VORONCA, SCR. II.ocr_pypdf2

ILARIE VORONCA 


SCRIERI H 


Ilustraţia copertei de : 


FRANCI.SC KALAB 


ILARIE VORONCA 


INCANTAȚII 
POEZII 


Ediţie îngrijită, note şi comen'.arii de 
ION POP 


D 


EDITURA MINERVA 
Bucureşti, 1993 


ISBN  973-21-0250-0 
ISBN 973-21-0251-9 


INVITAȚIE LA BAL 
(924—1925) 


1931 


AIIIUOTK * J 


INVITAȚIE LA BAL 


închis abur după amiaza în grilaj stea ; 
înger trenul înaintează cu degetul pe buze, 
Rupe serenada maşinilor de scris. 

Toate planetele au poposit în acest 

Catalog de maşini agricole : Sena 

Praştie între surîsuri. 


Feldspath fruntea şi prin pupile sonerii 
Fulgeră, 

Ce cale ferată arterele tale cu sînge şi gări, 
Un pas ca o cicatrice în argilă chemări, 

De la brîu cîmpul cu prepeliţele în tolbă. 


II 


La cîţiva paşi liniştea s-a deschis coridor 
După saltul lăcustelor în gînd, 

Ca bromura gestul tău îmi face bine uneori. 
Văd prin pomi respiraţia ta electric luminînd. 


Drum, dinam bandajat excepţional. 

Casele se îmbrăţişează în visul de var, 

Tinctură de iod acest amurg cu rădăcini şi amnar, 
Cît miresmele se împart ca afiş electoral. 


Părul tău a spălat atît de chimic orele. 
Ştiu pe dinafară vapoarele, ezitările, 


Oraşul viaţa ta, ca tabla înmulţirii, 
Te port în mine ca un registru copier. 


HI 


Sunt ochii tăi cu terenuri sportive. 

Cu cîmpuri şi sonde de petrol, 

Cu hipodromuri, cu hangare de avioane, 
Ce tipografii, ochii tăi 

Şi pupilele tale, rotative imense, 

Cum se desfăşoară din privirile tale 
Toată viața mea 

Ca un jurnal cu ultimele ştiri. 


Şi uite in şarpe pieptul ca o. savană în flăcări, 


Cu cai sălbateci şi dezlănţuirea aerului cu vegetaţii 


Tropicale, creierul loveşte semne S.O.S. 
Dezolat, dezolat, 

Un țipăt ca o pasăre sau stilou, 

în obraz vîntul îţi aruncă vitriol, 

Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. 


De aici asculţi ruga pietrelor cu zmeură şi muşchi, 


Inserează ape cu plute şi, foarfece, glasul 


Taie mireazma brazilor. Peisâgiul ca un şal transilvănean, 


în verdele acestui minut, să jucăm cu inimile biliard. 


Te invit, agricultor al măduvei şi nervilor mei, 
Ară-mă, treieră-mă, plouă-mă, 

Deschide-mi, supapă de siguranţă, aorta. 

lată : noaptea intră în odaie cu toată stima 


8 


ALMANAH 


Supapă ora în alamă şi disc 

Sîngele face salturi de necrezut subteran, 
Aici pasul ca un cuvînt, geam deschis 
Cîmpul între coaste plug sau pian. 


Amazoană peste preerii în vis, 

Ştreang gîndul răsturnat în oglinzi, 
Zgomotele descresc ca preţul cerealelor, 
Surîsul tău îşi face loc în dimineaţa de Marte. 


II 


Ca o moară de vînt, luni, sâmbătă, miercuri, 
Duminică, duminică, e o bomboană de mentă, 

E Dumnezeu în menagerie, amin glasul lămpilor, 
Trece cavalerul cu turnul eiffel la butonieră, 

în flori de cupru inima, ca buruieni danţul ținutului, 
Cerul (gurii) biliard, 

Ce afişe sunt mările din Sud 


III 


Proprietarul circului salt mortal ca o reverență 
Câte frânghii, frânghii şi in sângerări orchestra, 
Echilibristul, din goană, surâde Doamnei din loja 34, 
Atletul înaintează cu muşchi ca pietrele gârlelor. 


Imblânzitoarea, de aici, şi calul dansează întrerupt, 
Interior mă străbate ca un stilet sîngele tău 

Sînul se deschide porte-feuille în trapez trecut 
Vîntul scrîşneşte din dinţi în antract. 


IV 


La ora asta cu paturi se desfac stele 
Rană şi biblie acest cîntec milităresc, 
Suspin strîns glasul tău e o lumină viitoare 
Inimile noastre ar putea fi ca frații siamezi. 


Arterele mi le descui ca mănuşile 
Binecuvîntarea ta începe aici, 

Patefon drumul sub roțile acestei excursii, 
Tăcerea e roşie ca ouăle de furnici. 


Corect arborii stenografiază pe cer, 
Pînă unde, almanah, lacătul scump, 
Intră în mine ca un tren în gară, 
Chiuie carnavalesc creierul în os. 


PNEU 


Parc săpat în inel, amurg 
Surîsul îl porți ca pe un alpenstock, 
Strigătele urcă la cer ca apa în ţevi. 


Vîntul face reverențe pînă la trei — 


zeci şi şapte, cuvintele ies ca soldații din garnizoană, 


De aici mersul e fecund cu inscripții şi lăptuci, 
Frunzele colecționează autografe, parfum, 
Drum pierdut prin clorat şi calcar, 


Robinet subteran plînsul s-a deschis ca samovar, 


Casele presate balnear în album 


Brîu bizantin prin umbre aplaudînd, 
Telefonează, telefonează gestul concav, 


Iubită, sol diez interior, abat-jour pentru zincul din 


io 


In ochi pîlpîie două lămpi cu gaz, 
Glasul e cu zimți ca rotițele de ceasornic, 
Gras şters peste visul în iodoform, 


Vis încadrat prin vestiar orice salcîm garderob, 
Imn cristalizat în asbest început de psalm 
Cerul echilibrist peste lacul în metal. 


PIAN 


Sîngele a bătut ore în trecut, 
Plopii se țin de mînă proverbial, 
Ploaie elegantă în caiet englezesc, 
Pînă în gînd anotimpul e de metal 
Orice pasăre un afiş ceresc. 


Cît de scump calendar compartiment 

In tub cîmpul răguşit-Magistral 

Trenul politicos a jucat fotbal 

Aici oraşul s-a deschis ca un porte-cigarettes. 


Pe trotuar tîrziu becuri îşi fac de cap 
Magnetic podul peste case înnodat 
Îngeri trec prin reumatism colorat 
Cheamă glasul în moloz VA URMA. 


PUNCT 


Ecuator fruntea sub sărutul amar. 

Tren înspre trecut, gestul ca album sau vis, 
Tuse ceasul prin pomi, început de Făurar, 
Amforă surîsul tău în coaste închis. 


Mereu paşii se destramă ca vorbe. 
Aur acest gînd ţ—l dărui inel. 


Rătăcim ca-n biblie prin coridor în stea, CLOROFORM 


In crescut, un cuvînt ca o privire. 
în suburbie cinematograf şi bordel. Iată 


Geometria oraşului : logaritm stelar, vals 
Trup dizolvat în peisaj acid, Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals, 


Elastic psalm printre grădini şi scut Luntre şi pasăre de azur, viziune descuiată. 


Ca un păun anotimpul în piept desfăcut, 
După tine uşile cerului se deschid. Desigur, vreau să fiu lampagiul tău. Pe chei 
Singur te voi aprinde ca pe un felinar în amurg 


i căi o. Ă ; S Streşini pentru licoarea cerului, eprubete, curg 
Os în nisip, linişte întreruptă ca inimă. Viscolul a întins sîrme ghimpate, a lovit chei. 


Amurgul sparge fluier şi saltimbanc, 


Rănile aerului glasul tău le vindecă. 
Gînd încordat ca un muşchi în carnaval. 


Stăruie, stăruie, coagulată lumina în cultură, 
OVAL Cît de frumos cîmpul cîntă fără partitură 
între pînze cerul a făcut un salt mortal. 


Strîns saltimbanc, fiecare genunchi un clavir, 
Plop trecut ca o zi prin calendar 

Ținutul are un singur ochi lîngă trotuar 

Ca jurnale vitrinele s-au deschis în cartier. 


De sus vîntul înşurubat. Clovnul : floare de făină vie, 
îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard 
Rîsul se rupe în două ca un gard 


Acesta e gîndul instalat aerian, Se-apropie noaptea : despletire albă, troică în nebunie. 


Vocale prin trup ca prepeliţe înaintînd, 


Pupil,a ca o panoplie alunecînd, PROFIL ÎNTR-O LACRIMA 


Cerul pîntec de capră maximum un an. Ai a 
în ţinutul amar ochean glasul tău 


Şi ca mărci poştale te privesc ferestrele, uşile 
Pneumatic oraşul cu cicatrice în surîs, Ai spune : cameră de hotel şi uite arborii 
Cît de brusc cerul osificat în saltar, Îşi întind gîtul precum dinii de vînătoare 
Tapetat peisaj, ultimul amurg în dicţionar, 


Prin coridoarele veacului glasul tău sacîs. nabina a Sa 
încă zece paşi vîntul mă ia de braţ 


Concav  rîsul 


Stelele scîrțiie ca uşile la interval, Şi sonata ca o poliţă de asigurare 

Şi virează foileton acest concert urban, Sub vîsle stelele cad chei în cerneală 

în coaste inima ca un gang subteran Lacul 

Pomii îţi dăruie cărți poştale automnal. Creierul oscilează ca un compartiment în transatlantic 


12 13 


Dacă ai şti, dacă ai şti, suvenir acest sărut 

Părul tăiat ca vorbe 

in trepte un gînd 

Un cuvînt mireasma 

Tunel în alcool zgomotele 

Cum drumuri se închid ca uzinele la şapte seara. 


Pînă în piept trenuri circulă gramatical 
Frunte ca inimă şi ochii tăi sunt gări 
O îndoială urcă în vine ca o tristeţe 

Ca o injecție 

Vîntul şi-a tăiat coiful în cristal 


CONCLUZIUNI 


Am văzut oameni căuttnd liniştea 
Precum cuiburi de pasăre. 


Descuiat vîntul. Un surîs trimis 
Vorbele se răresc ca pietrele de hotar 
Caligrafic cîmpul în pulpă scris 

Aerul înaintează, atît de străveziu fular 


Concert anotimpul un salt între 
Începutul ceresc, minut în argint 

Se rupe glasul ca din trestii o luntre 
Drum pierdut în palmă ca absint, 


Umărul tău ce atlas, 

Cum îl ştiu golfurile, şesurile în declin, 

Suni în ierburi sufletul ca pas 

Miiităresc, în prundiş carnea te rîde cu lumini. 


14 


II 


Mai cunosc în plus alte bucurii. 

Prin ochii tăi am trecut înot Marea Mînecii de-atîtea ori 
Zările mă prim/esc ca brutării 

Salcîmii : ce maşini de scris în culori. 


Aici tresare vitrina ca un obraz 
Vorbe deplasez ca figuri de şah 
Să-mi împlînţi privirile ca brazi 
Se leagănă sîngele nostru ca un hamac. 


III 


Vapoare, catedrale pleacă, sosesc : precum clorat 
De potasiu tăcerea în cristal 

Uneori ploile : un afiş desfăşurat 

Pădurea şi-a vopsit frunzele pentru bal. 


Crede-mă : somnul deschide bariere 

înfloresc barurile cinematografele ca etichete 
Toamna ca un oraş te frămîntă, te cere. 
Cumperi în librării zboruri, apusuri, continente 


IV 


îmbracă vocea de zile mari, îţi spun 
Obrazul tău e un cartier mult mai nou 
Sparge rîsul ca o băşică de bou, 

Pe limbă cîntecul tău tutun. 


Ora se umple de cînepă, ce papă-lapte 
Oceanul atlantic, acest chioşc de ziare tropical, 
Cerul tăiat un metru şapte- 

-zeci şi cinci pentru rochia de bal 


15 


Şi foc CM brîu colorat în mădular, 
Răsună timpanele noastre ca oglinzi, 
Codrul e sterp, cu cerbi ca vestiar, 
Cît de elegant aerul sub aceste grinzi. 


Pornesc drumuri în sare şi fier, 

Biserica în construcţie cu schele, statui dinainte 
Mi-a plăcut mirosul de ger 

De geamantane, de voiagii în rue de rivoli printre 


Afişe dinţii tăi, mîinile tale articole de toaletă 


Atît de dureros ne dăruim ferestrelor, camerelor de hotel. 


Busole, sinii mă îndreaptă spre o seară de cretă, 
încerci cu pasul să desluşeşti un luceafăr, un ţel. 


Dar ce mîhnit e surîsul funcţionarului de la ghişeu 
E o chitanţă inima lui, două scrisori cifrate 
Pupilele ; cînd ne leagă buzele un curcubeu 
Şi viaţa te înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. 


Străzile duc spre suferinţa veche 

Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist 
In ecou tresare lampa ca o ureche, 

Final ezită glasul tău ca un trapezist. 


SFÎRŞIT 


Spectacol de mahala. Zarea se frînge. 
Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin. 
Şi glasul pămîntului a răspuns cu pîine şi vin 
Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. 


16 


Dureros drumul şi, pe trotuar, mersul sonor, 

Apoi, zboruri ca lemne în ogradă sparte. 

Noaptea cu cerul ei pentru fiecare fereastră se împarte 
Alunecă un gînd ca pe cîmp umbra unui nor. 


Peste hergheliile toamnei, dîra stelelor ca în despletire 
Hăţuri. Pierde-te suflet ca o mireasmă. Treci. 

Mari, peste oraşe ventuze de umbră deci 

De prisos ierburi pletoase în amintire. 


Singur trupul tău ca o harmonică deşirat. 
Auzi corul-lătrat : sirene şi ciori Ave-M,arie. 
Abstract surîsul. Vîntul prins de epilepsie, 
întreg şahul cer, în apă cu frunze răsturnat. 


Prin tuşea oraşului, stilet invizibil, pas 

îngeresc. — Tu — pe umărul nopții, o amforă tîrziu, 
Sanie subţire cu armăsari iuți, ştiu 

O tristeţe vine spre mine ca pe o sîrmă un glas. 


Apropiere tăcută, cu miîini-ferigă. 

întind asemeni unui gît, auzul atent 

Şi deodată : muzică țipînd pe acoperiş strident 
Liniştea s-a rupt de mine, ca o verigă. 


Aici e sufletul peste cupole despletit. 

Greu huruitul roţilor în. beznă 

Şi nebunia ca un noroi pînă la gleznă. 

Nu auzi ? Rid pentru reprezentaţia de sfîrşit. 


C-ila 271 coala 2 


INCANTA ȚŢII 
1931 


Te salut migrațiune a focurilor 


din iernile de demult 


Izvorul acesta felin printre mădularele bruşte 
Va desface o perdea peste fotoliile de valuri, 

Cu şerpii, focuri virtuale, în iarbă să ne muşte 
în timp ce omoplatul e un caval de lutru. 


Poate din ghețari, poate din vorbele plăpînde 

Poate din vîntul ca un papagal de sămînța pleznită, 
Din marinarul poate prin aurora blîndă, 

Sau din aceşti centauri veniți în scurtă vizită, 


S răsuflarea-n gratii, ca un balcon în baltă, ' 
Dar fusele prin lună distilează veninul 

Spre care timpul urcă în forma lui mai caldă 
Şi-n pîlnia de ecouri țipătu-şi scurge vinul. 


O ! Frumoşii cercei uitaţi pe masa verde a oceanului, 
O ! Genunchii tăvăliți în chiote şi-n polcă, 

Şi zarea desenată cu mustul strîns în vedre, 

Cînd arborii de sare au evadat din ocnă. 


Să te întorci ca silueta unui minaret, ca o pirogă, 
Şi inima-n bocalul cu mosoare şi ace, 

Privirea cînd luceşte ca o piele de focă, 

îşi duce somnu-n îebezi şi-n cîntec pîn' la cer. 


Ploaia. Pe urmă toamna, luceferii ca bumbii, 
între oasele clănțănite în paharul cu ceai 


21 


Intre maelstromuri calde şi-ntre fiorduri umbli 
Şi visul îți adoarme in lanţuri ca un caic. 


Cu evocări oraşul, flaşneta ca o creastă 

De păun încă vie pe mîinile tăiate, 
Plimbarea în memorie ca o mireasă-nceată 
Cînd o linişte udă a năvălit în haite. 


Dar ochii mei sunt aici : doi cîini de vînătoare. 
Savana răscolită de unghiile din raze, 

E ţipătul, în rîul blond, al înotătoarei, 
Lumina strînsă-n vasele de pămînt arse. 


E şopiîrla ieşită din crăpătura amiezii, 

E strălucirea turlei prin calcar şi metale, 
E aburirea-n ceasul de odihnă a cirezii, 
E pasărea, iubito, pe silabele tale. 


E trecerea fantomei prin lampa familiară. 
Cu nemişcarea frunţii pe-o carte, pe o apă, 
Prin lujerele plînse, cînd sîngeră o vioară, 
Şi-un ocean de sticlă ţi-alunecă sub talpă. 


Otravă scumpă-n glasul şi-n viziunea lină ; 
Şi plantele marine care au ghicit cristalul, 
Cînd gîtul îşi aprinde colierele şi balul, 


Pe lacul — cînd obrazul tău — lebădă — să vină. 


II 


Cu lebezi înserezi pe eşarfa de sînge, 

Cu fruntea clatini marea în amintire-adusă 
Din cavaler râmîne o linişte mai frustă, 

In taur şi-n păianjen se zvîrcoleşte-un înger, 


in diamant miezul nopţii, în curcubeu un vierme, 
Cînd vin de la păşune, cascadă albă, caii, 


Nisipul sparge lumina la țărm ca un caic, 
Degetul tău sau al meu va atinge guşa unui luceafăr. 


Dar cum revine şoimul la umărul luminii, 
Se va întoarce ziua cînd sinul tău femeie 
Cîntec suit din iarbă în frunzele de miere, 
Gheţar întîrziat lîngă dimineaţa acestui şarpe. 


E trenul, o adiere prin clopotul de grîne, 

In ghindă peisagiul continuă-o arsură 

Da, perlă-n heleştaie, şi-n stridie iarnă pură 
Cu anotimpul stiînge pădurile ca frîne. 


Să culegi din petalele somnului o crizantemă de fosfor, 
Să tai fereastra mării cu un rubin lăuntric, 

Cînd sîngele păstrează păsările de frig, 

Cînd se-apropie de buzele tale oglinzile de la Nord, 


Cînd prin tîmplă viaţa ca o sămînță se umflă, trece, 
In laptele răcoros care-a spălat furtuna, 

In cîntecul greierului ascuns în piersice, 

In ploaia printre brazi cu un ceardac la Putna. 


In fulgerele sunînd ca linguriţe de-argint, 
In cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, 
Surîs, ca o mănuşă, uitat în pian, în fluier, 
Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, 


Pînă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii, 
Pînă-n părul conducînd la mansarda din flaut, 
Pînă-n omida odihnită pe crepusculul miîinii, 
Pînă-n versul acesta în care te cînt şi te laud, 


Invizibilă ca vulturul alb care conduce furtuna, 
Invizibilă ca odihna păsărilor de mare pe spumele viziunii, 


23 


Invizibilă duci turmele de ape spre marile toamne, 
Invizibilă eşti în respiraţia mea ca luna în sărutul 


oceanelor. 


Cu-obrazul de catifea întîrziat în mireasmă, 

Şi cu rotundul chiot trezit în os, se rupe, 

Cînd inima e-o algă în care dorm scoici scumpe 
Cînd inima s-a frînt în aburi ca o azimă. 


Un armăsar cheamă vîntul în panoplia reală, 
Ochiul aruncă flăcări ca un coif în orbite, 
Şi amintirea-ncearcă lacătul din cuvinte, 


Prin pămîntul de sticlă se străvăd trîmbiţele anotimpului. 


Dar în veninul acesta e o iubire viitoare, 

Ca zborul care creşte, nebănuit, în larvă, 

Ca-n penele albe ale nopţii, viscolul — o agrafă — 
Ca lumina răsărită pe mormîntul tinerei oarbe. 


III 


Un braţ alunecă, dar celălalt se desface 
Ca un şoim, ca un joc de cărţi, ca o pălărie 
A oceanului ; în mîini, inima încă vie, 
Meduza e, din fruntea şi clopotul de alge. 


Genunchiul tău, aici, pe o cenuşă de bufniţe, 

Sîngele alb al gheţei, în pupilă-i păunul, 

Cînd în odaia de alături şerpii luminii mor în oglinzi, 
Cînd osul schimbat în goană cheamă strămoşii la vînătoare. 


E aşteptarea pe cîmpurile de oţel ale răsuflării, 
Cînd am fost cîinele flămînzit căutîndu-şi stăpînul, 
E viziunea strînsă cu tacîmurile verii, 

E o cazarmă săpată pe minerul unei zile. 


24 


Orice pîntec : un cimitir de statui viitoare, 

Şi peste mine au trecut roţile destinului şi peste tine, 
Amîndoi am întins palmele după frunzele gerului, 

Am muşcat paharul revoltei, ne-am sîngerat gingiile. 


Corăbiile ca melcii trec prin calea laptelui, 

O acvilă sărutul de ghips cînd se fărîmă. 

Aceeaşi viaţă e-n noi asemenea cu-o rîmă 

Tăiată-n două. Şi în genele tale sucombă albatroşii. 


Dar cu am fost în mansarde, singuratecul, tristul, 

In spitale agonizantul privind depărtarea prietenilor, 
Am fost haimatlozul fugar dorind lampa familiară. 
Am fost fata părăsită, înnebunită de absenţa iubirii. 


Frumuseţea ta pocneşte ca o orhidee uriaşă, 

Şi aerul se umple de tine ca ochiul cerbului de izvoare, 
Mina e o flacără şi vocile sunt arse, 

Cînd paloarea ta e colierul de la gîtul ecoului. 


Mi-am trăit vinele şi a curs beteala de suferinţe : 

Am recunoscut fochistul muribund sub cabinele luxoase 
ale transatlanticului. 

Am stat cu falitul fraudulos pe banca anemiei, 

Am încercat dantura lacătelor, 

M-am zvîrcolit în insomnia purulentă a închisorilor. 


Şi am venit spre tine cum grindina spre ringlodă, 

Cum bucăţica de dinamită spre accidentul de cale ferată, 
Cum oceanul spre urechea fină a scoicilor, 

Cum din primul vers eşti prezentă în această odă. 


Cum trupul ca o noapte mi-e sfişiat de stele, 

Cum tu îmi ştii minciuna, neliniştea, iubirea, 

Cum un păianjen doarme sub piatra aurorei. 

Cum sîngele ca un păstrăv se-ascunde sub bolovanul 
roşu al inimii 


25 


Cu orgele de păsări, ferestrele de spumă, 
Prin stîncile sărate,-ntre cordajele furtunei, 
Prin scrinul oceanului, prin fularul de brumă, 
Prin ceasurile strînse cenuşă-n somnul urnei,! 


Tu ştii : mi-ai fost alături cînd am atins genunchii 
Izvorului ; cînd flaut te-am respirat luceafăr, 
Cînd viscole pe frunte m-ardeau ca nişte muchii, 
Şi tu, atît de dulce, treceai prin visul teafăr. 


Grilajele mai triste vuiau de iarmaroace, 
Profeţii, la răspîntii. chemau, dantelă, orbii, 
Ca o caleaşca ziua, cu fructe, se va-ntoarce, 
Se va deschide-o uşă în temniţele vorbei, 


în somn, pe o terasă, banchizele de ierburi, 

Şi frumuseţea-n ceaşca din palma ta sorbită, 
Cînd oamenii cu ochiul întors spre-avare treburi, 
Nu-ţi vor simţi plutirea suavă şi iubită, 


Ei nu vor şti sideful şi marmora din fruntea 

Şi trupul, mie streajă pe fluvii în spitale, 

Cînd un cearceaf e-n aer, deodată suplă puntea 
Tăind peste cascade şoapta fantomei tale, 


Tu, pură, ca triunghiul, în anotimp, de berze, 
Tu, pură ca arcuşul pe şipotul vacanței, 
Şuviţă prin fîntînă cu stelele inverse, 

Dram de lumină schimbă nocturnele balanţe. 


Tu, care eşti prezentă în lacrimă, în hohot, 
în pieţele cu statui înfățişînd uitarea, 

în albele tavane înfiorate-n clopot, 

Cînd umărul e scoica în care cîntă marea, 


26 


Priveşte reci aceste cristale, aceste umbre, 
Cu-oceanele pe tîmplă, cu liniştea-n meduze, 
Priveşte linia trasă în palmă şi pe frunze, 
Intoarcerea-n memorie, de anotimp, de turme. 


Priveşte prevestirea de pasăre, în semne, 
Cu faptele din zodii sleindu-se în carne, 

Şi iarna îşi va scrie o stalactită-n lemne, 
Cu inimile oprite de sumbrele arcane. 


Va trebui privirea din mîna fermecată, 
Biîndeţea ca o navă printre zăpezi difuze, 
Crepuscul : amintire în sînge ferecată, 
Şi vocea ca o barcă cu pînzele pe buze, 


Vor trebui leoaica şi cangurul, cămila 
Ingenunchiată, foca de fildeş, elefanții, 
Plantaţiile toride, furtuna şi argila, 

Luind ţipătul drept formă în zmuncitura clanţei. 


Mari vînturi şi voi ape din triluri, din ghirlande 
Pe şoaptele colinei, pe-oglinzile din noapte, 

în liniştea şi-n verbul zvîcnind ca nişte glande, 
Cînd cîntecul îşi creşte seminţele prea coapte. 


Inelele în deget se vor desface fluvii, 

Şi oasele-n memorie vor lumina prin peşteri, 
Ferigele rămase din vechile diluvii 

Vor scrie in cărbune profilu-acestor creşteri. 


lubire-n rniazăziua umedă de fineţe 
Cînd ciocîrlia-ncearcă în zbor o glorie nouă, 
Şi inima-n oglindă cu miile de feţe 
Răstoarnă-ncărcătura şi ne-o împarte nouă, 


înfiorare, linie din cîntece adusă, 
Şi pasăre ţişnită din laptele femeii 


27 


Cu vocea-nfiorată de viscol ca o pustă, 
Cu iernile topindu-şi cristalele şi micii, 


Afară din amurguri, din porturile grase, 
Din iedera plăpîndă în strigătul mulțimii, 
Afară din legendă şi din corăbii arse, 
Din florile scăzute în lampa înălțimii, 


Din anotimp afară, din peisagiu smulsă, 

în logodiri cu-oglinda şi în păliri cu luna 
Cu amintirea-n sare ca un perete-n tuzlâ. 
Algă rămasă-n minte cînd a trecut furtuna. 


v 


Din lacrimă vocala urcată-n apariție, 

Şi fiecare strigăt e un hulub de ape, 

Cu strugurii furtunii pe fulgere de vițe 
Şi ochiu-n somn atinge lăuntrica lui clapă. 


Garoafele se-apropie de buze catastrofe, 

Şi azima în aburi roteşte, urcâ-n ziuă, 

Ca trîmbiţa răzbate prin aeriene stofe, 

în piersică, în scoică, pămînturi clare chiuie. 


Sunt ierburile-n somnul cristalelor din funduri 
Marine ; sunt ocnaşii din vasele fantomă, 
Cadavrele solare în aurul din prunduri 
Cetăţile-n miragiu trăind cît o aromă. 


E bustul vîntului străveziu în pădure, 

Săgeata care opreşte în pieptul zilei zborul, 
Sunt plopii ca o turmă de ciute sub secure, 
Privirea pe care şi-o vrea în oglindă orbul. 


Cleştile năpăstuite tragic în verighetă, 
Surîsul ca o glastră murind la miazănoapte 


28 


in uragan mireasă cu mîinile de cretă, 
Atinge-va-mi pupila precum lunare şoapte. 


Adînc : ca o fîntînă cu ciutura prea scurtă, 
Rece : fereastră-n care toamna şi-alungă vrabia, 
Singurătate : frînge lumina ca pe-o turtă, 
Mansarda despleteşte-o asemeni cu corabia. 


E lampa tristă : pasul fugarului ; plecarea ; 

Si duci în palme viaţa : o pasâre-mpâiată, 

Nu ştii ce ţipă-n tine : foamea, trecutul, marea, 
Ca viţeluşa, mama pe masa-n spital tăiată. 


Nu ştii ce urlă acuma în auz, în peniță, 
Ce-ţii încleştează gura pe un mîner de apă 
Cu fulger, ca un guşter, ți-alunecă-n ştiinţă 
Din care mină fruntea, ca o carafă, scapă. 


îmi amintesc : e portul o legănare-n spumă, 
Brăila, calm, arome dinspre fructarii limpezi, 
Pe strada potolită ca o odihnă du-mă, 


în grădini glasul adoarme moale lîngă dulăii fericiţi. 


Mult mai tîrziu : privirea rotea zăpezi înalte. 
Îmi amintesc : cuvinte ca focuri pe-o comoară, 
iți desluşeau pădurea, tăiau contururi alte, 
Şi-n fiecare vorbă : o pasăre, o vioară. 


După aceea : oraşul cu fraţii trişti la geamuri 
Cu zilele privite prin perdelele triste, 
Cu toamna care-şi scutură udele ei hamuri, 


Cu, mai amară, plinea ruptă cu tîrnăcopul în pereţii salinei. 


Cine mi-a spus : copacii filtrează ploaie, cîntec, 
Şi-o pasăre-aurora cu pieptul alb la proră, 


29 


Cine mi-a spus : c-un fulger singurătatea spintec, 
Şi pârul : migraţiune de păsări peste oră. 


Miracol : orice şarpe e-o flacără sub stîncă, 
Şi ochiul tău deşteaptă dulci frunze în auz, 
Cheie, frontiera cade în lacrima adîncă, 

l.ebezi de foc, privirea umple acest havuz. 


Cine mi-a spus : sunt vie prin plantele-n memorie 
Şi dinele ţi-aduce in botul ud lumina, 

Vînătoare tîrzie într-o văroasă glorie. 

Aerul cald îşi trage peste grîne cortina. 


Tălăngile în aburi sub pleoapele de jnepi, 

Vedenie potolită cu umbrele lungite, 

Jubire-n inimi cupa cu sînge nou o-ncepi, 

Atunci soarele spumegînd ciocneşte chiar la masa 
minereului. 


Atunci urlătoarele vînturilor tac în scheletele marilor fluvii, 

Şi bufnița reintră în fluierul de smoală, 

Atunci un flux de aripi inundă plaja goală, 

Atunci de pietrele singurătăţii se freacă bivolii tari ai 
nopţii. 


Transparentă prin mine, ca frunza în nervură. 
Tristeţea, ca pe-un sîmbur, o-nvălui în glucoza, 
Şi depărtarea-nvie cu cerbul din gravură, 
Cînd trîmbiţele verii au izbucnit în roză, 


Cînd tu mă duci de mînă la marginea focului, 

Cînd tăcerea rămîne-n urmă, în ierburi o epavă. 

Stele sună in ochiul tău şi-n şuierul socului 

Şi inima se smulge spre tine ca un ponton in arterele 
lanţuri. 


30 


Cum primesc iertarea ta : plină de cîmp o glastră, 
Surîsul tău îmi dă vaporaşe de hîrtie, 
Adolescenţa oprită ca un nor la fereastră, 

De linişte m-acoperi ca de-arme-o panoplie. 


Genele desenează bogatele recolte, 
Cirezile de vite cu pieile lucioase, 
Plămînii destinşi arcuri sub duioasele boite, 
in timp ce felinarul etern se-aprinde-n oase. 


E o emoţie-n tîmplă, şi-n amforă e zborul, 
C) iederă de fosfor imaculata țîță. 

Şi cerul care-şi trage peste fereastră borul, 
Ca un Jăratec, glasul în cîntec se ațîță. 


Tu eşti : agrafă scumpă pe bluza-n solitudini, 
Şi vastele coline ce mîinile-ţi desfac 

Eşarfă fruntea-ţi dărui, în timp ce dulce, tu, din 
Cristalele privirii ai împletit hamac. 


Prin coamele de fluvii întrevăzută vie, 


Somn lent pe creasta-n spumă a munţilor de gheaţa, 


Cu vorbele-n zăpadă tăind melancolie, 
Cum vindeci febra aerului în dimineaţă, 


Fiinţă aşteptată cum cîntecul pe coarde, 
Fiinţă fără mine şi fără niciodată. 

Ca o pădure visul în noaptea trează arde, 
Jivinele tristeţii caută-n fund o poartă. 


Să se-odihnească berze în fînul din cuvinte. 
Cărarea să-şi de-a suflu-n palma catifelată, 
în peşte să se zbată lumina dinainte, 

Cînd o suferinţă te leagă de ziua mai înaltă. 


Cînd miinile bune au poposit ca flori calde, 
în anotimpul atît de dar în amintire, 


31 


Cind rîd prin ierburile iubirii mele, iubirii tale, 
Acei cari n-au auzit inima primăverii bătînd la uşă. 


Acei cari s-au aplecat spre pămînt ca spre pieptul unui 
bolnav, 

Acei cari suferă în clipa asta sub abajurul lacrimei, 
Acei cari au chemat fără răspuns lebedele din havuzul 
speranţei, 
Acei pe cari nu-i aşteaptă nimeni cînd s-au sfîrşit orele 
de muncă. 


Acei cari cerşesc odihna fluviului în cetate, 
Fugari de pretutindeni, fără iubire, fără 
Credinţă, fără pîine, fără dor, fără frate, 
Acei ce trag prin moarte o luminoasă dîră. 


De aceea-n plete-ţi flutur nocturnele sirene, 
Şi piatra-şi regăseşte ecoul mult mai fraged, 
Luceafărul îşi ţese pe crengi subtile ierne, 
O rîndunică, un şipot cîntă în ochiul ager. 


De aceea în oglindă sărutul nostru suie 

O iederă spre plînsul atîtor triste chipuri, 

Prin temere, prin sete, prin curcubeu, prin cuie, 
Prin vîntul care mînă amarele nisipuri 


Tu eşti auzul multiplicat, 

Vederea imenselor savane, 

Turnul inimii aplecat, 

E biserica între coaste la 
marginea surîsului. 


Tu ai strunit furtuna, 

în coamele ochilor, 

Ai oprit stelele, luna, 

în strălucirea grasă a focilor. 


32 


Arăţi mărgelele florii 

La gîtul anotimpului prieten, 
Pleci şi te-ntorci cu cocorii, 
Cu ploaia luminezi prin cetini. 


în aventură, pe calea 


Ferată a vîntului, 


în tăcerea sau în agalea 
Dulceaţă a cuvîntului, 


în dimineaţa de cretă, 

în rochia serii dureroasă 
în oceanul ca o caretă 
Foarte albastră, frumoasă, 


în porumbarul de puf 


Al somnului, 


în boarea trecută prin stuf 
Spre adinei apele zvonului. 


Un suspin aerul, zăpada, 


întotdeauna ca azi, 
Serile, cascada, 


Pe luminosul tău obraz, 


Un cîntec, o odă, 


Pentru tine, mai scumpă 


Cum stă o ringlodă 


Din respirație să se rumpă, 


Cum gura zilelor decolorată 
Mai luminează cu fulgere, 

Şi mîinile ating dintr-o dată 
în grădini nevăzutele lugere. 


Atît de blîndă, atît de albă. 
Ca vorbele care-au îngheţat în 


C'-da 271 coala Z 


33 


brumă 


Cînd ploaia trece prin salbă, Alintare, aghiasmă 


Cînd un crin cîntă pe umbră, Pentru botezuri viitoare, 

Pe clapele de mîine, Pentru gîndul nevindecat 

Pe focul care se curmă Pentru suferinţa din clopote, 

în lampa aprinsă-n pîine Pentru vintul care ne-a amestecat 

în visul ca un înger vestitor peste Ca două polenuri, ca două şipote. 
turmă, 


Plimb mîinile prin bucla ca-n apele din clape, 


în gazela transparentă Şi-obrazul care-adaugă o claritate zilei. 
Prin care străvezi zorii, Prin degete columbă de marmoră să-mi scape, 
în adormirea lentă Chiot, vaporos încă, în toamnă al argilei. 


A lacrimei, a orei, 


Cerească pogorîre pe lacrimă pe-antenă 


în pasărea-cenuşă Cînd rapița ezită mai galbenă în voce, 
în cristalele din tril, Şi goarna mai tîrăşte o glorioasă trenă. 
Pădurea pînă la uşă Cu seara care-ntîrzie in colivia din boschet. 


Furişată tiptil, 


Singurătate : vîntul, pe umărul — o harpă 
în ruinele verii Cu singele mai tînăr înviorînd arbuştii, 
Strălucind pe potecă Şi respirația suie-n emoție ca o capră 
Şi te salută corăbierii Pe culmea-nfioratâ de strălucirea puştii. 


Odată cu profilul arborelui ; 


Cînd stalactite cîntă trecerea ta prin aer, 
Prin algele bolnave, Cu stelele pe buze, cu inima-n crepuscul, 
z S Cînd anotimpul toarce în arături un caer, 

Pe patul de căpşună, 


Şi-n piersică lumina încoardâ vioara, muşchiul,. 
Pe buzele de nave, 


Pe pielea glasului brună, 
Va trebui de carne să mă dezbraci, asemeni 
Cu vinătorul, vulpii, luînd blana sîngerîndă, 


Şi vei găsi asemeni ficatului, asemeni 
Ca o odihnă în biserică, Inimii calde, cîntul care-n mine te cîntă. 


Aurora care se revarsă 


Cînd fruntea răcorită, arsă 


Cînd frîngi o piersică, Va trebui prin noapte ca un bufet cu-arome 


Să pipăim durerea mai scumpă-n somn, mai scumpă-n 
Luceferii prin arbori de gheață tăind forme 
în azur înotătoare, Cînd rugile fîntînii s-au stins în orz, în cum peni. 


Sărut ca o mireasmă 


34 35 


Cînd depărtarea ne cheamă, cu cai sălbateci, cu 
Incendiile din fructe, cu via care-n imn a 
Trecut ca o cometă ca să te cînt, iar tu 

In gînd zvîcneşti ca-n gîtul şopîrlelor lumina. 


VI 


Vei spune : seara îşi face loc prin păsările albe 
Ca un colier la gîtul oceanului trecute, 

Vei spune : vîntul trezeşte strunele de tablă, 
Şi amintirea uită pe buze aceleaşi fructe. 


Dar unde sunt potecile luminate ca struguri 


Pe dinăuntru de glucoza din cîntecele excursioniştilor 


în ochi unde e barca încărcată cu-amurguri, 
Unde mai stăruie lacrima din arcuşul soliştilor ? 


E chioşcul vilegiaturei pustiit de toamnă, 

E iarna ca un cîine fluid prin geamuri fine, 
E in fîntîni zăpada, o procesiune de nimfe, 
Şi-n brumă vînâtoarea cu-o sfişiere-n goarnă. 


Dar în ferigă nu e noaptea de funde, nu e 
Pe sticla respirației o floare de cereale, 
Din braţele ca lebezi luceafărul nu suie 
Să ducă tulburarea în slovă din cerneală. 


Corăbiile în părul din vis să trec-un piepten 
Să fie-ntre pahare seara ca o ghitară, 
Şi apariţia-n sînge a lămpilor e-n piept, e-n 
Aurora care pune pe stînci o brățară. 


E în itinerarul pe buza deşirată de furtună, 

E în mîhnirea bruscă pe sălile din voce 

E-n despărţirea pală sub frunţile de lună, 
Cînd cu-o lumină ploaia mai roade gîtul rocei. 


36 


Cînd resemnarea zdrobită în palmă ca un fulg, 
Şi negura în zdrenţe pe rănile prăpastiei, 

Cu bulgărul răstoarnă tenebrele în plug 

Şi inima îşi frînge în geam elanul praştiei. 


Focul îşi dezveleşte sînii şi rădvanele mari 
Ale figurilor de demult defilînd în perdele 
Cu pasărea de apă care-n degete o sfarmi, 
Cu, luminat de profilul tău, ceasul urcat în stele. 


Mai apropiat de mine cu fulgerul văzut 

In creanga transparentă prin omoplat, prin tuse, 
Vîntul care se-nchide în ochiul atît de ud, 
Ocean care te cheamă, ezită în meduze. 


Dacă-mi astîmperi viața cu nevăzuta geană, 
Dacă pe somnul flaut se odihneşte mîna, 
Dacă inima-şi nalță insula de mărgeane, 
Obraz pe care-l zvîrle în statuie ţărîna, 


Dacă tu eşti prezentă pe slovele-unelte, 

Dacă marile păsări se neclintesc în sticlă, 
Dacă evoci în glasul răcoros ciute zvelte, 
Nocturnul lac mai trece prin respiraţia buclă, 


Dacă batiste-lebezi în parcuri or să cadă 

Şi fruntea ta batistă mai palidă pe fruntea-mi 
Dacă un eu e-obrazul, suav, într-o zăpadă, 

E că-ntre frunze-n chiot cu licurici nunteam. 


Era cind respiraţia rupea oglinzi in ramuri, 
Cînd din tunel sărutul te conducea-n verdeață 
Şi mîinile — ferestre — se căutau în ceaţă, 
„Arbori frîngeau anotimpul metalic ca-n armuri. 


Azi fluvii mari ca turme de vînturi dau tîrcoale 
Odăiei de cristale din voci, din insomnie, 


37 


Luceafăru-n amurgul pupilei mai invie, 
Azi furtuna un jăratec sub tălpile goale. 


E strigătul de apă ; e-atit de clar ovalul 
Pe care-l sprijineşte surîsul tău de noapte, 
Prin pasăre, in aer, se prelungeşte valul 
Şi cu argila-n mine conturul tău se-mparte. 


Vulturul sub clopot în coridor lanternă, 
Fantoma-şi trece suflul în crinul ca o cupă, 
Odihna luminează păunii moi din pernă, 
Cînd strunele aromei în miini stau să se rupă 


Cînd ai iscat tăcerea mărită cu-o iertare, 
Cind în pleoapă şoimii vestesc din nou apusul 
Ezită iar cerboaica subţire pe-o cărare, 

Şi-n zmeura din sînge e inima sau ursul. 


E împăcarea, frunză, pe umăr, pe privire, 

Şi e copita roşie din coacăză, din vară, 
Cîntul se-ntoarce-n tine solstițiu de iubire. 
Ploaia îşi stringe rochia în părul tău vioară : 


Pe mîini descintecul 
Lampă de muşeţel, 
Noaptea e pîntecul 
Trecut prin inel, 


Porumbei, lumini, 
Plutind în mătase 
Faţa ta prin imn 
Prin aceste oase. 


Spre tine mă-ntorc, 
Cum spre codru-aleea, 
Cum cuvintele torc 
Lumina e aceeaşi, 


33 


Funinginea rimei 

A rămas în frunză. 
Seara să dărîme, 
Marea-n reflux tunsă ; 


Tu suni în cristal, 

In suvenir rocă, 
Codrul I-aprinzi bal, 
Pe lacul nocturn, lotcă, 


Prin tîmpla de sticlă 

Văd viaţa mea colorată 
Cum furtuna desfăşurată 
Din părul oprit în spilcă, 


Cum lunecă-n odăi ape 
Şi-n amintire sănii, 

Ca o zăpadă sînii 

în aburul vorbelor în paie. 


Spre inimă duci mîna 
Ca spre-un oraş pe-o hartă 
Şi în surîsul tău pîinea 
Ca un alt luceafăr se arată. 


Cu muşcătura ecoului pe bu 
Nopţii, prin grîne, cere-i 
Să-ţi dăruie lunara spuză 
Pe vocea — sîngele tăcerei. 


Pe lactee aleea, 

Pe ochi, pe verbe, 
Cînd cade cheia 
Visului în vertebre, 


Cînd faţa — eşarfă 
Prin pomi adie 


39 


Şi sună în glie 


Cînd numai vîntul planează, erete, spre hoitul zilei 
Leguma — o harfă, 


viitoare, 
Şi cu arăt obrazul tău ca pe un model divin, florilor, 


A cîntecului, 
Cînd degetul roz 


Al cartofului în glod 
La gura aerului, nod, 


i i Cînd anotimpul zace pe un scut cu valul mării, 
In sacul vîntului orz, 


Lucind spadă în sînge, suind şarpe-n vitralii, 
Ca fantoma plecată spre zorii călimării, 


i Cu inima caleaşca ieşită în întîmpinarea iubirii, 
Cu uneltele foamei, 


Cu plosca reculegerei plină, 
Cu plutirea berzelor lină 


, Cînd sîngele ni se caută ca două ape, 
Peste capetele acestor oameni. 


Unindu-se în gîtul de lebădă al fîntînii, 
Cînd tauri iau amurgul în coarne pe aproape, 


Di mt a îi a Şi-n trup pîndeşte ochiul lui Dumnezeu şi-al pîinii. 
Cu tăciunii din suferință 


Cu solitudinea din mansarde 
Cu înfrîngere, cu biruință 


: 3 Glasuri şi corbi destramă tristețea în spitale, 
Mai aproape, mai departe, 


Pe-alee stau bolovanii răniți de clorofilă, 
Regretele lovite în arbori, în vocale, 


| f Amintirea se-opreşte pe-o lacrimă, pe-o filă. 
Aceeaşi auroră, 


în apus, în gravură 
Ecuatorială floră 


Ă : _ Trec corăbii pline de călători invizibili, 
A sîngelui, pe gură. 


Destinul circulă-n vine, în coiful de fluvii, 
In armele albe ale nopţii îngropate lîngă morcovi, 


: F REI S în degetele încleştate pe violoncelul aurorii. 
Dacă-n odaie crinii intră în vîrful degetelor 


Dacă în privirea ta văd cocorii venind 
Dacă o amintire se dăruie buchetelor 


= ; TERE ; Dar un profet îți înapoiază prin havuze, 
Cu-o frunză mai departe în viața mea suind, 


Ducind la gura zilei o cupă cu oglinzi, 
Copilăria, frunză, cu berzele pe buze, 


i X ; 2 i i mbletul, o rufă, printr ii prinşi. 
Lumina spartă-n scuturi, perpetuată-n vioară, Cu Era DIE rna p Ç Barsei pringi 


Şi pasărea sorbită pe creanga din pleoapă 
Surîs în apariție, cu-aripa subțioară, 


Care din noi vrăjeşte în celălalt o apă ? Ascultă : „ţi redau bucla blondâ-n ţiţa maternă 


Şi bruma-n dosul casei mai odihnită-n jerbe, 
îţi redau jocul, obrazul ascuns, pelin, în perne, 
VIU Vocea care destramă cearceafele de febre, 


Cînd şoapta suferă peste cetate ca o pasăre fără odihnă, 


dd sa - : A ein Miracolul ferestrei ducînd între cristale, 
Cînd primăvara izbucneşte din oglinzile salcîmilor, 


Şi luîndu-te de mînă spre pasărea de humă 


40 41 


Curcubee crescute din degetele tale 
Prezenţa lingă ţine, de îngerească Mumă, 


îți aminteşti : trezirea în zori, aerul tare, 

Şi te duceau prin culoarul de somn înspre Slănic, 
Docarul — apariţie cu-alai de vînătoare, 

Din stînci se rupea un chiot cu aburii dimineţii cu 


vulturii  odihnei. 


Anii-ţi sunau clari în porțelanul pîrîului, 

Şi-n goana ascunsă, iederi, din parapet pe punte, 
Cînd plaiul strălucise cu defilarea griului, 

Şi ca un zbor lurnina.se potolea pe frunte. 


Iți voi reda uimirea găsirii în oglindă. 

Capră neagră ecoul pe piatra unei zile, 
Spaima, cocoş sălbatec, prin genele de flintă, 
Dîra, lăsată-n flăcări, de pasăre, de visle. 


Iți voi reda prin stive cascadele de şipcă, 

Şi ca un sîmbur trenu-n esofagul colinei, 
Obrazul tău şi-al ploii plecîndu-se pe scripcă, 
Zăpada care suie în ţevile luminei. 


Copilărie : — albastră furtună de miresme, 
Chemarea potîrnichii rănite în lucerna, 

De umărul tău tîmpla albită se rez'me, 
Pădurea să se-aprindă în pieptul tău lanternă”. 


Dar cine-ascultă vocea profetului şi cine 
Fantomei zgribulite o azimă să-ntindă, 

Cînd măcelarul plimbă un foarfece prin vine 
Cu pletele de sînge se-arată în oglindă, 


Cînd mîinile sunt arse de torţa din bancnote, 
Cînd durerea cocleşte cetăţile mai coapte, 

Cînd florile ucise ți le-aminteşti pe note, 

Cînd viorile-ntind gâtul, flux diafan spre noapte. 


42 


Cînd nu-mi distingi obrazul din suferința reală 
Şi brațele ca arbori de ger iradiază, 

Cînd somnu-n fierbințeală muşcat ca o zăbală, 
Şi-un suvenir atinge fereastra ca o rază, 


Tristeţea unanimă te cuprinde, te doare, 
Mîinile tale sunt ale fotografului ambulant mîncate 
de jăratecul clişeelor, 
Spatele tău încovoiat e al hamalului ducînd greutăți 
mai mari decît trupul lui, 
Prin fruntea ta. ca prin frunze, scheletul oraşului se 
străvede : 


In sala de aşteptare cu resemnarea în merinde, 
Pe masa de-operaţie cu umbra ridicată 

Din trupul care-un nufăr peste ape întinde, 

In lacrima de-o lentă întoarcere iscată, 


în sforile fasolei brodate spre lumină, 
In ziua care-ngraşă pămînturi viitoare, 
In trîmbița de zahăr din sfeclă, din hodină, 
în sămînţa ce-aduce pe limbă acelaşi soare, 


Pe buză, pe crepuscul, pe umăr şi pe mînă, 
Am sărutat tristețea şi bucuria vastă, 

Cu clara rădăcină fecundă în țarină 

Cu zboru : — aureolă, cu stelele : nevastă. 


Cînd glasul e pădurea cu frunzele în tine, 

Şi şovăie, emoție, cu cerbul de tenebre, 

Cind ochiul, bob de rouă, un peisaj reţine, 

Cu ziua scursă-n parcuri printr-un grilaj de zebre', 


Cu şoimul de răcoare rotind peste cristale, 
Cu, un pumnal, pîrîul în buzunarul văii, 

Cînd trandafirii suflă în lămpile mai pale, 
Şi-ndepărtezi deodată c-un semn pereţii-odăii. 


43 


Atunci tălpile tale calcă-n mine prundişul. 
Şi un covor întinde spre tine orice piatră, 
Cînd lancea de furtună şi-a îndulcit tăişul, 
Luceferi dau în clocot cu laptele pe vatră, 


Şi boii trag, albaştri, pămîntul spre belşuguri, 
C-un anotimp, dantelă, pe roţile de moară, 
Privirile păstrate ca o şuviţă-n struguri, 

Cu armele şi osul alături de comoară. 


Cîte cetăţi trezeşte degetul tău, pianistă, 
Cîte cadavre-aduce o muzică sub poduri, 
Cîte nisipuri suie în cîntec marea tristă, 

Şi stelele ne scurmă cu clarele lor boturi. 


Memoria-nchide acul subţire al aromei. 
Nu ni-e străină nici o înfăţişare-a lumii, 
Ne legănam cu uliul ne albăstriim cu pomii 
Şi şovăim cu-amurgul pe scînteierea culmii. 


La dreapta arătare, surîs ca o zăpadă, 
Cum sîngele ne leagă sub coaste două funde, 


Cum ieşi în calea zilei — rădvan fluid — cascadă, 


Şi-obrazul se-adînceşte în inimă şi-n unde. 


Atunci se-alungă-n geamuri ca păsări îngheţate 


Nopțile din legume şi din poeme, după 
Catargele spre pîinea polară înălțate, 
Cînd lucrătoru-aduce steaua, găsită-n supă. 


Te recunosc, pleoapă suavă, în zorele, 
In vocea mai scăzută pe strada mărginaşe, 
Privire-n adiere prin umbrele perdele, 
Prin cîmpul care-şi umflă azima lui uriaşă, 


Tu faci un semn şi focul în înţeles se-arată, 
Apa-şi găseşte apa, şi în cuvînt cuvîntul, 


44 


in inimă, murg tînăr, o inimă să bată, 
Din hamul de furtună să se desfacă vîntul. 


Iţi treci ca un descîntec mîna prin evocare, 
Pui clopotului blana de cîntece pe umeri, 
Stropeşte arătura cu sîngele din floare, 

Şi boabele-n păstada luminii să le numeri. 


In noaptea care-şi trage refluxul pînă-n tine, 
in soarele pe care îl cîntăreşti în fructe, 
Gazela ce prin fruntea ta limpede revine, 
Şi-o lebădă e glasul tăind în linişti cute, 


Le ştii acestea. Totuşi în ora necesară 

Ţi le voi spune ; timpul e-n marmoră pupila, 
Cu florile de aburi care plutesc în seară, 

Cu formele în care visu-a turnat argila. 


Cu versul ce-l vreau hohot, pădure despletită 
Cu flăcările drepte din pîine, din ocheanc, 
Cu portocala vie, din țipăt, din orbite 

Cu lacrima, căpşună lăuntrică, pe geană. 


Ascultă : este versul alexandrin, e versul 
Suind ca o monetă în salba de furtună, 
Vedenie-n silaba care îţi cîntă mersul, 
Oraşul peste care am plutit împreună. 


E-un vis izbit în vine cu săruri şi cu plante, 
Sîngele dînd năvală spre porţile pădurii, 
Somnul prin care trece o respiraţie-nantă, 
Feriga regăsită pe-amiaza dulce-a gurii, 


Acesta-i mînzul care va spumega în frîne 
Dar celălalt e versul care va rupe dogma, 
E versul liber, fundă între copaci şi grîne 
Un fluviu-n inundație te va cuprinde-ntocma. 


45 


Versul care se smulge din verighetă, scapă, 
Versul, şopirlă suplă fugită din peniță 
Versul care e nota ce n-o mai ştii pe clapă, 
Coacăză care culcă pe limbă o perniţă. 


Dar sunt versurile invizibile, sunt versurile destinse. 
Ca o poiană pe care n-o încape ochiul, n-o cuprinde 
Cîntecul în seara cu culori mult mai stinse, 

E versul adînc, nesfîrşit ca o oglindă. 


E versul pe care cetitorul nu-l înţelege, 

Şi-n care o lacrimă şi-a tăiat profilul, 

E versul ca un cerşetor, ca un rege, 

E versul în care şi-a ascuns jucăriile copilul. 


Mai sunt şi alte versuri : Toate sunt ale tale, 
Şi numai ţie-ţi lasă polen pe deget taina, 
Singură vezi cireada sălbatecă-n cristale, 
Inima luminează ca un incendiu haina, 


Dai lacrima deoparte 
Apare lumina, 

Semn în inimă, în carte, 
Ecoul frînge-şi tulpina. 


Cu tîmpla unsă 
De iarba marei tăceri 
Cu ziua ascunsă 
Ca o pădure sub cer, 


Cu liniile din palma 
Frunză peste destin 
Metalele de-a valma 
Trecute-n sînge, în vin : 


Alături, o şoaptă 
Spre luceafăr punte 


4G 


E-o caisă coaptă 
Pe buzele — funte 


E-o aripă de gheaţă 
Pe vorba, cenuşă 
Paing, liniştea-n aţă 
Fior uitat în mînuşă, 


Revii transfigurare 
C-un anotimp de berze, 
Florile pe cărare, 
Reapar — litere şterse, 


Castele în zăpadă 
Şi cîrtiţe-n tunele, 
Vis strălucit pe spadă, 
Privelişti în inele. 


Auroră trezită 

De prepelița speriată, 
Ochilor mei ivită, 

îi tulbură, îi iartă. 


Cu calul mai năpraznic 
Năvălit în orbite 

Şi cîntecul stă paznic 
Pe strunele adormite, 


Cînd porți pe mînă 
Ploile, beteala, 
Cînd parcul îngînă 
Oraşul, oboseala 


Cînd lacătul de petale 
Toamna-l deschide-atentă 
Mîngiîierile tale 

în procesiune lentă. 


47 


Ora ca o frunză 

în tăcerea noastră 

Prin gene trece-ascunsă 
Pasărea măiastră, 


Te străvezi mai clară 
în mine rădăcină 

O cupă solară 

La nocturna cină. 


Să sune in rochii 
Iernile de flaut 
Cînd închid ochii 
In mine te caut, 


In respirația fragilă 

Ca o furtună roză 

Pe inima de argilă 

Luneci în arcuri ca o carosă, 


Ca anotimpul trecut 

Prin balul de fructe al anului, 
Ca naufragiul pierdut 

în urechea de sidef a oceanului, 


Dantela s-adune 
In scoică un vaer, 
S-alunece-n unde 
Mărgelele de aer 


Să treacă pe buză 

Un măcel de garoafe, 
Şi văzduhul — bluză 
De borangic pe harfe 


Cu pasărea să țeasă 
Melodioase fluvii 


48 


Din violoncel, mireasă 
Cu amintirea tu vii. 


Oboseala se strînge în stalactită-n sare, 

Ca o lupoaică rîul moare-n pietrişul rotund, 
Inima, ca un clopot de han bătrîn, tresare, 
Cînd un surîs atinge arama ascunsă-n fund. 


Grădini, păsări suave, în părul tău de sticlă 
Şi feţele ieşite pe aleea din tufişuri, 
Cu-eşarfele furtunii în buclele de pîclă, 
Somnul care deschide lăuntrice suişuri, 


Cînd oglinzi nevăzute ne leagă respirarea, 
Şi-n mîinile noastre se tulbură cerbii, ora 
Pe umăr, miazănoapte de plete, suie marea, 
în nisipul de vorbe, e-o scoică aurora. 


Bărcile revenite ca într-un golf în voce 
Cînd stelele deşiră liniştea ca pe-o piîslă, 
Şi-n fluviu broderia de păsări că evoce 
Cu-amintirea scăpată din mină ca o vislă, 


Singurătate-n panglici de crivăţ, de cenuşă, 
Cetăți, ca nişte vine în marmoră, albastre 
Cînd cîntecul e cheia pentru astrala uşă 
Cristal de apariţii deschis vederii noastie. 


Cînd nu ne ştie nimeni la marginea luminii 
Cînd meridianul trece prin inimă, prin geană 


Cînd nu ne văd prin geamul de lacrimi citadinii 
Numai poetul îţi iese în cale, te cîntă, Cosinzeanâ. 


Cînd primăvara izbucneşte din oglinzile salcîmilor, 
Cînd şoapta suferă peste cetate ca o pasăre fără odihnă. 


C_da 2>| coala t 49 


VIII 


Cu primăvara înşurubată în foi, în rădăcină, 
Cu pasărea-n luceafăr stîrnind prepelicarul. 
Capul piutind în panglici de culori, de lumină, 
Cu ora care-şi descarcă de verdeață carul, 


Cu trîmbiţa trecută printr-un obraz de grîne, 
Şi aurora, fluier pe buzele de aer, 
Cu seva, migraţiune spre frunzele de mîine, 


Cu chemările tot mai dureroase între buruienile clare, 


E-un gît de lebădă glasul încolăcit în fapt, 
Şi liniştea amară, ca un tutun în pipă-i, 
Cînd forma ta în slovă lăuntrică o pipăi, 
Cum caut în întunerec paharul pe un raft, 


Drumul între cereale ca o lampă se stinge, 
Glorioas-oboseală în fructele virtuale, 
Cînd un cristal ecoul în vocea ta atinge 

Şi spumele aşteaptă oceanul şoaptei tale. 


Mărgeane-atîtea, scumpe au strălucit în pînză, 
Cînd ploaia deşteptase legenda în corabie, 
Şi-n lacrimă grădina îşi trece fața stinsă, 

Cu florile plecate sub vîntul lucit sabie. 


Atîtea plete-n peşteri, şi fugărită ziua 

Ca un cerb în inelul de fosfor din odihnă, 
Zăpadă şi arome fărîmiţate-n piua 

Văii de solitudini cu profilul în tihnă. 


Un anotimp zdrobeşte lacătul de pămînt, 

în duzi şi-n viermi mătasea vorbelor tale creşte, 
Şi frumuseţea-n somnul din plante se iveşte 

Cu lămpi de margherită trezind în noi alt cînt. 


50 


Dacă n-ar fi argila pe genunchii fintînii, 
Şi. şarpe, unduirea trupului tău pe harfă, 
Pe tîmpla în incendiu, suav hulubul mîinii. 
Culorile vestite, vis viitor in larvă, 


Dacă-n pădurea rară, soarele în răsuflet, 

Mai obosit prin geamul adolescenţei blonde 
Miraj ce se agaţă de mărăcini, de suflet, 

Cu noaptea — o fanfară care-a ţişnit din sonde, 


S-ar aduna în ochiul cu modulări de mierlă 
Ca prevestirea strînsă, crepuscul, în cafea, 
Şi cîntecul, in scoica urechii, ca o perlă, 

Şi lacrima in poem — cu inima sub za. 


Ne dâruim obrazul, ecoului, seminţii 
Vîntului care-aduce păsări din miază-ziuă 
Regretelor — cenuşă în arsă urna minţii, 
O păpădie somnul rupîndu-se în ziuă. 


Ne dăruim în fluvii sporind lumina grasă 
Argilă amestecată cu oasele apuse 
în timp ce aliajul de cîntece apasă 
Cuvintele ce-aşteaptă în fruct, să fie spuse. 


In timp ce-un țipăt taie azurul, îl despică 
E-un țipăt ce se curmă în pîine la ospăţuri, 
E-o pasăre, e-un țipăt în steaua care pică, 
Cristalele de gheaţă strunind munţii în hăţuri. 


E țipătul mai ultim, în găunosul lacăt, 
Tenebrele cu-o mină te-acoperă în treacăt 
Ghindă rostogolită pînă la gura pală, 

Şi amintirea-n ceața mai tulbure o spală. 


Dar pin-atunci, sub frunză, fragi binevoitoare, 
Şi anotimpul, buză mai răcorită-n ferigi, 


51 


Cu pescăruşii-n spumă cuvintele la soare, 
Şi ancorele, clnturi, pe limbă le desferici. 


Păsări în reculegeri pun o aureolă 

Cărării ducînd în pădurea din noi, adîncă, 

Şi visul varsă-n tîmplă fierbinte o fiolă, 

In timp ce seara se rupe ca un vultur de stîncă. 


în timp ce noaptea triumfă pe coapsele furtunei, 
Şi amintirea aduce bogate secerişuri, 

Oceanele pe geamuri ating obrazul lunei, 

Şi ochiul odihneşte stelarele tufişuri. 


Astfel adoarme ora ca în nisip o barcă, 
în lac luceferi zvîrlă potolitele arme, 
Pe clapele de mîine, o apariţie, parcă 
IVlîna ta sideful de aer va să-l sfarme. 


Priveşte : dau în lături stofele de tăcere, 

Şi, cupă, îmi plec ochiul spre ochiul tău : izvorul 
Pe care-n febră noaptea lăuntrică îl cere, 

în vreme ce pe buză destinu-a tras zăvorul. 


în fiece şuviţță un peisaj s-adoarmă, 
Căldura unui fulger în guşter sub o piatră, 
Cînd aurora rupe în lacrimă o goarnă, 
Pînă-n tăcerea care, în despărţire, iartă. 


Pînă-n fularul de şerpi limpezi la gîtul de-azur, 
Pînă-n zmeura ce urcă pe o scară de sînge, 
Pînă-n zăpadă vocea ce şovăie împrejur, 
Flutur rotit lîngă lampa unui scîncet, 


Cu dinţii ce sunt strune pe-arcuşele de şoapte, 
Cu braţele prin sticla din inimă privite 

Cu capu-nalt de linişti pe-oglinzile din noapte, 
în teascuri viitoare cîntecele strivite. 


52 


Ascultă : de-aş fi fost corăbier aş fi răscolit 
Toate algele, toate vînturile să-ţi închin 

Un continent nou, şi ţarinii i-aş fi dăruit 
Numele tău ca pe-un steag de sare şi de vin. 


Giuvaergiu, în spumă aş fi smuls un oval 
Şi vaste candelabre aş fi topit pe buză 
Ca păsări liberate frunţile din cristal, 
Corăbiile de gheaţă într-un inel în spuză. 


Dar numai în cuvinte, suavă, te apropii 
Şi farmecul acesta, de ruperi, de silabe 
Cu vorbe-n care luna îşi aureşte snopii, 
Cînd ştii-n nisip tristeţea ca urmele de labe. 


Figura legănată într-o vocală vie, 

Verbul sălbatec muşcă în suvenir, în rocă 
iii pulberi substantivul, os luminat prin vie, 
Strigătul tăind apa lucitor ca o focă, 


într-un cuvînt răzbate chemarea rădăcinii, 
în altul năvăleşte herghelia de focuri, 
Respirația oprită pe buzele ruginii, 
Pădurea de catarge în lunecări pe scocuri, 


Sunt cuvintele scumpe ca un alai de nuntă 
Cuvintele lovite cu cheile de-arome, 

Pe umărul vacanței cuvîntul ca o funtă, 
Cuvîntul care fierbe, neîncăpînd în forme, 


Sunt vorbe cu-nţelesul pierdut ca o intrare 
Ce n-o mai ştii în osul peşterii în perete, 
Cuvintele rămase în glas cu-o tremurare, 
Cu-o frumuseţe calmă ca vechile portrete, 


De asemeni sunt cuvinte numai de noi ştiute, 
Cuvintele ca aburi în spasmul arăturii, 


53 


Mărgăritare, zboruri bolnave in volute. 
Cuvinte poposite în primăvara curii, 


Ii dau mîinile pline cu scoicile de vorbe, 
Cu paşii cari sună pe treptele din vreme, 
Frumuseţea ta trece prin planetare orbe, 
Naufragiate-n cîntec, corăbiile să cheme. 


Cu panoplii aprinse de caldele amieze, 
Cu noaptea de-o maree de evocare linsă 
Cetățile marine în pleoapă .să-nvieze, 
Cu nourii de zvonuri pieptănătura ninsă, 


Cind pasărea e plicul şi zborul e scrisoarea 
Purtată în albastru peste legume, peste 
Profilul de mesteacăn domol clătit în boarea 
Stîrnită de amurgul descins dintr-o poveste. 


Cînd ca o apariţie te desluşesc în semne 
Cu foşnetul de rochii marine-n buruieni, 
Şi-n geamurile vorbei iubirea să însemne 
De diamant o dîră pe sticla unei ierni. 


Alăturarea-n arme a strigătelor scrise 
Tu o pricepi, rațiune, prin trecerea secretă, 
Cu conjugări, cu rime, cu declinări, cu vise, 
Cu urmele, pe deget, de aeriană cretă. 


Cînd zornăiesc pe limbă argintării de sunet 
Şi-un anotimp sfirşeşte ca o feştilă-n lampă, 
Cu cavalcade-n viscol şi însetări în tunet ; 

Cu-o epocă depusă cu umbra pe-o estampă, 


Cum flacără, prin nimburi, va poposi furtuna, 
Pe tîmpla potolită a cremenei pe piscuri, 

Din aer pogorită pe strună totdeauna 

Cînd amintiri în cîrduri ne pipăie cu pliscuri 


54 


Iată, e curtea udă cu o aromă-n lemne, 
Octombrie, în clocot cazane de tomate 

Şi umbra în depozit de cherestea te-ndemne 
„Să recunoşti în cîntec aceste flăcări mate. 


Să recunoşti cum fierbe în bulion, un suflet, 
Atît de dulce chipul Mamei între tenebre 
Cu vocile scăzute în anotimp, în suflet, 

Şi în magiun fantoma trecutului răsfierbe. 


De-acolo se revarsă beteala glorioasă 

Ca un oraş ce arde peste coline-n urmă 
Prin pregătiri de toamnă se-apropie sfioasă, 
Privirea ca un bucium şovăind peste turmă, 


Dincolo, intre scînduri sacul de-evenimente 
S-a-nşurubat în zile, s-a rupt în calendare, 
Şi-a proiectat cenuşa în vinele mai lente, 
Au clocotit cascade şi vulturi în căldare. 


Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viaţa scundă, 
Potecile ca butii din care s-a scurs vinul, 

Şi sfirîie tristeţea ca un tăciune-n undă, 

Şi cu amar se-mbibă cîntecul şi pelinul. 


Vîrstele revenite pe-o targa de petale, 
Cu umbra care frînge o oboseală-n două, 
Sărbătorească butcă pe-aleele natale, 
Tălăngile în lapte sug o dulceaţă nouă. 


In penele de vorbe desfă nupţiale paturi, 
Şi vulturul înalțâ-l ca pe-o lumină-n sală, 
Cu-o nestemată cîntu-l vei fereca pe laturi 
Şt cufărul memoriei cu-oseminte şi zale, 


Cu nopţile din peşteri în cîrtiţe şi-n urne, 
Cu vegetala moarte slujită în cucută 


55 


Tu, apariţie fîlfii, în cărţile nocturne 
Surîs rămas în rochia miresei ca o cută, 


Cu feţele de fructe spre suvenir întoarse. 
Cu mîna vrăjitoare trezind o floare-n clape 
Cu şaluri de lumină, printre vitralii, toarse 
Şi buzele atinse de fluierul de ape, 


Tu-mi dai prin viitorul de rîndunici o jerbă 
Fum răsucit în arbori, perpetuînd oglinda, 
Cu şoapta o cascadă pe umărul de febră. 
Cu părul luminîndu-mi peretele şi tinda, 


Cîntec de leagăn, flaut, imaculată forță, 


Viscol chemînd matrozii, torent mînînd butucii, 


Prin tropicala rugă, luceafăr, fluviu, torţă, 
Ploaie spălînd în bronzuri omizile şi nucii. 


Cu stelele ca berze trecînd prin ochiul nostru 
Plin încă de licoarea atîtor calme şesuri, 
Fiece cînt îşi are în respiraţie rostu', 

Cînd visul desluşeşte gravele înţelesuri. 


Cînd creşte-n jurul nostru albă singurătatea 
Şi-n deget se fărîmă cîntecul de faianţă, 

Cu poarta care-nchide în aventură cartea 
Cu mîna îngheţată înmărmurind pe clanţă, 


Cu vîntul care sună o miazănoapte-n carne, 
Pe sînul tău lumina e-o pasăre, e-o umbră. 
Sub pielea de ringlodă căldura să se-ntoarne, 
Şi eu îţi sunt alături, şi-n tine sunt, o umbră. 


Să-ţi cînt seara, 

Să-ţi spun tăcerea, 

Să-ţi aduc sarea 

Uitată pe smalțul furtunii. 


56 


Pe terasă invitaţii 

Cîntă în surdină 

Cînd vom îmbiba poroasa tină 
Vor cînta alţii. 


Un vuiet salin 

S-a prelins în golf 
Rochia urcă lin 

Ca o flacără în sulf. 


Prin palmieri plimbări 
Scrijelesc un zbor 
Lumini, întrebări, 
Pe tivul unui nor. 


Cu vînatul ascuns 

în ecoul din zid 
C-un suvenir uns 

De untdelemn sfinţit, 


Şi fluierul gras 

A trecut în culori 

Anotimpul c-un pas 

A răsturnat ulcioarele cu flori. 


în ghețari, în văi 
S-au trezit orchestre, 
Lumina-n odăi 
Estivală zestre. 


Vegetale fereşti 

Se deschid în ochi, 
Vrăjitoare mă fereşti 

De semnul cetit în boghi. 


O răcoroasă carafă 
Reverşi în viitor 


57 


Nava trece-n harfa 
Noaptea se-opreşte-n stor. 


Cu creanga de excursie 
Privelişte rapidă 

Şi frăgezimea sursei 
Cu-oceanul din omidă. 


Colierele de plante 
Aici sunt, între clape, 
Şi păsările celelante 
Din flaut or să scape. 


Din bucle-un lăicer 
Prin pădurea de gală 
Şi uiţi luna pe cer 
Ca-n iarbă o sandală, 


Cu trecerea prin stîncă 
De Dunăre matinală 
Si inima sună încă 


în roţile zgomotoase ale primăverilor. 


Ecoul pune-un nimb 
Pe piscul de cenuşă 
Și fructul în anotimp 
A deschis o uşă. 


Ispita frăgezimii 

Prin rîsetul de voal 
Cerbii de apă zi-mi-i : 
Tăiaţi într-un metal 


O şoaptă, o urzeală, 

Cînd în casă mă-ntîmpini, 

Şi e-o dulceaţă-a lămpii-n 
Privirea ce-mi treci pe oboseală. 


58 


in aer e-o laudă 

Prin găsirea noastră 

Cum cîntecul te caută 

Ca pe-un auz în care să trăiască, 


in bucuria din ciripit, 

în laptele din talanca, 

In numele tău iubit 

Săpat în voce ca într-o bancă, 


în Crăciunul din amintire, 

Aceeaşi, ca un fruct poleit, 

Şi inimile seamănă leit 

Cînd se-ating limpezi ca două potire. 


Mă-ntîmpini cu lumina zvîcnită din cristale, 
Si vinul e păunul mai tînăr în pahare 
Şervetele reflectă zăpada feţei tale, 

Şi-n buruieni pîndeşte tăcerea-n fiecare. 


E-ntoarcerca prin ape în seara ce palpită 
Prin frunza familiară şi plînsă-n orologiu, 
Cînd te străvăd columnă în umbra mai albită 
Şi treptele stelare suind îţi spun elogiul. 


Cu turmele vrăjite la stînga, cu colierul 

De lacrimă în pietre la dreapta şlefuite 

Cu buza ce-n rugină, de-obraz şi-apropie fierul 
Şi dinainte haita de viscole vuite. 


Se-alungă în pupilă cu pletele de munte 
Cînd noaptea e asinul încovoiat sub sacii 
De viziuni, şi trece o dulceaţă pe und-te 
Regăsesc auroră, vie-n paloarea sălciei. 


Fintină-n şarpe, faţa in oglindă rămasă 
Cearceafele de nouri cu albastru tivite, 


59 


Iluminare-n blidul ce mi-l întinzi la masă 
Priviri, mărgăritare, din zăpadă ivite, 


în pîine-mi dai iubirea cum un complice-nchide 
în pîinea dăruită uneltele evadării, 

Voi şti îmbucătura cu inima înghite 

Şi-n azimă suna-voi metalele plecării. 


Să fim ofranda pură pe rugul de cuvinte 
Aureola smulsă frunţii necunoscute 

Cu porturile-n brumă naufragiate-n minte, 
Cu vuietul ce creşte în foame, o ascute. 


Dreptate cuvenită în unanimul sînge 

Cu noaptea furişată din ulițele strimte 

Cu arşiţa amară a vînturilor pîn-ce 

Prin somn o a mintire te bucură, te simte. 


Un plus de-aici conduce erorile, iertarea, 

Şi tu m-aştepţi aceeaşi la uşile luminii 

Cînd strîngi în verighetă privirea, respirarea, 
Sărut, ca o cascadă, pe fierbinţeala miîinii. 


IX 


în diamant tăcerea. Omule ascultă, învaţă : 
în cîrtița flămîndă sub doliul din cărbune, 

în culmea odihnită cu-o respiraţie-n gheaţă, 
Cînd nu e încă şoimul rotit în soare-apune, 


Ascultă : şlefuită în muzici sticla crăngii, 
Profund pasul iubirii rostogolit pe minge, 
în floare, ireală, e lacrima tălăngii, 

Şi-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge. 


Priveşte : i-anotimpul din tine în afară, 
Sau marmura e mielul cu blănurile de-apă ? 


60 


Ringloda revenită, cupolă, dintr-o vară, 
Velurul ce, din deget, a lunecat pe harpă. 


în şipotul acesta din somn spală-ţi obrazul. 
Ci să atingi un suflu pe buza din legumă, 
Să-ţi recunoşti în aburi şi-n peisagiu glasul 
Tîrît în sfîşiere pe trepte ca o brumă. 


Braţele legănate într-un pahar de vînturi. 
Vor recunoaşte forma fiinţei tale pură 

Cu mîna regăseşte pe coarde aceleaşi cînturi 
Ca ancore ce-n funduri de muzică statură. 


Te-ntrebi : zilele-n palmă desprinse ca mătănii. 
Furtunile — ca-n gheaţă corăbii — 'nchise-n carne, 
Şi ochii de tenebre cari ne veghează cari ne 

Duc pasu-n şovăire spre adăpostul stînii. 


Am ştiut dintotdeauna în iarbă-n buruiană, 
In prepeliţa sură sub frunzele de spaimă, 
Cînd aurora duce lumina ca pe-o faimă, 

Şi cîntecul ezită în lacrimă, în geană, 


Prezenţa ta cetită pe-aripele de-omături, 

Cum sună-n rădăcină, — ca în ocean un clopot 
Scufundat — belşugul de viitoare pomături, 
Obraz printre cristale trecînd în visul slobod, 


Voi ciocăni în sînge şi-n vorbă ca un graur 
Ce-n scoarţa rîcîită ciuguleşte lumina, 
Şi-n vers voi bate ca un căutător de aur 
Care lovind în rocă îşi făureşte mina, 


Astfel tu-mi eşti aproape şi chiar de-mi eşti departe, 
Cum invalidul mişcă în minte braţul lipsă, 
Te simt in glas, în bluză, în respiraţie,-n carte, 
Cu liniştea-n oglindă, cu stelele pe prispă 


61 


De-aici. omule, iată : în fiece tulpină, 

in simburul ce crapă fructul umplut cu soare 
şi în măceş, aceeaşi lăută mai suspină 

in os e iremătarea cenuşii viitoare, 


„Ascultă : anotimpul din floarea de hîrtie 
Prezenţă anemiată pe etajera zilei 
E-asemeni cu ființa pe care-o mai crezi vie 
Dar, amforă, în ţăndări s-a reîntors argilei. 


Culeasă ca o algă prin coamele de fapte, 
Şi migraţiune lentă-n funinginea de vite, 
Sirenele din scoica în vuiete ivite, 

Floarea ce se desface pe sticlă ca o noapte. 


Sau trestiile-nodate în şarpe, în arbustul 
Ca-ntr-o reţea adună un peisagiu sprinten, 
Cînd o recoltă fierbe în arătură mustul. 
Semințele înfipte în timp ca nişte pinteni, 


Sau tu care-n oglindă revii ca într-o lampă 
Cu uliul de-auroră fugărit de tenebre. 

Cu inima ce-o zgilții la-ntoarceri ca o clampă 
Prin aeriana uşă buchetul de vertebre, 


Cînd un clavir în flaut trece fluida turmă 

Si cîntecul străbate în noi ca o osmoză. 

Cu vulpea de crepuscul mai fugărită-n urmă 
Cu-omizile de sunet tîrîndu-se pe roză, 


Pînă la vocea-n care s-a neclintit cleştarul, 
Pînă-n, zăpadă, pieptul păsărilor de mare 
Pînă-n zidul unde ecou-şi rupe varul 
Pînă-n unealtă, părul, pe treptele amare, 


Tu eşti lumina strînsă în zăcâtori în aer, 
Dîra din fruntea-n alge tăiată în pâratec, 


62 


Urzică-n suferință desprinsă ca un caier 
Cu noaptea sfîşiată de jalea unui broatec, 


Cu stelele gonite-n cirezile rotunde, 

Cu lacrima şi veacul ce-ţi circulă în limfă, 
Păun ce se străvede cu nufărul în unde. 
Amurg ce se desface din arbor ca o nimfă, 


Tu vei opri-n meduză, stîrnit un naufragiu, 
Şi mugetul din plante se va preface-n lapte, 


Cu-oceanul ce te-atinge pe mîini ca un omagiu, 


Cu circul de-ntuneric ce-a poposit în noapte, 


Sunt saltimbancii, cîini dresați, cămila tristă 
Fantomele mişcate în lacrima din mine, 

In buzunarul orei, zăpada — o batistă, 

Şi-n geamul viziunii, asculţi, nu bate nime, 


Cenuşă e. Cenuşă. Un cîntec te aduce 
Cu mîinile — răcoare pe febrele visate, 
Cuvintele, ca hribii, la sobă se usuce. 
Săniile năpustite spre troienite sate, 


Cînd nemişcaţi rămînem uitaţi în izolare. 
Şi zvonurile-oprite, vînătoreşti podoabe. 

Evoci în respiraţie cîmpiile solare 

Cu rîsetu-n păstaie păstrat ca nişte boabe. 


N-am învăţat oare din arborele-n odihnă 
Din fluviile desfăcute-n adormire-n deltă, 
Din urletul furtunei înşurubate-n tină, 
Din ziua izbucnită ca o lupoaică zveltă, 


N-am învăţat din fructul înfăptuit ursită. 
Din acele blajine pe-obrajii de ienuperi 
Din frunzele culorii trecute printr-o sită 
Din anotimpu-n spume cu apele în ruperi, 


63 


Iubirea ca o hartă ne-arată itinerarul E mersul ce vesteşte o boreală zare, 
Prin fluierul de iarbă prin turmele de valuri E mersul, împletire pe linişte, velinţă, 
Eşti tu natura ştiută pe dinafară, darul 
Sărbătoresc coboară cu lampioane-n baluri, 
Par pasul înfometatului, dar pasul nedreptăţii, 
Scrîşnind în os, în lacăt, prin temniţă, prin groapă 
Şi inima-i ulciorul ce-a clocotit mîhnirea Pasul din poeme peste desfrîul cetăţii 
Singurătate-nchisă cu lacăte in trupuri, Miracolul din pasul singur plutind pe apă, 
C-un corn de vînătoare cînd auie iubirea 
Cu ziua ce-o adună al binele în stupuri, 
Pasul rămas in nisip de-oseminte 
Cum lingă spartul flaut ecoul mai trăieşte, 
Tu m-ai văzut prin noapte şi prin hemoragie Pasul de care-n uşă îți mai aduci aminte 
Cu lumina sporită în fructele cărnoase, Cu ziua ce se-nchide în acuriu,-n peşte. 
Cu-astralele dezastre prin vîntul de orgie, 
Cu păsările ploii în toamnele din oase, 
Mersul fără de urmă cînd trece prin oglindă 
Pasul din verighetă, pasul din evocare, 
Cu apropierea scumpă, privire în privire Mersul cu-o-nfiorare îl recunoşti în tindă, 
Clopot în amintire răstălmăcindu-mi versul Fîntîna care-şi taie profilul în căldare, 
Prin grînele abstracte, cereasca ta ivire, 
Şi-asemeni cu privirea acum ezită mersul 
Pe tîmplele furtunei să-ncetinească zborul, 
Barca să eşueze în trestiile din cîntec, 
E mersul aceluia care-a primit izbînda Rotund pînă-n memorie şi-n goliciune norul,. 
E mersul în întoarceri cu-o pavăză de-nfrîngeri Paharul de cuvinte, clătit pentru descîntec, 
E mersul care sperie cristalele şi pînda 
Cerbului, la izvorul din ecouri, din plîngeri. 
între lagune fundă, şi-ntre frontiere vaer, 
Chemînd dinii în stingeri albastre de trompet;! 
E pasul aceluia care merge să ceară, Prin pletele de valuri coroanele de aer, 
E pasul care calcă pe treptele mîhnirii, Şi stelele cerceii, în noaptea — o casetă, 
Un pas în dimineaţă, un pas sunînd în seară, 
E pasul regăsirii, e pasul despărțirii, 
Cum s-ar putea, pe buze, o flacără, o plantă 
Cuvîntul care-nscrie geometrica lui gheață 
Mersul intiiei ieşiri din casă după boală. Trenul în buruiană rostogolit pe-o pantă 
Mersul care duce la-ntîlnirea primăverii, Neprevăzutul fulger, balafră pe o faţă, 
Mersu-n care-nvălui o zicere domoală, 


Cerul mărit cînd scuturi ferestrele şi merii, Da 3 
Cum s-ar putea cu renii din mergerea polară 


Plecările închise, sigilii, în zăpadă 
E mersul meu şovăit cînd ţi-am cerut iertare, Prezența ta pe mîna din minte, o brățară, 
F, mersul o zăpadă urcînd în suferință, La-ntoarcerea-n ferigă şi-n cheie o răsplată, 


Cu sufletul să treacă prin scîndura tăcerei, 
Şi vorbele s-atingă cu sîngele auzul, 

Cu lacrima-n.silabă ca-n tremurarea cerei, 
Lumina, pîn-la urmă împleticind apusul, 


Va trebui în slovă, numele cizelură, 

Cu un briceag pe fluier privelişte săpată, 
Şi versul să te afle în lemne vioară pură 
Cîntec muiat în sînge asemenea cu-o spadă, 


Poemu-atunci e focul ce-n insulă l-aprinde 
Sperînd, naufragiatul, corabia de departe 
Şi-n solitudini verbul de flăcări te cuprinde 
Ca o barcă iubirea chemată într-o carte, 


Sau un şirag de zile în pivniţă, în vinul 

Ce-n dedesubturi fierbe privighetoarea slovei 
Ca o cenuşă-n urnă, în inimă e imnul, 

Ca-n crap inelul magic, te aflu-n carnea vorbei. 


Dar mai e vînătoarea păstrată-n panoplie, 
Lebăda legănîndu-şi între cuvinte gîtul, 
In fuir. e carnavalul voit în insomnie, 
Amiaza ce-şi desface în evantai omătul, 


in anotimp sămînţă şi în pupilă, barză 
Crepusculul tăindu-l cu-autumnale arme, 

Pe ugerul culorii ţi-opreşte buza arsă, 

Şi-n resemnări, în temeri, cu frunzele-n alarmă, 


Aceasta e lupoaica pîndindu-te-n rugină 
Şi valurile-acestea lucind ca nişte cranii 
Cu oasele ciocnite paharele la cină 

In aiurări ceteşte ca într-o palmă anii, 


Ascultă : nu e vreme de broderii, de joacă, 
Luminile țişnite din pasărea ductilă, 


0G 


Şi marmora fluidă ce şovăie în troacă. 
Cu fețele trecîndu-şi cerneala pe o filă, 


Iți spun : în clipa asta în ocne, în uzine 
Semenii tăi sfărîmă cu tîrnăcopu-un țipăt 
Surîsul e o lampă mai pală în saline. 
Amintirea doar cade pe tîmpla nopţii şipot, 


Ascultă : cînd te caut în strofa aeriană, 
Şi timpla mea atinge cristalele văzute, 
Atiţia în spitale şi-n lacătul din iarnă, 
în temniță atîţia sub nopțile scăzute, 


Vor prinde-nfiorarea şi stelele în crustă 
In peşteră, în mină, în spaimă, în osîndă 
Cu şerpi de frig în ghețuri, cu însetări în pustă. 
In jale-atîţia în timp ce poetul te cîntă ; 


Tu-acoperi peisajul ca o zăpadă pură, 

Şi apele le farmeci sub frunţile-ncruntate 
Cu-ntoarceri din excursii prin înserări prin bură. 
La trecerea tristeţii barierele lăsate. 


Prin sintaxa culorii, prin zilele-ncărcate, 
De aurul prezenţei, de borangicul vocei, 
Ca o baghetă atinge mîhnirea în brocarte. 
Şi lacrima reintră izvor sub geana rocei, 


Cînd mînă-n mînă mergem printr-un tunel de 
Şi-un tîrnăcop desface un curcubeu în sare, 

Cu tristele vedenii sub anotimp ascunse, 

Cu cîntecul : în memorie colacul de salvare. 


Coroane-otrăvitoare de corbi pe aplecate 
Busturi de crengi atente la degetul de vînturi 
Cu piine.a şi cu vinul la mese fermecate, 
ființa ta cînd cheamă pe limbă alte cînturi 


67 


frunze 


Cristale, flori 
Linii boreale, 
Privire-n viori, 
Părul în cereale. 


Vei lua o vopsea 
Din gîză, din flaut 
Pe arcuş lipsea 
Degetul precaut, 


îngerească buză 
Pe-umanul elan, 
Soarele cu-o scuză 
Trece-n nocturnul plan, 


Burduful colinei. 

Cu licori de zboruri, 

Arborii colinde-i 

Pentru crepuscularele onoruri, 


O ! Viaţa întregită 

în ochiul tău scump 
Anii trecuţi prin sită, 
Inima-n fund bumb. 


Ploi emoţionate 
Se-opresc la ferestre 
Cu buclele deznodate 
Pădurile celeste, 


Mările-n sandale 
Au călcat pe plajă, 
în somn mîinile tale 
Ating obraji, oraşe. 


Cu lebede, cu goarne, 
Cu iceberguri grase, 


68 


Cu pluguri le-n coarne 
Luînd fecundele oase, 


Imagine rămasă 

Cum în unelte cîmpul, 
Clare fîntîni la masă, 
Linişti crescînd în sîmburi, 


Salue, podgorii, sonde, 
Cu sîngele din țarină 
în ţelinele blonde 

în zvîrcolirile din rîmă, 


Tămăduiri, pătlagini, 
în stalactite-n norme, 
Pe lacătul din pagini 
Salut, noile forme, 


Primăvară fanfară 
Izbucnind la uşă 

Cu funda stelei afară, 
în respirație brînduşă, 


Zborul rotit în slavă, 
Gras viitor în seve, 
Cu cîntecul, o navă 
Pe gura ta aieve. 


Şi frunzele sunt scule 

Pentru careta furtunei. 

Cu notele globule 

în circulația de sînge a strunei, 


Te recunosc dulceaţă 
Prin toarcerea suveicii, 
Nori înfloriţi cu aţă 
Pe-aleea udă, melcii 


69 


In scoică, în ureche, 

Pe vîntul promoroacă, 
Stîncile stînd de veche, 
Cînd gîrlele se roagă, 


Cînd foile prin schimburi 
Pe fruntea gerului castă 
Şi cele patru anotimpuri 
Năvălesc în iubirea noastră, 


Cînd eu-ţi leg glasul 
Ca o brățară 
Deschid atlasul 

La altă ţară, 


Aceeaşi te află 

Gîndul sprinten 

Şi eu te port cum o calfă 

îşi duce meşteşugul pretutindeni, 


Prin obrazul ploii scurs 
în pîine, în perne, 

Prin vegetalul discurs 
Ascultat în vecerne, 


Prin mătasea ce taie 
Gîndul spre mai bine, 
Azurul în odaie 
Venit o dată cu tine. 


în insulă să-ntirzie vreau alba ta prezenţă, 
Voi sfărîma corabia ce te-a adus prin rimă, 
Profil între stamine purtat ca o esenţă, 
Blîndeţe ce mă-nvălui ca o stelară climă, 


Şopîrlele de vorbe le voi zdrobi sub pietre. 
Şi voi uita şi graiul şi gustul ştiut în stradă, 


70 


Să inventăm cristalul de litere mai certe 
Prin care numai gîndul nostru să se străvadă. 


în piersică, în struguri, e carnea ta fecundă, 
Şi-n amfora de zboruri un alfabet de ape, 
Cu herghelii de nuferi în stelele din undă, 
Cu păsări legănate pe fulgerele salbe, 


Cum e-n cerneală frîntă şi-n lacrimă o vislă, 
Cealaltă în privire şi-n voce înecată 

Culoare revenită cu-albinele la matcă, 

Prin izolare uger ca o lumină mulsă, 


Uneltele plecării lîngă tăcere sparte. 
Furtuna aruncată prin crengi ca o sandală, 
Cărarea care duce din anotimp în carte, 

Şi inimă în spumă prin vers ca o zăbală, 


Neprevăzuta mînă care ţi-a şters desemnul 
Cu ziua ca o cretă atinsă de luceafăr, 

Zbor odihnit în gheaţă şi-n respirație semnul, 
Ce-n trecere îl lasă cu buclele o harfă, 


Distanţele scăzute prin cîntece, ocheane, 
Lumină răsucită lîngă pupilă pururi, 

Oraşe cu incendii şi turle sub oceane, 
Singurătăţii noastre şi dragostei de-a pururi. 


X 


Respirația păstrată în filele acestea. 
Cum în oglindă zboară adînc de albatros, 
Cum sîngele îşi urcă pînă în cîntec vestea 
Şi degetul te află pe fluierul de os, 


Pădure presimţită în somn ca o corabie, 
Cu focurile stinse, inaintînd în voce 


71 


Şi-n tîmplă laolaltă e acvilă, e vrabic, 
în literă ovalul iubit să ţi-l evoce. 


Sunt nervii ce sub carne se vor preface-n odă, 
Cum frunzele căzute vor deveni cărbune, 

Şi anotimpul trece cu turmele-n ringlodă, 

Cu toamna răcorită in soarele-apune. 


Sunt munţii ca burdufuri de linişte, mai pline 
Cînd ochiul tău inundă priveliştea şi faţa 

Ca migrațiunea lentă a singelui în v,ine 

Cînd aeru-n odăjdii primeşte dimineaţa 


Adio, e zăpada prin boreala faptă, 

E buruiana-n bucle scăzînd ca un arpegiu, 
Pe buzele de stridie e perla ca o şoaptă 

E lacătul, păianjen, ce-nmărmureşte beciul, 


Cuvintele hrănite cu pasăre, cu fructe, 

Cu sîmburi spărgînd zarea in unghi precum cocorii, 
Şi-o vioară se trezeşte în nufăr şi-n cucute 

Cînd inima alinge arcuşele culorii. 


Privire ce te poartă în dans ca o sandală. 
Făptură în pleoapa ca o odihnă ştiută, 
Cu glasul ca o ciută prin arborii de gală, 
Cu o lumină rochia tîrîtă-n iarba udă, 


Ar trebui obrazul pe ugerul de vînturi, 

Şi glezna mult mai pură a scoicilor prin apă, 
Surîs, în naufragiu, pe-o insulă să-l vînturi, 
Şi inima, în peşte, zvicnită ca o clapă. 


Ar trebui magia din anotimp, din rimă, 
Fintînă înăuntru adusă în privire, 

Cu fructele cascadei în sevă şi în climă. 
Cu muzici poposite pe nevăzute fire. 


72 


Ar trebui. In carne şi-n suvenir copilul 

Obraz ca o corabie plutind pe largul stanţei 
Dar foarfece ecoul va rotunji profilul 
Nocturn, să-l desluşească în pletele speranței. 


Strîng cioburile zilei din fluiere, din sticlă 
Şi-auzul desluşeşte printre fărîme glasuri, 

în respiraţie-opreşte tăcerea ca o spilcă. 

Sunt glasuri care cîntă sau care plîng, sunt glasuri. 


Mai potolite-n ploaie, mai odihnite-n pîine, 
Sunt intilniri, sunt certuri, sunt clopote, sunt şoapte, 
Oglinzi : mătasea trece din fluture în mîine. 

Spărturi prin care cintul s-a despletit în noapte. 


Sunt zgomotele-ntoarse în citadina urnă 

Cu peştii in acvarii lucind ca policandre, 
Cu-accentele plutite ca bărci în vocea brună, 
Cu-o linişte deodată mărindu-se în carne. 


Somnul trecind prin sînge cum prin mireasmă parcul. 


Fantome prin sărutul luminii în havuze, 
Cu stelele-n cădere închipuindu-ţi arcul, 
Care-a atins tăcerea şi cîntecul pe buze. 


Vei recunoaşte-n palmă nervurele de plante 
Cind in cristale urcă fierbinte-o aiurare. 

Şi mările prin fluxul de lebezi mai înante. 
Vor odihni în tîmplă perdelele de sare. 


E-n amintire vara prin vegetaţii grase 
Cascada care-n fildeş peste zăpezi veghează. 
Oglindă răsucită peste ținuturi arse, | 
Torente care-n osul ecoului nechează, 


E-ntre matrozi beteala clătită-n curcubee, 
Prin boreala nuntă statura ta visată, 

Pe gîtul unui şipot dantelele lactee, 

Cu mîinile pe ziduri, o trecere înceată. 


73 


Treziri în aşternuturi mai proaspete de alge, Cu o tristeţe-n oră 


Treziri între ferestre de luminoas' Elveţii, Ca de paing o pînză 
Şi-o auroră nouă sub tălpile-i să calce Cîntată-n auroră 
Pe lacurile-n fluier, statua frumuseții. Şi in crepuscul plînsă. 
Treziri în dormitoare încolăcite-n şarpe, Să vie răsărirea 
Treziri în buruiană cu tîmpla în pătlagini, Să lumineze întinsul 
Treziri într-o tristeţe cu fluviile pe harpe, E o barcă privirea 
Treziri rămase-n inimi ca panglici între pagini, Si ochii tăi sunt insuli. 
Treziri. Treziri suave. Treziri în gări mai calme, Să-ntirzii ca o buclă 
La-ntoarcere sub ceasul cu-o viziune mată La templele trezirii 
Treziri în vis, în temniţi, treziri tăind în palme Şi degetul să mulgă 
O dîră cu amurgul din sticla sfârîmată, Dulceaţa regăsirii 
Treziri în revelații, treziri în libertate S-apari cu-o reverență 
Cu lanţurile, praştii, prin geamurile suple, La clavirul bătrîn, 
Şi sîngele, acelaşi, se va răsfrînge-n fapte. Treziri dup-o absenţă, 
Cum zborul e acelaşi, din aripile duble. A mobilelor bătrîne. 
Treziri în excursii Cînd te aleg pe plajă 
Vînatu-n fundul genţei Prin rămăşiţele furtunei 
Cu coacăze pe guri şi Treziri de vrajă 
Roţile diligentei, In scrinul cu arome al strunei. 
Treziri între ienuperi Cînd te scot ca pe-o vioară 
Cu păstrăvi în torente, Din cutia trecutului, 
Şi lacătul din nuferi Şi-ncerc ca-ntiia oară 
Toamna-l deschide-atentă Silabele cîntecului. 
Treziri cînd ziua sună Cînd descui o garoafă 
în buzunar rotundă Lacătul din mireasmă 
Şi şoimul se adună Inima e-o potcoavă 
în cercuri ca o undă, Legată cu funda sîngelui albastr 
Treziri în despărţire, Cînd o pădure inundă 
Treziri în revedere, Liniştea, oglinda, 
Cu lacrima subţire Prin trestii pătrundă 
Vestită în artere, Cu lotca, cu flinta, 
74 73 


Ca un abur obrazul 
Clătinat în creangă 

Să ezite pasul 

Cu amurgul spre o bancă 


Cu surîsul desfăşurat 
In dimineaţă zorea, 

Ca un drumeţ întîrziat 
Spre tine gîndul zorea. 


Ca un cuvînt în piatra 
Spălată de pîrîu 

Ca fluviile pe harta 
Glasului tău. 


Cu liniştea la uşă 

Ca o respiraţie tăiată 
Şi sîngele ca o guşă 
De pasăre înfiorată, 


Cînd trilul e pe limbă 
Alături de semință 

Şi steaua polară schimbă 
Drumul înspre ființă 


Prin vegetale turme 
Aproape de ţărînă 
Cînd vocea lasă urme 
De fluture pe mină 


Prin crizanteme de-apă 

Sub cîntece crescute, 

Şi-oglinda ca o harpă 
Şi-aminteşte privirile dispărute, 


Cînd rîndunica-şi strînge 
Ca pe o rufă zborul 
în amurgul care-şi fringe 
în pupilă cositorul, 


76 


în sîmburii ca iepuri 
Pitindu-se în roade, 
Cînd trîmbiţe de ierburi 
S-au deşteptat în coarde, 


în respiraţie — sticlă 
Ştiindu-te mireasă, 
Şi vorbele ca ţigle 
Lucind în vara arsă, 


Cu-obrajii-n suprapuneri 
Cu respiraţia în împletiri, 
în răsăriri, în apuneri, 
în adormiri, în treziri. 


Aici e amintirea cum într-o rocă fierul, 

Cum prin orchestră trece obrazul tău, aramă, 
Şi-n fluiere ezită ca-ntr-o poiană cerbul, 
Cînd toamnele ucise au mai gemut în armă. 


Va trebui prin mine să treci ca-ntr-o odaie 
Sau ca o ploaie fină prin curţile cu păsări 
Cu-o boare clătinată în noi ca-n evantaie 
în dungile de soare mălaiul de mătăsuri, 


Pleoapele închise abia să le atingă 

Din buruiană clopot şi din oglindă scut, 
Cînd ochiul înăuntru trezeşte o tilincă 

Şi visul ca pe-un vuiet de scoică îl ascult. 


XI 


Cu inimile albe învăluite-n lună 

Şi cerul prin vitralii ca o plantă de apă, 

Cu liniştea mărită cu-o tremurare-n strună. 
Cînd un clavir deşiră mărgelele pe clape. 


77 


Pereţii devin păsări atunci între cristaluri 

Cu oboseli căzute, ca nuferii,-n mătăsuri, 

Cu urmele-n nisipuri de-amurguri şi de valuri, 
Cu-acea suavă tihnă ce n-ai putea s-o măsuri, 


Obrazul tău alături de-al meu, ca două glastre 
Din care respiraţia e floarea luminată, 

Şi sîngele tîrăşte căderile de astre 

Prin vinele ducînd spre inimă rămăşiţele zilei, 


Prin iubirea mea în iarna ca un drumeţ fluid 
Cînd lunecă o barcă de sticlă în legumă, 

Prin iubirea mea în toamna ca un țipăt suit 
Din generoasa vrană pină-n stelara spumă, 


Prin iubirea mea în vară sau în primăvară, 
Ca un foc de popas la subţioara colinei, 
Cînd somnul se trage înăuntru ca o scară 


De mătase, şi numai noi râmînem pe balconul cîntecului. 


Ascultă, o lumină bolboroseşte-n plită, 
Buchetele de lebezi în cupele zăpezii, 
Din marmora iubirii ştiu vocea ta cioplită 
Ştiu tîmpla aplecată pe umărul amiezii, 


Vom luneca pe-alee ca o zi încă nehotărîtă 

Cu porţile în aburi prin parcul din memorie 
Figura la fereastra unui fulger tîrîtă 

Tristeţea ca o brumă pe-amurgul din podgorie, 


Dar în artere planează bufnița de mîine, 
Ca-n curțile cu păsări umbra unui erete. 
Un schelet se măreşte în linişte, în pîine, 
Arbori ating lumina nesiguri pe-un perete. 


Ştiu ; un, început de toamnă cu-o potolită bură, 
Degetul mai încearcă trecutul zvon pe coarde 
Şi o cenuşă îneacă descîntecul pe gură 

Miîinile se-ncleştează pe nevăzute torte, 


78 


Păduri halucinate ca herghelii-n crepuscul, 
Şi ţevile de sînge în cîntec se vor sparge 
Poteca prin tufişuri e-n respirație fluxul, 
Şi-i inim-albatrosul răpus între catarge. 


Dar pe braţul tău ziua suie ca o mînuşă 

Şi frumuseţea-ți cîntă prin viorile de ghețuri, 
Ca un dulău minunea-ncolăcită-n uşă 
Trecutul ce se-aşează cu noi odată-n jilţuri, 


Sunt, cheile de păstrăvi ce-au descuiat pîrîul 
Privirea ca un ivăr peste auroră, 

Cu berzele deodată e-n migraţiune griul, 

E cîntecul de sare ce-l spintecă o proră. 


Amîndoi plutim peste lucruri ca o deplasare de aer 
Şi frumuseţea ta e-aceeaşi în torentele fierbinți ca şi 
în trîmbiţele frigului. 


Cu-o atingere dai viață plantelor, animalelor, 
Şi-n cursa unui țipăt se prinde vulpea albastră a tăcerii. 


E umbra revenită în dimineaţă, în seară 
Obrazul care-nchide, harbuz, o prospeţime, 
E depărtarea, vie deodată pe ghitară, 

E beteala visului prelungită în trezie. 


Sunt peisagii-n haite urmîndu-ne ca lupii 
Sticlind înspre conacuri pupilele din struguri 
Profilul, verighetă, găsit în fundul cupii, 

în brazdele din inimi cuvintele ca pluguri. 


Eşti tu în cartea-nchisă, în cartea viitoare, 
în. sunetul ce încă n-a poposit pe buză, 

In apusul ca un cerb tîrît prin vînătoare, 
în panglicele toamnei trecute prin meduză. 


79 


Eşti tu în perindarea de anotimpi, de roade, Marmora prelungită 


în tulburări de marte, în chiot de septembre, Prin somn de nemişcare. 
Pe violoncelul serii cînd şoaptele sunt coarde Zăpada adîncită 
Si-o amitire urcă luceafăr din tenebre : în zbor, purificare, 


în oglinzi, cu plute 
Ducînd copaci de tăcere, 
Prin zvonurile multe, 
Acord, urechea te cere 


Fii fermecata buclă 
A păsării în oră 

Pe umărul meu culcă 
Tîmpla de auroră, 


în cutele luminii 


Rămase ca o culoare, Prin lacrima potecii 
In vitrina colinei Privire în vibraţie 
Cu ceasornicele de soare Şi prin poem în vecii 


Vecilor, incantaţie. 


Cu plopii-n legănare 
în viziunea frustă 
Trecînd prin calendare 
Şi prin belşug lăcustă, 


Pe degete cenuşă 

Din tot ce furăm noi 
Prin tril lucind în guşă 
Defunctele ploi. 


Vor mai musti podgorii 
Sîngele, năpustit, troică, 
Şi-n anotimp cocorii 
Vor aui ca-n scoică. 


Slovele în răsfrângeri 
Vor mai păstra păunii, 
Se vor smuci în plîngeri 
Lacătele furtunii, 


Iradiere, spumă, 

Pe ugerul de fulger, 

Vis îmbibat în humă, 
Mireasmă dreaptă-n luger, 


80 "<la '>] 


coala C 


PETRE SCHLEMIHL 
1932 


La o oră incertă 


Dacă-mi ridic in soare trupul ca un ciorchine 
Se vede irizarea sîngelui prin aurora boreală, 
în undă peştele luminii atinge hohotul rotund al 
pietrelor 
Şi orele sfărîmă osul timpului ca nişte maxilare. 


Porţile umbrei închise cu lanţuri în trecut 
„Şi, curcubeu, pe buză oprit cu-o respiraţie, 
Sub arborele care înaintează ca o navă 

Cu toate lampioanele roadelor lui aprinse, 


Sau în hambarele-n care cad draperiile grele ale grînei, 
Şi-arcuş, singurătatea, atinge corzile belşugului, 
în satul fumegînd molcom ca o farfurie! cu supă, 
Sau în capitala zăngănind toate armele foamei, 


Culorile întoarse cu-albinele la stup, 
Garoafele, noduri de-amintire, în batistele verii, 
Şi cerul care-i pînza de păianjen reținând zborul 
mărunt al stelelor, 
Când ziua se tîrăşte în buruieni ca potîrnichea rănită, 


Prin rădăcinile îmbrățişîndu-se în marmoră şi-n carne, 

Furtuna rămasă în crengi cu bandajele desfăcute, 

Dimineaţa făcîndu-şi loc ca zahărul ân legumă, 

Şi toate aleile care se prăbuşesc in mine cu un dulce 
huruit de cenuşă, 


85 


Singur, singur, 
Plutesc peste mahalaua depărtată. 


Dar tălpile fintînilor ating cerul încuiat în pâmînt. 

Sunt sigur prin cositorul Inviind cohortele de îngeri, 

Fără umbra mea ruptă fărîme ca o scrisoare aruncată 
vintului, 

Fără umbra mea care era scara de mătase conducind 
spre balconul altor oameni, 

Şi totuşi am văzut ce ascundeau ferestrele semenilor 
mei : masacrele, îngenunchierile. 


Şi cînd desfăceam braţele țipătul sîngera ca o rană. 

Ecoul care-ţi taie palma sub cupa sfărîmată, 

Ecoul care-şi mai aminteşte vocea defunctă. 

Cu firul electric al speranţei conducînd prin braţ spre 
lampa inimii. 


II 
Fără să jiu trist 


De-aici umbra mea ca o flacără brună, 

S-a gîtuit în sticla verbală ; în arcuş, 

S-a prefăcut în scrumul din răsturnata urnă. 
Sau un dulău e umbra care va face sluj, 


Umbra ca un lacăt aruncat în fîntînă. 

Şi unde-i cheia care va descuia tenebre ? 

Şi voi, zei, ca o gheaţă, topindu-vă în mină. 
Prin fierbinţeală, apă între cuvinte sterpe. 


în golfurile tăiate de foarfecă furtunii, 
Cînd norul ca un magnet iți atrage ochiul, 
Jn călătorul ducînd în inima lui o corabie mai mare 
decît aceea în care călătoreşte, 
în avalanşele prăbuşind în văgăuni toate coloanele 


luminii. 


imi voi clădi o vizuină caldă din paiele nopţii, 
Sau chiar în ceasornicul cu acele la miezul nopţii, 
Sau chiar în dezgustul tău cînd taurii îşi răsucesc 
capetele în burţile cailor, 
Şi toreadorul flutură prin mîneci panglicile maţelor ca 
un iluzionist. 


Prin pădurile scuturînd în viscol coame grele, 
Cu somnul sub pleoapă fîntînă arteziană, 
Cînd lătratul răzbate prin ceața unor ziduri, 
Şi inima se strînge ca la despărţirea amintită. 


HI 


Pe deasupra dosarelor 


Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în cîmpuri, 
Cînd hohoteaţi lîngă grînele decapitate, 
Nu, n-am fost eu alături de voi cînd aruncați în furna- 
lele lacome 
Lopeţi pline cu zilele şi nopțile fraților voştri în locul 
bulgărilor de cărbune. 


Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe cînd 
străluceau pe tăvi 
Parcuri de vînătoare, în vreme ce sub ferestre 
Refluxul de tenebre tîra înfometații în nisip ca nişte 
alge, 
Şi-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pîine. 


Nu, nici cînd răscoleați intestinele munților şi nici 
Cînd în butoaie vinul îl ondulați în bucle, 
Nici cînd îmi deschideați plămînul ca pe-o pungă şi 
luați moneda de sînge 
Cu care vă plăteam dreptul la muncă în birourile 
mucegăite, 


87 


Nu, niciodată, oameni, n-am stat de voi alături. 
Regretul meu prin hornuri de fabrici ca un imens 
liliac 
în ghiare cu un țipăt ca un cuțit al memoriei, 
Lumina țtîşnită din apă împiedica vederea, 


Şi nici acum cînd vă zvîrcoliți în paturile lîncede 
Oameni : în cătune, lîngă opaițe; în capitale: lingă 
marile lampioane, 
Cu glasul legat în gîtul vostru ca o cheie 
Cu care veți descuia mîine dimineață alte ordine, alte 
case de bani. 


Nici acum, cînd amintirea giîfiie lîngă respirație, 
Şi ca o buză genunchiul se sfişie în buruiană, 
Nici acum cînd singurătatea îmi bate în inimă ca o 
ciocănitoare, 
Nu vă voi fi alături oameni dormitînd pe scheletelp 
aurului. 


IV 


Un .semn al lui octombrie 


Nu. Ochiul ca un plumb liberat din puşca vînătorului, 
Va trage-n aer firul văzut al unui zbor, 

Lac cu oglinzi lucite în lunecată toamnă, 

Septembrie taie trepte de piatră în răceală. 


Şi noaptea poate fi mierla care geme între zăbrele 
Cînd între torţe vînatul cu pletele de flăcări, 

Şi bucăţile de vînt zvîrcolite în şopîrla tăiată. 

Pînă ce uşile furtunii se deschid pe coridorul pădurii, 


Să fie zgîrietura fecundă pe-obrazul de-argilă. 
Şi vioara prelungită în succesive fluvii, 
Suavă-mbrâţişare pe pernele zăpezii, 

Amurg vestit prin buză, în cornul de vînătoare, 


88 


I'ar : punte care leagă corabia de țărm, 

Şi pe care năvăleşte în fierbere mulțimea, 
Aşa un cîntec leagă inima mea de toamnă. 

Pe unde-şi taie drumul mulțimea de podgorii, 


Aşa in crengi 3 cuibul luminii, îl sfărîm, 
Cerul scăldat în ape e o vesperală barză, 
Inima e-un Octombrie cu glorioase musturi, 
Şi-n chiote e-un clocot din fructul luminos. 


Nici o amintire întunecată 


.E ziua adunată în ochi o stalactită, 

Privirea care-atinge un animal sălbatec, 

Cînd din tufişuri vocea într-un cristal clătită, 
Lumina îndoită sub vrejuri ca un spate, 


Coroana mea de slove e rubiniul sînge. 

Sunt ţevile prin care colinele în mine 

S-au revărsat cu focuri cu struguri şi cu sînge, 
Cu-oglinzile sparte în buzunarul unui amuig, 


Ca să-mi aduc aminte de graba voastră stearpă, 

De ancorele care în creierul vostru înţepeniseră visul, 
Cum să-mi aduc aminte de privirile voastre veninoase 
Ca nişte şerpi înălțînd capul în pupilele viclene ? 


Aici unde ecoul, în spumă, o zăbală, 

Şi în memorie-alămuri lucesc ca-ntr-o vitrină, 
Şi vîntul e ştergarul la masa mea frugală, 

Cu lacrima, de ierburi şi de lumină plină, 


Căderile mai clare de păsări între gene, 

Cînd aurora-n cuşca văzduhului : păunul. 

Cu flăcări pe comoara de sulf a unei ierne 

Şi sub pămîntul îngheţat gîfiitul de trudă al iegumei. 


89 


VI 


Am privit amurgul in ochi 


Ah ! Ce bine mi-au făcut pietrele pe care mi le-aţi 
aruncat. 
Şi ocările şi scuipatul vostru ca nişte hățuri ale 


solitudinei, 
Prin huiduieli, în aer, ţesute-n curcubee 
Tristeţea subţiată pe inima-nicovală. 


M-aţi alungat din ogrăzile ude de ploile tîrîte 

Si în Decembre de lîngă sobele voastre în care focul 
trosnea ca un harbuz, 

M-aţi alungat de pe ulițele pline de vuiet, 

M-aţi lovit cu bice în pieţele publice ca pe un cal bătrîn. 


Aţi ştiut : poemul se rupsese de mine, umbră, şi 
călătorea departe, 

în vreme ce voi eraţi legaţi, cu lanţuri, la uşa unei 
umbre, 

Şi ochii voştri, ca nişte găini in coşurile vînzătorilor, 

Se zvîrcoleau, fără să poată atinge bobul de porumb 
luminos al aventurii. 


îmi amintesc o zi suplă ca o adolescentă, 

Pe care am urmărit-o departe pînă dincolo de periferia 
sărăcăcioasă, 

Şi am văzut-o cum îşi lipea obrazul transparent de 
arbori 

Şi mîna luminoasă şi-o înălța spre frunză ca o sevă, 


î-am văzut trupul înfiorat aievea, 
Pînă ce toată lumina căzuse de pe ea ca o rochie, 
Pe care o păturea cu grijă şi-o ascundea în scrinele 
din plante, 
Şi cu o dulceaţă în gesturi se apleca înspre întuneric. 


90 


Ani stat singuri şi-n depărtare sclipeau chiote, 

Şi fruntea-mi aburită ca o oglindă-n ierburi, 

Şi-am vrut să mă risipesc în aer cu ziua adolescentă. 
Şi să rămîie numai o dîră subţire ca un zbor, 


Ah ! Ştiam că la întoarcere mă va primi aceeaşi larmă, 
Şi aş fi vrut o dată cu ziua să mă-nfiltrez în pămint 

ca o. apă 
Ştiam că pe fața mea lacrima, cicatrice, 
Nu-l va face să şovăie pe acel care mă va lovi miine. 


. Vn 


Hemoragie, ascensiun<' 


Lîngă armele voastre, oameni neînduplecați. 
Lîngă vulturii voştri pe cari i-ați dresat să sfişie plămînii 
Oricărui aducător de flăcări ; e umbra mea între 

munții aplecați 
Atenţi spre oraşul încleştat sub cătuşele pîinii, 


Dar vă spun : chiar dacă m-aţi răscoli pînă în cele mai 
adînci măruntaie 
Cum ai sparge o vioară ca să găseşti in ea cîntecul, 
Sau o oglindă în dosul căreia ai vrea să desluşeşti 
imaginile, 
Mu veţi putea atinge viziunea din mine. 


Prin dimineaţa care-şi deschide o arteră 

Cu ceața adunată în funduri de eprubete, 

Cu sufletul care-n carne, ca-ntr-o cămaşă de forţă, 
Se zvircoieşte, zgirie, ar vrea să se libereze, 


Şi voi muşcînd zăpada sau muşeîndu-vă între voi 

Ca nişte ciini înhămaţi la sania ureînd spre care viscol ? 
Călăi sau frați, iată-mă păşesc printre voi, 

Şi nu ştiu ce-mi înfigeţi în omoplat: un pumnal sau o aripă. ° 


91 


VIII 


Un obraz apare in mine 


Un om sau o ferigă re-ntoarsă în țarină 

Un om sau un crepuscul spărgînd, alună, ochiul, 

Un om care aduce hrană viermilor un alt om, 

Un om ca un măr nemişcat în care viermele creşte 
lîngă sîmbure, 


Am văzut şi eu fluviile întinse, hăţuri, 
Mînînd spre viitor oceanele ca nişte cai înspumaţi, 
Am văzut marea cu un singur gest năruind palatele de 
pe țărmuri, 
Ca un jucător care-şi strînge înfrigurat cîştigul în 
zorii zilei, 


Am văzut pescăruşii ciugulind oceanul ca pe-un stîrv, 
Şi stîrvuri reîntoarse mai vii în clorofilă, 

Un om prin pămîntul poros filtrat ca o lumină, 

Un om în care cresc dureros cuvinte ca nişte măsele adulte, 


Nici o speranţă-n vîrstă întoarsă bumerang ? 
Nici o cometă cîntec incendiind o voce ? 

O faună, o floră în anotimp paing, 

O pînză prin mireasmă şi muzică să urce ? 


Nici un luceafăr cîrma corăbiei să-ndrepte ? 
Lumină ca o turmă prin tenebre condusă, 

Nici un pămînt în hohot să nu-ţi deschidă trepte, 
iii peşteri să desfacă o viziune frustă ? 


Clasul meu va sfişia pe ulițele cetății, 

Oricite răni îmi veţi face în carne, în speranţă, 
Glasul meu va pluti spre fruntea acelei fiinţe scumpe 
Care a ştiut să-mi fie refugiu, aureolă. 


92 


IX 


Să intîrzii la acest profil 


De aceea cînd trec pe sub ferestre, pe sub balcoane 
orgolioase. 
Şi nu iau parte la jocurile şi la rîsetele voastre, 
Cînd armele voastre mă rănesc tot atît de mult cît şi 
vorbele voastre, 
Ca o umbră a trupului meu e amiaza fierbinte din inimă. 


Şi cînd toamna luceşte prin panoplii, prin săbii, 
Cîntecul ce-şi desface ca o corabie pînza, 

Şi-n lacrimă e ochiul ca o lacrimă mai mare, 
Koşeaţă care urcă pe-obrajii palizi ai aerului, 


Şi mai departe codrii, drapele victorioase. 

Şi mai departe alte oraşe, suferințe. 

Izvorul ca o ureche lipită de pămînt, 

Şi mai departe alte nelinişti albind ca nişte pietre, 


Reptile, păsări de pradă, îngeri cu braţele vîrîte-n sînge. 
Cirezi, ca nişte arbori, doborîte-n măcelării. 

Ziduri care se-nalţă la o atingere a luminii, 

Şi pe care noaptea le şterge cu un burete de lună, 


Şi mai departe : plantă, cordon ombilical 

Din adincimi, spre floare sau fruct, urcînd o rază. 
Cu fluxul, algă-ntoarsă cu laptele la mal, 

Sau vară cățărată c-un gust amar în zarzăr, 


„Acolo între creste şi nebuloase-aşteaptă 
Hamacul de luceferi spre care pasu-mi şovăi, 
Şi somnambul — maree către această faptă, 
Pînă ce obrazul ecoului în slovă-i, 


93 


Dar : muzică oprită în linişti de-un auz, 
Şi-n minte îmi deschideţi hotarul invizibil 
Oraş in hieroglife c-un răcoros havuz. 

In ouă viitorul c-un gălbenuş lizibil, 


Nu-mi veţi retrage steaua polară din pleopă, 

Nici mîinile plutite clare prin sinucideri, 

Cadavrele de nouri într-o comună groapă, 

Cînd ca un clopot ploaia sună în planta medicinală, 


Sau ultima lucire in aripa de lavă 

M-am desfăcut de voi, pereţi familiari, alei natale, 
Şi de voi, oameni cari ați umplut cu otravă 

Şi de voi, generoase armuri ale memoriei. 


Voi merge în mansarda sărăcăcioasă, în coliba umedă, 
Acolo unde singurătatea-şi taie lumina de vitraliu, 
Acolo unde şarpele de aur nu se-ncumetă, 

Să-şi desfacă inelele pe-un coridor de orgoliu. 


Şi-n aer şi în silex tăiat profilul scump, 

Voi nu-l veţi recunoaşte şi nu-mi veţi şti iubirea, 
Cînd, albatros, din haina azurului un bumb 
inima să se rupă spre-oceanul de evocare. 


Xuvie.le tău : Colombo 


Eu ştiu : fluviile ca nişte cerboaice vin să-şi potolească 
setea la digul înalt al mării. 

Şi prin pupilele noastre ca prin rocile de calcar se 
filtrează evenimente şi ape, 

Şi din hangarul mic al ceasornicului timpul ca un 
avion minuscul 

Pleacă spre traversarea unui ocean necunoscut. 


94 


in rîurile tinere, de munte, spălătoresele 

Lasă rutele să se imbibe bine cu lumină, 

Şi după ce le store de apă ziua rămîne în ele, 

Ca pe-o masă plină de fructe şi de calma strălucire a 
laptelui. 


Eu ştiu : in fiecare clipă unelte uriaşe pipăie glandele 
pămîntului, 

Şi din porumb, din secară se-nalţă un abur al inspiraţiei, 
Treci prin tunelul, botniţă pentru urletul de dulău al 
trenului 

în timp ce viaţa noastră se împarte ca o raţie de pîine. 


Ştiu : obuzele zgîrie mai dureros obrazul 
Acestui pămînt amestecat cu sînge, cu semințe, 
Ştiu : obuzele au bătut de mult în cuie 

Aripele cîntecului ca pe-o pasăre împăiată. 


Şi ştiu : cu toată singurătatea, la un țipăt de-al meu. 
Vor veni lîngă mine atîţia alţii cari au fost primiţi cu 
pietre. 
Si versurile acestea sunt bucăţile de argilă 
Din care voi clădi un cuib pentru tristeţea noastră 
comună. 


Vouă, numai vouă, vă deschid porţile de tenebre, 
Şi inima e stiloul încărcat cu sîngele vostru 
Noi am putea sta-n calea oricărei suferinţe, 
Am putea gîtui obuzele ca pe nişte bufniţe ; 


Şi-n timp ce case strînse ca nişte dinți de piatră, 
Sfărîmă citadinul vis devenit mai lent. 
Netemători prin fluviul desfăcut pe o hartă 
Vom sta într-o tăcere lîngă norul adolescent. 


Şi vom putea de mînă prin somnul ca o apă, 
Să trecem spre grădina ce undeva se surpă. 
Metal din miază-noapte luceafăr care scapă, 
Vis strălucit ca meiul în gîtlejul privighetoarei, 


90 


Şi oamenii prin forme, prin spaţii-ncremeniţi, 
Cu gări ce se destramă sub frunte-n despărţire, 
Prin plante, prin alămuri, oameni încremeniţi, 
Cu buze-nvăluite de-o linişte subţire, 


in glas, pădure calmă, un peisagiu lînced. 

Şi cerul e-un ciorchine pe care-l rupi cu mîna, 

Prin stăvilar — poemul, zi luminată-ncet, 

Memoria e moara plină de numele tău ca de-o făină. 


XI 


O tulpină bate la uşă 


Şi-astfel de lingă arborele care se smulge ca un ponton 
Voind să se prăvale cu spumele furtunii, 

Sau de lîngă oceanul care păstrează infiltrat un naufragiu 
Ca şi cîntecul rămas în vibrarea trecutului, 


Cînd noaptea geme în tine ca o ființă străină. 
Sau cînd te muşcă ziua ca pe un măr sălbatec, 
Cum un miner scoboară c-un felinar în mină. 
Eu am scoborît în tristețea noastră cu lampa iubirii mele, 


Luaţi seama : cînd imi aplec prin fereastră obrazul 
însîngerat, 

Ca un nor uriaş încărcat cu armele ploii, 

Cînd în ochiul meu circulă un fluviu de vedenii 

Ca miile de insecte circulînd în scoarța copacului, 


Luaţi seama : cînd privirea voastră nu bate mai 
departe decît o puşcă ruginita, 
Cînd în creierul vostru anotimpul adoarme într-un fotoliu 
confortabil, 


96 


Eu văd peste munții pleşuvi, sau peste vînturile tinere, 
Cum vine înspre voi un fiu pe care cîndva l-ați izgonit. 


Din care fruct veți lăsa atunci să țîşnească aurora ? 

Ce providență spuneți — veți smulge din sămînță ? 

Numai eu, afară, în cîmp, îl voi vedea venind 

Pe acel căruia nici un vameş nu-i va putea deschide 
inima ca pe-un cufăr, 


Si fulgerele sterile instrumente chirurgicale, 

Vor sfişia atente muşchii unor tenebre, 

Şi-n carnea mea iubirea alături de suferința unanimă, 
îşi va face loc ca o rădăcină în pămînt alături de fulgere. 


Dar un om care trece de prezent ca de-o frontieră, 

Ln om ca o tulpină cu seva în viitor, 

Cu respirația vuind de ecouri ca o pădure, 

Ln om pe care poetul îl va găsi ca pe un cuvînt inedit, 


Şi vinul în care fierbe o auroră nouă 

Cînd omul invizibil va spune : „înapoi fețe crispate 
şacali înveştmînt.ați în sintaxă, 

înapoi convoiuri de-ngropare spre mormîntul unei silabe, 

înapoi, voi turme, mugetul vostru-i biciul, 


Prin ierburile suple şi pietrele funerare, 

Ducind cirezile de oameni spre abatoarele eterne, 
Înapoi cînd numai obrajii plînşi lasă o urmă in aer, 
Ca liniile albastre salutate în marmoră". 


Veciea-veţi atunci viaţa spartă ca o lucarnă. 
Prin care ziua-şi trece părul lucind de grîne, 
Şi-o inimă pe masa-mpăcării să răstoarne 
O flacără din sunet pleeîndu-se sub bîrne. 


< -.h 271 coala a 97 


Şi veţi vedea lumina universală, calmă, 
Umplînd ca o coroană de foi pădurea veche, 
Azurul ca un cintec pe crengile de alamă, 
Si în torente ochiul pietrelor stînd de veghe, 


Veti auzi-n legumă clopote minerale, 

Veţi auzi cum aripi cresc în huliţii semeni, 
Şi, cioburi, rîsul vostru rămas între cristale 
Vă vor răni giîtlejul şi vocile de-asemeni. 


XII 


Toţi aceşti oameni 


De aceea aici lingă trunchiul carbonizat 

In solitudinea întoarsă prin scorbură în pămînt, 

îmi sun în tîmplă orele de demult ca nişte tacimun 

Inainte de ospăţul izbucnind în focul de artificiu al 
furtunei. 


De-aceea, cum circulă prin noi toţi, nu numai pădurile, 
Ci chiar şi casele, vulcanii, vitele, corăbiile, oraşele, 
Cînd noi toţi buni sau răi suntem ca nişte conducte 
prin care. circulă 
De la buruiana umilă pînă la vulturul ca o carte semeaţă. 


Acum, cu fruntea lipită de-oglinda unei scoarțe, 

Cînd ştiu că tu care m-ai biciuit eşti ca şi mine, 

O pîinie prin care lumina se scurge în pămînt. 

Ca să se-ntoarcă iar în aer prin formele vieţii de mîine, 


Cînd ştiu că în limfa noastră e-aceeaşi sare solară, 
Şi-n amîndoi albeşte scheletul o zăpadă, 

Şi capetele noastre sunt roţile de moară, 

Prin care trece răceala în spume a azurului, 


98 


Acum cînd ştiu culoarea şi planta transparentă, 
Cînd e-un paing cuvîntul suind pe pînza vocii, 

Şi-n noi gîndeşte firul de iarbă, sau izvorul, 

in noi gîndeşte mireasma uşoară, sau aleea care a 


rămas în pîine, 


Acum cînd ştiu că acest fum acest gol e ceea ce noi 


credem că suntem noi. 
Şi-nfring încă o dată festinurile voastre, luptele, 
Acum cînd lacrima se deschide lacăt, 


Şi-un şipot de răcoare trece prin plumbul topit al tristeţii, 


intre florile pe care aurora le deschide cu-o mină 
străvezie 

Sau intre caii speriați de neliniştea din mine, 

Îmi amintesc atitea fapte şi existenţe pe care nimeni 
nu le ştie 

Asemeni fîntînilor ce zac în funduri nedescoperite încă. 


XIII 


De ce ii goneşti cu bice ? 


Şi e aici sau acolo, un om grăbit să ajungă la o limită. 

Şi el nu ştie : această limită e în el, 

Cum sunt in el toate zgomotele, toate vocile care se 
deşteaptă. 

Cina ie atinge numai imaginea lor de pe oglinda dinafară. 


Un om care nu poate fi nici mare nici umil. 

Un om care-şi abureşte ca pe o sticlă visul, 

*-n om al cărui sînge disimulat ca un manifest incendiar 
Va iirî în artere mulțimile fanatice. 


Ecouri prăvălite-n carne ca fabuloase sănii, 
Cu străluciri şi urlet de lupi la focuri pale, 


99 


Tăiş crestînd în creanga din inima poetului 
Luminoasele litere ştiute numai de dînsul. 


Singurătate slabă, înfierbântată rimă, 

Ai fi voit prin uşă ţipătul înstelat, 
Corabie, să oprească o migraţiune-n climă 
Peste ziduri să sară hoţeşte peisagiul. 


XIV 


Ciubotele de şapte posti 


Dar am ştiut : versul e chivără fermecată 

Care va face să trec nevăzut printre oameni, 
Prin noaptea ca o rază în jur desfăşurată 
Nimeni nu-şi va mai spune, poetule, de-i sameni. 


Şi poemele sunt ciobotele de şapte posti 

Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, 
Şi-n vers ca-n geanta unui botanist recunoşti 
Ierburile atîtor distanţe stînd alături. 


Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, 
Şi literele închise ca păsări în odaie ? 

C-un singur vers poţi trece prin patru anotimpuri, 
Şi pasul din poeme un continent îl taie. 


Prin untdelemnul gros al luminii în peisagiul ecuatorial. 

Sau în caverna rece de la Nord, sau în şovăirea albastră 

A valului, printre coralii, şerpii, de la Miază-zi, 

Prin harfele desfăcute în pârul vîntului de la Răsărit. 
sau de la Apus. 


Acum lîngă plugarul înverşunat peste fiarele sale, 

Sau lîngă roţile gemind ca nişte cîini uriași. 

Acum între şoselele — curele — punînd în mişcare 
oraseic, 

Şi după aceea alături de sălbatec în pădurea virgină, 


100 


„Astfel poemul trece cu mult înaintea zilei. 
Sau o ajunge din urmă prin schelele aurorei 
Poemul poate fi şi puşculiţța în care s-au strîns toate 


5 E monezile cerului, 
Alături de stelele căzute din palmele destinului. 


Vocală ca o vacanţă prelungită în somn, 

Cum te recunoşti în sâmînţa care e un solz al toamnei, 
In clopotele-aprinse de-o apă în crepuscul, 

in vrăbiile care fac sy vibreze capacul ca o vioară. 


Poet eşti şi. de aceea, pururi Ahasverus, 

Fără umbră şi cauţi cheile şipotului, 

Iubirea sună-n tine ornic deşteptător, 

Ai cintat şi umbra s-a speriat şi a fugit ca o pasăre, 


XV 


Capul legat de soare 


Dar am ris atît de luminos intre hamurile iernei, 
Cuvintele trezite pe gingiile zăpezii, 

Şi umbra intre cristale ca o rufă înghețată, 

Pînă ce capul în aerul greu îl legi puternic de soare. 


O ! Flacăra rece in miini ca un bulgăre de zăpadă. 

Şi-un viitor văratec în strălucirea surprinsă. 

„Aşa focul se dezbracă de flacără ca de-o păstaie 

Şi râmine numai, mazăre, cenuşa tulbure dintr-o 
după-amiază. 


Şi cînd te desfaci din străzile atîrnînd pe umerii tăi 


Ca nişte serpentine după ce părăseşti oraşul ca o sală de bal, 


Şi-ajungi între pătlagini prin febra aeriană, 
O auroră încearcă rîsul din clapele fîntînii. 


- * 101 


Nu-ţi mai întorci faţa ca un crepuscul prin coline, 
Cu ziua spartă lacăt la porţile grădinii, 

Atiţia ochi smulşi din țarină o dată cu tulpinile, 
Şi dimineaţa — cleşte scoate cuiele stelelor. 


Tot timpul capul e legat, cu panglici, de soare. 

Fructul tăiat în două de o căldură liberă, 

Şi după aceea capul rămîne îmbibat de lumină 

Cum şi apele şi aerul păstrează ceva din lumina apusă. 


„Singurătăţi, voi, minaţi mai departe cirezile de flăcări, 

Şi focul poposeşte în orişice colibă, 

Cuvîntul pe care-l duci la ureche atent ca pe-un 
ceasornic, 

Cuvîntul de iubire scoborînd de pe culmi ca un cioban. 


Duceţi-mă şi pe mine la vale turme miraculoase, 

Prin evocări şi sete litera presimţită, 

Vedeţi, departe e umbra care rîcîie pămîntul, 

Voind să tragă după dînsa trupul însuşi ca pe-o umbră. 


Lîngă iarna care s-a oprit limpede în mine, 

Cum îngheaţă în țevi pumnalele de apă, 

Şi capul va rămîne încă încleştat în soare 

Ca o rădăcină pe care furtuna n-a putut-o smulge. 


Sau lîngă tăcerea, creangă sfărimată sub talpă, 
Cînd iarna capătă tonuri din alte anotimpuri, 
Ca un flaut în care distingi un glas de femeie, 
Şi ochiul e plin de un reflex al nopţii, 


Dar capul va rămîne încă legat de soare, 

Pînă ce craniul va fi în rocă zăcămîntul de radium, 
Pînă ce poemele ca nişte vase comunicante. 

Se vor goli de toată lumina hohotind in iarnă. 


102 


XVI 


Cuvinte esențiale 


Daca aş voi să găsesc drumul înapoi, 

Fi-vor oare cuvintele firimiturile de pîine care să mă 
conducă pe aleea spre inima voastră oameni ? 

Acum cînd capul înălțat zmeu în marea solitudine, 

A primit ca o orgă avalanşa de mătăsuri a spațiilor libere? 


Am învăţat cum genunchiul atît de fin al plantei 

Se tîrăşte pe patul nupțial al gliei la venirea nopţii, 

Şi umbra ca un fum în amfora de tenebre, 

Se pierde ca o crisalidă pe care n-o mai recunoşti în 
fluture. 


Am 


> 


nvățat cum lumina se-mpotmoleşte uneori printre 
arbori, 

Ca un sunet care nu mai poate ieşi din gîtlej, 

Şi am văzut cum vioara îşi potoleşte setea. 

La căderea de ape năvălind între coarde. 


Dincolo de pădurea bătrînă a odihnei, 

Se ascunde ziua ca un alfabet în abecedarul de miine, 
Şi din pămîntul scormonit, dimineaţa apare albă 

Ca o armă îngropată, sau ca o rădăcină de ţelină. 


Am văzut şi zilele care se încarcă pe vapoare, 

Si pornesc cu migraţiunile spre miază-zi, 

Şi schelele luminii rămîn devastate pe maluri 
Pină ce păsările cu zborul îngreuiat de tenebre le 


cutropesc 


Am văzut viaţa, aceeaşi, închisă în animal, în plantă, 

Şi fiecare ființă, cu-nverşunări. cu ură păstrînd forma de 
la-nceput, 

Dar cu cheile morţii s-au descuiat toate lacătele 

Şi fiecare s-a-ntors în înfrățirea unanimă. 


103 


Aşa se deschid porţile oricărei ființe 

Si dinăuntru apare acelaşi alai de flăcări. 
Cum acelaşi luceafăr se liberează din cremene, 
Şi pasărea străbate aerul ca o sămînţă. 


Prin perdelele nopţii obrazul stelar se-arată, 
Crepuscul ca o grădină năpădită de ierburi, 


Sub scoarța de copac a tăcerii e puzderia de ochi, 


Si pasul călcînd prin pietre învierile succesive, 


De-aici dacă m-aş întoarce aş putea aduce 
Burdufele pline de şipotele oglindite în verbe 
Si-atîtea învățături în esenţialele cuvinte 


Dar stiu că si'in cuvintele mele veţi azvîrli cu pietn 


XVII 
Faţă in față 


Şi totuşi, tirziu într-o noapte ploioasă 

Voi bate omule la geamul tău. 

Şi nu vei şti : e liniştea umedă în oase, 

Sau e o veste pentru mai bine sau mai rău. 


Păsări încetinite cu un amurg în vine, 
Obrazu-acestei umbre sfîşiate de fulger, 
De unde sună-n cupă linguriţa luminei, 
Strălucitor vestigiu tăind aerul-luger. 


Vă voi vedea pe voi oameni şi uneltele voastre, 
Veţi sta într-o tăcere în jurul unei mese, 

Şi lampa ca o ceaţă prin respiraţia noastră, 

Se va urca pe buze, prin vorbe, ca o tuse. 


Intre ziduri cu fluvii şi drumuri sfîrşind albe, 
Cu toată viaţa voastră oprită-ntr-o odihnă, 
Prin somnul care trezeşte formele lui albe, 


Şi-n anotimp tristeţea ca un profil al fructului. 


Bătaia unui deget sau unui glas de geam, 

Cînd lacrimi stau la pîndâ, cu bufniţe, prin gene, 
Şi-auzul vostru pipăit încet ca un perete, 

Pînă ce voi nimeri amintirea comună ca pe-o clanţă, 


înfiorat în moarte ca-n creştere oapă, 
Nepămîntean prin sticlă un gest parcă de cretă 
Cu vocea sfărîmată In sunet sub o clapă, 
Şi-ultima strălucire şovăită în plete, 


Oare veţi fi voi, oameni, sau doar umbrele voastre. 

Prin toamna prelungită în fruntea transparentă, 

Şoaptele ofilite cu florile în glastre, 

Fără ecoul vierme de mătase răzbind prin coconul vocii, 


Eu vă voi spune : „oameni, nu sunt decît un frate. 
Acelaşi smuls în ploaie, îngenunchiat in toamnă, 
A mea e tristeţea voastră, ale mele sunt înfrîngerile 
voastre, 
Ca şi voi nu sunt decît un copac pe care se-odihneşte 
o vreme pasărea călătoare a vieţii”- 


Şi faţa mea-n şivoiul de lacrimi pe ferestre, 
Şi zilele departe arzind ca nişte vreascuri, 
Cu viscole gonite în membrele terestre. 
Podgorii viitoare inaintînd spre teascuri. 


XVIII 


O fantomă de mîine 


Voi sufla peste vestejirea voastră primăvara din 


cuvintele mele, 
Ca un lucrător care poleieşte uneltele cu aur, 
Voi învia prin buize sticla fierbinte a vocii, 
Şi cu suflarea plămînilor mei voi rotunji versul ca pe o 


retortă străvezie. 


105 


latre crestele de corăbii ale munţilor sau între 
Algele sărate ale mărilor pletoase, 

M-aşteaptă primăvara clătinată ca o luntre, 
Fructele călcînd peste crengi ca o luminoasă oaste, 


M-aşteaptă drumul sprinten învăluit în soare, 
Hotarele pe care le va lărgi poemul, 

Şi voi toţi ca acele ornicului întoarse, 

Veţi atinge iarăşi toate orele inimii mele. 


Voi, oameni îngenunchiaţi lîngă un frate bolnav 
Sau voi în cari foamea îşi răsuceşte coarnele 

Ca un taur. Voi, lîngă un mîine mai suav, 
Depunînd copiii voştri cum aţi depune armele. 


lată obrazul meu plin de tăieturi ca o brazdă, 
Prin care lacrima a trecut ca un plug fecundă, 
Iată-n coastele mele un porumbel adastă 
Cîntec să se desfacă prin înțelegeri undă. 


XIX 
Cloşca fermecată 


în loc de umbră-mi trec prin pas o viziune. 
Ca spuma clătinată cu tălpile pe apă, 

Trupul meu de drumuri acoperit ca de frunze, 
lată-l, cu-o primăvară bătînd la uşile voastre. 


Oare gîndul nu mai sparge peretele-anotimpului 

Şi rădăcinile-n tuburi nu-şi mai transmit aurora ? 

Peste durerile voastre, peste oarbele voastre certuri 

Oare ploaia ca un diamant uriaş nu se sparge în miile 
de străluciri ale florilor ? 


în fiecare din voi am trecut ca printr-o odaie 

Şi am văzut speranţa inundînd o fereastră, 

Si inima voastră ca un ou părăsit în paie 

Aştepta cloşca fermecată, aventura, care să-i dea vi 


106 


Dar un destin mă rupe iarăşi de lîngă voi, mă aruncă, 
intre turmele cailor sălbateci mînînd din urmă 
dimineaţa, 
Pe piscuri lingă piatra aridă sau în deşertul fierbinte, 
Cîntecul meu lace să apară un oraş ca un miragiu. 


XX 


S-au întors ci'cr i oraşe 


L'n oraş în rana acestui aer fierbinte. 

Un oraş ca un obraz apărut în perdele. 

Vă ştiu, obraji cu sînge, cu chiote în minte. 
Oraşe lîngă fulger şovăite în stele. 


T'rin aburi, calmă, iarna poate mai sufletească. 
Şi mugetul sau vocea filtrate prin zăpadă. 
Inima pîlpîitâ în. funduri ca o iască 

Şi botniţă tăcerea pe-un urlet de zăpadă. 


In frigul care-mi pune vestminte ireale, 

Si vorbele-ngheţate pe guri ca nişte țurțuri, 
Şi umbra în ninsoare sub formele ei pale 
Ca o apă tăindu-şi sub gheaţă alte cursuri. 


Am tras in pribegie peste oraşe-o dungă. 
Plutind peste cupole ca o uriaşă barză, 

Cu cîntecul în mine zornăind ca o pungă 
Ce-n viscole metalul pe streşini ş-—l revarsă, 


Atît de liber : veste trecînd în auroră 

Sau în amurg, verigă, prin lanţul de oraşe, 
Oraşe, c-un prieten, cu un duşman, cu-o soră 
hi cale-mi : devastate sau somptuoase-oraşe, 


N-am fost eu oare semnul desşurubat în zare 
N-am fost eu arătarea stranie-n iarmaroace, 
L'n curcubeu mantia tîrîtă-n ploaie,-n sare, 

Pasărea, ca-ntre pene, în flacără se-ntoarce ? 


107 


O ! Pămîntul regăsit, lumina regăsită, 
Nu-mi pasă că mi-e umbra o vioară sfărîmată, 
Trecut ca o corabie prin somn dau în trezic, Destindere trecută în inimă prin sită, 
în scorbura ce-n crivăț ca un dulău să urle Iubire prin amiaza din piept desfăşurată. 
Spre luna, dacă noapte nu ştii sau dacă zi e. 


Vestit, aici, acolo, în ulite, în turle, 


Voi sta aici, şi osul şi carnea întregită 
Neputincioase ziduri : voi n-aţi putut cuprinde împreună cu viaţa ce freamătă în seve, 
Neliniştea mea, visul ca un nisip în trombe, Căiătorie-o clipă intre molifţi oprită, 
în abundență turmă şi-n sărăcie linte, 


$ l i Prin dimineața bruscă să te-ntîlnesc aieve. 
Sau anotimpuri smulse, de elefanți, cu trompe, 


Şi nu voi şti de-i toamnă, de-i iarnă sau de-i vară 


în cărnurile voastre oraşe, sau in hamuri Voi fi ca o corabie plină de mirodenii, 
Fe-nverşunate pietre în opintire vită, 1D gare naufragiul stă lîngă primăvară, 
Şi stofa unor toamne odihnite pe ramuri Şi tropicale fructe lingă steaua polară, 


Altă cetate-n vraja aventurei ivită, 


Sau poate-asemeni fi-voi cu-o goarnă luminoasă 
Am şovăit în tristețea voastră, am dat tîrcoale Vuind de-atitea zvonuri din viața mea apusă, 


Porţilor ferecate de-o interioară noapte, Şi inima prin vorbe în fierbere spumoasă, 


Sau am adorrr.it în braţele cîmpului goale, Suind ca un arpegiu cu aerul pe buză. 
La fel cu-o rădăcină în țărînă, în noapte, 


Dacă spre soare,-n iarbă ne-am înălța pe piscuri, 
Sasa Şi-am frînge-n pîini lumina — fraternă-mbucătură 
Vocalele rotunde care-au sunat în gură 
Şi ţipete lemnoase rupîndu-se ca pliscuri. 


Schutzhaus 
dai i han î Aici, din ochii noştri incendiat-amiază 
Odaie cu arome a unui han în munte în flăcări, pretutindeni, vădindu-se pleoapă 
Soarele, naftalină, 1n rufele din SOTINUTI, Şi pasăre prin trilulxolinelor mai trează 
Cu brazi ce-şi trec lumina în cerc ca nişte unde Viețile noastre-unite în unanima apă 
Ecourile, butii, pleznind de-atîtea vinuri, 7 
A ir XXII 
Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, 


Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, 
Umed şi bun pământul cu aburii în şoapte, 


Mulţime, tu 
Tristeţe sfărîmată sub crengi ca un gîndac. 


M-am oprit în porturi cu scrîşnetul de spume al 
Voi sta aici pe banca de lemn, singurătate. ancorelor, 
Voi auzi falanga trezită în ferigă, Am pipăit nesigur aerul ca o frunză care-şi înalţă timid 
Aici, mult mai departe de temnicer, de frate, umărul la începutul de primăvară, 
Şi soarele prin creier trecînd fără să-l frigă, 


109 
108 


Am stat lingă podurile care continuau să cinte în schele 
Ca o rimă tăiată în atîtea bucăţi şi totuşi zvircolindu-se. 


Am trecut printr-o amiază perpetuă fără umbră 

Şi in inima mea a sunat nesecătuit versul ca o pungă a 
lui FortunaU, 

Am stat cu vânzătorul ambulant în ceainăriile aburite, 

Am plîns sau am cîntat o dată cu parcurile devastate. 


Mulţime, tu, ca şi o maree m-ai reprimit, m-ai aruncat, 
In teascurile tale singuratecul ca o strălucire în cărbune, 
Şi am ştiut prin dunga tăiată în adîncime de un 
naufragiu. 
Glasul meu care face în tine unde din ce în ce mai mari. 


Noaptea am ascultat în tîmple huruitul de lanţuri al 
sîngelui, 

Pînă cînd corabia capului se va libera dintr-o dată, 

Şi va trece cu încărcătura de tristeţi, de regrete, 

Prin marile perdele ude ale pământului. 


Si tu, mulțime, neînduplecate : îmi vei putea spinteca 
ochiul 

Ca pe o pipotă de pasăre în care mălaiul e cald încă, 
Şi vei putea găsi înăuntru munţii şi ţările şi oceanele. 
Toate viziunile care s-au suprapus ca-ntr-o lanterna 
magică. 


Dar oare oasele mele nu vor aui ca nişte scoici 

Pline de ţipetele de foame, de înfrîngeri, pline 

De soarele sărat infiltrat prin nisip, 

De ghețarii lunecînd în tăcere spre corăbiile somnului ? 


Vei fi lîngă mine, mulțime sălbatecă, triumfătoare, 

Şi chiar în lumina care-mi va putrezi în carne, 

Vei trece încă o dată prin mine cu oraşele, cu 
abatoarele taie. 

Vei smulge cîntecul meu ca dintr-o  hîrcă un dinte de 


110 


Şi îţi vei spune : astea sunt zilele transformate-n calcar, 
Şi astea buruienile care au devenit încheieturi şi glande, 
Undeva în fund va fi o după-amiază 

Cu o fereastră şi un obraz lipit ca o ploaie de geam. 


Şi vei pricepe ? Nici o unealtă nu mi-a ucis destinul 

Vocala mea a fost în palatul sonor ca şi în cocioaba 
umilă, 

Am trecut pretutindeni cu inima mea ca o colivie 

In care pasărea tristă a poemului cînta singură. 


XXIII 


Începutul lumii 


Cu-acelaşi deget care întoarce versul-ornic, 

Nu aş putea rubinul să-l mişc al unui timp, 

Sâ fie-ntreg prezentul sau un trecut mai spornic, 
Şi lîngă vechi fantome prin veacuri să mă plimb ? 


Statuie sfărîmată şi cîntec sfărîmat, 

Adolescente suple mergînd spre o fîntînă, 
Tribuni văzuţi, în“pieţe cu robi, prin geamul mat, 
Oraşe dărîmate, în vis, numai cu-o mînă. 


Un cer de inchiziție apoi oprit în ruguri, 

Cu flacăra tîrîtă spre tîmplă ca un nimb, 

Cu jarul stors sub talpa roşind ca nişte struguri. 
Pînă ce-n cupă, vinul cu sîngele îl schimb. 


Cetăți antice, turnuri, medievale norme, 
Mulţimi amestecate în ochiul meu şi-n must, 
De-aici din cîntec ştiute sau presimţite forme, 
Cometa altor vremuri în cerul azi îngust, 


Foc încuiat în tîmplă ca azima în grîu, 
Flacără ca o scamă pe forestiera rană, 
Cîntecul care taie cetatea ca un rîu, 
Aibastru-n primăvară sau cenuşiu în iarnă, 


111 


Nu-s eu, nu-i timpul, nu e obşteasca înflorire, 
Sub rădăcină, umbră, firul de ploaie supt, 
Torentul care muşcă sub punți o înnoire, 
Lumina e aceeaşi în sus ori dedesubt, 


Să-ţi pleci aicea trupul măcelărit suav. 

Cînd scotoceşti stelare chei pentru-abstracta uşă 
Epocile de-a valma in trombele de praf 

Şi de pe mînă timpul desprins ca o mînuşă. 


Va fi o buruiană, în gură, mai fierbinte. 
Şi oglindit în rouă e ultimul oraş, 
Cu-orhestrele trezite-n arama din cuvinte. 
Fier roşu, revelaţia, pe-obrajii noştri arşi, 


Voi aştepta acolo să mă prefac în scrum. 
Cum fulgeru-i arcuşul pentru pădurea-vioară 
„Şi peste cîmp din mine va mai rămîne-un fum 
Ce va găsi în aer umbra-mi de odinioară. 


Pescar strîngind în coşuri oglinzile plutite. 
Cosiţă despletită în indulgenţa undei 
Răsărit ca o rufă între vîsle clătită 

Şi-n cioburile apei obrazul nu-l ştii unde-i. 


Aşa-i amnar poemul în cremenea din sînge. 
Ce luminează-n vine deodată un trecut. 

Şi inima-i garoafa nocturnă ce se strînge, 
Pe-această slovă-n care luminile se-ascut. 


XXIV 


Totuşi un regret 


Şi totuşi : am vrut să te ochesc în inimă auroră 
Sau în ochii tăi din care pleacă zilele şi hulubii, 
Pînă ce peisagiile zornăind în locul monezilor 
St vor revărsa din saltarele descuiate în mine. 


112 


Voi pleca şi voi lăsa deschis robinetul luminii 
Şi soarele să-mi inunde sîngele ca pe-o placă fotografică 
Dacă obrazul e un cadran vorbele sunt minutare, 
Sunt alte vorbe aburite Jîngă pîinile din brutărie. 


Dar : sa mai aud o dată dulcele tropăit al catîrilor lîngă 
şipote, 


Şi călăuzele care îşi răspund şi copacii cari cad în mine, 
O mînă răcoroasă ca o rochie foarte subţire, 
Să-mi acopere cîntecul în zăpada străvezie. 


Dincolo de pădurea aceasta aşteaptă aceeaşi solitudine. 
Pasul e lingă scorburi aceeaşi fosforescenţă de şarpe. 
Lumina veştejită pe o balanţă de tenebre. 

Ploaia de huiduieli trecînd prin fruntea mea permeabilă. 


Vă ştiu : bijuterii triste ascunse in priviri 

Şi despărțiri prin,fluvii ducînd spre un ocean 

De departe amintirile care îşi răspund, se salută 

Ca un singur parfum circulînd prin mai multe rădăcini. 


XXV 
Ai  şocăit lingă 


Şovăi in jurul altei cetăți şovăi în jurul altor oameni, 
Şi litera ezită şi ea într-o gargară a goarnei. 

De aceea poemul inaintează sau se retrage ca o maree, 
Şi glasul meu se caţără în crengi o dată cu vestmintele 


zilei. 


Aşezări liniştite cu piei de animale 

L'scindu-se la soare, cu hribi şi ţîţe de femei 

in curți am văzut lumina rămasă in hainele sărace 
Ca şi amiaza din ochiul unui cal istovit. 


("-(a ^71 mala 7 113 


Mai pot bate într-o fereastră, mai pot deschide-o poarta Si un glas putea fi deodată curcubeul vestind sfîrşitul 


Să merg pe-aleea udă c-un grădinar bâtrin, singurătăţii, 
Să văd cum seara-n aburi se rupe din legumă L'n gias, un cîntec care aduce mai mult sînge în 
Cum înţelesul se-ntoarce, ca o barză, în cuvinte. mădulare, 
O ! Depărtări ghicite în focurile roşii, Voi ajunge atunci pînă la marginea luminoasă 
Vieţi evocate numai cu o chemare-n uşă, Va fi atunci fereastra de han strălucitoare 
Forme si străzi trezite cu-atingerea pe clape, Unde m-aşteaptă azima pilpiind ca o lampă 
Si-această plutire nedefinită peste case şi oameni. Si suriîsul prietenos ca un pahar cu lapte ? 
O ! Ziua plină ca un harbuz de sîmburi” Voi asculta cum vîntul îşi încearcă-n scorburi cheia, 
Distanţele băute cu roua de pe-o frunză Copacii care îşi pocnesc încheieturile oaselor 
Şovăi lîngă o cetate, şovăi lîngă o toamnă Si anotimpul devastat cu o grădină în amintire 
Si tot astfel cîntecul şovăie lîngă un cîntec. Pină ce lumina intră sub pămînt ca o cîrtițâ. 

XXVI Voi şti : alți vagabonzi vor trece printre semnale oarbe. 


Voi fi tot eu sau alții in jurul unor nedefinite gări, 
Obraz scăpat dip. mînâ ca o ceaşcă prea subțire, 
Alte păreri de rău In timp ce-n casele joase troznesc grinzile somnului. 


Vieţi ce roiesc în mine ca orele-n pendulă, 

Voci care lasă dîra-n auz a unui zbor, 

Vis deschizînd secrete săltare ca o sculă, 

Şi tu tinerețe, cu gustul amar, ca o țigară pe jumătate 


Am privit în pîine şi am văzut un obraz chinuit 
.Şi-n flacără de-asemeni am recunoscut un obraz, 
Atît de-adînc în mine lîngă pietrele căzute, 
Lîngă omul care atinge in somn lacătele vieții. 


fumată 
Dar am trecut prin tîrguri ca un vîrtej de pulberi, : : i SEE Sa 
Sau o stelară goană prin intestinele nopții, „Voi mai fi eu printre liniile trase pe cer sau pe țarină 
Fără umbră şi totuşi eram întreg o umbră, Prin claiele nocturne lucind între fineţe 
Lunecînd în acelaşi timp prin toate punctele cardinale : Lingă bariera lăsată ia trecerea in goană a dimineții 


Lîngă omul matur desfăcînd în barcă pînzele rîsului. 


Sus : unde în căldări vaste stăteau grămezi de apusuri 


Cum stau strînse-n coşurile de paie albiturile uscate, Sau din pupila mea tristeţea va trece-n altă pupilă 
Sau la miază-zi : între coamele marine ale primăverii Cum trece o culoare din zi în altă zi 


Cînd din cornetul furtunii se varsă zaruri fulgerele. Vor mai fi alte păduri spre care topoarele voastre 
> 
oameni, au\să migreze, 


Pe vreme bună sau rea, melancolie, rătăcire Şi din sîngele scurs din vinele mele se vor desface alte 
Pînă ce, ca un fluviu mă apropiam sinuos de oraşe, păreri de rău. 


114 115 


XXVII 


Mai departe 


Văd departe fanfara podgoriilor, 
Cîntecul cățărat pe haracii de flăcări. 
Dar un nor îmi trece pe față 

Şi-mi ascunde uneltele lacrimei, 


Coviltire luminate de-un hohot, 

Umbre tîrîte lîngă soarele din apă, 

Convoiuri de oameni mergînd spre o altă aşezare 
Şi inima mea legată de ei, ca un cîine sub o căruță. 


Un amurg ; o fereastră ; o iarnă ; 

Şi înălțimile spre care pîlpîie poemul 

Brazii cari se rup de pe creste devin vulturi 

Şi de-aceea în somnul nostru trosneşte o pădure de 


zboruri. 


Dar ochiul e şoimul care pluteşte în aer 
Pînă la locul unde se formează zilele, 
Şi în vitrina cîmpului strălucesc laolaltă 
Toate brățările aurorei şi ale apusului. 


XXVIII 


Fanfara podgoriilor 


Lîngă stejarul credincios, arcul întins al plecării 

Şi strîngerea într-o oră tînără a cortului şi a armelor, 
Cu aburul care freamătă o dată cu vocile 

Pînă ce amiaza se frînge din fructele înfierbîntate. 


înfățişări umane prin zările abia atinse, 

Suferinţă îndulcită cu băutura calmă a somnului 

Lîngă obrazul desprins ca o flacără din focul de tabără 
Şi plutind apoi, frunză, peste toamnele imaginate, 


116 


Cine mă ia de mînă pe toate aceste drumuri ? 
Printre ziduri dărăpănate sau cîmpuri cosite ? 
Duc sub braţ un orizont ca o geantă vînătorească, 
Şi turlele oraşului se împleticesc între plante. 


Dar în privire mai aşteaptă o dimineaţă, 

Şi fluviile deapănă un caier al zilei, 

De-o parte şi de alta lumini cu rădăcinile smulse 

Şi departe incendiate alămuri din fanfara podgoriilor. 


Mă voi opri cu voi oameni ai aventurei 

Lingă muntele in care bat orele de plumb ale vânatului, 

Sau lingă pământul Yierîcîit încă 

Şi in care imaginea seminţii se-arată ca-ntr-o oglindă 
fermecată. 


Roua să ne spele obrazul şi frunzele 
Cînd în azur gonesc turmele furtunii, 
Duc o plantă ca pe o scoică la ureche 
Si aud cum auie înăuntru creşterea ei viitoare. 


Voi însemna căile prin flora luminoasă, 

A marilor capitale sau a secularilor codri, 
Printr-o tristeţe-alee, cu ciute, apărută 
Chiot care conduce pînă la gura nomadului. 


XXIX 


Un bun rămas, o iertare 


Voi, drumuri nedefinite, ca un dor de plecare, 

Voi oameni şi arbori conspirând ân crepuscul, 

Şi voi turme care aduceţi gustul furtunii în ugere, 

Şi voi ziduri cu lacrimi şi rîsete cum e vuietul in scoică, 


117 


"Vol. Străluciţi sau păliţi ca lama de cuțit a ochiului meu. 
Pînă ce ultimele locuinţe au dispărut pe-o linie 

in zare, unde se-aleg formele primăverii nerostite. 

Cum sunt cuvintele care incă nu s-au format in noi. 


Un bun rămas în zăpada culcată la picioare, 
Ca un cîine alb cu care voi merge la vînătoare, PATivine CT 
Un bun rămas, o iertare la ferestrele apărute gi" S SI ALTE ŞASE POEME 
in amintirea plină de unelte ca un pod familiar. 
1933 


Coline sau şesuri, sau cămări, sau hambare, 

Aici fiarele ruginite sau florile înclinate COLOMBEI 
Cînd oriunde m-aşteaptă o tristeţe, o suferință nouă, 

Şi-un bun rămas spre voi oameni şi arbori, o iertare. 


PATMOS 


Hotarul de fum 


Auz şi văz. Ochi plini de constelații, 
Si norii străvezii pe frunți, pe voce. 
Columne de cenuşă să evoce 
Prieteni dispăruți. Şi-atiţia alții. 


Arbori de fum. Prund. Călătoare roce 
"Miresme fugitive. Zvon. Migraţii 
Pianete-aduse-n sare cu-necaţii 
Păunii răsuciţi în mări şi-n orge. 


E-adevărat ? Extaz să te salut 
Tărim al liniştii. Copac şi flaut 
Vint ars. Şi-obrazul tău — un vas de lut 


Să-mi stingă setea-n amintire-l caut. 
Glii : păsări veşnice sub cer. De mult 
„Aici. Cu fața mea spre voi. Vă laud. 


II 
intiia apariţie 
Pe drumul acesta. Da, pe drumul acesta 
Mai fusesem poate cîndva 
Intr-o după-amiază sau într-o toamnă, 


Recunoaşrtem o creangă, o fereastră 


121 


Ca un surîs întîlnit altădată pe un obraz răvăşit, 
In vocea mea ca într-un pămînt moaie se întipăreau 
paşii unor vorbe cunoscute 
Călăuza rupea o frunză, o linişte, 
„Soarele va fi din ce în ce mai puternic" 
Şi totuşi gesturi dintr-o adormire apropiată sau dintr-o 
aducere aminte cu totul vagă, 
Ţeseau în jurul meu o ceaţă făcută din berze foarte obosite. 
Nu ştiam cînd mai văzusem toate acestea 
Sau poate acum eram o amintire dintr-un viitor 
presimţit, 
Fusese la o vîrstâ fragedă, la o oră încă tulbure, 
Cînd părinţii şi servitorii plini de frigul luminos 
de afară 
Strălucind ca o pojghiță de gheaţă pe mîinile lor 
răcoroase 
Mă smulgeau din clapele de pian ale patului ca 


pe un arpegiu al somnului. 


Şi mă duceau pe braţe pînă la docarul de aburi 

Excursie în munți, 

Totul era neprecis şi în ochi o dulce licoare, o dulce 
oboseală. 

Poate atunci să mai fi trecut pe drumul acesta 

Sau poate altădată, 

Eram ca într-o trezire plină de scamă 

Cînd prin pleoape mai trec fişii din bandajele 
desfăcute ale nălucilor 

„la seama — era glasul călăuzei — umbra rămasă 
în această văgăună 

S-ar putea să te absoarbă ca pe o picătură de lumină 

Umbră ca un liliac ieşind totdeauna în calea luminii 


Hrănindu-se din sîngele ei 

Ia seama. Şi totuşi în curînd soarele 

Se va încurca în ramurile tot mai stufoase 
Ca o pasăre cu aripile prea mult desfăcute 
Sau ca un cerb cu coarnele foarte grele". 


Lumină nesigură, roşiatică, 

Soarele rupea o cămaşă de dantele, 
Din fiece dantelă o flacără 

Şi flacăra se spărgea ca un ou de aur 


122 


Şi peste brazii ciuntiți 
Se scurgea gălbenuşul limpede al focurilor. 


„Pune piciorul aici pe treapta acestui guşter, 

Atinge cu mîinile tale oglinzile vîntului 

Şi toate zvonurile lumii îţi vor veni în palme ca nişte 
hulubi" 

Di'şurubam citeodată rotiţele mici ale florilor 

"Mă uitam înapoi la lumina care se apropia ca o turmă 
de bivoli. 

Aşteptam totuşi obrazul tău să mă-ntîmpine, 

Iubitul tău obraz incadrat de buclele negre 

Tu. numai tu, 

Plutind peste amintirea şi prezența mea 

Ca nimbul parfumului peste o pădure. 


Dar, 

Ce fulgere au rămas în trîmbiţe 

Ce fulgere vînoase, negre ca nişte rădăcini. 

Pleznind pe scoarţa zbîrcită a acestei argile ? 

Ceasornicul deşteptător nu mai sună în scorburi 

Leagănul şipotelor nu mai plimbă setea noastră 
adolescentă 

Pe poieni, lingă frunzele veştede 

Au rămas numai resturi de arme şi cranii şi oase 
sfărîmate, 

Asta să fie toată tinereţea noastră ? 


De cine-şi mai aducea aminte pămintul acesta 
Jiei, călăuză, glasul tău nu mai răspunde 

„la seama — ai spus — o umbră ca un uliu invers 
Va urca din văgăună” 

Pasul meu va fi potîrnichea gîtuită 

De cînd am rămas singur ? 

Şi cine era călăuza pe care o crezusem lîngă mine ? 
Să fi fost oare tot eu însumi ? 

Şi tu, oare tot eu să fi fost ? 

Tot eu ? 

Şi tu? 

Şi voi ? 


123 


Şi primăvara ? Vin încet ca frînturi dintr-o melodie pe această 
Şi iarna ? pală de vînt, 
Şi lumina ca o pădure cenuşie ? Femeie măcelărită de vînturi 
Cînd te-ai aruncat sub roţile furtunii 
Şi trupul tău în fişii de cîntece, 
Singur. Şi un tîrziu cît mai luminos. S-a oprit pe aceste piscuri ? 
Noapte boreală. 
Lumină dureroasă ca țăndările intrate sub unghie 
Lumină ca o pînză lipită de un schelet Lîngă lumina tot mai neliniştită 
Lumină polară. Atunci deodată INSULA NĂLUCA 
S-a apropiat de fruntea mea ca o bucată de gheaţă. 
Insula pe care o simțeam ca pe o mare tăcere. 


Ai fost munte sau apă? Atunci am ştiut că este 
Te-ai desfăcut din atingerea mea 


Sau ai venit reală spre mine 
Ca respiraţia trecută din gura strămoşilor pină la gura INSULA NĂLUCA 
mea ? 


PATMOS ? Pămînt al apocalipsului ? 
„Atunci plutind în jurul tîmplelor mele 
Insula nălucă s-a apropiat de mine 

Ca de o scorbură un şarpe 

Ca orele de un ceasornic 

Lumină perpetuă, Ca sunetul de o trîmbiţă. 

Un vînt roz ca o scoică şlefuită de aurore 


Îmi spăla sîngele cald 

I.umină clară, Ce pînze desfăcute ! 

Arborii tînjeau după noapte ca după o ploaie. Ce navigări ! Pleoapă 
Pe sufletul meu cute 
Tăind ca într-o apă. 


Pe malurile surpate stăteau frumos păturite albiturile 
timpului. 


Cînd vei ieşi oare în întîmpinarea mea lumină fantomă ? 
Cînd vei sparge ziua fărîme ca pe o oglindă 


Si în fiecare ciob să te arăţi ţie sub un alt obraz ? O ameţeală dulce 


O apropiere lină 


E _ SAR Dintr-o privire smulge 
Prin buzele crăpate ale țarinei 
Izvoarele nu mai pot străbate. 


Lumină de stîncă. 


Un țipăt o tulpină, 


Numele tău : NĂLUCA 
Vîntul a atins strunele bufnițelor De insulă, de fe miste 
Si zborul cleios mi s-a prins de degete, la timpla mea şi o culcă 


Braţele, gîtul, pulpele unei femei Pe piatra rece a revolverului. 


124 125 


ni 
Pregătiri de plecare 


Printre crengile clătinate 
Se arată obrazul furtunii. 
Dar în ochii tăi se întoarce lumina. 


Aici sunt insule foarte frumoase. 
Ele au bucle. Ele ştiu să surîdă. 
Un navigator trece, le salută. 


Şi multă vreme crepusculul lor stăruie 
în măceşi sau în coacăze. 


Să te opreşti la frontierele somnului 
Acolo unde turmele se oglindesc în nouri 
Şi păstorii speriaţi o dată cu corăbierii 
Citesc destinele scrise cu fulgere. 


Se vor privi munţii faţă în față ? 


Sau numai apele odihnite în ţevile oraşului. 


Acestea şi totuşi fluviile 

Vor muri ca nişte orătănii 

Din pădurile mari, miresmele 

Vor porni o dată cu arborii spre fierăstraie. 


Noaptea va încerca ferestrele 

Va pune lacăte de ploaie 

Vor fi vînturi mai mari decît ţările, 
Păsări îţi vor ciuguli hohotele. 


Vei şti atunci să stringi vorbele 

Ca pe nişte aripi în tine, 

Şi-n chiotul tău să fie tăcerea 
Cum e vinul în bobul de strugure ? 


12G 


Dar numai glasul va rămîne 
Ca o sare a mării ucise. 


Şi zidurile vor porni în noapte 
Ca nişte bărci rupte de la maluri. 


IV 
Leagănul de zăpadă 


Iarnă, tu, soră invizibilă 

Cînd şoimul arată drumul viitor al vînătorului, 

Şi buchetele strinse de pe cîmp izbucnesc prin lacrimă, 
Mă voi prinde şi eu de roțile carului tău triumfal. 


Pleoape, pleoape de scrum peste fotoliile de stejar, 

Şi tu noapte care ne amesteci obrajii în paharele 
somnului 

Că dimineața nu ne mai recunosc oglinzile 

Paloarea se urcă în sînge cu porumbeii aducători de veşti. 


Trasare timpurie de drumuri în zăpadă. 

Ne-au vizitat salcîmii prin amintirea aceasta 

Cum parfumurile sunt fantomele florilor 

Cum o muzică apare numai la un miez de noapte al 
auzului. 


Anotimp aruncat cu hoiturile peste zidurile oraşului 
Unelte putrezind între frunze o dată cu vorbele noastre. 


Vesti în oraşe 


Seminţe umflate de victoria viitoare a fructelor 
Corzi vibrînd in vocile de argilă ale brazdei 
Limpede navă pornită 

Din aceste vocale de polen. 


127 


„Am stat lingă împărţitorii de pămînt 

Lîngă vînzătorii de cifre, de armăsari, de cuvinte. 

Am fost pretutindeni omul Străin, 

Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile căderilor !a 
învoială. 


Ah, rădăcina zbircilă afară din orbita oraşului 

Rădăcina de care vîntul îşi freacă botul ca un mînz, 
Pămîntul secetos unde fruntea mea se odihneşte 

Ca un alt pămînt, reîntors in cioburi, după ce obrui 


l-a  şlohiit. 


Pe sus, berzele uscate ca nişte rufe 

Duceau, oglinzi, sub aripi, strălucirea cupolelor 
Paie, fulgerele în zăbala mată a oceanului, 

Fîşii de fum transparent peste pleoapele pădurii. 


Clară, mereu mai clară 

Vedenia suptă în tîmplă şi în aceste grăunţe 
Dorul, ca o găleată, umplîndu-se în noi 

Cu cintece, cu nori cu havuzuri. 


Nu mă aşteaptă nimeni 

Pe străzile foşnind ca nişte catarge putrezite 
Voi sosi nesimțit ca o primăvară 

Pe locurile virane unde liniştea se descompune. 


Dar anotimpul luminos deodată 

II voi recunoaşte în vocile cîntînd in cartiere 

Şi oamenii îmbrăcaţi in soarele nou 

Vor fi stîngaci în adevăr ca-n nişte costume nepurtate. 


Suflet ducînd înăuntru 

Insula fantomă ca o lampă, 

Voi trece printre oameni şi case 

Cu insula inchisă-n mine ca o veste pe care nimeni 
n-a aflat-o încă. 


128 


VI 
De ce atitea priviri ? 


NQ<C riul strălucind de frumuseţea brună sau 
blondă a femeilor 
C';r.d soarele îşi împarte cele din urmă raze. 
Şi tu. cetate care te rupi în aburi peste trestii ca 
o rață sălbatecă 
Cu străzile — oficiind începutul de noapte 
Peste munţii care îşi înalță în sufletul nostru 
crestele lor albastre 
Peste mările care spumegă cu vuiet de scoici în 
vocile noastre, 
Cetate poposită cu ancorele grele 
Cu pînzele de corăbii sau de circuri 
Cetate ca o uriaşă pasăre antediluviană venită 
Din apele defuncte pînă la spaima noastră 
Şi turlele se umplu de zbor ca de-o funingine 
Si cei treizeci de ani ai mei se amestecă în băutura de 
silex a trotuarului. 


Din ce fintînă moartă din ce cratere stinse 

Pîcla aceasta groasă de oameni ajunge pînă la mine 7 
Mulţime neîntreruptă prin roţile mari ale amurgului. 
Alunecînd pe dinaintea ochilor şi ferestrelor mele 
Mulţime aceeaşi pe podurile întunecate 

In tribunele funeraliilor sau ale serbărik.r populare, 
La cursele de cai tîmplele mele au scăpărat sub 


atingerea suavă a copitelor 
în iarmaroace mi-am încercat puterea cu buzdugane 
ste ia re 
Am fost pretutindeni tînărul fericit, rîzînd, 
Sau profetul desluşind semne 
Omni răsucit pe rug între lemne 
Aievea, arătare sau gînd. 


Dar acum cu iubita de mînă 

Prin valul de oameni pe marea cenuşie 

A străzilor. Ne oprim la micul negustor de castane 
Privim afişul în culori care ne cheamă 

Spre o altă dragoste venită dintr-o închipuire. 


< -la 271 coala 129 


Pe urmă trupurile ca nişte haine rămîn mototolite pe 
fotolii 

Şi fiinţele noastre într-o goană tinerească 

Străbat sala cinematografului se regăsesc se scufunda 

In imensul ecran de muzici. 


Timpul şi spaţiul albesc departe ca nişte resturi ale 
iernii  defuncte 
Vieţi adîncite în oceanul de pînză 
Nu mai privim ci suntem noi înşine 
Care surîdem stafiilor noastre din sală 
lată-mă pe mine, cuceritorul de femei, 
Cintăreţul care las toate pădurile să se umfle în 
pieptul meu ca nişte coviltire. 
Prinţul generos restabilind cumpăna dreptăţii 
Luptătorul făcînd să triumfe inima lui bună. 


Dar cum te-ai apropiat deodată iarăşi de fruntea mea, 

Insulă-Nălucă ? 

Eram în sala obscură ca într-o crisalidă a liniştii. 

Din vocea mea, venită, de-acolo de pe pînză 

Se desfăceau atîtea acorduri 

Dar deodată prin peretele permeabil 

Te-ai apropiat iarăşi de fruntea mea, Insulă-Nâluca, 

Era din nou, ca presimţirea unui zbor greu 

Ghiceam în sînge vuietul pe care-l face un avion 
încă invizibil 

Sau zgomotul nedefinit, în membre, care precede 
un cutremur. 

Pasăre cu pieptul de ulei 

Cu aripile de camfor 

Era o prevestire 

Sau numai, asemeni cu o clipă trăită altădată, 

O amintire care aduce în coaste, 

O sfîrşeală dulce. 


Insulă-Nălucă 

Dădea tîrcoale în jurul capului meu 
Hei, unde sunteţi voi? 

Nimeni nu mai răspunde ? 


130 


Prin spărtura din zid lumina trece ca o iederă ciudată 
Hei, voi nu vedeţi Insula, 

Şi fluviile fierbinţi care pornesc din mine 

„Scăldau copacii de brumă, animalele de crepuscul. 


Prin ce lentilă desluşeam acele figuri nedefinite ? 
Prietenii pluteau în sîngele din acvariu, 

Un soare de bronz 

Şi un gust amar, de anotimpuri, răsucit în ceru! gurii. 


Fiinţe cunoscute apăreau fără să le pot spune pe nume 

Un gest, un strigăt râmînea ca o uşă prăbuşită, 

Erau şi vechi ziduri de cetate 

Cu guşterii şi ierburile uscate luîndu-se la întrecere 
pînă la setea noastră. 


Insulă mai mare decît o lacrimă, 

Şi cine îmi face semne, mă cheamă să mă sui 
Pe blana de urs sură, a insulei a iernei 
Prietenul, de este, va-ntoarce faţa lui 

Ca o răcoare crinul tăiat pe fața pernei. 


Şi, lebede, aceste reci zvonuri înspre tîmplă 
Sau insulă-amibă cu margini neprecise 
Acum sau altădată, cînd buzele se-ntîmplă 
S-atingă nevăzute-n somn florile ucise. 


Peste lumina mare căzută-n vocea mea 

Ca un luceafăr făcînd un arc larg în esofagul nopţii, 
Mai răzbătea chemarea din Insulă-Nălucă 

Mi-a dat tîrcoale, m-a invitat spre călătoria de umbre 


Şi-acum se depărtează asemeni zilei clare în boabele 
de struguri. 


Dur unde voi găsi zăpada estivală 
Care spălîndu-ne obrajii va face să apară 
Doi ochi luminoşi sub fruntea noastră ? 


131 


Zăpadă dătătoare de ochi. 

Pînă ce Septembre îşi sună uneltele stelelor căzătoare. 

Şi marțea ţipă cu zborul aproape de pămînt ca un circi 
de gîşte. 


Să plec de-aici cu gîndul plin de arome ca o pîine, 

Printre cirezile de cai sălbateci ai acestei solitudini. 

Cu buzunarele pline de fiolele farmaceutice ale 
anotimpului. 


Nu va fi mantia căzută de pe umerii mei 

Sau umbra care îşi aşteaptă pe țărm 

Marinarul credincios la întoarcerea de pe mări 

Nu va fi poate fata tînără ispitindu-mă pe un 
bulevard lăturalnic. 

Frînturi metamorfoze din Insula-Nălucă 

Sau cea din urmă sirenă gemînd pe nava scufundată. 
a cinematografului. 


Singur printre aburii răsuciţi peste mahalalele 
narcotizate, 

Insulă urcată la suprafață din adîncimea oglinzilor, 

Sau smulsă ca o mărturisire de pe buzele muribundului, 

Insulă, cîntec apoi căzut în noi 

Lîngă toate şoselele răsucite pe fulgere. 

Lingă focurile roşii de tabără din sîngele nostru 

Insulă, asemeni cu vălul unui nor 

Trecîndu-mi peste tîmplă ca peste o arătură. 


VII 


Bună-ziua urcă limpede 


7A liniştită. Zi luminoasă. 

Cu semănăturile strălucind lîngă soarele de aramă. 

Cu împărțirea dreaptă a bucatelor, 

Lîngă aburii desfăcuți între finețe şi vînturile de argint. 


132 


lată-te, tu, omule bun, 

Argat sau cîntăreţ cu uneltele amiezii, 
Cîinii latră bucuroşi, plopii îți ies înainte 
Din vocea ta bună-ziua urcă limpede. 


Poate e spumă poate e pasăre. 


O ! voi vite plutind în preajmă cu nişte zei familiari 

Şi tu, pămîntule zgîriat răscolit pentru o fărîmă de pîine. 
Argila rămasă pe tăişul lopeții 

Ca şi o tristețe pe lama unui cuvînt. 


Unde să plec ? Unde să cînt ? 

Unde să însemn o întoarcere, o rechemare ? 
Liniştea aceasta între scaieți şi soarele de aramă 
Şi somnul ca un poem uitat apoi regăsit e— iată-1. 


VIII 


Cartierele noi 


O ! cum aşteaptă cărămizile ude încă, 

Să le mîngîie dalta fină a soarelui 

Şi acest foşnet suav care se revarsă pe inimă 

Să vie din afară sau din frunzele care se trezesc 
în mine ? 


Viitor cu o împărțeală dreaptă a şesurilor 
Cu vorbele cîntărite pe talgerele de pîine 
Se vede marea ca o lupoaică 

Primind la țîțele ei toate rîurile înfometate. 


O viaţă nouă coboară din munţii limpezi 

Cu turmele de capre şi de ape tinere 

Şi şoimii rotesc in oglinzi printre brazii 

Cari mai cîntă încă în rafturile pline cu arome. 


133 


Să se zbată, peşte, ziua in plasa acestui crepuscul 

Şi să plutească in mahalale strigătele o dată cu funi 
Pînă ce livezile îşi vor înstruni poamele ca lăutarii 

Şi noaptea va lumina clară în căruțele cu zarzavaturi. 


IX 


Marele plugar a! xolitudin >" 


Degetele mîngîie bucle de aer sau 
O şopîriă îmi freamătă deodată în palme. 
Au pornit clopote undeva ? 


Schiţez un pas şi toate mările îşi întind gîtul 

de girafă sub gleznele meie. Un nor cu ugerul 

piin tropăie în curte şi mugetul umed trezeşte atitea 
pajişti căzute în ochiul meu. 


Îmi întorc fața spre umbră 

Îmi întorc faţa spre lumină 

Şi văd cum vă opriţi lîngă neguțătorii de covoare 
Voi, cascade, focuri de tabără, curcubee. 


Ploaia pătrunde încet prin pereţii odăii, ca un 
chiuit pe care vîntul îl apropie sau îl depărtează, 
după voie. 


Cine bate deodată la uşă ? Sunt singur prin ceața caro 
leagă rafturile de stejar ale bibliotecii de toate glandele 
mele. Şi totuşi emoția aceasta : cine-mi bate la uşă ? 


Intredeschid şi iată apare o insulă 
învăluită în coarnele de spume marine 
Ca nişte legături de usturoi 


O insulă bate la uşă. 

Prea singur intre-ace.şti pereţi 
Viscolul rupea cătuşe 

Vîntul în genunchi îl ierţi. 


134 


Fum gra^ © mădular, în spaimă 
„„ insula ezită-n prag 

Cînd întrebări în dinţi se sparg 
Din gură-n gură ca o faimă. 


Avea o formă de pian: puteai să smulgi din ea 
acorduri cum din pămînt arme şi monezi 
şi statui îngropate. 


Avea ape şi luciul lor închipuia tresăririle unor 
coapse negre de mînz. 


Dar scîncetul prin fibrele subțiri ca nişte rădăcini 
de ţelină, cili vibratili în jurul lemnului de 
stradivarius, era un scîncet tremurat şi dulce 
de focă. 


Ce-avea să-mi spuie această apariţie în miezul de 
noapte al singurătăţii mele ? Plecaseră toţi prietenii şi 
cîteva sfărîmături de cupe aminteau festinul care se 
sl'îrşise. între gratiile ferestrelor atîrnau fîşii sumbra 
din cuvintele de revoltă care ne însufleţiseră. Aşteptam 
o iubită, aşteptam poate să vie paznicul cu legătura de 
chei să-mi spună : eşti liber şi să văd că dincolo de ză- 
voarele grele ale porţii, libertatea îmi era de prisos. Ce 
să fac cu florile, cu turturelele care îşi izbesc capetele 
de oglinzi ? Ce să fac cu libertatea, cu convoaiele care 
in fiecare seară la ora prevăzută de regulament, esca- 
ladează treptele respirației mele ? 

Aşteptam sau nu aşteptam nimic, era tîrziu, era 
noapte, era o singurătate compactă ca un fum gros sub 
zidurile care mă copleşeau, era totul atît de zadarnic, 
auzeam viscolul încercînd rezistența multor feluri de 
burlane, presimţeam cum oamenii se sfătuiesc, aleargă, 
poate complotează, poate rîd în jurul zidurilor afară în 
ploaie, în resemnare, în amintire. 

Şi iată, acum, sub pelerina romantică luată mume 
din scrinul închipuirii mele : Insula. 

Dar Insula stătea acolo: cineva putea să surprindă 
înţelegerea mea supranaturală, să mă acuze de magie, 
Poate pe drept, să mă ardă apoi pe rug pentru această 
“ajire a unui pămînt migrator. 


135 


M-am dat la o parte şi, în aerul îmbîcsit plutind ca 
o lampă, cu legăturile insă invizibile, luminînd chiar 
ca o lampă mare cu petrol, într-o agonie lentă, Insula 
între podea şi tavan, cu marginile devenite cu totul ne- 
clare era acolo Insula, Insula mea Nălucă, Insula scum- 
pă, Insula focă. 

Prin pereţii (in adevăr de sticlă ?) alge se împle- 
tesc într-o goană de coame sălbatece de mustangi. .Sunt 
fiorduri foarte fine, comunicînd prin tuburi de cauciuc 
cu împărţirea regulată a sîngelui în meduzele străvezii 
ale plămînilor noştri. Suntem deodată mai mulţi în ju- 
rul acestei protoplasme uriaşe? Braţele se învîrtesc 
într-o nebuloasă, am străbătut de mult dincolo de pe- 
reți, dincolo de cuvinte, ce noi sisteme de aştri se vor 
rupe acum ? 


Prieteni, voi, o ! zile ale copilăriei 

Am trecut printre stoguri înalte de fin, 
M-am suit pe coline fericite. 

Am întîlnit o rasă de oameni noi. 


Aveau gesturi calme ca apele foarte adinei, 
Vorbeau plimbmdu-se liniştit pe cîmpiile scăldate 
într-o lumină egală, 
femeile lor puternice îşi împleteau în păr aurore sau 
amurguri, 
Erau prinții ticestor ținuturi scoborîte dintr-un neam 
de centauri. 


O tăcere fără asemănare, o după-amiază perpetuă 
Ce recolte abundente ajungînd pînă la umerii noştri, 
Anotimpuri amestecate ca nişte polenuri 


In gurile noastre devenite corole. 


în formele, orchestre care se trezesc 
Era Insula plutită în adolescenţa mea sau a ta 
Printre turmele de flori uriaşe înaintînd spre ţărmuri. 


Şi păduri ca nişte vite fabuloase amestecindu-se cu 
valurile. 


136 


Oraşul fără vume 


'ntr-o dimineaţă întîia oară pe străzile unui oraş 
Tu, călător abia sosit pe străzile unui oraş 
Ai lăsat marea în port ca pe-o valiză plină cu unelte 
şi haine de călătorie 
O '. cum mai strălucesc vitrinele, obrajii, anotimpurile. 


Treci atît de invizibil atît de transparent printre localnici 
Fără. să-ţi pese de graba lor, de bucuria sau de 
tristeţea lor, 
'ntr-o dimineaţă călător abia sosit pe străzile unui 
oraş, 
O ! Cit de proaspăt sună vocile. O ! Dulceaţă a 
unei lumi fragede. 


Sunt cristale şi flăcări. în chioşcuri 

Muzici albe şi ape minerale între priviri plutite, 

Părul femeilor se apropie sau se depărtează ca o 
altă zare, 

Atit de liber, hohot de rîs, spumă printre aceşti 
localnici. 


Tu, străin, nu te închini în temple, nu gîfîi în 
ateliere, 
Nu calci furiş pe dinaintea Domnului Contramaistru, 
Domnului Director. 
Nu aştepţi ceasul să sune o întoarcere grăbită, tristă, 
Tu singur în acest oraş plutind ca o mireasmă 
sălbatecă adusă de vînturi. 


Sunt şi ganguri răcoroase şi squaruri cu nisipuri solare. 
Si tramvaie cu clinchetul limpede şi băcănii cu 

fructe exotice 
O ! Fanfare, mulţimi fastuoase. O ! heralzi şi 

mărfuri strălucitoare, 
Într-o dimineaţă. întîia oară pe străzile unui oraş. 


137 


Xr 


Păsări smulse cu rădăcinile 


Flori mari zburau prin aer, 

Nu erau păsări, am văzut bine, erau flori, 

înapoi cerurile străluceau puternic 

Un geniu al apelor preschimba miresmele în luntri subțiri, 

„Ne vom urca în ele" îmi spuneai, „vom răzbi prin 
somnul luminos prin nebuloasele primăvăratece"'. 


Te salut, paradis plutitor, aureolă, 

Văd acum cristalul difuz în această presimțire a nopţii, 
Orice voce aprinde o stea palidă, 

Furtuni foarte frumoase ne iau de mînă. 


Şi tu anotimp care faci să se desfacă pînzele minuscule 
ale acestor semințe 


Pînă ce tot pămîntul ca o serbare navală străluceşte 
în slavă, 
întoarce spre mine oglinzile tale de polenuri 


Preschimbă sîngele meu în vin sau într-o corabie 
incendiată 


în urma noastră toamne şi veri se risipesc 
Ca un nor de praf după trecerea mulțimii 
Vom călca mereu prin ierburile acestea incandescente 


La marginea terestră vom privi cascadele 
de stele căzătoare. 


Crinii loviți îşi răspund din loc în loc. 

Parfum subit tăcerea tăind-o ca un țipăt 

Departe ne surîd prietenii şi apusurile dispărute, 

Şi noi vom merge fără să ne oprim prin această 
veşnicie suavă. 


138 


XII 


lui Koger Vuilland 


Intr-un rădvan din alte timpuri deasupra oraşului. 
De unde ai luat malakoful tău ca un clopot sunând ora 
unor ospeţe, dispărute ? Gulerul meu larg, cu dantela 
răsfrîntă peste reverul din pluş lustruit trage o dîră 
albă prin această plutire. Mă plec, apariţie, înspre pă- 
rul tău fluturat. „Paloma e numele meu" îmi şopteşti, 
„Paloma"' rostesc eu şi e atîta lumină deodată în vocile 
noastre împletite. Fîşii de nori subţiri ca nişte cârduri 
ce porumbei se ţin după noi. Să le aruncăm seminţe 
toate silabele noastre de mirare de Întâlnire. Şi o adie- 
re risipeşte cîntecul nostru ca un fum. Caleaşca ne du- 
ce pînă la porţile parcului. Am trecut uşori în mires- 
mele dinăuntru. Tei, salcîmi, tei. Crenei tăcute, bătrâne. 
Am salutat înfioraţi fantomele de copaci venite cu pu- 
hoaiele primăverii. Amintirea mea e în munţi lîngă bu- 
ciumul sfărîmat de stînci. Sau e între turmele de oglinzi 
migrând înspre oceane. Nisiparul timpului oprit aici. 
Pe balanţe de linişte foarte fine. cad cuvintele noastre. 
Alei golite de preumblări. Singuri între copacii din ce 
in ce mai înalţi. Pe potecile mai stufoase, mai pline de 
laine. Noapte cu obrazul palid lipit de obrajii noştri, 
nici un flaut, nici un cuvânt nu ne atinge buzele. 


Deodată, în poiana minusculă cu iarba netezită în 
tăcerea şi în lumina foarte scăzută, neîndoielnic eter- 
nă, cerul e atît de aproape încît ne doare chiar apăsa- 
rea lui pe frunte. 


Repede ne încleştăm pe pămîntul reavăn. Un tâlhar 
ar putea să ne măcelărească, să ne amestece gurile, pă- 
rul, sîngele. în fundurile de sare ale țarinei, răspunde 
cu un gifiit imperceptibil altă tăcere, altă singurătate. 
De jur împrejurul pâmîntului devenit un soare al soli- 
tudinii roiesc mii de sori, se aprind cu tiv roşu nebu- 
loase cu presimţiri de furtună: cetăţi viitoare se vor 
înălța în aer acolo unde acum se clatină numai traiec- 
toria de polen a unui zbor. Războaie. împărțiri de arme, 
de ţinuturi. Ploi atîrnînd ca nişte rule de fum pe funiile 
văzduhului. Şi în această tăcere, acum tu în braţele 
mele ca o torţă cu părul fluturat, cu hainele căzute în. 


139; 


incendiul din mine. Şi poiana pe care continuăm să fim 
singuri in această eternitate a devenit un tron între ier- 
buri de mătase, ridicat pe o colină deasupra pământului, 
de unde privim toate înfăţişările lumilor: cirezi de bi- 
volii sau oameni  sălbateci se arată ca un nor înalt în 
lumina roşiatică. Prinţi şi calfe, în haine strălucitoare 
oficiază în fierării. Meseriaşi îndemînateci captează în 
instrumente mici ca nişte ceasornice de buzunar, că- 
derile de apă pe care le duc apoi la ureche şi fac să se 
reverse chiote, 

lampioane, uzini hidraulice. 


Vîntul aduce cu dînsul şi lumina soarelui 

Ca o albitură luată de pe o frînghie 

Vîntul aduce, spre mirarea noastră, şi vorbele 

Pe care mi le-ai spus acum cîteva ceasuri: „Paloma e 
numele meu". 


Din timpul măsurat înainte sau înapoi, 

Ne ieşim în cale sau ne ajungem pe noi înşine, 

La fel copacii ies din iarnă ca să se regăsească pe ei 
înşişi, 

La fel obrazul legumei întîlneşte în pămînt propriul ei 
obraz. 


Veşnic aici. Fericiţi aici. Pe colina aceasta. 
Nemuritoare păşuni ale tăcerii. Seminţe încolțind în 
măruntaiele nopţii, 
Sau în orele dimineţii cînd toate stelele de pe cer se 
ascund în fundul ochiului nostru. 


Da. Am stat deasupra oraşului în tăcerea înmărmurită 

„Paloma", ţi-am spus, „lumina violetă a nopţii e o 
băutură minunată, 

Uite cum apar în piețele pustii bărbaţi şi femei cu 
mersul atît de liber, 


Miine, cînd negustorii îşi vor deschide tarabele nu vor 
şti nimic despre această procesiune. 


140 


Dar tot noi mai suntem şi pe mări, corăbieri căutînd 
pe țărm 

Urmele unui oraş. Sau în deserturi 

Cu setea noastră în mîini ca o pasăre care îşi dă 
sfîrşitul, 

Şi tu îmi spui acolo ca şi aici „Paloma e numele meu". 

Feţele noastre spre cer, feţele noastre deschise nopţii 

Pe unde vor intra coviltirele înalte ale revoltelor. 


Duh blînd al apei sau croncănitul sălbatec al culmilor 
pietroase. 


Urzeală din incendiul nostru. Horbote deşteptate 

Din înălțarea noastră printre arborii  înaripaţi, 

Şi iată-ne porniţi să călcăm înapoi pe paşii noştri 

Ca un sunet care nu se poate întoarce decît pe propria 
lui coardă. 


Vor luneca tălpile noastre pe cărările revenite 

Tu cu capul gol, cu bustul umezit în frăgezimea 
dimineţii, 

Prin porţile mari ale parcului vom aduce în oraş 

Neliniştea noastră ca o transfuzie a miezului de noapte. 


Nu mai vorbesc de copacii care ne-au ghicit. Nici 
de umbrele care s-au dat jos de pe ramuri şi au venit 
să ne cerceteze. Poetului îi voi aduce aminte noaptea 
aceasta. Şi opririle pe scările mari de piatră ale caselor 
ca să ascultăm respirația oamenilor cari dormeau mai 
departe. Şi fuga ta în gangul întunecos, eu rămînînd la 
intrare cu numele tău în palme ca un văl care căzîn- 
du-ţi de pe umeri ţi-ar fi păstrat silabele şi aroma : Pa- 
loma. 


XIII 


Minunata călătorie. 


Ţi-ai smuls mîna mătăsoasă mică din mîinile mele 
Şi te-ai înălțat sprintenă ca-ntr-o figură de dans 
Pînă la platforma tramvaiului înţesat de lume. 


141 


In mişcarea aceasta rochia s-a ridicat puţin 

Şi s-au oprit şi alţi trecători să vadă tresărirea 
genunchiului subţire 

Eu am rămas năuc singur, în începutul de ploaie, 

Revărsare tulbure, nisipoasă a vremii 

Cuvinte de dragoste năpustite în gură 

Şi dinţii mei încleştaţi peste zvircolirea lor sălbatecă. 


Pe străzi dosnice, apoi, între pereţi de iederă. 

Ultimii bani dăruiţi haitelor de copii în zdrenţe 

Rămăşiţe ale soarelui de glastre 

Mîini experte ale vrăjitoarei căutînd bobul de aur in 
lăzile de gunoaie. 


Eu însumi atunci : declasatul, netrebnicul, golanul 

Privind in curţi maldărul de tingiri strălucitoare 

Aburul acelor ospeţe sărace dar atît de potolite, 
resemnate. 


Foamea mea îndîrjită sărind peste garduri 

Ricîind țarina zbîrcită, 

Pînă ce urmează prăbuşirea pe pietrele de tenebre 
Şi în ierburi fruntea mea ca o coajă de pîine 

Roind de furnici lacome. 


Sîngele scurs aici nu va însemna nimic ? 

Şi nici geamătul meu ? Şi nici funiile albastre 

Care leagă vinele mele de corabia, cu chiote, a 
primăverei ? 

Vor trece alaiuri de copaci şi de podgorii 

Orge ridicate la suprafaţă din miîlul muzicalelor 
mlaştini. 

Oglinzi venite pînă la porţile oraşului o dată cu 
rîurile revărsate. 


„Ai văzut — îmi spui — am rămas singuri pe platforma 
tramvaiului", 

„Cînd am ajuns aici" — te întreb, şi mă minunez de 
rochia ta 
142 


Mit de fină, făcută dintr-o spumă de aer, 

Văd pulpele slabe, nervoase, zvîcnind sub o lumină 
tremurată. 

Pintecul mic, spatele de sidef. 

Văd şi sîngele în irizări, văd şi întrebările 

Si fericirea mare venind să-ţi umezească vorbele. 

Suntem singuri — îmi spui — sjau dat jos toți călătorii 

Şi încasatorul şi vatmanul s-au aat jos. Nu se mai văd 
nici case nici străzi 

Geamurile sunt inundate de o lumină egală, de o 
lumină surprinzătoare, 


O lumină foarte albă. Tramvaiul 
Pluteşte liber în voia lui ; s-a ridicat afară din şine, 
E o navă aerostatică tramvaiul acesta, 
Şi suntem numai noi. îmbrăcaţi în dantele transparente, 
E o lumină tot mai mare tot mai albă 
Sunt bărci sau sunt nouri subţiri în jurul nostru, 
Ce păsări sunt acestea care au ajuns pînă aici 
Ce cîntece. 
Ce peşti fosforescenţi va mai aduna plasa auzului 
nostru ? 


Trecem acum printre ruine de porfir 

O mare liniştită ne tămăduieşte cu saliva ei gleznele 

înaintăm în Insulă, 

E o altă planetă ? Desigur tramvaiul ne-a dus pe-o aîtă 
planetă, 

Mergem ţinîndu-ne de mînă. Suntem, atît de transparenţi 
atît de fericiți, 

De ce eşti palid ? îmi spui. „în aerul albastru coline 
înalte se rotunjesc" 

Uriaşi atît de indulgenţi se ridică din ape ne fac semne. 
Palate fermecate apar şi se scufundă cînd ne apropiem 
de ele, 

Dar cerul se desface majestuos deasupra ruinelor 
Furtunile potolite ca nişte aripi vaste coboară in 
nisipuri, 
E în amurg dar cît mai e lumină locuitorii 
intîrzie aplecaţi peste pupilele mării. 
Ei ştiu să strîngă în coşuri imaginile răsfrinte de amieze, 


143 


in orizonturi de unde vin anotimpurile în căleşti 
strălucitoare 

Păduri se-nfiorau ca de o boare, de rătăcirea noastră, 

Deveneam invizibili ? Florile se înălțau pe tulpinile lor 
firave, 

Turme de curcubee fumurii treceau prin zarea halucinată. 

Prin munții depărtaţi ca o marmură roşietică 

Se vedeau vinele de metale, izvoarele minerale aie 
aurorei. 


Sîngele meu a ţâşnit sau sunt numai valurile de somn ? 
Tîmpla mea rănită in buruieni pe țarina zbiîrcită 

Singur aici, în cîmp, afară din carnea oraşului 

Şi tu fluturând mâna mătăsoasă mică 

De pe platforma tramvaiului înălţîndu-se în veşnicie. 


XIV 


Triatelea  Unanimă 


Vizită la prietenul poet. Poveste. 

„Casa e pătrată în mijlocul unei curți cu vecini mulți. 
Corăbiile serii se subțiază între rufele întinse, intre 
gardurile cu iederă şi mesele frugale, văratece, pe râ- 
zoarele improvizate. Suavă atingere a aripei de nisip Ia 
geam. Paşii mei au plutit pe frunţile acelor oameni- Clă- 
tinare, apropiere a capetelor bătrîne. 

„E tânărul care dă mereu tîrcoale". 

O umbră numai, sau făptură adevărată sub cămaşa 
cu dantele din alte vremuri. Totul foarte neprecis. Apa- 
riție, voce ca o pînză de păianjen rupîndu-se pe obraz. 
Perdelele date la o parte, sîngele meu ca un havuz ţis- 
nind pînă la fereastra de vraje. 


Tăceam amândoi. Legături nevăzute 

Intre noi. Fluvii fierbinţi circulînd între noi. 

Pe cer se alegeau vorbele stelele 

Şi în gura mea numai stelele vorbelor de iubire 

Pe o scară închipuită urcăm in podul cu unelte al nopţi, 

Sau pe străzile sfîrşind ca un țipăt în  gâtlejul sfidat 
al Dîmboviţei, 


IM 


Gifîim ca nişte rădăcini în argila plină de somn a cetăţii 
Ne minunăm lingă ochii mari, de copil, ai câmpului. 


Pe locuri virane. Vorbe ca un polen plutind în jurul 
nostru 

„Cine sunteţi ?" A trebuit să ne arătăm actele agentului 
de poliţie 

Pe cartea de studentă fotografie luminată de lună 

Privire stăruind pe obrajii tăi ca o paloare. 


Povesteai despre fratele aventurier. Despre tatăl 

Care nu poate găsi de lucru. Sau despre 

Prietenii poeți măcinaţi între roţile de moară ale 
închisorii 

Despre foame povesteai. Şi despre sălile de aşteptare cu 
aerul acru, ale spitalelor. 


„Am un picior mai scurt, mi-ai spus. Da, n-ai băgat de 
seamă 

Că şchiopătează ? Am stat multă vreme nemişcată 

Cu piciorul în ghips. Am vrut să-ţi spun de mult 
să ştii că şchiopătez". 

Şi vocea tremura ca o voce slăbită, ca o voce care a 
stat în ghips. 


De ce mi-am amintit atunci servitoarea tânără şi singură 
Care se scoală in odaia îngheţată iarna la cinci dimineața 
Şi trebuie să care cu picioarele goale in zăpadă lemne 
şi găleți cu apă. 
Părinţii şi logodnicul i-au murit. Şi e tristă că nimeni 
nu-şi aminteşte de dînsa. 


Foarte multe lucruri triste. Şi cabinetul Judecătorului. 
de instrucţie 

Şi mama aducînd un pachet cu mîncare săracă pentru 
fiul care stă în prevenţie, 

Şi părul tău ca un curcubeu negru peste pleoapele 
oraşului. 


Cîntece se tirăsc în glasul meu ca ancorele unor corăbii 
scufundate 

Vom întîlni insuli izbucnind din apă ca nişte păsări 
speriate de trecerea noastră, 

Eşti minunată, prietenă, şi gîndul meu de unanimă 
tristeţe te cuprinde 

Nu sunt decît fratele tău — îți spun — şi îţi vorbesc 
de o altă iubire. 

A fost o sfişiere între lampioanele triste ? 

Şi vara obosită cu fluturii în grădină 

Cînd ne-am întors printre alei şi ospeţe sfîrşite 

Feţele de masă ca nişte năluci se risipiseră de mult 
în aer. 


Şi am lovit cu scîncet uscat ierburile făcîndu-şi loc 
printre bolovani 

Şi în lăzile cu gunoaie cîrpele care vor fi perna de ia 
căpătîiul cerşetorului, 

Am plutit amîndoi prin acea prevestire a liniştei 
a veşniciei ; 

Şi fiecare s-a-nvăluit în gîndul lui. Şia fosto întîmpiare 
ca oricare alta. 


Eu sunt acel fără odihnă 


Voi, păsări care treceţi pe obrazul acestei mări 

Sau voi, spume fericite între rotundele valuri, 

Aici pe țărm, între scoicile foşnind ca nişte ierburi 

Cînd noaptea trage din adîncuri toate alămurile 
scufundate, 


Fără trecut. Fără viitor. Fără să ştii cînd 
Şi cum şi unde. Şi cu vorbele mirosind a sare 
O ! Voi vînturi binecuvîntate sus între luminile 
catargelor 
Şi sîngele care se munceşte în noi să-şi facă drum spre 
marile ape. 


146 


Să fiu pămîntui care alunecă pe țărm 

i irînd după el semănători şi gospodării şi copaci 
înclinați 

Sau să fiu omul minunîndu-se la toate acestea 

Cu ochii măriţi ca nişte păsări pe care nu le mai încape 
cuibul. 


Departe mai sunt oraşe liniştite. Dar în larg 

Armata furtunii şi-a ridicat corturile. Delfinii 

Taie undele mai în adînc. Pe harpele vîntului 

Cântă zboară fără nădejde. Plîng marile divinităţi 
dispărute. 


Nici aici odihna pentru noi. Nici acolo 

In staţiunile de vilegiatură unde la şapte seara apar 
bătrînele pianiste în restaurante, 

Nici între stînci cu şerpii răsuciţi pe fluierele  apusului 


Nici în cetăţile noi ridicate în chiotele unor oameni 
tineri 


Nicăieri odihna pentru noi. Nicăieri 
Nici în primăvara adolescentă care coboară de pe munţi 


Nici în ceasornicul toamnei plin încă de orele roşcate 
ale frunzelor, 


Nici în cristalele iernii în care se pot desluşi destinele 


Un popor in nisipuri. Un popor în ţinuturi aride 
Pe deasupra trec zilele cu un zgomot de lanţuri, 
Nicăieri odihna pentru noi. Nici în seara care amestecă 


Pămâînturi şi ape. Dar dimineaţa le desparte iarăşi. 


Si acum aici pe țărm. Unde e omul împăcat 
Pescar întors din larg cu barca plină de peşti 
Nu e odihna pentru noi. Nici aici şi totuşi 


Mai sunt in zare oraşe, mai sunt spume fericite pe valuri. 


147 


XVI 


Poporul nălucă 


Intre mare şi pămînt. între piatră şi cer 

Cu piinea galbenă a şoselei. Cu vinul ruginit al păduri'., 
lată lucrul meu împlinit. Şi uneltele de muncă 

Au devenit instrumente de muzică. 


Aşa 
Prin flacăra din memorie toate lucrurile se transformă 
în cuvinte. 


Pe promontoriu, aici, ultimă veste a omului, 
Vîntul aruncă în spumă săbiile lui de apă 
Păsări taie geometric singurătatea 

Aici feţele vieţii arată-se. 


Soarele căzut în ochiul meu sărat. Pînze 

Printre alge pletoase şi-alaiuri de peşti 

Obrazul meu ciocnit pe alocuri de vînt ca marginea 
unei ceşti, 

Auroră, sau amurg : sunet, pe buzele mele strînse. 


Fără plasă de pescuit. Fără arme de vînătoare 

Lipit de stîncă. Vulturii de spumă rotind 

Sub mine. Singur cu munca mea împlinită între pămînt 
şi mare, 

Undiţele au devenit harpe. Flintele flaute. 


Dar inima e nava sprintenă a lui Ulise 
Care se apropie trează de-atîta ştiute insuli. 
Mai sunt arhipelagii pe hărți încă nescrise 
Şi-odată cu ţinutul se va schimba şi insul. 


Aici, pe promontorii aştept acele treceri 

De insuli : păsări stranii care-au venit pe strune, 
Pămînt zgîriat de pluguri şi netezit de seceri 
Prin migraţiuni de insuli vreau insula minune. 


148 


Te voi recunoaşte, fantomă, între acele coviltire 

De păminturi nomade. Acolo : lîngă poporul străin, 
lîngă poporul fără odihnă, 

E locul poetului. Acolo pe Insula Nălucă 

Voi veni cu instrumente de muzică, cu ziua mea 
împlinită. 

Timp de exil ? Nu. Fugă prin ghețarii somnului ? Nu. 

Viermele durerii zvircolit în mărul din rană. 


Dar pînă atunci : fără arme, fără unelte de muncă 

Aici pe cel mai înalt punct al continentului 

Intre stînci şi valuri care aruncă 

Plinea albă' a spumei pînă la foamea mea foarte tristă. 


Aici Departe de omul neînduplecat. Departe 

De impărţitorii de pămînt. Fără întoarcere. Fără fugă 
Cu vocea mea uitată în mine ca un cuvînt într-o carte, 
Aştept poporul nălucă, insula mea nălucă. 


XVII 


Colombo. 


Te chem şi iată obrazul tău se-arată lîngă mine 
Cum un oraş apare din ceaţă la primele silabe ale zilei 


Printre buzele crăpate ale pămîntului. Printre aceste 

Mari vînturi ca nişte schelete de păsări antediluviene 

In nisip. Fruct al singurătăţii şi gîfiitul 

Anotimpurilor peste noi cu berzele plutind dinspre 
miazănoapte. 


Nu ne aşteaptă nimeni şi numai cuvintele se revarsă 
pe inimă. 

Un cort ? Sau ceasornicul unui zbor oprit aici ? 

Cînd marea abureşte din toate părţile ca respiraţia unor 


animale nocturne. 


149 


Şi plantele se căznesc să străbată argila la fel cu şipotele 
Pină ce pădurile ca nişte mulţimi işi vor aşeza tabăra 
pe aceste întinderi. 


Vor mai fi unelte omeneşti ? Nechezaturi de cai 

Şi ciudatele chemări de cocoşi in neliniştea unor zori 
Tu, lingă mine, plutind printre căderile de sori, 
„nfiorată lingă mine o altă plutire prevesteai 


Va veni o adiere şi va lua gîndurile noastre 

Ca pe nişte seminţe înaripate. Şi noi în vestminte 

Străvezii cu o rouă de luceferi vom trece înainte 

Şi-auzul va distinge tropăitul luminii apropiindu-se ca 
o oaste. 


Dar această zi înaltă care se arată pe coline 

Ca o fata morgana sau ca o cetate cu ziduri de gheaţă 
Şi nici o urmă a omului. Numai între mine şi tine 
Generos singele nostru foşnind ca o verdeață. 


Suntem umbre ? Şi alte umbre aşteaptă ? 

Un cer 
De fum. Pe margini de prăpastie sau pe o treaptă 
Şi vocea risipită o dată cu noi în aer 


Cu tine de mină dinaintea poporului meu 

izgoniți aici ? între vorbele pline de fructe 

Inima se va rupe din sforile vinelor ca un zmeu 

jn malt patru sori luminînd în cele patru cardinale 
puncte. 


Serbări ca un cristal transparent. Lăudată 

Regăsirea noastră. Numai armele mării 

Lucesc departe. Nu sunt huiduieli. Nici o gloată 

Nu aruncă pietre. Noaptea ca şi ziua spală obrajii 
no ştii. 

Ape limpezi sub pleoape. Numele tău 

Luminindu-se. Uniţi. Şi în jurul nostru poporul 


nălucă 


150 


Spre înnoptate mări amintirea noastră călătorind 
ca un rîu 

De mină tu şi eu prin acest răsuflet pe-această 
insulă Nălucă. 


XVIII 


Au fostoameni ? 


„în ce lume suntem ?" spuneai. „în ce lume" 

„Această spaimă liniştită ca un obraz mut cuprins 
De spaimă. Veşnicia e acolo pe o culme. Pe altă culme 
Din nisipul fierbinte se rostogoleşte un astru aprins. 


E puţin înainte de auroră. Dar aurora 

Nu vine niciodată aici. Poate e un etern amurg 
Şi undele acestea cu văluri uşoare să-nsemne ora 
Dintre seară şi zi. Mai rece roua strînsă în crug. 


„„Simţi — îmi spuneai — prezenţa altor călători 
în jurul 

Nostru. „Invizibili". Nori suflaţi cu aur ca nişte 
căleşti 

Merg spre apus. Sub respiraţie se abureşte ca o sticlă 
azurul 


Cer risipit în suflet. Şi tu ca alt cer te risipeşti. 


Dar poate suntem chiar norii uşori suiţi în slavă, 
Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă 
Atît de senini. O pace apărînd treptat la orizont 
ca o navă, 
Şi timpul ca un fum prin mîinile noastre de apă. 


Sus intîlnim păsări lîncede ca nişte valuri 

Liniştite. Suflet numai. Atît mai suntem. Şi ce bine 

Ne simţim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri 

Din plante întîlnim numai aroma. Numai zumzetul 
suav din albine. 


151 


Cum mai vedem fără să avem ochi? Şi auzim 
Fără cornete acustice. Obrazul tău e foarte frumos iVr 
să mai fie obraz 
Flori palide vor creşte pe unde au trecut ochi. Zi-mi 
Alte povestiri — îmi cereai — Nu mai era timp. 
Etern azi. 


Mă recunoşti ? Numai o dungă subţire la orient 

Ah ! Şi voi de asemeni prieteni printre constelaţiile 
fericite 

0 patrie generoasă. Un soare egal atent 

Şi o mare nemişcată. Ce naufragiu s-o agite ? 


Trecem printre columne albe, diafane, fireşte 

Insesizabile : Un palat asemeni vuietului dintr-o 
marină 

Scoică. Luminoasă ploaia lactee ne primeşte. 

Şi amintirea, rană ? Fantomă ? ne-o alină. 


Au fost oameni ? Au fost vedenii ? 

Dar o iubire vastă. Şi văzul mult mai mare 

Decît ochii. O lacrimă de pe strunele genei 

Rostogolită : astru aprins. Veşnicie. Netulburată 
mare. 


XIX 
Somnambul 


Vei învăța plămînii să nu mai respire 

Aminteşte-ţi : te-am luat de mînă şi ţi-am arătat 
trecerile secrete 

Cuvintele vorbeau singure între ele fără nici o gură 

liuţeam şi numai ţie ţi-am spus de Insula Nălucă. 


Pe auzul, ceasornic oprit, o oră eternă 

Tristeţe scăzînd în urmă ca plîngerea unui corn de 
vinătoare 

Din oasele noastre rămăsese o lumină 

Somnul meu şi al tău încrucişîndu-se ca două drumuri 
albite de lună. 


152 


De cînd a încetat in noi sîngele să mai răspundă 

Lt bătaia în artere a unui nou anotimp ? 

Nici o suflare-n lampă flacără să s-ascundă 

An : Mai sunt încă vieţi scurgîndu-se liniştit într-o 
provincie undeva : 


Un fum şovăind în seară peste o colibă 

Fericită. O zi încheiată mulțumit cu o carte 

Pe cenunchi. Şi o odihnă clară ca un tutun în pipă 

i;i vreme ce-ntre brazi iarna ca o moară părăsită arde. 


Dar să nu rosteşti numele meu. Să nu mă aduci 

Înapoi. Mai sunt atîţia oameni fără adăpost, fără drept 

L., odihnă. Şi ceruri foarte negre, de tuci 

Sa nu mă trezeşti. Toată această lume amară am 
închis-o în piept. 


Mai sunt toamne şi verzi cu zgomote in oraşe 

Şi uleiuri tîrîte în fluviul citadin. Şi fraţi 

De-ai mei şi de-ai tăi care se veselesc sau plîng. 
Străzi mărginaşe 

Cu o mizerie fără scăpare. Şi inima căzînd istovită 
ca un braţ. 


De aceea să nu mă chemi. Mergi în tăcere 

Linca mine prin nisipul fără vîrstă 

O piclă fără coboriri fără înălțări. O tăcere 

De milenare frunze migrînd spre diamantul de mîine. 


Poate am devenit flăcări palide peste cine ştie ce 
zăcăminte 

Aurifere. Poate rotim acum peste un iaz mort : bîtlani 

Poate iubirea rămasă încă nealterată în minte 

Cum un ghețar aduce un trup fraged după nenumărați 
ani. 


Ne ştim unul pe altul şi numai noi. 

Privirea ca o monogramă descusută din pupile 
Din fundul unor vise venită pînă la noi 
/-.ceasta barcă de pămînt dezancorată de zile. 


153 


Tremurători, nesiguri arbori încep să ia fiinţă. 

„Arbori de rouă. Arbori de polenuri. Şi plămînii — 
ţi-am spus 

Au invâţat să nu mai respire. Vaporoşi prin această 
ştiinţă 

Şi nu e miazănoapte nici miazăzi nici răsărit 
nici apus. 


XX 


Cu insula nălucă 


Frumoşii nori cu cari ne jucăm aici pe înălțime, 

Cu lumina fără lacrimi pe-obrazul transparent 

in suava eterna înserare. Şi o liniştită mulțime 

Plutind o dată cu arborii din care a rămas numai un 
abur lent. 


Nu mai e somn, nu mai e trezie. 
Şi nu gindim la nimic. Prezent sau trecut 
Subțiat ca un cîrd de cocori prin fruntea mea străvezie 
Nici aşteptare nici deznădejde. Un apus. Şi un 
fluviu nesfîrşit, mut. 


Cum să-mi amintesc ? Fără vorbe ? Tot aşa unii 
scot ochii 
Privighetoarei. Şi oarbă privighetoarea cîntă mai 
frumos 
Cine i-a smuls poetului vorbele cum i-ar smulge ochii ? 
Şi, orb de cuvinte, poetul cîntă mai frumos. 


O pace veşnică. Liberi. Şi nici o apăsare. 

Paşii abia atingeau nisipul. Un profil al argilei 

Pe țărm timpul rămas în dungile albe o dată cu stelele 
de sare, 

Demult. Da, demult : priveam cum se depărtau 
oameni şi zile. 


Şi atunci stăteam unul lîngă altul la o fereastră 
Nemişcați In crepuscul. Şi atunci tot in eternitate 
Treceau ploile ca nişte turme fluide pe dinaintea noastră 
Femei sau bărbați plecau sau veneau în cetate. 


154 


Palizi şi luminați de amurg amîndoi. Şi necunoscuți 

Atunci ca şi acum pe marginea de prăpastie a unei 

Nopți. Ştiam numele magice care făceau să apară munți 

Sau valurile somnambule suind o dată cu noi treptele 
lunei. 


Ştiu bine : nu mai sunt eu, şi tu nu mai eşti 

Tu. Atît : dîra în aerul de cristal, amintirea noastră 
De unde ar putea să vie pînă aici veşti ? 

Marea ca un foc de tabără. Şi o tăcere vastă. 


E o chemare puternică. O chemare imensă. Dar fără nici 
Un sunet. Un strigăt ca o pîclă pe care nici un auz 

Nu i-ar putea auzi. Risipiţi sau strînşi acolo, aici 

Ia o adiere între norii frumoşi cercuind un havuz. 


XXI 


Ultima uşă a vorbelor 


Noaptea. îmi amintesc noaptea ca un pîntec zvîrcolit 
Litre nisipurile mişcătoare din vocea ta 

Pămînt sau apă pură. Tenebre care-au strălucit 
Acolo unde tu sau eu ca o piatră limpede voi sta. 


Au trecut furtuni şi au deschis păsările-n aer 
Ca nişte cuşti de pene. A fost o cădere dureroasă 
Zboruri dezbrăcate de zgomote şi rîs ca de nişte straie 


Plante răzbind prin noaptea netedă, arsă. 


lată-mă strig în această lumină iată-mă 
Sunt o privire deznădăjduită. Sunt o mină istovită. 
Nu  /-apropiaţi de mine, oraşe, suflul vostru mă vatămă 


Noapte cu străzi, cu oameni, cu închisori peste 
mine prăbuşită. 


155 


De unde aceste sfârîmâturi de obraji ? Şi aceste 

Vaiete ? Şi aceste ţări ca nişte focuri mari ? 

Totul pare a fi şi la o atingere nu mai este 

Ar trebui o cheie, un glas pentru aceste tăceri ca 
nişte lacăte mari 


Şi totuşi oraşele sunt undeva, aici. Nu mai există 
„„Aproape" sau „Departe". Dar stăm pe o fiîşie 
Invizibilă. Străini de oraşe. O chemare nici tristă 
Nici fericită. Mulţimi trecînd prin noi fără să 

ne sfîşie. 


Dar din inima rece a pămîntului 

Nu va mai sui oare pînă la inima mea 

Iarna ca o albitură spălată în cristalul vîntului 
Nu va mai sui primăvara ca o polară stea ? 


Pe ce creangă să odihnească seara ? Spre care 
Gură să se tîrască ploaia ca o rădăcină 

Şi unde să te mai îmbie o plecare 

O aventură s-acopere ochiul cu o suavă rugină 


imi voi ieşi eu însumi înainte 

într-o gară în munţi sau între scoici pe-un țărm 
Un trup rănind aerul fierbinte 

Sînge ca o maree retras spre alt țărm. 


Dar cine îşi mai aminteşte-n noi sau în afară 

Cînd numai un abur, un fum am mai rămas 

Şt noaptea zvîrcolită-n nisipul din gura ta amară 
Cînd tu sau eu sunt această piatră limpede. Fără glas. 


XXII 


Un vechi calendar 


Coloane-apoteoze prăbuşite-n aer.  Vuietul mării r-a- 
re-şi încearcă instrumentele ca o orchestră înaintea înce- 
perii concertului. Violoncele aceste valuri. Voci sprin- 
tene aceşti pescăruşi. Cu ce cuțite voi deschide tranda- 


156 


Virii ca pe nişte scoici din care perla rotundă a parfu- 
mului se va rostogoli în nisipuri? Ce secerişuri sunt 
acestea prin care plantele trec ca o nesfîrşită defilare 
de steaguri sfiîşiate ? Miîinile de fum. Şi glasurile noas- 
tre tot de fum. Imense convoaie de păduri prefăcute în 
țipete. Clopote sunînd fără zgomot, arama lovind fără 
-unct arama, ca o confluență de oglinzi. De aici sco- 
boarâ spre ţinuturile locuite popoarele de spumă ale 
somnului ? Voievozi cu şoimii legaţi de oblînc, cu suita 
ele arcaşi in cenuşă. Cratere stinse ca nişte şerpi morți 
răsuciți peste arborele găunos. Obraji. Şi flori abia au- 
/ ite. Şi veşnicia. 

Dar de unde tictacul acestor petale? O! Nenumă- 
rate apariţii ca nişte funigei prin aerul vederii noastre. 
Nu cu ochii vedem ci cu toată ființa, aşa cum prin toţi 
norii pămîntul absoarbe o imensă fişie de apă. 

Trupul nostru devenit o placă sensibilă. O sită de in- 
iuzorii. Poduri. Peste prăpăstii fără fund. Catarge şi bărci 
cu pînze in adierea marină a recoltei. Oceane aplecate 
sub vinturi ca şi cîrnpiile cu grinele grase ale cîntecu- 
îui. Trecători — abia ştiute *— spre zăpezi eterne. Bîl- 
ciuri în care monezile lovite de trotuar spre a le încerca 
sunetul, glăsuiesc ca nişte viori minuscule.  Stalactite 
oprite pe pleoapele unor grote. Şi iarăşi, în cavalcade, 
instrumente de muzică. Hoarde de orge din care ca un 
colb răscolit fumul imnului se înalţă. Marea întinde un 
braţ, ne cuprinde, ne adînceşte în anotimpul frăgezimii 
sale. O metropolă. Pe scările templelor orbi cerşind ba- 
nul suav al unei priviri. Ce toiag va face să ţîşnească 
clin pietrele albe ale ochilor lor apa limpede a văzului ? 
Cine-i va ridica pe schilozi şi îi va face să meargă? 
Cine-i va aduna pe suferinzi ca pe un mesagiu al vi- 
sului pornit din trîmbiţi spre cele patru puncte cardi- 
nale ? Viziuni rupîndu-se, formîndu-se iar, plecînd sau 
venind spre gura noastră ca o respiraţie. 

Potolire a străzilor. Seara ! Şi ultimele raze ale soa- 
relui. Elanuri noi ale vieţii. O! Apusuri. O! răsărituri. 
Si  despărțirile fără lacrimi într-o frumoasă dimineaţă 
cînd pleci fără să ştii că nu te vei mai reîntoarce. 

Şi într-un bob de sare — acest mic cristal în palma ta 
— uriaşele terase ale mării. Coloane — apoteoze pră- 
buşite ca o floră multicoloră de păuni. Sau cîte altele 
mcă. Şi intr-un vechi calendar. „Primăvara nădejde de 


157 


moină. Aprilie amestecat. La Mai frig însă întii nu prea. 
dar roditor, în sfîrşit puţină nădejde de zăpadă. Vara. 
intii nu prea bine; apoi se schimbă cu ploaie. Ziua 
cald noaptea rece. Iulie nu prea cald, la mijloc cald şi 
pe urmă răcoare". 


XXIII 


lui Geo Bogza 


Anotimpuri plutind ca nişte văluri subţiri peste plante 
Soare umed scînteind prin pietrele lacrimei. Brumă 
Liniştită, luminoasă. Dulcile cîmpii ale crepusculului 

şi o mantie 
Furtuna odihnită pe crengi. în aer nici un zbor 

nici o urmă 


Dar semănăturile se înfiorau adesea. Nu la o adiere 
Nu la un vînt binevoitor. Nu la trecerea triumfală 
A verii. Ci la o voce suavă — miere 

Din care fugare scursă în cupa auzului nostru ? 


Mulţi diafani. Munţi limpezi. Dincolo de ei 

Ca nişte peşti subţiri printr-un acvariu : nouri 
Albaştri se străvedeau. Aurore-au căzut pe alei ; 
Şi mai departe cele din urmă ecouri. 


Ploi înduioşate au şters obrazul de ceață 

Şi prin aburii sfâşiaţi apar stelele cîtorva locuinţe 

Apoi dispar. Fără să ştii, o dimineaţă 

Şi altele încă, au trecut cu un vâslit in argilă de seminţe. 


Ah ! Ce liniştit curg fluviile de purpură, de metale 
Topite acolo. Şi flăcări peste păduri rotind 

Ca păsări. Grădini din ţinuturile copilăriei tale 

Ca un hohot din gura de pămînt spre noi suind. 


158 


XXIV 


Temniţa de juni 


Pace in inima voastră. în pura 

Oră oprită cu-o nălucă-n casă 

Rotiri prin veşnicia ca o axă 
Cu-oceanele, ca vorbe umplînd gura. 


E ziua pe ochi trasă ca o cască 

Şi limpezi stele-acoperind făptura 

Veşti despre-o umbră. Dragostea sau ura 
Din care o slovă nouă va să nască. 


Tîrît în larg. Ce bărci mă vor aduce 
Spre stîncile de var ca o chemare 
Şi-apoi spre alte stânci ? Spre ce răscruce 


Mulţimi schimbate-n năvi ? Şi-un cort. O mare 
Spre cer, un fum, cu Insula să urce 
Şi-n carte-nchisă această arătare. 


ŞASE POEME 


UN VULTUR ÎN PIEPT 


lui Ion P'ula: 


De cîte ori 

De pe înaltele claie de fîn ale aurorei, 

Mi-am desfăcut pieptul spre naşterea sălbatecă a luminii. 
Şi-am aşteptat, adîncă să mă rănească 

Pliscul de piatră fosforescentă, 


Şi valul de sînge să-mi aducă pe buze cuvintele esenţiale. 


De cîte ori, 


Prin pasărea plină de fum casan tunel, 


Privirea mea răzbise spre dureroase zboruri 
Şi gleznele, ca melcii, prin gîfiirea ierbii, 
Tirîte în salivă spre flacăra fără uşă. 


De cîte ori, 
Căderile de ape ca nişte evantaie 
Ptărindu-se pe-obrazul de porțelan : rațiune. 


Lăuntric cuib în ochiul din bălegar, din pase. 


Tiîndunică uitată, în frig de migraţiune. 


In cremene copita subţire a căprioarei 

Mă aştepta alături de marile respiraţii, 
Spre culme să mă ducă un țipăt al vioarei 
Cu valurile în barcă năvălind ca piraţii. 


De cîte ori, 

Cereasca putere desfăcută 

Din vîrfurile suple de arbori, în omidă 
Sau palida lumină în scorbură crescută, 
Prin planta străvezie ca trasă cu o cridă 


Spirit al înălțimii chemîndu-mă în aer 
Supremă putrezire din care naşte viaţa 
Planetele : globule în vinele de aer, 

Şi o baghetă opreşte orchestrele de ceaţă. 


De cîte ori, 

Cu bățul pribegiei am rîcîit țarina 
Reflexele cascadei, amurgurile difuze 
Ţîşneau din buruiana care-mi rănise mîr.a 


Distanţa care cîntă cu frunzele pe buze. 


Ştiam că între oase şi bufniţe în cărbune 
Unde o piatră ucide ca pe-un hulub cuvintul 
Victorie de gheaţă sub soarele-apune 


Ştiam purificarea in vierme cu pămîntul. 


160 


Ca un cearceaf auzul învăluind tăcerea, 
Bijuterii căzute din degetul fîntînii 

In lacrimă amintirea ca într-un fagur mierea 
Pe înălţimi lumină într-o cămară a stînii. 


In lapte-adăposteşte în spumă o dimineaţă 
Cu prăbuşiri de semne prin nevăzute lăncii 
Ger ca o muşcătură pe îngereasca față 
Corabia zdrobită de un cristal al stîncii. 


Cu dungile de sare şovăite în membre 
Vocea ca o lumină liberată din carne 

Va pluti ca o plantă pe piscuri în Decembre, 
Şi-obscurele proverbe sălăşluind în iarnă, 


Aici unde privirea ca-n diamant sterilă 
O curbă-n anotimpul neştiut în calendare 
Cu plete amestecate în pieptenul de-argilă 
Singurătăţi destinse în plana desperare. 


Şi goana ca o sabie tăiată în cascadă 

Cu paturi desfăcute în trecătorii nouri 

Filă cu filă noaptea pe lespede să cadă 
Fără răspuns, un țipăt iscat fără ecouri. 


Aici, unde de atîtea ori 
Am urmărit prin sticlă baletele de stele, 
O ! Balete cu genunchii luminaţi electric 


Dansatoare înlănțuindu-se, îndepărtîndu-se în dantele 
Am aplaudat risipirea voastră ca nişte bule de aer. 


In zadar au căzut perdelele grele de brumă 
Şi in zadar mai cîntă pe undă înotătorul 
Balete dispărute care aţi lăsat o urmă 

în privire, 


Asemenea cu bucla pe care-o lasă zborul, 


C-da 271 coala 11 161 


Balete, dansatoare, vestminte ale luminii 

In ghearele nocturne o spumă de vertebre 
Flux aruneînd pe ţărmuri meduzele sau crinii 
Strigăte de sirene prin zăpezile sterpe 


Balete, 

Vă rupeţi, vă refaceţi în mantia nupţială 
Şi seara e compasul ce rotunjeşte apa 
Balete, 

în stalactite o umbră, o sfială 

în somn petală ruptă o dată cu pleoapa. 


Balete, 

Sunteţi glezne sau luceferi ? 

Vă văd cînd dispăreţi 

Dar cum din adîncile tenebre ale pămîntului 

Ţişnesc miile de fărîme solare ale florilor 

Tot astfel din dispariţia voastră ţîşnesc alte fîntîni 
arteziene ale mişcării 


Pe crestele de arbori semne ca nişte voaluri 

Şi clopot legănare în suplele cereale 

Păsări de mare aprinse de un amurg pe valuri 

Sau rădăcini împleticite în părul sălbatec al furtunii. 


Cu voi dansuri şi cu voi vegetaţii luxuriante sau sărace 


Cu sîngele meu umil care-mi bate în fagii albi ai 
tîmplelor ca o ciocănitoare 


Şi cu voi de asemeni tristeţi ca nişte corturi la marginea 
oraşului, 


Voi pluti lîngă butucii tîrîți de torentul de oglinzi 
al aurorei, 


V oi trece printre scuturile invizibile ale viitorului 
Pe înălțimile unde m-a dus fuga nocturnă a caprelor 
Sau jos unde lumina pe umeri ca un jug, 


Mă duce lîngă turme în arăturile foamei, 


162 


Sau de lingă vulcanii stinşi, sau de lîngă oceanul gîfiind, 

Sau de pe străzile capitalei unde aceeaşi mulțime te 
poartă în triumf, te linşează 

Sau din aventura ca o zbîrcitură a feţei, 

Sau din grădinile ca mirezmele limpezi ale odihnei, 


Voi fi în revelaţia supremă a aurorei 

Mă voi deschide-o dată cu brazdele răsturnate 

Ca o pasăre fructul în colivia florii 

Sau putrezirea care te aşteaptă ca un pat după munca 
încheiată. 


Poemele din tine ca mazărea din păstaie 
Ochiul nu mai vindecă formele întîlnite 
Fulgere devenite prea largi ca nişte straie 
Stelele după ploaie, cu noaptea revenite. 


Şi ştiu, va fi căluşul ue cenuşă pe gură, 

Dar soarele din lutul fierbinte mă va-nchide 
Spectacolul terestru la limita obscură 

Voci liberate, fluturi din oazele crizalide. 


LANTERNA MAGICA 


lui Mircea Grigorcsiu 


Aminteşte-ţi 
Prin pomi cerul izbucnea ca o trompetă 
Şi sub carnea fragedă a caisei simţeai osul viitor 


al soarelui 
Simţeai 
Oasele, ca peştii, în sîngele din noi, 
Şi spuneai : 
Din schelete vor creşte florile 
Şi din flori lemnele 
Pentru armele viitoare. 


163 


Golfuri atîtea-n care ca o algă aurora 

Se va prelinge neagră prin bărcile poroase 
Uleiul sfînt al umbrei amestecat cu roua 
în timp ce dimineaţa cu ştiucile în plasă, 


Sau printre jnepi aminte ţi-aduci cu vînătorul 
Dimineaţa speriată ca-n cremene o ciută ? 
Răceala tăind ochiul ca un erete zborul 

Abur pe care noaptea peste creste îl uită. 


Fără de somn cu visul rezemat într-o mînă 
Cu urechea spre pulsul podgoriei plecată 
Pămîntu-n ziua coaptă îşi va deschide-o vînă 
In gîlgîit de struguri toamnă desferecată. 


O ! Viaţa în corăbii pîntecoase, 

Sau în sălile reci ale închisorii. 

Sau într-o insulă nouă cu ierburile în incendiu 
Sau între dosare ; între voi, dosare care sunteţi 
Sîngele vîscos al marilor Capitale 

Ca şi al micilor primării de provincie. 


Viaţa care ne scapă din mîini ca nişte hăţțuri 
Cînd în cazanul verii fierb stelele şi vinul 
Pe-opac zidul tristeţii cu iedera te căţări 

In timp ce soarele-ţi cere sîngele şi imnul. 


Aminteşte-ţi 

Beteala atîtor anotimpuri 

Sprîncenele pădurii răcorite de vînturi 

Auzul ca o frunte învăluită-n nimburi 

Plutind dintotdeauna sau de acum prin cînturi. 


Prin zgomote în goană ca printre mlaştini pline 
Şi vuietul te stropeşte alăturea de frunze 
Lumina ce deodată s-a coborit in tine 

Ca pasărea slăbită poposind între pînze. 


1G4 


Deodată, 

E flacăra în tine venită din natură 

Cum un profil pătrunde cu ploile în frunză 
Secretul ca o spumă va înflori pe gură 

Va fi magica vorbă ca o cheie ascunsă. 


Dar spune-mi 

Care va fi ochiul şi care va fi urechea 

Ce-ţi vor primi ființa adine ca pe o esenţă ? 
Vei fi tu prin tăcere, fără memorie-n vechea 
Cetate, călătorind prin umbra mult mai densă? 


Sau vei mai şti cuvântul curea de transmisiune 
Care va da mişcare roţilor mari din inimi ? 
Lumina care-n vorbe a-nchis o misiune 


Sau prin ecou, in noapte, nu va răspunde nimeni ? 


Atunci, 

Pe buza ta surîsul îl voi reda luminii 

Mă voi urca spre suflul eliberat în spaţii 

Şi soarele pe creste ca o floare-a reginii 
Pentru tine-l voi rupe ţi-l voi aduce în braţe. 


Şi tot de acolo 

Şerpii şi lianele amiezii vor răzbate în flaut 
Tot de acolo 

O adiere vine pînă în pădurile somnului 

Şi astralele vestminte atîrnă peste poduri 
Simetric 

Cu procesiune de cristale trecind pe dedesubt. 


La-ncrucişări de vise spasmul ca o troiță 
Sîngele meu spre tine ca mările spre lună 
In împletire astru şi val ca o cosiţă 

Fără să poată încă s-alunece-mpreună. 


Dar cînd se vor atinge ca două minutare 
Astru şi val ? 


Şi cînd mă voi apropia de tine 
Ca o pădure călătorind spre eternul fluviu ? 


105 


Şi cînd, un flux de oameni cu braţele-amestecate 
Mă va zvîrli-ntre melcii de pe țărm în nisip ? 

în timp ce mai departe 

Ca un sînge atras de inimă 

Ultima lumină se revarsă în giîtlejul privighetoarei 
Unde 

Se va preface în triluri. 


Şi mai departe 

Cu o lactee scamă pe rănile crude incă. 

Să nu închizi ochii 

Şi vei vedea cum ziua se prăbuşeşte ca un tavan 
Praf înălțat din ruină spre lămpile plăpinde 

Şi vei vedea cum vîntul îmi smulge vocea 

Ca de pe gard o rufă 

Şi-o duce mai departe 

Pînă la melancolia albă 

A zăpezii. 


Să nu-nchizi ochii şi vei vedea 

Prin carnea mea transparentă armatele de mîine, 
Plantaţiile toride, 

Oraşele virtuale, 

Grînele viitoare le vei vedea în mine 

Ca un diluviu oglindit în picătura de ploaie 


Va fi un abagiu şi-amestecatul sînge 

Din care în iubire vom bate o monedă 
Oprind umana goană cu îmbrățişarea stincii 
Cînd, ca auzul, marea ne va ghici atentă. 


Pe umărul meu cofă pentru o stelară apă 
ZI după zi filtrată în stalactică, în pîine, 
Vece care răzbate ca o rază mai slabă 
Peretele ce-n seară dintr-un amurg rămîne, 


Şi vei vedea cum capul înaintează în timp, 
Ca în pămînt o rădăcină, 

Vei vedea cum capul întîlneşte alte capete 
Ca o rădăcină care întilneşte alte rădăcini 


IGG 


Şi-n jurul lor fecunda recoltă pune o aureolă 
Prin succesivele uşi ale anotimpului 

O horă de capete, 

O horă de rădăcini, 

O horă de cranii 

O horă de corăbii. 


Şi-n timpul acesta viaţa 

Ca un lignit în locomotiva puternică. 

Viaţa în patul strimt al azilului de noapte. 
Viaţa în sala de dans a marelui transatlantic 
Pînă ce ochii se amestecă 

Asemenea frunzelor veştede. 


Şi vei vedea 

Cum un om cuprinde alţi oameni 

Ca o pădure care cuprinde alte păduri 

Si inima mea va putea fi lupa 

Care atrage razele de întuneric ale tristeţei 

Solitudine, 

Şi botul vîntului în. sacul cu ovăz, 

Solitudine, 

Şi între construcţii în schele de metal luminînd ca 
un curcubeu. 

Peretele care urcă încet 

Ca o sevă în arbore 

Şi în ciment răsfierbe o sinucidere, o iubire 

Pînă ce zvonul vine între odăi 

Aievea. 


îți aminteşti, 
Cu fața întoarsă spre mîine sau spre ieri. 


UNELTELE CĂLĂTORIEI 


lui Perpcssiciu.-l 
Aceşti munţi ca nişte turme de elefanţi 
Aceste oceane care n-au putut umple 


Ochiul mult mai vast 


167 


Par fiinţa ta să atingă deodată 


Al iubitei le, i 
iubitei mele Arăturile fecunde 


Aceste oraşe care te aşteaptă in tenebre 


Cum în cerneală te aşteaptă cuvintele, Ca valurile de cristale alunecînd prin rădăcini 

Aceste lacăte, Ga niste EAST d 

Aceste răni ale primăverii Sā aunga t Doi : ; Da 
Acestea şi altele încă Aventurieri cîntînd în corturile pline de aerul nisipos 
Te vor uima pe căile de fier ale unei întoarceri, al aurului, 


Şi-n păru, tău va trece pieptenul călătoriei 


$ : . E Pînă la voi 
Cum prin goanele cailor trece un arcuş al respirației 


Şi vîntul îşi va deschide arterele Logari de popas pe inalpimilendesatte, 
Şi peste frunze va curge sîngele cald Ea, A ză, k Ş 
AI fürtunei Mîini crăpate de soarele aspru al cărbunilor 


Pînă la voi 

Călăreți îndrăzneți prin savanele incendiate, 
L'înă la voi 

Corăbieri scăzind treptat ca bătăile vinelor mele 
In sîngele dînd tîrcoale inimii 

Ca un lup înfometat. 


în pădurea care-şi întinde oasele lenevoase, 
Vei găsi vorbele ude ale femeii, 

Vei găsi aurora ca o agrafă desprinsă 

De pe mătăsurile căzînd în falduri, ale zilei, 
Vei găsi 

Luminile înhămate la ape 


Cum sunt hățurile sîngelui in tine, Şi dintr-o dată 


Ferigele şi arborii care-ţi dorm în carne a atn d i-a ul a obraz haotic: 
Cum în argilă ploştile pentru setea de mîine a oma amante AE Sar ; 
Vei păsi Oameni tîrîndu-vă pe podeaua timpului 


Cind noaptea e mai mare decît o fereastră 
Şi tristețea voastră nu încape în aluatul pe care îl 
frămîntă brutarul ? 


în minune ecoul redat vocii 

Ca vederea redată orbului. 

Şi prin capul înălțat ca o sită 

Pentru cernerea grăunțelor invizibile 


Vor trece : Cind strîng pădurea ca pe-o coamă aspră 
Cascadele, Cind foarfece privirea în lîna călătoriei. 
Preumblările, Şi vocea ca un curent cald prin mările glaciale, 


Vă regăsesc instrumente de vrajă al fantomelor 
Şi voi amintiri rupte din copac ca nişte ramuri pline 


Cărările verzi 


Izvoarele gureşe 


x i | de fructe 
întiiele silabe rostite de rouă Şi voi boabe de porumb ca nişte miîini pline de 
Vor trece, peisagiile minuscule ale inelelor. 


Cum trec prin cer rădăcinile luminii 

Şi în pămînt transparenta creştere a căldurii, i e fi E | 

Cine să vă numească oameni de fum 

Vă daţi fără ruşine meseriilor celor mai josnice 
Vă înhămaţi la toate uneltele urei 

Pînă ce-ţi iei capul în miîini, Vă vindeţi frații şi mamele. 

Ca pe-o scoică plină de alge şi de plante marine, In timp ce seara trece multicoloră prin crengi 


Cu trezire ca o rană vindecată 


De suavul fier roşu al somnului, 


168 


Ca o corabie pavoazată 

Şj pe aripile păsărilor nocturne stelele îşi continuă 
rotația, 

Cu înaltele piscuri călătorind în spaţiu, 

Şi alături de ele, 

Prin turma de oraşe 

Prin cirezile de ienuperi, 

Prin imensul suflu care vibrează 

în astru şi în iarbă, 

Departe de voi oameni de fum 

Oameni de minciună 

Cînd în gîfîitul vast 

Sunt ca o coardă 

Pe violoncelul generos ai călătoriei. 


Dar cum o potcoavă de jar trece sfirîind prin apă 
Aşa vor trece pe obrazul tău flăcările călătoriei, 
Aşa rîsul tău ca un pian e plin de clape 

Şi pe buzele tale e oceanul Atlantic 

Oceanul Atlantic ca o orchestră a sîngelui aşteptînd 
Semnalul unui pumnal, ca să ţiîşnească. 


Sîngele care aleargă în noi, se ridică în picioare, 
ovaționează 

Şi-acum tîrăşte fabuloase oaze, 

Păduri toride, 

Sau obraji cunoscuţi, 

Cînd ca o planetă sîngele e satelitul altui sînge 

Şi-n fundul unei lacrimi e un oraş ca un cristal de sare 


Va trebui din tăcere ca dintr-o carieră de piatră 

Să tai profilul vocii, să tai ovalul-sunet, 

Căci nici un glas nu ştie cîte corăbii s-au scufundat 
în el, 

Nimeni nu ştie ce zar se va rostogoli din cornetul 
călătoriei. 


Şi dacă o goană te va duce mai departe decît cuvintele, 


Pină-n suava pînză care se atinge de arbori, 


170 


Pînă-n plantele imbrăcînd soarele ca nişte haine, 
Cu fulgere ca peştii sub podul unui tunet 

Vei revedea cum vocea filtrează o lumină 

Cum stelele prin pîlnia subţire din crepuscul 

Se vor vărsa cu vinul pe treptele din sete. 


Minutele-n retortă pe etajera nopții 

Şi iată vei înţelege 

In fieca-e arbore o zi îşi face cuibul 

Un arbore ca o Duminică, 

Un arbore ca o Vineri, 

E arborele numai aparent nemişcat 

Dar frunzele şi seva lui călătoresc în patru anotimpuri 
Ca-n patru puncte cardinale 


E o miazănoapte-a iernii 

E o miazăzi a verii 

E un apus al toamnei 

Si un est al primăverii 

Rup o frunză şi e Luni 

Rup altă frunză şi e Septembrie 

Pe-azur ca pe o tablă ating cu-o creangă frontierele 
unui zbor 

Şi pasul trece pe apă uşor ca un luceafăr 

“au se opreşte pe creasta unui stejar ca un erete, 

Mai sus sau mai departe cu-obrazul ascuns în mine 

Ca să-mi răsuni în frunte ca în spaţiala scoică 

Acolo sau aici 

Va trebui să regăsesc solarul echilibru 

Cu ţipete aduse în peisaj ca-n valiză 

Acolo sau aici 

Ciî-aureola călătoriei 

Să fiu duiosul vuiet în cornul de vînătoare 


Să te găsesc iubire 

Pe plajă sau pe culme. 

Lingă vulturul liber 

Sau lingă negustorul de stambă 

Pretutindeni in imensa călătorie, ca propria mea umbră 
„Alăturea de mine 


Prin continentele ochiului. 


171 


Cine ne-a condus prin tunelul nopții 

Spre creşterea luminoasă ? 

Cine a rupt In noi toate legăturile ancorelor 

Că am făcut din fiece ferăstrău o lumină ? 

Şi din fiecare plantă un țipăt. 

în voce e-un cărbune cu care te voi desena in aer 

In singe e docarul ce te va duce spre inimă 

Zeiţă a călătoriei, 

în privire e braţul care te va purta ca o pîine 

La scară tropăie armăsarul pe care vom goni spre 
alte linii 

Pînă ce toate peisagiile vor rămîne în cîntec 

Cum rămîne sîngele pe o spadă. 


SÎNGELE DIN LAMPA 


lui Jules Supervieilc 


Fiinţa ta mi-aduce din necunoscut glasul tău suav 

Ca un vapor care aduce din fundul Indiei albul fildeş. 
în locul unei vorbe steaua lacrimei tremurătoare 

Şi rădăcini rămase în cîmp din luminoasa luptă. 


De unde trec obrajii prin focuri căzătoare 

Şi muzică, de unde, te rupi prin migraţiune 

în inimă dulci urme din degetele scumpe 

Ca, pîn'la buză, cupa plină de-oglinzi spumoase. 


lată plecare umplînd tot mai mult corabia 

Ca oceanul năvălit prin crăpătura neprevăzută 

Şi, în curînd, alunecare cu pînzele prin medu;ze 
Prin cristalul care măreşte orizontul de valuri. 


Şi-n timp ce visul-peşte în plasa de pescar a somnului 
Cu soarele atinge geometricele ape, 

O flacără ţîşneşte ca un hulub din unde, 

Şi-n larg plutirea tîrăşte o trenă de luceferi, 


172 


Sunt lacătele de-aştri sfărîmate în spaţiu 
Prin porţile deschise sunt panoplii şi-alămuri, 
Şi noaptea ca un şarpe prin muzicalii nuferi, 
Cînd fluierul desface cărările vrăjite. 


Şi cind în despletirea de mergeri ca o coamă 
Cu mîinile prin aer cauţi păsările de vorbe, 
Ca un orb le pipăi pînă ce găseşti zborurile potrivite 
Pentru versul care se va încrusta în inimă, în pagină. 


Aşa din buzunarul plantei scoţi ca pe o batistă aroma 
Şi de pe culmi în piatră silabele de vulturi, 

Ca o agrafă aripa pe bluza unui cîntec, 

Pînă ce pădurea ca o sticlă va reflecta poemul. 


Apusurile prinse de şa ca nişte arme, 
Şi dimineaţa ascunsă ca o nervură în frunză, 
Cînd sîngele te conduce spre căprioara rănită 


Şi în ceasornic timpul închis ca o insectă. 


Vă recunosc, voi, ierburi şi înserări şi capre, * 
Sau voi priviri căzute ca un pietriş în apă 
Şi voi argiloase platouri în care se împotmolesc furtunile, 


Voi şi altele încă, alcătuiți lentele noastre destine. 


Şi ştiu : pe calul care taie respiraţia frunzişului 

Sau în corabia sînge prin asprul puls al nopții 

Sau între penele smulse din pasărea aurorei, 

Mă-ndrept fără şovăire spre viitorul pe care mi-l 
compuneţi. 


De-aceea : stele pe pomi ca nişte fructe. 
Şi-n respiraţie revine o caravană bogată, 
Şi umbrele noastre nu sunt decît crengile aceluiaşi arbore. 


Prin care lumina trece ca o pasăre călătoare. 


173 


Memoria ca o femeie in cărămizi zidită, 

Cu cîntecul pe schele urcînd ca o găleată 

Ca un cearceaf sub apia tîrît în naufragiu, 

„Şi frigul care se-nfăşoară pe mină ca o eşarfă. 


Din vinele pămîntului sîngele fluviilor va mai curge. 
Vor mai suna pahare în gările aburite, 

Fdecări încrucişate pe-o masă de biliard. 

Ceaiul băut în grabă pe un peron in ceaţă. 


Anotimp ca un nume săpat in scoarţa copacului. 
Obraji în amintire ca florile-n herbare, 

Cuvînt zbătut sub cuțitul atent al vivisecţiei, 
Voce plină de continente ca un atlas luminos 


Spune-mi eşti fructul straniu adus dintr-o escală 
Sau panglica albastră pe harta călătoriei ? 
Ochiul descifrînd oraşele ca pe nişte inscripţii 
Pas lunecînd pe sîrma voiajului perpetuu ? 


Nedesluşite-ntoarceri din magice contururi. 
Zăpezi în latitudini între animale obscure, 
Pupilă ca o pasăre în migraţiuni eterne 
Cînd visul ca o lampă îţi luminează scrisul. 


Sub oceanul tricotat din ghemele de meduze 
Lumina ca un greier cutreierînd prin spice 
Cascada ca o femeie cu stelele la picioare, 
Mîinile care primesc ştofa de preţ a unei umbre. 


Ca să mă smulgi din mine ca flacăra dintr-o cremene 
Şi gura mea să muşte luna singurătăţii, 
Cu inima-ncleştată pe gratii ca o mînă, 
Să mă loveşti de-oţelul evenimentelor. 


Ca să-mi amestec suflul cu răsuflarea mării. 
Şi apa să mă primească în tunelul ei de frunze 
Prin schelele ridicate de auroră în abur, 

Cînd mîna regăseşte harpa copilăriei. 


174 


Cădere luminoasă între zăpezi de odihnă 

Şi amintiri ca ierburi năpădind o ruină 

Veţi şti cine se-apleacă peste podul respirației noastre 

Cine ne scutură somnul ca pe-un arbore încărcat de 
fructe ? 


Şi care-i anotimpul c-un clinchet în pahar 

Fluxul va destupa oceanul ca pe-o sticlă de şampanie, 
Şi nopţile lucite ca solzii unui peşte, 

In timp ce-un călăreț goneşte pe-un armăsar al febrei. 


Şi sîngele deodată prin carne luminează 

Sunt paşii tăi ca nişte flori proaspete pe lespezi 
Pînă-n oceanul adînc pînă-n piscurile înalte 

E vocea ta pe care o aduci cu tine ca o lampă. 


CHEILE POEMULUI 


lui Ştefan  Neniţescu 


Din scrinul vechi scoţi o toamnă uitată 

Ca rochia de mireasă a bunicii 

Scoţi vîntul ca pe o panglică decolorată 

Şi vocile sunt oglinzile plutind peste ţiglele roşii ale verii, 

Sunt acordurile zăngănite în paharul acelei dimineţi 
din amintire 

E sîngele izbucnit ca o trîmbiţă în alveola timpului. 

Vei spune : acestea sunt ţinuturile de bazalt ale respirației 

Acestea sunt uneltele cu care ai tăiat un oval în 
cristalul de sunet 

Acestea sunt şipotele care au țîşnit cînd ai lovit piatra 
netedă a privighetoarei. 

Şi vîntul ca o coroană de inimi funerare, 

Se jerpeleşte pe acoperişuri. 

Trece prin gesturile imense ale spaţiului, 


Dă tîrcoale porturilor ca bogăţia grasă a frunzelor, 


175 


Trece ca un peşte de cerneală prin bazinele mari ale 
auzului. 

Să te ridici atunci fluid în insomnie 

Şi vei fi desigur asemeni 

Cu marile fluvii care s-ar ridica dintr-o dată 

Subţiri ca nişte serpentine, 

Din paturile lor de mîluri, 

Şi şi-ar continua drumurile vertical 

Spre oceanul unanim al înălțimii. 

Aşa pămîntul va fi întreg ca o sală de bal 

In chioşcul pustiit al vilegiaturii : 

Şi fluviile serpentine se împletesc pe treptele serbării 
sfîrşite. 


Sub bagheta abia mişcată a plopilor 

O orhestraţie de lumină ezită, 

Spre ce dimineaţă înaintează pasul tău flămînd ? 

în ce oraş se va înfige inima ta ca un briceag ? 

Prin ce bariere voi trece sprinten ca faetoanele cu lapte. 

In ce curte vei poposi cu cre.asta de cocoş victorios din 
țipătul clar al portocalelor ? 


lată, îți pleci capul pe vînt ca pe masa de scris 

lată un vaier urcînd în memorie ca-n gongul de bronz, 
al plopilor, 

lată depărtarea te apasă dulce pe piept ca un genunchi 
de femeie, 


lată glasul şi trupul tău de poet sau întors în foame 
Cum în tunuri arama din clopote. 


Dar e vîntul, e vîntul 
Ca o pădure clătinată în ţiţînele morii. 


Ca o batistă purtată între matrozi albaştri ; 


La orişice răspîntie, trecutul, ca un han cu strigoi 
Trecutul din poeme ca viermele din cireaşă, 
Ca zăcămîntul aurifer din paloarea zăpezii 


Ca păunii sălbateci hohotind în curtea pătrată a lacrimei. 


176 


Te furişezi prin porţile dosnice ale cetăţii 

Ca un pîngăritor de cadavie, 

Pe pietrele trotuarelor toiagul tău nu mai trezeşte 

Acele acorduri furişate ca nişte şopîrle în apele pianului 

Privirea ta ca o apă regală nu mai spală aurul 
obrazului vrăiit. 


Te-ntorci, te frîngi, 

Ca o alee prin grilaje. 

Tristeţile căzute pe-ncremenite statui 

Şi cheile în rugină hîrîie ca nişte dulăi 

Şi clapele florilor nu-ţi mai recunosc degetele paralizate 
Cînd în iederă se-opreşte năluca unui surîs, 

Aici eşti un străin şi tot aşa acolo. 


Sîngele tău e un tavan care şi-a stins lumina. 
Liliecii sunt acum mierea din scorburi, 

Nici o stea nu-ţi zgîrie obrazul de lut, 

Nici un peşte-emoţie, în inima acvariu, 


Că-n armele vechi mai bîntuie o lumină, 

Mai răscolesc tilharii icoanele din piersici 
Un vultur mai roteşte peste tăcerile înalte 
Şi ziua trece subţire ca un tăiş prin pagini 
Loveşte ferestrele cu o aripă mai obosită, 

Şi te refuză oraşul 

Ca pe o pasăre 

Ca pe o tăcere. 


Atunci 
Pe limba de aer se sparg stelele 
Ca seminţele prea coapte 
în parcuri artificiile toamnei 
Au început să ardă între grilajele de frunze 
Şi eu încerc, ca pe o monedă, aurul numelui tău 
în prundul unui ecou 
Încerc lacătul zăngănind în sîngele trecutului, 
Arpegiul desfăcut pe claviatura de trenuri 
Şi eu încerc drumul spre capitala înaltă a cîntecului. 


-da 271 coala 12 177 


Zilele încremenesc în staniu 

Şi anii desfac o purpură mai lentă în artere 

Niciodată mîinile tale nu vor mai smulge dulcile acorduri 

Din instrumentele de călătorie. 

Şi depărtarea ca o iarnă alunecă între talazuri, 

Trecutul e-o pădure incendiată în urmă 

Şi tu nu mai sări sprinten prin cercul aventurei ca un 
trapezist 

Şerpii înnodaţi ai zărilor : 

6 marmoră încolăcită pe tîmplă unei mansarde. 

Un ban de aramă, 

O cenuşă fină pe vorbe, 

O tristeţe pe care ţi-o aruncă salbele numismate ale ploii 


Voi sta pînă la urmă îmbrăcat în toate poemele 

Ca un pom încărcat care aşteaptă între fructele 
glorioase venirea vieştejirei 

Ca o dansatoare tîrînd, eşarfă, destinul între coliere 
şi brățări, 

Ca un somnambul în odăjdiile viziunii urcînd spre lună 

Ca notele purcese din pian în auroră. 


Dar pîn-atunci pe țărmuri să rătăceşti cu planete 
Să mai încerci în porţi rezonanţa stelelor vestitoare 
Să mai înalţi o pasăre ca pe o flacără de aiurare. 


Necuprinsă lumină în lut 

Ca o formă poposită-n țiglă 

Să te legene glasul de demult 

Să opreşti coamele cîntecului în spilcă. 


Astăzi între comorile nemişcării 

Cu zimţii vieţii zgîriați pe unghii 
Astăzi încă împărți fiecărei 
Apariţii, apele din privirea amintită. 


Astăzi prin triunghiul de sare 
Păunii oceanelor mai perindă 


178 


Şi scheletele ghețarilor mai albesc în fluvii 
Şi fiecărui înger îi încredinţez o literă 


Sunt douăzeci şi şase de îngeri pe care îi voi regăsi 
între flăcări 
Şi din semnele lor amestecate se vor desluşi alte cîntece. 


Cînd ancorăm lumina în fermecate porturi 

Cînd pe treptele poemului covorul de azur se desface 

Te aştept aici în respiraţia versului, 

Miracol să apari ca o statuie de apă la  scăpărarea 
fulgerului. 


Te aştept pe țărm aici 
intre algele negre uitate de maree, 


Dar nici o vioară nu răspunde 

Cînd vîntul în dinți sfîşie socul, 

Nici un jăratec nu se dărîmă cu un vuiet plăcut ca o 
frecare a fosforului. 


ACESTE MÎINI 


lui Zahăria Stanca 


Aceste mîini aceste pupile stinse-n noapte 

Ca focul dulce-al bărcii cu pînze în crepuscul 

Şi auzul în cenuşe ca flautul în țăndări 

Nu se va mai înfiora la atingerea glasului şi a amplelor 
zvonuri 


Mările deshămate din frinele furtunii 

Şi renii în odihnă sub boreale arme 

Privirile întrerupte aceste pontlevisuri 

Te-apieci spre vioara mută ca spre un gît de femeie. 


179 


Dar dintr-o dată părul aprins în buruieni 

Incendiază un țipăt în piepturile uscate 

Şi ziua vîlvătaie pe şesurile vaste 

Va face să auzi din nou cum se topesc în trosnet 
luminile prinse-n ghețuri, 


Vei apărea pe drumul strălucind de-o goană hivernală 
Cu vînturile înfiorate ca finele boturi ale haitei 

Cu noaptea ascunsă-n geantă ca un vînat nepermis 

Cu zdrenţele zăpezii pe lamele de pumnale. 


Chemare vindecată pe rana aurorei 

Stea urma unui deget pe cupa de răceală 
Şi numele în voce ca ancora la proră 
Flacăra prelungită în luminoasa faptă. 


Din plantele ţîşnite prin terestra dantură 

P îuvii îmbrobodite în liniile glaciale 

Cu păpădii ca arbori plesnind în zarea scurtă 
Şi pasul tău covorul memoriei să-l calce 


Dar dacă riîcîi ţărîna vei găsi lîngă ţelină 
Un craniu albit de zăpada mult mai pură a putrefacţiei 
La ce bun să spinteci pîntecul memoriei 
Să o faci să sîngereze ca un vițel pentru împăcarea finală 


La ce bun să recunoşti în torentul de cuvinte 

Plantele fabuloase şi turmele sublime 

Să spui : aceştia-s urşii, aceştia sunt hulubii 

Aceasta-i şoapta de iubire care ne-a învăluit în 
după-amiaza unui strugure. 


De ce-n lăptoase dealuri colierele de lacrimi 

Purtate de femeie de la-nceputul lumii ? 

Ţîşniţi ţipete de şacal din ţiţele de tenebre, 

Şi voi călugări : ştergeţi de pe sfeşnicul capului meu 
picăturile de seu ale vieţii 


180 


La cc bun să dai un nume culorilor slăbite 

Ploilor deschise ca nişte uşi ale cuştilor 

Prin care se vor libera fazanii şi picherele dresate 
Şi plămânii vor învăța să respire o atmosferă astrală. 


Vierme ca o răsplată pitit în miezul castanei 

La ce bune arpegiile în brazii împodobiţi cu cascade 

Aminteşte-ţi : e somnul etern crescînd în tine 

Pasăre care se măreşte apropiindu-se de oglinda fragilă 
a vederii. 


Vocile încărcate ca nişte fructe exotice pe corăbii 

Şi iarna un perete cu sulița transparente 

Cu copacii goliţi de frunze cum de monede o puşculiță 
De unde vine pînă la gura mea această vocală limpede 


De unde ca o piatră alunecată-n apă 

In sîngele meu face cercuri numele tău scump 
Miracol care-opreşte convoiul de cadavre 
Tîrîndu-se sub gheaţă ca nişte rădăcini. 


Şi focul o pedală pe translucidul spaţiu 
De unde somnu-n ţăndări ca o glastră a luminii 
Şi-auzul revenit în ureche ca un fluture în larvă 


Cu-o  deşteptare clară umplînd buzunarele  peisagiului. 


E-n semne alternanţa dintre surîs şi noapte 
Şi un ecou aduce hrana frugală a tăcerii 
E vîntul care despleteşte o plecare, o revenire 


Fantomele apărute la miezul de noapte al amintirii. 


Vei fi redat pămîntului ca o cutie cu sunete, 
Şi cuvintele-năuntru ca nişte soldaţi de plumb 
La ce bun să numeşti cortegiile de fulgere 


Cînd totul se va amesteca în descompunerea luminoasă 


181 


Şi miinile tale-oprite in drumul lor prin rouă 

In inima ca-ntr-un pahar în care le vei spăla de sînge 
Şi aerul se arată ca o făptură nouă 

La uşile iubirii în suvenirul lînced. 


Mai sunt asemeni mie la limita terestră 
Pîndind cum ziua-şi trage sabia într-o teacă 
Şi călătoare păsări prin bucle ca o zestre 
fluviile reîntoarse în ploaie ca la matcă. 


Om, ca un zbor în spaţiu, destins în remuşcare 
Om sau femeie-n miezul acestei solitudini 
Penumbră ca un ornic bătînd în fiecare 


Răspuns fără contururi ca o privire fixă. 


E transfuziunea nopţii în insomnia rece 
Trupul lovit în spasmuri de stîncile tenebre 
Şi alţii asemeni ţie au stat pe malurile tumultoase 


Ca să salute apropierea-n smulgeri a bărcii de lumină. 


Şi alţii din mesteceni au smuls suave-acorduri. 
Din porumbei au scos zborul ca pe-o scrisoare 
Şi puţinul sînge care le-a rămas pe mîini 


S-a amestecat cu lucirea de podgorie în rubin a soarelui 


De-aici se vede drumul trasat de migraţiune 
Scheletul lăsat în vale de căutătorul de aur 
De-aici omul clădeşte zăgazul pentru vorbe 
Ca mai puternică să devină cataracta de ţipete. 


Şi să gîfiim gonind spre primăvara din lacrimă 
Cu flora care conduce lumina ca pe-o mireasă 
Cînd vîntul a răscolit pe pupitre marile cărți ale iernei 


Şi florile urcă din adîncimile pămîntului ca nişte clopote 
scufundate. 


182 


Şi să călcăm în iarba udă a cîntecului 

în care se sting potecile ca nişte alămuri vechi 

Şi şoimii ondulează prin frunţile de aer 

Pînă ce seara ca un abur iese din porii semănăturilor. 


Să aruncăm pe rugul pădurii un peisagiu 
Cînd sîngele a fost vinul gîlgîit în artere 
Să salutăm alături de om şi de femeie 
Aceste mîini, aceste pupile stinse-n noapte. 


DIN PERIODICE 


TRISTEŢI DE TOAMNA 


Ferestrele cernite şi streşinile roase 

prin care curge brună tăcerea nopţii joase 
(ca un tavan sub care privirea ţi-o apleci) 

şi ulițele strîmbe ca nişte braţe rupte... 

S-a ostenit oraşul cu toamna grea să lupte 
şi acum îşi frînge trupul sub biciul ploii reci. 


Prin locurile-acestea (azi, parcă sunt morminte) 
ne-am frămîntat (ca plopii) duioasele cuvinte 

şi ne-am privit în ochii în care lebezi plîng. 
Trist, au zburat de-atuncea ai părului tău corbi 
şi sufletele noastre sunt azi ca nişte orbi 

care pe uliţi negre sub vîntul sterp se strîng 
şi-şi picură (ca cerul în zdrenţe) deznădejdea. 


Piing iară lacrimi albe stelele în fîntîni 
şi trenurile pleacă cu-aceeaşi întristare, 
şi frunzele cad iară trudit, ca nişte mîni, 


pe care le zdrobise şi ultima aşteptare. 


în nopţile mîhnite, de ploi şi linişti roase 
ce caută pe drumuri, orb, sufletul meu frînt ? 
l i-i, toamnă, de pe umeri clipele dureroase 


şi-ngroapă-mi-l o dată cu frunzele-n pămînt. 


187 


GARĂ DE PROVINCIE 


Mi-e sufletul o gară mică, de provincie. 

Cărămizile roşii s-au învechit şi sălile sunt pline de 
melancolie 

Călătorii au semănat desperarea 

şi au plecat... 

Cîţi or să mai vie ? 


Totuşi, băncile roase îmi sunt dragi, 

acolo au stat visători veniţi din departe, 

şi au privit cum trenuri molatece trec, — iluzii vagi. 
răspîndind bucurie şi moarte. 


lămpile prăfuite clipocesc noaptea, pleoape grele, 

Şi paznicul care merge singur pe peron 

trezeşte, deseori, ca pe-o pasăre, plictiseala  odăilor 
deşarte 

şi, prin aer, e-un fîlfăit de aripi monoton... 


Toamna a dăruit gării mici 

frunze de hîrtie galbenă. 

Şinele care se desfăşoară ca nişte panglici 
sunt, poate, fire din poveste, desfăcute 

de iluziile, pe-aici, de mult trecute. 


S-or mai întoarce oare înapoi ? 
Eram odată, doi... 


Acum, pe marginea cărării au crescut 

in loc de flori, pietre cu numere — chilometre. 
Sunt aducerile-aminte, pe care-i scris 

cît drum nădejdile au străbătut 

(cine le-a trimis ?) 

pînă la sufletul meu, gară de provincie. 


De la o vreme, vor sfîrşi toate... 
Gara, cu peronul mic, 


188 


se va nărui de vechime, de plictiseală poate. 
Şi atunci nu va mai fi nimic, 
decît amintirea pietrelor numerotate... 


Mi-e sufletul o gară de provincie... 


ELEGIE 


Casele cu şorțuri de linişte şi de umbră par nişte 
călugărițe bolnăvicioase 

care au ieşit să se preumble duminică, pe ulițele 
adormite şi joase. 

Pe-aproape, o pasăre dintr-o clopotniţă geme sfîşietor 
şi greu. 

în apus, soarele se loveşte de garduri rupte şi plînge. 

Vezi ? Oglinda lacului aceeaşi nelinişte răsfrânge 

şi tristeţea, ca un frig aspru, pătrunde în pieptul meu. 


Oare zilele mă vor duce mai departe, pe drumul 
acesta ? Viaţa nu sfîrşeşte aici ? 
Duminică fărîmă nisipul clopotelor de acoperişuri. 
Trec prin vreme ca prin nişte urzici, 
şi mâîhnirile mă străpung adine, asemeni unor tăişuri. 


Acum, orăşelul a adormit ca un copil, cu fruntea 
plecată pe cartea serii. 

Întind mînile şi te caut prin apa domoală a tăcerii, 

Pînă unde, drumul acesta mărginit de urzici mă va 


purta ? 

Vreau, ca pe-o iarbă în care să mă pot odihni, privirea 
ta 

şi trupul tău, asemeni unui flaut în singurătate. 

Vreau ochii tăi, — fereşti în care cu degetele amintirii 


să pot bate, 

şi copilăria să-mi răspundă dinăuntru, cu un glas 
înfiorat şi stins, 

încît să-mi pară că o făclie galbenă şi mică s-ar fi 
aprins. 


189 


Strigătele mele — bulgări de omăt — de peretele 
înserării sunt sparle. 

Tot mai dureros te chem, pe ulițele ghemuite şi deşarte. 

De ce nu vii ? Nisipul clopotelor între mîinile tale 
subţiri s-ar prelinge 

şi-atunci pe sufletele noastre bucuria stele luminoase 
ar ninge. 


Astfel, deznădejdea se prăbuşeşte peste mine, ca un 
mal. 

încerc să te caut iară, şi nu ştiu în ce parte. 

Pe lingă mine trece, duminica, asemeni unei bătrine 
înfăşurate în şal 

şi zilele, ca pe-un orb, mă iau de mînă şi mă duc mai 
departe. 


CLOPOTE 


Cîntecul clopotelor s-a lovit de geamuri, 

aşa, ca de pereţii unei odăi închise, o rîndunicâ. 
Şi-aud, acuma, fîlfîitul unor amintiri, 

cum în suflet, asemeni unui colb des, mi se ridică. 


E toată copilăria care la glasul clopotelor se-ntoarce, 
trist 
ca un şcolar, la strigătul clopoţelului în clasă. 
Pe drumul pietruit al trecutului, îi ascult paşii dureroşi 
şi simt cum deznădejdi vechi pe umeri — ziduri 
prăbuşite —e mă apasă. 


în adine privesc zilele — păsări prin  tufişul amintirii 
pierdute 
Fiecare dangăt luminos e-n pieptul meu mai mult o 


picătură de sînge, 

pe față şi pe mini apa sunetelor plînge 

şi tresărirea ta vine prin desişul mîhnirilor să mă 
sărute. 


190 


Toate n-au fost, poate, decît basme spuse împreuna, de 
mult. 

Tu lasă acum copilăriei să-i fie clopotele bulgări de 
zăpadă, 

să mi le arunce în fereastra sufletului 

şi întreagă tristeţea lor pe vitraliile obosite să recadă. 


ODĂI ALBE 


Seara care a vrut să-şi treacă mai departe pînzele 
subţiri 

s-a oprit peste orăşel, agăţată de crucile bisericilor 
însingurate. 

Stelele s-au risipit asemeni unor fărâmături de oglindă 

şi zăpada liniştit s-a aşternut cu aceleaşi învălurâri 
întunecate. 


Deschid uşa tristă... La geamătul cunoscut 
lucrurile adormite clipesc pleoape de umbră sfişiată şi 
bună. 


„Afară seara îşi tremură fluierul prin frunzişuri 


şi-aruncă-n geam acelaşi nisip bolnăvicios de lună, 


Trec prin odăile ştiute, şi te chem. 

Paşii tăi au rămas, scoici mici, în somnul  covoarelor 
liniştite. 

Portretele rostesc aceleaşi vorbe de prietenie 

şi acelaşi cîntec împleteşte seara între perdele umilite. 


Astfel : ultimul tău surîs îl recunosc aici, 


ca pe marginea unui pahar, galbenul ultimei scuturări 
de petale. 


De-atunci, asemeni unor albine, mă urmăresc privirile 
tale 


şi simt pe buze mierea mîinilor subţiri şi mici. 


191 


in vatră, cenuşa tristeţilor noastre brune 

stăruie ; ştii, sufletele ni se alăturau ca-ntr-un sărut 
două guri. 

Sub paşii mei trecutul e o înfiorare nedesluşită de 
strune 

şi amintirea ta mă împresoară tot mai mult, ca răcoarea 
umedă a unei păduri. 


Odăi cu pereţii zîmbind trist ! 

Aceeaşi deznădejde îşi împlîntă în mine sapa. 

Și văd cum amintirea zilelor luminoase a rămas aici, 
ca un pietriş alb într-o vale din care a secat apa. 


Țipătul unei păsări s-a oprit la fereşti... 

Rămîn aşa să plîng basmul tinereţii de mult sfîrşite. 

Mîhnirea începe să mi se audă asemeni unui ceas pe 
care l-aş purta ascuns 


şi spre suflet mînile mi se strîng dureros, ca două 
strigăte înăbuşite. 


BRODERII 


Melancolia mea stăruie la fereştile despărțirii. 

Vezi ? E uliţa mîhnită pe care paşii tăi de atîtea ori au 
trecut. 

Pe stavilele tristeţii mătasa amintirii tale se ţese albă, 


şi-n suflet nisipul deznădejdii brun s-a aşternut. 


Ştii : pe singurătate privirea ta a crescut verde ca un 
muşchi pe stîncă. 

Tu ai rămas aceeaşi lumină galbenă în ochii mei 
întunecaţi, 

şi de-acolo din despărţire gîndurile noastre se împletesc 
încă 

aşa cum pe sub pămînt rădăcinile a doi copăcei 
îndepărtați. 


De ce nu vii de pe lucruri colbul atîtor mihniri să-! 
ştergi ? 

De pe mine tristeţea de unghiile tale mici ar fi cojită, 

si întreagă deznădejdea aş zidi-o în mine 

cum la înălțarea unei case umbra cuiva e zidită. 


Vino aşa nesimțit cum ar veni o lumină de sara. 

în preajma ta zilele vor fi odăi proaspete şi curate. 

„„Pe balconul ştiut vom întîrzia ca două ace de 
ceasornic care au stat, 

si noaptea toate clipele ei limpezi are să ni le arate. 


Atunci, pe frunte, mina ta să lunece subţire, 

cum pe cerul alb, firele de borangic ale lunei ; 

sub melancolie, gestul tău să aibe tresărirea înăbuşită 
a strunei, 

şi peste mîhnirea părului evantaiul glasului tău molcom 
să se resfire. 


„„„perdelele despărțirii s-au întunecat, 

aştept să-mi deschizi singurătatea ce pe-o uşe, 

uiita se opreşte acum sub alte fereşti, 

şi toată tristețea mi se fărîmă pe mîini ^- întunecată 
cenuşe — 


STROFA I 


Monsieur l'archange est un bon chef contable 
Euridice : să-ți prind ochii cu ace de siguranță 
te rog pînă aici fără aluzii matematice 
Euridice mă duc să mă culc 


STROFA II 


Euridice mă duc să mă culc 

te rog pînă aici fără aluzii matematice 
Euridice : să-ți prind ochii cu ace de siguranţă 
Monsieur l'archange est un bon chef contable 


HIDROFIL 


Vîntul e pătrat invers 50 LEI util gazometru 
interstiţial cheamă hornar pentru esofag 
ein zvvei pentru sept huit dieci 
temperament scafandrier în portefeuille 
sistem nervos apoteoză eu bumbac 
omletă confecţionează clorofilă castrat 
acul de siguranță uşa s-a închis în 
mima cu acetilen îmi e foame îmi 

e întuneric îmi e dicționar telefonul 

cu barbă cochilia desface sonerii 
almanah strada 


AAAA AA AAAAA AAAA 
E EEEEEE EEEEE EE 


toate orificiile sunt contoare electrice 

Agamemnon : vă spun că e extraordinar 
cutia asta urinează gramatical 

grilajul incognito violonist encrier trece 

în eprubetă cronometru poartă favoriţi 

Herrogott est un grand tricheur 

in pilulă a sunat mezzanotte 

clapa tremură în armăsar ce 

fervent locomotiva şi-a şters 

roţile de preş vagon, restaurant 

e o frază politicoasă 

victor brauner donville stephane 

roii micznik gehen spatzieren 

emisar oferă ocaziune albastră manometru 


Ediţie specială elevator victor brauner oxidat 
interbancar calculează glasul în ambalaj 
anuar bandajează timbru poştal 


creier automat mestecă injector aperitiv 


194 


slradioN erasmic debleiat meridiany intestin 

afiş cîntă în mi bemol amiral numără inevitabil & Cu. 

pian cauciuc împarte salariu submarin avion 

suot umbrelă oferit în gradaţie miracol intermediar 

ventilator face gimnastică pe un abonament cl. Il-a 
forestier 

Wagon-Lits sare de la etaj dezinfectant 

formulează strigăt numerotat ipoteză cablu FEROWATT 

almanah îşi face plimbarea stilizat succede funcţionarism 

POSTE-RESTANTE luna în ambalaj maşinist bisturiu 

ține minte docent pe acoperiş incandescent fredonează 

în album geografic fox-trot aici oprire facultativă 

sîngele hipic pentru carburator ambulant extaz 

în arteră galop anunţă subteran pijama 

dizolvă plămîn în vermut bilanţ aforism 

asasinatul 315 veston electric colecţionează mărci 


SEMNALIZĂRI M 


Pian lent, cerul de gutapercă uite viziune atrofiată 
cinematograf incendiat, abecedar abstract, calendar. 
Peste pod ca o nucă de cocos s-a spart o lumină, far 
la fiecare stîlp o stea ca un nod de cravată. 


Gindul rupe mături, toamna a plîns în adevăr 
vîntul strînge pentru pomii fără frunză chetă 
cîntec fărîmat în aşchii, prin sita de brumă lunetă 


autodafeu amurgul şi convoi casele cu cenuşă în păr. 


Ascultă de aici corul afişelor, dactilografă saltimbanc 
zbor 

deschisă cartea de rugăciuni Oberchelner bilanț astral 

singur prin toamna balcoanelor fior vesperal 


prin urmare (de ce?) stele şi îngeri au coborit fără 
ascensor. 


195 


Stăruie promenarea terestră a caselor, şoaptă ca fum 


în parcul comunal băncile şi-au pus surdină. I clopot prelungit în femur cocoş in costum civil 
Ascultă pulsul bulevardelor şi motor zvîcnind — solfegistă nevralgia, notă de pian Hedda, pătrat inutil 
inimă citadină, | cerul conform cu legea timbrelor, înstelat. 


S-au spart becurile de gaz fulger tăiat 

uite miopia vitrinelor, foxtrot (în pupile) foetus sare 

prin fiorul coroanelor taxele de înregistrare 

Ritmul încuiat şi firmele vorbesc cu glas tare. nemotivate schelele trupul în aer înşurubat, 

Oraş volatilizat şi-ţi spui : prin viața ta Clary a trecut r uncționarism vibrează diapazon oraşul permisă 

cu o viteză interzisă de Biroul Circulaţiei. Steag mut sinuciderea BANI 

tristețe în vestejiri un glas mîinile sunt amare. toată noaptea vîntul a tăiat frunză clinilor, medicament 
arătare 

curînd străzile se vor bate cap în cap prin urmare 

cordon reciproc arborii îşi urează „La mulți ani". 


la barieră sălciile ți-au ieşit ca gîşte în drum. 


Tîrziu, pe-acoperiş luna şi-a plimbat faetonul cu lapte 
Presimţi mireasmă policromă, inimă cerc învins 
loveşti racheta liniştii acrobație pe gîndul arc întins 


Să A ; ; A îi ; 1>2. 
caută în gîtlejul cocoşilor ultima sîngerare de azi-noaple. 


Auzi ? Dimineaţa se apropie în pas gimnastic VITEZA 

Clopotele îşi bat capul de pereţi. Treci 

Strigătul fabricilor se destinde ca un aparat Sandow. 
Deci 


SEMNALIZĂRI MII 


Antrepozit lăuntric, mădular astral, danț trist 

în arpegiul vagoanelor bemoli lunari, arc stingher 
noapte : umbra cetăţii toată zvîrlită peste cer * 
1922 pentru conştiinţa oraşului ţignal de gardist. 
Priveşti conjunctivita fereştilor fapt divers 

pod nechezînd lacrimi în gunoi suflet de închiriat 
dureros în vărgarea străzilor pas şi steag sîngerat 
peste casele de piatră zbor pierdut gînd şters. 
Auzi clopot vocalizînd, toamnă cu act dotai 
mărturii cer autodidact filfiiri surdină 

ochi de sare te-au urmărit în embrion lumină 
rană şi chioşc de lemn, vînt prea sentimental. 
tango şi triunghi isoscel violoncel patinează. De aici pulpele umblă ca în abecedar 

Noaptea vine cu întîrzieri, pasager citeşte mersul ultimul cub tremură în rubin 


Toţi pomii fac gimnastică suedeză. 


SEMNALIZĂRI III] 


Meeting, music-hall, vermut amurg calculează 
exponentul stelelor dancing, gîndul hialin Simplon 
bulevardele sunt azi în voce, cerul un zvon 


trenurilor submarin 
tristă meningita pomilor felinar ancestral gelatină 
frunze au aplaudat benevol vîntul în rogojini cortină 
serviciu municipal, nervul capital cerc deplin. 


Anevrism elegant peisagiul lacul respiră politicos 
Wat 


196 


cântecul loveşte strîns pînă în intestin 
muşchi şi ghips sărutul interzis amnar. 
Pe sub lămpi cu cămăşi de noapte înger stereotip 
extragi rădăcina pătrată a stelelor iată 
in migrena oraşului inimă galvanizată 


lună cu robinet închis făină linotip. 


197 


DISCURS PENTRU COMEMORAREA 
CÎINELUI SERAFINA 


Sufletul tău, o limbă roşie prin măsele, 

Şi ochii plinşi în cerul îngustei depărtări 
Cu fulgerul sub coaste înfipt pînă-n prăsele 
Cîntecul alb din turle rotit între brățări, 


Cu labele oprite pe hohotul de spumă 
Blindeţea în privire ca pe-o mireasă o-neci 
Sprinten la şuieratul acestui vînt în glumă 
Deosibeai profetul prin trecătorii blegi. 


In trupul ca o cupă ţi-ai înălțat destinul 
Şi-ai împărţit taifasul cu dîrji vizionari 
Cînd în gîtleje visul îşi gîlgîise vinul 

Şi prin ferestre noaptea minase păsări mari 


Tu-ai ştiut prietenia, o panglică eternă, 
Ce-nfăşurase fructul şi inima-n viitori, 
Poetului în somnul pe scaune tu-ai fost pernă 
Dar din tăcerea nouă te-ntorci de-atîtea ori. 


Stemă, glasul va smulge pumnale andaluze 
Şi astrul ca o tîmplă pe umărul meu gol 
Aduce o-nfiorare de nevăzute buze 
Şi-apari aureolă în gînd cu Stephan Roii 


Sporeşti în resemnare umana suferință 
Flori râspîndite-n aer cuvintele ca oşti 
Cînd stăruie lătratul suav ca o căință 

Şi mîna prin cenuşă schelet o recunoşti. 


VIORILE DE FUM 


Din mînă în mînă 
O eşarfă de sunete 
Au venit ape mari 
Ca nişte cîini cu limbile scoase. 


198 


Printre arpegiile oprite 

Cu norul lîngă o fereastră 

Să descifrezi o dimineaţă 

Din florile-semne stenografice. 


Livezile strălucite 

în oglinzile fructelor, în cămară 

Şi pe deasupra trec zilele 

Cu vîsliri din aripi tot mai ostenite 


Şi umbrele din pădure 
Furişate in odaie 
Printr-o lentilă a orei 
Pcţi recunoaşte trecutul : 


în armele vechi 

Se trezesc deodată vinătorile 
Şi-şi amintesc chiotele dispărute 
Ca o vioară atinsă de o fantomă. 


Aşa : intre zidurile care se înalță 


O dată cu lebedele liberate din cascadă 


între iernile fără cuvinte 
Culcate între vitralii, 


intre focurile de tabără 
Strălucind în pupilă 
Cu fuga roşie a ciutei 
L'rmărită de un apus, 


Vom sta în seară 

Pînă ce respiraţia nocturnă 
Să pătrundă in şoaptă 

Ca o sfărîmare de creangă. 


Vom pături lumina 

Ca o îmbrăcăminte de mobile 
Pînă ce ochii vor distila 
Nişte otrăvuri foarte fine 


199 


Şi in cristale 

Vor rămine privirile 
Cum în alcool sunetele 
Cum în bucle mîngăierile. 


ACEST RĂSUFLET 


Ce-am presimţit ? Să fie o pasăre de apă ? 

„Sau glasul care-n mine să tulbură precum 

O creangă ar atinge oglinzile de fum 

Şi undele, prin vîsle, spre-o nouă toamnă scapă ? 


Prezenţa ta aicia. Şi gura ta. Acum 
Nemăsurat, să umplu suava ta pleoapă 

Iubirea brusc trezită, cum ai atinge-o clapă 
Fără să ştii un flaut căzut noaptea pe-un drum. 


Dar mîinile în mina-mi nu sînt. Au fost ? Nu sînt. 
Şi părul : o mireasmă. Şi ochiul : arătare 
Doar lebede : sunt pomii, se scutură de vint. 


Şi limba se-ncleştează. Nu te mai chem. Plecare, 
Sau revenire. — Auzul se-apropie de pămînt 
Si în străfund răspunde un sînge-n fiecare. 


O FEMEIE, UN FULGER 


Nu-i numai cintul, lebăda, nu-i glezna 
Melodioasă horbotă în oră 

Nu-i lampa preschimbată-n auroră 
Limpede pîine, frîntă-n două, bezna. 


Poate-i obrazul, linişte, sonoră 

Poate un bob de strugure mai lesne-a 
Păstrat amiaza. Şi în aburi ieslea 
Ezită-n finul clar, un bot, o proră. 


200 


Dar poate asemeni pielei unui şarpe 
Aici pe pietre va rămîne glasul. 
Oare, secate, fluviile nu-s oarbe ? 


Soarele-atrage ca pe-o creangă pasul 
Şi-apoi, cuvinte, oasele le-absoarbe 
Şi nu ştii : cînt e, glezna e sau ceasul 


SIBLOTECs 


POSTUME 


PATRUSPREZECE SONETE 
(1934) 


[ILUSTRE ZIDURI] 


Ilustre ziduri, mări transfigurate ! 

Şi voi, rănite zile pe un scut 

Crepuscul din lut ars crescut 

Spre mîini ce-n cer şi-aici vor fi curate, 


O ! Cîmpuri fericite. Munţi ce-ascut 
Noi zări. Oraş natal. Prieten. Frate. 
O dimineaţă alt obraz şi-arate, 
Soarele-ntors cu turme la păscut 


Formele-acestea-n gînd sau în afară 
Freamăt au fost, ţărînă, moarte foi. 
Raza n-aprinde-n pulbere-o fanfară ? 


Hulubi cuvintele vin înapoi 
Şi-o veste-aduc mai dulce, mai amară 
Cînd mă apropii, ziduri, cu alți ani, de voi. 


[COMPASU-ACESTEI APE] 


Compasu-acestei ape, prin frunză prin secundă 

Cînd pentru-o noapte numai sunt printre voi. în zori 
Voi trece cu-anotimpul prin pîlnii de cocori, 

E mai rotundă vocea în tabără, mai scundă 


205 


Prin odihnite arme, prin glezne suple, ori 
Prin ochiu-n care ziua, pasăre să s-ascundă 
Neliniştea mea creşte sau se retrage — undă 
Străin sunt. Singur şi treaz ca alte ori. 


TU SAU EU, SAU ORICE 


Ziua, distanța,-nchise în pupilă 
Aici, acolo-n amintire iarăşi 
Ca două ape întîlnite cari îşi 


Bătuţi în şea : luceferi. în rădăcini : merinde Topesc oglinzile pe-aceeaşi filă. 


Somn fraged tors, în corturi, din umeri de femei 
Coardă de arc, un sînge, spre ziuă se destinde. 


Uniţi sau dezuniţi. Duşmani. Tovarăşi 
Nu-s eu. Sunt tu. Obrazul de copilă 
E-al meu. Sau nu e. Dragoste e ? Milă ? 
Că-n orice clîpă sieşi altul pară-şi. 


Şi sună o plecare cu legături de chei 
în vreme ce din mine o umbră se desprinde, 
Eu plec. Dar o nălucă rămîne printre ei. 


M-apropii sau mă depărtez ? O tristă 
Şi bucuroasă, laolaltă, voce, 


R Ș Acum e şi nu e. O batistă. 
SINGELE SCURS IN PALMA 


e ha A ` Şi-o iederă de fum suind pe roce 
Ia-mi inima în palmă ca pe-o frunte ; A . inu 
Sau sus pe pisc cît soare mai există 


Şi guşele cuvintelor ca vine Şi versu-acesta-i eu sau tu. Sau orice. 


Umflate să ţîşnească înspre tine 
Pe faţa lunii ocean sau munte 
DINCOLO DE NOI 


Reîntîlnire. Zumzetul de-albine 

Sau funigeii cari înnoadă funte Nici aburul, nici cîntecul, nici planta 
: : ; . Din care ziua suie spre tenebre 

Nu-s mai suavi ca şoapta mea oriund'te o EEN A 

Nici oceanele vibrînd în verbe 


Simt că te apropii făcător de bine. Nici toamna-n mărăcini rupîndu-şi manta, 


Să-ntîrzii naşterea acestei şoapte Nici ceaşca-n care primăvara fierbe 


Cu pasul scoborînd prin frunze pante 
Să fie-n dinți chemarea. Zi sau noapte. Şi nici vînatu-nsîngerîndu-mi geanta 
Nu-mi vor sluji. Sub frunte zvîcnesc febre. 


Cu-o clipă sau c-un veac, ca mai profundă 


Ce va răzbi cu-o floare, cu o undă 

: : : : ? ? Ai i-ai reda suavă 
Prin lut, vestindu-ţi luminoase fapte Mut Orb Aieve, m eda su il 
Tu numai, glasul luminos, unealtă 


Şi-n palmă inima zvîcnind rotundă. Vînt pinza vieţii desfăcîndu-mi, navă. 


206 207 


Şi, flaut, tu, sau auroră-naltă 
Un dulce foc pe ochi. Şi o otravă 
Pe buze dînd eterna zi : cealaltă. 


ALT CALENDAR 


Numele tău pe buză sau în minte 

Cum taie unda păstrăvul mai iute 
Chiar mută gura n-are să te uite 
(Ciungul mişcă-n gînd braţul ca-nainte). 


Sperioşii ochi rămaşi ca două ciute, 

Şi păsările, cîte, prinse-n ţinte 

Nu ştii ? Treceam prin vad şi-ţi spuneam : „Ţin-te 
De gîtul meu". Te luam în braţe : „uite”. 


Rîsul se lua la-ntrecere cu rîul 
Ce fu mai fraged ? Unda sau cuvîntul ? 
Cocorii-şi desfăceau în zare brîul. 


Septembre clar. Mai gîfîie pămîntul ? 
Mai vin convoaie de oglinzi cu griul ? 
Numele tău pe buze... Numai vîntul. 


FUGA POETULUI 


Viu mînzul. Plajă. Spumă în zăbală 
Şi-apusurile prinse de oblînc 

Un soare pal în brațul sting 

in braţul drept o lună pală. 


Lance rotită-n cer sau în adînc 
Rotundul ceas pe-obraz goană ovală 
in sare, cîte, mările le spală 


Lumini, atîtea, în mărgean se strîng. 


E zi ? E noapte ? Unanimă apă 
Făptură-umbră. Cîntec e sau prinţ. 
Copit-atinge nevăzuta clapă. 


Vocea s-aude răsunînd cu zimţi. 
Pe margini fuga în şopîrlă scapă: 
Amurguri, zori s-au sfărîmat în dinți. 


SCOICA DE PÂMÎNT 


Lăuntric zvon ca viitoarea vioară 
Din brazii, câţi, de fierăstrău ucişi 
Cu broateci, stele-n lac privesc cruciş 
în mîl, la fund, cuvinte se-nfioară. 


O zi, o buclă pe acest tăiş? 

Acum, ca la-nceput, a cita oară? 
Pasăre, sîngele, mai jos coboară 

Şi intră sub pămînt ca-ntr-un hăţiş. 


Atit. Sub talpă va zvicni o guşe 
Un os, un flaut, împietritul vin 
Cu lacăt aurora ca o uşe 


Dar virtuale viori vei şti cum vin 
Să suie cu sufletu-n cenuşe 
Şi-n lutul-scoică : acest vuiet fin. 


UN STRÂIN LA POARTA ORAŞULUI 


Oprit aici sub foşnitoarea barcă 
Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană 
Nu intru în cetate. Vară, iarnă. 
Trecură. Stau. Cetatea creşte parcă. 


Văd piaţa. Tineri. Nunţi. Femei. O goarnă 
Cheamă. E-amurg. Acum prin poarta largă 
Ziua-şi duce oglinzile pe-o targa 

Şi-n mărăcini cu toamna le răstoarnă. 


Un an. Alţi ani. Afară sub coroana 
De frunze-aştept. Nu ştiu ce-aştept. Minune 
în burg ? Un sînge nou va umple cana. 


E-un dar al ploii ? Fulgere ori tune 
Văd cum se naşte sau sfîrşeşte goana 
Şi în sonet despre-un străin se spune. 


ODĂI VISATE 


Cînd trec pe unde furăm iubire prin odăi 

Şi umbre de-altădată mă-ntîmpină mă-ncearcă 
Un lacăt rugineşte în aer şi e parcă 

S-ar auzi un geamăt de dulăi. 


Nu mai sunt eu ? Sunt altul ? Şi haina nu mă-mbracă 
îmi cade de pe umeri. Şi umerii-s văpăi. 

Şi pasul regăseşte singur, uitase căi 

Gînduri zvîcnesc ca peştii în pescăreasca barcă. 


îmi pipăi tot trecutul şi-l recunosc — armură 
Dar nu mai ştiu pe clape să cînt şi nu mai sînt 
Insul de vrajă care să-nvie scumpa gură. 


Genunchii — două urne — se-apropie de pămînt. 
Şi umplîndu-i de argilă ca de o apă pură 


Trec tremurînd pe-alee prin cîte umbre sînt. 


210 


[MAI NEVĂZUT OBRAZUL...] 


Mai nevăzut obrazul rămas într-o oglindă 
Cearceaf tirît, sub baltă, al unor clare zori, 
Sau peştii tăi în mine alunecînd uşori 

Imagine, din slovă, polen să se desprindă. 


Umăr întors în flaut ; arc suplu în picior 
Păunii cînd sub gene cu ploile perindă 
Frunte-n azur, aceeaşi, sau flacăra sub grindă 
Cu lebede pe-o apă, şi-n mărăcini cu ciori 


Din lut întors, cenuşă, profilu-acestei strîngeri 
Ce rouă a fost glasul ? Şi ochii — ce ferigi ? 
Te depărtezi pe-o spumă cu bucurii sau plîngeri 


Dar gura c-un fier roşu, iubire să mi-o frigi 
Şi-n frunză, revelaţie, cu primăvara sîngeri 
Şi-aud cum din adîncul oglinzilor mă strigi. 


[PASARE EŞITI...] 


Pasăre eşti. Sau flaut. Sau havuz 
Soarele-ţi spune : „vino". Luna : „ia-mă”. 
Oraşul te respinge sau te cheamă 

Văz eşti în auroră. Şi în amurg : auz 


Ce stele-s deci acestea şi ce teamă 
Foşneşte o mătase-n pomii uzi 

Prea coaptă floarea. Sîmburii prea cruzi 
Din care timpul se desface — scamă. 


Nehotărit. Veri. Toamne. Primăveri 
Căruţe cu luceferi trec prin iarnă 


Sau mîini pe țărm plutesc spre corăbieri 


211 


Ce stele deci, ce plante să se cearnă 
Prin ochi ? Oraşul îl refuzi, îl ceri, 
Şi şovăi pasăre-mprejur sau goarnă. 


[ITEMNIŢA E SAU CÎNTECUL DE FUM] 


Temniţă e sau cîntecul de fum e 
Cînd ziua plimbă-n soare un pămînt 
Pasăre gîndul zbată-se-n cuvînt 
Gura s-atingă nevăzute spume. 


Aproape sau departe-aceeaşi lume 
Şi lemnul viorii netezit de vînt 
Pe inimile noastre cîte sunt 
Răsară, lună, visul ca pe-o culme. 


Dantelă în auz suavul glas 
P'eţele : două. Dar privirea : una 
Somn viziune-nchisă în atlas, 


Cum anotimpuri pleacă, vin întruna 
Fereastră, sîngele deschis îl las 
Tu-l luminezi acum şi-ntotdeauna. 


[SUFLETUL FLORII...] 


Sufletul florii care-a fost aici 

Un timp ne mai răspunde, ne mai minte 
La fel, parfum al unui cînt în minte 
Din flaut mut obrazul ţi-l ridici. 


Sunet de fum auzul să-l alinte 
Cirezi de ape răsucite-n bici 
închipuire. Nu-i luceafăr, nici 

Zi luminoasă-n blidul tău de linte. 


212 


Acestea. Muzici sau miresme-n gînd 
îngheţe-n iarnă vorbele sau fiarbă 
In vară. Toate se vor spune — cînd? 


ui vis sub tălpi cea mai suavă iarbă 
Şi-n tine — clopot — un parfum sunând 
Din floarea dusă făr-aromă — oarbă, 


ADDENDA 


TRADUCERI 


JVLES SUPERVIELLE 


NORUL 


Era o vreme cind noaptea 
La înălțimea ei adevărată 
Nu-mi întuneca vorbele 


Inima mea îşi dăruia lumina. 


Ochii mei înțelegeau scaunul de paie 
Masa de lemn 
Şi mîinile mele nu visau 


Din vina celor zece degete. 


Ascultă-mă, Căpitan al copilăriei mele, 
Să iacem ca altădată 
Să ne urcăm pe puntea primei mele nave 


Care străbătea marea cînd aveam zece ani. 


Ea nu naufragiază în apele visului 
Şi miroase desigur a smoală 
Ascultă : numai în amintirile mele 


Lemnul e încă lemn şi fierul dur. 


De mult, de mult. Căpitane, 


Totul e pentru mine-un nour şi eu sunt muribui 


217 


EL SINGUR Tremurător şi pustiii dinaintea atîtor fantome 
lată-mă condamnat la cel mai strict mine-însumi, 
Sa n-am alt bun decît o creangă sprijinită de cer 


Dacâ-i atingeţi mîna nu ştiţi că i-aţi atins-o Şi zborurile ţipătoare ale pescăruşilor peste Escau', 
Vă amintiţi de dînsul, dar sub un nume nou, La ora dulce de vară cind transbordorul 
In miez tîrziu de noapte, în cel mai adînc somn Miroase, ca un ulei, a mare şi a fată tînără. 


Cu-adevăratul nume, îl invitaţi să şadă 


Nu mai pot pătrunde in casa acestor arbori 


Cînd va bătea la uşă, voi şti că este el Mamă-mea răstoarnă acolo găleți de fier 
Care ne vine-aproape, la fiecare oră Şi mă iubeşte ca şi cînd aş fi copilul ei, 
Şi voi îl veţi privi fără să-l recunoaşteţi Mama mea de totdeauna atît de duios minerală. 


' 


El va pleca departe, dar va lăsa-napoi 


Sunt la vîrsta cind trebuie să mă învoiesc viaturilor sărate, 
O poartă foarte vie şi palidă ca dînsul. Cari îşi sapă drumul în oceanul de zile, 
Va desluşesc, copii ai nopților mele, prietenii mei 
Numele voastre sunt mai dulci decît un pămînt arat, 
CÎINELE M-ați părăsit pentru nu mai ştiu ce ținuturi 
Obrazul vostru îmi vorbeşte peste întinderi 


Şi începe o dată cu oraşul, o dată cu zarea. 


Tu, totdeauna înconjurat de animale invizibile. 

Iată dinele care te-a văzut sub alte climate, Dar grămădesc în paturi destinele din fluviu 
Şi-ţi linge mîna ca în America de Sud Şi trec cu inima mea prin închisoarea de sticlă. 
„Te-nşeli, bunul meu dine, aceste timpuri au dispărut, 


Te osteneşti degeaba cînd inima-ţi mai bate”. 
PENTRU SFÎRŞIT 


GEORGE ADAM Transbordorul cu încărcătura de cărnuri istovite 
Şovăie prin tenebre ca o veche epavă 
Şi desfăşoară roţile în apa suită a fluviului, 


LA ÎNCEPUT A FOST FLUVIUL Si îşi întoarce luminile spre somnul masiv al Flandrei. 


Fluviul bătrin cu voce stinsă îşi tulbură cîntecul 


Te-ascult cum creşti în mine tăcere secretă, în scrîşnetul elevatoarelor legănîndu-şi poverile 
Cum îţi desfaci sub piele florile tale de sticlă O, căderi surde ale grinzilor în funduri de şlepuri 
Şi lemnoasele privelişti ale amintirii. Blocuri Imoase, baloturi, vînt zbîrcit sub hangare 


218 219 


Printre globurile galbene ale caselor de marinari 
Plăcerea devenită o descordată orgă ; 

Sărbătoare veşnică pînă-n răceala aurorei 

Şi banul tău, amar ca o bere iuţită. 


Virtuţi îngăduite în jurul unei mese 

Cind scrinul se deschide spre obicinuita oră ; 

Şt gestul fără sfîrşit al unei femei se încrustează 
Pe aroma transparentă a unei ceşti de ceai. 


Un pachebot scoboară spre zările Olandei 

Cu americanii şi alămurile sale curate 

Fluviul se potoleşte după sfişierile prorei 
Turbinele duc pînă acolo vuietul lor de cuvinte. 


Transbordorul acostează pe țărmurile neantului 
Siinge-ţi acest tutun sterp în fluviul cu voci surde 
Şi scurge-te în noapte cu toate nălucile tale. 


Patul tău devastat nu e decît o barcă în naufragiu. 


Unul cîte unul bastimentele îşi vor descrie curba 
Şi transbordorul traiectoria lui inevitabilă 

La cotitura de la Austruwel sirenele vor plînge 
O ultimă oară. Viaţa va rămîne aceeaşi. 


ROGER VAILLAND 


ANNIE 


Annie, pielea ta mai dulce decît funinginea 
Şi eu, corabia mea împotmolită, 

Cu toată încărcătura ei de animale şi plante, 
Guzganii ei cojile nopţilor, 

Lişiţele ei în sînge, 

Incendiul face să trosnească pJămiînii, 

Braţul se istoveşte plutind 


220 


Fruntea e neagră de atîta luptă cu semnalele. 
Annie, pune genunchiul tău în palma mea 
Aruncă pletele tale oceanului 
Arată-te goală vulturilor 
Capul tău e un şarpe înaripat, 

Eu sunt o piatră în noapte, 
Druizii m-au aşezat aici ca să opresc morţii 
Şi acum trebuie să tac ca o stîncă povîrnită. 


Annie, ce ai făcut [cu] albinele 
Sălciile, vulpile, portocalii ? 


EDMOND VANDERCAMEN 


ÎMPĂRŢIREA SOMNULUI 


Tot ceea ce e nour în zdrențele cerşetorului 

Tot ceea ce e auroră în mîinile ocnaşului 

Şi voi, copii singuri, cari dăruiți pleoape şi lacrimi 
Obrajilor emigraţi printre vechile stele. 


Somnul plugarului alintă brazdele, 

Acolo unde rădăcinile au gene mai dulci decît 
rugăciunile : 

în zorile făgăduite 

El aşteaptă o privire 

Care să creadă pretutindeni în domnia fiilor săi. 


lată inima stejarului ciuruită de ţipete cîmpia ; 
Să o luăm cu noi la ora cînd ferigele 
Îşi risipesc pletele pe umerii şipotelor. 


Femei mai goale decît cuţitele străbat cîmpia : 


Lucrurile lipite de trupul lor le preschimbă memoria, 


Braţele lor nemăsurate depărtează fulgerele 
Şi năvile albastre care grăbesc spre vară. 


221 


Femeile se urcă pe treptele uitării. 


Dar ele nu vor ajunge niciodată la crestele prăpăstioase. 


Umbra lor le iese înainte, le sperie. 


DIN „ODA ŢĂRANILOR" 


Să fii acel care vizitează tăcerea 
Ţăran — orizont 

La cele patru unghiuri ale somnului 
Cu braţele încărcate de umbre. 


O cale de aripi 

Acoperită de spice : 

Dacă treci prin această uitare 

Dă la o parte crengile ; 

Cîntec al dorului de sevă 

Mai curînd decît ferigele şi trandafirii 
Pe pîntecul fiicelor tale. 


Trec atîtea lacrimi 
Pe şesuri 


Că priveliştea se prăbuşeşte de la sine. 


NOTE ŞI COMENTARII 


POEZII 


DIN VOLUME 


INVITAŢIE LA BAL 


Placheta de format liliputan, cu acest titlu, a fost publi- 
cată în Editura „Unu", în anul 1931. Ea „recuperează" un număr 
de zece poeme datînd — cum se menţionează şi pe foaia de titlu 
— din perioada 1924—1925, adică din cea „constructivist-integralis- 
tă", a colaborării la revistele Contimporanul, Punct şi Integral. 
Alte cîteva texte definilorii pentru această etapă avangardistă 
fuseseră reluate deja în volumul Plante şi animale (1929). 

Nici unul dintre manuscrisele acestor poezii nu ne este cu- 
noscut pînă acum. In ordinea sumarului, poeziile au apărut în 
periodice, după cum urmează : 


T3. INVITAȚIE LA BAL 


Publicată în revista Integral, nr. 4, iunie 1925, p. 13, structu- 
rată doar in patru secvențe. Versiunea definitivă, din volum, a- 
daugă, în poezia a treia, unul din cele două fragmente de poem 
incluse în proza fantazistă Antract, care a apărut în Integral, 
nr. 9, din decembrie 1926. Sub titlul Antract, întreg poemul cu- 
prins în proza amintită a fost republicat în revista Urmuz, nr. 
2. februarie 1928. Versiunea din volum reține doar ultima parte 
a acestei poezii, cu o singură modificare : din versul: „Rissova, 
ochii tăi cu parcuri sportive", se elimină numele propriu. Sec- 
țiunile III şi IV ale versiunii din Integral a poemului apar nu- 
merotate în volum cu IV si V. La nivelul ansamblului, notăm, 
în versiunea din revistă, mai multe diferențe față de cea din 
carte : 


v. 1: „închid abur..." ; 
v. 3: „rupe serenada maşinilor de scris (Remington)" ; 


223 


11 : „cîmpul cu prepeliţe pinces-nez" ; 

14 : „ca bromură gestul..." ; 

24 „...savană în flăcări” ; 

26 : „tropicale creierul asudă lovind semne S.O.S." ; 

33 : „taie mireasma brazilor peisagiul cu şah cehoslovac" 


«aaa 


36 : „ară-mă, treieră-mă, sămînțează-mă, plouă-mă". 
In periodic, poezia poartă în subsol mențiunea: „Paris". 


p. 9—10 ALMANAH 


Tipărită în revista Integral, nr. 3, mai 1925, p. 14. Din a- 
ceastă versiune lipsesc aproape total semnele de punctuație, iar 
majusculele apar, cu excepția numelor proprii, doar la înce- 
putul strofelor. Alte deosebiri în raport cu textul din volum: 

v. 3 : „Acid pasul ca un cuvînt, cub deschis"; 

v. 6: „lat gîndul..." ; 

v. 9 : „Aşa ca moară de vînt luni..." ; 

poat cu turnul aifel..." ; 

Versurile 14—15 sînt concentrate într-unu! singur: „cerul 
(gurii) biliard, ce afiş mările din sud". 

v. 17: „interior mă străbate ca metro gestul tău"; 


v. 19: „gratuit vîntul..."; 
v. 22 : „surprins strins glasul tău o un bec Osram"; 
v. 26 : „patefon drumul sub roţile acestui renault (10 H.P.)"; 
v. 31: creierul de os". 
v. 10—11. PNEL* 


S-a publicat în Integral, nr. 1, martie 1925, p. 14. 

In revistă, apar următoarele forme : 

v. 3 : u..ca un alpenstock" ; 

v. 13 : „Mara, sol diez interior"; 

v. 17 : „vina încadrat...". 

Lipsesc virgulele, iar versurile, cu excepția unor unități 
frastice, încep cu litere minuscule. 


p. 11 PIAN 
A apărut în revista Punct, nr. 10, din 24 ianuarie 1925. 
In textul tipărit în revistă, versul 4 sună astfel: „pînă în 


gînd cerul e de metal". Doar primul vers din fiecare strofă în- 
cepe cu majuscule. 


224 


p. 11—12 PUNCT 


Tipărită în revista Punct, nr. 12, din. 7 februarie 1925, sul) 
tiul 3 Februarie, fără semne de punctuație şi cu majuscule: 
sir la începutul strofelor. Poezia a fost republicată în revis- 
i Aclam, nr, 11, din 1 noiembrie 1929 sub titlul Punct. Ver- 
unea din revista Punct prezintă o diferență în versul 11 
inotimp avion în piept desfăcut" — care, in forma definitivă 
fd un păun anotimpul în piept..."), atenuează eliptismul inițial 
renunță la comparația cu un obiect tehnic, în favoarea unuia 
aiurai. Asemenea modificări apar şi în alte poeme la publi- 
area în volum, mareînd relativa distanțare a poetului (în 
*,M) fața de experiențele „constnictiviste". In versiunea din 
cam, versul 13 apare scindat: „O în nisip. Linişte întreruptă 


v mimă". 


p. 32 OVAL 


A fost publicată în revista Punct, nr. 11, clin 31 ianuarie 1925, 
'u dedicația : Zui Stephan Roit. Din versiunea tipărită în re- 
v!-iâ sînt absente semnele de punctuație. Notăm de asemenea 
ciieva diferențe în raport cu forma definitivă : 


v. 2 : „Plop trecut cu absint prin calendar" ; 


v. 4: „Tire-bouchon gîndul instalat aerian" : 
v. 10: osificat în saltar" ; 
Vi IS mima ca un tren subteran". 

p. 13 CLOROFORM 


A apărut în revista Contimporanul, nr. 50—51, 1924 cu ur- 
rcxuvic difc>rențe fata de versiunea d?fini'.'tivă : 
v. 1 : „în suburbie cinematograf şi bordel iată" ; 


v.5: lampagiuî tău. Lîngă chei" ; 
v. 11 : „cit de frumos ventilator cîntă partitură" ; 
v. 13 : „De ce vîntul înşurubat clovnul floare ele făină vie”; 
v. 14 : „îți spun : catalogul..." 
p. 13—14 PROFIL ÎNTR-O LACRIMA 


Tipărită în revista unu, nr. 34, februarie 1931. sub titlul 
i'rofil tăiat intr-o lacrimă în textul don peKtdic e de reținult o 


c.i 2bl coala 1) 225 


singură diferență în comparaţie cu cel din volum, în versul 16 
„Cum drumuri se închid ca vitrinele la şapte seara". 


p. 14—16 CONCLUZII; NI 


A fost publicată in revista wui, nr. 9, ianuarie 1929, Iară 
segmentarea în cel-? cine; unități din volum. Secvența IV din 
carte lipseşte din versiunea apărută în unu. Comparativ cu 
textul definitiv, se remarcă următoarele deosebiri : 


v. 1 : „Descuiat vîntul un surîs trimis" ; 
v. 2: „milităresc, prundiş carnea ta rîde cu lumini"; 
v. 17: vitrina precum obraz" ; 
v. 18 : „stele deplasez ca figuri de şah" ; 
v. 20: sîngele nostru ca hamac"... ; 
v. 56: glasul tău ca trapezist". 
p. 16—17 SFÎRSIT 


A apărut în revista Punct nr. 5, din 20 decembrie 1924. 
Retipărită în revista Aclam, nr. 7, din 31 august 1929, p. 9. Fața 
de versiunea din volum, textul imprimat în cele două reviste 
marchează unele diferențe : 


v. 1: „Zare se frînge" ; 

v.4: se apropie cu sînge (în revista Adam)” ; 
v. 12 :...pletoase de amintire” ; 

v. 14: şi ciori — Ave Mari» —" 

v. 24 :... s-a rupt în mine (revista Adam)” ; 

v. 25 : „Acesta e gîndul peste cupole...". 


Reacţiile criticii la apariția Invitației la bal n-au fost foar- 
te numeroase. Dintre „cronicarii" reputați ai momentului, s-au 
pronunțat totuşi Perpessicius, Pompiliu Cotistantinescu şi Octav 
Suluţiu. In foiletonul pe care-l consacră, în ziarul Cuvintul, din 
29 r.ici'rmbr < 1931, Incantatn-ior şi Invitaţiei la bal — cărţi apă- 
rute în acelaşi an — cel diniîi crede că : „Invitaţie la bal poala 
fi considerat drept repetiţia generală, ca să nu zicem prefața 
icontinui adorări pe oar? o exprimă încântat iiAv, De aici 
si diferența de ton, stilul aparte ce distinge Tnvitațşia de In- 
cantaţii. Ca orice repetiţie şi ca orice preludiu, Invitaţie la bal 
abunMă în imagini de fantezie, în glume metaforice şi într-un 


226 


..Krcabil umor care, şi dacă nu angajează Incantaţii-le, nu lc 
anticipează mai puţin”. Or, dacă recenzentul numeşte câteva note 
exacte ale Invitaţiei la bal, el se înşeală evident în privinţa 
caiității de „preludiu" sau „profeţie” a cărţii în raport cu Ins 
ciintaţii-le ; el uită de fapt că e vorba de versuri mai vechi, cu 
o altă coloratură stilistică, marcată de experienţele constructiviste 
de care poemele din Colombo, Ulisc, Plante şi animale, Brăţa- 
ra nopților, Zodiac, apoi Incantaţii, au avut timp să se distan- 
teze. 


Octav Şuluţiu restabilise insă, în recenzia sa din Vremea 
ir.r. 193, din 28 iunie 1931), coronplogia operei, observînd că: 
„invitație la bal umple un gol in evoluția poeziei lui Voronca 
si in înțelegerea tranziției de la Restrişti la Colombo”. In acest 
sens criticul remarcase, Ia începutul comentariului său, „influen- 
ţa vechiului mod de a scrie (din Restrişti — n.n., I.P.) în Sfir- 
sit, cu atmosfera mucedă de toamnă, cu ploaie şi noroi, dar de- 
partindu-se de G. Bacovia şi C. Baltezar, care-l retribuiseră în 
Restrişti Ilarie Voronca marchează în Invitaţie la bal primii 
paşi spre volumele de mai tîrziu, pe care le face presimțite în 
Pian şi în Punct. In acesta, un cosmism urban, o întrepătrundere 

omului cu viața şi surprizele ei: «Trup dizolvat în peisaj a- 


cid» — care va deveni mai tîrziu frenetic". Volumul ar anun- 
ţa „aventura omului modern din Ulise, în care natura se lo- 
veşte de viața omului", „romantismul frenetic" din Brăfara nop- 


{ilor şi simbolismul din Zodiac. Sub unghiul universului imagi- 
nar şi al sintaxei poetice, Oct. Şuluţiu face cîteva observaţii 
exacte, respingînd şi impresia de ermetism. In Cloroform, de 
exemplu, „poetul notează un peisagiu urban în care se între- 
pătrund viziuni de cinematograf, cu peisagiul exterior bîntuit de 
viscol şi de alb. O face aceasta prin jalonarea în drumul său 
a unor noţiunii alese reuşit, pentru rezonanța definitivă. Poe- 
mul, obscur la prima lectură, devine evident după înţelegerea 
'clinicei". 

Tot în revista Vremea (nr. 215, din 29 noiembrie 1931), car- 
te-;, e prezentată (împreună cu Incantaţii) de P. Constantines- 
cu. care o situează, ca şi Oct. Şuluţiu, într-o „formulă de tranziţie 
a artei sale poetice”, caracterizată între altele printr-o „fante- 
zie umoristică" ce a făcut şcoală în mediul „integralist”. E re- 
marcată, astfel, „o atitudine de dizolvare a lirismului prin u- 
mor", o „transpunere a iubirii într-un peisaj mecanic”, „tran- 
-tr'orea umoristică a peisagiuilu'i”, „atmosfera ostentativ moder- 
nistă". Continuarea direcţiei dadaiste i se pare evidentă criticu- 
lui : „Intr-un decor urban, de civilizaţie modernă, de maşinism 
si standardizare a vieţii, în Invitaţie la bal ne regăsim în mo-< 


227 


meatul iniţial al dadaimului, aşa cum s-a manifestat şi la Tns- 
tan Tzara. Un impresionism violent şi incoerent prin disparita- 
tea imaginilor, defilează, într-un fugitiv jurnal cinematografie, 
succesive naturi moarte din atmosfera marelui oraş”. 


Evoluţia prozei lui Yoronca de la sentimentalitatea răvăşi- 
tă" la formulele „integralismului"” fusese urmărită şi de E. Lo- 
vinescu, care, în Istoria literaturii române contemporane, volu- 
mul III, o caracteriza rezervat, în termenii următori: „E de 
prisos să adăugăm că poezia sa a rămas tot statică, tot poezie 
de atmosferă, pe care o poţi citi, cu un egal efect, de la în- 
ceput !a sfîrşit sau de Ia sfirşit la început, tot atît de pletorică, 
imaginile au devenit însă mai dinamice, luate fiind din me- 
canică sau violent citadine şi, sub influența dadaismului, a- 
sociaţiile mai disparate, expresia mai eliptică şi libertăţile fața 
de gramatică mai mari”. 


Critica mai nouă a schimbat prea puţin datele oferite de 
lecturile din anii '30, etapa lirică ilustrată de Invitaţie la bal 
fiind privită în continuare cu serioase rezerve. Dintre referinţele 
directe la acest moment, e de notat în primul rînd pasajul din 


Literatura română între cele două războaie mondiale, Il, a 
lui Ovid S. Crohmălniceanu, care, după ce situează versurile 
clin anii 1924—1925 în subordinea programului „integralist", 
scrie că : „Adunate în volumul Invitaţie la bal. ele sînt mai de- 


grabă producţii dadaisto-simuitaneiste", caracterizate de procedee 
menite să dea „senzaţia asaltării simţurilor de către nenumărate 
impresii  concomitente" („cuvinte din sfera lumii  tehnicizate 
moderne", „eterogeneitatea lucrurilor pe care le cuprind nota- 
țiile", etc). Judecata de valoare e însă negativă : „Totul se 
mărgineşte însă la o demonstraţie obositoare, destul de puerilă, 
cu efecte comice involuntare, atunci cînd suferă şi o organizare 
în strofe rimate. [...] Pictopoezia va rămîne pentru cîntărețul 
Restriştilor mai mult un scurt exerciţiu gimnastic de înviorare 
a imaginaţiei, e drept puţin cam deznodător". 


Părerea lui D. Micu ©. -Modernismul românesc, II, Ed. Mi- 
nerva, 1985, pp. 164—165) mu <, în fond, aii: „întreaga sa poe- 
zie în limba română după Restrişti (1923) s-a făurit într-o per- 
manentă luptă între fondul său prim, elegiac, şi inteligenţa ar- 
ristică, intre, s-ar putea zice, suflet şi spirit. Cînd spiritul stran- 
gulează sufletul, ca, mai ales, în Invitaţie la bal, dar, inter- 
mitent, şi în celelalte volume, lirismul sucombă, fatal". 


Pe o cu totul altă poziţie se situează însă Marin Mincu în 
studiul introductiv la antologia Avangarda literară românească, 
Ed. Minerva, 1983, — care, în polemică îndeosebi cu opiniile 


228 


iui G. cahnescu din Jsforia literaturii române..., aşează într-o 
nouă lumină creaţia poetului, argumentind mai ales cu textele 
e-.t-.,V e ar. siii cin "a >a _inuv'r;jiista", Muslraui Jn-ie 
de Incitaţie la bal: ..După Urmuz, Tristan, Tzara şi Ion Vinea, 
ca factori reformatori incipienți, Ilarie Yoronca schimbă iu mod 
esenţial modul dc a gindi şi a face poezie, schimbare defi- 
nitivă ce deschide o breşa istorică in sistemul codificat al poe- 
ziei române"... Sau: „Reforma poetică introdusă de Ilarie Vo- 
ronca trebuie apreciată în strînsă legătură cu concepția sa des- 
pre statutul semnului lingvistic în poezie, concepția articulată 
mult mai actual decît se poate bănui la prima vedere [...]". 


INCANTAŢII 


Volumul Incantaţii. Poeme, ca un portret inedit de Milita 
letraşcii, s-a tipărit la Bucureşti, Editura „Cultura Naţională" 
în 1931. 

Nici unul dintre cele 11 poeme care alcătuiesc sumarul căr- 

n-a fost publicat in periodice. Nu cunoaştem, pină la această 
dată, manuscrise ale acestor poezii. 

In biografia literară a lui ilie Yoronca, Incantații-le au mar- 
cat un moment aparte, cu consecințe însemnate pentru evo- 
luţia raporturilor sale cu mişcarea românească de avangardă, 


". După cum am menţionat în studiul 


în speţă cu gruparea „unu”. 
“introductiv, între poet şi camarazii de la revista condusă de 
Saşa Pană s-a declanşat, în noiembrie 1931, un conflict, avînd 
drept consecință ruptura, provocat, între altele, de accentele 
poi«nic-a la adresa uoiora dintre aceştia, prezente in toxtul in- 
titulat Obrazul dc cretă, ce trebuia să apară în numărul 40 al 
revistei. Or, poetul şi-a retras, în ultimul moment, articolul 
aflat în corectură, la care si răspundea vehement Gheorghe Di- 
nu (Ştefan Roii), prin Șacalul acestui colibri, pamflet im- 
primat pe prima pagină a numărului, sub „locul rămas alo", 
unde trebuiau să apară paginile incriminate. De fapt, tensiu- 
nile din sinul grupării erau mai vechi. Din memoriile lui Saşa 
Pană (Născut in '02, Bucureşti, Minerva, 1973) sau din Jurnal 
de copilărie şi adolescență de Geo Bogza (Bucureşti, Ed. Cartea 


Românească, 1987) reiese limpede că, încă în primăvara 
iui 1931, apăruseră unele nemulțumiri privind calitatea 
şi orientarea revistei unu. Claude Sernet, Şt. Roii şi 
M. H. Maxy voiau .o directivă mai fermă" — cum no- 


tează Geo Bogza ; acesta din urmă crede că „din paginile re- 


229 


viatei trebuie iă se ridice neliniştea vremii noastre" ; „Voronca, 
avînd o slujbă oficiala (ia Direcţi,! Presei de pe lingă Con- 
siliul de Miniştri — nai., I. devine mai puţin intransigent! 
— scrie Geo Bogza (care nu va fi totuşi de acord cu „exclu- 
derea" lui Voronca din grupare şi cu atitudinea prea dură a 
lui Gh. Dinu din pamfletul citat). In ce-l priveşte pe autorul 
Dicanla'ii-lor, gruparea nu privea cu ochi buni demersurile a- 
cvsluia de a fi primit in Societatea Scriitorilor Români, iar Ti- 
părirea volumului la o „editură ghiftuită şi mercenară" — cum 
( aracteriza Gh. Dinu editura „Cultura Naţională” era conside- 
rată un gest inacceptabil din unghiul intransigenţei avangar- 
diste faţă de „oficialitate"”. (Voronca urma, de altfel, să obțină 
pentru această carte premiul de poezie al S.S.R.). Condamnarea 
„trădării" va apărea, in termeni şi mai drastici, în recenzia pe 
ci..e Gh. Dinu o va publica în numărul următor al revistei 
unu (42. decembrie 1931), sub titlul ironic Incantaţii. Poeme 
de Iov Pillat şi Hurie Voronca, vizind dezertarea autorului in 
tabăra „tradiționaliştilor”. Astfel încît, dacă la apariţia, în acelaşi 
an, a Invitaţiei la bal, Gh. Dinu-Roll scrisese o  recenzie-poem, 
de entuziastă întîmpinare (v. Cronica pe o conjetă, în unu, nr. 
30, iunie 1931). limbajul recenziei de acum este cu totul altul. 
Poetul  Incantaţiilor este învinuit, în termeni sarcastici, de cău- 
tarea  „succesului" cu orice preţ, a „aplauzelor unanime", dar 
si a profilului financiar. Locul comentariului critic al cărţii 
este luai, practic, de critica gestului ca atare : „Să plîngem ca- 
valerul care şi-a pierdut -platoşa şi calul a strivit în potcoave 
chivără. Să plîngen: glanda tinărâ a poetului grefată pe trupui 
vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii. Să 
plîngem de două ori că bunica e veche de tot, pe undeva în 
marmore vinde a cinlai şi Duiliu Zamfirescu. Secreţia lui tinăra 
o vedem cum face zbîrcituri, căznindu-se să întindă o piele 
mumificată [..] Nn-i nimic. încetul cu încetul tinerețea se va 
adapta azilului precoce şi se va simţi bine sub comprese, îm- 
pletind acrostihuri şi asonante. Regimul alexandrinului va prin- 
de bine, ca un briu, şalelor coxatgice, supa de legume şi de 
iambii de morcovi şi endecasilabi e bună stomacului cu post şi 
penitență [..]). Apartamentul a luat locul sîngelui. [..] Dormi- 
torul cu perini moi. Salonul cu pian şi musafiri nu te-au părăsit 
încă. Sîngele apă nu se face. Va trebui să rămîi un burghez 
al lor pînă şi în poem. Trebuia transferat apartamentul. Poezia 
tu sufragerie, dormitor şi salonaş. [..] Ce de sindrofie literară, 
pe undeva, duminica . aşa vei reuşi să fii ales membru la S.S.R. 
i.societatea senUilor români) si vei fi şi premiat"... Că, mai mult 


230 


decît valoarea cărții, era incriminat „compromisul" autorului 
ei cu ..oficialitatea", se vede foarte limpede din finalul acestor 
pagini, în care vorbeşte in primul rînd exponentul grupării unu, 
ca apărător al programului de revoltă şi intransigență etică al 
avangardei : „Unu n>i-şi pierde încă tinerețea, Unu mai poate 
duce pe umeri cetățile de jar şi dinții lui sunt toți în vîrful 
degetelor, fără reticențe, fără orgolii, fără compromisuri". 
Criticii din afara spațiului avangardist au fost însă, în ma- 
joritatea lor, de altă părere. Au scris, la apariția Incantațil-lor, 
Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Al. Philippide, Ion 
I. Cantacuzino, Perpessicius, Octav Şuluțiu, Emil Gulian, cte. 
Şerban Cioculescu, de exemplu, se opreşte cu precădere la 
eeea ce el numeşte „revenirea d-lui Ilarie Voronca la metrica tra- 
dițională", care i se pare, după Brăfara nopților şi Zodiac, „un 
fenomen, aşadar, general", nu lipsit de legătură cu „destrămarea 
generală a doctrinelor de avangardă — ilustrată, între alţii, de 
Tristan Tzara, cu al său L'homme appro.rimatij. „In Incantaţii 
— scrie cronicarul — ultimul pas e făcut, rezolut. Nici o coche- 
tărie retrospectivă cu vechea manieră. Cu bună credință, poetul 
îşi reface educaţia poetică tradiţională" (v. Harie Voronca: 
„„Incantaţii”, în Adevărul, XLIV, nr. 14691, din 21 noiembrie 
1931). Evoluţia lui Voronca spre „poezia vertebrată", cu utilizarea 
„alexandrinului românesc [...] nedecis însă pentru rimă şi punc- 
tuație" i se pare şi mai evidentă în acest moment creator, în 
care sesizează totuşi unele dificultăți de adaptare. „De altfel 
— notează Ş. Cioculescu — temperamentul de iruptă pubertate 
al d-lui Ilarie Voronca suferă încă provizoriu de limitarea im- 
pusă de sine însuşi a alexandrinului. Formula d-sale poetică, 
manifestată, întîi, programatic, prin delirul afişelor luminoase şi 
al maşinismului modern, urbanist, este, în esenţă, dinamică şi 
discontinuă. D. Ilarie Voronca e un văzător, un permanent po- 
sedat al imaginilor discontinue, proiectate în afară cu o impre-i 
sionantă incontinenţă  [...]. Incantații ni-l prezintă cu un relativ 
regulator de precizie al dinamicei sale verbale”. După ce no- 
tează că „versurile d-lui Ilarie Voronca se valorifică mai bine 
detaşate de hăţişul contextului”, criticul defineşte această etapă 
a creaţiei sub semnul unui proces de limpezire a „delirului cos- 
mic" într-un „specific unanimism, de îmbrăţişare simpatică a 
vegetalului, a mineralului şi animalului, care, laolaltă, dau su- 
fletul vast al planetei”. Sînt apreciate, în acest context, „ver- 
suri de calm şi limpiditate sonoră", „o poposire liniştită pe 
ogorul imaginilor autohtone", „capacitatea de expresie poetică 
superioară [care] nu se dezminte, în versuri de esență pură”. 


231 


IncanVaţii-le ar indica făptui câ poezia lui  Yoronca ..se orga- 
nizează conştient pentru orhestraţia viitoare a unei viziuni u- 
nanime". 


Părerea lui Perpessicius este cie asemenea pozitiva. In ..men- 
țiunea" din ziarul Cuviniu!, din 29 noiembrie 19.11, el caracte- 
rizează  Incantaţii-le pornind de ia definiţia lui Yalery, conform 
căreia „Lirismul este desfăşurarea (dezvoltarea) unei exclama- 
ţii". „Căci — se justificit cronicarul — este, de la intîiul la 
ultimul vers al Incantalii-lev, o suita de exclamaţii, o revăr- 
sare de nestemate, ca-n închinarea magilor peste leagănul a- 
dorat, o întrecere cu sine, in aflarea de noi şi noi motive de 
exaltare, aşa cum Cintarca datărilor sau cum erotica emines- 
ciană desfăşoară. în alt plan şi în alt stil, aite două caiere de 
incantaţie. Şi iedera aceasta melodică şi imagistă, care se „n- 
lânţuie de jur-împrejurul torsului adorat, îmbracă toate for- 
mele, ascunde toate spectacolele, iar toate tainele şi miracolele 
lumii le mînă pe treptele suveranului altar. E ca un laborator 
magic de obsesiuni caste şi ca un atlas în care toate insulele 
de corali şi toate sirenele s-au tocmit pentru himeneul acesta 
Jegendar". Pentru autorul  Menţiunilor critice, »„{ ncantaţii-lv 
nu sunt numai una din cele mai perfecte antologii a imagini- 
lor d-lui Ilarie Yoronca şi nici numai unul din cele mai orga- 
nice poeme, în care adorarea cîntă pe toate strunele şi din toate 
motivele", ci şi „«arta poetică- a poeziei d-lui Ilarie Yoronca. 
Sînt atîtea varietăţi de versuri, de la alexandrinul cel mai glo- 
rios pînă la stihul cel maii afon, sunt atîtea exerciții pentru 
su,gen::; emoțţi'i, surprize, meLoT.v şi Incintare, sunt atitra recorduri 
aliterative sau de asonantă, încît va trebui să străbatem într-o 
bună zi Incantaţii-le şi pe hotarul acesta, al lecţiilor şi izbînzilor 
de versificație si poetică”. 


In numărul 215, din 1932, al revistei Vremea, P. Constanti- 
Ticscu consideră că, prin Incantaţii, „d. Voronca este egal cu 
sine însuşi ; acelaşi delir cosmic constituie atmosfera dominantă 
a universului său poetic, brăzdat, de o ploaie uluitoare de stele, 
ea o abuzivă feerie in haos". Şi criticul adaugă, în concluzie 
„In  Incantaţii circulă un elan erotic, cu înalte tonuri de odă 
strofa închide singură un poem, iar în excesul de imagini te 
poţi opri ca în oaze succesive ; încet, te deprinzi: deguşti un, 
grup de acorduri, în disproporţionata simfonie în care se zbate 
delirul liric al poetului, ca un şir de arbori despletiţi, sub 
bătaia grindinei şi a fulgerelor aglomerate pe creştet”. 


Fixând momentul  Incantaţii-lor ca pe unul de „serioasă con- 


valescenţă" după ce poetul „a scăpat, ca prin minune, de pa- 


232 


la.izie progresiva, cic cu-lirium tremen.-. şi de nebunie”, graţie 
unui ..talent adevărat" şi unei ..sensibilităţii reale", Al. Philip- 
p:de face, :n felul urmato;, bilanţul experienţelor precedente: 
„Pină acum, o poezie dc ilarie Voronca înfăţişa curioasa parti- 
elantate de a putea ii citită ciin orice loc, de la început, de ia 
mijloc sau de hi sfirşit, iară ca prin asta înţelesul ei să sufere. 
Aveai ciudata impresie că te afli deodată în mijlocul unui 
uluitor bric-ă-brac de vorbe, metafore şi imagini, printre ră- 
măşiţele somptuoase ale unui palat din O mie şi una de nopți. 
după o năvălire barbară, sau într-un Versailles devastat de 
revoluţie. Totuşi, in chip şi mai ciudat, această impresie se 
completa imediat cu sentimentul ca toate aceste ruine erau re- 
zultatul unei spontane, violente vi proaspete izbucniri tinereşti. 
Dezordinea aceasta vulcanică si impetuoasă dovedea elanul unui 
talent în plină dezvoltare, mai degrabă decît lamentabila gran- 
doar a unei splendide dezorganizări iremediabile". Era — esti- 
mează recenzentul —  ..spectacolul unei veritabile sensibilităţi 
poetice care îşi căuta în-ca, cu înfrigurare, un mod de expre- 
sie". Cu /'u-enluții, p'Oeiul ar fi ..pornit pe calea vindecării de- 
pline" (v. Harie Vorom-o, „Înaintații", în, Viața românească, 
“ir. 1—2, ianuarie — fobru irie 1932. p. 182). 


Asupra aceleiaşi cărți, Phtlippidc revine, într-un articol din 
„"arul Adevărul (din 15 aprilie 1U32) care evidențiază două as- 
pecte alo poeziei lui Yoronca: „o pătimaşă dorință de a găsi 
noduri de expresie cit mai nouă" şi ..nevoia irezistibilă de a se 
răspîndi a unui clan sufletesc neinfrînnt şi nepotolit de ni- 
mic, mereu nou M proaspăt". Dincolo dc aceste căutări, fondul 
jcestei lirici ar fi iubirea. „Pentru Yoronca universul întreg — 
e bservă pertinent recenzentul — nu e decît un pretext decora- 
tiv" cu care îşi îndestulează nevoia lut d» a-şi exprima dragostea, 
entuziasmul, mulțumirea. La ei pînă chiar şi tristețea se pre- 
schimbă în bucurie. [...] Credem că secretul acestei bucurii stă in 
oasiunea lui Yoronca pentru vorbe, în care crede mai mult 
decît în orice". Concluzia sa este acum că: „Yoronca a făcut 
"şi cîliva paşi înapoi, care i-au adus Ja punctul dc noutate 
ex/rmală. Poate acum sa — oprească, su se reeuleagă, să se 
(linceasca. \ a trebui apoi să pornească din nou înainte. înainte, 
ai aceeaşi direcție — dar pe olt drum. II Si mai ales va trebui să 
>se deoparte orice program de «poezie noule-" (Poezia nouă. 
i'aric  Văratica,  .Incantaţii”). 


Structura specifică poeziei magiste a lui Voronca, ilustrată 
oc Incantaţii, face obiectul recenziei lui Ion I. Cantacuzino din 


ziarul Viitorul (nr. 7228, din 4 martie 1932). „Printre poeţii 


233 


noştri, imagismul d-lui Voronca o cel mai abunttent, cel mai 
dosăvîr.şit, cel mai generos şi mai bogat". Remarcînd că „ima- 
ginea, izolată, devine joc", criticul atrage atenţia asupra so- 
luțiilor căutate de poet pentru depăşirea acestei situații : „în- 
cercarea de a transforma imaginile clin scop în sine în mijloc 
se vădeşte în primul rînd prin caracterul descriptiv pe care 
de multe ori a căutat să-l dea poeziei sale d. Voronca”. In 
acelaşi sens, are loc şi „integrarea lor în cadrul unor dezvoltări 
retorice descriptive sau enumerative". Excesul imagistic este, după 
opinia comentatorului, nociv pentru lirism : „Abundenţa ima- 
ginilor alterează şi ucide lirismul, îl dispersează, fâcîndu-l des- 
criptiv şi micşorează intensitatea emoţiei originare, explicînd-o". 
Or. tocmai excesul ar caracteriza lirismul Incantaţii-lov : „Ma- 
joritatea poemelor sale sunt ode, adică poezii presupunînd un 
sentiment de exaltare, nenuanţat, abundent şi excesiv, unili- 
niar, ceea ce va explica deci acumularea imaginilor”. Intenţiile 
de organizare a discursului liric sînt remarcate şi de I. I. Can- 
tacuzino, pentru care rezultatele unui atare demers nu sînt 
totuşi prea convingătoare : „Toate aceste tentative de organi- 
zare sunt însă doar schițate. Dincolo de ele rămîne permanent 
prezentă senzaţia de fugă, de pămînt instabil, pe care ţi-o lasă 
arest lux de imagini fără sprijin”. Astfel încît, dacâ-i recu- 
noaşte autorului „vaste şi multiple posibilități de poet", recen- 
zentul crede totuşi că realizările sînt încă de aşteptat. 

Lui Emil Gulian, care prezintă volumul în revista KO7?iâ- 
nia literară (nr. 7, din 2 aprilie 1932), poemele lui Voronca i 
sc par, de asemenea, în ciuda performanţelor imagistice, grav 
afectate de absenţa coerenţei ansamblului : „D. Ilarie Coronca a 
găsit un procedeu de a scrie (cunoscut de altfel mai de mult în 
străinătate). Poemele d-lui Voronca sunt uriaşe enumerări de 
imagini, de foarte multe ori de o calitate excepţională şi întot- 
deauna inedite. Un flux de imagini înşirate ca mărgelele pe 
aţă, fără vreo coerenţă, nici măcar interioară, e tot ce formează 
poemele sale. [..] Din nenorocire însă, acest procedeu se poate 
repeta la infinit. Fabrica o dată creată, industria e în plină 
îniflorire. [a] Genul genial e creat. Cu diferenţa că ceea ce în 
primul moment poate părea creaţie nu e decît ingeniozitate 
care se dobîndeşte prin exerciţiu". Consecințele unei atari pro- 
cedări ar fi „banalizarea originalului tocmai într-o poezie care 
îi căuta cu orice preț". Ca altădată G. Câlinescu (cînd comenta 
Brățara nopților) Emil Gulian crede că „sîngele nu curge prin 
poemele d-lui Voronca, deşi imaginile sunt făcute de aceeaşi 
mînă şi se repetă pînă la saturație pe acelaşi ton şi acelaşi fel". 


Poezia s-ar pulveriza înlr-un „retorism metaforic” şi o „juisanţă 
de imagini", lipsită de un „fir interior”. încît „ajungi să crezi 
că nu urmăreşte să refacă în cuvinte, o viziune interioară au- 
tentică, ci numai de dragul de a uni termeni de comparaţie, e 
furat de exerciţiul acesta (...]'. Am avea de-a face cu un „cerc 
viţios al metaforei ce se caută tot pe ca". Reperele lirice ta 
care e raportat Voronca sînt, cu „climatul acestei poezii mino- 
re de notație şi peisaj”, Tzara, Funduioanu, Ion Vinea, iar „teh- 
nica imaginilor” ar trimite la „aceea a cuvintelor în liberta- 
te pe care avangardiştii o utilizau spunind că scot cuvintele ca 
biletele de loterie din pălărie". 

O  înlimpinare negativă a  Incantațiilor vine din partea 
lui Hoi'ia Groza prin recenzia semnală în Rampa, XVI, nr. 
4171. din 12 decembrie 1931 : opinia recenzentului e că „aceste 
Incantaţii sunt o tristețe. [..] Voronca nu mai e o răzvrătire, 
aşa cum ne învăţasem să-l ştim. Ci o ajungere înf frupt. Atît 
imagină". Chiar mai tîrziu, cînd va comenta Act de prezență 
(1932), Horia Groza nu va uita să vorbească despre „lamen- 
tabilele /ncantaţii”, care, alături de Ulise, ar reprezenta „o în~ 
iirziere sau manierism" (v. revista Ulise, I, nr. 2, 15 iunie 1932). 

In criticii şi istoria literară mai recentă, ecoul volumului 
ciin 1931 s-a prelungit rareori. E de reţinut îndeosebi prezen- 
tarea din Literatura română intre cele două războaie mondiale, 
"ol. II, a lui Ovid S. Crohmălniceanu, rare, în linia unor apre- 
cieri făcute de critică la apariţia cărţii, scrie că.: „Interesul 
pentru muzica frazei creşte considerabil în Incantaţii, aşa cum 
ne previne titlul volumului. Voronca are acum ambiția să-şi 
răstoarne coşurile cu imagini în strofe de o metrică impecabi- 
la [...]. întîlnim chiar un elogiu al alexandrinului [....]. Bine- 
înţeles, nu lipseşte nici lauda adusă «versului liber» [..]. Dar 
; oetul preferă de astă dată sa-şi strunească debitul verbal, su- 
junînd'i-l canonului prozodic şi să imprime adesea rostogolirii 
cuvintelor o remarcabilă frazare muzicală, f..». Nu o dată, ei 
căutare de «incantaţii», ajunge chiar să barbizeze"... 


PETRE SCHLEMIHL 


A apărut,  ..cu ilustrații de Michonze, Victor Brauner, S. Pa- 
i-ahirn" la tipografia „Bucovina" din Bucureşti, în 192 (91 p.) 
Cele douăzeci şi nouă de poeme care alcătuiesc sumarul au fost 
* barare dric! in voiam. Nu se cumese, pînă acum, maniu- 


235 


Nici această carie a lui Ilarie Voronca nu reuşeşte să adu- 
că la un numitor comun opiniile criticii. Ele oscilează între 
constatarea, făcută frevent în legăură cu scrierile precedente, 
a permanentizării, în egală măsura, a unor calităţi (în ordinea 
inventivităţii imagistice) şi defecte (de „organizare"), «— şi, pe de 
alta parte, evidenţierea unei anumite evoluţii spre simplitate 
şi o mai organica structurare a discursului liric. 

In categoria celor dintîi, se înscriu notele de lectură ale 
iui G. Călinescu (Ilarie Voronca, „Petre Schlemihl", în Ade- 
vărul literar şi artistic, XI, seria II, nr. 624, din 20 noiembrie 
1932). In limbajul său critic figurat, G. Călinescu îşi începe 
recenzia cu sesizarea unui plus de meşteşug într-un demers 
creator rămas, practic, între coordonatele cunoscute: ,„Neos- 
tenit după atîtea volume de versuri, care erau alți metri din 
acelaşi sul de mătase mereu desfăşurat, d-l. Ilarie Voronca 
ne mai dăruieşte cîliva metri din aceeaşi materie. Dacă ob- 
servăm însă mai de aproape, mătasea de acum e ceva mai 
stinsă şi mai puțin mecanică în desemn, ceea ce o face să se 
deosebească de rest. întinsă bine la lumină şi pipăită între dege- 
te, țesătura nouă a d-lui Voronca e mai molale şi mai fină si 
dovedeşte un progres de manufactură". Criticului îi displace 
„abstracţiunea"” poemelor, care generează, după opinia sa, o 
„impresie de răceală" — „poetul neavînd emoțiuni, ci numai 
atitudini şi concepții pe care le tratează retoric în chip de in- 
vectivă şi program". în acest sens, despre poemul Pe deasupra 
dosarelor, crede chiar că „conține în chip limpede o invectivă 
aproape proletară împotriva platitudinii burgheze". Discursi- 
vitatea ar fi o trăsătură generală a acestor poezii : „De această 
structură discursivă sunt toate poemele d-lui Voronca, şi a- 
ceasta explică slaba lor putere calorică". „Pentru a anula e- 
fectul prozaic al substrucției — adaugă criticul — poetul re- 
curge la două procedee de materializare", şi anume, la evo- 
carea unor „obiecte şi lucruri de natură a provoca o volupta- 


" şi la „stabilirea unui cifru de concrete, numite fals ima- 


te 
gini. Poetul extrage dinitr-un concret o singură notă şi între- 
buințează cuvîntul ca adjectiv. [,..] D. Voronca duce abuzul 
de metaforism pînă Ia compararea unei imagini cu altă ima- 
gine sau pînă la caricaturizarea universului. Fiindcă gingii- 
le sunt albe şi dimineața scoate stelele, nu se poate spune fă- 
ră ridicul gingiile zăpezii şi dimineața cleşte, după cum nu se 
poale spune oglinzile sparte iu buzunarul unui amurg sau 
gîjliiul de trudă al legumei, fiindcă aceste expresii triviali- 
zează lumea fizică antropomorfizînd-o". Cu mici modificări, 


236 


aceste considerații şi exemplificările lor vor fi reluate mai 
tirziu în Istoria literaturii române... pentru a primi, în zilele 
noastre, o replică severă din partea lui Marin Mincu, ce a- 
mondează, într-un stil nervos, „optica esteticii oălinesciene, 
care se opreşte la croceanism" şi „nu mai corespunde con- 
cepției moderne şi actuale despre poezie ca act semiotic şi 
-emiozic" (v. M. Mincu, studiul introductiv la antologia Avan- 
garda literară românească, Bucureşti, ed. Minerva, 1983, p. 
37). 

Despre imagistica poetului, G. Călinescu face şi alte re-i 
mărci care vor Irece, în majoritatea lor, în capitolul consacrat 
ivi Voronca din ZJstoric : „Nu imaginile poetului ne supără, 
in pluralitatea lor, cil reaua lor expunere şi lipsa lor de func- 
țtiune lirică. D. Ilarie Voronca ne desface o cîrpă în care sînt 
îngrămădiți o mulțime de peştişori aurii, transparenți şi cu 
aripi de dragon, dar transparența şi tinctura lor ne rămîne 
necunoscută pînă ce nu sunt aruncați într-un vas cu apă, pen- 
tru ca să-i putem vedea circulînd şi înotîn'd". Celebrul pasaj 
se încheie cu o observație asemănătoare cu cea a lui Emil Gu- 
lian clin recenzia la  Incantaţii : „Poezia d-lui Voronca nu are 
limfă pentru circulația imaginilor, şi aceasta produce stagna- 
rea şi ariditatea poemului." Recenzentul reține totuşi „admi- 
rabile imagini", „sentințele şi definițiile săpate într-o mar- 
moră salină", „unele strofe de atmosferă autumnală şi cine- 
getică", unde „circulația imaginilor este aşa de_ lină, aşa de 
desfăşurată şi de somptuoasă, încît cu această parte a 'operei 
sale, d. Voronca devine un poet realizat şi definit". Conclu- 
zia articolului sugerează existența unor realizări fragmenta- 
re): „într-o scoică nu este decît o perlă şi în volumul d-lui 
Voronca sunt mai mult. Aceasta e de ajuns ca să uităm obo- 
seala de a fi desfăcut o mie de versuri pentru a găsi citatul 
<itețios". 


Oarecum surprinzătoare este lectura lui Serbam Ciocules- 
cu, care se arătase dispus să descopere în volumele imediat 
precedente evoluția poetului spre o coerență mai marcată a 
poemelor. Autorul cronicii publicate în Adevărul, nr. 14997, 
din 22 noiembrie 1932, se mărturiseşte franc decepționat, no- 
tînd că, după conflictul cu gruparea unu, „d. Voronca a capi- 
tulat. Angajat, aşadar, pe calea unei rezolute organizări a flu- 
xului său poetic, fostul director [sic !] al revistelor Integral şi 
7 ILP. înscrie o palinodică retractare a tentativelor sale, ca să 
sŢjiin aşa, penultime, şi se întoarce la haosul do unde încer- 
case a ieşi [...]. Petre Schlemihl e o colecție de poeme cu vir- 


237 


tuți poetice neincliguile, slăbite insă în dinamica lor şi ne- 
mairevărsate, ca înainte, în torente impresionante. Din loc în 
loc, dar din ce în ce mai rar, cîte un vers plin, puternic, de 
viziune delirantă : intermitente erupții de energie poetică, în 
care poetul manifestă sentimente unanimiste, aderenţa sa fa- 
tă de cosmic, vegetal si omul de pretutindeni”. 


In schimb, în rt>cenzia sa din România literară (nr. 48, dm 
14 ianuarie 1933), Mihail Sebastian — care nu fusese prea ge- 
neros cu laudele la adresa poetuiui — găseşte că, prin noua 
sa carte, „d. Voronca a făcut... reale progrese, simplifieindu-şi 
sintaxa, renunțînd la iritantul său modernism formal de altă- 
dată şi — ceea ce este mai important — încercînd să ordone- 
ze formidabilul său debit de imagini şi metafore, într-un ma- 
terial poetic mai disciplinat şi mai strîns". Mai aflăm că, din- 
colo de unele „rare siluiri de imagini", „versurile frumoase 
abundă în acest volum, în care imaginile sunt de cele mai 
multe ori fericite", că Petre Schlemihl e „un volum sobru ?i 
mai ordonat" şi că, prin urmare, „porţile poeziei ni se pare ca 
de aici încolo îi sunt deschise" autorului său. 


Pentru a ajunge la concluzia rostită şi altădată, că, „egal 
cu sine însuşi, d. Voronca e nou şi totuşi acelaşi”, P. Constan- 
tinescu trece în revistă (în cronica din revista Vremea, nr. 273, 
din 29 ianuarie 1933) eîteva aspecte de ordin tematic şi de teh- 
nică. Cele dinţii, —  „solitudinea”, „conştiinţa rănită de se- 
meni", „convingerea mesianică a unui martiraj poetic, plin de 
încredere îri sine şi cu mirajul unui mesagiu fără oscilaţii” 
orgoliul izolării, — sînt puse în relaţie cu conflictul cunoscut, 
dintre poet şi tovarăşii săi de grupare avangardişti. Insă criti- 
cul observă că dc fapt „tensiunea interioară” e o notă mai ge- 
nerală a liricii lui Voronca: „Ca şi în Incantaţii, d. Voronca e 
poet prin acea tensiune interioară, flacără purificatoare, in caic 
se mistuie vreascuri şi legume, aştri şi pămînt negru, cioburi 
si vase de preţ. E în poetica sa o abundență de elemente atît 
de disparate, încît se poate spune că nu există figurație mai 
congestionată în toată lirica noastră, ca în poemele sale". 


Sul) unghiul articulării discursului liric, criticul notează mai 
degrabă  consecvenţa poetului, continuitatea în raport cu ex- 
perienţele anterioare : „Că uneori se poate întrevedea o rela- 
tivă disciplină în scurtimea unor poeme este incontestabil ; ii 
alteori conturul lăuntric al stărilor lirice e mai evident, iarăşi 
este de remarcat. însă structura imaginii şi delirul metaforic 
«l d-lui Voronca sunt tot atît de identice, încît excesul însu- 
şirilor sale este contrariat de excesele defectelor. Se observă 


238 


insă o mlădiere a tonului interior spre liniştea elegiacă, al- 
ternată cu mesianismul orgolios în excelența poetului şi a poe- 
ziei". In final, P.  Constantmescu poate situa astfel „poetica" 
lui Ilarie Voronca, „între extrema unui individualism progra- 
matic şi între aceea a unui potolit drumeţț ajuns la limita for- 
telor". 


Despre Petre Schlemihl se pronunță şi Octavian Şuluțiu 
(v. Marie Voronca „Petre Schlemihl", în revista Azi, II, 1931, 
nr. 1), care situează noul poem în apropierea lui Ulise — „pa- 
noptic monumental al aventurii moderne, citadine", dar pe o 
treaptă valorică mai joasă. „Apropiat de Ulise prin simțul a- 
venturii şi prin prezența mulțimii spectatoare şi actoare în ma- 
rea tragedie jucată de poet, Petre Schlemihl se depărtează piin- 
tr-o mai mică autenticitate a simțirii si a imaginației". Dis- 
ciplina formală a versurilor e considerată totuşi a fi sub ni- 
velul atins anterior, în Incantații sau în Ulise: „Strîngerea 
într-o formă fixă şi rima ajută poezia lui Ilarie Voronca să-şi 
concentreze imaginile, şi nu e de regretat decît că această or- 
ganizare nu este la înălțimea formală din Incantaţii sau la mo- 
numentalitatea interioară care făcea din Ulise un poem-expre- 
siune a zbuciumului vremii şi generației noi". 

Alte opinii asupra cărții au exprimat, la apariție, Al. Ro- 
bot (în Rampa, din 27 noiembrie 1932), care vede în eroul lui 
Voronca „omul răzvrătirii ce! de toate zilele" şi remarcă intra- 
rea poetului „în albia normală a versului", şi -Pericle Marti- 
nescu. Acesta din urmă apreciază că, față de operele prece- 
dente, „volumul nu aduce nimic nou", că „marele păcat: ima- 
ginea-scop a rămas acelaşi", remarcînd însă şi faptul că „d. Vo- 
ronca începe să devină puțin ideologic, puțin filosof revoltat, 
puțin... eseninist". 

După primul moment al receptării, în opinia lui G. Căli- 
nescu din Jstoria literaturii române... apare ca observație nouă 
sublinierea „marii afinități cu Ion Pillat", pe temeiuri mai de- 
grabă de natură tematică, ce par a motiva, de altfel, şi inclu- 
derea — surprizătoare astăzi — a lui Voronca printre „tradi- 


ționalişti", la rubrica „poezia roadelor". In acest sens, criticul 
sene că: „Bulionul, magiunul, ceaiul, laptele, legumele, cores- 
pund castanelor coapte, cantalupilor, poamelor din poezia celui 
din urmă. Aceeaşi extatică şi, pînă la un punct, afectată plă- 
cere de roade ale pămîntului şi aceeaşi limitare a liricei la e- 
vocarea circumstanțelor autobiografice, fără puterea de conver- 


tire în simboluri". 


239 


Criticii mai roi i-au plăcut, in faza timidei „reconsiderări” 
a poeziei lui Voronca, sa reliefeze îndeosebi „filonul social" 
accentuat în creaţia de după 1930 — cum observa E. Simion in 
citata prefaţă la Poeme-le retipărite în 1961. „Aceste ecouii 
(ale „ciocnirilor sociale” clin anii crizei) sînt vizibile îndeosebi 
în  Incantaţii (1931) si Pcire Schlemihl (1932), care au comuna 
o anumită tonalitate lirică data de oscilarea poetului între sta- 
rea de solitudine a veşnicului rătăcitor („pururi Ahasverus") şi 
apropierea de cel exclus din societate (singuraticul, osînditul 
„n mansarde" In ca.ca caz. Petre Schlem/hl rămîne pcir..l 
autorul acestei prefețe, „alături de Ulise, cei mai important vo- 
lum pentru poezia românească a lui Ilarie Voronca”. 

Ceva mai tîrziu, Ovid S. Crohmălniceanu va insista din nou 
asupra tematicii sociale a volumului : „In Petre Schlemihl, Vo- 
ronca îşi asuma condiţia de paria social [...]. Aflăm că ostraci- 
zarea poetului s-ar datora în primul rînd refuzului său de a lua 
parte la mulţimea îndeletnicirilor prin care societatea îşi exer- 
cită vasta acţiune spoliatoare". „Totuşi — adaugă criticul — 
avem de-a face cu o izolare înşelătoare. Poetul e «Petre Scatc- 
mihl», «omul fâra umbra-, un «Ahasverus» blestemat să rătă- 
cească veşnic şi să fie prezent pretutindeni"... 


i ATMOS ŞI ALTE ŞASE POEME 


Volumul a apărut la Editura „Vremea" din Bucureşti, in 
1933 (1-10 ]).). Este ultima carte tipărită de Ilarie Voronca în ţa- 
ră şi în limba româna. Nu se cunosc pîrrâ acum manuscri- 
sele. 

Din volumul Palma:-, au fost publicate în periodice ur- 


mătoarele poeme : 


%0. 126—127 PREGĂTIRI DE PLECARE 


A apărut in revista Herald, I, nr. 1. noiembrie 1933, p. 3. 


n. 132—133 BUNÂ-ZIUA. URCA LIMPEDE 


Publicată în, revista Cuvîntul liber. II. nr. 7, din 22 de- 
cembrie 1934, p. 7. 


240 


P- li!" ORAŞUL E.ARÂ NUME 


Tipărită în Viața românească, XXV, nr. 10, octombrie 1933, 
p. 20. 


p. 179—183 ACESTE MÎINI 


Publicată sub titiul Aceste muni, aceste pupile, în revista 
Azi. I. nr. ă, noiembrie 1932, pp. 371—374. 


..Excesul ele imagism, ca si frenezia uneori numai for- 
mala, alteori substanțială, rămin substratul constant al inspi- 
rației sale" — scrie, ic; începutul cronicii sale clin Vremea (VI,. 
nr. 31ÎL din 12 noiembrie 1933;, Pompiliu Constantinescu. „E- 
\enuția — notează în continuare criticul — se simte numai în 
materialul intern cil poemelor sale. Dacă în, Invitaţie la bal 


circulă un peisagiu urban, deşi intr-o expresie depăşită de mult 
cie mişcarea poeţilor extremiști, dacă în Incantaţii pîlpîia fla- 
căra unui elan erotic neîntrerupt, în Patmos surprindem o e- 
levaţie sp.-. dematerializare". In acelaşi sens, criticul observă: 
„ci. Voronca evoluea-a spre o dublă organizare, de conţinut sen- 
timental si de exptesie. Mai inUi se observă o progresiune 
io.r-ică -j poemelor, uneori 'cazata pe anecdotă. Vechea formu- 
la care unanim era aplicată poeziei sale, ca fiind citibilă In 
orice oidine, de la început la sfii'sit sau invers, nu-şi mai gă- 
seşte justificarea integrala. Dar clacă, în trecuta manieră, a- 
ineninți cu primejdia unei diluări, prin aglomerare de metafore 
a poemului, în noua sa formulă, o vizibilă discursivitate este 
consecința utilizării elementelor de anecdotă". (Se exemplifică cu 
infiia apariție, De ce utilea priviri, Lui Roger Vailland, Tris- 
rete unanimă, Minunata călătoriei.  Dezvoltînd comparaţia cu 
scrierile precedente, P. Constantinescu observă mai departe că: 
„Printr-o  figurație nu mai puţin nouă, dar organizată, poetul 
icia contactul cu viziunea cosmică c liricei sale, în care se 
iveşte şi aspiraţia spre dematerializare. Sentimentul acesta de 
eternitate, într-un decor de puritate originală, este atît de con- 
sistent în prezenta culegere, încît el este tema ce simfonizea- 
ză poemele cele mai frumoase ale d-lui Voronca. Insula Pat- 
mos, vedenie luminoasă în tîlcul ci simbolic, este materiali- 
zarea poetică a aspiraţiei care străbate întreg ciclul. // D. Vo- 
ronca ajunge uneori la o puritate de contemplaţie pe care n-am 


-<la 171 coala lu 241 


întîlnit-o în întreaga sa operă. Turbulenta filmare de imagini, 
din obişnuita sa poetică, face loc aici unei calme şi înalte vi- 
ziuni supraterestre". Din acest punct al evoluţiei operei, mai 
vechea „frenezie rimbaldiană” a viziunii lui Voronca îi apare 
comentatorului ca „improprie" ; „coarda elegiacă din  Restrişti” 
ar fi fost, astfel, „mai conformă cu melodioasa lui simţire de- 
cît zbuciumul unei prodigioase invenţii imagiste, adesea exer- 
citată în gol". In ce priveşte noul volum, se constată „o evo- 
luţie de o remarcabilă puritate a imaginii, de o sensibilă vo- 
inţă de disciplinare a conţinutului sentimental şi a formei" 
(„chiar strofe de factură clasică, cu ritm şi rimă regulate"). Fi- 
nalul cronicii consemnează, „ca o supremă trădare a echili- 
briştilor de la unu şi ca un semn de academizare a suprarea- 
lismului (şi la noi !)", descinderea şi închiderea ciclului Patmos 
cu cîte un sonet. Despre cele „şase poeme" ce conistituie partea 
a doua a cărţii, criticul observă, pe drept cuvînt, că „prin discon- 
tinuitatea lor internă, ca şi prin tehnica metaforei, mai mult 
decorativă, aparţin unui ciclu liric mai vechi”. 


Cu un. debut în care notează că Voronca „a fost şi dînsul 
unul din aceşti poeţi români cari n-au înțeles sensul criticei”, 
persistînd în adunarea de „cuvinte şi lucruri fără nici o legă- 
^ătură între ele şi închipuindu-şi că face versuri”, cronica de- 
dicată cărții de G. Călinescu în Viața românească (XXIV, nr. 11, 
noiembrie 1933) evidenţiază de asemenea evoluţia poetului spre 
o formulă lirică mai închegată: „lată însă că, puţin după ce 
făcusem tînărului poet recomandaţia de a-şi exercita muşchiula- 
tura poetică făcînd sonete şi compuneri în forme fixe, ni sa 
oferă un volum de poeme în care apare şi sonetul şi compuneri 
la înțelegerea (aparentă) a tuturor. [..] Experienţa s-a dovedit 
fructuoasă. Un cristal aruncat în amorfia elocuţiei sale a crista- 
lizat totul". Se remarcă, astfel. între altele, „o mişcare odih- 
nitoare a frazei şi o emoție de lirism mai densă", — dar şi 
unele „urme de psitacism, adică de întrebuințare a vorbelor 
fără a avea în minte corespondentul lor", alături de pierderea 
absconsităţii ideilor: „Ele — adaugă cronicarul — ni se par 
de astă dată relativ sărace, d. Voronca nu mai e aşa de ima- 
gist acum cînd lucrurile se înfăţişează de aproape. Dar nici 
nu are nevoie de imagini căutate, ci numai de acea muzică 
interioară pe care a dispreţuit-o multă vreme şi al cărei arcuş 
îl poate mînui..." 


Cu totul contrazis în. previziunile sale se arată a fi însă 
Şerban Cioculescu, bucuros să identifice, în volumele imediat 


precedente ale poetului, semnele „vertebrării" viziunii. Or, cro- 


242 


nica sa la Patmos, din ziarul Adevărul (XLVII, nr. 15300, din 
19 noiembrie 1933) constată, dimpotrivă, că „d. Yoronca este 
intr-adevâr un virtuos frentic al imaginii pentru imagine, alimaginei 
scop sieşi. Nimic din experienţa reuşitelor şi înfrîngerilor sale 
nu i-a servit". Deziluzia pare atît de gravă, încît îl conduce 
spre judecăţi destul de drastice, ca aceasta: „d-sa e totdeauna 
parţial şi discontinuu interesant, prin izbutiri rare, sau chiar 
frecvente, dar nu este un creator în adevăratul înțeles al cu- 
vintului"”. Spre deosebire de P. Constantinescu sau G. Călinescu, 
cronicarul nu e dispus să vadă în Patmos mai deplina crista- 
lizare a viziunii, ei insistă, surprinzător, asupra indeciziei poe- 
tului oscilînd între „dezordinea veche" a liricii sale şi „o nouă 
ordine, pe care nu o întrevede decît prin ceaţă", e— de unde 
si concluzia că : „d. Yoronca e un spirit turmentat, fără haltă”. 


Pe linia unor aprecieri devenite curente în critica momen- 
tului C. I. Şiclovanu scrie, în recenzia din Cuvîntul liber, nr. 2, 
din 18 noiembrie 1933, că, ia fel ca în volumele anterioare, 
avem de-a face cu „un adevărat desfrîu de imagini” şi o „extra- 
ordinară varietate a vocabularului”, că „fiecare poemă păstrea- 
ză caracterul unui inventar liric”. Se remarca de asemenea unele 
repetări şi preţiozităţi. Concluzia recenzentului este totuşi că 
a-l situa pe Voronca printre extremişti ar fi o concluzie. 


La ciţiva ani după ce recenzase volumul, G. Călinescu scrie, 
în Istoria literaturii române..., că : „In Patmos (1933), poetul se 
limpezeşte dînd curs clocotitoarei sale oratorii sentimentale, dar 
imaginile apar mai stinse, în raport invers cu desimea ver- 
surilor, năvalnice, imposibil de străbătut, amestec inform de 
eiaudelism şi suprarealism în maniera Desnos, Eluard, Reverdy". 

Vor trebui să mai treacă trei decenii pînă cînd cartea lui 
Yoronca va găsi un nou comentator, în Ovid S. Crohmălniceanu, 
oare, în Literatura română intre cele două războaie mondiale, 
1]. situează Patmos printre izbînzile certe ale liricii poetului, 
scriind că. „după Ulise, Patmos e cel mai bun volum al lui Vo- 
ronca în limba română". Ca şi P. Constantinescu mai demult, 
Ovid Crohmălniceanu remarcă „momentele de beatitudine, cînd 
lumea îşi pierde terestritatea şi ia înfăţişarea purificată a visu- 
lui. Restul existenţei c un exil, descris mereu cu o adîn'că silă”... 
n acord, de asemenea, cu P. Constantinescu, dar şi cu G. Că- 
linescu, criticul subliniază faptul că: „în Petre Schlemihl şi 
Patmos, poezia lui Yoronca îşi dezbracă haina ei luxuriantă 
imagistică, mişeîndu-se goala, cu o admirabilă dezinvoltură li- 


rică. Dacă pasta culorilor păleşte, cum afirmă G. Călinescu, 


243 


în schimb muzica fluida, învăluitoare a versurilor ci.ştigă con- 
siderabil". 

La apariţia cărţii, Ilarie Voronca dăduse un interviu re- 
vistei Facla, din 22 noiembrie 1933, apărută sub semnătura 
G. R., în care rel'erindu-se la ecourile critice imediate, face 
această semnificativă confesiune : „In volumul acesta, ca şi în 
Petre Schlemihl, am fost acuzat că am dat imagini pentru ima- 
gini. Insă, chiar dacă am avut totdeauna predilecție pentru 
imagini, există în ce scriu ceva mai mult, o înțelegere umană; 
am avut o ureche atentă la ce se petrece. Literatura mea are 
un obiect umanitarist. E o lume închisă în imagini. O rupere 
de terestru, în Petre Schlemihl; o prevestire, perceperea unei 
lumi dincolo de simţurile noastre obişnuite. Eu cred că poetul 
e un „double vue", înzestrat cu un simț (al morţii, spre pildă) 
special ; cred că poetul e într-o perpetuă revelaţie pe care proza 
n-o aduce, ceva rezervat celor puţini”. întrebat despre „ambian- 


ţa modernistă actuală", poetul dă următorul răspuns, defini- 
toriu şi pentru evoluţia poeziei sale spre un modernism mo- 
derat) : „mişcarea modernistă nu mai e în aceeaşi perioadă de 


negație de la 1918. Nu se poate menţine în aceleaşi îngrădiri 
dogmatice. Am afirmat în 75 H.P că formulă va deveni ceea ce 
facem. Astfel că — prin continua primenire — cred într-un 
tradiţionalism modernist". 


DÎN PERIODICE 


p. 187 TRISTEŢI DE TOAMNA 


A apărut în Sburătorul literar, I, nr. 43, 20 octombrie 1922, 
p. 315. Este poezia de debut a lui Ilarie Voronca. 


p. 188—189 GARA DE PROVINCIE 


Publicată în Sburătorul literar, nr. 44, din 27 octombrie 1922, 
p. 340. 


p. 189—190 ELEGIE 


S-a tipărit în revista craioveană ŅNăzuința, I, nr. 7—8 (de- 
cembrie — ianuarie), 1923, p. 28. 


244 


p. ;90—191 CLOPOTE 


A fost publicată in Năzuinţa, I, nr. 9, februarie 1923, p. 10. 


p. 191—192 ODAI ALBE 


A apărut în ŅNăzuința, Il, nr. 3, septembrie 1923, p. 20. 


p. 192—193 BRODERII 


A fost tipărită în Năzuinţa, II, nr. 3, septembrie 1923, p. 21. 


p. 193 STROFA I, STROFA II 


S-au publicat în revista 75 H.P., nlimărul unic din octombrie 
h/24. 


p. 194 HIDROFIL 


A apărut în 75 H.P., octombrie 1924. 


p. 194—195 AAAAAA 


A apărut în 75 H.P., octombrie 1924. 


p. 395—196 SEMNALIZĂRI[I] 


S-a tipărit în Punct, nr. 3, din 6 decembrie 1924, p. 3. 


p. 196—197 SEMNALIZĂRI [II] 


Publicată în Punct, nr. 6—7, 3 ianuarie 1925, p. 7. 


P 1⁄7 SEMNALIZĂRI [m] 


A apărut în revista Contemporanul, IV, nr. 52, aprilie 1925, 
p.4. 


245 


p. 19 DISCURS PENTRU COMEMORAREA CÎINELUI SERA- 
FINA 


A apărut în revista unu, nr. 20, decembrie 1929. Poezia a 
fost scrisă pentru o pagină dedicată morţii cîinelui lui Ştefan 
Roii : gest de frondă, parodie a „omagiilor" oficiale, academice. 
Cu aceeaşi ocazie Ştefan Roii a publicat articolul-poem Viula 
romanţată a lui Serafina, iar Claude Sernet o „telegramă... 


Manuscrisul poemului se află în colecţia Saşa Pană. Titlul 
iniţial : „Sroje, tăiat cu o linie. Textul manuscris prezintă urmă- 
toarele variante : 


v. „Ce-nfăşurase <n urnă) fructul şi inima (-n tării) -n vii- 
tori" ; 
v. „Dar din tăcerea nouă (un braţ se va-ntări) te-ntorci de-a- 
tîtea ori”. 
p. 198—200 VIORILE DE FUM 
S-a tipărit în revista Vremea, nr. 318, din 17 decembrie 1933, 
p, 21. 
p. 200 ACEST RĂSUFLET 
A apărut în hebdomadarul Cuvîntul liber, nr. 22, din 
aprilie 1934, p. 7. 


p. 200—205 O FEMEIE, UN FULGER 


A apărut în Cuvîntul liber, nr. 22, din 7 aprilie 1934, p. 7. 


POSTUME 


PATRUSPREZECE SONETE 


Cele patrusprezece sonete au fost scrise în anii 1933—1934. 


Sînt ultimele poezii scrise de Ilarie Voronca în limba român t. 


246 


„Spre sfîr.şitul anului 1933 — îşi aminteşte Saşa Pană — cînd 
abia apăruse Patmos şi alte şase poeme, iar la Paris se culegea 
Ulise în\ traducerea lui Roger Vailland (Ulysse dans la cile}, 
Ilarie Voronca jmi destăinuia intenția de a trimite la tipar, 
in toamna viitoare, o carte — mai exact o plachetă — de so- 
vete. {.] Deci şi intenționata carte de soriete trebuia în acel 
moment să fie pe jumătate gata. [..] In toamna anului 1934, 
cîteva notițe prin ziare şi reviste prevesteau «evenimentul» [...]. 
Curînd după năpraznica-i moarte în plin elan creator [...], Co- 
lomba Voronca, tovarăşa-i de viață, mi-a încredințat, împreună 
cu alte manuscrise, documente şi fotografii, o cărticică caligra- 
fiată de poet, cuprinzînd patrusprezece sonete inedite"... 

Am citat din nota lui Saşa Pană, ce însoţeşte cinci dintre 
jce>te poeme, publicate în revista Viața românească, nr. 9, din 
J96â, pp. 3—5 ; este vorba de Sine/ele scurs în palmă, Tu sau 
cu sau orice, Un străin la poarta oraşului, Odăi visare, Alt ca- 
lendar. Celelalte nouă texte au apărut — oferite tot de Saşa 
Pană — în revista Astra, nr. l, ianuarie 1967, p. 11, grupate 
-aib titlul Ilarie Voronca, Sonete inedite, (Ilustre ziduri, Com- 
pa<<u-acestei apei, Mai nevăzut obrazul, Pasăre eşti, sau flaut. 
Temnița e, sau cîntecul de fum c.... Sufletul florii care-a fost 
nici, Dincolo de noi, Fuga poetului. Scoica de. pămînt). 

Din acest ciclu, un sonet n(u este totuşi absolut inedit : cel 
intitulat Alt calendar fusese publicat deja în Adevărul literar 
şi artistic, XII, nr. 700, din 5 mai 1934. 


In ce priveşte manuscrisul poemelor, Saşa Pană mențio- 
nează în ediția sa de Poeme alese din Ilarie Voronca, voi. I, 
Bucureşti, Ed. Minerva, p. 203 : „Manuscrisul acestei cărți, încă 
netipărită, se află la Muzeul literaturii române (Bucureşti)". La 
solicitările noastre, numita instituție a răspuns că manuscrisul 
în cauză nu s-ar afla totuşi în colecțiile sale... In această situa- 
ție, am recurs la dactilograma cu titlul Sonete inedite, exis- 
tentă în arhiva Saşa Pană, după care reproducem poemele. 

în ediția de Poeme alese din 1972 au fost tipărite urmă- 
toarele texte : /Ilustre ziduri], Sîngele scurs în palmă, Tu sau eu. 
Sau orice, Alt calendar, Un. străin la poarta oraşului, Odăi vi- 
date. Celelalte poeme se publică acum pentru prima oară în 
volum. 


Aşa cum nota şi Saşa Pană, cîteva din publicațiile vremii 
au anunțat pregătirea volumului pentru tipar. Astfel, în Vremea, 
din 22 iulie 1934, se putea citi: „Prolificul poet al modernismului 
român, Ilarie Voronca, ne va face surpriza, de astă dată, a unui 


volum de sonete. Cum totdeauna acestui cîntâreţ fecund i s-a 


247 


reproşat că e discontinuu, eliptic şi pletoric, credem că forma 
fixă care e sonetul îi va da disciplina cerută cu atîta insi-.t<m- 
ță de criticii noştri. Poate acum Ilarie Yoronca să dea volumul 
său definitiv, ajuns la maturitatea creaţiei lui". O notă dai 
Credinţa, 1 octombrie 1934, avea în vedere acelaşi eveniment . 
„Ilarie Voronca anunţă pentru toamnă un volum de sonete. 
Aşadar, de la imagism şi absolută libertate lirică, la rigorile 
medievale ale sonetului. Urăm succes volumului şi nu avem 
voie să ne îndoim nici o clipă că d. Ilarie Yoronca va şti sa 
suporte olimpic torturile celor paisprezece versuri danteşti”. 

O primă (şi ultimă, pînă acum) caracterizare a acestor so- 
nete se face în nota redacțională, nesemnatâ, ce însoţeşte gru- 
pajul din revista Astra, nr. 1, 1907: „[llarie Yoronca] îşi M:.- 
prinde bineînţeles pasionaţii în postura de sonetist, chiar dacă 
sonetele lui cam ignoră exigenţele clasice ale genului. Dar noi 
am spune că la fel de puternic surprind : frecvenţa frazei elip- 
tice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un toren- 
țial şi expansiv ca dînsul) aproape ostentativa, recursul (m->.,- 
nuit şi totuşi dificil de escamotat) la o poetică oarecum bărbi»!.'., 
oarecum hermetică, — trăsături cu totul singulare în restul 
operei lui." 

E de observat totuşi că, în etapa „integralistă", poetul se 
exersase în sensul concentrării expresiei, iar în ciclul Patmos, 
cîte un... sonet deschide şi încheie desfăşurarea viziunii. 


CUPRINS 


POEZII 


DIN VOLUME 


INVITAȚIE LA BAL (1931) 


Invitaţie la bal 
Almanah 

Pn.eu 

Pian. 

Punct 

Oval 

Cloroform 

Profil într-o lacrimă 
Concluziuni 

Sfirşit. 


INCANTAȚII (1931) 


I (Izvorul acesta felin] 

li. [Cu lebezi înserezi] 

III. [Un braţ alunecă] 

IV. [Cu orgele de păsărij. 

V. [Din lacrimă vocala]. 

VI. [Vei spune : seara îşi face loc] 


VAII. [Cînd şoapta suferă] 

Y!il. [Cu primăvara înşurubată în foi] 
IX. [In diamant tăcerea]. 

X. [Respirația păstrată] 

XI. [Cu inimile albe]. 


249 


21 
22 
24 
2fi 
28 


3G 


40 
50 
60 
TI 
77 


PETRE SCHLEMIHL (1932) 


I. La o oră incertă 

II. Fără să fiu trist 

III. Pe deasupra dosarelor 
IV. Un semn al lui octombrie 
V. Nici o amintire întunecată 
VI. Am privit amurgul în ochi 
VII. Hemoragie, ascensiune 
VIII. Un obraz apare în mine 
IX. Să întîrzii la acest profil 
X. Numele tău: Colomba 
XI. O tulpină bate la uşă 
XII. Toţi aceşti oameni 
XIII. De ce îi goneşti cu bice ? 
XIV. Ciubotele de şapte posti 
XV. Capul legat de soare 
XVI. Cuvinte esenţiale 

XVII. Faţă în față 

XVIII. O fantomă de mîine 
XIX. Cloşca fermecată 

XX. S-au întors cîteva oraşe 
XXI. Schutzhaus 

XXII. Mulţime, tu 

XXIII. începutul lumii 

XXIV. Totuşi, un regret 
XXV.Ai şovăit lîngă 

XX VI. Alte păreri de rău 
XXVII. Mai departe 

XX VIII. Fanfara podgoriilor 
XXIX. Un bun rămas o iertare 


PATMOS SI ALTE ŞASE POEME (1933) 


Patmos 


I. Hotarul de fum 

II. întîia apariţie 

III. Pregătiri de plecare 
IV. Leagănul de zăpadă 
V. Veşti în oraşe 


VI. De ce atîtea priviri ? 


250 


121 
121 
126 
127 
127 
129 


Bună-ziua urcă limpede 
I!I. Cartierele noi 
IX Marele plugar al solitudinii 
Oraşul fără nume 
An Păsări smulse cu rădăcinile 
XII. Lui Roger Vailland 
XIII. Minunata călătorie 
XIV. Tristeţea unanimă 
X\. Eu sunt acel fără odihnă 
X\ I. Popoi'ul nălucă 
XVII. Colomba 
XVIII. Au fost oameni? 
XIX. Somnambulul 
XX. Cu insula nălucă 
XXI. Ultima uşă a vorbelor 
XXII. Un vechi calendar 
XXIII. Lui Geo Bogza 
XXIV. Temniţa de fum 


Şase poeme 


Un vultur în piept 
Lanterna magică 

L deltele călătoriei 
Sîngele din lampă 
Cheile poemului 
Aceste mîini 


DIN PERIODICE 


Tristeți de toamnă 
Gară de provincie 
Elegie 

Clopote 

Odăi albe 
Broderii 

Strofa I 


Strofa II 
liidrofil 
AAAAAA 
Semnalizări [I] 


Semnalizări [H] 


251 


Semnalizări [M] i A 
Discurs pentru comemorarea câinelui Serafina 
Viorile de fum 
Acest răsuflet 


O femeie, un fulger 


POSTUME 


PATRUSPREZECE SONETE (1934) 


fllustre ziduri] 
(Compasu-acestei ape]. 
Sîngele scurs în palmă 
Tu sau eu, sau orice 
Dincolo de noi 

Alt calendar 

Fuga poetului 

Scoica de pămînt 

Un străin la poarta oraşului 
Odăi visate. 

[Mai nevăzut obrazul...] 
Pasăre eşti...] i 


[ 
[Temniţă e sau cîntecul de fum] 
[Sufletul florii...] 


ADDENDA 


TRADUCERI 


JtTLES SUPERVIELLE 


Norul 
El singur 
Clinele. 


GEOEGE ADAM 


Ea început era fluviul 


Pentru sfîrşit 


252 


197 
198 
„198 
200 
200 


205 
205 
206 
207 
207 
208 
208 
209 
209 
210 
211 
211 
212 


212 


217 
213 
218 


218 
218 


ROGER YAILLANI) 
Armie 


r.DMOKi) VANDFJ!CAMI:N 


împărțirea somnului. 
Din ..Odă ţăranilor”. 


Note şi comentarii 


220 


221 
222 


223 


Lector : CONSTANTIN MOHANU 
Tehnoredactor : VASILK C'IUCA 


lîun de tipar 1.1V.1993. Coli tipar IG 


Tiparul executat sub c-cia nr. 271 la 
Societatea Comercială - Editura şi imprimerie 
„l'orto — Franco" S.A. Galaţi 
B-dul George Coşbuc nr. 23 A 
România