SANDU-ALDEA, DRUM (1904) ocr_pypdf2

G. SANDU 


(ar 


DRUM 
POPAS 


NOTE DE DRUM. — SCHIȚE 


ACADEMIEI» 
ROMÂNE 


BUCUREŞTI 


66 Institut de Arte 


„Minerva Grafice şi Editură 
1904 


Editura Institutului de Arte Grafice ,„,„Minerva'“ 


Bucureşti. — 6, Strada Regală, 6 (Hotel Union) 
Aa 
TQS 


REPRODUCEREA INTERZISĂ 


NOTE DE DRUM 


s a ar Afiesi aTa a 
$ : 


La graniţă 


FIN) e las cu bine ţara mea iubită, te las 
A j cu bine! 

= De pe culmea munților tăi în- 
cărunțiți ascult înc'odată freamătul brazilor 
tăi voinici ce-au împletit cîntece de leagăn 
pentru norodul romînesc. 

Mi-e sufletul plin de podoabele tale: 
munți unaşi ce staii de vorbă cu cerul; 
ape, sburdalnice printre stînci, dar liniștite 
în cîmpie, liniștite şi adinci ca sufletul tă- 
ranului ; dealuri încărcate de pomi ninşi de 
foare; şesuri nemărginite ca marea, on- 
duindu'şi holdele 'n adierea înviorătoare și 
n ciripitul ciocîrliilor ; potecuţe prin păduri, 
tăinuite ca o poveste de dragoste; crînguri 
cu suspine de pnvighetori; lunci cu tămi- 


i 
at 
ăi 


„N 
~r 


ki 


8 C. SANDU 


oară ameţitoare și Dunărea, «apă vioară» 
cu povești mai bătrîne ca neamul nostru. 

Ascult încă odată doina noastră dumne- 
zeească, revărsată dintr'un caval cine ştie 
din ce văgăună de munte; o ascult cu tot 
sufletul, căci ea-i cîntec de leagăn, şuer de 
haiduc şi 'mbărbătare în vremi de pirjolre. 

Pornesc să toegesc drum îndepărtat prin 
țări streine și cu smerenie sărut pămîntul 
tău 1ubit, învăluind în sufletul mei icoana 
ta mîndră. 

Te las cu bine !... 


Prin Ardeal 


«Vitejii se aşează 

«Pe lîng'un mare foc 
«Şi lancul ospătează 
«Cu dînşii la un loc.» 


rdealul ! 
Ardealul înflăcărat şi 'nsîngerat, 
e “o bucăţică ruptă din inima noastră, 
pămînt frămîntat în sînge şi 'n lacrămi, cuib 
de inimi oţelte 'n necazuri. 

Cucernic răscolesc cenuşa vremilor apuse 
ȘI "mi simt sufletul înfiorat de visul sfint 
al măririi norodului romînesc. 

„. Un vînt a suflat peste Ardeal, şi în- 
genunchaţii de ieri s'au ridicat năprasnici 
azi, scuturîndu'şi pletele, zîngănindu'şi ar- 
mele. | 

Un vînt a suflat peste Ardeal, și munții 
Şi-au trezit codrii, şi codrii clocotesc în- 
fiorați. 


10 C. SANDU 


Din munții Abrudului Moţii posomoriți 
se năpustesc pe potecuţele 'ntortochiate, ca 
o furtună ce răstoarnă pămîntul. 

Flhntele ruginite par'c'aă fost de cînd lu- 
mea pe umerii voinicilor şi măciucile «de 
trei coți» par'c'au crescut în mîinile lor. 


Sau risipit noni de fum și apele s'aii 
hmpezit de singe, dar visul Romînilor nu 
sa 'mplinit nici acum. 

Umbra lui lancu pribegeşte prin satele 
romineşti şı sufletul lui îndurerat plinge 
'ntr'un fluer ciobănesc. 


«Ah! De-am putea redobindi 
«Şi cîte-avem perdute 

«Atunci ce inimi n'ar vorbi? 
«Ce guri ar mai sta mute?» 


Prin Tirol 


ntru ?n ţinutul fermecător al Tirolului. 
Bufnind mînios, trenul se năpusteşte 
la vale, strîns între două şiruri de munți 

ce staă să spargă cerul. 

Un piriiaş limpede, cu unde verzui, se 
tine pe de marginea liniei şi cîntă poveşti 
din Tirol. 

Ţară fermecată, revărsată pe înălțimi spre 
a fi mai aproape de Dumnezeă, Tirolul, 
văzut din goana trenului, își ascunde fru- 
musețile lui minunate; dar o potecuţă şer- 
puitoare printre brazi, un ochii de poiană 
luminoasă înseninînd din fugă, stînci ame- 
nințătoare, umbra dulce a pădurilor, un lac 
limpede şi senin ca un suflet nevinovat, 
toate acestea par'că te-ar chema, ar voi să 
te reție. 


12 C. SANDU 


ȘI trenul fuge mere, speriind liniştea 
văilor, împînzind poalele pădurii cu o per- 
dea de fum alburiă, deschizindu'şi drum 
printre stînci, băgiîndu-se afund prin tune- 
luri şi răsărind apoi mai înfierbintat, go- 
nind la vale cu piriiașul verzui alături de el. 


«Fahr wohl, fahr wohl, fahr ewig wohl 
«Du schöner Knabe aus Tyrol!» 


In compartimentul mei sunt doï Tiroleji 
ce fumează din pipe lungi cît zilele de post 
șI în vorba acestor oameni e ceva din li- 
niştea ținutului, povestea simplă a oameni- 
lor ce trăesc în mijlocul unei naturi fru- 
moase, a muntenilor cu inima în tot-d'a-una 
deschisă, în tot de-auna cu o frîntură de 
cîntec pe buze, povestea eroilor ce trăesc 
în sufletele şi țiterele Tirolului. 

Dragostea 'Tirolezului e curată, luminoasă 
șI inima lui întreagă-i ascunsă 'ntrun tran- 
dafir ce ’l dă iubitei: 


«Schenkt man sich Rosen în Tyrol, 

« Weiss mann was das bedeuten soll? 
«Mann giebt die Rosen nicht allein, 
«Mann giebt sich selber, selber drein». 


In Berlin 


« Berlin, Berlin, du grosses Jam- 
merthal». 


(Heine, «Gedichte aus 
dem Nachlass») 


ahnhof Friedrichsirasse ! 
| _ Scobor treptele vagonuluï și mă 
'nvîrtesc să văd pe unde-i eşirea. 

Pasageni trec grăbiţi pe lingă mine, ha- 
mali fug cu bagajele, mașina flueră şi tre- 
nul porneşte mai departe, iar hala rămîne 
'nvăluită întrun văl gros de fum ce se ri- 
dică şerpuind spre coperişul de sticlă. 

Furat de şuvoiul de lume, mă pomenesc 
în stradă. 

Un vînt rece şi umed suflă mînios, spul- 
berînd, învîrtejind foile teilor bătrîni de pe 
aleia « Unter den Linden». 

O femee bătrînă din popor îmi oferă cu- 
toare de chibrituri şi 'n vocea ei slabă și 


14 C. SANDU 


sfioasă observi rugămintea plingătoare a 
cerşetoarii. 

Cerşetoritul îmbracă aci o altă formă, dar 
rămîne în fond acelaş trist simptom. 

Sus aur, jos noroi; sus, căldura aromită 
a traiului dus în bielșug şi 'n deşărtăciuni; 
Jos, sărăcia întunecată şi amară, pîine 'mu- 
iată 'n lacrămi. 

Berlinul are palate mari, străzi largi şi 
drepte, dar înfățișarea lui nu e ademeni- 
toare; ceva mohorit, ceva unfreundlich se 
desprinde din tot ce zăresc. 

Trec prin Brandeburgerthor şi ajung în 
fața unui palat unde era o adunătură de lume. 

Mă furişez prin mulțime şi trag cu urechia: 

— Der Kaiser! 

In minutul următor iubitul Imperator-Rez 
al Prussacilor se iveşte ’n trăsură deschisă. 

Sergenții de stradă fac front şi salută, 
lumea se descoperă, iar Kasser-ul trece mîn- 
dru, rece, pozînd, schițînd din fugă un răs- 
puns la salutul gloatei. 


€ 


Marea Nordului 


«Mir war als hori” ich verschollne Sagen 
«Uralte, liebliche Märchen». 
(Heine, Nordsee, 
Abenddäimmerung) 


in vîrful farului de la Horumer îmi 
pierd privirea pe întinsul apelor 
liniştite ale Măni Nordului. 

E o zi caldă de toamnă, o zi care a 
'mprumutat ceva din măreția și seninul 
sfînt al unei sărbători, ceva din mîngiierea 
unei mame iubite, ceva din desmierdarea 
unei femei frumoase. 

Un nor mai alb ca spuma laptelui, trudit 
de pribegie prin văzduh, se topeşte n al- 
bastrul înălțimilor, pe cînd marea visează 
liniştită, sprijinind la horizont bolțile cereşti. 

La vre-o cîți-va kilometri 'n largul mării, o 
insulă şi "n insulă un sat cu o bisericuţă albă, 
strălucitoare în razele soarelui tomnatec. 
| 


16 C. SANDU 


Nişte familii de pescari s'au lăsat pe 
vremuri acolo, durînd cu timpul un sat, 
dar marea — luptind cu pămîntul — rupe 
și înghite încet-încet coprinsul ostrovului. 

A trimis stăpînirea înştiinţare că pes- 
carli ce vor să-şi caute aiurea îndestularea 
vieții, primesc ajutoare de drum și despă- 
gubiri, dar nici unul nu sa clhntit, căci 
toți sunt fermecați de poesia sălbatecă a 
mării. | 

Marea le-a cîntat cîntece de leagăn în 
copilărie, marea le-a purtat refrenunile de 
dor ale tinereții, marea 'i-a legănat ca pes- 
cari, ea le va cînta și veşnica pomenire. 

Ei au văzuto aci blindă, liniştită în mă- 
rrea eï înălțătoare, surizînd în mii de vă- 
lurele argintii ce susură poveşti de dra- 
goste; aci înfuniată, sălbătăcită, gemînd, 
mugind, urlind de furie şi ridicînd la po- 
runca vîntunilor ne 'nduplecate oştiri de 
valuri înspumate, munți de apă mtunecată, 
rostogolindu-se ca niște balauri ce 'mproşcă 
văzduhul cu bale de mînie şi isbesc dur- 
duitori în malurile ostrovului spre a'şi des- 
chide porțile tărimului omenesc. 


MAREA NORDULUI 17 


Dar furtunile trec, urgia se potoleşte şi 
marea se linişteşte iarăşi, închizîndu-şi în 
adîncuri toate grijile, toate comorile de cari 
ne vorbesc basmele înflorite şi surizîna mai 
frumoasă, mai fermecătoare, ca o regină ce 
ascunde în cea mai nepătrunsă cută a sufle- 
tului, odorul ce-i turbură viața ei de femee... 

Soarele se 'găteşte de sfințit, împînzind 
pe alocuri fața măni.cu văluri de purpură. 
Uriaşul ochii înflăcărat sărută luciul apei 
și alunecă, în adîncuri liniștite, uşor-uşor 
ca un suspin de fecioară. 

O oaste de nori într'auriți la poale se 
strînge 'n Apusul însîngerat ca o droae 
de curtezani în urma unui împărat. 

Sub vălul fin, brumănă al Amurgului, 
marea se împreună cu cerul mai aproape, 
tot mai aproape. 

Ciţi-va pescăruși se leagănă 'n văzduh 
cu mişcări mlădioase ca valurile mării. 

Din spre ostrov o corabie se desluşeşte 
venind spre țărm, uşoară ca un sol de dor, 
liniștită ca un vis de copil fericit... 


Spre Paris 


ă deştept şi deschid fereastra va- 
gonului. 

Secera lunii s'a săltat ca de-o 
suliță pe cer. Perdele de aburi mătură ma- 
lunle unui rîù somnoros, plutesc de-asupra 
apei ca un nor de scamă şi pier în urmă. 

.„. Imprejurimile Panisului se desluşesc 
din fuga trenului, sub vălul străveziu al 
crepusculului. 

Un nor de lumină se 1veşte de odată 
șI norul acesta se luminează din ce în ce 
mai mult: Parisul. 

Mule de becuri luminoase par făchi de 
veghie întrun templu uriaş. 

Parisul, Parisul sgomotos, luxos, frivol, 
furtunatec, doarme liniştit în dimineața asta 
friguroasă. 


SPRE PARIS 19 


— Paris! Tout le monde descend ! 

Imi las giamantanul la deposit, îmi aprind 
o țigară şi pornesc să daŭ de-un frate de 
cruce, răslețit de vre-o doi ani prin acest 
Paris dorit de toată lumea. 


lu Paris 


| \ ocotați pe imperiala unui omnibus, 
ma dăm o raită prin oraşul Luteţiei. 
S7 Văd din fugă Notre-Dame-de- 
Paris, un uriaş bloc de piatră lucrată 'n dan- 
telă măiastră; bulevarde şi avenue ce sfi- 
dează spațiul; podul Alexandru III, un mi- 
nunat arc strălucind de lumină la cele două 
capete, turnul Eiffel, acest far năprasnic 
răsărit din mijlocul valurilor Parisului, și 
cupola într'aurită a Invalzilor unde-i ce- 
nuşa războinicului Bonaparte. Am înnemerit 
chiar în ziua de Mi-Careme şi Parisul a 
început a "şi revărsa valurile de lume. 

Ca un fluvii uriaş mulțimea năpădeşte 
străzile, înnaintează greoae şi mersul eï 
încetinel dă prilej de bătae cu confetti. 
Copii drăgălaşi, cu pumnul plin de con- 


IN PARIS 21 


fetti, pîndesc cîte-o copilă spre a-r-le-arunca 
'n obraji. 

Și cu ce bucurie se 'ncinge lupta între 
aceste păpuşi însuflețite ! 

Confettile sboară ca nişte fluturi minu- 
nați, 1sbesc în faţă, s'aştern pe haine, ning 
pe pălăni, se furişează printre buclele de 
păr, prin sîn, prin gură, dar copiii nu se 
mai gîndesc la nimica: asvirle cu ochii 
'nchişi şi rîd din toată inima. 

Unul, mai sfios, sa oprit în fața unei 
copilţe şi se uită întrebător la mama lui. 

— Jetten, Jetten donc! 

Si lupta se întinde, coprinde tineretul, fură 
pe toată lumea. E o 'nvălmăşală, o goană, 
un viscol de confetti din care ese un praf 
foarte fin, ce gidilă nasul şi irită ochii. 

Pe jos s'aşterne troenaş de confetti şi 
negustorii răguşesc, stngînd : 

— Qui mas pas son kilo? 

E risipă de confetti, sunt vorbe de spirit, 
glume la tot pasul. 

Un Franţuz îşi ține copilaşul pe umeri 
şi înnaintează, strigînd : 


22 ÎN PARIS 

— Aftenthion, sil vous plaît! Attention 
à ma voiture ! 

Un altul, gras de nul mai încape pielea, 
îşi face loc prin mulţime, imitînd strigătul 
negustorilor de butoae : 

— Tonneaux, tonneaux! 

— Sauvez-vous, il vous écrase celui-là. 
Sacré tonneaux, va ! 

Ferestrele caselor sunt negre de lume. 

Serpentine trimise din etajele de sus, 
tremură în aer, se prind de pomi şi-i împo- 
dobesc ca ?ntr'o poveste minunată. 

De la fereastră o copilţă scutură din- 
tro dată un pachet întreg de confetti şi 
se uită drăgălașă la discurile de hirtie ce 
curg, curg ca o zăpadă colorată. 

La o răspîntie de stradă, trei musicanți 
cîntă o romanţă şi lumea strînsă 'n jurul 
lor : lucrători, lucrătoare, bone, bucătărese, 
soldaţi, guvernante, studenţi — cîntă la un 
loc, veselă, furată de un refren fermecător. 

În văzduh sunt cîntece, hohote de ris, 
pulbere de inimi fericite. 

Un monom de studenți despică mulțimea 
cu comanda: place! place! 


C. SANDU 23 


O biată trăsură de piață, rătăcită cine 
ştie cum prin lume, e luată cu asalt deo 
ciată de tineri : trei 1 sau atîrnat de arcu- 
rile de dinapoi, unul joacă de asupra cu- 
peului un cancan afurisit, doi sai luat de 
sit cu birjarul... 


„„Tirziu ne "'ntoarcem la culcare. 

Sena curge liniștită, rostogolindu'şi spre 
mare apele ei turburi pe a căror față fe- 
linarele roșii aruncă urmă de sînge. 

„De la fereastra mansardei tot mai aud 
sgomotul confus şi ne 'ntrerupt al Parisului 
amețit de o zi de sărbătoare. 


Aniversare 


zi sa împlinit anul de cînd m'am 

despărțit de fecioara ce m'a făcut 

să trăesc cele mai fermecătoare 
clipe din viaţa mea de pină acum. 

Stau la gura sobei şi trăesc în gînd po- 
vestea aceasta tăinuită, simt din noŭ fiorul 
sfint al dragostei ce mi-a luminat sufletul 
și mă pierd iarăşi în adincul dorului ce 
mi-a legănat ființa în visuri primăvăratece. 

Cît de luminoase'mi răsar în amintire cli- 
pele acelea neuitate ale despărțirii ! 

... Sau trecut trandafirii, aŭ plecat rîn- 
dunelele, s'au dus amurgurile de vară în- 
muiate'n mirezme-ameţitoare şi legănate’n 
cîntecele de dor ale tineretului. 

Pădurea picură frunze auni ce cad tre- 
murătoare ca scuturate de friguri, iar cîmpul 


ANIVERSARE 25 


se 'ntinde nemărginit, mohorit, ruginii, de 
o tristeță nespus de dureroasă. 

Perdele subțiri de ceață rătăcesc pe vale, 
şterg; poalele dealurilor şi tremură'n văzduh 
ca un văl fermecat. 

Acum, cînd mă despart de locurile-acestea, 
mi se pare că ceva din sufletul mei rămîne 
pe aici. 

Îmi pregătesc cufărul și am senzaţia du- 
reroasă a unui om ce petrece la mormînt 
un frate de cruce. Aştept ceva — nici eu 
nu știi ce— şi aşteptarea aceasta îmi în- 
cordează chinuitor ființa întreagă —- cel mai 
mic sgomot mă sgudue ca un curent elec- 
tric. Cu fie-ce carte, cu fie-care lucru ce 
aşez în cufăr parc'arunc o mînă de pămînt 
pe sicriul unui mort iubit. 

Găsesc într'o carte un buchet de clo- 
poţei ce mi-l dăruise ea. Mă uit lung la 
aceste sărmane flori uscate, în cari tremură 
și azi zimbetul ce-i flutura pe buze în mo- 
mentul în care mi l-a dat și privirea eï 
caldă, luminoasă, fermecătoare ca o rază 
de soare, furşată printre perdele, într'un 
amurg; de sărbătoare. 


26 C. SANDU 


ȘI cum stai aşa cu florile 'n mînă, ușa 
se deschide încet, pe nesimţite, ca la atin- 
gerea unei vedenii şi două brațe de fecioară 
mă cuprind pe după git: 

— Atunci ne despărțim pentru tot-dea- 
una 2... 

Ca 'n văpaa frigurilor, trupşorul ei, fra- 
ged și mlădios ca valul inării, îmi tremură 
la piept şi ochii eï înrouraţi de lacrămi mă 
pătrund pînă 'n adincul sufletului. 

O clipă mi s'a făcut negru 'naintea ochilor 
ca 'n virtejul unei căderi ameţitoare în 
adîncul unei prăpăstii întunecate şi după 
această clipă de absolută inconştiență, o 
jale ne mai pomenită mă cuprinde, îmi 
înneacă sufletul, îmi doboară ființa. 

Îmi plec capul pe umărul ei şi isbucnesc 
în hohote de plins ca un copil. Acum, 
cînd despărțirea aceasta îmi rupe, îmi pus- 
tieşte, îmi întunecă sufletul, nu pot pricepe 
cum am putut trăi fără ea atît timp, cum 
aş putea trăi fără ea de-aci încolo. O durere 
mă 'ncearcă prin inimă șimi simt puterile 
sfirşindu-se cu fie-ce clipită... 

„. Ne despărțim din încleştarea desnă- 


ANIVERSARE 27 


dăjduită a brațelor, uşor, cu sfială, par'c'am 
fi pansat o rană pe care ne temem să no 
atingem. Plutind spre uşă maï uşoară ca 
o umbră de nor, îmi trimite cu amîndouă 
mîinile ultimul sărut : 

-— O, dragul mei, dragul mei, te vor 
iubi mereii, mereu ! 

Atîta lumină-i joacă 'n ochi şi-atita cre- 
dinţă tremură'n glasul ei înmuiat de lacrămi, 
în cît cuvintele acestea mă 'nfioară ca o 
armonie dumnezeiască. 

A pierit... 

Am ca 'n vis conştiinţa vagă că de acum 
mi-am îngropat tinerețea, și par'c'aştept 
osînda ce trebue so fac pentru clipele 
cereşti ce mi-a fermecat și rănit sufletul. 

Mă desmetecesc în drumul spre gară. 
Aş vrea s'o mai văd odată, aş da viața 
mea întreagă numai să-i mai fac un semn 
cît de mic, să-i schițez întrun gest din 
goana trăsuri toată patima ce'mi arde su- 
fetul. 

O ploaie măruntă stropeşte nisipul şo- 
selei și o gură de vînt tomnatec spulberă 
cînd şi cînd frunze uscate. 


25 C. SANDU 


Sărut îndelung; buchetul de clopoței, pul- 
bere din sufletele noastre 'ndurerate şi la 
cotul șoselei îmi întorc instinctiv privirea 
spre cărărușa ce se deslușeşte printre co- 
paci: o fluturătură de batistă licăreşte și 
se stinge după un tufiș, cît ai clipi din ochi. 

ȘI acum, în vreme ce Parisul urlă de 
valurile atitor vieţi, eŭ stau singurel la gura 
sobei şi sufletul meu cîntă poema negrăit 
de dulce a iubirii ce ne apropie de Dum- 
nezeu. 

Cum se condensează une-ori simțirea 
noastră şi cîtă lumină capătă un semn făcut 
din fugă în ciasul despărțirii !.. 


Un Crăciun 


Vrăciunul Franţujlor. 
ma O lumină gălbue se strecoară prin 


G/caţa ce împinzeşte văzduhul, mo- 
horînd liniştea acestei dimineţi de sărbă- 
toare. 

Ai crede că Parisul doarme, strejuit de 
acest soare trist al zilelor ceţoase ce mi- 
jeşte 'n văzduh ca o lună plină. Platani 
desfrunziţi ai bulevardelor își tremură prin- 
tre crăci rodunle de peste vară ca nişte 
canafi. 

La o fereastră, o copiliță îşi desmeardă 
păpuşa ce i-a adus-o astă noapte micul 
Isus. 

O ceată de tineri se întorc de la reve- 
illon, împodobiţi cu crenguțe de visc și 
batjocorind întrun amestec de voci răgu- 


30 C. SANDU 


şite, falşe, refrenul ungi romanțe de ma- 
hala. l 

Pe la răspîntii şi în piețe căişori, lea- 
găne, panorame; iar pe trotoarele bule- 
vardelor barăci ca la bilci: jucării, prăji- 
turi, cărți postale ilustrate, afişe mai mult 
sau mai puțin artistice, loteni, fotografii 
la iuțeală, tipografi. de cărți de vizită, sca- 
matori, trageri la țintă, etc. 

ȘI "n năuntrul acestor «magazine» cîte 
un Algerian (din Montmartre) trage alene 
din lulea, în aşteptarea muşterulor. 

Crăciunul Franţujillor mă face să mă 
gîndesc la sărbătonle noastre şi gîndul 
meu sboară pe malul Dunăni albastre, co- 
lindă pe şesunle albe de zăpadă, pnbe- 
geşte prin pădunle bătrîne, misterioase ale 
munților noştri iubiți, leagănul sufletului 
romînesc oropsit. 


După amiazi. 

La Paris vremea-i caprițioasă ca o fe- 
meie alintată. 

Ciaţa s'a risipit, cerul sa limpezit şi 


UN CRĂCIUN 31 


soarele suride din înălțimile albastre în 
toată strălucirea unei zile. de primăvară. 

Razele lui pătrund în suflet şi o tainică 
chemare la viaţă învioară, desmiardă, în- 
fioară finta. 

Parisul s'a deşteptat, Parisul sgiomotos, 
uşuratec, iubitor de spectacole gratuite. 
Lumea se împrăştie pe străzi, veselă, vi- 
oale, gătită ca de sărbătoare, furată de o 
neînfrintă pornire de a suride, de a fre- 
dona, de a petrece. 

Lucrători, studenţi, funcționari, soldați, 
mai fie-care cu drăguţa la braţ, şi mai fie-ce 
femeie are în piept un buchet de violete. 

Trec veseli, fermecați de multumirea de 
a trăi, de a se simți alături unul de altul, 
de a se privi în ochi, de a-şi suride. 

Fie-care pereche îşi are povestea ei. Aŭ 
venit ca flutuni la lumina orbitoare a Pa- 
risului, s'au întîlnit la vre-un 14 Iulie saă 
în vre-un parc, aŭ legat vorbă, sau plăcut, 
au alergat vara prin împrejurimile Pari- 
sului, şi Sai uitat o dată mai mult în 
vre-un tufiş ascuns în umbra pădurii. 

ȘI azi — la o zi mare — se întîlnesc, cu 


32 €. SANDU 
surisul pe buze, cu dorințe în ochi, cu su- 
fetul înfiorat de tinereţe, încîntaţi că pot 
trece împreună aceste cîte-va ceasuri de 
plăcere,rupte din sbuciumul vieții parisiene. 

In virtejul acesta de lume ce sărbăto- 
rește pe străzi, fie-care pereche îşi are 
partea ei de fericire, fie-care îşi cîntă la 
urechi melodia vorbită a dragostei. 

ȘI te coprinde o dorință adîncă de a te 
amesteca printre eï, de a-ți încălzi sufletul 
la fericirea lor, de a te împărtăşi cu far- 
mecul nedefinit, ce pluteşte în aer ca o 
degajare misterioasă a fluidului vieții. 

Urmez şuvoiul acesta de lume sgomo- 
toasă, mă las furat de veselia ce ride pe 
feţele tinerelor lucrătoare, cochete în sim- 
plitatea toaletelor, înviorate de soare, de 
glume, de umblet, ciripitoare ca nişte cio- 
cîrlii într'o dimineață frumoasă de Mai. 

Dar pe cît de dulce mă îmbată roiunle 
acestea de tineri amorezaţi, cari se lea- 
sănă în visurile inimilor lor, pe atit de 
neplăcut mă loveşte în suflet vederea altor 
femei ce trec din cînd în cînd pe lingă 
mine, împopoţonate, fardate, cu un foşnet 


UN CRĂCIUN 33 


de rochii exagerat, de braţ cu indivizi în- 
fumuraţi, vestejiţi de orgii, gătiți ca scoşi 
din cutie, cu aere obrasnice, cu mutre ce 
te provoacă să le pălmueşti. 

Parisul acesta rafinat, frivol, delicios, 
atrage ca o vultoare uriaşă sufletele stre- 
ine, avuturi, energii neoţelite, şi în vîrtejul 
lui, cei cu o personalitate se ridică, se 
luminează; secăturile își topesc avutul, îşi 
schimonosesc, îşi terfelesc, îşi pulverizează 
sufletele şi rămîn ca nişte rămăşiţe de co- 
rabie naufragiată, purtaţi în oceanul învă- 
lurat al vieții, fără nici o dorinţă, fără nici 
o voinţă, fără umbră de ideal, fără curajul 
de a muri. 


* 
x xX 


Se înserează. Plouă de toarnă cu gă- 
leata. Lumea fuge prin cafenele, prin be- 
rării, ia tramvaele cu asalt. 

Trotoarele spălate aŭ în lumina becu- 
rilor tremurătoare resfrîngerï nelămurite, ca 
nişte cioburi de oglindă cu dosul aproa pe 
șters. 

Intr'un colţ de stradă, un moşneag; înco- 


3 


34 C. SANDU 


cirjat mai chinueşte într'o flaşnetă hodo- 
rogită celebrul marş Sambre-et- Meuse. 

ȘI nimeni nu se opreşte, nimeni nu-l 
milueşte cu un ban... 


In atelier 


CX unt în atelierul unui pictor romiîn. 
)) Prin ferestrele 'nalte se revarsă 
un potop de lumină veselă, sărbă- 
torită în ciripiturile necurmate ale păsă- 
relelor. 

Pe o polcioară, un ciaslov bisericesc, o 
cădelniță afumată, un fluer mocănesc în- 
condeiat în crestături migăloase, o păreche 
de paftale, o frîntură de colan şi-o iconiță 
n lemn de palten, întunecată; aproape 
ştearsă. 

Intre cartoane o colecție minunată de 
schițe de desenuri după obiecte de artă, 
lucrate de ciobanii și țărânii din Gorj, copii 
după podoabele şi înfloriturele ce dorm în 
liniştea mănăstirilor. Și toate aceste rămă- 
șițe, învăluite 'ntr'un aer de bătrineţe, vor- 


36 C. SANDU 


besc limba lucrurilor troenite de veacuri, 
picură un parfum din alte vremuri și deşteaptă 
în adîncul tăinuit al fuinții noastre ceva din 
viața trecutului. 

Tot sufletul romiînesc de odinioară, su- 
fletul sbuciumat al norodului nostru oropsit, 
tremură 'n iconiţa aceasta umilă în care 
pare-a plinge chipul trist al Maicii Dom- 
nului. 

A împodobit amar de vreme o cruce 
singuratică ce veghia ’n liniştea nețărmurită 
a cîmpului, ca o rugă 'ncremenită supt 
spuza luminoasă a nopților înstelate de 
vară. A împodobit o cruce simplă, ridicată 
de un suflet de Rumîn lingă un puț cu 
cumpănă, în preajma cărua a fost odată 
dejugătoarea vitelor, popasul fugarilor bătuți 
de nevoi, pirjolți de Turci şi jefuiți de 
Cazaci. 

Lîngă un puț de acestea am auzit, cînd 
eram copil, un crîmpei din povestea neamu- 
lui nostru încercat: 


E vremea muncii. 
Cit îți coprind ochii, cîmpu-i alb de lume. 


ÎN ATELIER 37 


Luciul zimţuit al seceriï scrîşneşte, şueră,. 
fulgeră ’n soare, doboarăn pale holdele 
aurii. 

Din răscrucea bolții cereşti soarele aprinde 
văzduhul, dogoreşte pămîntul, înneacă zările 
'ndepărtate în valuri jucătoare, lucii, amă- 
eitoare. 

Arşiţa văzduhului fierbe de bizit de 
musculițe, frige trupurile celor ce înnoată 
'n lanurile de griii, frînţi de şale, încîrli- 
gați pe seceră, tăcuți, ca niște momii albe 
însuflețite. Vitele priponite 'n preajma care- 
lor aţipesc moleşite de căldură, rumegînd 
a lene şi apărindu-se de muşte cînd şi cînd, 
cu o mişcare iute, furioasă a cozii. 

Pe'ntinsul aurii al grînelor, petece de 
cînepă înverzesc pe alocuri, iar porumbu- 
rile din cea-laltă parte a ţarnii abia se 
mai desluşesc supt apa morților. 

Furca unui puț dinspre soare-răsare fu- 
megă în valuri albe de lumină orbitoare 
ŞI ?n tot coprinsul pluteşte un îndemn la 
somn, o moleşeală, o stirşeală a trupului, 
o 'ncetineală a gîndului. 


38 C. SANDU 


Un fluturaş a adormit pe o foare de 
orajniță... 

Și iată că pe drumeacul prăfuit ce des- 
parte 'n două tarna satului, o mogildeaţă 
răsare la hotarul vederilor. 

S'apropie, s'apropie şi se lămureşte: i-un 
călăreț, un biet rumîn în capul gol, ce'şi 
bate pe amîndouă părțile căluţul cetluit în 
pulpele lui vînjoase. 

Coteşte pe un voni de loc, goneşte ca 
o nălucă, chiuind din adincul rărunchilor: 

— Uuu, mă'oameni buni, fugiți că vin 
Turcii, măăă ! 

Secernile s'au oprit ca la comandă, vitele 
sunt despriponite, înjugate, şi carele fug 
spre sat, ridicînd nor de pulbere deasupra 
cîmpului. 

Un forfotit de lume grăbită sbuciumă 
cît-va timp liniştea caselor, apoi trimbele 
de care curg de pe toate ulițele, împănînd 
drumul munților, drumul mîntuirii. lar sa- 
tul rămine în urmă, se şterge încet-încet 
în depărtări, potopit de soare, liniştit, re- 
semnat ca însu-și poporul romînesc.... 


ÎN ATELIER 39 


„„Se înserează. 

Cumpăna puţului face mătănii orăbite : 
oamenii, vitele, câinii îşi sting arsura setii. 

Un moşneag, sprijinit întrun băț de corn, 
sfătueşte pe fugari: 

— Cîrmiți carele cu proțapu spre baltă, 
măi creştinilor... De ne calcă vre-o 1scoadă 
turcească, să creadă că fugim de Muscali, 
spre rală. 

ȘI pîn’? să "'ntoarcă oamenii carel, un 
nechezat spulberă liniştea seni şi-un tropot 
de cal creşte 'n auzul celor poposiţi la 
dejugătoare. 

Copii se lipesc, scîncind, de mamele lor; 
femeile își fac cruce, șoptind frînturi de 
rugăciune; oamenii, strînşi ciotcă, măsoară 
cu auzul adîncul nopții. 

Un turc se opreşte lîngă care: 

— Hei, be! 

Virful iataganului bate scara stingă a 
şelii şi ?n briul lui lat, nărăznat, două pis- 
toale şi-un hanger țin casă 'mpreună. În 
mîna dreaptă îi slujeşte un harapnic. 

Ciîţi-va oameni se apropie de el, cu ca- 
petele goale. 


40 C. SANDU 


— Unde merge, be? 

Unul din ciată sluțeşte graiul romînesc, 
să-l înțeleagă Turcul mai uşor: 

— Merge la raiă, agă, la rată. 
Bine, be, bine! 

ȘI înfigîndu-și pinteni 'n deşerturile calu- 
lui, iscoada piere "n întunerec, ca o pasăre 
de pradă. 

Fugani se mai uită odată 'n urma lor: 
spre baltă ceru-i tot o pară. Pirjolul poto- 
pitor se 'ntinde din sat în sat, încinge 
văzduhu'n brie de flăcări, însîngeră seni- 
nul nopţii, seamănă cenuşă ’n locul biseri- 
clor şi 'nneacă tot cuprinsul într'o jale de 
sfîrșit de lume... 

„„Au răsărit rarițele și cloşca-i de-o su- 
lhță pe cer. Pe drumul revenit de adierea 
nopții, un şir de care scîrțile a pustii şi-un 
glas de om îndeamnă, cînd și cînd, vitele 
din jug: 

Hă:s Viorean, cea Simbotin!.. 


x 
x x 


Are multe pînze frumoase prietenul mei, 
dar, dintre toate, una 'mi place mai mult. 


ÎN ATELIER 4i 


l-un colț din pămîntul nostru: un dru- 
meac printre mirişti dogorite de sfîrşitul 
verii, într'o spinare de mal de vălcea cîte-va 
porcoae de fîn, în fund culmi de munți ce 
albăstresc în poala cerului. 

In tot clinul acesta de cîmp pluteşte o 
adiere ce odihneşte sufletul, rătăceşte o 'ntor- 
sură de cîntec romînesc, un şuer de voinic 
pierit la un cot al drumului. 

Cine-va bate la ușă. 

— Modelul! zice pictorul. 

O fată tînără-tinencă se strecoară 'n 
atelier cu mişcări leneşe de pisică desmier- 
dată, îşi ridică surizînd vălul, îşi scoate 
pălăria şi se desbracă. 

Șuviţe subțiri de păr îi scapătă de sub 
plepteni, dindu-i un aer de păsărică ciufulită. 

Cînd nu-i surid buzele, îi rîd ochii scăl- 
dați într'o viclenie de copil sglobiă, şi din 
cînd în cînd îşi răstoarnă capul cu o mişcare 
de gingășie feciorelnică, par'c'ar vrea şi sar 
teme de o sărutare. 

ȘI, din cînd în cînd, îngînă refrenul unui 
cîntec popular ce leagănă dorul lucrătoa- 
relor, deşărtăciunea dragostelor efemere ale 


42 C. SANDU 


Parisului. E una din acele melodii cari par 
a pluti în aer, par a dormi în sufletele 
noastre şi pe cari le învăţăm cum le-am 
auzit odată, unul din cîntecele ce năvălesc 
și coprind mahalalele oraşelor mari, răsună 
prin cîrciume, prin parcuri, prin flaşnetele 
cerşătorilor, obsedînd mulțimea. 

Am întrebat'o care-i visul ei de fericire. 

— Să găsesc un bărbat chic care să'mi 
dea toalete, să mă ducă iarna la teatru, 
vara la băi de mare. 

Acesta-i idealul mai tuturor fetelor fru- 
moase de origine obscură: un bogătaş care 
să le îndeplinească toate caprițule. 


«Nach Golde drângt 
«Am Golde hăngt 
«Doch Alles, ach, wir Armen!» 


Amorunle nelegiuite afişate de Ludovic 
al 14-lea la curtea din Versailles se con- 
tinuă azi prin faimoasele ménages pari- 
siens şi floarea sfîntă a dragostei ce 'npo- 
dobia odată sufletul oamenilor se ofileşte 
tot mai mult la suflarea otrăvitoare a au- 
rului. 


ÎN ATELIER 43 


A 


In Paris, în acest templu al artei, în 
acest tesaur şi luminător al sufletelor, e în 
același timp, un imens tîrg de femei şi fe- 
ricirea lor doarme pe căpătiiă de aur. 


In împrejurimile Parisului 


ă deştept într'o îngînare armo- 
nloasă de toacă bisericească ce 
leagănă liniştea înviorătoare a di- 
mineții: Angelus. 

Mă 'mbrac repede şi pornesc. 

Pădurea se deşteaptă 'n glasul cucului sub 
cerul senin ce pare de mătase albastră, 1ar 
semănăturile verzi îmbracă întinsul şesunilor 
desmierdate de răcoarea umedă a dimineții. 

Printre frunzele pomilor cireşele coapte 
îşi tremură para lor poftitoare şi, pe alo- 
curi, cîmpuri de fragi înroşesc întinsul, 
strînse între loturi de violete aruncate ca 
nişte uriaşe covoare de catifea. 

Șoseaua-i strejuită de ulmi şi pe la răs- 
pîntii cîte un plop bătrîn îşi tremură frunza, 
murmurînd o frîntură de vis. 


ÎN ÎMPREJURIMILE PARISULUI 45 


Dar iată că 'n spre răsărit se naşte o 
dungă de roz, care se înroşeşte, se aprinde, 
se schimbă ’n jăratec ce fulgeră ?n văzduh 
suliți aurii de lumină. O uriaşă minge ’n- 
flăcărată se saltă 'n pragul răsăritului, re- 
vărsînd valuri de lumină ce prefac stropri 
de-rouă în diamante strălucitoare, — soarele 

O ciocîrhe se rupe din sămănături, se 
înnalță 'n văzduh, bătind din aripioare, şi 
ciripind, cinpind ca o nebună, se scaldă 
în seninul înălțimilor. 

Mă uit după ea pănă ce se 'neacă n 
nevăzutul albastrului şi... tîrzii o zăresc 
cum cade glonţ, ca fulgerată de tăria bol- 
ilor cereşti, pănă aproape de pămînt, unde 
se opreşte dintr'o dată ca reținută de un 
fir nevăzut, bătînd din aripi şi ciripind imnul 
luminii şi al înălțimilor. 

La un cot de drum, un plop trăsnit și 
o cruce simplă, de lemn, cu inscripția: 


«Azmez-vous les uns les autres» 


..„„ Din ce adîncuri îndepărtate par a veni 
cuvintele acestea la urechile oamenilor din 
vremea noastră |! 


46 C. SANDU 


S'a- scurs întunerec de ani de cînd le-a 
rostit blîndul şi înțeleptul, dumnezeescul 
Hnstos, şi adevărul din ele s'a întunecat, 
căci sufletele noastre aŭ pierdut puterea 
de a găsi lumina nețărmurită, liniştea adîncă 
șI fericirea supra-omenească 'nchegate *n 
ele... 


* 
x x 


Mă ’ntorc în sat pe înserate. 

Amurgurile de sărbătoare aŭ, în această 
încîntătoare regiune a împrejurimilor Pa- 
risului, un farmec ce turbură sufletul: în 
văzduh sunt cîntece, miros de trandafiri, 
ploaie de sărutări. 

Scăpată din ocna Parisului pentru o după 
amiază de sărbătoare, lumea dă năvală la 
țară, se 'nghiesue prin vagoanele trenurilor 
și tramwayelor, cutreeră pădurile, aleargă 
pe cîmp, ride, cîntă, culege flori, rupe 
crenguțe de pomi, smulge mînuchiaşuri de 
iarbă, cu pămînt cu tot, şi se întoarce spre 
gară cîntînd, cete-cete, fluturind pe de-asu- 
pra capetelor o mînă de iarbă ce 'ncepe 
a se veşteţi: 


ÎN ÎMPREJURIMILE PARISULUI 47 


— Vre le grand arr!... 

„e Tîrziŭù, cînd furtuna aceasta de lume, 
fermecată de lumina şi liniştea naturii, a 
trecut spre Paris, mă duc şi mă aşez pe 
singura bancă de piatră a unei frumoase 
alei și în întunerecul, frămîntat în linişte 
și în miros de flori de tei, ascult suspi- 
nele unei privighetori, legănîndwmi su- 
fletul în adîncul dorului de ţară şi al amın- 
tinlor. 


Castelul celor doi amanți 


ată-mă n inima Normandiei, patria lui 
Maupassant şi... a cidrului. 
= Cătunul în care sălăşluesc e pitit într'o 
poală de pădure, la marginea unui platou. 

Dealuri înalte, tăiate de văi adînci şi li- 
niştite, pline de cucută, de vişini sălbateci, 
de porumbi şi de nuci, strejuesc matca 
Senei care "şi-a croit prin aceste locuri o 
luncă largă de cinci kilometri şi care co- 
teşte caprițoasă, mlădioasă ca un trupşor 
fraged de franțuzoaică. 

Neguri de păduri plutesc pe dealuri şi 
se revarsă pe văi, lar lunca Senei presă- 
rată cu sate ascunse printre buchetele de 
pomi roditori, scnjălată de fineţe verzi, 
aurită cu lanuri de grîù şi însîngerată de 
loturi de triforă roşu, i-o minune bună de 


CASTELUL CELOR DOI AMANȚI 49 


zugrăvit de un pictor meşter. O şoseluță 
încinge ca o panglică albă poalele dealu- 
rilor, coteşte pe la ieşiturile malurilor, se 
pierde prin sate şi răsare mai departe, în- 
gustă, ca o urmă subțire de pulbere de var. 

Cînd e soarele ’n răscruci, lunca tremură 
toată, îmmuiată ’n -lumină, iar în jocul un- 
delor Senei, Cranul zilei aprinde uriaşe dia- 
mante orbitoare de strălucire. 

Sfinţitul soarelui 1-o feene :..pulbere de 
rubine tremură pe apele Senei, iar dealu- 
rile îndepărtate, dinspre Apus, îşi tivesc 
muchile cu o făşie de roz ce se stinge 'n- 
cet-încet întrun violet care se întunecă din 
ce în ce mai mult. 

Apoi, după cît-va timp, linia de despăr- 
tire între pămînt şi cer se şterge, dealurile 
sunt tot una cu cerul, împreunate, îmbră- 
tşate, sub vălul amurgului, pe cind înspre 
răsărit s'aprinde o stea luminoasă, lucea- 
fărul de seară, schînteind ca o uriaşă piatră 
nestimată în albastrul întunecat al înălți- 
milor. 

De sari trei dealuri mai la sfințit, dai 
peste un castel ce visază pe un virf de 

4 


50 C. SANDU 


deal pripor, care s'aține ca un uriaș în calea 
Senei, cîrnindu-i matca : e dealul celor doi 
amanți. 

Cunoaşteţi povestea: 

„. În vremurile de demult stăruia prin lo- 
curile acestea un baron temut de toată lu- 
mea, care avea o floare de fată ca o zînă 
ruptă din ralu. 

Un flăcăi, venit din alte locuri, slujia pe 
baron la vinătoare. 

Într'o zi baronul pleacă la vinătoare de 
fiare sălbatice şi ia cu el şi pe fată. 

Baronul împuşca mistreți, flăcăul tupilat 
după un tufiş, minca din ochi arătarea de 
copilă ce alerga călare printr'un luminiş de 
pădure. 

De odată din întunericul pădurilor un 
mistreţ rănit se năpusteşte în luminiş, nă- 
vălind spre fată, dar un glonte l-a trîntit 
buştean la pămînt şi flăcăul aleargă, cu 
pușca fumegiînd, să dea curaj fetei. 

Ce-a urmat?! 

... Nopți petrecute ’n suspine de dor, tre- 
murul pătimaș al sufletelor, priviri ce lu- 
minau adincul inimilor înfiorate, surisuri ce 


licănaă pe furiş... poema tăinuită, adîncă, 
dumnezeească a iubirii. 

Și într'o bună dimineaţă copila intră cu 
flăcăul de mînă, în odaia baronului: 

— Tată, mi-e drag ca ochii din cap, 
dă-mă după el! 

Ochii baronului, oţelţi în vînători, aŭ 
scăpărat. 


«Beau mignon de trop mince sousche, 
«Varlet de cour, simple escuyer, 
«Dist le baron dun ayr farousche, 
«D'un ton tranchant comme Pacier, 
«Si tu veux l'avoir pour compaignee 
«Au risque d'y laisser tes os, 

«Te fault gravir cette montaigne 
«Avec ma fille sur ton dos.» 


Singele tînăr şi înfierbîntat clocoteşte 
'n vinele flăcăului: cu ea sar fi urcat pînă 
'n pragul porților cerești. 

„. Trupşorul gingaş ce pare urzit dintr'un 
vis dumnezeesc, tremură pe umerii flăcăului 
ce urcă gifiind coasta priporă care pare 
că nu mai are sfirşit. 

Pe la jumătatea urcuşului, picioarele voi- 
nicului sai îmmuiat ca ciara la para soa- 


52 C. SANDU 


relui, dar tremurătura sînuluj fraged le-a 
dat puterile pienite. 

Vinele se umflă, pieptul înfierbîntat tros- 
neşte de bătăile inimii ce loveşte ca un 
ciocan, din ce în ce maï des. 

Sı lumea de prin împrejurimi se uită 
speriată, minunată, încremenită la această 
pereche de amorezaţi ce 'şi cuceresc atit 
de grei patul lor nuptial. Ah! ce mult 
mai e pînă în vîrful dealului! 

Pajiştea măruntă fuge subt ochii voini- 
cului, adus de spete, strins ca un ghiem 
de vine 'ncordate. Ochii lui s'au împăien- 
ginit și capul lui i-o tobă fermecată în care 
bate un ciocan înroşit în foc. 

Aŭ ajuns! 

O clocotitură de strigăte de bucurie se 
umflă 'n văzduh, pe cînd flăcăul pune bi- 
nIşor Jos sarcina lui gingaşă, se uită Jung 
în ochii copilei, cu un suris tăiat în colțul 
buzelor, deschide gura să-i spue ceva, dar... 
se nvirteşte ca pe-un şurub, pune mîna 
pe inimă și cade mort pe culmea dealului. 

Cum bate din aripi o porumbiţă rănită, 
aşa a bătut din palme copila şi a căzut 


CASTELUL CELOR DOI AMANŢI 53 


mototol de-a curmezişul flăcăului, pe creasta 
dealului, — patul lor nupțial. 

Baronul 1-a 'ngropat pe amindoi la un 
loc, a ridicat o miînăstire şi a murit de 
mîhnire... 

„. Astăzi castelul celor doi amanți, întu- 
necat de şuvoiul anilor, dormitează pe 
creasta dealului pripor ce s'aține 'n calea 
Senei, abătindu-i apele povestitoare. 

Trebue să vă spun însă, dragii mei citi- 
tori, că e mult de atunci; o, foarte mult-: 
aproape 500 ani. i 

Pe vremurile acelea, o copilă cobora 
din cer pe aripa primă-verii, o copilă cu 
ochii albaştrii şi umezi de fericire ca două 
viorele 'nrourate, cu părul revărsat potop 
pe umeni eï albi de dumnezeiță, cu sufletul 
plin de cîntece fermecătoare ; surizătoare 
ca un răsărit de soare, senină ca cerul 
după ploaie. 

ȘI copila aceasta pribegia pe pămînt şi 
oamenii îi deschideau cu drag porțile ini- 
milor lor în cari zeiţa îşi urzia din suri- 
suri şi desmierdări un cuib încîntător. 

Dar a trecut vreme la mijloc şi copila 


54 C. SANDU 


dumnezeească a pierit din lume, căci na 
mai găsit adăpost în inimile oamenilor şi 
astăzi numai prin cărţi mai aflăm ce-a fost, 
odată iubirea şi cei ce-i cîntă minunile, 
sfirşesc prin balamucuri... 

O, e mult, e foarte mult de-atunci.. 


Mere Laurent 


Că înt în Poses, un sat lung, deşirat 
pe malul Senei, leagăn de mannari 
pentru vapoarele și vasele ce cară 
avuţii de prin porturile Minecei pînă ’n 
inima Parisului. 

Glastre cu flori surîd prin ferestre şi 'n 
mlădierea uşoară a perdeluţelor albe tre- 
mu:ă un gind drăgălaş şi nevinovat. 

La poarta unei case, doi plopi înalţi ce 
'şi amestecă virfunile, par doi uriaşi prinşi 
pe după git. 

În văsduh i-un miros îmbătător de garo- 
fite şi cerul de atlas albastru pare primenit 
ca de sărbătoare. 

La o răspintie, pe malul Senei, o sta- 
tuetă închipuind pe Maica Domnului, şi pe 
soclu inscripția : 


PE pai 


ee ete 
ST Ta AA ia aa mana ta aia: ac E 


-x~ 


_ Se PER aa am 
RR m ea 


Pai IS a SL CE ae 
— = pavarea 87 tert 


-= ~ > 


pe e E URR a iris a 


3 _ 
e a 


ja z du a ar N wa T tota 
=La amme A een a N 


Ils mont placée 
30 Mai 1897 
Pour être leur gardienne. 


Si ciți-va paşi de statue, undele Senei cip- 
cuesc povestea apelor călătoare, povestea 
celor înmormîntaţi în întunericul adîncurilor 
de ape. 

Nici umbră de nor pe cer, nici pome- 
neală de vint în văzduh, dar iată că 'ntr'un 
colț al şoselei ce alunecă într'o gituitură 
de vilcea un nor gros de pulbere se iveşte 
cu încetul şi 'ntrînsul se zăresc sclipiri ca 
de fulger. În cîte-va minute norul s'apropie 
de sat şi 'n dogoreala soarelui ce dospeșşte 
pămîntul se Jesluşește un detaşament de 
chiurassieri, gonind în puterea cailor. 

În trapul mic al cailor înfierbîntați de 
goană, soldații chipeşi trec prin sat şi căs- 
cile lor aŭ lcănri fulgerătoare, platoşele 
aprind focuri din razele soarelui, iar pe- 
najunile le flutură pe umeri falnic-filfitoare. 
Dar după ce aŭ eşit din sat aceeaşi goană 
turbată se începe, acelaş joc de schpiri, 
pierind cît ai clipi din ochi, acelaş nor de 


MERE LAURENT 57 
praf se ridică deasupra cîmpului, învăluind 
şi cai şi oameni. 

„„Tirziă cînd norul de praf sa risipit şi 
chiurassierii s'au şters în depărtări nevăzute, 
un regiment întreg de infanteriști soseşte 
'n sat. 

Pîrlţi de soare, arşi de sete, prăfuiţi, cu 
faldunile mantalelor prinse 'n nasturi găi- 
cilor, les petits prou-pious păşesc în tactul 
musicei pe şoseaua ce tae inima satului. 

Și la comanda colonelului, regimentul se 
formează în linie de bătae, se opreşte, tace 
armele piramide. 

În cîte-va minute satul furnică de sol- 
dați, iar furiei compănulor se daŭ în vînt 
pentru încartiratul oamenilor. 

Nu-i ceată de soldaţi fără săteni în mij- 
locul «ei. 

Doi ştrengari de soldați s'au cherchelit 
cu un fost dragon, şi cîntă — prinşi pe după 
mijloc — cuvinte improvizate pe semnalul 
năvăli cu baioneta : 


'Y a de la goutte à boire là-haut, 
'Y a de la goutte à boire ! 


Un băeţandru şi-a pus în cap chpiul 
unui fantassin şi merge ţanţoş, comandin- 
du şi singur: une! deux! une! deux ! 

Dar chipiul care sta pe cap printr'o mi- 
nune de echilibru, scapătă de-odată pănă 
peste ochii micului soldat şi 'n minutul 
acesta era frumos de văzut cum se căsnia 
cu amîndouă mîinile să-l scoată, coman- 
dîndu-şi mereu: une! deux! une! deux ! 

Cite două-trei la braț, fetele “şi fac drum 
pe la prietene, prinzînd din fugă glumele 
soldaţilor și răspunzîndu-le şirete : 

O, wayez pas peur, le mien est qui- 
VASSIer. 

-— Et le mien chasseur à cheval. 

„„Dar iată 'n amestecul acesta de tine- 
rețe o bătrină cu părul alb-cohhe, încîrli- 
gată de mijloc, proptindu-se cu dreapta 
ntr'o cîrjă şi ținind în mina stingă o le- 
găturică. 

— Eh! la vieille mere, vous avez votre 
gars parimi nous ? 

Bătrina se opreşte, îşi ridică domol ochii 
spre ştrengarii din ceată și dă legătura 
unuia din eï: 


MERE LAURENT 29 


— Tenez, mez enfants, cest pour vous. 

În legătură: un codru de pîine, o felie 
de brînză, patru ouă fierte, o sticlă de 
cidru și tutun de pipă. 

Și bătrîna porneşte iarăşi, pişi-pişi, pîşi- 
pişi, proptindu-şi bătrineţele 'n cîrjă. 

l-atit de puţintică la trup, atît de 'nco- 
vrigată, mersul ei e atît de 'ncetinel şi veșt- 
mintele atit de ponosite, de şterse, că par'că 
făptura ei se perde, se 'nneacă în culoarea 
nelămurită a lucrurilor ne'nsuflețite. 

Oameni din sat îi zic mere Laurent 
şi-i cinstesc bătrîneţele, căci multă durere-i 
în povestea vieții ei: 


De peste Rin se revarsă furnicar de 
oştiri ridicate de puterea Prussacului şi 
apele Rinului fug speriate, rostogolind spre 
mare ecoul furtunos al trupelor ce trec 
cîntînd: 


Lieb Vaterland, magst ruhig sein, | 
Fest steht und treu die Wacht am Rhein! 


Și în acelaş timp, de prin fundul mun- 
ulor şi de pe întinsul cîmpurilor curg vol- 


60 C. SANDU 


în aie ai fasa eaa DI FEN Da, pă da a E FIA A AEE di ee RAEE e EEA a a a ară e O A a 10 E aa raita sai 


nicli Franţei sub cutele steagului ce a flu- 
turat biruitor pe la Jena şi pe la Austerlitz. 

lar din pieptunile voinicilor ai căror pă- 
rinți aŭ răscolt lumea, clocoteşte în văz- 
duhul sfirşitului de vară marşul neîntrecut 
al lui Rouget de Lisle, Ja Marseillaise, 
marş făcut din tropot de şarge și din gil- 
gît de sînge. 

Flăcăul mamii Laurent din Poses e prin- 
tre ei. 

„„Şerpi de foc fulgeră 'n văzduh sutele 
de tunuri şi 'n sborul lor năpraznic, obu- 
zele şueră "'ncrîncenat prin înălumi, şi trăs- 
nesc pămîntul, ridicînd brazde cît casa. 

Din cînd în cînd şrapnelele — balauri 
înflăcărați — se sparg pe sus cu un bufnet 
înfundat şi ca dintr'un nor blestemat gloan- 
tele şi spărtunile răpăe ca o grindină ce 
fierbe ţărina cîmpului. 

„.Oştinile se apropie ’n bătaia puștilor, 
tunurile nu mai tulgeră pe dealuri; văz- 
duhul însă fierbe de un biziit de gindaci 
înfiorători, nevăzuţi, ce-ţi piue cînd şi cînd 
pe la ureche. 

Pe lingă tine cad voinicii: unii mușcînd 


MERE LAURENT 61 


pămîntul, alti drepţi ca nişte plopi tăiați 
din rădăcină, alții de-a rostogolul, alții ră- 
mînînd neclintiţi, încremeniţi, par'c'ar vro 
să-şi stringă o clipă gîndurile. 

Si cine ştie ce camarad îl dă jos, din 
goană, ca pe un buştean. 

Subt sfircul ţiţei stingi ghiemul de inimă 
se bate să-ţi rupă coastele şi bătăile eï 
furioase nu-ți daŭ pas să ocheşti cum trebue. 

„„Strîngi încrîncenat ţeava puştii înfier- 
bîntată și înțepeneșşti straşnic baioneta stră- 
lucitoare, ascuțită, ucigătoare. 

Și fără să ştii cum, te-ai pomenit pierdut 
în huetul asurzitor al iureşului groaznic, 
strîngînd în braţele 'ncordate arma ce-ţi 
pare uşoară ca un fulg. 

In fața ta a răsărit, ca 'n bazme, un zid 
de piepturi omeneşti și tu care alergai spre 
aceste piepturi vrăşmăşești, te minunezi 
acum, cînd le vezi aievea în fața ta. Dar 
asta nu ține nici un sfert de clipă, căci 
vederea baionetelor dușmane îţi ia ochii. 

Repezi ca un scos din fire, luciul tăietor 
în primul piept ce-ţi ține calea. 

Trupul  vrăşmaşului bolboreseşte prin 


62 C. SANDU 
sfredeltura spingni şi "n icnitul căderei 
stropeşte cu sînge pămîntul prin prejur. 

Tu n'ai avut timp să-l vezi de-a binelea 
— ți sa părut însă că 'ntr'un piept de om 
baioneta pătrunde ca 'ntrun vraf de lut. 

Iti flutură roşu pe supt ochi şi te dogo- 
răşte, 'n spate, şi furia măcelului îţi fură 
mințile şi mirosul de praf de puşcă te 
ameţeşte, iar sîngele ce picură din baio- 
netă îți răstoarnă măruntaele. 

Dar virtejul omenesc te-a furat, te-a 'n- 
virtit, te-a 'mpins şi, cînd iei mai bine 
seama, te vezi răslețit de ai tăi, înconjurat 
de furnicar de vrăjmași. 

Ah! Atunci simţi că două braţe nu tis- 
de ajuns, atunci ai dori să rupi soarele 
din cer şi să-l arunci ca pe un obus uriaș 
în cetele ce te 'nconjoară. 

In sălbateca turbare ce te-a copnns, ful- 
geri ce-ţi ese ’n cale, şi 'ntr'un tîrziu simți 
o "'mpunsătură ca de viespe între umeri, 
apoi o mîncărime ca de blindă și căldura 
jlavă a sîngelui ce-ţi lunecă pe supt că- 
maşă. | 

lar cînd vrei să mai trăsneşti odată- cu 


MERE LAURENT 62 
stratul puştii, brațul ți sa făcut de plumb, 
arma-ți cade din mînă, pămîntu-ți fuge de 
supt picioare, un puvoiŭ se lasă pe ochi, 
ti se 'ntunecă şi.... 

Aşa a pierit Jean Laurent la Worth, în 
6 August, 1870. 

Al doilea fecior al mamii Laurent a murit 
în Africa. 

Intro bună dimineaţă sa pomenit cu 
hvretul lui şi cu o decorație. | 

Un al treilea flăcăi al acestei bătrine 
sa înnecat în Sena... 


Mă ’ntorc încetinel acasă pe malul apei. 

Se înserează şi clopotele bisericilor din 
vale revarsă 'n liniştea cimpului le carillon 
de ľ Assomption. 

Mă gîndesc la mère Laurent şi ascult 
această măiestrită goană de sunete în care 
tremură fiorul misterios al credinții adinci 
ce a legănat începuturile creştinătăței. 


Spre Rouen 


1, Bijou ! 

O ’ncolăcitură de bici întovă- 
Bi” A răşeşte porunca stăpînului şi căluţul, 
simțind șuerul ameninţător al sfircului în 
care tremură o arsură, se smuncește 'ntr'un 
trap furios și supt pielea periată de curînd, 
lustruită, jocul muşchilor noduroşi se des- 
luşește, alunecînd de-alungul armunlor bine 
împlinite. 

Cu capu ’n piept, arcuindu şi a-fală gitul 
voinic, Bijou îşi iuțeşte din ce în ce mai 
mult mersul, şi coama sburdalnică, albă, 
îi Hutură din fugă, revărsată ca un val de 
spumă. Trăsurica sfiriie pe nisipul şoseluţei 
netede, strînsă între două şiruri de meri 
bătrini ce 'şi tremură printre frunze rume- 
neala merelor pîrguite. 


L] 
= 


SPRE ROUEN 65 


Un miros de sulfină aromeşte cîmpul şi 
liniştea unui sfîrşit de zi de vară învălue 
încet-încet cuprinsul. 

Oamenii se întorc de la muncă, prăfurți, 
osteniți, flămînzi. Unii "şi duc mîna la 
caschetă, alții moțăe din cap o «bună-seara», 
alții se feresc în marginea şoselei, pironind 
asupra noastră privirea omului 1stovit de 
muncă, privire ’n care nu licăreşte nici un 
gînd, nu tremură nici o dorință, în care 
pare stinsă ori-ce manifestaţie sufletească 
aidoma apelor liniştite și adinci ce dorm 
în umbra pădurilor. 

Din cînd în cînd, cîte-un copil mînă spre 
casă o vacă, sătulă-țifoae, ce 'şi bălăbă- 
neşte în mersu-i domol ugerul încărcat de 
lapte ; iar în vre-un clin de arătură ori 
supt vre-o poală de pădure zăreşti o ghe- 
retă pe roate — coliba ciobanilor de pe 
aici -— în preajma căreia sunt ţărcuite oile 
tunse de curînd, păzite de cîini. 

Un clopot de bisencă sună Angelus. 

Alte clopote de prin prejur îi răspund, 
și olasunile lor se 'ngină 'ntr'un cîntec fru- 


mos, iar liniştea amugurului legănată ’n 
5 


acest cîntec de clopote te 'ndeamnă să 
'ngenunchi, să te "'nchini, să șopteşti un 
crimpelăi de rugăciune ce-ţi doarme ’n 
adîncul sufletului, înmormîntat de-a valma 


cu ce-a mai rămas din nevinovăția copilăriei. 

Văile adinci sau umplut de umbră şi 
pomii de pe coaste se 'ntunecă, se 'nneacă 
pe nesimţite în cenuşiul mohorit al serii. 

Şoseaua coboară prin văi, șerpueşte pe 
dealuri, se furişează prin păduri pline de 
răcoare, adormite, mirositoare ; goneşte pe 
cîmp printre lanuri de griu, intră prin sate 
în cari tremură 1ci-colea cîte-o lumină de 
felinar, şi răsbate mai apoi pe malul Senei, 
de-alungul unei perdele de maluri înalte, 
surpate pe alocuri, cotlonite de oameni, 
arătînd din distanţă 'n distanță blocuri de 
cretă, albe 'n verdele pajiştei, înnecat în 
întuneric. 

Din desișul unui ostrov cu plopi ajunge 
pănă la noi glasul unei privighetori: i-un 
potop de tnluri nebunatece, pline de pa- 
temă, curmat dintro dată 'ntrun suspin 
adînc, îndurerat, în care-ai crede că piere 
sufletul unei paseri amorezate. 


SPRE ROUEN 07 


Culmea unui deal din spre răsărit se lu- 
minează, se înroşeşte ca un cuptor în care 
tremură fer topit şi, încet-încet, luna se 
ivește pe creştetul dealului, uriaşă, înfioră- 
toare, însîngerată, înflăcărată — o lună cu 
totul deosebită de aceea pe care-o cîntă 
poeții. 

E un răsărit de lună la miezul nopţei şi 
în acest spectacol e ceva misterios, fiorul 
unei catastrofe întunecate, taina măreaţă și 
nedesluşită a începutului lumilor, durerosul 
sentiment de nimicnicie al omului în fața 
Infinitului. 

Dar în cîte-va minute luna se 'nalţă din 
cuptorul de unde a eşit, păleşte, se micşo- 
rează și pluteşte 'n văzduh, presărind în ră- 
coarea nopții o pulbere de lumină argintie. 

Trecem apa Senei, mai gonim cît-va timp 
printre fineţe în floare și poposim apoi la 
«Hanul Plopilor». 

O fată aprinde focul şi pregăteşte ceva 
de-ale gurii. In mişcările ei se vede mlă- 
derea unui trup de fecioară, dar faţa i-e 
suptă ca de boală şi pe la tîmple păru-i alb 
par' car fi pudrat. 


68 C. SANDU 


Cît timp mîncăm, mama eï stă lîngă noi, 
se dă ?n vorbă cu tovarășul meii de drum 
pe care-l cunoaşte, îl întreabă de sănătate, 
de afaceri, abate apoi vorba despre familia 
ei şi încheie cu o plingere: 

— Ah! Ma pauvre Germaine! 

Germaine e fata ei, odorul ei, podoaba 
satului pe vremuri — astăzi plutind între 
realitate şi nebunie, albă 'n puterea vîrstei, 
stinsă la față ca o floare bătută de brumă... 

„. Acum cîți-va ani, să fi bătut cale de-o 
poştă 'mprejur, nu găseai fată mai frumoasă 
ca Germaine de la «Hanul Plopilor». Dar 
nenorocul loveşte dintr'o dată, stinge vieţi, 
deschide morminte, rupe inimi, sgudue su- 
flete.... 

„„Logodnicul Germainei silea "'ntr'o dimi- 
neață să încarce un car de lucernă ce mai 
rămăsese în cimp. 

Prin prejur era linişte, dar din depărtare 
se simțea venind furtuna. 

Stoluri de păsări fugiai sperate, cău- 
tindu şi un culcuş mai la adăpost, iar apele 
Senei se încrețiau, se posomorai. 

Dar furtuna zoria şi norii goniai prin 


SPRE ROUEN 69 


văzduh ca nişte uriaşe lighioane întunecate; 
iar satul era ’nvăluit în pulberea ulițelor 
și crețurile Senei se fac vălurele şi vălu- 
relele se prefac în valuri, iar valurile cresc, 
se 'nalță, se adincesc, se lovesc, spumegă 
în creste, aleargă, alunecă unele peste altele 
şi plopii pling în ostrov, iar pădurea de 
pe culme urlă şi sarcimle de fin sboară, 
clăile de grîù sunt spuberate, măturate, supte 
n susul văzduhului ori prăbuşite 'n Sena. 

ȘI de-o dată o picătură de ploaie cade 
pe mîna flăcăului, o singură picătură, mare, 
înstelată, rece, limpede ca o lacrimă plînsă 
pe sus de vre-un suflet pribeag. 

Și, cît ai clipi din ochi, săgeată de foc 
s'aprinde n văzduh, luminează noni, orbeşte 
vederile, fulgeră 'n Jos, trăsneşte flăcăul, 
sfredeleşte pămîntul, piere 'n adîncuri; apoi 
o detunătură năprasnică se sparge n nori, 
se prăvăleşte 'n coprins ca o rostogolire 
uriaşă a tăruilor, cutremurînd pămîntul din 
temelii... 

— Pauvre Germaine! 


Rouen 


B) ouen, sufletul umedei Normandii, 
i oraş bătrin plin de monumente fru- 
moase, patria lui Corneille şi Flau- 
bert, mormîntul tscroarei din Domremy. 

Pe cheii amestecătură de tot felul de 
lume: negri sdrențeroși veniţi din cine ştie 
ce parte a pămîntului, ascunși printre balo- 
turile de marfă, ori slujind la bucătăne pe 
mîncare şi... bătae, vînturind porturile ; 
Engleji lungi ca prăjina, cu figuri uscățive, 
spălăcite; marinari pîrhți de soare şi vînt; 
cete de leneşi, stirmocind pe malul apei, 
cu ochii pe pluta undiței, în aşteptarea vre- 
unui baboii ce nu pică. 

Mai jos, grămezi de nisip, lemne, cărbuni, 
pietre de var, saci de griu, maşini ce des- 
carcă şi încarcă vasele. 


Vapoare de totă mîna tirăsc după ele 
şlepuri boante la vîrf, încărcate pănă n 
usnă, trecînd printr'un fel de stradă lăsată 
spre mijlocul apei de corăbule ancorate 
una lîngă alta, ca nişte case pe aceeași 
temelie. 

Si nu "'mi-aduc aminte să fi văzut unde- 
va mai mult desfrîù, mai multă mizerie ca 
în oraşul acesta. Poate că 'n frămîntarea și 
fierberea din porturile mari, durerile și pă- 
catele omeneşti se ridică la suprafaţa vieții 
ca o spumă a suferinții. 

Ajung; în piaţa tirgului vechii unde-a fost 
arsă loana D'Arc. 

Pe-o placă de marmoră stă scris în litere 
aurii: 


Le Mercredi: 30 Mai 1431 
sur cette place 
s'eleva le bûcher 
de Jeanne Darc 
Les cendres de la glorieuse victime 
furent jetées à la Seine 


Placee par les soins de la municipalité 
en 1891. 


Aici, aici a perit fecioara aleasă de Dum- 


72 C. SANDU 


nezeŭ spre a birui prin puterea credinți, 
spre a ispăşi prin foc necredința celor din 
vremea eï; în piaţa aceasta în care furnică 
azi jupînesele cu panerele pline de ale þu- 
cătănei, a tost priveliștea groaznică a morții 
unei păstorițe ce-a toegit drum îndelungat 
spre a spune lui Carol al 7-lea: «Gentil 
daulphin, pai nom Jehanne la Pucelle et 
vous mande le roy des cieux, par moi, 
Que vous serez sacre et couronné dans la 
ville de Reims». 

ȘI fecioara s'a 'mbrăcat în zale de lup- 
tător, a 'ncălecat voiniceşte şi sub steagul 
ei cetele Franţujilor aŭ războit o zi 'ntreagă 
în porțile Orleanului, aŭ războit şi aŭ bi- 
ruit pe stăpînitorii de azi ai mărilor... 

„„ Limbi de Aacări Joacă n josul rugu- 
lui şi lemnele troznesc la picioarele păs- 
toriței umile, pirită, vîndută, părăsită, osîn- 
dită ca vrăjitoare. 

Sı palele de foc o înconjoară, o coprind, 
o aprind, o frig, o topesc; ci n para lor 
loana Fecioara sărută crucea Mintuitorului, 
săvîrşindu-se din viață cu surisul pe buze, 


mistuindu-şi în flacări rămăşiţele pămînteşti, 
înălțindu-se cu sufletul la ceruri. 
«Der schwere Panzer wird zum Fliigelkleide, 


Hinauf — hinauf — die Erde flieht zurück, 
Kurz ist der Schmerz und ewig ist die Freude». 


La Fereastră. 


C5 'a înoptat de mult şi eù am încre- 


menit la fereastră, ca în aşteptarea 
SS unei veşti dorite. Casele 's poleite 
de lumina lunei şi liniştea nețărmurită stre- 
jueşte somnul satului. 

Aerul înviorător și parfumat al nopții 
pătrunde "n cuprinsul odăiței mele, sbe- 
guindu-se prin perdele. 

Pentru ce mă farmecă atît de mult noap- 
tea asta cu lună? 

Pentru ce nu-mi mai pot lua ochii de 
la cerul în care tremură atît potop de stele, 
sămînţă de aur răvărsată 'n nemărginirea 
infimtului ? Pentru ce mi se pare că văd 
lucruri peste care vederea mea aluneca 
pîn'acum fără a se opri? 

Poate că sunt momente în cari sufletul 


LA FEREASTRĂ 75 


nostru, îngenunchiat în robia vieţii de toate 
zilele, tresare ca la o chemare de mult 
aşteptată şi luminează adîncul necunoscut 
al fiinţei noastre. Și poate că aceste clipe 
sunt singurele pe cari le trăim cu adevă- 
rat, singurele în cari înţelegem ceea ce 
vedem, în cari toate simţurile noastre sunt 
mult mai impresionabile. 

Ce fericite 's clipele acestea! 

Aş vrea să mă plimb puțin pe uliţă, să 
respir această adiere de fericire ce plu- 
teşte n seninul nopții, aş vrea să plec 
departe, departe de tot, spre soare-răsare, 
spre leagănul doinelor în care plinge şi 
cîntă şi ride sufletul neamului romînesc. 

Mi sa făcut un dor de ducă!.. 

De mult, de mult, aş fi vroit să fac o 
excursie prin împrejurimi, spre a'mi mai 
alina acest dor, dar frigurile se ţin de capul 
meu și numi daŭ pace. 

A venit primă-vara şi pădurea înver- 
zește văzind cu ochii, şi tot văzduhul mı- 
roase ca un templu uriaş în care s'au ars 
cele mai alese miresme. 

De la fereastra mea aud în fie-care zi 


76 C SANDU 


glasul țintezelor guralive ce tărimă "n su- 
nete vesele liniştea pădurii, desmerdată de 
lumina dulce a soarelui de primăvară. 

A venit cucu şi rîndunelele se scaldă 
'n seninul văzduhului, ţesînd în jurul clo- 
potniţei de la biserică mreaja nevăzută a 
sborului. 

Mesteacămi supțirei presărați pe culmea 
din față par ninşi pe tulpine şı cerul e 
senin ca un suflet de înger. 

Eri, nu ma răbdat inima şi am tult-o 
hoţeşte prin pădure — o pădure mare, se- 
culară, în care aŭ răsunat şi răsună multe 
cornuri de vinătoare, în care aŭ rătăcit 
șI aŭ visat pictori mari, glorii de-ale pa- 
letei. 

Copacii voinici aveai un aer de tinereţe 
șI crenguţele uscate, ascunse supt stratul 
de frunze bronzate, trosneai din cînd în 
cînd supt picioarele mele cu un sgomot 
sec, scurt, înnăbuşit. Pe alocuri albăstriau 
viorele şi clopoței, iar Floarea Paştelui stră- 
lucia 'n lumina răsfrîntă pe zăpada peta- 
lelor ei curate ca inima unei fecioare. 

Si în fiinţa mea se furișa o uşoară me- 


LA FEREASTRĂ TT 


lancolie ce'mi liniştea sufletul, fără a’l de- 
prima. 

Desişunile somnoroase așteptau stolurile 
de amorezaţi, sufletele ’nfiorate de aprin- 
derea pătimaşă a celui dintii sărut. 

M'am sprijinit de un fag bătrîn şi m'am 
uitat în vale: şoseaua ce tae inima tarnii 
se desluşia dreaptă ca un gind de pace, 
albă, strălucitoare ca o pîrtie de zăpadă 
într'o zi frumoasă de iarnă. Ce farmec pu- 
ternic e într'o dungă de şoseluță albă, pră- 
fuită, ce piere 'ntre lanurile înverzite! Dru- 
murile aŭ o poezie a parte în care intră 
multă melancolie şi mult din dorul de pri- 
begie. 

La o svirltură de băț de unde stam eŭ, 
răsăria o mulțime de blocuri calcaroase, 
îngrămădite, rostogolite, învălmășite ca de-o 
mînă uriașă, ruginite pe alocuri de pete 
de muşchii mohoriît. Din depărtare, aceste 
stane de piatră luau forme ciudate, părea 
nişte lhghioane venite de pe alte tărimuri 
șI împetrite de vreme. 

Am admurat mult timp acest colț al pă- 
dunii şi cînd am vrut să pornesc mai de- 


78 C. SANDU 


parte, picioarele mi se tăiaseră de la ge- 
nunchi. 

Frigunile maŭ scuturat astă-noapte pînă 
in zori. 

Nici odată n'am simțit mai mult ca azi 
dimineață durerea exprimată 'n trei ver- 
suri populare : 

Că n'am pe nimenea drag 
Să'mi pue mîna la cap, 
Să mă ’ntrebe de ce zac. 

Dar acum mă simt întremat şi vreau 
să'mi hmpezesc sufletul în feeria acestei 
nopți. 

Nopțile frumoase stabilesc o comuniune 
intimă, subtilă între sufletele noastre şi far- 
mecul nețărmunit al naturii. 

Văsduhul e 'nfiorat de aderi primăvă- 
ratece, de şoapte misterioase ce ne turbură 
fiinta. 

Din cînd în cînd cite-o pasăre pribeagă 
filfie uşor din aripi, perzindu-se în liniştea 
adincă a nopții. 

Ce dor o fi făcînd'o să rătăcească ast- 
fel prin înălțimile presărate cu argintul ra- 
zelor de lună ? 


LA FEREASTRĂ 79 


Simte ea oare atita fericire risipită ’n 
văzduh ca o pulbere impalpabilă ? 

Simte ea răsuflarea caldă, partumată a 
primăverii ? 

Cine știe]... 

De sigur nopțile frumoase cu lună ne 
predispun la iubire, perzîndu-ne 'n împă- 
răția visurilor azurate de închipuirea noas- 
tră "'nfierbintată. 

In sufletele noastre chinuite, floarea 1u- 
birei se tăinueşte ca 'n căldura umbrită a 
unei sere delicate și parfumul ei ne ame- 
ţeşte, ne turbură simţurile, luminînd cu o 
glorie de lumină intensă, viața atitor săr- 
mane visuri nevinovate. 

«Ce mult doresc să maï iubesc o dată, 
Să simt din noŭ a vieții primă-vară, 
ȘI n drumul mei pustii să mai răsară 
Ca din poveşti o-zînă adorată» ! 

Mi-e dor de iubire, mi-e dor de doi ochi 
frumoşi, înrourați, luminoşi, în cari să-mi 
înseninez sufletul; mi-e dor de două buze 
rumene, fragede, gustoase ca un fruct oprit. 

Mi-e dor de iubire, dar nu de iubirea 
fasonată, ofilită, a sufletelor veştede în cari's 


80 C. SANDU 


rupte coardele sentimentelor puternice ; 
mi-e sete de iubirea înflăcărată, ruptă din 
para soarelui, de iubirea ce 'ncătuşează pe 
vecie două suflete, făcîndu-le mai tari de 
cit moartea. 

Imbătrînim pe nesimţite şi azurul visu- 
rilor noastre moare ’n purpura apusului de 
tinereţe, după cum sîngele "'mpurpurat al 
voinicilor căzuți în bătae piere în azurul 
lacurilor... 


Sa răcorit de tot şi matca Senei sa 
umplut de ciață, o ciață groasă ce apare 
'n bătaia lunii ce stă să scapete, ca o uriaşă 
construcție fantastică, albă, plutind pe largul 
apelor înhorate. 

Orologiul bisencui turbură tăcerea 'm- 
pietrită a nopței, vestind două ceasuri. 

Am îngheţat stînd la fereastă. Haidem 
la culcare... 


Despărţire 


n voilure, sil vous plaît! 
d Un treapăd de călători grăbiţi, 

sărutări de despărțire, urări de drum 
bun, un fluerat ascuțit, fluturături de ba- 
tiste şi 'n vreme ce Parisul frămîntă pe 
bulevardele-i feence potopul de lume arun- 
cată ’n fierberea vieții, trenul porneşte din 
gara de Est, trece pe poduri aruncate peste 
străzi, răsbate prin porțile vechilor fortifi- 
cații și s'aşterne apoi pe goană turbată. 

Adio, Paris! 

Te las cu bine, iubită, frumoasă, ospi- 
taheră țară franțuzească! 

Ca dintrun vis minunat mi se deslușesc 
în minte privelştile fermecătoare ce "mi-ai 
legănat de atitea ori sufletul. Revăd Nor- 
mandia bogată, voalată 'n albastrul clar al 


6 


82 „C. SANDU 


dimineților de August, cu şoseluţele ei 
albe ce încremenesc în bătaia soarelui ca 
niște panglcuţe strălucitoare; revăd ruinele 
castelelor medievale prin care urlă vîntul 
legendelor întunecate, pline de ziîngănit 
de săbii, de zuruit de zale cavalerești. 

Revăd aleele parcurilor răcoroase, stro- 
pite cu pete de lumină; vilele cochete, 
tăinuite ca nişte cuiburi de dragoste ; cas- 
telele albe ce licăresc prin desişurile întu- 
necate de brădet. 

Revăd serile feerice ale Parisului cu bu- 
levardele lui orbitoare de lumină, cu va- 
poraşele ce tae "n largul Senei brazde de 
rubine. 

Te las cu bine popor francez, popor 
muncitor, popor vesel, popor cinstit, popor 
ne 'nfrint, avant-gardă glorioasă a progre- 
sului!... | 


Revedere 


«Dunăre, Dunăre 
«Drum făr’ de pulbere 
«Şi făr de făgas: 
«Ce voinie mîncaşi !» 
[Cîntec bătrînesc], 
ntors acasă după doi ani şi jumătate de 
umblet prin ţări streine, am venit să 
trăesc cîte-va ciasuri întrun ostrov al 
Dunăni, şi serii în luntre, la umbra unei 
sălcii bătrîne ce'şi scaldă 'n undele apei 
pletele roșietice ale rădăcinilor. 

Ostrovul doarme pe zăpuşala unei amiezi 
de Cuptor şi sălcule freamătă uşor, îngi- 
nîndu-se cu cipeiitul apei la maluri. 

Departe de tot zăresc o pasăre albă ce 
pare 'n bătaia soarelui ca un fulg de ză- 
padă, rătăcitor prin văzduh, iar dealunle 
Dobrogei albăstresc în fund ca o dungă 
de catifea prinsă 'n poala cerului nostru 


84 C. SANDU 


frumos, de care sar îndrăgi toţi pictorii 
din lume. 

Supt potopul de lumină orbitoare, Du- 
părea călătoreşte la vale, tremurînd în un- 
dele-i neastîmpărate puzderie de pietre nes- 
timate, răsfrînte din para soarelui. 

Cînd și cînd cîte-o liotcă hpovenească 
trece 'n josul apei, uşoară ca o umbră, li- 
niştită. 

Un pescăruş tae fața apei într'o săge- 
tătură de aripă, pierind apoi printre sălcule 
brumării ce ning semințe uşoare, albe ca 
nişte fire de vată. 

In largul Dunăni o barcă albă pare o 
pasăre de mare ațipită pe luciul de oţel 
al apei, iar o barză ce se rupe dintro 
salcie ia girla 'n curmeziş, plutind prin 
văzduh ca un nor luminos. 

Spre răsărit, Brăila joacă 'n oglinda apei 
cu turnurile ei de biserici, cu hornurile ei 
de fabrici, cu catargele ei de corăbii. 

Ce lumină, ce lumină e 'n ţara romi- 
nească ! 


Am pornit la Lacu-Sărat. 


REVEDERE 85 


Se înserează, şi tarna de prin prejur e 
plină de răcoare. 

Ah! Unde-i artistul care să prindă pe 
pînză saă în cuvinte tot seninul, toată 
poezia caldă a unui amurg de vară supt 
cerul fermecător al țării romîneşti? 

Lipanti drepţi aŭ încremenit în liniştea 
înserării ca nişte lumînărele de ciară, iar 
vetrele de «iarbă roşie» stropesc cîmpul 
cu pete de sînge. Clăile de bucate stai 
unele lingă altele, iar la hotarul vederilur 
zăreşti cite-un puț cu cumpănă ce pare o 
sentinelă pe cîmpul plin cu aurul svorit 
dintr 'atitea sudori. 

Și iată şi drumeacunile de printre voiu- 
rile de loc, drumeacunile pe cari curg că- 
ruțele "'nvăluite 'n vălul alb al pulberii 
uşoare. 

Ce sfintă poezie se revarsă 'n coprinsul 
tării romineşti în clipa fermecătoare a amur- 
pului l... 


ya 
i 


Pe cîmp 


m venit să trăesc la ţară, mai 
aproape de Dumnezei, mai de- 
==” “3 parte de oraşele ’n cari s'a 'ncuibat 
maimuțăriala 1dioată a unei vieți străine de 
sufletul romînesc. 

Am venit iarăşi în mijlocul acestui popor 
«sărac în țară săracă», între acești ţărani 
muncitori, răbdători, îngrenunchiaţi de nevoi. 

Dealuri pline de clăi de bucate strejuesc 
matca unui piriă întortochiat, băut une-ori 
de seceta verii. Livezi de fin se 'ntind pe 
vale, strălucitoare de romaniţă, presărate 
cu flori de cicoare albastre, ca nişte pete 
de cer primăvăratec, lhmpezit în azurul 
mărilor fermecate. 

În clipele înviorătoare ale dimineţii «mă- 
tasea broaştei» (semn de ploae la ţăranii 


PE CÎMP 87 
noştri) pare pe alocuri o urzială de fire de 
argint negrăit de subțire, tors de mîna 
măiastră a unei zîne, iar pe firele de iarbă 
tremură ici-colo apele diamantine ale unui 
strop de rouă. 

Mai peste zi, în cămăşile lor albe, clă- 
ditorii de pe şinile de grîu par, din depăr- 
tare, nişte berze strînse la popas. 

Un cîrd de oi risipit la păscut întro 
coastă de deal pare o adunătură de pietre 
răsărite ’n faţa pămîntului, iar ciobanul, spri- 
jimit în bită, a 'ncremenit mai la o parte 
ca un stilp de marmoră albă în bătaia lu- 
minoasă a soarelui. 

Ce frumos le stă ciobanilor noştri cînd 
măsoară din ochi adincul zărilor, spre a 
ispiti mistenile natuni veşnic frumoasă, veş- 
mic nedesluşită ! 

lar cînd plugurile s'au înşirat pe ogoare 
şi cormenele varsă valuri de pămînt rodi- 
tor, cîte-un băetan pune trişca la gură și 
horile "'nfierbîntate, sdupăite, se revarsă 'n 
lumina limpede a soarelui din răscruci, ca 
o ciripitură pătimaşă a sufletului romînesc. 

Dar clipele "'ntr'adevăr dumnezeeşti sînt 


clipele 'nserănii. In clipele acestea mi se 
întîmplă une-ori saud un chiot de voinic, 
ori vre-un cîntec de dor ce rătăceşte pe 
văi ca o rugă prelungă a unei inimi arse 
în para dragostei dintii. 

Și "ncet-încet umbrele senii se 'ntind, se 
întind, lumina ce mai întirziase pe mirişti 
se 'neacă în nelămuritul amurgului, stelele 
saprind pe rînd în liniştea tărilor cereşti, 
greerii sgomotoşi întind zaiafet în luncă 
şi satele se 'nvăluie 'n pace... 

Tirziă, pe drumul tirgului, trec carele 
cu poveri ce tulbură liniştea nopții de-un 
scîrțut de osii îngînat de ţiriitunile greerilor... 


SCHITE 


că 3 oita z E sa ee meta 3: ÎN iar 257 eas Si > 
pe Tei E Sitna E să g A Vitae NE 
<a PD pa $ 


= pp Easmann SE — > 
aus i ai a Es 


Poveste 


«Es ist eine alle Geschichte, 
< Doch bleibt sie immer neu.» 
(Heine, Lyrisches [ntermezzo, 39). 


e-am cunoscut întro seară la un 
concert şi după două săptămîni 
eram pneteni buni. 

Stam de vorbă ciasuri întregi în parcul 
Montsouris, unde aveam o bancă favorită: 
supt un platan bătrîn, în față o vălcea a 
cărei pajişte desmierda ochii. 

Pe această bancă stam într'o Duminică 
şi ne dăduserăm în vorbă despre iubire. 

Pe alei furnicaŭ cetele ce vin să răsufle 
odată pe săptămînă aerul mai curat al par- 
curilor. Copii drăgălaşi sburdai cînd și cînd 
pe dinaintea noastră, bucuroşi că trăesc 
cite-va ciasuri în acest colțişor de țară stră- 
mutat între fabrici, la marginea Parisului, 


92 C. SANDU 


Un cartier îndepărtat al orașului mijila 
printre copaci, aproape şters, întunecat 
întrun nor de pulbere. | 

Soarele cernia prin frunzişul platanului 
fre de lumină ce tremurai în umbră ca 
nişte pete aurii. 

— Fund-că ţii atit de mult să aflı micul 
mei roman de iubire, ţi-l voii povesti pe 
scurt. 

Si prietenul mei, aprinzindu-şi o țigară, 
incepu : 

«Îmi stîrșisem serviciul militar şi venisem 
la moşie, unde vream să mă odihnesc în 
timpul vacanței de vară, spre a 'ncepe n 
toamnă cursurile facultății de drept. 

Innemerisem în toiul muncii: cît vedeai 
cu ochii, clăile de bucate staii presărate pe 
cîmp ca nişte corturi arămii, și batoza `n- 
cepuse a înghiți snopii de grîù, spre a-i 
preface 'n bilete de bancă. La trei zile 
după sosirea mea, ne-ai venit oaspeţi: o 
prietenă de-a mamei, d-na Pădureanu şi 
fata ei, d-şoara Elena. Veniseră să petreacă 
o lună la moşia noastră. 

Din cele dintii zile 'mi era nespus de 


POVESTE 93 


dulce 'n apropierea lor. După masă făceam 
cîte-va ocoluri prin grădină: mama la braţ 
cu d-na Pădureanu; eŭ alături de Elena, 
la cîți-va paşi înnaintea lor. 

O shală dulce plutia "ntre noi, convor- 
binle noastre muriau repede şi cînd le re- 
începeam, un suris îi înfloria în colțul bu- 
zelor şi ochii ei rîdeaŭ ca ai unui copil 
nebunatec. 

'Mi-aduc aminte cum îmi tremura glasul, 
cînd am rugat'o întiia-oară să'mi ia braţul. 
Mergeam tăcuți, fără să ne privim, par'că 
ne-am fi temut să nu ne ghicim gîndurile 
ce ne jucai în ochi. 

In grădină era o răcoare parfumată şi 
din luncă venia pîn’? la noi glasul fetelor 
ce cîntaui la striînsul finului. Cite-o păsă- 
nică filfia din pom în pom. M se părea 
că plutesc. 

li simțiam onduarea trupului în ritmul 
mersului şi observam pe furiş o şuviță sbur- 
dalnică de păr blond ce se vise de sub 
bordul lat al pălănei de pae, fluturindu-i 
pe frunte ca o desmierdare şi făcînd'o 
să închidă ochii ca 'ntro ațipire plăcută. 


94 C. SANDU 


In urma noastră mamele veniaui domol, 
oprindu-se, din timp în timp, în toiul vorbei. 

Cînd am sfîrşit plimbarea, i-am strîns 
încetinel mîna şi privind'o ’n ochi, i-am 
șoptit : 

— La revedere! 

O rumeneală 'ncîntătoare 1-a îmbujorat 
obrajii și două puncte luminoase tremurauă 
în albastru senin al ochilor ei: 

— La revedere ! 

Am plecat pe moşie. 

Îmi simțiam sîngele ferbîndwmi în vine 
şi "n sufletul met era o mare de senin 
primăvăratec. Ceva nespus de dulce se 
furişa'n fiinţa mea, legănînd'o 'ntr'un cîntec 
fermecător. 

Aş fi vrut să alerg, să cînt, să rid, să 
pling. Sufletul meŭ însetat de iubire se des- 
chidea ca un mugure la desmierdarea caldă 
a soarelui şi sentimentul acesta adînc, pu- 
ternic, îl răscolia cum răscoleşte vintul 
apele mării. 

Făptura Elenii îmi flutura 'naintea ochilor 
surizătoare, 1spititoare, uşoară ca un vis. 

În luncă fetele aprindeaăi văzduhul de 


POVESTE 95 


cîntece, zorind la ’ntorsul fînului, iar spre 
sfințit soarele se pregătea să sărute pă- 
mîntul... 

O săptămînă am duso numai aşa, ca 
un om ce nu-şi poate ordona gîndurile, 
aproape beat. 

Mai erau zece zile păn' la plecarea lor. 

Mă sculasem de dimineaţă şi mă plim- 
bam în grădină. Soarele 'nneca pămîntul în 
lumină şi ’n tot coprinsul plutea un miros 
de trandafiri. Marginea umbrei zidului se 
desluşia lămunită, dreaptă, par'că ar fi fost 
tăiată cu cuțitul. 

Mi sa părut că aud deschizîndu-se de 
odată poarta grădinii. 

Mă uit: Elena. 

Mă ascund repede după un tufiş şi rup 
ciți-va trandafiri. 

Venia încetinel pe aleia din mijlocul gră- 
dinii, şi 'n ființa eï se simțea un aer de 
fericire. 

La piept îşi prinsese un trandafir şi, din 
cînd în cînd, îşi aranja la timple cîte-o şu- 
viță îndărătnică. 

Privirile ei erai pierdute "nainte. 


96 C. SANDU 


Cînd s'a apropiat de mine, i-am aruncat 
în cale un trandafir. A rămas împietrită 'n 
loc, ca deşteptată brusc, și pe fața ei muria 
un zîmbet ca acel al copulor mici, cînd 
trec din rîs în plins. Mam arătat de-odată, 
aruncîndu-i la piept trandafinii ce mai aveam 
în mină. 

Un țipăt uşor i sa oprit pe buze şi 
numai pleoapele-i tremurau ca nişte aripi 
de fluture 'n preajma unei lumini: 

— Cum m'ai speriat! 

Parcă m'ar fi furat valurile unei ape ce 
se revarsă. M'am prăbuşit la picioarele ei. 

N'am fost nici odată pierdut ca 'n mo- 
mentele acelea. 

Aş fi vrut să rămîn încremenit, să mi 
ingrop capu 'n poalele rochii, să-i sărut 
pantofii, să pling la picioarele ei senti- 
mentul de adorare profundă ce'mi înneca 
sufletul. Îi simțeam tremurul nervos al tru- 
pului.... 

Nu ştiă cît i-am stat la picioare, dar cînd 
m'am ridicat, fața ei era iluminată şi ochii 
îi străluciaui, mă ardeau pănă 'n adîncul 
sufletului. 


POVESTE 97 


Mi-a năvălit atunci tot sîngele la cap: 
îl auzam fierbîndu-mi în timple şi vijiin- 
du-mi prin urechi. In minutul acela m'a 
apucat o poftă sălbatecă de a-i potopi 
ființa "n sărutări, de a o topi la piept în 
încleştarea pătimaş’ a braţelor. l-am răstur- 
nat capul pe braţul stîng și i-am acoperit 
cu sărutări gura, obrajii, ochii, părul. Mı 
se sbătea 'n braţe ca o pasăre speriată, 
acoperindu-și fața cu -mînile, aprinsă ca o 
văpae, şi tremurătoare ca frunza plopului. 
Mi-a fulgerat apoi prin minte toată bruta- 
htatea purtăni mele şi am început a-i să- 
ruta mîinile, murmurînd între două sărutări: 

—— lartă-mă, 1artă-mă ! 

Petalele trandafirului din piept, rupte 'n 
strinsoarea desmierdării, picuraii pe nisip, 
însîngrerîndu-l. 

In jurul nostru linişte ca 'n vrăple bas- 
melor şi din spre luncă adia un miros îm- 
bătător de fin cosit. Grădina visa 'n umbra 
prelungă a copacilor. 

Sa uitat la mine lung, şi n ochi eï 
dormiaă visuri de iubire. Sa smuls apoi 
din mîinile mele şı a fugit spre poartă în- 

7 


98 C. SANDU 


trun foșnet de rochii ce semăna cu filfiitul 


unor aripi... 
* 
x x 


Trecuserăşaseluni dela despărțirea noastră. 

Eram pe Calea Victoriei, în fața Tea- 
trului Național, cînd mă pomenesc cu un 
coleg; întors din vacanţa Crăciunului, pe- 
trecută la laşi. i 

— Complimente de la d-şoara Pădureanu. 
Ei, ştii: sa logodit cu un locotenent de 
roșiori... Salve! 

Par'că mi-ar fi dat cine-va o lovitură 
mişelească. 

Imi venia să alerg după el, să-l scutur 
de gulerul hainei, să-i arunc în față o 
obrăznicie. | 

Pe stradă lumea forfotia 'n toate părțile 
și trăsurile treceaŭ în goana cailor cu un 
huruit înfundat, ce-mi răspundea 'n cap. 
Imi juca 'naintea ochilor o figură de ofiţer 
spilcuit, maimuţănit, cu surîs studiat la o- 
olindă, cu sfircul mustăţei arcuit ca un 
cioc de papagal. 

M'am oprit întrun colț de stradă, pe 
înserate, în bătaia rece a crivăţului. 


POVESTE 99 


Pe lingă mine zoriati oameni şi femei şi 
mi se părea că fie-care "mi-aruncă din fugă 
un zîmbet răutăcios. Mă uitam în neştire 
înaintea mea, dar vederile mi se 'mpăien- 
jeniseră de lacrămi. Așa trebue să fie un 
om care, întorcîndu-se dintr'o călătorie în- 
depărtată, află la gară că-i arde casa. 

Cît aş fi dat atunci să fi putut şterge 
amintirea momentelor petrecute cu ea ’n 
fundul grădinii noastre de la ţară !- 

Mi se părea că sufletul meu e sdrobit, 
nimicit, întocmai ca o floare ce se desprinde 
de la pieptul unei fete într'o sală de bal, 
spre a fi călcată, strivită 'n picioarele pe- 
rechilor fericite... 

Acum, cînd mă gîndesc la această parte 
a vieții mele, am sensația de uşurare a unui 
om ce a isbutit să scape dintrun torent, 
pină a nu ajunge în vre-o viltoare». 


In fața Opanezului 


ată, mai povesteşte-ne ceva din vre- 
mea răsboiului. Ștui tu: cînd cu adă- 
postunle din fața Opanezului. 

— Hei, bată-vă norocul de copii, apui 
nu vam tot povestit? 

— Nu face nimic, tată. Mai storiseşte 
odată, că uite: stăm smurna să te ascultăm. 

Și după ce dădu pe gît ultima înghiți- 
tură de cafea, colonelul D.... începu: 

«Cînd ne-a venit şi nouă rîndul să por- 
nım la răsboii, eram locotenent în reg. 4 
de artilerie din Roman. 

Doamne, Doamne, ce jălanie prin satele 
din spre Dunăre, pe unde curgeaii oştinile 
noastre spre Bulgaria ! 

Lume după lume se ţinea pe de mar- 
ginea oştilor ; ţărani şi țărance dau de băut 


=] 


ÎN FAȚA OPANEZULUI 101 


în răstimpuri soldaților și florile curgeau, 
plouau pe noi, murind sub picioarele noastre 
în pulberea drumului mare. Și'n tactul mu- 
zicilor ce nu mai conteniaă, voinici noştri, 
furați de marşunle fanfarelor, mergeau sub 
steagurile filfiitoare «să se spurce la sînge». 

Am trecut ‘Dunărea în ziua de Sf. Ilie 
şi abia sosisem în satul Kalisovatz, cînd am 
primit ordin să mă despart cu “secția mea 
de baterie şi să plec la Riben, un sat as- 
cuns într'o vilcea care da 'n matca Vidului, 
adăpostit la miază-noapte și la miază-zi de 
două dealuri. Pe dealul dinspre miază-zi 
erati ciîte-va escadroane risipite 'n avant- 
posturi sub comanda maiorului T....; pe 
dealul dinspre miază-noapte am ridicat eŭ 
cu batalionul de dorobanţi al maiorului G... 
reduta Gnben. 

Opanezul era spre miază-zi, pe un gurguiŭ 
de deal, dar pănă la această întărire vrăj- 
maşă trebuia să urci două dealuri tăiate de 
o vale 'n care era satul Kaciamunica. 

La dreapta noastră era apa Vidului; şi 
cam la stînga 'n fund: Plevna, Bucovul; 
iar dincolo de ele, armatele ruseşti. 


Mea Na 
sÈ 


à 
e VER 


mo : 
GT i iz, E 
a: tă AY 
PERS 
d / e ie 
ă i U3 
e e m 7 
4 . Ar Kis 
kA A a 
A 


102 C. SANDU 


La cîte-va zile după sosirea mea la Ri- 
ben, mă pomenesc cu căpitanul B... — co- 
mandantul bateriei călăreţe din care făceam 
parte — venind cu cele-l'alte două secții. 
Era vorba să atacăm demonstrativ fortifica- 
tile Opanezului, pentru a atrage în această 
parte grosul trupelor turceşti din Plevna, 
înlesnind ast-fel atacul decisiv al acestei din 
urmă posiții şi surprinderea pe la spate, 
învăluirea trupelor vrăjmaşe amăgite spre 
Opanez. 

Și iată că 'n aceeaşi zi primesc — pe la 
orele cinci după amiazi — ordin să pornesc 
şi să aleg pe dealul cel mai apropiat de 
Opanez o posiție pentru șase baterii şi să 
ridic, cu ajutorul unui batalion de vînă- 
tori ce mi se va pune la disposiție, adă- 
posturi pentru cele 36 de tunuri ce vor sosi 
noaptea. 

Am încălecat pe Derviş, am urcat dealul 
din fața Ribenului, am trecut printre avant- 
posturile de cavalene de pe culmea acelui 
deal și am coborit apoi ìn vale, trecînd prin 
satul Kaciamunica, părăsit de locuitori. 

O adunătură de case cu ușile zăvorite, 


ÎN FAȚA OPANEZULUI 103 


cu ulte pustii pe cari doarme pulberea 
verii. 

Numai la o casă din marginea satului 
o pisică miorlăia plingătoare, ricîind cu 
labele la uşă şi strecurîndu-se pe după casă, 
imediat ce m'a simțit. ȘI era atita jale în 
acest bocet de pisică flămîndă, părăsită, 
perdută 'ntr'un sat pustiu în care tăcerea 
se lasă tot mai grea, tot mai apăsătoare 
pe suflet! Am urcat cel-lalt deal, pănă ce 
am zărit fortunle Opanezului, am ales po- 
siția cea mai potrivită şi m'am ascuns în- 
trun tufiș, aşteptînd sosirea vînătorilor. 

Vedeam Turci furişindu-se din forturi 
spre o prisacă din vale, furînd faguri de 
miere, răsturnînd stupi, fugind apoi cari 
în forturi, cari spre satul Bivolar, unde-i 
zăriam îndrăgostindu-se cu Bulgăroaice. 

Vinătorii sosesc în acest timp şi pun 1nl- 
moși mîna pe casmale. 

După trei ciasuri de muncă, adăpostunle 
au fost gata şi batalionul vînătorilor a ple- 
cat, lăsîndu-mă singur în aşteptarea tunu- 
rilor şi trupelor de infanterie ce trebuiau 
să ocupe dealul. 


104 C. SANDU 


o. scconmanaossasoaooo mons oaano o meao o neeonaaeaaaommnmme EEEE E EE 


Se înnoptase de mult şi trecui într'un tufiş, 
trăgînd calul după mine. 

Pănă 'n Opanez — în linie dreaptă — nu 
era mai mult de trei kilometri. 

Pe coasta dealului unde mă aflam, erau 
bostănării şi luna ce răsărise de vreme ar- 
ginta rotunjimile pepenilor înrourați. 

Stam nemişcat şi puneam din cînd în 
cînd urecha la pămînt, ascultind liniştea 
împietrită ce 'nvăluia împrejurimile. Nu pot 
zice că 'mi era frică, de oare-ce mă aştep- 
tam dintr'un moment întraltul să auz hu- 
ruitul înăbuşit al bateriilor şi să văz mijind 
dorobanţii noștri. 

Totuși, singurătatea nețărmurită a locului 
îngreuia avan mersul timpului şi, de la o 
vreme, mă surprindeam în faţa unei între- 
bări ce-mi încurca judecata : 

— Dar dacă pănă a nu sosi ai noştri, 
daŭ ochi cu vre-o patrulă turcească?! 

ȘI atunci, instinctiv, îmi pipălam revol- 
verul şi mă uitam la Derviş. 

Am stat aşa, în tufiş, pănă la miezul nop- 
tï, îndepărtind cu băgare de seamă cren- 


ÎN FAȚA OPANEZULUI 105 


gile ce 'mi ascundeau vederea şi privind, 
din cînd în cînd, spre Opanez. 

Și de-odată aud dinspre Bivolar țipete și 
bocete ca de îngropăciune, înfiorînd tăce- 
rea ferului nopții. Apoi țipetele se înteţesc, 
sgomotul creşte şi în minutul următor cite-va 
case trosnesc în flacări. 

Ingemînîndu-se 'n zorul lor de a sbucni 
în văzduh, limbile de flăcări îşi tremura 
prin ferestre para lor roşietică, se întin- 
deaă prin podul caselor şi răsăriai apoi 
prin coperiş, mlădiindu-se ’n vîrtejul arderii, 
aci scurtîndu-se, aci învolborîndu-se pe de- 
asupra satului şi presărind scîntei ce sbu- 
raŭ ca nişte licurici roșii. 

Pe după palele de foc luna părea verde, 
învăluită într'o lumină neobişnuită ce uimia 
ochiul, iar la lumina lor zăriam Turci aler- 
gînd pe ulţi, pierind prin case, ştergîndu-se 
în umbră cu brațele încărcate de pradă. 

Și cînd mi-arunc ochii spre bostânării, 
ce să vezi?! La cinci-zeci de paşi de mine, 
Turcii prădau pepeni şi bostanii. 

În momentul cînd i-am zănt, nu ştii de 
am avut vre-un gînd limpede n cap; după 


106 C. SANDU i 


cite-va clipite numai am simțit mima zvic- 
nind nebună 'n coşul pieptului și îngreu- 
area timplelor de sîngele svîrht de ea cu 
putere. 

Mi-am scos revolverul din toc, strîngîndu-i 
straşnic miînerul, şi 'n clipa aceea un gînd 
mi-a răsărit în creer, cu o luciditate spăr- 
mintătoare: 

— Dacă Derviş nechiază, sînt perdut! 

M'am apropiat de cal şi am început al 
mîngia pe ochi ca pe-un frate de cruce, 
şoptindu-i nu mai țiă minte ce, ştergîndu-i 
fruntea, sărutindu-i coama, rugiîndu-mă ca 
la D-zeu. 

Toată viața mea se concentrase în acest 
act ce cumpănia în el zilele unui om. 

Fugarul își ciulia nervos urechile, întor- 
cea capul de unde venia sgomotul şi se 
uita la mine cu ochii lui de dobitoc înțe- 
lept şi duios — ai fi zis că pricepe şi el 
apropierea morții, acest filfiit de anpă ne- 
văzută pe care "| simțim nu cu urechia, ci 
cu alt simț mai subtil, mai delicat ca cea 
mai fină ureche. 

ȘI în tufișul în care ne ascunseserăm, eŭ 


ÎN FAȚA 'OPANEZULUI 107 
ȘI Derviş stam nemişcaţi, încremeniţi, 
două trupuri înhorate de acelaş fior, două 
suflete în pragul peiri, înţelegindu-se în 
limba negrăită a momentelor pline de mis- 
terul morții. 

Am stat aşa, plutind între viaţă şi moarte 
păn' la 2!/, noaptea, cînd patrulele turcești 
s'aii retras spre forturi. 

Am eşit atunci din tufiş, mam uitat cu 
băgare de seamă prin prejur, am încălecat 
pe cal şi i-am coprins coama cu amîndouă 
minile, lungindu-i-mă pe greabăn. 

Ajuns în Kaciamunica, am răsuflat puţin, 
am tras urechile calului, i-am şters ochii, 
lam adăpat şi am început a urca dealul 
pe a cărei culme erai avant-postunle de 
cavalene. Pe la jumătatea coastei, auz un 
glonț şuerîndu-mi pe la ureche și, mai în 
acelaș timp, o bubuitură de puşcă. Am cre- 
zut dintru 'ntîi că vre-o santinelă a tras foc, 
năzărindu-i-se vre-o arătare ’n vale, dar, poc- 
netele de pușcă îndesindu-se şi gloanţele 
sbîrniind numai pe lingă mine, am văzut 
că în mine trag soldați noștri. 


108 C. SANDU 


Am oprit calu n loc și am strigat „cit 
am putut: 

— Nu trage sentinelă. Sînt Romîn... Lo- 
cotenentul D... 

Vocea mea fu acoperită de două focuri. 

Ce să fac? 

Să fi urcat înainte, eram ucis. 

Am legat calul de un copac, la umbră, 
și am început a mă tîrî pe pîntece. Pe de- 
asupra mea sbura cînd şi cînd cîte-un glonţ 
și căluțul părăsit necheza de-mi rupea inima. 
In nechezatul lui era o mustrare, mustrarea 
tovarăşului ce te-a scăpat de moarte și pe care 
tu-l părăseşti, orbit de egoism brutal, stă- 
pînit de gîndul de a te salva pe tine mai întîi. 

Inaintam cu greu, căci pajiştea era udă 
de rouă. Mi s'a părut că aud sgomot de 
voci şi zingăniri de săbii şi, după cît-va timp, 
o voce prelungă, înfiorătoare, sparge tăce- 
rea nopței: 

— Cineee-i ? 

— Ofițer romîn. 

O patrulă coboară pănă la mine, mă re- 
cunoaşte, vine cu mine pănă unde-mi lega- 
sem calul şi intru în lagărul romiînesc. 


ÎN FAȚA OPANEZULUI 109 


Atacul demonstrativ fusese revocat şi eŭ 
fusesem uitat. 

Mi se părea că vii dintro călătorie în- 
depărtată care-mi sdrobise mădularele şi în- 
cordările chinuitoare prin care trecusem în 
noaptea ceea sau topit curînd în somnul 
adînc ce m'a trîntit în cort, îmbrăcat, echi- 
pat în ținută de campanie»... 


Fugarii 


a Paşti. — Ninsoare de flori pe ci- 
po reşi. Satul cu căsuțele lui văruite 
Pi ae curînd are ceva din drăgălășia 
unei fete mari ce 'şi aşteaptă pețitorii. 
Ride cîmpu 'ntreg sub desmierdarea soa- 
relui, iar ciocîrlule, ametite de seninul în- 
nălțimilor, ciripesc visuri de tinerețe. 
Pădurea chiamă 'n freamăt lăutani ei 


primăvărateci, iar prin umbra călduţă a tu- 
fișurilor viorelele, fermecate de ispita soa- 
relui, surid cum suride întiiul vis de iubire 
în inima unei fecioare. 

Prinşi pe după git, făcăui joacă briul 
mare 'n bătătura crișmei, frămîntind pă- 
mîntu 'ntr'o tropăitură soră cu ritmul cob- 
zei; iar fetele, strînse mai la o parte ca un 
roi de albine, își spun nimicuri drăgălașe, 


FUGARII 111 


rizîind pe înfundate. Cămăşile lor de bo- 
rangic, înecate 'n fluturi, prind razele din 
soare, le frîng în loc și le mărită 'ntro 
strălucire ce-ţi ia ochii. 

Sub nucul bătrîn ce strejueşte hora, un 
flăcăi şi-o fată își fac de vorbă cu o ba- 
tistă tavită cu un fir de mărgele albe ca 
spuma laptelui. 

j x x 

La Rusaliï. — Grădinile răsuflă mirezme 
îmbătătoare, casele sunt împodobite cu pe- 
lin. Pomii tremură, cînd şi cînd, înfioraţi de 
o adiere ușoară ca o desmierdare. Și nu- 
mai stelele — ochii de aur ai nopţii — ve- 
ghiază asupra sufletelor. 

O arătare de tinereţe se furişează 'ntr'o 
grădină din marginea satului, iar din şan- 
tul grădinii răsare un trup de voinic. 

— Haide! 

„„Aă eşit în cîmp printre voiunle de griu. 

Supt o muchie de mal un cal înşăuat 
ȘI un voïnic. 

— Noroc să vă dea Dumnezeŭ, vere ! 

— Amin, vericule ! 


]12 C. SANDU 


Sa aruncat flăcăul în şa, prinzînd în 
brațe podoaba vieții lui întregi. ' 

Părtaşul hoțieï s'a băgat afund, cît te-ai 
şterge la un ochiŭ. 

— Hi, murgulet! 

Căluțul săgetat duşmăneşte 'şi-a fluturat 
coama şi a pornit furtunatec, spulberînd 
pulberea drumului şi învîrtejind gură de 
vint răcoritor pe lingă urechile fugarilor... 


Louisette 


«Of hate comes death; but 
of the innocent love, even in 
death, springs life that wears 
the laurel crown.» 

(H. MORLEY). 


n: Franța fie-ce comună, fie-ce cătun 
prăsnuesc un sfìnt saŭ o sfîntă oare- 
care din calendar şi, cu prilejul acesta, 

locuitorii închină cîte un pahar mai mult 
“pentru slăvirea zeului Bachus, iar tineretul 
se prinde ’n brațe şi joacă pănă 'n răvăr- 
satul zonlor. 

S'au îndrăgostit la o sărbătoare de acestea. 

—. Domnişoara Joacă? 

— Da, domnule ! 

O fetiță de 16 ani, supțiratecă, oacheşă, 

cu trei garofițe prinse 'n păr și co cren- 
guță de liliac la piept — ea însăși o floare 


S 


114 C. SANDU 
superbă, deschisă ’n splendoarea unei dimi- 
neți de Mai. 

l-a petrecut braţul pe după talie, furind?o 
în plutrea legănată a unui vals, simțind-o 
cum curge "n ritmul jocului, uşoară ca un 
fulg de zăpadă, învolburîndu-şi la fie-ce 
ocol rochia-i albă ce trăda în cuta gra- 
toasă a unei mlădieri tot farmecul îndes- 
criptibil al unei mişcări femenine. 

Și din seara aceea o scăpărare de tine- 
reţe le-a aprins sufletele, o adiere de feri- 
cire le flutura la căpătii, adormindu-i pe 
un strat de trandafir, înseninîndu-le visurile. 

Din seara aceea copila'şi prindea cîte-o 
foare 'n cosiță, căci floarea poate e cel 
mai frumos simbol al iubirii, un leagăn de 
petale fragede și mătăsoase, inăuntrul cărora 
se armonisează, se topesc două sexe pentru 
zămishrea unui rod... 

Știu eu un tufiş de liliac care var putea 
povesti multe despre această dragoste, dar 
astăzi tufişul e părăsit, căci voinicul e dus 
la oaste de mai bine de doi ani de zile 
și fata nu mai cîntă, ca altă dată, şi nu şi 
mai prinde flori în cosiță, ci stă perdută 


LOUISETTE 115 


„pe gînduri în fie-care seară, întrebînd ste- 
lele, șoptind vorbe de dor vîntului drumeţ, 
adormind mîngiiată de o nădejde ce nu 
se deshpeşte de căpătiiul ei: «mîine, miine, 


trebue să'mi vie o scrisoare de la el.» 


x 
x x 


In capul gol, sprijimtă de balustrada 
scăni din dosul casei, Louisette îşi streju- 
eşte cu podul palmei privirea ce străbate 
întinsul legănat al semănăturilor printre 
cari se desluşeşte un briu de drumeac ce 
se perde în fund, în mirajul razelor. 

Și 'de-odată inima începe a-i svicni în 
piept: factorul. 

Intro bluză albastră ce-i cade pîn’ la 
genunchi, în cap co pălărie de pae pe a 
cărei panglică stă scris «Posta», moş Ro- 
bert, factorul a trei sate, înaintează prin 
pulberea drumului, săltindu'şi din cînd în 
cînd pe umăr gianta plină de scrisori — 
hîrtiuţe în cari punem ceva din sufletele 
noastre şi cari sboară apoi în cele patru 
vînturi, împrăştund în inimi seninul bucu- 
riilor nețărmurite sau tristeța perderilor 
dureroase... 


— Am ceva, moş hobert? 

— Ai, domnişoaro; ai, porumbiţo... O 
scrisorică de la voinicul ce se topeşte de 
dragul dumitale. 

Și moş Robert, glumet ca 'n tot-dauna, 
chpeşte şiret din ochi, își trece miîneca 
bluzei peste truntea-i brobonată de sudoare 
și scotoceşte 'n giantă. 

— Mulţumesc, moș Robert! 

lar fata fuge 'ntr'un suflet acasă, se fu- 
nşează 'n odae şi, tremurind ca 'n scutu- 
rătura trigurilor, deschide — sărutîndu-l cu 
drag; — plicul ce-i aduce vestea atît de mult 
dorită : 


Dulcea mea Isette, 


Nu ţi-am scris cam de mult, căci am tot aşteptat 
să-ți trimit o știre 'mbucurătoare : de azi înnainte 
Henry al tău e sergent în regimentul 2 de genii, 
secția minelor. 

Cu cîtă bucurie aş fi vrut să sbor spre tine 
și cu cîtă nerăbdare înumăr zilele pînă la per- 
mista ce mi se va da de Rusalii ! 

Veşnic mă gîndesc la Isette a mea şi "n fie-care 
seară îi trimet sărutarea care S'o adoarmă feri- 
cită Mam gândit, dulcea mea rîndunică, să ne 


LOUISETTE 117 


logodim cînd voi veni în permisie şi de sigur 
părintii noştri nu vor face nici o împotrivire. 
„.„ Sînt nevoit să 'nchei scrisoarea, căci cornistul 
Sună «eşirea la cîmp» și nu mă rabdă inima 
să aştept pănă diseară. 
Sărut cu drag ochii tăi frumoşi şi te strîng 
la piept cu dor, comoara mea nepretuită... . 


Henry. 


Ca pe cărbuni aprıinşi a stat copila pănă 
la cină, pipăind din cînd în cînd, pe tunş, 
scrisoarea ascunsă 'n sin, scrisoarea ce-i 
zăpăcia capul şi-i ardea pieptul. 

Dar cînd bătrîmi sorbeaŭ cafeaua lor 
obişnuită, ea s'a strecurat ca o pisică ’n 
fundul grădinii și ochii să înrourați în la- 
crimi de fericire fugiaii din noŭ pe rîndu- 
rile iubitului înstreinat... 

Prin copaci păsările ațpeai în primul 
somn de cu seară şi brazdele de fîn cosit 
îmbălsămaă văzduhul, iar lanunle de griú 
încremeniseră în farmecul serii, ca o apă 
de smarald închegată, ca în basme, de vre-o 
vrăjitoare. | 
Și tata nu mai ştia pe ce lume trăeşte. 
Intr'un castan gîngura o pereche de po- 


115 C. SANDU 


rumbei și 'n luncă se întinsese zaiafet de 
oreeri sgomotoșşi, iar peste sat plutia ar- 
monia senilor frumoase de Maıiŭ ce turbură 
sufletele. 

„. ȘI ntr'un tirziă, sa rupt din vraja ce-i 
aromise ființa şi — pornind spre casă — 
a trimis cu amindouă mîinile un sărut dor- 
nic pe apa umedă a Amurgului, încărcat 
de mirezmele cîmpului: — Ob! Henry! 
Henry ! Dulcele mei Henry! 

x i x 


Cînd joc cu iubitul la balul din sat 
Rămîn toţi flăcăii cu ochii la noi, 

lar fetele strînse în colț, ca un roi, 
Şoptesc între ele şi m ciudă se sbat, 

Cînd prinşi braţe'n braţe, frumoşi amîndoi, 
Plutim ca 'n poveste la balul din sat. 


Era un cîntec împletit din dor şi Loui- 
sette îl fredona învirtindu-se prin casă ca o 
albină, deretecind, scuturînd, aşezind fie-ce 
lucru la locul lui, mutînd o cadră ce nui 
se părea bine aşezată, udind o glastră 'n 
care se deschidea o floare delicată ca un 
suflet de fecioară neprihănită, trepădind 
din casă la fintînă și 'ndărăt, zorită să facă 


LOUISETTE 119 


toată casa ca oglinda, căci pănă la Rusalii 
mai erai două zile. 

Și fetița robotia harnică, sprintenă, ve- 
selă ca 'n ajunul unei zile mari în care 
ajungem la răspîntia vieții, în care farmecul 
visurilor ce ne leagănă tinerețea capătă o 
nuanță de fericire intensă... 

.„.Cînd joc cu iubitul la balul din sat 
Rămîn toţi flăcăii cu ochii la noi 
Şi fetele... P 

— Louisette ! 

— Ce-i, mamă? 

— la vino puţin încoace... Vezi, fata 
mea, ce mai spune jurnalul, că n'am oche- 
lani la mine. - 

Un titlu mare peste pagina ’ntîia 1-a 
atras atenția și copila s'a îngălbenit de-o- 
dată la față, ca și cum inima sar fi golit 
subit de sînge, fulgerată de una din acele 
presimțiri de nenorocire care ne surprind 
fără să ştim cum, paralizindu-ne graiul, 
suspendind pentru o fracțiune de secundă 
funcționarea mecanismului delicat și com- 
plicat al fiinţei noastre. 

— Da’ ce-ai, Louisette ? 


120 C. SANDU 

Petrecînd cu ochii titlul fie-cărui articol, 
copila întorcea paginile gazetei, înfrigurată, 
sguduită din tălpi în creştet de-un fior ce-i 
aluneca de-a lungul spinăni, îngheţind-o. 

Sı după cîte-va chpite şi-a pironit pri- 
virea într'un loc al jurnalului, mîncînd din 
ochi rîndurile aruncate din fugă la « Ultima 
oră», în toată brutalitatea unui fapt divers, 
ecoi al hazardului crud care nu cunoaşte legii: 

«Nenorocirea din  V... — O echipă de 
10 soldați din regimentul 2 de genii cu 
garnizoana în V... prepara eri o mină în 
poligonul de experienţe afectat acelui re- 
eiment. Lucrările terminate, oameni se 
îndreptau spre cazarmă. Dar n'apucaseră 
a tace zece paşi, cînd o formidală explozie 
detună în locul unde era mina. Trei sol- 
dați și sergentul ce-i comanda aŭ fost cul- 
cați la pămînt. Restul soldaților a fugit să 
dea de ştire ofițerilor. Ajutoarele trimise 
n grabă aŭ transportat în trăsura de am- 
bulanţă pe cei patru oameni, mutilați în 
mod oribil. Soldatul Charles Meunier a 
murit pe drum. Starea celor lalți e cît se 
poate de gravă. 


LOUISETTE 121 


Sa ordonat o anchetă spre a se constata 
cauzele acestei nenorociri. 

Vom reveni mîine cu amănunte culese 
la faţa locului». 

lar mai jos, în trei rînduri tipărite cu li- 
tere groase: «N1 se telegrafiază în ultimul 
moment că sergentul Henry Savard, rănit 
la explosia minei din poligonul reg. 2 de 
genă din V... a expirat în dureri îngro- 
zitoare». i 

Un țipăt înfiorător 1-a isbucnit din piept, 
un țipăt ascuțit în care piere un suflet, — 
șI copila sa prăbuşit la pămînt, mototolind 
în mînuța-i frumoasă jurnalul care-a logo- 
dito, prin moarte, cu Henry al eï... 


Şargul 


e dăduserăm în vorbă despre cai. 

— Hei, măi băeţi, să vă spun și 
eŭ ceva despre Șargu' meŭ, oftă 
Calomfir, cel mai voinic şi cel mai cura- 
gios dintre noi. 

«II luasem de la un țigan — cam hoţ de 
cai de felul lui — și'i pusesem numele Șargu”. 

Cînd aveam nevoe să mă reped unde- 
va, puneam şaua pe el şi fulgeram în trap 
întins prin noaptea cea mai întunecoasă, 
iar cînd se zoria de ziuă, eram în curte şi 
'mi sculam argățimea: 

— Sus, băeţi, ca întrat alba 'n sat! 

Intro Sîmbătă seara (țtiù minte ca acum) 
pornesc tot aşa cu Sargu' meu sprintenel, 
să'mi tocmesc lume pentru maşinile de 
treerat. 


NA 


SARGUL 123 


Se cam svonise "n sat că es hoți la 
drumul mare şi jefuesc pe ciîţi îi întîlnesc, 
dar, cum era lună, nu prea credeam să 
daŭ ochi cu asemenea prieteni. 

Mergeam în trap obişnuit şi 'mi răco- 
riam sufletul în splendoarea unei nopţi de 
August. Luceafărul de seară lcăria 'n se- 
uinul nopții, luptind în marea de argint 
topit ce se revărsa din lună, iar rarițele 
abia se săltai în pragul răsănitului. 

În dreapta, dealuri pline de holde se re- 
vărsai ca nişte uriaşe valuri de pămînt, 
iar în stînga pădurea visa pe coasta dea- 
lului a cărui creastă se desluşia lămurită, 
uşoară, fină ca o dantelă mănastră. 

Din cînd în cînd treceam pe lingă la- 
nuri de porumb. Umbrele ciocanilor se 'n- 
doiaă pe mușşuroae ca nişte şerpi întune- 
cați, iar frunzele uscate de seceta verii fi- 
şħaŭ din timp în timp, sunînd în liniştea 
nopții ca o stingere de fanfară îndepărtată. 

Lăsasem frîul slobod, spre a'mi răsuci o 
tigară și n 'apucasem a mi-o aprinde, cînd 
văd pe Şargu' meu ciulndu'şi urechile şı 
sforăind. 


194 C. SANDU 


Cînd mi-arunc ochii "nainte, ce să văz? 
La zece paşi de mine trei găhgani călări 
răsăriseră din porumb şi'mi ațineai calea : 

— Stăi, boerule ! 

In momentele acelea aş fi vrut să mă 
salt cu Șargu 'n sus și să cad apoi peste 
ei, luîndu-i în copitele calului, făcîndu-i 
una cu pămintul. 

Dă minte că nici o clipă nu "mi-a trecut 
prin cap că viaţa mea e 'n primejdie. Tot 
sîngele 'mi năvăhse la cap şi gîndul meu 
era la cal: nul daŭ pe Şargu' nici mort! 

Mi-am scos revolverul din toc şi i-am 
tras cocoșul : 

— De nu vă daţi în lături, vă ’mpuşc 
ca pe ciini. 

— Hehei! Sa "'ntfunat boerul nostru. Ia 
stai puțin, boerule, să te isbesc unți-a pus 
popa miru’. 

ȘI unul din eï înaintează spre mine cu 
ciomagul ridicat ; cei lalți daŭ să mă 'n- 
conjoare. Am tras două focuri de revolver 
și am înfipt pinteni 'n deşertunle calului: 

— "Hu, Şargule ! 


Căluţu-a pus capu 'n piept şi răsuflind 


ŞARGUL 125 
pe nări ca o scorpie furioasă, sa repezit 
ca o furtună. 

— Pe el, măi! 

Atit am auzit, căci Șargu s'așternuse 
drumului ca un balaur înfuriat. In mo- 
mentele acelea simțiam că toată viața mea 
e cumpărnită şi numai Şargu' mi-o poate 
scăpa. Simţiam că crescusem pe cal, eram 
una cu el, trupul mei îmbucat cu al lui, 
formînd o singură masă de mușchi în- 
cordați. 

Copitele calului răpăiaŭ ca o descărcă- 
tură de puşti şi praful ridicat de ele plutia 
în urma mea ca un nor alburii. Am auzit 
două detunături de puşcă, dar de departe 
de tot. 

Cînd am ajuns în oraş, Şargu’ era nu- 
mai apă. 


* 
x x 


Trecuse un an la mijloc. 

Pe cîți-va proprietari de prin împrejurimi 
îi călcaseră hotii şi 'mi venise mie de mai 
multe ori pe la ureche, că un hoț de cai 
vestit pusese ochii pe Şargu' mei. 

Intro noapte, mă scol să văd ce mai e 


126 C. SANDU 


pe afară. Cind să'mi trag cismele 'n pi- 
cioare, gardianul îmi bate 'n giam. 

— Ce-i, mă! 

— Boerule, nu-i lucru curat. Mai 'dinea- 
ori trecu unu' călare pe aci în fuga mare, 
de scăpărau schîntei în urma copitelor şi 
câinii bat la poartă nevoie mare. 

— Stai că es şi eŭ acum. 

M'am dat după un plop bătrîn din fața 
casei şi am stat la pîndă, cam cît ai nu- 
măra pîn’ la o sută. 

Mi sa părut, întrun timp, că zăresc o 
umbră strecurîndu-se în grajd. Am stat lhpit 
de pom, nemișcat, înțepenit ca o proptea 
puternică. Incepuse inima să'mi svicnească. 
Prin prejur, linişte. Nici frunza plopului 
nu se mişca. Ciinii par'că intraseră în 
pămînt. Și de-o-dată aud pe Şargu ne- 
chezînd. 

Ne-am repezit (ei şi cu gardianul) ca 
scoşi din minți. 

— Aţi cu ciomagu, mă loane! 

Am intrat în grajd. Hoţul nu se simția 
NICăIri. 


Dar gardianul : 


ȘŞARGUL 127 


— Boerule, e 'n stănogu din fund... nu- 
mai ochii-i sticlesc în cap, ca la draci. 

Și pănă să mîntue el vorba, aud iar 
pe Şargu' nechezind şi nechezatul lui se 
schimbă curînd întrun gîlgîñt de sînge: 
hoţul tăiase beregata calului. Parcă mi-ar 
fi tăiat mie gitul. Nechezatul calului se 
îneca în hîrcîitul morții şi hîrcîitul acesta 
îmi rupea inima. 

Ca o jiganie spurcată, hoțul da să se 
strecoare pe uşă, Mam proptit în faţa lui, 
coprinzindu-i gramazul cu miinile. 

Hoţul se și pregăta să mă înjunghie, 
dar gardianul îl coprinsese de mijloc pe 
la spate şi-i da cu genunchiul să-i frîngă 
şalele. 

— Lasă-l Ioane, numai să'i iei cuțitul din 
mină. 

l-a apucat cu amîndouă miinele braţul 
drept şi "l-a mușcat de mînă cu turbare. 
Cuţitul a căzut jos din mîna însîngerată. 

— Ah! Ciine, mai mîncat fript! 

Atît a mai putut zice hoţul, căci mîinile 
mele 1 se încleştaseră pe git şi-l strîngeaŭ 
ca un ceatlăi îngrozitor. 


128 C. SANDU 


Aveam conștiința limpede că țin în pu- 
terea mea o fiară spurcată, pe care trebue 
so prăpădesc. 

Stringream cu furie, cu putere, o putere 
de care mă miram eu însumi. Simţeam 
că'mi curge 'n vine sînge de uriaş şi de 
«sfarmă-pietre». 

Gardianul încremenise mai la o parte, 
cu cuțitul hoţului în mînă. 

Aveam în chpele acelea o senzație cu- 
roasă de tot: un sentiment de mîndnie, de 
superioritate, de încredere în viață, ceva 
din pornirea unei fiare înzestrate cu muşchi 
puternici şi cu colți ascuțiți. 

Cînd mi-am descleştat degetele de pe 
orumazul hoțului, acesta a căzut buştean 
la pămînt. Am aşteptat pînă ce s'au revăr- 
sat zorile, și am plecat să dau de știre la 
sub-prefectură. 

Poala cerului se rumenia spre răsărit şi 
pe cîmp plutiaă primii fiori înviorători ai 
dimineții. 

Stelele păliaă în albastrul intunecat al 
cerului şi crestele dealurilor se lhmpeziai 
din nelămuritul crepuscului. 


ŞARGUL 129 


Cocoşii din sat cucurigaii voioşi şi din 
marea de jăratec licăritor ce'necase răsă- 
ritul, soarele se ridica încet încet, maestos, 
înflăcărat, uriaş, curat ca'n primele înce- 
puturi ale lumii. 

M'am închinat după obiceiul bătrînesc la 
sfintul soare care coace holdele, înfloreşte 
florile, aprinde în noi flacăra bărbăției. 

Mă simţeam uşor la trup şi aveam se- 
ninătatea de suflet a unui om cea scăpat 
pe ai săi de o dihanie spurcată...» 


Florica 


n învirtirea-i fulgerătoare tromba fură 
snopi de grîu, îi sdrumecă şi aruncă 
'n măruntaiele batozei. 

Din cînd în cînd scrişneşte şi urlă ca o 
fiară întăritată şi atunci logofătul Iorgu se 
'ncruntă la cei ce bagă la val: 

— Resfiraţi bine snopii, măi! 

Pe sub bordul răsfrînt al pălăriei, aşezată 
cam pe sprinceana dreaptă, privirea scăpă- 
rătoare a logofătului de moşie lunecă iute ca 
o săgeată, amenințătoare ca un tăiş de 
oțel. 

ȘI oamenii adunaţi la «mașină» mun- 
cesc de se spetesc, căci ochiul ager al lui 
lorgu vede peste tot locul, iar cravaşa ce 
poartă vecinic la cismă croeşte pănă dă 
sîngele. 


FLORICA 131. 


Dar ochii lui stăruesc mai mult asupra 
uneia din deslegătoare: Florica Pahonţu- 
lui. Sub cămășuța de pînză 'n patru ie, 
i se ghicesc gurguiele sînilor rotunzi, iar 
mișcarea ne 'ncetată a trupului descoperă 
frumuseţea tormelor ei tecioreşti. Munceşte 
fără preget şi nu-şi ridică de loc ochii din 
pămînt, căci simte pironită asupra eï pri- 
virea piezişă, hoţească, 1spititoare a logo- 
fătului. 

Și ?n huetul batozei ce mistue munca 
atitor brațe, gîndul copilei se turbură de 
o amintire. 

l-a răsărit întro seară ca din pămînt, 
drept în faţa ei: 

— Da ’ncotro, Florico ? 

— la acasă, boierule! 

— Mai stai niţel, să-ți spui două vorbe. 

— Aş... Nu, că maşteaptă mama. 

Și inima copilei se strînsese de frică, 1ar 
ochii ei priviaă în fundul drumului prăfuit 
de printre țarinele peste cari începuse a 
pluti Amurgul. 

Dar logofătul o și apucase de mînă: 

— Ei! Stai niţel, că doar no fi foc!.. 


132 C. SANDU 


Tı! Ce ochi de şerpoaică mai ai!... Ce-a 
fost frumos nu 'mi-a scăpat; nici tu nu-mi 
scapi, fetițo ! 

Florica tremura vargă şi ochii începuseră 
a 1 se 'nroura de lacrămi, iar căpşorul minu- 
nat, înecat în plete curgătoare, i se 'nclina 
încet-încet pe umăr, cum se ’nclnă o 
floare la suflarea vintului de seară... 

— Dă-mi drumu”, boierule ! 

— Las” că nu te mănînc, sălbateco! 

Și logofătul dă s'o sărute. Sa smuncit 
din mîna lui cu toată vigoarea şi 1uțeala 
nnei căprioare speriate, fugind întrun su- 
flet pănă 'n marginea satului. 

ȘI de atunci amenințarea lui Iorgu îi sună 
mereu în urechi: 

— Ce-a fost frumos nu "mi-a scăpat; 
nici tu nu-mi scapi, fetiţo! 

lar cuvintele acestea îi sfredelesc inima 
ca un fier roşit în foc... 


„„ Soarele ride în răscrucile cerului... 
Valuri-valuri joacă pe lanunle 'ndepărtate 
răsfringerea razelor lui dogoritoare... Un 
nor strălucitor ca zăpada coprinde un partal 


FLORICA 133 


de cer. Ti se pare un munte fantastic de 
strălucire orbitoare, ceva dintr'o apoteoză 
dumnezeiască... 

— Svirle, măăă ! 

Și snopli curg, curg ca aurul; iar ba- 
toza urlă și desbăşcălueşte în vîntunle-i 
puternice boabele ce vor pleca miine-poi- 
mîine peste nouă mări şi nouă ţări. 

Femeile rinduite în dosul maşinei abia 
mijesc în viscolul de pleavă măruntă, iar 
palele de pae curg ca un şiroi de chihl- 
bar, curat ca lumina soarelui. 

— Aide, faa! 

Nu-i maï tace gura logofătului Iorgu, şi 
vocea lui bagă fiori în oase. 

De trei ori sa dat jos de pe batoză și 
iar sa urcat. Îi clocoteşte ?n vine o do- 
rnță sălbatică și nare astimpăr. 

De la un timp, maşinistul dă presiune și 
mai mare la vapor. Vijiie cureaua și merg 
roatele ca vintul turbat. Nu se mai aude 
nici un glas de om; chiar glasul logofă- 
tului a amuţit, căci torentul energiei uimi- 
toare ce se revarsă în aceste momente 
atrage în virtejul lui pe toată lumea, și 


134 C. SANDU 


logofătul s'a băgat la val. E o luptă crîn- 
cenă între puterea năprasnică a aburului 
şı puterea atitor braţe de oameni. 

Dudue pămîntul de sbuciumul batozei... 

Din cînd în cînd boabe răsleţe, svirlite 
de şinile tobei, isbesc ca nişte alice 'n obrajii 
coşarilor. Şuvoae curg grăunțele 'n saci... 
Tiîrişurile de pae se îndesesc.. Vinturătoarea 
hurue ca o trăsură. 

„ȘI "n văzduh i-atita splendoare, dar 
cine stă să se uite la ea? 

Miinile apucă, aruncă, învîrtesc, ţin, ri- 
dică; vinele se umflă, muşchii se împie- 
tresc, sudonle curg pe frunţi, se preling 
pe sprincene, scapătă 'n ochi, ajung pe 
buze unde li se simte sărătura, sîngele fierbe 
ȘI inima bate nebună... 

Intr'un tîrziă, logofătul Iorgu ese de la 
val şi, după ce mai răsuflă o leacă: 

— Flonico, ia du-te tu păn' la curte şi 
adu'mi catastivul de zile. 

Fata sa coborit de pe batoză, sa scu- 
turat de frinturile de spice ce i se furişa- 
seră pe supt cămașă şi a pornit spre cur- 


tea boerească... 
x 
* >K 


FLORICA 135 


—— Ai auzit, lele Smarando ? 

— Ce păcatele sauz, fa Ilinco? 

— Auzi că cică şi-ar fi bătut joc logo- 
fătul Iorgu de fata Pahonţului... 

— Păi cum, fa... Aşa am auzit şi eu... 
Mititica! de aia nu se mai vede ea nică- 
ieri. l-o fi ruşine să mai scoată capu'n lume. 

— Vai, fa lele Smarando, ce şarpe! Min- 
ca-l'ar viermii ăi neadormiți de logofăt 
spurcat ! 

— Să-l trăsnească sfîntul Ilie, fa fetico... 
ce foc pe alde bietu' Pahonţu!.. 

— Ba să mai zici! Ce păcat, Doamne, 
pe bieții oameni!... Apoi, te las sănătoasă, 
lele Smarando! 

— Mergi sănătoşică, Ilincuţo. 

Si păn' a nu se despărți, vecinile cla- 
tină din cap, ducîndu-şi cîte o mînă la 
gură în semn de mirare şi de groază. 

Gurile satului macină, care cum se pri- 


cepe: «Auzi, d-ta, surată!» — «Ba să zici, 
cumătră !» — «Nu lar mai răbda ăl de 
sus!» — « Mitutica !». Și valul vorbelor por- 


neşte 'n tot satul şi vestea rea ajunge mai 
iute ca glonțul. 


Ci 'n vremea asta, Florica Pahonţului, 
zăcea în pat. Chiar în ziua nenorocirii 
a sosit acasă, galbenă ca hartă 'n ciară. 
| se tăiaseră puterile şi înfrigurată: 

— Mamă, dă'mi niucă apă, că mi-e răi! 

A căzut apoi în pat, clănțănind din dinți. 

Baba Cerchua i-a desșcîntat de deochi, 
1-a descintat de spaimă şi 1-a dat să bea 
apă în care au sfiriit doi-trei tăciuni. Dar 
fata ardea şi se svircolia şi svirlea tolul 
după ea; şi vorbia 'ntraiurea: «Săriți!... 
Mamă!.. Logofătul, mă mănîncă logofătul!..» 
Și biata Catrina Pahonţu pricepu ce are 
fata ei pe suflet şi nu ştia cum s'o mai 
ia cu vorba: «Taci, Florico, mamă! Taci 
și dormi, sufleţelule... că uite, ai să te faci 
bine şi avem să mergem la tirg...» 

Dar boala se ținea scari. 

Numai seara o mai răcorea şi atunci 
gîndul nenorocirii ce-o lovise îi seca su- 
fletul de jale. Lacrimi ferbinți ii curgeau 
pe obraji, înnodîndu-i-se supt bărbie, şi cu 
capu ’n pernă, copila suspina înăbuşit : 

—- Ah! Doamne... Doamne, nenorocita 
de mine! 


FLORICA 137 

Și iar sbucnea în hohote de plins ce'i 
rupeau inima. 

Dar de la o vreme, a dat Dumnezeu de 
sa mai răcont copila. Şi lacrimi nu-i mai 
curgeau pe obraji, iar fața suptă de boală 
se liniştise ca un chip de sfintă. Ochii duşi 
în fundul capului, sgăuraţi, priviaă veşnic 
pe fereastră şi nici un oftat nu mai eşia 
din pieptul în care singera o inimă de fată 
nenorocită. 

Ci numa 'ntr'o sară, copila sa lipit sfi- 
oasă de mama ei: 

— Uite, mamă, Craiŭ-noŭ ! 

lar bătrina, să mai veselească inima fetii, 
a început să bată din palme cum fac copii. 

Uuu! Craiŭ-noŭ! 
Sănătoşi ne-ai găsit, 
Sânătoșşi să ne lași! 

-— Mamă dragă, nam văzut aşa frumos 
Craiŭ-noŭ ! 

— Las” c'o să mai vezi, Flonico! 

În seninul albastru, Craiti-noi părea o 
frîntură de verigă subțire suflată cu argint... 

— Frumoasă-i, Doamne, lumea ! 

ȘI, acoperindu'şi fața cu mîinile, copila 


3 


158 C. SANDU 
z3 z a 2) v 
sa rezemat de uşorul uşeï, rupindu şi 
pieptu'n hohote de plins de 'ngropăciune... 


Undele apei se fugăresc la vale, cipciind 
pe la coturi. Sălcii bătrine îşi pleacă bu- 
chete de ramuri ce stai de vorbă cu apele 
călătoare. 

Întunerec... 

N'o vezi pănă "n malul cel-lalt, dar o 
simți cum curge liniştită, nepăsătoare. Aşa-i 
gîrla. 

Florica visleşte pe 'ntinsul eï... Cite-un 
peşte se bate la adincuri și turbură liniş- 
tea nopții... 

Copila s'a oprit... Puterea apei îi duce lun- 
trea la vale... Visla cade din mîinile ce tre- 
mură... Se ridică ’n picioare şi 'şi face cruce. 

— Doamne, ai îndurare de o nenoro- 
cită l... 

Oglinda întunecoasă a apelor călătoare 
se sparge cît ai clipı din ochi şi apele că- 
lătoresc mai departe, liniștite, nepăsătoare... 

„.. Doar pe la coturi le mai auzi cipcuind... 


O dragoste 


«Nu'nţelegi că-i tot aceea 
«De te razămi pe o umbră 
«Sau de crezi ce-a zis femeea ?» 
M. EMINESCU. 
emeea ?!.. Îmi vine une-ori a crede 
că nici Dumnezeu n'a fost în stare 
normală cînd a pus pe Eva alături 
de Adam. Cine nu'şi poate închipui ispita, 
uite-se la femee, la ori-care femee. Obser- 
vaţi bine această păpuşă însuflețită care 
trăeşte numai pentru şi prin dantele şi par- 
fumuri. Pe stradă o vezi, îmbrăcată 'n ro- 
chie turnată pe trup, rochia ce-i pune for- 
mele ’n relief, rtmînd în acelaş timp jocul 
soldurilor ca o provocare fățişă. Cind îţi 
vorbeşte, îi vezi zimbetele-i şirete jucîndu-i 
în priviri, iar cind își pleacă pleoapele n 
Jos, genele lungi tremură ca nişte aripioare 
obosite peste ochii înrouraţi de patemi, şi 


140 C. SANDU 


întreaga ei făptură parcă te chiamă: «Ei, 
ce zici, vrei? Nu vezi că mă daŭ ție cu 
totul!» Eŭ, unul, ştii că nu voi mai crede 
nici-o femee 'n viața mea. Auziţi? Nici 
una !» 

Și Ionel Viişoreanu trase pripit din țigare 
ȘI, punîndu'şi un picior peste cel-lalt, în- 
cepu : 

«Am fost şi eŭ odată tînăr şi am avut 
șI eŭ corp frumos şi faţă plăcută femeilor 
și bani și minte... tot ce trebue spre a fi 
fericit în dragoste. 

Dar n'am avut noroc. Hotărit lucru: nam 
avut noroc. 

De oare-ce bietul tata — Dumnezeu să-l 
ierte — avea avere din belşug, eù nam 
căutat să'mi fac, ca cei de seama mea, o 
carieră din magistratură saŭ armată, ci am 
urmat inclinațiunea m-a firească. E drept 
că nici tata nu ma împiedecat cituşi de 
puțin în alegerea planului mei de viaţă. 

— Ionel, tată, fă cum îţi place, numai să 
munceșşti serios, să se-aleagă ceva de tine. 

Un model, un model de tată, sărmanul! 

După luarea bacalaureatului, am făcut 


O DRAGOSTE 141 


Academia de pictură din Miinchen şi timp 
de opt ani am muncit cu sîrguință exem- 
plară, spre a'mi forma o solidă educație 
artistică. La 28 de ani am avut prima ex- 
posiție. Nu voi uita cit voi trăi emoțiunea 
subitului meu tată, cînd ministrul de culte 
de pe acele vremuri 1-a strins mîna n fața 
mea : 

— Domnule Viişoreanu, vă felicit din 
toată inima pentru talentul puternic ce ne- 
aţi dat tuturor Rominilor. 

Cind auzi asemenea laude călduroase şi 
cînd te chiamă Viişoreanu, om de jumă- 
tate de milion avere, cum să nu faci toate 
caprițile singurului tăi fecior care pe de- 
asupra mai e şi pictor de talent? 

Timp de cinci ani eŭ nu cred săfi stat 
şase luni cu totul în Rominia. Călătoriam 
din ţară 'n ţară, călătoriam și munciam, 
munciam cu curajul pe care ţi-l dă primul 
succes şi índirjirea ce'ți coprinde sufletul 
cînd vezi că din zi în zi prinzi din ce în 
ce mai adevărat cîte unul din feluritele, 
caldele şi însuflețitele momente ale naturii. 

Eram amorezat, amorezat de pictură, și 


142 C. SANDU i 


îngrrămădiam pînze peste pînze: din Tirol, 
din Italia, din Anglia și mai ales din Franţa, 
această țară miraculoasă care renaşte ca 
pasărea Foenix. Și dintre toate ţările pe 
unde m'a purtat fantasia mea, ajutată de 
puterea bănetului, numai Franţa "mi-a ră- 
mas în suflet ca o zi caldă şi senină de 
vară. De ce ? Poate fiind-că în această ţară 
am băut cu patemă pănă "n fund paharul 
iubirii! Dar să vă spun povestea: 

Plecasem din Paris întrun orăşel pe 
malul Senei, un cuib pentru cei amorezaţi 
de liniştea şi farmecul naturii, dar în acelaş 
timp un rendez-vous al turiştilor de tot 
solul cari risipesc de-alungul şoselelor o 
parte din sbuciumul vieții moderne. 

Cu lucrurile se 'ntîmplă ca şi cu oamenii. 

Sunt oameni pe cari i iubeşti de cum 
I-ai văzut, sunt locuri în cari te simţi fe- 
ricit de cum ai ajuns în ele. 

Aşa mi s'a 'ntîmplat mie 'n orăşelul acela. 
Aveam tot ce'mi trebuia: apă, crînguri li- 
niştite, ostroave somnoroase 'n amiazi, dar 
fermecătoare "n amurg, dealuri și de-o 
parte şi de alta, șosele minunate, orbitoare 


O DRAGOSTE 143 


de strălucire 'n bătaia soarelui, sate as- 
cunse prin văi și... Parisul la un cias de- 
părtare cu trenul. Populația foarte îndato- 
ritoare. 

Cu cîtă plăcere am lucrat ei acolo, 
no să mai lucrez nicăeri. Dimineaţa 'mi 
luam cele ce'mi trebuiau şi tiva la girlă. 
Deslegam barca şi lopătam întrun colț pe 
care'l descoperisem într'o zi după trei cia- 
suri de explorație. Era un cot al Senei și 
din cotul acela aveam înaintea mea casele 
oraşului răsturnate şi încremenite 'n oglinda 
senină a apelor, pe planul al doilea un 
deal pripor cu o ruină de castel medieval 
în virf. | 

Am stricat eŭ multe pînze pănă am putut 
prinde ceva care să'mi placă. Țiù minte 
că în sara acelei zile am urcat scănle ho- 
telului fluerînd ca un student căruia 1-aŭ 
venit banii şi întilnind pe bona care mă 
servía, am pişcat'o de stircul ţițelor, fără 
ceremonie, şoptindu-i din fuga : 

— Ce drăguță eşti! 

lar fata, nu prea supărată, mi-a răspuns, 
urmîndu'şi cursa : 


— Adevărat? 

Zilele următoare am continuat a munci 
cu aceeaşi stăruință şi dragoste, robit de 
frumuseţea ce'mi năvăha, prin ochi, pînă 
în adincul sufletului. Zilele acelea 'mi vor 
rămîne totdeauna 'n suflet ca nişte pagini 
pline de lumină. Voi sunteţi oameni de 
tere şi trebue să fi simțit și voi acea 
nețărmuntă mulțumire, vecină cu fericirea, 
cînd 1sbutiţi a 'ncadra în cite-va pagini 
colorate un sentiment puternic, în care 
să palpite o părticică din viaţa fie-cărui 
cititor. Inţelegeţi dar starea în care mă 
găsiam ei la .Varre-sur-Seine. Toate mi 
se păreau transhgurate: gesturile luau în 
Ochii mei proporții de scenă, vorbele 
aveai ceva epic în sonoritatea silabelor 
şı lumea toată mi se părea 'nvăluită 'ntr'un 
farmec pe care nu lam mai putut simți 
de-atunci niciodată. Atunci am înțeles eŭ 
pentru întiia oară adevărul coprins în cu- 
vintele lui Alphonse Daudet, acest delicat 
scriitor, cu veleități de «marchand de bon- 
heur» cînd spunea că poeții şi în general 
artiştii mai păstrează 'n ochii lor acea mi- 


O DRAGOSTE 145 


nunată pulbere colorată, grație căreia copiii 
percep lucrurile din jurul lor în culori sau 
nuanțe necunoscute oamenilor. 

Și într'o Duminică dimineața cînd mă 
scol, un marş de fanfară 'mi-a năvălit în 
urechi. Era un marş în care compositorul 
par'c'a pus zîngăniri de săbii şi miros de 
praf de puşcă, un marş care te face să 
iei pasul după tact, pe cînd închipuirea te 
poartă pe drumuri prăfuite pe cari curg 
armatele la bătăhe. 

ȘI cum servitoarea tocmai trecea prin 
coridor, deschid puțin uşa şi o 'ntreb. 

— Da ce-i? 

— Ce, nu ştii? Azi e sărbătoarea ora- 
șului. 

Nu mi-au plăcut niciodată petrecerile 
sgomotoase şi dacă am ajuns să însemnez 
ceva, o datorez, poate, numai faptului că 
am trăit isolat. Ibsen a spus că cel mai 
tare om e cel care trăeşte singur și deşi 
această cugetare pare a sta în contradicție 
cu dictonul: «unirea face puterea», ea ex- 
primă totuşi un adevăr de netăgăduit. Dar 
în ziua aceea parcă stam pe cărbuni. 

10 


146 C. SANDU 


Mă sculasem vesel din cale-afară şi am 
cîntat cît mi-am făcut toaleta. De ce? Să 
fi fost oare supt influența atitor suflete ce 
sărbătoriai în ziua aceea? Sau să fi fost 
o odihnă complectă a tuturor simţurilor 
mele, odihnă care se traducea acum prin 
cîntece? Cine ştie?! Destul că după prînz 
am eşit pe malul Senei, unde se strînse- 
seră toţi locuitorii orăşelului. Muzica executa 
nişte bucăți de ocasie, terassa hotelului 
unde locuiam era neagră de lume, bărcile 
încărcate de flori. După sfîrşitul concertu- 
lui urma «lupta navală». Această faimoasă 
luptă navală nu era alt-ceva de cît o bătae 
de flori pe apă. 

Nici azi nu ştii cum de mi-a dat în gînd 
să iati și eŭ parte la această bătae de flori. 
Sunt sigur însă că într'un oraş mai mare n'aş 
fi făcut'o şi cu toate acestea într un oraş mare 
nimeni nu te ştie, nimeni nu te urmăreşte. 
M'am dus la hotelier şi lam pus pe foc 
să'mi dea flori, flori, flori multe şi frumoase. 

Cînd sa dat semnalul de începerea bă- 
tăhei, eŭ eram în barcă şi pornisem în 
largul apei. In jurul mei alte bărci alunecai 


O DRAGOSTE 147 


ușoare şi din ele se 'nălțaui în văzduhul 
luminos ciripituri de fete mari. 

Flăcări trăgeau la lopeţi, bărcile se apro- 
piai şi florile sburai, colorînd ciîte-va 
clipe, ţesînd între bărci curcubee mişcă- 
toare. Și din ochi, din ochii frumoşi ai 
atitor tineri şi atîtora tinere ţişniai săgeți 
de dorințe, aprinse, ca o erupțiune sufle- 
tească. Pe şinalul apei, soarele svîrlea pietre 
nestimate ce păreaŭ rostogolte de unde. 

Nu ştiă dacă apucasem a svirli vre-o 
floare, cînd bag de seamă că o barcă 
venia întins spre mine. Intr'însa, în picioare, 
ca un comandant, sta o fată cu braţele 
pline de flori. Am lăsat din mină lopețile 
şi mi-am pregătit şi eŭ flori... Un chip de 
copilă bălae, cu ochii albaştr-albaştni, cu 
părul auriă, cu fața senină şi fragedă s'o 
tai cun fir de păr. Un mic salut şi un 
zîmbet foarte discret, apoi o bombardare 
înspăimîntătoare, o ploaie necurmată de 
flori cari mă isbiai în cap, în ochi, în 
gură, căzînd în luntre, rostogolindu-se n 
apă, amețindu-mă cu mirosul. Eŭ răspun- 
deam, cînd şi cînd, cu trandafiri aprinşi, 


148 C. SANDU 


uitindu-mă în ochii eï plini de atîta lumină 
intensă, şi prin cari treceau fulgerătoare 
clipe de fericire. Valuri-valuri îmi năvăliai 
în trup forurile atît de dulci ale unui în- 
ceput de dragoste. Imi intrase 'n suflet 
chipul copilei aceleia, atit de frumoasă, 
atît de originală, atît de nepăsătoare de 
acest duşman înverşunat care se chiamă 
«gura lumii». 

Nu ştiă cît timp ne vom fi bătut, dar 
ştii că la urma urmelor mi-am luat o po- 
siune viclean-umilă, și uitîndu-mă drept în 
ochii eï: 

— D-v. nu puteţi fi decit biruitoare. 

Intors acasă, am întrebat pe hotelier şi 
am aflat că frumoasa care mă bătuse peste 
zi cu flori se chiamă hose, era fica unui 
mare negustor de vinuri din Rouen şi că 
era 'ntr'al doilea an la Conservatorul din 
Pans. 

Zilele următoare nam mai putut lucra 
nimic. Mă stăpîniau cei doi ochi albaştri, 
mă robise cu totul chipul Rozei şi nu mă 
puteam concentra nici un sfert de oră. Imi 
vine une-ori a crede că amorul e o stare 


O DRAGOSTE 149 


morbidă sufletească, ai cărei germeni se 
propagă prin ochi. 

M'aş fi dat în vînt s'o văd măcar odată 
și imaginam fel de fel de curse spre a o 
întîlni. Dar de unde? Parcă intrase în 
pămînt. Ah! Ştrengărița! Ce bine se pri- 
cepea ea să'mi îngă inima! 

Rătăciam ca un smintit prin ostroavele 
Senei, mă tolăniam pe iarba moale, mare, 
cu mîinile pe după cap, cu pălăria trasă 
pe ochi, desnădăjduit şi amărit ca cel mai 
mizerabil cerşetor. Sunt firi cari se aruncă 
turbate, cu toată puterea lor de viață în 
vultoarea acestui sentiment turburător ce 
maschează instinctul genesic. Aşa am fost 
șI eŭ. Intro zi i-am scris. Nici-un răspuns. 
l-am scris încă odată, hotărit că dacă nici 
la această scrisoare nu voi avea răspuns, 
să plec imediat la Panis. Aşa sa şı întim- 
plat. Printr'o curioasă întorsătură sufle- 
tească, îmi răsărise 'n minte ideia că scri- 
sorle mele aŭ putut-o supăra, și gîndul 
acesta îmi tăiase curagiul de a o revedea. 
Era un fel de ciudă şi ruşine, ciudă pe 
ea, rușine pentru mine. 


150 C. SANDU 


Am plecat la Paris pe la mijlocul lui 
Septembrie, dînd hotelierului în grijă să'mi 
expedieze ori-ce corespondenţă la adresa 
mea în Paris. In prima zi, schimbarea de 
domiciliu, contrastul între viața liniştită de 
la țară și huetul oraşului maŭ făcut să uit 
sau, cel puțin, să nu mă mai gîndesc aşa de 
des la Rose Leblanc, copila frumoasă din 
Marie-sur-Seine. Dar după ce m'am dedat 
iarăşi cu viața sgomotoasă a Parisului, îmi 
venia să 'nebunesc, să 'nebunesc de du- 
rere. Parcă pierdusem cel mai frumos 
prilej de a'mi limpezi sufletul în para dra- 
gostei dintii. Mă simţeam singur, pierdut 
în vîrtejul Parisului, cînd la un cias de- 
părtare de mine era un suflet de copilă 
care se gindia poate la mine. 

Muzeele cari mă făceau altă-dată să uit 
de ora mesei, îmi păreau acum pustii: 
sufletul meii se închisese pentru atitea co- 
mori de frumusețe eternă spre a se robi 
cu totul unor ochi albaştri, întîlniți într'o 
zi cu soare, într'o bătae de flori. Peste 
pinzele mele s'aşternea puzdena melanco- 
hei și atelierul nu-mi mai suridea ca mai 


O DRAGOSTE 151 


înainte. Altă dată, cînd deschideam feres- 
trele 'nalte, mă 'mbăta aerul înviorător al 
dimineţelor albastre de toamnă şi mă fer- 
mecau aleile: de castani din Luxemburg ce 
păreaă suflate cu aur. După întoarcerea 
din Marie-sur-Seine însă, toate mi se pă- 
reau lipsite de farmec. Une-ori, mă uitam 
stind rezemat de pervazul ferestrei, mă 
uitam, fără nici un gînd hotărît, sau, mai 
bine, cu gîndul numai la ea. Era o roire a 
tuturor simțurilor mele, o roire în jurul ei. 

Dar, într'o seară, cînd eram mai amărit, 
aud bătăi la uşă. 

— Intră! 

Ca o adiere de primăvară mi-a năvălit 
în atelier. Era ea. Cu o mişcare nervoasă 
a svirht umbreluța pe masă, şi proptindu-se 
n fața mea: 

«E nebunească purtarea mea, începu ea, 
e nebunească, o ştii. Dar nu mai pot, nu 
mai pot, nu mai pot. Nu'mi mai găsesc 
linişte şi pling une-ori noaptea ca o ne- 
bună. Ce mi-ai făcut ?» 

ȘI dintro dată :sbucneşte 'n hohote de 
plins, : acoperindu'şi fața cu mîinile. Oh! 


bo oi 
` ger 
3 


152 C. SANDU 


Fiorul de durere care m'a străbătut din 
tălpi în creştet în momentul acela! l-am 
luat capu 'ntr'o mînă, pe cînd cu cea-l'altă 
îi netezeam părul învălurat, cum ai mîngîia 
trupşorul tremurător al unei păsărele rănite. 

— Nu mai plinge, Rose, nu mai plinge, 
cind ştii că te iubesc. 

Sı luîndu-şi mîinile de la ochi: 

— Să te cred? 

Ochii-i străluciaă de lacrămi şi mînile-i 
ardeau ca ’n para frigurilor. A venit apoi 
ca o apă năvălnică, îngrozitor de puternică 
şi capul mi sa umplut de sînge şi trupul 
îmi ardea şi brațele mele 1 sai încleştat 
pe după mijloc. Am luato pe sus, am să- 
rutat'o pe ochi, i-am ars buzele, i-am în- 
horat tot trupul, trupşorul tînăr, fraged, 
cald, parfumat care palpita în spasmul de- 
hrant al voluptății.... 

Șase luni mi-a fost amantă, o amantă 
nepreţuită, cu alintări de femee iubită, cu 
o gingășie neasămuită în glas, în ochi şi 
în gesturi, ac. supusă ca o cadină, aci ca- 
prițioasă ca o curtezană,... o femee absolut 
stăpînă pe arta de a zăpăci un bărbat şı 


O DRAGOSTE 153 


nici de cum o femelă ordinară care te 
plictiseşte după două săptămîni. 

In acest timp venise primă-vară şi plă- 
nulsem o excursiune prin pădurea Fontaine- 
bleau, în prima zi frumoasă din luna Mani. 

In dimineaţa fixată, m'am dus foarte de 
timpurii acasă la ea, vroind s'o deştept, 
aruncîndu-i flori în aşternut. 

Din treacăt, întreb .portăreasa : 

—— Domnişoara Leblanc ? 

— Cine? 

— Domnişoara hose Leblanc. 

— Nu mai stă aci, domnule. Sa mutat 
de trei zile. 

— Cum ?... a plecat? 

— De trei zile, domnule. 

— Dar nu va dat noua ei adresă? 

— Nu ne-a lăsat nimic. 

Am rămas încremenit, aurit, par caş fi 
primit o lovitură straşnică n moalele ca- 
pului. Pentru mine lumea exterioară înce- 
tase brusc. de a mai exista, pierzîndu şi 
dintro dată limpezimea contururilor, sgo- 
motelor, culorilor ei variate. 

Și tocmai cînd portăreasa mi-a strigat : 


154 C. SANDU 


«domnul doreşte să-i fac vre-un comision ?», 
am tresărit ca un copil speriat şi am eşit 
în stradă, fără să'mi iaŭ ziua-bună. Acum 
mă gîndesc cît trebue să fi fost de cara- 
ghios eu în momentele acelea! 

Străzile Panisului se 'nsuflețiaii, tram- 
walele se iveaŭ şi dispărea încărcate mai 
numai cu lucrători la ora aceea timpurie. 

Fete sprintene grăbiaiu spre atelierele de 
modă, negustoresele cu legume de tot felul 
se 1viaui la cîte-un colț de stradă, împin- 
gînd cărucioarele încărcate şi vestindu şi 
chentele cu strigătele lor cunoscute. 

Cîte-un ştrengar de ucenic păşia semet, 
cu mîinile 'n buzunar, cu şapca povirnită 
pe-o sprinceană. 

Poate că 'n închipuirea lui de copil al 
Parisului el se credea om în toată puterea 
cuvîntului. 

ȘI viața sgomotoasă a acestui oraş ne- 
întrecut reîncepea supt cerul splendid al 
unei minunate dimineţi de Mai. 

De-odată însă m. sa părut co văd în- 
naintea mea: acelaș trup minunat, de o 
desăvîrșită armonie de linii, mîngiiat de 


O DRAGOSTE 155 


ritmul mişcării mlădioase, aceeaşi rochie, 
aceeaşi pălărie prinsă uşor pe creştetul 
capului, plutind par'că'n revărsarea îmbiel- 
șugatului păr aunui învălurat. 

Am iuțt pasul s'o ajung de pe urmă 
şı mintea mea înfierbîntată căuta frasa de 
efect, care să străbată pînă 'n adîncul inimii 
ei de copilă frivolă, distilîindu-i tot amarul 
ce mi se 'ngrămădise ’n suflet de ciîte-va 
ciasuri. 

Dar cînd mam apropiat, am văzut că 
nu-i aceea pe care o doria sufletul meu 
îndurerat şi atunci am simțit o aşa de 
mare sfirşală la inimă, că era să cad pe-o 
bancă. Mı se 'ntuneca din cînd în cînd în- 
naintea ochilor și trecătorii grăbiţi mă a- 
mețiaui şi casele înalte se clătinai și păreau 
gata-gata să cadă pe mine. 

Nu mai ştiu pe unde am rătăcit în ziua 
aceea. Tocmai seara, tîrziu, m'am pomenit 
în faţa ateherului meu, fără să ştii cum. 

O lună ’ncheiată am zăcut de trieuri, 
dar ce fnguri!... 

Cum m'am întremat puțin, n'am mutat 
la Fontainebleau spre a prinde puteri şi 


156 C. SANDU 


copacii bătrinei păduri îmi înviorau încet- 
încet sufletul. Din cînd în cînd, îmi veniau 
dorințe să lucrez, dar nu mă simţeam în 
stare să stau, ca mai nainte, ciasuri întregi 
în studiarea adîncă a vre-unui colț minunat, 
nici nu puteam resista emoțiunii unei pu- 
ternice descărcări a sufletului mei rănit. 

Întro zi mi se aduce o scrisoare tran- 
smisă din Panis. Era de la Rose. Am plecat 
s'o citesc în pădure, această iubită confi- 
dentă a suferințelor mele. Splendoarea zilei 
îmi topia inima de dor. Am deschis tre- 
murînd plicul. Îmi scria că avea mustrări 
de cuget pentru greşala ce făcuse şi că 
se duce să se 'mmormînteze la ţară, căutînd, 
chinuindu-se să uite trecutul cel atît de 
dulce. 

Aș fi voit să plec, s'o caut, so smulg;, 
so iaŭ cu mine. ȘI 'n capul meu treceau 
tel de fel de ginduri: poate ca plecat așa, 
fără să'şi dea seama, dintrun caprițiă de 
copilă răsfăţată şi poate că acum îi pare 
răă şi ar vol să se 'ntoarcă, dar 'i-e ruşine. 

Cum îmi răscolhaii şi'mi ardeau sufletul 
amintirile ciasurilor fermecate de odinioară! 


O DRAGOSTE 157 


M’aş fi prosternat în fața ei ca 'naintea 
unei sfinte, aş fi sărutat pămîntul sfințit de 
pantofioni ei, maş fi tîrît pe brînci spre 
a-i atinge cu buzele mele arse de dor 
poalele rochiei. 

— Rose! hose! 

Glasul meu se pierdea în depărtănle um- 
brite, misterioase ale pădurii. 

Printre frunzişul copacilor voinici, soarele 
cernea pe alee pete mari de lumină aurie. 
Cînd şi cînd, cîte-un chiot se răsfringrea în 
ecoul sgomotos și repetat al pădurii. Pe 
alocuri, cîte-un stejar uriaş intra 'n coprinsul 
aleei, ca o sentinelă mîndră, fantastică, din 
vremurile pierdute în întunerecul de ani. 

Mergeam cufundat în adîncunle sufletului 
meii sbuciumat, cînd mă pomenesc de-odată 
în fața unei privelişti ce m'a oprit în loc. 
Un partal de loc, mare cît o tarla de moşie, 
pustii, acopent de stane de piatră, albe, 
orbitoare de lumină supt para soarelui de 
amiazi. 

Blocuri uriaşe, în fel de fel de forme şi posi- 
tii, încremeniseră rostogolite, ca svirhte unele 
peste altele de puterea năprasnică a unor 


158 C. SANDU 


ape albe de spumă. Și, de jur împrejurul 
lor, pădurea fremăta supt ploaia de lumină... 

O trăsură sta de-o parte, pe drumul ce 
dă ocol acestui colţ de pustiu pietros, iar 
pe stanele de piatră, doi tineri înlănțurţi 
pe după mijloc, urcau din piatră 'n piatră, 
din pisc în pisc, mai sus, spre stinca din virf. 

In liniștea nețărmuntă a coprinsului, ei 
erau singurele suflete ce trăiau. Mam lungit 
lingă drum pe un aşternut moale de fe- 
regă şi m'am uitat la eï. l-am văzut urcînd 
pînă 'n virf şi acolo, coprinzîndu-se pe 
după gît, şi-au topit sufletele într'o săru- 
tare lungă, arzătoare. 

Nu voi uita cît voi trăi perechea aceea 
de amorezați can încremeniseră, înlănțuiți 
pe după gît, pe piscul stanelor de piatră, 
albe, supt potopul de lumină ce cădea din 
cerul albastru, înnalt, senin, nemișcat... 

l-am văzut apoi coborînd încet-încet, ea 
sprijinită de brațul lui, pănă la trăsura care 
porni spre pădure. 

M'am sculat de unde eram și m'am dus 
mai la o parte, așa ca să-i pot vedea fără 
a fi zărit şi, deci, fără a le turbura clipele 


O DRAGOSTE 159 


cereşti în care 'şi legănau sufletele. Tră- 
sura venia la pas. Un noruleț de muselină 
vaporoasă pluta pe umeni femeei, ca o 
desmierdare. Cînd aŭ intrat în pădure, cari 
au pornit în trap furtunos. Ca nişte năluci 
mi-au trecut pe dinaitea ochilor. 

Era ea, ea, Rose. 

Un muget de fiară sălbatecă "mi-a eşit 
din piept, apoi am rămas ca un om care-i 
gata să nebunească şi, după cîte-va clipe, 
înfigîndu'mi mîinele 'n păr, am căzut ho- 
hotind în iarbă... 

Apoi, cînd furtuna aceasta sufletească 
sa domolt puțin, am pornit spre casă, 
încet, ca un soldat rănit, gata să leşine. 

La trei zile după această lovitură, am 
plecat la Pans. 

ȘI timpul, marele doctor al furnicarului 
omenesc, a 'nchis încet-încet. rana ce'mi 
sîngera în inimă. Astă-zi nu mai pot suferi 
atita pentru o femee, de oare-ce mi-am 
făcut din muncă, din munca cinstită şi 
stărutoare, singurul mei punct de sprijin 
în viaţă.» 


| 4 


«ACADEMIE 


` 


ERATĂ 


Pag. 22. Rindul 5. — In loc de: «Sacre tonneaux» 
să se citească: «Sacre tonneau». 

Pag. 27. Rîndul. 16. — Inloc de: «mi-a fermecat» 
să se citească: «mi-aŭ fermecat». 

Pag. 29. Rîndul 15 şi 16. — In loc de: «reveillon» 
să se citească: «révetllon». 

Pag. 56. Rîndul 4. — In loc de: «Șzcâfi-va paşi» 
să se citească: «Și la cîți-va paşi». 

Pag. 56. Rîndul 10. — În loc de: «colț al şoselei» 
să se citească: «cot al şoselei». 

Pag. 62. Rîndul 1. — In loc de: «spîngiř» să se 
citească: «spăngti». 

Pag. 62. Rîndul 15. — In loc de: «nu fiș-» să se 
citească: «nu fi-s». 


Pid 


BBLOTECIN 
æ ACADEMIE! *) 
ROMÂNE, 


me apaa o a e 


11 


La granița. 
Prin Ardeal 
Prin Tirol. 

In Berlin 

Marea Nordului. 
Spre Paris. 

In Paris. 
Aniversare. 

Un Crăciun 

In Atelier . 


In împrejurimile Parisului, 
Castelul celor doi amanți . 


Mere Laurent. 
Spre Rouen 
Rouen 

La Fereastră. 
Despărţire . 
Revedere 

Pe cimp 
Poveste. 

In faţa Opanci 
Fugariì ; 
Louisette 
Şargul 
Florica . 

O dragoste 


K T gd 


h, MATERII