VORONCA, SCR. I ocr_pypdf2

ILARIE VORONCA 


SCRIERI I 


Ilustraţia copertei de: 


Francisc Kalab 


ILARIE VOKONCA 


ZODIAC 
POEZII 


Ediţie îngrijită, studiu introductiv, 
note şi comentarii de 


ds ION POP 


BIBLIOTECA 


«EDITURA  MINFRVA 
Bucureşti 1992 


PREFAŢĂ 


ILARIE VORONCA - UN POET'AL METAMORFOZELOR 


Cu toate ră Ilari.- Voronca (n. 31 decembrie 1903, la Brăila — 
ni. 5 apriîie 19-16 la Paris) este? ca si unanim, considerat drept cel 
mai  importitiit dini:f poeții şi tedreticienii mişcării româneşti de 
avangardă, opera Xii — cuprinzind zece volume de versuri, două 
culegeri de eseuri şi poeme in proză, precum şi alte numeroase 
pagini de publicistică — n-a fost reeditată piuă acum decit frag- 
mentar. Sluriiile ce i s-au consacrat sînt. de asemenea, in majori- 
iiitea lor, parțiale şi rămav — cu cîteva excepţii -- la nivelul eva- 
luărilor proptise de criticii deceniilor al treilea ți al patrulea, cînd 
perspectiva temporală mai latga lipsea, iar rolul avangardei lite- 
raro în înnoirea limbajului liric românesc era încă departe de a 
fi clarificat şi estimat la dreapta lui valoare. Autor, pe de altă 
parte, a tot alîtea cârti redactate;- djjpji 1933, în limba franceză, 
poetul —e care a continuat totuşi să fie prezent sporadic şi în pu- 
blicaţiile din tară — a ieşit oarecum din raza interesului imediat 
al criticii, iar acest fapt a contribuit nu puţin la o anume margi- 
nulizure a sa. Abia în ultimele doua decenii, x> dată cu înțîatîvele 
de „reconsiderare" a momentului literar avangardist, numele lui 
Jlarie Voronca a reintrat - - nu suficient de ferm, totuşi — în cir- 
cuitul lecturii! critice; o viziune cuprinzăt»are, cu caracter mono- 
grafic, asupra operei sale se lasă încă aşteptată. 

Or, parcurgerea acestei opere în ansamblul ei ne pune față 
în la/ă cu o prezentă creatoare dintre cele mai reprezentative pen- 
tru spaţiul literar românesc din deceniul al treilea şi începutul ce- 
lui următor, perioadă, cum se ştie, de mare efervescentă spiritu- 
ală, de  lensioifate confruntări între orientările de factură tradiţio- 
nalistă cristalizate doctrinar în pragul veacului nostru, şi iniţiativele 
novatoare manifestate paralel,prin afirmarea simbolismului, apoi — 
deja ta începutul deceniului doi — prin- cele dintîi luări de pozi- 
ție moderniste, eare-şi vor găsi expresia extremă in demersurile 
avangardei. L» cristalizarea acestora din urmă, aportul foarte ti- 


m> 


nărului poet a fost esențial — şi se poate spune' că nimeni n-a pus 
mal multă pasiune în promovarea stării de spirit avangardiste decit 
el, că dăruirea sa idealurilor novatoare a fost totală şi necondițio- 
nată, exprimîndu-se într-o particulară frenezie a participării. Apar- 
tinind, primei generații a „modernismului extremist", Voronca a 
fost prezent in paginile principalelor publicații,de avangardă ale 
momentului, deopotrivă ca poet şi autor de texte-manifest, asumin- 
du-şi entuziast rolul unui purtător de cuvînt, lansînd întrebări cu- 
rajoase, căutînd" soluții îndrăznețe în sensul sincronizării limbaju- 
lui liric: cu „pulsul epocii", reflecftnd, într-o eseistică soră cu poemul, 
asupra posibilităților formale şi a implicațiilor existențiale ale poe- 
ziei. Cine vrea să se edifice cu privire Ja ceea ce a însemnat ex- 
periența avangardistă în istoria liricii româneşti din veacul nostru 
nu va putea ocoli opera acestui scriitor care sintetizează toate as- 
pectele ei mai importante, de la cele ilustrate, într-un prim mo- 
ment,' de „constructivismul" promovat, cu începere din 1924, de 
revista Contimporanul a lui Ion Vinea şi Marcel Iancu — eu „fi- 
lialele" sale 75 H.P. (octombrie 1924), Punct (noiembrie 1924— 
martie 1925) şi Integral (martie 1925—aprilie 1928) — pînă la su- 
prarealismul incipient şi relativ moderat al grupării unu (1928—1932), 
fără a fi rămas insensibil, pe acest pajeurs, nici față de ecourile 
futurismului sau dadaismului. Pe de altă parte, destinul creator al 
lui Voronca se aliniază, semnificativ, şi unei evoluții care a fost a 
avangardei europene în ansamblul ei, în sensul treptatei desprin- 
deri de atitudinile „extremiste" inițiale, pentru a ajunge la for- 
mula mai echilibrată a unei poezii mai directe, de generos patos 
umanitarist. Aceasta- se vS generaliza in creația de limbă franceză 
a poetului, spre care trei dintre volumele de versuri tipărite în 
țară (UHse — 1928, Petre Schlemihl — 1932 şi Patmos — 1933) 
aruncă, prin * traducerile prezentate ca primă „carte de vizită", o 
semnificativă punte, pregătind terenul unei recunoaşteri care-l va 
situa şi printre vocile lirice cele mai autentice exprimate în Fran- 
ţa acelor ani. 

Dincolo de diversitatea unor atari formule însuşite şi promo- 
vate cu o singulară frenezie* considerarea operei poetului în în- 
tregul ei e de natură să-i reveleze totuşi unitatea de adincime, 
ca, semn al unei personalităţi distincte. Căci Voronca e departe 
de a fi fost doar „cureaua de transmisie" a unor idei şi practici 
creatoare afirmate aiurea, pentru a le încetățeni pur şi simplu în 
spațiul liric naţional — şi de altfel, cum se, recunoaşte tot mai 
clar în ultima vreme, unele dintre aceste experienţe novatoare pe 
plan european au pornit dinspre spaţiul românesc, pentru a se im- 
nune ca agenţi catalizatori ai metamorfozelor poeziei moderne. Foar- 


te strins legat de spiritul avangardei, — într-atît încît o definiţie 
a liniilor de forţă ale acesteia S-ar putea contura aproape exclusiv 
pe baza scrisului 'său — Ilarie Voronca I-a ilustrat şi dezvoltat 


într-o direcție ce depăşeşte statutul de simplu purtător de cuvînt, 
coagulîndu-l într-o operă puternic individualizată, fructificind în- 
tr-un mod personal sugestiile primite şi imprimîndu-le d pecete 
inconfundabilă. ui 

Pentru o cît mai exacta situare în context a scrisului său, e 
necesar, desigur, să ţinem seama de jocul complex al mecanismelor 
socio-culturale care-l condiționează, impunîndu-i constrîngeri şi 
limitări ce nu pot fi trecute cu vederea, repercutate în grade di- 
ferite în aria propriei experienţe creatoare; aceeaşi punere în re- 
lație va putoa măsura însă şi originalitatea acesteia, valoarea ei 
nu numai da element de impulsionare a procesului novator, ci — 
dincolo de price cadru strîmt-doctrinar — ca realitate estetică în 
stare să vorbească „peste mode şi timp". Dacă Ilarie Voronca nu 
poate fi, desigur, aşezat la înălțimea aceluiaşi „raft" din .biblioteca 
de poezie românească, cu pe drept numiții „clasici ai modernismu- 
lui", Arghezi, Blaga, Barbu sau Bacovia, cîteva dintre cărţile sale 
pot fi primite in vecinătatea unor poeţi ca Ion Vinea, Adrian Ma- 
niu sau B. Fundoianu. In orice caz, opera sa îndreptăţeşte o apre- 
ciere mai generoasă decît au propus-o multe dintre lecturile cri- 
tice care i-au fost pînă acum consacrate. O cer în egală măsură 
gfadul său de implicare în dezbaterile şi reflecția — cu nume- 
roase aporturi de „pionier" — asupra limbajului poetic modern, ca 
şi realizările sale de substanţă din creaţia lirică. 


* 


Puține elemente lăsau-totuşi, să se întrevadă, în primele'poe- 
me ale lui Voronca, avangardismul sub semnul căruia poetul avea 
să ue impună în peisajul literar românesc. Versurile adunate în 
1923 în volumul Restrişti ilustrau încă, în linii mari, formula sim- 
bolistă, pe caro spirite mai „moderne" ca Ion Vinea," Tristan Tzara, 
Adrian Maniu începuseră s-o depăşească deja în urmă cu un de- 
ceniu. Erau poezii mult îndatorate ambianţei bacoviene, şi critica 
— de la E. Lovinescu la G. Călinescu — a putut identifica în ele, 
în afara ecourilor- masive din autorul Piumb-ului, şi urme din Ve- 
cerniile lui Camil Baltazar ori din Demostene Botez, poeţi ce în- 
treţineau, printre alţii, atmosfera bacoviană. Amintindu-şi de anii 
debutului, Voronca va nota printre operele care „aveau să-(i) fie 
treptele pentru încercarea sintaxei de mai. tîrziu" *, pe cele ale lui 


l- V. Radiograiie, în unu, 1930, nr. 25. 


Fundoianu, Bacovia,' Arghezi. Minuleseu,.Adrian Maniu şi Ion Pi- 
Hat, neuitindu-l nici pe Perpessicius. Modelul major, care conve- 
nea în cea mai mare măsură sensibilităţii saie, ramine însă, cum 
o atestă jRestrişri-Je, G. Bacovia. Poemul de debut cu care E. Lo- 
v'inescu (al cărui lenaclu îl atrăsese deja pe liceanul Eduard. Mar- 
cus) îl publică în Sburăiorul literar din octombrie 1022, e intitulat 
Tristeţi de toamnă, şi majoritatea pieselor din sumarul cărţii — 


apărute mai întîi in Flacăra, Năzuinla şi Contimporanul — trimit 
la universul de sensibilitate  bacovian: Tristeți,  Nelinişti,  Si'ir- 
şiri, Primăvară tristă, Preumhiări bolnave, Amurguri, Deslrun/iri, 


Parcuri vechi etc. Dacă prima poezie publicata (nercluată in vo- 
-lum) înregistra „bacovianismul" prin intermediul lui Fundoianu 
(„Ferestrele cernite şi streşinile roase / prin care curge brună tă- 
cerea nopții joase f (ca un tavan sub care privirea ţi-o apleci)/şi 
ulițele strîmbe ca nişte brațe rupte"), celelalte se desfăşoară în- 
fr-un registru mai acut sentimental, de romanță elegiacă, transcri- 
ere, într-un fel, a „schemelor" trubaduresti ininulcsciene în nota lui 
Bacovia, ale cărui nevroze şi deliruri apar atenuate prin filtrul 
langorii caracteristice „poeziei spitalelor" şi linjitoarei invocări a 
evaziunii sprev „aerul proaspăt din- munții curați", preteniă la un 
Camil Baltazar. 
Foarte tînărul Voronca realizează astfel, într-o poezie in fond 
N epigonicid, un fel de sinteză a finalului de etapă simbolistă,* aco ° 
t modat sensibilităţii proprii, care e a unui adolescent purtînd mas- 
ca palidului „elen singuratic" al lui Bacovia, rătăcind tînquitor în 
e decorul sumbru al tîrgului provincial — „oraşul întunecat", „dez- 
nădăjduit", „de întuneric", „mîhnit", „oraşul cu balcoane şi dispe- 
rări", cu „tristețe;! zidurilor de internat", „oraşul cu viziuni stir.se, 
cu sfişieri", cu „tristețea panoramelor de pe cheiul moborît şi apă- 
sător", din care nu lipsesc nici parcurile unde „bănci şi lumini in 
toamnă putrezesc" etc. Bacoviene sînt şi „preumblările bolnave", 
„rătăcirile", nesfifşitul periplu in căutarea unei intimități ocroti- 
toare, în contrast cu frigul şi pustietatea interioarelor cunoscute: 
„E pustiu şi e frig în odăi stinse, / Toată viața o.regăseşti ca pe 
un ceasornic oprit. / Auzi sufletul căzînd, poate sunt frunze, / pe- 
sul tău prin amintire sînqerat şi rănit" {Despărțiri). Tiparul roman- 
tei estompează la Voronca nota dramatică, tensionata a „rătăciri- 
lor" lui' Bacovia, ntenținîrid-o în regimul în genere minor al l'ris- 
A mului cu o gesticulație teatral-trubadurescă („Lasă-mă numai, spre 
balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă") si accente 
retorice trimitttid spre poezia de album adolescentin : „Piuă cînd 
va tîrî sufletul mantaua mihnirilor sfişiate ? j... f Păsările tristeții 
mă ciugulesc cu pe-o bucată de pîine / şi-mi văd, sub roțile de- 


şertăciunii, nădejdile zdrobite, -toate, toate" (Nelinişti). Foarte frec- 
vente, „restriştile", „mîhnirile" „sfîşierîle" etc. califică oarecum din 
exterior confesiune;!, alături un bun număr de clişee simbolis- 
te, precum : „notcUj de p:a:i iu singurătate", „serenada plopilor", 
„sonata tăcerii", „romanța apei", „clavirul cernit şi stins" etc, care 
atestă instalarea intr-o convenție poețjcă stabilizată. în cîteva mo- 
mente, conştiinţa acestei convenții se lasă totuşi Inlre\ăzută, fără 
cit poetul să apeleze, ca semn al distanțării, la ironie, precum un 
Adrian Maniu, căci culoarea sentimentală a discursului se men- 
ține: „Eru, în toate acestea, tristețea unei poezii vechi", „Toate 


acestea..— ştii? — sunt ca într-un vechi album"... 


Marcată de tiparele imaginare dominante este şi structurarea 
viziunii la nivelul ansamblului, in funcție de opoziția dintre spa- 
țiul închis, cenuşiu şi apăsător al „oraşului întunecat" >) orizontul 
unui dincolo eliberator, într-o ecuație caracteristică evaziunii', sim- 
boliste : „Case mici şi* albe voiau din oraşul întunecat să fugă", 
„Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri", „O! Lumina care vine a- 
colo de pe timp luminoasă I". Acest univers compensator c pen- 
eru tînărul rjoet lumea vitalității elementare, amintind într-o oare- 
care măsură *d senzorialitatea frustă a lui Fundoianu, şi particula- 
rizată între coordonatele ținutului copilăriei, evocat in termeni 
cvasi-idilici.- 

Vino, vom merge la Soveja în munți. 

Acolo, trecutul meu ca într-im cufăr vechi o haina albă. 

Ziua c cu brazi şi pe sinul munților oile — salbă. 

Peste privelişte, sufletele au să ni se apropie ca peste 

aceeaşi carte două frunți. 


Vom asculta cîntecul buruienilor. O să întilnim ciobani. 
Sprinteni şi cu soare în trup vom alerga prin pădure. 
Aerul ne va deschide pieptul, ca o secure 

şi viata o să treacă simplu, ca un rîu peste bolovani. 


(Gînduri pentru Soveja) 


Cu asemenea date, prima carte a lui Voronca — aflat încă la 
o virstă a căutărilor — atestă mai degrabă gradul său de subor- 
donare în raport cu convenția lirică a momentului, cu toposurile-i 
specifice, pe care o înviorează într-o anumită .măsură doar „sin- 
ceritatea" tonului, acea lamentație naiv-adolescentină, de romanță 
extenuată, şi — în ultimul ciclu al volumului — întîmpinarea 
frustă a „priveliştilor" unei naturi evocate drept contrapondere a 


„restFiştilor" citadine. 


1 


Cartea din 1923 anunţă însă cel puţin două deschideri spre 
ceea ce va fi opera poetului, dincolo de marile deosebiri de lim- 
baj ce se vor impune în etapa avangardistă, cea cu adevărat sem- 
nificativă, a scrisului său. Cea dintii priveşte „obsesia modelatoare" 
a universului imaginar, pe care am putea-o aproxima în opoziţia 
tensională, dintre un spaţiu al cbnstrîngerii şi oprimării sensibili- 
tăţii, pentru configurarea c»uia poetul preia deocamdată modelul 
bacovian al oraşului provincial cu decorul de derivație simbolistă 
— şi acel dincolo mereu invocat, al unei lumi degajate de „restriş- 
tile", „mîhnirile" şi „sfîşierile" „oraşului întunecat", orizont mode- 
lat după motivul, iarăşi simbolist, al evaziunii. E o opoziţie pe 
care o.vora regăsi în confruntarea acută dintre limitările convenției 
(sociale, literare) şi libertăţile imaginației creatoare, ale „inven- 
tiei" şi „revelaţiei” de mai tîrziu. Tiparul avangardist va ridica 
astfel pe un plan cu semnificaţii mai generale o primă obsesie, im- 
punîndu-se ca variantă a unei iorma mentjs ţchiţată încă de la 
debut. Extrapolate, datele acesteia vor putea fi identificate, în e- 
sență, deopotrivă în negația şi revoifa pasionată a autorului de ma- 
nifeste  constructivist-integraliste sau aprppiate de suprarealism, ca 
şi în nu.mai puţin frenetica afirmare a inovației eliberatoare. 


In al doilea rind, Restristi-le atrag atenţia asupra unei teh- 
nici discursive întemeiate de pe acum pe extinderea neobişnuită 
a cîmpului asociativ-metaforic, care va duce la imagismut cu pro- 
fuziuni simili-baroce al fazei avangardiste a Operei sale. Comentînd 
aceste versuri de debut, E. Lovinescu remarca deja „o facilitate 
aproape prodigioasă de a se exprima în comparații şi imagini" 
care — adăuga criticul — „se anulează tocmai prin acumulare" 
Retorica lamentaţiei sentimentale, despre care am vorbit, apare în 
felul acesta oarecum atenuată, prin deplasarea atenţiei către per- 
formanța asociativă 3n sine, fapt care duce la o relativă pulveri- 
zare a discursului, expresia direct-confesivă fiind adesea ca şi 
obligată la o „dedublare" metaforică — de unde şi impresia „anu- 
lării prin acumulare" a Imaginilor ce" sparg fluxul continuu al 
rostirii, pentru a se impune ca realități relativ independente, ex- 
presive prin insolitul ecuaţiilor propuse. E. Lovinescu a putut cita 


astfel o strofă precum următoarea, unde tentaţia asocierilor e pre- 
zentă în fiecare vers : 


Aşa : vino să-mi ridici sufletul ca pe o coajă de copac 


şi să-mi citeşti durerile închise — cuiburi de păsări triste, 
1. Istoria literaturii române contemporane, III, Ed. „Ancora, 
1927, p. 446. 


acolo. Miinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase batiste, 
şi ochii tăi, pentru copilul tristeţilor mele, odihnitor hamac. 


(Tristeți) 


Se poate obiecta, desigur, unui asemenea text (şi altora) un 
anume manierism de timpuriu anunţat în mecanica analogiei, încît 
clementul-surpriză apare oarecum sabotat tocmai de excesul său. 
Poemele lui Voronca abuzează Tleja de eatahreze, într-un joc al 
abstractului cu concretul încă insuficient controlat şi vizînd frec- 
vent personificarea. Metafore in praesentia, precum „mantaua mîh- 
nirilor sfîşiate", „roţile deşertăciunii”, „vata mîhnirilor", „păsările 
tristeţii” etc. etc. denotă o procedare destul de facilă. Altele înşă 
aparțin unui poet cu adevărat îndrăzneţ, a cărui neobişnuită fante- 
zie asociativă îl poate alătura experienţelor moderniste ale mo- 
mentului, ce profită de posibilităţile sinesteziei simboliste, dezvol- 


tîndu-le în sensul — accentuat apoi de avangardă — al apropierii 
unor elemente adesea foarte îndepărtate între ele: „clopotele de- 
părtîndu-se ca albe cirezi", „foşnetul verii de hîrtie", „în mine chi- 
pul tău .ca într-un pahar o floare albă", „drumul ca o melodie se 
pierde", „tristeţea ca un prundiş în apă" — sînt imagini ce nu 
stau la îndemtna unui poet oarecare. 

La o virstă încă foarte tinără — poetul nu împlinise douăzeci 
de ani —  Voronca' ilustrează prin Restrişti o etapă a căutărilor, 


insuficient individualizată, îndatorată mult ambiantei literare în' 
care se formează. Dar dacă inabilităţile sale sînt uşor de remarcat, 
rămîn, totuşi în aceste versuri destule semne ale talentului ade- 
vărat. Depăşită şi chiar contrazisă In multe privinţe de evoluția 
sa ulterioară, această carte de debut nu poate fi insă ruptă cu 
totul de ansamblul viziunii sale; filonul neliniştit-elegiac al liris- 
mului său, ca şi fervoarea imaginativă de mai tîrziu, se află în- 
scrise deja în paginile ei. 


* 


Momentul decisiv în formarea şi afirmarea personalității lui 
Ilarie Voronca l-a constituit totuşi descoperirea celor dintîi ma- 
nifestări, în spațiul românesc, ale mişcării de avangardă. Cîte- 
va dintre poemele Restriştilor fuseseră publicate de Confim- 
poranul, şi poetul a urmărit fără îndoială îndeaproape evoluția 
revistei, care, începînd mai ales din 1923, devenise foarte atentă Ia 
tendințele novatoare din arta şi literatura europeană, înregistrînd 
texte programatice, apariții de cărți şi reviste emanate din aria 
expresionismului, futurismului, constructivismului (german, rus sau 
olandez), pentru ca, o dată cu lansarea, în mai 1924, a Maniiestu- 


li 


lui activi&t către tinctime, .să opteze decis pentru ideologia artis- 
tică conatructivistă, pe care o va propaga constant, îndeosebi prin 
Marcel lancu şi Ion Vinea. Cit de important a fost pentru tlnăiui 
poet impactul avangardist o atestă rapida şi entuziasta sa adeziune 
la programul Contimporanului, concretizată în editarea, în octom- 
brie 1924, împreună cu poetul Ştefan Roii şi pictorul Victor Bfau- 
ner, a revistei 75 H.R, apoi—după ce aceasta nu reuşise să trea- 
că de primul număr — în participarea, ca redactof, la revista 
Punct, în care va fi prezent nu numai cu poeme, dar şi cu aurti- 
cole-manifestr-dintre cele mai semnificative pentru încercarea de 


va cristaliza o poetică de tip constructiljst. In aceeaşi arie de pre- 

ocupări se"va"înscrie, în continuare, colaborarea la integral (re- 
vistă de „sinteză modernă", condusă de pictorul M. H. Maxy). Vo- 
ronca va fi şi aici unul din militanţii cei mai pasionaţi pentru 
înnoirea limbajului artistic românesc, in sincronizare cu cel eu- 
ropean. Calea va fi deschisă pentru noi paşi înainte, în deplină 
solidaritate cu evoluţia, la noi, a mişcării de avangardă, încît nu- 
mele poetului va fi prezent, cu o nu mai mică frecventă. în co- 
loanele revistei unu, marcind, alături de Ştefan Roii, Saşa Pană, 
vieo Bogza, o vădită apropiere de doctrina suprarealistă. 


In comparaţie cu universul de sensibilitate pe care păruse a 
i-l fi însuşit în volumul de debut, schimbarea de atitudine a pu- 
tut surprinde — şi E. Lovinescu îşi exprimă în modul cel mai di- 
rect nedumerirea, atunci cînd, în volumul al doilea al Memoriilor 
sale, schițează portretul lui Voronca în aceşti termeni „Substan- 
ţa adevărata a psihologiei poetului se poate descifra în  Restrişti: 
un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvăşit, descompus, suflet 
legat de ţară, de pămînt, inactual, inutil, cu voinţi' dizolvate in 
veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaş şi preţios, concepînd de 
altfel şi meschinăria, dar inapt Sn a o realiza sau dîndu-i, fără să 
vrea, o candoare ce o face inocuă; suflet moldovenesc, adică slav, 
risipit în vint ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă şi de în- 
vins, incapabil de acţiune şi iniţiativă, suflet de Mărculescu şi nu 
de Marcus, rîynind să devină funcţionar român, cu ore de servi- 
ciu fixe, comod, ierarhic, tremurînd la deschiderea uşei, şi cu 
aspirația ascunsă de a fi înscris la bătrinete în cartea de aur a 
pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că 
prin intervenția rasei, sau prin cine ştie ce fatalităţi ale. destinu- 
lui, acest iepure vrea să necheze şi să muşte, vrea să mugă şi să 
sfîşie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluţionar. 


Voronca este, anume, unul din şefii integralismului, adică al unei 
arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poti. 


apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere şi cu 


12 


<i. scărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia-risipită 
la vint, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă 
eascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale 
ia brîu, cu chivără şi cu paloşe în mîini şi în dinți. Minunată 


putere bovarică de a te proiecta altfel decît cum eşti !" 1 
Expresivul portret lovinescian — concordant, de altminteri, în 
liniile sale mari, cu alte evocări ale celor care l-au cunoscut — nu 


exclude, în (iuda aparențelor, posibilitatea unei evoluții de tipul 
tolei urmate de Voronca in ambianța avangardei,. „Sentimentalul" 
şi „contemplativul" este, în fond, un neliniștit, şi labilitatea psi- 
hică remarcată de Lovinescu permite şi chiar justifică reacțiile ex- 
treme : poetul deceniului următor nu va ii mai puțin anxios, mai 
puțin timid sau nostalgic decît fusese înainte, dar tiparul avan- 
gardist îi va îngădui sa-şi afirme şi alte aspecto'ale sensibilități), 
tinînd de „entuziasmuri'Me cele mai fervente, de o frenezie „ide- 
<jli*stă" a adeziunii, de o energie alişată compensator, deopotrivă 
in negație si în afirmare. Couvergînd în „poem" — cum vom avea 
ocazia să observăm — toate aceste linii de foiţă ale personalității 
sale îşi vor găsi astfel spațiul suprem de manifestare. „Minunata 
putere bovarică" va putea fi interpretată atuiui ca fiind de fapt 
expresia unei autentice nevoi de comunicare/t omuniune. de soli- 
daritate reparatoare, cu un grup uman animat de idealuri în care 
ființa solitară şi nesigură îşi caută soluțiile de relativă echilibrare. 
Neliniştea existențială va rămîne insă o permanență a acestei sen- 
sibilități şi ea va răzbate la suprafață chiar şi in miezul celor mai 
arzătoare şi „energice" luări de poziție, departe de a contrazice 
aşadar, datele de bază, notate cu pătrundere psihologică de E. Lo- 
vinescu, „activismuU- poetului, ce nu se reduce la energia răstur- 
nătoare de idoli ori la afirmarea sigură a unor noi valori, ci se 
defineşte mai degrabă ca tensiune a spiritului şi implicare intero- 
gativă a conştiinţei în orice demers creator — constituie tocmai 
expresia unor căutări, a unor experiențe mereu reluate, atrăgînd 
atenția asupra necesarei mobilități spirituale a unei riispom'bihidji 
cc se refuză comodei instalări într-o formulă definitivă. Labilitatea 
sensibilităţii lui Voronca devine, în felul acesta, prin excelentă 
aptă —° fapt paradoxal — definirii sale ca „revoluționar", iar mo- 
dul cum poetul va interpreta ideile definitorii pentru starea de spi- 
rit avangardistă certifică o relație cu mult mai profundă intre eul 
său autentic şi „ideile primite" dinspre programele novatoare lan- 
sate în epocă., ce nu poate fi taxată ca simplă iluzionare „bova- 


1. E. Lovinescu, Memorii, Il, Craiova, Ed. „Scrisul românesc", 
1932, pp. 178—179. 


rica". Intre „restriştile” modelate de loposurile simboliste 'şi noul 
univers imaginar se poate des- 
coperi astfel (0. anumită subterană comunicare, dincolo de marca- 
tele diferenfe de limbaj. Mai mult, abia exigenţele implicării exis- 
tenţiale a poeziei, afirmate în mediul avangardist, 
manifestarea plenară'a personalităţii poetului. 


structurat de reperele avangardei, 


vor permite 


* 


Impactul celor dintîi programe avangardiste asupra tînărului 
Voronca a fost, în orice caz>. imediat şi cu urmări decisive pentru 
întreaga Poetul îşi 
'extrem de scurt ideile-forjă ale noii ideologii literare, astfel încît, 
la'numai cîteva-luni după publicarea Manifestului 
tinerime al lui Ion Vinea, el se va afirma, in articolele tipărite îiv 
75 H.P. — care sînt şi primele sale manifestări în domeniul jur- 
nalisticii printre promotorii sloganurilor 
avangardiste, pe care şi le asumă fără rezerve, cu o nonşalanţă de 
perfect cunoscător şi într-un limbaj în care retorica specifică ma- 
nifestelor avangardei se recunoaşte imediat. Este, în acest moment, 
limba^uf orientărilor constructiviste, al căror, port-drapel .se făcuse 
ia noi gruparea de la Contimporanul, ce saluta intrarea în „marea 
fază activistă industrială" respingînd vehement „Arta" care „s-a 


ca expresie a „clişeelor şterse ale vieții burgheze" şi 


sa evoluţie ulterioară. însuşeşte într-un răstimp 


1 


activist către' 


cei mai pasionați ai 


prostituat", 
cerjnd, intre altele, eliberarea de naturalism a plasticii şi litera- 
turii, in protitul unei viziuni supra-individuale, antimimetice, mi- 
zînd pe sine" 
strictă şi rapidă a aparatelor Morse"; o 
de maximă concentrare intelectuală, se voia deplin sincronizată 
cu ritmurile epocii maşiniste, energia 
vremurilor noi. Redactîndu-şi propriile manifeste, „directorul"., de 
lu 75 H.P. are, fără îndoială, drept reper programul Contimporanului, 


„minunea cuvîntului nou şi plin în şi pe „expresia 


plastică, „artă integrală", 
ce 


cu dinamismul şi virilă a 


îmbogăţit şi nuanţat în luările de poziţie ale pictorului şi arhitec- 
tului Marcel larrcu (participant, alături de Tzara, la „insurecţia” 
dadaistă din 1916 de la Ziirich, apoi trecut prin şcoala construc- 


tivismului german) şi ale altor colaboratori ai revistci-mpdel, re- 


crutați printre reprezentanții de) frunte ai avangardei europene. 
de F. T. Marinetti jfi echilibrul 
cerut de disciplina viziunii sintetice constructiviste se vor întîlni 


şi în aceste articole din 75 H.P., ce nu rămîn străine nici de spi- 


Energetismul futuriştilor îndrumați 


lritul dadaist, ale cărui. întîrziate ecouri le prelungesc. Pentru Vo- 
rpnea, 75 H.P. poate fi astfel definit ca unul de „reca- 
a principalelor atitudini 


momentul 
pitulare" 
gardei 


exprimate în perimetrul avan- 


europene la data respectivă: toate elementele definitorii 


14 


> 


pentru starea'de spirit avangardistă pot fi identificate în serjul 
său, devenit, de la început, emblematic pentru aspiraţiile de înnoire 
a limbajului artistic, ilustrate de amintitele orientări. 

stilul telegrafic, de „aparat Morse" propus de Contimpo- 
ranul, primul manifest semnat de Voronca în 75 W.P. — Aviograma 
propoziţie tipică pentru antitraditionalismul a- 
„Cetitor, deparaziteaza-ţi creierul", — imperativ al e- 


In 


— debutează cu o 
vangardei: 


liberării de convențiile moştenite, pe care îl preiau, în continuare, 


'alte rinduri ale articolului-program, în fugitive cristalizări ivite în 


curgerea rapidă a „cuvintelor în libertate” „Artistul nu imită ar- 
tistul creează / Linia cuvînlul culoarea pe care n-o găseşti 


ționar" ; 


în dic- 


sau : „Inventează inventează /.Arta surpriza'"/ Gramatica 
logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe"; Steno- 
grafie astrală să vie / sîngerarea cuvîntului metalic lepădarea for- 
mulelor purgative şi cînd j formulă va deveni 


ne vom lepăda şi 


şi încă: 


ceea ce / facem 


da-' / noi în aerul anesteziat". 


Respingerea culturii convenţionalizate, a „gramaticii" şi „logi- 


cii" ca expresii ale unui limbaj codificat de reguli sfricte şi con- 
ducînd, ca atare, la ironizatele „formule purgative", se împleteşte, 


cum se vede, cu dezideratul inovației radicale : încetînd a mai li 


subordonată mjmesj's-ului, arta devinş creaţie autonomă, univers 


paralel cu cel dat, rezultat al spiritului inventiv, mereu surprin- 


zător, propunînd o realitate alta, proaspătă, salvată din ştereoti- 


piile convenției, Confortului intelectual şi mulţumirii de sine a ar- 
tistului i se contrapune, pe de altă parte, exigenţa absolutei dispo- 
nibilități a spiritului, o dinamică interioară capabilă sa reziste efi- 


de de 
promisă ca semn al sacrificiului necesar ; asceză simbolică, suge- 
rînd menținerea permanentă de 
depla-sare semnificativă a accentului de pe „produsul finit", deplin 


cient pericolului stagnării, — aici, acea „lepădare" sine, 


sensibilităţii într-o stare alertă, 
realizat, c<jre — in termeni tradiţionali — trebuia să fie „opera”, 
pe planul trăirii, al experienţei vitale mereu înnoite a subiectului 
creator. lar această suită de imperative îşi găseşte justificarea în 
însăşi dinamica vieţii moderne, în acel „puls al epocii", care va fi 
de acum înainte mereu invocat ca temei al creaţiei: „Vibrează 
diapazon secolul" — scrie autorul manifestului, 
citadin: „Pe cheamă 


împărăţia afişelor luminoase /-../ Telegraful a ţesut curcubeie de 


oferind o imagine 
panoramic-spectaculară a peisajului frînghii 
sîrmă J.J cablograme cîntă diastola stelelor /.../ veştile se cioc- 
nesc ca la biliard avioane / PARIS TSF LONDRA NEW YORK 
BERLIN J coboară ca barometre arde colierul de faruri / Europa..." 

Alt& articole, cu neîn- 


semnate variaţii, acelaşi program, vizînd repudierea oricăror forme 


tipărite în aceeaşi revistă, vor relua, 


15 


ME i Tai 


artistului ca „inventator” 


inventator. 


do  „academism" şi definiția 
însă e înainte do toate 


„Artistul 
Mai presus de limite sau 
de şcoală, creația lui e inedită, fulgerătoare ([...]. 
parul vor fi aşadar refugiul mediocrităţii. Artistul e neîncetat plăs- 
muitorul unor noi de sunet, culoare. 
vîrşirilor e stirşită" 1. Aportul înnoitor e evaluat, tot aici, pe linia 
"exigenţelor constructiviste Contimporanului: 
„abstracţia", „lepădarea de sentimentalism şi de logică". Văzută 
sub semnul „triumfului cerebralităţii” şi al ..inteligenţei- inventive, 
imaginea epocii e a unui uriaş spectacol cu deschideri caleidos,- 
copice, în perpetua transformare, sub impulsul.unei 
talități controlate de intelect: „în avioane călători cu sensibilități 


tari joacă pocker în mâini. Şi ascuţişul 


Perfecțiunea, ti- 


înlănțuiri cuvînt, Era clesă- 


care fuseseră  ?i ale 
puternice vi- 


sau stepcază senzaţiei nu 


- se mai opreşte sterp pe retina, ci sparge dum-dum Fecund pe me- 


ninge. ]...] Rupte toate cortinele, să ne lăsăm invadaţi de stradă, 
de cetăți, Mereu inedit". Nu 
lipseşte nici dezideratul unei sinteze a artelor, — şi Voronca, im- 


de noi. Lumea trebuie reinventată. 
"preună „cu Victor Hrauner, va propune drept exemplu 
un fel de colaj plastico-literar*, ca proprie 
“isemenea interferenţe („Pictopoezia nu e pictură 
e poezie / Pictopoezia e pictopoezie"). 


„Pictopoe- 
zia", ilustrare a unei 


/ Pictopoezia nu 


Se poate \edca, chiar numai din aceste sumare exemplificări, 
cit de implicat era poetul, încă efin primul său moment avangar- 
dist, stării de spirit întreținute de -ambianța construc- 
-tivistă. Limitindn-se deocamdată la considerații de ordin 
sale de poziție sînt ale unui .spirit ce descoperă cu juve- 
îneîntare posibilitatea eliberări a creatoa- 
re: e o stare de reală euforie, pe care i-o dă conştiinţa degajării 


în afirmarea 
general, 
luările 
nilă totalei imaginației 
<ie orice obstacol, revelația unor înfăţişări inedite ale universului, 
participarea la un demers colectiv de înnoire. De aici şi nota lu- 
dică ce transpare sub gravitatea propozițiilor de program. Pentru 
Voronca (dar' şi pentru alți de la 75 H.P. ca Ştefan 
Roii, F. Brunea, Victor Brauner), spațiul citadin e o mare scenă 


promițătoare de spectacole întotdeauna surprinzătoare, cu actori şi 


colaboratori 


„saltimbanci", cu dansatori-acrobați, într-un decor de feerie moder- 
nă („oraşul" său e modelat ca metropolă invadată de „afişele lu- 
minoase", participînd la Un „concert al secolului", deschisă spre o 
nou e el însuşi un astfel de 
un orator 


perspectivă planetară etc), iar artistul 


actor şi acrobat de performantă sau sui generis, ce-şi 


î. Ilarie Voronca, în 75 H.P., octombrie 1924. 
' 2. 1924, în .75 H.P. (articol semnat cu pseudonimul Alex. Cer- 
nat). 


Victor Brauner, 


16 


rosteşte adeseori ironie. 
iCuloarea 
nesemnate din 75 H.P., 
amintind de 
1920). 
Mostrele poetice oferite de Ilarie Voronca 
msolită paginație, se degrabă în linia unor asemenea 
Indice de factură dadaisia sînt, în fond, nişte anti-poe- 
mc, ce păstrează doar un aproximativ, tipar strofic şi ritmic, adică 
elementele cele mai exterioare ale versificației tradiționale,- apli- 
rute. unui text de o calculată banalitate, introducînd ironic aluzia 
mitică în contexte prozaice, ca în cele două Strofe, dintre care a 
în ordine răsturnată a versurilor 
dintîi, care sună astfel : * 


sloganurile simiH-publicitare 
ludic-spectaculară e încă mai 


cu umor şi 
evidentă în dteva texte 
ce parodiază stilul reclamelor comerciale, 
„conferinţele" bufe ale dadaiştilor parizieni de prin 
în 75 H.P. intr-o 
situează mai 
atitudini 


doua nu e decît reluarea celei 


Monsieur l'archange est un bon chef contable 
Euridice : să-ţi prind ochii cu'ace de siguranță 


te rog pînă aici fără aluzii matematice 


Euridice mă duc să mă culc. 


„fabula"  urmuziană Cronicari, 
marea convențiilor poetice şi vidul „mesajului”. Citite pe dos, 
surile „strofei" evidențiază redundanţa dis<?ursului prizonier al pro- 
priilor stereotipii-. Un alt text, intitulat Hidrofil, relativizează in şi 
convenţia poetică, recurgînd la  destructurarea 
„gramaticii" şi „logicii" discursive, intr-un mod ce trimite direct 
i libertate" futuriste şi, nu mai puțin, la rețeta pro- 
pusa de Tristan Tzara pentru „facerea" poerhului prin alăturarea 
hazardată a vocabulelor, „Vîntul e pătrat invers 50 lei util gazo- 
metru / înterstițial cheamă hornar pentru esofag /_ ein zwei pen- 
tru sept huit dieci / temperament în porte-feuille"... 
Sensul nu e lotuşi absent, învălmăşeala fortuită a vocabu- 
larului tehnic (singura .notă „constructivistă") se 
în sensul purificării şi 
al dinamizării viziunii, deschise 


Ca în se sugerează polemic dârî- 


ver- 


mai mare măsură; 


ia „cuvintele în 


scafandner 
căci în 
insinuează aluzii 


de program novator, împrospătării vocii li- 


rice, spre universul caleidoscopic 


al oraşului modernist: „cheamă hornar pentru esofag", „tempera- 


ment scafandrier", „sistem nervos apoteoză", „îmi e foame- îmi e 
întuneric îmi e- dicționar telefonul", „almanah strada"... 
Esențială este însă în aceste experiențe latura negativă, de 
ruptură, a frondei avangardiste. Texte precum cele citate însce- 
nează, în mic, o comedie a literaturii, haotizează codurile stabilite, 
atrăgînd totodată atenția — la nivel  metapoetic — asupra faptu- 


lui că (vezi Mallarme) poezia se face cu cuvinte, nu cu idei şi, ca 
atare, că dincolo de comoditățile m/mesfs-ului se cuvine impusă 


C-da 118 coala 2 17 


noua realitate a verbului, manipulat conform unui ritm interior ce 
aproximează în chip specific dinamica unor stări de spirit concor- 
dante cu „pulsul epocii", din „noua fază activistă industrială". In 
fond, semnificaţia lor nu e a unor realizări estetice independente, 
ci- se' reliefează prin raportare la „obiectul"” negat, ca reflecţie sui 
generis asupra unu! mod considerat depăşit de a face poezie. 
Anti-poeme, astfel de producţii sînt şi nişte meta-poeme, care-şi 
conțin propriul program. 


Prezenţa tînărului Voronca in spațiul primelor manifestări a- 
vangardiste nu se limitează însă la această fată de acomodare şi 
la expresia unui entuziasm al descoperirilor de posibilităţi inedite 
ale creaţiei. Etapa, pe care am putea-o numi pur „exclamativă” a 
avangardismului său, e repede depăşită în chiar perimetrul con- 
structivist, spre o reflecţie mai substanţială asupra limbajului poe- 
tic, pe care, -cu foarte puţine excepţii, critica n-a apreciat-o la 
adevărata ei valoare. In numeroasele articole publicate In Punct 
şi Integrai, poetul întîmpinărilor febrile ale noilor iniţiative crea- 
toare va surprinde prin acuitatea unor intuiţii privind moder- 
nizarea în profunzime a poeziei româneşti, într-o direcţie — 
care nu e desigur unica — confirmată în mare măsură de evo- 
luţia ei ulterioară şi care, avînd in vedere momentul cînd scrie, 
îl situează de drept printre pionierii acestei înnoiri, precedîndu-i în 
acest sens pe un Arghezi sau Ion Barbu. Şocante în expresie, luă- 
rile sale de atitudine, de certă profunzime, au putut trece pentru 
mulți drept simple curiozităţi în subordinea frondei mereu specta- 
culare a „extremiştilor". Şi e foarte adevărat că retorica specifică 
manifestelor avangardei marchează cu putere, în continuare, toate 
aceste reflecţii fundamentate, în mare, pe ideile constructivismului, 
după cum o vom putea regăsi şi mai tîrziu, cînd poetul se va apropia 
de doctrina suprarealistă. încît sugestiile novatoare care vor fi, 
in parte, şi'ale „modernismului 'moderat", e apar orchestrate într-o 
instrumentaţie cu foarte multe alănuVi şi capătă acele accente ra- 
dicale ce particularizează toate Iniţiativele  „insurgenţilor” lirici. 

Regimul sloganului pur — precumpănitor în texte ca Aviograma 
de la 75 H. P. — va fi însă depăşit treptat de Voronca, spre unul 
reflexiv şi explicativ. O idee scumpă tuturor militanţilor avangar- 
dişti, precum aceea a corespondentei dintre' dinamica creaţiei şi 
„ritmul vremii", nu va mai apărea atunci ca simplu deziderat indi- 


1. V. de exemplu, Marin Mincu, în studiul introductiv Ia an- 
tologia Avangarda literară româneasca, Bucureşti, Minerva, 1983. 


18 


vidual şi subiectiv, ci ca necesitate dictată de „o lege a determinan- 
telor istorice, acționînd simultan, în art& ca şi în toate celelalte'ma- 
nifestări [...] îndeosebi in cele sociale"l. „Sufletul fiecărei epoci — 
continuă Voronca în acelaşi articol — îşi cere desăvîrşirea Iul [..,]. 
Şi întru această realizare, sensibilitatea vremii îşi faure ea Incaşi 
purtătorii ci de cuvînt". In paginile Integralului, aceeaşi „lege" va 
ii rcformulată în termeni asemănători: „Mai presus de pulsul indi-" 
vidual — se poate citi sub titlul Suprarealism $i integralismZ —. 
stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul ar- 
tistului în stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un 
perete de contimporaneitate". Nu sîntem departe, aici, de „sincronis- 
mul" lovinescian (anunțat, în spațiul simbolist, de un Ovid Densu- 
sianu), iar cînd poetul scrie că: „tăria însăşi a curentului actual 
consistă in integralul tuturor eforturilor de pretutindeni; filon uni- 
tar, nerv vibrînd acelaşi în plastică, literatură, muzică, arhitectură, 
teatru", adăugind că i „Există, neîndoielnic o intensă analogie mai 
presus de trăsăturile înnăscut organice [...], o analogie de corpuri 
geometrice" 3 — „e putem gîndî şi la un Lucian Blaga (din Filo- 
sofia stilului, 1924) ce manifesta, -paralel, un interes particular față 
de o anume unitate stilistică, la mai multe nivele ale creației cul- 
turale. Voronca va fi fost desigur mai sensibil, vorbind despre a- 
eeste prableme, la formularea lor avangardistă, venind dinspre Con- 
timporanui şi, prin el, dinspre constructivismul german (Walter Gro- 
pius şi gruparea Bauhaus). In orice caz, există la el o febrilitate a 
adeziunii la dinamica momentului artistic, o obsesie a „vitezei” 
transformărilor, o grabă a descoperirii „ultimului strigăt" în mate- 
rie de înnoire, o energie a îmbrățişării celor, mai recente experi- 
mente artistice, care-l deosebesc substanțial de calmul relativ al 
celorlalți modernişti. „Sinteza modernă" identificată de el în inte- 
gralism va fi afirmată astfel cu un evident parti-pris pentru Con- 
structivism ca depăşire calitativă a avangardelor anterioare (expre- 
sionism, futurism, cubism, dadaism, suprarealism), confirmîndu-se 
astfel şi prin el acea „vocație a avangardei" de a nega avangardele 
anterioare, despre care vorbeşte Adrian Marino’. Din perspectiva 
idealului constructivist, un curent precum suprarealismul —*° care 


abia începuse totuşi să se afirme — îi apare „tardiv" şi inferior ce- 


1. Ilarie Voronca, Marcel Iancu, în Punct, 1924, nr. 5, p. 1. 

2. Integral, 1925, nr. 1, p. 4. 

3. Ilarie Voronca,  Cicatrizări, (Poezia nouă), în Integral, 1925, 
nr. 4, p. 2. 

4. A. Marino, Dicționar de idei literare, I. Bucureşti, Ed. Emi- 
nescu, 1973, p. 209. 


19 


lorlalte : „suprarealismul nu răspunde ritmului vremei"'; vom ve- 
dea roai încolo care sînt argumentele sale. 

In strinsa relaţie cu obsesia imediatei sincronizări a creaţiei iu 
„ritmul vremei", poetul continuă să exalte noul, în opoziţie cu moş- 
tenirea tradiției, situată global sub semnul negativ al convenției”. 
Se poate vorbi şi la Voronca de o adevărată teroare a convenției, 
compensată de patosul înnoirii. Obsesia pămîntului virgin, a unei 
fabula rana necesare într-o exchatologie simbolică, promiţătoa- 
re de noi genezele şi a sa. O găsim în mai multe rinduri 
şi în articolele din Punct şi Integral. „Creatorul adevărat şi 
nou sfărîmă cu tirnăcopul temperamentului său legile cunos- 
cute. Orice artist trebuie să fie aducătorul unor alte prin- 
cipii, scoborînd în concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu ta- 
blele logicei noi în miini"— scrie el’. I3r în altă parte: „Vizionarii 
de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India sufle- 
tească actuală. Dintre premergătorii aceştia se va înălța mîine Co- 
lumbul unei lumi cu existența virgină"'3, (Sîntem obligaţi să obser- 
văm, însă o anumită nuanțare a acestei atitudini : poetul e totuşi 
conştient de imposibilitatea rozalei'rupturi față de trecut; el amen- 
dează, de pildă, opinia dupăcare „arta nouă e o artă de revoluţie, 
lipsită de suportul continuitate în timp”, sustinind că momentele re- 
voluţionare sînt rezultatul unui „proces de dezagregare a unei -stări 
de fapt şi de cristalizare lentă a unei alteia următoare", cu adaosul 
că ; „De altfel, în artă, ca pretutindeni, în domeniul social de pildă, 
revoluţia este exclusă" * Intră în joc aici, fără îndoială, şi intenţia 
de a răspunde permanentei suspiciuni de ilegitimitate a fenomenului 
avangardist, venite din partea forţelor conservatoare). 


In perspectiva radicalei înnoiri a limbajului artistic, a depăşi- 
rii oricărei convenţii prin renunțarea programatică la „desăvîrşirea" 
estetică (dadaistul Tzara spunea şi el că „perfecțiunea plictiseşte" r), 
se poate înţelege că şi chestiunea receptării creaţiei noi, a comu- 
nicării cu publicul, cunoaşte o redimensionare. Ea e pusă şi de con- 
structivistul Voronca în termenii nanconformismului şi revoltei anti- 
burgheze a avangardei, Intelegîndu-se prin „burghez" nu atît o ca- 
tegorie limitat-socială, ci mai curînd spirituală, sinonimă cu opaci- 
tatea față de tot ceea ce iese din sfera „utilităţii” imediate, cu su- 
ficienţa intelectuală, cu inerția tuturor abdicărilor. De aici, neîncre- 
derea şi chiar ostilitatea față de „public", considerat generic, prin 

t 


. Suprarealism şi Integralism, loc. cit 
. Ilarie Voronca, Gramatica, în Punct, 1924, nr. 6—7, >. 3. 
. Idem, Suprarealism şi integralism, loc. cit. 


PUR = 


Idem,  Cicatrizări. (Poezia nouă), loc, cit. 


20 


extrapolarea  calificativului de „burghez", şi afişarea orgolioasă a 
dezinteresului pentru „gradul de comprehensibil al operei" ; creaţia 
nona Liolentează,-prin înseşi complexitatea şi dificultatea ei,, „con- 
tortul" general : „Opera de artă devenită diutr-o dată pe placul spec- 
tatorului — scrie poetul în revista Punct —e nu e cu nimic mai pre- 
sus salatei prpvocînd spontan entuziasmul consumatorilor [...].:.Gus- 
“tul, ochiul, urechea spectatorului trebuie neîncetat violate. Opera 
de artă trăieşte numai prin ignorarea tuturor regulelor cunoscute 
(...]. Opera de artă nu poate fi o uşă deschisă prin care ghetele mur- 
dare" ale publicului să tropăie insolent [...]. Cu chipul acesta,- arta 


mi 


< salvată de platitudinea mereu amenințătoare"'. (E o atitudine pe 
care o vom regăsi şi mai tîrziu, în_articolele din Unu ale poetului* 
<are nu va înceta să pună în legătură „căderea [...] de pe o plăt- 
iormă suspendată în azuruljibertății", cu „cămaşa de forță a for- 
mulelor utilitare, a înțelegerii unanime" — de unde şi refuzul cate- 
goric al evaluării operei în funcție de gradul ei de accesibilitate 
sau, cum se exprimă el, de raportare „la numărul şi înțelegerea 
turmei" Şocantă la primai vedere, o atare opinie are, dincolo de 
excesul retoric, partea ei de adevăr, şi e de înțeles, in orice caz. 
între reperele ideologiei artistice anvangardiste şi ale unei psiho- 
logii specifice creatorului marginalizat, în conflict permanent cu so- 
cietatea în care trăieşte. Sînt atitudini caracteristice pentru ceea 
ce s-a numit „elitismul" avangardei, explicabil în cadrele amintite’. 
O perfectă ilustrare o oferă, in acelaşi sens, şi articolul omagial 
dedicat în revista Integral lui Tudor Arghezi, unde Voronca vor- 
beşte despre „o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul 
diluat al mulțimii", dramatizind condiția poetului în linia unei re- 
torici neoromantice; „Creatori străbătînd singuratici, la intervale 
mari, coaja cpocclor, călcînd în echilibru peste munți ca peste 
umeri, acrobați pe funia inteligentei subțiată, dărîmătorj sau con- 
structori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor" *. în 
etapa ultimă a avangardismului său şi. mai apoi, depăşindu-l, tot 
Voronca va fi acela care, cu o altă înțelegere a raporturilor dintre 
poezie şi public, îşi va deschide scrisul „bucuriei" unanime, comu* 
nicării generoase cu mulțimile în suferință. 


1. Ilarie Voronca, Glasuri, în Punct, 1925, nr. 8, p. 2. 

2. idem, A doua lumină, în unu, 1929, nr. 16. 

3. V. Renato Poggioli, Teoria deU'arte d'avanguardia, Bologna 
ti Mulino, 1972, p. 108. 

4. Ilarie Voronca, Tudor Arghezi, tierar al cuvîntului^ in Infe- 
OTOI, 1925, nr. 3. 


21 


Entr-un asemenea context de" idei generale pe cart' poetul si 
ie asumă, dezvoltîndu-le în perioada  constructivist-integrahstă a 
scrisului său, poate fi situată mai exact şi reflecţia sa vizînd înnoi- 
rea limbajului poetic, posibilităţile de constituire a unei alte „grama- 
tici" a poeziei." Căci toate demersurile sale într-un asemenea sens 
vor purta, în acest moment, marca programului constructivist şi“a 
specificei retorici a manifestelor care-l vehiculează. Modelată vizibil, 
pînă la stridenţă, de. acest program, viziunea lui Ilarie Voronca 
despre poezia modernă nu se limitează totuşi la strictele poziţii doc- 
trinare, ci participă la o reflecţie” cu valoare mai generală, cores- 
pondentă — cum Vom vedea — cu cel puţin una dintre direcţiile 
majore ale căutărilor poeticii secolului nostru. De altfel, cercetări 
de dată recentă ale orientărilor de avangardă recunosc dificulta- 
tea, (iacă nu chiar imposibilitatea Conturării unei asemenea poetici 
de obediență strict constructivistă '1 (constructivismul sau abstracţio- 
aismul a fost o mişcare aparţinînd artelor plastice, iar transferul 
dinspre acest domeniu către poezie a întîmpinat, cum se poate lesne 
înţelege, numeroase dificultăţi — şi e semnificativ că în spaţiul 
unor atari iniţiative n-a putut fi citat, practic, decît numele „neo- 
plasticianului" olandez Theo Van Doeşburg (publicat şi de revistele 
constructiviste româneşti Contimporanul şi Punct, între altele, cu 
importantul articol Vers une constmcefion coliective ). Intuiţia poe- 
tului român se orientează însă foarte just, încurajată desigur şi de 
sugestii din afară (venite, foarte probabil, chiar de Ia Van Doeşburg), 
surprinzînd în „codul" plasticii constructiviste indicaţii pe care le 
exploatează cu profit şi înscriindu-se astfel printre precursorii ro- 
mâni ai „revoluţiei limbajului poetic”. 


Care sînt, de fapt, datele reținute de Voronca din programul 
artistic constructivist?  — O definiţie concentrată o găsim, bună- 
oară, în Arhitectura, articol tipărit în Punct, nr. 9 din 1925, şi 
ea reține, în sensul unui anti-mimes/s declarat, năzuinţa' de ab- 
stractizare (de abstragere din realul dat) a imaginii, negînd orice 
propensiune de factură naturalistă: „o armonie abstractă cu legi 
fixe, o creaţie pură, în care obiectul c cu raporturi de linie şi cu- 
loare echilibrate". Altădată, e vizată din nou „ordinea abstractă", 


cînd integralismul e caracterizat — în opoziţie cu „dezagregarea 
bolnavă, romantică, suprarealistă" — drept „ordine sinteză con- 
structivă, clasică, integrală". (Manifestul revistei Integral, redac- 


1. Stephen Bann, Constructivisme, în les avant-gatties litteraires 
au XX-e  siec/e, II, Budapest, Afcademiai K8nyvlciado, 1984, pp. 
1010—1026. 

2. v. Punct, 1925, nr. S, p. 3. 

3. I. Voronca, Suprarealism şi integralism, loc. cit. 


22 


tat de Ion Călugăru, ceruse de asemenea „evadarea din pastişul etern 
natura^" spre o artă de sinteză autonomă, puternic intelectualizată, 
construind o realitate paralelă, marcată de dinamica evului citadin 
şi industrial). Linia şi cu/oarea, materia plastică la îndemîna ar- 
tistului omnipotent, erau chemate să asigure, întrşo echilibrare a 
elementelor constitutive ale tabloului;' acea imaginc-sinteză con- 
trazicind datele realității externe (lăsate, cum .citeam in Manifestul 
activist,., în seama „reporterilor iscusiți" şi a fotografiei ce făcea 
inutilă copia naturalistă a obiectului în artele plastice), dar^ni şi 
spiritul ei. „Considerarea obiectului-ca obiect în spaţiu" (cu punc- 
tul de plecare în Cezaruie”) arată că accentul s-a deplasat pe însăşi 
substanța sa plastică, eliberată de imixtiunile afectului: „îndepăr- 
tarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, pejsagiului, na- 
turei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existenţă materială, 
organică, iată în nucleu doctrina realizării contimporane [...]. Răs- 
frîntă această atitudine în poezie, capătă o şi mai adîncă semni- 
ficație" 


Otm se „răsfrînge" însă, după Voronca, această „atitudine" în 
poezie ? — Echivalentul realității exterioare, ce se propune remo- 
delării, -este în linii mari, limba supusă unor reguli ale gramaticii 
şi logicii şi condamnată, ca atare, la o comunicare convenționali- 
zată, osificată în tipare prestabilite; şi este în.primul rînd limba- 
jul conceptual, neutru din punct de vedere poetic, pe care îl aco* 
peră, în fapt, ceea ce poetul numeşte logică şț gramaticei. încît 
întîiul obiectiv al demersului său va fi destructurarea ordinii lo- 
gic-gram'aticale a discursului. „Faceți greşeli de gramatică !" poate 
deveni astfel apelul concentrat, rostit pe jumătate în glumă, pe 
jumătate în serios, din finalul unui articol’. Cît despre logică, ea 
este considerată, în sens similar, ca fiind „cui desăvîrşire indife- 
rentă creației artistice", după ce fusese repudiată, în citata Avio- 
gramă din 75 H.P., printre „agățătoarele de rufe", alături de «gra- 
matică" şi de „sentimentalism". Că Voronca are în vedere lim- 
bajul conceptual, nespecific poeziei, *țdar şi pe cel convențional- 
poetic) se vede, între alte numeroase cazuri, din acelaşi articol. 
Gramatică: „Fraza nu mai e o ficțiune amintind discursul elec- 
toral sau declarația de dragoste sub lună a plăcintarului devenit 
brusc poet". Trimiterea la Mallarme, citat în acest context („con- 
ştienta împotrivire față de fraza gramaticală şi plată începe cu 
Mallarme"), capătă astfel o semnificație majoră. Căci Voronca iden- 


1. Cicatrizări (Poezia nouă), loc cit. 
2. Gramatică, loc. cit. 
3. Ibidem. 


23 


tlfică în poetul francez, căruia ii asociază si numele lui Rîmbaud, 
an crap de serie. într-o acţiune pe care întreaga poezie modernă o 
va dezvolta, pe măsură ce conştiinţa specificităţii limbajului liric 
se impune. Poetul „intcgralist” nu e desigur primul care o iace, 
(iar el exploatează, în orice caz, în gradul cel mai înalt sugestiile 
poeticii mallarmeene în momentul istorico-literar respectiv (va fi 
urmat, nu peste multă vreme, de Ion Barbu). In spirit avangardist, 
el insistă', desigur, asupra necesarei dezagregări a discursului ..gra- 
matical", profitînd ele sugestia futuristă a „distrugerii sintaxei", 
pentru a se ajunge la „cuvintele in libertate" „Nu licenţă, ci Zi- 
beră  înşiruire u cuvintelor" — cere el în Gramatică. Dar e, aici, 
mai curînd expresia degajării de convenţional, de „lege" si „for- 
mulă", căci, riezvoltîndu-şi ideile, Voronca se va dovedi extrem de 
atent la construcția discursului liric, in care plasticele „raporturi 
de linie şi culoare echilibrate" şi „existenţa materială obiectivă" 
îşi vor găsi corespondentul în cuvintul chemat la o ordine nouă» 
in constituirea căreia el nu mai contează ca x-ehicul al „ideii”, ci 
se oferă ca materie antrenată într-un proces combinatoriu specific. 
E ceea ce ne spune „chimia cuvintelor” (variantă a rimbaktienei 
„alchimie du \erbe"), în articolul consacrat lui Tudor Arghezi 
din Integrai în Gramatică — text esenţial pentru definirea demer- 
sului său teoretic 


“interesul față de valoarea în sine a semnifi- 
cautului devine dominant, cuvintul preluînd trăsăturile elemente- 
lor din plastică constructivislă, amintite mai sus: „Cuvintele au 
viaţa lor, pe care şi-o cer şi şi-o creează. Cuvintul dansator des- 
cătuşat avea să sară dintre rinduri, să spargă fraza ca pe o nucă 
de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ţinuturi stranii, în 
care etimologia şi sintaxa, mediocru utilitariste nu şi-ar mai face 
loc". Sau, tot aici, într-o semnificativă paralelă cu plastica: „Cu- 
vintul în literatură, ca şi culoarea sau linia în pictură, are un rol 
abstract, mai presus de înțelesul gramatical sau-Jogic. Există o 
chimie a cuvintelor, cu interesante rezultate ale acţiunilor dintre 
ele. Verbul întrebuințat pur, asemeni materialelor -din construcţiile 
plastice, capătă o semnificaţie neînregistrată de dicţionar [..,]. Cu- 
vintul trăieşte indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plum- 
bul rezidă deplin, înaintea formelor înregistrate în comerț. Anec- 
dota cuvintelor sau a realizărilor plastice e comercializarea lor. 
[...]. Artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pămlnt, lemn 
sau verb, organisme vii, maşini spintecînd drumuri, .strigăte tresă- 
rind violent ca în furtună acoperişuri. Cuvintele obțin astfel pro- 
priul lor sens, boxînd sau îmbrătişîndu-se Jntre ele". In sfîrşiţ: 
„Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. In afară 
de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există pentru noi o savoare. 


24 


„jproape senzuală a -înlănţuirii, în ciuda sensului, a cuvintelor [...]. 
Pentru mulţi, drum, chemin, weg, cammino înseamnă acelaşi lucru. 
Inexact". 

Avem aici un repertoriu cvasi-complet al opiniilor poetului ct 
reevaluează funcţia semnificantului în poezie. (S-a vorbit, la acest 
nivel, pe drept cuvînt, despre o tendință fextualizantă). Lecţia 
mdllaimeană privind „dispariţia eJocutorie a poetului” care „ce 
deaza iniţiativa cuvintelor", punerea in contrast a poeziei cu „uni- 
versalul reportaj”, ca şi afirmaţia cunoscută că poezia nu se face 
(ii idei ci cu cuvinte, fructifică din plin în astfel de propoziţii, 
h'uarto importantă şi insolită, în epocă, prin radicalismul ei, este 
mai ales eliminarea. simbolului, acea „descojiie de simbol" a ver- 
bului, care împinge la limita extremă ideea modernă că poezia nu c 
și';ar un simplu discurs conceptual ornat metaforic, ci devine semnifi- 
'ativâ în toate straturile ei, într-o complexă țesătură, la care ni- 
\ilul fonic, lexical, sintactic contribuie deopotrivă; nu doar pen- 
tru a exprima-„idei'"sau „sentimente" („sentimentalismul" c amen- 
d.:t drastic, curn am văzut), ci pentru a se exprima, fără a rămîne 
totuşi străine de starea de spirit definitorie pentru timpul dinamic, 
în perpetuă metamorfoză, în care se- constituie discursul. In fond, 
ceea ce se doreşte înscris în însăşi substanța verbală a poemului e 
'[(iernai .frenezia participării la „ritmul vremei" — însă în afara efu- 
ziunilor tradiţionale „romantice" şi vizindu-sc chiar acel statut de 
„obiectivitate" ul poeziei („poezia Încetează de a mai fi subiecti: — 
se scrie în 'Cicatrizări..,) degajate, cum va spune Ion Barba, de „ex- 
presia temperamentală". La rîndul său, „chimia cuvintelor” şi „ac- 
țiunea" dintre ele" orientează atenţia spre „sintaxa poemului (ca- 
te-l va preocupa, iarăşi, şi pe Ion Barbu}, fapt continuat şi de pro- 
poziţii ca acestea: „Fraza devine Himinoasă. cu o ordine proprie, 


uneori  invențic-suru'rim a pactului drumului de fier de azi" 
„Limbă nouă, senzație crudă, construcție clasică obiectivă 
țimpiisă ele o ordine şi c.onstringere proprie — s.n.), poezia ac- 


lualâ umflă'coaja solului..." 2. I, fine: „UIT poem nu trebuie alcă- 
tuit numai din cuvinte, ci şi din goluri; prăpăstii în povîrnişul 
căi ora pasul alunecă şi urmează îmbrățişarea fără siîrşit" `. 

hi ciuda aparentelor, o astfel de viziune urmăreşte, mai mult 
decît oricînd, implicarea poetului în marele flux -transformator al 
epocii. încît Voronca poate, vorbi, fără să se contrazică, despre 
-.notația singerindă", despre „senzația (care) prinsă stea în cleş- 


1. Marin Mincu, Op. cit, p. 38. 
2. Cicatrizări (Poezia nouă), loc. cit. 
3. JVofe despre poem şi antologie, in Integral, 1027, nr. 13—14. 


25 


tele poemului actual, înviorează, uimeşte, pătrunde ca o injecție" 1 
Şi dacă se admite că „substanţa poeziei noi a rămas aceeaşi", deci 
că temele ei pot fi ale „poeziei dintotdeauna", Voronca precizează 
faptul esenţial că „schimbată 
(a materialului poetic), că 
„e însă cu totul alta; 
ganică, 


cu desăvîrşire e interpretarea lui" 


„observarea" acestei 

ştiinţifică, nu ca precizie, ci cu 
Eliberată de sentimentale, de ex- 
de m/mesis-ul sui genetis care-o prezida, de 


limitative („erotic, național, 


substanței poezii 


sistem: or- 
obiectivă”. 
cesele „subiectului", 
„catalogările" 


efuziunile 
istoric"), poezia nouă 
poate fi definită în felul acesta ca „universal umană, poezia-poc- 
zie, poezia-ciment, poezia-planşă de inginer, 
integrat simplu între fenomenele naturale": 


creier, organism viu, 


Voronca-militantul constructivist se situează astfel la o 
santă (şi fructuoasă) confluență de idei 
tici" 


oferite 


intere- 
în căutarea unei „grama- 
în chip personal sugestii 
de Theo Van Doeşburg şi 


constructiviste a poeziei, el dezvoltă 


în aria avangardistă (îndeosebi 


manifestele grupării De Stiji a neoplasticienilor olandezi), care-l 
orientează spre poetul cel mai preocupat de noua sintaxă a liricii 
— Mallarme — şi care* putea servi în mod ideal drept bază. ă~unei 
posibile poetici constructiviste. Intră desigur în joc aici şi propo- 


ziții ale Bauhous-ului lui W. Gropius, atît de interesat de senzație,“ 
de calitatea materialului supus prelucrării, de sfhtezcrarfe/or*, şi nu 
mai puțin energetismul futurist al îmbrățişării spectacolului moderni- 


tății, dominat de cultul vitezei, al maşînismului, de elan 


într-un,soi 
în ambianța dinamică a „oraşului 
tentacular". Năzuința programatică spre „ordinea esență construc- 
tivă, clasică, integrală" se conjugă astfel cu un avînt vitalist ce 
convine de minune temperamentului exaltat al lui 


ciuda proclamării echilibrului şi „ordinii", 


dionisiac 'nietzschean, transpus 


Voronca: în 


el rămîne în fond un 


neliniştit, o. sensibilitate ardent-pasionată, im dez-ordonat şi un 
ne-clasic, la care „mişcarea ce deplasează liniile" străbate pînă în 
miezut celor mal voit-austere geometrii. 

Modul cum pune, de pildă, problema imaginii poetice este 
grăitor în acest sens.- în a sa „gramatică" a poeziei noi, imagis- 
mul va deține un rol fundamental, răspunzînd acelui primat al 
vizualității, al senzației — „notație singerîndă" —, al materiei 


din estetica constructivistă, dar şi gustului pentru spectacular, pen- 


1. Cicatrizări..., loc. cit. ~ 1 

2. Ibidem. 

2. Ibidem. 

4. A se vedea, în acest sens, considerațiile lui G. C. Argan, în 
Walfer Gropius, şi Bauhaus-ul, 1976, p.p. 
62163. 


Bucureşti, Meridiane, 


26 


tru dinamica metamorfozelor lumii. 


Poetul — spune. Voronca în 
caracterizarea rimbaldiană a lui Arghezi — este un „alchimist al 
imaginii" „chimia cuvintelor” se întUneşte cu „alchimia imagi- 
nii", şi nu intimplător. Căci în definiția pe care o dă imaginii, 


pe urmele lui Pierre lteverdy, el pune accentul pe acea „acţiune" 
(mai exact, reacţie) dintre 
ordinii 


cuvinte, provocată de poetul 


realului, 


însuşi, 


abstras convenţionalizate a ale cărui elemente 


sînt puse în stare de tensiune: „De aici, plăsmuire abstractă, ima- 
ginea : raport pur, a două elemente cit mai depărtate (sau cît mai 
apropiate) între ele". 
astfel ordinea 
concretul 
ţia de 


Imaginea, în concreTul ei, 
„gramaticală" şi „logică" a 
forțînd limitele 


ie metafora propriu-zisă 


poate 
discursului, 


sparge 
mizînd pe 
verbului, similarităţii,  deplasînd aten- 


(ameninţată să devină pură ilus- 
trare şi podoaba a „ideii"), *pe contiguitatea metonimică. Priza a- 
supra realității limbajului sporeşte, 


iar textului i se 


ca şi prospeţimea senzorială a 


„notaţiei”, imprimă o energie pe care absoluta 


disponibilitate asociativă o menţine mereu vie: „Poemul ţipă, vi- 
brează, dizolvă, cristalizează, umbreşte, zgîrie, înspăimintă sau 
calmează, imaginile se  îmbulzesc nu in comparații sterpe, ci în 
osocialii-fu/ge/c, frunziş în noapte. Orice verste o sumă de noi 
posibilități, o altă soluție a ecuației primare” [(s.n.). 

într-un scurt poem în proză, datat 1926, dar publicat în 1920 
în revista unu, — Ora 10 dimineața — Voronca va exprima sub 


forma unei butade această opțiune pentru imagism : „Dar uite, eu, 
dintre toate NAȚIUNILE, „aleg imagi-NAȚIUNEA" 3. 
ment, sensurile „imagi-națiunii" vor fi uşor schimbate, 
spre interpretarea ei în direcție 
me poetul se menține 


în acel mo- 
indicînd o 
trecere suprarealistă. Cîtă vre- 
în cadrele mai mult sau mai puțin stricte 
ale constructivismului Integralist, 


funcția 


viziunea sa despre natura şi 
imaginii capătă 
gramul la care aderase. 


colo de 


această precisă coloratură indicată de pro- 
Cum am văzut din- 


demersuri 


insă, ea se situează, 


limitele suită de 


restrictiv-programatice, într-o 
să producă mutații de structură Sn perspectiva asupra lim- 
poetic — şi Ilarie Voronca e, într-un astfel de 


deschizător de drumuri. . .< 


menite 


bajului spațiu, un 


* 
lirică a lui 
tivist-integraliste (mai stricte între 


Producția 


Voronca din anii adeziunilor 


1924—1925) 


construc- 


ilustrează în mare 


măsură „manifestele" la care ne-am referit mai sus. Strinşă abia 
1. Tudor Arghezi — fierar al cuvîntului, loc. cit. 
2. Cicatrizări (Poezia noua"), Toc. cit. 
3. v. unu, 1928, nr. '6 


27 


*U 


în 1931 în placheta Jmitație kt hal. ca indică o importantă trans- 
formare şi amplificări- a universului imayinar, in raport cu ante- 
rioarele Restiiyti. Decorului posomorit aL oraşului provincial, mo- 
delat conform convențiilor simboliste cu amprente bacovionc, i se 
substituie acum viziunea caleidoscopică ă  metropolei' moderne, 
„Geometria" oraşului Constructivist, „pe fire electrice soneria. Eu- 
ropei ţipînd fals", „huruitul roţilor în beznă", cinematograful şi 
afişele luminoase,  rotativele  tipografiilor, „serenada maşinilor de- 
scris" în „concertul urban", uzinele, sondele de petrol, -comparti- 
mentele dc transatlantic, „mările! din sud" etc. intră firesc în e- 
cuația imaginii. 'O înnoire substanțială a „lumii obiectelor" poe- 
ziei are loc astfel, aulorul Invitației la bal participind. alături de 
un Ilon Vinea, dar în şi .mai mare măsură decît el, la o însem- 
nată „mutație a semnelor" în lirica românească a momentului. 
Paralel cu alți constructivişti ca Ştefan Roii sau Mihail Cosma. 
poetul conturează un univers prin excelență" spectacular, domi- 
nat . de tonosul oralului feeric, cu. surprizele si insolitul eveni- 
mentelor cotidîenr, o!f*rind un eşantion semnificativ pentru ceea 
ce autorul de artkolr--manifest nOm^a „cartea-dilgct', cai le.i-mi- 
racol, cartea-afiş, cartea-hangar de avioane". Senzația de pros- 
pețime şi inedit e'asigurată,, bunăoară, ele punerea în relație a 
unor elemente de peisaj /lăturai cu date alr- noii cixilizații, in- 
tr-un soi de travesti mecanic ce evidențiază nolrj ludic-spectacu- 
lară a „almanahului" alcătuit ele poet: „Toate planetele au popo- 
sit în acest / Catalog de maşini agricole: Sena", „zgomotele des- 
cresc ca prețul cerealelor", „corect arborii stenografiază pe cer", 
„strigătele urcă la cer ca apa în ţevi",- „frunzele colecționează 
autografe, parfum", „orice salcim garderoba, „salcîmii : ce ma- 
şini de scris in culori", „Orice pasăre? un afiş ceresc", „ora-ut 
s-a deschis ca un porte-cigarcttes" etc. Într-o transcripție in ace- 
laşi cod, „discursul amoros" poate ti deopotrivă grav şi nu lipsit 
chiar de o anume exaltare — 


Sunt ocliii tăi cu terenuri sportive 

Cu cîmpuri şi sonde de petrol 

Cu hipodromuri şi hangare de avioane. 
Ce tipografii ochii tăi 

Şi pupilele tale rotative imense, 


Cum se desfăşoară din privirile tale 


1. Pe marginea unui festin, în Integral, 1927. nr. 10, p, 3. 


28, 


Toată viața mea 
Ca "un jurnal cu ultimele ştiri — 


şi vag'parodic (involuntar sau nu), atunci cînd se recurge la a- 
sociații ca'acestea: „Te port în mine ca un registru copier", „A- 
lişe -dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă". Uneori, intenția 
ludică, de caricatură „mecanică" a retoricii sentimentale e vă- 
dită, precum în următorul fragment din poemul fnvifoffe la bal, 
ce poate fi apropiat de unele producții ale confratelui Ştefan Roîl: 


Te invit, agricultor al măduvei şi nervilor mei. 
Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, 
Deschide-mi supapă dc siguranță aorta 

lată r noaptea intră în odaie cu toată stima. 


Registrele lirismului interferează şi. nu o dată, se situează Ia 
antipozi, încît, alături de poeme ale participării la „balul" feeric 
citadin, apar compoziții elegiace, ca Profil tăiat într-o lacrimă 
„în ținutul amar ochean glasul tău / Şi ca mărci poştale te pri- 
esc ferestrele, uşile /.>' Frunte ca ibimă şi ochii tăi sunt gărif 
O îndoială* urcă în vine ca o tristețe / Ca o injecție / Vîntul-şi-a 
îdîat cgiful în cristal". 

impresia de reportaj liric, de înregistrare rapidă şi sinco- 
pată a evenimentului, se impune ia prima vedere (G. Călincscil 
vorbeşte despre un „impresionism", iar Perpessicius despre un 
„pointilism" poetic), însă notația propriu-zisă e, de fapt, de cele 
mai multe ori, deviată metaforic spre un spațiu asociativ insolit, 
cu clemente împrumutate predilect din sfera modernității maşi- 
niste, al cărei ritm specific se imprimă şi frazei poetice ca suc- 
cesiune de date trimițînd spre „expresia plastică, strictă şi rapidă 
a aparatelor Merse", cerută din Manifestul de la Contimporanul, 
cu reducerea la minimum a elementelor de legătură dintre cuvin- 
te şi concentrarea „geometrică" a imaginilor. 


în suburbie cinematograf şi bordel. Iată 
Geometria oraşului : logaritm stelar vals 
Pe fire electrice soneria Europei ţipînd fals 
Luntre şi pasăre de azur, viziune descuiată. 


(Clorolorm) 


Mai vechiul- baco\ianism al Restrişti-lor îşi prelungeşte încă 
ecourile, însă cu eliminarea ,„sentimentalismului^ — de unde afi- 
şarea unui stil oarecum constatațiv, distant-obiectiv, prin / care 
tensiunea lăuntrică se vrea transferată în întregime spectacolului 
exterior : 


.29 


Spectacol de mahala. Zare se frînge. 

Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin. 

Şi glasul pămîntului a răspuns cu pîine şi vin. 

Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. 
(Sîârşit) 


Există, adesea, în aceste poeme, o marcată atmosferă expre- 
' sionistă, cu specifica tensiune deformatoare, un aer de „nebunie" 
(“Huruitul roţilor în beznă ,/ şi nebunia ca un noroi pînă la glez- 
nă", „Se-apropie noaptea : despletire alba, troică în nebunie”) ce 
ese transmite şi peisajului j:u stridenţe calculate, semne ale an- 
goasei  subiectului:. „corul-lătrat: sirene şi cipri Ave Mărie. / 
Abstract surîsul. Vîntul prins de epilepsie. / întreg şahul-cer, în 
apă cu frunze răsturnat",' „... creierul loveşte semne S.O.S. / De- 
zolat, dezolat „/ Un țipăt ca o pasăre sau stilou, ^ In obraz vîn- 


tul îţi aruncă vitriol, / Ochiul tău fumegă ca un sat siberian” 
(Invitaţie la bal). 

O analiză-detaliată a multora dintre poeme ar evidenția, din- 
colo de trăsăturile imediat evidente, ținînd de plastica geome- 
tric-mecanică a imaginii ori de relativul cliptism, al sintaxei, şi 
interesul pentru „chimia cuvintelor", în sensul- armonizării so- 
nore a frazei, al realizării acelei „unități fonice" despre care va 
vorbi Ion Barbu. Să spunem, în acest spațiu, doar că Invitaţie la 
bal se cuvine a fi „reabilitată" printre experiențele semnificative 
ale modernismului liric românesc, la care aportul lui Voronca e 
departe de a fi, încă de pe acum, neglijabil. Atributul de „oste- 
nitoare lirică", dat de G. Călinescu acestor versuri, e justificat 
totuşi pe alocuri, cînd excesul imagistic, realizat la nivelul com- 
parației, precum altădată în Restrişti, duce la monotonie, ca în 
această strofă din ConcJuzi'unf: - yA r 


Aici tresare vitrina ca un obraz 
Vorbe deplasez ca figuri de şah', 
Să-mi împliniți privirile ca brazi 
Se leagănă sîngele nostru ca un hamac. 


' cum e cazul chiar al 


Insă adesea, în cadrul aceluiaşi poem — 
Concfuziu/ii-lor — textul atinge, in alte momente, reliefuri re- 
marcabile, atrăgînd atenția asupra substratului elegiac mascat 


de spectacolul imagistic : 


J. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini plnă 
in p'ezenf, Bucureşti, Fundația regală pentru literatură şi artă, 
1941, p. 783. , 

i 


30 


Dar ce mlhnit e surîsul funcţionarului de la ghişeu 
E o chitanță Inima lui, două scrisori cifrate 
Pupilele j cînd ne leagă buzele un curcubeu 
Şi viaţa te înnoptează cu un naufragiu, cu un Frate. 


Străzile duc spre suferința veche 

*Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist 
în ecou tresare lampa ca o ureche 

Final ezită glasuţ tău ca un trapezist. 


E, aici, ca şi în alte numeroase poeme ale cărţii, o ambigui- 
tate specific modernă, un aliaj de euforie şi angoasă ce se va 
permanentiza în creația lui Ilarie Voronca, debordînd limitele 


strict trasate ale progra,melor. 


* 


e în "plină afirmare a tezelor constructivismului, scrisul poetului 
indică, de altfel, conturarea unei tendinţe ce merge mai degrabă 
în sensul unei „sinteze moderne", proclamate şi de autorul de 
manifeste, ftisă aşezate sub un accent predominant constructi- 
vist. Momentul Jnvitației la bal, comparativ mai obedient față de 
propoziţiile doctrinare, va fi  substanţial' depăşit în cărțile ime- 
diat următoare —Colombo (1927) şi Ulise (1928) — ce se înscriu 
totuşi, calendaristic, în perioada colaborărilor la Integral. Ele des- 
chid calea unei alte etape, care sugerează o anumită apropiere de 
suprarealismul pînă nu de mult negat în principiu, ca nerăspun- 
zînd „ritmului vremei", întrucît ar fi expresia unei „dezagregări 
bolnave, romantice". Era, aceasta, cum am observat, o respingere 
caracteristică pentru dialectica fenomenului avangardist. însă com- 
ponenta „romantică" se manifestase ca dat esenţial al sensibili- 
tăţii poetului, abia reprimat la nivel programatic şi străbătînd to- 
tuşi în exaltările şi neliniştile, fie şi surdinizate, din poemele 
Invitației la bal, ca să nu mai vorbim despre „sensibilitatea ră- 
văşită", remarcată încă de E. Lovinescu în Restrişti Un poet cu 
o atît de mare libertate a fanteziei,' mizînd tocmai pe dinamica 
imaginarului, pasional pînă la frenezie, chiar şi în propoziţiile de 
manifest constructivist, nu putea să nu „recupereze" într-un fel 
experienţa suprarealistă, fie şi în liniile ei cele mai generale 
incit această „recuperare" are, semnificația unui pas înainte pe 
calea mai aprofundatei cunoaşterii de sine, cu importante reper- 
cursiuni în practica creaţiei. In chiar programul constructivist-în- 
tegralist, presiunea unor curenţi contrari deschidea supape sur- 
prinzătoare, lăsînd să răbufnească la suprafață alte energii, mai 


puţin supuse „ordinii obiective, clasice, integrale", geometriei tra- 
sate pe ..planşa de inginer" a poetului ce anunţa „triumful cere- 
bralităţii'*. Nişte Note despre poem şi antologie, din unul dintre 
ultimele numere ale revistei Integral (13—14/1927), admiteau deja, 
alături de „efortul poetului contimporan de abstractizare a ele- 
mentelor înconjurătoare", şi fraze ca acestea, unde „inspiraţia" 
(romantică /) îşi face loc, lîngă mai vechea exaltare a senzuali- 
tăţii cuvintelor: „Caut- caut în ochii poetului neliniştea. / Poe- 
tul comunică cu Dumnezeu,- glasul lui are răsfringeri de dincolo 

de aceea, întt-un poem nu se poate pătrunde cu înţelegerea, ci 
prințr-o exaltare, ca injecţia de morfină”. Şi, imediat „Asemeni 
loanei D'Arc, poetul aude voci". Se vede limpede că nu e vorba 
aici doar de respingerea discursului „logic", destrucUirat în pro- 
fitul  „senzaţiei prime" înscrise in materia cuvîntului remodelat 
ca o altă lume, paralelă cu cea dată, ci — mai mult — dc un 
„viraj" spre stările subliminale ale oului, spre un dincolo miste- 
rios, ce se oferă intuiției numai în rare. privilegiate momenle- 
Vom asista 


negat, 1l 


astfel la treptata întoarcere a subiectului altădată 
„ individualizarea dramei, creatorului, care se va exprima 
tot mai puţin în numele unor imperative doctrinare şi-şi va a- 
suma patetic condiţia precară. Lumea va fi atunci nu atîir spec- 
tacolul, privit cu impusă detaşare, al metamorfozelor unhc-rsale, 
cît o reţea complexă de tensiuni ale eului în confruntare cu 
exteriorul, într-o luptă nu întotdeauna sigură, cu înfrîngeri recu- 
noscute, dar care angajează total puterile lăuntrice. „Pulsul epo- 
cii", „ritmul vremei", aşa de frecvent invocate de consiruclivistu! 
Voronca, nu va lipsi nici acum din reflecţiile sale, însă şi mai 
e adesea va conta ritmul inferior al fiinţei precare, pentru care 
epoca nu mai oferă cadrul spectacular obligind la un optimism 
al  întîmpinării, ci mai curînd imaginea obstacolului, a  constrin- 
gerii şi stagnării. Dinamica subiectivă, pusă mereu sub semnul 
neliniştii, nu va mai marca o consonanţă îngăduind adeziunea ne- 
condiționată, ci va măsura un decalaj, o diferență de tensiune ce 
urmează a fi acoperită compensator, într-un efort dramatic, de 
către universul imaginar. E de altfel sensul (nou) acordat opţiu- 
nii exprimate in acel joc de cuvinte din citatul poem Ora 70 di- 
mineața, scris in 1926 şi publicat în 1928 în revista unu „Dar 
Uite, eu. dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA", Itine- 
rarul cotidian spre biroul unde kicrează- personajul-poct, funcţio- 
nar obligat să semneze zilnic în registru! dc prezenţă, se cere 
prelungit într-un „dincolo" în "care e "numit, pentru prima oară, 
„Ssubconştientul", pus pe acelaşi plan cu „imaginaţia" — sub im- 


pulsul transfigurator al sentimentului erotic (numele femeii iu- 


32 


bite, ale cărui litere se află diseminate în text, sugerează aceas- 
tă intimă comunicare). O astfel de „alegere" ce reabilitează „su- 
biectul" şi sentimentul, menţinind şi chiar exacerbînd cultul ima- 
gini/ (căci imaginatiunea este şi „imagi-NAȚIUNE", societate sui 
generis a imaginilor, în care poetul se simte cu adevărat liber), 
arată că ne aflăm într-o fază de tranziţie, în care Voronca îşi 
nuanţează şi chiar modifică unele opţiuni, îtiscriindu-le totuşi In- 
tre reperele relativ stabile Ce defineau şi pînă acum avangardis- 
mul său. Cu precizarea că opera sa poetică nu sc subordonează 
în mod strict exigenţelor programatice (de altminteri mai puţin 
exclusiviste, şi ele, în acest moment), urmînd o direcţie dacă nu 
mai  moclerală, în orice caz mai deschisă sintezei, orientărilor de 
avangardă, considerăm necesară, înainte de a o aborda, o cit de 
sumară trecere în revistă a noilor luări de poziţie ale teoreti- 
cianului Voronca în perioada post-integralistă. 


Ce a rămas şi ce s-a schimbat, de fapt, în reflecţia sa des- 
pre poezie?  Frecventele colaborări la revista mu (incepînd' din 
1928), "cu articole, eseuri, poeme în proză, dovedesc în primul rînd 
consecvența sa în asumarea şi susținerea principalelor, atitudini 
avangardiste. Ceea ce am numit teroarea convenției se exprimă 
acum într-un mod şi mai accentuat, cu un plus de patetism al 
negaţiei. Una din obsesiile fundamentale ale militantului avangar- 
dist rămîne eliberarea de „lormula*'”, un anticonventionalism ra- 
dical, vizînd obiectivul — după noi, col mai definitoriu pentru 
avangardă —" al realizării unei absolute disponibilități a spiritului, 
capabile să. asigure în, orice moment ineditul, noutatea creaţiei, 
o prospeţime originară a verbuiîui, neafectată de. nici un „tipar' 
prestabilit,  răspunzînd într-o  simultaneitate  Ideală 
untrice : „Arta [...] pretinde un material luat din neobicinuit, car& 
să supere timpanul convenției, să-i calce iu picioare rochiile de 
mătase, certificatele de studii., Toate raporturile şi gusturile ad- 
mise date cie-a valma peste cap, în locul lor instituite altele (aş 
voi o perpetuă mişfare, neîntronarea nici unei alte formule, dar 
nu e cu putință) la început contrarii convenției, mai tîrziu însăşi 
hrana ea". lar mai departei „Să fie cu neputinţă o dezbărare 
definitivă, de formula, o plutire perpetuă deasupra raporturilor 
mai mult sau mai puțin admise, o respiraţie neîntreruptă intr-o 
atmosfera alta decît aceea a principiilor şi regulamentelor incon- 
testabil arbitrare 


' 


dinamicii lă- 


Mai mult decît oricînd, se' poate citi în aceste agitate între- 
bări ale lui Voronca implicarea existențială a creației, 


care pri- 


1. Ilarie Voronca, între mine şi mine. în unu, 1929, nr. 1Q. 


Oda UB coala. 3 . 33 


mează în raport cu .„rezultatul” esietic. Ca pentru toţi camarazi 
de grupare (Gheorghe Dinu—Ştefan Rol], Saşa Pană, dar mai ales 
Geo  Bogza],. contează pentru Voronca îndeosebi tensiunea’ spiri- 
tului,  neliniştea eului, autenticitatea trăirii — şi jiumai In plan 
secund opera, inevitabil ameninţată de pericolul convenţionali- 
zării, inlrucît intră intr-un circuit de valori recunoscute, accep- 
tate, „oficializate", devenind obiect de „cult", realitate înregis- 
trabilă într-o „foaie matricolă", într-un „catalog", deci ierarhizată, 
codificată intr-o „formulă". x 


între „Era desăvlrşirilor e sfîrşită" — constatare din 75 H.P. 
— Şi exaltarea „eşecului”, a „debutului perpetuu", a „nerealiză- 
rii" şi „nedesăvîrşirii oricărui gest" 1, continuitatea e evidentă, "dar 
şi diferența de grad ăl implicării într-un demers, vizînd dimensiu- 
nile existențiale ale scrisului şi — trebuie adăugat imediat — 
statutul social al scriitorului de avangardă, ce se defineşte sub 
semnul revoltei antiburgheze. Opoziţie, ciim am observat mai sus, 
față" de „burghez" ca şi categorie în primuL rînd spirituală, dar 
nu lipsită totuşi de mai preaise determinări sociale, sugerate, bu- 
năoară, într-o propoziție ca aceasta: „Nu e voie să rîzi sau să 
plîngi decît într-o gamă a solfegiului de monede"? — sau în nu- 
meroasele apostrofa Ia adresa „cămătarilor mîrşavi" ori a „zgîr- 
ciților" care-şi numără „în fiecare seară, înainte de culcare, pu- 
tinele, monede, scoase din.uz, ale sufletului", mulțumiți) de „con- 
fortul egoist" şi adormind „fără vise şi fără poeme, ca în trezie" 3. 
Violenta respingere a „publicului”" de către constructivistul Vo- 
ronca găseşte acum argumente mai concrete, pe fundalul, de- 
sigur, al unei revolte cu semnificații mai generale, chiar de ordin 
metafizic, al unui relativism definitoriu pentru „spiritul epocii", 
în care accentele dramatice de tip „existențialist" se fac tot mai 
des auzite. Mentalitatea mărginit pozitivistă, cu „logica" ei pro- 
zaică'redusă la interesul pentru scopuri strict lucrative, absența 
necesarei „gratuități", a unor idealuri superior-spirituale, sînt con- 
damnate cu un patos particular, ce angajează însăşi condiția crea- 
torului, grav afectată de ambianța ostilă: „Un surîs onctuos co- 
mercial se substituie rictusului de răzvrătire şl scîrbă. In locul 
singurătăţii şi al cătărării pe stînca aridă a visului, pentru atin- 
gerea unui edelvais impalpabil: înclinarea sufletului de carne 
dinaintea prostime! bucuroase de ridicarea totalului ei cu o uni- 


1. ^Lectură pe o banchiza', în unu, 1930, nr. 26. 
2. Pădurile orchestre, în voi. Act de prezență, „Cartea cu 


semne", 1932, p. 72. 
3. „Poeme în aer liber*' de Stephan Roii, în unu, 1929, nr. 13. 


34 


late, Un meschin simț ai confortabilului, al necesității pîinii co- 
tidiene, un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă 
a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie! qres- 
cîndă a muşchiului, o lăsare moleşită în fotoliul de şef de biroiv 
cu împărțirea lumii în grade ofițereşti, cu imbrăcarea ca o mă- 
nuşă a formulei cusute gata" s 

Se \ode uşor, în astfel de luări de cuvînt, nuanța diferita a 
vocii portului: nu- mai avem de-a face pur şi simplu cu. revptta 
tinerească, energică şi în fond optimistă a novicelui întru^ con- 
structivism, ci cu o acută conştientizare a dramei scriitorului, in 
veacul pozitivist burghez. Poetul se situează cu hotărîre de par- 
tea revoltaților, a respinşilor de către o societate incomprehen- 
sivă, încît, căutînd spirite afine, le va- descoperi într-o tradiție — 
singura acceptată — a insubordonării față de „oficialitate", elo- 
giind bunăoară „gestul sublim de renunțare şi de izolare" al unui 
Urmuz, „trăsnetul de ura,ude răz\rătire, de singurătate, al celui 
mai pur dintre- poeți", faptul că „nu s-a amestecat cu nici una 
din trupele consacrate"’. 

Negație a formu/el şi convenției, respingere a oricărei atitu- 
dini conformiste, revoltă proclamată patetic împotriva opacității 
spiritului burghez, conştiinţă orgolioasă a marginalizării, afirma- 
re a totalei disponibilități creatoare şi a inovației absolute, rela- 
tivizare a valorii estetice a operei supuse recuperării de către 
„Oficialitate" şi obsesie a autenticității scrisului ca imediată răs- 
frîngere a unei conştiinţe şi sensibilități dinamice şi neliniştite 
— „iată, aşadar, notele prin care poziția militantului avangardist 
Voronca se defineşte în această fază a reflecției sale, îmbogățită 
cu date şi nuanțe noi, pe care meditaţia mai aplicată asupra poe- 
ziei le va fructifica în chip specific. între aceste repere, poezia. 
{pusă mereu în contrast cu Jiferafura ca sinonim al convenției şi 
formulei; apare drept o compensație necesară, pe linia mai ve- 
chilor exigențe privind „invenția". Numai că locul poeziei „plan- 
şă de inginer/* şi al poetului prin care se afirma „triumful cere- 
bralității" c luat acum — cum s-a putut vedea şi din pasajele 
citate mai sus — de ceea ce Andre Breton numea, în Primul ma- 
nifest al suprarealismulul din 1924, „visătorul definitiv", care, In- 
credirițîndu-se puterilor „scumpei imaginații", aspiră să înlăture 
„teribila interdicție". Argumentele poetului român sînt asemănă- 
toare şi au ca punct de plecare aceeaşi conştiinţă a insuficientei 
realului cu „logica" lui restrictivă,: „Sensul lumii reale ne scapă. 


1. A doua /urnind, loc. cit. 
2. [Ascuțiți-vă aşadar foamea], în unu, 1930, nr. 31. 


35 


Dar lumea reală e prea putină pentru posibilitățile de creaţie şi 
de invenţie din noi. îți fulgerul unei imagini, toate fîntînile uni- 
versului reînnoite [...]. Singura certitudine: poemul. Singura cu- 
minecătură : poemul. Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul şi sîngele 
nostru : poemul" 


Poemul, poezia rămin, ca şi altadată,, spatiile autentice ale li- 
bertăţii interioare, dar privirea poetului nu mai e deschisă încre- 
zător spre spectacolul lumii moderne, ci se întoarce cu precădere 
spre înăuntru, într-o mişcare mai curînd de refuz şi cu năzuința 
unei mai profunde descoperiri şi sondări a eului. Ca la suprarea- 
lişti, \isul deyine unul dintre agenţii decisivi ai revelaţiei de sine 
şi a lumii: „lată, închid un ochi şi o jumătate a lumii pierde din 
intensitate 7...]. Dar în curînd, peste toate rădăcinile smulse, apele 
visului vor veni în pţihoaie albe, şi înfățişările cu legi şi formule 
vor fi duse în prăpastie..." 
tudinii tui Voronca (şi a confraţilor de la unu) faptul că ruptura 
(aţă de gruparea Contimporanul şi de constructivism are loc sub 
semnul Visului, asociat cu poemul, în ^lermeni foarte apropiaţi de 
cei ai „suprarealismului. Ne-o spune un- articol publicat de poet 
sub emblema grupării unu, în 1930: „„mişearea pe care (Contim- 
poranul) ar voi s-o reprezinte, «constructivismul-, şi în care s-a 
fixat de,Ta apariţia lui, e cu totul străină de vederile actuale ale 
lui unu, care îşi revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, 
cu totul în afara utilitarismului constructivist rezolvat în arhitec- 
tură, şi care clatină în havuzele visurilor, apele unor viziuni des- 
făcute de orice probleme şi continuităţi situate dincolo de poem 
şi de  semitrezie" ^. Invenția, imaginația, visul comunica astfel, 


. Şi e semnificativ pentru evoluția ati- 


fiind convocate să compenseze dramaticul deficit de realitate (Bre- 
ton va scrie mai tîrziu un Discours sur le peu de realite) şi să 
deschidă ființa spre Tot; notă romantică, prelungită în suprare- 
alism, pe care o regăsim în citatul cseu-poem al lui Voronca, 
Intre mine şi mine : „aminteşte;ți că eşti o fărîmă din TOT, cînd 
însuşi TOTUL nu e decît o fărîmă, şi vei vedea atunci cît de 
sarbede, de pompoase şi nule sunt toate arhitecturiie filosofice, 
cît de penibilă şi luătoare în rîs e gindirea exactă şi prețioasă"... 
într-o atare perspectivă, poemul apare drept realizarea supremă, 
expresie a plenitudinii existențiale, emblemă cvasi-mitică a rfon- 
convenționalului („Tn poem toate legile, toate hotărîrile dintre 
oameni'sunt lăsate deoparte"), spațiu al gratuității sărbătoreşti: 


1. „Poeme în aer liber*'de Stephan Roii, loc. cit. 
2. Intre mitic şi mine, în unu, 1929, nr. 19 
3. Coifva lui Moş Vinea, în unu, 1930, nr. 29. 


36 


„Cuvintul a descălicat de pe înțelesul imediat şi util, pentru 
a ajunge la o existență şi respirație proprie, care merită o aten- 
ție în sine şi in scrînciobul căruia se cuvine să ne lăsăm legănați 
fără considerațiuni de ordin practic, ca într-o zi de sărbătoare". 

„Chimia cuvintelor" n-a fost aşadar uitată, şi nici definiția 
poetului ca „alchimist al imaginii". Insă accentul nu mai cade 
în mod expres pe materialitatea „obiectivă" a verbului, iar ima- 
ginea — căreia i se conservă funcția de dinamizare a viziunii 
— capătă, -cum vom vedea, contururi noi, inlr-un discurs liric 
'conceput într-o * altă „regie", interesul poetului se orientează 
mai nou spte stările indecise şi fluctuante ale eului, încît ter- 
meni ca „scăpărare- impalpabilă",, „nebuloasa din mine sau din 
spații", „jartea revelatoare a hazardului", „armonii deşteptate de 
întîmplare", „izbirea în argint a neprevăzutului", „miracolul", „in- 
spirația", „neliniştea față de necunoscut" etc. sînt tot mai frec- 
venți şi definesc cu adevărat „poemul" în acest moment al re- 
flecției. /maaismul ca tehnică de bază a discursului,, liric atrage 
în sfera sa elemente caracteristice urirtersului suprarealist. în- 
săşi starea- de spirit definitorie — mereu proclamată de suprarea- 
lişti —, este cea de așteptare: încordată a revete|/e/ (cuvînt, ia- 
răşi, de semnificativă frecvență în eseurile lui Voronca), de men- 
tinere, aşadar, într-o situație de disponibilitate imaginativă.. Din 
nou în opoziție cu „eforturile -cugetării în, precizie" (mai vechea 
„logică" şi „gramatică" !), poezia continuă să ţină seama de cu- 
vânt, ca semnificam cu proprie valoare şi nu simplu vehicul 
neutru al ideii (Voronca vorbeşte despre „devierea gîndului prin Cu- 
vînt”) ; dar cuvintul nu mai vizează surprinderea, în substanța 
sa, a acelei  „senzaţii” dc energică vitalitate contructivistă, ci 
mai degrabă etericul, imponderabilul, „nevăzutul", amintind de re- 
veria romantică.. „Alunecarea într-o cale lactee de imagini" ; în care 
se identifică — alături de „devierea gîndului prin cuvînt"— „în- 
săşi unealta de azur a meşteşugului de a scrie” capătă deci 
alte nuanţe, vecine cu cele aproximate de dicteul automat su- 
prarealist. Apropiere doar, şi nu identitate, căci Voronca nu ex- 
clude, intre altele, „preocuparea estetică", cum făcuse Breton 
în definiţia sa din Al doilea 'maniiest al suprarealismului, ci o 
chiar presupune, — cu sublinierea necesară că scrisul * trebuie 
sa evite cu orice preţ convenția şi să răspundă neliniştii exis- 
tențiale a poetului. 

In acest context, e de înțeles că „imagi-NAȚIUNEA" va pri- 
mi o coloratură corespondentă: „notaţiei plastice stricte şi rapide 


1. Ibidem 


37 


substitui fluxul reverberant al 
„căii lactee de imagini", in care sc alunecă în virtutea unor im- 
pulsuri incontrolabile şi misterioase. Şi dacă mai persistă, pe alo- 
curi, ceva din energia constructivistă a frazei 


a aparatelor Morse" i se va 


„Poemul sparge 
ferestrele poemului" 1j sau: „Poemul trebuie să fie o izbucnire 
temerară, o trecere din odaie în oglinda, din grădină in anotimp", 
o, aventură totală"), starea de imprimată 
„imagismului"” se traduce totuşi, cel mai adesea, în termenii „se- 
mitrezlei” suprarealiste, ai 
„revelaţia”, 


„un risc, tensiune 


hazardului asociativ,  reabilitindu-se 
„transfigurarea". Nota specifică poetului 
nostru e frenezia identificării cu „cauza”" poemului, „exasperarea" 


„inspirația", 


(care e, într-o formulă mai acuzat vitalistă şi „realistă”, şi a lui 
Geo Bogza) debuşînd în ek-stază, a „dorinţei ": „Nu ţi-ai exas- 
perat niciodată dorinţa pînă la o extraterestră viziune, pînă la 
o exaltare în care ochii sticloşi pierd contururile, aruncă în lă- 
turi decoraţiile, scuipă peste frecătura mulțumită â miîinilor..." 3. 
Comentînd aceste stări paroxistice ale „inspiratului”, asociate,- 
in exțicmis, cu sentimentul morţii, N. Balotă a remarcat pe drept 


cuvînt „trăirismul manifest al unor declaraţii 


ATEI 


cu privire la ne- 
liniştile existenţiale 


Dacă ],neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei şi de obi- 
ecte" 5 stau în continuare la baza imagismului ca tehnică dis- 
cursivă definitorie, natura „obiectelor” se modifica sensibil: den- 
sitatea materiei prinse în ramele geometriei constructiviste lasă 
locul fragilităţii şi transparenţei, fulgurante, 
fe> de „cîmp psihofizic total" alt nume dat de Breton „su- 
prarealităţii”" în care eul şi universul exterior, realul şi imagi- 


narul se află într-o relație de „vase comunicante": 


apariţiilor într-un 


vederea tinde 
să devină viziune. Subiectul liric e prin excelență imaginaţie pro- 
ducătoare, centru genezic al poemului j „chimia cuvintelor" se vrea 
echivalentul  efervescenţei  lăuntrice, doreşte răspuns 
imediat dat impulsului vital: „Scriu cu gîndul nedefinit de a mă 
transforma cu încetul în însuşi steagul de cerneală prin care ca- 
valeria chiotelor se desface"'.' Sînt puncte de program faţă de 
care cărțile din aceşti eni ale lui Vbrrfhca nu vor rămine străine. 


scrisul se 


1. „Poeme Jn aer liber*” de Stephan Roii, loc cit. 
2. Intre mine si mine, loa cit. 
în Omul liber, 1929, nr. 4, p. 1. 


4. N. Balotă, Arte poetice ale secolului XX, Bucureşti, Ed. 
Minerva, 1976, p. 170. 


5. Intre mine şi mine, loc. cit. 
6. Radiograhe, în unu, 1930, nr. 25. 


3. Scrisoare  netrimisă, 


38 


=> 


In comparație cu versurile constructivistului din 1924—1925, 
cele publicate în, anii imediat""următori — de la poemul Colomba 
(1927), la Ulise (1928), P/ante şi animale (1929), şi Bzătara nopți- 
lor (1929) — evidențiază, unele semnificative schimbări, atît la ni- 
velul universului imaginar, cit şi- al sintaxei" poetice, pe fundalul 
unei relative continuități. Ele sînt, pînă la un punct, soli- 
dare cu reflecțiile militantului avangardist, îmbogățite cu date noi, 
o dată cu amintita „reconsiderare" a atitudinii față de suprarea- 
lism şi, în general, cu afirmarea unei receptivități mai largi, de 
tip „integralist", ce caută să depăşească exclusivismul unei sin- 
gure formule,, căutînd soluții pentru o mai 


ză modernă". Reabilitarea „subiectului", 


cuprinzătoare „sinte- 
întreprinsă îndeosebi de 
teoreticianul de la unu, redeschide barierele lirismului reprimat cu 
voință de disciplina intelectuală şi rigorile construcției plastice 
„obiective", iar ajustarea definiției reverdyene a imaginii'cpnform 
noilor adeziuni permite o substanțială extindere a cîmpului aso- 
ciativ, ce nu-şi mai recunoaşte, practic, nici o restricție. Realitatea 
operei obligă, pe de altă parte, la constatarea că poetul nu-şi sub-, 
ordonează in mod strict viziunea fată de doctrina bretoniană: cu 
trăsături care-l apropie mult de ea, scrisul său nu poate fi califi- 
cat totuşi exclusiv în funcție de tehnica dicteului automat, ci cere 
o situare; într-un context mai vast al experienţelor lirice moder- 
niste. O mare însemnătate are pentru Voronca asimilarea proce- 
deelor „simultaneiste" promovate de aşa-numitul „cubism poetic" 
prin care — după observaţia lui Marcel Raymond-'relativă la poe- 
mul Zond al lui Apollinaire „se juxtapun pe un plan unic, fără 
perspectivă, fără tranziţie şi adesea fără o legătură logică aparentă, 
elemente disparate, senzaţii, raționamente, amintiri ce se ames- 
tecă în fluxul vieţiţ psihologice"!'. Vor participa la această sin- 
teză şi elemente aparent insolite în context, ținînd de patosul dis- 
cursului concretul civi- 


lizaţiei Citadine, notat aproape fără medieri metaforice, dar înscris 


whitmanian, cu sensibilitatea sa față de 
în ample, solemnei versete, pentru a se constitui într-o viziune 
imnică elogiind energiile epocii industriale pe un orizont plane- 
tar şi cosmic de puternică vibraţie. La intersecţia unor astfel de 
atitudini, versurile lui Voronca VOF îngădui o expresie de sine 
mai complexă şi mai completă: poezia spectacolului citadin văzut 
panoramic şi căleidoscopic, cu inserții de „reportaj” cotidian, cu 
momente imnice, de „laudă a lucrurilor” ori confesiune elegiacă, 


1. Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, Bucu- 
reşti, Ed. „Univers", 1970, p. 29%. 


39 


într-un discurs cxploatînd la maximum o fantezie asociativă ieşită 
din comun., ce plasează aproape Fiecare obiect într-o întinsă re- 
tea de analogii ce asigură astfel dinamismul perspectivei. Peisajul 
natural pătrunde acum masiv în poezie — după ce constituise ca- 
drul evaziunilor eliberatoare din Restrişti şi trecuse în plan secund 
în poemele din Punct — însă în reprezentări ce-l distanțează de 
imaginile tradiționale : „simultaneismul” radical „pas- 
telul", concurind şi depăşind descripţia prin invenția şi regia'uimi 
spectacol mereu surprinzător şi inedit, deschis interferenţelor, reia- 
ției cu multiple nivele existenţiale. Şi, în multe privinţe, sc poate 
spune că avem de-a face cu un peisaj verbal- mai decît 
coagularea plastică a „tabloului", contează adesea însuşi specta- 
colul metamorfozelor verbului, promis tuturor libertăţilor 
ative. i i 


„ Colombo, poemul secvenţe tipărit în 1927, 
prim exemplu ilustrativ pentru schimbările intervenite 
lui Voronca. „Alunecarea într-o cale lactee de imagini”, 
siunea de hazarduri", „perpetua mişcare" etc. sînt note perfect 
aplicabile acestui text care, în ciuda unei anumite discipline rit- 
mice „clasice", parc a sparge toate -tiparele, într-o dezlănţuire 
imagistică neinfrîtială, relativ ordonată doar la nivel tematic, de 
reperul central care e chipul femeii iubite. Co/omba c o suită im- 
nică de „variațiuni”" pe tema eresului, un portret liric în mişcare, 
mereu reverberant, într-im spaţiu „natural" el însuşi pulverizat în 
multiplicitatea relațiilor; spațiu sărbătoresc şi feeric, ale 
referinţe plastice ar putea fi aproximate în unele tablouri futuriste 
sau în „orfismul" de sursă cubistă al unui Robert Delaunay: „obra- 
zul tău desface lungi rimpuri de secară /în ora ce se-olungă cu 
haite de lumini", „cuvintele în aer se sparg precum oglinzi”, „cris- 
talele de aer stou limpezi în ospături", „prin carnea în descreş- 
teri se desluşesc ornături" etc. Imaginea trasează contururi fluente 
unei materii diafane, de o mare suavitate, într-un desen fragil şi 
proaspăt: 


transformă 


mult 


asoci- 


oferă un 
în scrisul 


în cinci 


„Ssucce- 


cărui 


glasul precum o algă şi ceasu-nchis In părul 
rotund»în şerpuiie pe braţ cu rădăcini 

surisul arcuieşte în aer un profil 

si-n talgere de umbra genunchiu-şi scrie mărul. 


Frenezia afectivă se traduce într-o serie inepuizabilă de me- 


tafore cnakscente, de comparații ce sporesc cu fiecare vers aria 


de rezonanta" a acestui „discurs îndrăgostit": 


mă răscoleşti ca-n aiie treci degetul prin creştet 
mă-mprejmuieşti mă treieri mă-nchizi ca un hectar 


40 


=> 


te-nalți precum o stivă în aerul prea veşted 
pe marginea făpturii mele ca un pescar 


mă \înturi precum spicul şi-mpart'i cu dumicajtul 
cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un şanţ 
te ştiu adine în mine ca-n fund de "mări uscatul 
te-nfigi ca o gingie mă datini ca un lanț. 


Naivităţi studiate, de poză „cavalereasca" („eşti limpede-n su- 


fiare şi proaspătă ca-n ploscă / (mă! crezi) în \ne-ti circuli un sîri- 
ge superior") se întîlnesc cu expresii rafinat-senzuale, de Cînfare 


a cîntărilor: 


în rumenire glasul sporeşte ca.o jimblă 

urcă de-aici pe scara din sîngele'meu scump. 

cind te primesc ca mierea din pleoapă şi pe limbă 
şi tc închei sub coaste tu degetul ca bumb. 


0_ asemenea descătuşare imaginativă arată că poemul e şi un 


discurs îndrăgostit de  s/ne însuşi, exaltării erotice adăugîndUri-se 


şi bucuria invenţiei intarisabile — un sui narcisism al 


Nu c 
pare că poate 


gencris 


iictului producerii. de căutat aici o „rotunjime" clasică a 


compoziției; textul începe -de oriunde, iar inchg? 


ierea lui e arbitrară, ca o bruscă oprire a, suflului : unitatea sa 


tine mai curînd dc tensiunea afectivă, de un traiect mereu egal 


cu sine ol rostirii ardente a sentimentului. Insațiabil, fluxul imagis- 
tic aluvionar ce-l aproximează ii poate da totuşj cititorului o anu- 
me stare de... datorată tocmai acestei 


sațietate, supraaglomerări 


a discursului metafprizant. în opera poetului, Cotomba îşi va gă- 
si pandantul în 7ncan(atii-le din 1931, ca"re vor împinge şLmai de- 


parte frenezia asociativă a acestui moment liric. 


Cu Ulise şi Brățara nopților (care este un fel de continuare 
a- lui Ulise în regim nocturn), Ilarie Voronca îşi diversifică for- 
mula lirică, atingînd — îndeosebi în primul poem — şi un echi- 


libru superior al structurii discursive. 1j//se — In care s-a văzut, 


pe bună dreptate, capodopera poetului şi care e, fără îndoială, una 
dm cele mai 


bune cărți de poezie modernă românească, reali- 


zează o semnificativă sinteză a creației de pînă acum şi deschide 
totodată calea unor" experiențe. Viziunii pluriperspeetivice a.ora- 
şului constructivist i se imprimă fervoarea imnică, cu accente, 


pe alocuri, whitmeniene, iar în spațiul metropolei moderne (aici 
Parisul) se deschid „oaze" naturale, în care se redescoperă poe- 


zia frustată a elementelor. Compoziție de factură simultaneistă, poe- 


4 


K 


mul face să comunice planurile cele mai diverse — notația „re- 
portericească" a faptului cotidian se întîlneşte cu rememorări ale 
locurilor natale, descrierea se împarte cu confesiunea euforica 
sau neliniştită, stilul pur constatativ se îmbină cu discursul fas- 
tuos ornat al „miliardarului de imagini". Cu exemple în Apolli- 
naire (la a cărui Zond critica a trimis In mai multe rînduri) dar 
şi în Valery Larbaud sau Blaise Cendrars, Insă cu acea eferves- 
cență unică a imaginației care-l caracterizează, Ilarie Voronca 
propune un fel de poem total, de acută modernitate, conceput 
ca imn închinat „veacului mediocrității", orientat aşadar progra- 
matic spre realitatea "imediată, lipsită de pretențioase 
eroice: i 


gesturi 


îți închin un imn ţie veac al mediocrității 

nu mai vîhăm ursul sur prin munții americii 
braţele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece 
ne operăm visele ca intestine 

singuri ne închidem în mucigaiul birourilor... 


E, aici, expresia — semnificativă pentru mutaţiile universului 
liric românesc — asumării condiţiei „omului concret", prizonier 
al stereotipiilor şi constrângerilor vieţii de fiecare zi („totul se va 
preface in ordinea impusă de calendare", „orice zi e numerotată 
in arhivele nemişcării”" —'notează poetul, în linia obsesiilor avan- 
gardiste ale stagnării î, „tipare" şi „formule"), căutind neliniștit 
o ieşire din solitudine,,, dar descoperind în acelaşi timp cu încîn- 
tare spectacolul Cetăţii moderne, „miracolul" faptului comun. Mai 
multe filoane ale viziunii se” încrucişează, îşi fac ecou, se conto- 
pesc într-o structură discursivă rapsodică, mozaic în care se re- 
compune caleidoscopic panorama metropolei şi, străbătînd-o, seis- 
mograma unei sensibilități agitate, ce cunoaşte o diversitate de 
tonalități, de la strigătul disperat la entuziasmul imnic. Ca „re- 
porter" sui generis, noul Ulise înregistrează cu o privire proas- 
pătă filmul cotidianului, amintind încă, într-o oarecare măsură, de 
acea „expresie plastică, strictă şi rapidă a aparatelor Morse" 
din manifestul constructivist, dar într-o sintaxă oarecum mai des- 
tinsă. „Veacul asigurărilor şi al reclamei luminoase" capătă con- 
tur . prin acumulări d& notații şi asocieri metaforice insolite, su- 
gerînd p deschidere simultaneistă spre înfățişările marelui oraş: 
„pe bulevarde autobuzele /.../ acompaniază concertul prin fără fir" 
„scrişnesc din dinți marile cotldiane”, „agenţii companiilor de afi* 
şa] primenesc rufăria zidurilor", „se ascut zgomotele ca pumnale"", 
„evenimentele se succed ca ferestrele", „sîngele tău circulă para- 
lel cu metrourile" etc. E un spectacol ce nu ascunde tnsă angoa- 


42 


m. a. 


sole şi acutul sentiment al alienării individului prins în mişca- 


rea convulsivă a existenței 


iți dai tîrcoale ca unei case căreia i-ai uitat numărul 

suni strigi chemi proprietarul întrebi dacă tu locuieşti 
în tine 

panică panică 

desperarea aruncă semnale... -— 


tte unde şi năzuința unei autentice comunicări j comuniuni umane: 


şi noi ne fugărim mereu la aceeaşi distanță 
cînd oare se vor întretăia orbitele noastre 


aşteaptăciocnirea ca o sonerie 
CIOCNIREA. 


Ambiguitatea lirismului lui Voronca, anunțată încă de la în- 
"ceputuri ca aliaj de stări şi atitudini contrastante, de la tînguirea 
elegiacă, la frenezia vitalistă, se impune cu noi' reliefuri şi ki 
Ulise, unde, pe fundalul neliniştilor celor mai dramatice, apar şi 
momente de destindere şi regăsire a echilibrului lăuntric. Atmos- 
fera agitată a metropolei face loc atunci Unor imagini ce nu mai 
aparțin în mod strict universului constructivist, ci unei naturi 
fruste, elementare. Secvențe celebre, precum cea a pietii de le- 
gume, cu prospețimile ei telurice fixate într-o pastă flamandă, 
arata în ce măsură pillatiana „poezie a roadelor" sau plastica 
naivă a modernistului Adrian Maniu pot fi dezvoltate în ecuații 


insolite : 


te opreşti la vînzăroarea de legume 

iți surîd ca şopîrlele fasolele verzi 

constelația mazărei naufragiază vorbele 

boabele stau în păstaie ca şcolarii cuminţi în bănci 

ca lotci dovleceii îşi vîră botul, înaintează 

amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul 

iepuri dc casă ridichii albi pătlăgelele 

vinete înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvânen- 
celor... 


Dintr-un asemenea flux asociativ sugerînd interferența reg- 
nurilor, se încheagă — printr-o subtilă dirijare a dinamicii tex- 
tului spre cristalizări mai „clasice" — imnul, bunăoară cel închi- 
nat cartofului : 


şi iată fața de hristos a cartofului 


"el ştie secretele nopții cu burdufo de linişti 


E 43 


Închini un imn cartofului 


vreau limpezimea tăcerea ta 

fruct al țarinei asemeni cu țarina 
din pîntecul întunericului nu ne uita 
îiitâreşte-ne cu uleiul nopţilor mina... 


E ceea ce se intîmplă si în altă secvența, anterioară, unde. 
pe fundalul neliniştii provocate de agitația haotica a oraşului, 
creşteXimnul elegiac al ceaiului —- pagină de referinţa a întregit 
creaţii a lui Voronca : 


CEAI'arşiţă de buruieni şi coacăze 
răcoare în căldură binecuvîntare de rubin 
voia şi împărăția ta facâ-se 

culoarea ta ea căfriii trecute în spin 


CEAI care desfeţi limba şi măruntaiele 

CEXI ca/e micşorezi bolnavilor suferința 

ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le 

adu în ficatul şi îu rărunchii mei liniştea, umilinţa... 


Asemenea coagulări  irnnice ale discursului liric atrag aten- 
ţia, între altele, asupra unei specifice dinamici a textului. în in- 
timă relaţie cu linia ascendentă sau coborltoare a „stării de spirit" 
pe care o exprimă: „odele elementare" apar ca puncte nodale 
ale tensiunii eului, în care aceasta'se decantează, disciplinind pro- 
gresiv notaţiile febrile de tip simultaneist, ce traduc neliniştea 
căutării de sine sau dinamica spectacolului citadin, îu strofe mu- 
zicale ce unifică perspectiva după principiul „temei cu variaţi- 
uni", — pentru ca, o dată cu epuizarea „suflului” imnic, să se des- 
facă din nou 7a versurile albe, cu o sintaxă mai liberă, din care 
s-au desprins. £ cazul chiar al finalului acestui imn al ceaiului, 
care sugerează şi prinţr-un artificiu tipografic amintita curbă des- 
cendentă a elanului- liric spre „textul" comun *al vieţii cotidiene. 
Poemul oglindeşte in felul acesta în însăşi litera lui o stare de 
spirit pe care, la nivelul propiiu-zis expresiv, o comunică suita 
imaginilor. 


Ca şi poemul anterior, Ulisc pune iarăşi în joc o neobişnuită 
mobilitate a fanteziei. Notaţia directă, aşa-Tiirind „jurnalistică" a 
impresiilor e pusă pe acelaşi plan cu medierile de tip metaforic, 
într-un discurs indicînd în egală măsură priza directă la real şi 


44 


la o realitate a cuvintelor, modelat de o sintaxă lipsită de con- 
strîngeri, tu .sincope şi rupturi \oite ale planurilor percepţiei, cu 
incidente aparent! parazitare — menită să exprime şi să se ex- 
prime ca echivalent al unui ritm interior transmis in chip direct 
scriiturii, -fără să se mai apeleze la vreo „idee" prestabilită, me- 
nită în mod tradiţional „ilustrării” sau ornării metaforice. Li o 
schimbare fundamentală de perspectivă asupra limbajului poetic, 
pe care lecturi "mai recente au remarcat-o, distanţindu-se de al- 
tele, datorate chiar unor nume prestigioase, precum G. Călinescu, 


— critic încă intrigat de prezenţa în această poezie a unuf „ci- 
Iru. de concrete numite greşit imagini" şi tare ii recunoştea, con- 
cesiv, autorului lui Ulise — „m limitele acestui imagism” (s.n.) 

„un simț al plasticei cuvîntului excelent şi o aptitudine de a ri- 
dica la rang poetic orice percepţie" 

Poemul lui Voronca aduce astfel liricii româneşti din dece- 
niul al treilea importante soluții novatoare, îmbogăţind universul 
imaginar cu date inedite ale „vieţii imediate", răsfrînte-întf-o di- 
namică specifică a discursului, pe măsura unei -sensibilități prin 
excelență moderne. Poetul aflat mereu in aşteptarea „miracolu- 
lui" şi a „revelaţiei” le descoperă în evenimentele de fiecare zi şi 


in spaţii familiare citadinului — de la lectura gazetei de dimi- 
neaţă, la marile bulevarde, spitalele, bazinele de înot. sălile de 
gimnastică, circul, terenurile de tenis — cu o fervoare .imagina- 


tivă în care e înscrie mereu figura unui spirit cînd entuziast, 
cînd angoasat, obsedat în fond dc .o acută nevoie de comunicare, 
de nostalgia plenitudinii existenţiale, intr-o lume de „vase comu- 
nicante" —  contrapondere a solitudinii şi  înstrăinării în „veacul 
mediocrităţii”. 


Nu altfel stau. în esență, lucrurile în Brăfara nopților, poem 
scris, cum menţionează autorul, intre anii 1927—t929, deci para- 
lel cu Cofomba şi, în parte, cu (Hiscj. E, cum spuneam mai sus, un 
Ufise nocturn, propimînd tot un itinerar, marcat însă acum de 
„promontoriile somnului in prăvălire" şi parcurs de ..caleştile vi- 


1. O. Călinescu, storia literaturii  române-, ed. cit., p. 783. 
In legătură cu această problemă, a se vedea consideraţiile lui M. 
Mincu, op. cit, p. .18, pe marginea unor texte programatice ale poe- 
tului : ..Numai procesul textualizării, transformă o grămadă de sem- 
nificați şi semnificanţi (semnele literare) într-un sistem coerent 
ce poate fi decodificat apoi în semnificaţia lui globală care nu 
depinde de cutare sau cutare <cssens» dat cuvintelor, luate sepa- 
rat. In cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfo- 
zează într-un  hipersemantism instituit de autonomia limbajului 
poetic". 


45 


sului". Toposuri ale metropolei moderne se regăsesc şi in suila 


de „tablouri! ale vieții nocturne (de pildă, cel al fipograiiiloi 
scufundate într-o atmosferă somnolentă, ca „un muzeu de monştri 
marini", al docurilor şi salinelor, al bibliotecilor — „aceste anti- 


camere ale veşniciei" etc.). Poate mai inuit chiar decît în Ulise, 
evenimentul sau peisajul sînt doar nuclee in jurul cărora se des- 
făşoară, iradiant, o viziune pe care şimultaneismul poemelor pre- 
cedente o  concretizase spectaculos. Pluralitatea' 'perspectivelor 
afirmată de altfel şi programatic („Prin creierul meu trec toate 
veştile  ca-ntr-o cutie de poştă", '„Toate zgomotele universului 
sună mă încing ca un chimir", „Adun toate înfăţişările" lumii sub 
cristalul pleoapea"), mărturisind voinţa de deschidere spre totali- 
tatea dinamică a universului în metamorfoză, pe un traseu dis- 
cursiv în care mişcarea exteriorului se confundă cu agitația lăun- 
trică. Poemul devine astfel un spaţiu de confluență şi interferen- 
te, de simultapeizare a trăirii cu verbul. „înțelesul poemului” nu 
mai e de căutat atunci decît In actul producerii, în mişcarea con- 
structiv-destructivă a cuvintelor, ce se impun ca proiecţii holo- 
grafice ale freneziei afectiv-imaginative — cum ne-o sugerează 
acest fragment,; 


Şi totuşi tu cititorule îngîmfat ai voi înțelesul poemului 

Un poem ca atitea alte stele ca atîtea alte plante 

Dar nu simți cum izbucneşte din țesuturile mele o flacără 

Nu simţi cum armăsarii năzdrăvani gîndurilc'imaginelo 
mănîncă  jăratec 

Singele meu ca o lance izbeşte lespezile cerului 

Deschidă-se mormintele să iasă fiul omului 

Pumnii mei zguduie temeliile soarelui 

Temeliile nopților 

Şi ca Prîslea ou cuțitul insomniei sub bărbie aştept venirea 


i pasărei măiastre 


Cînd izbucnirea magneziului intr-o zecime de secundă 

A făcut ca placa fotografică a creierului să prindă conturul 
revelației 

Cînd cometele desfac o perdea de iederă peste balconul 


surîsului 
Şi un golfstream de cîntece încălzeşte toate mările sulletului. 


y Ceea ce teoreticianul poeziei noi numea „revelația de o clipă 
numai a invizibilului" îşi are în asemenea versuri echivalentul 
perfect. Problema ce se pune poetului este, în fond, aceea de a 


46* 


asigura discursului o stare, xle productivitate practic inepuizabilă, 
în tumultul căreia absoluta disponibilitate a spiritului să se poată 
exprima, ca degajare de Qrîce normă şi „forrauTă", tăsîridu-se îh 
voia „armoniilor deşteptate de întîmplare", in „succesiunea de ha- 
zarduri" a textului: aventură spirituală,'deci, dor tot atit aven- 
tură a limbajului, nouă situare a eului producător în centrul miş- 
cării genetice a poemului care-l exprimă exprimîndu-se. Ambele 
aspecte se'cuvin evidențiate sub un accent de egală intensitate, 
corectîndu-se astfel orice tentație de absolutizare a valorii „artei 
combinatorii" în defavoarea dimensiunii e'xjsfen[ia/e a scțisulul, 
aşa cum 6 interpretează, toți poeții avangardei. Iar la Ilarie Vo- 
ronca această osmoză între a scrie şi a fi se afirmă cu un patos 
ce nu lasă nici o îndoială asupra intimei lor comunicări. „Ima- 
gismul" său îşi găseşte, într-o atare perspectiv^, motivația pro- 
fundă : el traduce deopotrivă imperativul deschiderii plurale spre 
universul exterior, ca expresie a acelei aspirații de generoasă 
comuniune cu lucrurile, ca şi căutarea unei „revelații" de sine în 
„Chimia cuvintelor" catalizate de imaginaţie. 


Brățara nopților se înscrie in acest proiect: ea duce şi mai 
departe decît UJi.se cultul „stupefiantului imagine" (sub semnul 
căruia Aragon definea suprarealismul), conturînd o viziune a me- 
tamorfozelor permanente ale lumii (şi ale cuvintelor), cu hote" 
marcat splctaculare, urmînd, în esenţă, formula deja utilizată {în 
Colombo şi „imnurile" din Ulise) a „temei-cu variaţiuni". Fraza a- 
bunda în comparații, metafore, metonimii — şi numai excesul lor 
(îndeosebi în construcţia imaginilor de tip catahretic) şi o anu- 
me facilitate, pe alocuri, a asociaţiilor pune.plumb în aripile unor 
versuri ce recurg stereotip la acelaşi procedeu: „cutia gindului 
se ascunde în tufişurile creierului / Hăitaşii destinului o alungă", 
„maxilarele cerului s-au încleştat în aluatul luminii", „şarpele -pj 
boselii urcă pe scările încheieturilor”, „înşiră pe aţa plînsugtgă 


metaniile ochiului” etc. etc. Fervoarea romantică a eului 
cînd cu „toate înfăţişările lumii" se împarte cu euforia. 
mantelor imagistice, cu o „arte de ingegno" manieristă. Aa 
nopților rămlne totuşi o operă de valoare, reprejențâtto fc ghax 
scrisul lui Voronca — „miliardarul de imagini”, cum, f 
E. Lovinescu. Elanul generos al imaginației, ce isonrsu- 


lui liric străluciri baroce, se conju, aici —cu adeitfipWr TOantla- 
ristă, rostită In expresii mai simple şi mâi dir^rafc^iCM"e anunţă 
poezia anilor următori, din Zodme (1930), Perte"WemiW (1932) 


şi Patmos (1933): „Fraţii mei fraţii mei «Uu JP&mea şi suferința 


voastră / De cîte ori am vrut să vă dau i*i'ospăţ somptuos din 


49 


inima şi plâmînii mei / Mi-am Încovoiat şi cu trupul în muce- 
gaiul zilelor Z Am cîntat frunzele înserarea iubirea"... 

în acest context, volumul Plante şi animale. Terase, publicat 
tot în 1929, se înscrie organic, aducînd doar o mai precisă deli- 
mitare tematică într-un ' univers imaginar ce-si conservă princi- 
palele coordonate. E o „întoarcere la natură", pe care autorul lui 
Ulise o anunţa în elogiul ridicat pînă la imn din numeroase sec- 
vențe ale poemului său. Sub un motto din Sun Francesco d'Assisi, 
noile versuri, eliberate de orice angoasă, construiesc o lume si- 
milt-paradisiacă, dominată de -sentimentul comuniunii cu natura e- 
lementară. Paralel cu confratele Ştefan Roii din Poeme în aer li- 
ber. (1929), poetul oferă un spectacol de eden primitiv, sugerînd 
o virstă a unităţii originare a lumii, precum în aceste Bucurii 
îngăduite .- 


Cum se bucură de. eleganța trestiilor rațele sălbatece, 
păpurişul destrămaturi cîntec pe panglica nemişcării 
în ierburi alunecă" tătiunii din privirea vulpilor 


bursucii se leagănă în adiere ca arbuştii 
pitpalacii împletesc un şal din lumina sunetului, 
caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, 
ploaia dăruie scoarţe olteneşti pămîntului; 


şi plugurile fac dragoste cu țarina, o muşcă, 
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii, 
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie îri argint a vocilor. 


Trimiterea la Francis Jammes' s-a putut face fără dificultate, 
căci versurile lui Voronca transmit o similară emoție a înlîmpi- 
nărjj făpturilor umile, o senzaţie de puritate şi' frăgezime, înscrisă 
bunăoară în desenul delicat al mult-citatului poem Priveşte : 


Ce mlădios e piciorul asinului 

ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor 
coapsele au o legănare !n mers ca apele 

asinul cunoaşte pleoapa potecilor... 


Majoritatea poemelor constituie un fel do replică naturistă a 
spectacolului citadin din versurile  „integraliste", de care ciclul 
Terase mai aminteşte prin sintaxa relativ eliptică şi unele imagini 
şocant-moderniste : „cerul se schimbă ca plăcile- de gramofon”, 
„încalcă-mi inima ca o frontiera", „arc voltaic surîsul şi în gest 
amnar*', „ce album de timbre marea mediterană" etc. 


48 


în suita cărților următoare, tipărite între anii 1930—1933, (Zo- 
diac, Inctin/ciJ//, Petre Schlemihl, Patmos) scrisul lui Voronca nu 
pare, la prima vedere, să" sufere modificări substanţiale. Temele 
sînt, în mare, cele cunoscute, iar sub raportul sintaxei lirice se 
poate vorbi de asemenea despre o anumită consecvență: accentul 
principal cade tot pe imagine, ca agent al dinamizării viziunii prin 
punerea în relaţie a unor elemente adesea distanţate, menite să 
provoace „seînteia revelatoare". Intr-o măsură sau alta, noile poe- 
me le continuă pe cele dinainte, iar o carte ca Incantații poate fi 


considerată chiar o variantă mai extinsă a plachetei din 1927. 
Colombo. 


Dacă privim însă mai atent, vom observa că in ansamblul a- 
cestei uţtime faze a creației româneşti a poetului, Incantații-le apar 
mai degrabă ca o excepţie, într-un moment cînd această poezie 
se îndrepta spre alte orizonturi, conturate de celelalte trei cărți 
amintite. Volumul din 1931 (scoatem din serie Invitaţie la bal. 
publicată de asemenea în acest an, dar reunind, cum am văzut, 
texte din etapa „integralistă") este de fapt ultima manifestare 
a imagismului „baroc" şi „manierist", structurat în formula „temei 
cu variațiuni". Relativa disciplinare „clasică" a versului (predo- 
mină alexandrinul) e departe de a  încorseta aici fluxul debordant 
dl imaginaţiei, frenezia lirică al cărei unic centru coagulant e — 
ca în Colombo — prezența femeii iubite încît, comentînd volu- 
mul, -Pompiliu Constantinescu era deplin îndreptăţit să vorbească 
despre un „delir cosmic", o „frenezie rimbaldiană de jmagini", un 
„lirism de  feerie cosmică, de halucinatoare persistentă a plasti- 
cii", un „joc - neostenit al artificiilor", „înalte tonuri de odă" 
într-adevăr, niciodată fantezia poetului nu s-a desfăşurat cu mai 
mare forță inventivă -decit în aceste poeme ale extazului erotic 
răsfrint asupra întregului univers, magic transfigurat de puterea 


iubirii: 
Tu faci un semn şi focul în înţeles s-arată 
Apa-şi găseşte apa şi în cuvînt cuvîntul 
In inimă murg tînăr un înțeles să bată, 


Din hanul de furtună să se desfacă vîntul 
Iti treci ca un deseîntec mîna ffin evocare... 


Peisajul devine diafan şi muzical, rotire de forme pure, într-o 


transparență edenică: 


1. P. Constantinescu, In Scrieri, voi. 5, Bucureşti, Ed. Minerva, 
1971, pp. 231—232. 


C-da 118 coala 7 49 


Ascultă : şlefuită în muzici sticla crăngii 
Profund pasul iubirii rostogolit pe minge 

In flgare ireală e lacrima tălăngii 

Şi-n scoarță suvenrru-i răbojul pe meninge... 


„Alchimistul imaginii" continuă să propună apropieri inso- 
lite, în prelungirea, adesea, a vechilor înclinații spre rafinamentul 
manierist, scriind despre „frumoşii cercei uitaţi pe masa veVde 
a oceanului", „fulgerele sunînd ca linguriţe de-argint", „vocea ca 
o barcă cu pînzele pe buze", „florile litere şterse", „şopîrla ieşită 


din crăpătura, amurgului" etc.. . 


Incantaţii-le demonstrează încă o dată în ce măsură poezia e 
pentru Voronca stare de graţie permanentizată, totală disponibili- 
tate imaginativă, concretizată în emisia continuă a discursului im- 
nic, dar, nu mai puţin, întoarcere autoreflexivă, spre propriul u- 
nlvers verbal, devenit el însuşi obiect de odă, fie că este vorba 
de „versul alexandrin:., sunînd ca q. monedă în salba de furtună”, 
de „versul care va rupe dogma" — „hohot, pădure despletită" 
ori chiar de versul ermetic, „pe care cetitorul nu-l înțelege". E- 
sențială rămîne permeabilitatea dintre lumea lăuntrică şi cea din 
afară („nu mi-e străină nici o înfățişare-a lumii"-!, forța transfi- 
guratoare a cintecului: „cîntecul e cheia pentru astrală uşă / Cris- 
tal de apariţii deschis vederii noastre”. Tocmai această magie a 
verbului, capacitatea lui incantatorie este aici miza supremă a 
poemului — şi, de fapt, unitatea lui nu c de căutat la nivelul 
vreunei „idei” directoare, dezvoltată la modul exterior-discursiv 
(cartea întreagă e un mozaic alcătuit,din cele mai diverse piese, 
un imens vitraliu cu-treceri bruşte de la o culoare la alta), ci în 
natura stării lirice, In energia afectiv-imaginativă care mobilizează 
fluxul verbal, menţinîndu-l în sfera de iradiere a obsesiei cen- 
trale. Avem de-a face cu un fel de „artă a fugii”, cu o „ofrandă 
muzicală" divers  Instrumentată, într-o orchestrație polifonic-ba- 


' o operă „deschisă" în variaţiunile ei, ce pot fi dezvoltate 


rocă : 
la nesflrşit (cu riscul, nu întotdeauna evitat, al diluării substan- 


ței lirice), dar care se întorc mereu spre „tema" fundamentală : 


Cînd prin tîmplă viața ca o sămînță se umflă, trece. 
In laptele răcorosAcare-a spălat furtuna, 

In cîntecul greierului ascuns în piersice, 

In ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, 


In fulgerele sunînd ca linguriţe de argint. 
In cămara cu-arome de suvenir, de gutuie," 


50 


Surîs ca o mănuşă uitat în pian, în fluier. 
Din ringlodă spre-albastru mai prohind suind, 


Pînă-n monedele dansului, pină-n hohotul plinii, 
Pină-n părul conducînd in mansarda din flaut,, 
Pînă-n omida "odihnind pe crepusculul mîinii, 
Pînă-n versul acesta în care te cînt şi ţe laud. 


Ca la Mallarme, pentru care lumea era făcută ca să sfirşească 
într-o carte, „toate înfățişările; lumii" trebuie să ducă şi la Vo- 
ronca spre versul incanlatoriu, care-şi afirmă orgolios puterile or- 


fice,  unificatoare. 
i / 


Cu irnagismul lor expansiv, învăluind în rotitoare nebuloase 
focarul eresului, într-un tjiscurs care-şi oferă mereu noi pretexte 
de exaltare, părînd a deveni, de la un puncta „sfînt trup şi hrană 
sieşi", IncantutiMe constituie, cum spuneam, punctul extrem, a- 
t.ns de fantezismul jubilatoriu al poetului. Cartea precedentă, Zo- 
diac, şi celelalte două următoare indică direcţii ale .creaţiei sale 
care, dacă nu sînt radical diferite, deplasează totuşi centrul de 
greutate pe alte atitudini, aducînd şi anumite schimbări de or 
dit'Ul structurii discursive. Se mai poate vorbi încă, desigur, şi aia 
de imagistica somptuoasă, cu acele ramificate rețele de analogii 
in care criticii momentului descopereau fie „un fel de apel cos- 
mic, de confundare în ritmul interior al elementelor, naturii" fie 
un „al doilea moment al suitei panteiste" (urmînd celui ilustrat 
de  Brdfara nopților. Insă dincolo de asemenea constante, suita 
inaugurată de Zodiac indică, paralel, şi o tendință de eliberare a 
frazei poetice de supraîncarcătura imaginilor, de relativă simpli- 
ficare a expresiei confesive, ce ia tot mai mult înfăţişarea-ample- 
lor, pateticelor „versete" whitmaniene, pentru care .contează mai 
puţin performanţele „alchimiei imaginii"; cjt "antrenarea unor date 
ale concretului obiectual în curgerea amplu desfăşurată a rostirii 
solemne, — retorică a comuniunii cu o umanitate vă2ută în per- 
spectivă planetară. Perpessicius a remarcat primul, dacă nu ne în- 
şelăm,- această caracteristică, atunci cînd, în recenzia la Zodiac, 
punea alături de „elanul cosmic" şi „arborescenta imagistă”, „bri- 
za cînd expansivă, cînd potolită, a imnurilor de expresie umanitară 


1. P. Constantinescu, arie Voronca, „Zodiac”, în Scrieri, voi 


5, ed. cit., p. 227. 
2. Perpessicius, Marie Voronca, „Zodiac”, în Mențiuni critice 
IV, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1938, pp. 86—87 


51 


din poemele «lirelor de iarbă» ale lui Walt Whilman” Astfel de 
accente nu lipseau, cum am văzut, nici din imnul închinat în 
Ulise „veacului mediocrităţii”, şi nici din acele pasaje din Drăfaru 
nopților, unde poetul îşi mărturisea direct solidaritatea cu omeni- 
rea în suferință. Accentele sociale devin Insă mai apăsate, confe- 
siunile subiectului liric capătă o notă de dramatism, mai acut, 
neliniştile individuale sînt proiectate pe uh orizont al colectivităţii 
umane. Discursivitatea, evitata în genere in cărţile anterioare, prin 
fragmentare şi" dispersie imagistică, e acum mai evidentă, impri- 
mînd textului contururi de „program" orientat pe o idee, care con- 
tribuie mai mult decît altădată la închegarea ansamblului. 


In Zodiac, această relativă geometrie ă .„ideii” priveşte în- 
deosebi statutul poetului şi al poeziei. Este tema unificatoare a 
cărţii', care poate fi definită ca o amplă ars poetica : întregul dis- 
curs liric e structurat in jurul problematicii scrisului, asumat ca 
dimensiune existenţială majoră. „In frunte un stigmat, la dreapta 
echinoxul" — sună, emblematic, primul vers, numind cele două 
mari * deschideri ale „viziunii: spre o subiectivitate marcată de 
sentimentul vulnerabilităţii sale, al unei tragice predestinări, dar 
şi spre orizontul eliberator al unei lumi pe care magia verbului 
liric o poale antrena într-uu proces de uimitoare metamorfoze. 
Dialogul dintre poem "şi univers, ca punere în* relație dinamică u 
realului cu imaginarul, unifică discursul atit de despletit, îu apa- 
renţă : „pe ghergheful înalților cedri se urzeşte brocartul poemu- 
lui", „visul plăpînd ia forma zăpezilor din zboruri”, „frunzele sunt 
fluturii verzi adormiți în cuvinte”, „elanul se imprimă în arbore 


şi-n slovă", „în glas se-ntore ţinuturi”, „atîtea invizibile .călătorii 
te leagă de-o formă virtuală”. Revelația, miracolul, misterul — 
termeni cunoscuți din publicistica militantului avangardist — re- 


apar mai Irecvent decît oricînd şi în versuri, în opoziție cu figu- 
rile stagnării şi inerției, cu „această-ntemnițare a omului într-in- 
sul" — de unde şi misiunea explicit formulată, pe care şi-o în- 
credințează poetul: 


vă scutur din somnul, vostru oameni îngrăşați de tenebre 

Să vă arunc în sîngele cărnii tăciunii sfîrlitori ai stelelor 

vă învăţ să prindeți In lațul privirii bivoli] opintiți ai nopții 
înțelegeți dansul visului pe frînghie de viscol' 

Să vă treziți din lene pentru foamea şi setea fecundă 

Să recunoaşteţi misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele 
voastre închise. 


1. Perpessicius, op. cit, p. 87. 


52 


E o „pedagogie" lirică tipic avangardistă, ce transpare acum 
mai direct, transferind proiectul transformator din manifeste în 
poeme, cu o nouă energie şi încredere în puterile revoluţionare, 
ale cuvîntului 


Imbracă-te in odăjdii dintr-un poem în metale 

Tu, omule cu faţa ca un talger căzut la pămint 

Desfâ-ti in locul somnului un steag de viziune 
e Apasă genunchii pe şaua colinelor ca un războinic ~ 
A/\îrle peste plete o chivără de flăcări 


Să zgudui temelia de fapte-n răsărire 
Şi-n biruinți şi-nfringeri cu pieptul în vîlvătaie 
Văzduhul să te afle şi-o auroră să-ți răspundă. 


Un astfel de angajament răspicat al poetului şi poeziei e din- 
tre cele mai apte să măsoare schimbările intervenite in această 
etapă a creației lui Voronca. Ele coexistă, desigur, cu fantezismul 
liricii de pînă acum, căci pe mari spații ale textului se desfăşoară 
in continuare baletul imaginilor feerice ale unui cosmos sărbăto- 
resc : „Ca prințesele norii se tolănesc pe perinî albastre { Lumina 
v-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor 
ca pajii", „pasărea ca o fundă e-n dimineața clară", „in unde 
.se-aprind peştii, lucesc ca policandre / şi-n sala de, bal a verii a- 
lunecă rochiile sonore". 


Direcția confesiunii patetice din Zodiac se prelungeşte în* vo- 
lumul din 1932, Petre Schlemilil, suită de poeme ce reia motivul 
cd/â(or;ej din Ulise — numai că noul itineraț e mai puţi» al 
descoperitorului de miracole ale faptului cotidian citadin şi ale 
lumii elementare, cit, mai degrabă, o rătăcire a omului (poetului) 
însingurat, romanizatul Petre Schlemihl, cel ce şi-a pierdut umbra, 
ori evreul rătăcitor Ahasverus, figuri emblematice ale înstrăinării 


Singur, singur 
Plutesc peste mahalaua depărtată 


Sunt singur prin cositorul înviind cohortele de îngeri, 
Fără umbra mea ruptă fărime ca o scrisoare aruncată vîntului, 
Fâ^ă umbra mea care era scara de mătase conducind spre balconul 
di altor oameni 
ŞI totuşi am văzut ce ascundeau ferestrele semenilor mei: masacrele, 
îngenunchieri le... 


53 


Tonul lamentaţiei elegiace predginină aici, intr-o irazare mai 
amplă şi cu o rarefiere, deja remarcată în Zodiac, a aglomerărilor 
de imagini de altădată. .„Structura discursivă" observată de G. Că- 
linescu la apariția  Volumului, se impune! o dată cu sphimbuivo 
registrului imaginar, mai apropiat de „proza" realului — şi cri- 
ticul putea cita cu uşurinţă în sprijin un fragment ca acesta, din 
Pe deasupra dosarelor, unde descoperea „o invectivă aproape pro- 
letarâ împotriva platitudinii burgheze" 1 : 


Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în cimpuri, 

<Ân<i hohoteaţi lingă grînele decapitate, 

Nu, n-am fost eu alături de voi la ospeţe cînd străluceau pe tăvi 

Lopeţi pline cu zilele şi nopţile fraţilor voştri în locul bulgărilor 
de cărbune. 


Nu, n-am fost eu alături de voi la ospeţe cînd străluceau pe tăvi 
Parcuri de vînătoare, în vreme, ce sub ferestre 

Refluxul de tenebre tîra înfometaţii în nisip ca nişte alge, 
Şi-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pîine. 


Se poate afirma, împreună cu G. Călinescu, că o atare discursi- 
vitate dăunează unor poeme unde „apar atitudini şi concepţii pe 
care (poetul) le tratează retoric, în chip de invectivă şi program" - 
— dar numeroase alte secvenţe îşi recîştigă autenticul suflu liric, 
fie că este vorba de viziunile de coşmar expresionist, fie de la- 
mentaţia solitarului, ori de reveria solară a unui univers înnoit. 
Cîte un poem precum Schiitz/mus se apropie chiar de echilibrul 
clasic al expresiei, exaltînd vitalitatea telurică regăsită (în linia 
Pillat-Fundoianu), dar cu un gust particular pentru atmosfera ete- 
rată şi muzicală, amintind de exaltarea din mai vechile „imnuri": 


Odaie' cu arome a unui han în munte 

Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, 

Cu brazi ce-şi trec lumina în cerc ca nişte unde 
Ecourile, butii pleznind de-atîtea vinuri, 


Sau aurora, clopot de var în căni cu lapte, 
Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, 
Umed şi bun pâmîntul cu aburii in şoapte, 

Tristeţe sfărîmată sub crengi ca un gîndac... 


En |n 
1. G. Călinescu, Harie Voronca, „Petre Schlemihl", în Adevărul 
literar şi artistic, XI, 1932, nr. 624, p. 7. 
2. Ibidcm. 


54 


„Artele poetice? nu lipsesc nici din această carte, şi «le in- 
dică aceeaşi opțiune pentru o poezie deschisă către „toate înfăți- 
şările lumii", convocate In caleidoscopul verbal: 

& 
Şi poemele sunt ciubotele de şapte posti 
Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, 
Şi-n vis ca-n geanta unui botanist recundşti 
Ierburile atîtor distanțe stind alături. 


Cine a spus că slova c-un lanţ de-ncete schimburi. 
Şi literele închise ca păsări în odaie ? 

C-un singur vers poţi trece prin patru anotimpuri, 
Şi pasul din poeme un continent îl taie. 


(Ciubotele de şapte posti) 


Formula „poemelor ca nişte vase comunicante" apare în mod, 
semnificativ şi aici, concentrînd esența unui program liric pe ca- 
re, în registre diverse, îl ilustrează întreaga poezie a lui Voronca. 


Cu Patmos şi alte şase poeme (1933), care e şi ultima cule- 
gere de versuri publicată de poet în limba română, se atinge din 
uou un punct de vîrf al creaţiei sale. Şi imagistica luxuriantă, şi 
accentele discurşiv-relorice se prelungesc în noua carte, pe linia 
Zodiac — Petre Schlemihl, insă coeziunea registrelor imaginarului 
este aici mai mare decît oricînd, prin exploatarea şi intensifica- 
rea viziunii de factură onirică. Cum se întîmplă de obicei în lirica 
lui Voronca, poemul e organizat tot în jurul motivului central al 
itinerarului şi  cdiâtorief: un drum, aici, printre proiecţii fantas- 
matice, într-o atmosferă de vis feeric sau de coşmar şi un peisaj 
în care obiectele îşi pierd contururile precise, iar materia devine 


imponderabilă şi transparentă. „Aspirația spre  dematerializare", 
„sentimentul j[..]J] de eteritate într-un decor cosmic de puritate 
originară"! au fost remarcate de la primele lecturi critice — şi 


aceste elemente apropie poezia lui Voronca de vizionarismul su- 
prarealist. Dinspre suprarealism vine şi motivul liric al „călău- 


zei" himerice, — aici „Insula-Nălucă" Patmos, „pămînt al apo-' 


calipsului"”, aproximat însă mai puţin ca apariţie terifică, şi mai 
mult ca teritoriu al revelaţiilor ultime, după străbaterea unui iti- 
nerar cvasi-iniţiatic, ducînd spre orizonturi metafizice, scăldate 


într-o „lumină perpetuă" : 


1. P. Con&tantinescu, Ilarie Voronca, „Patmos si alte şase 
poeme", op.cit., pp.-238—239. 


55 


Pe malurile surpate stăteau frumos păturite albiturile timpului.. 
Lumină perpetuă, 

Un vînt roz ca o scoică şlefuită de aurore 

îmi spăla sîngele cald 

Lumină clară... 


(întiia apariție) 


Sentimentul alienării şi timbrul patetic-elegiac al Unor ver- 
suri din cărțile precedente îşi mai prelungesc ecourile („Am fost 
pretutindeni omul Străin, / Care ascultă fără să ia parte, tocme^ i 
lile, căderile la învoială"), însă predominantă e) starea de beati- 
tudine şi extaz, într-un univers fulguranfT în care totul e magie 
a metamorfozelor luminoase şi muzicale: „O viață nouă coboară 
din munţii limpezi", „anotimpurile [sînt] amestecate ca nişte po- 
lenuri / In gurile noastre devenite corole", „Un geniu al apelor 
preschimbă- miresmele în luntri subțiri" „„Undiţele au devenit 
harpe. Flintele flaute". Mişcarea cuplului (femeia aminteşte de 
suprarealista „femme-fee"), e flotantă, pură  levitaţie,  „răpire" ex-j 
tactică în zonele înalte ale spiritului: 


„Simţi — îmi spuneai — prezenta _ atîtor călători în 
jurul, nostru. Invizibili” 
Nori suflați cu aur ca nişte "căleşti 
Merg spre apus. Sub respiraţie se abureşte ca 
o sticlă azurul, 


Cer risipit fax, suflet. Şi tu ca alt cer te risipeşti. A 
Dar poate suntem chiar norii uşori suiți în slavă, A 
Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă, 


Sus întîlnim păsări lîncede ca nişte valuri 

Liniştite. Suflet numai. Atît mai suntem. Şi ce bine 
Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri — 
Din plante întîlnim numai aroma. Numai zumzetul 


1 suav din albine. 


(Au /ost oameni ?) 


Diferența față de celelalte cărți se vede imediat. Gustul baroc- 
manierist pentru jocurile de artificii ale artei combinatorii aproape 
că a dispărut, succesiunea agitată a imaginilor şocante cedează 
locul calmei derulări a viziunilor unei lumi în care „scînteia re- 
velatoare" nu mai pare provocată de tensiunile eului, cît primită 
ca o ofrandă a reveriei. Intr-o asemenea perspectivă este remo- 
delat şi discursul umanitarist anunțat de ultimele volume, care-şi 


56 


atenuează sau pierde nota de dramatism, pentru a, se rosti ca 
expresie a încrederii într-o nouă vîrstă de aur a omului 
Zi liniştită. Zi luminoasă, 
Cu semănăturile strălucind lîngă soarele de aramă. 
Cu împărțirea dreaptă a bucatelor, 
t Lîngă arborii desfăcuți între finețe şi vînturile 


de argint. 


Iată-te tu, omule bun, 

Argat sau cîntăreţ cu uneltele amiezii, 
Cîinii latră bucuroşi, plopii îți ies înainte 
Din vocea ta bunăziua urca limpede. 


(Bunăziua urcă limpede) 


Din cînd în cînd, substratul de angoasă răbufneşte totuşi la 
suprafața poemului închegind peisaje apocaliptice în care stihialul 
expresionist şi stranietatea suprarealistă se întîlnesc, precum în 
remarcabilul poem Pregătiri de plecare : 


„şi totuşi fim iile vor muri ca nişte orătănii 
Din pădurile mari miresmele 


Vor porni o dată cu arborii spre ferăwtraie 
Noaptea' va încerca ferestrele 
Va pune lacăte de ploaie 
s Vor fi vînturi mai mari decît ţările, 
Păsări îti vor ciuguli hohotele - 


Dar numai glasul va rămîne 
Ca o sare a mării ucise. 


Dar Patmos rămîne în mod preponderent un „poem al exta- 
zului" şi al viziunilor eterice, care-l apropie pe Voronca dacă 
o să-i căutăm repere printre suprarealişti — mai degrabă de un 
Paul Eluard sau Robert Desnos. Pentru evoluţia ulterioară a poe- 
ziei sale în spaţiul literar francez, vor conta îndeosebi elementele 
de  vizionarism din -poeme ca Bunăziua urcă limpede?  desenise 
generos spre timpul universalei fraternităţi. 


Schimbările intervenite în ultima etapă a scrisului românesc 
al lui Ilarie Voronca, pe care le-am semnalat m linii mari, nu sînt 
desigur tară legătură cu o" anume reorientare a mişcării de avan- 


57 


gardă (suprarealiste) din anii '30, cînd accentele sociale se impun 
cu tot mai multă evidenţă, atît in textele programatice cît şi in 
poezie. Prezente de la început si în avangarda românească, ele 
cunosc un moment de radicalizare (îndeosebi la Ştelan Rol] şi 
Geo Bogza), care va duce chiar la distanţarea critică a unor mi- 
litanți ai mişcării de ceea ce unul “dintre ei — Ştefan Roll — vu 
numi, în ultimă instanţă, „falsa avangardă", chemînd la o angajare 
mai directă in acțiunile stîngii revoluţionare. Nu e de neglijat, pe 
de altă parte, nici firescul proces de „clasicizare" a avangardei 
(asupra căruia a atras atenția Adrian Marinol), de „«imblinz^re^ 
inevitabilă" : nonconformismul spectacular iniţial e treptat depăşit 
spre atitudini mai moderate, semn al unui început de integrare şi 
„recuperare" in şi de către o tradiție. 


In ce-l priveşte pe Ilarie Voronca, am putut remarca, încă în 
faza sa constructivist-integralistă, anumite „devieri” de- la exigen- 
tele strict doctrinare, semnificative de fapt pentru tendința mai 
genenală a curentelor de avangardă de la noi spre o „sinteză mo- 
dernă", în care diversitatea formulelor înnoitoare să poată fi fruc- 
tificată cu cit măi mult profit în contextul literar al momentului, 
în orite caz, după ce primele entuziasme ale adeziunii ca şi ne- 
condiționate la programele amintitei s-au consumat, gustul inde- 
pendenţei se Face tot mai vizibil la poetul nostru, căruia moder- 
nismul extremist îi apare, în cele din urmă, drept o „formulă” ca 
oricare alta, o „etichetă" de imperfectă aproximare a substanţei 
vii a poeziei. Cel ce declara în A doua lumină (1930) că „între a' 
trăi aventura şi a o scrie preferţâ) ipostaza din urmă", arătîndu-se 
preocupat de reducerea „diferenţei de voltaj" dintre tensiunea 
lăuntrică şi cuvintul, ce urmăreşte s-o exprime, nu putea să nu 
se despartă, mai devreme sau mai tîrziu, de exclusivismul iniţial; 
e, aici, şi o dovadă a maturizării conştiinţei sale estetice. Margi- 
nalizarea programatică în care se instalase avangarda începe, ori- 
cum, să nu-i mai convină, iar nevoia de recunoaştere a propriei 
valori, prin pătrunderea scrisului său într-un circuit public mai 
larg, se face tot mai mult simțită. Desigur, intră în joc în acest 
p'roces şi rațiuni de ordin psihologic, social şi etnic, agravate în- 
tr-o epocă de convulsii şi conflicte care vor motiva, în parte, şi 
decizia autoexilării în spaţiul literar francez, după 1933. 

într-o asemenea ambianță complexă, relaţiile poetului cu avan- 
garda, reprezentată atunci, în esenţă, de gruparea unu, suferă 
modificări importante. Publicarea volumului de versuri  Incantații 
la „oficiala" editură „Cultura Națională" (1931), ca şi demersurile 


1. A. Marino, Dicționar de idei literare, ed. cit., p. 217/. 


53 


sale pentru a fi primit membru în Societatea Scriitorilor Români— 
acte inacceptabile din punctul de vedere al radicalismului avan- 


gardist — vor provoca tulburări grave in aceste raporturi, du- 
cind la ruptura definitivă. Retragerea unui articol-poem — Obrazul 
de cretă* — ce urma să fie publicat în numărul 40 al revistei 


unu (noiembrie 1931) şi care conținea, se pare, atacuri "la adresa 

unor tovarăşi de grupare, a fost pretextul acestei rup'turi. Spațiul 

de*pe prima pagină „a revistei, ce trebuia să fie ocupat de acest 

material, a fost lăsat alb, pentru a fi însoțit, marginal de o notă 

polemică a redacției, şt urmat de un pamflet abia voalat semnat de 

Gheorghe Dinu (Ştefan Roii), sub titlul Şacalul acestui colibri. 

Recenzia la  Incantații, intitulată ironic „Poeme .de Ion Pillat şi 

Ilarie Voronca", din numărul următor, ca şi comentariul la volu- 

mul Ac! de prezenjă din 1932 (ambele datorate lui Ştefan Rol!) 

vor condamna în termeni duri „dezertarea" poetului în rîndurile 
„Oficialității", constituind totodată . pretextul unor reflecții critice 

(din unghiul noilor adeziuni la militantismul „adevăratei avan- 

garde" de stingă) asupra limitelor revoltei avangardiste. „Exclu- 
derea" lui Voronca urma, de altfel, modelul gesturilor similare 
ale lui Andre Breton în aria suprarealismului francez,, în numele ~ 
conservării „purității" mişcării. 


Acest accident — nejustificat, de fapt, de realitatea Qpctei 
poetului (căci IncanfoJi'He se înscriu într-o deplină continuitate 
faţă de demersurile avangardiste anterioare) — reprezintă totuşi 


pentru Voronca, oarecum paradoxal, momentul unei eliberări: 
fără să trădeze, în esență, spiritul avangardist, el îşi va putea ex- 
prima mai deschis nişte puncte de vedere ce se conturaseră încă 
în perioada colaborării la unu, şi ele atestă tocmai acea alitudinanțai 
larg comprehensivă fată de poezie^ dincolo de orice limite impuse 
de un program anume, fie el şi cel al avangardei. 


Articolele şi eseurile-poem din volumul Acf de prezenta (1932), 
ca şi luările de poziție din anii imediat anteriori, certifică o ase- 
menea tendință, N Ele exprimă, pe un fond de nelinişte agravată 
şi cu o acută conştiinţă a solitudinii, nevoia imperioaBă a^ unor 
certitudini, aspirația spre «o generoasă solidaritate umană. Deja 
în Obrazul de cretă se pot citi asemenea rînduri de confesiune pa- 
tetică „Noaptea se îngrămădeşte tot mai mult la ferestre, ca o 
lavă ce mă va izola pe deplin. Nu se poate I Trebuie să ies din- 
tre zidurile acestea, să înfrunt cuțitele care mi se vor prinde de 
carne ca într-o planşe a indemînfril Ia reprezentația'de gală [.,], 
Si iată-mă-s ca un giuvaergiu: iau în mină ceasornicele mici de 


1 A ; 
1. Textul a {ost tipărit In volumul Acf de prezentă (1932). 


59 


vorbe, le clatin încet lingă auz, aştept din împletirea de rotiţe tic- 
tacul revelator. Voi lăsa tenebrele să se desfăşoare ca nişte \ă- 
luri de doliu V Voi întirzia în obscuritate? Sau din glasul meu 
Noi face bucăţica de cuarț cu cure convieţuitorii mei vor tăia 
pietrele atitor vedenii ? Cit de departe mi se par de aici acele- 
pretenţii'îiigimfate de -eliberare din artă». Asculta: mă  supată 
eu ceea ce faci.-ci pretenţia" ta că faci «altceva-, tind taci acelaşi 
lucru; adică literatură, adică pictură [...]. Să rărnînem la mierlele 
noastre. Suntem literați, suntem pictori” '. 

Această recunoaştere a propriului statut de artist, cu ineren- 
tele sale limite impuse de specificul-limbajelor utilizate, presupune 
şi acceptarea, cu conștiința aceloraşi limitări, a altor „formule” 
de artă, în numele unei receptivități şi înţelegeri superioare. Dis- 
tanţarea de  exclusivismul avangardist îşi găseşte astfel b expli- 
caţie in care intră şi nu puţin orgoliu, afişat de ret „exclus" ca'o 
reacție de apărare: „Ceea ce, m-a depărtat de cîiila din cei pe 
cari îi crezusem aproape nu'a fost numai o diferenţa do cunoaş- 
tere şi de iniţiere {%]} dar şi o deosebire de intuiţie, o libertate 
de spirit care mi-e proprie şi care mă face să păstrez o nuanţă 
di.- îndoială acolo unde alții opun cea mai sigură şi suficientă din- 
tre atitudini. De aceea n-am admis niciodată pentru poem o ți- 
nută dinainte stabilită —  numească-se . ca  «modernismIM- sau 
«arhaism» — ştiind bine că, aşa cum puţin le pasă vîntului, legu- 
mei sau omizii, de regulele hotătite în laboratorul cu ferestrele 
închise, şi poemul, care, stărui şă cred, e putere captată din afară 
(suu din el) de antenele poetului, nu va putea fi niciodată hotăr- 
nicit între granițe preconcepute”. Autorul acestor rîndurj are 
dreptul să trimită, într-o notă, la mai vechile sale afirmaţii pro- 
gramatice din 75 HP. „cînd formulă va deveni ceea ce facem, 
ne vom lepăda şi do noi" — pentru a marca o consecvență a 
atitudinilor, însă nuanţarea, dacă nu şi schimbarea radicală a punc- 
telor de vedere, e totuşi evidentă: obsesia inovației absolute, co- 
respondentă . cu „pulsul epocii”, nu era totuşi scutită atunci de 
parfi-pris-uri tipic avangardiste, cu antitradiționalismul declarat, 
ce acompania /promovarea formelor noi de expresie. Or acum Vo- 
ronca renunță la asemenea atitudini, scriind că; „în nici un caz 
o operă nu poate fi pusă în funcţie, de vîrstă sau de epocă. In- 
tuiția artistului adevărat e totdeauna matură, adică imuabilă”. 


„Ilarie Voronca, Act de prezență, ed. cit, p. 24. 
2. Prelată la alte poem în voi. cit., p. 78. 
3. Ibidem, p. 79. 


60 


Şi tot aici îşi propune să asculte, „alături de discipoli, învăţătu- 
rile bătrînilor maeştri" ! , j 

Articolele publicat* intermitent in ziarul "Adevărul între anii 
1935—1937 evidenţiază şi mai pregnant mutaţiile ce se produc în 
concepția sa. El va face acum „elogiul bătrîneţii” ca vîrstă a în- 
ţelepciunii şi echilibrului spiritual, va întîmpina cu înțelegere cele 
mai diverse formule literare, de la Arghezi şi Racovia*' la Pillat 
sau Perpessicius, de la Galactton şr Sadovcanu, la Rebreanu şi 
E. Lovinescu, se va manifesta ca partizan al toleranţei şi compre- 
hensiunii în planul mai “general al relaţiilor umane, reşpingînd 
orice  formă' de exclusivism,, într-un spirit larg democratic. 

Voronca rămîne, desigur, aceeaşi. sensibilitate - neliniştită ce 
se afirmase in spaţiul ovangardei, — şi consideraţiile sale mai 
recente despre poezie nu diferă, în fond, de reflecţiile .de altădată, 
privind libertatea neîngrădită a discursului liric ca expresie a fre- 
neziei eului entuziast sau tulburat de angoase: „tii însăşi esenţa 
ei — scrie poetul — poezia înseamnă magie, adică posibilitate de 
rupere din legile terestre, fizice. Transmisiune a materiei, ca şi a 
gîndului : iată, deodată pereţii odăii se dau parcă la o parte şi, 
printre mobile, alături de tiru* care stai cu cartea de poeme ca o 
cutie miraculoasă în miini, un fluviu de vedenii începe să circule, 
păduri cu păsări stranii, oglinzi de oceane sau mulţimi în exal- 
tare. Poezia poate fi desigur o baghetă de iluzionist care s£ scoată 
din buzunarele realităţii imediate cele mai multicolore panglici. 
Dar poezia, poate fi în acelaşi timp orice. A hotărî dinainte că 
poezia trebuie să îmbrace cutare formă, să răspundă  cutărui gînd, 
a limita poezia înseamnă a o ucide" K Dar — fapt important — 
aceste laturi magic-spectaculare a poeziei, Voronca îi adaugă, pu- 
nînd-osubun accent mai apăsat decît altădată, dimensiunea so- 
cială, participarea la frămîntările epocii, mai profunda implicare 
în problematica omului contemporan: „Poetul, păstrîndu-şi încă 
uneltele de vizionar şi de magician, a descins în arena timpului 
său. [...], Poezia nu mai e, ca pe vremea «Almanahului muzelor», 
o plantă cu rădăcinile In aer. In cintecul de dragoste pentru ochii 
sau surisul iubitei, străluceşte ceva din neliniştea, din angoasa 
lumii prezente". Recunoscînd lirismului de azi „o mare forță de 
profeție", el scrie mai departe : „Poetul ros si chinuit de injusti- 
țiile şi de incertitudinea epocei lui, rămîne totuşi mesagerul ves- 


titor al unor timpuri fericite". E un mod de a spune ci poezia 

are o misiune (cuvîntul e rostit, de altfel. In alt articol), iar 
\ 

1. „Penfm poezie", în Adevărul, XLIX, 1935, nr. 15745, p. 1. 


2. Ibidem. 


6l 


aceasta e definită sub semnul generos al solidarităţii cu suferin- 
tele, revoltele, dar şi cu aspiraţiile de mai bine ale unei umani- 
tăți fraterne : „La oricit de mari Înălţimi ale frumosului ar ajunge 
arta, frumosul acesta nu e posibil dacă el nu evocă în acelaşi 
timp un sentiment de frăţie pentru cei asuprițL de revoltă pentru 
o stare de lucruri nedreaptă, dar, de bună seamă, trecătoare. \< 
Spectator al unei injustiţii, poetul se va vedea totdeauna în locul 
aceluia care suferă injustiţia, şi nicidecum al aceluia care o pro- 
voacă. E singura trăsătura pe care autorul acestor rînduri ar avea 
nemodestia să- şi-o recunoască" *. Nobilă profesiune de credinţă, 
care concordă pe deplin cu mesajul pe care, indiferent de vîrsta 
lirică a poetului, opera sa îl transmite, conferindu-i noi valenţe 
îndeosebi in ultimele volume tipărite în româneşie, iar în anii 
următori în creaţia sa de limbă franceză. 


înainte de "a deveni- însă poetul român de expresie franceză, 
Ilarie Voronca a mai scris un număr de 14 sonete (1934), rămase, 
-cu excepţia unuia singur, netipărite în timpul vieţii sale. Fără 
să aducă schimbări în universul său imaginar, ele confirmă pro- 
cesul de „clasicizare" a scriiturii, prin apelul Ia structurile tra- 
diționale* ale versului, încercate, din cînd în cînd, şi în cărţile 
anterioare. Opera sa românească se rotunjeşte astfel sub semnul 
unui echilibru formal îndelung căutat, după traversarea unor ex- 
perienţe dintre cele mai îndrăzneţe, cu corfsecințe majore în evo- 
luția liricii şi a reflecției asupra limbajului poetic în spațiul nos- 
tru cultural 


> 


* 


în Franța, unde se stabileşte în 1933, îngrijorat dc semnele 
unor persecuții rasiale, Ilarie Voronca va mai avea în față mai 
bine de un deceniu de creație, în care publică aproximativ tot 
atîtea cărți cîte tipărise şi- în țară. De prin 1925, cînd îşi continua 
studiile la Facultatea de Drept din Paris, cu gîndul, nerealizat, de 
a-şi lua şi doctoratul, (licența în Drept o obținuse încă la Bucu- 
reşti, în 1924), şederile în capitala Franței fuseseră numeroase; a 
fost_ angajat, între 1926—-1930 Ia- o companie de asigurări. Legă- 
turile cu' mediul literar românesc, mai ales cu cel avangardist, au 
rămas mereu foarte intense, iar revenirile în locurile natale — 
frecvente. (A funcționat, după 1930, în Direcția Presei, de pe 
lîngă Consiliul de Miniştri, de unde a fost, la un moment dat, 
concediat). * i 


1. Duminicile viitorului, în Adevărul, XLIX, 1935, nr. 15823, 
p. L—. 


„Introducerea" în poezia franceză sî-a făcut-b prin traducerea 
a trei dintre cărţile sale româneşti — Ulise (sub titlul Ulysse dans 
la cite, 1933", Petre Schlemihl (Poemes parml les bommes, 1934) şi 
Patmos (1934): o substanţială, aşadar, carte de vizită, înaintea 
apariţiei primelor poeme scrise- direct în franțuzeşte —Permis de 


etejour (Permis de şedere) — 1935. Cele care le-au urmat (între 
altele : La poesie commune — Poezia de toate zilele, 1936; La 
loie est pour l'homme — Bucuria e pentru am, 1937; Amiffe d£s 
cnoses — Prietenia lucrurilor, 1937, L'Apprenti îanttme — Uce- 
nicul iantomă, 1938; Beaufe de ce monde — Frumusețea acestei 
lumi, 1939; Confre solitude Contra singurătate, 1946) nu sînt 
fără legătură — cum am anticipat — cu direcția ce începuse să se 


contureze tot mai limpede în Zodiac, Petre Schlemihl şi Patmok 

— adică cu acea poezie de nelinişti dramatice, larg compensate 

de viziunea unor „timpuri fericite". E lirica „pmanimistă" * în care ' 
patosul whitmanian dinamizează un discurs cu luminoase deschi-, 

deri spre „oamenii viitorului" şi „poeții care vor aparține mulți-x 
milor", ca purtători ai unui mesaj de „bucurie şi izbăvire a omului", 

cu credința că „nimid nu va întuneca^ frumusețea acestei lumi". 

Fostul „miliardar de imagini" renunță acum în mod deliberat la 

imagismul spectaculos de odinioară („N-aş mai găsi nici o bucu- 

rie să împreun cuvinte bizare, / Nici chiar imaginile cele mai sur- 

prinzătoare; îmi amintesc unele, dar la ce bun?"), în favoarea 

unei expresii simple şi directe, colocviale, animate de entuziasmul 

imnic al intîmpinării „mulțimilor fericite ale viitorului / Cînd 

timpul acesta întunecat va fi dispărut. Şi toţi, oamenii' / Şi gln- 

durile lor, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante".. Dacă me- 

sajul poetic devine acum mai transparent, într-o expresie mai 

discursivă, obsesia fundamentală a comuniunii cu Totul uman şi 

cosmic rămîne statornică: a situa eul şi lumea în poziţie de „vase 

comunicante" fusese şi năzuința supremă a poetului de avangardă. 

Intr-o epocă, însă, în care valorile umane fundamentale erau ame- 

nințate de ascensiunea brutală" a fascismului, Voronca se arată 

încă o dată sensibil la „ritmul vremii", opunînd sumbrelor per- 
spective viziunea încrezătoare şi pură a unui timp al fraternității. 

Ne-o spun şi aceste versuri cu sunet testamentar, din La poesie 

commune 


l.v. Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română intre cele 
două războaie mondiale, Bucureşti, Ed. Minerva; 1974, p. 419. 


2. Versiuni româneşti de Saşa Pană, — v. I, Voronca, Poeme 
alese, Bucureşti, Ed. Minerva, 1972. 


63 * 


Către voi, oameni ai viitorului, 

Se-ndreaptă “gîndul meu.' 

Şi vreau să exclamaţi 

„Era dintre-ai noştri", cînd veți citi poemele mele. 


Şi e semnificativ că, în Epilogul marii sale cărţi, De la flaude- 
lalre lq suprarealism, Marcel Rayraond distingea în versurile fran- 
ceze ale poetului sunetul original, pe fundalul de angoasă, re- 
voltă, „nihilism şi agresivitate" al majorităţii liricii momentului : 
„Totuşi — scria autorul — Ilarie Voronca, poet român care a scris 
şi în limba franceză, cîntă aproape singur, în revărsatul unor zori 
din care aburul zilei nu sc va înalta, un cîntec al inocenței: el 
bineCjUvîntează împăcarea omului cu omul şi aduce buna \estire 
a poeziei" De altfel, participînd activ, mai tîrziu, îa mişcarea 
Rezistenței franceze antifasciste, poetul avea să certifice în chipuJ 
cel mai direct un angajament pe care poezia sa nu contenise să-l 
"exalte, dincolo de anxietăţile „şi dramele” personale. In anul în 
care urma să se predea morții din proprie voință (după o ultimă 
întoarcere în ţară, în ianuarie 1946, cînd fusese întîmpinat  sărbă- 
toreşte de lumea scriitoricească), se publicau totuşi poemele din 
Contie-solitude, iar un manuscris al său purta titlul Petit manuel 
du parlait bonheurZ... 


In/spaţiul literaturii române, opera lui Ilarie Voronca — pe 
Care ediția de față o restituie cititorilor în cvasi-totalitatea ei 
— reprezintă, după cum am încercat să demonstrăm, una dintre 
expresiile cele mai reprezentative ale spiritului modern. Născută 
în perioada de splendidă efervescenţă culturală de, după Marea 
Unire, ea-a înregistrat principalele experienţe novatoare ale lim- 
bajului liric european, contribuind substanţial nu numai la Incetă- 
tenirea unor formule inedite, ci şi la îmbogățirea lor cu un timbru 
de marcată originalitate. In Ilarie Voronca avangarda românească 


— oglindită în scrisul său în toate momentele semnificativei —e 
şi-a găsit exponentul cel mai înzestrat, atît ca poet cît şi ca teo- 
retician militînd pentru constituirea unei noi „gramatici” a poeziei. 
ŞI a Venit timpul, credem, ca aportul său la procesul complex de 
modernizare a limbajului poetic românesc să fie apreciat într-o 
mai dreaptă lumină. Ea descoperă, desigur, reliefuri accidentale. 


1. M. Raymorid, De la Baudelaire la suprarealism, Bucureşti, Ed. 


Univers, 1970, p. 419. 
2. v. Mic manual de fericire perfectă, trad. de Saşa Pană, Buc, 
Ed. Cartea româneasca, 1973. 


64 


înălțimi şi căderi de'tensiune ale lirismului, excese sau limitări 
inerente unei personalităţi angajate entuziast în susţinerea unor 
programe de, idei prin definiție „extremiste” — dor e un peisaj 
viii şi divers, plin de culoare şi dinamism, proiecţie a unei ima- 
ginații îndrăzneţe, de o rară bogăţie, a unui spirit total dăruit 
cauzei poeziei, cu o'pasiune pe care puţini dintre scriitorii români 
au ridicat-o la un asemenea grad de incandescentă. In mozaiculşi 
printre focurile de artificii ale paginilor sale — de versuri, poe- 
me în proză sau eseistică —- cititorul va descoperi fără îndoială 
suflul unificator al lirismului obsedat de viziunea unui univers de 
„vase comunicante","în care oameni şi lucruri să se regăsească 
întK-o mitică, originară transparenţă. E mesajul esenţial al acestui 
poet neliniştit şi entuziast, elegiac şi imnic, însingurat şi solidar 
cu semenii săi, Insrinat întreaga sa viaţă de „a doua lumină" a 
poeziei. Un mesaj ce aparține, prin tot ce are el mai durabil, şi 
vremii noastre. 


ION POP 


C-eta 11» «oala 5 


NOTA ASUPRA EDIŢIEI 


Ediţia de fată, consacrată scrierilor elaborate de Ilarie Voronca 
în limba romană, cuprinde, într-o suită de trei volume, întreaga 
operă poetică realizată între anii 1922—1934, precum şi — sub 
genericul „proze" — cele mai multe dintre paginjle sale cu ca- 
racter eseistic, de poem în proză sau publicistică în sens mai 
larg, tipărite în perioada 1924—1987. 

Poeziile sînt publicate în primele două volume: cel dintîi re- 
uneşTe, sub titlul Zodiac, versurile apărute în culegerile: Restrişti 
(1923), CoJomba (1927), Ulise (1928), P/ante ?i animale. Terase (1929), 
Brăţara nopților (1929) şi Zodiac (1930). Al doilea include, sub 
titlul fncantaffi, poemele din Invitaţie la bal (1931), Incantaţii (1931), 
Petre Schlemihl (1932), Pafmos şi alte şase poeme (1933), precum şi 
în completarea creaţiei lirice antume, un număr de texte rămase 
pînă acum în periodicele vremii. La Addenda, se reproduc cele 
cîteva traduceri din poeţi de limbă franceză, tipărite în cursul 
anului 1933 in revistele Azi, România literară si Vremea. Sec- 
țiunea de Postume înregistrează ciclul Patrusprezece sonete (1934), 
de publicarea căruia s-a îngrijit mai întîi Saşa Pană, la două de- 
cenii după moartea poetului. O piesă a ciclului — Alt calendar — 
este totuşi antumă (a apărut în Adevărul literar şi artistic nr. 700 
din 5 mai 1934) f pentru a conserva integritatea ciclului, o tipărim 
totuşi printre „postume. 


'Volumul al treilea al acestei ediţii de Scrieri, consacrat Pro- 
zelor lui Ilarie Voronca, adună, sub titlul A doua lumină, sumarul 
cărţilor A doua lumină (1930), şi Acf de prezență (1932J,' adău- 
gIndu-le, la secţiunea Din periodice, numeroase alte texte publicate 
în revistele de avangardă 75 P. P., Punct, Integral, unu, X X — li- 
feratură contemporană, precum şi în Rampa, Vremea şi Adevărul, 
Dintre articolele apărute în ultimul ziar menţionat, am renunţat 
la aproximativ cincisprezece, pe care le considerăm mai puţin re- 
prezentative. Avînd în vedere statutul ambiguu al acestor „proze" 


67 


g-rcu de situat intro specie precisă, am optat pentru aşezarea lor 
in sumar într-o ordine cronologică, evitînd astfel clasificările mai 
mult sau mai puţin arbitrare. 

Paginile de Note şi variante de la fiecare volum, oferă prin- 
cipalele date de ordin istorico-lîtcrar referitoare ]j opera poetu- 
lui, procedînd, acolo unde este cazul, la descrierea manuscriselor 
şi prezentind modificările intervenite în procesul scrierii şi pu- 
blicării. Din păcate, s-a păstrat dear o parte din aceste manuscrise, 
datînd, în majoritatea lor, din perioada colaborării la revista unu 
(între anii 1928—1931), prin grija redactorului şef al publicaţiei, 
Saşa Pană; in afara acestora, avem cunoştinţă doar de existența 
originalului celor Patrusprezece sonete, depus de Şaşa Pană, la 
Muzeul Literaturii Române din Bucureştij la solicitarea de a-i 
consulta, amintita instituţie a răspuns totuşi că manuscrisul nu s-ar 
afla în arhivele sale. 


Stabilirea textului s-a făcut conform normelor ortografice în 
vigoare, respectîndu-se însă unele particularități «ie natură lexi- 
cală sau morfologică ale autorului {de exemplu : forma sunt a ver- 
bului o ii, pluralul caii al pronumelui relativ, anumite forme ge- 
nitivale oscilante ale substantivului etc). 

Exprimăm, în încheiere, mulțumirile noastre cele mai sincere 
Doamnei Coioiaha Voronca, soţia poetului, pentru sprijinul gene- 
ros acordat în realizarea acestei ediţii, precum şi familiei Saşa 
Pană, care a răspuns cu o caldă înțelegere tuturor solicitărilor 


noastre de documentare. 


RESTRIŞTI 
1923 


SFÎRŞIT ÎN AMURG 


\ TRISTEȚŢI 


îmi port ca pe-un copil, bolnav tristeţea, 
prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor, pling 
şi-aud cum creşte neliniştea începutului de toamnă 
departe, 
şi cum aleargă păsările ploii pe acoperişuri negre 
şi se frîng. 


E-aceeaşi amintire şi-aceeaşi deznădejde veche. 
Aş vrea cu braţele tale de astă-vară să mă cuprinzi; 
Păşesc pe urmele trecutului nostru, cum aş merge 
după un om cunoscut, 
şi, totuşi,, nn-ţi mai găsesc gestul, în lacul cu mohorîte 
oglinzi. 


E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital, 
şi pomii în despletiri îşi spun mîhniri ştiute. 
Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal, 
şi-mi simt gîndurile, în pietrişul umed, căzute. 


Aşa : vino să-mi ridici sufletul, ca pe-o coajă de copac, _ 
şi să-mi citeşti durerile închise-n cuiburi de păsări triste, 
acolo. Mîinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase 


I f batiste, 
şi ochii tăi, pentru copilul tristețelor mele, odihnitor*, 
3 hamac. 


Vîntul răscoleşte cerul ca pe-o carte deschisă. 
Aud fîşiitul foilor pe care-s scrise atîtea poveşti 
! dureroase. 


73 


„De departe vine prevestirea unui sfîrşit apăsător, 
şi eu îmi port tristeţea ca pe-un copil, prin săli de spital 
reci şi întunecoase. 


i BALCON VECHI 


Merg pe sub acelaşi balcon vechi. 

Drumul se-mpiedică de casele sţrimbe şi cade-n noroi, 
Tristeţea ca şi dragostea mi se pierd printre foi, ' 
şi simt vata rnîhnită a toamnei în urechi. 


Să nu deschizi fereastra şi nici să nu te apleci. 
întrevăd toată deznădejdea cerului care se frînge. 
In orice straşină şirn orice suflet viața plînge, 

şi pretutindeni vîntul pune săruturi reci. 


Totugşi,, pe-ajci plopii au ascultat, cînd atîtea ţi-am spus, 
şi au repetat şi ei, ca un ecou, o chemare. 

In ochii tăi mi-am înecat lebedele privirii, ca-ntr-o mare, 
şi mi-am sîngerat sufletul, asemeni unui cer în apus, 


De-atunci, zilele mi le-am dus pe umeri, ca o bătrină 
o grămadă de lemne, într-o pădure. 

Şi fiecare amintire îmi apăsa pieptul — dureroasa mină, 
şi-mi spinteca' sufletul, ce pe-un trunchi, o secure. 


De-aceea, trage mai jos storurile triste şi nu te apleca. 
Lasă-mă numai, spre balconul vechi* să-nalţ iederă 


tristă — braţele amândouă, 
şi seara, care coboară prin pomii rupţi, ca o perdea, 
îmi va învăli rănile trupului cu o mîhnire nouă. 


NELINIŞTI 


Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros. 
Plopii fluturau zarea, ca pe un steag, pentru sfîrşit de 


luptă. 


74. 


îmi simțeam viaţa, cu pădurea şi cu toamna, ruptă, 
şi paşii răsunau în amintire, ca pe-un drum pietruit şi 
ros. 


Mîhnirea mea căzuse — vestmîht prea greu — în noroi. 

Voiam liniştea, ca un cerşetor, un ban care să-l aline. 

Departe, un trecut sfîşietor mă chema înapoi, 

şi țipătul unei iăbrici îşi revărsase toată deznădejdea 
în mine. 


Pînă cînd va tîrî sufletul mantaua mîhnirilor sfîşiate ? 
Dfti despletirea nopţilor, nici o răsărire nu rămirie. 
Pasările tristeţii mă ciugulesc ca pe-o bucată de pîne, 
şi-mi văd, sub roţile deşertăciunii, nădejdile zdrobite, 
toate, toate. 


Peste acestea, dacă mîna ta şi-ar fi cernut ninsoarea-ei 
de clopoțel alb, 

ar fi tresărit poate, prin ceaţă, o bucurie demult pierdută. 
Plitisul pomilor ar fi fost atunci bani de aur dăruiţi 
amintirii, 

şi-aş ti simţit cum seara, cu buzele ei moi, întreg 
sufletul mi-l mîngiîie şi mi-l sărută- 


SFÎRŞIRI 


Surîsul tău vine tot mai rar spre mine, 

ca spre vară un izvor secat. XA 

II simt încetinindu-se cu zvîcnirea sîngelui în vine, 
şi-n suflet strevăd un cer întunecat. 


Zilele sunt, de cînd ai plecat, 

nişte ferestre mîhnite şi reci, 

la care aştept fără nici o nădejde să treci, 
sie sup acelaşi grilaj verde şi aplecat. 


Ţi-aduci aminte? Vieţile noastre se îmbinau ca două 
note de- pian. 


76 


Acum gîndurile îmi sunt, cu bătăile inimii, -rărite. 

Mîine e o oglindă în care nu mai ghicesc nimic, 

şi la geamurile stinse seara aşterne presimţiri 
nelămurite. 


Aşa : singur ca o pasăre.într-un cîmp pustiit, 

revăd plimbările de-a lungul străzilor singuratece. 

Tu-mi spuneai vorbe cărora le-am pierdut înţelesul ca 
pe-un mărgăritar, 

şî privirile tale mă-nyăluiau : şaluri uşoare şi molatece. 


Noaptea vrea să-şi prindă umbrele de sufletul meu ca 
de-urt “zăpiaz. 
De ce nu vii să alungi cu -surîsul mîinilor fluturii 
deznădejdii înecate ? 
Ferestrele zilelor sterpe sunt tot aceleaşi, 
şi la porţile cunoscute amintirea atîrnă aceleaşi 
"ruginite lăcate. 


SFIŞIERI 


Uite ; ţipătul fabricilor a trecut ca o pasăre speriată. 
Apoi, în seară şi în linişte — oraşul mîhnit. 

Vezi, ce subţiri se ţes copacii îri grădina publică. 

In plînsul felinarelor o tristeţe cunoscută a revenit. 


Bănci şi lumini în toamnă putrezesc. 

Ştiu un drum care străbate povestea îndepărtată. 
Vino! O să trecem pe sub deznădejdea fereştilor, 
pe sub balconul ca o jucărie stricată. 

Vîntul a purtat frunzişul serii pînă aici. 

Mai încolo drumul ca o melodie se pie/de. 

Cunoşti cheiul eu amurgiri bolnave, 

şi ştii în sufletul meu amintirea ta, 

ca pe faţa unui lac, o mătase verde. 


Vino cu mărgelele cîntecului dureros în miirti. 
O sa trecem, albi, prin mahalaua pustie, 


76 


— dc 


PE ză 


şi inimile noastre au să tresară simplu, 
ca două fereşti luminate trist, într-o seară de toamnă, 
tîrzie. 


Dinainte : oraşul cu viziuni stinse, 
si sfîşieri : iedera glasului tău în vint. 
Hi spun: pe ulițele acestea'fechi, ne vom regăsi pe 
noi înşine, 
cum o pasare îşi! regăseşte umbra, apropiindu-se de 
pămînt. 


Printre plopi, cerul ca o praştie destins 

şi departe, albe înfiorări de stele. 

Ţi-aduci aminte, sub lună, tresărirea apei, ca un clavir, 
şi deznădejdea cum stăruia, lampa galbenă, prin perdele. 


Asta e viaţa cu bănci putrezite şi cu tristeţi- 

Gtadul tău — ca un ţăruş în pămînt — e în mine. 
Apropie-te. Ţipătul trenului s-a frînt ca un lemn uscat. 
„E un sfîrşit de poveste tristă care vine. 


CHEIURI STINSE 


»-- Şi-mi zic că asta nu-i, o! asta -nu-i 


o viată." 
PERPESSICIUS 


PREUMBLĂRI 


Am mers amîndoi de-a lungul cheiului trist. 

Case mici şi albe voiau din oraşul întunecat 

să fugă, şi ne-a durut şi pe noi tristeţea zidurilor de 
internat, 

şi-am rămas să ascultăm (ţi-aminteşti oare ?) 

cum liniştea punea, la^ porţile oraşului, zăvoare. 


77 


în seară, glasul tău a fost un clopoțel înăbuşit. 

Miinile Laie le simţeam iar, ca pe-o melodie regăsită. 

Ştiam că aceeaşi durere se ascunde după fiecare perdea 
cernita, 

şi că în fiecare "casă e-acelaşi apăsător sfîrşit. 


Apoi, pe firele de melancolie ale lunci, 

plopii au cîntat o serenadă subţire. 

Şi îţi aminteşti flautele uliţelor mărginaşe, 

pe care paşii noştri s-au tînguit stins/ca-ntr-o 
nedesluşită amintire. 


Ştii şi acum sonata apelor, în care toată sfîşierea 
oraşului plîngea; 

şi glasul de clopot cum învăluia ca-n mătase tristeţea 
zidurilor plecate, 

„..Şi sonata tăcerii... şi luminile tresărind sfios, 

aşa cu nişte note de pian în singurătate. 


îţi aminteşti toate acesteafşi te dor. 

Revezi copilul apririzînd surîsul felinarelor mîhnite, 

sufletul lui mic zîmbea dureros de-a lungul cheiului, 

şi, ca un spin, ne sîngera gîndul copilăriei depărtate 
şi rănite. 


Vorbele noastre erau strigăte sugrumate. 

Vata mîhnirilor adînc ni le înăbuşea... 

„O ! îți aminteşti ţipătul sfîşietor al trenurilor, 
era toată viaţa oraşului deznădăjduit care ţipa. 


Aşa ara'mers prin oraşul de întuneric. 

Cît de tristă serenada plopilor şi a lunei, pînă tîrziu. 
Tu ai cîntat cu sufletul meu între buze ca pe-o frunză, 
„„şi era atîta melodie tristă... şi-n noi atît pustiu. 


78 


PREUMBLĂRI BOLNAVE 


Neliniştea sfîrşitului de zi a închis fereştile, 

vrăbiile, toate grăunţele amurgului le-au ciugulit, 
nălucirea serii pe somnul apelor a trecut molatecă, 
şi o adiere calmă, din frunzişul umbrelor, a pornit. 


Atunci, gîndurile mele triste s-au plecat spre tine, 
ca, spre lumina unei lereşti, fiori bolnave. 


Şi am înţeles că viaţa e o uliţă cu geamuri înalte şi 
f reci, 
şi plînsuî nostru s-a înfrățit cu. ionul înserării grave. 


Casele se răriseră, asemeni unor frunze în toamna. 
Dragostea ne alăturase sufletele, ca un vînt două foi. 
Drumul înfricoşat se ascunsese în iarbă, 

şi tăcerea, ca un om, venea simplu şi liniştit după noL 


Erau toate aşa cum le ştiam de mult. 

Pomii singurateci şi trişti se despletiseră în rugăciune, 
şi noi am tăcut cînd am păşit pe lingă ei, 

şi am privit cum ultimul țipăt al oraşului apune. 


Astfel, pe dinaintea zidurilor cenuşii de internat, , 

de pe umerii tăi, zăpada serilor mîhnite căzuse. 

Tristețea ne îneca adînc, ca o tuse, 

şi ni se' părea că cineva dinapoi, de departe, ne-ar fi 
Vjhemat. 


Apoi, întunerecul, cu deznădejdile lui, ne-a cuprins. 

Căutam pe buzele tale bucuria, cum cauţi pe clapele 
unui piari o-melodie pierdută, 

trecutul ni se închidea asemeni unei uşi, 

şi toată noaptea a fost o preumblare bolnavă şi tăcută. 


79 


PANORAME 


Cunoşti tristeţea panoramelor de pe chei 

şi zăplazurile întomnate şi rupte. 

Cînd am mers pe acolo, glasul tău a tresărit alb, pe 
buzele  supte,- 

cum ar suna, in pustiul unei uliţi, noaptea, o limpezime 
de clopoței. 


Pe sub fereşti, trupul tău trecea ca o melodie 

de pe strunele unei amintiri depărtate pornită. 

Şi ai înţeles oamenii atît de deznădăjduiţi, 

şi lumina cum se furişa prin perdele, ca UIT țipăt de 
pasăre rănita. 


Pe-aproape : o muzică sfîşietor de veselă. 
Ştiam că în fiecare suflet deznădejdea, ca un arc de 
ceasornic, s-a strîns. 


După fiecare perdea — o tragedie... Erau fereşti 
înroşite, 
ca ochii umii copii singuratec care a plins. 


Ţi-aminteşti femeile cu rftîini subţiri, 

cit ne-a durut privirea lor rugătoare şi tristă. 

Şi, copilăria mihnită, cum he-am amintit-o, 

şi-am vazut-o aşa, ca pe un zăplaz, aruncată de vînt, 
o batistă. 


Era în toate acestea tristeţea unei poezii vechi. 

De-a lungul cheiului, pasul nostru a şovăit, ca o inimă 
de bolnav în agonie, 

şi ne-a pătruns adine romanţa apei, 

şi tinereţea sfîşiată pe o uliţă întunecată şi pustie. 


Am mers astfel pînă la o margine de oraş. 
Voiam să fugim de tristeţea panoramelor brune, 
şi am încercat să aprindem'în noi sfios o bucurie, 


80 


o. 


cum ai încerca să limpezeşti sunetul dezacordat al junei - 


> strune. 


Apoi, în adormirea oraşului, aceeaşi tristețe. 
Departe, muzica întristător de veselă... atît de 
întristător..: 


Simțeam pe buze degetul mătăsos al tăcerii... 


...O! Cunoşti tristeţea panoramelor de pe cheiul mohorît . 


şi apăsător. 


PRIMĂVARĂ TRISTĂ 


Vreau să-ţi amintesc dimineaţa clară, 3 
cînd am mers prin oraşul cu fereşti deschise. 
Pe uliţi, o lumină tristă se desfrunzise, 


şi tu-mi spuneai ; „trebuie să recunoşti, prietene, că e 
primăvară". 


Priveam surîsul caselor, bolnăvicios. 
Odăile erau îrfcă de atîta deznădejde cuprinse. 
Şi ascultam cum pe coperişuri, ca pe nişte clape subțiri, 


lumina cînta melodii nedesluşite şi stinse. 


Totuşi, ceva molatec şi bun se revărsa pe mîini. 


Porumbeii albi aâ clopotelor treceau pe dinaintea 
noastră, 


şi deasupra zărilor dimineaţa tremura albă 


ca o pînză de corabie pe-o apă depărtată şi albastra»^' 


Atunci, am încercat toată tristeţea oraşului, în primăvară, 


să ţi-o spun. 
Tu mi-ai aşternut pe buze sărutul sfîşietor al mîinli, 


şi am înţeles amîndoi mîhnirea cheiului, 


şi privirea mea ţi-a învăluit, ca într-o cămaşe de 
borangic, sinii. 


C-da lia coala 6 31 


3 


Era în preajma unor sărbători albe. 

Şi eu ţi-am spus: „De ce sunt zidurile tot aşa de 
cenuşii ?" 

O! Lumina care vine de acolo de pe cîmp luminoasă, 

între zidurile oraşului deznădăjduit se va înnegri... 


Şi ai ascultat tristă o amintire din copilărie... 

„Şi țipătul fabricilor, atît de întunecat!... 

„Şi am vrut amîndoi bisericuţa mică şi albă de la sat, 
aşa simplurcum ar vrea un copil bun o jucărie... 


Mai încolo gîndurile ni „s-au limpezit deodată ca nişte 
clopoței... 
„„Treceam pe sub fereştile unei şcoli primare, 
şi glasurile lor mici de copii erau pe sufletele noastre 
(mai ştii oare ?) 
ca nişte petricele albe, pe; o încrucişare de alei. 


Apoi... a fost o panoramă cu pînze mîhnite... 
înăuntru frig... şi oameni cu o veselie întristată. . 
„fn privirea lor era deznădejdea, 

ca în fundul unei ape, o pasăre înecată... 


Am trecut tîrziu dincolo de chei... A 
Lumina căzuse de pe casele plecate în durere, 
şi clopotele, clopotele vesteau o poveste frumoasă cu, 


o înviere 


şi ne trezeau pe buze o aiurare de clopoței... 


La margine oraşul rămăsese pustiu... 


In ochii noştri era acum o bucurie simplă, ca de seară... 
Vezi? Am vrut să-ţi amintesc ziua în care tu mi-ai 


spus : 
«Trebuie să recunoşti, priâtene, că e primăvară..." 


ELEGII IN AMINTIREA POETULUI 


Lui Ion Călugării 


ELEGIE 


Era o ploaie al qâ^i țipăt ne pătrundea dureros 

ca miorlăitul pisicilor noaptea pe-acoperiş. 

Fiecare picătură fărîmă departe un luminiş, 

şi sufletul ne rămînea : zid de toamnă aplecat şLros. 


Simţeam sfîrşindu-se în noi o tinereţe chinuită. 
Amintiri din copilăria tristă veneau ca nişte ţipete 
adinei şi grave. 
Vedeam viaţa : o fejreastră cernită, 
* şi glasul tău : privirea unei păsărici bolnave. 


Apoi, nedesluşite-mîhniri s-au prăbuşit, 

ca nişte punți şubrede în noi. 

Buzele tale zdrobeau, cu picăturile de ploaie, luminişuri, 

şi deznădejdea a izbucnit în pieptul nostru: apăsător 
puroi. 


Aşa *— ca două tristeţi — am mers prin parcul ud. 
Pomii plîngeau şi ei viaţa rătăcită şi amară... 
Şi-acum, încă, departe de tine, poete, aud 

elegia pe care sufletele noastre şi-au spus-o, 
acolo în linîşte. în ploaie şi în seară. 


RĂTĂCIRE 
Aici — ţi-aminteşti — frunze veştede şi viziuni, 
în fund, biserică cu bufniţe şi lilieci — zboruri 
mîhnite —. 
83 


Ştii, reci şi uscate, ca o tuse, clopotele, 
şi foşnetul serii de hîrtie, prin ramurile despletite. 


Pe grilaj. o toamnă veche ruginise. Tîrziu 
ţi-am spus : pe nervii mei — ca o dansatoare pe sîrmă — 


amintirea 
Paznicul a trecut cu o lumină în vîrful unei prăjini, 
şi felinarele şi-au împletit cu flautele ploii dăntuirea. 


Mai departe drumul: un geam aburit. 
Căutam amîndoi liniştea, ca prin gardurile putrede 
o bancă. 
Simţeam,că" în piept s-a rupt ceva, 
şi mâîhnirea a început să nt se audă, ca de undeva“ 
. de departe, o talangă... 


Aşa : seară decolorată şi sfîşiere. 

Aceleaşi femei şi frunze Ude în parc... 

Ţi-aminteşti ţipătul cum ni l-am zdrobit ^a-n mîini 
un arc, 

şi cum umbra caselor ne-a învăluit trupul într-o nouă 
durere. 


Apoi, toate s-au cernut ca un omăt. 

Oraşul era cu mărgele de seaţă şi de ploaie. 

Şi eu ţi-am *spus: „Să trecem peste mîhnirea noastră 
ca un corb peste umbra lui 


şi în suflet să lăsăm amintirea ca o lampă veche într-o 
odaie". 


Vino ! Pe uliți e frig... şi cioburi de toamnă, reci. 
Pînă cînd o sa rătăcim ca două deznădejdi pe sub 
ferestre ? 
Uite, colo e o ceainărie cu geamuri triste, 
să intram, ceaiul e cald şi ochii bătrînilor dureroşi 
ca 6 poveste. 


84 


între mesele vechi, zîmbetul tău s-a deschis încet. 

Ai ințeles cenuşiul pereților cîtă deznădejde înseamnă, 
şi ai simțit cum o bucurie tristă pătrunde în noi, 

aşa cum într-o încăpere scundă o lumină de toamnă. 


Vezi... Toate acestea le-am scris gîndindu-ma la tine, 

ia rîsul tan amar, cum sunt unele buruieni, 

„la toată viața inchisă între singurătăți şi ziduri, 

la mîhnirea care e în noi, ca umezeala în fundul unei 
poieni. 


Bănci şi zboruri au rămas acolo... 

Prin oraşul ca un cimitir, singur şi trist, mă cobor. 
Privesc biserica cu lilieci şi frunze. 

şi aşa, zilele trec mai departe, ca vitele spre abator. 


VEDENII ÎN SEARA 


ÎNSEMNĂRI 


Apa amintirilor a revărsat-o seara pe fereşti. 
Aud un vals vechi, asemeni unui mers cunoscut demult. 
Tu revii din trecut ca din faţa unei oglinzi în care ţi-ai 
privit adînc ochii, 
si, cum glasul tău pune flori albastre pe ziduri 
şi pe rochii, 
eu îmi culc sufletul de peste zi şi ninsoarea revenirii 
tale o ascult. 


Uite: după perdelele umilite tristeţea a prins lumini 
şterse. 

în fiecare casă luminările gatlbene sunt păsări care de 
singurătate mor, 

şi prin ungherele întunecoase oamenii se caută pe ei 
înşişi, 


85 


aşa cum, după o îndelungată rătăcire, cauţi un loc 
odihnitor. 


Acum, la porţile oraşului sania liniştii s-a oprit. 
Lătratul dinilor îi stă in cale şi clinchetul stelelor 


pe noapte ninge, 
în mine, zăpezile deznădejdii s-au topit, 
şi valul lor mă-nlănţuie şi mă-nvinge. 


Astfel vreau glasul tău să-mi înfioare trupul, 
ca un vînt pînzele unei corăbii, 

şi pe fruntea mea degetele tale să întîrzie, 
cum pe-o straşină de casă vrăbii. 


Afară se ţese sufletul pe care de mult îl ştii. 
Aceleaşi sfîsieri aruncă viata în ferestrele mîhnite. 
în clavir sunt accente vechi, ca-ntr-un herbar flori 


păstrate, 
şi-aşa, cucernic, ne-nvăluie apa amintirilor cu seara 
revenite. 


AMURGURI 


Pe zidurile oraşului, frunzişul serii a lunecat galben. 
Aud pe-aproape o cădere de zăpezi melodioase. 
Prin gene străvăd mîngăierea ta, 

şi liniştea e aceeaşi batistă de melancolie şi mătase. 


Fereştile care s-au zbătut în umbră, spre sufletul odăiţii 
ne-au chemat. 
Casele ghemuite se caută şi-şi răspund silabisind prin 
întunerec lumini şterse. 
Pe uliţi o sfîşiere de toamnă a prins să se reverse, 
şi bucuria ca un bulgăre de omăt s-a fărîmat. 


86 


m 


Vrei să stăm acolo, dinaintea focului stins ? 

Deasupra balconului, funinginea tristeţii a căzuţi brună, 
şi de firele pe care mîhnirea noastră tăcută le-a întins 
s-au agăţat pinze subţiri de melodie şi de lună. 


Dacă rămîi aşa, apa ochilor tăi se va lumina tot mereu. 
Degetele noastre, asemeni unor copile, au adormit 
-îmbrăţişate, 
în clavir, tristeţea, fin, ca-ntr-o straşină bate, 
şi cu fruntea pe umărul rotund simt inima ta în_pieplul 
meu. 


Astfel sufletul pe firul melodiei domoale mi se odihneşte, 
cum pe-o sîrmă de telegraf, iarna, o vrabie ostenită. 

Şi amintirea alunecă pe notele stîngace şi mici, 

aşa ca pe nişte pietricele albe, o apa liniştită. 


Vezi ? *A$ta e viaţa pe care o înţelegi şi o ştii. e 

Peste deznădejde scama cîntecului a căzut subţire... 

.. Sa rămînem aşa pînă la sfîrşit, 

şi gîndul tău trupul să mi-l învăluie, molatec, ca o 
privire. 


AMINTIRE 


La fereşti: procesiunea stelelor —° călugăriţe în alb. 
Deasupra jăratecului' păsări galbene rotesc în pilpăiri 


dureroase, 

„rămîn aşa să ascult respirarea bătrină a liniştii 
din odăi 

şi tristeţea care cade aceeaşi pe streşinile întomnate 
şi roase. 


Uite : clavirul e mereu cernit şi stins. 
Cîntecele noastre dorm sub' tăcerea lui ca sub îngheţ 
apele sfîşiate... 


87 


Ţi-aduci aminte ? Uliţele se opreau toate pe la geamuri, 
ca să asculte sonata degetelor tale cu tristeţi de ivoriu 
încrustate. 


O tînguire de zăpezi moarte simt in piept... 

Nădejdea sub povara zilelor însingurate e zdrobită. 

Şi pe suflet numai mîinile tale galbene mi-au rămas, 

ca două frunze de iedelă pe-un zid de casă veche 
şi năruită... 


Aşa în dorinţă conturul părului ţi-l străvăd ca firele 
de praf într-o rază 

de lumină tristă. în jur e-acelaşi deznădăjduit lăcaş, 

şi amintirea ta ca o muzică de înmormîntare 


se depărtează, 
şi revine mihnită de la o margine de oraş... 


Umbrele <mi învăluie mai repede singurătatea... 

E parca o cădere de păsări ostenite şi reci... 

Clavirul e acolo : doliul unei fereşti stinse, 

şi tu prin suflet aceleaşi  tresăriri de ape  înserate 
îmi treci... 


RESTRIŞTI 


O ploaie subţire a înflorit aerul mîhnit. 

Tristeţi de duminică, şi clopotele te-au chemat stinse. 
Surîsul tău trece printre zboruri şi umbre întinse, 
peste fruntea nopţii, iederă sau gînd despletit. 


Balconul în amurg. Minte mai ţii ? 

Luminări şi neliniști în fereşti tremurate. 

Şi iată : clipele trăite împreună demult revin ca nişte 
copii 

cari se-ntorc trişti de la înmormîntarea unui frate. 


Þe p pmd jani pat 


Asta e toamna, asta e sonata şi întreb : e un vis 
sau o viață. Peste umerii mei, liniştea, praştie, 

se destinde, 
şi deodată amintirea ta atît de puternic mă cuprinde, 
încît îmi pare că, fără ştire, o uşe largă s-a deschis. 


E aceeaşi duminică de sfîşiere şi de restrişti. 

Peste deznădejde vreau mîngiîierea ta să cadă plină, 

cum pe întunerecu] unei străzi, de la o fereastră, 
o lumină, 

şi-apoi mîhnirea să mi-o plec înspre ochii tăi trişti. 


Afară ziduri şi ploaie cu înfloriri brune, 

şi mereu clopotele depărtîndu-se, ca albe cirezi; 

in lucruri alte tristeţi au tremurat strune ; 

gîndul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi. 


.DESFRUNZIRI 


în aerul tomnatec, ciripitul.^wabiHor^tin^\ 

Tristeţea lămpii în seară lalfereşti umiliteA 

gînduri vechi se întorc asemeni- tuabrelor de pe ziduri, 

şi amintirea ta c cu aceeaşi- iederă, cu aceleaşi gesturi 
mîhnite. 


Printre degete, poveşti tot mai albe se cern. 

Pe fluierul tristeţii, vrăbiile stăruie dureros să cintCi 
iată destrămarea aerului galbenă peste ochi, 

şi privirile, zboruri în apele serii frînte. 


Aşa, inima ta, cîntec de vrabie, şovăie. 

Glasuri ca nuiele, pe aceeaşi melancolie se împletesc. 
Surîsul tău din nevăzute urne se revarsă, 

pe buzele tale, flori şi frunze se dezvelesc. 


Amurguri şi cele din urmă păsări au trecut. 
Privirea ta mi-a învăluit mihnirea ca o faşe, 


89 


şi cuvintele noastre sunt umile şi simple, 
ca paşii iinui cerşetor pe o uliţă mărginaşe. 


Toate acestea, — ştii ? — sunt ca-ntr-un vechi album. 
Aceleaşi file decolorate, aceeaşi mîhnire. 

Seara şi-a aşternut tot aurul pe drum, 

şi cintul vrăbiilor îl simţi în aer, ca o desfrunzire. 


LUMINI 


Lui Saşa Tanevecin 


GINDURI PENTRU SOVEJA 


Trâmbiţa primăverii a sunat peste orăşel. 

“Aerul "limpede cum e apa din fîntîna. 

Fereştile s-au deschis, băncile s-au înnoit. 

In suflet: amintirea ca urma uner-brăţări pe mînă. 


Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri. 

Aici, atît de trist, cîntecul cheiului şi-al apei. 

Să ne urcăm în docar. Cerul tot mai aproape-i, 
Ţipătul oraşului s-a şters cu deznădejdi şi zidiri. 


Vino. vom merge la Soveja în munţi. 

Acolo trecutul meu, ca într-un cufăr vechi o haină albă. 
Zarea e cu brazi şi pe sînul munţilor oile-salbă. 

Peste privelişte, sufletele au să ni se apropie ca peste 


aceeaşi carte două frunţi. 


Vom asculta cîntecul buruienilor. O să întîlnim ciobani. 
Sprinteni şi cu soare în trup, vom alerga prin pădure. 
Aerul ne va deschide pieptul. ca o secure, 

şi viaţa o să treacă simplu ca un rîu peste bolovani. 


90 


Aşa, ai să înţelegi ce trist e să fii poet. 

Lasă-ţi cărţile şi odaia îngropate în noapte. 

Vom iubi ţărănci cu trupurile coapte, 

şi-o să ne tăvălim în ierburi şi-o să ne furişăm în brădet. 


Apoi, amurg şi prin ogrăzi lumini tîrzii, 

şi oamenii care spun: să ne pregătim pentru cină. 

Pe ceardaCtCU-funcţionarii fabricii, o să jucăm cohcină 
şi 6 bucurie are să ne cuprindă liniştită fără să ştii. 


Singur gindul meu, cu tine împletit, 

arc boltit pe vadul cerului în seară. 

Şi tot sufletul ni se va pleca peste trup în afară, 
ca peste un zăplaz vechi, un salcîm înflorit. 


Departe uliţi triste, departe orăşeni mărunți. 

Uite : primăvara şi-a scuturat clopotele peste cetate. 
Trenul mic ne aşteaptă cu strigăte tremurate 

Vino !, Să mergem la Soveja în munţi. 


DESEN 


Fabrică mici, Intre dealuri verzi. 
pe coastă căsuțe, ca nişte oiţe albe 
şi tot aerul dimineţii în tătăncile boilor gravi. 


E vară... Drumul îşi scutură ca o batistă praful. 
Roţile docarului au lăsat dîre lungi 

şi liniştea,zumzăie în noi ca o albină 

pe care-ai vrea cu mîna s-o alungi. 


Ţi s-a desfăcut părul şi miroase a fin proaspăt. 
Ochii îţi sunt mult mai limpezi 

(seamănă cu ciripitul vrăbiilor), 

ne apăsam degetele — şopîrle mici — 

"şi buzele, stropite cu roua tălăncilor, 

nu spun decît: ce frumos, ce frumos, ce frumos !... 


91- 


AMURG ÎN MUNȚI 


E?e departe pădurea era o batistă brună 

şi cerul se pleca deasupra crestelor, asemeni unei 
mîini pe frunte. 

Simţeam cum intrăm (cu trenul) în seară şi în munte, 

şi răcoarea luneca prin părul tău, ca degete pe strună. 


Apoi, tresărirea văii a fost o agonie îndelungă de 
pleoape, 

ca-nlr-o peşteră vuietul 
unei ape 

. şi amurgul care-şi sfiîşiase trupul printre brazi 

jşi vărsa, darnic, sîngele pe buzele şi-n pieptul nostru, 

„„„aş vrea să mai fie azi... 


Verdele ne pătrundea adînc, 


Strigătul sănătos al trenului ne-a deschis sufletele, 

asemeni unui cuţit filele dintr-o carte, 

şi tot aerul proaspăt a intrat alb în noi, 

ca nişte copii sprinteni în odăi pînă atunci umede şt 
deşarte. 


Vara, era vara care-n fiecare brâd ridea. 

Seara era limpede cu stele şi cu lună, 

trupurile ni se iubeau şi ochii lăi erau izvoare calde... 
„„„A fost o poveste frumoasă, citită demult, împreună... 


SOVEJA 


lui Mihail Cosma 


SOVEJA 


/ 


Sunt aceiaşi munți înduioşaţi şi blajini, 


cari s-au strîns la focul lunii să freamăte poveşti ştiute. 
In vale trenul mic a înțepat cu strigătele lui subțiri 
cerul, 


02 


q 


j 
v 
D 
I 
f 


eoj 


't 


şi picurarea unui flaut a venit, "plînsul stelelor 
singuratece să-1 sărute. 


Revăd casa cu ceardac bătrînesc. 
E peste tot aceeaşi simplitate de perdea liniştită, 
seara se deschide asemeni unei fereşti spre munţi, 
şi tăcerea se revarsă tot mai mult, ca o apă 
de stăvilarul umbrelor ^oprită. 


sunt codrii buni, codrii copilăriei. 

se destinde, asemeni unei 
nedesluşite chemări, 

şi eu prin amintire îmi trec degetele tremurate şi triste, 

cum, copil, mi le treceam, jucindu-mă, prin flacăra - 

unei luminări. 


Privesc în jur : 
Rar, fîlfîitul păsărilor 


Tristeţea mă ia de mină şi mă duce prin unghere. 

Sunt toate locurile tăcute prin care împreună am mers. 

De-atunci, singur : am rămas mîhnit şi pustiu ca o cadra 

din care amintirea portretului s-a şters. 

Afară fluie/ul brodează aceeaşi melancolie. 

Sufletul serii cade în apă ca o piatră desprinsă uşor 
z din munte, 

întind spre tine mîinile şi-aştept ca-n copilărie , 


să mă săruţi, măicuţa mea bolnavă, pe frunte. " 


în vale geamătul trenului e tot mai stins, 
„ Prin mîini o fîlfiire dureroasă îmi trece... 
„„„E cîntecul monoton pe care îl cunosc de mult, 
şi toată mîhnirea trecutului mă cuprinde ca un cearceaf 
umed şi rece. 


CASA COPILĂRIEI 


în ograda cu zăplaz rupt: o vrabie moartă. 
Odăile sunt pustii şi aplecată fiecare poartă ; 
Din plopii trişti foi galbene se rup, 

şi mîngîie fereastra ca mnniîe un trup. 


Aici, pe sub ruine, îmi doarme copilăria. 
Liniştea se lasă cu bufniţele pe acoperiş. 


Mai departe pustiul a^ntins păiănjeniş 
şi pretutindeni domneşte zădărnicia. 


Suflete ! Nu eşti şi tu ca vrabia căzută acolo în ogradă? 
Copilăria ta e-acum păsărilor de noapte pradă. 

Unde să-ţi cauţi clipele, mărgele de mult pierdute ? 
Dărâmăturile ţi le-au acoperit neînduplecate şi tăcute. 


încerce amintirea ca pe o flacără uşoară să mi-o sting. 
Bufniţele s-au trezit şi plopii de milă se încovoaie. 
Ascult cum se preling pe streşini ultimele picături 

de ploaie, 
Şi mi se pare că sunt stelele copilăriei care pling... 


PARCURI VECHI 


„Iată-l balul felinarelor palid.'* 
ION VINEA 


lui Victor Braunei 


Mi-aduc aminte : cerul sfîşiat printre bănci. 

Seara din bălării şi tristeţe ureînd ca un perete, 

Vîntul cînta lovind in fereşti, ca un dănţuitor în 
castaniete, 

Era o întîrziere de toamnă şi de tălănci. 


Zăplazuri.şi drumuri vechi se tînguiau. 
Voiam prin frunze amintirea ta ca pe-o cărăruie s-o 
caut. 


A 


— o ot — 


Ploaia făcuse di* fiecare straşină un flaut, 
Tristeţea în mine; ca-ntr-un pom o ciocănitoare, lovea. 


Era, ţi-aminteşti, oraşul cu balcoane şi disperărL 
Pe cheiul şters mîhnirea noastră stăruia ca o rugină, 
simţeam nelămurit gestul tău ca printr-o perdea o 


lumină 
şi privirea tremura departe, între arbori şi zări. 


Prin grilajul cu iederă peisagiul destins. i 
Mut rîul şi arătări triste : casă veche singură în tăcere. 
Ţi-am spus: „toată copilăria mea o vei regăsi acolo 
în unghere"” 
Şi glasul tău dintre buze — frunză veştedă!— s-a 
desprins. 


întrebai unde serile, unde viaţa. Rece, 

gindul rupea frunze... şi ca trestii ne-am îndoit; 
şi tu ştiai: întreg sufletul meu te-a învăluit, 
precum colbul uliţei învăluie! docarul care trece. 


Nu erau lumini... Vîntul lovea uscat în piept şi în 
geamuri. 

Sub paşii noştri: o rostogolire de bolovani. 

Amintirile sunau, ca la sîn o salbă de bani, 

A fost o sfîşiere de ape... o deznădejde de ramuri. 


Aşa voiam să ne sfîrşim ca un foc de vreascuri. Tîrziu, 
paznicul s-a apropiat :.„se-nchid porțile" ; ploaia întîrzia 
printre. tex. 
Deznădejdea suna în noi (ai auzit) ca o legătură de chei 
şi metalic glasul tău a rămas mai sîngerat şi mai pustiu. 


Toate astea ţi le vei aminti. 

în piept liniştea s-a rupt ca-ntr-un clavir o strună. r 
Erau uliți vechi şi balcoane cu iederă tristă şi brună, J 
şi oraşul ne fâcea semn din felinare pustii. t 


95 


Apoi, ţipete sfîşiate s-au împleticit primire plopii străini. 

Era trenul care ne chema, dureros, ne chema. 

Şi eu ti-am pus în suflet — ca un inel in deget — toată 
mîhnirea mea 

şi aşa am trecut mai departe, cum ai trece noaptea 
printre spini. 


TOAMNA TIRZIE 


Brună e liniştea care a lunecat In iazul mort. 

Pe' ziduri şi pe mîini e toamnă... Chipuri iubite pălesc. 
Printre ramuri subţiri au căzut stele. 

în grădina publică frunze şi amintiri putrezesc. 


Sunt oameni trişti... şi bănci ude în parc. 

încet zborul bufniţelor a învăluit casa depărtată. 

Trecutul sună ca lemnul unui pod vechi, 

Din noaptea ca dintr-o peşteră, toată tristeţea, peste 
umeri revărsată. 


Şi iată în mine chipul tău ca-ritr-un pahar o floare albă. 
îl simt tresărind ca o adiere în fereşti. 

E aşa o linişte de făclii în odăi scunde. 

Drumuri şi zăpîazuri depărtate ți le aminteşti. 


Era alb... şi soare mult... şi pe alei flori. 

Braţele-ţi cîntau — şi parul tău — sonată tîrzie. 
Trupul tău sub degetele mele ca o coardă vibrînd, 
Vreau toamna şi seara de altădată să reînvie. 


Albă e mereu amintirea ta printre stele toate. 

Aud glasul tău ca o frunză căzînd. 

E poate lumină... poate e numai gînd, 

în iazul mort tristeţi de argint şi gesturi întunecate. 


Stearpă'e viața cu drumuri şi cu înserări. 
Sufletul ţipă sub tristeţe ca lemnul sub firăylrtu, 


96 


întreb cu glasul scăzut (ca un rîu în secetă) unde-i 
en sudtul'ăl!. 
Mereu cu păsări negre vin dureroase intor.in.lri. 


E tîrziu... zboruri nu se attd. e 
în iaz linişte, toamnă şi seară pe aiee. 
Aştept pînzele de păianjen din suflet să le schimbi în 


curcubee. 
Sunt atît de singur şi atit de trist în parcul ud. < 
FARCURI VECHI 
Lui Mirea 


Rătăcire... Plopii şi-au încetinit cîntecul alb. 

Drum cu nisipul galben duce spre trecut. 

Zboruri lunecă prin noi ca lumini prin unde. 

în toamnă lanţuri şi suflete au ruginit, risete*au tăcut. 


Ti-aminteşti ; Parcul gol... Ce ciudat ne-a privitpaznicul. 
Paşii speriau gînduri şi lebede erau aproape. 

Simţeam neliniști ca furnici pe trup, 

şi numai amintirea ei, ca o pasăre peste ape. 


Din chioşe, o muzică tristă ne striga. 

Docarul plecase, şi numai tristeţi şi frunze ude pe alei. 
La fereşti singurătatea ca un stor verde, 

Ţii minte : plîngeau streşini, se aplecau tei 


Apoi iată că în suflet chipuri ca stele în apă s-au trezit. 
Ne-am amintit doctorul cu ochii buni, mergea călare, 
şi plingea cînd glasul tău tupea cu frunze acorduri. 
Era la Soveja în munţi, între_ singurătate şi zare. 


Pe buzele tale, tîrziu, numele ei, ca un strugure s-a 
fărîmat. 
Lydia o chema şi avea lumină pe mîini. 


C-da 113 coala 7 9? 


Gestul ei — cîntec şi glasul ei — mănunchi de viorele 
» proaspete, 
în braţe tresăriri de'fluier, în trup o şerpuire de fîntîni. 


Astfel inima ca o praştie în zvicnire spre ea. 

Era o tristeţe în noi, ca o luntre in trestii. 

„Ştiam departe : deznădejdea balconului, tresărirea 
ferestii 

şi nu mai ştiu cit am stăruit printre plopi aşa. 


Viață şi toamnă, le-ai înțeles acolo. 

Acum, nici un gînd şi nici o lumină înainte. 

îmi spui: „tot mai rătăceşti pe sub balconul stins?" 
şi e o sîrmă ghimpată fiecare aducere aminte. 


De aceea, înserări triste, ca perle pe mîini. 

Să privim în noi tristețea, ca un pietriş în apă ; 

să spargem, cu durerea trupului, întomnarea, 

şi să simțim cum sufletul din piept, ca o piatră de 
praştie, ne scapă. 


Aleea cu mărgăritare de toamnă. 

întrebi unde glasul ei, unde surîsul ei. 

Iu dîra frunzelor îi recunoşti tremurat umbletul. 
şi vîntul ca şi atunci, tremură amintire şi tei. 


DESPĂRȚIRI 


Drumul e în amurg... alb rîul. 

O plecare dureroasă pe cărări reci. 

Vîntul cînta la fereşti ca o scripcă veche, 

Mereu spre deznădejde trupul ca pe-o cumpănă ţi-l 
apleci. 


Sfîşieri şi clopote stăruie; grilajul rupt, 

şi deodată pe ramuri: toamnă romantic* cu ciori. 
Grădină părăsită şi bănci putrede, 

uite : lumini şi frunze se tînguie ca „şi alteori. 


98 


Printre plopi, casă cu storuri trase şt eu paznic bătrţit,' 

şi două braţd reci: sora străină, prin Crengi giaftul 
cutva, 

tristeţea te sfîşie şi-ţi loveşte pieptul, 

încerci cu gestul mihnit să lămureşti ceva. 


E pustiu şi e frig,în odăi stinse. 

Toată viaţa o regăseşti ca pe-un ceasornic oprit. 
Auzi sufletul căzînd, poate sunt frunze, 

Pasul tău prin amintire sîngerat şi rănit. 


Luna tremură plopii în iazul alb, 

treci prin ierburi lovind pămîntul. 

Ploaia a contenit, crengi au plîns, 

şi asculţi peste balcoanele pustii, numai vîntul, 
cîteodată v 


Astfel mereu o deznădejde tremura peste trupul 
ca, o lumină galbenă departe peste ape. 

Casa veche se-ngroapă în uitare, păsări o învăluie. 
Au trecut zboruri, au tresărit pleoape. ăi 


Fărîmă viaţa şi toamna care a.mai rămas aici. 

Treci mîinile sîngerînd prin ruginite zăbrele, 

Gîndul tău s-a rupt ca o aşchie putredă, 

In tuşea ta s-au înecat glasuri, s-aiț zdrobit stele. 


ERIAN 


tui F. Brunea 


SONATA 


Din toamnă irunze şi lilieci s-au desprins. 
Seara cade, floare galbenă pe covoare învechite. 
Glasul tău e mesteacăn subțire în vînt. 


99 


Vreau sa stăm singuri în pridvor 
şi sa numărăm stelele peste umerii toamnei despletite. 


Vinul e bun, albă e sonata, rîsul tău trist. 

Mereu trupul tău ca o-coardă de violină s-a subţiat. 
Zare şi clopote printre crengi cad şterse 

Uite : de la stele vine pînă aici un surîs îndurerat. 


E o tristeţe rece în crîng. 

Albă e liniştea în ochii tăi tremurată, 

Simt prin mine mîhnirea ta ca un zbor prin frunziş, 
Crengi şi lumini cfntă ca şi altădată. 


Aici visul s-a sfirşif, tălăngile s-au întors, 

*Chioşcul a putrezit, ioarnna e aproape, 

Părul tău in paharul nopţii e vin blond, 

tristeţea se-apjeacă peste noi ca o salcie peste ape. 


Să ne-ntrebăm de ce viaţa, de ce toamna, tîrziu. 
Amintire şi viziuni s-au cernut între stinse perdele. 
Vreau să spargem în mîini neliniştea ca pe*o nucă 

şi miezul putrezit de suflet să-l aruncăm peste stele. 


Ghidul e speriat, noapte e de mult. 

Ai înţeles drumurile dintre plopi aproape. 

Surîsul tău peste lună trecut. 

Nu vezi ? ceva plînge în noi, în toamnă şi în ape. 


ÎNCEPUT DE TOAMNĂ 


laz liniştit.., Vjnt ca înfiorare de şopot. 

în umbră se-neacă povestea morăriței cu rîs subţire. 

Brună şi ca iederă fiuturînd se arată in noapte şi în 
amintire. 

In inima ta o aud sunînd ca un nedesluşit clopot. e° 


100 


Prin oglinzi mari lunecăm( Moară cu lumini se ascunde. 

Vîslele bat liniştit ca în spinări moi, 

şi valuri vin spre barcă aşa, ca o turmă de oi. 

Pasări Urzii taie ca nişte cuțite umbrele noastre peste 
unde. 


Din amnarul nopţii scapără stele şi pietriș. 

Drum de argint a căzut cu lună şi frunze în apă. 
Gînduri simple, ca vîslele, din mîini ne scapă. 
Intrăm, rațe sălbatice speriind, în stufăriş. 


Apoi, răcoroasă poiană, crengi luminate, ciripit- stins. 
Mereu, liniştea lunecă prin iarbă ca o şopirlă, 
Peste umerii noştri un copil ceresc stele asviî-rla, 


şi dintr-o dată cînlec ca o coardă subţira s-a destins. 


O întîmplare povesteai. Albă, peste fruntea nopţii 
mătase, 


şi glăsuiri reci ca zboruri peste suflet de lemn ros. 

Şi nelămurită, amintirea morăriţei (de unde ?) ne 
tulbură dureros, 

precum în barca, fără să-l ştim, vintul ne legănase. 


Peste tot. în noi, început de toamnă prinde spini. 

Şi uite : neliniştea mea în tine pătrunde grav, - 

cum printr-o fereastră deschisă, o creangă de plop 
bolnav, 


şi-aşa ascultăm iazul aruncînd peste maluri cereşti 
lumini. 


Glasul tău şovăie, ca barca prin trestii ce se rup. 


Gîndurile ne sunt săbii încrucişate şi veehi pe un 
perete. 


Tresăriri de sonată sau de vînt trec încete, 


şi numai sufletul, ca un git de lebădă se înalţă să vadă 
mai departe peste trup. 


Să mergem. Luna a întins pe iarbă scoarţe moi. 
Luntrea sunînd se loveşte de maluri sparte. 
Auzi? A trosnit ceva. E poate o tristeţe, poate sunt 


frunze moarte. 
De ce am tresărit deodată amîndoi ? 


ÎNCĂ O TOAMNĂ 


Lui Miron 


Iată încă o toamnă şi încă o seară cu bănci ude. 
Plopi cu tremurat alb şi ramuri cu polei de stele.. 
Vîntul a fîlfîit sufletele ca perdele, 


Departe pasul paznicului frunzer şi neliniști răscolind 
se aude. 


Decolorat iazul şi trestii foşnesc ca hîrtie. 

Mereu rătăcim prin toamnă cu oglinzi de fum. 

O pasăre cu o romanţă veche a ţipat, căutăm alt drum, 
şi deodată între crengi casa paznicului, tîrzie. 


Ne apropiem. înăuntru e vis blînd şi lampă cu suriîs 
sîngerat. 

Liniştit "felinele, fată blondă şi un glas stins: mătuşa 
bătrînă. 

Pe zidul rece fruntea ne plecăm ca pe-o mînă. 

Se aude un ciocănit în geam: sunt inimele noastre' 
care bat. 


Frumoasă e- fata paznicului, frumoasă, frumoasă. 
Mersul ei: grîu în adiere de vînt. 

Surîsu-i a rămas în noi ca o apă de ploaie în păniînt, 
şi ochii: două vrăbii toamna pe o casă. 


Subţire glasul ei şi iată: amintirile s-au înfiorat. 
Vezi seară romantică şi fată ca lumină la fereşte. 


102 


In vale docarul cu repezi cai, albă poveste. 
La urmă sufletul ţi s-a rupt ca o coajă de copac uscat. 


Astfel toamna a sfişiat iedera şi gînduri. 

Peste umerii tăi liniştea a pus frunziş ud. 

Mereu ciocăniri surde în noi şi în afară de aud. 
Deznădejdea ne-a prins sufletele ca două scînduri. 


Să ne îmbătăm cu vin şi cu toamnă bună. 

Noaptea' s-a desfăcut ca o floare de măceş tirziu, 

şi vîntul a aruncat semințele-stele peste oraşul pustiu, 
ascultă mai adînc ceasul suferinţei în noi cum sună. 


In mine s-a limpezit apă cu sonată mînnită. 

Aud o tristeţe troznind, ca în foc Ain lemn uscat. 

Să mergem departe de casa — cu surîs sîngerat, 

îţi voi povesti de-o altă toamnă, de-o altă seară, de-o 
plecare grăbită. 


COLOMBA pe a 
1927 


V axe du monde passe par tes hanches 
b. fondane 


inima duce-n codru sub piept ca o caleaşca 
privire-n desfrunzire pe-o gură precum scrin 
pleoapa mea de tine se umple ca o ceaşcă 
şi-opreşti în respirare tălăngile-n declin 


cuvintele cresc nalte în seară ca porumbul 
„drumuri se-ncrucişează ca ochi'pe-aceste bănci 
vînătoresc cînd luna în frunză-şi sparge plumbul 
şi plopi ca o cireada se-ncumetă cu lănci. 


obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară 
în ora ce se-alungă cu haite de lumini 
plimbi degetul prin coaste ca albii ce secară 
o treaptă-n amintire te-ntîrzie-n mini 


şi-azi pasul meu te scrie cu vinele în cridă 
coapsele — ce corăbii — în aerul robust 
surîsul îți umbreşte o buză ca firidă 

si liniştea în ierburi ţi-ajunge pînă-n bust 


trup cu-arături cu-ntoarceri cu umăru-n fîntînă * 
şi tîmpla încuiată cintec topit în os 

pupilă ce se-nchide pe gleznă ca o mînă 

sufletul tău în palme izvor feruginos 


plîns întrerupt în ceasul adînc ca o tăcere, 
c-un cer ce se dilată prin toamna unde creşti 


107 


si linia dintre arbori ne-ntunecă ne cere 


A i A o g cu buruieni in piele alungi nămoluri clare 
cînd frunțile sub noapte se-aling ca două veşti 


luminile-n pleoapă se-ngemănară oşti 
multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioşc 
de ziare, cînd dorința topită-n mădulare 


+ 
şi răspîndită-n sevă urcă sărutu-n trunchi 

cu slova ta pe buză inel ca o custure 

ma sîngeră; şi-n tine mă pierd ca-ritr-o pădure 
cu'mîinile-n zăpadă luceferii ca bunghi 


rochia ta cu iederi şi linişti precum climă 
din Sud, aerul urcă pe frunte ,o perdea 

şi cerul tras în limbă şi-n pantă la rindea 
cu sîngete-n răstimpuri şi frunzele în cizmă 


de-azi glasul în tărie mi-l dărui cu măslinii 
deschizi ca o barieră noaptea crescută-n prag 
şi liniştea în vine se-adună ca un cheag 

cînd sufletele-n sare se-unesc ca două linii 


priveliştea se-ncheie pe osu-n traforaj 

un lacăt ce-ţi înscrie imagine-ntre tîmple 
amfora dintre coaste de glezna ţa se umple 
şi-n fluviul din artere te plimbi ca un vîslaş 


dar vîntu-şi rupe scoarța moldovenească-n jur 


glasul precum o algă şi ceasu-nchis în părul cu săiciile-n crepuscul se umplu-n gavanoase 
rotund în şerpuire pe braţ ca rădăcini din apele lungi umbre se limpezesc că oase 
surîsul cercuieşte în aer un profil şi ne-ntregim privirea pe-o largă de azur 


şi-n talgere de umbră genunchiu-şi-scrie mărul 


te-nfigi în muşchi şi biciui tăcere ca-n oblînc 

cu unghiile-n talangă sporeşti stelarul pîntec 

te scrii în amintire şi-n sînge ca o viză 

de paşaport, cu-obrazul şi umăru-n ochean 
sub pielea în vitrină şi-n galerii deschisă 
cu flautu-n privire îmi dărui un ocean 


obrazul tău se-mparte mireasmă poate cîntec e 
şi-n fum cîmpuri în cleşte codrii ca uşi te strâng 


in palma ta cuvîntul îşi rugineşte fierul 

şiluna care-apleacăpe-oceanuncozoroc dar scapără pe-o targa stele precum copite 
Hi scrie-n desfrunzire şi-n noapte un soroc rînd inima în tine ca un paha' de ceai 

se abureşte-n sticlă şi caldă să palpite 


cînd anotimpu-n sticlă şi-a neclintit minerul pasi ș A 
cu liniştea-n nervura frunzelor o ghiceai 


o-ntoarcere te-apasă cu rjreieru-n etaj 

iarnă tăiată-n fildeş cu norii-ntr-o căldare 

zvon răspîndit în cerul strîns pe-genunchi ca pled 
pădure despletită în pşr şi-n sărutare 

dar ochiul te păstrează în dungi şi-n tatuaj aerul ca o rochie se sparge în buchet 


furtunile-n plămînii inverşi precum corăbii 
şi vorbele-n răceală încremenesc ca vrăbii 


108 100 


* pe-o sticlă-n neclintire iama şi-a strîns pulpana 
şi apele-n azurul vintos au nechezat 
dar muntele-n pupilă pe-o cergă-şi trase pana 
pe cînd suav văzduhul cu-o zi s-a depărtat 


eşti limpede-n suflare şi proaspătă ca-n ploscă 
(mă crezi) în vine-ţi circuli un sînge superior 
şi buzele în sare lumini, dar ce folos că 
umărul în privire se-apleacă-n căpriori 


pădurea iata-şi urcă pe fagii moi o sUcnă 

de umbră şi-anotimpul din vaier rupe-un corn 
dar zarea se-abureşte în trestii se usucă 

pe sufletu-n oprire ca pe o şea mă-ntorri 


părul ţi se retrage pe Umple ca armate 
/boruri întretăiate în cremene cum lănci 

şi pînzel^ tăcerii se desfăcura mate 

cînd umbrele din sălcii au lunecat ca şapei 


cum strîng din dinți şi-aleargă în stînga noastră jnepii 
ochiul se micşorează în dungi precUm cătun 

dar frunţile-şi deshamă pe slepa-n somn sirepii 

şi, luna-naintează în peşteri şi-n coturn 


spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre 
şi vinele-mpletite sub pielea ta-n corali 
cînd stelele-n cădere închipuiesc căpestre 
pe-obrazul. tău tăcerea îşi taie un oval 


pe-aleile din tine mă rătăcesc ca-n cozla 

şi umăru-n furtună adăpostit ca golf 

dar prinde-mi cu surîsul Ia butonieră rOza 
vînturilor, cînd ochiul te-nscrie în pantof 


mă răscoleşti ca-n arie treci degetul prin creştet 
mă-mprejmuieşti mă treieri mă-nchizi ca un hectar 


1o 


te-nalți precum o stivă în aerul prea veşted 
pe marginea făpturii mele ca un pescar 


te cauţi în sămtul ce-şi rupe-n umăr spicul 
cînd glasurile-n aer desfăşură-un covor 
basarabean şi cerul îşi dezlipeşte plicul 
dar sapă-n mădulare şi-n ochi un coridor 


o destrunzire-nseamnă pe umbletul tău peşteri 
şi amintirea-n coaste îţi strînge pasu-n chingi 
străină cînd plecarea te ustură-n descreşteri 
şi sufletul mi-l sfarămi cu degetele cinci 


azurul se-ntregeşte cu sîngele-n otravă 
fum răsucit în arbori şi-n umerii ca grinzi 
cu pîntecul în şarpe şi braţele-n otavă 
cuvintele în aer se sparg precum oglinzi 


apele sunt cu vine şi muşchi ca nişte pulpe 
şi-n biciuire carnea garoafelor în vînt 
vertebrele tăcerii se desluşiră suple 

şi-n melc şi-n ierburi grase în fugăriri ureînd 


femurul ca pleoapa şi inima-n căluşul 

cu coapsele-ntre trestii lapte stelar te-aprinzi 
dar tîmplele pe umeri îşi rotunjiră pluşul 

şi gîndul tău îl pipăi şi-l urmăresc ca-n zimţi 


ştiu clopotu-ntre coaste şi plantele marine 
grădină-n os săpată cu brațele-n lămîi' 

ştiu fructele rotunde ca mersul tău şi pline 
de coacăze-n mireazma de buruieni în clăi 


mă-nsemni precum o harta şi-n mine ca o perlă 
pură-n ficat topită te ştiu dintr-un calcar 


dar flacăra-n tărie te-nnoadă ca nacală cu pulpa în ferigă urci dură din visare 

te-adun ca o simbrie te-nchid ca un saltar şi mă cuprinzi ca-n trestii te-adun ca unnăvod 
cu frunţile-n descreşteri şi membrele în sare 
dar trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod 


in rumenire glasul sporeşte ca o jimblă 
urcă de-aici pe scara din singeîe meu scump 
cînd te primesc cu mierea-n pleoapă şi pe limbă te-apleci şi-ntrebi privirea şi degetu-n licoare 
şi te închei sub coaste cu degetul ca bumb mă-ncerci ca pe un lacăt şi baţi ca-n lăicer 
genunchiul ca o uşe mă umple de răcoare 
şi sîngele-n desfaceri se reazimă de cer 


în gura-naltă focul îşi împleteşte osul 

de-azur, şi pasul trage în ceară-n anotimp 

dar noaptea-ţi limpezeşte pe frunte abanosul un răsărit nesigur a pus o poleială 

pe pîntecu-ţi terasă cu plante reci mă plimb pe zarea care urcă cu iedera-n grilaj 
şi-ncearcăne pleci capul cu floare de cerneală 


dar te adun în palmă jăratec ca-n făraş 


te regăsesc în umăr şi-n rîs ca într-o glastră 

c-uri braţ în amintire lămpile te-auresc 

şi te apleci pe Iftiza umedă ca fereastră şurîsul în aramă ţi-l depărtezi în surle 

din glezna-n evantalii ierburi şi-arome cresc » şi drumurile-n toamnă pe-un povîrniş ne sug 
ştiu braţele şi ochii şi gleznele ca scule 
preţioase, eşti în mine scrisă cu meşteşug 

mă vînturi precum spicul şi-mparţi cu dumicatul 

cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un şanţ 

te ştiu adine în mine ca-n fund de mări uscatul un chiot lung se rupe din pleoapele Sn dungă . 

te-nfigi ca-ntr-o gingie mă datini că un lanţ şi-n via din pupilă cu pulbere de var 
singurătate-n preajmă se-aşează ca o glugă 
dar te răstorn în fierberi pe mîini de samovar. 

roche de apă somnul, vinele — ce curele 

de transmisiune — vîntul îţi scrie bustu-n roci 

un bun-rămas ne-apropie răsuflu! în perdele 5- 

ca scoarțe-de mesteacăn palmele cînd le-ntoVci ' 


cu frunțile ca zboruri de porumbei în cerc 
şi lacu-nchis în deget cu-o linişte-n inele 
dar vinele sunt plante acățătoare-n piele 

şi mîinile prin trupul în buruiană-mi trec 


cu mîinile amare şi buzele-n lucerna 

$i umbrele sfințite în amurgiri cum cozi 

de păun, cu trecutul la căpătîi ca pemă 

şi munții-n fum se-apleacă spre noi ca voievozi 


cristalele de aer stau limpezi în ospățuri s ocean ce se răceşte cu brațele-n gargară 
paharele-n dantelă cu chei de buruieni părul oval înscrie un sînge-n anotimpi 
rupi sufletu-n privire şi tîmplele ca hățuri I pe buzele-n suire se desluşesc aripi 

cînd vorbele-n întoarceri ca turmele le-ndemni Li şi sînul mă primeşte în chiot ca-ntr-o gară 


112 C-da 118 coala 8 113 


aerul te desface în vorbele ca lăzi 

şi drumurile-n rocă urcate ca vitrine 

dar panta în amurgul lăuntric te reţine 

şi glasurile-n seară le schimbă precum gărzi 


în umbră c-un luceafăr nelămurit în glas 
nisipuri în pleoapă se-adună-n oboseală 
cu liniştea prin undă se limpezeşte-n algă 
şi-urmez în şerpuire umărul ca atlas 


o toamnă pune-n talger frunzele moi ca pături 
şi gleznele cu plante şi-arterele cu munţi 

dar ne-apropiem în aer ca două sălcii, muţi 
prin carnea în descreşteri se desluşesc omături 


trăsură ce se-ndreaptă cu stelele-ntr-un trap 
cînd noaptea în pupilă îți răsădeşte-o vie 
pe culmi din curcubeie îți împletesc o iie 
şi-aceste fiori ies ochii pămîntului din cap 


Sc 


surîsul îți pătrunde în piept pînă-n prăsele 
şi-n pasul meu te-nvălui şi coastele le isc 
dar amintirea-n sare se-nchide ca un plisc 
şi tremuru-n pleoape a netezit şosele 


un cer tăiat pe-obrazul ce-l ştiu itinerar 
cu-ntoarceri cu-o oprire pe sîngele-n fereastră 
din tine se desface priveliştea-ntr-o glastră 

şi evantaliu-n palmă te-ncing ca un fierar 


plămâînul în culoare cu iarba-n țesătură 

lumina-ţi scrie-n pîntec cu orele un disc 
cînd vocea rotunjeşte în aer un apus 

şi  luna-n fulgerare pe urnărul ca turlă 


114 


ulysse que de jours pour icntrer dans 
itaque 


GUILLAUME APOLLINAIRE 


heureux qui comme ulysse a fait un beau 


yoyage îti închin un imn ţie veac al mediocrității J. 


J0ACHIM:.DU: BELLAY no mai vînăm ursul sur prin munții americii 
brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece 
ne operăm visele ca intestine 
singuri ne închidem în mucegaiul birourilor . 
dimineaţa dactilografele îşi îmbrăţişează logodnicii 
pînă la revederea din ceasul nopţii 
cînd vor face dragoste pe saltele de paie 
HOMER, ODISEEA, XXI, 2—21 dar în aer sufletele ni se sărută 
clădim un cer peste acoperişuri ca mădulare 
pe bulevarde sirenele autobuzele 
cum acompaniază concertul prin fără fir 
veac al asigurărilor şi-ai reclamei luminoase 
e ora cînd englejii o aplaudă pe raquel melîer 
şi refuză buchetul de violete 
aruncă lumini jocurilor de ape 
scrîşnesc din dinţi marile cotidiene ~ | 
şi iată : agenţii companiilor de afişaj ` * 
primenesc rufăria zidurilor. 


ulysse je te veux au pays des lapons 


B. TONDANE 


TroclSviţ ev :rp6 -(zp îff'* îrarfo AWot rs “pwnj 


dar se ascut zgomotele ca pumnale ~~ 

aerul se desface pe mîini iederă lătratul 

şi iată precupeții ridică obloanele somnului 

tramvaiele lăptăresele autobuzele îşi acordează ca o 
~  orhestraţie 

instrumentele 

strălucesc 


117 


încerci să te prinzi ca într-o plasă din rămăşiţele de 


J vocile ca gutui în vitrine la ora dejunului 
noapte 


mobilele îşi regăsesc fiinţa părăsită aseară 

de prin colţuri din piyniţi din hambare 

se furişează'spre noi'ființa părăsită aseară 

cuverturile glasurile se descojesc ca bolnavii de, ACELAŞI A 

scarlatină 

şi tu te cauţi pe tine ca pe un vecin care a dormit 
alături 

degetele îţi ştiu conturul te memorizează te- urmăresc 

ca o hartă încet liniile se recunosc se îmbrăţişează 

ca o cupă la locul lor pulpele intestinele 

obrazul se desprinde ca un perete 

buzele buzele cu surîsul pantofilor 

şi încheieturile de vată 

încet te tragi pe tine din tine însuţi 

ca dintr-o fîntînă nămolul zilelor umbrelor 

te recunoşti îţi strîngi mîna după această navigaţie prin 
noapte 

se desfăşoară ca o cale ferată privirile glasurile 


vechi precum timbre pe o scrisoare netrimisă dimi ta își f ă sinii tari de f tră 
ai ieşit altul acelaşi din tunelul nemişcării Cp ac a e ae ER lata a i 


absentei perdelele se apropie se îndepărtează ca două armate 


ALTUL A 


ca o portocală îți mîngăi carnea cuvintele în curind va veni ceaiul 
cîte mistere îţi surîzi în 'oglindă şi nu ştii daca TU vei fi acel care SI va bea 


iată vînzătorii de fructe îşi strigă noutățile dar scrii un imn acestei băuturi de culoarea frunzelor 
ylumina pune tinctură de iod pe rănile afişelor toamna sîhgelui Răzbate prin cornul de vînătoare 
^ 1 închini un imn săpunului CADUM 
"substanţa lui nu atacă țesătura trupului 
3 spuma alunecă pe piele ca o piele se scutură 
ca frunzar fața hi apa proaspătă ca o servitoare de 17 


. a"i 


"Ia etajul de sus robinetul se deschide ca o pleoapă 
te apleci iar spre tine ca sjjre farfuria cerului cu culoare 


un cerb înaintează în desenul zilei 
vizuinele se deschid ca bricegele 
zmeură şi fragi umezesc paşii 


CEAI arşiţă cu buruieni şi coacăze 


îţi dai tîrcoale ca unei case căreia i-ai uitat numărul răcoare în căldură binecuvîntare de rubin 
suni strigi" chemi proprietarul întrebi dacă tu locuieşti voia şi împărăţia ta facă-se 
în tine culoarea ta e a cărnii trecute în spin 


panică panică 
desperarea aruncă semnale 
şi despletirea îngrozirii pe glezne tu ejst Lsala.de lectură de baie a săracilor 


îţi cauţi amintirea şi umerii ca sandale tu dai la ora patru sărutul de mamă copiilor orfani 
UNDE SUNT - 


care e longitudinea inimii tale 
stephane roii poartă numărul 35 la inimă 


împrumuţi înţelepciunea vracilor 
şi pui gîtului pe dinăuntru o salbă roşie de bani 


118 119 


CEAI care desfeţi limba şi măruntaiele 

CEAI care micşorezi bolnavilor suferinţa 

ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor, taie-le 
adu în ficatul şi în rărunchii mei liniştea umilința 


ceai dăruit refugiaților ruşi 

ceai .în grădini publice pe scaune de lemn 
ceai celor supuşi şi celor nesupuşi 

ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn 


ceai binecuvîntat ceai ca boschet în duh în os 

tu te împărţi precum cuvintele uneori uitarea 

cerul era de culoarea ta cînd l-au răstignit pe hristos 
în apele tale se sărută aerul marea 


din indii te-au adus misionari 

iarba ta era coaja rănilor tămăduite 
dar pirați au atacat corăbiile mari 
sîngele s-a amestecat cu apele vuite 


tu ai profeţit revoluţii din pîntecu! samovarului 
tu ai trecut câ'o mînă prin gîtlej prin mîini 

în siberia în jurul tău ca în jurul altarului 

s-au rumenit glasuri şi pîini 


ceai ca drum tăiat în calcar 

ducînd în răcoarea frunzarelor stîncilor 
ceai sorbit în dezgheţ de făurar 

în clătinarea de muşeţel a lămpilor 


ceai din după amiezi de primăvară din după-amiezi de 
iarnă 

ceai cu tăpşane de toamnă roşcovană 

la întoarcere la conac în pocnet de armă 

şi prepelicari cu limba de un cot în goană 


120 


ceai din mina ca o privire a mamei pe ceardact^Ia- 
/sovejâ 

pădurea vuieşte şi în jur troznesc amintirile docarj 

porțile de stejar batrîn se deschid 

intră factorul 


şi tresaltă inimile ca la hora hanului 
citeşti veştile fratelui de la cernăuți 
stelele se dezghioacă precum alunele verzi 
cerui te înfăşoară ca un brîu oltenesc 
arborii numără cît pot 

apoi umbrele umbla în virful degetelor* 
glasul mamei a suferit s-a boltit 

şi ca o fîntînă se âdînceşte se întunecă 


LI 


acum strada te primeşte ca o cutie de poştă 

obişnuința e pe umerii tăi o cămaşă uzată 

strada e aici la picioarele tale precum cîinele credincios 
aerul stă pe acoperişuri ca un preş 

tu eşti o scrisoare în strada cutie de poştă 

destinul tău e acolo distribuitor mecanic 

el te va duce la destinaţia pe meningea ta scrisă 
desigur tu mergi pe sub casele cu şorțuri ca brutărese 
dar altcineva întoarce arcul din pupilele tale 

zgomotele îţi ling tîmplele arterele 


121 


vînzătoarea îţi întinde gazeta de dimineaţă 

eo r gasseta, ce dantelă pentru melancolia ta 

lindbergh a aruncat un curcubeu între america şi europa 

un profesor de strategie e asasinat în expresul"” paris 
marsilia 

prețul pîinii se va urca cu zece centime 

dar aerul flutură un drapel intre genele tale 

singurătatea e dreaptă ca un semnal de uzină 

cartierele pulsează se umplu de suc ca ovare 

botul luceferilor te scormoneşte te sperie 

e un continent femeia care merge înaintea ta 

şTiată-te la casablanca eşti fără lucru 

lăzile se rostogolesc în port ca monezile 

e un miros tare de ulei şi de vuiet 

înaintezi prin ecuaţia sîngelui 

în părul aeruhii sunkcatarte cordaje 

precum penele de şoim la un şef indian 

iată grînele bumbacurile ca amulete 

clănţănesc stelele argintăria lacului 

o lotcă spintecă trestia vinelor 

dar nu e decît vitrina unei companii navale 

pasul ezită ca timpanele 

şi totuşi soarele îşi face loc cu coatele 

un surîs te urcă pînă la etajul al optulea 

orice cuvînt un dosar un dosar chiar cerul 

e o maşină de scris somnul 

se depărtează se apropie ca o pădure tăcerea 


în sînge ne cad fructele putrede 

o otravă sub frunte subţiază păsări ca perlele 

şi păianjeni torc reîntoarcerea în dantela ghețarilor 
fierăria uitării aruncă flăcări topeşte întîlnirea uitarea 
şi ca două faruri se sărută se îndepărtează inimile 
cai sălbateci vegetaţiile cu vînălori cu panoplie amurgul 
se năpusteşte muşcă vintul intestinele în pustă 

luna pune o fundă în laboratorul urechei 

evenimentele se succed „ca ferestrele 

în vitriha cerului sunt busole chei degetele 

papagal toamna îţi oferă horoscopul frunzelor 


12 


vinele tale alcătuiesc un frumos model de broderie 

şi nervii 

nervii atleți negri pneuri serpentine afişe 

plasă în care se zvîrcolesc peştii lămpilor stelelor 

sîrme pentru dansatoarea în echilibru a spasmului 

ce bobină rumkorf nervii hartă a continentelor 
fantomelor 

crocodili îşi înfig dinţii în pulpa anotimpului ? 

drumuri ca un obraz palide se încîlcesc drumuri 

nervii cîte mărge'ane şi cetăţi dăruie sărutul umbrei 

nervii bucle prinse cu spelci de luceferi 

herghelii.de jăratec 

alge brune în apele trupului 

flori submarine unghii subţiri ca accidente! 

curcubeie surîsuri 

gări la întretăierea munților aerieni ca privirile 

pupile despînzite în carne precum aşteptarea la ospăţul 

in care bucătarul ţigan rostogoleşte ca buturugi capetele 

balaurului 

dar vine făt-frumos cu limbile păstrate in sîn ca o 

colecţiune de timbre 

şi tresare iarba ținutului se desface în lumină feriga 

vuiesc suveicile nervilor aceste geiîe lăuntrice " 

şi ochii se desfac ca şantiere ca lacuri 

cîmpul e tăiat de linii ca palmele 

noaptea se urcă in pomi precum un copil neascultător 

sfărîmă dorinţele cuvintele cuiburi de pasăre 

gesturile noastre din pait şi pămînt adunat în cîmp 

orice glas răneşte aerul 

cîte furtuni clănţănesc braţele cerul 

mările se varsă pe faţa de masă ca paharul cu lapte 

mesteacăhii fac mătănii 

în sîn se crucesc fulgere 

spintecă întunericul ca un pîntec 

dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri 


te opreşti la vînzătoareă de legume 
iţi surîd ca şopîrle fasolele verzi 
constelația mazărei naufragiază vorbele 


123 


boabele stau in păstaie ca şcolarii cuminţi în bănci. tu îţi lipeşti urechea'de pămîiît 


ca lotci dovleceii îşi vîră botul înaintează lingi zgomotele măruntaiele toate 
amurgesc sfeclele ca tapiţerii pătrunjelul mărarul atitea vrăji ca etichete de drogherie in tine sunt 
iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele tu eşti un pahar cu vitalitate 
vinete înnoptează iată tomatele ca obrajii 
transilvănencelor 
în broboade de mîngăieri cristale paşii îmi place coaja miezul tău umezindu-se 
conopidele cît omăt intirziat pe 'boschetele de şoapte cum îţi faci loc cu umerii ca să creşti 
şi sticle cu apă minerală morcovii oglinzi fluviul te aştept te ascult şi bătăi de inimă ivindu-se 
ca oase lungi se deosebesc casele cuvintele în negreala şi noroiul tău culori cereşti 


cu virtuţi terapeutice drumul săpat în pătlagină lăptuci 
şi iată faţa de hristos chinuit a cartofului 


ci ştie secretele nopţii cu burdute de linişti siringi şi apoi ne dai pe limbă amidon 

rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului tu primeşti binecuvîntarea vlntului 

albe netede ca tuburi rădăcinile . norii îţi clădesc sub zare un tron 

înaintează în nervi şi numai poetul ştie că tu eşti" cîinele pămîntului 


sug înţelepciunea vremurilor osemintete nopţii 
închini un imn cartofului 


6 
vreau să am limpezimea tăcerea ta 
fruct al țarinei asemeni cu țarina ca un golf spitalul te învăluie te primeşte 
din“ pintecul întunericului nu ne uita şerpii singurătăţii ling pereţii ferestrele 
întăreşte-ne cu uleiul nopţilor mîna aerul face bale Ia gură precum cîinele de vinătoare 


foaia de observaţie arată drumul stelelor 
şi fiecare duce între degete un termometru ca o ramură 


tu ştii subterane abecedare de salcie 

te-au hrănit dumnezeu şi ploile în duminica floriilor mîhnirea e o.crinolină de-a lungul 
virtuțile ţi le tragi din pămînt ca din staul oile zidului 

cerurile te primesc în orice căldare paturile sunt ca şcolăriţe cu părul cearceafurilor 


despletite 

glasurile sunt scăzute ca gîrleîe în secetă 

cartof icoana umilinţei a răbdării timpul îmbrăcat în halat alb trece pe Ungă tine 

ca păsările de mare cuvintele sunt vărgate 

eşti străin şi un număr iată-te în loteria sălilor 

doctorul agită o zăpadă cu minecile 

cerul atîrnă ca limba cîinilor de un cot şi ca un stol de ciori ochii ţi-au năpădit braţele obrajii 
orele se tîrăsc ca plante agăţătoare 
fundoianu te vizitează adesea şi florile lui au surîsul 


tu te mulțumeşti cu puţin şi ne dai tot 
iată şi triunghiul zborului în metalul înserării 


cartof ca mîiniie plugarului aspre pe câr-e l-ai observat în 1918 pe fața şefului de gară 
cu răcoare de tunel.de după-amiază din blaj 
tu eşti al gliei glas pre caldă scama o simți” ca degetele iubitei în mînă 

tine ochiul îngerilor fără naraţi te veghează limba e un lacăt pe 'grilajul gingiilor 


124 D5 1 


amintirile se rup ca bandajele rău făcute 

foarfecă frunzele tăcerii pipăi 

o tristeţe şi încă alta ca arşice 

paturile sunt atît de aproape şi totuşi singurătatea 

ca“ o temniţă te izolează în mîl sunt gesturile surîsurile 

plămâînii tc privesc ca două'maimuţe tinere prin gratii 

lumina stă deasupra uşii ca două coarne de cerb 

îngrijitoarea clatină ca o legătură, de chei oasele 

vecinii de paturi schimbă între ei tutunul privirile 

cum în parc invitaţii cărţile de vizită 

fierbinţeala încinge nicoyala inimii sărută 

pulpele ca arţarii descojite lămpile buzele 

un Singur suflet vă cuprinde pe toţi cum un ocean 

mărgeanele vapoarele 

şi tu nu te deosebeşti de ceilalţi te-ai pierdut te vrei 
pe tine 

dar obrajii se aseamănă între ei ca paturile 

şi noaptea îţi cade pe cap ca o pungă de gheaţă 


de aici trenurile sunt coupe-papieruri pentru peisagiu 
stogurile se înalţă se salută ca arhiereii 

plopii îţi vîră degetele în pleoape 

şi ca un pietriş simţi pe braţe verdeaţa răcoarea 
tăpşanele sunt cu vaci călimări Joacă domino 
cîmpurile cu iepuri şi prepeliţe şi spinările 
colinelor fac băi de soare aerul e asemeni 
pescăruşilor atingînd cu aripile în fildeş apele . 
ochiul duce zarea pînă-n fund ca o salină 

simţurile se tăvălesc cu brotăceii în ierburi 
lăcustele fac reverenţe se deplasează ca rîsete 
rîmele umede sărută scoarţa plămînilor 

vîntul fumegă şi cu omizi frunzele înstelărilor 


liniştea se scutură ca duzii 

glasul întirzie cu văcarii satului sub ulmi 
soarele joacă la capră pe culmi 

şi pocnesc în vraja zilei cucuruzii 


126 


brazii rod tava cerului ca linguri 

seara gîrlele îşi pun la ureche stele cercei 
calea laptelui mînă de la spate miei 

şi în noapte dumnezeu şi cîmpul rămîn singuri 


te-ai îmbăiat în părul blond al oglinzilor 
oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului 
sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor 
continuare a ochiului în harfele de ape 


oglinzi ca întîia ieşire din casă a convalescentului 
cu zboruri cu tulpini înlemnite în ger 
şi defilarea aerului ca drapelele regimentului 


oglinzi brune oglinzi roşcate ca fata hangiţei 

oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise în munţi 
oglinzi cu piatră vînătă ca frunza viței 

oglinzi adolescente ca frunţi 


am văzut încolăcindu-se în/ voi frunzarele şerpii! V 
vînătorul căuta urma zilei rănite 

în argint se iveau îngerii şi cerbii 

în ceruri rufele vîntului clătite 


oglinzi de culoarea tăcerii a surîsului 
oglinzi ca peştele zvîrcolindu-se în metal 
oglinzi ca o amintire a văzului 

oglinzi ca gîtul femeilor la băl 


în inel cîntecele dorm ferecate 

ca-n uger laptele luminii creşte % 
pe mîini iedera cuvintelor urcate 

şi un călăreț la conac inima se opreşte 


127 


oglinzi cu săli de aşteptare cu reveniri 
cu rămasul bun al emigrantului al orii 
cîmpurile se umflă ca mările în priviri 
se caţără spre edelwaisul lunei aviatorii 


oglinzi cum mă înfăşoară cum iubesc răcoarea 
voastră oglinzi de priviri oglinzi de mătase 
oglinzi umede în buruieni ca boarea 

oglinzi ca evantalii deschise în oase 


et joglinzi garaje de automobile covoare 
(olteneşti vă ştiu spuma lina 

norilor cînd iarna vă încuie vă doare 
şi-mi plimb prin blănurile voastre mîna 


oglinzi-cu catifelări de ringlpde de rugină . 


oglinzi incendiind corăbiile perşilor ka * 


voi sunteți ecoul sîngeiui în lumină 

apusul vă dăruie rumeneala cireşilor 

am muşcat fructul vostru am lins b 
„pielea bronzată ca prunele cu privirile 

oglinzi terase înspre lacul ziirich 

cînd trenul înaintează ca pescarii de-a' lungul țărmului 

şi iată seara vă amestecă băuturile 

seara 

oglinzile nu se mai pot deosebi între ele 

numai ochii se înfig ca pinteni în trup 

dar e mireasma ca un fior e mireasma 

sunt oglinzi cu parfum de garoafe 

sunt oglinzi cu parfum de busuioc e 

sunt oglinzi prinse cu agrafe 

sunt oglinzi care nu se văd deloc 

cum în oceanul atlantic curenţii calzi 

cum în glasul tău se umflă păuni 

cum în piersică sîmburele 


cum siib trăznetul crengilor în pădure tăcerea 


128 
¥ 


bulevardele se. rumenesc ca pîini în brutăria dimineții 

-buline automobilele alunecă în esofagul tăcerii , 

se deschid parcurile cu oglinzi de răcoare 

şi iată restaurantele în care la prînz se îmbulzesc 
funcționarii 

mîncăruriie se succed repezi ca trenuri 

am văzut rîzînd cu pîntecele deschis 

animalele ca steaguri atîrnate la măcelărie , „, 

vibrează timpane trotuarele 

acum sîngele tău circulă paralel cu metrourile 

o amintire îţi facevsemn'te îmbie ca o vacanţă 

şi deodată marea.mînecii e o pelerină albastră 

clădesc insule sirenele se destramă 

bruma pînzelor plajă surîsul 

oraşul se termină ca o serbare şcolară 

dar oceanele ţările se ating în sălile de concerte 

e o vînătoare de elefanţi prin lianele vinelor . 

din copacul aerului sar veveriţe instrumentele 

torențiale ruperile de linişti ca de nori 


pasul se încîlceşte în vegetaţia sunetelor toridă 

notele ca botul panterelor, sunt clare 

puştile destramă pernele urşilor albi 

se topesc privirile fantome alunecă şi deodată 

bursa cu vijelia glasurilor sună 

cornul inimii scoboară se urcă termometre acţiunile 

se deplasează pe cer timbrele avioanelor 

un cuvînt şi se prăbuşesc balcoane pădurile din mexic 

sondele de petrol trec din mîna în mină ca pălăriile 
'de paie 

grînele sunt rînduite în eprubele că" acizii 

dar iată poţi să cumperi somnul în cutiuţe la farmacii 

cerul e servit in ceşti pe terasele marilor noteluri 

marea e o batistă pentru uzul acestui oberchelner 

vecina ta are pe piept perle ca inscripţii 

silabiseşti degetele ei ca literele chirilice 

privirea asta e o sîrmă pe care alunecă troleul amintirii 

treci prin paloarea geometrică a buzelor a şervetelor 

noaptea şi tăcerea se sărută precum coamele a două iepe 


C-da 118 coala 9 *29 


munții îşi pun mănugşile norilor 

în glastre de văi se însămînţează ecoul 

suriîsul se şterge ca linia cocorilor 

în pieptul viorilor seculcă vocea ca-n staul boul 


copacii conspiră pînă la gara cea mai apropiată 
pasul îngerilor între coaste răsună' 

cerbii privesc speriaţi la roşeâţa de fată 

cu care dealul primeşte începutul de lună 


cuvintele se împart ca frunzele în grădini 
îniloresc accidentele pe buzele prăpăstiilor 

ce rufărie razele stelelor în arini 

cîntecul pădurii împrumută încordarea praştiilor 


din aer brumat rupi afişe 

un ţinut nou te primeşte acelaşi ilarie 
ca ploaia privirea domnului e piezişe 
brazda sufletului se răstoarnă în arie 


tu eşti un refugiu unde te apleci 
fîntînile înalţă gîturi pînă în fund 
noaptea deschide în răcoare un beci 
şi ochii se dăruie în amintire prund. 


10 


priveşte lumina e albă 
ca pieptul păsărilor de mare 


stephane roii 


ochii ce şosele de-a lungul prahovei 
\vuiesc apele se dau peste cap şi rîd cu pietricele albe 
de departe se străvăd plămîni fabricele azugei 
sinaia edelwais la butoniera anotimpului 
* munţii dau din cap ca bătrînii sfătoşi 
înalţă un gard în albastru ecoul . 
acum aştepţi venirea tăcerii la poiana ţapului 


130 


şi hangiul îţi pune pe masă pîinea de secară 
vocea lui 'are culoarea trezirii în compartiment 
străbătind 
tirolul 
privirile sunt lipite de tine ca două provincii 
e ora cînd pomii se adapă în. vadul amurgului 
şi se întorc * pădurarii cu oboseala scânteind 
ca păstrăvi în ochi 
apele spun rugăciunea,deseară 
şi o mireasmă te cuprinde intră "în tine ca o inhalaţie 
e bucuria pămîntului aburit a buruienilor 
fibrele trupului se umplu de nesaţul umed al ierbii 
vrei să întîrzii în fericirea, aceasta nerostită 
ştii că dacă întorci capul vei întîlni privirea şefului 
„de birou 
dar glasul alunecă pe bolovani urmăreşti 
fuga prin țarină a şopîrlelor ca ţipete atrf de verzi 


e un povîrniş întoarcerea de la păscut 
stele chellălăiesc ca dulăii 

norii în trăsuri boiereşti au trecut 
luna înaintează în inima văii 


bucuria se destramă se dăruie 

ca o zăpadă ca un sărut pe obraz 
zgomotele în rîpi se năruie 

în feştile ochiul lui Dumnezeu e treaz 


crestele munţilor clatină tălănci 

scîrţuc pe drum umbra fagilor 

razele lunei îţi oferă bănci 

cînd în jurul cinei simţi aroma inimilor şi fragilor 


funicularul zilelor Urcă in nisip sîngele 
fiecare cuvînt aduce un anotimp un climat 
aventurile în vitrină jachetele de lină alunecă 


131 


depe ziduri noaptea te pjpdeşte îţi sare în gît 
te_apleci peste'Ţrnaglnea.ta.un balcon surîsul 
luna e pantoful cenuşăresei şi toate dealurile il încearcă 
visul e păstrat destul de cald in termofor inima 
inima orice gest deşteaptă nuferii adormiţi în oglinda 
întunericul lumina se amestecă în părul ocheanelor 
varsă toate miresmele pădurii în glasul tău ca 
într-o gamelă - 
hieroglife globulele roşii se multiplică în artere 
te apără 
dacă înaintezi e sala de maşini a transatlanticului 
lucioase curelele intestinelor lumina ficatului verzuie 
ca roţile mari plămînii pun totul in mişcare 
biela inimii aruncă jocuri de ape vinele 
şi toate organele stau acolo au rostul lor ca în 
- cămară borcanele 
din ele se desfac îndoielile certitudinile ca din 
aparatul morse 
telegramele 
dumnezeu e un foarte bun contrarnaîştru 
orzul vjntului se răstoarnă din sacul aerului 
şi nechează herghelia zărilor glande piscurile 
se umezesc cultura serii creşte în eprubetele de umbre 
împleteşti din priviri o cămaşă cu motive ţărăneşti 
apoi gărzile cerului se schimbă zăngănind stelele 
cine mă strigă eşti tu autorul acestui poem 
viaţa mea e închisă aici între filele cărţii ca un comentar 
ca o umbră in frunzişul de carpen 
iată-mă dinaintea ta cine eşti cine sunt 
care din noi doi l-a zămislit pe celălalt 
te cheamă ilarie voronca şi ai 23 de ani 
şi alţii au avut vîrsta asta înaintea ta 
aveau nume mai sonore f) şi jucau ca mingi cerurile 
s-au aplecat şi ei peste bariera inimii 
cantonierul scotea limba steagului la tren 
guşterul închipuirii trecea prin traverse ca buruienile 
au întrebat şi ei adîncurile pentru plecarea din urmă 
pe fereşti florile de gheaţă desenau respirarea 
dar ochii mei se umplu de ceața evenimentelor 
din vizuina visului lucrurile se deşteaptă capătă făptură 
„mă zbat vreau sa scap din euşca-cuvintelor 


(%*) dante, baudelaire, victor luigo, cminescu 


132 


deasupra noastră schimbă macazul tristeţii inevitabile 
cordon ombilical peniţa mă leagă de tine 

m-aî văzut în cinematografe aceste arcuşe ale tăcerii 
naufragiază pe buzele tale vocea 

cum în apele apusului soarele 

vînlul iţi linge palmele ca un cîine prietenos 

şi drumuri se apropie de tine cu braţe cu gîturi - 

prin gratiile versurilor mă priveşti fe privesc 

totul se va petrece în ordinea impusă de calendare 
orice zî e numerotată în arhivele nemişcării 

unde mergi mă modelezi mă sapi în catifeaua atmosferei 
dar alunec din pipăitul tău precum stelele oglindite în 
ochii cerşetorului 

auzul nlă pîndeşte se apleacă spre mine cum lipeşti >: 
urechea pe şinele de tren ca să auzi venirea minutului» 
pămîntul se scutură ca un animal ieşit din apă 

creierul oscilează precum o busola in cabina de comandă 
'seara se umple de fum ca un compartiment 

şi noi ne fugărim mereu la aceeaşi distanţă 

cînd oare se yor întretăia orbitele noastre 

aşteaptă ciocnirea ca o sonerie 

CIOCNIREA 


îmi place răcoarea lucioasă a sălilor de gimnastică A 

prin ferestrele ca ghețari înalte aerul îşi întinde gitiil 

muşchii se desfac ca rădăcinile sub piele 

respirarea boxeurului regulată îmi aminteşte 

zgomotul fabricii de cherestea în lemnul după-amiezii 
la soveja 

pulpele bronzate vibrează ca rochia vuitului 

privirea cu un gest de înotător se opreşte înaintează 

şi aceste noduri de linişte halterele cît de clară 

sărutarea in infinit ca doua glasuri a paralelelor 

pîntecele se dilată izbucnesc ca lăcuste i 

salturile descriu în aer frontiere steaguri 

alunecă stea căzătoare trapezul 

paşii cercuiesc in tăcere unde liane 


133 


şi iată frînghia sub mîinile tale ca lumina lunii.netedă 

buteliile se roşesc te îmbie ca borcanele cu dulceţuri 

aripile sănătăţii cresc de pe ziduri te acoperă 

împrospătat timpul se încoardă izbeşte în ceasornic 
ca în biceps 

surîsul se sfarîmă în ghips avalanşa orelor 

deschid o perspectivă solară inelele articulațiile 

se mişcă asemeni zborului de rîndunică suple 

trupul liberat sparge fanfara mişcărilor 

omoplaţii că mările din sud aruncă lumini 

spuma valurilor lasă pe țărm melci paşii 

fluxul braţelor clatină catarge 

umerii se rotunjesc ca scoicile 


iată şi oglinzi terenurile de tenis 
abecedare pe întinderea, de nisip în despletiri părul 
soarelui 
sini mingile se sărută peste plasa de aer 
şi cuvintele prepeliţe în frunziş întîrzie salutul 
respiraţia e suspendată pe buze ca un pod pe coasta 
carpaţilor 
saHtul descrie în pupilă un tunel de răcoare , g 
seara vine zăngănind lacătele visului 
şi rachetele au o înclinare a capului ca prinţțesele 
cînd salută 
mulțimea la zece mai 
din pietriş se ridică aburi paşii prin ploaia fină 
a privirilor 
sandalele înfloresc linii şi arcuri în pleoape sălciile 
ca lopeţi braţele taie apa zărilor le frămîntă 
şi spuma vocilor se amestecă în cristalurminutului 
ochii sunt ca inscripţiile pe fîntîni 
cum alunecă pe tăvile de racoare-,genunchii 
din cuibul gîtului pasărea mişcării se arcuieşte în flaut 
trupul face unde şi chemările sunt umede 
cum se înalţă buruieni amare pulpele 
ca luntrii piepturile se ciocnesc şi prin crăpăturile cerului 
stelele te pîndesc ca ochii haiducilor 
vîrfurile brazilor în licoare clatină flinte 


134 


frunţile desfac p lumină ca feţele de masă 

crengile  bolborosesec  vîntul se descojeşte pe miini 
ca scoarţa 

copacilor 

şi încheieturile cheamă somnul ca un grilaj somnul 

aleile înaintează în vîrful degetelor pînă la începutul 
* pădurii 

noaptea pune zăvoare pe cer acum terenurile 

de tenis sunt ca nişte heleştaie ale singurătăţii 

jucătorii au plecat au luat cu ei rachetele mişcările 

tu singur priveşti cum frunzele închipuieşc mingi 

şi cum în aer stăruie dîra adolescentelor 


în luceferi ai urmărit scrisul mărunt al buzelor 


a al gleznelor 


pe umeri simţi sărutul umbrei al părului 
noaptea îşi ridică leagănele ei de ape 
colinele îşi îmbracă şalurile de podgorii 

luna luminează străvezii muşchii fluviilor 

de departe clopotele furtunilor aduc miresme 
şi în hohotele pămîntului sunt trepte 

te afunzi te afunzi tăcerile se revarsă în cremene 
amintirile urlă in tine precum cîinii satului 
toamna dHyvuie năluci pe toate citările 

cerul îşi umilă în păduri nările 

un arcuş apusul peste inima ardealului 


te regăseşti în atlasul unui surîs în relief 

mădularul văzduhului suie vîntul pe o privire funicular 

trunchiuri de copaci vin în puhoaie cuvintele 

apele răstoarnă butucii şi zările au gatere, 

noaptea chiuie ca o seîndură trecută sub fierăstrău 

şi prin ferestrele deschise miresmele tari se Înghesuie 
ca bivolii 

un ochi întîrzie pe tîmpa braşovului 

părul glasului se stinge în tunelul de vorbe 

luminile obosesc pe povțrniş ca boschetele 

şi tristeţea deschide în tine galerii cum în arbori cariile- 


135 


15 


| iată-te la braşov cum iubeşti străzile lui drepte 
[PĂDUREA e aproape şi linişti maxi îți ling gleznele 
cerul îşi desface cozile de păuni curcubeiele 
codrul te ospătează te primeşte cu suflarea lui cu 
mîngîierea 
mușchiului 
vezi rhai departe cimitirul improvizat pentru cei căzuţi 
la război în 1916 
țarina a apropiat vrăjmaşi; i-a binecuvintat 
glasul lor reapare ca literele şterse 
sunt toţi foarte tineri şi pietrişul aleelor ca obrazul 
e umed 
pe cer descoperi deodată urme de paşi ai 
e dumnezeu care trece gîrl'a văzduhului pe bolovani 
de luceferi 
cheia gîtului cade în adîncuri - 


ca un schit sufletul se limpezeşte prin mesteacăni 


răscolesc frunzişul privirile se-adapă ca jivinil 
se trezesc viorile adormite în copaci 


© 


şi vertebrele sunt mătăniile lunei 

cînd vulturul se roteşte ca un aruncător de disc 
şi urcă primăvara în sînge 

dar-deodată porneşte buciumul înălțimilor 

să adune în cercuri iarna oilor în fulgi la stînă 
şi brazii torc caierul-vîntului 

în văgăuni lumina zilelor e" pitită 

braşov cetate cu pereții oglinzi în munți 

pieptul tau^rdeschîs la sulițele aerului 
anotimpurile îți aduc buchete de $ipote 

tăcerea ca o cireaşă îşi suie coarnele pînă la tine 
o vară mi-ai dăruit fericirea vacanței cu mireazma şi 
răcoarea ta 

ai împrumutat trupului meu bronzul culmilor 
alcov pentru flacăra ochiului în nisip 

braşov odihnă , glasului în hamacul de umbră 
îtrnecăîn balul aerului în mătase navă . 


136 


16 


la fotograf încremenesc gesturile surîsurile 

o apă trece din mină în mînă ca .o eşarfă 

din cartoane se întregesc umbrele ferestrele 

ca prăseîe pasul nuntaşilor sună în cremene 

magnezium magnezium cum izbucneşte în oglinzi carnea 

ta albă 

o flacără ca o frunte pînă la pereţii cu draperii privirile 

un ocean rupe lanţurile în mădulare urcă tăcerea 

ca un miner amintirea se pierde în salină 

dansatoarea muşcă colierul de lacrimi 

un sărut nemişcarea un fior braţele 

pămîntul îşi deschide ,vîntului sinii plini cu cartofi 
cu linişti 

o clipă moartea seînţeie ca ochii lupilor în drum spre 

Conac 

în dormitoare strălucesc bijureriile somnului 

prin sticlăria nopţilor se străvăd lacurile cu lacăte în 

rugină broaştele - 

preotul duce înr mîini aparatul în care se imprimă 
tinereţea 

uitarea 

o răcoare înaintează puşcaş prin trestiile oaselor 

în aerul brumat rotesc rațe sălbatece vorbele 

colinele îşi pun catrinţe şi fluierele sapă văi 

iată somnul îţi dăruie o sticluţă cu parfum ^ 

îmblînzitorul aruncă tigrul în arenă ca o mănuşă 

urmează numărul acrobatului elegant subteran dansul 

pe. frînghie paşii se aprind se sting ca afişe luminoase 

biletele de favoare nu sunt admise dăr directorul 

înaintează pe calul muşcind în spume zăbala 

veţi vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar 

inima ca un gît de guşter se umflă se dezumflă 

şi troici coboară chiuind pe arterele în trepte 

cit duioasă e eleganța focilor 

pielea lor lucioasă ca o noapte'în docurile brăilei x 

au mustăți cum e nervura Trurîzeldf Că 

îmi place să le văd legănîndu-se £n mişcare 

pehii lor sunt ca acele de cravată 

şi scot ţipete foarte binevoitoare ca papagalii“ 

prind peştii dăruiţi de dresor şi scîncesG atiît de 
copilăros 


137 


19 


zi TAR TR 
dar iată mansardele se sărută ca obraiii îndrăaosfiH W acest catalog de maşini agii 


semnele pălesc opaiţele hanului toamna "00: Ă coJe sena 
frunzele plutesc ca tăvi ducînd capul unui ioan imaginar Jiane voronca. 
din ape se întregesc oasele potecilor foarte albe j 


trozneşte sufletul ca sub paşii vânătorului amurgul 
şi iată peste diagonala singelui.parisul creşte 


un steag luminile îți alintă mîinile tîmplele 
18 atîtea eşarfe străzile pentru sînii apelor 
cînd ochiul ca un disc de fonograf înregistrează 
p E şi violonistul în cerc oferă ultimele cuplete 
înotătoarele au dantele de ape = că = ; 
7 j SI g , glasul aruncă sonerii covoare lămpile 
porumbei valurile se unesc .genunchii descriu cercuri 
mişcarea brațelor clatină o pădure de miresme 
e o alunecare a trupului pe blănuri de linişti 
e o desfrunzire de surîsuri in spumă 


paris paris pasul se încumetă ca arcaşii 
porneŞte săgeata minutului de pe zidul din privire 


cîte cascade înfloresc unghiile ' 


Adegetele înfloresc zăpezi în glastrele aerului cîţi îngeri se desfac din hîrtia ferestrelor 3 = 

umerii se apleacă într-o parte ca sălciile din privire paris oraş ca o volută ca o amintire 

depărtează apropie pulpele minutele » cum îţi cunosc mansardele barurile cinematografele 
Spinteci peştele viu al undei crește respirarea dactilografa îşi pune broderia surîsului pentru balul 


zborul păsărilor înalţă un ecou bărcile 
cu pînze descresc ca vocile de pe maluri 
e o odihnă deschide balul singelui 
fruntea 


din cartier 
piața concordiei ca un pîntec se rotunjeşte se ridică 
bulevardele sună panoplia cuvintelor în luceferi 
È s % SEN desigur cerul sărută acoperişul bisericilor cazărmilor * 
sărută buzele apelor în rugăciune ” g AE P 
şi turnul eiffel îşi întinde gîtul 


sîngele ascensoarelor circulă în marile hoteluri 


dar înaintarea se face fără grabă 
poți înota voiniceşte sau pe spate 


pieptul se desfată în aerul umed şi albă paris m-am împărtăşit din cuminecătura ta 


catifeaua valului te mîngîie te împarte am incendiat muzeele tale am sfîşiat carnea statuilor 


tălpile sărută tulpine ca gîturi uneori duminica se dăruia în banlieu ca o capsulă de cocaină 


cerul lasă-n'apă rubinul unei toamne în jardin des plantes am limpezit metalul nervilor 


din fund vegetațiile clatină culori am văzut urşii albi prinzînd bucățelele de pîine ca 


pupila străvede insuli de portocali peştişorii 


o stea tremură vîntului catarge şi am scris începutul poemului ulise 


trupul sporeşte o cascadă în cristal îți închin un imn ție veac al mediocrității 
A cară nu mai vînăm ursul sur în munţii americii 
&inel luna face cercuri şi se sparge S i SERE 


braţele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece 


18 139 


singuri ne închidem în mucegaiul birourilor 
dar cum, iubesc tristeţea bucuria cetăţii 
brutăresele mari cît stoguri de fîn şi vînzătoarele 
de banane 
cum rîd cu dinţi fosforescenţi reclamele 
pe coala tăcerii timbrul inimii se desenează 
paris ulei sfînt pentru încheietura ghidului 
oscilează pe harta apusului ca un transatlantic 
te stingi ca o mătase pe buzele toamnei 


PLANTE ŞI“ANIMALE TERASE 


1929 


COLOMBEf 


PLANTE ŞI ANIMALE 


Laudato si', mi Signore per sora 
nostra matre: torra PĂUNI CULORILE NĂVĂLESC 

la quale ne sustenta et govenia, ÎN PRIVIRI 
et produco diverşi fructi con coloriti 
fiori et herba. 


SAN FRANCESCO D'ASStSi Ce frumoase instrumente de-muzică sunt peştii 
în acest glas străveziu ca un acvarium 
Acolo salcia pletoasă, socul miro- toporaşi toporaşi. alunecă în oglinzile somnului 
sitor, alunii mlădioşi, arţarii cu poj- tîmplele se înfioară ca fetele la horă 
ghițe roşii, carpenii stufoşi, salba şi noaptea pune o rugină pe fiecare măr domnesc 


moale şi teif, cresc amestecați cu fal- 
nici jugaştri, cu plopi nalţi şi sub- 


tiri, cu anini uşurei, cu ulmi ulbi- Un clopot de ape respirarea dar cîmpurile 
cioşi, cu sîngerei pestriţi, cu corni 


pei . poartă funde de fum şi pădurea e o fereastră de răcoare 
suciţi şi vîrtoşi. 


stele ca unghiile rănesc aerul, 


AL. 1. ODOBESCU pe mîini toamna desface o lumină 


Cit duioasă eleganța focilor. 


n x f 
ILARIE VORONCA Izvorul rece al frunții peste tăcerea'mea 


o pasăre îți adoarme pe buze 
dar-glasul tău ar putea fi o catifea 


genele descriu în argintul minutului frunze 


Orice cuvînt e un robinet de aici 
pentru amintirea cu gust sălciu în artere 
sub cerul bolnav norii sunt urzici 

„în ochiul tău şoimul albăstruiul piere 


Colinele sub cascada lunei spălătorese 

îşi leagănă ca viori pulpele pline de sîmburi 
priveliştea cu ierburi e caldă ca o iesle 

şi-n livezile sîngelui se îmbulzesc cirezile de vînturi 


143 


Lampa, din cenuşa nopţilor, lampa, 

un suris îţi lasă pe degete bronzul ca un fluture, 

şi paşii depun o zăpadă în glastrele vocilor, 

cum înalţă ferigi manile, 

primăvara îţi încearcă muşchii precum coarde 

de pian, 

peste apa umerilor se roteşte rață sălbateca spasmul, 
întunericul izbucneşte din toate părţile ca un incendiu 
sălciile albesc ca oase draperiile 

şi glasul tău adoarme pe genunchii mei 

ca botul cîinelui de vînătoare. 


ŞAPTE SEARA 


pomii clatină ape bolnave degetele 

cresc din mîngîieri o lumină înălțimilor 
vîntul aduce aiurarea cădelniţilor 

din izvoarele grave buciumul îşi adună hotele 


ÎN GRĂDINI APELE TRUPULUI 


cheamă în grădini apele trupului 
sîngele aprinde lămpi în boschete 
glasuri tremură ca bănuțeii cîmpului 

ca plopii către luna privirile sunt drepte 


cum ţîşnesc ca havuzuri spre cer păsările 

păduri trec prin somn ca trăsuri la întoarcere din 
excursii 

culucernă- şi crengi; cîte ştergare albe vînturile 

umerii tăi răscolesc zmeura surîsului ca urşii 


din fluier seara îşi desface culorile 
munţii muşcă în spume zăbala stelei polare 
înălțimile se tulbură ca licorile 


prin scheletul pomilor umbrele se văd clare 


144 


tristețe strînsă în tine ca o zăcăminte, 

albastre zborurile se sărută ca fluviile 

pe hartă; păpurişul vinelor clatină flinte, 

din ruinele somnului, chipul singurătăţii se arată 


au coborît ca doi şoimi frunţile dar teii-re 

dăruie respirarea lor precum aurul griului la cingătoare 
miresmele îşi lovesc în aer cheile 

ca frunza de pelin noaptea e amară 


fiecare privire e o beteală ' ' 

cum suferă obrazul aerului ca o mucenică ` 

şi freamătul ierbii face din glas o algă 

din părul tăcerilor cîntecul se desprinde spilca 


în unde se trezesc viorile 

fintîni obosesc ca metalele 

în jurul tîmplelor stau iederi orele 
zilele te privesc înapoi şi cîte altele 


BALUL CORALIILOR 


somnul presară rubine pe frunzele ochilor 

cum izbucneşte deoda'tă flacăra glasului, 

albastră peste, urna închisă în coaste, 

din vegetația de umbre seva sîngelui se ridică 
pădurile sapă în curcubeie cascade, 

prin ferestrele mărilor intestinele pămîntului se arată: 
sunt peşti cu aripile crestate în întuneric'tăişuri 

ca un ghem gura prin fibrele lungi de-apa r 
plantele şerpilor oscilează în anotimp nisipul, 

uneori balul coraliilor în argint se deschid“e, 
coacăze mărgăritarele şi pe ramuri sunt globule ~ 


arcuşul rechinilor “urcă pe violoncele de'ape 
din toamna adîncu'rilor auriii peştilor înirunză 


ce bucle meduzele cum se apleacă * 


C-da 118 coala 10 145' 


şi ca şerveţele de ceai marginea catifelată a 


un curent ca o mireasmă străbate falangele, 

pe buzele de nămol sărutarea stridiilor, 

vietăţile sunt atîtea funde în părul apelor, 
bureţii muşcă umbrele se deplasează în adîncuri, 


ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie 


peştii fosforescenţi ca afişe luminoase. 


APUSUL IŢI DĂRUIE CULORILE 
PRIN FRUNZIŞUL DE SLOVE 


albe tăcerile printre căinţi, şi în grădini lămpile 
pun toamna pefruntea unui sărut, 

din lârguri clopotele vin ca păsările migratoare 
foarte blond cerul e o oarbă îşi râîngiie părul 
noaptea e un fruct pentru tipsiile de fluturi 
tristeţea desface perdelele în ecou 

din fumul colinelor se întregesc zilele 


GLASUL DESPICĂ SOMNUL NORILOR 


pe obrajii tăi îngeri viii se aşează 

o panglică suriîsul prin degete liliecii 
şi umărul atinge de tîmplă o. naramză 
glasuri lasă dîre de argint ca melcii 


către albastru florile întind miîini 
marea linge fruntea o rotunjeşte 
aurul amurgului se varsă în căni 
pe buze unghia norilor s-a coborît îngereşte 


strălucesc păstrăvii prin glasul în adormire, 
seara pune mănuşi pomilor, clăteşte aerul, 

anotimpul înaintează în beteală ca un mire 
îşi rupe în oglinzi o creangă vaierul 


146 


copoii albi ai lunei au trecut prin grădini, 

toamna s-a desfăcut asemeni îft furtună corăbiile, 
umbrele aprind culori în arini, 

în tîrlă fluiere s-au împreunat ca săbiile, 


taraful vinelor se apropie, creşte, 

œ călăreţjiebun sîngele, pocnesc pistoalele, 
surîsul tău a umplut văzduhul ca o veste, 
pînă în gînd noaptea îşi desface ţoalele 


sub frunze inimile tresar ca potîrnichile; 


pe ceardac glasul tău îmi dăruie o proaspătă carafă 


şi tăcerea, filtrează apele precum rinichii le 


limpezesc în noi; lă urechea pămîntului fiece apa 
o garoafă 


dar a izbucnit cîntecul ca o fîntînă 
arteziană ; ce fluvii brațele! 

glasul despică somnul norilor ca o mînă 
V florile ezită prin garduri ca opaiţele. 


UN SEMN PÎNĂ UNDE 


Buchetele cerului cad din paharul toamnei 
amurgul a amestecat apele din glasuri 
unde mergi paşii răscolesce ramuri, ţipete, 
diumuri taie rubinul din privire. 


FRUNTARIILE VORBELOR 


Tălăngile vacilor au vrăjit buruienile 
iarba îşi înclină elegant trupul ca o dănţuitoare 
sub stîncă guşterul izvorului se trezeşte 


"147 


viorile pomilor primesc arcuşul vintului 
de departe vînătorul întîrziat sperie pasărea ecoului 


Dar în ugere funda norilor se desface A 
anotimpul a primenit rochia zărilor 

eşi botul vacilor adulmecă munţii ca alte ugere 

ce steag laptele pentru descuierea nopții 

cum trece ca o mîngiîiere prin osul gîndului 

cum sărută buzele şi dăruie o catifea gîtlejului 
laptele clatină o cădelniţă de arome 

împrumută o dulceaţă din privirea vacilor, 

leaŞă ia tîmpla convalescentului năframa păşunilor 
laptele sună în doniţi cremenea văgăunilor 
flutură în pupilă dantela cascadelor 

mazărea visului în păstaia inimii 


ALAIUL TĂCERII 


Visul se întregeşte din oasele fîntînilor 
ochii se închid ca evantalii de nori, 

vîrful degetelor suie o dantelă de zăpadă 
atîtea oglinzi despletite în artere, 

atîtea sxirîsuri încremenesc frunzele, 

atîţi obraji ca semne, pe băncile întîlnirilor 


PRIVEŞTE 


Ce mlădios e piciorul asinului 

ca un deget copita mică atinge clapele pietrelor 
coapsele au o legănare în mers ca apele 

asinul cunoaşte pleoapa potecilor 


diamantul piscurilor taie sticla zborului de vultur 
dăr pupila asinului a închis înălțimile 


148 


lacătele stîncilor nu-l sperie 

poarta pe grumaji frunzele poverilor 
şi ţipete izbucnesc din el 

cum din argintul rîului pescăruşii 


ACVARIUM ACVARIUM 


ascuţişul lămpilor pe colierul de glasuri 
beteala potecilor suie în cremene, 

toaca de lemn apleacă brazii 

veveriţă tuna se ascunde în scorbura norilor. 


FRONTIERELE VĂZDUHULUI 


în heleştaie mari cît pereţii ospiciului 

peste tulburarea şoaptelor în despărțire, 

prin parcurile îndoindu-se ca tăietorii de pietre, 
pe plaja de pieptenul* vintului frizată, 

din curţile orăşeneşti ca menajeriile pătrate, 
prin maxilarele vintului străvezii ca metaniile, 
pe şesurile atîrnîrid ca limbi la gura aventurilor, 
din şoldul dealurilor cu podgorii. 

cum sunt şipotele albastre ca omizile, 

buzele singurătăţii sug potecile vremii, 

toate frontierele văzduhului ca fructele căzute 


BUCURII ÎNGĂDUITE 


Cum se bucură de eleganța trestiilor, rațele sălbatece, 
păpurişul destramă un cîntec pe paglica nemişcării 
în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor 


bursucii se leagănă in adiere ca arbuştii 
pitpalacii împletesc un şal din lumina sunetului, 
caprele negre fac alpinism, 


149 A 


oglindesc înălțimile, 
ploaia dăruie scoarţe oltenești pămîntului, 


şi plugurile fac dragoste cu țarina, o săruta, o muşcă, 
iepurii se pitesc,la marginea zilei câ dovleceii, 
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor. 


PASĂRI ÎMPART SOMNUL ÎN ÎNĂLȚIME 


Codrul în odăjdii de amurg se arată 
frunţile ca lemnele putrezite luminează 
pahare stelele pe masa cerului curată 
amforă glasul precum mările se înspumează 


sună clopotele cireşelor în priviri, 

sub formă de cascade izbucnesc nopţile, 
ca buruienile şoaptele sunt plivite, 
sufletul ca un ornic îşi întoarce' rotile 


ce amazoană inima pe şesul pieptului 
prin deşertul ceasului cenuşa vrăbiilor 
buciumul urcă în suvenir răcoarea brădetului 
mulgi laptele ecoului în şiştarul văilor 


toamna îşi încearcă flautul în vegetale 
coturnul norilor lasă în minut semne 

ca lupoaice umbrele se tîrăsc în metale 

de mărăcinele singurătăţii ochiul tău se teme 


ZBORUL VULTURULUI 


din clătinarea de bivoli a culmilor pleşuve 
peste aurul mort al zărilor, 

zborul vulturului roteşte o pădure de unde, 
aripile înalţă un fum ca grădinile, 

paltinii se cunosc între ei, se salută. 


150 


MAI TIRZIU 


prin gratiile cerului zilele se dau peste cap ca 
maimuţele 

marea Îşi scoate limba la stele, vîntul 

ca un preot în odăjdii oficiază între frunzele de tăcere 


-şi iată că trăsura somnului sărbătorească 

intră pe potecile privirii în catifea nisipul, 

inimă ca o poartă de bronz sună revenirea, 
heliotropii lunei alunecă pe scările aerului, 
mesteacănii îşi pun şorțuri albe ca infirmierii, 
din depărtări cornul de vînătoare tulbură sufletul 
ca un acvarium. 


ÎN OGLINZI PLANTELE 


acum iigurile de ceară se trezesc în vitrine 

schimbă între ele tristeţea tot atît de roză ca rinichii, 

pieptănătura lor foarte îngrijită şi costumele pun 
$n gînd o rugină, 

cum adoarme glasul pe buzele lor ca o luntre de 
pescar în^ostrov 


ierburi degetele tulbură liniştea, 

îmi place umilinţa lor ca o cOlecţiune de surîsuri, 

şi amurgul le pune pe umeri blănuri toamne, 

frigul cade ca o hîrtie pe privirea de porțelan, 

simţi mişcarea lor nevăzută ca în ceasornic secundele 
aplecarea trupului spre apa ferestrelor ca sălcii,- 

şi vorbesc fără gesturi, fără şoapte, ca oglinzile. 


ZÂPADĂ FLOARE A AERULUI 


Floare a aerului zăpadă 
creşti iedera visului Sn pleoapă 


151 


răscoleşti lebăda glasului- ca o spadă 
întoarce spre mîhnirea noastră faţa ta albă 


tu tămăduieşti rănile văzduhului 
florilor le pui un surîs ca sfinţilor 
învăleşti în cearceafuri braţele stuhului 
treci zărilor rumeneala caiselor 


tiece apă clatină o oglindă 

părul tău sărută grădinile, obrazul, 
frunză şi pasăre mîna ta alintă 
neclinleşti in smaragd cîntecul şi iazul 


ca un mal cuvintul îl surpi 

cum distilezi oxigenul tăcerea 

pasul tău a închipuit hulubi 

pe inimă albinele fulgilor aştern mierea 


chipuri se ascund în pinzele tale 
te dărui ca o frunte în înălţime 
muşti din garoafa orelor petale 

pe trup gura ta lasă uneori timbre 


alunecă săniile ca pescăruşii 

botul vinturilor ie cunoaşte, te linge, 
închizi plantele în pămînt ca urşii 
amarul buzelor răceala ta îl frige 


adună loteria norilor la stînă 

în argint zilele s-au limpezit ca fotografiile 
fluierul ochilor se îngînă 

tu, oamenilor'soră şi potolire, fii-le 


ca un mărgăritar pe întinderi oboseşti 
cerul clatină între degete o maramă 
cu tăcere mîinile mi le văpseşti 
bătrîn codrul pocneşte ca o armă 


copitele renilor te incrustează, 

pui lă creştetul pămîntului o fundă, 
căutătorii de aur te-au salutat ca pe un steag. 
în Alaska, nechează 

armăsarii furtunilor ca la o nuntă. 


zăpada, odihnă a ceasului, bhiecuvîniare. 
la tîmpla aerului îngerească buclă, 


în cleştar apa ochilor tresare, 
urci spre iatacul cerului în dantele ca o duducă 


zăpadă edejvais al surîsuhii, al liniştii 
dant întrerupt prin metania vintului 
şi toate clopotele şi crinii ştii 


să-i agiţi, cînd roteşti ca un şoim peste piatra 
gîndului. 


COCOȘUL SÂLBATEC 


aruncă în arenă mînuşa țipătului 

aurul toamnei a aplecat tiriziile cerului 

şi toţi plopii sorcovesc în atingere apele 
apele saltă se bucură în buruieni ca iepurii 
din înălţimi "harfele pădurilor 

le-au dăruit dantela cîntecului 

apele împart veşti ierburilor ca poştaşii 

ca brățări apele la glezna pămîntului 


din chiseaua vintului dulceaţa vocilor se revarsă 
uneori munţii îşi pornesc alaiul pentru nunţii“ 


«apelor 

zăpezile dăruie brocarte 

herghelia curcubeiejor flutură coame 
se aprind lămpile păsărilor în boschete 
ferigele işi pun colierele de miresme 


ferige ; cămaşa voastră e ţesută pe războiul văzduhului 
in buzunarul prăpăstiîlor 

voi sunteţi evantaliile somnului 

mi-ara odihnit cîndva fruntea în palma voastră 

şi respiraţia mi s-a limpezit ca O fereastra * 

ati trecut prin surîsul meu 

cum peste unde pasul Domnului 

ați răzbit ca păstrăvi răceala minutului 

v-a atins limba furtunilor 


ferige, în pieptenul vostru s-a desfăcut mătasea ecoului 


STEAGUL SINGURĂTĂȚII 


Apusul a aprins un incendiu din coarnele cerbilor 
cirezile au aruncat mantaua păşunilor „ 

de sus buciumul brazilor dă de ştire codrului 
noaptea îşi zangăne metalele în rugină 

steagul singurătăţii numai greierii îl salută 
scîncetul lor clatină pînzele anotimpului 

vesteşte plantelor pulsul liniştii 


CÎTE STATUI TULPINA TA APLEACĂ 


pe cîmp ceştile florilor ca pe o tavă 
se înfioară în stînjenei licoarea lunei 
albăstrele urcă spre cer o apa suavă 
iedera : tremurare în argint a strunei 


păpădia îşi desface pînzele 

cum îndulceşti gura aerului, cicoare 1 
trifoiul îşi adună ca miei frunzele 
lucerna pune în glas o răcoare 


rătăcire pe eşarfele ochilor 
prin pieptul păsărilor de bruma 


trandafirii opresc vîntul în agrafa rochiilor, 
muşeţelul clatină tălăngi ca o turmă 


rătăcire prin scările buruienilor 

în clopoței inima lămpilor creşte 
lalelele au păstrat amintirea iernilor 
în atteie, muşcatele au înălțat creste 


circulaţia sîngelui in garoafe 
macii închipuiesccascade 

au adormit gîrlele ca harfe 

şoim, toaca de lemn roz&jze, cade. 


în topaz se tulbură cerbii 

rătăcire prin zăpada buzelor 

luceferii au lins laptele cerului ca şerpii 
au muşcat azima rumenită a fulgerelor 


dar aici, margherită, floare stelară 

prin catifeaua liniştii pirogă 

ai dăruit o vioară 

sufletul s-a umplut de văzduh ca o orgă 


TERASE 


COTNAR 


Luna, ce maşină de călcat norii, rufăria 
mărilor, fruntea ta ca un salt prîn^ s l 
ierburi înalte, cînd anotimpul e servit în ceşti cu vin 
de Cotnar, şi apele se dezbracă precum armele vechi. 


Vrei să întîrzii ca plug în cîmpurile cosite, 
ceas mat în gări, cu despărțiri, cu întoarceri, 


155 


cum pădurea se rupe în chiot, în arama, Stăm lipiţi ca doua timbre inaugurale, 
şi cerul se schimbă ca plăcile de gramofon. fluxul sărută țărmul, vegetațiile plăminn 
noştri; luna pune cerului în argint zăbale, 
somnul ca un nufăr în adînc face cercuri se stinge 


Tăcerea creşte cu buruieni în gînd 
uneori glas între carpeni prins 
Să oboseşti în peisagiul ca biceps destins 


surîsul tău în vine ca sanie circulmd. TEKIRGHIOL 
Mapineşte-marca za haiduc in: Lg Noroiul te cuprinde ca surîs sau ca alga, 
cit elixir bîntuie prin stea P Ñ . 

5 A r galopează inima, savană acest zid, 
răscoleşte-mi trupul contrabandist, A AG ý 

înfri t înd S it cînd vînătoarea urcă pe cer ca pe o targa, 
a ce UT BLIDE EVAN 3 şi prin apele calde, vîntul în cîrji proptit, 


încaică-mi inima ca.o frontieră 


O uşe precum cîine prepelicar te cere, 
oasele chiuie ce cor genuncniu-amar, 

GOLF dar servitorii-aprinde lumina din artere, 
şi aerul ca trepte suie în mădular. 


. Panoplie în amurg, plajă, 


luminile se sparg ca sun burii prin pas g 2 
P £ z S pr pas, In afară de asta Oraşul e o gravură - 
apele tremură pînă unde bărci in glas: ; ss Š voer S 
, id Și luril 5 x şi munţii nu sărută văzduhul prea destins 
iepuri de cîmp spuma valurilor ; înserează. , A PERE B RA 
P P Sp or; Sere aştepţi o întoarcere ochiul în arătură 


ce sprinceană sexul de ierburi sărate Uns 


Ca un şal chitul peste pulpe desfăşurat 


luna Ta crva metri SI plopii din noi Stai in tristețe singur cu frunzele uscate 
ce florete ochii tăi prin aerul rarefiat, cum sufletul ne leagă cordon ombilical 
fii pieptului- oxigen “ct ceresc altor cerul se adînceşte pe sălcii ca un spate 


şi liniştea se-ncheagă în sînge cu metal. 


MaTe-a îşi muşcă buzele prin catarg, poate chip, 

arc voltaic surîsul şi în gest amnar, 

stele şi-au coborît steagurile pe nisip 

atît Umplele au sunat ca trotuar. DOAMNEI UNA PASCAL 


Linişte prin oglindă sporită ca zăpada 


Zgîrie epiderma ceasului salin, 
devastează-mă ca pe o garderobă, ca pe o cassă "Cu umăru-n privire păsări încremenesc 
-deeconomie ,* pescarii se întorc prin sîngele marin .si zarea aburită în lămpi precum cireada 

Cînd codrul scris in sticlă cuvinte se-aîbastresc 


suprareal respiraţia pînzelor învie. 


156 157 


Surîsul înserează o toamnă cu armură . 
Gîndu! amar te sparge prin aerul ca plug 
Clopote de strădania umbrelor se temură 
Şi vegetale ape ca presimţiri te sug 


O plaje te reține cu ţărmul strîns ca-n strană 
De pretutindeni paşii cu plante se deschid 
Ce rar album de timbre marea mediterană 
Aur ce se răstoarnă din cîntecul ca blid 


Privelişte-n apusul, cu-osinda-n palmă trasă 
Trup din ferigă umed topit la miază-zi 

Şi pidpii-nalţă o rugă spre fruntea ca terasă 
Cind şovăie mătasea ce-a mai rămas din zi 


Singurătatea-şi rupe covoare mari djn ceasul 
Salin, cu ierburi arse metalic în poteci, 
Ploile-ţi spală cerul gurii-n aramă, glasul, 
Fîntinile-n "atingeri cu stelele; te“apleci, 


Tăcerea te frăraîntă şi noaptea te-ngenuche, 
Oprită respirarea In fluier precum gard 

Dar vîntu-n panoplie te ustură ca muche, 
Desfaşuri în artere sîngele ca stindard. 


HOTAR 


Pădurea începe de aici, cu nervi, 
cu mistreți pînă unde coridor un surîs. 


Dăruieşti vrăjit crengilor auz şi văz, 
«prin carnea ta, 'străvăd pîraie uneori plante. 


Aerul se destramă, ce filtru printre 
fagii, răriţi, cu muşchi şi ferigi in glas 


această privire va reţine ziua în declin ca-n laţ, 


orice cuvînt se rupe ca de țărm o luntre 


158 


Luna face exerciţii de trapez prin pomi 

cit cerbi fugăriţi prin sîngele bătrîn, 

tu eşti pentru pădure, ploaie, cîntec, plămîn, 
scurt circuit peisagiul un gest incendiat. 


în plus, ce remediu pentru anotimp paşii, respiraţia, 
ta, suriîsul tău ca o pîine de nouă sute de grame 
pădurea, pădurea care suie, vaccin, în noi, 

cînd frunzele foşnesc cu accent moldovean 


BRĂȚARA NOPŢILOR 


1929 


COLOMBEI 


C-da IW coala Il 


In ochii noştri apele cresc şi se întunecă 
Desenează fîntîni degetele s-au deschis zăvoarele 
singelui 

Dumineca limpezeşte ca un obraz aerul 

Şi în dantela pieptului caisele clopotelor împart o 
aromă, 

Clopote, clopote, cunosc răcoarea şi argintul vostru 

Prepelicar liniştea urma inimii o adulmecă 

Şi ca buruieni mari nopţile se, desfac pe genunchii 
cetăţii 

îndoaie ca Lot atîtea trestii mătasea nervilor 

Se năpustesc caleştile visului 

Promontoriile somnului în prăvălire 

Umbrele împletesc din buciume şi luceferi o velinţă 

Pun la căpatîiul cerşetorului o pernă de suriîsuri, 

/borul pasărilor a închipuit o eşarfă 

Şi ca un bivol sub lațul vîntului se opinteşte pădurea. 


iată un şarpe se tîrăşte peste pleoapele noastre 
Un țipăt clatină ca ulmi umerii 
Durerile, ce nămol, ne sug tălpile 
Fraţii mei fraţii mei ştiu foamea şi suferinţa voastră 
De cîte ori am vrut să vă dau un ospăț somptuos din 

inima şi plămînii mei 
Mi-am încovoiat şi eu trupul în mucegaiul zilelor - 
Am cîntat frunzele toamna înserarea iubirea 
Dar simţeam cum din unghere' Ochii voştri mă pîndeau 

ca arcaşii 
Adăstaţi din talgerul inimii o chemare 
O trîmbiţă de spume să spargă adîncurile 
« t 
163 


Porumbelul glasului să vă admă un salut sub aripă 
Să vă învăluie ca serpentine privirile 

Şi incendiul vocilor 

Pîine sa fie cintecul pentru deznădejdea voastră. 


în sălile de aşteptare tristeţea ca un samovar E 
bolboroseşte 

In curînd trenul nevăzutului va veni sa vă ducă unde 

Infirmierii cerului răvăşesc vata norilor 

Zăngănesc în boschete metalele toamnei 

Burghiul timpului a găurit timpanele 

Simt în carnea mea frigul vostru ca o muşcătură 

Cînd în odăile mari lămpile sUnt ca funde de gală 

Nimeni nu vă rosteşte numele 

Ca lupi focul bijuteriilor vă îndepărtează 

în jurul meselor gesturile fac unde ca nuferii 

Şi sinij matroanelor atîrnâ ca fructele putrede. 


Dar iată aici în poemul acesta eu vă sărut gleznele 
sîngerate 
Şi miinile tale Ştefan Roii care la cinci dimineaţa freacă 
podeaua laptăriei 
Pentru ca apoi să taie profilul îngerilor în poeme 
Si dăruie bucuria paharului cu lapte celor umili şi 
săraci; 
îmi descui ca un ghiozdan pintecul 
Şi vă întind ficatul meu ca o oglindă 


Vă primesc în mine precum în cearceaful Iacului stelele -' 


Vîntul a frizat norii a răsfirat păpădia cjntecului 

Ca-ntr-un termometru urca în mădularele mele mercurul 
tristeţii * 

Purtaţi pasărea visului pe creştet 

Si nopţile vă împodobesc cu o beteală de linişte 

Cînd ploaia işi desface cozile de păun in privire 

Şi pe frunzele ochilor melcii somnului înaintează. 


Cn un steag limba atinge membrana cerului 
Diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului 

Şi flăcările izbucnesc în valurf lungi ca zăpezile 
Se întretaie ca miresmele săbiile stelelor 


164 


Obrazul vintului se încumetă pină la mine 
Tîmplele desfac o paloare ca şervetele. 


Priveşte: in părul ceasului deznădejdea n-a „rupt 
panglicele izvoarelor 

Şi surîsul tău se revarsă ca o aureolă boreală 

Pe coastă brazii iţi întind buzele de sare 

Ca şopîrle vînturile circulă în membre, 

în nisipul frunţii argintesc peştii fulgerelor, 

Se descojeşte în palmă portocala furtunilor 

Licoarea soarelui umple arborii ca eprubete 

Zilele cresc în pupilă podgorii, lebede, 

tjrsul răzvrătirii n-a sfărimat toată zmeura din suflet, 

Şi pe limbă hartele depărtărilor aduc coacăze. 


Prin creierul meu trec toate veştile ca-ntr-o cutie de 
poştă 

Batistele glasului flutură ca în lumina amiezii grădinile. 

Dau de perete porţile singelui 

Toate zgomotele universuluL. sună mă încing ca un 
chimir 

Ştiu, zornăiesc banii durerilor 

Crivăţul mihnirilor şuieră 

Mînia veacurilor rostogoleşte stincile 

Degoli le tristeţii pătrund în mănuşa inimn 

Din toate ţărțţile băicile întunericului se apropie 

Urzesc un lăicer vaietele 

ledera vocilor se veştejeşte. 


A hoo A hoo yînătorul timpului aruncă in şeînteieri 
barda 

Mistreţul primeşte tăişul ca o floare roşie în frunte 

Desişurile închid frunza ecoului ca o carte 

Numai visul scaldă plaja inimii se retrage ca o maree 

Visul flux reflux ai gîndului 

Atingere în zvonul balului de rochia dansatoarei 

împleteşte o beteală din vînturile bolnave 

Cascada părului se desface pe braţe 

Rotunjeşte pietrele umerilor, înalţă spicul glasului. 


165 


Calatorii nevăzutului se plimbă în vagoanele tăcerii , 
Nopțile, agită ca o băutură evantaliile aerului, nopţile, 
Din agrafa lunei faldurile cerului se desfac în brocarte 
Nopțile cu mîini atît de uşoare cuprind trupurile, 

Şi ca ferestre ascund obrajii, ca ierburi înalte, 
Nopțile, alunecă o sanie pe zăpezile glasului, 

Aprind jarul buruienilor în buzunarul văilor, 

Se topesc asemeni catargelor la orizontul inimii 
Nopțile aduc o dulceaţă pe buze ca strugurii 

Dar uneori sunt amare ca trezirile în ospiciu. 

Clănţănesc scheletele pomilor 

Ca rădăcini în noi oasele, 

Pastile în esofagul umbrelor pereţii se dizolvă 
Odăile, cîmpurile, munţii se nesfîrşesc 

Coama infinitului flutură, 

Nechează armăsarii vîntului 

La orice răspîntie glasurile înalţă jertfe. 


Noaptea se ridică în vîrfu] degetelor 

îşi îmbracă basmalele de luceferi“ 

E un neguţător de covoare persane, 

Sună măzăriche ploaia mărgelelor, 

E o ghicitoare şi boabele de cafea îi pun o brățară 
Citeşte drumul curcubeielor în palma văzduhului 
Noapteanemărgineşte apele $loamenii, 

Amestecă asemeni glasurilor, cetăţile, 

Surpă în noi toate ruinele poftelor 

Noapte amforă 

In cenuşă, zborul vulturului» 

Pla'să de siguranţă pentru seltul mortal al gîndului, 
Albie a visului, noapte, 

în paharul vîntului spumă, 

Cum luminezi lucrurile pe dinăuntru ca o radiografie, 
întinzi mălaiul visului -pentru vrabia inimii înfometată 
Pe stînca ta norii iscălesc fulgere ca turiştii 

Aduci din adîncuri o găleată cu Jinişte foarte limpede 
Şi ce ferigă desface pe umerii tăi' spaima, 

Ca alge umbrele învăluie braţele, 

Licheni şi muşchi paşii tăi în scorbura cerului 

Noapte rachetă în atingere cu mingea lumilor. 


166 


Nopțile trec din mină în mînă ca îmbrăcămintea 
bogatului 

Desfac cearceafuri peste oasele ghețarilor 

Şoldul colinelor primeşte lebăda umbrei 

Sălciile întind lacului o oglindă. 

Sălcii, voi "'aburiţi aerul ca ferestrele' transatlanticului 

Flăcări urcă din voi ca din tirneie trecutului, 

Nuielele voastre au subţiat norii ca vocile, 

Au ars privirile în arşiţă ca savanele. 


Haide, izbucniţi cascade din, pietrele liniştii, 

Revărsaţi-vă buchete de lacrimi peste întinderea 
somnului, 

Umerii cărbunarilor se macină in docuri 

De cărbune c sîngele lor ca scorburile trăznite 

Şi şlepurile înghit cu sacii ultimele rămăşiţe ale 
surisului 

Trupurile se veştejesc ca lămpile frunzelor. 

Lămpile clatină cheile apelor în salină 

Tîrnăcoapele taie în sare dantela zborului. 


Sare, sîn de spumă, panoplie de zăpadă, 

Degetul tău ustură ca vîntul stepeior. 

Sare, cum pui o panglică de sete gîtlejului, 

Braţele osîndiţilor te flutură ca o maramă 

Colivii, bulgării tăi au închis mierla gemetelor, 

Şi fumul amarului tău nu răzbate prin veselia ospeţelor 
Nu sfîşie ca o sirenă întunericul minţilor 

Nu trece ca o coada de cometă prin planetele burţilor, 
Clopoţeii solniţelor sună o tristeţe neînţeleasă. 


Sare, în care scrişnesc dinţii ocnaşilor 

Dar clinchetul cupelor acoperă furtuna lanțurilor 
Tînârul elegant înnoadă cravata cerului, 

Execută o piruetă dinaintea înaltelor taine, 

Marea îşi pune o rochie de gală 

Prinde o medalie la gitul vîntului. 


1.167 


Nervure farurile brăzdează frunzele valurilor. 

Şi visul despleteşte în coame de catifea peştii, 
Vopseşte părul "minutului, marea, 

Umple ceştile ochilor îndepărtează umerii bărcilor. 


Marea îşi varsă! bijuteriile în şorţul amuregului, 

Cleştele vîntului îi ondulează buclele 

Ca vegetale şerpii trec prin coastele de azur 

Înalţă statui din spumele umbrelor 

Spânzurători catargele sîngeră apusul 

Marea alungă haitele ei de glasuri 

Că urcă-se din adîncuri luceferii 

Sapă ca un ocnaş grezia zilelor 

Alunecă arcuş pe strunele zărilor 

Se joacă  rostogolind ca arşice înecaţii pe băncile de 
valuri. 

Mare, limba atirnînd ia gura pămintului 

Cum ai vrea să te rupi din maxilarele stîncilor 

Să lingi testiculul lunei pîntecu] nopţii 

Balele tale umezesc țărmurile 

Mînia îţi umflă nările 

Te ridică pînă la buruiana cerului 

Dar neputincioasă cortina apelor cade în prăpăstii. 


Marea îşi pune în plete un curcubeu ca un pieptene de 
dansatoare spaniola, 

Armăsari albi valurile muşcă hamul brumelor 

Valurile, valiza cu batistele vîntului răvăşite 

Şi spumele presară flori ca sub paşii invingăloruiui 

Marea e o mănuşă aruncată în arena nopţii 

Unde e cutezătorul care s-o înapoieze frumoasei din 

balconul cerului ? 

Marea e un teren de fotbal 

Cine va trece mingea prin poarta descătuşării finale 

Cine va da semnalul înfrîngerii, izbinzii ? 

Marea e un circ şi se dau peste cap maimuţele valurilor, 

Marea stăruie îndelung in privire precum în scoică. 

vuietul 


Marea acrobat se leagănă pe trapezul aerului 
Uneori se culcă la picioarele vîntului ca un cline bătut 
Marea arborează pavilionul de pirat al nouţii. 


168 


111 


Ascule grezia vîntului, albesc in singurătate aluviunile 
vocilor 


Munţii şi-au despletit coamele scormonesc jăratecul 
stelelor 
Ce armăsari munții au muşcat zăbala zăpezilor 
Şeaua cerului cu armurării şi pe iataganele brazilor se 
încolăcesc şerpii furtunilor 
Ca la o horă chiuie joagărele şi oglinzile ecoului îşi 
împart cioburile 


X ” %TL 


Defilarea butucilor ca steaguri 

e Bivoli înălțimile se tăvălesc în noapte ca intr-o mlaştină 
Ca un fior mugetul lor a'încrețit fruntea amurgului 
Şi boturile au scuturat în văzduh carnea fulgerelor 
Munții s-au năpustit în arena privirilor 

Toreador inima îi întărită fluturînd mantie sîngele 
Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele- 


Noaptea munții îşi arată plămada adevărată 

Pasărea liniilor sărută infinitul 

Namilele piscurilor sunt continentele tăcerii 
Au'aruncat păstaia luminii şi deodată 

''riaşe, falangele lor au atins clapele nevăzutului,. 
S-au revărsat în deşertul zărilor 

Au umplut ca un fum dormitoarele veşniciei „ 

Din văgăuni se cațără buruiana acordurilor 

Apare o scriere secretă pe coala auzului. ^ 

." iunţii stau neclintiţi ca ferestrele oceanelor 

Şi eşarfele vietăţilor li se desfăşoară in măruntaie 
l.ampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal 
Noaptea i-a destins ca nişte plămini ai planetei 
Munţii îşi dilată nările vuiesc cotloanele sîngelui 
Pe margini ca maşini de călcat trenurile îndreaptă cuta 


rochiilor de ierburi 


La şoldurile lor drumurile înnoadă funde 
Peste creştete umbrele au clătinat clopote cu dangătul 
nesimţit ca zborul uliului 


169 


Prin nisipul ochiuiui pînze trec ca pe ecranui mărilor,' 
Fluvii li se tolănesc pe glezne ca pisicile 

in catifea mușchiul stîncilor 

Şi prin zăbrelele nopților munții îşi întind gitui ca 


girafele. 


Noaptea a descuiat uşile de lemn bătrîn ale încheiturilor 
Şi tăria munţilor a pătruns ca o răcoare 
Noaptea - deşteaptă toate tăcerile curmate în temere 
Noaptea a trecut prin mîini vălul coastelor împădurite 
Noaptea călăuzeşte pupila către lacătele munţilor 
Brăzdează inima în neființă 


Precum în palmă vrăjitoarea a citit căile zodiilor. 


Gtt de mic eşti dinaintea acestor raci imenşi, munţii, 
Foarfecele lor taie mătasea timpului 
Munţii s-au neclintit asemeni cetăților fermecate din 
basme şi făt-frumos 
Atinge obrajii izvoarelor adormite. 
Vîrfurile au ondulat pletele respirației 
Şi pieptul se încumetă ca o trîmbiţ$ 
Sparge alune zările ascultă 
Ce platoşe pentru ciocnirea de pe urmă 
Cînd plantele se vor întîlni pe masa de biliard a 
veşniciei 
Cînd piscurile vor desfăşura scrisoarea cu marginea de 
doliu, a nopţii 
Bucuriile şi tristeţile laolaltă ca ouăle de prepeliţă 
zdrobite de căle&ul vinătorului. 


Dar am văzut prăvălindu-se ca o ţîţă bătrină muntele 


pe pîntecul planetei 
în povîrniş drumul ca un lănţuşor de ceasornic 
Şi oamenii tăiau o pîrtie cu lopeţi minuscule 
€a furnici pe muşuroaiele munţilor oameni scrijelau 


sticla ceasului 
Oamenii: duceau pe umeri butoiaşe cu lapte pentru 


trîndăvia orăşenilor 
Era într-un sat în Alpi 


Torentul rostogolise cu bolovani în prăpastie casele 


170 


Şi în subsuoara muntelui oamenii căutau cu lîrnăcopul 
osul cărării 

Cascadele făceau spume la gură ca bidiviii 

între crengile brazilor borangicul aerului 

Şi violoncelele ghețarilor se înfiorau la atingerea 

vintului 

Ca o mireasă zăpada deretica peretele codrilor 

Munţii creanga sunetului ca trîmbiţe 

Toate basmalele brazilor sfîşiate 

Munţii spărgeau haina priveliştii ca umerii luptătorului 

Şi furtunile : ce pene strălucitoare în pletele munţilor! 

Munţii se apleacă peste păienjenişul oglinzilor 

Întreabă imaginea din adîncuri 

Cine a scăpărat amnarul ţipătului ? 

Cine a întrerupt cu un chiot nemişcarea în amurg a 


munţilor ? 


IV 


Aruncă în văgăuni săbiile îndoielii 

Caută un cuvînt ca o pătlagină pentru acest deget rănit: 
inima, 

Haitele de dureri se năpustesc în stina glasului; 

Toate sirenele continentului -sfîşie zările 

Incendiul de zgomote sparge digurile nemişcării. 

Un cuvînt, un cuvînt, ca peştele oferit de dresor focei 

Pentru reprezentaţia de gală 

Un cuvînt ca atingerea, mingii de piciorul potrivnicului 
la oină 

Un cuvînt care să închidă zbaterea peste fluviile 
orelor, 


Sfîrşitul ca o broboadă seutută colbul privirilor 

Floare a soarelui fruntea, se umflă de seminţele 
gîndului 

Pornesc vreascurile atîtor patimi în vatra sîngelui 

înşira pe aţa plinsului metaniile ochilor 


Dar toţi! cerbii surîsului vin să bea din ciutura, 
amintirii 


171 


Pe şesul pieptului numai înstrăinările au rămas ca 
ştiuleţii. 
Să chit suferinţa care a pus un nimb pe fruntea 
sacrificatului 


Si peniţa cu care scriu poemul acesta 
Să sfîrtece limba celor ce nu cunosc pelinul neliniştii 
Au adunat în curţile lor finul mulţumirii in căpiţe 
Şi rid răsunător ca pocnetele bicelor. 

“Haide: smulgeţi paiele din salteaua inimii 
Rostogolească-se puhoaiele vorbelor; 
Şi munţii, munţii, 
Munţii stau dinaintea noastră ca nişte gatere 
Să şlefuiască altfel scîndura văzduhului. 


Şoim, ochiul răscoleşte somnul lînced al plantelor 
Arcul vinelor se încoardă şi zbîrnîie spre mimă săgeata 
sîngel ui 
Inima, ce tragere la ţintă, cutezătorii işi încearcă puterea 
Şi la douăzeci şi cinci de ani inima e un carton ciuruit 
de plurriburile ţintaşilor la bîlciuri 


Omidă, tuberculoza urcă pe frunze plămînii atîtor 
prieteni 
alţii înaintea mea au fluturat steagul geamătului 
în trenţe 
fraţii mei nu aveau bani să-şi cumpere 
covorul aerului 
Unde e şipotul pentru, nicovala frunţii înfierbîntată, 
în odăi întunecoase scuipatul lumină ca o candelă roşie 
Mucegaiul desfăcea un evantaliu la ferestre 
Şi tuşea scrîşnea ca în colții dulăilor oasele. 


Ştiu : 


Dar am văzut: 


O potecă dincolo de fruntariile chinului 

O'păşune pentru foamea de linişte 

Spuma vuiturilor alunecă pe plaja ondulată a cerului 
Şi în gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie 

Armatele pădurilor se prăvălesc în torente 


12 


Ţipetele se deschid,.scînteie ca pumnalele. 
Dar îmi plec genunchiul aici pentru surîsul tău femeie, 
Prietenă, soție, 
Iederă peste balconul patului, binecuvîntare, 
Tu străjuieşti malul trupului mîncat de suferință 
Aş vrea să trec veşniciei numele tău Lina 
Care ai daruii dantela mîngîierilor, îrr nopțile de lebră, 
soțului 
Cmd obrajii îi semănau tot mă mult cu zăpada 
Şi profilul începea să fie un coupe-papier pentru fila 
văzduhului 
Dar degetele tale agitau borangicul iubirii . 
Şi o aromă înviora încheieturile 
femeie, buclă la tîmpla sinucisului 
Cum pui o panglică de lumină întemniţaţilor din birouri 
Cum dai avînt prepeliţei pitulate în iarba din ochii 
> poetului 
numele tău scump gravat in curcubeul 
inelului 
Ascult legănarea lanurilor de grîu în atingere ca 
oceanele 


Gindesc la, 


Se înalță ca o flacără ziua din amfora văilor 
Şi pe piscurile cu ghețuri veşnice urzica soarelui 
muşcă, 


vi 


Am aruncat năvodul să prind peştii culorilor 

Glasul e străveziu în zare ca un ou de găinuşe 

Cutia gîndului se ascunde în tufişurile creierului 
Hăitaşii destinului o alungă, 

Şi amintirea curge cum dinir-un cerb rănit sîngele.- 
Maxilarele cerului s-au încleştat în aluatul luminii 
Şi cît de albă e bluza decoltată a mărilor. 


Adun toate înfățişările lumii sub cristalul pleoapei 
Clatin în mîini ocheanul minutului 

Continentele flutură în privire ca bandajele nopților 
Cu spatele adus înspre fruntea hîrtiei 

Strîng colierele aerului din nevăzut melcii 
Schimb turnesol inima în eprubeta versului. 


de sunete 


173 


A trecut peste cetăţi lebăda somnului 

Se adună în jgheabul văgăunilor aiurarea ecoului 

în închipuire bărcile de lumină aruncă ancorele 
Rănile iernii se închid pe crengile trupului 

Tîmpla se apropie de incandescenţa norilor 

Şi din ţărînă bucuria anotimpului răzbate cu rădăcinile. 


VII 


La poarta amurgului se ciocneşte legătura de chei a 
sălciilor 
Intre trestiile, uscate păsări cad în somn ca mînuşile 
Sună ţambalele vîntului şi dansatoarea sîngelui începe 
danţul cuţitelor 
Sîngele, ce vin bătrîn în canaua vinelor, 
Sîngele, ce felinar luminînd subterana trupului 
Sîn'gele, cum încearcă rezistenţa tîmplelor, 
Şi încleştează în gratiile nopţii unghiile călătorului din 
compartimentul de clasa ÎII-a 
Pe băncile de lemn maldărul de oameni se clatină ca 
nămolul tulburat de piciorul în&tătorului 
Respirația o pătură neagră scutură aerul - 
Şarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor 
Trupurile se apropie se recunosc între ele : 
Bucăți din adeîaşi postav al nopţii, 
Tampoane nopțile se sărută 
Şi o savană cu ierburi aprinse despleteşte fumul 
locomotivei 
Cu un deget, trenul pipăie gingia tunelului 
E o intrare din noapte în noapte 
Bisturiu prin măruntaiele muntelui 
Scrîşnesc fălcile osiilor 
Aburi ling pereţii 
Muşcă firida nărilor 
E o trecere din noapte în noapte. 


VIII 


Ce scrumieră noaptea pentru cenuşa pomilor pe creste 
Plecarea aprinde focuri de artificii sub ţeastă 


174 


Dar unde te întorci fîntînile nopţii sug aurul potecilor 

Şi botul beznelor răscoleşte troscotul cerului 

Ca huruitoarea leproşilor apropierea întunericului se 
vesteşte 

Spaimele te întîmpină la răspîntii precun* în carnaval 
măştile, 

Pocneşte duşumeaua văzduhului 

Ca un ţignal se întrerupe tăcerea 

Lăcusta noaptea ţîşneşte pe frunza auzului. 


Te închipui acar pe căile stelelor 
Mişti în pleoapă un macaz şi se prăvălesc vagoane 
luceferii 
Cerescul mecanic se tulbură în beteala privirii 
Bucla cometelor trece peste fruntea lacului 
Şi pe sticla răsuflării planetele sună precum măzărichea 
de gheaţă 


Spală batistele vorbelor în spuma vocilor 

Mulțimea se încinge ca o pădure în august 

Arma creşte o fierbinţeală toridă către grinzile cerului 

E o rătăcire prin biîlciuri 

Şi ca liane se împletesc în jurul tău gesturile 

Mulțimea clocoteşte precum vegetaţiile la cingătoarea 
pămîntului 

în gavanoasele nopţii se amestecă licorile inimilor 

Şi pe deasupra şovăie, dansatoare pe sîrma privirii, 

luna. 


IX 


Uneori zăvoarele vulcanilor se descuie 

Atunci noaptea ţîşneşte din cratere cu un chiot . 

Poartă dantela lavei şi la sîn colierul de pietre din 

adîncuri 

înaintează spre scena, şesurilor ca un pas în lunecare 
ca o baletistă 

în urma ei cenuşa cădelniţează miresme 

Şi ierburile prind de veste îşi apleacă tulpinile arse. 


175 


Noapte urtind din pîntecul pămîntului 

Ca să întilnească noaptea coborind din pleoapa cerului 

Noapte înăuntru şi în afară 

Noapte din culisele munţilor! 

Cu trena de blesteme năpîrlind şopîrla închipuirii 

Noapte, cum fulgeră în degetele tale diamantul sîngelui 

Cum pustieşti ceardacul inimii 

Cum lipeşti smoala buzelor tale de fruntea ucenicului 

riubotar 

îndoit peste oglinda pingelelor 

Tu ai săpat jghiaburi sub ochii lui mari ca două perne 
de catifea. 


Straja păsărilor zăngăne metalul zborului 

Stelele se schimbă la ore regulate ca grănicerii 

Vîntul aleargă "înnebunit prin buruieni 

Veveriţe lămpile au obosit cad din scorbura ferestrelor 

Şi numai în nopţile de pe piscuri împădurite 

Străvezi prin cristalul glasului peştele albastru al 
ecoului. 


Noaptea e o fundă la genunchiul Mediteranei 

Ca păunaşi valurile ciugulesc grăunţele de glasuri. 
Coboară o cortină albastră pe terasa privirilor 

Se răvăşesc amintirile ca-n staul paiele 

Cîntecul e o panoplie, înfăşoară inimile. 


Dar la creştetul pămîntului 
„Noaptea e un steag de zăpezi 
E o temniţă de cristal 


E o frunză şi nervurele ei sunt coarnele renilor 
Re/ii, reni, ca placa negativă a fotografiilor 
Reni ca nişte balamale la porţile piscurilor 
Cînd peste umerii umflaţi şi sterpi ai stîncilor 
Cerul trage plapoma vîntului 

Şi copitele voastre scrijelesc marmora iernilor. 


176 


Reni, nopţile nu tulbură apa din ochii voştri ca 
evantaliile 
Nopțile vă arată drumul prin colibele învelite in piei 
de focă 
Nopțile sunt umile ca muşchiul pietrelor 
Nopțile trec ca îngerii prin fumul lămpilor 
Şi în uleiul de peşte feştila cîntă încet ca un samovar. 
Luna e o inimă păstrată în borcanul cu alcool al 
azurului 
Se deznoadă uneori bicele chiciurii 
Renii cunosc pleoapa adăpostului 
Şi nopţile alungă iepele albe ale omătului. 
Gheaţa a adunat toate oglinzile'aerului 
Gheaţa e un sărut pe fruntea albastrului 
E respirarea mărilor în limpezime 
Pe dedesubt peştii ca sulițe o muşcă 
Dar gheaţa trece ca o nună prin harfele furtunilor 
Toarnă coniacul visului în vinele înghețţatului._ 


Şi nopţile se fugăresc, apleacă sălciile din amintire 

Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor 

Adună de pe flori polenul somnului 

Şi-l dăruie cerşetorului la răspîntie 

Numai, nopţile Se apleacă peste iazul din priviraa 
cerşetorului 

Cînd se sfîrşesce balurile 

Cînd invitaţii întîrziaţi îşi iau rămas bun 

Şi bucuria ca o pasăre îşi scormoneşte fulgii în colivia 

pieptului. 


Acum în tipografii maşinile dorm ca nişte peşti uriaşi 
Prin ferestrele înalte noaptea îşi scutură sacii cu făină 
albastră 
Şi curelele stau nemişcate ca nişte panglici*ale tăcerii 
Noaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roţile care au 
vînturat glasul veacului 
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gîndului 
A legat în căpiţe crrîul pentru legănarea ochiului 


C-ela 118 coala 12 177 


A oprit împreunarea Uterelor fulgerînd ca solzii 

Şi toată sala maşinilor e un muzeu cu monştri marini 
Ca un brîu sulul de hirtie pentru cingătoarea visului 
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor 

Şi, pupile, rotativele se dilată în orbita nopţilor. 


Fluture, plumbul şi-a lăsat polenul pe degetele zețarului 
e La ora închipuită umerii lui” nu se mai apleacă peste 
oglinda cuvîntului 
El trezeşte dangătul care doarme în clopotul apusului 
El ca o jampă desenează în unghere conturul cintecului 
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei 
înfi place vuietul roţilor ca o procesiune de cascade 
Foile se sărută 
Se fecundează rădăcinile vorbelor 
Jurnalele, afişele, cîte curcubeie 
Strigătele cresc, învăluie ca o pădure de liane 
Plăcile vibrează 
Şi flutură basmalele coaielor 
O licoare se urcă în eprubeta vintului 
Sîngele gîndului circulă în artere dinamourile 
Se amplifică zumzetul tiparului ca o aclamare sub 
balconul învingătorului. 
De aici, maşinile se smucesc în curele 
Izbese cremenea minutului 
în zăbale spuma e dantela de strigăte. 
în coamele lor manuscrisele au împletit bucle 
Şi literele aruncă lumini ca brăţările dansatoarei 
Agită teancul de hîrtii ca tot atîtea mîini pe peronul 
despărțirii 
Tîşnesc semnale asemeni contrabandiştilor din tufişuri 
Se împletesc serpentinele de culori şi de imagini 
Se desface o cortină peste balul inscripțiilor, cerneala. 


Ucenicii culeg zvonul în tăcere ca scaifandrierii * 
Aleg cochiliile 

Mărgeanele rare ale versului 

Joacă în palme pietricelele silabelor 

Alătură ecourile precum un pianist clapele 

Aruncă pe umerii planetelor o beteală de cintece. 
Tipografii, voi sunteți  ţiţele pămîntului 


178 


Prin spuma voastră Se limpezesc dantelele glasului 

Şi mieii închipuirii vin să bea laptele vostru . 

Laptele vostru se umflă în cana văzduhului 

Flutură o eşarfă de azur peste întinderi 

Şi o lumină se desface din voi ca din frunțile sfinților. 


Tipografii 

Cutii pentru bijuteriile visului 

Cvaritalii de ape 

Glastre pentru b.uruiana inimii sălbatecă 

Oglinzi în care imaginea sufletului se adună 

Precum în fundul ceştilor de cafea rămăşiţele nopţii 
Ale nopţii care tulbură tălăngile plantelor 

Şi vrăjitoarea atentă poate rosti adevărul impalpabil. 


Cărţile sunt încă umede de sărutul maşinelor 

Limba primeşte gustul amar al plumbului 

Cărţile vin pe buzele mele ca toate şipotele 

Ca toate păsările 

Cărţile: cîte lacăte la poarta de stejar a solitudinii 

Cărţile : cîte trepte înspre ferăstruica deschisă! 
nevăzutului 

Din tipografii pornesc trîmbiţele de nouri 

Din tipografii izbucnesc havuzuri vociie 

în cearceafuri trupul furtunilor 

Şi ca fîntîni, tipografiile se adîncesc în argila nopţilor. 


XII 


Te plimbi în căluşeii sîngelui, ce scrînciob inima 

De pe trapezul privirii se avîntă în salt mortal zările 

Zările ca nişte clopote se nesfîrşesc dar acrobat vîntul 

Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile 

Şi în borcanul pieptului peştele glasului se încoardă. 

Caută în fund buruiana care să desfacă lacătele 

oceanelor 

Caută în sticlă poleiala şi ca o pasăre lumina să frîngă 

paiul ecoului 


Arată-se din unde obrazul scump precum la atingerea 
baghetei 


179 


Orhestra prinde ca un cercel la urechea dirijorului 
sunetul aşteptat 
Cheamă de la apus împărțitorul de semne, 
Cine să dezlege inscripţiile cometelor pe copacul 
văzduhului ? 
Cheamă de la răsărit trîmbiţele incendiilor. 
Cine» să oprească hergheliile aruncate ca bretele peste 
umerii planetei ? 
Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor! 
Fundele de nisip înfloresc pe sînii de golfuri 
Şi un glas farmecă valurile ca şerpii. 
Cheamă de la miază-nOapte pădurile de viscol 
Miază-noapte şoim/de zăpadă 
Miază-noapte în dantelă vultur. 
Cheamă turmele de elefanţi cînd in trecerea lor au 
răsturnat pajiştile şi codrii, 
Cheamă pantera urmărită de saltul brusc ca o ejaculare 
a tigrului, 
Lupii hămesiţi dînd tîrcoale focului, 
în jurul lui cinează cu sufletul* pitulat ca o prepeliţă 
căutătorii de aur 
Cheamă "'bizonii ca nişte covoare negre peste savanele 
continentului 
Cheamă bufniţele aceste glande ale nopţii 
Gheamă furtunile cascadele animale pitice şi uriaşe, 
Plantele, oceanele, 
Cheamă văzutul şi nevăzutul 
Şi întreabă-te: unde e spada care să răscolească 
A măruntaiele înțelesului 
Unde e începutul unde e sfîrşitul 
Care e rostui tău în temnița infinitului cetitorule 
Unde sunt clapele din care pipăitul tău să deştepte 


x răspunsul 
RASPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de abanos 


al flautului. 


XIII 


Ca o mina osoasă desperarea trece prin pletele gîndului 
O nelinişte urcă în lucruri ca un fum îneacă respirația 
Corabia nopții îşi aruncă ancorele în nămolul inimii 


180 


Dar amintirea scînleie intre degete ca un pumnal 
amintirea 

Jertfeşte în rugat i-une mielul obosit al minutului 

Şi singeie gilgiie răcoreşte plosca ochiului. 

Amintirea ca o sanie chiuie sub ferestrele întristării 

Amintirea dăruie flăcări inelelor bolnave 

Scutură un cearceaf şi apar vedeniile surisului 

Copilăria atît de prietenoasă se apropie, face o 


reverență: 
Depozitul de cherestea e în dosul casei ca un parc de 
vînătoare 

Şi printre stivele înalte cerbii închipuirii îşi întind 
gîtul. 


Stive pe care mă cățăram adulniecînd cum un cîine 
urma sturzului, singurătatea 
Uneori printre şipcife lungi cit o buruiană răzbătea 
Ca un glas subțire 
Cîte o buruiană sau poate copilăria 
Copilăria ca o trecătoare între fierăstraiele munților 
Cu bucuria basmelor lui Ispirescu ; aşteptam 
ivirea prințeselor din apa scîndurilor 
Şi alături Chelaru, fee-iorul factorului, prietenul meu 
din şcoala primara 
Cum lăsam melcii să se plimbe pe frunzele palmelor 
Ce mai faci Chelaru, vei şti oare că amintirea te-a scos 
ca pe o cochilie din nisipul trecutului 
Cînd te-am revăzut in 1923 erai impiegat în gara 
Mărăşeşti 
Copilăria meă ca o "paiaţă legată de sforile şinelor de 
fier 
Trenul ca un cuţit tăia paginile ținutului 
Trenuri treceau prin catifeaua anilor 
Şi de pe, ceardac ascultam ţipătul lor ca al rațelor 
sălbatece 
De pe ceardac urmăream farurile căutindu-se ca 
îndrăgostiţii 
Şi fiecare tren despletea o părere de rău ca o privire 
Fiecare tren imi umplea sufletul cu depărtare 
Depărtarea creştea, dădea în foc ca laptele 
Depărtarea ca un dangăt se umfla în clopotele pleoapelor 
Depărtarea năruia pereţii  fermeca pasărea măiastră a 
> visului. 


Atunci noaptea răcnea ca un mistreț înjunghiat 


181 


Şi vuitul îşi năpustea puhoaiele în care o fată rea 
aruncase lăzile cu'lighioane 
Vîntul lovea in cercevele rîcîia testele dezgropate 
Vîntul îşi rotea coada printre luceferi 
Ca un plug răsturna brazdele nopţii 
Ale nopţii în creştere ca o inundație în odăile 
Reci, odăile ca nişte oglinzi adîncindu-se 
Odăile pline de liniştea cîmpului dimprejur' 
Precum respiraţia abureşte sticla 
Precum în fundul mărilor clopotele scufundate au vrăjit 
peştii 
Precum în aer zborul desface un eyantalîu de păsări. 
Şi țipătul nopții întindea praştia auzului 
Şi plînsul Mamei în camera de alături ca im borangic 
Plînsul Mamei ca un vers în hohotul nopţii 
Trecea o panică prin herghelia stivelor 
Un înger îşi făcea o eşarfă din plînsul Mamei 
Un înger îşi luneca degetele prin părul despletit peste 
porumbeii umerilor. 
Şi numai cîleodată lătratul dulăilor prăvălea bolovanii 
tăcerii 
Şi trecerea expresului zguduia toate fierăriile gîndului 
Trecerea expresului aplauda 
Spărgea ca un talaz promontoriul plămînilor 
Şi în guşa expresului'se zVîrcolea noaptea 
Cum în pliscul pelicanului peştele. 


Noaptea îşi număra părerile de rău, toamnele 

Noaptea arunca un postav cleios prin ferestrele sîngelui 

Noaptea trăgea afară (cu ce căngi ?) cadavrele plutind 
în nămolurile- somnului 

Spărgea fluierul din gîtlejul păsărilor 

Noaptea ca o pisică sălbatecă sărea la gîtul tăcerii 

Tăcerea şi noaptea, tăcerea şi noaptea. 


Se îngrămădeşte sarea minutelor în fundurile visului 
Dar. sub pleoapa furtunilor copilăria zgîrie şi strigă 
Cere case din zahăr candel 

Aurul potecilor în codru 

Căci se.apropie smeul cu o falca-n cer şi una-n pămînt 
Şi aruncă peste oglinzi cenuşa spaimei. 


182 


Neînţeleşi şi neînţelegători, 
Ne lovim unii de alţii, tăiem din culorile colinelor 
hainele închipuirii 
Neînţeleşi şi neînțelegători pînă dincolo de genele 
cimitirului 
Neînţeleşi şi neînţelegători în zbaterea dintre orbitele 
planetelor 
(Şi totuşi tu cititorule îngîmfat ai voi înţelesul poemului) 
Un poem ca atîtea alte stele ca atîtea alte plante 
Dar nu simţi cum năvăleşte din țesuturile mele o 
flacără 
Nu simţi cum armăsari năzdrăvani gîndurile imaginele 
mănîncă jăratec 
Sîngele meu ca o lance izbeşte lespezile cerului 
Deschidă-se mormintele şi iasă fiul omului 
Pumnii mei zguduie temeliile soarelui 
Temeliile nopţilor 
Şi ca Priîslea cu cuțitul insomniei sub bărbie aştept 
venirea pasărei măiastre 
Rotesc braţele în zdrenţele văzduhului 
Privirea e un arcuş deşteaptă viorile depărtărilor. 
Pintenul neliniştii îmi sîngeră coapsele 
Te clatini ca o algă în borcanul cu dantelele mărilor 


Flux al dorului peste, nisipul din zi e. 
Recunoşti în glasul meu pînzele tesute de păianjenii 
misterelor 


Unde e canaua dîh care să curgă vinul de Drăgăşani 
al zorilor ? 

Unde e robinetul pentru şipotele de taine? 

Şi drumurile se nasc ca izvoarele din cremenea munţilor 

Şi drumurile desfac evantalii, ca fluviile, peste tîțele 

dealurilor 

Totuşi nici un diamant n-a tăiat sticla cerului 

Dincolo de azur alfabetul stelelor încetează 

Şi privirile cad ca păsările istovite. 


înalt deasupra capului inima ca pe o torţă orbitoare 
Inima să spargă tenebrele trupurilor 

Inima pe tava oceanelor ca un alt cap al sfîntului Ioan 
Cu sîngele despletit printre fîntînile furtunilor 

Şi să danseze împrejur destrăbălat vîntul 

Vîntul ca o Salomee crescută din urna arterelor 


183 


Şi cu pînzele tuturor corăbiilor scufundate drept voaluri 
Cînd numai ochiul zvîrcolh aruncă blestemele şi profeția 
Cînd izbucnirea magneziului într-o zecime de secundă 
A făcut ca placa fotografică a creierului să prindă 
conturul revelaţiei 
Cînd cometele desfac o perdea de iederă peste balconul 


surîsului 
Şi un golfstream de cîntece încălzeşte toate mările 


sufletului. 


XIV 


Unde sunteţi corăbii, cuvinte unde sunteţi 
Să încarc în voi tot amarul, toată bucuria din mine 
încă un cuvînt şi altele ca o armată de şlepuri 
spintecînd peştele argintat al Dunărei 
Şlepuri în care violoncelele cîmpurilor şi-au dăruit 
corzile 
Şlepuri în care păpuşoiul se leagănă ca o chemare a 
pitpalacului 
Grăunţele sunt cristalele soarelui în eprubetele 
după-amiezelor 
Grăunţele sunt mărgelele „din fluierul mierlelor 
Fiece'cuvînt e poate o corăbioară de hîrtie în jgheabul 
copilăriei 
Dar fiece cuvînt e poate corabia în care voi răsturna 
cărbunii 
Mirodeniile, nisipul închipuirii, fildeşul elefanților - 
După vînturile toride în zăpuşala inimii 
Cînd plantele ca nişte plămîni uriaşi se destindeau prin 
coastele azurului. 
Şi ca frunzele de platan păsările pluteau în privire. 
Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului 
Pentru aurul strîns în funduri 
Pentru tristeţea care .îşi sună clopotele in cortina 
timpului 
Pentru sticlirea de silex-a surîsului 
Pentru nădejdea mîngîind umerii ca o blană dc vulpe 
albastră. 


184 


XV 


Auziți țipătul meu voi culegători de perle 

Munţii de ape au zdrobit plamînii voştri şi degetele 
scrijelesc pîntecul oceanului 

Trupul vostru seamănă tot mai mult cu sideful 

Ca o panglică sideful, semn închis între paginile de stridii 

Sideful alunecă o perdea peste zăvoarele apelor 

Şi ziua un lichid tulbure urcă în culoarul vinelor. 


Trupul vostru e un deget în mănuşa valului 

Trupul vostru ca o năframă la tîmplâ brumelor 

Poetul e fratele vostru, el se adinceşte în oceanul 
azurului 

Cerul e o stridie imensă între carapacele munţilor 

Şi mîinile ating claviatura mărilor 

Şi acorduri prelungi se scutură peste zări ca bandajele 
zborului 

Mîinile au răvăşit norii 

Mîinile trec ca un şuier prevestitor prin părul sălciilor 

Mîinile ca oglinzile se apleacă înspre buzele focului 

Miîinile .scormonesc pernele visului. 


XVI 
i 

Se dilată ca o pupilă rîsul izbeşte în cremene zorile 

Şi fulgerul nopţii se deznoadă pe umărul apelor 


Zăngănesc lanţurile sîngelui în închisorile vinelor 
Se deşteaptă o pasăre sub frunte şi scormoneşte huma 
ecoului 

Pînă unde loveşti cu un tîrnăcop bulgărul de saîe 
al creierului 
Pînă unde se topesc în flacăra gîndului figurile de 
ceară ale zilelor. 


Şi semenul tău, 
Semenul tău cititorule ar voi să înalțe deasupra capului 
arcuşul libertăţii 
Ca un toreador care oferă reginei inima fumegîndă a 
taurului 


Şi s-au trezit cetăţile adormite în oceanele bibliotecilor 
Pentru coraliile sîngelui insule prin undele nevăzutului 
Biblioteci ca acele corăbii fantome care trec prin 
somnul despletit al brumelor 
asemeni ceasornicelor cu nisip pentru 


Ca amfora ficatului dăruita acvilei 

Semenul tău caută în dîra plugului seminţele dezlegării 

Semenul tău zgirie scoarţa copacilor. 

Atinge de tîmpla lui.cădelniţele izvoarelor PR Biblioteci 

Semenul tău se roagă, blestemă, binecuvîntează, înjură măsurarea nesfifşitului 

înalţă catedralele corăbiilor, spintecă cu maşini uriaşe Oamenii ca sălciile îşi scaldă fețele în plîmsul 
pîntecul vîntului * í crepusculului 

ANS PU CZ Mă mii Sara. glaşului cdaärima si-cladeste Oamenii întîrzie în biblioteci în aşteptarea cîntecului 


Pog > . a A laolalta care trebuie să vina. 
Aţiţă tendoanele cărbunilor în muşchii vapoarelor 


"Şi ca tot atîtea antene nervii lui captează spasmul 


i Aa , î 5 + timpului Biblioteci căi ferate ale închipuirii 
Calcă pe grumajii colinelor, strînge în pumni coarnele Biblioteci flori la cheotoarea nemărginirii 
SIR E SOITIN, E munților Cînd ochiul ca un călăreț bate toate hotarele furtunilor 
Caută -în nisipul nemişcării grăuntele de aur al Cînd craniul se umple de infinit) ca o ploscă adîncită 
revelaţiei 


în şipot pentru ospăţul vînătorilor 
Cum păsările sparg în ciocurile lor metaniile colorate 
ale ecoului 

Cum feţele înecaţilor trec prin vitrinele somnului. 


Se închide în suferinţă ca în cochilia lui melcul 
p Se apleacă peste buchețele visului : bibliotecile 
- Sub clopotniţe de tăcere bibliotecile prelungesc panglica 
dangătului 
Bibliotecile, aceste anticamere ale veşniciei, aceste 
grădini ale extazului 


Fiecare frunte : o ciutură adîncită în gîtlejul unei fîntîni 
A 


Toate vămile primesc beteala amurgului 

Un fluier se. rupe din orice lacrimă din orice tîmplă 
Rotească peste paragina ochiului uliul luminos al nopții 
Stingă-se sub vatră jarul luceferilor 

Corbul minţii odihnească-se pe, aplecată, crucea vîntului. 


de azur 

Străjuită de busturi-atente, mesele sunt poteci prin 
toamna cuvintelor 

Un fluviu de linişte alunecă prin sălile ca oglinzile 

Şi totuşi se aude mugetul nescăzut al foametei al 
durerilor XVII 

Bandajele cărţilor nu-s deajuns să acopere rănile 
gîndului şi ale cărnii 
Dar încetinit gestul agită batista de cristal a minutului 
Şi deodată din buclele paginilor prinţesele ţîşnesc ca 


Cascadă prin mîinile toreînd beteala visului 
Mieii cerului părăsesc între degete buclele de azur 
Şi inima devine o punte între ev şi fiinţă 
jedourile Răsună porțile singurătăţii se închide robirrelul 

= meterezelor 
Ca un păun crepusculul se desfoaie luminează 

coridoarele cetăţii 

Cînd iubirea sclipeşte precum diamantul clin oaharul 


Aduc în mîini mătăsăriile cîntecului 
Flutură în privire pădurea de smaragd a bucuriei 


nedesluşite 
Aşa cum plămînul se desfată în mirosul reavăn al 


finului învingătorului 
Şi cum mîinile rotunjesc în aer obrazul oval al zborului Iubirea licoare magică în ceaşca de cafea a capului 
Mîinile ca doi porumbei legaţi de panglicele braţelor Şi covoarele se adîncesc în ele înşile ca sărutarea la 
Miîinile care au atins sîmburele magic din piersica infinit a oglinzilor. 
poemului 


187 
186 


O amforă-i iubirea pe umărul destins al cinteeului 
Vietăţile îşi înalţă frunţile din noroiul de suferinţe 
încă o dată spaima, durerea, ura se trag înapoi ia 
atingerea buzelor 
Încă o dală ca un steag auzul flutură în bucuria uitării 
de sine. 
Spintecă întunerecul ca un hohot dc far înnebunit 
Ca un far care caută în naufragiu deznădejdea corăbiei 
supte înspre adînc de boturile valurilor 
Şi mulţimea priveşte de pe punte la năpuştirea 
monştrilor înfometați 
Groaza creşte ca trupul desfăcut în înalt al apelor 
Dar seînteiază precum cremenea sufletele, şi iubirea 
Leagă in jurul inimii colacul de salvare. 


Iubirea macină o făină de stele pentru plinea extazului 

Iubirea clădeşte din nou lumea pe dinăuntrul pleoapelor 

Deschide braţele ca ferestrele anoîirnpurilor 

Şi albesc vorbele în pîrîul vocilor 

Al vocilor împreunate ca mările orizontului 

Dje-a lungul drumului cu priviri ca ferigile 

Cu inflexiuni ca îndoirea elegantă a păpurişuluj 

Cu genunchiul în colb şi sărutarea ca o frunte a mîinii 

Cu apropierile! precum atingerea pe sub pleoapa / 
pămîntului a lacrimei fîntînilor. 


lubirea-i un refugiu pentru doliul rupt din paragina 
Y pieptului 

Pentru zgomotul de lupte zăngănind în metalele oaselor 

“E firul de aur din balanţa zilelor 

Cînd dinţii se înfig în pulpele norilor în obrajii vintului. 


Dar ca un şarpe gindul pindeşte în nisipul minţii 
Şi vînătorul alungă ciuta'peste viltorile fructului 
Minciuna fierbe-n tîmplă ca-n subterană musiul 
lubirea-i arcuşul de parfum peste, strunele crinului 
Rodesc prunii din livezile glasului se lasă cortina eœ 
amintirilor 
Plutesc berzele revenirei peste aburul irosit din azima 
somnului 


Se Întorc limbile vintului pe cadranul văzduhului 

Şi trupul se umpje de sunetul repetat al orei. - UX 

Privire răsfrîntă în privire 

Suris adîncit în surîs 

Foc jucînd peste două inimi topite-ntr-un profil * 

Făcătoare de minuni schimbînd ghimpii .în funde de 
auroră 

Şi prin pletele împreunate lumina trece ca un landou 

sărbătoresc 

Noaptea se răsuceşte în adîncuri ca o buruiană secată 

Cerul e un pian nesfîrşit, oceanul e pedala, 

Ca păsări gleznele cîntă, sufletul trimbiţează, 

Iubirea ca razele Roentgen arată lampioanele dintre 
coaste. 


xvnr 


Noaptea e înaltă şi se ridică foarte încet dintre corole 

Noapte necunoscută cîinelui cît şi regelui 

Noapte ca o diademă pe fruntea somnambulului 

Noapte oglindă lăuntrică a obrazului 

Noapte ca mugetele-n frunză, şi-n pădurile sălbatece 

Noaptea e manivela care porneşte curentul electric al 

elanului 

Ochii ejaculează din orbite şi flutură ca alge prin 
transparența copacilor 

Refluxul retrage .mina' oceanului din palmele stîncilor. 


Corabia care îndreaptă spre semafor salutul pînzei 

E orbul ridicînd o cupă în aurora boreală 

E orbul care muşca rodia lacrimei 

Şi priveşte mai înăuntru fără minciuna văzului 

E orbul care pipăie la subsuoara cuvintelor osul zborului 

E orbul care prinde între gene funigeii cîntecului 

Cînd toamna dă drumul tuturor păsărilor din coliviile 

\ vinelor 

Şi pomii îşi muşcă degetele, aruncă mînuşa zilelor, 

Cînd se încing codrii şi flăcările trec ca iţ horă de 
j haiduci fantastică 

Şi duduie spinarea cerului 

Şi hanurile îngenunchează la răscruci ca bivolii. 


189 


XIX 


O suferinţă suie în termometrul azurului 

Şi vulturii-şi rup aşchii din zbor pentru exemple 

Dar omul spintecă pîntecul berbecului, dar omul 

Pune un steag de doliu la fereastra miracolului 

Astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi 

în veşnicie 

Taie în bucăţi vocea profetului, 

Se prosternă viţelului de aur, 

Nu simte viziunea călcînd cu el alături 

în zilele cu soare, în bucla arăturei, 

In nopţile-n beteală în argintul peştilor răsfoind filele 
i apelor 

în cuibu-n care vrabia aduce mei şi ovăz din cîmp, 

în ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri, 

In fundele ce-n aer desenează chemarea mierlelor, 

in.aburul rugăciunii urcînd din ceaunul văilor. 

Şi de fiecare dată porumbelul călător al cîntecului 

Se depărtează cu părerea de rău că nimeni 

Nu i^a luat de sub aripă scrisoarea revelaţiei 

in vreme ce colinele şi cerul îşi împreună oglinzile. 


Dar aminteşte-ţi viaţa risipită în atîtea coliere 

Viaţa din vioară, din păpuriş, din mîna 

Care mută ca un resort figurile de şah ale zilelor, 

Viaţa desfăcută ca o cometă în mansarde, 

Viaţa mucezită cu toate uneltele speranței în temniţi, 

Viaţa din omida care suie pe iedera frunţii în insomnie, 

insomnia o amforă pe buza prăpastiei de brumă. 

Şi aminteşte-ţi războaiele, inundaţiile, pogromurile 

Aminteşte-ţi splendoarea de apocalips a frămîntărilor 
perpetue 

Şi ruperea din sînul matern şi aruncarea între balaurii 
existenţei 

Şi glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinţii, 

Priveliştea cu brazii ca anahoreţi ai spiritului 


inaccesibili, 
Limba azurului trasă tot mai adînc în gîtlejul 
z . resemnărilor 
Şi plecarea definitivă a unui prieten pe o targa de 
umbre 


190 


Şi acest surîs, o! acest trist surîs pe un obraz care 
nu mai e al meu 
Un obraz care vine la suprafață ca un înecat din undele 
de staniu 
Un obraz care a fost al altuia 
Un obraz care va fi al tuturora 
Cînd feeria copilăriei e apusă 
Cînd basmul visului nu se mai deapănă 
Cînd oglinzile ne oferă măşti în aşteptarea carnavalului 
ultim 
Cînd hUFUitul ancorelor anunță un etern naufragiu. 


XX 


Mărgelele stelelor pe ramuri întunecate 
Şi pocnesc în piersicile de catifea sîmburii ca bicele 
Năvala apelor ca un potop de pumnale 
Prăvălirea viilor pe costişe cu boabele de soare între 
e frunze, 
Cîmpiile cu oase de fum, fluviile cu armuri de crepuscul, 
Şi tot ce ți se dăruie în sînge sau în pupilă 
Viscolul în respirație prin văile toride 
Cavalcadele de fantome prin zăpezile pleoapelor 
Cînd singurătatea preface în cenuşă inimile 
Ca o cometă singurătatea. 
Atinge planetele gmdului răstoarnă tărăboanţele de 
vorbe- 
Singurătatea-n unde a obrazului de salcie 
Singurătatea ecoului ca o castanietă în palmele vîntului 
Singurătatea rămînerii pe țărm cînd s-au rupt din varul- 
privirilor vapoarele 
Şi mîinile s-au oprit ca păsările pe mormintele zărilor. 
Dar noaptea Ca o veveriţă sare din crengile apelor 
Noaptea mîngîie cu un deget chivără norilor 
Florile sunt grăunţele* răsturnate din sacul rîsului 
Florile sunt miresele aerului 
Florile hohotesc la răspîntii. 
Păsări au deschis în evantai forma zborului. 
Şi fereastra opacă a anotimpului anunţă aurora 
Dar ploaia agită panglici multicolore ca papagalul 
Dăruit de marinarul şchiop al prostituatei 


191 


Şi suriîsul prizonier al buzelor se apleacă peste grațiile 
dinţilor 

Dinţii aceste geamuri cu glastre de maghiran şi cu 
storul roşu al limbii 

Cînd în ferigă e un tunel de miresme pătrunde trenul 

Şi castelanul inimii scoboară pont-levisul 

Armăsarul visului tropăie la scară 

Urmează retragerea cu torţe a plopilor victorioasă 

Bolţile glasului răsună în fanfara oceanelor 

Vîntul învîrteşte şi duce în deserturi arpegiul rupt din 


harfele marilor capitale 


XXI 


în rădăcini şi“n zvonuri adorm! prinţesele de danielă 
Şi pasul absentului urcă pe treptele din sînge, 
Absentul se apleacă peste balconul ochiului 
Absentul îţi opreşte mina într-un acord al pianului 
Absentu) te salută în poarta dimineţii 
E mesagerul nopţii sau poate-al nemişcării 
în palme-i saltă cerul ca o creastă de cocoş proaspăt 
tăiata 
Desface pe genunchi cd o gazetă lanul cu păpuşoi şi 
B guşteri 
înaintează alaiul cu trîmbiţele de țarină 
Rămasul bun străvede o părere de rău nevătămată 
Cum e încă fragedă carnea ursului încuiată în veşnicia 
relativă a ghețarilor 
Cum sunetul răzbeşte prin crepuscul şi prin flaut 
Cum aerul e-o fundă la gîtul căprioarei încremenite-n 
peisagiu 
Cum izvoarele ţîşnesc din căderile stelelor în august. 
Astfel în lama de cuţit a valului furtuna încrustează un 
cîntec 
Astfel anii cari au trecut asemeni caselor pe roate ale 
saltimbancilor 
Şi anii cari au să vină cum scoboară la sfîrşitul iernilor 
Turmele din turlele munţilor 
Şi clopotele plutesc ca îngerii peste leagănele de spice. 


1T'J2 


Dar se sparge arcul inimii nu mai e căldura aşteptărilor 
Sufletul nu mai e lupa "care să concentreze razele 


speranței 
Şi trupul se întoarce într-îhsul fără zare ca o barcă 
\ - părăsită în nisip 


Trupul se închide în cristalul gestului mereu acelaşi 
Fără pasul care să calce alături de,zimții drumului 
Fără mîna care să se frîngă în curelele de transmisiune 
ale aventuri] 
Fără izbucnirea de o clipă, 
Fie şi de o clipă numai, a farului răscolit din lumina 
adîncului. 


xXX[ 


în cutia glasului se împletesc panglicele cîntecelor 
Sunt cîntecele ca nişte coralii de crepuscul peste 
fluviile Africei 
Sunt cîntecele negrilor reținuți în spini invizibili rochiile 
dansului 


Sunt cîntecele prizonierului care a uitat obrazul azimei 
de acasă 


Sunt cîntecele ca gene de catifea umbrind ochii 
catedralelor. 


Ce zid al plîngerii e inima 

Şi sîngele duce la vale cîntecele de tristețe 

Ca arborii smulşi din rădăcini de puhoaiele munților 

Ca turmele de nouri care merg sa se adape din jgheabul 
mărilor 

Şi fiecare pasăre e o ghitară pentru degetele vintului 

Fiecare pasăre poposeşte ca o medalie pe pieptul aerului 

Cînd bem din cupa sinilor limpezimea speranței 

Şi diademele nopților strălucesc pe umerii plantelor. 


Atunci prin calcarul tîmplelor răzbate cascada somnului 
Somnul £ii năvala cailor albi şi a steagurilor de apă 
Somnul ca o cuşcă de gheață pentru prepelița surîsului. 


C'-fla 113 coaia C 193 


Lămpiie se ciulesc ca urechile vilelor la apropierea 
furtunii 

Ruginesc in hangarele văzduhului roţile mari ale 
colinelor 

Se ating de buruieni mandolinele şerpilor 

Şi în ocjiinda. frunţii panoplia drumului se aureşte. 


XXIII 


Furtunile apleacă balanţa zilelor furtunile 
Au aruncat peste umărul nostru banduliera fulgerului 
Beteala incendiilor 
Furtunile au spart ferestrele vîntului 
Şi se despletesc coamele de ţipete 
Se leagănă fluxul glasului 
Cîrma inimii geme 
Şi ca o colivie“ ochiul primeşte pasărea ploii, 
Ploaia —cîte scări de mătase pentru buclele norilor 
Cîte coarde destinate peste ecoul flăcărilor 
Cînd cavalerul cu mandolina amurgului la subţioară 
se opreşte sub balconul de apă 
Şi castelana desprinde ca o fundă surîsul din cascada 
de azur a singurătăţii. 
Cîmpiile dansează cu pasul lent în ierburi 
Şi fluviile ca şerpii se tîrăsc pe spinarea nopții, 
Noaptea se teme de alunecarea in oglindă a şarpelui 
Noaptea îşi scufundă faţa în fîntîria de răcoare a aurorei 
Noaptea se prelinge pe geamul opac al sîngelui 
Ca o bufniţă noaptea adoarme în ruinele oceanelor. 
Dar uraganul nechează ca un armăsar la jarul stelelor 
Copacii bat mătănii 
Şi cerul îşi oferă pintecul bisturiului în zigzag al 
trăsnetului. 
Se scutură ca o mantie un suflu peste întinderi 
Ca bărci uriaşe codrii naufragiază-n dantelele de brumă 
Vocile, ca frunze, vibrează-n transparenţă. 
Şi totuşi răscoleşti cu unghiile azurul şi ţărîna 
Din carnea ta rupi arcul cu care vei stăpîni zimbrii 
* visului 
Sîngele tău e-n trîmbițele vinelor chiotul 
Care va deştepta cocoşul sălbatec şi pantera 
Cum rădăcinile îți pun brățări la glezne 


pi hăţurile drumurilor îți rod palmele şi umerii 
Şi cuțitul destinului îți smulge zilele 
Cum de pe trupul peştelui solzii. 


Dar ca nişte cupe mările se ridică pînă la buzele lunei 
Mările sunt, mîinile orbitor înălțate în laptele luminei 
Mările sunt obrajii care se, preumblă în parcurile din 
amintire 
Mările sunt treptele pentru intrarea în amfiteatru a 


acestei dansatoare: 
AVENTURA 


Aplauzele se frîng ca păsările în pînzele corăbiilor 
Şi valul pune pe fruntea înecatului o aureolă. 


Tîrziu în sertarele văilor izvoarele sunt ca şuviţele de 
păr aleTubitului dispărut 

Visurile“ încremenesc ca stalactitele în peşterile ochiului 

La sînul anotimpurilor atîrnă colierele de fructe 

Şi către acoperişul frunţii se înalţă colonadele florilor. 


XXIV 


Din frunte nu rămîne decît un cîntec de alge 

Cu părul cum e goana năpraznică a cailor înspăimhitați 

Ploaia ca un haiduc iese înainte cu flinta fulgerului 

ridicată 

Ploaia pune hamuri de apa în boturile vuiturilor cari 
s-au luat la întrecere 

Izbeşte-n carne şi-n rădăcină muşcă 

Roţile pocnesc în țăndări ca seminţele de cucută 

Paharele pomilor se tulbură 

Şi uleiul sfînt al clopotelor trece prin pîlnia fîntînilor, 

Dar braţele ca melcii rup un chiot în auzul veşniciei 

Din ochii-n nemişcare nu scapără amnarul privirii 

Şi buzele ca iederi se împletesc în cupru. 

De unde se revarsă acest suflu de groază ? 

Din ce crater se tîrăşte o lavă de linişte eternă ? 

Şi înghețarea în somnul ca peştera-n crepuscul 

Cu foarfece de umbră taie respiraţia 


195 


Asemeni faldurilor mari ale norilor 

Lipeşte chiparoşii ploii de fereastra obrazului. 

O mină de măcelar dUră se răsuceşte în gîtlejul 
văzduhului 

Şi între vegetale țîşnesc glandele cometelor 

Smulge din raftul coastelor inima, 

înnoadă ca eşarfe gleznele p«sle umărul rugăciunii. 


Şi poate că sub iazul mort al feţii cu lişjţă şi păianjeni 

Sub surîsul de cretă peste varul gingiilor 

O ghitara se încoardă şi vibrează fluxul unei game 

divine 

Un must de glasuri în slavă circulă prin ţevile cărnii 
desfăcute 

Un evantai de flăcări se-nalţă din cenuşa pleoapelor 

Şi trupul se preface într-o cale lactee a zborului 

Gînd oasele albesc şlefuite în argint 

Ca instrumentele de muzică ale vintului. 


XXV 


Sprintenele se îmbină ca arpegiile a două piane 
Şi fierăstrăul vremii scrîşneşte peste scîndura fruntții 
După aceea fruntea pluteşte prin rugina sticlei 
Ca o cădere de frunze, 
Căci frunzele sunt mareele toamnejor, frunzele 
Sunt scoicile rămase pe plaja văzduhului 
Cînd oceanele de culori ale anotimpului au secat, 
Cînd amurgurile colindă cu cîntecele lor de funingine 
Şi în jurul plopilor furtuna se zdrențuie ca 
îmbrăcămintea cerşetoarei. 
Sunt semnele destinului încrustate în coaja acestei 
) > portocale 
E cărbunele nopții cristalizat în diamantul stelei polare 
E dimineața rumenă din miezul unui măr 
Şi vinul care musteşte în soare şi în tîmplă 
Cînd scoboară cu fluierul în desagă ciobanii de pe 
culmile visului. 
Şi e un colier mirosul'verde al crîngului pe grumajii 
asinului. 


106 


XXVI 


Ca bărcile alunecă prin os lumini ovale 
Şi vînturi în catarge se rup ca albatroşii 
Urmează goana oglinzilor pe scările privirii 
Cu palmele în zare sprijinite pe munții de-aluminium 
Munţii cari sunt orge sub colonadele nopților 
Munții trecînd ca nişte caravane prin somnul azurului, 
încă o dată noaptea deschide un compas peste planşeta 
inimii 
-Noaptea îşi. regăseşte în iarbă respirația 
Noaptea-şi alunecă pe trepte rochia de blesteme 
Noaptea ca o sondă aruncă ţiţeiul de păcate 
Şi omul îşi oferă fruntea acestui pumnal invizibil 
Omul înalţă capul prin cascada de smoală 
Cu semnul umbrelor pe piept ca o cocardă 
Cu strunele trupului bine întinse în aşteptarea 
arcuşului miracol 
Cu suriîsul plutind ca o flamură peste scoborîşul abrupt 
al obrazului. 
Dar în pupilă ca-nlr-o deltă se revarsă fluviile tuturor 
făpturilor 


în pupilă fulgerul întîlneşle zmeura 


Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea 
nufărului 


Şi toamna aduce brocartele şi panopliile ei în, rugină 
Pentru gloria plantelor 
Pentru gloria somnului rotind ca şoimul 


Bucură-te : peste ceardacul fructului se apleacă trupul 
zvelt al seminţei 


Si răzbeşte prin pulpa de noapte elanul sevei 
împrospătate 
Se desface vibrarea in adînc a trîmbiţelor reînnoirii, 


Exaltarea infinită a spermei în transparenţa 


ringtodelor 
Sărbătoarea firului de iarbă răsucit în desfrunzirea 
mormintelor, 


Reînvierea cîntecului răstignit în fluier şi în alună. 


197 


XXVII 


O iederă de linişti suie pe colonada umbrei 
Pîraiele respiră prin colierele de calcar ale clopotelor 
Pîraiele trec ca luminile prin sticla cîntecului 
Şi plînsul vibrează în scoica drumului în pantofii 
zăpezii. 
O suferință e totdeauna aproape, în pasăre, în buruiană, 
în scoarța copacilor care filtrează aurora, 
în fluierul rupt în stîncă de fălcile valului, 
In mădularul vîntului şi-n buclele din spermă, 
O suferință-n şarpe şi-n crengile înalte, 
în fundul acestui pahar al nopții cu drojdia luminii, 
Cînd ochii explodează la depărtări ca, obuzele, 
Cînd ochii fac ravagii în pămîntul obrajilor 
Şi plumbul miracolului găureşte aripa auzului. 
Atunci tu vii cu uliul fluviului încuiat în inel- 
Atunci țu acoperi cu sinul ca o cască schimonosirea 
zilei 
Şi viața rupe în dinți carnea unei garoafe 
Atunci tu-mi răcoreşti în izvorul \imărului capul 
incendiat 
Atunci tu eşti prezența şi poate eşti răspunsul. 


XXVIII 


Prin mîini ne trec izvoare-n evantaiul nopţii, 

Cînd pură apa frunții se atinge.de vitralii, 

Şi-n fructul inimii tresaltă sîmburele aventurii 

Resortul. brațelor se destinde spre codrii eternelor 
absențe 

în cuşca de sticlă a oceanelor se străvede păunul 
furtunei 

Dar e o platoşă visul prin ierburile arse 

Buzele au supt bomboana amară a uitărei 

Obrazul e o cruce rămasă în solitudine 

Obrazul se înalță spre catapeteasma pădurii 

Şi un acord de orge se desface din zăpezile în topire: 

Destinul apasă pedala marilor inundații 

Fluviile se umflă şi învelesc ca panglici trompetele de 

ape 
Puhoiul chiuie în ziduri şi-n mîinile sonore, 


198 


în grîu şi în pleoapă e-aceeaşi dezolare, 

Pe deal pieptănătura ruptă a viei în abanosul brumei, 

Şi turmele lichide trecînd peste arătură 

în hambarele prăbuşite limbile de valuri 

Şi surîsul părăsit prin oglinzile gărilor 

Cînd orologiile sunt melcii cari ating cu antenele 
minutelor veşnicia. 


Dar să-ţi vorbesc de nopţile dresorului între leoaicele 
zvelte 
Şi fremătătorii tigri şi jaguari fluizi ca nişte eşşarţfe 
Cu blănuri care au păstrat aurora roşcovană a 
ecuatorului" 
Cu unghiile ca alcooluri în cupele de umbră 
Şi saltul doritor de sînge prefăcut într-o. alintare a 
aerului 
Şi coamele scuturate ca tot atîtea cascade ăn ferigă 
Biciul -ca un pocnet brăzdează pîinea lampioanelor 
în ochi e o succesjune dramatică de ţinuturi sălbatece 
Şi-n duioşie glezna se apleacă spre şarpele oboselii. 
Nopțile dau tîrcoale vocilor ca şi focului * 
Pădurea-şi ridică în zare braţele ei de frunze 
Şi priveşte cum marea ca o pasăre îşi netezeşte penele 
Scormoneşte măruntaiele pămîntuiui 
Şi scutură in ciocul de ape zdrenţele crepusculului. 
Pe urmă" marea e o cutie de scrisori pentru plicul 
albastru al vapoarelor 
Pentru surîsul, ca o fundă veştedă, al înecatului 
Şi nopţile inundă scrinurile vechi ale cîntecului 
Prin catedralele de umbră tristeţile se preumblă ca 
^ miresele 
Cînd toreador anotimpul prinde din goană coamele 
furtunei 
Cînd peste comorile cugetului joacă focurile galbene 
ale insomniei. 


în adînc bîtlanfi desfac zăpada aripei 

în amintire cîmpiile îşi prind la gît colierele finului 

Cintă pasărea lacrimei în colivia obrazului 

Şi pătrunde ca un pumnal şoseaua sub noapte şi sub 
frunte. 


199 


Gesturile trec ca urzici prin ochii spectatorilor 
Urzici aceste broderii pe ghergheful vintului 
Aceste dantele în cruzimea oglinzilor 
Echilîbristul urcă pe o scară de priviri pînă la trapezul 


lunei 


Li 


Şi capetele se aruncă în sus ca pălăriile oferite 
matadorului. 

Nopțile circului sunt brăzdate de limbile proiectoarelor 

Şi-n fîşia de raze e sîngele luminos al acrobatului 

£ chimirul .care sună monezile peştilor în întunecimile 

de ape 
E pavăza transparentă a saltului 
Pe-un trup ce se-ncovoaie ca arcul de aramă. 


Dar din noaptea, pămîntului iese frăgezimea legumei 
Şi în noaptea inimii răzbate tictacul deşteptător al 
iubirii 
Gleznele cintecului au agerimea cerboaicelor 
Şi-n arătura", grasă 'a sărutului anotimpul germinează, 
Rotunjeşte-n aerul bronzat coapsele fructului 
Trezeşte-n vitrinele cărnei păpuşile cu ° resort ale 
mușchilor 
Spumegă în ţesuturi şi în vine alcoolul* libertăţii. 


XXX 


Ridică vioară fruntea pînă la arcuşul nopții / 
Rrimeşte-n piepl incendiul buclelor nocturne , 
Şi prelunge?le-n rana*adîncă ţipătul purcelului _tîrit 
spre moarte 
Tipătul ca un păr fantastic pe umerii auzului 
Cheie să scormonească în veşnicia lacăt 
Tipătul care se-nalţă asemenea valului, cu buze de 
A maree 
Să atingă ovalul planetei pe etajera morţii 
A-morţii crescute ca o pîine în cuptorul din* pîntec 
A morţii care" te pîndeşţțe în curcubeu şi-n frunză 
Şi ca o clapă sonoră vibrează în bronzul trotuarelor 


Sîngeră în aromă căpşuna pasului 

Sună ca,o castanietă în tavernele oaselor. 

Dar peisagiul de dezolare rămîne în urmă ca fumul 

expresului 

Intri în compartimentul speranţei şi aştepţi ivirea în 
pupilă 

A griului zvelt ca un cîrd de berze 

Şi capul fecioresc al cîmpului cu parul de lucerna şi 
de orz 

Cu floarea orizontului crescută în glastra respirației 

Şi cofele dealurilor pline de mierea dimineţei 

Iţi amintesc lumina răsfrîntă din incandescenţă zborului. 


XXXI 


întristarea e un spital e o noapte inversă 

Desface gratiile de lacrimi peste balconul privirii 

Aruncă o cenuşe de crepuscul în apele tulburi ale 
geamătului. 


întristarea apleacă salcia ochiului 

Cheamă plînsul ființei iubite 

Şi e o suferință pe buzele de aer 

Şi e o resemnare în glasul răsfirat în păpădie 

Ce folos că troica soarelui sună la scară 

Şi vrăbiile duc în ciripit trena de mireasă a anotimpului 
Ce folos că în perdea arginteşte platoşa zefirului 

şi aurul păstrăvilor zornăie în punga rîului de munte 
La ce c bun zigzagul ghicit de<cocor în fulger 

Inelul de răcoare din degetul fîntînei 

riuierul. de verdeață în codru şi în ureche 

Cînd se-nfioară holda cu grîne ca o coapsă 

Şi orice spic e-o orgă prin valurile de semințe 

Şi orice buruiană e-un hohot de lumină, 

Piciorul trezeşte vioara potecii, o încoardă. 

Palmele păpuşoiului alintă obrajii respirației, 

Un curcubeu aruncă moneda cintecului pe fereastră 
Dar noaptea ca un paznic încearcă lacătele tristeţii 
Dar dinăuntru noaptea rînjeşte în geamul inimii 

Şi muşcă brațul iubitei, 

Chinuie pîntecul mamelor.. e° 


Mina care a uitat să mîngîie sfîşie mătasea sărutului 
Şi dintr-o dată cheile iubirii cad în oceanul de ură. 


Ura izbucnită fără veste în încleştarea cărnei 
Ura sărind ca o piatră netedă peste apele tîmplelor 
Şi noaptea se urzeşte în suveica singurătăţei. 


Dar zorile rup de pe trupuri cămăşile de păcate . 

împodobesc oraşul cu brăţările ferestrelor 

Şi umerii se apropie în trezie ca bărcile pescarilor 

Umerii luminează în aerul pur iarba fermecată a 
surîsului 

Ochii îşi cer iertare prin roua regăsirei 

în, odaie sărbătoarea iubirii e cu steaguri de şoapte 

Bolţile inimii răsună de chiote 

Cădelniţele sărutului desfac fundele iertării 

Şi pe războiul vocilor se ţese covorul bucuriilor duble. 


iunie 1927 — august 1929 


Şi înaintea tronului : ca o marc de sti- 
clă, asemenea tu cristalul. Iar în mijlo- 
cul tronului şi împrejurul scaunului: pai 
tru ființe, pline de ochi, dinainte şi dina- 
poi. 

Şi fiinţa cea dintîi era asemenea !eu- 
Jui, a doua ființă: ademenea viţelului, a 
treia fîîntS avea față ca de oui, iar a 


patra ființă" era asemenea vulturului ca- 
re zboară. 


Apocalipsul 4. 6, 7 
traducere de GALA CALACTION 


in frunte un stigmat, la dreapta echinoxul, 
Apleacă o balustradă de fulgere sărutul, 
Şi viforul ingenunche pe un ceardac cu încrustari de 


fluier. 
Dar cu mieii între măsele, lupii se îndepărtează de jarul 


cuvintelor. 


Din umăr o pasăre revarsă prin tril limpezimea singemi, 
Din deget izbucneşte în jedou curcubeul, 
Din mormînt ploaia se desface ca o păpădie legendară, 
Şi într-o adiere de vînt trec oraşele Africei, . 
Ca foile calendarului ucis de o mişcare neprevăzută a 
pupilei. 
Ca întîlnirea, în crepuscul, a sălciilor cu portocala din 
sîngele îndrăgostiţilor. 


E sărbătoarea toamnei în dantelele cascadei, 

E genunchiul care atinge ca un porumbel mingea valului, 
E fluturarea vocii prin alun şi prin batistă, 

Cînd anotimpul calcă pe dealuri cu coşurile de fructe, 

Şt izvoarele fura oglinzile de sub pernele zăpezilor 


frumoase, 

Cînd vînătorul aruncă brățara pocnetului în palma 
depărtării. 

Şi pe ghergheful înalților cedri se urzeşte brocartul 
poemului, 


Ca o terță de îzbîiidă în inirrta pleznită ca harbuzul,' 
Cu platoşa muntelui peste umerii procesiunii. 


205 


Dar c fulgerătorul şi e apocalipsul, 

Dar iedera crescută cu vîntul în pleoapă, 

Şi zidul unei amintiri e găurit de scorpii, 

Chiotul creşte prin coamele sirepilor cu bice de luceferi, 
Şi răsăritui linge pereţii ocnelor în sare. 


E tîmpla ce răzbate cu limbile de flăcări, 

E guşterurde-aramă pe brațul din fîntînă, 

Şi visul cade-n fildeş ca un pieptene zvîiiit do 
cosînzeană, 

Şi solitudinea se împleteşte cu şuierul în trestii,- 

Ca o chivără cerul pe ochiul de cenuşă. 


Obrazul furtunii în strigătul sterp al zebrei, 

Pădurile prin sticlă se aburesc, se umflă, 

De pe coloana minţii 6 acvilă-şi ia zborul, 

Şi-un pas prin aşteptare trece ca un zigzag de frunze. 


Un şoim al presimţirii se-aruncă între vrăbiile vorbelor 
Lîncede j clopotul se desface din rîs şi din ferigă, 

In aşteptări pe culme cu căpitan şi armură, 

In destrămări prin lupte cu flintele de stoic. 

In uitarea de-o clipă prin florile undelor, 

în aiurarea venită din amurgurile cîntecului, 

De-a pururi frînt în lanţuri şi întors de pretutindeni: 


II 


Prin frumuseţea cărnii şi transparenţa ploii, 
Arcuşul trece-n taur se-atinge de luceafăr, 
Visul plăpînd ia forma zăpezilor din zboruri, 
Sîngele e în vine, ca lămpile din salină. 


Dar buza ca un sigiliu de bronz la miază-noapte, 

Dar sărutul ca un cavaler profilat în armură, 

„Şi fruntea e o amforă cu o cenuşe de amintire 
impalpabilă, 

Şi frunzele sunt fluturii verzi adormiţi în cuvinte. 


206 


Mîna intră-n repaos ca-ntr-un han călătorul, 
Oraşele Gare trec ca palmieri mari prin respiraţie, 
Şi norii, ca mobilele de stejar la o oră incertă, 
Apleacă peste destin ochiul, ca pe oblîncul şeii. 


Voi, armăsari fugăriţi pe o panoplie de bruma, 

Şi voi smintiți cu suliți şi «căşti în săptămână, 

Coloana vertebrală suspendă ca un trapez minutul, 
Spasmul vine la urmă ca tava cu dulceaţă 
La-ntOarcerea-n grădina bătrînească şi cu răcoare din 


trecut, 


Cu liniştea ca viţa sălbatecă pe streaşină şi prispă, 
Cu dulăul-care-ţi pune ca o monedă în palmă nasul rece, 
Şi cîntecul se rupe-n două spre lună ca refluxul. 


Goneşte cu bolovani în deserturi vitele şi setea, 
îmbrăţişarea aduce un>maldăr de lemne ude, 
Şi focul trozneşte-n plita cereştei reculegeri, 
Cînd elanul se imprimă în arbore şi-n slovă, 


Gînd membrele se-nnoadă sub simțuri ca' odgoane, 

Cînd ancorele inimi în funduri de trup ţinţuie 
veşnicia, 

Cînd cascadele nopţii sar pe pietrele albe ale, frunţii, 

Din măduvă şi linişti iubirea ia fiinţă. 


Pletele se revarsă ca fluviile pe ţară, 

O patimă învăluie braţul, îl linge sau îl muşcă, 

Ochiul regăseşte în azur păcatul şi lumina. 

Dar degetele-Zgîrie cînd vor să mîngiie, 

Şi glasul în loc să cînte ca o frunză între dinţi şuieră 
în venin ca un şarpe. 


O urzică pune în privire bubele ei păroase, 

Ura ca un păianjen aruncă sîrmele ghimpate 

Şi călcîiul sparge-n țarină tîmpla, ca un fluier căzut d'in 
carul cu fin al crepusculului. 


207 


Sîngele ţîpă-n temniţi şi cere-ngăduinţă, 

Azima lacrimei se umflă într-un cuptor de geamăt. 
Dar unde-atingi o clapă se rupe carnea unei răni, 

Şi unde ai voi dantele se invrăjmăşesc fierăstraie, 
Genunchiul caută lespedea, caută pocăinţa, 

Şi-ţi ceri în poem iertare stelelor şi iubitei. 


Cu inima in frunză, cu tîmpla în luceafăr, 

Şi braţele prelungind incendiul amurgului din cîntec, 
C-un diamant de zboruri taie sticlos albastrul, . ' 

Cu degetul pe guşa înfiorată a flintei, 

-E o privire joasă şi o plecare-n brumă, 

E respiraţia oprită cu iedera pe buzele vacanței. 


în anotimp aroma trecută prin storurile trase, 
Precizează chiotul despărțirii ca» o panglică funerară, 
îngenunchează izvorul ca un cerb printre aceşti ienuperi. 
Aruncă în tufişuri ochiul ca un ban de aramă. 


Şi dintr-o dată inscripţiile pomilor se desluşesc în 
păsări, 

Ca mugurii pîraieîo saltă la focurile pupilei, 

Codrii de brazi aruncă pe umeri buclele de ozon, 

Codrii de mesteacăn trec-prin osul culorii. 


Dar intră-n scenă instrumentele grave ale pădurilor de 
fagi, 

Şi-n alămuri sunt frunzele ca-n duzi viermii de mătase, 

Trăsura de verdeață suie ca o fanfară-n pleoapă. 


La cingăloarea nopţii prinde cornul de vînătoare, 
Inundâ-n apele lunii frunţile de cereale, 

In ghindă găseşti semnul furtunei la miază-noapte, 
Buza primeşte amnarul cenuşei din cratere. 


208 


Nu te răpească uliul trezirii în fîntînă, 

Cum trec prin somn] vapoare şi templele .prin piatră» 
Cum zornăiesc la ferestre'şeile de nouri, 

Tu cavaler al spaimei şi-ntruchipare a slovei, 

Cu-o mantie regească peste întinsul ploii. 


Cu un toiag învie în literă un şipot, 

Şi glasul să răsune prin cereştile butii, 

Să se reverse vinul acumulat de veacuri, 

Destins în văz misterul din floare şi din taur, 
Miracol ce se-ntrece în spirit şi în vierme, 

în fructul de-alun şi-h suplă plutirea rîndunicii 
e Cu lacrima ascunsă a timpului şi-a ierbii. 


Pe deget suie guşteri şi fulgere, să soarbă. 
Otrava-nchisă-n rouă şi amurgul din inele, 

Trupul ca un gheizer împarte fierbinţeala, 

Aduce curentul cald al vorbei în apele de ştofă, 
înalță rugăciunea ca o torţă în tenebre, 

Să lumineze-n cuiburi catapiteasma umbrei, 

Sub streşini şi sub frunză ca un lacăt de zboruri, 
Cu-armatele .erorii pe-obrazul cum e toamna. 


Der fii prietenos cînd oaia şi gîndul au revenit în turmă, 
Dăruie un blid cu linte copilului din aventură, 

Cu fiarele de plug ale' ochilor răscoleşte țarina, 
Roteşte mintea, vultur, peste bulboane stinse. 


O mască de crepuscul acoperă peisagiu!, 
Prin sticla ds-anemie a iernii eflorescenta mîinii 


Stranie, ca şi chipul călătorului aplecat 

Peste balustrada albind ca o dantură a'nopţii, 

Aruncă în torent rămăşiţele orei, 

Amestecă sub bolovani cu păstrăvi monezile luminii. 


Prin amintirea dreaptă, prin crestele de flăcări, 
Te urcă pe o targa de spume în petală» 
Distilează in voie aroma din stamină 

Cînd marinaru-şi prinde la piept steaua polară 
Cînd pe-nălţimi copacii se tulbură ca vrăjitorii. 


C-da 118 coala 14 209 


IV 


Tul B. Fundoianu 


O ploaie ca o fereastră deschisă înspre ograda cu păuni, 
Şi o feştila arsă lingă rotirea de şoim a frunţii, 

Furtuna sfirşeşle cu părul între crengi, 

Cu degetele crispate în câpestrele vintului, 

Cu o potecă, fluier, căzută între frunze, 

C-un răsărit de cîntec înfiorînd holdele buzelor. 


Din deserturi răzbate o trîmbiţă amară, 

în retorte nisipul subţiază timpul inefabil, 

Ca prinţesele norii se tolănesc pe perini albastre, 
Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului, 

Fluviile -duc trena oceanelor ca pajii. 

Şi-n vasele de lut se imprimă o tristeţe ovală. 


Aripa e un arpegiu de colinde, e un obraz invizibil, 
Dar rîndunica izbucneşte ca o sămînţă a azurului, 

Dar atingerea de luceafăr se face într-o capsulă, 

Şi germinarea vibrează un violoncel de spume, 

Cu şalul o cascadă pe umerii de crepuscul. 


în care os al primăverii creşte miragiul zborului ? 


Astfel genunchiul aruncă reflexe de Carrara, 

Şi în ceaunul văii mălaiul privirii se umflă, 

Răscoleşte adîncul ca un vîiîător vizuina,/, 

Inima e pe brînci în grota pieptului obscură, 

Şi tidva ţi se umple de balsamul legendei, 

Gînd stîncile ca văcarii întîrzie la marginea zilei, 
Cînd turmele de vînturi tresar la chemarea pustiului, 
Cînd destinul cu paşi sonori pătrunde în cavouri. 


Dar pasărea ca o fundă e-n simetria clară, 

Şi ochii-n limpezime alunee-o zăpadă, 

Pe mîini adoarme cartea şi visul în corolă 

E ca oprirea calului pe marginea prăpastie!, 

E ca sîngerarea prepeliţei intre ierburile: cunoscute, 


210 


Cu un regesc «cortegiu, cerul sorbit în ceaşcă, 

Şi în bazin amurgul e-un peşte de cerneală, 

Cu-o lacrimă-n paharul pleoapei şi în tăcere. 

O pasăre agită în gîtlej zarurile trilului, 

O pasăre scoate numărul Câştigător din sacul ecoului, 

Şi vînturile ude vestesc o recoltă bună, 

Spre Caraiman se-nalţă steagul ne-nduplecat al 
vulturului. 


O azimă sporeşte în luncă şi în tîrlă, 

Apele umflă sinii cîmpiilor mănoase, 

E seva care urcă în glas şi în tulpină, 

E apariţia pămîntului care încoardă braţul marinarului 
tînăr, 

E topirea in vioriul dimineţii a cristalelor insomn'ei. 


Dar din pianul balcon de fildeş 

Miresele. notelor arunca flori şi acorduri, 

Pădurea se lîrăşte în genunchi 'pînă în dosul casei, 
Şi-aroma de ferigă, de răcoroasă creangă, 

S-a revărsat în deget şi în batista clapei, 

A înclinat pe pluşul din sunet tîmpla arsă, 

A distilat liniştea pe o terasă închipuită 

A aprins torţele macilor în coridorul poemului. 


încet din minerale şi plopi ridică luna, 

Şi'ondulezi nisipul pînă-n gingia mării, 
Te-ndepărtezi cu barca pescarului pe-o targa 

De valuri,- în apuneri te-ntorci cu vînătdrii, 
Şj-mparţi, cosaşilor pîinea din lampă şi din odihnă, 
Cu somnul ca un baldachin profilat pe creştet, 

Si-n nări păstrînd parfumul esenței de brad tare 
Glezn-a primit sărutul izvoarelor de munte 

Şi visul care saltă pe frunţile-n dezlegare 

Cum pe bolovanii rotunji Trotuşul în dantele. 


înalţă cupa furtunii, prinde pieptenul cascadei, 
In pletele pădurii, lîngă cerceii fragilor, 


211 


Ziua ca o oglindă se abureşte-n respiraţia verii 
Şi flăcările de pe comori sunt fundele sărbătoreşti ale 
munților. 


Anotimpul e deplin în grînele coapte, 

Cu ţîţele fructelor pleznind sub bluz^a colinei, 

E-o cavalcatiă-n sînge şi-o revărsare în tărie, 

Sunt sîmburii ecoului fărîmiţaţi în piuliţa văii, ` 

Sunt culorile care se desprind o dată cu păsările din 
păstaia zborului. 


Apele duc bijuteriile răcoarei mai departe, 
Din văgăuni suie somnul şi limpede susurul, 
Codrul e-un pian, apasă ca o pedală amurgul, 
Cînd vulturul roteşte, oval, deasupra prăzii, 
Cînd poienele se înroşesc la pocnetul armelor. 


O linişte caldă se desface din coaja copacilor, 

Şi anii iubitei sună în visteria inimii, 

E fiecare vorbă o mină trecută prin luminarea privirii, 
Fiecare pas încearcă rezonanţa de marmoră a aerului 
Şi-n ochi revin corăbii cu-o-ncărcătură nouă. 

Vara ca o mantie bogată peste oasele parcului, 

A imbiat ferestrele cu un gest să se deschidă, 


A încuiat în beciurile cărnei strălucitoare, scheletul, 


A şters de pe claviatura buzelor acordul grav în surîs, 


ui al morții. 
Şi cu' fluierul trenului pătrunde între brazi lumina, 
Cu înclinarea păpurişului se înfioară plutirea, 

Pe lacul păstrînd buclele şi luceferii ca un album din 


trecut. 


în frunze freamătă seva şi în plămîni ozonul, 
Puiul de rîndunică-şi încearcă mlădier-ea aripei, 


în glasul scump regăseşti) odihna şi visul ca o bancă 
Lîngă izvorul care ţi-a stins incendiul tîmplei, 
Lîngă inițialele fulgerului săpate-n nocturna stîncă. 


212 


Inima ca un samovar păstrează ceaiul iubirii, 
Şi-o adiere cîntă în polen şi-n pupilă, 

arătările stelelor au căzut" în ochiul o fîntina, 
.Şi un obraz se-apleacă înspre adine, e o salcie, 
E-un foarfece, taie în azur profilul emoţiei, 
Prelungeşte în seră sub sticlă înflorirea 

Aduce din stepă o sete ternă de albastru. 


Dar din înalt un nor ca o făptură ingenunche la malul 
apei, 
în unde se-aprind peştii, lucesc ca policandre, 
Şi-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore: 
O catifea se deapănă din gîtlejul hulubilor, 
O tăcere se culcă pe umăr ca o frunte, 
Şt arborii fac semne ca braţele destinului 
Cînd poteca e-o creangă aplecată de mărul de aur al 
jurămînlukii 
Şi viaţa triumfă în şoaptele dulci şi-n strîngerea 
tremurată a mîinilor. 


VI 


Să întîrzii în aroma acestei zile în munte, 

Cil soarele care e în bobul de rouă ca-n strugure 
glucoza, 

Cu aerul ca rochie albastră în vitrina poienei, 

Cu veveriţele, ca nişte ulcioare pl|ne de vinul roşcat al 


. ' frunzei. 


Şi cerul capătă tonuri mai adinei prin boarea udă, 
în pîrîu e-un cîntec potolit cum îl auzi în scoică, 
Prin gene deapănă teii un borangic subțire, 

Şi malul îşi sfîşie carnea, săr.ută clopotul apei, ° 

Cu pasul ca un arcuş pe struna potecii înfiorate 

Cu un nume copiat pe inimă prin indigoul dimineții. 


De-aici apleacă-ți bustul peste fîntîna orei 
Şi vezi cum prin pupilă ca printr-o sală de arme trece 
visul 


213 


Cu mîini nocturne atinge un suvenir, în armură, 
Ca o floare timpurie respiraţia se înclină în alveolă. - 


Şi e o gară în ceața ca un chiot, cu o plecare, 

E un cătun ca un obraz.după o perdea de plante. 

Şi sîngele răsunător al macilor ţîşneşte în /viteză 
Prin cearcănele, de cărbune de sub pleoapa tunelului, 
Lăsînd în urmă cimitirul ca o carte uitată-n cîmp 

Cu feţele palide ale vocilor sub coiful coborît al 


furtunii. 


Dar la subţioara pămîntului găseşti aripa izvorului 
Şi un metal răspunde sub deget ca o coardă. 

O amforă cu aur din adînc aduce fruntea grfniui 
Un diamant răzbate prin noaptea din criptogame 
Sub lespezi găseşti cupa dorită pur de spirit 

In penele de păun ale fluviilor se bucură privirea 
Se desface cu turmele gălbui ale undelor în oceane 
Topeşte în flacăra somnului giuvaerii de stele 

Şi-n os trezeşte viaţa ca-n scorbură un paing. 


Treci mai departe-n jertfa copacilor pe colină, 
Primeşte ca o ofrandă crepusculul în Cenuşe, 

in vreme ce actorii se îmbracă în costume uitate 
Cu gesturile în umbră pe-o scenă a amintirii, 
Cu-nmlădieri prin ceaţă cu-o suferinţă-nceată, 
Dispar treptat cu balul culorilor în întunecare. 


Numai singurătatea ca o mireasmă se desface din ferigă, 
Umple odăile văzduhului cu-o tremurare de făclie, 

Şi drumul prin buruieni duce înspre odihnă 

Cu ziua ucisă ca o pasăre în tolba de vînătoare, 

Şi-n cîntec cu corabia pădurii în naufragiu. 


VII 


Mai sus de dantela fulgerelor destinsă, 
Cu şerpii legendari încolăciţi pe obrazul de brumă, 
Cu cheile peştilor scrîşnind în.lacătele oceane, 


214 


Cu aurora ca o zăcăminte de sare adunată-n ocnele 
destinului. 


Ca un drapel salută în uşă dimineaj-a, 

E călătorul care atinge clopotul unui han în amintire, 

E picătura de otravă a stelei închisă îri strălucirea 
inelului, 

Şi prin auz cu-alâiul de frunze trec covoare, - 


Cu frigul ca un braț învăluind gîtul alb al luminii. 


Un şoim împărătesc e vîntul pe columna zilei, 
Cu un trandafir de spume între degete cascada 
înaintează, 
Cum cîntă limpede la ureche vioara pîrîului, 
Cum lovesc aerul păsările ca vocale sonore, 
Şi din azima luncilor ca aburul se-nalţă* chemarea 
cucului. 


Dar din amnarul frunţii scapără singurătatea clară 

Şi-ntr-un pumn invizibil pămîntul ca o fiolă cu săruri 
„se tulbură. 

Un huruit de.fierării urcă din adîncime 

Sunt metalele rupte în uraganul lăuntric, 

E miracolul cîntecului în încleştarea de dinţi subterană 

Cu bobul dc aur al somnului în borcanul farmaceutic 

^al mințit 
Şi monezile vechi şi şeaua lîngă oasele de argilă. 


Crepusculul se-ncrustează în bufniță, în fluier, 

Prevestitoarea întîrzie în tîmplă, roteşte în turlă, 

Cu fundele distanței mărite prin cristaluri. 

Cu gheţurile zdrobind în stringeri corabia spiritului 

Şi anotimpul înmărmurit pe colină ca un luptător în 
armură. 


VIII 


Prin buzele pietrelor înfloreşte orchidee torentul, 
Mal frumos decît obrazul morţii transparente-n 
dimineaţă, 


215 


Mai! frumos decit aşteptarea panterei in cizelarea 
fîntîniîor, 
Şi pasul preotului adie ca o limbă în clopotul sutanei, 
Cheamă în dansul fierbinte cavalerii vintului, dantelele 
brumei.. 

Cînd prin fumul sfinţit mîinile sunt castanietele 


norilor. 
Şi nisipul e trîmbița prin care deşertul cîntă. 


Dar sîngele ca o reptilă se Urăşte în artere 

Şi vrăjitorul asmute o voce din tenebre, 

Iţi povesteşte ziua ca un diamant în pliscul pelicanului,. 

Priveşte prin geamul palmei la-mbrăcămintea vieţii, 

Ca-ntr-un scrin cu costumele de sărbătoare şi cu 
mănuşa uitării» 

Cum cad în cerneală cheile destinului 

Cum visul ca o sobă luminează odaia 

Cum lepezi ca o armură trupul la intrarea. în veşnicie. 


Totuşi cerul coboară pe tîmpla ca o colombă 
Şi-oceanele"-îşi acordă viorile-n furtună, 
Prin cuptorul înalt al minţii se topesc metalele lumii, 
E o temperatură de 2000 de grade şi aerul e 
incandescent: 
lată scăpărarea de cărbune compact din ochii femeilor 
' iubite, 
Iată surîsul ca o rană veştedă pe gura sinucisului, 
lată triumful ca un stilet sfîrticînd obrazul făuritorului. 
de înțelesuri. 
Iată bucuriile luminînd ca lampioanele coastele nopții, 
Iată cutezările, iată spaimele, iată -incendiul grandios 
al desfăşurării între constelații, 
Iată degetele pianistului căutînd într-o scorbură 
invizibilă mierea armoniilor, 
Şi gîtul curtezanelor ca o zăpadă prin oglinda ospețelor, 
Iată şi pe acei cari păstrează în membre lacătele 
i muşcăturilor, 
Şi leacurile eterne încuiate în laboratoarele 
inaccesibile, 
Pînă unde strigătul răzvrătirilor nu răzbate, 


216 


Şi apusul atîrnă ca un animal spintecat în măcelăria 
anotimpurilor, 
Cu vulturul încrustat ca o stemă pe platoşa ochiului, 
Cu amintirea tăiată în două ca un frînar prins sub 
roţile trecutului, 
Cu" tot ce-o să se-ntimple scris dinainte în pîntecul 
. o mamelor. 


Capul se odihneşte pe un umăr de crepuscul, pe un flaut, 
Şi genunchiul caută în spicul de griu resemnarea, 
Prin braţe să comunici acestor plante seva, 
Prin lacrimă să treacă o barcă de suspine, 
S-aduni substanţa rară din flacără-n pupilă, 
Şi din culoare înalţă corabia de dantelă, 
Pe urmă să se desfacă din mîini paloarea unui zbor, 
Şi pereţii cari despart vieţile noastre să se prefacâ-n 
fluvii, 
Cu inimile pe dedesubt împreunate ca vegetaţiile 
marine. 


Atunci prin respiraţie apar oraşele de cenuşă 

Atunci se-apleacă trupul peste un balcon de -umbră, 
Şi prin dinţii de aburi stafiile se preumblă, 

Atunci tu nu poţi privi la chinul din tine sau din alţii. 


IX 


Un oraş trece prin frunte cu ferestre şi flori amare, 
Si moartea atrage trecătorii ca acele panorame cu o 
lumină confuză/ 
Panorame in care totul se petrece printr-o renuşă a 
„ cîntecului, 
Cu gesturile deplasîod aerul ca o mobilă veche, 
Cu privirile mamelor rămase în odăi cum suni 
cizelurile pe jilțuri. 


Dar soră în sacrificiu de-o. deznădejde înaltă, 

Tu vii cu-obrazul alb _al mersului prin gemetele tăcerii, 

Tu vii cu-o resemnare ca un monogram în sideful 
cărnii 


2i? 


Cu o suferinţă ca un brocart nupţial pe braţe, 

Şi-n trup ţi se cariază ca un dinte inima 

Inima ta care ar fi putut să se prăvale ca o roată de 
- . flăcări, 

Peste cedrii severi ai zărilor, 

Peste ochii holbaţi ai oceanelor, 

Peste părul ca un scrînciob de tenebre al păstorilor de 


neamuri 
Inima ta care a fost întîlnirea şoselei cu stiletul 
luceafărului. 
Şi-acum, absentă, noaptea sugrumă lampa scăzută a 
vocii 


Şi-acum, ca lupii, oasele aşteaptă să iasă din tufişuri 

Să inventeze cuşca dintr-un cristal de zboruri, 

-Să scoată degetul femurului din mănuşa de carne 

Să şuiere pe deasupra, capului visurile ca limbile de 
' balaur. 

Tu eşti alături sora cu ochii legaţi de furtună 

Tu împietrită-n grîne şi plînsă-n auroră. 

Gu un ecou pe umeri ca un continent antarctic 

Cu-o presimţire-n,spaimă şi-un parc în respiiaiie. 


Pe mîini tu porţi tristeţea şi-o clatini ca odăjdii 

Şi pupila ta e o medalie pe pieptul fiinţei dispărute 
Tu treci ca o ninsoare în cîntec din aievea, 

Nimic nu-ţi reînalță pădurea minţii arsă, 

Nici un fior nu trezeşte în pianul surîsului acorduri. 


Mergi ţintă-n naufragiu, ne-nduplecată-n basme 

Cu-o mîngîiere ruptă din tine ca o eşarfă de sînge 
Cu un lacă) de dezastre pe-o ursită-n ruină 

Cu-o coroană funebră tîmpla peste amintirea mamei. 


Dar nu auzi ? Vîntul desface o iederă la poarta zilei 

Şr diamantele mici ale ploii taie sticla unui miracol, 

Tu treci din nebuloasă în arcul de vînătoare 

In evocări şi-n fapte de-a pururea prezentă 

Tu eşti pasiunii mele o tragică suroră 

Şi creşti cu palii arbori în boreala zare 

Cu plante de-anemie şi urşi prin transparenţa ghețarilor, 


213 


In această oră a sufletului nescrisă în calendare 

Ca insulele de corali de pe frunţile cerbilor 

Ca frunzele maţilor în herbarul furtunei 

Ca învierile în argintul din camera neagră a fotografiei 

Ca mîinile jucătorului crispate peste urna nocturnă a 
asului de treflă. 


Fii tu împăcarea în sunetul de catifea al clopotului 
de acasă. 
în gînd e-o apăsare perpetuă, e o răstignire a speranței 
Şi lacrima-i bocceaua în care ai strîns avutul 
singurătăţiitale. 


In fîntîna opacă a nopţii, pe crestele munţilor 
crepusculare, 
în albastrul etern privit printr-6 lentilă de luceafăr, 
Peste umerii măcinaţi ai promontoriilor sterpe, 
Deasupra oceanelor dînd năvală ca o cireada de cămile, 
Să rupi în bucăţi brăţările de strigăte, 
Să-ţi azvârli spre un balcon al visului fruntea ca pe o 
făclie înaltă, 
Să-ţi descui carnea — acest adăpost al păcatului — 
celor patru vînturi 
Să-ţi amesteci cu cioburile ecourilor amintirea şi 
sîngele. 


Atunci în palma minţii se va opri o lăcustă divină, 

Atunci de porţile de bronz ale ploii se va izbi un 
buzdugan invizibil. 

Şi cerul ca un paing uriaş îţi va acoperi inima 

Cu un genunchi pe-o targa cu ierburi şi flori arse, 

Cu-o mînă prinsă-n coama armăsarului de viscol, 

Şi-un zăngănit în şeaua scuturata de fulgerele scumpe. 


Vei fi deodată vuiet şi linişte, vei fi o pecete în plus 
Pe buza pămîntului ca un zălog trecut din mînă în mînă 


219 


A 


) 
y 


Cu minutele îngrămădite ca săruri în funduri de 
eprubete 
Cu viaţa ca o rană vindecată de îngeri autentici. 
Dar nu pătrunzi misterul din rîurîle umflate primăvara ? 
Şi-această-ntemniţare a omului intr-însul, 
Cu-nfiorarea aşteptărilor în gări, 
Cu-atitea dewiădejdi strînse cu grijă ca vinurile vechi 
în pivniţi. 
Cu o scrîşnire din dinţi neputincioasă cînd destinul îţi 
taierespiraţia. 
"Lotuşi, reţii-n iubire funda din trilul unei'privighetori 
Şi priveşti cum în palmele brutarului prinţesele albe 
j ale griului reînviip. 
Te-ntrebi : de unde cade o picătură de azur in orga 
abia ieşită din mîinile dulgherului 
Cum se prefac atîtea miresme şi rjînduri într-o tulpină 
subțire ? 
Dar mai departe de ultimele reflexe.ale zborului 
Mai departe decît nebuloasele viitoarelor lumi 
Mai departe decît lacurile răsuflării în care greşelile / 
- şi izbînzile noastre 
Se unesc într-o ninsoare impalpabilă, 
Ochiul desluşeşte o balanţă şi în talgere se cumpănesc 
incendiile minţii 
Ochiul mărit de groază trece ca un cerc de foc prin 
ospeţele somptuoase. 
Ochiul ca un proiector luminează cele mai mici 
A ascunzişuri ale desfrîului 
Ochiul rupe de pe piept carnea ca pe o medalie 
nemeritată 
Şi-arată cum rod viermii şi poftele-n dedesubturi 
Cum simțurile mîrşave se-ascund sub florile de cristal 
ale surîsului, 
Cum lupii şi-arată colții prin gratiile de cuvinte. 
E o putere a nopţii şi A răului care zace în noi sau vine 
de departe 
E o fiinţă străină care je ridică în vîrful degetelor tale 
Care se-aşează-n carne şi îţi îmbracă pe dinăuntru 
trupul,- 
îşi trece o mină prin pletele coastelor şi-ţi scoate inima 


Ş-o atîrne ca pe un lampion în cortul din piei sălbatice 
al întunericului 


220 


Dar tîmpla se loveşte de corăbiile de gheață ale 
veşniciei 
Şi-un evantai de nouri se desfăşoară-n membre 
Din nemişcarea nouă ştiu numai presimțirea 
Ştiu numai prezenţa unui vultur împăiatpe o ramură 
* "ca un şarpe. 
Prin noaptea de alături o mină mă atinge pe umăr 
Mi-e teamă să-ntore capul într-un amurg de cîntec 
Dar am aflat că oglinzile ascund prăpăstii infinite îiî 


Cine să clintească oglinzile într-o clipă a revelaţiei 
Cine să desluşească în abur un miracol 

Să vadă timbrul morţii.pe un plic căzut în albastru 
Să treacă prin memorie ca-ntr-o cameră funerară ? 


Ca o pădure, umbra se caţără pe coastă 

Şi ecoul piere între crengi ca un călăreț cu armura în 
flăcări, 

Din munţi scoboară-n salturi copiii blonzi ai izvoarelor, 

Cu stelele, pe valuri, se întilnesc vapoare, 

In glas se-ntore ţinuturi, e-o revenire lentă 

E-o resemnare poate, dar. e-o odihnă-n sînge 

Şi privirea împarte iarăşi perpetua culoare. 

Printre copaci şi-n sticlă un diamant răzbate 

O bucurie-şi varsă pe cap găleata rece 

în plămîni răsună cornul de vînătoare 

Lumina ca o hangiţă-ntinde paharul'cu vin roşu 

Mîna, ca dintr-un pian deşteaptă cîntecul — surîsul 

Şi pasul se regăseşte sprinten pe bolovanii zilei. 


XI 


E un viitor de culori şi de forme în această crizalidă, 
E»un tren care-ţi atinge pleoapa în- crepuscul, 

Cum pasărea sărută-n cristal umărul ploii 

Cum frunza în izvorul jucăuş reîntîlneşte luna. 


Astfel din cerdac cîmpul se-avîntă spre cer-ca o 
coloană 


Cu un fum prin care glasul agită feştila minţii 


221 


Cu o nuia fermecată privirea peste pianul colinei 
Cu un tropăit pe o şosea depărtată ca o bătaie a inimii. 


Atunci singurătatea e T> pădure uriaşă apărută brusc 
la o cotitură'dinaintea călătorului, 
Atunci obrazul e frunza de pelin de sub pernele 
umbrelor 
Şi pe crestele somnului trece o cavalcadă a spaimei 
Şi ecoul ca un toiag al profetului trezeşte o cascadă de 


fildeş. 
Dar nu te-ntrebi ce-a devenit mătasea zăpezii în 
“oglindă 
Aurul bătut în poarta amurgului de ploaie, 
Buclele, despletite pe degete, de fluier, i 
Turmele de lumină din val şi din fereastră 
Oprirea pe o stîncă în ora roşcovană 
Cînd bălțile şi cîinii de vînătoare înmărmuresc 
laolaltă 
Ge-au devenit acele gînduri nedefinite 
Tăcerea ca o monedă găsită pe o alee 
Şi insulele ca nişte ochi închişi pe fața crispată a 
depărtării 


Vorbele în undele serii clătinate ca nişte corăbii, 
Dorul ca un vînt neaşteptat smulgînd uşile amintirii * 
Ce-a devenit plutirea acestui surîs în toamna 
Vestirea în pupilă a berzelor, a zilei, 

înfiorarea potecii ducînd în anotimp şi-n iubire? 


Să vă scutur din somnul vostru oameni îngrăşați de 

tenebre 
Să vă arunc în apele cărnii tăciunii sfîrîitori ai steleloj 
Să vă învăţ să prindeți în lațul privirii bivolii opintiți 

ai nopții 
Să înțelegeți dansul visului pe o frînghie de viscol 
Să vă treziți din lene, pentru foamea şi setea fecundă 
Să recunoaşteți misterul care juca o horă fantastică 

peste pleoapele voastre închise.' 


222 


Iată ; avîntați-vă acum ochiul asemeni uliului peste 
şesurile Europei 
Rătăciţi pe drumurile somptuoase al Babilonului 
Scăldaţi-vă în fluviile galbene ale cerescului imperiu 
Staţi la pîndă cu haiducii bronzaţi pe pietrele pleşuve 
ale Abisiniei 
Legănaţi-vă paşii în dansul cu pene şi măşti de groaza 
aîe Congouiui 
Primiţi în auz evantaliul languros al vocilor havaiene , 
Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele 


Japoniei 
Şi vaietele trecînd prin aer ca un cîrd de păsări de 
doliu 
în timp ce mările îşi înalţă braţele albe ale rugilor în 
neputinţă. 


De aceea strînge-n palme acest rubin al frunţii 
îmbracă-te-n odăjdii dintr-un poem în metale 

Tu, omule cu faţa ca un talger căzut la pămînt 
Desfă-ţi în locul somnului un steag.de viziune 
Apasă genunchii pe şeaua colinelor ca un războinic 
Azvîrle peste plete o chivără de flăcări, 

Sfîrtică nemărginirea cu biciul unui chiot, 

Adună meteorii aruncaţi ca nişte slmburi în țarină 
Pînă unde duce drumul prin hohotele de ape, 
Pînă unde fulgerul şi tunetele ca iepele se-alungă 
Şi să-ţi răspundă o voce din puţurile de smoală, 
„ Să ucizi ziua de mîine ca pe un guşter, 

Să zgudui temelia de fapte-n răsărire 

Şi-n biruinţi şi-nfrîngeri cu pieptul în yîlvătaie 
Văzduhul să te afle şi-o auroră să-ţi răspundă. 


Xii 


Atîtea lucruri m-aşteaptă sub podoabele de cenuşă: 
Arborele, ca pe o urnă, să-l mîngii, să-i smulg secretul, 
tPîrîul ca o nuia să atingă spinarea colinei, 

în scorburi să deştept cîntecul cenuşiu ca o veveriţă, 
AGlasul să sune în piatră moneda ecoului, 

Argila să-şi găsească într-un oval odihna, 

Seara să treacă un pieptene de aur prin părul fîntînii, 
Şi-n lacrimă să adie un păun de crepuscul, 


223 


Cum prin somn obrazul prietenului trece ca un steag 


de penumbră, 
Cum peste iazul mort s-a aplecat o salcie. 


Dar, reapari, în spumă şi-nfiorări, cascadă! 
Şi tu, poiană suplă ca un cerb în gravură 
tn mîna mea.fii vioară, fii arcul d& izbîndă 
Hi răcoarea ce-ndreaptă spre şipot şi uitare, 
Aruncă-n hruba minţii ca păsări furtunile şi-azurul, 
Aprinde un incendiu din horbotele zilei, 
Şi inima-n strînsoare ca un harbuz să pocnească 
Pe cînd ochiul îşi zvîrcoleşte deznădejdea ca un şarpe 
care aşteaptă apusul, 
Ochiul caută o formă, învinge o îngenunchiere 
Şi pe obraz tristeţea e un ropot al ploii. 
Dar voi, fluvii în lanţuri şi voi.oraşe de fum, 
Iii ce ruină s-a ascuns adevărul, în ce zdreanţă pîlpîie 
iubirea, 
Cum capul semeţ se-avîntă ca un şoim în după-amiază 
Cum e în vocea profetului un cristal mai scump decît 
w o! - ceL din palatele Sonore, 
Cum poemul se umflă spre nevăzut ca un flux al 
cugetului 
Şi bobul de grîu e o oglindă minusculă a devenire! ' 
In vreme ce moartea ca o pîine supremă se cuvine la 
urmă. 
în revelația de-o clipă, avuțiile acumulate se năruie 
Şi-UD pocnet în tenebre anunță o caretă de viscol 
Cu visul ca o torță alunecînd prin pletele codrilor 
Cu corăbiile întoarse din flora tropicală a spiritului 
Şi trecerea în umbră "> 
Ca o pirogă prin trestiile care ascund săgețile- otrăvite 
Trecerea pe-o punte şi-o respiraţie-n frunză. 


Cum aş voi columna de sunete, de culoare, 

Răgazul pentru odihna frunții pe o fîntînă / 
Şi-n palmă Să pun fulgerul, ca un. melc, încă umed, 
S-apropii dp ureche oceanul ca un ceasornic 

Să-ntreb mîhnirea fără fund a robului necunoscător de 


reculegere şi noapte 
Să-ntreb  neînduplecarea tiranului împărțitor de scîrbă, 


224 


S-ating cu buza cometa pe care-o strînge din noroi 
predestinatul 
Şi sîngele s-arunce o flacără-n ospicii 
Cînd o iarnă sufletească/încrucişează săbiile zăpezii 
Cînd vîntul plînge peste fărădelegile cetăților ca un 
etern VAI MIE. 


XIII 
Lui Ion Călugării 


In alunii aplecaţi sub povara de lumină a vintului, 
în rugăciunea apelor îngenuncheate între păianjenii de 
. lişiţă 
Pe. fruntea poposită ca o panglică de reamintire între 
filele văzduhului 
Pe promontoriile zvelte şi-n cupele acestor păsări hîde 
Tu vezi zvîrcolirea unei omizi divine 
Tu vezi cum se reîntorce matrozii din fundurile de 
oglinzi 
Şi cum pe arbori se încolăceşte ca un şarpe aurora 
Cînd prin somnul rupt e-o năvălire de călăreţi în spume 
Şi fructele- se-ncuie în aramă şi-n sînge. 


O lance izbeşte-n treptele pleoapelor scapără veşnicia, 
Pină unde întunericul se istoveşte ca un uger 
Pînă unde falanga razei trezeşte toţi mieii culorilor 
Şi clorofila urcă un ecou în vegetale, 

Cristalele reintră în bufetul masiv al visului 

Se stingp.-n dormitoare cascada de cearceafuri 
Buchetul viu şi torța alunecă-n luceafăr 

în timp ce-ntre pumnale se zdrenţuie odihna 

în timp ce pasul caută o buclă din memorie 

Şi-o suferinţă-ncinge ca o şea armăsarul orei 

Cu destinul ca un.pergament răsucit sub tîmpla 
Cu ochiul ca un pahar go4it de tot coniacul nopţii 
Şi cu eşarfa zilei ca un gît de lebădă-n fîntînă 
Cînd inima c-o purpură la fereastra pieptului 

Cînd inima e-o urnă în crematoriul trecutului 

Şi-n rană sfîrîie sîngele ca un bondar al amintirii 


C'-da 15 coala 11 * 225 


Cu soarele-n căderi de ape în defileul Carpaţilor 
Cu adormirea alba în cloroformul mesteacănilor 
Şi luna un stigmat peste ploaia torențială a vocii 
A vocii care-n primăvara răzvrătirii se umflă ca 


dezghețul 
Şi-n ruperea ei duce gările păstrate-n insomnie ' 
Desface toate lacătele porţilor din cuvinte. 


In prevestirea butucilor răsturnaţi pe-iin viitor de sicrie, 
în corăbiile sfîşiate ca nişte sandale ale furtunei 
în peştii aruncați în gîtlejul de crocodil înfometat al 


destinului 
Să recunoşti plecarea berzelor spre o miazăzi a iubirii 
Să reciteşti inscripţia dintre coraiiile de mfresme 
Şi să-ţi înalţi tăcerea pînă la o armonie astrală 
Pînă la yioara-n care fluxul adoarme-n sunet 
Să-ţi pui in jurul frunţii sidetul unor zboruri 
Să-ţi suprapui. profilul Cu devenirea din sămînţă 
Cu refringenţa supremă a azurului din lentilă 
Cu bagheta magică a stalactitei în orchestraţia peşterii. 


Dar o mînă se odihneşte în lîna oceanelor ca pe 
spinarea unui berbec, 

în vreme ce cealaltă salută grav cortegiul zilei, 

O mină purie-n nouri pieptenul unui-fulger, 

în vreme ce cealaltă se jerpeleşte-n marfă, 

Un salt avîntă fruntea şi-un lanţ înnoadă glezna, 

Un vultur trece-n ochiul ca o flacără clătînată-n cupă 

O cortină'de umbră acoperă terasa unei lacrimi 

Şi-n lampa inimii sfîrşeşte că o feştilă elanul. 


Cu un curcubeu pe umăr, pe celălalt cu un vierme, .' 
Cu o cometă-n sînge şi o bancnotă-n palmă, 
Cu- nn cristal în cîntec şi un dezgust în ordin 
Capul se spală în răcoarea covoarelor din anotimpuri 
Capul e ca o vază adusă din cine ştie ce Indii pe 

etajera trupului 
Şi-n respiraţie se alungă cirezile de zebre 
Pe acelaşi deget e inelul de otravă şi cerul din 


verighetă 


A 226 


Şi-n invocaţție geme o pădure de resemnări. De aceea 

Intr-un cuvînt e-adesea un culcuş de năpîrcă 

Şi-nfăţişarea lumii trece prin focul minţii să 

De aceea peste feţele marţilor zăpada depune o auroră 
boreală 

Şi oxigenul ajunge pînă la noi printr-un atlas de păsări, 

în aer planetele dîrdîie ca dinţii cuprinsului de friguri 

Gîtlejul e dintr-o dată dornic de nisipul amar al vijeliei 

O mocirlă te'reţine cînd un adevăr te cheamă 

Pîinea te-atrage, vrabie, sub o cursă de pofte. 


Dar o undă atinge antena spiritului în rugină, A 
O privighetoare se izbeşte, speriată, de oglinzile din 
3 artere, 


Un porumbel îți coboară pe creştet ca o batistă cu 
monogramul depărtam 
Si ca un mînz urechea tresaltă la chiuitul vîntului. 


XIV 


Nufărul unui şarpe întors dintr-o oglindă, 

Atingerea pe clape cu O nevăzută mînă, 

Haina pădurii scuturată printr-o fereastră a furtunii, 

Cînd frunzele încă ude vestesc o potecă nocturnă, 

Cînd o colombă, şoapta, poposeşte pe o tăcere nouă, 

Cînd berzele sunt funde la genunchiul anotimpului, 

Şi rochia ecoului se rupe în creangă. stăruie în 
păianjen, 

Piscul ca un magnet ţi-opreşte privirea la miază- 


noapte, 
O umbră sperie eretele adăpostit în fatalitate, 
Şi atîtea ore ca nişte pîini umflate sub tîmpla în 
exaltare, 
xMîtea inimi ca nişte cărămizi înalţă o gară de 
crepuscul 


Atîtea vietăţi te leagă cu un pămint de aburi, 

Şi-atîţi asemeni ţie ţi-au pregătit venirea, 

Cum în funduri de temniţi putrede mocneşte o auroră, 
Ţi-au rupt de pe obrajii ghețarilor batistele respirației 
Ti-au pus în sînge nimbul înfierbîntat la tropice, 

în oase-au strîns calcarul din meteori şi peşteri, 


227 


Ti-au. aşezat la creştet o pernă de miracol, 

Şi au minat spre tine ca pe pişte, turme uriaşe peisagii. 
Să-ţi umpli ca o tolbă ochiul de sicomori şi gazele, 
S-atîrni auzul flintă de un curcubeu in odihnă, 

Să-ţi tolăneşti pe glezne pisicile torentelor fluide 

Să se scufunde fruntea în ciutura marilor constelații 
S-anunţi victoria în viscol a unei păsări de cristal, 

Gînd amidtirea sfărimă sub călcîi strugurii nopţii, 

Cînd timpul e un măr domnesc ispiteşte frăgezimea 


gurii 
Gînd în dinţii dulăilor ca un os pocneşte liniştea, 
Şi casele sub lună adorm într-o resemnare albă, 
Cu florile viziunii prin sticla incertă a visului, 
Cu procesiunea ploilor în indulgenţa clopotniţei, 
Cu o fanfară de ierburi izbucnind din pendula cavoului. 


Dar un şoim roteşte deasupra, e un herald al zăpezii, 
Şi capul sc zmuceşte din hăţurile uitării, 

O iarnă trece în lampă se tăvăleşte în spirit, 

O iarnă spală în spumă privirea ca o buclă, 

Culcă mireasă, lumina, într-un sicriu de Vinturi, 
Adună ciutele zvelte într-un ocean pe 6 culme, 
Aruncă din scrinul azurului bijuteria distanţei, 
Creşte o floare polară în alambicul privirii, 
Adoarme în iarba uscată, în încremenirea iazului, 
Şi-ţi pune în deget roua unui inel de răcoare. 


XV 


lui Victor Brauner 


E-o treaptă năruită prin fructul zilei absente, 

E-o ploaie de cereale prin seceta astrală, 

Şi căderea cascadei inversă într-un azur de ştofă, 

în vîntul care conduce pădurea fecundă şi corabia, 
Prin steagurile desfăcute de peştii multicolori în bazine, 
Cu-nchiderea pupilei în cuibul de somn şi-n paie, 

Cu aruncarea în spații a unei, lumini ca o acvilă, 

Cu un pămînt ce-mparte cu prisosință căldura 

Şi-o dăruie unui soare z'vîrcolit în cenuşă, 


228 


In vreme ce vulcanii ca nişte- foci dresate jonglează 
cu buchetele de torţe, 
în vreme ce in spitale insomnia trece ca un convoi 
de cearceafuri, 
Şi-o viziune închide o bufniţă în sînge. 


Dar clopotul unui miinc amar sună sub tîmpla, 

Şi-n drum îţi ies vlăjganii, cu fierăstraie de rîsetefşi 
ciomege, 

La orice pas un semen te gituie, te frînge, 

Şi-n orice gînd e-o funie care te leagă de stele, 

Cînd mîna crispată trece prin trupul unei flăcări, 

Cînd nici o unghie nu zgirie peretele exaltării, 

Cînd din pasărea ucisă a mai” rămas, ca o panglică, 

zborul, 

Şi din zdrobirea* cărnii un flaut de izolare, 

Cînd oglinzile inundă odăile şi fruntea, 

Şi-adormi în vegetale pe-o targa de clorofilă. 


„Dar pictorul primeşte apele inocente, 
Dar pictorul şi-azvîrle ca pe o mănuşă obrazul, 
El trece prin transparenţă un oval de eternitate, 
Cu soarele dintr-însul dă formă şi culoare, 
Cu un deget atinge oceanul cuo inimă tăcerea; 
în ochi îşi trage careta vîntului, cu mireasa în frunză, 
Trezeşte căprioara, adulmecă anotimpul, 
Alătură în aer izvoarele şi zvonul, 
Varsă licoareajminţii în ceaşca unei vrăbii, 
Se scufundă în miracol ca-n heleşteu bîtîanul, 
Şi-nalţă o fişie de sînge într-o dulceaţă a orei, 
C-un curcubeu pe braţul rotit în funinginea morţii, 
Nepăsător de puhoiuL care i-a smuls genunchiul, 
Nepăsător de şerpii ca buruieni prin furculiţa surîsului, 
Vibrînd îa-aipreunarea într-un inel a fibrei 
Acoperind cu-o nelinişte netedul unei pietre 
Din rădăcini şi din semne împarte o auroră 
Din vieţiile trecute printr-însul alcătuieşte un, lanţ 
de revelații 
Ca iui boscar, din întuneric, scoate batistele de harfe 
Şi pensula-i magnetul cu care atrage, rozătura de fier 
din buzunarul fantomei 


229 


lată, aproape, buza unui albastru lăuntric, 

Şi capul în care numeri boabele de orez ale luminii, 

Asemeni celui din urmă boschet prin.întârziatele şoapte 

Asemeni viitorului care auie în scoica din urechea ^ 
iubitei. 


XVI- 


Cu peisagiul păstrat în ochi ca într-o sticlă, 

Sîngele unui viitor apropiat prin spuma dimineţii. 

Cu păsările ca nişte rochii ale aerului sfîşiate în cordaje, 
In vreme ce catargul a atins buza viziunii nordice, 
S-auzi cum cîntă gheața-n stridentele-altitudini, 

Cum se vestesc în trîmbiți oglinzile ucise, 

O vioară de-apă trece prin sumbrele cristaluri, 
Şi-orchestrele-n cascade sub bagheta furtunii, 

Cu dansatorii căzuți într-o tristețe bruscă 

Şi un alai de aurore prin fulgerele nupțiale,' 

Cu somnul transparent prin lumina perpetuă, 

Anunţă noilor spații saltul-semeț al zilei, 

Aruncă sacii cu stele în galopul cailor lacomi, 

Şi frenezia zării spălate-n răceala clară, 

Sticlind în diamantul din foamea lupoaicelor la pîndă,' 
Rî.njeşte-n focul ca o şopîrlă sărind prin ierburile vocii, 
Se regăseşte-n fructul Cu sîmbure şi vierme, 

Şi sună o oră a minţii prin clopotul de astre, 

Azvîrle-n cuşca uitării trupul ca pe-o'mănuşă 

Şi spiritul ca un rege îşi pune coroana supremă 
Bătută-n nestemata miraculoas-a morţii, 

Cu-o revelaţie ruptă dintr-un colier de bufniţe 

Cînd sîngele-i dublura în haina unei inimi, 


Cînd prin munţii respirației înalte trece o corabie 
fantastică, 


Şi o recoltă nouă se revarsă pe şesurile cunoscute. 


230 


XVII 


e Un geamăt rupe” calmul, un altul Ii răs- 
punde. 


Perpessicius 


în os e-o diademă de fosfor, şi-n memorie 

E orga unei zile, o unduire de trestii 

Cu spicul de grîu ce-adoarme în palmă ca obrazul, 
Cu seara care intră ca o infantă-n parcuri 

Şi-ţi retunoşti privirea în- fundă unei pietre 

în colțul de miracol din şipot, din cristale 

în aerul albastru oprit în helicopteră, 

în peştele răsucit în dîra de glicerina a stelei 

Cind viziunea-lămpii reintră în buzunarul de brumă 
Cînd vocea dispărută, re-nvie în corolă 

Ca o mireasmă plînsă-n batista de uitare“ 

Ca năvălirea apei în ochiul de-auroră 

Ca porumbelul de flăcări în ţeava fierbinte. 


Dar fruntea ca un lacăt se-atinge de bulboană 
Şi-un amfitrion te duce de mînă-n solitudini: 
Sunt fiolele de alcool din pupilele pantere;, 
Incendiile fluide din ghearele acvilei, 

Pumnalele atînse de-o limbă de năpîrcă 
Pustietăţile de sticlă de sub pleoapa cămilei 

Şi capra neagră a spaimei pe stînca răsuflării. 
Oglinzi : inima-nseamnă pe-un disc ora polară 
Şi sîngele e acul care deşteaptă un cîntec 

Cînd înflorirea arde în vegetale candeli, 

Cînd versul e bagheta care a trezit cetatea, 

' Şi-o revelaţie schimbă ttlestemu-n rugăciune 
Cum din rădăcini ploaia va trece-n clorofilă, 
Cum furia cascadei se spulberă-n dantelă, 

Şi corbii de dezastre devin sublima buclă, 

Cînd din zăbranic noaptea se-ntoarce în speranţă. 


Dar cîiniiaduc în zdrenţe o pasăre de beznă, 

Şi ţipătul ucide,, o lebădă, ecoul, A 

Cînd vîntul ca o mreană se zvîrcoleşte-n plasă> 

Şi pescarul jertfeşte luntrea, ca pe-un berbec, furtunii, 


In cositor se-adună o amintire străină 
Şi din ocean se-nalţă pereţii de cărbune. 


Atunci, inelul cade în zgură, din beteală, 

Şi sîmbure-i scheletul sub piersica de carne, 
Atingerea se face in carnavalul culorii 
Somnul, o panoplie, sticleşte prin cavouri 
Şi-un deget e tăcerea pe buza fiecărui. 


XVIII 


Dispari atît de dulce în cerul ca^un flaut, 

Cînd aerul se apleacă prin trestii şi mărgeane, 

Şi o corabie trece nălucă prin oglindă, 

In fruntea ca o cupă atinge o băutură, 

Desface un peisagiu pe umăr ca o fundă, 

Şi un arcuş adoarme saU plînge în privire, 

Cînd vioara se desprinde din zborurile curbe, 
Cînd-diamantul iernii răneşte sticla vremii, 

Cînd şipotele clare continuă in pumnale, 

Şi noaptea cade în zdrenţe pe"0n balcon de brumă. 


Ce-ţi pasă de chema/ea ţîşnind din naufragiu, 
De ţipătul acesta ca o săgeată în carne, 

De viaţa nimicită de o presimţire stranie, 

Şi fălcile încleştate în veşnicia stearpă, 

C-un uragan ce infringe cerboaica şi avîntul, 
Cu duioşie în sînge şi odihna in prieten, 

Pe o panoplie in frunză, pe-o buză în fierbinţeală, 
Ecuator de flăcări prin inima trufaşă, 

Ce-ţi pasă de uitarea stîrnind lumina nouă, 
De timpul ce-şi zbîreeşte obrazul îri oceane, 
De prabuşirea-n ocne a treptelor de sare, 

De plugul care taie pentru săminţă rima, 

Dc ruperea din stînca a limbilor de apa, 

Sau de rotirea in fulger a păsării de pradă? 


Şi ploile în buchete peste amfiteatrul mării, 
Cu trenurile întoarse în curcubeu şi în fructe, 


232 


Şi magul care duce ca pe o piine steaua polară, 
în vreme ce-n tenebre se despleteşte o zăpadă, 
Şi-un accident e saltul brusc în aurora astrală. 


Cu-această respiraţie imensă în pădure, 
Cu-acest ecou prelungit in urechea nocturnă, 
Şi bufniţe aceste pupile în echinox. 


Dar e prezenţa mîinii de sacrificiu pe tîmpla, 
Dar e mătasea suavă din vocea cucerită, 

Şi cea din urmă tăcere din constelația jertfei, 
Ce-ţi pasă de berbecul sălbatec al furtunii, 
Ce-ţi pasă de diluviu, 

De mușcătura gheţei? 

Pe gura ta se închide pleoapa adorată 

Pe deget urcă visul robust o stalactită, 

Cu o pasiune trece în calcar şi în proverbe, 
Cu o potecă vie se opreşte în speranţă 

La porţile de mîine paloarea succesivă 

Cu jarul de extaze în vatra'sîngelui dublu. 


XIX 


La Nord e-o frunză tristă pe o frunte luminată, 
Şi vînturile limpezi, ca nişte vitrine de gheaţă, 
Cu respiraţia-nvinsă în fluier şi-n culoare 

Cu fulgerul de sticlă prin creasta unei zile 

Cu haitele de lebezi gonite din ferigă 

Şi un cristalrăneşte ecoul şi profilul 

O noapte-şi tjhce-n torţă“crisoarea-ndoliată, 
Şi-o adormire lentă, e-o sarbătoare-n sînge 
Cînd o căldură suie în tîmpla şi-n tenebre 

Şi un alcov primeşte obrazu-n lunecare 

Cu amintirea-n abur a unui Sud de flăcări, 

Şi un.triumf al iubifii cu păsări ca medalii, 
Cu-oglinda demiracolînfăşurîndu-ţi glezna. 


Atunci invie-n tin) cetatea din crepuscul, 
Şi inima e mînzul care-a mîncat jăratec, 


*233 


Un curcubeu se zbate sub talpă ca un şarpe, 
Un voievod şi-adună clinii de vînătoare 

Un corn străbate-n armele vechi şi-n clopot, 
Pe piscuri în pantoful celui din urmă şipot 
Şi-un anotimp revine din Indii ca matrozii: 
Cu buzele muşcate de-o arşiţă suavă 

Cu mîinile ascunse de-un evantai de-oceane, 
Şi feţele păstrate într-un albastru-al orei ~ 


Cînd un buchet de lacrimi în slovă şi-n legendă 


Preface în cenuşă batista aurorei 
Şi-n ploaie-naintează corabia vegetală. 


Cu-o ancoră de sunet să-ntîrzii în minune 
în glorie să stărui cu vulturul de ape, 

Şi cu-o dantelă clară prin ugerul luminii 

Să urCi ca o fantomă pe-un zid al insomniei 
Să dezveleşti statuia ecoului în aer. 


Dar florile, din brumă, se-ntorc precum cocorii 
Triunghi, într-o emoție să adîncească zborul 

Să-şi regăsească-aroma din anul trecut, vie, 
Aceeaşi ondulare de buclă în polenuri 

Aceeaşi procesiune de-avuzuri în grădină 

Şi tu vei fi pumnalul care răzbeşte-n piersici 

Şi cupa de răcoare din rodia furtunii, 

Vei ţine-n palmă fructul ca,pe-o busolă a minții 
Şi te vei stinge-n-roza punctelor cardinale. 


XX 


în somn primeşti păstaia de fulger, încă verde, 
Oceanul e un refugiu, în lacrimă e un fluier, 

Cînd pomii de pe creste alunecă-n crepuscul, 

Cînd un livid incendiu se încolăceşte în vierme, 
Şi-o cucuvea ți-anunță sub tîmplă un dezastru, 

Cu trupul ca o frunză purtată de diluviu, 

Cu sîngele prin trestii o rochie de flăcări, 
Gu-arpegiul de tăpşane şi trecerea sublimă. 


234 


E obrazul ca o brumă, peste eternul codru. 
Sunt pletele în cascadă şi în piatră desfăcute, 
E forma care-atrage ca o maree mintea, 

Şi-n irizări dispare cu trombele de aburi, 

E un profil în spirit, azur în alveole, 

Şi sub-un văl pluteşte în vis, în respirație. 

Se arată în pupilă conturul unei zile, 

Cînd un briceag e vîntul în crestături, în astru, 
întipăreşte în palmă ca în răboj destinul. 


Şi e cortina bruscă lăsată între ființe, 

Cu plinâXil într-o parte, în cealaltă revelația, 
Cu o paloare în fața iubită în solitudini. 
Dar ți-aminteşti un frate oprit în suferinţă, 
Ca-n burgul unei toamne un călăreț cu sînfeie 
Şi-ţi aminteşti privirea ghicind o apariţie, 
Printr-O perdea de apă în anotimpul sticlei, 
Cu şerpi suind pe ziarul celulei şi-n spitale. 
O frunte dezlipeşte dumbră din perete, 

Şi lancea unui strigăt înfiptă-n cerbul vocii, 
Cu înţelesul jertfei şi-al ruperii terestre 
C-un os ce se preface în,zborul, din cenuşă, 
Cu-o despărţire tristă pe care o ia refluxul. 


Şi totuşi în corolă îţi regăseşti azilul, 
Ceasornicul grăunţei perpetuează timpul, 
înapoiază în şipot această prospețime,“ 
Minunea ca o sevă e în arbore, e în cîntec, 
O pasăre e odihna unui cuvînt în aer, 

Şi în fîntîna clară găleata aurorei. 


în mîini primeşti vigoarea verilor secerate 
Prin adormire trece o cavalcadă de fluvii 
Şi-n piept ca îh stalactite luminează ecoul. 


" XXI 


Cristalul răsuflării într-un pahar de gheaţă 
Şi ruperea din dogmă cu o maternă jertfă, 


235 


Cînd părăseşti în peşteri o rochie de lumină, 
Cînd.spargi lentila formei şi ochiu-atinge frigul, 
Prin oxidarea minţii cu jerbele de flăcări, 
Prin.clarele bazinuri cu-oglinzile de păstrăvi, 

Si rădăcina lenta.se infiltrează-n strigăt 

in slovă-ntîrzie visul şi seva din legumă, 

Cum în salivă frunza s-a prefăcut în clntec, 

Cum un triunghi de păsări din clopot se deSiace, 
Şi-o lacrimă-i magnetul spre subterana apă, 

Spre şipotele iederi pe un grilaj de toamne, 

Spre iarba care. trece din lapte în memorie. 


Dar e-o emoţie-n vîntul care apleacă trestia, 

Şi in ecoul care îşi caută o scoică, 

Ecou rămas în aer ca o şuviţa-n carte, 

Cu- lăncile din rîset în treptele solare, 

Cu-o boare alizee, prin plantele sonore, 

Şi-n mările din spirit roteşte o secure, 

Cum trec, prin curcubee, braţele transparente, 
Cum pupila conduce, ca pe un mînz, furtuna. 
Totuşi, pe-o panoplie : şoimul şi bufnița amară, 
Pe-aceeaşi talpă: un ghimpe şi-o fundă de luceafăr 
Pe tîmplă-i exaltarea şi corbul de regrete, 
Şi-atîtea meşteşuguri cuprinde-aceeaşi mînă : 


E mîna care ară şi care taie piinea, 

E mîna ca o brumă pe harfele de lebezii, 

E mîna care-n aburi a înjunghiat berbecul, 
Şi mîna-n naufragiu, cu-o pînză de-auroră, 
Mîna ca o zăpadă pe-obrazul din iubire 

Şi mîna care-atinge monezile şi focul. 


Mîna cu-alicea morţii şi c-un buchet de-avuzuri, 
Mîna-nstrunind în turmă un violoncel de bice, 

E-o mînă-n buruiană şi o mînă-ntr-o fereastră, 

E rana unui sunet pe trupul unui flaut, 

E o transfuziune pală din mîna în crepuscul. , 


Dar un surîs pluteşte suav prin catastrofe, 
Şi luna e stiletul prin zborul de colombă. 


236 


xxif 


Prin frunte trec coralii, prin degete mărgeane, 
Şi păstrăvii sunt piepteni prin pletele lichide, 
Cu scurgerea opacă a liniştii în ierburi, 

Cu doliul în ferigă şi-n aeriana turmă, 

Cu infiltrarea lunii în osul din cărbune 

Cînd hohotul de ape s-a prelungit în strună 

Şi vioara întinde gîlul ca viţeluşa ucisă 

Cu-o fundă prin tăişul arcuşului de sînge 

Cu amintirea-n frunză trecută prin osmoză. 


Şi lebăda e cupa cu o4icoare-n spirit 

Şi-o barcă e obrazul scump revenit în minte 
Cînd în ocean se-adună imaginea din cintec 
Cînd in fireturi vîntul trece-n regeştii arbori, 
Șt aurora arunca o ancoră-n tenebre, 

Cu-o formă de.miracol sub fiecare tîmpla, 
Cu-odihna de arome pe stîncile nocturne, 

Cu transparenţa cărnii in fructele de gheaţă, 
Cu-ochiul ce se urnple de-oglinzi în solitudini. 


Dar focul de pe comori dă un contur memoriei, 

Reţine pe o plajă trupul străpuns de stele, . 

înalță în ciorchine plămînul în lumină, 

Şi-apropie de el însuşi desenul unei inimi 

Cînd pescăruşii saltă pe omoplat şi-n spumă, 

Cînd umbrele trec prin sunet smulse din rădăcină. 


Şi-n viscolul din culori se răcoreşte capul 
Ca legănarea-n plante a ceasului de sare, 
Ca frăgezimea iernii "în lemnul din ecouri. 


Un orient reţine pupila prin diluviu 

Şi faţa-i acvariul iar lacrimal meduza 

Cînd, ca stindardul, glasul e ciuruit de păsări 
Şi-ecuatorialul codru e-o diademă-n aer 
Cu-o faună de flăcări prin mergerea suavă. 


237 


Atunci e viziunea acestor ample iederi 

Şi frigul construieşte geometrica lui floare . 

Dar în trup oasele auie ca plutele pe Bistriţa 
Şi-un anotimp roteşte în ochi şi-n panoplie,- 


Iar primăvara-i diamantul care taie sticla-nsămînţării. 


XXIII 


Laptele ierburilor se umflă în suvenir şi-n chiot, 
Şi inima e spuma care-a rămas din vară, 

Cu-o cupă de vijelie pînă la buzele fierului, 

Cu pomii rupînd şorțul albastru al amiezii. 


Dar e.inscripţia-n miere a ochiului de ciută 

Şi prin sălile lungi ale ecoului rătăceşte o ferigă, 

în vreme ce domniţa, îşi.scaldă cîinii fluizi în voce 
Şi pe vitralii cerul ca.un şarpe boa se răsuceşte. 


Prinlr-un inel pămîntul! trece îmbibat de buclele negre 
Care au umplut şi respiraţia mea şi pe a ta, cetitorule, 
Şi” oceanul se tîrăşte pe stînci ca potîrnichea rănită, 
Piîna ce, pe braţ, e o eşarfă chemarea cornului de 

5 = vînătoare, 


Din orice pom, un obraz se-apropie de iubire, 

Şi păsări translucide radiografiază apele, 

Capul se răcoreşte în cascada de cositor a furtunii, 

Vorbele surit ca lampioane în sărbătoarea pădurii. 
V 


Atunci o mînă tăiată trece prin trestii şi prin turme 
Ca o scrisoare purtată prin nisip de vîntul jucîndu-se 
Şi bivolii se-nalță ca orge-n încîntare, 

Cu boturile ude în horbota de-acorduri, 

Cu-aripa de tenebre peste spinările joase. 


E-nfiorarea-n fructe a tăcerii opace 
Şi-un somnambul se-opreşte la ferestrele grînelor 


238 


E lenta procesiune din anotimp in sîmbur, 

E frăgezimea, după ploaie, a tălăngilor de regrete 
Şi-în orchestra corăbiei ca un violoncel busola, 

In naufragiu, adie un hohot de coralii. 


Dar pl^mînul se deschide în alcalina boare 

Şi e un păun de culori „prin cristalele somnului, 

Cînd atîtea - invizibile călătorii te leagă de-o formă 
virtuală 

Cînd prin focul subteran trece carnea proverbului 

Şi remuşcarea îţi înapoiază ca un torent pietrele 
smulse 


Nu ştii de-i fierbinţeală sau e ghețar la dreapta, 
Dar plantele se-apropie şi-ţi Ung glezna de sare 

Şi suflă peste tine _ căldura din rădăcină 

Şi-aduc la suprafaţă aurora din funduri de heleştaie. 


Oglinzile rămase pe colinele nopţii 

Şi cu prezenţa scumpă prin fauna polară, 

Ai sfîşiat eretele încleştat la guşa izvorului, 
Ai desfăcut un curcubeu din agrafa buruienii. 


XXIV 


Totuşi, 

Să sorbi din palme viaţa ca pe-un izvor frugal, 
Să mergi pînă-n tăcere ca-n cîmpul cu lucerna, 
Şi tălpile ca berze suave să plutească, 

Peste schelete de-arme, peste cartofii viitori. 


De pe-o terasă-n limbă şi-n lacrimă săpată 
Vei înţelege goana sterilă, foamea, turma, 
Căruţe ducînd în sînge fagi sau viței tăiaţi, 
Pîinea lucind în vorbă şi anotimpu-n faptă. 


Ftizia năvălită-n goarnă, odihnită-n creste, 
Şi lampa clătinată duios în margherită, 


239 


jn Lemniţi şi-n spitale ghețarii plutind peste 
Surisu-n orhestraţia de aer în baghetă. 


Destinul te-aşteaptă-n fluviu. în mobila bătrînă, 
în pluşul care creşte prin mînecă-n memorie, 

în zodia citită cu hăţurile-n mînă, 

în meditaţia-n păsări cercuri tăind în ore, 


In trenul care te duce înspre trecut, te-adună, 

Care te-apropie, buză, de inima colinei, 

în geamu-adîncind ochiul prin bazin prin furtună, 
în oceanul câre-şi uită colierele pe plajă. 


E fratele în plîngeri rămas în stalactită , 
Miracolul în vierme pe catifeaua frunzei, 
Şi un hulub, obrazul, pe noaptea dezvelită, 


In vreme ce culorile, şoaptele fac gesturi mari ca 


semnalele gărilor. 


In vreme ce din trestii se rupe o tristeţe 

întîrzri-n moartea lentă a şarpelui, a umbrei, 

învii în tolba frunţii o pasăre măiastră 

Şi-ntr-un landou de cenuşă înaintezi în trezirea eternă, 


210 


NOTE ŞI COMENTARII 


POEZII 


f DIN VOLUME 


RESTRIŞTI 


Volumul  Restrişti, cu care debutează" editorial Ilarie Voronca, 
a apărut la Bucureşti, „Rahova", Arte grafice, în 1923, cu „dese- 
ne d~ Victor Brauner". Majoritatea poeziilor cuprinse în cele 92 
KU pagini ale cârtii fuseseră tipărite, In perioada octombrie 
\<y>2~septembrie 1923, în revistele 'Sburătorui literar. Flacăra, 
Năzuinţa şi Contimporanul. 

întrucît nici un manuscris din această perioadă de creație a 
poetului nu pare a se fi păstrat *— dacă viitorul nu ne rezervă 
<'iim\a' surprize — „atelierul" începătorului într-ale poeziei este, 
coi £uțin pentru moment, imposibil de reconstituit. Despre cele 
dinții încercări literare ale sale, deținem idoar informația, oferită 
in anul 1964, cu ocazia documentării noastre pentru lucrarea de 
riiplomă ilarie Voronca în literatura română, de fratele poetului, 
Alexandru Matius (pe atunci actor la Teatrul National din Cluj), 
după care, la vîrstă de 13 ani (deci prin 1916), poetul ar fi compus 
:> primă poezie, dedicată zilei de naştere a tatălui. Elevul Eduard 
Marcus urma In acei ani cursurile Liceului Pedagogic din Bucureşti 
(situat pe atunci tn Strada Rahovei). Diploma obținută la un con- 
arrs dc sfîrşit de an, organizat de „Liga culturală" prezidată de 
Nicolae lorya, „.pentru sîrgulnta la Limba şi literatura română şi 
lu Istoria românilor", cu data de 12 iulie (29 iunie stil vechi) 192f 
(v. arhiva Saşa Pană) arată interesul său constant pentru litera- 
tură. Că liceanul care-şi încheia, se pare, în acelaşi an, studiile, 
continua să scrie versuri, ne-o spune Voronca însuşi, Sntr-un răs- 
puns la ancheta din 1932 a revistei Vremea, consacrată grupării 
Sburătorui |v. Sburătorui văzut de..., In nr. 232, p. 7): „Debutul 
meu efectiv Ia Sburăiorul a avut loc prin toamna anului 1921 
(data exactă e de fapt 20 octombrie 1922 — n.n., IL.P.). Mă călău- 
zise prietenul meu Mihail Cosma, sburătoristul de pe atunci, iar 
a7i poetul francez Claude Semeț, de la Discontinuite. Adevăratul 
meu debut insă se consumase cu vreo trei ani mai devreme — 


C-da 118 coala IC 241 


prin ultimii ani de liceu — .cînd, cu şapca ascunsă sub haină o 
dată cu tinereţea pe care o voiam necunoscută, am urcat emoţio- 
nat scările, desigur istorice, din Cîmpmeanu 40, Cititor asiduu al 
Sburătorului, aş fi voit numele meu tipărit între colaboratorii re- 
vistei. M-a primit un amfitrion .amabil şi mi-a cerut să citesc din 
caietul care îşi gemea panglicile între degetele mele £..] . Şi am 
revenit, — eram în primii ani de facultate..." 


Modelele sale mărturisite din anii de formare au fost B. Fun- 
doianu, Bacovia, Arghezi, -Ion Minulescu, Adrian Maniu, Ion Pillat 
(v. Radiografie, în voi. A doua lumină, 1930), însă poemul cu care 


debutează în Sfaurdiorui literar, nr. 43, din 20 oct. 1922, — Tris- 
tefi de toamnă — indică mai iiles ecouri bacoviene- şi din Fundo- 
ianu. Apariţia  Restrişti-lor va sugera criticii şi trimiteri spre 


Adrian Maniu, D. Botez şi mai ales Carail Baltazar. 


în legătură cu acesta din urmă — cu care relaţiile lui Voron- 
ca au fost destul de accidentate — e de relatat un. episod din sep- 
tembrie 1922, evocat de autorul VecerniVior într-o confesiune din 
1930 (v, Camil Baltazar, Autobiografie în rev. Capricorn, nr. 1, 
nov. 1930, pp.3—8). C. Baltazar pretinde aici că, vrînd să-i dove- 
dească lui E. Lovinescu (care-l -promovase la Sburătorul) că se 
poate elibera totuşi de „atmosfera spitalului” care-i marcase pri- 
mele poeme, ar fi recurs la o „farsă": a scris „două poezii vroit 
luminoase, vroit optimiste",, semnate cu pseudonimul Ilarie Vo- 
ronca ; în înţelegere cu „tînărul scriitor de versuri, Eduard Mar- 
cm, care îl frecventa şi el pe Lovinescu", şi care era atunci ajutor 
de bibliotecar Ia biblioteca „Libertatea", i le-a trimis criticului. 
Lovinescu le-ar fi găsit „admirabile”, punîndu-le pe seama tînăru- 
hii poet de la „Libertatea", iar cînd farsa a fost dezvăluită, ar fi 
transferat pseudonimul inventat de C. Baltazar viitorului autor al 
Restrişti-lor, care şi-a primit astfel botezul literar. Termenii ex- 
trem de vidlenţi în care e schiţat aici portretul lui Ilarie Voronca, 
trădînd conflicte mai recente, legate probabil de „tratamentul" cei se 
rezervase lui C.B. în paginile revistei unu, ca şi o anume infatu- 
are a autorului „autobiografiei", ne pot face să tntîmpinăm cu 
destulă rezervă „paranteza" deschisă în confesiunea sa. Oricum, se 
ronfirmă frecventarea de către tînărul poet a grupării Sburătorul, 
pe care o va ilustra nu peste multă vreme, situîndu-se printre 
„cei ce vin", salutaţi generos de E. Lovinescu încă din primele 
numere ale revistei sale. In paginile ei, Ilarie Voronca va publica, 
de la data debutului, cîte un poem în fiecare număr, pînă la în- 


cheierea seriei î, în decembrie 1922, adică încă zece texte. 


242 


Dintre cele 28 de poeme ce alcătuiesc sumarul volumului din 
1923, optsprezece au.fost tipărite mai înainte în reviste, dflpă cum 
urmează; 


p. 73—74. TRISTEŢI 


A apărut in Sburătorul literar, nr. 48, din 28 nov. 1922, p. 402. 


Fală de versiunea din volum, textul din revistă prezintă doar 
două deosebiri: versul 13^ „.„. ca pe o coa/e de copac"; v. 14: 
„şi să-mi citeşti durerile închise — cuiburi de păsări triste”. 

p. 71 BALCON VECHI 


Tipărită în Sburătorul literar, nr. 47, din 17 nov. 1922, p. 397, 
sub titlul  Deznădejdi. Cu excepția titlului, versiunea din volum 
reia fără modificări textul inițial. 


p. 74—75". NELINIŞTI 


Publicată -tn Sburătorul literar, nr. 49, din 1 dec. 1922, p. 418, 
în revistă, versul 12 are următoarea" formă : „şi-mi văd, sub roțile 
deşertăciunii, copilele nădejdii zdrobite toate, toate". 


p. 75—76. SFIRŞIRI 


A apărut în revista Flacăra, VIII,- nr. 2, din 22 dec. 1922, p. 8j 
în v. 12 apare forma, sara („sară aşterne presimțiri nelămurite"). 
Notăm de asemenea următoarele deosebiri, în versurile 13 („Şi 
singur ca o pasăre înir-un cîmp pustiit"), 14 {,„.. de-a lungul stră- 
zilor singuratice") şi 15 ( cărora le-am pierdut înțelesul ca pe 


un mărgăritar scump"; îh volum, epitetul a fost eliminat). 


p. 76—77. SFÎŞIERI 


A fost publicată, sub titlul Sftrşiri, în revista Contimporanii/, 
II, nr. 42, din 10 iunie 1923, p.2. In volum, reluată fără modifi- 


cări. 


243 


p. 77—78. PREUMBLĂRI 


Reproduce poemul apărut iniţial sub titlul Plimbări bolnave, 
in Contimporanul, II, nr. 37—38, din 7 aprilie 1923." 


p 79- PREUMBLĂRI BOLNAVE 


Tipărită în revista ŅNăzuința, 1I, 1923, ur. 9, p. 13, sub titlul 
Plimbări bolnave. Textul e reluat în volum fără alte intervenții. 


p. 81—82. PRIMĂVARA TRISTA 


A apărut sub titlul Plimbări bolnave, în Flacăra, Vin, nr. 0, 
din 30 martie 123 p. 55. în textul din revistă, versul 23 apare 
înaintea Versului 22.-E, desigur, o eroare tipografică. 


p. 83. ELEGIE 


Publicată in Sburătorui literar, nr. 52, din 22 dec. 1922, p. 467. 
Textul din revistă poartă dedicația „Lui Camil Baltazar". Versul 7 


are următoarea formă: „Vedeam viața: o fereastră'întunecată şi 
cernită". 
p. 83—85: RĂTĂCIRE 


A apărut in revista Contimporanul, II, nr. 44, din 7 iulie 1923, 
p-3, sub titlul Rătăciri în volum se reproduce, fără alte modi- 
ficări. , 


p- 85—86. ÎNSEMNĂRI 


Publicată în Sburătorui literar, nr. 51, din 15 dec. 1922, p. 450, 
sub titlul Clife dc sară In textul din revistă, remarcăm urmă- 
toarele diferențe: 

v. |: „Apa amintirilor a vdrsaf-o sara pe fereşti" ; 

k v. 19: „Aceleaşi sfîşieri aruncă Viața în ferestrele mîhnite"; 

v. 21: „... opa amintirilor cu sara revenite". 


p. 86—87. AMURGURI 


A apărut în Facia fiferard, nr. 9, din 22" martie 1923, sub titlul 
Broderii Jn amurg. Reluată fără alte modificări în volum. 


244 


p. 87^88. AMINTIRE 


Publicată în revista Facla literară nr. 10, din 5 aprilie 1923, 
p. 279, sub titlul Broderii. 


p. 91. DESEN 


S-a tipărit în Sburdforul literat, nr. 45, din 3 nov. 1922, p. 347. 
In revistă, versul 7 sună astfel: „pe care-ai vrea zadarnic cu 
mîua s-o alungi". 


p. 92. AMURG IN MUNŢI 


Publicată in Sburătorui literar, nr. 50. din 8 dec. 1922, p. 433. 


p. 92—93. SOVEJA 


A apărut în Flacăra, nr. 5, din 2 febr. 1923, p. 7. în revistă, 
notăm următoarele diferențe față de versiunea din volum: 

v. 6: „E peste tot aceeaşi simplitate de perdea albă şi liniştită" ; 

v. 17: „Afară mătasa fluierului brodează aceeaşi melancolie" ; 

v. 20: „Să mă săruţi, măicuţa mea bolnavă, pe lacrimi şi pe 
frunte". 

La lei ca şi versurile din ciclul Lumini, poezia evocă locu- 
rile în care poetul şi-a petrecut o. parte a anilor copilăriei, pe 
vremea cînd tatăl său, Isidor Marcus, fusese, la Soveja, ădminis-, 
tratorul unei fabrici de cherestea, iu serviciul'unui oarecare Die- 
nermann, înainte de a se muta la Mărăşeşti, apoi, din 1914, la 


1 


Bucureşti. (Informaţie primită de la '- Al/Marius). Mama poetului, 


Cecilia Brenner, va muri în 1925, după ce încercase în citeva 
rînduri să se sinucidă. 1 


p. 93—94. CASA COPILĂRIEI 


Publicată in Sburătorui literar, nr. 46, din 10 nov. 1922, p. 368. 
In revistă : 


v. 10: „Copilăria ta e-aeum singurătăţii şi păsărilor de noapte 


ăn. 
pradă"; 
v. 13: „încerc amintirea ca pe-o flacără..." ; 


245 


v. 15: „Ascult cum se preling pe streaşini..." ; 
v. 16: „Şi ini se pare că e zgomotul stelelor care plîng...' 
p. 100. ÎNCEPUT DE TOAMNA 


A apărut"în revista Omul liber, nr. 7, clin 1 februarie 1924, 


p % 


' Dintre ecourile poemelor din Restrişti în critica momentului — 
nu prea numeroase — se cuvine citată in primul rînd recenzia pu- 
blicată de Perpessicius (dllarie Voionca, „Restrişti") în revista 
Cugetul românesc, III, nr. 2—4, aprilie-iunie 1924, p. 238—239, re- 
luată în seria 1 a -Menfi'un/Jor critice (1928), p. D20—122. Situind 
versurile lui Voronca în linia Elegiilor lui Francis Jammes, „cu 
tînguirea amorurilor divinizate prin suferință, a tristeților «cît 
pădurile de mari»", criticul- le caracterizează drept „elegiile mul- 
tiplicate ale unui adolescent torturat de iubire, muncit dc demo- 
nul amintirilor, alinat de preumblări, în amurg, în parcuri plo- 
uate si desfrunzite, pe cheiuri stinse, pe lîngă panorame tragice, 
cu drumuri prelungite pînă la marginea oraşelor, cu privirea de- 
zolantă în zare, ca şi tristețea în propria-i fire. Versul lui Ilarie 
Voronca, dezlînat şi obosit, e instrumentul cel mai-potrivit al a- 
cestei tînguiri, al acestei melancolii iremediabile". Definitorie 
pentru aceste poezii ar fi „o strangulare a rezonanței sentimen- 
etale", „un neoromantism [...] în care inima îşi bate pulsul normal 
şi prin aceasta monoton" — iar în plan formal, punctarea „nebu- 
loaselor elegiace" prin „nuclee puternice, care fixează atenția 
şi luminează cu intensitate". „Nu e poezie de Voronca — adaugă 
criticul — să n-aibă o imagine (nu e vorba de imaginea inciden- 
tală, — Restrişti-\e sunt un bazar de imagini din cele mai rare), 
o imagine-axă, care fixează fizionomia fiecărei poeme în parte 
[.Alături de versurile elegiace, sîrrt remarcate şi poeme ilus- 
trînd o altă latură a sensibilităţii poetului: „Poemele din ciclul 
Lumini, precum Glnduri pentru Sovefa şi A^murg in munți, lumi- 
nează ca un stindard de azur peste toată elegia tomnatică de 
pînă acum". în final, i se reproşează prezența obsedantă a cu- 
vîntului trist şi a unor stîngăcii de ordin sintactic (influențe fran- 
ceze în topică, „o anume turnură eliptică care în româneşte n-are 
rtirtăcini"). 


246 


Tot printre ecourile imediate se situează şi recenzia sem- 
nată de' E.C. (Emanuel CerbuJ în ziarul Rampa, nr. 1977, din 1 
iunie 1924 (Două volume de versuri-; I. Valerian, „ Caravanele 
tăcerii"; Ilarie Voronca, „Restrişti"), în care e amendat „manie- 
rismul... mult. mai ostentativ şi pretențios" (in raport cu al lui 
I. Voîerian), poetul fiind aşeZft printre „neodecadenți" : „D. Vo- 
ronca e un neodecadent, adică unul din acea pleiadă de tineri 
cari consideră decadentismul drept formulă literară şi, ca-atare, şi-l 
apropie, forțat, neorganic, spre a jongla cu el şi a arăta că «ee 
pot ceilalți putem şi noi». Recunoscîndu-i şi „unele sclipiri de 
talent", autorul recenziei conchide totuşi că „D. Voronca îşi bate 
joc de acest talent, dacă-l lasă să pornească fără control şi auto- 
critică, oriunde-l goneşte vanitatea unei originalități care rămîne 
totuşi contestabilă şi stearpă". 


La scurtă vreme, Victor Eftimiu scrie, în finalul unor însem- 
nări literare, aceste rînduri mai îngăduitoare : „D-lui Ilarie Voron- 
ca (Restrişti) îi place versul lung, grav, inegal, muzica interioa- 
ră a ritmului şi imaginile peste imagini, cum e moda acum. Şi, 
după ce modă va trece, ne va rămîne din d. Ilarie Voronca un 
poet adevărat, cu un mare sentiment la fundamentul arabescuri- 
lor d-sale preţioase, cu o rară ştiinţă a compoziţiei, cu un vbca 
bular bogat, plin de pitoresc — un întreg material din care se 
poate clădi un scriitor de^rasă" (v. însemnări literare..., în Lupta, 
III, nr. 800, din 12 august 1924, p. 1.). 


în ce-l priveşte pe George Baiculescu, comentatorul de la 
AdevdruJ] Jiter-ar şi artistic, acesta notează, în cadrul retrospec- 
tivei Literatura anului 3924 (in nr. 212, din 28 dec. 1924) că: 
„Pentru  Restriştile lui Ilarie Voronca am putea găsi, pe alocuri, 
cuvinte de laudă; mi-amintesc minunate versuri din Balcon vechi, 
în care imaginea deşteaptă rezonanţe sentimentale". Serioase re- 
zerve sînt exprimate însă în legătură cu evoluţia de ultimă oră 
a poetului: „Pictopoezia lui 75 H.P. şi Punct i-au ucis, vai, ire- 
mediabil, inspiraţia”. '- 

In capitolul Curentele extremiste, din volumul III al Istoriei 
literaturii române contemporane (Bucureşti, Ed. „Ancora", 1927), 
E. Lovinescu prezintă creația de debut a lui Voronca drept „o 
poezie uşor influențată mai ales de Camil Baltazar şi Adrian 
Maniu, caracteristică şi printr-o sentimentalitate răvăşită şi des- 
compusă! de «tristeți» şi de «restrişti», dar şi printr-o facilitate 
aproape prodigioasă de a se exprima In comparații şi imagini, ce 


se anulează tocmai prin acumulare", — punînd-o în contrast cu 
evoluția „teoreticianului de azi al integralismului", care ar con- 
247 


trazice radical viziunea poetului „dezagregat sufleteşte” (sînt re- 
marci reluate şi in Istoria literaturii româna contemporane, din 
1937). Pe aceeaşi opoziţie e construit şi remarcabilul portret rea- 
lizat de critic în Memorii, U (1916—193]), din 1932, in care se re- 
iau, în variantă, observaţiile despre Restrişti din storie: „Sub- 
stanţa adevărată a psihologiei poetului se poate descifra în Res- 
trişti un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvăşit, descompus, 
suflet legat de ţară. de pămînt, inactual, inutil, cu voiiîţi dizol- 
vate în veleităţi [...]. suflet moldovenesc, adică slav, risipit în vint 
ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă si de învins, incapabil 
(p. 178). 


de acţiune şi iniţiativă" 

O apreciere extrem dc sumară asupra acestei etape a scri- 
sului lui Voronca face G. Călinescu în Istoria literaturii române 
de 7, origini pînă în prezent (1941, p. 782), rejnlroducînd în cir- 
culaţie atribute conferite deja dePerpessicius şi E. Lovihcescu: şi 
pentru G. Călinescu. RestriştHe {dar şi Colomba, 1927), „dezvă- 
luiau un sentiment dezlînat şi u, imagist cu punctul de plecare 
în Camil Baltazar". 


Publicarea în 1961 a unei mici antologii de .Poeme din crea- 
ţia de limbă franceză a lui Voronca (în traducerea lui Saşa Pană) 
îi prilejuieşte lui Eugen Simion, Care o prefațează,, o primă „re- 
considerare", ce are în vedere, în chip firesc, şt versurile sale de 
debut. Volumul din 1923 ar ilustra „6 poezie de decor bacovian, 
străbătută de a notă elegiacă", exprimind „sensibilitatea adoles- 
centului torturat de viața apăsătoare a lirgului provincial burghez", 
cu mijloacele simbolismului. „Imaginea predominantă — scrie cri- 
ticul — pe care o surprindem aici este aceea a uriîtului şi a tris- 
teţii (comună în poezia de după Baudelaire), transpusă într-o poezie 
de atmosferă, bazată pe senzaţia imediată. Notaţiile au un inedit 
izbitor. Puţine sînt totuşi elementele ce pot anunța evoluţia de 
mai tîrziu". In Metamorfozele poeziei (1968), Nicolae Manolescu 
vede în Restrişti „un volum cuminte [...], în linia poeziei de tris- 
teți provinciale a unotjiarbu Nemţeanu, Demostene Botez ori B. 
Fundoianu, lipsit de orice noutate dc expresie, dar cu evidente 
însuşiri tehnice" (p. 62). Intr-o direcţie similară merge şi caracte- 
rizarea lui Ovid S. Crohmălniceanu din Literatura româna în/te 
cele două războaie mondiale, II (Bucureşti, E<l Minerva, 1974: 
„versuri ale căror -restrişti» aduceau aminte, ca şt  «vecerniile»- 
tui Camil Baltazar, de melancoliile bacoviene [...]. Versurile, destul 
de cuminți, nu-l prea anunță pe viitorul Voronca". „Totuşi — 
admite criticul — dacă le examinăm cu lupa, putem recunoaşte 
"chiar în ele clteva din notele liricii lui ulterioare" {p. 405—406). 


248 


pitonul elegiac, de sursă bacoviană, ca şi „imagismul" atît de 
frecvent remarcat în comentariile la cărțile următoare, fac parte, 
evident, dintre aceste „note". 


COLOMBA 


Placheta cu acest titlu a fost tipărită de Ilarie Voronca la* 
Paris, Inprimerie „Union", 1927, cu o copertă- de Sonia Delaunay 
şi două portrete de Robert Delaunay. „Muza" poetului e soția sa, 
Colomba Spirt (sora poetului şi camaradului avangardist Mihail 
Cosma. cunoscut mai tîrziu ca poet francez sub numele Claude 
Semet). 

Poemul Colomba a fost scris în anul 1926, pe cînd poetul se 
afla în capitala Franței, unde îşi propusese să-şi Ia doctoratul 
în Drept. O diplomă eliberată de Facultatea de Drept din Paris, 
la 10 decembrie 1927 (aflată în arhiva Saşa Pană), certifică insă 
doar faptul că Voronca. licențiat în 1924 al Facultății de Drept 
din Bucureşti, ..a obținut diploma de studii superioare de Econo- 
mie politică". în acea perioadă, poetul lucra şi ca funcționar la 
societatea de asigurări „Abeille”, la care face aluzie şi în poe- 
mul în proză Ora W dimineața (datat 1920, publicat în revista unu, 
nr. 6/1928), unde numele lemeii iubite apare diseminat în text. 

Cunoaştem pînă in prezent uri. singur manuscris, păstrat în 
colecția Saşa Pană, sub titlul Colomba V — o coală -îndoită, scri- 
să pe ambele fețe cu cerneală albastră, continuul şi nu număr de 
corecturi cu creionul — clar' care în placheta din 1927 intră în com- 
punerea pârtilor .3 şi 4 ale poemului. Versurile 1—28 din manu- 
scris corespund versurilor 1—28 din secvența 4'a textului tipărit 
în volum. 


In raport cu versiunea definitivă din carte, notăm următoa- 
rele deosebiri in partea a 4-a [Te cauţi în sărutul...] (formele eli- 
minate le marcăm cu paranteze ascuțite): 

v.*l : „Te cauţi în sărutul (ce-n pleznă-şi rupe) ce-şi rupe-n. 


umăr spicul" ; 


v. 5 : „O  desfrunzire-neseamnă pe (umerii) umbletul tă(i)u 
peşteri" ; 
v. 8 : „Şi sufletul mi-l (sîngeri) sîarăm cu degetele cinci”; 


v. 10: „fum răsucit în arbori şi-n umerii ca-n grinzi". 


249 


în v. 13: („apele sunt cu vine şi muşchi, ca nişte pulpe”), 
sub cuvintul muşchi e scris cu creionul cuvintul nervi. Versiunea 
definitivă a optat pentru muşchi.” i 

v. 14; „Şi-n (flagelare) biciuire carnea garvaielor..." ; 


v. 16: „şi-n melc şi-n ierburi grase în înălțări urcînd"; 

v. 17: Genunchiul ca pleoapa şi inima-n căluşul”. 

în versul 18 — „cu coapsele-ntre trestii lapte stelar te-aprinzi" 
— apare scris, deasupra pronumelui ie, şi pronumele "le. S-a optat, 
în textul publicat, pentru forma *e. 


v. 19: „Dar (tîmpla ta) tîmplele pe umăr îşi (rotunjeşte) ro- 
tunjiră pluşul"; A 


v. 20 „...şi-l urmăresc ca zimți" ; 


v. 21 .- „Ştiu zmeura-ntre coapse şi plantele marine"; 
„v. 22:^ „Grădină-n os săpată (umerii) braţele-n lămh". ' 


23 


«Ştiu fructele rotunde ca glasul tău şi pline". Deasupra 
cuvîntului ,g/asul apare scris cu cerneală; mersul, reţinut în tex- 
tul definitiv. 


După versul 28, manuscrisul continuă cu o suilă de versuri 
(29—60) cărora le vor corespunde versurile 13—44 din partea 3 
[Te-nscrii în amintire..." a textului din volum. Comparînd varianta 


manuscrisă cu fragmentul corespunzător din versiunea definitivă 
(3, v. 13—44), constatăm următoarele variante: 


v. 15: ..cînd / şi muntele-n pupilă pe-o cergă-şi trase pana" 
— „devine în versiunea tipărită: „dar muntele-n pupilă..." 

v. 20: „Umăru-n privire se-apleacă-n căpriori" ; 

v. 21 : „Pădurea iată-şi prinde pe fagii-n foi / moi o sucnă. în 
versiunea tipărită, se optează pentru „fragii moi”. 

y. 23 : „Dar zarea sc-abureşte pe margini ca o cuhnă"; 

v. 37: „Cu ceasu-n amintire de noapte-ţi umplu(u)i doza". 

în v. 38 — „Şi umăru-n furtună..." —, deasupra cuvîntului 
umăru- apare, scris cu creionul, pintecu-, la care s-a renunţat In 
versiunea definitivă. 

v. 39: „Şi prinde-mi cu surîsul..."; 

v. 40: „VSnturilor, cînd ochiul se-nscrie în pantof" ; 

v. 43: „Te;nalţi precum o stivă cînd aerul e veşted". 

Pentru finalul manuscrisului (versurile 6-1—76), corespunzînd 
mersurilor 61—76' din secțiunea 4 a textului definitiv, remarcăm 
tipărirea fără modificări a versurilor 61—72, în timp ce ultima 
strofă (v. 73—76) prezintă următoarele variantei 

„Un chiot (şters) lung se rupe din umărul / pleoapele în 

slugă I dungă 

Şi cînd singurătatea şi-ntoarnă alba lungă 

figura ei, în mine te vărs ca samovar". 


250 


Cu cerneală neagră, ultimele două versuri apar şi sub for- 
mele : 

„Singurătatea în preajmă se-aşează ca o glugă A 

pc cînd în mîini şi-n fierberi te vărs ca samovar 

Dar te răstorn în fierberi în mîini ca-n samovar." 

Manuscrisul e semnat Ilarie Voronca, Februarie ÎQ29 [?] (în 
cvion) Paris—Londra. 

înaintea apariției în volum, cîteva fragmente ale poemului 
au fost publicate în periodice, după cum urmează : 


Sub titlul Ova/, s-au tipărit cinci din cele şase strofe ale vi- 
itoarei secțiuni / a volumului, în Sburătorul, IV, nr. 11—12, mui— 
iunie 1927, p. 137. O notă de subsol precizează: ,.Din volumul 
Cofomba, sub tipar". 

La rîndul său, revista Integral, nr. 13-14. iunie—iulie 1927 
tipăreşte, pe două pagini alăturate, versurile ce urmau să consti- 
tuie secvențele 3 şi 4 ale versiunii definitive, însă într-o' ordine 
strofică diferită de cea din volum şi care nu corespunde întru- 
totul nici cu manuscrisul semnalat mai sus (unde numărul de ver- 
suri e, de altfel, mai redus decît cel apărut în revistă şi în vo- 
lum). Amestecul strofelor se datorează, se pare, unor erori de... 
zețărie. 

Reaşezarea versurilor din revistă în ordinea propusă în vo- 
lum şi compararea celor două 'versiuni, evidențiază, în cele din- 
tîi, unele diferențe față de forma definitivă. Pentru secvența 3 a 
poemului, acestea sînt următoarele : 


22 j „de umbră şi-anotimpul de undd Yupe-un corn"; 
23 -. „dar zarea se abureşte pe margeni ca o cuhnă"; 
26: „zboruri întretăiate în cremene ca lănci" j 
37 : „pe-aleile din tine mă rătăcesc ca-n Coz/a"; 
38 : „şi umăru-n<te furtună..." (eroare de tipar !); 
39: „dar prinde-mi cu surîsul la bufon/era roză". 
Confruntarea versurilor- din secvență 4 a cărții atrage aten- 
ţia asupra unor deosebiri în textul tipărit în Integral: 
v. 17: „femurul ca pleoapa şi inima, căluşul"; 


< aaa 


„21 : „ştiu zmeura-ntre coapse şi plantele marine" ; 
22 : „erădina-n os săpată cu braţele-n lămii"; 
27 : „dar limbile-n tărie te-nnoadă ca naceia" ; 
29 „in rumenire glasul şi creşte ca o Jimblă"; 


36: „pe pintecu-n terasă cu plante reci mă pîimb"; / 
45 : „te răzvrăteşti din 'plagă, vinele ce curele" ? 


47 : „surîsuJ desfăşoară pe sinu-n cerc perdele"; 


ad ada 


67: „şi-n Cearcăne pleci capul ca floarea de cerneală" ; 


251 


v. 68: „dar te adun în palmejăratec ca-n făraş": 

v. 69: „surîsul în aramă ţi-l depărtezi ru-;i surle"; 

v. 70: „şi drumurilp-n toamnă pe-un povîrniş ne sug"; 

v, 75: „singurătatca-n preajmă se aşeazd ca o glugă". 

După apariţia cărţii, pe.care o anunţă,' revista Urmuz, nr. 1, 
din ianuarie 1928, reproduce secvenţa Colomba V. 


Despre CoJomba s-a scris puţin la rinta apariţiei. lrecut cu 
vederea de majoritatea criticilor, poemul nu scapă totuşi lui Per- 
pessicius, cronicar pe atunci la ziarul Cuv'mtul. In foMetonui co- 
mun, pe care îl dedică plachetei, recenzată alături de poemul 
(ii.se (1928)"îi nr. 1031 din 28 aprilie 1923 al Cuvântului, criticul 
recapitulează succyit evoluţia autorului (considerat unul „dintre 
poeţii pe cari d-l Lovint-scu şi-i poate cu succes revendica pentru 
contribuția modernistă a Sburătorului”), do la debutul cu Re>- 
trişti-le de esență simbolistică, la adeziunea față de „noile curente 
moderniste din Apus şi în reviste dc o originalitate mai mult sau 
mai puţin violenta", cu „poezii în care imaginea juca întliul rol 
şi mai ales asociaţia de imagini, cît mai capricioasă, apelul la 
miragiile necoutrolate ai«. visului sau ale subconştientutai nestă- 
vilit".  „Convertirea" la modernism e pusă în paralel cu expeii- 
ența  „dezagregării lirismului" propusă de mişcarea suprarealistă 
o momentului, pe urmele dadaismului, căreia criticul îi recunoaşte 
„o răscolire de brazde lirice", chiar dacă „n-a dus pînă astăzi ta 
o  desăvirşită creaţie specifică". Este contextul înecare sînt apro- 
tiate si cele două scrieri ale tui Voronca. „Poem de dragoste — 
notează  recenzentul — Colomba întruneşte privelişti din mai mul- 
te puncte ae aceluiaşi peisagiu sentimental, o contemplaţie, re- 
zolvată, în imagini, în iocul petelor de culoare. E, dacă se poate 
spune, un impresionism liric in care imaginea joacă întîiul rot. 
Insă un poem de dragoste lăsat pe seama tmaginei va fi, in mod 
fatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiuni-' plină de 
eonvincţie, cu care ne-au deprins literaturile. [...] Ori destrămarea 
aceasta imugî.stă nu poate da un întreg, o armonie. Se întretaie 
prea mulţi curenţi în atmosfera electrică şi cîntecul nu se percepe 
clar. Mai ales, că şi unda de emisiune e insuficientă. Colomba 
rămîne mai mult o suită do exerciţii. Sunt gamele". Evidenţiind 
un număr de „frumoase imagini", comentatorul Ic consideră „ne- 


252 


putincioase insă să urnească poemul din hîrtoapelc tuturor ver- 
surilor centrifugale şi care, fiecare in parte, îşi proclamă dreptul 
la autonomie”. -I se reproşează poetului şi rimele „adunate din- 
spre toate punctele cardinale", la care Se adaugă expresiile „co- 
piate din franțuzeşte, improprii limbii, romane" şi „rezecţia siste- 
matica a articolelor". 

In stilul imagistic definitoriu pentru poezia (si critica) avan- 
gardistă, scrie despre CoJomba şi Ştefan Roii (în Integral, nr. 15, 
aprilie 1928, p. 16): „Un lirism vast se aşează în Colomba. Din 
subţiori i s-au desfăcut steagurile unei limbi cu faguri. Poemele 
şi le-a clădit înalte, cu ziduri pentru îngrădire a cerului [...]. I1J- 
rie Voronca e un magnific inspirat. Din lemnul degetelor lui-se 
fac viorile pădurilor, se ascute cîntecul păsărilor 51 se dirijează 
concertul apelor". Salutîndu-l, de asemenea, într-un articol elo- 
gios (Ilarie Voroncp, în Urmuz, nr. 3, martie—aprilie 1928), Geo 
tîogza vede în Voronca „un premergător" care, după gesturile 
iconoclaste de la 75 H.P., Punct şi Integral, „în Coiomba, şi acum 
în urmă în Ulise, vislcvte către echilibrarea poemelor sale". 

e Referințele directe la acest poem nu sînt numeroase nici în 
critica şi istoria literară mai recente. O caracterizare concentrată 
poate fi găsită In Literatura română intre cele două războaie mon- 
diale, II, 1974, a lui Ovid S. Crohmătnîceanu, pentru care „for- 
mula lirică a lui Voronca se precizează cu poemul Cofombu"*. 
Remarcind „trena nesfirşită de imagini fastuoase şi insolite”, cri- 
ticul notează în continuare : -„întregul univers participă la această 
amplă declarație amoroasă;  regnurile se amestecă, sentimentele 
capătă însuşiri fizice, distanţele dispar şi formele trec unele în- 
treitele cu o uşurinţă fantastică. Dragostea devine o formă de 
reasimilare a naturii şi lucrurilor printr-un asociaţionism frene- 
tic" (p. 407). 


ULISE 


Tipărit în primăvara anului 1928 la „Imprimerie Union" din 
Paris, in „Colecția Integral", cu un portret al aulorujui de Marc 
Chagall, Ulise a fost scris in cursul anului 1927, cînd poetul con- 
tinua să rticreze ca funcționar la societatea de- asigurări „Abeille" 
din capitala Franței. încă prima secvență a testului face aluzie 
la această ambianță („singuri ne închidem în mucegaiul birouri- 
lor" etc.) evocată, anterior şi în tabieta Ora 170 dimineața, din 


253 


1926. Structura mozaicală,. de „reportaj liric” a poemului, în care 
instantaneele pariziene se întretaie cu imagini ale peisajului ro- 
mânesc, face ecou direct acestei perioade cînd şederile pariziene 
alternează cu frecvente întoarceri în ţară. 

Nu cunoaştem, pînă la această dată, nici un manuscris al poe- 
mului. In periodice, au fost publicate doar cîteva fragmente: în 
revista Integral, nr, 5, aprilie' 1928, pp. 10—11 (număr în care 
este anunţată şi ieşirea de sub tipar a volumului Ulise) au apărut 
secvențele 5, 6, 12; în revista unu, nr. 4, din iulie 1923, se re- 
produce, la rubrica Antologie, sub titlul Ulise, un fragment din 
partea a doua a poemului, de la versul: „Dimineaţa îşi irea0L 
sînii tari de fereastră", pînă la finalul cu „ORA CEAIULUI", in 
subsolul paginii din unu, o notă, datorată desigur lui Saşa Pană, 
precizează că este vorfea de un „fragment din poemul cu acelaşi 
titlu, imprimat pentru- 206 iubitori de literatură integralistă. «Poe- 
mul: o şa- năzdrăvană, o scuttfti şi neebează armăsarul mîncînd 
jăratec»". Citatul din notă e dintr-un text de Saşa Pană. 

In versiunea tipărită în Integral, se remarcă următoarele di- 
ferenţe în raport cu textul definitiv: în partea 5, versul 8.- „A- 
nctc, înnoptează, tomatele Ca obrajii transiivănencelor"; versul 
13: „în pătlagină, lăptugi". In partea 6, după versul 30, in re- 
vistă apare versul: „cărnurile se apropie se resping ca două stea- 
guri", eliminat în volum. Versurile 31—32 sînt concentrate, în 
revistă, într-unui singur, din care lipseşte cuvintul mdrgeanele; 
* „un singur suflet vă cuprinde pe tdţi cum un ocean vapoarele" 
In . secvență 12, versul 278: „surîsul de slarmă...; versul 19: 
„deschid o perspectivă solară inefeJor articulațiile". 


In mediul avangardei, poemul s-a bucurat de- o primire deo- 
sebit de elogioasă. SHb semnătura lui Ştefan Roii, o primă recenzie 
a apărut în revista Integral (Ulise, în nr. 15, aprilie 3928, p. 16). 
E o întîmpinarc festivă, în care glosa, critică e înlocuită, practic, 
cu poemul în proză, — parafrază lirică a volumului luat ca pre- 
text „Deschizi cartea de oglinzi şi un stol de şoimi se ridică 
să se aşeze pe umerii tăi de cetitor împărătesc. Asculţi, pulsează 
o horă românească inima în carnavalul Parisului. Rămli blindat 
cu silex şi cu opu, pericolul circulaţiei pentru tine e rezolvat şi 
devii  supraimpresionat cinematografic. Un poet mai înalt decît 
tine nu te lasă să vezi turnul Eiffel..." Confratele integralist a- 
piauda la autorul lui Ulise „viziunea [...] complexă, multiplă, cute- 


254 


zanța lui nedoborită, frecvența lui intens metropolitană”, simul/ 
taneismul perspectivei  („Veşnic înconjurat de oglinzi  imateriale, 
lucrurile le atinge simultan, pluribrachiat, esenţele tari le ames- 
tecă la un loc —  cocktair),. opulenta imaginilor. „Prestidigitaţia 
lui e covirşitoare. // Un- stup de imagini şi de fluturi oficiază în 
odăjdii de firmament, în fiecare poem, slujba”. In termeni simi- 
lari, acelaşi recenzent conturează profilul poetului şi într-unui din 
„scurtcircuitele" sale (v. /larie Voronca. în* unu, nr. 4; iulie 1928), 
transformîndu-şi comentariul în confesiune exaltată: „In foc cu 
pumnii de jar, Voronca trintea uşile, închizînd şi desehizîndu“e 
pentru ora ceaiului. Fiind de azbest, n-a ars în propriul lui in- 
cendiu. ' Un purgator trecea cu el prin lirica noastră, cădeau ca 
dudele pedagogii şi se stirpea o poezie scarlatinoasă, întinsă peste 
o bleaga" mediocritate. -Cu o locomotivă sigură în condei, Voronca 
e azi un poet cu gări şritinerarii proprii. Cine va cuteza să-l con- 
teste ? [...]. Iată de ce, dragă Ilarie, volumul tău, ULISE, despi- 
cînd din strigăte pădurea unei voci, deschizînd în aer garderoba 
pasărilor, e un anotimp printre noi". „Cu ocazia recentului său 
volum (7/i'se"Ascrisese —- cum am văzut în paginile referitoare la 
Coiomba — şi* Geo Bogza In revista sa, Urmuz (nr. 3, martie— 
aprilie 1928), salutînd echilibrarea scrisului lui Voronca după pri- 
mele manifestări do revoltă futuristo-dadaistă. 

Do apariţia lui Ulise se leagă şi o scrisoare a lui B. Fundoianu 
către Tudor Arghezi, datară „Paris, aprilie 1928" şi publicată în. 
revista unu, nr; 8, decembrie 1928,jn care se cerea „ospitalitatea" 
Biletelor de  papasal'ale acestuia din urmă: „Aş vrea — mi-;ir 
face plăcere — să scriu o proză, despre poemele unui prieten pe 
care-l cred un mare poet, şi as vrea să-scriu despre acest prieten 
aşa cum înțăleg, adică fără teamă de a jigni diamantul d-lui Ibrăi- 
leanu s.ui caterinca cu horoscoape, a d-lui Topîrceanu [...]. Poetul 
despre care aş vrea să scriu e, Voronca, şi volumul lui: ULISE". 
O notă inserată în numărul următor al revistei unu (9, ianuarie 
1929), Ia rubrica „Vestiar", precizează-.că „scrisoarea către T. Ar- 
ghezi a d-lui B. Fundoianu era destinată să apară în numărul din 
luna mai (1928) al revistei Integral. Ori, Integral, începînd cu 
acea lună, şi-a întrerupt apariţia. Scrisoarea a apărut în numărul 
nostru precedent, cu întlrzierea care s-a făcut în sertarul redac- 
ţiei  integralului”. Articolul promis de Fundoianu a fost tipărit în 
revista Bilele de papagal, nr. 290, din 14 ianuarie 1929, sub titlul 
Despre” poemele d-lui Ilarie Voronca. Situîndu-l pe poet in con- 
textul liricii moderne, B. Fundoianu accentuează asupra originali- 
fății viziunii sale, ilustrată nfejor de poemul recent apărut: „din 
Apollinaire şi din mişcarea Dada, Voronca n-a primit în muşchii 


255 


A 


lui decît mimica revoluţionară, 


spiritului; 


o aristocrate a 
imagini 
sănătate care-i 


acrobaţia riscului, 
cea din miez, 
sîmburii în harbuz, ţîşneşte dintr-însul ca o 
prie, cade 


adevărata., poezie însă, cea de ca 
e pro- 
oglindă: Voronca e une 
seli made mari. Dacă n-ar fi scos decît Ulise — şi n-ar seri nimic 
„de aici încolo — iată o nouă constelație totuşi. 
citadine, al nevrozei 


ijmiturilor secolului douăzeci”. 


din pielea lui ca solzii * dintr-o 


L/fise e poemul 


Y vieţii de viaţă, al disciplinelor corpului, al 


Printre comentatorii poetului din afara cercurilor avangardis- 


te, Perpessicius c din nou prezent, cu o parte din citatul foileton 


critic dedica? Colombei şi lui Ulise în ziarul Cuvintul. In compa- 
raţie cu poemul din 1927, Ulise îi apare criticului drept „un veri- 
tabil salt", în- sensul realizării organicității şi unităţii vizu;mi .- 
„Poem al peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin nw'<l 
accelerată şi diversă a oraşului modern, sau pe drumurile amin- 
tirilor retrospective şi natale, Ulise realizează cu adevărat acel 
poem al iureşului liric. Cit de fireşti, cît de necesare sunt aici 


valurile acestea de imagini şi cît de lesne treci peste nevinovatele 
cochilii ale metehnelor, cari în Cofomba indispuneau." Şi ce unitate, 
după aceea. Cît de departe suntem de dezagregarea întâiului poem 
[...]. O fantazie prolifică, un umor de calitate, o înduioşare izvo- 
~ rîtă din adîncuri de o viziune mai ari.ncă 


sinceritate sufletească, 


a vieții, a oraşuluijcu vibrația lui, cu beţia, cu poezia lui, într-un 
cuvint, fac din seria de imnuri înălțat* în Ulise un tot preţios ți 
care va conta şi-n cariera poetică a d-lui Voronca şi-n rioua lirică 
românească". In suita de „imnuri", criticul citează „eşarfe de 
gini invocări precum a ceaiului, a cartofului, a oglinzilor, 
a gazetei şi atîtea alte uzini sau mai exact de viață 
moderna". Convingerea sa finală este că „cu versuri de acestea 
— şi poemul tot abundă în desăvîrşite versuri, imagini sau 
termedii lirice —- Ulise ai d-lui Voronca va scăpa cu siguranță de 
tentaţiile (dintre cari lipsa de capitale şi elimi- 
narea punctuaţiei,.atenuate chiar la francezi, nu sunt dintre cele 
mai ambarasante. Legat de catarg şi astupîndu-şi urechile, surd 
Ia sirenele amăgitoare, va debarca cu bine în Ithaca de totdeauna 


a poeziei". * 


ima- 
sau de 
pariziene, 


in- 


modelor actuale 


După mai bine de un deceniu, 
lui G. Călinescu, întîi 
nalul literar (1939), 


pînă 


Ulise se bucură şi 
mai în medalionul 
apoi în Istoria literaturii 
(1941), unde aceste pagini 
destul de mare cantitate de versuri /Restrişti, 


de atenția 
Ilarie Voronca din Jur- 
române de la orurm 
sînt reluate. „După o 


1923; Colomba, '927), 


în prezent 


care dezvăluiau — scrie criticul —^un sentimental dezlînat şi un 
imagist cu punctul de plecare în Camil Baltazor, Ilarie Voronca 
256 


/ 


T 


adevărata 
dadaist, 
observațiile făcute 


îşi sa 


[...] 


pentru profani. 


" 


una . 


compune în Ulise (1928) 
— E futurist, 


Transcriind 


față de poet dificil 
suprarealist? Toate y nici 
m 1929, introducerea re- 
cenziei la volumul nopților (v. revista Viaţa IV, 
114, 19 oct. 1929), G. Călinescu nqteaza printre trăsăturile ce-l 
apropie pe autorul lui Ulise de respectivele curente de avangardă, 
„lipsa copulației obişnuite 


în 
Brățara literară, 
nr. 
între cuvinte, a ortografiei, şi ariiitec- 
'babilonică a 


nilor", 


tura paginii", „împerecherea 


„pretenjia de ocultism", 


întimplătoare a imagi- 
corichizînd că, de,fapt, „poe-Ja 
lui Ilarie Voronca este un impresionism ordoqat în punctul iniţial, 
dar tipografice şi 
gerat pînă la deplina, uneori, anulare a oricărui sens şi a orică- 
rei emoţii”. 


sfărimat cu voinţă, prin procedee metaforism exa- 


Pentru autorul Isforiei..., revoluționarismul lui Voronca 
ar fi doar o „poză", poetul fiind în realitate „un temperament re- 
toric, sentimental, de 
tentat de sentenţele somptuoase". I se recunoaşte totuşi, „în limi- 


descriptiv, incapabil coordonare fantastici, 
tele acestui imagism", „o voluptuoasă receptivitate senzoriala, un 
simţ. al plasticei o aptitudine de .a 
la rangul dc material poetic orice percepţie". Remarci 
face G. Călinescu despre natura 
depăşeşte  metaforismul de tip 
si realităţi noi („înnoirea acestei 
ţurilor 
rămîne 


cuvîntului ridi-:a 


importante 


excelent şi 


imaginii 
analogic, 


la Ilarie Voronca, 
institui 
poezii înseamnă deplasarea 
spre alte aspecte fizice "ale universului"). Intuiţia 
insa la jumătatea drumului, considerînd că: 
cedeul de bază al acestei 
cifru, de concrete, 


ce 
pentru a relaţii 
sim 
înnoirii 
criticul 
ostenitoare lirici 


„Pro- 
în stabilirea unui 
în cele din 
din logica realului, gene- 


constă 


numite greşit imagini" şi amendînd 


urmă „absurditatea" unor asocieri ies 


ce 
de  metaforism" dus 


imagine 


rind „abuzul „pînă la compararea unei imagini 
universului".' Conclu- 
zia privitoare ia autorul lui Ulise este că: „Poezia lui nu are limfă 
pentru circulația imaginilor şi aceasta produce stagnarea şi aridi- 


tatea poemului," cate poate fi citit din toate părţile, 


cu altă sau pînă la caricaturizarea 


de la capăt 


la coadă şi de la coadă spre cap, fără vreo alterare apreciabilă a 
sensului”. 
Intr-un -moment de recapitulări memorialistice şi critice, sub 


semnul prematurei dispariţii a poetului, Serbau Cioculescu se re- 
ferea, în' evocarea publicată în revista Orizonf, din 1 1946 

Ilarie Voronca), şi  lâloemul Ulise, observații 
ie ordin mai general, privind limbajul său: „Sa 
constatat de. maf multe ori. limbajul poetului nrj ştiu 
delir imagistic,-şuvoi ncestăpînit de asociaţi” adeseori disparate, 
muwlliid matca primordială a poemei. Voronca era desigur un 
frenetic, poatedin nevoia simultaneistă do a capta în acelaşi ruo- 


mai 
contextul unor 
liric al autorului 


în 


în liric al 


ce 


Oda lia coala M 2:47: 


„merit, prin ţoale simțurile, senzațiile tote, de care ele se pot um- 
ple 1i sătura-'Nu încapc""mdoîală că, din punctul de vedere artis- 
tic, acest fel de a fi nu se poate mstapîni cu eficacitate, pentru 
că aria este alegere şi eliminare, iar nicidecum canal colectiv al 
tuturor senzațiilor si impresiilor răvăşite îrr cutia craniana. De altă 
parte, este însă o modalitate psihică interesantă prin raritatea 
ei. !,.] La Ilarie Voronca niciodată creşterea lăuntrică nu s-a or- 
(lanizat mai temeinic ca în poemul Ulise, 'cîntecul de expl.ncr;! 
al Cetăţii moderne. [..! Nepunctată si fără majuscule, poema pre- 
zintă măruntul neajuns al efectuării întitei lecturi cam pe neră- 
suflate; -cu intervenția discretă a creionului, citirea îşi recigtigâ 
ritmul respirației normale > relevă un conţinut bogat, mai întot- 
deauna cu versul-unitate, lapidar, încărcat cu o viziune, dar în- 
sumîndu-se cu viziunile precedente şi următoare într-o sinteză pu- 
ipriiică. Chiar cînd intervin ironia şi deformările unui spirit neli- 
niştit, ulcerat patetic, Ulise rămîne o construcţie în al cărei aluat 
nu au intrat numai fierul, betonul şi o concepţie rece, ci şi mo- 
mentul sufletesc cel mai clocotitor din evoluţia lirică a lui [larie 


Voronca" . A 


Că poemul din 1928 ar fi opera.cea mai rezistentă estetic ii 
poetului e o opinie ce s-a impus treptat în crjrica literară actuală, 
care face, în genere, din UJise un reper fundamental pentru defi- 
. nireu viziunii şi evaluarea scrisului său. La prima retipărire a lui 
Voronca ui 1961, cu versuri in majoritate traduse dtn creații T>J 
franceză (Poeme, 1961). perspectiva asupra operei şi deci a poe- 
mului Ulise, e grevată încă de sechelele sociologismului din „ob- 
sedantul deceniu" precedent. In prefața intitulată Un poet al cer- 
titudinilor viitorului. E. Simion scria: „Cu Ulise (1920) Vcoma 
işi ordonează poemele după criterii mai riguroase. Apare în lirico 
sa preocuparea de^ a înregistra ecourile vieții din jur, notațiile 
sînt mai precise. Valoroase sînt în acest volum iele cîteva im- 
nuri intercalate: imnul 'ceaiului, imnul cartofului, imnul oglinzilor 
si unele descripții de panou, în maniera realistă a lui Fundoianu,. 
ca.'de pildă, prezentarea legumelor". 


Pentru Nicolae Manolescu (în Metamorfozr/e pqeziei", 1968), 
„în Ulise (ecou îndepărtat din Joyce), poetul alcătuieşte un lung 
reportaj, trecînd prin diminețile oraşului, străzile, tramvaiul, piața, 
călătorind pe Valea Prahovei pînă la Braşov şi sfîrşind l.i Paris. 
In toată discursivitatea şi haosul 'percepției răsar imagini seînte- 
ietoare şi insule de poezie foarte frumoaso, cum ar fi descrierea 
Pielei [...]". 7 

Un pas mai departe in reevaluarea poemului îl face Ovid S. 
Crohmalnicoanu, care, in _ Literatura română între cele două răz- 


258 


bocic mondiale, II (1974): estimează că: „Poemul Ulise, scris cu 


neobişnuitului talent al lui Voronca. Aceleaşi .axata*? de imagini 
sînt stirnite acum de splendorile şi mizeriile marelui oraş" Relu- 
înd comparația, avansată de Perpessicius, cu^poemul Zone al lui 
Apollinaire, criticul observă că „Voronca_ adoptă însă mai mult 
o atitudine retractilă față de universul civilizației moderne. Poe- 
mul debutează chiar cu o asemenea reacție...". „Gustul pentru na- 
tură", dar şi „atmosfera exaltantă a peisajului citadin, prinsă în 
iilme cu o desfăşurare rapidă de imagini caleidoscopice. percu- 


tante" sînt ilustrate cu exemple semnificative. i 


In nota obişnuită a comentariilor anterioare, se menține 10a 
Rotarii (v. O istorie a. literaturii române, II, Minerva, 1972. pp. 
248—351), care, dincolo de „ermelismul [?} din Colombo şi Ulise", 
vw<le încă o dată în autorul acestpr poeme „un volupttios cu Kiro- 
“urile e ascuțite la maximum şi multiplicate în mii de antene", iar 
x) poezia sa „un soi de reportaj in imagini dintre cele mai nepre- 
văzute, debitate <u plăcerea unrii Ionel Teodoreanu In delir, elip- 
lice, sincopate". In mult comentata secvență a „pieți't dc legume", 
se identifică un „tablou de bulgarie, antonpannescă la origine. dar. 
pictotăjcu penelul unui Picasso tumultuos"... 

Un Ilarie voionca sub pecete barocă propune Ion Vartic ih- 
volumul de eseilri Spectacol interior, Cluj, Ed. Dacia, 1977, vorbind 
despre un „baruchîst citadin, cu grații extravagante, într-o maniei'S 
teatrala", cu decor ostentativ prevestirtdu-l pe Emil Botta. .,Există 
— notează eseistul ~ un adevărat univers baroc, un amestec im- 
ponderabil de real şi ireal, demistificat adeseori de cîte o nota- 
ție prozaică, voit terestră. Sînt nenumărate simboluri ale fragili- 
tății şi transparentei (acrul, fumul, marea, aburul, spuma, oglinea, 
ceața, zăpezile, cenuşa, frunzele) oV\ ale prețiozității (păunii, cen- 
taurii, nimfele}". UUse „frenetic reportaj liric, în care se relevă 
"oate trăsăturile definitorii ale poeziei lui Voronca" — e, în acest 
contest, un punct central de referință. 

Barochismul — văzut ca atribut fundamental al întregii opere 
a poetului — constituie şi axul central al interpretării lui Gheorgne 
Grigureu, Poezia lui Ilarie Voronca, în Steaua, 1973, nr. 4, pp. 
32—33; „Dacă barocul arc un sens compensatoriu, ilustrînd sub 
contorsiunile sale voluptuoase, sub strălucirile sale ostentative, o 
secretă lipsă de vigoare, atunci Ilarie Voronca [..] e un h-iroc re- 
prezentativ. Vocația temperamentală şi-n găsit expresia convena- 
bilă în ornamentația excesivă, în «cea erupție imagistică ce trans- 
pune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor [...] 


4prifej<il unei călătorii la Paris, nu mai lasă nici o î^ioială asupra ^ 


\ 
j 


A 


PLANTE ŞI ANIMALE. TERASE p. 147—148. PRUNTARIIEE VORBELOR 


S-u tipărit in revista unu, nr. 8. decembrie 1028. intr-o verşi- 


S . i Sa i nne identică cu cea apărută în volum. 
Pregătirea volumului cu acest titlu este anunțată în revisla 


unu, „nr. 8, din decembrie 1928: „Plante şi animale — Ilarie Vo- 
ronca. un Volum de poeme inedite, va apure în primăvara 1929". 
Din numărul următor al revistei dirijate* de' Saşa Pană, aflăm oeja p. 148—149. PRIVEŞTE 

volumul a fost tipărit: „Poetul şi prietenul Ilarie Voronca a A side iai 10. feb a 10304 TE P 
scos de. sub tipar noul său volum de poeme. Prietenia Iui Con- | Apar m SENTRA Aa e iasă PRTI TH Sa i 
stantin Brâncuşi e în succesul ilustraţiilor pe care acesta i Ie-a tologie, fiind reluată din-volumul care tocmai ieşise de sub tipar. 
tăiat cu dalta din cer pentru noua sa caite: PLANTE ŞI ANfMALti 
(colecția „integral."!". 

p. ii  -156. COTNAR 

Titlul complet al cărții este faianțe -fi. animate. Terase, numind 
cele doua -cicluri din sumar. Noile poeme s-au tipărit Ia 'ari-.. . Publicată mai întîi sub titlul Paralel în revista Integral, nr. 

A : E d i f ; : s 
„Imprimerie Union" (ta >i. Colomba şi Ulise, ori plachetele lui 10, ianuarie 1927, p. 6. rn dedicația C. S. (Columbei Spirt-"L In 

E i i n i 

Ştefan Roii — Poeme 'tn aer liber. ]920 — şi Geo Bogza, furnal volum, textul din re\istă a lost reprodus fără alte modificări: 
de sex, 1929), pe cînd autorul lor mai lucra ca luncționar la anun- 
tită societate dc asigurări pariziană. ..Abeille". 

Nu cunoaştem) pînă acum, nici un manuscris al poemelor Din- p. 156—157 GOLF | 
tre acpstea, numai o parte au fost publicate mai întîi in reviste 

t A apărut inițial sub titlul St. Nar.aire, în revista Integral, nr. 5, 


iulie 1925, p. 10. Fată de versiunea definitivă, textul diK periodic 
prezifită următoarele variante: 

v. „Simona panoplie în amurg plajă"; 
„ca Iepuri de cîmp, spuma valurilor înserează"; 


p. 143—141 PAUNI CULORILE NĂVĂLESC !N PRIVIRI 


A- fost publicată in revista unu, nr. 7, noiembrie 1928, .M'I 


1 
Va 4: 
v. 5: „Albumină vîntul în pulpe coagulat"; 
titlul Aejuarkim. In volum, primul vers al poeziei a lost tr<in<n. - A E ni 
v 
y. 


.. prin aerul rarificat" ; 
11 : „stele naturale şi-au" Întins rufele pe nisip"; 
20: „tăcerea pulsează precum gîtuî tău Simona". 


> 


mat în titlu. Textul din revistă este însoţit, în subsol, de uimi- 
toarea menţiune. „Din volumul Plante .->i animate, care va apare. 


p. 157 TEKIRGHIOL 


p. 145—146. BALUL CORALI ILOR 
Publicată în revista unu, nr. 5, septembrie 1928. In raport CU 


A apărut în revista urni, nr. 8, decembrie 1928. Reluat fără textul tipărit în volum, apar următoarele diferențe : 


dificări în volum. v. 6: „oasele chiuie (ce cor) genunchiu-amar" ț 
v. 14: „cum sufletul ne leagă cordonu-ombilical". 
p. 146- -147. GLASUL DESPICA SOMNUL NORILOR p. 157—158. DOAMNEI LINA PASCAL 


Tipărită In revista /ntegrai, nr. 12, aprilie 1927, sub titlul Juan 


Publicată în unu, nr. 8, decembrie 1920. Text jd«nt'e m col 
Les Pins şi cu subtitlul-dedicatie Doamnei Lina Pascal (E. vorba 


clin volu'n. 


260 261 


de o sord a lui B*. Fundoianu, căsătorită cu regizorul Armane! Pas- 
cal). Diferente fală de versiunea ultimă: 

vi 7: „Clopote'de strădania umbrelor se tremură"; 

v. 11 : „Ce iar-album de timbre marea (mediterană)"; 


v. 17: „Singurătatea-si rupe covoare mări din ceasul"; 
v. 19: „...cerul gurii-n aramă ; glasul”. 


p. 158. HOTAR 


A apărut în revista Integra, nr. 10, ianuarie 1927, p. £. sub 
titlul Fotainebleau. In chip de dedicație, apar inițialele C. .V. (Co- 
lombei' Spirt). Varianta din revistă prezintă “urmâtoarele diferente 
față de versiunea definitivă : 

v. 6: „fagii (răriti)*cu muşchi şi ferigi în glas"; 

v. 7: „această privire va reţține<ziua> în declin ca-n lat- Cu- 
vintul ziua nu apare în text; e, desigur, o eroare de tipar. 


Recenzia 1*Ji N. Crevedia Ilarie Voronca, „Plante şi animale**, 
(în Viaţa literară. IV, nr. 105," din 16—30 martie 1929) por- 
neşte do.la o atitudine net defavorabilă mişcării de avangardă. 
Tonul minimalizant capătă si accente xenofobe : „Formulele lite- 
rare'de avangardă fermentate după război în A.pu<", dadaism, cu- 
bism, constructivism, suprarealism, integralism etc. parte şi-au 
anunţat falimentul [...], mai toate au avut Ia noi sucursale şi confi- 
rmă să epateze burghezia literelor române, cu fițuici ce răsar săp- 
tămînal „din urbele ţării. [...] în afara de „acel ism, pe toate le 
polarizează cîteva caractere comune: sunt. internaţionaliste, .dau 
precă<jpre motivului exotic, sunt inițiate de străini, «cu o frber- 
tate saturnalică de sclav beat» (citatul e din E. Lovinescu, Istoria 
„literaturii române contemporane, voi. M — n.n. I'P.). Animate de 
un spirit frondeur, lipsite de o metafizică a creaţiei, afară de a- 
ceea a absurdului total, împart timpul literar în pre-istorie şi is- 
torie" (Ultima parte a frazei! face alU2ie Ia unele alirmaţii Jle lui 
Mihail Cosma, din articolul De la futurism la integralism. publicat 
în .revista Integral, 1925, nu 6—7 — n.n. 1.P.). în acest context, 
recenzentul consideră <ă: „Arta d-lui Ilarie Voronca opune ot- 
dinei sintetice cea mai perfectă sinteză a  dezordine!, încununată 
cu înlăturarea voită a semnelor de pupetuaţic. Se ilustrează eloc- 
vent însuşirile de descripţie ale autorului, imagismul cronic legat 
de obiect prin fatale conjuncţii (ca, aşa cum, ptecum etc), apro- 


262 


pieri baroce (taraful .vinelor), rima imperfecta  (creste-creste) ori 
de-a dreptul prețioasă  (potirtuchile, rinichii le) ca şi o dispoziţie 
„sufletească incertă, amestec de umbre şi luminişuri”. Concluziile 
rămîn rezervate, iu aşteptarea unor schimbări de formulă lirică; 
„Mărginindu-şi reale posibilităţi de creaţie la pvisu/. realizat cu 
supărătoare *pletora de imagini şi obsedat de anumite maniere, 
dacă I. Voronca şi-cr adinei şi simplifica obiectul, ar trece în Muia 


poeţilor curenţi”. 

Citind volumul in lumina unor consideraţii teoretice din Pri- 
mul manifest suprarealist de Andre Breton (care vorbea despre 
— traduce cronicajul —- „lumina de imagină,, „valoarea imaginii 
în raport cu frumuseţea seintoii obținută” ori despre „cea mai pu- 
ternică imagină" ca fiind „acea care prezintă gradul cel mat înalt 
de arbitrar"), Perpessicius scrie (|. Cuvintul. V, nr. 1419, din 5 a- 
prilic 1929) că, într-o atare perspectilă, ..poemele d-lui liaric Vo- 
ronca riştigă, "desigur, în contemporaneitate, atitea din ele apar 
drepi o strălucită justificare a suprarealismului”. Criticul se sim- * 
te insă obligat să'adauge, ca şi în cazul poemului Ulise că : „poezia 
suferă sî se resimte de atmosfera aceasta 'de răscruce în care 
viaturile şi ploile celor mai cOiiiiadictorii imagini bat din toate 
părţile. Imaginea lui Breton, «noaptea fulgerelor», esfe desigur 
semnificativa, nu numai, plastică, ea rămîne totuşi mai mult o 
imagină [|-..], succesiunea de surprize luminoase nu e propice în;a 
unei viziuni organite, stăruitoare, definite. N-ai apucat să distingi 
bine  paradisurile pe care le despică paloşul de aur al unui ful- 
ger şi oblonul de catran s-a şi prăvălit peste dînsul. .Eşti mulţumit 
cu intervenţia acestor splendori paradisiace ? nimic de zis. Ele sunt, 
de altminteri, destule şi destul de vii, şfnu se poate spune că rui 
suţt impregnate de poezie. Este însă o poezie oltu decît aceea 
care a  alintat întotdeauna .visurile umanităţii, din vechi şi pînă 
azi. Este poezia care impresionează, dar nu vrăjeşte. Izbeşte, dar 
nu reţine. Pentru că este o poezie fragmentară". Pentru acest" ca- 
racter fragmentar, cronicarul găsise o formulă expresivă, în pri- 


mele pasaje ale foiletonului său, scriind că: ..şi Plante şi animale 
v din aceeaşi sursă de poințjfism poetic (s.n.) ca şi Colomba şi 
ylfse", după ce remarcase „asemănarea evidentă cUntre literatura 


suprarealistă şi poezia sa fulgurantă, în care imaginile sar ca 
jcînteile şi destramă viziunea unitară a hunii şi peisajelor”: Corn-e 
parată, sub unghiul unităţii de concepţie, cu Ulise, uotia carte i se 
pare a fi inferioară acestui poem, chiar dacă si în ea „mijeşte o - 
concepţie unitară". Aceasta este însă, după opinia sa, „asfixiată 
de ermetismul atîtor poeme'”, de transgresiuni misterioase, de un 
simbolism  neclarificat Îndeajuns şi eclipsată, mai cu scamă, do 


263 


strălucirea autonomă a imaginilor”. Din cele „două poeme, eare, 
fără să neglijeze imaginea, pregnantă, plastică, senzaţională, o sub 
ordonă unui peisaj de o frăgezime şi de un ton aşa de definit" 
incit crede a vedea îri ele «aproape o renegare a poeticii poînti- 
liste sau suprarealiste, aplicată îu majoritatea versurilor din Plan- 
te si animale:", numeşte însă doar unul. Zăpadă tlour^ a acrului, 
pe carc-l citează aproape integral. Poezia c caraclerizata drept o 
„poemă in care strofele duc imnul şi peisajul din treaptă în treap- 
tă, poemă de desăvîrşită culoare, şi «în contrazicere oarecum cu 
noul  alexandrinism e «1  pointilismuiui imagist, pe care-î practică 
cu mare predilecție d-l Uarie Voronca, poemă amintind strofele 
pentru elementele nufurii ale d-lui Ion Mmulescu", 


In revista dirijată de Camil Haltazar, Tipanula literară Mi- 
hail Sebastiari (v. „Plante şi animale” de Varie Voronca, în nr. 4, 
aprilie 19297 p. 98—99) situează poezia lui Voronca sub semnul 
„violentării platitudinii" şi al „efortului penibil de- eliberare din 
influenţe şi mijlociu". După Restrişti, apreciat doar" ca „un volum 
do pastişe" după Bacovia şi, A. Maniu, ar fi avut loc în croaţia 
sa doar o „eliberare--.. în sensul sintaxei", at unei „maniere stri- 
dente de compoziţie", artificială şi cu',„construcţii care nu sunt nu- 
mai ridicul de neromâneşti, dar mai ales profund dizgraţioase şi 
antiartistice". Sînt evidențiate, astfel, prezentarea imaginii „într-o 
apoziţie exclamativă", „obscură" şi „plată", expresiile' „eliptice”, 
„nedibâcia surprinzătoare pentru un atît de abil inițiator de revo- 
luții". Voronca s-ar situa in descendenta  Al/cooiuritor lui Apeţiti- 
naire, îndeosebi pe latura elegiacă; a acestora, raporlabilă şi la 
H. Heine sau Fr. Jammes. Refuzindu-i poetului capacitatea de a 
atinge „momente mari" ale lirismului; îi recunoaşte, doar „sunete 
mici de fluier şi, alteori, rezonanţe înguste de miserere", la care 
se adaugă aptitudinile creatorului de imagini „Această sensibili- 
tate cu înrudiri certe şi reminiscenţe care terorizează, e servită în 
opera poetului de o reală calitate şi de o diversă aptitudine în 
jocul imagiriii. Scrisul d-lui Voronca are o cursivitate a notaţiei 
şi'un debit al metaforei care poate să fie o moştenire din vîrstă 
simbolistă, dar nu e mai puţin o apreciabilă proprietate. [..] D1., 
Voronca se exprimă în echivalențe şi pricepe numai prin termen 
de comparaţie. [...] Este incontestabil, in acest contact nedistinct 
şi fremătător cu viața, ceva din visul şi trezia unei minți şi a u- 
nei inimi de copil". Imagismul, afirmă în concluzie M. Sebastian, 
cade repede în manieră, ameninţind unitatea poemului: „Un poem 
al său e un mozaic: cîte versuri, atîtea bucăţi diferit colorate şi 
prinse artificial unul de altul, asemeni unor frunze ţinute, pe o 
pagină de ierbar, Ja întîmplare [...]. Plante şi animale e — în ter- 


264 


>» 


meni proprii — o colecţie de expresii ce urmează,să fie utilizate 
pentru un eventual volum de pdeme”. 

e  Constatînd că „la limita extremă a modernismului a rămas pe 
poziţii di. Ilarie Voronca, înconjurat de o grupare bizară de con- 
tinuatori ni- dadaismului si de suprarealişti"”, Serbau Cioculescu re- 
marcă în autorul volumului Plante şi animale un poet „pe cale 
de a se impune" jv. foiletonul critic IJnric Vdroyca, „Plunfe şi 
animale" şi  „Brățara nopților", in Adevărul, XLII. nr. 14096, din 
4 dec. 1929. p. 1—2). După ce observă că poetul pare „un debutant 
P'-rmanent", ce „se complace in publicări alternative de reuşite şi 
ireuşite poetice" (se exemplifică prin placheta Coiomba, „aproape 
ilizibilă" şi „poemul Ulise.’ o frumoasă realizare dc notații impre- 
sioniste"), Şerban Cioculescu „însemnează" tn Piante şi 'animale, 
„nu fără o impaciență întristată", unele „ticuri" şi „defecte" din 
volumul de debut. Restrişti: „stridența unui eliplism în conflict 
cu limba şi gramatica", sau „conjuncția supărător obsesivă din 
Restrişti". e . 


O poziție violent negativistă se exprimă fa recenzia semnată 
de Constantin Orăscu * în revista Falanga literară şi artistică (se- 
ria II. nr. 56, din 1 iunie 1929, p. 2), subtitlul H(permodernismul: 
„Plante şi animale" de Uarie Voronca. Ilustrînd atitudinea con- 
secvent autiavangardistă a publicației, autorul recenziei respinge 
într-un stil trivial volumul comentat: „Printre corifeii hipermoder- 
nismului din țara noastră se înnumără şi autorul actualului volum 
de hîrti'i calitativ, închinat diverselor rațe, maimuțe, vaci, brotă- 
cei etc. şi ierburilor digerate dc respectivele dobitoace". Vorbind 
despre „spiritul diabolic" al curentelor moderniste, al căror' su- 
prem atribut ar fi „incoerența", „tendința... de a transforma pro- 
ducția literară într-un haos de cuvinte", înlăturînd „cerințele Um- 
bei şi legile gramaticei", C. Orăscu crede că „hipermodernismul 
capătă aspectul celei mai sinistre farse literare", acoperită de „ri- 
dicol" şi producind o „ilaritate sigură". „Actualul volum al lui 
Ilarie Voronca — conchide recenzentul — concentrează toate ca- 
racteristicile ultramodernismului demență simulată, anarhism for-, 
mal, dezechilibru intelectual, spirit destructlv şi o exasperantă pla- 
titudine în expresie". 

i Cu trecerea timpului, perspectiva asupra acestei cărți a Tui 
Voronca s-a mai nuanțat, fără să schimbe datele fundamentare 
oferite dc critica interbelică. Dintre contribuțiile mai recente, sînt 
de notat astfel In primul rînd cele ale lui N. Manolescu şi Ovid 
Ş. Crohmălniceanu. Pentru autorul Metamorfoze/or poeziei, „Plante 
şi animale şi Zodiac sînt volumele cele mai unitare ale lui Ilarie 
Voronca. Acum se vede mai bine nu numai tehnica poetului (care- 


265 


constă în alăturare şi lipsă de centru vital al poeziei), dâr şi 
natura lui. Ilarie Voronca e un 'descriptiv, un vizual. Peisajele 
lui sînt stilizate, purificate pînă la abstracţie, picturi- pe aer, pe 
vapori, pe fum, pe cerul translucid şi pe ape clare“[...]. Imaginile 
sînt adesea extraordinare, chiar dacă poeziile nu s" încheagă, 
scurgîndu-se la nesfîrşit'prin pagini, în mii dc pîrîiaşe" (p. (2—63). 

în sinteza deja citată, Ovid S. Crohmălniceanu scrie : „In vo- 
lumul 'Plante şi animale, după cum arată şi titlul, Voronca tine 
să-şi exprime direct dragostea sa de natură. N-avem însă de-a 
face cu nişte pasteluri; ierburile, florile, vietăţile participă iarăşi 
la fastuoase balete pe care le regizează o imaginaţie dezlănţuită, 
îmbătată de frumuseţile firii. [....] Nici acum poetul nu «desefle*, 
cf se la?ă mai degrabă invadat de natură. Asistăm la o vastă os- 
moză între plante, animale, şi sufletul omenesc”. în acest sens, 
criticul remarcă şt el „o intenţie a autorului de a imprima elo- 
-giului naturii o fervoare franciscană" şi, pe urmele lui Franci* 
Jammes, „o  tandreţe specială în celebrarea frumuseţilor umile” 
(ilustrată prin poezia Priveşte): 


Un alt istoric literar. Ion Rotam (v. O istorie a literaturii ro- 
mâne, II, 1972, pp. 348--351) reia asemenea caracterizări (,„Poe- 
zie a naturii este şi Plante şi animale. [.,.] Cu drept cuvînt, poetul 
se pune sub protecţia lui Francesco d'Assisi ]...] şi sub aceea a 
lui Odobescu"), considerînd totuşi că la Voronca „compunerea e mai 
încilcită, dar cîte o exclamaţie surprinde iarăşi”. Cu J. Rotaru se re- 
vine la obiecțiile de tip „tradiţionalist” mai vechi, r.emaicîndu-se, 
bunăoară, „lipsa punctuaţiei, a acordului, şi cîteva trucuri teri- 
biliste [care] .sînt făcute anume pentru a şoca". Trimiteri la acest 
volum* face,  într-uri context relativ la  barochismul viziunii lui 
Voronca, şi Gheorghe Grigurcu, în consistentul eseu critic Poezia 
lui Uarie Voronca (în Steaua, 1978, nr. 4, p. 33), observînd, de 
pildă, că într-un poem ca Bucurii îngăduite „natura devine un 
eden estetizat", iar în Priveşte, „asinul se mişcă gongoric între 
elemente studiat-muzicale". 


Dacă lăsăm la o parte, reacţiile „extremiste", precum cea din 
Falanga literară şi artistică, imaginea critică despre Plante şi ani- 
male e mai degrabă una „moderată". între Ulise şi Brăţara nopți- 
lor, considerate drept creaţiile cele mai organic articulate ale cre- 
aţiei poetului, acest volum pare o primi semnificația unui moment 
de tranziţie, în care se intilnesc cu pondere egală calitățile ima- 
gisticii de performanţă recunoscute pînă acum, cu deficienţele fi- 


nind de caracterul „mozaical" şi „fragmentarist" al viziunii. 


266 


Rai îrtiiil iri- ” 


BRĂȚARA NOPŢILOR 


Volumul a apărut |n toamna anului 1929, la Bucureşti, „Tipo- 
grafia Capitalei" (89 p.) cu. ilustraţii de Victor Brauner. O notă 
<iiii revista unu, nr $% din octombrie 1929, anunţa că: „Va apare 
şi se va pune în vînzare la 15 octombrie 1929 cartea de poeme a 
hu Ilarie Voronc.i, Brățara nopților. Ilustraţiile de Victor .Brauner”. 

Pînă acum, n-am reuşit să descoperim nici un manuscris al 
poemelor. Diverse fragmente au fost publicate în revistele unu 
si XX  — literatură contemporana, în următoarea  qjxline crono- 
logică ; 

Sub titlul Fragment din  „Brățara  nopților"'(unu, nr.  12* apri- 
lie 1929), s-a tipărit secţiunea V a poemului, urmată de o notă de 
subsol, ce precizează locul şi data scrierii, „St. Martin-Vesulie, 
septembrie 1923". Faţă de versiunea finala, din volum, textul din 
revistă prezintă următoarele particularităţi: în versul 2 * lipseşte 
verbul zbirmie (probabilă- eroare tipografică) ; versul 4 are for- 
ma : „plumburile ţintaşilor în bîlciuri" î versul 5: „Omidă, tubercu- 
loza urcă pe frunze plamînii atîtor prieteni"; versul 11: „Şi tu- 
şea scrîşnea ca în dinții dulăilor oasele"; versul 14: „spuma vtn- 
turilor  aluneca...”; versul 29; „Cum pui o panglică de lumina 
întemnițaţilor”; în volum: „...întemnițaților din birouri”. 


In revista ieşeană de avangardă, XX — literatură contempo- 
rană, nr. 7, din-l5 mai 1929, a fost publicată, fără deosebirii în ra- 
port cu versiunea definitiva, secverfța a Vl-a a poemului, sub 
titlul Printre lămpile de  cînepă. 

Secvenţele II şi XX au apărut în revista unu, nr. 17, octom- 
brie 1929. în secvenţa II, versul 45 apare astfel: „Se joacă ros- 
togolind ca arşice înecaţii' pe bărcj'Jc de valuri”. în secvența XX, 
v. 21: „Dăruit de marinarul şchiop prostituatei"; în volum, for- 
ma incorectă: „marinarul şchiop *af prostituatei”. Versul 32 : „....ar- 
pegiui rupt din harfele marilor oraşe”. 

La rubrica Antologie a revistei unu (nr. 20, decembrie 1929) 
se reproduce, după volumul recent apărut, secvența XVIII a poe- 
mului. 


A Comparativ cu volumele precedente, firdfarci nopților a avut 
în critica un ecou -mult mai larg. O primă recenzie semnificativă 
a fost. publicată de Dan Botta în ziarul Rampa, nr. 3522, din 17 
oct. 1929. Notînd „îngemănarea bizară de colosal'şi detaliu, de 


26? 


masiv şi dantelă", un „clar prodigios ut utrecerilor, al saltului in- 
spirat, o rară vivacitate a gindului, care elocă pe Victor Hugo", 
recenzentul o face totuşi sub rezerva că: «,Domnul Ilarie Voronca 
nu. are însă patetica revărsare de forță, elanul primordial din 
opera demiurgului, acela care adună opera, o încordează şi o 
face vie". Raportată la „climatul nostțu literar placid şi favorabil 
putrezirii", poezia lui Voronca e considerată totuşi .ca „un mare 
semnal atmosferic, vestire a unei înnoiri. Sînt în ea — într-un 
bric-ă-brac o tumultuoasă confuzie — preţioase pietre din cele 
mai rare, sunete din cele mai 'caste. Ele ni se par revelatorii”. 
Un alt reper' semnificativ ar fi poezia lui Paul Eluard, de care/ 
l-ar apropia prezența unor „ecuațiuni de poezie şi vis". In con- 
textur- operei lui .Voronca"”) volumul e apreciat ca fiind realizarea 
“cea “mai 'autentică, depăşind experienţele considerate sterile ale 
începuturilor, sale de factură dadaistâ, pentru a se rcorienta spre 
marea tradiţie lirică: „Bfătara nopților este” mai" ales. din toate 
cărţile pe care ni le-a dăruit, aceea care cuprinde sensul adevărat, 
al poeziei. Este întoarcerea către- izvoarele ci dintotdeauna, acelea 
umane, acelea cari sunO ale durerii, ale bucuriei, ale încîntăriU 

ale visului uman. Şi formula căreia în van. încerca să i se încor- 
poreze poezia lui Ilarie Voronca — Cea mai sterilă, cea mai lip- 

sita de rezonanță — devine aşadar caducă şi desuetă. Unde sunt 
şi frenezia şi oroarea ei. verbală? [..] De la delirul declamatoriu 
din cărţile dadu şi pînă aici, cărările spiritului duc. greu, Ele im- 
plică  ordintj şi simetrie, constelure admirabilă a mijloacelor în- 

chinate artei.. [...] Dar cîntecul nou pe care Ilarie Voronca îl aduce 

nu este numai imagine impetuoasă şi lirică revărsare; ci este şi 

viziune proprie". Evidenţiind secvenţa construită pe „motivul căr- 
ților, al bibliotecii"* comentatorul vede-în astfel de versuri „semnul 

întoarcerii [..] la cultul tradiţiei, la izvoarele poeziei celei mai 

pure". 


La scurtă vreme după Dan Botta, despre Brăfara nopților se 
exprimă şi G. Călinescu (v. /larie Voronca, „Brățara nopților”, in 
V/a(a literară, IV, nr. 114, 19 oct. 1929). Caracterizările sale de- 
păşesc cadrul unei simple cronici, pentru a se constitui într-un 
portret critic mai cuprinzător: Această parte introductivă a tex- 
tului va fi de altfel reluată, cu minime modificări, în capitolul 
dedicat lui Voronca în Istoria literaturii romane... din 1941. UN 
nele propoziţii vor fi puse acolo în relaţie cu poemul anterior, 
Ulise, altele, eliminînd referinţa directă la Brăfara nopților, vor 
participa la caracterizarea ansamblului operei : „Dl. Ilarie Voronca 


scrie un fel de poezie pentru care declararea şcoalei literare ar 


268 


fi o uşurinţă făcută cititorului. E futurism, dadaism sau suprare- 
al;-sm?Sunt toate şi nici una*'... 


Trecînd la analiza cărții, G. Călinescu. îi remarcă labilitatea 
structurală, tehnica asociativă a realizării imaginilor, inegalitatea 
valorică a rezultatelor : „Lirica volumului nu are început şi sfîrşit, 
suiş şi coborîre. Cartea se poate citi din toate părţile [...]. Căci 
singura rudenie, între cuvinte este virtutea lor (îndepărtată de 
altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, expusă mereu con- 
tradicţiei. Oriunde am tăia pagina, găsim acelaşi paralelism me- 
taforic radical". Fără să-l numească în chip expres, cronicarul des- 
crie, de fapt principalele caracteristici ale „dicţeului ..antonia!." 
suprarealist. Dacă manifestase dubii în privința  coerenței struc- 
'urale a întregului, pune în evidență totuşi reuşita* unor imagini, 
izolate („Sunt frumoase, uneori admirabile, unele imagini. Şi s-ar 
putea încerca o antologie a lor, profitabilă. Şi, pentru prdstigiul 
'autorului, şi pentru cititor") sau a unor fragmente, precum cel 
„închinat tipografiei, unde imaginaţia este alimentată de un suflu 
intern solemn si elevat", ori a versurilor „care cîntă biblioteca" 


remarcate şi de Dan Botla. Concluzia este împărţita între apre- 
cierea calităților „temperamentului liric" al autorului şi rezer- 
vele față de nepăsarea cu care aceste calități sînt risipite": „Con- 
vingerea mea este că ne aflăm în faţa unui temperament poetic 
fericit ce se autodistruge cu voinţă, dîndu-ne, ca in cazul de față, 
un spectacol de sinucidere literară amabilă". 


Tot din octombrie 1929 datează şi recenzia semnată de Octav 
Sulutiu în revista "Vremea (II, nr." 87, 31 oct. 1929). Spro deose- 
bire de comentatorii amintiți pînă acum, Octav Şuluţiu reliefează 


îndeosebi calităţile poeziei lui Voronca, insistînd -- după ce o 
apăra împotriva acuzaţiei de „lipsă de sens" — asupra motivaţiilor 
de ordin formal pe care le aduce „Revoluționară a formei, poe- 


zia aceasta s-a eliberat de canoane quasi-scolaătice, de dogme 
stupide, fiindcă nu le poate, umple. E o poezie de romantism fre- 
netic,  neputîndu-se complace în constrîngerea de crustă tare a 
formei consacrate. Poezia aceasta sparge forma consacrată şi se 
revarsă liberată. [..] Imaginile sunt răsturnate în planuri înţre- 
tăiiate, precum surit descompuse mişcările în tablourile artei- noi”. 
Finalul' recenziei prezintă în termeni pozitivi şi imagismul aces- 
tei poezii, reţuzînd opinia după care o astfel.de tehnică ar impie- 
ta asUpra „sensului" : „Ceea ce nedumereşte pe mulți este abun- 
denţa imaginilor dm aceste poem: imaginile sugrumă sftisul. Sau 
eosa pare. Sensul rămîne, pentru cine cHeşt.> cu atenție. Unii mi-au 
mărturisit că după cUevu pagini lasă cartea, obosiţi si exaspe- 


269 


ratî. Nu vad unde ar sta exasperarea într-o poezie unde totul 
este frumos, fiindcă totul e nou". 

Cititor fidel al scrisului lui Voronca, Perpessiiius consacră şi 
Brăţării nopților* o recenzie {în Cuvintul, V. nr. 1629, 1 nov. 192))). 
Dupa ce situează volumul „pe linia poemelor sale ciclice”, criti- 
cul pune noua carte în legătură cu „admirabilul pot-m Ulise, acea 
frescă bine conturată deşi ţinută tot timpul, sub grindina imagini- 
lor 
„mai ales") Colombo, care „duceau prea departe destrămarea,.mai 


", cu observaţia că — spre deosebire de Plante si animale ori 


coreei procesul de  sciziparitate al imaginilor”  — „Brățara nopților 
îşi joacă focurile de artificii sub bdTti de cristal limitate”, struc- 
e turate fie „concepţia unitară care ordona, cu abilitate şi prestanţă,, 
corlegiile". Comparativ- cu cartea de debut, a cărei unitate era 


asiguraţi de' sentimentalismul adolescentin, rea de «rum s-ar ca- 
racteriza prin îmbinarea «incursiunii reflexive", „centripetale", cu 
„imaginea in serie şi-n libertate — un material [...] de natură 
centrifugală". -Părerea sa-e că: „Acordarea acestor contrarii, aşa 
mm o izbuteşte d-l Ilarie Voronca în Brăţara nopților, este dovada 
unei reale virtuozități şi autorul lui Ulise se dovedeşte a fi un 
astfel de virtuos. Brățara nopților vădeşte o  orhestruţie savantă, 
iu „rare desenul concepției stăruie neîntrerupt şi se ascute de-a 


lungul tuturor sonorităţilor în aparența divergente”. 


Raportarea .la poemul Ulise, pe /temeiul unui plus de organi- 
citate față de restul operei, o face şi' Şerbun Cioculescu, în dubla 
sa cronică la Plante şi animale şi Brăţara nopților (Adevărul, XLII, 
nr. 14096, 4 dec. 1929); „Brățara nopților e o culegere mai organică, 
în felul lui Ulise, poema cetății moderne, Parisul”. Judecata de 
valoare este însă -mai rezervată: în" „beţia de imagini", criticul 
amendează „repetările" şi „manierismul", unele preluări din versu- 
rile volumului imediat precedent, Plante şi animale, — dovadă, 
după- părerea sa, de „deficit imagistic vădit”. Este subliniată to- 
tuşi  „originalitatea" poetului, care ar consta in „energetica unei 


pubertăți explozive, care trebuie controlată şi stăpînită”. Prin’ 


„percepţia sa intuitivă şi instantanee, poetul — crede Ş. Ciocu- 
iescu -r aminteşte însă notaţiile de suprarealism avânt la lettre- 
ale lui Jules l*enard”. Apreciind că „totuşi d. Ilarie Voronca e un 
poet autentic”, citează în sprijin secvența XI a poemului — „acel 
imn puternic al tipografiei, de natură a spulbera îndoielile celor 
mai sceptici judecăt&ri literari"; Işi adaugă, în finalul notelor sale 
de lectură, această convingere, care e şi o recomandate de dis- 
ciplinare şi concentrare clasică a versului : „din ziua în care d-sa 
va ajunge, după o experiență negativă, lu convingerea că versul 
clasic, alexandrinul, include posibilități mai trainice decît versul 


270 


aib, cînd se va intoarce la rimă şi la ritm, ne va da realizările 
sale definitive". 

Mai puţin comentat iu critica ultimilor ani, poemul lui Vo- 
ronca a comportat evaluări contradictorii. E. Simion sesiza 'aici 
(în prefața lu ediția citată, din 1961), „afirmarea unei sensibilii 
lăţi neliniştite". „Poetul — notează prefațatorul — începe să-şi 
pună îrftrebări asupra rostului poemelor, a soartei semenilor săi. 
Este schiţat şi gestul de fraternizare cu năpăstuiţii vieţii [...], dar 
o grea şi veche neîncredere îl tine încă încătuşat de solitudine şi 
scepticism". Abia amintit; într-ufi context negativ, este volumul 
şi de către N. Manolescu, în -Metamorfozele poeziei: „Cu timpul, 
poetul cade într-un delir verbal fără nici o justificare estetică 
(Brățara nopților.  Incantaţii?”. In fine, în sinteza sa din 1974, -Ovid 
S. Crohmălniceann remarcă în Brăfara nopților o simţitoare apro- 
piere a  Doctului de suprarealism: „Sînt cîntate somnul, visul, te- 
nebrele, care scot la suprafață zăcămîntul obscur al sufletului”... 
Cu citate adecvate, e susținută si ideea J- evidenţiată încă de E. 
Simion — că „temu socială începe să-şi facă [..] tot mai mult loc; 
în lirica lui Voronca, evocînd universul muncii istovitoare, ex- 
ploatării si mizeriei”. 


\ ZODIAC 


Volumul a fost publicat la Editura „Unu" în asul 1930 (92 p.) 
cu coperta şi un desen de M. H. Maxy. 

Cîteva dintre secvențele ciclului au apărut mai înainte în 
revista unu, după cum urmează : . 

Secvenţele I şi II au fost tipărite în revista unu, nr. 23, martie 
1930, 'sub titlul Din „Zodiac". In varianta din revistă a părţii L 
în versul 1, apare următoarea formă: „...la dreapta echinocțiul”, 
Pentru “secvenţa II, sînt de notat două diferente, în versul 13 
(„Voi, armăsarii fugăriţi...”) şi 16: „...grădina bătrîneasca şi cu ră- 
coarea din trecut". 

Manuscrisul cu acelaşi titlu, aflat în arhiva Saşa Pană, cu- 
prinde 5 coli ministeriale, numerotate de poet, scrise caligrafic 
cu cerneală albastră. .Textul din revistă reproduce exact manu- 
scrisul. 


Partea a Ill-a a poemului s-a tipărit mai întîi în revista 


unu, ni. 24, aprilie 1930, sub titlul. Zodiac, 1/7. Ultimul vers al tex- 
tului suna astfel: „Cînd pe-nălțimi copacii se strîmbă ca vrăjitorii”. 


271 


Zodiac IV u apărut în revista unu, nr. 


cu dedicaţia : „iui Micluşon" (Ş, 
nic-Moldova, 1929. i 


Text datat 1929. Versul 21 are forma: 
chiză". Manuscrisul se află în colecţia Sasa Pană: 
jnat mare, scris foarte îngrijit, cu 


antet 


28, august 1930, 


Fundoianu). Textu] e datat: Slă~ 
* [i 


/ 


Zodiac V a fost publicat în unu, nr. 29, septembrie 1930. 


ul „Preşedinţia Consiliului de 


Informaţiilor". 


Zodiac X s-a tipărit în unu. nr. 31, noiembrie 


luat fără modificări în volum. 


arie 


două c 


„„..cu un gest să se des- 


oli for- 


cerneală; foaia a H-a poartă 


Miniştri. Direcția Presei şi a 


1930. Re- 


Zod/ac XVI a fost publicat în revista unu, nr. 33, febru- 


1931. Reluat identic în volum. 


Secvențele XXI—XXII—XXIII—XXIV au apărut grupate în 


revista unu. nr. 32, decembrie 193 
ficări în volum. 


* 


Despre Zodiac s-au emis opinii 


înregistrate la apariția cărților 


tre 

si slaba- coordonare a întregului. 

ini 

ban Cioculescu, care o aşează în seria UUsc—Brățara 
timp ce restul recenzenților rămîne la notarea 
ciențe, compensate de recunoaşterea înzestrării 

torului de imagini. si 


0, şi au fost reluate fără modi- 


$ 


foarte asemănătoare cu cele 


precedente, remarcîudu-se, prin- 


altele, inventivitatea şi îndrăzneala asociațiilor imagist 


ice, dar 


Sub acest ultim unghi, părerile 


sînt unanime : mai unitară structural i se pare cartea lui Şer- 


In ziarul Ordinea, III, nr. 606, 


axează recenzia la volum tocmai 
„Poezia d-lui Voronca — observă 
stele: "incandescente pe fundalul nopți), dar prea "grăbită stingere; 


sau 


mere cavalcade. 'Contactul cu poezia volumului Zodiac : 


mai vechil 


nopților, în 


or defi- 


de excepție a crea- 


din 9 dec. 1930, Lucian. Boz.îşi 
pe. cele două 
criticul — este ca o ploaie de 


un foc de artificii la un carnaval unde-şi 


desfăşurări dezordonate, viziuni 


îh c 


cian 


literele noastre de-a exprima lucrurile prin 


neri 


Boz, Zodiac ilustrează „aproape efortul 


cascadate de vaste acorduri 


direcții 


amintite. 


dau întîlnire efe- 


de caleidoscop, scuturat 
lipa cînd o imagine prindea consistență-. După opinia lui Lu- 


metaforice". 


unic 


O 


magnifice 


tocmai 


şi neîntrecut în 


imagini, de 


remarcă 


suprapu- 
intere- 


santa tstti is! privitoare la absența dijiumisniuiui ve-j) a) acestei 
poezii : „Nu este desfăşurare în adîncime, ci în suprafaţă. Ceoji 
a- descrie nu este o acţiune, un extaz, ci numai privirea prii: nidsi 
multe ocheane, unghiuri, perspective şi simţuri ale «celuiaşi sen- 
timent şi peisaj". De aici, senzaţia de saturație, de absență a omo- 
genităţii, de monotonie : „Poezia d-lui Ilarie Voronca nu este or- 
ganic legată, nici orientată spre o stea polară- Este o manifestări- 
primară de bucurie lirică juvenilă, fără disciplină, fără îndiguirea 
izvoarelor". !n final,  recenzentul pune această înlrebare-reproş: 
„Pentru ce nu-şi struneşte roibii vedeniilor si râmine în aceeaşi 
diitudino de aşteptare, dospire, fermentare, şi nu ne dăruieşte o 
Kicmică naştere a unei poezii rotunde şi limpezi?" 

Nu altele sînt, în esență, remarcile lui Pompiliu Constantines- 
cu în cronica sa, Ilarie Voronca, „Zodiac”, publicată in Vremea, 
nr. 162, din 25 ianuarie 1931. „D, Voronca — se notează aici -- 
uimeşte prin bogăţia excushă o imaginilor, prin acumularea lor 
neistovită dar disparată, în poezii care iau proporţii nuvelistice. 

Printre versurile sale te poţi plimba ca printr-un hăţiş nesfiîr- 
şit, poţi schimba direcţia, fără teamă de a pierde tirul călăuzitor, 
te poţi întoarce sau eşti liber să sări de la sfîrşit la început 'si 
de-aici la mijloc. Cd într-o pajişte de luxuriantă vegetaţie, le 
pleci să culegi o floare, o pui la butonieră sau o azvirli, culegi 
alta sau renunţi, căci n-ai ispita să iei un buchet întreg. 'Nici 
în Zodiac nu surprindem disciplina interioară a poemelor acestui 
virtuos de metafore şi excesiv amator de personificări. Printre 
grindina de imagini a acestui volum străbate şi o nedezminţită as- 
pirație poetică, un fel de apel cosmic, de cufundare în ritmul 
interior ai elementelor naturii”, Se rețin de asemenea „un frea- 
măt de sensibilitate înăbuşit în risipa imaginilor”, tehnica predi- 
lectă a „notaţiei”, un „autentic fantezism”. existenţa unui „nedis- 
ciplinat material cosmic, într-o virtuozitate imagistă care devine 
u primejdie lirică". 

O opinie oarecum diferită are, cum avertizam la început, Şer- 
ban Cioculescu, în ziarul Adevărul (XLIV, nr. 1-1486, 20 martie 
1931). Recapituîindu-şi atitudinile exprimate față de creația „ori- 
ginalului poet" aflat „în permanentă ebuliție şi efervescenţă", de 
la Restrişti pînă la ultimele cărți, criticul scrie: „Mi-am exprimat 
totdeauna prețuirea față de noutatea de expresie a tînărului poet, 
si rezervele categorice, referitoare la sintaxa, punctuația, greşelile 
de limbă, beţia de imagini, ticurile şi reminiscențele persistente. 
Placheta ultimă a d-sale marchează un pas decis în definitivarea 
sa poetică, dorită şi prevăzută în foiletonul despre Plante şi ani- 
male si Brățara nopților, apărute în 1929. Constat. întîi, cu satis- 


tactic, o putere de organizare remarcabilă a energiei saie dinamice 
pînă mai ieri cu totul nestăpinită, afară de rare excepţii. Poemele 
d-lui Voronca încep a se vertebra şi a Intra în ordinea artistică 
disciplinaiă, fără de care nu există, în cel mai bun caz, decît 
monştri  interesanţi, dar neviabili. Versurile imense, amorfe, acu- 
mulări în mase de imagini, de cele mai multe ori necoordonate, 
discontinue, contradictorii, anulate prin exces, unde intuiţțiile poe- 
tice se înecau în noianul banalului adesea pretenţios; violentările 
inutile şi  ostentative, de confuze idealuri literare; impurităţile, 
zgura unui material poetic, unde ardeau ia temperatură mare, dar 
totdeauna egală, valori inegale; toate acestea par a fi lepădate. 
ca zestrea unui trecut, pe cale de lichidare. Forma către care a 
evoluat, în sfîrşit, poetul, e versul precis conturat, cu simpla al- 
ternare a alexandrinului specific românesc, de patrusprezece si- 
labe, a cărui mijire am salutat-o în articolul din 1929, cu versul 
învecinat  precedentului, dar nefixat încă în tiparul alexandrin. 
Poetul nu s-a decis încă pentru rimă, probabil rezervîndu-şi o 
etapă în palinodica revenire la matca versului tradițional. In ori- 
ce caz, puntea de împăcare e aruncată şi restul va veni, armo- 
nios şi natural, “cu timpul şi, sper, foarte curînd. După cum am 
mai spus, constrîngerea exterioară n versului clasic e cea mai 
bună garanţie de libertate interioară a expresiei". în continuare, 
cronicarul citează diverse fragmente ale ciclului, remarcînd In 
ele „o desăvîrşită economie verbală, o puternică desfăşurare de 
forţe poetice, o armonie amplă, o energie de expresie, o gravare 
în material dur a versului bine cizelat, cu mînă de făurar. Absen- 
ţa rimei nu poaie fi socotită aici ca o deficiență. [...]". Pe linia unei 
continuităţi cu „virtuțile poetice din trecut", reţine „notaţiile scur- 
te, impresioniste", vădind „un ochi ager îndreptat asupra concre- 
tului” şi adaugă că „poezia d-lui Voronca e străbătută de cu- 
rentul de înaltă tensiune al dinamismului cosmic". Nu este însă 
trecută cu vederea nici prezenţa unor „involuntare repetfri, foarte 
reduse de altfel", ca şi „o predilecție c.ontestabilă, pentru derivate 
de imagini, din Plante si animale şi Brățara nopților, nu totdeauna 
bine alese". Finalul cronicii atrage atenţia asupra „energicului în- 
demn pe care [poetul] îl rosteşte contimporanilor” în secvența 
care debutează cu versul „Să vă scutur din somnul vostru"... 
în termeni pozitivi comentează cartea şi Alexandru Sahia, în 
recenzia sa din Rampa (XVI, nr. 3951, din 23 martie 1931), în care 
apreciază că Zodiac confirmă „posibilităţile de necontestat ale unui 
“talent viguros". „Din şcoala nouă — continuă jurnalistul — Voronca 
se desprinde ca un definitiv şi fecund poet. Şi s-ar putea spune 
că nimeni pînă la el (indiferent de acoperămîntul şcoalei în care a 


294 


=. 


lucrat) n-a avut bogăţia în imagini, jocul contrastelor pînâ la im- 
presionare şi versul acesta frînt într-o simetrie plăcută”. Spre 
deosebire de alţi recenzenţi, „lipsa de coordonare şi sistematizare 
a versului" nu e considerată de Al. Sahia drept o deficiența 
„tocmai această dezordine, această răvăşire în sacul cu diamante 
este plăcuta, această masă de vers fără sfîrşit, că o apă albastră 
in salturi neaşteptate — uimeşte, ilarie Voronca nu trebuie să 
revină niciodată la rima silită. Viitoarea imaginilor s-ar potoli, 
ar deveni domoală, fiind nevoit să-şi închinge gînduî slobod, pen- 
tru sunetul sterp al vocalelor din coada versului”. Ceea ce gă- 
seşte „mai izbitor" la Vororica este „dinamismul continuu, efortul 
de depăşire, o atitudine nietzscheană care încearcă să-nfnmte cu 
trupul nevolnic tenacitatea si adîncurile naturii. [...] Ilarie Voronca 
rămîne stăpinul imaginilor în poezia noastră românească, poetul 
răzvrătit care, pentru frumuseţea ghidului exprimat, înțelept, în- 
țelege să caice fixitatea ridicolă a formei impuse”. Depăşind spa- 
tiul problematic al v>'umului, Sahia se referă, în final, la res- 
pingerea cererii poetului de a fi primit în Societatea Scriitorilor 
Români, respingere nemotivată nici de numărul cărților, nici de 
calitatea talentului său, şi încheie cu semnificativa întrebare: 
„D-le Voronca, şi la drept vorbind, ce-ri trebuie d-tale înregi- 
mentarea în S.S.R. ?" Reacţiile, ceva mai Urzii, ale camarazilor 
de la unu, au fost, cum se ştie, do altă natură, ducînd la rup- 
tura dintre poet şi gruparea avangardistă... 

în acord ru majorilat, a gloselor pi ecedentt> pe maiginea cărţii 
(şi a poeziei) lui Voronca, Al. Philippide insistă, în recenzia sa 
din Adevărul literar si artistic (seria II, nr. 5-10, din 12 aprilie 
1931) asupra unor aspecte evidenţiate constant de către critică. 
In primul rînd, imagistica abundentă, crescînd pe o substanță poe- 


tică „viguroasă, bogată, vrednica de a fi preţuită"; în al doilea 
rînd, precaritatea structurală a discursului liric. Al. Philippide măr- 
turiseşte astfel, la început, „impresia unei desfrunziri. O desfrun- 


zire vijelioasă şi continuă de imagini, fără răgaz, Iară întreru- 
pere. Poemele lui au un ritm de mitralieră: o ploaie răpăitoare 
de imagini, țţăcănind, vers după vers, la intervale egale". In ce 
priveşte „principala acuzaţie ce se poate aduce poeziei lui Voron- 
ca (reprezentativă pentru o întreagă mentalitate poetică, numită 
____destul de arbitrar — modernistă)", ea ar consta In „ignorarea, 
voita sau nu, a cititorului” şi în faptul că poetul „neglijează cu 
desăvirşire compoziţia. Poemele lui apar ca o înşirare de versuri 
pline de imagini, unele din ele de o adîncă rezonanţa, puternice, 
sugestive, — însă mereu izo/afe, avind aerul să fie crimpeie, ne- 
-integrate într-un tot. Cu toate acestea, ştim ca Voronca este ca- 


275 


pabil să construiască. Ne-aduccm aminte de Ulise, în cure Vo-, 
icnea dădea duladă ca ştie meşteşugul construirii unui poem", 
în versurile lui Voronca, Philippidi- vede doar ,.un imens rezer- 
vorin de matorial poeţii, imagini lmai ales), interpretare nouă si 
proaspătii a naturii, siniiiio, clan linăr — maturial care, însă, e 
încă in stare de disponibilități-. Am putea cita zeci ele versuri ad- 
mirabile, însă nici un poem întreg". Al. Philippide exprimă bănu- 
iala „că Voronca nu va hitîrzia sa facă sforțarea de a-şi organizs 
imaginile. E ultima sforțare de care mai arc nevoie- pentru a-v 
pune in valoare talentul real pe care îl are”. 


Tendinţa de apropiere către „un scris mai puţin extravagant 
si oarecare limpezime" c observata, in Zodiac, şi într-o recenzie 
“lin Vîula literară, nr. 134, 12 aprilie 1931, semnată de G. Preda. 
„Dacă ne oprim o clipă asupra acestui autor — adaugă recenzen- 
tul — o facem din convingerea că este singurul din pleiada mo- 
dernistă care aduce talent si bunăcredinţă”. Tot din aprilie 1931 
datează şi nota critică a lui Alexandru Talcx (Ilarie Voronca, „Zo- 
diac”) din revista X.Y., nr. 2, ce respinge condamnarea „poeziei 
noi" de către „aşa-zişii esteticieni ai criticei literare", care s-au 
dedat la „aprecieri hilaie şi superficiale",'definind această poezie 
drept o „calamitate", iar pe poeţi drept „hermeliei”. După Al. Ta- 
lex, „poezia lui Voronca este o cavalcada de imagini, poezia în 
care poetul pictează cu imaginea starea sa sufletească, aidoma pic- 
torului. E pictopoezia". Formula lansată de Vorcira şi V. Brau- 
ncr la 75 til’. îşi găseşte astfel o neaşteptata actualizare în .)- 
ecaslă etapă a creației poetului, 

După ce apreciază drept „regretabil" faptul că  ..dezbaterile 
Urnite de acordarea premiilor de ăst an, ale societăţii scriitorilor 
români, rw,u înregistrat, in nici un fel, numele otui Voi'oned, au- 
tf a r. volume de poezie şi poijt de nobilă ionnalic şi susținută 
ascensiuni?", Perpessicius scrie următoarele, in „menţiunea critică" 
dedicată volumului in ziarul Cuvîntul, clin 17 mai 1931 : „Zod/ac-ui 
(Sie, în opora lirică a d-lui Ilarie Voronca, cel cin al doilea mo- 
ment al suitei panteiste, ale cărei intiic acorduri sunt a se ceti In 
volumul său anterior: Brățara nopților. [+7 Zodiac-xil este în În- 
tregime orchestrat, dacă se poate spune, in zoaia Șoimului [....]. 
Din zenitul acesta vecin cu aştrii, spectacolele lumii se văd într-o 
ilumina necruțătoare. E ca un joc de zaruri sau de horoscoape, pe 


fildeşul şi pe pergamentul cărora punctele t fi literele rie foc 
nu se voi şletge niciodată-!. Criticul citează apoi fragmente In care 
crede că .se întilnesc loa!'.- însuşirile proprii liricei d-lui Ilarie 


Voronca: elan cosmic, ciiborescoiiță imanistă Vi piuă şi briza, cînd 
expansiva şi cînd potolită, a imnurilor do extensie umanitarii din 


poemele *fîruîor de -iarbă* ale lui Walt Whitman" — însuşiri în- 
rudite cu ale lui Tristan Tzara clin poemul Omul aproximativ, 
remarcate în lectura critică a {^ui Jean Cassou". 

Dincolo Ce momentul apariţiei, cartea lui liarii> Voronca ipẹ 
prelungeşte ecoiîţ — destul de <-uperficial receptat - în /sforia.... 
lui G. Călinescu, pentru rare „in Zodiac (1930), în Incantaţii mai 
ales, care sub huiurirea lui lon Barbu şi d noilor formule poetice 
insuficient înțelese,  ţintesc exprimarea  «neliniştii față de necu- 
noscut» prin «aşteptarea întru incantaţia care 'va veni la ora ne- 
cesară!'- confuzia e din ce în ce mai mare, ceea ce se poate re- 
ține nefiînd din «plimbarea in memorie“, ci din evocarea volup- 
luoasă a unor colori s! mirosuri de alimente"... 


Mai aproape de noi in timp, Ovid S. Crohmălniceanu retine 
țin sinteza sa din 1974) îndeosebi întoarcerea poetului spre pros- 
peţimea peisajului natural : „In Zodiac revin izvoarele, pădurea, 
răcoarea ferigilor şi acrul ozonat al munţilor. E ca si cum, după 
fiecare conlact cu furnicarul citadin, Voronca simte nevoia unei 
băi de sălbăticie naturală". Constatînd că „poemul nu aduce, sub 
raportul facturii, nimic nou”, istoricul literar înregistrează „doar 
o vagă tendință de autohtonizare a  feeriei imagistice, prin par- 
ticularizarea peisajului” si „preocuparea de a da versurilor, nu o 
iJată, cristalizări memorabile, ce-i apare, „oarecum inedită". 


Sf-.e*. 


GUPRINS 


PREFAȚA  (ilarie Voronca — un poet al metamorfozelor) 


Notă asupra ediţiei 


POEZII 


DIN VOLUME 


RESTRIŞTI (1923) 


Sfîrşiri în amurg 


Tristeți. 

Balcon vechi 
Nelinişti. 

Sfîrşiri 

Sfîşieri : . 


Cheiuri stime 


Preumblări. 
Preumblări bolnave 
Panorame. 

PriîAâvaiă tristă 


279 


67 


76 


77 


79 


80 
81 


Hegii în amintirea poetului 


Elegie 
Rătăcire 


Vedenii de seara 


însemnări 
Amurguri 
Amintire 
Restrişti 
Desfrunziri 


Lumini 


Ginduri pentru Soveja 
Desen 


Amurg în munți 
Soveja 


Soveja 
Casa copilăriei 
Patcuii \echi 


Arătări 
Toamnă tirzic 
Parcuri vechi 
Despărţiri 


Erian 


Sonata 
început de loamna 
încă o toamna 


COLOMBA (192? 


1. [Inima duce-n codnt] 

2. ["Rochia ta cu iederi] 
3. [Te scrii în amintire! 
4. [Te cauţi în sărutul] 
5. [Cu frunjile ca zboruri] 


b3 


tio 


9'; 


94 
9t; 
97 


99 


102 


107 
ioa 
109 
111 
113 


[Iti închin un 
[Dar se ascut 
[Acum sirada 
[[ln sînge nce 
Te opreşti la 
[Ca un golf 


[Bulevardele 
[Ochii] 


[Iată şi oglin 
[Te regăseşti 


[Dar iată ma 
[înotătoarele 


ULISE (1923) 


imn] 

zgomotele] 

te primeşte] 

cad fructele putrede 
vînzătoarea] 

spitalul] 


De aici trenurile] 
Te-ai îmbăiat în părul blond] 


se  rumenesc] 


Fimicularul zilelor] 


îmi place răcoarea lucioasă] œ. 


zi] . ; 
în atlasul] 


lată-te la Braşov] 
l.a fotograf  încremenesc] 


nsardele se sărută] 
cu dantele de ape] 


[Şi peste diagonală sîngelui] 


PLANTE ŞI ANIMALE. TERASE (1929) 


Plante şi an 


Păuni culorile nă 
Şapte seara 
în grădini apele 


Balul coraliilor. 


Apusul îți dăruie culorile prin frunzişul de slove 


imale 


vălesc în priviri 


trupului 


Glasul despică somnul 
Un semn pină unde 
Fruntariile  vorbelor . 


Alaiul tăcerii 


Priveşte 


Acvarium  acvarium 


Frontierele  văzduhului 


Bucurii  îngăduite 


Păsări împart somnul în înălțime 


Zborul vulturului 
Mai! tîrziu 


In oglinzi plantele 

Zăpadă floare *& aerului 
Cocoşul  sălbatec 

Steagul singurătăţii . 

Cîte statiii tulpin?. ta apleacă 


Terase 
Coinai 
Golf 
Tekirghiol 
Doamnei „na "Păşeai 
Hotar 


BRĂȚARA NOPŢILOR (1929) 


1. [în ochii noştri apele cresc...] 

îl. [Nopțile tros; din mină in mînii. 

Ui. [Ascute grezia vintului...] 

IV. [Aruncă in văgăuni săbiile îndoiri»...] 
'V. [Şoim. ochiul, răscoleşte somnul...] 

VI. [Am aruncai năvodul...] 

Vit [La poarta amurgului...] 

Viil. [Ce scrumieră noaptea...]. 

[X. [[/acari văzoarele...] 

X. [Noaptea % o fundă...] 5 s 
Xi. [Acum i:i tipografii...] 

XII. [Fẹ plimbi în căluşeii sjngeit;!. .] 
XIII. |. Il o.mina osoasă...] 

XIV. [Unde sinlcți corăbii...] i 
XV [Auziţi, tipătu! meu....] 

XVI. [Se dilata ca o pupilă rîsul...] 
XVII. [Cascadă, prin mîinile torcind...] 
XVIII. [Noaptea o înaltă...] 

XIX.[O suferință suie...] 

XX. [Mărgelele stelelor...] 

XXI. [în rădăcini şi-n zvonuri...] 

XXII. [în cutia  glasului...] -. 

XXIII. [Furtunile apleacă balans... j 

XXIV. [Din frunte nu rămîne .] 

XXV. [Sprinc^nele se îmbina CJ arpegiile...] 
XXVI. [Ca bărcile alunecă...] 


101 
151 
153 
154 
154 


155 
156 
157 
157 


163 
Î67 
169 
171 
172 
173 
174 
174 
175 
17M 
77 
179 
180 
"164 
185 
185 
187 
189 
190 
19 
192 
193 
194 
195 
195 
196 


XXVII. [O iederă de linişti...] 
XXVIII. [Prin mîini ne trec izvoare...] 
XXIX. [Gesturile trec ca urzici...] 
XXX [Ridică vioară fruntea...] 
XXXf. [întristarea e un spital...] 


SE . ZODIAC (1930) 


î. [In frunte un stigmat...] 

(|. [Prin frumuseţea cărnii...] 

III. [Cu inima în frunză...] 

IV. [O ploaie ca o fereastră...] 

V. [înalţă cupa  furtunii..] 

V[. [Să întîrzti tn aroma acestei zile. ] 
Vil. [Mai sus de dantela fulgerelor...] 
VIII [Prin buzele pietrelor...] 

IX. [Un oraş trece prin frunte...] 

X. [In fîntînă opacă a nopţii-.] 

XL [E un viitor de culori...] 

"X-I." [Atîtea lucruri m-aşieaptă...] 

XIII. [In alunii plecați sub povara ci- lumină... 
XIV. [Nufărul unui şarpe...] 

XV; [fi-o treapta năruita...] 3 
XVI.[Cu peisajul păstrat îu ochi...] 
XVII. [în os e-o diademă de fosfor...] 
XVIII. [Dispari atît de dulce...] 
XIX. [La . Nord e-o frunză tristă...] 
XX. [în somn primeşti păstaia...] 

XXII. [Cristalul răsuflării...] 

XXII. [Prin frunte trec coralii...] 

XXIII. [Laptele ierbiuiio»' M* umila în  suvetii 
XXIV. [Totuşi să sorbi din palme viaţa...] 


e  NOTL ŞI COMENTARII 


Si3LIOTECA 


197 

19S 
200 
200 
"01 


205 
206 
203 
210 
211 
213 
214 
215 
217 
219 
221 
222 
225 
227 
223 
230 
231 
232 
233 
234, 
235 
237 
238 
239