Mircea Streinul — Poetii tineri bucovineni

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

V: CIOCÂLTEU N. DAVIDESCU ION POGAN N. DAVIDESCU RADU BOUREANU N. DAVIDESCU ION MINULESCU VIRGIL CARIANOPOL ADHIAN MANIU MIHAI MOŞANDREI CICERONE THEODORESCU ILARIU DOBRIDOR ANDREI TUDOR V. VOICULESCU ION PILLAT ZAHARIA STANCU AL. О. TEODOREANU MIHAIL CELARIANU TUDOR ARGHEZI MATEIU 1. CARAGIALE ELENA FARAGO Au apărut SCRIITORII STREINI MODERNI ŞI CONTEMPORANI E. MADÁCH LUIGI PIRANDELLO R.-L. STEVENSON EMILY BRONTE COL. T. E. LAWRENCE EMIL GULIAN Au apărut D. D. ROŞCA Т. VIANU LUCIAN BLAGA MIKCEA ELIADE Т. VIANU ALEXANDRU CLAUDIAN LUCIAN BLAGA CAMIL PETRESCU MIHAI D. RALEA Poesii Helada Zogar Roma Golful Sângelui Evul Mediu Nu sunt ce par a fi... Scrisori către plante Poezii din Carmen Sylva Singurătăți Cleştar Vocile Singurătăţii Amor 1926, poeme Urcuş Тагт pierdut Albe Caiet Flori fără расе EDIŢII DEFINITIVE Versuri Opere Poesii Tragedia omului traducere în versuri din limba maghiară de Осі. GOGA Răposatul Matei Pascal traducere din Иша italiană de А. MARCU Comoara din insulă traducere din limba engleză de Radu QEORGESCU La răscruce de vânturi traducere din limba engleză de Mary POLIHRONIADE Cei şapte stâlpi ai înțelepciunii Poemele lui Edgar Poe BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROMÂNEASCĂ Existenţa tragică Estetică, 1 Orizont şi stil Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne Estetică, 11 Originea socială a filosofiei Auguste Comte Geneza metaforei şi sensul culturii Modalitatea estetică a teatrului Psihologie şi vieaţă lui es sssazasacagssee л = FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ATi „REGELE CAROL 11“ = Cărţile noastre se găsesc de vânzare în priucipalele SS і din ţară. Procurarea lor se face numai: FUNDAŢIILE CULTURALE REGALE CENTRALA EDITURILOR 22, Strada Lipscani, 22 — Bucureşti, І. — Telefon 5-37-77 Lei 60.— С. 50.072. FUNDAŢIA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ „REGELE CAROL 11“ CPT.-COMANDOR Р. С. FUNDĂŢEANU Au apărat M. CONSTANTIN-WEYER І. F. ROUQUETTE ALAIN GERBAULT COLONEL T. E. LAWRENCE RENÉ BAZIN MIHAI SADOVEANU C. ARDELEANU R. P. HUC HOMER JAKOB WASSERMANN H. M. STANLEY R. P. HUC F. YEATS-BROWN JAKOB WASSERMANN DEAN FARRAR R. P. HUC І. F. ROUQUETTE M. C. WEYER Au apărat Ing. І. ОЕВОМАВ Н. STAHL și DAMIAN P. BOGD A. 1. BRĂTESCU-VOINEŞTI BIBLIOTECA „DOCUMENTARĂ“ Aa apărat ELENA GENERAL PERTICARI DAVILA E. DVOICENCO EM. BUCUŢA Libertatea mărilor şi prizele maritime BIBLIOTECA „ENERGIA“ Cavelier de la Salle traducere din limba franceză de Paul 1. PRODAN In căutarea јегісігеї traducere din limba franceză de E. F A Singur, străbătând Atlanticul tradu- cere din limba franceză de A. VIANU Revolta їп deşert traducere din limba engleză de Mircea ELIADE, cu o hartă Pustnicul din Sahara. Viaţa părintelui Charles de Foucauld traducere din limba franceză de Alexandru HODOŞ Viaţa lui Ștefan cel Mare (Ediţia a Ш-а) Domnul Tudor (Ediţia a II-a) Descoperirea Tibetului traducere din limba franceză de Apriliana MEDIANU Odiseia traducere їп proză din limba elină de E. LOVINESCU (Ediţia a Il-a) Viaţa lui Stanley traducere din limba germană de Radu CIOCULESCU Autobiografie traducere din limba en- gleză de Mary M. POLIHRONIADE In China traducere din limba franceză de Natalia BĂLUŢĂ Bengali traducere din limba engleză de Radu GEORGESCU Christofor Columb traducere din limba germană de 1. SÂN-GIORGIU St. Winifred sau Școala şi lumea ei traducere din limba engleză de W. gi С. NOICA In Tartaria traducere din limba franceză de Victor STOE Impărăţia tăcerii albe traducere din limba franceză de LUCIA DEMETRIUS Trecutul Domnului Monge traducere din limba franceză de RADU BOUREANU BIBLIOTECA „INFORMATIVĂ“ Manual de atelier mecanic Manual de paleografie slavo-română Tratat de pescuit Amintirile Colonelului Lăcusteanu, publicate de Вади CRUTZESCU Din viața şi corespondenţa Ші Carol Davila Inceputurile literareale lui B. P. Hasdeu Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu їп scrisori (1884—1910) epuizat Lei 40 Lei 40 Lei 20 2 vol. Lei 60 Lei 30 Lei 30 Lei 80 Lei 30 Lei 60 Lei 40 Lei 60 Lei 40 Lei 40 Lei 40 Lei 60 Lei 40 Lei 40 Lei 40 Lei 80 Lei 140 Lei 80 Lei 70 Lei 290 Lei 60 Lei 120 POEŢII TINERI BUCOVINENI S'A TRAS DIN ACEASTĂ CARTE PE HÂRTIB LUX 26 DE ЕХЕМ- PLARE NEPUSE ÎN COMERȚ NUMEROTATE DELA î LA 26. РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI ANTOLOGIE PUBLICATĂ CU UN CUVÂNT INTRODUCTIV DE MIRCEA STREINUL ŞI CU 14 PORTRETE ÎN PENIȚĂ DE RUDOLF RYBICZKA BUCUREȘTI FUNDAȚIA PENTRU LITERATURĂ $1 ARTĂ „REGELE CAROL 11“ 39, Bulevardul Lascar Catargi, 39 1938 ? Domnului Profesor DRAGOŞ PROTOPOPESCU această mărturie de fagi şi stele ale unei Bucovine pe care o iubeşte şi care-l iubește. CÂTEVA CUVINTE LĂMURITOARE Dacă Bucovina n'a cunoscut până decurând mari mo- mente literare, marile momente culturale n'au lipsit în provincia, pe care Austria a stăpânit-o până în anul 1918. Ardeleanul Aron Pumnul, fraţii Hurmuzachi, loan Sbiera și atâţia alții au imprimat Bucovinei înstrăinate o puternică pecete de culturalitate românească, în cadrele căreia a început să crească, timid, o literatură menită nu atât să satisfacă pretenţiile estetice ale cititorilor, cât să întărească în sufletul lor conștiința naţională, necesară în lupta de fiecare zi împotriva unei despotice dominaţii străine. Cu puțin înainte de răsboiul mondial, a apărut la Cer- паці . « Junimea literară», revistă pe care regretatul Gheorghe Tofan, un destoinic publicist, a pus-o sub sem- nul copleșitoarei personalități a profesorului N. Iorga. « Junimea literară» a adunat în paginile ei aproape toți scriitorii bucovineni, cei mai importanți fiind regretații Iorgu С. Toma, Nicu Dracea și Constantin Berariu, la cari se adaogă G. Rotică, Leca și Victor Morariu — cu- noscuți și publicului din Vechiul Regat, primul prin poezie, ceilalți doi prin lucrările de specialitate. 8 MIRCEA STREINUL După răsboiul mondial, tineretul literar, crescut acu la altă școală decât cea germană, face, încă de pe băncile școlilor, modeste încercări de afirmare. Astfel, la Rădăuţi apare revista « Muguri», condusă de poetul Mihai Ho- rodnic 1) și la care au lucrat mai ales Ion Roșca ?), Ionel Negură și Teodor С. Grossu 2), iar la Cernăuţi Barbu Slușanschi « fondează o societate literară în scop de studii estetice și perfecționare artistică » *). La liceul « Aron Pumnul » din capitala Bucovinei, Neculai Roșca, basara- beanul Teodor Plop 5) și Neculai Pavel, întruniți de Mircea Streinul, editează « Caietul celor 4», care, însă, nu apare decât într'un singur număr — și acela fără permisiunea direcțiunii. . . In 1931, Mircea Streinul fondează, împreună cu Ion Roșca, Gh. Antonovici, George Drumur și Neculai Pavel, «gruparea Iconar », care-și propune să afirme în literatura bucovineană noui forme de artă. Grupării i se adaogă până în 1934: Teofil Lianu, Neculai Roșca, Ghedeon Coca, Aspazia Munte, Nela Ropceanu, Procopie Milişte, Cri- stofor Vitencu, George Nimigeanu, Mihai Cazacu și alți 1) Mihai Horodnic a fost primul poet modern al Bucovinei. Deşi mort — printr'un stupid accident — la o vârstă când alții abia încep să citească mai cu temeiu, el a lăsat numeroase poeme, ре cari Ionel Negură și Vasile І. Posteucă le-au tipărit în parte într'un volum oma- gial, apărut la Cernăuţi în 1936. :) Ion Roşca, născut іп 1908, a murit la 3 Octombrie 1933, în urma unei boli, care n'a putut fi diagnosticată. з) Iulian Vesper de mai târziu. t) Conf. « Junimea literară», anul XXI, Nr. 7—12, lulie—De- cembrie 1932. 5) Tudor Ulmanu de mai târziu. CĂTEVA CUVINTE LĂMURITOARE 9 bucovineni, iar din vechiul Regat: Victor Măgură, Theo- dor Constantin, Panait Nicolae, Ovid Caledoniu și Theo- dor Dragomirescu. Din Ardeal vin adeziunile regretatului N. Cantonieru și ale tinerilor Aurel Marin, Nicolae 5. Ursu, George Popa și N. Mirza. Aproape toți aceștia colaborează la « Junimea literară » şi « Glasul Bucovinei ». Intre timp, apar numeroase reviste: « Indrumarea » (Ar- cadie Сегпеапи), « Orion »!) (E. Ar. Zaharia și Aurel Putneanu), «Pana literară» (Ionel Creţianu, Filaret Ozar şi Teofil Lianu), —la Rădăuţi; « Crai-Nou» (Teofil Lianu), «Plai» (Aspazia Munte și Neculai Pavel), « Izvodiri » (George Stratoiu, Mihai Verbovschi şi Teofil Lianu), «Fișier» (E. Ar. Zaharia), «Flanc» (Teofil Lianu), « Argonaut » (Mircea Streinul și E. Ar. Zaharia), « Іп preajma gândului » și altele, însă prea incon- sistente, la Cernăuţi, iar la Siret un grup de intelec- tuali editează « Freamătul literar ». Іп 1933, Mircea Streinul și Iulian Vesper înființează «colecţia Iconar », care, ulterior, se transformă în editură. Aici, la « Iconar », au apărut circa 30 de plachete și volume, dintre cari unele au atras imediat atenţia criticei din București. Іп 1935, Liviu Rusu înființează sub directivele profe- sorului Traian Brăileanu revista « Iconar », unde militează Barbu Slușanschi, George Drumur, Ionel Ţurcan, George Масгіп, Leon Тора, Claudiu Usatiuc, Vasile І. Posteucă, 1) Mutat la Bucureşti şi trecut sub direcția lui Em. Gorescu, « Orion +-ul nu mai apare decât іпіг'ип singur număr. 10 MIRCEA STREINUL Ionel Negură, pictorii Rudolf Rybiczka, Vasile Ștefan şi alții. Activitatea editurii continuă şi ea, tipărindu-i ре Aurel Marin, George Drumur, Mircea Streinul și com- pozitorul Paul Constantinescu, autorul « Suitei cătăneşti ». Іп prezent, mai apare și revista « Тага Şipeniţului », condusă de Pompeiu Atanasiu, Cicerone Mucenic și Const. Iacob, unde se publică multe pagini de literatură bună. In poezia arboroseană s'au afirmat în special Iulian Vesper, George Drumur, М. Tcaciuc-Albu, care, deşi din vechea generație, a adoptat în largă măsură forme poetice evoluate, Teofil Lianu, E. Ar. Zaharia, Neculai Roşca, Ghedeon Coca, Vasile 1. Posteucă, Aspazia Munte, Gh. Antonovici și Traian Chelariu, — cunoscuţi, toţi, și în publicistica bucureșteană. Iulian Vesper s'a impus prin lirismul său rece, lucrat în metal tare, cu sunet nobil. Abandonând modernismul câtorva poeme din placheta « Echinox în odăjdii », Iulian Vesper a ajuns la o formulă proprie în poetica sa, care prelucrează în versuri pregnante puternica tematică a pă- mântului și а morţii. George Drumur, utilizând elementul de folclor bucovi- nean sau — odată, în « Oglindire 'n scuturi »— și ger- man, dă o poezie rigidă, geometrică, într'o limbă de admi- rabilă puritate. E de remarcat că George Drumur îi auto- didact și țăran, așa că versurile lui пе vor surprinde си atât mai mult prin dura lor muzicalitate și ritualistica estetică, așezată sub semnul goticului moldovenesc. N. Tcaciuc-Albu s'a impus în special prin tălmăcirile din poetul chinez Li-Tai-Pe, pe cari le-a publicat, sub titlul «Flori din Răsărit », în colecţia Iconar. Contează, CÂTEVA CUVINTE LĂMURITOARE 11 însă, și ca prozator, și cred că nu greşesc afirmând că e corespondentul român al lui Alfredo Panzini. Teofil Lianu e un uluitor fenomen liric. Versurile lui, de factură populară, rafinat lucrate în primitivismul lor, ne desvăluie dintr'odată ип mare poet — original și sincer. E. Ar. Zaharia, deși prodigios ca formă, încă nu s'a conturat pe deplin. Mai sunt reminiscențe livrești în poezia lui. Totuşi, unele versuri indică frumoase posibilități de evoluare. Neculai Roşca, format la școala baudelaireiană — de altfel, l-a şi tradus integral pe Baudelaire, obținând pre- miul « Vremea » pentru câteva din tălmăcirile sale — e de-un organic pesimism, îmbrăcat în tablouri sumbre, cari, însă, nu exclud și unele suave imagini de graţiozitate ver- laineiană. Ghedeon Coca e un bun pastelist. Placheta de versuri « Confesiuni adolescente », indică un preţios sentimentalism, în care se prevede un poet gingaș ca expresie. Gh. Antonovici, mai realizat ca prozator, are proas- pete viziuni bucolice. Vasile 1. Posteucă, tumultuos în balade, miniatural în celelalte, e de asemenea un element de prețuit. Traian Chelariu, mult influențat de lirica germană, reuşeşte uneori cu poezii corecte, comunicative prin versul fără pretenţii de noutate. Aspazia Munte, calmă, cu imagini de-o mată lumină autumnală, se conturează sub semnele unui liniștit lirism feminin, iar Cristofor Vitencu și George Nimigeanu adoptă în poezia lor un ușor fond filosofal. 12 MIRCEA STREINUL Dintre toți aceștia, Iulian Vesper, George Drumur, N. Tcaciuc- Albu, Teofil Lianu și Neculai Roșca și-au găsit formula personală și contează integral. Ceilalți s'au rea- lizat antologic — preocupările lor artistice îndreptându-se ulterior și spre alte direcţii: de teologie, filosofie sau proză beletristică, evident fără a părăsi încercarea de a se con- tura definitiv şi în poezie. Deși nu i-am trecut în această antologie, ei nefiind încă unitar realizați în creaţiile lor, merită să fie relevaţi și alți poeţi bucovineni. Astfel, Neculai Pavel încearcă un interesant expresio- nism, care, poate, va releva odată un poet adevărat. Romantici, Dragoș Vitencu 1), Arcadie Cerneanu, Ionel Creţianu, Traian Cantemir și Sextil Dascal, interesează mai mult literatura strict locală. Nela Ropceanu, cu suave, uneori, efuziuni lirice, trebuie de asemenea menţionată. Procopie Milişte şi George Chlopina — două individua- lități puternice — sunt încă în căutare. Dintre cei tineri de tot, Ștefan Bucevschi și Tudor Nicodem ( Aurel Fediuc ) promit o poezie de largi concepții. De remarcat și Aurel Putneanu (George Bilibău), că- ruia îi reproducem aici un роет, intitulat « Elegie ». Iată-l în întregime: 1) Reproducem din « Junimea literară» (an. ХХІ, Nr. 7—12, Iulie—Decembrie 1932, р. 187) catrenul « Іп loc de autobiografie » al lui Dragoş Vitencu, care se afirmă tot mai mult şi în proză: « Biografia mea-i o carte, Pe care-o scrie Dumnezeu; Când va fi gata, rog să-i cereți Un exemplar іп contul теи ». CÂTEVA CUVINTE LĂMURITOARE 13 « De azi pe mâne nu mă mai gândesc пісі frunții să-i câştig cununi, ci stau aşa, un satelit ceresc, îmbuibat cu lene şi minciuni. De prieteni nici nu vreau să ştiu; sunt ieftini ca și marfa de tarabă. Sunt buni doar de cuie de sicriu: de's ruginite nimeni nu întreabă. Iubirea? ат învelit-o în hârtie şi-am încuiat-o în cămară; ce să iubești, când toată lumea vie e urâtă, Doamne, şi amară. Când їп declinul unei zile voiu muri sărac — с'аўа m'au dăruit părinţii —, vă voiu lăsa avere carnea mea de-un veac, în care să vă гирер dinții! ». Nu vom încheia această prezentare fără a sublinia meri- tuoasele realizări lirice ale regretaților Mihai Horodnic, Ion Roşca și George Stratoiu, pe cari o moarte prea tim- purie i-a împiedicat să-și dea măsura întregului talent. lată un fragment din lon Roşca: « Imi place să trăiesc са pădureții, vara, în pădure, cu suflet acru, necioplit și dur, să mă hrănesc cu ploi şi vânt (sunt şi zile pure...): numai argint suflat pe fond de-azur. Ca să-mi crească visul ca un lujer, drept, mă "'nvelesc си nopți ca "п frunzare cerbi; iar pe cer de scriu semne, norii, - aştept licurici s'aprindă stele 'п roua ierbii. 14 MIRCEA STREINUL Ма trezesc atunci din senin haiduc, hoț la drumul mare (pe Calea Lactee), măsurând chimirul, aur cât să duc şi 'njurând de sfinţi ca noaptea "п loc să stee. (NEOHAIDUCEASCĂ) ! Acest ultim poem al lui 1оп Roșca, scris pe patul de suferință, arată — deși versurile nu sunt încă perfect cize- late — cât de mult a pierdut Bucovina literară prin moartea lui. Bucureşti, 27 Iulie 1937. MIRCEA STREINUL 1) In + Breviar de poezie bucovineană contemporană », de Aspazia Munte şi Neculai Pavel. IZVOARE GH. ANTONOVICI: « Toast de seară»: revista Junimea literară; an. XXII—XXIII, Nr. то—12, 1—6, Octombrie 1933—lunie 1934; & Utrenie »: revista Junimea literară, an. XXIII, Nr. 7—12, lulie—Decembrie 1934; «Drum de nord»: revista Plai, an. І, Nr. з, Mai 1934; € Preludiu bucolic э: revista Frize, an. 1, Nr. 3, Mai 1934; « Psalmodie pluvială »: Revista scriitoarelor şi scriitorilor români, an. VII, Nr. 3—4, Martie— Aprilie 1933; + Stihul frunzelor de toamnă»: revista Junimea literară, an. XXI, Nr. 7—12, lulie—Decembrie 1932; « Culegător de spice »: Breviar de poezie bucovineană contemporană, de Aspazia Munte și Neculai Pavel, editura Iconar (Mircea Streinul & Iulian Vesper), 1934, Cernăuţi. GHEDEON COCA: + Poem pentru sfârșit adolescent »: Confesiuni adolescente, colecţia Iconar, 1937; € Fregata », « Poem», « Poem», « Alge »: inedite. TRAIAN CHELARIU: « Inițială », « Aniversare», « Tristie de după-amiază», « Seceriş », « Primitivă », e Exod »: Exod, colecția Iconar, 1933, Cernăuţi; « Sânge са o legendă», « Luteţie, stamină de aur», «Fântână», « Sfârşit», «Noi suntem», «Dragomirna», « Ingerul lutului», « Colind »: Aur vechiu, colecția Junimea literară, 1936, Cernăuţi. 16 MIRCEA STREINUL GEORGE DRUMUR: « Oglindire "п scuturi », « Pridvor си voevozi», « Gravură », є Can- tilenă », « Gerul în icoană», « Umbre pe lut», + Bucurie», « Trecere», « Vămile luminate », « Seară văratică », « Осеапе », « Hotare », « Тгийй », « Sfârşit nelămurit »: Solstiţii, editura Iconar (Liviu Rusu şi Mircea Streinul), 1936, Cernăuţi. TEOFIL LIANU: « Răvaș pământean »: Cer valah, editura Iconar (Mircea Streinul & Iulian Vesper), 1934, Cernăuţi; є Г», « IV », « VI», e VIII» X», «XIII» «XIV» «XV», «XVIII» «ХХ», «ХХІ», « ХХІІ», «XXIII», «гь, 62», тт», 4120, тб», 0270, 637, 654»: Curcubeu peste țară, editura + Bucovina», 1937, Bucureşti. ASPAZIA MUNTE: « Izvor», « Poem»: Involburări, colecţia Iconar, 1933, Cernăuţi; « Poem»: inedită. GEORGE NIMIGEANU: + Despărţire », + Codrii», « Strigăt în deşert »: inedite. VASILE 1. POSTEUCĂ: « Primăvară periferică »: Breviar de poezie bucovineană contemporană, de Aspazia Munte şi Neculai Pavel, editura Iconar (Mircea Streinul & Iulian Vesper), 1934, Cernăuţi; « Aducere aminte», + Reverie», « Moarte э: inedite; « Cântec de domniță »: revista Ісопаг, an. III, Nr. 2, Octombrie 1937; « Inlăcrimări » revista Iconar, an. ІІ, Nr. 10, Iunie 1937. NECULAI ROŞCA: + Corabia pierdută» (după Arthur Rimbaud): inedită; + Cimitir pe câmp», « Psihastenie», « Plecare», « Toamnă albastră», « Peisaj ideal »: Neutral, editura Ісопаг (Mircea Streinul & Iulian Vesper), IZVOARE 17 1934» Cernăuți; « Retrospecție » « Nu e greu să priveşti moartea în faţă», « Culminaţie incertă »: Blocat, colecţia Plai (Aspazia Munte & Neculai Pavel), 1934, Cernăuţi; « Desbatere », « Drum drept», « Peisaj definitiv », « Prigoană », « Păcat izbăvitor » « Dans», « Numai odată »: inedite. MIRCEA STREINUL: « Meteorologie », « Verlaineiană », « Petru Cercel », « Tragica întâm- plare din strada... », « Pan vorbește: », « Descripţie », « Moartea prin- {иш get », « Logodnă mistică »: Itinerar cu anexe în vis, editura Ісопаг (Iulian Vesper), 1934, Cernăuţi; « Fragmentariu »: Tarot sau călă- toria omului, editura Iconar (Liviu Rusu), 1935, Cernăuţi; « Міргаге », « Peter Schlemihl vorbind cu umbra vândută », « Pasărea măiastră », + Navigatorul », « Făt-Frumos », « Moarte de primăvară »: Divertisment, editura Iconar (Liviu Rusu), 1936, Cernăuţi; « Al zecelea cuvânt»: Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, editura Тага Şipeni- {шш (Pompeiu Atanasiu, Cicerone Mucenic şi Const. Iacob), 1936, Cernăuţi. N. TCACIUC-ALBU: « Poezie eternă », « Două fluiere se 'ngână », « Pe malul lui Jo- Yeh», «Іп grădina palatului Ceao- Yang», « Primăvara », « Trei tovarăși», « Homarul », « Jalea », « Impărăteasa », « Han în soare», « Războiu în pustiul Kobi » « Războiu de iarnă», « Soţia aşteaptă», « Blestemul războiului », « Statornici »: Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit (tălmăciri), colecția Iconar, 1933, Cernăuţi; « Moartea lui Li-Tai-Pe»: ziarul Glasul Bucovinei, 28 Februarie 1934. IULIAN VESPER: « Prolog», «Eroul», « Crugul de ceară», « Zapis»: Echinox în odăjdii, colecția Iconar, 1933, Cernăuţi; « Poem pentru iubirea ogoa- геог », « Pământ negru, în asfințit », « Ad uxorem», « Spiritualism »: Constelații, editura Cartea Românească, 1935, București; « Excelsior », ТЕ 18 MIRCEA SREINUL « Târziu », « Poteca singuratecă din Duino », « Tinerețe, stea a victoriei | « Allons! », « Răstignire », « Barbarii », « Moarte », « Pecete saturniană » Poeme de Nord, editura Bucovina (І. E. Torouţiu), 1937, Bucureşti CRISTOFOR VITENCU: « Vulturului mort »: Destăinuiri, colecţia Iconar, 1933, Cernăuţi « Privind în largul mării » revista Junimea literară, an. XXV, N, 4—12, Aprilie— Decembrie 1936; « Glăsuiri din cetate »; inedită. E. AR. ZAHARIA: « Afania »: Afania, editura Orion, 1933, Rădăuţi; « Ancora si, ridicat », « Cerbii», « Fuga prin pădure», « Călătorie», « Ciobanii: + Amurgul plopilor », « Năierul către Margareta », « Nocturnă », «Toamn, mă mut la oraş», « Narcoză +: Marathon, editura Bucovina (І. E. То rouțiu), 1936, Bucureşti; « In memoriam », « Fata voevodului se culcă e Perșii »: inedite. Н. ANTONOV ICI Născut la 11 Iunie 1908, în comuna Mănăstirea-Horecii din judeţul Cernăuţi. Cursurile secundare și le-a terminat la liceul « Aron Pumnul » din capitala Bucovinei. Licenţiat în Teologie, se hiroto- nește preot şi e actualmente secretar al secţiei culturale de pe lângă Mitropolia Bucovinei, unde supraveghează tipărirea revistei religi- oase « Credinţa ». Activează în gruparea « Iconar ». COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Crai Nou, Iconar, Junimea lite- rară, Orion, Plai, Тага Şipeniţului; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Frize, Moldova literară, Munca literară, Revista scriitoarelor și scriitorilor români; Buna Vestire etc, OPERE: In pregătire: O carte de poeme și romanul Tabăra cu stânjenei, 20 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI TOAST DE SEARĂ Tremură în jghiaburile suburbiei ploaia, ca în fluier o eglogă, clar... Şoseaua trece pe sub seară cu holtei cari chiuie în cinstea grâului din car. Domniţă, în zorii ce vor înflori cunună peste sat, albaștrii nuci ai depărtărilor vor lămuri sufletului tău. Atuncea să-mi aduci vinul zâmbetului, să-l sorb de pe-obrajii odihniţi ре călăpăr; răcoarea dimineţii te-a muşca de umeri şi ciocârlii ți-or flutura lumină "п păr. Simţi-vom din fântâni cum se desprinde fir de gând văratic pentru calme pribegiri; e câmpul plin de umbra plopilor și-o beau drumeţi din palme. Vom asculta al frunzei murmur, apoi despre prieteni vom vorbi: de Iulian Vesper, de Streinul, George Drumur,— Şi cele mai frumoase poezii din nopțile lor albe, le-oiu pune gândului tău: salbe. (Revista Junimea literară.) GH. ANTONOVICI UTRENIE Iată, zorile mijesc din turn de ctitorie; dure mâni au tulburat poemul taciturn al stelelor ce "'nduioșau fântâni. 51 vale de cosași porni 'п răcoarea ierbii cântec de 'nceput de 21; tăiară coase prin senin şi 'ntreg fânațul se trezi. Ei s'au oprit într'un ungher al dimineţii, s'adune ca în ciutură înviorări albastre de pe cer, Şi-ascultă: în şes ип chiot scutură mestecenii de rouă, în urma carelor ce-au dus al verii suflet în hambare. In cinstea ei, de-amiaz' au pus la inimă colac de soare şi crengi de zâmbet le-au adus femeile, $1 cofe cu răcoare. (Revista Junimea literară.) DRUM DE NORD Sborul berzelor cum înflori curat unde orizontul cumpăna şi-o 'nclină... Ci semn de veselie nu mi-au dat mugurii ре vişin, nici fluer pe colină. 21 22 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Doar am simţit іп bulgării livezii miros de părâu, — păstorul și-a ales toți пиен buni de 'njunghiat şi iezii, să preamărească soarele în șes. Au gâlgâit tălăngi în fuga văii; apoi, trecură peste somn de plante călcâiul bâtei aspre şi dulăii spre dunga dealurilor lungi și 'nante. Pe-acolo sângerară 'n lut slăbite guri, căutând în van pășune. Таг când a ştiut de trupul oilor şi de cioban, culcușul cel și decât iarba mai plăcut, vrăjea departe Prutu 'п naiu de ape arcuitele *nserării gene Şi clopote au prins a roura pe frunți de mănăstiri bucovinene. (Revista Plai.) PRELUDIU BUCOLIC Baciul la amiezi sărută ара din părâu şi "п ea albastrul cer de pretutindenea 51 umbra codrului, tăcută. GH. ANTONOVICI 23 Când ciute 'ngenunchiază la izvoare, flueru-i numai suspin de înserare... El cântă Domnului pe stânci pentru vântul răcoros de miazăzi, pentru liniștea văratică 'n vâlcele și pentru sălciile popasurilor din lunci. Dulăii cearcă-a depărtării ceață... Pe-a doinei proaspătă cărare oile aduc tălăngi de soare, lăudând а ierburilor dulceaţă şi pe baciul ce sărbătoreşte fiecare zi a verii, bând sub un stejar cu fluerul răcoare. (Revista Frize.) PSALMODIE PLUVIALĂ Bătea vânt — dinspre Prut... Lin mijeşte flautul privighetorii.. . Fecioarele satului, albe, alungă din cosițe norii, să le cadă luna ban pe salbe. O, sfântă oră a serii, când stelele se miruie în pajiști... Se roagă pentru grâul verii brotacii bălților din rariști. 24 РОЕТИ TINERI BUCOVINENI In case de Rumâni coboară fluturi de amurg cu âripi ude... Dar sub nucii lor, psalmodiază îngerii 'n sobor răcoarea acră-a poamelor prea crude. (Revista scriitoarelor și scriitorilor români. ) STIHUL FRUNZELOR DE TOAMNĂ Foi arse, de pământ lipiți-vă ca mine; vă caute "п rădăcină soarele 'n zădar. Când ne-o cuprinde noaptea, muguri-vor iar bolnave zori atâtea! — și-or părea senine. In preajmă sângerați sutana dup’ amiezii, din funigei să ştiţi cum gândul mi-l desprind; în calendar, tomnatice arămi v'aprind norocul unui ап ce l-aţi purtat livezii. Căderea 'nceată ca o strângere spre seară vi-i Şi doare mângâierea ce-o 'mpletiți în legănări. In voi de-mi pâlpâie chiar mormântale lumânări, iubirea pentru semeni morţi n'o ştiu, ci pentru vii. (Revista Junimea literară.) CULEGĂTOR DE SPICE Imi scrise 'п față macul zorilor întâia floare când am deschis iatacul, să dau bineţe plopilor din zare. GH. ANTONOVICI In începutul zilei — clar şi pe muncele — tremurau din coarne cerbii, să rupă al ciobanilor ștergar de fum, întins domol pe-icoana ierbii. Incă nu ştiau că-i zi dulăii... Fluierul tăcea ascuns în brâu, să 'пуе{е-а spune proaspăt cântul văii pentru mieii сге ca undele п părâu. In mantie de răcoare-am stat са ип drumeţ în umbra de măslin. Fior de rouă trupul meu uscat bău, iar sufletul senin. Când ciocârlia legăna 'п pridvorul dimineţii viers ales, făcură valuri spicele "п cel lan Şi paznic nu striga în şes. Eram flămând ca ucenicii Domnului în țarină, demult... Şi "'ndată 'п sdrenţele tunicii am tăinuit tot rodul ce l-am smult. Cu capul înclinat, Stăpâne, fugii, apoi, pe urmele de cară, să nu mă vadă soarele prin grâne, nici stelele verzui prin seară. (Breviar de poezie bucovineană contemporană. ) NP TRAIAN CHELARIU S'a născut în anul 1906, în comuna Dărmănești. Bacalaureat al liceului « Aron Pumnul» din Cernăuţi. Studii universitare la Cer- піці, Paris şi Roma. Doctor în filosofie. Asistent universitar la Cer- năuți şi redactor-şef al ziarului + Glasul Bucovinei». COLABORĂRI: Га reviste şi ziare bucovinene: Îndrumarea, Junimea literară, Munca intelectuală, Spectatorul; Cronica românească la Cernăuţi, Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Analele R6manului, Bilete de papagal, Floarea Soarelui, Lanuri, Pagini literare etc. OPERE: Apărute: Exod, Aur vechiu, Cântec de leagăn, versuri; Proze pentru anul inimii, Zaruri, Pietre la care mă 'nchinai, proză. In pregătire: Casă pe nisip (fragmente filosofice), Plachetă albă (ritmuri libere), Sfârşitul şoimului (nuvele). TRAIAN CHELARIU INIȚIALĂ Cirilică închisă 'n har mănăstiresc ca în chenar, — mărgea de cer și chinovar uitată "п evangheliar, deși nu ştiu să te cetesc cu scrisul palid slavonesc, în cartea fiului ceresc mai cu evlavie privesc. Vieţii mele fii, la fel, metanie de zori și zel Şi literă spre vajnic ţel în text necunoscut şi el. (Exod.) ANIVERSARE Herr, es ist Zeit... R. M. RILKE Doamne, e timp să ne gândim la drum... Lasă-mă iar pribeag plecat cu anul, — umple cu spini pustiul și medeanul, pune pe văi şi colb și fum. Lespedea grea şi risipită 'n veac ce mi-o dăduși odihnă şi zăbavă, sălășlui cuiburi de şerpi şi otravă, — chinului meu n'a fost răcoare nici leac. 27 28 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Cine şi-acum nu-şi împlini umblarea, poate porni mai singur, mai departe, — oriunde gândurile vor să-l poarte cu năzărirea lor şi fremătarea... Cine și-acum nu și-a zidit altarul, alt paraclis vremelnic nu-l aşteaptă decât toiagul greu şi mâna dreaptă, durută 'n umbra ce i-o face darul. (Exod.) TRISTIE DE DUPĂ-AMIAZĂ Spune-mi de ce numai noi punem tristeţe unde orice ram s'a lăsat să mai fie mlădiat în azur $1 pogorît melodie cât mai pură și-adânc prin limpezita stihie? Spune-mi de ce numai noi punem tristețe în vegheri prelungi, în plimbări matinale Şi 'п tăcerile noastre, multe, ca intervale cărora te supui са unei seri autumnale ? Și de се "п priviri ducem numai tristețe? Dragostea nu ne "flori, clară minune? Regretăm că de-acum nicicând poate nu ne vom revedea? — Nicicând... Sau vom spune: «Ce uşor înșelăm iubirea cu vorbe іѕїеѓе. » (Exod.) TRAIAN CHELARIU 29 SECERIŞ E seceriş cum nu s'a mai văzut, — belșugu 'n clăi de grâne "'ngălbeni Şi "п mirişti totuși parcă a căzut melancolia care va veni. Pe drumul vechiu mă-oprește pas de pas priveliştea vrăjită de-amintiri, — precum în suflet toată mi-ai rămas, în fiecare gând mi te resfiri. 51 nemişcat aştept şi fără 'ndemn, — pe-aici au mers odinioară doi... Fă-mi numai cu o mână semn, să ştiu că-am mers odinioară noi. (Exod.) PRIMITIVĂ Tristeţea, haină veche, în vânt о aruncai când ne trezi nechezul neașteptat de cai. Cu roibi, cu murgi, cu dereși pornirăm toţi, — un stol, — izvor de apă vie stă ziua în ocol. Câmpia prinsă ’n ierburi roti, un singur lan, luată 'n neopritul copitelor elan. 30 POEŢII TINERI BUCOVINENI Cum se 'ntreceau buiestrii înmlădiaţi sub șea, în noi viața multă mai aprigă creștea, — Şi "n nări şi'n ochi şi 'n sânge năvalnică spori atavica beţie a multor călării... Ciclon, stârnit în stepe cu veacuri înapoi, trăia o primitivă descătușare 'n noi, Şi apăsam pe chingă mai strâns, să coborîm din vremea prea îngustă în neștiut tărâm. In urma noastră cearcăn şi peste noi întins creştea numai văzduhul torid şi necuprins. Târziu, când lângă linişti de ape-am poposit, odihna fu mireasmă sub cerul obosit... Şi noaptea pe sub poale de munţi ne-a strecurat ascunși de întuneric ca aurul furat. (Exod.) EXOD Prin pâcla zilelor mărunte presimt în mine ре oşteanul crestat cu sabia pe frunte înfipt în stânca de pe munte. TRAIAN CHELARIU Durerile, armură ruptă, căzură de pe el în luptă. A gloriei visată gamă în cuget clar i se destramă. O linişte ca niciodată în tine zâmbetul pe buze, — abia tresare, — despuiată de ură, — inima-i ciudată. In sine împlinită 'ngheață scânteia ce-l mai ţine 'n viață — Şi-i cresc pe spadă, са ’n lumină, licheni de roşie rugină. Din pumnul încă viu țâșnește, — fierbinte suliță de sânge, — tăişul fierului, grăiește de par'că simte omenește: — « Neştiutor de căi viclene, tu stai $1-асит viteaz, oștene, Şi-apusul ce se-aprinde-agale e rugul ispășirii tale. De după codri şi zăvoaie vin uriași judecătorii, sus cerul peste ei se 'ndoaie, sub ei pământul se *ncovoaie. 31 32 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI In greutatea oarbă-a humii, au strâns înţelepciunea lumii, cules-au strașnică putere din tot ce-aevea-i $1 părere. Judeţ de cinste, fără teamă, te-au urmărit şi deodată se 'nfăţişează și te chiamă să-ți ceară despre toate seamă. Trecut prin vremi ce-l încercară, cuvântul lor e grai de pară, — în cea din urmă judecată ei nu-l rostesc decât odată...» Şi de nespusă bucurie se luminează blând oşteanul, — cucernic zvon și mărturie, viaţa-l bate azurie.. . Ca în povestea cu decorul lui Don Quijote rătăcitorul, îl prinde pe neașteptate nestăpânită bunătate, — iar ochii-i beau curată zare, — nu vede mori de vânt, ci dealuri, venite verzi, din depărtare, sobornicească adunare... TRAIAN CHELARIU 33 După-obiceiul de "nainte, au îmbrăcat odăjdii sfinte, — el stă uimit, vrea să-i primească — 51-1 gol de glorie-omenească! (Exod.) SÂNGE CA O LEGENDĂ Sânge ca o legendă 'п care se-ating prin milenii de trib ne "'mpăcate extreme, — peste râuri $1 culmi abătute mă 'nving glasuri urnite 'п pământ şi în vreme... Buciumul biruie lung, focurile prind limbă șoptită și inamică, sub orizonturi rigide se-aprind ochii piezişi $1 inima mică... De te-ai proslăvit, când te-ai nesupus? Tot trecutul scit mi te tace, — simt numai pornirea ce te-a pus ca un brâu hotarelor dace. Din năbhlapii slavi slava te smulse apoi până sub plaiuri calde, carpatine, — sufletul profund să ţi-l despoi în minunate forme latine... 34 POEŢII TINERI BUCOVINENI Nici un vis nu-i nou, nici un țărm scăzut. Mitul a fost transfigurare, — dorul vechiu ne tulbură căzut cu un strigăt pe sub stele rare. (Aur vechiu.) LUTEŢIE, STAMINA DE AUR Luteţie, stamină de aur, azalee în seară amintită prin luminiş de ani, deschide-ne divina uitărilor alee spre paşii ce-i lăsarăm nehotărîţi $1 vani, — spre raiurile-acele când ceasurilor laṣe legenda înflorită 'п vecernii n'o trădam şi lasă-ne auzul căzut peste imașe de rugă izvorită din orga N6tre-Dame. (Aur vechiu.) FÂNTÂNĂ Ştiu un eden de umbră, — mirifice magnolii 51 chiparoși serafici, — desen de pure talii... "Cresc lauri şi-oleandri sub nesfârşite дош de pini, și palmierii cu ample evantalii. Și suferă zeiţa, prin iederi, mângâierea ca o înfrigurare ce-o cunoscură sânii-i, — dar risipită-i mâna de mult, deşi durerea i-o aşteptau eroții cu tolbă ai fântânii... TRAIAN CHELARIU 35 Acolo 'п castitatea de linişte şi limfe pândirăm cu silvanii să vă vedem mai bine cum vă sfiiți о clipă şi vă ritmaţi înfine poemele perfecte din nud, naive nimfe. (Aur vechiu.) SFÂRŞIT Unul, ucis de-azurul căzut ca o maramă pe fața-i nebronzată de-amiezi și "'nalte brize, s'a "'mpotmolit, galeră, pe scundele banchize, игіє de toți ocnașii cu pumnii în aramă. Și-acum răscoala mării îl latră ca o haită şi-i sfâșie nădejdea prin funii şi vântrele; — cârmă pierdută, mintea, halucinantă raită ar vrea ѕ’о іа cu norii prin fulgerele grele. Dar lacomă peirea-l ghici, se reculege Şi-apoi şi-aruncă şerpii hrăniţi spre răzbunare, — nicicând n'a fost sfârșitul cuiva împreunare de-atâtea furii fine cu cărnurile blege. (Aur vechiu.) NOI SUNTEM Noi suntem numai suc şi săruri сагі sporesc tezaurul ascuns în fibre vegetale, — copacul gustă lut și fagure ceresc prin proaspăta cădere a ploilor vernale. зе 36 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Lăuntricele culmi prin ramuri mii erup mireazmă şi pojar de strugurie ceară, — le duce ca un cerb nebiruitul trup pristolului de sus în fiecare seară. Dar ultimul accent din versul ce-l voim căror comori tăcu, — căror eflorescențe? In scorburi prăbuşit stă trunchiul anonim Şi putrede-i mijesc, abea, fosforescenţe. (Aur vechiu.) DRAGOMIRNA Nu mă numiră încă Dragomirna, larg luminiş și anilor pritoc, robii veniți să puie crez în smirna Şi în pomelnicele din mitoc. Şi totuşi fraţii tânguie 'n tropare Şi în condace veacul din chilii, mult prea bolnavă zodie le pare a omului mirean din temelii... Căci ei presimt, cu iadul de o seamă, bezna în care unul a crezut, — Şi fiecare-şi tace ca o teamă păcatul mare şi nemaivăzut. (Aur vechiu.) TRAIAN CHELARIU INGERUL LUTULUI Ingerul lutului, marele deschizător de stihii, negru ca norii prăpădului prin depărtări se ivi. Largă, tristețea aripilor cu 'mbrățişare de 'nvins zare pe mări izvodită, țară din şes a cuprins. Coatele blând şi le razimă, ca о 'noptare ре munți, — semnul durerii încercuie chinul înaltei lui frunți. Vede lumina pământului proaspăt ca 'n ziua de-atunci, — vrea ne-umilit să-şi răscumpere pasul — cu nobile munci... Dară furtună-i răzbubuie plânsul, profundul, din piept, — lacrima ochilor, roșie, cade ca fulgerul drept. (Aur vechiu.) 38 POEȚII TINERI BUCOVINENI COLIND Au cântat cocoşii pământii, — auziră morţii și cei vii... — « Indurare, Doamne, să unim glasul nostru *n cântul unanim, — cântul unic, cântu 'n care ești preamărit de cete îngerești, preamărit de ierbi şi dobitoc şi de piatra ce se farmă 'п loc, lăudat de stele până 'n zori şi de-apusul mândrilor Tăi sori, lăudat de codri și de mări pentru ceasul sfintei îndurări.. .», Faţa Domnului, măreață zi, părintește 'n zâmbet se иг21, mâna Lui, cu pace şi cu har, peste toți coboară ca un dar... (Aur vechiu.) GHEDEON COCA Născut în Septembrie 1908, în comuna Volovăţ (județul Rădăuţi). Primele clase de liceu le-a făcut la Rădăuţi; ultimele şi bacalaureatul la liceul « Gheorghe Barițiu » din Cluj. Inscris la Academia de Inalte studii comerciale din București în 1930; după un an, a părăsit această facultate. In 1931, s'a înscris la Facultatea de drept din Iaşi. După licență, s'a întors în Bucovina, unde e funcționar la Storojineţ. A editat, la Iași, revista « Alfa». COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Junimea literară, Orion, Pana lite- rară; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Grai moldovenesc, Răboj etc. OPERE: Apărute: Confesiuni adolescente. Іп pregătire: Alge (poeme) și o dramă. 40 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI POEM PENTRU SFÂRŞIT ADOLESCENT Vârsta asta ce se 'ncheie cât de-amară-i numai eu o știu; vină, ai să treci prin ea ca pe-o alee de singurătate și pustiu. Ca nisipul umed sub picioare curge nesfârșit şirag de zile Şi prin sânge tânăr, călătoare ore cad şi gânduri inutile. Маі privesc odată 'п urmă; ceață se întinde străvezie până într'un șes de-argint şi dimineață cu înalte cumpeni de fântână. Uite, trece 'псеї copilăria mea, mai singură ca ori şi cine; Şi te-aştept de unde bucuria îmi fu dat să nu o vadă nime. (Confesiuni adolescente. ) FREGATA І Ега 'пѕегагеа mării rugăciune şi luna albă prinsă de catarg; fregata ne ducea 'п al vieţii larg mereu împinsă de albastre dune. GHEDEON COCA Abia desprinși de mal și ne 'mpingea spre sângele străbun din adâncime vârtejul nesfârșitelor coline, cu vârfuri albe 'п spuma lor de nea. Stam pe dunetă și visam destinul. Fosforul algelor ne lumina singurătățile şi inima — şi "nalt catargul ce-ajungea seninul. Prindea frumoase zâmbete de stea oglinda sângelui adolescent; se cobora pe valuri cerul aparent şi spre deșerturi largi fregata ne ducea. II Mătasa algelor subțiri foșnea plutirii noastre "n larg de elegii, Şi tot mergeam prin aspre vijelii spre steaua, care nu se mai vedea. Crescuţi din azuratele coline luceferi albi ne sărutau pe buze; şi-adâncuri de blesteme $1 meduze пе împingeau în viscol de destine. Târziul tot mai mare se făcea şi ne bătea în vârste-al mării vânt; eram departe, tare, de pământ şi-un сег de се{ї de cer ne despărțea. 41 POEȚII TINERI BUCOVINENI III Am dat de neguri şi catargele S'au rupt. Şi poposiți pe-al mării șes ne ustura al vieţii ne "'nțeles cum ustură destinul algele. De-asupra noastră sboruri ne 'nţelese, să nu mai poposească niciodată, în nicio vârstă și pe nicio piatră, mereu se desfăceau din pâcle dese. Cu mânile întinse ne-am rugat s'ajungem albe zările rotunde, dar zările se prăbușeau în unde sub cerul nostru greu încețoşat. IV Noi de-am trecut prin lănci de zodii rele Şi ne-am supus naufragiului marin, ni's rănile în larguri de senin Şi strălucesc alăturea de stele. Spre țărmuri mari de 'nșelăciune epavele ne duc să poposim, dar cum am vrea în toate să mai fim— genunchii ne rămân în rugăciune. (Inedită. ) GIIEDEON COCA POEM Lance de luceafăr în perdea străbate, ca să-ți fie noaptea albă ca o carte. In oglinzi de aur inimă rămasă, stele ți-or aduce linişti de mătasă; caută şi ghicește cât-e până unde luna mea de ghiață visul îşi ascunde şi de ce luceferi în această pace gândul mi-l străpung cu albastre асе. (Inedită.) POEM In seara săracă lumina e uscată. De-acum ce-ar trebui să nu mai fim? Copacii-aceştia nu m'au văzut niciodată $1-асшт stăm față în față şi ne privim. 4 POEȚII TINERI BUCOVINENI C'am stat la rădăcina lor, în asfințit cu inima mea de neguri cutremurată, că mi-au fost dragi și-am iubit ei nu mă vor uita niciodată. Au în fiecare șopot un cuvânt şi "п brațele lor e iubire; mă vor purta în frunzele din vânt şi ca pe-un prieten bun, în amintire. Am fost lângă ei, împreună să fim măcar o singură seară şi-acum stăm față în față 51 ne privim amurgul cum ne duce de subsioară. (Inedită.) ALGE Pădurile de alge în viscol de mărgean meduzele frământă şi visul lor rotund, robite sărutării albastrului ocean, їп tragica prezență a nopților din fund. Pe ape de azururi când flueră catarguri şi scoicile 'п adâncuri fac sunetul prelung, pădurile de alge pornesc încet spre larguri şi madrepori cu suliți în trupuri le străpung. GHEDEON COCA 45 Viziuni orizontale și arbori orchestrali se văd în verzi miragii pe țărmuri aparente; 51 cern prin pânza apei luceferi muzicali şuvițe de lumină ре văi fosforescente. Și după 'ndelungate, aquatice viziuni, ca după un incendiu, câmpia pare arsă; Şi mâni subțiri de alge se prind în rugăciuni cum visul lor de-apururi s'a prefăcut în farsă. “(Inedită.) A GEORGE DRUMUR Născut la 14 Martie 1911, în comuna Horecea-Mănăstirii (jud. Cernăuți). Țăran, autodidact. Secretar de redacție la revista « Iconar ». Desfăşoară o frumoasă activitate culturală în comuna sa natală, unde a înființat și un сог de țărani. COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Ісопаг, Junimea literară, Viața Bucovinei; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Izvod, Pagini literare, Răboj, Revista funcționarilor publici, Zorile Romanațului; Buna Vestire etc. OPERE: Apărute : Solstiții — versuri. In pregătire: Un roman, un volum de povestiri şi unul de versuri (« Regii în ceață »). GEORGE DRUMUR OGLINDIRE 'N SCUTURI Amurg împăunat cu aurite steme prin burguri medievale lunecă tăcut; legendele pornesc pe câmpuri să blesteme herzogii cu armurile brumate 'п scut. Se 'noadă în adâncuri mari de basme pridvoare cu "'nserări şi călăreți pribegi; iubirile cum înălbesc fantasme şi prăbușirile cum se întorc la regi... Bunicul Grimm aduce 'п fiecare seară prietenilor săi năframe cu povești — $1 hornul, tinda, cu balauri se presară, ce-aşteaptă numai ceasul şi spada să-i loveşti. Inebunesc furtunile pe Rhin, spre munți. Limanul unui schit pios ascunde-va copiilor, toți cavalerii blânzi, cărunţi, сагі au plecat cu-o cruciadă 'n goană, crunţi, încât şi-acuma, poate, se luptă undeva... ( Solstiţii.) PRIDVOR CU VOEVOZI Pe drumuri dantelate cu legende slave, voevozii prin furtunile 'nserărilor pornesc spre mănăstiri, spre veşnice veghieri bolnave, 51 'п glorie primesc pereţii trupul lor domnesc. 47 48 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI In funde de tăceri, cosițe de cărbune domnițele sfioase 'п dragoste înoadă; Şi-aşteaptă trandafirii zorilor să sune prin plauri, albi hulubi în poala lor să cadă. Apusurile, când se vor închide 'п stuhuri — cuminţi ca îngerii prin albăstrimi $1 stele —, miracolele primelor plecări din duhuri sub cerul lor de somn vor turbura castele, iar prundurile 'n alb vor pregăti popasul geroaselor ajungeri. Neaua de veninuri va'mpiedica intrarea 'п mănăstiri pân’ ceasul se va închide stins în mândrele seninuri. Şi mieii Domnului, albaștri în icoane, vor însemna urcuşul primului luceafăr prin liniștile împietrite în coroane, cu logodirea 'п săbii-a fratelui meu teafăr. Doar undeva pe drumuri, astrul în răspânte va 'nzăpezi ulucile pustii şi sfinte cu maluri de lumină, fără să mai cânte voevozilor balade, — palizi, fără flinte. La vatra nedormitului păstor, un mugur cu fălfăit sălciu $1 uguit de soare va străpezi, cu clopote în mers, nou strugur — Şi va sluji plecarea vieţii prin ninsoare. GEORGE DRUMUR 49 Arginţii dimineţilor, prin cimbruri rare, pe unde-i cerul respirat în curcubee, se moaie 'п ierburi peste aburii din zare şi rodul de pelin se mută în știubee. Iar voevodul, prins cu spada 'n mână, străpunge asfinţitul unde urma-l mână. ( Solstiţii.) GRAVURĂ Culoarea nopţilor a înflorit solemn Stihiile spuzite 'п jar de mănăstiri; voevodul, isvodit din crusta lui de lemn şi poposit de mult, așteaptă-aceeași ştire. Ajunul serilor i-a troenit privirea albastră, ca un sunet, prins pe sub uluce, cari se resfiră 'п larg, odată cu ivirea decorului cu zori $1 noaptea ce se duce. Se cumpenesc spre zodii ciuturi, ca spre moarte, şi 'ndeamnă stelele să se coboare "п ape; în preajmă-le vin boii Domnului să poarte supusul trup, spre 'nalturi drumul stins să-i sape. Inmuguresc, prin cioburi de azur, chilimuri legendele, ce picură 'noptări pe largi păduri, pe sate, pe ogoare 'n somn, ре albe țărmuri. Vezi moarte peste tot, deși пи poţi s'o 'nduri. 50 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Iar gândul prins cu daltă 'п voevod trecu odată cu 'nserările culese la fereşti, — adulmecând iubirea-i, ce se desfăcu, ecou de curcubee 'п cântece s'o creşti. Așşijderea şi lemnul amurgi demult, căci veacurile vechi spre cele noui se duc; prin sotnii siderale, regii 'nvinși i-ascult, baladele cu voevozi, sub umbră de haiduc... La prag de mănăstire se topeşte-o stea — domnița singură nu poate rămânea. ( Solstiții. ) CANTILENĂ Culege podgoria de lumini și aur culoarea zorilor pentru stihii și nunți; aromele din struguri ard verzui în plaur beţia de azur, la саге nu renunţi. Trec paseri spre ştiute cuceriri, — văzduhul, răcoros ca mușchiul prin păduri, le creşte ре-агірі de sfială $1 'n priviri — albinelor polenul cum le crește pe la guri. 51 vitele ridică ziua 'ncet din păpuriş, căci seara dă în spic pe lan şi ape: descântecul bolnav scăpă, de ieri, furiș, norocul haiducesc — alt drum să-și sape. (Solstiţii.) GEORGE DRUMUR GERUL IN ICOANĂ Colindul zorilor la geamuri verzi a înflorit, în boarea gerului, aroma năzdrăvană 'n care pierzi şi umbra ta şi urma cerului. Isus, un abur de lumină, plin, în ieslea de omăt, cu stele 'n păr, — veghiază trecerea sub cer străin, Ştiutul drum, cu magi, spre adevăr. Ciobani cu bâte prinse în pământ, cari poartă frica ielelor în sân, pe umeri au brăzdare mari de fân— cu gând să-l ducă Domnului са legământ. Și s'a umplut си аре $1 cu stânci tot geamul, încuind în zori de zi re 'ntoarcerea minunii de atunci Şi-a cerului ce 'п sticlă se urzi. Păstorii au pornit la drum, iar umbra lor călătoreşte poate şi acum. (Solstiţii. ) UMBRE PE LUT De m'ar primi azi plantele în rădăcini, m'aş înveli în vremea lor curată, ca ploile — prin pajişti fără spini — să mă răsară 'n noaptea mea surată, 4° 51 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Și vulpile gălbui să doarmă 'п umbra mea; pândarii să-mi arunce 'п muguri stele, să le 'nfloresc veninul prăfuit în cea mai verde noapte stinsă în castele. Păunii битіпе ог — în grâne să şteargă brumele 'noptărilor adânci, să pot porni prin plaur şi cu zâne spre apele, în care să mă sting pe brânci. 51 vuetul vieţii să sfințească închiderea în scuturi și pădure, ca din nămolul veșted, slut, să crească iar azur, — și alte înfruntări să 'ndure. BUCURIE Bucură-te, pădure, că 'n minunea înzăpezirii tulpinelor legende au crescut din toamna călinelor. Bucură-te, plugarule, de creşterea tăcută a furtunilor, a ploilor peste stelele minunilor. Bucură-te, mamă, de bună-vestirea 'n care-ai intrat când semnele din somnuri te-au lătrat. GEORGE DRUMUR Bucură-te, mănăstire, că 'п țărmul de umbră al liniştii tale fratele meu s'a retras singur din cale. ( Solstiţii.) TRECERE Fanarul nopţii te-a luminat pentru fața marelui 'mpărat. Ca, în suișul luminat de seară, victorii înstelate să răsară. Ci să le-aduni în brațe de tăceri (culesul lor la nimeni să nu-l ceri). Căci umerii tăi viscoliți de glorii s'or oglindi în luminiș de dorii. Iar ceasul stins (1-а rumeni plecarea — în scoarțe mari de vis s'o scurge 'ncet cărarea, — ce te-o purta prin clăi de soare şi prin sălbatice izvoare. Regatul culorii se schimbă pe vad — umbrele cresc, stelele scad. ( Solstiţii.) 54 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI VĂMILE LUMINATE 91 cresc în noaptea-mi mari sălbătăciuni de-azur Şi zale-albastre le-aburesc, prin porți, la vămi de duh; solie trupului, înscris în basmele din stuh, o poartă sufletu-mi. Iar linişte să' ndur? Blestemele furtunilor se vor zidi în tundrele de nordică cicoare; semnalele din burguri nu vor prididi înflăcărarea stingerii, când moare în cruciadă regele sub spadă — Şi cântecele-l pescuiesc sub zadă. ( Solstiţii.) SEARĂ VĂRATICĂ A prins să odrăslească seara prin grădini şi tămâie 'n pridvoru-i тегі: mirodenii; iar nucii monahali, cu fructul crud, străini, înseamnă împlinirea slujbei pentru denii. Tăcerea, ca o mladă, stăruie în ciuturi; au înflorit, departe, bobii de lumină. Cireşii-au nins petale — roiu bogat de fluturi —, răspântiilor izvodind visare plină. GEORGE DRUMUR Şi creştetul ni-l miruie salcâmii buni, înveșmântaţi curat cu grele ramuri. Tu ’n seara asta stele nu 'mdrăzni s'aduni, căci ele singure-ți vor înflori în geamuri. 51 veste să nu duci, copiilor, că-i seară; ei vor simți-o 'п rugile lor pentru somn; ci bună fie, cale-albastră și polară, ce le va povesti de-un voevod sau domn... (Solstiţii. ) OCEANE Mari păuni deschide-apusul peste orice plecare dintre ape şi dincolo de drum, dacă mai este, trupul tău ре țărm пи 'ncape. Trebuie să rătăceşti ascuns, cu seara prin pădurile uitate pe sub mări, unde rădăcinile se nasc din flori, ca şi ceara, şi-unde nu cresc nici blesteme, пісі ocări. Zilele plutesc deasupra, brumării, ciudate, ca un sbor în somn, departe, grele bolți de domuri verzi și fumurii, unde viața de lumină se desparte. N'are loc o stea să şadă, m'are cine s'o mai vadă. ( Solstiţii.) 55 56 POEŢII TINERI BUCOVINENI HOTARE Intre noi cresc dumbrăvi înalte de ploi, din cari copilăria noastră abia se mai zăreşte în dulămi de balade lungi și moi; ca sfinţilor pe sticlă chipul cine frunzărește ? Şi cine va ridica zmeul din basm spre cerul bucuriei prin bruma de nori, când jucăriile ne-au ruginit în priviri şi clopotul de lut ne sună la surori? Căutăm lângă drum umbră de copaci, ca fiarele un cimitir nevăzut; să aibă fraţii un semn, de ne-or căuta, că undeva pe-aproape am căzut. ( Sobstiţii.) TRUDĂ Cavalerii stau sub domuri în zale pentru marea cruciadă а morţii Şi-aşteaptă cometa să treacă 'n furtuni, са să arunce războiului sorții. Spada s'o 'псоуоаіе 'п pajiști şi în noi ca pe-un curcubeu în veșnicii de lut, să nu treacă nimeni înaintea lor de rugina sângelui de nu-i umplut. GEORGE DRUMUR Sub apusuri viorii de linişti par magi încrucișaţi pe ziduri си penel, îmbrăcaţi în zale de argint, călări şi porniţi să nu dea înapoi de fel. Au intrat în domuri la întâiu popas şi-urma lor pe ziduri a rămas. ( Solstiţii. ) SFÂRȘIT NELĂMURIT Aplecaţi-vă spre umilința porumbului, să-l auziți în nopți cum pocneşte dintre bălegar şi singurătate, spre temelii de întuneric și cu ce chiot crește. Ascultaţi cum între prunduri izvoarele se sting şi cum de frica oamenilor în rădăcini se-ascund şi-apoi prin tulnicele plantelor cum merg în sus, să nu-și atingă apele în drum spre cerul scund; ascultați cum se cunună flăcăii prin cântec şi nunta cum și-o pregătesc între nesomn şi perne, ca, apoi, să intre ати în ghețarii albi, când mireasa singură în paturi se aşterne; ascultați între pumni cum v'a trecut copilăria, — cum paşii vă sună a lut și se opresc în drum ohavnici ca oierii când se strâng sub zadă, s'aprindă vreo baladă, să-i mănânce scrum. Şi mireasa de zăbavă сит vă caută prin slavă... ( Solstiţii.) 57 S'a născut la 12 Decembrie 1908, în Сари-Сатри!ш de lângă Câmpulungul Bucovinei. A început să învețe a scrie și а citi abia la vârsta de 14 ani. A făcut şcoala normală din Văşcăuţi-pe-Ceremuş. Invăţător în Plaiul-Cosminului. A condus revistele Crai-Nou, Flanc şi Izvodiri (ultima, în cola- borare cu Mihai Verbovschi şi George Stratoiu). COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Argonaut, Dorința, Ісопаг, Јипі- mea literară, Pana literară; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Cuget Moldovenesc, Flux, Izvod, Lanuri, Moldova literară, Progres şi cultură, Revista Fundațiilor Regale; Buna Vestire etc. OPERE: Apărute: Rod, Stampe în lumină, Cer valah, Curcubeu peste țară (versuri); în colaborare cu Ion: Marțian: ediția Poemelor lui George Stratoiu. TEOFIL LIANU 59 RĂVAŞ PĂMÂNTEAN Cresc desnădejdile cum crește 'n nuci amarul, cum crește 'n iarba câmpului cenușa serii. Cu mâni uscate, stau pe crucea zilei metrii Şi anii trec ca apa morilor hotarul. Cresc desnădejdile precum cerneala 'п file, precum tristețea ploilor în elegie. Deșărtăciune 's toate și zădărnicie, şi umbră toată truda minţii, Teofile. (Cer valah.) CURCUBEU PESTE ТАВА І Cer albastru de oțel S'a 'mdoit pe umezi măguri. Prunii cresc lumina 'п faguri Floare albă, burdujel. Ciutură de soare, fir, Ре ogor de mălăiște. Sună orele ca nişte Bani de aur în chimir. Brazdă caldă de noroc Fier de plug a lins pe lanuri. Pâlcuri moi de iarbă, canuri, Cresc în ziuă de ghioc. 60 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Mâni crăpate dăruiesc Lutului sămânță bună, Să răsară 'п somn de lună Ca un dar împărătesc. IV Ce muiere, măi, și luna. La fereşti copaci de aur Cresc subțiri. Pe cer de plaur, Până 'n şolduri mătrăguna. Din departe, mai departe, Vale de făclii. Sub pleoape Cântecul nu mai încape, Nici în gând și nici în carte. Pe saltea de fân în floare Doarme trup de sânzâiene. Şi pe frunte şi pe gene, Trestie de somn, răzoare. VI Numai stele la opinci, Curcubeu în loc de brâu. Versul moale ca un râu, Rămurişuri în tilinci. ТЕОЕП, LIANU Oi ca mura, mițe moi, Au dat iarba la pământ; Oi си пще de argint, Măi, şun freamăt de cimpoi. * In bătaia soarelui, Buciume din haiducii. Şi pe file de stihii, Crengile amarului. Valuri moi de holde "п spic Leagă 'п fluier trup Бап. Lângă frunte, măgheran, Lângă cântec, trup voinic. VIII Sara asta în talangă, Busuioc și calapăr. Rupe-mi-aş din lună creangă, Să ţi-o scutur toată "п păr. Din răcoare de cofiță, Stele mari $1 rouă, măi. La chimire, romaniță, Cerul, Bărăgan de clăi. Sara asta, magherană, In prisaca verii, tei. Ѕ'ат să-ţi fac din lună cană, Din poemul meu să bei. 61 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI X La întoarceri de livezi Fiecare pom un stup De lumină și se rup Ceruri peste ierburi verzi. Versul legănat în soc Arde. Nalba-i pân’ la sân. De te-ași tăvăli prin fân, Albă-ai fi ca un ghioc. Inima cât floarea și Sufletu ’n albastru nai. Maldăr moale de susai Cât sub şold s'ar îndoi. XIII Cât să scriu, să pun sfârșit Unui veac de călămăr, Când cerneala ta de păr, Sufletul mi-a năpădit. Curcubeul cărții, ştiu, Va dura, măi, Doamne, - ип сег. D'am să-ţi şuier ş'am să-ţi cer Să mă 'ngropi în ochi de viu. * TEOFIL LIANU Frunză-a morţii peste sat, Mi-a cântat măre cântat Cucuveauă și-a sburat, Apele mi-a tulburat. Ѕ'ат încins pistoale grele Și cuțite cu plăsele Şi ре тигр gătit cu zele, Tot la drum bătut de stele. XIV Trei flăcăi, trei brazi de dor, La ușa pădurilor, Au cântat ş'au întrebat In colind despre 'mpărat. Fagii au gândit în freamăt, Cerbii ’n file de от Au bătut bani albiori Pentru alți colindători. La fereastra zorilor, La pălirea stelelor, Trei fântâni au lăcrămat, Trei mesteceni s'au plecat. ху Mănăstire, brazi în soare, Ușă de stejar, rapsozi. In desene: Voievozi Și crăiese de cicoare. 63 64 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Eva şi Adam în piele 51 un măr frumos rotat, Șarpe cu argint vărgat, Fructe neculese, stele. 12 de ceară și tămâie, Piatră înflorită 'n cruci, Fraţi, cu palme de haiduci, Vin, cu-aromă de gutâie. Cărţi cirile, bolți înalte, In icoane: iad şi rai, Ingeri albi cu păr bălai, Zapis, draci, cântar şi alte. Iesle joase, magi, odoare, Steauă și păstori fugind. Serafimi frumoși, colind, Porumbel şi ram de floare. Letopiseţ, semne, peană, Ochi de poftă și păcat. Miel de crin însângerat, Maica-Domnului, vădană. XVIII Bade, cruce de voinic, Cruce de pământ despic: Mândră masă De mătasă TEOFIL LIANU 65 51 ре ea colaci de soare 91 ştergare, Mari ştergare. Fluier, fluieraș de fag, Scrie lună peste prag. Fluier, fluier de argint Scrie trupul pe pământ; Scrie 'п lemn frumos de soc, Sprincene de busuioc. Ziuă albă, Grea de nalbă. Inserare, Sub ogoare. Lângă somn, copac de lună, Noapte bună, Noapte bună. Mire, mire, Trandafire: La capăt de sat sărac, Pod de rouă peste veac. La marginea câmpului, Fluierele vântului, Cărările sfântului. РОЕТІ TINERI BUCOVINENI хх Soare, soare lăutar, Arde-mi inima 'n hotar 51 mi-o farămă cenuşe Şi mi-o pune pe arcușe. Ochii mi-i îngroapă, măi, Lângă ierburi, lângă clăi, Și mi-i creşte şi mi-i scrie Pe ogor de iasomie. Palmele-mi cu leatu 'п vin, Mi le 'nmugură 'п pelin, Mi le creşte "п caldă vară Curcubee peste țară. ХХІ Bucură-te, Maică-Bună, Maică în pridvor de lună, Că ţi-e drumul dus pe cer Cale albă, lăicer, Că ţi-e drumul dus și 'ntors, Lăicer de in netors. Bucură-te, Maică-Sfântă, Pasăre de crin îţi cântă, Pasăre galbenă 'п cioc Pe creangă de busuioc, TEOFIL LIANU Pasăre, aripi de nalbă, Pentru cale, pânză albă, Bucură-te, bucuria Holdelor și melodia Apelor strălucitoare, Arborilor de răcoare, Dobitoacelor $1 pânii, Ierburilor și țărânii. Bucură-te între stele 51 luceferi şi zorele, Şi luceferi şi câmpii 51 ogoare aurii, Intre arbori grei de rod, Cale de argint şi pod. Bucură-te, mândră floare, Că ţi-e fiul trup de soare, Trup de soare, trup de rouă, Trup de mănăstire nouă, La culesul zorilor, In poalele florilor. XXII Iarnă, creangă de omăt, Drumuri albe până hăt... Sub pădure: mărgărint Şi ştergare de argint. 67 POEȚII TINERI BUCOVINENI Din hotar până "п hotar, Jaf de fulgi cât fluturi: dar; Pas de îngeri şi troian Pân' la brâu din lan în lan. Drum de sănii, până ’n leat. Tata — stea a săgetat, Stea albastră. Căpriori, Noaptea pela cântători. Тага, câtu-i lungă, hăi! Câtu-i lată, zurgălăi, Roi de stele, măr domnesc Ş'un plug nou, împărătesc. Un colind frumos de-un ceas Ş'o fântână ce-a rămas Desvelită lângă cer, Lerui-Doamne, Lerui-Ler. Munţi de lună și voinici 51 luceferi de агпісі Şi de aur, grâu frumos, Cum e faţa lui Hristos. XXIII Năruie-te, năruie, -Lutule, pe anii mei. Lună, codrilor de tei, Dăruie-te, dăruie. TEOFIL LIANU 69 Strânge-mi bob de cer la prânz, In năframă de fuior. Bea din apa codrilor, Gândule, sălbatec mânz. Cu poem de sânge cald, Creşte-mi numele pe brazi. Inserare, сге$ din iaz, Peste trestii, ca un fald. Scutură-te, scutură, Dimineaţă, sub opinci, Peste scrisul meu de-aici — Rouă grea, o ciutură. т. Cu peniță de oţel, Scrie lanu "ncetinel. (Plugul. .. ) 2. Peste сгапр de tei, Stol de porumbei. (Zorii...) II. Plug de aur în grădină, Taie brazdă de lumină. (Condeiul. .. ) 10 РОЕТІІ TINBRI BUCOVINENI 12. Peste satul tău și-al meu, Lăcrămează Dumnezeu. (Ploaia... ) 1б. Сапа cad stelele în rouă, Rupe dimineaţa 'n două. (Pușca pândarului. . . ) 27. Ciobăniță, păr bălai, Paşte oile pe plai. (Stelele şi luna...) 37. Dimineaţa după ploi, Beau lumina din trifoi. (Melci, .. ) 54. Lângă apă lină, Fluier de lumină, (Singurătatea... ) (Curcubeu peste ţară.) (ASPAZIA MUNTEANU) Născută la 7 Octombrie 1885, în comuna Tereblecea-Veche (judeţul Rădăuți). Trăieşte în comuna Plaiul-Cosminului, unde, cu Neculai Pavel, a editat revista Plai și colecția cu același nume. Impreună cu d-na N. Ropceanu, Neculai Pavel și Teofil Lianu, a înfiinţat un cenaclu literar, căruia i se datorește activitatea din jurul revistei menţionate. COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Junimea literară, Orion, Pana lite- rară; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Inmuguriri; Buna Vestire etc. OPERE: Apărute: Involburări, Luminișuri (versuri), Mia (nuvelă), Breviar de poezie bucovineană contemporană (antologie, în colaborare cu Neculai Pavel). Іп pregătire: Diamante albe și diamante negre, Cântece pentru vremile noui și Pe urme cosânzene (poeme). 12 POEȚII TINERI BUCOVINENI IZVOR Adoarme urechea pe vinele fântânii; melodia, vechea, au cântat-o păgânii. Işi frâng mijlocul arcușe pe coarde; inele-și poartă jocul, amurgul arde. Mâne, pe-oglinzi, pe umbre picate, п'о să cuprinzi icoanele sfărmate. ( Involburări. ) POEM Din zarea luminoasă, spre căile trecute, un svon uitat în urmă de-o fi să te mai poarte, covoare de mătasă pe urmele pierdute îți va întinde-amurgul, și foi de roze moarte. De-o fi în zori pornirea, pe 'nfiripări de ceaţă va înflori tăcerea din svonuri adormite ghirlănzile "требе de-o roză dimineață cu vise 'nrourate, cu doruri ne 'mplinite. ASPAZIA MUNTE Porneşte! Мапе poate va 'nviora credința cuvântul de lumină ce-ţi flutură pe gură. Va fi o zi senină când, albă, biruinţa va triumfa pe-altare, cari zeul şi-l pierdură. (Involburări. ) POEM Infășurate 'n noapte, depărtările așteaptă luntrea albă, care să le-apropie. Din lunca neagră iese ca o dropie rotată luna, înălbind cărările. Lanuri albe în avânt își saltă grânele, pomii-și scutur” floarea ca mărgelele; apele, zâmbind, își pun inelele, în argint spălându-și mânile. (Inedită.) 73 GEORGE NIMIGEANU Născut la 24 Mai 1909, în comuna Tereblecea, județul Rădăuţi. Studii liceale la Siret şi Cosmeni. Licenţiat în geografie. Profesor la Cernăuţi. Militează de curând în gruparea Ісопаг. COLABORĂRI: La reviste și ziare bucovinene: Crai Nou, Freamătul literar, Ju- nimea literară, Orion, Pana literară; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste și ziare: Moldova literară; Buna Vestire etc. OPERE: Іп pregătire: Icoane (poeme) şi Depe Molna (schițe). GEORGE NIMIGEANU DESPĂRŢIRE Despărțirea noastră, о zi mai frumoasă din toate, cu lacrimi şi flori (cum sufletul nu poate să prindă în cuvinte acest apus de zori!); aducerile-aminte ne-au crescut lin și duioase în plante, cu fiece zi spre trecut. Ne ţin de sfat copacii $1 lucrurile din jur, ca inima să aibă tristeți $1 bucurii; iubirea ne-o înalță la cerul cu azur, luceferii din noapte, luceferii din zi. Atâtea înțelesuri au toate pe pământ, că nu putem cu firea să dăm vreun cuvânt la toate câte-au fost, la toate câte sânt. ( Inedită.) CODRII Sună 'n brazi metalul, sec, rupe liniştea 'п păduri... cresc ecou în mii de guri Şi mari neguri vin și trec; buciumă în codri jalea şi duc apele pe șesuri cânturi pline de 'nţelesuri — cât e munte, cât e valea; Ч6 РОЕТП TINERI BUCOVINENI povestirile să-și spună, umbre urcă pe poteci până în văsduhuri reci — drum de stele și de lună; sună pe dumbrăvi talanga şi hățişurile tac, — peste zarişte de veac codrul își îndoaie creanga. (Inedită. ) STRIGAT IN DEŞERT Entusiasmul meu se distramă — cum, toamna, frunza copacilor... Trec pe sub ei și umbra lor e mai rară, zările mă 'mbie, mă chiamă, iar clipele trec cu prezentul celor ce vin şi 'псер să dispară. Spre stelele idealului aș vrea să sbor, dar paşii îi simt în pământ: iubirea oamenilor am căutat-o zădarnic, căci inimile lor mă mint și mă dor — (câte nu zice-un cuvânt, sufletul să-l tânguie amarnic!). Strig spre lumină, dar e pustiu împrejur... GEORGE NIMIGEANU Dă-mi mâna, să mă ridic, frate, din sgomotul lumii, plină de zădărnicie şi nimic, dă-mi mâna. Entusiasmul meu se distramă — cum, toamna, frunza copacilor... Trec pe sub ei și umbra lor e mai rară— iar clipele mor și altele vin... iară și iară... (Inedică. ) 77 VASILE 1. POSTEUCĂ S'a născut la ro Septembrie 1912, în comuna Stănești (jud. Ră- dăuţi). Liceul l-a urmat la Siret. Licenţiat în litere. Student la doctorat. Desfăşoară o vie propagandă culturală în Bucovina. Datorită lui, s'a tipărit o culegere din poeziile lui Mihai Horodnic precum și piesa « Haiducii» a aceluiaș. COLABORĂRI: La reviste și ziare bucovinene: Ісопаг, Insemnări sociologice; Junimea literară; Timpul etc. La alte reviste și ziare: Răboj; Buna Vestire etc. OPERE: In pregătire: Cântece de ţară, poeme (sub tipar la « Bucovina ? І. E. Torouţiu), Inlăcrimări (catrene) și Monografia (roman). VASILE L POSTEUCĂ 79 PRIMAVARA PERIFERICA In mahalaua unde liniştea creşte 'n floarea de meri, Unde copiii livizi n'aleargă râzând după fluturi, Unde viața, cu apa, se sbate în ochiuri și ciuturi, Șomeurii se târăsc pe căldărâmul cu-atâtea primăveri... Şi n'au nici un dor, doar amintiri în desagă. Foamea veche din sânge le-a irosit pe buze cântul. In popas lung, pe margini de drum, cu pământul Se înfrăţesc și par'că viața brumată 11-1 dragă. Se 'ntind mâni — negre — desmorţite 'nspre soare Ca jindul ars după o pâne caldă, Un дпс cu mâni și dinţi de șacal dă Lutul în lături şi-şi face loc de culcare. Clipe, durând ca stropii de sânge 'n țărână, se scurg, Asfințitul prin meri, beteală de aur agaţă. Adorm ѕотеигіі, cu pânea soarelui іп brață, 51-51 acopăr coşmarul-cărbune, cu vălul de-amurg. (Breviar de poezie bucovineană contemporană.) ADUCERE AMINTE In adâncul mărilor din amintire Cresc banchize de agată şi coral, Să-ţi adoarmă chipu "п cântec de caval, Lângă strălucirea mândrelor safire. 80 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Să te-arăţi din neguri grele de uitare Şi s'apleci în foşnet leneş de tăceri, „Peste crângul marei noastre revederi, Mâna ca un fagure de tei şi soare. Bucurii din alte primăveri vom crește Lângă pruni şi lângă zarzări şi mălini. Şi ne-or ninge clopoței de râset, cristalini, Când i-om scutura, sub seri, copilăreşte... Străine {1-5 şi zâmbetul $1 inima. Şi-atât brocart de vis şi tinerețe, Crescut icoana frunţii să-ţi răsfeţe, In care veac te va 'mtâlni, sub care stea? Ochii ce te-au legănat cu sărbătoare Și-au îngenunchiat în urma ta ca 'п strană, Ті-ог mai desmierda suplețea de liană, Te-or mai săruta, vreodată, oare? (Inedită.) REVERIE Ţi-s ochii basme mari de stele Şi de blândeţe sfântă ninși; Obrajii trandafiri aprinși Și mâna aur în inele. VASILE 1. POSTEUCĂ Та suflet porţi o primăvară Şi râsul plin în colțul gurii, Așa cum înfloresc răsurii De tinereţe "m lan de ţară... Dumbrăvi de gânduri și cais Se sbat sub crinii albi ai frunții Precum legendele си munții Spre lumea zărilor de vis. In lungi cosiţe ți-s'adună Comoara părului bălai, De par'că numa ’n clar de lună П piepteni pururea şi-l lai. * Te mai apropii visătoare In dulce lene de serai, Cum altădată te-aplecai Să mă desmierzi c'o sărutare... De vraja vremilor trecute, Romanţe plâng zădărnicii, Cu lacrimi mari şi nostalgii, Icoana 'п vis să ţi-o sărute... De ce tresari aşa mirată? In lume toate sunt păreri. Trăieşte numai nicăeri, Și-atotstăpân e niciodată. (Inedită. ) 81 POEȚII TINERI BUCOVINENI MOARTE Gorunul trupului încumințit şi 'mfrânt Veghiază liniştile "п ceas târziu şi plâns; 51 stelele la căpătâi, în bocete, s'au strâns Să пе 'nflorească rai sub geană de pământ. Recheamă fluer fermecat de mioriță Mânile cu noduri de corman și sapă, Mărgea de sânge și de veșnicie sub pleoapă, Pentru primăveri și pentru tinereţe de nunițe.. Brazi prin veac din sânge-o să-ţi adune, Să-l arunce "п zări de cântece și chin, La bordeiul cu pereţi și ісопаг de rosmarin, Pentru obrăjorii copilaşilor — căpşune. Să le-adoarmă, seara, leagănul cu vis 51 să cheme îngerii 'n tovărășie, — Să le prindă 'n bucle zâmbete de bucurie Mari şi tinerești ca o'nflorire de cais. Când se va 'mplini veleatul cu minuni, Cobori-vei peste lanuri, singur, spre bordei, Să le-aduci broboade, dragoste şi stânjenei, Cum le-ai mai adus în anii buni. Creşte fruntea, peste groapă, vrej de mătrăgună Lângă albumița ochilor închiși sub lut, Să пе 'nvârtejească lacrimile 'п val de prut, Cu poveşti moldoveneşti și plâns de lună. VASILE І. POSTEUCĂ vor cânta și vor împodobi mereu Uşorii "n cimbru aromat ŞI 'п crengi de tei, Sá ne strămute toate primăverile n bordei... Şi-atunci te-i înturna și tu, şi Dumnezeu. Ingeri (Inedită.) CÂNTEC DE DOMNIȚA Domniță din trecut veleat medieval, Singură 'n castel de basm-uitată, Mânile cu plânset de caval Ard bujori pe fruntea lung îngândurată. Crește primăvara 'n chiot pe ogoare Şi la porți rugina, deasă, ре zăvoare. Numai genele trudite de-aşteptare Se tot sbat să fugă 'n lumea mare... Vin, cosițele, prin somn, să ţi-le-ogoaie Ingerii chemaţi de mâni prin vis. La castelul pururea închis Nu mai vin oștenii din războaie... De sub vadul primăverilor se sbate Lance de oștean făr' de stăpân, , А . A F S'adurme mers nepământean, prin fân, апра svon de alăute 'nlăcrimate. (thd РОЕТИП TINERI BUCOVINENI Ci sub seară de-așteptări, târzie, Poposi un prinț din țări necunoscute... 51-1 aştepţi de-atunci mereu să vie, Că s'a ridicat în $еа să te sărute. А isbit, prin vis, un pumn în porți 51 sub zori s'a prăpădit în noapte Şi se roagă, și s'alintă 'п şoapte Pentru tinereţe, pentru vis $1 morţi. Rătăcit sub cer de primăvară Se mai plimbă 'п noapte prinţul tinerel 51 "п logodnă fără de inel, Umbre trec, în taină, pe sub seară... Un oștean din țări necunoscute Crește iar, în vis, castelul de cristal... О domniță din trecut veleat medieval, Se apleacă noaptea 'п visuri să-l sărute. (Revista Ico INLAĂCRIMĂRI Parfumul verii se topește ca o miere, Pometelor în pârg nectarul să şi-l lese. Din când în când, din veac de noapte și tăce Cad merele, prin somn, visând că sunt cule * VASILE 1. POSTEUCĂ Cu noaptea cresc nestăvilite Dumineci de singurătate, Din apa lumii revărsate S'adape crengile 'nflorite. * Dincolo de codri și de veacuri, Legănate 'n farmec de poveste, Dorm domniţe tinere 'п iatacuri 51 le 'mgână luna cântec la fereste. * In somn de negre репе 'n noapte, La geamul care dă 'пѕрге crâng, Roieşte-un stup aprins de şoapte Şi boabe mari de lacrimi plâng. * Când au trecut cocorii peste sat, Spre țări de leneșă visare, O mână 'nlăcrimată te-a căutat, Brânduși să-ți prindă drag în chiotoare. (Revista Iconar.) NECULAI ROȘCA Născut în 1912, în comuna Trestiana. A luat bacalaureatul liceul « Aron Pumnul» din Cernăuţi. A făcut studii strălucite filosofie și filologia clasică. Profesor la Câmpulung (Bucovina), ui pregăteşte, cu Al. Bogza, Leontieş, Forminte-Ulian şi alții, apar unei reviste literare de serioase intenții. A tradus mult din Baudelaire, Verlaine şi Rimbaud, desfășur; totodată și o bogată activitate culturală în Bucovina. Remarcat с ferenţiar. Işi pregăteşte doctoratul în filosofie şi litere. A fost laureat cu premiul Baudelaire, instituit de Ion Pillat acordat de « Vremea ». COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Iconar, Insemnări sociologice nimea literară, Orion, Spectatorul; Glasul Bucovinei, Tribuna ! La alte reviste şi ziare: Răboj; Buna Vestire etc. NECULAI ROŞCA 87 OPERE: Apărute: Neu In pregătire: A Baudelaire în românește, tral, Blocat (poeme). Un volum de poeme, traducerea integrală a lui o antologie din lirica franceză de azi şi un roman. CORABIA PIERDUTĂ — DUPĂ ARTHUR RIMBAUD — Mă legănam pierdută pe valuri înainte când mă simţii lăsată de-ai mei în voia sorții; Piei-Roşii, Бері de sgomot şi i-au ales drept ţinte Şi i-au ochit legându-i pe rând la stâlpul morţii. Treceam pe unde încă nimeni nu trecuse, eu, biată purtătoare de grâne şi curmale. Odată cu ai mei şi larma dispăruse și 'n voia mea pe fluvii mă tânguiam la vale. Când marea se ivi cu vânturi nesfârșite, prin mijlocul urgiei treceam nepăsătoare, iar pașnicii corali cu țărmuri înflorite n'au pomenit vreodată mai mândră acostare. F . . . . o urtuna mi-a sfințit trezirile aquestre. ToS ca o pană m'am clătinat pe valuri Sânul primitiv al faunei terestre, anı Е . lungi, în şir, departe de faru 'nfipt pe maluri. 88 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Mai dulce ca un vin suav în toamna grie, am supt în proră marea și-am strâns în pânze lur Oceanul m’a spălat de orice murdărie, — şi cârma și elicea mi le-a sfărmat furtuna, De-atunci m'am cufundat în sumbra poezie a stelelor răsfrânte de-adâncuri latescente. Tăiam azurul verde imensă și pustie, lăsând în urmă morții purtați pe valuri lente. Când sfâșiam albastrul, mă 'nfiora extazul de calme nostalgii spre irizarea zării. Imbătător ca vinul și galben ca topazul fierbea în el veninul iubirii şi-al visării. Am întâlnit un cer de clopot și cicloane, talazul frânt de stânci $1 seara 'п limpezi unde, Şi zorile senine, ionice coloane, — pătrunș-am unde omul în vise nu pătrunde. Un soare preistoric, halucinat de frică, ilumina fantastic convoiuri violete de lumi înmormântate în epoca antică sub valurile pline de ritm de triolete. Dearândul, luni întregi, în sânul vijeliei m'am năpustit isteric spre țărmuri împietrite. N'am bănuit nicicând că mânile Mariei vor potoli c'un gest oceanele trezite. NECULAI ROȘCA 89 i-am întâlnit — de-aţi şti! — limanuri minunate, cu flori și antilope în înserarea plină de vise coborîte pe lunci întunecate, сгайи-пой croind vecii din liniştea marină. Та apele "ncropite, oprindu-mi o grimasă, simțeam leviatanul întreg ascuns de alge, visând căderi de apă sub luna ce se lasă, iluminând distanțe flotilelor hidalge. Ocean de-azur, ghețari, sori de sidef şi sânge! Inpotmoliri târzii în golfuri insalubre, cu şerpi ce cad din arbori când ziua 'n zări se frânge, stârnind parfumuri grele şi plioscăte lugubre. Copiilor doream să le arăt uimirea albastrei frământări în clipele plecării, căci valuri înflorite mi-au luminat pornirea 51 vânturi fără seamăn m'au dus în largul mării. Peninsulă răzleaţă, purtam atâta cântec Şi-atâtea stoluri albe spre-o lume fără moarte, ре când toţi înecaţii îmi pătrundeau în Pântec, să doarmă printre scânduri, întorși pe altă parte. са fără urme în irizarea zării, ж та a eter de ceruri furtunoase, ân -mi ăsi ă ii ы nu-mi va găsi vre-o flotă 'п largul mării ea cotropită de alge $1 Sargase. 90 POEȚII TINERI BUCOVINENI Imensă, fumegândă prin ceața viorie, eu ce spărgeam albastrul aprins în pragul serii, purtând poeţilor subtilă bucurie, licheni de-azur și soare, culeși în miezul verii, treceam transfigurată de 'пЁ orări latente, simțind că hipocampii se-adună 'n depărtare, iar zările vărsau prin pâlnii transparente un cer ultramarin, învolburat de soare. Dar algele crescură în mări ca 'п niște glastre, iar timpul mă umplu de umbră $1 regrete. Eternă urzitoare a 'ntinderii albastre, visam din nou trecutul închis sub parapete. Ingrămădiri stelare de insule cu cerul pătruns de 'ngândurări subtile și bizare, c'un soare ce străbate înfrigurat eterul, îmi уер deschide drumul vieţii viitoare? In visul nopții verzi și-al zonelor polare sărutul deprimant din ochii goi ai mării se ridica odată cu seva arzătoare a fosforului galben, stigmatul disperării. Am plâns prea mult, o știu, dar zorii te 'nfioară Şi noaptea-i grea de lună, iar ziua-i grea de soare. Iubirea m'a umplut de-o toropeală-amară.. . De s'ar sfârși odată, să mă scufund în mare! NECULAI ROŞCA De-o fi să mai revăd pământul Europei, doresc băltoaca neagră, în саге pe 'nserate un biet copil străvede, plecat deasupra gropii, pe valuri de safir, corăbii argintate. Azi valurile limpezi mi-ar amări plutirea si "п radele străvechi tristețea m'ar ucide când, spartă de furtuni aş trece sub privirea pontoanelor superbe, intacte și stupide. (Inedită.) CIMITIR PE CÂMP Ne-am întâlnit mai simplu decât m'am așteptat, dar putredele cruci ne-au întețit delirul, când seara-şi înclinase în stropi de-argint potirul, împrăştiind răcoare pe-al morților oftat. Părea aprins de rodul din arbori cimitirul... In sufletele noastre trezite s'a iscat profunda nostalgie a celor ce-au plecat, simțind cum își înoadă 'n viața asta firul. Imbrățișarea noastră pornea din infinit Şi 'n prima sărutare trăirăm înmiit acel apus de soare arhaic şi vibrant — Şi 'nfiorați de gânduri străvechi spre miez de noapte ne-am regăsit sărutul prelung, exasperant, în seva celor morţi din vișinile coapte. ( Neutral. ) 91 92 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI PSIHASTENIE Timp, ţiuind în treacăt, crestează rană udă când uşile deschise pe-al serii cenușiu au scârțâit sub nouri înfăldurați, pustiu, final irevocabil urîtu-ţi să audă. In liniștea ogrăzii tăiate pui cu pui, suspin‘ cotropitor de morţi се n'au să 'nvie. Reliquii, remușcări: un os pe farfurie Şi-atâtea spaime certe, nespuse nimănui. In piept pândeşte golul. E vremea de culcare; iar noaptea ce-ţi străbate са о leșie 'n vine e moartea descifrată intuitiv de tine în izuri, în migrene şi 'п resturi de mâncare. (Neutral. ) PLECARE Lucise calp decorul sub aprigul fior al smulgerii din locul trăit într'o cavernă; desgustul planturos crescuse "тп pat și pernă, corcit de-un zâmbet bleg și neîncrezător. Sălașul soporific nu l-am căutat duios în tragice opriri sub cruci înfipte "n cer, ci — cumpenit pe osii de spaimă și mister — trecui neistovit sub cerul răcoros. NECULAI ROŞCA Curgeau prin pâlnii largi de toamnă și frunziș cascadele de aer cu adiere castă... Se ridicase ziua fantastică $1 vastă, iar soarele bătea în nori ріе215. ( Neutral.) TOAMNĂ ALBASTRĂ Cu frunţi neînclinate la nicio despărțire, ne-am desfăcut, stăpâni pe soartă, firul vieții — spre-a regăsi avântul lăuntric în ereții iubirii ne 'mplinite, lăsată 'n amintire. Dar toamna asta dulce ne-ar risipi pereţii Şi n'am mai ști să credem în altă fericire, de nu ne-am fi desprins din noi şi de iubire cu sufletele pline de ritmul dimineţii, căci ne-a surprins parfumul din tufe de alun, iar la părâu femei surâzătoare 'ntr'un alint transfigurat de nuduri ca 'п Giorgione au absorbit viața în gesturi sensuale, deși adie vântul trăirii altor zone în deplasări de nouri pe arii siderale. (Neutral. ) 94 POEȚII TINERI BUCOVINENI PEISAJ IDEAL Priveliştea pornită din zări imaculate, tăind în stâlpii serii ecrane succesive, ne-a înflorit privirea cu reverii naive din vremea пе 'ntinată de aşteptări negate. Cuprinse 'п lunecarea răzoarelor lascive, curg inimile noastre în zâmbete 'mpreunate. Acum, când nici un svon din lume nu-l abate, surâsul depășește cuvintele tardive. Adie vânt mai umed, dar mâna ta e caldă, căci ploi de raze limpezi pe văi de-azur te scaldă în clipa care trece cu licăriri de mit. E viaţa lângă tine prea pașnică și lungă, somn desfăcut din vremuri, pândind la răsărit о noapte care vine, dar n'are să ne-ajungă. (Neutral. ) RETROSPECŢIE Amurgul pare-o criptă imensă şi pustie, la orizont cu nouri nebuni de nostalgii, întinşi ca o săgeată spre vechi copilării, ce râd din pajişti ude de roua ce 'ntârzie. NECULAI ROŞCA 95 Crengi triste de-o vechime prea familiară şi-au profilat — de mult — destinul terminat, legând bucăţi de soare ilustru $1 uzat în monogram idilic pe pânza funerară. Singurătatea-mi pune un nimb de nebunie... De-acum fecioare 'nalte s'or mlădia la bal, iar trupul lor învie, tăind diametral şi sufletu-mi şi seara imensă şi pustie. (Blocat. ) NU E GREU SĂ PRIVEŞTI MOARTEA IN FAŢĂ Cu fiecare seară гепип la tine iar... Instincte provizorii ațâță violente coșmarul existenţei tot mai inconsistente, — un sector periferic, romantic și murdar. Lumina retractării — în dioptrii egale — să cadă pe deruta de vis inoperant, suspendă așteptarea momentului prestant: justificare goală suitelor banale. Trafic apocaliptic în bloc de rău moral spectaculos grefat pe-un minim de durere: simți — pură — mântuirea, са o adiere, la gândul nivelării totale 'п ireal. ( Blocat.) ГОЕТІІ TINERI BUCOVINENI CULMINAȚŢIE INCERTĂ Recalcitrant, pământul din văi elementare transmite 'п reticență eşecul ancestral, când pantei șerpuite şi agere-i răsare retroactiv zenit: vis cald și virginal. Iubirea ta să fie purificatoare — impresionantă cruce terestrei repetări —, delimitând melodic în vremea trecătoare emoția ce trece dincolo de zări! (Blocat. DESBATERE Dă-mi copilăria păsării brodate, tulbure pornire cu tensiuni în vid! Peste disensiunea lutului avid numai somnul leagă falsele carate... Ziua mea se teme de clarificare: Foamea eschivează un imperativ. Satură-ţi declinul deturnând pasiv crestele ce iartă morțile prea rare. Totul se rezolvă 'п dimensiuni mărunte, Setea amintită creşte melodii aprige 'п ţinuturi unde ai să vii mult mai trist pe fluviu 'ntors $1 fără punte. NECULAI ROŞCA Țipătul striat al marii solitudini limpezea iubirea pentru ascenziuni, dar în Eldorado tristele minuni sublimau mirajul calmei platitudini. (Inedită.) DRUM DREPT Ne-am scuturat din ape tulburi uluiți când vagi eleoungeri burară un calvar, alunecării line în moarte îndreptar şi zlot de veșnicie celór neadormiţi. In sufletul nesigur mai stărue un rest din desarticularea hotarelor de lumi. Ținutul viitor așteaptă să-ți asumi potecile pieptişe şi-un clar destin agrest. Se-aude stilizată o inimă 'п zăpezi, iar nota discordantă, sculptată în trecut, sporeşte exaltarea acestui început în panică sub cerul de-azururi și grămezi. ( Inedită.) PEISAJ DEFINITIV Sfinţirile mărețe de lacrimi un ţinut le aştepta "п tămâia cumpenelor caste. Somn lin înviora cu brazi și stânci pe coaste copilăria unui frenetic început. 97 98 POEȚII TINERI BUCOVINENI Munci pașnice alături cu iz de fân şi trudă împrospătară toamna din suflete şi cer. Те ridicară munții în pulsul lor auster pe culmile cu climă limpede și crudă. Ті s'au insinuat sălbatec și intim cu plaiuri retrospecte și piscuri fumurii, cu licăriri de suflet, străvechi și totuşi vii, cu gânguriri de leagăn şi cruci de ţintirim. ( Inedită.) PRIGOANĂ Se pregătea o vreme de răscoliri și chin, propice amintirii șoptite lângă vatră, dar cei luaţi într'însa s'au zgâriat în piatră, pierzând $1 miruirea colnicului târziu. Se poticniră cerbii în sânge sub tăpşan, tăgăduindu-și dreptul de-a mai voi să fie; pe măguri floarea urii, păscută "п rana vie, s'a veştejit în ochiul trufaş și ortoman. Creşteau copii cu lutul livezilor la fel, aripile de vânt în vis să nu-i atingă. Voinicul ce pornise de dragul lor să 'nvingă, rămase sus pe culme — cu moartea numai el. ( Inedită.) NECULAI ROŞCA PĂCAT IZBĂVITOR Dilema rezolvată topi în stadiu pur complexul ezitării și-un trup de imprecizii. Pe bolta din orbita identică astrizii încrucişară săbii și drumuri de azur. Fruntariul se fixase dincoace de gest, împărtăşind iruptei singurătăți finale monocromia stingerii universale şi uvertura amplă a unicului est. Mulţi alții din revers găsiră cerul gol, dar pentru cei meniţi lumina fu prea mare când sacrificiul ultim al vieții viitoare a transformat o trecere în vid — într'un simbol. (Inedită.) DANS Perechea fără nume și fără început unificase plaiul cu seninătatea. O linie mirată de ea, eternitatea oprise distrămarea sfârșitului ştiut. Simplificat în apa botezului nubil, minunea te cuprinse necunoscut de tine. Adulmecata únei sălbătăcii depline, luase vălul lumii cu ochii de copil. 100 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Mers ondulat şi static spre-un raiu interior cutremura pe buze sărutul și privirea. Neliniștitul crin respinse mântuirea întoarcerii în lutul divers și-odihnitor. Ultragiase nuduri azurul violent — în treacăt, totu 'n treacăt de moarte şi iubire— purificat de marea şi unica ieșire în sunet şi culoarea sângelui absent. (Inedită. ) NUMAI ODATĂ Telurica francheță răsbise atitudini astenice de mit înalt şi chinuit. In daltele căzute, un trup neisprăvit urca în simfonii carnale certitudini. Odată contestate ресе е amare, roise 'п coapse viața ca primăvara 'п stup. Te bucurai de soare, de apă și de trup, să te întorci mai pur pe culmile stelare. Căci peste lut veni un val de duioșie. Pornirea reprimată îţi cizela un crin crescut în ciornozomuri de chiot şi venin, să 'mbălzămeze 'п vis celesta chinovie. ( Inedită. ) MIRCEA STREINUL S'a născut la 2 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (județul Cernăuţi). Bacalaureat al liceului « Aron Pumnul • din capitala Bu- covinei. După studii de litere, filosofie şi drept, a luat licenţa în teo- logie. In prezent, redactor la ziarul « Buna Vestire» şi îşi pregă- tește doctoratul în teologie. Impreună cu Іоп Roşca, Gh. Antonovici, George Drumur şi Neculai Pavel, a înființat în 1931 gruparea de literatură Ісопаг, transformând-o ulterior, cu colaborarea lui Iulian Vesper, în edi- tură. După câțiva ani, Iconar-ul s'a îmbogățit cu o revistă, care apare şi astăzi, A editat revistele Argonaut și Fișier, iar în liceu « Caietul celor 4» COLABORARI: " Га reviste și ziare bucovinene: Crai-Nou, Indrumarea, Munca intelectuală, Orion, Pana literară, Plai, Тага Şipeniţului, Viaţa Bu- Covinei; Cronica românească la Cernăuţi, Tribuna etc. 102 РОЕТП TINERI BUCOVINENI La alte reviste și ziare: Ancheta, Arc, Azi, Bloc, Capricorn, Cuget moldovenesc, Floarea de foc, Frize, Gândirea, Grai moldo- venesc, Insemnări, Izvod, Lanuri, Moldova literară, Munca literară, Orientări, Orizont, Pagini literare, Pământul, Petrodava, Progres şi. cultură, Răboj, Revista mea, Treisprezece, Viaţa Românească, Vre- mea; Curentul, Naţionalul Nou etc. OPERE: Apărute: Carte de iconar, Itinerar cu anexe în vis (premiul de poezie pe anul 1934 al Societăţii Scriitorilor Români), Tarot sau călătoria omului, Divertisment, Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi, Comentarii lirice la poeme într'un vers de Ion Pillat. In pregătire: Oameni de noapte, Lupta împotriva visului (romane), Rumâneasca (poem), Cartea înainte de moarte, Cântecul de dra- goste și de durere al aurului sub mânile meşterului (versuri), Meșterul Manole (libret pentru o operă de Paul Constantinescu), Zamolxe (libret pentru o operă de Liviu Rusu), 4 Aprilie. METEOROLOGIE Barometrele campestre cari le ştiu, nu au arcuri de oțel, și nici argintul viu пи svâcnește 'п ele... Е Bunul Dumnezeu, сит а 'пргїйїї de toate cele! Vrei să ştii de-o fi în lanuri soare mult? Citeşte 'n jocul rond de rândunele: dacă âripa se 'nscrie bine, fac prinsoare că vei căuta răcoarea serii; — la toamnă s'or aprinde 'n ramuri тегі şi vei spune — pentru-a câta oară? — « Caldă straşnic fu această vară! ». MIRCEA STREINUL 103 Unchiul ostru al lui Pascoli zicea: «Stele liniștite, dimineaţa va ploua ». * " ж Când văd сит plugurile ară, fierul lor îl simt în mine Şi-alerg cu cerul peste seară ca să strig spre el: « Месіпе! ». (Itinerar cu anexe їп vis.) VERLAINEIANĂ Iată fructe încă umede de rouă, culese 'п zori. E plină casa de grădină; ca stele 'п alt peisaj, miresme plouă, — și-odaia, totuşi, invadată-i de lumină. (Itinerar cu anexe în vis.) PETRU CERCEL Ochi trufaşi de levantin, vraciu isteț Іа mueret, bea doar soare "т loc de vin — că e craiul și poet. Frânge, seara, trup de păunițe: «АҺ! Ce dulci îs fetele muntene! Au tot noapte deasă ре șuviţe şi sub fuste bun prilej de lene.» * 104 POEȚII TINERI BUCOVINENI Amurgul de sub turle când țâșnea, înalbăstrind cetatea ce părea (în apa caldă а 'nserării) moartă, — oriunde-și arăta, şiret, o fată stelele, da Petru pumnul drept în poartă, dar Domnul niciodată nu schimba inelele. * Biserici zugrăvise craiul, cu sfinte-aproape goale, ca la Roma — Şi părea atât de viu alaiul, că simțeau coconii 'n nări aroma veştmintelor de-azur în loc de boarea dulce-a firelor de busuioc. Insă: {ага rău s'a supărat și-atunci ăl craiu șiret s'a dus în lume — în cetate vreo treizeci de prunci m'aveau tată, n'aveau nume... (Itinerar cu anexe în vis. TRAGICA INTÂMPLARE DIN STRADA... Cântau cocoşi a ploaie 'n mahala; la-un gard, sub felinar bolnav de-albeață, un guard ţignalu-și melancoliza — ceas mic de noapte 'nvăluită "n ceaţă. MIRCEA STREINUL Etajul III o pleoapă somnoroasă și-a deschis; pe trotoar de piatră, lucrătorul și-a sfărmat coloana vertebrală; sângele i-a dat pe ochi, pe nas, pe gură— şi-i oribil de descris, Râdea un câne slut la stele, pe când Maria cobora, întrerupând extazul, ca să sărute mortului obrazul şi sângele ce înflorea pe piele. (Itinerar cu anexe în vis.) PAN VORBEŞTE: Când nourii se scutură pe munte Şi iezii cred că jocul e așa, cum mugurii cornițelor îmi cresc pe frunte cu bucurie simt — şi-mi vine a juca. (Itinerar cu anexe în vis.) РЕЅСВІРТІЕ Stau caii си nările 'n aburi de râu. Tufişuri cu noapte cresc. Stepe visează. Miroase a vară şi-a grâu. Prin umbră mai flutură coame de iepe. Orașul clipeşte lumină departe. Flăcăul adoarme pe pulpe de fată — de vis se făcu — şi e moarte această iubire atâta de "'nceată. 105 106 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Ѕоргоапе cu гоў aruncate în colb $1-аигӣгіа de-amurg а ungherelor în greeri își cântuie grinzile-uscate — sta luna de iarbă veghere lor. In mlaștini tristeţi de cărbune viitor mocneau sub tilinca brotacilor sluți, iar timpu-și lega de picior privirile сапог muţi. Pe dealuri!... pe dealuri, ce piatră ședeau toți morţii, din frunză s'asculte cum șerpii desmiardă се au mai splendid nervurile-albastre și multe. (Itinerar cu anexe їп vis.) MOARTEA PRINȚULUI GET П ţintuiră de stejar, la soare să-i fie ochii și deasupra lui roteau toți șoimii codrilor, cari presimţeau cum carnea amorţeşte-albastră de sudoare. Cununa de văpăi iradiază prin lacrimi curcubee 'm jocuri felurite; sclipesc zadarnic stemele iubite — săgeată-i "п carne fiecare rază. MIRCEA STREINUL 107 Atât de mult iubise soarele! Zei crunți i-au dat în suflet vitejia ce-i prelungește agonia, pe când, departe, mor ogoarele. * * * La urmă, moartea vine 'псе{, familiar îl ia cu sine şi-l precede atât de asprul zăngănit de spede. Așa muri acest ursuz prinț get. (Itinerar cu anexe їп vis.) LOGODNĂ MISTICĂ Astfel fu: crepusculară tristeță toți ciobanii luminară pe-a munţilor singurătate şi-a inimilor. Fata sta 'п genunchi Şi, glorios, stejarul simțea 'п rărunchi omenească după trup strigare. Dănţuiau ciobanii. „Nu plângeau, dar sufletul ега sfâșşiat ca o flamură purtată în glorii de sânge. 108 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Stejarul fremăta și îngerilor le venea са tristeță sau bucurie a ei lumina soarelui. In vale, putrezeau cerbii cu picioarele 'п lut. Numai flăcăul, care strângea stele, la târg, din sudoare, n'a știut că fata era la stejar. * * * Când lemnul s'a închis, frunzele în sângeriu au dat; era stejarul ca un împărat — şi totul s'a făcut de vis. (Itinerar cu anexe în vis.) FRAGMENTARIU Am ctitorit livezi de brumă pe mâna mea și тегі ат răsădit pe șesuri, unde-au ars de ciumă cetăţile, pe cari le-am ispitit. Când cerul mi-a părut sfidare, mi-am strâns armatele de nebunie — cu pietre-am aruncat în soare și 'n inimă cu veșnicie. MIRCEA $TREINUL Creșteau amurguri mari pe fruntea serii, pe care se stingea de glorie destinul râvnit de mările tăcerii şi nimeni nu mi-a regretat declinul. Pornesc pădurile prin somn la vale şi pajura vâslește 'n ploaia de mătasă; din plisc îi scapă 'nsemnele regale Şi scutul fumuriu pe inimă-i apasă. Prin neguri trece băietanul, care s'a nărăvit la vis, şi nimeni nu-l mai știe de om, căci pasul lui la drum tresare ca frunza, când o bate dor sălbatic după glie. Ii latră-ogarii Бері de sânge 'п urmă Şi ciutele se sbat cu cerbii după ele; prin mlaștini putrede mistreții scurmă sub ape, măcinând luceafăru 'n măsele, iar pajura-i stârneşte din visare pe regii palizi din monede şi le sună — prin toamnele cu-alaiu de vânătoare — în fruntea sângerată un val de zări şi lună. Văcarul le privește danțul și râde tont la stele; oierii blânzi ar nărui bătuta, dar zorii sunt aproape şi paște ciuta otavele 'nrourate, botul să și-l spele, 109 110 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Şi-atunci, prin ploi albastre de mătasă, trecutul gol de glorii îi rechiamă pe regii pâclelor de-acasă — în legendă iar să intre și 'n aramă. * Inţelepciunea noastră-i jucărie: poeţii stau la tejghea, filosofii vând idei de hârtie, — oare nu era mai bine să fim arbore, piatră sau stea? Poetul întreabă: Cântecul nu-i laudă pentru mânile lui Dumnezeu? Copilul răspunde: Seara, când mă culc, aud pomii cum în cerc se-adună; în ochi îmi cade un luceafăr ud — pomii cântă ’n frunze pe sub lună. Poetul exclamă: Maria- Domnului, lumină crudă peste pomi să cadă; Te-așteaptă ’n inimi grâul, vină — ochii pruncilor să vadă. MIRCEA STREINUL Copiii cântă: Ciuta 'n codru-a, lăcrămat, trei stejari la ea s'au dus şi, de 'ndată ce-a 'nserat, daruri mândre i-au adus: iarbă moale de dumbravă, răcorită 'n ger de stele, — oglingioară de zăbavă şi-o cutie de mărgele, să se joace, de va vrea, puiul mic și craiu си ele. S'au întors apoi stejarii după drumul scris de stea — Şi S'au minunat pândarii de-arătarea ce creștea. Paznicul cel bătrân își aminteşte: Mai târziu, l-au judecat lupii, că le-a tulburat apa codrului la vad. Copilul spune: Petre, din lulea îţi cad stelele — și-om rămânea peste noapte fără nicio stea. 111 112 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Poetul visează: Lăsaţi pânza pe fața Mariei, Maria- Domnului; numai una е lacrima bucuriei, Maria-Domnului; saltă vântul la fereastră, vrea s'o vadă pe Maria-Domnului; şi s'o ducă 'п raclă-albastră, ca să șadă în dumbrava somnului, să-i slujească îngerii de nea, cu aripi de catifea, cu picioare de mătasă, sgomot să nu facă ’n casă. * Din șold îți cade mătăsos piciorul — Şi crinul nu e mai melodios. Ca linia ce "'ntruchipa ulciorul Samaritencii, slugă lui Hristos, — stă coapsa curgeri line de colină Şi pânza te primește 'n mângâieri de mână 'nvălurată sub lumină — visând amiaza marilor tăceri. Doar cerbul are glezna mai subțire, când ia luceafăru 'п copită, dintr'un singur salt; genunchiu-i măr — şi-atâta liniștire insinuiază mersul tău înalt. MIRCEA STREINUL 113 Vreodată de te va 'ntrista 'п țărână chemarea după seară, са 'n aceste seri nici una de-atiitor, te voiu lua de mână, — în suflet să-mi pășeşti — са "п iarbă luna. * Ostateci suntem. Totuși, poate că sufletul nostru va sta dovadă, frați iconari, pentru toate cerurile. Laudă drumului nostru, fraţi iconari; scriu pentru ce-ar fi bucurie și liniştire, să ştiu a stelelor liniștire, deşi luminile-aleargă pe străzi, a nebunie. De-această bucurie a liniștirii, vom ridica mănăstire de cuvinte, — şi 'п fiecare va fi o stea: inima ta, a ta, inima mea. Limpezi, aurorele sună pe turle înalte de tăcere; în naiu se ridică fântâni când aurorele sună — și serile-ți cad liniştite pe mâni, Са pe frunte, 114 POEȚII TINERI BUCOVINENI Amurgul în inimi ne crește, un pom a vorbit; seara în pomi cum va crește — inima iar a vorbit. Deodată, totul se ţine vale; curge ca un râu frumos pădurea colinei pe umerii Domnului Hristos. * Zidurile se strâng și visează văile 'п cari odihneau sub stejari; așează turlele coroane de fier pe fruntea zidurilor — și sunt ca niște "'mpărați după răsboiu, căci, întretimp, a răsărit soarele. Când m'or cobori 'n mormânt, fiecare frunză va fi cuvânt, ochii vor lumina în amintire, ca să dea serilor de știre: {ага heruvimilor să vadă cum le vine fratele 'n livadă, logodit cu șoapta vântului în umbra pământului, între noapte și zi, — iar cine va auzi MIRCEA STREINUL 115 suișul sângelui la tâmplele muntelui, să se uite cum trupul meu s'a așezat în inima lui, la dreapta soarelui, la amiază de bine și rău— cum a hotărît Dumnezeu. * De pe frunte îi curge sudoarea, brumând obrajii palizi de "'noptare; între degete, mâzgă albastră — depărtarea i-a putrezit în ochi şi-a ars de soare. In {ага luceferilor orbi aleargă onagrii, bătând frunzişul molcum de tăcere; memoriţi cu inima largă adapă păianjeni de fiere. Regat de brumă, sufletul tânjește după vânătoare си șoimi crăiești: uneori, zare ploioasă, buchisește în ţarini de carne ctitorii mănăstirești. Pândește mic, viclean, la picioare, mâna să se plece pe creștet, bună; la urmă, se satură de-așteptare — şi genunchii și-i sdrelește 'n crengi de lună. 116 POEȚII TINERI BUCOVINENI Depărtările le-a sumes pe drum, s'a condus după inimă, nu de stea, oricât de solemnă, şi-ascultă și-acum sângele, care "п trandafiri se ducea. Din toți arborii, viorile se-adună pe frunzele memoriei; fac nomenclatura oceanelor din lună Şi mă citesc în pasagiul gloriei: acest ciudat străin sunt eu, eliberat din rigoarea celulară — parc'ar fi suflet și s'a luminat recunoașterea, ca să 'ncep oraţia protocolară. Au închis porțile la cetate, ca la sfârșitul unui vis; au tăcut toate Şi numai un cuvânt s'a deschis. « Salut, imunde prinț! Luceafăr negru, coborit din trandafiri, la casa nouă, stai la dreapta, stelele subțiri să-ți prindă umbra peste raiu. Sent-loan, colind să-ţi fie ploaia, care te botează cum se scrie lumina tulbure de-amiază. MIRCEA STREINUL 117 Sună 'n vis, auzi, orașele cu morți în fiecare casă; pofteşti oștenii uzi de lună să te ia la masă. Dar gândul tău nu $010 s'agite nicio flamură și nicio 'nălțare nu te-a ispitit — пи s'a 'nălțat, numai pentru tine, nici un soare. Te-ai re-creat din frunzişuri, în cari păduri apuse putrezeau cu amintirea cerbilor de luminișuri, la poduri cum se-opreau. Nestatornic domn, urzit de catifea, funebră seară ţi-ai aruncat pe umeri; până la ultima stea, numai puține seri mai numeri. » Avorbitul s'a declarat învins şi-a intrat în lumină, iar îngerii s'au stins în focurile din grădină, peste cari luminau ploile cumpărate din pădurile inimii, pe când scriitorul îşi ridica fruntea, simțindu-se ca Dumnezeu după despărțirea apelor. ж 118 РОЕТІ TINERI BUCOVINENI Fraţii de cruce spuseră: « Te-au cumințit zăpezile pe frunte, ciobane pe la cerbi deprins; pădurile s'au depărtat și 'n locul lor doar ochii ciutelor te-au nins cu tristeți. La horă te prindeai cu stelele și focul ni te-a mistuit; dar gândul nostru-i: de-azi pământul să te crească înmiit — din toată puterea lui nemărginită, în fluierul muntenilor, depărtările te-audă, aburul gurii tale să cadă vânt pe frunza udă a dimineții de pădure, în pâcle — toamna —, suflete, să te răsfiri şi sângele să-ți curgă 'п trandafiri, biserică în "alturi să te urci și "n isvoare să doinești acum şi 'ntotdeauna sub cerul larg al țării rumâneşti. » NIRCEA STREINUL 119 Apoi au 'псери dealurile să-l pomenească ре "'nţelesul lor, sunând din inima pădurilor. (Tarot sau călătoria omului. ) MIGRARE Ii turbură pe reni prea multul dimineţii soare şi-un freamăt nou spre calme norduri îi rechiamă; de-atâta primăvară, inima îi doare şi-amiezile privirea li-o umbresc de teamă. Aurore verzi halucinează 'n codri depărtarea şi dânșii tremură visând zăpezile eterne; sălbatică, prin sânge iar le flutură 'пѕегагеа cu nostalgii suave după tundrele materne. Deși-i așteaptă "п drum atâtea uragane, renii pornesc și bucuria revederii îi agită; banchize străvezii, în cari au înghețat lichenii, ei simt de-acuma aspru răsunându-le 'n copită. Oricât li-ar sta 'mpotrivă lupii, dându-le târcoale, pe renii lânceziţi de-azur îi duce mai departe mirajul irizatelor aurore boreale — să 'ngenunchieze т liniștea zăpezilor și n moarte. (Divertisment. ) 120 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI PETER SCHEMIHL VORBIND CU UMBRA VÂNDUTĂ Conturul tău cădea suav pe flori, pe-oglinzi, pe-o carte, te profilai albastră 'п stinsele amiezi; acum, doar amintirea te mai tremură departe pe apa serii, care flutură 'п livezi. Тағпоѕ, exasperat de-atâtea umbre indecente, călătoream cu cizmele-mi de şapte poştii Şi străbăteam grăbit pe zi vreo patru continente, de 'nmărmureau cu gura la ureche proștii. Din amintire, iarăşi mă sfidezi alintătoare, te furișezi prin ierburi, ca șopârla, $1 te înalți, mai limpede ca remușcarea mea, la soare, de când picioru-mi a 'ncercat să te evite. O zi, odată, va veni — fii sigură că vine! —, în care mâna-mi пи va ezita şi-atunci în crude-azururi de țărână-i putrezi cu mine. Dar pietre 'n care suflet o să mai arunci? (Divertisment. ) PASĂREA MĂIASTRĂ Robind-o 'п lanțuri după lupta "'ndelungată, ѕете{ ai poruncit de aur colivia să-i fie şi-ai ştiut că 'n suflet niciodată mai fără margini n'o să-ți crească bucuria. MIRCEA STREINUL 121 Privind prizoniera pasăre măiastră, ai desluşit cum în privirea ei umilă, sfindându-te, străbate-o flacără albastră — Şi-atunci, cu ghiarele-i, te prinde-atâta milă, că 'п generos elan îți creşte răsuflarea şi hotărîrea ta-i definitivă: îi dăruieşti cu simpla-ți bunătate zarea, s'o 'псегсе iar măiastra pasăre captivă. Dar lanțu-și scutură ca, fără să tresalte, cu pliscul să-ți sfâșie 'п trup — și peste-o clipă se-avântă 'n golul liniștii de brumi înalte, simfonizând eternitatea din aripă. ( Divertisment. ) NAVIGATORUL ... drumul întoarcerii nu-l mai йи... LUCIAN BLAGA Coralierii orchestrează 'n mări meduze Şi maluri grele de-aur surpă 'п valuri zarea amurgului, când vâsla bate leneș marea, pe care-o limpezește 'n naiuri așteptarea înaltelor tărâmuri de zăpezi ursuze. Pe frunte e-o lumină peste timp şi care organizează 'п ritmuri verzi eternitatea; îi tremură sub mâna fermă cantitatea imensă de azur ce 'ncercuie cetatea legănătoarei zări şi-a depărtării clare. 122 POEȚI TINERI BUCOVINENI Pământurile stau în amintire, joase — ca 'п vastul continent al visului; delfinii amurgului se joacă m apele luminii și-aproape luna albă-și pregătește crinii... Departe aburește marea de sargasse! (Divertisment. ) FĂT-FRUMOS Salonul corespunde-armurilor din galerie, cari azi îmbracă descendenți de carte veche, — 51 aria re'nvie Făt-Frumosul de hârtie, pe care-l râd bufonii apucaţi de streche. Pe nas îi cade soarele și 'ncepe să strănute; la 'ncheeturi rugina strâns l-a prins și-l ţine; zădarnic goarna știrbă azi ogarii îi asmute din somnul lor de sub pământ — acolo-i bine !— și Făt-Frumos se uită ’n jur, cețos, bătrân, săracu'! Repede-apoi — си gura plină de sudălmi — curtenii, cari s'au dus acu de mult la dracu' — şi-exasperat vrea umbra să și-o іа la pălmi. ( Divertisment. ) MOARTE DE PRIVĂVARĂ Femeia zăpezilor și-a ridicat mâna, care lucea străveziu — și algele inimii prin piele se vedeau, când înflorea pe mare bruma albastră de stele. MIRCEA STREINUL Inotând, au venit la ea morsele molâi şi urșii albi, tulburând pădurile de ape, încât nu mai ştia ре cari să-i mângâie întâiu — atât de mulți erau pe-aproape! Risipindu-şi aurorele, banchiza a plecat spre sudul, în care irizau depărtarea ghețarii porniţi să se-afunde, — și cerul destinat să-i oglindească și-a așternut pe ei uitarea. Când soarele, resfrânt în valuri, а irupt ѕетеў, femeia a mai privit odată zăpezile cum scad, șuvoind desgheţ, Şi s'a topit în curcubee — și-atunci imensul soare a părut o pată pe suava puritate-a tundrelor din depărtare, ( Divertisment. ) AL ZECELEA CUVÂNT Şi-acuma, Doamne, am rămas cu Tine să stau de vorbă. Inima-mi tresare, iar glasu-mi scade și-i atât de bine, că 'п răsuflarea Ta de-albastră glie mă Simt ca păcuraru 'п dulcea înserare, când somnul ni-i prieten și 'n cărare dulăii îl aşteaptă cu lătrat de bucurie. 123 124 POEȚII TINERI BUCOVINENI Ca aburul pe codri, zarea ușor se pierde prin fereastră; aleargă 'п miriști depărtarea Şi 'п frunze-i seara iar albastră. Curând va 'ncepe toamna fumurie... Răcoarea serii aspre mă 'nfioară Şi-i "n aer са $1 când o liturghie s'ar pregăti. Vrea robul Tău să moară, Doamne. Vrea "п arbori iar să treacă, iar în grâne să circule, spre lauda Ta, şi 'n rouă să-și aburească răsuflarea, pâne să-i fie inima, ca 'п două să i-o frângi. Pătrund de-acum’ apropierea de floare-a frunţii Tale înstelate, de-acuma inima, ce 'п pieptu-mi — slab mai e-a Ta— şi-a Ta е și tăcerea ce-mi urcă umerii cu âripi de eternitate. Odaia, Doamne, plină-i de tămâie şi, când veștmintele-Ţi adie ca vântul slobod la câmpie, Te simt trecând prin grâie Şi prin veșnicie. MIRCEA STREINUL Mi-i ca şi cum m'ar fi 'nserat frunzișul pădurilor de fagi, cu cerbi sfioși în ele; sunt seară eu, iar Tu eşti luminişul, în care-am semănat câmpii întregi de stele. E-un somn al țărilor înalte, pe care nimeni nu-l mai știe, că Dumnezeu s'a dus în veşnicie, iar eu la celelalte. Din mine {агі am crescut, azururi leneșe pe-a mărilor singurătate; pădure-am fost și n'am crezut — şi hat de parini nearate. Imi știe mineralul boarea gurii, mă poartă ара 'n glii legănătoare; la fruntea-mi, care-i ploi de soare, nicicând n'abate umbra stearpă a pădurii. , Oare suntem altceva decât о seară — sau amiază, în care Dumnezeu stăpânește, și nu sună mai clară inima, atunci, de sângele meu? E sufletul unora crin subțire de-argint cu fulguiri albastre de ninsoare, al altora — o albă mănăstire cu turle svelte, cari tălăzuiesc la soare. 125 126 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Văzut-am rânduindu-Ți casă mezinii — trupul Tău de foc să stea 'nlăuntru bine, са 'n mătasă, iar lumea se mira de unde răsare-atâta busuioc Şi boarea lui dece-o pătrunde. Dar eu m'am ostenit cărare ușorului Tău pas $1, totuși, greu, — şi mult m'am bucurat că sufletul, prin care — ca 'п veşnicie — trece Dumnezeu, a fost cădere 'п lut şi 'n timpuri înălțare. Pășește, Doamne, ре cărarea mea umilă Şi codrii Ті-ог ieși în cale, să-mi spună, filă după filă, istoria vieţii Tale, iar dimineaţa, de-i ajunge 'п rai cu mine — пе 'nsemnat grăunte! — așează-mi, Doamne, sufletu 'ntre scai — lumina lor să-mi sângere pe frunte. ( Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi.) NICOLAE TCACIUC-ALBU S'a născut la ІІ Noembrie 1885 іп Rogojeşti, judeţul Rădăuți, din părinți țărani. Clasele primare le-a urmat parte în sat, parte іп orașul Siret, iar liceul, dela 1894 până la тоо, la Cernăuţi, unde limba de predare a fost cea germană, iar limba română numai sim- plu obiect de studiu. Іп 1905 s'a înscris la Universitatea din Cer- паці, întâiu la drept, apoi la teologie şi în urmă la filosofie şi litere, terminând studiile în anul тото. Ulterior, a luat şi doctoratul în litere. E profesor la liceul « Aron Pumnul» din Cernăuţi. A început să scrie, versuri şi proză, încă în liceu, în două limbi, când românește, când nemțeşte. Intre anii 1910—1913, a fost secretar de redacție la revista Junimea literară. COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Făt-Frumos, Orion, Plai; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Analele ROmanului, Convorbiri literare (sub pseudonimul D. Timoteiu), Luceafărul; Neamul Românesc etc. 128 РОЕТИ TINERI BUCOVINENI OPERE: Apărute: Istoria literaturii române, Heinrich Heine in der ru- mănischen Literatur, Cântarea României (studiu istorico-literar), Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit (tălmăciri în versuri), Viaţa și opera lui Tudor Flondor, Viaţa şi opera lui Ion Sbiera. Іп pregătire: Un volum de nuvele. POEZIE ETERNĂ Pictez cuvinte şi '5 tovarăș singur mie. Din ramuri sclipitoare perle 'ncep să cadă, Iar bambușii foşnesc ca marea ce adie. Inșir cadențe ре hârtii strălucitoare, De par că 's flori de prun înfipte în zăpadă. Cât ţin, al mandarinei miros subsuoară La femeie, florile de nea în soare? Dar versurile din această dulce oară, Cântate în singurătate taciturnă, Aș vrea să fie "п veci nemuritoare. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) DOUĂ FLUIERE SE 'NGAÂNĂ Seara răsuflări de floare, Glas de fluier vântu-adie. Vreau să-mi taiu și mie fluier De nuia, să cânt din el. NICOLAE TCACIUC-ALGLU Şi în noapte 'ncetinel, Să-și prefacă jalea 'п șuier Unul și-altul se îmbie. — Ştie cerul се ne doare. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit. ) PE MALUL LUI JO-YEH Printre trestii în mici luntre fetele roiesc, Flori de lotos vreau s'adune pentru-acasă. Тїрї, râd, nevoie și cu apă se stropesc. Vântu 'ndrăgostit din mâneci пи mai vrea să iasă. Iar pe maluri printre arbori tineri călăresc, 51 pe fete cu galante vorbe 'ngână. Dar deodat' un cal s'aruncă 'п ropot nebunesc, Flori căzute sub copite se sting în țărână. Una din copile "'nalță ochii îngroziți. Frica sânge roșu 'п faţa ei adună, Ca o piatră scumpă pare, cu obrajii înfloriți. — Dar de ce îi este frică, n'ar putea să spună. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) IN GRĂDINA PALATULUI CEAO-YANG Zăpada crengile de păr nu mai apasă, In tufe de răchiți primăvăratec vânt. Yng paserea, glas de argint; iar de pe casă O rândunică-nouraș îşi ia avânt. 130 POEȚII TINERI BU(OVINENI Adastă încă noaptea. Soarele într'însa E revărsat ca vinul din belșug turnat. Femeia-i ca și floarea, mugur nou și dânsa, Incât și mandarinul e cutremurat. Ai curții păzitori lucesc prin noapte ’n zale, Căci zorile departe 's de-azi, dar şi de ieri, Iar zvonul lor pornit pe nori ușori în cale Măreşte cu belșug domneșştile plăceri. Potire — florile înalță doritoare, Femeile coboar' ochi de mistere grei Şi sala de-ametist aprinde 'n noaptea care moare Impărătescul danț, mătăsuri şi femei. Cu răsăritu-odată roiu de mândre fete, Cântând în jurul corului împărătesc, Din poartă tăinuită ies. De flori li-e sete. In fruntea lor Fey-yen, cea cu chip ceresc. E fiică din popor. Imi plec adânc grumazul 'Naintea ei. — lubită, iată-ne vrăjiți! Grădina își ascunde în flori albe-obrazul. Pe noi ne-aşteaptă, ca pe doi îndrăgostiți. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) PRIMĂVARA Viaţa de-i reflex din ce-am visat, Pentruce să-mi bat eu fruntea pală? Cupe multe, fără socoteală, Vreau să beau, să dorm sub stâlpi culcat, NICOLAE TCACIUC-ALI:U Geana mi-o ridic — și iată's treaz. Paseri cântă 'n crengile 'nflorite. Le întreb: « Ce timp e-acum, iubite? » Ele: «Primăvară făr' zăgaz !» De 's zdrobit, eu caut lacrime. Umplu cupa. Buza soarbe 'ntr'una. Cânt și beau pânăce iese luna. Eu uit lună, cântec și pe Li-Tai-Pe. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) TREI TOVARĂȘI In altanul de iasmin, păharu 'n mână, Singur stau și drag mi-ar fi să am tovarăşi. Iată luna ce de după deal mă 'ngână. Eu mă 'nchin și umbra mea alături iarăşi. Suntem trei acuma. Luna-ar vrea să beie. E 'mzădar. Şi umbra mea e însetată, Dar și ea, sărmana, poate să tot vreie. Ce-mi rămâne? Bea-voiu pentru toți deodată. Vreau să beau, să cânt şi pentru ele. Luna Râde, din tărie, de-ale mele cânturi, Umbra joacă, sare, face pe nebuna, Parcă mi-ar fi ea tovarășă de-avânturi. 131 132 РОЕТИ) TINERI LUCOVINENI Dar când vinu-şi pune ceața pe-a mea frunte, Despărțirea-ar vrea s'atingă trista-i strună. Nu ne pasă, căci spre zori găsim noi punte, In frăție bună, lună, umbră, împreună. (Li-Tai-Pe, Flori din răsărit.) HOMARUL Trei sute de păhare, vin de cel mai bun, de-i bea, Vei fi iar tânăr, de soția-ţi «grijă» vei scăpa. Durerile sunt multe, iar păharele puține; Dacă-i așa al vieţii rost, să bei într'una-i bine. Са Dao-Șu, sau Kuan-Ji, prin foame glorioși Nu vrem să fim. Mai dulce-i pe terasă, lenevoși Să ne petrecem vremea. Fierbeți și tăiați homarul! In două despicați durerea, chinul și amarul! Le vom sorbi până la coji, adânc, cu sete, noi; Din foarfeci de homari și cojile vârtoase-apoi Munţi sfinți vom înălța. — Să bem în aste triste clipe Şi vom întrece-al nopții zbor, cu veșnice aripe. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) JALEA Crâșmarul are vin, dară să nu-l aducă. Eu vreau să cânt întâiu. Căci jalea când ne-apucă Atunci nici cântecul, nici râsul nu au tort. 51 cine știe cum mai cântă-un greier mort? O-he... О-һе. NICOLAE TCACIUC-ALBU 133 Crâșmare, -ai vin în poloboacele rotunde; Eu am lăută şi-un cuţit haina-mi ascunde. Să bei, să zici $1 din lăută, se împacă, De-ai aur mult în sac și sabia în teacă! O-he... E veşnic cerul. Facă-ne și nouă parte, Căci vin $1 aur mult norocul nu împarte, O sută de-ani e mult, dar e și prea puţin; De mână viaţa şi cu moartea mi se ţin. O-he... O-he... Priviţi spre cimitir, ип’ se coboară luna Şi la maimuța се stă singură într'una; Cum tremură de frig și ţipă dureros! Acum turnați! E ceasul са să bem vârtos! O-he... (Li-Tui-Pe, Flori din Răsărit.) IMPĂRĂTEASA Pe scări de yade arde rouă albă. Urcând o stinge-ușor femeia dalbă, Си haina-i lungă. Mâna "п dreptul ochilor Inalță 'ncet, căci razele de lună-o dor. Perdea de perle după ea se 'nchină, Se sbate, o cascadă de lumină. Е "п pavilion și trupu-i svelt de sfântă Intâiul frig de toamnă-l înspăimântă. 134 POEȚII TINERI BUCOVINENI Inalta doamnă-ușor se 'nchină, Priveşte ţara ninsă de lumină Şi-al lunei farmec din cerescul plaiu, Pătrunsă-adânc de-o jale fără graiu. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit. HAN IN SOARE Cai albi șapte Svârl copite Peste munți și cer de lapte. Flori de vânturi îmboldite. Ușa hanului, privaz Pentru ochi urîți de babă. Şapte 'п $еа de-argint boieri fac haz, Șapte fără grabă: « Primăvară, mândre fete, vin — !». Şapte intră. Hanu-i plin. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit. RĂZBOIU IN PUSTIUL KOBI Pleiadele din ceruri sunt picături de sânge. Nisipul din pustiuri stropi roșii vrea să bea. Plecat-a generalul, frumoasa Li-Si plânge, Pe carul lui de luptă nu-i loc și pentru ea. NICOLAE 'TCACIU(-ALBU O ţară după alta un lanț de focuri leagă, Prin noapte sboară tainic himerici olăcari. Вена ucigașă zăgazele-şi desleagă. Nisipu "'nvăluește prieteni și barbari. Mulţi hani își lasă viaţa, loviți de arc și spadă, Chiar prințul Lu-han moare, năprasnicul ostaş. In bărbi și bruma toamnei a început să cadă... Rânjind, miroase hoituri în vânt, șacalul laş. Duc vești la împăratul ștafetele grăbite (Hulubi de bucurie), de biruința lui. Se 'ntorc soldaţii-acasă, cu frunţile rărite, Pe margine de drumuri, femeile statui. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) RĂZBOIU DE IARNĂ Ce minunat e curcubeu 'п țara теа! La noi în Tsin gălbui mimoze înfloresc. Gazele saltă. 51 la noi e-o boală grea, Războiul, dar în soare armele sclipesc. Aici, cu caii, îngheţați de-a-valma ’n lut, Picioarele de sloiu ne rup chiar din carâmbi. 51 ochi de sticlă răsfrâng cerul nevăzut, Căci moartea sub zăpadă ne aruncă strâmbi. 186 |I OEȚII TINERI НІ СОУІХЕХІ Ni-s hainele zdrenţoase, са la nişte bieți milogi. Urcăm pe stânci de ghiață cu grumazu-adus, Urcăm drum nesfârşit, — și în zădar te rogi —, Ne cățărăm ca niște câni spre lună 'п sus. Bătuți de vânt, ne crapă pielea de pe mâni, Răsar pe spadă picături de sânge cald. Vueşte cornul de războiu de săptămâni. — Ah, cum cântam din flaut în {ага-ті de smarald. Intoarcere acasă eu n'oiu mai vedea. Un tigru sare din culcușu-i răscolit, Şi-arată colții fioroși și vocea-i grea Ca o furtună 'm vale 5а rostogolit. Arată-ţi inima! О pasăre-a căzut. Ah, inimă de om! Mai ești tu undeva? Stau brazii 'nzăpeziți, iar noi parc’ am crescut Pe crengi și croncănim prin ceață și prin nea. O, cerule prea sfinte, ziua cea de-apoi Adu-o grabnic, să mă mistuie pe loc. Cu fulgerul loveşte-mă în fruntea-mi sloiu, Ca să mă 'nalț murind, în noapte stâlp de foc. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) SOŢIA AȘTEAPTĂ Nevasta de pe turn privește 'п așteptare. Dinspre coline frunzele încep să sboare; Vârtej de paseri par, iar norii-s tot mai deși. Cu toamna, ploaie, fulger, tunet și tu ieși, NICOLAE TCACIUC-ALBU 137 Barbar din Kobi, învârtind pumnalul rece. Al hanului trimis prin poarta Yu-men trece. Războinici mulți se svârcolesc în gura morții — Iar tânăra e tot în turn de-asupra porții. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) BLESTEMUL RAZBOIULUI In Tien-Şan zăpada pământul l-a "'necat, Trei ârmii risipit-a barbarul cel turbat. Zac în pustiul galben scheletele albite, Nechezele de luptă de moarte sunt strivite. Sinistră "mpletitură fac corbii pe copaci Din măruntaie scoase din trupuri de ortaci. Dorm răstigniți ostașii pe scări dela palate, E mort şi generalul, poruncile's uitate. Ah, blestemat să fie deapururea războiul Şi-a armelor ispravă се nu cunoaște-ogoiul. Dar omul niciodată, condus de 'nțelepciune, Senin să nu s'avânte ’n ispitele-i nebune, Таг desnădejdi la arme de-ar fi ca să-l împingă, Numai prin moartea lumii vieața s'o învingă. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit.) 138 РОЕТИ TINERI BUCOVINENI STATORNICI Norii mi-au zburat Peste ape. Paseri Râs au scuturat Peste țări, departe. Numai King- Ting, Munte ascuțit 51 un te-miri-ce, Li-Tai-Pe, Sunt statornici, neclintit. (Li-Tai-Pe, Flori din Răsărit. ) MOARTEA LUI LI-TAI-PE «Ваш prea mult, prea mult, și nu mi-e bine. Băiete, mișcă luntrea 'псоасе înspre mal! Aproape, mai aproape, lângă mine. Așa! Aicea mă cunoaşte orice val. Intinde-mi mâna, că mi-e slab piciorul. Hehei, ce-am fost odată și ce sunt acum! Voi, ape, nu odată v'am dus dorul, Sau nu-i aşa? Adese mi-ați fost falnic drum. Băiete, іа lopeţile la mână Şi nu căsca la mine. Vezi că e 'n amurg. Dar unde-i luna mea, frumoasa zână? Se mișcă-un vânt și timbrele năprasnic curg. NICOLAE TCACIUC-ALBU 139 Ce jalnic mi s'a 'nfiorat lăuta. Ah, te-am lovit, iubita mea! Te doare mult? La pieptu-mi vină, să cântăm: « Pierduta Vieaţă nu revine». Ти сап, eu ascult. Curg lacrimi. Măi băiete, plâng sau plouă? Și cât e de 'ntuneric! Valea а orbit. De jale inima mi-e ruptă 'n două, Viaţa mi s'a dus; dar cântu-i isprăvit? Ah, unde-i tinerețea neuitată, Iubita-mi țară Tsin și fluviul Jo-yeh, Sburdălnicia vieții, svăpăiată Lo-foh, dănțuitoarea 51-51 unde e? Băiete, vezi coló ре val lumina? Nu vezi? Ea creşte, se apropie de noi. E împăratul ce-a domnit în China, Amicul meu, Ming-Huang, un cântăreţ de soiu. Vii să mă iei în lumea dintre nouri Cu carul tău de aur, scumpul meu amic? Cântările-mi trezit-au — spui — ecouri 51 'n cer? Eu vin, eu уіп; apropie-te ип pic!». * * * Bătrânul braţele-şi întinde 'm noapte, Lăuta cade într'un jalnic gâlgâit. Doi pași... Din ale valurilor şoapte Un vaier îngrozit... molatec... fericit... (Ziarul Glasul Bucovinei. ) IULIAN VESPER (TEODOR C. GROSSU) Născut la 22 Noembrie 1908 în comuna Horodnicul-de-Sus (judeţul Rădăuţi). A luat bacalaureatul în 1927. Studii în litere și filosofie la Cernăuţi și Bucureşti. Licenţiat în litere; funcționar la Ministerul Muncii. A debutat în revista şcolărească Muguri din Rădăuţi. A condus, împreună cu Mircea Streinul, editura Iconar din Cernăuţi. COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Indrumarea, Junimea literară, Orion, Plai; Glasul Bucovinei etc. La alte reviste şi ziare: Azi, Rânduiala; Dreapta etc. OPERE: Apărute: Echinox în odăjdii, Constelații, Poeme de nord (versuri). In pregătire: Oamenii cerului (poeme) şi Primăvara în Тага Fa- gilor (roman). IULIAN VESPER 141 PROLOG Zarul în veacuri ronde învălmăși nubil smirna orei albastre cu plopii nichelaţi. Zarzări cu uragane în braţe de copil cresc o nemărginire de ochi catifelați. Endimion cu lira sub cerul unui vers chemă agestru seara cu palmele 'nflorate. Herolzi în alveole deschid un univers şi-l vând lampadoforii, pe-o drahmă, în cetate. Liturgice viole în evul fără mit răspund unui Beethoven, lunar lampadofor; alge incandescente întind spre infinit nervurile iubirii și ceața urii lor. Pădurile în cercuri de elegii și ramuri — contemporane steme în frenetic necrolog, ce lucide 's palorile reginelor persane cu aurul privirii, aquatic monolog. yœ (Echinox în odăjdii.) EROUL Imi plac umerii lui de piatră. Ochii iuți trecând peste vreme adulmecă o fantastică glorie, care din lut o să-l cheme. 142 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Vorbele au stranii străluciri. Trupul, înflorit în noapte grea, clatină un veac de nebunie şi la piept îi sângeră o stea. Inoptat în ceaţă și trecut (zilele-l poartă, nopțile-l cresc), în solstiții lucide și clare se aude glasul lui domnesc. (Echinox їп odăjdii. ) CRUGUL DE CEARĂ Mici strigăte de stele în umbra mea străbat în ceasul verde-al ploii, interioare gârle revarsă rariști stranii de vis sonorizat cu ninse constelații — madone și șopârle. Ті-1 plânsul sbor de naiuri în lemnul scund al serii, sunetul supt de veacuri din unda ta te saltă. Ajuns pe țărmul putred, te-apleci ca lăncierii Şi-asvârli trufașul suflet, cu zarea lui înaltă. Stihii de promoroacă lin trupul înfășoară plutind în visul propriu, ca т alge de mătase, timpul să nu-l adie, iubirea să nu-l doară, translucid să viseze în marea de sargase. IULIAN VESPER 143 Când carnea azurată va bate п aur pur şi sângele — ecoul orchestrelor marine — va nărui cleștarul tăriilor din jur, din ochiul mort va creşte un zâmbet pentru tine. Şi, obosit de visul pe care toți îl știu, se va închide clară privirea ta de ape; luna îți poartă masca, aerian și viu, — o stea își face cuibul diamantin sub pleoape. (Echinox іп odăjdii. ) ZAPIS Suprafeţele lucrurilor s'au limpezit lângă noi. Prezenţa lor e utilă și castă, vom parafa după-amiaza aceasta cu peceţile stelelor noui. Poate, neștiutori, ne-am simţit prea aproape de neguri, de linişti, de ape, Şi fluerul ce-a luminat pădurea ne-a rătăcit din viață, aiurea. Dar ne vom recunoaște după luminile din veac, după destinul nostru sărac Şi pentru tot ce-ar mai fi putut să fie vom iscăli, mirați, pe hârtie. (Echinox іп odăjdii. ) 144 VOEȚII TINERI BUCOVINENI POEM PENTRU IUBIREA OGOARELOR Să iubim ca Isus singurătatea tăcută a ogoarelor Pentru înfrăţirea duminicală a oglinzilor cerești cu fața [întunecată a pământului, Pentru rănile de seară, de noapte și de zi, Pentru sărbătorile țărânii atât de aproape de frunțile şi [privirile morților, Pentru sufletul și dimineţile ogoarelor, Tălmăcind paşii semănătorilor în primăverile grave ale [Vieții, Miărturisind nașterea grâului, tăcerile nenăscute. Și tinereţea tristă а luceafărului în lumina lui verde. Să iubim ca Isus liniștita înviere a pânii Sub zorii scunzi în luminata creștere а lutului 51 pentru strălucirea în hotarele fără sfârșit Grâul înspicat se roagă singurătăţilor lui pământene. Să iubim ca Isus înduplecarea tristă a spicelor, Pentru foamea neștiutoare a lumii singure și neizbăvite, Pentru uitarea pământului și a trupului istovit, Pentru bucuria mânilor ce vor frânge pânea. Ţăranii în nopţile simple ale ogoarelor Şi-au odihnit nădejdile sub brazdele nelămurite. Acum se împlinesc minunile satului: Grânele neliniștite au stins luminile anotimpului. ( Constelații.) IULIAN VESPER 145 PĂMÂNT NEGRU, IN АЅЕІМТІТ Ţăranii scunzi, în zilele prelungi, ară un pământ [nesfârșit Până vor da de un cer împietrit, Unde cuțitul plugului să spintece 'n două Zorile muncii rodnice, nouă. Ara-vor câmpurile dela Răsărit la Apus, Brazdele-or fi drumuri pentru vieţile noastre, Pentru glotașşii ce-au dus Legenda pământului sub tâmple albastre. Ingerii transcriu însingurări de cărbune Pentru neștiuta satelor rugăciune, Intârziind cu veacuri sub pământ Surâsul trist al celor ce nu sânt. Numai fumul hogeagurilor va mai cere Iertare pentru plugarii răsăritului azurat: Copii cresc în tăcere O inimă ca un sat. ( Constelații.) AD UXOREM Pe aleile timpului trecem azi numai noi. Iţi flutură ’n vânt nebunatecul păr. Chipul tău în ceața nelămurită a zilelor E arcuită lumină de iubire și adevăr. 146 POEȚII TINERI BUCOVINENI Arzi în dimineaţa brațelor ţie închinate Cu o lucire liniştită, egală și dulce. Nu găsești cer mai curat In care capul tău să se culce. Luceafărul gândului tău Răsări pe cerul bucuriilor mele Odată cu nașterea sângelui Şi-a îneguratelor stele. Prietenă nemuritoare a versurilor, Fruntea ţi-o apleci peste înfriguratul meu univers, Ochii ce {1-1 sărut, vor trăi Cu cel din urmă vers. Să lăsăm orele să ne înconjoare, Zorile veşniciei ne surprindă miraţi. Pleoapele vor bate alungând negura, Ulmii se vor stinge îngânduraţi. Câmpiile vor avea înălțimea noastră. Te voiu mângâia cu lumina de azi Şi sărutul meu va cădea Ca o stea peste brazi. ( Constelații. ) 1 SPIRITUALISM Noi suntem o liniștită pătrundere In copilăria lucrurilor întristate. Inima ta, orizont de tăcere, In dimineaţa timpului bate. IULIAN VESPER Dealurile nu ne mai cunosc, Pădurile nu ne mai ştiu; Stihia zilei se aprinde In mărăcinișul lunei, târziu. Zăpezile sfâșiate în noapte Trec sub semnul unei împliniri. Azi nu-mi mai mângâie vremea Mânile tale subțiri. Cunoaștem lucruri се n'au fost, Iubim înțelesuri ce nu sânt: Purtăm pelerine de stele 51 'n suflet pământ. (Constelații. ) EXCELSIOR Stăpân peste orbite și fuga lor lunară, Intr'un zig-zag de săbii zâmbi adolescentul. Mănușa înstelată sclipi în noaptea clară 51 'п falduri înflorate se-aprinse orientul. In două spații albe mantia-i flutura. Sub pașii lui melodici se destrăma vecia Şi cum mi-auzi ruga, privirea-i strălucea. Poporului de vânturi îi stăpâni mânia. 10* РОЕТИ TINERI BUCOVINENI I-am spus: Eşti tu acela, zidit din zări și Spaţii, Incepător al lumii, cumplitul mesager? Intinde-ţi brațul peste tăcute constelații Și peste culmi de piatră, privirea ta de fier, 51 vei vedea pământul rotind între blesteme Faţa liturghicală din visul tău solar, Intemeind durate, solstiții noui și steme Pe frunţi imperiale cu zâmbetul de var. Ne ridicăm altare și zei de cafenele. — O, voalurile morții cum ne îngroapă pașii! In toamne de cenușă cad pe răni albe stele 51 'п vis simţim, pe țărmuri strivindu-ne urmașii. Cine а sădit păcatul în noi și rădăcina Plăcerilor vulgare cu zarea lor vicleană? Ne-am stinge învierea și-am adormi lumina Uitaţi să fim sub vasta tărie pământeană. Redă-ne bucuria și legile eterne, Tot ce din inimi slabe ne-a jefuit pământul. Iată uitarea oarbă zăpezile îşi cerne Și din tăceri obscure ne prăbușește vântul. Peste întinderi stinse pluteau fășii de viață. Planetele de seară se risipeau ca fumul. Un munte vast ca lumea ne răsări în față Și-un glas rosti mulțimii: Iată drumul! (Poeme de nori.) IULIAN VESPER 149 TÂRZIU Crini înfloriţi în zarea unei vieţi mai joase, Lăsaţi potirul splendid în lumile de sus. Truda ucide visul și zarzării de-o clipă Uită văpaia albă și mâna ce i-a pus. Nelămurit, lumina își schimbă visătorii Cum se petrec într'una culorile pe râu, Pe fila mea nescrisă stau de plecare norii Şi-aştept o stea să-mi cadă dintr'un enorm târziu. De ce aș ucide un zâmbet pentru un parc de soare Şi ziua mea albastră s'o mai închid în scrin? Legendele de aur ce-au tremurat pe creste Imi scutură vecia pe-o creangă de senin. Dar trestiile clare cu zori de pretutindeni Trezesc о desnădejde de început de viaţă. Crinii îşi apleacă luciul de profunzimi şi uiţi Că noapte ţi-a fost ziua; poemul, dimineață. (Poeme de nord). POTECA SINGURATECĂ DIN DUINO Poetul se vindeca de rănile cerului. ' Prin ochelarii aburiţi privea viața. Flăcări, flamuri [albastre ! Inălțimile palide aveau un creștet egal. Pasul învăluit în tăcere scanda sonete. lov РОЕТП TINERI BUCOVINENI Zilele desfășurau cântece reci pentru înaltele procesiuni Ale anotimpului. O înserare roșcată trecea. In orașe dansau bucuriile scânteetoare 51 brizele lor argintii adiau în castelul noptatec. Poetul se vindeca de rănile cerului. Suferințele vaste se vindeau în cărți, Carnea înţelegea o lumină nepământească Și marea arunca la țărm cadavrele visului. Pustiile nopți ale desăvârșirii îl bântuiau Și niciun început nu se apropia. Ținutul sterp își desvelea falezele de calcar In singurătățile verzi ale valurilor. Poetul se vindeca de rănile cerului. Și iată, din înălțimi, în amiaza scânteietoare S'a deschis poteca singuratecă a lumii. Cineva din ierarhiile îngerilor a strigat, 51 strălucirea frunții învingătoare A fluturat în nopțile întârziate în moarte. Poetul se întuneca lângă luceafăr, de atunci Dimineţile se profilau pe cer între frunzele elegiilor. Poteca singuratecă se revărsa într'un fluviu tăcut: De patru ori inundase pajiștile sonore ale vieţii, De patru ori luna luci în adâncul fiecărui vers, Până când însuși îngerul urcând poteca singuratecă In spaţiile neîmplinite ale lumii, Se închină la masa de îndoeli $1 tăceri Unde poetul se vindeca de rănile cerului. (Poeme de nord.) IULIAN VESPER 151 TINEREȚE, STEA A VICTORIEI Limpezi, sub firmamentul auster al clipei, Ştim forţa de azi și odihna bolnavă de ieri, In acest tipar al pământului Vom zidi temeliile noastre astrale. De vom păși peste datini și ani Cununaţi cu stihiile noului început Sau, striviți, vom muri în limite neîndurate, Inchinători ai acelorași tării. Nemăsurând biruinţele viitoare, Să fim prețul voinții deapururi, Care, primenind primăverile alburii, Descifrează primele slave ale creaţiunii, Iubire, urzind suflete și înălțând frunțile, Duh, prefăcând oamenii în flăcări. Peste mulțimile rătăcitoare aspre tăceri se ridică 51 altarele se închină cuceritorilor tineri. Nedorind vieţii decât calmul întunecat al muntelui 51 alba încordare de stânci, Vom învăţa știința vulturului din înălțimi Саге împrejmue timpul și-l rotunjește, Pentru ca falsele străluciri ale zilei Să se sfarme în liniile noastre de veci, Și ’n crângul de rugăciuni de pe văi Sborul tăcut să ne împrejmue fruntea. (Poeme de nord.) 152 POEȚII TINERI BUCOVINENI ALLONS! Când sabia de flăcări a destinului Despicându-ne viața, va lumina-o, Când, între faptele zilnice, mânile vor străluci De tăria lucrurilor noui, Când, biruitori ai clipei, vom spori negura veșniciei, Inchinați orizonturilor târzii, mergători înainte, Cutremurând palidele temelii ale lumii Cu puterile fiecărui răsărit, Vom deprinde bătăile mici ale inimii cu înălțimile : [veacului Și "п răscruci de vânturi vom înălța suferinți. Tânărul privea fața de nord a cerului Peste culmile pământești. Nădejde în firele de iarbă, soare în aerul vânăt al [munţilor. Camarade, mai sus! Iată zările peste timp. Regiunile jertfei sunt clare și pieptul nostru deschis. Allons, zâmbetul suprem e al visului. (Poeme de nord.) RĂSTIGNIRE Spiritul pironit pe braţe de lemn Strivea sub pleoape zările vieţii. Paznicii aveau surâsuri vechi De раіаје pământene. IULIAN VESPER 158 Trupul nemuritor — murea. «Astăzi vei fi cu mine în raiu. » Егип е tâlharilor își desfrunzeau Durerile spre abis. Bătea un vânt de miresme Ale strălucirii Tale în veac. Ochii stinși fluturau învieri Peste temeliile vremilor. Cerul s'a deschis pentru pașii Тїї de eternități: Ucenicii coborau furiș de pe cruce Faţa de mormânt a lumii 51 trupul întunecat al pământului. (Poeme de nord.) BARBARII 'Теарап, în larg fotoliu, se oglindește 'n timp. Surâsul lui e ordin, voinţa lui: minune. Pe vasta împărăție a globului stăpân Lăsat-a universul din banii lui să sune. Un joc viclean de aur luci în Răsărit Şi Asia adâncă splendorile-și aprinse. Pe negre continente mai fumegau comori Şi "п inimi de popoare creșteau cratere stinse. РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Svârli trabucul. Iarăşi întârzie Parisul! Şi 'п fruntea Europei azvârle receptorul. Pământurile negre din Paraguay așteaptă: Le voiu trimite forța, viaţa și poporul. Zâmbi bătrânul idol și 'n ochii lui miopi Se lumină pământul cât o mărgea verzue: Pe vechile redute mai năvălesc barbarii 51 Capitoliul lumii, în purpură, îl sue. (Poeme de nord.) MOARTE (Lui D. H. Lawrence.) Crucificat pe astre i-au coborit privirea In primăvara aspră cu zorile m furtuni. Ogari nelimitaţi între dorinţi și vânturi Adulmecau legenda în ape și minuni. Tăcerile rotunde i-au adormit pe umeri Cu primăvara 'п creștet ca un poem solar. A fost o limpezire de ore și amieze In ornicul de ghiață care-a bătut mai rar. Când zonele austere i-au răvășit paloarea Ingenunchind sub stele, ca un cadavru mic, Brumele londoneze nu i-au trimis Ofelii Nici plante siderale ucise în Mexic. IULIAN VESPER Trezind Rodezii albe, aripa-i se usucă 51 sângele se-aruncă într'un deluviu nou. Urechea abia culege mărgăritari și alge, Doar fruntea de mai știe c'a fost numai ecou. (Poeme de nord.) PECETE SATURNIANĂ Buzele reci de eri sau mai târziu Mai vor o amintire cu cerul argintat, In care zeul trist cu genele luminii Să stingă о corolă peste-un văzduh rotat. Dar tinerețea vastă cu tăceri de-albine Trece în răni înalte un dor ca o pecete Şi zarea ogoită zvârlea sub tâmple clare Un sbor de vârste aspre cu luciri de erete. Erai un cruciat crescut în zori și stepe, Stăpân nelămurit de timpuri și armuri. Zodiacal îndemn! Іа- nopțile impure Şi-aprinde o coroană pe-o frunte de păduri. Mulţimile obscure sub un luceafăr viu Işi vor târî credința până la coapsa-ți brună, Ingenunchind durerea îi vei culege goi Și luminoși în moarte îi vei porni spre lună. (Poeme de nord.) 155 CRISTOFOR VITENCU S'a născut la 17 August 1907, în comuna răzeşească Broscăuţii- Vechi din judeţul Storojineţ. A absolvit în 1932 Conservatorul de muzică şi artă dramatică din Cernăuţi. A fost angajat la Teatrul Naţional din capitala Bucovinei, unde a activat până la desființarea acestuia. In prezent, funcţionar la o societate românească. COLABORĂRI: La reviste şi ziare bucovinene: Crai-Nou, Junimea literară, Pana literară, Spectatorul; Glasul Bucovinei etc. OPERE: Apărute: Destăinuiri (poeme.) CRISTOFOR VITENCU 157 VULTURULUI MORT Cu năzuiri spre înălțimi stelare hrăneai, zorind, sublimul tău elan, ne "'nțelegând că orice înălțare stârnește jos nefavorabil uragan. Nepăsător ce 'n urmă-ți va rămâne — dorind setos pătrunderea minunii —, te-ai avântat apoi pe albăstrimi bătrâne, scăldate 'п аре glaciale ale lunii. Ducea nădejde-ajungerii depline întreaga ta ființă, mistuită de flacăra de-a ști, ce-ardea în tine sfâșşietoare și nepotolită. Pluteau sub tine sate şi orașe şi mări întinse, străjuite de munţi cu creștete vrăjmașe nu-atâta norilor, cât bolții limpezite. De-asupra ta sclipiri de diamante se răsfățau în spaţiu larg, subliniat de melodii muiate în andante, ce-ţi mângâiau auzul însetat. De n'ar fi încolțit sămânța răutății furiș svârlită noaptea pe pământ de ghiara lui Satan — dușmân iubirii și dreptății — te legăna și-acuma, sus, dumnezeescul cânt. POEȚII TINERI LUCOVINENI Dar, vai, un pocnet — surd porni de jos oprind otrava unui glonte 'п tine şi trupul tău primi al urii 'mbelșugat prinos în gâlgâiri fluide de rubine. (Destăinuiri. ) PRIVIND IN LARGUL MĂRII Tulburi s'arată izvoadele zării. Cerul s'apleacă de plumb peste mare. Vântul vrăjmaș cu vrăjmașă cântare supără 'n larguri urechile mării. Cresc $1 se darmă Ота acvatici; preajma primeşte 'n dar dâre 'nspumate; furii marine din somn deșteptate сһіше groaznic cu guri de sălbatici. Totuși, corăbii pe creste de valuri leagănă doruri spre {ага din vise, care în scrin de tăceri ține "'nchise tainele-atât de doritelor maluri. Dârz, ele 'nfruntă aceste primejdii; milă li-i doară de suflete, care, smulse de-avânt, se cernură spre zare, veșnic chemate de 'ndemnul nădejdii. CRISTOFOR VITENCU Dar de vor bea, bucurându-se, vinul albei ajungeri, spre саге li-i vrerea, nu-i semn S'arate "п cuprins nicăierea. . . Totul va fi cum va crede destinul. Clipele 'п scurgeri lungesc depărtarea. Intre țărm trist și corăbii 'n furtună, lespezi de pâclă-orizontul adună: zid după care va râde uitarea. Ochi ard luceferi fluizi şi din urmă cald luminează cu bună urare; însă 'n rămașii pe țărm, lângă mare, râtul durerii lăuntrul le scurmă. (Revista Junimea literară.) GLĂSUIRI DIN CETATE Val vin nedemne îndemnuri din zare. Pașii 11-5 repezi aşișderea vrerii de-a ne cuprinde cetatea tăcerii, trudnic durată aici, lângă mare. Dară deșartă li-i graba și vrerea. Iată: din lespezi de suflet zidirăm zid împrejurul cetății; gândirăm: el ne va fi în restriște puterea. 159 160 РОЕТЇ1 TINERI BUCOVINENI Bună măsură, căci, rele în roiuri, multe veniră voind să пе 'mghită, dar necurmat am rămas neclintită piatră ce sfarămă orice puhoiuri. Deci, cum atunci, vom rămâne și-acuma. Vină nedemne îndemnuri din zare, toate s'or sparge de zid cum pe mare valuri de valuri se sparg, lăsând spuma. Ci ne 'nfricați vom căuta în cetate, prin oțeliri și cumplită 'ncordare, să ridicăm vredniciei altare: reazim și far spre 'nălțimi ne 'ntinate. (Inedită. ) E. AR. ZAHARIA Născut în Horodnicul-de-Sus (județul Rădăuţi), la 24 Ianuarie 1911. Liceul l-a terminat la Cosmeni. Licenţiat în litere. Profesor. A redactat revistele Orion, Argonaut şi Fişier. COLABORĂRI: La reviste și ziare bucovinene: Crai-Nou, Făt-Frumos, Flanc, Freamătul literar, Îndrumarea, In preajma gândului, Izvodiri, Ju- nimea literară, Plai, Viaţa Bucovinei; Glasul Bucovinei, Timpul etc. La alte reviste și ziare: Acţiunea Buzăului, Alfa, Ancheta, Arc, Ardealul, Azi, Banatul literar, Bloc, Caiet, Clipa, Cuget dobro- gean, Cuget moldovenesc, Eu și Europa, Ev nou, Familia, Familia noastră, Flacăra, Frize, Front literar, Fruncea, Gazeta Bucovinenilor, Graiul Dâmboviţei, Grai moldovenesc, Ideea națională, Inmuguriri, Insemnări, Izvod, Izvoraşul, Jar şi slovă, Lanuri, Licăriri, Marea noastră, Moldova literară, Munca literară, Orientări, Orizont, Pagini 11 162 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI basarabene, Pagini literare, Pământul, Pasărea albastră, Petrodava, Plaiuri săcelene, Prahova, Primăvara Banatului, Progres și cultură, Răboj, Scânteia, Sentinela, Societatea de mâine, Тага Bârsei, Trei- sprezece, Valuri dunărene, Viața literară, Vraja mării, Zorile Roma- națului; Calendarul, Foaia poporului, Naționalul Nou etc. OPERE: Apărute: Rostiri tari (cu Arcadie Cerneanu), Apoteoz, Minois și Marathon (versuri). Alte plachete, ca: Afania (sub pseudonimul Firu Magdalin), Stihuri, metafore şi imagini româneşti (versuri) etc. n’au fost puse în comerț. In pregătire: Acteon, Ninge spre Pietrele Doamnei, Poemul cel mare, Demonologie românească, Nerv, Mim, şi ediția versurilor lui Ion Roşca. AFANIA Motto: « Păcate's pe ierburi şi copaci, da 'ncă pe oameni!. » .. „Parșivă muiere. . . N. CREVEDIA Tata Dumnezeu cu frumuseți trupești și har te-a înflorit și ca din coapsa Lui să odrăslești te-a 'ncununat cu lauri și lumini cereşti, са să-i tămâiezi evlavie 'п altar. In alt veac trăind, tânăr voevod te-ar fi poftit în {ага lui Doamnă Şi i-ai fi dăruit în fiecare toamnă câte-un cocon de aur și câte-un nou izvod. E. AR. ZAHARIA 163 Intr'un pridvor de lemn românesc înflorit, meșteri te-ar fi scris cu penel subțire, legănând cu ctitorul pe brațe-o mănăstire. Ca pereţii numele-ţi nu s'ar fi risipit. Dar tu sufletul l-ai scăldat în ispite ca о ciutură goală 'n afundiş de apă şi păcatul în carnea exuberant de albă-şi adapă rădăcinile de patimi șerpește "'ncolăcite. Vârsta surâde 'п ostroave cu cer colonial; în vis cocotierul ți s'ar părea amant, dar moartea bate sincer, discret şi 'nsinuant — şi te stingi ca о lampă 'ntr'o sală de bal. (Ајапіа.) ANCORA S'A RIDICAT Ieșiți pe vas! Plecăm! Era poem sau vis? Subţire, vântul scitic venea plesnind din față 51 înţepa obrajii gerul de dimineaţă. Râdeau pe bord sub cerul de-albastru dens, închis. Puntea s'a ridicat. Ca de marmoră alb sub zăpadă Portul străluceşte în soarele pieziș și apos. Hamalii forfotesc, şueră sirene absurde în radă — Ce mici sunt oamenii când merg în port pe jos! 11* 164 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Cerul ca un geam de cristal, îndoit Peste zăpezile vaste, neclintit aștepta. Soarele roșu ca un lup de mare plutea, Dar la câteva leghe de cheiu s'a oprit. Până departe pe uscat са o subțire pojghiță Ori plasă de fluturi și ierburi colilii Licăresc ninsorile pe miriști argintii 51 portul mic e alb ca un obraz de domniță. Intră și Căpitanul. Matrojii se grăbiră, Femeile frumoase cu mânile subțiri Saluturi trimiteau ca niște trandafiri. Marea se legăna imens ca o liră. Plecăm! Urcaţi! Ce viscol de râsete! Ce dese Nelinişti şi urale! Odgoane lungi $1 funii... Poetul contempla. Spre zare cată unii, Alţii privesc catargul. Din valuri abur iese. Ce freamăt таге 'n jur! Vasul se mișcă, suspină, vueşte, Sirena ţipă, orașul rămâne alb ca o hârtie. Departe la 'Tătari, în dobrogeana câmpie, Ingheţat brâul Dunării ca un poet se găsește. 51 'ncet ca o navă de lemn пе 'ncheiat Intâiu mai lin, apoi mai sguduit și mai tare Apocaliptic se 'mtinde pe neteda mare Magnific 51 imens vaporul deslegat. E. А. ZAHARIA Poetul mai privea spre litoral, spre ţară, Cuprins de-un puternic regret, — Dar marinarii, pânzele umflate încet Ridicându-le 'n vânt, de țărm îl depărtară. ( Marathon. ) CERBII Rag cerbii 'n pădurile calde din munte, Se clatină brazii din șold și stejarii, Stelele-și fărămițează bănuții de aur sub punte 51 din tufișuri s'au mișcat pândarii. Se clatină munții de viforul lor Când trec ca o oaste de aprigi călări Cu coarnele 'n lună și tinere nări Adulmecând urma unui vânător. Rag cerbii și-aprind clocotind la isvoare Pădurile 'malte, poienile moi 51 curg ca oștire de neguri și ploi Pe blănuri de iarbă, prin cetini și floare, Și trec biruind păduratice punți 51 pajiști albastre și moi și rotunde... Ascultă o clipă să simtă spre unde Porni-vor în ceată ca vântul prin munți. 166 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Dar, când se 'ntâlnesc cu femei la isvor, Tot sângele aprig s'aprinde 'п pădure 51 nu-i să-i despartă nici om, nici secure — Aşa 's de profunde iubirile lor... (Marathon. ) FUGA PRIN PĂDURE Cântec deslușit са un sobor de luceferi Sau ce freamăt liric se aude? Cetăţeni minusculi prin ierburile ude Cu spinări albastre au purces spre lună. Primăvara a răsturnat ochii căprioarelor In trupul cald și moale al izvoarelor, Iar noaptea, după odihnă când vin, Unda s'o Беа cerbii ca nişte prinți din plin, Prin rămurișul bogat al coarnelor revărsate, In apă întors, stelele gloanțe de aur le par: S'o tulbure cu botul nu 'ndrăznesc și tresar, Pădurea gonind cu imaginea lunei pe spate. ( Marathon. ) CĂLĂTORIE Pe unda violetă a mărilor toride Cu arca-ne de vis spre legendar atol Ne-am limpezit privirea și sufletul în gol Sub ceruri sidefate de lirice Colchide. E. AR. ZAHARIA Ne 'ntâmpinau tristeți bolnave și arhaice In golfuri cu brumate lumini crepusculare Şi-argintul înghețatelor eșarfe selenare — Păreau ciudate zaruri oraşele prozaice. Ne-a 'mpurpurat amurgul cu șerpi și cu reptile, Frunzarele din pajiști au freamăte sub nori 51 ’n cernerea luminii albastrei aurori Am sărutat pământul peninsulei fertile. In zorii 'mbobociţi sub dungă de-anotimp Escadrele planau spre continente noi, Se proiecta lumina regescului convoi Spre piscul nemuririi și albului Olimp. Areopag de lauri — cum scânteiază sorii! Ne ispiteau privirea chemând imaginar Sub alba strălucire a soarelui larvar Ostroave de luceferi și-Egeele de glorii. Talazuri violete se prelungiră, ca să Ne legene dorința pe melodii de flaut, Sub sbaterea luminii ciudatul Argonaut Visa că prinde ’n braţe berbecii de mătasă. ( Marathon. ) CIOBANII Ciobanii beau cu pumnii luna Ca mioarele redițe moldovene, Cu ўипага 'п umeri de fag 51 opinci си ае de aur. 167 168 РОЕТІІ TINERI BUCOVIAENI Frumusețea basmelor ca pe-un cojoc înflorit Năsdrăvani au purtat-o 'п inimă și brâu, Cu fluierul și tutunul rusăsc, Rumenindu-și fețele în râu. Ploile nu i-au întristat, nicio fată Cu care să fi copilărit împreună Cu vântul ce bate din lună In vaduri apa desmierdată. In inimi toporași și isvoare, Miorița tragică — bolnavă la soare, Chipul de Dac și sângele 'n саге Svâcneșşte-o nouă Românie Mare. Voi aţi furat stelele din pletele brazilor 51 soarele de pe zevelcile țării, Bursucii din cuibușurile munților, De pe sânii fetelor dimineţile rurale. Culegând roadele ogoarelor natale, Freamătul doinei, al nevestelor și pădurilor, Neliniștea plutelor spre toance și baladele aspre, Voi, mă, culegătorii stelelor de pe Carpaţi! ( Marathon.) AMURGUL PLOPILOR Chipreși vestimentari cu sarmatici luceferi, De verzi agate drumul umbrească Lumina galbenă ca miezul de pască, Din crepuscul să se "'ntoarcă teferi. E. AR. ZAHARIA 169 Ireală, orbita planetară Spre perigeu involți sateliți In punga mării arhaici amoniţi Fosforescent ascund lumină amară. Spre-acordurile verzi de codri și navete Spre-Atlantice de vis și desmierdări astrale In golfuri de Americi virgine, sensuale, Deliciile cărnii suave să vă 'mbete. Golfuri indice, superbe latifundii polare, Mediterane albastre, cetăţi feniciene, Voevodesele apelor oprite în lene, Spăngile sudului în poeme solare, Mitici rapsozi şi-Oedipi virtuoșşi Vor cânta beatitudinile certe Și destinul înflorit multiplicat în inerte Pajişti sub amurgul plopilor roși, Oceanide, iedere, constelații de aur, Preaslăvind purpura ca o coapsă de fată — Și din cutele cerului despăturit să răzbată Stele brumate pe miorițarii din plaur. ( Marathon.) NĂIERUL CĂTRE MARGARETA Infecta respiraţie de viţii citadine, Imensele balcoane cu glastre de păcate, Lasă-le în noaptea de aur şi agate Şi 'n continent de vis poftim cu mine. 170 POEȚII TINERI BUCOVINENI De marmoră roză portaluri și verzuie Temple cu luceferi pe tâmple de azur, Vegetaţii siderale și dramatice Egee 'mprejur. Balsam de colori și colonade ce sue Incolăcit ca spaima. Ѕегрі galbeni, reptile Cu solzi de aur, și albăstrui lăstuni, Mierle 'п теги albi, fazani гоѕса și bruni, Ostroave de stridii, fantastice zambile, Izvoare de imagini, havuze, flori ventuze, Flaut în suave degete de meduze, Ingeri de sidef fâlfâind spre astre In continentul etericelor ovaţii albastre, Fotolii de azur și catifea, leagăn de puf și de scamă, Poieni cu capre negre, lăute de poeme, Constelații culcate pe mări, galere, trireme 51 dumbrăvi de sclave, — iată ce te chiamă! Escadre de vis pe mări imaginare Pendulând planetar polifonele harfe Sub cer multiplicat de aeriene eșarfe Ce eclipsându-și rostul fără noi, dispare... (Marathon. ) E. AR. ZAHARIA 171 NOCTURNĂ Ziua de mult s'a sfârșit în cel mai murdar cartier Cu fete се dorm îmbrățișate în patul prea strâmt, Cerul cu obrazul s'a apropiat de pământ Și 'п atitudinea asta cerul nu mai e cer. Noaptea s'a prelins ca o trenă de val. In vârful brazilor imaginari lângă stele (Se joacă piticii albaştri cu ele). Un duh a trecut și cerul s'a înălțat pontifica]. In liniştea asta rodesc {аге României și cresc copacii, Izvoarele se încălzesc în cuibușurile moi, Pe dealuri sublunare pasc iepurii trifoi Și 'n vale dela un suflet de poet se bat dracii. Nu-i nicio adiere. Cum stă singur afară — De departe, de foarte departe, S'aud cântăreţi cu mandolinele sparte Venind de sub pământ, prin cer, prin noaptea clară 51 deodată ca o insulă în târgul de lut Dinspre logodnica lui ascuţit Un cocoș zorii ca pe nişte Gali i-a vestit Și tăcerea s'aşternu din nou са la "'nceput. Numai în sufletul poetului la hotar Intre melancolia de ieri și năzuința de azi Ca o plasă de păianjeni uriași între brazi Intrebările se ridică şi răsuflă ca marea spre {ӣгтигі і [de var. ( Marathon.) LASI POEȚII TINERI BUCOVINENI TOAMNA MA MUT LA ORAŞ Toamna mă mut la oraş din pădure. In sălbătăcie drumurile’s rele. Merg în trăsură cu poemele mele Mici la răsuflet, cu blănuri de viezure. Acolo terasele sunt mici ca nişte salbe 51 când plouă п'аге pantă vântul; Nu simt cleios sub pantofi pământul, Stelele regilor în târg sunt mult mai albe. Seara, după ploi, la promenadă Sorb temperatura văsduhului ud 51 norii îi 'ncalecă Avarii spre Sud Peste imensa cerului baladă. Număr stelele iconarilor $1 'ngheţ Până-i ciorchine găinușa 'n pădure. Acasă desfăcam păpușoiu. Acuma merg să fure Flăcăii mere dulci; bat luna m pădureţ. La amiaz năvălesc prepelițele dela școală, Elevele subțiri cu ghiosdane 'пѕрге casă, Pe sub soarele plictisit (са un șorț) — de mătasă — Frumuseţea lor ca fața lunei-i goală. Din vitrine imense lumina curge ’n stradă, Pe иір strâmte cu muzică variată, La crâșme periferice cu o singură fată Noaptea cad stele, că n'are ce să cadă. ( Marathon.) E. AR. ZAHARIA NARCOZĂ Frumuseţea Mariei pe masa de-operații. Prejudecăţile vârstei adorm Sub baldachinul somnului enorm La un loc cu pachetul de nervi și sensații. Castitatea ca un potir se deschide Intr'o pajiște de catifea și mătasă. Carnea adormi albă și grasă Sub mânile-asistenţilor, livide. Coapsele nu dansează erotic 51 mânile nu cresc flori în minuni In jurul colinelor sânilor bruni, Cuprinși de-un verde somn narcotic. Frumusețea Mariei multiplică un vis In continentul fără țărmuri calde Sub un cer de safir și smaralde... Pântecele ca un sac s'a deschis. Pudoarea și-a găsit impietrire. I-au înghețat pe retină pleoapele... Picioarele svelte și suple de-aproape le Mângâie 'm genunchi iubire. ( Marathon. ) 174 POEȚII TINERI BUCOVINENI IN MEMORIAM Rapsozii Heladei sub ceruri îndelung ultragiate, prinți inchizitoriali în Indochine de lotus și ceai, concilii dramatice sub turle răsucite albastru, milenii abordate 'n anarhii doctrinare. Ignaţiu de Loyola, iconoclast subțire, sub rigorile dogmei crispat ca o stemă, pe algele versului fără nimb rătăcește ca un golf expulzat pe-o hartă utopică. ( Inedită.) FATA VOEVODULUI SE CULCĂ Domnița condurii тісі ca un pahar îi aruncă și, desvelindu-și picioarele, le acoperi cum acoperă soarele pădurile de aur, de bronz și de var. Domnița doarme. Aţi văzut-o în vis, frumusețea cum e de deplină, chipul suav, par 'că scris cu penel de argint și lumină. Șuviţe părul pe frunte, ochi cu negre sprâncene, dese, prelungi şi mărunte. — Somnul frumos ca o lene. (Inedită. ) E „AR. ZAHARIA 175 PERȘII Cântaţi, harfe stelare, rapsozi împăunaţi cu steme, și crai, cum a fost seara de limpede înainte de luptă, Grecii înalți pe țărm, cu ochii ageri și fața зира, cum cercetează marea ca o herghelie de cai. Iată cum se apropie de țărm ca o negură aspră și deasă pe apele frământate de biciu și de supremă revoltă. Perșii nebuni, cum se clatină noaptea pe boltă, cum sub lună-i leagănă marea și să se 'ntoarcă nu-i lasă; iată Perșii nebuni сит vin pe 'narmate corăbii, cum încalecă marea de neastâmpăr fierbinte, cum Grecii înalți ca o pădure de stâncă înainte le stau și inima le-o prind în ascuţişuri de săbii. Iată acuma Grecii subţiri crescând peste domesticitele ape către Perşii nebuni cu lăncile 'ntinse spre piept, cu trireme ca ип iureş de delfini, cum drept înainte pornesc și de vasele Perşilor îndată's aproape. Perșii nebuni, de imaginea Elinilor loviți, se prăbușesc, se întorc, aleargă ca lupii de mare, navele se desfac, trufia 'n fundul Egeei dispare şi ei fug spre Egipt, spre Asia Minoră, spre Sciţi... 176 РОЕТІІ TINERI BUCOVINENI Atunci, marea Heladei din urmă cu ciudă apele ridicându-și ca o nebunie aleargă după ei, să-i înghită, să-i culce, să-i şteargă, de laşitatea lor zeii din Răsărit să n'audă. Grecii înalți și subțiri intră cu triumf în cetate; marea se ridică, marea bolborosește, marea înjură și de ре mal din când în când câte-un Persan de fură, iarăși la mal îl aruncă, după ce 'n adânc de toate [pietrele-l bate. (Inedită.) CUPRINSUL Pagina Câteva cuvinte lămuritoare 7 Izvoare ........ 15 Gh. Antonovici: Toast de seară . pă ЛЫ ЛД ый ул NE uda i 20 Utrenie .. . Е РЕ 21 Drum de пога... .@..@..@....... 21 Preludiu bucolic . ......... 22 Psalmodie pluvială . . . . . . 23 Stihul frunzelor de toamnă . . . . .. 24 Culegător de spice . . . . . . . . 24 Traian Chelariu: Iniţială ... a a oaia Фокс Мы Б ОГ 27 Aniversare . . . . . . шшш ушуЛ а ыз; Р 27 Tristie de după-amiază ........ cc... 28 Seceriş: îs ала a aa, i Жэй ee е ды а i Чу, 0 29 Primitivă .. ............ ЕРЕ 29 Exod ..... О Тл ёш dat „fata 30 Sânge са o legendă .. .. . . . .. cc... 33 Luteţie, stamină de aur ...... .. тё К ы Ти кш 34 Fântână ........... OEA ЖЕЛЕНИ ЖЫ: 34 513г 2... зш жш з + ЖООК ЛИЛЕ ЗЕ ЛГ 35 Noi suntem ..... уал аш е услу N А Ж кою 35 12 178 РОЕТП TINERI BUCOVINENI Dragomirna Ingerul lutului .... Colind Ghedeon Coca: Poem pentru sfârșit adolescent Fregata Poem Poem ..... Alge ..... George Drumur: Oglindire 'п scuturi . Pridvor cu voevozi Gravură Cantilenă .......... Gerul în icoană Umbre pe lut Bucurie Trecere . A Vămile luminate Seară văratică Oceane Hotare Trudă .. 07 Sfârşit nelămurit . . Teofil Lianu: Răvaş pământean ...... Curcubeu peste ţară . . . Aspazia Munte: CEEE Se а Pagina 36 37 38 40 40 43 43 44 47 47 49 50 51 51 52 53 54 54 55 56 56 57 59 59 72 72 73 George Nimigeanu: Despărțire ..... Codrii ...... Strigăt în deșert Vasile 1. Posteucă: Primăvară periferică Aducere amiute Reverie ........ Inlăcrimări Neculai Roşca: Corabia pierdută Cimitir pe câmp Psihastenie . . . . . Plecare . . . . . Toamnă albastră Peisaj ideal Retrospecţie . . Nu е greu să priveşti то Сиітіпа е incertă . . Desbatere Drum drept ..... Peisaj definitiv . . Prigoană Păcat izbăvitor Dans Numai odată. , . . Mircea Streinul: Meteorologie . . . . . Verlaineiană . . . . . о. CUPRINSUL . . s . +. . eso +» СиО 180 РОЕТП TINERI BUCOVINEN Petru Cercel . . Tragica întâmplare din тайа лес Рап vorbește Descripție ige Moartea prințului get ate sa Logodnă mistică Fragmentariu Migrare ........ Peter Schlemihl vorbind cu umbra vândută sa Pasărea măiastră Navigatorul Făt-Frumos Moarte de primăvară Al zecelea cuvânt Nicolae Tcaciuc-Albu: Poezie eternă Două fluiere se 'ngână Pe malul lui Jo-Yeh 3 In grădina palatului Ceao-Yang Primăvara Trei tovarăşi . `Ношаги! ]а1еа Impărăteasa Нап în soare .. Război în pustiul Kobi Război de iarnă Soţia așteaptă Blestemul războiului Statornici Moartea lui Li- Tai-Pe Pagina 103 104 105 105 106 107 108 119 120 120 121 122 122 123 128 128 129 129 130 131 132 132 133 134 134 135 136 137 138 138 CUPRINSUL Julian Vesper: Prolog: “жуул еы жорук a rea aa Eroul i Crugul de ceară нот Zapis pce atia йлы ЫА Роет pentru iubirėa ogoarelor КИЕ Pământ negru, în asfințit Ad uxorem Spiritualism Excelsior Таше wr уз Л o ae e ср Poteca singuratecă ЕТА Duino Tinerețe, stea a victoriei Allons! Răstignire Barbarii Moarte Буер Pecete saturniană . Cristofor Vitencu: Vulturului mort Privind în largul mării Glăsuiri din cetate E. Ar. Zaharia: Afania da Ancora s'a ridicat . Cerbii EA Fuga prin pădure . Călătorie . . Ciobanii S Amurgul plopilor . 181 Pagina 141 141 142 143 144 145 145 146 147 142 149 151 152 152 153 154 155 157 158 159 162 163 165 166 166 167 168 18% POEȚII TINERI BUCOVINENI Năierul către Margareta .......... Nocturnă узус” ше . .... | Я Toamna mă mut la oraş .......... Nâicoză. а deea а есек, Ә In memoriam .. . РОТИ Fata voevodului se culcă .......... MONITORUL OFICIAL ȘI IMPRIMERIILE STATULUI IMPRIMERIA NAȚIONALĂ BUCUR E ŞTI.