Zahu Pana — Cu acul pe sapun (poezii) — 1989

Coperta şi ilustraţiile de Cristina Dan 


THE ROMANI AN VOI CE INCORPORATED 
Ha mii ton - Canada 


Copyright 1989, Zahu Pană 

AII rights reserved. No part of this work may be 
reproduced, without the prior written permission. 


ISBN 0-919871-04-6 


ZAHU PANA 


CU ACUL PE SĂPUN 

POEZII 


5 

Editura “Cuvântul Românesc” 

1989 


Soţiei mele Marica. 


CU ACUL PE 
SĂPUN 


PREFAŢĂ 


Iată, 

tinereţea mea zbuciumată! 

Anii mei 

de trei ori în necazuri trăi ti 
dar în bucurii niciodată, 
odihnesc aici! 

Cfcreşte-ti pasul lângă ei, o clipă, 
grăbite cititor şi stai cu ei, 
s'au dus ca fluturarea de aripă, 
dar au fost plini de vise, anii mei. 

Subţiri şi'nalti, lipsiţi de clorofilă, 
n'au fost văzuţi de lună nici de soare... 
întoarce rar, o filă după filă, 
că rana este-a Neamului... şi doare... 


9 


CU ACUL PE SĂPUN 


Cuvinte reci, voi gânduri de'nchisoare, 
voi răni deschise, urme de cătuşe 
şi voi obloane*nchise pentru soare, 
tu ochi spion clipind viclean prin uşe. 

Anchetatori şi gardieni, voi brute, 
voi furi de libertate şi credinţe 
ce-aţi semănat orori necunoscute, 
vătafi de chinuri şi de suferinţe. 

Voi zile înşirate ca pe ată 
şi viata noastră, palidă-arătare, 
voi ani trăiîi în noapte şi în ceată, 
zbătuţi în chinuită sugrumare, 

V'am încrustat ca mărturii sub astre 
şi v'am dorit tăriile din oase, 
dar m'am spălat cu literele voastre 
şi din săpun, nimic nu mai rămase... 

Acum vă chem din marea risipire 
să vă îmbrac în cea mai nouă haină 
şi rând cu rând, venind din amintire, 
strânge!i-vă la ceasul meu de taină. 


11 



E C T E N I E 


Sunt singur Doamne şi mai port în os 
neascultări din primul păcătos 
şi mă întreb sub cerul larg, deschis: 
Mai pot spera un loc în paradis? 

Va mai ajunge până’n fundul grotei, 
ofranda de pe muntele Golgotei ? 


Sunt humă Doamne şi nisip pisat 
şi'n fiecare boabă, un păcat 
durat în vrane, munte, de termite. 

Sunt plânsul nesecat din stalactite! 

Tu, care'nmoi şi viscolul şi piatra, 
trezeşte-mi focul şi’ncălzeşte-mi vatra!.. 


Adast după o rază de lumină 
(mai dulce decât mierea din grădină) 
răsfrântă'n mine, undă de culoare 
ca cerul când s’aprinde în izvoare, 
chiar de mi-i da de fiecare greş, 
pe trup, rodire coaptă de cireş... 


13 







LA DRUM 


Călătorim copile! Ia-ţi traista cu merinde, 
din urmă neguri multe ne-or da sărutul rece; 
cu galbene batiste toţi panii ne-or petrece, 
imensitatea'ntreagă în faţă ni se'ntinde. 


Prietenii păstorii, ce rug aprind în urmă ? 

Au scăpărat amnarul şi cu scânteia'n iască, 

vor şterge duioşia şi urma-ne lumească 

precum jertfesc berbecii din cea mai bună turmă... 


Necunoscuta cale pe care-au mers străbunii 
o vom afla copile, în nopţile de febră, 
con afli necunoscuta problemei de algebră 
când depărtarea toamnei topeşte'n zări, lăstunii. 


Cortine nevăzute ne vor drapa plecarea, 
dar cine se întreabă de stăm ori de plecăm ? 
Cât de tăcut e drumul pe care apucăm 
şi cât de nepătrunsă şi'mbietoare, zarea !... 


14 


HARÂ RĂSCRUCE... 


Nici în Est, nici în Vest, nici în Nord, nici în Sud, 

trâmbiţa dreptăţii nu o mai aud, 

nici pe cânp n’o mai găsesc, nici în casă, 

nici în inima prietenilor cu care stau la masă... 


Şi în Est şi în Vest şi în Nord şi în Sud, 
cu plămânii storşi de sânge crud, 
ahtiaţi de dorul libertăţii, 
fraţii mei se sting în pragul vieţii... 


Cine ştie când va răsări 
plămădit din morţii încă vii, 
dintr'un colţ de ţară încă teafăr, 
din pământ valah, vin nou luceafăr... 


Cine ştie oare, când din greu, 
scăpăra-va Doamne, Neamul meu, 
în urgia norilor amnarul 
să trăznească'n rădăcini, amarul... 


Şi în pas năvalnic să-i aud 
şi din Est şi din Vest şi din Nord şi din Sud, 
cum vin măre, vin peste coclaur 
serafimii zilelor de avu*... 


15 






mamei 


La toamnă, când vor plânge mamă, plopii, 
şi-ti vor aduce de mine aminte, 
să ştii că m'am luat în luptă cu Cyclopii, 
în bătălia fără de cuvinte. 

Când am văzut că tara în ruină 
cuprinsă-i în zăbranic luci feric, 
am luat în mâini scânteia de lumină 
ca să dobor un munte de'ntuneric. 

Să nu plângi deci, cu ochii la icoană, 
în nopţi de toamnă sură, cu tristeţe, 
lacrimi de foc, de sânge, de bulboană 
vor cununa a noastră tinereţe... 

Când îti va bate ploaia trist în geamuri, 
s'or întâlni gândirile, florete. 

Cum se anină zorile de ramuri 
va creşte şi dreptatea, pe'ndelete. 

Să nu mai plângi, lasă-ţi melancolia 
şi din răbdare făureşte-îi scut. 

Gândeşte mamă, Fecioara Maria, 
un singur fiu şi Dânsa a avut... 


17 




















HAIDUCEASCĂ 


Hei, ulcică fără toartă, 
cine te-a îinut la poartă 
ca un sârrfoure de viată, 
în amurgul plin de ceată ? 

Cine ti-a băut prea-plinul 
de vin, tare ca pelinul 
şi te agăţa în tindă 
lângă plosca plină'n grindă ? 

Stai acun în colt de masă - 
ca un stâlp, de carii roasă - 
şi ştirbită şi stricată, 
parcă n'ai fost niciodată. 

Căci s'a dus, s'a dus într'una 
- încotro răsare luna - 
scăpărând în zări amnarul, 
numai el şi armăsarul... 

Şi-au tras în amurg de sită 
nopţile, perdea cernită. 

Munţii-au îmbrăcat sumanul 
pân'o trece Caraimanul. 

Apele din mal în mal 
i-au cântat cu orice val, 
codrul, gazdă seculară 
i-a dat gjiid steaua polară. 

Hei, ulcică de cucută, 
vei fi ţăndări prefăcută 
pân s'o’ntoarce iar stăpânul 
să-ti aline’n palme, sânul... 


19 















SATUL NATAL 


Cum mă cheamă satul, satul meu natal, 
pripăşit pe-o coastă, pe-un tărâm de deal, 
ridicând deasupra morilor de vânt 
braţe disperate, stinse de avânt... 

Şi mă cheamă'n umbra tristelor livezi 
vremea ştrengăriei - ca un salt de iezi - 
când păşteam cu mieii încărcaţi de har, 
turma de bucoavne din abecedar... 

Credincosul câine, de demult apus, 
mă urma oriunde pe coline’n sus, 
când fugeam din banca nemiloasei şcoli 
ca de cea mai cruntă boală dintre boli. 

Dar s'a dus seninul zilei dela noi; 
unde-i tată, turma miilor de oi? 

Cugetele clare, ca izvoare reci 
şi berbecii noştri, cei mai buni berbeci? 

Unde sunt vecinii, nunţile din sat, 
lumea mea durută care m'a uitat? 
înnecând dogoarei de gigantic ţest, 
neagra lor trăire, cerului acest. 

Anii mei de-acasă, tălmăciţi în vaci - 
încărcaţi ca rodul vitei pe araci, 
ca în visul biblic, vlăguiri v'au supt 
anii mei de carte, din cari nu mă'nfrupt. 


21 











Lotru de himere şi de stele fur, 
să împart mulţimii pâine şi azur, 
de-am strunit lăute pentru cântul meu, 
Fetelor Morgane le-am cântat mereu... 

Mamă, îngropată în oraş străin, 
singură scăpare, tot la tine vin, 
să mă învelescă iar, când m’oi culca, 
scoarţa înflorată doar de mâna ta. 

Şi din levănîica timpului să scot 
-desfăcând spre soare, necuprinsul tot - 
visele, îesute în Qienarii reci, 
funii nevăzute ce m'au prins pe veci... 


22 


VERS DE TOAMNA 


De-acum nu va mai fi nimic ! 

Doar plânsul streşinii stricate, 
când la firidă îmi va bate 
cu degete de mucenic. 

Aştept doar timpul să se scurgă 
ca o poveste dintr'o carte, 
când vântul aprig, de departe, 
va călări o toamnă murgă... 

Aici, nici vise, nici istorii 
nu bat din pinteni deşteptări. 
Speranţele, spre alte zări, 
s'au depărtat ca şi cocorii. 

Viata, clocot de taifun, 
s'a zgribulit ca un arici. 

Hei! Libertatea, basm pentru novici, 
s'a spânzurat aseară de un prun... 


23 




FRAŢILOR DE CÂNTEC 


Rătăceam boemi prin constelaţii 
dornici de un cântec solitar, 
să cioplească’n versuri, lapidar, 
tragedia-atâtor generaţii. 

Căutam în stele noi destine 
rupte din înaltul zodiac, 
cum din adâncimile de veac, 
mari istorii răsăreau senine. 

Dar ne-a strâns din rătăciri stelare 
- pentru suflete să coacem rod - 
cornul unui tânăr voevod: 

-"Să'năltăm din temelii, altare !" 

In castele de cleştar, domnite, 
şi-au lăsat condurii de sidef 
şi mătăsuri le pe gherghef 
să lucreze bunde cu alti te. 

Şi-au îesut în mândrele războaie, 
lacrimi şi postav de abanos, 
pentru fraţi, iubiţi şi Făt-Frumos, 
să le îie la furtuni şi ploaie. 

Ne-aşteptau în verzi le desişuri 
grele-armuri şi cântece de joc, 
munţi, păduri şi mlaştine de foc, 
să urcăm pe aspre povârnişuri. 

Potentaţi cu minţile obtuze, 
ne-au zvârlit din Tara, vrută rai, 
în Jilavele de mucegai, 
să ne ningă vremi le ursuze. 


25 









Numai cerul ne-a urmat chemarea 
pas cu pas, pe drum de curcubeu, 
când în suflete creşteau mereu: 
Bărăganele, Carpaîii, Marea... 

Şi ajunşi târziu la poarta vieţii 
peste moarte şi blesteme şi vânzări, 
celei mai frumoase dintre ţări 
i-am jertfit toti anii tinereţii... 


26 


E P I TALAM 


Mă fură gând de trubadur sihastru 
şi dor, robit în stih de madrigaluri. 
Pe care ţărm te-adăposteşti de valuri 
iubita mea, din cântecul albastru? 

Că nu sunt anii cale'ndepărtată 
şi nici uitarea piedică vrăjmaşe, 
să mi te fure - mână ucigaşe - 
din lumea care-ti şade închinată. 

Că n'a fost zi cu soare să se facă, 
nici noapte cu luceferi şi cu vise, 
să nu-îi aştern, întinse paradise, 
iubirea ta şi dorul meu să treacă. 

Doar toamnele acestea năzdrăvane 
cu frunze moi şi parcuri risipite, 
îmi tremură în inimă ispite 
ce pâlpâie în serile vădane... 

Când vipera’ndoielii se strecoară 
în suflet, cu venin de patimi grele, 
ca primul an, căzut din rai cu stele 
mă plec peste urgii ce mă'nfioară... 

Şi cum mă frig ca jarul de pe vatră, 
mi-apar din nou luminile senine 
şi limpezesc tristeţile din mine, 
ca lacurile reci în munţi de piatră 

Şi dor cu dor unind din depărtare 
cu paşii dimineţilor de cetini, 
ne duc în timpul munţilor prieteni, 
şi-al apelor în dulcea legănare... 


27 



ANCHETA 

In timpul anchetei, studentul Tcaciuc a murit 
aruncându-se pe fereastră. 


Ancheta se lungea pe luni de-arândul, 
amarnice ca viata în infern 
şi se părea că chinul e etern 
clipită cu clipită măsurându-1. 

Dar probele întârziau să vie! 

Băieţii au tăcut sau n'au fost prinşi. 

Foia oraşu'ntreg de-atâtia inşi 
trimişi pe urme, calea să le-atie. 

...Şi instrumentele au fost din nou aduse; 
frânghiile şi drugii s'au întins. 

Era acelaş mijloc de convins 
ca să vorbească cel care tăcuse... 

Prin geamul larg deschis, o mână-albastră 
a fluturat spre cel închis, îndemn! 

Şi a zburat clădirea, la un semn 
făcut prin săritura pe fereastră!... 

I s'a deschis văzduhu'n mii de arii 
şi'n urma lui rămaşi cu graiul mut, 
le-a tremurat fotoliul sub şezut 
şi-au îngheţat de spaimă, comisarii... 

Un anonim, erou sau stârpi tură? 

Toţi au tăcut cu sufletu'ncărcat. 

Doar fraţii lui de cruce s'au rugat 
să-i fie jertfa, cuminecătură. 

Rămase văduvit de-un om, etajul, 

iar soarele de Mai, în asfinţit, 

în violetul serii a zărit 

doi oameni de serviciu..spălând pavajul!... 


29 
































MOARTEA FRATELUI 


DE CRUCE 


La moartea chinuită a elevului Ienciu, Jilava 1949 


Adunaţi la uitora Crucii, 
hotărîră sfat haiducii 
să pornească iureş, iară 
-chiot de trezire’n tară - 
că de mult amar i-apasă 
stăpânirea de pucioasă. 

Din văzduh cădea otravă; 
primăvara sta bolnavă; 
pe sub stelele albastre 
câinii prevesteau dezastre, 
şi în zilele lui Mai 
îi zvârliră'n mucegai... 

S'au deschis din nou, destule 
guri de temniîi, nesătule, 
lanţuri grele, beznă-adâneă, 
nou urcuş pe colt de stâncă... 

Intr'o zi, în închisoare, 
trăgând grelele zăvoare, 
au împins în întuneric 
frate tânăr, vis himeric. 

L-au răpit din banca şcolii 
să-l îngroape cu sobolii, 
însă anii tinereţii 
iau în piept tot greul vieţii: 
Nervii fier, ochiul senin, 
suflet,univers creştin; 
dragostea de fraţi, trăire, 
Neamul înviat, gândire !... 


30 


Uiibre negre'n miez de noapte, 
îl chemară "sus" -în şoapte- 
şi-i întinseră odgoane 
întrebările capcane. 

Groază'n dânsul seacă-te, 
gura-i prinsă’n lacăte, 
mâna nu ştie să scrie, 
jertfa-i sfântă cumetrie ! 

In zadar îi bat piroane ! 

Peste amintiri, obloane 

şi prăpăstii de abis, 

el a tras, de când e’nchis... 

După lunile de chin 
l-au luat din beciul plin 
şi în dubă ferecată 
l-au trimis la judecată. 

Judecăţile - mârşave - 
l-au zvârlit în reci Jilave, 
ani de ternii îi: sfert de veac, 
peste el de-acuma zac. 

Zbirii trec pe dinainte 
îi întind blide de linte 
şi pe preturi de nimic 
vor să-l curpere: "amic” ! 


31 



El sfidează viaţa crudă, 
scuipă peste foame'n ciudă 
şi pe murii albi de ger 
sapă cântece de fier: 

"Tinereţe,saltă-te, 
neam de daci, înalţă-te, 

Ţară, creşti cât trei imperii 
peste veacul de mizerii"... 

Dar în beznele ceIulii 
bolile roiesc ca ulii: 
trupul slab musteşte viaţă, 
oasele, de frig, îngheaţă 
şi plămânii, de răcoare, 
se aprind să dea dogoare... 

Pe drum plin de sacrificii 
el îndură noi suplicii 
pentru ţara-aceasta'ncât, 
dacă n'ar iubi-o-atât, 
ar lăsa-o de pomană. 

Ţară scumpă, sfântă rană! 

Subţiorile-i ard, vetre, 
iar mercuru'n termometre 
pus sub braţ să le descrie, 
curge ca o apă vie. 

Trupu-i arde, de pojar, 
ochii parcă sunt de jar 
şi în crâncenul amurg, 
şerpi de foc prin vine curg... 

Paznicul cu ochi de peşte 
văzându-1 cum se topeşte, 
când a fost să nu mai fie, 
l-a dus la infirmerie. 


El se zbate'n bezne hâde, 
doctorul, pare un gâde 
semănat aici de veacuri, 
mâna-i tremură pe leacuri 
şi din sufletul hain, 
scoate fiere şi venin. 

Totul trage, îl destramă, 
numai moartea, ca o mamă, 
printre gărzi, prin metereze, 
vine să-l elibereze. 

Dar 'nainte de plecare 
i-a adus din depărtare, 
dintr'un colb de amintiri, 
ochii 'primei lui iubiri. 

Pe im petec alb de cer, 
ţara nouă, giuvaer. 

-Ţine-1 Doamne, doar o clipă 
s'o vadă cum se'nfiripă ! 

Dar celula rea şi goală 
l-a trezit pe prici de smoală 
şi privind spre toţi pereţii 
şi-a vărsat amarul vieţii... 

.. .Nu e nici o mână care 
să-i aprindă-o lumânare; 
niciun deget la firidă 
ochii stinşi ca să-i închidă, 
numai dincolo de geamuri 
luna plânge printre ramuri 
şi o stea ca un smarald 
îi croeşte drum înalt !... 




32 


33 








CRĂCIUN LA JILAVA 


Nu mai vine Moş Crăciun! 

L-a oprit paznicu'n drum 
să-i deşerte traista'n nea 
să n'aibe ascuns ceva... 

Şi-ar putea să vie oare 
când la uşe sunt zăvoare 
iar în temniţa de ger 
lacăte şi drugi de fier? 

Toţi închişii-aşteaptă însă, 
pe culoare paşi de pâslă 
şi prin geamul văruit, 
barba lui, de moş albit. 

însă Moşul nu mai vine! 

Cine-1 prinde, cine-i tine 
în pădurea cu dihănii, 
cerbii înhămaţi la sănii? 

Zeama rea, celula goală, 
noaptea neagră, ca de smoală, 
Lerui Doamne, Lerui Ler, 
doar în plăcile de fier, 

Moş Crăciunii, sentinele, 
bat alarmele în ele... 














































































































































J I LAVA 


Aduşi din patru puncte cardinale 
şi azvârliţi în grotele de iad, 
din orizontul strâns între partale 
doar dorul evadează ne'mpuşcat. 

Ferestre'nchise, gearfiuri văruite 
-împinşi pe brânci, ca vitele'n ocol- 
ne seamănă pe trupuri stalagpiite 
pereţi plângând, pe trupul nostru gol. 

Suflarea noastră, ne'ntreruptul vaer, 
litanie ascunsă în mormânt, 
adastă crunt după un fir de aer, 
mai scump ca orice bun de pe pământ. 

Luni după luni, trec vremi le de hulă 
iar sufletul de libertăţi avid, 
neîncăput se zbate în celulă 
şi-şi zgârie furtunile pe zid... 

Grele-amintiri din zilele apuse, 
trădări, greşeli şi fiece cădere, 
le adunăm în urnele de fiere 
ca tainele ferite şi nespuse. 

Pe vremea ce se târâie beteagă 
svârlim amar răscopt de deţinuţi, 
şi aşteptând metehnele să-şi dreagă, 
din nou cădem neputincioşi şi muţi... 

Iar apăsarea murilor cetăţii 
o măcinăm în scrâşnete de dinţi, 
adulmecând fiorii libertăţii 
şi jalonând eterne biruinţi... 


37 











I 

I 



ÎN CELULĂ 


Pe gangul lung, gardianul se opreşte, 
alege-o cheie de la cingătoare; 
lacătul sare, se trage zăvorul 
şi deţinutul e împins în închisoare... 

Pereţi mucegăiţi, murdari de vreme 
şi plini de semne, amintiri şi rugi; 
un ochi de geam e văruit de-un secol, 
tavanul plânge, la fereastră drugi... 

Păroase umbre ies ca din caverne; 
privindu-le, parcă ar fi jivine, 
se recomandă: doctor, avocat, un preot, 
studenţi, ce-au arătat cândva ca tine... 

Hârdăul lângă uşe, iată priciul 

şi-un loc de-o palmă strâns într'o cuşetă... 

O zdreanţă reformată de la grajduri 

să-îi înveleşti gingaşa siluetă... 

Priveşti în jur, e totu'n întuneric, 
dar ochii prind încet să descifreze 
câte-un profil de craniu, oameni, oameni, 
şi'n ochi privirile scânteietor de treze. 

Aşteaptă veşti de-afară disperaţii! 

Ce ştiri poţi să le spui să-i întremeze 
când ciuma roşie se lăfăieşte 
şi tara e lipsită de amieze?... 

întâi trec zilele mai greu şi săptămâna, 
apoi vin lunile şi anii tot mai lungi. 

N'ai mai tinut calenda pe perete 
că tot la nici-o tintă nu ajungi... 


39 














Să ieşi din vreme şi din apăsare, 
ucide timpului secundele infame 
şi te îmbracă'n zalele răbdării 
când tinpul vine doar cu chin şi foame... 

E zidul plin de testamente rare, 
inscripţii de poeţi şi de eroi: 

Francois Villon, Verlaine, Kipling, Seneea, 
versuri de Gyr şi alţi poeţi mai noi. 

Deasupra tuturor, ruptă din Dante, 
domină obsedant aceiaş stantă - 
(parcă n'ajunge realitatea dură) 

"Voi ce-ati intrat aicea, lăsaţi orice speranţă." 

Aşează-te cuminte şi ascultă: 
aici dospeşte viitorul tării 
Orice închis e arc şi e redută 
chiar de nu par cu totii acătării... 


40 


INSCRIPŢIE PE PERETE 


Când soarta crud de noi îşi râde 
tărîndu-ne pe drumuru grele, 
ne plânge luna'n temniîi hâde 
şi soarele printre zăbrele... 


ALTA INSCRIPŢIE 

Poate mâine Doamne, poate mâine, 
vor cădea zăvoarele la uşi, 
n'or mai fi coşmarele cu ruşi 
şi nici viata mizeră, de câine... 


41 




ORA STINGERII 


E ceasul de taină, prieteni, 
când toîi mai rămânem de veghe, 
că mâine se'ntoarce lumina 
şi'mbracă celula în zeghe. 

Sub zdrenţe de pătură ruptă, 

Aiudu-şi trăieşte minunea. 

Ca fumul uşor, de tămâie, 
se'naltă spre cer rugăciunea... 

Şi cad în adâncă uitare 
amarele zilei alarme, 
zăvoare şi lanţuri, tac mute, 
doar straja de noapte nu doarme... 

în suflete prea chinuite 

se lasă o mană cerească 

pe care, nicicând unii oameni 

n'o cred, nici nu pot s'o cunoască... 

Dar mâine în zori, gardienii, 
ne mână să'ncepem iar truda, 
sub zodia bestiei roşii, 

Aiud e şi iadu şi Iuda... 


42 


PRIETENILOR 


Vă amintiţi de seara-aceia tristă 
când ne-am strâns toti la margini de pădure? 
Ne-a fost voinţa, muche de secure 
şi viata, fluturare de batistă! 

Pentru cei slabi şi goi, ce dorm pe scânduri 
atunci făcut-am legături de sânge! 

Simţeam pe-aproape cercul cum se strânge 
şi carul morţii hurduind prin gânduri... 

Ulii-au căzut, alţii pe totdeauna 
s'au dus nevrând, dar i-a chemat urgia... 
Aveam pe-atunci o ţară, România, 
şi'n suflet o credinţă, numai una! 

Azi ferecaţi, deşi n'avem cătuşe, 
închişi mai larg în tara închisoare, 
nici ziua-i zi, nici soarele nu-i soare, 
şi nici speranţele nu ciocănesc la uşe... 

Spre care zări, de cer mucegăite, 
să ne'ndreptăm privirea noastră arsă, 
când lumea toată e pe dos întoarsă 
şi oamenii se'ntorc 'napoi, spre vite? 


43 






neîmplinire 


Dorul ne'nplinit mereu îmi scurmă 
în adâncuri de porniri aprinse; 
uriaş, trecutul lasă urmă 
pe răbojul viselor învinse... 

Unde v'aţi pierdut aspre dârzenii, 
tinere avânturi de lumină? 

Când vă regăsesc -ca'n nopţi de Denii- 
plouă peste voi şi azi, cu tină. 

Flăcări dătătoare de viată, 

să vă flutur ca pe-un steag, mi-i dorul; 

să vă port trofeele pe braîă 

când sub scut, punea-veîi viitorul... 

Dar rămân la margini de răscruce 
să beau toate cupele amare, 
privind stins la tinpul ce se duce, 
ca un cer senin dar fără soare!... 


44 


CÂNTECUL LEBEDEI 


S'a spart vioara cântecelor mele, 
privi ti-mi oglindirea doar în stele; 
alerg în vânt, mi-e trupul o povară - 
cămaşe ce-oi zvârli-o într'o seară. 

Pe drumul vieţii, negru ca păcatul, 
mă lupt la orice pas cu Necuratul, 
să izbucnesc din mlaştina adâncă 
spre un destin de soare şi de stâncă... 

Dar în zadar strig la orice răscruce; 
drumeţul surd, doar trece şi se duce. 
Când vreau să sparg atâtea doruri coapte, 
rămân iar rob, cu strigătele şoapte... 

Despic în vid toi loc pentru nimică 
şi obosit adorm sub Ursa Mică! 

Pe calea grea, pe care-au mers strămoşii, 
ca Laokoon, mă lupt cu şerpii roşii... 

Dar într'o zi, vor prinde toîi baltagul 
şi vor păli pe cei ce-mi calcă steagul, 
iar cei rămaşi în urmă o să cânte 
"Biruitori cu aripile frânte!" 


45 




ELIBERAREA 



Pe străzile'nvechite îmi regăsesc trecutul; 
l-adun din destrămare în inimă şi'n gând. 
Uitarea îşi ridică de peste timpuri, scutul, 
să crească amintirea, ca un copil plăpând... 

Şi drumurile mele, pustii sunt astăzi toate, 
tuberculoşi salcâmii palide frunze'ntind, 
nevolnică viata, a tras a sale roate 
peste morminti şi vise, peste făclii de-argint. 

Iluzii chinuite în negrele surghiunuri 
s'au stins ca albe stele în nopţile de Mai 
şi'n inimă emoţii, cu svâcnituri de tunuri, 
au îngheţat sfioase pe margine de grai... 

O, libertate sfântă şi soare plin de vlagă, 
ce mici păreţi acuma şi plini de sărăcii; 
aşa o fi şi viata? O mare,neagră plagă 
pentru un mort de veacuri ce vine între vii? 


47 













PLOAIA 


Gata!...în tara de ploaie 
s'au spart stăvilarele iar 
şi-aruncă pe noi, în şiroaie, 
furtunile fără hotar. 

Plouă, pleznind harapnice 
din cerul cu norii de tuci; 
plouă cu mii de alice 
pe trupuri făcute butuci. 

Plouă ca ieri şi ca mâine, 
ca'n toamnele Dobrogei reci, 
şi'n traistă o coaje de pâine, 
e verde ca murii de beci... 

Ni-i sufletul umed de ploaie 
şi'n traiul acesta amar, 
ne cresc mucegaiuri pe straie, 
ca frunzele moi de arţar. 

Plouă, nu-i nimeni s'astupe 
spărtura făcută în cer? 

Că muşcă din carne şi rupe 
hălci grele de vis efemer... 

C'o zdreanţă svârlită pe spate 
ne strângem cu toîi, ghemotoc; 
plouă...şi vântul ne bate, 
şi-aduce cu el nenoroc... 


49 









TREZIT! - VA 


Treziti-vă, lăsaţi calea deschisă, 
de-aţi fost miopi cu ochii ce-aţi avut, 
priviţi acum, istoria e scrisă 
şi faceţi loc în ultimul minut... 

învestmântat în zale de aramă 
vi-i spân stăpânul, nu e Făt Frumos, 
şi de-i păstraţi imaginea în ramă, 
svârliţi-o ca pe-un lucru de prisos. 

Torentele din sufletele voastre 
zăgazurile'n cale nu mai rup 
şi nu răscoală zările, albastre 
că vi-i ieşită inima din trup. 

Zadarnic agăţaţi pe-un dop de plută 
mai credeţi că plutiţi pe-acelaş vas; 
de mai aveţi din dragostea avută, 
salvaţi acum, atât cât v'a rămas! 


50 


CALENDAR 


In luna Mai 
căzui sub mai 
la MAI. 

Toată luna Iunie 
am întins'o funie 
şi mi s'au părut că-s veci, 
zilele dospite'n beci. 

Iulie cât e de lung, 
doar cu foamea îl ajung; 
August, cu miresme coapte 
vine'n vis, în miez de noapte. 

Din Septembrie, răcoarea 
ne înconvoaie spinarea; 
în Octombrie, desele, 
au pornit procesele 
şi Brumarul tot îngheaţă 
condamnări cu ani de viaţă. 

Ui Decembrie nebun 
n'a adus niciui Crăciun 
şi trecând în alt Chenar, 
un an nou, plin de amar 
răvăşeşte'n arie, 
întreg Februarie. 

Babelor din Martie, 
tot cojocul spart li e, 
până intră în Apri1, 
mai târâş şi mai tiptil... 


51 



Pe perete, în zadar, 
am îinut vin calendar. 

Anii au ieşit din timp... 

Doar un singur anotimp 
coborând din Miazănoapte 
mai trăieşte doar în şoapte, 
şuerând îngheţ din goarnă, 
iarnă-i noaptea, ziua-i iarnă... 


52 


LA ROABE 


Porneşte şirul, lung convoi de roabe, 
pământul stepei anuls din roca dură; 
e drumul lung, puterile sunt slabe 
şi paşii grei se târâie prin zgură. 

In scârîâit afonic, roti neunse 
plâng jalea robilor care le'nping 
cătând zadarnic energii ascunse 
în braţele şi ochii ce se sting. 

Halucinaţi de norme obsedante 
şi chinuiţi de foame şi de boli, 
trec răvăşiţi ca umbrele lui Dante 
din negrele infernuri de soboli. 

Din urmă temnicerii-i mână'n goană 
şi pare şiru’ntreg pornit la cale, 
prin praful ridicat, o caravană 
pierdută în deşerturi tropicale. 

Cu deaIu’n piept ei urcă serpentina 
să ducă lutul blestemat pe creastă, 
şi pare că se năruie cu tina ■ 
şi viata urgisită şi nefastă. 

Sus pe taluz par nişte răstigniţi 
-cu trupul plin de vânătăi şi bube- 
îşi încordează muşchii fleşcăiţi 
şi-apoi se prăbuşesc peste hulube... 


53 



EVADARE 


La împuşcarea Dr. Ion Simionescu 


De ani de zile, stăpânii l-au izolat! 

Era un număr, două braţe şi o gură. 

Traiul îi era în norme calculat, 
libertatea, un vis sau o aventură... 

Gândul îl fierăstruia, joagăr; 

tot mai vie creştea chemarea pădurii cu arini. 

Nopţile când îl strângeau în lagăr- 

sarmele ghimpate-1 împungeau, ca pe Crist, cununa de spini. 

Dar aştepta un Mâine (ca ceilalţi toti) 
să curme pe preaplinii de putere 

paşii siniştri ai coloanelor de roboti 
manaîi de politruci spre şantiere... 

Şi ziua aşteptată nu venea!... 

Pe câmp, ţăranii desenau ogoare. 

In cuib întârziat o rândunea 
lăsa un semn, pe vara următoare. 

Ii fluturau 'nainte calde depărtări 
ca mâna diafană a pruncului de-acasă... 

Chinuit de satrapi şi biruit de chemări, 
a spintecat cordonul, ca să iasă. 

0 rafală de pistol a împlinit o zodie... 

ar iubita i-a zâmbit în prăbuşire* 

Muşca toamna din piept ca dintr'o rodie 
Şi numele lui trecu în amintire... 


55 











MOTIV bahic 


Hei! Tineri, cu azururi mari în vine 
şi vifore-adunate sub sprâncene, 
veniţi să beţi din vinul vechi, cu mine, 
văzduhul adunat în damigene. 

In cântec rubiniu de poloboace 
să auziţi cum lumea se frământă, 
ca zumzuirea scoicii sub capace 
când mările, imenşitatea-şi cântă. 

Goliţi băieţi, pelinul rătăcirii 
din buţile cu ochiuri de genună 
şi beţi din mustul proaspăt, al iubirii, 
sublimul şi durerea împreună. 

Aveam şi eu, doi ochi de nestemate 
şi îi purtam în suflet, talismane, 
în nopţile -corăbii încărcate- 
pluteam pe universuri de oceane. 

Nu le-aburea o lacrimă sub geană 
să nu le-aştern tot cerul sub picioare; 
iubita mea, era o Cosânzeană 
din basmul unui împărat de soare... 

Dar anii au trecut cu tăvăluguri 
pe tinereţea mea dusă'n robie, 
cum calcă toamna sângele în struguri 
când ceru-şi trage gluga fumurie... 

De-acum, în van m'aşteaptă cu căldură, 
îmbietoare, zările dorite! 

Ce mi-a rămas? Un zâmbet şters, pe gură 
şi-o perlă'n ochi, iubirilor cernite... 

O caldă salutare dimineţii, 
şi vin poem, apusului de soare... 

Voi, beţi din cupa plină-a tinereţii 
Căci ardeţi un luceafăr, fiecare!... 


57 


























UI '/, 



GER 


E frig ca niciodată în Chenar, 
în inimi sapă adâncimi de fiord, 
trăim de-atâţia ani la Polul Nord 
îngheţul din sinistrul celular. 

Şi rogojina de pe duşumea 
îşi înconvoaie paiele, covrig; . 
îmi este foame mamă, şi mi-e frig 
şi gem urgii de foc în carnea mea! 

întreaga noapte n'am putut să dorm 
şi din celule se-auzeau mereu, 
genunchii roşi chemând pe Dumnezeu 
în murmurul de rugă, uniform. 

Trei sfinţi căzuţi pe vremuri în Bizanţ, 
au coborît din cerul cu genuni, 
să ne'nvelească trupu'n rugăciuni, 
să ne aline urmele de lanţ... 

în zorii zilei fără de culoare, 
s'au des lipit de noi, precum o glugă, 
când suduind destinul lui de slugă 
doar temnicerul urlă pe culoare. . . 


59 






















noaptea SFÂNTĂ 


Era cetatea zumzet de albine 
sub cer zămisli tor de heruvimi. 

Geneze mari creşteau în înălţimi, 
dar gloata oarbă, nu ştia ce vine. 

Romani de bronz călcau plini de trufie 
cadenţele imperiului semeţ; 
pe Calea Laptelui, un călăreţ, 
vestea alaiul ce urma să vie... 

Şi toate nu le ştim câte au fost 
doar un luceafăr a purtat solia, 
în noaptea când nici Iosif nici Maria, 
nu şi-au găsit un loc de adăpost... 

Pribegi, înăbuşeau mereu osânde 
că nimeni să-i primească, n'a putut. 

Pe darabana veacului de lut 
i-au găzduit doar vitele flămânde 

şi strânse'n jur, au dăruit căldura, 
copilului din staulul smerit. 

Doar cărturarii vremii au venit 
neputincioşi, să-şi plece'nvăîătura. 

înfricoşat atunci stăpânul tării 
-că-şi pierde prea vremelnica-i domnie- 
să curme pruncii din împărăţie, 
iscoade a trimis pe'ntinsul zării... 

Dar ani şi regi s'au dus de-a rostogolul 
şi au crescut în grâne şi în spini. 

Din Cel născut răsar mereu lunini, 
din rătăciri, minuni astupă golul... 


60 


Azi şi noi rătăcim pribegi Iisuse, 
în îara'n care parcă nici n'am fost 
şi n'avem azi un loc de adăpost, 
iar gândul nostru doar la Tine, sus e 

Nu vin la noi nici îngeri să ne cheme, 
şi ca pe magi nici stele să ne mâie, 
nici aur şi nici smirnă, nici tămâie, 
doar vrăji de foc ne macină blesteme. 

Cu staulul de vite şi păstorii, 
sub coviltirul semnelor astrale, 
te aşteptăm mereu, din orice cale, 
din ţarini, de pe ape, din podgorii... 

Sunt mulţi Irozii noştri Iisuse, 
crescuţi în veacul ăsta, de strigoi, 
te caută'n oricare dintre noi 
să nu le iei domniile apuse. 

Ci Tu, sloboade lumea din păcate 
şi dă-ne-un semn din Tine'n fiecare, 
să dăm 'napoi Cezarului cu fiare, 
chipu-i semeţ şi plin de răutate. 

întregei lumi, o predică pe munte; 
mulţimilor, belşug de pâini şi peşte 
cu trandafirii jertfei înfloreşte 
martirilor, cununa de pe frunte. 

Samsarilor, plesniri de bici şi pară 
celor căzuţi, un gest samarinean; 
şi dur, sfârşitul iscariotean, 
vânduţilor din orice colt de tară... 

Şi din grădina Ta, de toate plină, 
le umple Doamne, ca pe un gherghef, 
năvoadele, cu vise de sidef, 
pescarilor de perle şi lumină... 


61 




MARINA 


-Pe braţul tău odihnitor ca visul 
plec fruntea, calde linişti să coboare 
să regăsesc în tine paradisul 
pierdut în anii petrecuţi pe mare. 

Din cupa gurii tale, buza fragă, 
să deie farmec dulcilor ispite, 
dorinţele în inimă strivite, 
din adâncimea anilor, să tragă! 

El îi vorbea aprins, privindu-i fata, 
ea-L aştepta de mult, ca pe-o cunună 
cu crizanteme reci ca dimineaţa 
şi trandafirii nopţilor cu lună. 

In mers pierdut, sub umbre seculare 
trec ostoiîi de-atâta armonie 
şi paşii lor păreau că sunt solie 
ai unei lumi, ce undeva răsare. 

Când se culcau pe aşternutul ierbii 
ea- 1 alinta pe urmele de săbii. 

Veneau să-i vadă sumele şi cerbii 
pe tatuate ancori de corăbii. 

Ea strălucea ca stelele'nserării, 
în el trăiau avid toti marinarii; 
târziu, când apele se joacă'n arii, 
a răbufnit din nou chemarea mării... 

-Eu voi pleca, iubita mea femeie, 
e-o insulă ascunsă în oceane, 
o tară de amarald şi curcubeie 
închisă între ţărmuri de mărgeane ; 


63 












Mulţi marinari setoşi de strâns avere 
s'au ridicat sătui de vremi pierdute 
şi au plecat pe căi necunoscute, 
dar drunul le-a fost fără'napoiere. 

Eu nu ţintesc visterii şi nici glorii 
dar vreau un loc în care să s*adape 
neînteleşii toîi, rătăcitorii, 
o tară visătorilor pe ape! 

Din pietre scumpe din adâncul mării 
voi smulge una să o porţi pe frunte, 
să~ti oglindească stelele mărunte 
şi să-ti aline chinul aşteptării... 

...Şi a plecat, sub semnele tăcerii, 
pe drumul apelor către tezaur, 
cun au plecat pe vremuri toîi năerii 
în căutarea lânilor de aur... 


Când ceata peste ape ca ion fald e, 
îl aşteptau în neagra depărtare 
ascunşi, corsarii mărilor cu sare, 
să-i fure drumul tării cu smaralde. 

Corăbii negre au ieşit cu focuri 
la pupă şi la borduri şi la proră, 
încins între misterioase jocuri 
părea oceanu’nvolburat, Gomoră... 

Odgoane grele cad peste coverte, 
se’ncrucişează săbii în dueluri, 
tot vasul clocoteşte de măceluri, 
pe punte cad cadavrele inerte... 

Robit în chingi, setos de reci azururi 
şi torturat de chinuri nesfârşite, 
pluteşte stins spre alte crepusculuri, 
în orizonturi noi, nedefinite! 


64 


Când el căzut sub alte constelaţii 
trăgea galere negre pe oceane, 
la ea’n amurg, cu şoapte diafane, 
veneau bărbaţi perverşi să-i ceară gratii! 

Ea înflorită'n dragoste de mamă 
trecea de ei cu same ne'ntelese. 

Doar vântul depărtărilor o cheamă 
când despărtirea’ncepe s'o apese. 

Şi tristă, nu-şi mărturiseşte dorul 
ci din senine înălţimi desprinsă, 
când vede pânză de catarg întinsă 
îşi mângâie cu amintiri feciorul, 

şi-l duce sub a sângelui chemare 
pe ţărmul gol, când norii'ncep să tune, 
năier să-l facă pe aprinsa mare, 
ori luptător,părinţii să-şi răzbune... 

închină rugi şi păcii şi furtunii, 
celui plecat în negrele surghiunuri, 
să-i deie zile fără de taifunuri 
ori libertate, de e strâns în funii... 

Ea îl aşteaptă caldă, ca viata, 
în cataclismul vranilor imună, 
cu crizantane reci ca dimineaţa 
şi trandafirii nopţilor cu lună! 

Când marea vine'nfăşurată’n şaluri 
în răsăritul blond al primăverii, 
sau când plutesc pe ea stelele serii, 
va răsări şi vasul lui pe valuri. 

Topită de iubiri, pe ţărmul rece 
va alerga la pieptul dur să-i cadă 
şi când beţia dragostei va trece, 
vor luneca pe drumuri de baladă. 

Atunci, mai mult pe frunte-ar vrea să-i steie 
peste iubirea caldelor săruturi, 
smaraldul smuls, cu trupul ars de cnuturi, 
din insula scăldată’n curcubeie!... 


65 




VIZITA 


L-am aşteptat azi noapte pe Ii sus 
să vină în celula mea săracă 
şi ca pe vremuri de demult, să facă 
mântuitoarele minuni, cu har de sus. 

Cu sufletul închis în carapace, 
priveam cu ochii tulburi, ca prin sită; 
afară trecea vremea zdrenţuită 
şi cerul adormise în băltoace. 

Ca robii tării mele, treceau norii, 
cu saci de pluifc pe sub fereastra lunii, 
să-i scuture în morile furtunii 
ca vocea dinamitei în istorii. 

Dar Iisus întârzia să vină 
chemat de-atâtea mii de oropsiţi 
-din veacul trist al neamului de sciîi- 
însetoşaţi de zări şi de lunină... 

In noaptea de cărbune şi de ceată, 
la geamul meu, trei degete-au bătut 
şi a intrat un ins necunoscut 
cu senilele adâncului pe fată. 

Privindu-mă cu ascutimi de fier 
a hohotit tiranica făptură 
şi fiarele de gratii se făcură 
că nu mai sunt, la geamul meu stir^ier. 

-Tu stai aici de basme cu vanpirii? 
dar scutură-ti durerea şi pustia; 
femei tulburătoare ca beţia 
au flămânzit de patima iubirii. 


66 


Urmează-mă! Afară e Puterea 
şi scaune lipsite de doimii! 

Eu i-am răspuns: -Rămân printre stafii 
să'npart cu ele termita şi fierea! 

-Urmează-mă! Cu runenite pâni 
belşugul ti se pleacă' ngenunchiat! 

Eu i-am răspuns: -Rămân înfometat 
dar nu pot să jertfesc la doi stăpâni! 

-De nu-mi urmezi, nici zori, nici nopţi cu lună 
n'o să apuce ochiul tău flămând! 

Eu i-am răspuns: -Târziu ori mai curând, 
o Cruce nevăzută ne adună! 

M'a fulgerat privirea de otel 
şi gratiile s'au întors'napoi... 

Departe, peste gardul dintre noi, 

Iisus mă aştepta s'ajung la El ! 


67 




SEPTEMBRI E 


O litanie'n obidă 
plouă plin, plângând fluid. 
Streşinile de pe zid 
sângeră pe cărămidă... 

Ce căderi de simfonie 
clipocesc pe sub fereşti: 
-doamnă toamnă unde eşti 
în odaia cenuşie? 

Şed păduri la ca mume 
prinse'n foşnetul captiv; 
poate duhul primitiv 
face-un duş, sătul de lu m e... 

Căci crescute peste veacuri 
-înainte şi'ndărăt- 
inimi le de omăt, 
cată buruieni de leacuri... 


68 


cântec TIMPURIU 


Mă'ntreb ades ce gânduri vor fi să-şi ieie zborul, 
ce luni îti vor deschide misterioase porţi 
şi ce tărâm va scoate în zare, călătorul, 
să-ţi cânte-acele taine, pe care tu le porţi? 

Vibrări de curcubeie vor luneca sub pleoape 
sub sân ascunşi, lăstunii, vor tremura uşor 
şi va pomi sortirea ursitelor să sape 
însemnele iubirii şi trăinicia lor. 

Virginul sânge'n pârgă, te va dori femeie; 
nocturne vise albe, ti - or flutura catarg 
tărâmuri de viată, întinsă melopeie, 
spre care-atâtea doruri se'naltă şi se sparg... 

Iar când te scoală ziua din patul alb şi moale 
învăluind căldura din fragedul tău trup, 
ce cântec se'nfiripă din farmecele tale 
ca zumzetul de-albine când mierea-i plină'n stup? 


69 


CÂNTEC DE ÎMPLINIRE 


îti aminteşti, risipă de crudă tinereţe? 

Riqreai în dinţi azurul opritelor grădini; 
neastâmpăr viu de ciută şi căutări semeţe, 
ce ţărmuri de viată te-au prins în rădăcini? 

Ce vânător, gontndu-ti zăvozii din ogradă, 
ti-a potrivit în deget verigă de stăpân, 
şi dorurile tale, ca levăntica’n ladă, 
pentru târzii arome, ti le-a închis la sân? 

Apoi, venit-au anii ca verile bogate 
şi cearcănele toamnei cu ceruri sini Iii, 
când întorcând vieţii podoabele-adunate, 
ai mângâiat bălane surâsuri de copii... 

Acvm, priveşti în urmă deşartele iluzii 
ca'ntr'un album de poze, trecutul părăsit; 
ce vierme de mătase ti - & desgolit aguzii 
frunzarelor de vise sub care te-ai urrbrit? 

Goneşte-îi gândul rece de miazănopti polare 
şi cât mai porţi în zântoet şi în privire, har, 
adună de poţi astăzi, tot aurul din soare, 
să-l dai ’napoi, ca noaptea, seninul disc lunar... 


70 


CÂNTEC TÂRZIU 


Azi nu mai eşti aceea pe cari odinioară 
o aşteptau sub sălcii şi nuferii pe lac. 

De pasul tău nici inimi, nici flori nu se'nfioară, 
iar visele pierite, ca ierburile tac. 

Cu vremi le acelea ascunse în trecuturi 
s'au dus din piept hulubii din fragedul tău sân; 
şi gura care dase aprinsele săruturi 
şi farmecele care trecutului rămân. 

Apui pentru privire şi te desfaci de linii 
şi moare pentru cântec suavul tău acord, 
cum moare toamna care şi-a dat bogaţi ciorchinii 
când şuieră tristeţea din îngheţatul Nord. 

Dar n'au murit nici ochii ce azi nu mai întoată, 
nici buclele sorbindu-şi argintul cu nesaţ, 
ci an de an, mai vie, aceeaşi de-aldădată, 
trecută'n alte fete, te cântă alţi bărbaţi. 


71 


N E L I N I S T E 


Con mă frământă marile nelinişti 
crescute ca un cântec fer m ecat, 
asemenea cu foşnetul ciudat 
când vântu’şi trece haina peste mirişti, 

Şi ard, cum arde'n adâncimi pământul 
un foc nestins din primele temeiuri, 
să-l vărs înfierbântat peste Ponpeiuri, 
sub lava mea strivindu-le avântul. 

Clădesc ca Faraonii piramide 
din lespezi mari de duh şi de lumină, 
să stau cândva tihnit, într’o grădină 
pe-alei cu legănări semiramide, 

că poate nimeni dintre pământeni 
nu este treaz la orele de ceată, 
când vine’n fiecare dimineaţă 
să'mpartă moartea ,pe cărări, pomeni... 

Mă scol şi bat la geamul dimineţii 
dar nimenea nu vine să-mi deschidă; 
şi iar pornesc cu viata aguridă 
înfăşurat în curpenii tristeţii. 

Trăiesc cu toti învinşii Europii, 
amarul sec, de năzuinţe vane, 
ca iama sub polei pe bărăgane, 
neputincioase turmele de dropii. 

Târziu, când pe sub cerul de aramă 
şi-or coace rodul vremi le, în foc, 
îmi voi găsi pe undeva un loc, 
cu arma'n panoplie şi zantoetul în ramă! 


72 


DROJDIA 


M’au frământat cândva abile mâni, 
într'un ungher uscat de căpistere 
şi m'au lăsat, aluat fără putere, 
în jocul sterp al anilor hapsâni. 

Dospesc de-atunci, ciuperci de mucegai 
şi rn’am acrit de-atâta vitregie; 
din coca mea acidă’mi fac tărie 
să zămislesc puteri de jărăgai... 

Şi câţi drumeţi nu trec, privind pieziş 
la crusta mea, crăpată de arşiţă, 
ca buza celui ars de răzmerită 
când iese vara, galben, din desiş... 

Dar ei nu ştiu, că hrana lor de mâine 
trăieşte'n mine, până la soroc, 
când grâul tot din holde, am să-l coc 
şi-oi rumeni în coaja lor de pâine... 

Şi colăcerii nunţilor de tară 
când vor gusta din miez dospit de mine, 
vor fi urat nuntaşilor de bine, 
că alt aluat e'n pâinea de secară... 


73 





NOAPTEA ARESTĂRILOR 


Noaptea arestărilor e neagră 
ca o inimă de securi st, mârşavă. 

Pe sub cerul bolnav de pelagră, 
aerul împrăştie otravă... 

Noaptea arestărilor e rece 
ca un vârf împuns de baionetă. 

Un coşmar ce vine şi nu trece, 
gâtul strâns de-o mână-analfabetă. 

Noaptea arestărilor e moartea 
libertăţii prea nepreţuită. 

Cu această noaptea'ncepe cartea 
despre o nevastă'n muri zidită... 


75 































































CÂNTECUL 


COCOSULUI 


La foc lângă dânşii, în noapte văzându-1, 
de trei ori oştenii s'au dus, întrebându-1 
că şi el, se pare că-i unul de-ai Lui; 
şi Petru de trei ori, jurat-a că nu-i. 

Tăcuse femeia ce prima a spus, 
că ea, îl văzuse mergând cu Iisus, 
şi-acum, lângă focul cu palele roşii, 
porniră să cânte în noapte cocoşii... 

Părea că din hăuri, gonită-i urgia 
şi cerul din trâmbiîi vesteşte tăria, 
că anul şi sfântul, cuprins de regrete, 
de chinuri şi patimi, plângea pe'ndelete... 

Si lacrima, cale croindu-şi încet 
pe fata păroasă de sfânt şi poet, 
îi spione o clipă, ce-a spus fiecărui: 
"Chemării înalte, mereu să te dărui! 

Ce fulger din tine făcuse să cadă 
urechea lui Malho, atinsă de spadă 
şi-acum o muiere vorbind cu calicii 
deschis-a în tine, prăpastia fricii? 

Se'ncaeră ziua cu noaptea, bătrâne, 
stihiile negre în veci n'or rămâne... 
Priveşte! Ies zorii cu sânge pe gene, 
să-şi spele obrajii în umezi poene!"... 


Pe treptele scării, lipsiţi de hodină, 
stau paznicii nopţii, rămaşi de la cină, 
şi-atâta mulţime e strânsă'n ogradă, 
venită anume pe El ca să-L vadă... 


77 







Dar iată, culoarul răsună de palme. 

Ii sus iese-afară în brânci şi sudalme 
si-un răcnet porneşte cu ura şi nula 
spre El, ce-L primiră călare pe mulă. 

Pe lespezi, tocmiţii se calcă n picioare. 
Să tragă de Dânsul, ar vrea fiecare, 
o sete de sânge, un duh de gheenă, 
pluteşte în curtea făcută arena... 


Dar nu-L mai ajunge în capătul scării, 
prostia mulţimii, nici jarul trădării, 
ci marea iubire de omul sarac: 

"Tu Doamne, îi iartă, că nu ştiu ce fac. 

O clipă văzându-L pe Petru-aplecat, 
plângându-şi durerea că s'a lepădat, 
îl simte ca'n ziua aceea, aproape, 
pornit să ajungă la Dânsul, pe ape. 

Şi'n noua credinţă făcându-1 solie 
în Roma bătrână, pe el, temelie, 
putina credinţă i-o iartă acun, 
că nu e putere să-l tină din drum... 


romanţa poetului 


Poete, scrum sunt visurile tale 
epitalame, ode, madrigale, 
pierdute foi din sufletul tău liric, 
zac frunze moarte, ca un text cirilic... 

Ţi-ai făurit din fraze colorate 
o lume fără molii şi păcate 
şi ai văzut, din fata ta, cum piere, 
Fata-Morgană, dintr'o adiere... 

Idealul înăltat spre sori, acum e, 
cenuşe spulberată peste lume; 
iubirea ta e barcă sfărâmată 
svârlită'n stânci, bucată cu bucată. 

Ţi-e mort Pegasul, nu-1 plânge poete, 
din zborul lui - în cercuri- de erete, 
străpuns în piept de-o suliţă vrăjmaşe, 
s'a prăbuşit peste viata laşe.. 

Străin în lumea celor ce cuvântă 
cu abdomenul, şi se iau la trântă 
cu cerul, cu luceferii şi crinii, 
zadarnic baţi la porţile luminii. 

De-acum pune-îi condeiu'n piept poete, 
şi spânzură-ti chitara în perete; 
n'ai să mai scrii volume de poeme 
maculatură ştearsă peste vrane. 

Ca un boem ce nu-şi mai simte rana, 
îndreaptă-ti paşii moi către Nirvana 
şi vor rămâne'n urma ta deşarte, 
cuvintele uitate în vreo carte... 


79 








RE î NCARNARE 


Pe-aici cândva, în viaţa ce s'a dus 
am zăbovit o primăvară verde. 

O iederă de fată, să-mi dezmierde 
furtunile, venise'ntr’un apus... 

Sub ulmu-acela tânăr ca un ied, 
în zodie de alte constelaţii, 
am îngropat un jurământ cu fraţii, 
spre care azi se'ndreaptă cei ce cred... 

Cupolele acestea ruginite, 
aceleaşi sunt, cu crucile pe cer; 
şi clopotul rămas de-atunci stingher, 
tăcut, ca gurile înnăbuşite. 

Doar lumea asta nu era pe-atunci 
înstrăinată, goală şi flămândă, 
cu ochi de vulpe şi urechi de pândă, 
multiplicată din părinţi în prunci. 

Eu am murit în primăvara-aceea 
când au murit şi cântecele toate 
şi toţi acei ce n'au vrut să se-arate 
în templul vicioasei Astarteia. 

Eu am murit în primăvara-aceea 
cu anii ce s'au îngropat în lut 
şi nu ştiu câte veacuri au trecut 
că timpul îşi pierduse de mult cheia. 

Iar azi când mă întorc pe-acelaş loc, 
gem paşi pustii pe căi antipodale. 
Mormanele de vise ancestrale 
au adormit în serai fără noroc... 


81 




























A fost furtună, foc sau nebunie, 
când demonul, în roşu s'a întors, 
şi neamului, vigori le i-a stors 
să-l rupă de trecut şi veşnicie? 

O clipă doar cu amintirea şed 

să văd cum curge veacul lângă mine... 

Cât e de-atunci, din vremi le senine 
sub ulmu-acela tânăr ca un ied? 

Fals demiurg, bătut de asfinţituri, 
se duce izgonit de pe pământ. 

S'au spus prea multe!...Aştept alt cuvânt, 
desferecat de carne şi de mituri... 


82 


ANONIMUL 


E om de sânge şi de came 
şi-i inima adânc rănită 
de câte ori vreo ispită 
i-împinge nanii oase coarne, 
ori bubuie cu dinamită 
şi’ncearcă drumul să-i întoame... 

L-apasă’n zidurile grele, 
cu neputinţa de mişcare, 
o altă pacoste mai mare 
crescută'n rând cu alte rele, 
şi parcă tot mai mult îl doare 
decât zăcutu'ntre zăbrele. 

De când i-au luat harrbar şi cramă 
şi libertatea lui trudită, 
în temniţa mucegăită 
nu-1 bagă nimenea în seamă, 
doar paznicii cu ochi de vită 
îl bat şi-l pomenesc de mamă!... 

Şi-acolo'n lumea lui de molii 
cu ’ntregul univers empiric, 
el, primitiv, adânc şi liric, 
pe domnii ce-şi împart fotolii 
stupcheşte'ntr'un dispreţ olinpic 
şi se îngroapă cu sobolii... 


83 







Î! 


umw 


ALMA mater 


O vremuri risipite! Am fost cândva studenţi, 
înfometaţi de glorii, cu vise'naripate, 
cu inimi de geneze ce n'au fost defrişate, 
pulsând în veşnicie, eroi polivalenţi. 

Băteam menzuri de crezuri şi duelam cât şapte, 
şi dam în ţăndări scripca ţiganului beteag; 
târziu, când miezul nopţii ne'nfăşura sub steag, 
madonele iubite ne culegeau din noapte... 

în marea fierbinţeală a vremi lor acele, 
flămânzi de cunoştinţe şi nesătui de hrană, 
iubindu-ne şi tara şi stirpea ei romană, 
cu gândurile noastre pluteam ca în nacele... 

Ca înţelepţi din vremea de început al etei, 
în aule materne cu bolti împărăteşti, 
albiţii noştri dascăli, cu frunţile cereşti, 
ne deschideau lumina şi tainele planetei... 

Dar a svârlit furtuna, în vuet nesătul, 
şi prometeic lanţuri şi medieval zăvoare, 
cu studiile noastre s'au încălzit cuptoare 
şi-au ars în Academii, papirusuri în sul. 

Ne-au sfâşiat de vise, cu ghiarele, eretii, 
doar crezurile'n sânge şi'n ceruri ne-au rămas! 
Din noaptea de boemă, în ce pustiu au mas 
iubitele pierdute ca anii tinereţii? 


85 















































Azi au ramas din toate un fum de amintire; 
apuse gaudeamuri nu se aud sub bolti! 

Sub ziduri mucezite şi ruginite porţi, 

alţi tineri merg la cursuri, cu teamă’în privire. 

Desculţi, fără ghiozdane şi fără şepci şcolare 
copii ai umilinţei minţiţi în şcoli buimace, 
alt alfabet învaţă în casele sărace 
dur încrustat cu dalta, cu sânge şi sudoare. 

Cu el ci ti-vor mâine ce crâncene vestigii 
alţarelor zidite au stat drept temelii, 
căci trupurile frânte înscriu în veşnicii 
schimbările la fată din Ţara mămăligii... 


86 


mesaj 


Nu-s vorbe goale ce vă spun, nici cântec, 
ci clocot viu ce'n inimă mă arde; 
pentru cei slabi şi pentru cei cu pântec. 
Câţi 1-auziîi din patru miliarde? 

Câţi 1-ascultaîi la ora asta mare 
şi câţi v'ati uns urechile cu ceară? 

Stăm pe-un vulcan, şi orice aşteptare 
ar putea da în clocote afară ! 

Nu auziţi cum urlă sub pământ 
atâîia morţi, cât nu credeţi că sunt? 

Pe trupuri sfârtecate, muşchi de iască, 
încă nu vrea carnea să putrezească. 

Nu v'au oprit cu'ndoliate mâni 

atâtea case fără de stăpâni, 

din orice colt pe glob, din orice tară, 

pe unde-au fost tancuri de fier şi pară? 

Nu auziţi cum geme Europa? 

Cu tot pârjolul, n'a trecut sineopa! 

Iar Asia şi Africa frământă 
aprinse doruri de o viată sfântă. 

De-or străluci’n America toîi sorii, 
vor creşte încă-odată zgârie-norii, 
dar cine va putea să spele crima 
infernului zvârlit pe Hiroşima? 

...Iar voi savanţi, din orice parte-a lumii 
-netrebnici şi becisnici fii ai humii- 
care-aîi adus pârjol din cer şi ape 
şi capul vostru trebuie să crape! 

Ori sunteţi cu cei mulţi, dar slabi şi goi, 
ori ne lipsim în viată şi de voi! 


87 


HAIDUCUL 


Daţi drumul sufletului să rodească 
rod nou şi bun de dragoste lumească, 
şi înfrăţiţi în marea voastră trudă 
cu braţele şi fruntea ce asudă, 
zvârliţi din steiuri şi din adâncimi, 
gonaci de foc după întunecimi... 

Sculaţi-vă făuritori de lume 
şi spuneţi lucrurilor tare şi pe nume! 
Ţineţi-vă de cheetura mânii, 
zvârliţi în patru zări pe toţi hapsânii 
şi izbucniţi din crunta carapace: 
-Credinţă vrem şi dragoste şi pace! 


Mi-e inima surată cu plânsul şi ocara; 
durerile mulţimii, întinse cumetrii, 
tot vrăjmăşind cu anii, să-şi lepede povara, 
mi-am arvunit trăirea înaltelor solii... 

Prietenii de plauri şi duşmănoase meandre 
-ca'n primăveri dezgheţul, stârnind vâscoase clise 
mă cumpănesc anume când vremi le 's casandre, 
unde durez fundaţii cetăţilor de vise? 

Nu's. căi de poticneală socoatele ce-mi fac 

de câte ori m ă'mpunge destinul cu vreun junghi, 

dar firele sucite mă cuget să desfac 

şi-mi cat în deznădejde, colţare pentru unghi... 

Eu vin câteodată din cercuri glaciare 
şi biciuesc în gloate cu vorbe care dor, 
dar nu-mi cătaţi privirea ca apele'n vâltoare 
căci am încinse’n mine călduri de ecuator... 

Când focul din ciuleandre şi răzmeriţa'n vine 
dorm stinse pe coclauri ori zac sub cheutoare, 
durerea stăvilită mai viu vuieşte'n mine 
ca'n munţi căderi de ape mugind în urlătoare. 

Şi vin câteodată din noaptea primitivă 
să bat berbeci în zidul viclenelor istorii 
şi de'ntâlnesc în cale o ciurdă împotrivă, 
mă năpustesc cu zimbrii, mistreţii şi dihorii... 

Dar când mă calcă dorul şi-mi dezveleşte cântul, 
se răscolesc străbunii să-mi las urmaşii teferi, 
în noaptea'mpodobită cu tot ce-a dat pământul, 
mi-e dor de-un sân de fată şi-o mare de luceferi.. 


88 


89 



GHEIŞA 


Ţării inele 


Poate sătul de arşi ti ari zone, 
prin legământu'nchis într'un inel, 
nu s'a gândit că veacuri de madone, 
fecioara ce se îndrepta spre el, 
va fi de-acian - femeilor nipone - 
surată îndrăgită şi model. 

Zvârlind dolari şi cenţi peste tot natul, 
îşi cumpăra pe drept un paradis; 
dar tânăra ce-i înflorise patul. 
cu frăgezimea florii de cais, 
nu a văzut în el minai bărbatul, 
ci împlinirea sfântului ei vis. 

Nu preerii nici blănuri de Alaska 
o ispiteau cu dulci ademeniri, 
că nu venise'n dragoste ca iasca 
ci îşi alese mire între miri 
şi de putea să-i bănuiască masca, 
ar fi lucit stilet de harakiri. 

Când ea în casă, vrerea şi căldura, 
se prosterna să- deie bunii zei, 
iar pruncului ce-şi anunţa făptura, 
un braţ ca-al lui şi-o inimă c'a ei, 
el socoti sfârşită aventura 
lăsând-o uni 1ită'ntre femei... 


91 


















Târziu, când de reflux, în mări, coralii, 
îşi dezgoleau albeaţa, pe fundal, 
pe marea inundată de vitralii, 
cl se'ntorcea din nou pe - acelaş mal 
ca să ridice - invocând detalii - 
copilul, Investitul capital... 

Te răscoleşte Lincoln, în ţărână! 

Tu Washington reneagă-1 pe transfug! 

Iar Paznica din Port, cu torta'n mână, 
s'aprindă pentru teapa lui, un rug, 
ca lumea ce-aîi visat să nu rămână 
întoarsă, precum brazdele de plug ! 


92 


dorinţa 


Cum aş fi vrut stupar să-îi fiu 
peste ştiubeie, Viată ! 

Vier, Sânmedrului târziu, 
cosaş peste fâneaîă, 

florar pe-un stol de primăveri 
şi năvodar de vise 
fecioarelor, ce'ntind spre cer 
ferestrele deschise ! 

Dar nu m'ai hărăzit binat, 
vistiernic pe uleie 
şi nici în toamne-am adunat 
din 1inuri, curcubeie. 

Rândaş ia Curţile de dor, 
gonaci după şerbie, 
mi-am priponit de viitor 
mocnita bucurie. 

O clipă dacă-am strălucit 
în nopţile de tină, 
de lumea mea m'au despărţit: 
Trăiri de ani lumină ! 


93 




\ 

/ 


/ 

s 





CÂNTĂRI I 


MELE 


Te-am vrut întâi mireasmă de cetină de brazi 
şi cântec din tăria pădurilor virgine; 
o caldă adiere în nopţile senine, 
şi-apoi te-am vrut femeie, din alte lumi să cazi 

Te-am vrut azimă caldă la gurile flămânde, 
toiag de drumeţie oricărui pelerin; 
răcoarea mântuirii potirului de vin, 
şi vestitor de bine pe crâncene osânde... 

Dar ce n'am vrut din tine să dau acestei lumi, 
cântarea mea trudită şi frântă de regrete 
când primele cuvinte ivite în caiete 
au arătat rodirea, umilei mele humi... 

Risipitor cu anii, în slujba unui tel 
ce proaspăt răsărise şi strălucea în zare, 
ti-am îngropat talantii plăpânda mea cântare 
şi'n goana tinereţii am alergat spre el... 

M'aşteaptă astăzi satul, cu rodul holdei mele 
şi vrea ca să-i măsoare recoltele bogate, 
dar nimenea nu ştie, că risipite's toate 
în crunta'nvălmăşire-a vârtejului de iele. 

Iar eu, adun din toate, puţin câte puţin, 
câte-un crâmpei de viată, un vis de borangic, 
cum făurea pe vremuri, lucrând în mozaic, 
câte-o icoană sfântă, un meşter bizantin... 


95 




CIUTA 


Au sfârtecat-o fiarele pădurii 
şi-acum pe tancul ăsta de granit, 
vălătucind ninsori în coltul gurii, 
îşi iroseşte zările'n zenit. 

Ce aripi o îmbie, călătoare, 
ce stele'n pajişti, florile să pască, 
ce ape'n cer şi-au fost pornit izvoare 
truditele dogori să-i domolească ? 

Din Nicăeri, Niciundele ia forme 
şi pământescul vis devine-aieve, 
cu mult mai minunate şi enorme, 
grădinile pentru adami şi eve. 

Iar ochii ei, fântâni catifelate, 
în care-atât azur îşi află oază, 
pe câţi din osândiţi cu Crucea'n spate 
nu i-ar opri să bea din ei, amiază! 

N'o mai ajung nici colţii de mistreţi, 
nici lupi cu ghiare nu-i mai dau năvală. 
Departe, Ciuta Sfintei Tinereţi 
păşeşte în măreaţa vesperală !... 

Doar iezii munţilor, printre tulpini, 
din muguri câmpeneşti sugând putere, 
mai sprinteni izbucni-vor spre lumini, 
în salturi, peste stâncile de fieife... 


97 


















RÂNDUN I CA 


Trecând fulger printre sentinele 
s'a oprit pe negrele zăbrele. 

Din înalturi, coborîse slava 
în celula noastră din Jilava. 

Nu s’a speriat de noi, bărboşii, 
nespălaţi, în zdrenţe, ca leproşii, 
ne-a privit cu ochii de mărgele 
rândunica, stând printre zăbrele. 

îndrăzneaţă, sprintenă şi vie, 
arătându-ne prietenie, 
a zburat în cercuri prin celulă, 
iar noi toti, cu vrere nesătulă, 
ne părea - în liniştea totală - 
zbor de-Arhanghel înţr'o catedrală. 

Zi de zi de-atunci, sub bolta şuie 
a celuiii rea şi amăruie, 
aducând în cioc un strop de tină 
şi-a durat un cuib de gospodină. 

înbrăcat în frac, plin de ardoare, 
şi-a adus în zi de sărbătoare 
şi un sot, ales din toată rasa, 
s'o ajute să termine casa... 

Mai târziu, când cuibul cu sul fină 
aducea arome din grădină, 
visând zborurile lungi sub ceruri, 
clocea ouă mici, ca giuvaeruri. 

Iar când pui cu caş pe lângă gură 
aşteptau o nouă'mbucătură, 


98 


ne-au gonit ca’n vremi le de hulă, 
pentru perchezitie'n celulă... 

Duşi în curte, puşi pe două linii, 
dam tribut aceloraşi erinii, 
scuturaţi de boarfele imunde 
unde n’ai nimic ce poţi ascunde... 

Dezbrăcaţi, aduşi la disperare, 
ne-au trimis din nou în închisoare! 

în celulă, scânduri desfăcute 
stau grămadă priciurile slute; 
pulbere de rogojini şi paie 
zăceau toate , claie de gunoaie. 
Zăvoriţi cu drugi şi cu lăcate, 
cun să le'ncropim din nou pe toate? 

întrebarea însă, e târzie, 
în celulă, ca o rană vie, 
azvârlit lângă fereastra mică 
sta strivit un cuib de rândunică... 

Micile vieţi de zburătoare 
n’au ajuns să lunece sub soare. 
Striviţi, puii mai clipesc o clipă, 
deschid ciocul, mişcă din aripă 
şi se duc, cu ultime vedenii, 
cun îi calcă'n cizme, gardienii... 


99 





Venit din ţări maure sau tenebrosul Nord, 
l-a fermecat frumoasa ce stăpânea castelul 
şi,încrustând în aur şi'n piatră,menestrelul 
de frământări toride ori linişti de fiord, 
în noaptea de boemă i-a înmânat inelul, 
unflând în zorii zilei catargele pe bord... 

Prilej de bucurie şi de păreri de rău, 
din noaptea medievală, inelul cu pecete 
a fost trecut prin vrane din mâini în mâini de fete 
- cum trece peste veacuri Saturn inelul său- 
şi înnodând speranţe sau suspinând regrete, 
el poposeşte astăzi în inelarul tău... 

Iar piatra ce luceşte ca ochii de briganzi 
e poate o podoabă din talismanul rigii, 
ce-ascunde'n ea trecutul uitatelor vestigii- 
legendele purtate până departe'n Anzi- 
ori poate-i încrustarea tocitelor efigii 
purtate de regina pieritilor atlanzi... 


101 





GHETSIMANI 


De-atâtea rugi, şiroaie de sudoare 
se prelingeau căzând pe îăma coaptă; 
se făureau şi lunecau izvoare 
de pe înalta frunte, înţeleaptă. 

Sus pe coline’şi lăsau vârsta anii 
pe trunchiuri de măslini şi chiparoşi; 

El a venit aici, în Ghetsimani 
cu ucenicii cei mai credincioşi 

şi i-a lăsat ca să se roage’n urmă, 
dar obosi t i cvi tot i i-au adormi t. 

-Ce s'o alege de pribeagă turmă 
când El va fi, ca mâine, răstignit? 

Pe Cruce, sus, îl vor petrece poate 
-arzând lumini, în ochii ca migdala- 
de noua ei iubire irizate, 
privirile Măriei din Magdala, . 

dar s1ăbănogii, goii, orbii, ciungii, 
leproşii vindecaţi, ce s’au făcut? 

-Treizeci de-arginti sunaţi în fundul pungii, 
i-au speriat de nu s'au mai văzut... 


102 


Prefă-te inimă în sloi de ghiaîă! 

Tu, dragoste de oameni, cum nu seci 
când va lipi de chinuita fată, 
trădarea, buze vinete şi reci? 

De-acum va părăsi grădina vieţii 
şi n'a gustat din ea un singur pom. 
Tot greu renunţi la anii tinereţii 
chiar dacă eşti şi Dumnezeu şi cm ! 

Dar este scrisă'n cărţile divine 
cărarea care duce la'mplinire: 
"Jertfeşte tot! Şi dragostea de tine, 
căci numai jertfa-aduce mântuire!" 


103 



I Z V O R U L 


-Nu m'ai băut în sfânta curăţie 
sub pavăza oglinzilor de-azur ! 

Te-a spăimântat cleştarul, apa vie, 
sau cântecele mele dimprejur ? 

N'ai vrut să-îi ud grădina în pârloagă, 
să smulgi din ea păcatele de pir; 
om trândav, într'o epocă beteagă, 
crescut cu lintea slabilor şi jir, 

mi-ai urmărit până'n rărunchi, izvorul, 
şi apele în cale mi-ai secat, 
iar azi, ti-i ars de secete ogorul 
şi tu ca niciodată însetat. 

Mă cauţi printre stâncile de munte 
crăpata buză să ti-o răcoreşti, 
dar nu mai curg din lacrime mărunte - 
sfinte minuni a semnelor cereşti. 

Prin grotele ce mi-ai săpat în cale, 
în întunericul de nepătruns, 
m'am întâlnit cu energii termale 
din inima pământului ascuns 

şi m'am armat cu plumbul neclintirii, 
cu fierbinteala-atâtor nedreptăţi, 
pucioasă pentru izul stăpânirii 
şi fosfor pentru'nchisele cetăţi, 


104 




şi din telurice, aprinse măruntaie, 
viez spre libertate'nfierbântat, 
arunc spre cer un curcubeu văpaie 
şi duc în matcă, cerul înstelat. 

Mă-aşteaptă-afară - roşi de suferintă- 
amar de oameni, înşelaţi de vraci, 
sleiţi de oboseli şi umilinţă 
şi gârboviţi de nemilos gârbaci 

şi vin cu toti sub peştera de stâncă 
să-şi uiple vasul vieţii pentru leac, 
că vin din noaptea nopţilor adâncă, 
să ard sub mine plaga unui veac !... 

fă—ti din sulf, miros de iasomie; 
bea coclit şi unge-îi trupul gol. 
nu m'ai vrut în sfânta curăţie, 
te vindecă din zgura-mi de nămol !... 


105 





R I E 


Mi se urcă sângele aprins 
şi mi-e trupul praştie'ncordată; 
-Pentru cine oare, am întins 
ciuta tinereţii înjunghiată ? 

Pentru cine s'au făcut pământ 
inimile calde de iubire? 

N'au nici seim de cruce pe mormânt 
şi nici ancoră în amintire! 

Bogăţii din solul românesc 
au secat istoria de fapte, 
că vătafii ce ne cârmuesc, 
le-au vândut ca nişte vaci de lapte.. 

Şi din închisoare când răzbat 
clocote de furie, afară, 

-Să-şi ridice, arsă la ficat, 
târfa vremii, talpa de pe tară! 

Pe nisipul secetei de duh 
îşi grijeşte molcom, fiecare 
-cu'ndărătu'ntors către văzduh- 
hoitul vieţii, runenit de soare. 

Şi ciulind auzuri iepureşti, 
dau'napoi la faptele'ndrăznete, 
dar aşteaptă, din minuni cereşti, 
moi pozmagi şi pere mălăiete... 


107 










In zeghe 


Ne-au îmbrăcat în haine de ocnaş 
şi-aşa vărgaţi din cap până'n picioare, 
părem un ins în mii de exemplare 
multiplicat de-un vrăjitor vrăjmaş. 

Din vechituri se răscoleşte'n vânt 
un iz de hoit şi ape neumblate 
şi mirosim -jivine disperate- 
a mucegaiuri, hrubă şi mormânt. 

Din tot ce-am fost cândva, ne-a mai rămas 
doar amintirea galopând prin vreme 
şi vreo speranţă pusă să ne'ntreme 
tăria'n oase şi puterea'n glas... 

La piele tunşi, un gând ne mai apasă 
când revoltat, când calm şi când poznaş: 
ne-or mai cunoaşte oare cei de-acasă? 

Ne-au îmbrăcat în haine de ocnaş!... 


109 












CRĂCIUN LA AIUD 


Vestitor ca steaua Magilor să treci, 

Moş Crăciune, stăm de veghe’n tenuiţi reci, 
să ne duci povara grelei aşteptări 
peste ziduri şi omături, peste zări. 

Sună lanţurile'n noapte, zurgălăi, 
tu ne seamănă în inimi brazii tăi, 
şi cu cerbii săniuţelor de ger 
du-ne plânsul din hotare, Lerui Ler! 

Nu ne doare biciul ars pe trupul gol, 
nici pârjolul peste ţarini, rostogol, 
cum ne arde strânsă'n ziduri de cetăti 
sugrumarea sfintei noastre libertăţi! 

Doarme, dă din cerul tău de heruvimi, 

Aurora biruinţei de lumini 

şi din teascul strâns în gratii reci de fier, 

fă lumină şi cântare, Lerui Ler! 

Fă deschise Doarme, porţile de zori, 
pentru anii petrecuţi în închisori 
şi trimite harul Naşterii, prinos, 
peste Neamul de sub cerul Lui Hristos. 

în flori dalbe, bucurii ca meri dormeşti, 
pe pământul tării nostre să'nfloreşti, 
să vestească seminţiilor sub cer, 

Vicleemul altor vremuri, Lerui Ler! 


111 














ISTOVITUL 


De când telegarii mintii 

au dat iama prin eresuri, 

din câmpie, maci cu fesuri, 

şi'n văzduh -cu nintouri- sfinţii, 

luau voltă laolaltă 

cu orchestrele din baltă, 

fugăriţi ca de erinii 

către'ntinsele capcane, 

cun de vânt goniţi, ciulinii, 

se duc toaima pe gorgane... 

Pe colina albei rugi, 
frântu'n drugi, 
tesălându-se de-amar, 
şi-a întins -aripa iar: 
peste trup, peste ogradă, 
peste munţii de zăpadă, 
până hăt în depărtare 
peste mările cu sare, 
peste sferele lumeşti, 
pân' la vămile cereşti... 

în a cerului oglindă 
apele dormeau ca'n lac; 
ochi de vidră şi brotac 
îngheţaseră în stele. 

Lumea se'ngusta'n inele 

ca un trunchi mergând spre ghindă: 

cât o zare, 

cât un soare, 

cât o lună, 

o alună, 

şi apoi cât un buric 
dela degetul cel mic! 


113 













Ochiul lui citea de-acuna 
şi obidele şi gluma, 
îngheţata Nemişcare 
Şi Minunea Rotitoare 
suind în spirală'nnot, 
până dincolo de...TOT! 

Câteodată, ziua, iar 
se vedea ursit de har : 
căftănit peste ştiubeie, 
sau imam într'o moscheie, 
mandarin 
în îintirim, 

Cruciat lipsit de frică, 
rigă, fante şi vlădică, 

Faraon 

lipsit de tron, 

ridicat în slăvi de-un scripet 
pe nisipuri, în Egipet, 
până ajungea din nou, 
contopist într'un birou!... 

Adieri de chiparoase 
(până'n măduva de oase) 
îi dădeau prin corp furnici 
dela creştet în tălpici 
şi'ntr'o*seară i-au adus, 
vrăjit, ultimul Apus... 

Linişte...pe coridor 

şi~a luat zborul un cocor!... 


114 


AUTOEL IBERARE 

Studentul Miron Chiraleu s'a spânzurat cu şase 
săptămâni înainte de expirarea pedepsei. 


Fratele meu şi-a încheiat bilanţul! 

A smucit lanţul 
şi zilele s’au rupt... 

Deasupra, dedesubt? 

Drumul lui n'a lăsat urme, 
dar pe toti începu să ne scurme 
plecarea lui grăbită. 

Era Ianuarie şi lima nu dădea pită... 

în bezna celulei când ştirea e rară, 
din toti deţinuţii de mult expiraţi, 
aflase că nimeni nu-i liber afară 
decât pentru-a-şi vinde prieteni şi fraţi... 

La muncă înpins, simţi nedreptatea, 
prin mlaştina Deltei, apoi la Aiud; 
gradaţi politrucii vindeau libertatea 
pe preţul trădării, tiranic şi crud. 

Nefastă fu ziua când chiar colonelul 
rânjind bunăvoie, cu păr uns şi lins, 
vicleană tocmeală (aşa cum li-i felul) 
momeala şi teama pe masă i-a'ntins... 

Sfidând târguiala -meschină capcană- 
că tara'nchisoare nu-i demnă de el, 
din ştreang şi-a făcut liberarea, coroană, 
trecând peste vămile toate, rebel... 


115 


Pendulă oprită la mijloc de lisă, 
măreţ domina, liniştit şi frunos. 
Forţată doar gura, să steie închisă, 
iar ochii deschişi străluceau luninos... 

Uni lită, moartea 

i-a deschis uşa şi i s'a supus, 
iar el a trecut ca un mire 
cu cravata în sus. 

Soră, 

creşti în auroră, 
mamă, 

nu te mai destramă, 
grinda dela cubilou 
i~a luat ultimul ecou... 


Regească plecare prin curtea’nchisorii, 
cu jerbe de lacrimi pe unde trecea, 
iar targa ducea voievod din istorii 
Si robi gardienii purtându-1 pe ea. 

Ciocanele forjei bat clopotul morţii 
iar fabrica'n vuiet prohod liturgind, 
sfidează tăria zăvoarelor porţii, 
când dincolo'n ceruri, făclii seaprind... 


116 


MURG 


Petrec amurgul plopii, cu muzică sfioasă, 
se stinge palid ziua în ultimul acord, 
speranţele, timide, ca apele în fiord, 
agonizează lânced în noaptea ce se lasă. 


Cu mari lopeîi de smoală, ca nişte grele maiuri, 
vâsleşte Cronos barca, pe drunul dinspre stele, 
când piepturile noastre,strivite în zăbrele, 
coc energii dospite în negre mucegaiuri... 


Din înălţimi ori scorburi, un croncănit de corb, 
uitarea şi speranţa, o clipă ne trezeşte 
şi cum nesiguranţa în suflete ne creşte, 
palpăm încet în vrane cu degete de orb . . . 


117 



CIMITIRUL TREI PLOP 


La Trei Plopi, la Trei Plopi, 
cioclule pe cine'ngropi? 

Tace cioclul gardian, 
noapte-i smoală şi catran. 

Fără cruci, fără sicrie, 
câţi sunt morţii? -Cine ştie? 
Prin văiugi, de ape roase, 
apar cranii, coaste, oase, 
ale cui sunt, mărturii, 
nimenea nu poate şti! 

De-ar da inimile flori 
ele-ar creşte până'n nori. 

De ar da creierii mană 
tot pământu-ar avea hrană 
fără ploaie, fără stropi, 
doar cu morţii din Trei Plopi!. 

Dar săracul cimitir 
este plin de spini şi ştir 
şi de bălării uscate 
stânse'n sârmele ghimpate. 

Azvârliţi cu tot amarul, 
morţii îşi fac inventarul: 
unuia-i lipseşte-o mână, 
fiindcă mort de-o săptămână, 
l-au lăsat zălog şicânii 
să-l mănânce şobolanii... 


119 











Altuia, din toîi mai lung, 
văzând scânduri că n'ajung 
să-l încapă în sicriu, 

(c'avea încă, fiind viu, 
fiarele intrate'n glezne) 
cioclilor le-a fost mai lesne, 
ca să-i scoată fiarele, 
să-i taie picioarele. 

Alţii parcă vin din lupte, 
au mai multe coaste rupte 
(frânte'n drugii de anchete 
când erau zdrobiţi cu sete). 

Una rea şi una bună, 
morţii însă le adună 
din viata zbuciumată 
că se duc la judecată... 

Poate sus, la Sfântul Petre 
vor găsi mai calde vetre 
şi un alt registru, scris 
cu penel de paradis: 

"La Trei Plopi, un neam sub cerbicie 
a trecut prin morţi în veşnicie". 


120 


PERMANENŢĂ 


Pe regii daci, nu i-au cântat rapsozii, 
nici piramide n'au urcat urmaşii! 

Dar noaptea, tara le aude paşii, 

când trec prin ape, grâne şi prin bozii!.. 

Grozavi în lupte şi domoli la vatră, 
plângând la naşteri şi cântând la moarte, 
Zarnolxe-al lor, din înălţimi, departe, 

11 întărea ca munţii lor de piatră... 

Cu şoareci...broaşte...suliţe şi steaguri, 

solie criptică a tării lor, 

au frânt pe rând popor după popor, 

c au jinduit la mierea lor din faguri... 

Când adevărul le'nflorea pe buze 
cuvinte sobre peste vântul sloatei, 
ca n decalog -în inimile gloatei- 
se încrustau în Sarmisegetuze. 

Urmaşii lor, când vor fi iar stăpânii 
pe geografii, lucrate ca o ie, 
te-or înălţa, frumoasă Românie, 
cun te-au văzut în visul lor...bătrânii! 


121 





final 


Cândva, răpiţi din marea'nvălmăşeală, 
o ancoră va creşte nevăzută, 
şi va rămâne'n urmă, zare slută 
pământul, ce ne-a folosit, escală. 

Cu prora'nfiptă'n Uhivers, departe, 
pornim în cea din urmă croazieră, 
când vânturat pe aripi de himeră, 
văzduhul se deschide ca o carte... 

Luni noi, de pretutindeni ne îmbie, 
dar adăstăm din ce în ce mai tare 
să revenim la ţărmul de plecare, 
întorşi din netihnita pribegie... 

Şi iar se rup din ţărmul de lumină 
vâslaşi pribegi - ca noi odinioară - 
şi îndrăzneţi, când timpul îşi măsoară 
chervanele pornite din grădină... 

Apoi, nimic pe luciul de pe undă... 
Niciun catarg nu sfredeleşte zarea; 
un albatros ne va vesti chemarea 
tăcerilor, din liniştea profundă!... 

Doar o corabie ca o minune 
va trece peste mările din cer, 
când sprijinită de un conifer 
o stea, va lăcrima o rugăciune... 


123 






CADRILATER 



COLONI ZAREA 


S'au stârnit adânci dihonii 
în Balcani şi'n jurul stânii, 
foşti vasali, se vreau stăpânii 
frământatei Macedonii. 

înfrăţite halebarde 
care cuvântau fierbinte 
şi-au dus veacului 'nainte 
semnul Crucii pe stindarde, 

îşi încrucişau duşmane 
-peste seimele creştine- 
patimi oarbe şi meschine 
între ţările balcane. 

Mai păgâni balcan-creştinii 
şi mai răi ca otomanii, 
îşi măcelăreau duşmanii 
fără teamă de erinii. 

Cu urgii fără hodină 
au căzut în mii de drame, 
peste biata Armâname 
pentru stirpea ei latină. 

Şi'ntr'o cumpănă de seară 
adunaţi -lângă jertfelnic, 
a grăit bătrânul ceInie 
vorbă grea, de viată-amară: 

"Până când o Doarme Mare 
vom răbda acest pojar, 
nu vă arde ca un jar 
Părinteasca Dimândare? 


127 



Hai sculaţi cu turbe-tumbe 
şi cu Gioni picurar, 
să cătăm spre alt hotar 
viată dreaptă'n vremuri strâmbe. 

Lăsaţi Pindul şi Olinpul 
şi Rodopii să-i lăsaţi, 
că la fraţii din Carpaîi, 
alt destin ne coace timpul. 

Dincolo de Marea Laie 
spre Ceahlău şi Cara iman, 
ne aşteaptă alt liman 
cu aprinsa lui văpaie. 

Despărţiţi de anii, sute, 
hăt din veacul de apoi, 
să fim iarăşi între noi 
ca în vremi le durute". 

încrustată-adânc sub frunte 
vorba lui de prooroc 
aprindea în inimi foc 
şi se întindea în munte. 

Sat cu sat, stână cu stână, 
om cu om, în adăstat 
-şi femeile la sfat- 
înălîau ruga armână: 

-Doamne, dă-ne tu tăria 
şi ajută-ne tu, soare, 
ca'ntr'o zi de sărbătoare 
să intrăm în România... 


128 


Ţara prinsă’n brâu de ape 
-după ani de împilare- 
a rupt lanţuri şi zăvoare 
pentru fraţii lor de-aproape. 

Pentru viată, pentru pâne, 
reavănul pământ şi cerul, 
a deschis Cadrilaterul 
aşezărilor armâne. 

Qi pe'ntinsele tarlale, 
singuratice poene, 
cu căruţe dobrogene 
dăntuiau din geamparale... 


129 




ŞELEAH 


Şeleah, copilă de imam, 
suavă floare de bairam, 
m’a fermecat privirea ta păgână, 
trup de gazelă, ochii de cadână... 

Şeleah, păcatul nopţii de gurbet, 
o dulce sorbitură de şerbet, 
când stele cad şi cântecele mor, 
să mă desfeti cu vraje de Bosfor... 

Şeleah, ispită vie din cintean, 
vreau să te sorb din mândru filigean 
şi'n nopţi de vis, cu vălul des, de sită, 
să-mi fii Şeherezadă nenuntită... 


131 






















CADRI LATER 


Mă poartă drum de tară prin colt de stepă arsă 
călcat în veac de pasul legiunilor romane 
şi'n zări, salutul tandru, al Fetelor Morgane, 
chemare obsedantă, în valuri se revarsă. 

în cale-mi ies turcoaice, mlădiie de agud, 
ce suferă umile al soţului cherem, 
surâs amar, de sclave născute în harem, 
cadânele voalate din Dobrogea de Sud. 

în nopţile de vară, neobosiţi osmanii, 
cu ochi aprinşi de febra comorilor ascunse 
în care zac atâtea secrete nepătrunse- 
să vadă dans de flăcări, aşteaptă-aici cu anii. 

Când zămislesc în taină însemnele astrale 
înalte zodiacuri ce nu şi-au spus cuvântul, 
aici, Macedonenii desţelenesc pământul 
să semene istorii şi puncte cardinale. 

Şi mori de vânt pornite să macine tăceri, 
când bat în crepusculuri cadenţe de poem, 
o clipă-mi fură gândul, ibericul boem, 
spre dulcinei aprinse, din capul Finister... 


132 


RÂUL 


Se minunau drumeţii cum veneam 
din culmile ce-mi hărăziră viata, 
puternic ca un voievod de neam 
şi răcoros, ca'n munte dimineaţa. 

Senin, ca cerul toamnelor târzii, 
înmiresmat ca Maiul, primăvara. 
Melodios, văzduh de cocârlii 
şi matca mea, cât vezi cu ochii, Ţara! 

Şi se'ntrebau:-Ce minunat toiag 
a fost izbit în piatră să mă facă? 

Ei nu ştiau, izvoarele că'mi trag 
dintr’o necunoscută stâncă, Tracă. 

Falange macedone mi-au turnat 
răscolitoare-ambiîii de trufie! 

Italia, din depărtări, mi-a dat 
romanice virtuţi de vitejie. 

Şi plin de ape am pornit şuvoi, 
unind în cale sutele de clanuri, 
oierii dârji cu miile de oi, 
şi am pornit departe peste lanuri. 

în urma mea au înflorit mereu 
noi aşezări pe munte şi pe dealuri, 
Biserici ce'nchinau Lui Dumnezeu 
neîntinate, sfinte idealuri, 

fălcări şi valahii mă petreceau 
cu flamure şi cântece de nuntă 
şi toate'n calea mea se luninau 
când se udau din unda mea căruntă. 


133 




Veneam cu apa vie spre cânpii 
în cântec de speranţe şi victorii 
dar, din văzduh, stârnite de stihii, 
negre furtuni îmi înnegriră zorii... 

Cu apele bulgare într'un val 
am dus un împărat, să ne vegheze, 
şi-am aşteptat pe fiecare mal 
cetăţile cu turn şi metereze, 

dar îapăratul a domnit puţin 
şi'n timpul scurt al cârmuirii sale,, 
cei doi păstori ai duhului creştin 
se războiau...pe puncte cardinale... 


Mi-a fost sortit ursita în.Bizanţ 
să curg atâtea veacuri subterane, 
cu apele înghesuite'n şanţ, 
sub apăsarea stâncii ot«nane, 

că Roma'n vremuri grele nu mi-a dat 
decât misive cu peceti de ceară, 
dar nici-o fortăreaţă n'a durat 
să tie'n piept invazia barbară. 

Oamenii mei, zarafi şi târgoveţi, 
cărăvănari cu mulele'ncărcate, 
oierii toti, albiţi de bătrâneţi 
şi armatolii pentru libertate, 

i-am dus prin veac mereu către zenit, 
prin tenplele rămase în ruine 
-vestind în lume proaspăt răsărit- 
arzândele Moseopolci lumine... 


134 


Veneam când furtunatec şi când lin, 
dar n'am cotit cândva la vreo strâmtoare. 
Pe nevoiaşi i-am ajutat din plin 
în statele de sine stătătoare, 

şi nu mi-am luat nimic, am vrut să fiu 
asemenea curat precum izvorul. 

Şi de se'ntreabă azi -De unde viu 
şi ce puteri adânci îmi mână dorul? 

Drunetii toţi, pe unde mă întind, 
au început pe rând să înţeleagă: 

"Izvorul meu este departe'n Pind 

iar eu am curs mereu în lunea'ntreagă!" 

Şi toate câte'n cale le cuprind 
mi-au luminat şi mie nostalgia: 

"Izvorul meu este departe’n Pind, 
dar delta mea latină...VEŞNICIA!" 



135 




CROCHIU DOBROGEAN 


Cad în depărtare aşchii mari de stele, 
peste zări de smoală se înaltă luna, 
cerul îşi adună astrele rebele, 

Dunărea domoală e ca'ntotdeauna. 

Somnul îşi întinde plasa de mătase 
aruncând în lume mari comori de vise; 
umbrele de arbori lunecă pe case 
şi se freacă'n geamuri de fereşti deschise... 

Pe tunse coclauri doarme praf de lună 
cu puterea muncii, sub senin de vară, 
peste oboseală, galbenă cunună, 
se urneşte carul, clae de secară. 

Merg pe drum de tară, printre lanuri coapte, 
carul cu turcoaice -peste snopi culcate 
turcul mânând caii, picotind în noapte, 
ele tot cu gândul către lumi uitate... 

Hai Ahned, goneşte carul cu cadâne, 
noaptea este scoasă din seraiuri parca; 
să visezi haremuri, să dormi până mâne. 

Ce şeherezade tihna îti încearcă? 


137 















o 


DOBROGE 


Respiră-adânc pământul vechei Sciţii 
- călcat de ere ca de brontozauri - 
sub luna care doarme pe coclauri 
cun dorm în pacea vremii, doi omit ii. 

Mai zboară-un pui de pasăre sub seară, 
zvâcnind înspre-o iubire'ntârziată; 
prin stepele amare de-altădată, 
se scaldă noaptea'n grâne şi secară... 

Mai sus, mâncaţi de ani şi de blesteme, 
pilaştri grei înscriu în vesperală, 
istorii răsucite în spirală 
ca duhul chinuit de anateme... 

întârziat edict, ne-a dat şi nouă 
la început de ere şi mileniu 
însângerarea-acelui mare geniu, 
ce-şi făcea streşini mâinile-amândouă, 

adulmecând triremele romane 
pe marea nesătulă de galere, 
şi frânt de dor, cu lacrimi şi cu fiere, 
plângea pierdute zări mediterane. 

Se varsă timpul. Dunăre în Mare, 
sub hora zodiilor din calende. 

Din Dârstor, Mircea, încrusta legende 
până'n Almaş şi noile hotare... 

Păstori mocani, desprinşi din Mioriţe, 
pescari cu-arginturi vii în chelhanale, 
cojeni, bătând călcâie'n geauparale 
şi armatoli scăpaţi de răzmerite. 


139 



























aici si-au fost durat din vremi cămine 
cu oase de strămoşi în temelie, 
pentru acei care urmau să vie 
punând pecetea îioi lor destine. 

Ca o corvetă fără de escală 
ne-a fost părtaş Istoria în toate. 
Armada noastră mii de ani străbate 
cu soare ecuatorial în cală... 

îngrop în mâl peniţa cu iridiu 
şi beau cu cel din urmă scit de-aramă. 
Din depărtare Trist ia mă cheamă 
pe insula unde a scris Ovidiu! 


140 


REFUGIUL 


Un soare aşteptat de mult, 
în satul slut 
ce fu cândva un sat avut, 
răsare'ncet, slujind un cult. 

Sub cerul încă cenuşiu, 
în satul fără de vecini, 
sălbăticitele găini 
şi câini hoinari, urlând pustiu, 
crescuţii spini şi bălării 
sunt singuri vii. 

Cu ochi holbaţi, ferestre sparte, 
şi tânguiri de uşi deschise, 
îşi plâng pierdute paradise - 
de gospodari şi hărnicii, 
cu universuri de copii - 
casele moarte... 

Ca hoţii, în casele noastre, 
umplem în ultima boccea, 
de-a mai rămas câte ceva 
din ultimul dintre dezastre. 

Şi când privim 'napoi cu grije, 
ne sfârtecă dureri de schije 
intrate'n sufletele moi, 

"Acest pământ lucrat de noi 
e visul risipit sub cer, 
cui te lăsăm Cadrilater? "... 

Fug oamenii, duşi de nevoi, 
dar morţii-i cheamă înapoi 
şi vin din cimitir sculaţi, 

"Unde plecaţi, cui ne lăsaţi? " 


141 



Ne cheamă'n urmă morţii toti 
Si noi fugim ca nişte hoţi... 
Spre ce tărâm, spre care tel, 
muşcaţi de dinţii de otel 
ai unor vremi sub patul armii, 
că iată, vin din nou jandarmii 

Goniţi de zodia nedreaptă 
unde ne ducem, ce ne-aşteaptă? 


142 


19 4 4 



PLECAREA 


Fără zgomot, fără trâmbiţi, fără fanfară, 
cu durerea'n suflet - ca o grea povară - 
încărcaţi cu măşti, cu saci, cu ranite'n spate, 
cu scântei în ochi, cu armele'ncărcate... 

Drimul se aduna sub rotile trenului 
ca firul Ariadnei; şi refrenului 
războinic ce-1 cântau miile de roti, 
ca unei puteri ne supuneam cu toîi. 

S'a închis o viată, alta nouă s'a deschis! 
Avântaţi în necunoscut ca într'un vis, 
puhoaiele ce vin, le stăvilim în flinte 
şi sfinţim întreg ogorul cu morminte... 


144 


SCRIS O A RE DE PE FRONT 


Luptăm din greu prin văile Moldovei 
pe unde-au fost plăieşii şi arcaşii, 
în încleştarea armelor şi-a slovei, 
măreţe foi de glorii scrie Iaşii. 

Pe drumurile ce-au adus Unirea, 
în dans de foc îşi plimbă moartea, coasa, 
spre Cel de Sus ne îndreptăm privirea 
şi ne căleşte'n lupte, Ruginoasa... 

Acest război nu-i ca oricare altul 
setos de glorii, fapte şi renume, 
acum se bat Seninul Prea înaltul 
cu bezna luciferică din lume... 

Ostaşii ştiu că nu-şi pierd numai glia, 
deşi li-s dragi şi casa şi ogorul, 
de-om fi învinşi, se pierde România 
cu tot trecutul ei şi viitorul. 

Şi trecem prin dureri şi uragane 
tot mai departe şi mai sfântă goana, 
visul croit din seceri şi ciocane, 
să-l sfărâmăm cu tunul şi icoana... 


145 




floarea 


Pământul n'a vrut să crape! 

Mai rar, iama mitralia pomii şi văiuga. 

Ieşiseră brebeneii în pădurea despletită 
ţarinele nu se arau pentru pită... 

în livada cu nuci, 

ca nişte ceaune întoarse, căştile donueau pe cruci 

Pământul n'a vrut să crape! 

închis - ladă de avar - 

dar de sub crucea de stejar 

ca un asalt la baionetă 

a ţâşnit egretă 

spre soare, 

prima lacrimă, 

primul dor, 

sau prima privire 

din nemurire, 

O floare! 


146 


RĂNIT 


Am căzut cu toîii, opt deodată, 
de un brandt ce şi-a vărsat veninul; 
vii şi morţi ne-am prăbuşit grămadă, 
aşteptând ce-o porunci destinul... 

Schijele au sfârîit în carne 
şi'n adâncuri s'au oprit, vrăjmaşe; 
lângă mine, doi cu măşti de ceară 
le musteşte sânge pe cămaşe... 

încă mai adie suflul morţii 
peste trupuri de viaîă-avide, 
unul câte unul, camarazii, 
ies din gropi cu fetele livide_ 

Multunit că am scăpat cu viată 
- egoism perfid, bun de osândă - 
mai aud raportul telefonic: 

-Doi sunt morţi, şase răniţi. Izbândă ! 


147 


F L O 


P 

M 

I 

d 

I 

c 

P 

î 


I 

f 

s 

( 

( 




INTERLUDI I 




A S T E L 


Lirismul tău netulburat, natură, 

ca lotrii codrilor din timpul ieri, mă fură! 

Oi mâna ciungă, cumpăna din drun 

îmi cheamă tinereţile de fum, 

iar miriştea cu greeri şi cu maci, 

îmi face semn: -Ascultă-mă şi taci! 

-Ce rod mai coci tu, bozie bătrână? 
că-mi sângeră odrasla ta în mână 
iar degetele'ntinse către soare 
îmi amintesc de vârsta care doare... 

întinde-ţi vrerea, soră mătrăgună, 
de câte crizanteme eşti mai bună.;. 


Mărite soare! De atâta har, 

s*au dus şi armăsarii sub umbrar!... 


151 


mai 1945 


Pin gropi? din adâ^curi^?^ caldarân *! 1 
frostit de explozii şi ^nii-râme. 

; ar cerui nu piouă «fîSVj^:. 
Pe a ''C r a d 2 e îocui, 

Prin fostele case -tntf cazaciocul; 

văcarii din K«no ntinse mormane- 
d,n Kansas, wlg fete 

2 ^î«Vi 5 SI pe dmn de ocară 

I"aşteaptă in™[epe° I 's« 1 - Să moara - 
SVn n ° a P ,ea P*»*.’ întinse *?££"... 

Să^readă SKiTîftîS^S!: T tot dosul! 
dreptatea şi cinstea frimosul, 

le’nlăturâ-auzul, afun^^JT' 

olli\tu^l e Ca o^l ™ castra 

călcâiul ce-a^asă “•i d ? a a r r e C !i “ *• bate, 

« lanţul... §i bici “ lar J pe guse 

meiul ... Ş1 supt de căpuşe. 

Zemoaselor bube ™,«ni • ,. 

cântă poeţii’cu ftmdu’ntre^bărciî 

ctat ‘ ewă* 'w I 1 ‘?? ratorii . 

ce vin S i-ti iau fo tul £1S |? de vi °torii, 

îlto casi 

«cai,, din S e c C “ d ÎTZ SSfU; 


152 


Stau oamenii smirnă - cu frica în oase. 

E preţul vieţii, plătit cu ponoase, 
dar nu tot amarul îi poate înpunge 
că şi disperarea mai urlă: -Ajunge! 

Nimic, cu nimicul înfruntă urgia! 

Că poate, când vrerea-i şi Nimicnicia 
să’nlăture bârne, să spargă zăvoare, 
desculţii cu seceri, securi şi topoare, 
din mlaştini de delte, din asprele tancuri, 
când vine prăpădul, nu-i sperie tancuri... 

Cu ghioage, cu ghiare, cu pumii, cu dinţii, 
învie străbunii în ei, şi părinţii. 

Pe preţul vieţii n'au frică de moarte, 
nimic nu-i opreşte, nimic nu-i desparte; 
pe cânpuri, în fabrici, oraşe şi sate, 
frâng teste duşmane şi zmulg beregate... 

Nu-i bine o Doarme! O ştim. nu e bine, 
dar nici pacea asta, nu-i dată de Tine!... 


153 




amara sete 


Ce Poti să-mi dai femeie de păcat, 
din ochii care pururea îi arzi, 

niT„ to2e8ti ln sân « e leoparzi 
când doru-mi urlă, taur înjunghiat? 

?â r 2 Va ^x 1 de-acun poşircă goală 
când am băut trascăuri din genuni 
Şi stăm bătut de marile furtuni 
m anii mozoliţi î n smârc de smoală... 

Dar dă-mi să beau o clipă de minciună 
că ® î nsetat ca 'n Iulie drunetii 
z Y â ^ lt de catapulta tinereţii 
să făuresc o zodie mai bună... 

Cât de puţin e multul ce-am dorit 
şi cat de nwlt aveam în sărăcie; 
îmi ajungea un strop de apă vie 
ca să pornesc din nou întinerit... 


154 


T A T I 1 


Boemi rămaşi aceiaşi, în veşnică visare, 
nebuni ce cântă încă pe strunele lor rupte, 
nensionari ai vieţi 1 , învinşii fără lupte, 
fecunzi, sterili în viată, ca un pustiu sub soare. 

Corăbii fără cârmă -pe valul ce le poartă 
epavele sinistre spre ţărmuri neştiute- 
în crunta căutare de ţări necunoscute, 
vor ancora în porturi, ca o himeră moartă... 

Se’ngroaşe încă şirul şi se lungeşte încă, 
de-atâtea veacuri lumea-1 alimentează’ntr una 
cu demiurgi de pâslă, căzuţi pe totdeauna, 
luceferii de tină, în noaptea lor adancă... 

E loc şi pentru mine, şi pentru el, şi tine, 
şi la plural cu totii» un loc îşi pot găsi, 
şi după noi veni-vor, şi alţii vor prăsi, 
aceleaşi idealuri, aceloraşi destine... 

Ce strâmtă e cărarea ce trebuie s'o treci 
bătut până la capăt de viforul dintâi 
şi lupta ta cu tine, tu însuti să râmai, 
prea plin de înplinire, ori risipit pe veci... 


155 



VESPERALA 


Cântecul a tăcut - şi liniştea înainta, maree. 
Iubita n'a mai vrut să steie 
obosită de letargia amurgului. 

Departe, luninile burgului 

ardeau chemări de ritm şi linii frânte. 

Greierii au uitat să mai cânte 
şi lăcustele să mai sară... 

Şi am rămas singur în noaptea de vară! 


157 








Din nefireasca *vreme cu naiuri şi viole 
a mai rămas doar ziua neştearsă'n calendare, 
când nudă, primăvara ieşise din corole 
şi soarele, integru, s'a înnecat în mare. 


Ne copleşea uimirea, orgia sângeroasă, 
străpunsă de fiorul tipat de pescăruşi. 
Ostroavele de linişti se întorceau acasă, 
dar noi urcaţi pe stâncă, stăm încă nesupuşi. 


Din ce păduri ascunse te urmăreau arome 
în val de orchidee şi tremur de glicine? 
Poveştile aevea şi cele cu fantome 
mergeau cu noi alături şi înnoptau cu tine... 


Adânc zvâcnind, pornite ca ceţuri scandinave, 
din nou aceleaşi doruri ne cheamă iar pe maluri. 
Vei mai veni iubito în portul cu epave 
să adormim romanţe şi să'nnecăm idealuri.... 


159 














I 

jj'TIMI TATE 


Opreşte-te aici! 

Dincolo de noi începe suspinul 
şi scâncetul pomilor fără rod. 
Iată! Ca din lunini scandinave, 
strigoii mărilor au ieşit pe nave 
spre aeriene croaziere — 

Lutul e lut şi fierea e fiere, 
iar paşi* noştri nu umblă pe ape! 

Doar noi, 

de cunoaşteri flămânzi 

(ca de săruturi tinerii în parc) 

ne-om strânge aproape, 

mai aproape! 


161 



SOLSTITIU 


încep de-acuma zilele să scadă 
şi piere voluptoasa lor dogoare! 

Rămân pribeag şi agăţat ca'n nadă 
de-o dragoste aprinsă, cât un soare. 

Iţi aminteşti de visele celeste 
când rătăceam spre alte vieţi trecute? 
S'au înnecat în fiordul din poveste 
şi ciutele ce ne priveau tăcute. 

De când au râs luminile albastre 
odată doar s'a'mbujorat şi luna... 
Iubirea mea va luneca prin astre 
cu dulcea ei durere, totdeauna... 


163 










v R A J I TUL 


I-au spus învăţaţii că nu-i decât vis, 
ci doarmă mai bine, pe scânduri; 
fecioara cu părul de aur deschis, 
himeră bolnavelor gânduri... 

Oraşul acela nicicând n'a văzut 
de negru, alt păr de femeie; 
şi ochii tot negri, iar inimi sub scut, 
aprinse la piept orchideie. 

Nevolnic ca tonţii, a râs de'nvăţaţi 
şi'n nopţile damice'n lună, 
robea pe coclauri, lipsit de fărtaţi, 
cu visele lui împreună... 

Şirete vădane dar pline de foc 
şi arse de patimi, ca vetre pustii, 
pândiră'ntr'o seară al lunii soroc 
şi luna vrăjită căzu între vii. 

De grabă pornite cu chiupuri de lut, 
s'au dus - mustul lunii, în struguri intrând- 
să-1 mulgă din boabe şi bun de băut, 
străinului fie-i, schimbare de gând. 

în horă de iele apoi rotunjind, 

-de tot despuiate- cu dansul în toi; 
spun unii, că luna, ca vaca mugind, 
cu greu o urcară pe cer, înapoi... 

Dar sus, pe întinsele, negre câmpii 
a cerului rece, ce tristă părea... 

Ce caldă şi dulce trăise prin vii 
trecută în struguri, când mustu-i mulgea... 


165 




Şi'ndată, chemată de omul vrăjit 
căzut în vedenii bolnave, de vis, 
din ceruri alunecă, ruptă de mit, 
fecioară cu părul de aur deschis... 

Furtună să fie, cutremur sau foc? 

De mult adormitul cu must fermecat, 
tresare din visuri bătut de noroc 
şi totul în juru-i îi pare ciudat. 

Nimic dinainte nu este la fel 
şi zarea întreagă-i imens paradis; 
iar luna schimbată, venea către el, 
Fecioară cu părul de aur deschis... 


166 


DESPART I RE 


Ne-am despărţit când mugurii intrau în viată 
ca mieii paştilor, primăvara! 

Ne-am despărţit când geana lunii, seara, 
ne-a zărit pentru ultima dată, fată în fată. 

Ochii, altădată plini de tine şi în vis, 
ca norii furtunilor, încărcaţi de ură! 

Niciun zâmbet pe buze; nicio şoaptă din gură, 
la picioarea iubirea - albatros ucis... 

Pe trupul tău - coarde de vioară - 
mâinile nu mângâiau nervii încinşi; 
grele lopeţi de marinari învinşi 
atârnau inerte...Şi era primăvară!... 






F U R U L 


Creşte-afară printre bozii, 
ochi de floare, ca un cer; 
lacrimă de giuvaer 
dintr'o luptă cu irozii. 

Şi din raiul său cuminte, 
plodul mic, de nenufar, 
a scos mâna de cleştar 
şi-a ascuns-o'n sân fierbinte... 

însă inima vrăjmaşe, 
îi bătea să-l afle mama. 

Poate nu i-o lua seama 
ce ascunde sub cămaşe. 

Şi-o s-o fie noaptea’ntreagă 
când sub nasul cârn şi mic» 
când la sân de borangic 
ca să afle cât i-e dragă... 

Dar în dimineaţa nouă, 
ce păcat de ochiul florii; 
s'a închis, plângând cu zorii 
c'a'nsetat de-un strop de rouă. 

Şi-a lăsat pe pielea moale 
-tot ce-avea din viaţa ei- 
fumul alb de funigei, 
trei săruturi de petale... 


169 


macedonia 


Aprinse amiezi mână pe cer 
turmele bunicilor. . 

Ferigi noi, foşnesc aceleaşi evantaie; 
în zadar cenuşa satului urcă în vârtej, 
aici toate păsările Pheonix au murit, 
numai tu trăieşti, 

Macedonie! 

Junghere înfipte în burţi, 
îngheţate mâini de spahii pe iatagane. 

Femei cu crucea pe frunte 

robite primului sărut dat mirelui muribund. 
Sânge şi stânci, credinţă şi luptă, 
hohot de ape şi cântec, 
imensă istorie, 

Macedonie! 

Sus, 

berbeci de foc; 

pietre păscând iarba'nsângerată. 

Oameni munţi, munţi bărbaţi; 
faptele tale cine le scrie? 

Trup sfârtecat, 
inimă vie, 

Macedonie! 


170 


VINUL NUNTII 


Prieteni, 

în seara aceasta desbrăcaţi-vă de zale! 

Veniţi cu mine! 

Din înalte pocale 

vom bea la masă păgână, 

vinul 

sortit cununiei 
cu o fată armână. 

în seara aceasta vom astupa gura bucuriei. 

în suflet azi s'a prăbuşit şi ultimul turn! 

Din depărtări de veacuri vin nuntaşii. 

Colăcer îmi va fi Saturn! 

Deslegaîi armăsarii dela poartă; 
lângă noi două luni se ceartă, 
ci voi, mai avan adânciţi cutele frunţii 
şi beţi cu mine, vinul sortit nuntii... 

Eu nu am mireasă cum nu aveţi nici voi. 

Cine ne-a blestemat? 

Bunicul dela oi 
că l-am lăsat? 

Satul părăsit ca o nouă Gomoră, 
mama, aşteptând dorita-i noră? 

Cine, cine? 

Veniţi prieteni să beţi cu mine! 

în noaptea aceasta vom bea ultimul pocal! 

Din depărtări de veacuri ne întinde mâna, Decebal.. 


im 


171 


din exil 












CĂUTĂRI 


Semnul de întrebare a crescut cât o ciupercă atomică 
şi răspunsul nu vine, nu vine! 

Sfera noastră albastră aleargă prin cer, 
invidiată de stelele vecine_ 

Urgie sau har, superb neştiut, 

Fiinţa se zbate ca peştii la mal; 

visele vin -oaspeţi nepoftiţi, 

care uneori ne sparg vazele de cristal. 

Cu cine anime ne vrem înrudiţi 
închipuind primordiale filoane? 

Mai temători de ochi decât de frig, 
ne îirbrăcăm în ziduri şi încopcem obloane... 


175 




PLUGUŞOR 1977 

Colo sus în cer, 
după un lăicer, 

Domnul tot socoate 
de ce-a prins să cate, 
că în România 
piere omenia! 

Aho, aho, copii şi fraţi 
staţi puţin şi nu mânaţi, 
luaţi vin loc şi v'aşezaţi 
şi cuvântul mi-ascultaţi! 

-"Ia mai du-te Petre 
pe la cele vetre 
şi vezi de cinstesc: 
Scaunul Ceresc, 
neamul omenesc, 

An avut o Ţară 
ca o primăvară 
mândră printre toate, 
cu holde bogate, 
codrii plini de fagi, 
feciori din cei dragi 
şi fete. Ilene, 
dalbe Cosânzene, 
ia mai mânaţi măi, 

Hăi, hăi! 

sfatul bătrânesc!" 

Sfântul iaca, vine, 
şi vede ruşine, 
blăstămăîii mii, 
tineri şi copii, 
cum batjocoresc, 
Scaunul Ceresc, 
neamul omenesc, 
sfatul bătrânesc... 

Dar din Răsărit, 
măre s'a ivit 
şarpe asiatec 
cu ochi de jeratec, 
cu cer de lăcuste 
pe cărări înguste, 
aşteptând să-i cadă 
tara’ntreagă, pradă! 

-"Doarme, Dorinul meu, 
ce văzut-am eu, 
este grea ocară 
pentru biata tară. 
Stăpânii-au trecut 
toti, la Belzebut!" 

Domnul Dumnezeu, 
s'a mâniat rău 

Şarpe roşu, zmeu, 
fără Dumezeu, 
a tocmit stăpâni 
peste cei români, 
slugi viclene, spâni, 
neamuri de păgâni. 

Vai şi bocet măi, 

Hăi, hăi! 

şi-a vărsat pe tară 
aspra sa ocară: 

De vin timp aproape 
viituri de ape 
pământul să sape, 
aşezări să'ngroape. 

176 

177 







A mai stat s'aştepte 
domnii să se'ndrepte 
dar îndiavolitii 
n'au minte, smintiţii 
să ceară să-i ierte 
de plăceri deşerte. 

Domnul iar a stat 
şi s'a mâniat 
şi-a trimis prin vânt 
smuciri de pământ. 

A venit cutremur 
spaimă grea şi tremur, 
prăbuşiri de case, 
sânge, came, oase, 
pulbere şi foc, 
toate la un loc, 
-Doamne, ce ne dai, 
lacrimi, morţi şi vai? 

Dar acolo sus, 
la Domnul Ii sus, 

Maica Domnului 
'n Poarta Raiului, 
se ruga mereu 
către Dumnezeu: 
-"Doamne nu căta 
către Ţara Ta, 
nu-Ţi vărsa mânia 
peste România 
că astăzi sau mâni, 
neamul de Români, 

Te-or cinsti prea bine, 
cum Ţi se cuvine!" 

Bunul Dumnezeu, 
a văzut că-i rău 
să smuceşti pământul 
ca să-şi ia avântul 


şi l-a liniştit 
până s'a oprit. 

-"Du-te Petre, du-te, 
pe căi ne'ncepute 
şi spune-mi cum sunt 
cei de pe pământ!" 

Sfântul cobora, 
măre ce vedea: 
biserici prea pline 
ca un stup de-albine, 
tineri şi bătrâni 
neamul de Români, 
scăpau de otravă 
dând Domnului slavă 
şi svârleau catran 
peste cel Satan... 

Seceri şi ciocane 
-pe'ntinse maidane- 
strânse muşuroaie 
putrezeau, gunoaie! 

Ia mai uraţi măi! 

Hăi, hăi! 

De urat am mai ura, 
teamă ni-i c'o însera, 
ziua-i mică, drumul mare 
până hăt departe'n zare, 
căci în anul care vine 
pe meleaguri carpatine, 
va veni o primăvară 
să'nflorească'ntreaga ţară! 

întru Mulţi Ani. măi! 

Hăi, hăi! 


178 


179 





CROCHIU DE TOAMNĂ 


Bate toamna la New York! 

Nopţile mai lungi se'ntorc. 

De la Pol şi din Canada, 
va veni de-acum, zăpada... 

Amărât, priveşti în sus, 
rândunicile s'au dus; 
peste mările din cer 
lunecă delfini de fier... 

Greierii americani 
-optimişti şi năzdrăvani- 
nu mai merg pe la furnici 
că's zgârcite...şi sunt mici 

Nu se tem de iarna cruntă, 
când la morţi şi când la nuntă, 
mai încalecă pe Pegas, 
spre Florida sau Las Vegas... 

Tot cu ochi după haram 
-c'au murit unii'n Vietnam - 
nicio lacrimă de dor; 

-îi priveşte, treaba lor!... 

Şi ca ei, mulţi, mic şi mare, 
în continuă mişcare, 
azi coboară...mâine urcă... 
se descurcă, se descurcă... 


180 


SUNT 


IUBIRI . . 


Sunt iubiri care niciodată nu îmbătrânesc, 
tăcute ca pământul însămânţat 
şi discrete, ca oul cu plod. . . 


Sunt şi pomi care nu dau rod 
şi flori otrăvitoare 

şi purităţi ca lacrima căprioarei împuşcate. 


Noi ne împleticim în contabilitate ! . . 



MĂRŢIŞOR PENTRU TARĂ 


S'a dus cu fulgii fără de prihană 
şi iarna lungă, cât o veche rână; 
mai moleşiţi, mai mult c'un anotimp, 
ne acordăm cu ziua, după timp! 

E undeva, sub cerul mai albastru, 
o tară veche -dela Zoroastru- 
unde din moşi, boieri sau din popor, 
iubitelor, duceau un mărţişor. 

Din fire albe şi din fire roşii, 
îşi împleteau un mărţişor, strămoşii. 
Veniţi la şezătoare într'o seară 
să ne-amintim de datini şi de Tară! 

Poate-ai uitat de când erai copil 
şi n'ai mai dus niciunul, în Exil, 
acomodat cu noile temeiuri 
cu alte sărbători şi obiceiuri... 

Să împletim azi cele două fire, 

Iubitei noastre fără mărginire, 
şi să-i trimitem dar ca mărţişor, 
un fir de jertfă şi un fir de dor !... 


182 


In loc de colinde 


Lerui Doamne, Lerui Ler, 
într'o tară de sub cer 
toîi copiii dela şcoală 
au rămas cu traista goală! 

Fără foc, fără merinde 
nu e vreme de colinde. 

Pâine'n casă nu-i şi nu-i, 
toîi sunt sclavii frigului 
care intră ca'n poveste 
şi pe uşi şi pe ferestre, 
pe ori unde te-ai pitit 
şi sub scoarţa de dormit... 

Ani de zile, de Ignat 
niciun porc nu s'a tăiat 
şi în pivniţa zăludă 
nici o bute nu e udă' 
viile Lui Dumnezeu 
plătesc birul tot mai greu! 

Pentru foamea dela guri 
n'au rămas nici murături. 
Grajdul gol, pătulul gol, 
nici o vită în ocol; 
sub împăratul cel roş 
nu auzi nici un cocoş! 

Oamenii, din greu mai greu, 
au rămas cu Dumnezeu 
şi se duc pentru mai bine, 
la Biserici, să se'nchine! 

Domnul Spân şi Vrăjitoarea, 
parcă-i apuca lingoarea 


183 



şi cu ochii de balaur 
vedeau roşu, ca un taur, 
şi au hotărât: Apus, 

Turlelor cu Crucea sus! 

Cât e Ţara'ntinsă, mare, 
peste sfintele altare 
trec buldozere, tractoare, 
plânge lună, plânge soare! 

Din moloz, culori şi lut, 
de pe unde au căzut 
clopotele, la pământ, 
plâng cu limbă de mormânt! 

Bieţii sfinţi, într'o clipită 
azvârliţi cu dinamită, 
au zburat întâi spre cer, 
dar cum oamenii îi cer, 
s'au întors răniţi la vatră, 
între praf, nisip şi piatră. 

Stăteau bine bieţii sfinţi, 
tot mai buni, tot mai cuminţi, 
lângă vasul de aghiazmă 
- pictaţi pe catapeteazmă - 
dar acuma într'o doară 
(ca toîi oamenii din tară) 
fără nuci, fără covrig, 
tremură şi ei de frig, 
dărâmâîi de-un oarecare 
ajuns peste tară, Mare... 

Stau acum şi sfinţii, bieţii, 
să-i acopere nămeţii, 
aşteptând o primăvară 


184 


(ca toti oamenii din tară) 
să vie o înviere 
şi să-i scape de durere. 

Lerui Doarme, Sfânt şi Bun, 
pentru noaptea de Crăciun, 
slobozeşte-Ţi armonia 
peste biată ROMÂN I A ! 


185 



MESAJ 


De mult prorocită satanica fiară 
cu capete şase şi colţii de fier, 
a pus stăpânire pe oameni şi tară, 
c'o labă de flăcări şi alta de ger. 

Pe loc îngheţară şi pasări şi ape, 
iar sondele arse şi codrii pustii. 

Ţăranilor, loc -pe cei morţi să-i îngroape- 
nici palmă de ţarini, nici fruct pentru vii.. 

Pe brânci, cărturari şi vlădici în sutane, 
trântiti de sutaşii mongolici şi huni, 
morminte rămas-au, de'nai te gorgane; 
hrisoave şi case, morman de tăciuni. 

Aflat-a Apusul de pacostea noastră 
şi-America plină de zgârie-nori? 

O simplă privire de-aveau pe fereastră, 
le-ar fi îndeajuns pentru mii de fiori... 

Această'ncleştare nescrisă'n istorii, 
la care viata ne puse părtaşi, 
din lacrimi şi sânge, culese'n memorii, 
cu slove de pară, poete, să laşi! 

Te'naltă acuma din scrun şi din smoală, 
din cupa speranţei dă lumii, să bea; 
la naiba metafora goală 
de nu faci o armă din ea! 

Să spunem ne cheamă văzduhul, pământul, 
spre zările toate, ce-i roşul venin: 

Ei cnutul, noi versul; ei crima, noi cântul; 
ei moartea, noi viata şi cerul senin! 


186 


BALADA AMERICANA 


Plai american 
lângă Michigan 
a făcut să crească 
"Vatra Românească". 

Vatră pentru fraţi 
veniţi din Carpati, 
înălîând spre cer, 

Turle de mister, 
psalmi de curcubeu 
către Dumezeu, 
dragoste de frate 
spre creştinătate, 
rugi fierbinţi, de pară, 
pentru cei din tară 
căzuţi sub leproşii 
colţi, ai stelei roşii... 

Şi-a venit mai an, 
tânăr transilvan, 
să-şi plece genunchii 
cu moşii şi unchii, 
să zidească'n Vatră 
-temelii de piatră- 
spre înalt ceresc, 
cuget românesc. 

Mână lângă mână, 
etnia română 
s'a unit întins, 
ca un singur ins, 
şi din inimi, glas 
-la anume ceas- 
a strigat în cor: 

-Noi te vrem păstor! 


187 



Fiul de mocan 

se opune'n van , 

că sunt încă vii 

alte vrednicii 

ce-ar putea să-i crească 

şi să-i păstorească... 

A strigat poporul: 

-Ne-am ales Păstorul, 
tine fără frică 
Sceptrul de Vlădică! 

- x - 

In unghere scunde 
bolti de lupanar, 
vipere afunde 
au scos capul iar. 

Cioclii şi sodumii, 
păcătos popor, 
strânsă-i cloaca lumii 
în cugetul lor. 

Dintre toîi mai gureş, 
vraci satanizat, 
vorbele-i curg iureş, 
crime şi păcat: 

"Şi-au ales Românii 
Episcop cu Har 
şi noi, ca nebunii 
să stăm în zadar? 

Crucea, ca o stâncă 
a crescut la loc, 
nu vă arde încă 
raza ei de foc? 


Eu o simt cun vine 
şi mă dogoresc; 
nu mai am în mine 
nimic omenesc. 

Ură, numai ură, 
intrigă şi scrum, 
o să-mi fie’n gură 
hrana mea de-acum!" 

Inghitindu-şi vorba 
vraciul lui Satan, 
s'a întins ca ciorba 
unul.. .Micofan. 

Lepădat de tară, 
de neam lepădat, 
duhnetu-i de fiară, 
vorba-i de păcat. 

Ochi de sânge roşii 
cruciş acătării, 
îşi scuipă strămoşii 
din pământul tării. 

Frate bun cu Iuda, 
lepădat de sfinţi, 
îşi înneacă truda 
pe murdari arginti. 

"Vraciule, alături 
îti rămân, oricun, 
cu mine să mături 
tot ce~ti stă în drum. 

Ladă de gunoaie 
şi scară mă fac, 
dacă vin puhoaie, 
să urci în copac. 


188 


189 




Ia-mi zălog tot vadul 
sufletului strâmt, 
să pornească iadul 
jocul pe pământ". 

- x - 

Dregători în haine'nchise 
din înalte judecăţi, 
cad în jocul de culise 
mânuit de strâmbătăîi. 

Bâlciul şi-a trimis samsarii 
în locaşul Sfintei Legi; 
plâng în rame, demnitarii, 
foşti cândva, oameni întregi. 

Acul cumpenii se'nclină 
tras de frânghii nevăzute. 
Oarba plânge şi suspină 
de dreptăţile pierdute. 

Din Pacific în Atlantic 
şi din Mexic în Canada, 
ca nicicând în Evul Antic, 
iadu-şi savurează prada... 

Mi 1ioane le de oameni 
dorm de vii, robiţi de vrăji, 
dăinuind -condus de fameni- 
echilibrul frânt în măji... 

Doar în Port, o Idolatră 
-peste panica mulţimii- 
stă pe soclul ei de piatră- 
candelă viitorimii... 

- x - 


Plai american 
lângă Michigan 
dăruit cu mir 
din Sfântul Potir, 
peste grele frângeri 
vin în noapte îngeri, 
vin în zbor uşor 
la Vlădica-al lor 
şi din mari genuni 
îi aduc cununi, 

colt de paradis 
să-l păzească'n vis! 

Străbătând tot lanu 
vine Brâncoveanu 
cu feciorii lui. 

De după un grui, 

Ioan dela Suceava 
îi înaltă slava, 
iar dela Râmnic 
Sfântul Calinie 
îl îmbărbătează: 
să-i rămână trează 
Vatra Românească, 
limba strămoşească, 
credinţa creştină 
singura divină. 


190 


191 


.1 



t 





LACRIMA PENTRU VLĂDICĂ 


Iarnă de Ghenar, geroasă, 
frigul stăpâneşte'n casă ! 

Bate vânt de Răsărit, 
toate relele-au venit 
cuibărite cu tumult 
într'o inimă mai mult. 

Bate vântul de Apus, 
vârcolacii nu s'au dus 
tot scornind magii spurcate... 
Mai greu inima, dar bate... 

Vântul dela Miazănoapte 
viscoleşte patimi coapte! 
Vântul dela Miazăzi 
suflă secete pustii! 

Inima e'n tropote 
cât bat şapte clopote! 

Ca închis de un avar, 
aerul e tot mai rar 
iar ferestrele n'ajung 
să respire-adânc şi lung... 

In cămin sărac, stingher, 
doar o scară către cer 
suie o lumină vie. 

Inima, parcă o ştie... 

- x - 

Surghiunire cu alean 
pe tărâmul luzitan, 
cine seamănă mister 
lângă Capul Finister? 


193 







Pasul cunpănit şi rar 
trece ţări fără hotar. 
Fruntea'naltă, ochiul blând, 

-Asta nu e om de rând! 

Că în faptul după-amiezii 
au mai văzut portughezii 
când mărimi şţ când calici 
-că trecuseră pe-aici- 
mari seniori şi mititei 
cu vasalii după ei, 
dar ca omul fugărit 
de pe unde a venit, 
n'a călcat pe-acolo pas 
de când moşii lor au mas! 

- x - 

In biserica streină 
Chiul, intră şi se'nchină. 
Ortodoxă, ruga lui 
către'naltul cerului, 
că despovărat de lut 
-după câte a trecut- 
pentru toîi câţi l-au hulit, 
umilit şi răstignit, 
potentaţii şi pigmei, 
el se roagă pentru ei: 

-Doamne, nu căta’n durere, 
ci ascultă-mi în tăcere 
ruga mea de om sărac: 

Iartă-i, chiar când ştiu ce fac! 


194 


Liberat de orice tară, 
parcă-i sfânt când iese-afără! 

Oamenii ca nişte fraţi 
îl petrec cu ochi miraţi 
şi le trece-acelaş gând: 

-Ăsta nu e om de rând!... 

- x - 

Noapte de Chenar, adâncă, 
inima mai bate încă 
fluturare de aripă: 
încă-o clipă, încă-o clipă, 
până-1 duce - cale lină - 
într'o Mare de Lunină... 


195 




PLUGUŞOR 1987 


Aho! Românilor fraţi, 
nu aveţi ce să mânaţi, 
n aveţi vite să'njugati, 
nici să beţi, nici să j. 

n C1 dorul să cântaţi 
pluguşorul să-l uraţi! 

Nu vă arde focu’n vatră, 
câinii prin ogrăzi nu latră 
§1 cuptorul gol, rămâne 
gură neagră fără pâne. 

Prin cotloane, sparte oale 
Plâng de dorul de sarmale; 
doagele de buti, CU ji„ d , 
n aud vinul gâlgâind, 

Casei se destramă 
fără izul de pastramă, 
vântul bate, gardul cade, 
relele vă curg cascade, 
semne tot mai pesimiste 
de siberii comuniste! 

Văleu măi! 

Hăi, hăi! 

Rodul tău bade Ioane 
8,i-al f ă u Radule şi stane, 
putrezit de-o vat-S'ntrea^ 
os cine să-l culeagă, 
ogorul vostru vi-l 
radiază Cemobil! 

Fructe'n pomi, struguri pe-arao 
răspândesc rusescul rac ? ’ 

5i copiii, pân’ să vie, 
sunt de cancer, rană vie* 

Rău e măi! 

Hăi, hăi! 


196 


Tot dezastrul ăsta, bine 
îl şti ti voi de unde vine! 
Pacoste pe pacoste, 
v'a secat de dragoste 
stăpânirea cea neroadă 
fără cap şi fără coadă. 

Ca şi când Fanarul tot 
s'a chircit într'un netot, 
bâlbâitul ucenic 
care n'a'nvăţat nimic 
decât turca pe maidane 
şi să frângă la ciolane 

- mare'n rele, mic de stat- 
a ajuns supra'mpărat 
peste biata Românie. 

Ştie tot poporul, ştie 
de ce-i poate pielea lui, 
ucenicul dracului! 

Auziţi cu totii măi? 
Hăi, hăi! 

El ca el, dar mi-te ea, 
ochi de broască, cucuvea, 
scorpie şi vrăjitoare, 
arz-o răul unde-o doare, 
că nu-i vreme de urat 
ci mai mult de blestemat! 
Piară măi! 

Hăi, hăi! 

Vi se trage fraţi Români, 
răul tot dela păgâni, 
când cu una, ba cu alta, 
v*au vândut tara la Yalta! 

Aşteptat-ati, sunt zeci anii, 
să vie Americanii, 


197 


ba pe ape, ba din cer 
- şi pe arşi ti şi pe ger - 
apele nu s'au clintit 
şi prin aer n'au venit! 

Dar acum bade Ioane, 
şi tu Radule şi Stane, 
şi tu Gheorghe şi Vasile, 
dacă vreţi să aveţi zile 
fără cizmă muscălească, 
fiii liberi să trăiască, 
s'apucaţi din nou zidiri 
de şcoli şi de mănăstiri, 
de cămine şi pătule, 
s'aveţi satele sătule, 
bob în vii, rod pe ogoare, 
Ţara, să vă fie soare, 
dezgropaţi-vă istorii 
de prin ţarini şi podgorii! 
LIBERAŢI-VĂ DE FRICĂ! 

Anul care se ridică 
de cum vor cânta cocoşii, 
e apusul stelei roşii! 

Auzitu-m'ati flăcăi? 

Hăi, hăi! 

Să'nfloriti Români, ca merii 
pe sub stelele puzderii! 
Visul să vă crească'nalt 
până'n cerul celălalt 
unde îngeri de safir 
închid rănile cu mir! 

S'aveţi casele bogate, 
masa plină cu bucate, 
slujbele să aibe har, 
hora'n sat să'nceapă iar! 


198 


Iar la anul să venim 
sănătoşi să vă găsim, 
vindecaţi în veacul trist, 
de coşmarul comunist!... 

Aşa este măi flăcăi? 

Hăi, hăi! 


i 


i 


199 












NEADAPTARE 


Nici metalele nu se sudează deavalma ! 


Există nişte ferestre în cer 

care se deschid câteodată spre pământ 

şi locul luninat de ele îi face pe oameni mai buni 

cum au fost străbunii noştri. 


Dela acei oameni buni, străbunii noştri, 
am învăîat cuvântul pâine 
şi cuvântul vrere 
şi cuvântul dor... 

Aceste cuvinte nu pot să le omor 
îirbrăcântu-le în haine streine 
şi nici nu cred că este bine ! 


In zadar paşii calcă străzile asfaltate 
şi ochii sunt asaltaţi de luninile vitrinelor. 

Există nişte oameni rătăcind 

în saharele spirituale din marile metropole, 

oameni vii 

şi neînţeleşi, 

ca păstorii văzuţi din avion !... 


Există o lege a speciilor 
şi alta a metalelor moarte 
pentrucă, 

nici metalele nu se sudează deavalma ! 


201 









































EXILAŢI I 


Prin mituri noi şi prin streine practici, 
ne învelesc înceţoşate arctici, 
săpând în osul încă nesupus, 
amaruri noi pe cele ce s'au dus. 

Simt zile când privind pământ şi ape 
începe desnădejdea să ne sape 
şi şchiopătând în vreri şi în cuvinte, 
cu mers de melc, dar mergem înainte! 

Ici o troiîă, dincolo piroane, 
în Lumea Nouă au marcat jaloane... 

Doar soarele şi-aceiaş Stea Polară 
rămân aievea-acelora din Ţară... 

Ni-i dor de câmp, de cumpene, de turmă, 
până ne-ajunge ceasul cel din urmă 
şi clipa ce ne leapădă de tară, 
să ne urcăm în Carul Mic, spre seară... 


203 










^ n v>x' 




vy' 


x/^ 


CASCADA 


Torentul acesta vuind în cascade 
e dragoste fără sfârşire... 

Uite-1, continuu cum vine şi cade 
iar marea-1 topeşte’n iubire. 

Când ochiul de ape, lumină din ceruri, 
îi cheamă căderea adâncă 
ce rece se rupe din pure eteruri 
şi'n dor se aruncă pe stâncă! 

Cerule, cerule, iartă-i căderea - 
apele-acestea din greu adunate, 
nu de udat răsad le-a fost vrerea 
ci salt nebunesc spre eternitate... 


205 












PRIMĂVARĂ TÂRZIE 


Reci ploi, neputincioase, tristeţile îşi cearnă 
şi'ntunecate neguri se'ntind pe noi hotare; 
în parcuri plâng magnolii, trezite greu din iarnă* 
cu crengile de muguri, în naşterea ce doare... 

Taifunuri mari din ceruri, pământului întoarnă 
-corăbii negre- norii zvârliţi în larga zare; 
lichidele catarge, cu planşete de goarnă 
se'ntorc descumpănite în râuri şi în mare... 

A fost cândva o iarnă sau stăpâneşte încă 
bătând în echinocîiu cadenţe cardiace? 
se'ntreabă vremea frântă, în ruperea-i adâncă. 

Nu-i nimeni să răspundă şi orizontul tace 
profund în meditaţii şi mut precum o stâncă... 

Cu rânduniei de cântec vin tropicele'ncoace! 


207 





















SAT ROMÂNESC 


Pământ pustiu cu răni de case moarte, 

Biserici prefăcute în ruine, 
ce crunt blestem ajunse pân' la tine 
înscris în cea mai neagră carte? 

Pe-aici au fost învredniciri de oameni 
cu uliţele de copii zburdalnici; 
sat românesc cu gospodarii harnici 
nu câmp făcut anume ca să-l sameni. 

Acum când zdruncinările de minte 
l-au apucat pe tartorul cel mare, 
prăpădul, din hotare în hotare 
se'ntinde ca o molimă 'nainte. 

N'or mai veni nici berze primăvara, 
nici rândunici sub streşini, cuib să-şi facă, 
nici cumpăna cu ciutura săracă 
n'o să mai scoată stelele afară... 

Dulăi miîoşi -vânaţi ca lupi de pradă - 
nu mai păzesc gospodării fruntaşe; 
ţăranii sunt robiţi pe la oraşe 
uimiţi de pacostea ce-a fost pe ei să cadă. 

Codanele n'or mai broda altite 
pe borangicul frunzelor de dud, 
nu mai sunt hori, viori nu se aud, 
nu vezi feciori nici fete cu cosite. 


209 













Apocaliptice buldozere smucesc 
bătrânii nuci şi temelii de case, 
cruci de morminte, ziduri, carne, oase, 
clopotniţe, şi tot ce-i omenesc... 

Sat românesc din veacuri de furtună 
cu colbul plin de vise şi istorii, 
ce venetic vrea să-li omoare zorii, 
martirizat cu Neamul, împreună? 

Nu ştiu tiranii steagurilor roşii 
că în viata ta, greu frământată 
se scoală ca prin farmec câteodată 
de sub pământ, voevozii şi strămoşii? 

Ei vin în braţele ce încă poartă 
şi coase şi topoare, fără frică, 
aşteaptă doar seimalul ce-i ridică 
să învieze din cenuşa moartă... 


210 


COLIND 1987 


Lerui Doamne, Lerui Ler, 
cum ai judecat din cer 
Neamul meu cel oropsit 
că amar l-ai pedepsit? 

Ne rugăm, de când ne cerţi, 
ce să facem să ne ierţi? 

Că săraci de când ne ştim 
doar pe Tine te iubim 
şi din toată sărăcia 
era plină România 
de troite şi altare 
aşezate’n drumul mare, 
şi la munte şi la vale, 
erau mici, dar ale Tale... 

Sfinţii noştri, tot ca noi, 
pribegeau prin păpuşoi, 
tot bătrâni, tot gârboviţi, 
dar erau de toii iubiţi 
şi în vremuri de tăciune 
ne scăpau cu vreo minune. 

Dar acuma, prea de tăt 
ne-a dat veacul îndărăt! 

Mai turciţi decât sub turci, 
trecem printre chingi şi furci. 

N'ajungeau atâtea tineri? 

Ce-au avut cu Sfânta Vineri 
şi bisericile toate 
ce ne scăpau de păcate? 

La un blestemat îndemn 
n'a rămas din ele semn. 


211 






^H«r r ?S dinmosi ' Strămoşi, 
a dat atatia codoşi 

cati au dat în câţiva ani 

hoardele de calpuzani. 

Spini crescuţi î n loc d â 

svăpăiat i fără frâu, ^ 

turnători şi pierde-vară 

Si in tară şi afară - 

unde vrei şi-unde nu vrei 

peste tot nu scapi de ei. ” 

Vai de bietul neam român 
nunai oasele-i rămân! 

Supt de hoţi ca de căpuşe 
vantu-i bate pe sub uşe, 
n are scoarţe’n aşternut, 
gura nchisă, parcă-i mut 

îngână'n şoapte 
după o lacrimă de lapte. 


î^*nânul unde să fugă? 
cântu-i mort şi plânsul rugă. 
De.Si ia cânpii prin streini 
S 11 V1 * tot mai haini. 
Ghemoţoc, făcut covrig 
stă şi tremură de frig' 

Si în noapte de Crăciun 
când este din bun, mai bun - 
cu gândul la alt colind 
se închină plin de jind : 

-"Te-aşteptăm să vii Hristoase 

Po«t ne mt ? ă fri ^ u ' n °ase! 
Poate e mai cald de Paşti 

acun să Te naşti’ 

N.avem nici Păstori, nici oi, 

SI nici Staule de boi 


212 


ca să-ti deie adăpost. 
Nimeni n'are niciun rost! 

Dară Tu, de sus din cer 
dacă nu Te temi de ger. 

Te coboară printre noi 
şi ne scapă de nevoi. 

Te-aşteptăm şi azi şi mâni, 
c'aşa-i Neamul de Români!" 


213 



ZAHU PANA 


Născut la 20 August 1921, în Beala de 
Sus, Macedonia, emigrează cu familia sa 
în România, unde tatăl său a luptat ca vo¬ 
luntar în Războiul de întregire a Ţării. 

Colonizaţi în Cadrilater, cunoaşte pe 
viu, lupta dusă de coloniştii români cu 
cornitagiii bulgari, în cele două judeţe, 
Durostor şi Caliacra, încleştare care s'a 
sfârşit prin inexplicabila cedare de căt¬ 
re Carol al II-lea, a Cadrilaterlui dob¬ 
rogean, în 1940, Bulgariei. 

A urmat cursurile Liceului Comercial 
din Silistra şi Bucureşti. 

Satisface Stagiul militar şi participă 
pe front cu Regimentul de Gardă Mihai Vi¬ 
teazul, din Bucureşti. Luat prizonier la 
26 August 1944, după ce armata primise 
ordin de încetarea a focului, fuge din 
lagărul slab păzit, împreună cu alţi ca¬ 
marazi de arme şi scapă de deportarea în 
Rusia. 

După război funcţionează ca salariat 
la Ministerul de Finanţe şi urmează cursu¬ 
rile Academiei Comerciale din Bucureşti, 
pe care le întrerupe în ultimul an de stu¬ 
dii, din cauza arestării la 15 Mai, 1948. 

A trecut prin închisorile: Jilava, Oc¬ 
nele Mari, Aiud şi Canal, executând în to¬ 
tal, 13 ani de închisoare, ca deţinut po¬ 
litic. 

Se reînmatriculează în 1969, la Acade¬ 
mia de Studii Economice din Bucureşti şi 
obţine Licenţa în 1974. 

Emigrează în Statele Unite, în 1976. 

Debutează în scris, în 1935, cu poezia 


215 




Vijelie, publicată în revista Lumina a Liceului 
Comercial din, Silistra. Scriind şi în aromână, 
debutează cu poezia în dialect, Cadrilater, în 
periodicul "Armatolii", dar anii grei ai refu¬ 
giului, războiul şi închisorile prin care a tre¬ 
cut, i-au barat drumul publicării. 

0 plachetă de versuri, "înmuguriri", ce urma 
să apară în Ed. Festival, din Silistra, s'apier- 
cu ocazia refugiului, editorul, ne-român, a r㬠
mas în Bulgaria. 

Un mic volum de poezii din închisori, "Doruri 
zăbrelite", încredinţat unui deţinut care avea 
legături cu cei de afară, a dispărut fără urmă. 

Scrie în aromână şi daco-română şi deşi nu 
a avut dreptul de a publica, este antologat cu 
poezii inedite, în aromână, în Antologia Lirică 
Aromână, apărută la Bucureşti, în 1975. 

A tălmăcit în aromână şi a publicat în exil, 
poezii de Eminescu, Blaga şi Panait Cerna. 

Culegător de folclor aromân, a editat un disc 
de muzică polifonică aromână, cu grupul vocal 
"Fărşeroţii", din România. 

Redactor şi membru în Comitetul de Direcţie 
al periodicului "Cuvântul Românesc" din Canada, 
editează pagina "Fara Armânească" la acest peri¬ 
odic şi colaborează permanent la alte rubrici. 

A colaborat la Revista Scriitorilor Români, 
Ethos, Solia, Unirea, Drum şi alte publicaţii 
din exil. 

A cules cu migală şi a publicat volumul Poe¬ 
zii din închisori, unde sunt cuprinse 600 de 
pagini de poezie, din cei mai buni poeţi români, 
care au suferit în închisorile regimului comu¬ 
nist din România. 


216 



CUPRINSUL 


CU ACUL PE SĂPUN 

Prefaţă . 9 

Cu acul pe săpun. 11 

Ectenie. 13 

La drum. 14 * 

Amara răscruce. 15 

Mamei. 17 

Haiducească. 19 

Satul natal. 21 

Vers de toamnă. ,. 23 

Fraţilor de Cântec. 25 

Epitalam. 27 

Anchetă. 29 

Moartea Fratelui de Cruce. 30 

Crăciun la Jilava. 35 

Jilava.. • 37 

în celulă. 39 

Inscripţii pe perete. 41 

Ora stingerii. 42 

Prietenilor. 43 

Neîmplinire. 44 

Cântecul lebedei. 45 

Eliberarea. 47 

Ploaia. 49 

Treziti-vă. 50 

Calendar. 51 

La roabe. 53 

Evadare. 55 

Motiv Bahic. 57 

Ger. 59 

Noaptea Sfântă. 60 

Marină. 63 

Vizită. 66 

Septembrie. 68 

Cântec timpuriu. 69 

Cântec de împlinire. 70 


219 







































Cântec târziu. 72 

Nelinişte. ***** 72 

Drojdia.* 73 

Noaptea arestărilor.' 75 

Cântecul cocoşului. 77 

Romanţa poetului. 7g 

Reîncarnare.* *" 81 

Anonimul.’ [. Q3 

Alma Mater. oc 

.. 03 

Mesaj. 8? 

Haiducul. **•” DQ 

Gheişa. ;;;;;;;;;;;;;; H 

Dorinţa.*” " 93 

Cântării mele. Q c 

ciut..” 

Rândunica. ga 

^ eiui . 

Ghetsimani. 

T „ . * • 10 z 

IZVorul . 104 

f rie -;. 107 

î" Z ? ghe . 109 

Crăciun la Aiud. 1X1 

Istovitul. * 223 

Autoe 1 iberare. 21 s 

Amurg. n 7 

Cimitirul Trei Plopi.’ 229 

Permanenţă. 121 

Finai .i 23 

CADRILATER 

Colonizarea. 127 

§ eie ^.m 

Cadrilater. 132 

aul ':. 133 

Crochiu dobrogean. 237 

Dobroge. 139 

Refugiul.* ’ ’ “ 141 


220 


1944 


. 144 

Plecarea. 

Scrisoare de pe front. 

. 14b 

Floarea. 147 

Rănit. 

INTERLUDII 

. 151 

Pastel. 52 

Mai .. 154 

Amara sete. 255 

Rataţii*••••••••••• 157 

Vesperală. 15g 

. .. 161 

Intimitate. 163 

Solstiţiu. 165 

Vrăjitul. 167 

Despărţire. 169 

Furul. 170 

Macedonia. 171 

Vinul nunţii. 

DIN EXIL 

. 175 

Căutări.. 1?6 

Pluguşor .. 180 

Crochiu de toamnă. ^ 

Sunt iubiri. 

Mărţişor pentru Ţară. lg3 

în loc de colinde. lg6 

Mesaj. 187 

Baladă Americană. 

Lacrimă pentru Vlădică. ^ 

Pluguşor 1987. 2Q1 

Ne adaptare. 203 

Exilaţii. 


221 



































































Cascada. 2 q 5 

Primăvară târzie. 207 

Sat Românesc. 209 

Colind 1987. ***** 2 \i 


222 


Au apărut în editura 
"Cuvântul Românesc" 

1. Poezii din închisori, culegere de Zahu Pană 

2. Poems from comaunist prisons, translated 
by Mother ALEXANCRA 

3. Biserică şi Religie la Romani de 
Pr.Dr. D. Ichim şi Horia Stamatu 

4. Piteşti de D. Bacu 

5. Cu acul pe săpun, poezii de Zahu Pană 








LUI EMINESCU 


S'a stins viaţa falnicei Romanii 
şi cântecele noastre adunate; 
cu drum de fier s'a dus şi codrul frate, 
de când în ţară stăpânesc duşmanii. 

Luceafăr radiind eternitate 
cuvintelor lăsate în pisanii, 
azi secolul şi-a strâns în cercu-i anii 
de când lumina ta spre noi străbate. 

Scrisorile şi Doina, îndreptar ni-s, 
gândirea ta, far luminos ne este, 
deşi Poiesis, de pe culmi celeste 

Mortua Est, Sărmanule Dionis. 

Doar bustul tău străfulgeră în Tomis