Nicolae Nita — De ici, de colo — vol. 3

Nicolae IMitâ 




-versuri- 


6DITVRA "LI BCR. TA T 6 A ", J ACKSONVI LL6, 2018 











2 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Volumul 

III 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


3 



Monumentul hroilor Legionari Ion I. Moţa £i Vasile Marin clela Majaclahoncla, Spania. 


© Copyright 20 7 8 
Toate drepturile rezervate 















4 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


■> 



Căpitanul 



Comandantul 


■> 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


5 



LĂMURIRI NECESARE 
PENTRU CITITORII NOŞTRI 


„Uncie umbreazâ clarul tâu, Arhancjhele Mihail, 
ele acolo se aluncjâ puterea diavolului...” 


Cu volumul III al ediţiei de faţă, încheiem ciclul antologiei noastre închinat 
poeziei legionare. Deşi am cuprins în lucrare un număr însemnat de versuri 
dedicate Legiunii şi luptei în care aceasta s’a încleştat de-a lungul anilor, totuşi, ca 
proporţie dimensională, ea nu reprezintă decât o parte a subiectului în sine, aşa 
cum ne-am exprimat şi în alte împrejurări. Credem totuşi că, privind ansamblul de 
cunoaştere, am reuşit să redăm şi să oferim cititorului o viziune generală şi 
reprezentativă a acestui aspect important al vieţii şi intensităţii creatoare pe care 
Legiunea l-a insuflat în parcursul zbuciumat al istoriei ei, cum şi la înţelegerea 
dreaptă, corectă, a realităţilor dure pe care le-a avut de înfruntat. Am continuat 
ordinea generală de prezentare pe care am enunţat-o în introducerile anterioare, iar 
în cuprinsul primei părţi, în plus, am adăugat un capitol nou pe care l-am intitulat 
“în Cruciadă”, cuprinzând versuri ale poeţilor legionari scrise pe câmpurile de 
luptă în timpul campaniei războinice anticomuniste din Răsărit. Vom întâlni aici o 
parte din sonetele de război ale Cpt. Av. Horia Agarici, poemele Locot. Petre 
Paulescu, versurile Locot. V. Oprescu-Spineni, Ion U. Soricu, Horia Niţulescu, A. 
G. Delafântânele şi atâţia alţii care, prin versul lor au descris eroismul şi jertfele 
soldaţilor români încleştaţi în această confruntare pe viaţă şi pe moarte împotriva 






6 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


bolşevismului; tot aici, ca întregire, la finele capitolului am ţinut să facem loc unui 
poet foarte apropiat Legiunii, Aurel Marin (ofiţer în “Vânătorii de Munte”), rănit 
pe front în timpul campaniei din 1941 şi, din nou, "în dimineaţa zilei de 16 Mai 
1944, la câteva zile după ce ajunge iar pe front... ”, când “cade lovit de un glonţ 
în sârma ghimpată, din poziţia de apărare din Lunca Şiretului”, iar rana 
infectându-se, “în câteva ore este secerat de septicemie”, după cum ne 
mărturiseşte în notele sale scriitorul braşovean Grigore Cojan arătând tragicul 
deznodământ care a dus la pierderea poetului. 

La integrarea multor poeme din lucrarea de faţă, natural, am ţinut cont de locul 
compoziţiei lor şi am indicat faptul ca atare prin încadrarea lor adecvată. Un singur 
exemplu raţional de înţelegere pe care ne îngăduim să-l menţionăm îl reprezintă 
versurile poetului şi eroului Ion Golea tipărite în anul 1952 sub pseudonimul Ion 
G. Delafetea cu titlul “De vorbă cu Neamul unele dintre ele sunt compuse în 
ţară, altele în exilul anilor 1950 - 1951, Noembrie, când acesta este paraşutat în 
ţară. Două din poeziile compuse în ţară pe care le-am selectat, le găsim chiar în 
ciclul specific intitulat “Din Rezistenţă” al lucrării sus menţionate. O a treia, 
rămasă în manuscris (e vorba de poemul “August”), i-am făcut loc în ediţia de 
faţă, alături de o variantă în facsimil. Am găsit natural ca poemele “Din 
Rezistenţă” să fie prezentate în prima parte a volumului nostru cuprinzând 
creaţiile din ţară, alte două poeme selectate şi identificate a fi compuse în exil 
după refugiul autorului , în partea referentă a lucrării intitulată “Versuri din 
Exil”. 

S’a renunţat la cadrul strict al ordinei cronologice pe care l-am urmărit în cel 
de-al doilea volum, integrând pe alocuri lirica diversă a poeţilor noştri care nu 
pune accentul pe aspectul exclusiv al tonului adulatoriu sau manifest, şi tot aici, 
am făcut loc poeziei “poporale” atât de distinctivă ca aspect şi diversitate. 

Am ţinut să cuprindem în volumele noastre versurile poeţilor nedreptăţiţi, 
astăzi atât de puţin cunoscuţi, unii stinşi prin închisori, alţii marginalizaţi şi 
prohibiţi zeci de ani cu desăvârşire de regimul comunist, tinere talente pline de 
speranţă sugrumate încă din faşele începutului promiţător al creaţiei lor. Ar fi să-i 
amintim aici pe George Ionaşcu, Petre Paulescu, Constantin I. Goga, Nichita 
Moşneguţu, Constantin Pârlea, Aurel Chirescu, (o parte doar dintre ei), 
condamnaţi anonimatului şi pierduţi în înfiorătoare singurătate, în neantul sumbru 
şi aproape iremediabil al necunoaşterii. De prisos să arătăm că numele acestora 
(sau al multora dintre ei), nu figurează în dicţionarele scriitorilor români, pradă 
agnosticii şi relei intenţii care continuă să se manifeste, voit ocolite din 
considerente absconse. Pe aceştia, cum spuneam, noi ne-am străduit pe cât am 
putut să-i facem cunoscuţi cititorului ca o dreaptă şi justă restituţie ce le-o 
datorăm, spre înţelegere şi apreciere. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


7 


Am păstrat nealterată forma poemelor tipărite, alături de notele cu care acestea 
au fost însoţite la publicarea lor, respectând prin aceasta originalitatea lor, 
originalitate pe care am dorit s’o imprimăm şi în paginile noastre. 

Cât am reuşit în cele întreprinse, vom lăsa în voia judecăţii cititorilor, singurii 
care se pot pronunţa... 

Şi tot în faţa acestora, ţinem să ne cerem iertare şi îngăduinţă pentru unele 
erori care, în mod inevitabil, s’au strecut în parcursul muncii noastre, mulţumindu- 
le încă odată pentru înţelegerea lor şi interesul acordat. 


Nicolae Nită 

5 


*) _ 

- Înaintea plecării, Ion Golea va încredinţa nanuscrisul spre publicare fratelui său, Traian Golea, iar 
câteva luni nai apoi, la începutul anului 7 Q^2, placheta ele versuri vedea lumina tiparului în 
tipografia legionară clin Salzburcj. 


“E jale multă 'n Ţară, 
Căci streinul e stăpân; 
Cerşetor, la el acasă, 

A ajuns bietul Român." 




8 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


RECUNOAŞTERE 


Port chimir şi fluer vechiu arboroşean 
Şi pe Ştefan Vodă ca pe un unchi în minte, 
Sângele arcaşilor noştri şi fierbinte 
Bate'n vadul trupului verde sub mintean, 

Cuşmă şi opincă şi răcori de fag, 

Cerbi ce trec în lună setea să-şi adape 
Tumul ce coboară nouri albi pe ape 
Şi luceferi mari înfloriţi în prag, 

Apele prin care a trecut viteaz 
După zimbml tării Dragoş şi cu Molda, 
Dârji haiduci cu flinte, ceml ţării, holda — 
Culmele albastre de poveşti şi brazi, 

Dealuri de lumină calde ca un sân 
Şi trecutul aprig, stele pe hotare — 

Iar prin sânge-mi umblă Decebal călare: 
Cem ’1 poartă în spate ca un braţ de fân. 

Am crescut cu anii mit bucovinean, 

Suflet viu cules de pe plai de vis 

Şi ’n albastrul zilei fruntea mi-am deschis 

Ca o gură nouă pe-un străvechi vulcan. 

£. Ar. Z AH ARI A 


Revista “l-rize”, Gra$ov. Anul I, Nr. 4, Iunie 1 Q3U-. 

GÂNDURI 


Dă-mi mâna, suflete, dă-mi mâna, 
Să smulgem blestemul din noi, 

Să nu-şi mai mpă viaţa, lâna, 

Pe dmmuri pline de noroi. 

Uu vis am fost şi vis rămânem 
De nu ne-om da nădejdii mâna; 
Durerile să nu le ţinem. 

5 

Ci să le ardem ca pe-o rană. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


9 


Priveşte! Cerurile ard 
Şi îngerii îs pompieri; 

Adoarme noaptea lângă gard, 

Ca visurile noastre, eri. 

Ascultă! Carnea noastră plânge, 

Trudită, tristă şi bolnavă; 

Păcatul lângă el ne strânge, 

Cu braţe pline de otravă. 

Hai, suflete, să tragem brazdă 
Pe toate drumurile noastre, 

Să nu mai fim durerii gazdă, 

Ci numai zărilor albastre. 

Să ne scăldăm în ape clare 
Când cerul stelele-şi revarsă, 

Cântând la margini de hotare, 

Pe bucuria noastră arsă. 

A, <2r, DCLAFÂUTÂUCLC 

Revista “Flori de Crin ”, Şimleul-Silvaniei. Anul IV, Nr. 5-6, Mai - Iunie 1935. 

CRAIUL MUNŢILOR 

Pe poteca de pe munte 
Trece mândrul crai, 
înnorată-i a lui frunte, 

Abătut de chinuri crunte 
Trece ‘ncet pe plai. 

Iar pâraiele la vale 
Peste lespezi cad, 

Sună fluerul cu jale, 
şi s’apleacă triste’n cale 
Crucile de brad. 

Munţii... Munţii ‘şi plâng durerea 
Luncile jelesc, 

Codrii şi-au pierdut puterea, 

Iar muntenii mângâierea 
N’o mai întâlnesc. 


Căci prin văi şi prin vâlcele 


10 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Cei bătuţi de vânt, 

Scurmă sânul tării mele 

5 

/V 

îngrozit de duhuri rele 
E pământul sfânt. 

Şi’n oşteni păgâna soartă 
Stinse-al luptei foc: 

Munţii noştrii aur poartă 
Noi cerşim din poartă ‘n poartă 
Neam fără noroc. 

Iancule, tu doina lasă, 

Cinge spade iar. 

Nu vezi greul cum ne-apasă? 
Pângărit altar! 

N’auzi, freamătă stejarii 
Cântec de război, 

Din copite bat fugarii. 
Chiamă-ţi iar legionarii, 

Vino între noi. 

Ne omoară a ta jale 
Când doineşti pe plai, 

Strângeţi şirurile tale, 

Treci în marşuri triumfale, 

Prea mărite crai! 

Iok O. SOR.ICO 


Reprodusă din revista “Cuqet Românesc”, Guenos Aires. Anul V, 1 Qţţ — 7Q^6, rubrica 
“Pagini alese clin scriitorii Români” 


RĂZVRĂTIRE DE ROG 


Din mlaştini de pământ pipernicit 
In miez de noapte mă ridic, greoi 
Şi proectându-mi umbra de strigoi, 
înverşunat de lungă aşteptare, 

Pe sure spaţii interplanetare, 

Cu pas hipnotic calc în infinit... 


NICOLAE NIŢĂ 


11 


De ici, de colo... 


Voi sparge bolţile de m'or opri cândva 
In mersu 'nchipuit fără întoarceri, 

Să nu mai fiu închisul vr'unei carceri 
In labirintele lui Iehova. 

Vreau, însetat, lumina la izvor 
Şi aerul tăriilor de ghiaţă; 

Vreau să-L privesc pe Dumnezeu, în faţă. 

Adânci prăpăstii viorii de cer 
Deschid spre mine ochi miraţi, de stele, 
Când vântul hohoteşte printre ele 
Şi eu mă urc spre pure ţări de ger. 

Mi-e sufletul un fulg de nea 
Şi-l simt zburând ’naintea mea, 

Când stol de sprintene scântei, 

Când clinchet viu de clopoţei... 

Biciuitoare ca un gând, 

Pe visul de 'nălţimi flămând 
Lungi fulgere de soare au scăpărat 
Şi mi-au întors privirea grea de plâns, 

Cu luminiţele de suflet stâns, 

Către pământul hâd, rămas departe 
Şi luminat din ceea parte 
Scheletic pentru a-mi fi arătat. 

Curins de spaimă l-am privit atent... 

Era un vast mormânt în care 
Se-amestecau cadavrele larvare 
Cu oseminte albe, cranii lucii — 
împărăţia pământească a Nălucii 
Pe care eu o căutam dement... 

Rănit de fulger şi înfrânt, 

Pe-aceeaşi cale, înapoi, 

Târîndu-mi umbra de strigoi, 

Mai deşirată şi mai mare, 

Din albe spaţii interplanetare 
Cu pas hipnotic intru ca 'n mormânt. 

<3rke.rcfkLKe.scu VANI A 


“Revista hundaţiilor Regale”, Gucure^ti. Anul II, IMr. 7 0, Octombrie 7 Q3ţ. 


12 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


LEGENDA 


Jertfit-am mereu, an cu an 
Legionari pentru Ţară şi Neam. 

Făcut-am biserici, căminuri şi cruci 
Pentru Arhangheli, legionari şi haiduci. 

Am fost puşi în lanţuri, în închisori 
Am pierdut pe Stere şi pe Nicadori 
Ne-au închis mereu fiindcă luptăm 
Pentru “Hristos, Rege, Ţară şi Neam”. 

Urâm pe hoţi, politiciani jidoviţi 
Şi am fost tot mereu prigoniţi. 

Ne-au judecat, ne-au închis, ne-au bătut, 

Ne-au luat şi tot ce am avut. 

Acum am luat înapoi, 

Drepturile sfinte de eroi 
Şi vom lupta din nou, an cu an, 

In frunte cu al nostru... vultan 
In noua organizaţie legionară: 

Totul pentru Neam şi Ţară. 

<arh, DrcKcjKea 

Almanahul ziarului “România Creştină.”, Ckişinău, 1936. 

în amintirea camaradului Sterie Ciumeti 

Te-au împuşcat, iubite camarade!... 

Cum, pentru tine ‘n lume nu-i dreptate? 

Ce, n’ai fost om, ci înger printre stele... 

De n’avui loc, la sânul Ţării tele?! 

Haini masoni, nebună neomenie! 

Perfida crimă, cum rămâe? 

Din corpul lui de gloanţe ciuruit... 

Satrapi, întreb, ce-aţi pregătit? 

Sângele cald şi sfânt ce-a curs... 

Vampire nebuni, unde l-aţi dus? 

Bătrâne Pind, de pe întinsa-ţi zare... 


NICOLAE NITĂ De ici, de colo... 


13 


Tu ai să ceri, o dreaptă înfierare? 

“Voi da nori cerului să s’aprindă... 

Şi va cădea, nu apă peste ei, ci jale! 

Nimeni, să-i poată sta nici cum, în cale”, 
întreb: 

Nu vă este groază de ce-aţi făcut? 

Să ştiţi masoni urciorul s’a umplut!!! 

AL, treorcjescu-PrqjKeckKu 

Horticultor, Giurgiu 

Atmanakul ziarului “România Creştină.”, Ckişinău, 1936. 

Totul pentru J~arâ 

Troiţa Naţiei române, 

Supremul cult de conştiinţă, 

Descătuşare sufletească; 

Prin spadă, muncă şi credinţă. 

Altar cu temelii de jertfe 
Sculptat în zări legionare, 
în fiecare piatră-o frunte 
îţi sapă gânduri de’nnălţare... 

Cărare verde spre limanuri 
Treimea Dreptei năzuinţi 
Pe drumul sfintelor tradiţii 

5 

De vii apostolic şi Părinţi. 

Un neam iobag aşteaptă clipa 
Trezirii lui între hotare, 

S’aprindă’n vârf de munte focuri 
Şi’n piepturi vremi legionare. 

Şi ucizând omida Ţării, 
în creştineasca primăvară 
Cu sabia, şi crucea’n frunte 
Să-şi dee - Totul pentru Ţară. 

Ulcklta MQfNE&UŢU 

Din voi. ele Poezii “Totul pentru Tară” 


Ziarul “România Creştină”, Ckişinău. Anul 11, Nr. 30,26 Ianuarie 1936. 


14 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Credinţa în Cruce... 

* 

în noaptea gândului cu patimi, în ziua crudelor nelinişti, 

Am plâns, Iisuse, lângă Crucea zidită între doi tâlhari. 

Cu plânsul meu am luat tăcerea, ducând-o peste văi si mirişti 
Rămas-ai numai Tu şi Crucea în noapte, ca vizionari. 

Lumina slabă dela focuri a pâlpâit târziu, pe dealuri 
Şi glasul Fraţilor de Cruce s’a înnălţat mereu, mai sus, 
Soldaţii puşi să Te păzească au faţa suptă: peste maluri 
Cu seva grea a tinereţii, căzând Te-au liberat, Iisus. 

Iar legiunile creştine au defilat în toamna rece... 

Spre Crucea ţintuită în aur şi luminată sus, pe cer, 

Mereu vor defila în veacuri şi’n veci coloanele vor trece 
Cu toată ruga noastră caldă pe scutul lor cel efemer. 

C. fÂRLCA 


Ziarul “România Creştină.”, Ckişinău. Anul 11 , Nr. 30,26 Ianuarie 1936. 


Steagului nostru 

(închinare) 

D-lui Gen. Cantacuzino-Grânicerul 


Te ridicăm din crezul suferinţelor şiraguri, 

Din nou avânt pornit pe jertfă şi pe nouă zare 
Sfânt simbol să fi în fruntea oştilor legionare 
“Stâlp de fer şi biruinţă” peste alte steaguri. 

Din cutele-ti îndoliate aruncă zarurile sortii!... 

5 5 

Dă pustei apusene ştire, 

Că ura galbenului venetic va îngenunchia la zidul de iubire 
A milenarilor ce nasc aci, şi aci’şi’ngroapă morţii. 

Iar capului pornit spre Tini din răsărit 
Aminte adu-i din comice Moldave 
Cum marele Ştefan sub marea valurilor slave 
Putea să fie acoperit - dar nici odată bimit. 

Şi vorbă du, aprins, neogoit, spre miazăzi 
Şi tuturor de aci, cari vor mormântul să ni-1 sape, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


15 


Că’n câmpi, în munţi şi ‘n margini de ape 
Cu gropi de veci i-om înfrăţi!... 

Că ploile ‘n puhoi venite 
S’au scurs în trupul ţării Tale, 

Precum găsit-a Cel de Sus cu dreaptă cale: 

De cum se pleacă din pornit, aşa să fie înghiţite. 

Fi purtătorul de cuvânt al Căpitanului: 

Fi tu - o! - cel mai drag cuvânt rostit 
Din cât vreodat’a zămislit 
Icoana asta a Neamului. 

Iar colţului robit şi plâns cu lacrimi româneşti 
Sortit să-i fi deapururi dus cu fruntea sus, 

Plecat să nu fii nici odată şi nimănui supus, 

Aşa te vrem; aşa să ne trăeşti! 

Iok NZ&RU 

Timişoara 


Ziarul “România Creştină.”, Ckişinău. Anul 11 , Nr. 30,26 Ianuarie 1936. 


Ler Nicaclor 

în noaptea vibrândă de slavă şi Ier 
Din haos desprinsă o stea aripată 
Solie-alergândă pe câmpuri de cer 
S’opreşte şi lumii arată, 

Semn, Doamne Ier. 

Şi steaua strecoară lumină şi Ier 
în palatal bogat şi ‘n coliba sihastră, 
Vestind că se naşte al lumii Oier 
Prin glasuri de prunci la fereastră 
Ler, Doamne, Ier. 

în noaptea vibrândă de slavă şi ler 
Adastă ‘n colibele negre de piatră 
Trei frunţi zăvorite ‘n cătuşe de fer 
Vestirea adusă de astră 
Ler, Doamne, ler. 


16 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Colinda zadarnic o-aşteaptă cu dor 
N’ajunge ‘n celule - aiudene. 

Adastă ‘n genunchi să se nască Păstor. 

O rugă ‘n trei piepturi o geme: 

Ler, Nicador. 

1. MlŢU-MlCORCfTI 

- stud. teolog - 

Ziarul "România Creştina”, Chijinâu. Anul II, IMr. 21, 6 Ianuarie 1 Q36. 

URICA R‘> 

Suflet moldav 

Slovele cu sânge scrise de creştine mâni uitate 
Ard în sfeşnice de veacuri năzuinţe sângerate, 

Picurând în glia sfântă luminişuri de trezire, 

Zăngănit de spade grele, dangăt lung de mănăstire... 

Voevozi în albe zale, în genunchi şi la metanii 
Auritele domniţe îşi dau salbele în danii, 
înflorind în pergamente ceasul sfânt şi glorios; 

Ctitori adormiţi în slavă şi atleţi ai lui Hristos. 

în cădelniţe de vreme iară smirna ei şi-o arde, 

Harfei sufletelor stinse timpu-1 flutură pe coarde, 

Iar pe albiile uscate curg izvoarele ‘nnoirii, 

Spălând cugete şi inimi pentru clipa mântuirii... 

Prin cetăţile ‘n ruină s’aprind torţe ‘n miez de noapte 
Şi străbunii şi martirii sfat prelung întind în şoapte, 

Re ‘nviaţi în crezul nostru, se aruncă vii în scări 
Ca să-şi cureţe iar Ţara de ruşine şi ocări... 

Ard în codrii şi pe vârfuri focuri mari în vâlvătaie, 
Legiuni cu cruce ‘n frunte se coboară în şivoaie... 

Sar din văi arcaşii sprinteni şi plăeşii, mii la număr... 
Fagii, stâncile şi brazii fac un zid, umăr la umăr... 

Şi străbat Ţara din Nistru, dela Tisa pân’ la mare 
Şi ridică din ruine preţioasele altare, 

Iar troiţele-aplicate peste şanţuri şi fântâni 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


17 


Le înalţă drept spre ceruri pe morminte de Români. 

Buchiile cu sânge scrise mi’s în inimă săpate 
Şi izvoarele creştine în privire ni’s brodate, 

Stau în stânci brăţări de aur şi rubine în hrisoave 
Şi le prăznuim de veacuri parastase în Procoave... 

Scrie ‘n cărţile acelea cu pecetii mari domneşti 
Că din Sus şi până ‘n mare se ‘ntind plaiuri româneşti 
Şi că ‘n fiecare bulgăr de pământ în mână strâns, 

E un ţintirim străbunic, e o doină şi un plâns... 

Ulckiba MQfME&UŢU 

o_ 

Din voi. de poezii “Totul pentru Ţară” sub tipar. 


Ziarul "România Creftinâ”, Chijinâu. Anul II, IMr. 2 6, 7 Ianuarie 1 Q 3 6. 

URICA R‘> 

(II) 

SUFLET DACIC 

Străjer pe zări din vârf de munte, unde-şi aveau străbunii stână 
Cu căutări de gând şi vraje zidesc trecutului fântână. 

Şi înnotând prin val de holde, mă soarbe’n sânul ei câmpia. 

Şi’n piept cu doinele bătrâne mă ‘nnalţ la cer cu ciocârlia... 

Pe brazde, rezemaţi în sape, stăpâni de secoli pe ogoare, 

Aud Strămoşii mei cum cântă, stergându-şi fruntea de sudoare, 

Şi parcă’un dor de ei mă’ndeamnă să-mi strâng în braţe toată glia 
Şi ‘ntr’un avânt de dor sălbatic, să-mi urc în slavă România... 


Aci’n dumbravă îmi plec fruntea, şi-aud pământul cum mă doare 
Şi-i dau din sufletul meu pâne şi din viaţa mea izvoare, 

Şi-mi pun urechea la tulpină, şi-ascult ‘n ulucii seculari, 

Cum seva gâlgâie şi ţese în ramuri pânză de frunzări... 

Din munţi cu bărbi înzăpezite scobor cu plutele pe ape 
Şi ‘n crezul meu primăvăratec, aştept un mugure să crape... 
Să-mi iau din cui baltag şi flintă, pierzându-mă pe o cărare, 




18 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Să ţes apoi pe lună plină, haiduc de gând la drumul mare... 

Şi ‘nconjurat de-o ceată mândră de fraţi de cruce şi panduri, 
Ş’ aştept să treacă veneticul sub poale şi la cotituri, 

Să-mi curăţ ţeava de rugină şi sufletul de-amărăciuni, 

Să-mi spăl altarul de minciună şi Ţara mea de spurcăciuni... 

Ulcklta MQŞME&UŢU 

*) _ 

Din voi. de poezii “Totul pentru Ţară” sub tipar. 


Ziarul “România Creftinâ”, Chiţinâu. Anul II, Nr. 21,6 Ianuarie 1 Q 3 6. 

CÂNTAT! 


Cântati, căci voi sunteti solia 
Puterilor biruitoare... 

Cântaţi şi mergeţi înainte 
Pe drumul vostru alb de soare. 

Cântaţi cu glasuri de aramă 
Să clocotească ‘ntreg văzduhul, 
Să se cutremure pământul 
Să se pogoare tainic Duhul. 

Şi să-şi întindă o aripă 
De-asupra Ţării ‘ndurerate 
Să cearnă ‘n suflete credinţă 

5 

Din slava vremilor uitate. 

Şi de sub lespezi de morminte 
Să se ridice pân’ la stele 
Cei îngropaţi în vis şi’n neguri 
Ca nişte aspre sentinele. 

Şi ‘n noaptea-ceia blestemată 
Cu vifor greu şi nor pe lună 
Noi să-i simţim cum prin văzduh 
Ei fâlfâind, încă s’adună. 


Şi ‘n lupta ‘ncinsă pe tăcute, 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


19 


Când vor cădea de-ai noştri’n glie 
Să se pogoare câte-un suflet 
Tremurător, să ni-1 învie. 

Ca să sfârşim odată vraja 
De chin amarnic şi durere 
S’avem şi noi o Ţară-a noastră 
Şi-o zi măreaţă de ‘nviere. 

Şi-un Căpitan, cioplit din stânca 
Eternă a munţilor Carpaţi, 

Bărbaţi cu ochi aprinşi de fulger 
Femei cu inimi de bărbaţi 

5 

Şi cântece de Ţară nouă 
Cu aripi largi de biruinţă 
Ca’n fiecare glas să fie 
Un suflet nou şi o credinţă. 

Joh 0?RIj 

Din “Almanahul ziarului România Cresţtinâ” pe anul 7Q36 întocmit ele Sercjiu Florescu, 
Chiţinâu. 

MOŢII 

Bătuţi cu vifore de maşterul destin, 

Prin leaturi de urgii şi nenoroc, 

Şi-au dăltuit în munte carpatin, 

Făptura lor de cremene şi foc. 

Cu Horia şi-au frânt trupul pe roata 
Ce arde peste vremi în vâlvătăi, 

Au descuiat stihii din Detunata 
Şi-au răsturnat furtuni peste călăi... 

Fa tulnicul de vifor al chemării, 

Securi de flăcări fulgerau în stâncă, 

Trozneau în inimi grinzile răbdării, 

Sub vrerea lor năpraznică, adâncă... 

Dar azi din umbră moartea-i latră 
Şi-şi scuipă vlăguirea ‘n flori de mac, 


20 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Făptura lor de cremene şi piatră 
Coboară’n basm, cu luna într’un lac... 

Din trupul Iancului - văpaie 
De doruri aspre şi fierbinţi - 
Rup dinţi flămânzi de fierăstraie 
Şi mâni pătate de arginţi... 

Prin munţi năluci de umbra pier, 

In doină şi’n jelanii gem, - 
Le scapără pe buze către cer: 

Şi rugi fierbinţi şi scrâşnet de blestem... 

loKei A/. ZCANĂ 


Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 50,20 Aprilie 1937. 


A 

îngenunchere 

Privirea mi-o îndrept în van spre tine, 

Căci buzele-mi nu ştiu rosti cuvântul 
Ce leagă nemurirea cu pământul, 

Când sufletul mi-e dornic să se’nchine! 

Nu-mi scapără revolta în privire; 

Nici strigăt de ‘ndurare pe-a mea gură... 

Căci dărnicia Ta, fără măsură, 

Cu-asupra e de-a minţilor rodire! 

Atâta soare cerne peste lume 
Şi-atâta strălucire pe ogoare, 

Că nu ştiu ce-aş mai cere decât: soare! 

în necuprinsul cel fără de nume - 
Altar al închinărilor postume - 
îngenuncherea mea de azi mă doare! 

<2r. jt CAZACI) 

Ziarul “Buna Vestire ”, Gucure^ti. Anul I, Nr. 1Q, 1 Mai 1 Q 31. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


21 


RucjcTn revărsat ele zori 

Doamne, în lumină albă m’o’mbrăcat 
Zorile, călcând peste câmpie, 

Şi lumina, ca o apă vie, 

Trupul meu murdar mi To spălat. 

Degetele mi-am muiat în rouă, 

Ca într’un aghiasmator sfinţit, 

Şi’n revărsat de zori, m’am pomenit 
Că-mi împreună mâinile-amândouă. 

Şi că-mi lipesc genunchii de ţărână 
Şi Te-aştept o Doamne, să-mi vorbeşti; 
Căci te simţeam, cum peste mine, creşti 
Hohot alb de floare, cer, lumină! 

Şi ‘ncredinţat c’aevea Te-am văzut, 

Te aşteptam, o, Doamne, să loveşti 
De-acoT din înălţimile cereşti 
In răsvrătirea mea de mai demult. 

Mika.lL flUTCA 


Ziarul “Buna Vestire ”, Bucureşti. Anul I, Nr. ţQ, 1 Mai 1 Q31. 

Balada boerului ce-a scris letopiseţ 


- varianta oricjinalâ - 

Opaiţ sărac 
luna în Iatac. 

La apus de leaturi, 
alb, printre brocaturl, 
inimă de cer 
pâlpâe'n boer. 

Iarna-i stă în chică. 
Pană grea ridică, 

Migăle din jeţ 
lung letopiseţ. 

Sus, în bagdadie, 


22 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


viata colilie, 
bruma şi guzganii 
rontăindu-i anii. 

Slovele se'ntind 
unduind, zâmbind, 
aprind şoimi de jar, 
brăţări şi cotnar, 
patrafir înoadă 
din străvechi izvoadă... 
Cer spuzit de linte: 
samă de cuvinte. 

Iată: 

ca plăvanii 
leşii ară anii. 

Arcul de safire 
creşte mănăstire... 
Voevod nevrednic 
a cârnit un sfetnic. 
Prinţ mrejer, alene 
tolănit sub mrene: 
dealuri i-se'nchină 
vornici de lumină 
şi'n odăjdii prunii 
i-aduc mirul lunii... 

Scornituri şi basme 
scutură mireazme. 

Şi boeru-oftează 
în slova vitează. 

De-i tremură geana 
moae'n suflet pana, 
nu în călimări 
ci în piept cu zări. 
Pana-i suge, vie, 
zilele şi scrie. 

Şi din rouă lor 
arde un fecior: 
praştie de aur, 
graur pe coclaur. 

Şi din ani de fum 
se'nmlădie-acum 
el: hatman-boer 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


23 


pumnul pe hanger, 
lângă voevod 
credincios zăvod. 

Şi Vodă pe tron 
svelt şi trist cucon: 
Ştiinţa lumii'n el 
fâlfâind inel 
negre lăzi închise 
doldora de vise 
şi pe fund, domnească, 
slovă latinească, 
toarsă'n filigeană 
buche otomană... 

Prinţ, la Ţarigrad 
învătat răsad, 
meşter păpuşar, 
zâmbetu'n' pahar... 
Frunte cu blândeţe, 
crai cu două fete, 
amăgind, viclean, 
paşă şi sultan 
şi, voevodal, 
tras lângă muscal... 

Lună de otel. 

Ajun de măcel. 
Licărind, sub slavă, 
tabără moldavă, 
verzi, împărăteşti, 
corturi muscăleşti 
şi, bătând din pleoape, 
focuri peste ape. 

Se desface'n gând 
oacheş Ţar trecând, 
din cap fluturând... 

(Pana, pe hârtie, 
scârţâe urgie 
drum de pribegie. 

Şi boerul plânge 
pe buchii de sânge...) 


24 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Domnul - cărturar 
pornit după Ţar, 
şi hatmanu'n rugă 
prea plecată slugă, 
prin restrişti crăieşti, 
pe câmpii ruseşti. 
Cantemir pribeag 
cu sudalma'n prag, 
beteag — pare-i-se — 
ars de zări şi vise. 
Fugă şi mătănii, 
cu troici şi bej anii. 
Crivăţ hăulind : 
cnut plesnind argint 
pe-o ţară de-argint... 
Lacrimi: pietre rare 
arse'n carul-mare, 
scăpărând verzui 
în cloşca cu pui. 
Plânsă, pe sub geană, 
vatră moldoveana. 

Pana scrie fiere: 

Drum de'napoiere, — 
Vodă nou cu toane 
judecăţi, prigoane. 
Temniţă nedreaptă 
pe hatman l-aşteaptă.. 

Anii vin, se strâng, 
picură şi plâng. 

La apus de viaţă 
bătrâneţea'nghiaţă 
şi zăpezi aşează 
ca o bobotează... 

Pana tace. Tac 
slovele'n iatac. 
Lacrima se stinge, 
gândul e funinge. 
Zorii pun peceţi 
pe letopiseţi? 



Dimineata'nmoae 
pe boer în strae 
scumpe de văpae. 


NICOLAE NIŢĂ 


25 


De ici, de colo... 


Iconară,-l scrie 
cu lumină vie. 

In dreapta-i aşează 
pană ca o rază. 
îl suflă pe tâmple 
cu sărut şi zâmbet. 

Pe frunte-i subtie 
cerc de-argintărie, 
şi boerul pare 
sfânt văpsit cu soare, 
pus cu pană sfântă 
şi tăcere sfântă 
în icoană sfântă. 

Radu &YR 


Revista “Gândirea.”, Bucureşti. Anul XIV, Nr. 3, Martie 1935 ( vez > varianta inclusa în volumul 
“Balade 11 apărut la Ecl. Gorjcin, Bucureşti, 7 Q43 — ciclul intitulat “Fântâna cu pandur”). 


(Jliti moarte^ 

* 

îmi amintesc: 

O casă'nbătrânită . . . 

Se sprijinea pe stâlpi, ca să nu cadă. 
Obloane verzi... O uşă înegrită... 

Trei ulmi stufoşi 
O străjueau spre stradă... 

Mai sus, pe coastă, doldora, băgrinii 
Cădelniţau omătul în ciorchini. 

Cu rozul talpelor fugeam prin spini; 
Nu mă'nţepam, 

Nu mă loveam — 

La mîne-acasă nu mă'nţeapă spinii! 

Mă cunoşteau toţi pomii din grădină, 
Căci deseori mă legănau pe braţe. 
Svârleam în aer scundul sbor de raţe 
Şi nu găseam o clipă de odină! 


26 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Când liliacul alb şi viorint 
Se adăpa cu rouă dimineaţa, 
îmi cufundam în lilă şi argint 
Mânuţele, 

Căpşorul tot — 

Şi faţa; 

Iar din aroma lui sorbeam prelung, 
Sorbeam atâta de flămând! 

Copil al florilor... 

Copilul suferind ... 

Cu ele'n braţe mă trezeam plângând. 

Şi-aveam în colţ, 
înconjurat cu meri, 

Un trandafir cu floare de jăratic 
S'o fi uscat atât de singuratic! 

Eu nu pot şti. — 


Azi, nu-i nimic!... 

Şi gardurile-s arse! 

Nu mai zâmbeşte vânăt foiomfîul! 
Pe uliţi moarte flueră pustiul... 

favel P. I3CLU 


•). 


„l-lori ele piatra". 


Revista “Luceafărul”, I imiţoara. Anul III, Seria II, IMr. 3-4, 1 Q 31. 


SONET * 1 

Nu suntem noi ţăranii obidiţi, 

Cu vieaţa sfâşiată pe ogoare, 

Străfulgerări de geniu ’n zăcătoare 
De vite, pururi robi şi oropsiţi? 

Nu-i cuvântul nostru murmur de izvoare? 

Nu noi creiem şi doine şi Mioriţi? 

Nu noi ţăranii goi şi amărîţi 

Ne-am logodit cu munţii 'n acest vast de zare? 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


27 


Am vrea un singur lucru dela voi, 
Copii ieşiţi din satul părăsit, 

Cu plug în brazda marilor nevoi, — 

Cuvântul mare, nemărturisit: 

— „Străbune datine mi-aţi dat mălaiul, 
„Din voi îmi satur sufletul şi traiul". 

<STLc}ore. BOOrARlU 

*) _ 


Din voi. în manuscris “Simfonia Rustică III: Credinţe. 


Ciclul VIII: înviere". 


Revista “Luceafărul”, I imi$oara. Anul III, Seria II, Nr. 3 - U, 1 Q31. 


ŢAR ANII 

Ii văd, sunt tot aşa cu cojoacele rupte 
Cu piepturile şi cu feţele supte, 

Le sunt manile tot aşa aspre şi dure 
Privirile, tot stele din tăiş de secure. 

Cu obrajii neraşi, cu ochii ca nişte bărcuţe, 

Aduc la oraş dimineţile în căruţe. 

Beau ţuică prin cârciumi şi vorbesc tare, 

Socotesc banii pe degete şi hambare, 

Li se umezesc ochii şi-ascultă duşi, 

Când îşi taie ţiganul sufletul în arcuş. 

Ii simt după mirosul cojoacelor ude, 

Dar sufletul lor chinuit nu m'aude. 

Mă uit în ochii lor mari şi adânci, 

La manile lor care pot să sfarme stânci 
Şi-mi vine să le strig, să-i trag de mintean: 

« Băă, sunt şi eu tot ca voi, tot ţăran », 

Dar glasul meu se topeşte, e de ceară... 

Seara ţăranii pleacă cu oraşul suit în cară. 

Ii petrec până la margine, până în ţigănie, 

Dar durerea lor, străinul care merge pe jos, n'are de unde s'o ştie. 



28 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Şi urmez căruţele până le ’nvălue zarea, 

Până îşi aprinde luna sus lumânarea. 

Aş vrea să mă duc şi eu cu ei, dar sunt laş, 

Rămân să mă sugă tot neliniştea şi luminile de peste oraş. 

Vir$LL CARIAUOrOL 

“Revista Fundaţiilor Regale ”, Gucure^ti. Anul IV, IMr. 8, Aucjust 1 Q31. 

CÂNTEC 


Lumina mea spre patru zări 
Cin’ ţi-a dat sufletu-mi să-l sângeri 
Şi să scrii cu el cuvânt 
Şi să-l duci far peste mări 
Cu za de slavă şi de îngeri...? 

Dece’n atâtea nopţi am strâns 
Visurile... curcubeu: 

Somnul fără somn: cununa 
Gândului când era una 
Cu dreapta lui Dumnezeu? 

Lumina mea spre patru zări: 

Joc de stea, steauă de rouă. 

Plecăm şi mai în depărtări. 

Şi’om rupe şi destinu’n două. 

Silviu LAZĂR 


Ziarul “Buna \/estire \ Gucure^ti. Anul I, Nr. 40, 8 Aprilie 1 Q 31. 

Ceas ele rucjâciune 

Fraţilor, scăzută-i ziua bună, 
şi plopii dau cu frunţile de lună. 

Nici flintele, nici fluer nu răsună... 

Cu-azurul sprijinit în mână, 

Falanga desluşeşte cerul din ţărână, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


29 


şi’n rugă’ngenunchează cerbii: 
Stăpânul pădurilor şi ierbii 

să trimită’n închisoare 
camarazilor fărâmi de soare... 

Ei zidesc din munţi de suflet şi alean 
veacul nou daco-roman. 

<2rk, A NTONOVlCl 


Ziarul "Buna Vestire ”, Gucure^ti. Anul I, Nr. 1Q, 1 Mai 1 Q 31. 


“Ocjlinclire ‘n scuturi” 

Amurg împăunat cu aurite steme 
prin burguri medieval lunecă tăcut; 
legendele pornesc prin câmpuri să blesteme 
berzogii cu armele bromate ‘n scut. 

Se ‘noadă în adâncuri mari de basme 
pridvoare cu ‘nserări şi călăreţi pribegi; 
iubirile cum înălbesc fantasme 
şi prăbuşirile cum se întorc la regi... 

Bunicul Grimm aduce ‘n fiecare seară 
prietenilor săi năframe cu poveşti, 
şi hornul, tinda, cu balauri se presară, 
ce-aşteaptă numai ceasul şi spade să-l loveşti. 

înebunesc furtunile pe Rhin, spre munţi. 

Limanul unui schit pios ascunde-va 
Copiilor toţi cavaleri blânzi, cărunţi, 

Cari au plecat cu-o cruciadă ‘n goană, 
încât şi-acuma, poate, se luptă undeva, crunţi. 

(Sreorcţe. PfZOMUfZ 


Ziarul u Buna Vestire ”, Gucure^ti. Anul I, Nr. 11,21 Aprilie 1 Q 31. 


30 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Inscripţie la Mânâstirea Dealului 

Io Radu, preamăritul voevod 
Şi Domn a toată Ţara Românească, 

Lumină pocăitului norod, 

Din veac înalt, în veac să isvodească. 

La anii suri... cinci sute, peste mie, 

Au împlântat domnească temelie... 

Au pus în lespezi, rugă de psaltire, 

Umilă, întru slavă, glăsuire. 

.. .Şi ca uitarea să nu crească pe norod, 

La crugul doi de zodie’nsorită, 

Au înflorit cu slovă grea - izvod - 
Pe Sfânta Mănăstire ctitorită... 

Creorge fCTCO 

Ziarul u Buna Vestire", Gucureşti. Anul I, Nr. 61,1 Mai 1 Q31. 

HAIDUCEASCA 


Verde foaie de cicoare, 

Gingaşe privighetoare, 

Preoteasa zorilor, 

Mângâierea florilor, 

Lasă cântecul din strune 
Pentru zilele mai bune, 

Că nu-i vreme de cântat, 

Cât sunt răni de răzbunat. 

Ci-ţi îndreaptă zborul tău 
Către cer, la Dumnezeu, 

Şi te roagă zi şi seară 
Să ne’nvie codrul iară; 

Să dea glas potecilor, 

Arme tari voinicilor, 

Şi cu dânşii să doinească 
Doină nouă vitejească. 

iok a soricu 

Reprodusă în revista “Vatra ”, Roma. Anul XII, Nr. 86, lan.-Feb. 1962. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


31 


ÎN TAPA DE PESTE VEAC 


Spre ţara lui Lerui-Ler 
Nu e zbor nici drum de fier, - 
Numai lamură de gând, 

Numai suflet tremurând 
Şi vâslaş un înger. 

Spre ţara de peste veac 
Nesfârşire fără leac, 

Vămile văzduhului, 

Săbiile Duhului 
Pururea de strajă. 

Sus! pe sparte frunţi de zei, 

Şovăielnici paşi ai mei! 

Piscuri de ’ntrebări - momâi 
Să-mi rămână sub călcâi 
Şi genuni de zare! 

în ţara lui Lerui-Ler 
Năzuiesc un colţ de cer. 

De-oi găsi, de n’oi găsi, 

Nimenea nu poate şti - 
Singur Lerui-Ler. 

Nickifor CRAINIC 

Din volumul cu acelaşi titlu, “Ţara de peste veac”, ediţia a 11 -a. Ed. “Cugetarea.”, 
Bucureşti, 1940. 


Nean valah, nean al meu! 

Nota redacţiei: “Poezie triniso pentru Cuvântul, clelo Lisabona 


Neam valah, neam al meu, 
cu paşi de fier, cu pumni de cremene, - 
cine-ar putea ‘n isbânzi să ţi s’asemene, 
dacă-ai vrea să vreai mereu, - 
neam valah, neam al meu?!... 


ne-am valah, neam al meu, 



32 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


cu uitătură: aprigă paznică, - 
saltă ‘n picioare - oaste năprasnică, 
de toate furtunile gata, mereu, - 
neam valah, neam al meu!... 

neam valah, neam al meu, 
ridică-ţi, peste aspra lumii întrecere: 
pumn, puşcă, frunte, coasă, sapă, secere, 
şi fă-le să străfulgere, prin timp mereu, - 
neam valah, neam al meu!... 

neam valah, neam al meu, - 

oţeliţi de trudă şi de lupte crâncene, 

de-om şovăi de-acum, de ne-om cruţa, pustiul mânce-ne, 

gârboviţi de casne şi-asupriri mereu, - 

neam valah, neam al meu!... 

Ar ok COTRUŞ 

Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII ( serie nouă), Nr. 15, 28 Octombrie 1940. 

SCOPUL ŞOIMULUI 

Profesorului Nae Ion eseu, omul clin întunericul albastru 


îşi înfipsese şoimul privirile’n tărie... 

Şi de pe stânci, ca nava, alunecând în gol, 

Sub ceruri larg boltite, pe val de-azur descrie, 
înfiorând văzduhul, majestuos ocol. 

De vrăjile înălţimii şi spaţii ispitit 
Vâsleşte’n sus spre vârful tărâmurilor pure, 

Cu creste de pe care, privind în infinit, 

I se deschid enigme, cu ochiuri de pădure. 

Departe, jos rămâne, bicisnică o lume 
Cu patimi şi ambiţii de orizonturi mici, 
învăluite’n pânze de nori ca nişte spume, 
Meschină şi febrilă - o lume de furnici. 

Şi totuşi jos acolo a fost rămas o ţară 
Cu munţi cărunţi şi holde, cu basme şi comori, 
Poteci pe care-aleargă năluci de căprioară 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


33 


Şi râuri peste care s’apleacă cer şi flori. 

Pe şoim, în piept începe să-l tot încerce un junghi. 
Ochii se’ntorc spre-adâncuri, în fiecare clipă, 

Lin - sborul în spiral se frânge ades în unghi 
Şi dorul îi atârnă, ca plumbul în aripă. 

Deodată îşi opreşte victoriosul sbor... 

Ca un bolid, prin spaţii, e când o stea, când nu-i; 
Cu aripile strânse alunecă de zor 
Către pământul copilăriei lui. 

<3rke.rcfkLKe.scu VANI A 


Ziarul “Cuvântul”. Anul XVII, Serie IMouâ, IMr. 8,2 1 Octombrie 1 QPO (reprodus din volumul de 
versuri “Privighetoare oarbă” apărut în Colecţia Universul literar , Gucureşti, 1 Q40). Desprindem din 
nota ziarului: "Am scris cu câteva zile în urmă, despre volumul de poezii al d-lui Gherghinescu Vania 
(Privighetoarea oarbă). în finalul acelei note spuneam că este în volum o poezie închinată Profesorului 
Nae Ion eseu, c'aceasta a făcut-o înainte de 6 Sept. si că, deci, pe lângă valoarea poetică a poeziei mai 
prezintă si o atitudine, o valoare civică. Iată, publicăm întreagă această poezie. Ea cuprinde în 
simbolurile ei evoluţia profesorului Nae Ionescu - care avea să-l ducă pe cele mai înalte culmi ale 
gândirii pentru a se /?toarce în dragoste si jertfă pentru tara lui, tara românească". 

Slava Tie — Căpitane 

Cezar de aur şi granit 
Pivot al cerului de-azur 
Cu duhul Tău ne-ai miruit 
în fâlfâiri de sfânt vulture... 

Pe pisc de lumi te-ai înălţat 
Cu voia Domnului de sus, 

Ne-ai mântuit de cel spurcat 
Şi focul sacru ne-ai adus. 

Mişei şi lifte te-au ucis... 

Cu iadul negru ai dat piept 
Viteaz în margini de abis, 
în faţa morţii ai stat drept. 

Crâmpei măreţ din gând divin 
Şi para sufletului dac, 

Azi slova ta ne e destin 


34 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Şi isbăvirea noastră’n veac. 

Ai prins din freamătul din cer 
Al sferei cântec minunat 
Şi pentru neamul tău stingher 
A vieţii taină-ai deslegat... 

Te vom urma prin ciob şi jar 
Pe brazda sacrului tău plug 
Şi ţara-om întregi-o iar 
Şi vom sfărâma zăgaz şi jug... 

Drapelul flutură în vânt, 

S’aude: Gardă! Pentru-onor! 

Şi toţi martirii din mormânt 
Salută steagul tricolor. 

Lumină nouă ai aprins 
Prin dragoste, pământului, 

Cuvântu-ţi - fulger - s’a întins 
Pe aripile vântului... 

Milenii le vor proslăvi 
Popoarele ‘nfrăţite’n chiag 
Şi peste mări te-or pomeni 

In lungul anilor şirag... 

Braşov, 7 Ianuarie 1941 

Iockk AL SRAti-L£M£tiy 

Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVIII ( serie nouă), Nr. 97, Joi, 23 Ianuarie 1941. 

Marţul legionarilor clin Tara Gârsei 

Legionarii din Carpaţi 
Se strâng din văi şi din poiană. 

Cu vijelia cununaţi, 

Sfinţiţi cu mirul de prigoană... 

Din creştete de munţi de-azur, 

Vulture şi păzitori de stâne, 

Rotescu-şi ochii împrejur 
Cu dor spre gliile române. 


NICOLAE NIŢĂ 


35 


De ici, de colo... 


Un gând măreţ îi birui: 

“O Românie ca un soare”... 

Legiunile o vor zidi 
In orice aprigă vâltoare... 

“Răsunetul” lui Muresan 

5 

Pe-aceste plaiuri izbucnit-a, 

Iar pieptul nostru de vultan 
Cetatea hidrei prăbuşit-a... 

E Moţa si Marin cu noi, 

Cu noi în veci e Căpitanul 
Spre culmi cu suflet de eroi 
Vom birui şi uraganul... 

Martirii toţi, ca un torent 
In neastâmpărul iubirii, 

Ne strigă rând pe rând “prezent” 

Şi stau în frunţile oştirii... 

Ionică a sosit din cer... 

Cu Borzea, Ieremia, Faur, 

Şi ţara gărzilor de fier 
Avea-va un destin de aur... 

Uniţi să fim, un singur chiag, 

Să’ntindem hora legionară, 

Bătând pământul nostru drag 
In iureş viu de primăvară... 

Noi suntem crainicii de azi, 

Şi ştim că moartea-i poarta vieţii, 

De luptă, gata, camarazi! 

Sunaţi din goarna tinereţii! 

Tu Doamne, sfinte, ne petreci... 

Din lacrimile plânse - rouă - 
Dura-vom peste veac, în veci, 

O Românie, tare nouă... 

Ioak AL. BRAh/-L£M£h/y 

Ziarul "Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVIII (serie nouă), Nr. 97,Joi, 23 Ianuarie 1941. 


36 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


RAGOT CĂTRE FRAŢII MEI TINERI 


Mi-am spus cuvântul răspicat şi clar, 
Mi-am sus dârzelnic ultimul cuvânt 
Şi-am pus într’ânsul scâncete şi jar 
Şi strigătul de-alarmă din mormânt. 

Lui Horia i-am fost crainic peste veac, 
Şi lui Mihai i-am fost umil stegar, 

Am fost un fulger prin văzduh opac 
Şi-am sângerat pe jghiabul temerar. 

în bezna neagră-a clipelor de ieri 
Şi în mocirla setrelor de târg, 

Iertarea implorat-o-am, din Cer, 

Cu sufletul culcat pe ziua ‘n pârg. 

Şi am tăcut adeseori, cu rost, 
în mantia răbdării îmbrăcat; 

Şi meditând la cele ce au fost 
O candelă, un tâlc, m’a luminat... 

în lume nu-i nimic fără de scop 
Şi totul e orânduit de sus. 

Şi tu eşti mult, căci eşti un falnic strop 
Din infinit, din Dumnezeu-Iisus... 

învaţă să fii pururi înţelept, 

Să crezi puternic şi să crezi mereu; 
învaţă să fii pururi bun şi drept, 

Căci biruinţa e cu Dumnezeu... 

5 

Şi de eşti tânăr, sunt mereu al tău, 

Şi braţ la braţ cu tine vreau să lupt; 

Să ştii însă, că şi tu eşti al meu 
Al luptătorului cu-obrazul supt... 

Pe creste de istorii este scris, 

Că vom avea de-acum un alt destin; 
Căci sângele vărsat pe plai de vis 
Ne va ‘nchiega în cadru genuin. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


37 


Vom birui! E lege peste leat! 

Tu tineret al meu, preţios şi drag 
Inalţă-ţi fruntea, dârz, înflăcărat, 

Căci glasul tău e glas sfinţit de mag... 

Sept. 1941 

Ioak AL BRAhi-L£MEbiy 

Revista “România Eroica ”, Gucure^ti. Anul V, IMr. ^-8, Septembrie - Decenbrie 1 Q4 7. 


HAIDUCIE 

Sunt lotcă de cântec pe unde mă'ntom 
Şi ancore-arunc în mijlocul ţării, 

Ţăranii m'adastă în spatele zării, 

Şi-o brazdă de soare pe ţarini răstorn. 

Sânt vornic pe haturi imense de câmp, 
Pe dealuri albastre de vii gârbovite, 

Pe plaiuri în sarici de stânci ctitorite, 

Pe munte ce'npunge cu piscul în timp. 

De unde să încep să arcui cupole 
Şi cum să descalec pe văi de tumult 
Că's singur pe schele şi scări ca Mano le! 

Rotesc buzduganul privirii senine 
Urechea mi-o dărui în vreme s'ascult 
Cum chiue neamul şi Ţara în mine. 
feâre P. ?AUL£$CO 


Revista “Munţii Apuseni”, Alba-lulia. Anul 1 , Nr. 2, Octombrie 1938. 

GLIA DOMNULUI 

Fulgi de nea, hulubi, miresme, stele, 

Cer de borangic, suavă rouă, 

Râuri înstrăiate ’n lună nouă . . . 

Toate-s darurile ’ntinse Tării mele. 

Pe amurguri plopii cresc: fantasme... 

Teii albi din paradis inundă . . . 

Sufletul pământului e undă 
în această Patrie de basme. 


38 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Viile molcom şi-adorm ciorchinii 
In povestea frunzelor pe dealuri... 

Crinii duc aiasmă în pocaluri 
Şi adapă aripa luminii. 

Sue cântul inimei pe culmi 
Şi coboară 'n văile mănoase . . . 

Duzi urzesc în frunza lor mătase... 

Somn de cneji răsună-adânc din ulmi. 

Domnul Sfânt când pe aici se naşte 
Dănţuesc serafii în făclii, 

Saltă hora stelelor pe glii 

Când primim pe Domnu 'n zi de Paşte. 

Şi ’n zări munţii, holdele, imaşul. .. 

Au crescut sub cer: străvechi altare. 

Hei Satană, piei dela hotare 
C'aici Domnul şi-a ales lăcaşul. 

Iok ŢOLZSCU-VĂLZNI 

Revista “Munţii Apuseni”, Alba-Iulia. Anul I, Nr. 2, Octombrie 1 Q3S. 

PEISAJ 

Pâlpâie spornic stele svârlite pe cer , 
dorm în adânc de sihle izvoarele multe. 

Cerbii fricoşi din mers s'au oprit să asculte 
crengi înflorind sub degete albe de ger. 

Zările strâmte taie cărări peste gând, 
pas de opincă scârţâie aspru 'n zăpadă. 

Haite de lupi adulmecă proaspăta pradă. 

Dorm peste măguri anii de cine ştie când. 

Ulmii ridică braţe subţiri de cleştar 
blagoslovind lumina pe crengi îngheţată. 

Picură ’ncet, ca floarea de măr de curată 
peste ’ntuneric, pacea din lanul stelar. 

TeafU L1ANU 


Revista “l-rize”, Gra^ov. Anul I, Nr. U, Iunie 7 Q34. 


NICOLAE NIŢĂ 


39 


De ici, de colo... 

PETALE DE GÂND 


Zori de argint şi beteală, 

Seri de sidef şi zăpadă ... 

Unde-mi suit anii cerniţi 

5 

Pe cărări de alean să vă vadă? 

Unde sunt Feţii Frumoşi 
Cu steme de pajuri şi stele... 

Şi zânele la umbre de dafini 
Cu chipuri plecate 'n cişmele? 

Azi basmul nu mai îmi dărue 
Freamăt de ananas şi aluni... 

S'au stins ca 'ntr'o toamnă în mine 
Grădinile Sfintei Luni. 

Să-mi mai coboare luceferi 
In gând şi 'n privirea de fum, 

Pe fruntea pierdută sub ape 
Şi ’n genele triste de-acum ? 

Când să mai fur ca pe vremuri 
Crăiţe cu obrajii ca macii 
Când luna cădea printre sălcii 
Şi'n mâini o frângeau vârcolacii?... 

Zadarnic sub tâmplele nopţii 
Aşi pune prin codri sulfînă... 

Zadarnic... şi visul şi anii 
îmi sunt stropiţi cu rugină!.., 

Sufletul meu de-atunci: 

Fulguire plăpândă de iarnă... 

Unde e Fata 'mpăratului 

Din ochi printre flori să te cearnă? 

Cum să te chem din neguri?... 

Te-ai dus peste culmi prea departe... 
întoarce-te gând peste zări 
Şi plânge-ţi petalele moarte. 

i. tol£scuWĂL£ni 

Revista “Munţii Apuseni”, Alba-lulia. Anul 1 , Nr. 2, Octombrie 1938. 


40 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


TAPA MOŢILOR 

O, Doamne, Ţara aceasta de vis 
încununată cu zări de hermină, 

Pe unde cnezii spre cer au deschis 
înalte porţi de lumină, 

Cum s'o culeg de sub volburi de vreme 
Ca p e o tainică floare, 

Ofrandă albă în diademe 
La îngeri s'o pun pe altare? 

Astăzi steme înlăcrimate 
Se frâng sub ape şi lespezi... 

Flacăra lor nu se mai sbate, 

Spre soare pe vaduri repezi. 

Nopţile plâng pe cetini sub stele 
Ca razele stinse în plete... 

Prin peşteri de veacuri genele grele 
îmi cad chinuite de sete. 

Acestor vârfuri de cremene sfinte 
Cu gânduri adâncite în cheiuri, 

Pe unde Voevozii adormeau înainte 
Cu tâmplele răzimate pe steiuri. 

Doamne, acestor umbre, cărunte 
Sub care Dacii şi-acuma se 'nchină, 

Cine să le mai desmierde pe frânte 
Sufletul stropit cu amurg şi rugină ? 

Joh Ţ0L£$CU-VĂL£N1 

Revista “Munţii Apuseni”, A(ba-lu(ia. Anul 1 , Nr. 3, Decembrie 1938. 

MESTECENII 

Prieteni vechi cu frunţile spre cer 
Au încrustat în trunchiul lor veleaturi, 

Sunt pergamente pentru satul meu, 

- Măreţ hrisov — de neştiute leaturi. 


NICOLAE NIŢĂ 


41 


De ici, de colo... 


Pândari pe 'ntinsul holdelor natale 
Mesteceni umeziţi de amintiri; 

Vi-s crengile ca nişte mari cupole 
Şi voi pioşi ca nişte mănăstiri. 

Suiţi spre cer — pilaştri de pronaos — 
Tulpinele vi-s drepte rugăciuni; 

Stati mărturie vremii viitoare 

9 

Mesteceni visători peste furtuni. 

Nu ştie nimeni cum v'aţi odrăslit 
Aci 'n răscruce de cărări cărunte; 

Ati tras din humă seva înfrăţirii 

9 9 

Şi-aţi sărutat atâtea zări pe frunte. 

Poate veniţi din umede adâncuri 

9 

Crescuţi din inimi de strămoşi sau cneji; 
Poate din Vise albe de Domnite 

9 

Sau poate din ochi tineri de viteji. 

Mai ştiu şi eu... mesteceni svelţi ca timpul, 
Prezenţi în cornul dinspre răsărit 
Al satului meu vechi ca o poveste 
Şi de atâta linişte sfinţit. 

Staţi drepţi — soldaţi pentru paradă — 
Serafici păzitori cum alţii nu-s; 

Urcă strămoşi prin voi către azur 
Şi din azur coboară 'n lut Iisus. 

fetre fAULCSCU 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXII, Nr. 8, Octombrie 1943. 

MEŞTERUL 


Maestrului Ion J alea 


Senin oracol, frunţii tale clare 
Nu i s'aprinde niciun semn, de Sus ? 
Nici o minune pentru-acest nespus 
De-amamic jaf al nopţilor tâlhare ? 



42 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Cine îmi surpă'ntr'una visul, oare, 

Când pun în el, spre slava lui Isus, 

Atâta har, din zori până'n apus, 

Trudindu-1, dârz, din lespezi mari de soare ? 

Ofrandei, jertfa mea-i voi dărui-o : 

Cu duh din duhul meu o voi zidi 
Până la cruce, sus, — din temelii ! 

De câteori din nou s'o face ziuă 
Ea, peste veac, va străluci deplină, 

Căci am durat-o numai din lumină. 

Aurel CH1RCSCU 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXII, Nr. 4, Aprilie 1943 

MAGI TRIŞTI 


Călăuziţi de ciobul şters 
Al vechei stele năzuim 
Spre care piscuri să suim 
îndureratul nostru vers? 

Pe foi de soare, cu funinge 
Ne scriem stinsa elegie; 

Fulgi de amară melodie 
Trist înger peste slove ninge. 

Spre cer urcăm ca pe un munte 
Năvala viscolelor, toată, 

Dar înserarea, ca o pată, 
Ne-alungă visul depe frunte. 

Doritul Bethleem s'ascunde 
Colindei frânte în amurg. 

Reci desfrunziri de stele curg 
Pe apa cerurilor scunde. 

Aurel CH1RCSCU 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXII, Nr. 4, Aprilie 1943 


NICOLAE NIŢĂ 


43 


De ici, de colo... 


AUREOLE 

Mi-e sufletul lină plecare 
Spre ţara rămasă în vis ; 

Prea multă tristete-am închis 

^ 5 

In cântec, în albă'nserare. 

Ce drumuri de singurătate 
In vale de somn se ascund ! 
Doar ape de murmură'n prund 
Sub lună, sub sălcii plecate. 

Leagănă-mă vântule 
Ca pe frunză, ca pe floare, 

Lângă flacăra de soare 
Lasă-mă pământule 

Cântec nu-s şi aripi n'am, 

Nu ştiu drumul mai departe ; 
Suflet întristat de moarte 
Mi-1 umbreşte fraged ram... 

Noapte lină, liliacu'n floare, 
Rouă luminoasă pe cărare. 

Unde duce drumul alb de stele 
Pe deasupra ţarinilor grele ? 

Sufletul mi-1 zăboveşte Domnul, 
Paşii mi-i înceţoşează somnul, 
Serile duc anii mai departe 
Fără drumeţie, fără moarte. 

Sub mărul umbros din livadă 
Lumina se cerne spre sară, 
Bunica pe fus înfăşoară 
Fuior de argint, de zăpadă. 

Mai toarce şi iarăşi se'nchină 
Şi fructele-atâmă aproape, 

O umbră de vis peste pleoape 
I-aduce înalta sulfînă... 

Cât eşti plopule de 'nalt 
Umbra ta tremurătoare 


44 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Nu ajunge pân'la soare, 

Pân'la malul celălalt. 

Numai când după ’nserat 
Tace valea fumurie, 

Doar o stea îti întârzie 

5 

In frunzişul rourat... 

Mi-s mânele prea omeneşti 
Şi sufletul prea lângă mine; 

Alerg printre nalte tulpine 
De linişti, de arbori cereşti. 

O singură galbenă stea 
îmi pâlpâie ’n ore brumate. 

Vânt moale, de singurătate, 

Mă leagănă ca pe-o nuia. 

Deşertăciune toate câte scrim 
De cugetăm prin grai sau lină liră; 

O stea ş'aceeaşi din înalt se miră 
De-atâta vis ş'atâta ţintirim. 

Ca iarba ne petrecem pe pământ 
Şi gând cu gând ne scuturăm într'una 
De ne-om lega cu soarele, cu luna, 

Ţărână suntem, batere de vânt. 

TeafU L 1 ANU 

Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXII, Nr. 5, Mai 1943. 

TESTAMENT 

Surpat sub bozii şi ruine, 
vreau să se macine în praf 
aripa caldă de seraf 
care-a foşnit, cândva, prin mine. 

Vreau să se 'ngroape ’n mlaştini crunte 
năluca mea de cneaz ucis 
şi crinii mei betegi din vis 
şi raiul putred de pe frunte. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


45 


Nu-mi ducă veacul nicăerea 
cenuşa cântului amar. 

Din anii mei rămână doar 
osânda, drojdia şi fierea. 

Rămână spinii şi custura 
ce'n piept mi-a scormonit adânc. 
Pe urmă, vântul la oblânc 
să-mi poarte pulberea şi sgura. 

Radu &YR 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXII, Nr. 6, lunie-lulie 1943. 

ÎNTÂLNIRE 


A rămas încremenit în drum, 

Intre tufe, stânci şi povârniş ; 

Eu abia clipesc şi pe furiş, 
Mângâindu-1 cu priviri de fum. 

Faţă'n faţă, om şi pui de ciută, 

Ne vedem, ori doar ne presimţim ? 
Ochi pândari prin frunze ascuţim, 
Inimile'n moarte se salută... 

Cum aş vrea să fiu o buturugă, 

Să se-apropie, cu botul să m'atingă, 
Să mă pască, să mă lingă, 

Să se scarpine de mine şi să fugă. 

Dar înfipt în fragedele picioare 
Tremură pe loc şi mă priveşte... 
Sângele în mine lung vueşte 
Ca o undă sugrumată de izvoare. 

Spaimele crescute'n ochii lui 
Scapără de-odată ’n gene ude 
Şi ciulind urechile aude, 

In adânc, chemarea codrului, 

N'a fost fugă, n'a fost nor să-l ducă, 
Nici nu la'nghiţit pământul; 


46 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Dar cum mi l-a şters din faţă vântul, 
Parcă n'a fost pui de ciută, ci nălucă. 

<arke.rcjkLKe.scu VANI A 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXIII, Nr. 4-5, Aprilie-Mai 1944. 


ECTENIE 

Pentru ca iubirea noastră să 'nflorească, 

Albă, cum e crinul Bunelor Vestiri; 

Pentru ca mlădiţa dragostei să crească 
Plină de mirezme, dulce de rodiri; 

Pentru ca din neaua grea de peste iarnă. 

Rod de viaţă caldă — iarăşi să legăm; 

Pentru ca lumină peste noi să cearnă, 

Domnului să ne rugăm. 

Pentru ca să-Şi verse binecuvântarea, 

— Ca un svon de vânturi line —, peste noi —, 
Pentru ca în suflet să-I simţim chemarea, 

Când plecăm genunchii — seara — amândoi 
Pentru ca iubirea Lui să ne ’mpreune, 

Când, cuprinşi de patimi, Numele-I strigăm, 
Pentru ca'n vecia Lui să ne cunune, 

Domnului să ne rugăm. 

Pentru ca belşugul lanurilor grele 
Să ne facă traiul rodnic şi umil; 

Pentru ca — restrângeri din surâs de stele — 
Să lucească 'n lacrimi ochii de copil; 

Pentru ca sudoarea să ne miruiască 
Şi'n lumina morţii, viaţa s'o cercăm ; 

Pentru ca din muncă pacea să rodească, 

Domnului să ne rugăm. 

Pentru ca'n mulţimea îndurării Sale 

5 

/V 

însuşi să-Şi pogoare pasul către noi — 

Pentru ca să-I ducem sufletul în cale 
Cu miros de smirnă şi cu ramuri moi; 

Pentru ca'n sclipirea alb'a dimineţii, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


47 


Din strânsoarea cărnii să ne deslegăm; 

Şi'ntr'un pas să trecem pragul larg al vieţii 
Domnului să ne rugăm. 

Zorica. LAŢCU 

Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXIII, Nr. 6, Iunie - Iulie 1944. 

ISTORIE 

Noi ne-am născut din aspră vijelie, 

Şi secole de-a-rândul trăit-am în furtuni 
Trecând peste prăpăstii de durere ; 

Dar ne-a fost dat să fim o veşnicie 
De Neam făuritori de mari minuni, 

De jertfă, de credinţă şi putere. 

Nimic n'a stat în calea vieţii noastre 

5 

Să ne oprească zborul către cer 
Şi să ne plece frunţile ’n pământ; 

Căci din vremelnicia căderii — mai albastre 
Zări de lumină înălţăm — străjer 
Al drepturilor sfinte legate 'n jurământ. 

De-avea stăpâni nedrepţi sfarmam blestemul — 

Şi moinele robite ’n plug 
Cu sânge împărţeau dreptate — 

Când ne venea din ceruri semnul 
Să dăm în foc ciocoi şi jug, 

Şi singuri să clădim a Neamului cetate... 

Azi timpul îl oprim cu piepturile deschise, 

Şi sufletul scăldat în har Dumnezeesc 
înalţă în lumină tot visul lui de jar 
Cules din biruinţa dreptăţii neînvinse, — 

Să făurească Ţării destin împărătesc 
înveştmântat în soare de veac fără hotar ! 

«jreor^e 10NAŞCU 


Revista “Universul Literar”, Bucureşti. Anul LI, Nr. 17,25 Aprilie 1942. 


48 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


NOAPTE 4 IM PĂDURE 


în ploi de verde luminiş aleargă cerbii 
mai albi ca luna ’n versurile mele; 

Diana junghie ’n culcuşul cald al ierbii 
grumajii ciutelor cu ochi de stele. 

Pândesc săgetătorii chiotul să vină, 
zvâcnind în aer ca o inimă în sânge; 

Diana, goală, -şi scutură din păr lumina 
şi ’n ţarc tăcerea paşii mătăsoşi şi-i strânge. 

Amantul refuzat ia arcul şi-l struneşte; 
năierii turbură cu râsul lor frunzarele; 
pe dealuri, toarnă Pan în struguri soarele, 
pe când săgeata ţinta şi-o loveşte. 

O clipă a tăcut pădurea; doar ogoarele 
treceau cu ierburile ’n naiul vântului; 
apoi, cu fluierul, pomi Pan iar izvoarele — 
şi iar răsună'n ‘nalturi cântecul pământului. 

MCrcea STREINUL 


“Revista Fundaţiilor Regale”, Bucureşti. Anul IV, Nr. io, Octombrie 1937. Poem închinat 

lui Aurel Vasiliu-Sâncjer (vezi lănurirea autorului clin voi. “Mircea Streinul — Opera lirică, 7 Q2Q- 
7 Q3Q”, Tonul I, Cernăuţi, 7 Q3Q). 

ÎNTRISTAREA FAGILOR 


Sunetul orelor încetează în inimi, 
fără spaimă şi fără primejdii, 
ca un orizont creat sub fmnte, 
unde nu mai cresc stâlparele nădejdii. 

Ochii sunt pustii, ca miriştele, 
miezul nici unei lumini nu-i pipăe — 
o 'nserat sub gene pământene 
şi-atât de nefirească pripă e, 

că o stea nu poate să se-aplece 
lângă tâmplele culcate în răcoare, — 


ape obosite duc în ierburi 
ochii fratelui, ca pe licoare. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


49 


Sângeră nervurele prin scoarţă, 
ca sudalmele. Iar după mersul 
apusenei purpuri, trece steaua, 
care 'ncondeiază, rodnic, versul. 

(Sreorcje PfZUMUfZ 

Din revista “Revista Fundaţiilor Reqale”, Gucure^ti. Anul VIII, Nr. 8-Q, 7 
Septenbrie 7 Q4 7. 


STINGEREA LIVEZII 

Se stinge inima livezii, 
ca 'n patimă amarul dor, — 
de-aici aş vrea ca să cobor 
spre primăverile zăpezii, 

dar n'am putere să dobor 
din mine timpul — şi hurezii 
pândesc la umbrele grămezii 
căderea tristului odor. 

De dincolo, copilăria 
nu mai răzbate pân' la mine 
şi nu mai ştiu de bucuria 
minunii;—timpu-i tot mai mare, 
cresc ierburile tot mai pline 
pe vârsta mea, ca pe hotare. 

(Sreorcje. PfZOMUfZ 

Din revista “Revista Fundaţiilor Reqale”, Gucure^ti. Anul VIII, Nr. 8-Q, 7 
Septenbrie 7 Q4 7. 


GALADA PRIETENULUI GUCOVINEAN 

La poarta, unde gândul mamei înnopta, 
ca steaua în pădurile de lut — 
şi se lupta să prindă dintre zări palida frunte 
gătită 'n fecioria cetelor cărunte — 


Aucjust — 7 


Aucjust — 7 


50 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


la poarta unde gândul mamei înnopta 
şi 'n rugi înalte ochi-mi căuta — 
m'a 'ntâmpinat, lătrându-mă pustiu, 
ca de sub lespezi, cânele — târziu. 

La poarta, unde gândul mamei înnopta, 
din anotimpuri câte-o stea cădea — 
celalt plecase după semnul mânii 
ca să-şi regăsească în azur stăpânii. 

Crescură în ogradă bălăriile 
şi nu se mai vedeau copilăriile; — 
el singur dintre amintiri mă aştepta 
la poarta unde gândul mamei înnopta. 

Creor^e PfZOMUfZ 

Din revista “Revista Fundaţiilor Reqale”, Gucure^ti. Anul VIII, Nr. 8-Q, 7 Q4 7. 


Umbrele copilăriei peste Mânâstirea-Horecea 

Se prelungesc în umbrele copilăriei 
odăjdiile asfinţiturilor bucovinene — 
acolo unde au crescut, ca visurile, 
înalte, povârnişurile viclene. 

Acolo, unde inima a triumfat, iubind — 
acolo, unde zilele erau lungi ca anii, — 
acolo, unde sufletul creştea mai pur 
dintre colinzi, dintre câmpii, dintre jelanii, 

acolo gândul nu mai ştie unde să se-abată 
şi nici unde să-şi aplece fruntea umilită — 
degetul de lemn nu sângeră, nu doare 
şi-unghia nu-i creşte, ca ’n noaptea potolită. 

Grădinile adânci se reazimă 'n baladă 
iar ceru-şi şterge tâmplele între pomete, 
se zbate, auind, în ceţuri tot mai mari, 
un cântec, o legendă, ca ploaia în omete. 

Cireorcje. PfZOMUfZ 

Din revista **Revista Fundaţiilor Reqale”, Gucure^ti. Anul VIII, Nr. 8-Q, 7 Q4 7. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


51 


Prinţ ele verde 

* 

- fragment - 

. .Te-a cerut în cununie 
Ţi-a aprins soare de ţară 
Candelă de veşnicie 
Verdele ţinutului 

5 

Huetul haiducului 
Flueratul vântului 
Şoaptele pământului”. 

Din ziarul “Cuvântul”, serie noua. Anul XVII, Nr. 7, 7 4 Oct. 7 Q40: "Cu cateva luni în urmă a 
apărut - printr'o scăpare a Cenzurei - un volum de tinerească poezie iscălit de un tot atat de tânăr 
camarad de slovă şi gândiri - d. Ion Maican. Este vorba de cartea apărută în Ed. Bucovina - I. E. 
Toroutiu - frumos intitulată: "Luceafărul de seară"... Cartea asta cuprinde o adevărată interiorizare a 
poetului - o trăire incandescentă care-i girează valoarea". 

8 NOEMVPIE 


Priveşte-ţi Legiunea, Căpitane, 

Aşa precum ai vrut-o ‘n visu-ţi dac, 

Durată ‘n dăltuirea unei stane 
Şi fulgerând răscrucea unui veac. 

în verde viu, peste furtuni de ură, 

Tresare azi întreagă ‘n falnic val 
Şi’n pasul ei, a codrilor armură 
Coboară din trecut voevodal. 

Cu fruntea sus în cerul dimineţii 

5 

Şi feţe dârze ‘n luminări de gând, 

E vie ca o flacără-a vieţii 

5 

Şi nimeni nu e lipsă ‘n niciun rând. 

Ea creşte ‘n zări sub străji de fanioane 
Nemuritoare ‘n Tine şi în veac, 

Priveşte-ţi Legiunea, Căpitane, 

Aşa precum ai vrut-o ‘n visu-ţi dac. 

CoksL AR<2r£jAU0 

Ziarul “Cuvântul”, Gucureţti. Anul XVII, Serie Noua, Nr. 71, Q Noembrie 7 Q40. 


52 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


GARDA!... CĂPITANUL!... 


Cântă buciumenii’n vale 
Intr’un asfinţit de soare 

5 

Şi ecoul plin de jale 
Tremură cu ‘nfrigurare: 

Garda!... Căpitanul!... 

Gem izvoarele-argintate 
Când zefirul le ‘nsoţeşte 
Printre dealuri depărtate 
Şi în taină, lin şopteşte: 

Garda!... Căpitanul!... 

Codru-şi cerne în durere 
Frunza’n dungă pe cărare, 

Rouă plânge în tăcere 
Peste-a florilor visare: 

Garda!... Căpitanul!... 

Marea ‘n noapte crunt frământă 
Valuri negre, spumegânde, 

Zvon de moarte ‘n stânci se-avântă 
Şi ‘napoi pe val răspunde: 

Garda!... Căpitanul!... 

Iar în temniţi depărtate 
Plânge edera ‘n unghere 
Pe-amintiri de mult uitate, 

Cânt de moarte şi ‘nviere: 

Garda!... Căpitanul!... 


LeoKte WM1TRCSCU 


lucrător tipograf 


Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII, Serie Nouă, IMr. 64, 7 6 Decembrie 7 Q40. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


53 


AN NOU... 


An nou şi de nădejde plin 
Ca un arhaic pelerin, 

Vii prin nămeţii de zăpadă 
Ce cad din cer într’o cascadă, 

Vii cu tristeţi şi bucurii 
Şi poate n’ai să întârzii 

Să ni le dai cum ştii!... 

Noi te primim cu gând curat 
Şi suflet cald, neîntinat, 

Şi’n drumul tău fără popas, 

Te vom urma din pas în pas, 

Toţi cei săraci şi obidiţi 
Uitaţi de soartă, oropsiţi, 

Ai vieţii troglodiţi!... 

Aşa ne-au prins toţi fraţii tăi 
Robi la stăpâni haini şi răi 
Şi-au stat cu noi şi au plecat 
Cum ne-au găsit ei ne-au lăsat 
Al vieţii stăvilar frângând 
Şi’n luptă ei stingheri râzând 

Cu moartea, rând pe rând... 

Dar tu să nu fii întristat 
Căci de ne vii cu gând curat 
De tine soarta ne legăm 
Şi munca noastră ţi ‘nchinăm 
Iar când va fi în spre sfârşit 
Să pleci la fel cum ai venit, 

An nou, întinerit!... 


LeoKte WM1TRCSCU 


Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII, Serie Nouă, IMr. 7S, 30 Decembrie 7 Q40. 


54 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


SFÂNTA TINERELE LEGIONARA!. 


Imn de slavă şi de biruinţă 
Suflet verde ‘nmugurit în ţară 
Sfântă tinereţe legionară, 

Cântă-ţi cântecul în fapt de seară 
Pentru neam şi cruce şi credinţă, 
Sfântă tinereţe legionară!... 

Tu nici când nu ai să ai odihnă 
Viata-ti este fără de zăbavă 

3 3 

Sfântă tinereţe legionară. 

Ai sorbit din cupa cu otravă, 
Sufletele morţilor n’au tihnă, 

Sfântă tinereţe legionară!... 

Din pădure verde-ai luat vigoare 
Sevă vie pentru ţară nouă, 

Sfântă tinereţe legionară, 

Raze de lumini scăldate ‘n rouă 
Dăruitu-ti-a străbunul soare 
Sfântă tinereţe legionară!... 

Peste stânci de crudă suferinţă 

3 

Se rostogolesc păcate grele, 

Sfântă tinereţe legionară, 

Sufletul tău trece peste ee 
Neamu ‘ntreg să-l scoţi din umilinţă 
Sfântă tinereţe legionară!... 

Tu ne’ndemni să răscolim pământul 
Şi ne porţi pe drumuri neumblate 
Sfântă tinereţe legionară, 

Ne ‘nfrăţim cu tine în dreptate 
Şi ni-i drag în cântul tău, mormântul 
Sfântă tinereţe legionară!... 

Le.oh.te. WMITRZSCU 


Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVIII, Serie Noua, Nr. r 7 r 7, 7 Ianuarie 7 Q4 7. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


55 


CĂPITANE... 


Te-ai zămislit din al Neamului scrâşnet şi durere, 

Dârză, îndărătnică şi românească vrere 
Şi, Neamului, sufletul întreg Ţi-a dăruit: 

Să creşti, spadă’ntre două lumi, nebiruit 

Arhanghel, pentru Balaurul ce-1 scuipă cu venin şi fiere! 

Şi, înfrăţit cu strămoşeştile datini şi legi, 

Te-ai hrănit din seva românescului pământ, 
început de veac era al Tău cuvânt, 

în care, Te’nălţai, Ceahlău, peste vreme şi vremelnici regi. 

De peste veacuri, în Tine’ncolţise, destin, 

Dacica tărie de jertfă şi credinţă; 

Prin Tine, Neamul, reînvia din nefiinţă 
Cu codrii şi câmpia sub cerul Aprilin. 

în carnea Ta şi’n suflet dospeai înfrigurat: 

“O Ţară ca şi soarele sfânt de pe cer”, 

Şi’n pas cu veacul călca omul de fier, 

Din viaţa Ta de sbucium, din lupta Ta creat. 

Te-au pândit din umbra, însă, şi ţi-au sortit osândă, 

Căci vremea isbăvirii, o încă n’a sosit... 

Şi’n noaptea-aceasta rece, cu ceru’ncremenit 
Pentru zidirea nouă, chiar Tut e-ai dat premândă. 


Reghin, 30 Nov. 1938 

MikaU fINT&A 


Ziarul “Cuvântul”, Gucure^ti. Anul XVIII, Serie Nouă, IMr. 11, 1 Ianuarie 1 Q4 7. 


ZVON DE DOLIU 

Sună clopotele ‘n turle, dangăt trist de ‘nmormântare 
S’a umplut o urnă sfântă, din a flacărei cenuşe, 

Un vulture cu aripi frânte, - a sfârşit prigoana mare 
Si-a rupt sufletul şi gândul din a lanţului cătuşe. 


56 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Mai agonizează tainic până’n ultima scântee, 

Prinsă’n rugul de cenuşe ce în jar l’a mistuit 
Corpul sbuciumat în lupte de măreaţă epopee 
S’a sfârşit! - sufletul însă, mai trăeşte, n’a murit! 

Cu făclii ce-şi ard în noapte limbi de foc în vâlvătaie 
Luminează calea-i lungă, mulţi flăcăi îndureraţi, 

Şi’l urmează’n pas cu drumul, nesfârşitele convoaie 
Unde toţi martirii noştri, de martiri sunt aşteptaţi. 

Cer de plumb şi nori de sânge a învăluit Predealul 
Şi în fiecare casă a pătruns un zvon de doliu, 

Din morminte ies Martirii şi se ‘nşiră pe tot dealul 
Să-şi primească Camaradu’n bezna negrului linţoliu... 
LeoKte WM1TRCSCU 


Ziarul “Cuvântul”, Gucure$ti. Anul XVIII, Serie Nouă, Nr. 8 7,6 Ianuarie 7 Q4 7. 

MUNCA NOUA... 


Din zori şi până ‘n noapte în uzină 
Trăim cu toti o viată frământată 

5 5 

Trudită muncă fără de răsplată 
Trist întuneric fără de lumină. 

Prin roţi de fier şi lagăre abrupte 
Ne strecurăm să punem în mişcare 
Maşini ce-şi iau avântul şi’n vâltoare 
Ne smulg brutal puteri din viaţă rupte. 

Acasă ne aştepta întristarea 
Şi foamea şi mizeria deodată, 

Si în dureri tăcute-i sbuciumată 
Trăirea noastră ‘n luptă cu răbdarea. 


Azi muncitori cu braţe creatoare, 

Păşiţi în rând cu noua voastră viaţă. 

Şi veţi schimba în bine a ei faţă, 

Căci munca de robie’n veacuri moare! 

LeoKte WM1TR£$C0 

Ziarul “Cuvântul”, Gucureţti. Anul XVIII, Serie Noua, Nr. 81, 7 3 Ianuarie 7 Q4 7. 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


57 


Stricjătură ele nunta... 

Foae verde, foae roză 
Să trăiască Domnul Groza 
C’a venit la noi în sat 
Şi pe miri i-a cununat. 

Asta-i nuntă legionară 
Că-i făcută la iuţeală; 

Legionarul ce gândeşte 
Dumnezeu înfăptueşte. 

Ziarul “Cuvântul”, Gucure^ti. Anul XVIII, Serie Nouă, Nr. SS, 7 3 Ianuarie 7Q47. Redată de 
George Buznea (culeasă ad-hoc din Sebeşul de Sus, dela masa de ospăţ pentru doi însurăţei legionari pe 
care i-a cununat Dumitru Groza, Comandantul Corpului Muncitoresc Legionar - "Nunta lui Călin...")... 

E R C) U L 

... O Musik der Krafte! - Rainer Maria Rilke 
Pădurile arhaice vestesc departe, 
în zorii morţi de ploaie, vânători regale; 
un semn ciudat îi cade’n ceaţa depe carte - 
stejarii au pornit cu turlele la vale. 

Chemarea sângelui răsună’n văi şi bate 
sălbatic în frunzişul fagilor, prin care 
va luneca un chiot de eternitate - 
cu focuri ciobăneşti şi iz de depărtare. 

Cu steaua viitoare vei porni; amară 
va undui cu linişti stinse zarea noastră 
de-arhangheli răsăriţi pe lutul tău de seară, 
dar iată cum pe tâmpla ta de steiu, albastră, 

luceşte-al veşniciilor elan 
şi ţăma rumânească-ţi stă de logodire; 
dar tu din cenuşiul ploii lan 
ascultă cum trecutu-ţi dă de ştire! 

Mircea STREINUL 


Din voi. “Mircea Streinul — Opera lirică, 7 Q2Q-7 Q3Q”, Cernăuţi, 7 Q3Q (poem dedicat lui Cicerone 
Teoclorescu - ciclul intitulat “Divertisment”). 


58 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


BALADA 


- varianta originala - 


Rămas bun, de-acum, frăţân de cruce. 
Vei pomi spre ţara ta de lut. 

Eu prin săbiile zării mă voi duce, 
Vânturi mari să-mi iasă la răscmce, 
Visul, din albastrele-i cauce, 
să-mi dea apa lui, amară la băut. 

Dacă, într'o zi, o să se vadă 
vultur de argint pe cer lucind, 
scoate-ţi straiul tău de nun din ladă, 
pune-ţi zările la coapsă ca o spadă, 
şi să vii la nunta-mi de zăpadă, 
în dumineca mea albă de argint. 

Pajuri negre însă de-or să sboare, 
să'nţelegi că ochii mi-au furat 
să mi-i ducă 'n stele rotitoare, 
şi că fmntea mea, răpită 'n ghiare, 
peste vârfuri de păduri tot mai răsare 
ca un ciob de lună ’nsângerat. 

Radu &YR 


“Revista Fundaţiilor Reqale”, Bucureşti. Anul VII, IMr. 7 0, Octombrie 7 Q40 (atribuită, din 
eroare, poemelor compuse în închisoare. Vezi varianta din primul volum al antologiei de fată, în ciclul 
"Aiud". Facem prin aceasta rectificarea cuvenită)... 


SCRISOARE TATII 

Mi-i drag şi-acum tată, câmpul, 

De care m'ai legat pentm vecie. 

Şi tot de voi şi tot de grâul nostm 
Amara mea îngenunchere scrie. 

Văd şi-acuma teiul aplecat pe poartă 
Şi plopii drepţi, cătând în spre pridvor. 
Aş vrea să viu, dar când mă uit la lume... 
Mă arde depărtarea sub picior. 


NICOLAE NIŢĂ 


59 


De ici, de colo... 


Vă văd pe toţi când seara dă să vie, 

Cum staţi la sfat cu visele de plumb, 

Sau cum zâmbiţi căruţelor 
Când geme bătătura de porumb. 

Mi-e drag şi-acum ţăranul, ca un frate, 

Şi Oltul greu de ape şi nevoi, 

Dar geme, tată, ţara de prigoană 
Şi geme visu'ngrămădit în noi... 

Nu m'aştepta, eu sunt ursit de vreme 
Să mă ridic din greu şi din popor, 

Chiar dacă mâine voi muri, să ştii: 

Cei schingiuţi pentru tăria lor nu mor. 

Nu mă chema, nu-i timp de duioşie... 

La grâu mă'nchin şi-aici pe unde sânt, 

Vreau Ţara asta, plină şi de oameni 
Nu numai Ţara neagră de pământ. 

Vir$U CARlAh/OfOL 

“Revista Fundaţiilor Reqale”, Gucureşti. Anul VII, Nr. 7 2, 7 Decembrie 7 Q40. 

Cântec ele toamna 

Ascultă cum toamnele cântă când plouă cetini de brad 
Şi'n ritmuri de doliu coboară aduceri aminte pe ape, 

Tu nu vii încă în vreme să plângem acum mai aproape 
Din ţăma uitării să 'ncingem cuvintele moarte ce cad. 

în frunze doinesc atâtea limanuri şi curgeri de moarte, 

E-atâta rugină ’n pădure şi toamna-i atât de urîtă, 
în şanţuri un pui de năpârcă omoară odrasla de ciută, 

Nu-i nimeni să 'nfrângă durerea şi viaţa s'o ducă departe. 

De ce-i atîta tristeţe şi plânsul de ce ne ’nfioară, 

Sau încă la poarta uitării priveşti amintirea cum curge 
în lacrimi de doliu, cernite şi-apoi în cupe se strânge 
Ca toamna, în ritm de cuvinte, aduceri aminte să moară. 

Să-mi scrii din oraşul în care baladele cântă pe ape 
Şi'n porturi zăpezile cern cântări de rouă şi soare... 

Pe drumul de vis îţi trimit această solie, — ninsoare, — 

S'o ai pentru vremea de mâine când toamna-mi va plânge pe-aproape... 

C. ?Â(ZL£A 

Revista “Munţii Apuseni”, Alba-lulia. Anul 1 , Nr. 2, Octombrie 1938. 


60 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


N’AM OGOSIT 


N’am obosit, iar nu mă doare pasul 
Pot iar să iau în umeri vijelia 
Cu cât dărâmă noaptea ziduri, 

Cu-atât îmi e mai dragă zidăria. 

Clădesc mereu, mă urc mereu pe schele 
Şi umbra mi-o zidesc în zid, de-arândul. 

Ce cade noaptea, ziua sui din nou 
Şi ce nu poate mâna, modelează gândul. 

N’am obosit. Pe zi ce trece, parcă 
Se scoală sângele din mine, în picioare 
Mă ia în braţe liniştea şi mă mângâie 
Şi cineva mă ‘mpinge către soare. 

Zidesc, zidesc, din zori şi până ‘n noapte, 
îmi pun în ziduri, anii şi tristeţea 
îmi sui pe înălţimi de basme bucuria 
Şi las în grija vremei tinereţea. 

Nu-mi pasă dacă drumuri albe 
Mă ispitesc, să-mi risipesc pe ele 
Credinţa mea de astăzi şi de mâine, 

Când ştiu că drumul suie către stele. 

N’am obosit şi nu mă tem că mâine 
Voi fi prin gândurile care vin o biată râmă... 
Zidesc, din zori şi până ‘n seară altă viaţă 
Şi nu-i urăsc, pe cei ce mi-o dărâmă. 

VLr$U CARIAHO?OL 


Din volumul “hrunzişul toamnei mele”. Colecţia “Universul Literar” Bucureşti, Decembrie 1 Q3S 
(scăpată ele cenzură). 

ÎNCHID ÎN OCHI MINUNEA 

închid în ochi minunea altor vremuri 
Prin care mai găsesc şi astăzi urme, 

Din care brazii, mai cobor în vale 
Din care gândul, mai aduce turme. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


61 


Cât a trecut de-atunci! Cine mai poate, 
Să ‘nhame vremea albă la trăsuri, 

Să cheme timpul, să călcăm pe vise, 

Să ne încurcăm tristeţea prin păduri? 

Cine mai poate, să-mi desnoade anii 
In coarda lor, din nou voinic să sai? 
Cine mai poate, să aplece munţii 
Să mă sui pe dânşii, ca pe cai? 

VirgiL CARIAUO?OL 


Din volumul “hrunzişul toamnei mele”. Colecţia “Universul Literar” Gucureşti, Decembrie 1 Q3S 
(scăpată ele cenzură). 

MOJ CRACIONEL. 

Legionarilor ce-au fost în închisori 


Legionari, din toată ţara! 

Moş Crăciun, la noi soseşte 
Cum legenda ni-1 descrie 
In lungi zile de poveste. 

Liniştit, cad fulgi de neauă, 

Tot în alb se’npodobeşte 
Moş Crăciun, oprit pe-un munte 
Din Carpaţi, stă şi priveşte. 

Ochii lui albiţi de vreme 

5 

Privesc peste tot în ţară 
Şi se miră gândind moşul, 

Privind mereu la hotară. 


Vede brazi înalţi de veacuri 

3 

Cum plâng frunza lor cea verde 
Parcă-ar zice: Moş Crăciune, 
Nime’n lume nu ne crede. 


Vine-un Crainic de pe-un munte 
Este-un vultur mai bătrân, 


62 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Se opreşte şi se’nchină 
Zicând către Moş-Crăciun: 

-Vin din zarea ‘ndepărtată 
Unde privesc din Carpaţi 
Din hotară în hotară 
La toţi fraţii ‘nstrăinaţi. 

Ungurii ne-au luat o parte 
Din Ardealul ce suspină 
Moş Crăciune! Moş Crăciune! 
Suferinţa ne-o alină. 

Plânge mândra Bucovină, 
Basarabia - bătrână 
Moş Crăciune! Moş Crăciune! 
Ruşii-au luat ţară română. 

Patrioţi numai de fală 

5 

Au lăsat Patria Mamă 
S’o ciunteze rău străinul, 

Şi s’o facă de ocară. 

Şi s’a dus măreţul Vultur. 
Crivăţul viscol făcea 
Peste ţara cu Legende 
Moş Crăciun sta şi privea. 

Şi s’a mirat, uimit, moşul, 

Că an, când a colindat 

Era ţara neciuntită 

Dar acum ce s’a ‘ntâmplat? 

într’o ţară unde doina, 

A ‘ntărit sfânta credinţă 
A pătruns acum duşmanul 
Cu-a lui mână comunistă. 

Dar din vuetul durerii, 

Eroii ne-au ascultat 
Şi sa’nplinit idealul 
Ce de mulţi a fost visat 

5 



NICOLAE NIŢĂ 


63 


De ici, de colo... 


Moş Crăciune. Ruga noastră 
S’a auzit sus la cer 
Şi din jertfa fără margini 
A învins Garda de Fier. 

Din morminte sfinte jertfe, 

Şi din negre închisori, 

S’au ridicat Legionarii, 

Ca o grădină cu flori. 

Moş Crăciune! Legionarii, 
Care-au fost în închisori 
Vin astăzi de ti-se ‘nchnă 

5 

/V 

In aceste sărbători. 

Fiindcă tu ne-ai fost nădejdea 
Bucuria şi dorinţa, 

Fiindcă tot trăgeam speranţa 
Că va veni Biruinţa. 

3 

Noi te rugăm Moş Crăciune 
De la noi când te desparţi 
Du-te treci şi acolo unde: 

Avem fraţi înstrăinaţi. 

3 3 

Du-te mângăe-i acolo, 

Şi le spune că la anul 
Ţară mândră şi dreptate 
Le va face Generalul. 

Generalul - Legionarii 
Plini de sânge şi închisoare 
Cum a spus Martirul-Moţa, 

Fac o tară ca un soare. 

3 

Moş Crăciune, Moş Crăciune 
Legionarii ţi-se ‘nchin 
Şi strigă trăiască Axa: 

Bucureşti - Roma - Berlin. 

mcu zrufzz 

ţăran-plugar, Ticvaniul-Mic 

“Un Crăciun legionar ”, Decenbrie 7 Q40, Gravita. 


64 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Morile ele pe Nistru 

Aseară Nistrul hohotea hoinar 
Din val în val ca o poveste veche; 
Stătea culcată zarea pe-o ureche 
Şi morile cântau încet şi rar. 

Veneau din larguri doinele pereche 
Şi stelele cădeau lângă hotar; 

Visa tăcerea lângă stăvilar 
Şi sta de veghe liniştea străveche. 

E dimineaţă! Soarele răsare 

5 

Şi pânza şi-o destramă ‘n depărtare 
Pe fire nestatornice de vânt... 

Şi vlaga când zbucneşte din pământ, 
Morarii ca, în cronici, pârcălabii, 

Stau strajă scumpei noastre Basarabii. 

A. <3% T>£LAFÂNTÂN£L£ 


Reprodusa în ziarul “Libertatea”, New York. Anul V, Nr. 4^-46, Aprilie - Mai, 7 Q8 6. 

Comandante, Comandante... 

Mâine, mâine’n marea zi, 

Comandantul va veni. 

Răsări-vor noi minuni: 
răsmeriţe şi furtuni! 

Refren: 

Comandante, Comandante, 
vino!, noi te aşteptăm. 

Să scapi Neamul dela moarte, 
duşmanul să-l alungăm! 

Ţara noastră geme iar 
sub al mişeliei ţar. 

Fiara şi lăcustele 
ne pustiesc comorile. 


NICOLAE NIŢĂ 


65 


De ici, de colo... 


Refren :.... 

Ochii mamelor azi plâng, 
brazii de dureri se frâng. 
Casele noastre’s pustii, 
feciorii’s în pribegii. 

Refren :.... 

Ziduri grele de’nchisori 
sfarmă frunţi de aurori. 

5 

/V 

In al neamului altar 
s’a’nfipt lance de tătar. 

Refren :.... 

Nu e, nu e nu e ceas 
de odihnă sau popas. 

Vreme e de-a haiduci 
cu mândre carabini. 

Refren :.... 

Pe cer cu toţii ne legăm, 
tării viata să’nchinăm; 
din al jertfei noastre jar 
creşte veacul legionar! 

Refren :.... 

1945 

Joh <r. PZLAPCTZA 

(JotA <2roLe.a) 


Din vo(. de poezii “De vorbă cu neamul” apărut în Colecţia “Omul Nou”, Salzburg, 1952 
ciclul: “Din Rezistenţă”. 


Imnul I cirnâvenilor 

Ion Moţa, din Tara luminii, 
coboară pe plai ardelean; 
trimite-azi poruncă să vi 
la luptă, tineret tâmăvean. 







66 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Prezent! La chemarea lui Horia, 
răspundeţi feciori de furtuni. 

La luptă! - azi iarăşi Legiunea 
pomit-a spre zări de minuni... 

Pe Câmpul Libertăţii din Blaj, 
umbre noui de eroi se adun. 

Fiţi gata! Cu-avânt şi curaj, 
Tâmăveni, nepoţi de tribune. 

Ruina Cetăţii de Baltă, 
a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, 
v’aşteaptă, acum ca şi-altădată, 
să’mpliniţi al arcaşilor gând. 

Media, cetatea latină, 

ce doarme pe-oseminte de străbuni, 

de sub încălcarea străină 

îti cere tie astăzi, s’o răzbuni! 

Veniţi cu cântece şi salve! 

Păşiţi, Români, în marş de iureş! 

Să ştergem jalea vechelor Târnave 
ce-o calcă înfrăţite către Mureş. 

Din vifore clăditi-vă cetăti, 
voi, născuţi sub zodie de venin. 
Ciopliţi-vă, cu uriaşe dălţi, 
altă vieaţă’n Arcul Carpatin! 

Cu jertfe mari şi vrere cruntă 
s’au încrestat pe răboj glorii. 
Legionari, veniţi la luptă! - 
v’aşteaptă pagini de istorii... 

Iok <3r« T>£LAP£T£A 

(lotA <2roLe.a) 


Din vo(. de poezii “De vorbă cu neamul” apărut în Colecţia “Omul Nou”, Salzburg, 1952 
ciclul: “Din Rezistentă”. 


NICOLAE NIŢĂ 


67 


De ici, de colo... 


“AUGUST 1 ’ 


August, tu lună haină, 
îmi răvăşeşti anii grei şi tineri 
lumina şi ploaia ta străină - 
blesteme de-ale Sfintei Vineri - 
răscumpără păcatele trecute, 
ce mute 

s'au cuibărit între Românii mei, 

făcându-i mişei, 

nevolnici, 

şi josnici - 

slugi la barbari, 

neamul meu de Cezari! 

Iar tie 

5 

Românie, 
ca şi mie, 
otravă 
mârşavă 

ti-au dat ca să bei 

5 

uneltele Iudei, 
din cupă de aur, 
să uiţi că eşti Ghiaur, 
şi că eşti Român, 
ursit să fi stăpân! 

Tu ai uitat... 

Dar peste anii cu păcat 
bătut-a vânt răcoritor, 
prigonitor, 
răzbunător, 
înnoitor, - 

şi alesu-s'au din zgura ta bolnavă, 
cu sbucium de lavă, 
feciori cu suflet de furtuni, 
neînfrânţi, nebuni, 
cu pumni ucigaşi, 
năzdrăvani pătimaşi 


68 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


în credinţă de'nviere! 

5 

Şi cu gând de fiere 
pentru tot, 
ce nu-i creştinesc 
şi românesc, 
pe acest loc! 

Iok <2r, T>£LAF£T£A 
(Jok <2roLe.a) 

la 23 August 1945 


PoCTVl în manuscris — vezi şi varianta în facsimil clela finele acestei lucrări. 


IMORTALIGOS 

Tăcere... Tăcere... poruncă a sorţii: 
Să tacă terestrele şoapte; 

Prin moartea vieţii, prin viaţa morţii 
Un veac prăbuşi-tu-s’a’n noapte, 

Un veac s’a închis 
Şi-un abis... 

Auzita-ţi zăvoarele porţii? 

Epoca duhorii, minciunii, 

Ţâşnită din bezna genunii, 

Epoca de spasm şi coşmar 
Sfârticată de-un gând temerar! 


E visul cel falnic şi strâns 
Din clocot străbun şi din plâns, 
Din scâncetul neamului trist 
Din plânsul lui Crist... 

Tăcere... 

Pluteşte un duh printre noi, 

E duh de eroi, 

E al lor, 

Un vecinie izvor 
De putere, de-avânturi în sbor 
Spre piscuri senine, spre forţă, 
Spre sufletul neamului tău... 
Luci-va eterna lor forţă 

5 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


69 


Prin zbucium, prin beznă şi hău. 


Dar iată un fulger despică văzduhul 
Şi tremură zarea... 

Şi lung se deschide cărarea... 
Minune? Mister? 

Şi imnuri de slavă se ‘nalţă spre cer... 
Plâng fraţi şi surori şi părinţii. 


Aşa se jertfiseră Sfinţii! 

In clocot de sânge şi’n vuet de zare 
Urcat-aţi spre crugul ‘nălţimii... 

Tăcere... Tăcere... 

E-un cântec din sfere... 

E-al lor, Heruvimii 
Ne cântă de’nviere... 

Tăcere... 

loh. AL BRÂU LEMENY 

Din volumul “Traista Mea” (ciclul 7Q34 — 7 Q40). Editura “Unirea”, Graşov, 7Q47. Vezi şi 
revista “România Eroica ”, Gucureşti. Anul V, Nr. 7, Mai-Aucjust 7 Q4 7. 

CREZUL MEU 


Iată - acesta-i crezul meu: 
Cred în Tine, Dumnezeu, 
Cred în codrul de brădet, 
Cred în tine tineret... 

Cred în Tine, Domn-Isus, 
Trăznete, de cad, de sus 
Fulgere, de se desfac. 

Cred în neamul meu de dac. 

Şi cu freamătul de brad 
Surp urgiile din iad, 

Şi prin aprige tăceri 
Gâtui duşmanii de ieri... 




70 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Svârcoli-se-vor în drum. 
Prefăcute’n ciob şi scrum, 
Scârnăviile de lut, 

Ce din hoituri s’au născut... 

Văd cadavrele umblând 
Fariseii surâzând... 
Mistui-se-vor în jar 
Frânţi de gândul meu stelar... 

Gândul meu şi gândul tău 
Vine dela Dumnezeu, 

Din al cerurilor crug 
Miruind condei şi plug... 

Daţi-i crezului sălaş 
Cum îi dă cel brav ostaş, 

Care cade pentru neam 
Şi măicuţa dela geam. 

Care stă cu gândul dus 
Spre cărarea lui Isus, 

Ei prin luptă şi prin vis 
Biruinţa ne-au deschis... 

5 

Iată-acesta-i crezul meu: 

Cred în Tine Dumnezeu 
Cred în codrul de brădet 
Cred în tine, tineret... 

Iok AL BRÂU L£MCNY 


Revista **România troica ”, Gucureşti. Anul VII, IMr. 3-4, Iulie-Aucjust 7 Q43. 


PE-AICI 

Pe-aici pe locul ăsta ca un plai 
Pe care îl lăsăm la venetici 
Suspină cneji si voevozi şi crai 
Şi freamătă frunţi vechi de mucenici. 

Dorm crăişori în lanuri verzi de grâu 
Şi plâng vlădicii prin râpe şi hoduni; 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 

Curg lacrămile - Ardealului - pârâu 
Pe sfinte mădulare de străbuni. 

Ce crud destin avem de răsplătit; 

Cum tremură gorunii şi arţarii 
Şi Iancu’n munţi din nou a ‘nebunit 
Că iar vuiră peste noi Maghiarii. 

Nu-i brazdă de pământ şi nu e glie 
Să nu-si ridice coase şi baltage 
Suntem nemernici, vrednici de robie 
Că oastea ţării mele se retrage. 

Priveşte drumul ăsta scris în veac 

5 

E odrăslit de umblet de profeţi: 

De natul tot, de fiecare dac 
Ce-au încrustat pe-aici Letopiseţi. 

Pe-aici, pe-aici ne-au iobăgit magnaţi 
Şi ne-au fost tras pe roată ‘n furia mare, 

Dar tot pe-aici, să ştiţi şi voi magnaţi 
S’o revărsa imensa răzbunare. 

fetre fAULCSCU 


Revista “Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul VII, Nr. (serie noua), r 7 Ianuarie 1 QU-1. 

DA-MI ÎNAPOI 


Dă-mi înapoi, tu, vreme, copilăria verde - 
Toţi zarzării grădinii şi câmpul meu natal; 
Dă-mi lanurile-albastre aleanul să-mi desmierde 
Şi bătătura casei cu cer patriarhal. 

Dă-mi înapoi credinţa din săptămâna mare 
Şi liniştea ogrăzii să-i fur toţi licuricii; 

Dă-mi florile de piersic şi zarea de cicoare 
Şi sufletul măicuţii şi basmele bunicii. 

Dă-mi florile de piersic şi zarea de cicoare 
Cu hoinăreli suave şi limpezi, pe ‘nserat; 

Dă-mi înapoi pădurea cu boarea romaniţii 
Şi bărăganul neteg, să-l umblu‘n lung şi lat. 


72 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Dă-mi înapoi odihna şi largurile ‘n şes 
Şi nopţile boltite de astre’n jurul meu; 
Dă-mi înapoi natura mănoasă de ‘nţeles 
Să fiu mai lângă mine şi lângă Dumnezeu. 

fetre fAULCSCU 


Revista **Sfarnâ Piatra ”, Bucureşti. Anul VII, Nr. S6 (serie nouă), 1 2 Ianuarie 1 QU-1. 

Biruinţa Legionară 

Din bezna negurilor frânte 
Se’nalţă glas biruitor. 

E glas ce vrea acum să cânte 
Imn legionar învingător. 

Din bezne adânci de închisori, 

Cu lanţuri ferecate, 

Gândesc mereu la Nicadori - 
Flăcăi cu frunţi brăzdate. 

3 

Ei vin viteji de sub pământ 
Cu feţe ofilite, 

Ei vin, şi-aduc cu ei cuvânt 
De jertfe’ndeplinite. 

Privesc spre cerul însorit 
De nu -1 zăriră an de an. 

In ochi, luciri au tresărit; 

Zâmbesc, îl văd pe Căpitan! 

VUdLmLr fANPCLC 


Revista “Sfarna Piatra ”, Bucureşti. Anul VI, Nr. S2 (serie nouă), 8 Decembrie 1 Q40. 

RĂSTIGNIRE 


Mă cuprinde noaptea rătăcind pe-ogoare 
Cu stele ‘ngropate în pustii răzoare. 

Cine mă întreabă care mi-e pământul, 
cine-mi vrea cuvântul 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


73 


de ţăran sărac?... 

5 

Singur stau sub soare, 
singur stau în veac. 

Câte-odată glasul vântului mi-aduce 

svon de zări aprinse, 

şi ascult tăcerea, mă caut pe mine 

printre visuri stinse. - 

Cine 

mi-a bătut pe cruce 
sufletul şi mâna 
şi mi-a pus cununa 
de spini peste viaţă? 

Am băut paharul cu oţet şi fiere, - 
dar simt cum vă ‘nghiaţă 
gândul şi lumina, 

că-mi apropii pasul de Marea ‘nviere! 

Creorye 10NASC0 

Sept. 1937 

Revista “Sfarmă Piatră ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. A-3 (serie noua), 6 Octombrie 1 QA-O. 


TABĂRA 


Lucrează legionarii cu braţe de eroi 
Suind în veşnicie Cupola ţării mele; 

Detună stânci piezişe, - vremelnicii rebele - 
Şi-o lume învechită în temniţi de nevoi. 

Nici lanţuri ferecate şi nici furtuni de bici 
Nu vor mai sta în drumul chemării legionare; 
înfăptueşte ‘n cântec, cu sufletul în soare 
- Altar de viată nouă - tot neamul meu de-aici. 

5 

Când vei privi străine la ţara mea de brazi 
Şi te-or opri troiţe să ‘ngenunchezi smerit, 

Să ştii că-i zidărită cum nu s’a pomenit 
Din verdele credinţei şi freamătul de azi. 


74 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Ne înălţăm destinul cum sus rugăciunea; 

Şi morţii, morţii noştri în suflet se tot urcă, 

Şi ‘n sus, mai sus tot saltă pornirile de muncă 
Strigând de pretutindeni “TRĂIASCĂ LEGIUNEA”. 

fetre fAULCSCU 

Carmen Sylva, 1936 

Revista “Sfarmă Piatra ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. UI (serie noua), 2 Noembrie 1 QUO. 

Anul 1Q2S 

ţară a mea, cu braţe pustii, 
de m’oi prăbuşi, într’o zi, 
în vălmăşagul oarbei bătălii, 
c’un glonţ în frunte, 
în piept 

ori în rărunche, - 
pe drumurile tale de peste mîine. 
cin’va rămîne 

să stea, printre fulgere, drept 
şi neclintit ca un munte 

strîmbătatea s’o ‘nfrunte 
şi crîncen s’o ‘ngenunche?! 

cin’va rămîne 
cu gînd deslegat 
de pat 
şi de pîine 

cu visul-uriaş curcubeu peste mîine 
să te frămînte 
să te’nfîerbînte 
şi ca un prooroc, 
cu vorbe de foc, 

sbuciumul surd, furtunos să ţi-1 cînte, 
tară cu braţe frînte, 
tara mea făr’de noroc?! 

5 


Lisabona 

Ar ok COTRUŞ 

Ziarul "Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII (serie nouă), Nr. 22,4 Noembrie 1940. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


75 


Prăpăstii ele jur împrejur... 

prăpăstii de jur împrejur... 
şi potere fără de număr... 
trupul străpuns, cum să mi-1 fur, 
pe piscuri, prin neguri... 

haiduc... 

cu paşi nevăzuţi de azur, 
cu el, şi cu gându-mi, pe umăr, 
spre cer, peste timp, să mă duc?!... 

scăpare pe pământ nu mai este, 
decât în cântec şi în poveste?... 
aripi de flăcări am 
şi nu am, 

tristul meu neam!... 

prăpăstii de jur împrejur... 
şi potere fără de număr... 
sprintenă, îmi sburdă încă pe umăr 
ca nouă, străvechea mea flintă 
de azur... 


1938 

AroK CQTROj 

Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII ( serie nouă), Nr. 34, Sâmbătă, 16 Noembrie 1940. 

Nume scris pe-a morţii tabla 

nume scris pe-a morţii tablă, 

nume blestemat al meu, - 

călăilor, lingăilor ce latră 

în gudurare idolatră, 

beţi de-a belşugului oarbă beţie, 

în vânturile morţii ce’n juru-mi adie 

le-oiu răspunde, pân’la groapă, mereu, 

cu gând şi cu statură oablă 

şi cu ‘ncruntată frunte de piatră... 

1938 

Ar ok CQTROj 

Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII (serie nouă), Nr. 34, Sâmbătă, 16 Noembrie 1940. 



76 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


MUCENICUL 

trupul meu, hoţi, 
trupul meu, iată-1!... 
suduie-1 toţi, 
scuipe-1 toţi, 
scuipe-1 şi bată-1... 

gîndu-mi, prin goi 
munţi, ca haiducul, 
ţării mele noi, 
printre fulgere, ducu-1... 


Bucureşti, 1938 

Ar ok CQTROj 

Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII ( serie nouă), Nr. 38, Miercuri, 20 Noembrie 1940. 

MOŢA 


Tu Moţa, spadă vie şi limpede vioară 
In care-şi plânge toată durerea un popor, 
Mai pură ţi-e fiinţa ca apa de izvor, 

Ca lacrima picată din ochii de fecioară. 

Tu sunet ce alină şi fulger ce’nfîoară, 

Cu viaţa luminată de cer ca un pridvor, 
Ne-ai învăţat că numai acele crezuri mor, 
Acele pentru care nu-i nimenea să moară! 

Pe creştetul pe care l-ai logodit cu chinul 
O aripă de înger şi-a scuturat seninul, 

Pe fruntea ta destinul svârlise într’o toană, 

Lumină depe chipul lui Dumnezeu de sus, 
Şi te-a trimis în lume să mori pentru Isus 
Semeţ ca un arhanghel, curat ca o icoană. 


Ianuarie 1937 

<x. utzsu 

Ziarul “Cuvântul”, Bucureşti. Anul XVII (serie nouă), Nr. 75, Luni, 30 Decembrie 1940. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


77 


(Jncjher ele rai 

Pe Bistriţe de-azur şi pe Ceahlău 
Cădelniţează soarele lumină. 

5 

Comori de nestemare se prăvălesc prin văi 
Şi brazii-şi flutură spre cer hlamida de răşină. 

E Ţara mea acest ungher de rai... 

.. .şi-aici au odrăslit daci dârzi de piatră. 

Jupani de stânci, cnezi, voevozi şi crai 
Şi-au oţelit legenda lângă această vatră. 

Această glie presărată cu morminte 
S’a ‘nveselit în ochi Voevodali... 

.. .Pământu-acesta reavăn, aceste brazde sfinte 
au descreţit lumină pe frunţi de Decebali. 

Când calci Rumâne pe al tău pământ, 

Ascultă ‘n adâncimi al vremii grai... 

.. .şi-apleacă-ţi fruntea ‘n rouă, primeşte-i harul sfânt 
că un străbun a sângerat pe locul unde stai. 

Joh Ţ0L£$CU-VĂL£N1 


Revista “Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 108, 2 Ianuarie 7 Q38. 

Sus, pe dealurile Cernii 

lui Alexandru 

Sus, pe dealurile Cernii 
unde creşte firul ierbii, 
sar doi cerbi ca neaua iernii. 

Şi pe unde sburdă cerbii 
plânge sufletu 'n vecernii. 

Cerbii vor văzduh să soarbă, 
sufletul jindue ’n iarbă. 

Cerbii ling lumina toată, 
sufletul în vale cată 
către Cema 'ntunecată, 
cea cu apa blestemată, 
cu venin amestecată. 


78 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


— Cerbilor ca neaua iernii, 
ce vreţi voi pe dealul Cernii? 

— Iacă bem rouă lucemii, 
şi-om mai vrea de-aici din plai 
să intrăm la Domnu 'n rai. 

Să intrăm pe poarta mare 
unde's stele şi izvoare, 
ca să-i paştem stelele 
limpezi ca minunile 
şi să-i bem izvoarele 
reci ca veşniciile... 

— Suflete din plaiul ierbii, 
tu ce vrei pe culmea Cernii? 

Sufletul tace şi cată 
către Cema'ntunecată, 
cu venin amestecată. 

— Suflete din culmea Cernii, 
nu vrei stele cum vor cerbii? 
Nu vrei să'mpingi porţile 

ca să bei izvoarele 
reci ca veşniciile... 
limpezi ca tăriile? 

Sufletul plânge şi cată 
tot spre Cema'ntunecată, 
cea cu apa blestemată: 

— Nu văd poartă, nu văd uşă, 
văd doar apa de cenuşă. 

Nu văd stele, nu văd poartă, 
văd doar apa'nveninată... 


Radu <2rYR 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 3 7 
“Cântece” clin volumul “GaIade” apărut la Ecl. Gorjan în Iulie 


, 1 O Noembrie 
7Q43). 


7 QL-3 (vezi şi ciclul 


NICOLAE NIŢĂ 


79 


De ici, de colo... 


VERDE 

Verde-aprins peste păduri 
Clocot şovăind pe-ogoare; 

Fulger ceru’nalt înfioare 
Zugrăvindu-1 pe armuri. 

Cântec verde, luminând 
Zarea clară ca-o psaltire, 

Pentru turn de mănăstire 
Lasă vulturi mari de gând... 

Hei! Păduri de fier şi-aramă! 

Flamuri de luceafăr cresc 
Peste voi, împărătesc 
Semn şi flutur de năframă... 

Sar peste gând şi veac 
Moartea verde, drept, troiţă; 

Tara-i svon de răsmerită 

3 3 

Clocotită ‘n sânge dac!... 

Pracfos VlCOL 

Revista “Sfarmă Piatra ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. SO (serie noua), 24 Noembrie 1 Q40. 


SUNT MARELE CÂNTEC 


Sunt marele cântec ce-o să vă cuprindă 
Sfioşii mei fraţi de doruri, de moarte, 
Cerul ce-şi scutură astăzi în tindă 
Frunzarul de linişti, pe-o toamnă departe. 

Pe-aici trec mereu, bătrânii osândiţi 
In noapte trudiţi să vânture taine 
O zare-i înveşmântată, dar voi o să fiţi 
Crengi înverzite să vă pună la haine. 

Păşesc după ei sub înaltele stele 
Ce tremură ‘n noi, încet ca niciodată, 


80 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Sunt verzile tăceri pe urmele mele 
Când fruntea mi-o ridic să fie mai curată. 

Sunt marele cântec, dece nu cântaţi, 

Azi, largile peteci de singurătate? 

Voi treceţi prin ape şi-o clipă mai staţi 
Să iasă din neguri şi ultimul frate. 

Ovid CALCVONW 

Revista “Sfarna Piatra ”, Bucureşti. Anul VI, Nr. ^2 (serie noua), 8 Decenbrie 1 Q40 (preluata 
clin ciclul “Nostalgii”, apărut în revista “Meşterul Manole”, 1 Q40). 


PRIN MUNŢI 


Munţi, hatmani cu plete lungi de brazi 
In hora lor prind apele domniţe 
Tresaltă vremea ‘n diademe pe cosiţe 
Şi soarele în salbe pe grumazi. 

în fiece Parâng, în fiecare stei 
în fiecare Jiu şopteşte-o măreţie, 

Când Cema-şi saltă inima sub ie 
Un voevod se ‘naltă ‘n visul ei. 

5 

în nopţi adânci când fruntea ‘n veac se-afundă 
S’aude’n culmi la Vrancea Domnitorul 
Cum din lumini şi umbre-şi strânge sborul 
Şi sue peste linişti ca o undă. 

Şi tot trecutul nostru luminos 
E încrustat în munţi şi-aprins de ape... 

Când printre stânci cresc basme pe aproape... 
O, Doamne, parcă văd pe Făt-Frumos. 


Joh ŢQLESCU-VĂLENl 


Revista “Sfarnă Piatră ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 7 20, 24 Martie 7 Q3S. 


NICOLAE NIŢĂ 


81 


De ici, de colo... 


MOTIV LEGENDAR 

Făclii crepusculare ard zările spre fund 
Şi candeli mari de aur aprind peste grădini. 

Din troiţe coboară lumină grea în drum 
De se’ngemână cerul cu sfinţii bizantini. 

... Şi, îngerii luminii pătrund vii în cetăţi 
ca nişte magi ai orei veniţi de peste mări. 

Cu ei aduc ecoul cucernicelor bolti 

5 

Şi flacăra nădejdei din albe depărtări. 

Triumfă’n ochi tăria muceniciei noi 
Şi urcă’n slăvi trimisul pământului rodit; 

Cresc gândurile fîrei columne peste câmp 
Cu vârfurile albe înfipte în zenit. 

... Şi, îngerii luminii îşi scriu solia sus! 

$er$Lu CRISTIAN 

Revista “Sfarmâ Piatra ”, Gucureşti. Anul V, Nr. 1 SS, S Martie 1 Q3Q. 

ÎN ANUL NOSTRU 


De sub munţi de brumă 

3 

Râuri trei se 'ndrumă 
Şi de la temei 
înspre zărişti trei. 

Cel către amiază 
Ţarini luminează 

3 

Şi sub naltul foc 
Holdele se coc. 

înspre soare-apune 
Altu-i de tăciune 
Şi cetăţi de-oţel 
Clătinase 'n el. 

Către soare-vine, 

Cel cu valuri line, 


82 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Iar pe luciul lui 
Drumul omului. 

Doar spre miază-noapte, 

Pe hotare şapte, 

Numai tun şi tun, 

Numai corbi s'adun. 

TeafU L1ANU 

Revista “Gândirea. ”, Bucureşti. Anul XXIII, Nr. 3, Martie 1944. 

JTEFAN VODĂ 

înalţă-te rugă din moarte, 
din cântec de clopot şi noapte, 

Arhanghel de foc şi dreptate, 
în lutul luminilor stinse, 
din jalea revoltei închise 
şi treci peste veacuri uitate, — 
lumină de sfântă 'nviere 
ivită din veche tăcere; 
să tremure slăvile mute 
şi vrerile vremii pierdute, 
când pasu-mi va trece mormântul, 
şi codri-auzi-mi-vor cuvântul. 

Aprindeţi focuri pe munţi 
plăieşi în războaie cărunţi, 
şi daţi-mi un corn ca să sun 
oştenii din morţi să-i adun, 
să învie a mei căpitani 
din lut şi din ani, 
că Io Ştefan Voievodul 
azi sfat vreau să ţiu cu norodul, 
şi vreau judecată să fac 
pentru toate relele din veac, 
voesc dreptate să fac 
Neamului meu furat şi sărac. 

Ce mândre ’nflori-vor din nou 
trezite 'n eroic ecou 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


83 


străvechile noastre credinţi 
din jertfe şi mari biruinţi, 
că sfânta chemare de-acum 
e glas de lumină şi drum — 
spre alt destin şi ’nţeles 
ai Neamului nostru, ales 
să fie 'mpărat peste veac 
în Ţara viteazului dac, — 
e cântec de piatră şi slavă 
pornit înspre zarea bolnavă, 
spre zarea de vis şi ninsoare 
călcată 'n păgâne picioare, 
să ardă umbra de câine 
flămândă de suflet şi pâine, 
din sfintele noastre ogoare 
scăldate în sânge si soare. 

Iar când sub cerul senin 
vedea-vom cetatea Hotin 
'nălţându-se mândră şi nouă, 
spăla-ne-vom rănile 'n rouă 
curaţi să pornim închinare 
de laudă ’n mândre altare 
zidite în veac de dreptate 
cu vieţi de martiri luminate, - 
şi pururi străjeri vom rămâne 
cetăţii şi zilei de mâine. 

5 August 1940 

COreorcje IONASCU 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul L, Nr. 38, 1 3 septembrie 1 Q4 7. 


ROSTUL MEU 

Cât poţi cuprinde zarea şi mai în sus de zare 
In deprtări sfinţite de cer nemărginit, 

Pe aici pe şesul neted, învălurat de soare, 

E rostul meu, prieteni, pe unde am odrăslit. 

Legat pe veci de glie, de câmpuri şi cămin, 
Nu pot privi deasupra ogrăzilor natale, 

Din ţarinele mele mi-am plăsmuit destin 
Şi-altar de’nţelepciune din vremi patriarhale 


84 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Vroind în sus spre piscuri să-mi fulgui zbor văratic, 
Mi-s tălipile-amândouă încătuşate în glod; 

Şi văd numai Colnicul meu ondulat molatic 
Şi colţul meu de slavă înrumenit de rod. 

Ce pot să fac? îmi dărui prinosuri pe tarlale, 

Şi-mi ‘noptez sub straşini pământeşti elanii; 
Norocul meu aprinde foc sacru de vestale, 

Şi-şi scutură pe haturi credinţă şi metanii. 

Şi atâta tot, că, Doamne, aici mi-i vrednicia; 
Ungherul meu de viaţă mi-i cântecul deplin; 
în el, în tainişti limpezi, ucid vremelnicia 
Şi aici, imensitate - cresc raiul Tău divin. 

fetre fAULCSCU 


Revista “Dacia Recliviva”, Bucureşti. Anul III, Nr. 2, 1 QU-3. 

BALADA 


Ţara verde, basarabă, 
doarme’n giulgiu de otavă. 
Plaiul lin, ciscarpatin, 
zarea brazii i-o aţin. 

5 

Zodiile calme-si cern 

5 

ritmul dulce, sempitem. 
Luna Doamna, rituală, 
varsă mir-argint în poală. 
Corul ielelor colindă 
iezerul aprins oglindă. 
Vulturul, Măria Sa, 
ca’n hrisov se legăna 
şi în noaptea de zăpadă 
se urzia’n adânc baladă. 

Crai-bălaiul teofor 
călăria cu ceata lui, 
să găsească loc-sobor 
la isvorul dorului. 


NICOLAE NIŢĂ 


85 


De ici, de colo... 


Trâmbă de alai 
Preacuratul plai, 
Dulcele chilim 
Loc de Rusalim. 

Pasul ‘nalt de voievod 
Sapă’n stemă de izvod, 
Aurul lunar să curgă 
Peste ceata demiurgă. 
Cruce albă’n cer rămas 
Legendarul sfânt popas. 

Geometrii răsar 
albe, din calcar. 

Zvelţi pilaştri cresc 
lutului ceresc. 

Strune dese ‘ntind 
cerului pălind. 

Seara, în amurg, 
în ţărână curg. 
Stele-aprind lumini 
doar peste ruini 
Meşteri mari se’ntrec; 
visul tot ne’ntreg, 

De moloz şi var. 

Vracii n’au habar. 
Şorţuri noi încing 
blestem nu-1 înving 
Pământeanul şopot 
nu dă zvon de clopot 
nici nuntiri de crai 
meşterul bălai. 

5 

Se topesc în van 
albe de mărgean, 
crucea de la sân: 
spaţiul tot păgân. 

Aurora’n rouă 
prinde trudă nouă. 
Soarele’n chermese 
lacrimi prinde, dese. 


86 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Euritmic domn 
Vede’n clarul somn 
cerul de atlaz, 
cruce de topaz, 
tabernacol rar. 
chtonic nenufar. 

Meşterul prea clar 
toarce’n gând, arar, 
Solilocviu-amar: 

- dragoste vioară, 
zidul viu să doară! 
Palid menestrel, 
cununat inel, 

fu, alesul, el, 
cerul viu să’ncuie 
raza lui căpruie. 
Menestrel în humă, 
claustrată mumă. 
Menestrel în piatră, 
blestemată vatră. 
Ape albe-arunc’ 
biblicul ei prunc. 

Schelele-aridic’ 
vaier fatidic: 

- Vânte colăcer, 
crainice de ger, 
fii-mi grănicer! 
Blestemă ponoarele 
să-şi mute hotarele; 
zările de scrum 

fă totemic drum - 
din granituri fă-mi 
interzise vămi 
face-mi-te tu 
glacial tabu - 
codru de aramă 
interzisă vamă! 
Fulgere, să’ntumi 
grabnicii coturni. 
Culme de zăpadă 



NICOLAE NIŢĂ 


87 


De ici, de colo... 


din luceferi cadă, 
plaiul să răstorn, 
paşii să-i întom! 

Nu cunoaşte vad 

5 

misticul răsad. 

Strictul augur 
vrea destoinul pur 
viului condur. 

Din zenituri, orbi, 
vin patetici corbi. 

- Staroste senin, 
sol primăverin. 
arhitect lunar, 
lirice gropar, 

cum plantezi în var 
palul nenufar? 
Zidurile-aprind 
tristul lor colind: 

- stele, surioare, 
mijlocul mă doare. 
Soră căprioară 
zidul mă’nconjoară, 
Ciutelor parânge, 
zidul greu mă strânge. 
Frate căprior, 

palid meteor 
Sânii crunt mă dor. 
Bradule ierarh, 

Fă-ţi tulpina arc, 
inima-mi străbate 
frasinule frate. 

Mă săgeată’n brâu 
blânde spic de grâu. 
Pruncul meu fecior 
plângeţi, fagilor! 
Puţuri negre fierb, 
prea heraldic cerb. 
Rocile au stors 
mlădiosul tors. 

Seva lui rubină 


88 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


se prelinge, lină. 
Melancolic lied, 
tremură în zid 
stinsele viscere: 

- Mire-al meu, ce ger e! 

Din sarmatici ulmi, 
cresc vâlvori pe culmi. 
Oaste cruciată 
brazii’n lăncii ceată - 
verzile armuri 
tremură’n păduri. 

Clar prohod tufanii 
biblice litanii. 

- Meştere prea lin, 
cum să-ţi mai alin 
transcendentul chin? 

Sfintele stigmate 
Sângeră’n agate. 

Mirul tors în fire 
boare de zamfire. 

Rouă smaragdie 
cer în bagdadie: 
Vulturul înalt 
stemă de cobalt; 
îngerul de brumă, 
taurul din humă, 
leul alb din plaur, 
mistic aurfaur - 
umple clarul mir 
recele potir. 

Albe stalagmite 
plaiu’n cer trimite. 
Chivotul ceresc 
veacuri îl doinesc, 
sepulcral Olimp 
peste anotimp. 


Slovele închid 
inima în zid, 
lacrima în zid. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


89 


Stelele verzi în vraf 
tristul epitaf. 

Peste gemene arcade, 

Cresc balade, cresc balade... 

Horia N1Ţ0LCSC0 


Din voi. ele poeme “ I oamnâ în paraclis”, ciclul “Ţara de bruna Gucureşti, 


Q Uri. 


ISTORIE 

Noi ne-am născut din aspră vijelie, 

Şi secole de-a rândul trăit-am în furtuni 
Trecând peste prăpăstii de durere ; 

Dar ne-a fost dat să fim o veşnicie 
De Neam făuritori de mari minuni, 

De jertfă, de credinţă şi putere. 

Nimic n'a stat în calea vieţii noastre 
Să ne oprească zborul către cer 
Şi să ne plece frunţile ’n pământ; 

Căci din vremelnicia căderii — mai albastre 
Zări de lumină înălţăm — străjer 
Al drepturilor sfinte legate 'n jurământ. 

De-avea stăpâni nedrepţi sfărmam blestemul — 

Şi mâinele robite ’n plug 
Cu sânge împărţeau dreptate — 

Când ne venea din ceruri semnul 
Să dăm în foc ciocoi şi jug, 

Şi singuri să clădim a Neamului cetate... 

Azi timpul îl oprim cu piepturile deschise, 

Şi sufletul scăldat în har Dumnezeesc 
înalţă în lumină tot visul lui de jar 
Cules din biruinţa dreptăţii neînvinse, — 

Să făurească Ţării destin împărătesc 
înveştmântat în soare de veac fără hotar ! 

Oreorge 10NAŞCU 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LI, Nr. 7 r 7, 2^ Aprilie 7 Q42 


90 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Generaţie 

* 

Rătăcitori spre alte aurore 
Cu sufletul în vânt ne-am risipit, 

De piatra gândului ne-am deslipit, 
Necârmuite insuli madrepore. 

Şi din avântul nostru, zeu sălbatec, 
Tăgada năzuinţei descuiem, 

Alunecam spre putredul Edem 
Pe-ocean înduşmănit şi furtunatec. 

Am vrut să fim din cer şi din tămâie 
Azi petecim un ideal pierdut. 

Scânteia cerurilor ne-a născut 
Şi întuneric clipa ne rămâie. 

Am vrut să fim izvorul nou al lumii 
Şi ne-am uscat de sete şi de vis... 
Biserica elanului s’a ‘nchis, 

Noi, umbre, spânzurăm pe colbul lumii. 

<Zrri,cţore. B0<2rARlU 

Revista “Dacia Recii vi va ”, Bucureşti. Anul IV, IMr. 2, 1 


COLIND 


Gârbovit cătun 
Nopţi de ‘ngheţ priveghe. 
Nopţile-1 adun 
Cerului sub zeghe. 

Strâns sub cerul dac 
Vântul hun mi-1 paşte, 
Gârbovit Albac 
Nopţi de 'ngheţ cunoaşte. 

Zeghe-i şi zăbun 
Cerul peşte ţară. 

Rana, vântul hun 
Zi de zi ne-o sară. 


NICOLAE NIŢĂ 


91 


De ici, de colo... 


Sângeră-ne, sânger' 

Inimă valahă ! 

Scrâşnete şi plângeri 
Vântul hun le 'nneacă. 

Sângeră-ne sânger' 

Inimă moţească! 

Trâmbiţă de înger 
Va să crăinicească 

Ca trecut sub lună 
Nour de furtună. 

Că trecu sub seară 
Vifor prin secară 
Gând fârtat din ţară. 

Şi-a trecut prin stele 
Clinchet de oţele 
Sclipăt de prăsele 
Fulger printre stele. 

Cerul dac svâcni 
Fulgere din teacă. 

Fulger se trezi 
Toată ţara dacă. 

Munţi creştea sub frunţi 
Vrerea lor: să'nfrunte 
Cu 'ndârjiri de munţi 
Frunţile de munte. 

5 

Prăşti sbucnea, sub căşti 
Dârj, căutătura. 

Ură 'mproaşcă 'n prăşti 
— Grunji de sgură, — ura. 

Munţi cărunţi, stăpâni 
Mândru vă mai sade. 

5 

Lung tânjirăţi, mâini 
Chiot de Posade. 

Codrule moşnean, 

Oaste eşti ? Dumbravă ? 
Omu-i pădurean 


92 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Frunza-i basarabă. 

Scoarţă de-buşteni 
Zale-s sub cămaşă. 
Trunchi de fagi-oşteni 
Inimi sbat sub coajă. 

Codrii de-i cunoşti 
Oşti stejarii vădu-şi: 
Getici taraboşti 
Vântul hun ‘înnăduş. 

Câtu-i şesul larg 
Vântul bun atâtu-i. 
Vântul hun mi-1 sparg 
Codrii, şi mi-1 gâtui. 

* * * 

Răzbunat Albac 
Nopţi de rod V îmbie. 
Noaptea, cerul dac 
Stele-i creşte ‘n glie. 

Stele când mi-1 lae, 
Cald boltit, şi bun. 
Pruncului cătun 
Ceru-i e copae. 

Leagăn cerul dac 
Noului Albac. 

joh FROuzcrn 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LI, Nr. 4Q, 20 Decembrie 1 QL-2. 

7 Q 7 8 


Nu mă mai întreb de unde vin, 

Nu mă mai întreb cine sânt, 

Ştiu că strămoşii mei au fost toţi legaţi de pământ. 
Simt în mine cum îi bateau ploile, 
îi ardea soarele 
îi îngropa tristeţile, 

Când scoteau plugul să are cu el dimineţile... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


93 


Ştiu că bunicul meu vâna cu flinta durerilor depărtările 
Şi aştepta, haiduceşte, să se despice zările, 

Că-1 prea ustura nedreptatea 

Când ştia că dincolo de munţi e Libertatea... 

5 5 

Dar într’o seară, jinduind aşa, 

A rămas ţeapăn şi rece... 

Era în anul una mie nouă sute optsprezece. 

Aurei, î>. BU<SrAR,lU 

Revista “Dacia Red ivi va ”, Bucureşti. Anul III, Nr. 4, 7 Q43. 

Moment ele melancolie 

Uite cum, uite cum, 

Amintirea ne rămâne’n drum, 

Visele ni se distramă şi pier 
Ca o luntre fără de năier... 

Uite cum, uite cum, 

Sufletul ni se preface ‘n scrum. 

Şi nu-i nimeni să ne spună cine 
Ne alungă dragostea ca pe un câine... 

Uite cum, uite cum, 

Tinereţea ni se face ca un fum... 


Inima din mine-aş scoate-o că prea scânce. 
Da-o-aş câinelui pământului s’o mânce. 

Aurei T>, BU&AR1U 

(Nicolae Novac) 


Revista “Dacia Recliviva”, Bucureşti. Anul II, Nr. 6, 7 Q42. 


VRA7E 

A ridicat noaptea privirea pe creastă 
Pe livadă — covor fermecat şi pe cer 
Luna s'a strâns lângă mine — nevastă 
Cu mâna-i de aur masiv şi de ger. 



94 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Aşa am mers pe drum cu lăstunii; 

Ea îmi călăuzea pasul pustiu. 

Nu mai aparţineam nici cerului, nici lumii. 
Nici versurilor pe care le scriu. 

M'a strâns în braţe, în treacăt, doar vântul 
Şi amintirile — amante ce pier. 

Lăsasem în urmă pământul 
Şi sufletul-l-uitasem în cer. 

Din codrii cu cerbi şi cu iele 
Cântau isvoarele besnelor lung, 

Cine-mi ducea ochii'n spre stele 
Şi sufletul de ce nu-1 ajung ? 

Joh MAICAN 


Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul L, Nr. 38, 1 3 Septembrie 1 QL-1 . 

Cântecele singurătăţii 

i 

Ochii aceştia de elegie 

Mai duc ei steaua ce i-a'nflorit? 

Mai poartă cerul viu despletit 
Peste lumină şi veşnicie? 

Mai ştiu minunea dintru’nceput 
Apele stinse, fără de zări? 

Visul, cu fruntea între mirări 
îşi mai desmiardă somnul de lut? 

Tăcutele ore îşi tremură ceaţa 
Prin recea'nserare sub care adorm 
Va fi, din acest întuneric enorm 
Să ies să-mi întâmpin cândva dimineaţa ? 

ii 

Cântec bogat în horbote şi ape 
Ce-mi creşti sub arşiţe aromitor, 

Rămâi de-apururi sfetnicu-mi de dor, 

Ascuns în umbre, sângelui aproape. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


95 


în liricele-i frunze'nvolburat 
Copacul sufletului, tors de vânt, 

Din flaute mâhnite, de pământ, 

Sub ceruri noi te-o creşte, preacurat. 

Când mi-or vărsa clepsidre oarbe visul 
In spornica lor mare de cenuşi, 

Uscatului meu mugure ce nu-şi 
Nunti azurul tu să-i fii promisul. 

Sui-ş-vor umbrele crepusculul ca furii 
Spre flacăra comorii’nsingurate. 

Tu, cavalerul linei luni, curate 
Du-i neatinse zorile de Furii. 

Aurel CH1R.CSC0 

- Din voi. “Fântâna lui Narcis”, sub tipar 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 3 7,70 Noembrie 7 Q43. 


2 A P 


Unde te-ai ascuns, lumină, 
Aruncându-mi visul jocului pieziş ? 
Nicio amintire, nicio stea străină 
Nu-ţi cunoaşte viul ascunziş. 

Ceru-şi stinge ultima bătaie 
Incrustată'n zarul aruncat. 

Pe sub nicio soartă nu mi-e dat 

5 

Să-ţi adulmec apriga văpaie. 

In ce somn te-ai ferecat, înalto, 
De-mi laşi jocul singur sub vecii ? 
Urma semnului tău viu să fie 
Steaua împietrită'n zar, aci ? 

Aurel CHIRZSCU 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 3 6, 30 Decembrie 7 Q43. 


96 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Confesiuni 

Iubesc cântecele mari, oceanele lor împărăteşti 
Viscolite, sfâşiate de sfinte furtuni, 

Imensităţi, imensităţi de ape stranii 
Din care nu mai poţi să te trezeşti. 

Ce înalte freamăte, ce limpezi raiuri 
Peste noianul de întrebări, de jos, 

Când dincolo de culmi, de dincolo de umbre, 
îşi suie cerul palii crini de os ! 

M'apasă râsul veşted al amiezii 
Sub despletita zărilor fereastră. 

O, singura, neîntinată seară, 
în care-adie stingerea, albastră ! 

Aurei CH1RZSCU 


Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 1 ţ, 30 Mai 1 QL-3. 


Rucjâciune ele greu păcat L. 

Doamne, 
trece-Mă'n uitare 
— rogu Te ! 

într'o noapte de ninsori, îngerii Mi Te-au cântat. Omule ! 
Dar zilele s'au răsturnat tăvăluc greu peste dorul meu, 

peste plânsul meu, 

peste visul meu, 

peste aducerile, toate, aminte... 

Cerurile s'au fost deschis paloşe de foc. 

Gonit din loc în loc cu dorul meu 

cu plânsul meu 
cu visul meu, 

cu aducerile, toate, aminte — 
am zăbovit în noaptea aceasta de plâns. 

Doamne, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


97 


mi-e sufletul plin de Tine ! 

Dar ce folos?... 

îngerii s'au desprins de mult de mine 
şi demonii mă cheamă'n abis. 

Drumul e vechiu acuma... 

La ce Te-aşi mai ruga de iertare ? 

Păcatul în care m'am închis 
n'aşteaptă mântuire. 

Inima mi-e neagră şi cugetu'ndoire... 

Doamne, 

Lasă-mă să intru în uitare ! 

£u$e*Cu V. HARALAMBIE 

Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 1 ţ, 30 Mai 1 Q43. 

Firava stea... 

Ce noapte limpede ’nflorea pe cer 
Şi cât se resfira de clară 
Corola freamătului ei albastru! 

Ciorchini de-argint, rodind sub zări lumina, 

Mici fâlfâiri de cântec adiau 
Şi — ca o apă — viu, se despletea 
Un zâmbet alb pe purpura stelară. 

Sub cearcănul înaltelor altare 
Şi-aprinde jarul vatra cu minuni, — 

Dar — neprielnic duh — vânătul vânt 
Usucă veghea crinilor de seară 
Şi — încă ne'nfloriţi — 

Luceferii, ca nişte umbre, 

Plutesc acum pe apa lui amară. 

Doar tu mi-ai mai rămas, firavă stea, 

La marginile plânsului uitată 

Ca o fereastră — aprinsă'n fiind de zodii!— 

Prin ceaţa orelor de spuză 

îmi vei mai fi vreodată, poate, călăuză, 

Lumină, însă, niciodată... 

AURCL CH1RZSCU 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 2, 20 Ianuarie 1 Q43. 


98 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Artur hnâţescu 


De-un an, buimac, îşi moaie degetele'n soare 
Şi sălciilor chica le-o sărută, când îl prinde plânsul, 

Dece îl trag de umeri negurile? Ce-au cu dânsul ? — 

Sfios, la butoniera ruptă, el şi-a prins o floare... 

Dar parcă'n jurul lui nu se găseşte nimeni ! 

O ia, priveşte... Oare nu-i steauă? 

Mirat îşi plimbă ochiul prin petalele-i de neauă... 

Şi uite'n mijloc, cinci lumini de aur !... 

Cu degetul le mângâie feştila... 

Ce mici-s ! Ce pufoase ! — Şi nu ard ! 

Dar dece tremură atâtea stele 'n gard? 

Ce curios şi Dumnezeu ! Pe-Artur îl prinde mila. 

Căci cine ştie cât le caută El prin cer, — 

Şi nu-s, şi nu-s oiţele de aur ! 

Tot lupul de azur, cu solzii-i de balaur ! — 

Şi-Artur zâmbeşte, când îl vede iar pe Dumnezeu stingher. 

Hm ! I-am fost spus că nu-i mai mult decât un păcurar, 

Dar n'a crezut! A zis că-i judecata-mi mică, — 

Nu-i mare lucru, lumea cu fulgerul când o despică ! 
Oricine-ar face-o sus cu un amnar... 

Şi stă... în juru-i cresc zăpezi şi nuferi. 

O rândunică tulbură albastrul cer din fundul unui lac, 
Alături negurile cresc, se fac şi se desfac... 

— „De Ţi-aş aduce, Doamne, oiţele, aşa-i că nu Te superi ? 

Şi gândul izbucneşte ca un Soare'n faţă-i, după plâns. 

Şi iată-1 căţărat să rupă flori, împovărat de împăcatu-i gând 
Dar un sergent îl flueră... Vreo câţiva gură-cască-1 râd... 
Poetul stă. Priveşte buimăcit. Si pleacă iar, 

Cu funia-i de cânepă încins... 

Fa vel F. BCLLO 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, IMr. ^,20 l-ebruarie 1 QL-3. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


99 


TOAGARUL 


în urma mea n'a mai rămas 
decât un joagăr peste vreme. 

Un joagăr lacom a rămas 
şi, zi de zi şi ceas de ceas, 
tot ţipă, ronţăe şi cerne. 

Pe rând, sub dinţii lui de fier, 
muriră brazii vieţii mele. 

S'au stins, sub dinţii lui de fier, 
copaci care visau pe cer 
şi crăngi care 'nfloreau în stele. 

Scrâşnind, ţipând, oftând amar, 
îşi plimbă joagărul arcuşul 
Oftează joagărul amar 
şi aşchii mari din suflet sar 
şi curge, putred, rumeguşul... 

în urma mea a mai rămas 
un joagăr ce retează ciotul... 

Şi, zi de zi şi ceas de ceas, 
în rumeguşul ce-a rămas 
mă pierd şi mă scufund cu totul. 

Rckdu &YR 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. Q, 30 Martie 1 Q43. 

Munţi 

* 

O, munţii mei dragi acoperiţi cu zăpadă, 

Frunţile voastre ce clare urcă spre soare ! 
în arşiţa neprihănitelor amiezi, 

Se pierd în depărtările amăgitoare. 

Nemuritori păreţi, peste larguri stăpâni; 

Se revarsă din înalturi alba lumină 
Şi vă cuprinde ca o apă. Munţi bătrâni, 

Aşteptaţi nepăsători noi vremuri să vină. 


100 I ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Dar toamna, trist se cern de sus şi peste voi, 
întunecate nopţi. Cad negre pe coline, 

Prevestitoarele de moarte dese ploi. 

Şi-atunci v'asemănaţi, dragi munţii mei, cu mine. 

loK SIU&ARIU 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, IMr. 7 7, 20 Aprilie 7 Q43. 

MÂINILE TALE 


Pentru Dumneata 

Mâinile tale, 

Albă fugă pe albele clape... 

Mâinile tale, 

Ce daltă-o să poată cândva să le sape ? 

Blândă odihnă pe cărţi şi mătănii, 

Palid popas sau veselă fugă... 

Mâini de copil pe cercuri şi sănii, 
Mâini de durere întinse a rugă. 

Albă-alinare, aspră ispită, 

Mâinile tale, cin' să le cânte ? 

Mâini de nelinişti, mâini de iubită, 
Gândul în versuri, cin' să-l împlânte? 

Mâinile tale, 

Joacă de şarpe 'n păr de castană, 
Mâinile tale, 

Mâini de păcate; mâini de codană 
Iubito... 

Mâinile tale 

Albă goană pe albele clape... 

Mâinile tale, 

Ce daltă-o să poată cândva să le sape ? 

Traca* LALESCU 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LIII, IMr. 2 3, 20 Aucjust 7 


NICOLAE NIŢĂ 


101 


De ici, de colo... 


Punte ele poveste 


Cu flecare clipă destinele înving, 
cu fiecare oră tăcerile se sting. 

Hai! Cântă lăutar, 
să sară ţăndări din pahar. 

De sub ruine cadavrele zâmbesc. 

Hei! Cârciumar ! Dureri se încuscresc. 

Tu nu ştii că'n astă seară 
Ly-i brânduşă'n primăvară. 

Dumnezeu ne-aşteaptă doar, 
hai printre cadavre lăutar ! 

Furtuni se vânzolesc pe creste, 
pe unde trece puntea de poveste. 

Peste munţi se pleacă dania, 
ne doreşte Transilvania. 

Să cânţi întâmpinarea stelelor pe cer, 
cântă lăutar, de dor, îţi cer ! 

Hei! De dragoste nu ştii să cânţi, 
să scoţi oamenii din minţi? 

Vezi, ochii-s vulturi însetaţi, 
cu azur cuminecaţi. 

Te-am aşteptat, fârtate lăutar, 
cu Dunărea pe drum hoinar. 

Hai! Mai cântă lăutar, 
dorul meu n'are hotar ! 


loK m 1L£A 


Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LIII, Nr. 24, 20 Aucjust 7 Q44. 


102 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

PLOILE 

Ah, ploile se urcă’n noi pe scări de scrum 
să ni se uite până ‘n suflet şi să geamă, 
şi’n anii cu ferestre sparte bat şi chiamă; 
ca nişte oaspeţi trişti şi ‘nalţi de fum... 

Merg ploile în toamnă, clătinate, 
pe piciorangele lor negre şi subţiri. 

Şi plouă pe păduri cu piepturi sfâşiate, 
pe flori cu pleoape arse de-amintiri. 

Şi plouă ‘n cimitire şi ‘n morminte 
pe ochii ce-au zâmbit curaţi ca nişte nunţi, 
pe-obrajii putrezi sărutaţi, cândva, în ore sfinte, 
pe mâinile care ne-au mângâiat pe frunţi... 

Radu &YR 


Revista “Dacia Recii vi va ”, Gucureşti. Anul IV, IMr. 7, 7 


Poem despre rostul poetului 

Pădurile virgine pe somnul tău valsează 
şi tropicele-aprinse le duci la subsuori. 

Dar degetele tale, când pipăe o rază, 

se rup, şi glesna plânge când s'a ciocnit de flori. 

Zadarnic, ca un câine blând, Evul mâna-ţi linge 
şi’n dans Eternitatea ţi-arată sânii goi... 

Ziua te pălmueşte, crepusculul te stinge, 
te surpi scuipat de vânturi şi huiduit de ploi. 

Tristeţile scot limba şi te ţintesc cu praştii, 
când fugi, lătrat de gânduri, pe uliţele lor. 

Ai vrea să-ţi torni o spadă, dar nu ai decât aşchii, 
vrei cască şi ai numai pieptar legat cu sfori. 

N'ai braţe să-i prinzi vieţii gramaj ii şi s'o sgudui, 
nici piept să spinteci foamea talazului salin. 

Te aperi cu mimoze, cu libelule sudui, 
şi pumnul tău se sparge ca un pahar de vin. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


103 


Unealtă, pentru viaţă, stă biata călimară 
unde-ai topit sumatre şi plânsul tău bolnav, 
că lacrima ta caldă creneluri nu doboară, 
în ea stingi doar obrazul madonelor, suav. 

Nu-i rostul tău pe lance să-ţi pleci tâmpla sfinţită. 

In cârji îţi sprijini crinii şchiopi, domnule poet. 

Auzi savana tandră-a tristeţii te invită 
şi, vezi, a tras la scară cupeul violet. 

Din lună, ia-ţi rindele de ghiaţă şi unelte, 
şi scule de zăpadă din dalii să-ţi aduni. 

Lucrând, în strung, gazele şi golfuri largi şi delte, 
pe-o coală de hârtie poţi dulgheri furtuni. 

Radu &YR. 

Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 13,10 Mai 1 QL-3. 

Dimineaţa 

* 

Tulpinile ard liliachii 
Intre tremurul genelor sinilii; 

Sfiite, depărtările lăcrămează 
De dimineaţă pân’ la amiază. 

De nu cădea aprins un ghem 
N’ar fi fost nici un bluestem. 

Pentru borancicul aruncat, 

De un înger la dereticat, 

Nimeni nu s’ar fi supărat!... 

loah. I. MIR.CA 


Revista “Dacia Recii vi va ”, Gucureşti. Anul II, Nr. 2, 1 QL-2. 

RĂSĂRIT 


Soare răsărit 
Lesne poleit 
Cam neisprăvit 
Parcă e un ban 


104 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Sărit dintr’un han 
De la un boer 
Şi pierdut pe cer 
In spre miazăzi 
Plată pentr’o zi! 

Ioak I. MIRCA 


Revista “Dacia Recliviva”, Bucureşti. Anul II, IMr. 2, 1 Q42. 


RUGA LUI GORUN 

Gorun spart - al lui Horea 
Iancu doarme-alăturea: 
sub piatră, ca sub hârtie - 
învelit cu veşnicie; 
sub piatră, scutit de bură - 
doarme cu un crin în gură. 

Gorun sur - cu crengi de jale 
mult mă rog măriei tale: 
nu-1 izbi cu rădăcina! 

Pune-i căpătâi lumina; 
iar când noaptea o fi mare 
pune-i luna lumânare 
şi-un luceafăr din trei spice 
să îi ardă sus, pe cruce... 

Fa vel SCLLU 

Poezie reprodusă în ziarul “Cuvântul Românesc” clin Canada, la pacjina antolocjică îngrijită ele 
Nicolae Novac (Anul V, Nr. ^ 1 , Iulie 1 Q80). 

P L E C A R E 

Mai grea tristeţea strânsă în pahare 
Şi zâmbetul mai silnic, mai amar... 

Ne scuturăm mereu: un calendar 
Cu file negre şi de sărbătoare. 

Nu mă mai doare ceasul şi clipa n’o mai simt. 

Crescut din vreme dincolo de fire, 

Pornesc de-acum veşnica adormire, 
în piept cu luna, scutul meu de argint. 


NICOLAE NIŢĂ 


105 


De ici, de colo... 


Prea mult mi-am amânat pe-aici plecarea. 
Aceeaşi fluturare de batistă 
A’ntârziat atât fregata mea cea tristă, 

Să nu mai simtă’n pânze, grea, uitarea. 

Nici n’oi mai şti pământeasca boală; 
Pierdut pe’ntinsul pururi calm şi verde, 
N’aud vremelnicia cum se pierde, 

In drumul meu etern, fără escală. 

Horea N1ŢULCSCU 

Din voi. ele poeme “Toannâ în paraclis”, Gucureşti, 1 Q43. 

7 AP A DE GPOMA 

Stelele tremură, stelele mint 
Calmele funduri, înşelătoare. 

Până când unde, până când oare, 

Vaste peluze de hyacint! 

Colo, pe dungă, pajura, norul. 

Cerul invocă heruvii marini. 

Neliniştite, la proră s’anini, 

Fără vintrele, inima, dorul. 

Jos, lângă mume, naşte sideful, 

Tot mai departe criptica noimă. 

Apele multe mă fură şi-apoi mă 
Cufundă în leasă măestru-i ghergheful, 

Târziu şi nu prea foarte, pe la 
Culesul meteorilor, 

Dintr’un capriciu, ca al norilor. 

Marea-şi sfâşie dantela. 

Fluxul îşi scrijelă rar 
Inscripţii obscure’n calcar. 

Vâsle la umăr, încă invoc 
Nemărginitul itinerar. 

Largule, du-mă! Soarbe-mă iar, 

Ţară de brumă, ţară de foc! 

Horea N1ŢULZSCU 


Din voi. ele poeme “ I oamnâ în paraclis”, Gucureşti, 7 Q43. 


106 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

SEARA CEA MARE 

Ca mâine şi... dar ce să vă’ntristez, 

Când clipa clară gâlgâie’n pahare? 

Aduceţi vinul acel, bătrân, cyprez, 

Să beau cu voi în seara mea cea mare. 

Viorile să geamă’ncet! Clavirul 
Să-mi tremure durutele sonate! 

Mai este mult, e noaptea jumătate 
Şi nu-mi astupă gura cimitirul. 

Smaraldul acesta vechi ţi-1 dau, iubite, 

Să-ţi aminteşti de nopţile acele, 

Când rătăceam înfăşuraţi în ele - 
Doi pelerini cu frunţile trudite. 

Iar ţie, bunule, nu am - O, nu-s de vină! - 
Decât această caldă mână tristă. 

Când inelarul ei va fi de mult rugină, 

Să-i strângi cenuşa vie în batistă. 

Nu vă uitaţi că mi se curmă glasul; 

Ceva, aici, în piept, mereu îmi spune 
Că printre voi eu pururi voi rămâne, 

Chiar dincolo, unde-mi va fi popasul. 

Lăsaţi perdeaua! Cruntul răsărit 
îmi năvăleşte’n casă. Iar mă doare! 
Zdrobiţi, prieteni, cupele’n picioare. 

Plecaţi acuma. Balul s’a sfîrşit! 

Horea N1ŢULCSCU 

Din voi. ele poeme “Toamna în paraclis”, Gucureşti, 1 Q43. 


SUNT FRATE CU GRADUL 

Sunt frate cu bradul, cu firul de nalbă, 
Biserică tristă, biserică albă... 

Pământul acesta de viaţă-i mai leagă... 
Biserică veche, biserică dragă... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


107 


Dar grele nelinişti pe-aici mă frământă, 

Biserică mică, biserică sfântă... 

Şi căile mele se pierd sub furtună, 

Biserică mută, biserică bună... 

Ar ok COr^US 

Poezie reprodusa în ziarul u Cuvântul Românesc 99 din Canada, la pacjina antologică îngrijită de 
Nicolae Novac (Anul V, Nr. UI, Martie 1 Q80). 

CĂLĂTORIE 


Cine înspre regate de lut ne’ndreaptă, 
înaintea cărora, privirea-ne dreaptă, 
se va înălţa, cum marea în azur, 
iar ploile ne-or acoperi ‘mprejur! 

Vom trece, zic oamenii - câteodată - 
prin bărăgane de linişti clare, 
alteori prin vifore de sloată, 
căci sunt drumuri pentru fiecare... 

Ne vom recunoaşte copilăria 
în pădurile cu balauri, cu cerbi, 
în jocuri de pitici pe pălăria 
ciupercilor, ori brotăcei suiţi în ierni 
să caute în bobi de ploaie leac. 

Şi poate sufletul fratelui de sub veac, 
se va ridica încet, din umbra 
frunzarelor de ani, să ne întâmpene 
intrarea ‘n catedrale pentru înviere, 
pe sub aureolele din cumpene 
a căror maiestate ne cere. 

La răscruci cătăm popas, 

N’avem umbră, n’avem pas... 

(Sreorcţe VRU MUR. 

Ziarul “Buna Vestire 11 , Gucureşti. Anul I, Nr. 6Q, 7 8 Mai 1 Q31. 


108 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


UMGPE DE GALADA 


Pe sub stea, 

Pe sub nor, 

Pe sub cerul târzior 
Trecea, mări, trecea 
Innoptatul călător. 

La ceasul fumului, 

La crucea drumului, - 
Din somn mai de vale, - 
îi ieşii în cale 
Să-l întreb ce gând 
L-o mai fi durând, 

Ce dor nou ivit 
L-a ademenit 
Pe-ascunsul meu frate 
Să-mi umble cu toate 
Luminile stinse, 

Prin linişti, prin vise. 

Dar, sub stea, sub nor, 
Sub cer târzior 
Sumbrul călător, 

Lin, prea-lin apuse 
Şi nimic nu-mi spuse. 

îl cătai o vreme 
Prin albele steme; 

La aprins de candeli 
întrebai pe-arhangheli 
Şi, cu frânte mâni, 

Pe sfinţii bătrâni 
I ‘ntrebai plângând 
Şi pe ei, pe rând, 

De nu au văzut 
Trecând abătut, 

Drumeţ mohorît 

3 

Şi întunecat 
Pe la ei prin Sat. 

Dar nimeni nu-mi spuse, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


109 


Ca un lin amin, 

Tristul pelerin. 

Nimeni nu-mi întoarse 
Privirile arse 
De-atâta priveghi, 

Spre cerul cel vechi 
Unde, poate, şade 
Ascuns în balade, 
Ocrotit de spade 
Cu flăcări rotate, 
Misticul meu frate. 

7 Q3Q 

Aurel CHIRZSCU 


Scăpată ele cenzură. Vezi volumul ele poeme “hinister”, Gucureşti, 1 Q3Q. 


S’A AGĂTOT C) LUMINĂ 

“S’a abătut o lumină ciudată peste codri. Ca în preajma unei minuni. Cerbii se 
adună. Vin tot mai mulţi. Mii şi mii. Lumina îi întovărăşeşte pretutindeni. E o 
lumină, cum v’am spus, tare ciudată. Şi tare frumoasă. Iată-i cum păşesc! 
Freamătă pădurea!” - Mircea Streinul. 


Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul I, Nr. 3Q, 1 Aprilie 1 Q31. 



Desen apărut în revista “Glasul Strămoşesc”. 


110 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


RADU GYR 


Patru schiţe din Cişmigiu 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, IMr. 71,30 Septembrie 1 QL-3. 


CIJMIGIO DE PRIMĂVARĂ 

Sclipeşte parcul: tandru, smălţat patrulater. 

Alei, boschete, ronduri şi ramuri, — ce contraste 
cu tot ce porţi sub frunte, cu tot ce'ngropi sub coaste, 
cu-amurgul dumitale prea vânăt, prea sever. 

în aer ard miresme, pe lac trec, evident, 
mari bulgări de candoare sau lebedele pure. 

Ca ‘n colivii, prin ronduri tânjesc mici flori obscure 
ce parc'ar vrea să sboare'n parfumul transparent. 

Pe ramuri moi, aşteaptă — plutind peste gazon — 
sălbatec, fructul fraged omizile să-l roadă, 
sau, inutil şi putred, în pulbere să cadă, 
ca să-l strivească pasul grăbit de pieton. 

CIJMIGIO DE VARĂ 

în bărci, îndrăgostiţii despică lacul plan. 

(Prin parcuri, fericirea e, uneori, concretă.) 

Un domn corect citeşte pe bancă o gazetă, 
visează o dudue în mână c'un roman. 

Plutesc, prin straturi, crinii pe aripi de serai 
şi e un dans molatec de gladiole svelte... 
într'un careu, copiii, cu joc de mici unelte, 
clădesc, râzând, castele, îngenunchiaţi în praf. 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


111 


Curând, încep să sboare castelele spre cer 
în vântul serii care le dă, perfid, ocolul. 

Treci, meditând pe-alee că-i foarte vechi simbolul 
şi-amar zâmbeşti la jocul acesta efemer. 

CIJMIGIO DE TOAMNĂ 

E lacul grav, cu nobil efect de aqua-forte. 

In gând vei recunoaşte că parcul are stil. 

Şi-i aerul atâta de palid şi fragil 

că nici suspinul toamnei nu poate să-l suporte. 

Trosneşte-o creangă ? Geme un vreasc ? Sub moi dezastre 
leşină frunze'n aer, distinse menestrel. 

Ah, domnul meu, fireşte, acest violoncel 
ce-1 auzim e plânsul melancoliei noastre. 

Şi-acest havuz, ce urcă spre-un ciob de stea minuscul 
şi tremură cu umeri subţiri de alpaca, 
e ‘nalt ca amintirea şi-i trist ca dumneata, 
când fruntea-ţi cade'n palme şi inima'n crepuscul. 

CIJMIGIO DE IARNĂ 

Sub recea draperie de sălcii hibernale 
fântâni cu bărbi de ghiaţă ca zeii scandinavi, 
prin arbori policandre cu ciuturii suavi, 
pe lac îngheţul alb cu solemnele lui dale... 

Ciori grave, — oficiale, fac vizite'n jachete. 

Brazii ciocnesc pahare subţiri de bacchara. 

Era adolescenţa, cândva, pe-aici. Era 
invazia de nuferi a inimii, poete. 

Ce degerat e totul ! Cum luneci sub banchiză ! 

Cu eleganţă fruntea ridică-ţi-o semeţ: 
în jurul tău, cochete sub marele îngheţ, 
boschetele-au perucă pudrată de marchiză. 

Radu &YR 


Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 71, 30 Septembrie 1 QL-3. 


112 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


V. OFRESCU-SFINEMI 


Mirceci-cel-Mare 

Din culmea albă a Cernii cu frunţi de promoroace 
Şi până ‘n sbuciumatul liman Pont-Euxin, 

Se ‘ntinse stăpânirea de largi avânturi dace 
A vajnicului Mircea - Cneaz cruciat creştin - 

Nesăţioasa poftă a Turcului păgân 

S’a frânt îngenunchiată la Dunărea bătrână; 

“Io Mircea Voevodul, îndătinat stăpân 
Nu rabd picior de liftă în ţara mea străbună!”. 

Astfel gândea Voevodul încins cu a jertfei spadă 
Şi ‘n suflet cu credinţa şi crucea lui Hristos; 
încărunţit de glorii se ‘nalţă azi şi creşte 
Din a istoriei criptă viteaz si majestuos. 

Veleatul lui de lupte, străinelor jivine 
Le-a fost deschis în cale: mormânt şi stăvilar, 
Valaha bărbăţie înscrisă la Rovine 

5 

O pildă triumfală de sbucium legendar. 

O ţară, scumpă ţară - Crăiasă între naţii - 
Tu ce-ai fost ctitorită de astfel de eroi, 

Ai dreptul la mărire şi glorie eternă 
Spre care te vom duce jertfmdu-ne noi azi! 


Revista **Sfarmă Piatră ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. ^2 (serie noua), 8 Decembrie 7 Q40. 

*) _ 

- Din volumul “Ţara Dacilor”. 





NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


113 


Cântecul Dacului 

M’am risipit prin ţară cu vântul primăverii 
îmi este fruntea udă de rouă dintre cetini, 
îngenuncheai în sbucium pe stâncile durerii, 
Călcând prin veac cu frunza şi flautul prieteni. 

Aici e ţara, iat-o cum freamătă sub tâmple 
Şi iat-o cum tot creşte rotunda peste veac, 

Atât mai vreau; în sbucium de lupte să mă umple 
Lumina ei de fulger... să-mi fie pe răni leac. 

Mă oglindesc în ape: dac colţuros şi dârz 
Sunt frate bun prin haturi cu cerbii şi mistreţii, 
Gorunii mă adastă cu ciripiri de sturz 
Şi mă tot poartă zilnic prin zodii aspre Geţii. 

Aici, aici e ţara sub tâmple şi sub frunte 
Lumina ei de fulger în lupte să mă umple 
Din şesurile mării şi până’n stei de munte 
Aici, aici e ţara sub frunte şi sub tâmple! 


Revista **Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. ^2 (serie noua), 8 Decembrie 1 QU-O. 

*) _ 

- Din volumul “Ţara Dacilor”. 

VENIŢI ? 


Veniţi, ne chiamă ţara s’o ducem spre lumină 
Glas tainic se ridică din râuri şi din brazi, 
Virtutea seculară din dacica tulpină 
Din ce în ce mai aprig ne răscoleşte azi. 

Pe creste şi pe dealuri, prin ţarini şi ogoare 
Grămezi de oase sfinte albesc mereu sub ploi 
Şi glasuri ancestrale tună poruncitoare 
Din Roma milenară şi Dacia de eroi. 

Veniţi, umăr la umăr, să strângem ţara toată 
Românii au destine şi drumuri de împăraţi, 



114 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Pe-aici în chinuri grele au fost sdrobiţi pe roată 
Profeţii ţării dârze bătuţi şi ‘nsângeraţi. 

Să ‘ntruchipăm o mândră şi tinerească ţară 
- Cuib de conduri carpatici şi castă de viteji - 
Cu Căpitanu ‘n frunte şi ‘n sunet de fanfară 
Călcând pe urme sfinte de Voevozi şi Cneji. 

Revista “Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. ^2 (serie nouă), 8 Decembrie 1 Q40 (vezi şi 
varianta apărută în aceiaşi revistă cu Nr. 7 7 2 (IV) clin 2 r 7 Ianuarie 7 Q3 8, ultimul distih clin strofa 
finală). 

*) _ 

- Din volumul “Ţara Dacilor”. 


1 ulnicul biruinţei 

* 

Noi n’am urcat cu fruntea aspre creştete de ghiaţă 
Şi n’am isbit cu pumnul în plasa vremii aspre, 

Ci ne-am plinit destinul în codri şi în castre 

Prea blânzi şi prea sfielnici şi prea smeriţi prin viaţă. 

Dar noi suntem nepoţii neînvinşilor illiri 
Şi creştem peste veacuri din Roma milenară; 

Dece lângă istorie să trecem într’o doară 
Crucificaţi de ceriuri, robiţi de uneltiri? 

Că fluviul legiunii, s’a revărsat pe maluri, 

Din nou răsbind în soare cu vuet lung, prelung - 
O, scoală ţară mândră din Doma în Parâng 
Şi auzi-1 cum năprasnic a detunat din valuri. 

Şi ‘nalţă-te spre glorie şi culmi de strălucire 
Din propria-ţi cenuşă ca pasărea măiastră, 

A ta e biruinţa şi zarea cea albastră 
Şi-al tău e viitorul ce te aşteaptă: mire. 


Revista “Sfarna Piatră ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. ^2 (serie nouă), 8 Decembrie 7 Q40. 

*) _ 

- Din volumul “Ţara Dacilor”. 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


115 


Letopiseţi 

Pe Stei, ecou de lupte răsună lângă ape 
Şi oseminte dace albesc în prund de vad; 

Lângă Poiana Ruscă mai arde’n flăcări Tape 
Şi jos Banatul creşte din sbuciumul lui Glad. 

în Haţeg pe argestre răsar bătrâne dave, 

Păstorii duc în sarici şi’n ochi prinosul dac 
Şi secoli de mărire coboară pe Tâmave 
Cu Decebal de mână din getic zodiac. 

Zamolxis dintre cetini de brazi toiag ridică 
Să binecuvânteze răsboinicul norod, 

Aud suspin de flaut şi doine de Rodică 
în ctitoria Bârsei şi peste Homorod. 

Spre cheutori de munte s’avântă Oltu’n şarjă 
Crestând pe stânci cu sgomot veleat de Feldioare 
Şi stau conduri pe creste cu pliscu’n zări de strajă 
în ţara cu luceferi şi turme de mioare. 


Revista **Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul V, Nr. 1 ţ>ţ>, ţ Martie 1 Q3Q. 

*) _ 

- Din volumul “Ţara Dacilor”. 

TAPA 


Ţara mea mândră, ţară bogată 
Duşmanii la hotare, 

Adulmecă în vânt ca nişte fiare 
Să te mai sfârtece odată. 

Dar, din fiecare piatră 
Din fiecare stâncă, 

Va creşte viforoasă şi adâncă 
Jertfa pentru dacica vatră. 

Din fiecare loc, 

Braţe de oţel neînvinse şi tari, 



116 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Vor aduce flăcăii tăi legendari 
Pentru încleştarea de foc. 

Că mucenicii îti vor da atunci tie 

3 5 

Viaţa lor pentru glorie, 

Ca tu luceafăr să creşti la datorie 
Ţară de dureri, ţară de bejenie! 


Revista "Sfarna Piatra ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. ţi (serie nouă), 1 Decembrie 7 Q40. 


LEGIONARUL 

Eu trec pe-a vieţii mare legionar de fer 
In tulnicul meu aspru tăcerea vremii sparge-şi 
Sticloasa ei tunică, ridică-se sub cer 
Din truda mea o ţară cu glorii vechi pe Argeş. 

M’am contopit cu plaiul, cu doina şi cu glia 
Mi-s dragi ţăranii harnici cu tălpile’n ţărână, 
In Ibrăsinul zării crescând cu România 
Din freamătul illiric şi zodia latină. 

Am ascultat în noapte sâneţele la Baia 
Şi vâlvătăi pe zare m’au luminat în Lipnic, 
M’am înfrăţit prin grâne cu rouă şi cu ploaia 
Şi-am ars ca o făclie pe crugul ţării zilnic. 

Că trec pe-a vieţii mare legionar de fer 
In tulnicul meu aspru tăcerea vremii sparge-şi 
Sticloasa ei tunică, ridică-se sub cer 
Din truda mea o ţară cu glorii vechi pe Argeş. 


Revista “Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul VI, Nr. ţi (serie noua), 7 Decembrie 7 Q40. 

RUGĂCIUNE 


Dă-mi Doamne-o pană dreaptă şi fină ca o spadă 
De luptător năvalnic pe câmp de bătălie 
Şi dă-mi vâlvori de slavă şi rimă în cascadă, 

Să cânt dârzenia dacă şi strămoşeasca glie. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


117 


Dă-mi Doamne glas de tunet şi ritm de jărăgai 
Şi dă-mi răbdare adâncă, de sclav uitat în lanţuri, 
Să spulber lâncezeala ce zace în pospai 
Pe suflete ca sgura şi huma de pe şanţuri. 

Să urc pe vârf de munte cu răbufniri de tulnic 
Svonind în zarea albă ecou de-avânt prelung... 
Să sângerez urcuşul spre crugul ţării zilnic 
Cu mii si mii de suliţi de gând ce mă străpung. 

Din margini dunărene spre boite adânci silvane 
Să-mi port al drumeţiei neobosit toiag, 

Să plâng cu toţi ţăranii pe pluguri şi cormane 
Ingenunchiat cucernic lângă al ţării prag. 

Ca să-mi slăvesc poporul şi strămoşeasca glie 
Tu dărue-mi Părinte rostire de cascadă 
Să dă-mi o pană dreaptă şi fină ca o spadă 
De luptător năvalnic, pe câmp de bătălie. 


Revista "Sfarna Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 1 44, 1 1 Decenbrie 1 Q38. 

ÎNVIEREA 

Din turle de biserici se furişează svon 
De clopote pioase în sfântul revărsat, 

Iar preoţii ‘n odăjdii se urcă în amvon 
Să strige adevărul: Hristos a înviat! 

April - copil sburdalnic - cu ciripit de păsări 
In cinstea Lui ieşit-a s’aducă flori - prinos - 
Şi din grădini, din ape, din aer şi din zarzări 
Acelaş cânt s’aude: a înviat Hristos! 

Pe aceste plaiuri albe, române plaiuri albe, 

Hristos reînviază în fiecare an, 
întâmpinat cucernic în cale cu flori dalbe 
Şi cu aroma pură de câmp şi svon silvan. 

Şi odată cu învierea în inimi se aprinde 
Noianul de speranţe, în suflete pustii; 

Cu vin şi ouă roşii ies toţi sătenii ‘n tinde 
Să prăsnuiască veseli pe Hrist în Sfânta zi. 


118 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Că’n davele înnoit din şesuri dunărene, 

Din văi cu ape limpezi, sau din străbuni Carpaţi, 
Hristos învie astăzi în cugete mirene 
Mărturisit în şoaptă de Dacii reînviaţi. 


Revista “S far na Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 7 24, 2 7 Aprilie 7 Q2S 


Primăvara clacă 

Au înflorit cireşii şi persicii ‘n livezi 
Şi mugurii râd tineri în zarzări şi în ulmi, 

In aerul subţire aleargă miei şi iezi 
Şi cresc din zarea alba pe şesuri şi pe culmi. 

E aceeaşi primăvară şi înviere dacă 
Pe acest pământ illiric şi multimilenar, 

Hristos se ‘nalţă în grâne şi peste ierburi calcă, 
Odată cu zefirul - copil bălai hoinar. 

Şi binecuvântează strădania română 
Ce se ‘nfîripă iară în svon de primăvară, 

Din fiecare minte, din fiecare mână 
Crescută în credinţă şi dragoste de ţară. 

E primăvară dacă, e primăvară nouă, 

La muncă toţi Românii păşesc reînviaţi, 

Să plămădească harnici, cu braţele-amândouă 
O ţară îmbelşugată la poale de Carpaţi. 


Revista “S far na Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 7 24, 2 7 Aprilie 7 Q2S 

]~ AR A DIN GASM 

i 

Ce ţară este ‘n lume în care pruncii cresc 
In cântece de leagăn şi ‘n basme cu Ilene; 

Ce ţară saltă mândră din şesuri şi poene 
Şi-şi tae ‘n stei carpatic destin împărătesc? 

E tara minunată unde muncesc ţăranii 

5 5 

- Daci colţurosi cu cioareci şi bete de amici - 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


119 


Purtând în braţ milenii şi vremuri de bej anii, 

Ce ‘ncrâncenă şi astăzi ponoasele pe aici! 

ii 

De lângă ţărmul mării, ţara din basme se ‘ntinde 
Spre arce boreale sub orizonturi albe, 
întinerind în ierburi şi licurind oglinde 
De râuri şi de câmpuri cu ‘nzăpeziri de nalbe. 

Chezase la hotare stau fluvii - coliere - 

5 

Iar înspre miezul ţării cresc şesuri verzi şi lunci, 
Pierzându-se sub dealuri în blândă împerechere 
Şi dealurile toate îngenunchind sub stânci. 

Iar stâncile înnalţă cupole tari de piatră 
Crescute în matca ţării, sub cerul lung boltit, 
Mărturisind prin veacuri daco-latină vatră 
- Neclătinată strajă - la porţi de Răsărit. 


Revista “S far na Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 1 1 Q (I) -7 20 (II), 1 1 - 24 Martie 1 Q3 8. 

HOTĂRNICIE 


Câmpiile mănoase sunt toate ale noastre, 

Ai noştrii sunt şi munţii înfăşuraţi de nori 
Şi urmele bătrâne de dave şi de castre 
Şi râurile line şi larma din vâltori. 

Că pe ogorul ţării noi ne trudim - albine - 
Cu secera şi plugul din veac în prag de veac, 
Croind destin năprasnic de hărnicii române 
Străfulgerat din osul şi mitul geto-dac! 


Revista “S far na Piatră ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 7 7 Q, 11 Martie 1 Q38. 


SGOR ALG 


Te văd destin rumân în straie albe 
pe munţi: tânăr pastor de veacuri sure: 
Tu-ţi svârli elanu’n străluciri de salbe 
pe ape unduite ‘n verde de pădure. 


120 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Din vrerea ta de cneaz învălurit de ani, 
durat sub schele de cleştar ceresc, 
curg peste plaiuri şi ‘n Parânguri cresc 
glorii trezite ‘n steme de hatmani. 
Arhanghelul cu braţul greu de fier 
te-a înveşmântat în veşnicii de zale... 

.. .şi tu - sbor alb - rupt din avântul dac 
te-ai înălţat în raze către cer, 
să duci Dumnezeirii prinosurile tale... 
şi să aprinzi făclia credinţei peste veac. 


Revista **S far na Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 7 7 Q, 11 Martie 7 Q3 8. 

CÂNTEC DE STĂPÂNI 


E crug de vreme nouă: ne ‘ncinge gând viteaz 
Şi sânge cald, năvalnic ne freamătă în vine; 

Noi suntem Dacii aspri din dave şi obcine 
Stăpânii ţării mândre cu râuri şi cu brazi. 

Sub clipe de urgie cu Dacii sau Illirii 
Stăm drepţi şi nu ne temem decât de Dumnezeu, 
Pornind dela Zamolxe, gândind ca Deceneu 
Şi ne sfădim cu soarta şi vitregia firii. 


Revista “Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 111, 20 Ianuarie 7 Q3 8. 


Ioan-Voclâ 

Jungher înfipt până ‘n prăsele 
In ale Turcilor inimi de câini 
Ai fulgerat; 

Cu Zimbrul Moldovei în gând şi ‘n mâini 
Te-ai ridicat, 

Voivod martirizat! 

Uragan de revolt azi 
Creşti, potop revărsat, 

Peste al lăcustelor stol înfometat 
Cneaz viteaz, Cneaz viteaz! 

Ca un puhoi de munte înspumat 
Se dau în lături anii 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


121 


Şi la orizontul ţării, sângerat, 

Cu vâlvătăi de sânge ard Roşcanii. 
Ard Roşcanii! 

E ceasul intrării în istorie, 

Ceasul Daciei străvechi de glorie; 
Roşcanii, Roşcanii, Roşcanii! 


Revista “Sfarnâ Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 1 30, 1 6 Iulie 1 Q3 8. 

J~ AR ANII 


Letopiseţi şi cronici i-am pomenit în treacăt 
Şi prea săracă slova le-a cântărit icoana; 

Că nu putea să ‘nşire în miezul ei bucoavna 
Destinul lor de slugă pecetluit cu lacăt. 

Aşa le-a fost sortirea să sufere ‘n tăcere 
Purtând pe frunţi pecetea şi mirul geto-dac, 

In ţara cea mai mândră torcând destin sărac, 
Restraşi în subistorie ca’n besnă de unghere. 

Şi aceşti munciţi arhangheli, aceşti ţărani de fier 
Uitaţi de toţi şi toate, luptând cu moartea ‘n uliţi, 
S’au ridicat ca unul cu seceri şi cu suliţi, 

Să-şi apere moşia şi locul lor sub cer. 

Să-şi apere moşia de haitele barbare 
-Cete de lupi, lihnite, ce totul sfârtecară - 
Năvălitori sălbateci în cea mai blândă tară 

5 

Şi cea mai roditoare din câte sunt sub soare. 

Dă-mi Doamne cel mai aprig şi dur dintre condee, 
Ca să ‘ntregesc bucoavna ce-i pomeni în treacăt, 
Să sfarăm nepăsarea, - veriga cea de lacăt 
Ce mi-a ţinut ţăranii în smârcuri şi bordee. 

ii 

Din munţi se lasă spre Dunărea bătrână 
Şi ogoare de cemosium se pierd în Bărăgan, 

Iar stelele - mărgele - se ţin pe văi de mână 
Desmiezuind cătune ce cresc din an în an. 


122 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Pe aici trăesc ţăranii munteni cu fata arsă, 
Semeţi şi buni la sfaturi şi muncitori isteţi, 
Din truda lor strâng aur de grâne şi-l revarsă 
Precum odinioară nemuritorii Geţi. 

5 

Şi ca un bulb sub frunze a răsărit pe aceste 
Coline argeşene şi lunci subcarpatine, 
întâiul gând de viaţă şi dibuiri modeste 
Spre un făgaş de jertfe şi căi neolatine. 

Cine a fost piatra care rămase neumită - 
De apele străine, ce s’au prelins spre zare? 
Au fost ţăranii harnici cu viaţă oropsită 
Eri, ca şi azi: tulpine şi stâlpi de ţară tare. 

V. 0?K£$CU-$?1N£N1 


Revista “Sfarna Piatra ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 1 30, 1 6 Iulie 1 Q3 8. 


CUIGURI DE LUMINĂ - ÎNDEMN 

“Ne trebuie o literatură de stele, de slăvi româneşti, de imensă dragoste. în creionul nostru să 
reînvie codrii lui Ştefan cel Mare, să aburească sângele lui Mihai Viteazul, să răsune cântecul 
pământului, amplu, cuprinzător, binecuvântat... E timpul să creăm. Să muncim zi şi noapte. Să 
fim ca la ridicarea unei catedrale, chiar dacă duşmanii noştri ne vor lua în râs. Râsul lor..., noi 
n’avem timp să-l ascultăm... Eu văd deacuma biserica, la care lucrăm, şi nu vom avea hodină, 
până n’o vom înfăptui asemenea cerului” - Valeriu Cârclu. 

Ziarul “Guna Vestire”, Gucureşti. Anul I, Nr. 3 8, 6 Aprilie 1 Q31. 



Desenul: Ian I. Mirea 










NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


123 






ciamJCD 




* 





4 








124 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 



Grafica: Gh. Voinescu (“Universul Literar”) 


RÂ2GOIOL SFÂNT 

- fragment - 


S’a despicat în două zarea, 

Se frâng obuzele de fier, 
Pământul geme, zburdă marea, 
Se’nfioară hidra în ungher... 

Viforniţa e aspră, cruntă, 
în încleştarea de pe glob, 
Năpraznic cetele se ‘nfruntă 
Văzduhu-i numai fum şi ciob... 


Purtând izbânda ‘n vârf de spadă 
De-acum zdrobi-vom lanţ şi jug, 
în sfânta noastră Cruciadă 
întinde-om ţara pân’la Bug... 

Prăpăd jivinelor! Căci Bradul 
Stă paznic, dârz, la heleşteul 
Români! Deoparte luptă Iadul, 

De partea voastră... Dumnezeu! 

Iulie 1941 

Ion Al. Bran Lemeny 


Revista “România troică ”, Anul V, Nr. 1, Mai - Aucjust 7 Q4 7. 



Grafica: L. Gulencea, ziarul “Sentinela”. Anul III, Nr. 9-7, 7 Q42. 










NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


125 


PETRE PAULESCU 


PE FRONT 

Şi uite-aşa, m’a prins un dor de ţară, 

De câmpul blond, de arii, de tarlale, 

De vastele livezi, de vechi podgorii 
De munţii mei ce-au cătănit răscoale. 

5 

Simt suliţele Prahovii în coaste 

5 

Şi satul meu natal, mă arde’n trup; 

Mă doare gândul, ochii, lung, suspină 
Şi braţele de-atâta dor se rup. 

Chemări adânci îmi tremură sub frunte 
Şi-mi plânge, greu, copilăria’n gene; 
Adolescenţa umblă prin balade 
Prin solitudini şi prin verzi poene. 

Creste tara’n mine ca un rai; 

Şesul ca o apă de lumină, 

Dealul ca o glorie albastră 
Muntele ca o tristete lină. 

3 

Şi uite-aşa când stau pe prispa serii 
Şi-aici pe front cobor în anii mei, 

Umbrele trecutului plutesc 
Ca un freamăt alb de porumbei. 

Locot. Petre PAULESCU 

Revista “Sentinela. ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 3,17 Ianuarie 1943. 




126 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


“Crucea ele fier” 

Şi dela Prut în marea Cruciadă, 

In Iunie, în leatul patruş’unu, 

Ca să intrăm lumină în baladă 
Cu Dumnezeu, cu spade şi cu tunu’ 
Pornim sub semnul crucii la război 
Alăturea de camarazi, giganţii 
Mărşăluim şi asaltăm prin ploi 
Noi infanteriştii... dorobanţii. 

Tot înainte prăbuşind duşmani 
In viscole albastre fremătând; 

Şi cot la cot cu vulturii germani, 

Trec vulturii Carpaţilor luptând. 
Te’nvredniceşti spre răsărit, Ioane 
Să ‘nalţi credinţa pân’la Dumnezeu; 

Te baţi căzând cu fata la icoane 

3 5 

Şi’n suflet eşti cu ‘ntregul neamul meu. 
Oblăduiţi de sfinţi şi de morminte 
Şi scut având arhanghelii din cer 
Calci peste vreme, treci mereu ‘nainte 
Purtând soldat viteaz “Crucea de fier”. 


Revista “Sentinela ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 5,31 Ianuarie 1943. 


G C) P P I I 

Şi uite-aşa într’un picaj 

Din piscuri de căpăi, pe cazemate; 

Sar ţăndări şi pământul sare ‘n trombe 
Şi urlă lung sirenele cu toate. 

E freamăt greu şi dur de avioane 
Şi trag rafale, brave echipaje; 
îşi dau târcoale roşii adversarii 
Şi aerul miroase a viraje. 

Cad bombele fără răgaz pe culmi 
Şi dorobanţii iau zarea ‘n baionete; 
Trec prin baraje, nărue reţele 
Şi din tufişuri trag spre cer rachete. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


127 


“Suntem aici” şi valuri mari de aripi, 
Se’ncumetă ‘n jos, ulii şi aquile; 

Şi fumegă văzduhul de pârjoluri 
Şi-azurul tot e zvon de escadrile. 

O lună de prăpăd şi rotogoale 
De forturi arse şi de cer aprins; 

Şi pot să spun elanurilor mele: 

“La Don şi Volga Boppii au învins”. 


Stalingrad, 1 Iulie 1942 

Revista “Aripi Româneşti”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 4-5, Decembrie 1942. 


Scrisoare nanei 

Măicuţă dragă, 

îţi scriu din Crâm, din Cherci, scrisoare 
Şi-ţi trimit veste despre mine; 

Pe-aici e luptă grea şi gerul mare 
Si ne luptăm cu hoardele gruzine. 

Eu pân’acum sunt bine, sănătos 
Şi am scăpat de orişice primejdii; 

Dela Tighina mărşăluind pe jos 
Am cunoscut doar freamătul nădejdii. 

îl ştii pe Gheorghe Dincă al Ioanii 
Şi pe Vasile cel ce-i şchioapă sora; 

Pe Panait şi Radu al Vădanii 
Căzură câte-şi patru la Djantora. 

Mi-i dor de zarzări, de plăvani, de casă 
De frate-miu, şi de surori, de stele; 

Şi de ograda noastră prea frumoasă 
Mi-i dor grozav de câmpurile mele. 

Ce face satul verde fără mine 
Şi’ncoace cine oare a mai plecat? 

Le spune tuturora că sunt bine 
Şi sunt în luptă grea, neîncetat. 


128 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Mi-i dor de voi toţi, de bună seamă 
Şi m’aşteptaţi, de Paşti, că vin la vetre; 
Dar pân’atuncea te sărută mama 
Băiatul tău din Crâmul ăsta, Petre. 


Revista “Sentinela.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 9,28 Februarie 1943. 


GRENADIERUL 


Fruntaşul Marian Ion 
E un mare grenadier, 

Este iute ca un zvon 
Şi îl străjui sfinţi din cer. 

Când atacă forturi crunte 
Se încinge cu grenade, 

Ştie Rusia să’nfrunte 
Când zdrobeşte baricade. 

Miroase a fum şi-a zgură, 
Biruinţa albă-1 arde 

5 

Moartea-i intră, vânt, în gură, 
Viata-i flutura stindarde. 

5 

Dragostea de ţară 
îl păzeşte de primejdii. 
Umblă - cântec de vioară - 
Sub văpăile nădejdii. 

La asalt de cazemete 
Este cel dintâi la luptă, 

Trece val vârtej prin toate 
Cu icoana feţii, suptă. 

Smulge culmi de biruinţă 
Sub explozii de grenadă, 

Sub o nouă suferinţă, 

Sub o nouă cruciadă. 


Revista "Dacia Recii vi va ”, Gucureşti. Anul III, Nr. 7, 7 Q43. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


129 


E P C) I I 

Aşa ne-a fost norocul ca să murim aici, 

Să fie tara asta un cimitir de sfinţi. 

3 3 

Ne-am îngropat sub lespezi, noian de mucenici, 
C’aşa ne porunciră părinţii din părinţi. 

Mormintele cu toate ni-s pietre de hotar: 
Unde-avem morţi, se’ntinde pământul ţării mele; 
Ei sunt de-apururi stâncă puhoiului barbar 
Şi zidul de lumină ‘nălţat până la stele. 

Pe oasele lor sacre, se reazimă tot neamul 
Şi ele-s baricadă şi temelie ţării; 

Pe ele plâng gorunii, păduri de brad, tot ramul 
Şi văduve - orfani şi mila îndurării. 

Din Bug până’n Danubiu, din Pind în Vihorlat, 
A’mpins Boerebista centurii de viteji. 

Când urlă răzbunarea în noi în lung şi’n lat, 

Din cripte se ridică vlădici şi-armuri de cneji. 

Eroi - furtună mare - destinul meu dac 
Crescuţi în coapsa gliei şi vremii strămoşeşti; 
Voi lespezi şi troiţe păziţi în veac de veac 
Medalia de soare, a ţării româneşti. 


Ziarul “Transnistria Anul 1 , Nr. ti, 6 Octombrie 1941. 


MAREA PLECARE 

Şi am plecat pe front în răsărit 
Ca să călcăm pe Iuda în picioare; 
Să înălţăm un neam batjocorit 
Şi pe Isus să-l punem în altare. 

Ne măsurăm credinţa cu eroi 

3 

Şi cu elanul, potolim barbarii; 
Lovim în iad cu sufletul din noi 
Şi pentru cer noi nu avem fruntarii. 


130 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Am fost prezenţi cu cnejii toţi aici 
Şi viaţa ne-este alba cruciadă; 

Pe Nistru am oprit pe venetici 
Şi-am scris în cronici cu oţel de spadă. 

Balada viforosului trecut 
E dăltuită’n schituri şi amvoane; 

Cu stâncile şi brazii ne-am născut 
Şi-am suferit cu sfinţii din icoane. 

Suntem o oaste şi un freamăt sfânt 
Când ne-adunăm din cele patru zări; 
Se’ndeamnă viii, morţii din mormânt 

/V 

In iureş crunt spre marile plecări. 


Ziarul “Transnistria Anul 1 , Nr. 24,19 Ianuarie 1942. 

TREC ANII 


hupatonia-Crimeia, 7 O Ianuarie 1 QU-2 


Trec anii peste mine ca un sbor 
Şi nimeni nu mă ştie cine sânt; 

Sunt pururea prin viaţă călător 
Şi cerul doar mă leagă de pământ. 

A 

îmi ies în oale zări şi aurori 
Mă scald în rouă stelelor sublime 
Trec amintiri în cârduri de cocori... 

Unde cobor, şi urc, spre ce 'nălţime? 

Mă bat cu crivăţul şi stepele în piept 
In mersul meu, mereu spre răsărit, 
Adorm în ger, mă scol, iau drumul drept 
Şi sparg cetăţi şi sunt nebiruit. 

Pentru Iisus n'am teamă nici hodină 
Nu-s obosit şi nu cunosc repaos 
Vreau besnele ca să le fac lumină 
Şi liniştea s'aştern unde e haos. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


131 


Mă mişc, vârtej, spre puncte cardinale 
Şi'nalţ troiţe, unde-i hulit Hristos; 

Din viată Doamne-Ti dărui osanale 
Iară din moarte Ţi-aduc smerit prinos. 

Locot, Petre PAULCSCU 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XXI, Nr. 4, Aprilie 1942. 



1. B.: Gravură 




132 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


I. 0. SORICU 


ţOIMI $1 VULTURI 


Ai Dunării şoimi se’nfrăţiră 
Cu vulturii mândrului Rin 
Şi’n viforul morţii porniră 
Cu crucea şi steagul creştin. 

Departe, spre Soare-Răsare 
Dreptatea plângând i-a chemat, 
Şi trăsnetul braţului tare 
A iadului bolţi a surpat. 

La Nistru, la Bug şi la Dalnic 
Sdrobiră al nopţii talaz, 

Căzu Sevastopolul falnic 
La iurăş de piept de viteaz. 

Sutasii satanei căzură 

^ 5 

In valul de sânge şi fum 
Şi peste noianul de ură 
Lumina se varsă acum. 

‘Nainte viteji, înainte, 

In arme şi cugete fraţi, 

Cu flacăra jertfelor sfinte 
Al Patriei cer luminaţi. 

5 

A voastre eroice flamuri 
Şi tânărul vostru avânt 
Vor duce dreptatea’ntre neamuri 
Şi pacea pe-al nostru pământ. 


Revista “Sentinela.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 7,14 Februarie 1943. 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


133 


b roi lor... 

O, nu sunt morţi aceia 
Ce’n tainiti de mormânt 

5 

Cu moartea lor păcatul şi moartea au înfrânt. 
Când soarele se lasă’n val de Mare-albastră, 

El nu s’a stins, veghează pentru odihna voastră. 
Nu lacrime aducem eroilor prinos, 

Ci binecuvântare din suflet credincios. 

Revista “Sentinela ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 24,13 Iunie 1943. 

Către privighetoare 

Verde foaie de cicoare, 

Gingaşe privighetoare, 

Preoteasa zorilor, 

Mângâierea florilor, 

Lasă cântecul din strune 
Pentru zilele mai bune, 

Că nu-i vreme de cântat, 

Cât sunt răni de răzbunat. 

Ci-ţi îndreaptă zborul tău 
Către cer, la Dumnezeu 
Şi te roagă zi şi seară 
Să ne’nvie codrul iară; 

Să dea glas potecilor, 

Arme tari voinicilor, 

Şi cu dânşii să doinească 
Doină nouă vitejească. 


Revista “Sentinela”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 39,26 Septembrie 1943. 


Mult se mira luna plina 

Mult se miră luna plină 
C’a rămas pe cer străină, 
Cată’n noapte’nspăimântată 
Nicio stea nu se arată. 


134 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Nu ştiu, stelele-au picat, 

Ori Vodă le-a adunat 
Cu-a lui mână să le-aşeze 
Pe piepturile viteze. 

Nu ştiu stele nu mai ies, 

Ori că Vodă le-a cules, 

Să le dea pe la ostaşi, 

Tot o stea de trei vrăjmaşi. 


Revista “Sentinela.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 40,3 Octombrie 1943. 

PĂMÂNTUL 


Noi nu voim pământul nimănuia, 

Dar vatra, vatra noastră ne-o păzim 
Şi ne păzim credinţa, ca şi graiul 
Urzit în dulce viers de cheruvim. 

Streinule, de ce ne ceri pământul, 

Ce poartă ‘n sânu-i oase de Cesari? 

Pe plaiurile noastre creşte pâine, 

Dar cresc şi mândri codri de stejari! 

Din lapte şi din miere şi din struguri 
De-ai fi cerut, cu milă ţi-am fi dat, 

Şi ţi-am fi dat învietoare apă, 

Să-ţi primenească sufletu ‘ntinat. 

De ce n’ai cerut aur? Datoria 
Ne-ai fi plătit-o, poate mai târziu... 

Şi lemne ţi-am fi dat din codrii noştri, 
Că poate-ţi foloseau pentru sicriu. 

Pământul însă, plămădit cu sânge, 

Cu sfinte oseminte strămoşeşti? 
Pământul ăsta e vieata noastră 

5 

Şi n’ai atâtea vieţi, ca să-l plăteşti!... 

j. a soricu 


Revista “Sentinela ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 40,3 Octombrie 1943. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


135 



RĂS801 


Cpt. Av. Horia. AGARICI 


FULGERĂTORUL 


Lui Gâzu Cantacuzino, la Kopens Kaya 


Prin ceţuri diafane, din fum de front apare 
In zbor de liliac, cu două cozi verzui, 
Avionul aşteptat, zbătându-se tehui, 
Urmându-i cu scântei un rus de vânătoare... 

Din ceruri năvălind ca cloşca pentru pui, 

Un vânător al nostru, sosit în aşteptare, 
Adulmecă prăpădul şi piere’n depărtare 
Lansând văpăi din bot şi fum în urma lui. 

Şi fulgere ţâşnesc din ochi prin mâini şi sar 
Cu lancie de trăsnet prin cerul opalin, 
Duşmanul presărând cu stele de amnar! 

Se zvârcoleşte rusul... dar e lovit în plin. 
Trei tunuri şi un ochi de şoim îl ţes cu jar, 
Topind o stea de foc în raiul lui Stalin! 


Revista “Dacia. Rediviva ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. i, 1944. 



136 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Acum... ca ţi demult... 


Cpt. Av. Serbănescu Alex, la Mius 


E strânsă bătălia!... din nori... pân’ la pământ... 

Pe jos: e fum şi jar... pe sus: scântei şi foc... 

Prin ceţuri cad comete şi joacă la noroc 
Voinţi înaripate, la zar, pe vieţi, în vânt... 

Măselele se strâng... priviri sticlesc pe loc... 
Motoare tălmăcesc al luptelor avânt 
Şi norii se sfâşie sub tragicul descânt 
De fluiere în zbor şi trăznete în joc. 

Doi ochi albaştrii şi trei tunuri ţes văpăi 
Şi Messerschmidt-ul “Unu” cu Şerbănescu zboară, 
Scandând cu preoectile avânt şi năbădăi. 

Se joacă prin vârtejul de ruşi ce-1 înfăşoară 
Şi pare, când sfarmă pe inamicii săi, 

Un nou Mihai Viteazul când liftele doboară!... 


Revista “Dacia Rediviva ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. i, 1944. 

ÎN VALTOAPE 


Lt. Av. Diezare Ion, la Mius 


în văi la Marinofka, puzderie de ciuperci 
De fumuri alburii, din mici scântei răsar 
Şi norii scapără şi umbrele tresar 
Si ‘n frământarea lui pământul pare terci. 

Ţâşnesc roind avioane în jocuri de ţipar, 

Pe furnicar de tancuri cu forme de balerci 
Şi desluşiri din luptă să prinzi, oricât încerci, 
în haos de mişcare reperele dispar... 

Prin caerul din ceruri, un şoim cu flăcări muşcă 
Din drum pe inamic, se zvârcoleşte, sare, 
în slavă se aruncă... şi’n jos se duce: duşcă! 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


137 


Şi clipe fugărite de foc, duc spaimă mare 
Prin ruşii urmăriţi, ca ‘n jocuri de biciuşcă, 
Din ochi de Salamandră, de bravul Diezare... 


Revista “Dacia Rediviva ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. i, 1944. 

. . 11 

IJe-a pisica ... 

Adj. Molcloveanu Ion la Slaviansk 


Din pânza de trasoare ieşind cu fum în coadă, 

In chip de titirez un “Jak” s’a dus la vale 
Şi vânătorul nostru, urmând aceeaşi cale 
îl paşte ‘n ochitor, din chin ca să-l sloboadă. 

Şi rusul iese... însă prin aripile sale 
O grindină cu jar străfulgera să-l roadă! 

Se zvârcoleşte ‘n sus! - mişcare cam neroadă 
Căci focul îi străbate elicea printre pale. 

Ţâşneşte către soare... dar flăcări vin de jos, 
Motorul se sfărâmă zvârlind văpăi şi fier 
Şi sare ‘n paraşută duşmanul furtunos. 

Iar sus, românul spune la radio, pişicher: 

“Am prins un rus deştept... O fi!... Dar nu-i frumos 
Să caute să ‘nşele pe “Marele boier”! 

Revista “Dacia Rediviva ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 1,1944. 


Nâbâclâi în larcjul narii 

Peste plapumă de nori, 
în zaveră de motoare 
Ciolovecii zburători 
Spre Constanţa vin pe mare. 
Dar e cale de osândă: 

Vânători plecaţi la pândă 
Ţin fulgerul fierului 
în tortile cerului. 

5 


138 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Uite colo bombardieri! 

Vânătorii sar furioşi. 

Insă Ruşii, pişicheri, 

Fug ‘napoi în norii groşi, 

Urmăriţi, cu gânduri sumbre, 

De Români, ca nişte umbre: 

-Bau! Sub nori. Si sus: Bau, bau! 

Unde dracu să te iau?! - 

Ies departe ‘n larg de mare 
Un Român şi doi Germani 
In pustiu fără de zare 
Tăbărând peste duşmani. 

Joc de fulger se aprinde 
Hora morţii se întinde 

5 

Şi e soarta dracului 
Pentru steaua macului! 

Cad duşmanii în fum de smoală 
Şi prin ei trăsnind Românul 
Cu privirea în răscoală, 
încingând în foc păgânul. 

L-a trimis să se boteze, 

Cu blestem să cerceteze 
în fundul abisului 
Tainele “Vascrisului”! 

Cj?k, Av. Hori* A&ARICI 

Revista “Sentinela ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 24,13 Iunie 1943. 



Desen reprodus clin ziarul “Guna Vestire”, 1 Q 31. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


139 


V. OFRESCU-SFXNENI 


SANTINELA 

în bezna de ceaţă 
Cu arma la umăr, 
Veghind peste haturi 
Minutele ‘număr. 

Urgia de ploae 
E sus detunând, 
Oţelul din gând 
Nu mi-1 îndoae. 

Braţul călit, 

Vocea încordată 
în post niciodată 
N'au şovăit. 

Paseri în somn 
Grânele coapte, 
în tainica noapte 
Mă mirue domn. 

Amnarul credinţei 
în inimă-1 scapăr; 
Cu unghia, cu dinţii 
Linia mi-o apăr. 


Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LI, IMr. 1 Q, Q Mai 7 QL-2. 




140 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


MEDALION 

îmi stărue în ini ni te 
înfăţişarea sumbră 
A recillor morminte 
Pierzându-se în umbră. 

Şi câmpul de bătae 
în sura dimineaţă, 
Octombrie cu bura 
Cemirilor de ghiaţă. 

Prin ierburile arse 
Zăcând în spasm eroi, 
Cu fetele întoarse 

5 

Spre sbuciumul din noi. 

O! negura rapace 
A corbilor flămânzi 
Peste imensitatea 
Ceroaselor oglinzi ! 

încremeneşte pasul 
în scâncet împietrit, 
Covârşitor popasul 
Pustiului cernit. 

Mereu îl duc sub frunte 
- Medalion ceresc - 
Calvarul cât un munte 
De chin să-l viscolesc. 


Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LI, Nr. 16,18 Aprilie 1 Q42. 


Ni-s tineri, acjeri anii 

Ni-s tineri, ageri anii 
Jertfelnici stăm în posturi 
în mucede adăposturi 
Trăim ca şobolanii. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


141 


Pământul ca o mumă, 

Sau dornică amantă, 

Ne'nfăşură în mantă 
De lipicioasă humă. 

Aproape — a bombei 
Trosnind în iureş geme, 

Cu schijele-anateme — 

Pe groapa ta adâncă. 

Dar fumul se topeşte 
Şi fruntea ţi-o ridici. 

Pe zările de-amici 
Victoria zâmbeşte. 

Balada ta de pândă, 

Mereu aceiaşi carte; 

O groapă mai departe 
Te duce la izbândă. 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul L, IMr. ^O, 6 Decenbrie 1 QL-1 . 


A 

In stepa asta ’ntinsâ 

în stepa asta 'ntinsă a cruzilor mongoli 
Răsboiul se întinde — neodihnită apă — 

Noi suntem pentru veacul cel nou puternici soli 
Şi arhangheli pentru altul ce'n mlaştină se ’ngroapă. 

Plugari din toată lumea ne-am adunat aici 
în ţarina scăldată în amiros de cimbru, 

Dar arme noui în mână purtăm în loc de bici 
Şi steaguri cu pecetie de vultur şi de zimbru. 

Alăturea zilerii din fabrici şi uzine 
Ne sunt frăţiori de sânge la veghea grea din gropi, 
Să rânduim capcane patrulelor haine 
Precum odinioară cirezile în snopi. 

Şi fruntea brobonată de rouă şi de mană 
Nicicând sub obidire nu ni se vrea plecată, 
în plumbi şi calde schije o trudnicită hrană 
Acum, — în loc de brazda ce şade nearată. 


142 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Că’n stepa asta 'ntinsă a cruzilor mongoli 
Ne-am revărsat în lupte — nestăvilită apă — 

Şi suntem pentru veacul cel nou puternici soli 
Şi arhangheli pentru veacul ce'n mlaştină se'ngroapă. 

1/. o. snucui 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 1,10 Martie 7 QL-3. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


143 


Ut Ut Ut 


hraqment clela Don 

Şi tunul s’aude pe-o creastă de deal. 

Ostaşii, în jurul lui Leahu s’adună. 

Un semn, doar aşteaptă, şi toţi ca un val, 
Pomi-vor la luptă, furtună. 

Frânturi de baladă se pierd peste văi. 

Marcoci, ca o stană, priveşte departe. 

Pe drumuri tăcute, şirag de flăcăi, 

Se’ntorc hăulind dela moarte. 

Şrapnele de branduri se sparg lângă noi. 

Hariga aşteaptă o veste de-acasă. 

Ion Sfârâială cu ochi de strigoi, 

Vrea negură deasă. 

Prin negură, spune Ion mânios, 

Duşmanu-i mai lesne de prins. 

Departe, în vale, spre Don, mai în jos, 

Surâde luceafărul nins. 

A. < 3 % DCLAFÂUTÂUCLC 

Revista “Sentinela.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 6,7 Februarie 1943. 


A I f T T 

M* I « JL» 

* 


Crăciunul la Don 

A venit Crăciunul şi la Don, 
Brandurile-şi ţipă bucuria. 
A’nmărmurit pe-un vârf de deal, Ion, 
Cu ochii îndreptaţi spre România. 



144 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Trei Crai îşi poartă paşii spre apus. 

Andrei Potcoavă spune un colind. 

A fost cândva... Dar basmele s’au dus... 
Rachetele, tot mai avar s’aprind. 

Şi Craii străbătură multe ţări... 

Daţi foc, răcneşte dârz, sergentul Bran. 

Obuzele se’ncaeră în zări 
Şi mai cedează înc’un sat, Ivan. 

Şi se’nchinară Craii lui Isus 
Când au ajuns trudiţi în Betleem. 

Trasoarele se urcă tot mai sus 
Şi tunurile, după creastă gem. 

Maiorul Dan îşi face’ncet o cruce 
Şi se gândeşte-acasă fără vrere. 

Privirea lui, în depărtări se duce. 

In vale, toacă trei mitraliere. 

Şopteşte parcă vântul o poveste. 

Din Ţară, parcă a venit un svon 
Obuzele se’ncaeră pe creste, 

Vestind că e Crăciunul şi la Don. 

A, <3n î>, (A, <3\ T>£LAFÂNTÂN£L£) 

Revista “Sentinela”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 2, io Ianuarie 1943. 


CÂNTEC 


Vântule ce legeni stele pe vâlcele 

Şi pe creste neumblate de colnic, 

Du-te iar spre zarea ţării 

Peste valurile mării 

Până’n pragul dragii mele 

Şi să-i spui că sunt departe şi voinic. 

Pleacă vântule cu norii călători, 

Când vor adormi “gândacii” de necaz, 
Pe sub lună, printre aştrii, 


NICOLAE NIŢĂ 


145 


De ici, de colo... 


Spune-i că doi ochi albaştri, 

-Ochii de pe Valea Morii - 
Sunt cuminţi şi stau de veghe’n Caucaz! 
Iar de vei găsi-o încă lângă stâncă, 
Aşteaptă-mă cu flori de rosmarin, 

S’o desmierzi cum se cuvine 
Şi sărută-i, pentru mine, 

Fruntea albă de româncă 

Şi să-i spui că o doreşte-al ei Marin... 

Ce^ar FLAMURĂ 


Revista “Sentinela.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 31,1 August 1943. 

CALEA OJTENILOP 


Tăcute seri se adună 
din margini de promoroacă - 
oştenii trec prin amurguri, 
mitralierele toacă. 

Şi-i arşiţă - şi-i tot noapte, 
iar paşii-i duc spre victorii, - 
înaltă-i steaua, - înaltă, - 
şi n’o întâmpină zorii. 

Cresc din inimi şi dor 
istorii drepte ca brazii - 
mai dârzi, mai aprigi ca vântul 
se-avântă azi camarazii. 

Şi sparg hotare duşmane 
zidind destin românesc - 
cresc noui tipare de viaţă 
şi satele, altele, cresc. 

Din ţămă urcă, mai albă, 
lumina stinselor trupuri - 
sărută calmele mirişti, 
dorm oştenii în grupuri. 



146 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Ninsoarea stelei închide 
sub viscol palida rugă, - 
lăptoase ceţuri de brumă 
otrava şi-o lasă’n lăptugă. 

Trufaşe stânci se dărâmă 

5 

duşmanii nu mai au parte - 
cu piepturi roşii de amurguri 
oştenii trec mai departe. 

Tăcute seri se adună 
din margini de promoroacă, 
oştenii râd prin amurguri, 
mitralierele toacă. 

(Sreorcje PRUMUR 


Din “Calendar Creştin 7 QU3”. hclitura Mitropoliei Bucovinei, Cernăuţi. 

LÂNGĂ LEAGĂN 


Să urcăm odoru’n leagăn 
Şi să-l culce mama lin, 

Că tăticu-i dus departe 
La război cu’un neam hain. 

Tata vine, vine tata, 

N’avea grijă, dormi uşor!... 

Pe deasupra umbra serii 
Flutură mângâietor. 

O poveste fără capăt 
O să-i spunem fir de fir... 

Şi cum doarme’n perinuţe 
Nu-i băiat, ci trandafir. 

Iar alături sfânta mamă 
Intr’un zâmbet de nespus 
Parcă-i însăşi bucuria 
Sfintei Mame-a lui Iisus... 

£. Ar. ZAHA(ZIA 

Revista “Sentinela. ”, Bucureşti. Anul 111 , Nr. 42,4 Octombrie 1942. 


NICOLAE NIŢĂ 


147 


De ici, de colo... 


ATAC 

Cu păru’n vânt, trăsnete ies 
din largi spintecături de şes. 

Băltoace, smârcuri, eleştaie 
sar din nămol şi ţopăie vâlvoaie, 
Ceru’ndârjit scuipă lavă, 
fontă lichidă, otravă. 

Crunt ne mai biciuie cnutul Prea-Sfântului, 

Sfârşitul pământului, sfârşitul pământului. 

Pământul crapă, 

zările crapă, 

apele crapă, 

văzduhul crapă, 

totul se spintecă şi ne îngroapă... 

Ura, ţâşnim din gropi şi din şanţuri. 

Iadul se smulge şi scapă din lanţuri, 
îngeri de fier ca nişte mari cruci 
plutesc prin amiază de tuci 
şi varsă pe noi numai stânci şi butuci. 

Toate jivinele lumii spurcate 
făcutu-s’au tancuri şi cazemate. 

Munţii s’au rupt din pripoane 
şi-aruncă în noi cu prăpăstii şi stane. 

Sar giurgiuvelele lumii, 

sar toate zăvoarele humii, 

sare pământul, întreg, din ţâţâni... 

Scuip sânge, 

scuip bucăţi de plămâni; 

sunt tot pucioasă şi zgură. 

Moartea îmi intră ţărână’n gură. 

Vin proiectile, vin proiectile, 
desfundă morţi îngropaţi de opt zile, 
îi smulg din noroi, cu gheare haine, 
şi-i zvârle în şanţ, peste mine... 


148 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Doamne, nimic din prăpăd nu-Ţi mai scapă! 
Totul se spintecă, totul se crapă, 
totul ne’ngroapă. 

Oh, urletu-acesta, de unde 
răzbate şi mă pătrunde? 

Vine din ce zăcăminte? 

Din care profunde tării? 

Ieşiţi, voi morţi, din morminte, 
ca să intrăm noi, de vii... 

Rckdu <2rYR 


Din voi. “Crucea clin stepă — Poeme ele răsboiu”, 7 Q42 (eliminată ele cenzură clin cea cle-a doua 
ediţie apărută la editura “Gorjan” în anul 7 Q43). 


MORMIIM I tLt 

Sapă, camarade, sapă 
Au venit alţi morţi pe drum. 
Frunţi de ceaţă, ochi de fum, 
pentru viermi şi pentru groapă. 

Alte cruci, pe alt colnic, 
tot mai multe, tot mai dese, 
luna grea să le apese 
cu zăpezi de borangic... 

Toarnă glod, varsă argilă, 
adu crucea de molid, 
casca spartă - ciob de blid - 
pune-o’n vârful de şindrilă. 

Sapă, sapă înainte, 
cu sudoarea pe grumaz... 

Sapă pentru camarazi 
reci şi vinete morminte. 


Sapă, sapă. Beznă cade. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


149 


Toarnă viermi, zvârle noroi 
Peste ochii mari şi goi, 
sapă, sapă, camarade... 

Pune râme peste vis, 
pune lut pe mâini de ceară, 
mâinile ce dezmierdară, 
mâinile care-au ucis... 

Doncevo, Septembrie 1941 

Radu &YR 


Din voi. “Crucea clin stepă — Poeme ele răsboiu”, 7 Q42 (eliminată ele cenzură clin cea cle-a doua 
ediţie apărută la editura “Gorjan” în anul 7 Q43). 

ÎNTÂIA CHEMARE 

Toţi am plecat sub un soare străin, 

In căutarea soarelui, minunatul. 

Drumul soarelui, ah, drumul amar! 

Pe ce hartă oare stă scris tristul itinerar? 

Vara agoniza glorios, în frunzele salcâmilor, 

In platanii încă verzi de pe bulevarde, 

In neuitate amurguri când ne plimbam gravi, 

Plini de întristate aduceri aminte. 

Femeile mai în vârstă ne priveau cu fereală, 

In uniformele noastre noi, care miroseau a naftalină. 

Fetele însă habar n’aveau ce’nseamnă războiul. 

Una, cea mai dragă mie, îmi spunea mereu: 

Ce frumos trebuie să fie pe-acolo! 

Să-mi aduci şi mie ceva din Rusia. 

Ne plictiseam de zor aşteptând ordinul nevăzut, 

Din cine ştie ce mape ale destinului. 

Eram totuşi veseli nevoie mare şi 
Mesele noastre se ţineau lanţ, 

Uneori până spre luceafărul de dimineaţ’. 

Plutea parcă un aer de sărbătoare. 

Speranţele ne învăluiau ca nişte steaguri. 

Fluturau în preajma noastră numai zile de aur. 

Ah, tinereţea noastră juca în scumpele baniere. 

N’aveam timp să fim trişti. 

Ne lustruiam armele, cuminţi. 


150 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


După deal făceau ultimele trageri cei de la mitraliere. 

Când ne-a chemat domnul colonel în birou - 
Parcă-1 văd, cu fruntea luminată de lampă - 
Privea o hartă. Dar eu ştiu că nici n’o vedea, 

Aşa cum sta descifrând alte hărţi, 

Mai tainice, ale zilei de mâine. 

De-odată a tresărit, şi-a scos ochelarii: 

- Băieţi, peste două zile plecăm! 

Şi ne-a întins o mână mare şi caldă. 

Noaptea, plânsul locomotivelor din gară 
Răzbătea până la fereastra mea, 

Ca ţipătul unei păsări speriate. 

Vântul se umfla în perdele şi arome tari 
De călătorie veneau dinspre mare. 

Mă ridicam prin întuneric şi închideam 
Uşor fereastra dinspre lume. 

Şi aşa, am plecat îmbrăcaţi numai în fier 
Să culegem luna, ca pe-un trofeu, în baionete - 
Drumul ne era scris, ca într’un oracol, sus pe cer... 

De ce plângeau, oare, nemângâiatele mame, tristele fete? 

Hori* N1ŢOLCSCO 

Din volumul “Drumul Soarelui — Poeme ele râsboi”. Col. “Luceafărul” Gucureşti, 1 QL-L-. 

IN MEMOPIAM 

Vă regăsesc pe toţi la orice pas, 

Pe drumuri împreună străbătute, 

La mari răspântii, teafăr începute, 

Unde eram, pe unde aţi rămas. 

Suişul nostru ager în tărie, 
întâmpinat de-atâţi luceferi reci, 

S’a destrămat, răpus, printre poteci, 

Lăsând în drum povara noastră vie. 

Câţi aţi primit în pieptul plin săgeata 
De aur, iscusită de Arcaşul 
Şi câţi străbat acum, din nou, făgaşul 
De jos, - rămâne plină ceata. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


151 


Sub cerul pretutindeni bivuac 
- Oriunde, aici, sau care parte altă - 
Acelaşi cort ne-adună laolaltă, 

Ca stelele şi umbra lor din lac. 

Din abur zămisliţi, din lut, din sânge, 

Acelaşi sorţ rămâne scris pe chip 
Şi’n ochi plutesc fantome de nisip: 

Când râde-ar vrea, atunci pomeşte-a plânge. 

Hori* N1TULCSCU 

Din volumul “Drumul Soarelui — Poeme ele râsboi”. Col. “ Luceafărul ” Bucureşti, 1 QL-L-. 


Cruciatul dispărut 


Cine mă strigă, cine mă chiamă 
îndepărtat, cu nelinişti, cu teamă ? 

Rătăcit, mă caută cineva, un frate 
în neguri, în alt ev, în singurătate. 

L-ascult după uşi, după pereţi, cum vine 
în somn, cu miros greu de oraşe ’n ruine. 

Mi se pare c'am pornit cândva împreună, 

Intr'o călătorie sub bolţi înalte cu lună. 

Şi mergeam alături pe cai albi, cu scuturi, 
în zale, prin necunoscute ţinuturi. 

Stele subţiri luminau inscripţii înflorite 
Frumos pe lespezi cu ierburi şi mărgărite. 

La ziduri întunecate cu porţi de aramă 
Cu mâinile 'ntinse am dat arginţii pentru vamă. 

Rătăcit, mă caută cineva, un frate 

Şi parcă singur mă strig şi mă chem în singurătate... 

Teodor ZUCA 


Revista “Universul Literar ”, Bucureşti. Anul LII, Nr. 3 6, 30 Decembrie 7 Q43. 


152 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Moara ele pe Prut 

Cântă-o moară lângă Prut 
La mormânt sărac de lut. 
Braţe răstignind pe cer — 
Cruce de ostaş stingher. 

Doar un pumn de ţâmă zace, 
Moviliţă grea de pace, 

Peste cel căzut lovit 
Cu fruntea spre răsărit. 

Cine l'a 'ngropat aici 
Intre ierburi şi furnici. 

Unde curge în bulboane 
Apa Prutului cu toane ? 

Nici o cruce, nici o slovă. 

La hotar frânt de Moldovă 
Nu spun ce fecior de ţară 
Fu sortit aici să moară. 

Numai aripile morii 
Taie apele viitorii 
Şi pe valuri verzi de râu 
Numele lui scump îl scriu... 

...Cântă-o moară lângă Prut 
La mormânt sărac de lut 
Prohodind în svon de spume 
Pe-un oştean fără de nume. 

loK $ÂU-<2rIQR<2rI0 


Revista "Universul Literar ”, Gucureşti. Anul L, Nr. 21, 6 Septembrie 1 QL-1. 

PAVAJ DE LUPTA 


Mamă mică, mamă bună, 
Sufletu-mi coardă, se ‘nstrună, 
Cântec de furtună cântă, 
Dumnezeu binecuvântă. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


153 


Inimi cresc, carpatice. 

Vis de zile dacice 
Şi se urcă pân’ la cer 
Vultureşti năluci de fier, 
Taina să o spună cui? 
Domnului şi vântului... 

Mamă bună, mamă bună, 
Viers de mierlă împletit 
Iţi trimit în asfinţit, 

Lăstărit cu iţă nouă 
Pentru ţara cea de rouă, 
Pentru cei căzuţi ca spice 
Pe dealuri şi pe colnice, 

Cu fruntea proptită ‘n lut 
Ceas de jertfă greu durut... 

Astăzi, mâine, fi-voi eu 
Cel ales de Dumnezeu 
Cerului să duc solie 
Semn din marea bătălie, 

- Mamă mică, mamă bună! 

Aurei Z>. BU&AR1U 

(Nicolae Novac) 


Revista “Dacia Rec! ivi va ” Anul II, Nr. 8, 1 QU-2. 


Ţicjarâ cazona 

Mă simt astăzi mai tare, mai curajos, mai bun... 
Găsii în tabacheră opt fire de tutun. 

Cu trupu'ntins la soare, stăm, eu şi Iorgu Sterea 
Şi tragem din ţigare, pe rând, câte un fum... 
Par'c'am pornit acasă, voioşi, pe vesel drum, 
Aşa ne râde chipul şi am uitat durerea. 

Din fumul ce se pierde, albastru'n alba zare 
Noi făurim imagini din lumea noastră dragă, 

Şi gândul ni-e mai vesel, şi vorba ni-e a şagă, 
Pe când în piept îşi face un val călduţ cărare. 


154 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Vorbim despre iubite şi ne minţim pe rând 
— Eu spun că mă iubeşte ca nimenea pe lume — 

Şi, ca în alte vremuri, noi facem iarăşi glume, 

Râzând când ne dăm seama c'avem acelaş gând. 

Dar din ţigarea strâmbă a mai rămas un muc, 

Din fericirea noastră, o amintire ştearsă... 

A sfârâit pe buze miros de came arsă, 

Mi-a năpârlit mustaţa şi-arăt a eunuc. 

Cu fumul ce se pierde, albastm 'n alba zare 
Se stinge bucuria aprinsă în ţigare. 

TraCaK LALZSCU 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LIII, Nr. 32, 20 IMoenbrie 7 

Cântec ele slava 

Dormiţi, dormiţi, feţii noştri luminaţi, 

Odihna prinde bine ostenelii voastre de bărbaţi. 

Steagurile nu s'au plecat, 

Ajungă pân' la voi mulţumitele murmure 
Ale străbunilor cu chivără şi cu secure. 

Pământul nu ’n zadar sau fost desţelenit 
Cu păsul vostm de metal şi de granit. 

In vinele voastre şubrede, bătrâne, 

A mai rămas ceva din voi şi mai rămâne. 

Simţim ades cum gâlgâie, măreţ, nestăvilit şuvoi, 

Sângele ţâşnit ce curge de departe, dela voi. 

Mâna asta veştejită nu mai tremură, 
începe iar să ardă 

Şi fiecare braţ, nou răsvrătit, se face bardă. 

Pmncii pe cari i-aţi lăsat nişte lăstari — Domnul se 'ndure !— 
Cresc ca'n poveste, până mâine sunt pădure. 

Ţara îşi întinde mâinile pe la fund. 

Vă caută pe sub răzoare streine, 

Să vă mângâie 'n somnul vosf profund 
Şi-oricât de-adânc ar fi, parcă tresare 
Tmnchiul neputrezit, ca subit o sămtare. 

Toţi, într'acolo, toţi fugim mereu 

Şi în adâncul marei noastre vetre, ca 'n fund de eleşteu, 

Se scurge tot ce-a fost odată viu. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


155 


întru acelaş mare subteran sicriu. 

De-acolo suie ca o sevă groasă'n glie 
Şi holda-şi soarbe hrană, nădejde şi tărie. 

Decât putred de viu, cerşind morţii 'ndurare, 

Mai bine fulgerat năpraznic, precum steiul tare. 

Din osul vostru umilit şi ţărănesc, 

Ţara-şi hrăneşte osul ei domnesc 
Şi marginile până acolo se întind. 

Până unde aude oasele voastre tresărind. 

Când nu trosnesc morminte dedesupt. 

Ţara se spulberă, hotarele s'au rupt. 

Lăsaţi femeile să tot bocească 'n limba lor! 

De un' să ştie ele că moartea-i o altă primăvară 
Din adâncuri, o năvală, un zăpor? 

Somnul răpune osteneala voastră de bărbaţi. 

Dormiţi, dormiţi, feţii noştri luminaţi! 

Hori* rilŢULCSCU 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 34, 7 0 Decembrie 7 Q43. 


ÎNSEMNARE 


Am amurgit într'un sat — nici nu ştiu cum îl cheamă. 

Pe aci nu ninge niciodată. Pomii parcă sunt de aramă. 
Oamenii sunt trişti, n'au cunoscut clipele bucuriei; 

Cu câteva zile 'nainte, ruşii le-au luat pentru totdeauna copiii. 

Mă gândesc la ai mei: ce fericiţi sunt acolo departe 
Unde nici cântecul nu le pomeneşte de moarte, 

Unde nici durerea, unde nici o 'ntristare 
Nu le întunecă strălucirea de soare ! 


Săracii oameni, sărace nesfârşituri de lut, 

Ce-aţi văzut voi din lume ? Ce-aţi cunoscut ? 

Ehei, sclavilor, neagră şi fără Dumnezeu Rusie, 

Ştiţi că dincolo de voi, e numai cântec de veselie ? 

y/lR<2rlL CARlANOfOL 

Anapskaia, 28 Ncembrie 1942. 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 4, 7 O Februarie 7 Q43. 


156 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Holda izbânzii româneşti 

în seara asta cu noi se 'ncunună prietenia, 

Dumnezeu se cuminică ’n zori cu glia 
şi ţara se ridică pe braţe de flăcăi 
spre stele, strivind în depărtări călăi. 

Aici Ţara cu Dragoş Vodă se ’ntâlneşte, 
aici doina cuprinde durerea mocăneşte. 

Hei! Uite, cum tăcerile pe spade isbucnesc 
şi drumurile toate prin drumuri se ’ntâlnesc ! 

în seara asta cu voi se 'ncunună prietenia 
şi visul îşi duce spre alte visuri solia 
până ‘n ţara albă trecută în poveşti, 
unde ne-aşteaptă holda izbânzii româneşti. 

ion m ILCA 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 2, 20 Ianuarie 7 Q43. 


Rucjâ pentru eroii Regimentului Q Câlâra$i 

D-lui maior SEVER CRISTESCU 

Undeva departe, peste zare, peste nori, 

A început şarja Călăraşilor nemuritori. 


Numele Lor zadarnic îl strig, zadarnic îl chem ; 
Liniştea, doar liniştea-mi răspunde ca un blestem. 
Spuneţi-mi: cine-I va aduce 'napoi 
Pe Călăraşii viteji, pe Călăraşii eroi; 

Când or să coboare pe pământ 
Eroii porniţi pe aripi de vânt ? 


S'a deschis pământul negru, să-I îngroape, 

Dar eu îi simt aicea, aproape... 

Iată: mă’nconjoară numai tăcerile grele 
Dar eu simt cum eroii mă privesc dintre stele ; 
Le simt mâna blândă, pe tâmple, pe frunte, 
Umbra Lor se 'ntinde peste zările cărunte, 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


157 


Şi — par'că s'ar fi desprins dintr'o poveste — 

Văd şarja glorioasă, departe, pe creste... 

Şi mă 'ntrec cu vântul, cu apele ’n şuvoi, 

Strigând numele Lor, al Călăraşilor eroi: 

“Ştiu ! Din zările-albastre, de-acolo departe, 

Voi ne-apăraţi de dincolo de moarte ! 

Numele Vostru e sfânt ca o rugăciune, 

Moartea Voastră vitează, mare e ca o minune... 

Colonel Lăzărescu... Ţi-e numele mare şi sfânt... 

Maior Şerban Petre... îmi plec genunchiul, smerit la pământ”... 
Şi-atâţia viteji... Şi toţi, zâmbind au murit 
Cu ochii în zare, cu visu 'mplinit. 


Pentru Călăraşii eroi, smerit mă închin... 

în numele Tatălui, şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh!... Amin! 

TraCaK LALCSCO 

Revista “Universul Literar ”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 32, 20 Noembrie 1 QL-3. 



Desenul: Gh. Voinescu (revista “Universul Literar”). 



158 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 



XTR 



AUREL MARIN 


Note ole pe fro^t 


IARĂŞI OPRIM 


Iarăşi oprim. Ce naiba ! Să te opreşti, să mergi 
Tălăzuind coloana, că noaptea nu-i destul ce 
Ne sâcâie ! Şi calul visează să se culce 
Şi stă ca o momâie, o labă să i-o ştergi. 

Hăt, către ziuă ’n câmpul imens şi neclintit 
Din care fug ca umbre pasările stârnite 
Dela un cap la altul trec ordine pripite. 

- Bivuacăm ? - Nu-i glumă ? - Nu ! - Doamne, în sfârşit. 

Jos cu bocancii. Numai o clipă, peste tot, 

Lungiţi în ierburi nalte, ostaşii trag aghioase; 
îi stânjenesc ciudate şi multe flori ochioase 
Şi vântul îi îngână şi-i mângâie pe bot. 

* * * 

O, somn obligatoriu, vei mai fi fost cândva? 

La drumuri lungi, în grâne, să-ţi dăruim tributul. 

O, noapte nesfârşită, oferă-ne iar scutul 
Şi nu lăsa ca luna să scapete 'n vâlcea. 

Bolborosim de una, de alta, ca şi cum 
N'am preţui răgazul ce nu ştim cât va ţine, 

Simt sufletul deodată că s'a desprins de mine 
Şi-mi pare că rămâne, călcat de toţi, în drum. 



NICOLAE NIŢĂ 


159 


De ici, de colo... 

E C) LUMINA, NUMAI UNA 


E o lumină, numai una, 

In câmp, în grânele prea coapte. 
Patrula noastră e de noapte 
Şi tocmai că răsare luna. 

Până să pregătim, scurt, saltul 
Târâş, în marginea de groapă, 

Un nor, ca o enormă pleoapă, 
Ne-acopere. La unul şi-altul 

Mă uit. Ce palizi, fără veste ! 

Dar să pornim oricum, acuma. 
Parcă sunt morţi. Dar lasă gluma. 
Pândarii se târăsc la creste. 

Un glonţ îmi piuie aproape, 

O pasăre-a tâşnit năucă. 

Simt gura cum mi se usucă. 

Şi fruntea toată numai ape. 

Ne ridicăm şi nu ştim unde 
Şi, cum ne fofilăm, ne trece 
Pe frunte raza lunii rece 
Şi norul repede ne-ascunde. 

Şi dintr'odată înainte 

Sunt numai limbi de foc subţire. 

5 

Sub apriga deslănţuire 
Stăm tintuiti, cu luare-aminte. 

Răniţi îmi cad echipierii. 

Duşmanul a fugit ca unal ! 

Arareori mai bate tunul. 

In zori, ne strâng brancardierii. 

Cei răniţi, nici să le vie-a crede, 
Dintr'un loc în altul se tot mută ! 

Şi, când, tolăniţi, nimeni nu-i vede, 
Boarea nopţii trece şi-i sărută. 


160 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


DOAR O RAZA 


Doar o rază mai străbate până 'n cort 
Dela luna peste vârfuri clătinată. 
Când şi când, în şoapte, se arată 
Sanitarii care poartă înc' un mort. 

Somnu 'n gene cade ca de plumb 
Şi-l înlătură prelunga prohodire, 
Răgâiala broaştelor subţire, 

Pe deasupra verde lui porumb. 

Mă trezesc sărind afară drept 
In picioare, care-mi tremură deodată. 
Pe brancarda slab iluminată, 

Stau întins c'o rană grea în piept. 

AU RĂMAS 


Au rămas pe câmp răniţii, morţii, 

Sub obuze ’n şuer şi şrapnele 
Până ce apar sfioase stele, 

Ca să lumineze calea sortii. 

5 

Vaiete străpung tăios văzduhuri 
îmbibate cu mirosuri crude, 

Unuia-i se pare că aude 

Cum aleargă, printre rânduri, duhuri. 

Dă ca să se 'nchine, braţul însă 
îi atârnă frânt de jumătate. 

Aiurează-apoi întins pe spate. 

Vântu-i şterge leneş faţa plânsă. 

în privire cerul se destramă. 

Lacrimile curg lin, în neştire. 

Singură, aproape, cu iubire, 

Luna-1 oblojeşte, ca o mamă. 

Aurel MARIN 

“Revista Fundaţiilor”, Bucureşti. Anul XI, Nr. 7, 1 Ianuarie 1 Q44. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


161 



162 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Uncie sunt, cei care nu nai sunt? 

întrebat-am vântul, zburătorul 
Bidiviu pe care-aleargă norul 
Către-albastre margini de pământ; 

Unde sunt cei care nu mai sunt ? 

Unde sunt cei care nu mai sunt? 

Zis-a vântul: Aripile lor 
Mă doboară nevăzute’n zbor. 

întrebat-am luminata ciocârlie, 

Candela ce leagănă’n tărie 
Untdelemnul cântecului sfânt: 

Unde sunt cei care nu mai sunt? 

Unde sunt cei care nu mai sunt? 

Zis-a ciocârlia: S’au ascuns 
în lumina celui nepătruns. 

întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic, 

Oarbă care vede’n întuneric 
Taine necuprinse în cuvânt: 

Unde sunt cei care nu mai sunt ? 

Unde sunt cei care nu mai sunt? 

Zis-a bufniţa: Când va cădea 
Marele’ntuneric, veţi vedea. 

Ulckifor CR.AINIC 

Nichifor Crainic s’a alăturat Mişcării Lecjionare, iar până în anul 1 Q 3 ţ a făcut parte clin Consiliul ele 
Onoare al Lecjiunii. 


ÎNTOARCEREA 

Iar când s’or întoarce, teferi, la căminuri 
Fâlfâind în soare steagurile sfinte, 

I-or primi cu frunze verzi în baldachinuri, 
Cu ghirlanzi şi jerbe li-or ieşi’nainte. 
Intr’o’mbratişare vor uita tot răul, 
Petrecuţi de imnuri, doine şi urale: 

Cerul va surâde, luminându-si hăul 
Peste sărbătoarea zilei triumfale. 


NICOLAE NIŢĂ 


163 


De ici, de colo... 


Şi când s’or întoarce, palizi, mucenicii 
Mursicaţi de moarte în vârtejuri dârje, 

Doar având din umăr mâneca tunicii, 
Sprijinindu-şi lipsa de picioare’n cârje, 
Măreţia jertfei va pluti în aer: 

Sărutând cucernic semnele de rane, 

I-or primi’n tăcere, fără plâns şi vaier, 

Cum primiau, pe vremuri mândrele Spartane. 

Dar când s’or întoarce. 

Doamne, fîe-ţi milă, 

Când se vor întoarce veşnicele nume 
Ale celor care s’au făcut argilă 
Şi-i aşteaptă totuşi pruncii, femei şi mume, 
Fie-ţi milă, Doamne, ca nemângâiaţii 
Cercetează zarea, speră şi suspină, 

Zile după zile, aşteptând plecaţii 
Care niciodată n’au să mai revină. 

NLchifor CRAINIC 

Ai ud 

CÂNTECUL POTIRULUI 


Când holda tăiată de seceri fu gata, 
Bunicul şi tata 

Lăsară o chită de spice ‘n picioare, 
Legând-o cucernic cu fir de cicoare, 

Iar spicele’n soare sclipeau mătăsos 
Să’nchipuie barba lui Domnu Cristos. 

Când pâinea’n cuptor semăna ca arama, 
Bunica şi mama, 

Scoţând-o sfielnic cu semnele crucii, 
Purtau parcă moaşte cinstite şi lucii. 

Şi pâinea, dând abur cu dulce miros, 
Părea că e fata lui Domnu Cristos. 

5 

Şi iată, potirul la gură te-aduce 
Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce, 
Hrăneşte-mă came de sfânt Dumnezeu. 
Ca bobul în spice, ca mustu’n ciorchine 


164 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Eşti totul în toate şi toate prin Tine, 

Tu, pâinea de-apururi a neamului meu. 

Din curpănul viţei ce’nfăşură crama, 

Bunica şi mama 

Mi-au rupt un ciorchine, spunându-mi povestea: 

Copile - grăiră - broboanele-acestea 
Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos, 

La caznele Domnului nostru Cristos. 

Apoi, când culesul de struguri fu gata, 

Bunicul şi tata, 

In joc de călcâie zdrobind nestemate, 

Ce varsă ca rana şiroaie ’nspumate, 

Copile - grăiră - e must sângeros 
Din inima Domnului nostru Cristos. 

Şi iată potirul la gură te-aduce, 

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe cruce; 

Adapă-mă, sevă de sfânt Dumnezeu. 

Ca bobul în spice, ca mustu’n ciorchine 
Eşti totul în toate şi toate prin Tine, 

Tu, vinul de-apururi al neamului meu. 

Podgorii bogate şi lanuri mănoase, 

Pământul acesta, Iisuse Cristoase, 

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. 

Priveşte-Te’n vie şi vezi-Te’n grâne, 

Sângeră’n struguri şi frânge-Te’n pâine. 

Tu, viaţa de-apururi a neamului meu. 

Ulckifor CR.AINIC 

Ai ud 

Variantă apărută în voi. “Voi n’aţi fost cu noi în celule...” (poezii clin închisoare). Editura 
“Căminul”, Nicu Iancu-Păltinişanu, Sao Paulo, Grazilia, 1 Q12. 

POEMUL ECLUZEI 

Pământ, te scurm!... 

Şi piatra ţi-o sfarm cu târnăcopul, 
în truda-mi, cad şi mă târâi; lovit cu piciorul, 

Bătut şi scuipat, păgânii mă’njură... 


NICOLAE NIŢĂ 


165 


De ici, de colo... 


Şi eu înfrunt senin privirea lor, blestemul 
Şi orice lovitură. 

Pământ, te scurm!... 

In orice zi. Şi noaptea, în ploaie şi vânt, 
Prin gheata-mi ruptă şi udă, 

Răceala apei în oase o simt. 

Mâna mea-i roasă, în ochi e amurg, 

Pe frunte, noroiul şi stropi de sudoare 
Ca lacrima curg. 

Pământ, 

Sunt fără odihnă şi lutul adânc 

îl scot din largile şanţuri şi’n cupe-1 arunc; 

Cleios şi gălbui, pe vârful lopeţii, 

Pe diguri înalte cu râpe şi spini, 
îl duc vagoneţii. 

Cu roaba îl urc pe scânduri în coastă, 

Mai sus, în vârf, spre zarea albastră. 
Genunchii îmi tremur, plămânii mă dor, 
Abia respir şi mă clatin, cu pasul mic, 
încet mă urc şi cobor. 

Prin stufuri şi trestii, printre coline, 
Tractoarele poartă cu ele dragline: 

Nisipul şi melcii şi mâlul îl sapă; 

Cu brazde adânci pe valea pustie 
Stă şanţul cu apă. 

Deasupra mea paseri, cu miile-n cârduri, 
Rotesc peste holde şi pleacă în rânduri. 

Pe bolta ‘nnegrită se’nvolbură norii... 

Ce trist şi duios răsună văzduhul, 

Când zboară cocorii! 

Nu-i floare, nici iarbă, un arbore nu-i, 

Nici sate cu oameni. Nu-i nimenea, nu-i... 
Doar linii, conture, pe micile dealuri 
Cu straturi de ceaţă groasă şi albă 
Ca nişte valuri. 

Nu-i nimenea şi sună în goana lor trenuri, 


166 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Trezindu-mi ecouri şi-atâtea refrenuri... 

Cum trec, la geamuri, priviri spre noi se îndreaptă; 
Sunt mii de oameni acasă, tineri, bătrâni, 

Care ne-aşteaptă. 

Sunt mii de oameni şi neamul, o ţară! 

Cu morţii ei, cu toţii’n noapte se scoală 
Şi’n vuit de luptă cu fruntea senină, 

Pornesc flăcăii din codri, moşnegii-toiag 
Să-şi facă lumină. 

Pământ, 

înjur e sârmă cu ghimpi şi tăcere, 

Semne pe stâlpi, gherete cu sentinele. 

Prin aerul rece un strigăt tăios, ascuţit... 

Doi oameni, piciorul şi coaste sub roţi de vagoane 
Iar şi-au strivit. 

Cum bate în pieptu-mi inima tare, 

Că tâmpla îmi arde şi capul mă doare 
în suflet durerea abia mi-o înfrâng! 

Ce viaţă mizeră şi plină de chinuri... 

Să rabd? Să blestem? Să plâng? 

Pământ, 

Te năruie’n prăpăstii şi miile de stânci, 

Le sfarmă ca şi mâlul apelor adânci. 

Cum stă pe ele urma sângelui din mâini! 

Un semn de ură crudă ce l-au avut pigmeii 
Cu inimă de câini. 

Pământ, 

Din cei ce sunt aici, câţi mâine vor muri? 
în groapa fără cruce, nimeni nu-i va şti! 

Câţi n’o să aibă rugă şi nici lumini ce ard, 

N’o să lumineze locul acoperit cu buruieni 
Şi fără niciun gard? 

Pământ, te scurm... 

Şi piatra ţi-o sfarm în stâncă: 

O scot de jos, din şanţ, pe schelă şi’n groapă adâncă 
în daltă lovesc ciocanele malul; 

Mai larg, mai larg şi adânc, 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


167 


Să fie canalul. 

Şi mâine, când nave purta-vor rodul în pântec 
Cules din holde cu flori şi un cântec 
Suna-va’n amurguri, ecou înserat; 

Câţi oameni şti-vor atuncea că lutul şi piatra 
Ieri, eu ţi-am săpat? 

Flămând şi gol, în frig, bătut de ploi şi vânt, 
Te scurm într’una, ziua şi noaptea, pământ 
Cu dinţii muşc în ţărână şi dintre ruine, 
Privesc departe cerul aprins 
Cu mii de lumini! 

Doamne, 

Cu gândul mâine de-oi trece, 

La lut şi la piatră, la apa cea rece, 

Pe bolta senină fără de ceaţă 
Trimite ţării augur alt soare 
Şi-o altă viaţă. 

SCrvtCoH &1UR&CCA 


1 Q^2, Canalul Dunăre-Marea Neagra. 

LA JILAVA, ÎN TURN, LA NEAGRA 


Mi-e foame, tare foame şi mi-e frig 
voi, semenilor, ştiţi că nu mai pot. 

Am fost un om şi am ajuns un ciot. 
Mizeria, cărui Dumnezeu s’o strig? 

M’ati chinuit destul! în carnea mea 

5 

durerile si-au ascutit tăişul. 

5 5 5 

E mult mai greu pe Golgota suişul 
când fruntea nu ţi-o şterge nimenea. 

N’am meritat atâta suferinţă: 

5 

Nici cel mai bun, nici cel mai păcătos. 
Am fost un om, o viaţă de prisos, 
pendul între păcat şi pocăinţă. 


168 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Un om am fost, un purtător de gând 
un sâmbure de adevăr în lume. 

Banala cifră trasă peste nume 
m'amestecă cu flintele de rând. 

3 

/V 

întinde moarte, mâna către mine 
şi’ntoarce torţa cu lumina'n jos. 

Cât de blajin pari tu, Thanatos, 
alături de humanele jivine! 

Din pâinea nefiinţei dă-mi miez 
să-mi amăgesc neostoita foame. 

Adânca noapte mintea-mi împresoare, 
să uit că sunt, să nu ştiu că visez. 

Radu SUVIfTEANU 

Ziarul “Cuvântul Românesc ”, Hamilton, Canada. Anul VII, IMr. SS, Iulie 1 QS2. 

SLAVA 


Binecuvântată fie suferinţa 

3 

care scoate omul din făgaşul plat, 
praştie repezită într’un Goliat, 
pom în care duhul naşte cunoştinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

3 

Fără ea ogorul e argilă coaptă, 
inima n’ar prinde lacrima în şoaptă 
şi n’ar şti păcatul ce e pocăinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

3 

Unde nu e moarte ar mai fi iubirea? 
Tuturor, valoare le dă despărţirea, 
prag pe care urcă paşii nefiinţa. 

Binecuvântată fie suferinţa. 

3 

Sânul ei sprijoane; fruntea ţi-o mângâie, 
tâmpla grea de sensuri veşnic să rămâie 
arc sub care treacă singură dorinţa. 


NICOLAE NIŢĂ 


169 


De ici, de colo... 


Binecuvântată fie suferinţa. 

5 

Rod în aria-ascunsă razei călătoare, 
sufletul cu braţe pline-mi înconjoare, 
cum cuprinde soldu’n jocul ei, catrinţa. 

Radu BUVIfTEANU 

Din voi. “Poezii clin închisori”. Ecl. Cuvântul Românesc, 1 Q8 2. 

Un fir dintr’o lecjenclâ 


Mă dor anii! - anii mei - 
O! Tară! 

Şi parcă numai tu mai eşti în ei! 

Eu nu mă mai văd... 

Că peste atâţia ani de-amar şi de prăpăd, 
Eu sunt, 

Doar cerul tău şi piatră, şi pământ! 
Doamne! 

Sub poală de pădure verde 
Pe unde şi-altădat’ 

Te-am cântat... 

Când cu n’aude, n’a vede, 

Cine mă ştie, mă poate crede? 

Dar pe unde nu Te-am căutat? 

Sunt tot cioban, băgat la nişte 

Oi, ce-ţi caută urma în neguri, prin mirişte. 

Mi-e fluierul mut, 

Căci dedemult, 

De prin străbuni, 

Români, 

N’a mai cântat! 

Colea’n tarla, 

Nu-i nimenea, 

Să oprim pe Sfântu mai deoparte, 

Cu oile mele, 

Să caute cărările întoarcerii în stele, 

Şi eu să-mi deschid sufletul, ca pe o carte. 


170 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Sân Petru, Doamne, să nu ştie, 

C’am tras sabie în lume, vijelie. 

C’am scurtat cu un cap, 

Tot ce-am crezut că nu încap, 

Sub cerul drepţilor! 

Sau, cine ştie? 

Am tăiat şi ruşi şi turci şi tătari, 

Şi Români de-ai mei, dar tâlhari! 

A fost să mă pună în furci, 

Dar fugii într’o noapte. 

Ascultam de glasul ielelor, 

De semnele stelelor, 

Făcute printre gratii, la geam... 

De luna cu şoapte!... 

Şi, cum îţi spusei, într’o noapte, 
Fugii! 

Dar lumea de-acum, 

A luat alt drum! 

Cu tot ce mă’mpresoară, 

Simt că mă omoară! 

Uitasem, 

De ce n’am vrut, 

Să ştie Sân Petru, toate... 

Să nu-şi aducă aminte, de trecut!... 

Uhu... huuu! 

Un câine... na dulău! 

Fereşte oile de lupi, 

Că eu vorbesc cu Dumnezeu!... 

Ţi-aşi spune Doamne şi Te-aşi ruga, 
Dar să nu mai ştie nimenea... 

In Tara mea, Tara de Români, 

Unde-a trăit Ştefan... 

Un Jian, 

Un Codrean... 

Pe unde-am haiducit odată şi eu, 

Sunt alţii stăpâni. 

Iară noi, Români, 

Slugărim pe la netrebnici şi la câini!.. 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


171 


Ne doare, 

Lumina de soare! 

Speranţele noastre sfâşiate, cresc, 
Mormintele noastre sporesc, 

Arzând în tării... 

Credinţa ne-aprinde făclii, 

In drumul pe care Te-aşteaptă să vii, 
Românii, plângând! 

Până când Doamne, până când? 

Doamne! 

In Ţara mea, 

Şi zorile, 

Şi florile, 

Şi fetele, 

Plâng, bietele, 

Şi se roagă pentru soarta asta rea! 

Până când Doamne, 

Până când atâtea dureri, în Ţara mea? 

JoH PIU 

(Iok POPCSCU) 


Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXIV, Nr. 1 4, Noiembrie — Decembrie 1 Q18. 


MAMA ! 

înfloresc trandafirii şi crinii, 

Ard - alb -, sus în cerul grădinii. 

Alintă căsuţa din stele - 

5 

Şi paşii măicuţii, - picuraţi printre ele. 

E plină grădina de-amurg şi dureri, - 

Sunt în ochii ei calzi -, lăcrămând primăveri...! 

în ce depărtări ca de vrajă - şi când!? 

A fost o măicuţă cu aur în gând...! 

Avu un copil în micul ei vis, 

De lume şi vremuri, - acuma ucis. 


172 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Pe ce cărărui un gând se reped...!? 
Deschide-te cer, - copilul să-mi văd! - 
Dă-i drumul stăpâne...! 

Şi arde plângând, măicuţa bătrână, 

în cer luminând, 

S’ aprind trandafirii durerii - şi crini, 
Suspinul tăcerii, tresare’n grădini...! 

Joh FIU 

(Iok FOFCSCU) 


Revista “Carpafii”, Madrid. Anul XXIV, Nr. 1 6, Martie — Aprilie 1 Q1Q. 


ÎN LOC DE COLINDA 


- varianta originală tipărită în exil - 


Lerui-ler! 

- peste păduri 

cântă parcă munţii suri! 

Nu ştiu, stele-albastre ard? 
Poate lacrimile cad - 
Plânge cetina de brad... 

Lerui-ler! 

- A fost odată 
Ţara asta minunată 

Că nici basmul n’o cuprinde! 
Din adâncuri care pier, 
Veneau îngerii din cer, 

Peste Ţară, să colinde. 
Tremurau lângă bordei 
Cântece de clopoţei - 
Cântau clopote de-argint, 

La palat de mărgărint, 

Şi lăsau atâta pace, 

Pe bătrânele conace! 



NICOLAE NIŢĂ 


173 


De ici, de colo... 


Cobora şi Domnul Sfânt, 

Cu Sânpetru pe pământ! 

Doi moşnegi, cu mâini de ceară, 
întâlneai umblând prin Ţară. 

Nu ştiai că prin nămeţi 
Trece Sfânt isvor de vieţi, 

Nu ştiai că ai la cină, 

Sfânt isvorul de lumină! 

Lerui! - basmul ar tot creşte, 
Nu-1 mai spun că prea lung este! 

Lerui - Doamne - dalbe flori! 
în Ţara colindelor, 

Numai vântul mai colindă! 
Spartă-i uşa de la tindă, 

De prigoana răilor! 

Casa nu e luminată, 

Copilaşii s’au culcat - 
Nu cântând ca altădată... 

Mama plânge’ncet la vatră, 
Tata-i dus - întemniţat! 

Lerui - Doamne - dalbe flori! 
Pentru cei din închisori, - 
Nu sunt clopote să sune, 

Astăzi - pentru rugăciune. 

Eu’aştept colindători! 

Şi’n loc vine-un stol de ciori... 
N’am nici nuci, 

Nici mere dulci, 

Nici colaci, 

Nici pâine, mamă! 

Le-oi da pieptu-mi de aramă 
Ca să-i smulgă inima, 

S’o sfâşie - prada grea, 

Hrană pentru Ţara mea! 

Le-oi da ochii mei de cer, 
Licărind albastre stele, 

Peste anii grei de ger, 


174 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Ca să-i ducă Tării mele! 

Pentru dorurile-i grele, 

Pentru tot amarul ei! 


loK fIN 

(iok rorcscu) 


Revista “Carpafii ”, Madrid. Anul XXIV, IMr. IC, Noiembrie — Decembrie 1 Q18. Vezi şi “Imn 
morţilor — Cântece şi colinde clin închisori” interpretate ele Corul Maicilor clela Mânâstirea 
Diaconeşti. în acelaşi context, vezi şi varianta clin voi. “Poezii clin închisori”, Ecl. “Cuvântul Românesc”, 
7 Q82. 


Calfa la diavol 

-fragment- 

“Calfă la diavol, ucenic la tâlhari 
De-aş fi fost pus între zănoage crunte 
încă n’aş fi purtat răni atât de mari 
Drept semn al osândei pe frunte.” 

Radu Gyr 

(clin manuscrisul ele “Poezii clin închisori” culese şi transcrise ele fostul deţinut politic C. Caracjaţâ, 
învăţător clin Tichiriş, Vrancea): “Cu versurile lor, - scrie acesta - ne-an hrănit sufletele zi şi noapte, 
şi cu ajutorul lor, an putut supravieţui. Ojuns acasă, după eliberarea de la Cliucl, pe la sfârşitul lui 
Iulie, 7 Q6U, n'an apucat de scris. Cer ian nunai noaptea, cu nare teană şi cu nare atenţie. Cu 
ajutorul lui Dumnezeu, an ajuns să scot clin nenorie cele peste CCOO de versuri, să le fixez în 
caietul de faţă, caiet care a stat ascuns tinp de douăzeci şi cinci de ani”. 



Desenul: Ion Mirea (revista “Carpaţii”, Madrid). 









NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


175 



176 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 



Grafica clin revista “Universul Literar” (autor, cel nai probabil, Ruclolf Pybiczka) 


M£XOTDRU 

SILISGR^HnU 


DOINĂ 


De la Tisa pân’la Bug 
Nu e casă, nu e plug. 

Jalea grea străbate zarea, 

A secat parcă şi marea. 
Soarele nu mai e soare, 
Neamu’ntreg în închisoare. 
Gem Carpaţii, Oltul, Jiul, 
Căci i-au năpădit pustiul. 
Dunărea se sbate’n lanţuri 

5 

Zac cadavrele în şanţuri. 

In genunchi pe la icoane 
Mor copiii mici de foame... 
Morţii’s mii şi zeci de mii 
Iar cei vii, îs doar stafii... 
Câinii urlă’n miezul nopţii 
Peste tot îi spectrul morţii. 















NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


177 


Jalea-i rea, durerea cruntă... 

Cine oare-o mai înfruntă?... 

Dela Tisa pân’la Bug 
Nu e casă, nu e plug. 

6. II. 1963 

Ziarul “Cuvântul în Exil”, Freising. Anul 1 , Nr. n, Aprilie, 1963. 

DIN TAPA 


Siberica noapte 
şoapte mi-aduce... 
din tara unde 

5 

putredu-mi dor 
zace pe cruce... 

Siberica noapte 
doliu de ghiaţă 
flutur ă’n crivăţ... 

5 

tăios ca lama... 

In crud Aiud 
Zace de-un secol 
Tata şi Mama... 

Siberica noapte 
seamănă moarte... 
şi stalingrade - 
Tara Martiră 
străbate veac 
de verzi balade. 

6. II. 1963 

Ziarul “Cuvântul în Exil”, Freising. Anul 1 , Nr. 11, Aprilie, 1963. 


DUC DOPUL... 


Duc dorul 

Dunării Albastre... 

duc dorul sălciei sihastre... 

Duc dorul 

munţilor Carpaţi... 

cu milioane ‘ntemniţaţi... 


178 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Duc dorul 
Nistrului divin 
pe und’ barbarii 
trec şi vin... 

Duc dorul mării 
mamii mele... 
ce odihneşte 
între stele... 


Ziarul “Cuvântul în Exil”, Freising. Anul 1 , Nr. n, Aprilie, 1963. 

PRĂPĂD 

A murit fratele meu... 

Cu gândul la Dumnezeu - 
a murit fratele meu,,, 

A murit şi mama mea - 
A murit şi tatăl meu, 
ars de negru chin, 
în sat, 

pe altar crucificat... 

A secat si Dunărea... 

5 

Secară Tâmavele... 

Când fî-vor descătuşate 
apele?... 

Moldavele?... 


Ziarul “Cuvântul în Exil”, Freising. Anul 1 , Nr. 11, Aprilie, 1963. 


ÎN CHIP 

Durez pentru veac 
din sângele meu, 
în chip de dac, 
altar lui Dumnezeu... 
Din suferinti 

5 

fără margini, 
seaman bob, 
soare, 

pe-ale exilului 


NICOLAE NIŢĂ 


179 


De ici, de colo... 


îndoliate pagini. 
Pentru ţara mea, 
pentru neamul meu, 
pentru mama, 
pentru Dunărea mea... 
Durez pentru veac, 
semen... 


Revista “Drum Anul V, Nr. 2, Aprilie - Iunie 1969. 

TALISMAN 


Strâns ca o scoică 
Luna mi-e doică 
Dunărea o am, 

In suflet, 

Talisman. 

Printre manuscrise, 
Pescuiesc vise... 
Vise ghimpate 
De răni încărcate. 

Speranţele mele 
Nişte şalupi, 

Cu dinţii de lupi... 

Pe apele vieţii 
Plutesc ca o scoică... 
Luna mi-e doică... 


Revista “Drum Anul X, Nr. 2, Aprilie - Iunie 1974. 


URCÂND RUGUL 


Strâns în lanţuri 

5 

şi cătuşe, 

după ghimpatele 

zăbrele... 


180 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Fără soare... 
fără lună... 
fără stele - 
Neamul zace’n 
temniţi negre... 
păduri de uimire 
funebre!... 

Când Neamu-i 
la răscruce... 
port golgotic 
Sfânta Cruce... 
Florile... 
flori moldave, 
prin Aiuduri 
reci, 

jilave!!!... 


Când Neamu-i 
la răscruce... 

Prin Aiuduri 
reci, 
jilave... 
se sting florile 
moldave... 
Biciuite... 
chinuite - 
urcând Rugul 
învierii... 
din iadul crud 
al durerii!... 


Ziarul “Cuvântul Românesc”, Hamilton, Canada. Anul VI, Nr. 64, August 1981. 

£i-a râsârit... 

Şi-a răsărit acum când scriu, 
din putredul albit sicriu, 
icoana munţilor Carpaţi... 
cu mii de fraţi 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


181 


întemniţaţi... 

5 5 

Toţi trec în marş 
la faţă arşi 
încătuşaţi, 
înlănţuiţi, 
bătuţi cu pietre 
şi huliţi. 

Şi-au răsărit acum când scriu 
trei fraţi căzuţi 

5 5 

la Stalingrad, 
sub cer de sânge, 

cer nomad... 

Şi-au răsărit pe Volga’n sus 
unde-i crucificat 
Iisus. 


Ziarul “Libertatea ”, New York. Anul VI, Nr. 55, Martie 1987. 

MISTICUL CPE7 


Mai bine învins... 
flămând, 
decât trădător... 
sângele Daciei 
bând!... 

Mai bine zdrenţuit 

5 

cu Putna’n suflet, 
cu Eminescu’n suflet... 
cu eterna “Doină’n suflet”. 

Mai bine... 
nebun de nebunie... 
pentru pământul iubit... 
azi... 

prin aiuduri-jilave-canaluri 
prin blestemate ocne 
răstignit!!... 

Mai bine... 
dormind pe drumuri, 
gonit ca un câine... 



182 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


de către hienele fără Dumnezeu... 

Mai bine mort 
decât profanând 
Crucea-Isusul... 

Verde Rarăul... 
misticul crez 
al Neamului meu!!!... 

Mai bine... 

Alexandru $1LI$TR£ANU 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXIII, Nr. 8, Decembrie 1977 — Ianuarie 1978. 



Vicjneta: revista “Carpaţii”, Madrid. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


183 


VHRJOUS 


MOŢA 


Se cerne foc şi pară din văzduh 
Şi’ncremenesc sub trăznete stejarii, 

In luptă cruntă-s prinşi legionarii, 
Pluteşte peste toate-al morţii duh, 

Iar ochii lor croesc sub cer fruntarii. 

Trăznesc maşini din fund de iad scăpate, 
Pământu-i vâlvorat de’nflăcărări 
Şi păsări de oţel din vânătări 
Vuesc cu moartea greu îmbrăţişate. 

în şanţ veghează Moţa, serafim, 
Şi-aşteaptă al destinului mister. 

Răvaş trimite’n ţară, cum să fim, 


184 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Viteazul fără seamăn, cavaler, 

Că ţara-atât de scumpă’n cari trăim, 

S’o facem soare lucitor pe cer. 

1, < 3 % P1M1TR1U 

Revista “Pământul Strămoşesc” (Seria 11 ) — Anul 1 , Nr. -\, 1952, Buenos Aires. 

ODA 


Canaraclei nartirâ 1 iti Gâţâ 


Cu fruntea’mpodobită de glorii şi lumină 
Te-ai înălţat năpraznic în clocot de Vulcan: 
Măreată’n suferinţă, cu inima senină 
Ai dat pilda iubirii şi-a jertfei pentru Neam! 

înferecată’n lanţuri, cu ura ne’mpăcată 
Te-au schingiuit călăii, cerându-ţi ceas de ceas, 
Lozinca cea de luptă - dar tu, înverşunată 
Şi dârză ca o stâncă din codri, ai rămas! 

Când cei setoşi de sânge ţi-au sfărâmat fiinţa 
Şi’n oarba lor turbare rânjeau triumfători, 

Din faţa ta crispată mai licărea credinţa 
Doi ochi, ca doi luceferi, în veci nepieritori! 

Pomi un cant de-adâncuri, vestind o re’nviere... 
Trecuse pe sub boltă şi despicase-o stea; 
Destinul se împlinise, ca o mângâere 
Murea în taină lutul, dar spiritual trăia! 

Martiră-a rezistenţei, eroică Fecioară, 

Când moartea’nălţătoare ţi-a stins al vieţii pas 
Şi te-ai dus cu fală, jertfind-o pentm Ţară, 

Ai dat o pildă vie acelor ce-au rămas! 


15 August 1949 

r. NouR-MmoN 


Revista “Pământul Strămoşesc” (Seria 11) — Anul 1 , Nr. i, 1952, Buenos Aires. 


NICOLAE NIŢĂ 


185 


De ici, de colo... 

VALEPIU CÂPDO 


îţi ştiu şi-acum cântarea cea din urmă, 
în care te rugai de-o biată mama, 

Ce-o plânge năbuşit într’o năframă, 
Copilu-i drag, târît în sfânta turmă, 

Ce versul l-a cântat cu glas de-aramă. 

Pe scara de lumină ce se suie 
Spre zarea dumnezee, infinită, 

Te-ai înălţat, văpaie nesfârşită, 

Cu trupul tău cel ţintuit în cuie. 

Tu ai simţit acea zi sângerată 
De toamna, ce-ai cântat-o deseori, 

Dar cum ştiuşi s’o cânţi de astădată, 

Când pământeşte fuse ca să mori! 
Te-ai dus cu fruntea ta încununată, 
Dar sufletul tău cântă’n închisori... 

I. < 3 \ P1M1TR1U 


(din ciclul “Arhanghelii’) 


Revista “Pământul Strămoşesc” (Seria 11 ) — Anul 1 , Nr. î, 1952, Buenos Aires. 

NICOAPĂ 

Martir ce-ai hărăzit pe-acest pământ, 

Doar milei şi iubirii îngereşti, 
în ochi cu străluciri dumnezeeşti, 

Balsam ţi-era duiosul tău cuvânt, 

Al păcii sol şi-al dragostei cereşti. 

Călăilor, n’ai dat ce se cuvine, 

Ci numai bunătate ca şi nouă, 

Nu le-au picat din gene stropi de rouă, 

Că n’a mai fost om să semene cu tine. 


186 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Tu ai surâs la jertfa ta cea mare... 

Din stâncă te-ai suit spre zări senine, 

Erou crescut din mituri legionare! 

Voiai să afli’n toţi puteri depline 
Şi să-i înalţi biruitori spre soare, 

Fecior născut pe plaiuri muşatine! 

1. <3r« MM1TR1U 

(din ciclul “Arhanghelii’) 

Revista “Pământul Strămoşesc” (Seria 11 ) — Anul 1 , Nr. î, 1952, Buenos Aires. 


VIS 


Lui Ion Chir iac căzut pe front (1 QU-2) 


Spăl 

mereu: 

Cămăşile cenuşii, 
zăbrelele, 

şi mâinile vătămate. 
Spăl 

amintirile 
cu scai 
şi nuferi. 

Cugetul 
îl spăl 

în spuma spuzei 
cărunte. 

Spăl 

mustrările 
în post negru, 
şi înfrupt. 

Simţurile 

5 

văzute, 
şi nevăzute 
le spăl 
cu busuioc 
ruginit. 

Spăl 

ochii 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


187 


ce nu văd 
firea. 

Fiinţa 

5 

mi-o scald 
şi-o clătesc 
în 

Leteu. 

OvLdLu &Ă1NĂ 

Revista “Drum Anul VI, Nr. 2, Aprilie - Iunie 1970. 

PE GPANITA 


Lui Waleriu Boleau fu 


Graniţă flămândă, 

flămândă, sângerândă, 

gând românesc la pândă... 

graniţă-osândă, 

zare de foc şi isbândă, - 

m’opresc aci, la marginea satului 

în ziua ce moare 

şi parcă-o simt, svâcnindu-mi sub 
picioare, 

ruptă’n două - inima Banatului... 

Ar ok COTROf 

Revista “Drum Anul X, Nr. 2, Aprilie - Iunie 1974. Voi. “Mâine”. 

DE VOPBA CU NEAMUL 


O, neam al meu, 

a vremilor nemernică ursită, 

cu mâna-i urgisită, 

ţi-a scris mereu în cronici şi zapise 

încătuşări, 

şi sângerări, 

cum nu au mai fost altui neam niciodată scrise. 


Duşmani din cele patru laturi de pământ, 


188 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

umblat-au ani de-arândul să-ţi caute mormânt, 

şi cu mult încercatele lor iatagane, 

să-ti curme firul visurilor tale transilvane... 

5 

Din timp în timp, mâncat de neputinţă, 
ai trimis răvaşe în care tu ţi-ai spus 
jalbă către o lume din Apus, 
ce-şi rumega tihnita ei credinţă. 

Ai dat bineţe cu comănacul nădejdilor la lumea toată; 

ai bătut în pribegia-ţi tăcută 

şi'ndurerată, 

pe la toate porţile ce'chideau tăriile 
cu domniile. 

Şi, cu privirea în care-ţi plângeau desnădejdile, 
ai colindat toate zările 
şi depărtările, 

dar te ardea amarnic aşteptarea, 
cu jarul ei, înşelarea. 

De nicăeri o vorbă, un ton... Ba, drepţi să fim, 
ci-că, în vremea aceea un Papă de la Rim 
ţi-ar fi scris o carte cu vorbe de prinos, 
numind pe Ştefan Vodă atlet al lui Hristos. 

Iar astăzi, măi creştine, 
te uită cum ne calcă hoardele străine; 
cum s'a'ntunecat cerul peste noi, 
de parc'ar fi ajunul veacului de-apoi... 

Fecioarele noastre, în tremurarea clipei, 
îşi plâng amar viforniţa ursitei; 
copii, cu mânuţele în cruce, 
sunt gata şi ei să apuce 

spre ţara tăcerilor, 

cu îngeraşii lor, 

cari prin colţuri răvăşite, 

plâng, în rând cu el, dureri împărtăşite. 

Mamele, în sloiul desnădejdii, 

stau ţepene şi mute ca umbrele de cedri. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


189 


Bătrânii, ca troienele de nea, încremeniţi pe margini de morminte, 
aşteaptă ca Domnul să dea clipa destrupărilor prea-sfînte. 

- "Ascultă-mi vorba, tinereţe, 
tinereţe fără bătrâneţe", 
începu arar să-mi spună, 
glasul nopţii fără lună: 

"Domnul mi-a dat, 

Domnul mi-a luat... 

Păcatul celor morţi, de vremi crucificaţi, 
să nu-1 mai judecaţi! 

Sculaţi-vă voi, 
din umilinţi tirane şi nevoi, 
şi-apucaţi cu mâini de goruni, 
pe cei căpcăuni! 

Frângeţi-i vreascuri, 

strângeţi-i în ale Carpaţilor teascuri! 

Purtaţi în voi a veşniciei vrere; 
în numele ei spintecaţi-i cu securile 
care-au cioplit pe pământ alte ere!... 

Iok <r. T>£LAF£T£A 

(Ioia <2roLe.a) 


Din vo(. de poezii “De vorbă cu neamul” apărut în Colecţia “Omul Nou”, Salzburg, 1952. 

RUGĂCIUNE 


Unde eşti, Doamne, unde 
Ţi-ai putut lumina feţii ascunde?! 

Din anii când ne’nfierea orice gând şi taină, 
noi nu Ţi-am mai văzut a strălucirii haină! 
Din splendida-Ţi icoană de-altădată, 

- din copilăria noastră curată - 
n’a mai rămas nici urmă. 

Sălbateca păcatelor turmă 
a pustiit cale: 

curăţenii, doruri şi rugăciuni serale... 


190 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


în trista grădină-a minţii, 
s’a scuturat liliacul. 

Mărăcinii suferinţii 
au crescut în noi cât veacul. 

Doamne, ai fost şi Tu în lume 
şi şti, desigur, 

cât e de greu când pe Golgote nădejdea apune, 
şi eşti singur... 

Doamne, rugămu-ne, iarăşi Te-arată, 
căci rămas-am prin lume singurei 
ca, ici-colo, nuferi pe-o baltă. 

Doamne, dacă vrei, 
apleacă-Te să vezi, să ne-auzi, 
cum scrâşnim sub biciul anilor cruzi, 
şi cum mai sângerează a sufletului stea, 
sfârtecată de-a blestemelor ghiulea. 

Doamne, poporului de-ocnaşi fără vină 
aprinde-i în suflet torţe de lumină; 
mamelor cu ochii pironiţi în zare 
adu-le bucuria cea mare... 

Pe fiii Tăi ce poartă comorile făpturii 
întoarce-i depe drumurile bântuite de furii, 
căci cu-ale gândurilor albe mistrii şi ciocane 
ridica-Ţi-vor uriaşe temple transilvane! 

Iok <2r, T>£LAF£T£A 

(Jok <2roLe.a) 


Din vo(. de poezii “De vorbă cu neamul” apărut în Colecţia “Omul Nou”, Salzburg, 1952. 

O 7 AP A £TIO! 


Departe, mult departe, spre soarele-răsare, 

Eu ştiu că este-o ţară, cu munţi ce cresc în zare 

Şi frunţile în nori; 

în plaiuri aurite, de rod spicul se frânge, 
Fiindcă miezul gliei e frământat cu sânge 
Din trupuri de feciori! 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


191 


în murmur de izvoare, ori doinele-i de jale 
îşi poartă-un neam destinul, şi apele în vale 

Se oglindesc în cer. 

Bunici cu ochii galeşi, nepoţii şi-i învaţă 
Cum pentru vatra sfântă să-şi dea a lor viaţă 
Când vremile o cer! 

Le spun cum prin trecutul, de neguri şi ocară, 
Răzbit-au cu mândrie, jertfind tot pentru ţară 

Strămoşii cei viteji; 

Când fîoroşi, duşmanii, voiau ca să-i răpună, 

Se ridicau din cripte mari umbre de lumină, 
Purtând chipuri de cneji. 
Pornea atunci în vifor un neam la bătălie - 
Că moartea e mai dulce ca viaţa de robie, 

S’o ştie orice nat! 

De-aceea azi bătrânii îşi dăscălesc nepoţii, 
Spunând că libertatea se ia cu preţul vieţii 
Şi-al sângelui vărsat! 

Acum, în ţara aceea, un jug cumplit apasă, 

Din zi în zi pe plaiuri amarul se îndeasă 

Şi lacrimile curg; 

Dar vânt cu dragi speranţe, din vârf de codri bate, 
Strângând sub a lui aripi voinicii de prin sate, 

Ce urcă în amurg. 

Şi-acolo, în tăcere, se pregătesc “de nuntă”. 

Când ceasul libertăţii va bate ora sfântă, 

Vor năvăli din munţi! 

5 


Flăcăi ce staţi în codri, din glia strămoşească 
Veţi mătura puhoiul, iar Ţara Românească 
V’o săruta pe frunţi! 


Tmurn MlfZObt 

Revista “Vatra ”, Germania. Anul XIV, Nr. 97, lulie-August 1964. 

HAIDUCEASCA 


Fiara-şi chiue isprava 
la Putna şi la Suceava; 
tămîia stinge, şi smirna, 
viforul la Dragomima. 



192 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Surd s'aud şi de departe 
stins sunînd prin neguri moarte, 
ca din zarea altor vieţi, 
clopotele'n Voroneţi... 

Numai ceaţă-i, numai nor 
cerul Cernăuţilor; 
numai poteri şi pribegi 
din Ceahlău pînă'n Bucegi... 

Din Bucegi la Severin 
doar tîlhari de neam străin; 
tara'n lanţuri crunt se sbate, 
între porţi însîngerate. 

Mor cu miile rumânii, 
le mîncă inima cîinii; 
n'are cine să le sape 
gropi în care să-i îngroape. 

Bozu-i ţar, doamnă-i neghina, 
dela Doma la Tighina; 
ca un iad spre noi se'nhoalbă 
Marea, la CetateaAlbă... 

Duşi au fost sub bici să cadă, 
spre Siberii de zapadă, 
ca muţi, macri mucenici, 
toţi flăcăii de pe-aici... 

Plînge-s'ar şi n'are cui 
sufletul Ardealului, 

Că n'are voinicii-i toti 
să se apere de hoţi... 

La graniţi ce se destramă 
îţi laşi sîngele drept vamă; 
smulg vrăşmaşii şi desleagă 
ce-ai în gînd, ce-ai în desagă... 

Ca din piatră, ca din fum, 
unde calci îţi iasă'n drum; 
unde lucri, unde mături, 
te trezeşti cu ei alături... 


NICOLAE NIŢĂ 


193 


De ici, de colo... 


Iau măsura pasului, 
gîndului şi glasului, 
cuţitului din serpar 
şi focului din amnar... 

Vreau sufletul să ţi-1 prindă 
din a ochilor oglindă, 
şi-apoi luat, pe grea dobîndă 
ca pe-o vită să te vîndă. 

Să te vîndă, să te ducă 
ca pe-un rob, ca pe-o nălucă, 
sub bătaia vîntului, 
spre fundul pămîntului... 

Stau la pîndă pe aproape, 
vreau de vii să ne îngroape, 
odată cu Dumnezeu, 
unde-o fi lutul mai greu... 

Garduri cad, se uscă viţa 
la Hotin şi Suceviţa, 
cresc doar ghimpii spinului 
de-urîtul străinului... 

Pe-unde trec cu oşti şi oşti, 
ţara nici c'o mai cunoşti, 
pe-unde vin cu noui ciocoi, 
rămînem ca vai de noi... 

Moşnegi şi copii de-o şchioapă, 
n'o să-i ierte nici în groapă, 
pînă'n veacul veacului, 
pe călăii neamului. 

Domnul ziua n'o amîie, 
să-i vedem numai călcîie, 
tălălîmbi şi fără spor, 
cu corbii pe urma lor. 

Cînd spre-Ardeal în gînd mă'ntom, 
parcă-aud furtuni de corn 
şi de-atîta furie oarbă 
prinde sîngele să-mi fiarbă... 


194 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Trec dealul Feleacului 
tot nepoţi de-ai Iancului: 
geme drumul sub picior, 
cum gem ei în ţara lor... 

Tac tăcere ca de stîncă, 
parcă inima şi-o mîncă; 
parcă-odătă cu mălaiul 
mîncă-şi doina, mîncă-şi graiul... 

Gîndu-şi caută-adăpost 
în măririle ce-au fost 
şi de luptă 'ncins rămîne, 
pîndind zilele de mîine... 

Şi cum trec cei moţi, domol, 
numai ochi-i dau de gol, 
ochii cu-ale lor cutite 

5 

de răsmerite mocnite... 

5 

Duşi de semne, duşi de şoapte, 
drum îşi iau spre miazănoapte, 
cu-uitături şi feţe crunte, 
parcă-1 au pe Iancu'n frunte... 

La răscruci pe unde-apuci, 
fulgerînd ţîşnesc haiduci, 
în năvala cailor, 
în drumul tîlharilor... 

Pe dealuri, ce'n ceţi se'nglugă, 
potere se'ncurcă'n fugă; 
peste rîuri fără punţi 
trec pietroşi voinci spre munţi... 

Trec să moară ca'mpăraţii 
unde-s mai înalţi Carpaţii; 
drepţi să cadă, ca'n poveşti, 
cu ochii spre Bucureşti... 

Cît îi Maramureşul 
toţi le-aşteaptă iureşul 
şi, veghind, ne'nduplecată, 
îi aşteaptă ţara toată... 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


195 


Crunt să salte în picioare 
din hotare în hotare, 
să se scuture de jug 
dela Tisa pîn'la Bug... 

Răsvrătind hotare ciunte, 
creste mîndră, cît un munte, 
din a stepelor hrisoavă: 
umbra lui Hatman-Potcoavă... 

Ah! cît ţine 'ntinderea, 
ţara fî-va cum vom vrea; 
stepa'n visu-mi se trezeşte 
grăind iar moldoveneşte... 

Cu iuţi arme, făr'de număr, 
drepte'n cremenea din umăr, 
cu cuţite grele'n teacă, 
ţara'n haiducie pleacă... 

Cu pornire dîrză, dreaptă, 
neamul rabdă şi aşteaptă 
cea din urmă încleştare, 
unde-o fi lupta mai mare... 

Nenorocul nu-1 alungă 
clopotele trase'n dungă... 

Tara albă, tara mea 

5 "5 

strînge pumnul pe prăsea... 

Şi cu arma grea, flămîndă, 
ţine-se de-oţel, la pîndă, 
pentru zorii-i ce-or să vie, 
pentru tot ce-o fi să fie... 

Ar ok CQTR.UŞ 


Din Vo(. “Drumuri prin. furtună”, Madrid, 1951 ( a nu se confunda cu poemul care poartă 

acelaşi titlu*"* publicat în Almanahul ziarului “Cuvântul ”, 1 QU1 — neinclus în voi. “Aron Cotruş 

— Opere complete” întocmit ele Nicolae Roşea, Editura “Dacia”, Madrid, 1 Q1S). 

*). _ 

Vezi poemul în primul volum al antolocjiei de faţa, pcj. 111. 



196 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

SCRISOARE 

Dragă frate Geto-Dac, 

Nu ţi-am scris de-un sfert de veac, 
De când ţara a căzut, 

In robie şi sub cnut. 

De când osândesc poporul, 

Lanţul, foamea şi pistolul. 

Dar nu-mi socoti tăcerea, 

Ci năpasta şi durerea, 

Nedreptatea şi urgia, 

Că ne-au jefuit moşia. 

Lăcuste înfometate, 

De prin stepe blestemate, 

Au căzut nouri pe sate. 

Rod grădinile în floare, 

Ne sorb apa din izvoare, 

Ne ucid fraţii, părinţii, 

Schingiuesc în temniţi sfinţii. 

* * * 


Doamne! Mii de creştini pier, 
Sub cortinele de fier. 

Prigoniţi şi deportaţi, 

Se sting scumpii noştri fraţi. 
Dragi arcaşi şi voi stejari, 
Scăpaţi ţara de tâlhari 
Şi spuneţi-mi ce să fac 
Pe toţi românii să’mpac? 

Să strigăm în lumea ‘ntreagă, 
Pentru glia noastră dragă, 
Pentru munţii pleşuviţi 
Şi ţăranii chinuiţi. 

Să nu trăim în deşert, 

Ci cu arma lângă piept, 

Ca haiducii cu oţele, 

Scapere păgânii’n ele. 
Ineca-s’ar colea’n Bug, 

Să ne scuturăm de jug. 


ii 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


197 


Tot pribeag de ani cum sunt, 
Lupt şi scriu câte-un cuvânt, 
Pentru crezul nostru sfânt. 

Caut prin nori un strop de soare 
Pentru neamul care moare. 

Intr’o ţară ca un rai, 

Nu-i o coajă de mălai. 

N’are azi românul, frate, 

Nici măcar o ţundră’n spate. 

Duc surghiunul înainte, 

Spre-ale noastre dragi morminte. 
Face-m’aş ca Vântul Mare, 

Ca să sbor pân’ la hotare. 
Strecura-m’aş şi pe brânci, 
Testament săpat în stânci. 
Strecura-m’aş până’n zori, 
Plaiuri verzi fără miori. 

* * * 

Să străbat drumul cel greu 
Şi s’ajung sus pe Rarău, 

Să chem satele străbune, 

In răscoală să s’adune. 
Neamu’ntreg cu Căpitanii, 

Să îngheţe toţi duşmanii. 

Codrii cu braţe de fier, 

Să văd mişeii cum pier. 

Să urcăm din vale’n deal, 

Pe urma lui Decebal. 

Trăzni-i’ar Domnul de Sus, 

Pe tovarăşi şi pe Rus. 

Să se scrie’n cronici, frate, 

Mare “SFÂNTA LIBERTATE”. 
Şi-apoi, mamă, pot să mor, 
Lâng’al Domei drag izvor, 

Sub cetini şi curcubeu, 

In Tara lui Dumnezeu! 

5 


Brasilia, 27-11-70 

Pumctru fAOLCSCO 


Revista ‘Vatra”, Germania. Anul XIX, Nr. 113, lulie-Decemhrie, 1969. Ve?i şi “Scrisoare în 
versuri” clin voi. “Pentru fraţii noştri fârâ mormânt”, Grasilia, 1 Q7 7. 


198 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


22 SEPTEMBRIE 1 Q3Q 


De câte ori ghirlande mari 
De albe flori 
îmi trec pe dinainte 
îmi vine’n minte 
Toamna-aceea’n care-au fost 
Atâtia morţi 

5 5 

Atâtea flori 
Şi-atâtea albe, sfinte 
Oseminte. 

Mirosul greu de albe crizanteme 
Ca pentru morţi crescute 
în reavănul pământ hrănit 
Cu sângele şi trupul lor, 

Şi azi pluteşte în văzduh 
în zilele ce-aduc aminte 
De lungi convoiuri funerare. 

Atâta tinerete’n strai de sărbătoare 

5 

Păşea încet şi greu, 

Senin şi rar 

în urma nevăzutelor sicrie 
în care-atâţia morţi trăiau pentru vecie. 

Era atâta tinereţe 

5 

Şi-atâta jale stăpânită 
Şi-atâtea amintiri însângerate’n 
Suflet... 

Atâtia morţi 

5 5 

Flori albe ce mureau... 

Erau atâtea flori şi-atâtea lacrimi 

Cât ochii nu puteau de jale să mai plângă! 


LeoKCda LUTOTOVlCl 


Din voi. “0 altă lume” (1939 — 22 Septembrie —1964). Col. “Dacoromania”, Madrid, 1965. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


199 


S’a întors un om în sat 

Mergea’n amurg un om pe drum... 

In sat ieşea din coşuri fum, 

Copiii osteniţi de joc 
Ceaunu’ l-adăstau la foc... 

Măicuţa robotea’n pridvor... 

Copiii îi cereau de zor 
De cină şi’ntrebau mereu 
Dece-i departe Dumnezeu. 

Dece tăticul nus’a ‘ntors... 

Pisica a sfârşit de tors. 

Mămica a ieşit în prag... 

-O, doamne dragă, Sfinte drag!... 

Un om ‘n ogradă c’a intrat 
El fata nu si-a arătat... 

5 5 

Un greer ţârâia în tindă 

Şi candela doar priveghea sub grindă! 

LeoKida. LUTOTOVlCl 

Dinvol. “0 altă lume” (1939 — 22 Septembrie —1964). Col. “Dacoromania”, Madrid, 1965. 

PRIMĂVARA DIN VIS 


Am visat o primăvară, 

O minune pe pământ. 
Mugurii creşteau în taină 
Şi în adieri de vânt. 

Peste ţarini aurite, 

Picurau stele aprinse, 

Re ‘nviind o nouă viată 

5 

/V 

In atâtea inimi stinse. 

Peste tot, un câmp de flori, 
Ca’ntr’un rai fără sfârşit. 
Rânduri, rânduri de cocori, 
Se’ntorceau spre răsărit. 


200 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Pajişti verzi de Bucovine, 
Sfinte praguri basarabe, 
Numai lacrimi şi suspine, 
Plaiuri dragi, plaiuri moldave. 

Dulce, sfântă primăvară, 
înflorită’n visul meu, 
Strânge-ne de prin străini 
Şi ne du’n freamătul tău. 

Brasilia, 21 Martie 1983 

Dumitru fAULCSOJ 


Revista “Carpaţii”, Madrid. Redactor: Traian Popescu. Anul XXVII, Nr. 37, Apr.-Iunie 1983. 

CÂT NU SE STINGE LUMINA 


(Îia, am,Lăţirea mamei poetului N. *s. govora) 


Cât nu se stinge Lumina în noi 
Şi arde scânteia divină, 

Urcăm senini, poveri şi nevoi, 

Iar lumea ne pare-o grădină. 

Primit-am raza sfântă în dar, 
Ce-a’nflorit pe plaiuri edene, 
în suflet sădeşti cerescule har 
Izvorul iubirii eterne. 

Candeli s’aprindem în noaptea cea grea, 
Rodească în inimi dreptatea. 

Stingă-se’n hăuri năpasta cea rea, 

Dă-le, Doamne, la robi Libertatea. 


Brasilia, Postul Mare, 1983 

Dumitru fAULCSCO 


Revista “Carpaţii”, Madrid. Redactor: Traian Popescu. Anul XXVII, Nr. 37, Apr.-Iunie 1983. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


201 


Marţ ele unire $i ele lupta 


Un glas din adâncuri ne cheamă la luptă 
E sângele celor căzuţi; 

Ce n’are odihnă în Patria frântă 
De vremi şi nemernici vânduţi! 

Sub cnut bolşevic, Românul se sbate 
Copiii de foame se sting; 

Altarele sfinte ne sunt dărâmate 
Căminele’n flăcări se’ncing. 

Sunt smulse din sate convoaie române 
Ce’n drumul Siberiei mor; 

Copile, cu sila târâte’n ruşine 
Ne strigă plângând, ajutor! 

Ogorul pe care strămoşii-1 păstrară 
Cu spade şi ghioaga’n trecut, 

Mişeii tovarăşi cu Ruşii-1 furară 
Căci astăzi e fără de scut. 

L’al Patriei strigăt, s’adună Românii 
Sub umbra drapelului sfânt; 

In iureş năpraznic sdrobi-vom păgânii 
Ce’ncalcă al Ţării pământ! 

Prin ploaia de gloanţe zâmbind de vom trece, 
Chiar moartea fugi-va de noi; 

Păşind peste leşuri cu sângele rece 
Din jertfe s’or naşte eroi! 

Semnal de alarmă îl cer viii şi morţii 
Din plaiuri cu sate ce pier; 

Unirea-i porunca, juraţi fraţi cu toţii 
Să’nfrângem “Cortina de Fier”! 


Traiah. MlfZObt 


Revista “Va.tr a.”, Freiiburg. Anul IX, Nr. 3, Mai-August 1959. 


202 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

MOPIA C) FRUNZA 

între dor şi veşnicie, 

Ora lăcrima târzie. 

Vegheau stele lămurate 
Străina străinătate. 

Numai sdrenţe, solitară, 

Frunza se gătia să moară. 

Hăt demult, în veacu-i drag, 

Era verde, şi de fag. 

în dungă-i doinia, subţire, 

Buga dela mănăstire. 

Dar hingherii din Apus, 

Doina la mezat i-au pus. 

Codrul l’au făcut sfăroagă. 

Şi-a pornit frunza pribeagă. 

Ros, acasă, de străini, 

Plângea Fagu’n rădăcini. 

Călăii-1 sileau să crească, 

Iie roşie, rubaşcă. 

Frunza din străinătate, 

Cerşia pe la porţi dreptate. 

N’avea cine s’o desmierde: 
-Fugi de-aicea!... Ai fost verde. 

Singură’n străini, departe, 
Frunza coboria în moarte. 

Clin de sdreanţă’ngălbenită, 
Ceru-i mai zâmbia ispită. 


Şi cum ea-şi bocea aleanul, 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


203 


Gol rânjia meridianul: 

-N’are aur!... Ce să-i fure 
Purităţii de prescure?... 

Dă poruncă mânioasă: 
-Du-te-acasă!... Du-te-acasă!... 


Greu să ştie tărăbarul 
Unde-i legea şi hotarul, 

Că frunza’n săracu-i strai, 
Mai poartă splendori de rai... 

între dor şi veşnicie, 

Frunza S’A TREZIT A ŞTIE, 

Şi muria frumos, tăcută, 
Bându-şi ora de cucută... 


Când m’am întumat din vis, 

Mai plângea masa de scris... 

13 Februarie 1968 

VcksLU fOST&UCĂ 

Revista “Drum ” (Serie Nouă), Mexico City, Mexic. Anul IV, Nr. i, lanuarie-Martie 1968. 


DATINA STRĂBUNĂ 


Veche datină străbună, 

Lângă plai ce paste ciută, 
Unde codrul frunza-şi sună, 
Cântă vântul din lăută... 

Cântă’n ramura de brazi 
Vântul binecuvântat... 

Şi-a trezit din somn un cneaz 
Ce mormântul şi-a lăsat... 

Şi-acum umblă pe pământ 
Pe la fiece răscruce... 



204 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


După ramuri, după vânt, 
După dorul care-1 duce... 

Fără chip şi fără nume, 

Doar cu duhu’n uşi bătând... 
Eu, că-1 văd singur pe lume, 
îl adorm la mine’n gând. 

Iok ŢOLCSCU 


Revista “Carp aţii”, Madrid. Anul XXIII, Nr. 9, Februarie-Martie 1978. Vezi şi volumul autorului 
“Din nopţi cu sânziene” (Madrid, 1 Q1S) şi schimbarea produsă la primul distih din ultima strofă. 


Ora semnului de întrebare 

Cine 

ar putea înceta apelor, în noapte 
cântul?... 

Cine 

ar putea stăvili 
vântul?... 

Cine 

ar îndrăzni să otrăvească mirosul 
dulce 
al florilor; 

sau trilul fermecat al privighetorilor?... 
Limba, 

când vorbeşte, urmează oare, în spaţiu, 
cuvântul?... 

Vulturul, în zbor, 

ştie că sărută cu umbra-i 
pământul?... 

Soarelui, 

lumina să-i fure, 

cine’ar putea?... 

Morţii, 

tăcerea, 

ce muritor a întrerupt-o cândva; 
cu mâna lui, 
cu gândul lui, 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


205 


cu vrerea lui?... 

Stau 

Mă’ntreb... 

Si nu găsesc răspuns! 

NLcoLcke. NOVAC 

Revista “Drum Anul V, Nr. 2, Aprilie-lunie 1969. 


Noi nu ne-am născut în zadar 

Comandantului Hori a Sima 

Noi nu ne-am născut în zadar, 

Noi n’am risipit sfântu-Ţi har 
Nici prin ce-am trăit şi trăim, 

Nici prin ce gândim şi simţim! 

Tu Ni L-ai dat, spre noroc, 

Drept Sfânt Arhanghel-Prooroc, 

Pe Cel ce-asemeni Codreanului 
Fu sfânt pândar Neamului. 

Când Ţi-om putea mulţumi? 

Cum Ti-om fi noi vrednici fii? 

El, inspirat de-al Tău har, 

Ţi-a ridicat un altar; 

Noi pe altar am jertfit 
Tot ce Comeliu-a gândit: 

Mii inimi puri de martiri; 

Mii începute zidiri! 

Azi, de ne’ntrebi ce-am făcut, 

Noi Ţi-amintim de’nceput, 

Căci am rămas ce-am fost ieri, 

Nicicând trădând, nicăieri! 

Fi bun cu noi, Doamne Sfânt: 

Ce ni-i mai dat pe Pământ? 

Orice ni-i dat, bine şti, 

Noi ştim plini a jertfi! 

Fii cum ne-ai fost, priincios! 

Noi Te-om cinsti bucuros! 

CmckkoU CARABAf 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XX1V-XXV, Nr. 17-18, Mai - Iulie 1979. 


206 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


LA CEI CINCIZECI DE ANI 


Cu braţul tău, Căpitane, 

Crestând în neam, 

Nădejdea şi Gloria, 

Peste veacuri, 

Adumbrate de clisă, 

Ai rupt în două, istoria!... 

în crezul tău de trăire 
Spre nou destin, 

Din Carpaţi în hotare, 

Legionarii 

Au dospit în adâncuri 
Cetate de vis şi altare... 

Prin jertfa ta de legendă 
Ai smuls omul 
Din robia tăcerii... 

Deschizându-i 

Vrerea străbunilor Traci 

Şi poarta spre calea ‘nvierii! 

Din Bug pân Ta Tisa şi Pind, 

Un neam întreg 
luptă, suferă, moare... 

Dar gândul tău 
biruitor îl suie 

pe culmi de lumină şi soare!... 

JUrCoK ALBU ?CTR1CAU 

Iugoslavia 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXIV, Nr. 14, Noiembrie — Decembrie 1978. 


ANIVERSARE 

Din crinul nepătat al Vrerii nesfârşite 
Potir purtat pe culmea boltirei de safir, 
Sub cetini picurat-a, adusă de ursite, 
Lumina strânsă’n taina uleiului de mir... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


207 


O singură scânteie, desprinsă din văpaie 
Purtată fu de Vrere spre tainicu-i destin, 

Svârlită prin furtuna de gheţuri şi de ploaie 
Spre sufletul serafic din omul carpatin... 

Grăunte plin de visuri, căzut pe loc prielnic! 

A răscolit în inimi tăcerea prinsă’n veac, 

Acolo unde arde, într’un nestins jertfelnic 
Tămâia veşniciei a sufletului trac!... 

Puterea nevăzută ne-a hărăzit menirea 
Să dăltuim în stânca trăirilor de-acum, 

Sub semnul dăruirei - aşa cum cere firea - 
Hlamida altor zile, lumina altui drum... 

Peste dureri şi patimi, rug aspru de urgie, 

Cincizeci de ani de jertfe stau piatră de’nceput. 

Din miile de cetini, scăldate’n apă vie, 

Speranţa cântă’n inimi, lumina arde’n lut... 

De-acuma peste timpuri vor dăinui martirii 
Atâtor suferinţe, ofrandă pe altar... 

Până veni-va clipa, sub semnul mântuirii, 

Să se’mplinească’n lume destinul legionar!... 

Faust BRĂDCSCU 

Champs sur Mame, Franţa 

Revista “Carp aţii”, Madrid. Anul XXIV, Nr. 14, Noiembrie — Decembrie 1978. 


VIN LEGIONARII! 

Senini, pe marea de vise a neamului, 
în ochi cu sclipiri de speranţă nouă, 
din fabrici şi mine, dela carte şi plug, 
ca un val ce-şi cunoaşte menirea, 

vin legionarii!... 

Frângând în ei oboseala şi greul, 
prin arşiţă, vânturi şi ploaie, 
peste dealuri şi stânci prăvălite, 
oaste tânără de vestitori falnici, 

vin legionarii!... 


208 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Vuesc văile de cant şi voie bună... 

Omu-şi ridică fruntea spre cer. 

Surâsul renaşte în oraşe şi sate, 
când svonul se ‘ntinde tainic în lume, 
vin legionarii!... 

Zid ne’nfricat de piepturi călite, 
frunţi luminate, pe căi de destin... 

Din Bug pân’ la Tisa, din Ceahlău în Pind, 
senini, pe marea de vise a neamului, 
vin legionarii!... 

JUrCoK ALBU ?CTR1CAU 


Revista “Carp aţii”, Madrid. Anul XXIII, Nr. 7, Octombrie - Noiembrie 1977. 

NU PLÂNGE] - ! MAME... 


Nu plângeţi, mame, feciorii căzuţi în luptă 
de le-a fost geamătul lung, 
de le-a fost carnea ruptă, 
sub ploaia grea de foc... 

Şi nu-i priviţi, ca pe cei lipsiţi de noroc 
de li s’ a curmat firul 
pe-o cărare uitată, 
pe-un dâmb părăsite, 
de n’au putut măcar să vă cheme 
în clipa în care-au murit... 

Nu-i plângeţi, mame, cu lacrimi de dor! 

Au nu ştiţi dece nasc eroii, 
dece luptă, 
dece mor?... 

Azi trupurile lor s’au înfrăţit cu pământul, 
cu marea şi cerul, 
cu iarba si vântul... 

Dar sufletele lor pentru voi şi neam veghează 
deschizând viitorul, 
pe locul unde sângele scurs 
le-a îndoit în ţărână piciorul... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


209 


Fiţi mândre, mame, de feciorii căzuţi pentru Ţară! 

Din jertfa lor de sânge, 
biruitor se’naltă 

3 

o nouă primăvară!... 

JUrCoK ALBU ?CTR1CAU 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXII, Nr. 5-6, Iunie - Septembrie 1977. 

P U I N I 

Şopteşte’n vatra vremii spuza, 
şoptesc din veac străbunii mei 
ce plâng la Sarmisegetuza 
şi stau de strajă la Orhei... 

Şopteşte ‘n ţărm de veac ruina 
din Tisa, Nistru pân’la Mare, 

Cetatea Neamţului, Tighina, 

Soroca lui Ştefan cel Mare... 

Ce crunt e plânsul tău de piatră 
din jur de lespezi de morminte, 
din jur de fiecare vatră 
pământule cu brazde sfinte, 

pământule cu mir în gene 
în ochi deschişi spre veşnicie, 
cu mir din flori basarabene 
care străbunii ‘n noi învie, 

care învie ‘n noi străbunii 
cei dela Putna care vin 
şi-i văd cu frunza lor gorunii 
cei care plâng peste ruini!... 

Ce crunt e plânsul din ruini, 
ce crunt ţi-i chipul de granit, 

Cetate Albă şi Hotin... 

Ioane Vodă cel Cumplit! 

Joh ŢOLCSOJ 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XVI, Nr. 30, August - Noiembrie 1981. 


210 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


PLÂNGERI 


i 

Cucuie pasăre cobe 
Să-mi cânţi acum a senin 

5 

S’aud cum urcă şi vin 
Din pământ ascunsele vorbe. 

Taina cumplitei tăceri 
Să umple gura, fântâna 
Crispată pâlnie, mâna 
Să facă semnul la cer. 

ii 

Steaua răsare 
cărare tăind prin păduri. 
Steaua cu alba lumină 
punte se face 
din cer la pământ 
cale fugarului mut. 

Fraţii rămaşi cu vecia 
pe dealul străin. 

Trupul lor frânt 
pământului pradă. 

Osul lor sfânt 

scară cu treptele strâmbe 

“scară la cer” din pământ. 

Maică-mea plânge... 
lacrima mea 

lacrima mamei cuprinde. 
Steaua răsare... 
cale de raze din cer la pământ. 
Apusul la capătul lumii... 
drumul mai lung! 

Pădurea duşmană 
umbră de spaimă 
fugarului mut. 

Frăţie de sânge 
frăţie de cruce 
lacrimă, vin învechit. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


211 


Maică-mea plânge 
paşnicul dulcele plâns 
umple vasul durerii. 

iii 

Lerui-ler cântec de mult 
Caii mei mici şi subţiri. 
Duşmanul. Hainele firi. 
Nădejdea fugarului mut. 

Lerui-ler Doamne şi Ler 
Iama îşi culcă pe sat 
Neaua, colind îngheţat 
Boboteze cu ger. 

IV 

Pasărea nopţii-a tăcut. 
Curând începutul luminii 
nisip şi argint risipit 
pe pacea pădurii. 

.. .curând sângerii 
lungi raze vor trece 
pe ceml de stele golit. 

Iar eri... iar azi... 
lacrimi răsfrâng pe pbraz 
lumânări sparte, dar lungi 
tmpuri negre de brazi. 

v 

Cucuie, cucuie sfinte 
Cântă-mi de moarte şi somn. 
In negm pântece dorm 
Ascunse cuvinte. 

Pe palida cmncilor frunte 
(lungi linii-zenit şi pământ) 
Tăcerea aşează cuvânt 
In albia timpului, punte! 


vi 


212 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Lerui-ler Doamne... 

Hainule cuc 
tacă-ti cântarea! 

5 

Mi-e sete 
mi-e foame... 
închide-te uşă! 

Lerui-ler Doamne 
şi Lerui-ler iară. 

Vecie păgână 
mi-e foame de tară! 

5 

Mi-e sete de-o noapte 
pierdut printre vii! 

Deschide-te uşă! 

loaK COSA 

j 

Ziarul “Cuvântul Românesc ”, Hamilton, Canada. Anul VI, Nr. 63, Iulie 7 Q8 7. 

PSALM ROMÂNESC 

- varianta originală - 


Tatăl nostru carele eşti în cer, 
dă-ne puteri din nepătrunsul tău mister! 

Sfinţească-se în veci numele Tău, 
peste bine şi peste rău! 

Facă-se în grabă voia Ta de neînfrânt, 
precum în cer, aşa şi pe pământ! 

Vină aşteptata ta împărăţie 
şi peste această robită Românie!... 

Şi alungă-i cu fulgere pe derbedei 
de pe trupul şi inima ei! 

Pâinea noastră, tot mai rară şi amară, 
ca pe-o mană cerească, dă-ne-o Tu iară! 

Să-ţi putem aştepta, încă drepţi, Judecata, 
între hoţi şi nemernici, cu pistoalele gata. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


213 


Şi’ntre graşi cărturari, ce de sătui pufăesc 
din truda flămândului meu Neam românesc! 

Păcatele toate ni le iartă deavalma! 

Iartă-ne furia şi iartă-ne sudalma, 
ce scapă din năpârcile ce’n noi se ascund, 
ca haiduci fulgeratici în păduri fără fund! 

Tărie dă-ne şi răbdare neclintită 
dela noi să alungăm orice ispită 

şi orice cutremur de groază; 
să nu poată-alianul în genunchi să ne vază! 

Din muscăleasca iobăgie şi din furtună, 
inima fa-ne-o să ne fie mai bună 
şi’n ţara schimbată în oarbă închisoare, 
neamul să crească mai dârz şi mai tare... 

Şi ziduri să zidească, de neclintit, 
între noi şi între Răsărit! 

Din Carpaţi de’ntuneric, uşor ca un fulg, 
spre Tine, o, Doamne, aş vrea să mă smulg, 
după ce mi-oi duce, străin printre străini, 
pentru-ai mei, pân' la capăt, coroana de spini!... 


La Canada, California 
27XI1958 

Ar OK COTIZUS 

Revista "Carpaţii ”, Madrid. Anul VI, IMr. 30-3 7, 7 0 Martie - 70 Mai 7QSQ (vezi şi varianta de 
nai jos publicata în ziarul "Cuvântul Românesc”, 7 Q8 7). A nu se confunda cu poemul care poarta 
acelaşi titlu clin volumul întocmit ele Nicolae Roşea: “Aron Cotruş — Opere Complete” (Ecl. 
“Dacia”, Madrid, 7 Q38), pcj. 462, ciclul “Poezii publicate în diferite reviste”. 

PSALM ROMÂNESC 


Tatăl nostru, carele eşti în cer, 

dă-ne puteri din nepătrunsul Tău mister! 

Sfinţească-se, prin timp şi peste timp, numele Tău, 
peste bine şi rău! 


214 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Facă-se de-a pururi voia Ta de neînfrânt 
precum în cer, aşa şi pe pământ! 

Vie a Ta aşteptată împărăţie 

şi peste-această robită Românie! 

Pânea noastră, tot mai rară şi amară, 
ca pe-o mană cerească dă-ne-o Tu iară, 

Aşteaptă să-ţi putem, încă drepţi, (primi) judecata, 
între aduşi-de-vânturi cu pistoalele gata! 

Păcatele toate ni le iartă de-a valma! 

Iartă-ne furia şi iartă-ne sudalma! 

şi duşmăniile aspre, ce’n suflet ni s’ascund, 
ca haiduci fulgeratici prin păduri fără fund! 

Tărie dă-ne, şi răbdare neclintită, 
dela noi să alungăm orice ispită 
şi orice fugamic cutremur de groază: 
duşmanii să nu poată în genunchi să ne vază! 

Din ghiarele capcânilor şi din furtună, 
inima fă-ne-o să iasă mai bună! 

Şi’n ţara, preschimbată în oarbă închisoare, 
neamul să crească mai dârz şi mai tare! 

Şi ziduri să dureze, de neclintit, 
între noi si între Răsărit! 

Din Carpaţi de’ntunerec, uşor ca un fulg, 
spre Tine, o, Doamne, aş vrea să mă smulg, 
după ce mi-oi duce, străin printre străini, 
pentru-ai mei, pân’la capăt, coroana de spini! 


La Canada, California 
27XI1958 


Ar ok COTROS 


Ziarul “Cuvântul Românesc ”, Hamilton, Canada. Anul VI, Nr. 67, Naembrie 7Q8 7 (varianta 
considerată din eroare “o poezie inedita de Aron Cotruş — Psalm Românesc 1 ). 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


215 


VIZIUNE 

Mai trece-un an, un an de depărtare 
de tara mea în care m’am născut. 

5 

Acolo soarele răsare şi’n anii lungi de închisoare 
doar cerul ei în viată m’a tinut. 

5 5 

Mi-e gândul călător pe Olt la vale 
rostogolit prin codrii despuiaţi, 
din pulbere strămoşii să-i răscoale 
pe crestele abrupte de Carpaţi. 

Aud în urma vremii ce se duce 
tălăngile în sunetul lor trist 
şi parcă văd tot neamul meu pe cruce 
în înălţarea lui spre Christ. 

Prea mulţi au fost şi prea amarnici, anii. 

Pământul scump să-l văd voi mai putea? 

Noi ne vom duce, dar rămân vultanii. 

După viforniţă mereu răsare-o stea. 

Radu BUT>IST£ANU 

Ziarul “Cuvântul Românesc ”, Hamilton, Canada. Anul VII, Nr. 7 7, Martie 7 Q82. 

LÂSAJ7-NE CÂNTECUL 


Lăsaţi-ne măcar cântecul, 

Cântecul nostru de veacuri şi lumină. 
Ne-aţi osândit destul neamul; 

Ne-aţi jefuit destul ţara şi grădina. 
Lăsaţi-ne satele noastre străbune, 

Cu altare străvechi şi sfinte, 

Cu ţărani muncitori şi chipeşi, 

Cu mii de cimitire şi morminte. 

Nu vă atingeţi de-al nostru pământ, 
Că noi de mii de ani îl arăm 
Şi nouă ni l-a dat Domnul cel Sfânt, 
De lifte şi barbari să-l apărăm. 


216 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Nistru şi Dunărea duc mereu cu ele, 
Lacrimile noastre de veacuri, 

Că neamul nostru numai prin lupte grele 
Şi-a păstrat fiinţa, credinţa şi glia. 

Nistrule, Nistrule, frate năzdrăvan, 

Du cu tine năpăstuirile noastre toate; 

Du crivăţul hain dela noi, bruma şi rugina; 
Du-le dela noi cât mai departe 
Şi’ngroapă-le’n deşerturi şi stepe. 
Ingroapă-le ‘n Urali şi Siberii; 

Du-le, te rugăm, du-le măi frate. 

Dumitru fAULCSCU 


Ziarul “Cuvântul Românesc ”, Hamilton, Canada. Anul VII, IMr. 1 7, Martie 7 Q82. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


217 



Desen ele Catul Bogdan 






218 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Vulturul $i columba 

între vulturi a izbucnit odată 
Război cum n'a fost vreme 'ndelungată. 

Pliscuri şi ghiare, ridicate, crunte, 

S'au năpustit, vârtej, ca să se 'nfrunte. 

Cei mai viteji, pieriră toţi în luptă, 

Hultani şi şoimi, şi, vreme ne'ntreruptă, 
încăierarea întrecu urgia 
Şi cu avântul şi cu dibăcia; 

Aşa încât văzduhul s'a mânjit 

Cu sângele trufaş sau biruit 

Şi-un timp întreg, din câte timpuri sânt, 

Căzură aripi din tărie pe pământ. 

Dar îngerii, porumbeii-ai sfintei mile, 

S'au întristat că vulturi şi acvile 

Duc luptă ’n cer pe viaţă şi pe moarte — 

Şi, mai de-aproape şi de mai departe, 

Se străduiră să se facă pace, 

Căci pacea, porumbeilor le place — 

Şi, într'o zi sau într'o seară, 

In stoluri cârdurile se 'mpăcară. 

Şi, cum e dat, la pace-i şi ospăţ 
Şi, din nărav şi din învăţ, 

Războinicii poftiră şi porumbeii oaspeţi, 

Dar nu ca să-i cinstească, ci să-i mănânce proaspeţi. 
Că s'au stârnit un jaf şi un măcel 
De n'a putut scăpa un porumbel 
Şi sângele vărsat 
A fost mai mult de cel nevinovat. 

Tudor AK&HZZI 


Din “Revista l-unclaţiilor Regale”, Gucureşti. Anul VII, Nr. 7 O, 7 Octombrie 7 Q40. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


219 


Sângele tâu mi-a tulburat copilăria 


— în memoria lui Vasile Christescu — 


Copil fiind pe masa mamei 
ţi-am văzut, în ziar, fotografia. 

Te-au împuşcat barbarii şi te-au atârnat în jos: 

Sângele tău mi-a tulburat copilăria. 

Erai mândru ca un brad al Carpaţilor 

Şi pe chip purtai de la neamul tău, azima pe altar, Omenia. 

De ce ţi-a fost dat, să cazi fulgerat? 

Sângele tău mi-a tulburat copilăria. 

Tânăr, locul ţi se’nscrie printre sfinţi, 

Monument ce-1 zideşte, an de an, vecia, 

Falnic luceafăr doborît printre morminţi: 

Sângele tău mi-a tulburat copilăria. 

Niciodată n’o să se stingă amintirea; 

In mine şi astăzi mai există ziarul şi fotografia 
Cu tine, sânzurat, atârnat pe trepte în jos: 

Sângele tău, fluvii de sânge, 

mi-au tulburat oglinda lacului interior, Copilăria. 

Ovidiu Voia 


Ziarul “Libertatea”, New York. Anul VI, Nr. S7, Noembrie 1 Q8 6. 

Ultima $i suprema jertfa 

— memoriei eroului Ionel Golea — 


în loc ele Motto: Am păstrat pe ‘mâni şi pani’, ca’n unele versuri cotruşiene, pentru a 
da poemului primitivitatea scrisului ieşit de sub mâinile bătătorite şi brăzdate de vâne 
groase ale unui ţăran din satul de origine al lui Ion Golea, strănepotul lui Horia, fratele 
bătrânului său tată, “Uncheşii ” pictorului St. Dimitrescu. 

Cu gândul la Fapta lui Ionel Golea, iată cu cine a vroit să se identifice, umilul şi 
încercatul meu suflet. Aşadar, nu am făcut altceva decât să răstălmăcesc murmurul 
tainic, glasul venit de departe, din veşniciile neamului: 

în tranşee fraţii tăi au fost ucişi 

Sub cerul Apocalipsei roşii, unul câte unul, pe rând, 

Duşmanii au trimis să le sfârtece inima, haite de câni. 


220 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Ai rămas, tu şi codrul lui Eminescu, pustiu şi plângând, 
Singur, cu steagul ţării tale în mâni. 

Priveşti înapoi, să fugi te opresc morţii 
Şi străbunii coborîţi din Istorie, 

Căci toţi nu mai sunt pe vatra lor stăpâni, 
înapoi te-aşteaptă bejenie fără glorie, 

Singur, cu steagul ţării tale în mâni. 

înainte vezi cum se desfăşoară 
Armatele călăilor, furiilor, hoaţelor... 
închinându-te satului de pe Tâmave şi sfintei pâni 
Porneşti, cu pieprul gol, contra gloanţelor, 

Singur, cu steagul ţării tale în mâni. 

Te-au doborât, sfârşindu-ţi Calvarul 
Groapă fără cruce sub sângerosul cnut. 

Din trupul tău, încet, va creşte altarul 
învierii Românilor, din nou în casa lor stăpâni. 

Şi veciile ca soarele vor străluci, pe locul unde ai căzut 
Singur, cu steagul ţării tale în mâni. 

OvLdLu VUIA 

Ziarul u Libertatea ”, New York. Anul VI, IMr. £ d £ d, Martie 7 QS1. 



Desenul: Demian 


■fr ■> 


■fr ■> 


V V V V V V V V 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


221 


MCSICDILe 



Desen ele Catul Gogclan 


222 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 



Z/h. - 

.... 


'rLufUi 


a 


r 

~L&< 

CCC 

E 

H+H~ 41 

QnJt* y~ai*aSfryt 

L’ 


% 

vt 

/ 

/ 


*'ix.fry-/; 


/V' 

4L 


/ 

r'îWvyM.a."- 

w&ruhu. c / c^i' - a ie , 


k' 

- 

t^'ueu'- 



l : 

ArtcuXi 

? 









<r t ■ | ■ ■■ ţ ■ ■ }■ — -■ |- - 

/2 f&u A^Lt &ay~f5t £?^iXr£. 


tic,* 

tue/ 

fif t^PUU< -/ 

nAu'rij 






i ~\ — — —r 

4ti 

' 








/V ■fsynJCA — 







•“i*" 1,1 ■■■^., l k ţ .i—4 

£*_ ^<i>>"«?<* >/ 

> 







-Z MLtU. 

<^4 

e < 

ttAA\C 

/ 




r+ 









/;< , Abmc*n*y 

—A 

£4- 

-* 

T~ 


* 




/a- AC 


f _ 




1 ; } T 

Icfvairtk. 
















r , .1 



1 # 

77'- '<si^4 

L y^A /> 

/r 

J 

<4 

/- 



'UMlfe 4l -Uu^J- 
qL<\ /^Ua^oU. <3Ma >- 













/>* -**46' 

&rG. 


ia 

u # ^cr- 



^>*' i^k&ax*r0 t 



1 



XirA^ /v* w 

# 

«T*a 


K/ 



p — k — -- 1- - -j- . 








■ 


. [ ‘ r | .. J 


Manuscrisul poeziei "August" de Ion Golea (variantă) - pg.1 









































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


223 


Ţxc 7 

cO>y, a hi* xM Jat'&A 

l/ftiCfi-a. irSuCt y'JisCr^ 

~ înjnţk ' (U^rŢy' l. . , _ 

«H a/e^cr* '<x~ aL’a j 7^ J?/-fxa(r4L, 

a «■«> 




QzY'^cCt. cu jcid di irucCtur»' a / 

freJu- %.xt.\r< cU ti 1 

^fu ao^Ttîa. kk&Â+t iw*Hl€ jfV«/<*4 >u4.' 

VuJUavu^ dL <^v*a, r / 

C& jW* ^ 2^{4rVA -l- I | 

cx (]i^' w^w-c^r ( K<^ir^ Cav^Mam 


~ 4 — 


Manuscrisul poeziei “August" de Ion Golea (variantă) - pg.2 









224 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 




î)(rtiwKJL' 'iy)^0r^QÂ(î $U.J-de%LJL VuAL 
Cuv*. Ph Ae cejx Ctacom.^ 

&k h-QJte. cU l 9i cilk stiâŢ/ cU& 'qpZ 

£l dl k QliUL ihc{ âu / du UcQlc^ fr ctcLcţjpsi, . 

bn-QjOiteA VUJ2JX p\Xu TiKSL, /c^CukliJtO 
Inupte&ba dih Gi.<i\stuJl -6~trtcu<juou Ud dt iu Kq 

£» £* tuw^-Aa -CÂ; Arula V JLmIhJl... 

Icul £ac/unc<*. n-QA+tţeJe^t diuA «a*' / >/ 

’ŢAaM.i (P^^Vs*- iHpt/ 

(2e H<A CLCUxdO- citi* f* W(j ^-ţâceJzt^ 

^QaÎXua ctspictexL ttutllofULCut\^ti ctf ka/Lg Şj SjivX 
hfaru KoL Uhd t, httu- CJZA y\jjte)«.âiCC / , 

J*sâ ' vuĂ So. ie. p/leo/w o /bac n> c/icronk^ $ icu & c&cc^__ 

fistzL, ^d^O^yuL., Tduc^a 
l>) dj£.cLfei\JL (doA<ci c^rC-nw dih p fy 
&’ ii. cKff&aju. Cxk (rS-fcyfe^Lf^fcC 
£Ă yviQUtj.cu- &u^&X*dr' / kiT0uAd. Tom. t TulTCajl^ 




DRUM 

Anul 2, Nr. 3, Iunie, 1966 


hacsinil (coperta revistei “Drun”). Anul II, Nr. 3, Iunie 1 Q6 6. 










NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


225 




| SOS51* ' 


NTERZISi 


m 


j 


un cRflciun LE6ionnR 

Lffioncrllor rrM fwt M MMai* 

SJr&Tmm Temutr 


dm: «IU epu«e 

Hoiri»! IM» 



V^gtSft 




. ^c ^i domne j #tt 

He* 1 *"». «im u^Z^ 10 '' **' ,n<h '-'‘ 

V' * CrAdun. in noi »ose»|« 

< «mi Irgmd.i ni-l dctrne 

in lungi /j| P <|f p ivrtte 


l.intslll, ca ( j 
lot îi alb m 
'* •» C’rAciuu, 
Din ( irjvii», 


flllgl t|r nc.iliA, 

. »»pnt pe.un munte 
slA (I privesc. 


' * liti lui albiţi de vreun 

V >ri •' ponte |H in j lira 
s? 1 li' imrA g.trnlind moţul, 

Hi-vikI mereu ta liot.ui 

Va»v Iw^ai înalt» de tirmuii 
Cum plAnu Iruu/n lor n.i verde 
l’are.iar /i« c Moş LrAciuur, 
Mnic'n lume nu ne credr. 

Vino un ( roinic de pr un munlr 
I. Mv iih viiIIiii mkii baliAu. 

Sr* Opn >te VI M •McliinA 
Zrclhd eAIre MnţCrAciun 

Vin din /am ndertartatA 
Unde privi-*r dm Gw|m(i 
D m ItolnrA In IiitarA, 
l.n loji liaţn ‘nMiAiiiap 

Ungurii ur au luat o parte 
Dm \idealul cc suspin.) 

Moş ( r.leiune I Moş (IrAciuin I 
Suferinţa ne*o uliua 

i ^ . .1 


Poemul “Moş Craciunei...” dedicat “legionarilor care-au fost în închisori Gravita, 1 Q40. 

AVATAR 

îmi cade gândul obosit In pleoape 
ca umbra serilor tndollate’n lacuri... 

Acelaş soare, aceleaşi nopţi de veacuri, 
aceleaşi stele-adorm clipind pe ape. 

Cu fruntea'n larbă-aud cum sue duhul 
din necuprins In rădăcini şl’n fol... 

Acelaş har de raze cade'n noi 
din liniştea ce-a ’nlăcrlmat văzduhul. 

Doar visul ne desparte de trecut... 

Poate cândva am fost păstor pe lună ... 

O, sufletul dece nu vrea să-ml spună 
povestea tainei ferecată’n lut... 


Ion Ţolescu-Vâleni / Revista “Munţii Apuseni”, Anul I, IMr. 2, Oct. 1 Q3 8. 







226 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Rătăciri 

Sunt singur şi nimen n’aude cuoântul 
Dreptăţii mele închisă'n durere — 

Aici în pustiul unde-mi oprii sborul 
Pe-un nor de cenuşă la fel cu pământul 
Din neuitate-amintiri de tăcere, 

Si lungi popasuri scăldate'h rouă 
Miezului nopţii, strâns ‘n fiorul 
Clipei de spaimă si ’nsingurare, — 

Când la ioi rea» mi de ois si pace 
Goale fantasme fugeau în lună 
Uitând descântecul ierbii amare 
In gura şerpilor, Strânşi în nebună 
Dorinţă de sboruri stelare. 

Aici e lumină prea multă — Si îmi pare 
Străină întinderea, necunoscută... 

Aici stăm adesea'n uitată oisare 
Spălându-mi aripele’n ploi de ‘ntunerec, 

Cu gându ‘noelit în tăcere crescută 
Din iarba grădinilor S/înte. 

Lin tremurată ’n soon de cântec 
Veşnic de laudă si preamărire... 

Poate nu chiar aici, prea strălucite 
Fire de nor se desfac si mă lasă 
Să cad în goluri fără sfărsire... 

Dar nu de-a lunci să-mi aflu locul 
Vechilor linişti?... O, cum m’apasă 
'Nalta lumină si mă goneşte 
Spre nu ştiu care nemărginire î... 

Să plec acolo, poate Focul 
Nu s’a stins încă si mă doreşte. 

de GEORGE IONASCU 


hacsimil clin revista “Dacia Red ivi va ”, Gucureşti. Anul IV, Nr. 2, 1 QUU. 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


227 


Cântec de slava 

Dormiţi, dormiţi, foţii noştri luminaţi, 

Gdiunu piinae Dine osiuueii vouSiie do bărbaţi. 
Sieagurne nu s'au plecat. 

Ajungă pan' ia voi miuţumitele murmure 
Ai© Biiauanilor cu chivără şi cu secure. 

Pământul nu *n zadar s au lost desjeienit 
Cu pasul vostru de metal şi de granit 
In vinele voastre şubrede, bătrâne, 

A mat rămas ceva din voi şl mal rămâne* 

Simţim ades cum gaigăle, măreţ, nestăvilit şuvolu. 
Sângele ţâşnit ce curge 6e departe, dela vot 
Mâna asta veştejită nu mai tremură, 

Începe kn să ardă 

Şi fiecare braţ, nou râsvrâttt, se face bardă. 

Pruncii pe cari i-aţi lăsat nişte lăstari — Domnul 

se 'ndure 1— 

Cresc căn poveste, până mâine sunt pădure. 

Ţara Îşi întinde mâinile pe la tund. 

Vă caută pe sub răzoare streine. 

Să vă mângâie 'n somnul vost' profund 
Şi-oricăt de-adânc ar fi, parcă tresare 
Trunchiul neputrezit, ca subit o sărutare. 

Toţi, intr'acolo, toţi fugim mereu 

Şi in adâncul mare! noastre vetre, ca *n fund de eleşteu. 
Se scurge tot ce-a lost odată viu. 

Intru acelaş mare subteran sicriu. 

De-acolo suie ca o sevâ«groasâ'n glie 
Şi holda-şi soarbe hrană, nădejde şl târle. 

Decât putred de viu, cerşind morţii 'ndurare, 

Mai bine fulgerat năprasnic, precum steiul tare. 

Din osul vostru umilit şl ţărănesc, 

Ţara-şi hrâneşte osul ei domnesc 
Şi marginile până acolo se întind. 

Până unde aude oasele voastre tresărind. 

Când nu trosnesc morminte dedesupt. 

Ţara se spulberă, hotarele s'au rupt. 

Lăsaţi femeile să tot bocească 'n limba lor 1 
De un' sâ ştie ele că moartea-l o altă primăvară 
Din adâncuri, o năvală, un zăpor ? 

Somnul răpune osteneala voastră do bărbaţi. 

Dormiji, dormiţi, feţii noştri luminaţi 1 

HORIA NIŢULESCU 


Revista “Universul Literar”, Gucureşti. Anul LII, Nr. 34, 10 Decembrie 1 Q43. 




228 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


Basm 

Măi, ce Fdt-Frumos blestemat am fost eu! 

Nani răpus nici-un smeri, 
n'ant tăiat nici-un cap de balaur... 

In faţa mea s’au închis toţi codrii de aur. 

Palatele de mărgăritare 

s'au ferecat cu drugi şi zăvoare. 

Fântânile, cu adâncul zăcut, 
mi-au dat mormoloci de băut . 

Stelele mi-au întins aguridă, 
grădinile, viermi şi omidă ... 

Măi, ce Fdt-Frumos blestemat am fost eu! 

N'am văzut umbra Sănzcnii, 

mi-au ţopăit, dmaivte, stârpituri şi sluţenii. 

La fiece pas, in tot locul, 

in cărcă-mi sărea Barbă-Cot nenorocul 

La toate cotiturile, 

mi-a smuls Strâmbă-Lernne pădurile. 

Mi-a strâmbat inimă, rămurişuri, copaci, 
sub lima ruptă de vârcolaci. 

Pe toate cărările, 

Sfarmd-Piatră mi-a surpat depărtările. 

Mi-a spart stâncile, munţii, 
şi stemele frunţii ... 

In urma mea, din gol, din ruine, 
doar vidma năpraznică vine, 
vine, gonind, despletită in vânt, 
mirosind a mormânt. 

Zadarnic arunc piepţeni şi perii, 
pe’ntinsul durerii. 

Nimic nu răsare, 

nimic nu pune hotare 

intre mine şi vidma cu ghiare... 

Măi, şi-am să dorm, am să dorm, am să dorm, 

să nu ştie nimeni că dorm, 

nici Uşurelul-Văntului, 

nici Qreul-Pămăntului, 

nici Păsări-Laţi-Lungilă. 

N'aude, Na-vede, somn fără milă, 
fără urmă, fără prăsilă. 

Măi, ce Fdt-Frumos blestemat am fost eu! 

RADU GYR 


hacsimil clin revista u Dacia Recii vi va ”, Bucureşti. Anul III, Nr. 4, 1 Q43 (inclus în ciclul “hueja 
lupului” clin volumul “Balade” apărut în luna Iulie 1 Q43 la Ecl. “Gorjan”). 




NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


229 


SFÂRŞITUL 


VOLUMULUI 

III 


©Copyright 2018 

Toate drepturile rezervate 



230 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

CUPRINS 

Lămuriri... -Autorul . 5 

Recunoaştere - E. Ar. Zaharia . 8 

Gânduri - A. G. Delafântânele . 8 

Craiul munţilor- Ion. U. Soricu . 9 

Răzvrătire de rob - Gherghinescu Vania .10 

Legendă - Gh. Dragnea .12 

în amintirea camaradului Sterie Ciumeti -Al. Georgescu-Drăjneanu .12 

Totul pentru Ţară - Nichita Moşneguţu .13 

Credinţă în Cruce... - C. Pârlea .14 

Steagului nostru - Ion Negru.14 

Ler Nicador- /. Niţu-Nicoreşti .15 

Uricar (I) - Nichita Moşneguţu .16 

Uricar (II) - Nichita Moşneguţu .17 

Cântaţi - Ion Opriş .18 

Moţii - Ionel Zeană .19 

îngenunchere - G. St. Cazacu .20 

Rugă'n revărsat de zori - Mihail Pintea . 21 

Balada boerului ce-a scris letopiseţ - Radu Gyr .21 

Uliţi moarte - Pavel P. Bellu . 25 

Sonet - Grigore Bugarin .26 

Ţăranii - Virgil Carianopol .27 

Cântec - Silviu Lazăr .28 

Ceas de rugăciune - Gh. Antonovici . 28 

"Oglindire'n scuturi" - George Drumur . 29 

Inscripţie la Mănăstirea Dealului - George Petcu . 30 

Haiducească - Ion. U. Soricu . 30 

în ţara de peste veac - Nichifor Crainic . 31 

Neam valah, neam al meu! -Aron Cotruş .31 

Sborul şoimului - Gherghinescu Vania .32 

Slavă Ţie - Căpitane - loan Al. Bran-Lemeny . 33 

Marşul legionarilor din Ţara Bârsei - loan Al. Bran-Lemeny .34 

Răboj către fraţii mei mai tineri - loan Al. Bran-Lemeny . 36 

Haiducie - Petre P. Paulescu . 37 

Glia Domnului - Ion Ţolescu-Văleni .37 

Peisaj - Teofil Lianu .38 

Petale de gând - Ion Ţolescu-Văleni .39 

Ţara Moţilor - Ion Ţolescu-Văleni .40 

Mestecenii - Petre Paulescu .40 

Meşterul - Aurel Chirescu .41 

Magi trişti - Aurel Chirescu .42 

Aureole - Teofil Lianu .43 












































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


231 


Testament - Radu Gyr .44 

întâlnire - Gherghinescu Vania .45 

Ectenie -Zorica Laţcu .46 

Istorie - George lonaşcu . 47 

Moarte'n pădure - Mircea Streinul .48 

întristarea fagilor - George Drumur .48 

Stingerea livezii - George Drumur .49 

Balada prietenului bucovinean - George Drumur .49 

Umbrele copilăriei peste Mănăstirea Horecea - George Drumur .50 

Prinţ de verde.51 

8 Noemvrie - Const. Argeşanu .51 

Garda!... Căpitanul!... - Leonte Dumitrescu .52 

An Nou - Leonte Dumitrescu .53 

Sfântă tinereţe legionară!... - Leonte Dumitrescu .54 

Căpitane... - Mihail Pintea .55 

Zvon de doliu - Leonte Dumitrescu .55 

Muncă nouă... - Leonte Dumitrescu . 56 

Strigătură la nuntă.57 

Eroul - Mircea Streinul .57 

Baladă - Radu Gyr .58 

Scrisoare tatii - Virgil Carianopol .58 

Cântec de toamnă - C. Pârlea . 59 

N'am oboist - Virgil Carianopol . 60 

închid în ochi minunea - Virgil Carianopol .60 

Moş CrăciuneL. - Miu Epure .61 

Morile de pe Nistru - A. G. Delafântânele .64 

Comandante, Comandante... - Ion G. Delafetea .64 

Imnul Târnăvenilor -Ion G. Delafetea .65 

"August" - Ion G. Delafetea . 67 

Imortalibus - Ion Al. Bran-Lemeny .68 

Crezul meu - Ion Al. Bran-Lemeny .69 

Pe-aici - Petre Paulescu .70 

Dă-mi înapoi - Petre Paulescu .71 

Biruinţa Legionară - Vladimir Pândele .72 

Răstignire - George lonaşcu .72 

Tabăra - Petre Paulescu .73 

Anul 1938 - Aron Cotruş .74 

Prăpăstii de jur împrejur... - Aron Cotruş .75 

Nume scris pe-a morţii tablă - Aron Cotruş .75 

Mucenicul - Aron Cotruş .76 

Moţa - G. Ursu .76 

Ungher de rai - Ion Ţolescu-Văleni .77 

Sus, pe dealurile Cernii - Radu Gyr .77 

Verde - Dragoş Vicol .79 














































232 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Sunt marele cântec - Ovid Caledoniu .79 

Prin munţi - Ion Ţolescu-Văleni . 80 

Motiv legendar -Sergiu Cristian .81 

în anul nostru - Teofil Lianu . 81 

Ştefan Vodă - George lonaşcu . 82 

Rostul meu - Petre Paulescu . 83 

Baladă - Horia Niţulescu . 84 

Istorie - George lonaşcu . 89 

Generaţie - Grigore Bugarin .90 

Colind - Ion Frunzetti .90 

19 1 8-Aurel D. Bugariu .92 

Moment de melancolie -Aurel D. Bugariu . 93 

Vraje - Ion Maican .93 

Cântecele singurătăţii -Aurel Chirescu . 94 

Zar - Aurel Chirescu . 95 

Confesiuni - Aurel Chirescu . 96 

Rugăciune de greu păcat!... - Eugeniu V. Haralambie .96 

Firavă stea... - Aurel Chirescu .97 

Artur Enăşescu - Pavel P. Bellu .98 

Joagărul - Radu Gyr . 99 

Munţi - Ion Siugariu . 99 

Mâinile tale - Traian Lalescu .100 

Punte de poveste - Ion Th. Ilea .101 

Ploile - Radu Gyr .102 

Poem despre rostul poetului - Radu Gyr .102 

Dimineaţa - loan I. Mirea . 103 

Răsărit - loan I. Mirea . 103 

Ruga lui gorun - Pavel Bellu .104 

Plecare - Horia Niţulescu .104 

Ţara de brumă - Horia Niţulescu .105 

Seara cea mare - Horia Niţulescu .106 

Sunt frate cu bradul -Aron Cotruş .106 

Călătorie - George Drumur .107 

Umbre de baladă - Aurel Chirescu .108 

RADU GYR 

PATRU SCHIŢE DIN CIŞMIGIU 

Cişmigiu de primăvară.110 

Cişmigiu de vară.110 

Cişmigiu de toamnă.111 

Cişmigiu de iarnă.111 









































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


233 


V. OPRESCU-SPINENI 

Mircea-cel-Mare.112 

Cântecul Dacului.113 

Veniţi?.113 

Tulnicul biruinţei.114 

Letopiseţi.115 

Ţară.115 

Legionarul.116 

Rugăciune.116 

învierea.117 

Primăvară dacă.118 

Ţara din basm.118 

Hotărnicie.119 

Sbor alb.119 

Cântec de stăpâni.120 

loan-Vodă.120 

Ţăranii.121 

ÎN CRUCIADĂ 

Războiul Sfânt 

PETRE PAULESCU 

Pe front.125 

"Crucea de fier".126 

Boppii.126 

Scrisoare mamei.127 

Grenadierul.128 

Eroii.129 

Marea plecare.129 

Trec anii.130 

ION U. SORICU 

Şoimi şi vulturi.132 

Eroilor. 133 

Către privighetoare.133 

Mult se miră luna plină.133 

Pământul.134 


HORIA AGARICI 

SONETE DE RĂSBOI 































234 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Fulgerătorul.135 

Acum... ca şi demult.136 

în vâltoare.136 

"De-a pisica". 137 

Năbădăi în largul mării.137 

V. OPRESCU-SPINENI 

Santinela.139 

Medalion.140 

Ni-s tineri, ageri anii.140 

în stepa asta 'ntinsă.141 

ALŢI I 

Fragment dela Don - A. G. Delafântânele .143 

Crăciunul la Don - A. G. Delafântânele .143 

Cântec - Cezar Flamură .144 

Calea oştenilor - George Drumur .145 

Lângă leagăn - E. Ar. Zaharia . 146 

Atac - Radu Gyr .147 

Mormintele - Radu Gyr .148 

întâia chemare - Horia Niţulescu .149 

In memoriam - Horia Niţulescu .150 

Cruciatul dispărut - Teodor Zuca .151 

Moara de pe Prut - Ion Sân-Giorgiu .152 

Răvaş de luptă -AurelD. Bugariu .152 

Ţigară cazonă - Traian Lalescu .153 

Cântec de slavă - Horia Niţulescu .154 

însemnare - Virgil Carianopol .155 

Holda izbânzii româneşti - Ion Th. Ilea .156 

Rugă pentru eroii Regimentului 9 Călăraşi - Traian Lalescu .156 

AUREL MARIN 

Note de pe front 

Iarăşi oprim.158 

E o lumină, numai una.159 

Doar o rază.160 

Au rămas.160 

VERSURI DIN ÎNCHISORI 

Unde sunt, cei care nu mai sunt? - Nichifor Crainic .162 


































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


235 


întoarcerea - Nichifor Crainic .162 

Cântecul potirului - Nichifor Crainic .163 

Poemul ecluzei -Simion Giurgeca .164 

în Jilava, în turn, la neagra - Radu Budişteanu .167 

Slavă - Radu Budişteanu .168 

Un fir dintr'o legendă - Ion Pin .169 

Mama - Ion Pin .171 

în loc de colindă - Ion Pin . 172 

VERSURI DIN EXIL 

ALEXANDRU SILISTREANU 

Doină.176 

Din Ţară.177 

Duc dorul.177 

Prăpăd.178 

în chip.178 

Talisman.179 

Urcând rugul.179 

Şi-a răsărit.180 

Misticul crez.181 

VARIOUS 

Moţa - 1. G. Dimitriu .183 

Odă - T. Nour-Miron .184 

Valeriu Cârdu - 1. G. Dimitriu .185 

Nicoară - /. 6. Dimitriu .185 

Vis - Ovidiu Găină .186 

Pe graniţă -Aron Cotruş .187 

De vorbă cu Neamul - Ion G. Delafetea . 187 

Rugăciune - Ion G. Delafetea .189 

O Ţară ştiu! - Troian Miron .190 

Haiducească -Aron Cotruş .191 

Scrisoare - Dumitru Paulescu .196 

22 Septembrie 1939 - Leonida Lutotovici .198 

S'a întors un om în sat - Leonida Lutotovici .199 

Primăvara din vis - Dumitru Paulescu .199 

Cât nu se stinge lumina - Dumitru Paulescu .200 

Marş de unire şi de luptă - Traian Miron .201 

Muria o frunză - Vasile Posteucă .202 

Datina străbună - Ion Ţolescu .203 





































236 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 

Ora semnului de întrebare - Nicolae Novac .204 

Noi nu ne-am născut în zadar - Emanoil Carabaş .205 

La cei cincizeci de ani - llarion Albu-Petrican .206 

Aniversare - Faust Bradeseu . 206 

Vin legionarii - llarion Albu-Petrican .207 

Nu plângeţi mame... - llarion Albu-Petrican .208 

Ruini - Ion Ţolescu . 209 

Plângeri - loan Cuşa .210 

Psalm Românesc (varianta originală) -Aron Cotruş .212 

Psalm Românesc -Aron Cotruş .213 

Viziune - Radu Budişteanu .215 

Lăsaţi-ne cântecul - Dumitru Paulescu .215 

EXTRA 

Vulturul şi columba - Tudor Arghezi .218 

Sângele tău mi-a tulburat copilăria - Ovidiu Vuia .219 

Ultima şi suprema jertfă - Ovidiu Vuia .219 

FACSIMILE 

August - Ion Golea .222 

Rugă - Nicolae Novac .224 

Avatar - Ion Ţolescu-Văleni . 225 

Rătăciri - George lonaşcu . 226 

Cântec de slavă - Horia Niţulescu . 227 

Basm - Radu Gyr .228 
























NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


237 


Kc*>»N*« 


Net*» Ni ţa 

pResfl 

LeGioriHRĂ 

• din tmi ti dn fa rO - 


HmâmH* 

CRĂCIUN 

ÎN 

EXIL 

DC ICI, 

DC 

COLO... 

IKTVM VNâttriU*. aflMWIII >M 




McdteNH 


bmcokm NM« 


Maa*» N* 








Sarqatorile 



DE ICI, 





DE 


Crăciunului ji 



COLO... 


Anului Nou 



m 

•»tp*«fi* 




N ^W TA 

twvu niMuntr iMumua. mm 


n IMI1HII IM 















238 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (III) 


* % * * n n n 


DE ACELAŞI AUTOR: 

♦ “Bibliografia operelor autorilor legionari". Editura “Libertatea", Jacksonville, 
Florida, 1993. 

♦ “Presa Legionară - Publicaţii". Editura " Libertatea ”, Jacksonville, Florida, 1993 / 
2017. 

♦ “în cumpăna vremii" (scurte nuvele). Colecţia “Libertatea", Jacksonville, Florida, 

1994. 

♦ “VICTOR CORBUŢ-în pas cu noi”. Colecţia “Omul Nou", Hallandale, Florida, 1995. 

♦ “Crâmpeie de viaţă - în pădurea cu fiare sălbatice” (voi. I - II). Editura 
"Libertatea ”, Jacksonville, Florida, 1995 - 1996. 

♦ “Martirii ne veghează din ceruri” (voi. I). Editura “Libertatea", Jacksonville, 
Florida, 1997. Voi. II (în pregătire). 

♦ “Snop de vise” (versuri). Colecţia “Libertatea", Jacksonville, Florida, 1997. 

♦ “Crăciun în Exil" (mică antologie a celor mai frumoase versuri de Crăciun 
publicate în Exil). Colecţia " Libertatea ”, Jacksonville, Florida, 2014. 

♦ “De ici, de colo..." - antologie de versuri legionare (Voi. I - II - III). Editura 
" Libertatea ”, Jacksonville, Florida, 2018. 

♦ “Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou Reflectate în Presa Naţionalistă" - 
Antologie în texte şi versuri. Editura “Libertatea", Jacksonville, Florida, 2018. 

♦ “Sărbătorile Pascale în Presa Naţionalistă" - culegeri de texte şi versuri. Editura 
" Libertatea ”, Jacksonville, Florida, 2018. 

Ediţii îngrijite: 

♦ “Acuzat, martor, apărător în procesul vieţii mele" de Dumitru Banea. Colecţia 
“Omul Nou", Miami Beach, Florida 1994. 

♦ “Rezistenţa în Munţii Braşovului” de Petre Baicu. Colecţia “Omul Nou", 
Hallandale, Florida, 1994. 

♦ “Cărticică de cântece" (legionare). Editura “Libertatea", Jacksonville, Florida, 

1995. 

♦ “Jurnal numai pentru mine” de Niţă Ghimbăşanu (I), caietele 1-2; în lucru, 
caietele 3-4. Colecţia " Libertatea ”, Jacksonville, Florida, 1997. 

în curând: 

♦ "încrustări pe răboj..." (volum antologic). 


* •> % x x n tu %