VORONCA, SCR. I_pypdf2

ILARIE VORONCA 
SCRIERI I 


La 


Ea 


ilustraţia copertei de: Francisc Kalab 


- . 


ILARIE VORONCA 


ZODIAC 
- POEZII 


Ediție îngrijită, studiu introductiv, 


note și comentarii de 


na ION POP 


í ` 


ELA ROM, 
(O Ki 


BIBLIOTECA 


EDITURA MINERVA 
Bucureşti 1992 


O Sw ARIZ EY 


TSBN 973-21-0259-0 
ISBN 973-21-0251-9 


PREFAŢĂ 
ILARIE VORONCA — UN POET'AL METAMOREOZELOR 


Cu toate că Ilarie Voronca (n. 31 decembrie 1903, la Brăila — 
m. 5 aprilie 1946 la Paris) este ca și unanim considerat drept cel 
mai important dintre poeţii și tedreticienii mişcării românești de 


avangardă, opera sa — cuprinzînd zece volume de versuri, două 
culegeri de e și poeme în proză, precum şi -alte numeroase 
pagini de publicistică — n-a fost reeditată pină acum decit frag- 


mentar. Studiile ce i s-au consacrat sînt, de asemenea, în majori- 
+utea lor, parţiale și rămase — cu cîteva excepţii -— la nivelul €va- 
luărilor propuse de critica deceniilor al treilea și al patrulea, cînd 
perspeetiva temporală mai largă lipsea, iar rolul avangardei lite- 
ara în înnoirea limbajului liric românesc era încă departe de a 
fi clarificat și estimat la dreapta lui valoare. Autor, pe de altă 
parte, a tot atitea cărţi redactate, după 1933, în limba franceză, 
poutul — care a continuat totuşi să fie prezent sporadic ṣi în pu- 
bhcaţiile din țară — a ieșit oarecum din raza interesului imediat 
al criticii, iar acest fapt a contribuit nu puţin la o anume margi» 
nalizare a sa. Abia în ultimele două decenii, o dată cu ințiativele 
de „„reconsiderare“ a momentului Jiterar avangardist, numele lui 
Jlarie Voronca a reintrat -~ nu suficient de ferm, totuşi — în cir- 
cuitul lecturii: critice: o viziune cuprinzătoare, cu caracter . mono- 
grafic, asupra operei sale se lasă încă așteptată, $ 

Or, parcurgerea acestei opere în ansamblul ei ne pune faţă 
în faţă cu o prozenţă creatoare dintre cele mai reprezentative pen- 
tru spaţiul literar românesc din deceniul al treilea și începutul ce- 
lui următor; perioadă, cum se știe, de mare efervescenţă spiritu- 
ală, de tonsioifate confruntări între orientările de factură tradițio- 
nalistă cristălizale doctrinar în pragul veacului nostru, și inițiativele 
novatoare manifestate paralel „prin afirmarea simbolismului, apoi — 
deja la începutul deceniului doi — prim cele dinții luări de pozi- 
ție modernisle, care-și vor găsi expresia extremă în demersurile 
avangardei. La cristalizarea acestora din urmă, aportul foarte ti- 


5 


nărului poet a fost esenţial — și se poate spune! că nimeni n-a pus 
mai multă pasiune în promovarea stării de spirit avangardiste decit 
el, că dăruirea 'sa idealurilor novatoare à fost totală și necondiţio- 
nată, exprimindu-se într-o particulară frenezie a participării. Apar- 
tinind, primei generaţii a „modernismului extremist“, Voronca a 
fost prezent în paginile principalelor publicaţii, de avangardă ale 
momentului, deopotrivă ca poet și autor 'de texte-manifest, asumin- 
du-și entuziast rolul unui purtător de cuvînt, lansînd întrebări cu- 
rajoase, căutind soluții îndrăznețe în: sensul sincronizării limbaju- 
lui liriç cu „pulsul epocii“, retlectind, într-o eseistică soră cu poemul, 
asupra posibilităţilor formale și a implicaţiilor existenţiale ale poe- 
ziei. Cine vreu să se edifice cu privire Ja ceca ce a însemnat ex- 
periența avangardistă în istoria liricii românești din veacul nostru 
nu va putea ocoli opera acestui scriitor care sintetizează loate as- 
pectele ei mai importante, de la cele ilustrate, într-un prim mo- 
ment, de „constructivismul“ promovat, cu începere din 1924, de 
revista Contimporanul a lui Ion Vinea şi Marcel Iancu — cu „li- 
lialele“ sale 75 H.P. (octombrie 1924), Punct (noiembrie 1924— 
martie 1925) şi Integral (martie 1925-—aprilie 1928) — pînă la su- 
prarealismul incipient și relativ moderat al grupării unu (1928—1932), 
fără a fi rămas insensibil, pe acest paycurs, nici față de ecourile 
futurismului sau dadaismului. Pe de altă parte, destinul creator al 
lui Voronca se aliniază, semnificativ, şi unei evoluţii carc a fost a 
avangardei europene în ansamblul! ei, în sensul treptatei desprin- 
deri de atitudinile „extremiste“ iniţiale, pentru a ajunge la for- 
mula mai echilibrată a unei poezii mai directe, de generos patos 
umanitarist, Aceasta se vă generaliza în creaţia de limbă franceză 
a poetului, spre care trei dintre volumele de versuri tipărite în 
țară (Ulise — 1928, Petre Schlemihl — 1932 și Patmos — 1933) 
aruncă, prin traducerile prezentate ca primă „carte de vizită“, o 
semnificativă punte, pregătind terenul unei recunoașteri care-l va 
situa şi printre vocile lirice cele mai autentice exprimate în Fran- 
ta acelor ani. 

Dincolo de diversitatea unor atari formule însuşite şi promo- 
vate cu o singulară frenezia considerarea operei poetului în în- 
tregul ei e de natură să-i reveleze totuşi unitatea de adincime, 

-< ca, semn al unei personalităţi distincte. Căci Voronca e departe 
de a fi fost doar „cireaua de transmisie“ a unor idei şi praclici 
creatoare afirmate aiurea, pentru a le încetățeni pur și simplu în 
spațiul liric naţional — și de altfel, cum se recunoaște tot mai 

N clar în ultima vreme, unele dintre aceşte experiențe novatoare pe 

! plan european au pornit dinspre spațiul românesc, pentru a se im- 

i pune ca agenţi catalizători ai metamortozelor poeziei moderne. Foar- 


` 


6 


te strîns legat de spiritul: avangardei, — într-atit încît o definiţie 
a liniilor de forță ale acesteia s-ar putea contura aproape exclusiv 
pe baza scrisului “său — Ilarie Voronca l-a ilustrat și dezvoltat 
într-o direcţie ce depășește statutul de simplu purtător de cuvînt, 
coagulindu-l într-o operă puternic individualizată, fructificind în- 
tr-un mod personal sugestiile primite și imprimîndu- le o. pecete 
inconfundabilă, hi 

Pentru o cît mai exactă situare în “context a scrisului său, e 
necesar, desigur, să ținem seama de jocul complex al mecanismelor 
socio-culturale care-l condiționează, impunindu-i constrîngeri și 
limitări ce nu pat fi trecute cu vederea, repercutate în grade di- 
ferite în aria proprici experienţe 'creâtoare ; aceeaşi punere în re- 
laţie va putea măsura însă și, originalitatea acesteia, valoarea ei 
nu numai ca element de impulsionare a procesului novator, ci — 
dincolo de orice cadru strimt-doctrinur — ca realitate estetică în 
stare să vorbească „peste mode și timp“. Dacă Ilarie Voronca nu 
poate fi, desigur, aşezat ja înălțimea aceluiași „raft“ din „biblioteca 
de poezie românească, cu pe drept numiții „clasici ai modernismu- 
lui“, Arghezi, Blaga, Barbu sau Bacovia, cîteva dintre cărţile sale 
pot fi primite in vecinătatea unor poeţi ca Ion Vinea, Adrian Ma- 
niu sau B. Fundoianu. În orice caz, opera sa îndreptățește o apre- 
ciere, mai generoaşă decit an propus-o multe dintre lecturile cri- 
tice Tare i-au fost pînă acum consacrate. O cer în egală măsură 
gtadul său de implicare în dezbaterile şi reflecția — cu nume- 
roase aporturi de „pionier“ —— asupra limbajului poetic modern ca 
și realizările sale de substanţă din creaţia lirică. 


* 


Puţine elemente lăsau. totuşi, să se întrevadă, în primele‘ poe- 
me ale ii Voronca, avangardismul sub semnul căruia poetul avea 
să se impună în peisajul literar românesc, Versurile adunate în 
1923 în volumul Restsiști ilustrau încă, în linii mari, formula sim- 
bolistă, pe care spirite mai „moderne“ ca Ion Vinea, Tristan Tzara, 
Adrian Maniu începuseră s-o depăşească deja in urmă cu un de- 
ceniu. Erau poezii mult îndatorate ambianţei bacoviene, şi critica 
— de la E. Lovinescu la G. Călinescu — a putut identifica în ele, 
în afara ecourilor masive din autorul Plumb-ului, şi urme din Ve- 
cerniile lui Camil Baltazar ori din Demostene Botez, poeţi ce fn-~` 
trețineau, printre alţii, atmosfera bacoviană. Amintindu-şi de anii .: 
debutului, Voronca va nota printre operele cate „aveau să-(i) fie 
treptele pentru încercarea sintaxei de mai tîrziu“ t, pe cele ale lui 


1. V. Radiograiie, în unu, 1930, nr. 25, 


7 


Fundoianu, Bacovia, Arghezi, Minulescu, Adrian Maniu și lon Pi- 
llat, ncuitindu-l nici pe Perpessicius. Modelul major, care conve- 
nea în cea mai mare măsură sensibilităţii sale, rămîne însă, cum 
o atestă Restriști-le, G. Bacovia. Poemul de debut cu care E. Lo 
vinescu (al cărui cenaclu îl atrăsese deja pe liceanul Eduard. Mar- 
cus) îl publică în Sburătorul literar din octombrie 1922, e intitulat 
Tristeţi de toamnă, şi majoritatea pieselor din sumarul cărţii — 
apărute mai întîi în Flacăra, Năzuința şi Contimporanul — trimit 
la universul de sensibilitate bacovian: Tristeji, Nelinişti, Sfir- 
şiri, Primăvară tristă, Preumblări bolnave, Amurguri, Desirunziri, 
Parcuri vechi etc. Dacă prima poezie publicată (nereluată în vo- 
-lum) înregistra „bacovianismul“ prin intermediul lui Fundoianu 
(„Ferestrele cernite și streșinile -roase / prin care curge brună tă- 
cerea nopţii joase F (ca un tavan sub care privirea ti-o apleci)/ și 
ulițele strimbe ca niște braţe rupte“), celelalte se desfășoară în- 
fr-un registru mai acut sentimental, de romanță elegiacă, transcri- 
ere, într-un fel, a „schemelor“ trubaduresti minulesciene în nota lui 
Bacovia, ale cărui nevroze și deliruri apar atenuate prin filtrul 
langorii caracteristice” „pocziei spitalelor“ și tinjitoarei invocări a 
evaziunii spre. „aerul proaspăt dim munții curaţi“, pregentă la un 
Camil Baltazar. i îi i 
Foarte. tinărul Voronca realizează astfel, într-o poezie în fond 
epigonică, un fel de sinteză a finalului de etapă simbolistă e aco- 
modat sensibilităţii proprii, care ¢ a unui adolescent purtind mas- 


li 
i i 
1 ca palidului „elex singuratic“ al lui Bacovia, rătăcind tînguitor în 


` decorul sumbru al tirgului provincial —- „orașul întunecat“, „dez- 
„nădăjduit“, „de intuneric“, „mihnit“, „orașul cu balcoane şi dispe- 
vări“, cu „tristețea zidurilor de internat“, „orașul cu viziuni stinse, 
cu sfişieri“, cu „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorit şi apă- 
sător“, din care nu lipsesc nici parcurile unde „bănci și lumini în 
toamnă putrezesc* ete, Bacoviene sînt şi „preumblările bolnave“, 
„rătăcirile“, nesfirşitul periplu în căutarea unei intimităţi ocroti- 
toare, “în contrast cu frigul și pustietatea interioarelor cunoscute : 
„E pustiu și e frig în odăi stinse, / Toată viața o,regăsești ca pe 
un ceasornic opri | Auzi sufletul căzînd, poate sunt frunze, / pe- 
sul tău prin amintire singerat și rănit“ (Despărțiri). Tiparul roman- 
tei estompează la Voronca nota dramatică, tensionată a „rătăciri- 
dor“ lui' Bacovia, menţinind-o în regimul în gencre minor al Iris- 


1 A í A 4 A 
mului cu o gesticulație teatral-trubadurescă („Lasă-mă numai, spre 


| balconul vechi, să-nalţ, iederă tristă, braţele amîndouă“) și accente 
retorice trimițind spre poezia de album adolescentin :: „Pină cînd 
va tiri sufletul mantaua mihnirilor sfişiate? /-. f Păsările tristeții 
mă ciugulesc ca pe-o bucată de. pîine / si-mi văd, sub roţile dc- 


8 


şertăciunii, nădejaile zdrobite, todle, toate“ -(Neliniști). Foarte Irec- 
vente, yrestristile“, „mihnirile“ „sfişierile“ etc, califică oarecum din 
extefior confesiunea, alături de un bun număr de clișee simbolis- 
te, precum: „notele de pian în singurătate“, „serenada plopilor“, 
„sonata tăcerii“, „romanța apei“, „clavirul cemit şi stins“ etc, care 
atestă instalarea într:o convenţie poețică stabitizată, In citeva mo- 
mente, conștiința. acestei conventii se lasă totuşi intrevăzută, fără 
ca poetul să apeleze, ca semn al distanţării, la ironie, precum un 
“Adrian Maniu, căci culoarea sentimentală a discursului se men- 
ține: „Era, în toate acestea, trislețea unei poezii vechi“, „Toate 
acestea.— ştii? — sunt ca într-un vechi 'album"“... 

Marcată de tiparele imaginare dominante este și structurarea 
viziunii la nivelul ansamblului, în funcţie de opoziţia dintre spa- 
tiul închis, cenușiu şi apăsător al „orașului întunecat“ şi orizontu) 
unui dihcolo elibergtor, într-o ecuație caracteristică evaziunii, sim- 
boliste: „Case mici şi: albe voiau din oraşul întunecat să fugă“, 
„Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri“, „O! Lumina care vine a- 
colo de pe cîmp luminoasă |“. Acest univers compensator € pen- 
tru tinărul poet lumea vitalității elementare, amintind intr-o oare- 
care măsură de senzorialitatea frustă a lui Fundoianu, și particula- 
vizată între coordonatele ținutului copilăriei, evocat în. termeni 


evasi-idilici : a 


Vino, vom merge la Soveja în munţi. s 

Acolo, trecutul meu ca într-un cufăr vechi o haină albă. 

Ziua e cu brazi și pe sînul munţilor oile — salbă. 7 

Peste privelişte, sufletele au să nì se apropie ca peste 
aceeaşi carte două frunți. 


Vom asculta cîntecul buruienilor. O să întilnim ciobani. 

Sprinteni şi cu soare în trup vom alerga. prin pădure. 

Aerul ne va deschide pieptul, ca o secure 

şi viala o să treacă simplu, ca un rîu peste bolovani. 
(Ginduri pentru Soveja) 


Cu asemenea date, prima carte a lui Voronca — aflat încă la 
o virstă a căutărilor — atestă mai degrabă gradul său de subor- 
donare în raport. cu convenţia lirică a momentului, cu toposurile-i 
specifice, pe care o înviorează într-o anumită măsură doar „Sine 
ceritatea“ tonului, acea lamentaţie naiv-adolescentină, de romanţă 
extenuată, și — în ultimul ciclu al volumului — întîmpinarea 
frustă a „priveliştilor“ unei naturi evocate drept contrapondere a 


„restriștilor“ citadine. 


! 


Cartea din 1923 anunţă însă cel puţin două deschideri spre 
ceea ce va fi opera poetului, dincolo de marile deosebiri de lim- 
baj ce se vor impune în etapa avangardistă, cea cu adevărat sem- 
nificativă, a scrisului său. Cea dintii priveşte „obsesia modelatoare“ 
a universului imaginar, pe care am putea-o aproxima în opoziţia 
tensională, dintre un spaţiu al cânstringerii şi oprimării sensibili- 
tăţii, pentru configurarea cătuia poetul preia deocamdată modelul 
bacovian al orașului provincial cu decorul de derivație simbolistă 
— şi acel dincolo mereu invocat, al unei lumi degajate de „restriș- 
tile“, „miîhnirile“ şi „sfişierile“ „orașului întunecat“, orizont mode- 
iat după motivul, iarăși simbolist, al evaziunii. E o opoziție pe 
care o vom regăsi în confruntarea acută dintre limitătile convenției 
(sociale, literare) și libertăţile imaginației creatoare, ale „inven- 
tici“ și „revelației“ de mai tirziu, Tiparul avangardist va ridica 
astfel pe un plan cú semnificaţii mai generale o primă obsesie, im- 
punindu-se ca variantă a unei forma mentis schițată încă de la 
debut. Extrapolate, datele acesteia vor putea fi identificate, în e- 
sență, deopotrivă în negația şi revolta pasionată a autorului de ma- 
nifeste constructivist-integraliste sau apropiate de suprarealism, ca 
și în nu.mai puţin frenctica afirmare a inovației elibtratoare. 

In al doilea rind, Restriști-le atrag atenţia 
nici discursive întefieiate de pe acum pe extinderea peobişnnită: 
"a cîmpului asociativ-metatoric, care va duce la imagismul cu pro- 
fuziuni simili-baroce al fazei avangardiste a operei sale. Comentind 
aceste versuri de debut, E, Lovinescu remarca deja „o facilitate 
aproape! prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini“ 
care — adăuga criticul — „se anulează tocmai prin acumulare“ 1, 
Retorica lamentaţiei sentimentale, despre care am vorbit, apare în 
felul 'acesta oarecum atenuată, prin deplasarea atenţiei către per- 
formanţa asociativă łn sine, fapt care duce la o relativă pulveri- 
zare a discursului, expresia direct-contesivă fiind adesea ca si 
obligată la o „dedublare“ metaforică — de unde şi impresia „anu- 
lării prin acumulare“ a imaginilor ce” sparg fluxul continuu a) 
rostirii, pentru a se impune ca realităţi relativ independente, ex- 
presive prin insolitul ecuaţiilor propuse. E. Lovinescu a putut cita 

“astfel o strofă precum următoarea, unde tentaţia asocierilor e pre- 
zentă în fiecare vers: 


Așa: vino să-mi ridici sufletul ca pe o coajă de copac 
şi să-mi citeşti durerile înghise — cuiburi de păsări triste, 


t 
i 


1. Istoria literaturii române contemporane, Il, Ed. „Ancora“, 
1927, p. 446. . 


40 


asupra unei teh- . 


acolo. Miinile tale să-mi fic deznădejdii mătăsogse batiste, 
şi ochii tăi, pentru copilul tristeţilor mele, odihnitor hamac, 
(Tristeţi) 


Se poate obiecta, desigur, unui asemenea text (și altora) un 
anume manierism de timpuriu anunţat în mecanica analogiei, încît 
elementul-surpriză apare 'oarecum sabotat tocmai de excesul său. 
Poemele lui Voronca abuzează Teja de catahreze, într-un joc al 
abstractului cu concretul, încă insuficient controlat și vizînd frec- 
vent personificarea. Metafore in praesentia, precum „mantaua mih- 
nirilor sfişlate“, „roţile deșertăciunii“, „vata mihnirilor“, „păsările 
tristeţii* etc. etc. denotă o procedare destul de facilă. Altele înșă 
aparțin unui poet cu adevărat îndrăzneț, a cărui neobișnuită fante- 
zie asociativă îl poate alătura experiențelor moderniste ale mo- 
mentulii, ce profită de posibilităţile. sinesteziei simboliste, dezvol- 
tindu-le în sensul — accentuat apoi de avangardă — al apropierii 
unor elemepte adesea foarte îndepărtate între ele: „clopotele de- 
părtîndu-se ca albe cirezi“, „foşnetul verii de hirtie“, „în mine chi- 
pul tău ca într-un pahar o floare albă“, „drumul ca o melodie se 
pierde“, „tristeţea ca un prundiș în apă“ — sînt imagini ce nu 
stau la îndemîna unui poet oarecare. ] 

La o vîrstă încă foarte tînără — poetul nu împlinise douăzeci 
de ani — Voronca îlustrează prin Restrişti o etapă a căutărilor, 


insuficient individualizată, îndatorată mult ambianiei literare în“ 


cure se formează. Dar dacă inabilităţile sale sînt ușor de remarcat, 
rămîn, totuși în aceste versuri destule semne ale talentului ade- 
vărat. Depășită şi- chiar contrazisă în multe privințe de evoluția 
sa ulterioară, această carte de debut pu poate fi însă ruptă cu 
totul de. ansamblul viziunii sale: filonul neliniştit-elegiac al liris. 
mulăi său, ca și fervoarea. imaginativă de mai tirziu, se află fn- 
scrise deja în paginile ei. 
* 


Momentul decisiv în formarea și afirmarea personalității lui 
Ilarie Voronca l-a constituit totuși descoperirea celor dintii ma- 
nifestări, în spațiul românesc, ale mişcării de avangardă. Cite- 
va dintre poemele Restrişti-lor fuseseră publicate de Contime 
poranul, şi poetul a urmărit fără îndoială îndeaproape evoluția 
revistei, care, începînd mai ales din 1923, devenise foarte atentă la 
tendințele novatoare din arta şi literatura europeană, înregistrînă 
texte programatice, apariţii de cărți și reviste emanate din aria 
expresionismului, futurisimului, constructivismului (german, rus sau 
olandez), pentru ca, odată cu lansarea, în mai 1924, a Manifestu- 


n 


lui activist către, tinerime, să opteze decis pentru ideologia artis- 
îti tică constructivistă, pe care o va propaga constant, îndeoscbi prin 
Marcel lancu. și lon Vinca. Cit de important a fost: pentru tînăraj 
poet impactul avangardist o atestă rapida şi entuziasta sa adeziune 
ia programul Contimporanului, concretizată în editarea; în octom- 
brie 1924, împreună cu poetul Ștefan Roll și pictorul Victor Brau- 
ner, a revistei 75 H.P., apoi — după ce aceasta nu reușise să trea- 
ÎN 3 că de primul număr — in participarea, ca redactor, la revista 
i Punct, în care va fi prezent nu numai cu poeme, dar și cu arti- 
cole-manifest?-dintre cele mai semnificative pentru încercarea de 
RE Ps a cristaliza o poetică de tip constructivist, În aceeaşi arie de pre- 
; ocupări se”va”înscrie, în continuare, colaborarea la Integral (re- 
` vistă de „sinteză modernä“, condusă de pictorul M. H. Maxy). Vo- 
i yonca va fi și aici unul din militanții cei mai pasionați pentru 
Bi . înnoirea limbajului artistic. românesc, in sincronizare cu cel cu- 
ropean. Calca va fi deschisă pentru. noi pași înainte, în deplină 
solidaritate cu. evoluția, la noi, a mişcării de avangardă, încit nu- 
LO y mele poetului va fi prezent, cu o nu mai mică frecvenţă, în co- 
loanele revistei unu, marcînd, alături deŞtefan Roll, Saşa Pană, 

Geo Bogza, o vădită apropiere de doctrina suprarealistă.. 
In comparație cu universul de sensibilitate pe care păruse a 
şi-l fi însușit în volumul de debut, schimbarea de atitudine a pu- 
tut surprinde — și E. Lovinescu își exprimă în modul cel mai di- 
rect nedumerirea, atunci cînd, în volumul al doilea al Memoriilor 
sale, schiţează portretul lui Voronca în acești termeni: „Substan- 
ta adevărată a psihologiei poetului se poate descifra în Restrjști: 
un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, sullet 
legat de țară, de pămint, inactual, inutil, cu voinţi dizolvate în 
veleltăţi, cu entuziasmuri puerile, gingaş şi preţios, concepînd de 
altfel și meschinăria, dar inapt în a o realiza sau dindu-i, fără să 
vrea, o candoare ce o face inocuă; suflet. moldovenesc, adică siav, 
risipit în vint ca o scamă dé păpădie, suflet de toamnă și de în- 
vins, incapabil de acțiune și inițiativă, suflet -de Mărculescu, şi nu 
de Marcus, rivnind să devină funcţionar român, cu ore de servi- 
Ciu fixe, coniod, ierarhic, tremurind la deschiderea uşei, și cu 
aspirația ascunsă de a fi înscris la bătrineţe în cartea.de aur a 
pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că 
> prin intervenţia rasei, sau prin cine ştie ce fatalităţi ale. destinu- 
lui, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să 
sfişie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluţionar. 
; Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unci 
f arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poţi. 
apropia fără a fi electrocutat pe loc, cu pocnet de mitraliere şi cu 


12 


„cărcări de artilerie grea.. Voronca al nostru, păpădia-risipită 
ta vint, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă 
ascuns sub foaia de varză, pretăcut într-un războinic. cu pistoale 
ia briu, cu chivără şi cu paloşe în miini şi în dinţi. Minunată 
putere bovarică de a te proiecta altfel decit cum ești!“ ? PS 

Expresivul portret lovinescian — concordant, de altminteri, în 
liniile sale mari, cu alte evocări ale celor care l-au cunoscut — nu 
exclude, în ciuda aparenţeior, posibilitatea unei evoluții de tipul, 
celei urmate de Voronca in ambianța avangardei.. „Sentimentalul* 
si „contemplativul“ este, în fond, un neliniștit, și Jabilitatea psi- 
hică remarcată de Lovinescu permite şi chiar justifică reacţiile ex- 
weme : poetul deceniului următor nu va ți mai puţin anxios, mai 
puțin timid sau nostalgic decit fusese înainte, dar tiparui avan- 
gardist îi va îngădui să-și afirme şi alte aspecte ale sensibilităţii, 
tinind “de „entuziasmuri“-le cele mai fervente, de o frenezje „idđe- 
alistă“ a adeziunii, de o energie afişată compensator, deopotrivă 
în negaţie și în afirmare. Couvergînd în „poem“ — cum vom avea 
ocazia să observăm — toate aceste linii de forță ale personalităţii 
sale îşi vor găsi astiel spaţiul suprem de manifestare. „Minunata 
putere botarică“ va putea fi interpretată atunci ca fiind de tapt 
expresia unei autentice nevoi de comunicare/comuniune, de soli. 
daritate reparatoare, cu un grup uman animat de idealuri în care 
ființa solitară și nesigură îşi caută soluţiile de relativă echilibrare. 
Neliniştea. existențială va rămîne însă o permanență a acestei sen- 
sibilităţi şi ea va răzbate la suprafaţă chiar și în miezul celor mai 
arzătoare şi „energice“ luări de poziție. Departe de a contrazice 
așadar, datele de bază, notate cu pătrundere psihologică de E. Lo- 
vinescu, „activismul“ poetului, te nu se reduce la energia răstur- 
-nätoare de idoli ori la afirmarea sigură a unor noi vatori, ci se 
defineşte mai degrabă ca tensiune a spiritului și implicare intero: 
gativă a conștiinței în orice demers creator — constituie tocinai 
expresia unor căutări, a unor experiențe mereu reluate, „atrăgînd 
atenția asupra necesarei mobilități spirituale a unei disponibilități 
ce se refuză comodei înstalări într-o formulă detinitivă, Labilitatea 
sensibilităţii lui Voronca devine, în felul acesta, prin excelență 
aptă — fapt paradoxal — definirii sale ca „revoluţionar“, iar mo- 
du! cum poetu) va interpreta ideile definitorii pentru starca de spi- 
rit avangardistă certifică o relație cu mult mai profundă între eul 
său autentic ṣi „ideile primite“ dinspre programele novatoare lan- 
sate în epocă, ce nu poate fi taxată ca simplă iluzionare „bova- 


ATI 


1, E. Lovinescu, Memorii, Ii, Craiova, Ed. „Scrisul românesc“, 
1932, pp. 178—179. 


13 


rică“, Între „restriştile* modelate de toposurile simboliste 'şi noul 
univers imaginar structurat de reperele avangarăei, se poate des- 
caperi. astfel ps anumită subterană. comimicare, dincolo de marca- 
tele diferențe de limbaj. Mai mult, abia exigenţele implicării e 
tențiale a poeziei, afirmate în mediul avangardist, vor permite 
manifestarea plenară'a personalității poetului. 


* 
t 


Impactul celor dintîi programe avangardiste asupra tinărului 
Voronca a fost, în orice caz, imediat și cu urmări decisive pentru 


“extrem de scurt ideile-forță ale noii ideologii literare, astfel încît, 

la` numai citeva-luni după publicarea  Manifestului activist căird 

tinerime al lui lon Vinea, el se va afirma, în articolele tipărite în 

pri 75 H.P. — care sint şi primele sale manifestări în domeniul jur- 
} nalisticii — printre promotorii cei mai pasionaţi ai sloganurilor 
avangardiste, pe care și le asumă fără rezerve, cu o nonşalanţă de 
i periect cunoscător şi într-un limbaj în care retorica specifică ma- 
i) nitestelor avangardei se recunoaște imediat. Este, în acest moment, 
i „limbaju orientărilor constructiviste, al căror, port-drapel.se făcuse 

ta noi gruparea de la Contimporanul, ce saluta intrarea în „marea 
fază activistă industrială“ respingînd vehement „Arta“ care „s-a 
prostituat“, ca expresie a „clișeelor şterse ale vieţii burgheze“ și 
cerînd, între altele, eliberarea de naturalism a plasticii și litera- 
turii, in profitul unei, viziuni supra-individuale,' antimimetice, mi- 
zind pe „minunea cuvîntului nou și plin în sine“ și pe „expresia 
plastică, strictă şi rapidă a aparatelor Morse“; o „artă integrală“, 
de maximă concentrare intelectuală, ce se voia deplin sincronizată 
cu ritmurile epocii mașiniste, cu dinamismul și energia virilă a 
vremurilor noi. Redactindu-și propriile manifeste, „directorul“, de 
lu 75 H.P. are, tără îndoială, drept reper programul Contimporanului, 
$ îmbogăţit şi nuanțat fn luările de poziție ale pictorului și arhitec- 
tului. Marcel lancu (participant, alături de Tzara, la „insurecția“ 

dadaistă din 1916 de la Zürich, apoi trecut prin şcoala construc- 

tivismului german) şi ale altor colaboratori ai revistei-model, Te- 

crutaţi printre reprezentanții de frunte ai avangardei europene. 


i E area 


cerut de disciplina viziunii sintetice constructiviste se vor întilni 
și în aceste articole din 75 H.P,, ce nu rămin străine nici de spi- 
Aritu} dadaist, ale cărui. întirziate ecouri le prelungesc. Pentru Vo- 
ronca, momentul 75 H.P. poate fi astfel definit ca unul de „reca- 
pitulare* a principalelor atitudini exprimate în perimetrul avari“ 
gardei europene la dăta respectivă: toate elementele definitorii 


14 


intreaga sa evoluţie ulterioară, Poetul îşi însuşeşte într-un răstimp i 


“Energetismul futuriștilor îndrumați de F. T, Marinetti Și echilibrul - 


pentru starea! de spirit avangardistă pot fi identificate în scrigul 
său, devenit, de la început, emblematic pentru aspirațiile de înnoire 
a limbajului artistic, ilustrate de amintitelce orientări. 

In stilul telegrafic, de „aparat Morşe“ propus de Contimpo- 
ranul, primul manifest semnat de Voronca în 75 H.P. — Aviograma 
— debutează cu o propoziţie tipică pentru antitradiţionalismul a- 
vangardei ; „Cetitor, deparazitează-ţi creierul“, — imperativ al e- 
liberării de convențiile moștenite, pe care îl preiau, în continuare, 


“alte rînduri ale articolului-program, în fugitive criştalizări ivite. în 


curgerea rapidă a „cuvintelor în libertate“ : „Artistul nu imită ar- 
tistul creează / Linia. cuvîntul culoarea pe care n-o găsești în dic- 
ționar“ ;. sau: „inventează inventează /. Arta surpriza / Gramatica 
logica sentimentalismul ca . agăţătoare de rufe“; și încă: Steno- 
grafie astrală să vie / singerarea cuvîntului metalic tepădarea for- 
mulelor purgative şi cînd l formulă va deveni ceea ce le facem 
ne vom lepăda și de / noi în aerul anesteziat“. 

Respingerea culturii convenţionalizate, a „gramaticii“ și „logi- 
cii“ ca expresii ale unui limbaj codificat de reguli stricte și con- 
ducînd, ca atare, la ironizatele „formule purgative“, se împlete; 
cum se vede, cu dezideratul inovației radicale : încetind a mai li 
subordonată mimesis-ului, arta deving creaţie autonomă, univers 
paralel cu cel dat, rezultat al spiritului inventiv, mereu surprin- 
zător, propunind o realitate alta, proaspătă, salvată din stereoti- 
piile convenției. Contfortului intelectual şi miulțumirii de sine a ar- 
tistului i se contrapune, pe de altă parte, exigența absolutei dispo- 
nibilități a spiritului, o dinamică interioară capabilă 'să reziste efi- 
cient pericolului stagnării, — de aici, acea” „lepădare“ de sine, 
promisă ca semn al sacrificiului necesar: asceză simbolică, suge- 
rind menţinerea sensibilităţii într-o permanentă stare de alertă, 
deplasare semnificativă a accentului de pe „produsul finit“, deplin 
realizat, care — în termeni tradiționali — trebuia să fie „opera“, 
pe planul trăirii, al experienţei vitale mereu înnoite a subiectului 
creator. lar această suită de imperative își găseşte justificarea în 
însăși dinamica vieţii moderne, în acel „puls al epocii“, care va fi 
de acum înainte mereu invocat ca temei Tai creației: „Vibrează 
diapazon secolul — scrie autorul manifestului, oferind o imagine 
pânoramic-şpectaculară a peisajului citadin: „Pe frînghii cheamă 
împărăţia afișelor luminoase /.. «| Telegraful a tesut curcubeie de 
sîirmă f- J cabiograme cîntă. diastola stelelor /.. -J veştile `se cioc- 
unesc ca la biliard avioane I PARIS TSF LONDRA NEW TORK 
BERLIN J; coboară ca barometre arde colierul de faruri / Europa...“ 

Alte articole, tipărite în aceeaşi revistă, vor relua, cu nefn- 
semnate „variații, același program, vizind repudierea oricăror forme 


15 


n tag 


de „academism" și definiția artistului ca „inventator“ : 
însă e înainte de toate inventator. 
de școală, creaţia lui e incdită, fulgerătoare [= Periecţiunea, ti- 
parul vor fi așadar refugiul mediocrităţii. Artistul e neincetat plăs- 
muitorul unor noi înlăntuiri de sunet, cuvînt, culoare. Era desă- 
vîrşirilor e stirşită“ 1. Aportul înnoitor e evaluat, tot aici, pe linia 
“exigențelor cGislructiviste care fuseseră şi ale Contimporanului : 
„abstracţia“, „lepădarea de sentimentalism și de logică“ 
sub semnul! „triumfului cerebralităţii“ și al „inteligenței* inventive, 
imaginea cpocii e a unui uriaş spectacol cu deschideri calcidos- 
copice, în perpetuă transformare, sub impulsul unei puternice vi- 
talități controlate de intelect: „În avioane călători cu sensibilităţi 
tari joacă pocker sau stepează în miini. Și ascuţișul senzației nu 
: se mai opreşte sterp pe retină, ci sparge dum-dum fecund pe me~ 
| hinge. fe J Rupte “toate cortinele, să ne lăsăm invi adaţi de stradă, 
de" cetăţi, de noi. Lumea trebuie reinventală. Mereu inedit“2. Nu 
lipseşte nici dezideratul unei sinteze a artelor, — şi Vorgnca, im- 
“preună „cu Victor Brauner, va propune drept exemplu . „Pictopoe» 
zia“, un fel de colaj plastico-litera”, ca proprie ilustrare a unei 
asemenea interferenţe („Pictopoezia nu e pictură / Pictopoezia nu 
e poezie / Pictopoezia e pictopoeziet). 

Se poate vedea, chiar numai din âceste sumare exemplificări, 
cit de implicat era poetul, încă din primul său moment avangar- 
dist, în afirmarea stării de spirit întreţinute de ambianța construc- 
tivistă, Limitindu-se deocamdată la consideraţii de ordin general, 
Juările sale de poziţie sînt ale unui spirit ce descoperă cu juve- 
nilă încîntare posibilitatea totalei eliberări a imaginaţiei creatoa- 
re: e o stare de reală euforie, pe care i-o dă conștiința degajării 
de orice obstacol, revelația unor înfățișări inedite ale universului, 
participarea la un demers colectiv de înnoire. De aici și nota lu- 
dică ce transpare sub gravitatea propoziţiilor de program. Pentru 
Voronca (dar! şi pentru alţi colaboratori dă la 75 H.P, ca Ştefan 
Ro}, F. Brunea, Victor Brauner), spaţiul citadin e o mare scenă 
promițătoare de spectacole întotdeauna surprinzătoare, cu actori și 
„saltimbanci“, cu dansatori-acrobaţi, într-un decor de feerie moder- 
nă („oraşul* său “e modelat ca metropolă invadată de „afişele lu- 
minoase“, participînd la un „concert al secolului“, deschisă spre o 
perspectivă planetară etc.), iar artistul nou e el însuşi un astfel de 
actor și acrobat de performanță sau un orator sui generis, ce-și 


f 3. Marie Voronca, Victor Brauner, în 75 H.P, octombrie "1924, 
2. 1924, în 75 H.P. (articol semnat cu pseudonimiii Alex. Cer- 
nat). A 


16 


„Arțistul 
Mai presus de limite sau y 


să”. Văzută, 4 


rosteşte . adescori .stoganarile simili-publicitare cu umor și ironie. 
;Cutoarea ludic-spectaculară e încă mai evidentă în citeva texte 
nesemnate din 75 H.P., ce parodiază stilul reclamelor comerciale, 
amintind de „conferințele“ bufe ale dadaiştilor parizieni de, prin 
1920). i 
Mostrele poetice oferite de Ilarie Voronca în 75 H.P. într-o 
insolită paginaţie, se situează mai degrabă în linia unor tsemenea 
atitudini ludice de factură dadaistă: sînt, în fond, niște anti-poe- 
me, ce păstrează doar un aproximativ, tipar strofic și ritmic, adică 
elementele cele mai exterioare ale versilicaţiei tradiționale, apli- 
cate unui text de o calculată banalitate, introdufînd ironic aluzia 
mitică în contexte prozaice, ca în cele două Strofe, dintre care a 
doua nu e decit reluarea în ordine răsturnată a versurilor celei 
dintii, care sună astfel : i a 


Monsieur l'archange est un bon chef contable 
Euridice : să-ți prind ochii cu'ace de siguranță 
te rog pînă aici fără aluzii matematice 
Euridice mă duc să mă culc, 


Ca în „fabula“ urmuziană Cronicari, se sugerează polemic däri- 
marea convențiilor poetice și "vidul „mesajului“, Èitite pe dos, ver- 
surile „strofei* evidenţiază redundanța disđursului prizonier al pro- 
priilor stereotipih Un alt text, intitulat Hidrotil, relativizează în şi 
mai mare măsură, convenția poetică, recurgind la destructurarca 
„gramaticii” şi „logicii“ discursive, într-un mod ce trimite direct 
ja „cuvintele în libertate“ futuriste şi, nu mai puţin, la rețeta pro- 
pusă de Tristan Tzara pentru „facerea“ poemului prin alăturarea 
hazardată a vocabulelor: „Vîntul e pătrat invers 50 lei util gazo- 
metru / interstiţial cheamă hornar pentru esofag /. ein zwei pen- 
tru sept huit dieci / temperament scafandrier în porte-fenille“... 
Sensul nu e totuşi absent, căci în învălmășcala fortuită a vocabu- 
larului tehnic (singura | notă „constructivistă“) se insinuează, aluzii 
de program novator, în sensul purificării şi împrospătării vocii li- 
rice, al dinamizării viziunii, deschise spre universul caleidoscopic 
al orașului modernist: „cheamă hotnar pentru esofag", „tempera- i 
ment scalandrier“; „sistem nervos apoteoză“, „îmi e loame: îmi e ! 
întuneric îmi e dicționar telefonul“, „almanah strada“... 

Esenţială este însă în aceste experiențe latura negativă, de 
ruptură, a frondei avangardiste. Texte precum cele citate însce- 
nează, în mic, o comedie a literaturii, haotizează codurile stabilite, 
atrăgind totodată atenţia — la nivel metapoetic — asupra faptu- 
lui că (vezi Mallarme) poezia se face cu. cuvinte, nu cu idei și, ca 
atare, că dincolo ds comoditățile mimesis-ului se cuvine impusă - 


C-âa 118 coala 2 17 


rari 


sanee 


noua realitate a verbului, manipulat conform unui ritm interior. ce 
aproximează în chip specific dinamica unor stări de spirit concor- 
dante cu „pulsul epocii“, din „noua fază activistă industrială“. In 
fond, semnificaţia lor nu e a unor realizări estetice independente, 
ci se: reliefează prin raportare la „obiectul“ negat, ca reilecţie sui 
generis asupra unut mod considerat depășit de a face poezie. 


Anti-poeme, astiel de producţii sînt și nişte. meta- poeine, care-și 


conțin propriul program, 
* 
Prezenţa tinărului Voronca în spaţiul primelor manifestări a- 


vangardiste nu se limitează însă la această fa?ă de acomodare și 
la expresia unui entuziasm al descoperirilor de posibilităţi inedite 


“ale creaţiei. Etapa, pe care am putea-o numi pur „exclamativă“ a 


avangardismului său, e repede depășită în chiar perimetrul con- 
structivist, spre o reflecţie mai substanţială asupra limbajului poe- 
tic, pe care,.cu foarte puține ‘exceptii’, critica n-a apreciat-o la 
adevărata ei valoare. În numeroasele articole publicate în Punct 
și Integral, poetul întimpinărilor febrile ale noilor inițiative crèa- 
toare va surprinde prin acuitatea unor intuiții privind moder- 
nizarea in profypizime a poeziei românești, într-o direcție — 
care nu e desigur unica — confirmată în mare îdăsură de evo- 
Juţia ei ulterioară şi care, avînd în vedere momentul cînd scrie, 
îl situează de drept printre pionierii acestei înnoiri, precedindu-i în 
acest sens pe un Arghezi sau lon Barbu. Şocante în expresie, luă- 
rile sale de atitudine, de certă profunzime, au. putut trece pentru 
mulţi drept simple curiozităţi în subordinea frondei mereu specta- 
culare a „extremiştilor“, Și e foarte adevărat că retorica specifică 
manifestelor avangardei marchează cu putere, în continuate, toate 
aceste reflecţii fundamentate, în mare, pe ideile constructivismului, 
după cum o vom putea regăsi și maj tirziu, cînd poetul sc va apropia 
de doctrina suprarealistă. Încît sugestiile novatoare care vor fi, 
în parte, şi' ale „modernismului "moderat“, 'apar orchestrate într-o 
instrumentaţie cu foarte multe alămiri și capătă acele accente ra- 
dicale ce particularizează toate inițiativele „insurgenților“ lirici. 

Regimul sloganului pur — precumpănitor în texte ca Aviograma 
de la 75 H.P, — va fi însă depăşit treptat de Voronca, spre unul 
reflexiv şi explicativ. O idee scumpă tuturor militanţilor avangar- 
diști, precum aceea a corespondenței dintre” dinamica creaţiei şi 
„ritmul vremii“, nu va mai apărea atunci ca simplu deziderat indi- 


1. V. de exemplu, Marin Mincu, în stydiul introductiv la an- 


. tologia Avangarda literară românească, “Bucureşti, Minerva, 1983; 


18 


vidual şi subiectiv, ci ca necesitate dictată de „o lege a determinan- 
telor istorice, acţionînd simultan, în artă ca şi în toate celelalte*ma- 
nifestări [...] îndeosebi în cele sociale“1. „Sufletul fiecărei epoci — 
continuă Voronca în același articol — își cere desăvirșirea lui [...]. 
Şi întru această realizare, sensibilitatea vremii işi făure ca însăşi 
purtătorii ci de cuvint“, În paginile Integral-ului, aceeaşi „lege“ va 
ii reformulată în termeni asemănători : „Mai presus de pulsul indi- 
vidual — se poate citi sub titlul Suprarealism şi integralisra2 pa 
stăruic pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul ar- 
tistului în stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un 
perete de contimporaneitate“.. Nu sîntem departe, aici, de „sincronis: 
mul“ lovinescian (anunțat, în spaţiul simbolist, de un Ovid Densu. 
sianu), iar cînd poetul scrie că: „tăria însăşi a curentului actua} 
consistă în integralul tuturor eforturilor de pretutindeni; filon uni: 
tar, nerv vibrînd același în plastică, literatură, muzică, arhitectură, 
teatru”, adăugînd că: „Există, neîndoielnic o intensă analogie mai 
presus de trăsăturile înnăscut organice [...], o analogie de corpuri 
geometrice“ 3 — ne putem gind: și la un Lucian Blaga (din Filo- 
sofia stilului, 1924) ce, manifesta, paralel, un interes părticular. față 
de o anume unitate stilistică, la mai multe nivele ale creației cul-“ 
turale. Voronca va fi fost desigur mai sensibil, vorbind despre a- 
ceste probleme, la formularea lor avangardistă, venind dinspre Con- 
timporanul şi, prin el, dinspre constructivismul german (Walter Gro- 
pius şi gruparea Bauhaus). În orice caz, există la el o febrilitate a 
adeziunii la dinamica momentului artistic, o obsesie a „vitezei“ 
transformărilor, o grabă a descoperirii „ultimului strigăt“ în mate- 
rie de înnoire, o energie a îmbrăţișării” celor. mai recente experi- 
mente artistice, care-l deosebesc substanţial de calmul relativ al 
celorlalți moderniști. „Sinteza modernă“ identificată de el în inte- 
gralism va îi afirmată astfel cu un evident parti-pris pentru con- 
structivism ca depășire calitativă a'avangardelor anterioare (expre- 
sionism, futurism, cubism, dadaism, suprarealism), confirmindu-se 
astfel şi prin el acea „vocaţie a avângardei“ de a hega avangardete 
anterioare, despre care vorbeşte Adrian Marinof. Din perspectiva 
idealului constructivist, un curent precum suprarealismul — care 


abia începuse totuși să se afirme — îi apare „tardiv“ și inferior ce- 


1. Ilarie Voronca, Marcel Iancu, în Punct, 1924, nr. 5, p. 1. 

2. Integral, 1925, nr. 1, p. 4. i 

3. Darie Voronca, Cicatrizări, [Poezia nouă), în Integral, 1925, 
nr. 4 p.2. 
” 4. A. Marino, Dicţionar de idei literare, I. Bucureşti, Ed. Emi- 
nescu, 1973, p. 209. 


19 


lorlalte : „suprarealismul nu răspunde ritmului vremei” 1 


dea mai încolo care sînt argumentele sale. 

În strinsă relaţie cu obsesia imediatei sincronizări a creaţiei cu 
„ritmul vremei“, poetul continuă să exalte noul, în opoziție cu moș- 
tenirea tradijiei, situată global sub semnul: negativ al convenției. 
Se poate vorbi şi la Voronca de o adevărată teroare a convenției, 
compensată de patosui înnoirii. Obsesia pămîntului virgin, a unei 
tabula rasa nece: are într-o exchatolagie simbolică, promiţătoa- 
re de noi geneze,ve și a sa. O găsim în mai multe rînduri 
şi în articolele din Punct și Integral. „Creatorul adevărat și 
nou sfărimă cu tirnăcopul temperamentului său legili: cunoş- 
cute. Orice "artist trebuie să fie aducătorul unor alte prin: 
cipii, scoborînd în concertul de fulgere de pe muntele Sinai cu ta- 
biele logicei noi în mtini“ — scrie el. Jär în altă parte: „Vizionarii 
de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de India sufle- 
tească actuală. Dintre premergătorii aceștia se va înălța miine Co- 
lumbul unei lumi cu existența virgină“9, (Sintem obligați să obser- 
văm. însă o anumită nuanţare a acestei atitudini: poetul e totuși 
conștient de imposibilitatea totalei' rupturi faţă de trecut; el amen- 
dează, de pildă, opinia după” care „arta nouă e o artă de revoluție, 
lipsită de suportul continuițate în timp“, susținind că momentele re- 
voluţionare sînt rezultatul unui „proces de dezagregare a unei stări 
de fapt şi de cristalizare lentă a unei alteia următoare“, cu adaosul 
că: „De altid, în artă, ca pretutindeni, în domeniul social de pildă, 
revoluția este exclusă“ 4. Intră în joc aici, fără îndoială, și intenţia 
de a răspunde permanentei suspiciuni de ilegitimitate a fenomenului 
avangardist, venite din partea forțelor conservatoare). 

In perspectiva radicalei înnoiri a limbajului artistic, a depăși: 
rii oricărei convenţii prin renunţarea programatică la „desăvirşirea“ 
estetică (dadaistul Tzara spunea și el că „perfecțiunea plictiseşte“ 7), 
se poate înţelege că și chestiunea receptării creaţiei noi, a comu- 
nicării cu publicul, cunoaște o redimensionare. Ea e pusă și de con- 
structivistul Voronca în termenii nonconiormismului și revoltei anti- 
burgheze a avangardei, înțelegindu-se prin „burghez“ nu atit o ca- 
tegorie limitat-socială, ci mai curînd spirituală, sinonimă cu opaci- 
tatea fată de tot ceea ce iese din sfera „utilității“ imediate, cu su- 
ficiența intelectuală, cu inerția tuturor abdicărilor, De aici, neîncre- 
derea și chiar ostilitatea faţă de „public“, considerat generic, prin 
1 

1. Suprarealism şi integralism,. loc. cit. 

- 2. Harie Voronca, Gramatică, în Punct, 1924, nr. 6—7, p, 3. 

3. Idem, Suprarealism şi integralism, loc. cit 

4. tdem, Cicatrizări. (Poezia nouă), loc, cit. 


3 vom ve- 


20 


extrapolarea calificativului de „burghez“, şi afişarea orgolioasă a 
dEzinteresului pentru „gradul de comprehensibii al operei“ i creaţia ~ 
nouă violentează, prin însăşi complexitatea şi dificūltatea - ei, „con- 
tortul” general : „Opera de artă devenită dintr-o dată pe placul spec- ` 
tatarului — scrie poetul în revista Punct —- nu e cu nimic mai pre- 
sus salatei provocind spontan entuziasmul consumatorilor (...].. Gus 
tul, ochiul, urechea spectatorului trebuie neincetat violate,- Opera. 
dc artă trăieşte numai prin ignorarea tuturor reguleior cunoscute, 
4...]- Opera de artă nu poate fi o uşă deschisă prin care ghetele hur- 
dare ale pbblicului să tropăie insolent [...]. Cu chipul acesta; arta 
e salvată de platitudinea mercu amenințătoare“. (E o atitudine pe 
care o vom regăsi şi mai tirziu, în articolele din unu ale poetului, “ 
care nu va înceta să pună în legătură „căderea [...] de pe o plat 
formă suspendată în azurul, libertăţii“, cu „cămașa de forță a for-" 
mulelor utilitare, a înţelegerii unanime“ — de unde şi refuzul cate- 
goric al evaluării operei în funcție de gradul ei de accesibilitate 
sau, cum se exprimă el, de raportare „la numărul și înţelegerea 
turmei“ 2.. Socantă la prima, vedere, o atare opinie are, dincolo de 
excesul retoric, părtea ei de adevăr, și e de înţeles, în orice caz, 
între reperele ideologiei artistice anvangafdiste și ale unei psiho- 
logii specifice creatorului marginalizat, în conflict permanent cu so- 
cietatea în care trăieşte. Sint atitudini caracteristice -pentru ceca 
ce s-a numit „elitismul“ avangardei, explicabil. în cadrele amintite?. 
O perfectă ilustrare o oferă, în același sens, şi articolul omagial 
dedicat în revista Integra! lui Tudor Arghezi, unde Voronca vor- : 
beşte despre „o artă expresie pură, care nu ajunge pină la creierul 
diluat al mulţimii“, dramatizind condiţia poetului în linia unei re- 
torici neoromantice ; „Creatori străbătind 'singuratici, la intervale 
mari, coaja cpocelor, călcind în echilibru peste munţi ca peste 
umeri, acrobaţi pe funia inteligenței subțiată, dărimători sau con- 
strnctori de formule tirziu devenite passe-partout tuturor“ *. În 


etapa ultimă a avangardismului său și, mai apoi, depăşindu-l, tot 
Voronca va fi acela care, cu o altă înţelegere a raporturilor dintre 
poezie și public, îşi va deschide scrisul „bucuriei“ unanime, comu» 
nicării generoase cu mulțimile în suferință. 


1, Ilarie Voronca, Glasuri, în Punct, 1925, nr. 8, p. 2. 

2. idem, A doua lumină, în unu, 1929, nr. 16. 

3. V. Renhto Poggioli, Teoria dell'arte d'avanguardia, Bologna 
1! Mulino, 1972, p. 108. 


4. larie Voronca, Tudor Arghezi, fierar al cuvântului, în Inte- 
gral, 1925, nr. 3. à 


21 


7 


într-un asemenea context de'idei generale pe care poetul şi 
ie asumă, dezvoltindu-le în perioada construclivist-integralistă a 
scrisului său, poate fi situată mai exact şi refiecția su vizind înnoi- 
rea limbajului poetic, posibilităţile de constituire a unei alte „grama- 
tici“ a poeziei. Căci toate demersurile sale într-un asemenea sens 
vor. purta, în acest moment, marca programului constructivist şi, a 
specificei retorici a manitestelor care-l vehiculează. Modelată vizibil, 
pînă la stridenţă, de acest program, viziunea lui Ilarie Voronca 
despre poezia modernă nu sc. limitează totuşi la strictele poziţii doc- 
trinare, ci participă la o reflecţie, cu valoare mai generală, cores- 
pondentă — cum vom vedea — cu ce! puţin una dintre direcţiile 
majore ale. căutărilor poeticii secolului nostru. De altfel, cercetări 
de dată recentă ale orientărilor de avangardă recunosc dificulta- 
tea, dacă nu chiar imposibilitatea tonturării unei asemenea poetici 
de obedienţă strict constructivistă ! : iconstructivismul sau abstracţio- 
„ismul a fost o mişcare aparţinind artetor plastice, iar transferul 
dinspre acest domeniu către poezie a întimpinat, cum se poate lesne 
înţelege, numeroase dificultăți — și e semnificativ că în spaţiul 
unor atari inițiative n-a putut fi citat, practic, decit numele „neo- 
plasticianului“ olandez Theo Van Doesburg (publicat și de revistele. 
constructiviste româneşti Contimporanul și Punct, între altele, cu 
importantul articol Vers une construction collective ?). Intuiiţia poe- 
tului român se orientează însă foarte just, încurajată desigur şi de 
sugestii din afară (venite, foarte probabil, chiar de la Van Doesburg), 
surprinzînd în „codul“ plasticii constructiviste indicaţii pe care le 
exploatează cu profit şi înscriindu-se astfel printre precursorii ro- 
mâni ai „revoluţiei limbajului poetic“, 

Care sînt, de fapt, datele reţinute de Voronca din programul 
artistic constructivist? — O definiţie concentrată o găsim, bună- 
oară, în Arhitectura, articol tipărit în Punct, nr. 9 din 1925, şi 
ea reţine, în sensul unui anti-mimesis declarat, năzuința' de ab- 
stractizare (de abstragere din realul dat) a imaginii, negînd orice 
propensiune de factură naturalistă: „o armonie abstractă cu legi 
fixe, o creaţie pură, în care obiectul c cu raporturi de linie și cu- 
loare echilibrate“. Altădată, e vizată din nou „ordinea abstractă“, 
cînd integralismul e caracterizat — în opoziţie cu „dezagregarea 
bolnavă, romantică, suprarealistă“ — drept „ordine sinteză con- 
structivă, clasică, integrală“ 3. (Manifestul revistei Integral, redac- 


1. Stephen Bann, Constructivisme, în Les avant-garies littéraires 
au XX-e ‘siècle, II, Budapest, Akademiai Kănyvkiado, 1984, pp. 
1010—1026. 

2. v. Punct, 1925, nr. 8, p. 3. 

3. I. Voronca, Suprarealism și integralism, loc. cit. 

- 


22 


tat de Ion Călugăru, ceruse de asemenea „evadarea din pastișul etern 
natural“ spre o artă de sinteză autonomă, puternic intelectualizată, 
construind o realitate paralelă, marcată de dinamica evului citadin 
şi industrial). Linia şi culoarea, materia plastică la indemina ar- 
listului omnipotent, erau chemate să asigure, întrso echilibrare a 
elementelor constitutive ale tabloului; acea imaginc-sinteză com 
trazicind datele realităţii externe (lăsate, cum citeam în Manifestul 
activist., în seama „reporterilor iscusiţi“ şi a fotografici ce făcea 
inutilă copia naturalistă a obiectului în artele plastice), dar «u și 
spiritul ei. „Considerarea obiectutui- ca obiect în spaţiu“ (cu punc- 
tul de plecare în Cézanne) arată că accentul s-a deplasat pe însăși 
substanța sa plastică, eliberată de imixtiunile atectului: „Îndepăr- 
tarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, peisagiului, na- 
turei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existență materială, 
organică, iată în nucleu doctrina realizării contimporane [...]. Răs- 
trîntă această atitudine în poezie, capătă o și mai adincă semni- 
ficaţie“ 1. 

(hm se wrăsirînge“ însă, după Voronca, această „atitudine“ în 
poezie? — Echivalentul realității exterioare, ce se propune remo- 
delării, 'este în linii mari, limba supusă unor reguli ale gramaticii 
și logicii şi condamnată, ca atare, la o comunicare convenţionali- 
zată, osificată în tipare prestabilite; și este în.primul rînd limba- 
jul conceptual, neutru din punct de vedere poetic,:pe care îl acc: 
perä, în fapt, ceea ce poetul numește logică și gramatică. Încit 
întiiul obiectiv al demersului său va fi destructurarea ordinii lo- 
gic-gramiaticale a discursului. „Faceţi greșeli de gramatică !“ poate 
deveni astfel apelul concentrat, rostit pe jumătate în glumă, pe 
jumătate în serios, -din finalu} unui articol?. Cit despre logică, ea 
este considerată, în sens similar, ca fiind „cu desăvirşire indife- 
rentă creaţiei artistice“ 5, după ce fusese repudiată, în citata Avio- 
gramă din 75 H.P., printre „agățătoarele de rufe“, alături de agra- 
matică“ şi de „sentimentalism“, Că Voronta are în vedere lim- 
bajul conceptual, nespecific poeziei, {dar și pe cel convențional- 
poetic) se vede, între alte numeroase cazuri, din acelaşi articol, 
Gramatică : „Fraza nu mai e o ficţiune amintind discursul elec- 
toral sau declaraţia de dragoste sub lună a plăcintarului devenit 
brusc poet“. Trimiterea la Mallarmé, citat în acest context („cân- 
știenta împotrivire faţă de fraza gramaticală şi plată începe cu 
Mallarme“), capătă astfel o semnificație majoră. Căci Voronca iden- 
` 
1. Cicatrizări (Poezia nouă), loc cit, 


2. Gramatică, loc. cit. 
3. Ibidem. 


tifică în poetul francez, căruia ii asociază şi numele lui Rimbaud, 
un cap de serie într-o acțiune pe care intreaga poezie modernă e 
va dezvolta, pe măsură ce conștiința specilicităţii limbajului liric 
se impune. Poetul „integralist* nu e desigur primul care o face, 
dar el exploatează, în &rice caz, în gradul cel mai înalt sugestiile 
poeticii mallarmeene în momentul istorico-literar respectiv (va fi 
urmat, nu peste multă vreme, de lon Barbu). În spirit avangardist, 
ck insistă, desigur, asupra necesarei dezagregări a discursului „gra~ 
matii“, profitind de sugestia futuristă a „distrugerii sintaxei”, 
pentru a se ajunge la „cuvintele” în libertate“ : „Nu licenţă, ci li- 
beră înşiruire u cuvintelor” — cere el în Gramatică. Dar e, aici, 
mai curînd expresia degajării de “convenţional, de „lege“ si „for- 
mulă“, căci, dezvoltindu-și ideile, Voronca se va dovedi extrem de 
atent la constrăcția discursului liric, în care plasticele „raporturi 


de linie şi culoare echilibrate“ şi „existența materială obiectivă 


îşi vor găsi corespondentul în cuvintul chemat la o ordine nouă, + 


în constituirea căreia el nu mai contează ca vehicul al „ideii“, ci 
se oferă ca materie antrenată într-un proces combinatoriu specific, 
E ceca ce ne spune „chimia cuvintelor“, (variantă a rimbaldienei 
„alchimie du verbe“), în articolul consacrat tui Tudor Arghezi 
din Integral. În Gramatică — text esenţial pentru definirea demer- 
sului său teoretic —. interesul față de valoarea în sine a semnilii- 
fatului devine dominant, cuvintul preluind trăsăturile clemente- 
lor din plastica constructivistă, amintite mai: sus: „Cuvintele au 
viaţa lor, pe care şi-o cer și și-o creează. Cuvintul dansator des- 
cătuşat. avea să sară dintre rînduri, să spargă fraza ca pe o nucă 
de cocos. Laptele scurs va dărui gustul unor ținuturi stranii, în 
care etimologia şi sintaxa. mediocru utilitariste nu şi-ar mai face 
ìoc“. Sau, tot aici, într-o semnificativă paralelă cu plastica: „Cu- 
vântul în literatură, ca şi culoarea sau linia în pictură, are un ro) 
abstract, mai presus de înțelesul gramatical sau.logic. Există o 
chimie a cuvintelor, cui interesante rezultate ale acțiunilor dintre 


ele. Verbul întrebuințat pur, asemeni materialelor -din construcţiile _| 


plastice, capătă o semnificație neînregistrată de dicţionar [...]. Cu- 
vintul trăiește: indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plum- 
bul rezidă deplin, înaintea formelor înregistrate în comerţ. Anec- 
dota cuvintelor sau a realizărilor plastice e comercializarea lor. 
L-J]. Artistul adevărat - creează direct, fără simbol, în pămînt, lemn 
sau verb, organisme vil, mașini spintecînd drumuri, strigăte tresă- 
rind violent ca în furtună acoperisuri. Cuvintele obțin astfel pro- 
priul lor sens, boxind sau îmbrăţişîndu-se între ele”. In stirşiţ: 
„Verbele descojite de simbol capătă adevărata vitalitate. În afară 
de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există pentru noi o savoare, 


24 


aproape senzuală a .înlănţuirii, în ciuda sensului, a cuvintelor [...]. 
pentru multi, drum, chemin, weg, cammino înseamnă același lucru. 
inexact“. 5 i 

Avem aici un repertoriu cvasi-compict al opiniilor poetului ce 
reovaluează funcția semnificantului în poezie. (S-a: vorbit, Ja acest 
nivel, pe drept cuvînt, despre, o tendință: textualizantă 1). Lecția 
maltarmeană privind „dispariţia clocutorie a poetului“ care „ce 
dează inițiativa cuvintelor“, punerea în contrast a poeziei cu „uni- 
versalul reportaj”, ca şi afirmația cunoscută că poezia nu se face 
«un idei ci cu cuvinte, fructifică din plin în astiel de propoziţii. 
Foarte importantă şi insolită, în epocă, prin radicalismul ei, este 
mai ales eliminarta. simbolului, acea „descojire de simbol“ a ver- 
bului, care împinge la limita extremă ideea modernă că poezia nu ¢ 
«ear un simplu discurs conceptual ornat metaforic, ci devine semnifi- 
rutivă în toate straturile ei, într-o complexă țesătură, la care ni- 
velul fâuic, lexical, sintactic contribuie deopotrivă; nu doar pen- 
Iru a exprima „idei sau „sentimente“ („sentimentalismul e amen- 
dot drastic, cum am văzut), ci pentru a se exprima, fără a rămine 
totuşi străine de starea de spirit definitorie pentru timpul dinamic, 
în perpetuă metamorfoză, în care se constituie discursul. In fond, 
ceea ce se dorește înscris în însăși substanța verbală a poemului e 
*ocmai Irenczia participării la „ritmul vremcei“ — însă în afara efu- 
ziunilor tradiționale „romantice“ și vizîndu-se chiar acel statut de 
„obiectivitate“ al poeziei („poezia încetează de a mai fi subiect“ = 
se scrie în Cicatrizări degajate, cum va spune lon Barbu, de pex- 
presia temperamentală“. La rîndul său, „chimia cuvintelor“ şi „ac- 
iunea dintre ele“ orientează atenţia spre „sintaxa poemului (ca- 
re-l va preocupa, iarăşi, şi pe ton Barbu), fapt confirmat și de pro- 
»oziţii ca acestea: „Fraza devine luminoasă, cu 0 ordine proprie, 
uneori invenție-surpriză a poetului drumului de fier de azi" 
s.n); „Limbă nouă, senzaţie crudă, construcţie clasică obiectivă 
vimpusă de o ordine și constrìngere proprie — s.n.), poezia ac- 
tuală umilă coaja solului...“ 2. În fine: „Un poem nu trebuiealcă-, 
tuit numai din cuvinte, ci şi din goluri; prăpăstii în povirnișul 
căora pasul alunecă şi urmează imbrăţişarea fără sfirṣit“ 3, 

În ciuda aparențelor, o astfel de viziune urmărește, mai mult 
decit oricînd, implicarea poetului în marele flux -transformator al 
epocii, încît Voronca poate. vorbi, fără să se contrazică, despre 


„motaţia singerindă“, despre „senzația (care) prinsă stea în cleș- 


1. Marin Mincu, Op. cit, p- 38. 
2. Cicatrizări (Poezia nouă), loc. cit. 
3. Note despre poem și antologie, în Integral, 1927, nr. 13—14. 


25 


tele poemului actual, înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție“ ?, 
Şi dacă, se admite că „substanța poeziei noi a rămas aceeași“, deci 
că temele ei pot fi ale „poeziei dintotdeauna“, Voronca precizează 
faptul esenţial că „schimbată cu desăvirşire e interpretarea lui“ 
(a materialului poetic), că „observarea“ substanței acestei poezii 
„e însă cu totul alta; științifică, nu ca precizie, ci cu sistem; or- 
ganică, obiectivă“ 2. Eliberată de etfaziunile sentimentale, de ex- 
cesele „subiectului“, „de mimesis-ul sui generis care-o prezida, de 
„catalogările“ limitative (erotic, național, istoric“), poezia nouă 
poate fi definită în felul acesta ca „universal umană, poezia-poc- 
zie, poezia-ciment, poezia-planşă de inginer, creier, organism viu, 
integrat simplu între fenomenele naturale“ 3, 


Voronca-militantul constructivist se situează astfel la o intere- 


santă (şi fructuoasă) confluență de idei: în căutarea unei „grama- 
tici“ constructiviste a poeziei, el dezvoltă în chip personal „sugestii 
oferite în aria avangardistă (îndeosebi de Theo Van Doesburg și 
manitestele grupării De. Stiji a neoplasticienilor olandezi), care-l 
orientează spre poetul cel mai preocupat de noua sintaxă a liricii 
— Maliarme — şi care! putea servi în mod ideal drept bază a unei 
posibile poctici constructiviste. Intră desigur în joc aici şi propo- 
ziții ale Bauhaus-ului lui W. Gropius; atît de interesat de senzație, 
de calitatea materialului supus prelucrării, de sintezaʻartelor^, şi nu 
mai putin energetismul futurist al îmbrăţișării spectacolului moderni- 
tăţii, dominat de cultul vitezei, al mașinismului, într-un „soi de elan 
dionisiac “nietzschean, transpus în ambianța dinamică a „oraşului 
tentacular“. Năzuinţa programatică spre „ordinea escață construc- 
tivă, clasică, integrală“ se conjugă astfel] cu un avint vitalist ce 
convine de minune temperamentului exaltat al lui Voronca: în 
ciuda proclamării echilibrului şi „ordinii“, el rămîne în fond un 
neliniștit, o, sensibilitate ardent-pasionată, jun dez-ordonat şi un 
ne-clasic, la care „mișcarea ce deplasează liniile“ străbăte pînă în 
miezul celor mai voit-austere geometrii. ` 

Modul cum pune, de pildă, problema imaginii poctice 'este 
grăitor în acest sens: în a sa „gramatică“ a poeziei noi, imâgis- 
mul va deţine un rol fundamental, răspunzînd acelui primat al 
vizualităţii, al senzaţiei — „notație singerindă* —, al materiei 
din estetica constructivistă, dar și gustului pentru spectacular, pen- 


(i Cicatrizări... 

2, Ibidem. 

3. Ibidem. 

4. A se vedea, în acest sens, consideraţiile lui G. C, Argan, în 
Walter Gropius, şi Bauhaus-ul, Bucureşti, Meridiane, 1976, p.p. 
62—63. 


„loc, cit. 4 ŞI 4 


26 


i 


tru dinamica metamorfozelor lumii, Poetul — spune, Voronca în 
caracterizarea rimbaldiană a Iui Atghezi — cste un „alchimist al 
imaginii“ : „chimia cuvintelor“ se intimește cu „alchimia imagi- 
nii“, și nu întîmplätor. Căci în definiția pe care o dă imaginii, 
pe urmele lui Pierre Reverdy, el pune accentul pe acea „actiune“ 
(mai; exact, reacție) dintre cuvinte, provocată de poetul însuși, 
abstras ordinii convenţionalizate a realului, ale cărui elemente 
sint puse în stare de tensiune: „De aici, plăsmuire abstractă, ima- 
ginea : raport pur, a două elemente -cit mai depărtate (sau cit mai 
apropiate) între ele“. Imaginea, în roncretul' ei, poate sparge 
astfel ordinea „gramaticală“ şi „logică“ a discursului, mizînd pe . 
concretul verbului, forţind limitele similarităţii, deplasind aten- 
lia de pe metafora propriu-zisă. (amenințată să devină pură ilus- 
trare şi podoabă a „ideii“), 'pe contiguitatea metonimică, Priza a- 
supra realităţii limbajului sporește, ca și prospeţimea senzorială a 
„notaţiei“, iar textului i se imprimă o energie pe care absoluta 
disponibilitate asociativă o menţine mereu vie: „Poemul ţipă, vi- 
brează, dizolvă, cristalizează, umbrejte, zgirie, înspăimintă sau 
calmează, Imaginile se îmbulzesc nu în comparații steipe, ci în 
asociaţii-lulgere, irunziș în noapte. Orice verip e o sumă de noi 
posibilități, o altă soluție a ecuaţiei, primare“ % (s; n.). 

Intr-un scurt poem în proză, datat 1926, dar publicat în 1928 
în revista unu, — Ora 10 dimineaja — Voronca va exprima sub 
forma unei butade această opţiune pentru imagism: „Dar uite, eu, 
dintre toate NAȚIUNILE, „aleg imagi-NAȚIUNEA“ £. în. acel mo- 
ment, sensurile „imagi-naţiunii“ vor fi uşor schimbate, indicind o 
trecere spre interpretarea ei în direcţie suprarealistă. Cită vre- 
me poetul se menţine în cadrele mai mult sau mai puţin stricte 
ale constractivismulùi integralist, viziunea sa despre natura și 
funcţia imaginii capătă această precisă coloratură indicată de. pro: 
gramul la care aderase, Cum am văzut însă, ea se situează, din- 
colo te limitele restrictiv-programatice, într-o suită de demersuri 
menite să producă mutații de structură în perspectiva asupra lim- 
bajului poetic — și Ilarie Voropea e, într-un astfel de spațiu, un 
deschizător de drumuri. x { 

i * 
Producţia lirică a lui Voronca din anii adeziunilor construc- 


livist-integraliste (mai stricte între 1924—1925) ilustrează în mare 
măsură „manifestele“ la care ne-am referit mai sus. Sirinsă abia 


y Tudor Arghezi — fierar al cuvîntului, loc. cit. 
.. Cicatrizări (Poezia nouă), loc. cit. 
3, v. unu, 1928, nr. 6 


27 


în 1931 în placheta Invitaţie la bal, ca indică o importantă trans- 
tormare și amplificare a universului imaginar, în raport cu ante- 
rioarele Restriști. Decoruiui posomorit al, oraşului provincial, mo- 
gelat conform convențiilor simboliste cu amprente bacoviene, i se 
substituie adum Viziunea caleidoscopică à metropolei moderne. 
„Geometria” oraşului constructivist, „pe lire electrice soneria Eu- 
ropei ţipînd fals“ „huruitul roților în beznă”, cinematogratul și 
afişele luminoase, rotativele tipogratiilor, „screnada mașinilor de 
scris" în „concertul urban”, uzinele, sondele de petrol, -comparti- 
mentele de transatlantic, „mările“ din sud* etc. intră firesc în e- 
cnația "imaginii. 'O înnoire “substanţială a „lumii obiectelor”: poe- 
zici are loc astfel, autorul Invitației la bal participind, alături de 
un lon Vinea, dar în şi mai mare măsnră decit el, la o insem- 
nată „mutație a semnelor“ în lirica românească a momentului. 
Paralel cu alți constructivişti ca Stelan Roll sau Mihail Cosma, 
poetul conturează un univers. prin excelență speclacular, domi- 
nat. de toposul orasului leeric, cu surprizele si insolilul eveni- 
mentelor cotidiene, oferind un eșantion semnificativ pentru ceca 
ce autorul de articole-manilest numea „cartea-luleet, cartea-mi- 
racol, cartea-aliș, 'cartea-hungar de avioane“ 1. Senzatia de pros- 
poţime și inedit e` asigurată, bunăoară, de punerea în relaţie a 
unor “elemente de peisaj fhatural cu date ale noii civilizații, in- 
tr-un soi de travesti mecanic ce evidenţiază nota 1udic-spectacu- 
lară a „almanahului“ alcătuit de poet: „Toate planetele au popo- 
sit în acest / Catalog de maşini agricole: Sena“, „zgomotele des- 
cresc ca prețul cerealelor“, „corect arborii stenografiază pe cer”, 
„strigătele urcă la cer ca, apa în tevi“, „lrunzele colecționează 
ce ma- 


autografe, parfum“, „orice salcim garderobă, „salcimii 
şini de scris în culori“, „Orice pasăre un afiş ceresc”, „orasul 
s-a deschis ca un porte-cigarettes“ etc. Într-o transcripție în act- 
lași cod, „discursul amoros“ poate fi deopotrivă grav şi nu lipsit 
chiar de o anume exaltare — 


Sunt ochii tăi cu terenuri sporlive.. ` i 
Cu cîmpuri şi sonde de petrol ` 
Cu hipodromuri și hangare de avioane, 
y Ce tipografii ochii tăi 
Și pupilele tale rotative imense, 
Cum se desfăşoară din privirile tale 


1. Pe marginea unui testin, in Integral, 1927, .or. 10, p. 3. 


28, 


Toată viața mea - 
Ca un jurnal cu ultimele ştiri — 


şi vag’parodic {involuntar sau nu), atunci cînd se recurge la a 
sociaţii ca'uvestea: „Te port în mine ca un registru copier“, „Ar 
fise -dinții tăi, miinile tale articole de toaletă“. Uneori, intenția 
ludică, de caricatură „mecanică“ a retoricii sentimentale e vä- 
dită, precum în următorul fragment din. poemul Invitaţie la bai, 


ce poate fi apropiat de unele producţii ale confratelui Ștefan Roll: 


Te invit, agritultor al măduvei și nervilor mei. 
Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, ` 
Deschide-mi supapă de siguranță aorta 

lată: noaptea intră în odaie cu toată stima. 


Registrele lirismului interferează și, nu o dată, se situează la 
antipozi, încît, alături de poeme ale participării la „balul“ feeric 
citadin, apar compoziții clegiace, ca Profil tăiat într-o “lacrimă : 
„În tinutul amar ochean ylasul tău / ca mărci poștale te pri- 
ese fereztrele, ușile /.y Frunte ca ihimă și “ochii tăi sunt gări J 
O îndoialä urcă în vine ca o tristete / Ca o injecție 7 Vintulși-a 
tiat coiful în cristal“. 

impresia de reportaj liric, de inregistrare rapidă şi sinco- 
pată a evenimentului, se impune la prima vedere (G. Călinescu 
vorbeşte despre un „impresionism“, iar Perpessicius despre un 
„pointilism“ poetic), însă notația propriu-zisă c, de fapt, de cele 
mai multe ori, deviată metaforic spre un spațiu asociativ insolit, 
cu clemente împrumutate predilect din sfera modernităţii mași- 
niste, al cărei ritm specific se imprimă și frazei poetice ca. suc- 
cesiune de date trimițind spre „expresia plastică, strictă şi rapidă 
a aparatelor Morse“, cerută din Manifestul de la Contimporanu!, 
cu reducerea la minimum a clementelor de legătură dintre cuvin- 
te şi concentrarea, „geometrică“ a imaginilor, 


În suburbie cinematograf şi bordel. Iată 
Geometria orașului : logaritm stelar vals 
Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals 
Luntre şi pasăre de azur, viziune descuiată. 
(Clorotorm) 
Mai vechiul: bacovianism al Restrişti-lor își prelungește încă 
ecourile, însă cu climinareă „sentimentalismului“ — de unde afi- 
șarea. unui stil oarecum constatativ, distant-obiectiv, prin „care 
teAsiunea lăuntrică se vrea transferâtă în întregime spectacolului 
exterior : d ME: ` è 


29 


Spectacol de mahala. Zare se frînge. 

Toamna a dansat, a dansat. Ceasul e deplin. 

Și glasul pămîntului a răspuns cu piine şi vin. 

Dinspre abator, noaptea se apropie cu sînge. 
(Stirşit) 


Există, adesea, în aceste poeme, o marcată atmosferă expre- 
3 sionistă, cu specifica tensiune deformatoare, un aer de „nebunie“ 
(jHuruitu roților în beznă / şi nebunia ca un noroi pînă la glez- 
nă“, „Se-apropie noăptea : despletire albă, troică în nebunie“) ce 
sse transmite şi peisajului_cu stridenţe calculate, semne ale an- 
goasei subiectului :; „corul-lătrat: sirene şi ciori Ave Marie. / 
Abstract surisul. Vintul ie de epilepsic. / Întreg șahul-cer, în 
apă cu frunze răsturnat“; „... creierul loveşte semne S.O.S, / De- 
zolat, dezolat / Un țipăt ca o pasăre sau stilou, / În obraz vi 
tul îţi: aruncă vitriol, / Ochiul tău fumegă ca un sat siberian“ 
(Invitaţie 1a bal). i 
O analiză. detaliată a multora dintre poeme ar evidenția, din- 
colo de trăsăturile imediat evidente, ţinind de plastica geome- 
tric-mecanică a imaginii ori de relátivul cliptism; al Sintaxei, şi 
interesul pentru „chimia ~ cuvintelor“, 
nore a razei, al realizării acelei „unităţi fonice“ despre care va 
vorbi Ion Barbu. Să spunem, în acest spaţiu, doar că Invitaţie la 
“bal se cuvine a fi „reabilitată“ printre experienţele semnificative 
ale modernismului liric românesc, la care aportul lui Voronca e 
departă de a fi, încă de pe acum, neglijabil, Atributul de „oste- 
nitoare lirică“, dat de G. Călinescu acestor versuri!, e justificat 
totuşi pe alocuri, cînd excesul imagistic, realizat la nivelul com- 
paraţici, precum altădată în Restriști, duce la monotonie, ca în 
această strofă din Concluziuni : - w bu 


Aici tresare vitrina ca un obraz 
Vorbe deplasez ca figuri de şah, 
Să-mi împliniţi privirile ca brazi 
„Se leagănă sîngele nostru ca un hamac. 


Însă adesea, în cadrul aceluiași poem — cum e cazul chiar al 
Concluziuni-lor — “textul atinge, în alte momente, reliefuri re- 
marcabile, atrăgînd atenția asupra substratului elegiac mascet 
de spectacolul imagistic : a 

1. G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă 
in prezent, Bucureşti, Fundaţia regală pentru literatură și ardă, 
1941, p. 783. Š : G 


s . 


30 


în sensul. armonizării so- 


Dar ce mipnit e surisul funcţionarului de la ghişeu 
E o chitanţă inima lui, două scrisori cifrate 
Pupilele ; cînd ne leagă buzele un curcubeu A 
Și viața te înnoptează cu un naufragiu, cu un frate, 


Străzile duc spre suferința veche 

«Vinele noastre sunt catarguri pînă unde exist 
în ecou tresare lampa ca o ureche 

Final ezită glasul tău ca un trapezist. 


Pi 


E, aici, ca și în alte numeroase poeme ale cărţii, o ambigui- 
tate specific modernă, un aliaj de euforie și angoasă ce se va 
permanentiza în creația lui Ilarie Voronca,  debordind limitele 
strict trasate ale programelor. 


FI ` 


“În “plină afirmare a tezelor constructivismului, scrisul poctului 
indică, de altfel, conturarea unei tendințe ce merge mai degrabă 
în sensul unei „sinteze moderne“, proclamate și de autorul de 
manifeste, Msă așezate sub un accent predominant constructi- 
vist, Momentul Invitaţiei la bai, comparativ mai obedient față de 
propozițiile doctrinare, va fi substanțial depășit -în cărţile ime- 
diat următoare —Colomba (1927) şi Ulise (1928) — ce se înscriu 
totuşi, calendaristic, în perioada colaborărilor la Integral. Ele des- 
chid calea unei alte etape, care sugerează o anumită apropiere de 
suprarealismul pînă nu de mult negat în principiu, ca nerăspun: 
zind „ritmului vremei“, întrucît ar fi expresia unei „dezagregări 
bolnave, romantice“. Era, aceasta, cum am observat, o respingere 
caracteristică pentru dialectica fenomenului avangardist. Însă com- 
ponenta „romantică“ se manifestase ca dat esenţial al sensibili. 
tăţii poetului, abia reprimat la nivel programatic și străbătind to- 
tuși în exaltările și neliniştile, fie și surdinizate, din poemele: 
Invitației la bal, ca să nu mai vorbim despre „sensibilitatea ră- 
văşită“, remarcată încă de E. Lovinescu în Restriști. Un poet cu 
o atit de mare libertate a fanteziei, mizind tocmai pe dinamica 
imaginarului, pasional pînă la trenezie, chiar şi în propoziţiile de 
manifest constructivist, nu putea să nu „recupereze“ într-un fel 
experiența “suprarealistă, fie și în liniile ei cele mai generate; 
incit această „recuperare“ are, semnificația unui pas înainte pe 
calea mai aprofundatei cunoașteri de sine, cu importante reper- 
cursiuni în práctica creaţiei. In chiar programul constructivist-in- 
tegralist, presiunea unor curenţi contrari deschidea supape sur- 
prinzătoare, lăsînd să răbuinească la suprafaţă alte energii, mai 


31 x 


“adesea va conta ritmul interior al ființei 


puţin supuse „ordinii obiective, clasice, integrale“, geometriei tra- 
sate pe „planşa de inginer” a poetului ce anunța „triumful cere- 
bralității®. Nişte Nole despre poem și antologie, din unul dintre 
ultimele numere ale revistei Integral (13—14/1927), admiteau deja, 
alături de „efortul poetului contimporan de abstractizare a ele- 
mentelor înconjurătoare“, şi fraze ca acestea, unde „inspiraţia” 


(romantică !) își face loc, lingă mai vechea exaltare a sepzuali- 


tăţii cuvintelor: „Caut; caut în ochii poetului -neliniștea. / Poe- 
tul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfringeri de dincolo: 
de aceea, într-un poem 'nu se poate pătrunde cu înțelegerea, ci 
printr-o exaltare, ca injecţia de morfină“. Și, imediat: „Asemeni 
loanei D'Arc, poetul aude voci“. Se vede limpede că nu e vorba 
aici doar de respingerea. discursului „logic“, destructurat în pro- 
fitul „senzaţiei prime“ înscrise în materia cuvîntului remodelat 
ca o altă lume, paralelă cu cea dată, ci — mai mult — de un 
„viraj“ spre stările subliminale ale cului, spre un dincolo miste- 
rios, ce se oferă intuitiei numai în rare, privilegiate momente 


Vom asista astiel la treptata întoarcere a subiectului altădată 


negat, la individualizarea dramei. creatorului, care se va exprima 
tot mai puțin în numele unor imperative doctrinare şi-şi va a- 
suma patetic condiția precară. Lumea va fi atunci nu atit spec- 
tacolul, privit cu impusă detaşare, al metamoriozelor universale, 
cît o reţea complexă de tensiuni ale eului în coniruntare cu 
exteriorul, într-o luptă nu întotdeauna sigură, cu înirîngeri recu- 
noscute, dar care angajează total puterile lăuntrice. „Pulsul Cpo- 
cii“, „ritmul vremei“, aşa de frecvent invocate de construclivistul 
Voronca, nu va lipsi nici acum din reflecțiile sale, însă și mai 
precare, pentru care 
epoca nu mai ofeyă cadrul spectacular obligind la un optimism 
al întimpinării, ci mai curind imaginea obstacolului, a constrîn- 
gerii și stagnării. 
neliniştii, nu va mai marca o consonaânță îngăduină adeziunea ne- 
condiționată, ci va măsura un decalaj, o diferență de te! nsiune ce 
urmează a fi acoperită compensator, într-un efort dramatic, de 
către universul imaginar. E de altfel sensul (nou) acordat opțiu- 
nii exprimate în acel joc de cuvinte din citatul poem Ora 10 di 
mineața, scris. în 1926 și publicat în 1928 în revista unu — „Dar 
uite, eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAŢIUNEA“. Itine- 
rarul cotidian spre biroul unde tucreazä- personajul-poct, functio- 
nar obligat să semneze zilnic în registrul de prezenţă, se cere 
prelungit intr-un „dincolo“ în “care e numit, pentru prima 'oară, 
„subconştientul“, pus pe. acelaşi plan cu „imaginația“ 
pulsul transiigurator al sentimentului erotic (numele femeii iu- 


32 . ii 


Dinamica subiectivă, pusă mereu sub semnul . 


— sub im- 


bite, ale cărui litere se află diseminate în text, sugerează acéas- 
tă intimă comunicare). O astfel de „alegere“ ce reabilitează „su- 
biectui“ şi sentimentul, menţinind şi chiar exacerbiînd cultul ima- 
ginii (căci imaginajiunea este și „imagi-NAȚIUNE“, 
generis a imaginilor, în care poetul se simte cu adevărat liber), 
arată că ne aflăm într-o fază de tranziţie, în care Voronca îşi 
nuanțează şi chiar modifică unele opţiuni, înscriindu-le totuși în- 
tre reperele relativ stabile ce defineau și pînă acum avangardis- 
mul său. Cu precizarea că opera sa poetică nu se subordonează 
in mod strict exigenţelor programatice (de altminteri mai puţin 
exclusiviste, şi ele, în acest moment), urmînd o direcţie dacă nu 
mai moderată, în orice caz mai deschisă sintezei, orientărilor de 
avangardă, considerăm necesară, înainte de a o aborda, o cit de 
sumară trecere în revistă a noilor luări de poziţie ale tcoreti- 
cianului Voronca în perioada post-integralistă. 

Ce a rămas și ce s-a schimbat, de fapt, în reflecţia sa des- 
pre poezie? Frecventele colaborări la revista anu (începind” din: 
1928), “cu articole, eseuri, poeme în proză, dovedesc în primul rînd 
consecvența sa în asumarea şi susţinerea principalelor, atitudini 
avangardiste. Ceea ce am numit teroarea convenției se exprimă 
acum într-un mod şi mai accentuat, cu un plus de patetism al 
negatiei. Una din obsesiile fundamentale ale militantului avangar- 
dist rămîne eliberarea de „formulă“, un anticonvenționalism ra- 
dical, vizind obiectivul — după noi, cel mai definitoriu pentru 
avangardă — al realizării unei absolute disponibililăți a spiritului, 
capabile să. asigure în, orice moment ineditul, noutatea creaţiei, 
o prospetime originară a verbului, ncafectată de, nici un „tipar“ 
prestabilit, răspunzînd într-o simultaneitate ideală dinamicii lä- 
untrice : „Arta i) pretinde un materia] luat din neobicinuit, care 
să supere timpanul convenției, să-i calce in picioare rochiile de 
mătase, certificatele de studii, Toate raporturile şi gusturile ad- 
mise date de-a valma peste cap, în locul lor instituite altele (aş 
voi o perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar 
nu e cu putință) la început contrarii convenției, 
hrana ea“!. lar mai gleparte ; „Să fie cu neputinţă o dezbărare 
definitivă de formulă, o plutire perpetuă deasupra raporturilor 
mai mult sau mai puţin admise, o respiraţie neîntreruptă într-o 
atmosferă alta decît aceea a principiilor și regulamentelor incon- 
testabil arbitrare ?* ` 

_ Mai mult decit oricînd, se poate citi în aceste agitate între- 
bări ale lui Voronca implicarea existenţială a creaţiei, care pri- 


mai tirziu însăși 


1. Ilarie Voronca, Între mine şi mine. în unu, 1929, nr. 19, i 


C-da 118 coata.3 + 33 


societate sui 


mează în raport cu „rezuliatul” esietic,. Ca pentru toţi camarazii ` 


de grupare (Gheorghe Dinu — Ştefan Roll, Sașa Pană,dar mai ales 
Geo Bogza). contează pentru Voronca îndeosebi tensiunea” spiri- 
tului, neliniștea eului, autenticitatea trăirii — și numai în plan 
secund opera, inevitabil amenințată de pericolul convenţionali- 
zării, întrucît intră într-un circuit de valori recunoscute, accep- 
tate, „oficializate“, devenind obiect de „cult“, realitate înregis- 
trabilă într-o „foaie matricolă“, într-un „Catalog“, deci ierarhizată, 
codificată într-o „formulă“, zi 

Între „Era desăvirșirilor e siirşită“ — constatare din 75 H.P. 
— şi exaltarea „eșecului“, a „debutului perpetuu“, a „nerealiză- 
rii“ şi „nedesăvirşirii oricărui gest“ 1, continuitatea e evidentă, 'dar 
și diferența de grad al implicării într-un demers, vizind dimensiu- 
nile existenţiale ale scrisului şi — trebuie adăugat imediat — 
statutul social al scriitorului de avangardă, ce se definește sub 
semnul revoltei antiburgheze, Opoziţie, cùm am observat mai sus, 
față* de „burghez“ ca și categorie în primul. rînd spirituală, dar 
nu lipsită totuși de mai presise determinări sociale, sugerate, bu- 
năoară, într-o propoziție ca aceasta: „Nu e voie să rizi sau să 
plingi: decit într-o gamă a solfegiului 'de monede“? — sau în nu- 
"meroasele apâstrotd la adresa „Cămătarilor mîrșavi“ "ori a „zgir- 
ciților“ care-și numără „în fiecare seară, înainte de culcare, pu- 
tincle. monede, scoase dinuz, ale sufletului“, mulţuiniţi) de „con- 
fortul egoist“ şi adormind „fără vise şi fără poeme, ca în trezie“ 3, 
Violenta respingere a „publicului“ de către constructivistul Vo. 
ronca găsește acum argumente mai concrete, pe fundalul, de- 
sigur, al unei revolte cu semnificaţii mai generale, chiar de ordin 
metafizic, al unui relativism definitoriu pentru „spiritul . epocii“, 
în care accentele dramatice de tip „existențialist“ se fac tot mai 
des auzite. Mentalitatea mărginit pozitivistă, cu „logica“ ei pro-. 
Zaică+ redusă la interesul pentru scopuri strict hfcrative, absenţa 
neceşarei „gratuităţi“, a unor idealuri Superior-spirituale, sînt con- 
damnâte cu un patos particular, ce angajează însăși condiţia creu- 
torului, grav afectată de ambianța ostilă : „Un suris onctuos co- 
mercial se substituie rictusului de răzvrătire şi scłrbă. În locul 
singurătăţii și al cățărării pe stinca aridă a visului, pentru atin- 
gerea unui edelvais impalpabil: înclinarea sufletului de carne 
dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o uni- 


1. Lectură pe o þanchiză, în unu, 1930, nr. 26. 

2. Pădurile orchestre, în vol. Act de prezență, „Cartea cu 
semne“, 1932, p. 72. ă + 

3. „Poeme în aer liber“ de Stephan Roll, în unu, 1929, nr. 13. 


ii ` 34 


j 


tate, Un meschin simţ al confortabilului, al necesităţii piinii co- 
tidiene, un sentiment de certitudine facilă; o închidere progresivă 
a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taihe. O paralizie” cres- 
cîndă a mușchiului, o lăsare moleșită în fotoliul de șef de birou, 
cu împărţirea lumii în grade ofițerești, cu îmbrăcarea ca o mă- 
nușă a formulei cusute gata“ EA ` A 

Se vede ușor, în asticl de luări de cuvint, nuanța diferită a 
vocii poetului: nu-mai avem de-a face pur și simplu cu. revolta 
inerească, energică şi în fond optimistă a novicelui întru, con- 
structivism, ci cu o acută conștientizare a dramei. scriitorului. în 
veacul pozitivist burghez. Poetul. se situează cu hotărire de par- 
tea revolHaţilor, a Yespinșilor de către o societate incomprehen- 
sivă, încft, căutind spirite afine, le va- descoperi într-o tradiţie — 
singura acceptată — a insubordonării faţă de „oficialitate“, elo- 
giind bunăoară „gestul sublim de renunțare şi de izolare“ al unui 
Urmuz, „träsnetul de urămgle răzvrătire, de singurătate, al celui 
mai pur dintre- poeţi“, faptul că „nu s-a amestecat cu nici ună 
din trupele consacrate“ 2, “ 

Negație a formulei și convenției, respingere a oricărei atitu- 
dini conformiste, revoltă proclamată patetic împotriva opacităţii 
spiritului burghez, conștiință orgolioasă a marginalizării, ăfirma- 
re a totalei disponibilităţi creatoare şi a inovației absolute, rela- 
tivizare a valorii estetice a operei supuse recuperării de către 
„oficialitate“ și obsesie a autenticităţii scrisului ca imediată răs- 
frîngere a uhei conștiințe şi sensibilităţii dinamice și neliniștite - 
— iată, așadar, notele prin care poziţia militantului avangardist 
Voronca se definește în această fază a reflecţici sale, îmbogăţită 
cu date 'și nuanţe noi, pe care meditaţia mai aplicată asupra poe- 
ziei le vă trucfifica în chip specific. Intre aceste repere, poezia, 
(pusă mereu în contrast cu literatura ca sinonim al convenției şi 
formulei) apare drept o compensație necesară, pe linia mai ve- 
chilor exigențe privind „invenţia“, Numai că locul poeziei „plan- 
șă de inginer şi al poetului prin care se afirma „triumful cere- 
bralităţii“ c luat acum — cum s-a putut vedea și din pasajele 
citate mai sus — de ceea ce Andre Breton numea, în Primul ma- 
nifest al suprarealismului din 1924, „visătorul definitiv“, care, În- 
credințindu-se puterilor „scumpei imaginații“, aspiră să înlăture 
„teribila interdicție“. Argumentele poetului român sînt asemänă- 
toare şi au ca punct de plecare atecași conştiinţă a insuficienţei 
realului cu „logica“ lui restrictivă: „Sensul lumii reale ne scapă. 


1.4 doua lumină, loc. cit. 
2. [Ascuţiţi-uă asadar foamea], în unu, 1930, nr. 31. 


+ 35 


Dar lumca reală c prea puţină pentru posibilităţile de creaţie și 
de invenţie din noi. În fulgerul unei imagini, toate fintinile wni- 
versului reinnoite [ Singura certitudine: poemul, Singura cu- 
minecătură ; poemul, Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul și sîngele 
nostru: poemul" !. 

Poemul, poezia rămin, ca şi altâdată, spaţiile autentice ale li- 
bertății : interioare, dar privirea poetului nu mai e deschisă incre- 
zător spre spectacolul lumii moderne, ci se întoarce cu precădere 
spre înăuntru, într-o mișcare mai curind de refuz si cu năzuința 
unei mai profunde descoperiri și sondări a eului. Ca la suprarea- 
diști, visul devine unul dintre agenţii decisivi ai revelaţiei de sine 
şi a lumii: „lată, închid un ocĦ și o jumătate a lumii pierde din 

„intensitate [...]. Dar în curînd, peste toate rădăcinile smulse, apele 
visului: vor veni în pțihoaie albe, şi întăţişările cu legi şi formule 
mor fi dase în prăpastie...“ ?, Și e semnificativ pentru evoluţia ati- 
tudinii. tui Voronca (şi a contraţilor de la unu) faptui că ruptura 
faţă de gruparea Contimporănul şi de constructivism are loc sub 
semnul visului, asociât cu poemul, în Aermcâi foarte apropiaţi de 
„cei. ei „suprarealismului. Ne-o spune un- articol publicat de poct 
sub emblema grupării unu, în 1930: „mișearea pe care (Conlim- 
poranul) ar. voi s-o reprezinte, «constructivismul», şi în care s-a 
fixat de Ia apariţia. lui, e cu totul străină de vederile actuale ale 
lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, 
cu totul în afara utilitarismului constructivist rezolvat în arhitec- 
tură, și care clatină în havuzele visurilor, apele unor viziuni des- 
făcute de orice probleme şi continuități situate dincolo de poem 
şi de semitrezie“ 3. Invenţia, imaginația, visul, comunică astfel, 
fiind convocate să compenseze dramaticul deficit de realitate (Bre- 
ion va scrie mai tîrziu un Discours sur le peu de realile) şi să 
deschidă fiinţa spre Tot; notă romantică, prelungită în suprare- 
alism, pe care o regăsim în citatul cseu-pocm al lui Voronca, 
Intre mine și mine: „aminteşte-ţi că ești o fărimă din TOT, cînd 
însusi TOTUL nu e decit o fărimă, şi vei vedea atunci cît de 
sarbede, de pompoase și nule sunt toate arhitecturile filosofice, 
cît de penibilă şi luătoare în rîs e gindirea exactă şi prețioasă“... 
Intr-o atare perspectivă, poemul apare drept realizarea supremă, 
cxpresie a plenitudinii existenţiale, emblemă cvasi-mitică a mon- 
convenţionalului („În poem toate legile, toate hotăririle dintre 
oameni 'sunt lăsate deoparte“), spaţiu al gratuităţii sărbătorești : 


l „Poeme în aer liber de Stephan Roll, loc, cit. 
2. Între mine şi mine, în unu, 1929, nr. 19 
3. Coliva lui Moş Vinea, în unu, 1930, nr, 29. 


36 1 


E Ss -a 


„Cuvintul [--] a 'deşcălicat de pe înțelesul imediat şi util, pentru 
a ajunge la o existenţă și respirație proprie, care merită o aten- 
ţie în sine și in scrinciobul căruia se cuvine să ne lăsăm legănaţi 
fără consideraţiuni de ordin practic, ca într-o zi de sărbătoare“, 

„Chimia cuvintelor” n-a fost aşadar uitată, și! nici definiţia 
poetului ca „alchimist al imaginii“. Insă. accentul nu, mai ‘cade 
în mod expres pe materialitatea „obiectivă“ a verbului, iar ima- 
ginea — căreia i se conservă funcția de dinamizare a viziunii 
— capătă, .cum vom vedea, contururi noi, intr-un discurs liric 
“conceput Într-o * altă „regie“. interesul poetului se orientează 
mai nou spre stările indecise și fluctuante ale eului, încît ter- 
meni va pscăpărare impalpabilă”,, „nebuloasa din mine sau din 
spaţii”, „partea revelatoare a hazardului”, „armonii deşteptate de 
întîmplare”, „izbireă “în ‘argint a neprevăzutului“, „miracolul”, „in- 
spiraţia“, „nelinistea față de necunoscut" ete. sint tot mai frec- 
venţi și definesc cu adevărat „poemul“ în acest moment al re- 
flecției. Imagismul ca tehnică de bază a discursului, liric atrage 
în sfera sa elemente caracteristice unitYersului suprarealist. In- 
stareà cte spirit definitorie — mereu proclamată de suprarea- 
lişti —, este de așteptare încordată a revelației (cuvînt, ia- 
răși, de semnificativă Irecvenţă în eseurile lui Voronca), de men- 
tinere, aşadar, într-o situație de disponibilitate imaginativă,. Din 
nou în opoziţie cu „eforturile -cugetării în, precizie“ (mai vechea 
vlogică” şi „gramatică“ !), poezia continuă să țină seama de cu- 
vint, ca semnificant cu proprie valoare și nu simplu vehicul 
neutru al ideii (Voronca vorbește despre „devierea gîndului prin %u- 
vint“); dar cuvîntul nu mai vizează surprinderea, în substanța 
sa, a acelei „senzaţii“ de energică vitalitate contructivistă, ci 
ma; degrabă etericul, împonderabilui, „nevăzutul“, amintind de re- 
veria romantică.. „Alunecarea într-o cale lactee de imagini“ ; în care 
se identifică — alături de „devierea gindului prin cuvint“ — „în: 
săsi unealta de azur a meșteșugului de a scrie“! capătă deci 
alte nuante, vecine cu cele aproximăte de dicteul automat su- 
prarealist. Apropiere doar, şi nu identitate, căci Voronca nu ex- 
clude, între altele, „preocuparea estetică“, cum făcuse Breton 
în definiția sa din A? doilea muniiest al suprarealismului, ci o 
chiar presupune, — cu sublinierea necesară că scrisul: trebuie 
să evite cu orice preț corivenția şi să răspundă neliniştii exis- 
tenţiale a poetului. i 

In acest context, e de înțeles că „imagi-NAȚIUNEA“ va pri 
mi o coloratură corespondență: „notației plastice stricte și rapide 


1. Ibidem i 


37 


a aparatelor Morse“ i se va. substitui: fluxul reverberant al 
„căii lactee de imagini“, în care se alunecă în virtutea 'unor im- 
pulsuri incontrolabile şi misterioase. Și dacă mai persistă, pe alo- 
curi, ceva. din energia constructivistă a frazei „Poemul sparge 
ferestrele poemului“ 1; sau: „Poemul trebuie să fie o izbucnire 
temerară, o trecere din odaie în oglindă, din grădiriă în anotimp“, 
mun risc, o, aventură totală“2), starea de tensiune imprimată 
»„imagismului“ se traduce totuși, cel mai adesea, în termenii „se- 
'mitreziei* suprarealiste, ai hazardului asociativ, 'reabilitindu-se 
„inspirația“, „revelaţia“, „transtigurarea“. Nota specifică poetului 
nostru e frenezia identificării cu „cauza“ poemului, „exasperarea“ 
(care e, într-o formulă mai acuzat 'vitalistă și „realistă“, și a lui 
Geo Bogza) debușînd în ek-stază, a „dorinţei “: „Nu ţi-ai exas- 
perat niciodată dorința pînă la o extraterestră viziune, pînă la 
o exaltare în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lä- 
turi decoraţiile, scuipă peste frecătura mulțumită à tntinilor,..“ 3. 
Comentind aceste stări paroxistice ale „inspiratului“, asociate, 


în extremis, cu sentimentul morţii, N, Balotă a remarcat pe drept 


cuvint wtrăirismul manifest a! unor declaraţii cu privire la ne- 
liniștile existenţiale“ 4. . 

Dacă „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei şi de obi- 
ecte“ 5 stau în continuare la baza imagismului ca tehnică dis- 
cursivă definitorie, natura „obiectelor“ se modifică sensibil: den- 
sitatea materiei prinse în ramele geometriei constructiviste lasă 
locul fragilității și transparenţei, apariţiilor fulgurante, într-un 
teh de „cimp psihofizic total“ — alt nume dat de Breton nSt- 
prarealitäții“ în care eul și universul exterior, realul şi imagi- 
narul se află într:o relaţie de „vase comunicante“: vederea tinde 
să devină viziune. Subiectul liric e prin &xcelență imaginaţie pro- 
ducătoare, centru genezic al poemului ; „chimia cuvintelor“ se vrea 
echivalentul efervescenţei lăuntrice, scrisul se dorește răspuns 
imediat dat impulsului vital: „Scriu cu gindul nedefinit de a mă 
transforma cu încetul în însuși staagul de cerneală prin care ca- 
valeria chiotelor se desface“ .! Sînt puncte de program față de 
care cărţile din acești ani ale lui Voronca nu vor rămine străine. 


1. „Poeme în aer liber“ de Stephan Roll, loe cit, 
2. Între mine şi mine, loa cit. 
3. Scrisoare” netrimisă, în Omul liber, 1929, nr. 4, p. 1. 


4. N, Balotă, Arte poetice ale secolului XX, seta Ed. 
Minerva, 1976, p. 170. 


5. între mine şi mine, loc. cit. 
6. Radiogratie, în unu, 1930, nr. 25. 


38 - 


Pi $ 
In ‘comparație cu versurile constructivistului din 1924—i925, 
cele publicate în anii imediat următori — de la poemul Colomba 
(1927), la'Ulise (1928), Plante şi animale (1929). şi Brăjara nopți- 
lor (1929) — evidenţiază unele semnificative schimbări, atit la ni- 
velul universului imaginar, cit şi: al sintaxei” poetice, pe fundalul 
unei relative continuități. Ele sînt, pînă la un: punct, soli: 
dare cu reflectiile militantului avangardist, îmbogăţite cu date noi, 
o dată cu amintita „reconsiderare“ a atitudinii față de suprarea- 
lism şi, în general, cu afirmarea unei receptivități mai largi, de 
tip „integralist“, ce caută să depășească exclusivismul unei sin- 
gure formule,, căutînd soluţii pentru o mai cuprinzătoare „sinte- 
ză modernă“, Reabilitarea „subiectului“, întreprinsă îndeosebi -de 
teoreticianul de la unu, redeschide barierele lirismului reprimat cu 
voinţă de disciplina intelectuală și rigorile construcţiei plastice 
„obiective“, iar ajustarea definiției reverdyene a imaginii conform 
noilor adeziuni permite; o substanțială extindere a cîmpului aso- 
ciativ, ce nu-și mai recunoaște, practic, nici o restricţie. Realitatea 
operei obligă, pe de altă parte, la constatarea că poctul nu-şi sa 
ordonează în mod strict viziunea față de doctrina bretoniană : 
trăsături care-l apropie mult de ea, scrisul său nu poate fi coliti- 
cat totuşi exclusiv în funcție de teħnica dicteului automat, ci cere 
o situarei într-un context mai vast al experienţelor lirice moder- 
niste. O mase însemnătate are pentru Voronca asimilarea proce- 
deelor „simultaneiste“ promovate de așa-numitul „cubism poetic“ 
prin care — după observaţia lui Marcel Raymond” relativă la poe- 
mul Zonă al lui Apollinaire —- „se .juxtapun pe un plan unic, fără 
perspectivă, fără tranziţie și adesea fără o legătură logică aparentă, 
clemente disparate, senzații, raționamente, amintiri ce se ames- 
tecă în fluxul vieţii psihologice“ 1. Vor participa la această sin- 
teză și elemente aparent insolite în context, tinind de patosut dis- 
cursului whitmanian, cu. sensibilitatea sa față de concretul civi- 
lizației citadine, notat aproape fără medieri metaforice, dar înscris 
în ample, solemne versete, pentru a se constitui într-o viziune 
imnică elogiind energiile epocii induștriale pe un „orizont plane- 
tar şi cosmic de puternică vibraţie. La intersecţia unor astfel de 
atitudini, versurile lui Voronca vor îngădui o expresie de sine 
mai complexă şi mai completă : poezia spectacolului citadin văzut 
panoramic şi căleidoscopic, cu înserţii de „reportaj“. cotidian, cu 
momente imnice, de „laudă a lucrurilor“ ori confesiune elegiacă, 


1. Marcel Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, Bucu- 
reşti, Ed, „Univers“, 1970, p. pa $ 


39 ; X 


într-un discurs exploatind la maximum o fantezie asociativă ieșită 
din comun,. ce plasează aproape fiecare obiect într-o întinsă re- 
tea de analogii ce asigură astiel dinamismul perspectivei. Peisajul 
natural, pătrunde acum masiv în poezie — după ce constituise ca- 
drul evaziunilor eliberatoare din Restriști şi trecuse în plan secund 
“în poemele din Punct — însă în reprezentări ce-l distanțează de 
imaginile tradiționale : „Simultaneismul“ transtormă radicali mpas- 


telul“, concurind şi depăşind descripția prin invenţia şi regia unui x 


spectacol mereu surprinzător și inedit, deschis interferențelor, rela- 
tiei cu multiple nivele existențiale. Și, în multe privințe, sc poate 
spune că avem de-a face cu un peisaj verbal: mai mult decit 
coagularea plastică a „tabloului“, contează adesea însuși specta- 
colul metamorfozelor verbului, „promis tuturor libertăţilor asoci- 
ative. 


„ Colomba, Poemul în cinci secvente tipărit în 1927, oferă un 

„Prim exemplu ilustrativ pentru schimbările intervenite în scrisul 
lui Voronca. „Alunecarea într-o cale lactee de imagini“, „succe- 
siunea de hazarduri“, „perpetua mișcare“ 'etc, sînt note perfect 
aplicabile acestui text care, în ciuda unei anumite discipline rit: 
mice „clasice“, pare a sparge toate tiparele, într-o dezlănțuire 
imagistică neînfrinalä, relativ ordonată doar "la nivel tematic, de 
reperul central care e chipul femeii iubite, Colomba ce o suită im- 
` nică de „variaţiuni“ pe tema erosului, un portret liric în mişcare, 
mereu reverberant, într-un spațiu „natural“ el însuși pulverizat în 
multiplicitatea relaţiilor; spațiu “sărbătoresc şi feeric, ale cărui 
referințe plastice ar putea fi aproximate în unele tablouri futuriste 
sau în „ortismul“ de sursă cubistă al unui Robert Delaunay: „obra- 
zul tău desface lungi cimpuri de secară /în ora ce se-alungă cu 
haite de lumini“, „cuvintele în ucr se sparg precum oglinzi“, „cris- 
talele de aer stau limpezi în ospățuri“, „prin 'carnea în descreş- 
teri se deslușesc omături” etc. Imaginea trasează contururi fluente 
unei materii diafane, de o mare suavitate, într-un desen fragil și 
proaspăt : 

glasul precum o algă și ceasu-nchis în părul 

rotund în șerpuire pe braţ cu rădăcini 

surisul arcuieşie în aer un profit 

şi-n talgere de umbră genunchiu-şi scrie "mărul. 


Frenezia afectivă se traduce într-o serie inepuizabilă de me- 
taiore coalescente, de comparații ce sporesc cu fiecare vers aria 
"de rezonanţă'a acestui „discurs îndrăgostit“ ; 


mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet 
mă-mpreimuiești mă treieri mă-nchizi ca un hectar 


40 


a cântărilor ; 


te-nalţi precum o stivă în aerul prea veştea : 
pe marginea făpturii mele ca un pescar a 


mă “vinturi precum spicul şi-mparți cu dumicatul 
cu zările-n fintînă ochiul deschide-un şanţ , 

te ştiu adine în mine ca-n fund de "mări. uscatul 
te-nfigi ca o gingie mă elatini ca un Ñam. 


Naivităţi studiate, de poză „cavalerească 


în rumenire: glasul sporeşte ca.o jimblă 

urcă de-aici pe scara din singele'meu scump, 

cînd te primesc ca mierea din pleoapă și pe limbă 
și te inchei sub coaste cu degetul ca bumb. [i 


O. asemenea descătușare imaginativă arată că poemul e și un 
discurs indrăgostii de sine însuși, exaltării erotice adăugindu-i-se 
şi bucuria invenţiei întarisabile — un. šui generis narcisism al 
actului producerii. Nu e de căutat aici o „rotunjime“ clasică a 
compoziției; textul pare că poate începe «de oriunde,. iar inche» 
ierea ui e arbitrară, ca o bruscă oprire a sufiului : unitatea. sa 
tine: mai, carind. de tensiunea afectivă, de un traiect mereu. egal 
cu Sine al rostirii ardente a sentimentului. Insaţiabil, fluxul imagis- 
tic aluvionar ce-l aproximează ii poate da totuși cititorului o anu- 
me stare de... saţietate, datorată tocmai acestei supraaglomerări 
a discursului metaforizant. În opera poetului, Colomba își va gă- 
si pandantul în Incantajii-le din 1931, care. vor împinge şi, măi de- 
parte frenezia asociativă a acestui moment liric. 

Cu Ulise 'și Brăţara nopților (care este un fel de continuare 
a. ni Ulise în regim nocturn), Ilarie Voronca îşi diversitică for- 
mula lirică, atingînd — îndeosebi în primul poem — și un echi- 
bru superior al structurii discursive. Ulise — în care s-a văzut, 
pe bună dreptate, capodopera poetului şi care e, fără îndoială, una 
din cele mai bune cărţi de poezie modernă românească, reali- 
zează o semnificativă sinteză a creaţiei de pină acum și deschide 


(aesti limpede-n su- ” 
Tlare și proaspătă ca-n ploscă / {mă crezi) în vine-ţi circuli un sin- 
ge superior“) se întîlnesc cu expresii rafinat-senzuale, de Cîntare 


totodată calea unor” experienţe. Viziunii pluriperspectivice a .ora- - 


“şului constructivist î se imprimă fervoarea imnică, cu accente, 
pe alocuri, whitmaniene, iar în spațiul metropolei moderne (aici 
Parisul) se deschid „oaze“ naturale, în care se redescoperă poe- 
zia frustată a elementelor. Compoziţie de factură simultaneistă, poe- 


4l. 


mui iace să cemunite planurile cele mai diverse — notaţiă „re- 
portericească“ a faptului cotidian se întilnește cu rememorări ale 
locurilor natale, descrierea se împarte cu confesiunea euforică 
sau neliniștită, stilul pur constatativ se îmbină cu discursul fas- 
tuos ornat al „miliardarului de imagini“. Cu exemple in Apelii- 
naire (la a cărui Zonă critica a trimis în mai multe rînduri) dar 
şi în Valery Larbaud sau Blaise Cendrars, însă cu acea eferves- 
cență unică a imâginației care-l caracterizează, Ilarie Voronca 
propune un fel de poem total, de acută modernitate, conceput 
ca, imn închinat „veacului mediocrităţii“, orientat așadar progra- 
matic spre realitatea “imediată, lipsită de pretențioase gesturi 
eroice : i Sail 


îți închin un imn ţie veac al mediocrităţii 
nu mai vînăm ursul sur prin munții americii 
braţele noastre nu mai singeră păduri sălbatece 
ne operăm visele ca intestine 

„ singuri ne închidem în mucigaiul birourilor... 


E, aici, expresia — semnificativă pentru mutaţiile universului 
liric românesc — asumării condiţiei „omului concret“, prizonier 
al stereotipiilor și constringerilor vieţii de fiecare zi („totul se va 
preface în ordinea impusă de calendare“, „orice 'zi e numerotată 
"în arhivele nemișcării“ — notează poetul, în linia obsesiilor avan- 
gardiste ale stagnării în „tipare“ şi „tormule“), căutind neliniștit 
o ieșire din solitudine,, dar descoperind în acelaşi timp cu încîn- 
tare spectacolul Cetăţii moderne, „miracolul“ faptului comun. Mai 
multe filoane ale yiziunii: se: încrucișează, işi fac ecou, se conto- 
pesc într-o structură discursivă Tapsodică, —- mozaic în care se re- 
compune 'caleidoscopic paănorama metropolei și, străbătina-o, seis- 
mograma unei sensibilităţi agitate, ce cunoaște o diversitate de 
tonalități, de ia strigătul disperat la entuziasmul imnic. Ca nTe- 
porter“ sui generis, noul Ulise înregistrează cu o -privire proas- 
pătă filmul cotidianului, amintind încă, într-o oarecare măsură, de 
acea „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse“ 
din manifestul constructivist, dar într-o sintaxă oarecum mai des- 
tinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase“ capătă con- 
tur „prin acumulări de notații şi asocieri metaforice insolite, su- 
gerind p deschidere simultaneistă spre înfățişările marelui oraş: 
„pe bulevarde autobuzele /.../ acompaniază conekrtul prin fără fir“ 
„Scrișnesc din dinți marile cotidiane“, „agenţii companiilor de afi. 
şaj primenesc rutăria zidurilor“, „se ascut zgomotele ca pumnale“, 
„evenimentele se succed ca ferestrele“, „sîngele tău cireulă para: 
lel cu metrourile“ etc.. E un spectacol ce mu ascunde însă angoa- 


2 o. 
bi 


sele şi acutu! sentiment al alienării individului prins în mişca- 


Tea convulsivă a existenţei : 


iți dai tîrcoale ca unei case căreia i-ai uitat numărul 
suni strigi chemi proprietarul întrebi: dacă tu locuiești 
în tine 
panică panică 
' desperarea aruncă semnale... — 
de unde şi năzuința unei autentice comunicări / comuniuni umane : 


și noi ne fugärim mereu la aceeaşi distanță 
- cînd oare se vor întretăia orbitele noastre 
așteaptă ciocnirea ca o sonerie 
CiOCNIREA, 


Ambiguitatea lirismului lui Voronca, anunţată încă de la în- 


” ceputuri ca aliaj de stări şi atitudini contrastante, de la tinguirea 


elegiacă, la frenezia vitalistă, se impune cu noi reliefuri şi în 
Ulise, unde, pe fundalul neliniştilor celor mai dramatice, apar şi 
momente de destindere și regăsire a echilibrului lăuntric. Atmos- 
fera agitată a metropolei face loc atunci tnor imagini ce nu hai 
aparțin în mod strict universului constructivist, ci unei naturi 
fruste, elementare. Secvenţe celebre, precum cea a pieţii de le- 
gume, cu prospețimile ei telurice fixate într-o pastă flamandă, 
arată în ce măsură pillatiana „poezie a roadelor“ sau plastica 
naivă a modernistului Adrian Maniu pot fi dezvoltate în ecuaţii 
insolite : 


te opreşti la vînzătoarea de legure 

îţi surid ca şopiîrlele fasolele verzi 

constelația mazărei naufragiază vorbele 

boabele stau în păstaie ca şcolarii cuminţi în bănci 

ca lotci dovleceii îşi viră botul, înaintează 

amurgesc sfeclele ca tapiterii pătrunjelui mărarul 

iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele 

vincte înnoptează iată tomatele ca „obrajii eaa 
celor. 


Dintr-un asemenea flux asociativ sugerind interferența reg- 
nurilor, se încheagă — printr-o subtilă dirijare a dinamicii tex- 
tului spre cristalizări mai melasice“ — imnul, bunăoară cel închi: 


nat cartofului : 


„și iată fața de hristos a cartofului 
el ştie secretele nopții cu burdute de linişti 


i 43 


închini un imn cartofului ag 


vreau limpezimea täcerea ta 

fruct al țărinei asemeni cu tărina 
din pintecul întunericului nu ne uita 
întărește-ne “cu uleiul nopţilor mina... 


. E ceea ce se intimplă şi în altă secvență, anterioară, unde, 
pe le neliniștii provocate de agitația haotică a oraşului, 
creşte) imnul elegiac al ceaiului — pagină de referință a intregii 
creaţii a lui Voronta : i i 


"CEAI 'arșiţă de buruieni şi coacăze 
răcoare în căldură binecuvîntare de rubin 
voia și împărăţia ta facă-se 

culoarea ta e-a cărnii trecute în spin 


CEAI care desfeți limba și măruntaiele 

CEAI care micșorezi bolnavilor suferința 

ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor taie-le 

adu în ficatul și în rărunchii mei liniștea umilința... 


3 Asemenea coagulări imnice ale discursúlui liric atrag, aten- 
tia, între altele, asupra unei specifice dinamici a textului, -în in- 
timă relație cu linia ascendentă sau coboritoare a „stării de spirit“ 
pe care o exprimă: „odele elementare“ apar ca puncte nodale 
ale tensiunii eului, în care aceasta “so decantează, discipiinind pro- 
gresiv notaţiile febrile de tip simultaneist, ce traduc neliniştea 
căutării de sine sau dinamica spectacolului citadin, în strofe mu- 
zicale ce unifică perspectiva după principiul „temei cu variaţi- 
uni“, —— pentru ca, o dată cu epuizarea „suflului“ imnic, să se des- 
facă din.nou în versurile albe, cu o sintaxă mai liberă, din care 
s-au desprins. E cazul chiar al finalului acestui imn. al ceaiului, 
Care sugerează și priptr-un artificiu tipografic amintita curbă des- 
cendentă a elonului liric spre „textul“ comun “al vieţii cotidiene. 
Poemul oglindește în felul acesta în însăși litera iui o stare de 
spirit pe care, la nivelul propriu-zis expresiv, o comunică” suita 
imaginilor. . 

Ca și poemul anterior, Ulise pune iarăşi în joc o neobișnuită 
mobilitate a fanteziei. Notaţia directă, așa-zicind „jurnalistică“ a 
impresiilor e pusă pe același plan cu medierile de tip metaforic, 
într-un discurs indicind în egală măsură priza directă la teal şi 


44 


la o realitate a cuvintelor, modelat de o sintaxă lipsită de con- 
stringeri, cu „sincope ṣi rupturi voite ale planurilor percepției, cu 
incidente aparent! parazitare — menită să exprime și să se ex- 
prime ça crhivalent al unui ritm interior transmis în chip direct 
scriiturii, fără să se mai apeleze la vreo idee” prestabilită, me- 
nită în mod tradiţional „ilustrării* sau ormnării metaforice, E o 


schimbare fundamentală de perspectivă asupra limbajului poetic, 


pe care lecturi mai recente au remarcat-o, distantindu-se de al- 
tele, datorate” chiar unor nume prestigioase, precum G, Călinescu, 
— critic încă intrigat de prezența în a astă poezie a unul „ci- 
tru. de concrete numite gresit imagini” Şi care îi recunoștea, con- 
cestv, autorului. lùi Ulise — win limitele acestui imagism* (sn.) 
— „un simț al plasticei cuvîntului excelent și o aptitudine de a ri- 
dica la rang poetic orice percepţie“ !. A 

Poemul lui Voronca aduce astfel liricii româneşti din dece- 
niul al treilea importante soluții novatoare, imbogăţind universul 
imaginar cu date inedite ale „vieții imediate“, răstrinte .întf-o di- 
namică specifică. a discursului, pe măsura unei sensibilitățti prin 
excelență moderne. Poetul aflat mercu în așteptarea „miracolu- 
lui“ şi a „revelațjei“ le descoperă în evenimentele de fiecare zi şi 
în spaţii familiare citadinului — de la lectura gazetei de dimi- 
neaţă, la marile bulevarde, spitalele, bazinele de înot, sălile de 
gimnastică, circul, terenurile de tenis — cu o fervoare imagina» 
tivă în care se fiscrie mereu figura unui spirit cind entuziast, 
cînd angoasat, obsedat în fond de o acută nevoie de comunicare, 
de nostalgia plenitudinii existenţiale, într-o lume de „vase comu- 
uicante“ —- contrapondere a solitudinii şi înstrăinării în „veacul 
mediocrităţii“, A 

Nv altfoi stau, în esenţă, lucrurile în Brătara noptilor, poem 
scris, cum menţionează autorul, între anii 1927—1929, deci pata- 
lel cu Colomba și, în parte, cu Ulise. E, cum spuneam mai sus, un 
Ulise nocturn, propunînd tot un, itinerar, marcat însă acum de 
„promontoriile somnului în prăvălire“ şi parcurs de „caleștile vi- 


4. G. Călinescu, Istoria literaturii románe H p. 783. 
În legătură cù această probiemă, a se vedea consideraţiile lui M. 
Mincu, op. cit., p. 38, pe marginea unor texte programatice ale poe- 
tului: „Numai procesul textualizării, transformă o grămadă de sem- 
niticaţi şi semnificanți (semnele literare) într-un sistem coerent 
ce poâte fi decodificat apoi în semnificaţia lui globală care nu 
depinde .de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor, luate sepa- 
rat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfo- 
sează într-un hipersemantism instituit de autonomia limbajului 
poetic“. = - , 


457 


$ . 
sului“. Toposuri ale metropolei moderne se regăsesc şi în suila 
de „tablouri“ ale vieţii nocturne (de pildă, cel al, tipogratiilor 
scufundate într-o atmosferă somnoleniă, ca „un muzeu de monștri 
marini”, al docurilor şi salinelor, al bibliotecilor — „aceste anti- 
camere ale veşniciei“ etc.). Poate mai muit chiar decit în Ulise, 
evenimentul sau peisajul sint doar nuclee în jurul cărora se des- 
fășoară, iradiant, o viziune pe care șimultaneismul poemelor - pre- 
cedente o concrelizase spectaculos. Pluraliţatea: mperspcctivelor e 
atirmată de altfel şi programatic („Print creierul meu trec toate 
veştile ca-ntr-o cutie de poștă“, "Toate zgomotele universului 
sună mă încing ca un chimir“, „Adun toate înfățișările” lumii sub 
cristalul pleoapea“), mărturisind voinţa de deschidere spre totali- 
tatea dinamică a universului în metamortoză, pe un traseu dis- 
cursiv în care mișcarea exteriorului se confundă cu agitația lăun- 
trică. .Poemul devine astfel un spațiu de confluență și interferen- 
te, de simultaneizare a trăirii cu verbul. „intelesul poemului“ nu 
mai e'de căutât atunci decit în actul producerii, în mişcarea con- 
struciiv- destructivă a cuvintelor, ce se impun ca proiecţii holo- 
grafice ale ireneziei afectiv- -imaginative — cum ne-o sugerează 
acest fragment: 


Și totuşi tu cititorule îngimtat ai voi înțelesul poemului 

Un poem ca atitea alte stele ca atitea alte plante 

Dar, nu simți cum izbucnește din țesuturile mele o flacără 

Nu simţi cum armăsarii năzdrăvani gîndurile” imaginele' 

mănîncă jăratec 

Singele meu ca o lance izbeşte lespezile cerului 

Deschidă-se mormintele să iasă fiul omului 

Pumnii mei zguduie temeliile soarelui 

Temeliile nopţilor 

Şi ca Prislea: cu cuțitul insomniei sub bărbie aştept venirea 
i pasărei măiastre 


Cind izbucnirea magneziului intr-o zecime de secundă | 

A tăcut ca placa fotografică a creierului să prindă conturul 

` revelației 

Cind cometele desfac o perdea de iederă peste balconul 
surisului 

Şi un golistream de cîntece încălzeşte toate mările sufletului. 


x Ceea ce teoreticianul poeziei noi numea „revelaţia de o clipă 
numai a invizibilului“ își are în asemenea versuri echivalentul 
perfect. Problema ce se pune poetului este, în fond, aceea de a 


46- 


asigura discursului o stare de productivitate practic inepuizabilă, e 
în tumultul căreia absoluta disponibilitate a spiritului să se poată 
exprima, ca degajare de. orice normă şi „formuTă“, lăsindu:se m 
voia „ărmoniilor deşteptate de intimplare“, în „succesiunea de ħa- 
zarduri“ a textului: aventură spirituală, *deci, dar tot -atit aven- 
tură a limbajului, nouă situare a eului producător în “centrul miş- 
cării genetice a poemului care-l exprimă exprimindu-se. Ambele 
aspecte se“cuvin evidenţiate sub un accent de egală intensitate, 
corectindu-se. astfel orice tentație de absolutizare a valorii „artei 
combinatorii“ în defavoarea dimensiunii existențiale a scrisului, 
așa cum ő interpretează. toţi poeții avangardei. Iar la Harie Vò- 
ronca această osmoză între a scrie și a fi se afirmă cu un patos 
ce nu lasă nici o. îndoială asupra intimei lor comunicări: „Ima- 
gismul“ său îşi găseşte, într-o atare perspectivă, motivaţia: pro- 
fundă; el traduce deopotrivă imperativul deschiderii plurale spre - 
universul exterior, ca expresie a acelei aspirații de generoasă 
comuniune cu lucrurile, ca şi căutarea unei „revelații“ de sine în 
„chimia cuvintelor“ catalizate de imaginaţie. 


Brăjara hoplilor se înscrie în acest proiect: ea duce şi mai 
departe decît Ulise cultul „stupefiantului imagine“ (sub “semnul 
căruia Aragon definea suprarealismul), conturînd o viziune. a me- 
tamorfozelor permanente ale lumii (și ale cuvintelor), cu note 
marcat spfctaculare, urmînd, în esenţă, formula deja utilizată (în 
Colomba și „imnurile“ din Ulise) a „temeh cu variaţiuni“, Fraza a: 
bundă în comparații, metafore, metonimii' — și: numai excesul lor 
(îndeosebi în construcţia imaginilor de tip catahretic) şi o anu- 
me facilitate, pe alocuri, a asociaţiilor pune plumb în aripile unor 
versuri c& recurg stereotip la. același procedeu: .„cuţia gîndului 
se ascunde în tufișurile creierului / Hăitaşii destinului o alungă“, 
„maxilarele cerului s-au încleștat în aluatul luminii“, „şarpele "On 
boselii urcă pe scările încheicturilor“,  „înşiră pe aţa plinsy 
metaniile ochiului“ etc. etc. Fervoarea romantică a eului c 
cînd că „toate înfăţișările lumii“ se imparte cu eaforia” 
manţelor imagistice, cu o „arte de ingegno“ manieristă. 


scrisul lui Voronca — „miliardarul de imagini“, 
E. Lovinescu, Elanul generos al imaginaţiei, ce 
lui liric străluciri baroce, se conjugă aici cu adezii ro 
ristă, rostită în expresii mai simple şi mai aiig i: 
poezia anilor următori, din Zodiac (1930), peize.„Bch emih] (1932) 
şi Patmos (1933) + „Frații mei fraţii mei ştiu „foamea și suferința 
voastră / De cite ori am vrut să vă dait i iospăţ somptuos din 


r 47 a 


inima şi plăminii mei / Mi-am încovoiat şi eu trupul în muce- 


gaiul zilelor Í Am cîntat frunzele înserarea iubirea“... 

În acest context, volumul Plante și animale. Teruse, publicat 
tot în 1929, se înscrie organic, aducind doar o mai precisă deli- 
mitare tematică într-un "univers imaginar ce-și. conservă princi- 
palele coordonate, E o „intoarcere la natură“, pe care autorul lui 
Ulise o anunţa în elogiul ridicat pînă la imn din numeroase sec- 
venţe ale poemului său, Sub un motto din Sân Francesco d'Assisi, 
noile versuri, eliberate de orice angoasă, construiesc o lume si- 
mili-paradisiacă, dominată de ‘sentimentul comuniunii cu natura e- 
lementoră. Paralel cu confratele Ștefan Roll din Poeme în aer li- 
‘ber, (1929), poetul oferă. un spectacol de eden primitiv, sugerind 
o. virstă a unităţii originare a lumii, precum în aceste Bucurii 
îngăduite : d 


Cum se bucură de, eleganța trestiilor rațele sălbatece, 
păpurișul destramă'un cîntec pe panglica nemișcării 
în ierburi alunecă tătiunii din privirea vulpilor 


bnrsucii se leagină în adiere ca arbuștii 
pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, 
caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, 
ploaia dăruie scoarțe. oltenești pămîntului ; 
F 

„Si plugurile fac dragoste cu tărina, o mușcă, 
iepurii se pitesc la marginea zilei.ca dovlecei, 
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor, 


Trimiterea la Francis Jammes- s-a putut face fără dificultate, 
căci versurile lui Voronca transmit o similară. emoție a întimpi- 
nării făpțurilor umile, o senzaţie de puritate şi frăgezime, înscrisă 
bunăoară în desenul delicat al mult-citatului: poem Priveşte : 


Ce mlădios e piciorul asinului 

ca un deget copita mică atinge pleoapa Votecilor 
coapsele au o legănare în mers ca apele 

'asinul cunoaște pleoapa potecilor... 


Majoritatea poemelor constituie un fel de replică naturistă a 
spectacolului citadin din versurile mintegraliste“, de care ciclul 
i ; Terase mai aminteşte prin sintaxa relativ eliptică și unele imagini 
+ şocant-moderniste : „cerul se schimbă ca plăcile. de gramofon“, 

„încalcă-mi inima ca a frontieră“ “marc voltaic surisul și în gest 
amnar“, „cë album de timbre marea mediterană“ etc. 


48 


ȘI Li 

Pi sa 

În suita cărţilor următoare, tipărite între anii 1930-—1933, (Zo- 
diac, “Incuntăţii, Petre Schlemihl, Patmos) scrisul lui Voronca nu 
pare, la prima vedere, să-sutere modificări substanţiale. Temele 
sînt, în mare, cele cunoscute, iar sub raportul sintaxei lirice se 
poate vorbi de asemenea despre o anumită consecvență: accentul 
principal cade tot pe imagine, ca agent al dinamizării viziunii prih 
punerea in relaţie a unor elemente adesea distanțate, menite să 
provoace „scînteia revelatoare“. Într-o măsură sau alta, noile poc- 
me le continuă pe cele dinainte, iar o carte ca Incantaţii poate fi 
considerată chiar o variantă mai extinsă a plachetei din 1927, 


“ Colomba. 


Dacă privim însă mai atent, vom observa că în ansamblul a- 
cestei ujtime faze a creaţiei românești a poetului, Incantaţii-le apar 
mai degrabă ca o excepţie, într-un moment cînd această poezie 
se indrepta spre alte orizonturi, conturate de celelalte trei cărți 
amintite, Volumul din 1931 (scoatem din serie Invitaţie la bal, 
publicată de asemenea în acest an, dar reunind, cum am văzut, 
texte, din etapa „integralistă“) este de fapt ultima manifestare 
a imagismului „baroc“ şi „manierist*, structurat în formula „temei 
cu variaţiuni“, Relativa disciplinare „clasică“ a versului (predo- 


„mină alexandrinul) e departe de a încorseta aici fluxul debordant 


al imaginaţiei, frenezia lirică al cărei unic centru coagulant e — ` 
ca în Colomba — prezenţa femeii iubite; încît, comentind volu- 
mul, “Pompiliu Constantinescu era deplin îndreptăţit să vorbească 
despre un „delir cosmic“, o „frenezie rimbaldiană de -jmagini“, un 
„lirism de feerie cosmică,, de halucinatoare persistenţă a plasti- 
cii“, un „joc - neostenit al artificiilor“, „înalte tonuri. da odă“ 1. 
Într-adevăr, niciodată fantezia poetului nu s-a deștășurat cu mai 
mare forță inventivă--decit în aceste poeme ale extazului erotic 
răsfrînt asupra întregului univers, màgic transfigurat de puterea 
iubirii : 

Tu faci un semn și focul în înţeles s-arată 

Apa- găseşte apa si în cuvint cuvintul 

În inimă murg tînăr un înteles să bată, a 

„Din hanul de furtună să se desfacă vintul 
Iti treci ca un descintec mîna prin evocare... 


Peisajul devine diafan şi muzical, rotire de forme pure, într-o 
transparenţă edenică : 


ze P. Constantinescu, în Scrieri, vol. 5, Bucureșii, Ed. Minerva, 
+ PP- 231—232. 


C-da 118 coala 4 3 „49 


Ascultă : șieiuită în muzici sticla crăngii 
Profund pasul iubirii rostogolit pe minge 

În floare ireală e lacrima tălăngii 

Şi-n scoarță suveniru-i răbojul pe meninge... 


„Alchimistul imaginii“ continuă să propună apropieri inso- 
lite, în prelungirea, adesea, a vechilor înclinații spre rafinamentul 
manierist, scriind despre „irumoşii cercei uitaţi þe masa verde 
a oceanului“, „fulgereie sunind ca- lingurite de-argint“, „vocea ca 
o barcă cu pinzele pe buze“, „florile litere şterse“, »sópirla ieşită 
din crăpătură amurgului“ etc.. 

Incantaţii-le demonstrează încă o dată în ce măsură poezia e 

` pentru Voronca stare de graţie permanentizată, totală disponibili- 
tate imaginativă, concretizată în emisia continuă a' discursului im- 
nic, dar, nu mai puţin, întoarcere autoreflexivă, spre propriul u- 
nivers verbal, devenit e} însuși obiect de odă, fie că este vorba 
de „versul alexandrin... sunind ca q monedă în salba de furtună“, 
de „Versul care va rupe dogma“ — „hohot, pădure despletită“ — 
ori -chiar 'de versul ermetic, „pe care cetitorul nu-l înțelege“. E- 
sențială rămîne permeabilitatea dintre lumea lăuntrică și cea din 
afară („nu mi-e Străină nici o înfăţișate-a lumii“), forța transfi- 
guratoare a cintecului : pri A 4 cheia pentru astrala ușă / Cris- 
„tal de apariţii deschis vederii hoastre“. Tocmai această magie a 
verbului, capacitatea lui incantatorie este aici miza supremă a 
poemului — și, de fapt, unitatea lui nu e de căutat la nivelul 
vreunei „idei“ direcțoare, dezvoltată la modul exterior-discursiv 
(cartea întreagă e un mozaic alcătuit ,din cele mai divekse piese, 
un imeris vitraliu. cu” treceri bruște de la o culoare la alta), ci. în 
natura stării lirice, în energia afectiv-imaginativă care mobilizează 
fiuxul verbal, menţinindu-l în sfera de iradiere a obsesiei cen- 
trale. Avem de-a face cu un fel de „artă 'a fugii“, cu o „ofrandă 
muzicală“ divers inistrumentată, într-o orchestrație  polifonic-ba- 
rocă: o operă „deschisă“ în variaţiunile ei, ce pot fi dezvoltate 
la nesfirşit (cu riscul, nu întotdeauna evitat, al diluării substan- 
tei lirice), dar care se întorc mereu spre „tema“ fundamentală : 


Cind prin timplă viaţa ca o săminţă se umilă, trece, 
. In laptele răcorospcare-a spălat furtuna, 

În cintecul greierului ascuns în piersice, T 

In pìoaia printre brazi ca un ceardac ła Putna, 


în fulgerele sunind ca lingurite de argint, 
în cămara cu-arome de suvenir, de qutuie,” 


% 


Suris ca o mănușă uițat în pian, în fluier, 
Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, 


Pină-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii, 
Pină-n părul conducând în mansarda din flaut, 
Pină-u omida 'ogihnind pe crepusculul miinii, 
Pină-n versul acesta în care te cint şi te laud. 


` 


Ca la Mallarme, pentru care lumea era făcută ca să stirşească 
într-o carte, „toate înfăţișărilă lwmii“ trebuie să ducă și la Vo- 
ronca spre versul incaniatoriu, care-și afirmă orgolios puterile or 
fice, unificatoare. ` f 
* 7 , 

Cu imagismul lor expansiv, învăluind în rotitoare nebuloaşe 
focarul erosului, într-un discurs care-şi oferă mereu noi pretexte 
de exaltare, părînd a deveni, de la un punct „siint trup şi hrană 
sieşi”, Incantajii-le constituie, cum spuneam, punctul extrem, a- 
tins de tantezismul jubilatoriu al poetului. Cartea precedentă, Zo- 
diac, şi celelalte două următoare indică direcţii ale creației sale 
care, dacă nu sint radical diferite, deplasează totuşi centrul de 
greutate pe alte atitudini, aducind şi anumite schimbări de or- 
ainut structurii discursive. Se mai poate vorbi încă, desigur, şi aici. 
de imagistica somptuoasă, cu acele ramificate reţele de analogii 
în care criticii momentului descopereau [ie „un fel de apel cos- 
mic, dé confundare în ritmul interior al elementelor, naturii“ 3, fie 
un „al doilea moment al suitei panteiste“ (urmînd celui ilustrat 
de. Brăţata nopților). Insă dincolo de asemenea constante, suita 
inaugurată de Zodiac indică, paralel, şi o tendinţă de eliberare a 
frazei poetice de sipraîncărcătura imaginilor,. de relativă simpli 


“ficare a expresiei confesive, ce ia tot mai mult înfăţişarea. .ample- 


lor, pateticelor „versete“ whitmaniene, pentru care „contează mai 
puțin performanţele „alchimiei imaginii“; căt “antrerarea unpr date 
ale concretului obiectual în curgerea amplu desfășurată. a rostirii 
solemne, — retorică a comuniunii cu o umanitate văzută în per- 
spectivă planetară. Perpessicius a remarcat primul; dacă nù ne fn- 
şeläm, această şaructeristică, atunci cînd,. în recenzia la Zodiac, 
punea alături de „elanul cosmic“ şi „arborescenţa imagistă“, „bri- 
za cîhd expansivă, cînd potolită, a imnurilor de expresie umanitară 


1. P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Zodiac“, în Scrieri, vòl 


5 ed. cit., p. 227. u i i a 
4 2. Perpessicius, Ilarie Voronca; „Zodiac“, în Menţiuni critice 
IV, București, Fundaţia pona literatură şi artă, 1938, pp. 86—87. 


si. 


i 


din poemele «firelor de iarbă» ale lui Walt Whitman“ *. Astfel de 
accente nu lipseau, cum am văzut, nici din imnul închinat în 
Ulise „veacului mediocrităţii“, și nici din acele pasaje din Brățaru 
nopților, unde .poctul își mărturisea direct solidaritatea cu omeni- 
rea în suferință, Accentele sociale devin însă mai apăsate, confe- 
siunile subiectului liric capătă o notă de dramatism mai acut, 
neliniștile individuale sînt proiectate pe uù orizont al colectivităţii 
umane, Discursivitatea, evitată în genere în cărțile anterioare, prin 
fragmentare și' dispersie imagistică, e acum mai evidentă, impri- 
mind textului contururi de „program“ orientat pe o idee, care con- 
tribuie -mai mult decit altădată la închegarea ansamblului. 

În Zodiac, această relativă geometrie a „ideii“ privește în- 
deosebi statutul poetului şi al. poezici. Este tema ubificatoare a 
cărţii, care poate fi definită ca o amplă ars poetica: întregul dis- 
curs liric e structurat în jurul problematicii scrisului, asumat ca 
dimensiune existenţială majoră. „În frunte un stigmat, la dreapta 
echinoxul“ — sună, emblematic, primu! vers, numind cele două 
mari : deschideri ale „viziunii: spre o subiectivitate matcată de 
sentimentul vulnerabilităţii sale, al unei tragice predestinări, dar 
şi spre orizontul eliberator al unei lumi pe care magia verbului 
liric o poate antrena intr-un proces de uimitoare metamorfoze. 
Dialogul dintre poem "şi univers, ca punere îm relaţie dinamică a 
realului. cu imaginarul, unifică discursul atit de despletit, în apa- 
rență: „pe gherghetul înalţilor cedri se urzește brocartul poemu- 
lui“, „visul plăpind ia forma zăpezilor.din zboruri“, „frunzele sunt 
fluturii verzi adormiţi în cuvinte“, „elanul se imprimă în arbore 
şi-n Movă“, „în, glas se-ntorc ţinuturi“, „atitea invizibile călătorii 
te leagă de-o formă virtuală“, Revelația, miracolil,: misterul — 
termeni cunoscuți din publicistica militantului avangardist — re- 
apar mai frecvent decit oricînd: și în versuri, în opoziţie cu figu- 
rile stagnării și inerției, cu „această-ntemniţare a omului într-in- 
sul“ — de unde şi. misiunea explicit formulată, pe care și-o in- 
credințează poetul : 


Să vă scutur din somnul, vostru oameni îngrășaţi de tenebre 

Să vă arunc în sîngele cărnii tăciunii sfiriitori ai stelelor 

Să vă învăţ să prindeţi în laţul privirii bivolii opintiti ai nopţii 

Să înţelegeţi dansul visului pe fringhie. de viscol” 

Să vă treziţi din lene pentru foamea şi setea fecundă 

Să recunoașteţi misterul care juca o horă fantastică peste pleoapele 
z ` voastre închise. 


Di 


1. Perpessicius, òp. cil. p. 87, 


52 


E o „pedagogie“ lirică tipic avangardistă, ce transpare acum 
mai direct, transterind proiectul transformator din manifeste in 
:pocme, cu o nouă energie şi încredere în puterile revoluționare , 
ale cuvîntului : 


îmbracă-te în odăjdii dintr-un poem în metale 
Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămînt 
Destă-ţi in locul somnului un steag de viziune 
- Apasă geutinchii pe șaua colinelor ca un războinic că 
Azvirle peste plete o chivără de fläcări i 


Să zgudui temelia de fapte-n răsărire 
Şi-n biruinţi și-nfringeri cu pieptul în vilvătaie 
Văzduhul să te afle şi-o auroră să-ți răspundă. 


Un astfel de angajament răspicat al poetului şi poeziei e din- 
tre cele mai apte să măsoare schimbările intervenite în această 
elapă a creaţiei lui Voronca, Ele coexistă, desigur, cu fantezismul . 
liricii de pină acum, căci pe mari spaţii ale textului se destășoară. 
în continuare baletul imaginilor feerice ale unui cosmos sărbăto- 
resc: „Ca printesele norii se tolănesc pe perini albastre / Lumina * 
«-o licoare în eprubeta fulgerului / Fluviile duc trena oceanelor 
ca pajii“, „pasărea ca o fundă e-n dimineaţa clară“, „în unde 
se-aprind peştii, lucesc ca policanare / şi-n sala de, bai a verii a- 
lunecă rochiile sonore“, 

„Direcţia confesiunii patetice din Zodiac se prelungeşte în; vo- 
lumui din 1932, Petre Schlemihl, suită de poeme ce reia motivul 
călătoriei din Ulise — numai că noul itinera, e mai puţin al 
descoperitorului de miracole ale. faptului cotidian citadin. şi ale 
lumii elementare, cit, mai degrabă, o rătăcire a omului (poetului) 
însingurat, românizatul Petre Schlemihl, cel ce şi-a pierdut umbra, 
ori evreul rătăcitor Ahasverus, figuri emblematice ale înstrăinării : 


Singur, singur 
Plutesc peste mahalaua depărtată 


Sunt singur prin 'cositorul înviind cohortele de îngeri, 
Fără umbra mea ruptă tărime ca;o scrisoare aruncată vintului, 
Fără umbra mea care era scara de mătase conduţind spre balconul 
/ | altor oameni 
ŞI totuși am văzut ce ascundeau ferestrele semenilor mei: masacrele, 
i îngenunchierile... 


Tonul lamentaţiei elegiace predofnină aici, intr-o. lrazare- mai 
amplă şi cu o rarefiere, deja remarcată în Zodiac, a sie e 
de imagini de âltădată. "„Structura discursivă“ observată de G. 
linescu la apariţia Volumului, se impune o dută cu otet) 
registrului imaginar, mai apropiat 'de „proza“ realului — și cri- 
ticul putea cita cu ușurință în sprijin un fragment ca acesta, din 
Pe deasupra dosarelor, unde descoperea „o invectivă aproape pro- 
letară împotriva platitudinii burgheze“ 1: 


Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în cimpuri, 

Zind hohoteaţi lingă grînele decapitate, 

Nu, n-am fost eu alături de voi la ospeţe cînd străluceau pe tăvi 

Lopeţi pline cu zilele şi nopţile fraților voștri în locul bulgărilor 
de cărbuiic, 


Nu, n-am fost eu alături de voi la ospeţe cînd străluceau pe tăvi 
Parcuri de vinătoare, în vreme ce sub ferestre 

Refluxul de tenebre tira înfometaţii în nisip ca niște alge, 
Şi-n înintea poetului aurora se rumenea ca o piine, 


SR: Se poate afirma, împreună cu G. Călinescu, că o atare discursi- 
vitate dăunează unor 'poeme unde „apar atitudini şi concepții pe 
care (poetul) le tratează retoric, în chip de invectivă și program“? 
—'dar numeroase alte secvenţe își recîștigă autenticul suflu liric, 
fie că este vorba de viziunile de coșmar expresionist, fie de la- 
mentăţia solitarului, ori de reveria solară a unui univers înnoit. 
Cite un poem precum Schiitzhaus se apropie chiar de echilibrul 
clasic al expresiei, exaltind vitalitatea telurică regăsită (în linia 
Pillat-Pundolanu), dar, cu un gust particular pentru atmosfera ete- 
Tată și muzicală, amintind de exaltarea din mai vechile „imnuri“ : 


Odaie' cu arome a unui han în munte 

Soarele, nattalină, în rufele din scrinuri, 

Cu brazi ce-şi trec lumina în cerc ca niște unde 
` Ecourile, butii pleznind de-atitea vinuri, 


Sau aurora, clopot de var în căni cu lapte, 
Culori, zvonuri. clătite cu-odihna în cerdac, 
“Umed și bun pămintul cu aburti în ṣoapte, 
Tristeţe stărimată sub crengi ca un gindac.. 


N 
1 G. Călinescu, Ilarie Voronca, „Pètre Schlemihl", în Adevărul 
literar şi artistic, XI, 1982, nr. 624, p. 7. 


2. Ibidem. 


54 


„Artele poetice“ nu lipsesc nici din această carte, şi ele in- 
dică aceeaşi opțiune pentru o poezie deschisă către „toate Intăţi- 
șările lumii“, convocate în caleidoscopul verbal < - 


= 


Şi poemele sunt ciubotele de șapte poşti 3 
Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, 
Şi-n vis ca-n geanta unui botanist recundști 
lerburile atîtor distanţe stind alături. 


Cine a spus că slova e-un lanţ de-ncete schimburi, 
Și literele închise ca păsări în odaie ? = 
“C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri, 

Și pasul din poeme un continent îl taie. 


(Ciubotele de şapte poşti) 


Formula „poemelor ca niște vase comunicante“ apare în mod | 


semnificativ şi aici, concentrind esența unui program liric pe ca- 
re, în registre diverse, îl ilustrează întreaga poezie a lui Voronca, 

Cu Patmos și alte șase poeme (1933), care e şi ultima cule- 
gere de versuri publicată de poet în limbă română, se atinge din 
uou un punct de virf.al creaţiei sale. Şi imagistica luxuriantă, și 


„accentele discursiv-retorice se prelungesc ií noua carte, pe linia 


Zodiac — Petre Schlemihl, însă căeziunea registrelor imaginarului 
este aici mai mare decît oricind, prin exploatarea şi intensifica- 
rea viziunii de factură onirică. Cum se întîmplă de obicei în lirica 


“lui Voronca, poemul e organizat tot în jurul motivului central al 


jtinerfarului şi călătoriei: un drum, aici, printre proiecţii fantas- 
matice, într-o atmosferă de vis feeric sau de coșmar și un peisaj 
în care obiectele își pierd contururile precise, iar materia devine 


imponderabilă şi tranăparentă. „Aspiraţia: spre dematerializare“,: 


„sentimentul i} de, eteritate într-un decor cosmic de puritate 
originară“ 1 au fost remarcate de la primele lecturi çritice — şi 
aceste elemente apropie poezia lui Voronca de vizionarismul su- 
prarealist. Dinspre suprarealism vine și motivul liric al „călău- 
“ himerice, — aici „Insula-Nălucă“ Patmos, — „pămînt al apo- 
calipsului“, aproximat însă mai puţin ca apariţie terifică, și mai 
mult ca teritoriu al revelaţiilor ultime, după străbaterea unui iti- 
nerar cvasl-iniţiatic, ducind spre orizonturi metafizice, scălaate 
într-o lumină perpetuă“ : $ i 


1. P. Constantinescu, Ilarie Voronca, „Patmos şi alte şase 
poeme“, op. cit, pp- 238—-239. 


Pe mulurile surpate stăteau frumos păturite albiturile timpului, 
Lumină perpetuă, 
Un vint roz ca o scoică șicfuită de aurore 
Imi spăla sîngele cald 
Lumină clară... 
È (Întiia apariție) - 

Sentimentul alienării şi timbrul patetic-elegiac al unor ver- 
suri din cărţile precedente îşi mai prelungesc ecourile („Am fost 
pretutindeni omul Străin, / Care ascultă fără să ia parte, tocmeć 
lile, căderile la învoială“), însă predominantă & starea de beati- 
tudine şi extaz, într-un univers fulgurant; în care totul e magie 
a metamorfozelor luminoase și muzicale: „O viață nouă coboară 
din munţii limpezi“, „anotimpurile [sint] amestecate ca nişte po- 
lenuri / În gurile noastre devenite corolc“, „Un geniu al apelor 
- preschimbă- miresmele in luntri subțiri“ „„Undiţele au, devenit 
harpe. Flintele faute“. Mişcareă cuplului (femeia aminteşte de 
suprarealista „femme-fce“), e flotantă, pură Jevitaţie, „răpire“ ex-| 
tactică în zonele înalte ale şpiritului : E ` 


„Simţi — îmi spuneai —— prezenta atitor cățători în 
jurul nostru, Invizibili“ 
“Nori suflaţi cu aur ca nişte taleşti și 
Merg spre apus, Sub respiraţie se aburește ca 
i o sticlă azurul, 


Cer risipit în suflet, Și tu ca alt cer te risipești. 
Dar poate suntem chiar norii uşori suiţi în slavă, 4 
Clari, tără legături, cum sunt bulele de aer într-o apă, 


Sus întîlnim păsări lîncede ca nişte valuri 
Liniştite. Suflet numai. Atit mai suntem. Și ce bine 
Ne simţim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri —— 
„Din plante intilnim numai aroma. Numai zumzetul 
t suav din albine. 


(Au fost oameni ?) 


Diferenţa faţă de celelalte cărţi se vede imediat. Gustul baroc- 
manierist pentru jocurile de artificii ale artei conibinatorii aproape 
că a dispărut, succesiunea agitată a imaginilor şocante cedează 
locul calmei derulări a viziunilor unei lumi în care „scînteia re- 
velatoare* nu mai pare provocată de tensiunile eului, cit primită 
ca o ofrandă a reveriei. Într-o asemenea perspectivă aste remo- 
delat şi discursul umanitarist anunţat de ultimele volume, care-și 


56 | 


atenucază sau pierde nota de dramatism, pentru a se rosti ca 
expresie a încrederii într-o nouă vîrstă de aur a omului: 
Zi liniștită. Zi luminoasă, 
Cu semănăturile strălucind lingă soarele de aramă, 
Cu împărţirea dreaptă a bucatelor, 
e Lîngă arborii destăcuţi între fineţe .şi vînturile 
de argint. 


Iată-te tu, omule bun, 
Argat sau cîntăreţ cu uneltele amiezii, 
Ciinii latră bucuroși, plopii îţi ies înainte 
Din vocea ta bunăziua urcă limpede. 
(Bunăziua urcă limpede) 


Din cînd în ciud, substratul de angoasă răbuinește totuși la 
suprafața poemului închegind peisaje apocaliptice în care stihialul 
expresionist şi stranietatea suprarealistă se întilnesc, precum în 
vemarcabilul poem Pregătiri de plecare : 

4 


„Şi totuși fluviile vor muri ca niste prătănii 
Din pădurile mari iniresmele 


Vor porni o dată cu arborii spre ferástraie 
Noaptea” va încerca ferestrele - 
Va pune lacăte de ploaie A 

a Vor fi vinturi mai mari decit țările, 
Păsări îţi vor ciuguli hohotcle > 


Dar numai glasul va rămîne x 
Ca o sare a mării ucise. x 


Dar Patmos rămine în mod preponderent un „boem al exta- 
zului* si al viziunilor eterice, care-l apropie pe Voronca —> dacă 
e să-i căutăm repere printre suprarealişti — mai degrabă de un 
Paul Eluard sau Robert Desnos, Pentru evoluția ulterioară a poe- 
zici sale în spaţiul literar francez, vor conta înşleosebi elementele 
de vizionarism din -poeme ca Bunăziua urtă limpede; deschise 
generos spre timpul universalei traternităţi. 4 


+ a 


Schimbările intervenite în ultima etapă a scrisului românesc 
al lui tarie Voronca, pe care le-am semnalat în linii mari, nu sînt 
desigur fără legătură cu 6 anume reorientare a mișcării de avan- 


-s7 N 


gardă (suprarealiste) din anii '30, cînd accentele sociale se impun 
cu tot mai multă evidenţă, atît în textele programatice tit şi în 
poezie. Prezente de la început şi în avangarda românească, ele 
cunosc un moment de radicalizare (îndeosebi la Ștefan Roll și 
Geo Bogza), care va duce chiar la distanţarea critică a unor mi- 
litanți ai mișcării de ceea' ce unul „dintre ei — Ştefan Roll — vu 
numi, în ultimă instanță, „falsa avangardă“, chemînd la o angajare 
mai directă în acţiunile stingii revoluţionare. Nu e de neglijat, pe 
de altă parte, nici firescul proces de „clasicizare“ a dvangardei 
(asupra căruia a atras atenţia Adrian Marinot), de „«imblinzire» 
inevitabili“: nonconformismul spectacular inițial e treptat depășit 
spre atitudini mai moderate, semn al unui început de integrare și 
„recuperare“ în și de către o tradiţie. . 

In ce-l priveşte pe Ilarie Voronca, am putut remarca, încă în 
faza sa constructivist-integralistă, anumite „devieri“ de: la exigen- 
tele strict doctrinare, semnificative de fapt pentru tendința mai 
generală a curentelor de avangardă de la noi spre o „sinteză mo- 
dernă“, în care diversitatea formulelor înnoitoare să poată fi fruc- 
tificată cu cît mài mult profit în contextul literar a! momentului. 
În orice caz, după ce primele entuziasme ale adeziunii ca și ne- 
condiţionate la programele amintite s-au consumat, gustul inde- 
pendenței se face tot mai vizibil la poetul nostru, căruia moder- 
nismul extremist îi apare, în cele din urmă, drept o „formulă“ ca 
oricare alta, o etichetă” de impertectă aproximare a substanţei 
vii a poeziei. Cel ce declara în A doua lumină (1930) că „între a“ 
trăi aventura şi a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă“, arătindu-se 
preocupat de reducerea „diferenţei de voltaj“ dintre tensiunea 
lăuntrică și cuvîntul, ce urmăreşte s-o exprime, nu putea să nu 
se despartă, mai devreme sau mai tirziu, de exclusivismul inițial; 
e, aici, şi o dovadă a maturizării conştiinţei sale estetice. Margi- 
nalizarea programatică în care se instalase avangarda începe, ori- 
cum, să nu-i mai convină, iar nevoia de recunoaştere a propriei 
valori, prin pătrunderea scrisului său într-un circuit public mai 
larg, se face tot mai mult simțită, Desigur, intră în joc în acest 
Proces și raţiuni de ordip psihologic, social'și etnic, agravate în- 
tr-o epocă de conyulsii și conflicte care vor motiva, în parte, şi 
decizia autoexilării în spaţiul literar francez, după 1933. 

Într-o asemenea ambianță complexă, relaţiile poetului cu avan- 
garda, reprezentată atunci, în esență, de gruparea unu, suferă 
modificări importante. Publicarea volumului de versuri Incantații 
la „oficiala“ editură „Cultura Naţională“ (1931), ca şi demersurile 


1. A. Marino, Dicţionar de idej literare, ed, cit, p. 21% 


58 


7 


sale pentru a fi primit membru în -Societatea Scriitorilor Români: — 
acte inacceptabile din punctul de vedere al radicalismului avan: 
gardist — vor provoca tulburări grave în „aceste raporturi; du-` 
cînd la ruptura definitivă. Retragerea unui articol-poem —— Obrazul 
de cretă! — ce urma să fie publicat în numărul 40 al revistei 
unu (noiembrie 1931) şi care conținea, se pare, atacuri “la adresa 
unor tovarăşi de grupare, a fost pretextul acestei rupturi, Spatiu) 
afpe prima pagină a revistei, ce trebuia să fie ocupat de acest 
material, a fost lăsat alb, pentru a fi însoţit, marginal de o notă 
polemică a redacţiei, și urmat de un pamflet abia voalat semnat de 
Gheorghe Dinu (Ștefan Rol), sub titlul Șacalul acestui colibri, 
Recenzia la Incantaţii, intitulată ironic „Poeme de lon Pilat și 
ilarie Voronca“, din numărul următor, ca și comentariul la ge 
mul Act de prezenţă din 1932 (ambele datorate lui Ștefan ol) 
vor condamna în termeni duri „dezertarea“ poetului în Tindurile 
„oficialităţii“, constituind totodată , pretextul unor reflecții critice 
(din unghiul noilor adeziuni la militantismul „adevăratei avan- 
garde“ de stinga) asupra limitelor revoltei avangardiste. »Exclu- 
derea“ lui Voronca urma, de altfel, modelul gesturilor similare 
ale lui Andre Breton în aria suprarealișmului francez, în numele 
i ritäții“ mișcării. 
a au — neait de fapt, de reglitatea ; operei 
poetului (căci Incantații-le se inscriu într-o deplină contmuitate 


"față de demersurile avangardişte anterioare) — reprezintă totuși 


pentru Voronca, oarecum paradoxal, momentul unei eliberări : 
fără să trădeze, în esenţă, spiritul avangardist, el își va putea ex- 
prima mai deschis niște puncte de vedere ce. se conţuraseră “Încă. 
“în perioada colaborării la unu, şi ele atestă tocmai acea atitudine. mai 
larg comprehensivă faţă de poezie; e ta de se mite impuse 
rogram anume, fie cl şi cel al avangardei. pe sii 
ji "Articolele şi eseurile-poem din volumul Act de prezență 41992), 
ca şi luările de poziţie din anii imediat anteriori, certifică o Se 
menea tendință. Ele exprimă, pe un fond de neliniste agrava 
și cu o acută conștiință a solitudinii, nevoia imperioasă n nor 
certitudini, aspirația spre.„o generoasă solidaritate umană. eja 
in Obrazul de cretă se pot citi asemenca rînduri de confesiune pa- 
tetică : „Noaptea se îngrămădeşte tot mai mult la ferestre, ca o 
lavă ce mă va izola pe deplin. Nu se poate! Trebuie să ies din- 
tre zidurile acestea, să întrunt cuţitele care mi se vor prinde de 
carne ca într-o planşe a îndemințirii la reprezentația' de gală [..]. 
Şi iată-mă-s ca un giuvaergiu: iau în mină ceasornicele mici de 
4 A 
1. Textul a fost tipărit în solina Act de prezență (1932). 


59 


G 


vorbe, le clatin încet lingă auz, aştept din împletirea de rotiţe tic- 
tacul revelator. Voi lăsa tenebrele să se desfășoare ca nişte vă- 
luri de doliu? Voi întirzia în obscuritate? Sau din glasul meu 
voi face bucăţica de cuarț cu care convieţuitorii mei vor tăia 
pietrele atitor vedenii ? Cit de departe mi se par de aici acele 
pretenţii” îngimiate de «eliberare din artă». „Ascultă: mă supără 
su ceea ce faci -ci pretenţia ta că faci «altceva», cînd taci acelaşi 
lucru: adică literatură, adică pictură [...]. Să răminem la uneftere 
noastre. Suntem literați, suntem pictori“ LE 


Această recunoaştere a propriului statut de artist, cu ineren- 
tele sale limite impuse de specificul” limbajelor utilizate, presupune 
și acceptarea, cu conștiința aceloraşi limitări, a altor „formule“ 
de artă, în numele unei receptivităţi şi înțelegeri superioare. Dis- 
tantarea de exclusivismui avangardist își găseste astfel o expli- 
càție în care intră şi nu puţin orgoliu, afișat de cet exclus“ ca” 
reacție de apărare: „Ceca ce, m-a depărtat de cîțiva din cei pe 
cari îi crezusem aproape nu'a fost numai o diferență de cunoaş= 


tere şi de iniţiere [..], dar şi o deosebire de intuiţie, o libertate > 
de spirit care mi-e proprie şi tare mă face să păsirez o nuanţă ` 


de îndoială acolo unde alții opun cea mai sigură şi suficientă din- 
tre atitudini. De aceca n-am admis niciodată pentru poem o ti 
nută dinainte stabilită —  numească-se „ca «modernism» saw 
“arhaism» — știind bine că, așa cum puţin lc pasă vîntului, legu- 
mei sau omizii, de regulele hotărite în laboratorul cu ferestrele 
închise, şi poemul, care, stărui şă cred, e putere captată din afară 
(sau din cl) de antenele: poetului, nu va putea fi niciodată hotăr- 
nicit între granițe preconcepute“ 2, Autorul acestor rînduri are 
dreptul să trimită, într-o notă, la mai vechile sale afirmații pro- 
gramatice din 75 H,P. — „cînd formulă va” deveni ceea ce facem, 
ne vom lepăda și de noi“ — pentru a marca o consecvență a 
atitudinilor, însă nuanțarea, dacă nu şi schimbarea radicală a punc- 
telor de vedere, e totuşi evidentă: 6bseşia inovației absolute, co- 
respondentă : cu „pulsul epocii“, nu era totuși scutită atunci de 
parti-pris-uri tipic avangardiste, cu aptitradiţionalismul declarat, 
ce acompania „promovarea formelor noi de expresie. Or acum Vo- 


“Tonca renunţă la asemenea atitudini, scriind că: „în Nici un caz 


o operă nu poate fi pusă în funcţie de vîrstă sau de epocă. In- 
tuiția artistului adevărat e totdeauna matură, adică imuabilă“ 3. 


1 Darie Voronca, Act de prezență, ed. cit, p. 24. 
2. Preiaţă la alte poemg/ în vol. cit, p. 78. 
3. Ibidem, p. 79. A 


60 


Şi toi aici își propune să asculte, „ălături de discipoli, învățătu- 
rile bătrinilor maeștri” ! . ă a, 
„Articolele publicate intermitent în ziarul "Adevărul între anii 
1935—1937 evidenţiază și mai preghant mutaţiile ce se produc în 
concepția sa. EL va face acum „elogiul. bătrineţii“. ca vîrstă a în- 
țelepciunii și echtlibrului spiritual, va întimpina cu înțelegere cele 
mai diverse formule literare, de la Arghezi: şi Bacovia la: Pillat 
sau Perpessicius, de Ja Galaction și Sadoveanu, ła Rebreanu ` şi 
E. Lovinescu, se va manifesta ca partizan al toleranţei şi compre- 
hensiunii în planul mai general al relaţiilor umane, respingînd 
orice formă de exclusivism,, într-un spirit larg democratic. 
Voronca rămîne, desigur, aceeași, sensibilitate - ncliniștită ce 
se atirmase în spaţiul avangardei, — și consideraţiile sale mai 
recente despre poezie nu diferă, în fond, de reflecţiile de altădată, 
privind libertatea ncîngrădită a discursului liric ca expresie a fre- 
nezici eului entuziast sau tulburat de ungoase: „ii însăși esența 
ci — scrie poetul — poczia inseamnă magie, adică posibilitate de 
rupere din legile terestre, fizice. Transmisiune a materiei, ca și a 
gindului : iată, deodată pereţii odăii se dau parcă la o parte şi, 
printre mobile, alături de tine, care stai cu cartea de poeme ca o 
cutie miraculoasă în miini, un fluviu de vedenii începe să circule, 
păduri. cu păsări stranii, oglinzi de oceane sau mulțimi inm 'exal- 


„are. Poczia poate fi desigur o baghetă de iluzionist care să scoată 


din buzunarele realităţii imediate șele mai multicolore panglici. 
Dar poezia. poate fi în acelaşi timp orice. A hotări. dinainte că 
poezia trebuie să îmbrace cutare formă, să răspundă cutărui gînd, 
a limita poezia înseamnă a o ucide“!. Dar — fapt important — 
aceste laturi magic:spectaculare a poeziei, Voronca îi adaugă, pu- 
nînd-o sub un accent mai apăsat decit altădată, dimensiunea $o- 
cială, participarea la  frămîntările epocii, mai profunda implicare 
în problematica omului contemporan: „Poetul, păstrindu-și încă 
uneltele de vizionar şi de magician, a descins în arena timpului 
său. [...]. Poezia nu mai e, ca pe vremea «Almanahului muzelor», 
v plantă cu rădăcinile în acr. In cîntecul de dragoste pentru ochii 
sau surisul iubitei, strălucește ceva din neliniștea, din angoasa 
lumii prezente“. Recunoscînd lirismului de azi „o mare forță de 
profeție“, el scrie înai departe: „Poetul ros şi chinuit de injusti- 
tiile şi de incertitudinea epocei lui, rămine totuși mesagerul Ves- 
titor al unor timpuri fericite“2. E un mod de a spune că poezia 
are o misiune (cuvîntul e rostit, de altfel, în alt _ articol), iar 
A 
1. „Pentru poezie“, în Adevărul, XLIX, 1935, nr. 15745, p. 1. 
2. Ibidem, 


6i 


aceasta e definită sub semnul generos al solidarităţii cu suferin- 


tele, revoltele, dar, şi cu aspirațiile de mai bine ale unei umani- - 


tăţi fraterne: „La oricit de mari înălțimi ale frumosului ar ajunge 
arta, frumosul acesta nu e posibil dacă el nu evocă în același 
timp un sentiment de irăţie pentru cei asupriţi, de revoltă pentru 
o stare de lucruri nedreaptă, dar, de bună seamă, trecăţoare. N 
Spectator al unei injustiții, poetul se va vedea totdeauna în locul 
aceluia care sułeră injustiţia, și nicidecum al aceluia care o pro- 
voacă. E singura trăsătură pe care autorul acestor rinduri ar avea 
nemodestia să și-o recunoască“ !. Nobilă profesiune de credinţă, 
care concordă pe deplin cu mesajul pe care, inditerent de virsta 
lirică a poetului, opera sa îl transmite, conferindu-i noi valenţe 
îndeosebi în ultimele volume. tipărite în românește, iar în anii 
următori în creația sa de limbă franceză. ` A 
: Înainte de “a deveni însă poetul român de expresie franceză, 
Ilarie Voronca a mai scris un număr de 14 sonete (1934), rămase, 
-cu excepţia unuia singur, netipărite în timpul vieţii sale. Fără 
să aducă schimbări în universul său imaginar, ele confirmă pro- 
cesul de „clasicizare“ a scriiturii, prin apelul la structurile tra- 
diționale ale versului, încercate, din cînd în cînd, şi în cărțile 
anterioare. Opera sa românească se rotunjăşte astfel sub semnul 
unui echilibru formal îndelung căutat, după traversarea unor ex- 
perienţe dintre cele mai îndrăzneţe, cu cortsecințe majore în evo- 
luția liricii și a reflecţiei asupra limbajului poetic în spatiul nos- 
tru cultural 4 


* e 


În Franţa, unde se stabileşte în 1933, îngrijorat de semnele 
unor persecuții rasiale, Ilarie Voronca va mai avea în “faţă mai 
bine de un deceniu de creaţie, în care publică aproximativ tot 
atitea cărţi cîte tipărise şi- în ţară, De prin 1925, cînd îşi continua 
studiile la Facultatea de Drept din Paris, cu gîndul, nerealizat, de 
a-și lua și doctoratul, (licența în Drept o obținuse încă la Bucu 
reşti, în 1924), şederile în capitala Franţei “fuseseră numeroase; a 
fost, arigajat, între 1926—1930 la- o companie de asigurări. Legă- 
turile cu mediul literar românesc, mai ales cu cel avangardist, au 
rămas mereu foarte intense, iar revenirile în locurile natale — 
frecvente. (A funcţionat, după 1930, în Direcţia Presei, de pe 

< lîngă Consiliul de Miniștri, de unde a fost, la un moment dat, 
concediat).* ` 


1. Duminicile viitorului, în Adevărul, XLIX, 1935, nr. 15823, 
p. 1-—2: 


62 


„Introducerea“ în poezia franceză şi-a făcut-o prin traducerea 
a trei dintre cărțile sale românești — Ulise (sub titlul Ulysse dans 
la cite, 1933), Petre Schlemihl (Poèmes parmi Ies hommes, 1084) şi 
Patmos (1934): o substanţială, aşadar, carte de_vizită, înaintea 
apariției primelor poeme scrise- direct în franţuzește —-Permis de 
sejour (Permis de şedere) — 1935. Cele care le-au urmat (între 


altele; La poésie commune ~~ Poezia de toate zilele, 1936; La 
joie est pour l'homme — Bucuria e pentru om, 1937; Amitié dës 
choses — Prietenia lucrurilor, 1937; L'Apprenti iantôme — Uce- 


nicul fantomă, 1938; Beaute de ce monde — Frumuseţea acestei 
lumi, 1939; ' Contre solitude —_ Contra singurătate, 1946) nu sînt 
fără legătură — cum am anticipat — cu direcţia ce începuse să se 
contureze tot mai limpede în Zodiac, Petre Schlemihl şi Patmos 
— adică cu acea. poezie de neliniști dramatice, larg compensate 
de viziunea unor „timpuri fericite”, E lirica „pmanimistă“ ? în care + 
patosul whitmanian dinamizează un discurs cu luminoase deschi- 
deri spre „oamenii viitorului“ şi „poeţii care vor aparține mulţi- 
milor“, ca purtători ai unui mesaj de „bucurie şi izbăvire a omului“, 
cu credința că „nimid nu va întuneca frumuseţea acestei lumi“, 
Fostul „miliardar de imagini“ renunță acum în mod deliberat la 
imagismul spectaculos de odinioară („N-aș mai găsi nici o bucu- 
rie să împreun cuvinte- bizare, / Nici chiar imaginile cele mai sur- 
prinzătoare ; îmi amintesc unele, dar la ce bun 2“), în “favoarea 
unci expresii simple şi directe, colocviale, animate de entuziasmul 
imnic. al întîmpinării „mulțimilor fericite ale viitorului 1 Cind 
timpul acesta întunecat va fi dispărut. Și toţi, oamenii / Şi gin- 
durile lor, bucuriile lor, vor fi ca vasele comunicante“. Dacă me- 
sajul. poctic devine acum mai transparent, într-o expresie maj 
discursivă, obsesia fundamentală a comuniunii cu Totul, uman și 
cosmic rămîne statornică : a situa eul şi lumea în poziţie de „vase 
comunicante“ fusese și năzuinţa supremă a poetului de avangardă. 
Intr-o epocă, însă, în care valorile umane fundamentale erau amc- 
nințăte de ascensiunea brutală: a fascismului, Voronca “se arată 
încă o dată sensibil la „ritmul vremii“, opunînd sumbrelor per- 
spective viziunea încrezătoare și pură a unni timp al fraternității. 
Ne-o spun și aceste versuri cu sunet testamentar, din La poésie 


commune : j RE i 


1. v. Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele 
două războaie mondiale, București, Ed. Minerva; 1974, p. 419. 


2. Versiuni românești de Saşa Pană, — v. I, Voronca; Poeme 
alese, București, Ed. Minerva, 1972. 


63 


Către voi, oameni ai viitorului, 

Se-ndreaptă gindul meu. 

Şi vreau să exclamaţi s 

„Era dintre-ai noștri“, cînd veți citi poemele mele. 


Şi e semnificativ că, în Epilogul marii sale cărți, De la Baude- 
laire lg suprarealism, Marcel Raymond distingea în versurile fran- 
ceze de poetului sunetul original, pe fundalul de angoasă, re- 
voltă, „nihilism şi agresivitate“ al majorităţii liricii momentului : 
„Totuși — scria autorul — Ilarie Voronca, poet român care a scris 
și în limba franceză, cîntă aproape singur, în revărsatul unor zori 
din care aburul zilei nu se va înălța, un cintec al inocenţei: el 
bineguvintează împăcarea omului cu omul și aduce buna vestire 
a poeziei“ !. De altfel, participind activ, mai tîrziu, la mișcarea 
Rezistenței franceze antifasciste, poetul avea să certifice în chipu! 

. cel mai direct un angajament pe care poezia sa nu contenise să-l 
exalte, dincolo de anxietățile Şi dramelé personale. In anul în 
care urma să se predea morții din proprie voință (după o ultimă 
întoarcere în țară, în ianuarie 1946, cînd fusese întîmpinat sărbă- 
torește de lumea scriitoricească), se publicau' totuși poemele din 
Contre-solitude, iar un manuscris al şău purta titlul Petit manuel 
du parfait bonheur?. 


-k ~ - k 
In/Spațiul literaturii române, opera lui Ilarie Voronca — pe 
care ediția de față o restituie cititorilor în cvasi-totalitatea ei 
— reprezintă, după cum am încercat să demonstrăm, una dintre 
„~ expresiile cele mai reprezentative ale spiritului modern. Născută 
în perioada de splendidă efervescenţă culturală de după Marea 
Unire, ea.a înregistrat principalele experienţe novatoare ale lim- 
bajului liric european, contribuind substanțial nu numai la încetă- 
tenirea unor formule inedite, ci şi la îmbogățirea lor cu un timbru 
de marcată originalitate. în Ilarie Voronca avangarda românească 
— oglindită în scrisul său în toate momentele semnificative — 
şi-a găsit exponentul cel mai înzestrat, atit ca poet cît şi ca teo- 
retician militînd pentru constituirea unei noi „gramatici“ a poeziei. 
Şi a venit timpul, credem, ca aportul său la procesul complex de 
modernizare a limbajului poetic românesc să fie apreciat într-o 


mai dreaptă lumină. Ea descoperă, desigur, reliefuri accidentale, 
i : 


3 A : 
1. M. Raymond, De la Baudelaire la suprarealism, Bucureşti, Ed. 
Univers, 1970, p. 419. g 

2. v. Mic manual de fericire perfectă, trad. de Sașa Pană, Buc., 
Ed. Cartea românească, 1978. 


64 


înălțimi şi căderi de -tensiune ale lirismulyi, excese sau limitări 
inerente unei personalităţi angajate entuziast in susţinerea unor 
programe da idei prin definiţie wextremiste” IA dar e un peisaj 
viu și divers, plin de culoare și dinamism, proiecţie a unei ima- 
ginaţii îndrăznețe, de o rară bogăție, a unui spirit total dăruit 
cauzei poeziei, cu o/pasiune pe care puțini dintre iseilitorii români 
au ridicat-o la un asemanea grad de incandescenţă. În mozaicul și 
printre focurile de artificii ale paginilor sale — de versuri, poe- 
me în proză sau eseistică — cititorul va descoperi fără îndoială 
suflul unificator al lirismului obsedat de viziunea unui univers de 
„vase comunicante“, în care oameni și lucruri să se regăsească 
într-o mitică, originară transparenţă, E mesajul esenţial al, acestui 
poet nelinistit şi entuziast, elegiac şi imnic, însingurat si solidar 
cu semenii săi, fascinat întreaga sa viață de „a doua lumină a 
poeziei. Un mesaj ce aparţine, prin tot ce are el mai durabil, şi 


vremii "noastre. 


ION POP 


C-da 114 eoala 5 


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 


Ediţia de faţă, consacrată scrierilor elaborate de Ilarie Voronca 
în limba română, cuprinde, într-o suită de trei volume, întreaga 
operă poețică realizată între anii 1922—1934, precum și — sub 
genericul „proze“ — cele mai multe dintre pagine sale cu ca- 
racter eseistic, de poem în proză sau publicistică” în sens mai 
larg, tipărite în perioada 1924—1987. i 

Poeziile sînt publicate în primele două volume: cel dintii re- 
unește, sub titlul Zodiac, versurile apărute în culegerile: Restrişti 
(1923), Colomba (1927), Ulise (1928), Plante și animale. Terase (1929), 
Brățara nopților (1929) şi Zodiac (1930). Al doilea include, sub 
titlul Incantaţii, poemele din Invitaţie la bal (1931), Incantații (1931), 
Petre Schlemihl (1932), Patmos şi alte şase poeme (1933), precum şi 
in completarea creaţiei lirice antume, un număr de texte rămase 
pînă acum. în periodicele vremii. La Addenda, se reproduc cele 
citeva "traduceri 'din poeţi de limbă franceză, tipărite în cursul 
anului 1933 în revistele Azi, România literară şi Vremea, Sec- 
țiunea de Postume înregistrează 'ciclul Patrusprezece sonete (1934), 
de publicarea căruia s-a îngrijit mai întii Sașa Pană, la două de- 
cenii după moartea poetului. O piesă a cicluiui — Alt calendar — 
este totuși antumă (a apărut în Adevărul literar și artistic nr. 700 
din 5 mai 1934); pentru a conserva integritatea ciclului, o tipărim 
totuși printre „postume“. 

“Volumul al treilea al acestei ediţii de Scrieri, consacrat Pro- 
zelor lui Ilarie Voronca, adună, sub titlu! A doua lumină, sumarul 
cărților A doua lumină (1930), şi Act de prezență (1932), adău- 
gindu-le, la secţiunea Din periodice, numeroase alte texte publicate 
în revistele de avangardă 75 P.P.; Punct, Integral, unu, XX — li- 
teratură contemporană, precum şi în Rampa, Vremea şi Adevărul, 
Dintre articolele apărate în ultimul ziar menţionat, am renunţat 
la aproximativ cincisprezece, pe care le considerăm mai puţin re- 
prezentative, Avind în vedere statutul ambiguu al acestor „proze“ 


67 


` 


greu ge situat intro specie precisă, am optai pentru aşezarea Jor 


in sumar intr-9 ordine cronologică, evitînd astfel clasificările mai 


mult sau mai puțin arbitrare,- 

Paginile de Note și variante de la fiecare volum, oferă prin- 
cipalele date de ordin istorico-literar releritaare la opera poetu- 
Mi, procedind, acolo unde este cazul, la descrierea manuscriselor 
şi prezentinda modificările intervenite în procesul scrierii şi pu- 
blicării. Din păcate, s-a păstrat dear o parte din aceste manuscrise, 
datind, în majoritatea lor, din perioada colaborării la revista unu 
(între anii 1998—1931), prin grija redaclorului șef ul publicaţiei, 
Sașa Pană; în afara acestora, avem cunoştinţă doar de existențo 
originalului celor Palrusprezece sonete, depus de Sașa Pană, la 
Muzeul Literaturii Române din București; la solicitarea de a-l 
consulta, amintita instituție a răspuns totuși că manuscrisul nu s-ar 
afla în arhivele sale. N 7 

Stabilirea textului s-a făcut conform normelor ortografice în 
vigoare, respectindu-se însă unele particularități «e natură lexi- 
cală sau morfologică ale autorului (de exemplu: forma sunt a ver- 
bului a fi, pluralul cari al pronumelui relativ, anumite forme gê- 
nitivale oscilante ale substantivului etc,). 

Exprimăm, în incheiere, mulțumirile noastre cele mai sincere 
Doamnei Colomba Voronca, soția poetului, pentru sprijinul. gene- 
ros acordat în realizarea acestei ediţii, precum şi familiei Sașa 
Pană, care a răspuns cu o caldă înțelegere tuturor solicitărilor 
noastre de documentare. E i 


I. P, 


POEZII 


DIN. VOLUME, 


RESTRIŞTI 
1923 $ 


SFIRȘIT IN AMURG 


A TRISTEȚI 


Jmi port ca pe-un copil. bolnav tristețea, 
prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor, pling ; 
= şi-aud cum crește neliniștea începutului de toamnă 
departe, 
şi cum aleargă păsările ploii . pe acoperișuri negre 
şi se fring. 
E-aceeaşi amintire şi-aceeași deznădejde veche. 
Aș vrea cu braţele tale de astă-vară să mă cuprinzi ; 
Păşesc pe urmele trecutului nostru, cum aş merge 
E după un om cunoscut, 
şi, totuşi, nu-ți mai găsesc gestul, în iacul cu mohorite 
i oglinzi. 


E pretutindeni un aer apăsător, ca de spital, 
și pomii în despletiri își spun mihniri știute. 
Amintirea ta îmi închide drumul ca un mal, 
şi-mi simt gîndurile, în pietrișul umed, căzute, 


Așa : vino să-mi ridici sufletul, ca pe-o coajă de copac, _ 
și să-mi citeşti durerile închise-n cuiburi de păsări triste, 
acolo, Mîinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase 

i La batiste, 
şi ochii tăi, pentru copilul tristeţelor mele, odihniton 
) i hamac. 


Vintul răşcoleşte cerul ca pe-o carte deschisă. i 
Aud fișiitul foilor pe care-s scrise atitea povești 
| dureroase, 


73 


«De deparie vine prevestirea unui sfirşit apăsător, 
şi eu îmi port tristeţea ca pe-un copil, prin săli de spital 
reci şi întunecoase. 


! BALCON VECHI 


Merg pe sub acelaşi balcon vechi. 

Drumul se-mpiedică de casele strimbe şi cade-n noroi, 
Tristeţea ca şi dragostea mi se pierd printre foi, 

şi simt vata mîhnită a toamnei în urechi. 


Să nu deschizi fereastra și nici să nu te apleci. f 
Întrevăd toată deznădejdea cerului care se frînge. 
În orice strașină şi-n orice suflet viaţa plinge, 

și pretutindeni vintul pune săruturi reci, 


Totuși, pe-aici plopii au ascultat, cind atitea ţi-am spus, 
şi au repetat și ei, ca un ecou, o chemare. 

În ochii tăi mi-am înecat lebedele privirii, ca-ntr-o mare, 
şi mi-am sîngerat sufletul, asemeni unui cer în apus... 


De-atunci, zilele mi le-am dus pe umeri, ca o bătrină 
o grămadă de lemne, într-o pădure, 3 
Şi fiecare amintire îmi apäsa pieptul — dureroasă mină, 


şi-mi spinteca sufletul, ce pe-un trunchi, o secure. 


De-aceea, trage mai jos storurile triste și nu te apleca. 
Lasă-mă numai, spre balconul Vechi; să-nalţ iederă 
tristă — braţele amîndouă, 
Și seara, care coboară prin pomii rupți, ca o perdea, 
îmi va învăli rănile trupului cu o mihnire nouă. $ 


NELINIȘTI 


Luna era o frunză galbenă, în grădina unui cer dureros, 
Plopii fluturau zarea, ca pe un steag, pentru sfirșit de 


` laptä. 


74, 


Maiani EAER 


Îmi simţeam viața, cu pădurea şi cu toamna, ruptă, 
şi paşii răsunau în amintire, ca pe-un drum pietruit şi. 
i TOS, 


Mihnirea mea căzuse — vestmiînt prea greu — în noroi. . 
Voiam liniştea, ca un cerșetor, un ban care să-l aline. 


Departe, un trecut sfîșietor mă chema înapoi, PR 
și 'țipătul unei lăbrici îşi revărsase toată deznădejdea 
în mine. 


Pină cind va tiri sufletul mantaua mîhnirilor sfîşiate ? 
Di despletirea nopţilor, nici o răsărire nu rămâne. 
Păsările tristeţii mă ciugulesc ca pe-o bucată de pine, 
şi-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite 
i toate, toate. 


Peste acestea, dacă mina ta și-ar îi cernut niâsoarea ei 
A : de clopoțel alb, 

ar fi tresărit poate, prin ceaţă, o bucurie demult pierdută. 
Plinsul pomilor ar fi fost atunci bani de aur dărniţi 
| ; amintirii, 
şi-aş ti simțit cum seara, cu buzele ei moi, întreg. 
i sufletul. mi-l mîngiie și mi-l sărută. 


SFIRȘIRI 


Surisul tău vine tot mai rar spre mine, 

ca spre vară un izvor secat, . ne Ah 
ÎL simt încetinindu-se cu zvicnirea singelui în vine,! 
și-n suflet strevăd un cer întunecat, i 


Zilele sunt, de cînd ai plecat, 
nişte ferestre mîhnite şi reci, 2 : 
la care aștept fără nici o nădejde să treci, 


„be sub același grilaj verde ṣi aplecat. 


` Ți-aduci aminte? Vieţile noastre se îmbinau ca două 


note de pian. 


75 


- 


şi inimile noastre au să tresară simplu, i 
ca două ferești luminate trist, într-o seară de toamnă, 
„târzie. 


Acum, gindurile îmi sunt, cu bătăile inimii, -rărite. 

Miine e o oglindă în care nu mai ghicesc nimic, 

și la geamurile stinse seara aşterne presimţiri 
nelămurite. 


+ 
Aşa ; singur ca o pasăre într-un cimp pustiit, 
revăd plimbările de-a lungul străzilor singuratece. 
Tu-mi spuneai vorbe cărora le-am pierdut înţelesul ca 
pe-un mărgăritar, 
şi privirile tale mă-nvăluiau : șaluri uşoare și molatece. 


Dinainte ; orașul cu viziuni stinse, 
și sfişieri : iedera glasului tău în vint. 
îţi spun: pe ulițele acestea Yechi, ne vom regăsi pe 
noi înşine, 
cum o pasăre își regăsește umbra, apropiindu-se de 
pămînt. 


Noaptea vrea să-şi prindă umbrele de sufletul meu ca 
de-un zăpiaz. 
De ce nu vii să alungi cu surisu] mîinilor fluturii 
deznădejdii înecate ? 
Ferestrele zilelor sterpe sunt tot aceleași, 
şi la porţile cunoscute amintirea atirmă aceleași 
„ruginite lăcate, 


Printre plopi, cerul ca o praștie destins 

şi departe, albe înfiorări de stele. 

Ți-aduci aminte, sub lună, tresărirea apei, ca un clavir, 
Şi deznădejdea cum stăruia, lampa galbenă, prin perdele. 


Asta e viaţa cu bănci putrezite şi cu tristeţi. 

Gimdul tău — ca un țăruș în pămînt — e în mine. 
Apropie-te. Țipătul trenului s-a frînt ca un lemn „uscat. 

SFIȘIERI „E un sfîrşit de poveste tristă care vine. 

Uite : tipătul fabricilor a treçut ca o pasăre speriată. 

Apoi, în seară și în liniște — orașul mîhnit. 

Vezi, ce subţiri se ţes copacii în grădina publică. 

În plinsul felinarelor o tristețe cunoscută a revenit, CHEIURI STINSE 


Popon pa i y $ „e Şi-mi zic că asta nu-i, o! asta -nu-i 
Bănci şi lumini în toamnă putrezesc. R 


Ştiu un drum care străbate povestea îndepărtată. ză PERPESSICIÚS 
Vino! O să trecem pe sub deznădejdea fereștilor, i 

pe sub balconul ca o jucărie stricată. 

. PREUMBLĂRI ` 


_Vîntul a purtat frunzișul serii pînă aici. 
Mai încolo drumul ca o melodie se pierde. 
Cunoști cheiul eu amurgiri bolnave, 
și știi în sufietul meu amintirea ta, 
ca pe faţa unui lac, o mătase verde. 


Am mers amindoi de-a lungul cheiului trist. 

Case mici și albe voiau din orașul întunecat 

să fugă; şi ne-a durut și pe noi tristețea zidurilor de 
internat, 

şi-am rămas să ascultăm (ți-amintești oare 2) 


Vino cu mărgel i os în miini. 
ino cu mărgelele cîntecului dureros în cum liniștea punea, la porțile Orașul, zăvoare. . 


O să trecem, albi, prin mahalaua pustie, 


a ierte 


i 7? 
76 


În seară, glasul tău a fost un clopoțel înăbușit. 

Miinile tale le simţeam iar, ca pe-o melodie regăsită. 

Stiam că aceeași durere se ascunde după fiecare perdea 
| cernită, 

și că în tiecare casă e-acelaşi apăsător sfîrşit. 


Apoi, pe firele de melancolie ale lunei, 

plopii au cîntat o serenadă subţire, 

Și îţi amintești flautele uliţelor mărginașe, 

pe care pașii noștri s-au tînguit stins, ca-ntr-o 
nedesluşită amintire. 


Ştii şi acum sonata apelor, în care toată sfişierea 
orașului pliîngea ; 
şi glasul de clopot cum învăluia ca-n mătase tristeţea 
zidurilor plecate, 
aşi sonata tăcerii... şi luminile tresărind sfios, 
așa cu nişte note de pian în singurătate, 


Îți amintești toate acestea și te dor. 

Revezi copilul apririzînd surisul felinarelor mîhnite, 

sufletul lui mic zimbea dureros de-a lungul cheiului, 

și, ca un spin, ne. singera: gindul copilăriei depărtate 
şi rănite, 

Vorbele noastre erau strigăte sugrumate, 

Vata mîhnirilor adînc ni le înăbușea... 

O! Îţi amintești țipătul sfişietor al trenurilor, 

era toată viaţa oraşului deznădăjduit care țipa. 


Aşa ammers prin oraşul de întuneric. 

Cît de tristă serenada plopilor și a lunei, pînă tîrziu. 
Tu ai cîntat cu sufletul meu între buze ca pe-o frunză, 
„Și era atîta melodie tristă... şi-n noi atît pustiu, 


78 $ 


PREUMBLĂRI BOLNAVE 


Neliniştea sfirșitului de zi a închis fereștile, 

vrăbiile, toate grăunțele amurgului le-au ciugulit, 
nălucirea serii pe somnul apelor a trecut molatecă, 
și o adiere calmă, din frunzișul umbrelor, a pornit. 


- Atunci, gindurile mele triste s-au plecat spre tine, 


ca, spre lumina unei jerești, flori bolnave. 


Și am înţeles că viaţa e o uliţă cu qţeamuri înalte şi. 
g > reci; 


și plinsul nostru s-a înfrățit cy tonul înserării grave. 


Casele se răriseră, asemeni unor frunze în loamnă. 
Dragostea ne alăturase sufletele, ca un vint două foi. 


Drumul înfricoșat Se ascunsese în iarbă, 


și tăcerea, ca un om, venea simplu și liniştit după noi. 


ii . 
Erau toate așa cum le știam de mult. 
Pomii singurateci și trişti se despletiseră în rugăciune, 
şi noi am tăcut cînd am pășit pe lingă ei, 
și am privit cum ultimul țipăt al orașului apune, 


Astfel, pe dinaintea zidurilor cenușii de internat, . 


+» de pe umerii tăi, zăpada serilor mîhnite căzuse. 


Tristeţea ne îneca adînc, ca o tuse, 


și ni se părea că cineva dinapoi, de departe, ne-ar fi 
chemat. 


Apoi, întunerecul, cu deznădejdile lui, ne-a cuprins, 
Căutam pe buzele tale bucuria, cum cauţi pe clapele . 
unui pian o melodie pierdută, 


trecutul ni se închidea asemeni unei uși, 
şi toată noaptea a fost o preumblare bolnavă şi tăcută. 


79 


PANORAME 


Cunoști lristeţea panoramelor de pe chei 
şi zăplazurile întomnate și rupte. 
Cind am mers pe .acolo, glasul -tău a iresărit alb, pe 
buzele supte, 
cum ar suna, în pustiul unei uliţi, noaptea, o limpezime 
de clopoței. 


Pe sub ferești, trupul tău trecea ca o melodie 

de pe strunele unei amintiri depărtate pornită. 

Și ai înţeles oamenii atit de deznădăjduiţi, 

„Şi lumina cum se furișa prin perdele, ca wr țipăt de 
pasăre rănită, 


Pe-aproape : o muzică siișietor de veselă. 
Ştiam că în fiecare suflet deznădejdea, ca un arc de 
ceasornic, s-a strîns. 
După fiecare perdea — o tragedie... Erau ferești 
înroșite, 
ca ochii unui, copil singuratec care a plins. 


Ți-amintești femeile cu miini subțiri, 

cît ne-a durut privirea lor rugătoare şi tristă, 

Şi, copilăria mâîhnită, cum ne-am amintit-o, 

şi-am văzut-o aşa, ca pe un zăplaz, aruncată de vînt, 
o batistă. 


Era în toate acestea tristeţea unei poezii vechi. 

De-a lungul cheiului, pasul nostru a şovăit, ca o inimă 
de bolnav în agonie, 

și ne-a pătruns adînc romanţa apei, 

şi tinereţea sfişiată pe o uliţă întunecată şi pustie. 


` 


Am mers astfel pînă la o margine de oraș. 
Voiam să fugim de tristețea panoramelor brune, 
şi am încercat să aprindem 'în noi sfios o bucurie, 


80 


cum ai încerca să limpezești sunetul dezacordat al unei - 
ù | > strune. 


Apoi, în a dotata orașului, aceeași tristeţe. 
Departe, muzica întristător de veselă... atit de. 
întristător..: 
Simţeam pe buze degetul mătăsos al tăcerii... k 
O! Cunoști tristețea panoramelor de pe cheiul mohorit . 
şi apăsător, 


[i 


PRIMĂVARĂ TRISTĂ 


Vreau să-ţi amintesc dimineața clară, ăi 
cînd am mers prin orașul cu ferești deschise. 
Pe uliţi, o lumină tristă .se destrunzise, 


și tu-mi spuneai: „trebuie să recunoști, prietene, că e 
primăvară“. 


Priveam surisul caselor, bolnăvicios. 

Odăile erau incă de atita deznădejde cuprinse. 

Și ascultam. cum pe coperișuri, ca pe niște clape subțiri, 
lumina cînta melodii nedesluşite și stinse. 


Totuși, ceva molatec şi bun se revărsa pe miîini, 


Porumbeii albi' ax clopotelor treceau pe dinaintea 
noastră, 


și deasupra zărilor dimineaţa tremura albă 
ca o pinză de corabie pe-o apă depărtată și albastră., ⁄ 


Atunci, am încercat toată tristeţea orașului, în primăvară, 
să ţi-o spun. 
Tu mi-ai așternut pe buze sărutul sfișietor al miinii, 
și am înțeles amîndoi mîhnirea cheiului, 
și privirea mea ţi-a învăluit, ca într-o cămașe de 
borangic, sînii. . 


Lă 
C-da 118 coala 6 ; a - 


N > 


Era în preajma unor sărbători albe. 

Și eu ţi-am spus: „De ce sunt zidurile tot așa de 
cenușii ?“ 

O! Lumina care vine de acolo de` pe cîmp luminoasă, 

între zidurile oraşului deznădăjduit se va înnegri.., 


ELEGII ÎN AMINTIREA POETULUI 


Lui Ion Călugăru 


ELEGIE .- 


Și ai ascultat tristă o amintire din copilărie... 

«Şi țipătul fabricilor, atît de înthnecat!,.. 

„Și am vrut amindoi bisericuţa mică și albă de la sat, 
aşa simplu,cum ar vrea un copil bun o jucărie... 


Era o ploaie al căggi țipăt ne pătrundea dureros 

ca miorlăitul pisicilor noaptea pe-acoperiș. 

Fiecare picătură tărîmă departe un luminiş, A 

şi sufletul ne răminca : zid de toamnă aplecat Şi.TOs. 


Mai ingoto, gîndurile ni „s-au limpezit deodată ca niște 
clopoței... 
„„„Treceam dă sub fereştile unei şcoli primare, 
şi glasurile lor mici de copii erau pe sufletele noastre: 
(mai ştii oare ?) . 
ca niște petricele albe, ps o încrucișare de alei. 


Simțeam 'sfirșindu-se în noi o tinerețe chinuită. 
Amintiri din copilăria tristă veneau ca nişte ţipete 
adinci şi izgrave: 


Vedeam viaja : o fereastră cernită, , 
şi glasul tău : privirea unei păsărici bolnave. 


Apoi, nedesluşite mîhniri s-au prăbuşit, 
- ca nişte punți şubrede în noi. a: 
Apoi... a fost o panoramă cu pinze mihnite... Buzele tale zdrobeau, cu picăturile de ploaie, luminișuri, 
Înăuntru frig... și oameni cu o veselie întristată. | şi deznădejdea a izbucnit în “pieptul nostru: apăsător 
„„În privirea lor era deznădejdea, “ puroi. 


ca în fundul unei ape, o pasăre înecată... 


y j Aşa — ca' două tristeţi == am mers prin parcul ud. 
îrziu di i . Pomii plîngeau şi ei viața rătăcită și amară... 
Am trecut tirziu dincolo de chei... N | S M Xt d 
, 4 Și-acum, încă, departe de tine, poete, au 
Lumina căzuse de pe casele plecate în durere, | elegia pe care sufletele noastre şi-au spus-o, 
și clopotele; çlopotele vesteau o poveste frumoasă cu J acolo în liniște, în ploaie și în seară. 
o înviere `. ' 


și ne trezeau pe buze o aiurare de clopoței... 


| RĂTĂCIRE 
La margine orașul rămăsese pustiu... | 
În ochii noştri era acum o bucurie simplă, ca de seară... i E cai ae iasă 
Aici — ți-amintești — frunze veştede şi viziuni. 
Vezi? Am vrut să-ţi amintesc ziua în care tu spus: i În fund, biserică cu bufniţe şi lilieci — zboruri 
mihnite —. 
„Trebuie să recunoști, prietene, că e primăvară... | 


i i 83 
82 | 


Știi, reci și uscate, ca o tuse, clopotele, 
și foşnetul serii de hîrtie, prin ramurile despletite, 


Pe grilaj, o toamnă veche ruginise. Tirziu 
ţi-am spus: : pe nervii mei — ca o dansatoare pe sirmă — 
amintirea. 
Paznicul. a trecut cu o lumină în vîrful unei prăjini, 
şi felinarele și-au impletit cu flautele ploii dănțuirea. 
X pi 
Mai departe drumul : un geam aburit. 
Căutam amindoi liniştea, ca prin gardurile putrede 
i 3 o bancă. 
Simţeam că în piept s-a rupt ceva, 
„și mîhnirea a început să ni se audă, ca de undeva, 
. de departe, o talangă... 


Aşa: seară decolorată și sfişiere. 
Aceleași femei şi frunze ude în parc... 
Ți-aminteşti ţipătul cum ni l-am zdrobit da-n miini 
un arc, 
și cum umbra caselor ne-a învăluit trupul într-o nouă 
| durere, 


Apoi, toate s-au cernut ca un omăt. 
Oraşul era cu mărgele de seaţă și de ploaie. 
Și eu ţi-am “spus: „Să trecem peste mihnirea noastră 
i ca un corb peste umbra lui 
şi în suflet să lăsăm amintirea ca o lampă veche într-o 
odaie“. 


Vino! Pe uliţi e frig... şi cioburi de toamnă, reci. 
Pină cînd o să rătăcim ca două deznădajdi pe sub 
ferestre ? 
Uite, colo e o ceainărie cu geamuri triste, 
să intrăm, ceaiul e cald şi ochii bătrînilor dureroși 
ca 6 poveste. 


84 


intre mesele vechi, zîmbetul tău s-a deschis încet. 

Ai înțeles cenușiul pereţilor cîtă deznădejde înseamnă, 
şi ai simțit cum o bucurie tristă pătrunde în noi, 

aşa cum într-o încăpere scundă o lumină de toamnă. 


Vezi... Toate acestea le-am scris gindindu-mă la tine, 

la rîsul tău amar, cum sunt unele buruieni, 

la toată viața închisă între singurătăţi și ziduri, 

la mîhnirea care e în noi, ca umezeala în fundul unei 
sai poieni. 


Bănci şi zboruri au rămas acolo... 

Prin oraşul ca un cimitir, singur și trist, mă cobor. 
Privesc biserica cu lilieci și frunze, 

şi așa, zilele trec mai departe, ca vitele spre abator. 


VEDENII ÎN SEARĂ 


ÎNSEMNĂRI 


Apa amintirilor a revărsat-o seara pe fereşti. 
Aud un vals vechi, asemeni unui mers cunoscut demult. 
Tu „revii din trecut ca din fața unei oglinzi în care ţi-ai 
privit adînc ochii, 
și, cum glasul tău pune flori albastre pe ziduri 
şi pe rochii, 
eu îmi culc sufletul de peste zi şi ninsoarea revenirii 
tale o ascult, 


Uite: după perdelele umilite tristeţea a prins lumini 
șterse. 

în fiecare casă luminările galbene sunt păsări care de 
singurătate mor, 


și prin ungherele întunecoase oamenii se caută pe ei 


înşişi, 
y 
85 


aşa cum, după o îndelungată rătăcire, cauţi un loc 
odihnitor. 


Acum, la porţile orașului sania liniştii s-a oprit. 
Lătratul cîinilor îi stă în cale şi clinchetul stelelor 


pe noapte ninge, 
În mine, zăpezile deznădejdii, s-au topii, 
și valul lor mă-nlănţuie și mă-nvinge. 


Astfel vreau glasul tău să-mi înfioare trupul, 
ca un vînt pînzele unei corăbii, 

şi pe fruntea mea degetele tale să întirzie, 
cum pe-o strașină de casă vrăbii, 


Afară se ţese sufletul pe care de mult îl știi, 
Aceleași sfișieri aruncă viaja în ferestrele mîhnite. 
În clavir sunt accente vechi, ca-ntr-un berbar flori 


păstrate, 
și-aşa, cucernic, ne-nvăluie apa amintirilor cu seara 
revenite, 


AMURGURI 


Pe zidurile 'orașului, frunzișul serii a lunecat galben. 
Aud pe-aproape o cădere de zăpezi melodioase. 
Prin gene străvăd mîngăierea ta, 

şi liniștea e aceeași batistă de melancolie şi mătase. 


Fereștile care s-au zbătut în umbră, spre sufletul odăiţii 
ne-au chemat. 
Casele ghemuite se caută şi-şi răspund silabisind prin 


întunerec lumini şterse. . 


Pe uliţi o siișiere de toamnă a prins să se reverse, 
Și bucuria ca un bulgăre de omăt s-a fărimat. 


26 


mia Co 


pe aeriene rea a 


t 


Vrei să stăm acolo, dinaintea focului stins ? 

Deasupra balconului, funinginea tristeții a căzut brună, 
şi de firele pe care mîhnirea noastră tăcută le-a întins 
s-au agăţat pînze subţiri de melodie şi de lună. 


Dacă rămii aşa, apa ochilor tăi se va lumina tot mereu. 
Degetele noastre, asemeni unor copile, au adormit 
-îmbrățișate. 
În clavir, tristeţea, fin, ca-ntr-o straşină bate, 
şi cu fruntea pe umărul rotund simt inima ta în pieptul 
meu. 


Astfel sufletul pe firul melodiei domoale mi se odihnește, 

cum pe-o sirmă de telegraf, iarna, o vrabie ostenită. 

Și amintirea alunecă pe notele stingace și mici, 

așa ca pe niște pietricele albe, o apă liniștită, 

» 
Vezi ? Asta e viața pe care o înţelegi și o știi. , 
Peste deznădejde scama cintecului a căzut subțire... 
„Să răminem așa pînă la sfirşit, 

şi gindul tău trupul să mi-l învăluie, molatec, ca o 

privire, 


AMINTIRE 


La fereşti: procesiunea stelelor — călugăriţe în alb. 
Deasupra jăratecului păsări galbene rotesc în pilpăiri 


dureroase, 

„rămîn așa să ascult respirarea bătrină a liniștii 
din odăi 

și tristeţea care cade aceeaşi pe e stresinile întomnate 
Ă și roase. 


Uite : clavirul e mereu cernit și stins. 
Cintecele noaştre dorm sib tăcerea lui ca sub îngheț 
apele sfîșiate... 


87 


Ţi-aduci aminte ? Uliţele se opreau toate pe la geamuri, 
ca să asculte sonata degetelor tale cu tristeţi de ivoriu 
încrustate. 


O tinguire de zăpezi moarte simt în piept... 

Nădejdea sub povara zilelor însingurate e zdrobită. 

Şi pe suflet numai mîinile tale galbene mi-au rămas, 

ca două frunze de iederă pe-un zid de casă veche 
si păruitä... 


Aşa în dorință conturul părului ţi-l străvăd ca firele 
de .prat într-o rază 

de lumină tristă. În jur e-același deznădăjduit lăcaș, 

și amintirea ta ca o muzică de înmormîntare 


se depărtează, 
și revine mihnită de la o margine de oraș... 


Umbrele îmi învăluie mai repede singurătatea... 

E parcă o cădere de păsări ostenite și reti... 

Ciavirul e acolo: doliul unei ferești stinse, 

şi tu prin suflet adeleași tresăriri de ape inserate 
d îmi treci.. 


RESTRIȘTI 


O ploaie subţire a înflorit aerul mîhnit. 

Tristeţi de duminică, şi clopotele te-au chemat stinse. 
Surisul tău trece printre zboruri și umbre întinse, 
peste fruntea nopții, iederă sau gind despletit. 


Balconul în amurg. Minte mai ţii ? 

Luminări şi neliniști în fereşti tremurate. 

Şi iată: clipele trăite împreună demult revin ca niște 
copii 

cari se-ntorc trişti de la înmormîntarea unui frate. 


E 88 


Asta e toamna, asta e sonata și întreb : e un vis 
sau o viaţă. Peste umerii mei, liniștea, praştie, . 

se destinde, 
şi deodată amintirea ta atit de puternic mă cuprinde, 
încît îmi pare că, fără știre, o uşe largă s-a deschis. 


E aceeaşi duminică de stişiere şi de restřişti. 

Peste deznădejde vreau mîngîierea ta să cadă plină, 

cum pe întunerecul unei străzi, de la o fereastră, 
. o lumină, 

și-apoi mihnirea să mi-o plec înspre ochii tăi trişti. 


Afară ziduri şi ploaie cu înfloriri brune, 

și mereu clopotele depărtindu-se, ca albe cirezi i 

în lucruri alte tristeți au tremurat strune ; 

gîndul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi. 


„DESFRUNZIRI 


Tristeţea lămpii în seară d tereşti umilite, E 

ginduri vechi se întorc asemâhi-umbretoi de pe ziduri, 

şi amintirea ta e cu aceeași iederă, cu aceleași gesturi 
miîhnite. 


În aerul tomnalec, cizipitul Xrăbiitor stins D 


Printre degete, povești tot mai albe se cern. 

Pe fluierul tristeţii, vrăbiile stăruie dureros să cinte; 
iată destrămarea aerului galbenă peste ochi, 

şi privirile, zboruri în apele serii frînte. 


Aşa, inima ta, cîntec de vrabie, şovăie, 

Glasuri ca nuiele, pe aceeași melancolie se împletesc. 
Surisul tău din nevăzute urne se revarsă, 

pe buzele tale, flori şi frunze se dezvelesc. 


Amurguri şi cele din urmă păsări au trecut. 
Privirea ta mi-a învăluit mîhnirea ca o fașe, 


29 


și cuvintele noastre sunt umile şi simple, 
ca pașii unui cerşetor pe o uliţă mărginaşe. 


Toate acestea. — știi? — sunt ca-ntr-un vechi album. 
Aceleaşi file decolorate, aceeași mihnire. 

Seara şi-a așternut tot aurul pe drum, 

și cîntul vrăbiilor îl simţi în aer, ca o desfrunzire, 


„LUMINI - 


Lui Sașa Tanevecin 
GINDURI PENTRU SOVEJA 


Trimbiţa primăverii a sunat peste orășel. 

Aerul limpede cum e apa din fintină. ~- 
Fereştile s-au deschis, băncile s-au înnoit, 

În suflet : amintirea ca urma unei-brăţări pe mină. 


Vreau să rătăcesc dincolo de mâhniri. 

Aici, atit de trist, cîntecul cheiului şi-al apei. 

Să ne urcăm în docar. Cerul tot mai aproape-i, 
Țipătul orașului s-a șters cu deznădejdi şi zidiri. 


Vino, vom merge la Soveja în munţi. 

Acolo trecutul meu, ca înţr-un cufăr vechi o haină albă. 

Zarea e cu brazi și pe sînul munţilor oile-salbă. 

Peste privelişte, sufletele au să ni se apropie ca peste 
aceeași carte două frunți. 


Vom asculta cîntecul- buruienilor, O să întîlnim ciobani. 
Sprinteni şi cu soare în trup, vom alerga prin pădure. 
Aerul ne .va deschide pieptul, ca o secure, 

Şi viaţa o să treacă simplu ca un rîu peste bolovani, 


% 


Sora e SI Aa 


Așa, ai să înţelegi ce trist e să fii poet, 

Lasă-ţi cărţile și odaia îngropate în noapte, A 
Vom iubi țărănci cu trupurile coapte, i 

și-o să ne tăvălim în ierburi și-o să ne furișăm în brădet. 


Apoi, amurg și prin ogrăzi lumini târzii, EP 

şi oamenii care spun : să ne pregătim pentru cină, 
Pe _ceardac, cu funcționarii fabricii, o să jucăm cohcină 
și O bucurie are să ne cuprindă liniștită fără să ştii. 
Singur gindul meu, cu tine impletit, 

arc boltit pe vadul cerului în seară. _ 

Și tot suiletul ni se va pleca peste trup în afară, 

ca peste un zăplaz vechi, un salcim înflorit. 


` Departe uliți triste, departe orășeni mărunți. 


Uite : primăvara şi-a scuturat clopotele peste cetate. 
Trenul mic ne aşteaptă cu strigăte tremurate 
Vino! Să mergem la Soveja în munți. 


DESEN 


Fabrică mică, între dealuri verzi, 
pe coastă căsuțe, ca niște oițe albe i . 
și tot aerul dimineţii în tălăncile boilor gravi. 


E vară... Drumul îşi scutură ca o batistă praful. 
Roţile docarului au lăsat dire lungi 

şi liniştea,zumzăie în noi ca o albină 

pe care-ai vrea cu mina s-o alungi. 


i s-a desfăcut părul şi miroase a fin proaspăt, 
Ochii îți sunt mult mai limpezi 

(seamănă cu ciripitul vrăbiilor), , 

ne apăsăm degetele — șopirle mici — 


'şi buzele, stropite cu roua tălăncilor, 


nu spun decit : ce frumos, ce frumos, ce frumos!... 


9%. 


AMURG ÎN MUNȚI 


De departe pădurea era o batistă brună 

și cerul se pleca deasupra crestelor, asemeni unei 
miini pe frunte. 

Simțeam cum intrăm (cu trenul) în seară și în munte, 

şi răcoarea luneca prin părul tău, ca degete pe strună. 


Apoi, tresărirea văii a fost o agonie îndelungă de 
pleoape. 
Verdele ne pătrundea adînc, ca-ntr-o peşteră vuielul 
unei ape 
i amurgul care-și stişiase trupul printre brazi 
“şi vărsa, darnic, pă pe buzele şi- -n pieptul nostru, 
„aş vrea să mai fie azi. ip 


Strigătul sănătos al trenului ne-a deschis sufletele, 

asemeni unui cuţit tilele dintr-o carte, 

şi tot aerul proaspăt a intrat alb în noi, 

ca niște copii sprinteni în odăi pină atunci umede şi 
deşarte. 


Vara, era vara care-n fiecare brad ridea. 

Seara era limpede cu stele și cu lună, 

trupurile ni se iubeau și ochii tăi erau izvoare calde... 
«A fost o poveste frumoâsă, citită demult, împreună... 


SOVEJA 


Lui Mihail Cosma 


SOVEJA 
j i 7 
Sunt aceiași munți înduioşați şi blajini, 
cari s-au strîns la focul lunii să freamăte poveşti ştiute. 
În vale trenul mic a înţepat cu strigătele lui subțiri 
Asi cerul, 


92 


i 


şi picurarea unui. flaut a venit, pliisul stelalor 
singuratece să-l sărute. 


hi 
Revăd casa cu ceardac bätrînesc. - 
E peste tot aceeaşi simplitate de perdea liniştită, 
seara se deschide asemeni unei ferești spre munţi, 
și tăcerea se revarsă tot mai mult, ca o apă 
` de stăvilarul umbrelor oprită, 


Privesc în jur : sunt codrii buni, codrii copilăriei. 
Rar, filfiitul păsărilor se destinde, asemeni unei. 
, nedeslușite chemări, 
şi eu prin amintire îmi trec degetele tremurate și triste, 
cum, copil, mi le treceam, jucindu-mă, prin flacăra - 
unei luminări. 


Tristeţea mă ia de mină şi mă duce .prin unghere. 
Sunt toate locurile tăcute prin care impreună am mers. 
De-atunci, singur : am rămas mihnit și pustiu ca o cadră 
din care amintirea portretului s-a șters, 


Afară îlmesul plai aceeaşi melancolie. . 

Sufletul serii. cade în apă ca o piatră desprinsă ` uşor 
din munte. 

întind spre tine mîinile şi-aştept ca-n copilărie 

să mă săruţi, măicuța mea bolnavă, pe frunte. - 


În vale geamătul trenului e tot mai stins, 

„Prin miîini o filfiire dureroasă îmi trece... 

„E cîntecul monoton pe care îl cunosc de mult, 

și toată mîhnirea trecutului mă cuprinde ca un cearceaf 
umed şi rece. 


CASA COPILĂRIEI 


În ograda cu zăplaz rupt: o vrabie moartă. 

Odăile sunt pustii şi aplecată fiecare poartă ; 
Din plopii triști foi galbene se rup, A 
şi mingiie fereastra ca mîinile un trup. i 


93 


Aici, pe sub ruine, îmi doarme copilăria, 
Liniştea se lasă cu buinițele pe acoperiş. 
Mai departe pustiul a-ntins păiănjeniș 
și pretutindeni domneşte zădărnicia. 


Suflete ! Nu eşti şi tu ca vrabia căzută acolo în ogradă ? 
Copilăria ta e-acum păsărilor de noapte pradă, - 
Unde să-ţi cauţi clipele, mărgele de mult pierdute ? 
Dărămăturile ți le-au acoperit neînduplecate și tăcute, 


incerc amintirea ca pe o flacără uşoară să mi-o sting. 
Bufniţele s-au trezit şi plopii de milă se încovoaie. 
Ascult cum se preling pe streșini ultimele picături 

: de ploaie, 
Și mi se pare că sunt stelele copilăriei care pling... 


PARCURI VECHI 


„lată-l balul telinarelor palid,“ 
. ION VINEA 


Lui Victor Brauner 


y ARĂTĂRI 


~ 


„Mi-aduc aminte : cerul sfişiat printre bănci, 
Seara din bălării și tristețe urcînd ca un perete, 
Vintul cînta lovind în ferești, ca un dănţuitor în 
castaniete, 
Era o întirziere de toamnă și de tălănci, 


Zăplazuri și drumuri vechi se tînguiau. . 
Voiam prin frunze amintirea ta ca pe-o cărăruie s-o 


caut. 
x 


94 


ka 
A 
` 


Ploaia făcuse dig fiecare straşină un flaut, î 7 
` Tristeţea în mine; ca-ntr-un pom o ciocănitoare, lovea. 


Era, ţi-aminteşti, oraşul cu balcoane şi disperări.: 


Pe cheiul şters mîhnirea noastră stărnia ca o rugină, 
simțeam nelămurit gestul tău ca printr-o perdea o 


lumină 


şi privirea tremura departe, între arbori şi zări, 


Prin grilajul cu iederă peisagiul destins. ) 

Mut rîul şi arătări triste : casă veche singură în tăcere: 

Ți-am spus: „toată copilăria mea o vei regăsi acolo .! 
în unghere“ 


. Şi glasul tău dintre buze — frunză veştedă) — s-a 


desprins. 


Ìntrebai. unde serile, unde viața, Rece, iai 
gindul rupea frunze... şi ca trestii ne-am îndoit ; 
și tu știai : întreg sufletul meu te-a învăluit, 

precum colbul uliţei învăluie docarul care trece. 


Nu erau lumini.. Vintul lovea uscat în piept şi în 

geamuri, 
Sub pașii noștri : o rostogolire de bolovani. i 
Amintirile sunau, ca la sîn o salbă de bani, 
A fost o sfişiere de ape... o deznădejde de ramuri. 


Așa voiam să ne sfirşim ca un foc de vreascuri, Tirziu, 
paznicul s-a apropiat : „se-nchid porţile” ; ploaia întirzia 
i, printre tei. 
Deznădejdea suna în noi (ai auzit) ca o legătură de chei 
şi metalic glasul tău a rămas mai singerat și mai pustiu. 


Toate astea ţi le vei aminti, s 

În piept liniștea s-a rupt ca-ntr-un clavir o strună. 
Erau uliți vechi și balcoane cu iederă tristă și brună, 
şi orașul ne făcea semn din felinare pustii. 


95 


Apoi, țipete siişiate s-au impleticit prine plopii străini. 

Era trenul care ne chema, dureros, ne chema. 

Şi eu ti-am pus în suflet — ca un inel în deget — toată 
mihnirea mea 

şi aşa am trecut mai departe, cum ai trece noaptea 
printre spini. 


TOAMNĂ TIRZIE 


Brună e liniștea care a lunecat în iazul mort. 

Pe ziduri şi pe miini e toamnă... Chipuri iubite pălesc. 
Printre ramuri subţiri au căzut stele. 

În grădina publică frunze şi amintiri putrezesc. 


Sunt oameni trişti.. și bănci ude în part. 
încet zborul bufnițelor a învăluit casa depărtată, 
Trecutul sună ca lemnul unui pod vechi, 


Din. noaptea ca dintr-o peșteră, toată tristețea. peste | 


` umeri revărsată, 


Şi iată în mine chipul tău ca-ntr-un pahar o floare albă. 
ÎI simt tresărind ca o adiere în ferești, 

E aşa o linişte de făclii în odăi scunde. 

Drumuri şi zăplazuri depărtate ţi le amintesti. 


Era alb... şi soare mult... și pe alei flori, 

Braţele-ţi cîntau — și părul tău — sonată lirzie, 
Trupul tău sub degetele mele ca o coardă vibrind, 
__ Vreau toamna şi seara de altădată să reînvie. 


Albă e mereu amintirea ta printre stele toate. 

Aud glasul tău ca o frunză căzind, 

E poate lumină... poate e numai gind, 

În iazul mort tristeţi de argint și gesturi intunecate. 


Stearpă e viața cu drumuri și cu înser$ri. 
Sufletul ţipă sub tristețe ca lemnul sub farăsiriu, 


98 


întreb cu glasul. scăzut (ca un rîu în secetă) unde-i 
su-icul său. 


Mereu cu păsări negre vin dureroase întoraniiri. 


E tirziu... zboruri nu se aud, 
în iaz linişte, toamnă și seară pe alee, 
Aştept pinzele de păianjen din suflet să le schimbi în 


curcubee. 
Sunt atit de singur și atit de trist în parcul ud. 4 
PARCURI VECHI 
l Lui Mirea 


Rătăcire... Plopii şi-au încetinit cîntecùl alb. 

Drum cu nisipul galben duce spre trecut. 

Zboruri lunecă prin noi ca lumini prin unde. 

În toamnă lanțuri și suflete au ruginit, risete-a au tăcut, 


Ti-aminteşti : : Parcul gol... Ce ciudat ne-a privit paznicul. 
Paşii speriau ginduri și lebede erau aproape. 

Simţeam neliniști ca furnici pe trup; 

și numai amintirea ei, ca o pasăre peste ape. 


Din chioșc, o muzică tristă ne striga. 

Docarul plecase, și numai tristeţi şi frunze ude pe alei. 
La fereşti singurătatea ca un stor verde, 

Tii minte : plingeau streșini, se aplecau tei 


d Li 


Apoi iată că în suflet chipuri ca stele în apă s- au trezit, 
Ne-am amintit doctorul cu ochii buni; mergea călare, 
și plîngea cînd glasul tău mpea cu frunze acorduri, 
Era la Soveja în munţi, între singurătate și zare. 


Pe buzele tale, tirziu, numele ei, ca un strugure s-a 


fărîmat. 
Lydia o chema și avea lumină pe miini. 


C-da 113 coala 7 97 


Gestul ei — cintec și glasul ei — mănunchi de viorele 
> proaspete, 
în braţe tresăriri de fluier, în trup o şerpuire de fîntîni. 


Astfel inima ca o praştie în zvicnire spre ea. 
Era o tristeţe în noi, ca o luntre în trestii, 
Ştiam departe: deznădejdea . balconului, tresărirea 
i ferestii 
și nu mai știu cît am stăruit printre plopi așa. 


y 
Viaţă și toamnă, le-ai înțeles acolo. 
Acum, nici un gînd şi nici o lumină înainte. 
Îmi spui : „tot mai rătăceşti pe sub balconul stins?” 
și e o siîrmă ghimpată fiecare aducere aminte, 


De aceea, înserări triste, ca perle pe miini. 

Să privim în noi tristeţea, ca un pietriș în apă; 

să spargem, cu' durerea trupului, întomnarea, 

și să simțim cum sufletul din piept, ca o piatră de 
praştie, ne scapă, 


“Aleea cu mărgăritare de toamnă. 

Înţrebi unde glasul ei, unde surisul ei. 

În dîra frunzelor îi recunoşti tremurat umbletul. 
“şi vintul ca și atunci, tremură amintire şi tei. 


DESPĂRȚIRI 


Drumul e în amurg... alb rîul, 

O plecare dureroasă pe cărări reci. 

Vîntul cinta la fereşti ca o scripcă veche, 

Mereu spre deznădejde trupul ca pe-o cumpănă ţi-l 
apleci, 


Sfişieri și clopote stăruie ; grilajul rupt, 

și deodată pe ramuri: toamnă romantică cu ciori. 
Grădină părăsită şi bănci putrede, 

uite : lumini şi frunze se tînguie ca și alteori. 


9% 


- 


Printre plopi, casă cu storuri trase și au paznic bătuţi; 
și două braţd reci: sora străină; prin cteăgi plasă] 

cuivg, 
tristeţea te sfișie şi-ţi loveşte pieptul, ` 
încerci cu gestul mîhnit să lämureşti ceva, 


E pustiu și e frig în odăi stinse. 
Toată viața o regăseşti ca pe-un ceasornic oprit. , 
Auzi sufletul căzînd, poate sunt frunze, E 
Pasul tău prin amintire sîngerat și rănit. 


Luna tremură plopii în iazul alb, - y BaN 
treci prin ierburi lovind pămîntul, . i s i 
Ploaia a contenit, crengi au plins, E Să are, de 
și. asculţi peste balcoanele pustii, numai vintul, . *, dă 

- cîteodată viața. să 


Astfel mereu o deznădejde tremură peste truput au, 

ca o lumină galbenă departe peste ape. . iR ` 
Casa veche se- -ngroapă în uitare, păsări o învăluie . 
Au trecut zborni, au tresărit pleoape, 


Fărîmă viața și toamna care a.mai rămas aici. 
Treci miinile singerînd prin ruginite zăbrele, > 
Giîndul tău s-a rupt ca o așchie putredă, ` 
În tusea ta s-au înecat glasuri, s-au, zdrobit. stele, . 


ERIAN 


Lui F. Brunea 
SONATA 


Din toamnă irunze şi lilieci s-au desprins. 
Seara cade, floare galbenă pe covoare învechite, 
Glasul tău e mesteacăn subţire în vint. 


99 


- 


Vreau să stăm singuri în pridvor 


şi să numărăm stelele peste umerii toamnei despletite. 


Vinul e bun, albă e sonata, risul tău trist. 

Mereu trupul tău ca o- coardă de violină s-a subţiat, 
Zare și clopole printre crengi cad șterse 

Uite : de la stele vine pînă aici un suris îndurerat, 


E o tristeţe rece în crîng. 3 

Aibă e liniștea în ochii tăi tremurată, 

Simt prin mine mihnirea ta ca un zbor prin frunziș, 
- Crengi şi lumini cîntă ca şi altădată, 


Aici visul s-a sfîrşit, tălăngile s-au întors, 

Chioșcul a putrezit, toamna e aproape, 

Părul tău în paharul nopții e vin blond, 

tristeţea se-apleacă peste noi ca o salcie peste ape. 


Să 'ne-ntrebăm de ce viața, de ce toamna, tîrziu. - 
Amintire şi viziuni s-au cernut între stinse perdele. 
Vreau să spargem. în mîini neliniștea ca peso nucă 
şi miezul  putrezit de suflet să-l aruncăm peste stele. 


Giîndul e speriat, noapte e de mult. 

Ai înțeles drumurile dintre plopi aproape. 

Surisul tău peste lună trecut. . 
Nu vezi? ceva plinge în noi, în toamnă şi în ape. 


E d 


ÎNCEPUT DE TOAMNĂ 


Iaz liniştit... Vint ca înfiorare de șopot. i 
În umbră se-neacă povestea morăriţei cu ris subțire, 
Brună şi ca iederă fiuturind se arată în noapte şi în 

i amintire, 
În inima ta o aud sunind ca un nedeslușii clopot. . 


100 ` 


Prin oglinzi mari lunecăm Moară cu lumini. se ascunde. 

Visiele bat liniștii ca în spinări moi, ` - 

şi valuri vin spre barcă-așa, ca o turmă de oi. 

Păsăti tirzii taie ca nişte cuțite umbrele noastre peste 
= unde. ` 


. 


L.] 
Din amnarul nopţii scapără stele şi pietriș. B 
Drum de argint a căzut cu jună şi frunze în apă, 
Ginduri simple, ca visele, din mîini ne scapă. 
Intrăm, rațe sălbatice speriind, în stuiăriș. 


Apoi, răcoroasă poiană, crengi lumibate, ciripit. stins. 
Meren, liniștea lunecă prin iarbă ca o șopirlă, 

Peste umerii noștri un copil ceresc stele asvirlă, 

şi dintr-o dată cînlec ca o coardă subţira s-a destins. 


O întîmplare povesteai. Albă, peste fruntea nopţii 
$ i mătase, 
şi glăsuiri reci ca zboruri peste suflet de lemn ros. 
Şi nelămurită, amintirea morăriței (de unde ?) ne 
' » tulbură. dureros, 
precum în barcă, fără să-l ştim, vintu] ne legănase. 


Peste toi, în noi, început de toamnă prinde spini. 
Şi uite : neliniștea mea în tine pătrunde grav, - 
cum printr-o fereastră deschisă, o creangă de plop 
i bolnav, : 
și-aşa ascultăm iazul aruncind peste maluri cereşti 
tumini. 


Glasul tău şovăie, ca barca prin trestii ce se rup. 

Gindurile ne sunt săbii încrucișate şi vechi pe un 

: . perete. 

Tresăriri de sopată sau de vînt trec încete, 

și numai sufletul, ca un git de lebădă se înalţă să vadă 
mai departe peste trup. 


Să mergem. Luna a întins pe iarbă scoarţe moi. 
Luntrea sunind se lovește de maluri sparte, 
Auzi ? A troznit ceva. E poate o tristețe, poate sunt 


frunze moarte. | 


De ce am tresărit deodată amindoi ? 


ÎNCĂ O TOAMNĂ 


Lui Miron 


~ 


Iată încă o toamnă și încă o seară cu bănci ude. 

“Plopi cu tremurat alb şi ramuri cu polei de stele, 

Vîntul a fîlfiit sufletele ca perdele, 

Departe pasul paznicului frunze și neliniști răscolind 
se aude, 


s 


Decolorat iazul și trestii foșnesc ca hirtie. 

Mereu rătăcim prin toamnă cu oglinzi de fum, 

O pasăre cu o romanță veche a ţipat, căutăm alt drum, 
deodată între crengi casa paznicului, tirzie. 


Ne apropiem. Înăuntru e vis blind și lampă cu suris 
i ` singerat. 
Liniștit “iinele, fată blondă și un glas stins: mătuşa 
x bătrînă. 
Pe zidul rece fruntea ne plecăm ca pe-o mînă. 
Se aude un ciocănit în geam: sunt inimele noastre 
i care bat. 


Frumoasă e. fata paznicului, frumoasă, frumoasă. 
Mersul ei: grîu în adiere de vînt. E 

Surisu-i a rămas în noi ca o apă de ploaie în pămînt, 
și ochii : două vrăbii toamna pe o casă. 


Subţire glasul ei şi iată: amintirile s-au. înfiorat. 
Vezi. seară romantică şi fată ca lumină la fereste. 


102 


În vale docarul cu repezi cai, albă poveste, 


La urmă sufletul ţi S-a rupt ca o coajă de copac uscat, - 


Astfel toamna a sfişiat iederă şi ginduri: 
Peste umerii tăi liniștea a pus frunziş ud. 
Mereu ciocăniri surde în noi și în afară de aud, i 
Deznădejdea ne-a prins sufletele ca două scînduri. 


Să ne îmbătăm cu vin şi cu toamnă bună, o 
Noaptea! s-a desfăcut ca o floare de măceş tîrziu, , 
şi vintul a aruncat semințele-siele peste orașul pustiu, 
ascultă mai adînc ceasul suferinţei în noi cum stiă; 


În mine s-a limpezit apă cu sonată mînnită. 
Aud o tristeţe trozninăd, ca în foc un lemn uscat, 
Să mergem departe de casa — cu suris singerat, 


Îţi voi povesti de-o altă toamnă, de-o altă seară, de-o. .... 


plecare grăbită. . 


COLOMBA 
1927 


l axe du monde passe par tes hanchés 
b. fondane ` ~ 


inima duce-n codru sub piept ca o caleaṣcă 
privire-n desfrunzire pe-o gură precum scrin 
pleoapa mea de tine se umple ca o ceaşcă ` 
şi-opreşti în respirare tălăngile-n declin 


~ * 
cuvintele cresc nalte în seară ca porumbul 
„drumuri se-ncrucișează ca ochi“pe-aceste bănci 
"vinătoresc cînd luna în frunză-şi sparge plumbul 

și plopi ca o cireadă se-ncumetă cu lănci . 


obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară 
în ora ce se-alungă cu haite de lumini 
plimbi degetul prin coaste ca albii ce secară 
o treaptă-n amintire te-nţirzie-n ruini 


şi-azi pasul meu te scrie cu vinele în cridă i 
coapsele — ce corăbii — în aerul robust 

surîsul îți umbreşte o buză ca firidă 

şi liniştea în ierburi ţi-ajunge pînă-n bust 


trup cu-arături cu-ntoarceri cu umăru-n fintînă * 
şi timpla încuiată cîntec topit în os 

pupilă ce se-nchide pe gleznă ca o mînă 

sufletul tău în pâlme izvor feruginos 


Pi 


plins întrerupt în ceasul adînc ca o tăcere. 
c-un cer ce se dilată prin toamna unde creşti 


` i 107 


și linia dintre arbori ne-ntunecă ne cere 
cînd frunţile sub noapte se-ating ca două vești 


rochia ta cu iederi și linişti precum climă 
din Sud, aerul urcă pe frunte.o perdea 

și cerul tras în limbă şi-n pantă la rindea 
cu sîngele-n răstimpuri şi frunzele în cizmă 


priveliștea se-ncheie pe osu-n tratoraj 


un lacăt ce-ţi înscrie imagine-ntre timple ” 


amfora dintre coaste de glezna tå se umple 
şi-n fluviul din artere te plimbi ca un vislaş 


glasul precum o algă și ceasu-nchis în părul 
rotund în şerpuire pe braţ ca rădăcini 

surisul cercuiește în aer un profil 

și-n talgere de umbră genunchiu-și. scrie mărul 


te-nfigi în mușchi și biciui tăcere ca-n oblînc 
cu unghiile-n talangă sporești stelarul pintec 
obrazul tău se-mparte mireazmă poate cîntec - 
și-n fum cîmpuri în clește codrii ca uși te string 


în palma ta cuvîntul își ruginește fierul 

- și luna care-apleacă .pe-ocean un cozoroc 
îţi scrie-n desfrunzire și-n noapte un soroc 
cind anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul 


j 
E 
„O-ntoarcere te-apasă cu creieru-n etaj 

furtunile-n plămînii inverși precum corăbii 
și vorbele-n răceală încremenesc ca vrăbii 


- dar ochiul te păstrează în dungi și-n tatuaj 


108 


cu buruieni în piele alungi nămoluri clare să 
luminile-n pleoapă se-ngemănară oști ` 
multicolor mă-ndeamnă umărul ca un chioșc 
de ziare, cind dorinţa topită-n mădulare 


. F 
și răspindită-n sevă urcă sărutu-n trunchi 7 f 
cu slova ta pe buză inel ca o custure ÎN 
mä singeră; și-n tine mă pierd ca-ntr-o pădure 
cu'miîinile-n zăpadă luceferii ca bunghi 


de-azi glasul în tărie mi-l dărui cu măslini 
deschizi ca o barieră noaptea crescută-n prag 
și liniştea în vine se-adună ca un cheag 

cînd sufletele-n sare se-unesc ca două linii 


i , 
dar vintu-și rupe seoarța moldovenească-n jur 
cu sălciile-n crepuscul se umplu-n gavanoase 
din apele lungi umbre se limpezesc câ oase i 
și ne-ntregim privirea pe-o targă de azur - 


+ 


3 


te scrii în amintire și-n sînge ca o viză 

de pașaport, cu-obrazul și umăru-n ochean 
sub pielea în vitrină şi-n galerii deschisă 
cu flautu-n privire îmi dărui un ocean 


dar scapără pe-o targă stele precum. copite 
cînd inima în tine ca un pahar de ceai 

se aburește-n sticlă şi caldă să palpite 

cu liniștea-n nervura frunzelor o ghiceai 


iarnă tăiată-n fildeș cu norii-nir-o căldare 

zvon răspîndit în cerul strîns pe.genunchi ca pled 
pădure despletită în păr și-n sărutare 

aerul ca o rochie se sparge în buchet 


p 109 


* pe-o sticlä-n neclintire iarna şi-a strîns pulpana 
şi apele-n azurul vintos au nechezat 
dar muntele-n pupilă pe-o cergă-și trase pana 
pe cînd suav văzduhul cu-o zi s-a depărtat 


ești limpede-n suflare și proaspătă ca-n plască 
(mă crezi) în vine-ţi circuli un singe superior 
și buzele în sare lumini, dar ce folos că 
umărul în privire se-apleacă-n căpriori 


pădurea iată-şi. urcă pe fagii moi o sucnă 

de umbră și-anotimpul din vaier rupe-un corn 
dar zarea se-abureşte în trestii se usucă 

pe sufletu-n oprire ca pe o șea mă-ntorni 


. 
părul ți se retrage pe tîmple ca armate 
zboruri întretăiate în cremene cum lănci’ 
şi pinzelg tăcerii se desfăcură mate 
„sînd umbrele din sălcii au lunecat ca șăpci 


‘cum string din dinți și-aleargă în stînga noastră jnepii 
ochiul se micșorează în dungi preciim cătun 

dar frunţile-şi deshamă pe slepa-n somn sirepii 

şi luna-naintează în peşteri și-n coturn 


spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre 
și vinele-mpletite sub pielea ta-n corali 
cînd stelele-n cădere închipuiesc căpestre 
pe-obrazul. tău tăcerea își taie un oval 


pe-aleile din tine mă rătăcesc ca-n cozla 
și umăru-n furtună adăpostit ca golf 

dar prinde-mi cu surîsul la butonieră roza 
vînturilor, cînd ochiul te-nscrie în pantof 


a 
mă răscolești ca-n arie treci degetul prin creștet 
mă-mprejmuieşti mă treieri mă-nchizi ca un hectar 


110 


te-nalți precum o stivă în aerul prea veşted .: a 
pe marginea. tăpturii mele ca un pescar a IN 


te cauţi în sărutul ce-şi rupe-n umăr spicul 
cind giasurile-n aer desfășură-un covor 
basarabean şi cerul își. dezlipeşte plicul 
dar sapă-n mădulare și-n ochi un coridor 


o desfrunzire-nseamnă pe umbletul tău peşteri 
şi amintirea-n coaste îţi stringe pasu-n chingi 
străină cînd plecarea te ustură-n descreşteri 

și sufletul mi-l sfarămi cu degetele cinci: 


I 
azurul se-ntregeşte cu sîngele-n otravă 
fum răsucit în arbori și-n umerii ca grinzi 
cu pîntecul în șarpe și braţele-n otavă 
cuvintele în aer se sparg precum oglinzi 


apele sunt cu vine și mușchi ca niște pulpe 
şi-n biciuire carnea garoafelor în vint 
vertebrele tăcerii se deslușiră suple 

și-n melc și-n ierburi grase în îugăriri urcind 


femurul 'ca pleoapa şi inima-n călușul i 
cu coapsele-ntre trestii lapte stelar te-aprinzi 
dar timplele pe umeri își rotunjiră plușul 

şi gîndul tău îl pipăi și-l urmăresc ca-n zimţi 


ştiu clopotu-ntre coaste și plantele marine 
grădină-n os săpată cu braţele-n lămii 

ştiu fructele rotunde ca mersul tău și pline 
de coacăze-n mireazma de buruieni în clăi 


mă-nsemni precum o hartă şi-n mine ca o perlă 
pură-n ficat topită te știu dintr-un calcar 


Hi 


dar ilacăra-n tărie te-nnoadă ca nacală 
te-adun ca o simbrie te-nchid ca un săltar 


in rumenite glasul sporește. ca o jimblă 

urcă de-aici pe scara din singele meu scump 
cînd te primesc cu mierea-n pleoapă și pe limbă 
şi te închei sub coaste cu degetul ca bumb 


în gura-naltă focul își împletește osul 
de-azur, și pasul trage în ceară-n anotimp 
dar noaptea-ți limpezește pe frunte abanosul 
“pe pîntecu-ţi terasă cu plante reci mă plimb 


te regăsesc în umăr şi-n rîs ca într-o glastră 
c-un braţ în amintire lămpile te-aurese 

şi te apleci pe Wuza umedă ca fereastră. 
din glezna-n evantalii ierburi și-arome cresc 


mă vînturi precum spicul și-mparţi cu dumicatul 
cu zările-n fîntînă ochiul deschide-un şanţ 

te ştiu adinc în mine ca-n fund de mări uscatul 
te-mtigi ca-ntr-o gingie mă clatini că un lanț 


roche de apă somnul, vinele — ce curele 

de transmisiune — vintul îţi scrie bustu-n roci 
un bun-rămas ne-apropie răsuflul în perdele 

ca scoarţe-de mesteacăn palmele cînd le-ntorci * 


cu mîinile amare și buzele-n lucernă 

şi umbrele sfinţite în amurgiri cum cozi 

de păun, cu trecutul la căpătii ca pernă 

și munţii-n fum se-apleacă SRre noi ca voievozi 


cristalele de aer stau limpezi în ospăţuri 
paharele-n dantelă cu chei de buruieni 

rupi sufletu-n privire şi timplele ca hăţuri 
cînd vorbele-n întoarceri ca turmele le-ndemni 


112 


cu pulpa în ferigä urci dură din visare a adi Za 
și mă cuprinzi ca-n trestii te-adun ca un năvod 

cu frunţile-n descreșteri şi membrele în sare - . . 
dar trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod 


te-apleci şi-ntrebi privirea şi degetu-n licoare 
mă-ncerci ca pe un lacăt şi baţi ca-n lăicer 
genunchiul ca o ușe mă umple de răcoare 

şi sîngele-n desfaceri se reazimă de cer 


un răsărit nesigur a pus o poleială 

pe zarea care urcă cu iedera-n grilaj 
şi-ncearcăne pleci capul cu floare de cerneală 
dar te adun în palmă jăratec ca-n făraș 


surisul în aramă ţi-l depărtezi în surle i 
și drumurile-n toamnă pe-un povirniș ne sug 
știu braţele și ochii și gleznele ca scule 
preţioase, eşti în mine scrisă cu meșteşug 


un chiot lung se rupe din pleoapele în dungă |. 

şi-n via din pupilă cu pulbere de var e NE 
singurătate-n preajmă se-așează ca o glugă în ZE ra 
dar te răstorn în fierberi pe miini de samovar. ` 


5a 


cu frunţile ca zboruri de porumbei în cerc paza 
și lacu-nchis în deget cu-o linişte-n inele 
dar vinele sunt plante acăţătoare-n piele 
și mîinile prin trupul în buruiană-mi trec 


ocean ce se răcește cu braţele-n gazgară 
părul oval înscrie un sînge-n anotimpi 

pe buzele-n suire se desluşesc aripi 

și sînul mă primeşte în chiot ca-ntr-o gară 


C-da 118 coala 8 113 


aerul te desface în vorbele ca lăzi 

şi drumurile-n rocă urcate ca vitrine 

dar panta în amurgul lăuntric te reţine 

și glasurile-n seară le schimbă precum gărzi 


în umbră c-un luceafăr nelămurit în glas 

nisipuri în pleoapă se-adună-n oboseală 
„cu liniștea prin undă se limpezește-n algă 

și-urmez în şerpuire umărul ca atlas 


o toamnă pune-n talger frunzele moi ca pături ! 
şi gleznele cu plante şi-arterele cu munţi . 

dar ne-apropiem în aer Ca două sălcii, muţi 

prin carnea în descreşteri se deslușesc omături 


trăsură ce se-ndreaptă cu ştelele-ntr-un trap 
cînd noaptea în pupilă îţi răsădeşte-o vie 

pe culmi din curcubeie îţi împletesc o iie 
şi-aceste flori ies ochii pămîntului din cap - 


surisul îţi pătrunde în piept pînă-n prăsele 
și-n pasul meu te-nvălui și coastele le ise 
dar amintirea-n sare se-nchide ca un plisc 
și tremuru-n pleoape a netezit şosele 


un cer tăiat pe-obrazul ce-l ştiu itinerar 
cu-ntoarceri cu-o oprire pe singele-n fereastră 
din tine se desface priveliștea-ntr-o glastră 

și evantaliu-n palmă te-ncing ca un fierar 


plămînul în culoare cu iarba-n țesătură 
lumina-ţi scrie-n pîntec cu orele un disc 
cind vocea rotunjeşte în aer un âpus 

şi luna-n fulgerare pe uńărul ca turlă 


114 


COLOMBEI 


ulysse que de jours pour rentrer dans 
itaque A 
GUILLAUME APOLLINAIRE 


heureux qui comme ulysse a fait un beau 
voyage 


în 


îţi închin un imn ție veac al mediocrității 
uu mai vînăm ursul sur prin munţii americii 
braţele noastre nu mai singeră păduri sălbatece ANRE 
ne operăm visele ca intestine ` . 
singuri ne închidem în mucegaiui birourilor . 

dimineața dactilogratele își îmbrățișează logodnicii 
pînă la revederea din ceasul nopţii 

cind vor face dragoste pe saltele de paie 

dar în aer sufletele ni se sărută . 

clădim un cer peste acoperișuri ca mădulare 

pe bulevarde „Sirenele autobuzele 

cum acompaniază concertul prin fără fir 

veac al asigurărilor şi-al reclamei luminoase 

e ora cînd englejii o aplaudă pe raquel meller 

şi refuză buchetul de violete ' 

aruncă lumini jocurilor de ape , . ps 
scrişnesc din dinți marile cotidiene 7 ~ 

și iată: agenţii companiilor de afişaj 1% . 
primenesc rufăria zidurilor. 


JOACHIM DU BELLAY 


ulysse fe te veux au pays des ‘lapons 
f B. FONDANE 


Tâv tvex 'eceginv mois č8àv hyðev 'Ovaaete 
moi. Bvăc Ev met Vap hze marie ANo ve ytpovtec 
HOMER, ODISEEA, XXI, 20--24 


` dar se ascut zgomotele ca pumnale 

„aerul se desface pe mîini iederă lătratul 

si iată precupeţii ridică obloanejle somnului 

tramvaiele lăptăresele autobuzele își acordează ca o 
- orhestraţie p w 

instrumentele = Pa NS 

strălucesc 


117 


7 vacile ca gutui în vitrine Ja ora dejunului 
mobilele îşi regăsesc fiinţa părăsită aseară 
de prin colţuri din pivniţi din hambare 
se furişează: spre noi fiinţa părăsită aseară 
cuverturile giasurile se descojesc ca bolnavii de, , 
scarlatină 
şi tu te cauţi pe tine ca pe un vecin care a dormit 
. alături 
degetele îţi ştiu conturul te memorizează te urmăresc 
ca o hartă încet liniile se recunosc se îmbrăţişează 
ca o cupă la locul lor pulpele intestinele 
obrazul se desprinde ca un perete 
buzele buzele cu surisul pantofilor 
şi încheieturile de vată 
încet te tragi pe tine din tine însuţi 
ca dintr-o fintînă nămolul zilelor umbrelor 
te recunoști îţi strîngi mîna după această navigaţie prin 
Du noapte 
se desfășoară ca o cale ferată privirile glasurile , 
vechi precum timbre pe o scrisoare netrimisă 
ai ieșit altul același din tunelul nemișcării 
absenței 7 
ca o portocală îți mingăi carnea cuvintele 
cîte mistere îţi surizi în oglindă 
iată vînzătorii de fructe îşi strigă noutăţile 
lumina pune tinctură de iod pe rănile afișelor 
Li l închini un imn săpunului CADUM 
| substanţa lui nu atacă țesătura trupului 
ı spuma alunecă pe piele ca o piele se scutură 
ca frunzar fața în apa proaspătă ca o servitoare de 17 
A i ani 
“| la etajul de sus robinetul se deschide ca o pleoapă 
te apleci iar spre tine ca spre farfuria cerului cu culoare 
* | îti dai tîrcoale ca unei case căreia i-ai uitat numărul 
suni strigi chemi proprietarul intrebi dacă tu locuiești 
în tine 
panică panică 
desperarea aruncă semnale 
şi despletirea îngrozirii pe glezne 
iți cauţi amintirea şi umerii ca sandale 
UNDE SUNT - 
care e longitudinea inimii tale 
stephane roll poartă numărul 35 la inimă 


încerci să te prinzi ca într-o plasă din rămăşiţele de 
i noapte 


ACELAȘI A, 
T 
U 
L 


ALTUL A 


dimineaţa își freacă sinii tari de fereastră 

perdelele se apropie se îndepărtează ca două armate 
în curînd va veni ceaiul 

şi nu știi dacă TU vei îi acel care îl va bea i 
dar scrii un imn acestei băuturi de culoarea frunzelor 
toamna sîhgelui răzbate prin cornul de vinătoare 

un cerb înaintează în desenul zilei 

vizuinele se deschid ca bricegele 

zmeură și fragi umezesc pașii 


CEAI arșiță cu buruieni și coacăze 
răcoare în căldură binecuvîntare de rubin. 
voia şi împărăţia ta facă-se, 

culoarea ta e a cărnii trecute în spin 


tu_eşti sala:de lectură de baie a săracilor SEE 
tu dai la ora patru sărutul de mamă copiilor oriani 

împrumuţi înţelepciunea vracilor | 4 

și pui gitului pe dinăuntru ©- salbă roşie de bani 


. 


119 


CEAI care desfeţi limba şi măruntaiele 

CEAI care micșorezi bolnavilor suferința 

ierburi sălbatice din noi răutatea oamenilor. taie-le 
adu în ficatul ṣi în rărunchii mei liniștea umilinţa 


ceai dăruit refugiaților ruși 

ceai în grădini publice pe scaune de lemn 
ceai celor supuși și celor nesupuși g 
ceai pe toate buzele ca o cruce de lemn 


ceai binecuvintat ceai ca boschet în duh în os 

tu te împarţi precum cuvintele uneori uitarea 

cerul era de-culoarea ta cînd l-au răstignit pe hristos 
în apele tale se sărută aerul marea 


din indii te-au adus misionari 

iarba ta era coaja rănilor tămăduite 
dar pirați au atacat corăbiile mari 
sîngele s-a. amestecat cu apele vuite 


tu ai profeţit revoluţii din pîntecul samovarului 
tu ai trecut cão mînă prin gitlej prin mtini 

în siberia în jurul tău ca în jurul altarului 

s-au rumenit glasuri şi piini 


ceai ca drum tăiat în calcar 

ducînd în răcoarea frunzarelor stîncilor 
ceai sorbit în dezgheţ de făurar 

în clătinarea de mușeţel a lămpilor 


ceai din după amiezi de primăvară. din după-amiezi de 
iarnă 

ceai cu tăpșane de toamnă roșcovană 

la întoarcere la conac în pocnet de armă 

şi prepelicari cu limba de un cot în goană 


120 


” ceai din mina ca o privire a mamei pe cearde 


intră factorul 
gh 


a 
/Sovej 
pădurea vuiește și în jur troznesc amintirile 'do 
porţile de stejar bătrin se deschid = 


și tresallă inimile ca la hora hanului 
citeşti veştile fratelui de la cernăuţi , 
stelele se dezghioacă precum alunele verzi 
cerul te înfășoară ca un briu oltenesc 
arborii numără cit pót r, 
apoi umbrele umblă în virful degetelor 
glasul mamei a suferit s-a boltit _ 

și ca o fintină se adinceşte se întunecă 


3 


acum strada te primește ca o cutie de poată 

obişnuinţa e pe umerii tăi o cămașă uzată AM 
strada e aici la picioarele tale precum cîinele credincios 
aerul stă pe acoperișuri ca un preș FE 

tu ești o scrisoare în strada cutie de poştă 

destinul tău e acolo distribuilor mecanic A 

el te va duce la destinaţia pe meningea ta scrisă 
desigur tu mergi pe sub casele cu șorţuri ca brutărese 
dar altcineva întoarce arcul din pupilele tale 

zgomotele îţi ling 'limplele arterele 


121 


vinzătoarea îți întinde gazeta de dimineaţă p 
oT gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta 
lindbergh a aruncat un curcubeu între america şi europa 
un proiesor de strategie e asasinat în expresul' paris 
f t - marsilia 
prețul pîinii se va urca cu zece centime R 
dar aerul flutură un drapel între genele tale 
singurătatea e dreaptă ca un semnal de uzină 
cartierele pulsează șe umplu de suc ca ovare 
botul luceferilor te scormonește te sperie 
“e un continent femeia care merge înaintea ta 
Și iată-te la casablanca ești fără lucru 
lăzile se rostogolesc în port ca monezile 
e un miros tare de ulei și de vuiet 
inaintezi prin ecuaţia singelui 
îa părul aerului sunt-catarte cordaje 
precum penele de șoim la un șef indian 
iată grinele bumbacurile ca amulete 
clănțănesc stelele argintăria lacului. 
o lotcă spintecă trestia vinelor 
dar nu e decit vitrina unei companii navale 
pasul ezită ca timpanele 
Şi totuși soarele îşi face loc cu coatele 
un suris te urcă pină la etajul al optulea 
orice cuvînt un dosar un dosar chiar cerul 
e o mașină de scris somnul A 
se depărtează se apropie ca o pădure tăcerea 


în sînge ne cad fructele putrede 

o otravă sub frunte subţiază păsări ca perlele 

şi păianjeni torc reîntoarcerea în dantela ghețarilor 
fierăria uitării aruncă flacări topește întilnirea uitarea 
și ca două faruri se sărută se îndepărtează inimile 
cai sălbateci vegetaţiile cu vînători cu panoplie amurgul 
se năpusteşte mușcă vintul intestinele în pustă ` 
luna pune o fundă în laboratorul urechei 

evenimentele se succed ca ferestrele 

în vitriha cerului sunt busole chei degetele 

papagal toamna îţi oferă horoscopul frunzelor 


122 


` vinele tale alcătuiesc un frumos model de broderie 


şi nervii o i i 
nervii atleți negri pneuri serpentine afişe 
plasă în care se zvîrcolesc, peștii. lămpilor stelelor 
sîrme pentru dansatoarea în echilibru a i ta 
ină a ii i or 
€ inä rumkori nervii hartă a continente i 
esp fantomelor 


crocodili îşi înfig dinţii în pulpa anotimpului * - 
drumuri ca un obraz palide se” încâlcesc drumuri ) 
nervii. cîte mărgeane și cetăţi dăruie sărutul. umbrei ` 
nervii bucle prinse cu spelci de luceferi 

herghelii de jăratec 9 

alge brune în apele trupului Fe Su 
flori submarine unghii subțiri ca accidente 
curcubeie surisuri unde et E 
gări la întretăierea munţilor aerieni ca priviriie 


“pupile despînzite în carne precum așteptarea la ospăţul 


in care bucătarul țigan rostogolește ca buturugi capetele 


balaurului . A tan a: 
dar vine făt-frumos cu limbile păstrate în sin ca o 


colecțiune de timbre - 


„și tresare iarba ținutului se desface în lumină feriga 


vuiesc suveicile nervilor aceste geñe lăuntrice * / 
şi ochii se aug du pantiere a lacuri 

î tăiat de linii ca palmele : 
pp se urcă în pomi precum un copil neascultător 
stărimă dorinţele cuvintele cuiburi de pasăre 
gesturile noastre din paid și pămînt adunat în cimp 
orice glas rănește aerul 

cîte furtuni clănţănesc braţele cerul 

mările se varsă pe fața de masă ca paharul cu lapte 
mesteacănii fac mătănii 

în sîn se crucesc fulgere 

spintecă întunericul ca un pintec Ă Ata n 
dăruie lumini zările ca reclamele marilor: bijutieri 


a 


te opreşti la vinzătoarea de legume 
îți surid ca şopirle fasolele verzi , 
constelația mazărei naufragiază vorbele 


123 


boabele siau în păstaie ca şcolarii cuminţi în bănci. 
ca lotci dovleceii își viră potul înaintează 
amurgesc sfeciele ca lapiţerii pătrunjelul: mărarul 
iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele 
vinete înnoptează iată tomatele ca obrăjii 

i & . transilvănencelor 
în broboaze de mîngăieri cristale pașii 
conopidele cit omăt întirziat pe 'boschetele de șoapte 
și sticle cu apă minerală morcovii oglinzi îluviul 
ca oase lungi se deosebesc casele cuvintele 
cu virtuţi terapeutice drumul săpat în patlagină lăptuci 
şi iată faţa de hristos chinuit a cartofului 
cl ştie secretele nopţii cu burdute de linişti 
rădăcinile lui pipăie rărunchii pămîntului 
albe netede ca tuburi rădăcinile 
înaintează în nervi 
sug înțelepciunea vremurilor osemintele nopții 
închini un imn cartofului 


vreau să am limpezimea tăcerea ta 
fruct al.ţărinei asemeni cu ţărina 
din pîntecul întunericului nu ne vita 
întăreşte-ne cu uleiul nopților mina 


tu ştii subterane abecedare 

te-au hrănit dumnezeu și ploile 

virtuțile ţi le tragi din pămint ca din staul oile 
cerurile te primesc în orice căldare 


4 
cartof icoana umilinţei a răbdării 
tu te mulţumeşti cu puţin și ne dai tot 
iată şi triunghiul zborului în metalul înserării 
cerul atirnă ca limba cîinilor de un cot 


cartof ca miinile plugarului aspre > 

cu răcoare de tunel, de după-amiază 

tu ești al gliei glas pre 

tine ochiul îngerilor fără haraci te veghează 


124 


-îmi place coaja miezul tău umezindu-se 


tu îţi lipeşti urechea" de pămint S 
lingi zgomolele măruntaiele toate —— - : 
atitea, vrăji ca etichete de drogherie în tine sun 

tu eşti un pahar cu vitalitate 


cum îţi faci loc cu umerii ca să creşti” 
te aştept te ascult și bătăi de inimă ivindu-se 
în negreala şi noroiul tău culori cereşti 


strîngi şi apoi ne dai pe limbă amidon 
tu primeşti binecuviîntarea vintului 


„norii îţi clădesc sub zare un tron 


și numai poetul știe că tu ești cîinele pămintului 


6 


ca un golf spitalul te th re primeste 

erpii singurătăţii ling pereții ferestrele 

Sara] face bale la gură precum cîinele de vinătoare 
foaia de observație arată drumul stelelor i 
şi fiecare duce între degete un termometru, ca o ramură. 
de salcie . The a e Zu 
în duminica floriilor mîhnirea e o crinolină de-a lungul 
ela Jăriţ ärul cearceaturilor 

i colărițe cu păr 

paturile sunt ca şi P Jespietite 
glasurile sunt scăzute ca girlele în secetă — ` 
timpul îmbrăcat în halat alb trece pe lîngă tine 
ca păsările de mare cuvintele sunt vărgate y 
eşti străin și un număr iată-te în loteria sălilor 
doctorul agită o zăpadă cu minecile i 
și ca un stol de ciori ochii ţi-au năpădit braţele obrajii 
orele se tirăsc ca plante agățătoare , Ri 5 
fundoianu te vizitează adesea şi florile lui au surisul 


i a -ai în 1918 pe faţa şefului de gară 
pe câte l-ai observat în p dia de: | 


caldă scame o simţi ca degetele iubitei în mînă 
limba e un lacăt pe grilajul gingiilor 


125 | I 


amintirile se rup ca bandajele rău făcute. 
foartecă frunzele tăcerii pipăi 
o tristețe și încă alta ca arșice 
paturile sunt atit de aproape și totuși singurătatea 
ca o temniţă te izolează în mil sunt gesturile surisurile 
plăminii te privesc ca două”maimuţe tinere prin gratii 
lumina stă deasupra ușii ca două coarne de cerb 
îngrijitoarea clatină ca o legătură, de chei oasele 
vecinii de paturi schimbă între ei tutunul privirile 
cum în parc invitaţii cărţile de vizită r 
` fierbințeala încinge nicovala inimii sărută 
pulpele ca arțarii descojite lămpile buzele 
un singur suflet vă cuprinde pe toți cum un ocean 
- mărgeanele vapoarele i . 
şi tu nu te deosebești de ceilalți te-ai pierdut te vrei 
E zi pe tine 
dar obrajii se aseamănă între ei ca paturile 
și-noaptea îţi cade pe cap ca o pungă de gheaţă 


de aici trenurile sunt coupe-papieruri pentru peisagiu 
stogurile se înalță se sanită ca arhiereii 

“plopii îți vîră degetele în pleoape 

şi ca un pietriș simţi pe braţe verdeaţa răcoarea 
tăpșanele sunt cu vaci călimări joacă domino 
cîmpurile cu iepuri şi prepeliţe și spinările 
colinelor fac băi de soare aerul e asemeni 
pescărușilor atingind cu aripile în fildeș apele . 
ochiul duce zarea pînă-n fund ca o salină 

simțurile se tăvălesc cu brotăceii în ierburi 
lăcustele fac reverenţe se deplasează ca risete 
rimele umede sărută scoarța plămîniloi 


Vîntul fumegă și cu omizi frunzele înstelărilor 


„liniștea se scutură ca duzii 
glasul întirzie cu văcarii satului sub ulmi 
soarele joacă la capră pe culmi k 
şi pocnesc în vraja zilei cuturuzii 


126 


brazii rod tavă cerului. ca linguri 

seara girlele își pun la ureche stele cercei 
calea laptelui mînă de la spate miei i 
și în noapte dumnezeu și cîmpul rămîn singuri 


te-ai îmbăiat în părul blond al oglinzilor 
oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului 
sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor 
continuare a ochiului în hartele de ape 


oglinzi ca întiia ieșire din casă a convalesceniului 
cu zboruri cu tulpini înlemnite în ger 


- și defilarea aerului ca drapelele regimentului 


è Fă 4: . 
oglinzi brune oglinzi roșcate ca fata hangiţei i 
oglinzi cum sunt copitele căprioarelor scrise în munți 
oglinzi cu piatră viînătă ca frunza viței 
oglinzi adolescente ca frunţi E 


am văzut încolăcindu-se în/ voi frunzarele şerpii! \ 
vinătorul căuta urma zilei rănite Kg 
în argint se iveau îngerii şi cerbii 

în ceruri rufele vintului clătite 


oglinzi de culoarea tăcerii a surîsului 
oglinzi ca peştele zvircolindu-se în metal 
oglinzi ca o amintire a văzului 

oglinzi ca gitul femeilor la bal 


în inel cîntecele dorm ferecate 

ca-n uger laptele luminii creşte 

pe miini iedera cuvintelor urcate 

și un călăreț la conac inima se oprește 


127 


s 


oglinzi cu săli de așteptare cu reveniri 
` cu rămasul bun al emigrantului al orii 


cimpurile se umilă ca mările în priviri 
se cațără spre edelwaisul lunei aviatorii 


oglinzi cum mă înfășoară cum iubesc răcoarea 
voastră oglinzi de priviri oglinzi de mătase 
oglinzi umede în buruieni ca boarea 

oglinzi ca evantalii deschise în oase 


oglinzi garaje de automobile covoare 


oltenești vă știu spuma lina 
norilor cînd iarna vă încuie vă doare 
şi-mi plimb prin blănurile voastre mîna 


+ oglinzi-cu catifelări de ringlode de rugină A 


oglinzi incendiind corăbiile perșilor  * 


voi sunteţi ecoul singelui în lumină 
apusul vă dăruie rumeneala cireșilor 
am mușcat fructul vostru am lins x 


„pielea bronzată' ca prunele cu privirile 


oglinzi terase înspre lacul zürich 

cînd trenul înaintează ca pescarii de-a lungul rmatu; 
şi iată seara vă amestecă băuturile 

seara 

oglinzile nu se mai pot deosebi între ele 
numai ochii se înfig ca pinteni în trup 

dar e mireasma ca un fior e mireasma Fi 
sunt oglinzi cu parfum de garoafe 

sunt oglinzi cu parfum de busuioc : 

sunt oglinzi prinse cu agrafe — 
sunt oglinzi care nu se văd deloc 

cum în oceanul atlantic curenţii calzi 

cum în glasul tău se umilă păuni 

cum în piersică simburele 

cum lib trăznetul crengilor în pădure tăcerea 


- 128 
N . 


bulevardele se. rumenesc ca piini în brutăria dimineţii 

duline automobilele alunecă în esofagul tăcerii . 

se deschid parcurile cu oglinzi de răcoare - 

şi iată restaurantele în care la prinz se îmbulzesc 

funcționarii 

mîncărurile se succed repezi. ca trenuri 

am văzut rizînd cu pîntecele deschis 

animalele ca steaguri atirnate la măcelărie , . 

vibrează timpane trotuarele 

acum sîngele täu circulă paralel cu metrourile 

o amintire îți faca semn'te îmbie ca o vacanţă 

şi deodată marea. mînecii e o pelerină albastră 

clădesc insule sirenele se destramă 

bruma pînzelor plajă surisul 

orașul se termină ca o serbare şcolară 

dar oceanele țările se ating în sălile de concerte 

e o vinătoare de elefanţi prin lianele 'vinelor 

din copacul aerului sar veyerițe instrumentele . 

torențiale ruperile de linişti ca de nori 

pasul se încilcește în vegetaţia sunetelor toridă 

notele ca botul panterelor. sunt clare 

puștile destramă pernele urșilor albi 

se topesc privirile fantome alunecă şi deodată 

bursa cu vijelia glasurilor sună 

cornul inimii scoboară se urcă termometre acţiunile 

se deplasează pe cer timbrele avioanelor 

un, cuvînt și se prăbuşesc balcoane pădurile din mexic 

sondele de petrol trec din mînă în mînă ca pălăriile 
` “de paie 

grînele sunt rînduite în eprubete că acizii 

dar iată poţi să cumperi somnul în cutiuţe la farmacii 

cerul e servit în cești pe terasele marilor hoteluri 

marea e o batistă pentru uzul acestui oberchelner 

vecina ta are pe piept perle ca inscripţii 

silabisești degetele ei ca literele chirilice 

privirea asta e o sîrmă pe care alunecă troleul amintirii 


' treci prin paloarea geometrică à buzelor a şervetelor 


noaptea și tăcerea se sărută precum coamele a două iepe 


C-da '118 coala 3 r 129 


A 


munţii îşi pun mănușile norilor 

în glastre de văi se însăminţează ecoul 

surisul se șterge ca linia cocorilor 

în pieptul viorilor se.cuică vocea ca-n staul boul 


$ 


copacii conspiră pînă la gara cea mai apropiată 
pasul îngerilor între coaste răsună’ 

cerbii privesc speriaţi la roșeaţa de fată 

cu care dealul primește începutul de lună 


cuvintele se împart ca frunzele în grădini 
înfloresc accidentele pe buzele prăpăstiilor 

ce rufărie razele steletor în arini 

cîntecul pădurii împrumută încordarea prăştiilor 


din aer brumat rupi afişe 


un ținut nou te primește același ilarie „A 


ca ploaia privirea domnului e piezișe 
brazda sufletului. se răstoarnă în arie 


4 ` 


tu eşti un refugiu unde te apleci 
fintinile înaltă gituri pînă în fund 


- noaptea deschide în răcoare un beci 


şi ochii se dăruie în amintire prund. 
- 10 
- : priveşte lumina e albă 


ca pieptul păsărilor de mare 
stephane roll 


„ochii ce şosele de-a lungul prahovei 

„vuiesc apele se dau peste cap și rid cu pietricele albe 
de -departe se străvăd plămini fabricele azugei 
sinaia edelwais la butoniera anotimpului 

» munţii dau din cap ca bătrinii sfătoşi 
înalţă un gard în albastru ecoul .. Co 
acum aștepți venirea tăcerii le poiana ţapului, 


130 


și hangiul îți pune pe masă pîinea de secară 
vocea lui are culoarea trezirii în Compartiment 
i străbătind 
tirolul 7 š 
privirile sunt-lipite de tine ca două provincii ` 
e_ ora cînd pomii se adapă în vadul amurgului 
şi se întorc "pădurării cu oboseala scînteind 
: ca păstrăvi în ochi 
apele spun rugăciunea de seară . 
și o mireasmă te cuprinde intră în tine ca o inhalaţie 
e bucuria pămîntului aburit a buruienilor i 
fibrele trupului se umplu de nesaţul umed al ierbii 
vrei să întirzii în fericirea. aceasta nerostită 
ştii că dacă întorci capul vei întilni. privirea șefului 
o. „de birou 
där glasul alunecă pe bolovani urmăreşti 
fuga prin ţărînă a şopiîrlelor ca țipete atit: de verzi 


2 


e un povirniș întoarcerea de la păscut | ' 
stele chelălăiesc ca dulăii i 

norii în trăsuri boierești au trecut ni o 
luna înaintează în inima văii e 


bucuria se destramă se dăruie 

ca o zăpadă ca un sărut pe obraz 
zgomotele în rîpi se năruie 

în feștile ochiul lui Dumnezeu e treaz 


crestele munţilor clatină tălănci 

scirţiie pe drum umbra fagilor 

razele lunei îți oferă bănci 

cînd în jurul cinei simți aroma inimilor și fragilor: 


1t 


funicularul zilelor urcă în nisip sîngele A 
fiecare cuvint aduce un anotimp un climat 


aventurile în vitrină jachetele de lină alunecă AS 


131 


de pe ziduri noaptea te pindeșie îţi sare în git 

te âpleci peste iziăgiiiea. ta un balcon surisul 

luna e pantoful cenușăresei şi toate dealurile îl încearcă 
visul e păstrat destul de cald în termofor inima 

inima orice gest deşteaptă riuferii adormiţi în oglindă 
întunericul lumina se amestecă în părul ocheanelor: 
varsă toate miresmele pădurii în glasul tău ca 


într-o qamelă: 


hieroglife globulele roșii se multiplică în artere 
- te apără 
dacă înaintezi e sala de maşini a transatlanticului 
lucioase curelele intestinelor lumina ficatului verzuie 
ca roţile mari plămînii pun totul în mișcare 
- biela inimii aruncă jocuri de ape vinele 
și toate organele stau acolo au rostul lor ca în 
. à A ` cămară borcanele 
din cle se- desfac îndoielile certitudinile ca din 
' aparatul morse 
telegramele . v 
dumnezeu e un foarte bun contramaistru 
orzul vîntului se răstoarnă din sacul aerului 
și nechează herghelia zărilor glande piscurile 
se nmezesc cultura serii creşte în eprubetele de umbre 
împleteşti din priviri o cămaşă cu motive ţărăneşti 
apoi gărzile cerului se schimbă zăngănind stelele 
cine mă strigă ești tu autorul acestui poem 
viaţa mea e închisă aici între filele cărţii ca un comentar 
ca o umbră în frunzişul de carpen 
iată-mă dinaintea ta cine eşti cine sunt 
care din foi doi l-a zămislit pe celălalt 
te cheamă ilarie voronca și ai 23 de ani 
și alţii au avut vîrsta asta înaintea ta 
aveau nume mai sonore (*) şi jucau ca mingi cerurile 
s-au aplecat și ei peste bariera inimii 
cantonierul scotea limba steagului la tren, 
qușterul închipuirii trecea prin traverse ca buruienile 
au întrebat și ei adîncurile pentru plecarea din urmă 
pe fereşti florile de gheaţă desenau respirarea . 
dar ochii mei se umplu de ceața evenimentelor 
din, vizuina visului lucrurile se deşteaptă capătă făptură 
„mă zbat vreau să scap din cuşca-cuvintelor 


(*) dante, baudelaire, victor hugo, eminescu 


132 
` 


: yespirarea boxeurului regulată îmi aminteşte 


deasupra noastră schimbă macazul tristeții inevitabil 
cordon ombilical penița mă leagă de tine HD e 
m-ai văzut în cinematograf « ij 
nauiragiază pe buzele tale Soa SEN He ceni 
cum în apele apusului soarele 
vintul îţi linge palmele ca un cîine prietenos 
şi drumuri se apropie de tine cu braţe cu gituri i ist 
prin gratiile versurilor mă priveşti te privesc : 
totul se va petrece în ordinea impusă de calendare 
orice zi e numerotată în arhivele nemișcării pd 
vpne mergi ma Es re mă sapi în 'catifeaua atmosferei 
in pipăi ă indi E 
i pori e pi P ul tău precum stelele oglindite în . 
auzul mă pîndește se apleacă spre mine cum lipești >» 
utechea pe șinele de tren ca să auzi venirea ininutului , 
pămintul se scutură ca un animal ieșit din apă 
„creierul oscilează precum o busolă în cabina de comandă 
seara se umple de fum ca un compartiment ` 
ŞI noi ne fugärim mereu la aceeaşi distanță 
cînd oare se yor întretăia orbitele noastre 
aşteaptă ciocnirea ca o sonerje i 
CIOCNIREA 


. 


i2 


îmi place răcoarea lucioasă a sălilor de gimnastică. | g 
prin ferestrele ca ghețari înalte aerul îşi întinde gitul 
muşchii se desfac ca rădăcinile sub piele ` ` 


zgomotul făbricii de cherestea în lemnul după-amiezii | 
i la soveja / 
pulpele bronzate vibrează ca rochia vintului zi 
privirea cu un gest de înotător se opreşte înaintează 
şi aceste noduri de liniște halterele cit de clară 
Sărutarea în infinit ca două glasuri a parălelelor 
pintecele se dilată izbucnesc ca lăcuste 
salturile descriu în aer frontiere steaguri. 
alunecă stea căzătoare trapezul 


paşii cereuiesc în tăcere unde liâne À 


133 


4 


pi 


şi iată frînghia sub mîinile tale ca lumina lunii.netedă 
buteliile se roşesc te îmbie ca borcanele cu dulcețuri 
aripile sănătăţii cresc de pe ziduri te acoperă” E 
împrospătat timpul se încoardă izbeşte în ceasornic 
ca în biceps 


ği E 4 i 
frunţile desfac o lumină ca feţele de masă i Aa 
crengile bolborosesc vintul se descojeşte pe mini 


copacilor pi scala 


şi încheieturile cheamă somnul ca un grilaj ¿ al. 
PUNS a i grilaj somnul. . 

aleile înaintează în vîrful degetelor pins la ară 

~ pădurii. 


surîsul se stărimă în ghips avalanşa orelor 
deschid o perspectivă solară inelele articulațiile 
se mișcă asemeni zborului de rindunică suple 
trupul liberat sparge fanfara mișcărilor 
omoplaţii ca mările din sud aruncă lumini 
spuma valurilor lasă pe țărm melci pașii 

fluxul braţelor clatină catarge E 

umerii se rotunjesc ca scoicile 


noaptea pune zăvoare pe cer acum terenurile 
de tenis sunt ca niște .heleștaie ale singurătăţii 
jucătorii au plecat au luat cu ei rachetele mişcările 
tu singur priveşti cum frunzele închipuiesc mingi 

Și cum în aer stăruie dîra adolescentelor ` 

în luceferi, a urmărit scrisul mărunt al buzelor 


al gleznelor - 


pe umeri simţi sărutul umbrei al părului 
noaptea își sidică leagănele ei de ape” 
colinele îşi imbracă şalurile de podgorii 
luna luminează străvezii muşchii fluviilor 
de departe clopotele furtunilor aduc miresme 

și în hohotele pămîntului sunt trepte 

te afunzi te atunzi tăcerile se revarsă în cremene 
amintirile urlă în tine precum cfinii satului 
toamna diiruie năluci pe toate cirări'e 

cerul își unţlă în păduri nările f 

un arcuş apusul peste inima ardealului 


13 


- iată şi oglinzi terenurile de tenis: Ș A 

` abecedare pe întinderea de nisip în .despletiri părul 
. mi i : . soarelui 

sini mingile se sărută peste plasa de aer ` | 

şi cuvintele prepeliţe în frunziș întîrzie salutul 

respirația e suspendată pe buze ca un pod pe coasta 

: carpaților 

saltul descrie în pupilă un tunel de răcoare |, $ 

seara vine zăngănind lacătele visului 

şi. rachetele au o înclinare a capului ca prințesele 


cînd salută i 


mulțimea la zece mai - 


din pietriș se ridică aburi pașii prin ploaia fină. — 
; a privirilor 
sandalele înfloresc linii şi arcuri în pleoape sălciile 

ca lopeţi braţele taie apa zărilor le frămintă 

şi spuma vocilor se amestecă în cristalul minutului 
ochii sunt ca inscripţiile pe fintini i 

cum alunecă pe tăvile de răcoare.genunchii 

din cuibuj gitului pasărea mişcării se arcuiește în flaut 
trupul face unde şi chemările sunt umede 

cum se înalță buruieni amare pulpele ; 
ca luAtrii piepturile se ciocnesc şi prin crăpăturile cerului 
stelele te pîndesc ca ochii haiducilor 

virfurile brazilor în licoare clatină flinte 


te regăseşti în atlasul unui surîs în relief : 
mădularul văzduhului suie vintul pe o privire funicular 
trunchiuri de copaci vin în puhoaie cuvintele 

apele răstoarnă butucii şi zările au gatere. 

noaptea chiuie ca o scîndură trecută sub fierăstrău 

şi prin ferestrele deschise miresmele tari se înghesuie 


Is Ă ca bivolii' 
un ochi întirzie pe timpa brașovului 


- Părul glasului se stinge în tunelul de vorbe 
luminile obosesc pe povirniș ca boschetele 
Și tristeţea deschide în tine galerii cum în arbori cariile 


134 135 


15 


“af iată-te la braşov cum iubeşti străzile lui drepte 
PĂDUREA e aproape și linişti mari îţi ling gleznel 
cerul își desface cozile de păuni curcubeiele $ 
codrul te ospătează te primește cu șufiarea lui cu 
e mîngîiierea 
mușehiului x 
vezi rai departe cimitirul improvizat pentru cei căzuţi 
la război în 1916 ` 
tărîna a apropiat vrăjmaşij i-a binecuvintat 
glasul lor reapare ca literele şterse i - 
-sunt toți foarte tineri şi pietrișul aleelor ca obrazul 
i D X e umed 
pe cer descoperi deodată urme de pași , s 
e dumnezeu care trece girla văzduhului pe bolovani 
i | mp iN de luceferi 
cheia gitului cade în adincuri S ȘI . 
ca un schit sufletul se limpezește prin mesteacăni 
_răscolesc frunzișul privirile se-adapă ca jivinile 
se trezesc viorile adormite în copaci 
şi verteprele sunt mătăniile lunei i 
cînd vulturul se rotește ca un aruncător de disc 
şi urcă primăvara în sînge ` 
dar-deodată porneşte buciumul înălțimilor 
să adune în cercuri iarna oilor în fulgi la stină 
și brazii torc caierul-vîntului 
în văgăuni lumina zilelor € pitită 
braşov' cetate cu pereţii oglinzi în munţi 
pieptur-Tăii” & deschis la suliţele aerului 
anotimpurile îți aduc buchete de Şipote 
tăcerea ca o cireașă își suie coarnele pină la tine 


o vară mi-ai dăruit fericirea vacanței cu mireazma și 
„Tăcoarea ta 


ai împrumutat trupului meu bronzul culmilor 

` alcov pentru flacăra ochiului în nisip ` 
braşov, odihnă a glasului în hamacul de umbră 
Tui€că în balul aerului în mătase navă . ` 


Pa 1136 s 


16 


la fotograf incremenesc gesturile surisurile 
o apă trece din mină în mină cao eșarfă 
din cartoane se întregesc umbrele ferestrele ` 
ca prăsele pasul nuntașilor supă în cremene 
magnezium magnezium cum izbucnește în oglinzi carnea 
ta albă ` 
o flacără ca o frunte pînă la pereţii cu draperii privirile 
un ocean rupe lanțurile în mădulare urcă tăcerea 
ca un miner amintirea se pierde în salină ` 
dansatoarea muşcă celierul de lacrimi 
un sărut nemişcarea un fior braţele 
pămîntul își deschide „vîntului sînii “plini cu cartofi 
* cu linişti 
o clipă moartea scînteie ca ochii lupilor în drum spre 
x i A conac 
în dormitoare strălucesc bijuteriile somnului 
prin sticlăria nopților se străvăd lacurile cu lacăte în 
rugină broaștele i pi 
preotul duce în miini aparatul în care se imprimă ' 
' na tinerețea 
uitarea ` , ' oo i 
o răcoare înaintează puşcaș prin irestiile oaselor 
în aerul brumat rotesc rațe sălbatece vorbele 
colinele își pun catrințe și fluierele sapă văi 
iată somnul îți dăruie o sticiuță cu parfum 
îmblînzitorul aruncă tigrul în arenă ca o mănușă 
urmează numărul acrobatului elegant subteran dansul 
pe fringhie paşii se aprind se sting ca afişe luminoase 
biletele de Tăvoare nu sünt admise dar directorul 
înaintează pe calul mușcind în spume zăbala 
veţi vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar 
inima ca un git de quşter se umilă se, dezumflă 
și troici coboară chiuind pe arterele în trepte 
cît duioasă e eleganța focilor . 
pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile brăilei > % 
“au mustăți cum e neryüra tranzelor i en 
îmi place să le văd legănîndu-se în mișcare 
ochii lor sunt ca âcele de cravată AȘ 
și scot țipete foarte binevoitoare. ca papagalii . 
prind peștii dăruiți de dresor și scincâsc atât de ' 
f: E - pia i copilărds 


137 


17 


dar iată mansardele se sărută ca obrajii îndră iți 
e pălesc opaiţele hanului lea ai za 
Tunzele plutesc ca țăvi ducînd capul unui ioan imagina 
din ape se întregesc oasele potecilor foarte albe pat 
trozneşte sufletul ca sub paşii vinătorului amurgul 


18 


inotătoare!e au dantele de ape 
pozumbei valurile se unesc genunchii descriu cercuri 
mişcarea braţelor clatină o pădure de miresme 
e o alunecare a trupului pe blănuri de liniști 
e o desirunzire de surisuri în spumă ` 
„degetele înfloresc zăpezi în glastrăle aerului 
umerii se apleacă într-o parte ca sălciile din 
depărtează apropie pulpele minutele - ; 
spinteci peștele viu al undei creşte respirarea 
zborul păsărilor înalță. un ecou bărcile 
cu pînze descresc ca vocile de pe maluri 
e o odihnă deschide balul singelui 
fruntea 


sărută buzele apelor în rugăciune 


privire 


dar înaintarea se face fără grabă 
poți înota voinicește sau pe spate 
pieptul se desfată în aerul umed și albă 
catifeaua valului te mingiie te împarte . 
~ tălpile sărută tulpine ca gituri uneori 
cerul lasă-n apă rubinul unei toamne 
din fund vegetaţiile clatină culori 
pupila străvede insuli de portocali 
o stea tremură vîntului catarge X 
trupul. sporește o cascadă în cristal 
m inel luna face cercuri și se sparge 


138 


19 s 
acest catalog de maşini agri- ` 
cole sena 
ilarie voronca, A 


şi iată peste diagonala singelui. parisul crește 

un steag luminile îţi alintă miinile timplele 

atitea eşarfe străzile pentru sînii apelor 

cînd ochiul ca un disc de fonograf înregistrează ş 
şi violonistul în cerc oferă ultimele cuplete 

glasul aruncă sonerii covoare lămpile 

paris paris pasul se încumetă ca arcașii 

porneşte săgeata minutului de pe zidul din privire 
cite cascade înfloresc unghiile i 

ciți îngeri se desfac din hiîrtia ferestrelor 

paris oraş ca o volută ca o amintire 

cum îţi cunosc mansardele barurile cinematografele 


dactilografa își pune broderia surisului pentru balul 
UI A e, din cartier 


piaţa concordiei ca un pintec se rotunjeşte se ridică 
bulevardele sună panoplia cuvintelor în luceferi 
desigur cerul sărută acoperișul bisericilor căzărmilor ` 
și turnul eiffel își întinde gitul. 

sîngele ascensoarelor cirgulă în marile hoteluri 


4 
- 


paris m-am împărtășit din cuminecătura ta 

am incendiat muzeele tale am sfişiat carnea statuilor 
duminica se dăruia în banlieu ca o capsulă de cocaină 
în jardin des plantes am limpezit metalul nervilor 

am văzut urşii albi prinzind bucăţelele de piine ca 


. peștișorii 
| şi am scris începutul poemului ulise 
` îţi închin un imn ţie veac al mediocrităţii 
nu mai vinăm ursul sur în munţii americii ` M 


braţele noastre nu mai singeră păduri sălbatece 


139 


SR singuri ne închidem în mucegaiul birourilor 
dar cum, iubesc tristeţea bucuria cetăţii 
brutăresele mari cit stoguri de fin şi vinzătoarele 

i de banane: 
cum rîd cu dinţi fosforescenţi reclamele i 
pe coala tăcerii timbrui inimii se desenează 
paris ulei sfint pentru încheietura gîndului 
oscilează pe harta apusului ca un transatlantic 
te stingi ca o mătase pe buzele toamnei 


[i 


PLANTE ȘI ANIMALE. TERASE 


1929 


4 
COLOMBEI 


-Laudato si, mi Signore per sora 
- 


nostra matre terra 

la quale ne sustenta et governa, 
et produce diversi fructi con coloriti 
fiori et herba. 


SAN FRANCESCO D'ASSISI 


Acolo salcia pletoasä, socul miro-` 
sitor, alunii mlădioşi, arțarji cu poj- 
ghițe roşii, carpenii stuloşi, salba 
moale şi teii, cresc amestecați cu fal- 
nici jugastri, cu plopi 'nalţi şi sub- 
tiri, cu. anini uşurei, cu ulmi albi- 


cioși, cu sîngerei pestrițti, cu corni ` 


suciţi și virtoşi. 
AL, I. ODOBESCU 


y Cit duioasă eleganța focilor. 


ILARIE VORONCA 


PLANTE ȘI ANIMALE 


PAUNI CULORILE NĂVĂLESC 
ÎN PRIVIRI 


Ce frumoase instrumente de-muzică sunt peștii 

în acest glas sirăveziu ca un acvarium 

toporași toporași alunecă: în oglinzile somnului 
timplele se înfioară ca fetele la horă 

şi noaptea puhe o rugină pe fiecare măr domnesc 


Un clopot de ape respirarea dar cîmpurile i 
poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare : 
stele ca unghiile rănesc aerul, 

pe miini toamna desface o lumină 


Izvorul rece al frunţii peste tăcerea mea 

o pasăre îţi adoarme pe buze i 
dar glasul tău ar putea fi o catifea 

genele descriu: în argintul minutului frunze 


Orice cuvint e un robinet de aici 
pentru amintirea cu gust sălciu în artere 
sub cerul bolnav norii sunt urzici 

în ochiu! tău șoimul albastrului piere 


Colinele sub cascada lunei spălătorese 

își leagănă ca viori pulpele pline de simburi 
priveliștea cu ierburi e caldă ca o iesle | 

și-n livezile sîngelui se îmbulzesc cirezile de vinturi 


143 


Lampa, din cenușa nopţilor, lampa, 

un suris îţi lasă pe degete bronzul ca un fluture; 

și paşii depun o zăpadă în glastrele vocilor, 

cum înalță ferigi mîinile, 

primăvara îţi încearcă muşchii precum coarde 

de pian, , 

peste apa umerilor se rotește rață sălbatecă spasmul, 
întunericul izbucnește din toate părţile ca un incendiu 
sălciile albesc ca oase draperiile 

și glasul tău adoarme pe genunchii mei 

ca botul cîinelui de vînătoare. 


ȘAPTE SEARA 


pomii clatină ape bolnave degetele 

cresc din mingiieri o lumină înălțimilor 
vintul aduce aiurarea cădelniţilor 

din izvoarele grave buciumul îşi adună hotele 


IN GRADINI APELE TRUPULUI 


cheamă în grădini apele trupului 
singele aprinde lămpi în boschete 
glasuri tremură ca bănuţeii cîmpului 

ca plopii.către lună privirile sunt drepte 


cum țișnesc ca havuzuri spre cer păsările 

păduri trec prin somn ca trăsuri la întoarcere din 
A l i i . excursii 

cu-lucernă: şi crengi ;, cite ştergare albe vinturile 

umerii tăi răscolesc zmeura surîsului ca urșii 


din fluier seara îşi desface culorile 

munţii mușcă în spume zăbala stelei polare 

înălțimile se tulbură ca licorile i 
prin scheletul pomilor umbrele se văd clare 


` 144 


tristețe strînsă în tine ca o zăcăminte, 

albastre zborurile se sărută ca fluviile 

pe hartă; păpurișul vinelor clatină flinte, 

din ruinele somnului, chipul singurătăţii se arată 


au coborit ca doi şoimi frunţile dar teiie 

dăruie respirarea lor precum aurul griului la cingătoare 
miresmele își lovesc în aer cheile 

ca frunza de pelin noaptea e amară 


fiecare privire e o beteală 


' cum suferă obrazul aerului ca o mucenică ` 


şi treamătul ierbii face din glas o algă 

din părul tăcerilor cîntecul se desprinde spilcă 
i s i - s 

în unde se trezesc viorile 

fîntîni obosesc ca metalele $ 

în jurul timplelor stau iederi orele: 

zilele te privesc înapoi şi cite altele 


BALUL CORALIILOR 


somnul presară rubine pe frunzele ochilor 

cum izbucnește deodătă flacăra glasului, 

albastră peste. urna închisă în coaste, iei e 

din vegetaţia de umbre seva sîngelui se ridică ~ ' 

pădurile sapă în curcubeie cascade, : i 

prin ferestrele mărilor intestinele pămîntului se-arată: 

sunt peşti cu atipile crestate în întuneric'tăișuri 

ca un ghem gura prin fibrele lungi de-apă i i 

plantele șerpilor oscilează în anetimp'nisipul, .. 

uneori balul coraliilor în argint se deschide, 

coacăze mărgăritarele și pe ramuri sunt globule, 
d AN E A de singe, 


arcușul rechinilor urcă pe violoncele "46 'ape 
din toamna adîncurilor aurii peştilor în frunză ` 
ce bucle meduzele cum se apleacă : 


C-da 118 coala 10 145 


copoii albi ai lunei au trecut prin grădini, pai 
toamna s-a desfăcut asemeni în furtună corăbiile, 
umbrele aprind culori în arini, E - 

în tîrlă fluiere s-au împreunat ca săbiile, 


şi ca şervețele de ceai marginea catifelată a peștilor 
A i, torpile, 
un curent ca o mireasmă străbate falangele, 
pe buzele de nămol sărutarea siridiilor, 

> vietățile sunt atitea funde în părul apelor, 
bureţii mușcă umbrele se deplasează în adîncuri, 
ca armate balenele şi serpentinele algelor, se apropie 
peștii fosforescenţi ca afişe luminoase. a 


taraful vinelor se apropie, creşte, 
ce călăreț nebun sîngele, pocnesc pistoalele, 
surisul tău a umplut văzduhul ca o veste, 
pînă în gind noaptea își desface țoalele 


, 


APUSUL ÎŢI DĂRUIE CULORILE 


PRIN FRUNZIȘUL DE SLOVE sub frunze inimile tresar ca potirnichile ; 


pe ceardac glasul tău îmi dăruie o'proaspătă carafă 

și tăcerea, filtrează! apele precum rinichii le i i 

limpezesc în noi; lă urechea pămîntului fiece apă 
o garoafä 


albe tăcerile printre căinţi şi în grădini lămpile 
pun toamna pe fruntea unui sărut, 

din larguri clopotele vin ca păsările migratoare 
foarte blond cerul e o oarbă își mîngiie părul 
noaptea e un fruct pentru-'tipsiile de fluturi 
tristețea desface perdelele în ecou 

din fumul colinelor se întregesc zilele 


dar a izbucnit cintecul ca o fîntînă 
arteziană ; ce fluvii braţele ! PE 
glasul despică somnul norilor ca o mînă 
și florile ezită priu garduri ca opaiţele. 


GLASUL DESPICĂ SOMNUL NORILOR 


UN SEMN PINĂ UNDE 
pe obrajii tăi îngeri vin se așează 

o panglică surisul prin degete liliecii 
și umărul atinge de tîmplă o naramză 
glasuri lasă dire de argint ca melcii 


Buchetele cerului cad din paharul toamnei 

amurgul a amestecat apele din glasuri 

unde mergi paşii răscolesc ramuri, ţipete, 
i drumuri taie rubinul din privire. 

către albastru florile întind miini 

marea linge fruntea o rotunjește 

aurul amurgului. se varsă în căni 

pe buze unghia norilor s-a coborit îngerește 


FRUNTARIILE VORBELOR ' 


strălucesc păstrăvii prin glasul în adormire, 
seara pune mănuși pomilor, clățește aerul, 

anotimpul înaintează în beteală ca un mire 
îşi rupe în Oglinzi o creangă vaierul 


'Tălăngile vacilor au vrăjit buruienile — 
iarba îşi înclină elegant trupul ca o dănţuitoare 
sub stîncă guşterul izvorului. se trezește 


"146 "147 


viorile pomilor primesc arcușul vintului 
de departe vinătorul întirziat sperie pasărea ecoului 


Dar în ugere funda norilor se desface ÎN 
anotimpul a primenit rochia zărilor 

"şi botul vacilor adulmecă munţii ca alte ugere 

ce steag laptele pentru descuierea nopţii . 

cum trece ca o mîngiiere prin osul gindului 

cum sărută buzele și dăruie o catifea gitlejului 
laptele clatină o cădeiniţă de arome 

împrumută o dulceaţă din privirea vacilor, 

leagă la tîmpia convalescentului nătrama pășunilor 
laptele sună în doniți cremenea văgăunilor 
flutură în pupilă dantela cascadelor 

mazărea visului în păstaia inimii 


ALAIUL TĂCERII 
2 


Visul se întregește din oasele fintinilor 

ochii se închid ca evantalii de nori, 

virful degetelor suie o dantelă de zăpadă 

atitea oglinzi despletite în artere, 

atitea suriîsuri încremenesc frunzele, r 
. atiți obraji ca semne, pe băncile întilnirilor 


PRIVEŞTE 


Ce mlădios e piciorul asinului 

ca un deget copita mică atinge clapele pietrelor 
coapsele au o legănare în mers ca apele 

asinul cunoaște pleoapa potecilor 


diamantul piscurilor taie sticla zborului de vultur 
„där pupila asinului a închis înălțimile - 


148 


iacătele stincilor nu-l sperie 

poarlă pe.grumaji frunzele poverilor 
şi țipete izbucnesc din el 

cum din argintul rîului pescărușii 


ACVARIUM ACVARIUM 


ascuţişul lămpilor pe colierul de glasuri 
beteala potecilor suie în cremene, 

toaca de lemn apleacă brazii 

veveriță luna se ascunde în scorbura norilor. 


FRONTIERELE VÂZDUHULUI 


in heleştaie mari cil pereţii ospiciului 

peste tulburarea şoaptelor în despărţire, 

prin parcurile îndoindu-se ca tăietorii de pietre, ` 
pe plaja de pieptenul vintului frizată, 

din curțile orășenești ca menageriile pătrate, 
prin maxilarele vintului străvezii ca metaniile, 
pe șesurile atîrnînd ca limbi la gura aventurilor, 
din șoldul dealurilor cu podgorii, - 

cum sunt şipotele albastre ca omizile, 

buzele singurătăţii sug potecile vremii, 

toate frontierele văzduhului ca fructele căzute 


BUCURII ÎNGĂDUITE 


Cum se bucură de eleganța trestiilor, rațele sălbatece, 


păpurișul destramă un cîntec pe paglica nemișcării 
în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor 


bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii j 
pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, 
caprele negre fac alpinism, K 


149 E N 


. 


` 


oglindesc înălțimile, A 
ploaia. dăruie scoarțe oltenești pămîntului, 


a şi i plugurile fac dragoste cu țărîna, o sărută, o muşcă, 


iepurii se pitesc la marginea zilei că dovlecei, 
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor, 


PASARI ÎMPART SOMNUL ÎN ÎNĂLȚIME 


Codrul în odăjdii de amurg se arată 

frunțile ca lemnele putrezite luminează P 
pahare stelele pe masa cerului curată 
amforă glasul precum mările se înspumează 


sună clopotele cireşelor în privire, 

„sub formă de cascade izbhinesc nopțile, 
ca buruienile șoaptele sunt plivite, ` 
sufletul ca un ornic îşi întoarce roţile 


ce amazoană inima pe said! pieptului 
prin deşertul ceasului cenuşa -vrăbiilor 
buciumul urcă în suvenir răcoarea brădetului 
mulgi laptele ecoului în șiștarul văilor 


toamna își încearcă flautul în vegetale 
coturnul norilor lasă în minut semne 

ca lupoaice umbrele se tirăsc în metale 

de mărăcinele singurătăţii ochiul tău se teme 


ZBORUL VULTURULUI 


- din clătinarea de bivoli a culmilor pleşuve 


peste aurul mort al zărilor,. 

zborul vulturului roteşte o pădure de unde, 
“aripile înalță un fum ca grădinile, 

paltinii se cunosc între ei, se salută. 


150 


MAI TIRZIU 


Dă 


- prin gratiile cerului zilele se dau peste cap ca 


maimuţele 
marea Își scoaté limba la stele, vintul 
ca un preot în odăjdii oficiază între frunzele de tăcere . 


-ṣi iată că trăsura somnului sărbătorească 


intră pe potecile privirii în catifea nisipul, 

inimă ca o poartă de bronz sună revenirea, 
heliotropii lunei alunecă pe scările aerului, 
mesteacănii își pun șorţuri albe ca infirmicrii, 
din depărtări cornul de vinătoare tulbură sufletul 
ca un acvarium, 


x “ÎN OGLINZI PLANTELE 


acum figurile de ceară se trezesc în vitrine 

schimbă între ele tristețea tat atît de roză ca “rinichii, 

pieptănătura lor. foarte îngrijită și costumele pun 
îm gind o rugină, 

cum adoarme glasul pe buzele lor ca o luntre de 
pescar în ostrov 


ierburi degetele tulbură liniştea, i 

îmi place umilinţa lor ca o colecţiune de surisuri, 

și amurgul le pune pe umeri blănuri toamne, 

frigul cade ca o hîrtie pe privirea de porțelan, . 
simți mişcarea lor nevăzută ca în ceasornic secundele 
äplecarea trupului spre apa ferestrelor ca sălcii, 

şi vorbesc fără gesturi, fără şoapte, ca oglinzile. 


ZAȚADA FLOARE A AERULUI 


Floare a aerului zăpadă 
crești iedera visului în pleoapă 


„151 


` 


răscolești lebăda glasului. ca o spadă 
întoarce spre mihnirea' noastră faţa ta albă . 


tu tămăduiești rănile văzduhului 
‘florilor le pui un suris ca sfinţilor 
învăleşti în cearceafuri braţele stuhului 
treci zărilor rumeneala caiselor 


fiece apă clatină o oglindă. , 

părul tău sărută grădinile, obrazul, 
îrunză și pasăre mina ta alintă 
neclintești în smaragd cîntecul şi iazul 


ca un mal cuvintul îl surpi 

cum distilezi oxigenul tăcerea - 
pasul tău a închipuit hulubi / , . 
„pe inimă albinele fulgilor, aştern mierea 


sa i 


chipuri se ascund în pinzele tale 
te dărui ca o frunte în înălțime 
muști din garoala orelor petale 
pe trup gura ta lasă uneori timbre 


alunecă săniile ca pescărușii 

botul vinturilor te cunoaște, te linge, 
inchizi plantele în pămint ca urșşii 
amarul buzelor: răceala ta îl frige 


adună loteria norilor la stînă ` 

în argint zilele s-au limpezit ca fotografiile 
fluierul ochilor se îngină 

tu, oamenilor'soră și potolire, fii-le 


ca un mărgăritar pe întinderi obosești 
„cerul clatină între degete o maramă 
cu tăcere mîinile mi le văpsești 
bătrîn codrul pocnește ca o armă 


152 


copitele renilor te încrustează, 5 
pui lā creștetul pămîntului o iundă, 


căutătorii de aur te-au salutat ca pe un steag. i 


în Alaska, nechează : E 
armăsarii furtunilor ca la o nuntă. 


zăpada, odihnă a ceasului, binecuvinlare. 
la timpla aerului îngerească buclă, 
în cleștar apa ochilor tresare, 


zăpadă edelvais al surisului, al liniştii 
danţ întrerupt prin metania vîntului, 
şi toate clopotele și crinii știi 


` urci spre iatacul cerului în dantele ca o duducă 


să-i agiţi, cind roteşti ca pn şoim peste piatra 


y # 
. 


„ COCOȘUL SÅLBATEC 


aruncă în arenă mînuşa țipătului | 
aurul toamnei a aplecat tiriziile cerului 

şi toţi plopii sorcovesc în atingere apele . 
apele saltă se bucură în buruieni ca iepurii 
din înălţimi harfele pădurilor 

le-au dăruit dantela cintecului sa 
apele împart veşti ierburilor ca poștaşii 

ca brățări apele la glezna pămîntului 


din chiseaua vîntului dulceața vocilor ser 

aneori munţii își pornesc alaiul pentru nun 
apelor i ` 

zăpezile dăruie brocarte 

herghelia curcubeieJor flutură coame . 

se aprind lămpile păsărilor în boschete 

ierigele îşi pun colierele de miresme 


153 


tile 


rA 


gindului. 
ji 


evarsă. 


ferige : cămașa voastră e țesută pe războiul văzduhului 
în buzunarul prăpăstiilor 

voi sunteți evantaiiile somnului 

mi-am odihnit cîndva fruntea în palma voastră 
Și respirația mi s-a limpezit ca o fereastră 

ați trecut prin surisul'meu - 

cum peste unde pasul Domnului 

aţi răzbit ca păstrăvi răceala minutului 

v-a atins limba furtunilor 

ferige, în pieptenul vostru s-a desfăcut mătasea ecoului 


Lă 


+ 


„STEAGUL SIN GURĂTĂȚII 


Apusul a aprins un incendiu din coarnele cerbilor 
cirezile au aruricat mantaua pășunilor . 

de sus buciumul brazilor dă de știre codrului 
noaptea își zăngăne metalele în rugină 

steagul singurătăţii numai greierii îl salută 
scîncetul lor clatină pînzele anotimpului 

vestește plantelor pulsul liniştii 


CITE STATUI TULPINA TA APLEACĂ | 


pe cîmp ceştile florilor:ca pe o tavă 
“se înfioară în Stinjenei licoarea lunei 
albăstrele urcă spre cer o apă suavă 
iedera : tremurare în argint a strunei 


Păpădia își desface pinzele 

cum îndulcești gura aerului, cicoare 1 
trifoiul îşi adună ca miei frunzele 
lucerna pune în glas o răcoare 


rătăcire pe eşarfele ochilor 
prin pieptul păsărilor de brumă 


154 


îi î î rafą rochiilor, 
trandafirii opresc vintul în ag e 
Museen] clatinä tălăngi ca o turma 


ătăcire prin scările buruienilor | 

ătăcire prin scările 1 

ta clopoței inima pp duh LN | 
leleie au păstrat amintire: : 

ra pac muşcatele au înălțat creste | 


circulaţia sîngelui în garoafe . 
mâcii imchipūiest cascade. 
é it gi ca ha 
au adormit girlele 
soim, toaca de lemn roteşte, cade, ȘI 


î ee ă cerbii 
în topaz se tulburi Ti 

ätăcire prin zăpada buzelor i 
cetei e lins laptele cerului ca lu 
au muşcat azima rumenită a fulgere 


Ñ 


i tă n telară 
aici, margherită, floare s ă 
că catifeaua linishi pirogă 
i i vioar: 
EE umplut de văzduh ca o orgă 
Li E ` 


TERASE 


COTNAR | 


Luna, ce maşină de călcat norii, rufäria 
mărilor, fruntea ta ca un salt pria ARA 
ierburi înalte, cînd anotimpul e in 
de Cotnar, şi apele se dezbracă pr 


în cești cu vin 
armele vechi. 


; Î ile cosite 
întîrzii în cîmpurile cosite, 
rei să întîrzii ca plug în cim £ i 
Yedi mat în gări, cu despărțiri, cu întoarceri, 


155 


r 


ipii juă ti ù ugurale; 
im lipiți ca două timbre ina E 
îi lati țărmul, vegetatine pe a 
i eruiui i € le, g 
aste psi mută în adînc face cercuri se stinge » 
so l 


cum pădurea se rupe în chiot, în aramă, 
şi cerul se schimbă ca plăcile de gramotan. 


Tăcerea crește cu buruieni în gind — Œ: 
uneori glas între carpeni prins 
să oboseşti în peisagiul ca biceps destins 


TEKIRGHIOL 
Surisul tău în vine ca sanie circulind, K 


Stăpineşte-mă ca un haiduc în bălți 
cît elixir bintuie prin stea . | 
răscolește-mi trupul contrabangișt, 
înfricoşat un gînd nevămuit ; 
încalcă-mi inima ca.o frontieră 


Noroiul te cuprinde ca suris sau ca algă, 

galopează inima, savană acest zi A irai, 
cînd vînătoarea urcă pe cer ca pe ei 
şi prin apele calde, vintul în cirji p fi 


O uşe precum tiine prepelicar te eere, 

oasele chiuie ce gor denigra mor a 
itoru-aprinde lumi T 

dar servitoru-aprinde r 

şi aerul ca trepte suie în mădular 


GOLF ` 


» Panoplie în amurg, plajă, 
luminile se sparg ca simburii prin pas, 
apele tremură pînă unde bărci în glas ; 
iepuri de cîmp spuma valurilor ; înserează. , i 


i ră E 
ă de asta otașule o gravu A 
A mi) nu sărută väzduhųl prea Spa 
îi tepţi o întoarcere ochiul în araura A 
ze sprinceană sexul de ierburi săra 


Ca un șa! cîntul peste pulpe destășurat 
luna la cîțiva metri și plopii din noi, 
ce florete ochii tăi prin aerul rarefiat, 
fii pieptului Oxigen cît ceresc altoi. 


Stai în tristeţe singur cu frunzele uscate 
sufletul ne leagă cord 

cerul se adinceşte pe sălcii ca A etal 

şi liniştea se-ncheagă în singe cu me 

Marea îşi mușcă buzele prin catarg, poate chip, 

arc voltaic surisul și în gest amnar, 

stele și-au coborit steagurile pe nisip 

“atit timplele au sunat ca trotuar. 


DOAMNEI LINA PASCAL 


i ită ăpadă 
ini in oglindă sporită ca z 
Dc tt privire păsări tneremienest s 
i ită în lămpi precu adă, 
Ta ASA Sala în sticlă cuvinte se-albăstresc 


7 


Zgirie epiderma ceasului salin, 

devastează-mă ca pe o garderobă, ca pe o cassă 
de. economie ; pescarii se întorc prin sîngele marin 
Suprareal respirâţia pînzelor învie. 


7 
157 
156 


Surisul înserează o toamnă cu armură | 
Gindul amar te sparge prin aerul ca plug 
Clopote de strădania umbrelor se temură 
Și vegetale ape ca presimţiri te sug 

i p : 

F s 

O plaje te reține cu țărmul strîns ca-n strană 
De pretutindeni pașii cu plante se deschid 
Ce rar album de timbre marea mediterană . 
Aur ce se răstoarnă din cintecul ca blid 


Privelişte-n apusul, cu-osinda-n palmă trasă 
Trup din ferigă umed topit la miază-zi 

Şi plâpii-nalţă o rugă spre fruntea ca terasă 
Cind şovăie mătasea ce-a mai rămas din zi 


Singurătatea-și rupe covoare mari din ceasul 
Salin, cu ierbùri arse metalic în poteci; 
Ploile-ți spală cerul gurii-n aramă, glasul, 
Fintînile-n atingeri cu stelele; te-apleci, ` 


Tăcerea te främîntă şi noaptea te-ngenuche, 
Oprită respirarea în fluier precum gard 

Dar vîntu-n panoplie te ustură ca muche, 
Desfăşuri în artere sîngele ca stindard, 


HOTAR 


` 


Pădurea începe de aici, cu nervi, 

cu mistreți pină unde coridor un suris, 
Dăruieşti vrăjii crengilor auz și văz, 

«prin carnea ta, 'străvăd piraie uneori plante, 


Aerul se destramă, ce filtru printre 

fagii, räriți, cu mușchi și ferigi în glas 

această privire va reține ziua în declin ca-n lał, 
orice cuvint se rupe ca de țărm o luntre 


158 


Luna face exerciții de trapez prin pomi 

cît cerbi fugäriți prin singele bätrin, Scut 
tu eşti pentru pădure, ploaie, cimen p ; A 
scurt circuit peisagiul un gest incendiat. 


În plus, ce remediu pentru anotimp papi rospirahia; 
ta, surisul tău ca o piine de nouă su e ie g 
“pădurea, pădurea care suie, yorin an nor 

cînd frunzele foşnesc cu accent mo 


BRĂȚARA NOPŢILOR . 
1929 


COLOMBEI 


C-da ily coala I1 


în ochii noștri apele cresc și se întunecă 
Desenează fintîni degetele s-au deschis zăvoarele 
A singelui 
Dumineca limpezește ca un obraz aerul 
Și în dantela pieptului caisele clopotelor împart o 
| aromă, 
| Clopoie, clopote, cunosc răcoarea și argintul vostru 
Prepelicar liniștea urma inimii o adulmecă 3 
Şi ca buruieni mari nopțile se, desfac pe catusi 
cetăţii 
Îndoaie ca lot atitea trestii mătasea nervilor 
Se năpustesc caleștile visului 
Promontoriile somnului în prăvălire 
Umbrele împleţesc din buciume și luceteri o veliriță 
Pun la căpătiiul cerșetorului o pernă de surisuri, 
Zborul păsărilor a închipuit o eșarfă 
Si ca un bivol sub laţul vîntului se opintește pădurea, 


lată un șarpe se tirăște peste pleoapele noastre 

Un țipăt clatină ca ulmi umerii 

Durerile, ce nămol, ne sug tălpile 

Fraţii mei fraţii mei ştiu foamea și suferința voastră 

De cîte ori am vrut să vă dau un osbăţ somptuos din 
inima şi plămiînii mei 

Mi-am încovoiat și eu trupul în mucegaiul zilelor > 

Am cîntat frunzele toamna înserarea iubirea 

Dar simţeam cum din unghere' ochii voştri mă pindeau 

ca arcașşii 

Adăstaţi din talgerul inimii o chemare 

O trimbiţă de spume să spargă adîncurile 

e è 


163 


Porumbelul glasului să vă aducă un salut sub aripă 
Să vă învăluie ca serpentine privirile 

$i incendiul vocilor 

Piine să fie cîntecul pentru deznădejdiea voastră. 


În sălile de aşteplare tristeţea ca un samovar x 
bolborosėşte 

ln curihd trenul nevăzuiului va veni să vă ducă unde 

Infirmierii cerului răvășesc vata norilor 

Zăngănesc în boschete metalele toamnei 

Burghiul timpului a găurit timpanele 

Simt în carnea mea frigul vostru ca o mușcătură 

Cind în odăile mari lămpile sunt ca funde de gală 

"Nimeni nu vă rosteşte numele 

Ca lupi focul bijuteriilor vă îndepărtează 

În jurul meselor gesturile fac unde ca nuferii 

Şi sinii matroanelor atirnă ca fructele putrede. 


Dar iată aici în poemul acesta eu vă sărut gleznele 
a A sinġerate 
Şi miinile tale Ştefan Roll care la cinci dimineaţa ireacă 
` | podeaua lăptăriei 
Pentfu ca apoi să taie profilul îngerilor în poeme 
Și dăruie bucuria paharului cu lapte celor umili şi 
săraci ; 
Imi descui ca un ghiozdan pintecul 
Și vă întind ficatul meu ca o oglindă 
Vă primesc în mine precum în cearceaful lacului stelele = 
Vintul a frizat norii a răstirat păpădia cintecului 
Ca-ntr-un termometru urcă în mădularele mele mercurui 
i tristeţii + 
Purtaţi pasărea visului pe creștet 
Și nopțile vă împodobesc cu o beteală de liniște 
Cind ploaia işi desface cozile de păun în privire 
Și pe frunzele ochilor melcii somnului înaintează. 


Ca un steag limba atinge membrana cerului 
Diamantul inimii taie ferestrele nevăzutului 

Şi flacările izbucnesc în valuri lungi ca zăpezile 
Se întretaie ca miresmele săbiile stelelor 


164 


Li 


Obrazul vintului se incumelă pină la mine: 
“Timplele desfac o paloare ca șervetele. 


Priveşte: în părul ceasului deznădejdea n-a rupt 


panglicele izvoarelor . 


Şi surisul tău se revarsă ca o aureolă boreală 
Pe coastă brazii îţi întind buzele de.-sare 

Ca șopirle vînturile circulă în membre. 

in nisipul frunţii argintesc peştii tulgerelor, 


„Se gescojește în palmă portocala furtunilor 


Licoarea soarelui umple arborii ca eprubete 

Zilele cresc în pupilă podgorii, lebede, i 

Ursul răzvrălirii n-a stărimat toată zmeura din suflet, 
Şi pe limbă harfele depărtărilor aduc coacăze,. 


Prin creierul meu trec toate veştile pisc 
Batistele glasului flutură ca în lumina amiezii grădinile, 
Dau de perete porţile singe ul E E ză da 
T: ele universului sună mă încir i E i 
Toate zgomot: i ir 
Ştiu, zornăiesc banii durerilor 

Crivăţul miîbnirilor şuieră o 

Minia veacurilor rostogolește stincile MER 

Degeir le tristeții pătrund în mänuşa inimii . 

Din toate părțile bărcile întunericului se apropie 
Urzesc un läicer vaielele 

ledera vovilor se veştejeşte. 


. P x n 
A hoo A hoo winătorul timpului aruncă in ORSR 
arda 


Mistrețul primeşte tăişul ca o floare roşie în frunte 
Desişurile închid frunza ecoului ca o carte 
Numai visul scaldă plaja inimii se retrage ca o maree 


Visul flux reflux al gindului š 
Atingere în zvonul balului de rochia dansatoarei 
Împleteşte o beteală din vinturile bolnave 

Cascada părului se desface pe braţe f 
Rotunjește pietrele umerilor, înalţă spicul glasului. 


„165 


. 


Călătorii nevăzutului se plimbă în vagoanele tăcerii! 
“Nopțile, agită ca o băutură evantaliile aerului, nopțile, k 
Din agrafa lunei faldurile cerului se desfac în brocarte 3 
Nopțile cu mîini atît de uşoare cuprind trupurile, ; 
Şi ca ferestre ascund obrajii, ca ierburi înalte, 
Nopțile, alunecă o sanie pe zăpezile glasulai, 

Aprind jarul buruienilor în buzunarul văilor, i 
Se topesc asemeni catargelor la orizontul inimii 
Nopțile aduc o dulceaţă pe buze ca strugurii 

Dar uneori sunt amare ca țrezirile în ospiciu, 

Clănţănesc scheletele pomilor 

Ca rădăcini în noi oasele, 

Pastile în esofagul umbrelor pereţii se dizolvă 
Odăile, cîmpurile, munţii se nesfirşesc 

Coama infinitului flutură, 

Nechează 'armăsarii vîntului 

La orice răspîntie glasurile înalță jertfe. 


/ 


Noaptea se ridică în vîrful degetelor 
Îşi îmbracă basmalele de luceferi 
E un neguţător de covoare persane, 
Sună măzăriche ploaia mărgelelor, 

. E o ghicitoare și boabele de cafea îi pun o brățară 
Citește drumul curcubeielor în palma văzduhului 
Noaptea nemărgineşte apele şi oamenii, 

Amestecă asemeni glasurilor, cetăţile, 

Surpă în noi toate. ruinele poftelor 

Noapte amforä ~ ' 

În cenușă, zborul vulturului, 

Plasă de siguranţă pentru saltul mortal al gîndului, 
Albie a visului, noapte, 

În paharul vîntului spumă, 

Cum luminezi lucrurile pe dinăuntru ca o radiografie, 
Întinzi mălaiul visului -pentru vrabia inimii înfometată 
Pe stinca ta norii iscălesc fulgere ca turiștii 

Aduci din adincuri o găleată cu liniște foarte limpede 
Și ce ferigă desface pe umerii tăi spaima, 

Ca alge umbrele învăluie braţele, 

Licheni și mușchi pașii tăi în scorbura cerului 

Noapte rachetă în atingere cu mingea lumilor. 


166 


H 


Nopțile trec din mînă în mină ca îmbrăcămintea i 
bogatului 

Desfat cearceafuri peste oasele ghețarilor 

Şoldul colinelor primește lebăda umbrei 3 

Sălciile întind lacului o oglindă. ; t 

Sălcii, voi 'aburiţi aerul ca ferestrele transatlanticului 

Flacări urcă din voi ca din urnele trecutului, 

Nuielele voastre au subțiat norii ca vocile, 

Au ars privirile în arşiță ca savanele. 


Haide, izbucniți cascade din, pietrele liniştii, i 
Revărsaţi-vă buchete de lacrimi peste întinderea 
somnului, 

Umerii cărbunarilor se macină în docuri o 
De cărbune e sîngele lor ca Serbo Tanie k 

i Îi cu sacii ultimele rămășşite a A 
Şi şlepurile înghit ap: IRA 
Trupurile se veștejesc ca lămpile frunzelor, 
Lămpile clatină cheile apelor în salină i 
Tirnăcoapele taie în sare dantela zborului. 


Sare, sîn de spumă, panoplie de zăpadă, 
Degetul tău ustură ca vîntul stepglor, : 
Sare, cum pui o panglică de sete gitlejului, 
“Braţele osîndiţilor te lumra ca o a aa 

ivii ării tăi au închis mierla OT, 
Se Ei aamini tău nu răzbate prin veselia ospeţelor 
Nu sfişie ca o sirenă întunericul minţilor A 
Nu trece ca o coadă de cometă prin planetele burților, 
Clopoțeii solnițelor sună o tristete neînțeleasă. 


` î scrişnesc dinții ocnaşilor Ă 
iată renal îi plot acoperă furtuna lanțurilor 
Tinărul elegant înnoadă cravata cerului, 

Execută o piruetă dinaintea înaltelor taine, . 
Marea își pune o rochie de gală i 

Prinde o medalie la gitul vintului. 


„167 


Nervure farurile brăzdează frunzele valurilor, 

Şi visul despleteşie în coame de catifea peştii, 
Vopseşte părul 'minutului, marea, 

Umple ceșiile ochilor îndepărtează umerii bărcilor. 


Marea își varsă bijuteriile în șorțul amurgului, 

Cleştele vintului îi ondulează buclele 

Ca vegetale șerpii trec prin coastele de azur 

Inalţă statui din spumele umbrelor 

Spînzurători catargele sîngeră apusul 

Marea alungă haitele ei de glasuri 

Că urcă-se din adincuri luceferii 

Sapă ca un ocnaș grezia. zilelor 

Alunecă arcuș pe strunele zărilor 

Se joacă rostogolind ca arșice înecaţii pe băncile de 
i valuri. 

Mare, limbă atirnind la gura pămintului 

Cum ai vrea să te rupi din maxilarele stincilor 

Să lingi testiculul lunei pîntecul nopţii 

Balele iale umezesc țărmurile 

Miînia îți umilă nările 

Te ridică pînă la buruiana cerului 

Dar neputincioasă cortina apelor cade în prăpăstii, 


_ Marea își pune în plete un curcubeu ca un pieptene de 


dansatoare spaniolă, 4 


Armăsari albi valurile muşcă hamul brumelor 
Valurile, valiza cu batistele vintului răvăşite 
Și spumele presară flori ca sub pașii învingătorului 
Marea e o mănuşă aruncată în arena nopţii 
Unde e cutezătorul care s-o înapoieze Irumoasei din 
balconul cerului ? 
Marea e un teren de fotbal i 
Cine va trece mingea prin poarta descătuşării finale 
Cine va da semnalul întrîngerii, izbînzii ? 
Marea e un circ şi se dau peste cap maimuţele valurilor, 
Marea stăruie îndelung în privire precum în scoică. 

| vuietul 
- Marea acrobat se leagănă pe trapezul aerului 
Uneori ‘se culcă la picioarele vintului ca un ciine bătut 
Marea arborează pavilionul de pirat al nopții, 


- 168 


HI 


Ascule grezia vintului, albesc în singurătate aluviunile 
i vocilor 

Munţii şi-au despleiil coamele scormonesc jăratecul 
A stelelor 

Ce armăsari munţii au mușcat zăbala zăpezilor i 

Şeaua cerului cu armurării și pe iataganele brazilor se 
J încolăcesc şerpii furtunilor 
Ca la o horă chiuie joagărele și oglinzile ecoului își 
împart cioburile. 
- ] 


Deotilarea butucilor ca steaguri 


. Bivoli înălțimile se tăvălesc în noapte ca într-o mlaștină 


Ca un fior mugetul lor a încreţit fruntea amurgului 

Si boturile au scuturat în văzduh carnea fulgerelor 

Munţii s-au năpustit în arena privirilor ) n. 

Toreador inima îi întărită fluturind mantie singele 

Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele. 
m 


Noaptea munţii își arată plămada adevărată 
Pasărea linjilor sărută infinitul IRA 
Namilele piscurilor sunt continentele tăcerii 
Aur aruncat păstaia luminii și deodată F . 
ilriașe, falangele lor au atins clapele nevăzutului, 
S-au revărsat în deșertul zărilor Sie 
Au umplut ca un fum dormitoarele veşniciei « 
Din văgăuni se cațără buruiana acordurilor 
Apare o scriere secretă pe coala auzului. > 
«tunții stau neelintiţi ca ferestrele oceanelor A 
Si eșariele vietăţilor li se desiăşoară în măruntaie 
Lampioanele păsărilor îi împodobesc ca sălile de bal 
Noaptea i-a destins ca niște plămini ai planetei i 
Munții își dilată nările vuiesc cotloanele cra 

ini ini de călcat trenurile îndreapt: cuta 
ditai Lab nai aaa Yochiilor de ierburi 
La șoldurile lor drumurile înnoadă funde 7 

umbrele au clătinat clopote cu dangătul 

peste crente i nesimţit ca zborul uliului 


169 


Prin nisipul ochiului pînze trec ca pe ecranui mărilor, ' 


Fiuvii li se tolănesc pe glezne ca pisicile 
Ìn catifea mușchiul stincilor 
Și prin zăbrelele nopţilor munţii își întind gitul ca 


- girafele. 


Noaptea a descuiat ușile de lemn bătrin ale încheiturilor 
Şi tăria munţilor a pătruns ca o răcoare 
Noaptea . deşteaptă toate tăcerile curmate în temere 
Noaptea a trecut prin miini vălul coastelor împădurite 
Noaptea călăuzeşte pupila către lacătele munţilor 
Brăzdează inima în neființă 

Precum în palmă vrăjitoarea a citit căile zodiilor, 


Cît de mic ești dinaintea acestor raci imenși, munţii, 
Foarfecele lor taie mătasea timpului ; 
Munții s-au neclintit asemeni cetăților fermecate din 


, basme și făt-frumos 
Atinge obrajii izvoarelor adormite, . 


Vîrturile au ondulat pletele respirației . 
Şi pieptul se încumetă ca o trîmbiță 
Sparge alune zările ascultă 
Ce platoșe pentru ciocnirea de pe urmă 
Cind plantele se vor întilni pe masa de biliard a 
E veșniciej 
Cind piscurile vor desfășura scrisoarea cu marginea de 
i Es i doliu, a nopţii 
Bucuriile și tristeţile laolaltă ca ouăle de prepeliță 
zdrobite de călciiul vinătorului, 


Dar am văzut prăvălindu-se ca o pitä bătrină muntele 


pe pîntecul planetei 
În povirniș drumul ca un lănţuşor de ceasornic 


Şi oamenii tăiau o Ppirtie cu lopeţi minuscule 
(a furnici pe mușuroaiele munților oameni scrijelau 


; sticla ceasului 
Oamenii : duceau pe umeri butoiașe cu lapte pentru 


trindăvia orășenilor 
Era într-un sat în Alpi 


Torentul rostogolise cu bolovani în prăpastie casele 


. 


170 


Și în subsuoara muntelui oamenii căutau cu lîrnăcopul 
osul cărării 

Cascadele făceau spume la gură ca bidiviii 

Intre crengile brazilor borangicul aerului . s 

Şi violoncelele ghețarilor 'se înfiorau la atingerea i 
5i i vîntului 

Ca o mireasă zăpada deretica peretele codrilor 

Munţii creanga sunetului ca trîmbiţe 

Toate basmalele brazilor siișiate a F s 

Munţii spărgeau haina priveliștii ca umerii luptătorul 

Şi furtunile : ce pene strălucitoare în pletele munţilor ! 

Munţii se apleacă peste păienjenișul oglinzilor 

intreabă imaginea din adincuri 

Cine a scăpărat amnarul lea ? e ENE 

H! aÎ mişcarea a € 
Cine a întrerupt cu un chiot nemiș e 
Li 


IV 


îi Fi ss 
Aruncă în văgăuni săbiile îndoielii na 
Caută un cuvînt ca o patlagină pentru acest deget rănit i 
inima, 
Haitele de dureri se năpustesc în stina glasului ; 
Toate sirenele continentului sfișie zările A 
Incendiul de zgomote sparge digurile nemișcării, | 
Un cuvînt, un cuvînt, ca peștele oferit de dresor focei 
Pentru reprezentaţia de gală e ooe i 
i ingerea. mingii de piciorul potrivnicului 
Un cuvint ca ating g pre ri 
uvi > să închidă zbaterea peste fluviile 
Un cuvînt care să a A 


Sfirşitul ca o broboadă scutură colbul privirilor 
i fruntea, se umilă de seminţele Ş 
Floare a soarelui itea, $ Stnâvdi 
Pornesc vreascurile atitor patimi în vatra singelui 
Înșiră pe aţa plinsului metaniile ochilor 
i ii îsului vin să bea din ciutura. TRA 
Dar toți cerbii surîsułui PARET 


iz 


Pe şesui pieptului numai înstrăinările au rămas ca 


Să cînt suferinţa care a pus un nimb pe fruntea 
i i sacrificatului 
Şi penița cu care scriu poemul acesta 
Să sfirtece limba celor ce nu cunosc pelinul neliniștii 
Au adunat în curţile lor finul mulțumirii în căpițe 
Și rîd răsunător ca pocnetele bicelor. 
* Haide: smulgeţi paiele din salteaua inimii 
Rostogolească-se puhoaiele vorbelor ; 
Şi munții, munții, . ` 
Munții stau dinaintea noastră ca niște gatere 
Să șlefuiască altfel scîndura văzdubului. 


Vă 


Șoim, ochiul .răscolește somnul linced al plantelor 
Arcul vinelor se încoardă și zbirniie spre inimă săgeata 
i Singelui 
Inima, ce tragere la ţintă, cutezătorii îşi încearcă puterea 
„Și la douăzeci și cinci de ani inima e un carton ciuruit 
f de plumburile țintașilor la bilciuri 


Omidă, tuberculoza urcă pe frunze plămiînii atitor 
prieteni 
Știu : alţii înaintea mea au fluturat steagul. geamătului 
“ în trențe 
Dar am văzut: frații mei nu aveau bani să-și cumpere 
` covorul aerului 
Unde e șipotul pentru nicovala frunţii înfierbîntată, 
În odăi întunecoase scuipatul lumină ca o candelă roșie 
Mucegaiul desfăcea un evantaliu la ferestre 
Și tusea scriîşnea ca în colții dulăilor oasele, 


O potecă dincolo de fruntariile chinului 

O pășune pentru foamea de liniște în 
Spuma vinturilor alunecă pe plaja ondulată a cerului 
Și în gitlejul zărilor vinul amurgului gilgiie 

Armatele pădurilor se prăvălesc: în torente 


172 


știuleţii. 


'Țipeteie se deschid,.scinteie ca pumnalela. i ui $ 
Dar îmi plec genunchiul aici pentru surisul tău femeie, 
Prietenă, soţie, sir i 

tederă peste balconul patului, binecuvintare, îi 

Tu străjuiești malui trupului mîncat de suferință 


Aș vrea să trec veșniciei numele tău Lina f A 
Care ai dăruit dantela mîngîierilor, irr nopţile de febră, 
$ soțului 


Și profilul începea să fie un coupe-papier pentru fila 
i văzduhului 

Dar degetele tale agitau borangicul iubirii . 

Și o aromă înviora încheieturile 

femeie, buclă la timpla sinucisului pa a , , i 

Cum pui o panglică de lumină întemniţaţilor din birouri 


- Cum dai avînt prepeliţei pitulate în iarba din ochii 


! poetului 
Gindesc la numele tău scump gravat în curcubeul ) 
inelului 

Ascult legănarea lanurilor de griu în atingere ca 
oceanele 


Se înalţă ca o flacără ziua din amfora văilor , 
Si pe piscurile cu ghețuri veșnice urzica soarelui 7 
muşcă, 


VI 


Am aruncat năvodul să prind peștii culorilor za 
Glasul e străveziu in zare ca un ou de găinușe , 
Cutia gindului se ascunde în tufișurile creierului 
Hăitașii destinului o alungă, ara ii 

Şi amintirea curge cum dintr-un cerb rănit sîngele. 
Maxilarele cerului s-au încleştat în aluatul luminii 
Şi cît de albă e bluza decoltaţă a mărilor. 


< Adun toate înfăţișările lumii sub cristalul pleoapei 
Clatin în miini ocheanul minutului 4 A 
Continentele flutură în privire ca bandajele nopţilor 


- Cu spatele adus înspre fruntea hirtiei _ 


String colierele aerului din nevăzut melcii de sunete 
Schimb turnesol inima în eprubeta versului. 


173 


- 


A trecut peste cetăţi lebăda somnului 

Se adună în jgheabul văgăunilor aiurarea ecoului 

În închipuire bărcile de lumină aruncă ancorele 
Rănile iernii se închid pe crengile trupului 

Timpla se apropie de incandescenţa norilor 

Și din ţărînă bucuria anotimpului răzbate cu rădăcinile. 


VII 


La poarta amurgului se ciocneşie legătura de chei a 
` sălciilor 

Între trestiile. uscate păsări cad în somn ca miînușile 

Sună țţambalele vîntului și dansatoarea singelui începe 

y danțul cuțitelor 

Sîngele, ce vin bătrîn în canaua vinelor, 

Singele, ce felinar luminînd subterana trupului 

Singele, cum încearcă rezistenţa tîmplelor, 

Și încleștează în gratiile nopţii unghiile călătorului din 
compartimentul de clasa III-a 


„Pe băncile de lemn maldărul de oameni se clatină ca 


nămolul tulburat de piciorul îndtătorului 
Respirația o pătură neagră scutură aerul - 
Șarpele oboselii urcă pe scările încheieturilor 
Trupurile se apropie se recunosc între ele : 
Bucăţi din adefaşi postav al nopţii, 
Tampoane nopţile se sărută | 
Și o savană cu ierburi aprinse despletește fumul 

, locomotivei 

Cu un deget, trenul pipăie gingia tunelului `. 
E o intrare din noapte în noapte 
Bisturiu prin măruntaiele muntelui 
Scrişnesc fălcile osiilor - ¿ 
Aburi ling pereții 
Muşcă firida nărilor . 
E o trecere din noapte în noapte. 


A VII 


Ce scrumieră noaptea pentru cenuşa pomilor pe creste 
Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă 


174 


Dar unde te întorci fîntinile nopţii sug aurul potecilor 

Și botul beznelor răscolește troscotul cerului . 

Ca huruitoarea leproşilor apropierea întunericului se 

vestește 

Spaimele te întimpină la răspintii precunt în carnavai 
i măștile, 

Pocnește dușumeaua văzduhului 

Ca un ţignal se întrerupe tăcerea A mia 

Lăcustă noaptea ţişnește pe frunza auzului. 


Te închipui acar pe căile stelelor f 
Mişti în pleoapă un macaz și se prăvălesc vagoane g 
- A luceferii 
Cerescul mecanic se tulbură în beteala privirii 
Bucla cometelor trece peste fruntea lacului iat 
Și pe sticla răsuflării planetele sună precum măzărichea 
de gheaţă 


Spală batistele vorbelor în spuma vocilor 

Mulțimea se încinge ca o pădure în august l 

Arma crește o fierbințeală toridă către grinzile cerului 

E 0 rătăcire prin bilciuri i 

Şi ca liane se împletesc în jurul tău gesturile 5 

Mulțimea clocotește precum vegetaţiile la cingătoarea 
z pămîntului 

În gavanoasele nopţii se amestecă licorile inimilor 

Și pe deasupra şovăie, dansatoare pe sirma PERII OA 


IX 


Uneori zăvoarele vulcanilor se descuie A 
Atunci noaptea ţișnește din cratere cu un chiot . 
Poartă dantela lavei şi la sîn colierul de pietre din i 
E ` adîncuri 
Înaintează spre scena, șesurilor ca un pas în lunecare 
5 ca o baletistă 
În urma ei cenuşa cădelnițează miresme i 
Şi ierburile prind de veste își apleacă tulpinile arse. 


175 


Noapte urcind din pîntecul pămîntului 

Ca să întilnească noaptea coborind din pleoapa cerului 
Noapte înăuntru și în afară 

Noapte din culisele munţilor! 

Cu trena de blesteme năpirlind şopirla închipuirii 


Noaple, cum fulgeră în degetele tale diamantul singelui 
Cum pustiești ceardacul inimii . 


Cum lipești smoala buzelor tale de fruntea ucenicului 


Îndoit peste oglinda pingelelor | 
Tu ai săpat jghiaburi sub ochii lui mari ca două perne 
de catifea. 


Straja păsărilor zăngăne metalul zborului 

Stelele se schimbă la ore regulate ca grănicerii < 

Vîntul aleargă ‘innebunit prin buruieni . 

Veveriţe lămpile au obosit cad din scorbura ferestrelor 

Şi numai în nopţile de pe piscuri împădurite 

Străvezi prin cristalul glasului peștele albastru al 
ecoului, 


X ` 


Noaptea e o fundä la genunchiul Mediteranei 

Ca păunași valurile ciugulese grăunţele de glasuri . 
Coboară o cortină albastră pe terasa privirilor 

Se răvăşesc amintirile ca-n staul paiele 

Cintecul e o panoplie, înfășoară inimile. 


Dar la creștetul pămîntului 
„Noaptea e un steag de zăpezi 
E o temniţă de cristal 


E o frunză și nervurele ei sunt coarnele renilor 
Repi, reni, ca placa negativă a fotografiilor 
Reni ca nişte balamale la porţile piscurilor 
Cînd peste umerii umflați și sterpi ai stîncilor 
Cerul trage plapoma vîntului 

Și copitele voastre scrijelesc marmora iernilor. 


. 176 


ciubotar | 


-p s =: 


Reni, nopţile nu tulbură apa din ochii voştri ca - i 
g evantaliile: 
Nopțile vă arată drumul prin colibele învelite în piei 


de focă 
Nopțile sunt umile ca mușchiul pietrelor i 
Nopțile trec ca îngerii prin fumul lămpilor 
Şi în uleiul de pește feștila cîntă încet ca un samovar. 
Luna e o inimă păstrată în borcanul cu alcool al A 

azurului 

Se deznoadă uneori bicele chiciurii 
Renii cunosc pleoapa adăposiului P | 
Şi nopţile alungă iepele albe ale omătului. a 
Gheaţa a adunat toate oglinzile 'aerului 
Gheaţa e un sărut pe fruntea albastrului 
E respirarea mărilor în limpezime e ' 
Pe dedesubt peștii ca sulițe o mușcă i 
Dar gheaţa trece ca o mînă prin harfele furtunilor 
Toarnă coniacul visului în vinele îngheţatului. . 


Şi nopţile se fugăresc, apleacă sălciile din amintire 
Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor 
Adună de pe flori polenul somnului 
Şi-l dăruie cerșetorului la ca lol i di fica 
i ile se apleacă peste iazul din pri ` 

iii lil KUR S cerșetorului 
Cind se sfirșesc balurile „ : 
Cînd invitaţii -întirziaţi îşi iau rămas rază i i colia 

i i ăre îşi scormoneşte fulgii 
Și bucuria ca o pasăre îşi pieptului. 


xi a 


i ii ini i ti uriaşi- 
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște peș i 
i lte noaptea îşi scutură sacii cu făină 
Prin ferestrele înalte p ş în era a 
i i i ici’ ăcerii 
Și curelele stau nemişcate ca niște panglici'ale t 
S 
lacătul ei nevăzut peste roțile care au 
it Aa vînturat glasul veacului 
Noaptea a neclintit aceste batoze ale gindului rd iNT 
A legat în căpiţe griul pentru legănarea ochiului 


C-da 118 coala 12 177 


A oprit împreunarea literelor îulgerind ca solzii 

Și toată sala mașinilor e un muzeu cu monștri marini 
Ca un briu sulul de hîrtie pentru cingătoarea visului 
Visul atinge cu o melodie urechea frunzelor 

Și, pupile, rotativele se dilată în orbita nopților. 


Fluture, plumbul și-a lăsat polenul pe degetele zețaruiui 


- La ora închipuită umerii lui nu se mai apleacă peste 


oglinda cuvîntului 
El trezeşte dangătul care doarme în clopotul apusului 
El ca o lampă desenează în unghere conturul. cintecului 
Ca vegetale metalele primesc clorofila cernelei 


În place vuietul roților ca o procesiune de cascade 


Foile se sărută 
Se fecundează rădăcinile vorbelor 
Jurnalele, afişele, cîte curcubeie 
Strigătele cresc, învăluie ca o pădure de liane 
Plăcile vibrează | 
Și flutură basmalele coalelor 
O licoare se urcă în eprubeta vîntului 
Sîngele gîndului circulă în artere dinamourile | 
Se 'amplifică zumzetul tiparului ca ò aclamare sub 
$ balconul învingătorului. 
De aici, mașinile se smucesc în curele 
Izbesc cremenea minutului 
in zăbale'spuma e dantela de strigăte. 
in coamele lor manuscrisele au împletit bucle 
Și literele aruncă lumini ca brăţările dansatoarei 
Agită teancul de hirtii ca: tot atitea miini pe peronul 
despărțirii 
Țișnesc semnale asemeni contrabandiștilor din tufișuri 
Se împletesc serpentinele de culori și de imagini 
Se. desface o cortină peste balul inscripţiilor, cerneala. 


Ucenicii culeg zvonul în tăcere ca scafandrierii + 
Aleg cochiliile ` 

Märgeanele rare ale versului _ 

Joacă în palme pietricelele silabelor 

Alătură ecourile precum un pianist clapele 

Aruncă pe umerii planetelor o beteală de cîntece. 
Tipografii, voi sunteţi titele pămîntului 


` 178 hia 


Prin spuma voastră se limpezesc dantelele. glasului 

Și mieii închipuirii vin să bea laptele vostru 

Laptele vostru se umilă în cana vidun 

Flutură o eșariă de azur peste întin eri A n 

Și o lumină se desface din voi ca din îrunţile sfinților. 


Tipografii A ] 3 

Cutii pentru bijuteriile visului 

Evantalii de ape a a N 

Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă k 

Oglinzi în care imaginea sufletului se adună A 
Precum în fundul ceștilor de cafea rimase nopții 
Ale nopţii care tulbură tălăngile plante or i 
Și vtäiiloarea atentă poate rosti adevărul impalpabil, 


Cărţile sunt încă umede de sărutul mașinelor 

Limba primește gustul amar al plumbului 

Cărţile vin pe buzele mele ca toate șipotele 

Ca toale păsările x M 
Cărţile : cîte lacăte la poarta de setare soliste 
ărţile: ci înspre terăstruica deschisă i 
Cărţile : cîte trepte p zau 
Din tipografii pornesc trîmbiţele de nouri 

Din tipografii izbucnesc havuzuri vocile 

În cearceafuri trupul furtunilor £ - í 
Și ca fîntîni, tipografiile se adîncesc în argila nopților. 


XII 


imbi î ă îi sîr i 'scrînciob inima 
Te plimbi în călușeii sîngelui, ce 'scrincio! a 
De Te trapezul privirii se avintă în salt mortal zările | 
Zările ca niște clopote se nestirșesc dar acrobat vintul 
Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile Ă A 
Si în borcanul pieptului peştele glasului se încoardă. 
Caută în fund buruiana care să desfacă lacătele 
. oceanelor 
ă î iclă poleiala și ca o pasăre lumina să frîngă 
Caută în sticlă p şi ce pa dn 
7 ă- i de obrâzul scump precum la atingerea 
Arată-se din unde p Eee 


179 E 


Orhestra prinde ca un cercel la urechea dirijorului 


: N - j sunetul aşte 
Cheamă de la apus împărțitorul de semne, pa 


Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul 


| ERIE a văzduhului 
Cheamă de la răsărit trimbiţele incendiilor. răi 


Cine să oprească hergheliile aruncate ca bretele peste 
' umerii planetei ? 


Cheamă dé la miază-zi armatele albastre ale iluviilor” 


Fundele de nisip înfloresc înii i 
l pe sînii de golfuri 
Și un glas farmecă valurile ca șerpii, a 
Cheamă de la miază-noapte pădurile'de viscol 
Miază-noapte şoimde zăpadă g 
Miază-noapte în dantelă vultur, 
Cheamă turmele de elefanţi cînd în trecerea lor au 
E D răsturnat pajiștile şi codrii 
Cheamă pantera urmărită de saltul brusc ca o ejaculare 
pr ege g ti i, 
Lupii hämesiți dînd tircoale focului, dili 
În jurul lui cinează cu sufletul pitulat ca o prepeliță 
K aa AK i K Căutătorii de au 
Cheamă bizonii ca niște covoare negre peste savanele 
E 5 conti i 
Cheamă bufnițele aceste glande ale nopții scală 


Gheamă furtunile cascadele ani iti pia 
animale pit 
Plantele, oceanele, pitice şi uriașe, 


Cheamă văzuiul și nevăzutul 
Și intreabă-te : unde e spada care să răscolească 


: măruntaiele înţel i 
Unde e începutul unde e sfîrşitul SRA 
fate e rostul tău în temnița infinitului cetitorule 
nde sunt clapele din care pipăitul. tău să deștepte 
să răspunsul 
RĂSPUNSUL ca o melodie încuiată în lemnul de apte 


al flautului. 


XII 


Ca o mină osoasă 
O neliniște urcă î 
Corabia nopţii își 


desperarea trece prin pletele gindului 
n lucruri ca un fum îneacă respiraţia 
aruncă ancorele în nămolul inimii 


` 


180 


Dar amintirea scinteie intre degete ca un pumnal 

` amintirea 
Jerifeşte în rugăciune mielul obosit al minutului 
Și singele gilgiie răcorește plosca ochiului, 
Amintirea ca o sanie chiuie sub ferestrele întristării. 
Amintirea dăruie flăcări inelelor bolnave 
Scutură un cearceal și apar vedeniile surisului 
Copilăria atit de prietenoasă se apropie, face o 


reverență: 
Depozitul de cherestea e in dosul casei ca un parc de 
vinătoare 

Și printre stixele inalte cerbii inchipuirii își întind 
i gitul. 


Stive pe care mă cățăram adulmecind cum un ciine 
urma sturzului, singurătatea 
Uneori printre șipcile lungi cit o buruiană răzbătea 
Ca un glas subţire ~ . 
Cite o buruiană sau poate copilăria. 
Copilăria ca o trecătoare între fierăstraiele munților 
Cu bucuria basmelor lui Ispirescu ; aşteptam 
ivirea prinţeselor din apa scindurilor 
Și alături Chelaru, feciorul factorului, prietenul meu 
din şcoala primară 
Cum lăsam melcii să se plimbe pe frunzele palmelor 
Ce mai faci Chelaru, vei ști oare că amintirea te-a scos 
ca pe o cochilie din nisipul trecutului 
Cînd te-am revăzut în' 1923 erai impiegat în gara 
= `; | Mărășești 
Copilăria med ca o paiaţă legată de sforile singler ne 
` ier 


Trenul ca un cuțit tăia paginile ținutului 
Trenuri treceau prin catifeaua anilor A 
Și de pe, ceardac ascultam ţipătul lor ca al rațelor 
sălbatece 
De pe ceardac urmăream farurile căutindu-se ca 
îndrăgostiții 
Și fiecare tren deșpletea o părere de rău ca o privire 
Fiecare tren îmi umplea sufletul cu depărtare 
Depărtarea creștea, dădea în foc ca laptele 
Depărtarea ca un dangăt se umila în ciopotele pleoapelor 
Depărtarea năruia pereţii fermeca pasărea măiastră a 
! - visului. 
Atunci noaptea răcnea ca un mistreţ injunghiat 


181 


y 


$i vintul îşi năpustea puhoaiele în care o fată rea 


aruncase läzile cu lighioane . 


Vîntul lovea în cercevele rîciia testele dezgropăte 
Vîntul își rotea coada printre luceferi 
Ca un plug răsturna brazdele nopţii 
Ale nopţii în creștere ca o inundație în odăile 
Reci, odăile ca niște oglinzi adincindu-se 
Odăile pline de liniștea cimpului dimprejur' 
Precum respiraţia abureşte sticla 
Precum în fundul mărilor clopotele scufundate au vrăjii 
, peştii 
Precum în aer zborul desface un evantaliu de păsări, 
Și țipătul nopţii întindea praştia auzului Ă 
Şi plinsul Mamei în camera de alături ca un borangic 
Plinsul Mamei ca un vers în hohotul nopţii 
Trecea o panică prin herghelia stivelor 
Un înger își făcea o eșartă din plinsul Mamei i 
Un înger își luneca degetele prin părul despletit peste 
G porumbeii umerilor, 
Și numai cîleodată lătratul dulăilor prăvăiea bolovanii 
. tăcerii 
Și trecerea expresului zguduia toate fierăriile gindului 
Trecerea expresului aplauda 
Spărgea ca un talaz promontoriul plămînilor 
Și în gușa expresului" se zvîrcolea noaptea 
Cum în pliscul pelicanului peștele. 


í 


Noaptea iși număra părerile de rău, toamnele 

Noaptea arunca un postav cleios prin ferestrele sîngelui 

Noaptea trăgea afară (cu ce căngi ?) cadavrele plutind 
i în nămolurile somnului 

Spărgea fluierul din gitlejul păsărilor 

Noaptea ca o pisică sălbatecă sărea la gitul tăcerii 

Tăcerea și noaptea, tăcerea și noaptea. 


Se îngrămădește sarea minutelor în fundurile visului 
Dar, sub pleoapa furtunilor copilăria zgirie şi strigă 
Cere case din zahăr candel 

Aurul potecilor în codru 

Căci se apropie smeul cu o falcă-n cer şi una-n pămînt 
Şi aruncă peste oglinzi cenuşa spaimei. 


U 182 


Neinţeleși şi neînţelegători, ` 
Ne lovim unii de alții, tăiem din culorile colinelor 
4 hainele închipuirii 
Neiînţeleşi şi neînţelegăiori pină dincolo de genele 
cimitirului 
Neiînţeleși şi neînţelegători în zbaterea dintre orbitele 
i planetelor 
(Și totuși tu cititorule îngimfat ai voi înțelesul poemului) 
Un poem ca atitea alte stele ca atitea alte plante 
Dar nu simţi cum năvăleşte din țesuturile mele o 
Macără 
Nu simţi cum armăsari năzdrăvani gindurile imaginele 
È mănîncă jăratec 
Sîngele meu ca o lance izbește lespezile cerului 
Deschidă-se mormintele şi iasă fiul, omului 
Pumnii mei zguduie temeliile søarelui 
Temeliile nopţilor 
Și ca Prislea cu cuțitul insomniei. sub bărbie aştept 
> venirea pasärei măiastre 
Rotesc braţele în zdrenţele văzduhului A 
Privirea e un arcuş deşteaptă viorile depărtărilor. 
Pintenul neliniștii îmi singeră coapsele ; 
Te clatini ca o algă în borcanul cu dantelele mărilor 
Flux al dorului peste nisipul din zi ut, 
Recunoști în glasul meu pinzele tesute de păianjenii 
> misterelor 
Unde e canaua di care să curgă vinul de Drăgășani 
al zorilor ? 
Unde e robinetul pentru şipotele de taine ? , 
Și drumurile se nasc ca izvoarele din cremenea munţilor 
Și drumurile desfac evantalii, ca fluviile, peste ţiţele 
PR dealurilor 
Totuşi nici un diamant n-a tăiat sticla cerului 
Dincolo de azur alfabetul steleior încetează 
Și privirile cad ca păsările istovite. 


Înalţ deasupra capului inima ca pe o torță orbitoare 
Inima să spargă tenebrele trupurilor i 
Inima pe tava oceanelor ca un alt cap al sfintului Ioan 
Cu sîngele despletit printre fîntînile furtunilor 

Şi să danseze împrejur destrăbălat vintul 

Vintul ca o Salomee crescută din urna arterelor 


183 


Și cu pinzele tuturor corăbiilor scufundate drept voaluri 
Cind numai ochiul zvircolii aruncă blestemele şi profeția 
Cind izbucnirea magneziului într-o zecime de secundă 
A “făcut ca placa fotografică a creierului să prindă 
conturul revelaţiei 
Cind cometele desfac o perdea de iederă peste balconul 
surisului 
Și un golfstream de cintece încălzește toate mările 
sufletului. 


XV 


„„. Unde sunteţi corăbii, cuvinte unde sunteţi 


Să încarc în voi tot amarul, toată bucuria din mine 

Încă un cuvînt și altele ca o armată de șlepuri 
spintecînd peştele argintat al Dunărei 

Șlepuri în care violoncelele cîmpurilor și-au dăruit 


corzile 
Șlepuri în care Păpuşoiul se leagănă ca o chemare a 
- pitpalacului 


Grăunţele sunt cristalele soarelui în eprubetele 
după-amiezelor 
Grăunţele sunt mărgelele din fluierul .mierlelor 


Fiiece cuvint e poate o corăbioară de hirtie în jgheabul 
: copilăriei 
Dar fiece cuvînt e poate corabia in care voi răsturna 
cărbunii 
Mirodeniile, nisipul închipuirii, fildeșul elefanților -~ 
După vînturile toride în zăpușala inimii 
Cînd plantele ca niște plămîni uriași se destindeau prin 
coastele azurului, 
Şi ca frunzele de platan păsările pluteau în privire. 
Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului 
Pentru aurul strîns în funduri pi 
Pentru tristeţea care işi sună clopotele in cortina 
timpului 
Pentru sticlirea de silex-a surisului 
Pentru nădejdea mîngiind umerii ca o blană de vulpe 
albastră. 


184 


XV i 


Auziţi țipălul meu voi culegători de perle 
Munţii de ape au zdrobit plăminii voștri și degetele 
scrijelesc pintecul oceanului 

Trupul vostru seamănă toi mai mult cu sidetul 

Ca o panglică sideful, semn închis între paginile de stridii 

Sideful alunecă o perdea peste zăvoarele apelor 

Și ziua un lichid tulbure urcă în culoarul vinelor. 

Trupul vostru e un deget in mănușa valului 

Trupul vostru ca o năframă la timplă brumelor : 

Poetul e fratele vostru, el se adincește în oceanul 

azurului 

Cerul e o stridie imensă între carapacele munţilor 

Și miinile ating claviatura mărilor 

Şi acorduri prelungi se Senata peste zări ca bandajele 
$ zborului 

Mìinile au. răvăşit norii 

Miinile trec ca un șuier prevestitor prin părul sălciilor 

Miinile ca oglinzile se apleacă înspre buzele focului 

Miinile .scormonesc pernele visului, 


XVI 
t 
Se dilată ca o pupilă risul izbeşte în cremene zorile 
Și fulgerul nopţii se deznoadă pe umărul apelor 


Zăngănesc lanţurile sîngelui în inchisorile vinelor 
Se deșteapli o pasăre sub frunte și scormoneșie huma 
| ecoului 

Pînă unde loveşti cu un tîrmăcop bulgărul de sare 
ȘI al creierului 
Pînă unde se topesc în flacăra gindului figurile de 
d ceară ale zilelor. 


Și semenul tău, 
Semenul tău cititorule ar voi să înalțe deasupra capului 
arcușul libertății 
Ca un toreador care oferă reginei inima fumegîndă a 
taurului 


Ca amfora ficatului dăruită acvilei 

Semenul tău caută în dira plugului semințele dezlegării 
Semenul tău zgirie scoarța copacilor, - 
Atinge de timpla lui cădelniţele izvoarelor 


Semenul tău se roagă, blestemă, binecuvintează, înjură 


înalţă catedralele corăbiilor, spintecă cu mașini uriaşe 
ri pintecul vîntului 
Inspumează armăsarii glasului, dărimă şi clădește 


laolaltă 


Ajţiţă tendoanele cărbunilor în mușchii vapoarelor 
"Și ca tot atitea antene nervii lui captează spasmul 
A timpului 
Calcă pe grumajii colinelor, strînge în pumni coarnele 
"g munților 
Caută în nisipul nemișcării grăuntele de aur al 


Se închide în suferinţă ca în cochilia lui melcul 
f Se apleacă peste buchețele visului : bibliotecile 
t Sub cJopotniţe de tăcere bibliotecile prelungesc panglica 

z ` K dangătului 

Bibliotecile, aceste anticamere ale veșniciei, aceste 

grădini ale extazului 

Fiecare frunte : o ciutură adincită în gitlejul unei fintîni 

š A de azur 

Străjuită de busturi-atente, mesele sunt poteci prin 

toamna cuvintelor 

Un tluviu de linişte alunecă prin sălile ca oglinzile 

Și totuşi se aude mugetul nescăzut al foametei al 

, durerilor 

Bandajele cărţilor nu-s deajuns să acopere rănile 

gîndului şi ale cărnii 

Dar încetinit gestul agită batista de cristal a minutului 

Și deodată din buclele paginilor prințesele ţișnesc ca 


jedourile . 


Aduc în miini mătăsăriile cîntecului 
Flutură în privire pădurea de smaragd a bucuriei 
nedesluşite 
Așa cum plămînul se desfată în mirosul reavăn al 
îînului 
Și cum miinile rotunjesc în aer obrazul oval al zborului 
Miinile ca doi porumbei legaţi de panglicele braţelor 
Miinile care au atins simburele magic din piersica 
poemului 


186 


revelației 


` 
Şi s-au trezit cetățile adormite în oceanele bibliotecilor 
Pentru coraliile sîngelui insule prin undele nevăzulului 
Biblioteci ca acele corăbii fantome care trec prin . 
somnul desptetit al brumelor 

Biblioteci asemeni ceasornicelor cu nisip pentru - 
j 9 măsurarea nesfitşitului 

Oamenii ca sălciile îşi scaldă feţele în plînsul 

e crepuscuiului 
Oamenii întirzie în biblioteci în așteptarea cintecului 
care trebuie să vină. 


Biblioteci căi ferate ale închipuirii 

Biblioteci flori la cheotoarea nemărginirii 

Cind ochiul ca un călăreț bate toate hotarele furtunilor 

Cind craniul se umple de infinit ca o ploscă adincită 

în șipot peniru ospățul vînătorilor 

Cum păsările sparg în ciocurile lor metaniile colorate 
i j ` ale ecoului 

Cum feţele înecaţilor trec prin vitrinele somnului. 


Toate vămile primesc beteala amurgului d ii 
Un fluier se. rupe din orice lacrimă din orice tîmplă 
Rotească peste paragina ochiului uliul luminos al nopții 
Stingă-se sub vatră jarul luceferiler : 
Corbul minții odihnească-se pe, aplecată, crucea vîntului. 


XVII 
Cascadă prin mîinile torcind beteala visului 
Mieii cerului părăsesc între degete buclele de azur 
Și inima devine o punte între ev și fiinţă | 
Răsună porţile singurătăţii se închide robinetul 
i meterezelor 
Ca un păun crepusculul se desfoaie luminează Su 
i coridoarele cetăţii 
Cind iubirea sclipeşte precum diamantul din vaharul 
învingătorului 
Iubirea Hcoare magică în ceașca de cafea a capului 
Și covoarele se adîncesc în ele înșile ca săruiarea la 
infinit a oglinzilor, 


e 187 


O amioră-i iubirea pe umărul destins al cintecului 
Vietăţile îşi înalță frunţile din noroiul de suferinţe 
Încă o dată spaimă, durerea, ura se trag inapoi la 
atingerea buzelor 
Încă o dată ca un steag auzul flutură în bucuria uitării 
i de sine. 
Spintecă întunerecul ca un hohot de far înnebunit 
Ca un far care caută în naufragiu'deznădejdea corăbiei 
supte înspre adînc de boturile valurilor 
Și mulţimea priveşte de pe punte la năpuşstirea 
monștrilor înfometați 
Groaza creşte ca trupul desfăcut în înalt a] apelor 
Dar scînteiază precum cremenea sufletele, și iubirea 
Leagă in jurul inimii colacul de salvare. 


Iubirea macină o făină de stele pentru pîinea extazului 

Iubirea clădește din nou lumea pe dinăuntrul pleoapelor 

Deschide braţele ca ferestrele anotimpurilor i 

Și albesc vorbele în piriul vocilor. 

Al vocilor împreunate ca mările orizontulti 

De-a lungul drumului cu priviri ca îerigile 

Cu inflexiuni ca îndoirea. elegantă a păpurișului 

Cu genunchiul în colb şi sărutarea ca o frunte a milinii 

Cu apropierile precum atingerea pe sub pleoapa d 
pămîntului a lacrimei fintinilor. 


Jubirea-i un refugiu pentru doliul rupt din păragina 

i i pieptului 
Pentru zgomotul de lupte zăngănind în metalele oaselor 
E firul de aur din balanța zilelor i 
Cînd dinții se înfig în pulpele norilor în obrajii vîntului, 


Dar ca un șarpe gindul pîndeşte în nisipul minţii 

Şi vînătorul alungă ciuta' peste” viltorile fructului 

Minciuna. fierbe-n timplă ca-n subterană mustul 

Jubirea-i arcuşul de parfum peste sirunele crinului , 

Rodesc prunii din livezile glasului se lasă cortina * 

| amintirilor 

Plutesc berzele revenirei peste aburul irosit din azima 

> somnului 


188 
e 


C 


Se intorc limbile vintului pe cadranul văzduhului 
Și trupul se umpje de sunetul repetat al orei. ~ 
Privire răsfrîntă. în privire 
Suris adiîncit în suris ` 3 
Foc jucînd peste două inimi topite-ntr-un profil ` = 
Făcătoare de minuni schimbind ghimpii în funde de 
$ auroră 
Și prin pletele împreunate lumina trece ca un landou 
sărbătoresc 
Noaptea se răsucește în adincuri ca o buruiană secată 
Cerul e un pian nesfirşit, oceanul e pedala, 
Ca păsări gleznele cîntă, sufletul trimbiţează, 
Iubirea ca razele Roentgen arată lampioanele dintre 
` coaste. 


XVII: IS 


“Noaptea e înaltă și se ridică foarte încet dintre corole 


Noapte necunoscută cîinelui cît și regelui 

Noapte ca o diademă pe fruntea somnambulului 

Noapte oglindă lăuntrică a obrazului . : 

Noapte ca mugetele-n frunză, și-n pădurile sălbatece 

Noaptea e manivela care pornește curentul electric al 

elanului 

Ochii ejaculează din orbite şi flutură ca alge prin 
transparenţa copacilor 

Refluxul retrage mînă oceanului din palmele stîncilor. 


Corabia care îndreaptă spre semafor salutul pînzei 

E orbul ridicînd o cupă în aurora boreală 

E orbul care mușcă rodia lacrimei - 

Și priveşte mai înăuntru fără minciuna văzului , 

E orbul care pipăie la subsuoara cuvintelor osul zborului 

E orbul care prinde între gene funigeii cîntecului 

Cînd toamna dă drumul tuturor păsărilor din coliviile 

z - A vinelor 

Și pomii îşi mușcă.degetele, aruncă mînuşa zilelor, 

Cind se încing codrii și flacările trec ca œ horă de 
t haiduci fantastică 

Și duduie spinarea cerului 

Și hanurile îngenunchează la răscruci ca bivolii. 


189 


XIX 


O suferinţă suie în termometrul azurului y 
Şi vulturii-şi rup așchii din zbor pentru exemple 
Dar omul spintecă pîntecul berbecului, dar omul 
Pune un steag de doliu la fereastra miracoluiui 
Astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi 
în veșnicie 
Taie în bucăţi vocea profetului, 
Se prosternă viţelului de aur, 
Nu simte viziunea călcind cu el alături 
In zilele cu soare, în bucla arăturei, 
„În nopţile-n beteală în argintul peștilor răstoind filele 
! apelor 
În cuibu-n care vrabia aduce mei și ovăz din cîmp, 
În 'ecoul ploii pe lespezi de-anotimpuri, ; 
In fundele ce-n aer desenează chemarea mierlelor, 
În. aburul rugăciunii urcînd din ceaunul văilor, 
Şi de fiecare dată porumbelul călător al cintecului 
Se depărtează cu părerea de rău că nimeni 
Nu i-a luat de sub aripă scrisoarea revelaţiei 
În vreme ce colinele şi cerul își împreună oglinzile, 


Dar amintește-ţi viaţa risipită în atitea coliere 
Viaţa din vioară, din păpuriș, din mîna 
Care mută ca un resort figurile de şah ale zilelor, 
Viaţa destăcută ca o cometă în mansarde, 
Viaţa mucezită cu toate uneltele speranței în temniţi, 
Viaţa din Omida care suie pe iedera frunţii în insomnie, 
"Insomnia o amtoră pe buza prăpastiei de brumă. 
Și aminteşte-ţi războaiele, inundaţiile, pogromurile 
Amintește-ţi splendoarea de apocalips a frămîntărilor 
` ` perpetue 
Și ruperea din sînul matern și aruncarea între balaurii 
existenţei 
Și glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuințţii, 
Priveliştea cu brazii ca anahoreţi ai spiritului 
$ inaccesibili, 
Limba azurului trasă tot mai adinc în gitlejul 
. .. resemnărilor 
Și plecarea definitivă a unui prieten pe o targă de ` 
- umbre 


190 


Si acest surîs, o! acest trist suris pe un obraz care 
nu mai e al meu ` 

Un obraz care vine la suprafaţă ca un înecat din undele 
de staniu 

Un obraz care a fost al altuia 

Un obraz care va fi al tuturora 

Cind feeria copilăriei e apusă Da 

Cînd basmul visului nu se mai deapănă i 

Cind oglinzile ne oferă măști în așteptarea carnavalului 

ultim 
Cind huruitul ancorelor anunţă un etern naufragiu. 


XX 


Mărgetele stelelor pe ramuri întunecate ZA Ă 

Şi pocnesc în piersicile de catifea simburii ca bicele 
Năvala apelor ca un potop de pumnale 
Prăvălirea viilor pe costișe cu boabele de soare între 


“ Yrunze, 
Cimpiile cu oase de fum, fluviile cu armuri de crepuscul, 
Şi tot ce ţi se dăruie în singe sau în pupilă zi 


Viscolul în respiraţie prin văile toride 

Cavalcadele de fantome prin zăpezile pleoapelor 

"Cind singurătatea preface în cenușă inimile 

Ca o cametă singurătatea „ SA, 

Atinge planetele gindului răstoarnă tărăboanţele de 

vorbe- 

Singurătatea-n unde a obrazului de salcie i R 

Singurătatea ecoului ca o castanietă în palmele nmal 

Singurătatea răminerii pe țărm cînd s-au rupt din varul- 
privirilor "vapoarele 4 

Și mîinile s-au oprit ca păsările pe mormintele zărilor. 


"Dar noaptea ta o veveriţă sare din crengile apelor 


Noaptea mingiie cu un deget chivăra norilor g 
Florile sunt grăunţele“răsturnate din sacul risului 
Florile sunt miresele aerului e d 
Florile hohotesc la răspîntii. 


Păsări au deschis în evantai forma zborului, . 
Și fereastra opacă a anotimpului anunţă aurora | 
Dar ploaia agită panglici multicolore ca papagalul 
Dăruit de marinarul șchiop al prostituatei 


191 


Şi surisul prizonier al buzelor se apleacă peste grațiile 
dinților 
Dinţii aceste geamuri cu glasire de măghiran şi cu 
storul roşu al limbii 
Cînd în  terigă e un tunel de miresme pătrunde trenul 
Și castelanul inimii scoboară pont-levisul 
Armăsarul visului tropăie la scară 
Urmează retragerea cu torţe a plopilor victorioasă 
Bolţile glasului răsună în fanfara oceanelor 
Viîntul învirtește și duce în deșerturi arpegiul rupt din 
harfele marilor capitale 


- XXI 


în rădăcini şièn zvonuri adorm prinţesele de daulelă 
Și pasul absentului urcă pe treptele din sînge, 
Absentul se apleacă peste balconul ochiuiui 
Absentul îți oprește mina într-un acord al pianului 
Absentu] te salută în poarta dimineţii p 
E mesagerul nopții sau poate-al nemișcării 
În palime-i saltă cerul ca o creastă de coçoş proaspăt 
tăiată 
Destace pe genunchi ca o gazetă lanul cu păpuşoi și 
x, - gușteri 
Îmaintează alaiul cu trimbiţele de țărină R 
Rămasul bun străvede o părere de rău nevătămată 
Cum e încă fragedă carnea ursului încuiată în veșnicia 
relativă a ghețarilor 
Cum sunetul răzbește prin crepuscul și prin flaut 
Cum aerul e-o fundă la gitul căprioarei încremenite-n 
i peisagiu 
Cum izvoarele țișnesc din căderile stelelor în august. 
Astfel în lama de cuţit a valului furtuna încrustează un 
cîntec 
Astfel anii cari au trecut asemeni caselor pe roate ale 
i f saltimbancilor 
Și anii cari au să vină cum scoboară la sfîrșitul iernilor 
` Turmele din turlele munţilor 


Și clopotele plutesc ca îngerii peste leagănele de spice. 


192 


3 . $ 
Dar se sparge arcul inimii nu mai e căldura aşteptărilor 
Sufletul nu mai e lupa tare să concentreze razele 


speranţei 
Și trupul se întoarce într-iăsul fără zare ca o barcă 
A g părăsită în nisip- 


Trupul se închide în cristalul gestului mereu acelaşi 
Fără pasul care să calce alături de zimții drumului 
Fără mina care să se frîngă în curelele de transmisiune 
i; ale aventurij 
Fără izbucnirea de o clipă, 
Fie şi de o clipă numai, a farului räscolit din` lumina 
adîncului, 


XXII 


În cutia glasului se împletesc panglicele cîntecelor 
Sunt cîntecele ca niște coralii de crepuscul peste 
fluviile Africei 


Sunt cîntecele negrilor reținuți în spini invizibili rochiile 


dansului 
Sunt cîntecele prizonierului care a uitat obrazul azimei 
de acasă 

Sunt cîntecele ca gene de catifea umbrind ochii 
catedralelor, 


Ce zid al plîngerii e inima 
Şi singele duce la vale cîntecele de tristeţe 
Ca arborii smulși din rădăcini de puhoaiele munţilor 


Ca turmele de nouri care merg să se adape din jgheabul 
mărilor | 
Și fiecare pasăre e o ghitară pentru degetele vîntului 


Fiecare pasăre poposește ca o medalie pe pieptul aerului 
Cind bem din cupa siînilor limpezimea speranţei 
Și diademele nopţilor strălucesc pe umerii plantelor. 


Atunci prin calcarul tîmplelor răzbate cascada somnului 
Somnul eu năvala cailor albi și a steaguritor de apă 
Somnul ca o cușcă de gheaţă pentru prepelița surisului. 


C-Aa 118 coaia 13 193 


Sr 


` Lämpije se ciulesc ca urechile vitelor la apropierea 


furtunii 
Ruginesc în hangarele văzduhului roţile mari ale 


colinelor 
Se ating de buruieni mandolinele șerpilor 
Şi în oglinda frunţii panoplia drumului se aureşte. 


XXIII 


Furtunile apleacă balanța zilelor furtunile 
Au aruncat peste umărul nostru banduliera fulgerului 
Beteala incendiilor 
Furtunile au spart ferestrele vîntului 
Și se despletesc coamele de țipete 
Se leagănă fluxul glasului ` 
Cîrma inimii geme 
Şi ca o colivie ochiul primeşte pașărea ploii, 
Ploaia — cîte scări de mătase pentru buclele norilor 
Cite coarde destinate peste ecoul flacărilor ` 
Cînd cavalerul cu mandolina amurgului la subţioară 
se opreşte sub balconul de apă 
Şi castelana desprinde ca o fundă surisul din cascada 
de azur a singurătăţii, 
Cimpiile dansează cu pasul lent în ierburi 
Și fluviile ca șerpii se tirăsc pe spinarea nopţii, 
Noaptea se teme de alunecarea în oglindă a șarpelui 
Noaptea își scufundă faţa în fintiria de răcoare a aurorei 
Noaptea se prelinge pe geamul opac al singelui 
Ca o bufniță noaptea adoarme în ruinele oceanelor. 
Dar uraganul nechează ca un armăsar la jarul stelelor 
Copacii bat mătănii 
Și „cerul își oferă pintecul bisturiului în zigzag al 
trăsnetului. 
Se scutură ca o mantie un suflu peste întinderi 
Ca bărci uriașe codrii naufragiază-n dantelele de brumă 
Vocile, ca frunze, vibrează-n transparenţă. $ 
Şi totuși răscoleşti cu unghiile azurul şi țărîna 
Din carnea ta rupi arcul cu care vei stăpini zimbrii 
š visului 
Singele tău e-n trîmbițele vinelor chiotul 
Care va deştepta cocoșul sălbatec și pantera > 
Cum rădăcinile îți pun brățări la glezne 


194 zii 


şi năţurile drumurilor îţi rod palmele și umerii 
Şi cuțitul destinului îți smulge zilele 
Cum de pe trupul peştelui solzii. 


Dar ca niște cupe mările se ridică pînă la buzele lunei 

Mările sunt, mîinile orbiler înălțate în laptele luminei 

Măriie sunt obrajii care se preumblă în parcurile din 

amintire 

Mările sunt treptele pentru intrarea în amfiteatru a i 
acestei dansatoare : 

AVENTURA fi 

Aplauzele se fring ca păsările în pinzele corăbiilor 

Şi valul pune pe fruntea înecalului o aureolă, 


Tirziu în serltarele văilor izvoarele sunt ca șuviţele de 

păr ale”iubitului dispărut 
Visurile» încremenesc ca stalactitele în peșterile ochiului 
La sînul anotimpurilor atîrnă colierele de friicte 


Și către acoperişul frunţii se înalță colonadele fiorilor. : 


XXV 
Din frunte nu rămîne decit un cîntec de alge 
Cu părul cum e goana năpraznică a cailor înspăimintaţi 
Ploaia ca un haiduc iese înainte cu flinta fulgerului 
ridicată 


` 


Ploaia pune hamuri de apă în boturile vintūrilor ‘cari. 


s-au tuat la întrecere 
Izbeşte-n carne şi-n rădăcină mușcă ă 
Roţile pocnesc în țăndări ca seminţele de cucută 
Paharele pomilor se tulbură 
Și uleiul sfînt al clopotelor trece prin pîlnia fîntînilor, 
Dar braţele ca melcii rup un chiot în auzul veşniciei 
Din achii-n nemișcare nu scapără amnarul privirii 
Și buzele ca iederi se împletesc în cupru. 
De unde se revarsă acest suflu de groază ? 
Din ce crater se tirăște o lavă de liniște eternă ? 
Și înghețarea în somnul ca peștera-n crepuscul 
Cu foarfece de umbră taie respiraţia 


195 


Asemeni faidurilor mari ale norilor 

Lipeşte chiparoșii ploii de fereastra obrazului. ` 

O' mină de măcelar dură se răsuceşte în gitlejul 
văzduhului 

Și între vegetale ţişnesc glandele comerelor 

Smulge din raftul coastelor inima, 

Înnoadă ca eșarte gleznele peste umărtl rugăciunii. 


Și poate că sub iazul mort al îeţii cu lișiţă şi păianjeni 

Sub surisul de cretă peste varul gingiilor 

O ghitară se incoardă și vibrează fluxul unei game 

divine 

Un must de glasuri în slavă circulă prin ţevile cărnii 
desfăcute 

Un evantai de flăcări se-nalţă din cenușa pleoapelor 

Și trupul se preface într-o cale lactee a zborului 

Cind oasele albesc șlefuite în argint 2 

Ca instrumentele de muzică ale vintului. 


XXV 
Sprincenele se îmbină ca arpegiile a două piane 
Şi tierăstrăul vremii scrișnește peste scîndura trunţii 
După aceea fruntea plutește prin rugina sticlei 
Ca o cădere de frunze, i 
Căci frunzele sunt mareele toamnelor, frunzele 
Sunt scoicile rămase pe plaja văzduhului 
Cînd oceanele de culori ale anotimpului au secat, 
Cind amurgurile colindă cu cîntecele lor de funingine 
Și în jurul plopilor furtuna se zdrenţuie ca 
îmbrăcămintea cerşetoarei. 
Sunt semnele destinului încrustate în coaja acestei 
) N portocale 
E cărbunele nopţii cristalizat în diamantul stelei polare 
E dimineâța rumenă din miezul unui măr 
Și vinul care mustește în soare și în timplă 
Cind scoboară cu fluierul în desagă ciobanii de pe 
culmile visului. 
Și e un colier mirosul“ verde a! crîngului pe grumajii 
asinului. 


196 


XXVI 


Ca bărcile alunecă prin os lumini òvale - 
Și vinturi în calarge se rup ca albatroşii 
Urmează goana oglinzilor pe scările privirii : 
Cu. palmele în zare sprijinite pe munţii de-aluminium 
Munţii cari. sunt orge sub colonadele nopţilor `‘ 
Munţii trecînd ca niște caravane prin somnul azurului. 
Încă o dată noaptea deschide un compas peste planşeta 
inimii 
*Noaptea îşi. regăseşte în iarbă respiraţia 
Noaptea-şi alunecă pe trepte rochia de blesteme 
Noaptea ca o sondă aruncă ţiţeiul de păcate 
Şi omul îşi oferă fruntea acestui pumnal invizibil 
Omul înalţă capul prin cascada de smoală 
Cu semnul umbrelor pe piept ca o cocardă 
Cu strunete trupului bine întinse în așteptarea 
arcușului miracol 
Cu surisul plutind ca o hlamură peste scoborişul abrupt 
al obrazului. 


Dar în pupilă ca-nlr-o deltă se revarsă fluviile tuturor 


i _făpturilor 
În pupilă fulgerul întîlnește zmeura gi 
Pupila pune pe dinăuntru o fundă de culoarea 
d e nufärului 


Şi toamna aduce brocartele și panopliile ei în, rugină 
Pentru gloria plantelor 
Pentru gioria somnului rotind ca şoimul 


Bucură-te ; peste ceardacul fructului se apleacă trupul 
zvelt al seminţei 


> Si răzbește prin pulpa de noapte elanul sevei 
i = împrospătate 


Se desface vibrarea în adinc a trimbiţelor reînnoirii, 
Exaltarea Înfinită a spermei în transparența 


ringlodelor 
„Sărbătoarea firului de iarbă răsucit în desirunzirea 
- mormintelor, 


Reinvierea cintecului răstignit în fluier și în alună, 


197 


XXVII 


O iederă de linişti suie pe colonada umbrei 
Pîraiele respiră prin colierele de calcar ale clopotelor 
Piraiele trec ca luminile prin sticla cîntecului 
Și plinsul vibrează în scoica drumului _în pantotii 
zăpezii. 
O suferinţă e totdeauna aproape, în a pasăre, în buruiană, 
În scoarța copacilor care filtrează aurora, ` 
În fluierul rupt în stincă de fălcile valului, 
În mădularul vîntului și-n buclele din spermă, 
O suferință-n șarpe și-n crengile înalte, 
În fundul acestui pahar al nopții cu drojdia luminii, 
Cînd ochii explodează la depărtări ca. obuzele, 
Cind ochii fac ravagii în pămîntul obrajilor 
Și plumbul miracolului găurește âripa auzului. 
Atunci tu vii cu uliul fluviului încuiat în inel: 
Atunci țu acoperi cu sînul ca o cască schimonosirea 
zilei 
„Și viaţa rupe în ‘dinți carnea unei garoafe 
Atunci tu-mi răcorești în izvorul mărul capul 
incendiat 
Atunci tu ești prezența și poate ești răspunsul. 


XXVII să 


Prin mîini ne trec izvoare-n evantaiul nopţii, 
Cînd piiră apa frunţii se atinge.de vitralii, 
Şi-n fructul inimii tresaltă simburele aventurii 
Resortul brațelor se destinde spre codrii eternelor 
absenţe 

În cușca de sticlă a oceanelor se străvede păunul 

N furtunei 
Dar e o piatoșă visul prin ierburile arse | 
Buzele au supt bomboana amară a uitărei 
Obrazul e o cruce rămasă în solitudine 
Obrazul se înalță spre catapeteasma pădurii 
Şi un acord de orge se desface din zăpezile în topire: 
Destinul apasă pedala marilor inundații 
Fluviile se umflă și învelesc ca panglici trompetele de 
NE: = $ ape 
Puhoiul chiuie în ziduri și-n mîinile sonore, 


198 


În grîu şi în pleoapă e-aceeași dezolare, 


Pe deal pieptănătura ruptă a viei în abanosul brumei, 

Și turmele lichide trecînd peste arătură 

în hambarele prăbușite limbile de valuri 

Și surîsul părăsit prin oglinzile gărilor 

Cînd orologiile sunt melcii cari ating cų antenel 
minutelor veșiicia. 


` 


Dar să-ți vorbesc de nopţile dresorului între leoaicele 
zvelte 
Și fremătătorii tigri și jaguari fluizi ca niște eşarfe 
Cu blănuri care au păstrat aurora roșcovană a 
ecuatorului” 
Cu unghiile ca alcooluri în cupele de umbră 
Şi saltul doritor de sînge prefăcut într-o. alintare a 
aerului 
Şi coamele sculurate ca tot atitea cascade în ferigă 
Biciul ca un pocnet brăzdează pîinea lampioanelor 
în ochi e o succesiune dramatică de ţinuturi sălbatece 
Şi-n duioşie glezna se apleacă spre șarpele oboselii. 
Nopțile dau tircoale vocilor ca şi focului + 
Pădurea-și ridică în zare braţele ei de frunze 
Și priveşte cum marea ca o pasăre își netezeşte penele 
Scormoneşte măruntaiele pămîntului 
Şi scutură in ciocul de ape zdrenţele crepusculului. 
Pe urmă marea e o cutie de scrisori pentru plicul 
albastru al vapoarelor 


P Pentru surîsul, ca o fundä veştedă, al înecatului 


Şi nopțile inundä scrinurile vechi ale cîntecului 
Prin catedralele de umbră „tristeţile se preumblă ca 
miresele 
Cînd toreador anotimpul prinde, din goană coamele 
furtunei 
Cind peste comorile cugetului joacă focurile galbene 
ale insomniei. 


În adînc bitlari desfac zăpada aripei 

În amintire cîmpiile își prind la git colierele tinului 

Cintă pasărea lacrimei în colivia obrazului 

Şi pătrunde ca un pumnal şoseaua sub noapte şi sub 
frunte. 


199 


XXIX 


Gesturile trec ca urzici prin ochii spectatorilor 
Urzici aceste broderii pe ghergheful vintului 
Aceste dantele în cruzimea oglinzilor 
Echilibristul urcă pe o scară de priviri pînă la trapezul 
| i lunei 
Şi capelele se aruncă în sus ca pălăriile oferite 
matadorului, 
Nopțile circului sunt brăzdate de limbile proiectoarelor 
Şi-n fișia de raze e singele luminos al acrobatului 
E chimirul .care sună monezile peștilor in întunecimile 
de ape 
E pavăza transparentă a saltului 
Pe-un trup ce se-ncovoaie ca arcul de aramă, 


Dar din noaptea, pămîntului iese frăgezimea legumei 
Și în noaptea inimii răzbate tictacul deşteptător al 
i iubirii 
Gleznele cintecului au agerimea cerboaicelor 
Şi-n arătura' grasă'a sărutului anolimpul germinează, 
Rotunjește-n aerul bronzal coapsele fructului 
Trezește-n vitrinele cărnei păpușile cu -resort ale 
7 i mușchilor 
Spumegă în țesuturi şi în vine alcoolul“ libertăţii. 
XXX 
Ridică vioară fruntea pînă la arcușul nopţii 7 
Rrimește-n piept incendiul buclelor nocturne , 
Și prelungeşte-n rana «adincă ţipătul purceluiui tirit 
spre moarte 
Ţipătul ca un păr fantastic pe umerii auzului 
Cheie să scormonească în veșnicia lacăt 
Țipătul care se-nalță asemenea valului, cu buze de 
: 4 maree 
Să atingă ovalul planetei pe etajera morţii 
A morții crescute ca o piine în cuptorul dirr pintec 
A morţii cară te pindește în curcubeu și-n frunză 
Și ca o clapă sonoră vibrează in bronzul trotuarelor 


200 


Sîngeră în aromă căpșuna pasului 
Sună ca o castanietă în taverneie oaselor. 
Dar peisagiul de dezolare rămine în urmă ca fumul 
expresului 
Intri în compartimentul speranţei și aștepți ivirea în 
; pupilä 
A griului zvelt ca un cîrd de berze . 
Și capul fecioresc al cîmpului cu părul de lucernă şi 
` | de orz 
Cu floarea orizontului crescută în glastra respirației 
Și cotele dealurilor pline de mierea dimineţei 
Îţi amintesc lumina răsfrintă din incandescenţă zborului. 


XXXI 


Întristarea e un spital e o noapte inversă : 

Desface gratiile de lacrimi peste. balconul privirii 

Aruncă o cenușe de crepuscul în apele tulbuii ale 
geamătului, 


Întristarea apleacă salcia ochiului 

Cheamă plinsul fiinţei iubite 

Si e o suferință pe buzele de aer t 

Şi e o resemnare în glasul răsfirat în păpădie 

Ce folos că troica soarelui sună la scară 

Și vrăbiile duc în ciripit trena de mireasă a anotimpului 
Ce folos că în perdea argintește platoșa zefirului 

Şi aurul păstrăvilor zornăie în punga rîului de munte 
La'ce e bun zigzagul ghicit de cocor în fulger 

Inelul de răcoare din degetul fintînei 

“iuierul de verdeață în codru și în ureche 

‘Cînd se-nfioară holda cu grine ca o coapsă 

Și orice spic e-o orgă prin valurile de seminţe 

Şi orice buruiană e-un hohot de lumină, 

Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă. 

Palmele păpușoiului alintă obrajii respirației, 

Un curcubeu aruncă moneda cântecului pe fereastră 
Dar noaptea ca un paznic încearcă lacătele tristeţii 

Dar dinăuntru noaptea rinjește în geamul inimii > 

Și muşcă braţul iubitei, 
Chinuie pîntecui mamelor, 


Mina care a uitat să mingiie stişie mătasea sărutului 
Și dintr-o dată cheile iubirii cad în oceanul de ură. 


Ura izbucnită fără veste în încleștarea cărnei i 
Ura sărind ca o piatră netedă peste apele timplelor 
Și noaptea se urzește în suveica singurătăţei. 


Dar zorile rup de pe trupuri cămășile de păcate . 

Împodobesc orașul cu brăţările ferestrelor 

Şi umerii se apropie în trezie ca bărcile pescarilor 

Umerii luminează în aerul pur iarba fermecată a 
surisului 

Ochii îşi cer iertare prin roua regăsirei 

în. odaie sărbătoarea iubirii e cu steaguri de șoapte 

Bolile inimii răsună de chiote e 

Cădelniţele sărutului desfac fundele iertării 

Şi pe războiul vocilor se țese covorul bucuriilor duble. 


iunie 1927 — august 1929 


ZODIAC 
1930 


Și inaintea tronului: ca o marc de sti- 
clă, asemenea cu cristalul, iar în mijlo- 
cul tronului și imprejurul scaunului: pă 
tru ființe, pline de ochi, dinainte și dina- 
poi. 

Şi ființa cea dintii era asemenea leu- 
Jui, a doua ființă: asemenea vițelului, a 
treia ființă avea aţă ca de om, iar a 
patra ființă era asemenea vulturului ca- 
re zboară. ` 


, Apocalipsul 4. 6, 7 
traducere de GALA GALACTION 


în frunte un stigmat, la dreapta echinoxul, 
Apleacă o balustradă de fulgere sărutul, 
Și viforul ingenunche pe un ceardac cu încrustări de 


fluier, 
Dar cu mieii între măsele, lupii se îndepărtează de jarul 
` s, cuvintelor. 


Din umăr o pasăre revarsă prin tril limpezimea singeiui, 
Din deget izbucnește în jedou curcubeul, 
Din mormînt ploaia se desface ca o păpădie legendară, 
Şi într-o adiere de vint trec orașele Africei, . id 
Ca foile calendarului ucis de o mișcare neprevăzulă a 
pupilei, 
Ca întîlnirea, în crepuscul, a sălciilor cu portocala din 
sîngele îndrăgostiţilor. 


E sărbătoarea toamnei în dantelele cascadei, 

E genunchiul care atinge ca un porumbel mingea valului, 

E il lurarea vocii prin alun şi prin batistă, 

Cînd Anotimpul calcă pe dealuri cu coșurile de fructe, 

Şi izvoarele fură oglinzile de sub pernele zăpezilor 
frumoase, 

Cînd vinătorul aruncă brățara pocnetului în palma 
depărtării, 

Și pe gherghelui ihalților cedri se urzește brocartul 
poemului, 

Ca o terță de izbindă în ininta pleznită ca harbuzul,, 

Cu platoșa muntelui peste umerii procesiunii. 


205 


` 


Dar e fulgerătorul și e apocalipsul, 

Dar iedera crescută cu vintul în pleoapă, a 

Și zidul unei amintiri e găurit de scorpii, 

Chiotul creşte prin coamele sirepilor cu bice de luceteri, 
Și răsăritul linge pereţii ocnelor în sare. 


E tîmpla ce răzbate cu limbile de flăcări, 
E gusterul de-aramă pe braţul din fintină, 
Și visul cade-n fildeş ca un pieptene zvîrlit de . i 
- cosînzeană, 
Și solitudinea se împletește cu șuierul în trestii, 
„Cao chivără cerul pe ochiul de cenușă. 


Obrazul furtunii în strigătul sterp al zebrei, 

Pădurile prin sticlă se aburesc, se umflă, 

De pe coloana minţii 6 acvilă-și ia zborul, 

Și-un pas piin aşteptare trece ca un zigzag de frunze. 


Un. șoim al presimţirii se-aruncă între vrăbiile vorbelor 
Lincede ; clopotul se desface din ris şi din ferigă, 

> In așteptări pe culme cu căpitan și armură, 

În destrămări prin lupte cu îlintele de sieie, 

În uitarea de-o clipă prin florile undelor, 

În aiurarea venilă din amurqurile cîntecului, 

De-a pururi frînt în lanţuri și intors de pretutindeni: 


H 


Prin frumuseţea cărnii și transparența ploii, 
Arcuşul trece-n taur se-atinge de luceafăr, 
Visul plăpînd ia forma zăpezilor din zboruri, 
Sîngele e în vine, ca lămpile din salină. 


Dar buza ca un sigiliu de bronz la miază-noapte, 
Dar sărutul ca un cavaler profilat în armură, 
Și fruntea e o ainforă cu o cenușe de amintire 
A i È impalpabilä, 
Şi frunzele sunt fluturii verzi adormiți în cuvinte. 


206. 


Mîna intră-n repaos câ-ntr-un han călătorul, 

Orașele care trec ca palmieri mari prin respirație, _. 
Și norii, ca mobilele de stejar ia o oră incertă, 
Apleacă peste destin ochiul, ca pe oblincul şeii. 


Voi, armăsari fugăriți pe o panoplie de brumă, 

Şi voi smintiţi cu suliţi și căști în săptămînă, 

Coloana vertebrală suspendă 'ca un trapez minutul, 

Spasmul vine la urmă ca tava cu dulceaţă, 

La-ntoarcerea-n grădina bătrinească și cu răcoare din 
trecut, 


Cu liniștea ca viţa sălbatecă pe streașină și prispă, 
Cu dulăul care-ţi pune ca o monedă în palmă nasul rece, 
Şi cintecul se rupe-n două spre lună ca refluxul. 


Goneşte cu bolovani în deșerturi vitele și setea, 
Îmbrăţişarea aduce un:maldăr de lemne ude, 
Și focul trozneşte-n plita cereştei reculegeri, 
Cînd elanul se imprimă în arbore şi-n slovă, 


Cînd membrele se-nnoadă sub simțuri ca odgoane, 
Cind 'aricorele inimi în funduri de trup țtințuie ka 

. veşnicia, 
Cind cascadele nopții sar pe pietrele albe alẹ frunții, 
Din măduvă și linişti iubirea ia ființă. 


* Pletele se revarsă ca fluviile pe țară, 


O patimă învăluie brațul, îl linge sau îl mușcă, 

Ochiul regăsește în azur păcatul și lumina. 

Dar degetele.zgirie cînd vor să mîngiie, 

Şi glasul în loc să cînte ca o frunză între dinți şuieră 
i în venin ca un șarpe, 


r 


O urzică pune în privire bubele ei păroase, 

Ura ca un păianjen aruncă sîrmele ghimpate , 

Și călciiul sparge-n țărînă tîmpla, ca un fluier căzut din 
carul cu fin al crepusculului. : 


207 


Singele țipă-n temniți și cere-ngăduinţă, 
Azima lacrimei se umflă într-un cuptor de geamăt, 
Dar unde-atingi o clapă se rupe carnea uhei răni, 

Și unde ai voi dantele se invrăjmășesc fierăstraie, 
Genunchiui caută lespedea, caută pocăinţa, 
„Și-ţi ceri în poem iertare stelelor și iubitei. 


HL 


Cu inima in frunză, cu timpla în luceafăr, 


Şi brațele prelungind incendiul amurgului din cintec, 
C-un diamant de zboruri taie sticlos albastrul, 


Cù degetul pe gușa infiorată a flintei, 


"-E o privire joasă şi o plecare-n brumă, 


E respiraţia oprită cu iedera pe buzele vacanței. 


În anotimp aroma trecută prin storutile trase, 
Precizează chiotul despărțirii . ca o panglică funerară, 


„Îngenunchează izvorul ca un cerb printre aceşti ienuperi, 


Aruncă în tufișuri ochiul ca un ban de aramă, 


$ 


Şi dintr-o dată ‘inscripțiile pomilor se deslușesc în 
p | J ” păsări, 
Ca mugurii pîraiele saltă la focurile pupilei, 


" Codrii de brazi aruncă pe umeri buclele de ozon, 


Codrii de mesteacăn trec prin osul culorii, 


Dar intră-n scenă instrumentele grave ale pădurilor de 


, fagi, 
Şi-n alămuri sunt frunzele ca-n duzi viermii de mătase, 
Trăsura de verdeață suie ca o fanfară-n pleoapă. 


La cingătoarea nopţii prinde cornul de vinătoare, 
Inundă-n apele lunii frunţile de cereale, 
În ghindă găsești semnul furtunei la miază- noapte, 


; Buza primește amnarul cenușei din cratere. 


208 


Nu te răpească uliul trezirii în fintînă, 
Cum trec prin somn vapoare şi templele prin piatră, 
Cum zornăiesc la lerestre şeile de nouri, 

Tu cavaler al spaimei şi-ntnichipare a slovei, 

Cu-o mantie regească peste întinsul ploii. 


Cu un toiag învie în literă un şipot, 

Şi glasul să răsune prin cereștile butii, 

Să se reverse vinul acumulat de veacuri, 
Destins în văz misterul din floare şi din taur, 
Miracol ce se-ntrece în spirit şi în vierme, 
în fructul de-alun şi-n suplă. plutirea xîndunicii 


* Cu lacrima ascunsă a timpului și-a ierbii, 


Pe deget suie gușteri și fulgere, să soarbă. 
trava-nchisă-n roua și amurgul din inele, 

Trupul ca un gheizer împarte fierbinţeala, 

Aduce curentul cald al vorbei în apele de ștoţă, 

înalță rugăciunea ca o torţă în jenebre, 

Să lumineze-n cuiburi catapiteasma umbrei, 

Sub streșini și sub frunză ca un lacăt de zboruri, 

Cu-armatele „erorii pe- -obrazul cum e toamna. 


Der fii prietenos cînd oaia şi gindul au revenit în turmă, 
Dăruie un blid cu linte copilului din aventură, 

Cu fiarele de plug ale! ochilor răscolește ţărîna, 
Roteşte mintea, vultur, peste bulboane stinse. 


O mască de crepuscul acoperă peisagiul, 
Prin sticla de-anemie a iernii eilorescenţa miinii 


Siranie, ca şi chipul călătorului aplecat 

Peste balustrada albind ca o dantură a 'nopiii, 

Aruncă în torent rămășițele orei, 

Amestecă sub bolovani cu păstrăvi monezile luminii. 


Prin amintirea dreaptă, prin crestele de flăcări, 
Te urcă pe o targă de spume în petalăt 
Distilează în voie aroma din stamină 

Cind marinaru-şi prinde la piept steaua polară 
Cînd pe-nălțimi copacii se tulbură ca vrăjitorii. 


C-da 118 coala 14 „209 


IV 
lui B. Pundoianu 


O ploaie ca o fereastră deschisă înspre ograda cu păuni, 
Şi o feştilä arsă lingă rotirea de șoim a frunții, 

Furtuna sfirșeşte cu părul între crengi, 

Cu degetele crispaie în căpestrele vintului, 

Cu o potecă, fluier, căzută între frunze, 

C-un răsărit de cintec înfiorind holdele buzelor. 


Din deșerturi răzbate o trimbiță amară, 

În retorte nisipul subțiază timpul inefabil, 

Ca prințesele norii se tolănesc pe perini albastre, 
Lumina e-o licoare în eprubeta fulgerului, 

Fluviile duc trena oceanelor ca pajii, 

Și-n vasele de lut se imprimă o tristeţe ovală. = 


În care os al primăverii crește miragiul zborului ? 

„Aripa e un arpegiu de colinde, e un obraz invizibil, 
“Dar rîndunica izbucneşte ca o sămînţă a azurului, . 

Dar atingerea de luceafăr se face într-o capsulă, 

Şi germinarea vibrează un violoncel de spume, 

Cu șalul o cascadă pe umerii de crepuscul, 


Astfel genunchiul aruncă reflexe de Carrara, 

Şi în ceaunul văii mălaiul privirii se umflă, 

Răscolește adîncul ca un vintător vizuina, , 

Inima e pe brînci în grota pieptului obscură, 

Și tidva ţi se umple de balsamul legendei, . - 

Cind stîncile ca văcarii întirzie ia marginea zilei, 
Cind turmele de vinturi tresar la chemarea pustiului, 
Cind destinul cu pași sonori pătrunde în cavouri. 


Dar pasărea ca o fundă e-n simetria clară, 

Şi ochii-n limpezime alunec-o zăpadă, 

Pe miini adoarme cartea şi visul în corolă 

E ca oprirea calului pe margine prăpastiei, 

E ca singerarea prepeliței între ierburile cunoscute, 


P 210 


d EE SON e a N 


Cu un regesc tortegiu, cerul sorbit în ceaşcă, 

Și în bazin amurgul e-un peşte de cerneală, 

Cu-o lacrimă-n paharul pleoapei şi în tăcere, 

O pasăre agită în gitlej zarurile trilului, . 

O pasăre scoate numărul tișiigător din sacul ecoului, 

Și vânturile ude vestesc o recoltă bună, E 

Spre Caraiman se-nalță steagul ne-nduplecat al i 
i: vulturului, 


Pi 


O azimă. sporeşte în luncă și în tîrlă, 
Apele umilă sinii cîmpiilor mănoase, 
E seva care urcă în glas şi în tulpină, Ă : 
E apariția pămîntului care incoardă braţul marinarului 
: - tînăr, 
E topirea în vioriul dimineţii a cristalelor insomniei. 


Dar din pianul balcon de fildeş À 

Miresele, notelor aruncă flori și acorduri, E 
Pădurea se tirăşte în genunchi "pînă în dosul casei, 
Si-aroma de ferigă, de răcoroasă creangă, 

S-a revărsat în deget şi în batista clapei, 

A înclinat pe plușul din sunet timpla arsă, 

A distilat liniștea pe o terasă închipuilă i 

A aprins torţele macilor în coridorul poemului., îi 


Încet din minerale și plopi ridică luna, 


Și'onâulezi wsipul pină-n gingia mării, 
i 


Te-ndepărtezi ci barca pescarului pe-o taigă 

De valuri ; în apuneri te-ntorci cu vinătorii, Pfa 
şi-mparți cosaşilor piinea din lampă şi din odihnă, 
Cu somnul ca un baldachin profilat pe creştet, 

Şi-n nări păstrind parfumul esenței de brad tare. 
Glezn-a primit sărutul izvoarelor de munte 

Și visul care saltă pe frunţile-n dezlegare 

Cum pe bolovanii rotunji Trotușul în dantele. 


v 


înalţă cupa furtunii, prinde pieptenul cascadei, 
în pletele pădurii, lîngă cerceii fragilor, 


214 


* 


Ziua ca o oglindă se aburește-n respiraţia. verii 
Și flăcările de pe comori sunt fundele sărbălorești ale 
munților. 


a 
Anotimpul e deplin în grinele coapte, 
Cu ţiţele fructelor pleznind sub bluza colinei, 
E-o cavalcadă-n sînge şi-o revărsare în tărie, 
Sunt sîmburii ecoului fărimiţaţi în piuliţa văii, È 
Sunt culorile care se desprind o dată cu păsările din 


păstaia zborului. . 


Apele duc bijuteriile răcoarei mai departe, 
Din văgăuni suie somnul şi limpede susurul, 
Codrul e-un pian, apasă ca o pedală amurgul, 
Cînd vulturul rotește, oval, deasupra prăzii, 
Cînd poienele se înroșesc la pocnetul armelor. 


O linişte caldă se desface din coaja copacilor, 

Şi anii iubitei sună în visteria inimii, i 

E fiecare vorbă o mină trecută prin tii la privirii, 
Fiecare pas încearcă rezonanța de marmoră a aerului 
Și-n ochi revin corăbii cu-o-ncărcătură nouă. 

Vara ca o mantie bogată peste oasele parcului, 

„A imbiat ferestrele cu un gest să se deschidă, 

A încuiat în beciurile cărnei strălucitoare, scheletul, 
A şters de pe claviatura buzelor acordul grav în suris , 


; al morții. 
"Şi cu fluierul irennlui pătrunde între brazi lumina, 


Cu înclinarea päpurişului se înfioară plutirea, ` 
Pe lacul păstrînd buclele și luceferii ca un album din 
trecut. 


În frunze freamătă seva și în plămîni ozonul, 

Puiul de rîndunică-şi incearcă mlădierea aripei, 

În. glasul scump regăsești) odihna şi visul ca o bancă 
Lingă izvorul care ţi-a stins incendiul tîmplei, 

Lîngă inițialele fulgerului săpate-n nocturna stincă. 


212 


Inima ca un samovar păstrează ceaiul iubirii, 

Şi-o adiere cîntă în polen și-n pupilă, 

Brăţările stelelor au căzut în ochiul o fintină, - 

Si un obraz se-apleacă înspre adinc, e o salcie, 

E-un foarfece, taie în azur profilul emoţiei, 3 
Prelungeşte în seră sub sticlă înflorirea Să 
Aduce din stepă o sete ternă de albastru. š 


Dar din înalt un nor ca o făptură îngenunche la malul 
E apei, 
În unde sein dia peştii, lucesc ca policandre, 
Şi-n sala de bal a verii alunecă rochiile sonore: 
O catifea se deapănă din gitlejul hulubilor, 
O tăcere:se culcă pe umăr ca o frunte, - | 
Şi arborii fac semne ca braţele destinului 
Cînd poteca ba o creangă aplecată de mărul de aur al 
jurămîntului 
şoaptele dulci și-n stringerea 
tremurată a miîinilor. 


Și viaţa triumfă 4 


- 


VI 


Să întirzii în aroma acestei zile în munte, | 

Cu soarele care e în bobul de rouă ca-n strugure 
glucoza, 

Cu aerul ca rochie albastră în vitrina poienei, 

Cu veveriţele ca niște ulcioare pline oe vinul roșcat al 


frunzei. 
N 


Si cerul capătă tonuri mai adinci ptin boarea udă, 
În pîriu e-un cîntec potolit cum îl auzi în scoică, 
Prin gene deapănă teii un borangic subţire, 

Si malul își sfișie carnea, sărută clopotul apei,’ 

Cu pasul ca un arcuș pe struna potecii înfiorate 

Cu un nume copiat pe inimă prin indigoul dimineții. 


De-aici apleacă-ți bustul peste fintîna orei 
Și vezi cum prin pupilă ca printr-o sală de arme trece 
visul 


. 


213 


Cu miini nocturne atinge un suvenir, în armură, 
Ca o floare timpurie respiraţia se înclină în alveolă. - 


Şi é o gară în ceaţă ca un chiot, cu o plecare, 
E un cătun ca-un obraz după o perdea de plante. 
Și sîngele răsunător al macilor ţișnește în viteză 
Prin cearcănele, de cărbune -de sub, pleoapa tunelului, 
Lăsînd în urmă cimitirul ca o carte uitată-n cimp 
Cu feţele palide ale vocilor sub coiful coborit al 
y furtunii. 


Dar la subțioara pămîntului găseşti aripa izvorului 
Şi un metal răspuride sub deget ca o coardă. . i 

O amtoră cu aur din adînc aduce fruntea grinlui 
Un diamant răzbate prin noaptea din criptogame 
Sub lespezi găsești cupa dorită pur de spirit 

In penele de păun ale fluviilor se bucură privirea 
Se desface cu turmele gălbui ale undelor în oceane 
'Topește în flacăra somnului giuvaerii de stele 

Şi-n os trezește viaţa ca-n scorbură un paing. 


Treci mai departe-n jertfa copacilor pe colină, 
Primește ca o ofrandă crepusculul în cenușe, 

„În. vreme ce actorii se îmbracă în costume uitate 
Cu gesturile în umbră pe-o scenă a amintirii, 
Cu-ninlădieri prin ceaţă cu-o suferință-nceată, 
Dispar treptat cu balul culorilor în întunecare. 


Numai singurătatea ca o mireasmă se desface din ferigă, 
Umple odăile văzduhului cu-o tremurare de făclie, 

Și drumul prin buruieni duce înspre odihnă 

Cu. ziua ucisă ca o pasăre în tolba de vinătoare, 

Şi-n cîntec cu corabia pădurii în naufragiu. 


. 


i vu 
Mai sus de dantela fulgerelor destinsă, 
Cu șerpii legendari încolăciţi pe obrazul de brumă, 
Cu cheile peștilor scrișnind în lacătele oceane, 


214 


Cu aurora ca o zăcăminte de sare adunată-n ocnele 
- i destinului, 


Ca un drapel salută în uşă dimineaţa, E U 
È călătorul care atinge clopotul unui han În amintire, 


E picătura de otravă a stelei închisă în strălucirea 


inelului, 
Şi prin auz cu-alăiul de frunze trec covoare, . 
Cu frigul ca un braţ învăluind gitul alb al luminii. 


Un șoim împărătesc e vintul pe columna zilei, 
Cu un trandăţir de spume între degete cascada 
înaintează, 
Cum cîntă limpede la ureche vioara piriului, 
Cum lovesc aerul păsările ca vocale sonore, 
Și din azima luncilor ca aburul se-nalţă' chemarea E 
-cucului. 
Li 
Dar din amnarul frunții scapără singurătatea clară 
Și-ntr-un pumn invizibil pămîntul ca o fiolă cu săruri 
i i ; „ se'tulbură. 
Un huzuit de .fierării urcă din adincime 
Sunt metalele rupte în uraganul lăuntric, 
E mirâcolul cintecului în încleștarea de dinti subterană 
Cu. bobul de aur al somnului în borcanul farmaceutic 
y al minţi: 
Și monezile vechi și şeaua lîngă oasele de argilă. 


Crepusculul se-ncrustează în buiniță, în fluier, 

Prevestitoarea întirzie în timplă, rotește în turlă, 

Cu fundele distanţei mărite prin cristaluri, ; , 

Cu ghețurile zdrobind în strângeri corabia spiritului 

Şi anotimpul înmărmurit pe cofină ca un luptător în P 
armură. 


VII 


Prin buzele pietrelor înfloreşte orchidee torentul, 


Mai frumos decit obrazul morții transparente-n N 
` i dimineaţă, 


215 


Mai; frumos. decit așteptarea panterei în cizelarea 
fintinilor, 
Şi pasul preotului adie ca o limbă în clopotul sutanei, 
Cheamă în dansul fierbinte cavalerii vîntului, dantelele 
e - brumei, 
Cind prin fumul sfințit mîinile sunt castanietele 


norilor, - 


Şi nisipul e trîmbița prin care deșertul cintă. 


Dar sîngele ca o reptilă se tirăşte în artere 
Şi vrăjitorul asmute o voce din tenebre, 
Iți povestește ziua ca un diamant în pliscul pelicanului, 
Priveşte prin geamul palmei la-mbrăcămintea vieţii, 
Ca-ntr-un scrin cu costumele de sărbătoare şi cu 

i mănușa uitării, 
Cum cad în cerneală cheile destinului 
Cum visul ca o sobă luminează odaia 
Cum lepezi ca o armură trupul da intrarea. în veșnicie. 


- 


Totuși cerul coboară pe tîmplă ca 0 colombă 
Și-oceanele își acordă viorile-n furtună, ` f 

Prin cuptorul înalt al minții se topesc metalele lumii, 
E o temperatură de 2000 de grade și aerul e 


incandescent : 
Iată scăpărarea de cărbune 'compact din ochii femeilor 
A / ` iubite, 

“lată surisul ca o rană veştedă pe gura sinucisului, 
fată triumful ca un stilet sfirticînd obrazul făuritorului. 


de înțelesuri, 
lată bucuriile luminînd ca lampioanele coastele nopţii, 


lată 'cutezările, iată spaimele, iată “incendiul grandios 
e al destăşurării între constelații, 
Iată degetele pianistului căutînd într-o scorbură 
; invizibilă mierea armoniilor, 
Și gitul curtezanelor ca o zăpadă prin oglinda ospeţelor, 
lată şi pe acei cari păstrează în membre lacătele 
A i mușcăturilor, 
Şi leacurile eterne încuiate în laboratoarele 
- iņaccesibile, 
Pină unde strigătul răzvrătirilor nu răzbate, 


216 


Şi apusul atirnă ca un animal spintecat în măcelăria 
; z _ anotimpurilor, 

Cu vullurul încrustat ca o stemă pe platoșa. ochiului, 
Cu amintirea tăiată în două ca un friînar prins sub ' 
roțile trecutúlui, 

Cu tot ce-o să se-ntimple scris dinainte în pintecul 
cal J mamelor. 


Capul se odihnește pe un umăr de crepuscul, pe un flaut, 
Şi genunchiul caută în spicul de griu resemnarea, 
Prin braţe să comunici acestor plante seva, 
Prin lacrimă să treacă o barcă de suspine, 
S-aduni substanţa rară din flacără-n pupilă, 
Și din culoare înalță corabia de dantelă, Ă 
Pe urmă să se desfacă din miini paloarea unui zbor, 
Si pereții cari despart viețile noastre să se prefatā-n 
fluvii, 
Cu inimile pe dedesubt împreunate ca vegetațiile Ă 
; i marine., 


Atunci prin respirație apar orașele de cenușă 
Atunci se-apleacă trupul, peste un balcon dẹ umbră 


Și prin dinţii de aburi stafiile se preumblă, TRAE 
Atunci tu nu poți privi la chinul din tine sau dip alții. 


IX 


Un oraş trece prin frunte cu ferestre şi flori amare, 
Și moartea “atrage trecătorii ca acele panprame çu o 
` lumină confuză, ; 
Panorame in care totul se petrece printr-o zenușă a E 
. cîntecului, 
Cu gesturile depiasind aerul ca o mabilă veche, 

Cu privirile mamelor rămase în odăi cun uni hai 
3 cizelurile pă jilțturi. 


aa 


Dar soră în sacrificiu de-o, deznădejde înaltă, E 

Tu vii cu-obrazul alb al mersului prin gemeteie tăcerii, 
To vii cu-o resemnare ca un monogram în sidetul E 
carnii, 


217 


Cu o suferinţă ca un brocart nupţial pe braţe, 


Şi-n trup ţi se cariază ca un dinte inima s $ 
Inima ta care ar fi putut să se prăvale ca o roată de 
3. „flăcări, 


Peste cedrii severi ai zărilor, 
Peste ochii holbaţi ai oceanelor, 
Peste părul ca un scrînciob de tenebre al păstorilor de 
: neamuri 
Inima ta care a fost întîlnirea şoselei cu stiletul i 
; Imceafărului, 
Şi-acum, absentă, noaptea sugrumă lampa scăzută a 
, $ vocii 
Şi-acum, ca lupii, oasele aşteaptă să iasă din tufișuri 
Să inventeze cușca dintr-un cristal de zboruri, 
-Să scoată degetul femurului din mănuşa de carne 
Să şuiere pe deasupra. capului visurile ca limbile de 
. ` ; ` balaur, 
Tu eşti alături sora cu ochii legați de furtună 
Tu împietrită-n grine și plînsă-n auroră. 
Gu un ecou pe umeri ça un continent antarctic 
Cu-o presimțire-n spaimă şi-un parc în respiaţie. 


Pe mîini tu porţi tristeţea şi-o clatini ca odăjdii. 

Și pupila ta e o medalie pe pieptul ființei dispărute 
Tu treci ca o ninsoare în cîntec din aievea, 

Nimic nu-ţi reînaiţă pădurea minţii arsă, 

Nici un fior nu trezește în pianul surisului acorduri. 


Mergi țintă-n naufragiu, ne-nduplecată-n basme 
Cu-o miîngiiere ruptă din, tine ca o eșarfă de sînge 
Cu un lacăt de dezastre pe-o ursită-n ruină a 
Cu-o coroană funebră tîmpla peste amintirea mamei. 


Dar nu auzi ? Vintul desface o iederă la poarta zilei 

Şt diamantele mici ale ploii taie sticla unui miracol, 

Tu treci din nebuloasă în arcul de vînătoare 

În evocări şi-n fapte de-a pururea prezentă 

Tu ești pasiunii mele o tragică suroră 

Și creşti cu palii arbori în boreala zare 

Cu plante de-anemie și urși prin transparența ghețarilor, 


218 


i 


` 


in această oră a sufletului nescrisă în calendare, 

Ca insulele de corali de pe frunțile cerbilor 

Ca frunzele mărilor în herbarul furtunei a 

Ca învierile în argintul din camera neagră a fotografiei 

Ca mîinile jucătorului crispate peste urna nocturnă a 
asului de treflă. 


m i pă 


Fii tu împăcarea în sunetul de catifea al clopotului A 
de acasă. 
În gind e-o apăsare perpetuă, e o răstignire a speranței 
Și lacrima-i bocceaua în care ai strîns avutul seal 
singurătăţii tale, 


Xx 


În fîntîna opacă a nopții, pe crestele munților | 

te crepusculare, 
În albastrul etern privit printr-o lentilă de luceafăr, 
Peste umerii măcinaţi ai promontoriilor sterpe, , 
Deasupra oceanelor dînd năvală ca o cireadă de cămile, 


- Să rupi în bucăți brățările de strigăte, 


„ti azvirli spre un balcon al vișului fruntea ca pe o _ 
Cs Ai 5 i făclie înaltă, 
Să-ţi aescui carnea — acest adăpost al păcatului Se , 

j celor patru vinturi 
Să-ţi amesteci cu cioburile ecourilor amintirea și , 
sîngele. 


. 
Atunci în palma minţii se va opri o lăcustă divină, 
Atunci de porţile de bronz ale ploii se va izbi un - 

“ buzdugan invizibil, 

Și cerul ca un paing uriaş îţi va acoperi inima 
Cu un genunchi pe-o targă cu ierburi și flori arse, 
Cu-o mină prinsă-n coama armăsarului de viscol, 
Și-un zăngănit în șeaua scuturată de tulgerele scumpe. 


Vei fi deodată vuiet și liniște ; vei fi o pecete în plus 
Pe buza pămîntului ca un zălog trecut din mină în mînă 


219 


S/ 


Cu minutele îngrămădite ca săruri în funduri de 
# eprubete 
Cu viața ca o rană vindecată de îngeri autentici. 
Dar nu pătrunzi misterul din rîurile umflate primăvara ? 
Și-această-ntemniţare a omului într-însul, 
Cu-nfiorarea așteptărilor în gări, 
Cu-atitea demădejdi strînse cu grijă ca vinurile vechi 
. in pivniţi, 
Cu o scrișnire din dinți neputincioasă cind destinul îţi 
taic respiraţia. 
„Totuși, reţii-n iubire funda din trilul unei privighetori 
Şi priveşti cum în palmele brutarului prințesele albe 
7 E ale griului reînviț, 
Te-ntrebi : de unde cade o picătură de azur în orga | 
, abia ieşită din miinile dulgherului 
Cum se prefac atitea miresme şi dinduri într-o tulpină 
i subțire ? 
Dar mai departe de ultimele reflexe,ale zborului 
Mai departe decit nebuloasele viitoarelor lumi 
Mai departe decit lacurile, răsutlării în care greşelile ~ 
Ă | - şi izbinzile noastre 
Se unesc într-o ninsoare impalpabilă, : 
Ochiul deslușeşte o balanţă și în talgere se cumpănesc 
incendiile minţii 
Ochiul mărit de groază trece ca un cerc de foc prin 
A ospeţele somptuoase, 
Ochiul ca un proiector luminează cele mai mici 


ÎI asctunzişuri ale destriului : 


Ochiul rupe de pe piept carnea ca pe o medalie 
nemeritată 

Și-arată cum rod viermii și pottele-n dedesubturi 

Cum simţurile mirșave se-ascund Sub florile de cristal 

A ale suriîsului, 

Cum lupii şi-arată colții prin gratiile de cuvinte. 

E o putere a nopții şi-a răului care zace în noi sau vine 
de departe 

E o ființă străină care şe ridică în virful degetelor tale 

Care sc-aşează-n carne și îți îmbracă pe dinăuntru 


trupul, 


Își trece o mină prin pletele coastelor şi-ţi scoate inima 
S-o atirne-ca pe un lampion în cortul din piei sălbatice 
h al întunericului 


” 220 ps E 


` 


Dar tîmpla se loveşte de corăbiile de gheață ale NS 

i veșniciei 

Şi-un evantai de nouri se desfăşoară-n membre 

Din nemișcarea nouă știu numai presimţirea 

Ştiu numai prezenţa unui vultur impăiat,pe o ramură , 
s i ca un șarpe. 

Prin noaptea de alături o mînă mă atinge pe umăr 

Mi-e teamă să-ntorc capul într-un amurg, de cîntec 

Dar am aflat că oglinzile ascund prăpăstii infinite în . 

perete 

Cine să clintească oglinzile într-o clipă a revelaţiei ? 

Cine sä desluşească în abur un miracol 

Să vadă timbrul morții pe un plic căzut în albastru 

Să treacă prin memorie ca-ntr-o cameră funerară ? 


Ca o pădure, umbra se caţără pe coastă 


"Și ecoul piere între crengi ca un călăreț cu armura în 


i flăcări, 
Din munți scoboară-n salturi copiii blonzi ai izvoarelor, 
Cu stelele, pe valuri, se întilnesc vapoare, 
In glas se-ntorc ţinuturi ; e-o revenire lentă 
E-o resemnare poate, dar. e-o odihnă-n sînge 
Şi privirea împarte iarăși perpetua culoare. . 
Printre copaci și-n sticlă un diamant răzbate 
O bucurie-şi varsă pe cap găleata rece 
În plămîni răsună cornul de vînătoare 
Lumina ca o hangiţă-ntinde paharul cu vin roșu 
Mina, ca dintr-un pian deşteaptă cîntecul — surisul 
Şi pasul se regăsește sprinten pe .bolovanii zilei. 


XI 


E un viitor de culori şi de forme în această crizalidă, 
Exun tren care-ţi atinge pleoapa în crepuscul, 

Cum pasărea sărută-n cristal umărul ploii 

Cum frunza în izvorul jucăuş reîntiineşte luna. 


Astfel din cerdac cîmpul se-avintă spre cer.ca o 
; coloană 
Cu un fum prin care glasul agită feştila minţii 


Sa 221 


- Cu o nuia fermecată privirea peste pianul colinei 
Cu un tropäit pe o şosea depărtată ca o bătaie a inimii. 


Atunci singurătatea e D pădure uriașă apărută brusc 
i la o cotitură'dinaintea călătorului, 
Atunci obrazul e frunza de pelin de sub pernele 
. = umbrelor 
Şi pe crestele somnului trece o cavalcadä.a spaimei 
Şi ecoul ca un toiag al profetului trezește o cascadă de 
i fildeş. 


Dar nu te-ntrebi ce-a devenit mătasea zăpezii în 
i “oglindă 
Aurul bătut în poarta amurgului de ploaie, 
“Buclele, despletite pe degete, de fluier, 
Turmele de lumină din val şi din fereastră 
Oprirea pe o stiîncă în ora roşcovană 
Cind bălțile și. cîinii de vînătoare înmărmuresc 
z 3 laolaltă 
Ge-au devenit acele gînduri nedefinite 
Tăcerea ca-o monedă găsită pe, o alee 
Și insulele ca niște ochi închişi pe fața crispată a 
: depărtării 


Vorbele în undele serii clătinate ca nişte corăbii, 
Dorul ca un vînt neașteptat smulgînd ușile amintirii + 
“Ce-a devenit plutirea acestui suris în toamnă 
Vestirea în pupilă a berzelor, a zilei, 

Înfiorareă potecii ducînd în anotimp și-n iubire ? 


Să vă scutur din somnul vostru oameni îngrășați de 


ta Eat A TARRE tenebre 
Să vă arunc în apele-cărnii täciunii sfirtitori ai stelelor 
Să vă învăţ să prindeţi în laţul privirii bivolii opintiți 

a ; , Ă ai nopții 
Să înțelegeți dansul visului pe o fringhie de viscol 
Să vă treziţi din lene, pentru foamea şi setea fecundă 
Să recunoașteţi misterul care juca o horă fantastică 

í + peste pleoapele voastre închise.’ 


222 


Dă 


Buciumul prevestitor al vulcanilor: din insulele 


lată ; avintaţi-vă acum ochiul asemeni uliului peste 
a şesurile Europei 
Rătăciţi pe drumurile somptuoase al Babilonului i 
Scăldaţi-vă în fluviile galbene ale cerescului imperiu 
Staţi la pîndă cu haiducii bronzaţi pe pietrele pleşuve 
s | ale Abisiniei 
Legănaţi-vă pașii în dansul cu pene şi măști de groază 
3 ale Congoului 
Primiți în auz evantaliul languros al vocilor havaiene , 


Japoniei 
Şi vaietele trecînd prin aer ca un cîrd de păsări de i 
AR doliu 
În timp ce mările își înalță braţele albe ale rugilor în 
neputinţă. 
De aceea stringe-n palme acest rubin al frunţii ` 
İmbracă-te-n odăjdii dintr-un poem în metale 
Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămint 
Desfä-ți în locul somnului un steag.de viziune 
Apasă genunchii pe şeaua colinelor ca un războinic 
Azvîrle peste plete o chivără de flăcări, 
Sfirtică nemărginirea cu biciul unui chiot, 
Adună meteorii aruncaţi ca niște simburi în ţărînă 
Pînă unde duce drumul prin hohotele de ape, 
Pînă unde fulgerul și tunetele ca iepele se-alungă 
Și să-ți răspundă o voce din puţurile de smoală, 
„Să ucizi ziua de miine ca pe un guşter, 
Să zgudui temelia de fapte-n răsărire $ 
Şi-n biruinți şi-nfrîngeri cu pieptul în yilvătaie 
Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. $ 


XII 


Atitea lucruri m-așteaptă sub podoabele de cenușă : 
Arborele, ca pe o urnă, să-l mingii, să-i smulg secretul, 
Pîrîul ca o nuia să atingă spinarea colinei, 

În scorburi să deștept cîntecul cenușiu ca o veveriţă, 
“Glasul să sune în piatră moneda ecoului, ` 

Argila să-și găsească într-un oval odihna, 

Seara să treacă un pieptene de aur prin părul fintinii, 
Şi-n lacrimă să adie un păun de crepuscul, 


223 


` 


Cum prin somn obrazul prietenului trece ca un steag 


z de penumbră, 
Cum peste iazul mort s-a aplecat o salcie. 


Dar, reapari, în spumă şi-nfiorări, cascadă | 
Și tu, poiană suplă ca un cerb în gravură 
În mîna mea fii vioară, fii arcul de izbîndă 
Fii răcoarea cs-ndreaptă spre șipot și uitare, p 
Aruncă-n hruba minţii ca păsări furtunile și-azurul, 
Aprinde un incendiu din horboiele zilei, 
Și inima-n strînsoare ca un harbuz să pocnească 
Pe cînd ochiul își zvîrcoleşte deznădejdea ca un șarpe 
care âşteaptă, apusul, 

Ochiul caută o formă, învinge o îngenunchiere 
Şi pe obraz tristețea e un ropot al ploii. 
Dar voi, fluvii în lanțuri și voi, oraşe, de fum, 
În ce ruină 5-ă ascuns adevărul, în ce zdreanţă pilpiie 

CR iubirea, 
Cum capul semeţ se-avîntă ca un șoim “in dupä-amiază 
Cum e în vocea profetului un cristal mai scump decit 


cel. din palatele sonore,. 


Cta poemul se umilă spre nevăzut ca un flux al 
cugetului 


` Şi bobul de grîu e o oglindă minusculă a devenirei ' 


În vreme ce moartea ca o pîine supremă se cuvine la 
urmă, 

În revelația de-o clipă, avuţiile acumulate se năruic 

Și-un pocnet în tenebre anunţă o caretă de viscol 

Cu visul ca o torţă alunecind prin pletele codrilor 

Cu corăbiile întoarse din flora tropicală a spiritului 

Și trecerea în umbră bi 

Ca o pirogă prin trestiile care ascund săgețile otrăvite 

Trecerea pe-o punte și-o respiraţie-n frunză. 


Cum aș voi columna de sunete, de culoare, 

Răgazul pentru odihna frunţii pe o fîntînă / 

Şi-n palmă să pun fulgerul, ca un. melc, încă umed, 

S-apropii dp ureche oceanul ca un ceasornic 

Să-ntreb mîhnirea fără fund a robului necunoscător de 
reculegere şi noapte 

Să-ntreb neînduplecarea tiranului împărţitlor de. scîrbă, 


224 


S-ating cu buza cometa pe care-o stringe din noroi 
protestirati 
Şi sîngele s-arunce o flacără-n ospicii 
Cînd o iarnă sufletească, încrucișează săbiile zăpezii. 
Cind vintul plinge peste fărădelegile cetăților ca un 
etern VAI MIE. 


XIII 


Lyi Ion Călugăru 
în alunii aplotaţi sub povara de lumină a vintului, 
În rugaciunea apelor îngenuncheate între păianjenii E 
işiță 
Pe. fruntea poposită că o panglică de reamintire între 
i filele văzduhului 
Pe promontoriile zvelte şi-n cupele acestor păsări hide 
Tu vezi zvîrcolirea unei omizi divine 
Tu vezi cum se reintorc matrozii din fundurile de 
oglinzi 
Și cum pe arbori se încolăceşte ca un șarpe. aurora 
Cînd prin somnul rupt e-o năvălire de călăreți în spume 
Și fructele se-ncuie în aramă și-n singe. 


O lance izbește-n treptele pleoapelor scapără veșnicia, 
Pină unde întunericul se istoveşte ca un uger 

Pină unde talanga razei trezește toți mieii culorilor 

Şi clorofila urcă un ecou în vegetale , ş 
Cristalele reintră în bufetul masiv al “visului 

Se stinge-n dormitoare cascada de cearceafuri 
Buchetul viu şi torța alunecă-n luceafăr 

În timp ce-ntre pumnale se zdrențuie odihna 

În timp ce pasul caută o buclă din memorie 

Si-o suterință-ncinge ca o şea armăsarul orei 

Cu destinul ca un pergament răsucit sub timplă 

Cu ochiul ca un pahar golit de tot coniacul nopții 

Şi cu eșarta zilei ca un git de lebădă-n fintînă 

Cînd inima c-o purpură la fereastra pieptului 

Cînd inima c-o urnă în crematoriul trecutului 

Şi-n rană stfiriie sîngele ca un bondar al amintirii 


C-da 115 coala 15 e 225 


Şi-n invocaţie geme o pădure de resemnări: De aceea, 
Într-un cuvînt e-adesea un culcuș iz e toli , 
x A p i ii A 
Şi-ntăţişarea lumii trece prin focu minții . i 
6 epune o auror 
Dé aceea peste fețele morților zăpada dep aurori a 
i oxi j î i printr- tlas de păsări, 
i oxigenul ajunge pînă la noi printr un atla Jăsări 
E aer planétele dîrdîie ca dinții cuprinsului de migri. 
Gitlejul e dintr-o dată dornic de nisipul amar al vijeliei : 
O mocirlă te`reține cînd un adevăr te cheamă 
Pîinca te-atrage, vrabie, subo cursă de pofte. 


Cu soarele-n căderi de ape în defileul Carpaţilor 
Cu adormirea altă în cloroformul mesteacănilor 

Şi luna un stigmat peste ploaia torențială a vocii 
A vocii care-n primăvara răzvrătirii se umflă ca 


| , dezgheţul . F 
Şi-n ruperea ei duce gările păstrate-n insomnie A 
Desface toate lacătele porților din cuvinte. 


În prevestirea butucilor răsturnaţi pe-un viitor de sicrie, 
În corăbiile sfişiate ca niște sandale ale turtunei 
În peștii aruncaţi în gitlejul de crocodil înfometat al 
- - destinului 
Să recunoşii plecarea berzelor spre o miazăzi a iubirii 
Să recitești inscripţia dintre coraliile de miresme 
« Şi să-ţi înalți tăcerea pînă la o armonie astrală 
Pînă la yioara-n care fluxul adoarme-n sunet 
Să-ţi pui în jurul frunţii sideful unor zboruri 
Să-ţi suprapui profilul cw devenirea din sămînță 
` Cu refringența supremă a azurului din lentilă 
Cu bagheta magică a stalactitei în orchestraţia peșterii. 


ă ati iri i în rugină, 
Dar o undă atinge antena spiritului în nă, PRI 
ivi i iată oglinzile din 
O privighetoare se izbește, speriată, de 9 si RA 
îti coboară pe creştet ca o batistă cu Caii 
e: id aaa p monogramul depărtării 
Si ca un miînz urechea tresaltă la chiuitul vîntului. 


XIV 


Nufärul unui şarpe întors dintr-o oglindă, 

Atingerea pe clape cu o nevăzută mină, îi ȘI 
Haina pădurii scuturată printr-o fereastră a furtunii, 
Cînd frunzele încă ude vestesc o potecă nocturnă, J 
Cind o colombă, şoapta, poposește pe o tăcere nouă, 
Cînd berzele sunt funde la genunchiul iz aa 

Și rochia ecoului se rupe în creangă, stăruie în silanen, 
Piscul ca un magnet ţi-oprește privirea la miază- $ 


Dar o mînă se odihnește în lina oceanelor ca pe $ 
- i spinarea unui berbec,  } 
În vreme ce cealaltă salută grav cortegiul zilei, 
O mină pune-n nouri pieptenul unui fulger. 
În vreme ce cealaltă se jerpelește-n marfă, 
j Un salt avîntă fruntea şi-un lanț înnoadă glezna, 
Un vultur trece-n ochiul ca o flacără clătinată-p cupă - 
O cortină de umbră acoperă terasa unei lacrimi 


E noapte, 
Și-n lampa inimii sfirșește că o feștilă elanul. O umbră sperie eretele adăpostit în fatalitate, 
d i $ Şi atitea ore ca nişte piini umflate sub timpla în E N 
Cu un curcubeu pe umăr, pe celălalt cu un vierme, / R TENET : ărămizi înalţă o. gară de 
Cu o cometă-n singe și o bancnotă-n palmă, Atitea inimi ca niște c f i crepuscul 
Cu an cristal în cîntec și un dezgust în ordin 


Atitea vietăţi te leagă cu un päniint de aburi, 
- Şi-atiîţi- asemeni ție ti-au preg tit venirea; 
Cum E funduri de temniţi putrede mocnește o auroră, 
Ti-au rupt de pe obrajii ghețarilor batistele respirației 
i-au pus în sînge nimbul înfierbîntat la tropice, 

În oase-au strîns calcarul din meteori şi peşteri, _ 


Capul se spală în răcoarea covoarelor din anotimpuri 
Capul e ca o vază adusă din cine știe ce Indii pe 

i etajera trupului 
Și-n respiraţie se alungă cirezile de zebre A 
Pe același deget e inelul de otravă și cerul din 
verighetă 


2 227 
` „226 


Ți-au aşezat la creștei o pernă de miracol, ba 
Și au minat spre tine ca.pe niște turme uriașe peisagii, 
Să-ţi umpli ca o tolbă ochiul de sicomori și gazele, 
S-atirni auzul flintă de un curcubeu în odihnă, 
Să-ţi tolănești pe glezne pisicile torentelor fluide 
Să se scufunde fruntea în ciutura marilor constelații 
S-anunţi victoria în viscol a unei. păsări de cristal, 
Cînd amintirea stărimă sub călcii strugurii nopții, 
Cînd timpul e un măr domnesc ispitește frăgezimea: 

i ` . gurii 
Gind în dinţii dulăilor ca un os pocnește liniștea, g 
Şi casele sub lună adorm într-o resemnare albă, 
Cu florile viziunii prin sticla incertă a visului, 
Cu procesiunea ploilor în indulgența clopotniţei, 
Cu o fanfară de ierburi izbucnind din pendula cavoului. 


Dar un șoim roteşte deasupra, e un herald al zăpezii, 
Și capul se zmucește din hăţurile uitării, 
„O iarnă trece în lampă se tăvăleşte în spirit, 

O iarnă spală în spumă privirea ca o buclă, | 

Culcă mireasă, lumina, într-un sicriu de vinturi, 
Adună ciutele zvelte într-un ocean pe o culme, 
Aruncă din scrinul azurului bijuteria distanţei, 
Creşte o floare polară în alambicul privirii, 
Adoarme în iarba uscată, în încremenirea iazului, 
Și-ţi pune în deget roua unui inel de răcoare. 


XV 


lui Victor Brauner 


E-o treaptă năruită prin fructul zilei absente, 
E-o ploaie de cereale prin seceta astrală, 
Și căderca cascadei inversă într-un azur de ștotă, 
În vintul care conduce pădurea fecundă și corabia, 
` Prin steagurile desfăcute de peștii multicolori în bazine, 
Cu-nchiderea pupilei în cuibul de somn şi-n paie, 
Cu aruncarea în spaţii a unei lumini ca o acvilă, 
Cu un pămînt ce-mparte cu prisosinţă căldura 
Și-o dăruie unui soare zvircolit în cenușă, 


228 


; E PE, A songlează 
În vreme ce vulcanii ca niște foci dresate jong | 
a, cu buchetele de torţe, 

ASA i i i oi 
reme ce în spitale insomnia trece ca un conv Es 
my i p de cearceafuri, 


Şi-o viziune închide o bufniţă în singe, 
: 


Dar clopotul unui miine amar sună sub il ne 

i- îţi ies vlăjganii, cu fierăstraie de rîse es f 
Şi-n drum îţi ies jg 1 naie, 
La orice pas un semen te gituie, te trînge, E 5 
Şi-n orice gind e-o funie care te leagă de stele, 
Cind mina crispată trece prin trupul unei flăcări, 
Cina nici o unghie nu zgirie peretele exaltänii J 

i i ărea ucisă a mat rămas, ca o panglică, 
Cind din pasărea ucis A i tul 
Şi din zdrobiiea” cărnii un flaut de izolare, 
Cînd oglinzile inundă odăile și fruntea, x 
Şi-adormi în vegetale pe-o targă de clorofilă. 


„Dar pictorul primește apele inocente, i s 
"Dar pictorul şi-azvirle ca pe o mănușă obrazul; 
El trece prin transparență un oval de eternitate, 


„Cu soarele dintr-îusul dă forină și culoare, 


Cu un deget atinge oceanul cwo inimă tăcerea, 

În ochi își trage careta vîntului, cu mircasa în frunză, 

Trezește căprioara, adulmecă anotimpul, 

Alătură în aer izvoarele și zvonul, PPE EA 

Varsă licoarea minţii în ceașca unei vrăbii, 

Se scufundă în miracol ca-n heleşteu bitianul, 

Şi-nalţă o fişie de singe într-o dulceaţă a orei, za 

„C-un curcubeu pe brațul rotit în funinginea morţii, à 

Nepăsălor de pühoiul care i-a smuls genunchiul, i 

Nepăsător de șerpii ca buruieni prin turculița surisului, 

Vibrînd la-mpreunarea într-un inel a fibrei 

Acoperind cu-o neliniște netedui unei pietre 

Din rădăcini şi din semne împarte o auroră i 

Din vieţiile trecute printr-însul alcătuiește Ara PIE 

Ca un boscâr, din întuneric, scoate batistele sa ore 

Și pensula-i magnetul cu care atraga rozătura de fier 
$ din buzunarul fantomei. 


229 


Iată, aproape, buza unui albastru lăuntric, 

Şi capul în care numeri boabele de orez ale luminii, 

Asemeni celui din urmă boschet prin întirziatele șoapte 

Asemeni viitorului care auie în scoica din urechea „ 
iubitei, 


XVI” 


Cu peisagiul păstrat în ochi ca într-o sticlă, 

Singele” unui viitor apropiat prin spuma dimineţii, 

Cu păsările ca niște rochii ale aerului sfișiate în cordaje, 
Iù vreme ce catargul a atins buza viziunii nordice, 
S-auzi cum cîntă gheaţa=n stridentele-altitudini, 

Cum se vestesc în trîmbiţi oglinzile ucise, i 

O vioară de-apă trece prin sumbrele cristaluri, 
Şi-orchestrele-n cascade sub bagheta furtunii, 

Cu dansatorii căzuţi într-o tristeţe bruscă 

Și un alai de aurore prin fulgerele nupţiale, © ` ' 
Cu somnul transparent prin lumina perpetuă, E 
Anunţă noilor spații saltul-semeţ al zilei, 

Aruncă sacii cu stele în galopul čailor lacomi, 

Și frenezia zării spălate-n răceala clară, 


Sticlind în diamantul din foamea lupoaicelor la pind,” 3 


Rînjeşte-n focul ca o şopirlă sărind prin ierburile vocii, 
` Se regăsește-n fructul cu simbure şi vierme, 

Şi sună o oră a minții prin clopotul de astre, 

Azvirle-n cușca uitării trupul ca pe-o mănușă 

Și spiritul ca un rege își pune coroana supremă 

Bătută-n nestemata miraculoas-a morţii, 3 

Cu-o revelaţie ruptă dintr-un colier de bufnițe 

Cînd singele-i dublura în haina unei inimi, 

Cind prin munţii respirației înalte trece o corabie 

- fantastică, 

Şi o recoltă nouă se revarsă pe şesurile cunoscute, 


230 


XVI. 


i i * Un geamăt rupe, calmul, un altul fi răs- 
punde. 


r Perpessicius 
În os e-o diademă de fosfor, şi-n memorie 
E orga unei gile, o unduire de trestii 
Cu spicul de grîu ce-adoarme în palmă ca obrazul, 
Cu seara care intră ca o intantă-n parcuri 
Și-ţi rdcunoști privirea în funda unei pietre 
„În colţul de miracol din şipot, din cristale 
în aerul albastru oprit în helicopteră, 

În peştele răsucit în dîra de glicerină a stelei 
Cind viziunea -lămpii reintră în buzunarul de brumă 
Cind vocea dispărută re-nvie în corolă 
- Ca o mireasmă plinsă-n batista de uitare, 
Ca năvălirea apei în ochiul de-auroră 


. 


' Ca porumbelul de flăcări în țeava fierbinte, 


Dar fruntea ca un lacăt se-atinge de bulboană 
Și-un amfitrion te duce de mină-n solitudini : 
Sunt fiolele de alcool din pupilele panterei, 
Incendiile fluide din ghearele acvilei, . 
Pumnalele atinse de-o limbă de năpiîrcă 
Pustietăţile de sticlă de sub pleoapa cămilei 

Și capra neagră a spaimei pe stiînca răsuflării. 
Oglinzi : inima-nseamnă pe-un dișc ora polară 
Şi sîngele e acul care deşteaptă un cintec 
Cînd înflorirea arde în vegetale candeli, 

Cind versul e bagheta care a- trezit cetatea, 

” Si-o revelaţie schimbă Blestemu-n rugăciune 
Cum din rădăcini ploaia va trece-n clorofilă, 
Cum furia cascadei se spulberă-n dantelă, 

Și corbii de dezastre devin sublima buclă, 
Cînd din zăbranic noaptea se-ntoarce în speranţă. ` 


Dar ciinii-aduc în zdrenţe o pasăre de beznă, 

Și țipătul ucide, o lebădă, ecoul, a Se y 

Cînd vintul ca o mreană se zvîrcoleşte-n plasă a 
Şi pescarul jertfeşte luntrea,:ca pe-un berbec, furtunii, 


Bi s 


În cositor se-adună o amintire străină 
-Şi din ocean se-nalță pereţii de cărbune. 


Atunci, inelul cade în zgură, din beteală, 

Și simbure-i scheletul sub piersica de carne, 
Atingerea se face în carnavalul culorii 
Somnul, o panoplie, sticlește prin cavodri 
Și-un deget e ticerea pe buza fiecărui, 


XVIH 


Dispari atit de dulce în cerul ca un iaut, 

Cînd aerul se apleacă prin trestii și mărgeane, 
Și o corabie trece nălucă prin oglindă, 

În fruntea ca o cupă ătinge o băutură, 

Desface un peisagiu pe umăr ca o fundă, 

Si un arcuș adoarme sau plinge în privire, 
"Cînd vioara se desprinde din zborurile curbe, 
Cind diamantal iernii rănește sticla vremii, 

Cînd șipotele clare continuă în pumnale, 


Și noaptea cade în zdrențe pe-difi balcon de brumă, 


A 
Ce-ţi pasă de chemarea ţișnind din naufragiu, 
De ţipătul acesta ca o săgeată în carne, 
De viaţa nimicită de o presimţire stranie, 
Și fălcile incleștate în veșnicia stearpă, 
C-un uragan -ce înfrînge cerboaica şi avintul, 


"Cu duioşie în sînge şi odihna în prieten, 
„Pe o panoplie în frunză, pe-o buză în fierbinţeală, 


Ecuator de flăcări prin inima trufașă, 

Ce-ţi pasă de uitarea slirnind lumina nouă, 
De timpul ce-și zbircește obrazul în oceane, 
De prăbușirea-n ocne a treptelor de sare, 
De plugul care taie pentru sămiînță rima, 

De ruperea din stîncă a limbilor de apă, 
Sau de rotirea în fulger a păsării de pradă ? 


Şi ploile în buchete peste amfiteatrul mării, 
Cu trenurile întoarse în curcubeu și în fructe, 


, i 232 


Şi magul care duce ca pe o piine steaua polară, 
În vreme ce-n tenebre se despleteşte o zăpadă, 
Şi-un accident e saltul brusc în aurora astrală. 


Cu-această respiraţie imensă în pădure, 


" Cu-acest ecou prelungit în urechea nocturnă, 


Şi bufniţe aceste pupile în echinox. 


Dar e prezenţa miinii de sacrificiu pe timplă, 
Dar e mătasea suavă din vocea cucerită, f 
Şi cea din urmă tăcere din constelația jertfei, 
Ce-ți pasă de berbecul sălbatec al furtunii, 
Ce-ţi pasă de diluviu, 

De muşcătura gheţei ? F 

Pe gura ta se închide pleoapa adorată 

Pe deget urcă visul robust o stalactită, 

Cu o pasiune trece în calcar și în proverbe, 
Cu o potecă vie se opreșie în speranță 

La porţile de miine paloarea succesivă 

Cu jarul de extaze în vatra singelui dublu. 


` 


XIX 


La Nord e-o frunză tristă pe o frunte luminată, 
Şi vînturile limpezi, că niște vitrine de gheaţă, , 
Cu respirația-nvinsă în fluier şi-n culoare 

Cu fulgerul de sticlă prin creasta unei zile 

Cu haitele de lebezi gonite din feiigă - 

Si un cristal rănește ecoul şi profilul sai 
O noapte-și tgace-n torță risoarea-ndoliată, 
Şi-o adormire lentă, e-o să bătoare-n sînge 
Cind o căldură suie în tîmplă și-n tenebre, 

Şi un alcov primeşte obrazu-n lunecare A 
Cu amintirea-n abur a unui Sud de flăcări, 

Şi un triumf al iubirii cu păsări ca medalii, 
Cu-oglinda de miracol înfășurindu-ţi glezna. 


DI 
Atunci învie-n tină cetatea din crepuscul, 
Și inima e mînzul care-a mincat jăratec, 


"233 


Un curcubeu se zbate sub talpă ca un șarpe, 

Un voievod şi-adună câinii de vinătoare 

Un corn străbate-n armele vechi şi-n clopot, 

Pe piscuri în pantoțul celui din urmă șipot 

Şi-un anotimp revine din Indii ca matrozii : 

Cu buzele mușcate de-o arșiță suavă 

Cu mîinile ascunse de-un evantai de-oceane, 
„Şi feţele păstrate într-un albastru-al orei 

Cînd un buchet de lacrimi în slovă și-n legendă 

Preface în cenușă batista aurorei 

Şi-n ploaie-naintează corabia vegetală, 


Cu-o ancoră de sunet să-ntirzii în minune 
În glorie să stărui cu vulturul de ape, 

Şi cu-o dantelă clară prin ugerul luminii 

Să urci ca o fantomă pe-un zid al insomniei 
Să dezvelești statuia ecoului în aer. 


Dar florile, din brumă, se-ntorc precum cocorii 
Triunghi, într-o emoție să adîncească zborul, 
Să-și regăsească-aroma din anul trecut, vie, 
Aceeași ondulare de buclă în polenuri 
” Aceeași procesiune de-avuzuri în grădină 
Şi tu vei fi pumnalul care răzbeşte-n piersici 
Și cupa de răcoare din rodia furtunii, 
Vei ține-n palmă fructul ca,.pe-o busolă a minții 
Și te vei stinge-n-roza punctelor cardinale. 


XX 


În somn primeşti păstaia de fulger, încă verde, 

Oceanul e un refugiu, în lacrimă e un fluier, 

Cind pomii de pe creste alunecă-n crepuscul, 

Cînd un livid incendiu se încolăceşte în vierme, 
- Şi-o cucuvea ţi-anunţă sub tîmplă un dezastru, 

Cu trupul ca o frunză purtată de diluviu, 

Cu singele prin trestii o rochie de flăcări, 

Cu-arpegiul de tăpşane şi trecerea sublimă. 


234 


E obrazul ca o brum, peste eternul codru. 
Sunt pletele în cascadă și în piatră desfăcute, 
E forma care-atrage ca o maree mintea, 

Şi-n irizări dispare cu trombele de aburi, 

E un profil în spirit, azur în alveole, 

Şi sub-un văl plutește în vis, în respiraţie. 

Se arată în pupilă conturul unei zile, 

Cînd un briceag e vintul în crestături, în astru, 
Întipărește în palmă ca în răboj destinul. 


Şi e cortina bruscă lăsată între ființe, i 
€u plinsul într-o parte, în cealaltă revelaţia, 
Cu o paloare în faţa iubită în solitudini. 
Dar ţi-aminteşti un frate oprit în suferință, 
Ca-n burgul unei toamne un călăreț cu sînge 
Şi-ţi amintești privirea ghicind o apariţie, 
Printr-o perdea de apă în anotimpul sticlei, 
Cu șerpi suind pe zidul celulei și-n spitale. 


__O frunte dezlipeşte ò umbră din perete, 


Și lancea unui strigăt înfiptă-n cerbul vocii, 
Cu înţelesul jertfei şi-al ruperii terestre 

C-un os ce se preface în.zborul din cenușă, 
Cu-o despărţire tristă pe care o ia refluxul. 


Și totuși în corolă îți regăsești azilul, 
Ceasornicul grăunțet perpetuează timpul, 
Înapoiază în şipot această prospeţime, 
Minunea ca o sevă e în arbore, e în cîntec, 
O pasăre e odihna unui cuvînt în aer, 

Și în fîntîna clară găleata aurorei. 


În mţini primeşti vigoarea verilor secerate 
Prin adormire trece o cavalcadă de fluvii 
Și-n piept ca în stalactite luminează ecoul. 


-. 


XXI 


Cristalul răsuflării într-un pahar de gheață 
Și ruperea: din dogmă cu o maternă jertfă, 


235 


Cind părăseşti în peșteri o rochie de lumină, 

Cind. spargi lentila formei și ochiu-atinge frigul, 
Prin oxidarea minţii cu jerbele de flăcări, 

Prin .clarele bazinuri cu-oglinzile de păstrăvi, 

Şi rădăcina lentă.se infiltrează-n strigăt - 
in slovă-ntirzie visul și seva din legumă, 

Cum în salivă frunza s-a prefăcut în cîntec, 

Cum un triunghi de păsări din clopot se deftace, 
Şi-o lacrimă-i magnetul spre subterana apă, 

Spre șipotele iederi pe un grilaj de toamne, 

Spre iarba care trece din lapte în memorie. 


~ Dar e-o emoţie-n vintul care apleacă trestia, ` 
Şi în ecoul care își caută o scoică, : 
Ecou rămas în aer ca o Șuviţă-n carte, 
Cv lăncile din riset în treptele solare, 
Cu-o boare alizee, prin plantele sonore, 
Şi-n mările din spirit rotește o secure, ; 
Cum treç, prin curcubee, braţele tranispărente, 
“Cum pupila conduce, ca pe un mînz, furtuna. . 
Totuși, pe-o panoplie : şoimul și bufnița amară, 
Pe-aceeași talpă: un ghimpe și-o fundă de luceafăr 
Pe timplă-i exaltarea şi corbul de regrete, 
Și-atîtea meşteşuguri cuprinde-aceeași mină : 


E mîna care ară și care taie pîinea, 

E mîna ca o brumă pe hartele de lebefi, 

E mîna care-n aburi a înjunghiat berbecul, 
Și mîna-n naufragiu, cu-ò pînză de-auroră, 
Mina cao zăpadă pe-obrazul din iubire 

Și mîna care-atinge monezile şi focul. 


Mina cu-alicea morții și c-un buchet de-avuzuri, 
Mîna-nstrunind în turmă un violoncel de bice, 

E-o mină-n buruiană și o mînă-ntr-o fereastră, 

"E rana unui sunet pe trupul unui flaut, | 

E o transfuziune pală din mînă în crepuscul. 


' Dar un suris pluteşte suav prin catastiofe, 
Și luna e'stiletul prin zborul de colombă. 


236 


XX 


Prin frunte trec coralii, prin degete mărgeane, 
Și păstrăvii sunt piepteni prin pletele lichide, 
Cu scurgerea opacă a liniștii în ierburi, 

Cu doliul în ferigă şi-n aeriana turmă, 

Cu infiltrarea lunii în osul din cărbune T 
Cind hohotul de ape s-a prelungit în strunä 

Și vioara întinde gilul ca vițeluşa ucisă , 

Cu-o fundă prin tăişul arcuşului de singe A 

Cu amintirea-n frunză trecută prin osmoză. 


Și lebăda e cupa cu olicoare-n spirit 7 
Şi-o barcă e obrazul scump revenit în minte 
Cînd în ocean se-adună imaginea din cîntec 
Cind în fireturi vintul trece-n regeștii arbori, 

Și aurora aruncă o ancoră-n tenebre, 

Cu-o formă de.miracol sub fiecare timplă, 
Cu-odihna de arome pe stincile nocturne, 

Cu transparenţa cărnii în fructele de gheață, | 
Cu-ochiul ce se umple de-oglinzi în solitudini. 


Dar focul de pe comori dă un contur memoriei, 

Reţine pe o plajă trupul străpuns de stele, s 

"înalță în ciorchine plămînul în lumină, . 

Și-apropie de el însuşi desenul unei inimi 

Cînd pescăruşii saltă pe omoplat şi-n spumă, al 
Cind Pambrele trec prin sunet smulse: din rădăcină. 


Şi-n viscolul din culori se răcorește capul 
Ca legănarea-n plante a ceasului de sare, 


- Ca-frăgezimea iernii în lemnul din ecouri. 


Un orient reține pupila prin diluviu 

Şi faţa-i acvariul iar lacrimari meduza PA 
Cînd, ca stindardul, glasul e ciuruit de păsări 
“Şi-ecuaţorialul codru e-o diademă-n aer 
Cu-o faună de flăcări prin mergerea suavă. 


237 


Atunci e viziunea acestor ample iederi 

Şi frigul construieşte geometrica lui floare . 
Dar în trup oasele auie ca plutele pe Bistriţa 
Și-un anotimp roteşte în ochi și-n panoplie, 


S 


Jar primăvara-i diamantul care taie sticla-nsämințării. 


XXIII 


Laptele ierburilor se umflă în suvenir şi-n chiot, 
Şi inima è spuma care-a rămas din vară, 

Cu-o cupă de vijelie pînă la buzele fierului, 

Cu pomii rupînd șorţul albastru al amiezii.. 


Dar e.inscripţia-n miere a ochiului de ciută 

Și prin sălile lungi âl& ecoului rătăcește 6 ferigă, 

În vreme ce domniţa. îşi scaldă ciinii fluizi în voce 
Și pe vitralii cerul ca, un şarpe boa se răsuceşte, 


Printr-un inel pămîntul trece îmbibat de buclele negre 
Care au umplut și respiraţia mea şi pe a ta, cetitorule, 
Și oceanul se tirăște pe stînci ca potirnichea rănită, 
Pină ce, pe braţ, e o eșarfă chemarea cornului de 

3 i vînătoare, 


Din orice pom, un obraz se-apropie de iubire, 
Și păsări trânstucide radiografiază apele, 
Capu! se răcoreşte în cascada de cositor a furtunii, 
Vorbele sunt ca lampioane în sărbătoarea pădurii. 
A 1 


Atunci ọ mînă tăiată trece prin trestii și prin turme 
Ca o scrisoare purtată prin nisip de vintul jucîndu-se 
Și bivolii se-nalță ca orge-n încîntare, i 
Cu boturile ude în horbota de-acorduri, 

Cu-atipa de tenebre peste-spinările joase, 


- E-ntiorarea-n fructe a tăcerii opace 
Şi-un somnamhbul se-oprește la ferestrele grinelor 


- 238 


E lenta procesiune din anotimp în simbur, i | 
E trăgezimea, după ploaie, a tălăngilor de regrete 
Și- în orchestra corăbiei ca un violoncel busola, 


* În naufragiu adie un hohot de coralii. 


Dar plămînul se deschide în alcalina boare j i 
Și e un păun de culori prin cristalele somnului, i 
Cind atîtea “invizibile călătorii te leagă de-o formă 
A virtuală, 
Cînd prin focul subteran trece carnea proverbului 
Și remușcarea îți înapoiază ca un torent pietrele 
Ă ` 3 A r i smulse. 


Nu ştii de-i fierbințeală sau e ghețar la dreapta, Pai 
Dar plantele se-apropie și-ţi ling glezna de sare. 


-Şi suflă peste tine, căldura. din rădăcină . 
" Şi-aduċ la suprafață aurora din funduri de heleștaie. 


Oglinzile rămase pe colinele nopții 

Şi cu prezenţa scumpă prin fauna polară, — 
Ai stișiat eretele încleştat la gușa izvorului, 
Ai desfăcut un curcubeu din agrafa buruienii. 


XXIV 


Totuși, - i i - 
Să sorbi din palme viața ca pe-un izvor: frugal, 
Să mergi pînă-n tăcere ca-n cîmpul cu lucernă, 
Și tălpile ca berze suave să plutească, PSSA 
Peste schelete de-arme, peste cartofii viitori. 


Di 


De pe-o terasă-n limbă şi-n lacrimă săpată 
Vei înțelege goana sterilă, foamea, turma, 
Căruţe ducind în sînge fagi sau viței tăiați, 
Piinea lucind în vorbă şi anotimpu-n faptă. 


` Ftizia năvălită-n goarnă, odihnită-n creste, 
Și lampa clătinată duios în margherită, 


239 


În teraniţi şi-n spitale ii i 
n te ghețarii plutind 
Surisu-n orhestrația de aer în es ais 


Destinul te-așteaptă-n fluviu, în mobila bătrină 1 
n plușul care creşte prin minecă-n memorie i 
În zodia citită cu hăţurile-n mînă, ' 

În meditaţia-n păsări cercuri tăind în ore, 


În trenul care te duce înspre trecut, te-adună, 

Fare te-apropie, buză, de inima colinei, 

n geamu-adincind ochiul prin bazin prin f ä 
d oc urt P 

In oceanul care-și uită colierele pe plajă. è SA 


E fratele în plingeri rămas în stalactită 

Miracolul în vierme pe catiteaua frunzei 

Şi un hulub, obrazul, pe noaptea dezvelită 

n- vreme ce culorile, şoaptele fac gesturi mari ca 
semnalele gărilor, 


în Vreme ce din trestii se rupe o tristeţe 

Întîrzii-n moartea lentă a șarpelui, a umbrei 
Învii în tolba frunţii o pasăre măiastră ” 
Și-ntr-un landou de cenușă înaintezi în trezirea eternă, 


240 


ai E NOTE ȘI COMENTARII 
POEZII 


`> < DIN VOLUME 


RESTRIŞITI Ă 


Volumul Restrişti, cu care debutează editorial Ilarie Voronca, 
a apăruț la București, „Râhova“, Arte grafice, în 1923, cu „dese- 
ne de Victor Brauner“. Majoritatea poeziilor cuprinse în cele. 92 
de pagini ale cărții fuseseră tipărite, în perioada octombrie 
1922-—septembrie 1923, în revistele ‘Sburătorul literar, Flacăra, 
Năzuinţa şi Contimporanul. $ 

întrucît nici un manuscris din această perioadă de creație a 


poetului nu pare a se fi păstrat — dacă viitorul nu ne rezervă 


cumva surprize — „atelierul” începătorului într-ale poeziei este, 
cel puţin pentru moment, imposibil de reconstituit. Despre cele 
dintii “încercări literáre ale sale, deţinem ioar informația, oferită 
în “anul 1964, cu ocazia documentării noastre pentru lucrarea “de 
diplomă Ilarie Voronca în literatura română, de fratele poetului, 
Alexandru Marius (pe atunci actor la Teatrul Naţional din Cluj), 
după care, la virsta de 13 ani (deci prin 1916), poetul ar fi compus 
o. primă poezie, dedicată zilei: de naştere a tatălui. Elevul Eduard 
Marcus urma în acei ani cursurile Liceului Pedagogic din Bucureşti 
(situat pe atunci în Strada Rahovei). Diploma obţinută la un con- 
curs de sfirşit de an, organizat de „Liga culturală“ prezidată de 
Nicolae Iorga, „pentru -sîrguința la Limba și literatura română , și 
ła Istoria românilor“, cu data de 12 iulie (29 iunie stil vechi) 1921 
(v. arhiva Saşa Pană) arată interesul său constant pentru litera- 
tură. Că liceanul care-și încheia, se pare, în același an, studiile, 
continua să scrie versuri, ne-o spune Voronca însuși, într-un răs- 
puns la ancheta 'din 1932 a revistei Vremea, consacrată grupării 
Sburătorul (v. Sburătorul văzut de.. în nr. 232, p. 7): „Debutul 
meu efectiv la Sburătorul a avut loc prin toamna anului 1924 
(data exactă e de fapt 20 octombrie 1922 — n.n., LP.}. Mă călău- 
zise prietenul meu Mihail Cosma, sburătoristul de pe atunci, iar 
azi poetul francez Ciaude Sernet, de la Discontinuite. Adevăratul 
meu dehut însă se consumase cu vreo trei ani mai devreme — 


C-da 118 coala 16 241 


prin ultimii. ani de liceu — cînd, cu şapca ascunsă sub haină o 
dată cu tinerețea pe care o voiam necunoscută, am urcat emoţio- 
nat „scările, desigur istorice, din Cîmpineanu 40, Cititor asiduu al 
Sburătorului, aş fi voit numele meu tipărit între colaboratorii re- 
vistei. M-a primit un amiitrion „amabil şi mi-a cerut să citesc din 
caietul care își gemea panglicile între degetele mele [...]. Şi am 
revenit, — eram în primii ani de facultate...“ 

Modelele sale mărturisite din anii de formare au fost B. Fun- 
doianu, Băcovia, Arghezi, Ion Minulescu, Adrian Maniu, Ion Pillat 
(v. Radiograiie, în vol. A doua lumină, 1930), însă poemul cu care 
debutează în Sburătorul literar, nr. 43, din 20 oct, 1922, — Tris- 
teji de toamnă — indică mai ales ecouri bacoviene. și din Fundo- 
ianu, Apariţia Restriști-lor va sugera criticii și trimiteri spre 
Adrian Maniu, D. Botez şi mai ales Camil! Baltazar. 

În legătură cu acesta din urmă — cu care relaţiile lui Voron- 

” ca au fost destul de accidentate — e de relatat un cpisod din sep- 
tembrie 1922, evocat de autorul. Vecerniilor într-o confesiune din 
1930 (v. Camil Baltazar, Autobiogratie, în rev. Capricorn, nr. 1, 
nov. 1930, pp.3—8). C. Baltazar pretinde aici că, vrind să-i dove-. 
dească lui E. Lovinescu (care-l -promâvase la Sburătorul) că se 
poate elibera totuși de „atmostera spitalului“ care-i marcase pri- 
mele poeme, ar fi recurs la o „farsă“: a scris „două poezii vroit 
luminoase, vroit optimiste“, semnate cu pseudoniinui Ilarie Vo- 
ronca; în înțelegere cu „tînărul scriitor de versuri, Eduard Mar- 
cus, care îl frecventa şi el pe Lovinescu“, şi care era atunci ajutor 
de bibliotecar la biblioteca „Libertatea“, i le-a trimis criticului. 
Lovinescu le-ar fi găsit „admirabile“, punindu-le pe seama tinäru- 
lui poet de la „Libertatea“, iar cînd farsa a fost dezvăluită, ar fi 
transferat pseudonimul inventat de C. Baltazar viitorului autor a} 
Restrişti-lor, care şi-a primit astfel botezul literar. Termenii ex- 
trem de vidlenţi în care e schiţat aici portretul lui Ilarie Voronca, 
trădind conflicte mai recente, legate probabil de „tratamentul“ ce i se 
rezervase lui C.B. în paginile revistei unu, ca şi o anume infatu- 
are a autorului „autobiografiei“, ne pot face să întimpinăm “ cu 
destulă rezervă „paranteza“ deschisă în confesiunea sa. Oricum, se 
ronfirmă frecventarea de către tinărul poet a grupării Sburătorul, 


pe care o va ilustra nu peste multă vreme, situindu-se printre 
„cei ce vin“, salutaţi generos de E. Lovinescu încă din primele 
numere ale revistei sale. În paginile ei, Ilarie Voronca va publica, 
de la data debutului, cîte un poem în fiecare număr, pînă la tn- 


cheierea seriei 1, în decembrie 1922, adică încă zece texte, 


242 


p. 76—77. 


Dintre. cele 28 de poeme ce alcătuiesc sumarul volumului din 
1923, optsprezece au fost tipărite mai înainte în reviste, dâpă cum 
urmează ; ` i 


p. 73—74. $ TRISTEȚI 

A apărut în Sburătorul literar, nr. 48, din:28 nov. 1922, p. 402. 
Faţă de versiunea din volum,. textul din revistă prezintă doar 
două deosebiri: versul 13: me. ca pe o coaje de copac“; v. 14: 
„şi să-mi citeşti durerile închise — cuiburi de păsări triste“. 


p. 74 i BALCON VECHI r 


Tipărită în Sburătorul literar, nr. 47, din 17 nov. "1922, p. 387, 
sub titlul Deznădejdi. Cu excepția titlului, versiunea din volum 
ceia fără modificări textul inițial. 


p. 74—75, „. NELINIȘTI 

Publicată în Sburătorul literar, nr. 49, din 1 dec. 192, p. 418, 
în revistă, versul' 12 are următoarea formă : „şi-mi văd, sub roțile 
deșertăciunii, copilele nădejdii zdrobite toate, toate”. 


p. 75—76. SFÎRȘIRI 


A apărut în revista Flacăra, VIII, nr. 2, din 22 dec. 1922, p.8; 
în v. 12 apare forma. sara („sara aşterne presimtiri nelămurite”). 
Notăm de asemenea următoarele deosebiri, în versurile 13 („Și 
singur ca o pasăre într-un cîmp pustiit“), 14 (> de-a lungul stră- 
zilor singuratice”) şi 15 (m. cărora le-am pierdut înțelesul ca pe 
un mărgăritar scump“ ; ti- volum, epitetul a fost eliminat). 

5 ` i 


SFIȘIERI 


A [ost publicată, sub titlul Siftrşiri, în revista Contimporanul, ; 
II, nr. 42, din 10 iunie 1923, p.2. În volum, reluată fără moditi- 
cări, 


243 


. 


Pp. 77—78. PREUMBLĂRI 
. 


Reproduce poemul apărut inițial sub titjul Plimbări: bolnave, 
în Contimporanul, II, nr. 37—38, din 7 aprilie 1923. 
p 79 i PREUMBLĂRI BOLNAVE 
Tipărită în revista Năzuința, 1, 1923, nr. 9, p. 13, sub titlul 
Piintbări bolnave. Textul e reluat în volum fără alte intervenţii, 


p. 81—82. . PRIMĂVARĂ TRISTA 


A apărut sub titlul Plimbări bolnave, în Flacăra, VIU, nr. 9, 


din 30 martie 1923, p. 55, În. textul din revistă, versul 23 apare 
înaintea versului 22.“E, desigur, o eroare tipografică. 


p. 83. ` © ELEGIE 7 


Publicată in Sburătorul literar, nr. 52, din.22 dec. 1922, p, 467. 
Textul din revistă poartă dedicaţia „Lui Camil Baltazar“. Versul 7 
are următoarea formă: „Vedeam viața: o fereastră' întunecată și 
cernită“, : 


p. 83—85: RĂTĂCIRE 


A apărut în revista Contimporanul, 1l, nr. 44, din ? iulie 1923, 
p.3, sub titlul Rătăciri. În volum se reproduce, fără alte modi- 
ficări. . i 


p. 85—86. INSEMNARI 
zi X Li 
Publicată în Sburătorul literar, nr. 51, din 15 dec, 1922, p. 450, 
sub titlul Ciife de sară, In textul! din -Tevistă, remarcăm urmă- 
toarele diferențe : i i 
v. 1: „Apa amintirilor a vărsat-o sara pe fereşti“ ; 
e v.19: „Aceleași sfișieri aruncă Viața în ferestrele mîhnite“; 
v. 21: m... apa amintirilor cu sara revenite“. 


p. 86—87. { AMURGURI 
A apărut în Facla literară, nr. 9, din 22' martie 1923, sub titlul 
Broderii în amurg. Reluată fără alte modificări în volum. 


è E : 244 


p. 87—88. à - AMINTIRE 


Publicată în revista Facla literară, nr. 10, din 5 aprilie 1923, 


p. 279, sub titlul Broderii. 
r 


p. 91. ©- DESEN 


S-a tipărit în Sburătorul literar, nr. 45, din 3 nov, 1922, p. 347. 
În revistă, versul 7' sună astfel: „pe carc-ai vrea zadarnic. cu 
mina s-o alungi“. 


p. 92. : AMURG ÎN MUNȚI 


Publicată în Sburătorul 'literăr, nr, 50. din 8 dec. 1922, p. 433. 


p. 92—93, i SOVEJA 


A apărut în Flacăra, nr. 5, din 2 febr, 1923, p. 7. În revistă, 
notăm următoarele. diferențe faţă de versiunea din volum : i , 

v. 6: „E peste tot aceeaşi simplitate de perdea albă şi liniștită“ ; 

v. 17: „Afară mătasa fluierului brodează aceeaşi melancolie“ ; 

v. 20: „Să mă săruţi, măicuta mea bolnavă, pe lacrimi şi: pe 
frunte“: ' ; í 
La fel ca și versurile din ciciul Lumini, poezia evocă. locu- 
rile în care poetul şi-a petrecut o parte a anilor copilăriei, pe 
vremea cînd tatăl său, Isidor Marcus, fusese, la Soveja, adminis- g 
tratorul unei fabrici de cherestea, în serviciul unui oarecare Die- 
nermann, înainte de a se muta la Mărășești, apoi, din 1914, la 
București. (informație primită de la `- Al: Marius). Mama poetului, 
Cecilia Brenner, va muri: în 1925, după ce încercase în citeva 
rînduri să se sinucidă. 4 

A 


p. 93—94. CASA COPILARIEI 


Publicată în Sburătorul literar, nr. 46, din 10 nov. 1922, p. 368, 


t În revistă: 


v. 10: „Copilăria ta e-acum singurătăţii și păsărilor de noapte 
pradă“; 


v. 13: „Incerc amintirea ca pe-o flacără...“ ; z 


245 


v. 15: „AScult cum se preling pe streaşini...“; 
v. 16: „Şi mi se pare că e zgomotul stelelor care pling...“. 


p. 100, INCEPUT DE TOAMNĂ 


a r Ai ~ 
A apărut în revista Omul liber, nr. 7, din 1 februarie 1924, 
p 53. G 


‘Dintre ecourile poemelor din Restrişti în critica momentului — 
nu prea numeroase — se cuvine citată în primul rînd recenzia pu- 
blicată de Perpessicius (llarie Voronca, „Restrişti”) în revista 
Cugetul românesc, III, nr. 2—4, aprilie-iunie 1924, p. 238-239, re- 
luată in seria I a Menfiunilor critice (1928), p, 120—122. Situind 
versurile lui Voronca în linia Elegiilor lwi Francis Jammes, „cu 
tinguirea amorurilor divinizate prih. suferință, a tristeților «cît 
pădbrile de mari»“, criticul. le caracterizează drept „elegiile mul- 
tiplicate ale unui adolescent torturat de iubire, muncit de demo- 
nui amintirilor, alinat de preumblări, în amurg, în parcuri plo- 
uate şi destrunzite, pe cheiuri stinse, pe lingă panorame tragice, 
cu drumuri prelungite. pînă la marginea orașelor, cu privirea. de- 
zolantă' în zare, ca și tristeţea în propria-i fire. Versul lui Ilarie 
Voronca, dezlînat și obosit, e instrumentul cel mai: potrivit al a- 
cestei. tînguiri, al acestei  .melancolii iremediabile“. Definitorie 
pentru aceste poezii ar fi „o strangulare a rezonantei sentimen- 
stale”, „un .neoromantism' [...] în care inima își bate pulsul norma) 
și prin aceasta monoton“ — iar în plan formal, punctarea „nebu- 
oaselor elegiace“ prin „nuclee puternice, care. fixează atenția 
şi luminează cu intensitate”, „Nu e poezie de Voronca — adaugă 
criticul — să n-aibă o imagine (nu e vorba de imaginea inciden- 
tală, — Restrişti-le sunt un bazar de imagini din cele mai rare), 
o îmagine-axă, care fixează fizionomia fiecărei poeme în parte 
[.... Alături de versurile elegiace, sint remarcate și poeme ilus- 
trind o altă latură a sensibilităţii poetului: „Poemele din ciclul 
Lumini, precum Ginduri pentru Soveja şi Amurg în munți, lumi- 
nează ca un stindard de azur peste toată elegia tomnatică de 
pînă acum". În final, i se reproșează prezența obsedantă a cu- 
vîntului frist şi a unor stîngăcii de ordin sintactic (influenţe fran- 
ceze în topică, „© anume turnură eliptică care în româneşte n-are 
vidăcini“). g 


246 


Tot printre. ecourile imediate se situează și recenzia sem- 
nată de: E.C. (Emanuel Cerbuj în ziarul Rampa, nr. 1977, din 1 
iunie 1924 (Două volume de versuri: I. Valerian; „Caravanele 
tăcerii” ; Ilarie Voronca, „Restrişti"), în care e amendat „manie- 
rismul... mult. mai ostentativ şi pretențios" (în raport cu al lui 
I. Valerian), poetul fiind aşezat printre „meodtcadenţi“ : aD. Vo- 
řonca e un neodecadent, adică unul din acea pleiadă de tineri 
cari consideră decadentismul drept formulă literară și, ca-atare, și-l 
apropie, forțat, . neorganic, spre a jongla cu el şi a arăta că «ce 
pot ceilalți putem şi noi». Recunoscîndu-i și „unele sclipiri de 
talent”, autorul recenziei conchide totuşi că „D. Voronca își hate 
joc de acest talent, dacă-l lasă să pornească fără control şi auto- 
critică, oriunde-l gonește vanitatea unei originalităţi care -rămine 
totuşi contestabilă și stearpă“. 

La scurtă vreme, Victor Eftimiu scrie, în finalul unor Însem- 
nări literare, aceste rînduri mai îngăduitoare : „D-lui Ilarie Voron- 
ca (Restriști) îi place versul lung, grav, inegal, muzica interioa- 
ră a ritmului şi imaginile peste imagini, cum e moda acum. Și, 
după ce moda va trece, ne va rămîne din d. Ilarie Voronca un 


“poet adevărat, cu un mare sentiment la fundamentul „arabescuri- 


lor d- sale prețioase, cu o vară ştiinţă a compozitiei, cu un voca 
‘bular bogat, plin de pitoresc — un întreg material din care se 
poate clădi un scriitor de” Tasă“ (v. Însemnări literare... în' Lupta, 
IH, nr, 800, din 12 august 1924; p. 1.). 


în ce-l privește 'pe George Baiculescu, comentatorul de la 
Adevărul literar . şi artistic, acesta notează, în cadrul retrospec- 
tivei Literațura anului 1924 (în nr. 212, din 28 dec. 1924) că: 
„Pentru Restrişti-le lui Ilarie Voronca am putea găsi, pe alocuri, 
cuvinte de laudă; mi-amintesc minunate versuri din Balcon vechi, 
în care imaginea deşteaptă rezonanțe sentimentale”. Serioase re- . 
zerve sînt exprimate însă în legătură cu evoluția de ultimă oră 
a 'poetului: „Pictopoezia lui .75 H.P, şi Punct i-au ucis, vai, ire- ` 
mediabil, inspirația". - "i 

In capitolul Curentele extremiste, din volumul NI al Istoriei 
literaturii râmâne contemporane (București, Ed. „Ancora“, 1927), 
E. Lovinescu prezintă creația de debut a lui Voronca drept „o 
poezie ușor influențată mai ales de Camil Baltazar și Adrian 
Maniu, caracteristică și printr-o sentimentalitate Tăvășşită şi des- 
compusă, de «tristeți» și de «restrişti», dar şi printr-o facilitate 
aproape prodigioasă de a se exprima în comparații şi imagini, ce 
se anulează tocmai prín acumulare", — puniyd-o în contrast cu 
evoluția „teoreticianului de azi al integralismului“, care ar - con- 


247 


' trazicé radical viziunea poetului „dezagregat 'suilcteşto* (sînt re- 
mărci reluate și în Istoria literaturii române contemporane, din 
1937). Pe aceeaşi opoziție e construit și Temarcabilul portret rea- 
lizat de critic în Memorii, "11 (1916—1931), din 1932, în care se re- 
iau, în variantă, observaţiile despre Restrişti din Istorie : „Sub- 
stanta adevărată a` psihologici poetului sc poate descifra în Res- 
trişti : un sullet timid, nostalgic, sentimental, răvăşit, descompus, 
suflet legat de ţară, de pămint, inactual, inutil, cu voiriți dizol- 
vate în veleităţi f. suflet moldovenesc, adică slav, risipit în vînt 
ca o scamă de păpădie, suflet de toamnă și de învins, incapabil 
de acțiune şi inițiativă“ (p. 178). 


O apreciere extrem de sumară asupra acestei etape a seri- 
sului lui Voronca face G. Călinescu în Istoria "literaturii române 
de la origini pînă în prezent (1941, p. 782)," rejntroducînd în cir- 
„culație- atribute. conferite: deja de Perpessicius ṣi E. Lovinescu: şi 
pentru G. Călinescu, Restriști-le (dar și Colomba, 1927), „dezvă- 
luiau un sentiment deziînat și un'imagist cu punctul de plecare 
în: Cami! Baltazar“, 

Publicarea 'în 1961 a unei miti antologii de Poeme din crea- 
tia de limbă franceză a lui Voronca (în traducerea lui Saşa Pană) 
îi prilejuieşte lui Eugen Simion, care o prefaţează,. o primă „re- 
considerare“, ce are în vedere, în. chip firesc, și versurile sale de 

- debut. Volumul din 1923'ar ilustra „O poezie de decor bacovian, 
străbătută de o notă elegiacă“, exprimind „sensibilitatea adoles- 
centului torturat de viața apăsătoare a tirgului provincial burghez“, 
cu mijloacele simbolismului, „Imaginea. predominantă — scrie cri- 
ticul —- pe care o surprindem aiti este aceea a urîtului şi a tris- 
teții (comună în poezia de după Baudelaire), transpusă într-o poezie 
de atmosferă, bazată pe senzația imediată. Notaţiile au un inedit 
izbitor. Puţine sînt totuşi elementele ce pot anunța evoluția de 
mai tirziu“. În Metamortozele poeziei (1968), Nicolae Manolescu 
vede în. Restrişti „un volim cuminte [...], în linia poeziei de tris- 
teļi provinciale a unor sărbu Nemţeanu, Demostene Botez ori B. 
Fundoianu, lipsit de orice noutate de expresie, dar cu cvidente 
însuşiri tehnice“ (p. 62), Intr-o direcţie similară merge şi caracter 
rizarea lui Ovid S. Crohmălmiceanu din Literatura română între 
cele două războaie mondiale, Il (Bucureşti, Ed. Minerva, 1974: 
„Versuri ale căror «restrişti» aduceau aminte, ca şi «vecerniile» 
lui Camil Baltazar, de melancoliile bacoviene [...]. Versurile, destul 
de cuminţi, nu-l prea anunţă pe viitorul Voronca“. „Totuşi -— 

. admite criticul — dacă le examinăm cu lupa, putem recunoaște 
“Chiar. în ele: citeva din riotele liricii lui ulterioare“. (p. 405—406). 


„248 


Pilonul elegiac, de sursă bacoviană, ca ṣi. „imagismul“ atit de 
frecvent remarcat în comentariile la cărțile următoare, lac parte, 
evident, dintre aceste „note“, s 


COLOMBA ` 


Placheta cu acest titlu a fost tipărită de Ilarie Voronca la+ 
Paris, Inprimerie „Union“, 1927, cu o copertă” de Sonia Delaunay 
și două portrete de Robert Delaunay. „Muza“ poetului e soţia sa, 
Colomba Spirt (sora poetului ṣi camaradului avangardist Mihail 
Cosma, cundscul mai tirziu Ca poct francez sub numele Claude 
Sernet). f ¿ 

Pocmul Colomba a fost scris în anul 1926, pe cînd poetul se 
afla în capitala Franței, unde își propusese să-şi la doctoratul 
în Drept. O diplomă eliberată de Făcultatea de Drept din Paris, 
la 10 decembrie 1927 (aflată în arhiva” Sașa Pană), certifică însă 
doar faptul că Voronca, licențiat în 1924 al Facultăţii de Drept 
din Bucureşti, „a obţinut diploma de studii superioare de Econo- 
mie politică”, In acea perioadă, poetul lucra şi ca funcționar la 
societatea de asigurări „Abeille“, la care face aluzie. și în poc- 
mul în proză Ora 10 dimineala (datat 1926, publicat în revista unu, 
nr, 6/1928), unde numele femeii iubite apare diseminat în text, 

Cunoaştem pînă in prezent un singur manuscris, păstrat în 
colecția Saşa Pană, sub titlul Colomba V — o coală îndoită, scri- 
să pe ambele feţe cu cerneală albastră, conținind şi nu număr de 
corecturi cu creionul — dar'care în placheta din 1927 intră în com- 
punerea părților 3 şi 4 ale poemului. Versurile 1—28 din manu- 
scris "corespund versurilor 1—28 din secvența 47a textului tipărit 


în volum. 


~ In raport cu versiunea definitivă din carte, notăm următoa- 


rele deosebiri în partea a 4-a [Te cauţi în sărutul...] (formele eli- 
minate le marcăm cu paranteze ascuţite) : i 
v.i : „Te cauţi în sărutul (ce-n pleznă-și rupe) ce-și rupe-n 
umăr, spicul“; 
v.5 : „0 desfrunzire-neseamnă pe: (umerii) umbletul tăţi)u 
pesteri“ ; 
v. 8 : Și sufletul mi-l (singeri) sfarăm cu degetele cinci“; 


v. 10: „fum răsucit în arbori și-n umerii ca-n grinzi“. 


249 . 


în v. 13: („apele sunt cu vine și mușchi, ca niște pulpe“), 
sub cuvintul mușchi e scris cu creionul cuvîntul nervi, Versiunea 
definitivă a optat pentru muşchi, i 7 

v. 14; „Şi-n (flagelare) biciuire carnea garvaielor...* ; : 

v. 16: „şi-n melc şi-n ierburi grăse în înălțări urcînq“ ; 

v. 17: Genunchiul ca pleoapa şi inima-n căluşul“, . 


În versul 18 — „cu coapsele-ntre trestii lapte stelar te-aprinzi“ 
-— apare scris, deasupra pronumelui te, şi pronumele le, S-a optat, 
în textul publicat, pentru forma te, 
v. 19: „Dar (tîmpla ta) tîmplele pe umăr îşi (rotunjește) ro- 
tunjiră pluşul“ ; ~ 
v. 20 „...şi-l urmăresc ca zimţi“ ; 
v. 21: „Ştiu -zmeura-ntre coapse şi plantele marine“; 
= V: 22 A „Grădină-n os săpată (umerii) braţele-n lămii” ; ` 
A 23: „Știu fructele rotunde ca glasul tău și pline“. Deasupra 
cuvintului glasul apare scris cu cerneală). mersul, reținut în tex- 
tul definitiv. ati i ` g : 
„După versul 28, manuscrisul continuă cu o suilă de versuri 
(29—60) cărora le vor corespunde versurile 13—44 din partea. 3 
[Te-nscrii în amintire...) a textului din volum. Comparind varianta 
„ manuscrisă cu fragmentul corespunzător din versiunea. definitivă 
(3, v. 13—44), constatăm următoarele variante : 


v- 19: „cînd / și muntele-n pupilă pe-o cergă-și trase pana“ ` 


— devine în versiunea tipărită: „dar muntele-n pupilă...« 

v. 20: „Umăru-n privire se-apleacă-n căpriori“ ; 

v. 2i : „Pădurea iată-și prinde pe fagii-n foi / moi o sucnă. În 
versiunea tipărită, se optează pentru „fragii moi“, 

vV. 23: „Dar zarea se-abureşte pe margini ca o cuhnă“ ; 

v. 37: „Cu ceasu-n amintire de noapte-ți umplu(u)i doza“, 

În v. 38 — „Și umăru=n furtună...“ —, deasupra cuvîntului 
umăru- apare, scris cu creionul, pîntecu-, la care s-a renunțat în 
versiunea definitivă, $ 

v. 39: „Și prinde-mi cu surîsul...“ ; 

v. 40: „Vînturilor, cînd ochiul se-nscrie în pantof“ ; 

v. 43: „Te-naiţi precum o stivă cînd aerul e-veşted“, 


Pentru finalul manuscrisului (versurile 61—76), corespunzînd : 


versurilor 61—76' din secţiunea 4 a textului definitiv, remarcăm 
tipărirea fără modificări a versurilor 61—72, în timp ce ultima 
strofă (v. 73—76) prezintă urmätoarele variante 
„Un chiot (şters) lung se rupe din umărul / pleoapele in 

č - glugă pi dungă 


Şi cînd singurătatea și-ntoarnă alba lungă 
figura ei, în mine te vărs ca samovar“, . 


250 


Cu cerneală neagră, ultimele două versuri apar. şi sub for- 
melc: E & 
„Singurătatea în preajmă se-așează ca o glugă p 
pe cînd în mtini şi-n fierberi te vărs ca samovar 

Dar te răstorn în fierberi în miini ca-n samovar.“ 

Manuscrisul e. semnat Ilarie Voronca, Februarie 1929 [?] (în 
avion) Paris—Lonara, , 

“Înaintea apariției în volum, cîteva fragmente ale poemului 
au fost publicate în periodice, după cum urmează : 

Sub titlul Oval, -s-au tipărit cinci din cele şase strofe ale vi- 
itoarei secţiuni 1 a volumului, în Sburătorul, IV, nr. 11-—12, mai— 
iunie 1927, p. 137. O notă de subsol precizează: „Din volumul 
Colomba, sub tipar“, i 


La rîndul său, revista Integral, nr. 13—14, iunie—iulie 1927 


» tipăreşte, pe două pagini alăturate, versurile ce urmau să consti- 


tuie secvențele 3 și 4 ale versiunii definitive, însă într-o! ordine 
strotică diferită de cea. din volum şi care nu corespunde întru- 
totul nici cu mânuscrisul semnalat mai sus (unde numărul de ver- 
suri e, de altfel, mai redus decît cel apărut în revistă şi în vo- 
lum). Amestecul strofelor sè datorează, se pare, unor erori de.. 
zeţărie. ` 

Reaşezarea versurilor din revistă în ordinea propusă în vo- 
lum și compararea celor două versiuni, evidențiază, în cele din- 
tii, unele diferențe față de forma definitivă; Pentru secvența 3 a 
poemului, acestea şînt următoarele : 


v. 22; „de umbră și-anotimpul de undă vupe-un corn“ ; 
v. 23: „dar zarea se abureşte pe margeni ca o cuhnă“; 
v. 26: „zboruri întretăiate în cremene ca lănci“; 
v. 37: „pe-aleile din tine mă rătăcesc ca-n Cozla“; , 
v, 38: „şi umăru-n de furtună...“ (eroare de tipar !); 
v. 39: „dar prinde-mi cu: surisul la butoniera roză“. 
Confruntarea versurilor. din secvenţă 4 a. cărții atrage aten- 
ţia asupra unor deosebiri în textul tipărit în Integral: N 
v. 17: „femurul ca pleodpa şi inima, călușul“ ; TEN ` 
2t: „știu zmeura-ntre coapse și plantele marine“ ; 
22: „grădina-n os săpată cu braţele-n lămii“ ; 
27; „dar limbile-n tărie te-nnoadă ca nacela“ ; 
29: „în rumenire glasul şi crește ca o fimblă“; 
36: „pe pintecu-n terasă cu plante reci mă plimb“; 7 
45: „te răzvrăteşti din plagă, vinete ce curele“ ; 
47: „surisul desfăşoară pe sînu-n cerc perdele“; 
67: „şi-n Cearcăne pleci capul ca floarea de cerneală“ ; 


, 


as a nasaa 


251 


v. 68: „dar te adun în palme.jăralec ca-n făraş“; 

v. 69: „surisul în aramă ţi-l cepărtezi ca-n surle“; 

v. 70: „și drumurile-n toamnă pe-un povirnis ne sug“; 

v. 75: „singurătatea-n preajmă se așează ca o ghigă“. 

După apariția cărţii, pe care o ununţă, revista Urmuz, nr. 1, 
din ianuarie 1928, reproduce secventa Colomba V. ` i 


Despre Colomba s-a scris puţin la data apariţiei, recut cu 
vederea de majoritatea criticilor, poemul nu scapă totuși lui Per- 
"pessicius, cronicar. pe atunci la ziarul Cuvintul, în foRetonul co- 
mup, pe care îl dedică plachetei, recenzată alături de poemnE 
Uiise (1928) în nr. 1081 din 28 aprilie 1928 al Cuvintului, criticul 
recupitulează succint evoluţia autorului (considerat: unul „dintre 


poeţii pe cari d-l Lovinescu și-i poate cu sticees revendica pentru ` 


contribuția modernistă a Sburătorilui“), de la debutul cu Res- 
triști-le de „esenţă simbolistică, la adeziunea faţă de „noile curente 
moderniste «din Apus şi în reviste de o originulitate mai mult sau 
mai puţin violentă“, cu „poezii în care imaginea juca inttiul rol 
şi mai ales asociaţia de imagini, cît mai capricioasă, apelul la 
miragiile necontrolate ale visului sau ale subconştientului nestă- 
vilit“, „Convertirea“ la modernism e pusă în paralel cu expeii- 
ența „dezagregării lirismului“ propusă de mișcarea suprarealistă 
a momentului, pe urmele dadaismului, căreia criticul îi recunoaște 
„o răscolire de brazde lirice“, chiar dacă „n-a dus pină astăzi la 
o desăvirșită creaţie specifică“, Este contextul în*care sînt apre- 
ciate și cele două scrieri ale lui Voronca. „Poem de dragoste — 
notează recenzentul — Colomba întrunește privelişti din mai mul- 
te puncte ale aceluiași peisagiu sentimental, o contemplaţie, re- 
zolvată. în imagini, în locul petelor de culoare. E, dacă se poate 
spune, un impresionism liric în care imaginea joacă întiiul rot. 
lasă un poem de dragoste lăsat pe scama imaginei va fi, în mog 
tatal, lipsit de unitate, de acea atmosferă de confesiwis plină ce 
convincţie, cu care ne-au deprins literaturile. [...] Ori. destrămarea 
aceasta imagistă nu poate da un întreg, o armonic. Se întretaie 
prea mulţi curenți în atmosfera electrică şi cintecul nu se percepe 
clar. Mai ales, că și unda de omisiune e insuficientă. Colomba 
rămîne mai mult o suită de exerciţii. Sunt gamele“, Evidențiind 
un număr de „frumoase imagini“, comentatorul le consideră „ne- 


ý 252 


putincioase insă să urnească poemul din hirtoapele tuturor ver-- 


surr centrifugale’ și care, fiecare în parte, își proclamă dreptut 
la autonomie“, 1 se reproşează poetului și rimele „adunate din- 
sure toate punctele. cardinale“, la care Se adaugă expresiile „co- 
piate din franțuzeşte, improprii limbii. române“ și „rezecția siste- 
matică a articolelor“, 

in stilul imagistic definitoriu pentru poezia (şi critica) avan- 
gardistă, scrie despre Colomba și Ștefan Roll (în Integral, nr. 15, 
aprilie 1928, p. 16): „Un lirism vast 'se aşcază în Colomba. Din 
subtiori i s-au desfăcut steagurile unei limbi cu faguri. Poemele 
şi le-a clădit înalte, cu ziduri pentru îngrădire a cerului [...]. ila- 
fie. Voronca e un magnific inspirat. Din lemnul degetelor lui- se 
iac viorile pădurilor, se ascute cintecul păsărilor şi se dirijează 
concertul ` apelor“, Salătinau-l, de asemenea, într-un articol elo- 
gios (larie Votonaa, în Urmuz, nr. 3, martie-aprilie 1928), Geo 
Bogza “ede în Voronca „un premergător“ care, după gesturile 
iconoclaste de la 75 H.P., Punct şi Integral, „în Colomba, şi acum 
în urmă în Ulise, visleste către echilibrarea poemelor sale“, 

Referințele directe Ja acest poem nu sînt numeroase nici în 
critica și istoria literară mai recente. O caracterizare concentrată 
poate îi găsită în Literatura română intre cele două războaie mon- 
diale, 1l, 1974, a îmi Ovid S, Crohmălniceanu, pentru care „for- 
mula lirică a lui Voronca se precizează cu poemu! Colombu“, 
Remarcînd „trena nesfirșită de imagini fastuoase și insolite“, cri- 
ticul notează în continuare : Intregul univers participă la această 
amplă. declaraţie amoroasă; regnurile se amestecă, sentimentele 
capătă însușiri fizice, distanţele dispar și formele trec unele în- 
tr-altele cu o ușurință fantastică. Dragostea devine o formă de 
teasimilare a paturii şi lucrurilor printr-un asociationism frene- 


tic“ (p. 407). 


ULISE 


Paris, în „Colecţia Integral“, cu un portret: a] autorului de Marc 
Chagall, Ulise a fost scris în cursul anului 1927, cînd poetul con- 
tinua să lucreze ca “iuncţionar i ia” societatea de asigurări „Abeille“ 
din capitala” Franţei. Încă prima secvență a textului face aluzie 
la această ambianţă („singuri ne închidem în mucegaiul birouri- 
lor“ etc.) evocată, anterior şi în tableta Ora 10 dimineaţa, din 


r 
X 253 


"1926. Structura mozaicală, . de „reportaj liric“ a poemului, în care 
instantaneele pariziene se întretaje cu imagini ale peisajului ro- 
mânesc, face ecou direct acestei perioade cînd șederile pariziene 
alternează cu frecvente îÎntoarceri în țară. Si 

Nu cunoaștem, pînă la această dată, nici un manuscris al poc- 
mului. În periodice, au fost publicate doar cîteva fragmente: în 
revista Integral, nr, 5, aprilie: 1928, pp. 10—11 (număr în care 
este anunţată şi ieşirea de sub tipar a volumului Ulise) au apărut 
secventele 5, 6, 12; în revista unu, nr. 4, din iulie 1928, se re- 
produce, la rubrica Antologie, sub titlul Ulise, un fragment din 
partea a doua a poemului, de la versul: „Dimineaţa îşi freas 
sinii tari de fereastră“, pînă la finalul cu „ORA CEAIULUI“, in 
subsolul paginii din unu, o notă, datorată: desigur lui Sașa Pană, 
precizează că este vorba de un „fragment din poemul cu același 
titlu, imprimat pentru- 206 iubitori de literatură integralistă. «Poe. 
mul: vu. şa. năzdrăvană, o scuturi și nechează armăsarul mincind 
jăratec»*. Citatul din notă e dintr-un text de Sașa Pană. 

În versiunea tipărită: în Integral, se remarcă următoarele di- 
lerențe în raport cu textul definitiv: în partea 5, versul 8; „vi- 
nete,  înnoptează,  tomatele ca obrajii - transilvănencelor“; versul 
13; „in patlagină, lăptugi“, In partea 6, după versul 30, în re- 
vistă apare versul: „cărnurile se apropie se resping ca două stea- 
guri“, eliminat în volum. Versurile 31-—32 sint concentrate, în 
revistă, într-unul singur, din care lipseşte cuvintul mărgeanele : 
- „un singur suflet vă cuprinde pe tdți cum un ocean văpoarele“ 
În . secvența 12, versul 18: „surîsul de sfarmă...“; versul 19: 
„deschid o perspectivă solară inelelor articulațiile“. 


În mediul avangardei, poemul s-a bucurat de: o primire 'deo- 
schit de clogioasă. Sub semnătura lui Ștefan Roll, o primă recenzie 
a apărut în revista Integral (Ulise, în nr. 15, aprilie 1928, p. 16). 
E o întîmpinare festivă, în care glosa, critică e înlocuită, practic, 
cu poemul în proză, — parafrază lirică a volumului luat ca pre- 
text: „Deschizi cartea de oglinzi şi un stol de șoimi se ridică 

„să se. așeze pe umerii tăi de cctitor împărătesc. Asculţi, pulsează 
o horă românească inima în carnavalui Parisului. Rămii blindat 
cu silex și cu opal, pericolul circulaţiei pentru tine e rezolvat şi 
devii supraimpresionat cinematografic. Un paet mai înalt decit 
tine nu te lasă să vezi turnul Eiffel...“ Confratele integralist a- 
piauciă la autorul lui Ulise „viziunea [...] complexă, multiplă, cute- 


x 


zanja lui nedoborită, frecvența ui intens metropolitană“, simu 

taneismul perspectivei („Veşnic înconjurat de oglinzi imateriale, 
lucrurile le atinge simultan, pluribrachiat, esenţele tari le ames- 
tecă la un loc — cocktail“), opulența imaginilor : „Prestidigitaţia 
lui e cavirșitoare. // Un- stip de imagini şi de fluturi oficiază în 
odăjgii de firmament, în fiecare poem, slujba“. În termeni: simi- 
lari, același recenzent conturează profilul poetului şi într-unul din 
„scurt-circuitele“ sale (v. Ilarie Voronca. în' unu, nr, 4; iulie 1928), 
transtormîndu-și comentariul în confesiune exaltată:; „În foc cu 
pumnii de jar, Voronca trintea uşile, închizind și deschizîndurie 
pentru ora ceaiului. Fiind de- azbest, n-a ars în propriul lui in- 
cendiu. Un purgator trecea cù el prin lirica noastră, cădeau ca 
dudele pedagogii şi se stirpea o poezie scarlatinoasă, întinsă peste 
o bleagă mediocritate, Cu o locomotivă sigură în condei, Voronca 
e azi un poet cu gări şi itinerarii proprii. Cine va cuteza să-l con- 
teste? [...], Iată de ce, dragă Ilarie, volumul tău, ULISE, despi- 
cînd din stiigăte pădurea unei voci, deschizind în aer garderobă 
puăsărilor, e un anotimp printre noi“. „Cu: ocazia recentului. său 
volum Ulise“ scrisese — cum am văzut în paginile reteritoare la 
Colomba — și” Geo Bogza în revista sa, Urmuz (nr. 3, martie—- 
aprilie 1928), salutind echilibrarea scrisului lui Voronca după pri- 
mele manifestări de revoltă futuristo-dadaistă. 

De. apariţia lui Ulise se „leagă şi o scrisoare a lui B, Fundoianu 
către Tudor Arghezi, datată „Paris, aprilie 1928" şi publicată în. 
revista unu, nr; 8, decembrie 1928, $n care se cerea „ospitalitatea“ 
Biletelor de papagal” ale. acestuia din urmă: „Aş vrea — mi-ar 
tace plăcere — să scriu o proză, despre poemele unui prieten pe 
care-l cred un mare poet, şi aş vrea să- scriu despre acest pridten 
aşa cum înțăleg, “adică fără teamă de a jigni diamantul d-lui Ibrăi- 
leanu sən caterinca cu horoscoape-a d-lui Topirceanu [...]. Poetul 
despre care aş vrea să scriu e. Voronta, şi volumul lui: ULISE". 
O notă inserată în numărul următor al revistei unu (9, ianuarie 
1929), la rubrica „Vestiar“, precizează. că „scrisoarea către T. Ar- 
qhezi a d-lui B. Fundoianu era destinată să apară în numărul din 
luna mai (1928) al revistei Integral. Ori, Integral, începînd cu 
acea lună, și-a întrerupt apariţia. Scrisoarea a apărut în numărul 
nostru precedent, cu întirzierea care s-a făcut în sertarul redac- 
tiei Integralului“. Articolul promis de Fundoianu a fost tipărit în 
revista Bilâte de papagal, nr. 290, din 14 ianuarie. 1929, sub titlul 
Despre“ poemele d-lui [arie Voronca. Situîndu-l pe poet în con- 
textul Jiricii moderne, B. Fundoianu accentuează asupra ofiginali- 
iății viziunii sale, ilustrată n®jor de poemul recent apărut: „din 
Apollinaire şi din mișcarea Dada, Voronca n-a primit. în muşchii 


255 


m pi 


- Jui decit mimica revoluftonară, acrobaţia riscului, o aristocrajie a 
spiritului; adevătata. poezie însă, cea din miez, cea de imagini ca 
simburii în harbuz, ţişnește dintr- însul ca o sănătate care-i e pro- 


prie, cade din pielea lui ca solzii: dintr-o oglindă: Voronca e un: 


seli made man. Dacă n-ar fi scos decit Ulise — și n-ar scri nimic 
"de aici încolo — iată o nouă constelație totuși. Ulise e pqenuul 
vieţii citadine, al heyrozei de viaţă, al disciplinelor: corpului, al 
imituritor secolului douăzeci“, . 

Printre comentatorii poetului din alara cercurilor avangardis- 
te, Perpessicius e din nou prezent, cu o parte din citatul foileton 
critic dedicat Colombei şi lui Ulise în ziarul Cuvintul, În compa- 
ratie cu poemul din 1927, Ulise îi apare criticului drept „un veri- 
tabil salt“, în“ sensul realizării organicităţii şi unităţii viziumi: 
„Poem al :peregrinării în ritmul trepidant al Parisului, prin ico'a 
accelerată şi diversă a orașului modern, sau pe drumurile amin- 
tirilor retrospective și natale, Ulise realizează cu adevărat acel 
poem a] àur şulyi liric. Cit de fireşti, cît de necesare sunt aici 
valurile acestea de imagini şi cît de lesne treci peste nevinovutele 
„cochilii ale metehnelor,: cari în Colomba indispuneau., Și ce unitate, 
după aceea. Cit de departe suntem de dezagregarea întiiului poem 
[...]. O fantazie prolifică, un umor de calitate, o induioșare izvo- 
E rită din adîncuri de sinceritate sufletească, o viziune mai ari. ncă 
ii, a oraşului, cu vibrația lui, cu beţia, cu poezia lwi, într-un 
cuvint, fac din seria de imnuri înălțate în Ulise un tot prețios și 


i cure va conta şi-n cariera poetică a d-lui Voronca și-n roua lirică 


i ` românească“, În suita de „imnuri“, criticul citează „eșarte de irna- 
gini sau de invocări precum a ceaiului, a cartofului, a oglinzilor, 
ha gazetei și atitea alte uzini pariziene, sau mai exact de viată 
i modernă”. Convingerea sa finală este că „cu versuri de acestea 
— şi poemul tot abundă în desăvirșite. versuri, imagini sau in. 
termedii lirice — Ulise al d-lui Voronca va scăpa cu siguranță de 
tentaţiile modelor actuale (dintre cari lipsa de capitale și elimi- 
narea punctuaţiei,. atenuate chiar la francezi, 'nu sunt dintre cele 
mai ambarasante. Legat de catarg și astupîndu-și urechile, surd 
la sirenele amăgitoare, va ‘debarca cu bine în Ithaca de totdeauna 
a poeziei“, x 
După mai bine de un deceniu, Ulise se bucură și de atenţia 
lui G. Călinescu, mai întîi în medalionul [Ilarie Voronca din Jur- 
nalul literar (1939), apoi în Istoria liieraturii române de la ongen 
pină în prezent (1941), unde aceste pagini sînt reluate. „După D 
` destul de mare cantitate de versuri (Restrişti, 1923; Colomba, 1127), 
care dezvăluiau — scrie criticul —oun sentimental dezlinat și un 
imagist cu “punctul de plecare în Camil Baltazar, larie Voronca 


256 


. 


[...] își compune în Ulise (1928) adevărata sa față de poet dificil 
pentru profani. — E futurist, dadaist, suprarealist ? Toate şi nici 


- una“. Transcriind observaţiile făcute în 1929, în întrodicerea re- 


cenziei la volumul Brățara nopților (v. revista Viaţa literară, IV, 
nr, 114, 19 oct. 1929), G. Călinescu notează printre trăsăturile ce-l 
apropie pe autorul lui Ulise de 'respectivele curente de avangardă, 
„lipsa copulatiei obisnuite între cuvinte, a ortografiei, și arhitec- 
tura 'babilonică a paginii“, „împerecherea întimplătoare a imagi- 
nilor", „pretenția de ocultism“, — conchizind că, de fapt, „poe.ia 
lui Ilarie Voronca este un impresionism ordonat în punctul intial, 
dar sfărimat cu voință, prin procedee tipografice şi metaforism cxs- 
gerat pină la deplina, uneori, anulare a oricărui sens şi a orică- 
rei emotii", Pentru autorul Istoriei... revoluțtionarismul lui Voronca 
ar fi doar o „poză“, poetul fiind în realitate „un temperament re- 
toric, sentimental, descriptiv; incapabil” de coordonare fantastic, 
tentat de sentenţele, somptuoase“, i se recunoaște totuși, „în limi- 
tele acestui imagism“, „o voluptuoasă receptivitate senzorială, un 
simţ al plasticei cuvîntului excelent şi o aptitudine dea ridita 
la rangul de material poelic orice percepție“. Remarci importanle 
[ave G. Călinescu despre natura imaginii la Ilarie Voronca, ce 
depășește metalorismul de "tip analogic, pentru a institui relaţii 
si realități noi („Innoirea acestei poezii înscamnă deplasarea sim- 
burilor spre alte aspecte fizice“ale universului“). Intuiția innoirii 
tămine însă la jumătatea drumuluj, criticul consiterind că: „Pro- 
cedeul de bază al acestei ostenitoare lirici constă în stabilirea unui 
cifru, de concrete, numite greşit imagini“ și amendînd în cele din 
urmă „absurditatea“ unor asocieri ce ies din logica realului, gene- 
rind „abuzul “de metaforism“ dus „pînă la compararea unei imagini 
cu altă imagine sau pînă la caricaturizarea universului“, Gonchu- 
zia privitoare "ia autorul lui Ulise este că: " „Poezia lui nu are limfă 
pentru circulaţia imaginilor şi aceasta produce stagnarea şi aridi- 
tatea poemului, cate poate fi citit din toate părțile, de la capăt 
la coadă și de la câadă spre cap, fără vreo alterare apreciabi 
sensului”, 
într-un moment de recapitulări memorialistice şi critice, sub 
semnul prematurei dispariţii a „poetului, Șerban Cioculescu se re- 
Jerca, in' evocarea publicată în revista Orizont, din i mai 1946 
¿Harie Voronca), şi ld' poemul Ulise, în contextul unor Gbservuiţii 
i» ordin mai general, privind limbajul liric al autorului său : 
constatat de mai multe ori, în limbajul liric al poetului nui 
ce delir imagistice, suvoi nestăpinit de asociatii adeseori disparate, 
inundind matca primordială a poemei. Voronca era desigur un 
frenetic, poate din nevoia simultaneistă de a capta în același nin- 


a 


C-da 118 coala 17 | | 237 


„ment. prin toale simţurile, senzatiile toate, de care ele se pot um- 
ple şi sătura.” Nu "încupe” îndoială că, din punctul de vedere artis- 
tic, acest fel de a li nu se poate ir ipini cu eficacitate, pentru 
că arta este aleţiere şi eliminare, iar nicidecum canâl colectiv 'al 
taturor senzatiilor si impresiilor răvăsite irr cutia craniană, De altă 
parte, este însă o modalitate psihică interesantă prin raritatea 
ei. J} La Ilarie Voronca niciodată creşterea lăuntrică nu s-a ur 
ganizat mai temeinic ca în poemul Ulise, cintecul de explərere 
al Cetăţii moderne, [...] Nepunctată şi fără majuscuic, poema pre- 
zintă măruntul neajuns al efectuării întiiei lecturi cam pe neră- 
suflate; cu interventia discretă a creionului, citirea își reciştigă 
ritmul respirației normale şi relevă un conținut bogat, mai intot- 
deauna cu versul-unitate, lapidar, încărcat cu. o viziune, dar în- 
sumîndu-se cu viziunile precedente și următoare într-o sinteză pu- 
termică, Chiar cind intervin ironia și deformările unui spirit neli- 
niştit, ulcerat patetic, Ulise rămîne o constructie în al cărei aluat 
Du au intrat numai fierul, betonul şi o concepție rece, ci și mo- 
mentul sufletesc cel mai clocotilor. din evoluția lirică a Iui Darie 
Voronca“ a / E 


Că poemul din 1928 ar fi opera.cea mai rezistentă estetic a 
poetului e o opinie ce s-a impus treptat în crjticu literară actuală, 
care face, îu genere, din Ulise un veper fundamental. pentru defi- 
¡hirea viziunii şi evaluarea scrisulti său. La prima retipărire a lui 
! Voronca în 1961, cu versuri în majoritate traduse din creaţia sa 
franceză (Poeme, 1961). perspectiva asupra operei şi deci a pee- 
mului Ulise, e grevată încă de sechelele sociologismului din „ob- 
sedantul deceniu“ precedent. În prefața intitulată Un poet al cur- 
fitudinilor viitorului, E. Simion scria: „Cu Ulise (1928), Vorona 
iși ordonează poemele după criterii mai. riguroase, Apare în lirico 
sa preocuparea de'a înregistra ecourile vieţii din jur, notaţiile 
sint mai precise. Valoroase sînt în acest volum cele citeva im- 
nuri intercalate: imnul ‘ceaiului, imnul cartofului, imnul oglinzilor 
și unele descripţii de panou, în maniera realistă a lui Fundoiariu, 
ca, dle pildă, prezentarea legumelor“, f . 
Pentru Nicolae Manolescu (în Metamorfozele poeziei, 1968), 
„în Ulise (ecou îndepărtat din Joyce), postul alcătuieşte un lung 
reportaj, trecînd prin diminețile orașului, străzile, tramvaiul, piața, 
välätorind pe Valea Prahovei pînă la Braşov şi sfîrşind la Paris. 
In toată discursivitatea și haosul percepției răsar imagini scînte- 
toare şi insule de poezie foarte “frumoase, cuf ar fi descrierea 
Pietei [...*. . ` 7 
, Un pas mai d%parte în reevaluarea poemului îl face Ovid S. 
Crohmălniceanu, care, în. Literatura română între cele două răz- 


258 


boaie mondiale, N (1974) esttmează că: „Poemul Ulise, scris «m 
Şprilejul unci călătorii la: Paris, nu mai lasă nici o EA „asupra a 
neobisnuitului talent al lui Wina: Aceleaşi avalanișe de imagini À 
sînt stirnite acum de splendorile şi mizeriile marelui oraş“ Reim- ! 
ind comparaţia, avansată de. Perpessicius, cu, poemul Zonenal lui / 

Apollinaire, ctiticul observă că „Voronca, adoptä insä mai mult 
n atitudine retractilă Tațä de universul civilizației moderne. Poc. 
Dul debute: chiar. cu o ascmenca reacție: „Gustul pentru, na- 
ră”, dar şi „ătmoslera exaltantă a peisajului citadin, prinsă în 
alme cu o desfăşurare rapidă de imagini caleidioscopice, percu- 

tante“ sint ilustrate cu exemple semnilicative. ? $ 
In nota obişnuită a "comentariilor anterioare, se menţine lón 
Rotaru (v. O istorie a. literaturii române, Il, Minerva, 1972, pp. 
248—351), care, dincolo de „ermetismul [?] din Colomba şi Ulise că 
vede încă o dată în autorul acestpr poeme „un voluptuos cu, sim- 
urile ascuțite Ja maximum și multiplicate în mii de antene . jar 
i "poezia sa „un soi. de'reþortaj in, imagini dintre cele mai nepre- 
văzute, debitate cu plăcerea ungi lonel Teodortanu în delir, clip- 
tice, sinćopate“. Jn mult comentata secvenţă a „pietii de legume A 
sé identifică un „tablou de bulgărie, antonpannescă la origine, dar 
pictatăgcu penelul unui Picasso tumultuos"... ă a 
Un Harie Voronca sub pecete barocă propune Jon Vartic în 
volumul de eseuri Spectacol interior, Cluj, Ed. Dacia, 1977, Vorbind 
despre un „barochist „citadin, cu grații extravagante, “într-o manieri 
teatrală“, cu decor ostentativ prevestindu-} pe Emil Botta. „Există 
— notează eseistul -— un adevărat univers baroc, un amestec im- 
ponderabil de real şi ireal, demistiticat adeseori de cite o no: 
ție prozaică, voit terestră. Sînt nenumărate simboluri ale fragili- 
tăţii și transparenţei (aerul, fumul, merea, aburul, spuma, oglinda. 
ceața, zăpezile, cenuşa, frunzele) ori ale prețiozităţii (păunii, cen- I 
taurii, nimfele)“. Ulise. — „frenetic reportaj liric, în care se relevă 
toate “trăsăturile definitorii ale poeziei lui Voronca“ — e, în acest 
context, un punct ceptral de referinţă; 
Barochismul. — văzut ca atribut fundamental al întregii opere 
a poetului — constitule şi axul central a) interpretării lui Gheorgne 
Grigurcu, Poezia lui Ilarie Voronca, în Steaua, 19%, ne 4 pp. 
32-33 ; „Dacă barocul are un sens compensatoriu, ilustrîna sub 
contorsiunile sale voluptuoase, sub strălucirile sale ostentative, o 
secretă lipsă de vigoare, atunci Ilarie Voronca [...] e un baroc re- 
prezentativ. Vocaţia temperamentală şi-a găsit expresia convena- 


bilă în oramentaţia excesivă, în acea erupție imagistică ce trans: 
pune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalenţelor [...] 


259 


né 


PLANTE ȘI ANIMALE. TERASE 


K] x . 
Pregățirea volumului cu acest titlu este anunțată în Yevisia 
unu, ,nr. 8, din decembrie 1928: „Plante și animale — Ilarie Vo- 


ronca, un volum de poeme inedite, va apare în primăvara 1929“. 
Din numëkul următor al revistei dirijate de' Sașa Pană, aflăm acia 
că volumul a fost tipărit: „Poetul şi prietenul Ilarie Voronca a 
scos de, sub tipar noul său volum de poeme. Prictenia lui Con- 
stantin Brâncuşi e în succesul ilustraţiilor pe care acesta i le-a 
tăiat cu dalta din cer pentru noua sa carte: PLANTE ȘI ANÎMAL:: 
(colecţia „Integra!“)*. 

Titlul complet al Cărţii este Plante şi. animale, Terase, numind 
cele două “cicluri din sumar. Noile poeme s-au tipărit la aris. 
„Împrimeri& Union“ (ca şi. Colomba, şi Ulise, ori plachetele lui 
Ștefan ; Rol — Poeme în aer liber, 1929 — şi Geo Bogza, Jurnal 
de sex, 1929), pe cînd autorul lor mai lucra ca funcționar la a 
tita societate de aţigurări pariziană, „Abeille“, 


Nu cunoaștem, pînă acum, nici un manuscris al poemelor, Din- 
tre acestea, numai o parte au fost publicate mai întii în reviste 
. t 


; i ho'a | : 
p. 143~-144. PAUNI CULORILE NĂVĂLESC IN PRIVIRI 


Di 


A. fost publicată în revista unu, nr. 7, noiembrie 1928, sub 
titur Aquarium, În volum, primul vers al poeziei a iost transi 
mat în titlu. Textul “din revistă este însoțit, în subsol, de umă- 
toarea menţiune: „Din volumul Plante și animale, care va apare“, 


. 


p. 145--146. BALUL CORAIJILOR 


A apărut în revista unu, nr. 8, decembrie 1928, Reluat fără mo- 


dificări în volum. i 


P. 145-147. GLASUL DESPICĂ SOMNUL NORILOR 


Publicată în unu, nr, 8, decembrie 1928. Text identic en cel 


din volum, > 


260 


i z 
p. 147—148. FRUNTARIILE VORBELOR 


S-a tipărit în revista unu, nr. 8, decembrie 1928, într-o versi- 
cu cea apărută în volum. 
` 


une identic 


p. 148—149. PRIVEŞTE A A 
A apărut în revista unu, nr. 10, februarie 1929, la me An 
tologie, fiind reluată din. volumul care tocmai îeşise de sub tipar, . 


p. 155-156. . © COTNAR 4 
Publicată mai întii sub titlul Paralel, fn revista Integral, a 

10, ianuarie 1927, p. 6, ca dedicația Č. 5. (Colombei Spirt” b n 

volüm textul din revistă a fost reprodus färă alte modificări: 


p. 156—157 GOLF o A 


i initi i în revista Integral, nr. 5, 
ărut inițial sub titlul St. Nazaire, în 
iute “1975, p. 10.' Faţă de versiunea definitivă, textul dih periodic 
e 'preziftă următoarele. variante: anii ; 

. 1: „Simona panoplie în amurg plaj i e 
y 4: „ca iepuri de cîmp, spuma valurilor inserează“ ; 
v. 5: „Albumină vintul în pulpe coagulat ; 

Ve 7: prin aerul rarificat“; 
1 
0 


bă "A ipini e 
: „stele naturale și-au întins rufele pe nisip fa 
: tăcerea pulsează precum gitu? tău Simona“. 
: ni E 


b. 157 ~ TEKIRGHIOL ’ 


- Publicată în revista unu, nr. 5, septembrie 148, In raport cu 
textul tipărit în volum, apar următoarele diiereațe 4 

v. 6:'„oasele chiuie (ce cor) genunchiu-amar i 

v. 14: „cum sufletul ne leagă cordonu-ombilical“. 


p. 157—158. DOAMNEI LINA PASCAL 


r 


Tipărită în revista Integral, nr. 12, aprilie 1927, sub alei 
Les Pins şi cu subtitlul-dedicație Doamnei Lina Pascal (E, 


261 


a > d > “ay tps ý d i 
| de o soră a lui B. Fundoianu, căsătorită cu regizorul Armand Pas- 
cal). Diferențe față de versiunea ultimă : 


. V. 7: „Clopote”de strădania umbrelor se tremură“ ; 
v. 11: „Ce var album de timbre marea (mediterană)“ ; 
7v, 17: „Singurătatea-și rupe 'covoare mări din ceasul” ; 
v. 19: „cerul gurii-n aramă; glasul“. 
| $ 
p. 158. HOTAR 


A apărut în revista Integral, nr. 10, ianuarie 1927, p. 6, sub 
„tirul Fotainebleau, In chip de dedicație, apar inițialele C. 5. (Co- 
lombei' Spirt). Varianta din revistă prezintă “următoarele diferențe 
faţă de versiunea definitivă : 

v. 6: „fagii (răriți)cu mușchi și ferigi în glas“; 

Vv. 7: mâceastă privire va re 


p : f eține(ziua) în. declin "ca-n tut. Cu- 
vintul ziua nu apare în text; 


e, desigur, o eroare de tipar.' 


i w 

Recenzia lui. N. Crevedia Ilarie Voronca, „Plante şi animale”, 
(în Viaţa literară. IV, nr, 105: din 16—30 martie 1929) . por- 
neste de la o atitudine net defavorabilă mișcării de avangardă, 
Tonul minimalizant capătă si accente xenofobe : 
rare de avangardă fermentate după război în Apus? dadaism, cu- 
bism, constructivism, suprarealism, . integralism etc, parte și-au 
anunţat falimentul [...], mai toate au avut la noi sucursale și conti- 
nuă să epateze burghezia literelor române, cu fițuici ce răsar Săp- 
tăminal din urbele țării. [...] În afară de „acel ism, pe toate le 
polarizează cîteva caractere comune : sunt, internaționaliste, „dau 
precădere motivului exotic, sunt inițiate de străini, «cu o Mber- 
tate saturnalică de sclav beat» (citatul e din E. Lovinescu, Istoria 
„iteraturii române contemporane, vol. ME —- n.n. UP.). Animate de 
un spirit tfrondeur, lipsite de o metafizică a creației, afară de a- 
ceea a absurdului total, împart timpul literar în pre-istorie şi is- 
torie“ (Ultima parte a îrazci' face aluzie la unele afirmații ale lui 
Mihail Cosma, din articolul De la futurism la integralism, 
în „revista Integral, 1925, n? 6—7 — nm, 
recenzentul consideră că: 
dinei sintetice. cea mai per 
cw înlăturarea voită 


publicat 
1.P.). In. acest context, 
„Arta d-lui Ilarie Voronca opune or- 
fectă sinteză a dezordinei, încununată 
a semnelor de pupctuaţic. Se ilustrează elor- 
vent însuşirile de descripție ale autorului 
de obiect prin fatale conjuncţii (ca, așa 


„ imagismul cronic iegat 
"cum, precum etc.), apro- 


262 


„Formulele Hte- - 


Li 


hd A 
pieri baroce (taraful vînelor), rima impertectă (ereste-creste) ori 


de-a dreptul prețioasă (potirnichile, rinichii le) ca ṣi o dispoziţie . 


sufletească: incertă, amestec de umbre și luminișuri”. Concluziile 
rămîn rezervate, în așteptarea unor schimbări de formulă. Jirieă.3 
„Mărginindu-și reale posibilităţi de creaţie la peisaj, realizat cu 
supărătoare epletoră de imagini şi obsedat de anumite maniere, 
dacă I. Voroncă şi-ar adinci și simplifica obiectul, ac trece în tinia 

i curenti“, i s à 
E ina Sea în lumina unor considerații teoretice din Pri- 
mul manitest suprarealist de Andre Breton (care vorbea despre 
— traduce. cronicayul --- „lumina de imaging“, „valoarea imaginii 
în raport cu [frumusetea scînteii obiinută” ori despre „cea mal, pu- 
ternică imagină“ ca fiind „acea care. prezintă gradul cel mai inan 
de arbitrar"), Perpessicius scrie (v. Cuvintul, V, nr, 1419, qin 5 a- 
prilic 1929) „într-o atare perspectivă, „poemele d-lui Hari: Vo- 
ronca ciştigă,; desigur, în contemporaneitate, atita sei ele apar 
drep o strălucită justificare a suprarealismului. Criticul se sina 
te însă obligat să' adauge, ca şi în cazul poemului Ulise că: „poezia 
suferă şi se resimte de atmosfera aceasta 'de răscruce în care 
vânturile şi: ploile celor mai contradictorii imagini bat din toate 
părțile. ” imaginea lui Breton, «noaptea. fulgerelor», este desigur 
semnificativă, nu numai, plastică, ea rămine totuşi mai mult ȘI 
imagină [...], succesiunea de surprife luminoase nu e propice însă 
unei viziuni organice, stăruitoare, definite. N-ai apucat să distingi 
bine paradisurile pe care le despică paloșul de aur al unui fu 
ger şi oblonul de catran s-a şi prăvălit peste dinsul. Eşti mulţumit 
cu intervenţia acestor splendori paradisiace ? nimic de zis. Ele sunt, 
de altminteri, destule și destul de vii, şi: nu se poate spune că nu 
supt impregnate de poezie. Este însă o „poezie alta calea 
care a alintat întotdeauna „visurile umanităţii, lin vechi și e 
azi. Este poezia care inipresionează, dar ùu vrăjeste, Ve : j 
nu reține. Pentru că este o poezie fragmentară i, Pentru- aces sa 
acter fragmentar, cronicarul găsise -o formulă expresiv ă, m eta 
mele pasaje ale foiletonulmi său, scriind că: uşi Plante și ee 
e din aceeași sursă de pointilism poetic (sn) ca si Colom i s 
Ylise“, după ce remarcase „asemănarea evidentă dintre litera ura 
suprarealistă şi poezia sa fulgurantă, în care imaginile sar ca 


scânteile şi destramă viziunea unitară a lumii și peisajelor“: Com-. 


parată, sub unghiul unităţii de conceptie, cu Ulise, noda esre d se 
pare a fi inferioară acestui poem, chiar qaca si in ea i At 
conceptie unitară“, Aceasta este însă, după opinia sa, „asfixiată 
de ermetismul. atitor poems, de transgresiuni misterioase, de un 
simbolism neclarificat îndeajuns și eclipsată, mai, cu seamă, de 


263 


strălucirea autonomă a imaginilor“, Din cele „două poeme, eare, 
fără să neglijeze imaginea, pregnantă, plastică, senzaţionată, o sub: 
ordonă unui peisaj de o frăgezime și de un ton aşa de definit“ 
încît crede a vedea în ele „ăproape o renegare a poeticii pointi- 


liste sau suprarealiste, aplicată în majoritatea versurilor 


din Plan- 
te 


si animale“, numeşte însă doar unul, Zăpadă tloa a aerului. 
pe care-l citează aproape integral. Poezia e caracterizată drept o 
„poemă in care strofele duc imnul şi peisajul din treaptă în treap- 
tă, poemă de desăvirşită culoare, și “in contrazicere oarecum cu 
noul alexandrinism al pointilismului imagist, pe care-l! practică 
cu mare predilecție d-l Narie Voronca, poemă amintind strofele 
pentru elementele naturii. ale d-lui Ion Minulescu“, ` 
“În revista dirijată de Camil Baltazar, Tiparnița literară, Mi- 
„hail Sebastiari (V. „Plante şi animale“ de Ilarie Voronea, în nr. 4, 
aprilie 1929, p. 98—99) situează “poezia lui Voronca sub semnul 
„violentării platitudinii“ şi al „efortului penibil de. eliberare din 
s influențe și mijlociu“. După Restriști, apreciat doar" ca „un volum 
de pastişe“ după! Bacovia și A. Maniu, ar fi avuj loc în creatia: 
sa, doar o eliberare... în sensul sintaxei“, al unei „maniere. stri- 
dente de compăâziţie”, artificială şi cu „construcţii care nu sunt nu- 
mai ridicul de ncromâneşti, dar mai ales profund dizgraţioase și 
antiartistice“. Sint evidențiate, astfel, prezentarea imaginii „într-o 
apoziţie exclamativă“, „obscură“ și „plată“, expresiile”, „eliptice“, 
„nedibăcia surprinzătoare pentru un atit de abil iniţiator de revo: 
luţii“. Voronca s-ar situa în descendenta Alcoolurilor lui Apă 
naire, îndeosebi pe Jatura elegiacă; a acestora, raportabilă şi la 
H. Heine sau Fr. Jammes. Refuzindu-i poetului capacitatea de a 
atinge „momente mari“ ale lirismului; îi recunoaște, doar „sunete 
mici de fluier și, alteori, rezonanțe înguste de miserere", la care 
se adaugă aptitudinile creatorului de imagini: „Această sensibili- 
tate cu înrudiri certe și „reminiscenţe. care terorizează, e servită în 
opera poetului de o reală calitate și de o diversă aptitudine în 
jocul imaginii, Scrisul d-lui Voronca are. o cursivitate a notaţiei 
și un debit al metaforei care poate să fie o moștenire din virsta 
simbolistă, dar nu e mai pulin o apreciabilă proprietate, [...] Dl. 
Voronca .se exprimă în echivalențe şi pricepe numai prin termen 
de comparaţie. [...] Este incontestabil, în acest contact nedistinct 
„Şi fremătător cu. viața, ceva din visul și trezia unei minți și a u- 
nei inimi de copil“, Imagismul,. afirmă în concluzie M. Sebastian, 
„cade repede în manieră, amenințînd unitatea poemului. : 
al său e un mozaic: cite Versuri, atitea bucăți diferit colorate şi 
prinse artificial unul de altul, asemeni unor frunze tinute, pe o 
pagină de ierbar, Ja întîmplare [...]. Plante și animale e — în ter- 


„Un poem 


264 


f N 
t + j . 

meni proprii —.-o, colecție de expresii ce urmează «să fie utilizate 
pentru un eventual volum de peme“. A . 

Constatînd că „la limita extremă a modernismului a rămas pe 
pozitii di. Ilarie Voronca, încorijurăt de o grupare bizară de con- 
tinuatori ai dădaismului si de suprarealişti“, Şerban Cioculescu re- 
marcă în autorul volumului Plante și animale un poet „pe cale 
de a se impune“ (v, foiletonul. critic Harie Varogca, „Plante și 
animale“ şi „Brăţara nopților“. în Adevărul, XLII, nr. 14096, din 
4 dec, 1929, p. 1—2), După ce observă că poetul pare „un debutant $% 
permanent", ce „se complace în publicări alternative de reușite și 
ireușite. poetice“ (se exemplifică prin placheta Colomba, „aproape 
îltzjbilă“ şi „poemul Ulise, o frumoasă realizare, de notații impre- 
sioniste“), Șerban Cioculescu „însemnează“ în Plante şi „animale; 
„nu “fără o impacienţă întristată“, unele „ticuri“ şi „deiecte“ din 
volumul de debut, Restrişti: „stridența unui eliptism în conflict 
cu limba şi gramatica“, sau „conjuncția șupărător obsesivă din. 
Restrișt 0 pi g i 

O poziţie violent negativistă se exprimă în recenzia semnată 
de Constantin Orăscu :în revista Falanga literară și artistică (se- 
ria I, nr. 56, din 1 iunie 1929, p. 2), subtitlul Hipermodernismul : 
„Plante şi animale“ de latie Voronca. Hustrind atitudinea con- 
secvent antiavangardistă a publicației, autorul recenziei respinge 
într-un stil trivial volumul comentat ;, „Printre corifeii hipermoder- 


. nismului din țara noastră se înnumără și autorul actualului volum 


de hîrtii calitative, închinat diverselor rațe, maimuțe, vaci, protă- 
cei etc. și ierburilor digerate de respectivele qabi toucte: Vorbind 
despre „spiritul diabolic“ 'al curentelor moderniste, al căror! su» 
prem atribut ar fi „incoerenţa“, „tendinţa... de a transtorna pro- 
dùctia Hterară într-un haos de cuvinte“, înlăturind „cerintele lim- 
bei şi legile” gramaticei“, C. Orăscu crede că „hipermodernismul 
capătă aspectul celei mai sinistre farse literare“, acoperită de wis 
dicol“ şi producind o „ilaritate sigură“. „Actualul volum al lui 
Darie Voronca — conchide recenzentui — concentrează toate ca- 
racteristicile ultramodernismului : demenţă simulată, anarhism for- 
mal, dezechilibru “intelectual, spirit destructiv și o exasperantă pla- 
titudine în expresie“. ; i ? 5 
; Cu trecerea timpului, perspectiva asupra acestei cărți a lui 
Voronca s-a mai nuanțat, fáră să schimbe datele fundamentate 
oferite de critica interbelică. Dintre contribuţiile mai recente, sint i 
de notat astfel în primul rînd cele ale lui N. Manolescu şi Ovid 

S. Crohmălniceanu. Pentru autorul Metamorifozelor poeziei, Plante 

şi animale şi Zodiac sînt volumele cele mai unitare ale lui Ilarie 

Voronca. Acum se vede mai bine nu numai tehnica poetului (care 


265 f . 


La 


constă în alăturare și lipsă de centru vital al poeziei), dâr şi 
natura lui. Ilarie Voronca e un descriptiv, un vizual. Peisajele” 
imi sint stilizate, purificate pînă la abstracţie, picturi pe aer, pe 
vapori, pe fiim, pe cerul translucid și pe ape- «clare [.... Imaginile 
sint adesea extraordinare,’ ehiar dacă poeziile! nu' s€ încheăgă, 
scurgindu-se la nestirșit prin pagini, în mii de piriiașe“ (p. 62—63). 
în sinteza deja citată, Ovid S. Crohmălniceanu scrie: „In vo- 
lumul ‘Plante și animale, după cum arată şi titlul, Voronca tine 
„să-şi exprime direct dragostea sa de natură. N-avem însă de-a 
tace cu niște pasteluri; ierburile, florile, victăţile participă iarăşi 
la fastuoase balete pe care le regizează o imaginaţie dezlănţuită, 
îmbătată de frumuseţile firii. [...] Nici acum poetul nu «descMe», 
c? se „ladă mai degrabă invadat de natură, Asistăm la o vastă os- 
moză între plante, animale, şi sufletul omenesc“, În acest sens, 
criticul remarcă și. el „o intenţie a autorului de a imprima elo- 
giuiui naturii o fervoare franciscană“ şi, pe urmele lui Francis 
' Jammes, „o 'tandreţe Specială în celebrarea frumuseţilor umile“ 
(ilustrată prin poezia Privește): 

Un alt istoric literar, Ion Rotaru (v. O istorie u literaturii ro- 
mâne, Il, 1972, pp. 348-351) reia asemenea caracterizări, !„Poe. 
zie a naturii este și Plante și animale, [...] Cu drept cuvint, poetul 
se pune sub protecția lui Francesco d'Assisi [...] şi sub aceca a 
lui Odobescu“), considerind totuși că la Voronca „compunerea e mai 
încilcită, dar cîte o exclamaţie surprinde iarăși“. Cu $ Rotaru se re- 
vine la obiecțiile de tip „tradiționalist“ mai vechi, remarcîndu-se, 
bunăoară, „lipsa punctuaţiei, a acordului, şi cîteva. trucuri teri- 
biliste [care] sint făcute anume pentru a șoca“. Trimiteri la acest 
volum” face, într-un context relativ la barochismul viziunii mi 
Voronca, și Gheorghe Grigurcu, în consistentul eseu critic Poezia 
lui Ilarie Voronca (în Steaua, 1978, nr. 4, p. 33), observind, de 
pildă, că într-un poem: ca Bucurii îngăduite „natura devine un 
eden estetizat“, iar în Priveşte, „asinul se mișcă gongoric între 
elemente studiat-muzicale“. N 


Dacă lăsăm la o parte, reacţiile „extremiste“, precum cea din 
Falanga literată şi artistică, imaginea critică despre Plante şi ani- 
male e mai degrabă una „moderată“. Între Ulise și Brăjara nopli- 
lor, considerate drept creaţiile cele mai organic articulate ale cre- 
ațici poetului, acest volum pare a primi semnificaţia unui moment 

- de tranziție, în care se întîlnesc cu pondere cgală calitățile ima- 
gisticii de performanță recunoscute pînă acum, cu deficienţele til 
nind de caracterul „mozaical“ şi „tragmentarist“ al viziunii. 


' 
„BRÂŢARA NOPŢILOR 


Volumui a apărut în toamna anului 1929, la Bucureşti, „Tipo- 
grafia Capitalei” (80 p.), cu. ilustraţii de Victor Brauner. O notă 
diń revista unu, nr tă din «pctombrie 1929, anunţa că: „Va apate 
și se va pune in vinzare la 15 octombrie 1929 cartea de poeme a 
Jui Harie Voronca, Brățara nopților, Dustraţiile de Victor Brauner“. 

Pină acum, n-am reușit să 'descoperim nici un gpanuscris al 
poemelor. Diverse fragmente au ‘fost publicate în revistele unu 


> Si XX — literatură contemporană, în următoarea ogdine crono- 


logică i . 

Sub titlul Fragment din „Brătara noptilor“ " (unu, nr. 125 apri- 
lie 1929), s-a tipărit secțiunea Va poemului, urmată de o noţă de 
subsol, ce precizează locul și data scrierii; „St. Martin-Vesulie, 
septembrie 192%. Faţă de versiunea finală, din volum, textul din ` 
revistă prezintă următoarele particularități: în versul 2° lipseşte 
verbul zbirniie (probabilă -croare tipogratică) ; versul 4 arc for- 
ma: „plumburile ţintașilor In bilciuri“; versul 5: „Omidă, tubercu- 
loza urcă pe 'frunze plăminii atitor prieteni“; versul 11: „Și tu- 
sea scrîșnea ca în dinții dulăilor oasele“; versul 14: „Spuma vin- 
turilor aluneca.. t; versul 29: „Cum pui o „panglică de lumină 
întemnițaţilor“ ; în! “volum : si întemnițaţilor “din birouri“. 

In revista ieșeană de avangardă, XX — literatură contempo- 
rană, nr. 7, din' 15 mai 1929, a fost publicată, fără deosebiri în ra>, 
port cu versiunea definilivă, secventa a VI-a a poemúlui, sub 
titlul Printre lămpile de cânepă. -. 

Secvenţele II şi XX au apărut în revista unu, nr, 17, pctom- 
brie 1929. În secvenţa II, versul 45 apare astfel: „Sc joacă ros- 
togolind ca. arșice înecaţii pe bărcile de valuri“, În secvența XX, 
v. 24" „Dăruit de marinarul șchiop prostituatei“ ; în volum, for- 
ma incorectă: „marinarul şchiop ‘al prostituatei“, Versul 32: par- 


„_pegiul rupt din harfele marilor orașe”. 


La rubrica Antologie a revistei unu (nr, 20, decembrie 1929) 
se reproduce, după vohimul recent apărut, secventa XVII a poe- 
mului. _ | 2 


+ Lă 
\ Comparativ cu volumele precedente, Brăjaru noplilor a avut 
în critică un ecou mult mai larg. O primă recenzie semnificativă 
a fost. publicată de Dan Botta în ziarul Rampa, nr. 3522, din 17 
act. 1829. Notînd „îngemăndtea bizară de colosal şi detaliu, de 


267 


. îs 
Li 


masiv şi dantelă“, un „dar prodigios a! trecerilor, al saltului in- 
spirat, o rară vivatitate a gindului, care evocă pe Victor Hugo“, 
tecenzentul o face totuşi sub rezerva că: «Domnul ilarie Voronca 
nu, are însă patetica revărsare de forță, clanul primordial din 
opera demiurgului, acela ` care adună opera, o încordează şi o 
face vic“. Raportată la „climatul nostru literar placid şi favorabil 
putrezirii“, poezia lui Voronca e considerată totuși „ca „un mare 
scmnal atmosferic, vestire a unci innoiri. Sint în ca — într-un 
bric-à-brac şi o tumultuoasă contuzie — prețioase pietre din cele 
mai rare, suucte din cele mai 'caste. Ele ni se par revelatorii“, 


Un-alt reper semnificativ ar fi poezia lui Paul Bluard, de care 
l-ar apropia prezența unor „ecuaţiuni de poezie şi vis“. În con- 


“textul âperei lui .Voroncăy volumul e apreciat ca fiind realizarea 
cea’ mai “autentică, depăşind experiențele considerate sterile ale 


inceputurilor, sale de factură dadaistă, pentru a se rcorienta spre 


marea tradiție lirică: „Biăţara noptilor este” mai! ales, din toate 


cărțile pe care ni le-a dăruit, aceea care cuprinde sensul adevărat, 


al poeziei. Este intoarcerea către: izvoarele ci dintotdeauna, acelea 
umane, acelea cari sunt ale durerii, ale bucuriei, ale: încîntării, 
ale visului uman. Și formúla căreia în van. încerca să i se încor: 
poreze poezia lui Harie Voronca — cea mai sterilă, cea mai lip- 


sită de rezonanță — devine așadar caducă și desuctă. Unde sunt i 


si jrenuzia şi oroarea ei verbală ? [u] De la dolirul declamatoriu 
din cărţile dadu și pină aici, cărările spiritului duc, greu, Ele im- 
plică ordina și simetrie, constelare, admirabilă a mijloacelor în- 
chmale artei, [...] Dar cîntecul nou pe care Ilarie Voronca îl aduce 
nu este numai imagine impetuoasă şi lirică revărsare; ci este și 
viziune proprie“. Evidenţiind secvența construită pe „motivul căr- 
ţilor, al bibliotecii“, comentatorul vede. în astfel de versuri „semnul 
întoarcerii [...] la cultul tradiţiei, la izvoarele pocriei celei mai 
pure“. . Po 

La scurtă vreme după Dan Botta, despre Brătara nopților se 
exprimă şi G. Călinescu (v. Harie Voronca, „Brățura noptilor“, în 
Viaţa literară, 1V, nr. 114, 19 oct. 1929). Caracterizările sale dé- 
păşesc cadrul unei simple cronici, pentru a se constitui într-un 
portret critic mai cuprinzător: Această parte introductivă a tex- 
tului va fi de altfel reluată, cu minime modificări, în capitolut 
dedicat lui Voronca în Istoria literaturii. române... din 1941. Ù~: 
nełe propoziţii vor fi puse acolo în relaţie cu poemul anterior, 
Ulise, altele, eliminind referința directă la Brățară nopților, vor 
participa la caracterizarea ansambiului opera: „Dl. Harie Voronca 


scrie. un fel de poezie pentru care MWeclararea şcoalei literare ar 
Š 7 


ai 268 


`~ 


F ` £ 
îi o uşurinţă făcută cititorului. E futurism, dadaism sau suprare- 


alism ?-Sunt toate şi nici una“... 


Zrecîad la analiza cărţii, G. Călinescu . îi remarcă labilitatea 
structurală, tehnica asociativă a realizării imaginilor, inegalitatea 
valorică a rezultatelor: „Lirica volumului nu are început și sfîrșit, 
suiş şi coborire, Cartea se poate citi din toate părțile [...]. Căci 
singura rudenie între cuvinte este virtutea lor (indepărtată de 
altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă, expusă mereu con- 
tradicţiei. Oriunde am tăia pagina, găsim acelaşi paralelism me- 
taforic radical“, Fără să-l numească în chip expres, cronicarul des- 
crie de fapt principalele caracteristici ale. „di cteului automat” 
suprarealist, Dacă manifestase 'dubii în privința coerenței struc- 
urale a întregului, pune în evidență totuşi reusita unor imagini, 
izolate („Sunt frumoase, uneori admirabile, unele imagini. Și s-ar 
putea încerca o antologie a lor, profitabilă. $i pentru prestigiul 
autorului, și: pentru cititor“) sau a unor fragmente, precum cel 
„închinat tipogratiei, unde imaginaţia este alimentată de un suflu 
intern solemn şi elevat“, ori a versurilor „care cîntă biblioteca“ 
— remarcate și de Dan Botta. Concluzia” este împărțită intre apre- 
cierea calităților „temperamentului liric“ al autorului şi rezer- 
vele față de nepăsarca cu care ateste calități sint risipite: „€on- 
vingerea mea este că ne aflăm în faţa unui temperament poetic 
fericit ce se autodistruge cu voință, dindu-ne, ca în cazul de faţă, 
un spectacol de sinucidere litēráră amabilă“. i 


Tot din octombrie 1929 datează și recenzia semnată de Octav 
Şuiutiu în revista Vremea (I, nr. 87, 31, oct. 1929), Spre deose- 
bire de comentatorii amintiţi pînă acum, Octav Şuluţiu relielează 
îndeosebi calităţile poeziei lui Voronca, insistind -- după ce o 
apăra împotriva acuzaţiei de „lipsă de sens“ — asupra motivaţiitor 
de ordin formal pe care le aduce 7 „Revoluționară a formei, poe- 
zia aceasta s-a eliberat de canoane quasi-scolastice, de dogme 
stupide, fiindcă nu le poate, umple. E o poezie de romantism fre- 
netic, neputindu-se complace în constringerea „de crustă tare a 
formei consacrate. Poezia aceasta sparge forma consacrată și se 
revarsă liberată. nile sunt răsturnate în planuri între- 
tăiate, precum ul descompuse mişcările în tablourile artei: noi“. 
Finalul recenziei prezintă în termeni pozitivi și imagismul aces- 
tei poezii, rețuzind opinia după fare o astfel de tehnică ar impie- 
ta asupra „sensului“: „Ceea ce necdumerește pe mulţi este abun- 


dența imâginilor dim aceste poezii: imaginile sugrumă s&usul. Sau 
asa pare. Sensul rămine, pentru cine citește cu atenţie. Unii mi-au 


mărturisit că după citeva pagini lasă cartea, obosiţi și exaspe- 


269 


rati, Nu văd unde ar sta exasperarea intr-o poezie” unde totul 
este frumos, fiindcă totul e nou“, 

Cititor fidel a! scrisului lui "Voronca, Perpessicius consacră și 
Brăţării noptilor o recenzie (în Cuvintul, V, nr. 3628, 1 nov. 1929). 


După ce situeăză volumul „pe linia poemelor sale. ciclice“, criti- | 


cul pune noua carte în legătură cu „admirabilul potm Ulise, acea 
„frescă bine conturată desi ţinută tot timpul. sub grindina imagini- 
lor”, cu observația că — spre deosebire de Plante și animale ori 
inmai ales“) Colomba, care „duceau prea departe destrămarea, mai 
corect procesul de sciziparitate a} imaginilor" -— „Brătaru nopților 
își joacă focurile de artificii sub bGIţi de cristal limitate“, struc- 
-turate de „e oncepţia unitară care. ordonă, cu abilitate și prestanţă, 
cortegiile“. Comparativ cu cartea de debut, a cărei unitate era 
asigurată de* sentimentalismul adolescentin, cea de acum s-ar ca- 
racteriza priu imbinarea sincursiunii reflexive“, „centripetale“, cu 
„imaginea in serie şi-n libertate — un material [...] de natură 
centrifugală”, “Părerea sa.e că: „Acordarea acestor contrarii, aṣa 
tum o izbutește d-l Ilarie Voronca în Brâțara nopților, este dovada 
unei reale 'virtuozităţi și autorul lwi Ulise se dovedeşte a fi un 
astfel de virtuos. Brățara nopților văduşte o orhestrație savantă, 
in scare desenul conceptiei stăruie neîntrerupt și se ascute de-a 
lungul tuturor sonotităţilor în aparenţă divergente”, 

Raportarea la poemul Ulise, pe temeiul unui plus de organi- 
citate lală de restul operei, o fåce si Serban Cioculescu, în dubia 
sa cronică la Plante și animale şi Brălara nopților (Adevărul, XLI, 
nr. 44096, 4 dec. 19297: „Brățara nopților e o culegere mai organică, 
în felul lui Ulise, poema cetăţii moderne, Parisul”. Judecata de 
valoare este însă mai rezervată; ùr „beţia de imagini“, criticul 


amendează „repetările“ și „manicrismul“, unele preluări din versu- * 


rile volumului imediat precedent, Plante și animale, — dovadă, 
după: părerea sa, de „deficit imagistic vădit“, Este subliniată to- 
tuşi „originalitatea“ poetului, care ar consta în „energetica unei 
pubertăţi explozive, care trebuie controlată şi stăpinită“. Prin 
„percepția sa intuitivă și instantanee, poetul — crede Ș. Ciocu- 
lescu —- amintește însă notaţiile de suprarealism avant la lettre 
ale lui Jules enard“, Apreciind că „totuşi d, Ilarie Voronca e un 
poet autentic“, citează în sprijin .secvenja XI a poemului — „acel 
imn puternic al tipografiei, de natură a spulbera îndoielile celor 
“mai sceptici judecătări literari“ ; bi adaugă, în finalul notelor sale 
de lectuză, aceaştă convingere, care e şi o recomendare de dis- 
ciplinare şi concentrare clasică a versului : „din Zina în care d-sa 
va ajunge, după o experienţă negativă, la convingerea că versul 
clasic, alexandrinul, include posibilităţi mai trainice decit versul 


i ; s 


270 


alb, cînd se va intoarce la rimă şi la ritm, ne va de realizările 
sale definitive“. : 


Mai puțin comentat în critica ultimilor ani, poemul lui Vo-: 


Tonca a comportat evaluări contradictorii. E. Simion sesiza “aici 
(în prefața ła ediţia citată, din 1961), „afirmarea! unei: sensibili- 
tăți neliniştite“, „Poetul — notează pretfațatorul — începe să-și 
pună îiftrebări asupra rostului poemelor, a soartei semenilor săi. 
Este schiţat și. gestul de fraternizare cu năpăstuiţii vietii [...], dar 
o grea ṣi veche neîncredere îl tine încă încătușat de solitudine şi 
scepticism“, Abia amintit; într-ufi context negativ, este volumul 


şi de către N. Manolescu, în -Metamorlozele poeziei: „Cu impul, . 


poetul cade într-un delir verbal fără pici o justificare estetică 
(Brăţara nopților, Incantajii)“. În tine, în sinteza sa din 1974, -Ovid 
S. Crohmălniceann remarcă în Brățara nopților o simtitoare apro- 
piere a poctului de suprarealism: „Sint cîntate somnul, visul, te- 
nebrele, care scot Ja suprafață zăcămintul obscur ul sufletului“ 
Cu citate adecvate, e susținută şi ideea += evidentiată încă de E. 
Simion — că „tema socială începe să-si facă [...] tot mai mult loc 
în lirica lui Voronca, evocind universul muncii istovitoare, exi 
ploatării şi mizeriei“, 


pz 


ZODIAC 


Volumul a fost publicat la Editura „Unu“ in anul 1930 (92 p.) 
cu coperta și un desen de M, H. Maxy. 

Citeva dintre secvențele ciclului au apărut mai monte în 
revista unu, după cum urmează : , 

_Secvenţele I şi II au fost tipărite în revista unu, nr. 23, martie 
1930, bsub titlul Din „Zodiac“. În varianta din revistă a părţii i, 
în versul 1, apare următoarea formă: „...la dreapta echinocțiul“, 
Pentru “secvenţa H, sint de notat două diferențe, în versul 13 
(„Voi, armăsarii fugăriți... “) şi 16: „grădina bătrinească şi cu ră- 
coarea din trecută, 

` Manuscrisul- cu acelaşi titlu, ` aflat în arhiva Saşa Pană, cu- 
prinde S "coli. ministeriale, numerotate de poet, scrise caligrafic 
cu cernëalä albastră. “Textul din revistă reproduce exact manu-. 
scrisul. id 


Partea a [l-a a poemului s-a tipărit mai întîi în, revista 
unu, 1. 24; aprilie 1930, şub titiui Zodiac, III. Ultimul vers al tex- 
tului sună astfel: „Cînd pe-nălțimi copacii se strimbă ca vrăjitorii“, 


271 


e 


Zodiac IV u apărut in revista unu, nr. 28, august 1930, 
cu dedicaţia : „lui Mielușon“ (B. Fundoianu), Textu) e datat: SIă- 
anic-Moldova, 1929. zi | TN i - 

= ` a i 3 y ` $ 
`~ Zodiac V afost publicat în unu, nr. 29, septembrie 1930, 
Text datat 1929, Versul 21 are forma: „cu un gest să se des- 
chiză“. Manuscrisul se află în colecţia Sașa Pană: două coli for- 
mat mare, scris foarte îngrijit, cu cerneală; foaia a H-a poartă 
antetul „Președinția Consiliului de Miniştri. Direcţia Presei şi a 
Informaţiilor“, ă 
. i 

Zodiac X s-a tipărit în unu,-ar. 31, noienibrie 1930. Re- 
duat jără modificări în volum, i E 
Zodiac XVI a fost:publicat în revista unu, nr. 33, febru- 
arie 1931. Reluat identic în volum. ` 


Secventele XXI—XXII—XXII—XXIV au apărut grupate în 
revista unu, nr. 32; decembrie 1930, și au fost reluate fără modi- 
ficări în volum. ` 

{ 


jt 
+ 


< d 

Despre Zodiac s-au. emis opinii foarte asemănătoare cu cele 
inregistrate “la apariţia cărților precedente, remarciudu-se, prin- 
tre altele, inventivitatea şi îndrăzneala asociaţiilor imagistice, dar 
si slaba coordonare a întregului. Sub acest ultim unghi, părerile 
nu sînt unanime: mai unitară structural i se pare cartea lui Şer- 
ban Cioculescu, care o așează în seria Ulise—Brăţara nopților, în 
timp ce restul recenzenților rămine la notarea mai vechilor defi- 
cienţe, compensate de recunoaşterea înzestrării de excepție à crea- 
torului de imagini. + i 

În ziarul Ordinea, III, nr. 606, din 9 dec. 1930, Lucian. Boz, îşi 
axează recenzia la volum tocmai pe. cele două direcții amintite, 
: „Poezia d-lui Voronca — observă criticul — este ca o ploaie de 
stele : incandeşcente pe fundalul nopţii, dar prea ‘grăbită stingere; 
sau un foc de artificii la un carnaval unde-și dau întilnire efe- 
mere cavalcade, 'Contactul cu poezia volumului Zodiac: magnifice, 
desfășurări dezordonate, viziuni de caieidoscop, scuturat tocmai 
în clipa cînd o imagine prindea consistență“, După opinia lui Lu- 
cian Boz, Zodiac ilustrează „aproape efortul unic şi neîntrecut în 
literele noastre de-a: exprima lucrurile prin imagini, de suprapu- 
ner} cascadate de vaste acorduri metaforice“. O remarcă intere- 


272 


săântă este ced priviloare la absenţa dinumismului rea) a) acestei 
i u este desfășurare în adincime, ci în suprafată, Ceca 
ie nu este o acţiune, un extaz, ci numai privirea prin mai 
inulte ocheane, unghiuri, perspective şi simţuri ale aceluiași sen- 
timent şi peisaj”. De aici, senzația de saturație, de absenţă a omo- 
qenității, de monotonie: „Poezia d-lui Ilarie Voronca nu este or- 
ganic legată, nici orientată spre o stea polară. Este o manifestare 
primară de bucurie lirică juvenilă, fără disciplină, fără îndiguirea 
izvoarelor“, łn final, recenzentui pune această întrebare-reproş: 
„Pentru ce nu-și struneşte roibii vedeniilor şi rămîne în aceeași 
atitudine de asteptare, dospire, fermentare, și nu ne dăruieste o 
rodnică naștere a unei poezii rotunde și limpezi ?* 

Nu altele sint, în esenţă, remarcile lui Pompiliu Constantines- 
cu în cronica sa, Harie Voronca, „Zodiac“, publicată în Vremea, 
ur, 162, din 25 ianuarie 1931. «D. Voronca — se notează alci -- 
uimește prin bogăția excesivă a imaginilor, prin acumularea lor 
neistovită dar disparată, în poezii care iau proporţii nuvelistice. 

Printre versurile sale te poţi plimba ca printr-un hăţis nesfir- 
şit, poți schimba direcţia, fără teamă de a pierde firul cătăuzitor, 
te poţi întoarce sau oști liber să sări de la sfirşil la început 'și 
de-aici la mijloc, Ca într-o palişte de luxuriantă vegetaţie, te 
pleci să culegi o floare, o pui la butonieră sau o azvirii, culegi 
alta sau renunţi, căci n-ai ispita să iei un buchet întreg. ‘Nici 
în Zodiac nu surprindem disciplina interioară a poemelor. acestui 
virtuos de metafore și excesiv amator de personiticări. Printre 
grindina de imagini a acestui volum străbate și o nedezminţită as- 
piraţie poetică, un fel de apel cosmic, de cufundare în ritmul 
interior al elementelor naturii“, Se rețin de' asemenea „un frea- 
măt de sensibilitate înăbușit în risipa imaginilor“, tehnica predi- 
icctă a „notaţiei“, un „autentic fantezism“, existenţa unui „nedis: 
ciplinat materia} cosmic, într-o virtuozitate imagistă care devine 
ü primejdie lirică“, 

O opinie oatecum diferită are, cum avertizam la început, Ser- 
ban Ciocnlescu, în ziarul Adevărul (XLIV, nr. 14486, 20 martie 
1431). Recapitulindu-și atitudinile exprimate față de creația „ori- 
ginalului poet“ aflat „în permanentă ebuliție și efervescenţă”, de 
la Restriști pînă la ultimele cărţi, criticul scrie: „Mi-am exprimat 
totdeauna prețuirea față de noutatea de expresie a tinărului poet, 
si rezervele categorice, referitoare la sintaxa, punctuaţia, greșelile 
de limbă, petia de imagini, ticurile și reminiscențele persistente. 
Placheta ultimă a d-sale marchează un pas decis în definitivarea 
sa poetică, dorită şi prevăzută în foiletonul despre Plante şi ani- 
male şi Brățara nopților. apărute în 1929. Constat, intfi, cu satis- 


13 2730 


tacţic, o putere de organizare remarcabilă a energiei sale dinamice 
pină mai ieri cu totul nestăpinită, afară de rare excepţii. Poemele 
d-lui Voronca încep a se vertebra și a intra în ordinea artistică 
disciplinată, fără de gare nu există, în cel mai bun caz, decit 
monştri interesanți, dar neviabili. Versurile imense, amorfe, acu- 
mulări în mase de imagini, de cele mai multe ori necoordonate, 
discontinue, contradictorii, anulate prin exces, unde intuiţiile poe- 
tica se înecau în noianul banalului adesea pretențios; violentările 
inutile şi ostentative, de confuze idealuri literare; impurităţile, 
zgura unui materia! poetic, unde ardeau la temperatură mare, dar 
totdeauna egală, valori inegale; toate acestea par a fi lepădate, 
ca zestrea unui trecut, pe cale de lichidare. Forma către care a 
evoluat, în sfîrşit, poetul, e versul precis conturat, cu simpla al- 
ternare a alexandrinului specific românesc, de patrusprezece si- 
labe, a cărui mijire am salutat-o în articolul din 1929, cu versul 
învecinat precedentului, dar nefixat încă în tiparul alexandrin. 
Poetul nu s-a decis încă peatra rimă, probabil rezervîndu-şi o 
etapă în palinodica revenire la matca versului tradițional. În ori- 
ce caz, puntea de împăcare e aruncată și restul va veni, armo- 
nios şi natural, „cu timpul și, sper, foarte curind. După cum am 
mai spus, constrîngerea exterioară a versului clasic e cea mai 
bună garanţie de libertate interioară a expresiei“, În continuare, 
cronicarul citează diverse fragmente ale ciclului, remarcind în 
ele „o desăvirşită economie verbală, o puternică desfăşurare de 
forţe poctice, o armonie amplă, o energie de expresie, 0 gravare 
în material dur a versului bine cizelat, cu mînă de lăurar. Absen- 
ta rimei nu poate fi socotită aici ca o deficiență. [...]“. Pe linia unei 
continuități cu „virtuțile poetice din trecut“, reţine „notaţiile scur- 
te, impresioniste“, vădind „un ochi ager îndreptat asupra concre- 
tului“ și adaugă că „poezia d-lui Voronca e străbătută de cu- 
rentul de înaltă tensiune al dinamismului cosmic“. Nu este însă 
trecută cu vederea nici prezenţa unor „involuntare repețiri, foarte 
reduse de altfel“, ca și „n predilectie contestabilă, pentru derivate 
de imagini, din Plante și animale și Brătara nopților, nu totdeauna 
bine alese“. Finalul cronicii atrage atenția asupra „energicului în- 
demn pe care [poetul] îl rostește contimporanilor“ în secventa 
care debutează cu versul: „Să vă scutur din somnul vostru“... 
În termeni pozitivi comentează cartea şi Alexandru Sabia, în 
recenzia sa din Rampa (XVI, nr. 3951, din 23 martie 1931), în care 
apreciază că Zodiac confirmă „posibilităţile de necontestat ale unui 
talent viguros“. „Din şcoala nouă — continuă jurnalistul — Voronca 
se desprinde ca un definitiv şi fecund poet. Și s-ar putea spune 
că nimeni pină la el (indiferent de acoperămîntul școalei în care a 


274 


lucrat) n-a avut bogăţia în imagini, jocul contrastelor pină la im- 
` presionare şi versul acesta frînt într-o simetrie plăcută“. Spre 
deosebire de alți recenzenţi, „lipsa de coordonare şi sistematizare 
a versului“ nu e considerată de Al, Sahia drept o deficiență: 
„tocmai această dezordine, această răvășşire în sacul cu diamante 
este plăcută, această masă de vers fără sfîrşit, că o apă albastră 
în salturi neaşteptate — uimeşte, Ilarie Voronca nu trebuie să 
revină niciodată la rima silită, Viltoarea imaginilor s-ar potoli, 
ar deveni domoală, fiind nevoit să-și închinge gîndul slobod, pen: 
tru sunetul sterp al vocalelor din coada versului“. Ceea ce gă- 
seşte „mai izbitor“ la Voronca este „dinamismul continuu, efortul 
de depăşire, o atitudine nietzscheană care încearcă să-nfrunte cu 
trupul nevolnic tenacitatea si adincurile naturii. [...] Darie Voronca 
rămine stăpinul imaginilor în poezia noastră românească, poetul 
răzvrătit care, pentru frumusețea gîndului exprimat, înţelept, în- 
telege să culce fixitatea ridicolă a formei impuse“, Depășind spa: 
tiul problematic al v"umului, Sahia se referă, în final, la res- 
pingerea cererii puetulu de a îi primit în Societatea Scriitorilor 
Români, respingere nemotivată nici de numărul cărților, nici de 
calitatea talentului său, şi încheie cu semnificativa întrebare: 
„D-le Voronca, şi la drept vorbind, cesti trebuie d-tale înregi- 
mentarea în S.S.R.2* Reactiile, ceva mai tirzii. ale camarazilor 
de la unu, au fost, cum se ştie, de altă natură, ducind la rūp- 
tura dintre poet și gruparea avangardistă... 
in acord cu majoritatea glosetor precedente pe marginea cărții 
(şi a poeziei) lui Voronca, Al. Philippide insistă, în recenzia sa 
din Adevărul literar şi artistic (seria II, nr. 540, din 12 aprilie 
1931) asupra unor aspecte evidenţiate constant de către critică. 
In primul rind, imagistica abundentă, crescînd pe o substanță poe- 
tică „viguroasă, bogată, vrednică de a fi prețuită“; în al doilea 
rînd, precaritatea structurală a discursului liric. AL Philippide măr- 
turisește astfel, la început, „impresia unei desfrunziri. O desfrun- 
zire vijelioasă şi continuă de imagini, fără răgaz, tără întreru- 
pere. Pocmele lui au un ritm de mitralieră: o ploaie răpăitoare 
de imagini, țăcănind, vers după vers, la intervale egale“. În ce 
priveşte „principala acuzaţie ce se poate aduce poeziei lui Voron- 
ca (reprezentativă pentru o întreagă mentalitate poet numită 
— destul de arbitrar —— modernistă)“, ea ar consta in „ignorarea, 
voilă sau nu, a cititorului“ şi în faptul că poetul „neglijează cu 
desăvirşire compoziția, Poemele lui apar ca o iușirare de versuri 
sline de imagini, unele din ele de o adincă rezonanță, puternice, 
sugestive, — însă mereu izolate, avind aerul fie crimpeie, ne- 
integrate într-un tot. Cu toate acestea, stim că Voronca este ca- 


275 


abil să construiască. Ne-aduccm aminte de Ulise, m cure Vo- 
ronca dădea dovadă că ştie meștesugul construirii unui poem“. 
n versurile lui Voronca, Philippide vede doar „un imens rezer- 
voriu de material portic, imagini (mai ales), interpretare nouă si 
proaspătă a naturii, simţire, clan tinăr — material care, însă, e 
că în stare de c 


sponibilitate, Am putea cita zeci de versuri ad- 
abile, însă nici un pocm întreg”. Al. Philippide exprimă bánu- 
iala „că Voronca nu ca întirzia să facă sforțarea de. a-și organiza 
imaginile, E ultima sforțare de care mai are nevoie pentru a-si 


pune în valoare talentui real pe care îl are“, 

Tendinţa de apropiere către „un scris mai puțin extravagant 
si oarecare limpezime” e observată, în Zodiac, şi într-o recen 
din Viula literară, nr, 134, 12 aprilie 193i, semnată de G. Preda. 
„Dacă ne oprim o clipă asupra acestui autor — adaugă recenzen- 
sul = o facem din convingerea că este singurul din pleiada mo- 
jernistă care aduce talent si bunăcrediuță“. Tot din aprilie 19 
datează și nota critică a lui Alexandru Talex (Ilarie Voronca, „Zo- 
diac“) din revista X.Y., nr. 2, ce respinge condamnarua „poeziei 
aoj“ de către „aşa-zişii esteticieni ai criticei literare“, care s-au 
dedat la „aprecieri hilare şi superficiale“, 'delinind această poezie 
drept o „calamitate“, iar pe poeţi drept „hermetici“, După Al, Fa- 
lex, „poezia lui Voronca este o cavalcadă de imagini, poezia în 
care poctul pictează cu imaginea starea sa sufletească, aidoma pic- 
torului. E pictopoezia“, Formula lansată de Voronza și V. Brau- 
ner la 75 H.P. îşi găseşte astfel o neașteptată uctualizare în u- 
ccastă etapă a creației poetului, 

După ce apreciază drept „regrelabii” faptul că baterile 
stirnite de acordarea premiilor de ăst an, ale socială iitorilor 
români, nèu înregistrat, in nici un fel, numele celui Voronca, au- 
tor a 6 volume de poezie și poet de nobilă formație ṣi susţinută 
ascensiune“, Perpessicius scrie următoarele, in „menţiunea critică” 
dedicată volumului in ziarul Cuvintul, din 17 mai 1931: „Zodiacul 
este, în opera lirică a d-lui Tlarie Voronca, cel de al doilea mo» 
ment al suitei panteiste, ale cărei întiic acorduri sunt a se ceti în 
volumul său anterior: Brătara nopților. [...] Zadiac-ul este în in- 
tregime orchestrat, dacă se poate spune, în zodia Șoimului [...]. 
Din zenitul acesta vecin cu aștrii, spectacolele lumii se văd într-o 
"lumină neciuţătoa:e. E ca un joc de zaruri sau de hor cape, pe 
Hideșul și pe pergamentul cărora punctele necre şi literele de foc 
ui ses șterge niciodata“. Criticul citează apoi lreymente in care 
crede că „se intilnesc toate însuşirile proprii lirice d-lui farte 
Voronca: elan cosmic, arborescentă imi 


istă si pină și briza. cînd 
ă si cînd potolită, a imnurilor de uxteusie tunanitară din 


expansiv. 


276 


poemele «firelor de iarbä» ale lui Walt Whitman“ — însusiri în- 
vudite cu ale lui Tristan Tzara din poemul Omul aproximativ, 
remarcate în lectura critică a lui Jean Cassou“. 

Dincolo de momentul apariției, cartea lui Ilarie Voronca își 
prelungește eco — destul de superficial receptat — în Istoria 
tui G. Călinescu, pentru care „in Zodiac (1930), în Ircantații mai 
ales, care sub inriurirea luj Ion Barbu şi a noilor formule poetice 
insuficient înțelese, țintesc exprimarea «neiiniștii față de necu- 
noscut» prin «aşteptarea întru incantaţia care 'va veni la ora ne- 
xesară» confuzia e din ce în ce mai mare, ceea ce se poate res 
ține nefiind din «plimbarea in memorie», ci din evocarea volup- 
tuoasă a unor colori si mirosuri de alimen 

Mai aproape de noi în timp, Ovid S. Crohmălniceanu reține 
(în sinteza sa din 1974) îndeosebi intoarcerea poetului spre pros- 
peţimea peisajului natural: „În Zodiac revin izvoarele, pădurea, 
răcoarea ferigilor şi acru! ozonat al muntilor. E ca şi cum, după 
fiecare contact cu furnicarul citadin, Voronca simte nevoia unei 
băi de sălbăticie naturală". Constatind că „poemul nu aduce. sub 
raportul facturii, nimic nou“, istoricul literar înregistrează „doar 
o vagă tendință de antohtonizare a fcerici imagistice, prin par» 
ticularizarea peisajului“ si „preocuparea de a da versurilor, nu o 
dată, cristalizări memorabile, ce-i apare, „oarecum inedită“. 


dr 


rreri 


GUPRINS 


PREFAȚA (Narie Voronca — un poet al metamortozelor) 


Notă asupra ediţiei 


Siirşiri în amurg 


Tristeţi 

Balcon vechi 

Nelinişti ` 4 
Sfirşiri i è . 
Sfişieri 


. Cheiuri stinse. Ț 


Preumblări . >» . 
Preumblări bolnave 
Panbtame . . 
Priibăvară tristă 


POEZII 


DIN VOLUME 


RESTRIȘTI (1923) 


279 


a 


67 


73 
74 
74 
75 
76 


7? 
79 
80 
şt 


o ee 


Flegii în amintirea poetului 


Elegie 
Rătăcire 


Vedenii de seară 


Însemnări 
Amurguri 
Amintire 
Restrişti 
Desfrunziri 


Lumini 
Ginduri pentru Soveja 
Desen ; 
Amurg în munți 
Soveja 


Soveja B 4 
Casa copilăriei . 


Parcuri vechi 


Arătări 
Toamnă tirzie 
Parcuri vechi 
Despărţiri 


Erian 


Sonata 
Inceput de toa 
Încă n toamni 


1. [Inima duce-n codru] 

2. [Rochia ta cu iederi] 
3. [Te scrii în amintirej 
4. [Te cauţi în sărutul] 
5. Cu trunţile ca zboruri) 


COLOMBA (1927 


280 


53 
83 


ULISE (1928) 


1. [Iţi închin un imn} i uz’ 
2. [Dar se ascut zgomotele] . 117 
3. [Acum slrada te primește) 121 
+. [[In singe ne cad fructele putrede! 122 
5. [Te opreşti la vinzătoarea) 123 
6. [Ca un golf spitalulj 125 
7. (De aici trenurile] 126 
8. (Te-ai îmbăiat în părul blond] k da k A 927 
9. [Bulovardele se rumenesc] S 5 f A „429 
19. [Ochii] | š ë p 130 
11. [Funicularul zilelor] 3 131 
12; (mi place răcoarea lucioasă] : 133 
13. Hată şi oglinzi]. , 134 
14. [Te regăsești în atlasu) ` 135 
15, [Iată-te la Braşov) ; „136 
16. [La fotograt încremenesc] s „197 
17. [Dar iată mansardele se sărută] 138 
18. [Inotătoarele cu dantele de ape] : S „198 
19. [Si peste diagonală sîngelui] . y aa 198 
PLANTE ŞI ANIMALE, TERASE (1929) 
Plante și animale 
Păuni culorile năvălesc în priviri š . 183 
Şapte seara ù „144 
În grădini apele tpupului pa 044 
Balul coraliilor A . y My < 145 
Apusul îți dăruie culorile prin frunzişul de slove i F . 146 
“ Glasul despică somnul norilor 446 
Un semn pînă unde -. x Sa 147 
Fruntariile  vorbelor . è „47 
Alaiul tăcerii Vă „148 
Priveşte 148 
Acvarium acvarium + 049 
Frontierele văzduhului =a o a g 
Bucurii îngăruite i 149 
păsări” împart somnul în înălțime N 150 
Zborul vulturului i <o 150 
„Mat tîrziu aţi y „151 


În oglinzi plantele 

Zăpadâă floare & aerului 
Cocoşul sălbatec 

Steagul singurătăţii . : 
Câte statui tulpina ta apleacă 


Terase 


Cotnar 

Golf 

Tekirghiol 3 
Doamnei lina “Pascai 
Hotar 


BRATARA NOPTILOR (1929) 


în ochii noștri apele ciesc...] 
i [Nopțile irec din mină în mînă, 
MU. țAscute grezia vintului...] 
a [Aruncă în văgăuni. săbiile indoielii 
v. [Șoim, ochiul, răscoleşte somnul... i 
VI. [Am aruncat năvodul...] 
VIL [la poarta amurgului...) 
VIII. [Ce scrumieră noaptea...) 
1X, [Uneori văzoarele...) 
X. [Noaptea + o fundá...) 
XE [Acum in tipografii, 
KU. [Te plimbi în căluseii sînge 
SUI. [Ua o.mina osoasă. 
XIV. [Unde sinteti corăbii... 
XV [Auziti, țipătul meu...) A ; 
XVL (Se dilată ca o pupilă risul...] 
XVIL [Cascadă prin mîinile torcind.. e} 
XVIII. [Noaptea e înaltă...) 
XIX. [O suferinjä suic...) 
XX. [Märgelele stelelor...) 
XXI, [in rădăcini și-n ra] 
XXII. [in cutia glasul à 
XXIL. [Furtunile apleacă balanta.. qJ 
XXIV. [Din frunte nu rămine., 
XXV. [Sprincenele se îmbină ca arpegiile.. 4 
XXVI. [Ca bărcile alunecă... 


163 
167 
169 
171 
172 
173 
174 
174 
175 
E 
177 
179 
180 
"184 
185 
185 
187 
189 
190 
191 
192 
193 
194 
195 
195 


196 


-X [ 


XXVII. [O iederă „de linişti... 
XXVIII. [Prin mtini ne trec izvoare.. -] 
XXIX. [Gesturile trec ca urzici... i t 
XXX. [Ridică vioară fruntea... 
| XXXI, [Īntristarea e un spital,..] 


i. [in frunte un stigmat. -] 
HU. [Prin frumusetea cărni 


ZODIAC (1930) 


HI. [Cu inima în frunză...) i i Pic: 


IV. [9 ploaie ta o fereastră J 


V. [Înaltă cupa furtunii... 


Să întirzii în „aroma acestei zile. 
VIL. [Mai sus de dantela fulgerelor...] 


VIII [Prin buzele pietrelor...] 


1X. [Un oraş trece prin frunte. 
n fintîna opacă a nopţii...] 


XI, [E un viitor de culori... 


XIE [Atitea lucruri m-aşteaptă... 


XIIL [la alunii plecaţi sub povara de nimină. 4 
XIV. [Nufărul] unui şarpe.. J 


XV [E-o treaptä năruită,.. 


XVI. [Cu peisajul păstrat în ochi... 


XVII. 


[In os e-o diademă de fostor...] 


XVIN, [Dispari atît de dulce...) 

XIX. [La , Nord e-o frunză tristă...] 

XX, “In somn primeşti păstaia.. -] 

XXIL [Cristalul răsuflării... 

XXI. [Prin frunte trec corali.. i r 
XXIII. [Laptele ierburilor se umilă în suvenir...] 
XXIV. [Totuși să sorbi din palme viata...] 


NOTE ȘI COMENTARII 


` 230 


203 
266 
208 
210 
211 
213 
214 
215 
217 
219 
221 
222 
225 
227 
228 


231 
232 
233 
234, 
235 
237 
238 


239