nicolae-nita-antologie-de-versuri-legionare-vol-doi

Nicolae IMitâ 



- versuri - 


6DITVRA "LIBEKTATCA", J ACKSONVI LL£, 2018 





2 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Volumul 

II 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


3 



Monumentul hroilor Legionari Ion I. Moţa £i Vasile Marin clela Majaclahoncla, Spania. 

Ilustraţie ele Eucjen Dornescu 


© Copyright 20 ÎS 
Toate drepturile rezervate 


















4 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


■> 



Căpitanul 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


5 


CÂTEVA NOTATII ASUPRA 
VOLUMULUI 


„Spre inimile cele necurate care vin întru preacurata 
casa a lui Dumnezeu, fârâ mila întind sabia mea”. 

Arhanghelul Mihail 


în faţa celui de-al doilea volum de versuri, dorim să ne oprim încă dela 
început prin câteva consideraţii explicative pe care le credem utile 
cititorilor. 

Din punct de vedere structural, ca şi la primul volum apărut, alcătuirea 
conţinutului se axează pe cele două spaţii de evoluţie care privesc Ţara şi 
Exilul, de data aceasta, pentru o mai bună înţelegere, stabilind prezentarea 
poemelor în ordinea cronologică a publicării lor. 

în prima parte care se identifică strict cu creaţiile din ţară, am adăugat 
în plus un capitol nou pe care l-am intitulat “Din Popor”^, creaţiile de aici, 
chiar dacă unele simple şi prozaice prin natura compoziţiei lor, lămuresc 
un aspect convingător al dragostei, al respectului profund şi al nădejdii 
nedezminţite pe care oamenii au avut-o în Mişcarea Legionară şi în 
conducătorul ei Corneliu Codreanu, veneraţia lor pentru martirii Ionel 
Moţa şi Vasile Marin care şi-au dat viaţa în apărarea crucii, credinţa 
consecventă în legitimitatea manifestă a naţionalismului românesc ca 
expresie şi simbioză a idealurilor naţionale. 

Tonul declamator pe care îl întâlnim aici continuă tradiţia vie a versului 
popular, în conceptul vieţii eroice, al spiritului revendicativ de dreptate şi 
în crez luptător pe drumul înfăptuirilor ce se cer. De un optimism 
nezdruncinat şi de temperament vulcanic, în multe din aceste poezii 
populare găsim narate faptele de vitejie ale măriţilor noştri înaintaşi 
identificate alegoric cu lupta Craiului Verde, Căpitanul, zămislit să-i 
ducă la biruinţă cu toate sacrificiile sub ocrotirea paloşului necruţător al 
Arhanghelului Mihail, patronul ceresc al Legiunii. 

Realitatea crudă a fărădelegilor şi umilirilor care se înregistrau în 
România acelor ani din partea ocultei şi clasei politice corupte şi veroase 
lipsită de orice scrupule (sub acoperământ până în structurile cele mai 


6 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


înalte ale statului), degradarea şi atrofierea spiritului moral al naţiunii în 
atmosfera acestor nelegiuiri aberante care se înregistrau zilnic, 
devalizarea organizată şi premeditată a bogăţiilor ţării de către adevărate 
bande organizate ale străinilor ce roiau şi sălăşuiau la conducere în 
detrimentul elementului românesc majoritar, nu putea crea şi cultiva 
altceva decât o reacţie adversă, de dispreţ şi legitimă apărare pe măsură 
care să pună capăt crasei injustiţii. 

Nu întâmplător, în cele mai multe din versurile prezente, durerea care 
exultă şi nădejdea predestinată salvării din asuprirea şi nedreptatea 
sufocantă o identificăm corelată şi împletită repetat în jurul ideii de 
haiducie şi sacrificiu, transpusă în epicul accentuat şi sugestiv al baladei 
populare atât de apropiat sufletului nostru prin puterea de evocare. 

Preponderenţa poemelor înregistrate în capitolul “poporan” au văzut 
lumina tiparului în ziarul Libertatea” (Orăştie - Cluj - Bucureşti) din 
perioada 1936 - 1937, în ziarul “România Creştină” dela Chişinău (în 
parcursul anului 1935), ziarele “Garda” din Câmpulung-Muscel şi “Garda 
Jiului” din Craiova - pentru anii de început 1932 - 1933 . 

Chiar dacă în prima secţiune a volumului dedicată mai mult poeţilor 
consacraţi găsim disparate şi un număr de poeme provenite şi asociate 
mediului popular sau celui “partizan” care se pot încadra la capitolul “Din 
Popor” pe care l-am menţionat mai sus, în mod deliberat am găsit natural 
să le includem, făcând acelaşi lucru şi cu cele apărute la pagina culturală a 
ziarului “Buna Vestire” în cuprinsul anului 1937, selecţia lor în acest 
cadru, de această dată, fiind aspectul pur calitativ. 

Finele capitolului “poporan” l-am întregit cu mai multe poezii populare 
diverse culese de P. Popovici - Bănişteanu şi publicate în presa legionară, 
adăugându-le şi un număr de colinde regionale provenite din mai multe 
zone ale ţării cuprinse sub genericul original “Noi umbăm şi colindăm”. 

Ca expunere generală, am păstrat în prima parte capitolul care 
prezintă creaţii ale poeţilor din - şi despre - spaţiul concentraţionar 
comunist, unde, alături de alţi autori, pot fi întâlnite un mănunchi din 
versurile poetului Andrei Ciurunga 3) , atât din cele transmise clandestin în 
exil cu toate riscurile şi publicate în revista “Carpaţii” dela Madrid sub 
vechiul său pseudonim literar Radu Cahuleanu 4) , sau din cele care au văzut 
lumina tiparului în volume tematice alături de alţi autori, ori aparţinându-i 
în mod exclusiv, cum ar fi “Poemele cumplitului Canal” editate la Craiova 
în anul 1992. 

Partea a doua a lucrării raportată la exil cuprinde, decalate, câteva 
medalioane în versuri ale poeţilor Vasile Posteucă, Ion Tolescu 5) şi Aron 
Cotruş, versuri răsfirate desprinse din ziarele şi revistele anticomuniste 
din diasporă sau tipărituri, dar şi din cele ale altor autori care şi-au făcut 
simţită prezenţa în publicistica legionară din exil. 

Am încheiat cu un grupaj de fabule din creaţia poetului Vasile Militaru, 
poetul care a îndurat şi s’a confruntat cu atâtea pătimiri nedrepte şi 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


7 


umilinţe în timpul vieţii, a cărui operă rămâne în continuare - din păcate - 
ignorată şi zăvorâtă de obscurantismul refractar al legilor ce s’au impus 
asupra cunoaşterii şi înţelegerii adevăratei culturi şi a reprezentanţilor ei. 

S’a păstrat ca şi la primul volum forma originală a poemelor, iar în 
unele cazuri ne-am îngăduit să facem anumite precizări ori scurte notaţii, 
după caz. 

Ne propunem să continuăm cele începute cu cel de-al treilea volum pe 
care îl avem deja în pregătire, mulţumind cu această ocazie celor interesaţi 
pentru răbdarea şi înţelegerea ce ne-o acordă. 


Nicolae Nită 

> 


1 )_ 

- Ne-am permis să asimilăm capitolului şi un însemnat număr de versuri provenite din mediul 
popular legionar... 

2 )_ 

- Vezi şi “Presa Legionară” de Nicolae Niţă. Editura “Libertatea”, Jacksonville, 2017. 

3) _ 

- Nume real la naştere: Robert Eisenbraun; după ieşirea din închisoare, schimbat în Andrei 
Ciurunga... 

4) _ 

- Pseudonimul literar sub care i-au apărut colaborările la diverse reviste literare din 
Basarabia şi pe care l-a folosit la semnarea mai multor volume de versuri tipărite: 
“Melancolie” (1936/1941), “în zodia cumpenei” (1939), “Poemele dezrobirii” (1943), “Cântece de 
dor şi de război” (1944), sau placheta intitulată “Poeme de dincoace” scoasă clandestin la 
Brăila în primăvara anului 1947, după strămutarea autorului în România odată cu cotropirea 
sovietică a Basarabiei. 

5) _ 

- Vezi şi (Zani) Ion Tolescu-Văleni din prima parte a acestui volum... 



Ilustraţia: D. Anastase 







8 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


7 AP A MEA 


Nu e Tară mai frumoasă 
Ca a mea pe astă lume, 

Vesel inima-mi tresare 
Când i-aud iubitul nume. 

Căci la noi ceru-i albastru 
Ca un zâmbet de cicoare 
Iar câmpiile ‘nflorite 
Par un imn de sărbătoare. 

Râuri de argint, ca’n basme, 
Şerpuiesc printre coline, 
Verde de smarald e lunca 
Holdele-s de aur pline. 

Iar prin văi împrejmuite 
De grădini cu pomi în floare, 
Mândre sate cu biserici 
Strălucesc, scăldate’n soare. 


NICOLAE NIŢĂ 


9 


De ici, de colo... 


Munţi semeţi, cu fruntea albă 
Străjuesc peste hotare, 

Peste glia strămoşească, 

Dela Tisa pân’la Mare. 

Pentru tine, scumpă Ţară 
De va fi să mor odată, 

N’o să-mi pară rău, căci tu eşti 
Dorul meu, viaţa-mi toată. 

bllcu lANCU-fĂLTINIŞANU 

"Foaia Poporului", Sibiu, 1926 (inclusă şi în volumul omacjial apărut postum “Nicu Iancu 
Pâltinişcmu — Poezii”, sub îngrijirea Praf. Dumitru Paulescu şi îndrumarea poetei Dr. Iulia Carâp 
(Grasilia, 7Q8^). 

VOM ÎNALTA SPÂNZURĂTORI 

în tara asta morţii n’au morminte îmbrăcate ‘n floare, 

Străinii sunt stăpâni şi azi peste bogatele-i ogoare. 

Eroii, care au apărat pământul ţării cu credinţă, 

Azi zac în temniţă legaţi, răpuşi de-atâta umilinţă. 

Ne cheamă ţara, fraţi Români. Veniţi din corturi şi palate 
Pe steagul nostru tricolor deviza este “libertate”! 

O! până când să mai răbdăm atâta neagră barbarie? 

Veniţi Români îndureraţi, să scoatem neamul din robie! 

Vom înălţa spânzurători, că prea s’au înmulţit tâlharii: 

Ieri ne luptam ca nişte lei, azi ne jupoaie cămătarii. 

Vom răstigni pe cruci de vii, pe-aceia cari ne vând pământul, 
în jurul lor să sboare corbii, să-i bată ploile şi vântul! 

înfrânţi, săraci şi-obijduiţi, - nici morţii pace n’au sub glie, 

Veniţi Români îndureraţi, să scoatem neamul din robie! 

Vom înălţa spânzurători, căci prea s’au înmulţit mişeii! 

Ne stăpânesc călăi infami, ne pradă ţara fariseii! 

Ne fură banul cei străini şi bogăţia trădătorii, 
în ţara care-o apărăm noi suntem astăzi cerşetorii. 


10 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


în tara-aceasta, morţii n’au morminte îmbrăcate ‘n floare, 

Şi venetici, sătui de jaf, ne calcă legea sub picioare, 

Ne cheamă codri, lunci, livezi, ne cheamă ţarina pustie. 
Veniţi Români îndureraţi, să scoatem neamul din robie! 

Vom înălţa spânzurători, s’au înmulţit nelegiuiţii, 

Pungaşii arşi vor fi pe rug, scuipaţi în feţe paraziţii! 
Plivi-vom ţara ‘n lung şi ‘n lat, neghina să se veştejească, 

Şi cinstea să ‘nflorească iar în mândra Ţară românească! 

***** iuc f u 

Revista “Pământul Strămoşesc”, laşi. Anul 1 , Nr. 2,15 August 1927. 

MOARTEA NEBUNULUI 

“Eu sunt împăratul măririi 
Şi vin peste văi şi coline; 

M’alungă copiii cu pietri, 

Şi lumea se teme de mine. 
în ţara mea sfântă n ’am ţară - 
Secat e isvorul iubirii, 

Şi câinii mă latră din urmă - 
Eu sunt împăratul măririi. 

M’alungă bogaţii cu ură, 

Săracii n ’au lanuri de grâne - 
Eu sunt împăratul măririi, 

Şi caut un codru depâne ”... 

* 

Un biet soldat sosit din luptă, proptit în cârjă de alun, 

Prin noaptea neagră dibueşte şi lumea zice că-i nebun. 

Cu sânge închegat pe faţă, tremurător, fără putere, 
înhoalbă ochii suri şi tulburi, scrâşneşte dinţii de durere. 

Şi ţipă precum ţipă vântul, şi geme precum geme valul - 
în inima-i petrifîcată a stins furtuna idealul. 

Şi urlă precum urlă lupii şi râde, blestemă, înjură, - 
Prin noaptea neagră şchiopătează şi spumă mestecă în gură. 
în părul lui sbârlit şi muced foşneşte-al viermilor alai 
Din răni ţâşneşte o duhoare, parcă ar fi un putregai. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


11 


E zdrenţe tot. Nu simte gerul. Ce-i pasă dacă-i soare-or vânt? 
Cu trupul înegrit de boală parcă-i un maldăr de pământ. 

Viaţa lui e o speluncă prin care cerne mâna sorţii 
Durerile, nepăsătoare, şi joacă duhurile morţii. 

Viaţa lui e fără visuri şi fără doruri de izbândă, 

Şi ‘noată - navă sfărâmată - în oceane de osândă. 


* 

în faţa unei vechi biserici Dumineca şi ‘n sărbători 
Nebunul predică mulţimei bogaţilor nepăsători: 

“Bogaţi făţarnici, fără milă, lupi lacomi, turmă de mişei, 
Blestem pe capetele voastre, bărbaţi, copii, bătrâni, femei! 

Voi mă dispreţuiţi cu toţii şi râdeţi de un biet soldat, 

Care în clocotul furtunii cu pieptul lui v’a apărat. 

Mi-e trupul ciuruit de gloanţe, - străjer voinic dela hotare, 

Am scris cu sânge în ţărână: trăiască România-Mare! 

V’am dat o ţară strălucită, zăgaz am fost pentru duşmani, 

Si astăzi râdeţi de durerea atâtor mii şi mii de-orfani! 

Voi vă scăldaţi în bogăţie, eu bietul vierme, în noroi, 

Noi am clădit o temelie pe care o săpaţi azi voi! 

Eu mi-am pierdut în luptă mintea şi braţul drept lâng-o cetate, 
Şi astăzi mor răpus de foame; - în ţara noastră nu-i dreptate!” 

* 

Bogaţii râd amar, înjură şi tainic la urechi îşi spun: 

“Lăsaţi-1 dracului, să piară, ce-i pasă ţării de-un nebun”. 

Apoi se ‘mprăştie cu toţii spre crâşme şi înspre palate, 
Rânjesc cu ură dinţii galbeni, şi-aprind lulelele-afumate. 
Nebunul singur stă pe gânduri cutremurat de agonie, 
înalţă-o spadă către ceruri, dar spada este de hârtie. 

Bogaţii râd amar, înjură, el pare un apostol mut, 

Pe care l-au gonit păgânii, l-au huiduit şi l-au vândut. 

* 

în noaptea neagră ca o criptă, când fulgii albi din ceruri cad, 
Să fie care colţ de stradă parcă-i peşteră de iad, 

Nici vânturile nu colindă, bogaţii graşi adorm pe rând, 
Nebunul singur mai aleargă şi urlă ca un lup flămând: 


12 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


“Eu sunt împăratul măririi 
Şi vin peste văi şi coline; 

M’alungă copiii cu pietri, 

Şi lumea se teme de mine. 
în ţara mea sfântă n ’am ţară - 
Secat e isvorul iubirii, 

Şi câinii mă latră din urmă - 
Eu sunt împăratul măririi”... 

în zorii zilei mort în stradă zăcea nebunul îngheţat, 
Străjerii alungară câinii dela cadavru-i mutilat. 

Râdeau copiii fără milă, ironic îl priveau bogaţii, 

Şi îl isbeau cu pari în ţeastă sătui de alcool, argaţii. 

Apoi îl duseră la groapă fără de cruce şi cununi, 
Groparii-1 îngropară ‘n silă: - ce-i pasă ţării de nebuni? 

Iustin ILICŞO 

Revista “Pământul Strămoşesc”, laşi. Anul 11 , Nr. 3,1 Februarie 1928. 

ARDEALULUI 

Ardealule, străvechiule Ardeal 
Martirizat de hoardele flămânde, 

Pământ, în care doarme Decebal 
Sub zările senine, surâzânde. 

Ardealule, Ardealule străbun, 

Martirizat de neamul lui Arpad 
Pământ sfintit cu urlete de tun 

5 

Când sângele curgea fără de vad; 

în sânul tău, acuma plin de flori 
Cu visuri, cu noroc şi cu iubire, 

Altă-dată se ‘nălţau spânzurători 
Şi se clădeau întinse cimitire 
Prin codri păsărelele plângeau 
Şi văducele suspinau la porţi, 

Isvoarele în hohote gemeau 
Şi mamele ‘şi plângeau copiii morţi; 

Răspântiile toate ‘ţi erau pline 
De oase şi de cranii putrezite 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


13 


Şi valurile râurilor line 
Strângeau mereu, dureri nestăvilite. 
Pe ceru ‘nseninat, pribeagul soare 
Era mai pal, mai trist şi mai străin 
Şi holdele pe ‘ntinsele ‘ţi ogoare 
In loc să aibă ploaie, - aveau venin. 

Bisericile îti erau închise 

5 

Şi şcolile ‘ţi erau maghiarizate, 

Iar visurile îti mureau ucise 

5 

Pe drumurile lungi şi sbuciumate. 
Prin temniţi grele îţi suiau Cristoşii 
Calvarurile fără de sfârşit 
Şi câmpurile toate ‘ţi erau roşii 
De focul, ce ardea necontenit. 


Dar astăzi, când s’au dus acele vremuri 
Şi visul milenar ţi s’a ‘mplinit 
Când nu mai plângi şi nu te mai cutremuri 
Sub lanţul de robie, ruginit. 

Te prinde ‘n hora veche, strămoşească, 

Să iasă din mormânt şi Decebal 

Şi ‘n sânu’ţi numai visuri au să crească, 

C’al nostru eşti de-acum, drag Ardeal. 

A, <2rUR<2rU 

Revista “Pământul Strămoşesc”, laşi. Anul 11 , Nr. 24, Crâdun 1928. 

PATRIEI 

Fii mândră, Ţara mea, nu plânge, 

Căci vom pomi ca mâine la asalt; 

Pe-acei ce Te hulesc îi vom înfrânge 
Ca la Oituz sau ca la Podu ‘Nalt. 

N’ai teamă! Feciorii tăi ce zac, 

Durerile, îi vor uni pe toţi; 

Şi vor pomi cu munţii la atac 
Cu vulturii şi cetele de Moţi. 



14 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Tresaltă Patrie crescută’n libertate, 

Căci glia Ta ni-i scumpă tuturor; 

In plânsul ei e lacrimă de frate 
Şi răzbunare celor care-o vor. 

Jurăm cu toţi, că Nistrul tot la Răsărit 
Va sta să ne păzească de duşmani; 

Nici Dunărea, nici Tisa n’a primit 
Străini vr’odată’n tara de Romani. 

5 

S’au furişat când înduram amarul, 

De Ţi-au răpit copilele din tindă; 

Te-om răzbuna aşa cum Ţi-i calvarul 
Patrie ‘ntre Patrii, suferindă. 

Sus fruntea! E lupta pentru Tine! 

Suntem puţini, dar sufletul e mare: 

Decât supuşi sub liftele străine, 

Mai bine să perim dintre popoare. 

1, fopovicL - Tecuci 

Ziarul “Garda. Basarabiei”. Anul 1 , Nr. î, i August 1932. 


HAIDUCESC 


Căpitanului 


S’a deşteptat în mine, dorul iară, 

De-a hoinări ca’n vremuri prin păduri, 
Cu ochii aţintiţi spre munţii suri, 
Cântând din frunză ‘n fiecare sară. 

Hai murgule să ne pornim prin ţară, 
Netemători ca doi voinici panduri, 

Ca doi haiduci cu prăzile ’n coburi, 
Prin luncile pustii cu frunza rară. 

Acelaş dor s’a deşteptat în mine, 

Să rătăcesc pe câmpurile pline 
Cu flori de sânziană şi cicoare. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


15 


Să uit amarul vieţii care doare, 

Să chiui şi să strig moldoveneşte 
Cântând ca’n vremea veche haiduceşte. 

A, <2r, DCLAFÂUTÂUCLC 

“Garda. ”, corn. Domneşti, Muscel. Anul 1 , Nr. 6, 9 Aprilie 1933. 

(reprodusa din revista “Pământul Strămoşesc ”, Ia$i. Anul V, Nr. 3, 1 Martie 1 Q33). 


DRUM 

Dorul meu ca un pribeag 
Tremură din prag în prag. 

Visul care nu-mi dă pace, 

Nici nu plânge, nici nu tace. 

Gândurile-mi toate fug, 

Brazde tinere de plug. 

Cer din lut şi Cer din apă, 
Groapa zilelor mi-o sapă. 

Anii trec şi anii vin, 

Veac de năzuinţă plin. 

Merg încet, opresc, alerg, 

Urma plânsului o şterg. 

Sui un deal, cobor o vale 
Şi strâng truda depe cale. 

Şi mă duc ca o părere, 

Fără ţintă, fără vrere. 

Când mă duc şi când mă ‘ntorc? 
Veacuri strâng şi veacuri storc! 

A. < 3 % T>£LAFÂNTÂN£L£ 


“Glasul Studenţimii”, laşi. Anul 1 , Nr. 2,25 Martie 1934. 


16 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


CÂNTEC DE PRIGOANA 

(Pentru tinereţea mea...) 

în zorii vieţii ieşii în pridvor 
S’adun tinereţea din cetini 

5 

Şi’n spuză de stele topite în zbor 
Să caut surâs de prieteni... 

în zile de iarnă, prin lacrimi, văzui 
Cum vremea izbeşte în stâncă 
Şi sufletul oastei cu trupul verzui 
Cum luptă cu noaptea adâncă... 

Un pumn de mălai îmi dete puterea 
Legată puternic de glie, 

Mălaiul, în veci, să-mi fie averea 
Şi hrană în lume să-mi fie... 

Trecui prin vifomiţi şi neguri adânci 
Cu braţele prinse’n cătuşe 
Şi-mi roaseră temniţi cioplite în stânci 
Grăirea strivită’n căluşe... 

Cu trup istovit şi suflet în spumă 
Prin noaptea prin lume căzută 
Venii să găsesc privire de mumă 
în vatră de casă tăcută... 

Dar prispa bătrână trosni sub călcâi... 

Adâncă şi grea prăbuşire 
în floarea vieţii, sub pasul dintâi, 

Cu rănile strânse’n potire... 

.. .în zile de iarnă s’aude în zori 
Cum plânge o umbră căzută 
La uşa vieţii legate în sfori... 

Blesteme, paragini, cucută... 

VloKisle. COSMA 

Revista “Cuvântul Studenţesc”, Bucureşti. Anul X, Nr. 2-3, 20 Ianuarie 1935, pg. 9. Din 

nota publicata la finele publicaţiei în rubrica “Administrative £i redacţionale”, aflân: “Zn acest nunar 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


17 


ne-o fost cenzurata în întregi ne “Balada celor trei haiduci ” de Radu Gyr (pag. S fi Q)” Orice 
alte comentarii ele felul cum acţiona $i se aplica cenzura asupra publicaţiilor naţionaliste, sunt ele 
prisos... 

DOMNUL DE ROUĂ 


«Numai noaptea, Domn tânăr 
de Rouă suia către Râmnic cărare 
înstelată... » 

Legendă oltenească 


în baladă plânse 
ori în amintire 
Domnul cu nestânse 
umbre de safire ? 

Cneaz d e stalactită 
şi lumină nouă, 
prinţ de stea rănită, 
Voevod de rouă. 

Ce blestem de fată 
a vrăjit şi doare 
Domn de nestemată 
duşmănit de soare ? 

Chiciură ce arde, 
lacrimă sau cneaz e, 
de se teme chiar de 
luna cu topaze ? 

Numai noaptea pleacă 
în rădvan ca fumul. 
Luna îl înneacă 
legănându-i drumul. 

Stele-1 văd cum calcă 
peste flori serafe 
şi voevodal că 
umblă pe garoafe. 

Rouă 'mpărătească, 
Domn de flăcărue. 
Alba lui caleaşcă 
prin smaragde sue 


18 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


scrânciob de petale 
nuferi, chiparoase, 
legănări florale 
spre râmnic mătase. 

Unde ’n aşternuturi 
de polen subţire 
pâlpâe cu fluturi 
limpede iubire. 

Crăiasă vâlceană, 
voaltă şi descântec. 
Serile pe geană, 
stelele pe cântec. 

Dragostea: grădină, 
umbre amândouă. 
Domniţa, tulpină, — 
voevodul, rouă. 

Când cocoşii însă 
strigă, roşu, ’n ceruri, 
crai de sticlă plânsă 
pleacă ’n giuvaeruri. 

Fuge, să nu-i prindă 
zorii faetonul. 

Tremură — oglindă 
şi inel, cuconul. 

înapoi aleargă 
giuvaerul rece, 
ziua să nu-1 spargă, 
cerul să nu-1 sece. 

* 

* * 

Coacăze amare 
plângi, de-acum, baladă. 
O tristete mare 
pe stihuri să cadă... 

Bate cozianul 
nopţi de primăvară. 


NICOLAE NIŢĂ 


19 


De ici, de colo... 


Fâlfâe rădvanul 
clar ca o vioară. 

Urcă printre irişi 
paradis cu lună, 
unde, limpezi, mirii-şi 
fac din cer cunună. 

Noapte, nu apune, 
curgi o veşnicie. 
Intr'un nufăr pune 
Pat de cununie. 

Rămâi, dimineaţă, 
sub clopot de mare. 

In culcuş de ghiaţă 
nu răzbate, soare. 

Stele reci să plouă 
peste anemone... 
Inzăuat în rouă 
fragedul cucon e. 

Dimineţii clare 

5 

îi teme săgeata 
Rădvanu ’n cleştare 
ferecat stă gata. 

Dar culcată 'n dalii 
mireasa visează 
zori cu evantalii 
în culcuş de rază. 

Vrea peste iubire 
aur ori cu steme. 
Străveziul mire 
pentru ce se teme? 

— Prinţe de oglindă, 
nu fugi când vine 
soarele să-ţi prindă 
în argint rubine. 

Trist se zbate craiul, 
ci albe săruturi 


20 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


îl adorm în raiul 
clătinat de fluturi... 

Fără svon se ‘nalţă 
viscole bălae. 

Zorile şi 'ncalţă 
botfori de văpae. 

Brăţări de jeratec 
la glezne solare. 

Din sărut molatec 
crai de geam tresare. 

Zăbovit se-aruncă 
în caleaşcă lină. 

Ziua îl alungă 
cu şerpi de lumină. 

Soarele-1 întrece 
aprinzând ţintaur. 
Domn de perlă rece 
e rănit cu aur. 

Lacrimă gonită, 
prinţ de luminiţă. 
Fuga lui rănită 
plânge-i-o, domniţă. 

Raze mari de soare 
rădvanu-1 răstoarnă. 
Fii ascunzătoare, 
crinule cu goarnă. 

Dimineaţa-aruncă 
după cneaz rubine. 
Trandafirii spun că 
voevodu 'n crin e. 

Vâlvătăi destupă 
crinul de beteală: 
află prinţ în cupă 
plâns pe o petală. 


Flacără duşmană 
topeşte şi doare. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


21 


Rană diafană 
sângeră în floare. 

Domn plăpând se strânge 
mărţişor de ploaie. 

Licăre, se frânge, 
pâlpâe pe-o foaie. 

Cu ’nşelări apuse 
tremură şi piere. 

Domn de rouă fuse, 
cântec sau părere? 

Voevod de gală 
ucis în baladă, 
topit pe-o crinală 
goarnă de zăpadă 

şi culcat în mine 
cu lacrimă nouă, — 
pal de crai de rouă, 
tânăr domn de rouă. 

Radu *2rYR 

“Revista Fundaţiilor Regale”, Bucureşti. Anul 11 , Nr. 2,1935. 

UN SEMN 

Să ştii, 

Că noi 

Am fost stăpâni pe codrii şi pe glii. . . 

Am fost stăpâni pe codrii şi pe glii 
Şi n’am slujit străinilor aduşi de vânturi; 

Aveam altare şi pământuri, 

Şi, spune slova din pisanii, 

Că’n plaiul nostru niciodată 
N’au curs pâraie de jelanii. . . 

Am fost, de mult, odată. . . 

Am fost o minunată gloată 


22 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Şi-am coborât năvalnic de la munte 
Cu Tudor Slugerul în frunte. . . 

Tudore, Tudore, 

Azi gloata română 
Se zbate 

In plug de durere, în jug de nevoi 
Şi-o fiară străină 
O bate, - 

O pleacă cu fruntea’n noroi; 

Azi gloata rumână 
Cerşeşte pe drum, 

Iar cerul şi norii 
Apasă pe sate urgia ; 

In ţară, - puternic blestem, - 
Stăpânii cu inimi de scrum 
îi fură moşia, 

I-aruncă în temniti feciorii. . . 

3 

Auzi-i Tudore, auzi-i cum gem. . . 

Nu mai putem, Tudore, nu mai putem, 

Căci ne-au rupt cei lacomi şi răi 
Mejdina răbdării. . . 

Un semn, Tudore, 

Un semn doresc nepoţii tăi 

Şi vor zvârli securea’n fruntea depărtării, 

Va pune Jiul pieptul lui de taur 
Şi va izbi în stânci, 

Din temniţe flăcăii vor ieşi atunci 
Şi nou rumân, 

Cu suflet şi cu inimă de aur, 

Va fi numit şi ctitor şi stăpân 

Pe vremuri noi, pe neamul meu, pe codri şi pe lunci. 
CoKStaKtiK 1. <srQ<2rA 


Citata în conferinţa clin ciclul “Studenţimea $i Idealul Spiritual” susţinuta ele Paclu Gyr la 
Centrul Studenţesc Doljan din Craiova, Q Iunie 1 Q3S (publicată £i în format ele brojurâ sub titlul ele 
mai sus, Tip. “I. N. Copuzeanu”, Gucure^ti, 7Q3S). Vezi £i volumul ele poeme “Inscripţii pe veac” 
ele C-tin Gocja... 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


23 


BALADA CELOR TREI 
VOINICI 

Slugi, jigodii, măscărici, 
târfe, cutre, venetici, 
vifleim de păpuşari, 
lipitori, sforari, grăjdari, 
tot scursori de prin fanar, 
şi lingăi şi caţaoni 
unşi la ţarigrad cuconi 
se umflară beizadele 
sub valahul cer de stele. 

Beizadea, lepădătură, 
cu trei rafturi de untură 
cocoţat în scaun, ca să 
stea pe perini de mătasă, 
de mătasă diafană 
şi să soarbă filigeană. 

Iar în ţară scrie’n buchii, 
amăuţii ca păduchii 
bici, urgii, zaveră, jaf 
românească frunte’n praf 
cu spinarea răboj ită 
stă românul ca o vită. 

Judecăţile îi sug 
pân’ şi fierul de la plug. 
Despuiat până la piele, 
coapsa-i crapă sub nuiele, 
urlă’n jug, coace’n cătuşe, 
zace’n ocna de cenuşe... 
Temniţi pline rod năluci 
de panduri şi de haiduci. 

Trece lepra de-a călare 
şi’n răscruci la drumul mare, 
ştreanguri negre se aţin 
holbând leşuri de creştin. 


24 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Beizadeaua se îngraşe 

- gunoi scurs de pe făraşe - 
pântecos, se umflă'n plin 
ca o butie cu vin, 

şi căpuşe creşte’n guşe. 

Pe mari pungi cu galbini grei 
vinde ţara la mişei, 
la streini şi cămătari, 
pripăşiţi de prin fanar. 

Dar în toi de codru lung, 
unde stelele împung 
şi călare pe jivini 
intră luna’n vizuini, 
când luceferii pieziş 
bat arginturi pe frunziş, 
trei feciori - proptiţi în durdă - 
rupţi din soare şi leurdă, 
trei flăcăi - haiduci - pe gene 
cu amurguri şi poene, 
cu ochi mari de căprioară 
şi mijlocul trestioară, 
braţul: şuier, fruntea: scoc 
şi sub coastă şoim de foc, 
au ieşit la luminiş 
cu luceferii pieptiş. 

Pe cuţite şi pe barde 
jurământ - jeratic arde. 
Tremură’n chimir de piele 
şi svâcnesc pistoale grele 

- guşteri mari, ulii de fier - 
svârcolite din mâner, 

par’ c’ar vrea să sboare afară 
cu aripi de piatră rară. 

Frunză roşie mărgean 
tolănită în rădvan 
pe opt perini de mătasă, 
beizada sus somnoroasă 
trece ‘n toi de noapte groasă. 


Flăcări lungi de nestemate 



NICOLAE NIŢĂ 


25 


De ici, de colo... 


trei haiduci ţâşnesc de-odată 
ca trei fulgere de piatră, 
ca trei zimbrii de agată. 

Sar pistoalele afară, 
haiduceşte scot pe nară 
sburături şi plumb şi pară... 

în căleaşca de mătase 
iată, grasă, unsuroasă, 
mâna ’nghiaţă cu inele 
lângă pungi cu mahmudele. 

Iar oftatul peste vad, 
pe sub cetini lungi de brad, 
s’a tot dus spre ţarigrad... 

înghiţi-l’ar criptele, 
şoacăţii şi liftele, 
liftele spurcatele. 

Lovi-l’ar bubatele, 
slugile vânduţilor, 
serdari amăuţilor. 

Lua-i’ar ducă-se’n pustii, 
mânca-i’ar viermii de vii! 

Muică Ţară, uite graşii, 
pezevenchii, ciocoiaşii, 
cum îţi scuipă fecioraşii! 

Trei haiduci svârliţi în besne 
cu butuci de fier la glesne 
în funingine jilavă, 
într’o mlaştină buhavă, 

Trei haiduci ca trei goruni: 
talpa coaptă cu tăciuni, 
şoldul ars şi fruntea friptă 
şi spinarea’n spăngi înfiptă, 
tâmpla rană şi coptură... 
mâna ‘ntoarsă răşchitură... 
funii ude cad pe trup... 
cleşte roşu smulge unghii... 
minghinele sparg genunchii. 


Alelei! Blestem, blestem, 


26 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


dar haiducii nu se tem. 
Nu se tânguie, nu gem. 
Când se frige talpa arsă, 
geana lacrimă nu varsă 
şi haiducii nu oftează 
ci doinesc doină vitează, 
doină lungă, legănată, 
haiducească şi bărbată. 


Iar când crunţii temniceri 
vin la gratia de fier, 
văd în temniţă minune: 
văd cu ochii lor minune; 
negre, besnele de tuci 
nu mai gâtuie haiduci. 

Dar îngeri de scântei 
ard în noaptea temniţei. 

Trei arhangheli de zăpadă 
cântă, sprijiniţi în spadă!... 

Rckdu &YR 

Ziarul “România Creştină.”, Chişinau. Anul 1 , Nr. 7,15 Iunie 1935. 


CÂNTEC 




Zid de temniţă jilavă, 
Mucegai crescut pe rană, 
Mirue cu stropi de lavă 
Sufletul ce cântă’n strană. 

îti voi închina cuvântul 

5 

Şi potirul cu putere, 

Căci mi-ai luminat avântul 
Prins în cleşte de durere. 

De sub fruntea mea de ceară 
Ţi-am adus un colţ de noapte: 
O năframă de ficioară 
Pentru stupul tău de şoapte. 


Ştii, moluz topit în ceaţă, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


27 


Cum mă ferecai în lanţuri 

5 

Şi muşcai cu dinţi de ghiaţă 
Trupul adunat din şanţuri... 

Cupa ta de neguri plină 
Ai tumat-o toată’n mine: 

Azi lupoaica de lumină 
îşi înfige dinţii’n tine. 

Tu mi-ai blestemat viata: 

5 

Sângeroasă şi amară, 

Să-şi trăiască dimineaţa 
Rătăcind pe drum, hoinară. 

Mi-ai ţesut în ger puterea 
Şi cu buze de otravă 
Mi-ai băut din suflet mierea, 

Zid de temniţă jilavă... 

Coh.stah.tCh. I. CrOCrA 

Ziarul “România Creştină.”, Chişinau. Anul 1 , Nr. 8,1 1 ulie 1935. 


Ţara, ţara, încotro? 

Holda ti-au furat streinii 
Şi tot aurul din munţi, 

Iar Românii poartă spinii 
Suferinţelor pe frunţi. 

Toţi vânduţii’n loc să piară 
Dorm pe patul lor de flori, 
Iar copii cu dor de ţară 
Zac mereu prin închisori. 

Cântă muzica ‘n palate 
Ca s’ adoarmă remuşcări, 
Iar săracu-şi plânge toate 
Lipsurile pe cărări. 

Te-au legat la ochi mişeii 
Şi te-au asvârlit în drum. 


28 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Ţară cu flăcăi ca leii, 
încotro porneşti acum? 

CoksL CERVINSCHI 

Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 15,19 Iulie 1936. 


Mi-am văzut ţara scâpatâ 

Mă uitai la carul mic, 

Mă înveselii un pic. 

Mă uitai apoi la lună, 

Viaţa îmi păru mai bună. 

Hoinării puţin pe-afară, 

Mă ‘ntristai gândind la ţară: 

Numai jafuri şi hoţii; 

Plânsul iar mă podidi. 

Căpitanul mi-am privit, 

Fata mi-sa’nveselit. 

5 

Mai privindu-1 înc’odată, 

Mi-am văzut ţara scăpată... 

CoksL CER, y/lUSCHI 

Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 26,4 Octombrie 1936. 


Rucjâciune pentru ziua luminată 

Doamne, multămim de’nvrednicire 
că citii’n a stelelor psaltire 
în prigoniri şi chinuri an mănos 
pentru slava Domnului Hristos. 

Dă-mi puterea ca’n vânturi să stau drept, 
în stânca credinţei din piept 
să farm al urii uragan. 

Să umilesc pe cel viclean. 

Cu crucea chipului meu rumân. 

Ca mirosna proaspătă de fân, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


29 


primită-mi fie taina rugăciunii 
ca şi duioasele tălăngi ale păşunii. 

De-o fi să ne’nverzească iar moşia 
secată de vrăjmaşi, iar glia 
Duhului Tău sfânt să’nvie 
prin jertfă şi prin bătălie, 

mă’nvredniceşte să’ngenunchez din plin 
la crucea Ta ca Moţa şi Marin. 

<-re.or$ f€ ANTON 

Revista “Ţara Şipeniţului”, Cernăuţi. Anul 11 , Nr. i - 2, Ianuarie — Aprilie 1937. 


Cântec pentru slava ele Arhangheli 


Ce Rarău, ce iezer, care cremeni 
i-a rodit în pântec fraţi şi gemeni? 
Tânără furtună de lumină 
i-a născut din coapsa ei mezină? 

S’au desprins dintr’un iconostas 
ori din şold de paloş de viteaz? 

Poate-au pogorît din dimineaţă, 
din azur, din pajuri, din sâneaţă, 
Poate - auroră şi aiazmă - 
s’au fost rupt dintr’o catapeteazmă... 

O sămânţă de Arhanghel a căzut 
şi i-a îngerit pe ei, din lut. 

Că pe fruntea lor ardea cunună 
de Rusalii, ca un cerc de lună, 
şi sub coastă pâlpâia o spadă 
şi Iisus cu umbră de zăpadă. 

Când treceau printre viteji de stei, 
codrii verzi se despicau şi ei. 

Brazi cântau cu braţu ’ntins în soare, 
Munţii ascultau în sărbătoare. 


30 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Luminând mereu printre prigoane, 
se făceau prigoanele icoane. 

Temniţa, funingine jilavă, 
se sfinţea, în urma lor, cu slavă, 
peste ocna lor de mucegai 
cerul arunca un pumn de rai... 

Braţul lor, în verde arcuire, 
boltă înălţa, de mănăstire, 
sau căra din mare lespezi drepte: 
peste veac clopotniţe şi trepte. 

Sfânt al Ţării, Ion Gură-de-aur, 

Sfânt pietrar al Neamului şi faur, 

Şi Vasile mucenic dulgher 
cioplitor de fulgere şi cer... 

Sângele lor - flacără de soare - 
era, poate, din aiazma tare, 
că s’a dus să fumege, tămâie, 
pentru Crucea răstignită’n cuie... 

Moartea lor de sfântă rugăciune 
vor veni altare şi-o vor spune. 

Şi baladele s’or pogorî din munte 
să le ducă numele pe frunte. 

Basmele şi doina românească 
vor pleca în veac să povestească 
cum la ‘ngropăciunea’mpărătească, 
după sfinţii morţi cum în cazanii, 
au mers Cozia, Rovinele, Roşcanii, 
Basarabii şi vlădicii ‘n rând, 

Amota şi Turda, lăcrimând... 

Doamne milostive, ruga noastră 
păcătoasă şi nevrednică-i şi proastă, 
dar îndură-Te de Ţară şi-i arată, 
Bunule, în mila Ta curată, 
cum ai găzduit la Tine, Sus, 
pe cei Doi Şutaşi ai lui Iisus 
şi’n Psaltirea Ţării cum i-ai spus: 

Ca să vină Ţara şi să-i vadă 
ce frumos stau în icoane şi’n baladă... 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


31 


Cum surâd în verzi iconostase, 
cu lumini de-apururea rămase. 
Scrişi, muceniceşte, cu văpsele: 
mâini de cneaz şi tâmple cu inele, 
lângă mucenicii cu smerenii, 
lângă voevozii strânşi la denii, 
lângă Horia cu oase sfârtecate, 
lângă Tudor din fântâna cu agate... 
Radu <3rYR 


Revista “Rânduiala”, Bucureşti. Val. II, Caetul 2, 1 Q 31. 

Mărturisire ele credinţa 

* 

Luceafăr viu pe bolta năzuinţei, 

Te-am încrustat în visul meu brumat, 

Spre tine urc izvoarele credinţei: 
Arhanghel cu ochi verzi şi chip bronzat... 

Umila-mi stea rubine picurând 
In noaptea mea de ceruri smaraldine, 
îngenunchind se bucură plângând 
Şi-i gata să se stingă pentru tine... 
lofa.el ZCANA 


Ziarul "Buna Vestire", Bucureşti. Anul I, IMr. 2 1, Miercuri, 24 Martie 1 Q 31. 

Popasul mânilor pe brazda 

Cheea de rouă pe ogor, 
între romaniţe şi boz. 

Val foşnitor de orz 
Culcă ‘ntre pagini dor. 

Zorii cu omeţe aurii, 

Bat în apele de atlas 
Sufletul nalbă a rămas 
între bulgări uzi şi stihii. 

TeafU LI AND 


Ziarul "Guna Vestire", Bucurejti. Anul I, Nr. 44, Marţi, 7 2 Aprilie 7 Q31. 


32 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Pârâu mic 

Am văzut cum curge’n vale 
Pârâiaş din munţi spre poale. 

Printre pietre ascuţite 
Vălurelele zdrobite 
Tremură în spuma lor 
Umbrele pădurilor. 

Ochii mici ai stelelor, 

Răsăritul florilor; 

Şi-auzii în vălurele 
Cântând dorurile mele 
Tril de doină şi de brâu 
înflorit într’un pârâu; 

Puşovaică bănăţeană, 
într’o doină moldovană 
într’o iederă olteană, 

Horă’n flori de măereană, 

Şi’ntr’o mândră ardeleană, 
între ele-şi fac loc, 

Foc din valea lui Timoc 
Şi în horă mi se prind 
Ciobănitele din Pind... 

5 

<jrri<)ore S0 <tAR,1N 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 41, 9 Aprilie 1937. 

DRUM NOU 

Buciumă ‘n zări comandă sfântă şi dreaptă. 

Acolo unde visează munţii şi brazii bătrâni cuvântă, 
O ţară nouă şi verde, de mult, ne-aşteaptă. 

Haide, camarade, porneşte la drum şi cântă! 

Frământă. 

în teascul tău de vrere dacă şi romană 
Neprihănite legi din zări străbune. 

Uite, nu le mai doare azi nicio rană, 

Că vin zodii româneşti, înalte şi bune. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


33 


Eşti tânăr, voinic, şi gândul tău e mare - 
Disc năvalnic aruncat spre soare. 

Hai, tinere, s’aprindem focuri seculare 
Prin munţii istoriei izbăvitoare! 

5 

Hai, no hai! - 

Haiduci flămânzi de zare - 

Spre soare! 

Luminează azi slăvitele făclii 
Peste ogoarele pustii, 

Răspunde chemării - nu vii? - 
Din veac! 

Hai, tinere dac, 

Să vezi, 

Prin codri şi livezi, 

Păcatele vremilor ucise cum tac. 

De-acum 

Vorbesc, măi tinere camarade, legende şi poveşti. 

Te văd: eşti gata să porneşti. 

Eşti gata de drum! 

VaUriu CÂRPO 

Ziarul "Buna Vestire", Bucureşti. Anul I, IMr. 48, Sâmbătă, 1 1 Aprilie 1 Q 31. 

STRĂBUNI 

(eroilor Ion Moţa $i Vasile Marin) 

îi văd pornind, doi vulturi, de pe creste, 

Cu ochi de jar şi zborul de furtuni, 

Spre ţara unde iadul dă de veste 
Că zvârle 'n cer aprinsele-i genuni... 

Din larg de veacuri, jertfa crucii este 
Plătită doar de cei viteji şi buni... 

Dar moartea lor preface-se'n poveste 
Şi ei în stâlpi de flăcări..., în străbuni... 


34 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Şi încă două glasuri vor răzbate 
Pământul nostru 'n vremi învolburate... 

Nu mai cădeţi cu ochii în marame 

3 

Şi nu-i mai aşteptaţi cu-atâta dor 

Şi, cât veţi fi, voi nu-i mai plângeţi, mame... 

Ei sunt de-acum ai noştri-ai tuturor... 

<Sreor<)e. TUTOV£ANO 


Ziarul “Libertatea Anul 34, Nr. 17 -18, Paj te, 1937. 

DE UNDE SPRINTENELE 'NCĂLŢĂMINTE 

de unde, sprintenele 'ncălţăminte, 
pentru drumul zănatic, fierbinte, 
ce saltă prăpăstii şi-aleargă 'nainte ?!... 

ca un cosaş pe-o coasă de foc, 
răzimatu-m'am pe fulgere şi noroc... 
din stâlpi de jar colibă mi-am clădit 
pe-un pisc de viscole pândit... 
în faţă, ’n spate — nici un pod 
pentru mers şi gând schilod... 

cu glia aspră — frate geamăn, 
pe piatră grâu de flăcări samăn... 
dârz samăn sub furtuni, mă samăn... 
cu nimeni şi cu toţi m'asamăn... 

cu paşi ce stâncile le rod, — 
peste prăpăstii — voevod 
şi peste ’mpărăţii de glod... 
răgaz mi-e sbuciumul, şi-aluat... 
al meu e ce-am lăsat 
şi-am dat 

cu stângăcie de argat, 
cu dărnicie de 'mpărat... 


IO 


în mii de 'mpotriviri călit, 
m'am prigonit, m'am jefuit 
şi-acum, ursuz, mă nsăr şi scapăt, 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


35 


pe drumu-mi fără de sfârşit 
ca pe-o moşie fără de capăt... 

AroK COTRUŞ 

Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937. 

ÎNGERUL DURERII 

îngerul şi-a aninat 
La oblânc săgeată nouă 
Ce sclipea ca un luceafăr. 

Şi-a pornit ne'nduplecat: 

Flori cu'nsângerată rouă 
Lăcrimau, sub pasu-i teafăr. 

Frunzele'n păduri căzură, 
în vârtej, pe-albastre lacuri 
Ce s'au tulburat de vânturi. 

Şi s'a 'ntins o vreme sură, 

Cum n'a fost de multe veacuri, 

Peste ape şi pământuri. 

Cu odraslele bolnave 
Lângă piept, fugeau nebune 
Toate mamele pe uliţi. 

Iar pe mări furtuni grozave 
S'au pornit ca să-şi răzbune 
Liniştea, cu foc şi suliţi. 

Năvi şi oameni, în adânc, 

Şi-au aflat atunci odihna 
In mormintele albastre. 

Şi, cu fulgeru ’n oblânc, 

Mult trudi, să-şi afle tihna, 

Solul nimicirii noastre. 

Către zori, văzu'n lumină 
Că şi-a zdrenţuit veşmântul 


36 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Şi i-a ruginit săgeata. 

Şi s'a 'ntors, cu ploi să vină, 

Nopţi, cam vreo optzeci: Răsplata 
Nu era grea, fiind deplină. 

JfefaM $TĂbJE$CV 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XVI, Nr. 4, Aprilie 1937. 

GHICITOARE 

Vine lupul din pădure, 

Dela stână oi să fure, 

Iar ciobanii, lângă vatră, 

Leagă câinii care latră. 

Turma behăie şi plânge, 

Sfâşiată, toată sânge, 

Dar ciobanii, turmii rudă, 

N’au urechi ca s’o audă!... 

Ghici, Române, rob al pâinii, 

Cine-i “lupul”, cine-s “câinii”? 

Şi ce sunt acei ciobani: 

Paznici turmei sau duşmani? 

Radu BARPĂ 

(Vasile Militaru) 

Ziarul “Libertatea”. Anul 35, Nr. 20,20 Mai 1937 (reprodusă din “Porunca Vremii”). 

Vh IhRANOL 


Prietene, bătrânul care vine 
Trecutul luminous poartă cu sine, - 
Ridică braţul... cu salut roman 

5 

Să-l salutăm pe albul veteran. 


în ochii lui umbriţi ca faptul sării 
A strălucit odat’ mândria ţării, 


NICOLAE NIŢĂ 


37 


De ici, de colo... 


Au strălucit luminile curate 
Ale chemării către libertate. 

în chipul lui puternic, de granit, 

A râs al vieţei nouă răsărit, 

Cuvântul încălzit de cuviinţă 

5 

A fost un chiot drag de biruinţă. 

Prietene, cu larg salut roman 
Să-l salutăm pe albul veteran, 

Căci dreapta lui ce poartă azi toiagul 
A ridicat în focul luptei steagul. 

De câte îşi aduce el aminte!... 

I-a curs ca Oltul sângele fierbinte, 

Durerea cea de foc a ranei sale 
I-a murmurat-o Dunărea în cale. 

Cu tunetul şi-a înfrăţit cuvântul, 

Şi bucuria i-a cântat-o vântul, 

Cu sufletul furtunei înfrăţit, 

El pacea şi lumina ne-a’mpărţit. 

Iar fruntea lui de anii grei brăzdată 
Cununi de lauri a purtat odată 
Şi numele i-au pomenit pandurii 
Şi freamătul cel tânăr al pădurii. 

Ridică braţul drept, să-l salutăm 
Şi jertfa lui s’o binecuvântăm, 

Căci noi prin el şi soţii lui, nepoate, 

Ne-am ridicat la sfânta libertate!... 

j. a soricu 

Revista “Dimândarea ”, Bucureşti. Anul i, Nr. i, Iunie 1937. 

BALADA DE PPIMAVAPA 


Ţara verde, 

ca o inimă haiducă de baladă, 
şi-a adus de peste Dunăre şi mare 


38 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

berzele: bucăţi înalte de candoare, 
şi le leagănă pe harfe lungi de soare, 
clopote de ghiaţă şi zăpadă. 

Râurile, 

zimbri de argint, 
se reped cu cornul înainte, 
crengile’n odăjdii moi de mărgărint 
scutură aiazmă pe morminte, 
şi, din adâncimi de oseminte, 
umbre albe - vise albe - se ridică: 
dintr’un cneaz un zarzăr se aprinde, 
creşte piersic dintr’o mână de vlădică... 

Peste umărul Floriilor, bălai, 
dacii ară cerul limpezimii, 
cu plăvanii, peste zare, până’n rai, 
unde plâng pe trâmbiţi serafimii. 

Noaptea, sus, pe stele călătoare, 
trec călări pandurii către Jii. 

Luna iese’n drum, la răgălii, 
cu prăsele reci la cingătoare. 

Vechi tărăm de berze şi răsură: 

Zac haiducii între vipere şi broaşte, 
cad luceferii: anafură de Paşte, 
drumul - robilor cuminecătură. 

Mucenicii, în icoane, se grijesc, 
îngenunche prunii cosânzenii 
şi, sub lespezi, basarabii se gătesc 
să se ducă la biserică, la denii. 

Numai tu, neam răstignit, dormi sub pecete, 
într’o gropniţă cu viermi şi mucegai... 

Doamne, doi arhangheli îi trimete 
să-i ridice piatra, pentru Rai! 

1936 

Radu <2rYR 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 100,27 Iunie 1937. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 

BIRUINŢA “OMULUI VERDE 1 ’ 

în gându-ţi care se frământă 
Sorbind cutezător din spaţiu, 

Norodu-şi reazămă speranţa 

Şi tinerele generaţii. 

* 

în ochii tăi pândari de zare, 

Pe munţi, pe plaiuri şi pe glie 
S’aprinde-un răsărit de soare 

Şi-o Naţiune ‘ntreagă ‘nvie... 

* 

în vrerea ta în stânci săpată 
Şi’n râuri, doine de cristal, 

Un Neam iobag îşi cimentează 

Nădejdea într’un ideal. 

* 

Din pieptul tău deschis spre luptă 
îşi face Ţara scut şi spadă, 

Convoi de idoli şi nemernici 

Sub lovitura ta să cadă... 

* 

Din braţul tău întins spre ceruri 
Fă reazăm crucilor din turle, 

La glasul tău pomi-vor munţii 
Şi brazii trâmbiţând din surle... 

NLckLta MOŞNE&UŢU 

FOC DIN CER, LA CRIPTĂ VERDE 


Foc din cer, - albastru fulger, de Dumnezeire plin, - 
A căzut, în miez de noapte, pe înaltul baldachin, 
în a cărui Criptă Verde 

Odihnesc, - făr’ a se teme că sfinţenia ‘şi vor pierde, - 
Oasele mucenicite a lui Moţa şi Marin... 

Cuprinzând cupola toată, flăcări mari horeau în sus, - 
Horă ‘n care, neatinsă a stat Crucea lui Isus, - 
Semn că n’a căzut pedeapsă trăsnetul, ci ca să pună 
Peste frunţile culcate o mirifică cunună, 

Ale cărei flăcări sfinte, în culori de curcubeu, 

Le-a aprins, în acea noapte, cu-a Lui mână, Dumnezeu!... 


40 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Noaptea, plină de furtună, era neagră ca păcatul 
Celor cari au pus pe Cruce pe Mântuitorul lumii, - 
Şi, cu glas adânc de tunet în tot lungul şi tot latul, 

Cerul, - aducând slăvire moaştelor din sânul lumii, - 
A vorbit, prin acel trăsnet cu zigzaguri verzi şi lucii, 
Neamului care se ‘nchină lui Isus Christos şi Crucii!... 

“Jertfa marilor Arhangheli care-şi dorm în criptă somnul, 
A primit-o ‘ntreagă Domnul! 

Ea va sta pe vecinicie, 

In lumina cea mai vie, 

Căci acei care căzut-au pentru Crucea lui Isus, 

Sunt Arhangheli ai Luminii celei fără de apus!... 

Voi să nu le uitaţi jertfa!... Pildă fie-vă şi ‘ndemn!... 

Cine luptă pentru Cruce, birue ‘ntr’al Crucii semn, 

Iar duşmanii-i se vor pierde 

Cu cenuşa de sub Crucea, care stă pe Cripta Verde!”... 
N’au s’audă, numai surzii, n’au să vadă, numai orbii, 
Numai cei căror li-i scris să le scoată ochii corbii, 

Nu vor înţelege tâlcul trăsnetului de foc plin, 

Ce-a venit la Cripta Verde, pentru Moţa şi Marin!... 

însă cei cu drag de Ţară, - cei întregi, la inimi, teferi, - 
Cei cu sufletul şi mintea încărcate de luceferi, 

Au primit cerescul semn, 

Ca o candelă aprinsă ce primeşte untdelemn, 

Şi, sporindu-i luminiţa, arde bine şi frumos 
Sub icoana lui Christos, - 

Candelă ce, la răscrucea unui veac de neguri plin, - 
Pentru biruinţa Crucii, ca şi-al Neamului destin, 

Au aprins-o, cu-a lor jertfa, Ion Moţa şi Marin!... 

Facă milostivul Tată 

Ca, această din adâncuri candelă străluminată, 

Flacăra să nu-şi mai stingă niciodată, niciodată! 

24 Iunie 1937 

VasLU MILITAR.U 

Ziarul “Libertatea. Anul XXXV, Nr. 26,1 1 ulie 1937 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


41 


7 AR A MEA 

Pe-aceste bărăgane străvechi, fără hotare 
Pe-unde-odinioară se’nvredniciră Sciţii, 

Pe munţii ce-şi pierd fruntea în pâcle soţioare 
E PATRIA mea VERDE, cu plaiul Mioriţii... 

Au scris de ea’n hrisoave, pe vremuri, cronicarii, 
Şi ctitori o durară în schei şi mănăstiri, 

Au sângerat-o ‘n lupte arcaşii şi hânsarii, 

Şi-o răsculară ‘n cete, panduri din Vladimiri. 

îsi creste piscuri albe, prin veacuri, tot mereu, 

Şi-o suie peste culme, voivozii din mormânt; 

Pe ses, pe plai, pe munte o poartă Dumnezeu, 
Lărgindu-i zări de slovă, de pace şi pământ. 

De jos, de sus, tu Ţară, îţi scaperi crezuri grele, 

Pe căi ce ne par visuri, din fulger şi răscoală... 

Te risipeşti, măreaţă, de-alungul vremii mele, 

Şi mâine îţi vei face - intrare triumfală. 

febre fAOLCSCO 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 32,12 August 1937. 

MULŢUMIRE 

Multumimu-Ti, Doamne, că ni L-ai trimis, 
îl chema un neam întreg de veacuri multe, 

Din pământ, din cer, din codri: să-L asculte; 

Să-i îndeplinească cel mai mare vis. 

îl avem. E pentru toţi. Pentru săraci şi pentru Tine. 
Cântă pentru El si primăverile şi munţii; 

S’au pornit toţi codrii de feciori să I se’nchine, 

Şi arhanghelii ce I-au zidit catapeteasma frunţii... 

Doamne, Tu I-ai dat poruncă peste Neam şi Ţară: 
Vifor de dreptate pentru mari şi mici. Si scut, 

Să ne dea’nţelesuri sfinte trudnicului lut, 

Să putem să Te mărturisim, în lume, iară. 



42 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Ni se’ndreaptă Neamul spre Rarău de cer, în sus, 

Peste veac, peste morminte, peste sate; 

Prin păduri şi peste şesuri cotropite şi furate 
II vedem trecând îngândurat alături de Iisus. 

Din morminte Căpitani şi Voevozii Putnelor se scoală 
Să se’nşire’n oaste, ca pe vremuri, aprigi, să-L slujească, 
Pentru-o nouă temelie de mărire românească... 

Fulger şi poruncă uriaşă de răscoală. 

Ridicămu-Ţi, Doamne, catedrală de mărire cât o Ţară, 
Pentru El şi pentru cei ce l-au trimis ocară; 

Să putem săpa istorie de foc cum nu s’a scris. 
Multumimu-Ti, Doamne, că ni-L-ai trimis. 

5 5 " “ 

VasIU I. rOSTCOCĂ 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 147,17 August 1937. 

Schiţa ele poem 

(clin voi. ele poezii “Revolte”), 7 Q3S 

Pădurile arhaice vestesc departe, 
în zorii morţi de ploaie, vânători regale: 
un semn ciudat îi cade’n coala depe carte - 
stejarii au pornit cu turlele la vale. 

Chemarea sângelui răsună’n văi şi bate 
sălbatic în frunzişul fagilor, prin care 
va luneca un chiot de eternitate - 
cu focuri ciobăneşti şi iz de depărtare. 

Cu steaua viitoare vei porni; amară 
Va undui cu linişti stinse zarea noastră 
De-arhangheli răsăriţi pe lutul tău de seară, 

Dar iată cum pe tâmpla ta de ştei, albastră, 

Luceşte flacăra credinţei în Căpitan 
Şi ţăma rumânească-ţi stă de logodire; 

Arhanghelii ne-adună, uite, verde lan, - 
Legiunile ascultă cum îţi dau de ştire! 

I, MUR 

Ziarul “Buna. Vestire ”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 142,18 August 1937. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


43 


Pucjă ele moţ 

(fragment din poemul apărut tn revista “FreamătulScoalelor”, 1937) 

“Te vor cânta din tulnice toti Moţii 
Şi vor lăsa, drept testament, cuvinte 
Să te slăvească mâine strănepoţii 
Când vor ciopli ciubăre şi fluerile sfinte. 

Din neam în neam, pe doniţele scrise, 

Vor creşte rugăciuni pădurile de brad, 

Vor ridica, sărmanii, troiţe mari de vise - 
Băieşii dela Baia şi fraţii lor din Brad”. 

Vo.Le.rLu CÂfZW 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 142,18 August 1937. 

SCHIŢA DE POEM 


“Când m’or coborî’n mormânt, 
fiecare frunză va fi cuvânt, 
ochii vor lumina în amintire, 
ca să dea serilor de ştire: 

tara heruvimilor să vadă 

5 

cum le vine fratele’n livadă, 
logodit cu şoapta vântului 
în umbra pământului, 
între noapte şi zi, - 
iar cine va auzi 
suişul sângelui 
la tâmplele muntelui, 
să se uite cum trupul meu 
s’a aşezat 
în inima lui, 
la dreapta soarelui, 
la amiază de bine şi rău - 
cum a hotărît Dumnezeu”. 


La rubrica intitulata “Cuiburi de Luninâ” clin pagina culturală a ziarului semnată cu iniţialele 
M. S. (Mircea Streinul), poem continuat ele altfel în multe clin numerele viitoare... 

Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 143,19 August 1937. 


44 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


GÂND DE ASUPRIT 


Muntele, ca un voinic bolnav, cu pieptul sfâşiat, 
Rănit de moarte şi schimbat de vremi nedrepte, 
Aşteaptă să vină uragan năpraznic, binecuvântat, 
Istoria s’o răstoarne şi legile să’ndrepte. 

Iată, pe culmile munţilor azi se ivesc 
Oameni subţi dar tari ca aşchia de cremene, 

Răsar în pâlcuri şi rândurile aspre cresc, 

Cine-i vede, cu morţii poate să-i asemene. 

Mai răbdaţi o clipă! - le spune umilul popă sătesc - 
Că vine, fraţilor - sunt semne! - şi sorocul hoţilor. 
Veţi zidi, rumânime destin împărătesc, 

Neamului întreg, muntelui, Dunării şi Moţilor! 

B. VAN 


Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 143,19 August 1937. 


RUGA 


Trimite Doamne tara din visul meu năier 

5 

Pe vulturi de’nserare aprinşi în prundul lunii, 

Că pârgul rugii mele, cu toamna şi lăstunii 
îşi arde’n strana zării aripile de cer. 

Prin smirnă de utrenii deschide uşi de crin 
Când trec la câmp sătenii, cu paşi de veri şi toamne; 
întinde jarul mâinii să Ţi-1 sărute, Doamne, 

Troiţele credinţii din veacul stins suspin. 

Trimite Doamne tara din visul meu năier. 

5 

Cu pluguri prinse’n coapse paragini să se darme; 

Să cânte’n fluier lutul şi ochii să nu sfarme 
Statui de piraţi albaştri, din ape şi din cer. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


45 


Privind cum zboară anii, cu aripi mari, de grâu, 

S’aprind lumini de lacrimi, plecat pe vremi şi carte, 

Când şerpi vor creşte’n mine şi’n piatra frunţii sparte. 

Să treci prin neguri, Doamne, cu soarele la brâu. 

Coh.stah.tCh. CrOCrA 

Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 145,21 August 1937. 

MINERUL 

-variantă- 

acum: sătui, puternici, semeţi, 
nu-1 vedeţi, nu vreati să-l vedeţi: 
negru sobol, 
în sbateri nebune 
caută, scurmă 
flămînd şi gol, 

în mine de aur, de fier şi cărbune... 

Ce-i mari rămîne, 
peste apă şi pîine, 
e ziua de mîine 
e zarea de mîine 
ce nesfîrşite curcubee-aruncă 
peste crîncena-i muncă... 

mîine, 

creşte-or, pentru hămăeselile-i păgîne, 
rîuri de lapte şi codri de pîine... 
mîine, 
el, 

azi n’are pat, n’are pîine, 
dar mîine, 

va stăpîni pămîntul cerul, 
rodnic ca natura, atletic, de-oţel, 
el, 

minerul... 

Aroh C0TIZUŞ 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 146, 22 August 1937. 

A nu se confunda cu poemul care poartă acelaşi titlu clin voi. “în robia lor”, Araci, 1 Q2 6. Vezi ji 
varianta extinsă a poeziei ele mai sus apărută în placheta “Minerii” (Ecl. Universul f , Gucureţti, îQG 1 !). 


46 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


ÎN CODRU. 


M’opresc din drum pe stânca asta sură; 

E rece şi cu coapse de bazalt. 

Stelele târzii mai tremură’n înalt 
Aurii şi mici cât boabele de mură. 

De mult apusă-i luna’n lunci de brad. 

Ci totuşi, paşii de lumină stăruie pe frunze... 
Luceafărul de zi, cu zâmbetul pe buze. 

Priveşte bulgări albi de nor 
Cum peste vârfuri cad - 

în zare zorile-şi vars’argintu’n gol... 

Molizii somnu-şi freamătă cum frunza nucii. 

Pe cărare dorul meu pocneşte foaie după foaie, - 
Ca haiducii, 

Şi-ar vrea să treagă’n ochiul soarelui 
Un glonte de pistol! 

Prea i-e, de-o vreme, miersul aplecat, 

Ca de iobag! 

Ce Dumnezeu! - Că doar îi Tara noastră! 

Pentru noi îşi culcă ceru’n ape pajiştea albastră 
Şi pentru noi întineresc pădurile de fag! 

Nu are drept! - Azi nu mai poţi să plângi! 
Destinul nou se scrie-acum cu spade! 

Nu cade lumea de s’o înroşi zăpada! 
între goruni va fi aceiaşi umbră groasă, 

De s’o frângi. 

Haiducii-au mers cu cuşma pe sprânceană... 
Şi’n pieptul nostru-i sânge de haiduc! 

Roibul alb cu coamă neagră 
Sboară când aude glas de cuc - 
Foiliţă foaie, foaie foileană... 

Fa vel ?, S£LLO 


Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 144, 26 August 1937. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


47 


RUGA NOUA 


Apleacă-te pe brazda nouă ţară 
Şi-o lacrimă alunecă spre mine, 

Să-mi cresc tulpină dreaptă’n primăvară 
Ca spicele de rod să-mi fie pline. 

Nu-s bob svârlit aşa la întâmplare 
Pe rugul brazdei care m’a primit. 

Vreau jertfa mea să crească nouă’n soare 
Cu sufletul deschis spre răsărit. 

Aşteaptă-mă să mă lovesc în viaţă 
Să-mi fie creştetul sonor amvon, 

Şi cântecul să-mi fie dimineaţă, 

Viata mea să fie numai svon. 

5 

Si când de soare fi-voi pârguit 
Apleacă-te şi mă ridică’n mână 
Din brazda nouă’n care m’am ivit 
Adună-mă în palma ta, stăpână. 

Adună-mă ca pe un bob de jar 
Şi mă aruncă iar ‘n veşnicie; 

Nu vreau să-mi fie jertfa în zadar 
Şi viaţa iarăşi goală şi pustie. 

Ci-apleacă-te pe brazda nouă iară 
Şi-o lacrimă alunecă spre mine 
Să mă ridic senin în primăvară 
Cu visele de tine iarăşi pline. 

C. ŞTZFĂNIU 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 149, 26 August 1937. 

RUGA PENTRU SPADA ARHANGHELULUI 


Spada Ta, rugămu-ne să fie 
Fier de plug călit în apa punţii; 

Fier de plug flămând de sold de vreme; 
Fier cu fierul înfrăţit cu munţii. 

5 5 

Ca să ari cu dânsul şi să spinteci 
Veacul tot dealungul şi dealatul 
Dezrădăcinind din brazde pirul 
Pălămida, scaiul şi păcatul. 


48 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Să ţi-1 tragă tauri ca de vifor! 

Să ţi-1 mâne un haiduc de piatră! 

Să rămână arătura’n urmă 
Netedă şi sfântă ca o vatră. 

Să răsară ‘n soare verzi şi drepte 
Faptele cu sâmburii de pară, 

Ale căror tari arome-coapte, 

Să se simtă mii de ani în tară. 

3 

£(Usabeta) ]/, fOfA 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 148, 28 August 1937. 

]~ AP A NOUA 


“Tară sfântă, tară nouă, 

Inima ţi-e frântă’n două, 

Sufletul îţi e furtună, 

Lacrimile stropi de rouă 
Şi pe frunte porţi cunună; 

Curcubeu, 

Ce-a fost dat ca să ţi-1 pună 
Dumnezeu!” 

Au$usUh HOTĂRÂND 

(fragment clin poemul cu titlul ele mai sus) 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 154,1 Septembrie 1937. 


Din “Cântece ele piatră”: 


“Măi ogor frumos şi rumânesc, 
ştii tu pentru cine ‘n soare 
creşti atâta grâu domnesc? 

Ştii cât sânge şi sudoare 
am lăsat muncind în tine, - 
dar nu-i nimeni să mă vadă, 
să m’audă, 
să-mi aline, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


49 


rana care greu mă doare 
şi mă ţine, 

de-a făcut umbră din mine... 

Măi ogor frumos şi rumânesc 
Unde-i grâul tău domnesc?” 

&eor$e lOUAjCO 

(fracj. clin voi. în manuscris “Cântece ele piatra”, 1 Q31) 
Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 155, 2 Septembrie 1937. 


Semn în veac 

“Mi-am aruncat păcatele ‘n ogradă 
şi buruiene ‘nalte au crescut, 
de s’a ascuns lumina din fereastră. 

Pe prispă spinii stau grămadă... 

Cât am dormit parc’a trecut 
o prajă peste casa noastră. 

Mă uit la mine şi nu cred 
ca eu ţăran voinic de altădată 

5 

s’ajung ca umbra-mi să nu-mi văd. 

Ii ştiu pe cei ce-au semănat 
ruina în casa mea bogată... 

Mă duc s’adun voinicii ‘n sat!” 

&eor$e lOUAjCO 

(Din voi. în manuscris “Cântece ele piatra”, 1 Q31) 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 157,4 Septembrie 1937. 


Cine-mi asculta cjlasul... 

“Cine m’a auzit vreodată cântând, 
cine m’a văzut vreodată plângând? 
Nimeni 
nimeni... 

Dumnezeu ştie 

cum trăiesc în Ţara cu atâta bogăţie. 
Nu spun niciodată 


50 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


că frate-meu mi-a furat averea toată; - 
dar strig cu glas înalt şi mare 
că frate-meu şi-a găsit alt frate 
strein de cruce şi de rumânească dreptate!... 

Glasul meu se aude în zare, 
cine-1 ascultă oare?... 

Numai Dumnezeu ştie 

cât o să mai trăiesc fără mândrie”. 

&eor$e JOUAjCO 

(Din voi. în manuscris “Cântece ele piatra”, 1 Q31) 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 157,4 Septembrie 1937. 

VENIM $1 NOI! 


b roilor noştri 
I. Moţa şi V. Marin 


De jertfa voastră copleşiţi, 
Noi cei legaţi prin jurământ, 
Să apărăm acest pământ 
Şi să scăpăm pe obidiţi, 

Vom căuta să fim ca voi! 
Ne-am încleştat de-acelaşi vis 
De-acuma drumul e deschis 
Să ne-aşteptaţi, venim şi noi! 

CoksL CER VlNSCHI 


Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 36,9 Septembrie 1937. 

“Poem” 


“Fecioara, ziua e’n margine de câmp, 
din rouă nopţii pe umeri duce’n sat 
găleata plină cu raze şi lumini, 
în fuga drumului toţi pomii s’au mirat. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


51 


Tăcerile nu stărue mai mult 
în nici o linişte de braţe către cer. 
întinderi numără trecute ierni 
şi brazda cântă primăveri sub fier”. 

Ştefan eUCOVSCHI 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 164,12 Septembrie 1937. 

I 7 V C) D 

“Voi poposi prin ţarini, pe’nserat, 

Când umbre cenuşii se vor plimba alene 
Şi întunericul, ca un cioban trudit, 

Va coborî de prin păduri bucovinene. 

Şi prin ogoare de uitare şi tăceri 
Voi însemna, cu plugul meu, Izvod, 

Să fie mărturie pentru veac 
PânTa’nvierea rumânescului norod”. 

£T. VĂRARA 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 165,14 Septembrie 1937. 


RUGA ÎN EXIL 


“Doamne, fagii ce fraţi buni sânt 
în chimvăşia acestui ţinut verde... 

în ei mi-aud bătaia inimii ‘n pământ 
Şi’n cer, cum lin între strămoşi se pierde. 

Arborilor tuturor, de-o lume 
Cu pârâul, pajişitea, mi orile. 

Le spun - ca şi aproapelui, pe nume - 
Şi-ascultăm în lanuri suspinând comorile. 

împrejur păcatele-au crescut 
Şi neamul mi-i schilod, sărac... 


52 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Necinstesc străinii - de temut - 
ţăma sângelui viteaz de rege dac. 

Primeşte-a noastră ‘ngenunchere, 
A fraţilor stejari şi-a brazilor - 
Pe culmi smerită priveghere, 
Şi-ascultă rugăciunea camarazilor 
Din a temniţelor reci unghere! 

întăreşte-ne în lupta crucii tale! 
Viata celor buni cum crinul 

5 

Mănăstirilor voevodale, 

Jertfă fîe-ţi ca tămâia spre seninul 
cerului măririi tale.” 

<2rh, A NTONOVlCI 


(fracj. clin voi. în manuscris “Vecernii în Arboroasa”, 1 Q31) 
Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. i68, i8 Septembrie 1937. 


CONTINUITATE 

în tâmpla ta mai linişteşte seara 
lumini târzii de crepuscul apos 
coboară ploaia să asculte umbra 
pe mâna ta cum cântă de frumos ! 

Pe obraji mireasma cimbrului îţi urcă 
un abur de câmpie, amărui; 
tăcerea bate ’n lampă zumzet de lumină... 
Iar ai plâns... De dorul cui? 

îngenunchiez şi plânsul ţi-1 sărut, 
dar fruntea-ţi cade ca o pasăre pe carte; 
în aripi noaptea m'a 'nceput 
cu vis spre moarte să mă poarte. 

MCrcea STREINUL 


Revista “Înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 2,1 Octombrie 1937 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


53 


IOANE, FLĂCĂU FRUMOS 


Ioane, flăcău frumos 
poţi tu cădea mai jos?! 
pentru tîrîşul pe brînci 
nu capeţi nici doară cit minei... 

robire-ai tu oare mai rău 
în viscolul traiului tău, 
de-ai fi trăit, de-ai trăi 
în temniţă, pentru hoţii?!... 

aurul ce-1 scoţi pentru toţi, 
îl duce o mînă de hoţi... 

5 

ce rînduială pe dos, 

Ioane, flăcău frumos!... 

crîncen asuzi, te sbaţi 
pentru stăpîni blestemaţi... 
poţi tu mai jos cădea, 

Ioane, decît aşa?!... 

AroK C0TIZUŞ 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 183, 6 Octombrie 1937. 

Ultima strofă (ca întregire), reprodusă clin placheta “Minerii” (Ecl. Universul\ Gucuresti, 7 Q33). 
Vezi si antologia întocmită ele Nicolae Posca: “Aron Cotru$ — Opere Complete”, pcj. 2 63-2 64. 
Editura Dacia , Madrid, 7 Q38. 

JAPA GÂNDULUI CURAT 


Ţară nouă, înflorită, 

Ţară de străbuni dorită, 
Pentru care-au sângerat: 
“Ţara gândului curat”. 

Prin păienjeniş de pleoape, 
Te zăresc atât de-aproape, 
Parcă’n poartă doar să-ţi bat: 
“Ţară fără de păcat”. 




54 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Către cei flămânzi şi goi, 

Toată dragostea din noi 
Doar prin tine se desface: 

“Cuib de linişte şi pace”. 

Cei ce pentru tine plâng, 

Lacrimile şi le strâng 
Şi le ‘ntind pe brazdă, nouă, 

“Tară verde, tară nouă”... 

CoksL C£Ry/lUSCHl 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 40,7 Octombrie 1937. 


ACATIST 

Plâns îngenunchiat pe munţi de jale, 
toamnă pentru lespezile tale 
aruncată'n lume de arşiţă 
sboară în fruntea vremii ca o şiţă. 
Nu'mi arunc păcate pentru veac 
nici nu vreau să scurm în sânge dac, 
doar altite în acatist dur 

3 

vreau să încheg în versuri de azur. 

Pururi vestitorule de stele 
şi parâng al tinereţii mele; 
dintre oase şi din temniţi humă 
împletii cunună-ţi pentru lună, 

Şi mă rog ca toamnă să te ţie , 
lângă cer şi peste noi în veşnicie; 
la răscruci de veac câte-o povaţă 
să ne dai în sfântă dimineaţă. 

3 

Printre iezăre de cer şi nor 
să priveşti spre ţară, călător, 
dintre lespezi de planete şi icoane 
să te rogi pentru sfinţire în canoane. 
Spadă fruntea-ţi sboară peste vremi, 
nicio culme nu s'a frânt far'să o temi; 
veşnic mucenic de nea, cuminte, 
împletind din jertfa gânduri sfinte. 


NICOLAE NIŢĂ 


55 


De ici, de colo... 


Buciumar de vreri patriarhale 
scrise în hronici drept isvod de jale 
plânse din trecut şi pentru ţară 
căci ne'ajunsă neamul de ocară. 
Ridicat pe umeri de troiţă, 
îl cântară ’n stihuri de altiţă, 
se'mbrăcară fete ’n iie nouă 
să le placă voievodului şi nouă. 

S'a sfinţit o stea pentru destin 
şi a venit nuntaşul carpatin 
pogorît din ţară peste munte 
cu privire strânsă în cleşte şi în frunte. 
Drumuit a fost pe cale bună, 
au ieşit fecioarele cunună, 
îmbrăcate'n zi de sărbătoare 
peste feţe de arşiţă ca un soare. 

Praporele s'au sfinţit atunci, 
s'a cântat prohodul sfânt în lunci, 
soarele a plâns peste vioare 
şi din daltă s'a născut o sărbătoare. 
Mucenice, veşnic far de sfânt, Marin 
să priveşti din ceruri în destin, 
să te rogi şi pentru noi şi pentru ţară 
căci ne-ajunsă neamul de ocară. 

C-Uk fÂRLCA 


Revista “Înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 3,15 Octombrie 1937. 

RUGĂCIUNE 


Arhanghele, 
dă luptătorilor putere 
şi neamului românesc înviere, 
dă legionarilor tărie 
în dreapta şi sfânta lor nebunie. 
Cerne din aripile Tale 
peste Ţară, 
înviforare. 

Cu spada fa-ne semn de hotar 


56 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


să cucerim cu braţ legionar. 

Aruncă-ne în luptă 

în voinicească, 

în haiducească vâltoare 

cu duşmanul năzuinţilor noastre legionare. 

Pe Căpitanul, ţine-ni-1 munte 
voinic şi viteaz cu porunci tunătoare 
temut peste veac şi hotare. 

Fă să dăinuiască, 
să biruiască, 

credinţa şi vrerea lui românească. 

Să dureze din temelie 

românească, legionară, dumnezeească Românie. 
Mihaile Arhanghele sfinte 
te rugăm fierbinte 

noi legionarii de azi şi de peste sute de ani înainte 
ajută-ne să trăim în asprimi şi sărăcii. 

Iar în bătălii, 
ajută-ne să murim 

cu seninătatea lui Ion Moţa şi Vasile Marin. 
Pentru Dumnezeu! 

Pentru Căpitan! 

ŞtefaK VOINCA 


Revista “Glasul Strămoşesc”, Cluj. Anul IV, Nr. 9, 1 Noembrie 1937. 


CHEMAREA CODRULUI 

Scoală dragă! Dimineaţa 
vine de ne dă bineata 

5 

şi, cu braţe de răcoare, 
săgetează’n geamuri soare. 

Scoală dragă 
şi desleagă 

şargul meu şi mi-1 înşeală, 
pune-i frâul cu zăbală 
şi-l închingă şi pe-al tău, 
murgul pintenog şi rău. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


57 


Pe la poarta cu doi nuci, 
să fugim ca doi haiduci. 

Pune-i pintenii, iubite! 

Trap să ropote’n copite. 

Să părem două năluci, 
printre sălcii şi uluci. 

Numa’n şaua ulmilor, 
din drumeagul culmilor, 
pe poiana cu otavă 
să oprim un bob zăbavă: 

aplecată pe oblânc, 
să dau chiot spre adânc 
şi un şuier de haiduc, 
să-i spui lumii că mă duc 
să m’afund în codru des 
cu dragul ce mi-am ales. 

Marta T>, RĂWLZSCU-M0&A 


Revista “Glasul Strămoşesc”, Cluj. Anul IV, Nr. io, 2 Decembrie 1937. 

PARĂ 


Ţară de azur în care şi-au păscut străbunii turma, 
Doinele ţi-au fost altare şi haiducul snop de vreme. 
Astăzi nouri te’ngenunche şi îţi sângerează urma 
Dăltuită, - criptă verde, - în istorii s’o însemne. 

Sfântă ţară ridicată dintre jertfe şi altare 
Plâng în cripte de morminte dragi eroi cuminecaţi, 
Zări de aur peste tine, frunţi de tei, legionare, 
Rânduiala vremii noastre, răsărit-au luminaţi. 

Se ridică din altare făurarii de istorii 
Şi salută sfântul soare, - mâna’n inimă de vreri; 
Peste file ‘ngălbenite tălmăcesc destinul ţării 
Cronicarii, - în psaltire şi în cânt de primăveri. 


58 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Dă-ne, Doamne ţară nouă, ţară verde în arşiţă 
Stâlp de veac între destine, clopot pentru viitor 
Să rămână rânduită ca o toamnă, ca o siţă 
Dăltuită în chenare verzi de jertfa şi de sbor. 

C-Uk ?ÂRL£A 


Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 44,4 Noembrie 1937. 

CTITORII 

7. Tropar 

A Neamului meu naştere-a sosit; 

Botezul e'n voevodalul schit 
Zidit cu braţe şi voinţi de fier... 

- Tropar cântaţi cu îngerii din cer ! 

Azi chiuie un codru de stejar 
Cu sufletul acesta, legendar 
Pentru răscrucea drumului pornit. 

Troiţa ’n veac român a strălucit. 

5 

2. Pahar băut 

Cuminecat cu jurământ creştin, 

E sufletul ca cerul de senin. 

Şi gândul alb, ca Duhul Sfânt, 

Ca mănăstirile ’n valah pământ, 

Paharul pentru noua naştere băut, 

E suflet pentru drumul început. 

Pentru destin în jertfă răsărit 
Şi pentru neamul meu cel năcăjit... 

2. Ziditorii 

Biserică, arhangheli te zidesc... 

Pentru credinţa neamului meu românesc 

5 

Biserică, arhangheli te-au zidit... 

La umbra zidurilor tale am odihnit. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


59 


Şi la altarul tău, îngenunchiat, 

Pentru destinul neamului meu m'am rugat 
Şi pentru curăţenia sufletului meu... 

— Să se coboare'n mine Dumnezeu. 

CirrLşore. SU<2rAR,lN 

Revista “Înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 5,15 Noembrie 1937. 

Neocrotit ele nici un zici... 

neocrotit de nici un zid, 
de nici o grije, - 
primejdiilor mă deschid 
şi ploilor de schije... 

cu pieptul slobod şi gol, 
pasu-mi viaţa o ‘nfruntă: 
trece prin furtuni şi pîrjol 
cum ar merge la nuntă... 

AroK C0TIZUŞ 

Revista “Rânduiala.”, Bucureşti. VoL 11, Caetul 8,1937. 

GÂND 


trup, rob aplecat 
pe blid, pe lingură... 
gînd-împărat, - 
creşte, te ‘nsingură!... 

de-ani mă desbrac, 
bolile bate-mă, - 
tu creşti peste veac 
şi peste patimă... 

doar înspre hău 
temniţa spargi-ne, 
cînd sborului tău 
nu ştii de margine... 

Aron COTtZUŞ 

Revista “Rânduiala. ”, Bucureşti. VoL 11, Caetul 8,1937. 


60 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


C C) L I G A 


coliba asta care-o ai, 
e-a ta 

doar până poţi să stai: 
slugă şi crai 
pe scurtu-ţi trai, 
stăpîn nestingherit, în ea... 

dar dacă-odată cineva 
în gînd şi-o pune să ţi-o ia, - 
măsoară-te cumplit cu el, 
chiar dacă-o fi cu pumni de-oţel 
şi-alături cu mulţimi la fel!... 

asmută-ai vrerii sprinteni cîini... 
flinte să-ti crească ‘n loc de mîni!... 

5 

şi nu lăsa, 
pin’ poţi lupta, 
ca vrunul din gloată, 
viu, teafăr să te scoată, 
ca pe un cîine, din ea!... 

AroK C0TRUŞ 


Revista “Rânduiala. ”, Bucureşti. VoL 11, Caetul 8,1937. 

BALADA 


Frunză verde de trifoi, 
trec flăcăii doi cu doi, 
pe sub umbra de zăvoi 
pe sub umbra grea, de ploi, 
trec flăcăii din răsboi. 

Şi se duc pe drum bătut, 
şi se duc pe drum de lut, 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


61 


fără iarbă, fără flori, 
doar cu flori negre de ciori 
pe crăci de spânzurători. 

Şi se duc pe drum de piatră 
nici un câine nu mi-i latră, 
nici o pasăre nu-i chiamă, 
nici o mândră, nici o mamă, 
nici un glas cu ei de o seamă. 

Şi sunt singur, singurei, 
şi sunt singur, doar cu ei. 
Frunzuliţă de mohor, 
n'au nici umbră la picior, 
şi nu sună pasul lor. 

Frunză mică, de lăstar, 
pe-unde trec, nu mai tresar 
nici pietrele, frunzele, 
nici iarba cu gâzele, 
nici apa cu stelele. 

Şi se trag, mări 'n pământ 
fluerele moi de vânt, 
şi iarba că se piteşte 
în adânc, şi nu mai creşte, 
şi pădurea veştejeşte. 

Frunzuliţă de trifoi, 
trec flăcăii din răsboi, 
trec flăcăii doi cu doi, 
şi nu-s oameni ca la noi, 
da sânt umbre şi strigoi. 

Şi'naintea lor, în şea, 
măre cine se'nălta ? 

Sta moartea, măria-sa, 
nu cu flinta, cu coasa, 
învelită cu noaptea. 

Greeraş, prunc de zăvoi, 
tună'n ceruri a război. 

Dar nu-i tunet bun, de vară 


62 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

peste fân, peste secară, 
că e moartea surioară. 

Şi cum trec, mări, flăcăii 
pe subt crâng, pe fundul văii, 
printre cruci de cimitire, 
peste munţi cu vârf subţire, 
cântă buhnele-a pieire. 

Floricică de aloi, 

trec voinicii doi cu doi, 

nu se uită înapoi, 

nu se uită înainte, 

prin pădurea, grea, de flinte.. 

Ci merg frânţi şi cu obidă, 
pân dudău, pân pălămidă 
şi li-i drumul lung şi greu, 
nu mi-i vede Dumnezeu, 
şi'nainte nu le sta 
nici luna şi nici o stea. 

Şi la porţi nu-i adăsta 
indurata Precista. 

Frunzuliţă, spin de brad, 
şi se duc... se duc la iad, 
fără sfinţi şi fără îngeri, 
fără viers şi fără plângeri. 

Şi tot vin, şi vin mereu, 
nu mi-i vede Dumnezeu, 
nu mi-i vede ochi de om, 
nici pasăre de pe pom. 

Floricică de trifoi, 
c'au ucis frate'n răsboi, 
c'au ucis frate'n răsboi... 

YvoKKe. RQSSl&mU 


Revista “înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 6, i Decembrie 1937. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


63 


TAPAM 

Son nul, co va neşui, 
Viata pe junătate 
Mi-o dă la aparte 

(Zicală populară) 


Alături cu visul, tresar şi pândesc: 

Doar inima stelei de-aseară e trează 
Şi numai cuvântu-ar mai fi pământesc 
Sub ochiul nestinsei lumini ce veghează. 

Şi cosmica noapte-a rămas undeva 
Ascunsă 'n pierdute unghere de lună. 
Mai cad, poate, încă şi-acum peste ea 
Profetice frunze din fosta-mi cunună. 

C'un deget s'ating împietrită tăcere 
Aş face din vrajă o biată poveste 
Şi visul de-alături v'aş spune că este 
O simplă legendă pe margini de ere. 

Dar ţărmul acesta abia presimţit 
Nu poartă nici urmă de cer sau de lut; 
Deasupra doar somnul, imens satelit, 
Domină întinsul eteric şi mut. 

Aurel CHIRCSCU 


Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XVI, Nr. io, Decembrie 1937. 

INSCRIPŢIE PE UN OGOR 


Doamne 

Prea multă carte nu ştiu şi nici slova 
N'o înfloresc cu multă măestrie. 

Ţăran de viţă veche, din Moldova, 

Mă spovedesc în strana de moşie. 

înscriu şi azi, cu plugul, jalbă 
Şi ţi-o trimit, umil, din arătură 
Să ne vesteşti, cu semn din zarea albă, 
Un ceas de sfântă cuminecătură. 


64 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Strămoşii mei răsar din ţarini pustiite, 
îi simt când trec de ar ogorul. 

Le cade lacrima în zări cernite 

Şi'n Dunăre le-o varsă Prutul, frăţiorul. 

în teasc de chin străini ne frâng 
Şi munţii vor să-i ducă peste graniţă. 

Când morţii se trezesc şi plâng 
îmi pun - merinde - sufletul în raniţă. 

Ţăranii ridicaţi - în vijelii - pe creste 
Cu flinta la hotar senin de munţi, 

Vom învia cu Neamul în zare de poveste 
Şi vom porni furtuna străbunilor cărunţi. 

VaUriu CÂRPO 

Ziarul "Buna Vestire", Gucureţti. Anul I, Nr. 231, Toi, Q Decembrie 7 Q31. 

RĂFUIALĂ 


Ne-aţi bătut şi ne-aţi trântit sub lacăt şi zăvoare: 

Şi râdeaţi când beau, din glesne, lanţurile, sânge... 
Aţi crezut că prigonirile ne vor putea înfrânge 
Toată tinereţea răzvrătită’n uragan de soare. 

Ne-aţi pecetluit dreptatea’n beznă de’nchisoare 
Şi-aţi scuipat credinţa carea-a’nsângerat, prin veac, 
Sub Golgotă de trădări suişul neamului sărac; 

Ne-aţi batjocorit şi ne-aţi călcat durerile în picioare. 

Hiene ce-aţi scurmat morminte’n adăpost de lege, 
Vă dospeşte gândul, crimele şi sângele pe mâni. 
Cine-o să vă ierte’n lume rânjetul de câni, 

Şi blestemul ce judeţ să vi-1 deslege? 

Azi cătuşele se năruesc verigă cu verigă 
Şi se prăbuşesc jilavele sub cântec de viteaz, 
însă urma jugului de umilinţe pe grumaz 
Şi mormintele dreptatea lor şi-o strigă... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


65 


Şi se sbat cei morţi că nu mai pot să doarmă 
Până’n ceas de aspru judecată. 

Pentru neamul lor şi ţara lor furată 
S’au sculat şi poartă crucile drept armă. 

Ascultaţi cum strigă stâncile’n răscoală şi turbare. 
Nu clintiţi, mişei! Aţi fost călăi şi n’aţi clintit, 
Ascultaţi cum strigă morţii şi norodul chinuit: 
Răzbunare! Răzbunare!! Răzbunare!!! 

VasLU I. rOSTCOCĂ 


Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul 111 , Nr. 4, Decembrie 1937. 

JEDINJA de cuib în munţi 


Văile trimit prelung apelul: Camarazi! 
Privirile spre răsărit s’au înălţat. 

Cioplit e şirul de feciori din 13 brazi 
Şi pare din furtună ridicat. 

Braţele s’au ridicat frumos spre Cer, 

Pornit din inima ostaşului: Salut Luminii. 
“Să ne rugăm lui Dumnezeu”. Şi făclier 
Arhanghelul ne fie, când ne cotropesc hainii. 

Să ne gândim la Moţa şi Marin, 

La camarazii morţi pentru Legiune... 
Legământul e deplin: 

Jur! - şi codrul parcă spune. 

“Cred în învierea României legionare 
Şi’n sfărâmarea zidului de ură şi de mişelie”. 
Detunatele răspund şi apele - vâltoare... 
Tudor stă încins cu spada lui de vitejie. 

Năvălesc stejarii şi gorunii, 

A crescut, în zări de sabie, Minunea. 

S’au trezit, în cimitire, toţi străbunii: 

“Jur! Nu voi trăda Legiunea!”. 


66 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Frontul - 13 brazi - pomi să cânte 
“Ştefan Vodă al Moldovei”. Şi răsună văile, 

Horia s’a ridicat din oase frânte, 

Din Bălgradul cu văpăile. 

Prezent! - apelul morţilor - sunt toţi de faţă. - 
Vrem muncă, disciplină şi credinţă. - 
“Cu fruntea sus...” Pe dmm de dimineaţă, 

Ţin toate satele şedinţă. 

Jur! Şi cântecele iar pornesc, 

Prin văi şi peste pisc răsună. 

Munţii se desţelenesc: 

5 5 

Fraţi de cmce, iată-i, s’au prins în furtună! 

VckLe.Hu CÂRPO 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 245,18 Decembrie 1937. 


DIVAN DOMNESC 

La Putna e tăcere... Doar fagii mai foşnesc, 
dar Ştefan iată că trăsare din somn împărătesc: 

Mihai la el venit-a şi, falnic, Brâncoveanul, 

Traian latinul şi Horia ţăranul. 

Un semn spre zare face Ştefan şi-atunci pornesc din dealuri 

armatele de fagi bucovineni, 

pornesc acum pădurile - ca râuri fără maluri, 

şi fiecare pâlc de fagi e-o mână de oşteni. 

Vuesc pădurile adânc 
Sub pas de buzdugan, 

Că vine Căpitan 
Cu paloş la oblânc. 

De-a dreapta Codreanului, 
a Căpitanului, 
e umbra Ştefanului, 
iar de-a stânga Lui, 
paloşul Mihaiului, 

Viteazului; 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


67 


luptă de-a valma, 
legionarii 
şi stejarii, 
paltinii şi fagii, 
brazii noştri, dragii! 

Deasupra sfântului pământ, 
face crucea legământ, 
unde-au fost doar mărăcini, 
să ne crească verzi grădini, 
unde-a fost neghină, 
mănăstire de lumină, 
unde-a fost bârlog uscat, 
verde umbră de ‘mpărat. 

MCrcea $TR£INUL 

Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 246,19 Decembrie 1937. 

EXCELSIOR 

1 

Pământ suntem şi toţi, odată, 

Ne vom întoarce în pământ 
Lăsând în urma noastră dâra 
Ce pasărea o lasă’n vânt. 

Şi pentru-că vieaţa-i scurtă, 

Prieteni, s’o trăim frumos, - 
Sus ochii, inima şi mintea! 

Destul vom sta odată jos. 

Spre soare! Liberi, mândri, tineri, 

Lumina dulce să-i sorbim 
Şi focul care dă vieaţă 
In larg de lumi să-l împărţim. 

Mereu spre culmile senine 
Cu-ai dragostei adânci fiori 
Pe inimi să ne cadă vorba 
Ca rouă zorilor pe flori. 


68 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Şi când pământul ne va cere, 

In locul nostru el să dea 
Pe cerul nopţilor de vară 
De fiecare câte-o stea! 

II 

întindeţi largi, în zorii zilei 
Aripi în slavă purtătoare 
Şi ‘ntâmpinaţi cu tânăr cântec 
Măreţul răsărit de soare. 

Să vă strecoare în adâncuri 
Lumina sferelor albastre, 

Să tindă binecuvântarea 
Duios pe creştetele voastre. 

Ca florile în câmpul verde, 

In urma caldei ploi de vară, 
Mlădiţa dragostei de oameni 
In pieptul vostru să răsară. 

Din inimi bunătatea voastră 
Să se reverse îngerească, 

Cu duhul înnoirei sfinte 
Pământu’ntreg să-l primenească. 

întindeţi largi aripi în slavă 
în soare vă învăluiţi, 

Şi-apoi lumina cunoştinţei 
în largul lumei o vestiţi! 

III 

De tunet dătător de viată 
Adâncurile tremurară, 
îşi cheamă oştile la luptă 
Biruitoarea primăvară. 

Vino şi tu, frumos şi tânăr, 

Cu ochi arzând de bucurie, 

S’adaugi prin a ta virtute 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


69 


A vieţii sfântă bogăţie. 

Sudoarea fruntei tale pară 
Din diamante o cunună. 

Când spre măreaţă ‘nfăptuire 
A tale braţe se ‘mpreună. 

Să se deschidă al tău suflet 
Ca o biserică’n lumină, 

Când rândul ostenelei tale 
Bogat în toamnă o să vină. 

Fiorul cald de fericire 
Să treacă prin fiinţa ta, 

Când, săturându-se flămânzii 
De bine te vor cuvânta!... 

IV 

Lumina soarelui de vară 
Dă aripi sufletului meu, 

De norii purtători teamă 
îmi prinde câte-un curcubeu. 

Mă ‘nalţ cu vulturii’n tărie, 

Pe culmi de maiestoase zări, 

Ascult cum freamătul îşi poartă 
Fiorul lung în depărtări. 

Alerg cu apele pe şesuri 
Şi cânt cu valul călător, 
în ochii mei resfrânge cerul 
Seninul lui învietor. 

Aud în suflet tresărirea 
De spice alimentate’n vânt, - 
Şi’n ritm biruitor porneşte 
în largul lumei al meu cânt... 

j. a soricu 

Revista “Dimândarea ”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 7, Decembrie 1937. 


70 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Nani, Nani... 

Nani, nani, fata creşte ca brânduşele de albă 
Numai tata nu desmiardă mânuşiţa fetei, albă. 

Ochi-ţi sunt ca şi ai tatii, - ochii ca doi junghi - 
Oare când o să mai joace, tata, fata pe genunchi? 

Uite: ai o iie verde; tâmpla scrisă ca’n icoane, 

Oare îşi visează tata fata’n vremuri de prigoane? 

Nu mai plânge, o să vină, hai dă mâinile-amândouă: 

Tata cară cu voinicii cărămizi de aur verde pentru-o Ţară Nouă! 

0 afo.a MCkai Vir<)U 

Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 250,25 Decembrie 1937. 


hiinclcâ mâinile mele... 

Fiindcă mâinile mele de fată 

Nu sunt ca braţele voastre: cremene şi piatră, 

Adun în cofiţă, în inimă, în ulcioare, 

Cântecele verzi care răstoarnă cerul pe ogoare. 

Copii care mâine îmi vor spune mamă, 
Ingenunchiată, îi voi învăţa să vă poarte 
Legenda de aur, pretutindeni, ca pe-o dulamă... 

0 (XK<x MCkai VCrcfLL 

Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 250,25 Decembrie 1937. 


COLIND 

Sculaţi, sculaţi legionari, 
muncitori şi cărturari, 
c’au venit colindători 
noaptea pe la cântători, 
Mihăiţă Moţa şi 
Gabriela, sfinţi copii 
şi v’aduc de sus din rai 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


71 


pe Arhanghelul Mihai, 
zâmbitor, cu braţul său 
să vă apere de rău. 

Şi v’aduc din cer senin 
pe Ion Moţa şi Marin, 
cu surâs de albă rouă 
să vă spună: “pace vouă”! 


Sculaţi, sculaţi legionari, 
din bordei şi case mari, 
că vă vin colindători 
două mândre albe flori 
noaptea pe la cântători. 

Sculaţi, sculaţi legionari, 
creşteţi viforoşi şi tari, 
fiţi ai tării făurari, 

Căpitanului stejari, 

că s’a născut Domnul Sfânt 

scutul nostru pe pământ, 

Domn pre fiinţă şi nefiinţă 
purtător de biruinţă. 

Mroh. $ÂN<2r£ 7? 

Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 250,25 Decembrie 1937. 


Colind pentru sufletul Canatului 

Lerui, Doamne, Ler! 

Din inima satului, 

In graiul Banatului, 

Pornim colindători, 

Să ne’ntâlnim în zori, 

La Dunărea cea albă. 

Deliană, fată dalbă... 

Am adus, mari, adus, 

Dar frumos şi-o iconiţă 
La hotarul 
De apus. 


72 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Să-i alin amarul. 

Cântă, măi, Gheorghiţă, 
De isvoare şi de Ler 
Şi de feciorii cei de fier. 

Deliană, fată alba, 

Nu mai plânge la hotar. 
Azi, în noaptea sfântă, 
Scoate mândră salbă, 

Din mărgele 
Şi din stele. 

La ceasul din zori, 

Când vin colindători 
Ler! 

Când trec pe drum de ger, 
Iconiţe cu Arhangheli 
Şi vin cetele de îngeri, 
Scoală-te din plângeri, 

Să asculţi cum cântă 

3 

Inima ta frântă. 

Lerui, Doamne, Ler 
Pentru feciorii Tăi de fier. 

Până la graniţă, 

Cu suflet în raniţă, 

Cu dorul Moldovei, 

Din cartea lui Ştefan, 

Vin şi se grăbesc 
La semn de Căpitan. 

Şi aşa grăiesc: 

Cum venim, 

Oprim 

Jalea şi amarul 
Schimbăm voia leatului 
Şi dăm Banatului 
Hotar românesc. 

Lerui, Doamne, Ler, 
Pentru feciorii Tăi de fier! 

VaLeriu CÂRPO 


Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 250,25 Decembrie 1937. 


NICOLAE NIŢĂ 


73 


De ici, de colo... 


VECII 


i 

Păduri uniforme din sloată 
descoperă ţărmuri de limpezi culori, 
pentru nesfârşite turme de gloată; 
rar, drumul culegătorilor de flori. 

Fagii înalţi, ca ploile în toamnă, 
întârzie'n amurguri zugrăvite 
şi fiecărui trecător înseamnă 
ceasul amar, spre drumuri grăbite. 

Le însoţesc prohodul cu stihii 
când se-apleacă ziua peste mâni pustii. 
Drumul e atât de larg şi nu-i cuprinde, 
iar de trunchi lumina nu se prinde. 

Vântul înspre slavă ‘ncet reurcă 
sufletul ce'n trup se mai încurcă. 

ii 

Pescari nefiresc de subţiri întârzie 

3 

în larguri de ceaţă şi minune; 
drumeţii, pe mal, ‘i aşteaptă să vie, 
şi'n ultima seară să-i încunune. 

Ape ciudate se urcă în vremi, 
ca'n nopţile sfinte colindele; 
oamenii intră'n cenuşă de slavă 
prin neslujite biserici, lin, de le 

aţipesc cuvintele de iertare 
în ceasul greu, nebănuit de lung, 
tinereţea se îngroapă'n fiecare 
drumul este sus şi nu-1 ajung. 

Bocet rar îi cheamă înapoi, 
zări străvezii i-au despărţit de noi... 

<5re.orcje PRJJMUR 


Revista “înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 7,15 Decembrie 1937 — 1 1 anuarie 1938. 


74 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


JAP A 


Horbote-au suflat pe zări de miere 
mănăstiri de crini şi de topaz, 
ctitorite din săgeată de viteaz 
sau din coapsă zidărită de muiere. 
Zboruri trec peste hotare-ardeleneşti, 
dar în aer încă aue departe 
troznet spart pe osia cu moarte 
care-a frânt ciolanele moţeşti. 

Sub sloduni, în măgura bătrână, 
doarme un vlădică scris în jeţ. 

Iei un bulgăre şi nu ai luat în mână, 
dar crăiască frunte de judeţ... 

Vechi tărâm cu doine legănate, 
unde Corbea putrezea în ocne joase 
între vipere ca bârnele de groase 
şi’ntre broaştele cât ploştile umflate... 
Unde Domn de Rouă, Făt-de-Vraje 
împărat de lacrimi şi inel, 
plânse fir subţire de păianjen 
lângă râmnic cu iubire - funigel... 
Peste iezăre cu funduri de vioară 
peste gresii, peste zale de bicaz; 
soare’nalt descalecă pe ţară, 
ţuguindu-şi cuşma lui de cneaz. 

Chiote albastre de pandur 
apele dau buzna’n dimineţi 
cu spinări sburlite de mistreţi 
şi lichide vulpi de aur pur. 

Primăvara ţării berze plouă, 
sue rai pe un picior de plai 
ca să vină heruvimi să-şi moae’n rouă 
nufărul călcâiului bălai. 

Păpuşoii năvălesc în Ţară 
zomăindu-şi săbii de zamfir, 

- şi’nzăuate’n platină şi fir 
armii largi de grâu şi de secară... 
codri-adânci şi câmpul cu tarlale 
drum de fier purced către oraşe, 
ca să lingă cerul, cu furnale, 
pântec de cuptoare să îngroaşe. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


75 


Râu-şi vinde paloşele’n hală, 

Munţi-şi ard rărunchii în uzină. 

Holda curge’n jimble de beteală 
ca o came de ibovnică mezină. 

Toamna, Ţara ‘ntinde visterie: 
ţăndări din viori de chilimbar. 

5 

Calci peste brăţări şi aurărie, 
mergi prin curcubee şi prin jar. 

Sus, pe harfe lungi foşnesc cocorii. 

Piersicii: amurg şi mahmudele. 

Meri de purpură se scutură de stele 
şi Bmmar miroase-a ţuică şi podgorii... 

Când la ţâţele ciorchinilor cu vin 

5 5 

ierbi bărboase sug smaragd, de parcă 
verzi năluci ţâşniră dacii din pelin 
ca să bea şi sub trifoi să se re’ntoarcă. 

Visul, dela munte, pe’nserate, 
lin pogoară pe o plută de alean. 

Caml Mare geme nestemate 
peste Ţară scîrţâind mărgean... 

Râpele se năpustesc spre ceruri, 
ca să ‘nhaţe pajurile în dinţi. 

Noaptea, beznele din peştere cu sfinţi 
ies, să scuipe ‘n slavă giuvaemri. 

Umbra zimbmlui din fum de leaturi creşte, 
să-şi aprindă ‘n luna la pătrar 
cornul alb de trist mărgăritar 
împungând cu vârful în poveste. 

Ţară, cântec verde şi colindă 
românească, dragă, zâmbitoare... 

Sunt un ciob din uriaşa ta oglindă 
Rotitoare ‘n vijelii de soare. 

Ce luceafăr mi-ai turnat în mâini rubine, 
să te fac baladă? Ce boar 
te-a pierdut, din basm moldav, în mine: 
sprintenă copită de azur? 

Căror zări le-ai spus să mă sămte, 
căror bistriţe să fiarbă în tmpul meu, 
de te-am pus pe viersuri şi lăute, 
şi te port sub coastă curcubeu? 

Radu <3rYR 

Calendarul “Sfarmă. Piatră” fe anul 1938. Tipografia ziarului "Universul”, Bucureşti, 1938. 


76 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


SFARMA-PIATRA 

Lui Al. Grecjorian 


Sânt - Sfarmă-Piatră - făt de peste veac, 

Şi cneaz român - descălecat - pe ţară, 

Trudesc altar sub zodie fugară 
Şi-s freamăt verde pe tărâmul dac. 

Sânt din legendă din tării astrale, 

Şi pământean de neam împărătesc, 

Eu din adânc baladic vremuiesc 
Şi torţe-aprind din nalturi zenitale. 

Venit pe lume să-mi croesc destin, 

Am zidărit gigant poruncă nouă, 

Cu ochi, cu tălpi, cu mâinile amândouă 
Şi-s gata să-mi cânt cântecul deplin. 

Pe şes, pe plai, pe piscuri carpatine, 

Mă’nnod în sbor şi-mi conăcesc popas; 

Din multul tot puţin a mai rămas 
Un zomet vrednic de porniri creştine. 

Lucrez vânjos în colţul meu divin; 

Cu ceru’n gând, şi’n pumni cu biruinţă 
Mă dăruesc şi dăruesc credinţă, 

Şi-s ctitor de zorit primăverin. 

fetre ?AUL£SCU 

Calendarul “Sfarmă. Piatră’fe anul 1938. Tipografia ziarului “Universul”, Bucureşti, 1938. 


ÎNDEMN 

Răbdare, camarade! 

curând de tot lumina va rupe ţăndări bolta 
şi sorii biruinţei lucind te vor sorbi. 

Atunci va fi, bădie, pe pragul tău de ţară 
în loc de lacrimi albe o mare de belşug, 
cu plugul te vei duce sub cer de primăvară 
şi cântul biruinţei îţi va rodi sub plug. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


77 


Va fl atunci ogorul o pace nesfârşită, 
porumbul tău va creşte mai ‘nalt spre cer senin 
şi din albastra zare, pe fruntea ta lovită, 
va coborî sărutul lui Moţa şi Marin. 

MlroK SÂU&CR 

Ziarul “Buna. Vestire”, Bucureşti. Anul 11 , Nr. 253, 1 Ianuarie 1938. 


AN NOU 

Prezint prea sfântul meu slovar. 

Iată, 

Din calendar, 

Ani vechi se uruie, ca munţii de piatră. 
Uite, de-avalma, haini, se desprind 
Şi pleacă spre goluri fără de nume. 

S’aude tropot de roib năzdrăvan, în spume. 
Pe creste, focuri străbune s’aprind. 

Anul vechi se uruie, ca munţii de piatră. 
An Nou: 

Prezint stăpânire de-arhangheli pe vatră. 

Vin - cete crescute din fulger şi pară - 
Flăcăii cu inimi de tară. 

5 

An Nou 

Zidit pe umeri statornici şi gând de erou, 
Stârneşte răsmeriţi de vreri neînfrânte 
Ogorul tresare şi ‘ncepe să cânte! 

Răni fără de număr şi cruci, şi morminte 
Aduceţi cu voi, feciori de bazalt. 

Vă dau slobozenii şi căile sfinte, 

Destinul vă este granitic şi ‘nalt. 

Săbii de flăcări, furtuna să’nfrunte, 

Vă dau din jelanii şi plânsuri cărunte. 
Inima voastră în piepturi de munte, 

Bate ca ceasul, ca spada şi focul. 


78 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Vă prinde de mână Norocul! 

A voastră e vatra. Şi codrii. Şi munţii, 
Vă cheamă străbunii. 

Părinţii şi bunii. 

Cărunţii. 

5 

An Nou: biruinţi prevestesc. 

Răsfrâng văile năpraznic ecou: 

An Nou! An Nou! 

Azi Căpitanii, aspru, vorbesc. 

Ca florile, 

Ca zorile. 

Ca toate sărbătorile. 

Să crească, 

Să’nflorească, 

Ţara rumânească. 

Sfântă, 

Ca soarele sfânt depe Cer 
Aşa cum o cântă 
Feciorii de fier. 

VaUHu CÂRPO 


Ziarul “Buna Vestire”, Bucureşti. Anul 11 , Nr. 253,1 Ianuarie 1938. 


Semănător 

Semănător cu sufletul de rouă 
Şi darul primăverii în privire, 
Pe-ogorul făr'de legilor, iubire 
împrăştie cu mâinile-amândouă. 

Lumina unui ram de'mpăciuire 
Cupola slăvi-o spintecă în două 
Tăind în absolut cărare nouă 
învinşilor purceşi din mântuire. 

Au înflorit pe dealuri portocalii, 
Ne pregăteşte Iuda funeralii. 
Treziţi-vă copiii şi părinţii 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


79 


Din brazdele sfinţite de durere, 

Semănători de azi ai biruintii 

3 

/V 

Şi credeţi ca şi ei în înviere. 

Leopard VlfARIUS 

Revista “Sfarmă. Piatră”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 108,2 Ianuarie 1938. 


Inscripţie clin Banat 

"Aici, în anul dela Christ o mie 
"şi nouă sute şapte-am ridicat 
"troiţă, Eu, voivodul din Banat 
"şi slovă rânduim ca să se ştie..." 

"Era furtună aruncată peste mări 
"şi soarele s'a frânt în depărtare; 

"îngenunchiaţi în rugă de altare 
"am împletit troiţă pentru zări". 

"Lăsăm pentru urmaşi, în stih, psaltire 
"să aibe ctitorii lumină şi să cheme 
"de sărbători istoria să 'nsemne 
"tropare de credinţă şi sfinţire". 

"Pe lespede de cer acum învie 
"din veacuri hronicarul din Banat 
"şi scrie cum aici s'a ridicat 
"troiţă pentru neam în veşnicie". 

C. fÂRLCA 

Revista “Sfarmă Piatră”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 108,2 Ianuarie 1938. 

STIH TÂNĂR 


Peste anii teferi şi plini 
Aleargă, vie, inima de jar. 

Ceasul de cremene 'şi preface 'n lumini 
Vâltorile fulgerate pe-amnar. 

Undeva, tulnice înalte adună 
Codrii de voinici prin văi, — 


80 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Sufletul meu, aci, răsună, 

Tinereţe, de clopoţeii tăi. 

Trecerea fiecărui vis 

Mi te răsuceşte 'n sânge ca pe-o cheie, 

De-mi aflu tot cerul deschis 
înspre grădini de curcubee... 

Vreun fulger aprins la 'ntâmplare 
De-aveti, atunci treceti-1 viu, — 

Voi, ani de bronz şi de soare, — 

Prin stihurile pe care lie scriu. 

Aurei CHIRCSCU 

Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anul XVII, Nr. i, Ianuarie 1938. 

ÎN DOMOL LOI MOfA $1 MARIN 

Un an de când v’ati dus 

5 

Voi sus 

Şi staţi la dreapta lui Iisus... 

Un an?! O clipă... Mai puţin!... 

Căci voi, o, MOŢA şi MARIN, 

Sunteţi mereu în Legiune, 

Si, - secole dacă vor trece, - 
Aceiaşi tainică minune 

Simţi-vor toţi legionarii înfioraţi, că se petrece: 

Oricând “apelul” li se strigă, - sub vifor sau zăpor de ploi, - 
“Prezent”! - răspundeţi scurt şi voi, 

Aşa precum “prezent” răspunde şi uriaşul “Grănicer”, 
Şi-atunci, legionarii - brazi, 

Vor înţelege, ca şi azi, 

Că Cerul este’n Legiune şi Legiunea este’n Cer... 

O, voi, - c’un zâmbet de lumină ce sorii toţi în ochi v’au pus, - 

Tus trei priviţi acum de sus 

Măreţul răsărit ce’şi sue văpaia fără de apus, 

Şi care’n slăvile albastre 
Ş’arată-atâta de frumos, 

Că’n el ard inimile noastre 
Care au căzut pentru Hristos!... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


81 


O, nu e smirnă mai curate să ardă cu mai sfântă pară, 

Cum azi ard inimile voastre întru iubirea lor de Ţară, 

Şi nici o jertfa mai înaltă nu ştim ca sfântul vostru sânge, 

Al cărui foc, pe cerul Ţării atâta răsărit răsfrânge!... 

De-aceea azi când slava Ţării, la răsărit e toată jar, 

Să mulţumim, cu gene ude, lui Dumnezeu şi lui Hristos, 

Că v’au ales să vă ridice pe veci în slava Lor, - de jos; 

Să ne rugăm smeriţi, ca’n Ceruri, Iisus la dreapta-i să vă ţină, 

Pe veci în marea Lui lumină, 

Ca, de pe-al jertfei voastre munte, 

Arhangheli MOŢA şi MARIN, 

‘Nălţându-1 pân’ la jertfa voastră, să faceţi Neamul Neam de frunte: 
Cu sori în inimile toate, cu suflet de luceferi plin. 

Cu Dumnezeu în duh... Amin! 


13 Ianuarie 1938 

VasLU M 1 L 1 TARU 

Ziarul “Libertatea. Anul 36, Nr. 4,20 Ianuarie 1938. 

COSAŞII 

(fragment extras din poemul ‘Ţară”, apărut sub titlul de mai sus, cu mici modificări) 

Sus frunţile, cosaşi uriaşi ! ... 
coasele 'n zădufurile ce ne răscoc, 
să pară, pe cer, curcubee de foc... 

Străfulgera, ciocan!... 
izbeşte, tîmăcop ! ... 
flăcări să 'ngrop, 
să desgrob, 
sămînţă de foc, 
de foc şi noroc... 
din orice grăunte 
să crească - un munte... 

Izbeşte năprasnic piatra mişea, 
scîntei să ţîşnească din ea, 
fulger să ne fie, soare ori stea, 
pentru truda cea mai grea... 

Flăcăi dîrji, pe brînci, 

drum spintecă 'n stînci 

către cea mai bună, mai izbăvitoare pîine: 


82 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

către ziua de mîine... 
pumnii se desfac, se închid fierbinte - 
frunze roşii pe unealta ce nu minte... 
creşte în ei, se frămîntă mereu: 
soarta năprasnică a neamului meu... 

Paşi... paşi... 

sprinteni, mărunţi, uriaşi... 
paşi adunaţi, împletiţi într'o zi, 
ca'n ajunul unor crunte bătălii, 
într'un lunatic marş, nebun, apăsat, 
spre zări sub care încă nimeni n'a călcat... 
de-o fi fulgerat să scapăt, 
printre chemări de goarne, 
mîine poimîine, - 
cine-o rămîne, 
puşca s'o joace, 
cazmaua s'o 'ntoame? ! ... 

Cine va, duce dornic, fierbinte, 
peste zări înainte, 

dîrz, dacicul drum pînă la capăt?!... 
latră cazmale deavalma... 
tresaltă inima, sîngeră palma... 
trudă mută, trează, surdă, 
la temelii de lumi ce se'mburdă... 
un veac putred se'ncurcă, se clatină... 
truda preschimbă-se 'n lege, în datină... 

'nainte ! ... 

'nainte ! ... 

vrerea iuţeşte braţul fierbinte... 
pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i frec... 
creşte peste mine, peste timp şi 'ntuneric, 
sub fulgere - un mîine feeric... 

Troiţe, 

poduri, 

fîntîni, 

cresc svelte din tinere mîni, 

în zile ca'n lungi săptămîni... 

ţara a cui e?!... 

timpul al cui e?!... 

cine ne bate braţele 'n cue?!... 

5 

'nainte ! 

'nainte ! ... 
trece fierbinte... 







NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


83 


cade, se scoală şi-aleargă spre faptă, 
calea cea dreaptă... 

Brînca se strînge brusc ca pe-o puşcă, 
pe unealta ce se smulge şi muşcă... 
zi de zi, 
spăl mini, 
an lung după an, 

ne'nfrîntă se sbate, sporeşte, asudă, 
cu milioane de genunchi şi de mini, 
cu milioane de muşchi şi plămîni: 
truda zăludă 
izbînda zăludă 
cu 'ndărătnicie far' de hotare, 
bate mai aspru, mai tare, 
bate ciocan năzdrăvan, 
din graniţă ’n graniţă să se audă, 
tara uimită să te audă !... 

5 

vîrtos, voiniceşte, 
izbeşte ! ... 

Izbeşte, ciocan năzdrăvan, 
piatra să geamă, să se 'nspăimînte, 
fierul să 'mproaşte flăcări, să cînte 
izbînzile muncii ne'nfrînte !... 

Punţi peste munţi, 

pod lingă pod, 

peste ape ce rod... 

dîrz, drumuri desnod 

prin piatră, prin glod, - 

pentru norocu-ţi, năvalnic norod !... 

AroK C0TIZUŞ 

Ziarul “Libertatea. Anul 36, Nr. 2, 6 Ianuarie 1938. 

PSALM 

îmi înfloreşte cerul, cu piersicii şi merii 
Şi doar înmiresmare sunt Doamne în April; 

La denii mă îndeamnă Arhanghelul Gavril 
Ca să sărut cuminte, icoanele ‘nvierii. 

Lui Christ în Joia Mare, duc flori primăverine 
Şi pe sub Dânsul, tainic, îmitrec credinţa toată; 


84 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Măicuţa mea cinstită, fii binecuvântată 
Că-ţi învăţaşi băiatul, să ştie să se 'nchine. 

Când voi rămâne singur pe prispele 'nserării 
Şi mi-or doini sub streaşini, cavale de durere 
Te am pe Tine Doamne: altar şi mângâiere 
Că Ţie-Ţi flutur, pururi, Catistele chemării. 

Nu-i gând mai alb sub bolta văzduhului stelar 
Decât credinţa ’n care te-au închinat părinţii 
Eu Iti ascult din biblii, cuvântul biruintii 
Că Tu trăeşti în mine, suprem şi tutelar. 

Petre. PAULESCU 


Revista “Înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. n, 15 Februarie 1938 

PRINTRE CIMDRU $1 SUSAI 

Printre cimbru şi susai, 
mărăcini şi crânguri, 
suflete, urci drum spre rai 
peste mari parânguri. 

Stelele cu plisc hain 
vin ca şoimii 'n sboruri 
La răspântii de senin 
sfinţii tin soboruri. 

9 9 

în păduri cereşti de tei 
ciobănind mioarce 
stă pe prispă de bordei 
Sfânta Luni şi toarce. 

Te-o 'ntoli cu verde strai, 
ca să-ti fie zale 

9 

când cometele din rai 
îti vor da târcoale... 

9 

Sfânta Miercuri, lângă lac 
sur ca mătrăguna, 
are casă cu cerdac 
şi'n cerdac stă luna. 


NICOLAE NIŢĂ 


85 


De ici, de colo... 


Ea ti-o da botfori de fier 
să calci fără teamă 
pe furtunile din cer 
şi pe ploi de-aramă. 

A 

In bordei de rosmarin 
şade Sfânta Vineri. 

Ţi-o da azimă şi vin 
şi doi vulturi tineri 

peste munţi de jerăgai 
calea să-ti arate, 
către crinii-albaştri ai 
Maicii-Prea-Curate. 

Dar ajuns la Precista, 
în dumbravă lină, 
ca un spic vei tremura 
de-atâta lumină. 

Peste rănile-ti de ieri 
Fecioara Maria 
miere-o pune şi tăceri, 
Fecioara Maria. 

Şi mi te-o culca, blajin, 
bună ca o soră, 
în beteala unui crin, 
lângă auroră. 

Radu <2rYR 


Revista “Gândirea. ”, Bucureşti. Anul XVII, Nr. 5, Mai 1938. 

HO l A R b 

între noi cresc dumbrăvi înalte de ploi, 
din cari copilăria noastră abia se mai zăreşte 
în dulămi de balade lungi şi moi; 
ca sfinţilor pe sticlă chipul cine frunzăreşte? 


Şi cine va ridica zmeul din basm 
spre cerul bucuriei prin bruma de nori, 


86 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

când jucăriile ne-au ruginit în priviri 
şi clopotul de lut ne sună la surori? 

Căutăm lângă drum umbră de copaci, 
ca fiarele un cimitir nevăzut; 
să aibă fraţii un semn, de ne-or căuta, 
că undeva pe-aproape am căzut. 

(Sreorcje PRU/MUR 


Revista “Gând Românesc”, Cluj. Anul IV, Nr. 5 -12, Mai - Decembrie, 1938. 

CERBII 

Rag cerbii'n pădurile calde din munte, 

Se clatină brazii din şold şi stejarii, 

Stelele-şi fărâmiţează bănuţii (de aur) sub punte 
Şi din tufişuri s'au mişcat pândarii. 

Se clatină munţii de viforul lor 

9 

Când trec cum o oaste de aprigi călări 
Cu coarnele'n lună şi tinere nări 
Adulmecând umbra unui vânător. 

Rag cerbii şi-aprind clocotind la isvoare 
Pădurile 'nalte, poienele moi, 

Şi curg ca oştire de neguri şi ploi 
Pe blănuri de iarbă, prin cetini şi floare. 

Şi trec biruind păduratice punţi 
Şi pajişti albastre şi moi şi rotunde... 

Ascultă o clipă să simtă spre unde 
Porni-vor în ceată ca vântul prin munţi. 

Dar când se'ntâlnesc cu femei la isvor 
Tot sângele aprig s'aprinde'n pădure 
Şi nu-i să-i despartă nici om, nici secure — 

Aşa's de profunde iubirile lor... 

£. Ar. Z AH AR. IA 


Revista “Gând Românesc”, Cluj. Anul IV, Nr. 5 -12, Mai - Decembrie, 1938. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


87 


Inscripţie în necjuri 

Pe ruga noastră caldă rumâne de apoi 
Să vii cu lumânare de suflet şi de datini. 

Cu amintirea toamnei să poposim în noi 
Şi cruce de cleştare să înălţăm din patimi. 

O vrere rumânească a vrut în dăltuire 
Să ridicăm prin muncă troiţe şi'n blesteme 
De negură şi chinuri să slovenim iubire 
Iar truda noastră frântă istoria s’o’nsemne. 

Drept care slovă nouă am scris azi să se ştie 
Şi cronica să aibă isvod în vremuri grele 
Troparele ‘nvierii cântau să ne sfâşie... 
S'apropiau duşmanii cu trăsnet şi oţele. 

C-tiK ?ÂR,L£A 


Revista “înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 22 - 23,1 -15 August 1938. 

NOAPTEA LUI FAT-FPOMOS 


Buhu-hu, buhu-hu... 

Ţipăt de cobe noaptea sfâşie... 

Şi peste ţara deodată pustie 
Trec spaime şi semne... 

Cine s'o îndrume? Cine s'o îndemne?... 

Vestea se'mprăştie ca dusă de vânt, 
Cântece pe buze s'au frânt; 

Deavalma bărbaţii, femeile-1 plâng 
Şi tinerii sufletu-îşi frâng... 

Stârpitura pornită pe chin şi omor 
Se agită peste întregul popor: 

Loveşte fără milă 'n copii 
îndârjită că-s tineri şi vii: 

Le scormoneşte în suflet şi'n gând 
Să le alunge, pe rând, 

Icoana aceluia care 
Dispreţuind orice ameninţare 
Voise om nou, în ţară stăpână... 


88 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Uneltind, seminţia păgână 
Pe viteaz în grabă l-a dus, 

Ca odinioară pe Iisus. 

Să fie judecat, nedreptăţit 
Şi osândit... 

Făt-Frumos, cu fruntea sus, de sfânt, 

A fost închis în carceră'n pământ 
Şi i s'au pus soldaţi de pază 
Să nu-1 ajungă nici o rază 
De dragoste, ori de lumină... 

Hotar au tras pornirea lor haină... 

Dar cât a fost de 'nalt şi nepătruns 
Hotarul n'a ajuns 
Să împiedice poporu ’ndoliat 
Ca peste morţi şi sângele vărsat, 

Cu pasărea şi frunza din pădure, 

In rugăciuni să-l cheme şi'n murmure 
Să-i spună cu ce încredere i-aşteaptă 
întoarcerea şi judecata dreaptă... 

Văzând că 'n suflete creştea 
Cu-atât mai mult cu cât întârzia, 

Soborul sbirilor a hotărît 
Ca Făt-Frumos să fie omorît... 

Şi într'o zi pe ceru 'nsângerat 
Soarele - apare ruşinat 
Că luminează - atâta mişelie 
Cât veacurile n'or putea să ştie... 

Vântul a prins să sufle şuerând 

A moarte, peste lume, peste gând... 

Sfâşietoare suferinţă a cuprins 

Dela gânganie la ins 

Toată suflarea românească 

Ba s'au pornit şi văile şi munţii să jelească... 

în timp ce din ungherul nopţilor, cu ură, 
Râdea apocaliptica făptură. 

5 Decembrie 1938 

<Srker^kiKe.scu VANI A 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


89 


TREC ORELE... 


Orele au bătut una câte una 
Şi gravurile au înlemnit pe pereţii vechi. 
Voevozii se înşiră perechi, perechi, 
Departe, undeva, se ascunde luna. 

încet ca într'o simfonie ea nu e 
Decât vechiul din galben de ceară 
Seara când tristeţile or să ne moară 

3 

Pe lutul amintirilor cum neagra statue. 

Orele trec una câte una şi când 
Moartea se opreşte la ferestră din nou 
Sălile lungi cu metalic ecou 
Stau iarăş ciudate veghind pe mormânt... 


C. fÂRLCA 

Revista “Afirmarea. ”, Satu-Mare. Anul V, Nr. 3, Martie 1940. 

A 

In paraclisul meu 


în paradisul stihurilor mele, 

Tristeţea amintirilor îşi pârgue ciorchinii; 
Atâtea lacrimi, atât azur şi stele 
Se undue ca apele luminii. 

Cum dau in volt dactile, ca nişte rândunici: 
Troheii nişte dropii şi iambii ciocârlii 
E-o mare simfonie a lucrurilor mici, 

Cu umblet svelt de ciute cu svon şi nostalgii. 

Cum înfloresc necazuri ca nişte crizanteme 
Şi dorurile mele îşi înalţă trup de dalii; 

Şi chiote se 'nmbracă în bluze de poeme, 

Şi crâncene balade pe file bat medalii. 


90 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Mă logodesc cu ritmuri cu vis înmiresmat 
Şi'n schitul elegiei mă tânguesc mereu 
Tu dragă cititor te plimbă ‘n lung şi'n lat 
Că-s doar poteci şi drumuri în paradisul meu. 

fetre ?AUL£SCU 

Revista “Afirmarea. ”, Satu-Mare. Anul V, Nr. 3, Martie 1940. 


Primăvara 

Fecioară de lumină şi candoare 
treci primăvară pe la noi prin lunci... 

Te ’mlădiezi în fiecare floare 

şi'n lanuri legeni gânguriri de prunci. 

îţi pârgue amiaza ‘n sânii cruzi 
ce-ti tremură sub iia de ninsoare... 

5 

Hrăneşti cu aur rădăcini de duzi 
şi norii albi îi torci ca pe fuioare. 

Puhoiul tinereţii-1 torni din muguri 
în revărsare albă peste flori... 

Dai brazdelor săruturi lungi de pluguri 
şi cerului 'nalt freamăt de cocori. 

Când zorile, plăpânde căprioare, 
vin din desiş de nopţi să le desmierzi, 
tu mâna 'ntinzi spre botul lor de soare 
şi blând le dai să pască plaiuri verzi. 

Şi 'ntârzâi seara s'auzi cum răsună 
câte-o vicemie înmărmurită 'n şoapte... 

...apoi îţi culci cosiţele pe lună 
să-ţi odihneşti tumultul peste noapte. 

Joh ŢQLZSCU-VĂLZNI 

Revista “Afirmarea ”, Satu-Mare. Anul V, Nr. 3, Martie 1940. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


91 


7 AR A DE TOPAZ 


Plete aurii de Sânziene 
freamătă pe ape unduinde, 

Cald azuru'n rouă se aprinde. 

Codru-şi sună frunzele alene. 

Peste plaiuri razele pasc: ciute... 

Brazde-adânci îmbrăţişază plugul... 

Ceru'n glie-şi scutură belşugul 
şi în cetini lin doinesc lăute. 

Munţii, cneji, pe umeri grei cu zarea 
duc pe frunţi văzduhul de safire. 

Tinereţea cântă în zefire 

5 

şi'n Troiţe binecuvântarea. 

Şi e sfântă fiece răscruce 
pe acest pământ scăldat în soare... 

Slava creşte'n fiecare floare 
şi trecutu-i candelă sub cruce. 

Joh ŢOLZSCU-VĂLZNl 

Revista “Afirmarea. ”, Satu-Mare. Anul V, Nr. 4-5, Aprilie-Mai, 1940. 

SCRISOARE 

îţi scriu tată, să ştii, acum după ce au trecut -, 

Toate necazurile, toate prigoanele, toate închisorile 
Că nu mai plâng, că pentru prima data sânt vesel 
Şi că astăzi pentru întâia oară înfloresc florile. 

Acum, puterile noastre calcă dârze pe unde 
Până ieri veneticii ne loveau fraţii, 

Ca o mare de grâu astăzi se leagănă 
în marşuri noi, tinereţea, soldaţii... 

Dărâmăm azi palatele ‘n care-a crescut ura. 

Din pământ se înalţă tot ce-am cântat 
La cântecele noastre se’ncălzesc tinerii 
Şi visul hoţilor de ieri, e acum spulberat. 


92 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Ridicaţi-vă dârji, voi urmaşii lui Tudor. 

Doborâţi tot ce vă aduce aminte de chin 

5 

România nouă, România de astăzi 
Va fi fără lanţuri, va fi fără suspin. 

Cântaţi acum liberi, jandarmii nu vă mai bat 
Străinii, s’au făcut din cât erau tot mai mici. 
Dărâmaţi monumentele asasinilor! 

5 

Azi sunt munţi, care până acum erau numai furnici. 

îţi scriu să ştii, că acum sânt dârz şi voios 
Cântecul îmi este mai aprins decât ţara. 

Astăzi peste tot înverzesc legiunile 

Şi umblă de mână cu noi prin oraş, primăvara. 

VLr$U CARlANOfOL 


Revista “Falanga.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 14,16 Septembrie 1940. 

ÎNCHINARE 


Voi, martiri, ce pentru Ţară 
Tot, chiar viaţa, v-aţi jertfit 
Fericiţi, dormiţi în pace 
Visul vostru s’a ‘mplinit! 

Sângele ce voi vărsat-aţi, 

Pentru Ţara legendară, 

A făcut marea minune: 

România Legionară. 

Iar de Sus, de lângă Domnul, - 
Fie în orice moment, - 
Ascultăm porunca voastră 
Şi strigăm cu toţi: Prezent! 

AA VASILZSOJ 

Revista “Falanga”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 15, 23 Septembrie 1940. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


93 


STEJARUL 

înalt şi drept la umbra lui stătură 
Toţi care drumul i-a adus pe-aici; 

El e din vremea când copii, bunicii 
Dormeau pe braţe calde de bunici. 

Sub punta lui în noapte-au stat haiducii 
Şi-au împărţit comorile furate. 

Şi tot sub el s’au îndrăgit domniţe 
De toţi frumoşii viselor curate. 

Acuma e bătrân şi strâmb cu ţara, 
îl doare mişelia a lor lui; 

Dar va ‘nverzi din nou şi va veni 
Să dea din el putere neamului... 

Virşil CARIANOrOL 

Nota revistei: - Poezie care iVa putut apare nai devreme, clin cauza cenzurii. 

Revista “Falanga.”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 16,30 Septembrie 1940. 

MOJULE 


Moţule, 

în oblâc te-ai născut 
din cremene şi lut 
şi, dur ai crescut, mut 
sub scut. 

Singur, în caerul vremii 
hulit, pribeag, 
te-ai răsvrătit - trudit 
să fii mag. 

Tu, Moţule drag 
- crescut în sudălmi - 
Iobag, 

aprinde, făclii în amnar, 
răsbună fraţii din jug 
care plâng. 


94 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Prinde-te în luptă - dârză, 
sfarmă sub grumaz, 
întregu-ţi necaz. 

De aici din prag 
Moţule drag, 
privesc fără habar 
că eşti la hotar, 

- cleştar. 

Fii sentinelă şi mag, 
dăltueşte slovă şi port, 
la vorbă fii slobod, 
printre norod. 

Mrcea &RZ&OK1AN 


Revista “Falanga. ”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 17, 7 Octombrie 1940. 


VESTITOR 

Veniţi voi moţi 

5 5 

- cei sfârtecaţi pe roţi - 
bătrâni, 

nepoţi 
şi toţi, 

răscoliţi de destin, 
aprindeţi lumi. 

Hei, flăcăi 

întinderi covor verde 

5 

- curcubeu peste veac - 
ca din Soare 

să coboare 
peste plai 
cu mare alai 
Arhanghel vestitor 
De viaţă nouă, ziditor. 

Mrcea. &R£<2rO%lAN 


Revista “Falanga”, Bucureşti. Anul IV, Nr. 19, 21 Octombrie 1940. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


95 


CHEMĂRI PUSTII... 


Lui N. Botez 


S'a desfăcut iar mugurul tristeţii... 
îl simt cum creşte 'n fiecare seară, 
mustind de sevă neagră şi amară. 

E singurul răsad al tinereţii, 
ce ’nfloare 'n fiecare primăvară. 

Copilăria iarăşi îmi trimite, 
răvaş de dor... şi-aceleaşi amintiri, 
mă ’nchid în vraja altor regăsiri. 

Azi toate mi se par închipuite, 
căci azi mă dor aceste retrăiri. 

Ascult... în gând mă cheamă de departe, 
cu-acelaş glas, căsuţa 'nbătrânită... 

...şi uliţa ...şi coasta înfrunzită. 

Cu lacrimi reci îmi scrie mama carte 
şi-mi plânge tinereţea chinuită. 

Şi nu ştiu... poate numai mi se pare... 
Din zodii reci mă cheamă iar la sine, 
mormântul veşniciilor haine. 

Dar cine ştie dintre toate, care 
mă va găsi vreodată şi pe mine?! 


Mă cheamă casa 'n faptul dimineţii, 
cu uşa nemişcată 'ntre uluce. 

Din zodii îmi ciopleşte moartea cruce... 
în mine ’nfloare mugurul tristeţii 
şi nu ştiu înspre care mă voi duce. 

<3rk. C. CR01T0RU 


Miercurea Ciuc 


Revista “Luceafărul”, Timişoara. Anul VI (Seria 2), Nr. 8 - io, Aug. - Oct. 1940. 



96 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


I racj morţii clopotele 


Hei, cine i-a prădat seninului grădina 
şi umblă ca o fiară 'n lanurile pline, 
de i-a pălit în văz ca frunzele lumina 
haiducului ascuns de nu ştiu când în mine? 

Pe unde visul dac’ a mers întâiul, 
păscându-şi oile nădejdilor cu doina, 
strigoiul grof şi-a pus din nou călcâiul, 
să frângă aripile vrerilor şi oină. 

Fug liniştite mele, căprioarele 
şi le petrece în păduri uimirea. 

Rămân să le aştept cu soarele 
şi să le chiue în mine amintirea. 

S'a năruit în ziuă vulturul de aur 
şi zării i-a pătat cu sângele năframa. 

Dar feţii de ţărână încă dorm pe laur. 

Mai strigă-i vântule ce pui în crengi arama. 

Luceafăr verde, dă îndemn de fier 
cuvântului, să umble ca un sfânt, 
pe căi de chin, în şubă vânătă de cer, 
ca să împartă azima ce o frământ. 

Scurmăm cu inima în brazda amintirii, 
să ne 'ncălzim tristeţile cu foc din moaşte 
şi-i sărutăm cenuşa mântuirii. 

Dar care stea ne mai cunoaşte? 

I-au înflorit ursitei maci de neodihnă 
cu zările rănite 'n geană. 

Vreau cântec tare, să-i aducă tihnă 
şi-l caut în lăuta năzdrăvană. 

Aprind în noi nădejdile lumini, 
să nu ne ciugule trecutul vre-un erete 
şi sorb avântul ce musteşte 'n rădăcini, 
cu toate curcubeele de sete. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


97 


De ce nu pot cu visele să doarmă 
stihiile de fraţi culcate în zăvoi? 

Fac vânturile negre larmă 
şi sângele le cheamă înapoi. 

Se 'ntoarce duhul Iancului în trişcă, 
trag morţii clopotele în baladă. 

Nici frunzele tăcerii nu mai mişcă 
şi fiecare gând se face spadă. 

Petre. eORTOf 

Revista “Luceafărul”, Timişoara. Anul VI (Seria 2), Nr. 8-10, Aug. - Oct. 1940. 


A 

In satul zburdălniciei mele 


Cu căsuţe albe şi curate 
Aşa cum l-am lăsat odinioară 
Cu ţărani şi fete adorate 
Cu lăutari ce cântă din vioară. 

Acolo în satul cu tei şi cu castani, 
Unde-am umblat pe prăfuitul drum 
Şi am zburdat în tinerii-mei ani 
E ceaţă azi şi toate-s fum. 

Bătrânii de demult s'au dus, 

In ţintirimul crucilor plecate, 

Iar zilele se strâng pe-al vremii fus 
Şi'n paradisul vremii plâng: muşcate. 

Departe'n umbra nopţii adâncit; 

Stau case rând la rând îngenunchiate, 
Iar în biserica cu clopotu ‘nvechit, 
Stau cărţi uitate. 

<3rheor<)ke C. ROUĂ 


Revista “Luceafărul”, Timişoara. Anul VI (Seria 2), Nr. u -12, Nov. - Dec. 1940. 


98 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Lacrâmi pentru I ransilvania 

Transilvanie, Transilvanie! te-aud 
Grănicerii sfinţi din Năsaud, 

Glasul aspru, verde, mare, de haiduc, 
Din Hordăul părăsit al lui Coşbuc! 

Transilvanie, Transilvanie, văd, 

Chipul Tău udat de soare şi de muncă, 
Şoimul aruncat de-azur, ca un prăpăd. 
Flinta care şade lângă luncă. 

Pentru tine mamă, jertfă, danie, 
Sângerăm cu toţii, Transilvanie, 

Şi aţipiţi pe flinte, aşteptăm, 

Să te strângem iar la piept şi să urlam. 

Scut de duh, putere de viaţă, 

Matrice de înnoire şi verdeaţă, 

Pentru Tine, cea mai grea sfeştanie, 

Să revii la trupul nostru, Transilvanie. 

Şt, M, (Ştefan Muscalu) 


“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 100 (serie nouă), 1 Decembrie 1940. 


l-ulcjerâ veacuri 

în vechea cetate s’adună flăcăii, 

Cu verde cămaşă; pe-al nostru pământ, 
Răsună şi codrii, cărările văii, 

De-al glasului tunet, de-al marşului cânt. 

De strajă stau munţii, priviri neclintite, 
Cu pieptul de stâncă în veci neînfrânt, 

Pe margini de ceruri cu stele unite, 

Se ‘nalţă şi creşte Arhanghelul Sfânt. 

Din sbuciumul sacru de inimi curate, 
Braşovul renaşte ca ‘n secol trecut 
Re ‘nvie din neguri, din clipe uitate, 
Pornite de-un viscol abia început. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


99 


Se sdruncină ziduri, se sparg uragane, 
Subt pasul de iureş al omului nou, 

Şi fulgeră veacuri şi grele ciocane; 
Zidesc tară mândră de tânăr erou. 

5 

/V 

In fruntea oştirii, martirii veghează: 
Codreanu cu Moţa, Ciumetti, Marin 
Şi drumul lor aspru e-o falnică rază, 
Un trăznet năvalnic din noul destin. 

£T>lV. 


“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 104 (serie nouă), 14 Decembrie 1940. 

Căpitanul 

Neînfricat ca marea, ca Dunărea şi munţii 
Cu gându ’mbrăţişare cât Dacia străbună — 

Pentru hainii tării te-ai ridicat: furtună 

3 

Şi ‘mpărătească ţară aveau să vadă crunţii. 

Te pogorai din cronici, din fulger şi baladă 
Şi ’n pumnul Tău năvalnic se deşteptau străbunii 
Şi se porneau vitejii sub semnele minunii 
Şi tâlcuiau ereţii ce nu puteau să vadă. 

Atunci peste Ceahlăuri se abătură corbii, 

Prin zările domneşti ne răstigneau avântul, 

Cu litere de sânge s’a ‘ncondeiat pământul 
Şi unde-au fost haiducii se ‘ncoronară orbii. 

Ce neagră miazănoapte ţi-a pregătit mormântul, 

Ce horă de tâlhari batjocori învierea. 

Ce slugi te căutară ca să-ţi sugrume vrerea. 

Dar fără de întoarceri, noi ţi-am tot dus cuvântul. 

De-acuma — peste vreme — te cântă orice fată; 

In tulnicu ‘nserării te-aduni cu Apusenii, 

Te duc în neapuneri flăcăii Cosânzenii 
Şi-Ţi prăznuim veleatul în ţara luminată. 

ION APOSTOL rOFZSCU 


“Gazeta Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 106 (serie nouă), 25 Decembrie 1940. 


100 I ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Colind alb 


Dorule, colindător, 

La porţile dalbe 
Plâng zorile albe 
Visul călător. 

Crăciunul de nea 
Sgribulit îşi poartă 
Anii ninşi la poartă 
Sus din cer, mărgea. 

Dorule. colindul 
L’om cânta noi cui? ... 
Poate vântului, 

L’om lăsa, plângându-1. 

Şi-apoi Cosânzene 
Nu ne-or mai da nuci 
Vom pleca atunci 
Cu lacrămi în gene. 

Ne-or cânta de sus 
îngerii în vis... 

Basmul va fi scris: 

„S’a născut Iisus!” 


Dorule colindător 
Peste linişti albe 
Visurile dalbe 
Au trecut în sbor. 

Vezi... stele din cer 
Cad: fulgii de nea 
Poate-i dragostea 
Colindând prin ger. 

lUe 6ALZA 


“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 106 (serie noua), 25 Decembrie 1940 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


101 


O P F A N 


Mamă, 

Dece plângi când trec pe întomnate uliţi 
Cârduri de nori şi de cocori? 

Mamă, 

Matale ştii: te-am rugat de-atâtea ori, 

Să dai focului chinul care-ţi sfâşie, cu dinţi de suliţi, 
Sufletul cernit năframă... 

Mamă, 

Dece spui că omul îmbrăcat soldat, 

Ca omul din ramă 

E un sfânt care-a murit la Jii, împuşcat? 

Mamă, noaptea când frunzele cad din nuc 
Şi s’aud cocorii pe cer, cum se duc, 

Cu lacrimi în ochi dece te’nchini şi săruţi chipul din ramă? 
Mamă, 

Dece plângi cînd vine primarul Onofrei, 

Mare cât o bute de prune, 

Sa ne dea dela Stat, patruzeci de lei 
Pentru gaz şi pentru sare 
Şi când cu glas dc stăpân spune 
Că tata a fost viteaz fără asemănare 
Şi şi-a apărat ţara în lupte la Jii? 

Spune mamă, spune, 

Dece sunt anii noştri atât de pustii? 

C-&H & 0 &A 


“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 106 (serie nouă), 25 Decembrie 1940. 

7 q a 7 


Venirea ta pe raze s’o cânte tot norodul, 

Şi să ţâşneşti ca lava fierbinte din vulcan. 
Să porţi pe-a tale aripi, tu lumii nouă rodul, 
îmbelşugări de aur, măreţule nou an. 


102 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Cu anul vechi se stinge şi ura şi trădarea, 

Cu tin’ speranţe nasc, ne încolţesc în minte. 

Tu ţii în frâu destinul; de piatră ni-e răbdarea. 

Credem cu toţi în tine şi ’n zodiile sfinte. 

Tu vii de sus de-acolo, de unde dorm martirii, 

Trădaţi de mişelia vânduţilor de neam. 

Tu geniu al dreptăţii, întoarnă calea firii, 

Revarsă peste oameni al leacului balsam. 

Ce zice Căpitanul de fraţii Lui de sânge. 

Ce rabdă aşteptând din nou ziua ’nvierii? 
îi poartă El de grijă, ţăranului ce plânge, 
îngenunchiat de bici sub geamătul durerii? 

Ce spune Totu, Banea, ce spune Moţa Sfântul? 

Ce spun legionarii din raiul lor de sus? 

Ei îşi iubesc moşia şi glia şi pământul. 

Al nostru soare mândru, nu este la apus. 

Adu-ne tu făclia ce-o poartă Căpitanul, 

S’aprindem lumea veche, să cadă ’n nesfârşit, 

Un semn de-al Lui tu fă-ne: Pomi-va uraganul, 

Rostogolind mânia ogorului robit. 

DUMITRU LABCj 

“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 104, Nr. 1 (serie nouă), 1 Ianuarie 1941. 


Vulpea şi câmila 


(fabula) 


Cămila, mult geloasă, văzând un ţap odată 
Cu coarnele cum bate, de câini incunjurat, 

A început în sine a blestema pe soartă 
Zicând: ce ticăloasă parte eu am luat! 

Un trup frumos şi mare sa fie fără coarne, 

Să nu am eu o armă ca slava să-mi lăţesc, 

Ca duşmanii mei lesne în praf să se răstoarne! 
Geloşii felurite de pricini născocesc 
Când vor să tot cârtească. Aşa se tânguia 
Cămila mergând tristă, cu capu ‘n jos plecat. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


103 


Dar o vicleană vulpe ce 'n drum ea ‘ntâlneşte 
împărtăşire multă la soartă-i a luat: 

- Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvânt, 
Dar eu am mijloc sigur ca sa te fac cornută: 
Colo ‘n pădurea ceea un loc e în pământ, 

De drum nu prea departe, îl vei afla subt zare; 
Se chiamă vizuină: la ea oricine-a mers 
Şi capul său plecându-şi a stat păzind răbdare, 
Fără de prelungire cu coarne s'a ales, 

Precum berbecii, boii şi ţapii dau dovadă. 
Această sfătuire cămilei a plăcut: 

Ea nici gândea ca leul în vizuini să şadă. 

Dar cine cată coadă, la minte e cam scurt. 
Cămila iute-aleargă cu mare bucurie, 

Găseşte aceea bortă subt nişte frasini vechi 
Şi capul îşi afundă îndată ‘n vizuină, 

Iar leul cu cruzime o prinde de urechi. 

Ea trage, el nu lasă pân’ ce ‘n sfârşit scăpând 
Acasă se întoarce, urechile lăsând. 

O iubitori de slavă! Pe voi v'am arătat, 

Fiinţa de cămilă spre laudă v'am dat. 
Cunoaşteţi că acela ce fala tot doreşte, 

Cu râsul şi ocara ades se pomeneşte. 

AkHok CANTEMIR, 


“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 104, Nr. 1 (serie nouă), 1 Ianuarie 1941. 

PSALM 

De va fi Doamne, ca să cad sub vis 
Sub crugu'nalt pe care l-ai deschis 
Uimiţilor şi fericiţilor de noi, 

De-o fi ca să'ngenunchi sub glonţ flămând 
Sau ca să pier în temniţi ars de gând 
Şi lutului să-i dau dobânda înapoi, 

în ceasu-acela, greu de'nduioşare 
Când chipul tău va fulgera pe zare 
Şi-o să mă soarbă adâncuri de senin, 
în ceasu-acela Doamne, printre stele, 


104 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Voi tăbârci cu dorurile mele, 

Suind înlăcrimat să ţi le'nchin, 

Că toată'nfîorarea pământeană 

Tot ce-a fost crin şi înnourări de geană, 

Din palma Ta le-am adunat Părinte, 

Şi tot ce-a fost duios popas sub vise, 

Suflet prieten, plaiuri larg deschise 
De Tine-au fost lăsate să ne-alinte: 

Copilărie dulce de candoare, 

Iubiri ca limpezimile stelare, 

Tu, Doamne, mi le-ai scos în cale, 

De-au înflorit uimite clematite, 

In încropite ape otrăvite. 

A/, lordache N1COARĂ 

A apărut publicat în "Convorbiri literare", Gucureţti. Anul LXXIV, Nr. 1, Iulie 7 Q4 7. 


Iorclache Nicoarâ: Conferenţiar la catedra ele chimie a Universităţii Gucureşti, sub 
conducerea profesorului Gh. G. Loncjinescu. A fost ucis în lagărul ele la Miercurea Ciuc în anul 
7 Q3Q, clin ordinul regelui Carol al II-lea. După ce a fost legat împreună cu ceilalţi ă-3 ele camarazi 
pentru a fi împuşcaţi, a rostit pentru toţi un ultim „Total nostru 


SPRE GUG 

Spre ţara belşugului 
Scurt e drumul Bugului 
In zarea amurgului 
Sub copita murgului. 

Trece oastea de-a călare 
Ca un svon de sărbătoare 
Să tocmească noi hotare 
Măre, spre soare răsare. 

Vin plăeşii, pârcălabii, 
Codrii Sfintei Basarabii, 
Foşnesc roşiori din săbii 
Tancuri, parcă sunt corăbii. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


105 


Cântă dorobanţi din strună 

5 

Merg panduri cu veste bună 
Moldovenii se răzbună 
Şi răzeşii sunt furtună. 

Sună clopotele toate 
Peste stepă, peste sate 
Peste văi înnegurate 
Peste vieţi întunecate. 

5 

Ne aşteaptă prin poeni 
Românii transnistrieni, 

Ne sărută prin poene 
Fetele transnistriene. 

Merg flăcăi spre graniţă 
Cu tara în raniţă. 

3 3 

fetre fAULCSCU 

Ziarul ”Transnistria”. Anul,Nr.5,25 August 1941. 

RAPSODIE DACA 

- fraqment - 


Creşte în noi de pe-acum, aspră şi vie, 
priveliştea ţării ce va să vie... 

în mâinile noastre de flăcări şi cremene svâcneşte unealta, 
să facem o ţară mai tare ca oricare alta, 
în frumuseţe doar cu raiul să semene. 

3 

Pe unde piciorul de-acum ni l'om pune, 
cu aspră cutezanţă haiducească, 
pe măsura fără de măsură-a visului să crească, 
neam al meu, minune lângă minune... 

Răsmeriţele toate, într'o uriaşe supunere, 
se vor revărsa mănos, cum se revarsă 
în albii bătrâne şi-adânci de Dunăre, 
râurile şi pâraiele din ţara asta cu inimă arsă... 


106 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Ne-om lepăda, ne-om vinde haina de pe noi, 
pentru pluguri noi şi pentru arme noi... 
pe unde fost-au doar pustietăţi si uitare, 
spori-va un neam cu pas tot mai tare... 

Pe unde zăcură bălţi oarbe şi bolnave, 
creşte-vor porumbiştile ca nişte dumbrave... 
pluguri brăzda-vor, până'n inimă moina 
şi cântece năpraznice naşte-va doina... 

Pământul pe-aicea ne simte, ne cunoaşte, 
după grai, după mers, după moaşte... 

Când pasul ni-1 punem pe-aicea, oriunde, 
alt pas din adânc de pământ ne răspunde... 

O murmură vântul, o ştie furtuna 

căci suntem de-aicea din totdeauna... 

din zările lumii, leat lung după leat, 

aici ne-am sbătut şi-am sângerat,.. 

aici ne-am spus întâia rugăciune 

şi pe cea de pe urmă tot aici ne-o vom spune... 

Pasul tău sporit de timp şi crud, 

Cu-azurul noptatic, zălud, 

neam al meu, până 'n fund de pământ ţi-1 aud 

ti-1 simt, ti-1 aud, ti-1 aud... 

Ar ok COTRUŞ 

“Revista. Fundaţiilor Regale”, Bucureşti. Anul Vili, Nr. 12, î Decembrie 1941 

(fragment clin poemul omonim care va vedea lumina tiparului în cursul anului următor la editura 
revistei). 



Desenul: Demian 













NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


107 



108 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


LEGIONARI i 

Vă chiamă ţara’n clipa asta mare 
Şi zări şi sate şi întregul cer 
Din văgăuni de munţi şi până ‘n mare 
Să faceţi zid cu gardul cel de fer. 

Vă chiamă fraţii voştri ce luptară 
La Jiu, la Olt, Mărăşti şi la Muncel, - 
Din piepturile voastre să răsară 
In jurul ţării, ziduri de oţel. 

Vă chiamă adevărul şi dreptatea 
Ogoarele ce râd şi’ntregul cer - 
Lăsaţi deci la o parte laşitatea 
Şi faceţi zid în gardul cel de fer. 

Aurel C. 

Ziarul “Legionarii”, laşi. Anul 11 , Nr. 3,10 Mai 1931. 


Nu clan nimic 

Nu dăm nimic! Un metru de pământ 
Ne e mai scump ca viaţa noastră 
De veacuri, pe câmpii şi pe orice coastă 
Au grămădit mormânt peste mormânt 
Spre a vedea ca astăzi ţara noastră. 

Nu dăm nimic! De nu ni-e destul 
Atâta sânge, preţ răscumpărării, 

Vom face zid din piepturi ţării 
Spre a te plăti duşmane nesătul 
Cu sânge nou, tribut răscumpărării. 


NICOLAE NIŢĂ 


109 


De ici, de colo... 


Nu dăm nimic! Sunt buciume pe munţi 
Ca’n vremurile de altădată... 

Aşteaptă iar plăeşii să se bată 
Ca să aflaţi că înspre noi nu-s punţi 
Decât când vii cu inima curată. 

Pământul va sui otrăvi în spic... 

Pădurile s’or face iar ostaşi 
Şi va trosni pământul de-atâţi paşi 
Şi clopote-or striga: “Nu dăm nimic”! 

Cu glasul a opt sute mii de-ostaşi. 

r. VOICAN 

“Garda. Prahovei”, Ploeşti. Anul 1 , Nr. 3-4, Duminică 25 Decembrie 1932. 

M A R J 


Cânt de lumină, de noi biruinţi 
Sufletul să ne’nfioare 

Sub steagul nostru-al unei noi credinţi bis 
O viată nouă răsare, bis 

5 

Doar tinereţe şi forţă să fim 
Căci noi suntem viitorul 
O Românie nouă să clădim bis 
Să reînvitejim poporul, bis 

Hai la atac Legionare voios 
In frunte cu Căpitanul 
La al tău strigăt de-atac vijelios bis 
Să se’narmeze tot neamul, bis 

Vină duşmanii de unde-or veni 
Noi vijelios ne vom bate 
Răsplata luptei, laurii vor fi bis 
Iar trădătorului moarte. Bis 


(autorul neindicat) 


“Garda ”, corn. Domneşti, Muscel. Anul 1 , Nr. 5,5 Martie 1933. 


110 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


DOINA HAIDUCULUI 


Hai, murgule hai 
Peste vârf de plai, 

Prin sesuri şi lunci 
Prin văi şi colnici. 

Prin codri de brazi 
Să cânt de necaz 
Doina şi chindia 
S’ ascult ciocârlia. 

Poposind prin sate 
S’ ascultăm în şoapte 
Jale şi durere 
Românul cum piere. 

Sărăcie dură 
Românul îndură 
In scrâşniri de dinţi 
In lacrimi fierbinţi. 

5 

Hai murguleţ du-mă 
La măicuţa mumă 

3 

S’o mai văd odată 
Cum m’aşteaptă’n poartă. 

Căci mă mână dorul 
Să-mi curăţ ogorul, 
Ogorul de spini 
tara de străini. 

3 

Pe poteci de codru 
Să-mi adun norodu, 

Să-i adun în cete 
Tot voinici cu plete. 

Flăcăi şi bărbaţi 
Bine înarmaţi, 

Suflete de piatră 
Ce-au mai fost odată. 


NICOLAE NIŢĂ 


111 


De ici, de colo... 


Codreanu haiducu 
Şi Bujor şi Pruncu 
Şi Iancu Jianu 
Şi Tudor olteanu. 

Şi ‘ntr’o vijelie 
Toţi plini de mânie 
S’o pornim prin sate 
Să facem dreptate. 

Iar în urma noastră 
Copii şi nevastă, 

Bunici şi părinţi 
Cu lacrimi fierbinţi. 

5 

Să ceară ‘ndurare 
Biruinţă ‘n cale 

5 

Gărzilor de Fer, 

Tatălui din Cer. 

A. V. 

“Garda ”, com. Domneşti, Muscel. Anul 1 , Nr. 7,20 Aprilie 1933. 


1 resciltâ românei 

Tresaltă române şi plânge-ţi durerea! 
Stăpân e duşmanul şi-a lui e puterea! 
Tresaltă şi spune că plânge poporul! 

Şi spune în cântu-ţi tot dorul, tot dorul... 
Tresaltă, căci glasul şi plânsul te ‘neacă! 
Dar mâine şi pasul durerii-o să treacă! 
Tresaltă şi cântă cu ochii vioi! 

Căci sfântă-i credinţa ce-o ducem cu noi! 

5 

Puterea înaltă, ce-o ştie doar pieptul 
Tresaltă şi spune: “c’al tău e tot dreptul!” 

George E. DUNĂREANU 
“Garda Jiului”, Craiova. Anul 11 , Nr. 8,25 Iunie 1933. 


112 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


MARCUL GĂRZII DE FIER DIN OLTENIA 


Răsună pretutindeni a Neamului chemare: 
Mizeria şi jalea se’ntinde peste Ţară; 

Un cimitir făcură din România Mare 
Acei ce-o stăpâniră şi groaznic o prădară. 

Ne chiamă desnădejdea Poporului ce geme, 
Strivit de-atâtea biruri, de jafuri şi blesteme. 
(Refren) 

Căci noi, Legionarii, făcut-am jurământul 
Să ne apărăm credinţa şi sfânta noastră Lege: 
Să curăţim de lifte streine tot pământul 
Şi să ne servim Ţara şi să servim pe Rege. 
Noi suntem zorii zilei ce se ivesc pe cer, 
Suntem oltenii mândri ai Gărzilor de fier. 

II 

în sufletele pline de chinuri şi de ură 
Atâtea năzuinţe sunt gata să dispară: 

Poporul nu mai poate răbda cum toţi îl fură 
Şi gândul răzbunării se sbate ca o fiară. 

Ne chiamă datoria să stăvilim torentul 
Şi’n matca Naţiunei să străjuim momentul 
(Refren) 

Căci noi, Legionarii, făcut-am jurământul... 
etc., etc. 

III 

Instinctul conservării se’mbracă azi în zale 
Şi chiamă tinereţea la jertfe mai şi sfinte: 
în orice colt de tară bat ramurile sale 

5 5 

Şi se frământ’ eroii de dragu-i, în morminte 
Ne chiamă conştiinţa menirei ce ne poartă 
Pe căile croite, ca’ntr’un granit, de soartă. 
(Refren) 

Căci noi, Legionarii, făcut-am jurământul 
etc., etc. 


IV 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


113 


Veniţi cu toţi, sub steaguri ce fâlfâesc sub soare 
Purtând pee le seninul religiei creştine!... 

Veniţi unde vă chiamă a Neamului salvare 

5 

Şi unde se căleşte nădejdea de mai bine! 

Veniţi s’aduceţi jertfa, aici la noi în castre, 
Avântul tinereţii şi sufletele voastre. 

IRefren) 

Căci noi, Legionarii, făcut-am jurământul 
Să ne-apărăm credinţa şi strămoşeasca Lege, 

Să curăţim de lifte streine tot pământul 
Şi să ne servim Ţara şi să servim pe Rege 
Noi suntem zorii zilei ce se ivesc pe cer, 
Suntem oltenii mândri ai Gărzilor de fier. 


Craiova, 1933 

Ştefan George MIRCEA 
“Garda. Jiului”, Craiova. Anul 11 , Nr. 9,29 Iulie 1933. 


Cântec haiducesc 

- Murgule şoimarul meu 
Dece pasul ţi-e-aşa greu? 

Ori nu poţi ca să mai duci 
Căpitanul de haiduci? 

Sau pe vremuri de urgie 
Iar ţi-e dor de vitejie? 

- Nu eşti greu nici tu măi frate 
Dar din nou când vântul bate 
Aud glasuri de Români 

Ce se ‘nchină la păgâni; 

Si miros în vânt cu nara 
Că ‘npânzesc streinii ţara. 

Şi mi-e dor de vitejie 
Să alerg peste câmpie, 

Să calc cete de duşman 
Ca pe timpul lui Ştefan. 

- Ş’ ascultând voinicul plânsul 
L-a simţit atunci şi dânsul 
Ş’a ‘nceput din corn să sune 


114 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Ca voinicii să s’adune. 

De prin munţi şi de prin văi 
Răsăreau iarăş flăcăi, 

Şi cu freamătul pădurii 
Au venit voioşi pandurii 
Dela Dunărea bătrână 
De prin munţi şi dela stână, 

Au venit din nou păstorii 
îmbrăcaţi ca vânătorii. 

5 

Fraţii iar s’au strâns de mână 

5 

Cei cu inima română 
Şi-au jurat ca pentru lege, 

Pentru neam şi pentru Rege 
Pentru a neamului credinţă 

5 

Pentru-a tării biruinţă, 

Se vor bate căciularii 
Vor lupta legionarii. 

"HAIDUCUL” 

“Garda, de Fier”, Câmpulung-Muscel. Ediţie specială, 1933. 

DOINA LEGIONARULUI 

Foae verde de negară 
Nu mai e dreptate ‘n ţară! 

Că dreptatea măi creştini 
E vândută la străini 
Şi cu dânsa deodată 
Stăpânirea noastră toată. 

Şi-am ajuns ca vai de noi 
Prigoniţi, flămânzi şi goi. 

Dacă strigi de sărăcie, 

Ci-că e democraţie! 

5 

Dacă ne-am înstrăinat, 

Ci-că ne-am civilizat! 

* 

Frunză verde foae lată 
Stăpânire ‘nstrăinată 
Fire-ai fi tu blestemată 
Cu politica ta toată; 


NICOLAE NIŢĂ 


115 


De ici, de colo... 


Că noi v’am ales pe voi 
Ca să vă ‘ngrijiţi de noi; 

Şi voi iată ne-aţi trădat 
Jidovului cel spurcat. 

* 

Stăpânire nemiloasă 
Ne-ai trimis jandarmu ‘ncasă 
Şi l-ai pus să iscodească 
De duc viaţă creştinească, 

Să vadă dacă mă ‘nchin 
Cum nu place la străin 
Şi de gândesc româneşte 
La străin cum nu prieşte. 

* 

Foae verde foae lată, 

Stăpânire blestemată! 

Ţara ni-se risipeşte, 

Neamul ni se mişeleşte, 

Legea ni se pângăreşte, 

Casa ni se nărueşte! 

Şi ca Iuda tu te vinzi 
Pentru treizeci de arginţi! 
Stăpânire fără minte, 

Te-ai vândut pe-un blid de linte! 
Dar să ştii că eu nu pier 
Căci sunt în “Garda de Fier”! 
Degeaba ne prigoneşti 
Pe noi nu ne răzleţeşti. 

Căci noi ştim să ne jertfim 
Pentru tară să murim! 

3 

* 

Frunză verde iasomie 
Haideţi fraţi în haiducie! 

3 3 

Dar ce fel să haiducim? 

Tara să ne-o mântuim 

3 

Legea să ne-o preaslăvim 
Neamul să ni-1 desrobim 
De leprele de Jidani 
Şi de politiceani. 

Să fii frate ca un leu! 


116 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Şi să lupţi, să lupţi mereu! 

Cruce fă-ţi, că-mi fac şi eu! 

Cu noi este Dumnezeu! 

Ţelu-i mare, drumu-i greu... 

Luptă tu, dacă mor eu! 

C’a dat ordin Căpitanu 
Comeliu Zelea Codreanu! 

“Legionarul Cllmu” 

“Garda ”, Câmpulung-Muscel. Anul 1 , Nr. 8,1 1 ulie 1933. 

DOUA STRIGATURI 

i vanHor” 


Frunză verde măgheran, 

Aoleo! Ivan-ivan 

De te-oi prinde la strâmtoare 

Teafăr nu-mi mai ieşi din ghiare! 

Ca să ştie tot Românul 

Că tu te-ai dat cu păgânul! 

* 

Un prefect care este şi preot numeşte şi patronează ca ajutori de primari, 
adventişti; iar ca cetăţean de onoare al judeţului Muscel proclamă pe un jidan. 

Foae verde şi-o răsură 
Popo dela prefectură 
Când oi fi la largul meu 
Să vezi cum te popesc eu! 

Că tu nu eşti popă român 
Şi tu eşti popă păgân! 

Nu eşti popă creştinesc 
Şi eşti popă jidovesc. 

“Garda ”, Câmpulung-Muscel. Anul 1 , Nr. 8,1 1 ulie 1933. 


Marţul nostru 

Legionari fiţi gata, 
Căci ora a sunat, 

Azi soarele izbândei 
Pe cer s’a arătat. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


117 


Copii ai Cosânzenii 
De vremuri vitregiţi, 

Cu stea de isbândă 
Noi suntem logodiţi. 

Ea puse’n ochii noştri 
Văpăi din cerul sfânt 
Şi ne-a sădit în suflet 
Mândrie şi avânt. 

Voi cei cu suflet, aprigi, 

Veniţi, veniţi cu drag; 

“Credinţa’n Căpitanul” 

Stă scris pe-al nostru steag. 

Ne cheamă biruinţa, 

Pornim ca un potop, 

Căci nu-i Român acela 
Ce-ar sta acum pe loc. 

Veniţi la luptă sfântă, 

Veniţi din munţi şi văi, 

Cu Domnul înainte 
Veniţi, veniţi, flăcăi. 

“Legionar Cllmu” 

“Garda ”, Câmpulung-Muscel. Anul 1 , Nr. io, 13 Septembrie 1933. 

Aţa scâpa-vei, ]~arâ! 

Eşti - ţara mea frumoasă - de Domnul hărăzită 
Cu bogăţii fireşti. 

Pe plaiurile tale puteau să se răsfeţe 
Belşugul şi splendoarea, ca’n basme sau poveşti. 
Dar... este un dar: 

Prin neguri de tragică ursită, 

Pe drumul lung al vremii, sub mii şi mii de feţe, 
S’au vânturat din Ghetto, din Puste sau Fanar, 
Hidoasa corcitură - ciocoi şi parveniţi 
Peste-un popor de oameni sărmani şi obidiţi. 


118 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Ti-ai dat vreodată seama - o, tara mea iubită! 

Ce-ai fi putut să fii 

Dacă nu cădeai prada politicei smintite 
De jafuri şi abuzuri, de mari ticăloşii? 

Şi ce noroc 

Te aştepta pe calea de mari strămoşi croită, 

De n’ai fi lăsat cârma pe mâini neisprăvite, 

De nu ţi-ai fi dat votul oricărui dobitoc, 

Şi nu răbdai ca “răul” să ţi se cuibărească 
Făcând o porcărie din viaţa ta obştească?! 

Cât timp putea-vei, oare, să mai înduri urgia netrebnicului trai? 
Cât timp dura-va încă batjocura cu care 
Ţi se ucide ‘n suflet nădejdea ce-o mai ai? 

Nu vezi că pieri, 

Prin propria ta vină de-aţi fi pierdut mândria, 

Lăsând pe cei netrebnici să-ţi calce în picioare 
Până şi suferinţa si sfintele dureri?! 

Nu vezi că cei ce astăzi sunt oamenii tăi mari 
Au capete de bivoli şi suflet de tâlhari?! 

Priveşte, vai! Cu groaza destinului amarnic, 

La viermii ‘ngrămădiţi 

Pe hoitul tău politic, pe biata ta făptură! 

Sunt ai demagogiei prădalnici paraziţi; 

Sunt cei ce sug 

Din snaga ta, din truda poporului tău harnic, 

Din rodul gliei tale, din hrana dela gură; 

Sunt cei ce-ţi pun grumajii înconvoiaţi, subjug, 

Şi-ţi vântură prostia sub măşti de carnaval... 

Sunt hienele prăsite sub vot universal. 

Este-a democraţiei tâmpită mascaradă, 

Cu proşti şi cu pitici, 

Cu învăţători miniştri şi robi ajunşi stăpâni, 

Cu pleava ce-o asvârle Ardealul pân’aici... 

Este un puhoi, 

Ce urcă pe maidane noroiul de pe stradă 
Şi’n cursul lui animă atâtea mortăciuni, 

Făcând din România un ostrov de gunoi, 

Pe valurile vremii bătute de furtuni 
Te clatini ca o barcă, condusă de nebuni. 




NICOLAE NIŢĂ 


119 


De ici, de colo... 


Ridică-te - sărmano - de jos, din prăvălire, 

In cel din urmă ceas! 

Răscoală-ţi tot trecutul, tot sângele din vine, 
încremenit de groaza acestui greu impas! 

Şi’ntr’un avânt 

De ultimă sforţare, de demnă răsvrătire, 

Pe toţi care-şi bătură amarnic joc de tine, 

La judecată chiamă-i! Şi fă un jurământ: 

Oriunde s ’ar ascunde şi de-ar urca şi ’n nori, 

Ucide-i fără milă, de nu vrei tu să mori. 

De la un cap la altul, adună-ţi toată gloata 
De birnici şi ‘nşelaţi! 

Şi ‘nalţă la răspântii atâtea ţepi şi ştreanguri 
Cât să încapă ‘n ele toţi marii vinovaţi. 

Şi rând pe rând, celor afar ’din lege, tu, fă-le judecata 
Şi-aşează-i la osândă după păcat şi ranguri, 

Ca pilda să rămână şi altora în gând... 

Aşa scăpa-vei - Ţară - dela putreziciune, 

Căci mântuirea noastră e-a “Gărzii ” Legiune. 

Ştefan George MIRCEA 

“Garda Jiului”, Craiova. Anul 11 , Nr. io - n, 28 Septembrie 1933. 


Căpitane! 

în chipul de bronz 
Un flăcău 
Ai izvorât 

Din sbuciumul neamului tău. 

Chinul celor flămânzi 
Te-a amărât 

Ţi-a prelins în suflet venin 
Clocotind. 

Scrâşnetul celor supţi de streini 
Al celor care plângând, 
Muncesc cu sârg 
Din zori în amurg. 


120 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Te-a făcut crunt! 

Greu ai gemut, 

Când codrii căzând 
De toporul strein l-ai văzut! 

Dar când i-ai văzut cerşind 
Pe fraţii tăi 
Mălai din glia lor, 

Ai sângerat. 

Ş’atunci te-ai ridicat 
Trăsnet fulgerător 
Răscolind codrii şi văi 
Cu glasu-ţi de aramă 

Sub steagu-ţi de alarmă 
Azi mii de haiduci 
Formând batalioane 
îţi cer la luptă să-i duci. 

!. Nîţu NICOREŞT! 

Student 

Ziarul “România Creştină.”, Chişinau. Anul 1 , Nr. 8,1 1 ulie 1935. 

£i azi...! 

Plec abătut pe vale. La răscruci, 

Stau, mă gândesc pe care drum s’apuc. 

O troiţă păzită de uluci, 

Mă face să mă uit ca un năluc. 

Acelaşi răstignit de azi şi eri, 

Păzeşte drumul printre ploi şi vânt. 

Acelaşi chip de chin şi de dureri, 

Stă pironit cu ochii în pământ. 

Aceleaşi instrumente de surghiun. 

Şi astăzi străjuiesc “Nazarineanul”, 

Şi rana de pe trupul “Celui Bun”, 

Aşteaptă parcă azi “Samarineanul”. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


121 


Acelaş vârf de munte: Golgota, 

Azi 1-1 găseşti în fiecare sat, 

Şi toţi azi se grăbesc spre fruntea Ta, 

Să-ţi pună spinii... pentru ‘ncoronat. 

Eşti răstignit Isuse’n orice gând, 

Tâlhari însă nici unul astăzi n’ai 
Să-ţi spună ei păcatele plângând, 

Şi Tu, să-i iai apoi cu Tine’n rai. 

Atâtea juzi te vând de mii de ori, 
îţi spânzură şi fraţii, şi părinţii, 

Iscarioţi, mişei şi trădători, 

îşi numără şi azi rânjind... argintii! 

Anatolie LEETER 

Student Legionar 

Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. 8,1 1 ulie 1935. 


Generalului Gh. Cantacuzino-Grânicerul 

Ctitor de noi credinţe 

3 

‘n firide de altar 
Trofeu de’nţelepciune, 
simbol de ideal 
Poezie a suferintii 

3 

călită’n ziduri reci, 

Ai plăsmuit miracol 
istoriei de veci. 

II 

Imagine ‘ncrustată 

în răboj de veac apus 
Pe colbul bătrâneţii 

3 

adolescenţa-i pus. 

Proptind zăvor durerii 

ca heruvim din cer, 

Ce’n mucegai de secol 

înfigi un braţ de fer. 


III 


122 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Un punct de închinare 

din crezul nostru sfânt, 

Prinos adânc de jertfa 

iubirii de pământ. 

Te-avânţi cu noi alături, 

“Bravură legendară”, 

In cea mai sfântă luptă 

ce ducem: legionară. 

Aurel BÂRSAN 

Student legionar 

Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. io, i August 1935. 


RĂBDAREA 


Ne-aţi împuşcat copii în văi 
De lovituri ne mor flăcăi 
înlănţuiţi copiii gem, 

Din cei mai buni ce îi avem 
Rupţi în bătăi. 

Ne-aţi supt şi sângele din noi 
Răbdăm şi chinuri şi nevoi 
Pela streini pâine cerşesc 
Flămânzi, Românii se sfârşesc 
Sărmani eroi. 

Răbdăm cu toţii - aşa ni-i dat 
Să ispăşim un greu păcat 
Noi ne-am ales aceşti stăpâni 
Mai rău, nu trebue Rumâni 
De îndurat. 

Răbdăm să ne loviţi mereu 

3 

Că blestemat e braţul tău 

3 

Va face Dumnezeu cel sfânt: 

Dreptate pe acest pământ 
Hain călău! 

T. GĂLĂTEANU 

Ziarul “România Creştină”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. 10,1 August 1935. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


123 


MAPJ DE LUPTA 


La glasul tău venit-am noi 
Venit-am căpitane 
Venit-am gata de războaie 
Cu liftele duşmane. 

Destul am stat cu fruntea ‘n jos 
Blândeţea ni-i la culme 

5 

Căci toate liftele ne-au ros 
Câte-au trecut pe lume. 

Venim în marş încolonaţi 
C’un duh din altă lume 
Şi vom scăpa p’ai noştri fraţi 
Robia să se curme. 

Venim cu totii să murim 

3 

Căci a trăi-i ruşine 

Al nostru neam să-l mai privim 

Legat în lanţ de câine. 

Suntem ai tăi legionari 
Căliţi în suferinţă 

3 3 

Tu du-ne căpitane dar 
Şi dă-ne biruinţă. 

Ridică spade la un semn 
Şi vom pomi la moarte 
Căci să răbdăm un jug nedemn 
De-acuma nu se poate! 

Pr. Emîlian CUCUETU 

Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. n, 15 August 1935. 

SEMN VIU» 


Pe fiecare cmce care zace’n noi, 

E răstignit un om; şi-i “orişicine”, 

Cu capul veşnic sus Doamne spre Tine, 
Şi cu picioarele înfipte în noroi - 


124 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Cu mâinile ‘nşirate prindem vânt, 

Cu buze de tină glăsuim, 

Dorinţe noi spre care năzuim, 

Dar care merg cu noi până ‘n mormânt, 

Dela păcat noi mergem la păcat, 

Cum merge trenul tot din gară’n gară, 

Şi umerii ni ‘s gârbovi de povară, 

Povara zilelor ce le-am purtat - 

Ne trage lutul tot înspre pământ, 

Şi “binele” ce-1 vrem nu-1 făptuim, 

Din contra “răul” care nu-1 voim, 

Se ţine lanţ de noi, ca gând de gând - 

Pe fiecare umeri câte-o cruce, 

Povara mântuirii o purtăm, 

Pe orice căi ne ducem noi vedem, 

Cum fiecare crucea sa şi-o duce, 

Şi când “pământul”, trece... în pământ, 

O cruce ‘şi strânge braţele ‘n sicriu, 

Celălalt, - semnul nostru viu, - 
Ne străjuieşte veşnic... la mormânt - 

Anatolie LEETER 

Student Legionar 

Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. n, 15 August 1935. 


Doina Românului 

Munţii gem şi codrul plânge, 
Plâng izvoarele pe vale, 

Apa poartă ‘n valuri sânge 
Vântul geme’n a lui cale 

Căci în ţara lor cea dragă, 

Au ajuns pribegi Românii, 
Că le sug a vieţii vlagă 
Şi le-o storc mereu străinii. 


NICOLAE NIŢĂ 


125 


De ici, de colo... 


Că pe ‘ntreg cuprinsul ţării, 

Numai lacrimi şi sudoare, 

Iar dreptatea ‘n fundul mării 
Şi copiii la ‘nchisoare. 

Foaie verde de secară 
Nu mai plâng, căci plâns mi-e viaţa, 
Dela zori şi până ‘n seară 
Şi pân’ iară dimineaţa. 

Sunt plugar, plugar mă cheamă. 
Opincar ce port sumanul 
Şi hrănesc din roasa-mi palmă 
Şi ‘mpăratul şi ţiganul. 

Ca şi cârtiţa de harnic 
Toată viata-mi scurm ţărâna, 

5 5 " 

Din pământul gras şi darnic, 

Eu scot aurul cu mâna. 

Dar stăpân pe el şi casă, 

Tot străinul e mai mare. 

Eu rămân cu palma roasă, 

Cu suman şi cu sudoare. 

Cu nădejdea-mi căci traiul, 

E-al meu bine înainte 
Şi nici ceapa nici mălaiul 
Nu mă mai învaţă minte! 

5 

Sunt sortit la grea robie 
Cu sumanul rupt în coate 
In călduri şi în vijelie 
Ca şi boul le ‘ndur toate. 

Frunzuliţă foaie deasă! 

5 

Aşa-i viaţa şi sărmanul 
Am să las şi plug şi coasă, 

Să-l urmez pe Căpitanul. 

Că el stă cu spada’n mână, 

Dă dreptate tuturor - 
Bietei inime română 


126 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Bietului muncit popor... 

Ş’am să-i jur pe veci credinţă 
Rob să-i fiu pe totdeauna! 

Ducă-mă la biruinţă, 

Ori la moarte: e tot una! 

Pr. Emiilan CUCUETU 

Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. 12,1 Septembrie 1935. 


Poporul cjene 


Von Girui! 

Ascultă’n munte sună glas de bucium, 
Şi’n jur de tine toate-adânc se sbucium! 
Inalţă-ţi fruntea şi te scoală 
Tu, cel crescut în vechea şcoală 
Şi intră hotărât în “Totul pentru ţară”! 
Căci, ţară! Cei ce vor ca să te piară 
S’au pripăşit în stoluri de lăcuste 
Şi-ţi fac hotarele tot mai înguste! 

De eşti pe vre-o răstoacă dela munte, 

Pe plai, pe dealuri, sau pe văi afunde, 

La câmp, ce se întinde cât e zarea, 

Nu pregeta s’asculţi chemarea! 

In legiune suntem mii de mii 
Bărbaţi, feciori voinici, chiar şi copii; 

In pieptul noastru-al tuturor 
Ne clocoteşte-acelaş dor: 

Pământul strămoşesc încins de Nistru 
De Tisa şi de bătrânul Istru 
Cu toate nesfârşitele-i comori 
Să fie numa-1 nostru’n viitor... 

Ascultă, eşti tu oare mulţumit 
Că toată jertfa celor care au murit, 

Pe front, ca fumu’n vânt s’a irosit? 

Te rabdă inima pe tine, oare, 

Să vezi cum neamul tău în sărăcie moare? 
Pe când străini-aduşi de vânt, 

Stăpâni pe tine ce-aduci aur şi argint, 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


127 


Se lăfăesc sătui de bine până’n gât 
In târguri cu palate 
Obraznic luminate? 

Te scoală chiar acum, Române, 

Şi’n rând cu noi, păşeşte’n legiune, 

Şi vei simţi fiorul hotărîrei sfinte 
Şi binecuvântarea celor din morminte. 

Petre C. ŞTEPAN 

Bălceşti-Argeş, 1935 


Ziarul “Cuvântul Argeşului", Piteşti. Anul 1 , Nr. 6, i Septembrie 1935. 


Marţul Legionarilor 1 eleomâneni 


Pela noi au fost pe vremuri codrii, falnici, cu renume, 
Care’n năvăliri barbare au fost scut la multă lume; 

Şi ‘ntr’o zi venind din lupte, poposind pe-al nostru plai, 
Au rămas să-şi facă cuiburi “Roşiorii” lui Mihai. 

Astăzi, când poporu ‘n lanţuri, sub a jugului povară 
II sugrumă nedreptatea ce s’a întronat în ţară 
Aşteptăm cu toţi salvarea dela tine, drag Codrene 
Şi te vor slăvi în veacuri văile Teleormănene! 

Suntem fiii suferinţii, torturaţi, crud, de durere, 

Vin Codrene de ne scapă: noi te vrem şi ţara cere! 
Scoate spade Căpitane, scapă-ţi ţara ta sărmană 
Şi striveşte sub călcâie capul monstru de satană. 

Văile Teleormănene îti dau tinere vlăstare 

5 

Ce sunt gata ca să moară ‘n luptele legionare. 

Astăzi a sunat alarma şi răsună pân’la cer! 

Bate imnul biruinţii pentru Gardul cel de Fier. 

Georgescu V. DEMETRIAN 


Stud.-Legionar 


Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. 13,15 Septembrie 1935. 


128 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

CĂPITANE! 

Urgia vremurilor grele, 

In clipa asta de amar, 

Te urmăreşte cu putere, 

Dar ştim că totul e’n zadar. 


E în zadar căci mândrul soare 
Ce încălzeşte-acest pământ, 
Ţi-a hărăzit să fii, voinice, 

Tu cel mai drept la Tatăl Sfânt. 


Să fie oare vre-o dreptate 
Pe plaiurile noastre sfinte? 

Să stea nepăsători deoparte 
Strămoşii noştri în morminte? 


O, nu se poate Căpitane, 

O, nu se poate drag Legionar, 
Suntem făcuţi de-aceleaşi mame, 
Sfidăm şi moarte şi amar. 


Să tune cerul, să mugească 
Cei ce-asupresc acest popor 
Nimic nu poate să oprească 
Izbânda ta pe-acest ogor. 


Iar noi Români şi fraţi de sânge, 
Te vom urma şi în mormânt 
Şi vom muri sau vom învinge, 
Pentru pământul drag şi sfânt. 

Ion STÂNGĂ 

Inginer silvic 


Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. 13,15 Septembrie 1935. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


129 


LEII $1 MĂGARII 

(FABULĂ) 

Când Dumnezeu făcut-a lumea şi animalele-a făcut, 

Şi-a dat acestor patrupede şi minte după cum a vrut; 

La unul minte mai puţină, la altul dete îndesat: 

La unul potrivit îi dete, pe altul îl lăsă secat - 
Şi poruncit-a Dumnezeu - de vreţi să ştiţi iubiţii mei, 

Ca o grădină s’o’ngrijească nişte măgari şi nişte lei; 

Şi astfel cum fost-au leii şi sunt cu mult mai înţelepţi, 

Nu au dat iureş spre-a conduce şi-aşa măgarii hrăpăreţi 
Din grădina cea bogată au făcut un loc de pradă. 

Şi mai mult, pe nişte trântori i-au primit încă’n livadă 
Şi nu ştiau măgarii noştrii decât să sbiere ziua’ntreagă 
Şi le ieşea pe dos tot lucrul şi stricau ce vreau să dreagă, 
Căci la măgari aşa le fuse se vede soarta lor săracă, 

Că Dumnezeu le dete capul cu lungi urechi dar ţeastă seacă. 
Privind grădina Leii noştrii din gard în gard-amar zâmbiră, 
Şi măgarilor atuncia într’un cor ei le vorbiră: 

“Dacă mâna noastră forte ar lucra în grădiniţă, 

“Numai crini ar fi într’ânsa, brazi frumoşi şi sulfîniţă, 

“Peste tot ar fi avere - veselie - fericire 
“Şi-animalele cu toate n’ar mai şti de învrăjbire. 

“Ia priviţi acum satane la grădina de-altă dată, 

“Şi-ţi vedea în loc de-avere - mătrăguni cu frunză lată, 
“îngrijiţi măgari grădina până v’o ieşi sudoarea 
“Şi-unde acum nu e nimica să vedeţi apoi splendoarea, 

“La semenii dela sate daţi-le măcar mâncare, 

“Iară trântorii şi hoţii alungaţi-i spre hotare! 

“Nu furaţi sămânţa toată, semănaţi-o pe gunoi, 

“Căci de nu’n curând-vă spunem va fi rău şi-amar de voi! 
Auzind măgari-acestea începură s’urle tare, 

Să înjure, să frământe şi să dea chiar din picioare; 

-“Cum se poate? Ce-i aceasta? Noi clasaţi chiar printre hoţi? 
Noi suntem cinstiţi, aceasta, o ştiu toţi confraţii, toţi!” 

Şi’n furia lor grozavă larg deschis’au închisori 
Şi la leii demni de nume fost-au răi asupritori 
Ei crezând că prin aceasta, leii şti-vor de-a lor frică, 

Şi puterea de-altă-dată c’o vor face mult mai mică; 

Dar în ziua judecăţii îi declară achitaţi 
Căci jivinele grădinii i-au găsit nevinovaţi. 


130 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Au plecat apoi toţi leii peste tot ducând credinţă. 

In-a grădinii înflorire şi în marea biruinţă, 

Căci ei ştiu că’n lumea asta se’ntâmplă tot mereu, 

Cum e soarta fiecărui, cum vrea bunul Dumnezeu. 

Adrian ELOREA 

Ziarul “România Creştină.”, Ckişinau. Anul 1 , Nr. 15, 10 Octombrie 1935. 
“DIN POPOR" 

CÂNTEC HAIDUCESC 


Frunză verde cicoare, 

Verde frunzuliţă, 

A dat iarba prin ponoare 
Neică, Neiculiţă - 

Calu-mi bate din copită; 
îi e dor de codru... 

Ia-ţi pistoalele ş’o flintă 
Şi hai sus pe Lotru - 

Hai... să stăm de dimineaţă 

5 

Ascunşi pe coline, 

Să fulgerăm din sineaţă 
Duşmane jivine - 


R. Vâlcea, 1936 
Const. STOINA 

Ziarul “Libertatea Anul33, Nr. 7,24 Mai 1936. 
“DIN POPOR” 


HAIDUCUL 

Murgule, coamă rotată, 

Mai scoate-mă ‘n deal odată 
Să-mi fac ochişorii roată, 

Să mă uit în lumea toată, 
Veni-ar timpul să vie 
Ca Românul iar să’nvie 


NICOLAE NIŢĂ 


131 


De ici, de colo... 


De hoţi să se mântuiască, 
Ţara lui să înverzească, 
C’asta nu-i ţară de câni, 

Ci e tară de români!!! 

5 

Arză-te focul răchită, 

Că nu eşti încă ‘nfrunzită, 
Ca s’apuc la drumul mare 
Pe când mugurul răsare... 

.. .Mugurul a răsărit, 

Mie timpul mi-a venit, 

Ca s’apuc la haiducit!!! 

Cules de Valeriu Gregoriu Sima 


Ziarul “Libertatea Anul33, Nr. 9,7 Iunie 1936. 
“DIN POPOR" 

DOR ţi TALE 


Doamne, Doamne, 

Lumea doarme, 

Numai eu nu pot dormi, 

De grijile lumii... 

Năcăjit e omul Doamne, 
Când se culcă şi nu doarme. 
Năcăjit e omu-atunci 
Când îşi dă boii pe junei 
Şi vacile pe junici... 

De-ar fi bătut Dumnezeu 
Tălpile dela belceu, 

In care m’am n’scut eu... 
Măicuţă, norocul meu 
L’ai ţipat cu apa ‘n râu, 
Măicuţă a mea tihneală 

5 

O-ai ţipat cu gozu-afară. 
Cules de Valeriu Gregoriu Sima 


Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. io, 14 Iunie 1936. 


132 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


“DIN POPOR” 

DOINA LEGIONARA 


Măi române frăţioare, 

Vrei să scapi tu de Ghidale? 

Când te-o chema Căpitanul 
Să sbori nici să n’atingi dealul, 

Să iei buciumul să cânţi 

5 

Să răsune văi şi munţi, 

Să se-audă pe câmpii 
Să vină flăcăii mii, 

Să se-audă pe colnici 
Să vină mii de voinici... 

De jalea ta dragă frate 
Plânge codrul şi se bate 
Creangă’n creangă, frunză’n frunză. 
De jalea ta frăţioare 
Plânge codru jos în vale. 

Nu plânge codrule frate, 

Căci vine sfânta dreptate, 

Că nu e cum spun păgânii 
Ci-i aşa cum vor Românii. 

Noi muncim şi ne jertfim, 

Scumpa ţară s’o păzim. 

Ei sapă la temelie 
Scumpa noastră Românie. 

Dunăre prieten bătrân, 

Spune tu cine-i stăpân 
Pe-ale lui Mihai câmpii 
Şi ale lui Ştefan chilii, 

Cine-a zidit Severinul, 

Cine-a stăpânit Hotinul, 

Cine-a fugit peste tine 
Bătut groaznic la Rovine? 

Suntem noi ai tăi străjeri, 

Ce-am învins pe ieniceri 
Şi-am urmat pe Căpitani 
Apărătorii de neam. 

Noi suntem stăpâni aici, 

Nu străvecini venetici. 


NICOLAE NIŢĂ 


133 


De ici, de colo... 


Pe la noi să nu mai stea 
Rămas bun de-aici să-şi ia, 

Căci Românii s’or scula 
Din colibe şi palate 
Să-şi facă ’n ţară dreptate. 

Ion P. IONITĂ 

) 

Plugar colonist, com. Parpiur, jud. Durostor 


Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 10,14 Iunie 1936. 

“DIN POPOR” 

FRUNZA VERDE ROLOMIDA 


Frunză verde polomidă, 

Plină-i ţara de omidă, - 
De omida jidovească 
Şi de lifta ungurească. 

Măi, copii, ficiori români, 

De-aveţi suflet şi-aveţi mâni, 

Hai cu mine la plivit, - 
La plivit, la curăţit. 

Cine are topor mare, 

Scoată-mi-1 la foc de soare, - 
Cine are bardă mica, 

Facă-i gura subţirică. 

Cine are puşca grea 
Puie şapte gloanţe ‘nea... 

Eu n’am puşcă nici secure, 

Nici n’am bâtă din pădure, - 
Dar câţi dinţi mai am în gură 
Sunt făcuţi pe muşcătură; - 
Şi’n degetele dela mâni 
Curge sânge de român!... 

Cules de Valeriu Gregoriu Sima 
Ziarul “Libertatea Anul33, Nr. 12,26 Iunie 1936. 


134 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

“DIN POPOR" 

"POPORALA” 

Ardă-l focu şi para 
Pe care îşi lasă ţara. 

Să mă ardă şi pe mine 
De-oi fi lăsat-o de bine, 

M’am rugat mândro de tine 
Să ţii zile pentru mine 
Să n’ajung în ţări străine. 

Tu mândro n’ai ascultat 
Eu tare m’am străinat. 

* 

Cântă cucie 
Cân ti-i ducie 

5 

Să ne prindem fraţi de crucie 
Că şi eu îs ducător 
Colo’n luna lui Cuptor 
Tu i mere pe sus cântând 
Şi eu merg pe jos plângând 
C’aşea am fost rânduit 
Să mi trec viaţa plângând. 

Cules de Ion C. Gatea 
Din Petros, jud. Hunedoara. 

Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 13,5 Iulie 1936. 
“DIN POPOR” 

DOR £1 TALE 


Când aud cucul cântând 
Şi mierlele şuerând, - 
Nu mă simt om pe pământ. 

Eu zic cucului să tacă, 

El se suie sus pe cracă 
Şi tot cântă de mă seacă. 


NICOLAE NIŢĂ 


135 


De ici, de colo... 


Iar mai jos, - pe-o crengurea 
Cântă şi o turturea, 

Tristă, ca inima mea. 

Cucul cântă de pornire, 
Turturica de iubire, 

Şi-al meu suflet de jelire. 

Cules de Valeriu Gregoriu Sima 


Ziarul “Libertatea. Anul 33, Nr. 16, 26 Iulie 1936. 


“DIN POPOR” 

Muntele Românului 


Sărace munte bogat 
De Români înstrăinat, 

Eşti în mână jidovească 
Diavolul s’o cotropească! 

Frunză verde, frunză deasă, 

Când ies Românii din casă 
Stau în loc şi se gândesc 
In ce tară ei trăiesc. 

5 

Ţară mândră şi bogată 
Şi de jidani cumpărată... 

Căpitane, te dorim, 

Vin’ la noi că suferim 
Şi ne scoate din nevoi 
Ca să fim liberi şi noi. 

Să ne strângem împreună, 

Coasă ‘n coasă, mână ‘n mână, 

Dintr’un suflet s’auzim: 

“Sus Români, să ne trezim!” 

Culeasă din Munţii Apuseni de S. Crişan (Turda) 


Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 18,9 August 1936. 


136 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Porunca legionara 

Măi Române, măi creştine, 

Nu va fi în tară bine 

5 

Până când nu biruieşte 
Şi’n inimi nu stăpâneşte 
Porunca legionară: 

Să dăm TOTUL PENTRU TARĂ! 

Leg. Ioan Danciu, com. Baia 


Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 25, 27 Septembrie 1936 
“DIN POPOR” 

Plugari legionari ! 


(fragment) 


.. .După-atâtea vremuri grele 
Ne-a dat Domnul mângâiere: 

Căpitan cu oaste verde, 

General plin de putere. 

El poartă neîncetat 
Dragoste celui uitat. 

Azi ţăranul legionar, 

Mândru cântă pe hotar: 

“Legiunea să trăiască 
Căpitanul să sporească, 

Să ne ducă ‘n bătălie 
Pentru-o altă Românie! 

Românie românească 
Mândră ţară creştinească! 

Bradu-i verde câtu-i anul, 

Trăiască-ne Căpitanul! ” 

Marin CARAVELA 

Plugar din satul General Praporgescu, jud. Tulcea. 
Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 26,4 Octombrie 1936. 


NICOLAE NIŢĂ 


137 


De ici, de colo... 


I âncjuirea orfanului 

i. 

Floare veşted ‘n pârâu 
Mult îi stă muntelui rău 
Fără flori şi fără brazi 
Ca şi mie fără fraţi. 

II. 

Foaie verde de dudău 
Mult îi stă muntelui rău 
Fără brazi şi fără flori 
Ca mie fără surori. 

III. 

Foi uscate pe Buzău 
Mult îi stă muntelui rău 
Fără brazi, fără molifţi 
Ca mie fără părinţi. 

Bâştiu PANAIT 

Legionar (orfan de război) 

R. Sărat 

Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 26,4 Octombrie 1936. 
“DIN POPOR” 

Frunza vercle-alunului 

Frunză verde-alunului 
Săraci arme-a lotrului 
Cum le ploaie şi le ninge 
Şi n’are cine le’ncinge, 

Că cine mi-le-ar fî’ncins 
Şade’n temniţă închis. 

Şade ‘nchis pe nouă ani 
Facă voia la duşmani. 

Cules de Aurel Bohariu, student legionar 
Com. Soşdia, jud. Timiş 

Ziarul “Libertatea Anul33, Nr. 27,11 Octombrie 1936. 


138 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Hora Legionara 


Se cântă pe melodia “Mârioarâ dintre nunti 11 


Foaie verde de doi brazi 
Hai la horă camarazi, măi! 
Hai hai legionar 
Să pornim la luptă iar, 
Hora noastră legionară 
Să cuprindă întreaga ţară! 


Hai hai!... 


Să ne dăm mâna cu totii 

5 

Să stârpim jaful şi hoţii! 


Hai hai!... 


Auzit-ati de’un Codrean 

5 

De’un Codrean de’un Moldovean măi! 


Hai hai!... 


El ne-a zis: flăcăi, la luptă 
Pentru Garda noastră scumpă! 


Hai hai!... 


Şi în luptă legionară 
Să dăm “Totul pentru Ţară” 
Hai! hai! legionar, 

Să pornim la luptă iar! 


G. P. V. 


Ziarul “Libertatea Anul 33, Nr. 28,18 Octombrie 1936. 



Câtă jale-i pe pământ - 
Nu e jale ca la noi, 

Unde plânge-o ţară ‘ntreagă 
După scumpii săi eroi. 

Tot ce-i sfânt în astă tară 
Azi se zbuciumă cumplit, 
îmbrăcând haina cernită, 
Căci i-e sufletul zdrobit. 


NICOLAE NIŢĂ 


139 


De ici, de colo... 


Plâng azi clopotele toate, 

Ca s ‘aducă sfânt prinos, 

Pentru cei căzuţi cu cinste 

5 

/V 

In credinţa lui Hristos. 

5 

Prapori mulţi astăzi se’nchină 
Prin morminţi pe la răscruci, 

Pentru jertfa cea adusă 
Ca prinos al sfântei cruci. 

Preamăriţi fie eroii 

5 

Ce dorm azi sub lespezi reci, 

Veşnic îi va plânge ţara 
Şi-i va preamări în veci. 

Prof.!. Stanca 

Deva 

Ziarul “Libertatea Anul 34, Nr. 11, n Martie 1937. 


Nu-i plângeţi... 

Nu-i plângeţi, fraţi români, nu-i plângeţi 
Pe cei căzuţi pentru Hristos, 

Ci-i proslăviţi cu osanale 
Din suflete şi gând pios, 

Căci ei murit-au să re’nvie 
Şi să trăiască mii de ani, 

Alături de Cel mort pe Cruce, 

Prins în piroane de Jidani. 

Nu-i plângeţi! Ei sunt sfinţi acuma 
Şi, ca Isus, pentru Credinţă, 

Jertfît-au în lumina Crucii 
Doar pământeasca lor fiinţă, 

Iar duhul, inima, tăria, 

La tronul Bunului Părinte, 

Nălţatu-s’a în rugăciune 
Pioasă, adâncă şi fierbinte, 

Şi pentru noi şi oastea Crucii 
Ei cer o binecuvântare 
Şi har Divin, în lupta sfântă, 

Cum n’a mai fost alta sub soare,,, 

Nu-i plângeţi. Ei sunt sfinţi acuma, 


140 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Căci au căzut pentru Hristos, 
Ci-i proslăviţi cu osanale 
Din suflete şi gând pios. 


Craiova 

Ştefan Panduru 

Ziarul “Libertatea Anul 34, Nr. 16,15 Aprilie 1937. 
“DIN POPOR” 

Moţa Marin 

- Cântec - 


Cruciuliţă de argint 
Măi române-ai auzit, 

Soare nou c’a răsărit? 
Auzit-ai, auzit, 

D’un Codrean, d’un căpitan, 
Căpitan de legionari... 

(7 versuri cenzurate în întregime) 

* 

* * 

Şi iar verde, rosmarin, 

S’a dus vestea la Hotin 
Şi de-acolo ‘n Severin, 

De MOŢA şi de MARIN... 
S’a dus vestea, frăţioare, 

De vitejia lor mare, 

Dincolo, peste hotare, 

Cât e pământ, cât e zare, 
Până’n Spania, la mare!... 

Acolo, un bolşevic, 

Un jidan şi-un venetic, 
Suflet negru şi calic, 

Care nu crede ‘n nimic, 
Bisericele ardea 
Crucile le dărâma, 

Icoanele pângărea, 

Odoarele jefuia, 

Bată-1 Maica Precista! 



NICOLAE NIŢĂ 


141 


De ici, de colo... 


Iară Maica Precista, 

Dacă vedea ce vedea, 

Dela rărunchi greu ofta, 

Şi plângea şi suspina. 

Lui Isus aşa-i grăia: 

Fiul meu, Isus Cristos, 
Pedepseşte mânios 
Pe jidovul păcătos... 

-Maică, nu fi amărâtă, 

Că am eu armată sfântă, 
Armata Codreanului, 
Oastea Căpitanului, 

Tot în verde îmbrăcată, 

La icoane închinată, 
Curată, nevinovată, 

Cu Sfântul Duh botezată, 
De-a minunat lumea toată. 
In vis Eu m’oi arăta, 

Lui MARIN şi lui MOŢA 
Să plece în Spania, 

S’apere biserica!... 

* 

* * 

Moţa astfel cum visa, 
Repede se deştepta, 

Faţa dalbă îşi spăla, 

Copiii şi-i săruta: 

Pe fetita, GAVRILITA, 
Frumoasă, ca garofîţa, 
Băeţelul, MIHAIL, ’ 
Bobocel de trandafir... 
Nevasta-şi îmbrăţişa, 
Cruce apoi că-şi făcea, 

La icoană ‘ngenunchia, 

La Dumnezeu se ruga - 
Marin făcea tot aşa 
Şi-amândoi la drum pleca, 
La Madrid, în Spania!,,, 


Pleca Moţa şi Marin, 


142 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Clime si Cantacuzin’, 

Popa Ion şi cu Bănică, 

Şi Totu cel fără frică, 
Grăniceru, Generalu, 

Bătrân verde ca stejaru, 

Să răpue bolşevicu 
Jidanu şi veneticu, 

Care, ca un păcătos, 
Scuipa’n faţa lui Cristos. 

* 

* * 

Da jidanu-i păcătos, 

La luptă este fricos, 

La suflet e veninos, 

C’a răstignit pe Cristos. 
Luptă dreaptă nu primea, 

El de sabie fugea, 

Cu ghiulele’n ei trăgea, - 
Şi-o vrăjmaşe de ghiulea, 
Venea şi mi-i reteza, 
Pe-amândoi îi omora: 

Pe Moţa şi pe Marin, 

Sânge curat de creştin. 

Plângea ‘naltul cerului, 
Plângea unda vântului, 
Plângea coama muntelui, 
Buruiana câmpului, 

Frunza verde-a crângului, 
Sufletul românului, 

Inima creştinului... 

* 

* * 

Şi veneau la ‘nmormântare, 
Şi veneau, măi frăţioare, 
Mai în tren, mai pe picioare, 
Legionari, legionare, 

Mulţi, ca frunza codrului, 
Mulţi, ca iarba câmpului, 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


143 


Ca nisipul Oltului, - 
Şi Moldoveni şi Munteni, 

Ardeleni, Bucovineni, 

Basarabeni şi Olteni, 

Potop de Bucureşteni... 

Veneau opt sute de popi 
Cu cincizeci de protopopi 
Cu patru-cinci episcopi. 

Veneau toţi să-i prohodească, 

Cu poporu să-i jelească, 

Ca la o moarte domnească 
Domnul sfânt să-i fericească, 

Şi în rai să-i odihnească, 

De-aşa moarte vitejească, 

Pentru legea creştinească. 

• Nota ziarului: Vers cântat după cântecul lui Iancu Jianu, de flăcăii satelor din Romanaţi. 

Ziarul “Libertatea Anul 34, Nr. 14,1 Aprilie 1937. 

LUI MOŢA $1 MARIN 


Doi mucenici, copii ai ţării noastre, 
S’au dus în lumea celor ce-au murit, - 
Şi sufletul dintrânşii a pornit 
Spre zările înalte şi albastre. 

în, ţara noastră, mândră ca o floare, 
Cu sufletul curat ca albul crin, 

Iubiţii noştrii Moţa şi Marin, 

Apar ca doi Arhangheli din altare. 

Ei au murit, dar fapta lor trăeşte, 

Şi va trăi în veci de-acum în noi, 

Ca numele străvechilor eroi. 

Ca dânşii ţara alţi eroi doreşte, - 
Să lupte pentru dânsa vitejeşte, - 
Şi s’o ridice din a ei nevoi! 

Niculai CHIRICĂ 

Elev, cl. VI, Lic. Internat, Iaşi 
Ziarul “Libertatea Anul 34, Nr. 17 -18, Paşte, 1937. 


144 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Lui Ion I. Moţa 

* 

Atât de mare ni-i durerea 
Şi jalea ni-i atât de mare, 

Că veşnic ne gândim la tine, 

Iar plânsul ne’nsoţeşte’n cale. 

Nu ţi-am fost camarazi, nici prieteni, 
Şi nici părinţi, sau niscai veri, 

Ţi-am admirat doar de departe 
A gândului limpezi vederi. 

Cu sufletul tău larg şi mare, 

In care n’a ‘ncăput minciuna, 

Ne-ai arătat ce este viata 

5 

Şi-apoi te-ai dus, pe totdeauna. 

Ai spus că viaţa pământească 
Ni-i dată nu spre desfătări, 

Ci ca prilej de fapte bune 
Prin cari să ne’nălţăm în zări. 

5 

/V 

In zări... la Dumnezeu preabunul 
Bătut, în cuie azi din nou, 

Şi pentru care, tu, Ionele, 

Te-ai dus să mori... O scump erou! 

Ce mici suntem cu toţi la suflet, 

Şi jertfa ta-i atât de mare! 

O, cerule, nevrednici suntem 
Bătătorind a vieţii cale! 

5 

Vrem să trăim în ea “ferice”, 
Agonisind, averi şi bine, 
Ne-maigândind c’această viaţă 
E’n mâna Ta! Deci pentru Tine... 

Să ne jertfim azi trebuieşte, 

Căci Tu eşti Tatăl nostru drag, 

Găierea noastră 

Şi-al bătrâneţelor toiag. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


145 


în urma celor morţi îti cerem: 

5 5 

Isuse, fii în veci cu noi, 

Căci vrem să berna pa credinţei 
Din cupa pildei “Celor doi”... 

Iar tu Ionel, să ştii, de-acuma: 

A noastre inimi s’au deschis. 
Intra-va’n ele adevărul 
Şi dragostea, - precum ne-ai zis!... 

Sibiel (jud. Sibiu) 

III, 1937 

Mana Preot POPOVIC1U 

(învăţătoare) 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 19,13 Mai 1937. 


LUI IONEL, MUCENICUL 


Scânteia dătătoare de viată 
De-acum în ochii tăi nu vom zări, 

Iar chipul tău de bronz şi ochi de-azur 
Mereu în nemurire va pluti. 

Lacrimile noastre, curg fără ‘ncetare, 

întruna plângem, frate, te-om plânge tot mereu... 

De hoardele barbare ai vrut să scapi o lume, 

De hoarde ce întruna hulesc pe Dumnezeu. 

Prin gloanţele duşmane tu drumul ţi-ai deschis, 

Cu numele lui Christ pe buze te-au răpus; 

Uitat-ai de soţie, de-Arhanghelii tăi mici, 

Şi te-ai jertfit, martire, cum s’a jertfit Isus. 

Tu eşti mort, o frate, de-apururi printre noi... 

Noi te simţim întruna, te vom simţi mereu, 

Un sfat, o mângâiere, o să trimiţi oricând 

Şi-o să ne’ndrepţi spre bine când drumul fi-va greu. 


146 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Cu dreptele întinse, noi cei rămaşi aici 
Pe scumpa ta fiinţă, de-avalma, toţi jurăm, 
Să risipim păgânii ce scuipă ‘n Dumnezeu 
Şi moartea ta măreaţă aşa s’o răzbunăm. 

Gura-Humorului, 8-III-1937 


Sextil Sîlv. DASCĂL 


- licenţiat în teologie - 


Ziarul “Libertatea. Anul 35, Nr. 19,13 Mai 1937. 


PENTRU EI. 


Freamătul de frunză 
Şopteşte duios: 

-Dintre noi plecat’a 
Moţa ‘ntru Hristos... 

5 

Florile ascultă 
Ce le spune-un crin: 

-Ştiţi voi surioare, 

C’a murit Marin? 

Triste-şi pleacă capul 
Toate spre pământ, - 
Suspinul ia locul 
Vechiului lor cânt. 

Dar nu mult mai plâns’am, 
Căci sosi în zbor 
îngeraş din ceruri 
Şi le zise lor: 

“Nu vă pierdeţi firea 
în plâns şi oftat, 

Ei o mare pildă 
Lumii ‘ntregi au dat! 


NICOLAE NIŢĂ 


147 


De ici, de colo... 


Ci chiar preamăriţi-i 
Şi-i cântaţi duios, 

Că frumos muriră 
Ei, pentru Hristos. 

Olga POPE 5 CU 

Ciobăneşti-din-Deal (Teleorman) 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 24,17 Iunie 1937. 


Sfânt mormânt cu cripta verde 

De treci codri, de treci văi, 

Şi ajungi în sat la noi, 

Sub arşiţa lui April 
Vezi un mândru baldachin 
Al lui Moţa şi Marin. 

Sfânt mormânt cu criptă verde! 

Când te văd mă simt cuprinsfo) 

De-un cutremur neînvins, 

Ce’n tot corpul îmi străbate, 

Şi din cale mă abate 

Să mă ‘nchin! 

Sfânt mormânt cu criptă verde! 
închinarea ce-ţi aduc, 

E curată 

Ca aceea a Măriei 
Pentru fiul Ei Isus. 

Crede-o că-i adevărată. 

La mormântu-ţi stau şi plâng 
Cu durerea cea mai vie. 


Dar din tine sfânt mormânt 
Iese-un glas Dumnezeesc 
Ce-mi grăeşte blând şi sfânt: 

“Nu mai plânge, 

Mergi mereu, mereu ‘nainte! 
Drumul ti-e croit 

5 

Sângele ce-a curs şiroaie, 



148 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

L’a sfintit! 

Lupta mare începută 
Duceţi-o pan’ la sfârşit!” 

Noi îl ascultăm, 

Domnului jurăm, 

Să-i urmăm! 


Lucretia PĂ5CU LE5CU 

3 


Corabia 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 31,5 August 1937. 


Legionarii 


Vine chiot dinspre munte, 
Vine freamăt din păduri - 
Căpitanul vine ‘n frunte 
Cu mulţimea de panduri, 

Iar din Jiu, din apa sfântă, 
Vine cântec vitejesc 
Şi cu glas de surle cântă 
Tot poporul românesc. 

Lasă goarnele să sune, 
Legionarii să-i adune 
Ţara să ne-o vedem iară, 
Mândră, mare, românească. 
Peste glie să ne crească 
Stăpânire legionară. 

Să nu fie astăzi sclavi 
Românaşii ‘n ţara lor. 

Ci stăpâni pe-acest pământ, 
Cum au fost sub Basarabi, 
Căci trimis-a Domnul Sfânt 
Căpitan viteaz pe gloată 
Să ne scape ţara toată 
De străini, - Domnul să-i bată! 
Cum ne bat ei, azi, mereu. 


NICOLAE NIŢĂ 


149 


De ici, de colo... 


A’mbrăcat cămaşa morţii 
Căpitanul legionar, 

Ca să schimbe paşii sorţii, 

Să ridice Neamul iar. 

Petru BODEA 

Şef de cuib 

Com. Cracna, jud. Arad. 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 38, 23 Septembrie 1937. 


CĂPITANUL 


E făuritor 
De destin; 

Trimis divin 
Biruitor. 

E isbăvitor de rău 
Al neamului său; 
Căci calea lui, 

E a neamului. 

Are’n gând 
Pe cei de rând 
Şi-i bun credincios 
In Isus Hristos. 

Scutu său: 

E Dumnezeu, 

Foc şi văpăi 
Sunt ochii săi. 

E foc şi pară. 

E salvator 
Şi mântuitor 
De tară 

5 

De neam 
Şi-a toată 

Comoara ce-o aveam 
Odată! 

Fraţi buni, 

Dar nebuni 


150 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


După bani, 

Dat-au ţara la jidani. 

Şi ciocoilor! 

Şi mişeilor! 

Veneticilor 
Şi năpârcilor! 

De-aceea El, 

Cu paloş de-oţel 
îşi înarmează 
Mâna vitează. 

Cu glas de leu, 

Chiamă la luptă 
Tot neamul său, 

Cu faţa suptă. 

Din munţi şi văi, 

Chiamă flăcăi 
Cu braţe tari; 

Legionari. 

Şi moşi bătrâni 
Ce-au fost stăpâni 
Pe munţi şi văi, 

Ca juni flăcăi. 

Si unindu-şi sorţii 
Viii si morţii, 

Românii şi Moţii 
Vin cu totii. 

Toţi sunt treji, 

Toţi viteji. 

Toţi se ‘narmează 

5 

Şi toţi îl urmează. 

Toţi văd minunea 

5 

Că piere duşmanul!... 
îmi fac rugăciunea: 

Trăiască Legiunea 
Şi Căpitanul! 

G heorghe VRACIU 

Şeful cuibului “Tudor Vladimirescu”, com. Râpile - Bacău. 
Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 39,30 Septembrie 1937. 


NICOLAE NIŢĂ 


151 


De ici, de colo... 


J alea noastrâ 

Multă jale e la noi, 

C’ai murit frate, ‘n război, 

Şi-ai murit cu arma ‘n mână 
De-o lovitură păgână. 

Frate Moţa, tu-ai murit 
Pentru Cruce te-ai jertfit. 

Şi noi toţi, aşa murim, 

Ca tine şi ca Marin. 

Dar mai avem de răbdat 
Că ordin n’am căpătat. 

Când suna-va goarna tare 
Iti vom face răzbunare. 

5 

Căci lua-vom arma’n mână 
Si-om trage’n lifta păgână, 

Care lucră tot pe dos 
împotriva lui Cristos. 

Frate Moţa, când murişi 
Numa-atâta mai grăisi: 

De Cristos, de Spania, 

De dragă România. 

Pentru astea ai luptat 
Şi viaţa tu ţi-ai dat, 

Şi-ai căzut cu faţa ‘n sus, 

Şi cu gândul la Iisus... 

Legionar loan TRIPON 

Com. Boldur (Severin) 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 40,7 Octombrie 1937. 


La moartea Generalului iubit 

în luptă aprigă cu moartea 
Se stinse azi, - ca un ecou - 


152 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


CANTACUZINO - Grănicerul, 

Un brav ostaş, un sfânt erou... 

Plecaţi genunchiul mic şi mare; 

Legionari, Legionare, - 
Şi’n taină vă rugaţi - mereu 
Ca Cel din ceruri - Dumnezeu - 
Un loc ales să dăruiască 
Şi vrednicului “Grănicer” 

Sus, sus, în “Patria cerească” 

Rugaţi-vă legionari. 

Rugaţi-vă; durerea care 

Azi o ‘nfruntaţi, e grea şi mare! 

Nicolae M. !sac 

(Zlaşti - Hunedoara) 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 42,21 Octombrie 1937. 

PLÂNGE GARDA 


Plânge, plânge şi suspină, astăzi “Garda cea de fier” 

C’a pierdut pentru vecie pe “iubitul Grănicer”... 

Plânge “Garda”, cu ea ţara şi cu ţara plânge firea, 

Căci în lume el luptat-a să ne-aducă mântuirea! 

Mântuirea şi scăparea de duşmani - mânce-i urgia - 
Care sug şi care fură tot ce are România!... 

Plânge “Garda”, plânge tare... Plânge tot ce are grai; 
Plâng orfanii, invalizii, “Cavalerii lui Mihai”... 

Plâng, căci au, cu drept, ce plânge. Plâng pe pretinul iubit 
Care a ştiut ce-i lupta s’a luptat pân’ la sfârşit!... 

Taică, lasă-ne să plângem. Tu te du la cer - senin - 
Şi veşti bune dela “GARDĂ” du lui Moţa şi Marin!... 

Nicolae M. !sac 

(Zlaşti - Hunedoara) 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 42,21 Octombrie 1937. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


153 


Vâ cheamâ Legiunea 

Din ţara Muşatinilor coboară, 

Ca zimbrul falnic, aspru Moldovean, 

Un nou făuritor de tară 

5 

Cu glas de lege şi chip de Căpitan. 

Ne-au împilat prin veacuri toţi străinii 
Şi ne-au batjocorit şi sufletul din noi. 

In ţara Dacilor numai Românii, 

Duc sarcinile grele şi nevoi. 

Azi vin iar timpurile de mărire, 

S’au răsculat din cripte voevozii, 

Să cânte învierea din psaltire, 

Şi s’alunge, din altar, Irozii. 

Stau umbrele lui Mircea şi Ştefan de pază, 

Şi rugăciunile vlădicilor sunt scut. 

‘Nainte!, - Legiunea verde azi veghează 
Să cucerim, viteji, tot ce-am pierdut! 

Vă cheamă Legiunea, Ţara, Căpitanul, 

Vă cheamă, din morminte, Moţa şi Marin. 

Să dăm ‘n lături spinii şi duşmanul, 

Să rupem lanţuri de urgie şi de chin! 

Const. GHERASIM 

Com. Gavojdia 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 43,28 Octombrie 1937. 


Scrisoarea unui jandarm către tatâl lui 

Iubite tată, bătrân, albit, cucernic preot din altar, 

Din depărtare-ţi scriu smerit, că sufletu-mi e plin de jar. 
Cum mă’nvăţai şi odinioară îngenunchiat să mă închin 
Şi glasul meu de tine-alături să-l pun în cântecul divin, 
Ascultă-mi astăzi rugămintea, o spovedanie de fiu: 
în inima mea arde dorul-“legionar” să mă înscriu... 

Căci am visat, iubite tată, şi visul fu adevărat, 


154 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Că şapte lei spre Soare-Apune pentru credinţă au luptat, 

Şi tată!, ce durere mare! Căzut-au doi din cei eroi; 

Căzuţi, luptând cu disperare, ni-aduse crucea înapoi. 

M’am dus să mă închin la cruce. Sub ea zăceau cei doi eroi. 

O lumânare-am pus să ardă, iar lacrimi mi-au căzut şiroi. 
Deasupra-altarului, tătucă, sclipea un soare luminos; 

Iar jos, pe lespedea de piatră, sta scris: “căzuţi pentru Cristos”. 
Mai la o parte, p’altă cruce, când am voit să mă închin, 
Văzut-am visul nostru dulce: “Eroii Moţa şi Marin”. 

Voi, scumpe tată, blândă mamă, fiţi mândri că din voi cu har, 
Eu nu doresc să fiu altceva decât un brav legionar! 

"Jandarmul Mîhăîlescu” 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 45,11 Noewbrie 1937. 

Nu nai zicem “frunza verde” 

Nu mai zicem frunză verde, 

Bogăţia ni se pierde... 

Jale grea, suspin amar 
Din hotar până’n hotar. 

Se ridică’n holde spinul 
Că ne-a podidit străinu’ - 
Geme’n lanţ păgân creştinul. 

Pleacă rodul din hambare 
In străine buzunare. 

Rugineşte coasa’n cui 
Şi nu seacă nicidecum 
Lacrima Românului 
Aruncat, sărac, în drum. 

Iată însă veste mare, 

Se pomi din depărtare. 

Jertfă sfântă mmânească 
Vine să ne isbăvească. 

Hăt, în Spania, departe, 

- Cum se scrie azi în carte - 
Jertfă Neamului creştin 
S’au dat Moţa şi Marin. 


NICOLAE NIŢĂ 


155 


De ici, de colo... 


Sfânt şi vitejesc frumos 
Pentru crucea lui Hristos. 

De-azi ‘nainte va să piară 
Comunismul de prin Ţară 
Şi blestemul jidovesc 
Din ogorul strămoşesc. 

Tara noastră românească 
Să nu mai fie robită 
Şi de aur jefuită. 

Ci să crească, 

Să’nflorească 

Peste vremi să’mpărăţească. 

Legionarii să ridice 
Holde mari, bogate spice. 

Munţii să ni-i desrobească 

5 

Şi să cânte’n legea dreaptă: 

Căpitanul să trăiască! 

Aşa cum poporu-aşteaptă. 

Scrisă fie, Doamne’n ţară 
Biruinţa în ogoare. 

Să ne scape de ocară 
Şi de lanţul cel străin 
Jertfa tineretii’n floare 

5 

A lui Moţa şi Marin, 
loan MAGHET 

Legionar, cuibul “Ilie Gârneaţă” 

Com. Boldur-Severin. 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 47,25 Noembrie 1937. 

Alegatorul legionar 

Cu sufletul curat şi bun de frate 
Trec prin oraşe, dar mai mult prin sate, 

Şi duc vestirea nouă şi direaptă 
Ce toţi legionarii o aşteaptă, 

Că toţi creştinii, domni şi opincari, 

Azi sunt alegători legionari 

în lupta ce ne-aşteaptă. 


156 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Cu glas de sfânt un Moţa, un Marin, 
Cu glas de tunet un Cantacuzin, 

Cu glas de luptători alţi mulţi eroi 
Ne cheamă să luptăm la fel şi noi! 

Ori câte piedici ni le pun în cale 
Şi azi ispitele electorale 

Să nu dăm înapoi! 

Vom fi şi noi, cei ce răzbim ‘nainte, 
Părtaşi ai jertfei celei mari şi sfinte, 
Părtaşi şi camarazi cu Căpitanul, 

Cu Clime şi cu tot legionarul, - 
Şi’n raza soarelui de dimineaţă 
Un neam întreg va re’nvia la viaţă, 

Sfârşind pe veci calvarul. 


(Un alegător ţăran clin Rădăuţi - Bucovina) 


Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 48, 2 Decembrie 1937. Vezi şi varianta apărută în broşura ele 
propagandă a Partidului “Totul pentru Ţară”. Tipografia “Olinpul”, Bucureşti, 1 Q 31. 


O, Nean Români 

O, Neam român, de viţă veche, 
Coborâtor dela Romani, 

In tine sunt virtuti alese 

5 

Strânse prin jertfa-atâtor ani. 

O, Neam român, plin de credinţă, 
Numai prin cruce ai trăit; 

Crucea te-a scos din suferinţă, 
Prin cruce tu ai biruit. 

O, Neam român, plin de tărie, 
Multe urgii ai înfruntat; 

Au fost şi vor ca să mai fie, 

Dar una după alta cad. 

O, Neam român, plin de vigoare, 
Tu nu ştii că ce este teama, 
Oricine-a vrut să te doboare, 

El singur frânt şi-a făcut seama. 


NICOLAE NIŢĂ 


157 


De ici, de colo... 


O, Neam român, eu am credinţa, 

Că tu în veci vei birui! 

Oricine-ar vrea să-ti iee viata, 

El va muri, Tu vei trăi! 

Aldea ISOEACHE 

Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 50-51, Crăciun, 1937. 

MO]"A $1 MARIN 


Ca altădată Banu Mărăcine, 

S’au dus departe ‘n depărtat Apus, 

Să sprijine credinţa în Iisus 
Lovită de turbatele jivine. 

Dar nu s’au mai întors precum s’au dus! 

Ci, cu bravura şi măriri divine: 

Ei s’au jertfit - ca şi Iisus pe sine - 
Să-şi ţină ţara ‘ntreagă fruntea sus. 

Ei s’au urcat cu mult mai sus de soare 
Şi ne trimit lumini biruitoare, 

Ce neamu ‘ntreg din moarte înviază. 

Din înăltimele ameţitoare 

5 5 

Ei, ca arhanghelul din cer, veghează 
La Căpitan şi armia-i vitează. 

Gheorghe VRACIU 

Şeful cuibului “Tudor Vladimirescu”, com. Râpile - Bacău 
Ziarul “Libertatea Anul 35, Nr. 50-51, Crăciun, 1937. 

PLUGUJOP LEGIONAR 

Aho! Aho!... 

Ia mai staţi bravi legionari, 

Şi la ăşti buni gospodari. 

Să le spunem, ca şi an, 


158 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Ce vrea mândrul Căpitan, 

Că, de când el a pornit 
Multe zile-a suferit 
Şi-ai lui dragi legionari 
Omorâţi sunt de tâlhari. 

5 

Omorâţi şi schingiuiţi 
Cu cuţite ciopârţiţi 
Şi cu gloanţe împuşcaţi 
De vrăjmaşii cei bogaţi. 

La urechi cu clopoţei 

Şi la gât cu zurgălăi 
Mânaţi legionari flăcăi, 
Hăi, hăi... 

Dar voinicii lui Codrean 
Nu se tem nici de satan 
Trec prin gloanţe, trec prin fum, 
Nu-i mai poţi opri din drum. 

Ei s’apropie de iad 
Şi cântând, mereu tot cad... 

Dar din sânge legionar, 

Sute, mii şi mii răsar 
Inăltâandu-se căliţi 

5 5 

De Arhangheli verzi păziţi. 

Şi ca viforul pornesc 
Cu credinţa ‘n Cel ceresc. 

Şi la gât cu zurgălăi 
Mânaţi legionari flăcăi, 
Hăi, hăi... 

Iar când Cel sfinţit a vroit, 
Căpitanul a sărit 
Ordin sfânt la toţi a dat, 

Iadul s’a cutremurat. 

Cântec sfânt cu toţi cântând 
Zidurile sfărâmând. 

Toţi tâlharii alergau 
Dar scăpare nu aflau 
Prinşi erau şi biciuiţi 
La munci grele osândiţi 
Iar cei răi şi îndrăciţi, 

Puşi la zid şi pironiţi. 

Şi la gât cu zurgălăi 




NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


159 


Mânaţi legionari flăcăi, 
Hăi, hăi... 

Peste-un an când vom ura 
Cel sfânt de se va’ndura, 

Ţara “soare sfânt” va fi, 

Cum “Arhanghelul” grăi, 

Tara mândră fără hoţi 

5 5 

Legionari vom fi cu toţi. 
Şi-atunci ţara va cânta, 

Pre cel sfânt va lăuda, 

Iar pe-al nostru Căpitan 
Să ni-1 tie an cu an 

5 

Multă vreme ‘n viitor 
Să conducă-acest popor! 

Şi la gât cu zurgălăi 
Mânaţi legionari flăcăi, 
Hăi, hăi... 

Dumitru CRIŞAN 

legionar, Iaşi 


Ziarul “Libertatea Anul 36, Nr. 1, Anul Nou, 1938. 

FREAMAT SECULAR 


Freamăt secular 
Glas fără hotar, 
Sună cu putere 
Clocot de ‘nviere, 
Şi ne cere nouă 
O viaţă nouă, 

Azi să o începem 
Şi să o pricepem! 

Lutul se răscoală, 
Crucile se scoală, 
Iară din morminte 
Mii de osăminte 
Mişcă furtunoase 


160 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Şi voiesc să iasă, 

Ca să vie iară 
Vii, în astă ţară! 

Totul ce-a trecut: 

Sabie şi scut, 

Lupte sângeroase, 

Fapte luminoase. 
Crainici şi eroi 
Ce-au fost pentru noi, 
Azi vreau să revie 
Iar la datorie!... 

Freamăt viu în ţară, 
Doina legendară, 

Vifor de lumină, 

Foc peste neghină! 
Freamătă trecutul, 
Suflete şi lutul, 

Numai noi, cei vii, 
Suntem prea pustii... 

Oare nu e ceasul 
Să ‘nţelegem glasul 
Care ne cuvântă 
O chemare sfântă!? 

Para focului nestins 
Să-l aibă în veci cuprins, 
Pe Românul care azi 
E nepăsător şi laş! 

Freamăt creator, 

Cor clocotitor, 

Trai de suferinţă, 

Vis de biruinţă!... 

Iată ce mijeşte 
Şi drum îşi croieşte 
Către ţara care 
Mâne va apare, 

Verde şi frumoasă, 
Mândră, sănătoasă, 

Ca o stea din ceruri 
Plină de îndemnuri... 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


161 


Freamăt de ‘nviere 
Născut din durere, 

Vremea te aşteaptă 
Să-i deschizi o poartă: 

Poarta strălucirii 
Şi a fericirii 
Neamului şi Ţării 
A-Tot-Indurării... 

Freamăt secular, 

Sol divin, - solar, 

Noi, gata ori când 
Suntem într’un gând! 

Vasile BOTEZAT 

Calendarul “Libertatea ” pe anul 1938. Tipografia “Astra”, Cluj. (“Calendarul foii poporale 

legionare Libertatea ... Calendarul săteanului, ca şi al muncitorului român legionar pentru anul 
1Q3S”). 


Pentru Câpitan $i Lecjiune! 

Din vraja visurilor noastre 
Curând săvârşise-va minunea 
Căci chiar în zările albastre 
Va răsuna durerea noastră, 

Şi străluci-va Legiunea! 

Credinţă, dragoste neţărmurită, 

Noi, legionarii îi păstrăm 
Şi rana e neogoită 
In inimi de eroi sădită 
Sărim cu toti s’o vindecăm 

3 

/V 

In greaua vieţii frământare, 

Vom seri un cântec de alean 
Şi ‘n clipele de aşteptare 
Vom repeat acea cântare: 

“Trăiască scumpul Căpitan!” 


Şi cu credinţa ‘n Dumnezeu 


162 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Vom duce-a noastră misiune 
Pe un drum spinos şi greu 
Vom suferi nevoi mereu 
Pentru-a noastră scumpă Legiune!... 

vladimir CUHAR! 

Lucrător tipograf 

Ziarul “România Creştina”, Ckişinău. AnulIV, Nr. 60, 2 Ianuarie 1938. 


Morţilor nojtri 

Când eu simţesc în mine o crudă pustiire, 

Când gândurile mele străbat prin cimitire, 

Vă văd în haina morţii, umplându-mă de duh. 
Măreţul vostru suflet, pluteşte prin văzduh. 

In suflet n’am mâhnirea că azi sunteţi pământ, 
Adevărata viaţă, răsare din mormânt! 

Aţi câştigat prin moarte un nume de eroi, 

Sunt trist că n’am prilejul, să mă jertfesc ca voi. 
In suflet amintirea, pe toţi cu drag vă strânge, 
V’aţi ridicat spre soare, din jertfa, şi din sânge, 
Morminte dragi, săpate în cuget, în credinţă. 

Să ne ‘ntăriţi pe drumul, aceluiaşi destin, 
“Prezent” Ionel I. Moţa, Ciumeti şi Marin. 

Vasile COBAN 


Şef de cuib, Iaşi 

Ziarul “Libertatea Anul 36, Nr. 5,27 Ianuarie 1938. 


La Câlineţti 

Negurile se destramă... 
Pe acest trudit pământ 
Multă larmă, 

Frunza freamătă în vânt. 

Peste arborii din luncă... 
Soarele a scăpătat... 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


163 


De la muncă, 

Vin voioase fetele în sat. 

Par’că plâng în drum mereu, 

Plute ‘n lungul drumului. 

Un flăcău 

Cântă ‘n fluer dorul lui. 

Ca o binecuvântare, 

Lin se lasă blânda noapte, 

Zâmbitoare. 

Cântă inimile toate... 

Nelu POPESCU-DOLJ 

(Compus în tabăra de muncă dela Călineşti desfăşurată în parcursul anilor 1935-1936). 
“Garda ”, Câmpulung-Muscel. Anul 11 , Nr. 3, io Noembrle 1940. 


Cântecul Legionarului 


Ordinul “Moţa-Marin” ele G. P. V. 


Din adâncuri s’aud legionarii 
Sfărâmând lanţul grelei robii 
Luptători - cavaleri ai onoarii 
Unui Neam ce ‘nfruntă veşnicii. 

Viata lor o doresc în furtune 

5 

Visul lor e să moară luptând 
Pentru Neam, Căpitan şi Legiune 
Ei vor lupta şi vor muri râzând. 
Legionari, copii ai Morţii 
Cu Arhanghelul cel sfânt 
Alergaţi pe drumul sorţii 
Şi-apăraţi acest pământ. 

Legionari, copii ai Morţii 
Moţa şi Marin şoptesc: 

“Viata voastră e ‘n moarte! 

5 

Muriţi pentru Neamul Românesc” 
Legionari Eroi: Ori învinge, ori murim! 
Pentru Neamul de Roman 
Pentru Neam şi Căpitan! 


“Garda. ”, Câmpulung-Muscel. Anul 11 , Nr. 5,1 Decembrie 1940. 


164 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Marţul Dâmboviţei 

de G. P. V. 

Noi cântăm un marş de biruinţă 
Să răsune pe al Dâmboviţei plai 
Să s’adune de prin codrii noştri 
Oastea lui Mihai... 

Refren. 

Urmaşi ai bravilor eroi 
Voi legionari Dâmboviţeni 
La luptă, azi, veniţi cu noi 
Ai Căpitanului oşteni. 

Din adâncuri s’aud mii de glasuri 
Şi ‘mprejur priviţi cum umbrele apar 
Vin legiunile lui Ţepeş Vodă 
Să stea la hotar... 

Refren. 

Ca un vuiet vajnic de furtună 
Se arată ‘n zare oastea de panduri 
înarmaţi cu flinte şi oţele 
Coase şi securi... 

Refren. 

Noi cântăm un marş de biruinţă 
Să răsune pe al Dâmboviţei plai 
Să se-adune de prin codri oastea 
Căpitanului... 

1 Q 36 

Tabăra Valea Voevozilor-Dâmboviţa 

“Garda ”, Câmpulung-Muscel. Anul 111 , Nr. 7 - 9, 25 Decembrie 1940 — 1 1 anuarie 1941. 







NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


165 


poeziipopulare Diverse 
publicare înpresa Legionară 


Culese de: P. Popovici-Bcmiştecinu 

în poiana d'ângă sat 
Mă 'ntălnii cu un găzdac 
Şi găzdacu' aşa'mi grăia: 

— Ia tinere, fata mea, 

Că 'ţi dau şase boi cu ea. 

— Să 'mi dai şase şi mai şase 
Fata ta nu 'mi trebe 'n casă. 

Dragă 'mi e fata săracă, 

Că ea lucră de se 'nbracă. 

Dar fata găzdacului, 

Dă-o 'n brânca dracului, 

Că pe puii dela mână — 

Dă slănină şi făină. 

Iar pe pui dela poale, 

Dă fanină şi unsoare. 

Frunză verde miri ori 
Luaţi seama măi, feciori 
Dacă mereţi la 'nsurat — 


166 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Nu lăcomiţi la iosag, 
Cum am lăcomit şi eu, 
De m’o bătut Dumnezeu. 


Că lăcomii la ogoară 
Ş'uam adus ciuma la hoară 
Lăcomii la patru boi 
Şi adusei ciuma la noi. 

Când o văd şezănd la foc, 

Pare căi un muşuioc. 

Când o văd în capul gol, 

Fug vacile din ocol. 

* * * 

Galşa noastă-i sat micuţ - 
Toată fata i cu drăguţ. 

Şiriai un sat mai mare, 

Nici o fată drăguţ n'are. 

* * * 

Bată-1 Dumnezeu de prost. 

Mult mă 'ntreabă unde am fost. 

Nu vede sară i ochii, 

C'aşa umblă junii, 

Când apucă a iubi. 

Mult mă mir, de cine 'ntreabă, 
Unde-am fost şi n'are treabă, 

Că eu nu întreb pe nime, 

Unde a fost, de unde vine? 

(Auzite delapavel Kăzman din (Salşa) 


Revista “înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 6, i Decembrie 1937. 

Busuioace, nu te ai coace! 

— Da' de ce să nu mă coc, 

Că mă pun feciorii 'n clop? 

Şi de ce să nu mai fiu, 

Că mă pun fetele 'n brâu? 


Frunză verde de trifoi, 

Trecui bade pela voi 
Şi auzii pe maică-ta 
Cum striga şi se văita, 

Că ea nu poate cina, 

De frică, că mi i lua. 

Spune bade la mata, 

Ca să cine, 

Să se aline, 

Nu poarte grija de mine, 

Că eu nu fug după tine. 

* 

'n deal, la umbra codrului — 
Tăt omu' cu mândra lui, 

Se sărută se iubesc 
Şi de dragoste vorbesc. 
Numai eu cu mândra mea, 
Nu ne tragem nădejdea, 

Că dragostea delâ tine 
îi ca ghiaţa cea subţire, 

Că te ai da şi nu te ţine: 

Când apuci pe dunga ii 
Ghiaţa ’ncepe a pârii. 


•k k k 

Trecui, bade, pela voi — 
Nu văzui nici carenici boi, 
Nici jireadâ de gunoi. . . 
Pe tine te văd chicit 
Stând în uşa dela birt! 

* 

Cărărue de pe deal, 

Ce vii bade aşa de rar? 
Cărărue de pe şes, 

Aş veni mândro mai des, 


168 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Dar când plec mândro, la voi, 

Mă strigă mama, ’napoi 
Şi când plec să merg la tine, 

Strigă maica după mine, 

(Auzite delapavel Răzrnan din (Salşa) 


Revista “înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 7,15 Decembrie 1937 — 1 1 anuarie 1938. 


Doina Iancului 

Jele-i Doamne, cui şi cui, 
Jele-i Doamne, codrului 
De armele Iancului: 

Că le plouă şi le ninge 
Şi n’are cine le ‘ncinge. 

Cântecul lui IHoria 


(Cântec Popular) 


Horia-şi duce oastea ‘n deal, 
Ungurii fug din Ardeal; 
Horia-ş duce oastea 'n lunci 
Fug Ungurii în papuci. 
Trageţi hora, eu să joc, 

La lumina celui foc. 

Pe cel câmp pustiu şi ‘ntins 
Arde-un foc de noi aprins. 
Las' să ardă şi să crească 
Că-i în Ţara Ungurească. 
Trageţi hora ca să joc 
La lumina celui foc. 





NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


169 


Doi Umblăm şi Colindăm" 

“Gazeta Transilvaniei”, Graşov. Anul 103, IMr. 106 (serie nouă), 2^ Decembrie 7 Q40. 

COLINDE REGIONALE 


ARDEAL 


*) 


După fiecare vers se repeatâ “l-lorile dalbe”. 


Ia, sculaţi, boieri mari 

Florile dalbe*) 
Sculaţi voi, Români plugari 
Florile dalbe, 

Că vă vin colindători 

Florile dalbe, 
Noaptea pe la cântători 

Florile dalbe, 

Şi v’aduc pe Dumnezeu 
Să nă mântue de rău; 

Un Dumnezeu nou-născut 
Cu flori de crin învăscut. 

Dumnezeu adevărat, 

Soare ‘n raze luminat. 
Sculaţi, sculaţi, boieri mari, 
Sculaţi voi, Români, plugari. 

Că pe cer s‘a arătat 
Un luceafăr de ‘mpărat, 

Stea comată, strălucită, 
Pentru fericiri menită. 

Iată lumea că ‘nfloreşte, 
Pământul că ’ntinereşte, 
Cânt’ prin luncă turturele, 

La fereastră, rândunele. 


170 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Şi-un porumb frumos, leit, 
Despre apus a,venit, 

Floare dalbă a adus 
Şi la căpătâi s’apus. 

Ea vă zice să trăiti 

5 

/V 

Intru mulţi ani fericiţi 

5 5 

Şi ca pomii să 'nfloriţi 
Şi ca ei sa ‘mbătrâniţi. 

MUNTENIA 

Sus la poarta Raiului 

Ziurel de zi, 

Şade Maica Domnului, 

Ziurel de zi. 

Cu fiul sfânt lângă ea, 

Dar fiul tare plângea. 

„Taci, fiule, nu mai plânge? 

Că eu tie ti-oi aduce, 

Două mere, arginţele, 

Să te joci, fiuţ, cu ele. 

Fiul sfânt aşa zicea: 

Nu plâng, maică, de-aceia. 

Că uită-te, maică, în jos 
Colo ‘n josu mai din jos, 

De vezi fauri făurind 
Mie, piroane făcând”. 

Şi fiul sfânt tot plângea. 

Maica sfântă-L mângâia: 

„Taci fiule, nu mai plânge 
Că eu tie ti-oi aduce, 

Două mere, aurele 
Să te joci, fiuţ, cu ele”. 


Fiul sfânt aşa zicea: 


NICOLAE NIŢĂ 


171 


De ici, de colo... 


„Nu plâng maică d—aceea. 

Ci, te uită, maică ‘n sus 
Colo ‘n susu, mai în sus, 

De vezi bărdaş bărduind, 

Şi mie cruce făcând”. 

OLTENIA 


Seara de-astăseară 
Este o seară mare. 

Seara lui Ajun 
Şi-a lui Moş Crăciun. 

Că numai din maică 
Şi fără de taică, 

Nou ni s‘a născut 
Cel făr’ de ‘nceput. 

Şi-apoi mi-L luară 
Şi mi-L cercetară, 

Trei zile d-arândul 
Cu vină ‘ncărcându-1. 

Vineri. Sâmbăta, 

Şi Duminica, 

La Iordan mergea 
Şi mi-L boteza. 

Şi nume-I punea. 

Ce nume-I punea? 

‘Naltul Ceriului 
Şi-al pământului. 

BANAT 


Sus în vârful ceriului 
împrejurul soarelui 


172 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Este un tron auritu 
Şi cu stele înfloritu 

lai, Domnul Domnului, Doamne. 

în el şade Dumnezeu 
De judecă servul său. 
înaintea tronuluiu 
Şade omul Raiuluiu. 

„Ştii, Adame, ce ţi-am spusu 
Eu în Rai când te-am adusu? 

Că te iert de a mânca 
Din pomii ce ţi-l-oiu da. 

Dar din unul n’am ieriatu 
Şi tu, totuş, ai mâncâtu. 

Mură ‘n gură băgaşiu 
Gura de ţi-o ‘nveninaşiui, 

Inima deaţi-o ’nşelaşiu 
Şi ‘n păcate te-afundaşiu. 

Cu tot genul omenescu 
De pe mărul pământescu. 

Pentru tine, moş Adame 
Eu purtai piroane ‘n palme. 

Dară Adam se ’ntrista 
La pământ îngenunchia. 

Şi de Domnul se ruga — 

Iară Domnul întreba: 

Cum, Adame, de-ai smintitu 
De-ai mâncat din pom opritu? 

Şi Adam a cuvântatu: 

— Şarpe galben sa ‘ncercatu 
Mărul Evei de l-a datu 
Iară Eva l-a gustatu. 

Tu Adame ce-ascultaşiu 
Pentru ast‘ te lepădaşiu, 

Din cel Rai prea luminosu, 

Colo ‘n iadu ‘ntunecosu. 



NICOLAE NIŢĂ 


173 


De ici, de colo... 


GASAPAGIA 

Astă-i seara, seara mare 
Seara mare-a lui Crăciun 
A lui Crăciun omul bun 

Bună seara lui Crăciun. 

Noi aicea ce-am venit? 

Am venit să colindăm 
Pe Cristos să-l lăudăm. 

Că de mic ni s’a născut 
In scutece înnăscut. 

La naşterea lui Cristos 
Toţi oamenii-au fost voioşi. 

Când a fost la răstignire 
Toţi am fost cu tânguire 

Când a fost la 'nmormântare, 
Toţi am fost cu supărare. 

Vineri pe la doisprezece 
Clopotele le trăgeau. 

Pe Isus îl răstigneau, 

Cuele i le bateau. 

Sângele pe tălpi curgea 
Maica Sfântă că-1 oprea. 

Şi ‘n biserică-1 ducea 
Şi din gură’ aşa zicea: 

Acesta-i sânge curat 
Că-i din trup nevinovat. 

Acesta-i sânge cu milă 
Că-i din trup fără de vină. 

Acesta-i sânge milos 
Că-i din trupul lui Cristos. 


174 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

BUCOVINA 

Colea, colea după deal 
Eşte-un beci de păcurar. 

Şi-o turmă mare de oi; 

Toate oile păştea. 

Numai una miorea 

Sta ‘n genunchi şi se ruga; 

La Măicuţa Precista 

5 

S’o scape de iama grea. 

S’o scoată din iarnă ‘n vară, 

La drăguţa primăvară. 

Că dar îi va dămi 
Şi frumos o va cinsti: 

La Crăciun 
Cu lapte bun 

La Ispas, 

Cu dulce caş. 

DOGROGEA 


La vârful de nouă meri 

Hai, leronda, Ierului, Doamnele. 
Mi-arde nouă lumânări. 

Iar din nouă lumânări 
Hai . 

Pică nouă picături. 

Iar din nouă picături 
Ruptu-s'au şi faptu-s‘au. 

Ruptu-s’au şi faptu-s'au 
Râu de vin şi-altul de vin. 

Dar în râu, cin’ se scălda? 

Scaldă-se Bun Dumnezeu. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


175 


Se scăldată, se ’mbăiară, 

‘N apă lină se clătiră. 

Cu şfânt mir se miruiră 
Şi ‘n veşmânt se primeniră. 

Mai în jos de Dumnealui 
Scaldă-se şi Sfânt Vasile. 

Se scăldară, se ‘mbăiară 
Şi ‘n veşmânt se primeniră 

Mai în jos de Dumnealor 
Scaldă-se Sfântul Ion. 

Se scăldară, se ‘mbăiară 
Şi ‘veşmânt se primeniră. 

Mai în jos de Dumnealor 
Scaldă-se şi Moş Crăciun. 

Se scăldară, se ‘mbăiară 
‘N apă lină se clătiră. 

Cu, sfânt mir se miruiră. 

Şi ‘nveşmânt se primeniră. 

Busuioc verde pe masă 
Rămâi, gazdă, sănătoasă. 


“Gazeta. Transilvaniei”, Braşov. Anul 103, Nr. 106 (serie nouă), 25 Decembrie 1940. 



irtc 


NICOLAE NIŢĂ 


177 


De ici, de colo... 


Nu-s vinovat fata ele tara nea 

* * 

La ora când cobor, legat în fiare, 
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, 
cu fruntea’n slavă strig din închisoare: 

- Nu-s vinovat faţă de ţara mea. 

Nu-s vinovat că mai păstrez acasă 
pe-un raft, întâiul meu abecedar 
şi că mă’nchin când mă aşez la masă, 
cuviincios ca preotu’n altar. 

Nu-s vinovat că i-am iubit lumina 
curată cum în suflet mi-a pătruns, 
din via dată’n pârg sau din grădina 
în care-atâţia şerpi i s’au ascuns. 

Nu-s vinovat că-mi place să se prindă 
rotundă ca o ţară hora’n prag, 
sau c’am primit colindători în tindă, 
cum din bunic în tată ne-a fost drag. 


178 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Nu-s vinovat că toamnele mi-s pline 
cu tot belşugul, de la vin la grâu, 
şi c’am chemat la praznic pe oricine, 
cât m’am ştiut cu cheile la brâu. 

Dac’am strigat că haitele ne fură 
adâncul, codrii, cerul stea cu stea 
şi sfânta noastră pâine de la gură - 
nu-s vinovat faţă de ţara mea. 

Nu-s vinovat c’am îndârjit şacalii 
când am răcnit cu sufletul durut 
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii 
şi că urăsc hotarul de la Prut. 

Pământul meu, cum spune şi’n izvoade, 
l-a scris pe harta lumii Dumnezeu, 
şi câţi prin veacuri au venit să-l prade 
îl simt şi-acum pe piept cât e de greu. 

De-aceea când cobor legat în fiare, 
împovărat de vina cea mai grea, 
cu fruntea’n slavă gem din închisoare: 

- Nu-s vinovat faţă de ţara mea. 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. antologic “Aceşti nori poeţi nici” ele Mihai Păclulescu. Vezi $i “Poenele cumplitului canal” 
(1 QEO-7 QE4) ele Andrei Ciuruncja. Ecl. Oniversalia, Craiova, 1 QQ2. 

Ţara, ţâruleanâ 

Tară, tăruleana mea, 
mult mi-i drag a te cânta. 

Zilele cum trec de-a rândul 
mi-aşi trimite’n lume gândul 
şi pe vânt, şi pe furtună, 
pentru zori de vreme bună, 
şi pe frunză şi pe nai, 
şi pe dulcele tău grai. 

Cât privesc în jurul meu, 
ies ca din pământ mereu 


NICOLAE NIŢĂ 


179 


De ici, de colo... 


fabrici aprige de fier 
care spumegă spre cer. 
Fumul dacă lunecă 
luna mi-o întunecă. 

Stelele, suratele, 
s’au smolit cu toatele. 
Soarele - pecingine, 
negru-i de funingine. 

Şi din fabricile grele 
ies morminte de oţele 

5 

gureşe şi jucăuşe, 
numai lanţuri şi cătuşe, 
pentru braţele voinice 
vinete de răngi şi bice, 
pentru gleznele purtate 
prin noroaie desfundate 
şi pe drumuri neumblate. 

Din fruntarii în fruntarii, 
zi de zi zidesc zidarii. 

Nu zidesc în voia lor 
case mândre cu pridvor, 
nici palate strălucite, 
ci celule zăbrelite, 
închisori de cărămidă, 
pe bădiţa să-l închidă. 
Temniţe de piatră udă, 
dacă strigi să nu te-audă, 
dacă plângi să nu te vadă 
paşii care trec pe stradă. 

Codrii, smulşi din temelie, 
iată-i suluri de hârtie 
înegrită fără vrere 
de-a tiparului putere. 

Peste tot gazetele 
îşi trimit ştafetele 
şi din toate părţile 
dau năvală cărţile 

3 

şi cu scrâşnet şi suspin 
umplu ţara de venin. 


180 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


De-ar fl fost hârtia asta, 
bat-o focul şi năpasta, 
pentru-atâtea lăcrămaţii 
câte-ar vrea să facă fraţii, 
codrii nu ne’ar fi destui, 
cu tot naltul bradului 
şi desimea fagului. 

Frunza nucului amară, 
plugurile nu mai ară. 

Pe câmpii nemărginite 
ies huidume lustruite, 
fără cai şi fără boi, 
fără inima din noi. 

Şi cum ies, în urma lor 
creşte grâul gălbior, 
grâu înalt, cu spice pline, 
pentru gurile străine, 
pentru ţările străine. 

C’a ajuns aici străinul 
mai stăpân decât stăpânul, 
mai român decât românul. 

Pleacă grâul şi secara, 
stafiile umblă tara. 

5 

Pleacă verile bogate 
în camioane încărcate, 
pleacă toamne nesfârşite 
în vagoane plumbuite. 

Şi rămân doar iernile 
să ne’ngheţe pemile, 
şi rămân cătuşele 
să pândească uşile. 

Şi rămâne temniţa 
să ne frigă inima. 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” (1 Q^O-7 bel. Oniversalia, Craiova, 1 QQ2. 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


181 


CANALUL 

Aici am ars şi-am sângerat cu anii, 
aici am rupt cu dinţii din ţărână, 
şi aici ne-am cununat, cu bolovanii, 
câte-un picior uitat sau câte-o mână. 

Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene 
am dat cu veacuri înapoi lumina. 

Amare bezne-am aşternut pe gene 
şi le-am gustat în inimi rădăcina. 

Aprinşi sub biciul vântului fierbinte, 
bolnavi şi goi pe ger şi pe ninsoare, 
am presărat cu mii de oseminte 
meleagul dintre Dunăre şi Mare. 

Trudind, flămânzi de cântec şi de pâine, 
înjurături şi pumni ne-au fost răsplata. 
Să facem drum vapoarelor de mâine, 
am spintecat Dobrogea cu lopata. 

Istoria, ce curge-acum întoarsă, 
va ţine minte şi’ntre foi va strânge 
acest cumplit Danubiu care varsă 
pe trei guri apă şi pe-a patra sânge. 

Iar cântecele smulse din robie 
vor ctitori, cu anii care vin, 
în cărţile pe care le vom scrie, 
o nouă Tristie la Pontul Euxin. 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal" (1 QţO-1 Q^4). Ecl. Universalia, Craiova, 1 QQ2. Vezi $i varianta 
ele nai jos cu acelaşi titlu publicată în Exil sub nunele P. Cahuleanu, vechiul pseudonim literar al 
autorului... 

CANALUL 

(variantă apărută în exil) 

Aici am plâns şi-am sângerat cu anii 
Scuipându-ne plămânii în ţărână 


182 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Aici am logodit cu bolovanii 
Câte-un picior uitat sau câte-o mână. 

Pe-aceste văi şi dealuri dobrogene 
Am dat cu veacuri înapoi lumina 
Amare bezne-am aşternut pe gene 
Şi le-am gestat în inimi rădăcina. 

Istoria noastră cea din lacrimi toarsă 
Va ţine minte şi 'ntre foi va strânge 
Acest cumplit Danubiu care varsă 
Pe trei guri apă şi pe-a patra sânge. 

Iar cântecele smulse din robie 
Vor ctitori în anii care vin 
In cărţile pe care le vom scrie 
O nouă "Tristia" - A Pontului Euxin. 

R, CAHOL£ANU (Andrei CLuruKya) 

Trinisă clandestin clin ţară $i publicată în “Carpatii" - Revistă ele Cultură $i Acţiune Românească 
Exil. Director: Aron Cotru$. Redactor: Traian Ropescu. Anul XXV, Nr. 2E, Octombrie - IMoembrie 
7 QSO, Madrid. 

RUGA 


Stăpâne 'nsângerat, Domn al Luminii, 
Şi-al veşniciei, limpede Isuse 
Care-ai primit pe frunte spinii 
Şi cuie'n mâinile-ţi supuse 

Tu Domn al răstignirii şi'nvierii 
Care din cruce ţi-ai făcut cununa 
Şi răsărit din rănile tăcerii 
Şi cântec din osânda-Ţi fără vină 

Dă-ne'ncleştarea Ta, dă-ne puterea 
Din clipa pironirii ’nsângerate 
Să ne primim şi cuiele şi fierea 
Ca Tine'n marea Ta singurătate. 

Cu mâna Ta ca borangicul lunii 
Din răni opreşte sângele fierbinte 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


183 


închide'n piepturi geamătul furtunii 
Sărută-i tării lacrimele sfinte. 

5 

Şi sus pe crucea crâncenă pe care 
Stă neamul nostru răstignit, 

Tu scrie Isuse, un aprins inel de soare 
Ca semn al învierii ce-o să vie. 

Şi spune morţilor din lut să nu blesteme 
Ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară 
S' aştepte paşii Tăi umblând prin ţară 
Şi semnul munţilor ce vor aprinde steme. 

Şi spune morţilor de sub troiţe sfinte 
Că va veni cândva o dimineaţă 
Când neamu'ntreg va fulgera la viaţă 
Cumenicat prin sfinţii din morminte. 

R,. CAHOL£ANU (Andrei CLuruKya) 

Trimisa clandestin clin ţara $i publicată în “Carpaţii” - Revistă ele Cultură $i Acţiune Românească în 
Exil. Director: Aron Cotru$. Redactor: Traian Ropescu. Anul XXV, Nr. 2E, Octombrie - IMoembrie 
7 QSO, Madrid. 

NE-A MAI RAMAS CEVA 


Nu ne-a rămas pe rană nici un leac 
Suntem săraci ca legendarul Iov 
întâi ne-au luat istoria veac cu veac 
Şi ne-au scuipat hrisov după hrisov. 

Prin geografie au trecut călări 
Şi depe hartă ne-au furat păgâni 
Carpaţi înalţi cu aur în spinări 
Şi bărăgane rumene de pâini. 

Flămânzi au fost ca haitele de lupi 
Din trupul nostru ce-au voit au rupt, 
Ne-au stors lumina din livezi şi stupi 
Şi laptele din mume ni l-au supt. 

Am sfâşiat cămăşile de in 

Să ne legăm pe unde-am sângerat 


184 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Dar şi acolo ni le-au rupt hain 

Şi-am stat sub răni şi-am ars şi-am cangrenat. 

Din paradisul nostru cald ne-au izgonit 
Adami şi Eve pe-un pământ bătrân 
Noi n'am gustat din mărul pârguit 
Dar şerpii ţării i-am trecut la sân. 

Suntem săraci dar tot ne-a mai rămas 
Din vechiul cer un heruvim de vis. 

Din cartea vieţii ne-am făcut popas 
O filă care încă nu s'a scris. 

Pe albul ei vom pune slove deci 
Dând noi abecedare vechii ţări 
Aştepte dârz condeele în teci 
Şi sângele aştepte'n călimări. 

IZ, CAHOLCANU (Andrei CLuruKCfA) 

Trimisa clandestin clin ţară $i publicată în “Carpaţii” - Revistă ele Cultură $i Acţiune Românească în 
Exil. Director: Aron Cotru$. Redactor: Traian Ropescu. Anul XXV, Nr. 2E, Octombrie - Noembrie 
7Q80, Madrid. Vezi $i varianta cu acelaşi titlu apărută în voi. “Poenele cumplitului conul” (7 QEO- 
7 QE4). Ecl. Oniversalia, Craiova, 7 QQ2. 


NOI NU TĂCEM 


Cu dinţii strânşi de aspră suferinţă 
urcăm pe brânci Golgotele, cădem, 
ne ridicăm, scrâşnind de neputinţă 
şi iar ne prăvălim - dar nu tăcem. 

Pe-a ţării noastre darnică moşie 
târâm de-un car de ani acelaşi jug. 
Cum oare să tăcem, când de sub glie 
răcneşte osul dezgropat de plug? 

De-a lungul zării noastre de cărbune 
paharul plin ne-am învăţat să-l bem, 
dar gura ştie bine-o rugăciune 
şi-o geme printre dinţi, căci nu tăcem. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


185 


Cum să tăcem când fiecare ghindă 
căzută din stejarul secular 
se’ntoarce din adâncuri, să cuprindă 
tot plânsul ţării într’un nou stejar? 

Noi nu tăcem, căci urlă de pe roată 
în trupul nostru oase ce s’au frânt 
şi strigă morţii ce-au tăcut odată 
cu gura caldă plină de pământ. 

De s’ar surpa în ceasul umilinţii 
pe toate-aceste guri câte-un Negoi, 
l-am sfărâma necruţători cu dinţii 
şi’ar da navală răcnetul din noi. 

Urcăm Golgote aspre de credinţă, 
venim spre piscuri tari, îngenunchem 
şi iar ne scuturăm de neputinţă 
cu pumnii strânşi în trup - dar nu tăcem. 

Andrei C1URUM&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” (1 QţO-1 Q^4). bel. Oniversalia, Craiova, 1 QQ2. 


VORBITOR 


Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim 
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră, 
să scriem poeme sau cărţi să citim 
la lumina ce scade treptat în fereastră. 

Pe masă, paharul cu ceai sau ţigara 
să-şi urce spirala căldurii am vrea. 

Târzie pe dealuri să fumege seara, 
luceafărul palid să licăre - abia. 

Dar întinsele noastre câmpii dobrogene 
ne ard peste faţă cu plesnet de bici 
pe când visul musteşte amar printre gene: 
- Bătrânul Danubiu va curge pe-aici. 


186 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Va trece cândva, peste ani, peste vreme, 
cu apele tulburi de crâncen tumult, 
iar undele sure vor sparge blesteme 
din guri astupate cu pumnul de mult. 

Străvechi amintiri vor ieşi din morminte 
şi-o clipă vor arde pe-o creastă de val. 
Acolo, sub mâl, vor rămâne-oseminte - 
toţi morţii de-acum, risipiţi pe Canal. 

Şi umbre de mame venindu-le-aproape, 
pe malul înalt, se vor frânge de dor. 

Vor izbi miliţienii cu cizma’n pleoape: 
Banditule, scoală că ai vorbitor! 

Şi-adâncă va creşte tăcerea din ape - 
din ape - sau poate din sângele lor... 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. “Poenele cumplitului canal” (1 Q^O-7 Q^4). bel. Oniversalia, Craiova, 7 QQ2. 

Inscripţie pe un castron 


Netrebnic blid, cu pete de rugină 
Arzând pe lângă răni de cositor, 

Cu tine-mi duc amiezile şi cină 
Şi timpul sur cu tine mi-1 măsor. 

Iar când îţi sorb licoarea străvezie, 
Mă’ntreb cu groază ajungând la fund: 

- Cum de-a rodit atâta sărăcie, 
Pământul meu şi nu pot să-mi răspund. 

Andrei CIUKUN&A 


Iniţial, atribuită clin eroare lui Ion Omescu în volumul "Poezii clin închisori" întocmit ele Zahu Pană, 
7QS2. 


NICOLAE NIŢĂ 


187 


De ici, de colo... 

TAPA MEA 


Tara mea de dincolo de tară 

9 9 

cu privirea umedă de jind 
te-am purtat în mine pribegind, 
ca pe-o flacără ce arde pe-o comoară. 

încă din pruncia mea de aur 
m’am ştiut cu tine cununat, 
dar te-a vrut al ei si te-a furat 

9 

nesătula poftă de balaur. 

De-am strigat apoi că eşti a noastră 
tânără, întreagă şi pe veci, 
m’au închis între pereţii reci 
şi mi-au pus zăbrele la fereastră. 

Azvârlit în temnita duşmană 

9 9 

gem ades, însângerat de fier 
şi-atunci pun câte-un crâmpei de cer 
din seninul tău - bandaj pe rană. 

Foamea când îmi cască noi abise, 
vine câte-un pui de cozonac 
ce-a crescut, ca mine, pe Bugeac 
trupul să mi-1 sature prin vise. 

Ţara mea de dincolo de ape, 

dacă şovăi în credinţa mea, 

simt cum îmi trimiţi, vânjoşi, să-mi stea 

toţi stejarii din Orhei pe-aproape. 

Când îmi dau târcoale bezne grele, 
lilieci când se izbesc de grinzi, 
numai tu prin noapte îmi aprinzi 
policandrul Nistrului cu stele. 

Zgribulit în hainele vărgate 
astazi vântul iernii îl ascult. 


188 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Hora noastră a murit de mult, 
frigul muşcă tălpile’ngheţate. 

Dar pândesc la drum o primăvară 
să întindem iar din prag în prag, 
hora mare sub acelaşi steag - 
tara mea de dincolo de tară. 

5 5 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” (1 QSO-7 QS4). bel. Oniversalia, Craiova, 1 QQ2. 


Daniil Sihastrul 

Ajuns în vale, pe un râu în spume, 
aşa cum scris-a pana de poet, 
bătrânul Ştefan glăsui încet 
către sihastrul ce-a fugit de lume: 

- Când am simţit pe-al ţării trup nepace, 
m’am răsucit la Putna în mormânt 
şi-am răsturnat cinci veacuri de pământ 
de pe pieptarul meu, să vin încoace. 

Au mă sminteşte ochiul ce se bate 
sau nu-mi ajută mintea să dezleg? 
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg 
şi aflu-acum Moldova jumătate. 

Vândut-aţi oare hoardelor de-afară, 
în târgul vremii, una din moşii? 

Eu nu cunosc pe lume avuţii 
să-mi poată preţui un colţ de ţară. 

Sau nu cumva pe platoşe oţelul 
a ruginit prin sutele de ani, 
de-au spart zăgazul vechii mei duşmani 
şi-au slobozit din suliţe măcelul? 

De ce nu bate ceasul de vecernii 
în pieptul Putnei - clopot necuprins? 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


189 


Au taci şi tu, bătrâne? Sau ţi-au stins 
făclia vieţii viscolele iernii? 

Târziu abia, în noaptea de cărbune, 
cu ochii grei de-atâta nepătruns, 
s’a îndurat sihastrul cu răspuns: 

- Măria Ta, eram în rugăciune. 

Ci nu păstra în inimă sminteală, 
că nu plăieşii şi-au ieşit din minţi 
precupeţind Moldova pe arginţi, 
cum le-ai adus în cuget bănuială. 

Ei zac în lanţuri, lângă hăul mării, 
şi trag în juguri puse de călăi. 

Bicele însă nu le ţin ai tăi 
şi mâna ce izbeşte nu-i a ţării. 

Potop cumplit de neamuri fără cruce 
se năpusteşte-acum spre crucea ta, 
dar în zadar se’ncrâncenă sub ea 
că prea e sus - şi nu pot s’o apuce. 

Măria Ta, înseninează-ţi faţa, 
arcaşii n’au uitat să dea la semn, 
ci doar aşteaptă chiot de îndemn 
să rupă lanţul şi să ia sâneaţa. 

Atunci vor arde ţestele duşmane 
cu vâlvătăi de sânge şi de fum 
şi nu va fi zăgaz pe nici un drum 
să ne oprească iureşul, Ştefane. 

Şi-ţi vom zidi biserică frumoasă 
cât se întinde cerul - coviltir, 
să intre neamul tot sub patrafir 
ca să-l primeşti, cuminecat, acasă. 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” (1 QţO-1 Q^4). bel. Oniversalia, Craiova, 1 QQ2. 


190 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Lui Radu Gyr 

Prietene de temniţă duşmană 
şi frate bun de pâine fără grâu, 
ne doare pe-amândoi aceeaşi rană 
şi spumegând muşcăm acelaşi frâu. 

Dar vântul mi-a trimis - sau poate cerul - 
în plânsul de cătuşe, vechi şi crud, 
un cântec nou, pe care temnicerul 
nu l-a simţit fugind de la Aiud. 

Când noaptea mă prindea de caraulă, 
însângerat de-al gândurilor şir, 

Iisus venea la mine, în celulă, 
adus de mucenicul Radu Gyr. 

Trupul uita întreaga lui durere 
sub ochii calzi ce binecuvântau 
şi’n presimţita noastră înviere 
clopotniţe din amintiri sunau. 

Dacă ne-au spart hotarele strigoii 
şi mulţi au luat al drumului îndemn, 
noi am rămas sub zidurile Troii 
şi sub copita calului de lemn. 

Cu ochii grei de flăcări şi de vise 
am strâns în traistă toate câte-au fost 
şi-l aşteptăm în lanţuri pe Ulise 
să-i spunem Iliade pe de rost. 

împovăraţi de vânturile stepii, 
nu s’a oprit niciunul dintre noi, 
căci mergem înainte, suntem jnepii 
şi nu se uită nimeni înapoi. 

Noi n’am gustat cotnarul la ospeţe 
şi n’am visat prin Heidelbergul nou, 
dar am urcat în pisc o tinereţe 
pe baricada veacului erou. 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


191 


Prietene de temniţă duşmană 
şi frate bun de pâine fără grâu, 
îmi stai alături, rană lângă rană, 
şi spumegăm în ham, frâu lângă frâu. 

Căci eşti aproape, mâna te-ar atinge, 
şi simt căzându-ţi de sub spinul greu, 
un strop de sânge cald ce se prelinge 
şi se’mpreună sub condei cu-al meu. 

Andrei C1URUM&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” (1 Q^O-7 Q^4). bel. Oniversalia, Craiova, 1 QQ2. 

AICI E TOATA JAPA 

Pe după ziduri negre adunată, 
cum brazii şi-i adună codrul sur, 
stă ţara noastră, veşnică şi toată, 
cu temniceri şi lanţuri împrejur. 

Tot sângele care-a hrănit secara 
s’a strâns aici, din cronici până azi 
şi arde-acum ca focul în obraz 
când şerpii umilinţii muşcă ţara. 

Aici sunt toate: doinele şi hora, 
râsul de ieri şi scrâşnetul de-acum, 
logodnica din poză, mama, sora, 
şi carul tatii scârţâind pe drum. 

Aici e toată harta ţării mele: 
un Caraiman de doruri, nevăzut, 
un Nistru care spumegă vândut 
şi-o Dunăre de lacrimi şi de stele. 

Se rup din cartea vremii voievozii 
cu mersul şui în straie de ocnaşi, 
şi-aşa cum trec, prin mărăcini şi bozii, 
istoria se clatină de paşi. 

Aici e gura care cheamă plebea 
să-şi afle răzvrătirilor sălaş, 


192 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

de parcă glasul adormit la Ţebea 
s’ar fi întors pe câmpul de la Blaj. 

Aici e neamul tot, ca un ciorchine 
strivit sub teascul vremii, bob cu bob. 
- Şi fierbe azi în taină mustul rob, 
să curgă slobod vinul ţării, mâine. 

Andrei CIUKUN&A 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” (1 Q^O-7 Q^4). bel. Oniversalici, Craiova, 1 QQ2. 



Ă Leii 

S 


PERCHEZIŢIE 

E toamnă, şi e noapte, şi e ploaie. 

A curs în curte cerul, poloboc. 

Prin mari băltoace, deţinuţii, droaie, 
Desfac boccelele ca la talcioc. 

Un temnicer, cu maţele pestriţe, 

Se leagănă pe lângă osândiţi 
Şi grohăie - obezul cu petliţe: 
“Cătaţi-i bine, c-ăştia e bandiţi!” 

Şi, rând pe rând, trosnesc din cusături 
Cămăşi şi uniforme învechite. 

Ce cad apoi, în zloată şi lături, 

Ca nişte şoimi cu aripi jumulite. 


Şi’n timp ce rup, căci ăsta-i scopul lor, 
Mai zice unu-o vorbă cu piper: 





NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


193 


“Ce-ai fost tu, mă banditule?” “Maior.” 

“Dar tu?” “Episcop.” “Şi-ăl’lalt?” “Inginer.” 

Rămaşi în pielea goală, cum e ‘bine’, 

Un dans grotesc, cu surle, se porneşte, 

“Mai sus piciorul! Lasă-te pe vine! 

Arată ce-ai în gură şi’ntre deşte!” 

Se răsucesc pe un călcâi, uşor, 

Ca şi marionetele pe aţă. 

Episcopul, pe semne’ncepător, 

Căzu în fund, ca un boboc de raţă. 

Apoi când scotocite fură toate 
- Căscată, zic, şi cuta cea din urmă - 
Mânaţi cu pumni, cu cizme şi cu boate, 

Spre poarta neagră se’mbulzesc în turmă. 

Iar de la subsuoara care strânge 
Legăturici cu boarfe ude leoarcă, 

Pe trupuri goale, lacrimi grele parcă, 

De umilinţă, curg, şi stropi de sânge. 

Şi înghiţiţi de gura grea de iad, 

Sfâşietor, un urlet se ridică, 

In tobele ciomegelor ce cad 

Şi-un glas ţipând: “Omoară-1, Ivănicăăă!!!” 

CoKstckKtLK-AureL VRA&OVAh/ 

Din voi. “Itinerare în lanţuri ” Editura “Partida”, Gucureţti, 1 QQ 2. 

PRIZONIERUL 

Sârme, sârme: ace să înţepe 
Inimă de oameni în cirezi... 

Ţiuie a foame de pe stepe 
Şi privirea doare de zăpezi... 

Refren I 

Mine, mine: iaduri ce destupă 
Gurile adâncului flămând... 


194 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Cine oare, cine să ne rupă 
Arşiţa de ţară de pe gând ?... 
Refren I 

Drumuri, drumuri: bântuie omătul 
Pe întinsul mării de nămeţi... 

Salbă înşirată-i îndărătul, 

Inainte-s goluri de îngheţ... 

Refren I 

Aripa de suflet se apleacă 
Sub al nopţii rece eleşteu... 

Câţi ajung şi unde oare pleacă 
Mai puţinii zilelor mereu?... 

Refren I 

Plânge, plânge, prizoniere 
Scrisa ta amară 
Pe destinul tău şi ţară 
Lacrimă şi fiere... 

Ani şi ani... şi ţara cere-anume 
Să golim ulcioarele de chin... 

Cine oare, cine de pe lume 
N’ar căta în hohote alin ?... 

Refren II 

Că aşteaptă hâde să ne soarbă 
Porţile flămândei închisori... 

5 

Cine oare, ce mânie oarbă 
Fulgere ne-a pus la ursitori ?... 
Refren II 

Ce mânie, cine oare-abate, 

După ani de chiciură şi ploi, 
Vremile cu ziduri de cetate 
Gârbove şi crâncene pe noi ?... 
Refren II 

Zidurile’n temniţa jilavă, 
Plânge-or numai ele de-or putea 
Că ne-a dus o aripă hulpavă 
Şipotele ochilor cu ea... 



NICOLAE NIŢĂ 


195 


De ici, de colo... 


Refren II 

Nu mai plânge, prizoniere: 

Lacrimile seacă 
Ţara ta când te îneacă 
In oţet şi fiere. 

< ’Srricfore. ZAMP1R0IU 

Din "Poeţi după cjratii", Voi. I. Ecl. Pamicla, Gucure^ti, 1 QQ 3. 


MAMA 

Inima: frunză de plop, 

Geană arsă de uncrop, 

Buze tremură de rugi 
Şi plăpînde mâni pe drugi. 

Că pe-alături altă cuşcă 
Ia în mucegai şi muşcă 
Anii fragedei copile 
Cu mânuţe moi pe grile... 

Iar pe cine ştie unde, 

Tot în hrubele afunde, 

Un flăcău cuprinde gratii 
Cu pumni grei ca’n visul tatii... 

Şi mai jos, pe undeva e 
Beznă grea şi-o vălvătaie; 
Bezna învăluie zăbrele 
Cu uscate mâini pe ele... 

Numa Prâslea-Cătălin 
Cu ochi mari şi chip senin, 
Prea mărunt pentru cătuşe, 

A rămas din uşă’n uşă... 


Bucureşti, 1958 

<3rricfore ZAMPIR.010 


Din "Poeţi după cjratii " Voi. I. bel. Paniclci, Gucure$ti, 7 QQ3. 


196 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


LANDURI 


Vă privesc prinse zdravăn de glezne cu nituri, 

Fac pas, vă aud zornăind fierăria, 

Crâncen mă simt priponit de garnituri, 

Aşa m’a legat de ea veşnicia. 

Mă culc, mă ridic, sun din came, din oase, 

Pâinea mea sună, apă mea sună, somnul meu sună, 
Parcă întreg sunt făcut din fier şi furtună 
Pe nicovală şi sub baroase. 

Ca lupii mă mpeţi, ca iadul mă frigeţi, 

In ţipătul vostm satana mă strigă... 

In rărunchi, în plămâni, cătuşa mi-o’nfîgeţi, 

Până şi’n inimă am o verigă... 

Lanţuri, vă pipăi cu ura zăngătul groaznic... 
m’ascund, mă îngrop, nu scap de teribilul sunet... 
şi totuşi, v’am mai purtat altădată fierul năpraznic, 
sunetul vostm în tmp mi-a rămas ca un tunet. 

Lanţuri, lanţuri, îmi amintesc de voi foarte bine. 
Departe, departe, în plumbul topit al amiezii 
Tot voi m’aţi legat de grozave ardezii, 

Vulturi de foc să mpă aşchii din mine... 

Radu &YR 

Plimbarea în cerc 

Din moartea noastră’nchisă de milenii 
ne scot în curtea hâdă gardienii. 

Cu ochii goi şi plini de suferinţă, 
ne învârtim într’o circumferinţă. 

Călcăm atenţi, mecanice cadenţe 
făcând maneju-acestei penitenţe, 
reglementar, sub cerni ca o zdreanţă, 
toţi, unul după altul la distanţă. 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


197 


Cu mâini de mort, cu feţe de mumie, 
strigoi în uniforma pământie, 
în geometria cercului tăcerii, 
tăcem, cum ne ordonă temnicerii. 

Ce veşted pare ‘n ziua incoloră 
văzduhul jumătăţilor de oră, 
ce mic e basmul lumii şi ce slut e, 
când paşii dau ocol în trei minute. 

Cum universu’ntreg încape’n bliduri, 
în micul nostru cosmos dintre ziduri, 
şi cum măsura vremii n’o mai bate 
decât în rostul pâinii’nfulecate, 

azi nu ne pasă dacă mai tresaltă 
destinul nostru searbăd ca o baltă, 
cum nu ne pasă dacă-i luni sau miercuri 
domesticiţi, geometricelor cercuri. 

Ieri, ne sugeau aducerile-aminte; 
azi nu ne pasă ce-a fost înainte... 

Cu ochii grei şi supţi de suferinţă, 
ne’mpleticim într’o circomferinţă. 

Rckdu &YK 


Din voi. "Poezii clin închisori", bel. Cuvântul Românesc, 7 QS2, Canada. 

DIN AIUD 


îţi scriu o carte mamă din Aiud, 
din temniţa cu lacrimi şi zăbrele, 
cu ziduri reci, de unde nu s’aud 
cum mor în lanţuri visurile mele. 

5 

Trec zilele de plumb mai greu ca anii, 
se scurge viaţa’n silnică povară; 
în suflet mi se scutură castanii 
şi plâng un vis pierdut de primăvară. 


198 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Flăcăul tău voinic, cu piept de-aramă 
ce haiducea adesea pe poteci, 
azi nu mai e decât o umbră, mamă, 
în temnita cu zidurile reci. 

9 

Cu trupul răstignit pe gratii, sânger 
când luna s’a oprit în vârf de brad 
ca o făclie-aprinsă de un înger 
când moare’n temnită un camarad. 

9 

/V 

Iţi scriu o carte, poate cea din urmă 
când dansul Salomeei e în toi, 
căci până’n zori o viaţă iar se curmă, 
că zi şi noapte moartea-i printre noi. 

SCrvtCoH LCFTCR 


Din voi. "Poezii clin închisori", bel. Cuvântul Românesc, 7 QS2, Canada. 





NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


199 





200 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


HAINA VERDE 

Lung e drumul Clujului 
Dar mai lung al dorului. 

Cântec popular 

Frunză verde iarbă rea 
Duce-m’aş- nu m’aş ducea 
Duce-m’aş cu văile 
Să le fur văpăile. 

Duce-m’aş cu apele 
Legănând pleoapele 
Şi m’aş duce tot m’aş duce 
Codrului, frate de cruce 
Ca să tes din frunza lui 

5 

Straie-albastre dorului 
Şi din dulcea lui povară 
Haină verde pentru ţară. 

O, cum mi-aş călători 
Pe toate potecilii 
Inima mea strop - cu strop 
Voinic fără de noroc, 

Să o dau în fărâmi mici 
La o mie de voinici 
Iar la capul anului 
întreagă, Căpitanului. 

Dar durerea mă mângâie: 

Către stele cerul suie. 

Frunză verde iarbă rea 
Duce-m’aş nu m’aş ducea. 

Iok A. BUCUR 

Din volumul “Poezii” apărut postum în Exil. Colecţia Omul Nou, Salzburg, 1952. 


NICOLAE NIŢĂ 


201 


De ici, de colo... 


PE CARAJ ÎN SUS 

Lui Aron Cotruş 

Ciclul: “Oameni în opinci” 


Pe Căraş în sus, 
pe unde mi-am dus 
pasul şi răspasul, 
inima şi glasul, 
mă ‘ntorc înapoi 
să fiu lângă voi, 
să fiu iar cu voi 
în ziua de-apoi - 
şi cu mic, cu mare, 
să urnim din cale 
pe Căraş la vale, 
toată muma 
ciuma. . . 

Pe Căraş în sus, 
pe unde mi-am dus 
visele în turmă, 
orice dalbă urmă, 
pasul mi-1 cunoaşte, 
şi mi-1 răscunoaşte, 
c’am păscut cu voi 
ciurdele de oi, 
de oi şi nevoi, - 
ciobănaşii mei, 

Feţi frumoşi şi smei. . . 

Nu mai plânge-plânge, 
inima nu-ţi frânge 
Semenic 
voinic, 

c’a trece năpasta - 
a trece şi asta, 
cum trecură multe, 
mari mai mărunte, 
furtuni 
de nebuni. . . 


202 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Pe Căraş în sus, 
pe unde mi-am dus 
iubita de mână 
l-a dragostei stână, 
mă’ntorc de departe 
cum stă scris în carte, 
în cartea de vis 
pe care l-am scris 
cu-a inimii peană 
şi-a dorului rană, 

Ană Cosânzeană. 

Ş’om fi împreună 
lâng’a noastră turmă: 
tu, crăiasă mică, 
mică, dar voinică, 
fără pic de frică, 
iar eu, peste turme, 
baci fără de nume . . . 

NLcoLcke. NOVAC 

Din “Calendarul ziarului America, pe anul 1953”, Cleveland, Okio. 

7 A P I S 


Lui Aron Cotruş 

Ciclul: “Oameni în opinci” 


Scris’am scris, 

Zapis, 

ţara să-l citească, 
neamul să-l citească, 
când eu voi muri, 
când eu n’oi mai fi, 
că munţii ne-au fost, 
fraţi şi adăpost, 
peşterile, rele, 
ne-au culcat în ele, 
stelele din cer, 
ne-au dat plumbi de fier, 
iară luna-nouă, 
a rupt pita’n două 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


203 


şi ne-a dat şi nouă... 

Când inima ţării jeleşte şi plânge, 

noi scrim prin văgăuni de munţi, istoria, cu sânge. 

hiicoLae. NOVAC 

Din “Calendarul ziarului America, pe anul 1953”, Cleveland, Okio. 

SETE DE MÂNTUIRE 


Din lut duc îngerilor mirul 
Ce uns-a rana din păcat, 

Părinte ia-mi din mâini potirul 
Cu lacrimi binecuvântat. 

Cu ochii stinsă cătând a rugă 
Fac veacurilor legământ. 

Sunt cerului plecată slugă, 
M’am rupt din viaţă şi pământ! 

Pe drumuri răni de umilinţă 

5 

/V 

îmi cad nădejdii şi popas. 

Sunt platoşă grea de credinţă 
Şi sfâşii bezna pas cu pas. 

în setea mea de mântuire 
mi-am luat Golgota îndreptar. 
Strivesc genuni în năruire 
Şi’închin metanii pe altar! 

Ca smuls din surghiunul humii, 
Svârlit-am trupul în noroi! 
Şi-acum stau gol în poarta lumii 
Să mă ia raiul înapoi! 

2 Mai 1952 

&k. MAR1NCSCO 


“Libertatea ”, Madrid. Anul 111 , Nr. 23 — 24, Mai — Iunie, 1953. 


204 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


De departe, de foarte departe 

(fragment) 

.. .O, pribegie, pâine amară şi grea, 

Te port ca pe-o rană deschisă în inima mea. 

De departe, 

De foarte departe, 

De dincolo de viaţă şi moarte, 

Ne cheamă astăzi strămoşii în iurăş, 

In clocot de Târnave şi Murăş, 

In chiuitul ciobanilor de pe Muntele Mic, 

Depe Ceahlău şi depe Semenic... 

Ne cheamă codrii - năierii, 

Să le fim părtaşi în ziua răzbunării şi a învierii! 

O, pribegie, pâine amară şi grea, 

Când te-om lăsa?... Când te-om uita?... 

NLcoLcke. NOVAC 

“Semne”, Paris. Anul 11, Nr. 3-6, Martie - Iunie 1962. Vezi şi “Fragment” din primul 
volum al acestei antologii. 


Cuinile cârpe 

Nu uitaţi bătrânii, părinţii, 

Care-au apărat ţara cu viaţa, cu dinţii. 

Nici sfinţii neştiuţi, fără cruci, 

Miile de fraţi haiduci, 

Căzuţi fără flacăra tortii. 

3 3 

Nu uitati morţii! 

3 3 

Peste sufletu-ne trist 
Ca la răstignirea lui Crist, 

Din timpul rămas în veci de pomină, 

Când tari ca munţii, cu crucea în mână, 

Cădeau la Ciuc: Pihu, Benec, Tiponuţ, Nicoară, ... 
Ninsoare de stele cade’n astă seară. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


205 


Tot natul de-acasă orfan 
Aşteaptă să coboare din nori 
Alţi şi alţi Nicadori: 

Să elibereze şi răzbune Ţara, 

Pe Mama, 

Care-a căzut murmurând “Doina” lui Eminescu 
Şi “Putna” lui Ştefan. 

Că până’n culmile Carpilor se înalţă, 

Viind înfrăţite cu brazii, 

Coloanele umbrelor reci, Camarazii, 

Martirii din Cleţcaia-Stalingrad 
întreg neamu’ncătuşat 
De desnădejde-1 descalţă. 

AL ?, SILISTRCANU 


“Semne”, Paris. Anul 11 , Nr. 3-6, Martie — Iunie, 1962. 

ÎNLEMNIPE 


Acum 

pe acel meleag 
cresc 

brânduşe străvezii. 

Nu se mai aude 

toaca de vecemie’n schit. 

Nici 

litania cocoşului de munte. 
Din Râmnic, 

Ciuc, 

Jilava şi 

Vaslui, 

tăcut 

s’adună duhurile 
tinereţii... 

5 

Pe lemnele uscate 
ale crucilor 
depe Rarău, 
un strop 


206 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


de rouă îngândurată 

priveşte 

stelele pustii... 

Ovldlu GĂINA 

“Drum ”, Mexico City, Mexic. Anul 111 (Serie Nouă), Nr. 2 — 4, Aprilie — Decembrie, 1967. 


DE PLECARE 

Luminiţă, lerui-ler, 

Stinsă’n noi şi aprinsă’n cer. 
Cale bună, condeier... 

Tânăr Mai şi zi întâi, 

Brădănaş la căpătâi. 

Moare steaua. Tu rămâi. 

Viscoliţi de timpul crud, 

Sub zăvoare de Aiud, 

Fraţii ora ti-o aud... 

3 3 

Colo’n padini coziene 
Numele ţi-1 scriu sub gene 
Codrii vechi, măi Racovene... 


24 Iunie 1967 

AL fetru SILISTREANU 


“Drum ”, Mexico City, Mexic. Anul 111 (Serie Nouă), Nr. 2 — 4, Aprilie — Decembrie, 1967. 


Lumina clin Lumina 

Flămând, L-am chemat pe Dumnezeu, 
Cu preoţii şi dascălii din cărţi, 

Cu geografii m'am uitat pe hărţi, 

Şi nu-L găseau nici ei, nici eu. 

Dar la întâia adunare de "Frăţie", 

Cu braţu'ntins, ca sabia spre cer, 

L-am presimţit pe undeva'n eter, 

Si parcă l-am trăit în came vie... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


207 


De-atunci, paşii m'au dus la întrunire 
Ca la o sărbătoare, să-l privesc, 

Cum dăruie lumină şi iubire; 

De stau cu fraţii si cu El la Cină, 

Din duhul Lui să mă împărtăşesc, 

Să mă renasc, lumină din lumină... 

T)e.me.krLu$ LZQNTI&Ş 

Dinvol. “La răscrucea neamului”. Tip. “Danubiii", Muncken, 1974. 


SUPPEMUM VALE 


Camarazilor, ce ne părăsesc 

Cad, unul după altul, sub fulgere, gorunii, 

Sădiţi cu-atâta trudă în “Codrul Legiunii”. 

Şi’n golul ce se lasă, ca un bluestem, spre văi, 
Doar noaptea sparg văzduhul sinister cucuvăi, 
Ce’n ţipete stridente trezesc din somn străbunii. 

Cu rădăcini înfipte adânc în huma ţării, 

Au înălţat spre ceruri coroanele sperării; 
Nepăsători la pizma copacilor din jur, 

Creşteau mereu din doruri, din lacrimi de azur 
Şi din vărsatul sânge prin baltagul trădării. 

Izbiţi de uragane, de trăznete turbate, 

Ori desfrunziţi de grindini, cu trunchiuri despicate, 
S’au ridicat în spaţiu deasupra tuturor, 

Setoşi de rouă-ascunsă în sânul zorilor, 

Llămânzi de Dumnezeu şi de Eternitate. 

Dar, iată că soseşte, din funduri de genune, 

Ursita cu securea fatală, ce răpune 
Tot unul câte unul gorunii istoviţi, 

Ce lasă “codrul verde” şi pleacă mulţumiţi, 

Că şi-au împlinit rostul vieţii lor, în lume. 

T, Nour M1RON 

“Drum ”, Anul X, Nr. 1, lanuarie-Martie, 1974. 


208 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


SIBERIEI 

Siberie, Siberie, 

Viespar de căpcăuni 
Ce’n veşnică isterie 
Trăesc - şi sapă’n sicrie, 
Morminte de Naţiuni! 

Vai şi-amar de deportatul 
Ce, dac’ajunge, viu, 

Şi-o blestema văleatul 
De-a lungul şi de-a latul 
Imensului pustiu!... 

Siberie, iad ce frânge 
Idealuri şi dorinţi, 

Sub un uragan ce strânge 
Omătul ‘nroşit de sânge 
Peste trupuri de sfinţi. 

Ţărm de groază, prins în ghiaţă 
Ce văzduh încremenit; 

Beznă cruntă ce înhaţă 

3 

Hămesită, tot ce-i viaţă 
In pieptul surghiunit! 

Siberie, ţară de ură, 

Unde bietul Român 
Smuls din scumpa-i bătătură 
Se stinge’n chinuri şi zgură, 
Sub rânjet de păgân! 

Zahană şi închisoare 
Cu temniceri neghiobi, 

Unde “hoţii de popoare” 
Nimicesc, fără ‘ndurare 
Milioane de robi; 

Pe când, lumea timorată 
Şi plină de mişei, 

Strânge mâna’nsângerată 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


209 


Gâzilor. Şi resemnată, 

Aşteaptă rândul ei... 

Şi cine să se sperie 
Când: “Pohod na Sibir!” 

Convoaie de mizerie, 

Alunecă... în serie, 

Spre vastul cimitir? 

T. Nour M1RON 

“Drum ”, Anul X, Nr. 3, lulie-Septembrie, 1974. 

DOR DE TAPĂ 

lui Vasile Posteucă 


Stau cu ochii’n gol mereu 
Pironesc zări depărtate, 
Nimeni nu e’n jurul meu 
Printre sârmele ghimpate. 

Numai lătrături de câini, 
Numai pocnitori de armă, 

Nu mai am nici azi, nici mâini 
Viaţa, simt, cum mi se darmă. 

Timpul a murit de mult 
Nu ştiu lume de-o mai fi. 
Vântul jalnic îl ascult 
Pân’târziu în zori de zi. 

Sârme, sârme şi păduri... 
Peste ele depărtări 
De pământ cu arături 
Şi un sat pierdut sub zări. 

Case rare ‘ntunecate, 

Peste ele un drumeag. 

Nu văd case înşirate, 

Fum să iasă din hogeag. 


Nu-i nimic din tot ce casa 



210 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Sufletului meu primit-a 
Amintirea lor rămas-a 
Să mă’ndemne cu ispita. 

Tară! Tara mea duioasă 

3 3 

Mă’ncălzesc cu dorul tău 
Vatra ta e luminoasă, 

Ca tronul lui Dumnezeu... 


Din văzduh se cerne noapte, 

Ploaia cade’n geamuri des 
Dorul voroveşte’n şoapte, 
Suferinta-mi face vers. 

3 

Sufletul din sus pogoară 
Peste hău, purtat de vânt 
Şi s’opreşte mândra ţară 
Sărutând al ei pământ. 

Apoi, crainic trist al sorţii 
Fug spre zările’noptate, 

Mă las în regatul morţii 
Intre sârmele ghimpate. 

I. < 2 r, V 1 M 1 TR 1 U 

“Drum ”, Anul X, Nr. 3, lulie-Septembrie, 1974. 


FLACARA MUTA 

(1 Q 71-1 Qll) 

Ard flacără mută 
stors de doliul trist, 
de dureri, oceane... 

furtuni, uragane... 
răscolind pământul, 
renăscând cuvântul 
profeţiei tale... 
Rarău, Căpitane!... 

Ard flacără mută 
Sfânt Neam chinuit, 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


211 


de hiene, viperi... 
din iad moscovit... 

Ard flacără mută 
Lăcrimând amar, 

Sărutând mistic 
Cristicul Calvar!... 

Ard flacără mută... 

Alexa.fo.dru $1LI$TR£ANU 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXII, Nr. 5 — 6, Iunie — Sept. 1977. 


Durerea Neanului 

Mă frământ 

tremur, 
pământ... 
bătut de vânt 
fără mormânt... 

Mă frământ 
Neam al meu, 
urcând Golgota 
spre Dumnezeu... 

Mă frământ 
doliu, pustiu... 
lacrimile 
singure scriu... 

Durerea Neamului meu... 

Durerea lui Dumnezeu!... 

Aiexafodru S1LI$TR£ANU 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXII, Nr. 5 — 6, Iunie — Sept. 1977. 


FLACĂRA VIE 


Bradul verde 
bradul vieţii... 

5 

bradul speranţei 
dimineţii... 

5 


212 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Bradul verde 
flacăra vie 
verdele verde 
sufletu’nvie... 

Bradul brad 
sărută cerul... 
camarad 
tare ca ferul... 

Bradul brad 
sărută cerul!... 

Alexandru $1LI$TR£ANU 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXII, Nr. 5 — 6, Iunie — Sept. 1977. 


SUNT LUTUL... 


Sunt lutul în care scântie lumina, 

Sunt creanga, sunt frunza ce-o mâncă rugina. 

Stejarul bătrân, stăpânul pădurii, 

In care nu prinde tăişul securii. 

Mă lupt sălbatic cu mii de furtuni, 

Să-mi apăr ţara mea din străbuni. 

Cred în Domnul şi ogorul din lan, 

Scapă-ne, Doamne, de crudul duşman. 

Prefă-mă în fulger şi viscol de soare, 

S'alung păgânii de pe-a noastre ogoare. 

Viermii cei roşii ce sângele-mi sug, 

Satanicii sbiri, ce ard fraţii pe rug. 

Dă-le fiarelor trupu-mi să-l mânce, 

Şi-aşează-mi dorul sub brazi să se culce 
Fă ca lumina să'nflorească'n ţărână, 

Să'nvingem iadul cu Tine de mână. 

Dumitru ?AUL£SCU 

Revista “Cetatea Luminii”, Brasilia. Anul XXIII, Nr. 4 — 5,26 Aprilie 1981. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


213 


ŞTEFAN VODĂ CEL SFĂNT 


Mărite Domn, e gata mănăstirea 
A ne’nchinare’n slujbi dumnezeeşti! 

De-acum, Măria Ta, ce porunceşti, 

Căci pentru noi sfârşitu-s’a menirea 
In trudnicile trebi bisericeşti... 

E aromită curtea cu tămâie, 

Cucernicii călugări ţin isonul 

Vlădicele îngână acsionul 

Iar Voievodu’ncet barba-şi mângâie: 

“Voi, meşteri mari, mi-aţi împlinit dorinţa 
Şi Domnul răsplăti-va-al vostru chin 
In ăst locaş îmi voi topi fiinţa, 

Căci scris doar este într’al meu destin, 

Să apăr cu dârzenie credinţa 
Şi neamul meu cel falnic Muşatin.. 

I. < 3 r« V 1 M 1 TR 1 U 

“Buletinul Casa Română.”, Oahland, California. Anul VI, Nr. 3 — 4, Sept. — Oct. 1983. 




214 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


VASiLe 

posteuca 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


215 


CUVÂNTUL din URMA *> 


Pământ străbun, din răsărit de soare, 
Belşug de grâne, cântec şi azururi, 

Trăirea noastră’n lume-i trecătoare, 

Ci numai tu vei dăinui de-apururi... 

De-o fi să nu ne’ntoarcem niciodată, 

Tu să-i aduni pe cei ce vor rămâne 
Şi să-i îndemni spre zările de mâne: 

Să creadă, să râvnească, să se bată. 

Un neam pe lume atâta luminează 
Şi-atâta stăpâneşte cu dreptate 
Cât poate prinde‘n sabia-i vitează 
Şi până unde dragostea-i străbate. 

Atunci când şi-or tăia sub zări hotare 
Să tencuiască pietrele cu sânge, 

Cetăţile măririi viitoare 

5 

Să nu le poată nimenea înfrânge. 

Să treci din neam în neam acest cuvânt 
Din casă’n casă şi din nume’n nume, 

Că noi pe tine te-am iubit pân’la mormânt 
Şi alta n’am avut mai scump pe lume. 


Buchenwald, 1944 


Din “Antologia poeţilor Români în Exil” de Vintilă Horia. Colecţia Meşterul Mano/e, 
Buenos Aires, 1950. 

*). _ 

- Inclusă sub titlul “Testament" în volumul “Poeme fără Ţară — Icoane de Dor" apărut la Ed. 
“Carpatii” clin Madrid, 7 QS4. 



216 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


“DOAMNE” *> 


O, Doamne, azi te simt atât de-aproape... 
Dece nu te-am văzut aşa şi ieri? 

Mi-se lăsase noaptea pe ploape, 
Şi'ngenunchiasem trudnic sub poveri. 
Era'ntre noi un nesfârşit de ape... 

Acum Te văd în lucruri, în icoane, 

In zâmbetul Măriei către Prunc, 

In râsetul mulţimii pe maidane; 

Acesta eşti Tu: "hic et nune" 

In toţi. In mii de milioane... 

Te-am fost văzut odată la'nceput. 

Vorbiam de Tine ca de-un dor, de-o foame, 
Ce m'a ţinut în iarnă şi-am zăcut; 

Şi Te cântam pe nesfârşite game 
De cer, de răzvrătire şi de lut... 

Dar chipul Tău a prins să se destrame... 

Pe urmă noaptea, Doamne. Prin deşert... 

Şi plânsetul şi deznădejdea. Drumul, 
Spre-acelaş loc al inimii, incert, 

Pe care mi-1 acoperise fumul 
Şi negrele păcate cu duiumul... 

Şi când era să cad ai spus: "te iert"... 
Jertfeşte-mă de-acuma, ca pe-un ied. 
De-acuma merg cu Tine Doamne. Cred... 
Dar merg numai în orele când şed... 


10 Ianuarie, 1953 


*) _ 

- Inedită, cf. “Atheneun”, revistă de cultură a Românilor din Canada, 7-2*3-2006. 

CÂNTEC DE LEAGÂN 


Dormi, copilul mamei, că-i târziu. 
Plânge-o pasăre 'ntr'un pom pustiu 



NICOLAE NIŢĂ 


217 


De ici, de colo... 


Şi din creasta nopţii bate vânt... 

Eu ţi-oi spune basme şi-am să-ţi cânt, 
Basme de azur şi de pământ, - 
Bate noaptea ’n geamuri şi-i târziu... 
Dormi, odorul mamei, pui sglobiu... 

Ne privesc neliniştiţi din rame, 

Moşii cu pistoale şi dulame. 

Toţi s'au irosit în bătălie. 

Toţi în pumnii tăi ar vrea să'nvie, 

Pe cărări de dor şi haiducie, 

Să mai ţină roibi buieci de coame, 
Intre codrii lor străbuni şi crame; 

Să mai joace hora la chindie, 

Cu străinii'n crâncena urgie, 

Zile să le deie pe vecie. 

Dormi că îngerul de gând îţi ştie, 
Puiul mamei, crin de bucurie... 

Despre ei baladele ne spun: 

Unii se topiră în surghiun; 

Alţii'n ocne, alţii prin prigoane. 
Numai lacrimi, doruri de codane, 
Candelă şi rugă la icoane... 

Nu vezi ochii lor arzând blesteme? 
Lânceziţi de linişte şi vreme, 

Glasul lor se'nalţă să te cheme; 

Ca o goarnă bate prin goruni, 

Să ridici un steag şi să-i răzbuni, 
Vifore de flinte şi furtuni. 

Dormi odor, pe vatra din străbuni, 
Vâlvătaie 'ncinsă sub cărbuni, 

Dor iubit de visuri şi minuni... 

Caii lor bat obcine'n trecut. 

Ei trăiră veacul şi-au văzut 
Neamul, numai gemete, sub cnut. 

Şi-astăzi merg cu tine'n viitor. 

Roibul tău s'adapă'n ţărmul lor. 

Ei te cresc pe zare ca pe-o rugă. 
Vreau cu tine din mormânt să fugă, 
Cum gorunii rupţi din rădăcină, 


218 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Se visează'n creste de lumină. 

Stau în noaptea trează şi pândesc 
Să te vadă mândru măr domnesc 
înflorind pe plaiuri şi pe grai, 

Ca'n colindele cu Lerai-Lui, 

Puiul mamei drag şi-al dorului... 

Ochi adânci ca negrele bulboane, 
Uite-1 şi pe tata, din icoane 
El sa stins în lanţuri şi'n obadă 
Şi te-aşteaptă dincolo'n baladă, 

Sub cătuşe-i putreziră anii 
Nedreptăţi l-au supt şi bolovanii, 

Că l-au pus în temniţă duşmanii, 
Nani, dorul drag al mamei, nani... 

Creşti pe zi cât şapte, că te-aşteaptă 
Neamul pe doina lui cea dreaptă. 

Tot urcând cu carul şi cu boii, 
Neamul doinei, Dunărea nevoii... 
Că-1 tot mână crivăţul nebun 
Spre Siberii negre de surghiun 
Şi'n răsvratul lui cu uragane, 

Vrea oţel scrâşnit din iatagane... 

Dormi,odorul mamei, şi creşti mare, 
Crăişor cu spada grea de soare. 
Pumnul, jurământ şi răzbunare, 
Dintr'un svâcnet sute să doboare, 
Coif să poarte'n zări şi flinte grele 
Genele de jele să ne spele... 

Ei te văd cu ele cum vei bate, 

Din amara foame de dreptate 
Venetici şi lifte depărtate; 

Dormi, copile, stele lămurate... 

Creşti voinic, odorale creşti mare, 
Că s'arată'n zare strămurare: 

Spada'n pumnii tăi înfierbântată 
Să mai treacă prin duşmani odată. 
Neamul ni-i răpus acum şi slab 
Şi s'adună'n tine ca'ntr'un jgheab, 



NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


219 


Crăişor de oşti şi pârcălab, 

Voevod de Ţară, Basarab... 

Creşti, odor, că venetici ne pradă. 
Neamul cere-o nouă cruciadă. 

Creşti cât bradul verde din livadă 
Şi-urcă-te cu neamul spre baladă... 

Tu vei creşte... Mama o să scadă, 

Şi-i pleca, şi mama o să plângă, 

Dorule şi-o lacrimă nătângă... 

Şi-o să-ţi ţese brâiele'n ozoare 
Şi chimirul închistrit cu soare, 

Bunda cu argint la mânecare, 

Aşteptând să vii din lumea mare... 

Plâng şi văd cum îţi croieşte cale, 
Panoplia plină de pistoale... 

Ai să creşti haiduc şi crai de plai 
Şi-ai să râzi de lege şi de rai... 

Vei sfârşi sub răngi şi sub jungher, 
Pentru Ţară, pentru Neam şi Cer... 
Dormi, că mi-te-aşteaptă vremi de ger, 
Dorul mamei, floare de prier... 

Şi-mi vei fi de-apururi mai departe. 
Zilele mi-or creşte mai deşarte, 

Şi-o să plâng şi n'o să înţeleg... 

Neamul vostru-a fost aşa, întreg: 

Ne-aţi trecut prin inimi şi-aţi plecat, 

Să vă bateţi crâncen prin veleat, 

Noi mereu să lăcrimăm pe zare: 

Vine astăzi, vine mâne oare?... 

Şi-o să-ţi plângă'n prag, de dor, şi-o fată, 
Dragoste, cu inima curată. 

De pe-acuma, poate, ea te-aşteaptă, 

Ca să-i pui inel în mâna dreaptă. 

Ca să plângă, peste ani, ferbinte, 

Alte cruci şi alte oseminte. 

Să-şi cernească ceru'n testemel, 

Moarte cu rugina pe inel, 

Nuntă cu luceafăr vătăjel, 

Mugur, puiul mamei, mugurel... 



220 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Ei i-au descântat de dor, bunice, 
Să te-aştepte vara, la colnice; 
Dragostea şi zâmbetul de pască, 
Crinii sângelui să-ţi dăruiască. 
Să-i rodeşti sub frânghie şi iie 
Altă temniţă şi haiducie, 

Puiul mamei, brad de vitejie... 

Dormi, odor, în dragoste'născut, 
Că'ntr'o zi te-or întuma pe scut. 

Şi mi-or ninge iemile'n cosiţă. 
Legănă-te, verde frunzuliţă; 

Şi amar s'or bucura duşmanii; 

Ci tu-i fi sub ceruri cu vultanii, 
Crăişorii toţi, şi căpitanii... 

Drag gorunul mamei, nani, nani... 


Revista "Vers ", East-Ckicago. Anul 4, Nr. 1,1954. 

SCRISOARE 

Ades mă duc cu tine la colhoz, 

Şi-aş vrea să-ţi mângâi mânile cu noduri, 
Dar ochii tăi mustesc tristeţi de boz; 
Citesc în ei revolte şi prohoduri... 

Aş vrea să-ţi ţin frăţeşte de urât, 

Dar când doinim şi ne-amintim de lume, 
Vin comisarii hămăind din rât 
Şi ni se umple gândul de huidume... 

Cuvântul de ni-1 spunem pentru câmp, 

El scârţâie rugina 'n noi, şi geme; 

Pe unde trece bolşevicul tâmp 
Cresc numai spini în urmă, şi blesteme. 

într'un târziu de-ajungem la bordei, 
Ferestrele se uită ’n gol, a groază, 

Spre crângul unde-au fost odată tei 
Şi ne-au roit albinele'n amiază... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


221 


încetul, prinşi de mrejele tăcerii, 

Ne ospătăm din pânea celor morţi, 

Cu stelele de-asupră'ne puzderii, 

Şi cu'ntunerecul de iad la porţi... 

Şi'n lacrimi dăm de ziua luminată, 

Când n'or mai fi călăi şi nici roboţi, 

Şi va'nflori, grădina, ţara toată, 

Sub soarele dreptăţii pentru toţi. 

“Calendarul ziarului America pe anul 1958” ( a nu se confunda cu poezia care poartă acelaji 
titlu inclusă în volumul postum “Vasile Posteuca - Poeme fără ţara”. Ecl. “Criterion”, 2000). 


EXIL 

Supţi de ani şi dor, cu tâmpla sură, 
Risipim nădejdi şi pribegim, 

Fraţi cu Ahasverul din Scriptură, 
Către-o nouă zare de chilim, 
Să'nflorim o creangă de răsură, 
Undeva, 'ntr'un colt de tintirim... 

Drumul nostru ce suia'n baladă, 
Plânge mut în pasul monoton, 
Răzvrătind, sudalme de corvoadă; 
Iar la şold de mai tresare-o spadă, 
Geme'n glodul vârstei ca'n pripon. 

Gârboviţi de mers şi de-aşteptare, 
Gândul ni-i cu spini şi ciumaflăi, 
Hăulind a dor din zare'n zare, 

Ca de mult, când am pornit, flăcăi, 
Cu icoana tării'n chiotoare... 

3 

Cântă numai doine şi bejenii 
Gura străpezită de-aguride; 

Pribegim şi noaptea se deschide 
Hidra care'nfulecă decenii 
De coşmare slute şi livide... 

Cresc din stropul plânsului fierbinte, 
Noi oceane între noi şi ţară; 


222 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Pieptul dă de stâncă înainte, 
Şi'napoi în mlaştină coboară. 

Că dreptatea s'a curvit şi minte... 

Nărăvită'n târguri teherane, 

Stă rânjind la masă cu cei mari, 

Să ne pună preţ şi pe sumane, 
Doar or mai vâna câţiva dolari, 
Din vânzări de îngeri şi icoane... 

Iar cei dragi, acasă, cu butucii 
Ruginind pe inimă şi glezne, 

Scriu legende'n codri, cu haiducii, 
Ctitorind morminte vii în bezne 
Şi urcând martiri pe braţul crucii... 


Din “Calendarul ziarului A-fneriCâ pe anul 1960” ( a nu se confunda cu poemul care poartă 
acelaşi titlu publicat în “Calendarul ziarului America pe anul 1 Qţţ”). Poemul ele mai sus inclus $i în 
volumul intitulat “Cântece clin fluer” apărut la Clevelancl, 1 Q60. 


PRIVEGHI 

Mamă, de când ai murit, veşnicia 
Mi-s’a mutat în inimă: cer; 

Ştiu mail impede, nu bănui, nu sper; 
îmi îmbăt cu lumină trezia, 

Ca’n Mioriţa celui din urmă oier... 

5 

Dincolo e mult mai cald decât lutul 
Acestei obcini de noapte şi zor; 

Haturile mi-s’au vărsat în ogor 
De parcă vii tu, serile cu cusutul, 
îndrăgostită de tata, fecior... 

Acum cum alţii se plâng că-i departe, 

Că veşnicia-i minciună şi gol 
(Din cer nu li s’a întors nici un sol) 

Şi-mi amintesc cum povesteai despre moarte, 
Şi eu m’ascundeam sub ţolinci, mototol... 

Azi în adâncul din mine tot hăul 
E parcă vatră şi-un colţ de prichici; 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


Iar stelele-s codrilor, licurici, 

Din care tu-ţi coşi sănătăul 

Mult mângâiată că’mpărăţia-i de-aici... 


223 


Sunt toate bune, mamă. Aproape. 

Şi drumu-i bătut, cunoscut. 

Din ora morţii tale, ştiind, am crescut, 

Şi-acum, iubit de văzduhuri şi ape, 
îţi pipăi mânile şi’nfrigurat, le sărut... 

Revista “Semne”, Paris. Anul 11 , Nr. 3-6, Martie — Iunie, 1962 - a nu se confunda cu versurile 
care poarta acelaşi titlu clin voi. “Poeme fârâ Tara - Icoane de clor ” apărut la Ecl. ‘Carpaţii’ clin 
Madrid, 1 QE4 (incluse $i în primul volum al antologiei ele faţă). 

CAMARADUL CĂZUT 


Nu vii de nicăierea: arzi în noi, 
Poruncă din niveluri mai adânci, 
Doinire dela Dunăre ‘n Negoi, 

Şi crez hrănit de stele şi de stânci. 

“A jale plânge printre ramuri luna”, 
Şi’n plise trec sicriele spre ieri. 
Tăcerea cântă, împletind cununa: 
Balade cu mioare şi oieri... 

Dispare timpul, şi tu ‘nvii în linii, 
Armonizându-ţi visele’n octave, 
Urcând în Munţi potecile luminii 
Şi străjuind cu Dacii peste Dave. 

Adânc în noi! Şi’n zare nici un semn. 
Doar vântul dela Mare spre Carpaţi; 
Sunând a dor în Craniile de lemn, 
Zidind Majadahonde’n Cruciaţi... 

Şi’n orizontul jertfei fără plată, 
îngenunchiem umili pe-o verticală 
Ce’nvaţă inima mai viu să bată, 

Să pună pacea, predicând răscoală... 

în noi. Te frângem cuminecătură, 

Ce ne’nstrăină lumii, ne desparte, 


224 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


învrednicindu-ne de glonţ şi ură, 

De dragostea lui Dumnezeu, prin moarte. 


Dinvol. “în marea şi’n mormintele din noi”. Editura revistei “Drum”, Madrid, 1967. 


Biserica în bxil 

Te-am ridicat din dor şi sărăcie 
Sfânt dor de Ţară şi de Libertate; 

Din setea noastră grea de veşnicie, 

Spre culmi de cer de oameni neumblate... 

Când ne’ndoim genunchii sub icoane, 

S’aprinde-o zare de noroc în veac, 

Şi înfruntăm cu pieptul milioane, 

Când duşmanii rânduiala ne-o desfac... 

Copii pribegi am ctitorit altare, 

Crescând icoana Ţării’n rugăciuni; 

Să-i dee Domnul viitor de Soare 
Şi generaţii mândre de şolduni... 

Tu, cel de mâine, de vei sta’n răscruce, 

Cu vremea noastră de dureri şi vis, 

Să ştii în veci, că ruga noastră duce 
Spre Ţară, mult cântatul paradis... 

Să cumpăneşti că orice cărămidă 
Am frământat-o’n lacrimi şi amar, 

Purtând prigoane’n sânge şi obidă, 

Şi nedreptatea unui timp barbar... 

Să te smereşti şi tu’n genunchi şi’n rugă, 

Să înţelegi ce-a plâns şi gândul meu, 

Când am intrat credinţei noastre slugă 
Şi-am scris drept preamărind pe Dumnezeu... 

Cinstind un ctitor, pomenind un nume, 

Să mi te-alături credincios prin faptă, 

Căci numai cel ce ctitoreşte’n lume 
Străbate calea cea mai înţeleaptă. 


NICOLAE NIŢĂ 


225 


De ici, de colo... 

SUG LOCEAFAP 


Mult mai la apus, 

Dela gând în sus, 

Din pământ m’am dus, 
Vătăjel să-mi fiu 
Nuntii din sicriu. 

5 

Luceferi să-mi vie, 
Naşi, la liturghie. 

Să-mi cunune spiţa, 
Steaua, Mioriţa... 

Sună’n strungă, sună, 
Buciumul de lună... 

Plaiul meu de mire 
Bea din moarte ştire; 
Veşnicii s’aţin 
Ca să-mi dea destin. 
Tu, din lacrimi, mamă 
îmi alegi năframă. 

Sus, în Carul Mare, 
îmi sădeşti o floare, 
Mireasma-i să-mi vadă 
Cerul de baladă... 

Prapori de’ngropare, 
Buciume de soare... 

Inimii, răsad, 

Mi-am menit un brad. 
Cetina să’ngâne 
Dorul meu de mane. 
Crucea de mireasă 
Pragul meu de-acasă. 

Stâna mea şi eu, 

Ştim de Dumnezeu... 


Revista “Drum ”, Anul VII, Nr. 2, Aprilie - Iunie, 1971. 


226 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


STRIGAT 


Bucovină, ţară blajină 
Cosmin cu mănăstiri de lumină, 

Cine sub seri ţi se'nchină, 

Sub blestemata lege străină, 

Comoara mea, Bucovină? 

Presimt că ţi-i foame şi frig, 
încerc să mă'nalţ şi să strig,, 

Cu flăcări călăii să-i frig, 

Să cad'al hotarelor dig, 

Colhozul e numai hopsig!... 

Ştiu bine că plângi în năframă 
Surghiunul departe de mamă, 

Ţi-i groază, ţi-i foame, ţi-i teamă, 

Dar dincol' de zarea maramă 
Mereu sângele nostru te chiamă! 

Aud cum te pasc desnădejdile, stol, 

Cum croncăne corbii, amar rotocol, 

Şi-ţi cântă doar crivăţul rece 'n ocol, 

Şi-aş vrea, Bucovină, nebun, să mă scol, 

S'adun toată ţara grămadă, 

Să-i duc pe cei vinovaţi să te vadă 
Cum te-au svârlit ca pe-o pradă, 
în groapă, la câni, să te roadă... 

Tu, geană de rai şi baladă! 

V&slu rosrcocĂ 

Revista “Drum ”, Anul IX, Nr. i - 2, Ianuarie - Iunie, 1973. 



A. Demian: Desen 







NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


227 


ion 

soiescu 


228 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


fpAnge-te pădure, tu 

(varianta originală) 


Frânge-te pădure, tu 
Ca să ştii ce jale-mi fu... 
Doamne, că mi-ai fost ortac 
Când pomit-am din Albac, 
Că mi-i trupul frânt pe roată, 
Că mi-i carnea sfârtecată, 
De-am gemut nu m’a durut 
Osul aşchie făcut 
Şi nici sufletul stropşit 
Când cu roata la sfârşit 
Au ajuns în dreptul lui 
Pela furca pieptului... 
Martor mi-este Mureşul 
Care-mi poartă iureşul, 
Mureşul şi Ampoiţa 
Care-mi poartă răsmeriţa 
Către Tisa călătoare, 

Către Dunăre şi mare 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


229 


Până’n lumea’ndepărtată, 
Martoră mi-i lumea toată 
Că nu mă răpuse chinul, 
Frângă-1 Streiul şi Cibinul, 
Şi nici teama de păcat 
Sânge că s’a fost vărsat... 
Nu mă frânse nemeşul, 
Inghiţi-Par Someşul, 

Nici călăul, nici magnatul, 
Nici norocul, blestematul... 
Ci de foc şi de urât 
Singur m’am fost doborât 
Când Tâmavele şi Crişul 
Mi-arătară’n ascuţişul 
Roţii şi toporului 
Ochii vânzătorului... 
Frânge-te, pădure, tu, 

Ca să ştii ce jale-mi fu... 

Ca să ştii cine m’a dat 
La gomici şi la’mpărat. 


“Calendarul ziarului A-lflCflCă pe anul 1954 ” ( vez ' f varianta publicată de autor în volumul “Din 
crucea pădurii” apărut la Ecl. ‘Carpaţii’ clin Madrid, 7 QEE). 


ICOANE 

Gonesc hai-hui de dis de dimineaţă 

5 

Peste câmpii’nsorite, cu sufletul în vânt... 
îmi risipesc prin holde’ntreaga viaţă 
Şi’n freamăt verde hoinăresc peste pământ. 

Pădurile le-am adunat, în mine 
Şi zările le port ca pe inele ... 

Tresar când soarele se-avântă din obcine 
Şi’n scorburi cu haiducii culc cântecele mele. 

Mă regăsesc în fiecare fir de iarbă crudă 
Şi fiecare frunză mă îmbată ... 

Când apa cerului privirile îmi udă 
Sunt pajişti în roua’nveştmântată. 


230 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Şi flecare nalbă e-un vis de-al meu crescut... 
Din primăveri cu piersici albi făuresc prinos ... 
Cu gânduri răstignite mi-afund buzele’n lut 
Şi’n fir mlădiţă îl caut pe Hristos. 


Setea ele lumina 

Prier dac’ar pătrunde în pieptul meu acum, 

I’ar impietri surâsul în moarte şi în scrum... 

De’ar încerca pe frunte să mă alinte florile 
Şi’n inima sihastră mi-ar asculta viorile, 

Sub necuprinse lacrimi, petalele prea grele 
S’ar scutura uscate pe dorurile mele. 

Cine-mi suspină’n noapte însingurării triste?... 
Sunt ochiul fără lumină... şi’n funduri de ocean 
Cresc raza ferecată: grăunte de mărgean. 
Pământul mă sugrumă şi’n mreji adânci de vise 
Ma’ngroapă nepătrunsul tăcerilor închise. 

O, îngerul meu paznic, din beznă şi mister 
Du nestemata stinsă pe-al bolţii colier... 

Şi cântecul ce se frânge prin neguri de genune 
înalţă-1 lin spre ceruri pe luminoase strune... 


FAT FRUMOS DIN CODRI 


Când au venit apostolii la Geţi în Carpaţi 
Zicând ca să’mpartă duh la’mpăraţi, 

Au aflat în codri pe Făt Frumos 
Că’nainte de ei cunoştea pe Cristos. 

Spunea că-1 cunoaşte din tot tărâmul 
Cum cunoaşte pulberea drumul, 

Din tot tărâmul, din toate vremurile 
Cum cunoaşte pământul cutremurile. 

în ţara lui verde, icoană vie, 

Creştea anafura pe câmpie 
Şi lacrima Dunării-i era aiasmă 
Şi fruntea Rarăului catapeteasmă. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


231 


Şi i-au fost spus apostolii să facă minuni 
Şi el turna cu vin peste gropi de străbuni; 
Le-a aprins lumânări şi tămâie 
Şi le-a pus colivă la căpătâie. 

Şi parcă l-ar fi prins în cer cu peceţi, 
C’au pogorât şi’n el atunci două vieţi 
Şi când îl stingea moartea ca pe-o facile 
II tot aprindea o pasăre cu apă vie... 

Aşa trecea el cu trupul prin viaţă, 

Pentru a noastră schimbare la faţă, 

Ca sămânţa ce putrezeşte’n ogoare 
Să dăruiască pământului floare; 

Şi-aşa-i pierea ‘n lumina feţii 
Ca luceafărul dimineţii 

5 

Ce şi-a făcut din cerul zilei veşmânt 
Pentru regina nopţii depe pământ. 


Vot. “Din crucea păduriiLEditura“Carpaţii”, Madrid, 1955. 

CÂN l bC Db LbAGAN 


Nani, nani, copil drag, 

Cătinel adormi cu mama... 
Crească-ţi pumnul, trunchi de fag, 
Pieptul tare ca arama, 

Glasul, clopot care bate, 

Dorul, codru care geme, 

Ochii, păsările toate 
Ce-mi vestiră-amară vreme... 

Nani, nani, drag copil, 

Vrere-aşi mai să-ţi dau cuvânt 
De tătână-tău cum mi-1 
Cetluiră la pământ. 


Voi. “Din crucea păduriiLEditura‘‘Carpaţii”, Madrid, 1955. 


232 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

CÂNTEC DE LEAGĂN 

Variantă 

Nani, nani, copil drag, 

Cătinel adormi cu mama, 

Crească-ţi pumnul, trunchi de fag, 

Pieptul tare ca arama. 

Nani, nani, drag copil, 

Vrere-aşi mai să-ţi dau cuvânt 
De tătână-tău cum mi-1 
Cetluiră la pământ. 

Nani, nani, 'n răpejune 
Treacă-ţi anii'n zbor cu stolul, 

Să creşti mare, să-ţi pot spune 
Unde-i stă 'ngropat pistolul. 

Variantă din vot. “Arhanghelul Mihail”. Colecţia “Dacoromania”, Madrid, 1959 (inclusa 
în voi. “Pâclurea ele la Tâncâbeşti”, Madrid. Atelierele Grafice ‘Marsiecja’, 1 Q r 7 r 7). 

UMBRA TA, CĂPITANE! 


Căzură paşii umbrei tale grei 
Sub crucea nopţii Sfântului Andrei 
Şi peste tine şapte tone-au pus, 

Să nu te fure, au spus, ca pe Isus. 

De-atunci în noi cu fiece mormânt 
Se’nalţă’n vreme munţii fremătând; 
Din noi cu pruncii legănaţi la sân 
Ca frunza’n creanga codrului bătrân, 

Ca freamătul pădurilor adânci 
Inima ta se’nalţă’n noi de-atunci... 
De-atunci cu umbra ta în noi străbate 

Lumina morţii tale’ngemănate 
Cu busuiocul sfânt de la icoane, 
Mireasma jertfei tale, Căpitane! 


Din voi. “Arhanghelul Mihail”. Colecţia “Dacoromania”, Madrid, 1959. 


NICOLAE NIŢĂ 


233 


De ici, de colo... 

HAIDUCEASCA 


Zice-se că’n sus pe Lotru 
De-ai urcat, să tot te’nchini 
De cum fiarele din codru 
Te primesc în vizuini... 

Şi că’ntr’una viers de jele 
Grăiesc frunzele’ntre ele 
Tot de focul ţării mele... 

Sus pe Lotru unde’n codru 
Printre munţi cătat de oaste 

5 

Haiduceşte Plumbi în Coaste 
Zice-se de ani de zile 
C’ai fi Tu Sân Mihaile. 


Din voi. “Arkangkeiul Mikail”. Colecţia “Dacoromania”, Madrid, 1959. 

SĂRACĂ ţARĂ ROMĂNEASCĂ 

O, grindina care Te-a frânt, Cristoase, 
când la Vaslui căzu din trăsnet plumb! 

Sărace holdele de grâu mănoase, 

Sărace lanurile de porumb! 

Săracă, tu, pădure mişcătoare 

Cu cetina pe trup cămaşe 

Când ai pornit cu lanţuri la picioare 

îngenunchind la Ciuc printre lămpaşe... 

Că ti s’au frânt în furia furtunii 
Copacii-ţi cot la cot legaţi cu funii... 

O, grindina ce gloanţe-a semănat 

Şi flori de sânge-au început să crească 
Pe pieptul tău la Râmnicu-Sărat, 

Săracă Tară Românească! 

5 


Revista “Semne”, Paris. Anul 11 , Nr. 3-6, Martie — Iunie, 1962. 


234 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


“CA TU E£TI CĂPITANUL... 

(Ion I. Moţa) 

Lui Comeliu Zelea Codreanu 


Că eu mă duc în Spania departe 
Să duc vlăstar din crezurile-ti verzi. 

Că eu mă duc Comeliu, azi la moarte 
Mâhnit nu fii că fratele ti-1 pierzi... 

Mâhnit nu fi; că tu eşti Căpitanul!... 

Sub spicul jertfei mele-al tău ogorul!... 

Şi de crescură holdele şi lanul, 

Din grâul tău eu sunt semănătoml... 

Ci doar aprinde undelemnu ’n candeli 
Din legământul meu de fier şi sânge, 

Cum păzitor, din suflet de Arhanghel, 

A luminat în pieptul meu un înger... 

O jertfa care nu ne mai desparte... 

Şi mărturie-o pun lângă Iisus! 

Că eu mă duc, Comeliu, azi la moarte, 

Voi coborî cu moartea ta de sus. 

Din vo(. “La icoană”, Madrid. Atelierele Grafice "Marsiega", 1966. 


Pe-ciici trecură sfintele martire 

Nicoletei Nicolescu 


Pe-aici trecură sfintele martire 
Din asfinţit cu lanţuri la picioare, 
Cu-a sângelui muceniceşti potire 
Cuminecând seninele isvoare... 

Pădure, tu de-atunci cu prinse candeli 
Le străjueşti la căpătâi când plâng 
Acele stele ce’nfloresc ofrande 
Pe cripta de Rarău şi de Parâng. 

Pe-aicea ieri au ars în crematorii, 

Au ars de vii copilele pe mg 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


235 


Pe unde azi însângerează zorii 

Şi’nsângerezi pădure tu ‘n amurg... 
Tu le-ai văzut pe frunte mirul sfânt 
Când le-ai primit seninul legământ! 


Din vo(. “Pădurea de la Tâncăbeşti”, Madrid. Atelierele Grafice "Marsiega", 1977. 

O, TRUP SVACNIND ÎN ŞTREANG, 
STRĂPUNS DE GLOANŢE 

Căpitanului 


O trup svâcnind în ştreang, străpuns de gloanţe 
Pe care preoţi slujba n'au citit. 

Pe-aici s'au stins muceniceşti speranţe 
Ce n'au ajuns cu ruga la sfârşit... 

Ci, "tatăl nostru care eşti în ceruri"... 

Pădure, tu la capul lor le-ai spus 
Când ramul tău ţi-1 sugrumară geruri 
Cu chiciura zăpezilor de sus. 

Pe-aicea ieri se stinse floarea ţării 
Şi astăzi trup din trupul ţării creşti 
Cu veşnică speranţa primăverii, 

Pădure, tu, din satul Tâncăbeşti 
Pe-aicea cot la cot legaţi cu funii 
Urcară Crişti pe Dealul Căpăţânii! 


Din voi. “Pădurea de la Tâncăbeşti”, Madrid. Atelierele Grafice "Marsiega 11 ,1977. 

A$A ŢI-AU FRÂNT GRUMAZUL, CU ODGON 

Aşa ţi-au frânt grumazul, cu odgon, 

Cu ritual iudaic şi mason... 

Şi peste tine şapte tone-au pus, 

Să nu te fure, au spus, ca pe Isus... 


236 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


De-atunci la noi cu fiece mormânt 
Se'naltă munţii fremătând, 

Şi creşte pruncul legănat la sân 
Ca frunza'n creanga codrului bătrân... 

Ca freamătul pădurilor adânci 
Inima ta se'nalţă'n noi de-atunci... 

Că'n piepturile noastre bate 

Lumina morţii tale'ngemănate 
Cu busuiocul sfânt de la icoane 
Mireasma jertfei tale, Căpitane! 

Din vo(. “Pădurea de la Tâncăbeşti”, Madrid. Atelierele Grafice "Marsiega", 1977. 

DOINA 

"Giruinţa e floarea care creşte numai în ţara jertfei până la moarte". 

Vasile Pârvan 


E demult de când pe-aici 
Urcau stolnici şi vlădici, 

Crai din cetina bătrână, 

Bani cu buzduganu'n mână 
Şi domni aprigi de aramă 
Cu baltagul sub dulamă. 
Suiau vulturi rotitori 
Către ei de prin vâltori, 

Iar din muntele stâncos 
Se rostogoleau în jos 
Crişuri, Bistriţe şi Streiuri 
Şerpuind prin văi şi cheiuri... 
Din tărâm nestrăbătut 
Cobora Menumorut. 

Gelu, Glad şi Seneslau 
Pe câmpii se'nviforau 
Şi veneau din Bărăgane 
Jii cu ochii de bulboane 
în lumină să primească 
Fruntea lor împărătească... 
Venea umbră de dumbravă, 
Limpezime de Moldavă 
Şi din margini de genune 


NICOLAE NIŢĂ 


237 


De ici, de colo... 


Semn al oştilor străbune 
Creştea capul de balaur 
Peste holdele de aur... 

Dar de-atunci lăsară anii 
Colb pe cronici şi cazanii 
Că isbelişte amară 
Se întinse peste ţară. 

Pieri tulnicul pădurii, 

Cu mistreţii şi bourii, 

Amuţiră Moldele, 

Se uscară holdele 
Iar sub bolta schiturilor 
Floarea răsăriturilor, 

Vadurile morilor 
Chipul domnitorilor, 

Toate umbre se făcură... 
Lanul, laur şi mălură, 

Spicul, spin şi pălămidă 
Frunza, ghimpe şi omidă! 

Cine să se mai închine 
La Cosmin şi la Rovine 
La Lipnic şi Răsboeni, 

Turda şi Călugăreni? 

Şi urcând prin stânci cu trudă 
Cine'n veac să mai audă 
Bucium aspru din cetăţi 
Fulgerând singurătăţi? 

Cine ruga Sfintei Vineri, 
Vrerea mugurilor tineri, 

Şi din zariştea uitată 
Dunărea de altădată 
S'o cuprindă, s'o răsfire 
Peste pagini de psaltire 
Şi să'ntoarme iar sub soare 
Vremea lui Ştefan cel Mare? 
Codrule, Sfânt Voevod, 
Prinde-mi sufletul în rod 
Să-ţi fiu ramură în vânt 
Cu strămoşii din pământ. 

Să-ţi fiu frunză, să-ţi fiu floare 
Să-ţi fiu umbră pe cărare, 
Viaţa mea să urce'n tine, 

Boare nopţilor senine 


238 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Şi din gândul meu să zboare 
Pajuri mari biruitoare! 

Să duc svon de slovă dulce 
Cronicarului Niculce, 

Stihuri fără de pereche 
Lui Costin şi lui Ureche... 

Să arăt peste trecut 
Cum ursitele s'au vrut 
Şi cum pieptul noastru-a fost 
Fără scut şi adăpost! 

Fă-mă, fă-mă iar haiduc, 
Frunză reavănă de nuc, 

Ca s'aştept cu flinta'n mână 
La răscrucea cu fântână 
Şi spre cetina domoală 
Să dau chiot de răscoală! 
Fă-mă jar, fă-mă vâltoare, 
Fă-mă răsmeriţă mare... 

Şi de-o fi străpuns să cad, 
Frunză veşnică de brad, 
Căuta-m'or, căuta... 

Bolţilor din preajma ta... 
Fluierul şi naiurile, 

Stâncile şi plaiurile 
Auzi-m'or, auzi... 

Când voi trece'n prag de zi 
Ca un sbor nebiruit 
Fără zori şi asfinţit... 

Sbor ducând ne'ntoarsă cale 
Soarelui, Măriei Sale! 


NOTĂ: a nu se confunda cu poemele care poartă acelaşi titlu clin volumele “Arhanqhelul Mihail” 
(Madrid, 1 QSQ) şi “Din nopţi cu sânziene” (Madrid, 1Q18). 

CÂND PLÂNSE CODRUL 


Când plânse codrul cruntei Transilvanii 
Poetu’n viersul lui i-a dat cuvânt 
Şi-aşa strigară’n tulnice ţăranii 
Şi strigă astăzi morţii din mormânt, 

Noi vrem pământ! 


NICOLAE NIŢĂ 


239 


De ici, de colo... 


Al morţii vânt cu mâna lui haină 

5 

Copiii tăi că-ţi smulse dela sân, 

Aşa strigi tu, o dulce Bucovină, 

Cu codrul tău, ce-i trupul nostru frânt, 

Noi vrem pământ! 

Şi strigă codrul blândei Basarabii 
Pe Nistru-i cu cetăţile’n surghiun... 

Şi Pindul cel ce l-au răpus satrapii... 

Şi Dobrogea lui Mircea cel Bătrân. 

Noi vrem pământ! 

Aşa strigăm, când plângi tu, Românie, 
întemniţaţii fiii tăi... şi când 
Azi toată ţara-i cnut şi iobăgie 
Se-aude frunza’n codru fremătând, 

Noi vrem pământ! 

1977 

iok ţolzscu 

Revista “Carpaţii”, Madrid. Anul XXIII, Nr. 7, Oct. — Nov. 1977 (inclusa tn volumul “Din nopţi 
cu Sânziene”, Madrid, 1Q18). 



240 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


3ROn 

COSR.UŞ 



NICOLAE NIŢĂ 


241 


De ici, de colo... 


STRĂINĂ STRĂINĂTATE 


Străină străinătate: 
rai cu porţile’ncuiate... 

Vai de cine’n ele bate 
cu răni grele, nelegate... 

Dacă-adus de vânturi vii 
de pe stepe cenuşii, 
din pierdute bătălii, - 
uşile se’nchid ca vii... 

Străine cu chip de sfânt, 
tu mă’ntrebi de ce tot cânt, 
cu pri virile’n pământ 
şi cu zâmbet trist şi frânt... 

Strănepot de Daco-Geţi, 
cu-ochii de vedenii beţi, 
între-aceşti străini păreţi, 
îmi cânt tara dintre ceti... 

5 5 


242 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Că dacă n’aş şti cânta, 
fruntea mi s’ar înnopta, 
plânsetul m’ar sugruma, 
inima mi s’ar seca... 

Madrid, 1950 

Din “Antologia poeţilor Români în Exil” întocmită de Vintilă Horia (Col. Meşterul 

Monde , Guenos Aires, 7Q^O). Inclusa fi în voi. autorului “Drumuri prin furtuna” apărut la 
Madrid în 7 Q5 7. Vezi fi revista “ Carpoţii ”, Madrid. Anul XX, Nr. 76-71, 1 Qia. 

DOINA 


Vântule grăbit 
pe cel drum oprit 
către răsărit, 
inima mea du-i 
şi să-i spui, să-i spui, 
să-i spui muntelui, 
că încă nu sânt 
doborît de vânt, 
culcat sub pământ; 
că m’am dus, m’am dus, 
ca de viscol dus, 
dus către apus, 
gata să trec balta 
dintr’o ţară’ntr’alta, 
dintr’o lume’ntr’alta, 
tot pe drumuri noi 
cu-ochi de flăcări goi, 
cu gându’napoi, 
spre cel neam durut, 
de străini vândut... 

Tu să-i spui, să-i spui, 
că pe lume nu-i, 
munte nu-i să-l sui, 
fără să n’aud, 

cu suflet zălud, lung prin golul crud 
care ne desparte: 
corn sunând, departe, 
a pârjol şi-a moarte... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


243 


Străbun fără-ogoi, 
mă cheamă’napoi 
pleşuvul Negoi, 
şi-aştept glas de corn, 
glas de dacic corn, 
paşi spre el să’ntom, - 
vântule grăbit, 
pe cel drum oprit, 
către răsărit, 
ce sufletu-mi furi 
cu dor de păduri, 
de străvechi păduri... 

Revista “România”, Buenos Aires. Anul 11 , Nr. 6, Iunie 1950 - inclusa si în “Antoloqia 
poeţilor Români în Exil” întocmită ele Vintilâ IHoria (Col. Meşterul Manele, Buenos Aires, 7 Q^O) 
ji volumul “Drumuri prin furtuna” apârut în 7Q^7. 


Dai $i dai clin neam în neam... 

Dai şi dai din neam în neam,- 
şi tot tu să zici: mulţam?!... 

Dat-ai, dat pită la hoţi 
şi-acum sar pe tine toţi... 

Rob la coasă, rob pe-ogor, 
mânci mălai din mila for... 

Şi de cum ţi-1 dau, şi cât, 
ţi s'opreşte parcă 'n gât... 

Pusu-ţi-au muscalii bir, 
pe lobodă şi pe ştir, 

Pe podmoale şi copaci 
şi pe paşii cari îi faci... 

Pân'ce sama îţi vei da, 
ţi-or fura şi Dunărea... 

De-unde, Doamne, aţâţi haihui? 

E oar' coada veacului?... 



244 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


De-unde-atâţia hoţi şi hoţi, 
Tăbărîţi pe ţară toţi... 

Vin şi vin, lihniţi şi goi, 
şi smulg ţundra de pe noi... 

Vai şi-amar, rumân sărac, 
grâu-îl duc, pita-i de leac... 

Iau din plin şi din puţin, 
şi tot ei spun că te ţin... 

Iau şi duc cât pot, cât vor, 
şi tot tu rămâi dator... 

Bate-i, Doamne, crunt şi du-i 
spre fundul pământului! 

Să mai vie înapoi, 

când chema-i-om noi de noi!... 


Din volumul “Drumuri prin furtună”, Madrid, 1951 (una clin cele 1 poezii înregistrate $i 
recitate ele autor, selectate ca parte a casetei audio pe care Congresul Naţional Româno-American a 
proclus-o la Chicago, Illinois la începutul anilor ’SO $i a clistribuit-o exilului anticomunist). 


Prin vânturi ce latrâ... 

Prin vânturi ce latră, 
sui cu paşi de piatră, 
poteca răsleaţă: 
căţeaua ‘ndrăzneaţă, 
ce şchioapă şi’ngheaţă, 
către stâni de ceată... 

5 

Arşiţe mă coc, 
umbra-mi: greu cojoc, 
parc’ar fi de foc, 
parc’aş duce aşa 
pe cărarea grea, 
veacurile’n ea... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


245 


Şi aşa cum sui, 
pieptul muntelui, 
un gând ca un cui 
mă izbeşte, şui: 
uite turma!... Nu-i!... 

Caută-o, de poţi, 
peste munţii toţi, 
peste munţii toţi!... 

Cum mă întărât 
după’atât urât, 
sângerând, în gât, 
se’ntâlnesc de-a valma: 
ruga şi sudalma... 

Prin brazi, prin brădui, 
pe poteci haihui, 
ochii-mi văd ce nu-i... 
Paşii, smulşi domol, 
calcă parcă’n gol, 
peste munţi silhui: 
paşi ai nimănui, 
paşi ai nimănui... 

Fluieru’n şerpar, 
în şerpar de jar, 
glas vrea să înjghebe, 
munţii să-i întrebe... 

5 

Printre crengi de sânger, 
când diavol, când înger, 
cu soarele sânger... 
Pârâul: alb ţap, 
se dă peste cap, 
vântul: orb dulău, 
se prăvale’n hău, 
codru’mbătrânit 
pleacă spre-asfinţit... 

Şi-ori pe unde-apuci, 
ca nişte năluci, 
tufe, stânci tresar, 


246 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


parcă’s oi de jar, 
parcă’s oi de jar... 

Ochii văd, nu văd... 

E-ajun de prăpăd? 

F urtună ’ ncepută? 

Ori munţii se mută?... 

5 

Parcă mii de câni, 
de câni de la stâni, 
ca ieşiţi din piatră, 
din hăuri mă latră... 

Cum sui, cum nu sui, 
unde ochii-mi pui, 
un gând ca un cui 
mă înjunghie, şui: 
uite turma!... Nu-i!... 

Caut-o de poţi 
printre anii hoţi, 
peste munţii toţi, 
peste munţii toţi!... 

Din volumul “Drumuri prin furtună”, Madrid, 1951. 

RUGĂCIUNE 


Ca de-un junghi 

în suflet, în piept şi’n rărunchi, - 
învaţă-mă, Doamne, să cad în genunchi, 
ca un copil să cad în genunchi, 
cu plumbul fierbinte ce portu-1 în trunchi!... 

Şi cu gândul: vultur adormit şi olog, 
cu inima-mi toată, la Tine zălog, 
smerit să mă rog, 
să mă rog, 

pentru neamul românesc să mă rog; 
pentru pământul întreg să mă rog!... 

Din “Calendarul ziarului America pe anul 1953”, Cleveland, Okio. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


247 


ÎN NOI TOŢI, URIAţ REÎNVIE... 

în noi toţi, uriaş reînvie 
Horia, ca de foc şi de cremene: 
împotrivă-ţi, smintită şi trufaşă Rusie, 
crâncenă ură, şi răsmeriţi să semene!... 

în veacul acesta, ce se sbate şi moare 
în crunte şi zănatece cumpene, 
o roşie roată, cât ţara de mare, 
trupul şi sufletul rumpe-ne!... 

Dar de-om rămâne subt curmele-i crâncene, 
cu trunchiul şi braţele ţapene, - 
corbii prăpădului sfâşie-ne, mânce-ne, 
şi iadul în bezna-i îngroapă-ne!... 

De încleştări pe viaţă ori moarte, 
neam al meu, ca'n poveşti, tu căleşte-te: 
gloanţele lor, ca nimicuri deşarte, 
să ni se spargă deavalma pe creştete!... 

în noi toţi, uriaş reînvie 
Horia, ca de foc şi de cremene 
împotrivă-ţi, mişelnică şi oarbă Rusie, 
ură far'de margini să semene!... 

Din postumele -publicate în volumul “Aron Cotruş — Opere complete” Siparui sub 
îngrijirea lui Nicolae Roşea. Editura “Dacia”, Madrid, 1978. 


CÂNTEC HAIDUCESC 


Pân'ce-i neamu'n iobăgie, 
mustră vântul când adie 
dinspre şes şi către şes, 
peste codru 'nalt şi des... 

Am jurat pe frunza verde, 
să pierim, ţara de pierde... 
Şi-am jurat pe munţii toţi, 
să scăpăm ţara de hoţi!... 


248 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Cele hoarde de muscali, 
cum ai vrea să le ţăsali, 
tot cu puşca şi cu tunul: 
să nu mai rămâie unul!... 

Cu răsufletul fierbinte 
oşti s'adună 'n soare-asfinte... 
Neam al meu, cu-ele alături, 
crâncen tara să ti-o mături! 

3 3 


Din postumele publicate în volumul “Ar on Cotruş — Opere complete”, Madrid, 1978. 

ION ROATA 


Variantă 


Io, 

Ion Roată, 

unul din pietroasa, dârză gloată, 
trec pe-al vremii cal fără de frâu... 
N’am cuţit şi pistoale la brâu!... 
armă mi-e spicul de grâu... 

Rupt aspru din urgia de ieri, 
fără-averi, 
fără somn, 

sânger încă de palme, 
de paturi de puşti şi sudalme, 
fără-ogor, fără pâine, 
păzit de roşii temniceri, 
dar, mâine, mâine, 

peste muscăleasca pleavă spulberată, - 
ca niciodată 

fi-voi alb şi drept stăpân şi domn 
peste ţara românească toată!... 


D in postumele publicate în volumul “Ar o n Cotruş — Opere complete”, Madrid, 1978. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


249 


[ARA 


Uşă deschisă furtunatic, de-odată, 
spre-o zare de cumplit letopiseţ, - 
ce-mi face oare inima mai tare să bată? !... 

Cine mă cheamă pe nume, de'ngheţ, 
ca pălmuit de vânt şi de sloată? !... 

Cine mă cheamă din mine afară, - 
mut, de pe-a veacului putredă scară, 
până 'n străfund de veac, să te văd, 
cum ai trecut din prăpăd în prăpăd, 
tara mea, tară ? !... 

5 “ 5 

Din postumele publicate în volumul “Ar on Cotruş — Opere complete”, Madrid, 1978. 

[ARA 


Pat mi-a fost câmpia ta, 

muntele: căpătâi... 

când mă va chema 

cu goamele-i de foc inima-ţi grea, 

eu, cel dintâi, 

ca dus de vifor voi pleca 

pe-al primejdiei cal călare 

la năprasnica’ncleştare, 

unde-o fi lupta mai mare... 

Ar ok COTRUŞ 

Din postumele publicate în volumul “Ar on Cotruş — Opere complete”, Madrid, 1978. 



"4 



250 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 




Sudor Argbezi nu a fose legionar. I-a fose însă prieten Legiunii, şi i-a cântat virtuţile 

în mai multe din versurile 1 sale... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


251 


Izbânda 

Izbânda strânse-alături vitejii la festin, 

Cu platoşe, cu coifuri, cu suliţi şi topoare, 

Şi zalelor frecate din nou, licăritoare, 

Li se păta oglinda cu stropi cocliţi de vin. 

Voinicii apărară fruntarii şi ogoare 
De cotropirea celui mai tâmp şi câm vecin, 

Şi-i retezară capul cu ochii de venin, 

Şi-i puseră zăbale’n gingii sângerătoare. 

Toţi aţintesc cu pizmă pe cruntul căpitan, 

Căci fîecare’n sineşi de spada lui se miră. 
Porunca lui temută smeri şi pe Satan. 

Dar ăst fără de teamă flăcău biruitor, 

Se uită’n fundul cupei ce buzele-o goliră 
Şi sfărâmând-o’n palmă răcneşte: vreau să mor. 

Tudor AK&HZZI 


Din revista “Cuqet Românesc” — Supliment Literar, Argentina. Anul I, IMr. â-, August 7 Qţ 7, 
Guenos Aires. 


252 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Inscripţie pe o u$e 

Când pleci, să te’nsoţească piaza bună, 

Ca un inel sticlind în dreapta ta. 

Nu şovăi, nu te’ndoi, nu te’ntrista. 

Purcede drept şi biruie’n furtună. 

Când vii, păşeşte slobod, râzi şi cântă. 
Necazul tău îl uită’ntreg pe prag. 

Căci neamul trebuie să-ţi fie drag 
Şi casa ta să-ţi fie zilnic sfântă. 

Tudor AK&HZZI 


Din revista “Cuqet Românesc” — Supliment Literar, Arcjentina. Anul I, IMr. 4, Aucjust 7 7, 

Guenos Aires. 


Inscripţie pe un cuţit 

Ţi-l vâr în brâu, păstrează-1 treaz în teacă. 
Sprij ină-ţi pieptul în plăseaua lui 
Şi’nvaţă’ncins cu fier de te apleacă 
Să’ntâmpini cuviinţa orişicui. 

Bărbatul drept, tovarăş cu oţelul, 

Se simte vrednic şi voios în zori 
Ai dreptul să’ngenunchi, de-ţi este felul, 
Dar să-l şi tragi când e să te măsori. 

Tudor AK&HZZI 


Din volumul “Alte cuvinte potrivite”, Gucureţti, 7 QO-O. 


*) _ 

- Vezi şi poemele dedicate Căpitanului din primul tom al acestei antologii, “Făt-Frumos” şi “Suiş”, cel 
din urmă publicat de altfel şi în volumul “Alte cuvinte potrivite” (Bucureşti, 1940), alături de titlurile de 
mai sus reproduse de Prof. Dumitru Găzdaru în revista “Cuget Românesc ” din Argentina... 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


253 


VASILE MILITARO 


FABULĂ 


NUNTA CERCULUI CU VULPEA *> 

*) Pentru aceasta fabula şi cea umâtoare, autorul a avut mult ele îndurat între anii 7 Q33-7 Q40. 


Vulpea, la o sindrofie, pe covorul verde-al ierbii, 
Cunoscând un cerb ferice, - împărat peste toţi cerbii, - 
L'a privit, ca o vicleană, 

Cu-atât foc şi-atâta dor, - 
încât, cerbul din poiană 

S'a'ndrăgit nebun de vulpe şi-a fost zis: - Poate să mor, 
Adorata mea aleasă, 

Ca să nu fii, lângă mine, peste cerbi împărăteasă!... 

Vulpea i-a răspuns în lacrămi, prin suspine'ntretăiate: 

- Adorate împărate, 

Inima-mi, de tine plină, numai pentru tine bate!... 
Du-mă'n brazii tăi, la munte, 

Cerb frumos cu stea pe frunte, 

Şi-ai să vezi că tot poporul cerbilor ce ţi-se'nchină 
în a munţilor grădină, 

Fericit peste măsură, va veni, săltând, să pună 
Pe-a mea frunte nepătată cea mai fără preţ cunună, 


254 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Pe-ale cărei flori senine, smulse de pe creste nalte, 

Au să ardă stropi de rouă, - pulbere de diamante!... 

Iar eu, sclava ta, Stăpâne, flori în cale-ţi voi aşterne, 

Şi'ţi voi da să sorbi de-apururi fericirile eterne!... 

Ca vrăjit de vulpe, cerbul, pe-ale munţilor poteci, 

I-a grăit, sorbindu-i ochii ca pe nişte ape reci: 

- Eşti pe veci împărăteasă!... Eşti a mea pe veci de veci!... 

Auzindu-i însă cerbii, au sărit ca arşi în pulpe: 

- Cum! Să aibă-împărăteasă neamul cerbilor, o vulpe ?!... 

O vicleană roşcovană care nu'i de-un neam cu noi?... 
împărate, de faci asta, sună ceasul cel de-apoi, 

Că tot una'i, dacă vulpea, peste cerbi o faci Stăpână 
Sau iei lupul din pădure şi'l aşezi cioban la stână!... 

Cerbul însă, prins cu totul în a dragostei lui mreajă, 

N'auzea decât atâta: glasul vulpei, plin de vrajă... 

Şi ’ntr'o zi cu cer ca plumbul, care prevestea furtună, 
împăratul cerb îi puse vulpei falnica cunună!... 

Dar la nunta lor, sub soare, 

N'au fost cerbi, nici căprioare, 

Ci doar fiarele cu gândul, pe toţi cerbii să'i omoare... 

Iar a doua zi, din munte s'auzeau, curgând, cum fierb 
Mari şuvoaele de sânge irosit de neamul cerb, 

Căci toţi lupii, toţi mistreţii, toţi vulpoii plini de culpe, - 

Fraţi cu-împărăteasa vulpe, - 

Au venit în miez de noapte şi, tiptil, prin nalte ierbi, 

Colţii lungi, cu lăcomie, şi-au înfipt în bieţii cerbi... 

Iar de-atuncea, nu se ştie dacă până'n dimineaţă, 

Cerbul cel vrăjit de vulpe a putut scăpa cu viaţă, 

Fiindcă nimenea pe lume nu l'a mai văzut la faţă!... 

De-o mai fi vre-un cerb sub soare, după care vulpea'i moartă, 
Fie sigur că, mai bună, nu'l aşteaptă altă soartă... 

RA7GONAREA VOLREI 


O şireată vulpe blondă, în poiana unui munte, 

A'ntâlnit un cerb odată, - cerb măreţ, cu stele'n frunte, - 
Cărui vulpea cea vicleană, 

Cu văpăi de foc sub geană, 

I-a căzut atât de dragă, pe umbritele poteci, 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


255 


încât i-a jurat s'o ţie lângă el, pe veci de veci... 

Cum frumosul cerb, sub soare, nu era un cerb de rând 
Ci-împărat peste toţi cerbii, cu ochi mari şi suflet blând, - 
Vulpea s'a trezit deodată, chibzuind prin umbra deasă, 

Că i’ar sta nespus de bine lângă cerb împărăteasă, 
Şi-a'nceput, cu-asemeni gânduri, cerbului să'ntindă leasă... 

Un biet greer cu chitara, ce cânta, nu fără har, 

In livada unui mândru şi de viţă armăsar, 

Pătrunzând 
Al vulpei gând 

Şi dorind pe cerb să'l scape, s'a trezit si el strigând, 

Ca s'audă cerbii toţi, 

Cum că: vulpea, - soră bună cu toţi lupii răi si hoţi, - 
Vrea s'ajungă-Impărăteasă, ca să uite ’n veci de post, 

Şi din cerbii toţi să facă un ospăţ cum n'a mai fost... 
Vulpea, auzind pe greer grăind astfel adevărul, 

Şi-a sbârlit cu ură părul 

Şi-a trimis un pui de cloşcă să gonească pe-acel greer 
Din livada ce, pe cântec, i-se da şi lui de treer... 

Puiul, aducând porunca, armăsarului măreţ, 
într'o clipă armăsarul a gonit pe cântăreţ 
Şi-astfel i-a rămas livada fără cântecul de preţ... 

Vulpea însă, cu veninul răsbunării sale'n gât, 

N'a putut să mi-se simtă mulţumită cu atât, 

Ci, turbată de mânie pe sărmanul trubadur, 

L'a muşcat haina, dur, 

Şi de gură, şi de nas, 

Doar va face greeruşul să rămână fără glas... 

Greeruşul însă, sprinten, 

Cum sunt greerii mereu, 

A bătut odată'n pinten 

Şi-a sărit cu-a lui chitară în livada unui leu... 
Şi'nstrunându-şi iar chitara, 

A'nceput să cânte, sara, 

Să-l audă iarăşi fiara, 

Şi, cu fiara, toată ţara: 

„Cerbilor, săriţi cu toţii câţi sunteţi uşori în pulpe, 

Să scăpăm pe împăratul de primejdioasa vulpe ! 


256 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Să gonim departe fiara, să gonim pe veci jivina, 

Să se ducă, de se poate, cu toţi lupii'n Palestina, 

Că de nu, - vecia toată nu vă poate şterge vina!" 

LEGEA LUPULUI 

împărat fiind pe vremuri, lupul, -fire înţeleaptă 
Şi milos cu toţi supuşii, - a făcut o lege dreaptă, 

Prin a cărui rânduire, -pentru foarte bun cuvânt, 

O livadă înflorită, cum nu-i astăzi pe pământ, 

Hotărât a fost să fie socotită ca loc sfânt, 

Pentru ca 'napoia vremii cu trei veacuri şi mai bine, 
Ar fi fost pe-acea livadă mănăstire de albine... 

Astfel, -era scris în lege, ca 'n acea livadă verde 
Cine intră, viaţa 'şi pierde: 

Fie miel sau fie ied, 

N'avea drept să-i calce iarba nici picior de patruped... 
Cel ce va 'ndrăsni s'o facă, -hotărât era prin lege, 

Să primească pe spinare, nu mai ştiu câte ciomege, 

Iar apoi, - ca pildă vie, - 
Jupuit pe loc să fie... 

Cei dintâi căzuţi în leasă si ’nhăţaţi ca să-i jupoae, 

Au fost nişte căprioare, doi viţei şi-o biată oae, 

Şi cădeau, pe rând apoi: 

Cai, mioare, vaci şi boi, - 

Cărora, chiar împăratul, -milostiv cum numai el e, - 
Le lua 'n primire zilnic nefolositoarea piele... 

într'o zi însă norocul, nu ştiu cum a vrut să joace 
Şi să facă astfel placul celorlalte dobitoace, 

Cari-au prins pe iarba verde, în livada cea smălţată, 
Vre'o trei lupi cu ceafa lată... 

Duşi fiind la judecată, de trei boi, un miel şi-o oae, 

Ca pe cei de mai 'nainte, împăratul să-i jupoae, 
Înălţimea-Sa, îndată ce văzu pe lupi în fiare, 

Către vitele comute a tunat cu voce tare: 

- Cum, nemernici şi mişei, 

îndrăsniţi a crede oare să jupoi pe fraţii mei?... 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


257 


- Doamne, au călcat livada!, -cuteză un bou să zică. 

- Taci, că te jupoi îndată!... Boul a tăcut, de frică... 

- Legea spune..- zise oaia, dar simţi fiori prin seu: 

- Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?... Legea n'am făcut'o eu?... 

Şi pe fraţii puşi în fiare liberându-i rând pe rând, 
împăratul, cu iubire, i-a îmbrăţişat, plângând... 

Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi: 

Oaia ’ntâi, pe urmă boii, iar mielul după boi, - 
Pricepând ca, să nu calce în livada fără stupi, 

Legea 'i numai pentru ele, însă nu şi pentru lupi. 

PACEA LUMII 

E ştiut de toată lumea 
că sub soare şi sub stele 
animalele pădurii 

- pline de veninul urii - 
se sfâşie între ele. 

Cerbul spune, că'ntr'o vreme, 
nu pot şti prin ce mijloc, 
reuşi precum se spune 
să le-adune la un loc. 

Ba dorind, cu gânduri bune, 
să le mai amestece 
a adus printre jivine 
şi-unele domestice. 

Şi-adunate astfel, horă, 
într'o tainică poiană, 
cerbul, nobil în simţire 
şi cu lacrima în geană, 
a luat atunci cuvântul: 

-Haideţi fraţilor, fiţi nobili, 
de la leu şi pân'la oaie 
dela lupi până la miel, 
să uităm de-acum încolo 
pe vecie de războaie, 
să lăsăm să se sfâşie 
numai oamenii'ntre ei. 


Vreţi? - le spuse cerbu-atuncea 


258 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


vreau răspunsul tuturor. 

-Da! Răspunseră ferice 
animalele în cor. 

Şi făcură astfel roată 
la umbra unui platan; 
toţi semnară pactul păcii 
pe o foaie de lipan. 

După ce semnară pactul 
pleacă toţi spre casa lor, 
pe sub bolţi de fagi şi tei: 
ursul cu vreo patru miei, 
lupul cu vreo două oi, 
un biet şarpe cu'n răţoi, 
uliul cu'n cintezoi... 

însă n'au ajuns departe 
şi din bietele-animale, 
pân' s'apună soarele, 
n'a rămas decât blăniţa, 
fulgii şi oscioarele. 

Cred că tâlcul celor spuse 
îl ghicesc popoarele: 

Cine face 
aşa pace, 

sigur o să-i steie capul 
unde-i stau picioarele. 

(închisoarea Aiud) 

GUPA LUMII 

într’o bună dimineaţă, 

Una dintre raţe, tocmai 
Cea mai vorbăreaţă raţă 
Dădu buzna la găină, 

Ca vecină. 

Şi i-a spus cu groază’n suflet 
Prin al ei aprins “mac, mac!” 
Că’n zăvoi, un biet răţoi 


NICOLAE NIŢĂ 


De ici, de colo... 


259 


într’o clipă blestemată 
A’nghiţit pe lac, un... ac. 

Milostivă şi găina 
Şi-a lăsat cei zece pui 
Şi s’a dus la nişte gâşte 
In grădină sub gutui: 

-“Săriţi iute, că răţoiul 
a’nghiţit pe lac un... cui!” 

Gâştele şi-au luat zborul 
Insă una dintre ele 
A trecut pe lângă turma 
Oilor de pe vâlcele. 

Şi plângând amar le-a spus: 
“-Săriţi iute, că răţoiul 
A’nghiţit pe lac un... fus!” 

Oile-o pomiră’n goană 
Şi’ntr’un glas cu mieii lor 
Behăiau nenorocirea 
In auzul tuturor. 

Dar berbecul ce’ntre ele 
Se credea cel mai isteţ 
In galop s’a dus la turma 
Unor porci cu părul creţ 
Şi le spuse plângăreţ: 

“-Săriţi iute, că răţoiul 
a’nghiţit un... făcăleţ!” 

Cei vreo două mii de porci 
Graşi, de nu puteai din baltă 
Cu prăjina să-i întorci, 

Ca trăzniţi de-această veste 
îşi pierdură bieţii firea. 

Şi-au “zburat” spre locul unde 
S’a’ntâmplat nenorocirea. 

însă Ghiţă, cel mai tânăr 
Şi mai plin de-al milei har 
Dădu fuga la măgar 
Şi găsindu-1 într’o luncă, 

Plin de muncă, 


260 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Adică... dormind pe-o vatră 
De aglici şi de sulfînă, 

Ghiţă, doborât, suspină: 
“-Sări, măgare, că răţoiul 
A’nghiţit azi o... prăjină!” 

Auzind aşa, măgarul 
A pornit cu fruntea cruntă; 

Şi cum drumul prin pădure 
Trecea chiar pe lâng’o nuntă, 
Miri fiind un ţap ca neaua 
Şi-o căpriţă mică, brună, 
Lupul naş, iar vulpea nună, 
Se-opri’ntre ei măgarul 
Şi făcând privirea roată, 

A strigat cu toată gura, 

Să-l audă nunta toată: 

“-Fraţilor, vă cer iertare 
Că pe faţa tuturor 
Cât surâde-atâta soare, 

Eu trag umbra unui nor. 

Jos, lângă zăvoi, răţoiul, 

Azi, mâncând nişte pilaf, 
A’nghiţit nenorocitul 
un... lung stâlp de telegraf! 
Şi cu stâlpu’nfîpt în pântec 
Şi’n gâtlej, plutind pe ape, 

El aşteaptă ajutorul 
Tuturor, de pot să-l scape.” 

Glasui aşa măgarul 
Cu deplânset şi ochi scurşi. 
Şi’ntr’o clipă nunta toată, 

Mii de lupi, de vulpi, de urşi, 
Mii de cerbi şi căprioare, 
Bufniţe şi huhurezi, 

Mii de pupeze cu pene 
Cum la alte zburătoare 
Nu mai vezi, 

O porniră într’un suflet 
Cu măgarul, spre zăvoi 
Unde soarta nemiloasă 



NICOLAE NIŢĂ 


261 


De ici, de colo... 


Doborâse pe răţoi. 

însă cei plecaţi în fugă 
De la nuntă, de la cântec 
N’au răzbit pân’la răţoiul 
Urgisit, cu stâlpu’n pântec. 
Că’mprejuru-i, cât e zarea, 
într’o uriaşă gloată 
Fierbeau câte orătănii 
Vieţuiesc în lumea toată. 

Fără chip să se urnească 
înainte sau ‘napoi, 

Dornici toţi să vadă chinul 
Sărăcuţului răţoi. 

în amurg veni şi leul 
într’un car cu de-aur roate 
Şi fiind el împăratul 
Orătăniilor toate, 

Tot norodul, într’o clipă, 

La o parte a fost dat 
Făcând loc, precum se face 
Pentru-oricare’mpărat. 

Şi’mpăratul văzu... altfel, 
Cum pe malul unui lac, 
Năbuşit de orătănii, 

Un răţoi privea buimac. 
“-Ce-ai păţit?”-grăi ’mpăratul 
Când aproape fu ajuns. 

Iar răţoiul i-a răspuns: 

“-Din ce spune hărmălaia 
Doar atâta-i adevăr: 

Că pe lac, azi-dimineaţă 
înghiţii un fir de... păr!” 

Leul a grăit în clipa 
Următoare, către gloată: 
“-Câte spune gura lumii!... 
Lumea-i josnică, netoată, 
Ea le face din mic mare 
Şi din apă face praf. 


262 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Şi, vedeţi ce-a fost în stare? 
Dintr’un fir de păr subţire 
Făcu... stâlp de telegraf!” 




VORBE CU TÂLC 

(clin volumul cu acelaji titlu) 


V V -î- V -î- V -î- V -î- V 


Cât de mare, bogăţia prin necinste adunată, 
Niciodată, pe-a ta frunte nu e stemă, ci o pată 

Care, oricât ai spăla-o, nu se şterge niciodată! 

* 

Cel ce naşte ’n sărăcie şi bogat ajunge 'n urmă, - 
Nu mai vede pe săracii ce-1 aveau cu ei în turmă... 
Arătaţi-mi numai unul care nu-i precum se spune, - 

Să fac ochii mari la dânsul, să mă 'nchin ca la minune! 

* 

De toţi, ascunde-ţi fericirea! Când însă la săraci pătrunzi, 

Ascunde-ţi faţa şi-al tău nume, dar mila ta să n'o ascunzi! 

* 

Nu e om fără durere, - fără frunză cum nu-i pom; 

Dacă e vre-un om asemeni, - omu-acela nu e om! 

* 

Sărăcia nu'njoseşte sufletele mari nicicând, 

Dar nici aurul nu 'nalţă pe cei josnici şi de rând!... 

* 

Ca oaspe să primeşti mereu. 

Drumeţu 'ntârziat, flămând, 

Căci, adevăr e basmul meu: 

In vremuri, unii-aşa făcând, - 
Când nici nu le trecea prin gând, 

Au găzduit pe Dumnezeu! 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


263 


Muncă, - rugăciune sfântă sau măiastră zeitate 
Ce desgropi comori de veacuri şi-ai comori nedesgropate, - 
Tu eşti pururea, pe lume, evanghelia curată, 

Din ai cărei psalmi se gustă fericire- adevărată! 

* 

Vrei să scapi de-un om nemernic? împrumută-1 cu parale 

Şi-ai să vezi că niciodată nu-ţi va mai ieşi în cale! 

* 

înainte-ţi stau deschise două căi, sub largul hău: 

Una duce către bine, alta duce către rău... 

Grea e pururea şi sue tot la deal, întâia cale; 

Cea de-a doua e uşoară: merge pururea la vale 
Şi-i de-ajuns, puţin s'aluneci pe alunecosu-i prund, 

Ca să cazi pe veşnicie în prăpăstii fără fund! 

* 

După chip cunoşti o floare, 

Ciocârlia, după cânt, 

Aurul, după culoare, 

Iar pe om, după cuvânt! 

* 

Vai de omul care are 
Suflet mic în casă mare; 

Fericit cel ce ridică 
Suflet mare ’n casă mică!... 

]/asUe MIL1TARU 


Din volumul "Vorbe cu tâlc", bel. "Cartea Româneasca", Bucureşti, 1 Q3 1. 



264 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


FflCSICDILe 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


265 


Li 

r 

T 

Fî 


TUTOVA 


PĂMÂNTULE eu târna sfântă în care-au sângerat străbunii, 
Dealungul veacurilor crude sfinţite cu dureri şi sânge, 

Ascultă cum se'nalfă’n slavă în triluri vesele lăstunii 

Şi cum norodul plin de visuri, la sânul lui cu drag te strânge. 

Priveşte cum din depărtare, dinspre apus din Maramureş. 

Din Alba lulia şi Turda, dela Sibiu pân' la Tighina, 

Cu piepturile de aramă vin vulturii să deie iureş 
In liftele ce vreau să-ti fure norocul, viata şi hodina. 

Ridici-ti înspre soare ochii şi vezi cât de senină-i zarea 
In largul celor patru vânturi, strângând hotar lângă hotar, 

De când pustiul şi amarul, trădarea şi înstrăinarea 
Au fost învinse şi distruse cu sânge de legionar. 

Băcanii Tutovii, Simifa. sunt cea mai sfântă mărturie 
De truda şi de suferinţa ce’n trupuri albe de flăcăi, 

Cu ură crudă 'nveninalâ şi*au împlântata! cu barbarie 
Prăpădul sfârtecându-i groaznic pe dealuri sure şi pe văi. 

Dar munţii nu-şi desfac granitul şi vulturii în veci rămân 
Stăpâni pe lumile albastre între pământ şi între cer, 

O floare dacă se usucă, din seva lutului bătrân, 

Răsar o mie 'n loc de una în calea — Gărzilor de Fer. 

Bârladul care-ti udă glia e apa lacrămilor noastre 
Ce-a curs cu atâta ’nverşunare pe nesfârşite cărărui, 

Când slrăbăteam prin glod şi ploaie spre largul zărilor albastre. 
Să ducem pacea şi dreptatea pe plaiurile nimărui. 

In line şi In noi renasc codrenii tulburilor vremi, 

Când forfoteau de groază codrii şi sângele curgea în valuri. 

De nu ştiai pe care cale să cânţi, să plângi ori să blestemi. 
Văzând câ nu mai încap mor|ii înlre a râurilor maluri. 


II.» dintre cei mai talen- 

Ufl camarad j a ţj jjneri, cânţi Pì 
MÂNTUL Tutovei în amintirea luptelor date 
acolo de către Legionari în Februarie, Martie 
şi Aprilie 1932, în urma cărora ţoale for(ele 
politicianilor coalizate au fost înfrânte de căt¬ 
re „Garda de Fer*. 






266 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


In line clocoteşte ura şi’n noi nu are stăvilarc, 

Când libertatea-i zugrumată şi inima ti-o rup strâinii. 

Făcând in ţarinile-1' sfinte, nădejdea vieţii viitoare. 

Si creascâ’n holdele de aur neghina, cucuta şi spinii. 

Acelaş vis, aceleaşi lacrimi, aceleaşi sfinte nizuinfi, 

Ne duc pe calea simânatâ cu bucuriile izbânzii, 

Cu sânge frimâritându-]i târna, trecând prin foc şi suferinfi. 
împrăştiind peste hotare pe toti mişeii şi flimânzii. 

De veacuri multe ’nstrăinarea ti-a tot bătut din prag In prag. 

Cu sufletul umplut de jale îngenunchind la trecători. 

Torcând acelaş fir de aur pe ghemul dorului pribeag 
De-a creşte’n lanurile tale în loc de pilămidă, flori. 

Al nostru eşti pentru vecie, al nostru eşti şi noi ai tăi. 

Când vor suna pe dealuri trâmbiti Şi buciumile de cireş, 

Te-om apăra cu’nverşunare sub cerul roş de vâlvătăi 
Dftnd mâna cu legionarii dela Abrud şi dela leş- 

Suceava-şi va trimite şoimii şi apa Oltului pandurii, 

Tigheciul pe — Oheorghi(ă-a Şalgăi — Moldova lui Muşat, haiducii; 

Vor tremura 4e groază munţii şi’n sbuciumările pădurii 
Vor spânzura în ştreanguri aspre, huliţii hulitori ai crucii. 

Pămţntule cu (ârna sfântă ca Dumnezeul sfânt din cer 
fti sărutăm cu drag mătasa ce eri ti-o ’nsângerau tătarii. 

Norocul tău, e viata noastră, e viata — dârzilor de Fier, 

Şi’n vremuri grele de urgie, te-or apăra Legionarii. 

A. 6. Delafântânele 

IAŞI 

Facsimil din revista “Pământul Strămoşesc”, laşi. Anul VI, Nr. i, i Noembrie 1932. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


267 


BOBOTEAZĂ VOIVODALA 

Târgul tot, de-o săptămână, 
stă sul» clopote de lână. 

Ghiaţa de argintărie 
ctitor de mitropolie. 

Pui de ger sorbit de viu 
cum cinzeaca de rachiu. 

Lup de aur roşu: soare, 
cu dinţi lungi şi reci de sare. 

Iiii... târliilc neclieuză 
zurgălăi de bobotează î 

Curtea. *11 geana dimineţii. 

Zumzăc cu logofeţii. 

Slobozire de sâneţe 
pentru Vodă. cu bineţe! 

Din iatacuri ies plocon 
tinereţe şi cuconi. 

Lunga — alaiului pornire 
prin troene cu safire... 

Se-aţin pe işlicari şi *n ulicioare, 
albi, arnăuţii iu ilic de sărbătoare, 
cu spăngi şi iatagane, ca să treacă 
alaiul Domnului, de promoroacă. 

Sus, la fereşti, se ploconesc giubele 
şi jupânescle cu ochi de mahmudele. 

Ar vrea caftanul Vodci să-l sărute 
mezinele ca nişte alăute, 
norodul, îndesat de arnăuţi, 
mătănii lungi pogoară, scrie cruci, 
când i s'arată. ca ’ntr'o nălucire, 
mitropolitu 'mprejmuit de patrafire 


268 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


şi Irci vlădici muiaţi în fir bălai 
ca ’n vistieriile cu aur sfânt din rai. 

Verde, cerul dimineţii 
«e sărută cu nămeţii. 

Frigul: bice, fierâstrae 
de zăpezi cu vâlvătae. 

Pomii ies la gard, grămadă, 
în odăjdii de zăpadă. 

Către biserica aleasă de Domnie, 
Voivodul, prin ccair, la liturghie. 

Cresc clopote, se smulg, se urcă, pier, 
de parc’ar vrea să ducă biserica în cer. 
Sc ’nchină Vodă şi nu uită nici 
să treacă pe la sfinţi şi mucenici. 

I.c pupă mâna de argint şi de topaz 
şi ’ngcnuncliiază la iconostas. 

De pe deal, de la Agie, 
la sfârşit de liturghie, 
fulgeră lumină vie: 
două tunuri bat de-aei 
descărcate de topcii, 
că alaiul e în toi 
spre sfinţit de ape noi. 

Bălan arhanghel sau diacon duce, 
în sfite de cleştar, albastra cruce? 
Diaconi tineri, cu lumini învoaltc. 
ţin lumânări cât heruvimii de înalte. 
Se leagănă alaiul cu icoane, 
cu beizadele, cu paharnici şi caftane, 
cu popi. ţârcovnici şi neguţători, 
înzorzonaţi în catarăniuri şi botfori. 

Dâmboviţă, apă dulce, 
lespede lângă uluce. 

Ca un obraz de fată şi vioară 
cerul, în copca apei se ‘nfioară. 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


269 


Argintul crucii, lacrimi şi urmuze. 

Înalt Prea Sfântu -1 duce lin la buze 
§i-l trece Domnului să-l svârle ca o rază 
în ape reci §i verzi de bobotează. 

Şi râde Vodă, hohotesc cuconii 
că se ‘ndiulzesc, în gârlă, faraonii, 
cu baragladine şi cioclovine, 
să prindă ’n copcă pe Isus între rubine, 
în balaoaclieşe, sub apă. cufundare, 
pentru bacşâş §i pentru sărbătoare. 

Clopote şi tunuri bat 
peste zări de matostat. 

Cerul în prăsele reci 
arde flinte, săbii. teci. 

Şi boerii pupă stele 
tetravanghel, scoarţe grele, 
şi se ’nchină ’n catifele 
degetelor cu inele 
când Măria Sa le ’ntinde 
cum ciubucuri de oglindă. 

Tobe şi meterhanele 
iau alaiul după ele. 

Se ‘ntoarn" alaiul tot la Spătărie, 
la zaiafet domnesc, cu gingirlie. 

Pe tăvi suflate ’n umbre de safire 
ţuica şi vutca aurcsc, subţire, 
de trandafir, dulceţuri şi şerbeturi, 
tutunul aromind la tabieturi... 

Vin slugile ’ncărcate de chisele, 
şi arnăuţii ’ncremenesc între oţele. 

Un măscărici cu gluma lui gângavă; 

Măria Sa cu zâmbet şi voroavă... 

Scurt tropot. Freamăt lung. Svonire creşte. 
Şi Spătăria se cutremură din creştet. 

Şi nou sosit, boemi tânăr, din fruntarii, 
cu ochii bulbucaţi cum nenufarii, 
în pragul uşii spăimântoasă ’nghenunchere: 
— Ce veste — aduci, hatmane, şi ce vrere? 


270 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


Stau de sticla arnauţii 
şi boerii toţi, tăcuţii. 

Popi, vlădici şi arhierei 
sunt de stei, 
şi lângă ei 

fruntea Domnului, de var, 
pare luna la pătrar. 

Şoptesc slugile 'n cuhnie: 

De la Poartă o să vie 
cu firman de mazilie!... 

A tăcut meterhaneaua. 

S’a acrit, în ceşti, cafeaua. 

C.ad ciubucele din mână, 
şi obrajii albi. de Vână, 
parcă-s morţi de-o săptămână. 

Hei! Ce plâns sue'n tavan? 

Domn mazâl... Aman—Aman... 
că tot gerul de afară 
zimţii*şi mută în cămară. 

Sloiuri negre se aşează 
pe domneasca bobotează. 

RADU GYR 

Facsimil din revista “Rânduiala.”, Bucureşti. Anul 1 , Voi. 4,1935. 


Tik riu 




P e 


•s-te 


tt S *v> 




de^ Y 








o' 


,rV°°' 


„ „ 0 ^” 

^ ^ noo- 5 ^, 0 00 


,rte '-- 00 W 


<*£***+* 

> b °° ^ rG nooe 


,te- 


c oV' 


c\e 


Vf*?*- ~ „oufc 0 , 

de ^. n ca'« "°° 

artUr ' S - f '"°' 
“Jr in 011 ' 60 


SS °tC^ 0r ° Ce ^ Te ^ 




tor' 

os c& 


ao e ' 


n c 


X, \Ar 


7, 


C>A 




pe^ v 


,\sto 


NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


271 



Cu suflului curai sl bun da frate, 

Trac prin oraşe dar mal mult priit sala 
SI duc vastlraa noul sl dlraaptA 
Ca to|l laglonarll o asie ap IA 
CA totl creştinii, - domni sl oplncarl - 
Azi sunt alagAtorl legionari 

In lupta ca ne-asteaptA. 

Cu glas da sfânt un Moţa, un Marin, 

Cu glas de tunel un Cantacuxln, 

Cu glas da luptâtorl - aifl mulţi arol - 
Na cfilamA sA luptAm la fel sl noi; 
Oricâte piedici nl le pun In cala 
$1 azi Ispitele electorala 

SA nu dAm Vnnapot 

Vom II sl noi, cel ca rAsblm ’nnalnta, 

Pârtasl al s acrif ic iilor sfinte 

PArtasl il camarazi cu CApHanul, 

Cu Clime sl cu lot legionarul. 

SI 'n raza soarelui de dlmfneatA 
Un neam întreg va re'nvIA la vlaţA 
Sfârşind pa vad calvarul. 


Tip. „OLIMPIU." 


Ud tlcgilor IZmb dia IUdJa|l~- Bocovin* 

S< găsesc <1 vAmare la 
r. Olimi» w , . , 

l cgu.tiar. — Otilcnberjf. * 


Sediul 

Hu.a'otti 








272 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


SFÂRÂITUL VOLUMULUI 

II 


©Copyright 2018 

Toate drepturile rezervate 



NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


273 


CUPRINS 

Câteva notaţii asupra volumului -Autorul . 5 

Ţara mea - Nicu lancu-Păltinişanu . 8 

Vom înălţa spânzurători - Iustin llieşu . 9 

Moartea nebunului - Iustin llieşu . 10 

Ardealului -A.Gurgu . 12 

Patriei - I. Popovici-Tecuci . 13 

Haiducesc-A. G. Delafântânele . 14 

Drum - A. G. Delafântânele . 15 

Cântec de prigoană - Dionisie Cosma . 16 

Domnul de Rouă - Radu Gyr . 17 

Un semn - Constantin I. Goga . 21 

Balada celor trei voinici - Radu Gyr .23 

Cântec... - Constantin I. Goga .26 

Ţară, ţară, încotro? - Const. Cervinschi . TI 

Mi-am văzut ţara scăpată - Const. Cervinschi .28 

Rugăciune pentru ziua luminată - George Anton .28 

Cântec pentru slavă de Arhangheli - Radu Gyr .29 

Mărturisire de credinţă - Ionel Zeană .31 

Popasul mânilor pe brazdă - Teofil Lianu .31 

Pârâu mic - Grigore Bugarin .32 

Drum Nou - Va Ieri u Cârdu .32 

Străbuni - George Tutoveanu .33 

De unde sprintenele 'ncălţăminte!?... -Aron Cotruş .34 

îngerul durerii -Ştefan Stănescu .35 

Ghicitoare - Radu Bardă (V. Militaru) .36 

Veteranul - I. U. Soricu .36 

Baladă de primăvară - Radu Gyr .37 

Biruinţa "Omului Verde" - Nichita Moşneguţu .39 

Foc din cer, la criptă verde - Vasile Militaru .39 

Ţara mea - Petre Paulescu .41 

Mulţumire - Vasile I. Posteucă .41 

Schiţă de poem - I. Mur .42 

Rugă de moţ - Valeriu Cârdu .43 

Schiţă de poem - Mircea Streinul .43 

Gând de asuprit - G. B. Dan .44 

Rugă - Constantin Goga .44 

Minerul (variantă) - Aron Cotruş .45 

în codru... - Pavel P. Bel Iu .46 

Rugă nouă - C. Ştefăniu .47 

Rugă pentru spade Arhanghelului - E(lisabeta) V. Popa .48 











































274 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Ţară Nouă -Augustin Hotărcmu .48 

"Cântece de piatră" - George lonaşcu .48 

Semn în veac - George lonaşcu .49 

Cine-mi ascultă glasul... - George lonaşcu .49 

Venim şi noi! - Const. Cervinschi .50 

"Poem" - Ştefan Bucovschi .50 

Izvod - E. Vărara .51 

Rugă în exil - Gh. Antonovici .51 

Continuitate - Mircea Streinul . 52 

Ioane, flăcău frumos -Aron Cotruş .53 

Ţara gândului curat - Const. Cervinschi .53 

Acatist - C-tin Pârlea .54 

Rugăciune - Ştefan Doinea .55 

Chemarea codrului - Marta D. Rădulescu-Moga .56 

Ţară - C-tin Pârlea .57 

Ctitorii - Grigore Bugarin .58 

Neocrotit de nici un zid... - Aron Cotruş .59 

Gând -Aron Cotruş .59 

Coliba -Aron Cotruş .60 

Baladă - Yvonne Rossignon .60 

Tărâm - Aurel Chirescu .63 

Inscripţie pe un ogor - Valeriu Cârdu .63 

Răfuială - Vasile I. Posteucă .64 

Şedinţă de cuib în munţi - Valeriu Cârdu .65 

Divan domnesc - Mircea Streinul .66 

Excelsior - I. U. Soricu .67 

Nani, Nani... - Oana Mihai Virgil .70 

Fiindcă mâinile mele... - Oana Mihai Virgil .70 

Colind - Miron Sânger .70 

Colind pentru sufletul Banatului - Valeriu Cârdu .71 

Vecii - George Drumur .73 

Ţară -Radu Gyr .74 

Sfarmă-Piatră - Petre Paulescu .76 

îndemn - Miron Sânger .76 

An Nou - Valeriu Cârdu .77 

Semănător - Leonard Divarius .78 

Inscripţie din Banat - C-tin Pârlea .79 

Stih tânăr - Aurel Chirescu .79 

în duhul lui Moţa şi Marin - Vasile Militaru .80 

Cosaşii -Aron Cotruş .81 

Psalm - Petre Paulescu . 83 

Printre cimbru şi susai - Radu Gyr .84 

Hotare - George Drumur . 85 

Cerbii - E. Ar. Zaharia . 86 















































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


275 


Inscripţie în neguri - C-tin Pârlea .87 

Moartea lui Făt-Frumos - Gherghinescu Vania .87 

Trec orele... - C-tin Pârlea .89 

în paraclisul meu - Petre Paulescu .89 

Primăvara - Ion Ţolescu-Văleni .90 

Ţara de topaz - Ion Ţolescu-Văleni .91 

Scrisoare - Virgil Carianopol .91 

închinare - N. Vasilescu . 92 

Stejarul - Virgil Carianopol . 93 

Moţule - Mircea Gregorian .93 

Vestitor - Mircea Gregorian .94 

Chemări pustii... - Gh. C. Croitoru .95 

Trag morţii clopotele - Petre Bortoş .96 

în satul zburdălniciei mele - Gheorghe C. Rouă .97 

Lacrămi pentru Transilvania - Ştefan Muscalu .98 

Fulgeră veacuri - EDIV. .98 

Căpitanul - Ion Apostol Popescu .99 

Colind alb - llie Balea . 100 

Orfan - C-tin Goga .101 

1 9 4 1 - Dumitru Labeş .101 

Vulpea şi cămila -Antion Cantemir .102 

Psalm - N. lordache-Nicoarâ .103 

Spre Bug - Petre Paulescu .104 

Rapsodie Dacă (frag.) — >Aron Cotruş . 105 

"DIN POPOR" 

Legionari - Aurel C. .108 

Nu dăm nimic - F. Voican .108 

Marş - (autor neindicat) .109 

Doina Haiducului -A. V. .110 

Tresaltă române! - George E. Dunăreanu .111 

Marşul Gărzii de Fier din Oltenia - Ştefan George Morcea .112 

Cântec haiducesc - " HAIDUCUL" .113 

Doina Legionarului - "Legionarul ULMU" . 114 

Două strigături. 116 

Marşul nostru - "Legionar ULMU" . 116 

Aşa scăpa-vei, Ţară! - Ştefan George Mircea . 117 

Căpitane! - I. Niţu Nicoreşti . 119 

Şi azi...! -Anatolie Lefter .120 

Generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul - Aurel Bârsan .121 

Răbdarea - T. Gălăţeanu .122 

Marş de luptă - Pr. Emilian Cucuetu .123 

Semn viu! - Anatolie Lefter .123 











































276 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Doina Românului - Pr. Emilicm Cucuetu .124 

Vom Birui! - Petre C. Ştefan .126 

Marşul Legionarilor Teleormăneni - Georgescu V. Demetrian . 127 

Căpitane! -Ion Stângă . 128 

Leii şi Măgarii -Adrian Florea . 129 

Cântec haiducesc - Const. Stoina . 130 

Haiducul. 130 

Dor şi jale.131 

Doină Legionară - Ion P. loniţă .132 

Frunză verde polomidă. 133 

"Poporală". 134 

Dor şi Jale. 134 

Muntele Românului. 135 

Porunca legionară - loan Danciu . 136 

Plugari legionari ! - Marin Caravela .136 

Tânguirea orfanului - Bâştiu Panait .137 

Frunză verde-alunului.137 

Horă Legionară - G. P. V. .138 

Cântec de jale - Prof. I. Stanca .138 

Nu-i plângeţi... - Ştefan Panduru .139 

Moţa şi Marin (cântec) .140 

Lui Moţa şi Marin - Niculai Chirică .143 

Lui Ion I. Moţa - Maria Preot Popoviciu .144 

Lui Ionel, Mucenicul -SextilSilv. / Dascăl .145 

Pentru Ei... - Olga Popescu .146 

Sfânt mormânt cu criptă verde - Lucreţia Păsculescu .147 

Legionarii - Petre Bodea . 148 

Căpitanul - Gheorghe Vraciu . 149 

Jalea noastră - loan Tripon .151 

La moartea Generalului iubit -Nicolae M. Isac .151 

Plânge Garda - Nicolae M. Isac .152 

Vă cheamă Legiunea - Const. Gherasim .153 

Scrisoarea unui jandarm către tatăl lui - "Jandarmul Mihăilescu" . 153 

Nu mai zicem "frunză verde" - loan Magheţ .154 

Alegătorul legionar.155 

O, Neam Român! -Aldea Isofache .156 

Moţa şi Marin - Gheorghe Vraciu .157 

Pluguşor Legionar - Dumitru Crişan .157 

Freamăt secular - Vasile Botezat .159 

Pentru Căpitan şi Legiune! - Vladimir Cuhari .161 

Morţilor noştri - Vasile Coban .162 

La Călineşti - Nelu Popescu-Dolj .162 

Cântecul Legionarului - G. P. V. .163 

Marşul Dâmboviţei - G. P. V. .164 















































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


277 


POEZII POPULARE DIVERSE PUBLICATE ÎN PRESA LEGIONARĂ 

Culese de: P. Popovici-Bănişteanu 

Pg.165 -168 

Doina lancului.168 

Cântecul lui Horia (Cântec Popular) .168 

"NOI UMBLĂM Şl COLINDĂM" 

COLINDE REGIONALE 

Ardeal.169 

Muntenia.170 

Oltenia.171 

Banat.171 

Basarabia.173 

Bucovina.174 

Dobrogea.174 

VERSURI DIN ÎNCHISORI 

Andrei Ciurunga 

Nu-s vinovat faţă de ţara mea. 177 

Ţară, ţăruleană.178 

Canalul.181 

Canalul (variantă apărută în Exil) .181 

Rugă.182 

Ne-a mai rămas ceva.183 

Noi nu tăcem.184 

Vorbitor. 185 

Inscripţie pe un castron.186 

Ţara mea.187 

Daniil Sihastrul.188 

Lui Radu Gyr.190 

Aici e toată ţara.191 

ALŢII 

Percheziţie - C-tin Aurel-Dragodan . 192 

Prizonierul - Grigore Zamfiroiu .193 

Mama - Grigore Zamfiroiu . 195 

Lanţuri - Radu Gyr . 196 

Plimbarea în cerc -Radu Gyr . 196 






























278 | ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 

Din Aiud - Simion Lefter .197 

VERSURI DIN EXIL 
VARIOUS 

Haină verde - Ion A. Bucur .200 

Pe Căraş în sus - Nicolae Novac .201 

Zapis - Nicolae Novac .202 

Sete de mântuire - Gh. Marinescu .203 

De departe, de foarte departe (fragment) - Nicolae Novac .204 

Culmile cârpe -Al. P. Silistreanu .204 

înlemnire - Ovidiu Găină .205 

De plecare -Al. Petru Silistreanu .206 

Lumină din Lumină - Demetrius Leontieş . 206 

Supremum vale - T. Nour Miron .207 

Siberie - T. Nour Miron .208 

Dor de Ţară - I. G. Dimitriu .209 

Flacără mută-Alexandru Silistreanu .210 

Durerea Neamului - Alexandru Silistreanu .211 

Flacăra vi e-Alexandru Silistreanu .211 

Sunt lutul... - Dumitru Paulescu .212 

Ştefan Vodă cel Sfânt - I. G. Dimitriu .213 

VASILE POSTEUCĂ 

Cuvântul din urmă.215 

"Doamne".216 

Cântec de leagăn.216 

Scrisoare.220 

Exil.221 

Priveghi.222 

Camaradul căzut.223 

Biserică în Exil.224 

Sub Luceafăr.225 

Strigăt.226 

ION ŢOLESCU 

Frânge-te pădure, tu.228 

Icoane.229 

Setea de lumină.230 

Făt Frumos din codri.230 

Cântec de leagăn.231 




































NICOLAE NIŢĂ De ici, de colo... 


279 


Cântec de leagăn (variantă) .232 

Umbra ta, Căpitane!.232 

Haiducească.233 

Săracă Ţară Românească. 233 

"Că tu eşti Căpitanul...".234 

Pe-aici trecură sfintele martire.234 

O, trup svâcnind în ştreang, străpuns de gloanţe.235 

Aşa ţi-au frânt grumazul, cu odgon.235 

Doină.236 

Când plânse codrul.238 

ARON COTRUŞ 

Străină străinătate.241 

Doină.242 

Dai şi dai din neam în neam.243 

Prin vânturi ce latră.244 

Rugăciune. 246 

în noi toţi, uriaş reînvie.247 

Cântec haiducesc.247 

Ion Roată (variantă) .248 

Ţara (I).249 

Ţara (II).249 

EXTRA 

Tudor Arghezi 

Izbânda.251 

Inscripţie pe o uşe.252 

Inscripţie pe un cuţit.252 

Vasile Militaru 

Nunta cerului cu vulpea.253 

Răzbunarea vulpei. 254 

Legea lupului.256 

Pacea lumii.257 

Gura lumii.258 

Vorbe cu tâlc.262 


FACSIMILE 


265 - 271 
































280 ANTOLOGIE DE VERSURI LEGIONARE (II) 


m 



DE ACELAŞI AUTOR: 


♦ "Bibliografia operelor autorilor legionari". Editura "Libertatea", Jacksonville, 
Florida, 1993. 

♦ "Publicaţii Legionare". Editura "Libertatea" Jacksonville, Florida, 1993 / 2017. 

♦ "în cumpăna vremii" (scurte nuvele). Colecţia "Libertatea", Jacksonville, Florida, 

1994. 

♦ "VICTOR CORBUŢ-în pas cu noi". Colecţia "Omul Nou", Hallandale, Florida, 1995. 

♦ "Crâmpeie de viaţă - în pădurea cu fiare sălbatice" (voi. I - II). Editura 
"Libertatea", Jacksonville, Florida, 1995 - 1996. 

♦ "Martirii ne veghează din ceruri" (voi. I). Editura "Libertatea", Jacksonville, 
Florida, 1997. Voi. II (în pregătire). 

♦ "Snop de vise" (versuri). Colecţia "Libertatea", Jacksonville, Florida, 1997. 

♦ "Crăciun în Exil" (mică antologie a celor mai frumoase versuri de Crăciun 
publicate în Exil). Colecţia "Libertatea", Jacksonville, Florida, 2014. 

♦ "De ici, de colo... - antologie de versuri legionare" (Voi. I). Editura "Libertatea", 
Jacksonville, Florida, 2018. 

♦ "Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou Reflectate în Presa Naţionalistă" - 
Antologie în texte şi versuri. Editura “Libertatea", Jacksonville, Florida, 2018. 

Ediţii îngrijite: 

♦ "Acuzat, martor, apărător în procesul vieţii mele" de Dumitru Banea. Colecţia 
"Omul Nou", Miami Beach, Florida 1994. 

♦ "Rezistenţa în Munţii Braşovului" de Petre Baicu. Colecţia "Omul Nou", 
Hallandale, Florida, 1994. 

♦ "Cărticică de cântece" (legionare). Editura "Libertatea", Jacksonville, Florida, 

1995. 

♦ "Jurnal numai pentru mine” de Niţă Ghimbăşanu (I), caietele 1-2; în lucru, 
caietele 3-4. Colecţia "Libertatea", Jacksonville, Florida, 1997. 

în curând: 

♦ "încrustări pe răboj..." (volum antologic), 2018. 


m 



* x % n tem n