Viata Rom. (R.), 1910, 18

X4 


LAU 


4067596 Periodice 


i o 
Proprietatea Bibliotecii 
Universității laşi 

SI 


` VAN k 
LA 
Pr vf neea ET 


AR.: 
1410 


TABLA DE MATERIE -$ 


j Volumului XVIII 


(ANUE V, NUMERELE 7, 8 si 9) 


— Literatură 
Pag 
Asmi Abibulah.—In PGA. . ë è 230 
D. Anghel.—Ex voto : A i 49 
Fluturul morții . 403 
Alice Câtugăru. —Cintarea lui Narcis în cring, —Rit- 
mul (versuri). 79, 211 
; M. Codreanu. — Iubirea noastră. —Plingerile unul a- 
postat.—Barcarola.— Moartea anshoretului. — 
Unei pottice fecioare. — Minunea profetului, 
—Mingierile unui orb.—Meloterapie biblică, 
— Plopul.— Huhurezul.— O statuetă syriană. 
— Fulgerul. (sonete). 53, 177, PA 
I. Dragu.— Spre ţara lui Khem (impresii de + 
C. Hogas.—VPärintele lovinadie ; 223 
D. Nanu.—Tu ai puteri (versuri) i 38 
> D. D. Pătrăşcanu——Beţetă pentru un discurs parla- 
mentar, . , ‘ 200 
. - Folburä Poiand.— Tie (versuri) ` P ă 48 
Sp. Popescu, — Hotărire. nestrămutată E 376 
C, Sandu-Aldea,— Ion Măgură ; ; . 169 
Mihail Sadoveanu. — O amintire b | : H35 
Ni. — Documente omenesti 
Examenele de absolvire fColaboratorii revistei) . Bz : 


TAMS funebru A à A 83 
\ . 


| 


Il 


Pag. __ 


Intelectualul in provincie — s E o 
Din carnetul unui provincial: Note din Bucuresti 
(Colaboratorti revistei) > 


Tribulatile unui aviator /D. D. P) - A è 
Domnul şi Doamna (M. C) - . 5 ` 
La conferinta (Bart) i À é a 
Cămaşa lui Nessus /H.) ; e + ‘ 


IXi.— Note pe marginea cărților 


Pe o pagini a „Amintirilor* (M, Sd.) 

Thats /D. D: P) > ; 

Cugetările lui Joubert 70. BJ 5 i 

Cetind , Viespele* lui Alphonse Karr / M. Sa.) 

„Ape de primävarä* de Turghenev (G. T.) 

Pe marginea unei cărţi (5. S) ; ; A 

Pe paginile „Primelor principii“ de Spencer (La ca- 
pitolul ,Incogaiscibilul*) (A) 


. . + 


102 
278 
253 
441 


+44 


IV. Studii. — Articole, Scrisori din ţările romine si 


din străinătate 


AL Ardeleanu. Viaţa rominească în Ardeal (Insem- 
ai närile unui Ardelean: Împăratul octogener) 
T, A. Bădărău, -Curiozititele aparatului respirator 


è Strămoșii noştri din era terțiarā 
` Imprejurärile in care a träit omul 
cvaternar 


lie Bărbulescu. — Din lumea balcanică (Literatura bul- 
părească actuala) , t x e 
A Din lumea balcanică (Dela Sirbi) . 
I. Botes. —Sistemul de educaţie englez faţă de siste- 
mele continentale (Caracteristice din viaţa 
„publică în Anglia) : 3 
Gi Serisori din Bucovina (Organizaţia politică) 
C. Moisescu. — Campania in chestia petrolului 
Dr. S. frimcsen,— Tuberculoza ca boală socială 
7, P.—Din carnetul unui om de eri (Căsătoria) 
y z V Soy e  (Cronica socială) 
Gh. Poenaru. — Scrisori din Ardeal (Încercările de 
impäcare) í i 


180, 


_ — dd mél —. 


Radu Rosetii.—Ceva despre obiceiurile de sălăștuință 


ale popoarelor primitive . ; . 
0. CAE din Ardeal (Inspectorii generali 


ai invätämintului , Ùz s é 

Dr. D. Tatusescu.— Holera (Cum ne apără statul — 

Cum trebue să ne apărăm noi) . $ 

A. D. Xenopol. — Istoria si geologia . Š . 
¥Y.— Cronici 


1. Athanasiu.— Cronica ştiinţifică (Din ereziile stinti- 
fice ale D-lui Dr. L. Cosmovici, profesor 
la facultatea de Ştiinţe din laşi) = 

N. D. Cocea.—Crenica teatrală (Deschiderea stagiunei) 

1. G. Duca,—Cronica externă (Situaţia în Germania) 

5 4 (Lupta dintre Biserică şi Stat ln Spania) 

Isabela  Sadoucanu. — Cronica literară. (Bjirnstjerne 
Bjoernson) . . Š , ‘ 

Gh. Topirceanu.—Cronica veselă (Noapte de August) 


VE Miscellnnen 


P. Nicanor € Co.—Miscellanea. („Spre țara lui Khem”. 
— Reţetă pentru polemiştii ironici. — Filozofie 
istorică.— De actualitate, — Plagiatul 1. Dra- 
gu.— William James.—lIn noaptea de 20 
Septembrie. —Între atei si teologi. XCea 
mai nouă soluţie in chestia ţărănească, — 
D. Weigand „specialist romin* în bulgă- 
reşte.— Politica în şcoală. ÉSocialismul ro- 
min). d 6 3 


VIT —Recénmrti. 


Prof. dr. V. Babes.—Observatiuni critice asupra ta- 
-pocitozel, (T. A. B3). , E è 
Balzac. —Colonelul Chabert, (M. Sd.) ) A 
Lotis Bertrand —Pepete le bien-aime. (Dr. N. Q) . 
Mrs Aubrey Le Blond (Mrs Main) —Adventures on 
the roof of the World. (Dr. N, Q.) À 
Henry Bordeaux—L'amour qui passe, (La voie sans 
retour), (Dr. N. QJ - A 3 
Amédée Boyer.—La littérature et les arts contempo- 
rains. (M. C.) > À A 4 
N. og exandria In literatura rominească, 


Pag. 


1215 


45 
31 


133: 325, 493, 


502 
2 155 


504 


Henri Charriaut.—La Belgique moderne. Terre d'ex- 
périence. (M. ].) > ; y 

Martin Conway (sir). —The Alps. (Dr. N. 9.) 

R. Dmowski—La question polonaise. (D. A. : 

Onisifor Ghibu.— Ziaristica bisericească ia Romini. 
O 


Rémy de Gourmont, — Promenades philosophques. 
). B). . s z - mi 

| Jorga—Stiri despre veacul al XVIll-ea în ţările 
DENS ii dupa corespondente diplomatice 
străine. (C. A.) PARLE D - > 

William James. — Philosophie de l'expérience (0. B.) 
Enrique Larreta.—La gloire de Don Ramire. (D. C.) 
Dr, Albert Mathieu—Dr. Gillet, etc. Medicine et pé- 
dagogie. (M. C.) d 2 ICE A i 

Dr. Jancu J. Nistor.—Die moldauischen Ansprüche 
auf Pokutien, (V. D.) i A : 

Nicolae Păsculescu. — Literatură populară rominä. 


E i : de s 
Radu Rosetti— Conflictul dintre guvernul si mänästi- 


rea Neamtului, (C. A.) A . 
Dario Saavedra.— Musikalische Kultur. (M. J). 
Prof Ughetti.—Medici si clienți, (Dr. L.) + A 
A. D Xenopol- Partidele politice în revoluția dela 

1848 in Principatele Romine. (C. Á) | 
2.» » —Despre metoda in stiintä si in isto- 

rie. (0. B). $ 2 : $ 
Eag — Sociologia si socialismul (0. B.) . 
Th. Zielinski —Die Antike und Wir. (M. J.) . 

4 


VIII. — Revista revistelor. 


Henri Batault.—Senzibilitatea contemporană 
Louis Bertrand.— Carnetele lui Gustave Flaubert 
Brada.— Familia engleză i . ° > 
C  Bouglé.—Proudhon Sociolog . . . 
Riciotto Canudo.—D'Annunzio faţă de viața modernă 
A. Cassară.—Evoluţia Clitemnestrei . . x 
Félicien Challaye.—La jeune Athene: une cémocra- 
tie en Orient 3 > A . 
G. Charpentier. —Molière contra ştiinţei 3 
Convorbiri literare. A A i a A 
Couturat şi Dr. H. Molenaar.— Imprejurul unei limbi 
internaţionale = i À E 
O. Cwolson.—Trebue să aplicăm legile fizice la uni. 
versul intreg ? ‘ 


„Jacques  Daugny.—Constitufiunea Bosniei-Herzego- 


vinei + 


Yy 


Pag. 
Paul Delior.—Fewmeia şi sentimentul iubirii in opera 
lui Stephane Mallarmé . A 15 
Ch. Dépéret.—Revue annuelle de Paléontologie 1 
Deutsche Revue. - ; = ` i 342 
Anna Drzewina.—]. H. Fabre . à 3 . 339 
L. Eisenmann — Ungaria şi Slavii > : 511 
E. Faguel.— Baudelaire ` : à a 509 
z Théophile de Viau y ` Ă 510 
H. A, Forest.—Tackeray la Paris . : ; 154 
Masson Forestier. —Racine nu e de loc „l'enfant de 
Port Roval* s . ê x 512 
Victor Giraud.— Joubert ; ş À 510 
Guy Grand.—Democratia à A y A 160 
Ch. Guigneberi—Les origines chrétiennes A t60 
Sergei v, Goriainow.— August von Kotzebue ca co- 
misar literar al guvernului rus . ~ 16 
Paul Gsell—Suflete de altă dată si de azi . 33 
Paul Heyse.—Este de dorit să fie pusă pe scenă par- 
tea a doua din Faust : : š 513 
Pol Kounike.—Expanziune si colonizare : S 154 
Henri Labroue.— Expanziunea Japoneză in America 
latină A . . . ; 157 
Abel Leger.— Maurice de Guin a 155 
Paul Louis— Largirea lumii . : 7 ; 155 
Ernesto Mancini. — Asociaţia internaţională a Acade- 
miilor . : i ? . 161 
T. Manolescu-Strunga.—Interventionismul de stat în 
politica agrară a Engliterii i A 338 
sean Mascari—0_ misiune ştiinţifică internațională în 
insula Teneriffa > a à s 340 
Brander Mattews.— Shakespeare si Molière . É 513 
r. Wolfgang von Oettingen.—Das Goethe-Haus în 
eimar. . ~ A ‘ . 163 
Georges Palante— Filozofia lui Jules de Gaultier . 339 
Henri Piéron. — Geneza instinctelor sclaviei si parazi- 
tismului la furnici . : Ă x 510 
Le March Phillips.—Sculptura greacă ‘ 164 
Gaston Rion.—Bilantul modernismului A 156 
Revue générale des Sciences. , j á 339 
Saturday Review. . . « .- 165,514 
L Simionescu.— Omul preistori i 4 3 153 
dlerbert Treuch.—Shakespeare si punerea In scenă 
modernă  . . . . . 343 
Magdalene Thumm-Kintsel.—Manuscrisele lui Sha- 

: kespeare , . . É 157 
Viaţa Socială. ; $ 3 2 151, 338 509 
Duiliu Zamfireseu—Ceia ce nu se poate , 507 
IX, — Mişcarea intelectuală în străinătate 167 


nt a 


4 


N 


. 


Väața Romineascä 
) Directori: 

X1 

M 


C. STERE şi Dr. l. CANTACUZINO 


FA 
SUMAR 
L Dragu. . ; Ă Å fara lui Khem ( 
În OR e e... +, + + Apă eri (versuri). \, 
du Rosetti. . , . . Oiva despre obicaiurile\ i alf po- 
primitive. “fo. 
Volbură Poiană . , ; » e. [rereuri), 
D. A ii pe t volos, 
M. C „a a: a Knete (lubirea moartă, — Flugerile unui a- 
postat—Harcarold,— Moartea  anahoretului). 
T. A „n a» Curiasităţile aparatului respirator, 
„+ se + Cintarea Ini Narcis în ering (versuri). 
revistei , . Documente omeneşti lEramenrie de absolui- 


re Un gentleman funebru. — Intelectualul 
în prowinele.— Din carnetul waui prorincial: 
Note din Burwregti). 

C. Hoiseseu . . . . . Campania în chestia petrulului, 

Colaboratorii revistei . . Note pe marginea cârților 1» pagină ø 
„Amintirilor“. = Thait Cugelărite— lui Jo 

LP... + s m. . = o Lin carnetul unui um de eri fCüxittoria). 

(ie Bărbulescu . . . . Din lumea halcanien [Literatura bulyéreasoé 
actuală). 

L6 Ducs : <. , , , Cronica exrternd (Situația în Germania), 

pour Frs „e Serisori din Ardeal (Insercdrile de împâcare), 


F 


„P. Nicanor „a à Miscellanea {„Spee tara lui Kham*.—Hefetà 


pentru polemiştii ironiei,— Filozofie stories. — 
Lt actualitate). > 


Rocensii: Valzar. „(elunnial Chubert*.—M. #0 —Omimitor Gbibe. „Zinrisiloe binericearog în 
Romini ~O. EN, Jorga Hiiri denpru veayal al XYili-lea in țările noastre, dapă  correpon 
dento diplomauor străinn, |. 1700— 3250 — C. a.— Proc Duhetti, „Mecici si eleni”. — Dr. L~ Henr 
Cbarrisnt „Lè Nolgigne zonderme Terre d'esparionbe" ~M, 3 -ttry ĉe Goarmont. „Prime 
medet phiisiphigons*. ~O. M—Dr, Albert Mathia, Dr. giet, eto. „Malenise at Fosigpet; à 
Bover, „La Littérature et les Arte nohbeimporaini*,--3M, O. Enrhgae Larreta „La gióire 

ambre: R Dmowski le nem polonsiser =D. X.— Dario Súavedra „Musika- 
ide Mahur M 3. 


i 


- Deuvez i „Guatitaţia BonniekMersegorienr.—}#l À, Forest: „Tackeray în Paris*i-- 
Fot Koa ! alizponziune p colunijare*:— Abel Leger: „Maaris ce Gnérin®.- Dellor: ,Fe- 
mr vabtru în apere Im Stephane Maltarmes— Henri Raswuit: „Semribilstatea cun 


o A sn Wan- maédernemnini.—Magisiens Thanim-iaieel : „Menuscriseis Iui 

i Henri Labrton : .Espantinves jap mené in Amerina latené,—Feloces : Le 
jeune Athénes; te democratie en Orest“ -Lozi Dertrand` Carnetele lai (ustave Planhers" — 
Oh. Dopuret: Merne enuale Oe Falxmwloge Go Grand: „Democratia“ (Ch. Goignébert- 
Les chretierment,— Ernesto Mansini y ee om s Arodemiilor.— A, Cas- 
mh laya Cinensmestrei "Dr. Wolfgang vom nt: „Da Gotho Esis m Waima — 
Bargei e Corinne: _Adguet v. Ecizebav ca oranisar literar al povermalei rne“;—Le March Phi- 
ipa: Bouiptors groucé —Maturésy Revine 

Miscaren imtelectunlă îm străimhtate 


LAŞI 
Redacţia si Administraţia: Str. Golia 52. 
1910 


Viaţa Romîneascä 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C. Alimăneştianu, D. Anghel, 
prof. univ. |. Athanasiu, Jean Bart N. Baţaria, G. Bogdan-Duica, dr. P. 
Bogdan (docent), C. Botez, |, Botez, Octavian Botez, |. Al. Brătescu-Voi- 
nesti, Vintilă |. Brătianu. T. A. Bädärau, [iile Bărbuiesca, N, N. Beldicea- 
nu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr, D. Cdiugăreanu, I. Cioctrian, 
N. D, Cocea, M. Codreanu, G. Coşbuc, prof. |. cav. de Cuparentu, Ana 
Conta-Kernback, Maria Cuntan, Barbu Delavrancea, T. G. Duca, V., Ef- 
timiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr, Onisifor Ghibu, C. Hogas, C. Hoëses- 
cu, Q. lbrdileanu, c&pit, N. lonescu, Gh. C lonescu-Sigesti, Nat, losif, St. 
O. /osif, dr, S. Irimescu, M. facot4, Francis Lebrun, prof. univ.dr. N. Leon, 
V. Loichiţăd, E. Lovinescu, dr. |. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M. Ma- 
nicatide, Constanța Marino, I. Minulescu, |. Mironescu. S, Mândrescu, 
Const. Morariu, St. Morăresca, V. G. Morțun, D, Munteanu-Riminic, G. 
Murnu, D, Nanu, l. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P, Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D. På- 
trâşcanu, Horia Petru- Patrascu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ. A. Phi. 
Uppide, prof. univ. dr. D, Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. 
«ae (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ, dr. G. Proca, (O. 
Carp), Cincinat Pavelescu, Ok. Poenaru, dr. N, Quinez, loan R. Rădu- 
tescu, I. Raian, George Ranatti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ, dr, 
V, Sion, dr. Alex. Sldiineanu, A. Stavri, maior Alex, Sturdza, dr. D. Ta. 
tusescu, {, Teodorescu, D. A. Teodoru, Qeorge Tofan, lorzu Toma, Em, 
Triandafil, Gh. Toplrceanu. Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A, Urechia, dr, 
Alex. Vaida-Vocvod, AL Vidkuță, N. Valeni! si altii. 


Condiţiile de abonare 


IN TARA : 
Pe aa A è f A „1% loi 
Pe jumătate de an x : ~ pe, 
Ua numar £ % 


Abonaţii care nu-şi vor achita Abonartaniu! În mod direct vor 
trebui să piătească in plus 4 be pe au v Zicipe i; an, ca indamni: 
zare pentru Incasatori 


E Pentru in valaturt, preoti de sal, primari si funcţionari sătești, sto- 
denti și elert, pa st 10 lof, pe jumatate de an 7.50.— {Acestia pot plati [TA 
trei rule à elite © Îmi trimise ry anticipare, | 

IN AUSTRO-UNGARIA: 


o an « 15 cor 
Pe jumâtuta de ua a - SOE DA à 
Un aumar à pro 


Abonanientu! uwfunàl a ate achita in irei dde cle es 
din patru in pateu lui, a sei rate de elte cinei coronna, 


IN BASARABIA: 


Pe an : E 
Pe jumătate de an à x . . $ ruble 
Un numar 9 è 4 ruble 


i 4 6 _. = > 1 rubla 
TPR oana anual se ponte pisti lu fevare dous luni cite 3 ruble, 


IN STRĂINĂTATE. 
Pe an s 
? . . . « = 22 Lei 
Dn ir Ai à on A 


Viaţa Romîneascä 


Viata Romineascä 


Revistă literară si ştiinţifică 
Directori: C. STERE și Dr. |. CANTACUZINO 


#4 
i 
VOLUMUL XVIII 
Anuz V 
IANI 


Rodactia si Administrația: Str, Golia No. 52 


1910 


iL D JUL 19% ; Spre țara lui Khem 


impresii de călătorie, 


Am plecat, Hotäriri mari țin ades de vorbe mici, Orientul! 
Simţeam parcă suflul mării; perspective scăldate de soare mi se 
deschideau în fața ochilor minţii, un cer mai strălucitor ca sa- 
firul pârea câ mi se desfășoară deasupra capului, iataganul lui 
Osman strălucea, Turcii iși tirau mantalele lor levantine pe cheiu- 
nle incârcate cu saci, mirosurile 1mbâtâtoare ale ciubucelor lor 
se răspindeau în unde leneşe, caicurile străbăteau valurile, oda- 
lisca supusă, ascunsă sub văluri groase, își urma stăpinul... In 
slirşit mă simțeam fericit că voi luneca pe calea luminoasă care 
conduce spre ținuturile inflorite ale căror imagini păstrau ceva 
nebulos şi nu lăsau in mintea mea decit o Intipärire fugitivă şi 
lesne peritoare. 

Vedea-voi apoi Egiptul celor mai vechi dintre oameni. Voi 
cerceta ruinele Infricogätoare ale celei mai vechi şi mai rafinate 
civilizaţii, monumentele celor mai vechi dintre zei. Si 1n mintea 
mea intregul peisagiu istoric ia proporfiuni colosale, cum numai 
dumnezeirea poate zämisli, Voi călca apoi nisipul auriu al pus- 
tului. măturat de vintul näbusitor, desfäsurindu-se sub un cer 
mai strălucitor ca aurul nisipului. Apoi Nilul, Muviul sfint şi 
imbelşugat, creatorul celei dintii civilizaţii. Mi-l Inchipuiam fru- 
mos și binefäcator, lovit de soare şi luind toate culorile astrului, 
cu malurile rodnice și sämänate de ruinele vechilor cetăți. A- 
poi o țară Intreagä, pașnică și tăcută, pregătindu-se s'adoarmă 
lin in somnul vesniciei. 

Am plecat cu toate aste imagini şi cu speranţa că, dacă 
inchipuirea e frumoasă, realitatea nu trebue să fie departe. 

La Constanţa. Marea. — Străbat o bună parte a Rominiei. Trec 
prin acel ocean de pămint care e Bărăganul: efecte de lumină, cer a- 


6 VIATA ROMINEASCA 


ét tt 


prins, påmint colorat sub reflectele sale, arätura, întindere neslirşită. 
Miaştinele Dunărei, podurile si podeţele se perindă in goana trenului; 
departe, In dreapta, o linie argintie, apoi, drept inainte, in locul 
unde şinele se contundă intr'un fir subţire, apare capâtul podu- 
lui dela Cernavoda. Dela inäifimea ameţitoare a platformet, pri- 
vesc apele tulburi, apoi mă uit in sus: arcurile se ridică la 
inäljimi de necrezut, apoi se lasă, şi tot aşa... E. 

Am eşit de pe pod. Dobrogea! Pămintul cenusiu și nisi- 
pos, arâturile risipite, cimpurile râsiete de griu, băltoacele şterse 
ca nişte plăci de cositor, tăiate ici şi colo de trestii, din care se 
ridică cozi Inalte cu viriul argintiu, Solul devine accidentat, co- 
line 11 brăzdează, apoi platoul. Cerul, dela un orizont la celă- 
lalt, păstrează un albastru aspru ultramarin., Se apropie Con- 
stanja. Perspectiva se deschide, se lasă în pantă; la capăt se 
intinde o pată albastră, ea creşte, se urcă, se unește cu cerul: 
e Marea Neagră. O salut cu un strigăt. Valurile spumează şi 
totuşi parcă sint nedumerit. Da! e veşnic supărata mare nea- 
gra, Kara Deniz a Turcilor. Constanţa e aşa cum o credeam: 
oraş nou peste râmäsite vechi care strică uneori armonia.  lată- 
mă la debarcader ; simt nu ştiu ce mulțumire lăuntrică privind ,Ro- 
minia* cu care voi pleca. Subţire, elegant, alb, curat, o jucărie, dar 
ö jucărie uriașă care nu se sfcste să infrunte marea. Cu acesta 
voi alerga mările zile întregi, şi la acest gind mă intorc instinc- 
tiv spre mare; ajung la dig şi aici privesc imensitatea de un 
albastru Inchis. Încet, Incet, uimirea, admirația mă cuprinde, 
Voi merge cu vaporul între cer şi apă, susținut de citeva scin- 
duri de-asupra abisului. De-asupra capului, spaţiu nesfirsit ; sub 
picioare, un element mişcâtor, capricios—cel puţin în aparență — 
azi calm, ertător, nemișcat, miine furios, neindurat, lovind unele 
de altele valurile sale, acoperite de spumă şi gata să inghita în 
cutele lor grozave plăpinda corabie! 

Simţii crescind in mine, odată cu noţiunea nestirşitului, 
sentimentul propriei mele slăbiciuni, Fui mirat, inspäimintat de 
indrăzneala mea, Mā gindeam cu admiraţie la erou! uitat care 
indrăzni cel dintii să avinte pe mare o barcă şi să infrunte ne- 
cunoscutul; la cei care, mai indrâzneti încă, incercarä această 
intreprindere nebună: să caute sfiréitul, limita pustiului de apă; 
să navigheze In cealaltă parte a lumii, pănă la intilnirea târi- 
murilor Intrevăzute de mintea lor dincolo de orizont. Si sigu- 
ranja, și mulfumirea sufletească, n'a intirziat să mă cuprindă din 
clipa cind, in mijlocul mării, citeva ore după aceia, văzui cura- 
jul liniştit al marinarilor, cirmuirile lor dibace, familiaritatea lor 
cu elementul cel nesiirșit pe care il cunosc şi il iubesc. Şi în- 
cet, Incet, pe măsură ce inaintam, în zilele următoare, în mare, 
un fel de mindrie entuziastă urma in mine teamei umilite din 
primul moment; începea să-mi placă această luptă a omului 
contra elementelor, . In clipele acelea mă gindeam: am vazut 
marea, hu numai din port, din capul digului sau din înălţimea 
stincii ; am văzut-o sub picioarele mele; am vâzul-o rind pe 


SPRE TARA LUI KHEM 7 


rini) senină și inluriată, adormită şi agitată, am infruntat-ọ si 
iată-mă ! 

E noapte. Luna sa ridicat, tăiată pe jumâtate: ea are a- 
cea înfățișare pierdulă pe care i-o dă aproprierea asfnfitului său. 
Pornesc dealungul crestei digului şi pe nesimţite ajung la ca- 
pătul lui, Stau răzimat de far si privesc. Vintul bate uşor, ma- 
rea e agitată. În față, departe, licărirea intermitentä a farului 
dela Tuzia, la spate Constanţa scaäldatä in lumină, la dreapta 
portul adăpostit, liniştit ca apa unui lac, la stinga marea in veg- 
nică mișcare, Privesc valurile ce vin să se slarăme de dig. 
In depărtare talazul se leagănă mult timp umflindu-se ; la fiecare 
legânare se face tot mai mare, apoi se ridică, și creasta lui de- 
vine argintie sub sclipirea blindă a lunei. Apoi se slişie si se 
aibeste, creasta cade, si Intregul val se desfăşoară şi o urmează, 
alunecă pe mare, uruind până la dig, aici găseşte rezistenţă, se 
trage indärät ca un şarpe si se ridică spumegind la o Inäitime 
infricuşătoare, pănă ce, coplesit de greutatea sa, se turtegte şi a- 
ieargă sāitind cu ua sgomot grozav. Fiecare val merge mai de- 
parte decit cel dinainte ; şi, retrăgindu-se, el spumegä, neputin- 
du-$i Infrina furia că n'a putut rupe bucăți din stinca pusă aici 
de mina omului; e Infrintâ marea aici, dar se răzbună amarnic 
aiurea. 

Mă reintorc. Ancora se ridică şi părăsim Constanţa, Pe 
punte e răcoare. Balansurile sint mari si in curind ,tangajul* 
si „rulajul* se Infräfesc. Incet, incet, o indispoziţie, abea sim- 
țita incă, må cuprinde. E oare râul de mare? Mā resemnez, şi 
intășurat în manta, în mijlocul tovarășilor de suferință, adorm. Un 
sgomot de voci mă deşteaptă. Călătorii nu se simt bine și se 
imbărbătează reciproc, Mă invâlui bine şi es pe punte. Sint 
cițiva fericiţi care dorm legänati pe bâncile de lemn. Au drep- 
tate. După atea ore de privit, poţi avea dreptul de aintra fară 
greutate în ţara visurilor, 

Incep să măsor puntea. Valurile se isbesc. Privesc în 
noapte : nimic, némärginire, Sueratul vintului se face tot mai 
ascuţit, Acum aud Intlia oară veșnicul cintec al marinarului: 
tinguirea vintului printre fringhii. Luna se scoboară încet spre 
culcuşurile umede; aruncă privirea sa rece asupra intregii su- 
pralete agitate. Talazurile se micşorează ; ai zice câ atingind 
valurile, lumina ei palidă le-a potolit. Brazdele se acoperă, o 
sclipire aleargă în intinsul pustiului de apă, crestele au căzut, şi 
odihna se scoboară în inimi, 

MR vpol, —Cind mă deştept, a doua zi, soa- 
reje e sus. Sintem in plină mare, Cerul străluceşte de-asupra 
capetelor noastre ca un dom de cristal. Vaporul lasă, tăind 
unda, o cale albă de spumă care se pierde in zare. Hotul lui 
ca un plug uriaș tac apa ce pare liniștită, și aruncă de-oparte si 
de alta brazde mlădioase ; spuma alunecă pe suprafața lucie. Pri- 
virea e fascinatä parcă şi rămine alintitä, atrasă de adincimile 
de un albastru negricios. Fumul lasă pe azur o dungă vinătă 


8 VIATA ROMINEASCA 


cu reflexe roşcate. Si din trecerea noastră nu räminedecil două 
drumuri: calea albă de spume şi cea neagră de fum ; una prin 
abisurile mării, cealaltă prin ale cerului. Si urma aceasta fu- 
gitivă, ştearsă în curind, leagănă sufletul intre vegnicia nestirşi- 
tului şi întimplările călătoriei. Soarele se urcă tot mai sus. 
Cite o corabie răzleață trece în aproprierea orizontului, Albas- 
trul viu al marii, puternic, egal, reesă pretutindeni, străluceşte, 
domină totul, lar „Rominia* inaintează în puterea sa, tâind 
cu brăzdarul sinul neintrinat al mării. 

Coasta Incepe să se aproprie, Din amindouă părțile stin- 
cile se ridică în mare, ici Europa, colo Asia: şi în dimineața a- 
ceasta Irumoasă, Posforul se deschide. Trecem Ceaneele, stin- 
cile printre care a călătorit Jason pe „Argos* şi care acum se 
dau la a parte facindu-ne loc, Culori dulci se revarsă pe cele 
două maluri opuse, pe locurile acestea unde nimfele clasice au 
lasat urmele pasilor lor. Mari epoce ale istoriei, fapte mari ale 
timpurilor moderne, toate s'au petrecut aici, Marea aceasta a lo- 
vit cu valurile sale flotele lui Darius, a mingtiat carena vaselor 
genoveze care duceau pe Cruciali, sau ridicat Impotriva vase- 
lor franceze şi engleze cind au venit să învingă in Crimeea. 
Poezia fabulelor păgine aruncă raze strălucitoare asupra coline- 
lor acestea; amintirile istorice, mai precise, cu contururi mai lä- 
murite, le insamnă cu o Intipärire mai vie, Emoţiunea stringe 
inima şi impiedecă vorbirea. E o oră ideală, ò oră unică, aceia 
cind treci Bosforul, In laţă, tunurile Rivei, citadela puternică, 
privesc acelea ale Kiei, tortul Europei. Pe coasta Asiei bâtri- 
nul castel Genovez îşi Inalfä turnurile ruinate; edera le imbräti- 
şează, zidul de întăritură aleargă pe culmile verzi. De amin- 
două părţile Bosforului e umbră si frunzis tinăr. Malurile se 
string. Anaduli-Kavak şi  Rumili-Kavak, cele două fortărețe 
stau faţă In față, în timp ce de-asupra lor ftife In vint drapelul 
ro$ cu semiluna. 

Vapoarele străbat necontenit canalul, Coastele Asiei mai 
păstrează încă singurătățile lor atrăgătoare. Văile lor tainice, 
care se ridică și se pierd in conturul muntelui. cistigä inimile. 
Pe măsură ce mergem, malurile se acopär de oraşe. Duyuk- 
Dere, in Europa, ne arată frunzisurile sale dess, cu reședințele 
ambasadorilor. Pini-umbrelä se apleacă ici si colo pe coapsele 
colinelor, grădinile acopăr in parte nenumăratele clădiri ce se 
țin lanţ cit poate cuprinde ochiul in vale: muntele Gigantul, in 
Asia, iși riunzeşte umerii săi puternici pe care omul nu i-a in- 
ieri încă. Dra asta face farmecul Anatoliei Simfi acolo 
o lume nouă. Natura e mai puterni i = 
SR Sn p că, necunoscutul işi păstrea 

„De-odată insă, ca o sfidare aruncată asprimei pozifiunilor, 
apar Sale, orașe. Jali-Keui, Bey-Koz, Cibuclu, Kanlidje cu pa- 
viloanele si minaretele lor räsärind din mijlocul chiparosilor. 
„e caracter de ciudätenie, şi totuși de farmec ascuns. imbrät:- 
şrază casele acestea de lemn, inegrite de schimbările timpului, 


cu arcadele lor pe unde pătrunde valul, învechite, si infätisind o- 
chiului nuanțele moarte așa pierdute aţă de splendoarea azu- 
rului. Alte locuinţe, vops 3 inchis, se adăpostesc sub da- 
fini şi sălcii; liniile albé ale minaretelor tae planurile acciden- 
tate. Pretutindeni isbucnesé Jânteziile sărăciei, hazardurile mize- 
riei, neașteptate, bogate in Geomorile poeziei pe care le-a dat cerul, 
verdeata si frumoasa intindere albastră. 

Palate construite cu mult savantlic incep să se inşire pe ma- 
lul european, printre nenumăratele clădiri, risipite pe coastele verzi 
ale colinelor, Palate de guvernatori, de paşale, cu haremul tā- 
cut şi cu grădinile acelea inchise de ziduri, apărate cu zăbreie 
de fier, de unde niciun cintec nu esă; coasta Asiei, cind aspră 
cind rizătoare, stearpă şi cultivată, păstrează in sălbătăcia și li- 
bertatea sa, o grație ideală, pe care nimeni nu io va răpi. 

lată Rumili- Hissar, castelul Europei. In față, Anaduli-His- 
sar, castelul Asiei, lasă să-i cadă ruinele in Bosior. Colo, în 
amfiteatru, e Bebek, apoi Arnaut-Keui cu casele inalte, prin ale 
căror ferestre deschise privesc rizind nevestele Grecilor. Trecem 
pe dinaintea lui Orta-Keui, tirg evreesc; Dolma-Bagce, palatul 
Sultanului, cu grilajurile aurite, cu frontoanele sculptate, 1si sco- 
boară în mare scările de marmoră. Stilul lui compozit e aşa 
de incoherent, incit 1! priveşti mai mult cu curiozitate decit cu 
plăcerea vederii frumosului. 

Marea de Marmara se deschide, lucind ca un scut de ar- 
gint. În fiecare clipă vapoare ne incrucişează si ne aruncă dira 
ior de fum ; bărcile subțiri abea ating valurile, delfinii gratiosi 
si svelfi, cu corpul plin de raze umede, sar de ambele parti ale 
vaporului, se ridică, apoi se lasă pe spinârile lucioase ale va- 
lurilor, cu lumini fosforescente şi cu bule de spumă, cu reilexe 
de cristal, „Rominia* inainteazä mereu. Şi-a intors prora spre 
orizontul senin al Marmaralei, apoi descrie o curbă. Limba Se- 
raiului a esit din ape in feeria siluetelor sale aeriane. Consiar- 
linopolul apare, In intregime, splendid. 

Constantinopol. Portul, Aspectul general. — in faţă. Constan- 
tinopolul modern: Galata şi Pera. Pe panta orașului, ferm 
Galatei, masiv, îşi înalță de-asupra clădirilor lanterna și crenelu- 
rile sale. Oraşul care 11 înconjoară e Pera, cu casele sale noi, 
Intr'un stil jumătate oriental, jumătate apusan. Foburgul său, Ga- 
lata, se coboară până in port. În stinga, un braț de mare tăiat 
dé puntea Galatei se infige in inima Stambulului: e Cornul de 
aur.  Inlâuntrul lui furnică pacheboturi, caicuri, caravele si bărci, 
Roţile bat apa, brazdele de spumă se Iinlänfuesc: esarfele de 
ium se amestecă si, plutind în voia intimplării, aruncă parcă un 
văi străveziu asupra bătrinului Bizanţ. 

lată şi Slambulul, se urcă, se lărgeşte ; minaretele sale albe 
străbat vălul. Pretutindeni, sub cerul amiezii, răsar cupolele 
moscheelor, zidurile puternice ale bazarelor, coşurile conice ale 
băilor, palatele, cäzärmile şi toată strălucirea aceasta care îţi a- 
meţeşte mintea, Pe arcul nesfirsit al colinelor iată Aya-Snfia, 


= 


ia VIAŢA ROMINEASCA 


siinta Sofia a Bizantinilor, cu domurile sale enorme ; uite Suiei- 
manieh cea puternică, moscheia lui Soliman cel Mare; In fund, 
moscheia Sultanului Selim 181 ascunde capul în ceață, 

lată Limba Seraiului, perla vrientului, Priviji-o inire a- 
peie albastre ale Bosforului şi Marea de Marmara, lucioasă şi 
luminoasă, Platani mari printre cupole, cifiva chiparoşi ca niște 
săgeți negre, chioșcuri cu contururi ciudate, clădiri stranii, pa- 
vihoane, cazarme, cind räsärind în plină lumină, cind Inecindu- 
se în umbră: e vechiul palat al Sultanului, e Serarul, e palatul 
grădinilor, 

Ce să mai spun ? Contraste, lumină şi umbră, putere si 
iincezeală, surisuri şi asprime; totu-i raze, mingäcli, strâluciri, 
pline de o dulceaţă neștearsă. Dacă puterea culorilor Insufle- 
teste tabloul mişcălor al costumelor, cerul și pămintul păstrează 
insă toate frumuseţile unei palete în care domină nuanțele per- 
dute. Casi muzica turcească, nalura aceasta are tonuri ciu- 
date; la inceput nu-i prinzi armonia, dar cind ai infeles-o, rà- 
mii stăpinit de ea. 

Vaporul a acostat. Ne scoborim, De-a lungul cheiului 
murdar, pe care stau sacii ingrămădiți şi ctinii adormiti, abea 
poți răzbate prin curentul schimbător si impestrifat al mulțimii, 
lată vama: o baracă. O scurtă vizare a pașapoartelor si pornim 
pe urmele dragomanului ce ne astepta Ne urcăm spre Pera, 
Străzi strimte, murdare, cu panta aşa de mare incit e nevoe i- 
des de trepte, ciini pretutindeni; Iji rupi picioarele în bolovanii 
neregulafi, tespiri un praf ce nu miroasă frumos. E abea ince- 
putul lui April şi căldura e grozavă. Dar străzile incep a-şi 
schimba Infäfisarea, se europenizează; casele iau aparenţa cladi- 
rilor occidentale, cărămida inlocueste lemnul, murdăria se simte 
mai puțin, te loveşti de oameni imbräcafi caşi tine, de femei 
pudrate, cu pălării mari, cu talia strinsă în corsete „dernier chic“. 
Nu mai eşti in Turcia, ești în Pera. Magazine moderne, vitrine 
imense, firme In toate limbile europene, mai ales frantuzesti, case 
inalte, dar pästrind incă Intipărirea gustului turcesc, lată amba- 
sada germană, în mijlocul parcului ei admirabil. Urcăm mereu: 
sintem în punctul cel mai inalt al Constantinopolului, Perspec- 
tve noi apar: rind pe rind vedem in vale Cornul de aur, Ga- 
iata, Stambulul și Scutari, Constantinopolul asiatic, cu casele 
sale roz şi cu vastul său cimitir în mijlocul chiparoşilor, iar de- 
parte, colo departe, în ceața străvezie, de-asupra luciului Marma- 
eri: conturul puternic al insulelor Prinkipos. Am ajuns la 
olei 
i In Stambul, Oraşul si orul, După odihna 
rită plecăm să vizitäm Stambulul. i Morte pe ie ăia S 
Perei care o leagă cu Galata. Admir hotelurile, teatrele, cafene- 
lele sale asemenea celor din capitalele occidentale palatele di- 
nie on M y 
plomaţiei, bancile și întregul său aspect de oraş italian. Am à- 


ia ta C = A is 
pe Scoren! de aur; trecem podul lui Mahmud şi iată-ne in 


SPRE TARA LUI KHEM 1% 


in lungul cheiurilor se rostogolesc butoaie, se'ngrâmâdesc 
lemnării, se numerotează, se inregistreaza. Cărbunele scormonit 
cu lopeţi mari cade in camärile vapoarelor, și marea dispare sub 
corăbiile care aleargă în toate părţile. Colo, cițiva cai inseuali, 
cu hamurile bâtute in A ne de aramă, aşteaptă vr'un caälätor do- 
ritor de a-l închiria. Fructele se Ingrämädesc pe caldarim, pat- 
lagele violete, castraveți liliachü, şerbete roz, zahâr de candel 
in piramide, rahatul pierdut sub praful de zahăr. Bărbierul rade 
capul clientului, bucătăriile cu tabla lor de aramă, impodobităa cu 
frigări, In care fumegä bucăţile de carne pirlită, mese cu șiruri 
de străchini in care se resfatä smintina increfitä a iaurtului; pu- 
terca asta de culoare, varietatea asta de tipuri te ameţeşte. Sint 
clipe cînd thi vine să strigi: destul ! 

Pavajul e prost : blocuri de piatră infipte râu, cind ascuţite, 
cind cocoșate, în mijlocul prafului și al noroiului. Oarbe și tă- 
cute, case de lemn vopsite roş, unele chiar verde, cu ferestrele 
intunecate cu grijă de un grilaj des, mărginesc stradele, Poarta 
masivă de care atirnă un ciocan de ficr nu se deschide de- 
cit rar. 

Si pretutindeni același decor. Lovit farà incetare, silit să 
te feresti, strecurindu-te cum poţi printre curentele contrarii, vezi 
pe Ture aşa cum e: mergind iute, vorbind iute, aferat cași noi, 
numai că nu auzi nici sgomot, nici ceartă. Musulmanul nu se 
supără, nu zbiară, nu injură, nu bombäneste, E ca toți orienta- 
iii, cu privirea senină şi adincă, cu gura serioasă și liniștită: o 
taină népätrunsä îi invälueste sufletul ; abea dacă îi scapă cite 
odată vron fulger iute stăpinit. O lumină paşnică se odih- 
neşte pe fruntea aceasta pe care nici o cultă n'a sbircit-o; seni- 
nătatea dă feţei sale o măreție stăpinitoare, care face din fiecare 
om un judecător şi un rege. Intreaga mulțime aceasta, simplă 
si gravă, diferită de rase, de costume şi de inlățișări, amestec 
ciudat de bogăție si mizerie, rămine toată nobilă, căci toată iși 
păstrează respectul de sine. Oare Islamul poate inâlța sufletul 
omenesc mai bine ca cvanghelia ? Nu; dar oamenii aceștia sint 
mai buni musulmani decit sintem noi creştini: iată totul. 

Pana şi clinii sint alții. Nimeni nu-i deranjează şi nici ei 
nu se deranjează pentru nimeni. Culcaţi grâmezi acolo unde Hi 
apucă somnul (şi somnul ti apucă mai toată ziua), simpaticele 
animale se lungesc pe lingă case in mijlocul drumului, unii cu 
picioarele intinse şi cu burta la soare, alții incovrigati cu botul 
în ţârină, Mamele îşi cresc copiii, taţii stau grav, tinerii Ifi a- 
leargă printre picioare, Turcii trec cu mullä precauţiune peste 
mame, taţi, tineri și copii, calul in galop se opreşte și ocolește, 
träsura aşteaptă ca lenegul să-şi termine visul şi să se scoale 
spre a-i face loc. Dacă vrun bădăran impinge putin la o parte 
cu piciorul pe acești stăpini ai Stambulului, clinii Il privesc ui- 
mifi de atita indrăzneală, dar nu mușcă, nu mirie, ci stau pag- 
nici si senini ca nişte adevăraţi orientali. 

Am ajuns la vechiul ÆHippodrom al lui Constantin cel Mare. 


12 VIATA ROMINEASCA 


Azi e piața Aimeidan, in care urmele vechi abea se disting In 
mijlocul haosului de clădiri, de toate virstele, ce o zdrobesc. Se 
mai vede incă Coloana arsă, neagră şi cercuită cu fier; apoi 

Obeliscul lui 7 heodosiu, pe care hieroglifele au râmas tot așa de 
corecte caşi cum le-ar fi sâpal acum. 

Trecem pe lingă o cazarmă turcească, un amestec de clă- 
diri greoae; de-a lungul zidului citeva neveste de ale soldaţilor 
stau ciucite în farina ce le serveşte de covor. O moschee imensă 
apare de-odată in fața ochilor noştri. E moschea Ahmet, cu por- 
licele şi fintinile sale, cu cele şase minarete, ce-i lac garda de 
onoare. Trecem pragul porții lăuntrice; o pace neștearsă ne pă- 
trunde. Plutanii crese In libertate, apa cişmelelor cade in basin, 
in jurul căruia credincioşii îşi spală picioarele, miinile si capul. 
Nu vezi nimic in gesturile acestea, aşa de comune la alții, care 
sa nu fie simplu și frumos; unul după altul ridică rogojina care 
astupă intrarea înaltă si intră In moschee: iar noi, ghiaurii care 
n'avem incă papucii noştri, trebue să ne mulțumim să admirăm 
bolta, să contempläm coloanele de marmură şi să dorim vesni- 
cia kaleidoscopului ce se aşterne în vale, si care aruncă strälu- 
citoarele capricii ale culoarei privirilor noastre uimite, 

Ne scoborim. Același tablou in acelaşi cadru. Mulțimea 
vione se strecoară in două curente contrarii; şi nu te mai obg- 
sesti văzind schimbarea necontenită a valului omenesc. Vezi o- 
mul de muncă, nespălat, musulmanul lustruit, cu tenul alb, cu 
barba mătăsoasă şi neagră, grav şi invâluit cu caltanul moale cu 
broderii bogate, Turcul modernizat, imbrăcat europeneste, cu ochii 
albaștri şi mustäfile blonde, imanul demn, impasibil, cu tunică 
albă şi cu barba albă risipită pe piept, soldatul cu privire aspră, 
imbrăcat curat, femeile voalate, cu miinile delicate şi albe, 

. Saägetile soarelui ce apune ating Scutari; miile sale de gea- 
muri se aprind transformate intrun colan de nestimate : vezi mai 
Intâi strălucirea topazului, apoi locul rubinului isbucneste, lumini 
lliachii inundă colinele; nici petalele rozelor desfaiate n'au nu- 
anțele acestea aşa de molatice. 

. Ne apropiem de Cornul de aur. Yeni-Djamti, eleganta mos- 
cheie a Sultanei Validé, se ridică la dreapta noastră, lingă mare, 
cu curtea sa incunjurată de ogive, cu cele două minarete ce se 
oglindese in apă, Sosim la podul Galatei ce leaga Stambulul cu 
Galata. Ne oprim şi privim: un furnicar omenesc. Vapoare 
pleacă spre satele Bosforului, spre Europa şi spre Asia. Pe pod, 
mulțimea trece grăbită, Lovit făra incetare, silit sa te feresti, ur- 
mărit de taxatorul podului ce'ți cerşeşte cei cinci bani impuşi 
de stäpinire, strecurindu-te cum poți printre cei ce trec în sus 
ŞI In Jos, te crezi transportat ca prin farmec in țarile celor o Mie 
si Una de Nopți. lată-ne in Galata. 

__„Sentan sa stins. Numai rämin decit doua diamante purpu- 
ni. Unul strălucește pe colina /ulguriu, celălat în partea cea 
mai depârtată a orașului, acolo unde se clădeşte gara cea nouă. 
Lumina șovăe In pragul nopţii; nuanţe violete apar, se 'ntunecă, 


4 


j! 
| 


SPRE TARA LUI KHEM 13 


mor. Urcäm incet spre Pera; sint obosit şi infometat, şi totuşi 
senzațiile vederilor noi astupă glasul senzatiilor trupeşti. Trecem 
pe lingă un cimitir. N'am văzut niciodată ceva mai solemn, 
ute de chiparoşi se inâlțau spre cerul intunecat; sute de mor- 
minte se 'ngrămădeau la picioarele lor, Sub domul acesta de un 
negru intens, nu știu ce lumini loveau lespezile. Coloane cu 
turban ce ascund coșciugele bărbaților, plăci triunghiulare 
d'asupra mormintelor femeilor, coloane trunchiate ce arată mor- 
mintele copiilor. Imi părea, sab luminile pale ale amurgului, că 
pietrele se mișcă şi cå se vor scula, în grămezi strinse, morţii 
culcati in țărina aceasta de veacuri, cei din timpul lui Selim, lui 
Soliman, enicerii lui Baiazid, ichoglanii seraiului, morţii de eri 
si morții de azi. 

S'a intunecat de tot Luminile se aprind, risipite in intu- 
nerec, Pera e plină de mișcare, vitrinele lucesc, echipagii trec, 
lurnicarul mulțimii {si intinde mersul tn toate colțurile unde e 
lomină, 

MA odihnesc cu plăcere, căci sint sleit de oboseală. Des- 
chid fereastra odăii, un suflu de aer răcoros dar mirosind urit, 
pătrunde inăuntru. Se aude o muzică cintind: melodii ciudate, 
tainice, cu tranzifiuni neobişnuite, cu măsuri capricioase, Si simt 
cum mi se Inläntue in suflet farmecul zilei trecute cu străluci- 
rea culorilor sale, splendoarea pămintului veşnic tinăr, si ecoul 
rugii cătră Dumnezeu care domneşte in cer, blind, și n care i- 
nimile noastre se odihnesc. 

La Scutari. Coasta asiatică, Plecarea. —E dimineață. Ple- 
căm la Scutari. Puntea vaporului e plină, Roţile bat curentul 
căre se repede spre Marea de Marmara. Mergem pe lingă coasta 
europeană, Paseri negre, gräbite, alearga spre Pontul Euxin. In- 
treb pe dragoman : 

— Ce paseri sint astea ? 

— Kuş. 

— Da? ciudate paseri, Parcă au ceva trist în ele. 

— Aşa €. Se zice că duc In rai sufletele drept-credinciosi- 
lor, Ai să vezi mereu de astea. 

De cite ori le-am mai văzut, am simţit in filftitul aripilor 

„lor ceva tainic; şi gindul imi râtăcea In pragul caselor indoliate, 
auzeam plinsete, vedeam sosind solii ce iau cu ei sufletele, si 
mă miram cum poate pluti moartea de-asupra undelor strâlucitore, 

La dreapta noastră, turmu? lui Leandru ese din valuri. Ma- 
rea cazarmă din Scutari, Selimieh, ne priveşte prin miile de 
ferestruici. Scutari sa apropiat; pinii-umbrele se risipesc pe co- 
line, casele cu acoperișurile roşii se ‘ngrämädesc spre port, E 
ceva In Scutari care-l deosebește de Constantinopol: frumuseţea 
locului mai bogat in culori, uräfénia orașului mai bogat In mur- 
dării. Sint clipe cind înțeleg mişcarea contemplativă, sunetul 
somnoros, inteligența amorțită si privirile imbătate. 

Am ajuns. Sintem In fafa gării uriaşe pe care o construeste 
o societate germană. De cealaltă parte a Bosforului, Constantino- 


- 


14 VIATA ROMINEASCA 


i desi ră măreţiile. Turnul Galatei si al Seruskeriutu- 

À er dr so mec cimitirul cel mare face o pată e a 
pe coastele Rumeliei, zeci de moschee îşi aruncă minarete e dea- 
supra Stambulului alb şi roş, care ne arată din zi d noi 
perspective, Top-Hane, arsenalul Stambuiului, apare in pie 
raiului, iar lingă noi, la dreapta, colinele lui Scutari, cu pinii des- 
ama TS la o parte orașul in care nam găsit nimic nou, ne 
urcăm intrun tren ce stă gata de plecare, pe noua linie ce se 
îndreaptă spre centrul Anatoliei. Si prin ferestrele largi deschise 
ale vagoanelor noi şi elegante privim tablourile schimbătoare ce 
ni se înfăţişează ochilor, Mi , 

Sintem in Asia; ai zice că un sim} nou ni s'a deschis, © 
novă cucerire am fâcut, Acest pămint pe care-l cälcäm poartă 
țara lui Israel, cimpiile Mesopotamiei, pust'urile Ninivei. Imi pare 
cà regăsesc urmele paşilor patriarhilor, îmi pare că impârtâşesc 
viața lor eroică, Simt farmecul dimineţii acesteia radioase, simi 
pacea ei, vâd triumful unei zile splendide și al unei naturi bine- 
cuvintate, Pretutindeni Mori şi verdeață: nuanţa limpede a pini- 
lor, culoarea solidă a leandrilor rozi şi albi, tonurile puternice 
ale terebintilor, sălciilor şi vitelor, tesuturile'de toate culorile ale ar- 
bustilor tineri, Yukasii cu cercei de ceară, ce se scoboară până 
in marea cu tonuri albastre și pete de smarald, toate rees cu 
putere pe fondul galben al pâmintului, pe lapisul cimpiilor de 
apă. Simt adicrea sărată a mării ce-mi aduce viață din plin si 
sint mulțumit că n'am alta grijă decit să fin ochii larg deschişi, 
şi să Intredeschid buzele, în strălucirea asta a liniilor, a culorilor 
si a zilei, 

laţă in fața noastră, dincolo de ingustul brațe mare, irst- 
lele Prinkipos, cu perspectivele lor scäldate de soare, cu umhrele 
lor de o dulceaţă neştearsă, cu tonurile arse ale stincilor, cu 
nuanțele fine ale liliecilor, cu palatele negutfätorilor și bogätasi- 
lor armeni, in mijlocul boschetelor de clematite, de trandafiri, de 
iasomie, care işi aștern umbre lremurătoare in toată lumina asta 
a păcii adinci. 

lată o oră de cind mergem cu trenul. Ne oprim la Hostand- 
jik. Stäm citeva minute In staţia aceasta, înconjurată de vile, la 
ferestrele cărora apare din cind în cind cite o femee cu ochii 
mari negri afintifi asupra noastră, cu un val straveziu peste bu- 
clele negre, cu miinile albe incarcate de brățări şi inele, cu cer- 
cei de aur in urechi şi colane in jurul gitului; ridică storul, pri- 
veste surizind, apoi dispare după ce şi-a satisfăcut curiozitatea 
care a facuto să-și pârăseasca o clipă dulcele-i „fatniente*. Sâr- 
mane femei! anum, odalisce şi cadine, särmane desmoştenite 
de credință, de speranță și de fericire, lipsite de drepturi, su- 
puse, umilite, mutilate in iubirile lor, gonite dela cămin. sclave 
ale unor capricii dela care se pot teme de tot şi să nu spere in 
mmer, a 

Ne reintoarcem în acelaşi aer curat, aceiaşi stralucire a pä- 


‘f 


SPRE TARA LUI KHEM 5 


mintului vesel, a apelor ale căror transparență miscatä trimite mii 
de sclipiri de lumină, a cerului limpede, şi în aceiaşi bucurie 
care pluteşte, care triumiă, care se înalță ca un imn de slăvire 
din fundul apelor, care se joacă pe țărm, care cintă pe coline. 

lată-ne iar In Pera, Mi-e foame. Mänine cu puţină plăcere 
mincările europeneşti prin varietate, dar orientale prin gust. Dacă 
n'ar fi belșugul de fructe (portocale, smochine, banane, curmale), 
riști să te ocupi mai mult de deranjul stomacului decit de pla- 
cerile călătoriei. 

O ultimă plimbare prin străzile negustoresti ale Galatei, 
prin vastele sale magazine de piatră, inchise cu porți de fier, ur- 
mali de cintecul bacşișului cergit de zeci de glasuri; cumpâră- 
turi de citeva „suvenire“, în tocmeli nesfirsite, și pornim spre port. 
„Rominia* ne aşteaptă. Plecäm spre Smima, cu regretul de a 
părăsi natura asta a contrastelor, dar cu mingterea că o vom 
revedea după zece zile şi o vom cerceta atunci mai liniștiți, mai 
obișnuiți cu soarele acesta nou, care luminează altfel contururile. 
şi care ascunde ungherele. 

Marea de Marmara Dardanelele, In Arhipelag. Smirna — 
Vaporul lasă in urma lui brazda argintie. Oglinda albastră a 
Bosforului cu reflecte de azur limpede, se depărtează, Oraşul se 
micşorează, invăluit în vălul strălucitor din care es clădirile sale, 
Kusii străbat în sbor repede incandescentele de lumină, delfinii 
sar în drumul acesta de aur, o brumă purpurie pluteşte de-asupra 
Galatei, turnul străluceşte ca o coloană aprinsă de foc. Imaginea 
plutitoare a Stambulului puternic şi grațios, apoteoza asta de cu- 
lori, de linii și de grație, te cheamă, te farmecă, te inving. Su- 
fletul simte ceia ce simt ochii cind au privit mult soarele, ima- 
gini strălucitoare stau în fața lui, si cu cit intunericul se face 
mai mare, cu atit tablourile se colorează. 

Ce să mai spun? Marea aceasta sub toate culorile, oglinda 
aceasta de cositor şters pe care a bate elicea, pe care trec pin- 
zele ca niște aripi mari, liniştea inserării, imagina dispärinda a 
acestei metropole a păcei, şi intreaga magie a orientului, au is- 
prăvit visul și au desăvirşit orbirea. 

lată luminile risipite ale Dardanelelor, cu silueta nedesiu- 
șită a vaselor de război. Sintem In Marea Egee. E plină noapte 
și mpu- furtunos. Stau pe punte si ascult cintecul negru al 
vintului printre fringhii. De-odată, in ecranul sumbru ce astupă o- 
rizontul, vâd o aparență de lumină, un fulger slab care n'a făcut 
decit să brâzdeze intunericul si să dispară. Dar citeva secunde 
după aceia, aceiași lumină sfisie spațiul din nou, mai vie, mai 
tăetoare şi bruscă ca o lamă de oțel in mișcare, prea sus pen- 
tru a fi un semnal, prea jos pentru a fi ostea pe cer, Un mari- 
nar lingă care stau, cu ochii săi ascuțiți de om de mare, care 
văd mai departe ca aceia ai celorlalți oameni, a observat la rin- 
dul său focul acesta intermitent ce seabate circular pe mare ca 
un uriaș liliac luminos.—E farul din insula Tenedos, imi zice el 
In clipa aceasta mi se pârea că văd în lumina aceasta crainicul 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


tainic al unei forte supraomenești. Imi părea că anunţă ome- 
nirii în primejdie că omenirea ocrotitoare veghează asupra celor 
ce sint jucăria oceanului. Din Inâlţimea coloanei sale de piatră, 


caşi muezzinul din minaretul moscheei, el proclamă datoria ne- 


muritoare, ajutorul şi devotamentul. o He 
Zăresc şi coasta muntoasă a insulei Tenedos, cu amintirile 


sale din războiul Troian, azi ge a pre mer ge A 
doua zi, cind mă d t, cerul e senin de-asupra luciului mării 
Dotolite. Am läsat gand insula Mitylene, vechia Lesbos, si 
in curind intrâm in adincul Golf al Smirnei, protejat de enorma 
peninsulă muntoasă Cesmeh. Mergem printre farmurile stincoase 
si apropiate ale golfului acesta ce’fi face impresiunea unui fluviu 
puternic, cu malurile întărite din loc în loc de redute cu tunuri 
ce se mulțumesc cu amenințarea inofensivă, și, de-odată, lao co- 
titură a golfului, drept în fund, apare în feeria neașteptată a pri- 
veliştei ce incintă sufletul, Neapolul asiatic, smir al Turcilor, 
cascadă strălucitoare de case ce par că se rostogolesc unele 
peste altele, din susul muntelui până in mare, Ai zice spuma u- 
nui torent, o spumă de o albeafä nebună, tăiată doar de roșul 
acoperisurilor, sau de verdele închis al chiparoşilor; şi din loc 
in loc, ca o spumegare mai mare, © moschee ce lucește sub 
soare. 

in cadrul munților golasi, dar cu contururi puternice: Mimes, 
Sipyle, si Tmolus, Smirna își desiăşoară cele patru cartiere: 
cartierul turcesc, in amfiteatru, pe coasta muntelui Pagus, labi- 
rint de ulicioare Intortochiate, aproape intunecoase, cu minarete 
svelte. cupole de moschee, şi sus de tot, chiparoșii cimitirului 
musulman; cartierul franc, de-a lungul țârmulni golfului, pavat 
si străbătut de tramvae, cu oteluri frumoase, cu cafenele mo- 
derne, cu case cu fațada de marmură, in stilul palatelor vene- 
Hene, şi pretutindeni, mulțimea cosmopolită care vorbește mult 
preceşte şi mult franfuzesie: carfierul ovreesc şi cel armean, Dar 
niciunul din aceste cartiere nu are adevărate, frumoase monu- 
mente, şi niciuna din cele douăzeci de moschee nu € curioasă; 
poate doar monuntentul jubiliar cu ocazia celei de a 25-a aniversare 
a suirei pe tron a Sultanului, atrage atenţia. Clädit in stil maur, 
cu colonade de marmură colorată, impestritat de arabescuri in 
același ritm, în virf cu semiluna de aur, cu cismele sub cele 
patru bolți, se odihnește ars de soare, pe nisipul țărmului mării, 
lată și bazarul: animaţie, mişcare de furnicar In dedalul său de 
străzi, de ulicioare, de räséruci ce fac un oraş In oraş, cuo po- 
pulafiune ce mişună In costume pitoreşti. Pornim pe coasta 
muntelui Pagus. Lăsăm in urmă cartierele noi, si urcâm panta 
indrăsneață a oraşului turcesc, pe străzile umbroase, abea late de 
doi metri, unele cu trepte de bolovani, altele netede şi alunecoase, 
lăindu-se In unghiu drept, sau isbindu-se brusc si descriind zig- 
zaguri neaşteptate, Am trecut cele din urmă case şi pătrundem 
In gradinile ce inconjoară oraşul până 'n virful muntelui. Leandrii 
ȘI muşcalele cresc ca arbustii, intr'atita splendoare de purpură, 


SPRE TARA LUI KHEM 17 


incit licăriri ffiinde ca nişte fluturasi, se desfac de pe corolele 
lor şi vin să-ți isbească pupila. Şi de jur imprejurul acestor bu- 
chete, iată smochini, iată arbori necunoscuţi, copii ai tropicelor 
aclimatați în aerul dulce al acestui colţ mediteranian, ce foşnesc, 
ce imbălsămează aerul, ce se incrucişează şi Incadrează colţuri 
din cer In arabescurile fantastice ale ramurilor lor, 

lată-ne in virful muntelui, între ruinele Acropolei, cu sub- 
teranele-i grecești, cu arcadele-i bizantine. Cutreeräm bolțile ne- 
slirşite cu zidurile groase de doi metri, cu bolovanii sgirliati de 
iscälituri. Ce n'a putut face dăinuirea vremei, a făcut mina de 
copil rasfäfat a omului. Eşim afară. E senin, dar vintul aproape 
ne doboară. La picioarele noastre, Smirna îşi răstață acoperisu- 
rile de olane roşii intre verdele sumbru al chiparosilor. Pe 
chei, masa greoae a căzârmilor turceşti, inconjurate de corturi. 
In largul mării, izolat, „Rominia* pare că ne chiamă. Inchid o- 
chij pe jumătate şi, privind printre gene, imi inchipui că stau 
sub cerul Neapolului, Şi în adevăr nu's departe de realitate: a- 
ceiași perspectivă, aceiaşi mare mediterană, acelaşi soare, aceiaşi 
vegetaţie generoasă; numai orașul și oamenii sint alţii. Orient şi 
occident, trecut şi prezent, moarte vie şi viaţă moartă, 

Se 'ntunecă; plecăm. Lumini răslețe se aprind ici si colo 
pe fondul nelämurit al muntelui, apoi de-odată cheiul întreg stră- 
luceşte sub razele puternice ale lămpilor electrice, ce reflectă in 
apă globuri luminoase, intretäiate de tremurul mărunt al undei, 
sub suflul răcoros al vintului inoptării. Luminile se 'ndepărtează 
din ce în ce, gollul se deschide, unda spumegă sub brăzdarul 
vaporului, 

in Mediterana. Alexandria. Spre Cairo— A doua zi e a- 
celaşi cer senin. Mergem de 12 ore şi mai avem incă 26 până 
la Alexandria. Pentru mine, care trăesc în plin aer al mării, 
care asist, clipă cu clipă, la toate fazele zilelor acestea ameţi- 
toare, orele se succed pe nesimţite. Imi pare că starea cerului 
regulează la fel aceia a minţii. Si una si alta Sint senine. Sice 
dulce € ţinutul care permite astfel de odihnă! 

Rezimat de paserelă, priveam culorile pompoase cu care 
soarele apusului impodobea orizontul, In larg, spre sud-est, cerul 
era de un albastru şters ca peruzeaua; marea dimpotrivă era de 
un albastru intens şi Intunecat. La apus, cerul devenise pe ne- 
simţite de un brun luminos, aproape portocaliu. Citeva corăbii 
lunecau uşor pe apă; cele care lreceau în partea opusă soarelui 
îşi aveau pinzele, abea umilate, cu nuanțe purpurii; acelea ale 
bärcilor ce treceau Intre ochii mei și orizont se desprindeau în 
negru pe un fond de aur. Marea era unită, calmă si greoae; ai 
fi zis aur topit. Puțin mai tirziu, toate culorile deveniră mai in- 
chise, adierea luă mai multă putere trecind spre räsärit, astfel că 
suprafața mării se sbirci uşor, brăzdată de soare cu albastru in- 
tunecal şi cu galben luminos, ca acele frumoase mătăsuri cu cu- 
lori schimbătoare pe care le purtau odată boeroaicele noastre. 
Puțin după aceia, luna se ridică mare și roşietecă, cu o aureolă 

2 


18 VIATA ROMINEASCA 


ciudată in juru-i, presărind In brazda lungă, rămasă in urma va- 
porului, sclipiri luminoase ca acelea ale miilor de licurici, 

A doua zi, dimineaţa, Incepe să se zărească coasta joasă a 
Egiptului cu palmierii ce dau nota locală. Vaporul ocolește lu- 
crärile noului dig al Alexandriei, ce Inaintează doi kilometri în 
mare, apoi se opreşte spre a suferi vizita medicală, Doctorul se 
scoboară, pilotul portului se urcă şi inträm în port, Debarcäm pe 
cheiul pavat, in strigătele hamalilor și ale unci mulțimi sgomo- 
toasc, ce ură un nu știu cecare te face să te strecori cu miinile 
la urechi. 

Un Englez debarcase odată la Calais, in Franţa. Un sărac 
vine Inaintea lui şi-i cere pomană. Englezul ia carnetul în care 
işi nota impresiile de călătorie, şi serie: „Francezii, popor de 
cersetori*. Apoi, satisiäcut, sigur de a cunoaşte bine obiceiurile 
Francezilor, se 'ntoarce la Londra. În graba în care ne suim in 
trenul ce ne aşteaptă pe chei, Sin care ocolim oraşul până la 
gara liniei spre Cairo, nași putea decit să procedez ca el. Deci 
scriu după ce am privit oraşul din fuga trenului: , Alexandria 
n'are un caracter hotärit: port european cu mulţime cosmopolita 
şi cu cersclori de bacsisuri, oraş european în cadru turcesc, case 
mari cu terase, bulevarde, piețe, monumente, antrepozite şi mit- 
pi afişe de spectacol în frantuzegte, moschee si palate, Greci, 
talieni, Francezi și ciţiva Turci falși, ruine de întărituri, nisipuri, 
palmieri si cactoşi*. 

Plecăm din gara principală, instalați in vagoanele conforta- 
bile ale expresului, ce ne va duce în trei ore la Cairo, peo 
căldură Inăbuşitoare, Mergem de-a lungul lacului Mureolis sau 
Maryut, ce'şi intinde până'n marginea oraşului apele-i mai joase 
ca nivelul mării, pe care trec in zare dhahabivele cu pinzele 
umilate de vintul cald ce ne aduce din cind in cind adieri ză- 
darnice, pe ferestrele vagonului. In curind incep cimpurile de 
bumbac; iată Damanhur, cu minarctele dominind casele şi cu 
Fabricele de bumbac situate pe o Inältime ; lingă şine e cimitirul 
arab. Ținutul incepe să devie mai fertil; se vâd apărind sate de 
Pämint ce par ruine In mijlocul buchetelor de palmieri şi de 
tamarixi. Trecem larga ramură a Rozelhei, laia Ti anla, oraş In- 
tins cu edificii mari; fabricile de bumbac märturisese bogăția 
finutului. Trecem ramura Damiettei şi in curind ne oprim in 
Benha, renumită pentru abundența strugurilor, a mandarinelor 
ŞI a purtacalelor sale roşii. In toate părţile un orizont departat şi 
Vaporus, In care ochii se obosesc, şi poate s'ar plictisi fără nou- 
tatea impresiilor simţite. In sfirsit, in spre punctul de intilnire al 
celor duuă braţe, incep să se vadă, la răsărit, mrenii Libici, si 
in spre sud-vest, trei mase izolate pe care le recunosti după 
forma lor că's piramidele, Apoi, după o pădure de palmieri, a- 
par înălțimile Makaltam, cu citadela Cairului si sveltele mina- 
rele ale moscheei Mohamed-Ali. Vile şi grädini sint läsate in 
urmă, trenul se opreşte. 

Cairo. Moseheele. Citadela. —Sintem In una din cele trei 


SPRE TARA LUI KHEM 19 


gări ale Cairului, in cea mai mare, In cea mai frumoasă, cladita 
in stilul maur. Am pornit pe jos in oraş; mare e mirarea mea 
care am venit să fac temenele slavei vechilor zei şi vechilor 
zeițe, lui Tolh, lui Horus, lui Anubis şi zeiţei Sekhet Träsuri 
numeroase se ceartă pe cinstea si ciştigul de a te duce la hote- 
lurile cele mai moderne. Trecem pe străzi asfaltate, de-a lungul 
cărora se'nşiră luxul otelurilor pariziene, magazinele mondanită- 
ţii şi eleganfelor, teatrele, cazinurile, cafeurile, care-ţi fac impre- 
sia unui oraș al plăcerii si al modernismului, latâ-mă la hotel, 
nu la unul din acelea, în care găsești tot confortul imaginabil şi 
toată scumpetea neinchipuită, ci la una din acele primitoare pen- 
siuni, in care nu te poți plinge decit de uşurinţa cu care pis 
luaţi piaștrii. Sint la un „Pension Suisse“ în fața Grădiuii 
Ezbekiye. 

După o odihnă necesară sub soarele Egiptului, și In timpul 
cel mai călduros al zilei, mă duc să văl Cairul cel adevărat. Nu 
Cairul elegaafelor riscate și al lui „Semiramis-hotel*, ci Cairul 
vechiu, Cairul arab in care simți sufletul bâtrinului Egipt cu 
simbolurile, credintile şi adoratiunile variate ale naturii plutind 
de-asupra subtilitaților atracfiülor noi. Sint pe S'kké-el-Gedidé, 
prelungirea lui Afousky, a principalei artere de comunicație a o- 
rasului. Ce deosebire între pitorescul cartierului arab şi ,funam- 
bulescul* cartierelor europene Esbekiye şi /smailivu. Vâd aici ba- 
zarurile vechiului Cairo, cu negustorii lor, cu covoare, cu mätä- 
suri de Damasc, sosite ades din atelierele din Lyon sau Crefeld, 
văd moscheele nenumărate ale acestui oraş de moschee, şi un 
intreg popor ciudat, In picioare sau ciucit, In străzile sucite, Poţi 
rătăci în siguranţă pe aceste străzi; poate că e din cauza orga- 
nizafiei noi a oraşului, sub domnia invingătorilor, Există o politie 
bine organizată, compusă din citeva suie de agenţi, care brăz- 
dează siradele, veghind asupra celor care merg pe jos sau pe 
măgari în toate colțurile cetăţii, 

[lată vinzătorii de apă, cu burduful plin in spinare, sau dus 
de măgar, finind în mină două pähärele de aramă pe care lelo- 
veşte unul de altul, oferind un lucru atit de rar şi de necesarin 
orient: apa. Colo trece un Arab inalt, slab, cu barba incârunțită, 
învăluit in burnuzul său alb: e un Beduin, rătăcitor ce şi-a pä- 
râsit o clipă tribul ca să calce culdarimul oraşului, şi sa plece 
apoi cugetind că tot e mai bine o viață mizerabila dar liberă, 
decit sclăvia unei vieţi ce nu e lăculă să se incâlzească la fā- 
cările confortului englezesc. 

Cartierele antice sint destinate să dispară şi ele In curind, 
Luxul european își va continua cucerirea, si va slirşi prin a ri- 
sipi pretutindeni locuinţi frumoase, case de confort si de petre- 
cere. Vom vedea poate în inima citadelei, hoteluri, lumină elec- 
trică, varieteuri cu cintăreți si cintărețe. Oraşul cel vechiu va 
face loc unui banal intrepozit de comerț si placere, unde piuto- 
crația lumii intregi va veni să petreacă iarna. Odinioară zăreai 
pe malurile Nilului, crocodili dormind, sau aruncintlu-se cu sgo- 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


in apele fluviului. Dar au dispărut mai toți spre a se ascunde 
Hsiao ds cataracte. In fața vaporului, crocodilul s'a retras, In 
curind, în fața circulaţiei engleze şi europene, Intreaga lume LE 
ipteanà va face caşi crocodilul, Unde o vom mai găsi ascunsă ? 

Dar ceia ce face frumuselca oraşului arab sint mascheele. 
De-a lungul străzilor ele se ingirä uncori trei-patru în rind, ră- 
zimindu-se unele de altele şi amestecindu-se. Pretutindeni, in acr, 
se'nalță minaretele lor brodate cu arabescuri, cizelate, pline de 
cea mai schimbătoare fantezie. Unele au mici balcoane, colonade, 
altele sint așa de dantelate incit zäresti cerul prin gäurelele lor ; 
unele sintin depărtare, altele in apropiere, de-asupra capului meu 
parcă; ari unde priveşti găsești altele cit vezi cu ochii. Trei mii 
de moschee! Zidurile lor drepte, puțin cam severe, ingäurite 
de mici ferestre de ogive, se 'nalță de-asupra caselor mărginaşe; 
ziduri cenușii dind în roz, zugrăvite cu linii orizontale de un rog 
care s'a vestezit la soare; ziduri incununate totdeauna cu şiruri 
de triloiuri imilind crenelurile, Fiecare din aceste moschee îşi are 
sfintul său, al cărui- nume il poartă, si care doarme alături, întrun 
kiogc; şi acest mausoleu are totdeauna de-asupra o cupolă spe- 
cială, înaltă, ciudată, ce se urcă spre cer ca un bonet gigantic 
de derviş, 

lată moscheia lui Hasan, cu architectura ei in formā de 
cruce enormă, gratioasä, elegantă, cu minaretul său de 82 de 
metri, cel mai inalt din Cairo. Se spune că mtinele arhitectului 
ci au fost tăiate din ordinul Sultanului, pentru a-l impiedeca de 
a mai desemna una la fel, In faţă e Giamia-e/-RifaveA, neispră- 
vită şi lăsată aşa de mulți ani, arhitecții arabi acluali nefiind 
capabili s'o termine, jar cei creştini fiind oprili dela acest lucru, 
căci fondatoarea moscheii, mama kedivului Ismail Paşa, a jurat 
că mina unui necredincios nu o va atinge niciodată. 

Ziduri puternice cu turnuri crenelate se 'nalță brusc de-asupra 
caselor ingrämädite: e citadela, e inima de piatră a vechiului 
Cairo, Cladita pe o inälfime ce domină orașul, te uimeste prin 
mărimea şi grosimea celor trei rinduri de ziduri, deschizindu-se 
prin bolji largi in formă de potcoavă, cu creneluri centrale, Con- 
struită în 1166, zice-se din ordinul lui Saladin, cu pietre luate 
din micile piramide dela Gizeh, citadela era cheia unui sistem 
de fortificații ce apărau Cairul. Ea a fost de față la lupte, la pră- 
bugiri, la hecatombe, la sacrilegii; iar acum, ajunsă cazarmă en- 
slezească, trimite ecoul paşilor highlanderilor ce es din ea, In 
sunetul unel muzici englezeşti, tapeni, mindri, aroganti, ca nişte 
stăpini, Ei sint cucerirea, ei sint dominația cea mai temută, si 
cea mai neinirintă. 

Sintem în centrul Citadelei, in fața moscheei Mohamed. Ali, 
E cea dintâi oară cind văd atita marmură.  Colonadele, bolțile, 
fntinele, caldarimul curții, zidurile, totul e de marmură TOZ cu 
vinişoare roşcate, marmură luată din carierele dela Beni-Suef. 
intru in curtea inconjurată de galerii boltite tot cu marmură. Im 


SPRE TARA LUI KHEM 2t 
ali nia me ii 


mijlocul ei e o fintinä in gustul turc rococo. De aici privesc 
moscheia cu cupola'i în stil bizantin, răzimată pe patru stilpi pa- 
trafi, cu domu-i lucitor, sub razele soarelui ce apune, cu cele 
două minarete subțiri, cu trei rinduri de balconaşe. Intru. Din 
prag întrevăd adincimea tăcută în penumbră. E răcoare si e li- 
niște. Eşti uimit de atita spațiu gol in juru-ți, de inäljimea bol- 
ţii, de sonoritatea zidurilor. Ridic capul în sus. De-asupra, in lo- 
cul unde incepe înclinarea cupolei, se văd strălucind o mulţime 
de geamuri mici, ferestruici instelate cu verde, cu roşu şi cu 
galben, mozaicuri tăiate în mii de bucățele asemenea, adunate 
spre a forma desemnurile arabe ce samână cu cristalizațiile va- 
riate la infinit ce le găseşti, uitindu-te la microscop, in fulgii de 
zăpadă. lată Mihrabul, sfintul mihrab, în fund intre colonade. 
impodobit cu cea mai minuțioasă bogälie, cu colane mici de la- 
pis, eşind în relief, incadrind mozaicuri aşa de delicate, incit sa- 
mână unor dantele, cu capiteluri in toate stilurile, ce vin de de- 
parte, din noaptea anilor, din timpul sbuciumărilor religioase de 
odinioară si care mărturisesc trecutul uimitor al văii Nilului. In fund, 
la dreapta, e mormintul lui Mohamed-Ali, inconjurat de un grilaj 
admirabil. 

Es afară; ocolesc moscheia pănă la parapetul dinspre sud- 
vest, in fața palatului Kedivial. Simt un nu ştiu ce negrăit cind 
cuprind cu vederea, în lumina nesigură a amurgului, orașul de 
un gri gälbenicios, cu mulțimea de domuri şi de minarete, cu 
grădinile și colinele morilor sale de vint, şi cind zăresc, colo 
spre apus, eșind din norul nelämurit de praf, ca imaginea unui 
miragiu, virful piramidelor aprins sub cea din urmă rază de un 
roş nou al soarelui, 

Ne-am reintors la hotel. E seară. MA urc pe terasă, de-asu- 
pra celui din urmă etaj. Cit văd cu ochii imprejur, lumina pu- 
ternică a lămpilor electrice cu nuanțe roz, arată mai bine con- 
trastul dintre vechiul oraş al amintirilor şi noul oraş care dacă 
n'are un gräunte din colbul trecutului, are pe Eldorado (numai 
pentru domni). Dedesubt, mișcare si sgomot, treapătul mărunt al 
măgarilor gonifi de turiștii lacomi de senzaţii noi, pe asfaltul u- 
dat al străzilor, ţipelele vinzătorilor de toate lucrurile Inchi- 
puite și neinchipuite, care au şi ce le ceri şi mai ales ce nu le 
ceri, isbucnirile orchestrelor ce cintă în baruri şi cafeuri. 

Aceasta e impresia ce ţi-o lasă Cairul în prima zi cind il 
vezi : de reculegere sufletească și oraș de petrecere, eri şi azi, 

La Sakkirah (Memphis).—Sint oarele opt dimineaţa. Pie- 
câm să cercetäm ruinele vechiului Memphis. Mergem o oră cu 
trenul pe lingă tufişuri de curmali, la a căror umbră ușoară pasc 
turmele, pe cind fellahii pașnici duc pe cimp mägāruşii lor cu 
picioarele subţiri. E linişte și curat sub inaltele buchete de frunze 
verzi pe care un vint căldicel abea le mişcă. Iți face impresia ca 
eşti Intro zonă fericită, unde viața pastorală trebue să fie ușoară. 
Dar colo, inaintea noastră, e oaltă lume, ce se apropie din ce In 


22 VIAŢA ROMINE ASCA 


e—a 


ce: ca, parcă, inspăimintă ca o apariţie a necunosculului, a hzo- 
sului, a morţii universale... E pustiul, pustiul dominator, cu to- 
nurile sale galbene, cu dungile sule vinete, cu nisipurile ce-i dau 
tnfâtisarea unui zid moale, a unui nor de spaimă, a unut val e- 
norm ce nu se mişcă, dar care ar putea să pornească şi să in- 
ghita totul. E pustiul memfii, adică o necropolă fabuloasă In care 
oamenii de odinioară au ingrămădii timp de trei mii de ani morții 
imbălsămaţi ; jar de-asupra nisipurilor, risipite in toate părțile, 
piramidele, coşciuge de mumii. . i | 

Am ajuns la Hedrachein. Pornim c&läri pe măgari să strä- 
batem cei şapte kilometri ce-i mai avem până la mormintele 
boilor Apis si ale dinastiei a V-a. Trecem pe dinaintea celui mai 
virstnic din oraşele egiptene, capitala vechiului imperiu, Memphis, 
cu un sentiment de incremenire. Cum ? Nimic n'a mai rămas din 
vechea cetate? Totu-i ras dela pămint? Nu mai rămin decit 
nişte gropi săpate, din fundul cărora se inalță cheva ziduri negre; 
de-asupra lor e astăzi Mit Rakiné, un sat murdar, Mergem prin 
nesfirşila pădure de palmieri, lată In mijlocul ci Colosul lui 
Ramses al II-lea, din care unul e proprietatea Englezilor. Padu- 
rea se sfirşeşte; intrăm In satul Sabkirah. Abia am esit din el 
şi sosim la marginea regiunii ce ne înspâiminiă. Începem să ur- 
câm o coastă; pasul măgăruşilor noştri nu se mai aude; € tă- 
cere, ui zice o lăcere de respect ce se impune dela sine. Ur- 
căm şi scoborim; valea de verdeață, de viață, dispare, ascunsă 
de un şir de dune 

Fatä-ne In regatul mortier sub căldura inäbusitoare, N'a 
prolanat încă nimeni pustiul acesta memiit cu hoteluri si drumuri 
de automobile, cum e în micul pustiu al sfinxului. Nu vedem pe 
nimeni, niciun indiciu al vremurilor de azi in mijlocul ondula- 
țiilor acestea galbene cenușii, în care pârem pierduţi ca în mij- 
locul unui ocean. Nu se vâd decit siluetele piramidelor veşnice 
ce se ridică, uriaşe, din loc in loc, la intimplare, unele pe juma- 
tate präbusite, altele aproape neatinse și pastrindu-si incă virful 
ascuțit, Numai ele mai brăzdează azi necropola aceasta lungă de 
mai bine de șapte kilometri, care lu acoperită de temple, de o 
măreție și de o enormitate neinchipuită pentru minţile din zilele 
noastre, Alară de piramida cu trepte, cea mai inală, toate sint 
cladite in aceiași concepţie de triunghiu, figura cea mai simplă 
din geometrie, şi forma cea mai stabilă din arhitectura. Si a- 
cum, cind au luat şi ele culoarea moartă a pustiului, stau ca 
mişte oseminte, ca nişte fosile enorme ne mai avind contemporani 
pe pâmint. 

. De-odată, o casă, un fel de baracă, apare izolată in mijlocul 
pustiului. E casa cgiptologului Mariette, invechită şi pe jumâtate 
ingropată în nisip, Stăpinul ci a murit de citeva zeci de ani 
Qa 1881), după ce a facut descoperiri minunate in ruinele vechiu- 
lui Egipt; azi casa serveşte ca loc de popas călătorilor ce vin 
să cerceteze ruinele, Ne oprim pentru odihnă şi pentru masă, 


SPRE ŢARA LUI KAEM 23 


La două sute de metri de aicie Serapeum, locuinţa veșnică 
a boilor Apis, seniorii necropolei. Scoborim printrun coridor 
strimt in pantă repede, intre pereți de piatră si nisip. Sintem in 
curind adăpostiți de soare, dar din fundul intunecat al subtera- 
nelor funerare vine ca o räsuflare uscată și caldă. Am trecut 
pragul, € intunerec. Se aprind luminările. Mergem mereu ocolind, 
intiinind in drumul nostru blocuri prăbușile, rămășițe gigantice, 
sulerind o căldură mereu crescindă. In sfirșit, ne apare artera 
principală a hipogeului, lungă de 150 de metri, tăiată in stinga. 
E un loc grozav, în care le apucă dela intrare sentimentul lu- 
gubrului, sub apăsarea sdrabitoare a supraomenescului, Flacärile 
luminânlelor ne arată la dreapta si la stinga imensct subterane 
caverne stpulcrale patrate şi asemenea, facute dintr'un singur 
bioc de granit rar, lucios ca marmura. Niciun ornament; dar 
privind de aproape, observi pe pereţii netezi inscripțiile hiero- 
plifice ce arată iscâlitura lui Amasis sau Cambyse, 

Serapeum fu descoperit de Mariette la 1831. Emoţiunea 
savantului fu mare cind, pătrunzind cel dintăi In subterane, găsi 
pe nisipul fin cu care era acoperit solul, intipărirea picioarelor 
goale ale lucrătorilor care, acum trei mii şi două sute de ani, 
culcaseră pe zeu In mormintul său. Degetele egipteanului care 
inchisese ultima piatră a zidului ridicat de-a curmezisul porții, 
lăsaseră urme pe ciment, 

Eşim din catacombele calde spre a avea din nou in fața 
ochilor imaginea grozavă a pustiului şi triunghiul tainic al pira- 
midelur ce ne aşteaptă, Inşirate in aceleaşi locuri ale veşniciei, 

Dar mai avem de văzut cavourile dinastiei a Va Ti. la 
tă-le numeroase, risipite sub giulgiul galben al nisipului,  Făcute 
din piatră şi cărămizi, aceste cavouri sau masfabas adăposteau 
sub figurile pictate şi sub ornamentele săpate in piatră, trupurile 
inväluite in bandelete ale bărbaţilor şi femeilor ce stăpineau ve- 
chiul imperiu egiptean. Si de două mii de ani de cind descope- 
ritorii se inverşunează să desgroape sarcolagiile si comorile de 
aici, tot nu s'au isprâvit rezervele subterane; mai rămin, desi- 
sigur,- pleiade de adormiţi nederanjaţi ce nu vor fi descoperiți 
niciodată. 

Ne intoarcem, nu cum am plecat din Cairo, uşurei, veseli, 
ci cu mai multă seriozitate in minte, cu mai multe ginduri me- 
lancolice, cugetind la masa omenească care a visat, a tăiat sau 
a pictat aceste imagini, şi care doarme aici, după cum vom dormi 
şi noi odată, nu in plin nisip, ci la umbra sâlciilor sau chiparo- 
şilor noştri, intr'un påmint ce ne va minca iute, avind de-asupra 
noastră o piatră repede doborită şi care nu ne va păstra numele 
cum sint păstrate ale celor vechi, Ei aveau o locuință veşnică, 
noi avem, chiar după moarte, o locuință de o zi... 

Ne apropiem de Cairo. Soarele e aproape de apus, dar 
aşa de schimbat sub valul de nori ce-l acoperă, Incit ai prefera 
să nu mai fie; pare că nu mai luminează nimic, ci stă ca un 


u VIAȚA ROMINEASCA 


glob roz ce diformeazä şi priveşte lucrurile ca un imens ochiu 
şters ce se inchide In moarte, te | 

Sintem în oraș, in mijlocul furnicärii lui sgomotoase de 
noapte, mulţime compactă, imbräcatà în toate felurile, impestri- 
tatā in toate culorile: fellahi şi negustori, Europeni mulţi şi in- 
digeni puțini, fesuri şi pălării de pae, turbane şi jobene. Ma 
plimb uimit de atitea cafeuri şi cazinuri, teatre şi operă, Alcazar 
parisian si Eldorado egiptean; ici echipagii in goană, colo au- 
tomobile în aşteptare. Muzici și orchestre, cintärefi şi cintärefe, 
aparițiuni de dänfuitoare și producţii de varietăți, negustori am- 
bulanti anunfindu-gi maria de Meacuri ce te atrag si dau prilej 
speculației, vitrine iluminate în toate felurile, baruri pline de o 
mulțime veselă care ai crede că nu știe decit să petreacă. 

Oraş de främintare negustorească, de speculație şi Cook- 
ism, Ziua ; oraş de vis, de viață dulce, de plăcere, de joc şi de 
iubire, moaplea: iată Cairul modern. 

Muzeul. Grădina zoologică. Piramidele dela Gizeh.— E 
dimineață de tot şi totuşi e cald. Mă scobor din cameră, tra- 
versez strada şi iată-mă In Grădina Ezbekive. Ce plăcută e rä- 
coarea ce se scoboară din frunzisul palmierilor uriași, cu frun- 
zele de un verde inchis, cum nu-l găseşti decit in grădini! Pomi 
şi arbuşti indigeni, Norð bogată si puternică, adăpostesc sub um- 
brele lor iarba măruntă si ciudată care totuși rămine de un verde 
neclintit sub căldura omoritoare. In mijlocul grădinii e o inal- 
fime artificiala cu un belvedere si o grotă drăguță. 

latä-ne toți reuniți. Plecäm spre Muzeu. Trecem prin imen- 
sa piață a Operei, cu hotelurile-i luxoase, „Continental“ şi „Se- 
miramis*, cu tramvaele şi automobilele ce se incrucişează din 
toate părţile, mergem Intre şiruri de vile şi clădiri in toate stilu- 
rile, pierdute in mijlocul grădinilor de flori ; am ajuns la Muzeu. 

E o operă franceză Muzeul acesta, fondat acum 45 de ani 
de faimosul egiptolog francez Mariette. Face impresie clădirea 
aceasta impunătoare, cu domul din mijloc, construită mai mult 
din piatră, cu geamlicuri puternice și cu intreaga-i înfățișare de 
de un stil nou. in care orientul şi occidentul şi-au dat mina să 
facă ceva solid şi practic. Bustul lui Mariette te primeşte dela 
intrare. Avem norocul să intilnim in sălile Muzeului pe d. Mas- 
pero, directorul actual şi continuatorul operei lui Mariette, care 
cu multă bunăvoință ne dă lămuririle necesare. 

Rämii uimit, nedumerit, de mulţimea şi varietatea operelor 
de artă, de rămăşiţele vechii civilizații egiptene, adunate aici, eti- 
chrtate, impârțite pe categorii, aşezate cu grijă şi cu pricepere, 
Nu te rătăcești întrun labirint zădarnic ce fi-ar incurca mintea, 
ci poţi admira în liniște toate fazele civilizației celei mai vechi 
dintre țări, sub toate formele ei şi in toată strălucirea sa uriașă. 

Figurine și imagini de zei, statuete în picioare si aşezate 
de regi, cu forme fapene, cu membrele apropiate de corp, cu In- 
fațişarea cu atit mai stingace cu cit statuia e mai mare. Unele 


SPRE TARA LUI KHEM 25 


«le lemn, altele de bronz, cele mai multe de piatră. Ici o statu- 
tă cit pumnul, colo capul colosal al unei statui ce n'ar inca- 
pea in muzeu. Regi şi zei: Amon și Thoutmes, Osiris şi A- 
menémhat, Anubis și Seti, Ri şi Amasis, sub privirile fixe ale 
lui Horus şi Ramses, 

lată şi baso-reliefurile cu scene din viața regilor si zeilor. 
Ici, unele, desemnate cu o simplă linie gravată in piatră; colo, 
altele, scobite ca literele unei stampile; dincolo, altele, scoase in 
relief cu toate amânuntele fefü, costumului şi accesoriilor pictate, 
Desemnuri naive cu corpul văzut din față şi cu capul din profil, 
fară cea mai mică umbră de perspectivă. Intr'un colţ, coloane 
răslețe de temple, acoperite cu figuri si cu hieroglife, pe care 
descifrezi misterele religiunii, riturile cultului si dedicafiile pom- 
poase ale regilor, 

Bucäli de zidărie luate din morminte, pe care stau pictate 
scene din viața zilnică: plugari la cimp, regi și preoți la cere- 
monii, soldați la exercițiu, lucrători la muncă ; şi culorile astea 
ts așa de bine păstrate, sub lustrul nesters, încit te fac săi pară 
o clipă de-atunci și până acum. 

lată mumiile insirate sub adăpostul de geamuri, trupuri us- 
cate, schelet şi piele, invâluite in bandelete de pinză. Barbati, 
femei şi copii, regi, preoţi si soldați, toți păstrind aceiaşi infafi- 
şare sub deosebitele coșciuge de lemn, în forma trupului mu- 
miei, cu figura celui mort sculptata pe capac. 

Unii işi mai păstrează obrajii plini, de-asupra varului ce le 
umple gura, alții îşi au incă ochii deschişi, cu pupila rigidă dar 
întreagă. Citesc eticheta unuia dintre ei : Ramses al 11 lea. Cum, 
acesta-i faimosul Sesostris al istoricilor greci, învingătorul popoa- 
relor asiatice, ale cărui biruinfe au fost cintate de poetul curții 
sale, Pentaur ? Poate că măreţia gloriei postume m'ar fi isbit 
mai cu putere, dacă aşi fi văzut aceste rămăşiţe ascunse intr'un 
sarcolagiu de granit negru cu inscripția hieroglifiză a faptelor 
lui mari; şi ce tristă, ce mică Imi pare amintirea, cind In locul 
sarcofagului văd dulapul de geamuri al unui muzeu, cind In lo- 
cul epopeii lui Pentaur săpută în piatră, văd numărul sub care 
€ inregistrată mumia In muzeu. Ramses al Il-lea e azi numărul 
477! Dacă trupul acesta uscat a adus faima unui Invätat, dacă 
el e o mobilă de senzaţie intrun muzeu de raritäfi, asta nu im- 

piedică ca spectacolul să fie trist, nu de emoțiunea simțită la 
vederea rămâășiței istorice, ci de gindul că adeseori savanții in- 
feleg prea puțin puterea de evocare a cadrului în care le-ar sta 
mai bine acestor rămăşiţe, ce cer mai puţin simţ practic şi mai 
mult simţ estetic. 

Trec In alte săli și iată inşirindu-se arme şi unelte, jucării 
de copii şi cartile savanților, vase şi monede, animale mumificate 
şi figurine de pămint sau de metal, si mai ales bogăția de biju- 
terii, in formele cele mai variate, inele cu peceti, sfinxi şi vul- 
turasi de aur, brățări, colane, cereti, albine atirnate de lanțuri 


eu VIATA ROMINEASCA 


subțiri de aur şi nenumărate alte nimicuri, toate In legătura cea 
mai fină şi cea mai ciudată, 

Părăsesr, aproape ametit, muzeul acesta ce rezumă toată 
spontaneitatea vechii civilizații egiptene, cu Intipărirea ei locală, 
in care vezi precizia liniilor, mărimea ansamblului, adevărul cu- 
lorilor, dar toate închise Intro limită fatală, cu neputinţă de tre- 
cot, incapabilă de progres. 


Indată după masă plecăm spre Gizeh. Trecem din nou 
prin faja muzeului și iată-ne la marginea orașului, la podul 
peste NU, 

Nilul, Muviul sfint, tatăl hrânitor al Egiptului, creatorul celei 
mai vechi civilizaţii, he atrage prin el Insuși, și prin amintirile 
sale. Ce ciudate sint apele sale, In unele locuri noroioase, dar 
lovite de soare si luind toate culorile schimbătoare ale astrului 
în timpul zilei. Pe malurile lui stau risipite cetăţile şi ruinele 
faimoase,  Inţelegi perfect pe cei vechi care făcuseră din Nil un 
zeu pe care-l numeau Mapi, 

Cu ce venerație il înconjurau ei pe acest autor al vieţii lor, 
a cărui frumuseţe si binefacere e lără seamân! Cind îşi inchi- 
puiau fara fericită din lumea viitoare, cu cimpurile rodnice, în 
care griul atinge Inälfimi uimitoare, ei nu o concepeau fără Nil, 
riul bun şi slăvit. Azi Nilul n'a pierdut nimic din seductiunile, 
nici din fertilitatea sa. Inundafiile poate n'au aceiaşi putere ca 
odinioară, dar totuşi dau bătrinului pâmint al lui Khem rodnicia 
sa. Pe locul unde eri treceau bărcile protejate de zei ale pes- 
carilor egipteni, printre lotuşii parfumati şi nuferii rozi, azi trec 
vapoarele agenţiei Cook and son, cu numele lor de zeități: Ha- 
thor, Amon-RI, Isis, Osiris, ca pentru a te inştiința câ te vor 
duce în locuri sfinte, acolo unde Egiptenii cei vechi se duceau 
să slăvească dumnezeirea, acolo unde au clădit temple. ` 

De partea cealaltă a riului ne aşteptală tramvaiul electric 
ce ne va duce la piramide, pe şoseaua dreaptă şi largă, adum- 
brită de dafini şi mărginită de vile pierdute în mijlocul verdeţii, 
Cind cineva ar vrea să părăsească orașul citeva clipe şi cind 
s'ar simţi dispus la visare şi la plimbare, fără altă dorință decit 
mulfumirea sufletească, n'are decit să meargă pt şoseaua aceas- 
ta, creată de galanteria kedivului Ismail față de o grațioasă Im- 
părăteasă, 

Ne oprim In drum la Grădina zoologică (Zoological Gar- 
den}, cu zidurile ei mari, cu porţile puternice, cu pădurea neslir- 
sa de arbori şi arbuşti, de tufişuri şi de flori, de toate formele 
si de toate culorile. Ici grote artificiale, colo lacuri inconjurate 
de prilajuri, dincolo poduri suspendate. Şi în mijlocul intregului 
decor de fcerie, ginta animală cea mai variată, crocodili si ele- 
lanfi, șerpi și căprioare, struți și hipopotami, 


SPRE TARA LUI KREM 27 


N'asi vrea să lungesc vorba cu inşirarea tuturor animalelor 
ce se vâd aici, nici cu descrierea caraghioslicurilor maimutelor, 
dar trebue să vorbesc ceva de un spectacol Intristâtor pe care 
l-am văzut şi aici ca pretutindeni, si care mă urmăreşte de mult. 
E vorba de animalele sălbatice, tratate intrun mod nedrept și 
barbar, sub pretext că's ,feroce*. Dece feroce? Intrucit icul ce 
mănincă un miel, vulturul ce prinde un porumbei, sint mai fe- 
roce decit barza care inghite o broască sau rindunica ce mä- 
nincă o insectă ? Intru nimic; dar sint amenințătoare pentru om, 
şi acesta, spaimă a animalelor, nu admite ca victimele sale să-l 
poată ataca la rindul ior, Fiarele sint tratate ca nişte criminali. 
Pentru erbivore, pentru picioroange, pentru paserile aquatice, li- 
bertatea relativă, spaţiul şi exercițiul ; pentru fiare insă, captivi- 
tatea strimtă in care se pot abea mişca. Si totuși printre fiare se 
găsesc cele mai frumoase animale ale creatiunii, Nar fi oare 
mai interesant să le vezi sărind şi jucindu-se decit invirtindu-se 
necantenit intro cube ? Priviţi leul cu atenţie şi spuneţi-mi dacă 
e posibil să nu fi impresionat de capul acesta admirabil, de 
privirea-i adincă, de intreaga-i infâtisare nespusă de măreție de- 
căzută şi resemnată ; spuneţi dacă nu e crud ca o creatură uşa 
de frumoasă să fie condamnată a muri de anemie şi de mistu- 
ire a trupului 7... 

Ne continuăm drumul. De fiecare parte a şoselei, cimpuri de 
porumb, de luţernă, de bumbac şi de griu, ondulinde sub adi- 
crea caldă a vintului. Si iata în departare nisipul galben succe- 
dind verdeţii, mărginind-o si Infruntind-0, fără ca ea sa-l poată 
Şlirbi, De veacuri pustiul stă aici sâdind Nilul si rodnicia sa, 
şi opunindu-le o piedecă neinvinsă. 

Ne-am oprit! lată cele trei mase mari de piatră, printre care 
cea mai mare a lui Cheops, ce domină de sus nisipul pustiu- 
lui; albeata sepulcrala a blocurilor sale de numulit străluceşte 
încă sub soarele arzător; umbra sa imensă se lungeşte peste 
cimpurile sterile ce o Inconjoară, şi spre apusul soarelui intunecă 
cimpurile de griu si porumb din Gizeh, M'am aşezat aşa ca să 
pot avea o idee lămurită de imensitatea monumentului; niciun 
cuvint nu poate descrie sentimentul de sdrobire ce'mi apasă min- 
tea. Mă simt apăsat şi mA clatin ca sub o sarcină pe care nisi- 
pul de aur şi singurâtatea o fac si mai impunătoare. Spre deo- 
sebire de multe alte ruine mari, piramidele, din orice punct le-ai 
privi, nu par niciodată o grămadă de stărămâturi. Ele rămin o- 
pera miinilor omeneşti. Semnul originii lor apare si reesă tot- 
deauna ; şi de aici vine, fără indoiala, sentimentul nelämurit de 
teamă si respect ce tulbură mintea cind primeşti, intăia oară, iiu- 
presia directă a imensitélii lor, 

Dar eşti iute şi neplăcut distrat de cete de copii de toate virs- 
iele, care te urmăresc cerşind cu același urlet ce sc aude de alt- 
fel in tot Egiptul modern: bacsis, bucsis! După ei te iau in 
primire oameni In toată firea, care te apucă din toate părțile ca 


28 VIATA ROMINEASCA 


să-ți arate frumuselile dela Gizeh. Si aceştia cersesc cu dispe- 
rare inevitabilul bacsis, Inchipuindu-gi probabil pe European foarte 
bogat si foarte naiv, cercind să-l sileascA să arunce pomana ce- 
rută, Dar se retrag resemnafi cind nu le dai nimic, spre a se a- 
gäfa de un alt călător, cu aceiaşi stăruința și cu speranță că se va 
găsi unul In atiția re se va lăsa înşelat de stăruinţile lor. 

Unii turişti işi iau masala MWena-House, un hotel instalat la 
poalele piramidelor pentru plăcerea turiştilor, un hotel foarte con- 
tartabil, cu restaurant şi telefon, Alţii, în costume europene, iar 
femeile In toalete deschise—ce contrast cu antichitatea monu- 
mentelor ! —urcă treptele piramidei, ce samănă cu o scară uriașă, 
ale cărei trepte sint formate din pierre de 1 metru de inalte. Gu- 
vernul egiptean a incredinfat paza monumentelor unui trib de 
Deduini — vreo 60--care trăesc din ceia ce pot scoate din punga 
turiştilor. Afacerea e încheiată : doi Beduini te iau de cite o mină, 
pe tine, bărbat puternic, sau pe dinsa, lemee delicată, şi te ridică 
in sus, în timp ce al treilea te impinge şi te sprijină dela spate, 
Si să nu credeţi că Beduinii noştri stau muţi in timpul urcusu- 
lui; nu! ci dimpotrivă cer citeva tributuri suplimentare. Vai de 
cel ce-i asculta! Ji vezi oprindu-se In fiece clipă, asezindu-se, 
parlameatind, petrecind poate pe seama ta, oferindu-fi obiecte 
tot pe atit de antice pe cit de false. 

lată-te în viri, pe o platformā mare, mare cit o odae vastă, 
in care treizeci de oameni pot sta fără a fi stingheriţi, Nimic nu 
poate reda nespusa melancolie pe care o produce oceanul de 
nisip, dominat de piramide ca de nişte faruri mari. Vezi, in- 
tr'un trecut nehotärit, sclavii cărind blocurile acestea enorme, n- 
şezindu-le aici pentru veşnicie cu prețul unor oboseli necrezule, 
Cite generatiuni s'au culcat aici! Ce cimp de glorie si de 
moarte ! 

La scoborire, eşti din nou turburat in visurile tale, Alți 
Beduini vin de-fi propun antichitati fabricate grosolan si cercind 
să-ți impue cu sgomot serviciile lor, Abea ajuns jos, un foto- 
gral iți oferă serviciile sale primite cu pläcere, dar care distrug 
caşi Mena-House, iluziunile poetice, Un fotograf, un hotel cu 
telefon... ce departe sintem dé Faraoni şi de robii muncii fară 
seamân ! Cit despre excursiunea ce a-i putea-o face Inăuntrul 
piramidei e puţin plăcută; aerul e rar, Inäbusitor; un Beduin 
fer imya ralar opoka cu firul său de aluminiu. Abea esit 

eșii asaltat de ace i i i 
ge e piema caşi glasuri asurzitoare, ce te pindesc 

Mergem pe jos la Sfinx, leu colosal cu capul - 
pul lui “Imenemhal al III-lea din dinastia XII-a. $ re in ua 
Şi ameninţat fără incetare să fie inghiţit de nisipuri. Marea asta 
mişcâtoare, împinsă de Khamsinuri, se repede asupra lui, si l-ar 
acoperi, fara gnja ce se ia de a-l curăți de ea. L-au scăpat, ce-i 
drept, de nisipurile ce-l acopereau, dar cum l-ar putea scăpa de 
civilizaţia cea nouă care se ngrâmădește peste el si Il Ineaca? 


SPRE TARA LUI KHEM ar 


Nu va fi oare ingropat sub ea peniru vecie? Arabii, legind un: 
nu ştiu ce superstițios de leul minunat, l-au numit „tatăl groazei“. 
El e senin totuşi, surizind cu toate ciuntirile indurate de faja sa. 
Oare mamelucii nu-i luaseră capul drept țintă de ochit? Dar, 
azi incă, deşteaptă o idee așa de mare de putere si de mărire, 
incit înţeleg foarte bine porecla ce i-au dat-o Arabii. li privesc 
cu atenție faţa si-mi pare că surisul lui e un suris de amärä- 
ciune, ce parcă s'ar intrista de translormarea englezească a văii 
Nilului, pe care n'o prevăzuse, si care totuşi îl face să cugete in 
creeru-i de piatră : „nimic nou sub soare*, 

Ne intoarcem. Soarele e gata să apună, e ceasul cind O- 
siris moare şi luptă Inainte de a dispărea cu Typhon, intunere- 
cul! Acum, cind lupta se'nchiagă cu geniul nopţii, el işi des- 
iâșoară toată puterea și toată frumuseţea sa; razele sale acopar 
totul, pustiu și vedeață, cu mantaua lor de purpură. Poate că 
e singele Invinsului ce-i curge din toate vinele, care Ineacä pä- 
mintul şi care se räspindeste in cer, al cărui albastru Il schimbă 
intro pinză de un roș accentuat. Simţi câ, cu toate sforţările 
sale, zeul va muri, si că Osiris plecindu-se la orizont, dinspre 
lanţul libic, nu va intirzia să se stingă, să cadă in regatul nop- 
ţii şi în regiunile infernale ale căror stăpin e el, Typhon, Pu- 
terile i s'au sleit; purpurul cerului face loc unei lumini mai putin 
vie, cu tonuri portocalii, ce se'ntunecă incet, incet, Si pe cind 
zeul moare, o prietenă tăcută, blindă, intristată, se ridica de pe 
colinele apuse, E luna melancolică, plingind moartea fratelui şi 
iubitului ei, Discu-i palid ca chipul văduvelor cind iubirea lor 
s'a scoborit in mormint, țese lacrămi albe de lumină pe valea 
Nilului şi pe Nil. Ce dulceaţă neslirgilä în cer, in razele aces- 
tea albe, în Nutwuările acestea argintii de-asupra apelor, in tâce- 
rea asta nespus de senină în melancolia ei! Nu regreţi nici Ra- 
cările roşietice, nici strălucirea de odinioară, ci laşi să-ți pătrundă 
in set cugetările paşnice, triste sau duioase, ce le aduce luna 
şi nopţile luminoase. 

lată-ne iar in Cairul sgomotos de noapte, cu visärile cur- 
mate de strigăte vesele. Petrecem citeva ore plăcute la clubul 
studenților universităţii din Cairo, în mijlocul tinereţii acestea 
expansive şi primitoare, ce lasă să-i scape din cind In cind jis- 
bucniri de ură impotriva dominatorilor pămintului acesta al lor, 
pe care ci Il iubesc mai mult din clipa cind au văzul ceasul ciu- 
dat cind bătrinul Egipt expiră a doua oară, sub invazia Europei 
şi sub mina de fier a Marei Britanii. 

Bazarurile, Spre Alexandria, Pe mare. —Plecăm de dimineață 
să vedem singurul lucru mai interesant ce ne-a mai rămas: ba- 
zarurile. Nu sint mult deosebite de ale Constantinopolului, dar 
au caracterul tipic al Egiptului de azi, tablou de sgomot în ca- 
dru mut. Situate în Sikké-el-Gedidé, au ingrämädit in Infunda- 
turile lor intunecoase toate curiozitățile orientale : covoare de o- 
rient gi Persia, mătăsuri minunate de toate felurile, arme și tro- 


30 VIAȚA ROMINE SCA 


fec, incaljäminte, galuri, parfumerii, librării, lucrători In aur fin. 
lată parfumurile! Mirosuri moscate, pe care nu le vor primbla 
niciodată adierele noastre din Europa, Toate seminfile țarii Fa- 
raonilor Ingrămădite In sacuri enorme, durah, susan, mei, bum- 
bacul în gogongsa sa din care es fulgii argintii, şi. frumoasele fi- 
guri aproape negre care le fac să cugefi la Osirişii ingropaţi sub 
templele Nuhiei. Măreţia acestor bazare vâzule în fugă, colori- 
tul lor imposibil de descris, înfăţişarea şi obiceiurile prevenitoare 
ale negustorilor, te alrag şi le fac sä cumperi lucrurile cele mai 
extravagante, şi ades te ‘’ntorci Incärcat de amintiri drăguțe, 
dar cu punga poală şi cu inima Indurerată, incercind cu totul 
un alt sentiment. 

lacepe să ploae. A ploua la Cairo in timpul acesta nu-i 
un lucru ce se Intimplă des, O vezi aceasta după fețele mi- 
rate ale locuitorilor, după figurile decepţionate ale câlăuzelor ce 
pierd o zi de ciştig. Dar n'avem mulţumirea să ne bucurăm de 
răcoaiea ce se lasă o clipă, căci părăsim „nasturele de diamant 
ce inchide evantaliul deltei“ spre a ne indrepta pe calea intoar- 
cerii. Acelaşi drum spre Alexandria, pitoresc si interesant : sin- 
gurâtatea, pustiul, apoi, fără tranziţie, cimpia de un verde inchis, 
aproape albastru, şi sale, şi orăşele, In care se ‘nghesuesc att- 
fin oameni, pe care nu-i cunosc nici in rangul, nici în meseriile 
lor, şi care må larmecă prin varietatea costumelor de toate cu- 
lorile.  A/exandria, străbătută în goanñ pe marginea cheiului, şi 
in siirșii vaporul ce ne așteaptă de trei zile. După o sumară 
vizită medicală, plecarea.  Pârasim, pe o mare neliniştită, țara 
lui Gizeh, Sakhirah, Abydos şi Theba, cu ruinele täcuic, lumi 
nate de zeci de veacuri de soare, țara tainei si a reculegeri re- 
ligivase, pe care sintem mulţumiţi câ am putut-o vedea Innainte 
de a fi inghiţită de civilizaţia cea nouă sau de a fi expediată in 
muzee, 

Avem de făcut un drum lung până la cuibul nostru, acum 
cind curiozitatea e satisfăcută şi cind ceasurile vor trece incet sub ne- 
răbdarea ce ne apusă suiletul. Dar la capătul călătoriei e Europa, 
e Rominia, jar în calca aceasta vom mai găsi lucruri noi, alară 
de cele văzute in grabă. Si perspectiva aceasta ne ajută să su- 
portäm în linişte drumul. Plutim neincetat o zi şi două nopți, in 
acriași mare mediterană, liniştită şi alintätoare, cu toate schim- 
bările ei de culoare dimineata, la amiază sau seara. Trecem iar 
printre insulele risipite ale Arhipelagului: Karpathos, Rodos, Ni- 
karia, Samos si Chios, cu contururile ior stincoase, de care s'au 
siârămal atitea corăbii aruncate de valurile Infuriate. Azi marea 
e albastră, lucitoare, liniştită, udind molateca stincile insulelor; 
nu-şi mai aduce aminte de răul pe care l-a făcut odinioară. Ca- 
Şi o nebună care şi-a omorit copilul şi-l leagână cintind, fără a 
avea conștiință de crima sa 

Caruntina. Smirna şi Constantinopolul (Bazarul, Seraiul},— 
După atita cale, fară a simți macar o clipă pâmintul sub talpa 


SPRE TARA LUI KHEM 31 


— 


piciorului, sintem nevoiţi să stäm în carantină. Patru zile pe 
vapor, în plină mare, la trei kilometri de ţărmul insulei Cliso- 
menia, avind in depârtare perspectiva atrăgătoare a Smirnei ;— 
iată un lucru care mă sileste să-mi fie necaz, dar să tac! Si 
totuși am găsit in aşteptarea aceasta altceva mai bun decit a 
dormi sau a măsura puntea, Caci dacă situația asta ințepenită 
pare sarbădă şi lipsită de vioiciune, nu tot aşa c tabloul pt care 
privindu-l de jur imprejurul tău şi ințelegindu-i frumuseţea, te 
face să treci plin de râbdare zilele acestea prea liniștite, sub ce- 
rul Mediteranei sin aerul acesta ce ţi vine din larg, şiţi umilă 
pieptul, dindu-ţi senzaţia aceasta de viață intensă, de plina t- 
bertate, atit de depărtată de viața monotonă şi prea regulată a 
fiecârii zile, ce transiormă fiinţa care se desbracă, şi care, cri- 
salidă, se preschimbă In future ia contact cu lucrurile şi ori- 
zonturile noi. 

Ici şi colo, albeafa curată a insulelor intrerupe linia dreapta 
şi albastră a orizontului. O mare mărginită aproape de toate 
părțile in -cotitur+ golfului adinc; aproape un lac, un lac liniştit; 
un spectacol mai mult odihnätor decit atifätor; marea gentilă, 
familiară, intimitatea compensind lipsa nesfirşitului: toate sinuo- 
zitățile malurilor desemnindu-se in curbe prietenești. Intorci pri- 
virea In altă parte si din nou ţi-o simţi atrasă, din nou visarea 
se răspindeşie cași ea, la nesfirsit, Dar puţin cite putin ca se 
precizează întrun curent: te gindesti la volumul acesta uriaş de a- 
pă inaintea ta, ia jurul tău, indărâtul tău, al cărui ritm veşnic 
1 admiri, la seninătatea cerului fără un nor, la dulceaţa aerului 
fără o suflare, in care trupul se scaldă şi a cărui temperatură 
nu o mai simți, atit e de egala. 

Din susul cerului, soarele aruncă uimitoarea sa putere de 
viață asupra pämintului binecuvintat, asupra mării amortile ; 
munţii's copleşiți de verdeață, grădinile răspindesc cn nişte că- 
3 orientale, mirosuri neasámuite; marea poartă ploaia de stele. 

copleşirea sub aur, sub parfumuri, sub azur, si sub melopea 
enervantà a naturii triumfätoare, ale cărti note vibrează şi se'n- 
fig in carnea nesâturată de plăcerile nestirşite,.. Dela şase dimi- 
neafa la șapte seara, soarele străbate neturburat o intindere fard 
pată a cârei adevărată culoare e albastrul ultramarin, El se sco- 
boară într'un cer senin şi dispare, nelăsind in urma lui, pentru a 
arăta poarta apusului, decit un punct roșcat asămânător unei pe- 
tale de trandafir, 

…Munci stelele se aprind de-asupra linistitei privelisti ce 
se şterge In noapte, Mai intäi, le numeri una cite una; apoi ce- 
rul este luminat In intregime de ele; şi ziua incheiata e inlocu- 
itä numai cu semiintunericul. Marea doarme acum, cum n'am 
văzut-o niciodată dormind, neturburată de nimic, veşnic limpede 
şi senină, potolită, abea brăzdată de trecerea rară a corabiilor, 
cu transparenţa, strălucirea și nemișcarea unei oglinde, Ochii se 
odihnesc de feeria zilei; nu mai e hâul de lumină nesfirșită, ci 


32 VIAŢA ROMINEASCA 
es D A E RE aea 


e abisul de blindeţe, un plescäit alintător al valurilor murinde, 
Incununate, pe crestele lor albe, de fluturaşi cu luciri de oţel. Im 
liniştea aceasta învăluitoare, sufletul se lasă legănat visător, im 
ritmul aproape tăcut al frumoasei nopţi ce incepe. Luna apare 
albă, intre frunzisurile intunecate şi nemişcate ale chiparoşilor ; a- 
pare ca o suverană, şi ai zice că la aproprierea ei lumea in- 
treag a tăcut, că doarme, că o auzi respirind, și că răsullarea 
ei se urcă, uşor de tot, şi se răspindeşte ca un văl de-asupra 
tuturor lucrurilor. 

Revăd Smirna în aceiași inlăcărare de raze peste ulbeața 
cascadei de case. Cind privesc soarele puternic ce ne arde de 
sus, imi pare că fără el toată coasta aceasta ar fi în doliu: lu- 
minile sale aleargă în toate părţile, se răspindesc în mii de scin- 
teeri pe creasta valurilor mititele sub vintul potolit, risipesc „pre- 
tutindeni umbrele unei mulţimi ce furnică pe cheiurile de piatră, 
pe ulicioarele intunecoase, schimbă sdrenfele murdare în mantii 
strălucitoare și varsă asupra mizeriilor fără leac dire lungi de 
speranţă... | 

Plecăm. Apusul e in lumină. Nori usori plimbă pe mare şi 
pe țărm lungi îişii de lumină ce cuprind în braţe ținuturi intregi 
şi aprind In mare străluciri fantastice, in timp ce in aer cresc 
linii diafane între cer şi pämint, așa cum cad prin geamurile bi- 
sericilor, violete, albăstrii, trandafirii si aurii, adăogind la apa- 
renja aceasta de haos in care sintem tremurul atmosferii, dan- 
sul tutulor moléculelor sale care se desprind, işi pierd echilibrul 
si se präbugesc în descompunerea tuturor culorilor lor... 

Din trecerea Dardanelelor păstrez impresia intäriturilor tā- 
cute de-asupra cărora sclipesc baionetele soldaţilor de pază, tu- 
nurile greoae şi invechite cu mormanele de ghiulele alături, 
vasele de război, vechi, negre şi nemișcate ; toate, ameninţări ne- 
vinovate ce te incintă şi care măresc liniştea ce o simți in lo- 
curile acestea de visuri. 

_ Profit de cele douăzeci şi patru de ore ce am să le petrec 
in Constantinopol, ultimă etapă a călătoriei de intoarcere, ca să 
cercetez citeva din vederile orașului pe care nu avusesem timpul 
să le pot vedea la ducere, 

Ma duc la turnul Galatei, Abea in pragul lui, şi iată că 
sint oprit de un tinăr ce stă in uşă, 

— Nu e voe! 

— Däm bacsis! 

— Bacsis joc! 

Cum ! oare bacgisul numai e in Stambul „Sesam deschide- 
te“ al monumentelor publice? Mirarea e insă scurtă, căci mul- 
fumitä ciorovăelii şi piaștrilor, ni se dă voe să urcăm cele o 
sută şi nu știu cite zeci de trepte tăiate In piatra enormului zid, 
ȘI care se nvirtesc In interior de jur imprejurul turnului. Din ga- 
leria ce Inconjoarä crenelurile si ce poartă lanterna, admiräm pei- 


sagiul cel veşnic pe care l-am contemplat de atitea ori, si pe 


SPRE TANA 107 KHEM 13 


care il privesc si de data asta cu o plăcere veșnic nouă. Marea 
de Marmara pare mai luminoasă, Bosforul mai albastru, mosche- 
ele mai numeroase, cimitirurile mai intunecate, grădinile de si- 
comori mai risipite. 

lată marele bazar. In general, comerțul n'are nimic maestos 
in sine, şi la noi bazarele nu te predispun la reculegere, In 
Stambul, bolțile acestea ogivale, foarte ridicate, umbra ce invă- 
lueste o lume nouă, miile de defileuri ale labirintului, figurile 
impunătoare ale negustorilor cu costume bogate, ciuciti in col- 
jurile lor, toată mişcarea aceasta in mijlocul atitei păci, evocă 
nu știu ce reminiscență a catacombelor şi pătrunde sufletul de 
un fel de respect. Priviţi Bazirguianii (negustorii) : iată Sirianul 
cu trăsăturile fine și pielea albă, Egipteanul negricios, Marocanul 
cu faţa slabă şi arâmie, ce se razimă pe burnuzul alb sau pe 
mantaua albastră. Ei nu te chiamă, nu fac reclamă ; nici o lăco- 
mie nu-i stăpineșie, nici o grijă nu-i muncește. Ceia ce a făcut Dum- 
nezeu a făcut bine; dacă le trimite cumpărători: Mach Allah! 
(de minune, slavă Domnului): dacă nimeni nu se apropie de ei; 
Olsun! (așa să fie). Şi armonia ar fi prea perfectă fara strigă. 
tele ce isbunesc în unele colțuri, reclame ale Turcilor tineri ce 
schingiuesc puțină iranțuzească, sau a Ovreiasilor ce-ţi tac dru- 
mul ca să-ți ceară prețurile cele mai neauzite pe nişte nimicuri 
pe care le găsești prea eftine la Marocanul sau bätrinul negus- 
tor de alături, ce priveşte tăcut cearta dintre tine şi negustoraş, 

A vedea, a asculta, a te strecura impotriva curentului strins 
dar repede, iată tot ce trebue să faci in acelaşi timp. Valul omenesc 
e dulce, dar merge necontenit; el comandă fără a vorbi, Casi rasa. 
Toate străzile bazarului samână între ele, toate intrările sint la Iel, 
şi dacă n-am avea ghemul Arianei (adică pe nelipsitul talmaci şi cå- 
lăuză), odată pierduţi am râtăci de dimineaţa pină seara, fără a ne mai 
intiini vreodată. In dedalul acesta aparent domneşte o ordine precisà, 
Fiecare specialitate iși are locul său. Vrei stofe de Brussa? 
vino aici; de Siria? ia-o pe colo; pietre fine? mai departe; co- 
voare ? la stinga; şaluri ? la dreapta; arme? dute la Bezestin. 
Străzile noastre din Europa în care totul iși da coate, bijuterii, 
tarabe de măcelari, mode, băcânii si bomboane, ar părea Turci- 
lor un adevărat haos, și neorinduiala noastră, indicele unor cre- 
eri prea puţin regulaţi. Dimpotrivă, nimic mai armonios decit cla- 
sarea bazarelor, deosebită in singurul punct al nuanfelor si luxu- 
lui, Nici o nolă nepotrivită nu isbeşte privirea, desgustul nu go- 
neşie farmecul, nu treci din regiunile poeziei în laboratoriile bu- 
câtăriilor, şi poate acest acord perfect e acela ce ne fine pașnici 
deși grâbifi, calmi chiar in neliniște. 

M'am dus să văd dervisii urlători. Cu multa greutate am 
putut străbate până la spectacolul acesta ce găseşte privitori 
tot aliji de mulți casi panoramele din bilciuri. Vreo 50 de 
dervişi urlälori şi Invirtitori erau adunaţi in fața unei mulţimi 
neslirgite. Cel mai in virstă sta în fața lor şi îi ajuta să cinte 

3 


4 VIAŢA ROMINEASCA 
D in oscar 


o litanie lungă și monotonă, întreruptă din cind In cind de stri- 
gâtul de: Allah hu! In timp ce cintau îşi legânau capul şi-şi 
aplecau corpul dindărât inainte ; şi pe măsură ce timpul trecea, 
mişcările lor se accentuau, se iufeau, apoi corpul se apleca si se 
indoia, Si mereu: Allah hu! După cintec urmează strigăte ce 
nu mai au nimic omenesc, urlete de fiare. S'austrins la un loc, 
şi şi-iau unit braţele și umerii; formează acum un „lanţ intreg 
care, in acelaşi timp, se dă Indärät, se repede inainte şi urlă 
veşnicu-i strigăt : Allah hu! Cind se vor opri? Niciodată. Fa- 
natismul îi susține. Cad sleifi, muribunzi întrun ultim spasm, 
intr'un ultim urlet: Allah juc? Toate asuea ts curioase, dar cred 
că s'ar putea sărbători mai inteligent un legislator de talia lui 
Mahomet, 

Ne ducem in lungul Bosforului, pe lingă coasta europeană, 
spre a putea privi cetatea imensă şi fantastică ce planează asu- 
pra orașului şi 'n care locueşte atotputernicia turcescului Sultan. 
Risipite Intre tufisurile intunecate şi grădinile multicolore, apar 
turnulețe, foişoare, acoperișuri ascuțite, ce par câ se suprapun; 
căzărmi masive es de-asupra unui minaret subțire; lingă un chioșc 
lucesc tunuri. Nu vezi în pasta asta decit clădiri, nici centru, 
nici orinduială ; nu vezi decit linia neintreruptă a zidurilor, ce 
tae parcuri şi păduri, şi care mărturiseşte prezența unui singur 
stăpin. Cinci sute de palate, vile, fortărețe, chioșcuri şi mos- 
chee în care stau cincisprezece mii de locuitori oficiali. Acesta-i 
Yidizul, „chioşcul stelei*, Y?dizul de care nu te poţi apropia. 
Yidizul în care nu poți intra. 

In margina-i despre mare, palatul Dolma-Bagcé îşi arată 
fațada albă, împodobită, scormonitä, aurită. Figura soldaților de 
pază, infepenifi in nemiscare, cu sabia în mină, personifică as- 
cultarea pasivă ; zidurile inalte de zece metri, prelungite tn tot 
lungul grădinilor, personifică misterul, O tăcere grea apasă a- 
supra locurilor acestea, o tăcere mai grea ca moartea. Vezi flori, 
vezi boschete, vezi soldaţi, dar nu vezi o lemee; doar intrun 
colț de iarba, un berbec mare rogietec se primblă în faţa noas- 
tră, și ne privește cu ochii săi de porțelan... Ne intoarcem. 
Mulfumirea reintoarcerii acasă şi regretul părăsirii naturii aces- 
teia luminoase, ne dilată şi ne stringe inima, ne leagänä intre 
plăcere şi mihnire, ne face să aruncäm oraşului pe care-l pără- 
sim un adio Induiosat ce se adresează fiecărui colfisor In care 
am lăsat urmele paşilor noștri. In lumina asta orbitoare, ce pen- 
tru noi străluceşte cea din urmă dată, päräsim capitala lumii 
musulmane, intovărăşiţi de câtra cei din urmă din prietenii nos- 
tri ce-i lăsăm aici, delfinii. Constantinopolul se pierde în ceață, 
portul dispare, malurile defilează; doi muezzini suifi în cele două 
minarete ale unei moschei, chiamă la rugăciune; vezi siluetele 
lor albe desprinzindu-se în aer; numele lui Allah, aruncat din 
depărtare, ne soseşte limpede, metalic, Satele Europei si cătu- 
nele Asiei ne salută. Cind am venit ne-au orbit, dar nu ne-au 
spus nimic; acum, fiece colfisor ne adresează o vorbă veselă 


SPRE TARA LUI KHEM % 
nd mentin. A e DRE 


sau melancolică. Apele dulci, Rumili- Hissar Bebek, trec re- 
pede pe dinaintea ochilor. Iată cum, una cite una rupte, se a 
ună a ur sai. Sopra i mine un fel de despoiare, caşi cum 
sim mi cad aripile şi că fie adiere isi- 

ms PA puful nd ȘI care ce trece risi 
Si acum... s'a sfirşit. Farmecele călătoriei şi-au luat sbo- 

rul spre țara visurilor. Palatele si moscheele orientului par fan- 
„pe jumătate șterse in albastrul ce s'a ingrämädit intre ele 

şi noi, si care crește tot mai strins, ca un văl uşor, a cărui ur- 
zeală, adaogă, fără incetare, fire nevăzute. Un parfum dulce al 
şii. Sub ploaia măruntă si 

alinätoare a amintirilor, inima ni Ka intäreste A bine la ta 
rie, binecuvintări mai scumpe ne string sufletul, rugăciuni mai 

noastre 


i rugăciunea e şi ea călătoare, și nu se opreşte nici- 


loan Dragu 


TU Al PUTERI 37 
rm a 


În sufletu-mi ar inflori grădini, 
Si 'n apele priviri-mi, ca 'n oglinde 
De ezere, ar ninge mii lumini, 


Tu ştii că la sărutul meu ferbinte 
Ca neaua 'n raza primăverii sfinte, 
Topi-se-va mindria-ti rece. — Vino. 


Tu ai puteri 


Ai tresäri de-aceleaşi dulci ecouri | 
Zădarnic.—Nimbul tău s'aprinde 'n nouri 


Şi nu cobori din tronul tău, divino... 
Tu ai puteri din care mi s'adapă 


Ca dintr'a vieții veşnice isvoare 
O sete de «a fi», mistuitoare... 


Te simt, stăpinitoare, de departe, — 
O stea strălucitoare ce-şi imparte 
O lume care nu €, vrea să 'nceapă,— În mii de ochi, icoana-i liniștită, 
Nerăbdătoare floare 'nchisă 'n muguri, 
Parfum ce-şi cere arderea pe ruguri! 


Şi numai ca o pulbere-aurită, 
Se lasă din adinc, se lasă punte 


Un braț peste grumazu-mi de-ai intinde Din focul tău, o rază pe-a mea frunte! 


Si te-aşi simți ca nufär cum te 'nclini, 
Fiorul primăverii m'ar cuprinde. 


VIATA ROMINEASCA 


Asemeni unui zeu, ce 'n voia-i dreaptă 
Nici rugi nu cere, nici cintări n'aşteaptă, 
Ci jertfa ce pe-altar i se cuvine, 


Te uiţi de sus la inima-mi ce piere 
Statornică 'n iubire şi durere, 
Cu zimbetul credinţii tari, în tine! 


D. Nanu 


e e e a a a at E 


Ceva despre obiceiurile de sălăş- 
luință ale popoarelor primitive 


= 


Până la eşirea de sub tipar, acum șasezeci de ani, a ope- 
rei clasice a lui G. L. v, Maurer: /ntroducere la istoria mär- 
cii, a curții, a satului si a orașului 1), se credea că marca era 
o institufiune născută in evul mediu. Lui Maurer îi revine me- 
ritul de a fi dovedit că ea era o asociatiune gentilică datind dela 
vremea așezării popoarelor germane în țările dintre Vistula şi Rin, 

El explică cum Germanii cuceritori s'au aşezat In acele re- 
giuni pe neamuri sau triburi, alcătuite din ginfi legate intre ele 
printr'o origine comună, lulnd fiecare In posesiune cite o intin- 
dere de loc mai mare sau mai mică, după numărul lui. 

„Cind tribul era mic, el se aşeza întreg întrun singur sat, 
cultivind de aici o parte din cimpul invecinat, până cind creste- 
rea populafiunii 11 silia să infinfeze aşezări în părţi mai depär- 


tate ale mărcii, aşa zise sate filiale... Cind dimpotrivă tribul be- 


jânar era mic, aşezarea Intr'un singur sat devenia cu neputinţă. 
În acest caz el lua in stâpinire regiunea care-i cuvenia şi 
care era de obiceiu cuprinsă intre limite naturale, o stäpinia ca 
marcă comună in devälmäsie, dar se așeza în grupe mici, In 
cete reprezentind sutele, in deosebite aşezări sătești 2)*, 

Din această cauză a trebuit ca intinderea mărcilor celor 


vechi să fie foarte mari; dar cu vremea, din satele primitive năs- 


cindu-se sate nouă, şi mai tirziu din aceste iar altele, aceste fi- 
Hale au despărțit hotarele lor din hotarul aşezării mame, alcătu- 
ind asociafiuni de marcă independente. Din asemenea mărci 
mai mici sar fi născut in sfirşit, după Maurer, mărcile sătești de 
mai tirziu, care nu mai cuprindeau decit vatra satului cu pämin- 
tul de arătură, pâșunea şi pădurea depe imprejur, 

Insă Maurer nu a lost in stare să arâte in chip clar ce era 
această alcătuire în triburi și ginfi legate impreună, căci pe vre- 


1) G. L. v. Maurer, Geschichte der Mark-Hof-Dorf u. Stadtverjas- 
sung, Ediţia l-a epuizată, Ediţia a Il-a este precedată de'o admirabilă pre- 
ra a a lui H. Cunow, u cărei părți esențiale se vor găsi reproduse în ,arti- 
colul de măi sus | i 

2) Maurer, op. cit, p.45, 


LU VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


mea cind el scria cartea lui, baza alcătuirii teritoriale, care este 
alcătuirea gentilicä, era incă un problem 1), 

Astăzi însă ştim că pretutindeni, pe tot pămintul, cele 
mai vechi alcătuiri teritoriale se intemeiază pe alcâtuirea gen- 
tilică sau de familie. Ele sau născut prin faptul așezării, tn- 
tr'o regiune oare care, a unor ginfi sau familii legate printro ©- 
birşie comună si Intovärägite intre ele. De obiceiu pămintul lu- 
at astfel in stăpinire se impärtia pur şi simplu intre ele, sau se 
Impärtia păâmintul cel mai bun si mai propriu culturii, pecind 
rämäsita râminea bun in devälmäsie, aparfinind tuturor comuni- 
tätilor de familie, > 

In Germania o astfel de așezare, marca sau kolaru! cuprins 
de dinsa, se numia Hundertschaft (dela Hundert—o sută), căci, la 
origine, se avusese in vedere ca ea să cuprindă o sută de bărbaţi 
in stare de a purta armele. In actele evului mediu ca poartă 
numele de cent (dela centi). Zece cente alcătuiau o înfrățire 
sau tovărăşie mai mare, numită Tausendschaft*}, căreia corespundea 
totimea mârcilor centelor cuprinse intinsa, adică un teritoriu ce 
l-am putea numi un ocol. Mai multe asemenea ocoale alcătuiau 
ținutul sau ritul, iar totimea ținuturilor alcătuiau fara locuită de 
un neam. De obiceiu triburile neamurilor germanice se impartiau 
intr'o sută de cente, deşi firește, In realitate, cifrele efective ale 
acestor subimpârțiri trebuiau să fie departe de a corespunde în 
totul cu această denumire. 

După pârererile cele mai nouă °), descălecătorii pe marca 
unei cente s'au aşezat pe ea in comunităţi patriarcale deo- 
sebite, adică părintele, cu fiii săi căsătoriți şi cu nepoții. s'a a- 
şezat, pe partea lui de hotar, intr'o singură locuință, sau in mai 
multe locuinţe mici cuprinse in aceiaşi Ingrâdire: o alcătuire så- 
mânind mult cu zadruga Slavilor de sud. Cu vremea, prin spo- 
rul firesc al membrilor ei, aceste comunități patriarcale s'au trans- 
format sau, mai bine zis, au crescut în sate si, intr'adevär, in 
multe locuri, in Germania, se constată existența unor mici comu- 
nități de marcă aparţinind unei rubedenii (Sippenmarkgemeinden) 
Şi care sint subimpärfirile unei mărci de cent. 

Cert este că fiecare gospodar liber avea drept la o parte 
egală din marca sau hotarul aşezării. Precum am arătat mai 
sus, se Impănția numai locul depe imprejurul așezării, acel mai 
bun şi mai uşor de cultivat, iar restul mărcii râäminea avere în 
devălmăşie a obgtiei, Măsura se facea cu funia numită Reeb: 
bucata fiecăruia era hotârită prin soartă. 

Deci, orice tovarâş al unei obștii sătești poseda o casă cu 


1 ras in hn à citutà, p. X. 

2 Mu Tauvénd=0 mie. Găsim aveste impärtiri la toata „nara 
de nesam germin. În Danomurea, lu luţi, taru plen Dh în Mie prises 
cuprindenn feraro mai multe Hirets sau cente, În Suedia uvom asemenea 
Tundulande fcente: in Anglia ceutele au purtat lungă vrema namole de 
Hundreds și Wapentakes, iar lmpärtirile de o mie ucal de Shire. 

si Lamprecht. Deutsche Geschichte, I, p. 143. 


SALASLUIREA POPOARELON PRIMITIVE tu 


curtea ei in sat şi, în fiecare parte de țarină, cite o bucată de 
loc de aceiaşi intindere ca acea a ficcäruia din ceilalţi tovarăşi. 
La aceste posesiuni personale se adăoza adesea şi o parte ho- 
tărita din finate şi din padure. Pe lingă aceste el mai avea şi 
o parte ideală în locul obştesc si la folosința lui, adică: drep- 
tul de păşune în păduri si cimpii, acel de a se indestula cu lem- 
ne din pâdurea obștească, acel de pescuire In apele mărcii şi 
altele 1}, 

___ "Toate aceste, cuprinzind o casă si o curte in sat, pämintu- 
rile imprästiete In țarină si dreptul de folosinţă în pădurile şi 
cimpiile rămase in devälmäsie, alcătuiau o intregime (integri- 
tas) care, la popoarele nordice, se numia bob! sau tompt, iar în 
“Germania propriu zisă Hof (curtis), Hube [mansus), Pflug 
(Plug) ete. ?). 

Stăpinirile fiecărui tovarăș in țarină nu pot fi privite ca 
„constituind in vechime vre-o proprietate absolută, un dominium, 
ci cel mult o possessio, cum era acea a Romanilor In ager pu- 
blicus, 3). 

Fiecare asemenea obstie sătească avea In capul ei o căpe- 
tenie probabil ereditară In vechime, aleasă In cvul mediu de 
tovarăși și numită Graf (comes loci sau grafio loci), Dorf- 
gref, tunginus, schultheiss, care, in actele latineşti, se numia cente- 
narius, centurio, rector loci, praefectus loci, judex loci, major in 
loco, senior communae, etc. *). 

Regii popoarelor germanice in vechime nu erau de loc pri- 
vifi ca fiind proprietari ai țării ce o octrmuiau ; asemenea, nici 
‘o vorbă n'a fost vreodată la ei de dreptul superior de proprie- 
tate al statului (dominium eminens), Lungă vreme pămintul a- 
cupat de popoarele germanice a fost privit ca påmint al neamu- 
lui (Volkland); numai cu mult mai tirziu şi-au insusit regii drep- 
tul de a dispune de locul neacupat de nimeni, care a lost privit ca 
pämint al regelui (Königland) *). 


„Această alcâtuire se asâmâna foarte mult cu aceia a obgti- 
ilor sâteşti romane; la aceste depe urmă caracterul gentilic este 
chiar şi mai bine întipărit *)*. 

„Marca romană, zice Mommsen, se descompunea la inceput 
Antr'o mulțime de ţinuturi de neam /Geschlechterbezirke), din care 
„mai tirziu se alcătuiră cele mai vechi ocoale de țară (Landquartiere 
sau tribus rusticae), Există traditiunea că ocolul ciaudian se 
trage dela așezarea membrilor neamului claudian pe Anino, 


1) G. L. v. Maurer, op. eit, p. TI sgu p. 135 sq. 
31 Tbid., p. 138, sq. 

By Ibid, op. cit, p. 97. 

4) Ibid., E sur 

D) Ibid., ibid, 

5) Canow, in Maurer, op. cit, p XXIX. 


i VIAŢA ROMINEASCA 


iar intrucit privește celelalte ocoale se ajunge la o incheere 
asemănătoare, dacă luăm în privire numirile lor. Aceste nu- 
miri provin, ca acele ale ocoalelor mai nouă, dela localităţi, dar 
sint formate toate din nume de neamuri, Si aceste neamuri, care 
au dat numele lor ocoalelor mărcii romane, alară de acele ale 
căror nume au dispărut cu desăvirşire ca: Camilii, Galorii, Le- 
monii, Pollii, Puginii, Voltinii, sint fără deosebire cele mai vechi fa- 
milii patriciane romane: Aemilii, Cornelii, Fabii, Horatii, Mene- 
nii, Papirii, Romilii, Sergii, Vulturii. Este de insemnat că, prin- 
tre toate aceste ncamuri, nu ne apare nici unul care se poate 
constata că ar fi emigrat mai tirziu la Roma“... „Astfel cum fie- 
cărei case li revine o bucată de loc de arâtură, asemene casei 
gentilice sau satului îi revine o marcă (un hotar) al familiei, 
care insă, precum se va arăta in urmă, a lost cultivată, până in vre- 
muri relativ recente, ca marcă (hotar) al neamului, adică după 
sistemul comunității agrare. Dacă casele de neam (Geschlechtshäu- 
ser), comunităţile de familie trăind in aceiași locuinţă, s'au dez- 
voltat în safe gentilice (cuprinzind locuitori din aceiaşi familie} 
in Latium, sau dacă, la emigrarea lor acolo, erau alcătuiți in obștii, 
gentilice, este o intrebare la care putem răspunde tot atit de pu- 
fin cagi la acea dacă, pe lingă acei avind o obirșie comună, 
nu mai cuprindeau şi indivizi străini prin singe de aceştia“... ? 

Pe lingă aceste ocoale ale fiecărei ginfi sau mărci genti- 
lice, existau obștii teritoriale mai mari, pe care Mommsen le nu- 
meşte mărci curiale (Curienmarken) (Mommsen, op. cit, I, p- 
65). Şi toate aceste mai erau intrunite în ținuturi de triburi (Stamm- 
gebieten), care, „în vremile cele mai vechi, erau politiceste 
suverane“ și ocirmuite de un principe al tribului cu ajutorul u- 
nui sfat al bătrinilor și a adunării bărbaţilor în stare de a purta 
armele *). 

„Unitatea cea mai mică a acestei conslitufiuni primitive a 
Romanilor era vechea familie romană. Ea se alcätuia din pärin- 
tele familiei (pater familias), fiii, fiii fiilor lui şi copiii lor, pre- 
cum şi din soțiile acestor urmași bărbătești, din fetele nemaări- 
tate rămase in casă si din nepoatele de fiu. lar urmaşii femeesti 
care se căsătorise lipsiau din această comunitate, căci la mă- 
Hitişul lor, trecuse in familiile soților. Toată averea, toate bu- 
nurile membrilor familiei aparţineau comunității de familie sau, 
mai exact, părintelui de familie, deoarece acesta dispunea de ele, 
Fiul ajuns la vristă bărbătească putea intr'adevär să inlemeeze 
e gospodărie deosebită şi să aibă vitele lui proprii, dar, in drept 
tot ce el şi ai lui agonisiau răminea un cistig al tatălui său; 
gospodăria fiului era oare cum privită ca fiind numai v ramură a- 
tirnind dela gospodăria mai mare a părintelui de familie, Zece 
asemeni comunităţi de familie alcătuiau o ginte, zece ginţi o 
curie, iar zece curii sau o sută de ginfi un trib. Această alcă- 


1) Mommsen. Römische Geschi hte, E 
2) Cunow, în op. cit, p. XXX Ed. VH, Vol. I, p. 35. 


SALAŞLUIRFA POPOARELOR PRIMITIVE 43 


tuire nu s'a născut in asemene formă in Roma: ea este, cum 
zice atit de nemerit Mommsen, „un obiceiu strävechiu, comun 
tuturor Latinilor*, care „datează poate incă dinnainte de vremea 
despărțirii triburilor (latine)*. După traditiune, atit Ramnii şi Titii, 
cele două întâi triburi din unirea cărora s'a născut Roma, cit si 
tribul Lucerilor, venit in urmă, se compunea fiecare din 100 
de ginfi, care erau așezate toate in deosebite ocoale“ 1). 

„Alcătuirea gentilică romană, In această veche formā a ei, 
constitue un pendent la alcătuirea veche a Germanilor. Vechei 
familii romane ti corespunde Sippe germană, ginţii romane centele 
germane, curiei miile (Tausendschalt gotică, Syssal daneză, 
Fylke norvegiană, Shire anglo-saxon). 

„Din nenorocire structura internă a mărcii gentilice latine, 
alcătuirea ei agrară şi obiceiurile ei juridice ne sint puțin cu- 
noscute, Este probabil că, cum lămureşte Mommsen, in vre- 
mile primitive „locul de arâtură se lucra de obstia familiei, iar 
produsul se Impärlia intre deosebitele case care o alcäluiau*. 

Tradiţiunea juridică romană mai povesteşte că, la inceput, ave- 
rea (ginţilor) se alcâtuia din vite şi din dreptul de folosința al 
solului și numai în urmă fost-a pămintul impärtit intre cetățeni“. 
(Mommsen, op. cit, I, p. 183). 

Stim că. ca si Romanii, Grecii cei vechi au trăit veacuri 
sub alcătuirea gentilicä, care a fost baza organizării stâtule- 
telor lor. 

Alcătuirea gentilică a popoarelor celtice, la fel cu acea a 
Germanilor şi a Latinilor, este stabilita mai presus de orice in- 
doială ; urmele ei, clanul, sint vii pănă astăzi in Scotia. La Slavii 
de nord si la Slavii de sud ea se găsește incă în zilele noa- 
stre, precum dovedeşte mirul unora şi zadruga celorlalți, 


Dar nu numai toate neamurile europene au fost ocirmuite 
de această alcătuire ; ea a lost o fază prin care au trecut toate 
neamurile omeneşti ajunse la oarecare dezvoltare, 

Astfel este stabilit că şi la Peruani si Mexicani, cele două 
popoare din America pe care cucerirea spaniolă le găsise orga- 
nizate in state, temelia alcătuirii era obstia pentilică, numită, la 
Indienii Quichua Ayllu, iar la acei Aymara Hatha, cu hotarul ei. 

Autorii spanioli contemporani cu cucerirea sau care au scris 
indată după dinsa, ne arată că, in Peru, *) fiecare giniä, numită 
de ei linaje, casta purcialidad sau parentesco, avea teritoriul ei 
deosebit si determinat, care de obiceiu cuprindea citeva mile 


1) Cunow, în Maurer, op. cita p. XXX sq. i 

3 "Textul care urmează este iu ducerea Lai a părţii fuule n prefeţii lui 
Cuvow, El x expos însă toute amănuntele ulcătuizii gontilice și agrare a 
l'eruauilor. eu nenumărate citete din uutorii spanioli intr'uu sindin Intitulat: 
Die soziale Ve: fassung dés Inkareichs, eine Untersuchuag dea altperua- 
nischen Ayrarc m aunivunus, Stuttgardt, L N. W., Dietz, 1896. 


ui VIAŢA ROMISEASCA 


pătrate şi, prin o stranie coincidență, era numit marca, Co- 
munitatea de gintă era intodată şi obstie de marcă (marcamu- 
zintic), Numele cele vechi ale mărcilor sint derivate toate din 
nume de ginți sau din nume de animale,—vederat, numele ace- 
lor animate care servise ginţilor de fo/emt). Obstia de marcă mai 
purta şi numele de pachaca (sută), căci în vechime ea se alca- 
tuia din cam o sută de ancapuriceuna sau daucacamayoccuna, a- 
dică războinici, Peruanii priviau ca atari numai pe haturuna- 
cune (oameni mari), şeli gospodăriilor individuale, căci, ln Peru 
propriu zis. comunităţile patriarcale de familie se dizolvase de 
mult.  Povafuitorul centului era deci totodată câpetenie al mărcii, 
marcacomayor, și câpeicnie al gintei (ayllucomayoc). Peste cent 
era obşiia miei (huarauga) care, in cele mai mulle cazuri, era al- 
câtuitä dintr'o ramură directă a intemeetorului gintei si din ra- 
murile laturalnice, Zece obstii de mii alcătuiau un hunu (zecime 
de mii) sau trib (runaruna). Găsim deci aici intocmai impärti- 
rea romană in triburi, curii şi ginți, 

„În părțile despre nord al Perului Intreaga obstie era ade- 

sea aşezată Intr'un singur sat mare și obstia lua atunci numele 
de Liactantin (obstie de sal). la părţile despre sud şi in re- 
&iunca muntoasă dimpotrivă se intimpla, de mulle ori, ca obstia 
să fie Impärfità in mai multe sate mici. O asemene aşezare 
mică, alcătuind numai o parte din marca întreagă, se numia 
ectomarea sau parle de marcă, iar marca intrează cotocotomarca, 
său marcă întreagă în porți. 
y „Fiecare sat deosebia spre cultura, din pâmintul ce-l incun- 
ura, o parte ce se numia Llactapacha, päin! al salului, vatră 
a satului, dar mai adesea, pe scurt, chacara cimp; pămintul ne- 
cultivat răminea pämint de marcă obştesc (marcapacha), Pä- 
mintul de hrană al satului se Impărția, în fiecare an, In lozuri 
care se afectau fiecărei guspodärii, în intindere potrivită cu tre- 
buinţile ei, Lucrările cimpului incepeau Şi se executau simul- 
taneu sub direcțiunea  căpeteniei satului. In Chinchasuyu, in 
partea nordică a Imperiului, nu lucra fiecare partea lui de cimp, 
ci lucrările erau executate in comun de cătră mici coloane de 
lucrători din centele despre care s'a vorbit mai sus. Pasunea 
ŞI pădurea erau posesiuni în comun ale obştiei de marcă ; totuşi, 
spre a Impiedeca devastările, Incaşii stabilise reguli stavilind 
in chip simţitor dreptul de folosință al lemnelor. Creşterea ca- 
prei luna era generală, mai ales in părţile muntoase ; singuri 
locuitorii coastei de nord nu se Indeletniciau cu această cres- 
tere. Fiecare mospodar poseda citeva lama, unii mai multe, al- 
Vii mai puţine. Rapoartele spaniole vechi ne vorbesc, pelingă a- 
ceşti lama stâpiniți de particulari, şi de „turme comunale* care 
éparfineau tuturor sătenilor In con.un şi asupra cărora fiecare 
din ei, sărac sau bogat, avea aceleaşi drepturi. 

„Locul de casă, cu grădina de prin prejur, numit muya, 


1) Embleme, 


SALASLUINEA POPOARELOR PRIMITIVE 5 


< N 


era proprietate al celui care o poseda, dar el nu putea nici cum 
să dispună de el după voința lui. Cind Indianul murin, această 
posesiune trecea, potrivit dreptului de succesiune în vigoare la 
dileritele triburi, unui fiu, irate sau nepot (de frate) Sotia nu 
putea să moștenească pe soț, tot atit de puţin ca fi surorii sau 
ai fiicei, câci aceștia aparțineau altor ginti şi prin urmare altor ob- 
ştii de marcă, iar obiceiul hotăra ca nici un bun să nu iasă din 
obştie, fie prin moştenire, fie prin cumpărâtură, fie prin dăruire. 
Tot atit de puţin putea cineva care nu apartinca minții aşezată 
in marcă să dobindească intrinsa dreptul la vre-un loz de pä- 
mint. Copiii cei mai tineri ai unui gospodar râmineau de obi- 
cei până la virsta de douazeci si patru sau douăzeci şi cinci de 
ani la tatal lor sau la un frate mai mare, ajulindu-l la lucru; a- 
poi se căsătoriau și intemeiau, cu ajutorul rudelor mai de a- 
proape, o gospodărie proprie. 

„Un ayllu nu alcătuia numai o mare comunitate economică 
ci totodată și o obştie religioasă şi juridică. Caşi vechile gen- 
tes romane şi greceşti, ea avea vitele ei deosebite si zeul stu 
strămaşesc (sau strămoş zeu) propriu, numit huaca; care, în Peru 
de nord, se numia şi marcanparac (apărător ul mărcii), Apoi 
ea avea şi judeţul ei de cent propriu, in care câpetenia obştici 
hotăra gilcevele dintre tovarăşi si judeca delictele mici, Insă 
această jurisdicție se intindea numai asopra propriei abştii : mem- 
brul unei obstii vecine nu putea fi tras la răspundere innaintea 
acelui judeţ (Gericht), chiar în cazul cind delictul, fusese com:s 
pe teritoriul supus județului acelei obștii, Pedepsirea vinovatu- 
lui eră atunci de competența județului mărcii din care făcea 
parte acel vinovat sau, in cazuri grele, de acaa a judeţului 
tribului“. 

„Încașii au impus in urmă triburilor supuse atit slujbe si 
dări, cit şi deosebite instituțiuni, in scop de a avea o administra- 
fie uniformă pentru tot Imperiul. Dar nu este locul aici să ne o- 
cupăm de aceste măsuri impuse, cere nu sint datorite prapriei i- 
nitiative a triburilor. 

„Acesta cra chipul obișnuit de säläsluintä in vechiul, Peru, 
Pe ici şi pe cale insă descâlecase mai multe ginte, inrudite intre 
ele. unele lingă altele, alcătuind aşezări mari, ca $. e. la Cuzco si 
la Yuncaşi, In văile regiunii de coaste dela nord. Si in asemene 
cazuri, fiecare obştie gentilica alcătuia totdeauna o comuni- 
tate deosebită care se ocirmuia singură, sub povâțuirea unei câ: 
petenii a ginfii, Fa avea in acel pueblo (oraș) cvartirul ci deosc- 
bit şi, în afară de el, pâminturi comune hotările. In unele lo. 
curi constatam că se Intrebuinta şi pentru asemene cvartire gen- 
tilice denumirea de marcă, şi câ unul din cvartirele din Cuzco 
se numeşte si astăzi Pucamurca, sau Marca Rosie. 

„În Mexic această forma de säläsluintä, în sate mai insem- 
nāte, era acea obisnuita, O asemene aşezare se numia acolo 
altepetl, iar deoschitele cvartire care o alcătuiau se numiau 
calpulli. Fiecare calpulli era totodată un meccayoti, in spanio- 


45 VIATA ROMINEASCA 


legte linaje sau parentesco de consanguinidad, adică o obştie 
gentilică, cum o numesc vechii autori castiliani. Toți membrii 
acelui meccayotl îşi lrăgeau spifa dela acest sträbun, La fiecare 
atepeti era atribuit un hotar mare, numit altepenauac sau alte- 
petlianca, in care fiecare calpulli stăpinia pamintul său obstesc, 
gentilic, care era hotärit şi se numea calpullali, Pămintul rămas 
neimpărțit intre calpulli, era påmint obștesc al intregului altepeti, 
aşa numit altepetiali, Fiecare membru adult bărbătesc al ginţii, 
care Își Intemeiase căsnicia proprie, era în drept să pretindă, din 
calpullali al ginţii sale, partea lui de pämint (milli). Această parte 
li era atribuită pe viaţă, dar nu devenia bun particular al pose- 
sorului, ci răminea bun al obştiei, asupra căruia posesorul avea 
numai uzufructul. Căpetenia unui calpulli, numit calpuxqui, era in 
drept să retragă bucata de pămint acelui care, timp de trei ani, 
nu o lucra, Cind un posesor de milli muria, pămintul său trecea 
la un fiu, frate mai mic sau nepot, dacă acesta nu se folosia Inca 
insuși de vre un milli; altfel acel milli se retntorcea la calpull;, spre 
a fi afectat, la prilej. vre-unui nou membru al obstiei ajuns la 
virstă bărbătească, Fiicele nu puteau moşteni. 

„In Mexic, caşi in Peru, dreptu! la o parte din hotarul mär- 
cii aparținea numai membrilor obstiei, Acel care părăsia domi- 
ciliul lui intrun calpulli, pierdea acest drept. Nici un membru al 
vre-unei obștii gentilice nu putea să dobindească snu sa moste- 
nească pämint in afară de hotarelele ținutului său gentilic ; 1i era 
chiar interzis să lucreze pe pămintul unui calpulli strain. 

„Calpuxqui, căpetenia asäzärii, era ales; el trebuia neapăra! 
să facă parte din gintă, prin urmare så fie membru din 
calpulli, Pe lingă el, ca sfetnici, avea pe bătrinii obstici, fară de 
a căror primire el nu putea să întreprindă nimic de samă. Cal. 
puxqui servia de arbitru pentru gilcevile mici ce se nășteau intre 
membrii obsliei. 

„Cercetarea alcătuirilor vechi ale Chinezilor, Japonezilor, 
Indochinezilor, Malailor, Afganilor, au dovedit că la aceste po- 
poare, caşi la acele din Europa gi din America, alcătuirea gen- 
tilică a servit de bază alcătuirii teritoriale, adică impărțirii pā- 
mintului, Această asämänare merge până la o identitate desavir- 
şită In multe amănunte atit ale organizării, cit şi ale jurispru- 
denfei agrare, 

„Aceste concordante in obiceiurile popoarelor răspindite pe 
toată suprafața pămintului dau deplină dreptate părerii scoalei 
ctnologice moderne cind ea susține că dezvoltarea omenească ur- 
mează potrivit unor legi. Din cele reesa faptul că, pretutindeni 
pe påmint, la același stadiu de dezvoltare şi in aceleaşi condițiuni 
de traiu, se nasc instituții economice, juridice si de familie Ja fel. 
Analogia nu merge insă până in toate amänunfimile; diferitele 
influenți politice externe (istorice) şi alte condițiuni de traiu in- 
terne pot da naştere la deosebiri, Este firesc ca conditiunile de 
träiu să se prezinte altfel într'o regiune muntoasă, sâlbatecă si 
rece, decit In văile calde si manoase udate de riuri, altfel în zona 


SALASLUIREA POPOARELOR PRIMITIVE 47 


tropică și altfel in regiunile nordice; insă trăsăturile generale, 
structura internă ascunsă sub supralață, este totdeauna asămaâna- 
toare sau aceiaşi“. 
Prin aceste analogii în dezvoltarea agrară a omenirii, care 
sint rezultatul cercetărilor etnologilor, se sporeşte cunoştinţa Im- 
prejurărilor noastre agrare vechi, căci ele ne dau cheia substra- 
tului lor şi ne pun în stare să ne reconstruim trecutul, prin aju- 
torul acelor urme fosile de drepturi si de obiceiuri, prin icoana re- 
trospectivă ce ne-o oferă alte popoare la o epocă timpurie de 
dezvoltare. Dacă aceste analogii ar fi fost cunoscute de mai 
înnainte, sau dacă ceia ce era cunoscut din ele ar fi fost Intre- 
buinţat de acei istorici care se ocupau de istoria dezvoltării e- 
conomice, precum o face astăzi Lamprecht, este sigur că multe 
Intrebări asupra cărora sau dat lupte crincene, nici nu s'ar fi 
putut pune. Pe de allà parte însă vechea alcătuire agrară a Ger- 
ananilor cîştigă o însemnătate cu tolul deosebită, universală ; ea 
nu mai este rezultatul unor împrejurări locale speciale, ci ne 
înfăloşează, în variație locală, o bucală din istoria economică 
si socială u omenirii. 
Vechiul nostru drept rominesc, atit de oropsit de d-nii Panu’) 
şi Filipescu, nu este deci decit una din formele multiple ale u- 
neia şi aceleaşi alcâtuiri, prin care au trecut, odată, în dezvolta- 
rea lor, toate popoarele In mersul lor câtră alcătuirea de stat. 
Imi propun într'un studiu viitor să arât cum, în Germania 
şi în Franţa, din hotarul obştiei, din dreptul de folosintä al fiecărui 
membru al obștiei la acel hotar, sa dezvoltat dreptul de proprie- 


date desăvirșită, 
Radu Rosetti 


m. 


1) Rindurile de mai sus erau serise da mult clad mi s'a antrus atentiu- 
men usupru celei de a doua agresiune făptuită asupra men de d. Gh. Panu, agresi- 
une prin cure cartea meu, Pimintul, Sătenii, gi Stipini în Moldova, este tratută 
do încercare de mialificare, iar mie, între alte amenităţi, mi se dau epitetela 
de mistificator si de aventurier istoric. Volu răspunde în curind, nu la învae- 
tivele si ocărila d-lui Panu, căci elo nu merită räspans, el la argumentele 
domnieisale, Voiu arăta temeinicia lor şi buna oredintă ce o întrebuințează 
d. Panu în argumentarea sa, volu face să rəiasă intindoren gi adineimea 
<unostintilor lai Panu Şi a progâtirii domniel-sale în asemene materie. 


Lie... 


Ca două porumbifi ce stau să zboare 
Din lanul încărcat cu griu de vară 

Si 'mpresurat cu floare de cicoare, 
Asemenea € sinul tau, fecioară. 


Ca legănarea unei crengi uşoare 
La adierea vintului de vară, 

Ce s'a pornit să ‘nprästie răcoare, 
Asemenea e mersul tâu, fecioară. 


Volbură Poiană 


EX VOTO 


Prieten bun, fantomă acuma şi tu, nu ştiu de ce-mi amin- 
tesc de tine in seara asta misterioasă. Afară fulgerä si geamu- 
rile intunecate ale odăei mele se luminează la răstimpuri ca de 
apropierea unui albastru flutur uriaș rătăcit prin noapte. Un su- 
flu de vint trece si un miros tulburător de floare de tei iși face 
loc si se strecoară în casă, adus de cine ştie unde. Poate mi- 
reasma asta ce stăpinea romanticele nopţi de Iunie ale oraşului 
adolescenței noastre, să le fi adus cu ea, sau poate apropierea 
furtunei ce se pregăteşte să fi dat simțurilor mele indurerate o 
limpezime deosebită. Acum, o picătură de ploae, ca o petricică 
svirlită în geamuri, m'a facut să tresar cu sgomotul ei sec, și 
nu știu pentru ce, în tăcerea care sa lăsat mai mare parcă, te 
văd şi mai lămurit. Sā n'aibă oare sufletele pace nici după 
moarte ? 


Oricum, în tintirimul îndepărtat de țară, în care te-au In- 
gropat ai tăi, somnul tāu trebue să fie tulburat de puterea amin- 
tirilor mele care au fost cindva şi ale tale. De este așa, ajutä-mi 
să le retntregim şi să scăpăm ceva din noi, din marele şi Infri- 
cogatul intuneric ce ne pindeste. 

Cei ce te-au cunoscut şi pe care i-ai Inveselitcu bunătatea 
şi cu glumele tale, sin amintirea cârora mai stäruesti Incă, vor 
muri și ei şi odată cu dinşii vei muri gi tu, căci tu nu erai din- 
tre acei a căror viață incepe după moarte, și ambiţii postume 
n'ai avut. 

Eu insă, care mi-am jertfit atitea nopţi ca să deprind far- 
mecul misterios al cuvintelor, dacă imi vei ajuta, voi incerca 
prin ele să te rechem din lumea umbrelor si să te fac să trăești 
măcar o clipă mai mult, viața pe care o iubeai cu atita patimă. 

4 


50 VIAŢA ROMIXEASCA 


Se face o seară furtunoasă ca și asta, şi noi sintem doi copii 
nevrisnici Intr'un oraș tăcut, Teiul cu flori de aur, de lingă poartă, 
işi trimite mirosul lui tulburător şi o lincezeală ne-a cuprins par- 
că pe amindoi. Tu ești mai răsărit ca mine. şi mirosul acesta 
te nelinisteste, iți desvalue lucruri care incă dorm in mine şi pe 
care nu le ințeleg. Si in tăcerea aceasta, sgomotul unor pași 
mărunți a trezit noaptea şi te-a făcut să tresari, Da, imboldul 
dragostei se trezise In tine şi grädinufa noastră nu te mai incă- 
pea, Un cuvint brutal, m'a făcut să infeleg atuncia, că priete- 
nia noastră era un obicei, o deprindere cotidiană impusă de co- 
piläria noastră petrecută impreună, Decorul de vis se imprästia, 
sfärimat de cuvintul tău brutal, și te-am lăsat să pleci singur cu 
paşii lăi grei, după paşii mărunți, pe care i-am auzit după o 
clipă stind locului, si apoi, depärtindu-se impreuna cu ai tai, în 
umbra acelei nopți de lunie, in care mirosul florilor de tei nu 
ne da pentru intâiași dată acelaş indemn la amindoi. Eu am 
rimas singur şi parcă perdusem ceva in viață, A fost intäia 
mea durere de copil nevrisnic, intäia suferință a unui visător, in- 
tăia convingere că realitatea brutală nu e partea mea pe lumea 
ear lua zonă ap; prin lacrima ce-mi luneca din ochi, am 

at odală grădina şi noaptea mi s! ic ivi 
privită aşa rinten laeri.: d Lib Vi AS O R 


Şi-am reluat lanțul, căci obicei iranic și pri i i 
` ul € tiranic si prietenia . 
Cum, e o forma a iubirei, ais E 


După ani perduti sintem iarăși i i 
i en și la un loc, si căutăm să dis- 
cernem caracterele și pornirile noastre, Vorbaret si glumet cum 
mă evoci un palat de marmoră scumpă, cu scări monumentale 
sapă de lachei imbrăcaţi In fireturi, cu ciorapii albi, bine trasi 
p pulpe, $i inäuntrul palatului cu portrete vechi de familie. cu 
burtă pă Dar străvechi, un ghebos urit la faţa şi indemâna- 
1, un Senior di . i i i 
inbel 6 prea din alte vremuri, fastuos şi autoritar, 
Palatul e incunjurat d i 
Re é e un parc străvechiu, orasul und 
clădit palatul acela e Florenţa, iar seniorul ghebos i hid + 
sträbunul vostru, agree 
Vintul cald, cind se i 
1 i strecura prin parc, scutura roa 
Ce pe care niment n'avea voe să le Prise ordre 
i y cau fiecare florile lor pe care nimeni n'avea voe să le adu 
e sila gi oaie Singure miresmele, pe care nimeni nu-i stăpin 
À ceau sub ramuri, se ridicau şi treceau peste zidu- 


FX vorn M 


rile mari, imprăștiindu-se in lume, Iri, colo, ramuri spinzurau 
de copacii bătrini ca nişte brațe rupte din umeri, şi seva curgea 
in nestire, cum picură singele dintr'o rană neingrijită de nimeni, 
căci fantascul senior, avea drept principiu: că cine se naşte in- 
trun loc acolo trebue să trăiască şi să moară, gi că fatalitatea 
nu © poate Inlätura nimic. 

Si nu știa bâtrinul senior, că cei dintr'o rasă cu dinsul, că 
ramurile străvechiului lui copac, odată cu luptele pentru unitatea 
Italiei, aveau să plece pe alte păminturi, aiurea, şi să moară sub 
alt coperămint decit acela al palatului de marmoră, în frumosul 
oraş al Florenței, 


Au venit vremuri grele insă, şi frumoasa țară cu grämaia 
ei de statui albe care strălucesc la soare, cu răcoroasele fintini 
din care tritoni şi fauni aruncă eternul lor joc de apă peste nim- 
fele care inoată si se strevăd in apele limpezi din havuzuri, a 
rămas în urmă, iar adäpostifii palatului de marmoră scumpă, din 
seminfia ghebosului senior, s'au împrăștiat în lume şi astfel ora- 
mură ruptă și adusă de vint, a ajuns si pe pămintul ţării noastre. 

In lași, pe vremea aceia era belşug si an străin ce venea 
din alte lumi, era bine primit şi îmbrăţişat, căci aducea veşti 
noi si putea povesti de alte intimplari decit acelea obişnuite vie- 
ei noastre patriarhale, Noului venit, deci, îi fu lesne să se a- 
şeze, să-şi cumpere o paletă și văpselile trebuincioase cu care 
să-și poată agonisi traiul lui si al copiilor ce aducea cu dinsul, 

Din vremea aceia, în casele vechi, în rame demodate, au 
rămas nenumărate portrete ale boerilor de atunci, cu portul lor, 
chipuri blajine şi triste, cu ochii limpezi, de un albastru neobis- 
nuit cerului nostru, a unui albastru pe care vremea l-a limpezit 
şi înseninat de mihnirile pămintești. Aproape toate poartă ace- 
iaşi pecete, avind parcă un aer de familie. Pinacoteca din laşi 
păstrează şi ca dovada talentului acestui carbonar transplantat si 
rămas ia unul din țintirimele lașului vechi. 

Aceasta era origina şi cu atit mai mare era mirarea mea, 
cum de in line prielen scump, în afară de dragostea de fast, nu 
pusese nimica străbunul acesta artist, cu paleta lui plină de cu- 
lori, pe care parcă ridea fericirea soarelui țării lui perdute, 

Viaţa apoi a curs, şi ca un constrast ciudat, ca'n apropie- 
rea primejdiei de moarte pentru rasă, stringind parcă toată vlaga 
si toată seva ce mai rămăsese, a crescut frumos, puternic şi 
dirz ca o desminţire a ghebosului din Florenţa, 

Era un exemplar unic de frumusețe omenească, dar ca o 
statue splendidă, făcută de un artist dintr'un pămint obosit şi 
netrainic, sa nâruit curind, murind pentru cea din urmă oară 


în tine. 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


Am intrerupt notele citeva zile şi caut să reiau firul perdut- 
Cind le incepusem, în vazele japoneze din odaia mea erau citeva 
flori. In unal garoafe, în celălalt trandafiri. Trandafirii unul după 
altul, fete albe şi roșii şi-au plecat paloarea si purpura pe mar- 
ginea vazului, apoi s'au scuturat intrâțindu-se incă odată în ca. 
dere, petale de singe şi petale de ceară... Garoafele roşii au su- 
praviequit rozelor, dar s'au vestejit şi ele, invinse de vreme, ŞE 
ceva mai mult parcă au murit in jurul meu de cind m'am des- 
pârţit de tine, 

In răstimpul acesta am cercat să cetesc, şi intimplarea m'a 
făcut să cad peste o carte de poveşti orientale care mi-a adus 
aminte de o lemee bătrină, de un fel de Parcă ce mă adormea 
cind eram copil, 

Graiul ei trăgănat si moicom, parcă a sunat în casă des- 
teptind ecouri, Un pat micut, cu un copil cu ochii mari in ei, şi, 
alături, pe un scâunuş, o babă bizară desfâcindu-gi tulpanele u- 
nul după altul, 

„Aceasta a fost Scheherazada copilăriei mele, Dela dinsa, 
de Sigur, mi-a râmas pasiunea pentru fantastic, dragostea de le- 
gende si finfi supranaturale, iubirea pentru tot ce irăește pe aită 
lume decit pe a noastră. Graiul ei molcom şi tragänat mă linis- 
lea și mă făcea să uit supärärile mele de copil. Vorbele ei imi 
impăcau sufletul și ma linişteau ca o harlă. Ce-mi spunea, nu-mi 
aduc aminte, dir ştiu că erau poveşti nestirșite ca un ciclu vage 
nenan, cu eroi neobişnuiți în poveştile noastre, cu intimpläri ce 
se petreceau aiurea deci pe pămint, undeva, nu ştiu unde, intrun 
domeniu creat de fantezia si talentul ei improvizator. Cind am 
inceput să cetesc mai tirziu, şi am ştiut cine e regina Mal 
nu ştiu de ce mi-am adus aminte de dinsa, Poate că era o zină 
bătrină si ea, şi că sub tulpanele acelea, legale unul peste altul 
sub turbanul acela de barizuri, se ascundea o mare poetă necu- 
noscută, cum sint atiica In popor. Ochi: mei obosiţi clipeau, lup- 
tind impotriva somnului, şi ta parcă se facea tot mai mică, mai 
Mică, plină ce dispărea. Lumina din casă se stingea şi ea, Si a- 
poi ziva mi se părea că e nesfirsitä in aşteptarea cuvintului ei 
Dată, dacă e adevărat că, cu cit creşti In vristă, iți aduci amite 
e lucrurile cele mai indepărtate, am să caut, inchizindu-mi ochii, 


să regăsesc urma eroilor creati d i i 
mn re ji de fantazia nestirşita a Schehe- 


Precum işi relua dar firul b 
seară, pornesc şi eu cu amintire 


murg de iarnă ne văd urcind impreună 
L 


rea Bordei. De-oparie s un drum ripos din pădu- 


i de alta copacii inchiciuraţi: par incärcati: 


EX VOTO 53 


de cristaluri. Pe drumul prăvălit inaintea noastră, o sanie tara- 
nească incârcată greu, a stat inâmolită in zăpadă. Si parcă văd 
încă cum stăpinul säniei, un țăran cu fața de asasin, a scos res- 
teul de fer din jug şi a inceput să lovească in capetele boilor, 
stropind zăpada cu singe. Ochii aceia fioroşi, In care ceteai por- 
nirea la omor, i-am revăzut de atunci de multe ori in viață. 
Masca aceia bestială de troglodit intilnită la un colţ de codru, am 
revăzul-o şi In saloane, şi de cite ori am revăzul-o, mi-am adus 
aminte de ochii tăi buni care se umezise de lacrimi la vederea 
singelui roșu pe catileaua zăpezei, şi singura mea părere de rău 
e că nu am putut fi bun ca tine în viaţă. 

Am urma drumul, şi câtre seară am intrat intr'o casă gos- 
podărească al cărei stăpin murise nebun, Prin geamuri se vedea 
satul in vale sau mai bine se ghicea, căci bordeele nu se ve- 
deau, ci numai spirale albastre de fum spuneau că acolo locuesc 
oameni. 

Casa nelocuită de mult, avea ceva tăinuil, parcă ascundea 
ceva, şi Intro odae am văzul un lucru pe care nu mi s'a mai 
tatimplat de atunci să-l intilnesc, căci simfimintul pietăţii parcă 
a dispărut din sufletele noastre modernizate. 

În odaia aceia murise mama ta, şi toate cele care povesteau 
o viață intimă brusc întreruptă de moarte, rămăseseră la locul lor 
după zeci de ani de zile. Am aprins un chibrit, şi luminarea 
sub abajurul de hirtie roză, a Imprâstiat parcă o lumină de tran- 
dafir imprejurul ei. Oglinda ovală a consolei a prins cit ai clipi 
imaginea odăei intunecate si a luminat-o, indepartind-o ca intr'un 
vis. Din policandrul de sus, cu ramurile în lături, umbra deodată, 
a coborit ca un painjen uriaş pe parchet. Deasupra patului, po- 
logul roz atirna ocrotitor, pernele fin brodate chemau parcă la 
hodină. Plapoma de mătasă, aştepta şi ea, gata parcă asternutä 
pentru somn. Peste plapomă, spuma unei cämasi albe, si lingă 
pat doi pantofiari ca lăsaţi atunci din picioare. Alături, o măsuţă, 
cu o cupă de cieştar pe marginea căreia jucau lumini, cupa care 
primea inelele In fiecare seară. Un Crist de ivoriu, cu fața tor- 
turată sub cununa de spini, işi întindea brațele desnädäjduite, 
Pe o sola, o carte ne'nceputä cu un semn la o pagină, îşi aş- 
tepta încă stăpinul. 

Era continuarea unei vieţi, o anticameră a unui mormint, 
în care erburi nemuritoare trăiau incă în vase, si in care toate 
incă reflectau ceia ce a fost şi e cu neputinţă să fie iaraşi. Lu- 
cruşoare intime in argint cizelat, sticlute de parfum pe jumătate 
goale, stau cu toate rinduite frumos pe o măsuță asternutä cu o 
horbotă albă. deasupra căreia o oglindă cu basculă așteaptă incă 
ochii frumoşi ai moartei, care se priveau In fiecare dimineaţă si 
în fiecare seară. Toate stau rinduite la locul lor ca in minutul 
suprem, şi ceva imaterial parcă pluteşte in casă, care străjue, se 
induioşează de atita pietate, şi nu poate lua trup, și nu poate 
da glas ca să mulțumească celui ce-a cristalizat amintirea ei, şi 
a 'nmărmurit ca In palatul fermecat din poveste mersul trecătoa- 


A VIAŢA ROMINSFASCA 


rei vremi. Ceasornicul oprit In clipa morţii spune și el un ceas 
care nu va mai veni, si limba oprită straluce, ne mai putind nici 
ca să dea glas, ca o fiinţă care a tăcut pentru totdeauna. 


Si iatâ-mă în altă casă veche în care am stat intr'o toamnă 
tirzie amindoi, aduşi de intimplare, E casa unui artist pe mar- 
ginea Seinei, rămasă muștenire unci bălrine servitoare care o in- 
chiria. In seara cind ne-am mutat, țin minte că am simţit si u- 
nul și altul, un fel de sficiune, ca şi cum am fi surprins inti- 
mitatea unci vieti. 

in atelierul vast în care lucra pictorul, tot felul de schițe 
și tablouri incepute, portrete cu ochi intrebâtori ori peisage stranii 
povesteau viaţa artistului, Intr'un ungher o bibliotecă veche cu 
estampe şi albumuri de călătorii, cu imagini desperechete, cu 
teancuri de croquiuri, insemnate in treacăt, dovedeau o sfortare 
omenească spre frumos, În alt ungher, o epinetă îşi arâta dinţii 
de fildeş Ingalbenifi de vreme, Si tu, nu ştiu cum, deodată, ai 
incercat un acord, şi un glas trist ca al unci pasari rănite, ve- 
nite dintr'un afund de pădure a umplut odaia. Era ceva slişietor, 
o tinguire și o dojană parcă în glasul acela, pentru noii veniți 
care tulburau liniştea asta. 

Si e ciudat că mai tirziu, cind imprumutasem casei aceștia 
ceva din viaţa noastră, cind ne deprinsesem parcă cu lucrurile 
ce ne înconjurau, intrebuin{indu.le zilnic, cind cadrul intreg, in- 
sbrgit, se obisouise cu noi, numai această epinetă străveche ne 
râminea hursuză şi neprielenoasă. Zădarnic, de multe ori, în bă- 
tae de joc, incercam tot soiul de cintece, căci ca, oricil am fi 
variat ariile, răspundea cu acelaş glas sinistru si slişietor, ca un 
bătrin care ar incerca să cinte o arie veselă murind. Piictisiti 
de vederea ei, intr'o zi am hotarit s'o mutâm, dar cind am in- 
cercat s'o clintim din loc, acelaș sunet ca la Inceput ne-a infio- 
rat și Intregul instrument ni s'a părut câ-e o bestie rânită, care 
rinjea la noi cu dinții ei de fildeș ingălbenit. 

Si Inchizind-o, am lăsat-o să stea acolo pină ce ne-am mu- 
tat din casa artistului. 


După multe rătăciri și ani perduţi zădarnic, pentru a scăpa 
restul de energie ce simțeam că doarme in mine, ne-am des- 
părții din nou. 

_ Era într'un zori de ziua după o noapte de nesomn. In ne- 
guri, clopotele desteptate incepeau să plingă, şi sunetele lor ve- 
nite din turie nevăzute, parcă toate imi spuneau : pleacă de aici 
cit mäi e vreme | 


Nu știu de ce căutam cu să pun aceste cuvinte in gura 


EX VOTO 
CR RS GE D, 7° 


s 
PAU 


clopotelor, cind vorbele acestea nu erau decit o rezultantă a gin- 
durilor mele. Simţeam cå dorm ambiții în mine care trebuiau 
să moară in oraşul acesta tăcut de care mă legau atitea amin- 
tiri, Imi număram anii, şi o groază că nu mai este vreme pen- 
tru a face ceva, era să mă piardă din nou. Eram ca un inecat 
ce revine la suprafaţă inainte de a muri, şi simte Intro scäpärare 
de fulger ce nepretuitä cra viaţa, Firele ce ma legau de tine, e- 
rau rupte de altiel de mult. Intelectualitatea ta nu mā mai mul- 
fumea, şi in afară de plăcerile vieţii fizice, nu mai era nimic 
comun între noi. De multe ori chiar, mi se părea ciudat, cum 
ai râmas aşa de simplu, şi cu loate acestea te iubeam si sim- 
feam nevoe de bunătatea sulletului tău. Apropierea ta mă inse- 
nina, Şi răzvrâtirile mele se potoleau la auzul vorbelor tale bla- 
jine. De alfel erai şi iubit de toţi, lucru insă, pe care nu ţi l-am 
pismuit niciodată. Dacă tu, care ţi-ai intors acuma ochii spre altă 
lumină, ai mai putea ceti rindurile aceste, m'ai erta, de sigur, şi 
mai puţin decit mine încă, ai putea spune de ce mă iubeai, şi 
căutai Intre toate prieteşuzul meu. Si am plecat, văzind fără pă- 
reri de rău cum dispărea oraşul in urma mea, iar clopotele ce 
au sunat atunci, în zorii zilei aceleia, din nevăzutele turle, au 
sunat parcă pentru un requiem al unui suflet care a murit. 


Oricum, tu ai fost inceputul vieţei mele sentimentale, către 
line a mers nevoia, care doarme în fiecare din noi de a-și câuta 
un seamân. Şi apoi cu am fost un copil trist, inchis, cu melan- 
colii intunecate, şi singurătatea mea de atunci neavind incă o 
viaţă sufletească nu aveam cu ce s'o impoporez şi-mi era lrică 
de dinsa. Nu te-am ales pentru calitățile tale deosebite, căci a- 
cestea, nu puteam să-mi dau seamă dacă le aveai. Nu căutam 
un sprijin în tine, nu era o lovärägie de bine si de rău, de se- 
nin ori de furtună; nu urmäream un jel comun, nu ne stimulam 
unul pe altul pentru o ambiţie oarecare. Nu, pe atunci eram doi 
inactivi ce sufereau de trecerea vremei care nu le aducea nici 
bucurii, nici dureri, nici mulţumiri, care să răsplătească cheltuiala 
vre-unei energii risipite. Nedesvoltindu-ne pe aceleaşi câi, era 
fatal să ne desparjim la o răscruce, Cetirile mele lungi si nea- 
lese poate, căci, ca unul ce nu fâcusem nimic In şcoală, nea- 
vind de cine să fiu poväfuit şi indreptat, o sete neinchipuită de 
a ceti mă ajunsese. Incepusem să simt frumosul si entuziasmu- 
rile mele, care adescori se aprindeau şi isbucneau în vorbe, nu 
căpătau nici un ecou dela tine. Cind am înțeles aceasta, și mi-am 
adunat indeajuns o comoară in sufletul meu pe socoteala căreia 
să trăesc, am simţit că-mi sint deajuns eu singur și că mai bun 
prieten cu care să vorbesc şi să mă Infeleg nu ași putea găsi. 

Singurătatea mea, mi-o infloream eu singur si mi-o lumi- 
nam cum vroiam, iar lirica aceia obscură, care de sigur că 
doarme In noi dela inceputul vremilor, nevoia aceia de a-ţi cauta 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


un tovaräs contra singurătăţii, a murit dela sine in sufle- 
tul meu. 

Si n'am simţit nici o părere de bine sau de rău de această 
desrobire. De altfel, de sigur că nici eu nu ţi-am lipsit fie, do- 
vadă că in timp ce eu am rămas tot mai singur, tu ţi-ai făcut 
lesne alte legături şi te pgăseai bine In orice tovărâșie, i 

Ne-am despărțit firesc, cuvinte grele nu au căzut între noi, 
cum au căzut mai tirziu între alte prietenii ce le-am fost legat. 
Cuvintul acela, piatra aruncată dintro praştie, care odată arun- 
cat, face semn unde a ajuns, și care, orice-ar spune unii, nu se 
mai poate uita niciodată. 


Ultima dată cind te-am văzul, am räscolit amintiri comune, 
si o clipă te-am regasit, regăsindu-mă si pe mine, şi o induio- 
sare neinchipuită m'a cuprins. câci am văzut, precum tatal täu 
aşezase lucruşoarele în odaia moartei, dela pantofiori de lingă 
pat piuă la cupa de cristal ce primea inelele in fiecare seară, 
că şi tu aveai acelaş cult, aceiaşi pietate pentru lucrurile care 
au fost. 

O năvală bruscă de aer curat venea, parcă deschisese cine- 
va ò fereastră spre un orizont de mare, si clopotele, clopotele 
acelea care in oraşul tăcut al Iaşilor intovărășesc toate impreju- 
rările vieții, clopote pentru viaţă şi clopote pentru moarte, clo- 
pote pentru dureri şi clopote pentru bucurii, au inceput parcă să 
sune iarăşi, incet, incet, pe urmă tot mai tare, pină s'au perdut 
din nou intro vagă armonie, ca atunci cind fi se pare că incepe 
să cinte limştea ea Insàsi, 

St am vâzut cu ochii amintire: oraşul bătrin, casele noas- 
tre părintești, cu vita de vie care plingea in fiecare primâvară 
boabe clare de upă, limpezi ca Intäil: noastre lacrimi. Bâtrinii 
noştri au prins din nou ființă, siluete vechi au inceput să se 
strecoare pe străzi, copaci tăeţi s'au ridicat din nou intinzindu-gi 
umbrarul deasupra porţilor, slugi imbătrinite pe lingă casele boe- 
rești şi-au reluat locul şi taifasul în pragul porților. O lume in- 
treagă de morţi şi de moarte, de privelişti si decoruri ce nu mai 
sint, au esit ca din pămint și m'au sguduit ca de apropierea u- 
nor apariţii, 

Farmecul amintirilor le-a dat toată melancolia, si acum, 
cint incerce să le fixez, mi se pare că sint un copil ce se joacă, 
sutlind asternutul ușor de praf ce s'a depus peste o lume veche. 


Prietenia nu € decit o formă vanA a amorului, și numai a- 
moru! le poate robi pină într'atita, incit să uiţi de toate şisă nu 
trăeşui decit pentru el. Intilnirea lui e covirşitoare, şi între tine 


EX VOTO 57 
2> -aS CAR Es 


şi lume se lasă ca o cortină, după care se agită şi aleargă lu- 
mea care ţi-a devenit străina. Pe căile opuse pe care am apu- 
Cat, tirziu, la o răscruce de drum, l-am intilnit fiecare sub ose- 
bite înfățișări. Al meu purtind o mască de melancolie şi des- 
nădejde, al tău de fericire si de voluptate, şi legăturile dintre 
noi s'au desfăcut, fireşte, si mai mult. Singurătatea mie, mi-a 
devenit mai trebuincioasă ca să pot sta mai bine cu masca tra- 
gică de vorbă. Si atunci, sentimentalismul bolnävicios de odi- 
nioară s'a prejäcut la mine'n ironie, cuvintul de dragoste In sar- 
„casm, lacrima de multe ori in piatră scumpă, Apoi am chemat 
in jurul meu ura şi pisma, şi acestea mi-au fost o adevărată yo- 
luptate, căci este o voluptate și aceia a danțului între pumnale. 

Astfel am ajuns să ucid In mine și amorul după cum uci- 
sesem și prietenia, căutind să mă pregătesc pentru voluptäti vii- 
toare, In ființa aceleia ce le-ar imbrâca pe amindouă, 

Tu insă, câruia-i era dat să te poți bucura de toate, cu su- 
fletul tău liniștit, n'ai avut norocul și te-ai reintors printre umbre, 


Recitesc aceste amintiri, aduse toate intr'o seară furtunoasă, 
„le un miros vag de floare de tei, şi-mi spun că poate fluturul 
acela albastru ce-şi desvâlea aripele fosforescente, în dreptul gea- 
murilor mele, era sufletul tău întristat ce râtäcea prin noapte şi 
revenea să-şi vadă prietenul anilor tineri. 
ie dar aceste ca un ex voto in amintirea ta, şi dormi 
liniștit In fintirimul indepărtat de țară unde te-au ingropat ai tai, 
Şi de acuma clopotele, clopotele acelea, care în oraşul tăcut un- 
„de am copilărit amindoi, clopote pentru dureri si clopote pentru 
bucurii, clopote pentru viață si clopote pentru moarte, bucure-se 
si tinguiască-se pentru alții, că pentru noi nu mai au pentru 
“ce suna... 


D. Anghel 


SONETE 


Jubirea moartă 


Ce crud am fost cu biata mea iubire: 
Cind a murit, i-am aruncat inelul... 

Şi "n loc s'o pling, eu am luat scalpelul 
Și-am disecat intreaga ei simţire, 


Avui o dureroasă presimţire, 

Cind am intins pe marmoră modelul, 
Că 'n sufletu -i găsi-va viermi oţelul 
Si "n fiecare nerv, o amăgire. 


„Și-a lost așa. Cu inima "nghețată, 
În cugetarea mea intunecată 
Înmormintat-am trista ei poveste. 


De-atunci cresc spini pe groapă ;—şi mă doare 
Să ştiu că, poate, netăcind aceste, 
i presuram pe lespezi lăcrămioare.... 


SONETE 


Plingerile unui Apostat 


Am fost şi sint un räsvrätit Pe mine 
Nu m'a ingenunchiat Dumnezeirea, 

Cerui doar minţii mele tălmâcirea... 

Şi ea mi-a spus: „Nimic nu-l râd, nici bine: 


„Nu te conduce nimeni; stai de sine... 
"Si ești tu singur Dumnezeu... şi Firea 
„E un pustiu pe care nălucirea 

„Îl umple cu castele ori ruine. 


Dar ce stingher și ce străin îşi sbate, 
În urgisita lui singurătate, 
Särmanu-mi suflet, clipele 'ngrozite... 


Şi cum n'ași vrea să cred şi 'n prosternare 
Să 'nalț spre Tatăl brațe umilite, 
Sa pling... şi să mă rog să-mi dea iertare! 


Barcarolă 


Alunecind pe-a sufletului mare, 

A cugetării barcă uşurică, 

În sbor fulgerător de rindunică 

Se pierde cu 'ndrăzneală 'n fund de zare. 


Cit e senin, in dulce legänare, 
Oglinda apelor cochet despica ; 
Dar cind talazurile se ridică, 
Înneacă 'n ele biata cugetare! 


Căci, care gind se luptă cu simfirea 
Si poate să-l infrunte răsvrătirea, 
ind se främintä 'n sulet uraganul ?... 


Si cite bărci s'au depărtat de maluri, 
Dar neputind străbate oceânul, 
S'au mistuit în lacomele valuri !... 


VIAŢA ROMIVEASCA 


Moartea Anahoretului 


Calugărul bătrin cu vechi metanii 
Pe-un jilt străvechia ades incremeneste 
Si, numärind mărgelele, gindeşte 

Ca boabele pe şioară curg ca anii. 


Din rostul înțeleptelor cetanii, 

El a 'nvățat că totul se sfirseste, 
Ca fierul chiar, cu vremea, rugineste 
Şi că se pleacă Morţii chiar titanii. 


Hai... una, două, șapie, nouă, zece 
Si nouăzeci... si tot șiragul trece... 
Şi 'ncepe dela capăt sar siragul. 


Sint anii lui. În mină bine-i stringe, 
Dar, atipind, ti scapă şi se stinge, 
— Vorbiţi incetișor, că doarme magul.., 


Mihai Codreanu 


Curiozitätile aparatului respirator 


Imensa majoritate a ființelor—animale şi vegetale- au ne- 
voe de oxigen in fiece moment. Lipsa acestui element provoa- 
că moartea organismului un+ori în citeva minute, alteori după un. 
timp ceva mai lung. Oxigenul intra, in adevăr, neincetat in com- 
binafiune cu substanţele chimice care compun protoplasma celu- 
lelor ; provoacă aşa numitele arderi, consumind unele molecule- 
complexe, transformindu-le in molecule mai simple ; contribue la. 
regenerarea unor combinafiuni chimice indispensabile vieții; gră- 
beşte diferite reacfiuni între substanțele protoplasmice ; întreține, 
in stirşit, acea veşnică nestabilitate chimică ce caracterizează viața. 
Din aceste reacţiuni rezultă şi substanțe chimice simple, cu ener- 
gie de combinatiune slabă sau nulă,— substanţe care nu mai pot 
intra în combinaţiunile complexe ce formează materia vie şi care, 
devenind libere, difuzează in lumea din afară. 

Așa sint apa (H20), acidul carbonic (CO,), etc, Dintre a- 
ceste, acidul carbonic e gazos ca şi oxigenul si pare a fi rezul- 
tatul direct al acţiunii oxigenului asupra materiilor vii : deaceia. 
sub numele de respiraţie înțelegem introducerea continuă de oxi- 
gen In corp şi degajarea din el a acidului carbonic. 

Sint puține organisme, așa numitele anaerobe, care nu au 
nevoe de oxigen ; ba, pentru ele oxigenul este ootravă violentă. 
Aceste organisme sint insă foarte puţine, fac o exceptiune, inte- 
resantă in adevăr, dar o exceptiune. 


+ 


Pecind fiziologia mai veche se adresa—orideciteori studia. 
o funcțiune a corpului— la animalele superioare: om, cine, broas- 
că, fiziologia actuală are in vedere toate grupurile de animale și- 
se adreseazä, cu oarecare predilecție, animalelor inferioare de 
tot, acelor care au corpul format dintr'o singură celulă chiar, pen- 
trucă acolo fenomenul se petrece în mod mai simplu si experi- 
enfele se pot face mai ușor ; prin urmare acolo, la ființele infe- 
rioare, monocelulare, e speranță să putem pătrunde în detaliile 
fenomenului și să ajungem la concluziuni de ordin general, 


6? VIAŢA ROMINEASCA 


Studiul respirației la animale, deşi nu prezintă nici o nou- 
tate deosebită, este interesant--in afară de curiozitätile pe care 
le voi semnala mai jos—«in mai multe puncte de vedere: 1. pu- 
ne in lumină cu ce mijloace simple natura a realiza! maximum 
de efect posibil: 2 lämureşte strinsa relațiune care este intre 
mărimea suprafeței corpului animal şi nevoia schimburilor cu 
lumea din afară; 3. ne arală cum la animale poziția unor or- 
gane e determinată de poziția altora ; 4. ne pune in contact cu 
un fenomen biologic frecvent; adaptarea unor organe preexistente 
la o funcfie nouă; şi 5, ne dă argumente experimentale în spri- 
jinul teoriei adaptării la mediu. i i x 

Descriind în linii generale aparatul respiralor la animale şi 
atrăgind atențiunea asupra punctelor de interes biologic, schitate 
mai sus, cind se va prezenta ocaziunea, sper că cetitorul îşi va 
opri vre-o exclamare nefavorabilă, la adresa subscrisului ori a 
redactorilor şi directorilor revistei, pe motiv că chestiunea e prea 
veche şi prea neinteresantă, 


In determinarea formei, aşezării şi structurii aparatului res- 
pirator joacă rol considerabil superioritatea organismului, mai bine 
zis complexitatea organismului, si mediul, apa ori aerul în care 
animalul iși găseşte oxigenul. Pentruca să procedez ştiinţiă- 

prea pain cește—de!a simplu la complex—să 
incep cu un organism foarte inferi- 
or, cu unul de care se vorbeşte mult 
in toate cărţile de filozofie biologică 
mai noi, dar cu care n'au făcut poa- 
te cunoștință mai deaproape unii din- 
tre lectori. Să incep cu amiba. 

O amibă (Fig. 1) e un animal foar- 
te inferior, monocelular, adică redus 
la o bucăţică de protoplasmă cu un 
simbure sau nucicu. Ea nu are o 
iormă anumită pentrucă necontenit 

swiwi întinde sau retrage cite o parte din 

corpul său. Intinzind părţi din corp, 

aşa numitele picioare false sau pse- 

udopode, amiba se tirăşte pe corpu- 

rile solide din apă, Uneori, din anu- 

mite imprejuräri ce pot fi determi- 

näte experimental, amiba se grămă- 

Fig. 1. Unul din animalele cole deşte si ia forma sferică, avind a. 

mal simple: 9)amibd. tunci suprafața cea mai mică posibil, 

căci e lucru cunoscut că, din toate formele geometrice imaginabile, 
slera are suprafața cea mai mica. 

Oxigenul din mediu (din apă) pătruade in corpul amibei 
prin toată suprafața protoplasmei, şi tot prin toată suprafafa ese 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 63 


din corpul animalului acid carbonic. Dacă mediul e vast, ani- 
malul găseşte suficient oxigen, iar acidul carbonic. difuzind re- 
pede în apă, se depărtează curind de animal, Dacă, din contra, 
mediul € limitat--cum e picătura de apă In care se observă a- 
mibe la microscop —atunci oxigenul se consumă. Au loc atunci 
excitafiuni in corpul amibei, care pe deoparte se intinde, căutind 
a prezenta o suprafaţă cit mai mare mediului unde e oxigen, 
iar pe de-alta incepe a se mişca în direcția unde e mai mult o- 
xigen. Asupra explicärilor meeanice—in alară de orice forţă mis- 
terioasă—a mișcărilor amibei, in direcția unde-i mai mult oxigen, 
nu e loculsă insist aici; ceia ce rezultă, insă, din aceste mişcări 
€ că animalul se apropie de marginea picăturii, unde vine mai 
lesne aer in apă. În vasele in care am adunat apă de mlastini 
cu amibe, vom gäsi—dupä citva timp de liniste—amibele pe 
marginea suprafeței apei, căci, venind după oxigen, acolo se 
grämädesc mai toate amibele din apa. 

Această observaţie ne invederează o necesitate pentru ani- 
male, anume aceia de a avea continuu aer curat, aer proaspăt, 
Amiba il găseşte urcindu-se la suprafaţa vasului, ori stind pe 
lingă plante de apă care degajează oxigon ; dacă insă prin un 
mijloc oarecare s'ar tot premeni aerul, atunci desigur că anima- 
lul nu mai sufere excitatiunile care provoacă mișcarea lui spre 
regiuni mai oxigenate, 

Spuneam mai sus câ amiba îşi poate mări şi micşura su- 
prafata, intre anumite limite bine înțeles; că-şi mărește supra. 
fața atunci cind e nevoe să aibă un contact mai intins cu me- 
diul ce conţine oxigenul. Să ne inchipuim acum că amiba noas- 
tră, a cârei suprafață e intrun raport anumit cu volumul corpu- 
lui, crește, Pe măsura creşterii volumului se accentuează un 
dezechilibru intre supraiață şi volum; căci, cum lesne se 
poate Infelege, pecind supralețele cresc proporțional cu pa- 
tratul distanțelor, volumul creşte proporfional cu cubul acestor 
distanțe. Dezechilibrul intre supralață si volum va deveni cu 
atit mai considerabil cu cit volumul corpului va fi mai mare. 
“Citimea de oxigen, ce ar pătrunde prin suprafatä, nu ar putea 
compensa necesitățile corpului voluminos. Pentru a înlătura a- 
cest inconvenient, materia vie ar trebui să se lățească, să se gi- 
tue, să se rupă în bucăţi, in care raporturile dintre suprafaţă si 
volum sâlie convenabile, Acestei necesități mecanice, de a res- 
tabili raporturile necesare Intre volum si suprafață, li atribue bio- 
logii diviziunea celulară. 

Dacă ne-am imagina acum o grămadă considerabilă de ce- 
‘Juice, am infelege că numai celulele care vor veni in contact di- 
sect cu mediul vor putea respira în mod normal, celelalte nu, 
Pentruca toate, sau marea lor majoritate să fie în contact cu me- 
dinl, celulele vor trebui să se grămădească toate pe un rind sau 
două, ori ca în masa celularñ—imobila dacă e mai mare—să 
apară un mare număr de canaluri și canalicule prin care sa şer- 
puiască necontenit mediul oxigenat. 


6t VIAȚA ROMINEASCA 


Acest din urmă caz este realizat la spongieri, care, sub for- 
ma lor cea mai complicată -cum € buretele de bae (Fig. 2)— 
au aspectul unei gră- 
mezi de celule, stră- 
bătute de numeroase 
canaluri. Aceste co- 
munică cu exteriorul 
prin găuri mici şi mari. 
Păreții canalurilor sint 
căptuşiți cu celule late, 
Din loc în loc cana- 
lurile sint mai largi şi 
celulele ce căptuşesc 
aceste scobituri sint 
mai mari si au nişte 
bice lungi, nişte fla- 
geli, care bat necon- 
tenit în apă Intr'o sin- 
gură direcfiune. Prim 
baterea lor apa e mi- 
nată Intr'o arume par- 
te, iar prin partea o- 
pusă vine apă proas- 
pătă. Acest curent ne- 
intrerupt din corp se 
poate urmări pe su- 
Fig. 2. Burete comun, burete do bae, prins pe prafafa animalului şi 
stinet din fundul mării, Prin el serpueste mai ales cind în apă 
necontenit apa. e : 
puţin praf colorat ce 
ajută să putem urmâri mai lesne curentul, aproape inperceptibil 
altfel. Se vede atunci cum întră apa prin găurile cele mici şi 
ese apoi prin gâurile cele mari (osculi). 
lată dar la două forme foarte simple—amiba şi spongierii 
—la care nici vorbă nu poate fi de un aparat respirator special, 
indicate două însușiri care asigură respirația: mărirea suprafeței 
de contact a oxigenului cu corpul, şi dispoziţii pentru primeni- 
rea mediului. 


I 


Animalele superioare, vertebrate şi nevertebrate, se pot 
reduce cu imaginatia—oricare ar fi forma lor—la o formă sim- 
plă, pe care o găsim realizată la unii viermi. Anume la um 
corp aproape cilindric, acoperit la exterior cu o piele sau tegu- 
ment, prin care animalul e in contact cu mediul şi prin care se: 
lac— cum lesne se poate infelege—schimburile intre corp şi mediu 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 05 


(Fig. 3). Sub tegument sint in genere pături cu mușchi. Apoi 
în tot corpul e un gol, dela : 
un capăt la altul, 
Prin acest gol trece tubul di- 
gestiv, care se deschide la un 
capăt al corpului prin gură, la 
cellalt prin anus. In golul cor- 
pului sau în cavilalea gene- 
rală (coelom) e un licid care 
are un rol foarte important. In 
el ajunge oxigenul care trece 
prin tegumentul animalului, in 
el trec alimentele mistuile de 
tubul digestiv. Acest licid de- 
vine, prin urmare, pentru păr- 
file corpului ce n'au nici un 
CORRE Mn D 2 Cu es pole Mit 


diu : mediul intern. Prin li- jus de-a curmezisal intr'un vierme ca 
cidul cavității generale se tm-  limbrical. La mijloc e tubul digestiv 


prästie uşor oxigenul la ce- 
lule; în acest licid ese din ce- 
lule acidul carbonic, care mai 


(Ph), incunjurat de un gol (came- 
ra generală), apoi vine päre- 
tele corpului. 


apoi diluzează prin tegument in mediul extern, 

Aceasta e forma cea mai simplă de animal superior, Cele 
mai multe animale superioare sint mult mai complicate. Com- 
plicațiunile cele mai importante, care ne interesează sint: 1. mo- 
dificarea tegumentului pentru a răspunde mai bine unor functi- 
uni speciale lui, anume ingrosarea lui pentru a apăra corpul de 
influența stricătoare a mediului si intärirea lui pentru a servi ca 
schelet (paralel cu această modificare se diferențiază organe 


artera aurtă méduvs spinării evaria dorsală anria 


Lă 
pura Amdhideri branchialis 


inima vaza] ventral anae 


Fig. d. Forma cea mai simplificată a unui animal verto- 
brut. Si aici intestinul e incunjurat de camera generală. Dar licidul care 
transportă oxigenul e cuprins In vase sangvine si o inimă il impinge 
necontenit într'o directie determinată, 


speciale de respirație); 2. apar niște organe care så poată mişca 
mai repede mediul intern, pentru a duce mai curind oxigenul la 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCA 


toate celulele corpului şi a aduce mai repede aparatului respi- 
rator acidul carbonic, Acest grup de organe € aparatul circula- 
tor, redus la un sistem de lacune la animale inferioare, format 
din multe vase cu multe ramuri şi cu păreți musculosi sau cu 
una ori mai multe inimi, la animale superioare (Fig. 4), 

Nu voi intra în nici un fel de amănunt pentru a arăta cum 
sint realizate pe scara zoologică aceste perfectionäri şi mă voi 
märgini să arăt ceia ce, in general, este obişnuit, e normal, si 
ceia ce e neobişnuit, curios, ca adaptare la condițiuni de traiu 
particulare, 

Respirația acvatică. Spuneam că tegumentul prin pozitiu- 
nea lui e partea corpului prin care se fac schimburile gazoase. 
La animalele mici, cu tegumentul fin, suprafața tegumentului e 
suficientă pentru a asigura schimburile intre mediul intern si ex- 
tem. Tot aşa la animale mai mari, dar încete cum e rima, li- 
pitoarea, echinodermele. Tegumentul îndeplineşte bine acest roi, 
fiind subțire şi veşnic umed. 

La animalele mai cumplicate, mai mari sau care au viața 
mai activă, tegumentul e in genere întărit pentru a proteja pâr- 
file din lăuntru ale corpului și pentru a servi ca schelet muscu- 
laturii, In acest caz numai regiuni limitate ale tegumentului rä- 
min subțiri si permit schimburile. Dar aceste porțiuni limitate 
ar fi cu totul insuficiente dacă n-ar prezenta expanziuni, creli, 
falduri, simpli sau ramificati. Aceste expanziuni constituesc or- 
gane speciale de respiraţie, branchiile. Prin ele se fac uşor 
schimburile, pentrucă mediul intern circula repede şi pentrucă 
pielița ce separă singele (mediul intern) de mediul extern e foarte 
finà, Mărirea suprafeței e asigurată de ramificații cu atit mai 
numeroase cu cit nevoile respiratorii sint mai mari. In unele 
cazuri suprafața totală a branchiilor intrece de mai multe ori su- 
pralata tegumentului intins, 

La unele animale, cum sint unii viermi 
inelafi, branchiile sint în tot lungul cor- 
pului şi neacoperite; la alte animale — 
mai superioare — branchiile sint jocalizate 
in regiuni limitate și sint acoperite de pro- 
ducfiuni ale tegumentului, Astfel la rac 
branchiile sint în regiunea pieptului şi a- 
coperite de carapace; la scoici, melc, cra- 
catifä, pielea formează așa numită manta, 
care acopere branchiile. In aceste cazuri 
branchiile sint bine apărate de imprejură- 
rile neprielnice din mediul extern, dar e 
nevoe de o dispoziţie particulară pentru a 
primeni neincetat apa. In genere, această 
s Fin 3. Tieten N dispoziție particulară serveşte şi în alte 

i sei spre ie en apei incit se realizează o considera- 

école Y tob digestiv. economie in organizarea animalului, 

scoici, de pildă (Fig. 5), mantaua are 
două poale, una pe o lature, alta pe altă lature a animalului, Fie- 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 67 


care din aceste poale are pe fața dinspre corp nişte perișori, nişte 
cili vibratili, care produc un curent ce merge pe marginea poa- 
telor dela partea dindărăt a corpului până la gură şi apoi dela 
gură indărăt prin partea de sus a mantalei, unde-s branchiile, pănă 
în partea dindărăt a corpului (Fig. 6). Acest curent aduce ani- 
malului la gură şi hrana, pe care n apucă cu un fel de buze, a- 
duce branchiilor aerul necesar, spală apoi urina ce se varsă în 
apropiere de anus şi apoi spală şi murd pe care le aruncă a- 
nimalul din tubul digestiv. Mantaua fabrică şi scoici, 

La cracatiță, sepie şi alte moluște cefalopode (cu braţe la cap), 
mantaua are forma unui sac deslipit de trup în jurul gitu- 
lui (Fig. 7). Eaare mușchi puternici si se poate stringe bine 
în jurul gitului, incit aruncă apa cu putere prin un tub particu- 
lar, numit sifon. Aici mantaua asi- 
gură primenirea apei, spălarea urinei 
şi depărtarea excrementelor, dar mai 
e si cel mai important organ de loco- 
mofiune, căci, aruncind apa cu putere, 
şivoiul de apă găsește o rezistență In 
apa mării și corpul care repede pe 
şivoiul este impins energic indärât. 

La un fel de sepie (loligo) sifo- 
nul e lung şi se poate îndrepla 
înnainte, innapoi sau lateral. Indreptind 
şivoiul ințr'o direcție, animalul se mis- 
că in direcţia contrară. —l.a moluște 
vedem prin urmare că pozifiunea bran- 
chiilor e determinată de poziția anusu- 
lui, găurilor urinare, etc. k r 

La raci primenirea apei se face de E 
un fel de lingură, care aruncă apa în pi. pg sora amr gr ce 
spre cap, pecind altă apă vine prin jului. Se văd buzele pa, l, pi 
prin partea dindărăt a carapacei, prin clorul scoicii eu forma delimbă, 
partea de lingă așa numitul git, A- apoi our cepe oR torma 
ceastă aruncare înnainte a apei € po- ppan pe e n denar 
trivitä cu direcția in care innoatä ani- dărăt se văd două găuri o. p- 
malul, Racul merge... ca racul, in- si o. a, prin caro intră si es9 
napoi. Aruncind apa innainte, pe la apa din one a msl er 
cap, şivoiul de apă ajută mersul in- t° Ain pp ad nt À cară și 
năpoi, A vibratill, 

La pești (Fig. 10) sint tot branchii. i 
Aceste sint aşezate in nişte gropi dindărătul capului, gropi aco- 
perite de un fel de capac tare, de un opercul. In groapa sau 
camera respiratorie, care comunică cu partea dindärät a gurii, 
sint de ordinar 4 arcuri, pe care e o pielifä incretitä și dinfatä in 
care circulă repede singele ro$. Printre aceste arcuri ese apa 
ce intră pe gura animalului. Prin mișcările gurii apa e im- 
pinsă printre arcuri, le spală şi apoi ese pe sub opercul, in- 
dreptindu-se indärät, spre coada animalului. 


cs VIATA ROMINEASCA 


larăși economie de organe ! Gura, organ musculos, e foarte 
nimerită să facă si funcția de a primeni apa. Expulziunile re- 
pezi ale apei pot ajuta si la lo- 
comoțiune, Respirația este de- 
sigur mai energică în timpul cit 
animalul e mai activ. alcar- 
gă. Cheltuiala de putere pentru 
respiraţiile mai energice are si 
aici un efect util animalului, a- 
nume îinlesneste, ajută chiar, 
mersul înnainte, apa din came: 
ra branchială fiind impinsă ener- 
gic indärät. Curentul de apă poate 
servi şi pentru a schimba repede 
direcţia mersului. In adevăr, 
dacă aripioara din dreapta, de 
pildă, se întinde si se pune In 
faja curentului ce esă din „u- 
rechea* dreaptă, atunci partea 
dreaptă sufere o intirziere în 
: mers şi corpul cimeste spre 
" dreapta, 

Dintre animalele superioare 
mai respiră prin branchii, cel 
puțin în timpul dezvoltării, ba- 
tracienele, Ele au uneori bran- 
Fig, T. Tăetură imaginată în lungul chii externe, adică expanziuni 

corpului unei sepii, ale tegumentului din regiunea 
sitului ; sau branchii interne ca cele dela peşte. 

Respirația aeriană e realizată de organe diferite. Dintre 
cle de remarcat sint tracheile insectelor şi plămânii vertebratelor 
superioare. 

Tracheile sint niște tuburi foarte ramificate, care incep din 
tegument—cași branchiile—și se ramifică în tot corpul (Fig, 11 
şi 12). Ele sint omoloage branchiilor: decit, în loc să se întindă 
in alară, se întind in corp şi i-au forma de tuburi. Prin ramifi- 
carea lor se realizează mărirea supraletei de contact a mediu- 
lui extern cu cel intern; prin imprästierea în corp se asigură u- 
miditatea continuă a pieliței prin care difuzează aerul. Branchiile 
ar fi improprii la animalele aeriene, căci s'ar usca repede si ar 
deveni inutile respirației. 

Aerul pătrunde In trachei prin găuri speciale (stigmate); el 
se duce prin ramificafiuni în toate părțile corpului, diluzind prin 
păreții subțiri ai tuburilor, Pentru improspätarea aerului, pen- 
tru ventilafie, servesc mişcările musculare ale corpului. Anume 
regiuni ale corpului, cum e abdomenul, pot fi strinse prin actiu- 
nea mușchilor. Atunci tuburile sint turtite şi aerul esă afară, 
Lacà mușchii nu se mai contractează, tuburile îşi revin la for- 
ma lor, se largese şi aerul vine in trachei. Pentruca lărgirea 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 69 


tracheilor să se lacă repede şi fără cheltuială dn forță, serveşte 
un fir de chitină spiralat, care e format de pielita tracheri, A- 


A 


à 
A ps rr MEDIE 


, 8. Un rac disecat tru a se pune în evidență sistemul nervos. ln 
re rm ba pieptului se văl camerile cu branchii (7, r.) 


intima 


camară brancçhisis 


artera sternală 


arteră s pictorului 


Tg. 9. i transversală a corpului racului la nivelul inimii și al ar- 
j a mer ere ile indică drumul singelni (la stinga figurii singole 
încărcat cu bioxid de earbon e reprezentat In n ; în camera bran- 
chialä s'au figurat branchii (br) n la stinga). 


i : ză cind e a- 
cest fir servește ca un tel: se turteşte, se delormea 
păsat, revine la forma lui cind apăsarea incetează. 


70 VIATA ROMINEASCA 


In rezumat, respirația trachealä şi cea branchialä sint tot 
© respiraţie tegumentară, modificările rezultind din o mai potrivită 
adaptare la mediu. 


B. 


Fig. 10. Cap de peşte. Operculul e scos s a se vedea arcurile 
branchiale (è) $ Un are branchial (b) cu Tais branchéale (7). 


Omul şi vertebratele superioare au plāmini, organe care nu 
sint omoloage cu tracheile, nici cu alte producfiuni tegumentare, 
pentrucä se produc din tubul digestiv. Structura pläminilor e 


Satri nerh, 


Fig. 11. Cum se imprästie tracheile 


1 Fig. 12, O bucăţică 
în e unei insect =: y 
no sn nsecte. (Figura e sim de 


trachee văzută sub 
reprezintă corpul tăiat 
eurmez). Stig. stigmatele. = miomo 
complicată şi răs i i i 
yatean 8 punde perfect cerințelor unui aparat respirator, 


se face prin mişcările pieptului, 


plăminii sau li silesc să se dilate. mișcări care apasă 


IH 


In descrierile de mai sus 


7 . am privit chesti 
şi am descris citeva cazuri no $ runos D gonil 


rmale, obișnuite. In această parte 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 71 


a studiului voi arăta exceptiunile dela formele comune, am pu- 
ita să le numim curiozităţile aparatului respirator. Ele nu sint 
aires adaptäri particulare la moduri speciale de trai, cum vom 
vedea. 

Dar mai întăi să rezum, în citeva linii, ce condițiuni trebue 
să îndeplinească un organ spre a servi la respirațiune. Aceste 
condițiuni, care le putem scoate din descrierile de mai inna- 
inte, sint: 

1, Să inlesnească difuziunea oxigenului spre singe şi a 
acidului carbonic spre exterior. Aceasta se realizează prin fap- 
tul că în regiunea corpului, care se interpune între singe si me- 
diul extern, e o pielifä foarte subțire și umedă (o pielifä uscată 
impiedica diiuziunile); 

2. Să permită cel mai inlim contact, şi pe cea mai mare 
suprafață posibilă, între cele două medii (mediul intern şi €x- 
tern). Aceasta se realizează prin expanziuni sau invaginafiuni 
ale membranei despärtitoare a celor două medii si prin o rețea 
vasculară sau lacunară cit mai bogată sub această membrană; 

3. Mediul intern şi extern să se reimnoiască neincetat, pon- 
iru a se păstra totdeauna o lipsă de echilibru în compozițiunea 
lor. (Dacă conţinutul celor două medii in gazurile ce difuzează 
e acelaşi. schimburile nu se fac), Aceasta a treia condifiune se 
realizează din pariea mediului intern prin circulațiune (mişcare); 
de partea mediului extern, prin lucrarea cililor vibratili (la scoi- 
câ), ori prin mișcările unor anumite organe (mantaua la cefalo- 
pode, lingura dela rac, gura la pești, mușchii la insecte şi ver- 
tebrate pulmonate), care silesc mediul extern să se mişte, să se 
prelacă, 

Odată ce un organ al corpului indeplineste aceste condifi- 
uni e un organ respirator, oricare ar fi silualia şi origina lui. 

Adaplări mai curioase pentru respiraţie sint următoarele: 

1. Larvele unor insecte de neamul libelulelor (caii popii, 
demoaselele) au un fel de branchii In rectum, adică în regiunea 
din urmă a tubului digestiv. Această din urmă parte, avind o 
musculatură care asigură expulzarea excrementelor, poate face 
mişcări de stringere şi dilatare și deci poate lua și arunca apă, 
deci aduce oxigen la branchü, La larvele de asschna (tot un 
fel de libelulă), rectumui face mișcări aşa de energice pentru 
expulzarea apei, incit șivoiul de apă servește la locomofiune: 
„„motor posterior, 

2. Chiar branchiile aceste de libelule sint o curiozitate, căci 
nu sint de natura branchiilor obişnuite. In adevăr, în branchiile 
obişnuite se află singe. In branchiile larvelor de libelule sint 
insă trachei (Fig. 13), aşa că oxigenul dia apă trece mai intăi 
prin branchii în trachei şi apoi se duce, prin trachei, in singe, 
Aici stigmate nu mai sint. Această adaptare curioasă ne dove- 
deste că insectele se trag din animale aeriene, că viața acvatică a lar- 
velor € o adaptare secundară și că branchiile tracheene sint © mo- 


72 VIATA ROMINEASCA 


dificare a aparatului tracheal, spre a răspunde nevoilor de trai in apă. 
à 3 La scorpioni (Fig. 
14), animale care în 
multe privinti se inru- 
desc cu crustaceii, apa- 
ratul respirator — numit 
plämin — are aparenta 
unei camere branchiale., 
cu branchii în formă de 
lamele (Fig, 15). Aici 
avem adaptarea unui or- 
gan de respiraţie 1n apă, 
la respiraţia aeriană, 
4. La citeva soiuri de 
pești intestinul serveşte 
AE = la respirație, Asa sint 
branchu "ETES chișcarul (cobitis fossi- 
+ ; i lis (Fig. 16) şi neamu- 
rile lui, care trăesc în 
bălți şi iazuri, unde apa 
nu € prea acrisită. A- 
cești peşti au branchii 
RE cași alți peşti; respirația 
trunchiuri fra,  branchială nu e insă su- 
ficientă şi animalul esă 
din cind în cind la su- 
prafafa apei si inghite 
aer. Acest aer străbate 
tubul digestiv şi esă prin 
anus, dar acum e incär- 
ya ca cu mult acid carbonic. 
eaa go e tonuri (aie: a poaa i ne face 
o e, e in- prn porțiunea din ur 
soctelor sint branch i me adaptate unei à tubuni digestiv, ră 
subțiri și au foarte numeroase vy cn Up ge sr 
carii cg ase sangvine (ca la orice organ 
Aici avem adaptarea unui organ preexisteni, tubul digestiv 
la o funcţie nouă, respirația. a Aaa aa Ps pes 
difiilor de traiu în neagra à ge sl Ce 
„5. La un alt peste, tele arici 1 i 
respirator intestinul antérior (esolagul}" ri jrs eue 
A. oceanul indian, are corpul scurt şi gros, lungimea fiind cam 
= Ori cit grosimea. Pe tot trupul are ghimpi mari, care stau 


| ; Ere longitudinal 


2 Elena kupa (lai), apol d a oh la luerări petertsante la noi în tară, 
= ean 
En ne Tegiunea intestinală respiratorie, atit din petey À ie à har 
agic, cit gi al analizei gazelor expalzite prin intestinul respirator. = 


CURIOZITAȚILE APARATULUI RESPIRATOR 73 


culcati pe corp, cu viriurile innapoi, cind animalul şede in vre-o 
răpătură de mal. El stă ascuns mai ales in vremea refluxului 
şi atunci respirația branchială îi este insu- 
ficientä. In acest timp camera branchială 
are ceva umezeală, iar aerul ajunge la bran- 
chii, nu direct din atmosteră, ci difuzind din 
gusa esofagului. 

Cind animalul pluteşte, atunci adună mult 
aer, îşi umilă strasnic esolagul, se rotun- 
zeste ca un bostan; ghimpii se sburlesc 
şi stau tapeni pe tegumentul întins ca o 
darabană. In această stare animalul e in- 
atacabil şi are aspectul unui ariciu; a- A 
tunci se lasă el fericit In voia valurilor ca- ; 
re-l ridică și coboară, ori 1! rostogolesc in pyg, {4 Scorpiona! 
toate chipurile. Dacă în drum li cade ceva 
sub ciocul său scurt, îngust, dar puternic si tăios, e sigur câ nu-i 
mai scapă... Respirația combinată cu mijloace de apărare și cu 
cercetarea hranei! 


teganentil Pe 
extern ou sar 
p- al plâminilur 
p a 
LE Imgăturile plămi 
nibor e corpa 
+ 
FERJE Ă 
; 31e" i 
deschiderea  —. à Ah y 
i | pe sm É 


lamele camera ou 
pulmonare ser 


Fig. 15. Sectiune în curmosigul unui plămin de scorpion, in care 
Dh gene e rospiratorii ce au aspectul de Îi TA Printre 


ete intră aerul atmosferic, 

6). La amfibieni (broaște, salamandre) mucoasa gurii — cași 
pielea de altlel--joacă rol in respirațiune. Există chiar un fel de 
sălămisdre fără plämini, la care pielea corpului și mucoasa bucală 
servesc In respirație. API 

7. La un soi de peşti, la aşa numiții labirintibranchiafi 
sau macropode, deasupra camerii branchiale, cam indărătul o- 
chilor, e o scobitură, un fel de cameră, in care pielea formează 


ri VIAȚA ROMINEASCA 


nişte increțituri foarte complicate (labirint). In aceste increfituri se 
fine multă vreme umezeala si peştele poate respira aer atmosferic 
prin pielita labirintului. 


Fig. 16. Chiscarul (cobitis fossilis) care respiră gl prin branchii 
si prin intestin. Pe lingă interesanta aparență de sarpe, chiseu- 
rul miei nu respiră la fel en toți tovarășii lui aevatici, 


Interesant macropod e anabas, peşte din Indochina si insu- 
lele malaeze, care, grație labirintului său, îşi permite luxul 
unor călătorii pe uscat şi chiar să se urce pe arbori. Acest peşte 
are pe opercul—capacul mobil ce acopere camera cu branchii— 
un fel de spini tari, puternici, cam aduşi îndărăt. Cum opercului 
poate fi mișcat de mușchi, animalul poate tiri corpul sprijinind 
ghimpii în pämint. Peştele așa inzestrat ese noaptea din apă, 
umblă pe uscat, se urcă chiar în arbori, unde-si caută hrana. 
Dacă vremea e umedă, favorabilă prin urmare respirafiunii prin 
labirint, peștele poate räminea mai mult timp pe uscat. 

Avem aici cazul unui animal acvatic adaptat şi vieţii pe 
uscat, Această adaptare a fost provocată desigur de imprejura- 
rea că apele pe unde träeste acest animal sacă in timpul sece- 
tos, timp In care branchiile nu pot face nici un serviciu. 

8, Si între nevertebrate gäsim adaptări interesante ale a- 
paratului branchial pentru a respi- 
ra aer atmosferic, La un soiu de 
crab-—animal din neamul acelor raci 
care n-au decit o coadă foarte rău 
dezvoltată şi care se mişcă ser- 
vindu-se numai de picioare—gă- 
sim o modificare a carapacei pen- 
tru a ținea umezeală în camera 
branchială, Această carapace, ceva 
mai bine inchisă ca cea dela rac, 
are în grosimea ei, pe [aţa läun- 
Fig. 17. Oniscus, văzut pe spate (CA, O mulțime de sculundături, 
şi pe burtă, Se văd lamele albe, Care-i dau aspectul unui burete, 

argintii: branchii—plămini, In aceste scufundäturi se ține multă 
ra > vreme umezeală care e favorabilă 
respirației branchiale, chiar cind animalul este pe uscat. Astfel in- 
zestrat, acest crab ese pe uscat şi se urcă deseori pe cocotieri, 


Tot cam la fel e la un crustaceu inferior, la numita 
molie de ziduri (cloportă, aniscus), ED 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 15 
N e a a E e i ei 


x : lor 
Acest animal are labele bifurcate ; ramura externă a labe 
e lâţită si formează o lamă branchială. Asemenea hr pour 
sesc la o mulțime de crustacei inferiori. Interesant e a d 
cloportă, care nu trăește în apă, ci în locuri umede, pre a in 
branchială nu mai e branchie, ci am putea-o numi mai a p se 
min. In această lamă e în adevăr un sistem apa ară £ can A 
luri in care pătrunde aerul. Acest aer, astfel închis, =: să g 
culoare argintie si, răminind umed, diluzează lesne in = ss 
dar după branchia-tracheană dela libelule, branchia-plămin 


cloporte ! 


3 ideren 
, 48, + căruia i s-a rupt scolea; €, purt; a. anus, b. desch 
= e See intră aerul la plămin. Z. Æ. corpul animalului 
inehis în coajă. 


ii i i de apă, dar a- 
La melcii de uscat, mantaua e cagi la cei 
ceşti melci nu mai au branchii. La ei se adaptează ae 
funcțiunii respiratorii. Pentru a se adapta, mantaua n-a s5 


Ye. 19. Reprezentarea șomalică a aparatului cirealator la culber. 
pi rit HA corp, cu acid carbonie, se adună in rire 2 zg 
(sionsurl vinoase), de unde se Imprästie în păreţii man e 


i schimbari, ci s-a spori i mărimea la- 
ea mari schimbări, ci s-a sporit numai numărul şi m 7 
Énnaide in care singele sufere schimburile gazoase. O muscula 


78 


-a amc 


VIATA ROMINEASCA 


turā specială poate mâri şi micșura puţin această cameră, asigu- 
rind primenirea aerului. care lrebue să fie insă ceva umed 


Fig. 20. Protonter i 
De ra erus, wa peşte cure respiră prin branchii clnd 
e api, respiră prin plimini cind spele uu secat. 


9, La peştii dipnoi, care din : 
a moi, car in atitea puncte de vedere pa 
a fi re vertebratelor aeriene, besica innotätoare o are 
ca plämin, cind apele in care acești peşti trăesc seacă. Atunci 


Fig. 


21. Cameleonul (ehammleo vulgaris). 

animal r 

Dece ea ne paa Mr i in intregime nu-şi mai oxige- 
£ ii, ci la i 1 i 

erele pp Seira i besica innotätoare, O interesanta 


en fculalor asigură acest nou mod de 


CURIOZITATILE APARATULUI RESPIRATOR 77 


10. Cred interesant să citez şi o adaptare curioasă a plà- 
minilor de cameleon la o funcție străină respirației. Cameleonul, 
sopirla curioasă din multe puncte de vedere, are plăminul cu n 
mulțime de ramuri ce se viră printre viscere. Adunind mult aer 
în aceste prelungiri, animalul întreg se umilă, pare 
mai hidos, dar şi mai puternic decit este și sperie = 
astfel pe vrăjmaşii săi. 

11. În stirșit, pentru atermina această descri- 
ere să citez şi un organ respirator embrionar, La 
vertebratele superioare, reptile, păseri şi mamifere, 
intestinul posterior dă naştere unui fel de pungi 
care se lățește și acopere în parte embrionul. În pe- 
reții acestei pungi, numită allantoidă, sint vase cu 
singe. Punga, venind în atingere cu coaja oului pe 
unde trece aer dela exterior, e un organ potrivit și 
pentru respirațe pe lingă alte funcțiuni ce are. 


IV 


Din descrierele de mai sus am văzut cu ce 
mijloacele simple nalura realizează maximum de e- 
fect posibil si cit de puternică este influența medi- 
ului. Pentru a încheia, adaug citeva cuvinte asupra 
rezultatelor culese de ştiinţa experimentală în ce priveşte plastici- 
tatea aparatului respirator. 

La mormolocii de broască există la începutul vieţii larvare 
branchii externe, simple incretituri ale pielei depe git. După un 
timp aceste branchii dispar şi apar branchii interne, pe arcuri 
branchiale, ca la peşti. Variind conținutul apei tn aer—in oxigen 
—putem grăbi sau Intirzia apariția branchilor interne. Branchiile 
interne sint, cum am spus mai sus, organe de perfectionare ; 
mişcările gurii asigură primenirea repede a apei, deci o respi- 
rație mai activă, Sporind citimea de oxigen în apă, mormolocul 
cu branchii externe n-are nici o grabă să perfecționeze aparatul 
său respirator şi rămine multă vreme cu branchii externe. 

Numărul, forma şi structura foitelor branchiale e deaseme- 
nea influenţată de sărăcia sau bogăţia apei în oxigen. Larvele 
de salamandră crescute in ape aerisite au branchii ca nişte spini, 
inguste si cu tegumentul tare; pecind, imputinindu-se in mod 
continuu oxigenul. brânchiile devin mari, late, cu celulele epite- 
liale pe un rind (deci pielița subțire) şi cu multe capilare sang- 
vine în ele: mărimea suprafeței în raport cu nevoia de a asigura 
nxigenarea. 

Ceia ce este şi mai interesant e că aceste caractere provo- 
cate experimental se mostenesc, cel putin în parte, şi în primele 
generatiuni, 

Aceste experienţe, repetate cu mai multe animale, dau re- 
zultate la fel şi râmine netagăduit că forma şi structura apara- 


Fig. 22, Plămin 
de cameleon 


78 VIATA ROMINEASCA 


tului respirator e determinatä de condifiunile de mediu. Zoologia 
experimentală e abia in fagä si rezultatele pe care ni le procură 
sint depe acum extrem de interesante, Ştiinţa viitorului va lămuri 
poate până în detalii curioasele adaptari la mediu pe care le-am 
notat in partea a I-a a studiului de față şi va putea provoca 
exagerarea sau slăbirea atitor caractere adaptative, 

Căci este sigur că ceia ce natura realizează in curs de 
veacuri prin variafiunile uneori contradictorii ale împrejurărilor 
externe, omul va putea realiza experimental—bazat pe plasticitatea 
organismelor —In cifiva ani, ori în citeva decenii, dacă experien- 
tele vor fi bine chibzuite, perzistent urmărite, si dacă experimen- 
tatorul va reuși să învingă revenirile la stări anterioare. 


T. A. Bădărău 


PT E m rm E E A 


— o 


Cintarea lui Narcis în cring 


Acum și aduce vara pe-un braţ al ei covor, 

Pe brațul cellalt coşul de aur plin de roade, 

Cu mine vine "n cringuri şi, lung cintindu-mi, şade 
Cu mine la izvor. 


Si lingă ape creşte iar neamul legendar 

Al palidei Narcise cu tainica-i poveste, 

Si pe cind vintul bate pe-a arborilor creste 
Îmi cîntă apa iar. 


Prelung imi cîntă dorul cel pâtimaș şi mut, 

Uimirea frumuseţii In fața ei plecată, 

S'ascult a mia oară, ca pentru 'ntlia dată, 
La basmul cunoscut, 


Pe malul ce miroase a inimă de flori 
Mā culc cu timpla 'n ape şascult cum la ureche 
Izvoru'mi cintă iarăşi estea cea străveche, 

tat 'atitea ori. 


VIATA ROMINEASCA CINTECUL LULNARCIS IN CRING 


Si glasul melancolic al lui Narcis l-aud, 

Vorbind de-a lui dorință cu trista ei minune, 

Sin ropotul de ape povestea lui mi-o spune 
Cu glas de lacrimi ud: 


„Spre chipul cei din față ‘mi s'ajung, în veci nu pot, 
„ŞI mlădiindu-mi trupul si sufletul spre dinsul, 
„Simt inima'mi din care incet se urcă pliăsul 

Că'i singură de tot!...* 


ne 


„Pe-oglinda mișcătoare a apelor plecat, 

„Închipuite ceruri eu văd cum faţa ‘si schimbă 

„Și 'n ramuri mâtăsoase și grele cum se plimbă 
Vintul innaripat, 


Si cind Narcis în urmă inchide 'ndurerat 

Si pleoapele şi gura, și tace, —minunată, 

Văd malul apei triste, că'n lungul ei deodată 
De fulii e 'ncărcat, 


„Pe faţa curgătoare a apelor mă 'ndoi: 

„O rază ce străbate a ramurilor noapte 

„Aprinde'n stropi de apă un sir fugar de şapte 
„Bogate pietre moi, 


| „Cum trece apa'n taină şi lunecă pe Mori 
L-ingină iarăși vintul şi lunecă pe creste,— 
| Si iarăşi apa 'ncepe o tainică poveste, i 
Din nou, de mii de ori... 


Alice Călugăru 


„Și ncet se infiripä în valul cel curat 

„Un chip frumos și tainic, si nu știu de-i fecioară 

„Sau tinăr zeu, dar pină in suflet mă 'nfioară, 
„Spre mine aplecat, 


-El are fața albă şi ochii lungi de foc. 

„Pe ochi îşi pleacă tainic ingreuiate pleoape 

„ȘI gura-i dureroasă "mi zimbește atit de aproape, 
„De stau uimit în loc, 


„E-un zimbet totdeodată şi linced Şi amar, 
„În el se zugrăvește şi tainic se 'mpreună 
„Vlăcerea de viață adincă si nebună 

„Cu al suferintii dar. 


„lar dacă 'ncerc ca tainic spre chipul din izvor 

„Să ntind pâlite braţe şi sa-l atrag spre mine, 

-l-o surdă suferință ce vine să 'nvenine 
„Neimplinitu-mi dor. 


-NP 


Documente omenesti 


EXAMENELE DE ABSOLVIRE 


Examenul de capacitate de clasa IV-a liceală si cel de absol- 
vire de clasa Villa, trebuesc reformate, după a noastră părere, 
pe care o supunem cercurilor pedagogice diriguitoare. 

Mai intâi dizertatia. Cele douăzeci de subiecte care se dau 
candidatului ca să aleagă unul din ele, sint în genere de aşa 
natură, că elevul găseşte prilej să reciteze una sau citeva lecţii 
de istorie, de higienă, de geografie, ori de științe naturale, din 
cursul anului, spre marea desperare a membrilor din comisiune, 
care se surmencază ascultind lucruri cunoscute si räscunoscute, 
şi care nu găsesc nici criteriul de apreciere a inteligentii elevu- 
lui si a aplitudinii sale pentru studii teoretice superioare. Măsura 
de a permite să se consulte cărți In timpul celor doua ore de 
preparaţie, este execrabilă. Intrind in una din aceste săli de pre- 
gătire, am rămas stupefiat. Din cei 30—40 de elevi, fiecare işi 
adusese de-acasă, ori un enorm geamandan de călătorie, ori un 
sac nesfirşit, ori vre-un mare coş de zarzavat, toate pline de 
cărți. Aruncate la pämint, risipite pe, jos, pe bânci, pretutindenea, 
geamandanele, sacii, cosurile şi cărțile dădeau clasei Infafisärea 
unui iarmaroc plin de care desjugate, de lucruri Imprästiate şi 
de copii gâlägiosi. Am avut o impresie cum nu se poate mai 
urită, cind prezentind elevilor lista de subiecte, i-am vazut rātā- 
cind mereu cu privirea dela temele date la cărţile inşirate.... In 
loc de a-și spune: „a! asupra acestui subiect am cutit şi am re- 
flectat eu odinioara... Pe acesta-l aleg*, —elevul cerceta : „despre 
subiectul acesta am eu vre-o carte In geamandanul meu ?|,.* In 
Zărvă ŞI risipa aceasta, era cu neputinţă să mai controlezi dacă 
nu cumva vre-un elev se slujeşte de cunoștințele altuia. Am vă- 
zut elevi inteligenţi, capabili de-o lucrare oarecare originală, re- 
pezindu-se la cărţi pentru a nu fi nevoiţi să gindească... Unul, 
din cei mai inteligenţi, a vorbit pe scurt şi foarte limpede des- 
pre celulă, şi intrebat de ce s'a servit, a răspuns: „de articolul 


DOCUMENTE OMEX EŞTI 3 
mn mn 


respecliv din Larousse... Se mai adaugă dezavantajul cA unii 
prulesori sint lipsiţi de imaginaţie, de cultură generală si de spi- 
rit de sinteză, şi atunci-ține-te pinză să nu te rupi: subiecte ili- 
«lactice, aride, repetarea eternului manual... cum am constatat u- 
dinioara la un mic gimnaziu. 

hifi de greşelile regulamentului, noi membrii unei oare- 
“Care comisiuni, am găsit mijlocul sa-l cludâm, alegind subiecte 
despre care elevui nu putea găsi nimic, sau foarte putin, in 
Cărţi ; ca de pilda: „ce te-a impresionat mai mult la cinematograf? 
Foloasele acestei inventiuni*; „caracterul țizanului* ; „cele mui 
plăcute ale tale amintiri din copilărie ; „ce schimbari Mi inchipui 
că va aduce aviațiunea perfectă In viaţa omului“ ; „ce caractere 
distinctive ai băgat de seamă la fiecare din națiunile reprezen- 
tate In orașul nostru cosmopolit* ete. Si în adevar, din seria a 
Ml-a de candidaţi, căreia-i dăduserâm astfel de subiecte, mai toți 
au vorbit In mod interesant, dindu-ne prilej să le măsurăm inte- 
ligenta, imaginaţia şi spiritul de observaţie. Cred dar câ in 
„acest sens ar trebui regulamentate dizertaţiile : 1) subiecte gene- 
rale, nedidactice ; şi 2) interzicerea consultării cărţilor. 

asemenea la compoziţia de limba romină. Avind ingă- 
«luirea de a consulta cărți. foarte mulţi elevi s'au apucat să trans- 
crie pagini intregi din diferiţi autori, avind grija, fireste, de a su 
indica sorgintea 1)... Si iata-l pe profesorul respectiv foarte in- 
urcat In darea notelor, neputind totdeauna alege ceia ce-i pro- 
priu de ceia ce-i copiat... 

La lucrarea de limba franceză se dau uneori traduceri, cind 
ar trebui date intotdeauna compozifiuni libere, pentru a constata 
in ce măsură şi-a asimilat elevul această limba. La matemutică 
s'au dat adesea probleme uşoare, cind ar trebui propuse anume 


„probleme, care să mâsoare inteligenfa matematică a elevului. Intr'un 


cuvint, examenele acestea să fie mai grele decit ascultarea de re- 
petiție a ultimei clase, fiindcă altfel, care ar mai fi rostul lor* 

In deosebi examenul de capacitate de clasa a IV-a, e de 
puțin folos așa cum se face acum. Din 40 de elevi, abia unul 
“sau doi sint opriţi definitiv de a continua liceul; adesea nici unul... 
Unde este atunci selectiunea celor apți pentru studii teoretice, si 
îndreptarea celorlalţi câtre activitățile practice ? 


: UN GENTLEMAN FUNEBRU 


Amicul meu X, are, de cind 11 cunosc, obiceiul de a face 
introduceri mari la anecdote mici. Eu unul nu mă mai pâcă- 
lesc; ştiu de mai înainte că introducerea e mai interesantă de- 


1P, tul critic" al amicul i meu Ibrăileanu a nenorocit pe un elev 
de clasa a Villa; a rămas corigent. 


si VIAȚA ROMINEASCA 


cit anecdota, pe care o aştept fără cea mai mică nerăbdare. Al- 
ţii insă, mai ageamii—și mā tem că cetitorul va fi dintre aceş- 
tia — impresionați de măreția exordiului, aşteaptă cu incordare 
pointa, căreia intr'adevăr emoţiunea curiozităţii ti imprumută nu 
ştiu ce miraj.. 

„in tinerefa mea, povesteşte amicul meu, cind pe cărarea 
„vieţii ajunsesem la răspintia de unde atitea drumuri se sespart, 
„ducind fiecare la un ogor de lucrat şi de cules, nam stat o 
„clipă la indoială, ci impăcat cu mine insu-mi, am ocolit ogoa- 
„rele mänoase, promițătoare de bogate recolte materiale, şi cu 
„bucurie, cu entuziasm, mi-am ales ogorul... intelectual. Lipsa 
„ȘI greutăţile intimpinate chiar dela inceput— pe acest ogor, pe care 
„l-aşi asemăna mai degrabă unei grădini de flori, căci munca pe 
„Care o cere nu-i grea, sub arşița soarelui, dar migăloasă, in- 
„delung râbdătoare; iar greutăţile sint despre hrană: florile nu 
„sc mâănincă —le-am indurat cu voioșie, ca urmări fireşti ale li- 
„berei mele alegeri... poate şi 'n speranţa ascunsă că recolta ma- 
„terială, necâutată de mine, va veni totuşi să mă caute, 

j „Au trecut anii. Urmările liberei mele alegeri s'au ingrămă- 
„dit, incâtușindu-mi din ce in ce mai mult libertatea de alegere, 
„in virtutea acelei legi a naturii, așa de adinc înțeleasă de George 
„Eliot, după care laptele noastre träesc, se desiâșoară neatirnat, 
inlänfuind pe alții, dar inlänfuindu-ne mai ales pe nui. Recolta 
„materiala n'a venit, primejduind prin lipsa ei, în modul cel mai 
„grav, chiar nobila artă a horticulturii, exercitată de mine. 

„Şi atunci, în indoiala pricinuită de teama de a ajunge la 
„apusul vieţii, tot pe atit de sărac in bunuri spirituale pe cit şi în cele 
„lumești, m am surprins pismuind pe ceilalți — despreţuiţi de mine 
„odinioară — care, pe cind eu umblam cu delicateță printre stra- 
„turi, Ingrijind flori rare. se strădânuiau innotind pină la glesne 
„in pâmintul muele şi nu arareori mlăștinos... pentru a ajunge 
„intr'un Urziu la mult visatul belşug de aur. 

„Invidia aceasta — cuvintul nu-i propriu, fiindcă In fond nu-mi 
„părea râu de ceia-ce au alţii, ci de ceia ce n'am eu— este aslă- 


„demin : rezultatul net convențiuni”. 


„Şi lucru curios, in loc de a dori buna stare materială, nu- 
„Mai ca un mijloc pentru a mă putea ocupa in linişte de lu- 


„ceilalți : ce calm, ce fin, ce armonic trebue să fie sufletul ace- 


„liia care trăeşie întrun astfel de interior_—vitind mlaştina 


prin care trebuise să treacă, toci i 
Au m i S „ tocindu-şi simtu- 
„rile și sullul, pentru a ajunge la aceste mobile de cel nfài fin 


DOCUMENTE OMENEȘTI i 85 


„Stil englez...—uitind că amicul nostru Y, a cărui privire strălu- 
teste de bunuri sufleteşti, n'are nici covoare In casă şi în loc 
„de bibliotecă, are un perete acoperit de rafturi de brad ne- 
„vVăpsit... } 

„O intimplare barocă m'a desmeticit pentru multă vreme 
„din aceasta copiläreasca iluziune, dind alt curs gindurilor mele. 

„De ani de zile, ducindu-mă la slujbă in oraşul meu de 
„provincie, trec pe lingă un mic pavilion de lemn, care poarta 
„puţin simpatica inscripție : «serviciul de pompe funebre». Afa- 
„Cerea—fâră concurenţă, fiindca are monopol de la primărie — 
„este in plină prosperitate, sub conducerea chibzuită a celor doi 
„tovarăşi, amindoi foarte grași, umflafi la equator şi turtiti la poli, 
„cu fața mare, rotundă şi rubicondă ca luna plină la orizont. 
„Chibzuinţa lor constă ta preţurile exorbitante pe care le iau,— 
„spre permanenta dar zădarnica indignare a publicului, —con- 
„vinşi fiind că 'n acest comerț nu se poate vinde ellin in spe- 
„ranța unei desfaceri mai mari. (Clientela e limitată, și in fața 
„galantarului splendid aranjat, nu se opreşte nimeni !...). Au oa- 
„menii aceştia, — foarte asemănători unul cu altul—o particulară 
„expresie a feței, cind umbla aşa strengäreste pe stradă, legă- 
„hindu-se, cu burta inainte, pe axa lor mai scurtă; un fel de 
„blindă şi copiläreasca sfidare, ca şi cum ar zice: «eei şi ce-mi 
„pasă! Sint plin de bani, sint plin de bani», iar brelocurile lan- 
„ului gros de aur parca sună ritmic: «parale berechet», «parale 
„berechet>. ; 

„ln gindu! meu, mai mult ii compälimeam pe aceşti domni, 
„Zicindu-mi: «părinții lor trebue să fi mincat foarte puţin; ei, de 
„desperare, sau apucat de meseria asta, şi acum minincă pin... 
„la vbesitate*, 

„Dar de citeva luni se clădeşte alături, Pină acum n-am 
„dat vre-o atenţie la aceasta, dar acum clădirea e gata. O casa 
„splendidă, alba ca zăpada, foarte simpla, foarte solidā, foarte e- 
„legantă şi foarte conlorabilă; nimic incärcat sau pretentios ; 
„Rospodărească şi de gust, ca pentru un om care a apucat bo- 
„Bâţia din mosi strămoşi ; innăuntru—aruncai o privire pe feres- 
„tre—mobile geometrice de mahon, modeste şi scumpe : camerele 
„netede ca nişte cutii; foarte puţine lucruri dar aranjate cu artă şi 
„odihnitoare pentru ochi; zugrăveală candidă, parchete ca oglinda, 
„Covoare persane, tavanuri cu stuckaturi; pe biblioteca exact 
„dreptunghiulară, cu geamuri mici de cristal, un mare buchet 
„de Nori; In salon, tablouri originale; bucătăria chiar, aranjată ca 
„0 farmacie; curtea imensă, cu largi peluze de iarbă deasă ca 
„peria, lără fori; aleele acoperite cu pietriș fin; şi ca păzitor al 
„acestei admirabile locuinţi, un cline uriaș, cel mai mare pe care 
„l-am văzut pină acum. 

„Ei bine, casa ¿sta pe care eu am bânuit-o ca fiind a vre- 
„unui boer g2t-beget—desi plăcerea de a contempla toată ziua prin 
„ferestrele din curte afucerea dealături, mi se părea cam indoel- 


st VIAŢA ROMINEASCA 


„nică—casa asta, zic, este a unuia sau a aminduror celor doi bur- 
„toşi umflafi la cquator şi turtiti la poli, cu fața mare, rotundă Şi 
„rubicondă ca luna plină la orizont, cu zimbetul sfidător : sint 
„Plin de bani, sint plin de bani“, cu legânatul Strengäresc pe axa 


„lor cea mică, pe cind brelocurile sună : 
AEE pe ā: „parale berechet, parale 

„Ah, mii de bombe şi granate—nu mă pot cu opri de- í- 
„Clama, de cite ori trec pe aici, ducindu-mà în SUDE ee pirlit e 
„intelectual a vindut acestui burtos nesimfitor, poezia sufletului 
„său de proletar, pe prețul unei inmormintäri de clasa | 2... Mi-l 
„Inchipui pe rubicondul meu amic, la masa scinteietoare de flori 
„argintării şi cristaluri, in faţa bibliotecii innalte cu geamuri de 
„cristal, ŞI mai ales In salon in faţa tablourilor originale — n'ar 
„fi ele sax la locul lor la Vatra luminoasă 27, 

„De atunci m'am desgustat de clegantà ; interiorurile $ 
„Nu-mi mat impun ; amintirea celor doi hi le Pise 
„Vâd intrupate în ele poezia unor suflete de proletari...“ ý 


INTELECTUALUL IN PROVINCIE 


Plingerile intelectualilor in contra vietii inci 
: efii de provincie sint 
vechi: ele se pot găsi, de pildă, in scrierile lui B 
, 3 a 
E e o sută de ani. dis 
upă o.. practică de—vai !... —şeapte ani, sint in m 
trata e cunoștință de càuză această problemi. EA 
rovincia are tendința de a nivela, iar intelectualul i 
. f d ri 
piment, ante ns afară de realitate, prin aspiraţiile sale is 
reg modu u de a gindi şi simţi. ti Š 
ariak Praon $ ți, tinde să se depărteze de 
In capitala țării, —ca să nu mai v 
à $ t 'orbesc de alte orașe mai 
mari de aiurea, — fiecare işi poate alege pricteni din diferite cer- 
curi sociale, prieteni care convin firii sale si care adesea nici nu 
se Bre pre intre ei, Asa că putem zice, câ individul işi creiază 
ye iu , conform caracterului său, Kelafiunile fiind libere, senine, 
rares inriurirea Injositoare a atirnării, mulţumesc instinctul de 
sociabilitate, făra a mârgini personalitatea. Putina de a-ți crea 
un mediu favorabil inclinațiunilor proprii, contribue chiar la ac- 
coniun acestora, Mi s'a intimplat să cunosc intelectuali și ar- 
ns ges rh acei arsă in capitalele apusene, —la care trecerea ani- 
. In loc Să atenueze icei i 
ete Fon „cum € cazul de obicei, excentri- 
Allel se prezintă lucrurile In ori i 
tel i ri Care din oraşele no 
pă porai. ne dei mai toți intre dintii, Si indivi 
se află în fi iețățit intregi, conştiente de put i uni 
tatea ci. Originalitatea jigneste ca incionss BAS se 
} ste, o necuviincioasă sfidare 
Care $-0 Ingădue un singur individ față de-o intreagä sita. 
P 


DOCUMENTE OMENESTI 87 


-— 


si sfidarea jigneste pe atit de mult, pe cit e de mare dispropor- 
ţia dintre slăbiciunea individului şi puterea societăţii. De aici, 
alternativa, de a rupe cu societatea, sau de a se acomoda ei, 

In cazul intii, instinctul de sociabilitate sufere cumplit, pro- 
ducind un gol sufletesc ce nu se poate umple cu nimic. Se sla- 
besc puterile sufletului din lipsa de stimulări de tot felul, si in- 
telectualul pierde adesea, chiar voința dea lucra in domeniul său. 
Cine a incercat a trăi departe de societate, a putut constata că 
toate plăcerile vieţii pierd din farmecul lor, ca şi cum temelia 
lor comună ar fi plăcerea sociabilitatii, 

In cazul al doilea, intelectualul, silit a innäbusi preocupările 
lui mai Innalte, care nu sint înţelese si nu pot fi impartäsite, işi 
formează un fel de personalitate artificială, convenţională, care ca 
orice lucru de imprumut, n'are nici un farmec si nici o atracţie 
pentru ceilalți, e lipsită de sare oarecum,—câci la urma urmei 

simte fiecare că preocupările sint afectate, si că nu pornește din 
inimă ceia ce-i spus din gură, 

De ghizar a aceasta oboseste groaznic, şi, ceia ce-i mai grav, 
tinde să se prelacă intr'o a doua natură; în dorința de a intra 
în comunicare sufletească cu semenii tài pentru a-ţi mulțumi in- 
stinctul de sociabilitate, te sileşti să crezi ceia ce spui, —pentrucă 
numai astfel poţi fi crezut. . 

De aici primejdia câderii la nivelul comun, 

lar nivelul comun nu cprea ridicat. Societatea unitară este 
totdeauna inferioară individului, pentru simplul motiv că ceia ce 
individul are mai bun şi mai ales intr'insul, Il deosebeşte de cei- 
lalti, iar părțile comune... sint acelea care formează temelia de in- 
telegere între toţi... 

Intelectualul riscă chiar să cadă mai jos decit nivelul co- 
mun, căci ceilalţi cred in idealurile lor, pecind intelectualul, o- 
dată dezorientat, ajunge să nu mai creadă in nimic. 

Ma obsedă o imagine: Inchipuiţi-vă o monedă nouă; e as- 
pră la pipăit căci reliefurile sint intacte  Așaii şi intelectualul, 
cit timp e întreg: aspru, dificil, în relaţiunile lui cu oamenii. 
Cu timpul moneda se netezeşte, ba ajunge chiar alunecoasă ; dar 
atunci priveşte-o: e ştearsă cu desavirgire, nu se mai cunoaşte 
nici cap nici pajură... Vai de nelezimea asta |... i 

Tot mai bine, este, cred să nu te laşi stirbit de mlinele oa- 
menilor, să rămli intreg, cu toate asperitafile sufletului tāu... as- 
perităţi care nu sint doară decit deosebirile de concepție dintre 
tine şi ceilalţi. À 

Nu varbesc, fireşte, de cazul fericit cind găsești in orașul 
tău oameni la fel cu tine. Atunci iţi creezi un mediu special şi 
nu mai efti in provincie... 


DIN CARNETUL UNUL PROVINCIAL 
NOTE DIN BUCUREȘTI 


In Bucureşti bărbaţii privesc pe stradă femeile in așa chip, 


28 VIAŢA ROMINEASCA 


că cu, dacă ași fi femee, aşi avea mereu sentimentul că trebue 
să-i pălmuesc pe toți. ; 
Interesant aici e insă dacă au ele acest sentiment. 


Toate femeile sint frumoase până te apropii de ele... Puține 
rämin și după aceia. Pentru celelalte arta de a alcātui decorul 
e dusă la cea mai inalta perfecţiune. 


Nu cred să existe vre-un oraș 'n care femeile să fie mai 
puţin respectate decit în Bucureşti. 

Pe Calea Victoriei, ziua mare, se adresează femeilor—care 
trec singure. bine inţeles...—vorbe de tot felul şi li se atine calea... 

Vrista și categoria femeilor nu inseamnă nimic: aceiași soartă 
o au copilele de doisprezece ani ca si femeile de patruzeci, ele- 
vele ca și cocotele, doamnele ca şi servitoarele... 

Nici vrista si categoria bărbaţilor nu contează: se dedau 
la acest sport clevii din licee ca și funcţionarii in vristă, băeţii 
de prăvălie şi studenţii, mitocanii ca si tinerii din high-lile,.. 

Tot pe Calea Victoriei, de la masa unei colectării, am văzut 
două calfe de bărbieri, băeţi ca de 20 de ani, stind pe la şase 
Sara sub cutele $ervetului alb, care filfie atirnat de lighean de- 
asupra ușii prăvăliei si facind să se coboare de pe trotuar toate 
fetele ori femeile ce treceau, singure, bine înţeles... pe dinaintea 
fortăreței lor... De unde eram, nu puteam auzi ce spuneau. Cum 
ajungeau insă lemeile in dreptul lor, deodată se fereau, cu ace- 
iaşi mişcare scurtă, coborindu-se de pe trotuar, Era ceva me- 
canic, nici una nu dadea Sreş, parcă erau svirlite de un resort... 


, Tofi Bucureştenii sint nişte cuceritori. Auzindu-i vorbind, 
ai crede că toți au cunoscut pe toate femeile... 

La Masa, la care stau în beräria plină de lume, vin doi ne- 
cunoscuți, un sublocotenent eşit anul acesta si un elev dela 
şcoala de infanterie, mă salută politicos şi iau loc. Incep să vor- 
bească intre ei, destul de tare ca să aud și eu, Toată conver- 
Säfia lor a fost pe tema diferitelor femei din sală,—iar din ob- 
servaţiile pe care le schimbau, din destăinuirile şi indiscrefiile 
pe care le făceau, ar fi trebuit să cred ca amindoi le cunosc in- 
tim pe toate, 


„__ Voiau să se amăgească pe ei sau să mă uimească pe 
mine *... e 


DOCUMENTE OMENEŞTI 8a 


Femeile publice intră în cele mai bune restaurante, unde 
chelnerii le servesc cu grabă si respect; tineri din familii bune, 
funcţionari inalti se opresc puţin pe la mesele lor și stau de 
vorbă în văzul intregii societăţi; pe stradă sint salutate şi an- 
turate.... 

Imi pare curios, nu lucrul in sine, dar deosebirea enormă 
in această privinţă intre capitală si orașele din provincie, unde 
aceste särmane fiinti trăesc in umbră și sint văzute în cea mai 
mare taină, $ 


Nu cred să fie așa de mare conruplia în Bucuresi, totuşi 
pe stradă e parcă un fel de sărbătoare a orgiei şi inconştienții, 

Tinerii eleganfi umplu strada cu sgomotul glumelor triviale : 
femei cu moravuri uşoare, imbräcate in culori strigătoare, se 
poartă prin mulţime cu mişcări calculate, dar disgrafioase ; în 
“colțurile străzilor stă o gloata amestecată făcind circulaţia ane- 
voioasă şi acostind cu impertinență pe femei; trăsuri luxoase 
primblă prin centrul oraşului cocotele, singure ori in tovărâşii.., 

Ce curios e cind prin lumea aceasta a străzilor trece, stre- 
<urindu-se cu anevoe, vre-o bâtrină ducind doi copilasi, ori vre-o 
mamă cu două fetițe de 7—8 ani, pe ale câror fete străluceşte 
naivitatea si candoarea... A 

Mă uit cu un fel de teamă la micele copile ce trec prin 
mulţime nevinovate și zimbitoare... 


La restaurant, la Andrei: 

Un prieten bucureştean, om așezat—care cunoaște multă 
lume prin felul ocupaţiei sale—ia dejunul la birt ca să fie în to- 
vărăşia noastră, a mai multor amici, ce ne găsim Intimplâtor in 
acelaşi timp in capitală. La un moment dat, imbrățişază cu o 
privire toate mesele; ne ; FA 

— Vedeţi, ne zise el, cei mai mulți din ăștia sint moftangii : 
minincă dejun de 5 lei și au in pungă șase... 


— Voi, provinciali, imi observa un prieten bucureştean de 
mai mulți ani, duceţi, mai ales in Moldova, o viață mai lamiliară, 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


mai casnică; la noi e o viață mai de stradă, mai de berărie. 
Chiar prieteniile aici sint așa, mai din „buna ziua“... Să se a- 
dune mai mulţi la casa unuia să citească, să discute... Nul. Se 
intilnesc doar cei care joacă cărți, si incă și aceia se duc mai 


bucuroşi la cluburi, f 
în povi. sint momente cind străzile si localurile publice 


ale Bucureştiului sint așa de tixite de oameni, incit iți vine să 
te întrebi :— arc or mai fi rămas şi prin case 2.. 


Bucurestenilor le place foarte mult să vorbească franfuzeste, 
aşa de mult, incit ia un birt, aşezindu-se doi tineri la masa mea, 
unul a intrebat pe celălalt: 

— (Qu'est-ce que tu beux, mon ami ?... 


ES 


Campania în chestia petrolului 


—_ 


Tranzacfiunile ce au avut loc în ultimul timp Intre socie- 
tatea olandeză Kuninklijke şi cheva societăți romine, în specia? 
Steana- Romină (cea mai mare societate de petrol din ţară), 
societăţi finanțate de cäträ hânci germane, in special de Denische- 
Bank, au provocat o vie discutiune in presa noastră cotidiană. Cum. 
această discufiune a fost pusă pe tărimul de polemică între di- 
feritele organe ale presei noastre, se ințelege ușor că s'au facut 
exagerări și dintr'o parte si din alta in dauna obiectivităţii, pe 
care ar trebui s'o reclame o chestiune atit de importantă pentru 
viața economică a țării noastre. 

Simţim că ne facem o datorie dind citeva explicafiuni im- 
parţiale in această chestiune. i 

Pentru cel ce a urmărit evoluția comerțului de petrol din 
Europa în ultimul pătrar de secol, evenimentul actual nu putea 
să-l surprindă. 

Am arătat altădată in coloanele acestei reviste 1) cum pe- 
trolul, prin limitarea surselor sale de productiune, prin generali- 
zarea din ce in ce mai întinsă a consumaliunii şi prin sistemul 
de transport deosebit de al altor mărturi,— sistem care reclamă e- 
norme aglomerări de marfă şi enorme investiri de capital, —era 
destinat să devină prin insăşi natura lucrurilor o marfă de- 
monopol. 

Am văzut cum intre diversele societăţi, ce-şi disputau co- 
merful petrolului in Europa, s'au perindat timp de 25 ani a- 
cele serii de lupte de concurență dusă la extrem,—lupte, care 
nu erau motivate nici de deosebiri naţionale sau de principii, ci 
numai de perspectiva marilor beneficii, pe care le olerea comer- 
cializarea din ce în ce mai intinsă a acestui produs. 

Aceste lupte au slirșit în ultimii ani prin repartizarea In- 
tregului comerţ din lume, în specia! cel european, pe baza unei 
înțelegeri comune, intre cele trei mari organizaţiuni comerciale z 


1) Vezi No. 2 si 38/1910: Organizația comerțului mondial al petrolului 


#2 VIAȚA ROMINEASCA 


_—_ — o ean — 


Standard. Oil, care se alimenta din sursele petrolifere ale Ame- 
ricei, Koninklijke- Petr - Maalschappy (Societatea regală olandeză), 
care se alimenta din sursele petrolifere ale Indiilor. și Europä- 
ische-Petr.- Union (E. P. U.), care înlrunea interesele celor mai 
multe societăţi de petrol din Rominia si Rusia şi al cărei sullet 
erà Deutsche-Bank din Berlin. 

Pecind însă cele dintâi două organizații erau nişte insti- 
tuţiuni independente, create anume şi excluziv pentru afacerile 
de petrol, acea din urmă organizaţie— E. P. U.—cra creată de o 
serie de bânci private, in cap cu Deutsche Bank, şi Intrunea nu- 
mai interesele de destacere a petrolului diverselor societăți aliate 
in acest scop printrun pact foarte putin solid, Dată fiind aceasta 
eterogeneilate de interese ale diferitelor grupuri şi bânci ce com- 
puneau această din urmă organizalie, ne exprimam o mare indo- 
ială in privința viitorului acestei organizatiuni. lată chiar termenii 
in care ne exprimam atunci: „Fără insă a ne hazarda in pro- 
nosticuri, se pare insă că E&E. P. U. nu va putea să-şi pâstreze 
locul pe care-l aspiră in comerțul european, şi viitorul va arâta 
că întregul comerţ din Europa şi-l vor disputa celelalte două mari 
organizaţii, care par a se interesa din ce în ce mai mult in 
chiar industria ţării noastre !)*, 

Si lucrul s'a intimplat mai de vreme chiar decit am fi cre- 
zut. Organizația Æ. P. U, cu toate storțările sale si cu toată pro- 
tecțiunea ce i-o oferise diferitele guverne, in special cel ger- 
man, n'a putut susține lupta de concurență, inrăutățită in ultimul 
timp pe piețile Europei prin relaţiunile Incordate dintre Americani 
şi Galiţieni, atit din pricina stocului restrins de petrol de care 
dispunea (deabia un milion tone) şi a resurselor financiare in- 
comparabil de restrinse (40 milioane fr.) faţa cu ceilalți doi con- 
curenţi, cit, şi mai cu samă, din pricina lipsei unei unităţi de 
acţiune între diversele elemente (bănci şi societăţi care la rindul 
lor erau finanțate tot de bănci) ce compuneau această organizaţie. 

Este interesant dealimintrelea a se observa ca în istoria 
„petrolului băncile propriu-zise au jucat totdeauna un rol trecâtor, 
Numai acele afaceri de petrol au progresat şi s'au consolidat, 
care au fost conduse de institufiuni anume, cu un capital desti- 
nat în mod excluz.v acestor afaceri, cum au fost Stendard- Oil 
in America, Nobel şi Rothschild in Rusia, Koninklijke in Indii, 
Si, din contra, afacerile de petrol ce au fost finanţate şi conduse 
de câtră bânci propriu-zise, aproape. în totdeauna ori au eşuat, 
ori au fost silite să tranzactioneze afacerile lor. Niciodată însă a- 
ceste alaceri nu s'au dezvoltat pe o bază solidă si durabila. 

Istoria societăţilor de petrol romineşti şi galiţiene, cu toate 
„greutăţile şi transformările prin care au trecut, ne dă exemplul 
cel mai viu in acest senz. 

Şi este explicabilă plină la un punct această incompatibi- 
ate, dacă putem să ne exprimam aşa, intre bănci şi afaceri de 


1 No. 311910, pag. 401, 


CAMPANIA IN CHESTIA PETROLULUI 93- 


petrol. Bâncile nu pot să-și imobilizeze avutul acţionarilor lor intr'o- 
alacere ca acea a petrolului, care reclamă o răbdare, con- 
tinuitate şi o organizație cum nu se cere la alte afaceri. Bān-- 
cile nu au alt lucru în vedere, cind se află în fața afacerilor 
decit operaţiuni de bancă. Ele lansează in acest scop afacerile, 

fac lovituri de bancă pe baza lor, tranzacţionează, niciodată Insă. 
o bancă nu se va eterniza Intr'o afacere, si deaceia e'e nici nu 

au spiritul de organizaţie si administrafiune, 

Bâncile nu au alta in vedere decit dividenda anuală şi işi 
caută fructificarea activului lor de azi pe mine. Ele n'au timp 
să aştepte. Dacă azi o afacere merge bine, o banca scoale ime- 
dial acţiunile pe piață, absoarbe şi scontează prin această ope- 
rațiune de bancă tot beneficiul viitorului, și apoi mine, cind afa- 
cerea, ingreuiată poate tocmai din cauza acestei operaţiuni, merge- 
mai incet, trenează, atunci banca caută să se deslacă de acea. 
afacere, indreptindu-și activul spre alte afaceri, a căror ren- 
tabilitate seduce mai mult. Mobilitatea activului este caracteris-- 
tica bâncilor. Băncile nu sint pentru afaceri, ci afacerile pen- 
tra bânci, Ori, afacerile de petrol au nevoe de institufiuni 
financiare care să le ofere, pe lingă un activ permanent, o- 
continuitate de vederi şi o perseverență pe care nu o pot o- 
feri bâncile. lată pentruce bâncile n'au putut si nu vor putea. 
nici In viitor să Intemeeze afaceri solide şi durabile de petrol. 
lată pentruce E. P. U., n'a putut duce cu succes lupta cu cei- 
lalți concurenți şi-a trebuit la urmă să aleagă alianța sau chiar- 
luziunea cu unul sau altul. 

Date fiind relafiunile pe care E. P, U, le avea incă dinna- 
inte cu firmele dependente de Koninklijke pentru desfacerea ben- 
zinei pe pieţile Europei, precum și vechile legături ce le avu-- 
sese cu societatea Shell-Co., care astăzi este luzionată cu Ko- 
uinklijke, apropierea dintre ca şi Koninklijke era naturala. Ca a-- 
céasta apropiere nu se mârgineşte la o simplă înțelegere for- 
malā în privinţa Intinderii sferelor de desfacere a celor două or-- 
ganizaliuni (aşa după cum există între Standard-Oil si Konin- 
klijke), aceasta reesă destul de clar din faptul că societatea Ko- 
ninklijke a efectuat şi tratează incă cumpărarea a însuşi fondului 
de exploatare al chorva societăți rominesti de petrol, ce alcâtuiau 
forţa şi speranţa organizaţiei Æ. P. U. Asie], Societatea Regatul-- 
Romin (ânanțatăde câtră banca germană Dresdner Schaffhausen- 
scher- Bank) a lost în cea mai mare parte definitiv cumparată de 
cătră societatea Geconsolideerde- Hollandsche Petr.-Co., sucursala 
europeană a lui Koninklijke ; iar astăzi se tratează cumpărarea” 
tot de câtră aceiaşi societate olandeză a unei bune părți din sto- 
cul de acţiuni al societății Steaua-Romină, de care Deutsche- 
Bank voeste a se desface. 

Odată această lovitură dată, E. P. U. al cărei suhet era 
Deuische Bank, o putem considera ca dispărută, sau, pentru a 
nu se face caz de termeni. luzionată cu Societatea regală. 
olandeza,—astiel că vom avea de a face de acum Innainte in co-- 


r 


vt VIAŢA ROMINEASCA 


merful european numai cu cele două organizaţii mari, Standard- 
Oil şi Koninklijke, care, cu toate Infelegerile şi pacturile ce vor 
face în atingerile lor pe cimpurile de desfacere, vor râminea se- 
parate, deoarece au un fond de exploatare absolut deosebit şi 
sint conduse de instituțiuni financiare independente, aproape e- 
gale atit ca forfä, cit şi ca organizare comercială, 

Se naşie acum Intrebarea: Ce influență va avea această 
-schimbare asupra industriei de petrol rominească ? 

Asupra dezvoltării şi organizării industriei noastre de pe- 
trol, dela inceput nu stăm la indoealä a ne pronunța câ marea 
instituţie olandeză, cu experiența şi spirilul comercial de care a 
dat dovada pină acum, va avea o influență bincfäcätoare, Ea 
va lua, după cit se pare, rolul de conducătoare a afacerilor de 
petrol din Rominia, rul pe care l-a avut pină acum finanța ger- 
mană, și in special Denwsche-Bank. Această Inlocuire de roluri, 
pentru unii indiferentă (deoarece-şi zic: ori Deutsche-Bank, ori 
Olandezi, nu tot străini sint?), are și partea sa bună și par- 
tea rea. 

Partea bună constă in acea că se inlocueste un consorțiu 
de bânci, neexperimentate in afacerile petrolului, cu un capital 
limitat destinat acestor afaceri ṣi conducind în mod disparat di- 
verse societăţi din țară (nu mai vorbim de acea nepotrivire ca- 
racteristică a bâncilor cu afacerile de petrol), printr'o instituţie 
mare creată anume pentru afacerile de petrol, care dispune de 
rezerve financiare suficiente gi de o vastă organizaţie comercială 
şi, pe deasupra, care realizază In țară o concentrare industrială 
atit de proprie afacerilor de petrol. 

Partea rea este insă, după noi, că, pecind finanța germană, 
in frunte cu /Jenlsche- Bank, intrase in industria romineasca, 
sprijinite atit de guvernul german, cit şi de cel rominesc, 
“cu intenfia de a dezvolta industria rominească, dind un avint 
mare diferitelor societăți existente din țară sau infinfind altele 
noi, în scopul ca, mărind producţia ţării, să contrabalanseze pu- 
terea monopolizatoare a Americanilor pe pieţele Europei, şi in 
special a Germaniei, intenție care a format apoi obiectul intre- 
gei organizuţiuni E. P. U. (deşi in anii din urmă, spre deziluzia 
multora şi In special a guvernului german, sa urmat o serie de 
înţelegeri şi pacturi cu concurenţii americani),— intr'un cuvint, pe 
cind bâncile germane promiteau industriei romineşti o indepen- 
dentä, deşi mai înceată, dezvoltare, organizația oländezä, ‘care 
aspiră a define aproape */, din producţia fäni, va supune ma- 
“ilor ei interese dezvoltarea, desigur, mai repede a industriei, rā- 
pindu-i insă independența. 

Si oricit ne-am feri de cuvintul „acaparare*, de care sa 
prea abuzat poate In timpul din urmă In afacerile de petrol, to- 
lusi vom trebui să ne temem de acaparare, dacă intr'adevâr so- 
cietatea olandeză izbuteste in acțiunea intenționată. 

E adevărat! că acapararea nu poate să fie un fapt îindepli- 
plinit, chiar atunci cind Olandezii ar fi izbutit să concentreze in 


CAMPANIA IN CHESTIA PETROLULUI w 


minele lor cea mai mare parte din producţia țării. O concentra- 
iune industrială și chiar o monopolizare se poate efectua fără a 
provoca acapararea. Noţiunea de acaparare cuprinde in sine i- 
«ieia de speculare, de folosire a marei puteri rezultată din con- 
“centrare spre paguba celorlalți interesaţi, in cazul nostru a con- 
sumatorilor si a exploatatorilor ce vor mai fi rămas indepen- 
“denti, Nu putem să ne pronunțâm dinnainte asupra modului de 
“organizare a societății olandeze in țara noastră. 

Fapt sigur este insă că dela concentrare la monopolizare şi de- 
la aceasta la acaparare nu este decit un pas şi adesea numai o 
intenție. Noi trebue sa fim pregătiți, şi statul are mijloacele sale 
spre a preveni din timp răul, 

Monopolul privat, ori de cine ar fi organizat, Americani, 
Olandezi, etc., nu poate să ne lase nepăsători, cind este vorba de 
o bogăţie a țării așa de însemnată ca petrolul, de care sint 
strins legate interese economice si chiar politice de o importanţă 
necontestată. 


C. Hoisescu 


Note pe marginea cărţilor 


PE O PAGINĂ A „AMINTIRILOR“ 


Citind a douăzeci si nu ştiu citea oară „Amintirile“ lut 
Creangă, am ajuns iar la paginile unde e vorba de fericitele zile 
dela Fălticeni, 

Asta sa intimplat acu o săptâmină ori două, şi mă aflam 
Intre grădini pe locul care odinioară se chema «livada lui A- 
vrămeanu», 

Era intr'o zi plină de lumină. Umblam incet; mi se des- 
chidea ici o poiană între livezi, colo un colţ de dumbravă, căci 
In imprejurimile oraşului acestuia trist se găsesc colțuri de raiu 
pe care lirgoveții nu le cunosc. Ierburile erau înflorite si parfu- 
maŭ aerul cald. Se simțeaii în locuri umbroase mirezmele as- 
cuțite dela mintă și poala-sintă-măriei; in petele de soare lu- 
ceau nalbele mari, luminărelele şi sinztencle. Pilcurile de mar- 
garete şi de romonifä, stropituri albe, parcă erau risul poenilor. 

Mai citii odată bucata unde e vorba de minunata grama- 
tică a lui Mäcärescu, cu mi-ţi-i-ni-vi-li şi de suferințele lui Trăs- 
nea; unde se pomenește și de oarecare fată a popii dela Falti- 
cenii-vechi, care avea de dat zgardife cu mărgele şi naframe 
cusute cu arnici. Mă opril, inchisel cartea şi mă uital în ju- 
ru-mi mai cu luare-aminte, 

De-bună-samă că aici era locul dela marginea tirgului, 
unde, într'o zi rece din luna lui Noemvrie, Ştefănescu lon as- 
culta la aria gramaticei pe Trăsnea ; aici Trăsnea a adormit cu 
capul pe-o brazdă, după ce Ionică a lul Stefan a Petrei, pe una 
din cărările ce mi se deschideau și mie inainte, a coborit in Fal- 
ticenii- vechi, 

Am hoinärit si eù de multe orl pe locurile-acestea, cind è- 
ram de virsta Măcăoaşului dela Humuleşii, m'am abătut şi eü 
cite-odată, cu vorbe și şăgi, la fetele rumene, crescute în um- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 97 


bra livezilor. Acuma aŭ copii şi greutăţi şi rumeneala li sa 
stins din obraz, cum s'au stins forile poenilor şi-ale tinereţii, 

Regretul acesta al mea și induiuşarea aceasta uşoară de 
bună samă că le-a avut şi Creangă cind, in năcazurile vieții, se 
gindea la trecut, dar induioşările şi regretele sint totdeauna za- 
darnice ; iar în cimitirul trecutului şi Creangă rareori a găsit 
minglieri. 

Pe vremea aceia a lui Creangă nu ştia cine stăpinea pă- 
mintul pe care a dormit Träsnea, Eu am apucat insă istorii 
vechi despre Avrămeanu, care se arată a fi fost un personagiü 
dintr'o poveste nescrisă a lul Creangă, un eom pidosnic>: așa 
incit mi-l inchipul ieşit din aceiași lume care a dat pe Danilă 
şi pe Flăminzilă, Stăpinul acesta al locului, Avrămeanu, zice 
că era un om inainte de toate amarnic de zgircit. Pe mincare 
nu cheltuia; se hrănea gustind brinzeturile şi maslinele prin du- 
ghenile tirgului ; își lipea casa cu glod de uliţă; trei neveste aŭ 
fugit din casa lui de foame. Dar asta nu-i nimica. Ca să nu-l 
sugā puterea eri capului şi barba, se purta ras şi oamenii Il 
porecliseră babă furcească. Pentru că livada intins, cea mat 
frumoasă livadă din partea locului, din vechi zile sAditä, i s'a 
părut că ripeşie puterea si hrana pămintului, a tâiat-o, a ras-o 
dela pămint precum iși rădea pârul si barba. Felul cum se 
purta cu lumea şi groaza lui de a cheltui ceva, lăcomia hulpavă 
cu care minca ori lua in stăpinire ceva «al altuia», aū făcut să 
se vorbească zeci de ani despre dinsul până acum, şis'or vorbi 
zeci si de-acum inainte. Cind era să moară a facut un testa- 
ment aşa de incurcat, incit moştenitorii s'au certat şi sau mtn- 
cat mullă vreme, au cheltuit clironomia și ş'au perdut si al lor, 
pai incit și după moarte uăsise omul acesta mijlocul «să nu 

e». 

Gindindu-se la asemea stăpin, al unor locuri așa de fru- 
moase, Creangă se gräbea càtre casa popii, Părintele, ca toți 
tovarășii lui intru Domnul, era dus după căpătat. 

Mergeam şi eu pe cisarea cea veche, pe Img pomi ba- 
trini de un veac, Aveam un cunoscut bätrin In sat. Am in- 
trat la el şi l-am gâsit cosindu-şi luterna în grădină. S'a bucu- 
rat cit se cuvine de vizita mea, a tras cu cutea repede pe pana 
coasel de citeva ori, pe urmă a infipt toporiştea in pâmint, si 
a așteptat să-i spun ce aveam de spus. 

ü ce aveam de intrebat? Eu aveam de intrebat un lucru 
foarte ciudat: anume, cine era popă în sat pe vremea cind a 
venit Cuza domn !—Foarte ciudat lucru mi s'a părut şi mie după 
aceia, cind l-am văzut pe moș-Petre uitindu-se ingrijat spre 
mine.— Parcă nu indrăznca să spue ceva, parcă-şi căuta vorbele 
pe jos—Eù am inceput a ride; a zimbit şi moş Petre. M'a 
întrebat : 

«Mă rog, da ce vrai dumneata să faci cu popa cela? 

— Am găsit scris undeva despre el Spune că avea 
şo fată, 


= 
4 


98 VIAŢA ROMINEASCA 


— Unde spune? in cartea pe care o fil dumneta sub- 
suoară ? 

— Da», = 

Asta l-a pus pe ginduri pe bätrin. Şi-a scos o pungă 
mare de piele şi şi-a răsucit o țigară groasă. Și-a scos amna- 
rul si iasca, a scaparat şi și-a aprins ţigara. Cind a slobozit 
pe nas întâiul fum, și-a adus aminte: «Apoi, domnule, va fi lost 
popa lonică. O fată a avut şi trăeşte şi acu. li văduvă, Barbatu- 
său a fost slujbașul stăpinirei. 

— Da casa mail este? 

— Este, trăese in ea nişte nepoți de-al popii lon». 

După ce-am aflat pe ce cărări trebue să mă indrept, l-am 
läsat pe moş Petre la luferna lui. Prin umbra nucilor am mers 
o vreme, am sărit un pirieaz, un cline focos a zăpăit la mine, 
şi mi-a ieşit înainte şi «văduva». Era o femeie curat Imbra- 
cată cu sirae mohorlte; anii nu o incovoiaseră. Am privit-o 
lung; cartea amintirilor, fără voia mea, a tremurat supt braţul 
sting. —Am inceput a vorbi despre ceva, despre răposat, despre 
părintele Ion, mort de mult tare, apoi, sfios, cu inconjururi, am 
cercat să văd dacă cumva nu-şi aduce aminte de oarecare fla- 
căoaş, de oare-care dascal dela şcoala catiheților, un muntean 
dela Humuleşti.— Nu, nu-şi mai aducea aminte! 

«Nu ştiu. De atunci e mult. Da dece-i vorba? A fost rudă 
cu dumneta ? E vre-o afacere la mijloc ?» 

N'am ştiut ce să-i răspund. Şi cu toate acestea ceva din 
sufletul și din linereja ei, era inchis in cartea de supt bratu meu. 
Ea nu știa nimic, mă privea cu tristețea si oboseala bâtrinetil. — 
N'a inteles de ce-am venit, n'a înțeles de ce m'am dus. 

Pe supt streşinile altor copaci bâtrini, am ajuns la casa po- 
pii. Gospodarii roboteau prin ogradă. O fetiscanä de cincispre- 
zece ani se năcăjea să scoată o cloșcă din grädinuta de legume. 
Intindea în aer braţele frumos rotunzite, indemnind closca care 
cloncânea ; se oprea din cind în cind şi inturna repede spre mine 
doi ochi negri foarte lucitori. 

Casa veche nu suferise prefaceri... 

Si intorcindu-ma pe aceleași drumuri, prin grădini, de odată 
parcă l-am văzut pe lonică a lui Stefan a Petrii pe cărări, în 
ziua aceia rece de Noemvrie. Mi-am adus aminte gi de zilele 
mele de altă-dată, şi am văzut prea deslusit pe Creangă, fläca- 
oaș fără musteafä, umblind repede și stringindu-si pe trup min- 
teanul de șieac. A cotit pe două huditi; la ptrleazul unui fund de 
srâdină s'a oprit. S'a uitat în juru-i. Bătea vintul si frunzele moarte 
ale livezilor fogneau la picioarele lui. Prin grădini nu se vedea 
fipenie de om.—A sărit repede pirleazul, şi la fereastra mică, unde 
erau inflorite flori roşii Intro oală, ca 'ntr'un fulger a zărit o- 
brazul fetii. O chema llincuţa şi avea ochii negri si obrajii albi 
și rumeni. Clampa a sunat şi fata a ieşit pe prispă zimbind. A 
zis c'o mare bucurie: 

<Taätufa nu-i acasă». 


EA CARTILOR 99 


lonicä a intrat după ea. 
«deschidea usa odăâii, el a c 
sucit tăcută braţul, l-a tras 

„Apoi s'a 'ntors spre oaspe 
“eră supărat, dar ca unul c vea musteață şi ca unul ce ve- 
nea abia a treia oară la fa pii loan, sta cam stinjenit— Fata 
era mai îndrăzneață şi mai veselă, așa cum trebue, Avea o că- 
mâşuică curată cu helgea, căci era zi de Duminică, şi o zgārdițā 
de mägele albastre si negre la git, şo niframa de borangic la 
briu, Hi şedea bine cind ridea, şi-şi arâta necontenit dințişorii, ca 
nişte màrgele albe. li şedea bine cind privea eu coada ochiului, 
de aceia se ferea des de fläcäu si se gräbea să-l privească cu 
coada ochiului, 

lonică nu era om indräznet, dar fetele-i erau dragi. Pina 
să puie mina pe inelul cu piatră roşie din stinga fetii, pină să 
cerce a fura nâlrama,—incepu să spuie multe lucruri dela dinsu 
din sat, despre obiceiurile şi despre frumusețile dela apa Ozanei. 
Fata 11 asculta, și incet, incet câzu pe ginduri privindu-l drept. — 
Intr'o vreme tăcură, intre scorturi, lingă zestrea fetii, In umbra blindă 
a odâil, supt tavanul afumat, cu coarda plină de buruieni mi- 
rositoare. 

Apoi ieşiră pe prispă. Vintul bătea dela miază-noapte ; gla- 
sul toamnei trecea cu murmure şi plingeri prin livezi. Dar în 
fața cäsutei era soare şi câlduț, vintul nu-i ajungea. Gospodăria 
popii se hodinea in ziua de Duminică, ca un stup plin in vre- 
mea iernii. 

Supt sopronul din coasta casei erau scaune vechi lustruite: 
bucăţi de lemn cioplit in care erau înfipte patru picioare. Se a- 
ezar acolo vorbind şi saguind. Soarele-i ajungea cu lumina-i 
prietinească şi le aurea hainele, În jurul lor stäteaû rinduite prin 
colțuri cele mai ciudate cioveie, cele mai despărechiate si vechi 
lucruri, amestecate cu stative, cu urzitoare si cu stiubeie des- 
fundate, In fundul şopronului se deschidea gura pivnitei, O rază 
de soare străbătu de-odată in fund şi lumină grămezile de mere 
galbene şi roşii. De-acolo, din râcoarea pivniței, izvora mirodenia 
aceia dulce care plutea în $opron și Infâşura ca o tămliere pe 
cei doi capii, 

Dar vremea trece repede. Fata iși lăsă minuta aspră odată, 
numai odaiă, intre degetele fläcaului ; se lăsă să-i deslege zgăr- 
difa și să-l ieie nătrama, şi odată, numai odată, se lăsă sărutată 
în colțul gurei şi la coada sprincenii... 

Pe urmă trebuia se vie părintele lon acasă. Fata cobori re- 
pede în pivniță şi ieși cu sinul plin de mere. Mincară zimbind 
un fruct mustos, si cu părere de râu si foarte Incet merseră a- 
mindoi pină la pirleazul din fundul grădinii. Acolo şi-au faga- 
duit să se mai vadă şi s'au despărțit, 


tindă, În umbră, pe cind fata 
s-o de mina stingă. Ea şi-a rā- 
iept, a deschis uşa şi a intrat. 


Mă gindeam la toate acestea și păşeam domol prin umbra 


100 VIATA ROMINEASCA 


livezilor. De bună samă că toate cite am spus sint Inchipuiri, — 
cu toate acestea sint Incredinfat că toate s'a petrecut aşa. 

Multe morminte sint acuma în toate părțile: atitea lucruri 
vitate supt frunzele toamnei de atunci! 

Fata a rămas la pirleaz ginditoare cu ochil el mari si ne- 
gri, iar Creangă cel tinăr, încărcat cu daruri de dragoste, îşi strin- 
gea bine pe trup minteanul de sieac şi se gräbea fericit, prin 
vintul aspru de toamnă, spre locul unde rămăsese Trăsnea chi- 
nuindu-se cu gramatica lui Mäcärescu, 


M. Sd. 


THAIS 


Citā vreme creştinizmul a înfruntat persecuțiile lumii pä- 
gine, care simţea în el un dușman primejdios, cei mai zeloşi a- 
depfi râmineau în mijlocul societăţii romane, pentru a mărturisi 
între gentili Inväfäturile Mintuitorului si la nevoe să sufere 
martiriul, intocmai cum îl suferise si el pentru räscumpära- 
rea neamului omenesc. Dar cind Invâfätura lui Christos- 
a început să fie tolerată și prin edictul lui Constantin deveni 
chiar biruitoare, luind loc în stat alături de politeismul pägin, 
mulţi dintre creștini Incepurä să se simtă râu in mijlocul unei: 
societăţi in care vifiile se luptau care mai de care să devie stă- 
pine, și unde ademeniri primejdioase amenințau pe om cu pier- 
derea sufletului, Atunci multi din ei, cei mai Infläcärali, se re- 
trageau din lume, rupind orice legătură cu societatea. şi in lo- 
curi retrase şi sălbatice, in pustietäti indepärtate, exagerind cu- 
vintul lui Christos și spiritul religiei, duceau n viaţă plină de tot 
felul de privaţii, chinuindu-şi trupul prin foame si sele, mortifi- 
cindu-l uneori prin flagelati, pentrucă Fiul lui Dumnezeu spusese 
„lericiți cei care sufăr...“ 

Dupăce Sf, Anton a organizat viaţa cenobitică ia răsărit, 
țărmurile Nilului si pustiurile Libiei, Siria si Anatolia şi podișul 
pietros al Arabiei se umplură de tot felul de monahi, bărbaţi si 
femei, care se sanctificau prin durere, implinindu-se astfel vor- 
bele profetului, că „deşertul se va umplea de flori*. 

Ce impresie făceau aceşti anahoreli asupra lumii romane, 
greu ne-am putea face o idee astăzi, după două mii de ani a- 
proape de civilizație creștină. Romanii nu puteau înţelege ni- 
mic din mistertie vieții monahale şi mai puțin incă motivele su- 
fictesti care-l împingeau pe creștin acolo. Închinători la o reli- 
gie care permitea omului să trăiască viața pe påmint cu toate: 
plăcerile care i-au fost date, cum puteau ei să priceapă renun- 
farea de buünävoe la bunurile păminteşti, cu atit mai mult la 
strictul necesnr al vieții? Si cind vrun cälätor roman, vr'un 
rafinat al secolului, care-şi consuma viaţa. în desfätärile trupului, 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 101 


“lädea peste un fanatic, care 'n dureri şi lipsuri glorifica pe Dom- 
mul, i se părea un lucru fără senz, o nebunie fără niciun rost, 
ceia ce 'n ochii lui insemna o coborire de viu in mormint. Pust- 
nici şi schivnici—faceau aceiaşi impresie bizară pe care o făcu- 
seră asupra Grecilor gymnosofistii—cum numiseră soldații lui 
Alexandru cel Mare pe fakirii indieni. Si dupăcum Romanii— 
popor făcut pentru a domina —nu Infelegeau preceptele cres- 
tinizmului si mai ales dragostea cătră tot omul, care li se părea 
ceva contra naturii, tot așa nu puteau pricepe nici rigorile aces- 
tei religii... 

Dintre scriitorii care s'au incercat să evoce viața crestiniz- 
mului primitiv cu psichologia ei deosebită, nici unul n'a izbutit 
mai bine decit Anatole France, Compläcindu-se atit de mult în 
"dogmele și tainele bisericii creştine si 'n scrierile sfinților părinţi, 
acest teolog ateu, cu exegesa lui pâgină si cu o dialectică plină 
de vervă şi eleganță, scoate cele mai subtile incheeri care in 
mod logic se impun spiritului luminat și in vederea cărora pro- 
dabil s'a alcătuit porunca religioasă: „crede şi nu cerceta“... 

Thaïs este una din operele cele mai caracteristice ale lui 
Anatole France, căci pe lingă că intilnim aici acele calități de 
stil şi gindire, care au tăcut din el unul din cei mai străluciți 
scriitori francezi, în mijlocul cărora el radiază o splendoare deo- 
sebită, subiectul ei, luat dintr'o lume stranie şi depărtată, a cerut 
mult curaj şi mare incredere ; iar ironia lui fină şi olimpică, 
care se degajază dela prima pagină a volumului, pină la cea din 
urmă, trece peste capul sârmanului călugâr Pafnutie și imbrăţi- 
Şează intreaga specie omenească... 

Dar nu pentru a arâta calitățile romanului Thaïs, nici pen- 
tru a aduce laude de prisos :autorului, am aşternult aceste rinduri. 
Am voit numai, ca oprindu-mă la un pasaj, så atrag atenția a- 
supra puterii mari de a evoca, al cărei secret il cunoaşte numai 
Anatole France. Căci adeseori la acest scriitor, un dialog, o 
propoziţie, chiar o simplă expresie, pun în lumină o întreagă so- 
cietate cu tnigtisarea ei particulară și psichologia ei proprie, cu 
aceiaş putere, cu care un spirit obiectiv i-ar face descrierea in- 
tr'un volum sau mai multe... 

Toate aceste lucruri mi-au venit In minte, cind am cetit 
numai citeva linii din ilustra operă de fața... 

Dupăce Palnutie, abatele din Antinoe, care spâimintase pe 
ascefi cu viaţa lui riguroasă, convertește pe Thais din Alexan- 
dria, chipul frumoasei dänfuiloare nu-i mai esă din minte, De- 
moni cu ochi de șacali i se arată ziua şi noaptea, glasuri necu- 
noscute, care vin din adincul pustiului, I! tortureazä—iar pe de- 
asupra—cea mai teribilă amenințare pentru sufletul său bolnav, 
imaginea lui Thaïs, făgăduindu-i plăceri necunoscute... Crezind că 
Dumnezeu l-a părăsit, el lasă chilia și pentru a dobindi din nou, 
grația divină, își duce viața suit pe o coloană, in ruinele unui 
templu pâgin. In curind se vesti pretutindeni de faima stilitului 
şi pelerini din depărtări intinse veniră cu grämada la picioarele 


102 VIATA ROMINEASCA 


sfintului. Orbii işi capătă aici vederea, paraliticii mersul; epi- 
lepticii la vederea lui, răstogolindu-se în convulsiunile răului di- 
vin se ridică usurafi, leproşii se ‘nlorc cu trupul luminat, iar fe- 


meile sterpe numai alingindu-se de coloană, purced ingreunate.. 


Patriarhul din Antiohia se minunează si el la picioarele lui, si 
însuși Cezarul, care proteja ortodoxismul, îi trimite o ambasadă. 
In jurul coloanei se fac aşezări omeneşti si oraşul Stylopolis apare... 

Dar pe coloană stilitul Pafnutie nu-și găseşte liniştea su- 
fletului. Harul lui Dumnezeu l-a părăsit, căci în adierea vintu- 
lui, in glasul păserilor, în figurile oamenilor el vede chipul fru- 
mos al dânţuitoarii cu ochi albaștri ca cerul Egiptului... 

lată Insă că prin mulțimea de pelerini, Intr'o zi, işi face 
apariția şi Lucius Aurelius Cotta, roman adevârat, pentru care 
scopul vieţii este numai serviciul statului. El vine să inspecteze 
canalele Nilului și navigația pe fluviu şi deşi ca om grav şi la- 
borios n'are vreme de pierdut, totuși o privelişte atit de stranie 
Il aduce aproape de coloană. Si ducindu-şi mina la ochi pentru 
a opri razele soarelui, se adresează stilitului : 

— Ei, Pafnutie! Dacă 1fi mai aduci aminte că ai lost oas- 
petele meu, răspunde-mi. Ce faci tu acolo sus? Pentruce te-ai 


suit şi pentruce nu te scobori ? Coloana asta are in spiritul tău. 
o semnificare falică ?... 


„Cind am cetit aceste rinduri, tot sufletul lui Pafnutie şi al 
lui Aurelius Cotta—cu întreaga psichologie monahică şi romană 
mi-au apărut înnainte. Zbuciumul monahului şi expiarea lui pe 
coloană, Cotta e departe de a le înțelege. In faţa lui el are un 
straniu spectacol, o mare aberaţie, şi lucrul rămine pentru dinsul 
fără explicare, dar cu conștiința câ statul nu trebue să desfiin- 
teze obiceiurile popoarelor, chiar cind ele sint lipsite de rațiune. 
Si adresindu-se secretarului său, el işi notează astiel impresiile : 

„Copile, inseamnă că în unele secte creștine se recomandă 


să träesti pe coloane. Notează dimensiunile stilpului, fară sa 
uiţi forma capitelului*. 


D.D.P. 


CUGETĂRILE LUI JOUBERT 


Joubert a trăit intr'una din epocile cele mai tulburate. Un 
fanatism generos și orb sfârmase vechii idoli c'o mină, adesea 
brutala, ȘI cu entuziasmul desperării, se incerca să ridice altare 
not pe ruinele fumeginde. Priveliştea era prea tare pentru sen- 
zibilitatea femeninä a acestui spirit scrupulos şi contemplativ, pe 
care-l Ingrozea responsabilitatea acțiunii.  Inchizind ochii cu in- 
dărâtnicie la realităţile vremii, el s'a refugiat în lumea sufletu- 
lui său, Această lume a explorat-o o viață intreagă in cele mai 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 103 


ascunse colituri ale ei şi, cu inteligența lui pătrunzătoare si ra- 
finată prin contactul producţiilor cugetării şi ale artei, a desco- 
perit regiuni necunoscute şi a dat celor cunoscute un farmec nou. 

Dar in această lunga câlâtorie a gâsit ceva mai prețios: 
temperatura prielnică spiritului său, echilibrul, liniştea, armonia, 
Si cugetările sale vor putea fi totdeauna utilizate de cei pe care 
arta vieții li preocupă. 


* 


Joubert e un reprezentant seducător al acelor spirite care 
prin gust, fine{ä, pâtrundere, se ridică deasupra nivelului comun, 
dar pe care lipsa imaginaţiei, slăbiciunea energiei creatoare, ti 
opreşte dela sfortari prea mari si li impiedică satingă Innälfimile. 


Intre autorii de cugetări si de maxime ai timpului sau, Jou- 
bert e un izolat. Gindirea acestora, mai mult indreptatä asupra 
instituțiilor şi vieţii contimporane decit asupra sentimentelor e- 
terne ale firii omeneșii, apare rareori desbrâcată de pasiunile 
violente ale epocii. Ei sint în primul rind satirici şi pamiletari; 
deprinderea de a jongla cu ideile abstracte săcâtuise în sufletul 
lor izvoarele vieţii afective. AEN 

Ce deosebire între spiritul ironic si muşcâtor al unui Riva- 
rol sau mizantropia amară si distrugătoare a unui Chamlort şi 
senzibilitatea femenină plină de tandreță şi de graţie a unui Joubert! 
Prin fineta ascuţită a simțului său psihologic, prin arta lui rară 
de a condensa în citeva cuvinte rezultatele unor bogate experienfi 
sufleteşti, prin timiditatea şi respectul său faţă de instituțiile tra- 
ditionale, Joubert s'apropie de moralistii secolului al XVII-lea; 
dar impresia pe care o lasă asupra spiritutui nostru e neasämaä- 
nat mai slabă. El are delicateta şi subtilitate, ei au vigoarea 
unei gindiri sistematice sau intensitatea viziunii. 


Puţini oameni $'au dat mai bine samă decit Joubert de li- 
mitelesnaturale ale spiritului lor; mai puțini încă le-au acceptat 
cu atita seninătate. 


Melancolia lui Joubert se deosebește de aceia a unui Cha- 
teaubriand şi a Romanticilor. Melancolia celor din urmă e aceia 
a unor suflete agitate de patimi şi de nepotolite dorinfi. Melan- 
colia sa e acea a unui suflet care trăieşte In sine şi ascultă me- 
Jodia neintreruptă a vieţii interioare. 


104 VIATA ROMINEASCA 


Părerile lui Joubert asupra criticii sint acele ale unui mo- 
dern. Intr'o epocă în care domnea ingusta critică judecătoreas- 
că a unui La Harpe, el a spus cel dintliu că ceiace face far- 
mecul criticii e cunoştinţa spiritelor, 

In observaţiile lui asupra lui Voltaire si Rousseau el a re- 
constituit în citeva trăsături tipul lor psihologic cu o artă conciză 
Şi sobră, pe care criticii de azi n'o mai au. 


Omul care a scris: „Dacă € cineva chinuit de blăstămata 
ambiţie de a pune o carte Intro pagină, o pagină intro frază si 
această frază Intr'un cuvint, acela sint eu“, a avut într'un grad 
neobișnuit conştiinţa artistică si ideia perfectiei desävirsite, Dacă 
aceste Insugiri l-au făcut pe Joubert dificil in aprecierile sale, ni- 
meni nu a admirat cu atita entuziasm, pururi tinar, operele de 
artă adevărate, nimeni nu s'a lăsat pătruns cu atita deliciu de 
farmecul lor, 


Faţă de sistemele metafizice care stirneau entuziasmul lumii 
de atunci, atitudinea lui Joubert e acea a unui diletant şi a unui 
sceptic. Ceia ce-l interesa in ele, nu era puterea lor constructivă, 
nici arhitectura lor logică, ci calitatea analizelor, a observaţiilor, 
şi a materialului sufletesc, conținut in ele. „Dacă sistemele sint 
pinze de painjän, spunea dinsul, cel putin sa fie facute cu fire 
de mätasa”. 


Acest cugetätor, care făcuse incunjurul marilor sisteme, a 
rămas „totdeauna in excursiile sale filozofice, un artist, in su- 
ñetul căruia divinul Platon lăsase o urmă neştearsă, Abstractiile 
pure nu-l incintau, 

4 Puterea dialectică a unui Kant il impresiona, fără a-l sa- 
tistace, | se părea câ ochii filozolului, prea mult afintifi asupra 
lumii abstracte, uitau uneori culorile vieții reale. El cerea meta- 
fizicii cași poeziei : viziuni, imagini, metafore. Un Schopenhauer, 
un Nietzsche l-ar fi inspäimintat poate prin unele din ideile lor, 
dar spiritul său de o rară comprehenziune ar fi admirat desigur 


analizele pătrunzătoare, stilul figurat, avintul ctic al cugetării 
lor indrăzneţe, pis ay 
0.8. 


Din carnetul unui om de eri 


Cäsätoria 


E vorba de cäsäloria europeană monogamă. 

Este monogamia o stare naturală, ori numai o instituţie eu- 
vopeană ? Este omul un animal monogam, ori e constrins la 
monogamie ? 

Scriitori, al căror cuvint nu poate fi trecut cu vederea, au 
susținut că bărbatul e poligam prin natura sa: 

Bârbatul poate să aibă un numâr considerabil de copii, în 
vremea în care femeia nu poate să aibă decit unul, De aici ,fri- 
volitatea® lui față de constanta femeei, care se ataşează de bär- 
bat şi mai mult în vremea cit poartă fructul iubirii lor, pentrucă 
ea, de acum innainte mai ales, are nevoe de sprijinul lui; pe- 
cind bărbatului, din contra, nu-i rämine decit să-şi pună din nou, 
aiurea, ceia ce doctorul Urechia a numit „candidatura la pater- 
nitate®, 

Această idee cuprinde ceva adevărat, o jumătate, un sfert 
de adevâr. De multe ori, după ce poruncile „geniului speciei“ 
au fost ascultate, bărbatul nu mai simte pentru obiectul „flacă- 
rii* sale decit plictiseală, pecind femeia, in urma indeplinirii a- 
celei porunci, simte întotdeauna o mai mare atașare pentru 
bărbat, 

Totuşi, de multe ori și bărbatul, după ce a „cucerit* pe 
femee, se ataşează, si el, mai mult de dinsa. 

Dar chiar dacă bărbatul ar fi, prin natura sa, neconstant, 
Ancă nu s'ar putea susține că e poligam, căci adevărata poliga- 
mie insamnă mai multe femei în acelaşi timp, şi nu una după alta. 

lar această adevărată poligamie nu e deloc naturală omu- 
Jui. Cind Schopenhauer susține că această adevărată poligamie 


106 VIATA ROMINEASCA 


e forma cea mai naturală a cäsâtoriei, el se contrazice cir 
propria-i teorie a iubirii. In adevăr, după vestita sa „meta- 


fizică a amorului“, bărbatul alege, din toate femeile, pe una, care- 
il complectează mai bine în vederea scopurilor „speciei“. Această. 


individualizare a instinctelor masculine e absolut in dezacord cu 
poligamia. . . 

Dealtmintrelea, chiar în ţările poligame, poligamia nici nu 
poate exista, de japi, decit ca un lux al celor avuti,—pentrucä, 
mai intăiu pe lume există cam tot atitea femei cit si bărbaţi, si 
deci unui bărbat nu-i poate reveni decit o femee; si al doilea, 
pentrucă a avea un harem, nu-şi poate ingădui decit un om foarte 
bogat—si astfel de oameni sint foarte rari. 

E. curios cum Schopenhauer n'a ținut socoteală de aceste 
fapte... Cind se zice că Orientalii au mai multe femei, aceasta in- 
samnă că ei au numai voe să aibă şi că de această permi- 
siune se folosesc cițiva bogați, 

Totuși, insă, trebue să recunoaştem că mulți Europeni sint 
poligami in adevăratul infeles al cuvintului, si aceasta mai cu 
samă In clasele care nu au nici o ocupațiune,—acelea pe care 
le zugrăvesc cu predilecție unii romancieri francezi, Dar numă- 
rul acestora e infim in omenire—și desigur in poligamul Orient 
marea majoritate a oamenilor sint absolut monogami. 

Cealaltă poligamie,—părăsirea unei femei si alergarea după 
alta, — această pseudopoligamie e mult mai frequentä. 

Aşa dar, poligamia nu e nici naturală omului, nici posibilă 
din punct de vedere ,statistic* şi economic. 

Pe de altă parte, monogamia e in necontenit progres. O 
mulțime de fapte morale şi sociale contribue la progresul mo- 
nogamiti: Interesele morale tot mai variate, care, tn căsătorie, pun pe 
al doilea plan realităţile „amorului“; munca de toate zilele, ma- 
nuală şi intelectuală, care pune, si ea, pe al doilea plan, acest 
„amor“ (In romanele lui Paul Bourget, personagiile nu au nici o 
ocupaţie, şi monogamia e foarte periclitată D; legăturile sufletești, 
tot mai multe, în lumea civilizată, între bărbat si femee, care 
fac familia tot mai indisolubilă ; sentimentul datoriei tot mai desvol- 
tat—ca efect al altui progres: al fortificärii necontenite a ideilor 
abstracte inhibitorii ; sentimentul tot mai mare al onoarei famili- 
are--ca efect al aceluiași progres al ideilor inhibitorii ; sentimen- 
tul tot mai desvoltat al intereselor morale şi materiale ale fami- 
liei, care ar fì periclitate de abaterile dela monogamie, etc.,—in- 


Si 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 107 
me cd 


siirşit tot atitea puteri morale şi sociale, care întăresc familia mo-- 
nogamă şi o apără de asalturile primejdioase ale naturii. 


Aşa dar, štorija monogamă nu € în contradicție cu ce- 
rintele naturako mate De Ce îndeplineşte. 

Este ea un bine sau un râu pentru individ? Trebue să 
indemnäm pe un tinär să se căsătorească, ori să-i recomandâm 
celibatul ? 

Nu ştiu cine a spus că oamenii Insurafi se poartă cu cei 
nelnsurafi, ca acele persoane care, picilite la o reprezentație, nu-şi 
fac datoria så previe pe cei care slau la ușă, gata să-şi cum- 
pere bilete de intrare... 

Este căsătoria o pictleala ? 

Mai întăiu de toate este un act de curaj. Un act de mare 
curaj: acela de a te hotări să duci o viață strins legată, de toate 
zilele, cu altcineva. O așa de strinsă coabitatie ca in căsătorie, 
nu e fără primejdii. Omul e o ființă atit de complicată, incit 
este imposibil să găsească un altul pe lume, cu care să nu se 
ciocnească, cind sint siliți să ducă o viață aşa de comună, 

De aici rezultă o stirbire a libertății, 

Aceasta este si marea problemă a căsătoriei; libertatea! 
Libertatea mai întăiu a femeci, dar si libertatea bărbatului ! 

„Jugul căsătoriei“ este o expresie curentă, dacă nu mă In- 
sel, un termen sinonim cu ceia ce se numește, cam trandafiriu 
spălăcit, legăturile conjugale, 

Acest jug apasă mai greu asupra femeei. Libertatea ei 
mai cu samă € Stirbitä, si mai ales atunci cind femeia atirnă 
materialmente de bărbat, cind n'are nici averea ei, nici vre-o 
meserie, —cind singura ei carieră e aceia de „soție si mumă de 
familie*. 

In cazul acesta, ea trebue să sulere şi să rabde, căci n'are 
altă libertate, decit libertatea tuturor... proletarilor : aceia de a muri 
de foame,— dacă n'are dibăcia de a combina lucrurile asi, mett 
să poată cäpâta despärfenia cu acordare de „alimente* (Conce- 
peti ceva mai brutal si mai injositor decit acest cuvint ?). 

Ferice de femeia, care are averea ei ori vre-o meserie! A- 
tunci ea e egală cu bărbatul... în știrbirea libertăţii, 

„Căci libertatea, în orice caz, este știrbită in căsătorie, — 
şi libertatea bărbatului si acea a femeci. Ca să „meargă lucru- 


"108 VIAȚA ROMINEASCA 


'rile bine*, și bărbatul si femeia trebue să facă necontenite con- 
cesii, să renunțe necontenit la libertate, să-și alieneze libertatea 
in detaliu. Si bărbatul, și femeia, amindoi voesce ca „lucrurile 
să meargă” cum cred sau cum le convine lor, iar ei fiind doi oa- 
meni, adică doua lucruri așa de deosebite, de radical deose- 
bite, este clar că unul va vrea ca lucrurile să meargă spre apus 
şi celalalt spre răsărit. Si de aici, nemulţumirea, lupta, răsboiul, 
suferința, ura şi celelalte, De unde urmează că e o binefacere 
cerească cind unul din cei doi soți ajunge „sub papucul“ celui- 
lalt. Fericirea familiei stă in acest „papuc“, indiferent cine stă 
“sub el, domnul sau doamna... Desigur, cu cit oamenii sint 
mai subțiri, cu atit acest binelăcâtor papuc apasă mai dis- 
cret şi mai cuminte,—dar pentruca lucrurile să nu meargă rău, 
“el trebue să apese tot atit de tare şi de sigur, 

De obiceiu acela care stă sub papuc e bărbatul. Lui insă 
i se pare mai întotdeauna că domină pe femee, pentrucă el se 
minie, poruncește, 1şi ia acre de mic dictator, —pecind femeia, 
“mai subtilă și mai tenace, se face că se supune, măgulind or- 
goliul bărbatului ei, dar în realitate iși urmează linia de purtare 
pe care o crede ea mai bună. 

Ceia ce, insă, stirbeste libertatea sint mai cu samă senti- 
mentele bune, altruiste, sentimentele de milă, de responsabilitate, 
de iubire. Şi acei care stirnesc mai mult aceste sentimente, care 
sint deci cei mai mari dușmani ai libertăţii, sint copiii. 

Sacrificiile pentru copii, grija de sănătatea lor, de viitorul 
lor, toate acestea fac din părinţi niște instrumente, Copiii ajung 
scopul, părinţii mijloacele. Cu cit un om este mai bun, cu atita 
el va renunța mai mult la plăcerile sale, la indeletnicirile sale, 
la individualitatea sa, sacrificindu-le familiei. Lupta pentru o 
cauză mare socială, renunțarea la foloasele materiale pentru a te 
izola ca să faci cercetări dezinteresate, hazardarea în exploaräri 
de regiuni necunoscute, toale acestea Sint o periclitare a intere- 
selor casnice și nu şi le poate permite acela, care e plin de 
'andreță pentru familia sa. 

Sublimul vieţii nu se 'mpacă cu renunţarea la propria-fi in- 
dividualitate, şi cine are o familie şi totuşi vrea să guste ceia ce 
dă viață pe innâlțimile ei, trebue să-şi îinnăsprească inima, dacă 
nu 0 are deja aspră. Căsătoria o poartă mai uşor acela care 
are un suflet egoist—adică acela care n'are sufletul potrivit pen- 
tru căsătorie! E una din multele ironii ale vieţii. 

Si dacă ţinem samă că această robie este mult mai senzi- 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 109 - 


bilă pentru bărbat, pentrucă femeia, chiar cind e absolut liberă, 
nu obișnueşte să facă ascensiuni pe viriurile innalte ale vieţii ; 
şi dacă mai ţinem samă că femeia, şi zind e absolut liberă, nu 
are atita libertate ca bărbatul și că, prin urmare, prin căsătorie 
nu pierde cit pierde bârbatul,— atunci putem spune că prin acetas- 
ta pierderile lor se compensează. 

Si totuși, acest râu care e familia, e foarte necesar. Fa- 
milia face parte din vasta rubrică a relelor necesare. 

Familia e un rău, pentrucă stirbeşte libertatea, si e ne- 
cesară, pentrucă e singura formă posibilă şi acceptabilă spre- 
satisiacerea acelui lucru, pe care Schopenhauer l'a numit „gla- 
sui speciei“, şi spre satisfacerea instinctelor de sociabilitate ale o- 
mului. (Femeia, copiii şi vestitul „cămin conjugal“ fac parte- 
din acel imperios „strict necesar al omului. F: 


* 


Familia de azi, In unele clase sociale, se deosebeste mult 
de cea de eri sau de alaltäeri in mai multe privinti, E interesant 
să aruncăm o privire asupra unei Insemnate deosebiri. 

Intr'o Iamilie domnește ceia ce economiștii numesc diviziu- 
nea muncii. Cimpul de activitate al bărbatului e mai ales in 
alară : ocupațiile, prin care el agoniseste cele trebuitoare casei. 
Femeia are alt cimp de activitate: gospodăria si copiii. Barbă- 
tul e ministrul departamentului din alară ; femeia al celui din 
läauntru. 

Limitare de atribuţii admirabilă! Corectiv fericit la cioc- 
nitile coabitafici! In adevăr. bărbatul şi femeia, cars voesc şi 
unul şi altul ca „lucrurile să meargă“ după capul ior, sar ciocni 
la fiecare moment, dacă nu şi-ar fi impârțit atribuțiile. 

Dar această limitare Incepe, în unele cercuri sociale, să nu 
mai fie tranşantă ca altădată. 

Altădată, femeia administra ceia ce aducea bărbatul şi atita 
tot. Barbatul facea cum ll tăia capul.— Astăzi, în anumite cer- 
curi sociale, femeia Incepe să impieleze asupra sferei de ocu- 
patii ale bărbatului. Un anumit soiu de femee modernă și in- 
telectuală se ocupă de aproape de felul cum bărbatul ei îşi in- 
deplineşte slujba şi funcțiunile sociale, ti ia socoteală, îl cenzu- 
rează, ii dă sfaturi, li reproșează că n'a ascultat-o, se ulresează 
şefilor erarhici ai bărbatului său, cerindu-le innaintări in slujbă, 


pledind cauza familiei, etc. 


“110 VIATA ROMINEASCA 
7 oo mm 


Uneori acest modernism ia forme si mai curioase. Bărbatul 
“dă ajutor femeei la gospodărie și copii, femeia suplineste pe bär- 
bat în îndeleinicirile sale. 

Aceste fenomene nouă casnice sint primejdioase. Ele dau 
naștere la androgini, ginandri si la acel amestec de atribuții, 
care e întotdeauna un rău! 


Şi acum, ce fel de căsătorie e prelerabilä : din amor, ori 
din calcul ? 

Casătoriile din amor sint cele mai rele, — iartă-mă, tinere, 
care celești aceste rinduri! Filozofia noastră cunoaşte această 
mizerie şi o proclamă. Spaniolii au un frumos proverb, pe care-l 
citează Schopenhauer in veşnic vestita sa Metafizică a Amorului : 
Quien se casa por amores, ha de vivir con dolores {cine se in- 
soară din dragoste, va trăi In durere), 

Pentruce ? 

Pentrucă acei care se căsătoresc din dragoste, zice Scho- 
penhauer, nu lucrează in vederea fericirii lor, ci In vederea sco- 
purilor speciei omeneşti. Ei se sacrifică pe ei pentru scopurile 
mai Innalte ale speciei, 

Explicaţia e cam metafizică in forma, deşi adevărată în fond, 
Dar e prea generală. 

Sa despicâm putin lucrurile. 

Căsătoria din iubire ar trebui să fie o fericire, pentrucă ni- 
mic pe lume nu samână cu fericirea iubirii. Si ar f, daca „lu- 
na de miere* ar ținea mai mult decit o mică mizerabilă sumă 
de ani... cind nu ţine curat „0 lună“... 

Cuvintul „intotdeauna“, rostit de bărbatul si femeia care se 
iubesc, este un etern neadevăr, spus cu toată sinceritatea de mii 
de ani incoace, 

O iubire până la moarte nu Sa văzut incă... decit intro nu- 
velă a lui Maupassent, in care o lată de colonel, ripită de un ser. 
gent major, cu care se mărită, iși iubește bărbatul până la moarte 
(dar nu şi serjentul pe ea!). Si cînd în Sur l'eau, Maupassant a 
voit să zugrâvească iarăşi o iubire eternă, a luat acelaşi subiect, a- 
ceiași fată de colonel, neavind parcă curajul să imagineze un 
alt personaj, pentru a zugrăvi o intimplare aşa de extraordinară ! 

Amorul fine cel mult citeva primăveri, Şi cind s'a dus, 
rămin în față două fiinţe omeneşti normale, şi de a i începe pro- 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI nt 


Dlema! Cine sint aceşti oameni? Se potrivesc ei? Pot coa- 
bita fără primejdie pentru liniştea lor, pentru viaţa lor? 

Dacă Schopenhauer are dreptate, dacă bărbatul şi femeia 
se atrag, tocmai pentrucă se deosebesc, atunci, cind s'a dus amo- 
rul, râmin față 'n fața doi oameni care au toate şansele să se 
„ciocnească, să nu se înțeleagă, să-şi fie străini şi o povoară u- 
“nul altuia. Recunoștința pentru momentele trecute de iubire pa- 
sionată, de care vorbește un moralist ?... E cazul, aici, de a 
“spune că... recunoştinţa nu e decit un nume! 

Dar teoria lui Schopenhauer poate că e falşă. Si atunci e 
posibil ca, amorul dus, să rămină fața "n față doi oameni, care 
se potrivesc, care se pot înțelege, se pot imprieleni. 

Se poate, din întîmplare. Dar se poate si contrarul. Se 
poate să râmină față 'n față doi oameni deosebiți, care n'au ni- 
mic comun, sau nimic ce i-ar putea Imprieieni. 

Si atunci... incipit tragoedia ! 

Dar amorul este aşa de orb, este aşa de mult determinat 
de forțele inconștiente ale naturii, este o așa invazie a ,natu- 
rii“ in mijlocul „civilizației“, incit poate aduce cele mai mari 
<atastroie. 

Ati cetit Zn ajun (Un Bulgar) al lui Turghenev ? 

lubirea n'a avut vreme să treacă ori să se isprăvească in 
alt chip trist, Iubirea vine, deodată, ca un ciclon care pustieste 
totul. O fată de nobil, singurul copil la părinți, se indrăgostește 
de un Bulgar sărac si bolnav de ftizie, căruiai se dă spre ruși- 
nea părinţilor ei, şi cu care se duce in Bulgaria, lăsind în ur- 
mă-i țara, casa, o mamă zdrobită. Bulgarul moare pe drum, ea 
se duce, săracă, singură, să se sacrilice, în Herzegovina, pentru 
idealurile iubitului ei, fără ca mama ei să-i mai dea de urmă 
vreodată, etc. Trebue cetit acest roman, spre a vedea la citā 
durere inutilă, revoltătoare, absurdă poate da naştere trezirea In 
sufletul unei fete a acelui „instinct atit de van", de care 
vorbește Eminescu, 

Cetind acest roman, 1fi vine parcă o nostalgie după acele 
vremuri, cind căsătoria era ticluită de părinți, care cintăreau toate 
avantajele și dezavantajele, care cugetau la adevărata fericire a 
copiilor lor,—cind, vai! nu se gindeau la prosperitatea afacerilor 
lor personale, care s'ar putea imbunätäfi prin căsătoria copii- 
lar lor. A 

Dar nu! Să fim serioşi: Nu poate fi vorba de a impune 


ma 


112 VIATA ROMINEASCA 


pe mire unei fete sau pe mireasă unui flăcău. Părinţii nu pot 
avea decit un vol consultativ. 


Din toate cele spuse până aici rezultă în mod logic că cele 
mai bune căsătorii sint acele din „rățiune“. Unde se amestecă 
rațiunea, rezultatul trebue să fie mai bun decit acolo unde lu- 
crurile sint determinate de intimplare. Si am văzut că potrivi- 
rea de caractere este o intimplare intro căsătorie din amor. 

In căsătorie, omul este dator să vadă nu un roman, ci un 
lucru foarte serios, serios ca cea mai serioasă proză. Cu atita 
mai serios, cu cit, cu vremea, vor apare şi alte finfi, copiii, 
care n'au cerut, ei, să vină pe lume, si pentru a căror fericire 
trebue, deci, să se sacrifice părinţii. E un lucru așa de inspäi- 
mintätor a da naştere la finfi care au să träiascä,—si deci au 
să sufere si au să moară,—incit acei care ştiu că, prin intovä- 


| rägirea lor, au să creeze oameni, sint datori să ia toate măsurile 


cu putință, ca viaţa copiilor lor, să fie cit mai puţin dureroasă, 

Sint două feluri de căsătorii din calcul, Pentru avere şi 
pentru calităţile personale ale viitorului soț sau soții. 

Prima, pentru avere, are avantajul serios de a face cu pu- 
tință o viață materială mai bună a viitoarei familii şi de a asi- 
gura soarta copiilor, în caz de moarte a părinților sau in cazut 
cind copiii n'ar fi în stare să-și agonisească ei înșiși toate mij- 
loacele necesare traiului lor, cind vor fi majori... Dar, de obi- 
ceiu, asemenea căsătorii nu se fac din acest calcul, la urma ur- 
mei respectabil, ci din goana după bani. Opinia publică ti dis- 
prefueste pe aceştia, numindu-i, cind ei n'au tactul de a-și masca 
pofta, „vinâtori de zestre“. 

Dar, în orice caz, căsătoriile incheiate în vederea nu- 
mai a zestrei, sint reprobabile, sint căsătorii rele, pentrucă, ca 
si cele din iubire, sint făcute fără privire la calitățile personale 
ale viitorului tovarăș al vieţii. Si, dacă au un avantaj, buna 
stare materială a familiei, apoi au marele dezavantaj de a fi le- 
gat doi oameni, care niciodată n'au ştiut ce este dulcea nebunie 
a amorului, care n'au fost „amici“ nici „0 orä*, cum zice poetul. 

Averea e o condiție de bună stare a familiei, cind e un a- 
daos la altceva. 

Si acest altceva sint calităţile fizice şi morale ale viito- 
rilor soți. 

Sănătatea, caracterul bun, inteligența, toate insuşirile care 
pot face din femee o bună nevastă și o bună mamă, acestea 


DIN CARNETUL UNUI ON DE ERI 113 


sint calitățile, pe care un tinär ar trebui să le ceară tovarägei 
sale. Acestea nu sint trecătoare—şi pe acestea numai se poate 
întemeia o tovărâşie cit mai ferită de fatalele ciocniri conjugale... 

Dar... dar amorul este o pulere aşa de naturală şi de mare, 
el vine aşa de nechemat, izbucnește așa de triumfător şi de ne- 
pâsätor de calculele oamenilor, incit slabele sfaturi ale rațiunii 
vor fi intotdeauna innäbusite de intăile porniri ale acestei pasi- 
uni, în sufletele acelora, care sint în stare so simtā. J 

„Şi, dealtmintrelea, acela care, între 20 şi 25 de ani, ar 
calcula, în loc să se arunce orb în vultoarea iubirii, ar fi un mi- 
zerabil, care n'ar avea dreptul la nici o fericire ! 


O oră să fi fost amici, 

Sa ne iubim cu dor, — 
S'ascult de glasul gurii mici 
O oră, şi să mor! 


m 


Din lumea balcanică 


Literatura bulgărească actuală 


Viaţa socialo-politică a Bulgariei de acum se ca i — 
cum am arătat şi-n numerile trecute ale acestei m a uni- 
versal şi organizarea politică a ţărănimii la sate, prin atirnarea vieţii ei 
politice, în cea mai mare parte, de voinţa sau dorințele Rusiei, dar şi 
prin existenţa unui curent cu tendinți proprii bulgäresti şi antiruseşti, — 
acesta, pe cit eu îmi dau cu gindul, rod mai cu seamă al ideilo wi 
ar îi re ata politic stambulovist. E 

espunziälor acestui mediu socia cit 
bulgărească de acum se înfăţişează sub ied Pepi ha (reg 
tea idei călăuzitoare. De altfel, chiar nn critic bulgar, Spas Ganev in 
revista Bdigarska Sbirka (dela | Febr. 1910). constată că la Bulgari 


Hinţează: o literatură tendenţioasă 
i + © literatură 
sfirsit o literatură propriu națională, wa modernih şi in 


]. Literatura tendenfioasă *) e, pe cit se ie di 
o AEE „tarului liberator“ A Git aT a 
asi pei va socialo-politică a Bulgariei. Täränismul pesimist de a- 

Ă ut şi aici, prin mijlocirea ideilor politice ale narodnicilor Ruși. 

aracteristica acestei literaturi e, la Bulgari, că scriitorii ei urmä- 


1) „Literatură tendentioask* 


one sosla De tire mo ai sc ası cum e intrebuintat aici acest termen 


ete, căci, după noi orice o „literatură tezistă*, „literatară ntilitarä*, 


' L literară este tend 
primă o anumită atit i endtaționeă in acel dens că ex- 
numit-o şi tendinţă. Nas Ras în fața vieței, atitadino zic vu 


pre- 


DIN LUMEA BALCANICA 115 


gesc, In lucrările lor, nu atit emoția estetică cit anumite idei şi tendințe 
cu deosebire politice şi sociale. Această literatură e impotriva oricărei 
tradiții; şi de aceea ea duce luptă pentru anumite reforme sociale, prin 
cari crede că se vor îndrepta relele şi nevoile de astăzi ale vieţii şi se 
va Introna binele, egalitatea şi fräfla între Bulgari. Operele acestei lite- 
raturi tendentioase pare că mai mult dărimă, dar fără să poată crea ceva; 
fiindcă ea pune viaţa bulgărească in cadre luate dela alt popor, o 
pune în calupuri, în formule, care ar putea trăi in Bulgaria numai dacă 
s-ar evita anumitele caractere, particularitätile nationale ale vieţii bulgă- 
reşti. Aşa crede, cel puţin, despre această literatură curentul naţionalist 
si critizi din cuprinsul acestuia, ca Ganev. 

De altfel această literatură tendențioasă nu e mare, in Bulgaria, 
nici prin cantitatea produselor ei şi nici barem prin puterea talentelor 
care o clădesc. Ea n-are romane şi drame. Dar are mai cu seamă nu- 
vele. Cel mai de seamă reprezentant al nuvelisticei acestul curent lite- 
rar e A. Karima. Produsele lui, tendenjioase peste tot şi pesimiste. ca 
la Ruşi, nu văd decit proletari in mizerie, desculți şi nevoiaşi, pe care 
ii inventează numai spre a-şi susţine teza-i socialistă de răsturnare a or- 
ganizărei sociale actuale bulgare. Nu e vorbă că nuvelele acestuia sint 
slake, relativ, poate nu atit din pricina tendentionismului social dintr-in- 
sele, cit mai ales fiindcă el, scriitorul lor, n-are un talent însemnat, 
Lipsa lui de talent puternic se vede şi din lipsa de viaţă a personagii- 
lor şi scenelor din nuvelele sale, 

Această literatură tendențioasă e insă ceva mai tericită in poezie, 
Aici are un talent mai puternic, pe Poljanov, reprezentantul curentului, 
În volumul său cu titlul „Dela răsărit la apus* („Ot Iztok do zapad"), 
poetul acesta a adunat floarea gindirei omeneşti răsărită în sufletul lui 
Socrate, al Cleopatrei şi robului ei, sin sufletul mintuitorului Hristos. 
Poljanov trăeşte numai în gindirea şi simțirea acestora, deci intr-o lume 
care nu mai este sau care, în parte, nici n-a fost vreodată; şi, din acea 
închipuită lume el aruncă disprejui său către mediul de acum În care 
träeste, clădind, în cuvinte întraripate şi sunătoare, viitorul In care—crede 
Poljanov—nu vor mai fi nici apăsaţi, nici robi, nici nevoiaşi, nici mti- 
zerii, dar şi nici bogaţi. Sint in acest volum al lui Poljanov bucăţi de 
o înaltă poezie, cu toate că ele sint mai de seamă prin gindirea din- 
tr-insele decit prin simlirea poetică ce le Insufleteste. Si, cu tot tenden- 
tionismul lor care, se crede, le scade valoarea poetică şi le slăbeşte cäl- 
dura, „ele (zice un alt bulgar Nic. Atanasov în „Bălgarska Sbirka" dela 
1 lanuarie 1910) îţi vin în minte multă vreme ; avintul lor te ţine lung 
timp încordat şi te fac să gindeşti, aşa cum nici unul dintre literatii noÿ- 
tri nu te impinge să gindeşti și să simli”. 

Acest curent literar tendenfionist nu are realitatea vieţii bulgar= 
drept temelie, zic unii Bulgari; de asta el nici nu poste avea mal 
muli reprezentanţi-scriitori, şi tot de aceasta nu va putea trăi multă vre- 


116 VIAŢA ROMINEASCA 


me. „În nici una din literaturile Europei apusane,—zice Spas Ganev— 
literatura tendenţioasă nu a fost puternică multă vreme şi nu a dat ceva 
trainic. Aşa va fi şi la noi. Viitorul ei e limpede. Totul, ce va rămi- 
ne într'o zi dintrinsa va fi numai „fum*,—.„tumul“ lui Turgenev, lată 
dece noi o privim pe ea şi produsele ei ca pe o boală, de care cu cit 
ne vindecăm mai repede cu atit va fi mai bine pentru noi“, 

IL, Literatura modernistă nu porneşte nici ea din viaţa şi su- 
Hetul poporului bulgăresc, ci e tot imitatoare. Numai că, pecînd cea 
tendenţionistă imitează spiritul politico-literar al socialismului şi {äränis- 
mului rusesc, aceasta modernistă imilează apusul şi în deosebi literatura 
franceză. Acest curent literar nu este altceva, după aprecierea unor 
critici Bulgari, decit imitarea Parnasienilor, a decadentismului şi sim- 
bolismului apusan, 

Precum literatura aceasta din apus c aristrocratică în apucăturile 
sale, tot aşa la Bulgari ea desprefuesté massa cea mare a poporului şi 
puţin îi pasă de gindirile, aspiraţiile şi nevoile bulgăreşti. Tendentio- 
niştii simt numai pentru popor, pe care nu-l văd decit în mizerie; jar 
moderniștii aceştia nici nu se uită Ja popor, caşi cum ei nu triesc pe 
pămintul bulgăresc, ci intro lume abstractă, şi fac numai artă pentru 
artă, Curentul acesta are drame şi poezii numeroase. El formează, de 
altie! chiar o şcoală în care infloresc mulţi din generaţia cea mai nouă 
bulgară, ca lavorov şi Kitii Hristov sau Trajanov, Aceştia deseori, scriu 
acum În urmă în prea luxoasa revistă dela Sofia /Judozestvena Kultura. 

Dar deasupra tuturor acestora se ridică, prin talentu! său, Penčo 
Slavejkov, directorul Bibilotecei Naţionale din Sofia, dascălul chiar at 
moderniştilor-simbolişti ai Bulgariei si ceva mai în virstă decit ceilalți 
din şcoala lui, Din simtirea aristrocraticA a sufletului său, acesta scoate 
la anul 1888 intitul său volum de poezii Landiii, adică buchet de Lä- 
crämioare, culese de el, departe de mulțimea pe care o despretueste, 
in cimpille patriei sale, atit în diminetele inrourate, cit şi in nopţile in- 
tunecoase ori luminate de lună, După opt ani, la 1896 tipăreşte Epiceskija 
Pésni, adică Cintece Epice ; apoi la 1898: Blénove, adică Iluzii, mai 
în urmă Sdu za štastie, adică Visul după fericire. A mai scris Pen£o 
Slavejkov şi altele, In toate ei apare un idealist, care ironizează viaţa 
societăţii în care trăeşte, şi, pentrucă o disprefuesle acolo, din pricina 
ordinarulul în care înoată, el, suflet aristocratic se tetrage departe în cim- 
puri aerisite, răcoroase şi curate, 


Interesant e a se şti cum apreciază generația cultă a Bulgariei pe 
acest Slavejkov. 

Unii îl socotesc cel mal mare poet al poporului bulgăresc de as- 
tizi. In creaţiile lui moderniste văd cea mai Inaită evoluţie Jterară, că- 
tre care s-a dezvoltat şi la care trebue să se menţină literatura bulgă- 
rească, Un bulgar dr. K. K. Krstev-Miroljubov, scriind despre „Die 
neue bulgarische Litteratur“ In revista germană „Internationale Wo- 


v 


DIN LUMEA BALCANICA 17 


chenschrift für Wissensch., Kunst und Technik" din 1909, zicea că P. 
Slavejkov e cel mai mare poet al Bulgarilor, cu firea unui Goethe, atit 
după plasticitatea creaţiilor cit şi după adincimea observaţiilor lut artistice: 

Alţii însă, şi anume partizanii celui de al treilea curent literar na- 
tional de care vom vorbi, văd în el pe un simplu versificator, Astfel 
criticul Spas Ganev zice: toţi care privesc obiectiv la lucrarea poetică a 
lui P, Siavejkov, nu pot să creadă decit că ele un obişnuit imitator, 
versificator de versuri moderne, un „pisar* cu gustul şi vederile rafi- 
nate ale Apusului trecute prin calupul european, dar cari nu corespund 
vieţii bulgăreşti. Produsele lehnicei artistice a lui P. Slavejkov, zice 
Ganev, vor rămîne în totdeauna neințelese şi nevăzute de marele public 
pentru simplul motiv că ele sint numai nişte ficțiuni. De aceea, conti- 
nuă Ganev, curentul, pe care'l reprezintă Slavejkov, nu-l considerăm decit 
ca o boală a vremei, şi ne bucurăm că m-are caracter cronic şi că în 
curind ne vom lecui de el“, 

NI. Léferatura națională e rodul curentului celui mai puternic 
din Bulgaria. Ea se indeletniceste cu viaţa ţăranului şi a orăşanului, cu 
ceea a bogatului caşi cu săracul umilii, aşa cum ii găseşte pe aceştia 
în poporul bulgăresc. Curentul acesta dar se fereşte de pesimismul ţă- 
ränist al şcoalei tendefioase ca si de aristocratismul celei modernisto-sim- 
boliste, Astfel, cel putin, o apreciază partizanii ei. 

Principiile călăuzitoare ale acestui curent sint că: creaţiunile artise 
tice bulgărești trebue să stea alară şi peste orice şcoală şi modă streină ; 
artistul bulgar poate lua ceva din toate şcolile literare, dar totul să-i 
asimileze şi să-l translorme în şcoala bulgărească, singura dela care se 
cuvine să se inspire; creaţiunile artistice bulgare să aibă caracter naliu- 
nal, precum caracter național au avut creațiile tuturor geniilor popoarelor, 
ale lui Omer, Molière, Goethe, Victor Hugo, Mickevicz, Puşkin, Gogol 
etc, cari au fost expresia sufletului poporului lor; artistul bulgar n'are 
nevoe să treacă hotarul ţării sale, spre a-şi lua subiecte şi materiale pene 
tru lucrări, căci viața de acum şi trecută a Bulgarilor îi poate oleri des- 
tule, dintre care multe chiar nelucrate, iar natura Bulgariei îi deslăşură 
destule frumuseți ; literatul bulgar trebue să lumineze ca o făclie nenu- 
măratele rane ale organismului neamului său şi să fie ecoul celor ce 
sulerä ; scriitorul bulgar trebue să stea în cit mai strinsă legătură sufle- 
tească cu gindul şi simlirea poporului său, şi de asta să ia drept teme- 
tie a inspirațiilor şi creațiilor sale pe cele ale milioanelor de Bulgari; 
literatura frumoasă bulgărească trebue ca pe de o pare să se silească 
a da cetitorilor Bulgari hrană sufletească rodnică pentru viaţă, iară pe de 
alta să destepte si să întreţină Intr-ngii iubire pentru poporul şi țara lor. 
Numai lucrind astfel, literalil bulgari nu se ciocnesc cu idealul naţional 
al poporului lor,—spun criticii şi partizanii acestui curent literar naţional 
de care vorbim. 

Pecind curentul tendentionist şi cel modernist sint cu totul noui 


118 VIATA ROMINEASCA 2 
în literatura bulgărească, acesta national e mult mai vechi; el se naşte 
odată cu deşteptarea poporului bulgăresc în Intia jumătate a veacului 
al XIX, şi încă de atunci avu reprezentanţi de seamă mereu pină astăzi, 
în poezia lirică, nuvelă, dramă, roman. Acum cel mai însemnat repre- 
zentant al acestul curent e /van Vazov, care, in acelaş timp, e socotit 
de marea majoritate drept cel mai mare poeta! Bulgarilor (afară, firește, 
de cei, ceva mai puţini, cari dau acest titlu lui Penčo Slavejkov). 

Ivan Vazov s'a născut la 1850, şi scoate întălul său volum de 
poezii lirice la 1878, după care apoi urmează altele, În ele poetul se 
Intraripeazä dinaintea frumusetilor naturii cimpiilor şi pădurilor Bulgariei, 
şi ascultă cu Inviorätoare duioşie cîntecele poporane ale guslei. El scrie 
si epopei. „Epopeja Zabytyh“, adică „Epopeia celor morţi“, cuprinde 
între altele nişte ode închinate eroilor care au murit pentru liberiatea 
Bulgariei; ele sint de un aşa puternic avint şi armonie a versului, încît 
sint apreciate că nu mai au pereche în literatura bulgărească, ŞI ro- 
mane a scris Vazov, toate relative la viaţa istorică a Bulgarilor. Intre altele 
să cităm romanui „Pod igom*, adică „Sub jug“, în care se >ugri- 
veste viața poporului bulgăresc în vrema robiei sub Turci. 

lar dramele-i, sint şi ele creații ale aceluiaşi curent national, care 
cere ca scriitorul să nu treacă hotarele ţării sale în alegerea subiectului 
şi a motivelor de tratare, Dintre dramele lui Vazov să cităm pe cea mai 
nouă, de anul trecut, „Borislav*, care a stirnit şi oarecare violente atacuri 
din partea curentului literar modernist al lui Penčo Slavejkov. Acţiunea 
se petrece in sec. XIII, anume sub domnia lui Asan ||, ţarul Bulgarilor, 
a cărui ficä Tamara iubeşte pe Borislav, eroicul voevod biruitor al Cu- 
manilor şi al altor duşmani ai Bulgariei, După multe piedici, izvorite 
mai cu seamă din pricina combinațiilor politice ale lui Asan care se ho- 
tări Ja inceput să mările pe Tamara după regele Neapolului, acțiunea se 
isprăveşte cu biruința dragostei dintre ea şi Borislav. Atunci Asan îşi 
căsătoreşte fiica cu acest viteaz al ostirilor sale, 

„Bălgarska Sbirka“ din Mai 1910 ne spune că nici odată n'a 
fost pe scena teatrului bulgăresc atita entusiasm ca la reprezentarea 
piesei „Borislav* a lui Vazov. Numai în Sofia, drama aceasta s'a dat de 
30 de ori, în sezonul trecut. lar în alte oraşe şi pe la sate, ea s'a dat 
de 80 de ori de către diferite trupe de actori. In oraşele Filipopoli si 
Stara-Zagora sa reprezentat de 20 de ori pe rind. In total, în acest se- 
zon teatral, „Borislav“ s-a dat de 150 de ori în Bulgaria. 

Din mai toate oraşele, pe unde ea s'a reprezintat, Vazov a primit 
lelegrame şi scrisori de preamărire şi felicitări. Curentul pentru această 
dramă se întinse aşa de larg în Bulgaria, incit multor bäeti atunci näs- 
cuÿi li se dete numele de Borislav, iar fetelor Tamara; chiar localurilor 
publice din Sofia li se dete numele „Borislav“. Ba şi unei maşini de 
cusut, lucrată în Germania, i se puse eticheta „Borislav“ 

„Haita de nenorociţi însă şi socialişti—spune numărul pomenit din 


DIN LUMEA BALCANICA tio 


m + = 2 


„Bălg. Sbirka*—s'a năpustit cu pizma lor în potriva lui Vazov, iubitul 
poporului“. 

„Secretul acestei mari izbinzi a lui Vazov stă însă—spun criticii 
pomenili Ganev şi Atanasov—în aceea că el, prin această dramă, ca 
prin toate lucrările sale, de altfel, a desteptat sentimentele naționale ale 
poporului, desfăşurind dinainte-i trecutul, lar acest trecut e bogat în su- 
biecte dramatice, e plin de înalte învățături pentru generația de astăzi, 
cu deosebire pentru tinăra generaţie, care şi-a perdut credința din pricina 
învățăturilor moderniste antinationale*, lar Vazov însuşi, intr'un interview, 
spune : „am căutat, prin această piesă, să înfățişez in puternice forme 
artistice puterea sufletului bulgăresc în mijlocul acestei bolnävicioase 
mode de a se lepăda de tot ce e al nostru“. 

Aluzii cu deosebire la curentul modernist al lui Pento Slavejkov, 
care "i acea „haită de nenorociţi şi socialişti” şi care găseşte că nici ta- 
lent şi nici artă nu e in lucrările lul Vazov şi ale curentului naţionalist 
al lui ci numai goale declamatil patriotice! 

De altfel, n'ar strica, poate, ca, pină ce ne vom ocupa mai amă- 
nunţit de feluriti scriitori ai acestor curente, să reliefäm acum o clipă 
felul artei lui Vazov. 

Se slie că la 24 lunie c. s'a început la Sofia congresul slav, des 
pre care am vorbit in numărul trecut al revistei. Comitetul organizator 
al congresului a pus un premiu, peniru cea mai bună poezie de salu- 
tare adresată oaspeților Slavi cari aveau să vie în capitala Bulgariei. 
Congresul a fost considerat de literatii modernigti ca operă a Rusiei 
şi tendințelor ei panslaviste.—iniluenţă a Rusiei, pe care moderniştii o 
combat nu numai în literatură ci şi în politică, De aceasta, fireşte, mo- 
derniştii m-au luat parte la concurs. Au concurat însă poeţi din curentul 
naţional. Premiul s'a dat lui Vazov, care a scris următoarea poezie, pu- 
blicatä de Bdigarska Sbirka 'n numäru-i dela 1 lunie 1910: 


CÎNTEC DE SALUTARE 


(Ce prilejul celui de-al doilea „Congres slav pregătitor* ținut în Sofis 
in lunie 1910) 


Bine-ati venit, o oaspeţi dragi, 
Bine-afi venit, o frati Slaveni ! 
Vouă—saluturile noastre dulci, 
Vouä—prinos inimile noastre. 


Veniti, ca inimile noastre—de rude, frätesti, 
Incălzite de iubire să ni le liplm: 
Aceleaşi simtiri pe toji ne mişcă, 

Precum şi acelaş nobil gind, 


12% VIAŢA ROMINEASCA 


Prin truda noastră a tuturora, prin mintea 
Şi puteri unite, putem să ne vedem, 

Şi împreună să clădim puternic 

Tăria culturală slavă. 


lar o curată bucurie astăzi 

Sufletul lumii slave întregi cuprinde, 
Bine-aji venit o oaspeţi dragi, 
Bine-aţi venit, © fraţi Slaveni. 


Cam În acest sens pansiavist se relielează Intreagă activitatea lite- 
rară a lui Vazov, cu toate că, la dreptul vorbind, se simte în ea bine 
Hlorusismul întregului curent al lui, filorusism pe care violent îl combate 
curentul modernist al lui Penzo Slavejkov. De altfel moderniştii bul- 
gari, în deobste, numesc, cum pomenirăm mai sus, „goale declamații 
patriotice” productele literare ale întrege! şcoale a lui Vazov. 

Cu aceste trel aspecte, aşa dar, ni se InfätiseazA literatura frumoasă 
bulgărească astăzi, 


llie Bărbulescu 


Cronica externă 


Situaţia în Germania 


Este vădit că din punctul de vedere politic, lucrurile nu merg bine 
în Germania. Guvernul nu reuşeşte să-şi creeze in Reichstag o majo- 
niate statornică. Ca să iasă din această incurcâtură, el schimbă mereu 
axa politicei sale: se sprijină cînd pe centrul catolic, cind pe conserva- 
tori, cind pe liberali. In ultimii ani văzind că nu mai merge cu acest 
sistem, a căutat chiar să combată centrul cu forţele unite ale conserva- 
torilor şi ale liberalilor. Dar toate sint zadarnice, combinafiunile pe care 
ë) le edifică cu atita trudă se prăbuşesc la prima ciocnire şi totul trebue 
iarăşi reincepul de-a-capul, Această politică a ajuns un adevărat buto! 
al Danaidelor : îl umpli şi el mereu se desartä. 

Nu e vorbă, oamenii de stat din Germania îşi dau samă că această 
politică este o politică de expediente şi că un stat, oricit de mare i-ar 
fi vitalitatea, nu-şi poate plăti la infinit luxul unei atit de dăunătoare po- 
litici.  Dealtminteri nemulțumirea e obştească, sgomolul el creşte nein- 
cetat. Cite odată, ca să mai ascundă puţin proporţiile lnfringerii, mi- 
niştrii lui Wilhem Îl se urcă la tribună şi cu un ton de autoritate declară 
că dacă guvernul imperial nu dispune de o majoritate, nu € fiindcă nu 
poate să-şi asigure una, dar fiindcă nu vrea, tradifiunea dinastiei de Ho- 
henzollern fiind să guverneze în afară şi deasupra tuturor partidelor, 

Asemenea justiticări subtile nu amigesc insă pe nimeni. Toată 
lumea ştie ce sfortäri se fac de cancelarul imperiului pentru a stabili un 
echilibru parlamentar şi toată lumea are priiejul să constate cum, rind pe 
find, laudabilele sale sfortäri se isbesc de acelaşi fatală nereușită. 

Dar poate că nici odată această situaţie n'a apărut sub o lumină 
mai vie decit acum in urmă. Ca să scape de atotputemicia centrului 
catolic,—care exercită asupra guvernării imperiului o adevărată tiranie şi 
o tiranie cu atit mal jignitoare pentru Prusia, cu cit impunea unui im- 
periu protestant prin esenţa şi constituirea lui istorică, să treacă mereu 
pe sub furcile caudine ale clericalismului catolic—Principele de Bülow 


ie VIAȚA ROMINEASCA 


a recurs acum citiva ani la un mijloc suprem de scăpare. A căutat să 
unească pe conservatori şi pe liberali şi, prin coalițiunea acestor două 
forte care reprezentau mal ales elementul protestant, să fie în friu cele 
două pericole ce amenințau imperiul, pericolul catolic şi pericolul socialist. 

Dibaciul cancelar al lui Wilhelm ÎI pusese în joc atunci tot tac- 
tul său diplomatic, toată arta cu care era înzestrată bogata şi mlădioasa 
sa personalitate ca să facă mai trainică această alianță. El a umflat 
peste măsură pericolul socialist, a denunțat pe catolici ca pe vrăjmașşii 
politicii de expansiune colonială a Germaniei, a făcut să vibreze coarda 
patriotismului, a zugrăvit unirea conservatoare-liberalä ca o necesitate 
națională. Cum Germanii sint foarte vanitoşi, cum trufia izbinzilor lui 
Bismarck arde încă în fundul sufletului flecärui German, apelui princi- 
pelui de Biilow a prins admirabil. Cetăţenii au crezut că soarta şi glo- 
ria imperiului atirnă de reuşita in alegere a blocului liberalo-conserva- 
tor si catolicii şi socialiștii au suferit una din cele mai crîncene infringeri 
din cite le-a fost dat să cunoască. Isbinda a fost insă de scurtă durată, 
Evenimentele au dovedit repede că principele de Bülow fusese un bun 
psicholog, dar că politica lui era şubredă. Prin fel de fel de artificii el 
şi succesorul lui au intitziat desnodämintul prevăzut. Acum citeva luni, 
fațada de pretutindeni crapată s'a prăbuşit în întregime, conservatorii şi 
liberalii s'an despărțit în mijlocul unor reciproce imprecatiuni şi. după 
cum era de așteptal, conservatorii s'au aruncat in braţele catolicilor, care 
au devenit astfel arbitrii situaţiunii parlamentare. Cu alte cuvinte incer- 
carea principelui de Bülow de a scăpa imperiul de despotismul paria- 
mentar al catolicilor a readus guvernul german la punctul de unde ple- 
case, lar succesorul său nu are astăzi altă alternativă decit să se in- 
chine în fața acestei situalluni, sau să plece dacă sentimentele lui in- 
time nu se împacă cu o asemenea expectativă. 

Dacă n'ar fiin joc decit sentimentele personale ale D-lui de Beth- 
mann Hollweg siluatia ar fi uşor de rezolvat, In locul lui ar veni 
cineva, core n'ar resimţi nici un fel de antipatie pentru o colaborare cu 
catolicii si fiindcă tot nu se poate scapa de o majoritate catolico-conser- 
vatoare, el s'ar resemna pur şi simplu să guverneze Germania cu această 
majoritate. Din nenorocire nu e vorba aci de simpalii sau de antipatii 
personale, ci de ceva mai grav. Germania Însăși n'ar primi octrmuirea 
reaclionarä, pe care colaborarea cu o asemenea majoritate ar impune-o. 

Cum ar putea dealtminteri Germania să primească o astfel de po- 
Nică reacționară ? Ea ar fi plină de tot felul de primejdii, Pe de*o 
parie, ea ar da imperiului o indrumare atit de vădit opusă spiritului de- 
mocratic care suflă peste Germania, incit n'ar putea să dureze, Până 
astă iară se puteau pune la Indoialä tendinţele democratice ale marei 
mase a populaţiunei din Germania, acum însă nu mai e cu putință. Atitudi- 
nea hotărită luată de opinia publică, în potriva restrinsului proect de re- 
'ormă electorală presentat în Landtagut Prusian, a arătat lămurit că Ger- 
mania nu mai primeşte o politică reacționară şi a silit chiar guvernul 


CRONICA EXTERNA 128 


să capituleze în faja voinței obşteşii, retrăgindu-şi proectul în ultimul 
moment. 

Pe de altă parte o politică reacționară, cum ar fi cu necesitate ori- 
ce politică conservatoare-catolică ar fi funestă şi din alt punct de vedere: 
Ea ar imprima vieţii publice a imperiului un caracter de particularism 
absolut incompatibil cu adevăratele interese naționale. Intr'adevär con- 
setvatorii germani sintin primul rind agrarieni, Dacă guvernul ar fi în 
mina lor, minati cum sint întotdeauna de interesele lor egoiste, el ar 
îndruma desvoltarea economică a imperiului numai în acea direcliune, 
precum s'au şi încercat s'o facă in nenumărate rinduri, şi at ridica în 
fața politicei industriale o stavilă atit de indirjitä şi de nesocotită incit 
s'ar ajunge la o criză socială, 

+ Industria joacă astăzi un rol prea covirşitor In viaţa economică a 
Germaniei, interesele materiale ale proletariatului sint în prea strinsă 
legătură cu propăşirea ei, pentruca Germania să poată tolera o politică 
exclusiv agrariană. Tot astfel şi cu catolicii. Inainte de a fi ua partid 
german, catolicii sint în Germania ca şi pretutindeni aiurea un partid 
confesional, Ei urmăresc în primul rînd scopurile lor religioase şi in al 
doilea rind numai se preocupă de aspirafiunile naţiunii, lar dacă cum- 
va interesele lor confesionale sint In conflict cu interesele generale, ei 
nu stau o clipă la îndoială: preferă intotdeauna să sacrifice binele ob- 
ştesc intereselor lor bisericeşti. 

Dar este ceva mal mult;* Dacă reacţiunea ar fi protestantă, peri- 
colul n'ar fi atit de mare, căci protestanismul prin spiritul său de liberă- 
cercetare, prin toleranța clerului său, are o Infäligare de liberalism, care 
se Impacă cu progresele democratice. Catolicismul insă este vrăjmaşul 
cel mai ntinduplecat al spiritului modern, e negaţiunea oricărel concep- 
juni democratice. © ţară stäpinitä de clericalismul catolic este oprită 
in desvoltarea ei. Cind oamenii de stat din Germania văd că țările ca- 
tolice nu pot să progreseze, decit cu condiția de a se scutura de epi- 
tropia catolică, cum vreţi ca ei să privească nepăsători la autoritatea me- 
teu crescindă, ce catolicii germani o exercită asupra Reichstagului ? 

In fine o politică conservatoare-catolică ar avea un ultim, dar mare 
neajuns. Indreptind politica Germaniei cu totul inspre partidele reac- 
ționare, ea ar face jocul socialismului revoluţionar, Socialiştii se bucură 
in Germania de o situaţie excepţională, fiindcă liberalismul neștiind să 
se adapteze nouel evolutiuni politice, toate elementele inaintate, care nu 
se puteau împăca cu cerințele unui réactionarism atotputernic s'au arun- 
cat de-a dreptul in excesele atrăgătoare ale socialismului, Dacă ar fi 
existat in Germania un puternic curent democratic, dacă Impäratul s'ar îi 
sprijinit pe dinsul şi ar fi guvernat în numele lui, socialismul n'ar fi pu- 
iut să ia atit de repede proporţiile impunătoare pe care le-a luat, 

Dar dacă o politică reacționară e imposibil de urmat, şi dacă, to- 
tusi, la orice soluţie sar recurge, guvernele germane sint osindite să 
se afle în faţa unei majorităţi catolico-conservatoare, ce este de făcut? 


124 VIAŢA ROMINEASCA 

Aceasta si este intrebatea pe care şi-o pun oamenii politici, care văd 
bine că in momentul de faţă ei se Invirtesc Intr'un cerc vițios. Ar îl o 
soluție, una singură, dar conducătorii actuali ai Germaniei se tem s'oa- 
dopte. Cu toate acestea mai curind sau mai tirziu vor trebul să recurgă 
la dinsa: Este schimbarea constitutiunei, 

Cauza bosiei politice de care sufere Germania, stă in pseudo-parla- 
mentarismul el. Dacă Bismarck după 1870 ar fi înzestrat imperiul cu un 
adevărat regim parlamentar, adică cu un regim, in care minişirii ar fi fost 
răspunzători direct în faţa parlamentului, toate curentele de opinii sar 
fi organizat In partide puternice, aceste partide, pentru a reuşi să impună 
guvernele lor, ar îl luptat cu Inverşunare, ar fi invins forțele mai slabe 
şi ar fi dat Germaniei contingentul de forte democratice, pe care inte- 
resele ei îl reclamă. Pe cind Inzestrind imperiul cu o constituţie, după 
care miniștrii depind numai de coroană, şi Reichstagul are mai mult 
puteri platonice decit puteri reale, viața publică a fost falgificatä dala 
inceput. În loc să oglindeascä curente de opinii, izvorite din noile inte- 
tese ale naţiunii, Reichstagui a oglindit vechile forte dinnainte de uni- 
tale, mai ales forţele care îşi disputau guvernämintul Prusiei şi care su- 
praviețulau astfel în parodia parlementarä, pe care Bismarck a dăruit'o 
tinerei Impărăţii. Poate că dacă după 1870 Germania ar fi lost ocirmuilă 
de altcineva deci! de o personalitate excepțională ca Bismarck tot s'ar 
fi creat partide democratice si Intemelat un regim de partide, Dar 25 de 
ani aproape Germania a trăit sub dominaţlunea puternicului său geniu, 
şi ipnotizată parcă de succesele şi de gloria lui, nu sa mai gindit cum 
să se ocirmuiască singură, ci s'a lăsat să fie cirmuită după cum a vrut el. 
Deoarece Bismarck era prin temperamentul şi prin convingerile sale un 
seacționar, el a executat o colosală influență asupra timpului său. Nu 
numai în Germania, dar în genere în toată Europa,—fiindcă isbinda l'a 
suris, lumea a atribuit'o teoriilor conservatoare, şi era gata să proclame 
superiotatea lor asupra aspirajiunilor democratice, După căderea lui 
Bismarck, ar Îl trebuit să isbucnească din rindurile națunii germane marea 
organizaţie democratică, care să dea directiva intregului mers al treburilor 
publice. Cu toate acestea nici atunci n'a intervenit nici o schimbare, 

Bismarck a dispărut, dar politica lui a subzistat. Un fel de feti- 
şism bismarckian cuprinsese națiunea recunoscătoare. Oamenii nu se Intre- 
bau ce trebue imperiului, dar ce ar fi tăcut Bismarck în cutare impreju- 
rare, lar pe de altă parte, partidele liberale care ţinuseră piept reactio- 
narismului lui Bismarck, istovite de o atit de gigantică luptă au început 
să se desmenbreze, Liberalii, un moment protejaţi de el, erau acum şi 
tără fruntaşi şi fără ideal. Menţinindu-se în sferele liberalismului cla- 
sic, n'au ştiut la vreme să se radicalizeze şi, ca orice partid ce nu mai 
reprezintă o cauză vie, ci au perdul din ce in ce mai mult teren, Cele 
două tracțiuni mai inaintate, „ireisinnige Partei- şi ,Volkspartei® nu se 
inlățişau nici ele opiniei publice cu un mare program care să isbească 
imaginaţia populară. Oratorii, care le-au impodobit prin puterea talentu- 


CRONICA EXTERNA 1% 


lui lor, dispăruseră, alţii nu se mai înălțau în locul lor, Eugen Richter, unut 
din principalii antagoniști ai lui Bismarck în parlament, acela cu care 
după Bebel el incrucişase de mai deseori spada, mare nici azi un suc- 
cesor demn de el, In asemenea condițiuni, boala care rodea organis- 
mul politic trebuia să se înrăutățească mereu. Aşa s'a şi intimplat, De 
atunci şi pină azi Caprivi, Hohenlohe, Bülow şi Bethmann Hollweg prac- 
Mică politică de basculă, care cu cit se întrebuințează mai mult cu atit 
adevereşie mai puternic intinderea şi gravitatea râului, 
Dar se va spune, cind o necesitate se iveşte trebue să se nască şi 
organul care o reprezintă. Dacă In Germania n'a fost un mare partid 
democratic, e fiindcă Germania n'avea aspirațiuni democratice, altminteri 
e cu neputinţă ca să nu se fi format un mare partid democratic. Nu 
negăm tăria acestul argument, el ar fi chiar deciziv, dacă pe lingă toate 
explicatiunile istorice de mai sus, nu ar fi existat in Germania şi o si- 
tuaţie de fapt, care explică perfect această aparentă contradicţie, Este 
adevărat că marele aspirafiuni democratice m'au avut putinţa să se ma- 
niteste In Reichstag, dar aceasta nu însamnă că ele nu aveau nici un 
mijloc de a se exprima. Democratismul îşi găsea In mare parte satista- 
cerea năzuințelor lui intro largă descentralizare, in viața provincială şi 
chiar în reprezentațiunile naţionale ale diferitelor state, ce compun con- 
federaţinnea, Dacă n'ar fi existat o viaţă locală, comunală şi provincială 
ati! de puternică, dacă toate aceste focare de activitate şi de luptă nu ar 
îi constituit un puternic derivativ pentru curentul de democratizare, de- 
sigur că situația n'ar fi putut dăinui până astăzi şi că sfera înnaltă a 
politicii, adică viața publică a Imperiului, nu ar fi fost atita vreme ferită 
de atacurile valului democratic. Fiindcă aspirațiunile democratice, potolite 
deja în aventurile or prin politica lui Bismarck găseau insă satisfactiuni 
de tot felul In cercul mai restrins al politicei locale, de ce erau ele să 
lupte ca să domine în Reichstag, cu atit mai mult, cu cit ştiau foarte 
bine cit de deşarte sint victoriile ce se pot ciştiga acolo. Bine înțeles că 
dacă Reichstagul ar fi fost organul de care atirnă toată viața publică, 
motivul dela care totul pleacă şi totul depinde, atunci ai fi meritat să se 
dea acest asalt. Dar cit timp Reichstagul era un biurou de control fără 
sancțiune şi puterea adevărață stătea In coroană, de care nu te puteai ataca, 
dezinteresarea nu era ca mai logică şi chiar mai infeleaptà ? 

Azi Insă situaţia s'a schimbat. Viaţa locală a absorbit tot demo- 
cratismiul ce putea să absorbe, prisosul aspiră spre alte terenuri mai 
Innalte. Fetişismul bismarkian se stinge, Germanii nu se mai întorc spre 
marea figură dispărută spre a o consulta ca pe un oracol, ei cercetează 
orizontul, caută să citească în viitor deznodămintul problemelor ce îi 
agită. Reacţionarismul, care poate birui numai întrun regim constitutio- 
nal ca cel deazi,li se înfăţişează sub o lumină din ce în ce mai primej- 
dioasă pentru pacea socială. Ideile democratice ele însăşi, sub imboldul 
timpulni şi prin pilda din afară, au făcot progrese însemnate, nevoia de 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


a pune o piedică lätirit tot mai mari a socialismului revoluționar, impo- 
sibilitatea în fine de a mai da imperiului un guvern rodnic cu un ase- 
menea regim, toate acestea fac din poporul german un popor ne- 
răbdător să se avinte pe calea reformelor constituționale. 

Deocamdată nu s'a organizat încă marea forță care să ducă lupta 
inpotriva reacţiunii catolice şi a reacţiunii protestante. Dar în momentul 
de faţă se petrece un fenomen simptomatic si care merită o deosebită 
luare aminte. Se vorbeşte pretutindeni de o fuziune a diferitelor par- 
tide din stinga. E vorba ca liberalii „freisinnige Partei“ şi „Volkspartei“ 
să formeze un singur bloc, să reimprospăteze programul lor şi să lupte 
astiel cu puteri unite In potriva centrului şi a conservatorilor, Se merge 
chiar mal departe. Mulţi liberali preconizează pe față o alianță a stingii 
cu extrema stingă şi văd mintuirea politică numai într'o asemenea cola- 
borare, ideia prinde, deşi e imbrăţişată cu mai mult entuziasm de libe- 
rali decit de socialişti. Corifeii socialişti se tem că în caz de izbindă, be- 
neficiile victoriei să le tragă numai liberalii, iar ca partidul socialist să 
nu'si sporească prin aceasta alianța cu burghezimea, nici puterea, nici 
prestigiul, 

Oricum ar fi, viitoarele alegeri generale vor reprezinta după toate 
probabilitățile o dată în istoria politică a Germaniei, va fi punctul de 
plecare a îndrumării sale spre o politică sincer democratică, şi izbinda 
forţelor democratice va atrage întrun viitor mai mult sau mai puțin a- 
proplat schimbarea constituţională, fără de care boala nu se poate tămădui. 

Şi cind acolo sint adevăratele rădăcini ale răului, nu e lipsit de un 
oarecare farmec să pui faţă în faţă, străduinţele partidelor innaintate, de 
manevrele politicii imperiale, In loc să caute să ajute formarea unui pu- 
ternic bloc democratic si să-i acorde increderea sa, căci singur recunoaşte 
cu nu poate guverna numai cu conservatori şi cu catolici, Wilhelm II 
se supără pe ministrii lui, li socoteşte pe ei, care sînt sărmanele victime 
ale unui regim vitios, drept cauza tutulor relelor, şi pornind de la a- 
ceastă credință greşită îl inlocueşte pe capete. In ultimele luni am asistat 
la o adevărată hecatombă ministerială. Tot ministerul a fost primenit, 
D-nul von Schoen, D-nul von Rheinbaben, D-nul Dernburg, Contele Ar- 
nim, Contele Moltke, toţi au fost rugaţi să cedeze altora portofoliile lor. 
Numai amiralul von Tirpitz a rămas în picioare, dar se vorbeşte acum 
şi de retragerea lui. Dar ce vor face noii miniştri dacă politica rămine 
acelaşi ? Mai bine şi-ar schimba impăratul concepţiile de guvernămint 
mai repede şi ar avea bărbăţia mărturisindu-şi răul să-l curme, decit să tra- 
teze boli sociale adinci cu astfel de mijloace superficiale, Dar la urma 
urmei să nu ne mire atitudinea lui Wilhelm Il, Soluţia unor asemenea 
crize nu vine nici odată de sus, ea vine întotdeauna de jos; de acolo 
unde sint sulerințe şi unde se simte interesul unei schimbări. Tocmai 
fiindcă avem credinţa că în acele straturi profunde ale societăţii ger- 
mane zace Încă o cătime enormă de vitalitate, care cu regimul actual 


CRONICA EXTERNA 127 


nu-şi găseşte deplina dezvoltare, de aceia nu ne indoim de izbinda finală 
a acestor forte şi vedem în reuşita lor aurora unei nol eflorescențe a 
societății germane, Civilizaţiunea care a esit din izbinzile militare şi din 
unitatea imperiului, are ceva din brutalitatea exuberantä a noutăţi. Civi- 
lizaţiunea care se va naşte din normala dezveltare a tuturor forțelor demo- 
cratice, din desävirgita maturitate a unei naţiuni conştiente de sine, va 
avea desigur pe lingă vigoarea celei dintäi şi subtilitatea de spirit, acea 
rafinare a gustului, acea Inältare senină a cugetării şi acea perfectiune 
artistică a formei, care singure dau unei civilizațiuni pecelea veşniciei, 


L G. Duca 


Scrisori din Ardeal 


incercările de impäcare 


Alegerile trecute ne-au adus grele incercäri, dar cea mai grea din 
toate a fost de bună seamă o încercare sufletească. In mintea multora 
dintre noi— vorbim numai de oamenii de bună credință—se va îi sire- 
curat o îndoială grea, o nedumerire ucigătoare : Oare nu mergem pe o 
cale greşită ? Oare nu cer înseși marile interese ale poporului ca să 
părăsim atitudinea de opoziție nerodnică de 40 de ani de zile față cu 
teate guvernele ungurești dela compromis încoace ? Şi oare nu ne im- 


pun interesele noastre superioare—nu cele meschine şi personale—ca, . 


subordonindu-le demnitatea şi mindria noastră, să ne cälcäm pe inimă şi 
să facem în toată sinceritatea un mea culpa faţă cu trecutul nostru po- 
litic şi, mărturisindu-ne greşelile, să încercăm o nouă cale, pe care nu am 
bătut-o încă ? 

In aceste clipe de chinuitoare îndoială, ni se infățişează oameni 
care ne spun că politica noastră e greşită şi duce poporul spre dezas- 
tru, Un ziarist din Rominia, originar din Ardeal, d. fon Russu-Abru- 
deanu, publică un articol în acest senz şi două ziare importante dela 
noi îl reproduc, lată un om curajos, vor fi zis cel bintuiţi de îndoială, 
un om care are îndrăzneala de a rupe vraja unei dogme sacrosancte şi 
de a spune ceia ce multi am simţit şi gindit în mintea noastră. Vor fi 
simţit mulţi o ugurare a sufletului lor şi vor fi avut chiar un sentiment 
de admiraţie pentru acest vestitor al unui cuvint nou şi respicat. 

Sintem departe, din parte-ne, de a exagera însemnătatea acestui ar- 
ticol si a acestui glas. 

Dar sint mai multe motive care ne fac să vedem în el un prilej 
binevenit de a supune politica noastră, supt acest raport, unei mici ana- 
lize. Mai intii, d. Russu-Abrudeanu a spus gindul multora dintre noi si 
pe urmă sint poate şi în Rominia oameni de frunte care judecă astfel. D. 
Russu-Abrudeanu pare a vorbi chiar în numele lor şi subliniază aceasta. 
In stirșit, unul dintre oamenii politici cei mai mari aj Ungurilor, făcind 
parte din partidul dela cirmä, fost şi probabil viitor prim-ministru, adre- 


SCRISORI DIN ARDEAL 129 


sează, în primul său discurs rostit in noua Cameră, Rominilor un apel 
public, chemindu-i la impăcare şi făgăduindu-le unele „concesiuni“ şi 
avantagii politice. Şi, spre a complecta icoana aceasta, unul din cei mai 
aprinşi şefi ai mişcării naţionale rominesti depe vremuri, părintele Va- 
sile Mangra, capul preofimii ortodoxe dintr'un mare ținut ortodox, Biho: 
rul, cuprinzind 220.000 de Romini, trece pe faţă în tabăra contelui Tisza 
şi primeşte un mandat de deputat, 

Situaţia aceasta cere deci o lămurire. Sint atitea persoane, mai ales 
în Rominia, care au toată bunavointa, dar nu au putinţa de a vedea 
lucrurile limpede şi de a le judeca aşa cum trebue. Socot că e datoria 
mea de gazetar ardelean de a contribui, după nelnsemnatele mele puteri, 
la lămurirea lor şi la înlăturarea indoelilor şi nedumeririlor. 


+ 


Dar să auzim mai intii argumentele celor ce vor să ne convingă 
pentru o politică de împăcare cu Ungurii. 

Mai intii, ei vin cu un argument luat din sfera politicei internatio- 
nale, Rominii şi Ungurii, zic ei, sint două popoare înconjurate de ocea- 
nul a două rase mari, de Slavi şi Germani, care tocmai la punctul acesta 
se intilnesc şi se ciocnesc. In izbirea acestor două lumi, noi vom fi 
striviţi, dacă nu ne vom uni spre apărare comună, Primejdia de căpe- 
tenie este însă slavismul, care ne împresoară şi ne înghite ca pe două 
ostrovuri. Colosul dela nord, Rusia, ameninţă a ne cotropi. lată, Basa- 
abia a căzut pradă acestei puteri răpitoare. Rominia e ameninţată şi es, 
căci stă în calea Rusiei, care vrea să-şi facă de trecere spre Țarigrad. 
Rominii şi Ungurii, dacă vor urma să se sfisie între ei, vor cădea fatal- 
mente pradă Muscalului, deci pacea şi buna invoire e pentru cele două 
popoare o condiție de existenţă. 

Apoi, se trece la argumentele interne. Vrei război cu orice preţ ?— 
ni se spune. Nu vedeţi că de 40 de ani vă izbiţi de o stincä neclin- 
titä si toată lupta voastră e zädarnicä, Infringeri şi necontenite pierderi, 
—iată ce aţi secerat. Temnitele s'au umplut de oamenii voştri, amen- 
zile nu numal că lovesc ziarele, nimicindu-le, ci sărăcesc ţinuturi în- 
iregi, numai pentrucă au îndrăznit să voteze cu voi. : Ce aşteptaţi dela 
Viena? Nu vedeţi că ea v'a sacrificat ca desăvirşire şovinismului un- 
guresc, drept contravaloare pentru renunţarea la pretenţiile militare 


ungurești? 


* 


Să analizăm intii argumentul primejdiei slave. Primejdia aceasta e 
reală, deşi nu-i iminentă. Dar, dacă Rominii şi Ungurii sint ameninţaţi 
decpotrivă de Slavi, atunci concluzia cea mai simplă este ca Ungurii să 
renunțe mai intii la orice agresiune, la orice atac la najionalitatea 

9 


130 VIATA ROMINEASCA 


celorlalfi. Armonia şi unirea lor nu poate rezulta decit din lipsa orici- 
mul diferend între cele două popoare. Ce vedem lasă în realitate ? Un- 
gurii atacă trei milioane de Romini in existența lor naţională şi cer Ro- 
miniei ca ea să-i dea învoirea la politica aceasta, spre a fi sprijinită de 
Ungaria împotriva Slavilor. In faimosul său discurs, rostit în Cameră, con- 
tele Tisza spune că Rominia trebue să-şi dea invoirea ei la contopirea 
celor trei milioane de Romini, căci atunci Ungaria o va sprijini în lupta 
pentru menţinerea independenţii ei. 

E o logică atit de absurdă şi silită, incit credem că nu mai e tre- 
biiință să o analizăm. Dintr'o premisă bună, ea ajunge la o concluzie 
absolut falsä, şi nu are decit menirea dea dobindi conslinţirea definitivă 
a Rominiei pentru asuprirea si desnajionalizarea noastră. Vicieşugul aici 
e atit de ridicol de străveziu, incit credem că nici cel mai naiv politi- 
cian de mahala nu va putea fi amăgit de ea. 

Cilă vreme nu va inceta politica agresivă a Ungurilor impotriva 
Rominilor, o impäcare nu va fi cu putinţă. Propunerea contelui Tisza e 
propunerea vecinului tău, care-ţi făgădueşte să te apere de ursul din pă- 


dure, cu condiţie ca să-l poată ucide şi jefui pe fratele tău, fără să te 
Impotrivesti, 


Dar vrem noi războiul cu orice preț ? Sintem atit de usuratici şi 
dispunem de un prisos atit de mare de puteri, incit să simţim nevola de a la 
cheltui într'o luptă politică inutilă ? Nu, nimeni la noi nu vrea războiul 
pentru război, După 40 de ani de lupte fără rezultate pozitive, sintem 
prea istovifi si härfuiti, încît să nu dorim cu toții o epocă de linişte, 
de reculegere, de pace—dar de pace onorabilă, nu o pace care perpe- 
tuiază şi consfinteste situația actuală, de asuprire națională. 

Cred insă că este greşit a se vorbi de pace. Pacea este sfirsitul 
unui mare război şi însemnează incetarea tuturor ostilităților. In marele 
război ce ducem, orice cunoscător al situației politice va înţelege că re- 
alizarea unei păci imediate e cu neputinţă. Poporul unguresc detine 
prea multe poziţii, prea multe privilegii naţionale faţă cu noi, încit să 
renunțe la toate în acelaşi timp. Este foarte probabil că noi nu i te 
vom putea smulge decit pe rind, unul cite unul, întrun lung războl de 
guerilla, fäcind pas după pas, ocupind azi o poziție, mine alta. Pen. 
tru aceia nu poale fi acuma vorba de pace, ci cel mut de armistițiu, 
In războiul acesta vom face multe armistiţii, şi fiecare din ele va fiun 
nou succes, căci nu se va putea închela decit In baza unui ciştig, a 
unei concesii naționale, Fiecare din aceste concesii va însemna un pas 
innainte în drumul spre ținta definitivă: libertatea deplină a vieţii natio- 
nale şi desfiinţarea tuturor privilegiilor naţionale ale poporului unguresc. 


azi) va fi realizată, atunci numai se va putea vorbi de pace. 
Numai dacă vom privi luptele noastre din punctul acesta de ve- 


SCRISORI DIN ARDEAL 131 


dere, vom putea înțelege deplin propunerile de pace ale contelui Tisza. 
El ne propune concesii „pină la limita ingäduitä de unitatea statului 
ungar“, va să zică foarte vagi şi problematice, dar în schimb ne cere 
dizolvarea deplină a partidului naţional rominesc. Èl vrea să ne a- 
corde pacea, dar cu condiţia ca armata noastră politică să se desființeze 
cu totul, pentruca să nu mai putem continua războiul. Soluţiunea pro- 
pusă de el ar fi prin urmare o pace definitivă, nu un armistițiu. El 
vrea să pue războiului nostru o stavilă, un stirşit, şi să incremeneascä 
viaţa noastră naţională intro fază nedesävirsité, luindu-ne pentru totdea- 
una putinţa de a face un progres dincolo de această fază fixată de bu- 
nul lui plac şi împiedecind realizarea libertăţii naţionale depline. El ne 
spune: Nu vă dau lot ce cereti, vă dau insă o parte nelnsemnatä, cu 
condiţia să renunţaţi la rest pen irua totdeauna şi, ca garanție a renunţării a- 
cesteia, lepädali orice arme din mini, dizolvafi imediat armata voastră 
şi intraţi cu toţii în tabăra mes, supt comanda mea, ca oslagi de rind. 
Cit pentru statul major al armatei voastre, el va trebui executat şi de- 
capitat, conform codului penal, pentru ,alitare“ primejdioasă impotriva 
TS va intimpina însă că Rominii s'ar putea mulţumi deocamdată cu 


acel ceva pe care-l oferă contele Tisza si vor putea reconstitui mai tir- 
ziu partidul, reluind lupta într'un timp mai depărtat. Judecata aceasta e 
foarte ademenitoare, dar absolut greşită. Ar fi foarte greu să aduni o 
armată împrăştiată, fără stat major şi angajată in serviciul bine retribuit 
al unei tabere străine. Dacă am intra în pariidul guvernamental, guver- 
nul s'ar grăbi să aşeze pe dezertori în posturi bune si gras piătite, Mo- 
ravurile noastre, de o severitate catoniană, care au fost platoşa cea mal 
puternică a rezistenţei noastre, s'ar conrupe. Rudgetul, cu binecuvintă- 
rile sale, ne-ar metamorfoza In scurtă vreme şi, cînd trimbita de luptă ar 
suna din nou, puţini din vechii luptători s'ar mal intoarce. Imbuibaţi şi 
indulciti cu bunätätile unui trai fără griji, cifi din noi l-ar părăsi oare 
şi s'ar întoarce la o viaţă de luptă, de privaţiuni dureroase şi de perse- 


ii f ilă ? 
= Este cen că partidul național, odatä dizolvat, ar fi foarte greu de 


reconstituit. Cind vom fi Insă lipsiţi de acest organ de apărare, cine 
va garanta că vechile pofte de recucerite a terenului pierdut prin con- 
cesiuni— nu se vor trezi din nou în poporul unguresc? lar atunci de- 
zarmall, imprăştiați si demoralizaţi, cum ne va găsi, el ne va invinge 
uşor şi va răpi şi putinul ce-l avem astăzi. „Pacea“ contelui Tisza e o 
cursă. Cu nada unor concesii neinsemnate, el vrea să ne atragă in- 
ir'insa şi, odată prinşi, nu vom mai scăpa vii din ea. lată pentruce spu- 
neam că propunerea sa e de o giretenie atit de străvezie, încit nu e de 


t că va putea li nici pe oamenii cei mai naivi. 
i Laine get contelui Tisza și primejdiile ce ascunde, acesta 


ar fi rezultatul la care ne-ar duce es, île că acest rezultat corespunde sau 
au intenfiilor sale, 


132 VIAŢA ROMINEASCA 


= 


Dar nu v'ati întrebat incă pentruce contele Tisza ne propune pa- 
cea? Alegerile au fost doar pentru noi o Infringere cumplită, Contele 
Tisza şi partidul său au biruit şi cele dintii cuvinte în cel dintii al său 
discurs din Cameră au fost prociamarea acestui triumf. El singur şi-a 
cintat imnul de biruință şi—în cursul aceluiaşi discurs—tot el ne-a få- 
cut propuneri de impäcare. Nu este aceasta ciudat? Noi ştim că biruito. 
rul nu obişnueşte să facă propuneri de împăcare biruitului, cii dă lo- 
vitura de gratie şi trece mindru peste cadavru. 

Nu, contele Tisza nu a invins. El ne-a bdfuf într'o mică cioc- 
nire, dar è departe de a ne infringe, Armata noastră e întreagă încă, 
rezervele noastre neatinse. Un succes electoral poate însemna ceva în 
luptele politice din sinul aceluiaşi popor, dar în lupta dintre două po- 
poare, în luptele naționale, el nu inseamnă nimica. Contele Tisza slie 
prea bine aceasta şi ştie că ar trebui alte biruinti de altă natură pentru a 
ne infringe. El simte că acest conflict cu Rominii poate fi fatal pentru 
poporul unguresc, cind el se va complica cu un conflict în afară, cu 
Austria sau cu străinătatea. Aici e punctul de greutate al situaţiei si 
teama aceasta |] face să ne vorbească de pace, a douari după biruintà. 

Pentru noi căderea noastră nu înseamnă nici o pierdere reală. La 
viitoarele alegeri putem reciştiga tot ce-am pierdut. Dar gestul biruito- 
tului, care ne cere pace, e cea dintii si cea mai importantă din izbinzile 
noastre, e începutul capitulării sale. Ne trebue numai răbdare şi stăru- 
infä şi vor veni şi celelalte izbinzi! 


Gh. Poenaru. 


Miscellanea 


„Spre tara Iui Khem“ 


Superbele pagini, care poartă acest titlu şi pe care le publicăm in 
numărul de față, vor stirni, desigur, oarecare mişcare in cercurile noas- 
tre literare, cum au stirnit şi în redacţia noastră, 

Atragem cu tot dinadinsu! atenția cetitorilor asupra lor. 

Evident, ideile, tonul şi stilul acestei bucăţi presupun neapărat o 
intimă familiarizare cu literaturile străine. Dar dacă opera d-lul loan 
Dragu, pseudonim sub care se ascunde un (inăr, nu datoregte altora de- 
cit cela ce datoreste un discipol modelelor sale, literatura rominească 
poate să serbeze apariția unul mare talent. 

Aşteptăm ! 


Reţetă pentru polemiştii ironici 


Obligati să ținem pe cetitorii noştri în curent cu mişcarea intelec- 
tuală din ţară şi să indrumäm in acelaşi timp această mişcare pe câi 
mai bune, ne simțim datori să dăm citeva sfaturi polemistilor, care 
vreau să fie ironici. Reţeta o vom scoate din observarea polemicii ró- 
mine, reprezentată de cei mai iluştri campioni ai el. 

Aşa dar, voesti să arăţi că eşti ironic şi al dracului—erte-ni-se ex- 
presia prea populară ?... Foarte simplu. Ili alegi un adversar şi, chiar 
dela inceput, îl numeşti „adversar“. Cu aceasta l-ai dezarmat din ci- 
pul locului, căci lovitura ce i-ai dat-o i-a luat toată puterea. Acum eşti 
stäpin pe el. Restul merge uşor, e o jucărie. „Adversarul“ acesta 
scoate o revistă—așa pretinde el. Nu-i lăsa această iluzie, declară că 
revista lui nu e o revistă, cl o „revistă“. Acum „adversarul“ cu ,re- 
vistă* cu tot e aproape mort. Ai putea să te muljumesti cu atita, dar 
dacă ţi-i frică să nu se insänätogeze, mai dă-i incă o lovitură şki cali» 
fică articolele sale de „articole“. Fii sigur că a murit de-al binelea. 
Te temi însă că numai face pe mortul? Fă atunci o ultimă operație şi 
numeşte-i ideile „idei".. ŞI totul s'a sfirşi!. lar dacă ai plăcerea ma- 
cabră de a strivi cadavrul „adversarului“ cel cu „articolul* din „revista“ 
cu „idei“, declară că pretenţia sa de a avea un program se reduce la 
ridicula realitate de a nu avea decit un „program“... 

Si subsemnează „„polemica“*, ilustrule „„adversar””! 


„Iasemnările privitoare la istoria culturii romineşti* din Convorbiri 
Literare sint o rubrică plăcută, căci aici işi depune d. Mehedinţi ideile 


254 VIAT 4 ROMINEASCA 


sale mensuale, In No. 3 al numitei reviste, cunosculul geograi are cì- 
teva consideraţii asupra filozofiei istoriei de o profunditate uimitoare. 
D. Mehedinţi scrie cu toată seriozitatea: 


„Dacă în loe de metafizica eftinä dela 1848, cei ce puneau atunci lu 
eale renașterea rominească, ar fi avut cultura istorică a lui Șaguna și ar 
fi priceput Insomnätaten tradiției pentru a face prin biserică, considerată ca 
geoală, răsad de bine pentru viitor, e aproape sigur [Nu vreu să fie catego- 
ric! Are indolala filozofică d. Mehedinţi !] că societatea și statul nostru ar 
fi fost cruțat de multe rătăciri si de multe primejdii, care ne apasă incă“, 


Să fle un atac mascat la adresa d-lui Maiorescu, care a luptat pe 
vremuri în contra amestecului bisericii în ale şcozlei? 

Aşa dar, „dacă cei ce puneau atunci la cale renașterea rominească, 
ar fi avut cultura istorică a lui Şaguna !!... suspină d. geogral. 


Dar dacă d. Mehedinţi ar fi consultat un manual de istoria Romi. _ 


nilor şi unul de literatura romină, ar fi aflat că printre „acei ce puneau 
la cale, etc.” au fost doi mari istorici, mult mai mari decit Şaguna, Băl- 
cescu şi Kogălniceanu, „metafizici eftini dela 1848“... 

Şi dacă, cu toate că a fost istoric, Kogălniceanu n'a organizat 
statul romin liber ca o comunitate. religioasă cu sinod In loc de parla- 
ment, cu Patriarh în loc de Rege şi cu episcopate în loc de... guberni- 
Île d-lui P. Carp,—aceasta insamnä că filozofia istorică a d-lui geograf 


e... greşită, dacă nu cumva € o farsă în genul lui Mihail Twain, zis şi 
Samuil Klains. 


„De actualitate 


Poate n'ar fi greu de dovedit că una din cauzele pesimismului 
este şi prea marea dragoste de viaţă. Atita însemnătate dată probie- 
mei durerii şi plăcerii, atita lamentalie in faja „durerilor lumii“ n'ar fi 
tocmai un semn de ură impotriva vieții si de detaşare de lucrurile s- 
cestei „văi a plingerilor*... Dar nu e aici locul de făcut teoria pesimis- 
mului. E vorba de altceva. 

Ni s'a pärut interesant sä impărtăşim şi cetitorilor noştri, mai ales 
în aceste momente, un fapt, pe cate am avut ocazia să-l păsim zilele a- 
cestea într'o carte : 

Cei mai mari pesimişti ai veacului trecut, prin excelență pesimisti, 
poetul şi filozoful neantului, Leopardi şi Schopenhauer, au fugit cu cea 
mai mare grabă, în 1831, de holeră, unul din Neapol şi celălalt din Berlin. 

Şi clți optimişti „din turma lui Epicur* nu vor fl rămas liniștiți în 
aceste oraşe! 


Căci una e teoria si alta e, practica ! 


P. Nicanor & Co 


Recenzii 


Balzac. Colonelul Chabert, traduce- 
re de Vasile Savel, in Biblioteen Miner- 
vei; Caldul, traducere de A. Mindru, 
în Aiblioteca Lamminn, 

Ca bibliotecile eftine de 30 de bani, 
trudacerile se înmulțesc. Isi aro în olo 
și Balze partea lui din cînd In cind, 
si asta e bine.— Traducerile care se lac, 
pe da altă parte, sint mai bane decit în 
trecut: să nădăjduim ră mine vor fi 
mai bune decit uzi. 

Colonelul Chabert e o nuvelă în ea- 
ro se deatăşură tragedia unui mort, Co- 
lonelul Chabert a murit într'o bătălie 
n lui Napoleon, la Eylau. Nevasta lui 
su măritat, are si copii din nous căsă- 
torie. Dar prin unu din acele minuni 
care se întimplă din cind în cind, co- 
lomelul n'a marit decit pentru buletinele 
oastei și pentru starea elvilă; a egit 
disfigurat si rănit de moarte din ron- 
pa comună à oștenilor căzuţi, a lost 
găsi! și găzduit de nişte Nemţi, sa vin- 
decat, si n ogit in lume, —ande nimene 
an mai voeste să-l cunoască. Așa ajun- 
pe în fata nevestei lui, cure e o loas- 
tä lemee uşoară, culeasă depe drumuri 
de ostaş între două räzbone. Ea nu 
vrea să-l cunoască întăi, apoi se apro- 
pie de el ca să-l desființeze ca om, să-și 
asigure linistea ei. Povestirea aceasta 
e zguduitoare si jalnică, e una din te- 
ribelele povestiri ale marelui Balzac. 

Citind-o din nou, miam adus amin: 
te de alte povestiri în care, supt felu- 


rite forme, alţi seriitori au tratat nce- 
lasi subiect, adică intoarcerea mortu- 
lui viu. 

In Enoch Arden, Tennyson cântă su- 
forintele unni marinar naufragiat, pler- 
dut, întors după ani, euro-sigwäseste ne- 
vasta a altala. Zola, în Jacques Da- 
mour, descrie cum un ocnas dela Nou- 
mea a ovadat,a fost socotit Inocent, cum 
nevasta lui, socotindlu-se liberă, s'a că- 
sătorit. Dar cel socotit mort se iutour- 
ce în mijlocul Parisului, între nevasta 
lui și a altuia. Maupassant are și el o 
nuvelă, Necunoscutul, în care e vorba 
de un pescar, crezut înecat, care se in- 
toarce și-și găseşte nevasta cu altul. 
S'am mnai citit și alte istorii cu acelaşi 
subiect, Dintre tonte cea mai nouă cu 
invenţie si mai puternică în desfăşura- 
re a dramei, rămine tot cea mwi ve 
che, tot povestirea marelui Balzac. 

Traducerea domnului Savel e destul 
de îngrijită, 

Nu tot același lucru îl putem spune 
despre traducerile domnului A. Mindra : 
Caläul, Adio, Desamdgirea, scoase din 
scenele din viaja militară a lui Balzac. 
Putem spune numai că sint „traduceri 
cu aproximaţie“ și încă cu mare apro- 
ximatie.—Las că mai avem de obsor- 
vat că dintr'un scriitor care n seris zeel 
de volume nü trebue să traducem orice, 
cind sintem puşi a alege, 

Dăm o pildă de traducere x domnu- 
lui A. Mindru: 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


Textul franturese din bucata Le Ré 
quisitionnaire, tradusă cu titlul Deza- 
mégére : 

«Pour bien comprendre la curiosité 
vive ot les etroitea finesses qui unimé- 
rent pendant cette soirée les physiono- 
mies normandes de tous cas personna- 
ges, mais surtout pour partager les 
porplexités secrètes de madame de Dey, 
il est nécessaire d'expliquer le rôle qu'elle 
jouait à Carentan", 

Traducerea, cu punetuatin ei: 

„Ni, acum, ca să se înțeleagă bine 
curiozitatea şi sftrinbäturile fine ce in- 
sufețenan mutrele de Normanzi, ale a- 
celor ingi ndunati în seara nerin la 
d-na de Dey, o nevoe să Hmurim ro- 
lul ee juca ls Carontan.* 

Pildlele le putem fomulti, Pe lingă 
„aproximaţie“, se adaoge o nestiință vä- 
dită a nobilei limbe in caro au seris 
confrații domnului A. Mindru, numiții 
Corneille şi Racine, 

M. Sd. 


+ 

Onisifor Ghibu. Ziaristien biseri- 
ceas la Homini Stadiu istoric. Si- 
biu, 1910, 

Această conștiineiousă lucrare urmă- 
reste cu multă stăraință si minuțiozi- 
tato netivituton xdaristich, desfăşurată 
de biserica romină de pretutindeni, vre- 
me de şaptezeci de ani. Prima revistă 
bisericească a fost „Vestitorul“, înfiin- 
tat în Buzău la 1859 de Dionisie Ro- 
mano, pe atunci profesor şi icrodiacon, 
mai tirziu traducător al lui Lammenats 
și episcop. Ea n'a durat decit doi ani 
și a dispărut, din cauza indolentei si 
ignoranței clerului nostru, eare odini- 
oară vași acum a înțeles pren puțin 
rostul unor asemenea publicati. La 
1853, marele Saguna s inființat la Si- 
hin „Telograful Romin“. Primii săi re- 
dactori au fost Aron Florian, apoi doe- 
torul Pavel Vasici. Această fose a- 
pure și azi și va a jueat un rol foarte 
important nu numai în viaţa relizioasă, 
dar și în vința politică și acen eultu- 


arme 


rală a Ardealului, In adoua jumătate 
a socolului trecut şi incoputul acestui 
secol, revistele şi ziarele bisericesti din 
Ardeal şi din Regat au fost destul de 
numeroase. Unele s'au ocupat mai mut 
de organizarea bisericii sub diferitae 
ci raporturi, altele eu studiul teologii, 
istoriei şi inväfämintului religios. Au- 
torul vorbeşte cu malte amănunte der- 
pre fiocare din ele, scofind la lumiră 
un material prețios pentru istoria biss- 
riceastã, Dacă aruncăm o privire ge 
norală asupra celor din Regat, obsa 
văm că colo mai multo nu avut o di- 
rată efemeră şi că, afară do puține și 
onorabile excepţii, polemieole lor nau 
fost lipsite de personalități. Asupra ipl- 
ritolui - public, influenţa lor æ fost cu 
totul neinsemnată, in sinul elemlul 
chiar elo n'au găsit totdeauna un naro 
număr de cetitori şi au contribuit prea 
puțin la pace: si progresul viotii roli- 
gioase. Autorul recunoaşte că smeris- 
tica noastră bisericească a trecut pănă 
acum vrintr'o epocă de dibuiri, Pro- 
blemele ce se pun însă astăzi în fața 
vi sint mult mai grele ca cele din tre- 
eut. Dapă mărturisirea 4 însuși con- 
ducătorilor săi, biserica ortodoxă ræ- 
mină a rămas in urmă şi din toate 
punctele de vedere eu e inferioară ad- 
versarilor, „Dacă in noest timp de 
tranziţie biserica romină nu va avea o 
prosă religioasă 14 Innällimes vremilor, 
eu va deveni pentru totdeauna o insti- 
tuţie fără vlaygă*. Pentru toţi acel care, 
împreună eu autorul, identifică intere- 
sele bisericii eu acolo ale vieții natio- 
pale, această concluzie a lucrării salo 
nu e, desigur, lipsită de un interes pu- 
ternie si actual, 

0. B. 


st 


2 
N. lorga. Stiri despre veacul al 
X VIlHea în țările noastre, după c9- 
respondenfe diplomatice străine, I. 
17001160, Fad. Acad. Rom.. 1909, Bu- 
cureşti, Gübl, 39 pag. 60 bani. 
Memoriul d-lui Torga aduce un ma- 


# 


toria] necunoscut, cuprinzimi un mare 
număr de ştiri, privitonre la întimplă- 
rile din tările noastre san în legătură 
eu ele, din întăia jumătate n venculai 
al XVIII-lea. Aceste ştiri, înfățișate în 
ordine cronologică, pornese dela tri- 
misii Saxoniei si Olandei la Constanti- 
nopol și aiurea, Ni se dă indeosebi 
un mare număr de rapourte olandeze, 
însoţite de traducerea lor. 

Unele din acesta ştiri sint privitoare 
la foştii noştri vecini, Polonii. Pe lu 
inceputul veacului al XVill-lea, ei tot 
mai au oarecare pretenții de suzarani- 
tate asupra țărilor noastre, 

Dintr-un raport din 1716 se desprin- 
de ideia venpării Moldovei de câtră 
trupele poloneze. Peste un an, trimisul 
Poloniei la Adrianopol sfătueşte pe re- 
gele său să se folusenseñ de starea de 
decădere a Turellor „ca să se răzbune 
de jignirile aduse de aceşti barbari 
(Moldovenii) cinstei sale în mai multe 
împrejurări şi ça să ia parte la ixbinxi 
așa de leanleloase. Căci Turcii nu mai au 
inspăimintător decit numele, sie de a- 
Janus o singură campanie ca con din- 
nainte pentru s-i izgoni pe toţi în Asia”. 

Domnille în ţările noastre se urmau 
cu o repezeriune uimitoare, Raponr- 
tele trimisilor străini sint pline de 
știri privitoare la aceste sehimbări și 
la intrigile ce se fesau în capitala Im- 
periulni Otoman, Astfel se pomeneşte 
rind pe rind despre numirea şi inlo- 
enirea diferiților Domni din Principate : 
so vor găsi însomnări deci despre An- 
tiob, Constantin Daea, Brineoveave, 
Bacovitä, Nicolae Mavrocordat, Enn- 
chi Mavrocordat, Grigorie Ghica, Con- 
stantin Mavrorordat si alţii.— Banii 
curgean într'una la Constantinopol şi 
Domnii se schimbau de pe o zi pe alta. 
Rapoartele vorbese eu un fel de in- 
dignare retinntàä despre repezile schim- 
bări de stăpinire din ţările noastre şi 
despre tirgul cure se făcea cu acest 
prilej. Reproducem aici o pagină in- 
toresantă pentru istoria saferintelor și 


RECENZII 137 


umilirilor de tot felal, pe care au n- 
vut « le suferi aceste nenoroeite tări, 
în aceste vremuri de cumplit jaf si de 
amară desnădejde : 

„Ultima meu prea plecată scrisoare 
cătră Domnille Voastre- zice un ra- 
port olandez din 1730—eora datată 11 
Octombrie trecut si a mers pe cales 
Vienei. Voium să vă dau do știre tot 
aceia ce se aflase nici în luna lui Sep- 
tembrie, precum că Voevodul [Nicolae 
Muvrocordat! sau aşa zisul Print al 
'Țării-Haminești u murit acolo de ciumă. 
El era singurul fin în viaţă ul vestitu- 
lui Mavrocordat. După multe intrigi 
eu privire la cirmuirea acelui princi- 
pat, la urmă a fost pus fiul sän in loe, 
dupăce a împărțit, în taină şi pe faţă, 
1.500 de pungi și apoi, extraordinar, 
încă 600, ceia ce face la un loc 2.000 de 
pungi, ori un milion de bei. Acest 
Domn, care e în vristă numai de 22 
ani, nu sa bucurat mult de gloria lui, 
căci abin a căpătat ştirea numirii sale 
şi a şi fost mazilit; un Capugi-Baga a 
fost trimis să-l aducă aiei unde, după 
toate Infätisärile, nu væ fi jupuit putin. 
In locul săn e pus Mihai Racoviță 
care, În anul 1726, a fost scos pentru 
a doua oară din Principatul Moldovei, 
La 4 ale lunii, după o negociare de 
cinei zile, după stăruința nbaolutä a 
robelilor, a fost mazilit si Domnul Mol- 
dovei [Grigorle Ghica] si pus in locul 
lui tovarăşul unui casap; ceia ce este 
o mlevărată lovitură pentru această 
casă, si pentru care lueru si Drugomu- 
nul Porții |Alexandru Ghica] trebua să 
cadă: cel putin el va răminea mult 
timp ea un trup mort, fără vre-o tro- 
core san enraj“. 

Peste puțină vreme, intrun alt ra- 
port olandez se vorbea despre mazili- 
rea aceluiaşi Racoviţă, abis asezat pe 
tron, si despre inlocuirea lui cu Con- 
stantin Mavrocordat, care plătea alt 
milion de lei, 

Banul putea Indulei si mazilin, Ast- 
fel Grigorie Ghica din Moldova, ialo- 


138 VIATA ROMINEASCA 


euit cu Constantin Mavrocordat, fu 
primit la Constantinopol nu ex un dis- 
gratiat, ci cu un chemat la Poartă, 
„spre n se sluji de el ra de un omen 
multă experiență în afacerile diploma- 
Hee ale Impărăţiei“, 

Stiri nouă aduce un raport din 1749, 


seris In itulieneste. Se stărue întrin- 


sal asupra împrejurărilor, in care şi-a 
dat demisia Constantin Mavrocordat și 
asupra batjocuririi hoerilor Craiovei 
de cătră ienicerii din Vidin, 

Interesante amănunte asupra felului 
cum ersa privi Domnii din Priveipate 
de cătră demnitarii otomani ne dă un 
raport olandez din 1715. 

Incă dela inceputul anului acesta se 
dezbătea paced. Între plenipotențiarii 
Sultanului la congresul din Passaro- 
witz se afa și Domnul din T'uru-Iomi- 
rească, Enachi Mavrocordat, Raportul 
de mai sus serie următoarele: 

„Domnul Enache Mavrocordat, actual 
Prinţ sau Hospodar al Ţării-Rominesti, 
sosise atunci ln Niș, tu o numeroasă 
suită, de 600 de oumeni, două tuiuri 
san insignil de războiu turcesti, tobe și 
trimbite, pe lingă mulţi „esi de minä* 
(de călărie), ogari (Windhiinde) şi bra- 
ques (alți cini de vinătoare), Acest m- 
lsin costisitor al pecrodinciosului (pen- 
tru a vorbi în limba trufnsñ a acestor 
de siei) a nemulțumit foarte malt pe 
Domnii plenipotentiari otomani, care 
erau slab intovărăşiţi în coin ve priveşte 
alaiul și suita de slugi; că au văzut 
aceasta ou gelozie, și au luato foarte 
tare in nume de râu. Si acest Domn 
a trebuit să caute a se scuza, dind a 
ințeloze că, in calitatea Jui de Domn 
al Tänii-Rominesti, nu putea face mai 
puțin, dar recunostea că în namba- 
sud e numai un dragoman al lor si 
vu pretinde să fie considorat ca mai 
mult decit atita, Cu ucensta s'au 
mulțumit, dar cu eonditie ca partea cea 
mai mare à alaialui său să fie trimisă 
Innapoi. Coia ce se serie că pe avost 
Domn nu patin ba umilit si rusinat*. 


Din pricina acestei situaţii jignitoare, 
Mavrocordat chliar se retrase dela lu- 
erările congresului, trimitind în locn-i 
pe nepotul său. 

Despre sourta nenorocitei Doamne a 
Brincoveanului găsim inrägi citeva in- 
semnări, © simgă, care avea in pas- 
traro trei pangulite cu ginvuere ale 
Doumnel, fu arestată şi dusă la Con- 
stantinopol. Doamna Insäsi sedea incă 
inchisă acolo. Peste cităva vreme o 
vorubie o duse în Asia. de unde abis 
peste doi ani se putu întoarce în ţară. 

Un ginere al lui Brincovenou, Nico- 
lue Roseti, cerea în 1729 lui Nicolae 
Mavrocordat, Domnul de utunei ul Tarii- 
Rominesti, să i se trimită soţia, oprită 
de acesta în țară. 

Stiri iarăşi nouă se gâsese Intro n- 
nexä la o scrisoare din 1724, în care 
se vorbește despre sosirea și primirea 
unui couus, unui trimis extraordinar, 
pentru a vesti Domnului moldovean Ra- 
coviţă ixbinda oștilor turcesti asupra 
Persilor, şi că, prin urmare, trebuiau 
făcute mari serbări de bucurie, E un 
lueru neobişnuit acesta si în alte iz- 
voare nu-l mai intilnim, 

Interesant e si actul prin cure Rato- 
viță esto poftit la ceremonia cea mare 
a cireumeisiunii fBilor Sultanulai Ah- 
med Iil, 

Alte ştiri se referă la Tătari, Găsim 
malte amănunte asupra nenjunsurilor 
pe cura le fäeeau populațiilor crestine, 
precum și asupra răscoalei acestora 
impotriva Hunului lor. 

Moldova fa nevoită să le plătească 
chiar un tribut de 12 pungi pe Éecare 
un. Lămuriri foarte interesante asupra 
neestui balgi-baglie ne 13 o serisosre 
polonă din 1721 : 

„Originea acestui tribut vine de acolo 
cà oardele tătare supärindu-se pe un 
Print din Valahia, neesta fu ameninţat 
cu trimiterea a citorva mii de Tātari 
pentru jäfuirea şi pustiirea Iaşului; 
Printal Valahiei voind să prevină a- 
coast, trimise Hanului mai multe bu- 


RECENZII 13% 


tone eu miere, un cal eu $en si friu, 
o căruță eu patru cai si citeva sute 
de galbeni, rugindu-Ll să-și intourcä gin- 
dul, De atunci s'a făcut un abicein, si, 
în locul acestor daruri, Prințul Vala- 
hiei trebue să plătească Hanului, ca 
tribut anual, donăsprozece pungi en 
bani“, 

Peste citiva ani se pomeneste chiar 
de s siroa unei solii tătărești pentru 
incăsurea balgi-haglieutas. Nicolae Ma- 
vrocordat, spre a so despăguli de a- 
ceastu şi de altele, scoase un văcărit 
peste măsură de neomenos, „a cărui 
pomenire, zice d. lorga, nu se allá, 6- 
reste, in eronien de proslăvire a lui 
Radu Popeseu*, 

Aceasta aduse sărăcia si jalea în 
toată țara, iar treisprezece sate pribe- 
piră peste hotare. 

C.A. 


sta 


Prof. Ughetti, Mediei gi Clienţi, 
Traducere de Dr, H. Kantmanu. Piatra- 
Neamţ, 1910. 3 lei. 

lată o curte care cu greu va puten 
fi categorizată. în tot cazul, e mai po- 
trivit a o apropia do genul numit 
„Easai*, Autoral îşi exprimă părerile 
intr'o formă literară aleasă, şi-ţi face 
intrarea cu o anecdotă hazlie care i- 
lustreuxñ minunat de bine gluma ba- 
nală asupra medicului etern.. asasin, 
—ĵisi înehee lnerarea eu o duloasă si 
diseret inchinare în amintirea unui iun- 
bit profesor. In drumul acesta lung si 
intortoebiat, umtorul ne conduce eind 
prin căile largi ale medicinei savante, 
cind prin potecile neumblate, spinoase 
si cunoscute numai specialistului, — căci 
numai ucestuia ti e dat să cunoască si 
să trăiască, de multe ori fără voe, în 
mizeriile inevitabile ale brunsei. Si cein 
ce te incintă este claritatea si siguranța 
ce u păstrează autorul, pe toate aceste 
căi, în vederile si observaţiile sale! 
Căci avem de-aluce cu un observator, — 
sl ce sentimente înnălțătoare vibrează 


— 


pe nloeurea, eu 6 impunătoare stăpinire 
de artist, în ateste observaţii ale nnui 
om de ştiinţă, în deplina aecepțiune s 
cuvintului t. 

Intr'un prim articol sint expuse, a 
proape cu metodă, diversele feluri gre- 
sité ale publicului de a privi medicul 
si medicina. Acest chip grosit de a va- 
dea il înțilnim însă nu numai lu vulg, 
ci şi la pătura zisă cultă, si se dato- 
reste unei superficialități In judecată, 
caro se acomodează de minune eu © 
totală lipsă de pregătire în materie. Cu 
toate acestea, toti fac pe doctorul, toţi 
sau majoritatea rid de doctorii adevă- 
rați si au de multe ori mai multă în- 
credere în nochemaţii, care se dau dropt 
medici, sau in remedii cu reclame son- 
zaționale. 

Medicina insă find foarte vastă, nici 
chlar medicii în ordine nu sint în stare 
să o cuprindă toată si să o atăpineas- 
că cu siguranță în toate domeniile 
ei,— dur încă doctorii improvizaţi! Si 
fiindcă medicina e vastă și nu încă de 
tot stabilită pe buze ştiinţifice, mal 
este destal loc pentru ipoteze. De aici, 
în decursul vremurilor și în vremuri 
chiar foarte apropiate de noi, o serie 
de practice medicale empirice, avind 
eu justificare valoarea co se acorda si 
se acordă încă diverselor remedii, con- 
siderate ca panacee, 

Ca tonte manifestările soelsle, şi me- 
dieina va Á deformutä, fie din cnuzu 
imprejurărilor în care e practicată, fie 
de acoi care o practică, și autorul ne 
expune intro serie de alte capitole fo- 
lul eum toţi factorii sociali determină 
infäptuirea polimorfñ n praeticei me- 
dicato. 

lată vederile sale, cam diseutabile, u- 
supra femoci medie, Sint cam lom- 
broziene, cum singur spune cu duh, a- 
veste păreri, dar sint documentate si 
bazate pe observatiuni personale eu 
ingrijire culese; iată apoi mizeriile pe 
care le indură medicul de ţară si dela 
imprejarările naturale si dela consite- 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


nii săi. Il iunaltätotusi pe acesta la 
rangul de apostol, prin influența mare co 
e chemat să uibă asupra mediului în 
caro trăoşte. 

Altfel eu modieul de oraş, care tră- 
este în parte sau excluziv din clientelă. 
Toate speciile de caricaturi ce se pot 
prezenta in clientelă, touts speciile ri- 
zibile de medici se primlează innaintea 
cotitorului, si toate în legătură cu fei 
de fel de amintiri şi anecdote cu multă 
alegere intercalate în textul plin de 
mios știinţifco-filozobe. 

Cu un lux de observaţii judicioase, 
stabileşte că adevărata exporientä me- 
dicală nu o are acela caro a văzat po- 
rindimlu-se înnaintea lui multe cazuri 
de bonlà neserios cercetate, — ci fio chiar 
si puţine, dar bine şi cu îngrijire ur- 
mărite; bătrinaţa nu implică neapărat 
și experienţa, și un medie tinăr poate, 
ustăzi mai ales, să aibă mai multă ex- 
periență decit un bătrin superficial si 
captivat de. clișee, 

Consulturile medicale sint iarăși f- 
xato în cadrul po eure-l merită, şi tot 
aşa si consultant care, prin forţa lu- 
cerurilor, sint preocupaţi de chestii cu 
totul strălne de boala ce sint chemaţi 
a lămari și invinge. 

Cu mult humor sint apoi notate toa- 
te mesthinăriile posibile, ln enre se do- 
dau o entegorie de clienți pentru # 
frustra pe doctor de onorarul datorit, 
precum si diversele sărlătănii la care 
se dedan unii modici pentru a frustra 
pe pacientul care se dă pe mina lui, 
Conducindu-ne prin aceste chestii, au- 

torul știe să înduleeaseă vu zimbetul 
său pormanont cruzimele ee le distri- 
bus intro parte si In cealaltă. 

In capitolul ultimi Artisti şi Literati, 
e ilustrată prin exemple gloriouse com- 
pabilituteu între studiul si practicarea 
medicinei en diverse manifestări de 
virtuozitate, fie în artă, fie in literatură, 
He. în politică. Dintre tonte pictura se 
impucă cel mai putin cu medicina. Din 
contra, muzica și în spociul literutura 


merg mai hine alăturea cu ea. Exem- 
ple sînt: Charcot, Cusco, Richet, Lahor, 
ott- Cu seriitori mari si muri mediei 
mai Înregistrează pe Littré, Feuchters- 
lebon, Mantegazz», Mosso, Lombrozo.. 
ote Alţii cultivă genul mai uşor al 
schițelor uşoare, al articolelor de ira- 
zeta, ete... Medici mari şi în aceluşi 
timp mari artişti nu pot fi însă decit 
aceia care nu sint victimile practical 
nevoiuşe si istovitoare de toute zilele, 
Medie de valoare, om de talent, fi- 
lozof umanist, profesoral Ughetti face 
elogiul umanismului la medici, dezvol- 
tarea lor multilaterală eonstituin o ne- 
cesitate pentru rolul lor social, mai s- 
les eind au a-şi petrece viata ln tură, 
In cazul ucesta vor trobui mai mles să 
fie înzestrați en temperamente vii și ea 
caractere robuste. Pentru a se distinge 
cineva şi în medicină si in boletris- 
țică, trebue In general să se dezvolte 
intrun mediu prielnic, unde grijile via 
ţii de toate zilele nu întunecă elanu- 
rile si dispoziţiile naturale. Dur pen- 
tru a fi un bun medic, fără altă pra- 
teutie, trebue să fi şi un muncitor ro- 
bust, inteligent si cumpânit, Deaceis, 
după părerea autorului, nu-l o simplă 
coincidență faptul că procentul mai 
mare al numărului medicilor 11 dă po- 
pulatin de țară. De aiel vin de obl- 
cei oamenii sănătoşi la trup și la minte, 
sobri în nevoi, muncitori harnici si 
statornici, care no dau pe deoparte pe 
medicul de țară pregătit u suporta di- 
feritele greutăţi alo vieții de țară, și 
pe de altă parte ne dau si pe marii man- 
citori în ale modicinei si chirurgiei, care 
sint o glorie pentru știință in general 
şi pentru țările lor în special. Forțele 
de înnaintare nte medicinei vin din ma- 
sele profunde nle poporului. 
Dr, L. 
s*es 
Henri Charriant, La Belgique mo- 
derne. Terre d'expérience. Un vol. 390 
p. Paris, Flammarion, 1910, 
Volumul d-lui Charrinut, un studia 


RECENZII 1 


complect din punet de vedere politie si 
conomie al Belgiei contemporane, este 
o complectare fericită a cărții lui Pi- 
renne asupra democrațiilor medievale 
din Ţările de jos, apăruti în acelasi bi- 
bliotecä. 

Atenţia noastră este cu putere atru- 
să usupra acestei țări, care, mai mică 
decit jumătatea Rominiei, eu acelasi nu- 
mär de loeuitori, are un vomert de 
peste 6 miliarde, o industrie bogută, și 
care, „prin viața sa concentrată, cu o 
îndoită forţă, internă si de expanziune, 
prin activitatea su înceată în aparenţă, 
dar fecundă pentrată e continuă, prin 
curajul său incăpăținat, prin sănătatea 
sa robustă şi prin banul său simt*,—s'a 
asezat la avant-rarilă în mersul ideilor 
sociale, Belgia modernă justifică titlul 
su zpestiv, sub care ne-o prezintă autorul, 
„țară de experintü", laborator social, un- 
de toute doetrinelé socinle, tonte nto- 
bille vin gi lau contact cu renlituten 
fuptolor, se modifică şi primese forme 
raționale, 

Prezintă aici o seurtă analiză, pu- 
nind în relief citeva idei co se degn- 
joază din bogăţia de fapte si observa- 
(iL asupra cărora se proectează lumina 
spiritului clar și nepărtinitor al anto- 
rului, 

Belgia nu este locuită de o popula- 
Ve omegenñ, dar deosebirea de rasă, 
între Walonii, veseli, cordiali, mlädiogi 
si en aptitudini muzicale si Plamanzii, 
îndărătniei, răbdători şi brutali, nu are 
infiventă decit asupra luptelor politice; 
Wulanii sint democrați si socialişti, Fla- 
manzii, eatolici; luptele economice tind, 
prin comunitatea de interese, să im- 
blinzéaseñ diforentele de rusă, 

Dealtiel mi se pare că autorul exa- 
gerează importunts acestei deosebiri 
si tendinţele separatiste ale Flamanzilor, 
famingatismul; este lucru demonstrat 
că deosebirea de rusă n'a jucat nici un 
zol în formarea şi evoluția comunelor 
de-a lungul întregului Ev-mediu, 

Un mare respert de libertate carac- 


terizează poporul belgian mai mult de- 
cit pe oricare altul: Belgianul este un 
individualist, BlomoBa ss preferată este 
egotismul, dur printr'o contradictie ciu- 
dată nre în aceiaşi vreme și spiritul de 
ordine si disciplină. Spiritul, dorul de 
libertate explică tutrenga istorie a a- 
cestui popor, luptele comunelor contra 
seniorilor si episeopilor, cind libertatea 
se confunda cu prilegiel, cași luptele 
dintro comune si stat; tot el explică 
si formele actuale de viață politică, or- 
ganizarea puterilor din Bolgia cu o fit- 
treită Infâtisare: stat, comună și, ca 
tranziţie, provineis, udică interes geno- 
rul, local și regional. — Descentralizarea 
şi muuicipalismul aici nu este o doo- 
trină, ci an fapt, Acest spirit de liber- 
tate, ce implică toleranță pentru ideile 
şi credințele altuia, dă mu eu totul alt 
aspect luptelor politice de nici, inlätu- 
rind sectarismul si constringerea mo- 
rală a opiniei publice: Charriaut citea- 
ză numeroase exemple. Este chiny un 
exees de libertism, „păgubitor, care a 
oprit, de exemplu, pe liberali să monopo- 
lizeze imvățămintul primar si a făcut 
va să rămină pe an cel putin 150,000 
de capii lipsiţi de binefacerile învăţă- 
tarii, 

O altă latură remareabilă a vieții po- 
porului belgian este miscarea contrifu- 
gă, o indopărtare de tot ce este „juste- 
milien*, ce nu pure a corespunda cam- 
pătatului caracter balg, fapt pe care au- 
torul îl constată fără a-i du o explicare, 

Acestă mişcare ceutrifagä, în politi- 
că, îndreaptă masele spre partidele ex- 
treme, eatoliei si socialisti, slăbind cu 
total pe liberali; iar în materie sociulă 
si economică tindo să desființeze clu- 
sole mijlocii şi proprietatea mijlocie. 
In adevăr, comerţul mijlociu și mic este 
amenințat să fe zdrobit po de-oparte de 
magaziile uriașe ce acopăr țara où su- 
tele lorde sueursalo, sipe de altă parte 
de cooperative, ce tind să stabilească un 
regim nou économie, bazat pe solidu- 
ritatea intereselor și ajatorul rociproe. 


142 VIAŢA ROMINFASCA 


du ce privește industria, statistica ara- 
tă că „mica industrie descrește, cea de 
mijloe deasemenea, marea industrie 
descrește, iar industria fourte mare 
creste*. 

Același tendință în agricultură; nu- 
mărul marilor şi micilor proprietăţi 
crese, cele mijlocii stad, Pentru salva- 
rea economică n elnaelor de mijloc s'a 
găsit soluția în corporuția veche din 
timpul comunelor, şi în organizarea 
corporativă, care să le inlesnească ere- 
ditul ce le lipsește acum; iar scaparea 
mirii proprietăţi so dutoreste intrării 
lumii rurale în sindicalism si dezvoltă» 
rii extraordinare n cooperaţiei sub cole 
mui diverse forme. 

Evolatis economică ale cărei cauze nu 
trebua căutate numai în Bolgin a exer- 
citat o puternică influență asupru par- 
tidelor politica de acolo. Astfel, tibo- 
ralii, monţinindu-se In principiul nein- 
terventionismului, våd po flecure zi re- 
dusă insemnătatea lor, pe eind clericu- 
lii şi socialistil, Ințelegind că nu se pot 
imobiliza în principiile rigide ale doetri- 
nelor, progresează în danna celor dintăi. 
Catolicii şi neo-catolicii, pentru a pa- 
rulizu progresul socialismului, „caută să 
coneilieze individualismul şi solitaris- 
mul prin o inuncă logisintivă de spro- 
piere” și au inzestrat Bolgin cu un sis- 
tem aproape complect de legi sociale 
dé organizare şi protecţie a muncii; 
au făcut pensiuni pentru bătrini, legi 
pentru locuinti, aaiguräri pentru laeră- 
tori, și admit contractul colcetiv de 
muncă, 

Soeialismul, cure acolo își are len- 
zânul de origină, sa modificat, ca în 
tonte părțile donitfol, a devenit mode- 
rat si rolormist, condamnind acţiunea 
ilirectā și sabotajul, neadmitind gravele 
deeit In cazuri oxtreme; intolegind să 
râmină pe terenul datelor ştiinţifice, 
proprietatea individuală nu-l mat spo- 
rio și vuută © Înţelegere între capital 
3i manch, Caractorul poporului belgian, 
„un allaj de individualism ogotist şi de 


concontratism*, precum şi intrarea sò- 
cialietilor in mișcarea cooperativă, au 
fost cauzele acestei „cuminţiri” a so- 
cinlismului. Cooperuţia, care a luat pro- 
porții imense și în cure sociuliştii văl 
realizarea embrlonară n socialismului, 
l-a comercializat si a dezvoltat in adop- 
ţii săi spiritul capitalist cu toute eon- 
secințele lai, 

Slirsitul studiului cuprinde conside- 
ruţii asupra spiritului mereantii belgian, 
dute asupra vieţii lucrătorului şi asn- 
pra paterii de producție a Belgiei. 

AL 3. 
te 

Remy de Gourmont. Promenades 
philosophiques. Troisième série, Paris, 
Morcure de Franee. 

Romy do Gourmont e desigur una 
din personalitățile cele mai seducâtonre 
al timpului nostru. Spirit bogat si 
muliilaterui, liber de projudocăţi, în va- 
riatelu sale oxcuruii filozofice si literare, 
ol impresionează la fiecare pas prin en- 
nostintole sule stüntifice și prin eruititls 
lui vastă, uimeste prin noja si pătrun- 
deres superioară u observaţiilor, neli- 
uiștește si tulbură unoari prin ironia lui 
distrugătoare, alteori prin avlutul ew- 
getării salo îndrăzneţe, subtile, fubitou- 
re de paradox, Si acast filozof ul sti- 
inţelor, acest cercelător al spiritului, 
de o neobosită euriozitate, din familia 
intelectuală a unui Montaigne, Saluce- 
Bouve şi Ronan, îşi cxprimă intotdea- 
ună în chip luminos gindirea și stilul 
său de o rară elegunţă o bogat lu i 
magini poetice. 

Găsim în acest volum analize si exe 
cursii in domoulila diferite ale istoriei 
ştiinţelor, filozofiei biologice, religiei, 
sociologiei si psihologiei. Cu acziasi 
competenţă eu cure polomizoază eu Lo 
Dantet asupra teoriei mutuţiilor, sun 
caracterizează opera lui Gilard şi genial 
lui Lamarck, Romy de Gourmont dis- 
cută cu Reinach asupra originii reti- 

gülor, studiază cu Bouglé rolul taste- 
lor în India, descrie paradisul laie al 


RECENZII 143 


lai Fonrrier şi sohițează minunatul por- 
tret al esteticianului si socialistului 
Ruskin. Cuceririle revente ale psiho- 
logiei le urmărește mai ales eu un in- 
teres pasionat si studiile sale seurte s- 
supra artei de a veñen, a pasiunii jo- 
culmi, a iubirii, durerii, fäcerii, sint 
pline de observaţii ingenlouse, Dar 
mai interesante docit ureste ineereürl 
filozofive si ştiinţifice sint acele scurte 
cagotäri si reveril, ngoi „puși pe nisip* 
co inchee volumul. Aici sint conden- 
suta părerile cugetätoralni asupra vie- 
qii și în ele trăoște mai ales spiritul şi 
personalitatea su, Casi Nietzscbe, pen- 
tru care-și exprimé adeseu adinca lui 
admiratio, Ramy de Gourmont e un ad- 
versar pojmpňcat nl crestinismului, m- 
cest monsiruog atentat împotriva vieţii. 
„Voilà biontòt deux milliers d'années 
que le christianisma, jouant avet im- 
pudence sur le sons des mots, dit: La 
vie est la mort, la mort est la vie. I 
est temps de consulter le dictionnalre“. 
Pontru fericirea oamenilor însă erosti- 
nismul a avut prea puţină putere 
asupra renlitāții si catolicismul a pä- 
strat, În cea mai mare parto nos- 
tinsă, framuseţa păgină. Dar prin er- 
dinga sa în viaţa „viitoure, ereștinla- 
mul a conrupt spiritul mai mult decit 
vista şi a lăsa! o urmă neștearsă în 
toate sistemele metafizice dogmatice și 
rutiomalinte, urmă vare trheşta în lu- 
erul in sine, în absolutul, în incognos- 
cibilu] lor. „Quand on voudra définir 
la philosophie du XIX sivele, on s'a- 
porceveu qu'il n'a fait que dala théolo- 
ie”, Cu o logică neinilurătoare, Remy 
de Gourmont descopere si donunţă fa- 
vatizmul de orice matură și în toate 
manifestările Juj. Convingerile puterni- 
eo sint, după dinsul, o boală a spiritu- 
lui, omul trebue să nibă totdeauna un 
fond solid de scepticizm, să știe a fa- 
ce fată suceësiv metamorfozelor vietil 
Toată simpatia lui e indreptată spro 
păsinizmul antie și spre filozofia sen- 
sualistă şi opienriană a secolului a} 


XVII-lea. Să căutăm a imita pe repro- 
zentanţii acelor epoci, să acceptăm cu vi- 
tajie moartea visurilor noastre de mii 
da uni, să svem cultul vieţii depline, 
să intelegem că fericirea poate fi res- 
lizată numai aici pe pămînt, în curaal 
scurtei noastre existenți, în mobilitatea 
eternă n elipelor sale, Aceste idei ra- 
vin deseori sab condeiul lui Remy de 


"Gourmont si el le exprimă uneori eu 


un avint liric care-ţi aduce aminte de 
imnurile de lunaltă poezie nnturalistă sle 
unui Nietzsche, Dar cugetätorul frances 
are mai putin entuziasm, si peste rin- 
durile sale simţi plutind o undă de dis- 
ccetă melancolie, 

“Ainsi je rêve, en ces derniers joura 
de décembre, à la vie qui n'est rien, 
puisqu'ellé meurtsuns cosso, ot qui est 
tout, puisqu'elle renait sans cosso, (C'est 
la goutte d'eau qui s'écoule en mème 
temps qu'elle tombe, mais qu'une autre 
goutte suit et presse dans sa chute. 
Nous sommes colu, rien que cela, das 
gouttes qui se forment, tombent, n 
coulent; ot on de si brèves secondes, 
nout avons copendant le temps de eréer 
un monde ot de le vivre. C'est la no- 
blesse et le mystère de lu vie humuine, 
qu'elle soit si peu de chise et aussi 
qu'elle soit capable de si grandes choses, 
car la plus humble est encore tris 
importante, elle est l'an des utomes 
sans quoi la masse n'aurait ni son pobds, 
ni su forme. Elle w son rôle dans wn 
mouvement universel; elle est un des 
“iomenta de son équilibre et de sa pé- 
riodicité*, ,L'éternité, dont on leurre 
eneore les simples, n'est pas située to- 
delà do la vie, mais dans lu vie méme, 
ot portagéo entre tous les hommes, en- 
tro tous les êtres, Nous n'en détenons 
chacun qu'an tout petit morceau, mais 
si précieux qu'il suffit A onrichir lea 
plus pauvres Mordons avec confiunea 
à co pain blane ou noir, et quand la 
chote des jours semble sa précipiter, 
sougoons que les orépuscules sont aussi 
des aurores“. Anatolo France vorbeste 


in VIAȚA ROMINEASCA 


intrun loe de aceicare eunose orgiile 
țăcute alo gindirii, Remy de Gourmont 
ponte fi numărat printre ucestin. 
UB. 
sa 

Dr, Albert Mathieu, Dr. Gillet, ete, 
Médieinu et Pédagogie, Paris, 1810, 
Félix Alcan, prix 6 fr. 

„Liga franceză de higienă școlari“, 
fundată în 1902 de un grup de modiei 
si profesori, sub conducerea doctorului 
Albert Mathieu, a fost cea dintăi in 
Franța enre şi-a pas în mod serios 
problema rolului pe care doctorul si 
in spocial higienistul trebuo să-l aibă 
in educație. Membrii ligoi, convinși de 
insemnătateu şi întinderea acestui rol, 
nu căutat să atragă atenția părinţilor 
pe de-o parte, profesorilor de toate 
uruilele și autorităților șeolare pe de 
altă parte, usupra acestei mari pro- 
bleme, 

In aceast scop, pe lingă buletinul so- 
vietății, intitulat ,L'Æygiène scolaire, 
în care tipăreau studij si careotări în 
domeniul „pedagogiei fiziologice“ (cum 
numeste vi ucoastă disciplină), membrii 
ligei nu căutat să organizeze si con- 
ferențte publice, în care să răspinileaseli 
ideile lor, 

Acesta conferințe uu fost ținute, în- 
cepind din 190%, la scoala „dea Hautes 
Etudes*, autorii find siguri că var găsi 
acolo un teren focund în cure ideile 
lor să prindă și să rodenaseă: si au 
fost urmate cale mal multe din ole de 
discatinni publice, care tindeau să tä- 
murească mal bine şi să precizeze idoile 
ronferentiarilor si să găsească mijloa- 
rele vole mai potrivite pantru punerea 
lor în practică. 

O parte sin ceste conferinţe şi dis- 
ențiani, adunate de Dr, Louis Bougier, 
alcătuose volumul de faţă, 

Problemele care se pun in meeste 
conferinte sint foarte insemnate şi a- 
rath In genere ce mare rol trebne să 
au modieut în vducatie. 

Astfel nu vu nega nimeni că medi- 


cul în internate trobuo să fe un mu- 
mal un doctor curant, să nu-și märgi- 
nească rolul in infirmerie, el, după cum 
foarte bine arată în conférença sa Dr. 
H. Méry, să fie un higlenist Insăreinut 
cu sapravegherea sănătăţei fizice à co- 
piilor şi adesea un adovärat părinte, 
căruia copiii să-i poată încredința în 
cca mai mare siguranță micile lor su- 
ferințe, si la eare să poată găsi sfat 
gi un ajutor, 

De un mare interes oste problems po 
care o pune Dr. Granjux in conterența sa 
„preitaria mesocéabilitäfié prin selec- 
ţia gealari“, în care arată că cen mai 
mare parte din vagabonzii, dectnsatil, 
apasii, ete, care umplu străzile murelor 
oraşe si alimentează In Franja batu- 
liounele do infanterie uşoară ce se tri- 
mit tu Afriea, nu ar À ajuns în staros 
in eare so prăsese, dacă la vrista de 
şcoală sar A studiut de cüträ medici 
condițiile vieţii lor maturinle si autle- 
testi si li s'ar fi dat îngrijirile si edu- 
cata de care svoan novue, 

Nu mai palin edibentoure pentru 
rolul mara pe enre medicul trebne să-l 
aibă în educaţie sint conferințele doctori- 
lor: Mathieu despre „educația me.rmlă à 
băeților, Malapert despre „morala 
sexual în șroală“, Buite despre pro- 
filazia boalelor venerice în geoald“, și 
Régnier despre „lämurirea chestiuni- 
lor de fiziologie sexual’. In uveste 
probleme estrem de delicate şi de im- 
portante pentru viitorul neamului, me- 
dicul singur e neel care ponte aduce 
vele mai mari servicii tinerelor gent- 
rații, nu numai prin ajutorul pe care-l 
dă celor utinşi de boale, dar—mai a- 
les — prin educația pe caro trebue să 
le-o facă tinerilor spre ui feri de ur- 
mările dezastroase ale rătăcirilor si 
greşelilor In această privință, Numai 
medicul, prin rolul lui de om de stiință 
si prin situaţia lui aproape de confesor, 
poate avea şi autoritatea și gravitatea 
trebuitoare pentru a lumina minţile 
copiilor asupra acestor chestiuni, fără 


 — 


a le aitu imaginaţia pia le d 
porairi pernicioase. ea 

In sfirșit, problame ca acele tratate 
de Dr. Dufostul în conforintu sa inti- 
talată „condițiile unei bune dezmoltări 

fizice“, de Dr. Guinon In eonferenta 
sa usupra „boalelor cregterii”, şi altele, 
me arată limurit că educatin copiilor 
mu se poste face în bune condițiuni 
fără supravegherea constantă a medi- 
cului, care trebue să controleze si să 
urmărească pas cu pas viața de tonte 
zilele și doavoltarea trupoaseă si safle- 
tească a lor, 

ȘI acestai scopul urmărit de confe- 
rontiari, membri ai Ligei franceze do 
bigrionă. 

Conforentele din acest volum, unele 
serise de autori, altele publicate după 
notele luate de unii dintre auditori, 
sint serise pentru Inlelegoren oricui, 
așa că se pot ceti eu folos de oricine, 
—mai ales la noi, undo sintem aşa de 
departe de preocupări de neest fel, 


# 

Amédée Boyer, La Littérature et 
les Arts contemporains. Paris, Albert 
Méricant, 5.50. 

Adunind în acest volam räspansurilo 
ce le-a căpătat dola „dirigaltorii gin- 
dirii contemporane“, eu prilejul anche- 
tei literare pe care nu de mult a fä- 
cut-o pentru ziarul „Êcho de Puris*,— 
Amédée Boyer ne-a dat o carte foarte 
intorogantă. 

Co ponte f mai interesant, in ade- 
vär, decit părerile unui Jules Lemaitre, 
Goorges Clemenceau, Maurice Barrès, 
Emile Faguot, ote., in chestinni literaro ? 

Chiar cind uceste păreri nu sint do- 
cumentate, tă sint numal arunente în 
citeva afirmaţii dintro scurtă convur- 
bire, ori în citovu rindari de serisouro, 
ele rămin totuşi foarte interesante, dezi 
nu tot așa de instructive. 

In schimb, cartea în totul e foarte 
instructivā, Nimic nu posté reda mai 
bine diversitatea mure de păreri ce o- 
zistă In lumea intelectualilor asupru 


RECENZII 145 


uneia și aceleiaşi chestiuni, nimic nu 
poate scoate mai bine în rellet doeit 
ueeastă curte rolul covirsitor pe care 
temperumontul, tendinţele politieo-ga- 
ciule, credinţele și inclisatitie personale, 
simputiile şi antipatiilo, interesele txo- 
esa chiar, îl au în formarea opăainni- 

Din acest punct da vedure, Jacã vo- 
kaa de fuţă te învață să (Gi mni to- 

erant cu părerile ultora, să i eu 
mul maro libertatea de Ark angali 
multă comprehensiune,—nu e mul pu- 
Un adevărat că iți săleşte în suflet an 
sentimont de mlineă descurajare... Duel 
fiecare din cei ce şi-au dat părerea ero- 
do că si a spun adevărul și evident 
că o crede !..—c0 osto atuuri adevi- 
rul? unde poţi găsi adovărul,—clad, 
pentru fiecare, aderdrul e altăceva 2.. 

Este literatura si arta fruneeză In 
decadentà din cauza lipsei de ideal gi 
n materialismului vieţii moderne* in- 
treabă Boyer pe cei mal de samă lite- 
taţi ni Frautoi, 

Şi cele mai extreme şi mai contru- 
diotorii păreri sint răspunsul: docu- 
dență colosală pentru unii, foarte Tim- 
bmeurătoare reinviare pontru alții, 

Un lutra recunose toţi: incoherenti, 
lipsă de unitate şi de direcţie ln 
geruția con mai nouă de i. 

Dar si ncoasta pontru unii o un rău, 
e lipsă de ideal, egoism, mercantilism, 
iar pentru ultii e un bine, e semn de 
vitalitate, e frăminturea, lapta pentru 
a găsi formele ideale, indrumarea añ- 
nătoasă.,. 

Apoi, ca să dăm citeva exemple mai 
concrete, în timp ce Barria vede că se 
ridică o generaţie da tineri plini de vi- 
moare și do talent, pecind generația 
lui e slabă, Doumic din contra vede 
muri pe eoi do uzi și nu vedo ridicin- 
duso nimie în generația tinără, lar 
dacă ai intreba care-i cel mai mare 
port ul Franței de azi, Juliette Adum 
fur spane că singurul interesant e 
Jean Richepin, pe cînd Maurico le 


19 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


Blond l-ar recunoaşte po Emile Ver- 
harren, iar Lucion Descaves ar vota 
pentru Contesa de Noailles... Instirsit, 
in chestii mai generale, Émile Fabre 
erode că Jiteratara e în deendon(ä, din 
enuză că arta nu se împacă cu demo- 
creaţia, pecihă Emile Faguet crede că 
a spone că arta nu so împacă eu de- 
mocratin, e „o ineptie...* 

Dar să ne märginim li aceste cite- 
va exomple de păreri contradictorii, 
La urma urmei, nici nu trobuo să ne 
alarmăm prea malt, ele find omise de 
artişti, deci de oameni fatal subiectivi 
in judeeure şi in aprecieri. 

Dar in definitiv co răspund intervie- 
waţii asupra stării literaturii si artei de 
uzi si asupra viltoralui lor? 

Unii vu răspund nimie: Jules Le 
maître „o sealdă* cum s'ar zico cam 
trivial po romineşte ; Clemenceau re- 
fuză pur si simplu să aeorde intervie- 
vul; Paul Herview spune că a mai 
răspuns lu o astfol do anchetă si gü- 
segto că ar îi bine ca anchetele woes- 
tou să vio măcar cum vine comets Hal- 
ley, în 76 de uni; Ernest Daudet e 
prea ocupat; J. M- Rosny crede că 
azi seriu prea mulţi, iar Edinond Ha- 
ranenuri spune că toute epocile nu fost 
gāsite rele de contemporani, 

Dar ceilalți răspund. 

Ciţiva văd literatura şi arta In do- 
cudenţă: Juliette Adam din cauza lip- 
sei spiritului religios, Alfred Capus 
din pricină că se serie pentru cistig bă- 
nose, nga că dacă se urmează tot ast- 
Jel în curind nu vom mai aves artişti, 
ci ,funetionari ai litarnturii*, ote. 

Unii din contra văd o reinvlere: Mau- 
rice Barrès vode la cei tineri pasiu- 
ne, energie, vigoare, gust; Maurice 
Dounay găseşte că apar talente reale 
intre eni tineri, iar faptul că nu există 
acum școli literare © un semn că sco- 
Hle literare trebue să dispară, după 
cum ne urută și istoria literaturii: ela- 
mielamul n trăit 2 secole, romantismul 

% de secol, naturalismu! 15 ani, iar 


simbolismul şi naturismul cite 7 ani; 
tot aşa Faguet vede apärind talenta 
puternice, care nu sa grupează în școli 
tocmai pentrucă sint forte, individuali- 
tăi; deasemeni Léon Henmigua şi Lar- 
cien Descaves sint plini de speranțe 
pentru literatară si artă. 

Dar cei mui mulţi recunose că lite- 
ratura si urtele tree prin o criză, pe 
care o atribue la fel de fel de cauze: 
mereantilism, lipsă de entuziasm, in- 
dreptarea mintilor alese către ştiinţă, 
lipsă de ideal, triumful roclomugiilor, 
considerarea literaturii ca ò carieră, nu 
ca un apostolat, si altele, 

Asu că, în general, din ancheta ini 
Boyer rezultă că literatura și arta fran- 
ceză e po drumul cei bun şi că, chiar 
dacă pontru moment à oarecare nedu- 
morire, viltorul se arată în cea mai fa- 
vorabilă lumină. 

Asta-i cel patin părerea celor mai 
multi si mai autorizaţi. 

M. C. 
s'. 

Enrique Larreta. La gloire de Don 
Ramire, roman tradus din limba spa- 
niolă de Remy de Gourmont, Paris, 
Mercure de France, 1910, 3.50. fr. 

Ô Jlucrare de imaginație de o va- 
loare exceptionalä, ce a stiruit mare 
interes în lumea literară, 

Romanul istorie e un gen literar 
foarte ingrat şi seei eure an reuşit în 
el se pot număra pe degete. E foarte 
gren do a reda cu exactitate culoarea 
timpului, intimitatea unei epoci inda- 
părtate, eu moravurile, evenimentele, 
ideile si mai alos sufletele lumii din 
acea vrame Flaubert, după o muncă 
titanică, Sinkiowiez, în Quo Vadis şi 
trilogia sa războinică, Pierre Louys, în 
Aphrodite, sint dintre acei foarte puțini 
care au reușit a da oetitoralni iluzia 
opocii descrise, Această Iluzie o avem 
si 'n urmărirea diferitelor intimplări ce 
ulcătuose istoria vieţii lui Don Ramiro. 
Enrique Larreta e originar din Argen- 
tina. Strămoșii săi au emigrat din Spa- 


RECENZII ti? 


nia. ducind cu dinşii ideile si caracte- 
rela din vremes marilor cuceriri spa- 
niole, idoi si caractere ce au evoluat 
apoi, in modiuri străine, pe eñi eu to- 
tul deosebite de cele pe care au mers 
Spaniolii rămaşi în patria mumă, fără 
însă n rupe, niei chiar în timpul lup- 
telor pentru nentirnare, legâturile in- 
telcetunle dintre noun si vechea Spa- 
nie. Acestul fapt i se dutoreste mães- 
tria si oxactitates cu care, cu toată 
mentalitatea deosebită a autorului, el 
né înfăţişenză intreaga epocă a Iul 
Filip al Ilea, în tonte manifestă- 
rile vieții tuturor straturilor societăți 
spaniole de atunci; fanatismul reli- 
kios, crostin şi musulmun; gustul n- 
venturilor, al imbogätirilor miraculoase 
si a cocoririlor trans-ocennice, ce Im- 
pingeau pe „caballeros spre țărmurile 
americane; mindria nobilimii, ambiția 
fetelor bisericeşti, cruzimile Inchiziției, 
patimile puternice ce frümintuu toate 
sufletele ; acea aspiratie câtră sfințenie 
sau glorie şi toată gravitatea şi save- 
ritatea curnctoristică creștinismului spn- 
niol și puritan. On fond ul tabloului: 
convetuiren duşmănvasă a doux rase, 
a două lumi deosebite pe același pi- 
mint, stropit en singele umindurora, 
Spunioli şi Mauri. Cu timpul însă a- 
cesta două rase s-un amestecat, Astăzi 
încă tipul maur se observă cu uşurinţă 
în sudul Spaniel. In caracterul popu- 
latiei au rămas virtuțile proprii Arshi- 
lor: bravura îindărâtnică, sentimentul 
onoarei, credința fanntică, dacă nu în 
Allah gi Mahomet, în Isus și Maica 
Domnului. Chiar pentru a putea duco 
lupta lungă şi erineenă a dezrobirii, 
autohtonii an fost nevoiţi a so pătrunde 
de calităţile superioare ale năvălitorilor. 
Dominația Califilor în Spania a durat 
vr'o 600 de ani si Arabii întemelaseră 
acolo o civilizație Intreagä. proprie, sa- 
razină.  Acoastu ne explică perzistenta 
şi vitalitatea elemontului maur încă po 
In sfirgital sec. al XVi-lea,. Converti- 
roa Arabilor la crestinism de cătră că- 


luării aragonezi, fäcută sub imperiul 
groazei do Inchiziţie, era numai apa- 
rentă ai ei continuau a vietul cu vlicetu- 
rile şi credințele lor, alături de foştii 
lor sapusi, incepind insă i se Incru- 
cișa. Aceustă opăziţie Intro două po- 
poare, două rase, două lumi; porzis- 
tenta sudotalni maur intrun metis” 
convins de puritatea singolui său cas- 
tilian,—e subiectul romanului. 

Acţianea se petrece porind în Avila, 
cetatea Sfinţilor, unul din telo mai cs- 
racteristire orașe spanlole de atunci, on 
populația ei jumătate spaniolă, jumătate 
arabă, trind In cartiera deosebite, fo- 
care cu obiceiurile oi, neamestocindu-sè 
decit din bmprejurări tu total extraor- 
dinare; In Avila cu nesfirsitele biserivi 
şi minăstiri, e'o srmată introsgā de 
clorici, eu vechile palate sonioriale reel 
si intunecate cași stipinii lor, eu tm- 
prejurimilo sale muntoase, nscate, arse 
de soare si de vint, în peisajul plin de 
liniste, do gruvitute și de tristeță ; In 
Toledo, foasta capitală a tul Carol Quin- 
tul, ce mai păstra incă malte rimaäsiti 
ale vechoi sale splendori; oraşul sfintei 
Inchiziţii şi a aœufo-du-fé-elor, cetatea 
ispăşirii şi a pocăinții, ca populația ei 
fanatici, pătimușă, doritoare de prive- 
listes ohinnrilor celor eondemoati, ou 
moscheele ei sfințite in biserici, In caro 
nenumärati preoţi si călugări cintuu, cu 
infăcărate si noincatate rugăciuni si 
cîntări s'alunge urmele vechilor rituri 
musulmane; cu minaretele minunate 
ce-și pling rusinea de n fi răsunat de 
piasul maezxinilor, în sunetele clopo- 
telor catolice. 

Don Ramiro poartă in el două se- 
Hote deosebite și dusmane, în luptă 
veşnică, cind unul, cind altul Invin- 
gütor : sufletul mamei sale, Dona Guio- 
mar, fiica unui intreg sie de străluciți 
strămoşi spanioli, ce-şi ispâșeşte în ru- 
găciuni și chinuri păcatal ei de-o clipă 
cu un necrodineios ; sufletul tatălui său, 
rătăcitorul fin al ploriosului Abon- 
Diuhvar, viteazul şef arab, în răzbu- 


148 VIATA ROMINEASCA 


parea mortii căruia fiul sån seduce pe 
mândru castiliană, Această dualitate e 
simbolizată oarecum In aplecaren lui 
Ramiro cind cătră ușuratica Beatrica, 
trădătonrea fiică a lui Don Alonso Ser- 
rano, cind cătră narazina Aiga, iubi- 
toare și credincioasă pină li moarte. 
Din lupta continuă între tendința de a 
îmbrățişa tagma călugărească, spre caro 
e impins de educaţia su si de sfortä- 
rile desperate nle mamei sale, si intre 
acos de-a trăi în lame si a se bucura 
de toute bunurile păminteşti ce singele 
sin pe jumătate păgin i le sugerează, 
sufletul spaniol, mai potrivit timpului 
său, eso învingător și această victorie 
e simbolizată In scena, admirabil des- 
crisi, n unul auto-da-fé în Toledo, în 
cara vodem pa Ramiro axistind, c'o 
mare tărie de suflet, la arderea pe mg 
u frumoasei Aisa. Sfirgitul romanului 
e în Poru, unde Ramiro, inspäimintat 
du rovelatia originii sale, se duce spre 
a-şi croi o viaţă nouă, po tare o siir- 
segto, victorie finală n oroditätil spa- 
niole, sub mantia călugărească. Glorin 
Jui Don Ramiro o de a fi visat şi ur- 
mărit toată viaţa sa: glorin, cind cea 
religiousă n apostolutulai, cimi aces 
a marilor fapte lumesti; la atingerea 
acestui ideal n'a ajuns decit la moar- 
tea sa, cind à sfintä, sfinta Rosa din 
Lima, ti plinge pe sicriul ce-l acopere 
eu fiorile destinata iconnoi Maicei Dom- 
nului, 


* 

E. Dmowski. La question polonaise, 
trad, de V. Gasztowtt, cu o profulä de 
Anatole Leroy-Houulieu, Paris, Arm. 
Colin, 5,50 fr- 

D. R Dmowaki e leader-ul gropului 
polonez in Duma Imporiului si anul din 
cel mul do seamă fi ui Poloniei con- 
temporune ; ea atare, e mai în măsură 
en orlelne pontra n no da lămuririle 
cele mni exacte si mui complocte asu- 
pru chestiunii poloneze sub toato ns- 
poctule cu care se prezintă în timpurile 
noastre. 


Scopul autorului e de a utrage lun- 
rea aminte a lumii civilizate asupra in- 
semnătăţii ucestei chestiuni, dela rezol- 
vires creja într'un sonz sau în altul—ori 
dela nerozolvirea căreia—utirnă in gra- 
dul col mai înnalt menținerea acelui echi- 
libru de puteri ce a fost, în tot secolul tre- 
cut, dupăcum esto si acum, ţinta tutu- 
ror sfortürilor diplomaților. 

Autorul ne dă mai întila o privire 
generală usupra cbestiunii poloneze în 
trecut și asupra aspectului ei in cole 
trei state ouropene ce au sub stăpini- 
roa lor pămintari poloneze, Dacă, din 
punet de vedere național polonez, sco- 
pul sforțărilor, atit po malul Vistuloi, 
cit şi în Posnsnis prusiănă sau in Ga- 
litia nustrincã, e același: păstrarea cu 
orice prej a naţionalităţii, limbii, reli- 
giei, obiceiurilor şi traditiilor strămo- 
sesti, pentru a putea ajunge odată— 
aceasta ca un ideal Indepärtat ce zace 
în adincul Becărui sutlet polon—la re- 
inchegarua intregii națiuni poloneze în- 
tr'un stat unitar și independent ; totuşi 
această chestiune se prezintă cu deose- 
bite înfățișări după felul cum e pri- 
vită de fiecare din Puterile stăpinitoare, 
interesate où această dorință latentă 
să n'ajungà niciodată o realitate, In 
Prusia, o luptă pe vintä si pe mourte 
intre guvoroul alọ cărui storțări inda- 
rätnice tind la deanntionallsarea ei ger- 
manizarea locultorilor din provineiile 
poloneze, Posnanis, Prusia occidentală 
şi Silesia, poutre a-și asigura astfol o 
graniţă răsăriteană, —graniţă n cărei li- 
nie si intindere netualü e absolut no- 
cosară Prusiei chiar pontru siguranța 
si hegemonia ei în Imperiul gormun,— 
si locuitorii indigeni, susținuți din ce 
in ce mai mult de intreaga suflare po- 
lonă, convinsă că dela rezistența lor a- 
tirnä existența neamului întreg. In Ru- 
sia, după multe schimbări în politica 
guvernalui faţă de Poloui, e tendința ne- 
tualä de a innäbugi pe tonte căile re- 
deşteptarea locaitorilor băștinași, asu- 
prirea culturii, limbii și chiar a von. 


RECENZII 149 
a. LS U MO 


ştiinţelor poloneze, spre marele folos 
al biurocratiel ruseşti, stăpinitoarea de 
fapt a guvernämintulul Imporiului şi 
care, prin autonomia cerută de depu- 
taţii poloul din prima Dumă, ur À lo- 
vită în puterea oi arbitrară gi chiar în 
existența ei, Această tendinţă guver- 
namentalñ e încurajată eu türio de Ger- 
maniu care are un interes extrem: pe 
“le o parto ea chestiunea poloneză ves- 
nie deschisă în Rusia — şi chiar la fron- 
tiora ei—să fio o cauză do slăblelune 
externă a Imperiului moscovit, şi pe de 
alta ea Polonii din provinciile Bugului, 
Vistulei şi Narewului, să nu devie, prin 
autonomia lor, un sprijin foarta puter- 
nic în rezistenta Polonilor din Prusia, 
fată de storțările guvornulul din Ber- 
lin pentru dosnuționalixarea lor. In 
Austria, Polonii nu ajuns a fi recanos- 
cuj ea națiune distinctă şi a avea o 
autonomie provincială, in limitele pro- 
vinciel sustrinco Galiţia, dovenind un 
factor foarte însemnat In politica in- 
ternă a Imperiului hubsburgic, In al- 
timal timp însă, cu o cauză de slăbire 
a înftaenții lor, à apărut chestiunea u- 
kraniană, redesteptares Rutenilor aus- 
triaci și lupta lor-în maro parte în 
urma instigatilor prusiene— contra Po- 
lonilor înlăuntrul guversämintului pro- 
vincia) al Galitiei, impedeuind prin 
Aceasta pe Polonii austriaci, amenin- 
taji li dingti acasă, de a da un sprijin 
puternie rexistonțtii celor mai grou 
ineoreaţi. 

Din examinarea siinațiunii interne n 
Rusiei, cunoscută autorului de minune, 
şi n situnțianii generale europene; din 
tendința de vxpanziune a Germaniei 
spre răsărit, căile uccidontale şi colo- 
niule fiindu-i aproape complect Inehiso, 
tendință freuscă, provocată de inmul- 
tirea populației si de dezvoltarea pe 
tonte tărimurile a noului Imperiu ger- 
man, ajutată foarte mult de strinsa a- 
Hanţă eu Austro-Unguris, unde, deși 
Germanii sint în minoritate și Slavii în 
mujoritate, totuși necesitățile istorice 


şi politice fac acenată alianță de nein- 
litarat ; procum si de slăblireu exterioară 
a Rusiel şi anarbin ce domneşte in tot 
Imperiul, a cărui caltură și dezvoltare 
sint cu mult inforioare celor germane, 
—vino, după părerea autorului, cel mai 
mure pericol pentru propägiren si chinar 
existența naţiunii poloneze, Numal in- 
tărirea Rusiei și imputarea Rusilor cu 
Polonii ar putea Inlătura pelrea ; viito- 
rul Rusiei Insă, din cauza multiplelor 
chostluui vitale ce stan nerezolvate si 
a situnției unarhice actuale fără ten 
dință apropiată de indreptare, pare n- 
utorului compromis, Si una din acele 
chestiuni nerezolvate, dosi vitală, cunză 
de distrugere a puterii moseovite, o 
insăşi rbestianea poloneză, n provin- 
ciilor vechiului Regat, ai căror locui: 
tori, părăsind vechile sisteme do luptă 
revoluționară, sub imboldul conducă- 
torilor actuali égiti din tonte straturile 
sociale, pun lupta pe euloa pasnie a 
luptelor potitico pontru autonomie. Po- 
loncali din fiecare din statele stăpini- 
toare nu luptă acum pentru neutirnare 
si unire,—neesta o numai nn ideal in- 
depărtat, de care insă autorul vorbeste 
fără sal, —ci ci, rocunoscimil anexarea 
lor, caută, pe această bază, n dobtndi 
în fBecare stat conditiunila cele mal 
prielnice de dezvoltare autonomă. In- 
treaga natiune, pină in straturile cele 
mai adinci, e convinsă astăzi de nece- 
situtea luptei anergice si perseveronte 
pentru ridicares morală si intelectuală 
a populației intregi. In dezvoltarea 
tutaror puterilor naţionale stă mijlocul 
de à se împotrivi cu succes tendintelor 
de desunaționalizare si oxpanzluuii ger- 
mane spre răsărit, —rulal istorie al na- 
tiunil poloneze încă din timpul Piugti- 
lor, Aceasta se pouto întimpla numai 
cu o schimbure radioniñ in ntitadinea 
guvernului din Petersburg fuță de Po- 
lonii din Rusia, n căror dezvoltare nu- 
mai nr putea feri Rusin do cucerirea 
ineoată, pașnică, dar sigură, n Gorma- 
nilor. La aceasta tind sfortärile auto- 


i50 VIAȚA ROMINEASCA : 


rului si a eolegilor săi din Dumă, ca 
si a tuturor locuitorilor vechiului Regat 
a lui Iagello, rodeşteptați si doritori de 
o viață national. 
D, X, 
ste 

Dario Saavedra. Musikalische Kul- 
tur. Populäre Abhandlungen fiber Mu- 
sik und ihre orzibheristho Bodeutung. 
Ua vol, 156 p. Modernes Verlagsbu- 
reau: Curt Wigand, Berlin-Lelzig, 1908, 

Celata face valoarea acestui elegant 
volum nu © noutatea ideilor, nici pro- 
tunzimeu cercetărilor științifice, el dra- 
gosten adincă si pasionată, pe care dis- 
tinsul pianist o are pentru arta su, Wi 
statarile înțelepte pe cara lo dă In pri- 
vința oducatiei muzicale. Pentru San- 
vedra, care n cunoscut muzica în tot 
ce are mai fin și mal delicat, mai pu- 
ternie si mal innAltätor, ea este „limbu 
inimii omenesti*, suprema manifestare 
a artei. „Nicãori, zioe el, nu ni so w- 
rată întrun chip mal fermecãtor pato- 
ren frumuseġii iocit tn creațiile mazieti, 
care transportă suflotul nostru în cim- 
piile elizee os să se Imbete acolo do 
voluptaten unat vieti adine sentimentale: 
Durerea chiar gäscate în ea un plins 
mai dulce și mai trist... și din tonuri 
răsună o limbă ass de mingiotoare, asa 
de a'inătoare, că însuşi cuvintul poe- 
tului dinnaintea atotputornielei sale 
păleşte“, Născută la picioarele alta- 
rulul, alături cu religia, en a exercitat 
intotdeauna o puternică influenti mo- 
ralizătoare asupru omenirii, pentru care 
este o necesitate „pină lu pasiune". 


Prin simțul de ordine și măsură ce se 
dezvoltă din ritmul muzical, prin regu- 
laritatea logică si retorică care este in 
raporturile de tonuri, în construcția t- 
noi bucăți, în logüturs dintre mijlou- 
vele muzicale şi impresis produsă, tot 
aşa do mare casi intr'un period latinesc, 
ea disciplinează inteligența, precum, 
prin sentimentele curate ca inspiră, ino- 
bilează inimu. Este uşor pentru autor, 
in excursu] ce face în istoricul teoriilor 
morale si filozofice, să ne nrăte că din 
antichitate şi plină azi cele mai multe 
serieri de estetică si filozofie recunoso 
şi accentaiază innalta valoare morală 
şi odacativă a muzieii. 

Convins de misiuneu artei sale, ne- 
mulțumit de modul cum se înțelege și 
se cultivă astăzi muziea, autorul stu- 
dinză ruporturile dintre publie şi opora 
muzicală, rolul criticilor in înţelegerea 
oi, şi dă sfaturi prețioase celor cure, 
lipsiți de cultura teenică necesară, vor 
să guste aveste opere. Restul volumu- 
lui se ocupă cu educaţia muzicală a 
copiilor, pe cure trebue să-i obisnuim 
să audă numai sunete plăcute, inlâtu- 
rind orice ton aspru și lipsit de armo- 
nio, să dezvoltăm în ei simțul ritmului, 
utit de important, şi în urmă să trecem 
la melodii uşoare, familiure, 

Interesanta consideraţii practico rè- 
lativ În oduenres talentului muzical, 
precepte în ulegorea profesorului, for- 
mează partea finală n acestui volum, 
seris cu o adincă si liniştită convingere- 

M. J. 


mre erer nn 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare lanie). D. 
Mehedinti, în plin progres de autoreri- 
tică, ronunță In proprii filozofie Juna- 
ră (vezi-o la „Miseellan a“) gi o inlo- 
cueste eu o parto din profats unei cărți 
a dlui Aurel Popovici. 

In această partea prefetei, d. Aurel 
Popovici so supără po un profesor nni- 
versitar care ar À spus că Rominii sint 
un neam de proști. (Profesorul n's 
spus acest lucru). 

Ni se pare curioasă supärares d-lui 
Popoviei, căci toată argumentatia d-sale 
împotriva „democraţiei“ pleacă dela a- 
coustă prostie a poporului romin, inca- 
pabil să-și priceapă nevoile si să le g- 
souscă leacul ! 

D. Aurel Popovici face mlavărate 
prestidigitaţii eu acest „popor. Cind 
proverbele sale li convin, le citează ca 
ultimul cavint al intelepciunii omenesti. 
Cind vrea să compromită pe cineva, 
ȘI danunţă că numeste pe popor prost", 
— lar cînd își scrie teorelela (deși işi 
sconto argumentele din proverbele po- 
porului), îl proclamă incapabil si menit 
pentru eternitate să fie condus de boe- 
rii din Bucureşti (d-su, d. Mobodinti si 
alţii), de dvorenninit din Petersburg și 
de grafii din Viena ! 

Căci, dacă d. Popovici e pentru vo- 
tul universul în Austro-Ungaria, acens- 
ta numai până ce Rominii vor scăpa 
de Unguri si vor intra la stäpin la 
Femti. Apoi (nu glumim!) votul uni- 
versal.. să se desființeze !!— Bine Inte- 


les că la nol, in Ruminin, nu vreu nici 
votal universul po un un, Noi ne pu- 
tom toemi În stăpin sl fără vot uni- 
versul, 

Si uristocratul d. Mehedinți udmiră... 
Hoch Grossocatorreioh ! 

Vinga Socintă (lunie-lutie]. DS. 
Labin discută notita noastră dintr'un 
număr trecut, relativă la an articol al 
il-sale în chestia evrelaseñ, în cure 
fusese vorba si so noi, 

D, Labin spune că intre noi si d. 
Cuza „nu este aproape nici © deone= 
biro în ce priveste soluţiunea chestiu- 
nii vveeeşti*, —Cetitorul însă poate ve- 
dea mal departe in artivolul d-lui La- 
bin că „il-nii Store si Ibrăileanu* se 
mullumese cu „reducerea numărului E- 
vroilor la MOM si (in wlt low dip 
articolul d-lui Labin) că „d-nii Torga 
și Cuza vor eliminarea totală à evrei- 
lor*.—Ni se pare, atunci, că ,solutlu* 
ò foarte deosebită. D. Store nu vele 
in Evreu, ca Evreu, un mlerob de eiu- 
mă. Pentru d. Stere, Evreul e un străin, 
utitu tot, si marea lor mulțime, plus 
importanța funollei lor soelale, H face 
săi Be primejdiosi, Mai puțini, dori o- 
eupind o porțiune mul mică a terenu- 
Jui industrial, comercial, financiar, ei 
încetează de a f un rău, Ei fue parte 
din acela lucruri care, märindu-se în 
cantitate, iși sehimbă calitatea. Po rind, 
pentra d. Cuzu, Evroul e un mierob 
de ciumă, an „răn în sine”, caro tro- 
bue distrus eu atare. De aceia d. 


112 VIATA ROMINEASCA 


Vuza © antisemit, lar d, Store nu, dacă 
cuvintele mai au un Inteles. 

D, Labin tägädueste faptul că ve- 
chii socintisti {si deri si d. Gherea) au 
foat impotriva acordärii de drepturi 
Evreilor. Si uoensta o apune d-lui I- 
brăilonnu (eăci d-sa en d. Ibrăileanu 
polomizează), Curioasă coincidenţă! D. 
Ibrăileanu a soris in Munca două ar- 
tieole impotriva d-lui Musoiu, caro sus- 
tines „orezia“ că socialiștii trobuo să 
fio pentru acordarea drepturilor la E- 
vrei, Uaul din primii pagini deziden- 
tei d-lui Masoiu, ai socialismului său 
„Intesrai*, premergător annrhismului, 
n fost această atitudine în chestin è- 
vreiaseă. — Socialisti voinu drepturi 
pentru Evrei, odată cu drepturi si pan- 
tru femei, stupci cind ue À venit ro- 
gimul votului universal, căci atunei, 
spuneau că (oi care erodoau in trunstor- 
mares țării prin votul universal în 24 
ceasuri) că Evreii vor fi Ingbitihi, co- 
plesiti de voturile țărănimii. — Dar d. 
Labin vorbește şi de manifestolo par- 
tidului socialist serise In evrecyte, Ştiu 
că s'a făcut mult caz și mult bar do 
aceasta wam citra timp. Piardore ză- 
darnică de vreme! Soclalistii uvenu 
nevoa să organizare pe fofi ,prolotu- 
rii* în vederea luptei „de clasă“ eu 
„patronii“ și este naturi) en să se fi 
adresat tuturora în limba pe care o 
puteau ceti si pricepe: romineste Ro- 
minilor, ungurește Ungurilor, ovreeste 
Evreilor, ete, Nu e nici de ris, d-lor 
untisomifi, nici da argumentat pentru 
filosomitismul sociulistilor, d-lor untise- 
miţi și dJor social-domocrati ! 

D, Labin ne intreabă, daeñ erodorm 
nol că, Evreii asimilindu-so, acest a- 
daa» \n puterea, cultura intelectuulà 
yi economică ar strica. N'ar strica, e- 
vident că na! Ar o foricire! Asi- 
milaţi, deveniți Homini, fostii Evrel ur 
fi un mara cistig pentru Rominia. 
Noi runosstem intelectuali evrei, care 
vontribuo eu  lueturi prețioase la 


cultura rominonseñ, — Dar... e un 
„lar*.— lată, la Issl Evreii sint mal 
mulţi derit Rominii. Evreii an capita- 
lul, Rominii pompează din budget. E- 
vreii nu industria si comortul, Komt- 
nii au slujbe și sinocure. E posi- 
bil ca în asemenes situație Rominii 
să desvationalizese pe Evrei? Nu 
e mai natural cn Evreii, avind si drop- 
turi, să desnafionulixexe pe Romini? 
Nu zicem că s'ar intimpla nsa. Dur, 
ducă s'ar deanaționallza cineva, n'ar fi 
mai natural ca aceasta so pățenscă 
Rominii ?.… In Tirgu-Neamt, orăşel n- 
proape evretse, am văzut la Evrei ser- 
vitoare romince, venita diu Humuleştii 
lui Creangă, din Vinătorii Neaminlui, 
ote, vorbind evresto si vorbind prost 
romênegée ! 

A, dacă Rominil [ar avea o cultură 
superioară! Poate că atunci numărul, 
capitulul, functiunile sociale importante 
ale Evreilor ar & noutralirute do strus- 
niea superioritate vulturalñ romineasci. 

D. Labin, intro ordine apropiată de 
idei, pretinde că nu poate fi vorba în 
industrie si comerţ de o luptă intre Ro- 
mini şi Evrei, tărie lot și pentra Ro- 
mini şi pentru Evrei.—Na! Incrul nu 
stă aşa. In tonte orașele si vrăselele 
din Moldova sint mult mai mulţi co- 
mereianți decit trebue. Unde ar trobui 
să fo unul, sint trei. De aiei viaţa 
grea a multor comarelanți (căci ducă 
capitalul e in mina Evreilor, asta nu 
insoumnă că foarto multi nu-s săraci), 
do aici falimantelo, ate. 

lunainte do a isprāvi, să no fio per- 
mis à no oxprima o nedumerire, So- 
vlaliştii, casă Evreii, no tot atacă, pen- 
tru poporantsmul nostru, pentru ,anti- 
somitismul* nostru, pentru no-socialis- 
mul nostru, ete, dur nimone nu-și în 
osteneala să răstoarne mai întăi argu- 
mentareu d-lui Store din studiul d-sale 
„Social democratism san poporanism*, 
Si parcă de alei ur trebui de Început... 
D. Gherea a înțeles acest lucru și a 


REVISTA REVISTELOR 153 


figüduit un stadiu, Nu ştim co impre- 
jurări l-au oprit să-l serie ori să-l pu- 
blice, Dar ceilalţi? 

Revista Stiintifich .V. Ada- 
machi“ (No, 3, August 1910). "7, Si- 
mionescu— Omul preistorie {eu 9 
figuri). Profesorul de geologie dala 
Universitatea din Iaşi aminteste de 
vilva po care a produs-o părerea că 
omul a trait în vremea ghețarilor din 
evaternar şi face o scurtă descriere a 
instrumentelor de piatră şi a rasei w 
mane primitive, cu caractere antro- 
poide. 

Prima fază de industrie preistories, 
faza eoliticã, ar dovedi existența o- 
mului in tarţiarul mijlociu (ln acest 
eux stramaşii noştri ar fi de mai bine 
de 2 milioane de ani pe pämint.!!} 
Butot, (an fost adversar al invațaţi- 
lor care susfinoan existența omului in 
evaternarul eel mai inferior, astăzi 
cel mai infucat susținător al pârerii 
că omul traia in terțiar, 1L) „a n- 
joos la o clawficatie a eolitelor in 
zone din ce în ce mai noi", 

Chestiunea exištențel omului în era 
terțiara se discuta, caci după unii In- 
vătaţi colitele sint produse ale natu- 
rii, modelale accidental „după cum se 
bol fabrica artiâcial in fabricile de 
ciment, unde eremenile sint supuse 
unui virtej de apă“, 

Dacă existența omului în terțiar e 
diseutati, nu se mai poate azi tägi- 
dui existența lui in păturile evater- 
nare inferioare. In 1907 sa desvope- 
rit in nisipurile dela Mauer, lingă Hei- 
delberg, n falcă de om, care prezintă 
numeroase caractere do maimuţă su- 
perioura. 

După o scurta descriere a zonelor 
principale cu pietro cioplite : Chelfean, 
Mousterian, Solutrean şi Magdale 
nean, d. S. deserie rassa primitive, rassa 
de Neanderthal, apoi indică rarele 
mai nous, de Cro-Magnon si Grimaldi 
si termină cu un rezumat din eare 
reproducem primele 3 puncte: 


a) Apuriliones omului pe påmint e 
tirzie ; dupüce toate celelalte clase da 
animale mai inferioare au populat faţa 
pămintului, a luat flinta şi specia o- 
meneaseă. Falea găsita linga Heidel- 
berg, asigură vrista evaternară veche 
a omului; éclitele din diferitele ori- 
zonturi terțiare fac să se presupoo că 
origina omului ponte fi mult mai 
veche, 

b) Din resturile cunoscute se des- 
prind două tipuri: unul mai vechi, eu 
earactero mai apropriate de ale mo- 
milelor antropoide, altul mai nou, a- 
semenen colui actual, Intre ambele 
tipuri exista forme de trecere, cum e 
ucel do Bros, Canostedt, Braun. 

+) După eum azi, in neelas timp, 
pot traj Impreunñ rasse diferile, tot 
aga se pare cù n fost diferențiată o- 
menirea dela incepul. Cel puţin ti- 
pul Grimaldi si Cro-Magnon indien a- 
ceasta. 

La Nouvelle Revne (lulie-Au- 
gust). Jacques Dauguy ne da o analiză 
a Constituţiei Bosniel-Herzegovinel, 
Tasaduită prin reseriptul imperial din & 
Octombrie 1505 şi acordată prin roserip 
tul din 17 Februar 19140, Prin această 
constitutie populaţia din tinulurile a- 
nexate capătă : an regulament de au- 
tonomie provincială, legi asupra uluge- 
rilor pentru dieta provincială şi asu- 
pra lucrărilor acestei diete, legi asu- 
pra asociațiilor şi a reunianilor, si o 
lege asupra consiliilor de arondisment. 

Ceia ce sa urmării prin constituţia 
acordată Busalei-Herzegovinei a fost 
ca mai intii să so asigure populației 
acestei provincii o viaţă relatie des- 
tul de liberă pentrucs dominaţia a- 
ustro-ungară să flo primita eu usu- 
rints, şi în al doilea loc ca Bosnia- 
Herzegovina sh devie o posesiune in- 
diviză a imperiului, să ou poată că- 
dea sub sfera de acţiune specials a 
Ungariei. 

Prin nous constituție, toţi cetățenii 
sint egali innuintoa legilor ; libertatea 


15t VIAȚA ROMINEASCA 


de conştiinţă e garantalt, şi exercita- 
rea drepturilor civile e independentă 
de confesiunea. Tara pästrează limba 
gi caracterul său nujioonl, invăjämin- 
tal e liber, locuințe, corespondența şi 
proprielalen sint Inviolabile, Dieta 
se compune dia 20 membri de drept 
şi 72 aleşi de locuitori pe 5 uni; pre- 
sedintele şi cei doi vice-presedinti sint 
numiţi de împărat; dieta se convoacă 
odată pe an de impürat; ca pune 
chestiuni, adresează interpelări, sta- 
bileşte budgetul (cel militar numai fară 
discutie) şi are competenţa tuturor a- 
facerilor ce privesc exeluziv Bosnia- 
Herzegovina. Dreptul de alegere 11 
are price celätun la 24 ani, votiudu- 
se pe curii şi separut după confesiune ; 
un deputat reprezinta cam 25.000 de 
suflete. Limba de deliberure e cen 
sirbo-croată. 

Din toate acestea, se vede că sa 
acordat Dosniei-Herzegovinei o cons- 
tilutie destul de liberală și se ponte 
înțelege nu numai primirea strălucită 
ce su ficul impărulului la Sersjevo, 
dur si pentrure chiar cei care erau la 
inceput contra anexării au primit-o 
apoi eu bunñ-vointa. 

Tackeray la Paris e titlul unui ar- 
ticol, în care H. A. Forest dă citeva 
date interesante asupra marelui ro- 
maveler, istorie, moralist şi critic en- 
glez. După cum se știe, Tackerey a 
fost un mare iubitor de calatorii, iar 
in Franța a stal mulţi ani, mai ales 
la Puris, unde in tinoreță şi-a dus 
viața in mijlocul ,Buhemei*, despre 
care a zis: „Viața de bohem e cea 
mai frumoasă din lume si Parisul e 
cen mai lrumoasă capitals a ei”. A- 
utorul articolului arata impresiile pe 
care le-a cules romancierul din viața 
dusă la Paris, observaţiile pe care le-a 
facut asupra Parizienilor în special şi 
a Fraacezilor in general, şi pe care 
le-a consemnat ia scrierile sale, El 


ua crede in sinceritatea lui Tackeray 
in tot ce-a seris despre Franța, pen- 
true adesea Tackeray scria ra să Île 
in gustul celitorilor sai, mai ales în 
cele serise ca corespondent al ziare- 
lor: „National Standard”, ,Constituli- 
onal“, „Corsair“ si „Fraser“, 

In articolul d-lui Pol Kounike des- 
pre expanzlune şi colonizare. in care 
se studiază noile condiții economice 
si politice ale statelor moderne, rā- 
sună acelaşi strigat de durere si aver- 
tizare pentru primejdia decâderii ce 
ameninţa Franţa, po care sintem 0- 
bişnniţi să-l auzim lut mai accentuat 
şi mai precis In toate serierile din 
vremea din urmă. 

Principiul politicii nuţionalitaţilor a 
imehis popoarele In limitele intiuntrul 
cărora ele trebuiau să creastă şi să se 
dezvolte. Citeva genoraţiuni de rase 
prolifice însă au fost deajuns ca să 
sfârme aceste hotare, In care trebuiso 
să fermenteze energiile omeneşti. Si, 
ca să se dea națiunilor serul gi lu- 
mina ce le lipsea, statele s'au arun- 
cat spre påminturile libere ale lumii, 
națiunile mai slabo au fost invinse si 
facute vasale ;—mijloacele lor de ac- 
tiune siat deci colonizarea şi expan- 
ziunes. 

Expanziunea exterjoară e necesară 
penlru u scurge excedentul de produse 
naţionale şi pentru a se căpăta ma- 
teriile prime, ce nu eresc decil in a- 
numite regiuni; această expanziuae 
ia mii de forme, mai ales insă forma 
războiului economie, ajutat de toate 
mijloncele pe care sitints contempo- 
rani le pune la indäminu omului.— 
Dur „orice evlonizare, orice expan- 
ziune, eare nu-i sprijinita pe o armată 
solida, pe o marină polernică, pe a 
populație vioaie şi mereu in creştere, 
poata străluci citea vreme : dianaintea 
fortii insă es e menita să dispara”, 
Toultñ istoria dovedeşte că numai celor 


REVISTA REVISTELOR 155- 


— 


tari le este permisă dezvoltarea eco- 
nomică şi Franţa a avot trista ocazie 
să se convingă. 

Comerţul său a perdut sau e ame- 
niatat a perde Orientul şi Constanti- 
nopulul, Africa, Egiptul si Extremul 
Orient, şi locul său in traficul mon- 
dial a fost luat de Englezi, de Ger- 
mani, de Japonezi. 

Cauza acestei continue scăderi este 
slabiciunea armatei de uscat, inferio- 
ritaten tintei comerciale si de razboju, 
dar mai presus de toata, lipsa de creg- 
tere a populatiei sule; — consecința 
acestei desereşteri este scăderea averii 
publice. Badgetele, miicite din pricina 
nevoilor apărării nalionule, a ideilor 
actuale de filintropie, apasă greu a- 
supra contribuabilului francez, pentru 
că, contrar de ce se intimplă ln alte 
țari, unde ele se reparlizează pe un 
număr tot mai mare de cuntribuubiii, 
sici numarul lor råmine aproape xtu- 
liobar, 

Din toate aceste cauze, Franța, caro 
incepe să trăiască din trecut, esto n- 
menintata să-şi piardă un nomai im- 
periul său colonial, ei luvuşi teritorul 
ei incepe să fie ocupat de Gormani. 

Cu ocuzia centenarului lui Maurice 
de Guérin, Abel Leger consacră dte 
va pagini, distinsului autor al Centau- 
rolui. Guérin a fost descoperit lw 
1810 de Georges Sand, un an după 
moarteu su. Operele lui n'au fost insă 
publicate decit la 1861 de prietenii 
săi Barbey d'Aurévilly şi Tributien,eu 
o prefața elogivasă a lui Sainte Beuve. 
Ceia ce face meritul lor e sentimentul 
profund şi grandios al naturii. Guérin 
a seria şi versuri, dur, după părerea 
lui Sainte, Beuve, ele sint inferioare 
prozei cudeutate si armonioase, care 
earaelerizează poemele sale in proză. 

Mercure de France (lulie). 

Intr'un articol asupra femeei şi sen- 
timantului iubirii în opera lui Sté- 
phane Mallarmă, Paul Delior crede 
că Mallarmé a fost un fiu spiritual al 


lui Bandolaire, Cu toate că fomeia o- 
cupă un luc insemnat în poeziile sale, 
el p'a lost un sentimental şi n avut 
disprețul iubirii. In expresia mişeari- 
lor inimii, poetul e de o indiferența 
si de o răceală desâvirşilă, Rareori e 
melancolie, dar melancolia lui tinde 
În efect şi a mai mult decorativă. In 
poezia lui Mullurmé se vode, cugi in 
a lui Baudelaire, nepulinia do a iubi, 
dispretuitosre si premeditata. 

Intr'un studiu asupra senzibilității - 
contemporane, Henri Hatault cons- 
tatā eh in toate domeniile culturii at- 
tuale si eu deosebire in arta timpului- 
nostru se observă o multiplicitate de 
sfortari, o dorința prodigioasă de a 
realiza ceva. Dur aceste sfortäri sint 
izolate si niei o normă supremă nu 
la coordonează, ladividul, hipertrofiat 
do cultul bolvăvicios al eului, sutere, 
simtindu-si tot mai mult izolarea, şi 
pierde contactul cu realitățile vietii, 
Adincindu-sa tot mai mult in sine, el 
pierde facultatea de a comunica ceia 
ee simie, căci expresia nu e posibilă 
decit pe terennl vaci ințolvgori comu- 
ne, sub o unanimitate de sentimente 
şi de gindiri. 

Suferim eu toţii de starea lumii to 
care trăim si senribilitatea noustră so- 
licitata de sule de motive contradic- 
torii ş'a lărgit orizontul, dar a slabit 
în acolasi timp. Fiecare din noi poar- 
ta in sine tendinţi contrare şi dorinti. 
antagoniste, pe care nu le poate con- 
cilis, si aceasta lărgeşte comprebeazi- 
unea noastră, dar seade forţa noastră. 
creatoare. Timpul nostru unarhic nu 
va eşidin aceasta stare haotică de- 
cit atunci cind va accepta un ideal 
care va aduce unitatea sentimontelor 
si a gindirli. 

Intr'un frumos articol intitulat Lăr- 
girea lumii, Paul Louis seoale în 
evidență intinderea tot imai mare j= 
caro-o eupäla terenul co intră mereu 
in stăpinirea civilizației contemporane. 
Na numai că păminluri necunoscute. 


150 VIAŢA ROMINEASCA 


pănă acum sin! cercetate, ocupate, a- 
lipite la domeniul omenirii civilizate, 
dar chiar populaţii intregi, entegorii 
de oameni, sint atrase spre luminile 
acestei civilizaţii, si dacă nu pot A ri- 
dicate până lu culmile cele mai in- 
nalte ale si, sint ee putin dolale eu 
o stare civilă şi incorporate în siste- 
mul produetiunii si sehimbulni inten- 
sificat, eo caracterizează sistemul ca- 
Pilalist modern, Turkestanul, Persia, 
Afganistanul, Arabia, Sibèria, ete, din 
Asia; Canada, Brazilia, Argentina, 
Chili, ete, din America ; cea mai mare 
porte din Africa, dela Alexandria la 
Cap si dela Zanzibar ln Libreville, — 
toate părţile lumii ce zâceau pâna mai 
dâuuûxi Intr'an fel de toropenla vecină 
cu somnul, au fost supuse ln timpul 
celor din urmă 20 de ani la soarta 
vivilizațici noastre, legate de sistemul 
economie modern, Nevoia de n des 
chido tot mai multe piete de desfa- 
cere alo produselor industriei, si porfec- 
ționarea mijloacelor de transport au 
pricinuit si iulesnit această inglobare 
generală a lumii lu sistemul espitaliat, 
lut urmările acestui fenomen sint nu- 
merwase şi însemnate, Pupoarele bar- 
bare de pănă neum se lonalță cu nişte 
concurente primejdiouse economice ale 
lumii civilizate ; viața naţiunilor do- 
minante de până acum se complien 
malt prin trezirea ln activitate econo- 
mică a teritoriilor si neamurilor celor 
noui; grupări nouă omeneşti apar sub 
influența întinderii industrialisinului : 
vechile sisteme politice so clatina şi 
se dirimă ; relațiile dintre popoara se 
modifica, ajungind la efectele contra: 
dietorii: că pe de-o parte riscurile de 
a ajunge la conflsgratiuni se marese, 
iar pe de alta temlioța şi posibilitatea 
de a evita râvbonele se intaresc; chiar 
relaţiile dintre clasele sociale se pre- 
cittats, lupta dintre capituligti şi 
muncitori devenind tol mai acută şi 
mai generală.  Deacelu, dupa spusa lui 
Marx şi Engels, regimul capitalist prin 


chiar expunziunea si activitatea sa işi 
prepară şi grăbeşte căderea. 

Cel din urmă romanal lui Gabriele 
D'Annunzio „Forse 'che si, forse che 
n0..*, à dat prilej lui Ricciotto Cant- 
do să facă o analiza literară şi o ea- 
racterizare a atitudinii lui D'Annun- 
zio fai de viaţa modernă. Sem- 
nificares enigmaticulai titlu al roma- 
nului este mai ales in gindirea cen- 
Lralä a operei, nu atit in forma si al- 
cătuirea sa: toate elementele acestui 
roman se desenează ,lnlr'o veaji in 
care freumaätä, ocultă, toată dorința 
iuhăcârati, losta svapaleren vieții com- 
lomporaue*. Autorul evocă „forțele 
omeneşti în luptă, in triumf, in du- 
rere”, in acest roman din viutn avin- 
torilor, care e o gloriñenre entuziastă 
a vieţii modorne. Cn toate acestea, 
Rieciotlo Canudo erede că D'Annunzio 
nu a reuşit incă să dea in acest ro- 
man epopeea vieții moderne si erede 
că aceasla e incă de ngteptat si tot 
dela marele seriitor italian, 

La Revue (lulie, 1910). 

Modernismul, mişcare incepulă eu 
mult entuziasm acum ciţiva ani, care 
tinden să renoveze biserica catolică 
punind-o de acord cu stiinia contem- 
porană şi domoeralizind-o, în urma 
encielicei Pascendi a lui Pius al X s'a 
potolit en desăvirşire. Cure-s cauzele 
co au facut en această mişcare să nu 
prinda rădăcini adinci în masele po- 
pulare, sa fin uga de slub apărată de 
reprezentanţii săi şi să fie inăduşita 
ca stita uşurinţa, so Intreaba Gaston 
Rion im Bilanţul Modernismului. ? 

Intiii, e faptul că Modernismul, eu 
tot vastul său program, n'a pus inna- 
inte cu preriziuno o idee centrala, In 
jurul căreia să se grupeze inima şi 
voinţa unei mulțimi; toate incercarile 
de retormă din istoria catolicismului 
in ultimul veac au lăsat în programul 
său o urmă; Modernismul a fost un 
sineretisin, uo corp da doctrine fară 
o armonie profonds, n'a format un or- 


REVISTA REVISTELOR 157 


ganism din lipsu unui sue! energie 


şi simple, 

Modernistil au voit să joace rolul 
de impaciuitori intre două lumi, cu zei 
deosebiți, cu idealuri deosebite. In fa- 
ţa lor, Biserica romană, inļelegind că 
eritica istorică, evoluţia dogmelor ti 
sapă temeliile sale, a avut o atitudine 
hotârită : ea oi să-şi retractezo spusele, 
să-şi denege aspirațiile de innoire a 
Bisericii, sau să plece din sinul ei, 

Acei din Modernişii, earo in migea- 
rea lor căutau numai tri mfal gi splen- 
doarea catolicismului, pentru eare a- 
devâărul nu era tinta suprema, s'au 
supus, umiliţi şi indureraţi, mäārturi- 
sind prin aceasta pulina conzistenta 
a revendicârilar lor; n'an fost prote- 
ţii unui adevăr adine, ci avocaţi ai u- 
nei leze; au fost spirite filozofice, is- 
torice, critica, nu røligioase. 

Cei care s'au revoltat, potini, abia 
trei sau patru, uu fost oameni pasio- 
nati de adevăr zi au fost exsomuni- 
cali; dar pentru motive deosebite: t- 
nul pentru ideile sale democratice, al- 
tul peulruch voia să si mențină päre- 
rile sale istorice şi sa fie şi preot, 
Niri ei insă n'au fost novatori: izgo- 
niti din Biserieh, au intrat în lumea 
laică, căreia nu puteau să-i spună ni- 
mic nou, ` 

Magdalene Thumm-Kintzel, in Ma- 
nuscrisole lui Shakespeare, reia tn 
citeva pagini vechea şi discutata pro- 
blomă a paternității operelor marelui 
poet, diseulind trei munustrise ce par 
a fi eşit din mina lui Shakespeare, U- 
nul, un testament al poetului englez, 
pare a A seria de el; al doilea, Pro- 
mus, eupriude citeva maxine şi sen- 
tinţi populare, citații din uutorii vechi; 
al treilea conține scrisul și isealitura 
lui Bacon, sirofe din operele lui Sha- 
kespeure, o serisuare si vreu douäspre- 
rece isrălituri ale sale, 

O roneluzie insă sigură nu se poale 
scorie. 


La Revue du Mois. (Iulie, 1910) 

Intr-un articol intitulat Expanzi- 
unea japoneză in America latină, 
Henri Labroue ne dă un bilanţ al u- 
cestei expanziuni, usa cum en re gå- 
seslée în momentul de față. In urma 
boieotarii japonezilor în nordul Ame- 
ricei şi a mişcării contra lor din Sen- 
Franciseo şi Vancouver, aceştia au luut 
in ultimul timp drumul spre America 
de sud, unda emigranții japonezi sint 
atraşi de bognţiile încă neatinse nle 
solului si subsolului, de mica denzitate 
a populaţiei şi de lariful urcat al sa- 
lariilor, În lamea latină a Amerieei, 
Imigrația japoneza nu numai eh nu e 
temuta şi reapinsă, dar ehiar e dorită 
şi atrasă : vustelo latinderi de pâmint 
puţin populate ale Americei de sud 
au nevoe do mari capitaluri gi do 
multe braţe omeneşti ; cnpitalurile le 
di Europe, dar braţele de muncă vin 
mui ales din China gi Japonia. Guyer- 
nelo sud-americane, publiciştii, com- 
paniile de emigrare si de navigație, 
guvernul japonez, —toata lumea incu» 
rajează şi ujulă emigrarea, loți nu au 
daeit du câştigat din ea. Mexicul cu sta- 
tul cel mai apropiat de Japonia, e pri- 
mul în care au emigra! coloni jupo- 
nezi. Avind o populație foarte rură— 
7 locuitori la km. pătrat— Mexicul aro 
uevoo de brațe gi enorgii care să-i 
pue In valoare bogăţiile sale naturale ; 
deaceia guvernul mexican acorda di- 
ferite avantaje (chellueli de voiaj, sen- 
tiri de impozite, subvenţii, ete.) emi- 
granlilor, coia ce fuco ca numărul Ja- 
ponezilor ce-şi pârăsese tura lor sā- 
racă pentru a se agera peste ocesn să 
fe tot mai mure. Nu mai putin Peru, 
țară bogată în cafea, bumbac, trestie - 
de zahar, mine si păduri, utrage din 
co in co tot mai multi emigranti ja- 
ponezi, guvernul peruvian acordindu-le, 
ergi cel din Mexie, tot felnl de avan» 
taje. Numai o singură eriză trecătoare 
a lost în mersul erescind al emigrării 


458 VIATA ROMINEASCA 
ne me 


în Peru : salariile garantate de com- 
paniile de emigrare (3 lei pe zi! nu 
puteau fi realizate de japoneri, siliţi 
să lucreze in Peru eu bucata, nu eu 
ziua. Dar criza a fost de scurtă durată, 
chestia salarului s-a aranjat, şi emi- 
grarea Îşi urmează din nou cursul ei 
normal şi progresie. Dar cen mai po- 
trivita țară pentru emigrarea japoneză 
e republica Chili: între aceasta şi Ja- 
ponia sint foarte mari asemănări ge- 
ografice, climaterice, istorice şi chiar 
in ceia ce priveşte indelelnicirile popu- 
lației; comerţ maritim şi peseărie. 
Deaceia Japonezii se simt foarte bine 
şi sint atraşi intr-un grad foarte innalt 
spre Chili. Argentina si Brazilia don- 
samenea au nevoe de brale de muncă 
«şi primese ca bucurie pe Japonezi, 
„Bine tnțales, na lipsesc nici in Ame- 
rica do sud oameni care să vada ca o 
primejdie şi să priverseñ cu ochi rai 
emigrarea Japonezilor, —dar pentru In- 
ei foarte multa vreme expanziunoa 
japoneză nu poate A decit folositoare 
republicelor sud-americane. Dealtfel 
incepută foarlo de curind, emigrarea 
japonezilor nu a adus pina acum A- 
mericei de sud decit vre-o 15.000 ja- 
ponezi, număr cu totul neinsemnat 
faţă de imensilalea teritoriilor pe care 
ej so răspladese, si faţă de nevoile a- 
celor teritorii pentru a f explontate, 

Rocenzind cartea de curind apărută 
a lui Amédée Britsch—La jeune A- 
thene; une démocratie en Orlent— 
Félicien Challaye da citeva date inm- 
lerosaute asupra situaliei actuale a 
Greciei. Societatea grecească o impăr- 
{itä în trei grupe: o burghezie bogata 
imitatoare a francezilor, o elita inte- 
lectuală formata la şeonla germans, 
şi poporul de jas; dur distineţiile a- 
ceslea nu sint absolute, deoarece bur- 
ghezia şi elita se ridica din popor şi 
se relunoese mereu. Populaţia e n- 
prospo in lutregime ortodoxa şi patrio- 
tismol e ridicat lu rangul de adeva- 
ralä religiune. Ja timpul dio urma, fa- 


limentul din 1893 si dezastru! din 1897 
au lovit greu această tară şi au mai 
infrinat megalomania Greeilor isvorită 
din patriotismul lor excesiv. Ceia ee 
apasă greu ţara este sărăcia care e 
prea mare peniru ambițiile celor ce 
aapiră la cariere liberale; din cauza 
aceasta mulţi îşi fae o cariera din po- 
litica, aṣa că aceasta devina o pacoste 
pentru ţară. In situația aceasta, nu e 
de mirat că o fară mică şi deci slaba 
in afară, şi lipaits de soliditale in or- 
ganizaţia şi viața iñuntricãă, uu poate 
să-şi impae voința și e nevoită In 
chestia cretană sa primească voința 
Europei şi să sfaluiasea ea pe Grecii 
din Creîn să renunte la anexare. Un 
semo caracteristie al vielii interne din 
Grecia este seditiunea militară din 
August 1909 si agitaţiile ce au ur- 
mat-o 

Revne des deux Mondes ilulie), 

Louis Bertrand serie un articol in- 
teresint asupra carnetelor lui Gus- 
tave Flaubert. Aceste carnete ne a- 
juta sa putem mai bine patrunde in 
intimitatea muncii și a vieţii de seril- 
tor a lui Fiavberl. Toate notele sale 
sint tusuilelite de aceiaşi uprinsi do- 
rinta, dorința de a deveni un arlist 
impecubil. Pentru a realizu scest ideal, 
Flaubert s'a observal pe el insuyi,—gi 
corespondența sa ne arală mania auto- 
analizii pănă la #buz,—a observat apoi 
moravurile şi oamenii, Dur mai ales 
n căutat ea prin studiul aprofundat al 
marilor seriiluri s2-si perlectioneze 
procedeele stilului. Autorii lui de pre- 
dilecție au fost Montaigne, La Bruyi 
re, Montesquieu, tragicii gresi, Aris- 
tofan gi mai alas Virgil, Dar Flau- 
bertuu atost numai un literat; după 
părerea lui Bertrand, el a avut un cap 
enciclopedie, şi afara de Taine şi de 
Renan, niciunul dintre contemporanii 
sai ou a avut n cultură mai Intinsă. 

Revne générale des Seien- 
ces (15 Iulie 1910) Ch. Dépéret—Re- 
vue anucile de Paléontologie. 


REVISTA REVISTELOR 159 


Autorul precedeszi darea de samă, 
a principalelor descoperiri din 1508, 
de o nokia în care constata că pale- 
onlolugii de azi—deşi toţi transfor- 
amisti—sint foarte prudenti în ce pri- 
veste stabilirea flialiunilor, Asttel o 
filiatinne, cum e acea „clasică“ a cn- 
ului prin Palasotherium,  Puloplo- 
therium, Anchitherium şi Hipparion, 
n'ar mai avea aceiusi trecere esiazi 
<a acum {0 ani. Totaşa de artifiriala 
e filiatiunen ursului prin Ampâicyon, 
Hemicyon si Hyasnarctss, filiatiune 
bazată pe singurul caracter al des- 
voltarii progresive a dinţilor tubereu- 
laşi, desvolture ce se ponte urmări 
la mai mulle genuri de carnivore, 
care n'au inire ele niei un fel de le- 
pătură genetica reala, 

Evilacea acestor greşeli e astăzi po- 
sibila „urmind metoda mufaféunilor 
(na in senzul săriturilor, variațiilor 
braşte), care constă In a urma pas eu 
pas, din etaj în etaj, din patură in 
pătură, in o serie de straturi geolo- 
gice regulat suprapuse şi continui, 
variațiunile cronologice ale aceluiasi 
tip, sau ale tipurilor aşa de vecino 
încit relaţiile lor gérealogice să se 
impună oricărui observator impar- 
iale. 

Se stabilesc astfel serii de forme 
sau ramuri flleties compuse din o se- 
rie de mutațiuni succesive, apropiate, 
purcezind unele din alte'e, pe cale de 
arolulie extrem de înceată, 

Aceasta metodă, cu legea paleonto- 
logici a creșterii progresivă a mări- 
mii speciilor din aceiași ramură şi 
eu legea fenomenelor de migratiune, 
wor clarifica o mulțime de faple şi 
vor Inlälura greşelile. 

Din numeroasele descoperiri sem- 
nalate de aulor, vom rezuma numai 
po cele privitoare la omul fosil. 

Rassa cea mni veche umană, rassa 
de Neanderthal n fost recunoseulă 
dupa o singură seăfirlie: mai apoi, în 


alte localităţi san găsit restari mai 
numér ase, după cure sau precizate 
până in detalii, caracterele aceslei 
rasso, 

Anul 1208 a fost bogat în contri- 
butiuni Ja stabilirea acestor caractere. 
Asifel im Martie 1908, cercetatorul 
sviterian Ifansor a descoperii, în va- 
lea riului Vézėre, în o staţie evuler- 
pară mousteriună bine daterminată, 
un schelet uman aproape intreg, al u- 
nni linăr lu virstă de 16 aui. Acest 
schelet are toate insugirile rassei de 
Neanderthal. Ceia ce este Insă ex- 
trem de interesant, & faptul cà acest 
tinar a fost îngropat intenționat. Prin 
urmare, în epoca mousteriand, la o- 
mul de rassa Neanderthal, se îngro- 
pau morții, fapt contestat da taţi în- 
vățații. 

Câtera luni mai tirziu, abalii Bouys- 
soule si Bardou, cercelind grolele 
din valea piräului Soardois — ce se 
varsă in Dordogne — au descoperit, 
in fundul unei galerii lungi săpată in 
calenr linsie, o groapă mică cu un 
schelet uman, ce aparline tot epocei 
mousteriene, după cum probează pa- 
tura intactă de nămol deasupra gro- 
pei, în care sint instrumentele tipice 
ale opocei, 

ȘI aici o înmormântare întenționată 
e evidentă, Scheletul, de sex mascu- 
lin, are 1.60 inaltime şi tonte carac- 
terele neandertaloide. 

Tot in 1908 s'a descris si slubilit ve- 
chimea faleii de jos de linga Heidal- 
berg. Aceasta falci prezintă însușiri 
antropoide extrem de pronunțate ; la- 
colo e netégaduit de rasta de Neun- 
derthal, 

Tot in 1908, d. Emile Rivière a des- 
coperit, sub o stinea ce servea ct a- 
dipos! omului în vremea craternaru- 
lui, lu Feyzae (Dordogne) un schelet 
de femeis: dalta, de 1.00 ineunjurulă 
de instrumente chelleo-mousteriene, 
adică din timpuri gi mai primitive 


100 VIATA ROMINEASCA 


—— 


deci! cele din epoca pur mousteriană, 
Acesta e cel mai vechiu schelet pa- 
leolitic descoperit in Franța. 

Dia descoperirile făcute in 1005 se 
întăreşte, com vedem, ştiinţa noastra 
asupra strămoşilor evaturnari, 

Revne de Métaphysique et 
de Morale (lulic), 

Intr'uu studiu intins asupra demo- 
eraţiei, Guy Grand, combătind pe ad- 
versarii ideilor democratice, Intrevedé 
totuşi necesilalea unvi organizări a su- 
fraginlui universal, organizare pe care 
o schilenzé în liniile sale muri. Orice 
om find producator sau funcţionar si 
lu acelui timp şi cetăţean, e rațional 
ca producătorul sa se ocupe de inte- 
resele salo lu consiliile profesionale, 
care pot trata eu competență despre 
tot ce se raportă la funcția sa si pot 
legifera sau face propuneri utile pro- 
fesici suu funcţiei sale. Alaturi de a- 
ceste interesa profesicnale sint gi in- 
léruse locale, gi asupra acestor into- 
rese particulare ale unei comune sau 
ale unei regiuni, adunările locale pot 
legifera cu repegiune si competenţa, 

Se poate fourte blue concepe in si- 
nul demoeraliei un dublu federalizm, 
profesional şi local, o dubla descen- 
tralizare. Dar deasupra intereselor tec- 
nice siat cole politice, deasupra inte- 
reseler particulare alo profesiunii sau 
ale regiunii e interesul general, dea- 
Supra consiliilor teenice şi a adunari- 
ler locala trebue så fie un parlament 
ea arbitru, conciliator si interpret al 
voiufei generale. Consiile teenice si 
adunârile locale vor trebui să se oeu- 
pe de lot ce nu are un interes gene- 
ral ; cu cumpetenta lor, ele ar trebui 
să propno legile şi să Jase parlamen: 
tului numai grija de a stubili tranzae- 
ţii si de n echilibra propunerile di- 
verse, cum e mai bine pentru intere- 
sul generul, după legea majorităţii, 
Reprezentarea proporţională ‘pare de- 
asemenea autorului ea ceva necosar. 
Spiritul de dreptate al vremii noastre 


doreşte diversitatea opiniilor, el simte 
din ce in ce mai mull ră o părere izo- 
lată şi făra de contrapond nu poate 
imbrăţiga totalitatea lucrurilor. 

Seientia (XV—3, 1910). Ch. Gui- 
gnebert in Les originea chrétiennes, 
expune dificultățile pa care le-a avut 
şi le ara de inlâturat ştiinţa istorică 
poutru à imuri ineeputurile erestinis- 
mului, In lipsa de isvoare demne de 
erezare— elicei chiar ecele 4 Evanghelii 
cuprind fapte contradictorii, şi sint 
rezultatul unei eluborări subiective a 
cite unul sau mai multer autori re 
cunoşteau numai tradiţia oralà--Guig- 
nebert reduce problema la studiul me- 
diului în care a trait Hrislos, pentru 
a explica inceputurile creştinismului, 

Mediul incă nu € deplin eunoseut, 
Oricum, două fapte sint sigure: 1) 
Hristos era evreu, deci n trăit In me- 
diu evreu şi din acel mediu a impru- 
mutat elementele lurmării sale inte- 
loctuule şi religiouse. 2) In jurul po- 
porului evreu era o lume păgină, din 
care au egit urmaşi ai iovaläturilor 
sale, urmaşi care au tradus invätatu- 
rile potrivit eredintelor lor păgine. 

E sigur că Hristos, person, n'a 
fost influenţat de mediul străin, ci nu- 
mai de col evrou. Dar acest modiu 
evreu era şi el foarte complicat, Sub 
aparența identităţii de rassă, mora- 
vuri şi religie, iudeii erau doua po- 
puure deosebite: aristocrația sacerdo- 
{ilor şi a doctorilor Legii şi poporul 
de jos, Pătura suprapusă se ridicase 
şi se impusese dupa intoarcerea din cap- 
tivitatea babilonicii, Ea adusese o sê- 
rie de reguli pontru a impiedeca © 
nouă cădere în plicate, dar cum era 
si natural, sub forma, sub regule a silā- 
bit adevarata credință, intronindu-so 
fariseiamul. 

Poporul de jos, mai puţin exclusi- 
vist in relaţiile cu străinii, mai pios 
se nulrea cu speranța vonirii Mesiei 
care, prin foc şi sabie va intruna dom- 
nia universală a poporului ales. Co 


REVISTA REVIST soi 


luată deosebirea intro cole două clasa, 
poporul se supunea preoţilor, condu- 
cătorii naţionali, si admira ştiinţa 
doctorilor legii. 

In Galileia lipsea aristocrația sus 
cordotali gi, prin urmarea, formalis- 
mul iudeu. Galileonii èran piogi : ple- 
tates lor păstra o spuulanritate, o nr- 
doare, o profunzime ce dovedesto o 
mare intensitato do viață, Se şlje că 
Galileanii au si Imptal mai mult pen- 
tru libertatea patriei, 

Isuse născut în Galileia, faru cu pre- 
oenpâri religioase , e egil popor, unde 
se nndajluia intrun ovenimont mira- 
eulos, eare va asignru domain uni- 
versnlă n avreilar, In arest mediu sa 
format Hristos, earo ern dotal cu 
facaltutea minunată de a-şi lasusl şi 
de n reereu prin meditaţie, ideile co 
plutesc în nor gi alo traduce ia fapta, 
Asupra copilăriei gi asupra impreju- 
rérilor ln car s'a munifeatal voca- 
jinnea sa nu se ponte spune nimie 
sigur. Poale el sab influenta lui lan 
Botezâtnrul n inceput propagarea ide- 
ilor sale. 

Propăvâdnirea lui Ius n'a prins; 
etei po deoparte poporul Agtepla min- 
luirea prin violența yii sa vorbea 
do iubirea aproapelui yi ecloalle învă- 
Hituri care fac, peniru nol, farmecul 
creşliniunului, Cu sacerdotii gi doe- 
torii legii a intrat euriud in conflict. 
Probabil că nesuecosul proparadirii 
sala I'n facut să meargă ba luruanlin 
spre a incorea să prodiee arobo udawa- 
rul. Arceusla a foal n impradenţă, 
căci acolo „agitulorul* a fost erneih- 
cat in indiferența generali, Că Isus 
nu-şi déden seama de ceia ce i War 
pulea intimpla sa vede şi din groara 
ce a cuprins pe discipolii săi, eare su 
fugit în toate părțile, 

„ians nu fondase nimie. El nu væ- 
Hon cu o religie nouă, nici mărar cu 
un ril noo, ci mai mult eu ò concep- 
ție personala derit originală asupra 
pictați ovroegti, cărei nu pretindea 


si-i mebimbe niel legen, niei cultul: 
in centrul tuvăţaturii sule se afo 
ideia mosisuict, ce aparținea aproape 
tuturor rompniniotilor, ca si lui, şi pe 
care o Ințalegea numai în felul siu“, 
Na rezulia de nie&iri că ar fi avut in- 
tenţia să institue o noua biserică, 
„Dar atunci, ep ar pulea rämine din 
invăţătura loi, în afară de citeva 
maxime morale, profitubile desigur, 
dar mai pulin originale decit se eredo, 
yi în afară de duloasa amintire dos- 
pre virtuțile sale şi de farmucul său 
personal? Logies răspunde nimie*. 

Aici aiungem la punelul cel mai in- 
tunoeat. Apostolii imprästiali s'au inm- 
iatilnit In Gulilen, in cudrul familiar 
În care au lrăil en El; ei au eremit 
el rovăd, că a inviat din morţi gi 
an incopul a propovedui că Isus a [os 
Mesia enl sgtoplat, Cum s'an desvol. 
lat aceste idoi? 

Acum propaganda aveu na element 
mai înlorrsani, lotuşi numârul adepţi 
lor ora neinsemnal. Nimeni s'ar O 
crezul că secla nouă va râminea gi 
după slingeren generuţivi co timpo» 
rane eu Hristos, Și niti n'a rămas 
intra erroi, Dar invăţaturile aponto- 
llor se Lransportasc pe leronal gre- 
cone şi anolo au prospera Asupra 
comdițiiiar în cars s'a danvullul mai 
apol ereșiinisunul nutorol tsi propune 
»4 ruvio, 

Nuova Antologia (innie 1910). 
Ernesto Mancini. —Asociayin internt- 
tlosnli a Academillor. fa anul a- 
cesta intre 8 şi 15 sle lonei Mai, s'u 
(inut ln Roma adunsraa ganarulà a 
Asociației internationale n Aeademiitor, 
Sint dnisprrzace ani doclail la Wies- 
badea, pris initintiva Academici din 
Berlin, s'a hotarit fondarea acestei a- 
socisții Au fost invitalo la inespnt 
douăzeci de Academii, la ento se a- 
lipi în urmă şi cea din Tokyo, iar as- 
lazi eu alipireu Socielaţii elvetico de 
ştiiaţi nalurale, numărul lor s'a ridi- 
eat In 22. Sa hotarit dela inceput ca 


11 


i62 VIAȚA ROMINEASCA 


activitatea Asociaţiei si fe condusă 
pentru un trieniu, rind pe rind, de 
cile o Academie. Prima prezidență a 
atnto lastitatul Franței, apoi Soele- 
taton Regala din Londra gi Academia 
din Viena. Tn ultimul treniu 1908— 
1910 a prezidat Academia dei Lineei, 
unde a avut loc gi ultima udunare, 
prezidată de senatorul Bluserna, Sam- 
nalam citeva din hotaririle luate: 1) 
Publicarea unei ediţii complecto a o- 
perelor lui Leibniz: tusäreinuren sin 
luut:o Academia din Berlin şi cea de 
ştilați morale și politice dia Paris. 2) 
S'a asigurat publicarea operelor lui 
Euler, mulțumită Elveţiei, rare a strias 
fondurile necesare (400.000 fe.), si aja- 
touvalur date do Franța şi Rusia. 3) 
Editarea poemei indice Msbabhüraltu, 
Asocialin a propus apoi pub.icarea u- 
nei Encirlopedii n Islamului, eare va 
i probabil gata in vre-o cincisprezece 
ani. S'a hotari! sprijinirea mai de- 
parle a editarii „culegerii documente- 
lor greceşti” subaidiată de Bavaria, 
precum şi a editarii „Corpus medico- 
rum antiquorum”, În seckinnes şiiin- 
elor matematice şi nulurale, prof. 
Waldeyer, din Berlin, a vorbit despre 
studiile asupra erierului si a alras s- 
tentia asupra unui Institut, de curind 
inființat ln Amsterdam, rare poate 
servi de model, {apte Institute fre- 
nologles trimit Asociaţiei relațiile In- 
crärilor lor. Sa ocupat apoi Asocia- 
ţia eu studiile baronului Eötvös am- 
pra determinării diferentii gruvitaţii 
in deosebita puncte ale globului, Sa 
discutat apoi nsnpra unui acord inter- 
naţional pentru combaterea boalelor 
plantelor, după propunerea prof, Eriks- 
son, O allă chestiune, vare de mult 
face obiectul preocupării Asociaţiei, es 
to Imprumnlarea manuscriselor şi gi- 
sirea unor norme euro să usureze fim- 
prumutul fara să primejduinneă Jos 
pàstraron lor. În această privința A- 
sociația a aprobat în totul un raport 
făcut de prof. Diels din Berlin, Deli- 


beraţiunile s'au închis, desemnindu-se 
in aplauzele tuturor, Academia de şti- 
iuți din Petersburg ca prezidenta pen- 
tru trieniul viitor 1911—12—13, 
Rivista d'Italia (lunie, 1910). A. 
Cassară,— Evoluţia Clitemnestrel. A- 
utorul studisza evoluţia po care a su- 
forit-o fgura Clitemnostrul, dela pri- 
ma el upariţio în literatură până la 
fixarea definitivă. Fiada nu pome- 
nesle nimic de Clitemnestra, afara doar 
ea era soția legitima a lui Agamem: 
von. Ca tip de fomee criminala en 
upare in Odisseia, eu ocazia povesti- 
rii morţii lui Agamemnon., Nu toste 
povestirile insă se potrivese, În e 
IV, v. 614—17, cind Menelau poves- 
teslo lui Telemac ceja co auzise în Es 
gipt dela Proten, Chitumnestra nici ma- 
car nu e pomenita ; siogurul autor e 
Egist, Motivul vare l-a impins pe E- 
gist la crimă nu e spus. În poves- 
tirén insă a lui Nestor din e. IMI, Cli- 
temnestra apare, Aici adulterul ei cu 
Egist e arâtal ca implinit din voința 
zeilor, iar în privința asasinarii lui A- 
gamenon, Clitomneatra are numai un 
rol pasiv, autorul e nomai Egist. Mo- 
bilul e pasiunea pentru Clitomnestra 
şi pofta de cucvrire. In povestirea pe 
eare o faco umbra lui Agamemnon in 
ce. XI, v. 405—54, Clitemnestra aparo 
pe planul intai, alaturea de Egist. Mo- 
bilni ei e gelozia faţă de Cassandra, pa 
care Agamemnon şi-o ndusese din Tro- 
in, Din toate elementele tradiției ome- 
rice, Clitemnestra reesă en o femee 
culpabila, dar a târei purtare e intru- 
citea seuzata de imprajurări, La acess- 
ta legenda so aduugo curind un ele- 
ment nou, care e holăritor pentru fl- 
xaroa tipului Clitempestrei in litera- 
lurñ: sacrificiul Miginei. In Homer nu 
se pomeneste de aceasta, ci numai În 
poemele posterionre. Eschil is acest 
element nou si face din Clitemnoxtra 
tipul mamei jignite in sentimentele ei 
cole mai sfinte. Pecind In Pindar 
(Pitia XI). care are o poziţie mijlori- 


REVISTA REVISTELO 183 


toare, nu së fixează sigur motivul a- 
sasinării, la Eschil, Clitemnestra apa- 
re pe planul intai, iar Egist capătă 
un rof cu totul şters. Pomenestée, e 
drept, şi Eschil de amorul pi cătră E- 
gist şi de gelozia ei fulñ de Cassan- 
dra, dar acestea devin motive eu to- 
tul secundare faţă de dorința ei do 
răzbunare contra omului care, pentru 
ambiția sa, ia jertil Bica cos mai iu- 
bita, Astfel Esehil a reabilitat oarecum 
fgura Clitemmestrei: spectatorii pot 
uita preşulile ei; en domină drama 
ea o lomee atinsă In iubirea oi de mn- 
mă. Cu Eschil, evoluția acestei figuri 
literare o desăvirgiță. Nici Sofocle, 
nici Euripide vu mai incearcă grandi- 
ossa dramă « uciderii lui Agamemnon. 

Dentsche Rundschan (llunie, 
1910). Dr. Wolfgang von Dettingen— 
Das Goethe-Haus in Welmar. Au- 
torul e directorul muzanlui naţional 
„Goethe* din Woimar,—casa in care 
a locuit şi murit marele poet, Din tim- 
pul vieții sale incă, Goethe se giudise 
SA lase easa, biblioteca si uunmerou- 
sele sula colecţii ştiintifice poniru mu- 
rele public. Ca moştenitori rimusert 
ln moartea sa, 3 nepoți nevrisinici, 
astfel că averea trebuia administrată 
de mamn lor, Ottilia, care avoa uzu- 
frurtul, Aceasta, foarte cheltuiloure, 
pentru a-şi acoperi datoriile, vindu tot 
ce sa putu vinde şi inchiria cele mai 
multe din incăperi, aşa că colecțiile 
trebuiră a fi ingrămadite In cleva ta 
mere. Numai odäilé in care lovuise 
Goolhe fură respretate şi ca custode 
al lucrurilor rămase fu numit Christian 
Sebhuchardt. Acesta publică un catalog 
sumar În trei volume. Cind moşteni- 
torii ajunseră majori, lucrurile nu se 
imdreptară. Singura lor grijă fu ca 
să inchida bine toala reliquiile pastra- 
Le, aşa ca să nu lo mai poală vedea 
nimeni. Singura lor fapla bună fu en 
în testamentul lor ei lăsară tot ca rã- 
măsese dela Goethe, parte statului 
Sachsen-Weimar, parte marviducese, 


Sophia: stutul capătă locuinţa gi ev- 
lecţiile, ducesu manuserisele. Acens- 
ta din urmă infiinţă aşa numita Goe- 
lhe-Archiv, earo se imbogăți in cu- 
rind eu manuserisele lui Schiller şi 
ale altor poeţi si căpala o locuința 
proprie; casa lui Goethe doveni un 
muzeu, cu numele Goethe-Huus- Natio- 
nalnuseum, care so deschise în anul 
1885. Landtogul weimurian puse la 
dispoziție mijloacele pecuniure, casa 
fu reparata si totul adus la starea in 
care era în timpui vieții marelui poet, 
Primul director, Karl Kotsehuu, puse 
In ordinu colecțiunile, mai ales eva mi- 
neralogieñ, care conzisiñ din vro-o 
20.000 de bucali, Astfel, astazi mi- 
zeul sta la dispoziţia vizitatorilor, cara 
işi poate [ace o idee despre universali- 
latva spiritului lui Goethe, Totul iasă 
ou o facul; nenumăratele obiecte, de 
valoare artistică ori ştiinţifică, care 
sinu ascunse prin serinre, nu vint incä 
ordonate şi catalogale, aya ca să poa- 
tă fi studiule eu amănuuţime, 
Deutsche Revue (lunio, 1910). 
Sergei v, Goridinow, directorul urhie 
vei statului rusase, din St, Petersburg, 
dă interesante detali asupra activita- 
ţii ultimilor ani ai lui August e. Ko- 
tzebus, intr'un articol intitulat; August 
v. Kotzebue ca comisar literar al 
guvernului pus. Cind v. Kotzebue pi- 
răsi postul de consul general in Kö- 
uigsburg, el adresă o petiție calra şe- 
ful său, buronul Nesselrodo, prin caro 
cerea o functio potrivita cu insugirile 
sale. „Se publică, zice ol, in Franța gi 
Gormania sute de cărţi nsupra politi- 
eii, fiwautelor, războiului, ete, care cu- 
prind multe idei a caror cunoaștere 
ar fi foarte impuriuută pentru sta- 
tul tus, El giar lua losărrinarea să 
facă referate asupra cărților de sama 
apărute, dacă i-ar incuvünta țarul si 
dacă peutru nceusta, pe lingă un salar 
fix, iar da şi vreo 700 rublo pe un 
pentru procurarea cürtilor", Nessol- 
rode arată poliția țarului, care găsi 


164 VIATA ROMINEASCA 


ideea folositoare şi o admise: In Mar- 
tie 1817, Kotzobue primi iustrueţii du» 
pă caro trebuca să procedeze. El tre- 
buin să ae uugajeze deasemon ca în 
toate seriirile salo mă susțină ideile 
care eouveneau turului. La 47 Iulie 
1817, trimise Kotrebue primul raport, 
in care recenzate mui mult de 100 de 
opero şi în acelaşi timp, pentru apro- 
pags ideile ţarului, intreprinse tradu- 
corea operei lui Sturdza asupra spiri- 
tului bisericii ortodoxe. In Octombrie 
aceluzi an, trimito «l al doilea raport 
in earo referonză dospre vreo 250 de 
upere. Cu acest al doilea raport insă 
i se intimpla următoarele: e parte din 
articolul politie, fu copist pe uncuns 
de redactorul unai zinr opozant, dr. 
Linduer, cuce-l trimise la Lena, umido 
profesorul Luden îl publică în ziarul 
său „Nemesis, cu comentarii, În ur- 
a pliogerii lui Kotzebue, .Numesis* 
fu contlsenté, innă articolul apâru to- 
tuşi în ziarul revolutiouar „Der Valkse 
feound* si apoi în ziarul „Isis*. In 
procesul intentat, Luden şi lovcarăşii 
shi fură condemnall la inchisoare de 
eătră bibunulul din Leipzig, însă ei 
facar ape! pi cazul fu din nou judu. 
cal de câtra profesorii din Würzburg. 
Aceştia condamnură po Kotzebue la 
cholluelile de jadocată şi sehitara pu 
Ludon, lu 18:9, piraseyle Kotzebuo 
Weimarul şi so retrage la Mannheim, 
undo esta ucis de câtră studentul Land 
wig Sand, care vedua în ol pe omil 
«e luptă contra libertăţii popoarelor, 
In realitate însă Kotzwbuo waves nici 
o convingere gi vra gala să sistini 
price Îsi, eu conditia să fe bine platit 

Tho Contemporary Beview 
ulie, 1910, London). Tubirea si ad- 
mivatia culturii vochi stasice si ans- 
Mza eritica a vivilizalioi helenice are 
nocootonit ow intores de actualitate 
tiinţifea lu Anglia. 

In Hapul din urmă au npârat două 
volume importante, datorito ugor prea 
cunoscuți critici de artă, asupra sculp- 


turii greceşti, Apariţia acestor vo- 
luma a pus din nou In discuție ches 
tiile privitoare la arta proceaseă. D. 
Le March Phillips — Sculpture greu- 
că — îşi aduce contribuția personala 
nu alit în analiza însăşi n sculpturii 
greeryti, cil tn xarea punctului de vo- 
dero din vare trebuo considerati a- 
ceasta seulpturs. A analiza sculptura 
greecesvă ca aluro, adică din punct 
de velero strict estetic şi tocnie, e 
a n slource de tot elemontul de viaţă 
ca-l cuprinile si caro ia dat nagtoro, 
—e n o face neințeloasă pentro noi şi 
lipsita de interea. Seulpluta grecva- 
sed, ca orico altă artă, sa născut in 
o auumilă societate şi ca alare nui 
decit, în un mod anumit, expresia ar 
custet societaţi, Opera de artă arn 
iatoles pentru nui numai atuuri cind 
prin ca putem înţelege riaja avcietăţii, 
concrpléile epocii vare au produs-2. 
Opera de arte, cu congtiinfa ori fard 
congliința artistului enre a ereal-o, nra 
o transpurenţă, prin care socielaloa 
eare a produs-o îşi refleclouză lutrasgu 
oi viață de främintari, lupte, aspirații 
si idealuri. Fira aceasta transparența, 
arica opara du atti o vbzulă în ò rază 
pren mentă peniru a 6 interesantă. 
Sculptaru egipteană eu caructerizoară 
prin rigiditate şi uuiformitate. Esto 
acelaşi eligen utereolip, care se repe- 
tă peste voscuri, prorocud plieti- 
soula exasperaulă a curestAtorulni mo- 
darn; o o lecţia Invăłļată po doro 
şi repetată de bieții artizti în timp de 
ciacized de veavuri, Nu este pare 
această impietrire artistică expresia 
adevirulă a unpietririi inleluetuule a 
poporului egiptean? Intreuga civili- 
zaţio egipteană eate produsul unei ru- 
tine: practica cea mai disciplinată iw 
inlocuit revoluția evgotärii, Co găsim 
in religia, literatura, slina..sgipleans ? 
Noalizarea unui progres iniţial şi apoi 
a impietrire de veacuri, Ciuci mii do 
ani Egiptul îi petrece in noaptea inar- 
tici si a pasivitatil Nu se giseste 


REVISTA REVISTELOR 165 


o justă expresio a acestei imobilitafi 
in arta egipteană ? La Greci, sculp- 
lura lradează earacterislice cu lotul 
opuse: mişcarea, idein, probleme ale 
vieţii sint tmbräcato m marmură ; dur 
profunzimea acestor simbolizări e încă 
curneloristică. Grecii sint cel dinttiu 
popor la care so accentuează intelec- 
tualismul : un inloloetualism insă eu 
insuşiri definite de preciziune, cu ca- 
raeler logie şi raţional. Mintea Gre- 
eului antie se inchide in Definițiune ; 
tot ce trecu do hotarul ei e proa vag 
i pres inconprehenzibil pentru el; 
el are repulziuae pentru spirituali- 
zure, penirucă e dineolo do hotarul 
Definifiunii, Dar nu tonte idoile pot 
intra in sfera Defluifiunit! De cla- 
ritaleu Definițiuuii jush avea nevov 
mintea grocvascà în torto manifesta- 
rile vieții, Dintre arte in special seulp- 
tnra e mai potrivită pentru limitare; 
poezia şi piclura prin meteriulul in- 
vuşi po care-l intrebuiuțează sint greu 
de oprit de a treca ne domeniul spi 
ritualisdrii vagi. Denceia la Greci 
senlptura ujunge arla cea mai culti- 
vata si euracterul de definire, de con- 
cretisare njunge caracterinlie in toate 
manifestările intelectuale, căci pu era 
derit expresin tempuramentului na- 
ționul al poporului. lu roligia giecens- 
că aceiași caraclusfslien : zeli greci 
nu erau decit un fel de oameni su- 
periori, Asemenea în literatură : mip 
carea provocată de Myron în sculp- 
tură și conliaualà de Phidias işi are 
paralolul ia miyenrea provocată do 
Acschyle in literatura gi continuata 
de Sophocles. In locul contenfiunit 
rigide a unui singur aclor și à coru- 
lol, Aeschyle iotroduze mai mulţi ac- 
tori si dialogul : asifel creiază prin 
delimitare caracterul personajelor, Tu- 
tul convorgeazā spre... Definiţiune, 
Saturday Review (lulie), Pro- 
punerile dlui Churchill în chestia în- 
chisorilor. 
Ministrul de interne al Angliei a pro- 


pus un întreg sistem de reforme in 
chestia Inchisorilor, al căror scop prin- 
cipal e in ultima analiză de a ţine pe 
condamnaţi cit mai deparie eu pu- 
tinja de inchisori, Sistemal Inchisorii 
celulare a Inceput a fi des Intrebuln- 
{at de pe la mijlocul secolului al opt- 
sprezecelea in urma ntâruințelor gi a 
sforțarilor bine intenţiounte ale papei 
Clement al XI-lea. N'a trecut nici o 
sula de ani şi el a inceput a A eritieat 
euținverşunare ; în Anglia in primul 
rind de scriitorii mari Dickens gi Road. 
Astizi mrent sistem o definitiv con- 
damnat și măsurile ministralui de in- 
terne onglez pot fi considerate ca In- 
eeputul sfirgitului acestei moustrao» 
zitați legale, Statisticile narată că ta 
ultimii ani la miilo de condamnați po- 
nali o o cifră de recidivă spăimints- 
toare de trei din pairu condamnați. 
Atunci care mai e rostul unei pt- 
depse, pe care realitatea o arată ca 
lipsita eu totol de puterea de a mo- 
raliza, seu cel putin de a ține in 
respect ? 

Noile măsuri propuso privesc mai 
multe categorii da delieventi. S'au 
prorâzul māsurile necessre pentruca 
taţi delineveulii mivori să nu mai fe 
trimişi In inchisori pentru infracţiuni 
ușoare, „Niciun büet, zice d. Churehill, 
nu trebue să mosrgåln inchisoare, 
afară numai dacă e incorigibil sau a 
comis m infracțiune prea gravă”. Nici 
un minor nu trebue să primească con- 
dimnare, care nu ar avea un eara-ter 
educativ şi mornlizălor, si caro ar a- 
vea do sup pumai sA 
Nici un minor nu trebue pus În tuchi- 
sonre—gi deci deprios cu en—pentru 
termene mai mici de o lună. 

O alta clasă de infractori, cea mai 
nruorocilă şi acca care are nevoa de 
măsuri mai omenesli, e acea a im- 
fraclorilor neachitabili—dacă so ponte 
intrebuinţa această expresio—pentru 
eare judecata nu are deci! un remediu 
—podenpsa. Cino sint aceşti criminali 


166 VIAŢA ROMINEASCA 


mai la urma urmii ? Unii sint udova- 
raţi paraziți trăind do pe urma muncii 
altora. Aceștia sint de obiceiu eei 
mai periculoși, căci Bind mai tude- 
mänatici se sustrag fourle adesenori 
dela judecată. Alţii sint oameni niei 
prea buni nici prea rai, lipsiţi inst de 
puterea de inhibiţie şi porvertiţi de 
mediul rău in caro îrăcse suu ruinaţi 
da o concurență necinstită. Un mw- 
wär destul de mare sint oumaeni anor- 
mali, amorali sau impulzivi. All, Iu- 
sfirgii, sint imbecili sau Idioţi, lipsiți 
intăşi du tosugirile necesare omului 
normal, lu inchisorilo Angliei sint n- 
cum ca la şase mii de condamnaţi, 
care sinl lu pragul dementil. Fară in- 
doina, pentru flvenre din aceste ca- 
tegorii de infractori trebuase preva- 
zute misuri specialo, şi dacă diagnoza 
u greu de Micul, şi pot rezulta unvori 
orori, aceasta nu e un moliy suficient 
poulrucu aceasta măsură raţională gi 
sehilabilă să nu fe luată, 

Problema recidivizmului o jarăşi una 
din celo mai adinci şi mai complicate, 
Cum mai poale cineva să se increadă 
iutr'uu om care a fost wecinsiit ? Cum 
il poate moraliza, pe de alta parte, 
Iuchisoarou şi cum o să-si ciglige apoi 
vința in societate la sfirşirea pedep- 
soj? O sentinţa de condamnare tinde 
să slâbenscă voința, si nu să intireas- 
că alipluirea de sine, Po lingă a- 
ceasia un condamnat va fi ocolit du 
prietenii şi cunoseulii săi--ufară nu- 
mai dacă nu vor fi şi ei hoţi — gi va 
ü ocolit mai mult de teamă decit de 
disprel sau réprobare El vu fi un 
paria, un exilat. Cino il va mai toemi? 
Cum H va mai À cu putință siyi elş- 
tige pinea cinstit, oricit i-ar A frica 
de luchisoara? Tragicul acostai si- 


luakii, care e și mai amară atunei ciod 
condamnutul pentru tollia oară era 
nevinoral, ni-l arată minunat în cite- 
va pagini Aualole France in nuvela 
şi piesa su de leatru „OQurainquebille“, 
Greutățile acestei probleme sint uriaşe. 
DL Churchill a căuta! să facă tol ce 
a pulut mai mult in această direcție: 
sistemul supravegherii poliţioneati va 
(i desființat şi se vor imființa mai 
multe agenţii poutru plasarea foştilor 
vondumuali, 

Mai e apoi clasa infractorilor ne- 
amendabili, si aceasla e formală de 
vbicoiu nu de acei strieuli, ci de acei 
slabi şi fară putere de iuhibiţie, Ni- 
căeri nu sinl instituții po'rivile aces- 
lei clase de degenerali. Toluşi in tonto 
țările e un coulingent de nenorocili 
care nu sint în staro să lrăiusea ca 


cetäleni liberi. Nu e vina lor; siot 
damnaţii societății, victime a heredi- 


taţii, suferind grozav do pe urma pä- 
catelor strămoşilor lor, Särmani ere 
tini, incapabili de a se conduce singuri 
in viaţă, lolusi nu indeajuns de do- 
wenti spre a ñ inchizi în aziluri de 
aliennţi. Aceştia ar trebui separați 
în colonii, unde să muncească pe ter- 
mene lungi in condiţiile cela mai o- 
meneşti cu putință, asa incit în starea 
lor să nu se vadă o pedoapsi, ci o 
cură de vindecare. 

„in general—şi în aceaslă privinţa 
reformele propuse de d. Churchill fac 
un bun iuceput—trebue să lucrăm in 
aceste chestii, tinind sama, nu de ceia 
ce a comis individul odata ci de 
coin ce el osle acum, Trecutul, rău 
sau bun, e trecut si mort; inţelep- 
ciunea şi ştiinţa trebue să ştie sa 
tragă tot folosul din prezonl gi să pre- 
gătească viitorul”, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


ISTORIE 


E. Dupuy. Etudes d'histoire d'Amé 
rique. Americaines et Harbaresquex. 
Paris, Roger et Chernoviz, 1910. 

Expune istori» Statelor-Unite şi à 
pune desoori in legătură cu istoria ¢o- 
lonială a. Franţei, 

Jules Saurin. Le Pruplement fran- 
çais en Tunisie. Paris, Challamel, 1910. 

Studiază istoria colonizării franceze 
in Tunis; autorul a trăit el insusi a- 
colo, vorbeşte deci co a văzut şi arată 
mijloacele prin care war putea da po- 
pulaţiei de acolo o culoare franceză. 

Marius Sepet Louis XVI Etude 
historique. Paris, Téqui, 1810, 

E un volom frumos şi un studiu 
complect asupra ultimului rege de din- 
nuintea revoluției; în el se conden- 
sensk studiile anterioare ale autorului 
asupra vechiului regim, 


PEDAGOGIE, ŞTIINȚI 


A. Mathieu et E. Blanguernon. L 
çons de Paris, Alcide Pi- 
card. Protul 4 lei, 

Un studiu eomploet de pedagogie, 
destinat profesorilor și institutorilor. 

Gabriel Guilbert. Méthode de pré- 
vision du temps. Paris, Gaathior-Vil- 
lars, 1909. 

Conţine metoda autorului de preve- 
dero a vremel, bazată pe legoa varia- 
tülor presiunii si a direcţiei vinturilor, 
precum și regulo practice. 


SOCIOLOGIE, ECONOMIE POLITI- 
CĂ, DREPT, 


Henry Clément, Lo Dépopulation 
de la Franse, Paris, Blond, 1910, 3.50, 

Se studiază în fond mişearen popu- 
latiei franceze, enuzolo probabile gi ur 
mările oconomice: se tnalisează toate 
faptele care ar potoa explica teribila 
decadentà a Franţei. 

Charles Bronithet Le conflit des 
doetrines dans l'Economie politique 
contemporaine. Paris, Alcan, Un vol. 
306 p. 8.50 lei, 

Caia ce strică interesului noestui stu- 
diu e parțialitatea ; introgul volum o 
o pledoarie, abin deghizată, In favoa- 
ron colectiviemnlui. 

Pierre Clerget. Manuel d'Economie 
comerciale. Paris, Colin, 1909, 4.50. 

Interesant si pontru eei ce vor să 
se luminaze asapra practirei comerci- 
ale contemporane și pentru oxmenii de 
studiu, preocupaţi să adapteze princi- 
pille la faptele zilnice. 

Euée Bouloc. Le droit de grève et 
les grèves, Principes et solutions, Paris, 
Rousseau, 1410. 

Ideia principal e că greva e o ru- 
pere do contraet, condamnabilà; suto- 
torul care facerea de contracte de 
muncă pe timp lung, fu scris, şi, în caz 
de incetarea lucrului, despăgubiri pen- 
tru patroni. 

Paul Roux. La question agraire en 


168 VIAȚA ROMINEASCA 


ltalie, Le Latifundium romain. Paris, 
Alcan, 1910. Preţul 3.50. 

Operă de un mare interes; arată ea- 
„uzele ce fac mizeria Campaniei romane 
“si discută problema agrară în toate 

dificaltătile ei. 

Paul Nourisson. [+ Grand Danger. 
Tout par l'Etat. Paris, Larose et Te- 
nin, 1909, 9 lei. 

O critică, cu tendinți cloricale, a sta- 
tului modern, ce impietează în domeni- 
ul familiai, proprietăţii, libertăţii invi- 
tämintului, ote. 

J. L. de Lanessan. La lutte con- 
tre le erime. Paris, Alcan, 1910, 

Deductiile autorului sînt bazate pe 
donă principii: 1) Nu-s legi naturale, 
niei simţ moral de bine şi rău; 2) Oa- 
menii nu-s ulei liberi, nici responsabili, 
E o răsturnare a tuturor moralelor re- 
ligionse, metafizice, spiritualiste, 

Victor Diligent. Les orientations 
syndicales. Paris, Blond, 1910. 

Documentaţie bogată asupra juris- 
prudenţii in materie de muncă si sin- 
dicate; studiu compleet asupra lui Pel- 
loutier gi originii Confederatiei geno- 
ralo s muncii, 

Pierre de Saney. Esquisses sociales. 
La paix d'chez nous. Paris, Lemerre, 
1910. Protul 3.50. 

Un studiu, cu oarecare miopie Lăcut, 
al condiţiilor de reformă în clasele de 
jos ale Franţei. Autorul dă o impor- 
tanță exagerată acțiunii electorala. 


FILOLOGIE 


E. Bourciez, Eléments de linguisti- 
que romane, Paris, C. Klineksieck, 1910. 
Un vol. XXI—667 p. Preţul 6 lei. 

Esto o expunerea sumară și conform 
cerintilor ştiinţei a tot ce este sigur în 
ee priveşte origina şi evoluția limbilor 


romane. 


P. W. Mariassy, Apergus de philo- 
logie française. Paris, Sehloieher, 1809. 

Cartea unui dietant, cu discuţii inte- 
resunte na numai asupra filologiei fran- 
coze, ci n științei limbii în general. 


Gh. Bally. Traité de stylistique fran- 
çaise, Heidelberg, Winter, 1909, 2 vol. 
prețul 11 fr. 25. 

Carte de o mare valoare utilă lim- 
bistului, gramaticalui, literatulul, tntu- 
ror. po care-i interesează ştiinţa limbii 
şi raporturile dintre gîndire si expresie. 


LITERATURĂ 


Léon de Tinseau. Deux Conscien- 
ces, Paris. Calmann Lévy. Un vol. 369 p. 

Doux nuvele, care abundă în trăsă- 
tari începute si nesfirsite, în gesturi 
abia sehitate, în observaţii fugitive. 
Con dintăi e povestea unuia ce şi-a u- 
els cu morfină camaradul în Africa și 
vine în Paris de ia în căsătorie pe so- 
ţia acestuia; a două, Ferréol, eu o in- 
trigă incureată şi fără inlânţuire, e po- 
vestea a doi frați, din care unul, soci- 
alist mistic, eolälalt un politician or- 
dinar, 


Ernest Daudet. Tes Rivaux. Roman 
en trois époques. Paris, Plon-Nourrit. 
Un vol, 329 p; 250 loi. 

Seene interesante, no spun istoria a 
doi inşi, care ajung, graţie revoluțiilor 
franceze, la innalte trepte sociale, 


Fernand Dacre. Zrafneurs de sa- . 


bre. Paris, Daragon. Un vol. 211 p. 
3 lei. 

Patru nuvele, eu o inspirație vulgară 
şi cu desnodăminte de școală primară; 
ne arată conditiile ce trebue să la inde- 
plinească un bun comandant militar, şi 
acuma să unească tăria sufletească cu 
blindeta, pr politeta, ote.. 


# 


1910. AXUL v. Aucusr No. 8, 
En AL Ps nt 2 PES IE 


Viaţa Romineascä 


Directori: C. STERE si Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 


C, Sandu-Aldea . . , , Jona Mari, 

ML Codreanu . .. : ; Sanete Tineti poetice fecioare.— Minunea prò- 
Juli- Mère rile vrei orb, — Meloternpie 
bifliou |, : 

Dr. S, Irimescu . Tuberculoza ca bond rocialå 

D, D. Pâtrăşeanu -= Retotå pentru un disuri partamentar 

Alice Călugăru . . + . Ritmul (versuri 

T. A. Bădărin a » » » Nimai nosiri din ero tertiar. 

C. Hogs a Ar de! a « Grintule Înv inertia 

Ami Abibalah dn diligenta 

Colnbhoratorii revistei , , ocine fe nmenesti [ré lrlafi sin uni onin 


tar. = Doni ul gi DOAMNA.) 
PRES a ee Din carnetul unni ow deeri (Cronica sociali). 

Colaboratorii revistei . . Vote pr Her qi mea Grtilus Ortind . Vieauwele* 
lui Alphonse Köri a f ele primedrară* ele 
Tieri enen 

Dr. D. Taluseseu . . , Nolera (Ciuin me opr statut, Cnm trehi så 
ne operata DEL 

L G. Duca . . . . > . Cronica externt (Lupta dintre Biserici si Stat 
in Apandi À 


Gh. Topirceanu . . Cronien ceai | Noapte de Anat, 

AE Ardeleanu . , ~ . Viaja voudnatsen in Ardeal ({nsentmrile trasi 
Ardelean: Tmpåratul vétogenar 

P. Nicanor & Co. . . . Miscellania (Plagiatul Î. ragu — William 
Jurnes). 

Mecenali i X. Carton, ,Abezanries in literatnra ruméneasd® — 0. P.A, P. Xenopol, „Par 
tidebs politie În revolutés 41821848 in Prinvimatale formant, =. A= Willam Jamon - „billon 
phin dn l'expérieeces {x 2er, encu À. Nimtor, „ie mubtsnisebhes Amaprinbha aut Pokusi, 

V. DT Ziki „Die Antiko nnà Wire. — M, d— Martius Conway (sir „The Alp Dr. N. Q. 

Revista revistelor: Covvortun Wtreraru: Viata Mocimil L banvioron-ttenmgdit .leter- 
venboniamai de Bta! in poțitica agrară e Engtneri* Pryl Gerili .tufisis öp ahi itait si da 
uzi»: Eras: „Pamilia eegiază” ; Oouturst n Dr. M, Mulester: etmprjnrni nael limir interna 
ionale» ; Aenrpes Palanto: ,FOamofis bus Jaulas de Gazitimre: Ansa Dpamaina! p, M. Fabra 
Jéuu Maacari: „0 mMinpe stilnih imterraţicaaă în ina Tanerife* horus pinbrale das 
Seiapous ; O, Owulsua: .Trehue să aplim begin Éxive la wnivermutimirng ?, „Doutauhm Sovas"; 
Herbert freuch: ,Sbakespeure si paneme în oră modersh*. 


LAŞI 


Redacţia si Administraţia: Str. Golia 52. 
1910 


Vinja Mominenacă ipare Junar on aprogimutiv 190 ča pagini, — Abocsmantnl în 
tard: us an JS iei; jumătate č» mu V lei, Nosirni 2 les — Pentru întări, procy du sat p 
sindanți : an an 10 ini, jumătate de sn 1.30, — Punto Anvert-Dhgarin: wi as 15 coroane; jamë 
tale de an ? coroane 30 à. Numäral 7 corneur — Pentru Park nn sn ò rabie: aak 
tata de nn 4 rable. Bumêrni } rubis. Pemru stråinātste: um ai $ i Jemdiate ce an 1) 
Namârul 3 lei joh -Pentru detalii a se vpåms pagta urmare” 


Viaţa Romînească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcția d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C. Alimdnestianu, D. Anghel, 
prof. univ, |. Athanasiu, Jean Bart, N. Bataria, G. Bogdan-Duicä, dr. P. 
Bogdan (docent), C. Botez, |. Botez, Octavian Botez, |. Al. Brätescu-Voi- 
nești, Vintilă |. Brătianu, T. A. Bădărău, Ilie Bărbulescu, N. N, Beldicea- 
nu, Caragiale, M, Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, |. Ciocirian, 
N. D. Cocea, M Codreanu, G. Cosbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana 
Conta-Kernbach, Maria Cunţan. Barbu Delavrancea, 1. G. Duca, V. Ef- 
timin. Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogas, C. Hoises. 
cu, G. Ibrăileanu, căpit, N, lonescu, Gh. C. lonescu- Sişeşti, Nat. Iosif, St 
O. /osif, dr. S, Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ, dr. N. Leon, 
V. Loichifä, E, Lovinescu, dr. |. Lupag, dr. N, Lupu, prof. univ. dr. M. Ma- 
nicatide, Constanţa Marino, J. Minulescu, I. Mironescu, S. Mändreseu. 
Const. Morariu, St. Mordrescu, V, G. Morțun, D. Munteanu-Rimnic, G 
Murnu, D. Nanu, L Nădejde, Alexis Nour, dr, Aurel cav, de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D, På- 
trâşcanu, Horia Petra-Petrescu, N, Petrescu-Comnen, prof. univ, A. Phi- 
lippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, Sp. Popescu, dr. St. 
r came (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca. (O 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh. Poenaru, dr. N. Quinez, loan R. Rădu- 
tescu, 1. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, izabela Sadoveanu, M 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof, univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex, Slătineanu, A. Stavri, maior Alex. Sturdza, dr. D. Ta. 
tusescu, I. Teodorescu, D. À, Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, Em. 
Triandafil, Gh. Topirceanu, AL Tzigara-Samurcaş, dr. À. Urechia, dr. 
Alex. Vaida-Voevod, Al. Viăhuţă, N. Volenti si alții, 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe un + A x A A + 18 lo 
Pe jumätnlo de an ò Fi A . p 
Un număr A 2 


Abonatit care nu-și vor achita abonamentu! in mod direct vor 
trebul să plătească in plus 4 lei pe an şi 2 lei pe K nn, ca indemni- 
oo 
zare pontru incasatori. 
puneti. Ancient 


„Pentru Invilätort, preoti de sat, primari si funelionnri shtesti, stu- 
dent si elevi, pe an 15 leï, pe jumatate de an 1.30.— (Aceştia pot plati in 
trei ralo a cite 5 loi trimise cu anticipare). 
IN AUSTRO-UNGARIA : 
e an p ° 


i > , . fà coroane 
Pe jumâlule de an 


y . E 4 7 cor, 50 h 
Un numâr , ‘ . , è i 2 evroane 
Abonnmeniul nauul se poate achita in troi rute de vito cinei cornane, 


+ 


din patru in patru humi 
IN BASARABIA: 

Pe an À i Si = « 8 ruble 

Pe jumatate de an 3 A ó ô + ruble 

Un numar 1 rubla 


Abonumentul annal se ate lati la flecare do à luni vite 2 rubl 
până la achitare. FPE i caii id 


IN STRĂINĂTATE: 
Po un $ a À x E £ 22 lei 
i jumătate de an x è = 4 11 lei 
n nu . . . s . . i bob, 
+ mr HAL DS re cai PRE SLR Vei bi lei 5 


lon Măgură 


—— 


I 


_Esise dela biurou şi se intorcea spre casă pe Calea Vic- 
toriei. Era spre seară și lumea curgea pe trotuarul din dreapta 
ca două şuvoaie: unul spre Bulevard și altul spre Teatrul Na- 
fional. Cei ce se intilneau, venind din direcţii opuse şi se o 
preau spre a schimba citeva cuvinte, erau miscati dela locurile 
lor, intrun inceput de invirtire, ca apa intro viltoare. Vinzătorii 
de jurnale alergau prin mijlocul străzii, se strecurau printre trà- 
suri, treceau de pe un trotuar pe cellalt, strigind noutăţile zilei 
intre care şi pe aceia a tragerii loteriei. 

Măgură făcu semn unuia din ei, 1şi cumpără o gazetă și se 
urcă din fugă In tramvaiul lui, care tocmai trecea. Scoase ga- 
zeta şi deoarece avea si el un sfert de loz, incepu a citi lista 
tragerii. Numărul lui era in frunte: cistigase premiul de 250.000 
lei. Citeva clipe stătu incremenit. Apoi deodată inima incepu 
a-i svicni cu furie şi el duse mina stingă in dreptul ei, ca 
a o linişti. Aşa bătae de inimă nu mai avusese el de cind Il 
muşcase un cline pe luriş, cind era mic. Timplele-i vijliau, Un 
miros pătrunzător, Innecäcios se imprästiase in tot văzduhul şi 
parcă vestea cistigului era in acel miros, una cu el. „Fericitul 
ciştigător* nu mai vedea nimic, nu mai auzea nimic. Conduc- 
torul trebui să-i strige a doua oară, tare, ca unui surd: 

— Taxa, vă rog! 

Măgură tresări, dădu 15 bani şi se mai uită incă odată la 
jurnal. Atunci o îndoială îi lulgeră prin minte: dar dacă nu 
va fi ciştigat numărul lui? Dacă va fi cumva o gresalä de ti- 
par in acel jurnal? Un fior fierbinte îi trecu prin trup si picioa- 
rele i se 'nmuiară. Ştirea trebuia neapărat controlată. In dreptul 
unui chioşc de ziare Magură sări din tramvai. Dar, ca nici o- 
dată, alunecă, se 'mpiedecă şi căzu. 

— Semn rău !—işi zise el în gind, pe cind se ridica. 

Şi băgind de seamă că pantalonii fi plesniseră în dreptul 
genunchiului sting, adăogă: 

— Straşnic am mai căzut! 


170 VIATA ROMINEASCA 


Se indreptä, schiopätind puţin, spre chiogc şi luă cite un 
număr din toate ziarele de seară. Stirea era adevărată: numă- 
rul lui, numărul 27.043 era în toate cu cistigul cel mare alături. 
Părea tipărit cu cifre de foc și Măgură nu se putea uita multă 
vreme la el, căci îl dureau ochii, 

Luă o trăsură și se duse acasă. Spuse gazdei că nu se 
simte destul de bine şi o rugă să-i facă un ciai. lar după ce 
bău ciaiul, incuie ușa pe dinăuntru, scoase biletul de loterie şi-l 
puse pe masă, Se uită la cias si bâgă de seamă că mina-i tre- 
mura. „Ce-ar fi să pierd tocmai acum biletul !*—1si zise el şi 
mină In care ținea ciasul îi tremura şi mai tare. Puse lozul in- 
tr'un plic vinăt pe care-l lipi cu ingrijire si pe care scrise apoi 
adresa lui: lon Māgurā, şef de biurou. Ministerul de Interne. 
Loco. băgă această prețioasă scrisoare in portofoliu, portofoliul 
in buzunarul ascuns al vestei şi se lungi pe canapea, cu miinile 
pe după cap. 

Se insera... O stea se aprinse deodată in dreptunghiul vi- 
nât tăiat pe cer de cele patru laturi ale ferestrei deschise şi steaua 
aceia licărea atit de vie, incit lui Măgură i se părea că atunci o 
vedea prniru întlia oară. De undeva, din apropiere, veneau in 
răstimpuri notele unui vals cintat la pian, Veneau plutind, sbu- 
rind, intrau ca niște fluturi în odaia lui de burlac şi se topeau 
in amurgul ravän și parfumat de floarea salcimilor... Apoi sgo- 
motele zilei se innecară incet-incet in liniştea nopții si după cit- 
va timp totul se prăbuși, lumea pieri si in locul pămintului rā- 
sări, ca 'ntr'o vrajă, o nemârgenită apă albastra şi limpede, dèa- 
supra căreia pluteau aburi calzi. Aceşti aburi se ridicau din ce 
in ce mai sus, sc grămădeau, alunecau, se prăvâleau unii peste 
alţii, intr'o necurmată, mută si năprasnică framintare. Si din ei 
cerca să prindă Intrupare o altă lume, un alt Mâăgură,,. 


Numai el știe ciji fiori l'au inferbintat pina și-a văzut banii 
in siguranță la o bancă. Fel de fel de ginduri urite ti treceau 
prin minte: ba să nu piardă biletul, ba să nu i se fure banii, 
ba să nu innebunească. Da! Până şi acest gind ingrozitor i-a 
trecut prin minte şi el n'avea puterea să! smuleă si sal go- 
nească din sufletul lui. Dar după ce şi-a depus banii, s'a linis- 
tit ca apa după furtună şi a 'nceput să se gindească in tihnă la 
viitorul lui. 

Lucrul cel mai cuminte era să-şi dea demisia din slujbă, 
A mincat destul din amara pline a functionarismului: zece ani. 
Vrea să fie liber. Sä'si cumpere o moşioară din care să facă 
in curgerea vremei o mică fermă model. Să trăiască la țară în: 
Sk pnan arşi de soare pe fajă si pe piept, cu mtinile pline de 

nt. 

____ Cind s'a prezentat la biurou, toji colegii s'au grăbit s4'l fe- 
licite. El și-a Scris demisia foarte liniştit, a dat-o şefului de ser- 
viciu, şi-a luat ziua bună dela toți si a plecat. La eșire un co- 
leg li ţinea calea. El bănui că acela vrea să-i ceară bani. 


ION MAGURA 17i 
nannt EP rA RE A EE 


— Felicitările mele, dragă. 

— Mulţumesc !—răspunse Măgură şi porni mai departe. 

Cellalt se atirna de brațul lui: 

— Und’ te duci? 

— Acasă, 

— Imi dai voie să te acompaniez şi eu puţin ? 

Citeva minute colegul lui tăcu. Nu știa cum să aducă 
vorba,  Măgură il intelese foarte bine şi-i aruncă Intrebarea pe 
Care 0 aştepta: 

— Altfel? Ce să-mi mai spui? 

— Râu, mon cher! Rău de tot. Miine am e poliţă de două 
sute de lei și n'am nici un ban, N'ai putea să mă ajuţi tu ? 

— Nu pot! 

— Dragă Mägurä, frate Māgurā, nu mă lasa. 

Ochii lui licâreau şi fostul şei de biurou se gindi că omul 
acela ar fi în stare să-l stringă de git dacă ar fi numai amindoi 
intro pădure. Scoase o suta de lei şi i-o dete: 

— Mai mult nu-ţi pot da. Am și eu socotelile mele. 

— Mersi, dragă, mersi! La revedere! 

Măgură avu un fior de desgust: era sigur că omul acela il 
inşelase. 

Luă o trăsură şi plecă acasă. Aci Il aștepta gazda câreia 
de mult ti făgăduise un dar „cind va cistiga la loterie“. Apoi 
respinse asaltul unui alt coleg: „mon cher, ți-i dau în rate lu- 
nare, Vrei poliță?* și rugă pe gazdă să spuie oricui Il va cå- 
uta, câ nu € acasă, Incuie usa și incepu a citi corespondența. 
De citeva zile, de cind se publicase prin ziare că si el e unul 
din ciştigătorii sfertului de milion, primea foarte multe scrisori. 
Corespondenta din ziua aceia era insă şi mai bogată. 

Trei ingi făceau apel la inima lui largă, la mintea lui lu- 
minată, la sentimentele lui de adevărat patriot, spre ai ajuta 
să-și construiască invențiile. Scrisorile erau aduse cam în ace- 
lag fel, ceia ce-l făcu să bânuiască imediat că cei trei inventa- 
tori erau trei tovarăși escroci. Unul cu care învățase clasele 
primare, îl ruga să stărue pentru numirea lui intro slujbă. O 
văduvă cu cinci copii ti cerea un ajutor bânesc, Un altul o 
lua cu jălania dela moş Adam, pentruca să-i ceară la slirșit 
douăzeci de lei. O carte cu coperta roşie ti atrase băgarea de 
seamă, El o luă în mină si citi următoarele cuvinte tipărite pe 
copertă: „Domnului lon Mâgură. Marelui protector al oameni- 

lor de talent. Homagii*, Cine m'ar fi şiul, ar fi crezut că acel 
volum a fost tipărit inadins pentru fostul sef de bhurou. Acesta 
insă cunoștea trucul, deoarece acelaş volum de versuri il vä- 
zuse şi in casa ministrului, natural, cu o altă copertă, Scutură 
volumaşul si din el căzu o minusculă carte de vizită cu adresa 
autorului, 

Un samsar li propunea o „partidă* de căsătorie „in condi- 
ţii ceva extra“; un altul o întreprindere petroliferă; un al treilea, 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


o exploatare de păduri; altul o mină de aramă In Mehedinţi; 
un al cincilea, o hipotecă; altul, să s'apuce de exportul de ou& 
„cu care se cistigä parale foarte frumoase“; altul, i] ruga să-i 
dea o intilnire spre a-i spune unde trebue să cumpere un loc de 

care urma să fie In doi-trei ani expropriat (se Infelege cum- 
părindu-i-se locul cu un preţ de cinci ori mai mare) gi în fine 
al vuptulea li oferea o moşie in arendă, ] 

„Sint pozitiv informat că doriţi să luaţi o moșie In arendă 
şi vă felicit pentru această idee*—1i scria samsarul, „Nici să 
nu faceţi altă afacere. Pămintul nu arde, pămintul nu se fură 
şi dacă dă Dumnezeu ploaie la vreme, se face griul şi 'n drum. 

Mägurä se uită mai cu bâgare de seamă la scris şi văzu 
că e acelaş cu al samsarului ce-i propunea ntreprinderea 
petroliteră. n ? 2 

Svirli toată corespondenţa In coş şi incepu a se plimba prin 
odaie. Ca un nor negru i se lăsa pe suflet. Era atita prefaca- 
torie, atit vicleșug in zecile de scrisori ce primea, incit el nu 
putea şti care vine dela un adevărat nevoiaș ce trebuia ajutat 
cu putin de el, cu mai mult de Dumnezeu, i 

Se duse la fereastră, dar se trase repede inapoi: un usier 
bătrin dela Minister sta peste drum, cu ochii țintă la fereastra 
lui. Magurä se sculură: omul acela semâna aidoma cu un cline 
care se uită țintă în ochii stăpinului ce minincă, spre ai svirli 
un oscior… Era atit de cald, incit usierul părea că e gala să 
fumege.  Pavajul, zidurile, coperisurile caselor se incinsesera de 
arșiță si dogorau ca un uriaş cuptor. Măgură „Veni iar la fe- 
reastră si de după perdea se uită iar In strada. Uşierul sta neclintit, 
cu ochii țintă la fereastră lui, cu fața congestionatä, cu ghetele 
albe de praf. Părea pus acolo spre a se topi... 

„„Printr'un ciudat fenomen sufletesc Măgură se pomeni parcă 
în locul lui, afarä in bătaia soarelui. Ochii il dureau de strälu- 
circa luminii şi după citeva minute capul i se ingreue, vederea 
i se turbură, urechile ti hăuiau, picioarele-i tremurau. Si o sftr- 
şeală mare i se ridică dela lingurică. Limbi de flacäri nevăzute 
măturau strada. Undeva, in apropiere, era desigur un foc gro- 
zav.  Măgură li simțea dogoarea. Focul se apropia, se intindea, 
aprinse casele de lingă el, apoi altele și altele, coprinse tot o- 
raşul... Totul ardea. Ardea fără nici un sgomot, cu ovie Hacără 
albă... si el, Măgură, se topea ca plumbul, ca ceara... 

Tresări şi deschise fereastra. Cellalt tresări şi el peste drum. 

— Vino ‘ncoace !—1i strigă fostul şei de biurou, 

Batrinul veni in lugă. 

— Ce-i, moş Ambrozie ? 

— Sā trăiţi, domnule șef. Şi... la mai mare. 

— Ei, ce e? 

— Pai numai atit: să trăiţi! 

— Sà trăeşti si d-ta! 

Si cum uşierul incepuse a 'nvirti şapca 'n miini, ne mai şti- 
ind ce să mai zică, Măgură ti dădu doi lei. Băâtrinul mulţumb 


10N MAGURA 173 


————— 


şi plecă. Fostul şef de birou inchise fereastra şi de du er- 
dea văzu câ moș Ambrozie intră repede In circiuma de er et eg 


JI 


RES que dintii grija a lui Meat cind s'a văzut la moşia Bu- 
e care o luase cu arendă, a fost să cheme 

curte si să le tie o cuvintare. ROC 

i „Am venit aci, oameni buni— le spuse el—nu ca vrăşmaş 
CI ca prieten al vostru. Am venit să muncim cu toții, să ne 
cunoaștem, să ne ajutăm. Să nu umblafi cu viclesuguri, să nu 
vă codifi la muncă, să nu furati. Ca dacă va veti purta bine 
va fi bine de voi; iar de va veţi purta râu, rău va fi*, i 

— Aşa e! Asa e!—răspunseră cițiva oameni. 

„Eu vă dau pâmint de muncă si islaz cit vă trebue. Nu- 
mai să muncifi In credință și să dea Dumnezeu ploaie la vreme“, 

— Da’ ce dijmă ţi-e 'n gind să ne iei, boierule ?— întrebă 
un romin, negricios la față, 

— Una şi una, măi băeţi, din orice. 

— Auriţi, mă ?— repetă un moșneag. Dijma una si una 
din orice. 

Apoi câtre Magura : 

— Cind facem condratu, boierule ? 

— Duminică, 

Oamenii plecară foarte mulțumiți si Măgură era foarte ve- 
sel că incepuse bine noua lui viaţă. 

După iscălirea contractului de invoeli, arendașul Buturugei 
plecă la Bucureşti. Biserica din sat n'avea un clopot cum se 
cade, De citeori il auzea,i se părea că aude un slab glas plin- 
gător de copil bolnav. El comandă la Bucureşti un clopot mare 
şi-l dărui bisericii. Această faptă a lui fâcu pe oameni să se 
uite la el nu ca la orice venetic de arendaş, 

Dar anul cel dintii puse la o grea incercare pe bietul Mā- 
gură, Nimic nu se fäcu pe Buturuga. Oamenii li râmaseră da- 
tori ierbăritul şi el le iertă datoriile. Proprietarul moşiei nu vrea 
să ştie insă de nimic. El cerea arenda și fostul şei de biurou 
fu nevoit să se imprumute cu dobinzi foarte mari spre a-i im- 
plini un cistiu pe anul ce urma. 

Toată iarna o trecu in fel de fel de socoteli. Avea atitea 
pogoane de rapifä, atitea de griu, va pune atitea de oväs, atitea 
de porumb, Numai cite atiți saci la pogon, erau atitea chile din 
fiecare. Dac’ ar avea noroc si de nişte preţuri mai bunisoare, 
şi-ar plăti toale datoriile şi i-ar mai rămine si o rezervă băneas. 
că pentru a putea lupta mai departe. 

In patru-cinci ani, ar putea să cumpere Buturuga... 

Dar dacă şi anul următor va fi un an rău ?... Intrebarea 
aceasta deschidea Innaintea lui o prăpastie in adincul căreia n'a- 
vea curaj să privească, deoarece amețea. * 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


Pe la Mucenici rapita lui degeră şi el fu nevoit s'o Intoarcă. 
Care plugar nu știe că rapita are foarte mulţi vrăşmași și că de 
ea nu eşti sigur pină n'ai vindut:o și n'ai pus banii in buzunar? 
Si cu toate acestea Maăgură se Intristă peste măsură cind văzu 
că trebue s'o pue sub brazdă, pentrucă el lua aceasta ca un 
semn rău. 

Se vedea ruinat, pierdut, plecind dela moşie numai cu bă- 
tul, fără nici un ban, urmărit de creditori, aruncat In oceanul 
vieţii fără nici o putere, ameţit ca un luntraș a cărui luntre a 
fost sfărimată. Unde erau nâdejdiile cu care venise el aici? 
Unde erau planurile lui frumoase dea ridica acel sat, de a face 
din el un adevărat sa! model? Era ca un om care incepuse un 
cintec prea sus. 

lar clopotul cel mare pe care-l dăruise bisericii, plingea 
din clopotnița inalta, la zile mari, ducind pe 'ntinderea nemăr- 
genită a şesului innecat in lumina soarelui de primăvară vestea 
peirii lui Măgură, 

Celelalte semănâturi erau însă minunate si plugarilor le ri- 
deau inimile de bucurie. Cu incetul şi Măgură isgoni din min- 
tea lui negrele gindwi ce Incepuserä a-l chinui. 

„Se făcuse porumbul de sapă si intro Luni dimineaţă tot 
cimpul se umplu de lume. Sapele tăiau hirșlind şi în urma lor 
buruenile se ofileau, mureau, iar pămintul răminea curat şi negru 
de parc'ar fi fost stropit de curind. Fetele cintau şi intorsäturile 
cintecelor se legänau peste porumburile verzi si catifelate. Pa- 
mintul frigea, soarele dogora, greerii țirtiau. Caii priponiti la 
marginea drumului se apărau de muscă dind mereu din capete, 

Măgura era toată ziua pe cimp, mergea din postatä 'n pos- 
tata, vorbind, glumind cu muncitorii. Aerul curat al cimpului, 
lumina soarelui, alergătura ti dădeau curaj şi puteri de muncă. 
Adeseaori Il ploua pe cimp si el nici nu se gindea să ia dru- 
mul spre casă. Ci după ce trecea ploaia, sorbea cu lăcomie acrul 
primenit si ozonizat, mirosul pătrunzător al pămintului räcorit, 
miresmele dulci ale florilor plouate şi impodobite cu briliante 
strălucitoare. Uneori, pe matasea albastră a cerului inflorea deo- 
dată briul colorat al curcubeului, ca o uriaşă ghirlandă de flori 
pe sub care treceai în altă lume, ca o simfonie de culori. 

Vremea trecea şi semänäturile erau din ce in ce mai 
frumoase. 

Pe la sfirgitul lui Mai insă piatra bătu un colț din Buturuga, 
stricind vre-o cincisprezece pogoane de ovăs. Pe moșia vecină 
nu rămase decit pămintul negru. 

Din ziua aceia Măgură nu mai avu linişte. Ceiace sa In- 
timplat, se mai putea intimpla şi incă pe intindere mai mare, 
Si atunci? Atunci va rămine în sapă de lemn şi va trebui să 
plece. Unde! Nici el nu ştia... Ce prostie a făcut el de a de- 
misionat din slujba! Ar fi trăit liniştit şi banii iar fi adus 
dobinda. a 

Gindul cå semänäturile i-ar putea f distruse de piatră, 1} 


ION MAGURA 175 


durea. Uneori sărea noaptea din pat, aprindea luminarea şi as- 
culta. Somnul nu se mai lipea de el pina la ziua. Unde e 
mult lăudata noastră știința ? De ce nu găsește ea mijlocul de 
abate grindina de pe moşii, de a o sfärima sus? Ce ştiinţă e 
aceia care nu aduce foloase omenirii? Cu ce se ocupă fisicia- 
nii? Nu sint ei in stare să abată grindina, după cum se abate 
fulgerul de pe case prin paratrăsnet ? 

„_ Măgură incepu a răscoli prin biblioteca lui, dar nu găsi ni- 
mic despre grindină. Invätä insă numirile norilor şi înălțimile la 
care se găsesc: Cirrus la vre-o 9.000 metri, Nimbus şi Cumu- 
lus sub 2.000 metri, Stratus sub 1.000 metri. Intr'o revistă nem- 
țească găsi insă un articol despre grindină, articol care avea a- 
celaşi motto caşi renumitul cintec al clopotului de Schiller: „Vi 
vos voco, moriuos plango, fulgura frango*. In el se spunea că 
trăgind clopotele sau dind cu anumite tunuri In norii de grindi- 
nă, apărăm semănăturile de primejdia pietrei. 

Acest articol aruncă de odată o vie lumină în sufletul lui 
Măgură, Şi după cum cel ce se inneacă, se agaţă şi de un pai 
tot astfel și arendaşul Buturugii îşi pusese toată nădejdea în clo- 
potul cel mare al bisericii. EI 11 va scăpa, el 1] va scăpa de- 
sigur. Credinţa lui era atit de adincă, incit uneori dorea să 
se arăte norul de piatră spre a'l sfärima prin tragerea clopotului, 
Se dădu în vorbă cu oamenii şi află dela bâtrini că mai Innäinte, 
cind moşia era lăsată mai mult pentru fin, arendașul depe atunci 
punea să se tragă clopotele dela biserică, ori de cite ori Il ame- 
nința ploaia cind stringea finul şi astfel gonea norii. Ceia ce spu- 
nea rtvista nemfeascä se găsea dar verificat chiar in practica 
locală. Mai erau citeva zile pină la seceriş. Griul făgăduia cel 
puțin două chile mari la pogon. Dacă intrai în el cind bătea 
vintul, 1] vedeai invälurindu-se ca o apă mare si te lua ameţeala. 
Porumbul se făcuse cit omul. Ovăsul părea o dantelă alba si 
cind te uitai pe deasupra lui la răsăritul soarelui, fi se părea că 
intre spicele lui incärcate, văzduhul intindea nenumărate flori de 
argint. ca o hlamidă strălucitoare... . 

„„Măgură impărțise la pogoane lanurile de griu şi se intor- 
cea acasă impreună cu un isprämnicel. Dar cind să intre pe 
poart: ţarinii, isprămnicelul se opri și se uită lung inspre un 
punct de pe cer. 

— -i, Dumitre ? —11 inwrebä arendasul, 

— Ei, boierule !—răspunse el. Bine ar fi să rămli eu de 
minciună, dar nu cred. 

— Da’ ce? 

— Ne vine piatră. 

— De unde ? 

— Din norul ăla ca arama. Il vezi? Il vezi cum vine? 

Cei doi oameni o rupseră la fugä, dar pină să ajungă ei 
la curte, grindina venise la hotarul Buturugii. 

Väzduhul se intunecă si se răcori. Fulgere dese serpuiau 
prinire nori şi tăriile cerești detunau năprasnic, 


176 VIATA ROMINEASCA 


Măgură ţipă ca un om injunghiat si se repezi spre clopot- 
nifä Cind ajunse el sus, un trăsnet aprinse o casă. El rte 
funia cu amindouă mlinele şi incepu a trage cu putere. Clopo- 
tul incepu să urle, să plingă. Limbi de flacări verzi, roşcate, 
galbene, jucau in văzduh și piatra bubuia. Copiii tipau, vitele 
râgeau, geamurile zuruiau, pomii pirliau, trosneau, gemeau, 

Un salcim bâtrin fu rupt de furtună. Sanjurile şoselei se 
umplură de apă. Piatra cădea ca gloantele, stărima, rânea, ucidea. 

Arendașul nu vedea nimic, mauzea nimic, O singură grijă 
avea el: să nu acopere tunetul glasul clopotului... 

lar după ce piatra lăsă pâmintul negru pe Buturuga şi se 
duse spre răsărit, oamenii auziră pe cineva cintind In clopotniţă. 
lon Mägurä innebunise. 


C. Sandu-Aldea 


SONETE 


— 


Unei poetice fecioare 


Legendele ce'i cintă osanale 
Îmi par nedrepte, prefăcută Lună, 
Căci eu socot o stranie minciună 
Tot basmul nevinovăţiei tale, 


Poeţii toți, de ţi-au eşit in cale, 

Ţi-au fost amanți, lubiţii cind s'adună 

Prin cringuri, noaptea, dragostea să-şi spună, 
Prin sfatul tău cad in păcat şi 'n jale: 


Tu ştii la timp să te ascunzi prin nouri, 
Spre-a tăinui erotice tablouri 
Sub umbra ta de castă poezie, 


.» Şi te 'ncununi, mediatoare pală, 
C'un nimb amăgitor de teciorie... 
— Jos masca dar, fafarnica vestală. 


178 


VIAȚA ROMINEASCA 


Minunea profetului 


La şolduri poartă spada strins Incinsä 
Si fruntea lul o 'ntășură turbanul ; 
lar mintea care-a conceput Coranul, 
De fulgere se pare că "1 aprinsă. 


În preajma lui, mulţimea necuprinsă, 
Aşteaptă 'n van minunea, căci titanul 

Din zări, stă 'n loc şi 'niruntă pe sermanul 
Profet. E 'nvins. O vijelie 'ntinsă 


De strigăte si hohote porneşte 
Si gluma "n tot norodul clocoteste; 
lar el, plecind incet, ca s'o infrunte, 


Scandează rar silabele divine : 
„Cind muntele la Mahomet nu vine, 
Se duce singur Mahomet la Munte“, 


Mingiierile unui orb 


Pe cind vedeam şi eu odinioară, 
Priveam la lumea asta cu uimire 
Si, fascinat de 'ntinsa-i strălucire, 
Credeam cum că lumina €-o comoară. 


Dar azi, cind cugetarea mea măsoară 
Deşertul din trecuta amăgire, 

Eu n'aşi schimba a zilei nălucire 
Pe-adincul nopţii care mă ‘nfägoarä. 


Paätrund mai bine-acum realitatea 
Si- cintăresc mal bine vanitatea, 
Căci astăzi nu mă mai înşală Visul, 


Şi-apoi... cunosc și 'ntunecimi senine: 
Cind Milton, orb, işi scrise Paradisul, 
Vedea prin intuneric foarte bine, 


SONETE 


Meloterapie biblică 


David cinta. Cinta cu măestrie 
Din ne 'ntrecuta-i harfa fermecată... 
Si Saul, cu privirea 'nourată, 

li asculta senina simfonic. 


Cinta acum aşa ca niciodată, 
lar posedatul prinț părea că 'nvie; 
Adie 'ncet... ca un zefir adie 
Frumoasa melodie 'naripată. 


Toţi demonii din inima regală 

Adorm în atmoslera muzicală 

Şi epilepticul se reculege— 

Pe cind David zimbeşte 'n colțul buzei: 
Frumosul cintäret, la braţul muzei, 

Se urcă 'n vis spre purpura de rege. 


Mihai Codreanu 


pa ap mn mt 


17% 


Tuberculoza ca boală socială ” 


Cind o singură boală provoacă mai multe decese decit toate 
“celelalte maladii inlecțioase Intrunite, cind ea singură cauzează 
„anual cu o constanfä matematică, mai multe victime decit cele 
mai singeroase dintre războaie —a șeaptea parte din mortalitatea 
„generală e produsă de tuberculoză și in perioada aclivă a vieţii din 
trei cazuri de moarte unul € datorit acestei boale, strigătul de a- 
larmă trebue dat. Tuberculoza e cel mai mare flagel al timpu- 
rilor noastre şi față de ea, față de dușmanul comun, solidarita- 
tea omenească, simfimint superior provocat deseori din experiența 
numai a acelorași suferințe și a aceloraşi incercäri, trebue să devină 
manifestă. Ce s'a facut aiurea trebue să se facă şi la noi. In- 
tralte ţări o cruciadă se intreprinde. Se organizează lupta, se 
dresează armamentul și cind energiile se coordonează in mod 
rațional, succesul incoronează opera. Problemul e insă extrem 
de complex. 

In toate boalele, in cele acute ca şi in cele cronice — şi în 
tuberculoză, mai mult decit in oricare dintre ele—cind serutäm 
“cauzele, descoperim cit e de complexă etiologia lor. Bacterio- 
logia cu descoperirile sale admirabile a revoluționat medicina. 
Acolo unde intuiţia genială a marilor cliniciani din trecut a sta- 
bilit, din haosul de simptome, tipurile clinice, microscopul şi 
cercetările de laborator au reuşit, de multe ori, să clarifice 
terenul, 

Perspicacitatea unui Sydenham, unui Graves, unui Trous- 
seau.. analiza aceia minuțioasă, pe care o urmărim ca un joc 
de logică, cu o plăcere quasi-literară, n'ar avea nevoe să se e- 
xercileze astăzi cu atita sagacitate. Un examen de singe, un 
sero-diagnostic elucidează de multe ori ceia ce altădată cerea 
o observaţie pătrunzătoare si un eșalodaj de argumentaţie. Pe 
baza noilor cercetări, etiologia ca şi terapeutica boalelor au do- 
bindit o bază ştiinţifică și rațională. Beneficiile obţinute sint i- 


*) Raport prezentat cu ocazia celui de al XIV-lea con al Asociaţiei 
medicilor romini Meta 29-31 Muin 1910. =” g 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 14 


mense. Boalele epidemice care altădată răspindeau teroarea, 
rămin circumscrise. 

Omul in orgoliul lui, crede că se poate ridica invingător, 
că e stăpin pe materie şi că nu mai sint piedici, nu mai sint 
obstacole pe care natura să i le pună in cale... Si totuşi contra- 
zicere dureroasă: am putea stăpini toate aceste contingente şi 
sintem incă sclavii lor, Ştiinţa şi-a făcut datoria, dar numai ca. 
singură nu € de ajuns. 

Tuberculoza € o boală care astăzi are o etiologie bine sta- 
bilită. Cercetările lui Villemin, descoperirea lui Koch—si e lo- 
cul aici, întrun congres de medici, cu ocazia unui raport, care- 
se ocupă de tuberculoză, să aducem omagiul nostru de admiraţie 
acestei mari figuri decurind dispărută—au arătat că ea este o» 
boală infecțioasă datorită unui agent microbian a cărui biologie 
e bine cunosculă, 

Contagiozitatea tuberculozei pe care simpla observaţie o sta- 
bilise incă de la inceputurile medicinei, dar pe care doctrinele- 
medicale, teoriile preconcepute— care aşa de deseori s'au pus In 
calea progresului— căutau s-o nege, nu mai suferă nici o discu- 
ție. Se exagerează poate In sens contrariu, de oarece tubercu- 
losul, care în vremurile romantice de la 1830 işi plimba, cu ©» 
deosebită eleganță, figura palidă cu ochii adinciti și scăpărători 
de febră, riscă să devină pestiferatul timpurilor moderne şi dacă. 


- nu poartă cliquetele—clopoţeii—cu care leprosul medieval Inde- 


Pärta pe cei sănătoşi, diferența nu e mare: stigmatul boalei ti 
rämine de multeori ca o pată indelebilă. 

Teama de contagiune e insă dese ori numai un reflex al egois- 
mului nostru. De fapt tuberculosul nu e atit de contagios pe cit 
unii o cred şi citeva precautii elementare păstrate de el şi de 
cei d'imprejurul lui, ar face chiar să nu prezinte nici un pericol 
din punctul acesta de vedere. Precautiile acestea nu se păstrează. 
insă decit rareori. Responsabilitatea nu e numai a bolnavului. 
De multe ori e mult mai mică a lui decit a mediului înconjurător. 

Tuberculoza işi recrutează victimele mai cu deosebire in 
clasele sărace. Pe un teren slăbit de munca istovitoare, capabilă 
să ruineze cel mai rezistent organism, bacilul lui Koch, prinde- 
foarte uşor, 

Ocaziile de contagiune nu lipsesc. Ele sint destul de nu- 
meroase. Boala, care la inceput ar fi putut să fie oprită, vin- 
decată chiar, iși continuă ravagiile.. Ea rämine nedescoperită 
pentru că tuberculosul sărac n'are timp să se caute. Nevoile 
vieţii il silesc să-şi continue munca. Semnele de la inceputul 
boalei : inapetenta, depresiunea generală, tusea seacă, durerile 
vagi toracice ii se par fireşti, inevitabile chiar... Ele lac parte 
din cortegiul de mici şi mari mizerii inseparabile de traiul său 
chinuit... Cind boala devine manifestă, cind doborit de ea, cu 
puterile sleite, organismul refuză munca, e de multe ori prea tir- 
ziu. Prea tirziu pentru tuberculos si de multe ori şi pentru cei d'im- 
prejurul lui. Leziunile au inaintat atita, incit nu mai poate fi 


182 VIATA ROMINEASCA 


vorba de vindecare ci cel mult de ameliorări trecătoare, In tot 
intervalul insă decind leziunile au devenit deschise tuberculosul 
necunoscätor de boala lui si de pericolul contagiunii, şi-a rās- 
pindit pretutindeni bacilii. Si dacă în fața durerii şi a mizeriei, 
solidaritatea omenească râmine de cele mai multe ori mută, tu- 
berculoza, ca un fel de Nemesis, crudă, ştie să egalizeze cla- 
sele sociale. , 

Tuberculosul särac, lucrätoarea de mode ca si lucrätoarea 
de croitorie, artizanul pătrund in casa bogatului ca să-şi ofere 
serviciile. Si cu sputa lor, bacilii pătrund si ei. 

De multe ori, cind căutăm in familii—pănă atunci perfect de 
sänätoase—ca să alām origina boalei, nu putem descoperi o altă 
cauză! E de aceia o necesitate urgentă ca indiferența si ego- 
ismul claselor de sus, cind e vorba de combaterea acestei boale 
să inceteze. Atenţia le trebue continuu atrasă şi nu numai cu 
apeluri la caritate ci şi cu demonstrarea pericolului care le a- 
menință si pe ele. 

Solidaritatea omenească trebue să se exerciteze mai cu de- 
osebire în cazurile aceste. 

Pe pragul veacului nostru de lumină, tuberculoza iși con- 
linuă in mod inspăimintător ravagiile. Ea apare ca o rezultantă 
directă a organizării noastre sociale defectuoase, a ignoranței 
profunde în care ne afläm de interesele noastre reale, interese 
de o viaţă care trebue să fie mai dreaptă, ca să fie mai bună. 


Etiologia socială a tuberculozei e foarte complexă. Cerce- 
tări numeroase, observaţii care rezumă experiența seculară se 
găsesc adunate in monografii şi in publicaţii de tot felul. Cau- 
zele economice ale tuberculozei au fost consemnate nu numai în 
lucrările de medicină ci si In cele de economie politică, de sta- 
tistică, de sociologie, Materialul statistic adunat ca să pună in 
lumină cauzele sociale ale tuberculozei e foarte bogat, 

In dările de seamă anuale asupra rezultatelor obținute în 
spitale, in sanatorii, In rapoartele caselor de asigurări, de ajutoare 
se pot găsi date foarte importante asupra relațiilor tuberculozei 
cu starea locuințelor, cu durata timpului de muncă a lucrători. 
lor, cu igiena industrială, cu modul de alimentaţie al populaţiei. 

Tema tuberculozei ca boală socială e cu mult prea vastă 
ca să fie imbrăţişată în totalitatea ei. Ma voi mulțumi in scur- 
tul interval de timp, care mi-e acordat pentru desvoltarea aces- 
tui raport, să mă limitez la punctele esențiale. 

De oarece e vorba de tuberculoză ca boală socială, se 
poate spune fără exagerare că fiecare ţară işi are tuberculoza pe 
care o merită. Intr'o tabelă statistică comparativă asupra morta- 
lităţii datorită tuberculozei in diferite țări din Europa, Intocmită 
de Roesle se poate vedea pe graficele dresate numărul mor- 
ților pentru 10000 locuitori, de cind a inceput în diferite țări să 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 183 


se stabilească statistica mortalității şi pănă astăzi. Tabela e nouă, 
editată în 190%). Aruncindu-ne ochii pe această tabelă se poate 
vedea că In ceia ce ne priveşte curba mortalității e staționară, 
după ce la un moment dat a prezentat o tendință la ascensiune. 

In realitate, dacă graficul ar fi şi mai exact, curba ar fi 
trebuit să fie reprezentată cu un mers continuu ascendent, de oa- 
rece din toate datele culese reiese că la noi tuberculoza merge 
-crescind, 

__ Păstrâm impreună cu Rusia, Bulgaria, Serbia, Spania, Un- 
garia şi chiar cu ţări de o cultură mai veche ca Franţa şi ltalia 
situaţia aceasta putin de invidiat: tuberculoza sporeşte In mod 
regulat, 

Cu ocazia unui raport asupra stărei luptei antituberculoase 
în Rominia, prezintat la conferința internațională de la Filadelfia 
în 1908, raport publicat In dările de seamă oficiale ale acestei 
conferințe, şi unde cei pe care chestia ti interesază pot găsi toate 
detaliile, am arâtat cu datele pănă la 1906—pe care le aveam 
atunci disponibile—că avem cel putin 3" decese datorite tuber- 
culozei, ceia ce reprezintă 20.000 decese anuale provocate de 
această singură boală”*). 

Admifind 314—+4 ani, ca durată medie a tuberculozei active 
am avea 60000 tuberculosi in ţară, cifră pe care o cred 
aproape de adevăr. In cercetările sale statistice, Philip de la 
Edinburgh, o autoritate In materie de tuberculoză, cel dintâi care 
a întocmit dispensariile antituherculoase în Europa, merge şi mai 
departe si ajunge la rezultatul că pentru a stabili cifra morbidi- 
tatii tuberculozei, numărul de morţi anual datorit acestei boale 
trebue multiplicat cu zece cel puțin. Ar fi deci—adoptind acest 
calcul — 200.000 tuberculogi în ţară. Objectia că cifra chiar de 
30.000 ar fi prea ridicată, de oarece populaţia rurală e mai pu- 
fin atinsă şi marea majoritate (82°) a populaţiei noastre träeste 
la țară, e valabilă numai în parte de oarece, de și tuberculoza 
e mai putin răspindită la sate—cu toale că focare numeroase 
“există risipite peste tot, chiar in comunele rurale—nu € însă mai 
puţin adevărat că pentru a face compensație, sint oraşe în care 
mortalitatea e cu mult mai mare ca 3". 

La Bucureşti pentru ultimul an—1909—a fost de 4.5‘, 
In Giurgiu, Călăraşi, Caracal ca e de 5—6"). 

Pentru a stabili pagubele economice cauzate la noi de tu- 
berculoză, putem repeta un calcul identic cu cel făcut de Cornet 
pentru Germania şi de Fisher pentru Statele-Unite. 

In ultima ediţie a lucrării sale clasice asupra tuberculozei***), 


*) Volkskrankheiten und ihre Bekämpfung. Tabelle V, Der zeitliche 
Verlauf der Sterblichkeit an Taberkulose in den europäisehen Staaten. Berlin 
1909. Dentscher Verlag Inr Volkswohlfabrt. 

%4) Pontru anii 1907 si 1908 datele pe care le-am putut obţine de la 
„direcția sanitară, arată că numărul deceselor inregistrate ea datorite taber- 
“culozei erescind. 

#**) Die Tuberculose, Holder, Wien 1907. 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


Cornet arată că in intervalul de timp cuprins între 1896—1902, 
numărul de decese anuale datorite tuberculozei a fost in termen 
mediu in Germania de 108 549; 72", din aceste decese s'au 
produs în plină perioadă de activitate între 16 şi 20 ani—ceia 
ce face că la această virstă mor anual în Germania 71.895 per- 
soane din cauza tuberculozei. 

Admiţind o incapacitate de muncă de un an numai, de si 
tuberculoza durează uneori un lung şir de ani şi socotind în a- 
nul acesta 300 zile de muncă in care lucrătorul ar cistiga 2 
mărci zilnic se ajunge la rezultatul că pentru fiecare deces se 
pierd 300 multiplicat cu 2 ceia ce face 600 mărci anual. Pen- 
tru 71.895 persoane pagubele sint de 43.137.000 mărci sau 
54.000.000 franci. Dacă adăugăm cheltuelile necesitate pentru 
căutarea bolnavului (medicamente, alimentaţie, retributia medicu- 
lui, etc).—cel puţin 2 mărci de persoană pezi, avem un total de 
104 milioane franci prelevati anual de tuberculoză din bogăţia 
națională a statului german. Pentru Statele-Unite Fisher“) ajunge 
să stabilească— şi cifrele sale au fost admise de congresul dela 
Washinglon— pierderi mult mai mari pentru fiecare individ mort 
din cauza tuberculozei. După statisticele adunate cifra deceselor 
prin tuberculoză in Statele-Unite e de 138.000 anual. Admiţind 

tru cei morfi de tuberculoză o incapacitate totală de un an 
jumătate şi o incapacitate parţială de o egală durată, se 
ajunge la cilra de 1575 dolari--cilra aceasta fiind obținută 
socotind ciștigul mediu al lucrătorului in Statele-Unite. Dacă 
se adaugă şi costul boalei (medicamente, alimentaţie, retri- 
buţia medicului) incă 800 dolari se obţine un total de 2400 do- 
lari. Fisher mai adaugă un alt element in calculele sale: pu- 
terea de ciştig capitalizată, stabilită după tabelele in general ad- 
mise in economia politică a lui Farr. Cum tuberculosul—şi so- 
coteala € făcută după virsta medie cind se produc decesele— 
pierde prin decesul säu 17 ani de viaţă activă față de omul nor- 
mal, pentru fiecare deces de tuberculoză se pierd astfel 7100 
dolari. Adäogind la cilra de mai sus (2400) cifra aceasta de 
7100 se ajunge la suma de 9400 dolari. 

Socotind chiar că numai 4 din cei decedați muncesc şi că 
numai pentru ci calculul poate fi astfel intocmit, cifra perderii 
pentru fiecare deces rămine totuși destul de ridicată: 7725 do- 
lari— Pierderea anuală in bogăţia națională a Statelor-Unite ar fi 
deci după Fisher, fiind dat că se produc 138.000 decese anual, 
de 1.100.000.000 dolari sau de 514 miliarde franci! 

Trec la calculul pagubelor economice de la noi. Pentru noi, 
socotind 20.000 decese produse anual prin tuberculoză, se vede 
că, dacă prin analogie cu cifra stabilită de Cornet admitem că 
72% sint in plină perioadă de activitate—la noi nu există o sta- 


#1 The Cost, of Tuberculosis in the United States and its reduction. 
er R- aunes Congress on tuberculosis. Vot. III, Section IV. Washing- 
ton 2508, 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 185 


tistică pentru mortalitate, după virstă—am avea 14.400 morți a- 
nual prin tuberculoză cu deplină capacitate de muncă. 

Paguba economică cauzată de tuberculoză ar fi, după pri- 
mul calcul, cel a lui Cornet, socotind la un an numai durata in- 
capacităţii și la 2 lei ciştigul zilnic în timp de 300 zile de muncă 
pe an—de 600 lei pentru fiecare deces de tuberculoză, ceia ce 
pentru 14.400 decese reprezintă cifra globală de 8.640.000. Ada- 
uzind tot după calculul lui Cornet, o sumă egală pentru cheltue- 
lile necesitate de boală se ajunge la cifra totală de 17.280.000 
lei, ca pagube pentru bogăţia națională cauzate anual de tu- 
berculoză. 

„Calculul stabilit de Fisher e cu mult mai complect. La 
aceiaşi cifră de decese de 14.400 anual, socotind o incapacitate 
de muncă totală de 114 an și parţială de 1% an, am avea o 
primă pagubă de 1350 lei pentru fiecare deces. 

La paguba aceasta se adaugă şi cea cauzată prin valoarea 
capitalizată a salariilor în timp de 17 ani—durata medie cu care 
se scurtează viaţa tuberculosului, din cauza boalei lui, faţa de 
viaţa unui om normal.—Se obține astfel, o nouă sumă de 7100 
lei, care, adăugată la cea anterioară, dă un total de 8650 lei pen- 
tru fiecare deces datorii tuberculozei. Multiplicind suma aceasta 
cu 14.400, numărul deceselor celor cu capacitate de muncă, pro- 
duse pe fiecare an, se ajunge la un total de 124.560.000, pa- 
gube cauzate anual in bogăția țării din cauza tuberculozei. 

Suma aceasta reprezintă interesele unui capital de 2 mili- 
arde 250.000.000 perdut din cauza tuberculozei. Si s'au găsit 
totuşi oameni care au obiectat că e excesiv că s'a cheltuit 
400.000 lei pentru singurul spital, sanatoriu şi dispensariu pentru 
tuberculoşii care există în ţară!... 

In calculul acesta care nu e fantezist şi care e stabilit după 
date admise de economiști şi de statisticiani, nu intră paguba e- 
conomică cauzată prin incapacitatea de muncă datorită tuberculo- 
zelor latente, Simptome, care par că n'au o mare importantä-— 
aşa zise răceli, bronşite—dar care pun dese stavile plinei dez- 
voltări a energiei omeneşti, nu recunosc de multe ori altă cauză 
decit o tuberculoză latentă. Ceia ce nu se poate transforma in 
dolari sau in franci, dar ceia ce există totuşi ca o realitate crudă 
pe care nimeni n'o poate contesta, e valoarea sentimentală a vic- 
tilor perdute, 

Ce oribilă şi prematură distrugere a muncii omeneşti! Cite 
fericiri şi speranțe intrerupte inainte de vreme! Tuberculoza e 
cel mai mare flagel al epocii noastre, Fa pune în evidenţă în 
mod dureros, cu o rară implacabilitate, toate contradicţiile civili- 
zaţiilor noastre. 

In infernul uzinelor si al atelierelor, in atmosfera aceasta In- 
cărcată de praf, grea şi ucigătoare, in care lucrâtorul işi agoni- 
seşte traiul, ca și la lumina lustrelor, în aerul elegant dar dese- 
ori morbid al saloanelor, tuberculoza își plimbă spectrul ei livid. 
Prin ea extremele sociale se ating. Și 'ntr'un mediu si In cela- 

> 


iss VIAȚA ROMINEASCA 


- lalt omul e deviat dela condițiile sale naturale, tot așa de mult 
in sgomotul strident al maginelor, care il subjugă, ca şi în mijlo- 
cul vieții disipate de plăceri şi de distracții excesive, Nu e ne- 
voe de a imprumuta ditirambele lui Ruskin pentru peisagiul se- 
nin, a cărui limpiditate n'ar fi niciodată alterată de fumul uzine- 
lor, dar fără a fi un „laudator temporis acti* e un fapt de con- 
statare simplă, că niciodată tuberculoza n'a exercitat mai multe 
ravagii decit in epoca noastră, Inainte de colonizarea Statelor- 
Unite, Indianul care trâia din vinat, în țara lui liberă, ignora tu- 
berculoza. Azi, tuberculoza decimează pe Indieni si luptele le- 
gendäre descrise de un Fenimore Cooper, luptele soldaţilor a- 
mericani in contra Pieilor roşii nu se mai pot da—faute de com- 
battants. 

Bacilul lui Koch a fost cel mai abil strateg. Indienii sint 
o rasă quasi-dispărută In Statele-Unite, 

In mersul evolutiv al societăților idealul nu e însă Intr'o in- 
toarcere la trecut. Progresul omenesc realizat cu atita muncă şi 
cu atitea sacrificii nu e un cuviat zădarnic, Fiecare secol in is- 
toria omenirii inseamnă un cistig şi material şi moral față de 
trecut. 

Dacă insă progresul s'a obținut trecind peste atitea victime, 
e că echilibrul social a fost și este absolut instabil. Pină cind 
vom putea saluta aurora unor timpuri mai bune și pină cind 
dezvoltarea omenirii, degajată de contradicţiile sale economice, 
va fi o dezvoltare armonică, trebue să ținem seama în cadrele 
societății actuale, de fenomenele sociale așa cum ele ni se pre- 
zintă. Si tuberculoza e un fenomen social si un fenomen e- 
conomic. 3 

Instituţiile politice şi sociale ale unei epoci sint produsele 
regimului său economic, Ceia ce caracterizează epoca noastră 
din punct de vedere economic e substituția progresivă a muncii 
manuale prin maşine. In dezvoltarea sa logică, masginismul a 
condus la centralizarea mijloacelor de productiune şi de schimb, 
S'au creat astfel condiții noi de viață. Din punct de vedere e- 
conomic progresul e uriaș. Progresul acesta nu trebue insă plă- 
tit cu preţul vieţii omeneşti.—Maşinele au centralizat activitatea o- 
menească in uzine si în ateliere. E o necesitate insă de dezvol- 
tare evolutivă socială, pentru a evita sguduiri violente, ca in- 
strumentul de muncă, care nu e numai maşina dar si lucrätorul 
care asigură mersul maşinei, să-și aibă resorturile intacte. Azi 
triumful industriei moderne e de cele mai multe ori equivalent 
cu ecatombe de vieți omenești... Şi deseori din cauza tuberculozei, 

legătura între tuberculoză şi mediul social e tema rapor- 
tului meu. Pentru a pune oarecare ordine In dezvoltarea acestui 
subiect voi trata pe rind mai multe capitole. 

Mai întâi voi arăta că prin etiologia sa, tuberculoza nu se 
poate dezvolta decit In anumite condiţii. 

După ce voi schița aceste condiţii voi trece la mijloacele 
pe care le avem pentru a Impiedeca extenziunea tuberculozei, In 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 187 


bună logică, tuberculoza, fenomen social, are nevoe de remedii 
sociale. Ele sint cele mai eficace, deoarece lovesc în cauza in- 
säşi. Pina ce vom avea insă remediile sociale, toate mijloacele 
actuale de luptă merită atenţia noastră, 

„Chestia tuberculozei care e o chestie socială tsi așteaptă 
soluția definitiva in aplanarea conflictelor economice. Pentru a face 
oportunism... igienic voi ajunge la concluzia că trebue să seriem so- 


lufiilé şi să ne mulţumim deocamdată cu ceia ce putem obține 
în cadrele societätei de azi, 


a 


Studiind biologia bacilului tuberculos putem să ne explicăm 
pentru ce In aerul liber tuberculosul nu e contagios. Cel mai 
bun sterilizator al bacilului lui Koch e lumina solară. Dacă în 
obscuritate bacilul iși conservă aproape indefinit virulenta si dacă 
sputa din camera bolnavului conţine încă bacili vii, capabili să 
dea boala după 214 luai, cind sint expuşi la soare, bacilii mor 
în citeva minute sau In citeva ore, după grosimea stratului de 
spută, In care sint confinuti. 

Proverbul italian, „dove entra il sole, non entra il medico“ 
rezumă deci un fapt de observaţie foarte exact. 

Tuberculosul nu trăește insă in aerul liber. Prin ne- 
cesitatea ocupatiunilor sale, e obligat să muncească în spații 
închise. Sputele răspindite, stropii bacilileri care plutesc în aer 
sint ocazii continue de contagiune. 

E aici locul de inzistat asupra igienei locuințelor în raport 
cu tuberculoza. 

Viaţa modernă, cu toate nevoile ei, inchide pe om în spaţii 
inchise; ca copil, copilul săracului, in cămâruța Ingustä, pe care 
o are familia lui, mai tirziu In şcoală, cu un cubaj de aer insu- 
ficient şi apoi In ateliere, in fabrice, în birouri si cind caută dis- 
tractii In sălile de spectacol, sau In circiumele cu atmosfera viciată. 

Lipsa de mişcare și de exerciţii raționale impiedică dez- 
voltarea normală a corpului. Anii de şcoală sau cei de ucenicie, 
petrecuți in condiţii igienice defectuoase corespund insă cu pe- 
rioada cea mai importantă de dezvoltare a musculaturii. Exer- 
ciţiile potrivite aduc pläminul prin respirafii adinci la o deplina 
dezvoltare şi au un efect şi asupra părții osoase a toracelui, 
Viaţa sedentară e potrivnică dezvoltării toracelui şi plăminilor, 
Pe organisme astfel debilitate tuberculoza prinde uşor. O sta- 
tistică întocmită de Schjerning arată in mod evident raporturile 
între tuberculoză şi dezvoltarea defectuoasă a toracelui, La sol- 
dații care la 20 ani aveau toracele complect dezvoltat, tubercu- 
loza nu s-a produs decit la 2" din cazuri, pe cind cei cu dia- 
metrul toracic sub normală și cu musculatura slabă, au devenit 
tuberculoşi în proporţie de zece ori mai mare (26, 2%). 

Alimentaţia defectuoasă contribue la dezvoltarea anormală 
a corpului. Cind alimentele de prima necesitate sint prea costi- 


188 VIAȚA ROMINEASCA 


sitoare şi cind In cele eltine, consumate de sărac, proporția de 
substanțe albuminoase e prea mică ca să întreţină bilanţul nu- 
triției, musculatura e slabă. Rezultă de aici o capacitate de 
muncă delectuoasă. Lucrätorul insuficient nutrit, Birā dispoziție 
de muncă, caută excitante și alcoolismul își recrutează astfel vic- 
timele ca să prepare terenul tuberculozei. 

Las deoparte—pentru că prin el singur subiectul acesta ar 
merita un raport special—toată chestia alimentelor din punctul 
de vedere al tuberculozei In special si al posibilităţii de conta- 
giune printr'aceste alimente, E interesant totuşi să vă arät—in. 
treacät—pentru Bucureşti, după tabelele întocmite de serviciul sa- 
nitar al primăriei și care mi-au fost puse la dispoziție cu multă 
bunä-voinfà de doctorul Botescu, ajutorul de primar ab 
Capitalei, numărul destul de mare de vite tubereuloase găsite la 
abatoriu și cantitatea importantă de lapte, provenind dela vaci 
tuberculoase, pus in consumatie, Dintr'un total de 41.300.00 ki- 
lograme carne pusă in consumafie, provenind dela 226,757 vite 
mari şi 107.945 viței, tăiaţi la abatorul comunal din Bucureşti 
dela 1905— 1908, s-au confiscat 110.086 kilograme, din care mai 
mult de jumätate (63.357 kilograme) carne tuberculoasă. Pentru. 
lapte, din cei 80.000 litri—consumaţia zilnică a Bucureştiului — 
produşi de 17001 capete de vite, 3805 provin dela 761 vaci care: 
sau dovedit a fi tuberculoase. 

Prin felul său de trai, lucrătorul se găseşte in condiţii de- 
fectuoase, nu numai din punctul de vedere al igienei alimenta» 
fiei, dar şi al igienei respirației. Din aerul incărcat de praf al 
atelierelor el trece in aerul viciat al camerei sale suprapopulate. 
Plăminul supus la continue iritații, primind, în loc de cei 8—10 
metri cubi de aer curat de care are nevoe, un aer viciat, incär- 
cat de praf, de acizi (acid sulfuric, clorhidric, pină la 10%% inae- 
rul din fabrici) devine un teren apt pentru tuberculoză. In in- 
dustriile insalubre—și Freycinet a putut spune cu drept cuvint 
că toate industriile sint insalubre—aerul din fabrice conține- 
citeodatä de 700 ori mai mult praf decit aerul exterior. 

In mediul deleter al fabricelor, al atelierelor, oricit plămi- 
nul ar fi supus la iritaţii, infecția cu bacilul lui Koch se produce 
totuşi mai rar. E nevoe, de cele mai multeori, pentru ca 
aceustă infecfie să se producă, de un contact mai intim cu bol- 
navul care răspindeşte contagiunea, Si aici intervine rolul nefast 
al locuințelor suprapopulate. Aerul in locuinţele acestea, ruminat, 
după expresia lui Peter, de toți cei care stau ingrămâădiți întrun 
spaţiu restrins, ajunge la un grad de extremă viciare, Pe cind 
In condiţii normale aerul expirat e diluat cel putin de 80 ori in 
aerul inconjurator, în locuințele suprapopulate el e diluat numai 
de 7 ori sau și mai puţin, după cum rezultă din cercetările lui 
Rubner. Somnul în condiţiile acestea e neliniștit si în loc de o- 
dihnă, o senzaţie de oboseală copleşeşte a doua zi pe nenorocifii 
adäpostifi in locuințele suprapopulate. 

Umiditatea acestor locuințe e un alt factor nociv. Ea e 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 149 
————— nt E S EEES i 


datorită construcţiei defectuoase a camerilor in subsoluri sau In 
mansarde rău acoperite, precum și vaporilor de apă eliminați prin 
piele sau prin respirația marelui numar de persoane care locuesc 
impreună. In aceleași camere, care serva drept camere de dor- 
mit, se spală rufele sau se prepară bucatele. Toate condiţiile 
se găsesc prin urmare intrunite pentru ca umiditatea lor să crească 
din ce în ce mai mult. In condiții igienice vaporii d= apă care 
încarcă aerul sint gonifi prin ventilație. Ventilatia lipseşte insă 
în casele săracilor. Se caută chiar, lipind ferestrele și uşile, in 
anotimpul rece, să se economisească pufina căldură ce se poate 
obține dela cantitatea mică de combustibil la indamina. 

In anotimpul cald ventilatia, chiar cind se lasă ferestrele 
deschise, e foarte relativă, deoarece atunci cind diferența intre 
temperalura aerului exterior si acea a camerei e puțin pronunţată, 
ventilafia lasă mult de dorit. In atmosfera umedă si caldă a a- 
cestor locuinţe se produce mirosul greu care-i caracteristic pen- 
tru camerele suprapopulate. El rezultă din sudoarea celor care lo- 
cuesc impreună și din substanțele odorante condensate pe päreti. 
Pielea locuitorilor din aceste camere, acoperită de nădușală si 
umedă, funcționează anormal. Räcelele se produc de aceia foarte 
ușor. Intre posibilitățile însă de răceli şi ftizie există cu sigu- 
ranfä un raport: infecțiile vechi latente iau o formă acută şi pot 
deveni repede mortale. 

Constatärile lui Nägeli, Burkhardt (91—98" leziuni tuber- 
culoase găsite la autopsii de adulți morți de alte afecțiuni decit 
de tuberculoză), dovedesc că aproape fiecare dintre noi, la un 
moment dat, îşi face tuberculoza sa. Infecția produsă râmine 
însă latentă, pină ce cauze propice o fac să ia un mers acut, 
In locuințele suprapopulate toate cauzele se acumulează ca să 
activeze o leziune care putea să râmină timp indelungat latenta. 

Relaţiile tuberculozei cu locuințele suprapopulate apar in 
mod evident din toate cercetările statistice făcute în oraşele unde 
tuberculoza a luat o extenzie mare. Enumerarea acestor cerce- 
tări ar cere un timp prea lung ca să aibă loc aici. MA voi 
mulțumi de aceia cu citeva date esențiale. 

Prealabil lăsă ca definiție, e bine de a preciza ce se ințelege 
prinir'o locuință suprapopulată. E necesar pentru aceasta, de a 
reaminti că minimul de cubaj cerut de igienisti pentru camera 
de dormit e de 10 metri cubi, Rubner, admifind termenul de 
suprapopulat chiar numai pentru cazurile în care într'o cameră 
cu o singură fereastră locuesc mai mult de 5 persoane şi unde 
cubajul e redus la cel mult 3 sau 4 metri cubi, a găsit, compul- 
sind datele statistice, că condiţiile acestea mizerabile sint realizate 
destul de frequent, În Hamburg, Berlin, Breslau, 10 — 14% din lo- 
cuinfe se afla in starea aceasta. In Berlin, pină la 1 Decembrie 
1900, —43"% din locuinţe se compuneau dintr'o singură cameră şi 
28°« din 2 camere, aşa incit 70 din locuințe n'aveau mai 
mult de 2 camere. Din 470.000 locuințe în 61.756 se găseau 
încă indivizi care petreceau numai noaptea în ele şi se schimbau 


190 VIAȚA ROMINEASCA 


unul după altul. Se vede ce pericol enorm pentru contagiune 
prezintă indivizii aceştia, așa zisii ,Schlafleute* ai autorilor ger- 
mani, care in cazul cind sint tuberculogi pot să-și răspindească 
pretutindeni bacilii. 

In Londra 600.000 familii locuesc incit o singură cameră. 
In New-York, Jacobi a arâtat că sunt 200.000 familii care trăesc 
in locuinţe mizerabile fâră aer şi fără lumină, aşa zisele tene- 
ment-house. 

Mizeria extremă a locuinţelor suprapopulate reese din an- 
chetele făcute. Phillipowitch pentru Viena, Beckelmann pentru 
Berlin, au făcut descrierea acestor locasuri de durere si pana 
răzbunătoare a lui Upton Sinclair a pus in evidenţă pentru Chi- 
cago si New-York cit e de mare in oraşele yankeilor contrastul 
intre palatele somptuoase ale celor bogaţi și relugiile de trogloditi 
ale säracilor ! 

La noi, în Bucureşti, anchetele făcute de doctorii Proca, Bo- 
tescu, Costinescu, de fiecare dintre noi, dela societalea pentru 
profilaxia tuberculozei, au pus în lumină condiţiile mizerabile ale 
locuinţei celor săraci. 

In condiţiile acestea tuberculoza se poate dezvolta foarte uşor, 

Phillipowitch a arătat pentru Viena că în cartierele bogate 
mortalitatea prin tuberculoză e de 11°» din mortalitatea generală, 
pecind in cele sărace e de 85%. Pentru Mannheim, Schott a sta- 
bilit cu date precise că dacă în locuinţele cu 6 camere mortali- 
tatea prin tuberculoză e de 10.3", In cele In care mai mult de 3 per- 
soane locuesc intr'o singură cameră, ea e de 42.2%. Romberg şi 
Hădicke au arătat pentru Marburg că in locuințele bune. fre- 
quenta tuberculozei e de 0.2" şi in cele In condiţii igienice de- 
fectuoase de 4.7"), 

Compulsind statistica cazurilor de tuberculoză, autorii 
aceștia au ajuns să stabilească că in Marburg 34" din dece- 
sele datorite tuberculozei s-au produs în 2.6%» numai din cifra 
totală a locuințelor, 

In Paris, mortalitatea prin tuberculoză e de 108 la 10000: 
in cartierul Champs-Elysées, unde chiriile apartamentelor variază 
intre 8000 şi 12000 franci, şi de 104 la 10000 ‘la Grenelle, la 
Plaisance, unde locuitorii in majoritate sint săraci. Juillerat, cer- 
cetind de aproape dosarul sanitar pentru 80000 locuinţe din Pa- 
ris, a pus in evidență importanţa focarelor de tuberculoză. 

In timp de 11 ani cele 101.496 decese prin tuberculoză 
s-au produs in 39.477 case. Printre aceste case, 820 în care au 
locuit 106308 locuitori au dat cifra enormă de 11,500 decese 
cauzate de tuberculoză! Pe cind dar mortalitatea medie prin tu- 
berculoză e in Paris de 4.95%, ea s'a ridicat la 9.834" in anu- 
mite locuințe, care constitue adevărate focare de tuberculoză, 

Cercetind mai de aproape ancheta lui Juillerat se poate ve- 
dea că intrun grup de 195 case care aveau un număr de 13630 
locatari s-a produs lormidabilul număr de 2888 decese sau 19,20 
la 1000 locuitori | 


_ 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 191 


La Paris tuberculoza e deci concentrată în anumite puncte, 
mai totdeauna aceleași, 

Jules Noir a notat ravagiile ingrozitoare produse de tuber- 
culoză în cartierul Saint-Severin, un col din vechiul Paris, unde 
ingrămădirea de locuințe e considerabilă. In 11 ani dintr'o po- 
pulalie de 9093 locuitori, 786 persoane au murit de tuberculoză, 
pe cind febra tiloidă n'a cauzat decit 22 decese, pojarul 38, tu- 
sea convulsivă 12, scarlatina 6, variola 4. 

Sternberg a făcut pentru Viena constatări identice. Pe cind 
în cartierele centrale mortalitatea prin tuberculoză e de 1,1", în 
cele periferice ocupate de populația săracă ea ajunge la o cifră 
de 6—7 ori mai mare. Sternberg a făcut pe de altă parte cal- 
cule foarte interesante asupra relaţiilor intre tuberculoză şi veni- 
tul persoanelor atinse. Raportul e absolut invers. In cartierele 
cu cea mai mică mortalitate locuesc cei cu venituri mari, şi vice- 
versa pentru cele cu mortalitate mare,  Bulstrode a arâtat pen- 
tru Hamburg că dacă la cei cu venituri anuale dela 900—1200 
mărci, mortalitatea prin tuberculoză e de 55.4 la 10000, la cei 
cu venituri de 25000 — 50000 mărci ea e numai de 7.5 la 10000. 

Constatări identice au lost făcute în ceia ce priveşte focarele 
de tuberculoză de Reincke, Biggs, Hoffmann, Brandt, Körösi etc. 

Cercetănle statistice asupra localizării tuberculozei in Bu- 
curesti după locuința decedaţilor din cursul anilor 1890—1901 
arată existența unor focare permanente de propagare a boalei. 
Cele 2.266 decese de tuberculoză (din totalul de 2851) s-au pro- 
dus—după cum reese din cercetările d-lui dr. Proca—pe 519 
strade din cele 945 cite au Bucureştii; 110 strade au dat Impre- 
ună 1383 decese de tuberculoză, pe cind restul de 883 decese 
s-au produs pe 409 strade diferite. Pentru 343 decese datorite 
tuberculozei găsim că una şi aceiaşi locuință a dat 2—b morţi, 
iar pentru 286 decese de tuberculoză constatăm că ele s-au pro- 
dus în locuinţe imediat vecine, intr'acelasi an sau la interval de 
1—2 ani. Influența locuințelor se constată în 27" din totalul de- 
> re cu topografia cunoscută In perioada trienală dela 1899— 

Tabelele intocmite pentru ultimii ani de serviciul statistic al 
comunei Bucureşti prin ingrijirea d-lui Z. Arbore, arată in mod 
vădit influența focarelor de tuberculoză. Cele 798 locuințe de 
tuberculosi deziniectate in 1908 şi cele 1043 in 1909 ocupă de 
preferință cartierele mărginaşe ale oraşului. 

Se constată insă, coniruntind tabelele din 1907 şi cele din 
1909, numărul din ce in ce mai mare de cazuri de tuberculoză 
chiar în cartierele mai centrale ale orașului. 

Influenţa locuințelor suprapopulate asupra propagării tuber- 
culozei reese—in ceia ce priveşte Bucurestii—s din datele sta- 
tistice consemnate In rapoartele pe care le-am publicat anual de- 
la 1906— 1910 asupra activității spitalului dela Filaret, 

În 1906 din 231 bolnavi la 126 starea lucuitorilor era me- 
diocră sau rea; 97 din acești bolnavi ocupau aceiaşi cameră cu 


192 VIATA ROMINEASCA 


un număr foarte mare de persoane, Intre 4 si 10, si 8 dintre ei 
locuiau 9—10 la un loc. 

In 1907 din 204 bolnavi la 137 starea locuințelor era me- 
diocră sau rea ; 74 dintre ei ocupau aceiaşi cameră cu un nu- 
mär de persoane variind între 4 şi 20, şi 13 locuiau 8 pină la 
20 intr'o singură cameră, i 

In 1908, din 240 bolnavi la 176 starea locuinţei era medio- 
crâ sau rea; 55 dintre ei ocupau aceiaşi cameră cu un număr 
mare de persoane (4-20), şi 16 locuiau 7 pină 15 la ur loc, 

In 1909 din 266 bolnavi, starea locuinței a fost mediocră 
sau rea la 207 dintre ei; 62 ocupau aceiaşi cameră cu an nu- 
mär mare de persoane (4—35). 

Nu voi continua enumerarea de date statistice ca să dove- 
desc influenta locuinţelor suprapopulate in propagares tubercu- 
lozei. Ar fi şi lungă şi fastidioasă. Un fapt reese clar: tubercu- 
loza e boala oraşelor mari, a oraşelor tentaculare, unde populația 
e centralizată In uzine, in ateliere şi în locuințe mizerabile. 
Toate statisticele dovedesc relația dintre tuberculoză şi aglomera- 
tiile urbane. Țările noi, ca Australia, sint aproape indemne de 
tuberculoză. In Noua-Zelandä, mortalitatea datorită tuberculozei 
e foarte mică, de abia 5,7 la 10000. Cind popul#ia se inde- 
seste si cind din cauze economice condiţiile generale de trai 
sint precare, tuberculoza îşi recrutează numeroase victime, Exo- 
dul rural, căruia Vandervelde i-a consacrat o excelentă lucrare, se 
explică prin cauze economice, și dacă nu se mai aude zgomotul 
războiului care țese şi a ciocanului care cade pe nicovală, e 
că el a încetat inäbusit de sunetul asurzitor al maşinelor. 

In toate epocele, in aglomeratiile mari, tubeiculoza s-a răs- 
pindit cu repeziciune. Incă din timpul perioadei romane, în ora- 
şele din centrul Alricei, printre rasele ajunse la un grad deja 
înaintat de civilizație dar trâind în spații relativ restrinse, tuber- 
culoza, după cum relatează Sfintul Augustin, era foarte räsçin- 
dită, În teza sa asupra relațiilor intre exodul rural si tubertu- 
loză, Bourgeois a arâtat pentru Paris că 62% din populaţia na- 
relui oraş e compusă din emigraţi. La aceşti emigrati— deseri 
neadaptaţi pentru noile condiții de trai—mortalitatea prin tuber- 
culoză e mai mare decitla cei indigeni, cite odată de două ori mai 
mare decit acea care se observă In departamentele lor de origină. 

In Elveţia statisticele arată că renta de invaliditate pentru 
tuberculoză o primesc 77% din asiguraţi printre cei cu ocupa- 
ţii agricole şi de trei ori mai mult, 245", printre cei cu ocupa- 
ţii industriale, 

Calitățile ftiziogene ale orașelor mari se explică prin con- 
difile de trai care le sint inerente, In fabrice, in ateliere, in 
locuințele suprapopulate ocaziile da contagiune sint extrem de 
frequente : durată lungă de muncă in condiții cu totul neigie- 


nice, salarii de mizerie, alimentaţie insuficientă, atitea cauze | 


care slähesc organizmul lucrătorului şi-l desemnează să fie prada 
tuberculozei, 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 183 


Tuberculoza e boala omului sărac. Profesiunea exercitată de 
lucrätor are o forte mare influență asupra dezvoltării, ulterioare a 
tuberculozei, In filaturile dela Lille decesele prin tuberculoză 
figurează pentru o pâtrime pe tabelele mortalității; 104.000 co- 
pii lucrează in industria textilă şi printre ci tuberculoza recru- 
tează numeroase victime. Lucrâtorii de sticlă sint tot aşa de 
încercaţi ; 70%» dintre ei mor inainte de 50 ani. lucrătorii de 
pietre de ascuţit sint la Ferte-sous- Jouarre ftizici in proporție de 
"80", Enumerarea indastriilor insalubre, care predispun la tu- 
berculoză, ar fi prea lungă, E una insă, asupra căreia atenția 
trebue atrasă: cea a lucrătorilor brutari. După unele statistice, 
pină ja 70, dintre brutari sint atingi de tuberculoză. 

Cu ocazia congresului dela Washington (1908) Hoffmann a 
dat pentru Statele Unite statistice foarte interesante asupra morta- 
lităţii datorită tuberculozei după profesia exercitată de lucrător, 
In industriile în care producerea prafului nu e evitată, dintr'un 
numâr de 22.987 decese, a câror cauză a fost cercetată, 23,7%— 
37.4" erau datorite tuberculozei. In epoca activă a vieții între 
25—34 ani, mortalitatea din cauza tuberculozei In aceste profe- 
sii a variat intre 28.9, şi 87.5, 

Hoffmann intr'aceiagi statistică arată că pe cind în profesiile 
agricole mortalitatea prin tuberculoză e numai de 6.25** din mor- 
talitatea generală, in profesiile insalubre e cu mult mai ridicată: 
la tăetorii de piatră 36.2, la tipografi 36.4", la lucrătorii 
din manufacturile de tutun 26"), ete, 

La noi o statistică amănunțită a deceselor prin tuberculoză 
după profesiuni n-a fost intocmitä. Doctorul Proca, cercetind 
statistica deceselor de tuberculoză intre anii 1899—1901, a găsit 
că meseriile care au dat contingentul cel mai mare de tuberculoşi 
sint: cizmăria (112 la 10.000), lemnăria (89 la 10,000), croitoria 
(71 la 10.000), fieraria (68 la 10.000). Doctorul Orleanu, medicul 
şei al orașului Bucureşti, analizind statistica mortalității datorită 
tuberculozei, face aproape aceleași constatări, în ceia ce priveşte 
meseriile mai atinse de tuberculoză, şi atrage atenţia asupra nu- 
mărului mare de tubercuioşi printre tipografi (in 1906 mortalitatea 
prin tuberculoză la tipografi a fost de 22 cazuri la un total de 
maximum 800 lucrători, (27,5 la 10.000), proporție mult mai mare 
decit la croitori (54) şi cizmari (45), meserii in care numărul lu- 
crätorilor este de patru ori mai mare). 

Profesiunile acestea, care dau un număr mare de cazuri de 
tuberculoză se exercită in ateliere, fabrice si diferite stabilimente 
"publice şi private, în care condiţiile de igienă sint de cele mai 
multe ori foarte precare. Rapoartele medicilor comunali ai ora- 
şului Bucureşti —rezumate in dările de seamă anuale asupra sta- 
rii sanitare a Capitalei--pun In evidență igiena defectuoasă tn 
care se aflä un mare număr din fabricele si atelierele care functi- 
-onează In Bucureşti. Nu e de mirare, prin urmare, ca în ase- 
menea condițiuni tuberculoza să facă numeroase victime printre 
lucrătorii acestor fabrice şi ateliere, 


124 VIAŢA ROMINEASCA 


Pe lingă industria mare cu salariile ei de mizerie, indus- 
tria mică oleră pentru tuberculoză condiţii de răspindire incă şi: 
mai prielnice, deoarece condiţiile de trai sint incă și mai mize- 
rabile, La noi distincția nu se poate face, deoarece atit In in- 
dustria mare cit şi in cea mică condiţiile de igienă sint de cele 
mai multe ori egal de defectuoase. 

Explicaţia, care se dă pentru țările cu industria dezvoltată, 
că in industria mică tuberculoza € mai răspindită, deoarece a- 
telierul familial şi munca cu bucata, In cameră, scapă inspecto- 
rului de muncă, la noi nu se poale aplica. Cu toate regulamen- 


tele pe care le avem asupra industriilor insalubre, constatärile- 


făcute de medicii inspectori nu sint urmate de cele mai multe- 
ori de nici o sancțiune, Si salariile de foamete sint foarte fre- 
quente atit in industria mare, cit şi in industria mică! Aşi pu- 
tea da, in privința aceasta, numeroase exemple din an- 
chetele economice ale bolnavilor primiţi în spitalul şi in sana- 
toriul dela Filaret. Aşa între altele— pentru a cita numai citeva. 
specimene—intr'o fabrică de țesătorie din Bucureşti, care ne fur- 
nizează cu o regularitate matematică numeroase cliente pentru 
spitalul dela Filaret, retributia lucrätoarelor pentru 12 ore de lu- 
cru variază intre 0.60 centime şi 1 leu pe zi. Din salariul a- 
cesta infim lucrătoarele pot de abia să cheltuiască pentru ali- 
mentalie J0 centime zilnic, Cind se bolnăvesc, constrinse de ne- 
voe, ele continuă să muncească în atelierul in care se mai gä- 
sesc alte 100 lucrătoare. Expectorind, febricitante, ele nu ince- 
tează munca decit atunci cind e cu mult prea tirziu pentru ca 
o ameliorare să mai fie posibilă. Si în tot timpul acesta, au. 
putut să räspindeascä pretutindeni boala ! 

Si nu e cel mai admirabil exemplu de sweating-system — 
aşa de glorilicat de economisti—cel al unei alte lucrătoare care - 
pe lingă că muncea 12 ore pe zi intrun atelier cu alte 14 lu- 
crătoare ca să cistige 1 leu pe zi, bolnavă deja, işi trecea şi 
nopţile la lucru pentru o patronă care la rindul ei furniza co- 
mandele caselor mari! 

La lucrătoarele, la lucrătorii astfel surmenali, avind salarii- 
infime si locuind in case mizerabile, zlcoolul, excitantul eftin, 
in care-şi caută uitarea, dă lovitura de graţie. 

Relaţiile intre alcolism și tuberculoză ar merita ele singure 
un raport şi nu e locul să le dezvolt aici. Acei pe care chestia. 
li interesează pot găsi date foarte complecte într'o ultimă lucrare 
a lui Bertillon, în numărul din Mai 1910 a revistei „Tuberculo-- 
sis*, Se poate constata dintr'această lucrare o suprapunere com- 
plectă a cazurilor de tuberculoză şi alcoolism în diferitele de- 
partamente ale Franţei. 

Tuberculoza e o boală sociala. Ea e lepra timpurilor noas- 
tre. Societatea actuală are datoria imperioasă de a lua măsuri. 
contra extenziunii sale, Cind in aglomeraţiile urbane, igiena va fi. 
mai bine înțeleasă, tuberculoza va ceda in mare parte, Demon- 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 195- 


strafia o avem in fârile in care măsuri de igienă rațională aw 
fost aplicate incă de timpuriu. 

In Englitera mortalitatea prin tuberculoză a scăzut cu două 
treimi în trei sferturi de veac. Ea e actualmente numai de 11.4 
la 10.000 locuitori. 

. In Prusia dela 31—32.5 a descins la 18 pentru 10.000 lọ- 
cuitori, Măsurile luate intr'aceste ţări, fară sa dea rezultate de- 
finitive, au contribuit deci să producă o scădere simfitoare in mor- 
talitatea tuberculozei, Ele sint un indemn pentru ile in care- 
lupta aceasta e  inapoiată, pentru ca la rindul lor să se 
apere. Problemul e Insă şi mai complex pentru aceste țări—şi 
sintem printre ele--decit pentru acele cu civilizație veche, in care: 
măsurile igienice au putut să fie aplicate, grație unei legislații 
sociale sistematic alcâtuită şi in legătură cu un substrat econo- 
mic bine determinat. 

Nu e destul să strigăm: luptă contra expectoratiei si case 
igienice, ca să rezolvim chestia tuberculozei. Am admirat can- 
doarea unui fost secretar general al societății pentru profilaxia 
tuberculozei, cind decretează că soluția problemei tuberculozei nu 
e grea : „darea de case salubre la nevoiaşi, crearea unui mini- 
„mum de salariu. micşorarea orelor de muncă—crede Domnia-sa 
„—se pol face imediat, si adaogâ—pentru asigurarea celor care 
i-ar acorda ginduri revoluționare —färä nici „o turburare in apli- 
carea legilor existente”, 

In realitate—şi e o tristă constatare—toate aceste deziderate 
nu se pot realiza imediat, oricit optimism social am voi să a- 
vem, In societatea noastră dezarmonică, bazată pe contraziceri 
economice flagrante, reformele sociale prolunde—şi e cazul celor 
enunțate mai sus—nu se pot obține decit cu lupte grele, date de 
clasele muncitoare care sint cele mai interesate in cauză. Am 
saluta cu entuziasm și cu recunoştinţă pe omul de stat genial 
care ar decreta ca in 24 ore toți nevoiaşii să aibă case salubre. 
Îl aşteptăm însă pe omul acesta de stat şi mi-e teama că-l vom. 
aştepta încă multa vreme.  Dealiminteri scăparea nu va veni de 
la un singur om, oricare a fiel şi oricare ar fi capacităţile sale. 
Remediul trebue să ni-l căutăm cu toții, cei mici ca și cei mari, 
intrun elan de solidaritate si de energie bine coordonată. 


Pină ce vom vedea realizată virsta de aur a unei omeniri 
mai consciente de realele sale interese, trebue să finem seama 
de contingenţele societăţii actuale şi să vedem care sint mäsu- 
rile de pe acum realizabile. 

Tuberculoza e o boală infecțioasă si lupta contra ei trebuc 
dusă după principiile generale de combatere a boalelor infecti- 
oase. Fiind data însă complexitatea etiologici sale, extrema sa 
extenziune şi durata variabilă a fiecărui caz— dela citeva sapta- 
mini pină la 20 ani și mai mult—măsurile de luat contra tuber- 


196 VIATA ROMINEASCA 


culozei trebue să fie multiple, Nimeni dintre cei care şi-au dat oste- 
meala să studieze de aproape problema combaterii tuberculozei, 
An variatele sale aspecte, nu se va opri la o soluție unică: 
spitale de izolare, sanatorii, dispensarii, azile, colonii agricole, 
colonii de vacanţă, colonii forestiere, etc., etc. Pentru o luptă e- 
ficace toate aceste măsuri trebue adoptate si sistematic coor- 
donate, 

Mai intäi insă e nevoe ca inamicul să fie bine cunoscut. 
Atunci cind extenziunea tuberculozei va fi bine stabilită, cind foca- 
rele vor fi descoperite, măsurile se vor putea lua în cunoştinţă 
de cauză. 

Declaraţia obligatoare a tuberculozei ar putea fi foarte u- 
tilă din punctul acesta de vedere, 

Ea a fost cerută de mulţi si una din temele conferinței in- 
ternafionäle de tuberculoză dela Viena (1907) a lost tocmai această 
declaraţie. Declaraţia obligatorie există dealtminteri intr'unele țări 
şi se aplică cu succese diferite. Prin ea singură, e departe insă 
de a fi de un mare ajutor. Dacă in Englitera, ca declaraţie fa- 
cultativă, lupta contra tuberculozei dă mai bune rezultate ca în 
Norvegia, cu declaraţie obligatorie, e că nu e suficient să se de- 
clare cazurile de tuberculoză, ci, odată declarate sau descoperite, 
să se ia măsuri în consecință, Declaraţia fără sancțiuni imediate 
e n lormulă goală. 

Actualmente, după legislatile în vigoare, declarația obliga- 
torie a tuturor cazurilor de tuberculoză există in Portugalia si 
pentru maladie şi pentru deces, cind tuberculoza e deschisă (ori- 
care i-ar fi sediul), şi a tuturor cazurilor de tuberculoză pulmo- 
nară, oricare i-ar fi gradul. Nu se poate insă spune, că tuber- 
culoza scade in Portugalia cu toate aceste măsuri legislative 
excelente ! 

In Norvegia, declarația există pentru toate cazurile de tu- 
berculoză, färā distincție, cind sint deschise, Declarația obliga- 
torie există deasemenea In Spania, în Argentina, în Statele-U- 
nite, in oraşul New-York, în Frankfurt pe Main, in Englitera In 
orașul Shefield, Declarația e limitată numai la cazurile de de- 
cese in Elveţia, in Australia, in Queensland. In Englitera, in 
Franţa, declaraţia e facultativa. 

Declaraţia obligatorie va fi insă considerată de tuberculos 
ca vexalorie, dacă nu se va asigura in urmă soarta sa si a fa- 
miliei sale, 

In Englitera, Molson a arătat ca perspectiva de a fi admis 
in sanatorii a fost un puternic stimulant pentru indeplinirea de- 
claratiei voluntare, 

„In Germania, fara declarație obligatorie dar grație asigură- 
rii lucrătorilor contra boalei, care dă posibilitate oricărui tubercu- 
los de a găsi un ajutor la casa de asigurare, Freund, a putut 
să alirme, cel puţin pentru Berlin, ca nu există caz de tubercu- 
loză care să raminä nedescoperit. In New-York, graţie nu nu- 
„mai declaraţiei obligatorie, instituită incă din 1894, dar mai cu 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 197 
IDEE: Et I na e ge gr Er à» 


deosebire in urma măsurilor de luptă admirabil organizate ETS 
coordonate de Biggs, lupta contra tuberculozei a dat rezultate 
excelente, Socotesc că e interesant să intru in oarecare amà- 
nunte relativ la lupta antituberculoasă în New-York, ca să dove- 
desc câ numai insoțită de măsuri complimentare, declarația o- 
bligatorie a tuberculozei poate să dea rezultate. 

In New-York, cu incepere dela 1894, dispensariile, spita- 
lele, clinicele au fost invitate să raporteze toate cazurile de tu- 
berculoză aduse la cunoștința lor, şi medicii particulari au lost 
obligaţi să lacă această declaraţie, 

entru a obţine ca măsurile acestea să fie mai uşor ac- 
ceptate, o întreagă campanie educativă a fost întreprinsă prin- 
conferințe, prin ajutorul presei, prin circulări care, din cauza ca- 
racterului cosmopolit al populaţiei din New-York, au fost redac- 
tate in diferite limbi. 

O hartă a tuberculozei din New-York a fost Intocmitä, In. 
care toate locuințele cu cazuri de deces crau desemnate, indicin-- 
du-se anul si luna decesului. 

„Un corp special de medici a fost instituit eu indatorirea de 
a vizita pe bolnavi, nu numai pentru a le da ingrijiri, dar şi in- 
strucfiuni In ceia ce privește răspindirea boalei, In cazuri de- 
deces sau cind tuberculosul se muta, dezintecția locuinţei era o- 
bligatorie. Pentru examenul sputei, laboratorul municipal era. 
pus la dispoziţia medicilor. Flacoane pentru a culege sputa. 
erau depozitate în diferite părți ale orașului, și in ziua urmă- 
toare, medicul obținea rezultatul. 

Un corp de infirmerie (nurses) a fost instituit incă din 1903. 
Dispensarii au fost organizate pe despărţiri, in care funcționau in- 
firmiere care aveau obligația de a face anchete minufioase la 
domiciliul bolnavilor. Rolul acestor infirmiere era. de a supra- 
veghea Intrucit măsurile recomandate de medici erau integral 
aplicate, 

Numărul paturilor disponibile pentru tuberculoşii inaintați 
In spitalele generale, care in 1897 erau numai de 1000, a ajuns în 
1907 la 2500. Bolnavii Inaintaţi sint izolați cu forța la nevoe și 
ţinuţi în spitale pină ce decedează, în cazul cind o izolare e-- 
fectivă nu se poate realiza la domiciliu. Pentru cazurile mai 
puţin inaintate, sanatoriul dela Otisville, al orașului New-York, 
care actualmente are 200 paturi, va fi mărit ca să ajungă să fie 
indestulätor pentru 1000 de bolnavi. O campanie energică sus- 
ținută de măsuri penale a fost dusă contra obiceiului detestabil 
de a scuipa în localurile publice. 

Declaraţia obligatorie a tuberculozei, intimpinată la inceput 
cuoarecare opoziţie din partea medicilor, care vedeau intr'această 
măsură o violare a secretului profesional, cu multiple inconve- 
niente pentru practica lor, a sfirsit prin a se impune in New- 
York, şi în anii din urmă (1908) 90°% din cazurile de tubercu- 
loză existente au fost declarate, 

Graţie tuturor acestor măsuri, numărul deceselor prin tuber- 


18 VIATA ROMINFASCA 


Cculozä, care era in 1881 de 4.27 la 1000, a scăzut în 1907 la 
2.10 la 1000. 

Exemplul orașului New-York e convingător. La Washing- 
ton, Biggs a comunicat aceste rezultate—pe care fiecare din con- 
gresiști le-a putut studia și verifica la New-York—in aplauzele 
entuziaste ale congresului internațional de tuberculoză din 1908, 
Ele au putut fi obţinute grație unei propagande stăruitor fäcule, 
E evident că numai prin educația continuă a publicului, māsu- 
rile necesare pentru combaterea tuberculozei sfirsesc prin a se 
impune. Instruind publicul mare asupra pericolului, asupra ex- 
tenziunei tuberculozei şi asupra modului de contagiune, măsurile 
prescrise prin legi intră in moravuri și, departe de a fi vexatorii, 
apar ca foarte legitime. 

Conferințele făcute in scop de vulgarizare a cunoştinţelor re- 
lative la tuberculoză, insotite de proectii, pentru a răminea mai 
bine Intipärite In mintea publicului, expoziţiile publice tn care să 
“se arăte prin grafice, prin tabele, prin fotografii, tot ce e relativ 
la tuberculoză, aşa cum se practică In Germania, In Statele-U- 
nite—expozifia așa de reuşită a congresului dela Washington a 
făcut in urmă un voiaj triumfal în orașele mari din Statele-U- 
nite—pot fi foarte utile, 

Educaţia publicului are prin urmare un rol de căpetenie în 
lupta care trebue dusă contra tuberculozei, Ea însă trebue să 
fie făcută arâtind toate laturile chestiunii. Publicul nu trebue să 
fie alarmat dar nici intretinut In speranțe inşelătoare. Tubercu- 
loza—Grancher a spus-o Incă de mult—e cea mai curabilä din- 
tre boalele cronice. Pentru a fi insă curabilă e nevoe ca boala 
să nu fie prea inaintata şi ca bolnavul să găsească realizate con- 
difile necesare tratamentului său, Atit timp cit bolnavul sărac 
râmine In mediul său de mizerie, tratamentul—oricare ar fi el— 
nu poate să dea decit rezultate incomplecte. 

Deaceia cind e vorba de educat publicul, el trebue să fie 
fäcut atent asupra ugurinfei cu care terapeutisti grăbiţi preconi- 
zează metode şi procedee insuficient studiate. Cind aceste me- 
tode îşi au o scuză în entuziasmul pripit al unei convingeri — 
fie ea chiar șubredă—li s'ar putea acorda circumstanțe uşu- 
rătoare. 

Ce se poate insă spune de reclamele sgomotoase facute 
An jurul unor Intreprinderi care cu aparența de filantropie ex- 
ploatează ignoranfa publicului ! Nu e oare o mizerie şio ruşine 
<a nenorocitul tuberculos, doborit de boală, în imposibilitate de 
a-și agonisi traiul, să-şi cheltuiască ultimul ban in oficine—care 
sint mai de grabă spelunce—in care serurile zise specifice ca 
să aibă un efect şi mai fulgerător, sint injectate în „cabinete 
medicale mai mult sau mai putin moderne“, la lumina im- 
presionantă a razelor X 1 Mercantilismul acestor procedee pune 
Intro tristă lumină anumite moravuri medicale ale epocei noastre, 
Pericolul—din punct de vedere social—e în publicitatea dată a- 
cestor Intreprinderi— din necunoștință, vreau să cred, de cele mai 


multe ori a scopului lor 
antituberculoasä riscă să fie 
blicul mare nu trebue inşela 
loase. In realitate, ceia ce p 


deoarece în felul acesta, lupta 
tă de la mersul ei normal. Pu- 
credința In vindecări miracu- 
spune € că pină acuma nua- 
vem nici un tratament specifi tuberculozei. Ceia ce putem 


obţine e să ameliorăm şi cit să vindecâm pe tuberculos, 
cind Il scoatem din mediul lñ-@eia ce putem însă să obținem tot- 
deauna e să evităm răspindirea boalei. 

Dacă in conferințele educative populare s-ar ajunge să se 
infiltreze auditorului cit e de periculos obiceiul de a scuipa pe 

, Şi Incă ar fi de ajuns. Englezii au priceput că un simplu sfat 
academic, nu e suficient, 

In Londra e afișat pretutindeni că e interzis de a scuipa în 
vehiculele publice şi 'n orice local public, Contravenliile sint pe- 
depsite cu amendă pină la 40 shillingi (50 franci). 

E sigur că, dacă publicul n'ar mai scuipa pe jos, pralul ri- 
dicat prin mâturatul cu mâtura uscată n'ar mai fi periculos, din 
punctul de vedere al răspindirii tuberculozei. Va trece încă vreme 
pină atunci și deaceia publicul trebue continuu educat In sen- 
zul măsurilor igienice: măturatul cu mätura udă, pericolul stro- 
pilor baciliferi, necesitatea absolută a scuipâtorilor. Dezinfec- 
tarea locuinței tuberculosului cind moare sau cind se mută tre- 
bue impusă obligator. 

Toate aceste măsuri sint măsuri de profilaxie pentru a tm- 
piedeca răspindirea boalei. Tratind pe de altă parte pe tubercu- 
logii deja existenţi, care sint sursa de contagiune, facem cea mai 
bună şi eficace profilaxie. 

E locul aici de intrat in oarecare amânunte asupra rolu- 
lui şi asupra importanței sanatoriilor ca armă de luptă In con- 
tra tuberculozei. 


(Va urma) 


Reţetă pentru un discurs parlamentar 


Inslirşit alegerea se terminase şi din mulțimea celor care 
iniruntaseră urna, optsprezece fură declaraţi inviolabili mulțămită 
voinţei poporului, Dacă aleşii simțeau nobila plăcere a omului 
chemat să participe la trebile statului, candidaţii căzuți, inchisi 
in casele lor, căutau cu invierșunare să afle cui datorau situația 
lor de plins, blestemind secretul votului şi pe autorul lui. Tristä 
şi fastidioasä ocupaţie! In ce mă privea pe mine—eu eram unul 
din cei optsprezece — niciodată n'am apreciat mai bine superiori- 
tatea sistemului reprezentativ asupra celorlalte sisteme de guver- 
nämint, şi n'am fost mai recunoscător marei generaţii de bărbaţi, 
care ne-a acordat Pactul nostru Fundamental, Si cind, in mijlocul 
iamiliei (care acuma aștepta dela mine o protecţie mai eficace) 
m'am aşezat la masă, mi-am zis plin de mulfämire : „Sint de- 
putat!“ 

Chiar de adouazi am inceput să mă pregătesc pentru rolul 
pe care aveam să-l joc in statul romin. Voiam să dovedesc 

- bravilor mei concetățeni că nu s'au Inselat cind au rezistat tuturor 
ademenirilor cu care infama opoziție căutase să mă zdrobească, 
căci trebue să știți, fusesem candidatul guvernului. Mi-am pro- 
curat o constituție, m'am informat la prefectura judeţului cum stă 
recolta și dacă ploile au cäzut la vreme şi am cerut o colecţie 
din „Monitorul Oficial“. Trebuia ca discursul meu să mă ridice 
deodată In rindul oratorilor mari si să-mi asigure scaunul şi a- 
tunei cind guvernul— căruia eram hotărit să-i acord tot sprijinul 
meu—nu se va mai bucura de increderea țării. Totodată, m'am 


REŢETA PENTRU UN DISCURS PARLAMENTAR 204 


hotärit să consult si pe D. Stefan Nicodim, om politic din loca- 
litate, care a fost reprezentantul nostru douăzeci de ani aproape 
sub toate muvernele, şi care avea mare experiență în trebile par- 
lamentare, 

D. Nicodim—C. C., Fanu, cum i se zice în intimitate— este 
mare proprietar in județ, deşi moşiile îi sint Incärcate de ipoteci 
în rangul intäiu, al doilea si chiar al treilea. Afacerile lui bă- 
nesti sint cam incurcale si cu politica a. cheltuit multi bani; 
dușmanii lui insă afirmă că dacă sar face un hilanţ exact de 
profit şi pierderi, rezultate din amestecul lui în trebile statului, 
nu cele din urmă ar fi mai mari, Oricum, neplăcerile aceste nu 
i-au alterat întru nimic veselia nici caracterul lui comunicativ, 
Intro vreme fusesem adversari, el luptind cu C.C. lordache Za- 
valide, în jurul căruia se strinsese elementele nemulfämite ale 
partidului, iar eu luind poziţie pe faţă în rindurile lui C.C. Vasi- 
lică Stefanescu, care reprezinta tradiția conservatoare, și al cărui 
grup n'avea niciun motiv să fie nemulfämil Acuma ne impă- 
casem, facusem alegerile impreună şi duşmânia era uitată. Dar 
printr'o combinaţie locală, D, Nicodim nu mai avea să reprezinte 
marea proprietate, răminind în afară de parlament, iar drept com- 
pensatie, guvernul îl numise epitrop la Sfintul Spiridon, 

intra sară, innainte de deschiderea parlamentului, m'am 
dus acasă la D. Nicodim. Dumnealui stă în nişte case mari din 
strada Asachi, lingă grădina dela Copou. L-am găsit pe CC 
Fanu după masă, scobindu-se în dinţi, cu cafeaua dinnainte, 
iar lingă ceaşcă, din care eşea o aromă plăcută, ca un jandarm, 
stătea o sticlă neagră. Dupăce am comentat citeva incidente 
din timpul alegerii, am adus vorba pe departe de trebile statu- 
lui căutind să trag tot profitul necesar, fără să se simtă. D. Ni- 
codim se uită la mine o clipă, sorbi cu putere din catea, o um- 
plu la loc cu lichid din sticla neagră, apoi Imi spuse amenin- 
findu-ma în glumă: 

Te-am inteles, Vrai să ţii un discurs... 

— Aşa este Domnule Nicodim... pentruce aşi ascunde ? 

— Ai să vorbeşti la mesaj? 

— Deocamdată vrau să-mi spun cuvintul asupra politicii 
generale... dar voiu fi atent şi Ja diferitele proecte de legi cu care 
va veni guvernul... 

— Foarte bine... foarte bine... mă incurajä el. 

Si D. Nicodim sorbi energic Incă o gură din cafea, pe care 


4 


22 VIAŢA ROMINEASCA 

o aduse iarăşi la nivelul de mai 'nnainte cu ajutorul sticlei ne- 
gre. Mā uitai la sticlă, pe a cărei etichetă, cu chenar lat auriu, 
era scris cu litere la fel; „Fine Old Jamaica Rum*. Cafeaua, 
cu suprafața convexă, avea acum un frumos menisc. 

— In Cameră, reluă D. Nicodim, e greu să vorbeşti... e 
mai greu decit crezi. Nu-i ca la întrunirile publice. Aici trebue 
fond... mă'nţelegi fond... altmintrelea,.. 

Si D. Nicodim işi complectă ideia scotind din buze un 
sunet indiscret, care trebuia să-mi dovedească ce inseamnă în 
parlament lipsa de fond. Apoi, tacticos dar scurt, strică me- 
niscul cafelei. 

— Despre fond nu mă 'ngrijesc, i-am răspuns punind pi- 
cior peste picior, eu... formele nu prea le cunosc.. și tocmai 
de asta... 

— Ai dreptate... formele joacă mare rol in oratoria parla- 
mentară,,. Ai cetit Orator de Cicero + 

— Nu... am cetit biografia lui Demosthene... 

— Biografie.. n'are a face. Să cetești Orator şi Retorica 
lui Quintilian... iar in Cameră să asculți cu deosebită atenție 
pe oratorii răi. 

— Pe cei răi? am intrebat surprins, 

— Da... da... pe cei răi... căci te Invalä mai bine decit cei 
buni, Un orator mare n'aduce mult folos.. Dacă vei căuta să 
vorbeşti ca dinsul, toată lumea va cunoaşte că vrai să-l imitezi, 
și apoi dacă e prea mare, te descurajază chiar dela 'ncepur. 
Pecind unul rău... ridicul chiar... poate să-ți servească de model 
prin defectele lui... prin lipsuri... întrun cuvint prin calităţile ne- 
gative ale discursului, arätindu-fi cum nu trebue să vorbeşti... 

— Dar şi un orator bun... 

— Crede-mä pe mine, zise D. Nicodim nelăsindu-mă să 
slirşesc... Take lonescu mai mult Ii va strica... pecind Cris- 
tian... Filimon dela Giurgiu... Virloșteanu... iaca Virloşteanu... e! 
să al noroc să auzi pe Virlosteanu regulind politica externa... 
nu-i vorbă că-i tot atit de interesant ŞI cind se ocupă cu cea 
internă - Dar pentruce să ne ducem așa departe? Să nu pierzi 
din vedere nici pe C.C. Vasilică Ștefănescu. 

Şeful fiindu-mi desconsiderat, mă simţii jignit. Ji plătii şi 
eu cu aceiaşi monedă : 

- Wapoi că şi Zavalide al dumitale... 

Dar D, Nicodim imi tăe brusc ironia, Intreblndu-mà : 


REȚETA PENTRU UN DISCURS PARLAMENTAR 2 


— Porţi monoclu? 

— Nam purtat şi nu voiu purta... am răspuns eu, incă sub 
impresia descalificării lui C.C. Vasilică, 

— Foarte rău t... Monoclul este indispensabil pentru un o- 
qator parlamentar. 

— Pentruce ? am intrebat plin de mirare. 

— El iți dă o infatisare distinsă... o prestanță mă 'nțelegi... 
Care măreşte increderea în tine şi-ţi ajută la argumentare... da... 
da... la argumentare, lar cind în momente grele Il infäsuri pe 
deget in sfere cencentrice... el concentrează atenția adunării asu- 
pra punctului tău de vedere... dindu-fi un aer degajat,. o lipsă 
de sforțare... care aduce chiar pe membrii opoziţiei la aceleași 
sentimente cu line. În sfirșit... la perorafie e indispensabil. In. 
„dis-pen-sa-bil 1... Păcat L.. Mare păcat!... 

Si D. Nicodim indurerat, dădu peste cap ceaşca de calea, 
pe care cu puțin inmainte o umpluse cu „Old Jamaica Rum*, 

— P'apoi cind triumfezi ?,., zise D, Nicodim continuindu-si 
ideia si stergindu-gi musteţile... Dacă nu priveşti adunarea prin 
monoclu... n'ai facut nimic, A 

— Atunci pot să-mi cumpăr unul, am zis eu plin de sen- 
timentul răspunderii. 

— Succesul iji va [i asigurat.. Am uitat să-ți spun că 
trebue să cistigi, innainte de toate, simpatia adunării... așa că, 
atunci cind ai ajuns la tribună, privirea ta nesigură să gä- 
sească un răsunet cald in inimile deputaților, Pentru asta, vei 
zăbovi mai mult in acea zi la bărbier, şi vei purta In şedinţă o 
frumoasă jiletcă. Notează acest amânunt. Un orator care nu 
inspiră simpatie, e un orator mort, şi d-ta știi proverbul: „decit 
un orator mort, mai bine un măgar viu“. 

'Tuşii şi-mi schimbai poziţia pe scaun... 

- Am auzit că intrerup unii, zisei eu, pentru a deturna 
chestiunea, 

— Da... au mulți obiceiul ista... mai ales Lefteriu din Foc- 
Sani. Te sperie Intreruperile ? 

— Ma cam sperie... căci Imi pierd şirul. Eu, orideclteori 
vorbesc, Imi invät discursul pe dinafară... exordiu... tratare... pe- 
'roraţie... mai ales perorafia o spun fără nici o schimbare... şi 
„dacă cineva mă in... 

— Bă nu te descurajezi, imi spuse D, Nicodim, Si luind 
donul unei teorii înnalte, zise: Trebue să ştii dela inceput, că 


m: VIAŢA ROMINEASCA 


sint două feluri de întreruperi—D, Nicodim intinse mina pentru 
clasificaţie — întăiu, care vin din partea adversarilor, şi al doilea, 
care vin din partea prietenilor... 

— Cum şi ei intrerup? am întrebat indignat. 

== Ascultă. Prin urmare trebue să-ți dai samă mai Intäiu 
In care categorie intră întrerupătorul. Cunoscind acest lucru ai 
si rezolvat chestiunea. Dacă e un adversar—D. Nicodim figură 
adversarul prin degetul cel mare dela mina stingă—şi vra să te 
incurce punindu-fi o intrebare al cărei răspuns nu-i prevăzut in 
discurs, ori voeste să te pue în contradicție cu tine insuti ca să-ţi 
pierzi cumpătul, sau iți aruncă înnainte in mod perfid un an nenoro- 
cit... un 88 ori un 99... atunci oprește-te un moment, fixindu-ți bine 
în minte cuvintul la care ai rămas... uitä-te la dinsul cit vei pu- 
tea mai energic... aici monoclul e nepreţuit... şi spune-i rar si 
apăsat: „Domnule X!. Vă rog să aveți puţină răbdare... sper 
că veţi fi satisfăcut... foarte satisfăcul*... Şi incretind din sprin- 
cene, pui degetul in piept, pentru a înțelege că satisfacția va veni 
numai dela d-ta. Sau „Domnule Y... vam ascultat cu atenţie 
orideciteori ați- vorbit. Vă reclam aceiaşi bunăvoință si din 
partea d-voastră. Sper că n'o să vă pară rău“... adecă laşi 
să înțeleagă că a lăcut o mare imprudentä, apostrolindu-te. Ori 
și mai simplu: ,Dafi-mi voe... Daţi-mi voe!* Vei intrebuinta 
aceste formulé mai ales cind Intreruperea va găsi un ecou şi 
semne de aprobare, fie chiar răzlețe, vor răsuna în adunare... 
iar dacă va lăsa reci atit pe membrii majorităţii cii si pe ai mi- 
norităţii... atunci uitindu-te cu milă, vei spune clătinind din cap: 
„Vă mărturisesc Domnule Z., că nu mă aşteptam din partea 
d-voastră la astlel de intrerupere”. 

— lji mulțămesc, Domnule Ni... 

— Lasă-mă”să termin... Dacă intrerupâtorul este Insă din 
același partid cu d-ta, şi vorbele lui abundează in senzul ideilor 
dumitale, atunci urmează liniștit discursul aşa cum l-ai invätat, 
adăugind putin mai la vale: „cum foarte just a remarcat amicul 
meu, onoratul Domnul N., căruia ti aduc mulfämirile mele din 
acest loc,.* Tot meșteșugul stă prin urmare să nu te incurcila 
ciasificaţie.., să mulfämesti adică adversarului, care cu intenții 
diabolice vrea să te piardă, şi să infrunfi cu aspre observaţii pe 
amicul binevoitor... 


— Dar președintele nu te aparä* am întrebat eu 
la gindul că ași putea să-i incurce. eu tulburat 


REŢETA PENTRU UN DISCURS PARLAMENTAR 296 


— Președintele e impartial. zise cu singe rece D, Nicodim. 
Si fiindca ai adus vorba de dinsul, iți atrag luarea aminte, să te 
feresti de digresii străine chestiunei la ordinea zilei... Altfel... de 
la spetele tale vei auzi cu spaimă un glas sacramental: „Vă 
conjur, Domnule Orator, nu răpiți timpul prețios al adunării...” 

- Mare comedie !.. am zis eu scandalizat... 

— La tribună să nu te urci fară o servietă plină de cărți. 
Dar cind vei ajunge aici si cel putin trei sute de ochi... şi ce 
ochi !—nu uita că sint şi ministeriali—cind atifi bărbaţi de samă 
te vor fulgera cu privirea... o emoție teribilă te va cuprinde, A- 
cum € momentul critic... Rezultatul nu-l pot prevedea... atirnä 
de temperamentul d-tale... eu am văzut insă multe... In cazul cel 
mai bun picioarele fi se vor tăea... la stomah vei avea un gol 
imens... în gillej vei simţi svicnituri parcă sar sbate aici o fi- 
ință... și pe de-asupra... o tendinţă irezistibilă 1fi va aduce aminte 
de chestiuni inexorabile. lar cind vei incepe: „Domnilor De- 
putați !* glasul iți va fi străin şi necunoscut... 

Scosei batista şi-mi şiersei o sudoare rece de pe frunte... 

— In asemenea caz recurgi la paharul cu apă, pe care un 
aprod ţi-l intinde respectuos apropiindu-se în virful degetelor, dar 
cu conştiinţa că ia parte gi el la trebile statului. Ei bine, Dom- 
nule Vişinescu, ţine minte cuvintele mele... 

Mă aşezai pe scaun emoționat şi mă uitai țintă In ochii lui. 
In git mi se ridicase un nod, pe care-l înghiţi... 

— Nu te folosi de apă pentru a-ți linişti tulburarea.. Nu 
bea din paharul pe care uşierul în grundomania lui ţi-l intinde 
ca o punte de salvare... dar care dela inceput aruncă un dis- 
credit asupra d-tale... ci innainie de ședință... dupăce ai luat 
toate măsurile preliminarii... treci la bufet şi pregăteşte-ți acolo o 
băutură mai prezentabilă... un ceaiu... o calea cu lapte... o șoco- 
lată sau simplu cacao... un capuţiner... o limonadä. un grog... 
insiirşit... nu insist... o băutură colorată, pe care şeful usierilor 
să ţi-o prezinte in mod solemn pe o tabla... cu şervet şi lingu- 
riä... cu două-trei pahare şi citeva păhărele... 

Cazui pe ginduri, apoi intrebai : 

— Dar giesshüblerul nu-i bun ? 

— E bun si giesshüblerul îmi răspunse D. Nicodim, dar 
cu condiţie să ţi-l servească cu sticla lui. E mai recomendabil 
insă o băutură cu linguriţa... căci lingurița Ii va fi de folos şi 
in argumentare... 


sur VIAŢA ROMINEASCA 


Aici D. Nicodim turmă o ceaşcă de „Fine Jamaica“, o clati 
binisor ca si cum ar fi preparat un amestec, o dădu peste cap, 
facu o mică strimbălură, după care mă întrebă: 

— Ei, ce zici? 

— Ce să zic, Domnule Nicodim?... Nu mai zic nimic. 

— Apoi, reluă el, in cursul vorbirei să nu te indignezs 
prea tare nici să räcnesti prea vehement... cum face C.C. Ghiţa... 
Cind se sue el pe tribună, fie pentru a combate o lege organică 
sau a aproba o anulare de credit, fața i se face vinătă, ochii 
i se injeclează in singe, părul i se ridică vilvoiu... şi amenin- 
{nd cind cu dreapta, cind cu stinga, scoate accente pline de mi- 
nie, arătind că mari catastrofe aşteaptă statul. Acest gen ora- 
toric, pe lingă că nu-i bun... e şi primejdios. Ti se poate In- 
timpla ca impäratului Valentinian, cind a ținut un discurs vio- 
lent deputatiei Quazilor... Cunosti istoria ? 

— Cunosc... continuaţi vă rog... 

— Asta nu inseamnă că nu trebue să te indignezi, căci 
uneori tactica opoziţiei e nesulierită... alteori procedarea guvernu- 
lui, neinţeleasă. Dar indignarea s'o arăţi nu prin mugete si- 
nistre... viră minile in buzunări, sau numai două degete in des- 
chizătura jiletcii, lar cind banca ministerială va trece prin mo- 
mente grele din pricina ironiei d-tale... uită-te sus in bagdadie, 
avind aerul că te inspiri de-acolo. Efectul e minunat! Apoi să 
nu te culci pe tribună, cum face Leon Voicu... dar nici să nu 
imitezi pe cei cițiva oratori peripatetici, care Incrucişindu-şi bra- 
tele cu emfazä, păşesc rar şi cadenfat dela dreapta spre stinga 
și dela stinga spre dreapta, lăsind să se înțeleagă prin plim- 
bāri pe balustradă, ce mare artă oratorică posed. Nut.. mij- 
loacele extreme nu sint bune... ci în picioare, drept ca o statue 
antică... maestos ca Jupiter Olympicul... svirie sâgetile tale li- 
nistit.. fără cruțare. Nu te uitat... lovește cu singe rece... dar 
sigur, lar dacă ai nevoe de mişcare.. Invirte monoclul... sau 
mestecă cu lingurita. 

Ma gindii dela ce magazie să-mi cumpăr monoclu... 

— Se intimplă uneori să nu poţi plasa discursul nicâiri... 
căci secțiunile grăbite trimet discuţia la delegați... aceștia, tot 
atit de iute, o amină In ședință publica... iar aici... ministrul 
respectiv se ridică Incruntat si anunţă că nu admite nici o vorbă... 
și dacă vei indrăzni să propui un amendament... îşi dă demisi- 
unea, În asemenea caz va trebui pur şi simplu să-ţi înghiţi dis- 


REŢETA PENTRU UN DISCURS PARLAMENTAR 207 


cursul, căci nu cred că vei provoca o criză ministerială... 

— Ot! nut, 

— Fie că vei vorbi insă la mesaj sau la un procct de lege, 
în discuţia generală sau la cea pe articole... la buget sau la po- 
litica specială a guvernului... în chestie personală sau la una de 
regulament... prealabil sau în fond; fie că vei desvolta o inter- 
pelare ori vei face o simplă comunicare... într'un cuvint de vei 
tinea un mare discurs sau unul mai mărunt... nu uita să vor- 
vești ceva de politica engleză şi să prezinfi o statistica... 

Un fior de groază mă străbâtu la auzul acestei recomandaţii. 

— Fără aceste două lucruri, urmă d. Nicodim, discursul 
va esi searbäd și nu va fi apreciat; gi ducă vei trage cu ure- 
chea prin culuoare sau la bufet, dupăce prietenii iți vor fi strins 
mina cu căldură în incintă, vei auzi aceste comentarii :—Bine a 
vorbit amicul Visinescu.— Da... da... are mare talent, Pacat că 
n'a spus nimic de politica engleza. .—Și nici nu ne-a dat o statis- 
tica... Apropo... cunoşti vr'un Englez ? 

Mă gindii adinc... 

— Nu cunosc decit pe Harry, antreprenorul... 

— Nu frate, zise enervat D. Nicodim, nu te 'ntreb decu- 
nostinti personale... un nume ilustru... 

— Darwin... 

— Lasă pe Darwin In pace, zise d. Nicodim cu blindefa. 
Aici nu e vorba de momife ca să ai nevoe de dinsul. Trebue 
miniştri... bărbaţi de stat... 

Intelesei ce vrea D. Nicodim și mă rușinai tare de prostia mea, 

— Trebue să citezi, zise el, oameni politici... de pildă... 
Beaconsfield... Balfour... Chamberlain... 

Repetai si eu fără voe, în gind: Beaconsfield Balfour Cham- 
berlain. 

— Cred că cunoşti politica engleză. 

— O cunosc... dar voiu mai inväta-o dacă trebue... am răs- 
puns eu. 

— Numaidecit, zise D, Nicodim, ‘Trebue să aminteşti si 
citeva legi, pe care perspicacitatea d-tale te va poväqui să le ei 
după natura discuţiei, De pildă... poți cita... anti corn law 
dacă va fi o discuţie economică... sau income tax la una finan- 
ciară. Cind vei vorbi de administratorii de plăși sau de 
organizarea comunală vei pomeni pe... local government... iar 
in chestiile constituționale... petition of right or un desallec- 


208 VIAȚA ROMINEASCA 


tion bill e foarte potrivit. Apoi... pe ici pe colo cite un common 
law... un labour party... pronunţate cit mai stropşit...dau un lus- 
tru deosebit cuvintării,,. 

Un moment imi păru rău că mam băgat in astfel de tre- 
buri... Rămăsei pe ginduri, apoi am zis: 

— Nu te supăra, Domnule Nicodim... mi-aduc aminte că 
mai anii trecuți sa discutat la Cameră legea luminărilor de ceară. 
Tatăl meu a avut pe vremuri o prisacă si în casa noastră a in- 
florit citva timp industria luminărilor. Parcă vad şi acuma scara 
de care tatăl meu lega fitilurile. Poate ași fi luat şi cu cuvintul.. 
dacă aşi fi fost atunci deputat... Ei bine, cum ar fi trebuit să 
leg luminările de ceară de numele lui Beaconsfeld sau de al lui 
Chamberlain ? 

Aici D. Nicodim zimbi cu milă si turnind o ceaşcă de 
„Fine Old Jamaica Rum* o dădu de duşcă, zicind: 

— Foarte simplu... 

— N'ai fi bun să-mi arăţi cum ?... în citeva cuvinte... 

— De ce nu? 

M'am aşezat bine pe scaun, pentruca să nu scap nimic din 
această lecţie de parlamentarism. D, Nicodim se câulă prin bu- 
zunare, scoase o batistă, care-și implini bine misiunea, apoi își 
intinse picioarele sub masă... 

— In Anglia, incepu el... căci Anglia e ţara clasică a par- 
lamentarismului.,.. încă dela Magna Charta Libertatum... sau mai 
exact vorbind de cind au căpătat bilul drepturilor... totdeauna 
guvernele au fost expresia unui curent din opinia publică. Acolo 
nu merge. Cele două partide de guvernămint reprezintă doua 
mari idei— vorbesc de chestiunile economice—torii... care-s pro- 
tecţioniști... sint pentru industriile naționale... vigii.. mai mult 
liber schimbisti. nu cunosc granițe economice, Laissez faire 
laissez passer. Ei, acuma, luminările de ceară sint o industrie 
a noastră ? 

— Sint., am zis eu cu convingere... 

— Bine. Prin urmare dacă sint, lucrul e simplu. Arâfi 
că trebue incurajată,.. şi aici te raportezi la politica protectionistä 
engleză. Intelegi cum ai să pui chestiunea... 

Nu infelesei mare lucru, dar de ruşine afirmai câ inteleg. 

— Prin urmare, vezi că se poate lace legătură ? 

— Văd... dar oricum... e greu. 

— Apoi... Despre ce era vorba ?.... A L. da! să nu pierzi din 


mere 


REŢETA PENTRU UN DISCURS PARLAMENTAR #3 


vedere să prezinfi o statistică, pe care vei anunța-o astfel: „Am avut 
curiozitatea să-mi arunc ochii pe citeva cifre şi fiindcă rezultatul 
mi s'a părut interesant, să-mi permiteţi, Domnii mei, să vi-l fac 
cunoscut şi d-voastră...“ 

— Si asta, pentru orice lege? am întrebat eu... 

— Pentru orice lege, zise D. Nicodim trägindu-si picioa- 
rele de sub masă... 

— Fără excepţie ? 

— Fără. 

— E greu, Domnule Nicodim, am incheiat eu descurajat, 
cuprins de oroarea pe care mi-o inspiră cifrele... 

— Te inşeli... nue greu de loc, zise D, Nicodim. lată de 
exemplu pentru luminările dumitale... 

Si zicind astfel, el se lăsă iarăşi pe speteaza scaunului: 
Eu imi concentrai din nou toată atențiunea... 

— Socotesti mai intăiu numărul bisericilor... atit rurale cit și 
urbane... tinind samă si de cele două mitropolii... Calculezi apoi 
—se ‘njelege cu aproximatie—numärul luminärilor intrebuinfate 
de fiecare din ele... faci suma totală... o imparti prin numärul 
fabricantilor si al pingarilor... iar din rezultatul final scoţi con- 
cluzia economică necesară... 

— E foarte greu, Domnule Nicodim, am declarat fară nici 
o rezervă, spăriet de atitea calcule, 

— Dacă vrai glorie. .. 

— Cu politica engleză să zicem că voiu egi eu la un ca- 
păt... dar la statistică mă simt incapabil. 

D. Nicodim îmi arâtă printr'un gest că n'are ce să-mi facă... 

“Tăcurăm amindoi. O mare descurajare mă cuprinse. Vä- 
zui că nu voiu figura printre oratorii parlamentului. Și cum 
stăteam cufundat in tristetä. uşa din fund se deschise şi 0 
fată tinără, cu pestelcă albă. mă trezi din gindurile mele negre. 
Ea veni in spre masă, dar D. Nicodim îi făcu un semn uşor cu 
mina spre eşire, zicind; „Mai lasä-le*. Si turnind apoi o ceaşcă 
de rom, se adresă câtră mine: 

— Nu pierde curajul. Toate la un loc privesc pe ur ora- 
tor perfect. Tii numaidecit să fii perfect ? 

— Perfect nu... dar... 

— Am înțeles. Atunci iţi trebue statistica... 

— Dar dacă nu vorbeşti... cum eşti privit? 

— Ca un membru al majorităţii. 


210 VIATA ROMINEASCA 


Pentru moment, mă oprii la această situaţie. 

— In tot cazul, iji mulțămesc, Domnule Nicodim... voiu că- 
uta să urmez sfaturile d-tale... am zis fără convingere. 

— Politica, reluă el, nu-i nici uşoară, nici plăcută. Vei 
avea multe neplăceri. Să nu uiţi... cine face politică trebue să 
'nghită în fiecare zi o şopirlă vie... pe care adeseaori ţi-o prezintă 
cel mai bun prieten... 

Mă ridicai să plec, Imi luai rămas bun, iar el Imi strinse 
mina cu putere: h 

— Dacă vei mai avea nevoe de mine, sint la dispoziție... 

— Mulţămesc, C.. C. Fanu, eşti foarte bun... 

Cind am ajuns la ușă, el mi-a strigat: 

— Nu uita politica engleză !... 

— Nu... nu... 

Am ajuns acasă trist şi descurajat, gindindu-mă mereu la 
luminările de ceară. lar glasul Domnului Nicodim mi-a răsunat 
multă vreme în urechi ca o ameninţare : „Nu uita politica engleză !*, 


D. D. Pătrășcanu 


RITMUL 


Aud cintarea lumii, si ritmu'i bate des 
Si veșnice cadenfe din glasurile-i es. 


E ‘ntii sonorul cintec stăpinitor al mării 
Ce 'n riimu grav se duce şi vine 'n largul zării. 


Pe inimă 'mi pun mina, de simt dureri ce bat 
Cu bucurii unite, un ritmu fermecat, 


Si 'n mină îmi prind mina cealaltă ca "n brățară, 
Si "n ea singele bate cu-acelaşi ritmu iară. 


Cum trece carul vremii cu mii de roți pe ceas 
EI bate drumul vieţii in ritmicul său pas. 


Si morile ce ‘n ape şi 'n vinturi griu främintà, 
Cu măsurate glasuri cintarea pinii cintă. 


Si 'n urmă cind ne ducem pe poarta vieţii mari, 
În ritmul tinguirii, bat clopotele rari. 


Alice Călugăru 


Strămoșii noştri din era terțiară 


„Wo die Menschen schweigen 
worden Steine reden“ 


Dupa lungile discufiuni asupra naturii animale a omului şi 
asupra timpului de cind a apărut el pe pämint, a rămas în ge- 
nere admis că omul a apărut la inceputul erei couternare. De 
mai bine de 40 de ani insă, chiar de pe cind puţini erau învă- 
taţii convinşi că omul a trăit pe vremea ghețarilor, se agita i- 
deia „omului terțiar“. Afirmarea citorva cercetători că omu! a 
lăsat urme de existența sa chiar in era terfiarä, a fost primită 
cu neincredere, sau viguros criticată, Paătrunsese cu mari greu. 
tăţi, după lupte continui vreme de 20 de ani, părerea lui Boucher 
de Perthes asupra omului din epoca ghețarilor, din pricină că 
avea de invins multe şi felurite prejudecăţi nestiünlifice ; cu ci 
greutate a avut de luptat și are incă de luptat chestiunea ,omu- 
lui terțiar“, care sdruncină şi ultima rămășiță de superioritate u- 
mană, sdruncinä prejudecata „științifica* că omul a apărut „în 
Ps AROE Std animale existente sau stinse. d 

u toate greutăţile ce li s'au pus In cale, apostolii căutării 
ptites au continuat cercetările lor, si astăzi, după 30 de par 
a muncă, se poate spune—pe baza materialului adunat—ca 
chestiunea omului terțiar nu mai este ipotetică, ci că ea se ra- 
zimă pe fapte şi pe inducfiuni riguros științifice, 
ji Dacä nu putem stabili pentru moment, cu aceiaşi siguranță 
i pentru omul cvaternar, configurația trupească, puterea de tin- 
jeleuere şi amănunte privitoare la viaţa strămoşului nostru ter- 
Rar, Arem insă la indămină destule dovezi de existența sa. Cu- 
sc nd Imprejurärile in care acest strămoș a trăit, servindu-ne 
de resturile ce ne-a lăsat—el sau forme foarte inrudite cu el— 

i finind samă și de felu! de viață al momitelor superioare ce 
esc astăzi in regiuni tropicale, ne putem face o idee destul 
de bună de primele Inceputuri ale vieţii umane in Europa. 


STRAMOȘII NOȘTRI DIN ERA TERTIARA 245, 


l 


In congresul internațional de antropologie si arheologie fi- 
nut la Paris in 1867, abatele Bourgeois făcu o comunicare des- 
pre bucăţile de cremene cioplită pe care le-a găsit, in terenuri 
terțiare, in comuna Thenay, departamentul Loir-et-Cher, mai la 
sud de Orléans. Această comunicare, venind din partea unei a- 
Btorități In materie de preistorie, lu ascultată cu surprindere, dar. 
nimeni nu-i dădu atenția cuvenită; unii invätati, observind cio- 
plirea prea rudimentară, n'au vroit să recunoască cioplire inten- 
onata ; alţii au atribuit părerea lui Bourgeois unei greşeli In de- 
terminarea vristei geologice a stratului cu cremene cioplită. 

Bourgeois, pasional căutător al adevărului, nu sa lăsat in- 
vins de acest prim insucces si nici de cele ce au mai urmat, ci. 
iacu cercetări nouă, adună mult material, provocă anchete de 
savanți la faţa locului, făcu săpături în deosebite puncte ale re- 
giunii, spre a răspunde la toate obiecțiunile ce i se făceau din 
toate părțile, şi reuși să înlăture, în parte cel puţin, neincrederea 
pe care o inspirau primele sale cercetări. Încetul cu incetul s'au 
convins invâtatii că Bourgeois avea dreptate: silexurile dela 
Thenav sint cioplite intenţionat. De Mortillet ajunge la conclu- 
tiunea următoare : „zăcâmintul terțiar mijlociu inferior dela Thes, 
nay a procurat numeroase bucâţi de cremene crăpată şi spartă 
prin căldură, dintre care unele au retusäri, produse de o lucrare 
intenţionată“ *). 

Spre deosebire de pietrele cioplite de vristă cvaternară veche, 
palealitică, pietrele cioplite din terțiar au lost numite eolife, ceia 
ce Insamnă pietre lucrate —cioplite-—in timpurile „aurorei“ genu- 
lui uman. Ceia ce nu se putea tâgădui, nu sa mai tāgāduit. 
Asupra ființei care a cioplit piatra terțiar s'au făcut insă obiec- 
tiuni, s'au emis ipoteze, intre care acea a lui G. de Mortillet a a- 
yut mai multă trecere. „A existat, in era terţiară,o ființă inter- 
mediară Intre om şi momitele antropoide actuale; mai innaintat ca 
aceste din urmă, el n'atinsese incă desvoltarea intelectuală a 
omului“ 2), 

In timpul in care se rezolva astfel chestia „omului terțiar“, 
se cunoştea o nouă localitate cu eolite miocenice, anumea Olta, 
pe valea Tagelui, descoperită de Carlos Ribeiro. Acest savant 
avu de invins aceleaşi greutăţi casi Bourgeois şi reuși ca, după 
1880 şi mai ales dela 1889 incoace, să se recunoască dreptatea 
afirmărilor sale, anume că !a Otta sint silexuri cioplite. Din ne- 
narocire, terenul cu eolite este așa de răscolit, incit nici acum — 
si mai ales cu scrupulozitatea cu care se studiază astăzi —nu se 
poate afirma cu siguranță dacă stratul cu eolite e miocenic sau 
nu, cu toate că eolitele dela Oita au pẹ ele nâșip, miocenic. 

La 1877 s'a descoperii insă o nayă, stațiune cu colite, la, 


z 1) 8. si A. de Mortillet. La Préhistoire, pag. Sl 
31 Idem, pag. 97. 


214 VIAȚA ROMINEASCA 


Puy-Courny (Cantal, spre sudul Franţei), stațiune ce a devenit cele- 
brå prin mulțimea dovezilor despre existența strămoșului nostru 
miocenic, Descoperitorul, Z. B. Rames, a adunat citeva colite 
foarte bine cioplite. dar dela 1877 până la 1900 s'au facut prea 
puține cercetări in localitate !). 

In timpul din urmă s'au facut cercetări amănunțite si cu 
metodă urmate, de învățați reputați. Intre alţii. belgianu! A. 
Rulot, un neintrecut cunoscător al industriei paleolitice şi eolitice: 
profesorul de antropologie dela Heidelberg, Hermann Klaatsch 
(1903), si o comisiune condusă de perspicacele fiziolog Max 
Verworn (in 1905 si 1906), invāțat ce a profesat pănă in timpul din 
urmă la Göttingen. Părerea unanimă a acestor savanți este că 
în vremea miocenului superior era „0 cultură destul de remar- 
cabilă* in Franța de sud. 

Atit la Thenay, cit şi la Otta și in Cantal, stațiunile eolitice 
sint pe terenuri ce aveau in mod natural cremene sau sint 
foarte vecine cu asemenea terenuri, La inceput, faptul era intre- 
buinfat ca argument contra ideei că eolitele sint lucrate intenti- 
onat; faptul că la Puy-Courny bolovanisul lucrat e mai sus de 
valea ce are cremene şi că din bolovänisul de pe vale n'au fost 
ridicaţi decit acei de calitate mai bună, dărimă acest argument, 
Dar chiar si altfel argumentul e fară valoare, cum vom dovedi 
mai jos. 

Mai innainte se obiecta câ nu s'a stabilit precis vrista pä- 
turilor in care au fost găsite eolitele. Săpăturile facute de aba- 
tele Bourgeois la Thenay, si precisele cercetări din Cantal, la 
Puy-Courny si alte locuri, au stabilit, făra putință de contrazicere, 
vrista miocenică a depozitelor. 

O ultimă obiectie rămine de înlăturat. Era om sau om-mo- 
miţă fiinţa care lucra piatra in Cantal? La această obiectiure 
vor putea răspunde, cred, singuri cetitorii, urmärind descrierea 
“ce urmează asupra cioplirii cremenii, 


Dintre miile de silexuri din Cantal, pe care le-a cercetat co- 
"misiunea condusă de Max Verworn, cu sprijinul societăţii de şti- 
infi din Göttingen, 16—30". prezintă urme nediscutate de lucru 
intenționat; 350—55". par a fi prelucrate şi numai 15-20, stnt 
sigur nelucrate 3). , 


1) Despre această stațiune serta De Mortillet in 190 : „Lănă in pre- 
zent săpăturile au fost neinsemnate. Se poate spune chiur că n'au fost fă- 
cute. Nu sau făcut decit răzăluituri; totuși acesta au produs citeva mostre 
fourte doveditoite, Una mai ales, care se găsește în colecția lui Adrien de 
Mortillet, ar 6 singură de spe să stabilească ciopliren intenționată. Se 
seste pee panctul de lovire, concoidul de percusiune..." {La Préhistoire, 
pag. NA) 

2) Cifre exacte: la Puy de Boudiea sint lucrate 30, din bucã- 
“ile de cremene; la Puy-Courny 24%, la Veyrac Ah, la Belbox 16%, 


STRAMOȘII NOŞTRI DIN ERA TERTIARA su 


Proporția bucälilor de cremene lucrată pare mică; mai mică 
e proporția bucätilor sigur nelucrate. Cele cu urme de cioplire 
sint mai multe, ceia ce ar dovedi numai că strămoșul nostru tèr- 
ţiar nu prea se ostenea lucrind piatra; că cele mai de multe ori 
o întrebuința după ce-i corecta unele nepotriviri, Dar, chiar ad- 
mifind proporția de 16—30", şi incă trebue se recunoaştem im- 
portanta industriei eolitice, Dar proporţia bucätilor lucrate e mică 
şi din pricina scrupulozității cu care a procedat comisiunea con- 
dusă de profesorul Verworn. i 

După nenumărate discutiuni, care vreme de 40 de ani au 
agitat pe invățații preistorici, după experiențele făcute pentru A 
imita cioplirea pietrei după moda preistorică şi după observaţiu- 
nile culese de exploatatorii regiunilor unde mai sint și azi locu- 
Mori in vrista pietrei cioplite, s'au stabilit citeva criterii foarte se- 
vere, după care se va hotări, în mod indiscutabil, dacă o piatră 
—in particular o bucată de cremene—este cioplită intenţionat. 

Un bolovan de cremene este neindoelnic cioplit intenționat 
atunci cind de pe el au lost scoase așchii mari şi cind pe mar- 
gini prezintă relușări, adică Indreptäri produse cu lovituri mici ce 
au ridicat țânduri, neinsemnale ca mărime, Ñi incă nu e de a- 
juns atit. Se mai cere ca direcţia aşchiilor să fie aceiaşi pe toate 
părțile pietrei şi ca retuşările să prezinte fetisoare aşezate una 
lingă alta si la fel indreptate (Fig. | si 2). Cind o piatră pre- 
zintă asemenea cioplituri este necontestat rezultatul unei prelucrări 


“g. 2. Faţa din a- . 
fară, externă, de pe 
care s'au seos asehii 
mai muri si sa re- 

tusat marginea, 


Fig. |. Faţa de erä- 
pare cu plan si puner 
de lovire, eu asebi- 
cară (sburñturā si 
ondalaţii), 
Cromene cioplită dala Puy-Courns (evlectia Mortillet), Mărime naturulă. 


de o mină omenească sau quasi-omenească și niciodată rezulta- 
tul unei acţiuni fizice, chimice ori mecanice, oricare i-ar fi agen- 
tul anorganic ce a lucrat asupra sa. A 

Procedeul pentru a lucra o piatră era desigur următorul: 


21€ VIATA ROMINEASCA 


se alegeau pe supralaţa pietrei naturale fete plane ; —cind nu e- 
rau, se fäceau cu o lovitură dată piezis spre „a sbura* un colţ, 
Pe suprafața fetisoarei plane alese se lovea puternic, brusc, cu 
un alt bolovan ce servea ca ciocan și, cu una ori citeva lovi- 
turi, se provoca desfacerea unci lame, unei așchii uneori de 10— 
15 cm., cele mai adeseori insă mai mică. Astfel se puteau des- 
jace cite așchii se dorea. In unele cazuri se scoteau așchii pen- 
tru a da o formă convenabilă bolovanului, alteori se scoteau aṣ- 
chii pentru a fi prelucrate, pe cind masa mijlocie de cremene. 
simburele, era lăsat. 

Silexul (cremenea), în alară de duritatea lui remarcabilă, mai 
are o proprietate importantă : crapă astfel incit lasă suprafețe sfe- 
rice, prezintă, cum se spune, „spărtură concoidalä*, Lovind e- 
nergic cu un ciocan rotund un bolovan de cremene pe o feti- 
şoară cam dintr'un colţ sau o margine, se desface o aschie, 
mai mare ori mai mică. 

Pe suprafața de deslipire a așchiei, In regiunea loviturii, 
se vede, cum am spus, un mic gurgui, un con, lingă care sint 
deseori rupturi, sburături ce arată că pe lingă lama cea mare 
sau desfăcut așchioare mici. Lama e prin urmare groasă în lo- 
cul isbiturii, avind un mic con, aşa numitul „concoid de percu- 
siune*, con ce nu se poate obține—cu această formă particulară— 
prin nici unul din mijloacele naturale cunoscute. 

Tipul de instrument terțiar e cam asemănător celui din e- 
poca cvaternarä paleolitică : el are forma unui ou, cam turtit pe 
două fețe opuse, ceia ce-i dă aparența unei migdale, 

Acest instrument era ținut In mină așa cum arată fig. 3, Partea 


Fig. 3 Silex cioplit ținut în mină, (Asa numitul „coup de poing”, 
Faustkoil). Cel din figură e din epoca chelleant (evater- 
narul inferior); el se deosebeşte de cel eolitic find 
cioplit si pe partea groasă '/e din 
mărimea naturală. 


cea ma! groasă servea ca un fel de miner, pe cind cea mai 
subjiată servea pentru sdrobit, scurmat, ori tăiat. (De remarcat 


STRANOȘII NOŞTRI DIN ERA TERTIARA 217 


este că aceste instrumente se potrivesc tare bine după mina noas- 
trå dreaptă). Instrumentul eolitic se deosebeşte de cel paleolitie 
prin faptul că minerul nu e prelucrat, ci are lorma naturală, iar 
viriul e cioplit mai grosolan şi e numai rareori retusat. 

Mai înnainte de a fi ajuns la această formă de instrument 
—pe care nu toți contemporanii o lucrau cu acelaşi meșteșug, 
ceia ce explică desigur proporția mare de silexuri cu „urme“ de 
cioplire din Cantal--mai înnainte, omul a intrebuințat piatra aşa 
cum o gâsca in natură si poate numsi Intimplätor şi-a dat samă 
că muchiile unei pietre sparte sint mai tari, mai tăioase, deci ti 
pot fi mai de folos, Trecerea dela această lază innapoiata până 

faza pe care ne-o lämureste instrumentul-tip din Cantal, s'a 
făcut desigur foarte cu incetul, în zeci şi sute de mii de ani. 

Dar in afară de acest instrument, care e cel mai comun şi 
a avut desigur cele mai multe întrebuințări, se mai găsesc şi 
alte instrumente, precum : răzuitoare, un fel de cuțite, instrumente 
pentru infepat și scurmat. Räzuitoarele sint un fel de plăci naturale 
de cremene, ori așchii căpătate prin spargerea bolovanilor, la 
care li se fäcea o ştirbitură pe o margine, știrbitură cu care se. 
rădea probabil coaja de pe belele ce vor f servit ca instrumente 
ori ca arme, instrumente sau arme de care nu ne putem face 
nici o idee, nefiind scăpale de putrezire. Cuţitele sint un fel de 
lame lungi. care sint aşchii dobindite din sparturi Una din mar- 
gini preziniă retusäri care lac „gura? mai regulată, cu dinți mai 
mici şi mai deși, ori chiar dreaptă, fără dinţi. Instrumentele pen- 
tru gâurit sau scurmat au un virf cioplit şi retușat, pe cind mi- 
nerul e mai deseori nelucrat. 

S'au găsit si instrumente prelucrate de mai multe ori,—in 
timpuri depărtate unul de altul,— ceia ce ne arată că instrumen- 
tele au fost lăsate ori aruncate după ce au servit, au râmas un 
timp oarecare nelolosite si după un timp au lost prelucrate de 
alţi oameni. Aceste prelucrări succesive, la intervale de timp 
depărtate, se pot recunoaşte după patina ciopliturilor, Patina 
este o alterație mai mult sau mai puţin polundă a suprafeței, 
Cremenea, caşi toale pietrele, sufere modificări prin acţiunea a- 
agenților atmosferici; umiditate, căldură, lumină, contact cu acid 
carbonic, etc. Prin acţiunea acestor agenţi se pierde ceva din 
partea atăcată, care râmine putin poroasă. În acești pori au på- 
truns apoi materii minerale, în particular minerale feruginonse 
sau manganilere, si prin aceste materii s'a colorat regiunea alte- 
rată a cremenii. Cremenea € în general blondă sau brună cind 
e de curind spartă, devine porțelânoasă cind € alterată, jar cu- 
loarea patinei atirnă de terenul in care ea a stat Dacă la o 
cremene lucrată deosebim două patine diferite, avem dovada că 
ca a stat în două pături diferite, după fiecare din cele două in- 
trebuințări succesive, i 

In Cantal an fost prin urmare, în epoca miocenă, niste staţi. 
uni în care a locuit o ființă ce a cioplit cremenea, dindu-i forme 
polrivile nevoilor sale. Aceste sint laptele constatate de Invätafi 


4 


218 VIATA ROMINEASCA 


a câror autoritate nu se discută. In urma acestor constatări, profesorul 
M. Verworn este Indreptäfit să scrie In 1905: „la sfirșitul epocei mio- 
cene, väile din Cantal erau locuite de fiinţe care cunoşteau tehnica 
despicării artificiale a cremenii prin ciocänire şi a preparării instru- 
mentelor prin o retusare relativ finăaașchiilor dobindite artificial, ființe 
care se foloseau în largă măsură de aceste calităţi. Nu mă ocup dacă 
aceste ființe trebue considerate ca inrudite cu omul sau chiar ca 
adevăraţi oameni, constat numai că instrumentele lor se potrivesc 
cu mina omului de astăzi. Aşa fiind, inceputurile desvoltärii 
omului sint date indărăt cu mult dincolo de miocen, căci supe- 
rioritatea acestei culturi presupune o indelungată desvoltare. Res- 
turi corporale dela vechii locuitori ai Cantalului nu s'au aflat 
până acum. Nu știm dacă infäfisarea lor se asemăna mai mult 
cu a omului actual ori mai mult cu predecesorii animali ai o- 
mului, dacă aveau vorbire articulată,” dacă cunoşteau focul* dacă 
aveau haine sau locuinţe”, dacă mincau carne, $. a. Multe in- 
trebäri ne stau incă pe buze, cercetarea rămine insă multă la a- 
ceste Intrebări, Tot ce ne-a lăsat această ființă misterioasă sint 
instrumentele sale „Unde tac oamenii, vorbesc pietrele** 1) 

Urme de existența omului s'au mai găsit şi în depozitele 
pliocene din Kent (Anglia). Aceasta regiune era ocupată de mare 
in timpul epocei miocene și chiar în pliocenul inferior. După 
retragerea apei și acoperirea cu vegetație şi păduri, localitatea 
fu ocupată de oameni, veniţi desigur din Franţa pe uscatul ce 
ocupa marea Minecei de azi. S'au mai găsit urme şi in India, 
iar la 1894 Dubois, descoperind omul-momiță (Pithecanthropus e- 
rectus) din lava, ne dă speranța că se vor găsi și în acele regi- 
uni depărtate urme de existența omului, cel putin in pliocen, ul- 
tima epocă terțiară, 

Până la complectarea cunoştinţelor noastre, Rutot împarte 
vremea eolitică tertiarä In două epoci: epoca cantaliană, cu cre- 
mene cioplită după tipul din Cantal, şi epoca kentiună, după in- 
strumentele din Kent, de vristă pliocenică. 


Il 


Din faptele citate mai sus, rezultă că un strămoş al nostru 
—0m, om-momiţă, momiţă-om, sau oricum ar vroi cineva să-l 
numească —un strămoș al nostru a trăit, în Europa de apus cel 
puțin, in epoca miocenică. Cum era, In toate amănuntele, acel 
strămoș al nostru nu putem şti pănă acum; dar că era un in- 
lermediar între momite si omul cvaternar este sigur. Aşa fiind, 
ne putem face o idee despre locuitorul miocenic din Cantal, prin 
cunoştinţele ce avem despre rudele noastre animale de astăzi — 
despre momitele antropoide : gorila, simpanzeul, gibonul, orang- 
utanul— după examinarea pufinelor resturi fosile dela antro- 


1) L. Reinhardt (Der Mensch Eiszeit i 
acest citat, crode că răspunsul la întrebările eomle do qu 


STRAMOȘII NOȘTRI DIN ERA TERTIARA 219 


poidele fertiare : dryopithecus, pliopithecus, anthopopilhecus si 
pilhecanthropus— şi după comparatia acestor forme antropoide 
—actuale sau fosile—cu omul fosil din cvaternar, pe care-l cu- 
noaștem cu oarecare preciziune. 

Lämuriri amânunţite nu pot intra in cadrul acestui articol, 
deaceia mă voi märgini la oarecare generalitäfi, bazale insă pe 
realităţi şi nu pe ipoteze. 

Partea principală, prin care se deosebeşte omul de momi- 
ele antropoide este capul, care are, la aceste din urmă, capaci- 
tatea craniană mică și fața masivă, ciolänoasä, Cele mai su- 
perioare momițe au cavitatea craniană de 450-500 centimetri cubi, 
pe cind europeanul are in mijlociu 1.500 cc.. Diferența este prin 
urmare enormă, Există insă, cum se știe, şi astăzi popoare foarte 
innapoiate din punct de vedere cultural, ducind o viață aproape 
animalică, Ja care cavitatea craniană este sub 1.000 cc. (chiar de 
870—930 cc.) Diferinfa intre craniul acestora şi omul civilizat 
e aproape aceiaşi ca Intre gorilă și rasele umane inferioare. Această 
diferență Intre omul sălbatic şi gorilă se șterge, dacă ținem samă că 
pithecanthropul descoperit de Dubois are cavitatea craniană de 850 
cc.. Craniul omului cvaternar are cam 1.200 cc., deci relativ de om 
semi-civilizat, totuşi el are destule insusiri simiene (de maimuţă). 
Craniile vechi cvaternare, caşi craniul pithecanthropului, au oase 
groase, regiunea cefei desvoltată mult innapoi, fruntea aşa de In- 
gustă, incit mai nu există, şi o gituitură In dreptul timplelor, care 
face ca partea dinnainte să fie mult mai strimtă ca partea dinnapoi 
a craniului, Fruntea are niște muchii in dreptul sprincenilor, 
muchii aşa de esite, incit formau un fel de streşină deasupra 
orbitelor, : 

La omul actual fața e mai puţin ciolânoasă, falcile mai u- 
şoare, dinții relativ mici, Insuşiri căpătate în cursul vremei din 
cauza slăbirii funcfiunilor. La formele primitive dinţii aveau şi 
un rol de apărare; ei erau mari şi bine Infipți în fălci de o re- 
marcabilă masivitate, Aceste fălci erau eșite înnainte, formind 
un bot, ce dădea omului cvaternar un aspect animalic, aspect 
care era desigur şi mai pronunțat la strămoşul terțiar. Fetei cio- 
lănoase li făcea echilibru—în stațiunea verticală a corpului— 
ceafa puternic dată Indărat. 

Modificările capului au mers desigur mină în mină cu adap- 
tarea omului la mersul In două picioare. Prin această adaptare, 
braţele, rămase libere, pot executa mișcări pentru alte nevoi, in 
particular pentru a apuca şi a rupe hrana; capul balansind mai 
uşor pe capul coloanei vertebrale, gitul pierde „muscultura cea 
puternică a cefei si se poate Indoi uşor, permifind ochilor să 
cerceteze mediul. A ï 

Musculatura brațelor, ce are sprijin pe cusca pieptului, a de- 
venit tot mai puternică, cușca însăşi lärgindu-se si intărindu-se. 
Pieptul, nemai fiind presat de viscere (măruntae), ingädueste o 
desvoltare mai insemnată a plämäilor, insuşire care este in strinsă 
jegătură cu perfecționarea organului vocal. Strămoșul nostru ter. 


220 VIAŢA NOMINEASCA 

Li 

iar însă nu vorbea; se Infelegea cu semenii săi prin fipete şi 
modulatiuni ale sunetelor produse in gitlej. Tirziu de tot, im 
cvalernarul mai nou, fälcile—in particular falca inferioară—au 
devenit mai uşoare şi s'a desvoltat musculatura limbii, care joacă 
rolul cel mai principal în vorbirea articulată, Această muscu- 
latură se desvoltă paralel cu apariţia şi desvoltarea bărbiei ; bär- 
bia nu există insă la rasa primitivă cvaternară, cu atit mai puțin 
va fi existat la strămoșul terțiar. 


Fig. 4, Strămosul nostru terțiar va fi adus mult la chip cu goril» 
de astăzi. Ponte că era numai mai slab în puterile trupesti şi mult 
mai inteligent, Intolo aceleasi sirezine deasupra ochilor, acelaşi 
nas turtit, aceiuşi dinţi putornici, acaleaşi brato lungi si 
picioare scurta cu degetul maro opozabil, cast la 
chipul! din figură, ce reprozintă e veritabilă morili, 


Viaţa și-o ducea mai ales prin păduri—cum şi-o duc si u- 
nele grupe inferioare de prin Africa tropicală —urcindu-se foarte 
adeseori în arboti pentru a căuta fructe, muguri, ouă de paseri. 
In organizarea momitelor se recunosc, după conlormaţia schele- 
tului, adaptärile Ia viaţa arboricoli; asemenea caractere persistă 
şi la rase inferioare si le avea desigur in mare grad „ființa in- 
teligentă* din tețiar. Aceasta avea degetele dela picior mai 
lungi şi degetul mare opozabil, iar mersul pe påmint ti era greoi. 
Chiar la rasa cvaternară de Neanderthal fluerul întins nu forma 
0 linie dreaptă cu coapsa; genunchiul era adus prin urmare în» 
nainte cind fiinţa stătea in picioare. Acest caracter e mai pra 
nunfal la momite, care merg foarte greu în două picioare, şi stră- 
mul terțiar va fi prezentat insugiri intermediare Şi această 
privința, 

In timpurile mai vechi, stramosul terțiar va fi trăit in co- 


STRAMOSIT NOŞTRI DIN ERA TERȚIAR 221 


mun numai cu femeea şi copilul mai mic al său, cum trăeşte 
gorila de azi. In miocenul superior e sigur că vietuiau in comun 
mai multe familii. Caşi gorila, va ñ dormit pe copaci, unde-si 
făcea un fel de pat aducind ramurile una lingă alta şi legindu-le 
puţin. E posibil că barbaţii să fi dormit jos lingă copac, cum 
doarme gorilul astăzi, facind strajă familier sale. Cind sa des- 
voltat viața in comun si bărbaţii au devenit mai mult vinători, 
atunci, poate, femeile au râmas în locuri mai adăpostite, cel pu- 
fin cităva vreme, căci de așezări stabile nu se poate vorbi, 

După ce cunoaștem în trăsături generale industria „ființei 
inteligente* din terțiar, conformalia sa trupeascä şi ceva din fe- 
lul de traiu, e necesar, pentru a Infelege cit mai bine impreju- 
rările in care această fiinţa a vicluit, să vedem dacă Europa a- 
vea In terțiar aceiaşi formă, climat, vegetaţie şi lume animală ca- 
şi astăzi, şi prin ipoteze plauzibile să stabilim timpul apariției 
şi fazele prin care a trecut evoluția acestei ființe, pe care trebue 
să o socotim drept strămoșul nostru, 


NI 


Era tertiarä este caracterizată prin evenimente tectonice de 
foarte mare importanţă şi prin desvoltarea insemnată şi evoluţia 
remarcabilă a clasei mamiferelor (patrupedelor). 

La inceputul acestei ere, In epoca eocenică, Europa de a- 
pus şi sud era acoperită de apă. Marea Mediterană se intindea 
peste Franţa şi o parte din Anglia, acoperea Italia, Austria, Ro- 
minia, Germania, sudul Rusiei. Numai ici colea erau insule. 
In epoca următoare, în oligocen, marea se mai retrage putin şi 
începe ridicarea Pirineilor şi a altor lanţuri mai puţin importante 
de munţi. Aceste ridicări au continuat, avind maximum de ma- 
nifestare în epoca miocenă, cind Mediterana s'a retras mult, lā- 
sind in Europa lacuri mari cu apă sărată, lacuri ce parte au sē- 
cat, parte au căpătat apă dulce, Aşa, un lac enorm se intindea 
peste Austro-Ungaria, Rominia, Sudul Rusiei, până peste marea 
Caspică şi lacul Aral. Din acest lac sarmatic, mai bine mare 
sarmatică, au rămas lacul de Aral, marea Neagră, marea Cas- 
pică. În miocen s'au ridicat Alpii cu ramurile lor, Carpaţii, Bal- 
canii, Caucazii, lanţul Himalaia. In tot lungul acestui enorm 
şir muntos alp-himalaian, se manifestau groaznice erupfiuni vul- 
canice. In epoca următoare, în pliocen, Europa se apropie de 
forma de astăzi, ceia ce se desävirseste chiar dela începutul epocei 
pleistocene, considerată de geologi ca ultima epocă terfiarä, so- 
cotitä, insă, in genere, pentru a respecta tradiția, ca o eră par- 
ticulară, era cvalernură, 

In vreme ce se petreceau aceste schimbări In configurația 
mărilor şi uscaturilor, se schimba si clima şi se produceau foarte 
interesante schimbări in lumea patrupedelor. Cit amar de vreme a 
trecut dela depunerea primei pături éocenice până la depunerea 


222 VIATA ROMINEASCA 


primului strat pleistocenic (cvaternar) nu se poate spune decit cu 


enorme aproximați. Geologi scrupulosi, ca Albrecht Penck, so- 
cotesc că cifra cea mai mică, ce se poate da drept durată a erei 
terțiare, este de 1014 milioane de ani, era aceasta fiind cea mai 
scurtă din cele 3 ere în care se imparte istoria pămintului. 

În vremea în care s'au petrecut importantele schimbări ce ne 
permit a impărţi tertiarul In epoci, sa modificat considerabil cli- 
matul european. Odată cu el s'a schimbat lumea vegetală şi după 
ea și lumea animală. 

E foarte posibil că chiar In eocen să fi trăit in Europa 
momita din care se trage omul. In această eră, domnea un cli- 
mat tropical, cum dovedesc rämäsilile fosile ale palmierilor, ce 
formau păduri imense In nordul Angliei şi in Norvegia. In acele 
păduri, veșnic Infrunzite, înflorite şi înzestrate cu fel de fel 
de fructe, momife de tot felul işi găseau cu inlesnire traiul. 

In oligocen climatul e tot cald, dar păduri tropicale nu mai 
cresc mai la nord de Alpii de azi. Pădurile intinse ce ocupau 
uscaturile nu mai aveau ca arbori predominanti palmierii, ci ar- 
bori cum sint cei din regiunile noastre, ori cel mult cei din ju- 
rul mării Mediterane actuale. In aceste păduri traiul momitelor 
era mai anevoios; multe din ele s'au retras mai la sud, unde 
viața era imbelgugatä, Este foarte posibil ca intr'o regiune in- 
chisă de ape, în vreo insulă mare, situata spre orient, să fi ră- 
mas mai la nord momifa ce a devenit strămoșul omului, Această 
momiţă nu avea grija de fiare, care incă nu erau de temut, dar işi 
căpâta cu oarecare greutate hrana. Nu rare ori, pentru a sparge 
coaja nucilor sau pentru a scoate vreo rădăcină gustoasă, se va 
fi servit—cum se servesc dealtfel şi unele momite de astazi— 
de prima piatră pe care a găsit-o in cale. Dar copacii cu fructe 
bune erau desigur mai rari ca In eocen şi strămoșul acäfätor, 
care, pentru a se urca repede pe copaci, se ridica si sta binisor 
pe labele dindărăt, va fi făcut deseori „in picioare* drumul dela 
un copac la altul, Incetul cu incetul, în sutele de mii de ani ctt 
a dus această viață, ființa aceia necăjită s'a adaptat mai bine 
mersului biped, iar brațele ei, pierzind funcțiunea mersului, s'au 
putut perfecționa indeplinind alte funcțiuni: apucare, scurmat, ți- 
nut piatra, etc. Pe măsură ce se perfecționa mersul în două pi- 
cioare, se indrepta şira spinării, se desvoltau unele părți ale ca- 
pului, pentru a se echilibra mai uşor în viriul coloanei vertebrale. 

Incet-incet momifa devenea om la trup, Grijile vieţii, viața 
in comun—nu numai In familii, ca la gorila de azi, de pildă, dar 
in comun cu alte familii—a perfecționat mijloacele de intelegere. 
Pieptul, devenind liber, a permis desvoltarea plămiilor şi o mai 
bună întrebuințare a gitlejului. Vorbire articulată n'a dobindit o- 
mul decit mult mai tirziu, In era cvaternară, căci pentru a do- 
bindi graiu, omul a trebuit să piardă mai întăi din grosimea fal- 
cilor şi din mărimea dinţilor. In timp ce se perfecționa mersul, 
mişcările braţelor, se desvolta viaţa in comun şi se modulau 
semnele de infelegere, crierul, instrumentul acestor funcțiuni de 


STRAMOŞII NOȘTRI DIN ERA TERTIARA 23 
i DEC on PO a 


relațiune, se desvolta, silind craniul la o lărgire treptată. Genera- 
fiunile noi vor fi avut capul tot mai mare, fără ca toți contem- 
poranii să fi ajuns la aceiaşi cavitate craniană. Dar desigur că 
acest organ, crierul, a devenit instrumentul cel mai activ în lupta 
pentru traiu şi el s'a desvoltat și perfecționat in cursul veacurilor. 
3 Pana la sfirsitul oligocenului sintem, cum vedem, în dome- 
niul ipotezelor. Cu epoca miocenă trecem în domeniul faptelor. 
Acum trei milioane si jumătate de ani—cu aproximaţie în minus 
probabil — climatul european era foarte puțin favorabil unei feri- 
cite vieţi a neamului momitelor: în acest timp era un anotimp 
mai rece, un fel de iarnă; palmierii nu mai ajungeau Alpii ; bra- 
dul, tisa, pinul, populează Europa centrală, amestecați fiind cu 
stejarul, arțarul, aninul, mesteacănul, alunul şi cu citeva plante 
ce nu mai există pe la noi, cum e gingko din Japonia, un fel 
de nuc în America, etc.. Conditiunile de traiu nu erau insă rele 
în miocen pentru celelalte patrupede, care iau o desvoltare extra- 
ordinară. Lumea mamiferelor de azi este neinsemnată faţă cu 
cea din miocen și în privinţa formelor şi a numârului speciilor 
şi a mărimii unora dintre ele. Pe lingă erbivori gigantici, unii 
de 4, 5 şi 6 metri, unii cu coarne ca rinocenul, alții cu trompă 
si fildesi ca elefanții, mai erau caii cu trei degete la picior, 
(Hipparion), rinoceri fără coarne (Aceratherium), şi mulțime de 
carnivore, dintre care spaima lumii a fost desigur tigrul cu 
colții ca pumnalele (Machairodus). 

In această lume de uriaşi şi dihânii care mai de care mai 
înarmate cu colfi mari, cu coarne spâimintätoare, bietul nostru 
strâmoş era de nebâgat In samă. Mic de stat, probabil släbut ca 
gibonul, mai mult flämind decit sătul, trăia in cete mici, cercind 
să adauge la hrana vegetală săracă puțină came. Puterile lui 
crau prea slabe pentru a-l face un bun vinätor, căci nici de a- 
lergat nu putea, nici mina nu-i era aşa de perfecționată, incit să 
lovească animalul din fugă si paserea din sbor. Puterea lui stä- 
tea In chibzuială şi în şiretenie. Stind la pindă în locuri proprii, 
lungindu-și mina cu o bită bine aleasă sau inarmindu-și pumnul 
cu un bolovan de piatră, ființa inteligentă din miocen putea in- 
frunta fiara şi dobori animalele ce-i eşeau in cale la pindă. Cind 
nu-l prea silea mult foamea, omul se mulțumea cu rădăcini, cu 
muguri, cu fructe, hrană pe care vor fi folosit-o mai mult femeile 
si copii, care nu se Infruptau totdeauna din carnea vinatului. 

Acest slrămoş miocenic a lăsat urme de priceperea lui în 
Cantal şi mai tirziu in Kent si în alte părți. Starea lui culturală 
--dacă luăm acest termin in înțelesul cel mai general—n'a rä- 
mas aceiași până la sfirsitul tertiarului, dar nici mari progrese 
n'a tăcut, cum dovedesc micile deosebiri intre instrumentele mio- 
cenice din Cantal, cele pliocenice din Kent si chiar cele chelleene 
din cvaternarul inferior. Ea este poale prima stare culturală, aşa 
numita „cultură arheoiitică* a învățatului Max Verworn, 

Vor fi fost insă locuri unde piatra tare, cremenea, lipsesc, 
Acolo omul va fi întrebuințat alte pietre mai slabe, ce n'au păs- 


an VIAŢA ROMINFASCA 


trat cu aceiaşi fidelitate urmele industriei arheolitice. Vor fi fost 
şi locuri in care omul nu va fi intrebuintat instrumente cioplite 
decit mult mai tirziu, In orice caz, nici nevoia de instrumentul 
de piatră nu putea fi universal simțită, nici omul nu parcurgea 
distanțe mari, pentru a se admite un transport intenţionat de bolo- 
vani dela mari depărtâri. Mai mult încă, este sigur că şi strā- 
moșul terțiar, caşi unele popoare Innapoiate de astăzi, arunca pia- 
tra indată ce nu mai avea nevoe de ea, cioplindu-şi alta cind 
simţea din nou nevoia, Aceste consideratiuni fac fără valoare 
părerea că nu trăia omul în terțiar, pentrucă n'a cărat bolovâniş 
de cremene la deparläri mari, ca vinătorul din cvaternar. 


LA 


Chestiunea „omului terțiar“ nu mai este, cum am văzul, in 
domeniul pur ipotetic; dar ea rămine incă in discuţie atita vreme 
cit nu se imbogăţesc cunoştinţele noastre cu noi resturi fosile, 
care să stabilească existența neindoelnică a omului In miocenul 
european. Oricum ar fi, cu greu se mai poate tăgădui că omul 
a trăit innainte de epoca marilor ghețari. 

Pentru paleontologi chestiunea € foarte importantă, căci ea 
verilică şi pentru om o constatare recentă, anume că pentru toate 
grupurile animale trebue să se caute In terenuri mult mai vechi 
urme de apariţia acelor grupuri, semnele desfacerii lor din gru- 
puri mai primitive. Omul cvaternar era prea superior pentru a fi 
apărut in această eră. 

Pentru evoluționist, industria din Cantal lămureşte o veche 
presupunere: că omul s'a desvoltat foarte incet în era terțiară. 
Pentru antropologi, chestiunea este un isvor de noi contribufiuni 
la deslegarea tuturor problemelor relative la originea, desvoltarea 
şi fazele principale ale culturii umane. 


T. A, Bădărău 


PĂRINTELE IOVINADIE 


Dacă din zaplazul imprejmuitor numeri spre dreapta pai- 
“sprezece scinduri, incepind dela portița cu stresinä a părintelui 
Savastian, apoi dai de o şioară cu nod la capăt, ce esă din lä- 
untru spre alară, prin o borticică dată cu pretcarul, după 
grosimea $lorii, drept în mijlocul scindurii a cinsprezecea... Tragi 
de sloarä, şi, după ce pleci capul, ca să nu te lovesti de sus, si, 
după ce ridici piciorul, ca să nu te impedici de jos, apoi, din 
cimpul neted și gol, intri de-adreptul şi cam lăturiș, prin o por- 
tifa Ingustă, numai de lățimea a trei scinduri, in schivnicia pà- 
rintelui lovinadie. O punte de scinduri vechi, aşăzate pe pămint, 
Şerpuește fără siirşit prin o mare de verdeață şi-ţi arată, de la 
capul locului, drumul tăinuit spre o aşăzare omenească. In ade- 
văr, după ce te strecori printre două ziduri de haragi țapeni, ce 
se încovoae, totuşi, sub greutatea stufoasă a curpenilor puternici, 
fie de fasole urieşe cu frunza lată şi verde, fie de mazere incil- 
cită, cu foile mărunte si broticii, după ce laşi în urmă si pe 
dreapta un codru intunecos de cartole gigantice. iar pe stinga o 
pădure înaltă, străvezie şi mirositoare de cimbru, mărar şi pe- 
trenjel Inflorit, trebue, din nou, să-ți pleci capul, spre a te furisa 
pe sub bolta de crângi pân' la pămint a unui nuc centenar, ce 
geme sub greutatea roadelor sale ; și, numai după ce ai scâpătat 
da lumină, de ceia parte, răsare tupilata gi sfioasä, din privazu-i 
de verdeață, chilia albă şi curat văruită a părintelui lovinadie ; 
iar nucul ce străjueşte in preajma ei, privighează asupră-i cu 
puternica ocrotire a ramurilor sale urieș răsfirate in toate părțile.. 


226 VIATA ROMINFASCA 


Puterile vintului inalt se cern prin frunzisul lui mirositor si a- 
jung jos imblinzite, domoale si numai potrivite, spre a clătina 
molatic şi a lene, oarecum, crestetele albe ale romanitilor sau 
spicele mlădioase ale sulcinelor aurii, ce alcătuesc pajiştea in- 
gustă din fața chiliei... Arşiţa zilelor de vară nu străbate pănă 
la răcoarea vie a umbrelor lui și, prin negura frunzigului său po- 
somorit, numai luna nopților fără de nouri dacă'şi mai trimite 
citeva din razele sale piezise, nestatornice şi argintii pănă pe 
păreţii albi si ticnifi ai locuinfii de schivnic a părintelui lovina- 
die, —In cerdacul strimpt de sub stregina tupilată, pe o mäsutä 
veche de brad, stă veşnic deschis ceaslovul şi mai vechiu incă, 
temeinic legat in pele groasă şi cafenie şi cu sfințenie păstrat in 
curățenie de oclogenarul călugăr; în el părintele lovinadie îşi 
găsește zilnic și la oricare ceas liniștea şi mingierea sufletului 
său fără de pată, de multă vreme acum și pentru totdeauna des- 
pärfit de cele lumești. Inalt odată, greutatea anilor l-a indoit sub 
povara lor şi cu greu iși mai poate urni părintele lovinadie, de 
ici pănă colea, pe picioare făr' de putere, trupul său släbänogit: 
barba-i albă şi curată li umple peptul, iar privirea lui istovită şi 
străină parcă de cele păminteşti, se pare veșnic atinţită spre za- 
rea Indepärtatä a unor alte lumi, Dimineaţa, cind işi spală, cu 
mini tremurătoare, fața-i albă de sfint, în lumina curată a râsäri- 
tului, inseși picăturile de apă străbătule de soare, ce cad mă- 
runte pe pămint, au in ele ceva din nevinovätia picăturilor de 
rouă... Cu un peptene străvechiu, din care numai cițiva dinţi 
rari au mai rămas, işi dă frumos şi neted peste cap cele citeva 
suvife de păr albe crufate de vremuri, îmbracă rasa-i sârăcă- 
cioasă dar curată, işi pune comanacul şi intră In chilie, pentru 
a-şi face rugăciunea de dimineață... Drept pe picioarele lui slahe, 
cu capul descoperit, cu cruci smerite şi largi 1si sopteste, în cu- 
vinte numai de Cel a tot puternic auzite, rugăciunea sa ferbinte 
in fața icoanelor Prea-curatei cu pruncul în brațe şi a coborirei 
Duhului sfint, in care se vede sträjuind de sus şi peste toate o- 
chiul mistic în trei colţuri al lui Dumnezeu... Apoi esă afară si, 
transâgurat oarecum, calcă mai cu temeiu pe picioarele sale 
slabe, se aşează inaintea mesei cu ciaslovul, pe un scaun vechiu, 
cu speteaza rotundă de lemn şi, cu o mină mai putin tremură- 
toare, deschide cu mare evlavie sfinta carte la zăloaga a treia, 
alcătuită, ca şi celelalte, din o tasma îngustă de lină neagră. 
-Virsta i-a slăbit auzul si de aceia celește tare, pentruca, insesi 


PARINTELE IOVINADIE . 227 


cu urechile sale, să audă dumnezeeştile cuvinte ale prea mărito- 
rilor şi de D-zeu iubitorilor prooroci si mucenici... 

Si cine ar putea cu atita rlvnă și ostrdie ca părintele Iovi- 
nadie, să insuflețească cuvintele sfinte ale vechii cărți 1... 

Şi cu glas tare ceteste la zäloaga a treia: 

„Domnul au împărţit şi intru podoabă s'au îmbrăcat; Im- 
„brăcatu-s'au Domnul întru putere si s'au incins, pentru că au 
»intärit lumea, care nu se va clăti; gata este scaunul său, Doamne, 
„de atuncea şi tu din veac ești; ridicatu-s-au rturile, Doamne, 
„ridicat-au rturile glasurile sale; ridicat-au riurile valurile sale 
„cu glasuri de ape multe ; minunate-s impărățiile mării, minunat 
„este intru cele inalte Domnul; mărturiile sale s'au încredinţat 
„foarte ; casei tale, Doamne, se cuvine sfințenie întru lungime de 
žilė..." 

Şi lumini tainice, lumini din ceruri se pare că tncing fața 
și capul intreg al părintelui lovinadie... Ai, pentru o clipă, ilu- 
zia unei aureole... 

Si cind toaca, cu glasul ei de ofel ascuţit, sau clopotele 
cu glasul lor de tuciu răsunător şi greu, vesteste pretutindeni 
credincioşilor ceasul de inchinare, părintele lovinadie, care, fiind 
prea bâtrin, nu se poate duce la biserică, se adună, ori de unde 
ar fi, în sfinta sfintelor chiliei sale şi, inaintea icoanelor şi ina- 
intea lui Dumnezeu unuia, fără mârturie străină, işi face sin- 
guraticele sale rugăciuni de cuviință. 

Un lucru, totuşi, te lasă nedumerit, cind, anume, si ce mi- 
nincă părintele lovinadie ?... Ai putea să-l pindesti de dimineață 
pân” în sară şi nici o indeletnicire omenească n'ai fi in staresă 
prinzi la el.. Sar părea că are pudoarea lucrurilor pămintești, 
Sint zile, insă, cind chiar părintele lovinadie işi aduce aminte, 
că trebue, cite odată, să dea si el Chesarului ceia ce este a Che- 
sarului... E sfinta zi de Probajini, care dă deslegare de peşte 
întregii suflări omeneşti, și părintele lovinadie îşi aduce, de ase- 
menea, aminte, cu prilejul acesta, că este om şi el; numai cit 
la dinsul lucrurile se petrec cu totul altmintrelea., Cu ceva: 
inainte de ceasul prinzului, părintele lovinadie aşază cu chibzu- 
cală intre filele cuminţi ale ceaslovului zăloaga de tasma neagră, 
inchide ciaslovul cu îngrijire, il ia cu evlavie şi I] duce pe mä- 
sufa din chilie; iar In loc, pe mäsufa din cerdac, aşterne o fe- 
țișoară de masă curală și groasă de cinipă în patru ije, pune 
deasupra şi unul peste altul două talgere de lut rog cu flori al-- 


22: „VIAȚA ROMINEASCA 


tbastre de zmalt pe margini, scoate de undeva o furculifä cu trei 
dinți, un cuţit pătat de rugină si o lingură veche de tisă roşie 
cu coada săpată în formă de șopiriă, le așază pe toate cam In 
cruce la dreapta talgerelor şi masa e gata, Sună clopotul de tra- 
peză... Peste putin, însă, pe puntea de scinduri, de printre zidu- 
rile de verdeață sc aud apropiindu-se paşi grăbiţi de ciobote 
greoaie cu potcoave de fer la câlcăe şi, de sub bolta stufoasă a 
nucului se ivește, plecat inainte şi cu cite o strachină in fiecare 
mină, Fratele Vavila, insärcinat la zile mari să aducă părintelui 
lovinadie mincare de la Arhondaric, 
~- Blagosloveşte, părinte... 
— Domnul !... răspunde grav părintele lovinadie. Şi Fra- 
"tele Vavila, punind pe masă cele două străchini și a patra parte 
dintr'o pine neagră, cu aceiași grabă dispare sub bolta nucului şi 
aceiaşi paşi se aud depărtindu-se grăbiţi pe puntea de scinduri 
vechi dintre zidurile de verdeață. 
In o strachină e borş de pește proaspăt, In alta ihnea de 
„pește sărat, amăgită cu citeva masline... E sfinta zi de Probajini... 
Ca şi cum sar pregăti pentru o faptă de mare insämnätate, 
-cu cinste şi cu bunäcuviintä se aşază părintele lovinadie la 
masă pe scaunul său cel vechiu cu speteaza rotundă de lemn; îşi 
face cruce, iși netezeşte mai frumos cu mina părul de peste cap, 
instinctiv, işi mai răsfiră barba pe pept, îşi drege glasul si, fără 
pripire, ba cu un fel chiar de sfințenie incepe a lua din mincă- 
rile Ingäduite de binecuvintata si sfinta zi a Probajinilor,.. Nu 
prea tae cuțitul, căci rugina si vechimea i-au ros ascuțişul; cu 
toate acestea părintele lovinadie, ca si cum s'ar afla in fata u- 
nui act religios ingrădit de anumite regule, nu-şi ingädue de a 
rupe cu mina din patrarul de pine neagră; si cu aceiaşi băzare 
de samă soarbe, cu mina tremurâtoare, borșul din lingura veche 
-de tisă roşie, cu care ar sorbi din lingurița de argint sfinta im- 
părlăşanie; furculifa nu poate prinde din peşte mare lucru în 
virful celor trei coarne ale sale, cu toate acestea pârintele Iovi- 
nadie nu impunge de două ori pentru o dată... Privindu-l cum 
m'nincä, ai zice că-şi face mai mult o datorie, decit că-şi astim- 
pără foamea, care pentru dinsul se pare a fi unlucru necunos- 
-cut; iar după ce a gătit gustarea, ridică de pe masă, stringe pen- 
tru sară ce a mai râmas, îşi face câtră răsărit inchinäciunea de 
-mulfämire câtră D-zeu si, fiindcă masa a fost prea imbelsugatä, 
apoi părintele lovinadie işi ingădue luxul nevinovat al unui scurt 


PARINTELE 1OVINADIE 229- 


repaos... răzămat cu cotul pe masă şi cu capulpe minä, râmine 
citeva minute nemişcat şi ochii lui, care de obiceiu se par a; 
privi spre zări necunoscute, se pironesc de astă dată asupra nu 
cului străvechiu, ce străjueșie peste cuprinsul său intreg de 
la cer pan’ la pămint.. 

— Trebue să ţii malt la nucul Si-tale, părinte lovinadie ? 
l-am intrebat intr'o zi, 

Se uită la mine ca trezit dintr'un vis... 

== Mi-i drag, Gule, mi-i drag... sub dinsul m'am trezit si sub 
dinsul am de gind să închid ochii, dac'a vrea D-zeu... Cind bate 
vintul in frunzele lui mi se pare că aud glasuri din ceru. După 
ce voiu inchide cu ochii, dea D-zeu să minge şi pe alții cum 
m'a mingiet pe mine în calca grea a singurătăţii... 

Se sculă, se duse în chilie, îşi aduse ceaslovul şi punindu-l 
pe mâăsuţă, li deschise la zâloaga a... 

lar în miez de noapte, cind părintele lovinadie, din sfinta 
sfintelor chiliei sale, răspunde cu rugăciuni singuratice ceasului 
tirziu de utrenie, chipul său se ridică deasupra infätisärii ome - 
mesti; privindu-l prin geamul strimt şi insufletit numai de lu- 
mina slabă a unei candele, cit de drept şi de nemiscat stă cu 
minile impreunate spre răsărit şi cu ochii pironiti in sinul adinc 
al lui D-zeu, o taină neințăleasă fi se pare că aruncă peste in- 
treaga lui fintà licăririle candelei mute si o putere peste fire ai 
zice că se desprinde din incremenirea estatica a trupului sâu,,, 
Cel ce n'a călcat în calea păcătoşilor Indreaptâ cătră a tot pu- 
ternicul, din inimă curată şi suflet sdrobit, rugăciunea sa fer- 
binte pentru cei ce nu mai sint, pentru cei de veacuri adormiti 
intru Domnul, pentru el și pentru taţi cei ce, ca si dinsul, în cu- 
rind vor păi pe calea celor drepți... 

Si rugăciunii sale, clopotul cel mare al minăstirii ti răs- 
punde din Intunerec cu glas puternic şi rar şi se cutremura li-- 
nistea adincă a väzduhului de noapte, 


C. Hoga 
M 7 


In diligentä 


Cind am văzut intâi acest vehicul istoric, de care auzisem 
doar povestindu-se, c'ar fi precedat primele trăsuri pe şine ale 
lui Stephenson; cind am băgat de seamă sinistra lui asemânare 
cu lada hingherului, In care clinii, inghesuifi unii intr'alţii, pri- 
vesc cu tristețe soarta lor viitoare ; cind m'am gindit ce soartă 
m’ așteaptă și pe mine, să stau, nu fafä'n față, ci nas in nas, 
timp de șease ceasuri și jumătate, cu incă şeapte persoane, în- 
trun spațiu care putea cuprinde comod numai patru —m'am in- 
gălbenit de spaimă ; apoi, cu resignarea sufletelor tari în fața 
relelor de neinlăturat, mi-am zis: așa să pâțească oricine va 
merge in vilegiatură unde-a Infärcat dracu copii 1...—alt chip nu 
este, decit să mă așez la ușă, si s'o fin tot timpul intredeschisa, 
ca să pot, din timp în timp, scoate capul să respir,--barem la 
douăzeci de minute, ca balena... 

lar acuma, cind am stirşit cu bine călătoria; cind am vä- 
zut ce repede, vertiginos de repede, au trecut ceasurile, si ce 
plăcute excitațiuni pentru imaginaţie și inteligență am primit din 
convorbirea cu tovarășii mei de drum (pe care-i desconsidera- 
sem la inceput, uitind că sintem cu toții tovarăşi de călătorie 
spre mormint) ; cind m'am convins în fine, ce interesantă și cu 
adevărat instructivă este vorba oamenilor ce-și hrănesc mintea 
din observarea directă a realităţii, in loc s'o umple cu clișee luate 
deagata din gazete sau din cărți,—nu pot să nu-mi aduc aminte 
de versurile lui Goethe : 


Greift nur in's volle Leben hinein 
Wo ihr's packt, da ist's interessant. 


IN DILIGENTA #31 


Călătorii sint impărțiți in două clase, deși prețul pe care-l 
plătesc e acelaşi. Unii, mai de elită, inghesuiți şi Innăduşiți innă- 
untru, pe banchete de catilea ; alţii, din popor, sus la larg şi la 
răcoare, pe acoperișul tare al diligentei. 

Innäuntru, pe catifea, la strimtoare și innăbușeală, elita se 
compune din următoarele persoane; un avocat, lost magistrat 
sub alt regim, şi retras in micul orășel M., câtre care cälätorim, 
pentru reculegere pe timp de opoziție: viață elină, sbucium pu- 
țin ; o institutoare bătrină, căreia lupta cu copiii ncastimpărați 
i-a intipärit o mască de o neobişnuită asprime, ce contrastează ciu- 
dat cu imbrăcămintea ei prea tinerească; o domnişoară corpo- 
lentă, care poartă la git o cruce mare, fiindcă „samână a jidaucă“; 
un băiat de vre-o 13 ani, al institutoarei, care cu ochii mari dé- 
schiși, te privește drept in ochi şi-ţi vorbeşte ca si cum ai fi la 
un chilometru ; o Inväfätoare, care fiindc'a invafat la şcoala cen- 
trală franfuzeste şi nemfeste, are expresiunea şi atitudinea unei 
marchize scăpătate ; în sħrgit, două femei tinere, care nu bat la 
ochi cu nimica, dar pe cari mocanul de pe acoperiș le desig- 
neazä cu numele de „marcoave* ; n'am putut preciza Infelesul 
acestui cuvint a cărui origine filologică n'o cunosc. [Am cerut lä- 
muriri chiar mocanului; acesta însă, drept orice explicafiune, 
mi-a dat un sinonim ciudat: ,santicler“), 

Sus, pe acoperiş, la larg şi la răcoare, dar pe scindura ture 
sau pe geamandane, stau : 

Vizitiul turc Etem, un om blajin si simpatic, de vre-o pa- 
truzeci de ani, (față lungăreață, brună, fruntea dată Innapoi, nas 
aquilin, buza inferioară groasă ; imbrâcat cu Ingrijire). despre care 
woi vorbi pe larg mai la vale. 

Mocanul, mic proprietar, arendaș, si mare Invirtitor de a- 
faceri, ocupaţiuni cari, după cit se pare, nu cer neapărat guler 
Şi cravată...—isteţ, energic şi sigur de sine. 

Un bulgar, care ar sämäna a țigan, dacă n'ar avea mustä- 
ile foarte stufoase (trac slavizat, ași zice eu); cind tace, pare i- 
diot, dar cind vorbește, arată un bun simţ surprinzător. 

O fata găgduță (după cit aud: greci veniți din Megara a- 
cum optsute de ani; au luat limba turcească, rämänind ortodocși; 
alţii mi-au spus c'ar fi şi bulgari printre ei; fapt este că găgău- 
ţii nu știu nici ei de ce nație sint—de aici insemnarea de font, 


2n VIAŢA ROMINEASCA 


zäpňcið a cuvintului) de o rară frumusețe clasică ; un pictor care- 
ar zugrăvi-o purtind amfora pe cap, naltă si mlădioasă cum este, 
cu trăsăturile nobile și regulate, ar avea mare succes. 

O fetiță drăguță de vre-o nouă ani, a unui mocan, bălană. 
și rotundă la obraz, cu ochi albaștri, cu părul blond deschis, cu 
"n zimbet senin, care-i luminează fața şi trădează o mare putere 
de viaţă curată, greu de turburat,--dată In paza grecoaicii, 

Un tătar, cu ochii mici, cu nasul mic și cam infundat în mijlocul : 
fetii, c'o bärbutä rară ca de fap; etnografii să spue ce-or vrea, eu 
susțin că acești tătari sint din Corea; o comparafiune cu plan- 
sele respective ale Etnografiei lui Ratzel, ridică orice indoiala. 

In sfârşit subsemnatul, care in cursul călătoriei mi-am schim- 
bat locul de mai multe ori, stind cind innäuntru şi cind afară, si 
lormind astfel legătura dintre cele două clase. 


Calatorim dealungul mării, de la Constanţa la M. 

Trecem in acest moment printr'un sat tätäresc, cu case 
joase, de piatră ; lemnul e scump pe aici, in schimb piatra e pe 
degeaba, locurile fiind pline de ruine, Prin curți, grămezile de 
fizic se usucă la soare. Sint izbit de faptul că multi tătari tineri 
sint grași, curaţi la faţă, neinfäfisind nici un semn de mizerie fi- 
ziologică, cum te-ai aştepta de la o populație așa de primitivă. 
Avocatul mă lămureşte că ei minincă in fiécare zi un fel de său, 
de oaie, hrană proastă dar substanțială, preparată anume pen- 
tru dinşii de fabricele de conserve din București, şi că In gene- 
ral, dau tot ce ciştigă pe mincare. Cu acest prilej ne povesteşte 
cum a luat masa la un tătar bogat, Kuri Mula Kodjakai. 

— Ne dusesem intr'o cercetare, eu şi un coleg al meu, şi: 
fusesem nevoiţi să tragem la tătar in vremea mesei. Ne-a primit 
cu multă bunăvoință, Casa se compune din trei incäperi: una 
pentru stăpin şi musafirii lui, alta pentru cai și a treia pentru 
femei, Din salon treceai in camera lemeilor, deabuşilea, printr'o- 
ușă foarte joasă, şi intrind, am zărit picioare femeesti care dis- 
păreau pe această deschizătură, Drept orice mobilier, perne de 
perete de jur imprejur, și covoare la mijloc. Hainele "n cui, si. 
pe o poliţă care ocoleşie camera, farfurii şi vase de aramă ce 
se ‘nchid ermetic ca nişte cutii. Pernele ni sau adus lingă 
măsuța joasă pe care s'a servit prinzul... Mai intăi am fost 
cinstiți cu cite două-trei cafele, ca aperitiv 1... Să bei calea 


IN DILIGENTA 240 


cind ești leșinat de foame—iatä un gust în adevăr păginesc !,,. 
Pe urmă a venit un fel de ciorbă de orez, intro strachină a- 
dincă, în care-şi bâga fiecare lingura mare şi rotundă,—aşa de 
mare, că trebuia să deschizi gura pină la urechi... Comunismul 
acesta era cu atit mai plăcut, cu cit tătarul poltise la masă si 
pe vizitiul țigan cu care venisem,—după legea musulmană, care 
In privința ospitalităţii nu cunoaşte deosebire de clasa... După 
ciorbă, ouă răscoapte, cu smintină; lua fiecare cite un ou, 
şi-l smingălea in aceiași strachinä de smintină,..,, De ciorba 
nu mă atinsesem ; ouăle le-am mincat fără smintinä, pretextind 
că aşa obicinuim noi... A venit apoi o mincare ca lumea, niște 
pui fripti, pe care tătarul ne-a făcut graţia să-i rupă în bucăţi 
cu propria lui mină. M'am gindit: „treacă și asta“ şi-am mincat 
cu multă poftă, căci cafelele nu fuseseră in stare să-mi tae pofta 
de mincare. În sfirsit, pour la bonne bouche, s'a servit un fel de 
ceva, de o compoziţie necunoscută, nici budincă nici plăcinta, in 
care tătarul şi-a înfipt degetele, fäcind să alunece fiecărui come- 
sean partea sa. La ideia c'aşi putea înghiţi din această prăjitură 
misterioasă, mi-au venit lăcrămile'n ochi, si diafragma a inceput 
să mi s'agite... Noroc de cele trei-patru cafele, obligatorii după 


Institutoarea bătrină tae nişte schime care nu înirumuse- 

ază de loc masca ei de däscälifä-cadrä veche. s 

j — Gretogi oameni !... Ce va să zică nație sălbatică... Si 
Turcii tot aşa minincä ? 

— Tot. 

In vremea asta nori negri acoperiseră cerul, şin curind o 
ploaie năprasnică incepe să cadă, inundind şoseaua în așa fel 
că apa se ridică până la uşa diligenţii, gata să intre innauntru. 
Trecem tocmai prin Tickirghiol; citeva lacuri mari, en şi 
triste în mijlocul cimpului sterp, cu apa em sira ia a 

a trezit în min 
i pucioasă, ca marea moartă care a 
Fe ideia tragediei sodomice ; în ră c p rea su 

i i idicat eluri x - 

virtuțile miraculoase ale apei, au r 

la aceste locuri sfinte, In 
legante, un intreg oraş de pelerini t i ; 
mintea mea turburată de oboseala drumului, cele rulezi na 
mestecă cu cele noi, in fraze ciudate: ,spalä-fi ochii tă na 
lacului Ghenizaret*,.. „fă o cură la Tickirghiol, ia-ți patul tău și 


i cu ghete 
umbla“... Zăresc pe drum domni îmbrăcaţi elegant, B 4 


#10 VIATA ROMINEASCA 
oo + 
galbene, stind in ploaie la marginea șanțului plin al şoselei, şi 
aşteptind să fie luaţi în circă de servitori: s'au săturat să aş- 
tepte la bae şi se duc spre casă (intre ei recunosc pe d. Simi- 
cel, concertist din mandolină: părul şi barba prea mare pentru 
o muzică aşa de subțire); servitoare tinere și drägufe umblă 
'n apă cu picioarele goale până măi sus de genunchi, dind loc 
la tot felul de scene, si provocind glumele publicului care pri- 
veste de sub adăpost... 

Diligenta s'a oprit o clipă. Găgăuţa coboară fetița de pe 
acoperişul vehiculului şi vine să ne roage s'o primim innäuntru. 
Micuța e udă pănă la piele. Adevărat că ședem foarte inghe- 
suiti; abea dac'ar putea sta în picioare, strins lipită de noi, Dar 
fireşte, trebue s'o ținem cum putem, sau să-i dăm careva locul 
nostru... Däscälita, care și-a petrecut viața cu copii, protestează 
cu aciditate: 

— Saraca'n de mine! Da nu se poate! Un’ s'o punem?t 
Pi capu nostru ? Da-i udă toată și ni strică hainele! Las’ că-s 
deprinse ele cu ploi de'aistea... 

Se ingretosase dumniaei de sălbătăcia tătarului, care totuși 
se purtase mai omeneşte cun biet țigan]... 

Mă uit la dinsa, gata să-i vir mina în plăcinta tricoloră pe 
care o poartă pe cap, şi fiindcă sed lingă uşă, deschid fetifei, 
care lepădind şalul cu care se apărase de ploaie, intră cu rochia 
udă, lipită pe trup, cu suvitele blonde lipite pe frunte, cu ge 
nele inrourate, dar cu ochii strälucitori, cu surisul iubitor de 
viață, veselă ca soarele după ploaie, si improspätatä la față ca 
floarea care a sorbit cu lăcomie roua nopții... In picioare, intre 
mine si institutoare, suride tuturor, fără sfială, şi c'o mişcare de- 
licată a minii, işi ridică de pe ochi şuviţele de păr bălai... Apoi, 
în căutarea unui punct de razăm și fără a lua in samă privirile 
minioase ale däscälifei, iși trece braţul sub braţul acesteia, și 
răspunzind intrebărilor noastre, ne spune c'a învățat până acum 
la Săcele, la bunica, șa trecut In clasa a treia, dar părinții o 
iau de acuma acasă, să'nveţe aici, în orașul lor... Figura aspră 
a däscälifei se moaie ca ghiafa la razele soarelui de primăvară; 
se stringe bătrina cit poate, şi face un mic locgor copilitei, care 
se 'nghemueşte acolo si adoarme... 


+ 


Oprim la un han, să 'nbucăm ceva. Hangiul, un grec bă- 
trin, cu genele stufoase, a devenit „macedonean“ — după cit 
aud —, decind cu barbaria din Pireu... 


IN DILIGENTA 251 


Ma așez la o masă, alături de un plugar romin, care min. 
“cind se tocmeste cu'n fierar pentru dregerea unei mașini de se 
cerat. Il intreb cum se face c'am văzut aici în Dobrogea sece- 
vindu-se peste tot cu maşina, și aflu că munca e scumpă, popu- 
lafia fiind rară, şi că acest plugar In cămașă si itari, care, lucru 
curios, bea ceai la masă, ține în arendă o sută de hectare din- 
tro moşie a d-lui ministru Costinescu. 

Imi face o socoteală amănunțită—pentru un hectar de se- 
cerat, lucru ce pot face doi oameni intr'o zi, preţul e acuma de 
27 leil—ca sâ-mi arâte economia ce realizează cu maşina. 

— Am de gind s'o vind şi pe asta, și să-mi cumpăr una 
care seceră, şi leagă... Munca se scumpeste mereu; şi chiar 
şi 'n fară, mai jos de trei lei pe zi, nu-ţi vine nimeni la lucru... 
care innainte, prețul era de un leu cincizeci... 

Auzisem şi în tren confirmindu-se cin mai multe părți fap- 
tul acesta de o uriașă Insemnătate, dobindit cu jertfe de singe, 
și însoțit de o întreagă schimbare in atmosfera morală a sa- 
telor... Dar despre dinsul, profesioniștii vorbesc ca de seumpi- 
rea castraveţilor... Fac In mintea mea de anonim- fără räspun- 
dere următoarea socoteală naivă: presupunind că 'n răscoalele 
ţărăneşti au murit în adevăr 11.000 de oameni; presupunind că 
aceste răscoale au fost in adevăr urmarea fatală a poporanismu- 
lui practic Inaugurat de d. ministru Haret la 1900; dar finind 
seamă de imbunätätirile materiale şi morale, atitea cite le-a ob- 
ținut netndoelnic faranimea, mai mult prin schimbările Intim- 
plate in suflete, decit prin schimbările făcute în legi; și tinind 
seamă de prețul curent în vieţi: omeneşti pe care l-a stabilit is- 
toria pentru asemenea imbunătăţiri — găsesc că jertfirea unui om 
pentru scăparea din mizerie fiziologică a altor 499, este un preţ 
normal, şi că... totul ar fi de reinceput... 


… A stat ploaia, de mult, si soarele străluceşte întinerit... 
La plecare, mă urc pe capră, aläturea de vizitiul turc Etem. 
Deoparte si de alta a drumului, se'ntind la nestirșit lanuri 
aurii, pe cari le tund, taman ca bărbierul cu mașina lui, scopi- 
ţii incălicaţi pe maşinele de secerat trase de trei sau patru cai. 
Pe aici parcă nici n'ar fi plouat. Si pe cind tivitura de flori 
roşii, galbene si albastre, a cimpului, imi desfatä privirea, încerc 
a duce mai departe firul unui articol inceput de curind, ştiind de 
mult că mintea lucrează cu mai mare plăcere în libertate, cind 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


te 'mbraci, măninci, te plimbi sau călătoreşti, decit atunci cind 
te pui să lucrezi la masă cu tot dinadinsul... Să fie plăcerea e- 
conomiei de timp ? Ori plăcerea de a gusta două plăceri ? Ori plăce- 
rea oricărei munci lipsite de constringere ? Ori plăcerea de a 
simți libertatea functiunii nevăzute şi oarecum nemateriale, a 
creerului ? Desigur, ceva din toate acestea. Absorbit de dialec- 
tica problemei pe care-o urmăresc, nici nu bag de seamă cum 
trece timpul. 

S'a oprit diligenta. Turcul Etem se coboară liniștit, trece 
santul şoselei, se depărtează puţin în cimp, scoate haina, o aş- 
terne pe jos, Ingenunchiază, şi râmine cufundat într'o adincă şi 
mută evlavie... Din cind in cind se spală pe față cu apă 'n- 
chipuită... Imi amintesc serviciul religios la care am lost de 
faţa in geamia din Cerna-Voda, şi constat Inc'odatä, că din cele 
trei religiuni monoteiste, toate de origine mai mult sau mai pu- 
țin semitică, (e o chestie aici...) singură religia mahometană a 
păstrat neatinsă tendința spre simplicitate și abstracfiune a spi- 
ritului acestei rase. 

… Cind să se urce iar în diligentä, Etem, zärind, nu de- 
parte, pe un scopit secerind ovăz, ia un sac de pe capră şi se 
duce să cumpere dela rus nutreţ pentru cai. Dar abea umpluse 
sacul in fața rusului, și numai ce văd că se iau la ceartă —straş- 
nic !... Mă apropii, curios. 

Ce era?! 

Rusul se 'mpotrivea să primească bani iar fără bani, nu 
voia să ia turcul, cu nici un chip. Rusul avea un motiv foarte 
serios, care mă făcea să-i dau dreptate. 

— „Nu iesti marfa me; daca vinde, iesti furat; daca daw 
—e 7... dat o pomană la un trecător...“ 

Turcul n'aducea nici un motiv, dar era aproape Inturiat, 
rostogolea niște ochi sperioşi, și repeta cu vocea enervată: 

— „Nul Fara bani, nu luam !... Fura bani, nu !.* 

Şi dind din cap, cu aerul unui om care nu se lasă prins 
în cursa cei se intinde, se grăbi să deşerte iar sacul şi să vie la 
diligenta. 

— „Dece n'ai vrut să iei ovăzul ?* 11 intreb eu. „Un sac 
nu-i lucru mare“... 

— „Fura bani nu putem sa luam.. Pe urmă cere mai 
mult“... imi răspunde el cu o clipire tainică a ochilor. 

— „Cum, Ifi cere altădată mai mult decit face?“ 

Etem gesticulează cu oarecare nerâbdare : 


IN DILIGENTA #3 


— „Nu pulem spune... Est muli de spus“... 

Mă gindesc câ are şi ăsta teoriile lu’, care nu se pot spune 
in citeva vorbe; poate un intreg sistem... 

Mai pe urmă, m'a lămurit. 

Se temea că pe lumea cealaltă, sufletul rusului îi va cere 
plata datoriei, şi el neavind bani, are să fie scos din Paradis 
de către ghiaur. 

— „Cu sabie, da! Luam fara bani, cit vrei !/* 

Şi vocea turcului, la vorba sabie, sună ca o trimbifä, iar 
ochii-i scapără o clipă... In mintea lui se vede răpind cu tur- 
bare producte, vite, femei.. cum a auzit desigur povestindu-se 
din bătrini. 

… S'astepfi turcule să mai iei cu sabja L.. 


+ 


Apoi de aicea, am intrat în vorbă cu Etem şi am aflat de 
la dinsul o mulțime de fapte și păreri, cari mi-au inspirat cel 
mai viu interes, 

— „Aici est bunericul* (intunericul), îmi zice el, clătinind 
capul cu filozofie; „acolo trăim tot mereu ; nu more...“ 

Şi incepe a lăuda religia lui, care opreşte furtul, beţia, a- 
dulterul, injuria, blestemul, şi... „est maudite, mule..." 

— „Turcul cind prinde pe femeia lui cu altul (reproduc li- 
ber) sau bănuește numai că-l inşală,—se'ntimplă foarte rar—o 
ucide, ori dacă nu, li spune să-şi stringä lucrurile, se duce la 
hoge şi în cinci minute e despărțit“. 

„El nu face fapte rele in zăpăceala beţiei. Mahomed In- 
ti a îngăduit băuturile; pe urmă a văzut pe cili-va zäpäciti de 
beţie, şi atunci a zis: destul! nu mai este voe“. 

Si Etem vorbeşte de profet cu familiaritate, ca de un cu- 
noscut al lui... 

— „Legea noastră poruncește respectul către bătrini, Iată 
tinărul Zurab Ahmed Mustafa, ajutorul de primar, fiul lui Hatip 
(primul hoge), om de treizeci şi cinci de ani; cind vede pe 
tată-său venind la cafenea, ascunde repede ţigara, se scoală in pi- 
cioare, şi după citeva minute, pleacă să fumeze în altă parte“. 

„Noi nu rivnim femeile altora ; femeile noastre n'au voe 
să-și arâte fața, altor bărbaţi...“ 

— „Ei, dar tătăroaicele, cum umblă cu faja descoperită?...* 


abt VIAȚA ROMINEASCA 


Etem ridică din umeri, ridică sprincenele, inchide ochii, si 
zimbeşte cu surisul tolerant, și puţin batjocoritor, cu care aco- 
perim greşelele celor cari ne sint aproape. 

— „Aşa au văzut ei in Rusia...“ 

Aduc vorba despre poligamie. Etem se 'ntunecă la față; 
simte el bine că aici e partea slabă a religiei lui, 

, — A eşit din obicei; In orăşelul nostru nu mai sint decit 

doi cari au cite două femei. Citeodată e nevoe; de pildă,te'n- 
sori de tinăr, la 17—18 ani, cu o fată care este cu 4—5 ani 
mai în vristă. Vine un timp cind dinsa a imbătrinit, pe cind tu 
ești în putere ; la d-voastră... „merge afară"; la noi, nu se poate... 
mai bine cere voe dela nevastă și caută una tinără... Sau se'n- 
timplă că prima nevastă n'are copii; atuncea, ce poți face? Să 
laşi ca după moarte să-ți rămie numele nepomenit?!... Trebue 
să ici alta! 

— „Dă voe nevasta“, adaugă el cu gravitate...“ 

Trecem la politică, 

-- „Musulmanii, Imi spune el, sint foarte mulţumiţi de ad- 
ministrafia rominească. Să fi știut noi dela inceput, că are să fie 
așa de bine, luam și noi pămint, ca mocanii, pe vremea cind se 
lua cu o simplă petiție de 30 bani ; dar aşa, am crezut că azi mline 
plecăm... Am auzit că regele a dat ordin ca guvernul să se 
poarte bine cu musulmanii; și chiar acum la alegeri, d. prefect 
Ghica a spus față de ciocoi (mocani) că musulmanii trebue să 
fie bine tratați“... 

„Noi am cerut s'avem un om al nostruin consiliul comu- 
nal, ca să ştim şi noi ce se plänueste acolo; să nu fim ca boul 
pe care-l legi la gard. Ciocoii au vrut să pue pe Suleiman-Kadir, dar 
noi am cerut cu stăruință pe Zurab Ahmed Mustafa; dece?.. 
fiindca tată-său este de treizeci de ani hogea la noi, şi el insusi 
este băiat foarte bun; l-am pus muezzin la geamie ; ştie si carte 
turcească, dar a fäcut și școala rominească, vorbeşte și scrie 
bine romineşte. L-au ales ajutor de primar, Ce se vorbește in 
consiliu, el vine și spune oamenilor, si ne întreabă, ce credem 
de una, de alta; dacă nu se face după voia noastră, noi putem 
strica alegerea, că sintem mulți...“ 

L-am văzut pe urmă la cafenea pe d. ajutor de primar şi 
mi-a făcut o bună impresie. Nalt, cu părul roșcat, cu 
trăsăturile europeneşti ; să n'aibă fes, ai zice că-i neamt În 
purtarea lui, arată o mare modestie, roseste des, ingrijat oare- 
cum c'ar putea fi jignit in demnitatea noii sale funcțiuni. Dar 


IN DILIGENTA 55 


modestia lui este dintr'acelea care impun semenilor; ea isvo- 
regle evident din respectul de sine, Dealtfel, turcul In genere, 
e om serios, şi fine mult la demnitatea lui. Fanfaronada sau 
cinismul ti sint necunoscute. 

— „E bine de trăit In libertate...* urmează Etem. „Dăunăzi 
un inspector voia sä mä iea cu sila la țară, cind eu aveam mus- 
teriu mai bun pentru Constanţa. l-am spus: „domnule inspector, 
cu zoru vrei să mă iei?!... Cu zoru nu merge!... Aici e li- 
bertate... Nu degeaba am trăit eu In ţara rominească... Cu 
cine plăteşte mai bine, cu acela merg t...“ 

— „Cum, d-ta nu ești conductorul diligenţii 2* 

— „Nu, sint birjar în M. Dar sa inbolnävit conductorul, 
şi-i fin locul pentru o zi“. 

— „Va să zică ifi place libertatea. Apoi şi la voi acuma, 
asta fac tinerii turci,—după ce l-au doborit pe ticălosul de Ab- 
dul-hamid...* 

“aţa lui Etem se turbură tare, exprimind sentimente foarte 
amestecate... Apoi cu un suris sceptic, cam dureros şi cam ironic 
faţă de o părere care simte el bine că-i generală: 

— „Cit a lost sultan, era bun; acuma cind l-au dat jos, 
e râu...“ 

— „Nu-i vorbă, revine tot el, am auzit că tinerii turci fac multe 
lucruri bune. Au chemat de pildă pe gardisti și i-au întrebat: ce leafa 
au ? „Cincizeci de lei.* „E putin. Dacă ai numai atita, ai să 
furi ceva. Să fic oplzeci.„.* Innainte sultanul făcea tot ce 
voia, şi oamenii din jurul lui, îl sfätuiau la multe nedreptăţi, A- 
cuma, Camera! Numai atita mă tem, să nu se atingă de re- 
ligie... Innainte cind eram noi credincioşi, eram tari... De cind a 
slăbit credința, D-zeu ne bate mereu..." 

Simt că subiectul nu-i place, Şi ca să schimb vorba; 

— „Din cite nafii sint în oraşul d-tale—romini, greci, gä- 
gäuti, bulgari, armeni, scopiţi, lipoveni, nemți,—afară de turci şi 
de tătari, care crezi că sint mai buni la sufet? 

Etem se gindeşte cltva timp. 

— „Bulgarul este nebun ; grecul, prietenos, dar rău înnd- 
uniru. Grecul are mare necaz pe noi“, imi spune el în paranteză. 
„Nu lasă Evropa, (oltează) ce sabie tragem cu ei... Rusul este 
bun, dar cind se 'nbată, nu mai ştie ce face, Lipovenii sint 
foarte stricaţi... Neamt est bun, neam[ est curat la suflet, a- 
daugă el cu tonul unui om care deodată şi-aduce aminte de 
ceva evident... Unul mi-a fost vecin șaptesprezece ani, şi 'n tot 


+ 


| 256 VIATA ROMINEASCA 


acest timp, n'am avut o singură vorbă rea cu dinsul, Simbata 
seara imi spunea totdeauna : „Ei, Etem, cumperi ceva, că miine 
nu vindem.* Acuma e In America, de unde-mi scrie uneori...“ 

— „Ei, şi cam ce-ţi scrie ?* 

— „Complimente.... cum merge acolo... Neamţ est curat 
la suflet.,* incheie Etem cu convingere adincă. 

— „Dar de romin ce zici ?* 

Etem iea o figură prudenlă: 

— „Este om bun, dar are un păcat: nu este curat“. 

Nu mă pot opri dea zimbi, aducindu-mi aminte de povesti- 
rea de mai innainte a avocalului, si mai ales de clasica murdărie 
orientală, pe care un prieten al meu o caracterizează cu urmă- 
toarea anecdotă: zice că un ture, intorcindu-se din Berlin, ar fi 
spus prietenului său: — „Măi frate, In oraşul acela e aşa de 
curat, incit, nu mai zic la centru, dar nici măcar prin mahalale, 
nu mai găsești un loc viran să-ţi faci trebuintele ?...* 

— „ŞI dece nu-i rominul curat?* 1! întreb pe Etem. 

— „Mestecă mâmâliga cu melesteul, dă cu el In clini, şi 
iar il bagă in mămăligă... N'asi minca mămăligă, să ştiu ca 
mor de foame. Pe urmă, nu face baie! Intr'un an de zile, doar 
vara dacă se scaldă uneori în vre-o apă stătătoare ori curgă- 
toare... Eu aşi muri să nu fac baie o lună de zile! Legea 
noastră spune hotärit, că dacă ai avut relatiuni cu femeia, n'ai 
voe să eşi din casă, și nici să pui mina pe vre-un lucru, până 
n'ai făcut bae... Avem fiecare la casa noastră cite-o cară... Si mai are 
un cusur rominul, că mănincă prost şi cheltueste mult pe bău- 
tură şi pe haine. La noi, şi pentru bărbaţi, şi pentru femei, o 
haină fine douăzeci de ani. De băul nu bem. Eu fin pe mama, 
nevasta şi șase copii, gi cheltuesc peête tot șaizeci de lei pe 
lună, şi mincâm carne aproape In fiecare zi“. 

Oprim iar la un han, cel din urmă înnainte de a ajunge. 


Adică nu-i han, ci cafenea, ținută de un turc. O odaie 
mare, goală, Pe teşgheaua primitivă, cesti de calea. In vatră, 
fierbe apa. Un tătăruș pregăteşte cafeaua, şi-o servește, Dar 
turcul ce face? Sade. Si parcà intr'adins : un zaplan de om, 
de ar putea fi şei de hoardă, Il cunosc îndată că-i turc, nu tătar. 
Tătarul e ca cel din diligenfä, ori—alt tip—mic, spinatic, cu fața 
lată, osoasă, cu ochii mici. Turcul, mai innalt, e bărbos şi cu 


Fe 21. 


IN DILIGEXTA 257 


träsāturile pronunțate; in deosebi caracteristică e fața ovala, na- 
sul mare, puţin aquilin, și buza inferioară groasă. 

In fața calenelii, e o bancă, pe care şade un neamţ bâtrin: 
corpolent, bărbos, roş la faţă, —cum e neamțul. Întru în vorbă, 

— ,Cafegiul e turc, nu-i aşa ?* 

— „Da, turc; se cunoaşte după lizionomie.* 

Intram in amănunte. 

— „Tâtarii aceştia de aici, sint din Corea. De-acolo i-au 
adus Ruşii“, 

Cu surprindere aud dela Neamţ o veche teorie a mea, 
pe care n'am găsit-o confirmată nicăeri. Ştie fiecare că Tâtarii 
dobrogeni au venit din Crimea. Atit. 

Stârui să alu, dela cine Ştie neamful că origina lor e co- 
reană, Nu-şi aduce aminte, 

— „Asta o ştiu eu, că sînt de mult pe aici*, 

E grădinar. A eșit din serviciul unui proprietar din apro- 
priere, și pân'o găsi alt serviciu, şade ‘ntr'o odâiță a cafenelii, 
care aparține tocmai acelui proprietar. A fost zece ani pădurar 
la prinţul S., care avea de gind sa-l puec cu ceva Sin testament, 
dar a murit pe neaşteptate. Ginerile prințului (un fost si viitor 
ministru) a lăsat averea pe mina unui administrator, care Impre- 
ună cu oamenii lui, s'au pus pe furat. Neamţul a insemnat tot 
ce-a văzut, și la un moment dat, i-a denunțat stăpinului, care 
i-a inlocuit. Dar noii veniți erau mai Aäminzi și lucrau din răs- 
puteri să scape de dinsul. Stăpinul a fost silit sa-l concedieze, 
spunindu-i : „cu o rindunică nu se face primăvară"... 

— „De atunci am mai văzut multe, Şi-am tras Invätä- 
tura asta: în țara rominească poți fi tu insafi om cinstit ; dar nu 
poli opri pe alții de a fi tilhari*, 


La plecare, mă asez chiar pe acoperișul diligenții, la mij- 
loc, pe un geamandan, alâturea de mocan, 

Pe el il preocupă regularizarea proprietății imobiliare in 
Dobrogea. Innainte de 84, cind veneau mocanii cu oile pe aici, 
arendau dela stat påmint pentru pâșune cu patru lei hectarul, 
A venit apoi timpul, între 84 şi 87, de-au putut, cu o rată 
anuală de 4—5 lei de hectar, să cumpere pămintul dela stat. 
Firește că ei, care cunoșteau valoarea pămintului, s'au grăbit să 
cumpere cit mai mult,—pe numele lor, şi ce nu mai puteau lua pe 
numele lor, pe numele rudelor, argatilor sau altor persoane inter- 
puse. Despre un mocan, care azi stâpinește doua mii de hectare, 


ns _  varancmæasc 


se ştie anume c'a luat pămint pe numele de Jon Grivei—clinele 
din ogradă. „Era destul o petiție de 30 bani" tji repetă azi fic- 
care dobrogean, ofiind după acele vremuri, de care mulți nu 
s'au ştiut folosi, 

Pe de altă parte, este aici in Dobrogea, după cit pricep 
din cele ce-mi spune tovarășul meu de călătorie, o luptă politică 
intre mocani, care sint liberali, şi Intre „funcționari“, —adică In 
genere „profesiile libere*—care sint conservatori, Si se pare că 
aceştia din urmă ar fi căutat să $icaneze pe cei dintii... 

Tovarăşul meu de drum nu crede In putinţa deposedării 
celor care au luat pămint pe nume fictive, dar contestarea in 
sine 1! jigneste adinc... 

— „Cu forme, fără forme, cum am luat pămintul, dar vorba 
e cam asudat pe dinsul, i-am purtat grija, l-am muncit, şi l-am 
plătit! L-am plătit cel puţin îndoit, uneori inzecit decit făcea pă- 
mintul pe vremea aceia, Si dacă azi valorează incincit de cit l-am 
plătit noi, apoi tot noi prin munca noastră l-am ridicat!... lar 
dumnealor au venit aici cu geamandanagele, şi acu ar vrea să 
ne gonească pe noi... Crez că așa ceva nare să se poată”, In- 
chee el cu gravitate. 

Am auzit în urmă că după legea votată de parlament, cei 
care au luat pămint pe nume fictive, vor trebui să plătească o- 
data pentru totdeauna, ca să devie proprietari legali, o taxă de 
nouăzeci de lei de hectar. Drept ar fica sumele aceste să fie in- 
trebuintate tot In folosul locuitorilor, de pilda la îmbunătăţirea 
drumurilor, la repararea podurilor, şi așa mai departe. 

Nu ştiu cum vine vorba despre neamful dela han. 

— „Avem un sat intreg, pe-aproape de noi. Au inceput 
să cam plece In America. Arenda sa scumpit, pămint au 
putin, si aşa, string ce au și se duc să cumpere pämint 
in America: zice că ar fi eltin... Altfel oameni tare de ispravă; 
păcat că nu sint curați...* 

Deschid ochii mari... Curdfenia asta Incepe să fie o halima... 
Rominul de turc, —că nu-i curat; turcul de romin,—că nu-i curat; 
acuma nici neamful nu mai e curat; d'apoi care atunci? l.. 

— „intrucit nu-i curat ?* 

— „Apoi, vezi, el in cazanul de rufe spală porcul... Veci- 
nul meu, care-i neamt, mi-a dat niște şuncă și cârnaţi; să mă 
crezi că i-am dat la ctini... li spui omului răspicat că cutare vas 
e spurcat; el 11 spală cu săpun şi zice că de-acu-i bun de Hicut 


IN DILIGENTA 259 


mincare... Altfel, la vedere, li mare c i - 
«alor uräfenie la neamt; dar nu- 
Cum s'ar zice, neamţul fine la curăţenia stinti 
A āțenia ştiinţifică, iar ro- 
minul la cea literară... E chestie de gust şi de punct de vedere... 


Ne apropiem de orășelul M. şi temätor de curiozitatea unor 
oameni care nu sint prea ocupați, {mi reiau locul innăuntrul dili- 
genţii. Se văd nenumăratele tumule caracteristice acestei regiuni 
Afu „că acum clțiva ani, antreprenorul care pava bulevardul din 
localitate, s'ar fi apucat, nu se ştie după al cui indemn, să sape 
una din aceste movile, de partea cealaltă a orașului, Citeva zile 
după ce deschisese si cercetase bolta interioară, ce se găseşte 
in toate aceste morminte de şefi preistorici, —in care timp pusese 
paznici pentru a opri pe trecători să se apropie-—lucrătorii lui 
nişte bulgari, ar fi dispărut noaptea, fără urmă, iar răposatul To- 
cilescu, fiind vestit și venind să cerceteze, ar fi găsit lipsă piatra 
de inchidere a bolţii, pe care probabil era inscriptiunea şi care 
se arăta a fi lost aşezată să lunece in niște jghiaburi, în felut 
capacelor dela cutiile de vopsele... Deasemenea lipsea capacul 
sarcolagului, CA pietrele aceste fuseseră luate acum —de e i 
Se bănueşte complicitatea antreprenorului cu oamenii „zilei* 4 
pe vremuri Și cu un cercetător străin—se cunoștea după faptul 
că interiorul bolții era curat. Innăuntru, Tocilescu a găsit pe j 
un inel preistoric, de mare valoare, vindut apoi d-lui Dimitrie 
Sturza, şi incă vre-o două mici obiecte care deşteptau bonita 
că altele, mai numeroase şi mai de preț, fuseseră luate pores 
logul nostru a scris atunci un articol, în care amenința cu d 
rea in judecată a celor vinovaţi, dar lucrurile au râmas baltă Din 
parte-mi, nu pot pricepe cum aceste tumule —am putut numă 
co singură privire vre-o cincizeci--n'au fost incă toate berea 
RU de ce Are din ele, cum ne spun arheologii due 

xperie cu in pus, au fost violate in cursul 
A jefuite de lucrurile prețioase : rămin insă obiectele Acei 
ipsite de valoare pecuniară. De-aşi avea bani ași căuta | > 
sport, emofiunile pe care alții le găsesc In loto de cani. tza 

Intrăm In oraș, pe strada principală care prelungește 
seaua. Aici, pe o lungime de citeva zeci de metri, sint be 
prăvăliile. La dreapta, Intro magherniță strimtă un turc e i 
did, cu trăsăturile fine incadrate geometric de o` barbă a. pă 


260 VIATA ROMINEASCA 

nemişcat asupra unui ceasornic ; € muezzin şi ceasornicar. Peste 
drum, un armean, mititel, brun şi foarte nervos, cu figura şi ți- 
nuta de prinţ scäpätat, invirteste repede în mină nişte mătănii 
negre. In faţa prăvăliei unui grec ursuz, nişte lipovence groase, 
în citurile lor pestrite, rid cu faţa inbujoratä de o grosolană jo- 
vialitate ; iar alâturea, la o cafenea turcească—o cameră goală, 
două-trei bănci la perete, două-trei mese alară, ibricul și ceştele 
de cafea—turcii si tătarii stau Intr'o nemișcare caracteristic orien- 
tală, impietriți parcă In atitudinea lor contemplativă. (Mark Twain 
ne spune că'n America, Chinezii sint așezați prin galantare, ca 
reclamă, In loc de manechini; nu ştiu de-o fi adevărat, dar e 
verosimil...) lată şi răspintia centrală a orașului, cu cele trei ca- 
fenele : turcească, liberală și conservatoare, La mijloc, o muzică 
„militară“ de ţigani In unilormă, (ziua pescuesc la mare numai 
in pantaloni şi chipiu) cintă valsuri de acum douăzeci şi cinci 
de ani, care mă induioşează cumplit... Sint amintirile din co- 
„pilărie... Cafeneaua turcească răspunde In grâdina deasă si sălbă- 
tăcită a geamiei, —clädire de piatră, curată şi solidă, din vremea 
venirii turcilor In Europa, Pe mormintele neregulate, vechi 
de sute de ani, ale unor pagale vestite, coloane de granit scrise 
aräbeste poartă cialmale in virf... Ce vremuri si acelea 1.. 
Mai trecem pe la o casă mare—este a unui mocan bogat,—care 
poartă la colțurile din faţa ale acoperişului, statuele equestre în 
gips, ale lui Ştefan cel Mare și Mihai Viteazul, (fiindcă şi casa, 
şi statuele, sint vopsite in verde, adversarii politici vorbesc cu 
răutate de „cai verzi pe pereţi...")—și ne oprim la locuinţa pe 
care mi-a inchiriat-o pentru vară un prieten din Constanţa. Salut 
pe tovarășii mei de drum, și intrind In curte, constat cu surprin- 
dere că se prelungeşte pe spinarea unui tumulus măreț, lmi le- 
pad bagajele şi mă urc pe colină. 

Minunată privelişte 1... Întreg orăşelul şi marea pănă'n depär- 
tare se vâd de sus. 

La dreapta, spre apus, unde tocmai se coboară globul ros- 
gălbui al soarelui indärätul unui alt tumulus, este cartierul tātā- 
resc : case mici și joase, intoarse cu dosul la drum şi imprej- 
muite de un zid Innalt; copii graşi şi curali la față, cu părul 
vopsit cărămiziu si binisor imbräcafi, care aduc caprele dela 
pascut ; femei infăşurate în feregele, purtind cercuri de metal pe 
braţe si legânindu-se in mersul lor pitoresc, pe cind se 'ntore cu 
chiuburile pline dela fintină; bătrini cari pe fața lor moleșită, 
Jn mișcările lor indolente și'n vorba lor moale, cintătoare, para 


IN DILIGENTA 264 


trăda oboseala unei vechi civilizafiuni.. Căci după cum cäsutele 
lor, sint clădite aici şi aproape in tot orientul, din pietrele pala- 
telor de odinioară, tot astfel viața lor sufletească, e alcătuită din 
resturile Imbătrinitei civilizaţiuni semitice, In fâgaşurile căreia au 
intrat dela convertirea lor la religia mahomedană. 

La stinga, pe o cotitură a țărmului ceinnaintează in mare, 
se "'nșiră vre-o douăzeci de tumule, morminte uriaşe de eroi din 
alte vremuri, necunoscaälori de orizonturile meschine ale oraşu- 
lui, si doritori ca şi după moarte să poată cerceta din innălţi- 
mea colinelor, intinderea nesfirgitä pe care o viață 'ntreagă au 
brăzdat-o în toate felurile... Vitejii 'nmormintaţi aici, aparțin poate 
acelor popoare nenumârate, care au lăsat în Istorie doar numele 
lor şi care cu mult înnainte de Fenicieni, cutrierau mările Eu- 
ropei după comerț și piraterie... 

Dar Amphitrita ce stringe uscatul în lungile ei braţe, de 
nici un popor, de acum sau de odinioară, n'a lost mai mult ju- 
bitä ca de Eleni... 

Thalassa !.., 

Nici un cuvint din nici o limbă nu zugrăvește aşa de bine—cu 
cei trei a şi cele trei licide,— nemăsurata suprafață adinc albastră, de 
lichid greu, metalic, care la adierea vintului se sparge în miliarde de 
plăci de oțel, ce legânindu-se se rostogolesc unele peste altele, comu- 
nicind la țărm mișcarea lor crescută, în valuri lungi, încete şi 
grele.. Eri, cind rătăcind pe străzile asiatice ale Constanţei, za- 
ream deodată, în fundul vre-unei ulifi triste si murdare, imensa 
'ntindere albastră, — măreaţă şi liberatoare,— inţelegeam aşa de bine 
bucuria celor zece mii !… 

Privelişte eternă şi veşnic nouă, marea mă fascinează cu 
neslirsitul ei albastru... Grâmezile de spumă ale valurilor ce se 
sparg In larg, se alungă între ele şi vin spre țărm ca nişte le- 
bede ce caută uscatul... Trei caice, adevărate şi autentice corăbii 
de pe vremea lui Columb, pornesc incet la drum cu toate pin- 
zele umilate... Pe țărm, în mijlocul frunzisului verde fraged al 
salcămilor tineri, două mori de vint, rău cioplite, putrede, si Inne- 
grite de vreme, se'nvirtesc greoiu, amintindu-mi pe Don Quichotte... 

Pretutindenea, trecutul... | 

Marea in deosebi, al cărei nivel abea dacă variază cu clțiva 
milimetri dealungul veacurilor, pe cind uscatul se reinnoește ne- 
contenit, Imi aminteşte trecutul, numai trecutul... Îmi vin in 
minte frinturi vagi din scriitorii clasici: dabant lei vela in 


352 VIAŢA ROMINEASCA 


altum... fuerit aeslus in arena...*; nimic din literatura modernă... 
Parcă marea ar fi fost mai mult al lor decit este a noastră... 
Dar vintul se'ntețește, valurile cresc, și isbesc uscatul c'un 
sgomot surd şi prelungit, pronunfind parcă ele insele vorba falaz... 
Ascultind cum fierbe nisipul pe țărm, şi privind främintarea 
mării agitate, nu mă pot opri de a cugeta: „Intocmai aşa a fost | 
această mare „neagră“, cind a pus Xerxe so bată cu bice“... 


Documente omenești 


— . 


Azmi Abibulah 


TRIBULATIILE UNUI AVIATOR 


Dintr'o țară Indepärtatä am primit o scrisoare. Un cunos- 
cut, cu care m'am întiinit pentru Intäia oară, sint acum citiva 
ani, la apele dela Karlsbad, imi povesteşte istoria unui naviga- 
tor acrian care a sfidat innălțimile cerului, dar care cu mai mult 
curaj incă a iniruntat nedreptätile oamenilor. Si noi avem avia- 
tori, Cit de mindru m'am simțit că 'n ţara noastră nu se petrec 
astfel de lucruri! Fiindcă aviația e acum la ordinea zilei, am 
socotit să public scrisoarea. Numele țării nu-l spun, din sim- 
patie pentru amicul meu. - 


fa 
| / 
wuel J OAI e 


Cred că si gazetele dela voi au publicat triumful aviatoru- 
lui nostru. Cind scriu aceste rînduri, el a Străbâtut 30 km. în 
15 minute şi sa ridicat la 200 m., 

Cum a ajuns la această innālțime? 

Prin luna Octombrie a anului trecut ne găseam citiva prie- 
teni la un otel în capitala regatului. Venise poetul nostru de 
peste munţi, și noi eram veseli: venirea lui ne produce totdea- 
una mare pläcere. El ne spuse că a adus cu dinsul un prieten, 
care a inventat o maşină de sburat. Ne-a povestit că e fecior 
de ţăran de prin părţile locului, că e inginer dela școala poli- 
technică din München, că e un spirit inventiv si are mai multe 
invenţii, că altceva nu ştie nimic, că a stat intr'o fabrică de au- 
tomobile, unde a perfecționat un motor, cu care a ciștigat 
miul I la „cursa prinţului Henric“, că a făcut mai mulie aero- 
plane, dintre care cel dintăiu se păstrează şi astăzi la universi- 
tatea din München, iar noaptea nu visează decit roate, şuruburi şi mu- 
teici. In urmă, poetul ne-a propus să mergem la dinsul. Ne-am suit 
la rindul al treilea al otelului, Cind am intrat în odae, un băetan stă- 
tea ginditor la geam. Se vedea bine la ce se gindea. El ne-a strins 
mina lipindu-şi picioarele unul de altul si plecindu-se adinc la fie- 
care din noi. Pe dulap, inir'o pinză liliachie se ascundea un obiect 


264 VIAŢA ROMINEASCA x 


colțuros, iar pe pat, o pinză neagră acoperea o formă identică, 
de dimensiuni mai mici, Tinärul a desvälit modelul mai mic. 
O jucărie minunată se infälisa privirilor noastre. Ne-am uitat în 
tăcere la roțile şi roticelele făcute mestesugit cu briceagul, la 
pinza trandafirie care acoperea două aripi, la ajele galbene ce 
se imbinau ca funiile unei corăbii, la helicele de carton ce stră- 
luceau ca argintul. Vedeam pentru prima oară un acroplan şi, 
cu toate că in miniatură, eram fncintali, lar cind unul dintre 
noi l-a intrebat dacă aparatul sboară, tinărul a răspuns indignat: 
„Se 'nțelege că sboară“. Si ca dovadă, in sala otelului el a dat 
drumul maşinii, Dar lipsa de spațiu i-a împedecat sborul, şi 
aparalul s'a lovit cu putere, oprindu-se in pârete, Am hotärit a- 
tunci ca cel mai cu trecere dintre noi să aducă la cunoștința gu- 
vernului invenţia tinărului, căci poetul venise de peste munţi a- 
nume pentru asta, 

Adouazi, afară din oraş, am facut experiență. Aparatul a 
sburat în toate direcţiile şi, deoarece era un spectacol curios, 
un lucrător a apărut și el să priveaccă, apoi a venit altul, pe 
urmă a alergal un copil, două femei au esit din casele inveci- 
nate şi toţi s'au oprit la anumită distanță, uitindu-se cu atenţie 
şi cu oarecare respect. 

Cind ne-am intors, am aflat că prietenul nostru se adresase 
unui consilier al tronului „care mai văzuse încercări de acestea” 
şi lucrul nu-i făcuse impresie. Atunci unul dintre noi a spus: 
„Să găsim un om detreabă şi serios“ şi fiecare am căzut pe 
ginduri, căutindu-l. La ciţiva ne veni deodată acelaşi nume: 
Sa ne adresâm ministrului instrucţiunii, Si un deputat, care era 
cu noi, îşi luă însărcinarea să-i aducă lucrul la cunoştinţă. A 
vorbi in Octombrie, anul trecut, de baloane cu cirmă, de aero- 
plane, mai ales indigene, era ceva cam riscat: prietenul nostru 
işi dădea samă, cind se indrepta spre casa ministrului, Cu ji- 
nistea care nu-l părăsește niciodată, cu severitatea lui blindä in 
figură, acest om bun a ascultat cu luare aminte, fără silă, fära 
afectare. A consultat un camet, a însemnat ceva In el, apoi a 
designat o oră şi o zi, cind va veni să vadă aeroplanul, in par- 
cul expoziţiei eram cu toții în ziua fixată, iar tnărul de peste 


munţi adusese amindouă modelele, Dar ceasul hotărit sosise, mi-- 


nistrul nu se arăta și lucrul părea nenatural. Insfirşit a venit. 
Ne-a rugat să-l ertâm de intirziere, deoarece a lost reținut la 
Sinod „unde a avut loc o ședință cam furtunoasä*, Apoi minis- 
trul a întrebat pe tinărul de peste munţi, în ce se deosebește a- 
paratul lui de al celorlalți inventatori? lar tinărul a răspuns cu- 
viincios că In principiu nu-i dilerit, fiind monoplan, dar in con- 
strucţie e mult mai simplu şi'n greutate mult mai ușor, Va pu- 
tea deci lua mai multă benzină si prin urmare vasta mai multă 
vreme in aer; apoi are două helice şi cirma Innainte, iar locul 
pilotului e dedesubtul axei centrale, în legătură strinsă cu cen- 
irul de greutate, care dă aparatului o stabilitate perfectă. Fiind- 


că Blériot trecuse pe atunci cu monoplanul său Canalul La Manche,. 


MP m a TT ee À NOR EPST, Lies 
+, ” 


DOCUMENTE OMENEŞTI O 265 


tinărul de peste munţi inchee că el va trece cu maşina sa Ma- 
rea Mediterană, Apoi aparatul a sburat la dreapta, la stinga, a 
lunecat innainte ca o săgeată, s'a invirtit de jur imprejur. Si ca 
să facă o ultimă dovadă, inginerul a intors aeroplanul cu fața 
spre pämint, i-a atirnat ceasul lui de buzunar, si l-a svirlit in 
aer; iar aparatul s'a intors in mers In poziția lui naturală cu 
toată greulatea balastului şi, maestos, a căzut lin spre pämint 
Atunci ministrul a declarat: „Pentru mine e probant“. 

Cind am venit in oraş, vinzătorii de ziare strigau: „Aturi- 
senia ministrului instrucțiunii!* Aga era. Dela Sinod, unde a- 
vusese loc o faimoasă şedinţă, ministrul venise direct să vada 
aeroplanul, măcar că esise de-acolo „alurisit*. Nu ne-am inşelat 
cind n alesesem ; ne dovedise incă odată că-i om de treabă 
si serios. | 

Peste puţin timp ne-am adunat din nou, tot în același loc. 
Era de faţă acum ministrul de răsboiu cu secretarul său general, 
apoi alți doi miniștri, cițiva generali, primarul capitalei şi doi 
specialişti. Ca să aduni la un loc atiția oameni mari, nu era lu- 
Cru uşor, dar aeroplanul cistigase admiratori zeloși. Impresia a 
fost puternică si de astădată. Ministrul de răsboiu hotări ca apa- 
ratul să se construiască în arsenalul armatei, găsind şi formula : 
„comandă deschisă pentru experiențe“. Ministrul lucrărilor pu- 
blice asigură inventatorului un salar la departamentul sâu, Au 
mai urmat şi alte ședințe, innaintea altor feţe ilustre, și in curind 
se știu In oraș, că de dincolo de munți a venit un tinâr inginer 
cu un aeroplan inventat de dinsul, care sboară frumos în toate 
direcțiile. Dar intrarea in arsenal întirzia, iar ministrul de răs- 
boiu, „interim* numai la acest departament, trebui să facă loc pe 
acea vreme unui titular, aşa cà n'a trecut mult și aeroplanul a 
fost uitat. Si pecind inginerul nostru nu-şi găsea astimpär, căci 
zilele treceau goale una după alta, intr'o sară, cind el şi poetul, 
ce-i servise de mentor, stăteau intinsi pe paturile din otel, un 
aghiotant al prinţului moştenitor li pofti la o audiență. Noaptea, 
inginerul, după obiceiul lui, a visat o roată, de astädatä mai 
mare, iar dimineața poetul i-a rechizitionat un rind de haine ne- 
gre, şi amindoi au pornit la Palat S'a intimplat ca aici să fie 
şi primul ministru, care înnainte de a lua o holărire definitivă, 
a delegat pe directorul general al căilor ferate să vadă mașina, 
Ne-am adunat din nou in parcul cunoscut—unde fiecare din noi 
incepuse să aibă amintiri. Totul atirna acum de un cuvint. Dacă 
cumva şi direclorul „mai văzuse de acestea*? Dar nul... a do- 
vedit că-i om de ispravă. Nu l-a privit pe tinărul inginer cu'n 
ochiu indiferent, nici n'a văzut in el inventator de duzină, ci s'a 
uitat la aparat cu interes, şi a spus cu convingere celor de față: 
„Va sbura cu siguranță. Dacă aşi avea bani, iaşi da eu ime- 
diat“, In urma acestui raport, primul ministru a făcut o scri- 
soare colegului său dela răsboiu, spunind că aeroplanul să se 
construiască în arsenal sub direcția inventatorului şi cit mai ur- 
gent. lar ministerul de räsboiu a acordat inginerului un credit de 


6 


266 VIATA ROMINEASCA 


2000 de lei pentru construcția mașinii. Insfirsit lucrurile se lim- 
peziseră !... 

Inginerul s'a prezentat la arsenal, Insofit de un deputat, tre- 
cut si el in adresa ministerului de răsboiu. l-a primit un innalt 
funcţionar, care a cetit hirtia, s'a uitat la amindoi, apoi a zis: 
„Aici nu-i fabrică de aeroplane“. 

— E ordinul ministrului—a spus deputatul. 

— D-ta ai mai făcut aeroplane ?—a intrebat funcţionarul in- 
nalt pe deputat. 

— Nu... nam fäcut 

— Atunci să nu vorbeşti |... 

In urmă innaltul funcționar s'a adresat inginerului : 

— Poate D-ta nu știi ce-i un aeroplan ? 

— Ştiu, a răspuns inginerul, fără convingere, căci el tot- 
deauna e timid, cind vorbește cu „un domn mare“, 

Dar funcţionarul innalt i-a explicat ce e un aeroplan, că 
sboară cu motor, că-i trebue pinză, că la arsenal nu-i fabrică 
de pinză.,, 

Cei doi s'au sculat să plece, 

Atunci innaltul funcţionar s'a uitat din nou pe adresa superi- 
orului și i-a reținut. A admis ca aeroplanul să se facă în arsenal, dar 
l-a asigurat pe inginer că nu va reuşi, Pentruce? Pentrucă şi 
el—functionarul innalt — a făcut o invenţie, care a reușit foarte bine 
pe hirtie, dar cind s'o vire in tun, nu s'a potrivit de loc. Prin 
urmare aeroplanul nu va sbura... 

Inventatorul işi luase o înfăţişare tristă... 

— Şi ce motor vrei să 'ntrebuințezi ?—a intrebat innaltul 
luncționar. 

Inginerul a spus numele fabricii... 

— Nu-i bun. Sa ei mai bine motorul... cutare... 

Si funcţionarul a spus o altă fabrica. 

—- Ciţi cilindri are ?—a Intrebat repede inginerul. 

— Cilindri ?.., Asta nu ştiu... dar e foarte bun, 

A douazi inventatorul a intrat în arsenal. S'a comandat 
materialul şi s'a inceput executarea. Trebuia motorul. Inginerul 
s'a adresat ministerului de răsboiu, ca pentru un lucru dela 
sine înțeles. S'a însărcinat atunci un Innalt demnitar din minis- 
ter să cerceteze. 

— Ce mai vrei, Domnule ?—a intrebat demnitarul innalt. 

-— Vreu să comandați motorul... 

-— Ce motor ? 

— Pentru aeroplan, 

— Cum, îţi trebue şi molor? 

Inginerul n'a răspuns, dar, timid cum e, s'a simțit vinovat. 

„___— Cind ai fost primit in arsenal—a continuat innaltul dem- 
nitar— ai spus că motorul te priveşte pe D-ta... 

— Nam spus niciodată, Domnule general... 

— Ai spus, Domnule! Să nu vorbeşti... 

— Eu n'am parale... 


DOCUMENTE OMENEŞTI 267 


— D-ta vrei să ne inseli—a strigat demnitarul innalt, si 
fără să mai spue ceva, a intrat furios in minister... 

Aici s'a căutat scrisoarea primului ministru, dar in ca nu 
se vorbea nimic de motor, ci numai de aeroplan, şi inginerul a 
fost reluzat scurt. 

Noui intervenţii, noui alergäri. Inţeleseze primul ministru 
şi motor, ori numai aeroplan? Aceasta era chestiunea. Primul 
ministru ințelesese însă aparatul complect, şi atunci ministerul de 
răsboiu a admis motorul. Dar o piedică inlâturată, alta li lua 
imediat locul. Motorul trebuia cumpărat In Franța, şi pentru 
asta era nevoe ca inginerul să plece la Paris, pentru a-l incerca 
la fafa locului şi proba, intaiu, fiind vorba de banii ministerului, 
şi al doilea, de viaţa aviatorului, Si inginerul s'a adresat iarăşi 
departamentului răsboiului. De astădată i sa opus un „non 
possumus* categoric, Drumul la Paris nu era prevăzut nici în 
scrisoarea primului ministru, nici in instrucţiile lui ulterioare. 
Si pentrucä inventatorul acesta avea fel de fel de pretenţii, u- 
nele mai absurde decit altele, sa renunțat de astădată să se 
mai consulte primul ministru, căci le pomeneşti că admite şi 
drumul la Paris. Din nou alergări, din nou intervenții. Fina- 
rul inginer a bâlut cu amicii lui pe la ușile tuturor ministerelor 
şi, cu multă jenă, a ajuns iar la şetul guvernului, căruia i-a in- 
naintat următorul act : 

„Ca ei, N. N., inginer, se obligă să IntoarcA statului toţi 
banii cheltuiţi de ministeru! de răsboiu cu salarul său si con- 
siruirea aeroplanului, iar dacă statul va voi să-i cumpere invenția, 
ei se obligă s'o vindă cu 30" mai eftin decit i-ar oferi altii*. 

Dar şeful guvernului n'a primit această invoialä, spunindu-i 
că statul îi pune la dispoziție tot ce-i va trebui, fără a-i cere 
vre-o obligație din parte-i. Şi ca concluzie l-a trimes din nou la 
ministerul de răshoiu, Acesta a rămas surd la cererea ingineru- 
lui. Sa se ducă la Paris?... Dar cine nu știe că Parisul e un o- 
ras de petrecere? Nul Asupra acestui punct ministerul era ho- 
tărit să nu cedeze, O lună de zile trecuse decind departamentul 
războiului admisese In principiu că acroplanului ti trebue si mo- 
tor, si inginerul nostru era tot In capitala regatului. Atunci el fu 
sfätuit så se adreseze ministerului instrucţiunii, Se ştie că mi- 
nistrul actual e un mare risipitor al banului public—acesta ede- 
fectul său. Aici imediat i s'au pus la dispoziţie banii necesari și ingi- 
nerul, cum era grăbit, a douazi a şi plecat la Paris, unde, impreună 
cu atașalul nostru militar, a fäcut prețul şi a stabilit condiţiile: 
motorul trebuia comandat, iar timpul necesar peniru executare 
era de 6 săptămini, calculat din momentul primirii banilor. Dar 
ministerul de răsboiu pe atunci era in mare criză de bani, căci 
inginerul nostru s'a intors din Paris în ziua de 24 Decembrie, 
iar costul motorului, 12.000 de lei, a fosttrimes la 15 Februarie 
a anului urmâtar, Nu-i vorbă, și enormitatea prețului poate fi o 
scuză. „Douăsprezece mii de lei, Domnule !* Pe de alta parte, 
fabrica vazind atita intirziere, a socotit probabil că nu-i mare 


be 


268 VIATA ROMINEASCA 


nevoe de motor, şi 'n loc de 6 săplămini, timpul normal de con- 
strucțiune, i-a trebuit 3 luni şi jumatate, aşa că motorul a sosit 
la arsenal în ziua de 29 Maiu, 

in vremea asta insă, acroplanul se construia, în admiraţia 
mecanicilor şi a lucrătorilor pentru meșteșugul inventatorului, 
care, el insu$i lucrător, muncea alături cu ei de dimineața pănă 
sara. Zi cu zi maşina se Inlăptuia, în admiraţia soldaților şi a 
ofițerilor, care infeleserä cu toții că linărul inginer e meșter mare 
cu capul și cu mina. Dar funcţionarul innalt nu uitase că inven- 
ţia lui nu se potrivise la tun și, pentru a scuti arsenalul de chel- 
tuelile zădarnice ale aeroplanului, a făcut omul tot ce i-a stat în 
putință. Ministerul acordase 2000 de lei pentru construcţie ; in- 
naltul funcţionar i-a repartizat precum urmează: o parte pentru 
amortizarea mașinilor, alta pentru uzura lor, a treia pentru plata 
localului, a patra pentru salarul lucrătorilor şi insfirsit ultima pentru 
materialul întrebuințat. Suma de 2000 de lei s'a terminat aproape 
mai innainte de a se incepe lucrarea, iar inginerul a cerut altă 
sumă, arâtind totodată și chipul cum s'a făcut repartiția banilor. 
Lucrul a ajuns până la urechea primului ministru, ministerul 
de rasboiu a intervenit, repartiția a lost stricată. Dar innaltul 
funcționar ținea numaidecit ca tinărul inginer să nu se facă de 
ris pân'la sfirşit. A Intrebuințat deci alt sistem, doar îl va face 
să părăsească arsenalul, ducindu-se peste munţi de unde venise. 
Dacă el alegea un lucrător bun, imediat, din ordin superior, a- 
cesta căpâla o insărcinare In direcţia opusă a arsenalului ; dacă-i 
trebuia un loc pentru construire și îl ochea în anumită parte, Jn- 
dată cițiva soldaţi impingeau acolo nişte pompe sau oarecare 
mașini de rebut, Şi, convins că aeroplanul ce se facea în arse- 
nal e o mare prostie, câci invenția cu tunul ti stätea vie Inna- 
inte, funcfionarul innalt nu s'a scoborit nici o singură dată să 
vadă măcar ce fel de maşină se lucrează acolo... 

Dar inginerul lucra mereu şi aeroplanul se desăvirşea, iar 
banii statului se cheltuiau. Atunci innaltul funcționar a recurs la 
mijloace mai drastice. Cind tinärul inginer se infățișa la biu- 
roul său pentru a-i prezenta modelele pieselor, funcţionarul innalt, 
care nu venise niciodată să vadă cum lucrează, îi spunea pentru 
incurajare: „Habar n'ai cei un aeroplan !* „Ai venit aici să ne 
prusteşti și te faci că lucrezi, ca să ei leafa“. Toate acestea e- 
rau spuse față de martori, ba, dacă trebue să fim drepţi, tocmai 
aceste momente erau mai căutate. De multeori, de foarte multe- 
ori, tinărul inginer a venit la un cunoscut al lui, galbän la față 
ŞI surexcitat, declarind că nu se mai duce la arsenal, că el nu 
se pricepe ce are cu dinsul şi că...—trebue să spunem. lucrul— 
se teme să nu i se tae vr'o sirmā sau săi se strice motorul, 
pentruca să nu isbuteascä, Şi cind lucrătorul lui cel mai bun à 
lost $träfuit cu 20 de lei, pentrucă facuse un șurub mic fără mo- 
del, nenorocitul inventator a venit desperat la cunoscutul lui, de- 
putat din majoritate, cu lacrimi in ochi și cu şurubul in buzunar, 
Spunindu-i că el voeste să plece acasă, fiindcă „nu inspiră nici 


DOCUMENTE OMENEŞTI 269 


un respect. Dar prietenul său nu l-a läsat să facä una ca asta, 
şi ducindu-se la ministerul de râsboiu, a adus incă odată la cu- 
noștința marilor demnitari cum € tratat inginerul în arsenal, iar 
ca dovadă a prezentat şurubul vinovat, Din nenorocire, încă nu 
se uitase aici că apărarea națională fusese slăbită, atunci cind 
„douăsprezece mii de lei, Domnule“, se trimesese in țară străină 
pentru așa numitul motor, şi reclama deputatului nu gäsi nici 
un ecou, alară doar că el fu aproape insultat, pentrucă se inte- 
resa de soarta acroplanului, 

In așa dispoziţie sufleteasca şi cu astfel de concurs a fost 
lucrat in arsenalul armatei primul aeroplan național... 

Ei, tinere inginer, să te fi chemat cu'n nume grecesc, sin 
loc să te fi născut din oameni detreabă in satul tău din munți, 
să fi lost feciorul unui nobil scăpătat; dar mai ales dacă ai fi 
venit aici c'o inepție in loc de maşina cu care ai sburat atit de 
frumos, ai fi văzul atunci cum ai fi fost primit ! 

Dacă n'ar fi intimpinat atitea piedeci, aeroplanul ar fi fost 
gata demult, iar experiențele în loc să inceapă pe la mijlocul 
lui Iunie, ar fi avut loc chiar la inceputul lui Martie, adică inna- 
inte ca aviatorii străini să fi făcut atitea progrese. Si trebue să 
se știe că el n'a fâcut școala de piloţi, nu sa suit până acum 
intrun aeroplan, nici n'a stricat mai multe mașini, ci a sburat cu 
primul aparat. Mulțumită lui, țara noastră a intrat şi ea in rindul 
țărilor care au făcut nobile sforfäri pentru a pune innălțimile al- 
bastre la dispoziţia omului... 

Astăzi însă lucrurile s'au schimbat. Elita socială il imbrā- 
țişează, marii demnitari şi innalții funcţionari se grăbesc să-i 
stringă mina cu prietenie, iar ministerul de răsboiu l-a pus pe 
tablou pentru a îi numit cavaler al „Coroanei“. 


Dupăce aeroplanul a fost terminat, a avut un concurent pri- 
mejdios. Contele Z., concurentul de care vorbim, e posesorul u- 
nui aparat Blériot sau, mai exact vorbind, in hangarul său, mai 
multe monoplane din această fabrică aşteaptă să-şi ia sborul în 
imensitatea abisului azuriu. Lupta era cam inegală, intrucit in- 
ginerul nostru nu posedă decit o singură mașină, ba incă si a- 
ceia făcută de dinsul, Cind tinărul inventator a eşit cu aeropla- 
nul său să lacă experiențe, a venit şi contele cu monoplanul său, 
pentruca să sboare, Contele e îmbrăcat in costum de aviator: 
bluză de catifea, incheiată până la git, pantaloni de aceiaşi cali- 
tate, strinşi pe glezne după forma piciorului, în cap bonetä nea- 
gră legată sub bărbie, mânuși de piele de castor pe mini. Toate 
precaufiunile sint luate, căci la innălţime mare vinturile sint pu- 
ternice și frigul e simţitor. „Să te vedem, Domnule inginer!* a 
strigat contele ironic svirlindu-i o mänusä Inginerul s'a suit pe 
maşină, dar „nu-i cunoștea incă näravul*, aşa că n'a putut sbura. 


aw VIAȚA ROMINEASCA 


Contele insă, dupăce a alergat o bucată bună pe platou, sa ri- 
dicat la o innălțime de 2 metri. Si dupăce a făcut mai multe 
viraje, păstrind cu multă siguranţă distanța dela pămint, a ateri- 
sat si, sprinten, a sărit din aparat, In ziua aceia toate jurnalele 
au anunțat că contele a sburat, iar inginerul a fost oprit din pri- 
cina vintului. Asupra contelui vintul nu avusese nici un efect, 
Noaptea, inginerul n'a putut dormi de năcaz, şi cind în ziuă a 
ațipit, a visat două-trei roți stricate. A douazi concursul a conti- 
nuat, Contele a sburat deodată până la 5 metri innältime sire- 
pede s'a scoborit, inspeclindu-si maşina dacă nu s'a stricat un- 
deva, Un tunet de aplauze isbucni cind atinse pämintul. Dar 
inginerul nu s'a lăsat nici el si, invirtind minios din motor, sa 
ridicat la 20 de metri innälfime străbătind mai mulţi kilometri în 
distanță, Contele s'a uitat curios, apoi s'a suit si el în aparat, 
cu mai puţină grabă de astădată. Motorul a inceput să dudue 
vijetios şi 3 metri de innältime au fost atinși. Noaplea inginé- 
rul a dormit cum se cuvine, iar contele a avut o mică insom- 
nie, Insfirsit în ultima zi a duelului, contele s'a ridicat la o in- 
nălțime de 15 metri, Fie că fusese o eroare de manevrare, fie că tri- 
umiul era prea manifest, toți au băgat de seamă cå contele nostru era 
foarte emoţionat. Dar inginerul, care mai deprinsese ceva din 
năravul acroplanului său, a pornit intäiu pe pămini, apoi infin- 
gindu-şi bine boneta pe cap, sa ridicat in aer, intâiu mai pe jos, 
apoi din ce în ce mai sus, a ajuns la 50 de metri, pe urmă 
la 100, iar de aici a pornit drept in sus pănă la 200 de metri, 
de unde a luat-o în linie dreaptă. Sgomutul motorului se auzea 
tot mai încet, mașina se vedea mică de tot, cit modelul cu care 
venise de peste munţi, iar dela un moment dispäru din ochii 
privitorilor. Si cind aeroplanul nu s'a mai văzut de loc, contele 
zise: „N'are stabilitate“, 

Dar un lucrător, care zi cu zi lucrase la maşina care acuma 
plutea cine știe pe unde, a răspuns: 

— Ce stabilitate, Domnule? Nu te uiţi câ nu se mai vede? 

— Dumneata să nu te amesteci aici. 

— Asta-i! a răspuns lucrătorul in limbajul său democratic. 

— Mi se pare că ești cam obraznic. 

-- Fă şi D-ta acroplane ca D. inginer, si pe urmă intrece-te 
cu dinsul—a zis lucrătorul. 

Aici n'a avut dreptate, Contele n'are nevoe să înveţe acest 
lucru, căci dumisale dacă-i trebue aeroplane le cumpără. Să le 
facă inginerul, care m'are parale, căci el așa e invățat. Cind a 
inventat o membrană de gramofon, pentruca s'o incerce, a in- 
ventat ş'un gramofon. Contele cumpără şi membrana şi gramofonul. 

Dar pecind altercatia se sfirsise, la orizont un punct negru 
se märea din ce in ce, și sgomotul vag incepea să devie tot 
mai puternic. Şi pecind aeroplanul innainta ca o pasere uriașă, 
cu gitul său enorm, la motor sa produs o mică explozie si bu- 
buitarile s'au oprit brusc. Aeroplanul a stat o clipă nemișcat, ca 


DOCUMENTE OMENEŞTI sii 
mm Le 


un vultur cind iși ocheşte prada. Apoi, lin, a pornit drept In jos 
scoborindu-se Incetisor cu helicele nemiscate. za cind za Sa 
la pămint, contele, care e un brav om, a recunoscut că apara- 
tul are multă stabilitate, imbrăţişind cu multă efusiune pe cura- 
josul aviator. 


Am tradus scrisoarea, căutind să redau cit mai fidel senti- 
mentele prietenului meu, căruia fi cer scuze pentru indiscretia 
tiparului, 


D, D; P. 


DOMNUL $i DOAMNA... 


La o calenea in București, sara pe la ora 10. 

__Un domn grav, care are situaţie socială innaltă şi credinţa 
că joacă un rol in țară, se luptă Ja şah cu un jidănaș, probabil 
un comis-voiajor. La masa lor doi ingi străini privesc. 

Evreul are ochi vii, inteligenţi, şi oarecare fineţă în figură; 
cellalt e oarecum simbolul prostiei ingimfate : ros, gras, fără 
expresie. Domnul cel grav se infurie, se miră, face mutre de 
despref ; evreul tace, mută piesele cuo mişcare scurtă, nervoasă, 
şi din cind în cind schifeazä un zimbet discret de ironie, cind a 
făcut o mișcare bună, pe care adversarul n'o poate para. 

Tocmai pierde domnul cel grav a treia partidă, cind la o 
masă goală din dosul lui se aşază o doamnă tinără: o figură 
simpatică, obosită, palidă, ochii cerniti, două cute săpate de su- 
ferinţă în colţul buzelor. * 

Ea spune o vorbă, domnul cel grav se 'nloarce o clipă spre 
ea, apoi işi continuă jocul. Un chelner aduce doamnei o bere. 

Caşi cum nu sar fi intimplat nimic, jocul continua,—me- 
reu fară noroc pentru domnul cel grav ; acesta se supără pe pri- 
vitorii care comentează mișcările, se plinge că e enervat si nu 
vede ce joacă pentrucä se amestecă ceilalți, trinteşte piesele pe 
jos, pecind privitorii ce nu se cunosc, dar care văd că nu are 
dreptate, se privesc zimbind şi işi fac din cap semn că „de, ce 
să-i faci 7* 

„Domnul cel grav pierde si a patra partidă, bodogänind şi 
trintind piesele. 

Evreul culege liniștit depe jos cele citeva piese căzute si 
amindoi incep să și le aşeze pentru o nouă partidă. 

Doamna cea palidă, care a băut în acest timp berea, sop- 
teste ceva dela masa ei domnului celui grav, 

— Nu pot! ii răspunde el enervat, la și tu o bere şi stăi,., 

Infeleg. E soţia lui. A venit probabil sa-l ia. 

Dar domnul e foarte enervat că evreul i-a luat partidele 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


„din minä*, pentrucă „s'amestecă* privitorii. Nu poate merge. 
Vrea să-şi ia revanşa. 

Cu o mişcare de dureroasă resignare doamna incepe să 
loileteze o revistă ilustrată, In timp ce soțul ei trinteste din ce 
in ce mai tare piesele în a cincea parlidă. Apoi dă revista la 
o parte, rămine așa cu privirea în vid şi un moment pleoapele 
cernite se apleacă peste ochii obosiţi. 

Aşa cum stă citeva clipe cu ochii intredeschisi, cu faţa pa- 
lidă si ostenită, cu figura dulce gi simpatică, nu se poate un mo- 
del mai bun pentru un tablou care ar reprezenta ,Suferinta*… 

Dar domnul cel grav pierde şi a cincia partidă, enervarea 
lui e la culme si soția lui are nefericita idee de a-i spune iar 
să meargă. 

— Lasă-mă 'n pace!... la o bere acolo! Ce mă mai ne- 
căjeşti si tu? 

Tonul iritat cu care-i vorbeşte face să se întoarcă spre ei 
capetele consumatorilor dela alte mese din apropiere. 

Doamna pleacă ochii în jos şi tace, iar domnul cel grav 
işi descarcă minia pe singurul privitor dela masa lui pe care-l 
cunoaște si care, la acest din urmă joc, făcuse în adevăr citeva 
observaţii, 

— Ce ai, domnule, cu mine? Lasă-mă la dracu!... Nu 
vezi cum joc din pricina d-tale? Nu vezi că's enervat? 

— Bine, te las... răspunde rizind cellalt. Ma duc. 

— Du-te, domnule, du-te și lasă-mă 'n pace. 

Capetele dela mai multe mese se 'ntorc spre masa noastră, 

Doamna se face tot mai mică, pe fafa ei palidă apare o 
umbră de roşaţă, ochii lăsaţi in jos au clipirea repede a luptei 
cu lacrimile care nu se dau învinse şi vor să iasă la iveală. 

Nu mai pot suferi scena. MA ridic şi plec. 

A douazi, un cunoscut care fusese sara în grădină tmi spune: 

— Ei, tu eşti străin... Dar asta nu-i intäia dată... 

Si multă vreme m'a urmărit imaginea parechii aceştia, 


M. C. 


Din carnetul unui om de eri 


— Cronică socială — 


Zilele acestea ziarele ne-au adus vestea că si 'n Spania s'a 
acordat femeilor dreptul de a se inscrie In universităţi, 

Ce mare relormă, anunțată in două rinduri prizărite ! Desi- 
gur, Innaintaţii au aplaudat această umanitară şi civilizată mä- 
sură. lar reacfionarii vor fi blăstămat această batjocură, acest 
atentat la bunele tradiţii şi la candoarea feciorelnicä, această lo- 
vitură adusă familiei, etc.! 

Eu mi-am adus aminte de o altă informaţie din ziare, pu- 
blicată cu citeva zile mai innainte şi relativă la țara noastră, 
Era vorba de un concurs, pentru care se cere candidatelor di- 
ploma de licență si la care, pentru 4 locuri, au reuşit 20 de can- 
didate din 100 cite dăduseră concurs, acestea din 150 cite se 
Inscriseseră, si acestea din 200 cite ar fi avut dreptul să se in- 
serie.— Si cineva care cunoaşte lucrurile, îmi complectase infor- 
matia, spunindu-mi că, după ocuparea celor 4 locuri (ultimele !) 
de câtră cele 4 din cele 20 din cele 100 din cele 150 din cele 
200,—vor apare necontenit tot alte diplomate, cel puţin 30 pe 
fiecare an, candidate, şi ele, la viitoarele concursuri, ce se vor 
ţinea, conform legii, cu toate că nu va mai exista un singur 
loc liber, 

Aşa dar, cele 196 rămase pe dinafarä, plus cele cite 30 
pe an, vor aștepta ca cineva din cele ajunse să treacă la pensie, 
ori să moară de bâätrinejä, de o boală acută, de o intoxicație 
alimentară, sau să se sinucidă din amor... 

De unde urmează că e mult mai ușor să cistigi la o lotă- 
rie cinstită ciştigul cel mare, decit să ajungi profesoară, chiar 
«lacă ai reușit la concurs. 

Si fiindcă (orice statistică va confirma lucrul) sint mult mai 


arg VIAȚA ROMINEASCA 
Re ER N 
multe deraeri de trenuri si accidente mortale decit catedre libere 
la şcolile secundare de fete, dacă o licenţiată trăcşte cu spe- 
ranfa unei catedre, în loc de frica de accidente pe c. f.r., apoi 
aceasta nu dovedește decit că natura omului e optimistă, 

Cind concurența ajunge aici: citeva sute de candidate pen- 
tru un loc, ori, incă, pentru... nici un loc, atunci nu mai e vorba 
de carieră, ci de lotărie, şi, decit să te inscrii la universitate, 
mai bine, cu atita amar de bani (gazdă, taxe, cărţi, étc.), cum- 
peri bilete si lozuri la lotäria Regatului romin, a oraşului Ham- 
burg, a Statului unguresc, sirbesc, turcesc şi celelalte... 

„Carieră“ e atunci cind te duci la școala de telegrafie, de 
mişcare, de militărie, de inginerie, de silvicultură, de agricul- 
tură, de negustorie, de drept, de medicină, de mosit, de mese- 
rii.. De aici, dacă nu eşti leneș și prost, adică dacă eşti om 
normal, eşi cu un loc, care va să zică cu o leafă, —ori advocat 
sau medic practicant și, dacă nu curge, măcar pică... 


Dar accesul fetelor la universitate (şi tragedia se incepe cu 
liceul modern, real ori clasic) nu numai că nu le dă acea ca- 
rieră bărbălească, pe care o urmăresc, dar le indepârtează şi de- 
la cariera femeiască, dela măritiș, cu toate că—slab corectiv ab 
„universității“ —colegialitatea intre tineri şi tinere se transiormă& 
uneori in amor, și amorul în căsătorie... Această colegialitate e 
o lotărie cu mai multe bilete ciștigătoare decit concursul... 

In zdrobitoarea lor majoritate insă, universitarele Işi pierd, 
pe bâncile şcolii: şi în chinurile memorizării, strălucirea tinereții, 
acea admirabilă și ispititoare zestre căpătată dela natură. 

Dar nu s'a dus numai frescheta anilor tineri. S'a mai dus- 
ceva. Lucruri prozaice, dar care cumpânesc atit de mult in cal- 
culele acestei Vieţi „care nu € un roman*, S'a dus,—oricit de 
modestă, —oọ sumă de arginfi, care ar fi putut consitui o mică 
zestre ; și s'a dus și vremea cind o fată deprinde acele plicti- 
coase, dar utile îndeletniciri care se numesc gospodărie, un fep 
de zestre si aceasta... 

„Aşa că se duce totul, tot ce ar fi putut „captiva* pe un 
candidat la insurătoare, si rămine o diplomă, fafä cu care sim- 
jul practic al candidaților se comportă cu cel din urmă scep- 
ticism. 

— Dar știința, cultura, pe care o capătă o fată In uni- 
versitate ? 


DIN CARNETUL UNUI OM DE ERI 27% 


O, nu! Nimene nu apreciază această „dotā“, cind ea 
nu e sprijinită de una mai concretă, Nimene nu se insoară 
nuntai pentru cactele de chimie fizicală ori de istoria filozofiei 
scolastice | 


Dar... dar e un lucru mult mai important și, fără a forța 
cuvintele, chiar tragic! 

E declasarea bietei universitare, care o face să ajungă una 
din ființile cele mai nenorocite, pe care le-a produs civilizația 
modernă inir'o țară înnapoiată ca a noastră, 

Imaginaţi-vă (şi sint legiune) o fată de mic funcționar, de 
mic negustor, de popă, de dascăl, de învățător, instirşit din cla- 
sele de jos,—licenfiatä in filozofie, Opt ani de liceu, patru-cinci 
de universitate, raediu rafinat, profesori care-i vorbesc de subti- 
litățile gindirii filozofice şi de frumusețile operelor literare, lectură 
de scriitori iluștri, viață, oricit de săracă, dar distinsă, aspirații 
mari, elc., étc., etc.— Vine acasă cu diploma. E „singură“, Ni- 
mene n'o înțelege, Cu nimene nu se ințelege. Face parte dintr'o 
clasă superioară clasei sale, 

A venit—demult !—vremea să se mărite: singura-i carieră. 
Dar cei din clasa în care a intrat prin „universitate“: d. jude- 
cător, d. căpitan, d, profesor, etc., caută zestre, dacă nu şi ,fa- 
milie bună“, şi ea n'are nici una, nici alta, Ba şi-a pierdut in 
parte şi tinereta şi frumusefa !... lar cei din clasa din care a 
eşit prin „universitate“ : d. copist, d. sergent de jandarmi, d. 
psalt, etc., caută o femee de teapa lor, muncitoare, gospodină — 
un fel de slujnică, şi nu universitara noastră poate indeplini a- 
ceastă funcțiune. Ş'apoi nici prin gind nu le-ar veni lor să nā- 
zuiască la ceva așa de sus, de străin si de inutil! Si nici ea, 
biata, n'ar putea să-şi lege viaţa de un psalt, de un sergent de 
jandarmi, de un copist Este o imposibilitate morală, Ar fi să 
comită un act de stupid cinism față de ea Insäsi, de trupul si 
de sufletul ei. 

Aiurea, unde cultura este răspindită în toate clasele sociale, 
universitara nu se simte atit de sus, de străină si de departe de 
clasa din care a esit. Aiurea, unde intre universitar şi ne-uni- 
versitar e mai mult o deosebire de ştiinţă decit de cultură, unde 
sint sergenţi de stradă bacalaureaţi şi chelneri cu o cultură generală 
ca a unui licenţiat dela noi, acolo căsătoria cu un tinär din clasa 


“276 VIATA ROMINEASCA 


“ei şi care nu s'a ridicat la o diplomă academică, nu poate fi pentru 
“universitară o mesalianţă. Cu atit mai mult, că aiurea a şti carte 
nu însamnă că trebue să-ți fie rușine a munci la cimp, la meş- 
teșug, la bucătărie, la dädäcie, La noi, in Orient, munca € o injo- 
sire, ba chiar un lucru infamant. 


+ 


— Dar și bărbaţii dau un contingent de declasați ! Atifia 
licenfiati, care rămin pe dinafarà ! 

E adevărat. Dar e altă vorbă, E un efect fatal al pro- 
gresului social. Sint funcțiuni sociale necesare, pentru care tre- 
buesc oameni cu Inväfäturä si, cu cit sint mai mulți concurenți, 
Cu atita selecția e mai fericită. Trebuese mulţi chemaţi, pentruca 
să fie puţini aleși. 

Si apoi, un bărbat are atitea resurse, și e si mai rezistent, 
Alară de asta, dacă prin universitate se indepăârtează dela o altă 
carieră : meșteșug, plugărie, etc, el nu pierde, ca lemeia, o 
carieră sigură, cum e märitisul. Și nu e locul aici să mai adaog 
că mărilișul e mai mult decit o carieră. Sint multe lucruri, care 
nu se pot discuta în această revistă, care nu e nici de fiziolo- 
Sie, nici de medicină. 

Dar, ceia ce este mai important, e că, în deosebire de cel 
feminin, al cărui jertiă e inutilă, proletariatul intelectual mascu- 
lin, inteligent, cult şi muritor de foame, este un admirabil fer- 
ment de progres social. In sinul acestei categorii sociale se des- 
volta mai ales spiritul de critică socială. El hrăneşte mişcările 
mari si generoase, 

La noi, până acuma, intelectualii s'au pus In serviciul cla- 
selor bogate, märind armata reacfionarilor şi a tuturor elemen- 
telor anti-progresiste, pentrucă, puţini incă și ,incäpind* toți, 
n'au sulerit.. Cind vor fi prea mulți ca să mai „incapă*, cind 
suferința li va face să-şi Intoarcä privirile la mecanismul socie- 
tail in Care sufär şi să-l critice, abia atunci viaţa noastră poli- 
tică va deveni mai putin innăbușitoare. 

Strigätul de alarmă impotriva „primejdiei* prea multelor 
școli de cultură generală, gimnazii si licee, este un strigăt re- 
acționar. 

„„Dar proletariatul intelectual feminin ? Suferinta lui e sterilă, 


+ 


— Dar, prin universitate, se luminează un tot mai mare 
număr de femei! 


DIN CARNETUL UNUI OM DE EBI nr 


Aşa e, Si, in adevăr, lumina innainte de toate. Orice re- 
formă socială, orice creştere a bunului traiu, n'ar avea nicio In- 
semnätale, dacă n'ar fi o condiție de mai multă lumină. Ce idea- 


list s'ar jertfi pentru propăşirea socială, dacă ar şti că totul s'ar- 


isprăvi cu mai multă mincare pentru toată lumea ? 

Dar putem decreta, fără nici o rezervă, maxima: Pereat 
mundus, fiat... lux ? 

Dar nu € păcat să se lumineze atitea femei (si se lumi- 
nează oare ele cu adevărat, cetind acele caete cu nomenclaturi- 
barbare ?) fără nici un scop, lără nici o urmare? Să se lumi- 
neze numai pentru a se distruge? Să se aprindă, pentru a se 
istovi fără marturi, fără a incâlzi pe nimene, spre nefericirea 
lor şi a celor ai lor? 

Grea intrebare... 

Cetitorule, dacă ai şi tu o fată, speculatiunea filozofică de- 
vine mai serioasă. Mintea ta cugetă mai adinc, cu toată adinci- 
mea şi gravitatea ce o dă fiorui unui posibil ireparabil—irepa-- 
rabilul soartei fiinţii la care ţii mai mult decit la tine si la res- 
tul universului... 


„Biata Spanie! S'au dus frumoasele zile dela Aranjuez! 

Incintätoarele fiice ale Andaluziei se vor ofili de-acuma'na-- 
inte pe băncile universităţilor, în loc s'asculte, visătoare, serena- 
dele de sub ferestrele lor... 

Nu-ţi mai instruna ghitara, tinere, în nopţile de vară—Dona. 
Clara prepară examenul de morfologie... 


ya i 


Note pe marginea cärtilor 


— 


CITIND „VIESPILE* LUI ALPHONSE KARR 


Eram într'o zi, acum cifiva ani, la o expoziţie a <Tinerimit 
Artistice». S'a intimplat ca cei cu cari eram lovarăş să vor- 
bească timp de citeva minute de lucrările expuse. Aceasta se 
întimplă destul de rar.—S'a mal intimplat însă un lucru şi mai 
deosebit: cineva dintre noi a inceput să spue vorbe bune des- 
pre unele din lucrări şi despre unii din pictorii noştri. Atunci 
cel care se alälurase mai in urmă la grup, un doctor foarte cu- 
noscut mal mult prin chinina spiritului săă decit prin isprâvile 
artei lui, a avut o izbucnire aspră impotriva artei noastre de ori- 
ce fel, apoi impotriva societăţii nostre, apoi impotriva oricărei 
manilestări, și insfirsit a acoperit cu un dispreţ nemârginit intre- 
gul popor. «Un popor menit picirei, zicea d-sa, popor de guşaji». 
M'am mirat că doctorul nu-și poate susține in asemenea Impre- 
jurare reputația de om de duh.—M'am gindit că poate un client 
al săi a fost așa de “guşate incit a murit,—ori, ce e mai rău, 
s'a insänätogat şi nu i-a plătit.—orl poate nemărginitul dispreţ 
aruncat asupra acestul sărman popor își are obirșia intro min- 
care nesărată şi arsă şi intro ceartă cu bucătăreasa ; mă gin- 
deam si scuzam În gindul mea pe om. Am obiceiul acesta, cu 
care izbutesc să justifice și să erl toate. T ovarășii ceilalți, toți 
artiști, dintr'o pricină lesne de infeles, s'aû ridicat cu inversu- 
nare impotriva doctorului. Lesne de Infeles e iar că doctorul 
nu s'a lăsat convins; mal lesne de injcles e că disprețul lui s'a 
intreit și s'a Impätrit; şi era vădit ca, ațițați fiind cu toţii, ar- 
tiştii se simțeau atinși, iar doctorul ti privea ascuţit, caşicum 
voia să arăte anume că nu voeşte să scoată la o parte dintre 
„gușaţi pe cei de fața, — Dezbaterea era de prisos; în asemenea 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 279 


Amprejuräri adversarii găsesc o mie de argumente; apoi, după 
“cum a spus cineva foarte bine, oamenii discută ceasuri intregi 
pentruca fiecare să se Intäreascä mai tare in convingerea pe care 
© are. Mai cu seamă în asemenea imprejurări, discuţia era de 
prisos: nu erau in dezbatere chestii de idei, fiecare era robul 
sentimentului, Mi se pare că in dezbateri totdeauna se intim- 
pia aceasta, 

Discutia dela expoziţia „Tinerimii Artistice* mi-a venit 
în minte recitind Viespile lui Alphonse Karr, Mi-a venit în 
minte pentrucă In revista aceasta se rezumă istoria politică si 
naturală a Francici timp de zece ani (1840—1850); pentrucă Al- 
phonse Karr biciueste cu mult spirit fin şi arzător scăderile şi 
micimile contemporanilor, si pentrucă in revista lui sint anume 
lucruri care surprind, lucruri care se potrivesc cu starea noastră. 
“Sint lucruri curioase; le citesc şi-mi aduc aminte de discuţia si 
de argumentele doctorului. Spusele lui Karr sint insă innobilate 
de spirit şi fineţe. 

Rominii sint popor de guşaţi, zicea doctorul. Si de-a- 
tunci declieorf nam auzit, în felurite forme tot atit de as- 
pre, aceiași batjocură! Nu sintem buni decit să fim măturați ca 
un gunoi netrebnic!—<Rominii sint popor de guşați intelectu- 
ali», pentrucă în această țară de pildă pictura e o infamie, nici 
un pictor nu € în stare să zugrâăvească un portret ; pentrucă pu- 
blicul care vizitează expoziţiile cască gura şi admiră in loc să 
scuipe ; literatura ¢ In aceiaşi stare; Academia nu-și merità nu- 
mele, e o adunătură de mognegi decăzuţi; polemicile de fiecare 
zi sint sălbatice, pline de înjurături, si dovedesc că trăim In- 
tr'o țară sălbatică, etc.. 

Recitesc pe Alphonse Karr: parcă-mi zimbeşte printre rin- 
duri, Acest scriitor ar trebui să fie cunoscut la nol, de gazetari 
mal ales. Insă cel care dârimă in fiecare zi guvernele şi hră- 
nesc opinia publică, nu cunosc pe marii lor inaintaşi, cum nu cu- 
nosc de pildă ortografia şi punctuaţia.—De aceia se incumetează 
să facă și literatură. — MA grâbesc să adaog că sint si puţine 
excepții. Lumea cealaltă, care, la noi, citeşte foarte mult frantu- 
zeste, citeşte poale pe un poet sentimental si palid, care a scris 
versuri și romane, Opera luf de căpetenie Insă, cronicele lut şi 

Viespile, nu e cunoscută. —Karr, deși Neamţ dupa tată, e cel 
mal fin şi mai spiritual Francez al vremii lui in gazetărie. E ciu- 
dat că in opera-l poetică, deși Francez prin spirit si cultură, e 
cel mai Neamţ scriitor ai Francezilor, monoton, sentimental si vag. 


280 VIATA ROMINEASCA 


Karr a lost şi un suflet generos, pärtas al ideilor nouă, to- 


varăș al oamenilor de bine, iubitor al poporului. Era om nalt 


Ş'avea o barbă mare; a lost deputat, insă la slirșitul carierei lu 
de gazetar; n'a lost profesor universitar; îşi cunoştea oamenii 
vremil lul foarte bine ; era cinstit si leal fară să facă paradă şi 
n'avea credința că e centrul universului. A fost un om care nu 
şi-a făcut partid, nici n'a slujit în vre-un partid. Partidul lui era 
prietinii cei mulţi și necunoscuţi cari-i citeai cronicile si Viespile. 

lată ce zice Karr despre pictura din vremea luf, zimbind nu 
blestemind : 

„Portretul este o adunătură de doi ochi, o gură si un nas, 
care, dacă se intimplă citeodată să samene cuiva, are totdeauna 
nenorocirea că nu seamână tocmai cu persoana care a pozat». 
«E curios de observat cum publicul cel mal străin de arta pri- 
meşște uşor convenții: îi arăţi o oarecare mătură verde, publi- 
cul consimte fără multă soväire s'o cie drept un arbore; fi a- 
răți ceva care are o rochie, el crede uşor că-l o femee; o redin- 
gotă cenușie o ia drept Napoleon; un lucru oarecare cu două 
picioare e un om ; dacă lucrul are patru picioare e un cal, un 
cine, orl un boù, după coloare, Pui albastru in susul unui tab- 
loë, e cer; dacă albastrul e in josul tabloului, e mare. lată 
pictori pentru care e plăcut a zugrăvi, şi public care admiră», 

Pictura lranceză totuşi nu e cea din urmă din lume. Dar 
nici in ceia ce privește polemicile nu sintem cel mai de jos: 

«Domnul Arago şi G. de Pontecoulant, zice Karr în altă 
parte, amindoi cavaleri ai legiunii de onoare, savanți iluștri în. 
lumea întreagă, aû scris unul în contra altuia cite o broșură, — 
în care fiecare probează lămurit că adversarul său e un ignorant». 

Se vede că toate polemicile urmăresc acelaşi scop. 

Alphonse Karr vorbeşte şi despre Academie ; arată că foarte 
deseori această instituție înaltă chiamă în stnul el oameni tără 
nici o valoare, Mediocritatea se Intoväräseste şi luptă impotriva 
marelui Hugo. 

Si pe vremea lui Alphonse Karr artele treceau printr'o- 
criză; opere cu renume bine stabilit, artişti în totul preţuiți nu 
există decit pentru posteritate. 

Dar doctorul, care ne zugrävea ticăloșia şi ne proorocea pie- 
irea, vorbea şi despre alcătuirea noastră politică, despre regele- 
democrat din nevoe, constituțional şi neresponsabil; despre reac- 
ționarii și liberalii cari se urmează la putere pentru un anume- 
scop; despre demagogii de tot felul; despre formele multe şi 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 281 


vorbele goale deasupra unor lucruri care în realitate nu inseamnă 
nimic.  Vorbele ‘n care-și imbrăca oratoria doctorul ce avusese 
parte in ziua aceia de o mincare nesäratä, le trec supt tăcere; 
mă grăbesc să arät cum vorbeşte Karr despre acelaşi lucru in 
țara Francezilor. 

Despre regi : 

Pentru un rege azi cuvintul a domni nu e decit un verb 
auxiliar, ca verbul a fi; se poate zice despre el că domnește, 
ca despre un munte care dominează cimpia. S'ar putea spune 
despre el, ce-a spus şi La Fontaine: 


Punefi o piatră'n locul lui, 
S'o să 'nsemneze tot aceia, 


Cine ar putea vorbi insă așa de puţin reverenţios despre un 
rege, care ce obiceiu e Incununat ca un Crist: fiecare podoabă 
a coroanei lui, € un spin... 

Dar doctorul meu, a vorbit şi despre goana după slujbe, si 
despre partide şi despre noile ministere. lată şi sarcasmele lui 
Karr, lingă care nu indrăznesc să le pun pe ale doctorului: 

«Există în Franța o nebunie bizară, toată lumea vrea să 
facă parte din guvern. Vâzut de aproape, lucrul acesta nu pare 
aşa de ridicol pe cit este in realitate. N'o să rideli, de pildă, 
dacă ai vedea pe toți locuitorii unul oraș făcindu-se cizmari ? 
Totuşi e mai uşor să incalți pe oameni, decit să-l guvernezi». 

Despre partide : 

«În toate aceste lupte şi incercări ale partidelor nu lucrează 
decit ambiția si lăcomia; interesele poporului, binele Franciei, li- 
bertatea, patriotismul, nu sint decit arme cu care-şi dau în cap 
unii altora; arme pe care învingătorul are grija să le azviriă după 
izbindă ca să-i fie slobode minile la ceasul prăzii. E de sine 
înțeles deci că fiecare şei de partidă şi-a vindut de mai dina- 
inte cîinilor vinatul, că nu-i nici o părticică oricit de mică, din 
märuntaele acestei särmane Francii, pe moarte si spintecatä, care 
să nu fie Insemnatä și lăgăduită fiecăruia dintre cinii hămesiţi 
care aŭ adulmecat, aŭ gonit şi aū lătrat; e ințeles că dacă cei 
trei șefi de partid ar veni odală la putere, in clipa impärlirei vi- 
natului s'ar găsi mal multe guri flăminde şi lacome, decit bucă- 


tele de impărțit>. 
Despre criză și noul minister : 
«De zeci de ani, vre-o treizeci de oameni dintre cari nu- 
7 


28? VIAȚA ROMINEASCA 


maï patru ori cinci sint oameni de samă, iși dispută și iși zmulg 
puterea. In jurul fiecăruia sint douăzeci de credincioși cari aș- 
tenptă norocul patronului, ceia ce face In total cam şase sute 
de oameni pentru cari şi prin cari se face totul in Francia. Din 
aceşti treizeci de oameni numat opt pot să fie deodată la putere. 
In vremea cit stau ei la guvern, sint numiţi guvern antinațional, 
—vinduţi străinului,—tirani, — obijduilori,—conrupție ; —trec peste 
batjocurile mărunte ; cei din opoziţie se intitulează ci inşişi ade- 
vărați cetăfeni,—amici ai poporului— nădejdea patriel,—virtutea 
şi dezinleresarea,—ţara, şi ţipă Impotriva abuzurilor, cărora, in 
realitate, ci nu le găsesc alt rău decit năcazul că nu le fac eï 
singuri.— Cel opt cari sint la putere, cu banda lor, se imbui- 
bează si sug pină în clipa cind cad ca nişte lipitori sătule; — 
alți opt vin In locul lor.—Cei opt noi veniți moştenesc pe lingă 
putere şi poreclele sus arătate, de guvern antinafional, —vindufi 
strdinului,—de tirani,—de obijduitori, — de conruplie ; cel opt 
cari au plecat intră in clasa adevärafilor cetățeni, —friefini? po- 
porului,— nădejdea patriei, — virtutea si dezinleresarea, — fara». 

Despre poliţie și administrație : 

«Ar fi de dorit să se realizeze o utopie: poliția alcătuită 
din oameni cinstiţi». 

Aşa la fiecare pagină Alphonse Karr 1mi aminteşte discuția 
aceia în care se prevestea moartea noastră politică şi nalionala.— 
Uneori fi se pare că cronicarul francez scrie despre stările dela 
noi numai, In zilele de azi. 

Nu-i de mirare. Nu sintem numa! noi pe lumea asta, 
mai sint si alte popoare. Apoi nu sintem nici cei mai răi, cum 
strigă de ani de zile oameni cari sint departe de a fi cel mal 
buni. Pentru unil sintem râi pentru pricinile doctorului, pentru 
alții cind nu e vorba numai de d-lor. Pentru o seamă, cind o- 
poziţia le inegurează lumina lumii. Pentru aceştia devenim cel 
întâia popor cind raiul lui Mahomed, intrupat in budget, îşi des- 
chide porţile. 

Am citit de multeori opera lui Karr, Uneori imi aducea clipe 
de amărăciune. Francia la 1840 era țară civilizată, cea întâia 
țară din lume, şi-şi avea mizeriile ei | Cu cit sint mal mari în 
realitate ale noastre, finind socoteală că la noi numal mizeria 
morală trage în balanţă; binele e prea uşor incă! 

Uneori mi-a adus mingleri. Dacă Francia, mă gindeam, 
marca şi civilizata Francie, nu e scutită de mizeriile omenești, cu 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR a83 


atit mai mult noi, cari nu sintem mari și civilizați, nu putem fi 
scutiţi. Mā mingtiam găsind infirmităţi și la altil. 

Nu trebuia să mă bucur, nici să mă Intristez : oamenii răi 
sint ca buruiana care creşte pretutindeni. Puterea lor insă să 
nu crească şi să nu stăruiască pină la sfirgit.—In loc să incru- 
cişăm braţele pe piept şi să strigäm că vine sfirşitul, ca indrep- 
tare nu este, să ne facem mal bine datoria, luptind pentru stir- 
pirea buruenii rele, şi făcind loc pentru griu mânos. 

Marturisesc că n'am putut pricepe pe doctor, după cum 
n'am putut înțelege pe nici unul dintre compatrioţii mei cari văd 
la noi rău fără indreptare, pentru cari sintem cel mai ticälogiti 
oameni, gunoi bun de mäturat de pe fața pămintului. Cind ci- 
neva iubeşte cu adevărat pe oameni, cind 1! interesează în cel 
mal inalt grad afacerile patriei, cind luptă şi caută toväräsia 
celor buni, nu poute să ajungă la gindul acesta, să dispereze de 
țara lui, de poporul acesta bun în care sint rezerțe nemărginite. 
Cind a ajuns aic! totuși, două lucruri îi rămin de făcut dacă 
€e om fnir'adevär: să se exileze ori să se sinucidă, 

. M. Sd. 


„APE DE PRIMAVARA* DE TURGHENEV 


Am recetit, după foarte mulți ani, aceste pagini de pesi- 
mism şi de „landreţă* ale divinului Turghenev... „Pessimisme 
et tendresse* intitulează Bourget un capitol al studiului său a- 
supra lui Turghenev, si nu văd alte cuvinte care ar putea defini 
mai bine pe marele romancier. 

Am recetit aceste 300 de pagini cu aceiaşi plăcere a necu- 
noscutului caşi acum zece ani, pentrucă le uitasem. Fericit ce- 
titorul care are acest dar al uitării! Cărţile cu adevărat fru- 
moase sint atit de rare,—#i dacă n'ar fi uitarea..t Ce bine e 
să ştii că ai intrun colţ de bibliotecă un izvor permanent de fe- 
ricire,—de „orgie intelectuală“,—in cele 50—60 de volume alese, 
de „autori favorifi*, cum se zicea odinioară. 


Transcriu aici citeva observaţii fugitive. S'o spun drept: 


o fac pentru a gâsi prilej să vorbesc de Turghenev, pentru atn- 
demna si pe alții să-l ceteasca : 


284 VIAȚA ROMINEASCA 


Lorsque je vois le beau, 
Je voudrais être deux... 


Ştiu, Turghenev e vechiu,—şi 'n Europa apar în fiecare zi 
citeva romane, Dar în literatură „noutatea“ nu insamnă nimic. 
Fizica lui Aristotel n'are decit o valoare istorică; dar Sofocle e 
pururea nou, Ș'apoi, splendoarea romanului pare că s'a intunecat 
odată cu dispariția marii generaţii din veacul al XIX-lea. Un 
singur nume mai strălucește încă, al lui Anatole France, ale că- 
rui romane insă, farmecä mai ales prin nobila atitudine a unei 
superioare inteligenți în fața vielii,—1n faţa acelei vieţi, pe care 
innaintașii săi iși făceau o glorie s'o zugrăvească cit mai real 
in desfășurarea ei naturală. 


Rusia ne-a dat multe lucruri rele, mai ales nouă, vecinilor 
ei, care, din cauza micimii noastre, putem rezista atit de greu 
colosalei ei presiuni. Deschideţi un atlas geografic... și priviți 
cum ne apasă să ne strivească, această țară, cu imensa jumă- 
tate a hărţii Europei!... Să ne despăgubim cu ceia ce ne-a dat 
și bun, cu Tolstoi si cu Turghenev, 

Tolstoi e mai „mare“, un mai colosal creator si evocator 
de viață. Turghenev e mai poet şi, totuși, mai ,om*, și un mai 
fin observator al nuanțelor sufletului omenesc. Pe Tolstoi 11 
admiri, la Turghenev o parte din admiraţie se schimbă in ju- 
bire. Tolstoi e virful de granit şi de ghiafä, inaccesibil si inos- 
pitalier, Turghenev e valea romantică cu poeticele-i umbre şi 
luminișuri... Nu există un scriitor, pe care să-l iubeşti ca pe a- 
cest rus cu inima de aur. 


La 1870, cind scria acest roman, Turghenev avea 52 de 
ani, vrista lui Sanin, eroul romanului... Și cei care au cunoscut 
pe Turghenev, ştiu dela dinsul, că in Ape de primăvară cași in 
minunata nuvelă Asia, marele scriitor s'a zugrăvit pe sine in- 
suşi. De altmintrelea, accentele de tistefä din primul şi ultimul 
capitol, —din introducere și epilog,—nu pot lăsa nici o urmă de 
indoială asupra subiectivității acestui roman. Bine infeles, nu 
e vorba de fabulă, ci de starea sufletească a eroului. Poate că 
sentimentul inspirat de Gemma să nu fi fost în realitate decit un 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 285 


capriciu ; poate că unele personagii sint inventate; poate că 
teribila tragedie din carte n'a lost în realitate decit un incident 
mult mai puţin important,— dar toate acestea n'au insemnâătate. 
Esenţialul e că, zugrăvind starea sufletească a quinquagenarului 
Sanin, Turghenev şi-a zugrăvit propria-i tristeţă, propria-i nəs- 
talgie după trecut, --propriu-i taedium vitae... 


Turghenev, acest om înnalt şi cu ochii albaștri, a lost un 
sentimental care, spre declinul vieții, chinuit si de boli adeva- 
rate sau imaginare, a simțit un adinc regret după anii tinereţii 
duse. Un mare scriitor a spus că cine nu regretă ținereța, a 
fost sau un imbecil sau un usuratic. Și Turghenev n'a fost de- 
loc nici una nici alta! Si nicairi poate nu a exprimat cineva 
mai bine părerea de râu după tinereța dusă, decit doar tot 
autorul nostru In paginile dela sfirsitul marelui său roman, Un 
cuib de gentilomi. Ba, imi aduc aminte şi de paginile lui Mau- 
passant din O viață, cind bătrina şi nefericita Jeanne revede 
casa copilăriei sale... 


Leia ce e extraordinar in acest roman, e puterea și siguranța 
"cu care un om de 52 de ani zugrăvește fiorul iubirii dela 20 şi 
„eternul feminin“ atit de gingaş al unei fete de 19 ani! Cine 
poate cita o pagină mai adevărată şi mai delicată, decit aceia 
cind Gemma alege pe-o bancă din grădină cireşe pentru 
dulcete? La vrista de 52 de ani, — și incă imbaătrinit la 
trup fără vreme !—Turghenev trăeşte din nou sentimentele avute 
la 20 de ani, cu o putere parcă şi mai mare, potențată de re- 
gretul lucrurilor ce nu mai sint! E un caz rar de ceia ce psi- 
cologii numesc „memorie afectiva“. 


In acest roman predomină atit de mult lirismul: sentimen- 
tul vremelniciei lucrurilor omenești, incit 11 ceteşti ca o poemă. 
Pare că Turghenev a lost preocupat mai ales să cinte un imn 
tinereții duse, decit să „zugrăvească o realitate“, Sa se no- 
teze, că acesta e singurul roman, in care marele scriitor n'a a- 
tins şi o problemă socială. Nu mai vorbesc de Părinţi și fi, In 


25 VIAȚA ROMINEASCA 


ajun, Generaţia nouă... Dar chiar şi in romanele sale psicologice 
ca Un cuib de gentilomi ori Fum şi chiar Dimitri Rudin, Turghe- 
nev pune asemenea probleme. 

In celelalte romane, Turghenev făcea „studii“ asupra rea- 
lității şi, preocupat veşnic de soarta färii sale, nu putea să nu 
discute problemele ce agitau pe contemporanii săi. Aici insă, 
In această poemă, avind să exprime un profund sentiment per- 
sonal, n'a zugrăvit din realitatea obiectivă decit. ceia ce-i era 
strict necesar... 

Şi acest strict necesar se alcätueste din citeva personagii 
atit de vii si de distincte! Nu mai puţin distincte si vii decit in 
cele mai „obiective“ romane ale sale! In alară de eroi (Sanin, 
Gemma şi d-na Polosov) atifia oameni: Leonora Roselli, mama 
Gemmei, femeia naivă, practică, fantastä și ridicolă In acelaşi 
timp; zväpäiatul strengar Emilio, băiatul cu sufletul curat, fra- 
tele Gemmei; gravul, comicul, credinciosul şi „meridionalul* 
Pantaleone Cippatola, fostul bariton și acuma omul de casă al 
familiei Roselli; Herr Karl Kluber, prozaicul si crohmolitul lo- 
godnic al Gemmei, atit de plin de demnitate teutonică şi atit de 
las ; imbecilul butoiu de grăsime Polosov; şi chiar simpaticul 
căţel Tartaglia, de meserie acrobat inteligent, care ia parte, cu 
fapta și cu sufletul, la toate bucuriile si năcazunile familiei 
şi care aduce aminte de faimosul Riquet al lui Anatole 
France,—Tartaglia tratat conform manierei lui Turghenev, ca 
persoană activă şi afectiva, Riquet, după maniera lui Anatole 
France, ca ființă care-şi pune întrebări... relative la marile 
probleme ale vieții! 


Ca tot ce a scris Ivan Turghenev, Apele de primăvară sint 
o operă pesimistă. Aici nu € numai istoria unei iubiri şi a unei 
vieţi distruse, E ceva mai mult: e ilustrarea imposibilității feri- 
cirii. O clipă, o clipă numai lucrurile erau să fie altfel.. Dar 
nu, totul se distruge, şi Gemma, după multă durere, se mărită 
cu un brav comerciant, căruia îi dă o sumă convenabilă de 
copii, iar Sanin plinge la 52 ani o viață lipsită de noroc. Gin- 
diréa desvoltată aici e că omul cere vieţii ceia ce ea nu poate 
da, este ceia ce spune poetul in versurile : 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 257 


Si poate că nici este loc 
Pe-o lume de mizerii 
Pentru'n atit de sfint noroc 
Sträbätätor durerii... 


De altmintrelea, acest roman trebue pus in cadrul său, in- 
tre toate romanele şi nuvelele lui Turghenev, care inspiră, toate, 
acel fel de tristeță care se numeşte pesimism, 

Turghenev a fost un pesimist idealist. Idealist, pentrucă are 
respectul ființei omeneşti, pentrucä nu vede in ea o go- 
rilă, nu o urăște, nici nu ride dé ea, Pesimist, pentrucă nu 
poate concepe fericirea. Pesimistul mizantrop zice oamenilor : 

-Gorile, cit sinteți de stupide !* Pesimistul idealist le spune: 
„Fraţilor, cit sintem de nenorociţi !*.. 

Nici un scriitor n'a dat atita preţ sentimentului iubirii, 
şi nimene n'a arătat mai cu stăruință că iubirea duce fnfo/deu- 
sina la nefericire. In Turghenev, cei ce se iubesc sint despărțiți 
intotdeauna de fatalitäfile soartei, de moarte, de piedecile sò- 
ciale, etc. lar cind In sfirșit s'au intilnit, acel fatum, care-i ur- 
mărește, ji smulge numaïdecit pe unul din brațele altuia ! 

„Un sentimental şi un analist ca Turghenev nu putea să 
nu fie pesimist, date fiind şi condiţiile în care a trăit... A avut 
dreptate ? Intrebare naivă! Pesimismul şi optimismul sint adevă- 
ruri relative, Viaţa nu e nici bună, nici rea in sine. E cum o 
simți, —şi nimic alta! 


Nimene n'a zugrăvit femeia atit de adevărat şi atit de dē- 
licat ca Turghenev. Nimené n'a priceput-o ca acest mare ob- 
servator al nuanfelor de sentiment. In literatura lranceză fetele 
sint rare ori zugrăvite. Pentru cei mai mulți din scriitorii fran- 
ceji, fetele, care încă nu ştiu realitățile amorului şi café nu 
pot servi că ervine în intrigile ascunse, nu există! Autorul fran- 
cez le aşteaptă să se mărite, pentruca apoi, incepind ele roma- 
nul vieţii, să-şi scrie și el romanul — acestui roman... Turghenev 
are atitea fetë! Atitea fete ideale ! Nu există societate mai delicată 
decit mulțimea fetelor din Turghenev. Fete cu inima simplă, gata de 
sacrificiu, viitoare neveste și mame ideale, ca Tatiana din Fum, ca 
Lisa din Un cuib de gentilomi, ca Vera din Doi prieteni, —ori fetele 
cu sufletul complicat, enigmatic, capricios şi poetic, acele care, mă- 


28 VIATA ROMINEASCA 


ritate, vor forma armata femininä din romanele lui Turghenev, 
Asia, Irena, Zinaida din Intäia dragoste si atitea altele. 

Italianca Gemma,—personaj simpatic, deși de origine ne- 
rusească, lucru rar în Turghenev,— Gemma, una din cele mai 
fermecătoare creafiuni ale marelui romancier, reprezintă un alt 
tip de fată, un tip mai rar în Turghenev, un amestec de sim- 
plicitate şi candoare şi de ceva greu de definit, un fel de luci- 
ditate—o combinaţie de simpatic prozaism indispensabil vieţii si 
de pasiune conținută, —una din acele fete care vor fi, pentru bär- 
batul lor, neveste și amante in acelaşi timp. 

Dar in acest roman este un tip de femee „stricată“, tipul 
cel mai pervers din Turghenev și care, Intrun studiu critic, ar 
merita o analiză mai amănunţită. E d-na Polosov, femeia care rā- 
peşte pe Sanin Gemmei, care face din „cucerirea* bărbaţilor un 
sport, care face din bărbatul! său un paravan şi un contabil al 
„succeselor“ sale, care tirăște după ea,—armată ridicolă! —pe cei 
cucerifi, însemnați toți cu pecetea infamiei lor şi a triumfului ei: 
un inel de fier, pe care-l poartă cu toţii. M-me Bovary, pe lingă 
dinsa, e o madonă imaculată, Nu există nicăiri in literatură un 
tip mai pervers, mai sensual, ma: imoral, mai crud. Si 
totuşi, pentru a ne arăta acest Incru, Turghenev nu are nevoe de 
nimic obscen. Mai mult: El o zugrăvește cu obișnuita sa de- 
cenfä, chiar delicatetä, pentrucă, chiar faţă de ea, el nu uită că 
are innaintea sa o femee, o ființă de care el sa apropiat intot- 
deauna cu respect si sfială, ca de un sanctuar; pentrucă, chiar 
in asemenea caz, el nu uită că se adresează cetitorului, căruia 
ji datorește bună cuviință; pentrucă, şi in asemenea caz, el 
ştie bine că ceia ce captivează e temperamentul, nu formele fi- 
zice ; pentrucă, el ştie bine că ceia ce merită să fie relevat de 
artist nu este ceia ce e animalic în om, lucru in care toți oame- 
nii se asamänä, ci ceia ce e omenesc, lucru in care oamenii 
se deosebesc așa de mult.. 

Si 'n d-na Polosov Turghenev vede omul, femeia, ființa 
misterioasă și indefinisabilă. Si poate nicâiri romancierul nos- 
tru nua desfășurat o artă mai subtilă decit in a doua parte a 
romanului, unde arată cum această femee a putut prinde in 
mrejele ei pe Sanin, innamorat nebun de Gemma. Turghenev, 
şi aici, procedează psicologiceste şi nu fiziologiceşte, căci d-na 
Polosov ameteste conștiința lui Sanin şi-i aprinde imaginaţia 
tot prin armele acelea, de care uzează și cea mai curată femee, 


. 


LA rat, 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 289 


—numai cit aici, aceste arme, sint puse în slujba unui instinct 
pervers şi a unui scop infam... 


L 


Si cum se isprăvește acest roman! După 30 de ani, Sa- 
nin se duce la Francfort, acolo unde a părăsit pe Gemma pen- 
tru totdeauna, Nu mai rămăsese nimic! Nici casa, nici strada, 
nici grădina publică, unde-si spuseseră intäile vorbe de dragoste, 
mici amintirea măcar despre oamenii de-atunci t... Cineva 11 
Andreaptä la biblioteca oraşului, acolo doar ar mai putea afla 
ceva, acolo unde se depozitează, In file galbene, amintirile care 
au pierit din mintea oamenilor... 

Ca să ai toată impresia, pe care această poemâ-roman e 
în stare să o dea cuiva, trebue să fi trecut de amiaza vieţii. Un 
tinăr, va pricepe perfect iubirea dela începutul romanului, Tris- 
teja dela sfirșit n'o va pricepe bine decit acela care se uită Inna- 
poi şi de departe spre anii tinereţii... 


G. L 


M ie 


P 


HOLERA 


— 


Cum ne apără statul.— Cum trebue să ne apărăm noi. 


Odată cu studiul epidemiilor de holeră asistăm la un fe- 
nomen pe cit de curios pe atit de nenorocit, dar demn de ob- 
servat: cum simţurile şi rațiunea noastră se lasă inşelate de 
mersul mai repede sau mai lent al unui Nagel, 

Din acest punct de vedere, eu cred că am fiin cistig dacă 
toate boalele contagioase, care prezintă o gravitate oarecare, ar 
avea mersul impetuos și inspäimintätor al holerei. 

E surprinzător cum holera, musafir, din fericire, rar al țării 
noastre, e mai cunoscută şi mai temutä de populațiunea cea mai 
nätinga, decit scarlatina, febra tifoida şi tuberculoza, musafiri o- 
bişnuiţi, care, fiecare în parte, socotit pe periodul de timp cit se 
scurge dela o epidemie de holeră la alta, face desigur mult 
mai multe victime decit holera. Cu toate acestea, cind e vorba 
să lei măsuri de apărare in contra scarlatinei sau a tuberculozei 
şi să le pui in practică, vorba Rominului: ,Ti-e mai uşor Să pä- 
zeşti un cird de iepuri, decit o casă contaminatä*, Dar încă ce 
greu € să obţii dela autoritățile respective mijloacele necesare 
pentru combaterea lor... 

, Cu tot progresul timpului, tot spaima şi frica joacă rolul 
principal chiar In societățile zise civilizate ; dovadă că, In toate 
țările, militarii in timp de războae (adesea şi In timp de pace), 
ciuma şi holera in timp de epidemii, dispun de fonduri si mij- 
loace discrefionare. De celelalte boale, care in mod lent produc 
mai multe victime decit războiul şi holera, care in mersul lor, 
deşi omoritor, nu produc turburäri economice, societatea nu se 
sinchisește, Ele nu provoacă spaimă, poporul nu le reprezintă 
In imaginaţia lui sub forma unei gogorițe cu o coasă In mână 
ȘI cu o mătură In cealaltă, negoful nu stagnează din pricina lor. 

Psihologia copiilor găsesc că nu diferă. 

zei oare e ear lumea procedează in mod logic? 

sperie de dinsa indată ce iși părăseşte culcuşul si că 
cu seceräloarea in mină spre cele patru puncte aa sl de 


HOLERA 291 


lumii. Atunci toate ţările dau şi cămașa depe ele ca să se a- 
pere; îi închid misionarii prin lazarete, li potolesc zelul în etuve 
şi o înneacă In antiseptice, 

insă, odată epidemia stinsă, spaima se potoleste şi nimeni 
nu se mái gindeste că, dacă sar pune odată pentru totdeauna, 
mină dela mină, milioanele ce se cheltuesc pentru combaterea 
unei singure epidemii si preţul vieţii atitor sute de mii de oameni, 
cu această sumă formidabilă s'ar putea combate răul la fața lo- 
cului si, distrugind cuibarul unde-i mişună germenii, ar scâpa 
lumea peniru totdeauna de dinsa. 

Dar unde e cuibarul ei? 

Din timpii care trec de domeniul istoriei moderne se ştie 
că culcuşul holerei este în Indii, în delta riului Gange; că din 
timp in timp, intocmai ca hordele barbare de altădată, năvă- 
leste în ţări străine, le pradă de vieţi și apoi, sătulă, se retrage 
iarâși pentru citâva vreme în vizuina ei. 

Om civilizat şi cult, e natural să te intrebi cum, de atita 
amar de vreme, nu Sa intreprins o mișcare colectivă a națiuni- 
lor pentru stirpirea ei din rădăcini, 

In afara de lipsa de armonie, chiar pentru chestiunile ce 
prezintă un interes mondial, nu putem găsi altă explicaţie, Fiind- 
că, dacă am presupune câ această deltā a Gangelui ar îi de o 
valoare extraordinarä, oare lumea întreagă nu e in stare să râs- 
cumpere acest petec de påmint, dacă nu în alt scop, cel puţin 
ca să-l izoleze de restul lumii ? 

Dacă ar exista dificultăţi naţionale, ele sar putea invinge, 
la extrem, prin intreprinderea unui războiu sanitar colectiv, Ar 
costa desigur inmiit mai puține vieți decit acelea pe care le ṣe- 
ceră holera în ciliva ani. 

Sa presupunem că ar exista dificultăţi religioase; dar e per- 
mis oare să respecţi astăzi o religiune care merge cu tirania 
până la sacrificiul vieţii oamenilor și incă a celor ce nu cred 
intr'insa ? — Religiunile, caşi orice intreprindere, lrebueac respec- 
tate atita vreme cit nu fac rău altora. 

Are să mi răspundă că nu e numai delta Gangelui, dar că 
apa din toată acea regiune e contaminată si că există o dificul- 
tate colosală atit materială, cit și educativă, ca să dai populatiunii 
apă bună de băut. S'ar putea admite această scuză cind ar fb 
vorba ca o singură națiune să facă sacrificii; cum însă holera 
este un pericol universal, nu există dificultate terestră pe care 
națiunile coalizate, pe care universul, să nu o poată învinge, 
Pentru lumea toată a existat o singură dificultate şi o singură 
scuză, acea a ignoranții, atita vreme cit nu se cunoștea germe- 
nul propagator al holerei. Decind insă Koch ni l-a prezentat, 
această scuză a disparut Şi e timp de atuncea! Sint 27 de ani! 
In aceşti 27 de ani holera a făcut multe victime, chiar in con- 
tisentul civilizaţiei, in Europa, în care s'au ţinut în timpul acesta 
atitea congrese medicale și alitea pentru pace, 


MP 


HOLERA 293- 
293 VIATA ROMINEASCA 
în toamna anului 1823 și-a făcut apariția la Astrakan, Această 
. epidemie a durat şase ani, și pentru prima oară se semnalează: 
prin acte apariţia ei intrun punct al Europei. 
STE - e 1 De atuncea poarta Rusiei a râmas deschisă invaziei acestui 
In istoricul holerei găsim că prima e idemie d 
datează dela 1817. A E RENES flagel in Europa. 


cază 817. Intr'un an această epidemie a cuprins toată 
India şi în trei ani a făcut trei milioane de victime. Războaele 


Incă o poartă pe care o acţiune colectivă a statelor, ener- 
gică şi bine susținută, ar putea-o inchide pentru totdeauna. 

La 1827, pentru a doua oară, o epidemie plecată din Indii, 
din aceiași groaznică deltă a Gangelui, pune trei ani ca să se 
transporte pe caravane la Astrakan, unde ajunge la 21 Junie 
1830 şi se räspindeste în toată Rusia. Plecată mai departe, ea 

| infectează Principateie Romine si își continuă drumul spre Anglia, 
| Italia, Franţa, Spania, Germania, ntc.—Această epidemie a durat 
| 10 ani şi sintem în imposibilitate de a calcula numărul victime- 
lor ce a făcut.—Ceia ce putem spune e că numai in Franţa a 
omorit peste 100.000 de oameni; iar la noi in ţară peste 20.000. 

Pentru ţara noastră aceasta este prima epidemie semnalată 
in documente. 

A treia epidemie este acea dela 1841, care, plecată din 
Indii, pune 6 ani ca să ajungă la Constantinopole ; în al şaptelea” 
an a atins pe rind Petersburgul, Berlinul, Hamburgul, făcînd din 
aceste centre mari de populație tot atitea stațiuni de râspindire- 
a boalei, apoi s'a întins asupra Rominiei, Franţei şi Engliterei.— 
La noi în țară a debarcat in primăvara anului 1848, în Galaţi, 
cu primul vapor care a venit din Constantinopol. —Cărâuşii si 
miliția care a fost mutată de aici la laşi, au adus cu dinşii si 
germenul boalei in capitala Moldovei, unde au murit de holeră 
7.000 de oameni, 

A patra epidemie e plecată din culcuşul ei la 1851, şi după 
ce pustieste Polonia, Prusia, Danemarca, Suedia, Norvedia, En- 
glitera şi Franţa, care a plătit iarăşi un tribut de peste 140.000 
de oameni, este adusă la 1854 pe vasele expedițiunii franceze 
In Crimea şi de acolo in Principatele Romine, —iarâşi pe calea 
Constantinopolului. 

Urmează apoi epidemia dela 1865, care infectează si ţara 
noastră la 19 lulie 1b65,cu primul caz debarcat la Galaţi depe 
vaporul francez Vulcan, ce venea din Constantinopol. Epidemia 
cuprinde toată țara şi durează până in Octombrie 1866, facind 


3 A: 24.034 de victime. 

CE 3 La 1871, holera, pornită din Persia, constitue a şeasa epide- - 
Isa mie europeană, care incepe prin contaminarea porturilor baltice 
sia şi cotropeşte Constantinopolul In același an.—Cu toate acestea, nu 

sii 4 pe aici pătrunde In Rominia, ca de obicei, ci face drumul pe 

PA DE uscat prin Rusia și trece Prutul, dind primul caz la 15 Iulie 1872 - 
sasn in Sculeni (jud. laşi), de unde apni se intinde în jud. Roman si 

: ] 33 Vaslui.—Pănă la inceputul lunii Octombrie, cind epidemia s'a 

+ H : stins, s'au imbolnävit 911 persoane, din care au murit 323.—In 


anul următor flagelul bintue Bulgaria si în Iulie 1873 trece Du- 


-dintr'un secol nu au omorit atita lu imäv närea din nou la noi şi contaminează j imi ; 
ne rtes à me. În primăvara anului 1822 şi minează toate județele limitrole ; 


in Kurdistan (vezi harta epidemiilor), iar apoi se intinde în Moldova, atingind întăi jud. Neamţ, prin inter- 


ET VIAȚA ROMINEASCA 


mediarul plutasilor care se intorceau dela Galaţi —Epidemia se 
stinge in Noembrie 1873, după ce imbolnäveste 18.000 de per- 
soane si ucide 3200. 

Epidemia a şaptea de la 1883 şi epidemia a opta din anul 
1889 care au bintuit Europa, ne-au făcut grație şi n'au intrat în 
țară la noi. 

Aceste două epidemii au dat 15.000 de decese in Franţa, 
150.000 In Spania şi 75.000 în Italia. 

Dela această dată și pănă la 1892 Europa a lost scutită 
de holeră.—A noua epidemie dar începe cu anul 1892.— In anul 
următor, 1893, luna lulie, ea isi face apariţia la Brăila, curind 
apoi la Galaţi, unde işi stabileşte un focar în toată regula, 

După cit imi aduc aminte din ancheta făcută atuncea, la Galaţi, 
s'a dovedit că acest focar a purces dela nişte rule murdare pe care 
un matelot depe un vapor contaminat le dosise dela un mort de 
holeră. Ele au fost dale la spălat pe ascuns unei nenorocite de 
spălătorese din mahalaua Badalan, care a murit dimpreună cu 
vre-o doi copii ai ei, iar mahalaua a devenit cartierul principal 
al epidemiei. 

Dela Galaţi s'a infectat Piatra-Neamţ. Purtatorii germeni- 
lor in această din urmă localitate aşa de Indepārtatā au fost plu- 
tașii, care, sosind cu plutele in Galaţi, şedeau just timpul necesar 
ca să se contamineze şi apoi, plecind pe jos spre Piatra. faceau 
incubaţia pe drum și ajungeau cu simptomele manifeste în satul 
lor de obirșie. Dela Braila s'a transportat inlecţiunea la Cerna- 
Voda si Feteşti, prin lucrătorii podului de peste Dunăre, care era 
tocmai în construcţie. Aproape in același timp cu Galaţi si Brăila 
a apărut holera in Sulina. 

Deşi eram pe atuncea student, mi s'a incredintat totuşi 
conducerea baracelor de holeră din Galaţi sub supravegherea 
medicului primar al comunei. 

Astfel sint in măsură să judec deosebirea mare ce există 
între organizaţia de apărare de atuncea față de organizația noastră 
de astăzi. Dar mă rezerv să reviu mai incolo si mai pe larg. 
Din Julie pănă la slirşilul lui Octombrie 1893, cit a durat epidemia, 
s'au Imbolnävit 1.494 de persoane şi au murit #72, 

Am ajuns la epidemia actuală, care a pornit acum 6 ani 
din Iadi; dusă de pelerini la Mecca, a făcut intrun an de zile 
parcursul până la Astrakan prin Persia și Caucazia. Dela Astrakan, 
utilizind calea lerată nouă, a fost de-ajuns numai un an ca să 
ajungă la Petersburg, unde s'a instalat dela 21 Decembrie 1908 
Şi şade pănă în prezent, intinzindu-si tentaculele omoritoare până 
in Basarabia, 

_ in momentul tn care scriu a isbucnit in Italia, în Galiţia, la 
Viena şi in Ungaria de-a lungul Dunărei. 

Această epidemie ne amenință de trei ani de zile: iar anul 
acesta mai grav ca oricind, prin faptul coataminării Chişineului 
şi a Odessei. In această din urmă localitate mai există şi ciumă, 

Nu putem avea cifra globală a mortalității acestor 10 epi- 


FR" 


HOLERA 205 


demii, este Insă una care e destul de convingătoare: dela 1823 
— 1895 au murit deholeră numai in Rusia 2.076.957 de oameni 
(dr. Vlachiikin şi Arhangelsky). y 
Din istoricul acestor epidemii tragem o concluzie de un 
mare interes practic din punct de vedere al apărării internatio- 
nale, şi anume: că din tot timpul, casi în ziua de astăzi, holera 
în mersul ei cotropilor urmează câile de comunicațiune cele mai 
importante. < en 
Dupäcum se poate vedea din alăturata hartă, inspirată In 
parte din lucrările prof. Proust, epidemiile de holeră, plecate de- 
la Calcuta, se ridicau in sus pe cursul riului Gange si, ajungind 
la Kaboul, se opreau un moment ca să decidă incotro să apuce. 
De aici unele au apucat prin Persia si, urmind calea „cea mai 
frequentată pe uscat, mergeau de-alungul coastei mării Caspice 
si işi lâceau apariția la Baku şi intrarea triumfalä in Europa 
prin Astrakan. Altele dela Mesched luau direcția spre coasta 
opusă a mării Caspice, ajungeau la Ouzanu-Ada, unde să im- 
barcau dimpreună cu pasagerii, traversau marea la Baku, Are- 
ceau la Tifis, se imbarcau din nou la Batum sau la Poti si 
de aici infectau tot litoralul mărei Negre, atit în directiunea mârii 
de Azov spre Odesa, cit şi de-alungul farmului oriental, spre 
Constantinopol. ; 

In sfirşit dela Kabul, pe spatele caravanelor de câmile, u- 
neie epidemii să îndreptau spre Turkestan, traversau munții U- 
tali şi îşi făceau apariția In Rusia pela Orenburg. i ; 

Până la 1865 se credea că holera merge pe uscat si că-i 
este teamă de traverseuri lungi; epidemia dela 1865 insă, spre 
groaza tuturor, a spulberat această credință. 

Holera de data aceasta s'a imbarcal dela inceput cu pele- 
rinii care au plecat spre Mecca, 1] #2 

Aici s'a incins o epidemie aşa de grozavă, că medicii din 
Egipet, venind în ajutor, au găsit străzile şi moscheele pline de 
cadavre. O treime din pelerini au murit, ceia ce reprezintă 30.000 
de victime. Cu pelerinii rămaşi teleri, dar mulţi dintre ei pur- 
tători ai vibrionului, s'au încărcat vapoare şi corăbii, care au in- 
şelat buna credință a autorităților și au ajuns până la Suez (ca- 
nalul nefiind încă inaugurat), unde au debarcat cei 12—15.000 pe- 
lerini, De aici au luat-o pe căile de uscat spre Alexandria, pe 
care au infectal-o, făcind In mai putin de 2 luni 4.000 de victime; 
iar in intreg Egiptul aproap= 60.000, 

Plecind pe drumurile cunoscute ale vapoarelor de poştă, s'a 
transportat la Beirut, Tripolis, Constantinopol, de unde apoi 
a luat-o o parte la dreapta spre Odessa şi o altă parte la stinga 
spre Triest, Marsilia, etc, 

Studiind mersul acestor epidemii, mai constatăm un fapt 
cert că: îndată ce epidemia atinge un centru mare cu relafiuni 
întinse, sintem siguri că vom asista la o recrudescență si o pulve- 
rizare a ci pe o rază foarte intinsă. Dovadă primul focar dela 
Mecca, unde au murit 30.000 oameni, şi s'a intins apoi holera spre 


296 VIATA ROMINEASCA 


Egipet ; al doilea focar la Alexandria, unde in mai puțin de 3 luni 
a făcut In tot Egiptul mai mult de 65.000 victime; al treilea fo- 
car la Constantinopol, care a sămânat säminfa spre Rusia şi 
spre Europa occidentală, fäcind peloc 15—20.000 de victime. In 
sftrsit, prin atingerile Petersburgului şi în special a Parisului in 
diferitele epidemii, am azistat la evolutiunea aceloraşi fenomene 
de impräsliere. 

Pätrunsä intro ţară, o vedem urmind cursurile riurilor 
principale, pe calea transporturilor comerciale. In Rusia, cind 
ajunge la Astrakan, în scurtă vreme infectează tot cursul Volgei. 

In 1893, cind a fost în ţară la noi, dela Sulina a mers la. 
Brăila, Galaţi, Cerna-Vodä, Calaraşi, in lungul Dunărei ; iar in 
lungul Siretului, dela Galaţi la Piatra-Neamţ. 

Ajungind la epidemia care face spaima noastră de astăzi, 
se pare că dinsa a inaugurat un drum nou: plecind dela Mecca, 
s'a hotärit să călătorească prin Persia, atingind Teheran, Tiflis, 
etc., să treacă Caucazul şi să ja linia ferată care pleacă dela 
Vladicaucaz, Azov, Krackov, Moscova, Petersburg. Cum vedem, 
a ştiut să profite de ignoranfa oamenilor si mijloacele de tran- 
sport ale civilizaţiei, 

Cunoscind apucăturile si obiceiurile holerei, cunoscind in 
special mersul ei regulat, bine înțeles că statele nu rămin impa- 
sibile, ci näscocesc mijloace de apărare individuale şi colective, 
din care unele sint rezultatul consfatuirilor unor adunări interna- 
tionale de higienişti, economişti și diplomaţi, cum au fost cele 
dela Drezda, Veneţia şi Paris. 

Statul Romin aderind la consfätuirea din 1903, ce a avut 
loc la Paris, a subscris convenfiunea, obligindu-se să ia oare- 
care măsuri de apărare, suprimind carantinele, Aceste măsuri 
am crezut că e de folos să le fac cunoscut cetitorilor, ca să vadă. 
ce s'a fäcut pentru apărarea colectivă și ce trebue să facă ci 
pentru apărarea individuală. 


Innainte de a intra in descripția măsurilor actuale, să vedem. 
care erau mijloacele de apărare în contra holerei la 1893, ul- 
tima epidemie ce am avut in țară. 

Lipsă complectă de etuve, din care cauză dezinfectarea hai- 
nelor şi a rufäriei călătorilor se făcea intrun mod iluzoriu. Dupa- 
cum spune prof, Felix (Istoria higienei in Rominia), s'au comandat 
atuncea 5 etuve Geneste, Herscher et Co. pentru toată țara, —in- 
sulicieță care se repercuta si asupra dezintectării locuințelor con- 
taminate, Etuva care o aveam la baraca de holerici din Galaţi, 
pn: À let de incălzitoare fă presiune, bună de ținut mincare 
caldă, 

Lipsă mare de spitale de izolare, şi acelea care existau, sub- 
formă de barace, erau intocmite parcă intr'adins ca să bage 
spaima in populafiune, Așa, baraca pe care o aveam la Galaţi era. 


Li Aan 


HOLERA 297 


vopsită in negru, incit acela care intra innăuntru avea impresia că 
a şi intrat in mormint: iar baraca a imbrăcat doliul veşnic pen- 
tru toți clienți ei. 

Mai era înconjurată de un gant adine şi larg, ca să nu se 
poată aprupia nimeni de dinsa; iar comunicarea medicului şi 
trecerea bolnavilor se fäcea peste un pod, care imediat după 
aceia se ridica. 

Aşezarea ei era chiar alăturea de cimitir, pentruca să se 
convingă lumea că trecerea se face foarte ușor. Personal inferior 
instruit (agenţi sanitari şi subchirurgi) nu exista; acest personal 
se recruta cu mare greutate dintre betivii oraşului. 

Trebue să mărturisesc că chiar o bună parte din medici 
aveau o așa teamă nerațională de contagiune, că nu puneau, 
Doamne fereşte, mina pe un bolnav ca să-l examineze, Singurele 
simptome, după care se conduceau ca să pue diagnosticul, erau 
cele vizibile, diareea şi värsäturile, din care cauză mi s'a intim- 
plat adeseori să primesc la barace betivi care vârsau fiindca 
făcuse chef, femei care vărsau pentrucă erau insärcinate şi unul 
fiindcă-și vărsase..... focul pe un agent de poliţie care credea că 
a venit momentul să nu mai plătească datoriile; toți aceştia 
trimeşi drept holerici, De atuncea şi pănă astăzi cită schimbare ! 

Astazi, pe lingă măsurile riguroase, care s'au luat pentru paza 
graniței Prutului şi cele de poliţie sanitară in general, pe care le-aţi 
auzit trimbifate de toate gazetele politice în multiplele lor editiuni, 
avem în fiecare oraș, capitală de judeţ, cite una şi intr'altele cite 
două şi mai multe etuve mari; avem în fiecare pont cite o etuvă; 
avem aproape la fiecare spital de oraș si la toate spitalele rurale 
clădite In timpii din urmă cite o etuvă fixă. —şi toate acestea nu 
sint Bgurante, au personalul necesar care ştie să le iaca să func- 
fioneze și care trebue să dea seamă din ump in timp de activi- 
vitatea eluvei, 

Astăzi la fiecare punct de graniţă, pe unde de obictiu ne-a 
venit holera şi pe unde poate să ne mai vie, avem cite un 
serviciu de observaţie, compus dinir'un lazaret permanent, un la- 
borator de microscopie şi, după imporlanța trecâtoarei, una sau 
două etuve, +: 

Aceste forturi de apărare sanitară sint aşezate la Burdujeni, 
Ungheni, Sulina, Tulcea, Galaţi şi Constanţa. In plus, avem mai 
multe barace demontabile, destinate a fi așezate, la nevoe, la tre- 
cätorile mai mici. Le , 

Pentru spulberarea criticelor patimage ce sau adus anul 
trecut Direcfiunii Sanitare, tocmai cu privire la măsurile de apa- 
răre in contra holerei, am crezul nimerit să dau publicității 
schițele acestor lucrări și costul lor, pentruca fiecare să-şi dea 
seama de importanța acestei opere. y 

La Burdujeni există două clădiri, una aşa numită „Staţie 
de dezinfectare” (fig. 1), prin care trebue să treacă toți călătorii 
care sosesc în fară, intrind prin ușa A in sala de așteptare. Din 
sala de aşteptare trec in cabina medicului, de unde cei suspecți 


8 


#8 VIATA ROMINEASCA 


de holeră ies prin uşa care duce „spre lazaret*; iar ceilalți 
trec prin ușa C în sala de predare a bagajelor. Dupăce s'a fa. 
cut această operaţiune, bagajele trec la etuvă prin ușa A şi ies, 
dezinfectate, prin uşa B in sala de primire a bagajelor, unde as- 
teaptă să fie luate de călători, 

Călătorii, dupăce au lăcut operația de predare a bagajelor 


Sraţia pe DESINFECTARE ogari ara 
BURDUJENI 


2 


-nta Bagageiro J 


pei ——- 
Péjunrécrers Te 


| PRRDARAa 
Dranqion 


LE 
pa 
. 


€ 
Spa > Paré Tan 


Ben le 


in sala respectivă, în timpul cit bagajul e ținut la etuvă, trec în 
două săli laterale amenajate pentru a lua duşe calde Şi reci, se 
imbracă şi ies intr'un coridor care dă in sala de primire a ba- 
gajelor dezintectate, de unde pleacă prin ușa care duce „spre gară“. 

Construcţia şi montarea au costat suma de 70.000 lei. Pla- 
nul acestei construcții a fost făcut de d. inginer G. Balş, şeful 
serviciului tecnic al direcției sanitare. 


Lazaretul a fost construits În curtea spitalului din Bur- 
dujeni, pentru a putea avea o! Supraveghere permanentă și a rea- 
liza o economie de personal ipftior si de medic. In timpul e- 
pidemiei, transportul suspectilof ălt holeră dela stația de dezin- 
fectiune la lazaret are să se cu ajutorul unei ambulante 
speciale, 

Acest lazaret, dupăcum se poale vedea din schița ce dau 
mai la vale, (fig. 2), èste relativ mic; el e destinat să conţie 10, 
maximum 15 bolnavi. A costat, montat gata, 45.000 lei, 


peace | 


RARBATI 


Fig. 2. Lazaretul Burdujeni, 


Reducerea dimensiunii acestor lazarete dela punctele de 
graniţă este în legătură cu aderarea noastră la convențiunea sa- 
nitară dela Paris, in urma căreia carantinele au fost suprimate 
şi înlocuite cu supravegherea la domicilu a tuturor călătorilor, 
care vin din regiunile contaminate și internarea In lazarete nu- 
mai a acelor care prezintă deja simtome de holeră şi care sint 
în general foarte puţini la număr, 

Aceste trecători de frontieră fiind in general puncte putin 
populate, pentru trebuinfele locale capacitatea lazaretelor e su- 
ficienta. 

La Burdujeni sa mai construit, pentru dezinfectarea pieilor, 
o baracă in care sa instalat o etuvä cu formol ,Lautenschl. 
ger*. Au costat împreună suma de 30.000 lei. 

Lazaretul din Ungheni (fig. 3) e de o construcţie mai veche 
si desi intro regiune nepopulatä, o trecâtoare de o importanță 
mai mică decit Burdujenii și aläturea de un spital permanent, 
totuşi e amenajat ca să poată primi cu Inlesnire 60 de bolnavi. 
A fost făcută probabil în vederea carantinei. Sa cheltuit anul 
trecut pentru complectare 25,000 lei, 

La amindouă aceste lazarete există cite un bacteriolog şi 
instalaţia necesară pentru a se face examenul bacteriologic de 
urgenţă. 

La Sulina există un lazaret suficient (vezi fig. 4 şi 5) pentru 
30 paturi, construit în totalitate de lemn şi acoperit cu tablă ondulată. 
El e atașat pe lingă un laborator de bacteriologie prevăzut cu toate 
cele necesare, pentru a se putea face cercetările bacteriologice 


VIATA ROMINEASCA 


TALEE 
-x 
`e 
=" 
— i 

+ 

ma i 

n | 

3 À rap ét 


JALON $ SALON 


FEMEI BARBATI 


d m Ô 


Lahora tar 


Fg. 4. Lazaretul Sulina. —Dispoziţia generală. 


HOLERA 301 


cele mai complicate, In general, șefii care sau perindat pe la 
acest laborator au fost recrutați priatre specialiştii noștri de forță, 


vrac 


Fig. 5. Planul schematic al unui pavilion dela Sulina. 


Numirile la acest laborator-lazaret se fac de direcţia sa- 
nitară ; toate cheltuelele insă privesc pe Comisia dunăreană. 

Toată această instalație a costat pe Comisia dunăreană suma 
de 123.000 lei. 

La Tulcea se construeste asemenea un lazaret pentru 
holeră, care va îi gata peste o lună (fig, 6). El este construit 


a Eal ka PI RE 
SL TITI TIE 


Fiy. 6, Pavilionul boalelor contagioase dela Tulcea, 


în curtea spitalului, pentruca In timpuri normale să poată servi 
ca pavilion de izolare pentru boalele molipsitoare şi să poată 
beneficia de personalul care funcționează la spital. 

Acest lazaret are dimensiunile necesare ca să primească 
cu uşurinţă 40 de bolnavi şi la rigoare chiar 50. Planul lui 
este făcut tot de d. inginer G, Balş, cu colaborarea întregului 
serviciu tecnic, şi a costal suma de 75.000 lei. 

La Galaţi şi Constanţa, fiind doua porturi mari şi prin ur- 
mare două centre populate insemnate, sau construit nu lazarete, 
ci adevărate spitale de izolare, pulind să confie la rigoare peste 
100 de bolnavi. Alăturata schița (fig. 7) reprezintă numai planul 
parterului; mai există subsolul, care e tot atit de vast și in care sint a- 
șezate etuva, spălătoria si călcătoria ; iar la Galaţi mai este si 
un etaj în partea mijlocie a clădirii. destinat pentru locuinţa per- 


-M ÎNTYRRE 


B EIRE 


w VIAȚA ROMINEASCA 


sonalului. Serviciul de dezinfectie este orinduit după cerințele 


cele mai moderne si cu aparatele cele mai perlecte, 


CET PT 
e egn 
| ] | 
i SE z 
E: A | à | 
A Ed. T re ca [= = 
% EE: ‘5 < 
a E 1H „E =" =! 
EREET F UER G Pij 
E m U E =i 
naut vite — E ~ | 
pa să m 
æ L- 
LILI 
III] 


e 

x, 

` “ 

a 

T ] 

à 1 
NF y 

La =) e 
uj i A Ea «| 
Apr žek F 
Ja T 
= Y FRES i | + 
È FERE | $ 
n DEA A ollo Me 
Fog me mm het - 


_ La Galaţi s'a mai construit o baracă pentru adăpostirea u- 
nei etuve ,Lautenschläger* cu formol, care serveşte la dezin- 
fectarea pieilor. Au costat suma de 30.000 lei. 

La amindouă aceste spitale există si cite un pavilion pen- 
tru suspecți, care, dupăcum se vede în schița de mai jos (fig. 
8), e așa de complect, incit poate funcţiona ca un spitalaş de 


HOLERA 303 


sine stătător. Dealtfel, în timp normal, acest pavilion a funclio- 
nat deja ca spital de izolare pentru boalele infecțioase, sub con- 
ducerea medicului primar al oraşului. 

Directiunea sanitară năzueşte ca, îndată ce pericolul hole- 
réi va dispare, să dea fiecărui din aceste lazarete o Intrebuin- 
tare spitalicească, gata ca la prima amenințare să le golească si 
să le tie la dispoziţia flagelului. 


INFIRMIS ISOLARE BUCATAPIER INFIRMIER 


BAE 


ISOLARE SUFRAGERIE 


FEMEI BARRATI 


ANTĂEU 


Fig. §. Pavilion pentru suspecți (lazaretele Constanţa şi Galaţi). 


In aceste două centre, Galaţi şi Constanţa, se găseşte si cite 
un laborator de higienă cu două secţii, una de chimie si alta de 
bacteriologie, complect instalate şi prevăzute cu personalul ne- 
cesar pentru a întreprinde orice studii de epidemiologie. 

Atit spitalele, cit şi laboratoarele sint operele tot ale serviciului 
tecnic al direcţiei sanitare, sub conducerea d-lui inginer Balș, 
şi au costat în bloc, complect montate, suma de 620.000 lei. 

După cum am văzul, Piatra-Neamţ fiind, din tot timpul şi în 
toate epidemiile de holeră ce au bintuit fara noastră, printre 
cele dintăi localităţi contaminate, s'a alocat suma de 12.000 lei 
pentru translormarea unei clădiri (proprietatea Direcţiei), ce ser- 
vea de azil de infirmi, în lazaret, care în timpuri normale să 
servească de spital de izolare pentru boalele molipsitoare ; ser- 
viciu de care oraşul Piatra-Neamţ era lipsit până In prezent. 

In timpul cind scriam acest articol, ivindu-se cazuri de boleră 
in Italia, la Viena şi la Lemberg, cazuri oficial confirmate, s'au 
instalat imediat posturi de observație şi de dezinfectiune la Vir- 
ciorova, Ciineni şi Predeal. 

Mulţi din public trebue să se intrebe însă care este meca- 
nismul prin care ne asigurăm noi că n'a intrat in țară, printre nu- 
merosii călători, şi cifiva holerici In perioada de incubație, de vre- 
me ce s'a suprimat carantina. lată cum: 

Se ştie că perioada de incubație a holerei, adică timpul 
care se scurge dela momentul intrării microbului în intestin și 
pănă la ivirea celor dintâi simtome de holeră, este in general 


AM VIAŢA ROMINEASCA 


de 5 zile; ca urmare a acestei cunoștințe, la graniță se contro- 
lează paspoartele tuturor călătorilor, pentru a se descoperi cei 
care vin din regiunile contaminate. Ei sint examinați corpo- 
ral, li se face cite o bae, se dezinlectează bagajele lor la etuvă, 
li se ia adresa localitifii unde se duc să se stabilească si, 
pentru mai multă siguranță că nu vor da adrese false şi că nu 
se vor sustrage controlului, lise secvestrează si pașpoartele pen- 
tru citeva zile; apoi sint dați telegrafic în primirea autorităților 
administrative și medicului oficial din localitatea unde se duc să 
se stabilească, pentru a fi observați timp de 5 zile, durata peri- 
oadei de incubație. Dacă în intervalul acesta n'a apărut nici un 
simtom de holeră, atunci li se eliberează pașpoartele şi scapă 
de sub observație, 

O sa ziceti: dar oare e aşa de precis câ incubatia nu du- 
rează decit riguros cinci zile şi că nu sint cazuri cind ea se 
prelungește ? 

E adevărat că aici e o lacună, nu numai pentrucă sint 
cazuri cind această incubație se poate prelungi, dar mai cu seamă 
fiindcă sint oameni care sint purtători şi prin urmare sâmânători 
de vibrioni holerici in tot timpul incubatiei, fară să prezinte cel 
mai mic simtom de holeră; iar alții sint chiar purtători de vi. 
brioni răminind sănătoşi toată vremea sau, cel mult, unii dintre 
dinşii prezintind simtome așa de atenuate, că trec nebâgate 
In seama. 

Alară de aceasta sa dovedit că convalescenții de holeră 
rămin purtători de vibrioni incă 10—15 zile după vindecare. 

Semnalindu-se prezența acestor purtători de vibrioni precoci, 
sänätoşi şi convalescenți, profilaxia holerei sufere un moment 
de perturbaţie, pentrucă toate aceste constatări sint pericule noi, 
necunoscute până astăzi şi neprevăzute In tactica de apărare, 

Ce ar fi de facut ? 

Raţional și riguros ştiinţific un singur lucru: să se inlocu- 
iască observaţia, carantina şi urmărirea la domiciliu, prin exame- 
nul materiilor fecale a tuturor câlătorilor care vin din regiunile conta- 
minate si izolarea dela graniţă chiar a tuturor acelora care, indi- 
ferent dacă cu aspectul sănătos sau bolnav, sint purtători de vi- 
brioni.  Atuncea numai putem fi siguri că sub ochii noştri n'a 
trecut nici unul din aceia care pot sămâna holera in țară. 

Dece nu o facem? 

Pentrucă nu se face incă nicairi şi fiindcă pentru moment 
prezintă dificultăţi colosale. 

„Această descoperire insă tot a realizat un progres în profi- 
laxie ; astăzi nu se mai dă drumul holericilor din spitale inna- 
inte de a se fi dovedit că nu mai elimineazä vibrioni in excre- 
mente. Si in jurul cazurilor de holeră, în centrele civilizate, se 
cercetează timp de citeva zile scaunele tuturor acelor ce au ve- 
nit in contact cu bolnavul, pentru a-i izola innainte de a pre- 
zinta simtome de boală şi indată ce devin purtători de vibrioni, 
Numai aşa se pot innăbuși focarele de propagare, numai așa a 


hi anttia 


HOLERA 305 


putut Rotterdamul anul trecut să-și stingă epidemia cu 25 
de cazuri 


După ce-am văzut ceia ce face statul, comunele şi judeţele, 
pentruca să ne apere de holeră, să vedem acuma ce trebue să 
facem noi. 


Pentru a înțelege importanța măsurilor ce vom dicta si de- 
oarece numai prin adincă convingere ele se pot executa fără 
greş, să facem mai întăi si in moi! elementar cunoştinţă cu ho- 
lera, cu cauzele ei, şi atunci fiecare cetitor va vedea că ele au ra 
fiunea de a fi, 

Holera este datorită localizării pe intestin a unui mi- 
crob, a unui vibrion, numit bacilul virgulă şi descoperit la 1883 
de Koch, în timpul cind studia epidemia din Egipt. 

Din toată mecanica organismului acest microb își alege ca 
sediu numai tubul gastro-intestinal şi in special intestinul. Con- 
trar celor mai multe boale infecliouse, el nu trece niciodată in 
singe. Ceia ce trece in singe este numai otrava pe care o fa- 
brică acest micro-organism in intestin, 

Din această constatare decurg şi simtomele principale şi re: 
gulele principale de pază, Microbul prin prezenţa lui in stomah 
şi intestine da naştere la două simtome caracteristice : diareea şi 
Värsäturile, Stomacul de-oparte si intestinele de alta, printr'aceste 
două simtome se luptă să dea afară musafirul supărător și reu- 
șesc so lacă in parte. Aşa dar, acestea fiind singurele secreti- 
uni organice care conțin vibrionul holerei, sint singurele conta- 
gioase, sint singurele propagatoare de boală, 

Toate celelalte simtome nu mai sint datorite microbului în 
luptă corp la corp cu organele, ci otrâvei, care singură trece in 
singe și care otrăvește mai cu seamă sistemul nervos; așa sint 
circeii foarte dureroși mai cu seamă in pulpă, circeii de pintece 
(colici), răceala extremităților şi a corpului intreg, imputinarea şi 
chiar oprirea urinei. 

Otrava holerei nefiind contagioasă, singele, urina, lacrimile 
şi toate celelalte secrefiuni care o conțin, nu sint propagatoare 
de boală, 

Aceste cunoștințe dau o foarte mare preciziune măsurilor 
de apărare, cind ne găsim In fața holerei, 

Al doilea fapt de o mare importanță pentru cunoştințeie 
noastre este că: microbul holerei pe cit e de virulent, pe atit e 
de puţin rezistent atil la acţiunea uscăciunii, cit si la a antisepti- 
celor. Aceste din urmă cunoștințe vin să ne dea o şi mai mare 
garanție de apărare in contra contagiunii, pentrucä în conditiu- 
nile acestea holera nu se poate lua din aer, prin cale réspirä- 
toare, ceia ce constitue unul din cele mai mari pericole a boale- 
lor contagioase, 

Dece nu se poate lua din aer ? 


308 VIATA ROMINEASCA 


Pentrucă dejectiunile bolnavilor, ca să se pulverizeze în aer, 
trebuesc să fie uscate, ori atuncea microbii sint deja morți și pu- 
tem să-i inspirăm fără pericol. E dar absolut necesar ca vehi- 
culul prin care se poate propaga holera să fie umed, 

lată dece apa este calea de propagare cea mai periculoasă 
şi cea mai obişnuită a holerei. 

Cu ajutorul acestor cunoștințe capitale formulăm toată evan- 
ghelia noastră profilactică, toate preceptele de strategie defensivă. 

Cu titlu de curiozitate, încep prin alăturarea aici a sfatu- 
rilor care au fost publicate la 1831 în Moldova de generalul Kis- 
selef, Cit progres a făcut medicina ca ştiinţa ! 


Reţetă 
pentru boala ce să numeste Holera morbus 
1831, 


Povăţuire peniru măsurile cisă cuvin, inpricina boalei holera morbus, 
la locurile unde lipsäste ajutorul Doftorilor. 


Fiind că s'au ivit incnejia!) Moldoviei epidemicească boală 
insamnatä supt nume de holera morbus. Apoi ocărmuirea intrând 
la ingrijire spre a intimpina acest infricosat duşman, au socotit 
deneapărată trebuință apublicarisi următoarele pravile intemeiate 
pe ispite *), prin carele fiestecare om, leasne poale să să pazească 
de această boală prin această povāļuire cise dezleagă injos. 

Intăiu care sânt sâmtomile prin care să insâmnează, si să 
cunoaste holera. 

2. Cari sânt mijloacele acele spre vindecarea acestii boale 
și in sfărșit 

3. Cari sânt chipunle prin cari neam putut păzi de a- 
ceasta mai înainte. 


Sâmlomile prin care să Insămnează holera. 

Când bolnavul pâtimeasti de holeră, se cunoasti mai vârtos 
din varsatul și treapâdul acel incontinit. 

Materiile care esă din trânsul, sânt oflegmä apoasă și tul- 
bure, mai de multe ori fară venin, Să ia însă sama ca mai nainte 
de ivire sâmtomilor de mai sus, urmează o slăbiciune foarte 
mare, intoväräsitä de dureri la deosebite părți a trupului adecă 
la vintricel, la pântece, la mâni şi la picioare pre care bolnavul 
le simte amortite, 

Capul este ametit greu și cu mare dureri, pătimind si de 
9 stragnicä sete. După aceasta urmează treapădul, si varsatul de 
materiile pomenite, Mai în urma vin foarte mari cârcei si zgärci- 
turi la mâni şi la picioare care să infepenesc si să prind, Câte 


1) Principatul ora pe atunci i ñ, 
3 de aee pe atunci ocupaţie ruseaae 


Li Hi 


HOLERA 307 


odatä boala să incepe cu un treapàd apos, fară täituri si dureri 
prin pântece şi apoi indată urmează varsatul, după aceasta vine 
o mare slăbeciune şi bataia vinei conteneste, în cât mai nu se 
poale găsi. Răciala la toate părţile trupului, ochii se trag în fun- 
dul capului, in laţă si în toate mişcările bolnavului se vede o 
straşnică stenahorie si ferbinteala inläuntru, pentru care bolna- 
vul să si jălueşte, că sâmțe ca o pară de loc in stomah şi cere 
nicontinit apă râce. El este cuprins de straşnici cârcei şi de 
mare slăbeciune, după care nu tărziu urmează si săvârșirea lui. 

Câte odată mai rar, insă cârceii vin mai întâi şi apoi urmează 
varsatul şi treapädul. Bolnavul este intru deznădăjduire că s'ar 
mai putea indrepta, când, răceala esă in fața trupului, si ajunge 
până la vintricel incât li râceste si limba, sudori răci sărâvarsă 
piste tot trupul, pele de pi palmă şi de pi talpe se zbărceste. 
Cärcei atunce de mai multe ori se pierd şi durerile continesc 
inaintea morţii de istov, bolnavul zice că îi este mai bine, şi 
după puțină vreme moare. 


ChipurileP primecare să vindecă această boală. 


Indată ce să va vedea cineva cuprins de această boală, 
mai înainte de a alerga la doftor, şi mai inainte de a apuca a 
veni doltorul, trebue să nu piardă vreme, ce să Inceapä a bea 
ceaiuri calde dé romanitä, de mintä, mălăcionă, scorţişoară, nu- 
cusoară, salep şi crohmală fiartă cu apă, 

Pentru durerile stomahului și a pântecelui să intrebuințază 
oblojale calde spuză stinsă cu oțet, peteci muiate în apă fiartă 
cu romaniță, mintă. pelin şi alte asemenea opärite cu apă tlo- 
cotilă sau cu vin alb sau rog. 

Dacă durerile vor spori să se pue 10sau 12 lipitori la sto- 
mah şi la pântece, 

Pentru durerile şi cârceii la picioare şi la mâni, este foarte 
de folos asā freca cu o flanea san altă cevas delană, cu oţet 
tare, spirt de canloră sau de sopon, sau rachiu cald cu chiperiu, 
sau cu un spirt fâcut mainainte In casă. Adecä una ocă spirt 
una ocă ptet, jumatate ocă dohot bun, jumatate ocâ muștar pisat, 
40 chipärusi roşi spintecaţi, 24 dram, canforâ și zece capătini 
usturoiu vechiu, care toate acestea să să amestece la un loc, şi 
stând la soare, de nu să poate opt zile, macar 24 ceasuri, apoi 
să să intrebuinfeze pentru îrecatul trupului, în cât bolnavul să sim- 
tească pe piele durere și usturime de această freräturä care cu 
cât se va face mai mult, cu atâta este şi folosul mai mare. 

După aceasta să se pue bolnavul in feredeu cald, fâcut de 
leşe sau apă caldă cu scuturături de fân și burueni mirositoare, 
lrecându-să şi in vremea şăderii bolnavului in feredeu cu o fla- 
nelä, sau cu o perie si esind din feredeu să se acopere bolna- 
vul cu oghealu, blană, sau cergi, ce va avea, încâlzite bine. 

Pentru varsat şi dureri de la pântece să se dee bolnavului 
după vârsta de la 3. 4, 5 până la 10 picături de unt de mintä 
la tot ceasul până vor incepe durerile asă mai micşura. Pica- 


908 -- VIATA ROMINEASCA 


turi de afion la această întâmplare sânt bune dându-să la fieste care 
ceas in ceaiu cald de mintă 5. 10 sau si mai multe picături 
după vârstă, 

Această doftorie este mai fără primejdie asă da de dofto- 
rul kemat, 

Asemenea tot doftorul să hotărască şi pentru luare de sån- 
ge cu lanțeta, dacă va socoti de cuviință, cum și celelalte chi- 
puri de vindecare ce sânt pentru această boală, dacă însă cu vo- 
infa lui D-zeu bolnavul se foloseşte cu pomenitele chipuri, såm- 
tomele cele iniricosate a hoalei incep a se micsura și în sfârsit 
-asă pierde, atunce bolnavul incepând a se indrepta, trebue să 
se păzească după cuviință ca să nu cază in alte boale. La acel 
ce să Indreaptä folosesc doftorii intăritoare, amară si vin bun 
însă nu mult 


Chipurile prin care să poale cineva păzi de holeră. 


Ca să poată cineva scapa prin cât sa poate de această 
boală, trebue să pazască următoarele: 

1. Să să depaârteze cineva de a lăcui în locuri joase, ume- 
de, mlăstinoase, märsave şi lăcui mulți la un loc, căci din a- 
ceastă duhoare ră ce se Inmulfeste, pricinueste boala nai cu 
mari grăbiri. 

2. Pentru aceasta bine ar fi ca lăcuitorii, la această vreme 
de căldură, și după cum s'au făcut si în alte vremi când s'au In- 
tāmplat boale, să iasă din satele lor şi până la istovire epide. 
miei să sadă in colibi pe locuri innalte şi uscate. 

3. Dacă la vre-o casă sar imbolnävi cineva, să să mute 
indată cei sănătoşi pe o scurtă vreme la aceste colibi, pentru 
ca să să poată curăţi si casa, şi aerisi lucrurile, şi dacăsa va 
dovedi că bolnavul pätimeste de holeră, atunce să se curățe si 
să să varuiască casa, să să spele, să să usuce şi apoi să între în 
tr'ânsele cei sanätosi. 

4. Hrana de folos spre această pază, trebue să fie neinie- 
lurită, bine feartă și nu multă  Mâncările grele de stomah, pre- 
cum grasă, aluaturi, brânzuri, unt de lemn, pește, borcină, cu- 
rechi, castraveți, verdeturi necoapte, harbuji, rămoşi, infierbântă- 
toare cu multe mirodenii sânt de stricăciune şi aduc plecare câ- 
tră această boală, pentru dietă este una din cele mai folositoare 
kipuri de pază, așa dar această dietă sa cuprinde în cărnuri u- 
şoare de vacă, de miel, de găină şi pui de găină, 

5. Băutură multă de vin, de rachiu si alte băuturi infer- 
bântătoare sânt de stricăciune, beţia mai vârtos este ră fiind do- 
vedită că pe unde a fost holeră beţivii cei întăi sau jertfit. 

6. Curăţenia straelor si a lăcuinții este bună de pază, pen- 
tru aceea trebue adesea ori schimburi în strac, kasă kurată, ac- 
risită ades, şi afumata de 2 sau de 3 ori pe zi cu cărămidă 
Stânsă cu oțel sau să să stropească cu apă de hlor, feredeite 
sânt de lolos a să face şi de două ori pe săptămână, 


HOLERA wo 


7. Linistirea sufletului si netemerea sånt foarte bune pen- 
tru scaparea de această boală, mânia este foarte de stricäciune. 

8. Asemenea dimineața sänu iasă cineva din casă cu sto- 
mahul deşert, ci să beae un pähäruf mic rachiu de anisom 
sau de mintä, cum si puțin vin vechiu, este de folos. 

9. Să să pāzască de răceală atât trupului şi mai vârtos 
apicioarelor şi apântecelui și de adormi cineva noaptea afară 
mai vârtos kând va 6 frig. 

10. Vieţuirea kurată şi infrânare, sânt de bună pază. 


Dupăcum se vede, pericolul apei contaminate, al materiilor 
fecale, pericolul cel mai mare, nici nu era bănuit, 

Cercetările dela 1831 incoace ne obligă ca să incepem 
catechismul apărării noastre cu apa şi să-l formulăm astfel : 


Măsuri de pază in timpul epidemiei 


1. Să nu se.bea sub nici un motiv decit apă hartă, ţinuta 
in sticle închise, ceai rusesc, sau orice fel de ceai. 

Să nu se spele vasele și cele de ale mincării decit tot cu 
apă fiartă. Tacimurile şi farluriile să fie întrebuințate numai dupăce 
fiecare comesean, Innainte de a se servi cu ele, şi le-a muiat într'un 
vas cu apă clocotită. 

Sa se înființeze comitete de binefacere- prin orage și comu- 
nele rurale contaminate (de preferință din iniţiativă privată, dar 
sub scutul autorităților), care să distribue pe la râspintii si prin 
mahalale la cei săraci apă fiarță şi ceai. 

2, Să nu se mânince nici un aliment animal sau vegetal 
nefiert, ba incă să fie fiert cu putin timp innainte de a fi servit, 
pentrucă în tipul unei epidemii suprafeţele alimentelor pot foarte 
uşor să fie contaminate şi, ele fiind totdeauna putin umede, in- 
tretin mult timp viaţa microbilor. Pentru acelaşi cuvint să nu se 
mänince plinea decit dupăce s'a prâjit coaja lao flacără repede. 

In aceiaşi categorie Intră şi fructele, nu doar că, dupăcum 
cred unii, fructele ar conţine microbul innăuntru : nu, holera la 
ele se găseşte pe dinalară, fie că au fost stropite cu apă con- 
taminată, fie că au zăcut pe un sal contaminat, sau că au fost 
purtate prin miini purtătoare de vibrioni holerici. 

Pentru populațiunea săracă şi incultă, oprirea vinzării fruc- 
telor mai are şi altă rațiune: ei au obiceiul de a minca fructele 
necoaple, cu timp și fără timp, provocindu-si enterite banale, 
care sint un apel pentru vibrionul holerei, 

3. Curätenia interioară a caselor.—Dacă sint cu var, să se 
văruiască mai des.—Să se pue la usa de intrare un pres bine 
inbibat cu o soluție antisepticä (sublimat l/ivos sau acid fenic 
100), pentruca toți cei care întră In casă să-şi deziniecteze mai 
întăi tălpile ghetelor, neputind fi siguri niciodată de necurâţe- 
niile pe care am calcat.— Sa se slirpească muștele și să se im- 
piedece de a intra in case, prin tifoane puse la ferestre, ele fiind 
adeseori propagatoarele microbilor holerici, 


310 VIAŢA ROMINEASCA 


oo 


Pentru aceleaşi motive să se tie totdeauna alimentele a- 
coperite, 

4. Curăţenia curții, indepărtarea resturilor de menaj fermen- 
tescibile şi a gunoaelor de vite. 

5. Golirea si curăţenia privätilor și frecventa lor dezinfec- 
tare cu lapte de var (la un litru var stins, 3 litri de apă, bine 
amestecat în tot timpul preparării). —Această măsură e foarte ne- 
cesar să fie luată chiar în familiile unde nu sint bolnavi, pentru- 
că, după cum am văzut, de multeori sint indivizi purtători de 
vibrioni holerici cu toate aparențele sănâtăței, așa că excremen- 
tele lor pe nestiute pot contamina pe alţii.—Inmulţirea numărului 
latrinelor publice, mai cu seamă prin mahalale (pentru a se feri 
murdărirea locurilor virane), şi supravegherea curäfeniei lor de per- 
sonal plătit, 

6. Curäfenia individuală, conzistind din bai sāpunate dese, 
spălarea mlinelor cu apă și săpun si apoi cu un antiseptic oare- 
cart, la rigoare chiar cu spirt, cel putin innaintea fiecărei mincări 
şi orideciteori s'a pus mina pe ceva sau pe cineva suspect — 
Curäfenia riguroasă a gurii, 

In această ordine de idei să se impue ca la fiecare restau- 
rant şi la fiecare birt ordinar să existe cite un spälätor cu apă 
şi Săpun si o soluţie antiseptică; iar birtașii şi chelnerii să fie 
obligați de a impune fiecărui mușteriu ca să se spele innainte 
de a se apuca de mincat. 

Fiecare individ să se hrănească bine, fără să facă abuzuri 
culinare. Sobrietate în ce priveşte băuturile spirtoase. Comitete 
de binefacere (din iniţiativă particulară) ar trebui să inființeze 
cit mai multe birturi populare foarte eltine, unde să se servească 
populaţiunii sărace și in special acelora fâră casă și fără masă 
o mincare zilnică bună si un adăpost. Cu modul acesta, Îi va 
putea avea in de-aproape supraveghere, ei fiind aceia care cad 
cei dintäi victimă şi care intrefin apoi focarele. 

7. Viaţă regulată: evitarea aglomeraţiilor, in care riscäm 
totdeauna să intilnim purtători anonimi de vibrioni. 

8. In casa unde se ivește un caz de holeră, toți cei din 
familie vor respecta aceste reguli. 

Se va face in plus dezinfectia cu o soluţie de acid fenic 
5'/, a rufelor bolnavului si a tot ce a putut el murdări prin de- 
jecţiuni; rufele astfel dezinfectate se vor lega in boccele muiate 
in soluţii de acid fenic 5%, pănă vor fi fierte, sau până vor fi 
trecute la etuvă. Se va cere neintirziata izolare a bolnavului in 
spital, după care se va proceda la dezinfectarea casei în care a 
zăcut bolnavul și a hainelor cu care au fost imbräcati toţi aceia 
ce au conlocuit cu dinsul. Se va preda autorităților cu bună 
credinţă lista tuturor acelor ce au venit in contact cu bolnavul 
cu 5 zile înnainte de a cădea bolnav și în timpul boalei; toți 
aceștia rămin la dispoziţia autorităților medicale spre a fi obser- 
wafi şi izolați la cel dintâi semn, 

9, In caz de epidemie, una din măsurile cele mai bune, 


rs 


HOLERA SU 


i conştiinţa datoriei de cetățean, care ti impune fiecăruia de 
es nu ni pe dinsul, dar de a apăra şi pe ceilalți. 
Aşa, ştiindu-se că un focar de epidemie va fi cu atit mai sigur 
oprit in extenziunea lui, cu cit, din iniţiativă proprie, toți aceia 
care au venit în contact cu bolnavii se vor preda observațiunii 
şi nu vor căuta să înșele controlul medical,—se recomandă cu 
multă inzistenţă cetăţenilor acest gesi plin de onestitate. In caz 
contrar, se recomandă denuntarea acelor ce vor să inșele supra- 
vegherea, Intr'un cuvint, pentru bunul mers al lucrurilor, trebue 
ca fiecare să facă poliția pentru sine şi pentru ceilalți şi să ru 
lase aceasta numai în sarcina administraţiei. 

Aşi putea încheia acest articol spunind că groaza pe care 
o are lumea de holeră, pentru oamenii culfi și pentru cei as- 
cultători, e neinlemeiată. Caracterele microbului gi tactica lui 
sint aşa de bine cunoscute, că se pot lua măsuri de apărare cu 

o preciziune aproape matematică, A : 
m. Pentru aceasta se cere ca, prin conlucrarea oamenilor culți 
şi constiinciosi, să ajungem să-i facem pe ceilalţi să fie ascultători. 


Dr. D, Tatuşescu 


Cronica externà 


Lupta dintre Biserică și Stat în Spania 


In Spania lupta impotriva Bisericii este în toiul ei, La dreptul 
vorbind, nu e o luptă impotriva Bisericii, ci o luptă împotriva clericalis- 
mului, Nimeni nu se gindeşte In Spania să distrugă credința. Poporul 
n'are decit să rămle credincios Bisericii catolice, în care s'a născut şi 
niciodată  ccirmuitorii actuali ai Spaniei nu var face vre-un gest pentru 
a Impledeca liberul exerciţiu al acestui cult. Acţiunea guvernului e In- 
dreptată numai impotriva clericalismului, adică a acelei politici care, sub 
mantia religiei şi sub masca ei, vrea să conducă destinele regatului şi 
să întroneze în lumea modernă, sbuciumată de atitea idealuri noi, dom- 
nia reacţiunii. Ştim că Biserica are tot interesul să stabilească o con- 


bişnuință, catolicii socotesc aceste două noţiuni ca nedeslipite, dar cu 
toate acestea deosebirea dintre ele există şi este fundamentală, In acel 
stii lapidar, care-i caracteriza elucința, Waldeck-Rousseau a definit odată 
clericalismul după cum urmează : „Dar ceia ce este adevărat, ceia ce 
„ași vrea să se înțeleagă bine, este că in afară de orice adevărată religie, 
„sub numele «i şi spre marea el pagubă, s'a intemeiat un partid nu 
.religios, dar politic, ale cărui scopuri sint cu totul pämintesti, cu totul se- 
-Culare, în care atături de cițiva credincioși intilneşti numeroşi increduli, 
„mult mai putin preocupați să merite un loc în împărăţia cerurilor de- 
„cit să culeagă demnitate în Regatul Franţei“, 
„Acest partid" nu e mulțumit ca Biserica să fie respectată întrun 
„Stat imparţial. Visul său este o Biserică dominantă într'un Stat subaltern” 
Şi el avea dreptate. Nu numai că religia este expresiunea voinţei 
divine, pecind clericalisinul nu este decit man festațiunea politică a u- 
nei forje, care prin esența ei şi prin poruncile dumnezeesti n'ar fi tre- 
buit să se scoboare niciodată in domeniile pline de pulberi păminteşti 
ale conducerii popoarelor, dar adevărul este că nimic n'a contribuit mai 


CRONICA EXTERNA n3 


mult să slăbească credința cea curată şi să indrepteze pe oameni înspre 
ism decit clericalismul, 
a a 
A a. 
os ru eră run al anu n'a avut nici cela ce au cra alte 
popoare, adică vlaga de-a scutura decrepitudinea socială și sr n sa 
acest clericalism îl asvirlise. An om Verre Tue 2 
nceză încoace, vezi ea 
ue regenerare, sistematic ep eds colea aceea 
orizont vre-o încercare de 
eri ge he cu © organizare politică potrivită cerinţilor “gare 
lor de azi, şi imediat clericalil interveneau, puneau în mişcare seu 
dispuneau: Curtea, pe care o dominau prin peri 
tee NC care o terorizau cu Carliştii, nobles, în faţa pos 
á , ului, clasele avute, pe care le speriau cu socialis- 
mp ne ci Mont reuşeau întotdeauna să pue o stavil RA 
rentelo esiste. î 
Politica spanlulă flind în opozifiune atit de eee a „plita vre=-- 
murilor noastre şi cu nevoile reale de azi, a ss 4 nu putea să. 
ducă decit la îniringeri, şi de fapt istoria Span A *# fost una din cele 
mai triste istorii din veacul al XIX-lea. Pulinele pr „prese săvirşite se di- 
toresc unor isbucniri violente, mişcărilor revol" donare, dar, ca orice pro- 
grese care isvorau din silgteri sociale, în luc să se nască din desfăşu- 
rarea normală a evenimentelor, aceste Piogrese păgubeau națiunea a- 
ta cit Il foloseau, 
dé ară insă să credea că Spania era mulțumită de această, 
stare de lucruri. Dimpotrivă, nemulţumirile ei erau vil şi suferințele et, 
crude. Dovadă sint numeroasele pronunciamente ce au insingerat viala 
ei dela 1812 încoace. Dar toate aceste nemultumiri nu puteau să de 
termine nici o schimbare în bine, fiindcă erau sporadice şi trecătoare. 
Clericalismul era Incă atit de puternic, incit împiedeca orice tentativă se~ 
rioasă de organizare a forțelor progresiste; iar pe de altă parle, aceste 
forte nu erau omogene, se înfățișau sub diferite culori politice, se Îm- 
păreau în liberali innaintaţi sau, cum se numeau, exaltați, şi în liberali moe. 
deraţi, în democrați dinastici şi în democrifi republicani, în democrați 
socialişti şi democrați nesocialişti, aşa incit era şi mai lesne unei Biserici 
încă atotputernice, exploatind cu meşteşugire aceste diferite nein{ele- 
geri să reducă la neputinţă toată mişcarea progresisti, Dela 1876, de. 
cînd constituţia a fost definitiv introdusă şi decind s'a pus capăt şi lup- 
tei dintre cele două ramuri ale casei de Bourbon, descendenții Regelui 
Ferdinand şi urmaşii Infantului Don Carlos, e liberale au avut pu- 
tinţa şi vremea să se organizeze, Organizarea a fost anevoioasă. Mulţi 
ani, conservatorii au păstrat influents precumpănitoare, iar unirea dintre 
liberali răminea tot un vis nerealizabil. Totuşi, In acest răstimp şi în a- 


E] 


514 VIATA ROMINEASCA 


tară de cadrele partidelor liberale, s'a format pe nesimţite o mentalitate 
Hberală. In anume chestiuni şi In deosebi în chestiunea clericalismului 
toate spiritele innaintate, toți oamenii dornici de progres au adoptat are- 
laşi fel de a vedea, şi, fiindcă diviziunile politice se datorau mai mult 
unor considerațiuni personale, opinia publică desgustată nu s'a cristall- 
zat în cadrele unor organizatiuni politice, ci a stat deasupra lor, for- 
mind în atară şi peste fractiunile liberale o solidaritate liberală, care 
creştea şi se Intărea, cu cit sporea şi setea de progres, - 

In asemeni condițiuni, ca să pornească lupta cea mare împotriva 
clericalismului, nu mai trebulau decit două lucruri: un prilej şi un om. 
Prilejul era uşor de găsit odată ce chestiunea era coaptă, El a fost o 
interpretare dată constitufiunti şi concordatului de cătră guvern şi pe 
care Vaticanul a declarat-o inadmisibilă. Ar fi putut tot atit de bine să 
fie şi altceva ; la urma urmei, prilejul are o Insemnätate cu totul secon- 
dară. Ceia ce era mai greu era omul, fiindcă, dacă prilejul se poate in- 
venta, omul nu se ponte crea. Nu e vorba, omul este în primul tind 
produsul evenimentelor, şi toate mișcările mari din omenire au găsit o 
personalitate, care să le intrupeze. Ori cum ar fi, omul a fost găsit în 
Spania, el se chiamă: Canalejas. D-nul Canalejas este fără îndoială o 
personalitate interesantă, Are convingeri adinci, le exprimă cu claritate 
şi le propagă cu elocință. Decind a isbucnit conflictul cu Vaticanul, 
toate discursurile pe care le-a rostit, toate interviewurile pe care le-a a- 
cordat, au fost pur şi simplu remarcabile. Dar acestea nu sint caracte- 
rele dominante ale personalităţii sale. Insugirea sa de căpetenie e ener- 
gia. El este mai întăi de toate un luptător. Pe dinsul amenințările 
nu-l sperie, iar loviturile, în loc să-l descurajeze, îl întărită. Dealtminteri, 
n'avefi decit să-l priviţi chipul: partea caracteristică a figurii nu e frun- 
tea, nici privirea cam isteaţă, care se ascunde îndărătul ochelarilor săi, 
ci sint fălcile, Nişte tălci osoase, late şi puternice, care te fac să ghi- 
cești că prada pe care a prins-o, nu-i mai scapă. Oamenii de acest fel 
au un singur cusur: e că de obicelu energia degenerează la ei în bru- 
talitate, şi In lume nu se clädeste nimic mare, nimic trainic cu această 
pornire cam primitivă, care se numeşte brutalitatea. Din fericire pentru 
d-nul Canalejas, la el energia e împerechiată cu arta de a se mlidia. El 
ştie admirabil să se plece cind evenimentele o cer şi să se incovoae 
tocmai cit trebue, pentruca politica lui să nu se rupă; sacriticind inve- 
lişul chestiunilor, el scapă adesea esența lor. In toate acţiunile sale, el 
aduce un spirit de moderaţiune, un sim al contingenţelor, care dove- 
desc la dinsul aptitudinile unul adevărat om de Stat şi-i inlesnesc desi- 
gur isbinda. Intr'adevăr, numai inteligentele mărginite văd lucrurile sub 
un singur aspect şi urmăresc absolutul. Spiritele largi, care privesc e 
venimentele de sus, ştiu că totul e relativ, că toate lucrurile se fin prin 
egături atit de puternice, chiar dacă sint invizibile, încît nu poţi să sã- 
virgesti o operă mare decit atunci cînd ţii seamă de toate aceste ele- 
Imente și cind respecţi cerințele armoniei prestabilite. 


CRONICA EXTERNA 315 


In orice ccz, aşa cum este, cu calităţile şi cu defectele lui, d-nul Ca- 
malejas a ajuns deja să oblie multe rezultate pozitive. Pe de o 
parte, a deschis lupta împotriva clericalismului, Au mai fost şi alţii in- 
maintea lui care s'au incercat s'o facă. Dar au făcut-o in mic, fără mă- 
selle şi fără vigoare. D-nul Canalejas a ştiut să dea din prima zi lup- 
dei dintre Biserică şi Stat un caracter înnalt. Tot ce era considerafiuni 
meschine, ambiţiuni urite, patime deşerte, chestiuni personale, uri mici, 
el lea Inlăturat cu o mină energică şi plină de dispreţ, A pus chesti- 
unea sus. sus de tot, s'a înfățișat Spaniei ca apostolul spititulul demo- 
cratic în lupta cu reacţiunea clericală şi a condus acţiunea lui in așa chip, 
Tacit nimeni să nu-l poată Invinui că ar fi scoborii măcar o clipă nive- 
tul acestor grandioase dezbateri. 

Pe de aită parte, el a reușit să unească In jurul său toată sufla- 

rea liberală din Spania. In ajunul conflictului existau mai multe frac- 
ţiuni liberale.  D-nul Moret era în fruntea celei mai insemnate și purta 
de fapt titlul de şef al partidului liberal, Dar alături de el, d-nii Monte- 
ros-Rios, Romazones şi Canalejas aveau fiecare partizan! si organizația 
lor deosebită, Toate încercările de impäcare fuseseră zădarnic Incercate 
sau de scurtă durată. Blocul stingei se sfărima regulat înnainte de a fi 
bine înfăptuit. Era şi firesc să fie astfel, cind ceia ce despărțea pe li- 
berali nu erau decit rivalități de persoane. Lupta de şefie înlocuia la 
toţi deosebirile de concepții. Singur—şi aceasta e încă spre lauda lui— 
d-nul Canalejas avea idei deosebite de ceilalţi liberali, reprezinta o poli- 
dicä radicală mai înnaintată prin telurile ei decit politica celorlalte fracilun, 
liberate. Declnd d-nul Canalejas a deschis însă conflictul religios şi i-a 
dat o aşa de mare semnilicare socială, diviziunile acestea au incetat, 
Toţi fruntaşii liberali s'au stins imprejurul primului ministru, au depus 
în fața idealului ce întrupează ambifiunile lor de odinioară şi, cu since- 
ritatea şi entuziasmul pe care-l trezesc cauzele mari chiar în sufletele 
cele mai îmbătrinite In rele, et i-au dat concursul lor întreg şi devotat, 
Azi, liberalii nu formează decit o singură armată, care, sub conducerea 
mediseutată a d-lui Canalejas, a plecat la asaltul clericalismulul. Dar 
ceia ce e şi mai curios e că dinsul a grupat Ia jurul potiticei sale chiar şi 
pe celelalte elemente democratice, anume pe socialişti şi pe republicani. 
Aceştia, fără a împărtăşi vederile sale politice şi deşi işi rezervă deplina 
lor libertate de acțiune în viitor, au recunoscut că scăparea Spaniei de 
tirania clericală este condiţiunea esenţială a oricărui progres democra- 
tic ulterior, şi prin urmare ei s-au hotărit să sprijine din toate puterile 
ior politica anticlericală a guvernului prezidat de d-nul Canalejas, 

In sfirşit, d-nul Canalejas a mai înscris incă ceva la activul său: cu 
doate că a Intimpinat numeroase greutăţi, el a reuşit pănă acum să do- 
mine situația. Pe clericali, care l-au amenințat cu războiul civil, el l-a 
ameninţat cu represiunea cea mai nemiloasă ; lar pe Carlişti, cărota le 
venise poita de agitaluni, i-a dămolit repede prin măsurile energice ce 


316 VIATA ROMINEASCA 


a prescris împotriva lor. Aşa incit lumea are impresia foarte lämurité 
că d-nul Canalejas e stăpin pe mersul Spaniei şi că, oricare ar fi rezul- 
tatu! final al luptei, cu el clericalii nu se vor putea juca. 

Toate acestea nu duvedesc însă că va bitul. ln cale îistau foarte 
muite piedici. Dacă dinsul n'ar avea drept adversar decit Vaticanul, is- 
binda ar fi sigură. Vaticanul este azi vrăjmaşul ideal, Dacă ţi lai 
tănri singur, nu cred că ai reuşi să ţi-l faci mai perfect. Fiindcă, oricit 
de mare ar fi măestria cu care ți Lai injgheba, lot ar fi vre-o impreju- 
fare in care, printr'o omisiune a ta, acest adversar de comandă ar face 
vre-o manevră care să te pue pe tine în Iacureătură, Cu Vaticanul as 
seimeni accidente sint exsiuse, Unde are de ales intre două càl, una 
care ţi face jocul şi alta care să-i păzubească lui, poţi să fii sigur că va 
iege pe ces de a doua, Aici nicl nu mai € vorba de o prevedere; a, 
ajuns să fie o cenitudine matematică. In palatele Vaticanului, în apar- 
tamentele Borgia, sub zidurile impodobite de frescele celebre ale Jup 
Pinturicchio, s'au intilnit, printr'o ciudată fantezie a soartei, insptitudinea 
profundă a unul bătrin modest, care n'ar îi trebuit niciodată să fie ales 
Papă, şi intransigeața patologicä a unui tinăr, care n'ar îi trebuit nici- 
odată să fie ridicat la demnitatea de conducător al diplomaţiei papale. 
Punind alături defectele lor, aceşti doi prelați au ajuns tără greutate la 
o perlecfie, am pulea zice rafinată, a artei dezastrelor diplomatice. Bine 
Înțeies că sarcina lor e lagratä, Ei reprezintă o cauză câre moare 
şi în asemeni condițiuni nu poale niciodată să fie un învingător, Dar cu, 
puţină dibăcie, cu putin tact, cu puțin simţ al reatitätiior inconjurätoare 
poți să ascunzi fnfringeres, so mal amini, să-i mal reduci proporțiile, 
Să salvezi, dacă nu tondul, cel putin aparențele, În ce a constal girik 
lui Léon al Xili-lea dacă mu în arta de a scăpa cel palin prestigiul 
Bisericii catolice intrat veac, In care spiritul de cercetare Ştiinţifică făcuse 
prea mari progrese peniruca să mal poți nădăjdui reinvierea splendorilor 
bisericeşti de odinioară ? Nenorocirea d-lui Canalejas € că n'are de 
luptat numai cu Vaticanul: el are de înptat cu catolicii spanioli şi cu 
aceştia iupta nu e aşa uşoară, El au pentru dinşii bigotismul invete- 
tat al unei populaţiuni care a trăit atitea veacuri sub absoluta depen- 
dință a Bisericii catolice, ei au pentru dinşii deprinderile atavice ale lu- 
mii politice, care n'a reuşit încă sá se desbare de infitenta clericală, In 
sfirşit, ei au cu diuşii nobieța şi clasele avule, pe care le conduc preoţii 
şi dinastia, care, orice s'ar zice, nu poste să nezocotească cuvintul Bi. 
sericii, Afară de aceasta, clericalii au de pastes lor toată mişcarea car- 
listă. Mişcarea carlistă propriu zisă n'ar fi primejdioasă. Numărul ade- 
rent lor ei a scäzut fusste mult şi partizanii descendenților lui Don Car- 
los au pierdut entuziasmul lor din trecul, Dar mişcarea carlistà prezintă 
pentru monarhie o primejdie serloasă dintr'un alt punct de vedere. Ine 
ti, lor îi se pot alipi oriad elementele coaservaloare spre a provoca 
O răsturnare a dinastiei actuale, şi, iu al doiica rind, luaţi de viztejul dis- 


CRONICA EXTERNA 417 


trugerii, ei se pot intilni într'un război civil cu republicanii şi determina 
astfel, dacă nu schimbări sociale fundamentale, în orice caz foarte Ine 
grijitoare complicaţiuni interne, 

Deocamdată clericalii sint hotăriți să recurgă la orice mijloc nus 

mai să-şi păstreze privilegiile. Perspectiva unui război civil nu-i infi- 
oară cttuşi de putin, Se pare insă că națiunea nu se va lăsa să fie t- 
tit intro asemenea aventură. Carliştii ştiu foarte bine că, dacă s'ar răse 
turna dinastia actuală, republica ar avea mai mulți sorți de lzbindă de- 
cit dinşii, şi aceasta potoleşte mult ardoarea lor clericală, Deasemenea 
şi conservatorii : ei se tem prea mult de un regim republican, sub care ar 
fi cu desävirgire desiiințaţi, pentruca să nu aibă oarecare menajamente 
pentiu d-nul Canalejas. lar republicanii nu se simt încă destul de putere 
nici pentru a doii acum răsturnarea dinastiei. Ei preferă să deschidă 
porțile unei politici democratice şi să pregătească astiel terenul succe- 
selor lor viitoare, Pentru toate aceste cuvinte, nu credem că incercärile 
Bisericii de a provoca o agitaliune separată sau combinată a tutulor a- 
cestor forte, va ajunge la vre-un rezultat. 

Opoziția nobletei si a claselor avute constitue netăgăduit un fac- 
tor însemnat de rezistență impotriva politicei d-lui Canaiejas. Dar nici 
acesta nu este un factor ireductibii, Nobieţa spaniolăe decăzută. Chiar 
cind vrea să lupte, nu ştie cum sälupte. ln ultima cziză, slăbiciunea ei 
s'a dat pe față de mai mulle ori. Şi pe urmă nu trebue să uităm că 
gi armele pe care nobilii le au la indämina lor sint mici şi nu pot să 
îintimideze pe un om care, ca d-nul Canalejas, ştie ce vrea. Cu protes- 
tări iscälite de doamne din innalta societate şi redactate de contesorii 
lor, cu ameninţări de demisiune a tututor nobililor din serviciul Curţii 
nu se cîştigă bătălii insemnate în secolul nostru. Innainte de revolull- 
une la Versailles, su la Prado înnainte de invaziunea trupelor napoleo- 
aiene, se resturnau și regi cu asemeni manifesratiuni; azi nu se sperie 
cu ele decit politiciani înfrizoşaţi şi se stirneşte cel mult surisuri pe bu- 
zele oamenilor hotärifi. 

Dinastia ar părea să île pentru politica d-lui Canalejas o piedică mai 
gravă. Din fericire pentru d-nul Canalejas, Alfons al XIII-lea a înțeles si- 
tuaflunea şi a avut puterea să se sustragă tuturor influențelor clericale 
ce-l Inconjurau. Nu se poate şti dacă dinsul va păstra până la sfrgit 
atitudinea pe care a luat-o, dar liberalismul de care a dat dovadă ple- 
dează in favoarea sa. Crescut de o mamă foarte credincioasă, inconjurat 
din copilărie numai de preoți, trăind zilnic în mijlocul unei noblețe cle- 
ricale, Alfons al XII-lea părea osindit să fie un vrăjmaș al tuturor porni. 
rilor democratice. Cind colo, ela Imbrälisat cu oarecare lărgime de veder 
toate chestiunile mai Innaintate ce s'au ivit decind domneşte, şi desi 
gur că într'insul d-nul Canalejas are cel puţin deocamdată un sprijin pu- 
termic. 

Aşa Incit, în ultima analiză, singurele elemente cu care d-nul Cana- 


sis VIATA ROMINEASCA 


lejas va avea să lupte in toată puterea cuvintului sint: bigotismul popu- 
laţiunii și clericalismul Innäscut al politicianilor. Oricit de puternici ar 
fi aceşti doi factori, totuşi ne vine greu să credem că ei vor fi mai tari 
decit intreaga sullare democratică modernă, în numele căreia d-nul Canale- 
jas a ridicat steagul, și decit ura Impotriva clericalismului, pe care Biserica, 
prin greşelile ei, prin telul nenorocit cu care a condus destinele Spa- 
niei, a sămănat-o încetul cu încetul în sufletul poporului spaniol, 

lată dece isbinda d-lui Canalejas ne pare probabilă, Dacă cle- 
ricalli au cu ei puterea tradälunil, democraţii au pentru dinşii toată pu- 
terea spiritului modern, 

Dar, încăodată, să nu ne gräbim cu proorocirile, Spania nu e 
obişnuită să facă storțări. Cine ştie dacă, după aceia pe care i-a im- 
pus-o d-nul Canalejas, ea nu va cădea la pămint sleită de puteri şi dacă 
nu va irebui să mal treacă prin citeva Incercäri până să ajungă a inge- 
nunchia pe deplin clericalismul şi a afirma într'adevăr supremația Statt- 
lui asupra Bisericii, 


L G. Duca 


mm 


VO ‘+. 


le: 4 Rs 


Cronica veselă 


NOAPTE DE AUGUST. 


MUZA 
Särutä mă, poele,—ia-ţi lira şi suspină! 


POETUL 
Dar mam nici gaz în lampă, nici praf de zacherlină. 


MUZA 
Särutä-ma, poete, şi cîntă cind iți spun! 


POETUL 
Acesta e desigur momentul oportun: 


Ca fata, „cind e prinsă de zbuciumări secrete“, 
Mă'ntorc şi stau o clipă cu faţa la părete, 
Apoi pe partea dreaptă din nou,— şi tar tresar… 


L-am prins! Am prins duşmanul !... Un singur exemplar 
Din cili m'atacă noaptea, cu hotărirea fermă 
Să-mi perloreze toată sărmana epidermă, 


S'a isprâvit cu tine, făptură sältärea{à ! 

Eu nu pot să justilic obscura ta viaţă, 

Ci doar mă uit la tine şi, indignat, mă mir 

De unde-ţi vin aceste instincte de vampir, 
Această 'nverşunare nebună, fără scop! 

De ce trăeşti ? Si care destoinic Mizantrop 

Te-a inventat ?.., Răspunde-mi, căci dacă mă decid 
Să te trimit ad paires.. 


VIATA ROMINEASCA 


MUZA 

Devii insecticid ` 
ŞI stingi întinsul raza eternă de lumină, 
Ce tremură in toate tiparele de tină,— 
În forme vii de floare, de om şi de insectă. 


POETUL È 
Pe tine nu te pişcă... 


MUZA 
Pe mine mă respectă. 


POETUL 


O da, tu eşti abstractă, dar eu, sărman poet, 
De citeori nu blestem că sint aşa concret! 
De-aşi ti o ficțiune, un mit, un artificiu, 

Aşi ignora desigur acest infam supliciu,— 
M'aşi regăsi cu tine în propriul meu mediu, 
Mi s'ar părea că veşnic mă aflu în concediu... 


MUZA 
O, mai incet ! 


POETUL 


Răspunde-mi, platonică amantă, 
Dece mi-ai pus în mină o pană diletantă ? 


MUZA 
Să 'mbraci în haină nouă simţirea ta bogată, 
În ritmuri elegante o inimă să bată 
Si lacrimile tale să tremure In rime. 
Ridică-te şi cintă-ți durerile intime, 
Cultivă stilul sobru şi epitetul rar,— 
Apoi, uimit tu însuţi, trimite la tipar 
O carte amuzantă şi plină, ca un stup, 
De cugetări subtile... 


POETUL 


Pardon că te 'ntrerup,— 
Dar simt că iar mă pişcă... 


CRONICA VESELA 


MUZA 


În formă ideală, 
Impersonal, arată-ţi durerea personală 
Sin sfera artei pure, uitindu-te pe tine... 


POETUL 


Vrei să-mi expun amorul şi inima ‘a vitrine, 
Să spovedesc in lume secretul meu tezaur, — 


Să-mi tiimbiţez iubirea „din trimbiţe de aur?*,., 


Şi cind în juru-mi creşte o larmă ne'ntreruptă 
De glasuri de durere și strigäte de luptă, — 
Eu să rämin de-o parte, cu ochii cătră stele, 
În turnul de ivorin al visurilor mele?... 
Văpae stearpă, care se mistue 'n zâdat,— 
Acesta-i înțelesul divinulul tău dar ?... 


Mai bin piară 'n germen imaculatul tom ! 


MUZA 
Dar nu uita, poste, că eşti poct, 


| POETUL 
Sint om, 


MUZA 
Pardon... 


Te rog... 
MUZA 
Dă-mi voe.. 


POETUL 


Polemică deşartă ! 
Eu simt că iar mă pişcă... 


MUZA 


Vreau artă pentru artă, 


Gh. Topirceanu 


Viața rominească în Ardeal 


Insemnările unui ardelean: impăratul octogenar 


Mărin-ta, e un străin afară, 
Cam trențăros,—dar 
Şi Adevărul par' ea zis că-l chiamă. 
De unde-o fi... că nu-i de-aici din ţară. 


Viakufà 


Sună a sărbătoare clopotele dela mânăstirea Sfintei- Treimi 
și vlădica în odăjdii scumpe, inconjurat de ceata sfetnicilor lu- 
mg poea are gts in sei ame câtră Ziditorul a toate. 

i deodată cu fum e tämle, ce se ridică 1 
înnalță şi imnul biruitor: zic a la da 


Doamne, ține şi te 
Patria si pe AL crc 


Se Innaljä din ce in ce mai sus, cătră Stäpinul ce vintură 
ca pleava coroanele şi stäpinirile, 

Si imnul acesta se intiineşte cu altele asemeni, în calea lui 
îndelungată, prin dumnezeiasca muzică a cerului... 

Sint aceleași acorduri de imn, mai slăbite, mai năcăjite 
aria din bisericufele satelor noastre cu multe poveri si lumină 
puţină. 

_ O rază de soare, cum trece räzleafä prin acest alai de vi- 
brări sonore şi de fum de tämle,—il despică în două si cearcă 
să lămurească ce e adevăr și ce e porunceală în acest innältà- 
tor concert de preamărire. à 
i Si alege raza de soare; şi adevărul il pune de-a dreapià, 
sar minciuna de-a stinga... până ce se pomeneşte că dira din 
dreapta prea e de tot subțire. 


Gazetele scriu și ele ditirambi cu acest sărbătoresc j 
dar din poliloghia frazelor se desprinde o resignare, 0 AR er 
care stinjeneşte avintul, chiar in clipa fericită a innălțării, 


pare om de soamă,. 


VIAȚA ROMINEASCA IN ARDEAL 323 


Se inşiră meritele impäratului, care sa invrednicit a stă- 
pini mai mult ca oricare altul destinele acestei monarhii atit de 
artificial inchegate, Pierderile din apus: Lombardia, Veneţia, 
Schleswig-Holstein sint inlocuite prin achiziţiile din orient: Bosnia, 
Herţegovina, Novibazar. Revoluţia ce bintuia chiar în zilele 
grele cind şi-a pus coroana pe cap, a fost suprimată și ea, cu 
ajutorul cazacilor ruşi șia legiunii romine gemine, în frunte cu- 
visătorul Avram lancu si cu neînfrintul Axente Sever. Singele 
vărsat de părinții noştri pe coastele de slavă ale Munfilor-apu- 
seni şi-a adus roada binecuvinlată. A inceput a se revärsa şi 
asupra noastră zorile unui viitor mai fericit, Chiar in vremea 
absolutismului, cind Viena suprimase orice pornire mai avintată 
a Ungurilor, ne-a impărțit cu mină largă cele mai mari favo- 
ruri: mitropolia unită din Blaj, cu eperhiile Lugos şi Gherla. 
(1853). mitropolia ortodoxă din Sibiu, cu eparhiile Arad şi Ca- 
ransebes (1865). constituția bisericească a acesteia (1869), „Aso- 
ciațiunea (mai înnainte) transilvană*, ca instituţie culturală (1861), 
gimnaziile din Brașov (1850) şi din Năsăud (1863), școala co- 
mercială din Brasov (1869), recunoaşterea organizației noastre 
ca partid mafional-politic la 1861, cind sa ținut la Sibiu cea 
dintâi conlerență naţională. Tot in acest interval s'au deschis 
zăvoarele ruginite ale opreliştelor de veacuri—si mulți cărturari 
romini au innaintat repede în slujbe innalle de stat. 

Infringerea dela Künigrätz insă, sub povara căreia Viena a 
fost nevoită a pacta cu Ungurii, acceptind dualismul, a in- 
semnat moartea acestei epoce de scurtă fericire şi pentru noi, 

Ajunşi la putere, Ungurii, asmuţiţi mai ales de presa judeo- 
maghiară, care avea interes de a pescui in apă tulbure, au pus- 
stavilă tuturor näzuintilor noastre de progres si desvoltare etnică. 
Fantoma „statului unitar maghiar* i-a orbit cu desävirgire, fā- 
cindu-i să-şi uite de asezamintele tntelepte ale celor mai mari 
bărbaţi de stat ai Jor: Eötvös si Deák. 

Fantoma aceasta a dat naştere la alte fantome, între care- 
cea mai obişnuită e: fantoma gravitärii in afară. Fantoma a- 
ceasta ni se imputa mereu, de citeori ne apăram legea şi lim- 
ba, de clteori ne ridicam glasul de protest, in fața nelegiuirilor 
ce curgeau cu nemiluita asupra capetelor noastre, care nu vo- 
iau să se plece în această inegală luptă pentru dreptate... 


Astăzi nu mai avem voe să ne ridicâm instituțiuni cultu- 
rale, nici chiar pe banii noştri. Chiar cele existente sint ame- 
nintate din ce în ce mai mult. Limba noastră e strimtorită pe- 
toate terenele—şi o limbă străină ni se impune cu forța, în de- 
trimentul vădit al instrucției, chiar în școalele primare, Organi- 
zatia politică nu mai e recunoscută, şi indräznefilor, care recla- 
mă drepturi codificate în legile țării, li se răspunde cu puşcă-- 


324 VIAŢA ROMINEASCA 
Mun n nt i n N N II 


rie. Sezhedinul şi Vaţul ar putea să istorisească foarte mult... 
“så ne lămurească, cite suspine näbusite, cite sănătăți sdruncinate 
am adus jeriiă —şi mai aducem încă... 

Te oprești aiurit şi te intrebi dacă e adevâr—dacă poale 
-să fie adevăr—ca toate acele sentințe de prigonire neintreruptă 
“să se aducă In numele Aceluia, pentru care părinții noştri şi-au 
vărsat singele în 1848 şi care a fost inconjurat cu o dragoste 
aproape legendară, in sinul neamului nostru ? 

Te opreşti să-ţi dai seama—si nu găsești o lämurire, un 
„punct de razim in situația de extremă ironie, cind chiar detro- 
natorii de odinioară ai Domnitorului ne pun azi genunchele 
"pe piept! 

Nouă, care am sprijinit cu singele părinților noștri acest 
"tron, chiar în vremuri, cind era sguduit din temelie! 


„Dar să nu turburăm frumoasa zi de praznic, cu tinguiri de 

prisos ! 

„SA dâm Cezarului ce e a Cezarului, mulțumindu-i pentru 
“binele ce ne-a făcut in trecut si amintindu-ne, in aceiaşi vreme 
“ŞI de multele mihniri ale zilelor de astazi, i 

Ca neam pururea credincios dinastiei habsburgice, care am 
pecetluit de atllea ori cu singe aceasta credinţă, repetäm şi noi— 
"cu pietate mai micşorată, dar totuşi cu pictate—ictenia, ce se ros- 
teste azi ŞI Intotdeauna din miile de miile de biserici rominești : 
„pentru binecredinciosul impăratul si regele nostru... pentru bi- 
or petrecerea, pacea, sănătatea, mintuirea şi—iertarea Păcu- 
velor ini...“ 


Al. Ardeleanu 


Miscellanea 


Plagiatul I. Dragu 

Relativ la impresiile de cătătorie iscãlite L Dragu si publicate- 
în No. nostru precedent, redactorul nostru d, Ibréiieanu a adresat unui» 
ziar din Bucureşti o scrisoare, pe care o teproducem aici : 


Domnule Director, 


dia Vă rog să binevoiţi a publica in ziarul d-voastră următoarele rin- 
ari : 

In luna funie am primit la redacția revistei „Waja Rominească* 
din partea unui domn din Craiova un maruscris confinind impresii de- 
călătorie, iscalit loan Dragu, şi care sa publicat în numărul 7 al revistei. 

Pe cind îl ceteam, admirind mal ales frumuseta imaginilor, eram- 
cuprins şi de o indolală: simțeam că am msi cetit undeva lucrurile spuse 
de d. Dragu. Cel intăiu lucru pe care l-am făcut atunci, a fost să mă» 
interesez dacă persoana care se ascundea sub acest pseudonim există În 
adevăr. După intormaţiunile căpătate m'am convins că numele care In- 
soțea pseudonimul este cu adevărat al unei persoane din Craiova. Acest: 
lucru putea fi pentru mine o garanţie. Totuşi, pentru o mai deplină si- 
puranţă, m'am adresat acestui domn printr'o scrisoare, în care îmi arătam - 
bänuiaia că lucrarea sa e plagiatä, După citeva zile am primit răspunsul 
său, prin care se apăra, oarecum cu indignare, de părerea pe care mi-o 
exorimasem, mărturisind că este de acord cu mine „în ceia ce pri-- 
veste oarecare asemănare in peneralități, iar nu in frazā și cugetare“, 
Väzidd că d. Dragu confirmé cu sinceritate bănuiala mes, cel puțin in. 
privința generalitășilor, n'am mai crezut de cuviință să mai controlez 
„fraza“ şi „cugetarea”, 

Totuşi, bogăţia de fapte şi de senzaţii, maturitatea cugetării, cu- 
loarea franțuzească a stilului, citeva pasagii din scriitorii străini, ca de 
exemplu descrierea Smirnei aproape la feb cu aceia a Algerului din, 


326 VIAȚA ROMINEASCA 


Maupassant (fapt asupra căruia l-am atras atenţia autorului), m'au oprit 


“să cred că am Innaintea "mea o creație originală şi m'au făcut să văd 
în ea numai o meşteşugită compilaţie, şi bucata s'a publicat ca atare. 

Cu toate acestea, neștiind pănă unde merge compilația, am tipä- 
tit la rubrica „Miscellanea“ din acelaşi număr o notifä prin care imi ex- 
primam această indolală, 

Astăzi, tolosindu-mă de răgazul vacanței şi räsfoind citeva cărţi, 
Dănulala mi s'a transformat în siguranță, Cine vrea să se convingă că 
lucrarea d-lui Dragu e plagiatä, n'are decit să cetească, din kogata !tera- 
tură a călătoriilor din Orient, cel puțin ultima carte a lui Pierre Loti: 
La Mort de Phylae... 

Am scris aceste rinduri pentruca publicul cetitor să nu-şi mai 
facă zAdarnice iluzii aşteptind un nou talent, 

Primiţi, etc. 


Mănăstirea Neamțului, G. Ibrăileanu 


12 August, 1910 


Willinm James 


Cugetătorul ilustru, pe care America I-a pierdut zilele acestea, era 
născut la 1842, la New-Yorck, Evoluţia sa intelectuală are puncte de asă- 
mänare cu acea a lui Wundt, Cagi filozoful german, el şa început ca- 
riera ca om de ştiinţă specială, ca anatomist şi ca fiziolog. La 1869 şa 
“trecut doctoratul In medicină și la 1876 a tost numit profesor de fizlo- 
logie la universitatea din Harward, Cercetările psiboïogice şi proble- 
mele de filozofie pură l-au atras apoi, şi, în urma câtorva studii care 
au făcut numele lui cunoscut, a fost trecut ca profesor de filozofie la 
aceiaşi universitate, în anul 1885. 

Ca psiholog, meritele saie sint neperitoare, Puţine spirite au avut 
întrun grad mai înna!t simțul ascuţit şi pătrunzător al observației in- 
terne, viziunea clară a nuanțelor delicate și fugitive ale vieții psihice. 
Ceia ce face originalitatea şi farmecul cercetărilor sale în această direc- 
ţie e metoda sa. El a făcut totdeauna numai psihologie, fără a observa, 
<a cei mai mulţi psihologi, realitatea prin prizma ideilor filozofice, sau 
a ipotezelor fiziologice, şi fidelitatea sa față de mărturiile conşiiinții si 
ale experienţii interne l-a făcut să inläture multe probleme false si să 
dărime unele teorii tradiţionale, 

Pe la 1890, pecind asociationismul şcolii engleze domnea în psi- 
hologie, ca cea mai comodă ipoteză explicativă, James a arătat, în ace- 
laşi timp cu Bergson, că această teorie nu e decit un atomism psihic, 
care consideră conştiinţa ca o oglindire pasivă a realității, care separă 
şi izolează în chip arbitrar stările noastre psihice, întroducind o discon- 
tinuitate falşă In ace! curent continuu si fluid, care formează caracterul 
original şi ireductibil al vieţii noastre sufleteşti. Impotriva psihologiei 


MISCELLANEA a 


'spiritualiste, care neglija elementele fiziologice existente în orice emoție, 
James, cu teoria sa, care se rezumă In faimoasa frază: „Nu plingem 
că sintem trişti, ci sintem trişti fiindcă plingem*, a arătat importanța si 
rolul acestor elemente în viața afectivă, Si dacă ideile lui în aceasta pri- 
vinfä nu corespund totdeauna adevărului, el a descris în această parte 
obscură a psihologiei un nou cimp de cercetări. Faţă de partizanii đe- 
terminismului mecanist, James a scos în lumină c'o rară pătrundere sen- 
timentul de creaţie spontană, care e la baza sforfärii si a actului voluntar. 

Sentimentul religios a găsit în psihologul american un analist pro- 
fund, şi opera sa „Experienţa religioasă" conține un material bogat de 
biogralii, de observaţii, de analize fine asupra vieții marilor mistici, In 
această operă originală şi atrăgătoare, James combate cu ironie pe par- 
tizanii materialismului medical, pe acei care caută să explice manifestă- 
rile sentimentului religios prin teorii fiziologice, fără să ţia samă de 
roadele sale psihice, de valoarea lui biologică, în viața individuală şi 
socială a omenirii. Cu ajutorul cercetărilor recente asupra subconstien- 
tului, el explică în chip ingenios conversiunile şi unele manifestări ale 
sentimentului religios, pe care spiritul vulgar le consideră ca suprana- 
turale. inpotriva parti zanilor fanatici ai științelor naturii, James caută să 
restabilească importanţa experienţii interne. Pe cind ştiinţa nu ne dă 
decit un schelet de abstracții si de simboluri impersonale, prin formele 
vieţii afective, care joacă în religie un rol atit de insemnat, intrăm tn 
contact cu partea intimă şi proiundă a personalităţii noastre, 

In conferințele şi articolele sale filozofice, James a dus o luptă ne- 
“obosită Impotriva metafizicei rafionaliste, care consideră adevărul ca ua 
product al raţiunii absolute, se depărtează de experiența senzibilă şi ne- 
glijează aspectul activ al spiritului nostru. Prin empirismu! său radical, 
prin pragmatismul său, James a predicat cu entuziasm o filozofie mai 
omenească, mai apropiată de pämint, de viața actuală si de necesităţile 
practice ale vremii noastre. Scrierile lui numeroase atrag şi seduc spi- 
ritele prin forma familiară a cugetării, prin stilul lor viu şi cald, si pa- 
ginile, în care e vorba de problemele innalte ale vieţii, vibrează de e- 
moţie conținută şi de avint poetic. Prin aceste pagini va trăi mai ales 
“spiritul acestui cugetător viguros, în care rasa anglo-saxonă a intrupat 
atit de armonios însuşirile sale contradictorii, tendința spre practicism şi 
idealismul mistic. 


P. Nicanor & Co. 


on, 


Recenzii 


N, Cartojan. Alerandria în Litera- 
tura românească. Lucrare premiată de 
Universitatea din Bucuresti cu pramiul 
Hitel şi tipărită eu ajutoral Panduţiu- 
nii Universitare Carol I. Bucureşti, Ra- 
sidosce, 1910, 1 bros, în & de 101 pig- 
fără prot. 

Acum aproape trolzeci de ant în 
urmă M, Guster dădea tn adinirabila sa 
‘Literatura Populură Romină' (Baeu- 
resti, 1889) o succintă analiză n Ale 
xandriel, pe cit permitea endrul gene- 
ral al lucrării sale. ,Cercotaren cu 
deamăruntal—spunou el—u tuturor va- 
riantolor și deosebirilor, precum şi un 
studiu mai vast, se poste face numat 
într-o monografie spocială asupra Ale- 
xandriel romine în compornțiune eu 
Alexandriile celorlalte popoare, colati- 
onind și manuseriptele rominosti sl ti- 
parcele intre dinsele“ (p 261 

Corcetarea acensis n intreprius-o D. 
Cartojan. 

Cel mal vechii manuseript de Alo- 
xandeie cunoscut pàn acuma duteuză 
din 1620 şi se datorește popa Ion din 
Simpotru in Ardeal. După anumite in- 
dreptări de seris, lacune, indreplärt de 
text faţă de alio manaseripto si pro- 
zența unui pasaj slavonese se vele că 
Alexandria lul Popa Ton din Simpetru 
nu ne înfățișează însăși traducerea pri- 
mitivă a Alezundriei în limba romină, 
ci o copie posterioară. 

Deosebirile de limbă faţă de Psulti- 
ris Șeleiună si Apostolul delia Voro- 


nof ne urată că Alexandria lui Popa. 


lon nu s-a făcut niet in ucelaş timp 
nic! În aceiaș regiune, în cure s-an tru 
dus ecele două cărți. Pa do altă parte 
incousecvența formelor fonetica si mor- 
fologice din mannseris, fată do con- 
socven(a notelor copistulut, arată că 
manaseriptul, copiat în Simpetru, a fost 
trudus fn uită localitate. In Ardeal 
sint însă cinei loculităţi cu numele 
Simpetru. Autorul constată anumite 
pasticulurităţi fonetice ale Simpetru- 
lui eopiol, fürñ a se pronunța asupra 
localizării lui, 

In ce priveşte regiunea În tare s-a 
făcut traducerea, D. C. erodo că, „din 
cele ce cunoaştem pân ucuma asupra 
dialectologiel noustre*, „regiunea, din 
care a pornit traducerea, trobueste cñ- 
utată în părţile sud-vestice ale Arden- 
lulu”. Insă D: C, mi nimal că nu 
fuco o comparație intre limba mamis- 
criptului si dialectele din sad-vestul 
Ardealului, dur nu indică- niel macar 
studiile dialeetologiee po care le-a avut 
in vedere. Din acest motiv părerea a- 
utorului asupra locului ende se va fi 


făcut traducerea Alexandriei rümine să | 


se probeze de acuma inainte. 
Cure va f fost însă textul traduce- 


rii? In vederea adării mcestul text D, 


C. studiază amănunţit toute manuserip- 
tele cunoscute, pe cara le deosebeste 
in trei grupe: An As si B, Toute a- 
coste grupe de manuscripto decurg din 


acelaș prototip, adică din aceias tra- și 


RECENZII 329 


ducere, care s-a făcut după redacţia 
sirbească a Alexandriei. 

Urmează apoi textul reconstituit, 

Prima Alexandrie tipărită datează din 
1713. Un exemplar din această ediţie 
a cunoscut Del Chiaro, Astăzi nu se 
posedă însă nietunul, O notă ediție a 
Alexandriei e scoasă la Sibiiü în 1794. 
Această ediție a fost retipărită identic, 
la 1796, de Strelbitkii ja Movilăă în 
Basarabia. O altă ediție apare la 1810. 
Dela această dată edițiile se inmultese. 

Alexandria a avut influentä atit w- 
supra cărturarilor cit și asupra litera- 
turii populare. Pasaje din ea se gă- 
sese intocmai ori prelnerste in Invätä- 
tarile Ini Neagoe cătră fiul săă Too- 
dosie, Necalal CostinCiasornient Dom- 
nilor, Viața Sfintaluf Macarie Rimlea- 
nul, Dosoltei— Vieţile Sfinţilor. 

Cuprinsul Alexandriei a fost însă p- 
tacat de cronicarii M. Costin, N, Costin, 
Stolnieul Constantin Cantacuzino, şi 
alţii. 
Influența Alexandriei asupra litera- 
tarii populare este mal interesantă. Ast- 
fel, Ducipal este calul näzdrävan din 
poveştile noastre ;—Cüpoînit „niste oa- 
meni cu faţa jumătate de om și Jumă- 
tate de cine“ sint monstrii pe care l-a 
gāsit Alexandru în pastiari, 

Foarte interesante sint povestirile 
lăcute de popor cu elemente din Ale- 
xandrie pentru a-şi explica fie rămă- 
siţile unei străvechi cetăţi fie anume 
particularități sle solului, Asa, în co- 
mitatu) Zarandului din Ardeal este o 
despicătură uriaşă de munte, în cure 
sătenii văd urmele calului lui Ale- 
wandru Machedon;—vetatea Antina din 
Romanați este Antina (Atina) din 
Alexandrie. 

Credintele despre Blajini, Rohmani, 
Rocmani, Rogmant „oameni care tră- 
ese retrași, pe lingă apa Simbetei, în 
hotarele ralului* corespund cu Nago- 
mudril, pe care Alexandra îi adă în 
preajmu raiului. Chiar numele Rok- 


ale Alexandriei corespunde Nagomu- 
drilor. 

Lucrarea d-lni C, dovedește munek, 
erudiție, pricepere. 

D. C. a făcut osia co era grei. D-sa 
e dator acuma să dee filologilor o e- 
ditio critică a Alexandriei, 

G. P. 
s*a 

A. D. Xenopol. Partidele politice în 
revoluția din 1848 în principatele ro- 
mêne. Ed. Acad. Rom. 1910. Bucureşti, 
Göbl. 65 pag. 60 bani, 

Ideile liberale si egalitare franceze 
intiuonțaseră încă dela începutul vea- 
eului al XIX-lea mințile rominosti. 
Ele se inchegarä într'o alcătuire poli- 
tică manifestă însă numai odată cu re- 
volutin din 1845, dind nastare partidu- 
lui, careşi ia numele de liberal 

D. Xenopol ne vorbeşte în lucrarea 
d-sale despre formarea acestui partid 
şi despre lupta color donă partide: 
liberal şi reacționar—in revoluţia din 
1545 din principate, 

Ficeure clasă socială și-a Insugit din 
ideile Revoluției Francoze, aceia ce 
i-a convenit cu situuția sa de fapt. Dacă 
tonte clasele se putenu declara pentru 
libertatea națională, nu toate puteuu 
fi pentru ideia do egalitate, Cită vreme 
numa ideia de nationalitate agita spi- 
ritele, avurăm în faţă un singur par- 
tid național. In curind insă clasele so- 
cinle inferioare incepară să-și manifeste 
tendințele lor de libertate și egalitate. 

Ces dintăi elasă nemulțumită, eare- 
şi spuse cnvintul, fu clasa mieilor bo- 
eri. Aceasta, umilită prin rolal inferior 
eoi juca, dădu în iveală procctul de 
constituție din 1822. Dacă această mică 
boerime din Moldova cerea deopotriva 
indreptätire la conducerea ţării eu pro- 
tipendada boorească, această egalitate 
nu era dusă însă mai departe si pen- 
tru clasele mijlocii, si, mai ca sumă, 


10 


3m VIAȚA ROMINEASCA 


pentru marea mulțime a poporului dela 
țară, care avea toată dreptatea să ceară 
să se conducă el însu-şi. 

Apărători ai egalizării tuturor ela- 
solor, apărură ceva mai tirziu şi nu 
în Moldova, ci eu deosebire în Munte- 
nia, Un om din popor, Eufrosin Poteca, 
și un mare boer, Constantin Radovici 
din Golesti, ridieară glasul în favoaren 
claselor nedreptätite, 

Încercările de relormă ale unui străin 
ca Kisselev, sau nle Domnilor pămin- 
teni, se izbiră de împotrivirea inversu- 
nată a clasei boeresti. 

Ideile cele nouă însă se răspindeau 
din ce în ce mal mult prin scoli şi prin 
cărți, O societate studențească, intoma- 
iată la Puris mai ca samă de fii de 
boeri din Muntenia, urmărea n idee do- 
mocratică fără îndoială, Intreţinind în 
străinătate tineri lipsiți de mijloace. 
Cind focul revoluționar izbaceni în Fo- 
bruurie 1545, aceşti studenţi romini se 
ureară pe baricadele Parisului, alături 
de revoluționarii francezi, 

lu curind revoluția svu loe si În 
Priveipute, Incerearea revoluționară din 
Moldova căzu în cea mai mure purte 
şi prin faptul că masele populare nu 
simțiră nici o tragere de inimă pentru 
o miseure făcută de micii boeri, care 
cerea un şir de reforme în favoarea 
«lasoi lor in întăiul rind şi care men- 
ținea privilegiile Regulamentalui Orga- 
niv. Cind peste vre-o două luni Kogül- 
nivounu ceru reforme și pentru clasele 
de jos, o nouă mișcare fu cu neputinţă: 
trupele rusesti ocupaseră principatul. 

In Muntenia revoluția avu dela In- 
ceput o altfel de îndrumare. Ea wr- 
mărea egalizarea tuturor claselor și 
cerea, ca o împerioasă nocesitale si ca 
o condiţie de existenţă u naționalități, 
imbunätäfiren truinlui clasei țărănosti, 
luminaren și chemarea el la viață po- 
litieñ, Spre deosebire de miscarea din 
Moldova, grosul revoluționarilor îl for- 
man oumebil din clasele mijlocii ale 
poporului si, mai tirziu, chiar țăranii 


luară parte la această mişcare, caro îi 
privea atit de aproape. 

Boerimes, în cap eu Mitropolitul tã- 
rii, inspăimintată de programul revola. 
tionur, care cuprindea, între altele, des- 
ființarea clăcii si împroprietărirea ţăra- 
nilor, ceru ajutorul ostirilor rusesti spre 
u aduce pacea si fericirea de mai in- 
nainte. Mișcarea revoluţionară fu tonă- 
busitñ de aştirile turceşti, care pro- 
voacă vărsarea do singe din Dealul 
Splrei. Generalul rus Duhamel prive- 
ghiase de aproape la această operă de 
pacificare soelală, 

Două mari idei însă, care îşi aveau 
obirsin mai Înnainte de miscarea revo- 
luţionară, începeau acuma să-si facă 
loe din ce în ce mai mult in mintile 
cugetätonre : ideia unirii si chestiunea 
țărănească. 

Incă deln Inceput isbueniseră nein- 
țelegori între membrii guavernalui pro- 
vizoriu, în urma cărora Brătianu si Ro- 
setti demisionură. Aceste nmeintolegori 
erau privitoare la faptul că acestia nu 
mâmiteau supunerea guvernului fată de 
Soliman Pasn, coia ce adusese stirbi- 
rea autonomiei țării,—si propovădulau 
o împotrivire eu arma în mină si faţă 
de Rosia si față de Tureia. Pentruen 
acțiunea aceasta să albă un rezultat 
apreciabil și pentruca, în acelaşi vre- 
me, să se pășenască spra realizarea ne- 
atirnării țării si n intregirii ei, Brätia- 
nu, Rosetti, Ghica corenu uniren tuti- 
ror Rominilor întrun singur grup na- 
ionul de 74 milioune. Se stabilise chiar 
o întelegere cu Rominii din Ardeal în 
acenstă privință si se căuta a se jire- 
para opinia publică din Europa pentru 
primirea acestei idei, 

Dacă aceasta zăcea in cugetul celor 
trei fruntași ni mişcării revoluționare 


si a altora încă, ideia unirii Munteniei 


cu Moldova pătrundea și mai smult în 
gindurile KRominilor si-ai căuta apro- 
piata ei realizare. Pruncul Romin, or 


anul lui Brătianu şi Rosetti, pablică 
o samă de articole în privința uctasta 


el 


em ra, mice 


RECENZII 331 


şi tot acum Alexandri își serie poe- 
zin sa. 

Tureia şi Franța păreau gata a da 
ajutor pentru înfăptuirea acestui gind, 
Slăbieiunea însă a celei dintăi şi fră- 
mintările lăuntrice ate celei de a doua 
le impiodecarä însă de a putea face 
ceva. Dusmanul cel mare al unirii fa 
tot Rusia, care vedea intărindu-se o pie- 
dică în drumul ei spre Constanlinopol. 

Ideia însă, în jurul cărea se învirti 
toată mişcarea revoluționară din 1848, 
fu dezlegarea chestiunii ţărăneşti. Pen- 
tru a-i da o soluție, guvernul provizo- 
riu Inatitui,—fntr'o mişcare do naivitate, 
—e comisiune, alcătuită dintr'un același 
număr de delegaţi (äruni şi proprietari, 
Lucririle comisiunii ţinură opt zile. Dis- 
calin fu privitoare In desființarea elării 
si În împroprietărirea țăranilor. Coa 
dintâi abia putu A votută; In cela ce 
priveşte pe con de s doun, patimele ix- 
bucnirä cu atita furie, incit guvernul, 
teminduse de tulburări, suspendă lu- 
crările comisiunii. 

Revoluția din 1848 nu avu deei un 
reanitat imediat. Ea însă provocă in 
spiritele contemporanilor o mişcare de 
idei, caro-si găsi realizarea politică în 
intemeerea purtidulai liberal. Donă fu- 
sosoră și trebuiau să fie si de aci in” 
nainte ideile conducătoare alo acestui 
partid: apărarea nafionalitäfit în a- 
fară, prin lupta dusă impotriva Rusi- 
lor, si întărirea nafionalitätit înndurn- 
tru, prin lupta pontru triumful princi- 
piilor de libertate și egalitate, care, 
pentru un popor de țărani, se rezuma 
în vidicarea la o viaţă comștirută a 
térdnimii, care păstrase ndevărutal 
curucter naţional într'o vreme de ne- 
curmat amestec de popoare si care 
susținea intreaga clădire politică si 
socială, 

Partidul conservator fusese și el a- 
părătorul naționalități. Cind insă vin- 
tul revoluționar apnsean ndase ideile 
nouû de dreptate socială, enre sdruncinau 
poziţia privilegiată de pipă ntunei, a- 


tanci, acest partii recurse la ajutor 
străin, rusesc, spre a Innăbuși „noa- 
tütile*, 

Purtidului liberal îi reveni atunci sar- 
cina să fie si partid național și par- 
tid democrat. 

C.A. 
+e 

William James. Philosophie de l'ex- 
périence, Bibliothèque de Philosophie 
scientifique. Ernest Flammarion. Paris. 

Celebrul eugetätor american e unul 
dintre adversarii cei mai vigurosi si cei 
mai combativi ai motafizicei ratlonaliste, 
In aceste opt eonferinli ţinate la wni- 
versitatea din Oxford, el duce o Imptä 
Invorsanatä impotriva idenlixmului mò- 
nist şi dacă argumentele sale nu sint 
totdeauna convingătoare, forma con- 
cretă si familiară In care stie să ex- 
pue problemele celo mai abstracte, sti- 
lu] său colorit și viu, atrage si vuce- 
regte spiritele. După James, orice sistom 
Blozolie e expresia caracterului unul 

om, În ceia co are el mai intim si orlee 
deâniţie a universului nu e decit o re- 
actiune adoptată în mod voluntar deo 
personalitate faţă de dinsul, In orice 
sistem filozofie trebue să distingem o 
viziune sau conceptie si raţionamentele 
prin care domonstrăm această concep- 
tie. Ceia ve e important în cercetările 
filozofice e conceptia, rexaltatele, nu 
technica prin care ajungem |n ele. I- 
dealismul german important în Anglia, 
se distinge In operile reprezentanților 
săi uetuuli, printr'un exces de tehni- 
citate, printr'o întrebuințare abuzivă i 
abstracțiilor, printe'un intelectaslism vi- 
Wos. Desprotuind datele senzibile, el 
substitue experientii un sistem de no- 
tiuni, de un verbalism arid si sec. Ne- 
putind explica pe cale logică continui- 
taten, nici relaţiunele ce există Intra 
formele multiple, existente în univers, 
ilealiștii sint nevoiţi să facă apel la un 
deus ex machina, absolutol, noțiune 
vidă, monstru metufizie, eu totul sirăia 
de renlitatea fenomonală. James con- 


se VIAȚA ROMINEASCA 


sideră pe Hegel, părintele tuturor idea- 
liştilor de azi, mal mult ca un vizionar 
decit ca an logician. Vizuines sa are 
o mare parte de adevăr, dar metoda 
lui apriorică, jargonul său technie si 
logie, cultul mistic al rațiunii absolute, 
l'uu făcut să se piardă impreună cu 
discipolii săi întrun formalism intelec- 
tualist, vid de orice conţinut empirie. Cu 
multă putere James pune în contrast 
sărăcia substanţială a pantelsmului ra- 
tionalist față eu bogăţia de conținut 
a panteismului empirie al lui Fechner, 
expunind viața si concepția filozofului 
gorman c'o vizibilă simpatie, 

Dar eriticele decisive împotriva inte- 
lectualismului le-a adus Bergson, si Ja- 
mes nu are destule cuvinte de admira- 
tie pentru cugetarea sa originală si 
subtilă, viziunea sa lucidă, stilul său 
minunat. Ca si cugetătorul francez, Ja- 
mes crode că mişcarea nu ponte fi În- 
țăleasă prin ajutorul eoneeptelor no- 
schimbate. Metoda intelectualistä a con- 
ceptelor are o imensă utilitate, e un 
instrument indispensabil în practica vie- 
Hi, dar ne dă imaginea unui univers 
absolut imobil si cu ajutorul punctului 
de vedere inteloctuulist nu ne putem 
explica acţiunea, schimbarea, datele i- 
mediate ale vieţii. Nu putem pătrunde 
pănă la ele decit pornind dela intuiţie, 
delu experiența senzibilă. Coin ce oxistă 
in realitate nu sint lueruri îndeplinite, 
stări, ci lucruri care tind, care sint pe 
cale de a fi realizate, Logiea intolectun- 
listă nu e decit abstractie imohilă si 
cunostintfä ineompleetă, ea ou ponte 
deui un univers, In care miseurea e 
continuă. Relatiunile sint şi ele date i- 
mediato, continuitatea lucrurilor apare 
in însuşi Auxul lor, ea nu e opera unei 
rațiuni abstracte. Absolutul e o hipo- 
teză sterilă cure nu ponte rezolvi difi- 
cultätile inteleetualismului, el e un obs- 
tacol în calea progresulul filozofic. Rea- 
litatea poate fi mai bino reprezentată 
sub un aspect distributiv, sub aspectal 


nu a anuitot, dara unei serii de forme 
avînd fiecare individualitatea sa. James 
e departe de a spora că tonte spiritele 
vor imbrățişa pluralismul si empirismul 
său radieul; psiholog pătrunzător el 
știe rolul pe care-l joacă cauzale afec- 
„tive în viața spiritalui, atunci cind e 
vorba de adoptarea unei utitudini faţă 
de univers. Dar intelectunlismul plato- 
nician a imprimat studiilor filozofice un 
caracter pur rațional şi abstract şi Ja- 
mes crede că filozofia viitorului, mer- 
gind pe calea deschisă de Fechner și 
de Bergson, va trebui să ție samă din 
ce în ce mai mult de particularităţile 
pozitive ale universului real si de de- 
taliile vieţii, 
0, E. 
se 

Dr. Iancu I. Nistor. Die moldaut- 
when Ansprüche aŭf Pokutien. Wien, 
1910 (in Kommission bei Alfred Hülder). 
152 pag. şi © hartă, 

E o laerare foarte consthinciossà. su- 
Goieot documentată, clară şi interesantă; 
prin en se limpezaşte si se eomplec- 
tează, pe lingă chestia Pocaţiei, o bună 
parte din istoria Moldovii şi a orientului 
curopean, Poate, pe unele locuri, în es- 
plicurea faptelor, ar 6 trebuit să ție 
samă, mai mult, de cauze dinnăuntru. 

Tată, pe scurt de tot, chestia Pocuţiei, 

Numele se păstrează încă în podigul 
pocutie, Carpaţii poeutici: Rut Mik- 
losich)=cot, unghiu: prin compunere 
cu po (=ad) face Po-Kut, cuși alto 
nume d,e. Povolzje (Volga). Acele puma 
insamnă, de obiceiu, un loc lingă 
apă; poste căa fost chiar un riu Kutg. 
Granitele Pocutioi, după cum reesă din 
documente, erau: la N, Nistrul, la 8. 
Carpaţii; cele de V. şi E. sint mai gren 
de txat, totuși e foarte probabil că au 
fost, la V. cursul Bistriţei (ln Dlagos 
Tismeuiţa) pănă la Czessybiesy (=— Jesu- 
pol) în sud de Haliciu, la E. era Ce- 
remuşul, pănă la Kolaczyn şi apoi cur- 
sul Kolaczynului şi o linie până ls 


RECENZII 353 
Pe 


Potok (azi Potoczyska), pe Nistru. Intre 
aceste limite o suprafață cam de 7000 
km. C} 

Autorul arată natura pămintului, reo- 
logiceste, si configurația lui şi docu- 
mentează cum Pocuția era socotită ca 
cea mai bogată parte u Poloniei, avind 
păduri, ogoare, vite, mine de sare, ox- 
ploatate încă din soc. XI (St, e. M, a 
numit pentru ele un administrator) ete, 
Aves 15 oraşe şi vre-o 300 de sute; iar- 
miroate la granițe, schele pentru vase 
la Nistru. Populația era mai nles rn- 
teană, dar din sec, XII, si mai ales 
după năvălirea Mongolilor, sint pome- 
niți si Rominii; de pe la 1375 se do- 
eumentează existența dreptului rominese 
acolo. Rominii se înmalţese în paguba 
Rutenilor; toponimia, cuvinte rom. în 
limba ruteană, multe obiceiuri, arată că 
Rominii erau numeroși in Pocuția. A- 
cestea, pe lingă religia ortodoxă (si poate 
un trala mai bun sub Moldoveni), explică 
de ce se interesau domnii Moldoveni 
cu îndărătnicie de Pocuția si de ce erau 
preferați de populația de acolo. 

In privinţa politică, Pocuția n’a fost 
stat aparte, A făcut parte din princi- 
patul Haliciului; la 1141, cind se mută 
reședința prinților deln Przemysl la 
Haliciu, Pocuția devine centru. 

Până la 1324 au domnit Romanovicii; 
atunci sa ales muazovianul Boleslaw 
Troydenoviez (botezat George), dar fa- 
vorizind catolielsmul şi încanjurinau-se 
de Poloni, e otrăvit de boierii ruteni 
la 1340, După repetate lupte eu 'Tătarii, 
la 1567, Halieiul si Pocuția ajung în 
stăpinirea lui Cazimir cel mare (rudă 
cu George); a fost ajutat şi de Carol 
Robert, care-i cedează drepturile ce le 
avea dela Andrei Il. La 1370 revin lui 
Ludovie cel mare și la 1882 Hedvigăi, 
care le în în stăpinire la 1987, după 
căsătoria cu Wad, Iagtello si unirea Polo. 
niei en Litvanin. 

In acest timp se intemelase Moido- 
va; nu vom da aminante din re- 
lațiile Moldovei cu Polonia si Ungaria, 


ne vom mărgini numai la chestia Po- 
cuției. La 1387 Petru Mușat se inchi- 
nă, de bună voie, la Lemberg, lni W. 
Iagiollo si la 1388 Viadislay 1 cere 
imprumut 4000 de monede genoveze 
de argint; banii erau foarte rari ; s'au 
putut aduna, din toată Moldova, numai 
3000 şi regele a dat act că va răs- 
punde suma peste 3 ani, san, dacă nu, 
Haliciul cu provincia lul (eu Sniatyn 
si Colomea) să rămie lui Petru și fra- 
tolui său Roman şi urmaşilor lor. Nu s'a 
plătit datoria; Petru a murit în 1991 
şi Roman I înțăles cu Toolor Coriato- 
viei, din Maramureş, plănuia să ia Po- 
cuţia; Teodor a fost insă bătut, Roman, 
răsturnat si tronul dat lui Stefan L 
Acesta, după ce e invins de Sigismund, 
la Hirlăa (1594) so aliază strins cu Po- 
lonii, fägäduind prin 4 boieri (verbal, 
fără act) să renunțe la Pocuția. Vla- 
dislav e învins la Worskla, de Tătari 
(1399) şi Stefan răsturnat de boerl. dus- 
mani Polouilor, Pănă la 1404 datoria 
nu-i plătită, dar Moldovenii nici n'au 
renunţat ln Pocuția, nici n'au ocupat-o; 
atunci Vladislav dă lui Alexandra cel 
Bun înapoi 2000 de arginţi și lasă a- 
manetul pentru cei 1000; in 1411 5e o- 
bligă, eu act, ad plăti în © ani, Nu-i 
plăteşte, dar Alexandru rabdă pănă la 
1431 : atunci, în înţelegere eu Litvaail 
şi cu Turcii, atacă Pocuția şi o ia în 
stăpînire cu să se răsbuue pe Vladis- 
lav pentru planul de la Lublau gi pe 
Sigismund pentru că voia să dea Teu- 
tonilor Chilia. In 1433 însă, Stefan, 
fiul lui Alexandru, pentru a obținea 
Tronul, ronuntä la Pocuția, 

Stefan cel maro a prădat Pocuția in 
1457 şi 1458 numai ea să obtie alunga- 
rea Jui Potru Aron; dar în 1462, din 
cauza situației grele politice, sa im- 
păcat cu Cazimir şi a făcut un fel de 
renunțare la Pocuția. După pierderea 
Chiliei şi închinarea de la Colomea 
(1486), Stefan cel Mare nefind bine a- 
jutat de Poloni, ba simțind ca aceștia 
se dau bine cu Tureii, se împacă și el 


3% VIATA ROMINEASCA 


ca aceştia în 1490, dindu-le tribut 8000 
ducati de nur. In 1490 se despigu- 
beşte însă de cetăţi si tribut cuceriad 
partea Pocuţiei dintre Ceremuş şi Prat, 
După bătălia dela Cozmin, în 1498, eu- 
prinde si rostul Pocuţici ; în pacea din 
1499 chestia aceasta e lăsată pe sama 
unui tribunal de arbitri, care însă se 
tot amină. La 1501 moare I. Albert 
şi Stefan cel Mare profită peatru a 
lua deplin în stăpinire si a organiza 
cu staroatii toată Pocuția. A stăpini- 
t-o pănă la moarte, Fiul său Bogdan 
a redat-o Polonilor în speranță că o 
va relus ca zestre; s's înşelat; de aici 
prădăciuni şi parlumentări nosfirsite, 
Faptul că Polonii primese arbitraje și 
le evită moreu, dovedeşte că ei recu- 
nose Moldovenilor un drept asupra Po- 
cutiei De fapt ei au reluat în 1505 
numai partea dela Hulicin pănă la Prut; 
iar partea dintre Ceremuş şi Prut au 
luat-o Polonii după moartea lal Bog- 
dan, în timpul minorității lai Ștefăniță. 
Petru Rares nu recunoaște însă luarea 
Pocutiei si, ca multă îndrăzneală si 
demnitate, luptă o viaţă pontra ao re- 
lua, fără să poată, Fiii săi declară că 
nu mal au pretenţii. Abea Ion Vodă 
TI mai pradă Pocuția, dar împrejură- 
rilo nu-i dau timp so cucerească. Aga 
sa întimplat si cu Mibai Viteazul în 
1600, De atunci Polonii au stăpinit-o 
neturburaţi. 

Lucrarea d-lui Nistor, pe lingă că 
prezintă un interes istorie general, a- 
runcă o deosebită lumină asupra dom- 
niei lzi Stefan cel Mare şi a lui Potru 
Barès. 

V. D. 


ae 

Th. Zielinski, Die Antike und Wir. 
Un vol, 126 pag. Zweite unvorinderte 
Auflage. Leipzig, 1909, 

Este o constatare obișnuită că învă- 
{mintul limbilor elasice, exceptind An- 
glia, e în decădere în toate tările euro- 
pene. Opinia publică are fată de el 
o atitudine outilă, greu de explicat, de- 


oarece cuuzele, care au infinonțit-o, 
sint da natură foarte complexă. 

Ceia ce se reproşează acestui învă- 
țâmint e că nu ne poate servi de 
normă în viata modernă, că cunoştin- 
tele ce ni le dă sint demult intrecute 
de ştiinţa contemporană, că e pres 
greu şi e nefolositoare vremea chel- 
tultñ eu deslegarea textelor latine şi 
greceşti. Se spune că, dacă învățarea 
limbilor e necesară uumaidecit pen- 
tru educarea complectă a copiilor, a- 
poi limbele clasica se pot înlocui mai 
cu folos si cu mai mult succes prin 
celo moderne, ori în sfirsit că, dacă e 
neapărat nevoe de literatura antică, 
elevii o pot cunoaşte în traduceri ete... 

Nu credem a fi epuizat seria de avu- 
zațiuni îndreptată în contra acestul în- 
vätämint, totuși un lucru nu se va pu- 
tea nega: că această antieitate, con- 
damnată de opinia pablică, o vie si 
trăeşte în noi, cum träeste mlädita de 
un an în stejarul secular, şi se leagă 
ou viața modernă prin atitea mii de 
fire ascunse, incit nu ne putem inte- 
loge pe noi fără so cunoustem.— Dar 
nu ¢ numai acest motiv de ordinespe- 
culativă; sint multe altele în raport mai 
direct cu problema educaţiei, cure fac 
să rămină acest învățămint in mod no- 
cesar în programele noastre și po care 
le înşiră celebrul élenist dela universi- 
tatea din Petersburg, Zielinski, 

Astfel, limbele greacă și latină nu pot 
fi inlocuite, căci au un pronunțat eca- 
racter intelectualist, pecind cele mo- 
darne sint sensualiste, si consecventa e 
că şi motoda prin cure se Invafñ e 
deosebită: cele din urmă prin asocia: 
fie, cum zice Wundt, prin uz; cele din- 
tăi prin apercepfie, prin o metodă in- 
telectunlistă si logică, în care prindem 
organismul limbii, ne apropiem con- 
ştient, pas cu pas, etimolagiu oi, sema- 
siologia şi sintaxa, Tavăţăm propoziţii 
simple, apoi mai grele, în sfirsit, perioa- 
de si legături de perioade. Influenţa lor 
asupra spiritului reesă clar, deoarece 


RECENZII 835 


ele ii dau mai multă brană intelectuală 
și dezvoltă în elevi spiritul stlintific. 
Căci claritatea și regularitatea con- 
siructillor, lucru ce lipseşte limbilor 
moderne, care ușurează determinarea 
canzalităţii, aşa de însemnată pentru 
rațiune, o găsim incepind en etimolo- 
pia în latineste, cu studiul sunetalor în 
grecește, unde, prin contracția vocale- 
ler și asimilarea consonantelor, orga- 
nismul limbii devine mai atrăveziu și 
mai uşor de înţeles, mai ales în con- 
jugure, „Limba latină arată scoluru- 
mi anatomia limbii, cea greacă chimia, 
*mindouă îi explică ercarea si forma- 
vea limbilor, ce nu mai apar ca o in- 
srămădire do regule convenţionale si 
capricioase, el eu un regulat si maes- 
tos fenomen al naturii”. 

Nu nomasi etimologia, dar şi sema- 
siologia, are însemnătate in dezvolta- 
rea spiritului, fiindcă singurele aceste 
dou limbi, în special cea greacă, e 
volaind in afară de influenți străine, 
sint cu adevărat expresia sufletelor po- 
poarelor ce le-au vorbit, deoarece sint 
clare si dezvoltă în elevi spiritul 
istorie, prin faptul că unele cuvinte 
deschid perspeetive istorice asupra u- 
nor anumite ţinuturi, 

Cit despre sintaxă, ca drept sa zia 
tā sintaxa latină «o continuă lectie 
de logică; se poate adăuga că sin- 
taxa ambelor limbi ne învaţă să eun- 
noastem mal bine limba maternă, că 
emancipeuză gindirea de formă, învă- 
ținda-ne să despărțim noţiunile de cu- 
vinte, că porfectionenzà stilul. 

Dacă trecem dela gramatică la tra- 
ducere, constatăm că textul grec sau 
latin deprinde elevul cu observarea și, 
silidu-l să caute adevărul, exercită a- 
supra lui un efect moralizator, în a- 
fară de faptul că-i pune înnaintea min- 
ţii lui o nouă metodă de cercetare, mult 
mai importantă pentru viața practică, 
empirico-obsarvatoare, alături eu cea 
deductivă din matematici si oxperimen- 
taiā din fizică. 


In opozitie ca literaturile moderne, 
cea antică are, cagi limba, un carac- 
ter Inteluetuulist ea recunoaste în toată 
întinderea puterea rațiunii. Si deși, at- 
(iunile omeneşti sint guvernate mai 
mult de pasiuni și capricii decit de 
convingeri si rațiune, e util insă pen- 
tru asigururoa echilibrului sufletesc ca 
copiii să fie Goprinsi a vedea lamon si 
oamenii, conduşi de inteligență. Apoi 
Hteratara untică are un caracter onci- 
clopedie, e întrun contact mai eom- 
plect cu natura, căci scriitorii vechi 
erau în fruntea culturii timpalui lor, 

Läsind la oparte utilitatea, de atitea 
ori relevată, n limbilor antico pentru 
iilologi, istoriei, jurişti, pentra intele- 
gerea lexicului limbii materne si a limbi- 
lor romane, trebue să releväm insă 
partea pe cure antichitatea, consi- 
derută Lu ca normă, ci ca putere 
vie, o are İn cultura modernă, căci, es 
fiind patria comună antică a civiliza- 
tiei moderne, fortele centripede in o- 
menirea curopoank se servese direct 
ari indirect de studiul antichităţii. Ast- 
fel crestinismul nu ponte fi înţeles fără 
studiul civilizaţiei grecești, în sinul că- 
rela n crescut si n'a dezvoltat, cum nu 
putem prinde dezvoltarea cnuzală a 
genurilor literare de azi, a versului, n 
istoriei, a sistemelor filozofice, politice, 
morale, co au reprezentanţi iluștri în 
vechea Eludă, ale căror idoi si azi le 
agrităm. 

Trecem peste consideraţiile auto- 
rului asupra arhitecturii și sculp- 
turii greco-romane, asupra semnifca- 
tiei sociologice n școalei secundare, 
căci intenția noastră nu e de n epuiza 
conținntul volumalui său, ci den su- 
pune cîteva din ideile sale meditării 
cotitorilor romini, indemnindu-i să-l ce- 
tească înnainte do a se prenun(s în pro- 
cesul deschis Intre Invățămintal clasic 
si col modern. 

M, d. 


ts 
Martin Çonway (Sir). Ze Alps, with 


336 | VIAŢA ROMINEASCA 


23 ilustrations from photographs by L. 
Edna Walter, B. Sc., A. C. G. L. Edit. 
Adam and Charles Black, London, 1910, 
Pr. 36. 

The Alps a lui Sir Martin Conway 
a apărut mai întăl numai în o ediție 
ilustrată în culori de cătră artistul Me. 
Cormick. Ediţia actuală e o reprodu- 
cere exactă n aceleia, mai patin ius- 
trațiile. Textul nu pierde nimie prin 
aceasta, dar cartea nu tot aṣa; căci 
oricit de bune $i perfecte ar fi repro- 
ducerile fotografice, ele nu pot înlo- 
cui coloritul, 

„Fotografia, intracit poate f consi- 
derată ea o artă, e supusă la propriele 
sale legi, definite și mai degrabă strimp- 
te. Un fotograf poate alege subiac- 
tul său şi să-i determine exact hotarale, 
Cum el nu are do-n fuce decit eu for- 
me și tonuri, el trebue să aleagă un 
subiect astlel aranjat de natură, încit 
formele sale să fie prin ela înseși fru- 
moase, iar tonurile salo—o armonioa- 
să distribuire de lumină și umbră. Dar 
lumina și umbra vuriază cu ciasul zilei 
şi anotimpul anului, iar formele variază 
cu mersul nourilor peste înnălțimi, uşa 
că alegerea momentului devine pentru 
fotograf tot aga de importantă caşi 
alegerea punctului de vedere, a direc- 
țiunii şi a Intinderii subiectului său. 
Mai apoi, prin potrivirea duratei de ex- 
punere și prin metodele de dezvoltare, 
lotografal poate altera calitatea Iumi- 
nii și a umbrei în negativul său, cum 
şi cantitatea de detalii pe care le dă, 
Acaşti trei factori sint cu totul sub 
controlul fotografului, si intrucit se 
foloseşte de ei, nu numai să reproducă 


o vedere, ci să reproducă efectul pito- 
rese dintr'o vedere, el devine si se cu- 
vine să fie privit caun artist“ (pag. 39). 

Aceste rinduri au fost scrise de 
autor cu mult înnainte de democratiza- 
rea alpinismului şi deci pot îi o eche- 
zășie pentru ilustrațiile fotografice din 
ediția setuală. 

„Marile revelații nle măreției naturi 
nu se pot deserie". „Deci seriind des 
pre Alpi, noi serim şi zugrăvim ma 
ales spre à reaminti celor ce cunose; 
să le suggestionăm noui viziuni de atè- 
lung caracter cn acele ce stäpinese în 
ei însişi. Chiar cel mai mare maistre 
în genul descriptiv nu poate să-și ma- 
nifesteze măestria decit numai stiinid 
ce să înlăture si unde să so oprească, 
“Deodată — priveşte — departe!” („Sad- 
denly—bohold—beyond!* Ruskin} A- 
censta-i de-ajuns pentru cei care cu- 
nose. Pentru oci care nu cunose, nu 
sint cuvinte care să Intrupoze si să 
transmită © emotiune nesimţită încă“ 
(pag. 4-6} „Cel mai mult ce putem 
face o să destoptäm curiozitates în al- 
tul eare are privoliştea evidentă a bu- 
curlei noastre şi se minunează cure 
poate îi isvorul* (pg. 9). Am citat rin- 
durile de mai sas spre a arăta spiritul 
In care e serisä opera lui Sir M. C. 
Dealtfel literatura alpinistă e una din 
cole mai subiective literaturi. Cu sau 
fără vois sa, butorul esă pe intãinl 
plan. Cam Sir Martin Conway a că- 
lătorit si căleat omăturile veşnice din 
toate părțile lumii, a sta de vorbă cu 
dinsul, cotindu-i opera, mi se pare nu 
numai distractiv ci și folositor pentru 
orice lubitor al frumaseţilor naturii. 

Dr. N. Q. 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare (Iulie). 
O reformă: D, Lovineseu a devenit 
criticul literar al Convorbirilor, d. Me- 
hedinti ramintnd eu Geografia si eu 
editarea „Cuvintelor rari*, pe eare le 
primeşte dela furnizorii sai. 

D, Lovineseu îşi anunță programul, 
Programul d-sale este Verbul, 

D-sa face parte dintre „slujitorii 
„eredineioși ai Verbului, cari ti Inte- 
„leg armonia, îi cunose tainele, simt 
„duleeața inväluitoare a ritmului său, 
„ce răspunde unui ritm sufletesc, şi 
„ştiu impleti dintr'insul o pinză fină, 
„uşoară, străvezie,— deasupra căreia 
„nici pămintul nu va stirna in greu- 
„tate, după cum şi ca pluteşte pe do- 
„asupra Jui, slobodă, nesimţilă ca o 
„adiere“, 

Program vast si bino alcătuit: Ar- 
monie, dulceutä, ritm şi pinză flo. 

O chestie Insă rămine cam nelämu- 
ritā, o chestie do geometrie în spațiu. 

După cum se vede din formularea 
programului, pentru d-nii slujitori ai 

Verbului e o problemā capitală ca 
pinza să nu ñe apăsată de pâmintuil 
de deasupra. Pricepem perfect teama. 
Dar nu înţelegem și cealaltă ingrijo- 
rare: ca nici pinza să nu apese asu- 
pra pămintului, eñci, dacă pâmintul e 
„deasupra” pinzei, cum Dumnezeu o 
să fie şi pinza „deasupra“ pămintului? 

Bine că d. Lovinescu are grija # 
declare că posedă „o gindire bine 
chibzuits şi bine rostila“,—alimiatre» 


lea s'ar puteu bănui că s'a dedat la 
o mică beţie de Verb, sau măcar la 
un mic chef... 

Dar interesantă e şi expunerea de 
motive a programului. Ea incepe cu 
diseutin euzului Girleanu. D. Lovineseu 
şi-a pus în gind să consoleze pe acest 
mare nefericit. Propriile-i cuvinte: 
„In mijlocul nedreptăţilor ce i se far, 
„zice d. L, aceasta să-i fe spre min- 
„piere, 

E interesani să vedem pe d. Lovi- 
nescu In rolul de soră de caritate a 
d-lui Girleanu, 

Sa vedem cum il „mingie”, 

Natural, arătind calitățile Nucului 
lui Odobac: o înțelegere delicata a 
artei, a polritirii cuvintelor, o sobrie- 
tate, ate.. 

Dur, lueru destul de curios, criticul 
işi pune speranțele mai mult in scä- 
derile d-lui Girleanu : 

… cu u înțelegere desăvirşită a ar- 
„tel, a potrivirii cuvintelor şi mai a- 

„les cu o sobriolale, cu atil mai pre- 
„Vioasă, cu cil cade intrun timp de 
„risipă de icoane şi de vorbe, —dar pe 
„linga aceste insugiri, şi cu unele scd- 
„deri, care 1nuinte de a se implini cu 
„desăvirşire nädejdele Celei dinétiu 
„dureri, ne trezese bucuria unor nê- 
„dojdi viitoare“, 

Fi-vor indeplinite speranțele eriti- 
eului ? 

Si d. Lovineseu îşi înehee urarea 
cu următorul Verb: 


338 VIAŢA ROMINEASCA 


„De sub bolta minţii lui (2) aştepţi 
„Să se infăptuiaseă o nouă operă, care 
„ne esind din măsura si firea talen- 
„tului său, să fie totuşi Intrucllva 
„Două prin izbutita implinire a daru- 
„rilor sufleteşti ce i-au fost bärāzite". 

La rubrica ,Insemoäri*, se aduc la- 
ude lui Constantin Golescu, fără ea 
accentele de cäinta ale acestui boer, 
pentru purtarea sa faţă cu cei de jos, 
să facă să roşească pe țăranii boerifi, 
care au tradat interesele celor din 
care Sau ridicat!… Ori recenrentul 
n'a cotit decit titlul operei lui Golos- 
eu? SA cotească şi opera şi va ve 
dea că nu trebuia să vorbească de ea!,., 

D. M. I. Chiritescu publicà sehile 
care dovedese cñ autorul lor are un 
real talent, D. Chiriteseu serie In 
genul lui Delavrancea, eu mult mai 
puţină strălucire, dar eu mai mult a- 
devür, Dacă ar f mai putin afectat 
in formă, n'ar putea decit să câştige. 

Vinţa Sociali (lunis—lulie). — 
Pe d. Davidescu il persecută Verbul 
d-lui Lovineseu: caravane, samochini, 
dromadere, pelerini, ldumea {Igi pune 
la incercare iubita: o sfidează sa 
meargă cu d-lui în ldumea), regina 
din Saba, Judeea şi alte condimente. 

Un remarcabil talent de nuvelist are 
d. Galaction, E şi descriptiv și dra- 
matie. Păcat că, pe lingă expresii o- 
riginale şi suggestive, intrebuințează 
adesea şi [raze pazetareşti. Ii atra- 
gem atenţia asupra acestui mic nea- 
juns, aşa de uşor de înlăturat, 

Viaţa agricolă. |Xo. 7—8. lulie— 
August 1910]. 

Intre diferitele articole, releväm, prin 
interesul chestiei de politica agrara 
ce o tratează, articolul: ,Interventi- 
onismul de stat in politica agrară 
a Engliterii”, de Z. Manolescu-Strun- 
ga. Arată problema imperioasi care 
s-a pus chiar în Anglia—ţara a cărei 
putere se razimă innainte de toate pe 
industrie şi comert,—de a se recoasti- 
tui clasa țărănească, indispensabilă a- 


tit prin vigoarea sa fizică clt si prin 
caracterul său de conservalie socială, 
oricărui stat. In starea actuală de lu- 
cruri, Anglia este țara, unde proprie- 
tatoa ţărânesacă s-a uimicit incă de 
mult, şi unde proprietatea funciară e 
ingrămădilă, în mod inutil, în minele 
unei clase restrinse, 

Incercärile de a se fürimita propri- 
statea latifundiară au fost de două fo- 
luri: Prin legi agrare şi prin legi cu 
caracter financiar. 

Măsurile cele mai energice, pe cale 
lnaneiară, au fost luate prin buge- 
tele propuse de Lloyd George, care 
pentru Inmullires veniturilor statului, 
au lovit proprietulea mure cu astfel 
de taxe, incit o sileste să fie vindută, 
să iasă adică din starea, în care se 
afla pină acum, cind de fapt es se gà- 
sea extra-commereium, 

La Revue (August, 1210). 

Din articolul Suflete de altă dată 
şi de azi, in caro Paul Gsell concen- 
trează o conversație a marelui seulp- 
tor Auguste Rodin relativ la modul 
de exprimare a sufletului omenesc prin 
seulptură si pielură, reținem fraza: 
„Dacă artistul nureproduce decit trä- 
süturile superficiale, cum o poate face 
şi fotografia, dacă reda eu exactitate 
diferitele linii ale unei fizionomii fără 
a le pune în legatură cu caracterul, 
nu meritë să fie admirat. El trebue să 
obțină usămânarea suflotului; numai 
asta-i de samă; pe aceasta trebue s-o 
caute sculptorul indärätul mästei, In- 
L'un cuvint, träsäturile trebue sh fie 
expresive, udicA utile pentru revels- 
rea congliinfi*. Acest principiu de- 
sigur nu esto nou, cel putin astăzi; 
wa foal necunoscut nici sculptorilor 
portretigti din veacul al XVIII-lea, com 
ne probează portretele lui Voltaire, Ro- 
usseuu, Franklin, ete. facute de Hou- 
don, Dealtfel, apropos de galeria de 
portrete ale acestui sculptor, Rodin 
emite si discută principiul omis, 

Brada urata în Familia engleză 


2) 


—— 


modificările ce au avut loc in cursul 
ultirsilor Irei sute de ani în concep- 
ţia engleză asupra familiei. In veacul 
al XVi-leaşi al XVII-lea familia engleză 
ca şi ven francezi, posedau, grație catoli- 
cismului, o pulere şi o coheziuna ex- 
traordinară între fi, pürinti, rude; că- 
sătoriile se făceau cu ajutorul lor, şi 
punctul de greutate cădea asupra e 
egalităţii condiţiilor sociale si finan- 
ciare. In urma reformei religioase a 
a lui Henrie al VII-lea, legăturile de 
är: goste şi respect intre parinti si bi 
sint slăbile, sur căsătoriile se fac prin 
capriciu si pasiune. La incepulul veacu- 
lui a) XIX-lea este esracteristie: aspri- 
mea raporturilor intre părinţi si copii, 
re sint tratați cu o cruzime revoltă- 
toare ; neprevederea, unirea a doua 
fiioti, fará să (ins samă de impreju- 
rările exterioare, —caro distruge eu in- 
cotul familia in folosul legăturii con- 
jugule; injosirea morală a fericirii, pri- 
vita ca un obiect de placere. Astazi 
sistemul sterilitații voluntare incepe 
să la loc canoanelor victoriene, —fami- 
lie eu mulţi copii, si aceştia fiind, mai 
puţini, sint mai iubiţi si mai bine In- 
grijiti. 

Imprejurul unei limbi internatio- 
nale, Doi autori işi arată părerile in 
această intorminabilă chestia. Cel din- 
tai, Couturat, combate opinia lui Dau- 
zat, care pledase pentru franceză cu 
limbă internaţională, şi propune, în 
locul tuturor sistemelor de limba ar- 
tifeialä, ido; „pentrucă e singura limbă 
științifică, şi aceasta intr'un indoit in- 
jeles: e opera $tiintii limbistice şi e 
singura bazată pe principii fixe şi 
precise; ca singură se adaptează ter- 
minologiei internationale a stiintilor* 
ete.. Al doilea, dr. H. Molenaar, după 
ce arată superioritatea sistemului său 
"Universal", o creaţie a sa din olo- 
mente romanice numai, îşi arată scep- 
lieismul său că va fl cindva udoptats 
de întreaga omenire o limba artificiala 


REVISTA REVISTELOR 339 


şi propune, pentru diferite consideraţii, 
limba tranceză, 

Revne des Idées. (August). 

Georges Palanite carneterizează cu 
multă fineță filozofia lui Jales de 
Gaultier, Trăsăturile sale principale 
sint: iraționalizmal si estetismul. Pen- 
tru Gaultier, lumea nu e un sistem in- 
chis, ci o veşnică schimbare, o devenire 
fară ineeput si fară sfirşit. Scopul cu- 
noglintei nu e pentru el, ea pentra par- 
tizanii pragmatizmului, utilitatea, sue- 
cesul sau moralitatea, ci numai ferici- 
rea contomplațiunii. Aceasta filozofie 
subiectiva si aristocratică, in cure se 
simte influenţa lui Schopenhauer si a 
lui Nietzsche, are la bază o atitudine 
contemplativă şi spectaculară în fața 
vieţii. Ea nu poate fi deelt antipatica 
oamenilor de acțiune, care vor să con- 
ehidă pentru ei şi pentru alții, care 
cred in realitatea lucrurilor şi in ucea 
a acțiunii lor. Va plăcea insă fară de 
rezerre spiritelor contemplative, adop- 
ilor diletantizmului social, care vor 
admira in ea teoria lucidă, ingenioasă 
şi profundă a unui cogatälor caro are, 
pe lingă putera unei gindiri sistematice, 
darul de a exprimu, în frazele sale, rit- 
mul larg si frumusetu senină şi trium- 
latoare a vieţii. 

Anna Drzewina serie cltava pagini 
simţite asupra bătrinului naturalist 
J. H. Fabre din Sérigoau. Cele zece 
volume care formează „Suvenirele sale 
entomologice*, sint o mină inepuiza- 
bila de detalii asupra faptelor şi gos- 
turilor inseetalor, în care nu ştii ce 
trebue să admiri mai mult: rabdarea 
ei ingeniozitalea observației, sau ta- 
lentul seriitorului, Ermitul Sérignan, 
po care Darwin l-a numit Virgil al in- 
seclelor, iar Mneterlinck,—una din glo- 
riile cele mai curate ale vremii noas- 
tre, a trăit totdeauna retras; spirit 
mindru şi independent, el a disprețuit 
totdeauna titlurile şi reclama, 

Revue générale des Scien- 


340 VIATA ROMINEASCA 


ces (15 August 1910). Jean Mascari 
se ocupă de observatiunile culese de 
„O misiune ştiinţifică internationa- 
lă in insula Tenerifa*, Acvastä misiu- 
-ne, organizată sub auspiciile Asociatiuni 
Internaţionale contra tuberculozei, fu 
formata din învăţaţi reputați din Ger- 
mania, Austria, Anglia şi Franţa, care 
au studiat o serio de chestiuni spre 
a răspunde unui anumit program. In- 
tre altele, invâțaţii s'au ocupat ea: 
mecanizmul respirației, volumul ae- 
rului inspirat, stadiul transpiratiei, al- 
calinitatea singelui, volumul total al 
singelui, disociatia hemoglobinei, sen- 
zibilitatea materiei organice la lumina 
solară, acțiunea fiziologici a soarelui, 
la fine cu chestiuni de meteorologio 
şi astronomie, 

„Scopul principal al acestei expedi- 
ţii, din pune! de vedere medical si fi- 
riologir, era să studieze influența ma- 
rilor factori elimateriei asupra sehim- 
burilor gazurilor în plamii, asupra cir- 
culatiei, asupra pielei, ete,: factorii 
principali find soarele si altitudinea, 
Ca urmare, se vor putea scoate inche- 
eri importante terapeutica asupra re- 
lelor dispoziții datorite eredității, sur- 
menajului, stării tubereulvase, ete, si 
cum era uşor de a studia acești fac- 
tori lu altitudinele cele mai variate, 
influența scăderii presiunii barome- 
trice trebuia să aiba, nécasarmente, 
un loc important in aceste vureetari. 

Din punet de vedere meteorologic 
si astronomi» s'au facut obaercari in- 
teresante, pe care autorul dării de 
samă, astronom la Obsorvatorul dia 
Paris, fagädueste a le expune mai a- 
mâänuntit, 

Deco s'a ales insula Tenerifa, din 
insulele Canare ? „S'a ales ca stație 
de munte. La şes, in valea Orotava, 
climatul e temperat: temperatura os- 
cileaza între 18° si 24 intre noñple 
şi zi, climat care convine perfect bal- 
navilor şi, mai bine incă convalescen- 
\itor. Apoi, imediat si fara transiţi- 


uni, dominind direct marea, se ridică 
„Pie de Teyde* la altitudinea de 3.700 
metri, adică lunâlţinda-se deasupra şe- 
sului, ca Mt. Blane deasupra regiunilor 
ineunjurâtoare”. Experiente fiziologice 
s'au facut şi în munţii Blanc si Rose 
din Aipi, dar acolo anotimpurile faro- 
rabilo sint scurte, vremea frumoasă e 
efemeră. Din euntra Pie de Teyde 
e uşor accesibil tot anul ; regimul nor- 
mal, din punet de ședere meteorologie, 
cuprinde o masă de nouri între 1000 
şi 1300 de metri altitudine, pe cind 
părțile superioare se bucură fără io- 
trerupere de un cer aproape perfect 
pur“. 

A face experienţe în orice anotimp, 
intrun climat potrivit şi aproape u- 
niforin, a le varia repede intra alti- 
tudini de O şi 3700 metri nu e paai- 
bil în oriee loc, de aceia insula val- 
canica Tenerifa a fost aleasă de invă- 
țaţi pentru ohservaliunile msdivale gi 
fiziologice. 

Pentruca cerul ei senin, la altitu- 
dini mai mari de 1500 metri, ingadu- 
eşte continui observațiuni astronomice, 
a fost însărcinat Jean Mascart să ur- 
măreuseă trecorea cometei Halley prin 
regiunile noastre şi prin fața soarelui 
şi să culeagă si alte diferite date pri- 
vitoare la meteorologie şi ustromie. 

Un interesant artienl ure Emile Be- 
lot despre ipoteza cosmogonică a vir- 
tejurilor prin eioeniri. Tnsafichența l- 
potezei lui Kant si Laplace conduce 
pe astronomii de azi la vechea ipo- 
teză „doalistică" a virtejurilor si cioc- 
nirilor, emisă intăia oară de Desear- 
tes. Expunerea lui Belot, care va 
forma obiectul unui volum, e însoţită 
de consideraţii şi caleule ce nu pot # 
rerumate cu folos intro scurtă dare 
de samă. 

Scientia (XV —3 1910) O. Chwol- 
son, dele Universitatea din St Pe 
tersburg, caută un răspuns la intre- 
barea dacă „trebue să aplicăm le 
gile fizice in Universul întreg ?* 0- 


REVISTA REVISTELOR ML 


mul, in sforțările lui de a cunoaşte gi 
latelege tolul, nu se mulţumeşte cu 
ceia ce poate intra in sfera observați- 
unilor, măsurătorilor si experiențelor 
sale, ci näzueste sa deslege tot felul 
de probleme. Această nizuinţa prici- 
nueşie uneori rău, cäri conduce spi- 
ritels mai aplicate spre metafizică la 
soluțiuni fără nici o bază reals, dă 
loc la diseuțiuni mesfirsite, pigubi- 
toare ştiiații. 

In chestiunea de care se ocupă, a- 
blorul vede un fel de „antropomar- 
fsm generalizat: lumea pe care omul 
9 cunoaşte si o cuprinde nu poate fi 
decit unica lume posibila“. Ştiinţa nu 
trebue angajată in ipoteze {ar urmă 
de realitate, învățatul să-şi märturi- 
seaseä mai bine neputinta de x pä- 
trunde dincolo decit permit datele 
sigur dobindite, lasiad viitorului sar- 
ina de a deslega cciace astăzi este 
de nepătruns. 

Trecind peste problema dacă Uni- 
versul e finit sau innit, problemă in- 
discutabila in starea cunoştinţelor non- 
stre, Chwolson crede că e o eroare a- 
Armațiuneu unor învățați că Universal 
e omogen ln toată intiederea sa infi- 
nita, Eroarea consta la faptul ci abso- 
lut nimic nu ne indreptațeşte să spu- 
nem că, in alură de lumea pe care o 
cunoastem, sar găsi Lot acelaş fel de 
materia si forţe de aececiaşi natură, 
rare ar ocupa infinitul Univers. 

Autorul numeşte fume porţiunea 
din Univers, care cade în limita obser- 
valiuailor noastre, Această lume, pe 
rata—exagerindu-i vhiar limitele—ne- 
am putea-o reprezenta ca o sferă en 
o rază aşa de mare, incit luminii i-ar 
trebui zece mii de ani ca so parcurgă 
eu iuţealu sa de 300000 kilometri pe 
seeundi, este nimie in spațiul in- 
finit. Despre universul infinit nu ne 
putem face nici o idee, putem insă, 
făciad violenţa imaginaţiei noastre, să 
ue imaginăm un spațiu Z, cuprinzind 
trilioane de trilioane de lumi en a 


noustră. Pentru a da oidee, decit de 
mare înțelege autorul po acel Z, săsi 
rezum dezvoltarea: Un centimetru eub 
de gaz la temperatura de O grade si 
lu presiune normală, are 20 de trili- 
oane (2 urmat de 19 zero) molecule. 
Dacă lumea noastră astronomică ar f 
plină eu acest gaz, atunci numărul mo- 
leculelor ar fi N, adică 1 urmat de 90 
du zero; numar pe care cu greu il poata 
aprecia cineva. Aceasta e lumea noa- 
stra A. Dur această lume neo pu- 
tem inchipui ca făcînd parte din alta 
mai mure À;, lume ce cuprinde atitea 
lumi ea a moastra, elite molecule de 
gaz sint in A; o alta lume As ar cu- 
prinde N lumi A, şi tot aşa putem să... 
serim pe birtio—ecâei cu imaginaţia 
am râmas de mult în urmâ—că o lume 
A, cuprinde N lumi As ş. a. m. d. 
Putem repeta această operație de mii 
de milioane de ori si numim Z a- 
coaslä porțiune din Univers, Acest 
spațiu Z, aşa definit e, totuşi, faţa 
de Universul infinit, ca cuprinsul unui 
degetar fața de spuţiul Z. 

Putem noi afirma cel putin cà spa- 
tiul Z este omogen? Ne indreptäteste 
ceva la aceasta P.. Nimie. 

Prin o alta violentare a imagiaati- 
unii noastre să me inehipuim o lume 
infinit de mien, lumea atomica. Pina 
acum 10 ani atomul era ceva rigid 
şi omogen; acum fizica udmite và e 
o mică lume, lume foarte complexi, 
co cuprinda şi materie ordinari gi o- 
lectrani, ori poale numai electroni. 
Mişeări foarte repezi şi complicate au 
loe în interiorul utomului, despre care 
un invățal spuna ch e mult mai emm- 
plicat derit un piano, „Să ne inchipuim 
că un asemenea atom e locuit de 
nişte ființe extrem de miei, dar ase- 
mănătoare omului prin inteligenta; 
că popoare intregi pase, trăese şi mor 
pe acest atom şi sint animate de a- 
cuiasi sete de a şti, care eaga deca- 
raelerisliea spiritului uman“... Savanti 
de geniu, spirite iavenlive ar fi ajuns. 


342 VIATA ROMINEASCA 


să cunoască lumea atomicä{eum noi cu- 
noaștem lumea noastră. Dacă acest a- 
tom ar fi de cupru, intr-o monedă de 
cupru, şi lumea lor astronomică—mi= 
loane de aceşti atomi—n'ar fi pentru 
pal decit o microscopică pulbere de 
cupru, „Să ne inchipuim că nişte cer- 
eetători din lumea atomului ar In- 
drăzni să treacă do lumea uccesibilă 
stadialui lor si să afirme ei Univer- 
sul, adică lot ce există, e omogen, că 
posedă exact proprietățile si cuprinde 
numai fenomele pe care ei le-au ob- 
servat si descoperii In lumea lor à- 
stronomică, Aceasta ar însemna În 
limbajul nostru că Universul e făcut 
din cupru. Am nami noi o asemenea 
ipoteză indrăzneaţă, sau am spune că 
nu merilă nici un fel de atentiune ?* 
— Desigur că i-am aplica ultimul cali- 
fivativ, 

Aceiaşi gregala o facem şi nol. In 
spațiul A—lumea accesibilă observa- 
țiunilor noastre—e materia solidă, li- 
cida si gazoasă; dar rin! urme de 
substanțe străine, corpuri radioctive, 
emanații, raze, electricităţi. O lume, 
în care aceste subslante exceptionale 
ar juca rolul principal si in care ma- 
teria noastră ordinară nu s'ar găsi de 
eit ca urme, ar diferi în mod esenţial 
de lumea noastră A. Atunci legea 
lui Newton asupra atracției universale 
s'ar putea ebunţa altfel, atunci cele- 
lalte legi fizice ca a conservării ma- 
sei, conservării energiei, a entropiei 
{a evoluției lumei A) numai pot uvon 
inteles, 

Prin urmare e greşit să afirmăm că 
Udiversul e omogen si este mai bine 
să ne mărturisim nesliinte. 

„Pentru a răspunde chemârii stiinţii 
şi pentru a dovedi o justa cunoaştere 
de noi ingine, trebue să mărturisim 
curajos cA e, in aceasta chestiune, o 
barieră pe care n-am trecut:o inca. 
Nu trebue să Injosim știința, punind- 
o garantie unor afirmări care-i sint 
străine si cu care să aţițam plăcereu 


unei mulțimi rătăcite. Trebue să con- 
tinuim a lucra şi a spera Intr'un depar- 
tat viitor, care va aduce umanității 
soluția atitor obseurităţi; poale eñ si 
vălul care ne ascunde acum solu- 
tia enigmei Universului „va cădea 
Intr'o zi“. 

Deutsche Reyne (Iulie 1910). 

Autorul anonim al articolului Cuge- 
tări asupra parlamentarismului in 
Germania, dezvoltă elleva idei cu to- 
tul nefavorabile vieţii parlamentare 
din această țară, şi care desigur vor 
Inñspri lupta înverşunală ce se dues 
intre impérat şi miniştrii săi deoparte 
si parlament de alta, pentru lărgirea 
puterii şi competiaţii acestui din urmă. 
Coneluzia la care ajunge cu mulle so- 
flame este „ea ramine parlamentului 
şi fără o lărgire de atribuţii destul 
de mul! lucru şi ocupaţie folositoare... 
căci en organ de control el trobue sà 
stea la postul său acolo node e pri- 
mejdie ca guvernul să se depărteze 
de la reprezenturea inleresulni gone- 
ral şi are tărie suficienta să-l impe- 
dece“. Diferitele partide politice pen- 
tru moment san reprezintă interesele 
parliculare ale diferitelor straturi de 
populație, interesele nu «e pot con- 
funda cu inlereenl general sl socie- 
taţii, sau sint legate de rigiditatea 
principiilor dogmatice ale programe- 
lor ce nu permite elasticitatea nece- 
sară unui guvern pentru a se acomoda 
variate or şi complicatelor situații ln 
care sa poule pâsi.— Viaţă parlamen- 
tara apropiată de ideal nu poate fi 
docit în Anglia, pentru ca „fiecare 
Englez concepe fara aa cu o fiinţă or 
panică, din care el e numai o parté.. 
el o in prima linie englez si in a 
doua individ”, numai Englezii adică 
pot concepe interesul general al par 
triei şi lupta pentru el in afară sau 
contra intereselor particulare pe cind 
lipaezte celorlalte pnpoara, şi Gar- 
manilur mai ales, această educaţie. pe 
care autorul o reduce la una culte 


rală, ce trebue facuta in afară de viaţa 
politica.— Cum se vede, ideia sa fun- 
damenta;ă e că statul modern, e or- 
ganizarea interesului general a mem- 
brilor sai, eare stau fața de el m a- 
celaş raport ea celulele față de corp ; 
iar acest interes goneral „nu e inte- 
resul majorităţii, nici a massei, nici 
nu e suma tuturor intereselor parțiale, 
ei interesul elementului organie in 
naţiune“; menirea ideală a parlamen- 
tului este ca acţiunile sale să fie de- 
terminate numai de acest interes ge- 
neral al naţiunii. Pentru aceasta insă 
trebue ca alegătorul la vot să nu aiba 
în vedere interesele sale particulure, 
ci să-şi exprime părerea sa asupra 
intereselor poporului ea un membru 
al intregului. Dar acest interes gene- 
ral din pricina complexității lui este 
foarte greu ințeles de masa poporului 
şi de aceja a totdeauna mai bine re- 
prezentat de guvern, care, cità vreme 
prin organele sale renlizoază o opera 
linistita, nepărtinitoare si pozitiva, 
poate f lasat Inafara de influenţa eri- 
licubilă a purlamentului. 

Saturday Review (August). 

Shakespeare şi punerea in scenă 
modernă de Herbert Treuch. 

Cunoseutul critic dramatie Herbert 
Treuch analizează in acest articol, care 
anime gen de „montare“ contine mai 
bine pieselor Iui Shakespeare. El zice 
«A in altima anuliză direelarii do scenă 
impart piesele in două grupe a căror 
scenerie e foarte deosbită ea stil: 
realiste şi simboliste, In comedia reu- 
lista modernă de exemplu, e foarte 
bine să se caule en decorurile şi cos- 
lumele sä dea cil maf exact iluzia rez- 
litāții, Dar in comedia sao tragedia 
romantică decorul trebue să fie sim- 
bolie, bucatile de piuzé boite trebuind 
să suggereze mai mult decit <a atragă 
prea mult privirea lu ele prin o re- 
producere fidela si metieulaasă a na- 
turei, Acest gen simbolic are un mare 
avantaj. E mai bive va sceneria să fle 


REVISTA REVISTELOR us 


imperfecta, fragmentară, căci in acest 
caz personajele răsar mult mai vii gi 
nete innnintea ochilor, O actriţă acope- 
rită prea mult de bijuterii nu-şi va pu- 
tea arăta toută pasiunea ce-i sträluce 
în ochi. O scenă prea încărcată cu 
copaci masivi şi noduroşi sau eu ca- 
tedrale somptuoase ra umbri, va intu. - 
neca toate framintarile, toato ironiile 
şi subintelesurile omului care se migel 
in jurul lor. Toate piesele lui Shakes- 
peare cer să fie montate in genul 
simbolic. Unul din cele mai de seamă 
merite al lor e că poezia lor sublima 
implică pe jumătate sceneria in vorbe, 
0 Suggerează, o descrie. E evident a- 
lunei eñ toți adevărații admiratori ai 
lui Shakespeare vor cere o montare 
in eure poezia şi frumusela exprimă. 
rii sa fle eit mai molt scoase in relief. 
Ochiul mu trebue sa fe oboait gi dis- 
trat du bogății vulgare, de eulori, 
de eatifele luxoase, de ceremonii gi 
procesiuni care degenerează in farse, 
de proa umiliţi și fireşte slingaci fi- 
gurunii. 

Mulțimea poste fi indicata de un 
numar mie de figuranti, inteligenți 
insă şi conduşi eu indemanare; o in- 
trează urmată poate fi suggerata de un 
grup de suliti in dosul unul zid. „lo- 
trun cuvint seeneria shakepeariană 
trebue să fle caracterizată prin o mare 
sobrietate şi rezerva in enlori si figu- 
rauti spre mai mare desfatare à nre- 
chei şi a simţirei“, Lumiantul de n- 
semenes trebue să no preocupe ln 
piesele lui Shakespeare. Lumina nu 
trebue răspindită egal pe toata Intin- 
derea, ci concentrată mai ales in acea 
parte u scenei in eare sa petrece cen 
mai insemnatà parte din acțiune, onde 
işi desfiqura jocul lor eroii piesei, 
Namai acolo trebue ca seeneria să fie 
expresivă, iar rostul, colțurile pot rá- 
minea şterse într'un fel de balo semi 
intunecos ca o pictură impresionistà, 
Feţele actorilor in special trebuese i- 
luminate bine căci intr'acolo mai ales 


1910, ANUL v. SEPTEMBRIE No. 9. 


ju VIAȚA ROMINKASCA 


se indreaptä privirile spectatorilor, că- lipsite de orice incercare de realizm 
rora nu Re te AR pestă nici un banal şi vulgar, de o prea mare a- 
joe de fizionomie oricit de fin ar fi el.  mestecâtură de colori pestrite si de 
Costumele, perucele şi accesoriile cele- armate de figuranţi nepriceputi şi 
lalte trebuese întrebuințate iarăşi cu  pompoși. Altfel poezia, care in inten- 
mare rezervă şi sobrietate, Nimic din {ia autorului trebuia să fie singura stä- 
RS ue. ţia specta-  tornă, jmul D. Le. 
a ar di aten - pr pas o 
VE a eR rare de pompă sarbădă cu a unei 
Spectacolele shakespeariano trebue pantomime de cire. 

sa fie simple in efectele lor pitoreşti, 


Viaţa Romineascä 
FE 


Directori; C. STERE și Dr. |. CANTAC 


SUMAR 


A. D, Xenopol . , . . storia și Geolayia, 

M. Codreanu . , , . . Sonete lPlopul,—Huhuresul, — 0 
thin. — Fuly rul), 

T. A. Bădărău, . , . : Imprejuràrie în cars a trăit omul cta 

Sp. Popescu .. . . . Hotârire nesträmutatd.., 

I. Botez, , , , .. . Sistemul de 'oducajie englez Jat& de sistemele 
continentale !Caracteristice din viaja publica 
în Angliai. 

D. Anghel.: ~ : Flutuerul Morţii. 

Dr, S, Irimescu 4 «+ «+ Tuberculoza ca boală social (shirșit), 

Colaboraterii revistei . . Documente omenesti (La ronțerință.— Că murea 
lui Nessus). 

M. Sadoveanu . . . . O amintire, 

Colaboratorii revistei . . Note pe marginea cărților (Pe marginea vei 
cărți, — Pe paginile „Primelor Principii" de 
Spencer [La capitolul : „Incogmoicibilat” |). 

lie Bărbulescu . . . . Din lumea balcantei (Dela Sirbi). 

Irabela Sadovéann . , , Cronica literară (Bjôrnstjierne Bjoernson), 

L Athanasiu , . . . , Cronica stéinfifiet (Din eresiile ştiinţifice ala 
lui Dr. EL Cosmovici, profesor la Faculta- 

tea de Stiinje din Tagi /Coneiusiuni] ). 

N. D, Cocea ... . aan L Drsbideres taginu t’ 

0. Sima ra soa s o DHOM din Ardeal (dnapectori generali di in 
vdp èntulii }, 

Gt s sa 4 . e . Serisori din Bucovina (Organizația politică), 

P. Nicanor & Co. . . . Miscollanre (Jn noaptea de 20 Kepteimndrrt..— 
Intra atei şi teologi. —Cvra mai noudt solutie 
în chestia [irânească.— D. Weigand „speria- 
list romiu" în bwlyäreşte, — Politica în geantă. — 
Socialiniut român), 

MRecenaiii Rey Rosetti „Conflictul dintru gavernul Moldove! si mănăstirea Nostntuial, |, 
Lanimte de 1 iunio 1850.0. A.—A. D- Kenopal, „Ies metoda În stiinge si fsturiet; 4, D, Xe- 
Opal. „Socivângia si socializmui". 0. 15 Prof Dr, V, Babes, „Utarrvaţiani ariile supra inpo- 
tomet T. A. B.— Nicolle Pâseulanea, „litorateră Popolar Rominá*—6. P.—Mrs, Aubrey Le 


Blu. „Adventures on the roof of the Worlds; Wenry Iborâvsux, ,L'anver qui pama (La thie 
sans tute; Lonis Dectrană. Pipate le Wienvime,— iir. N, Q 


Revista revistelor : Dutlu Zamârrevu | „Ceeave ni se posie": Couvorhirt istersre; Vista 
sortată i Faget: „Bandnlaira*; C, Momgie: .Proudbon sovinilog*; Viutur firad: Joutertt Emil 
Fag : ,Thouphile du Visu"; Menry Pitroni „rnein insincishir solarii si parazitismaniul la 
fermier: L. hisérnmant: ,Unperis y Minvil-] 43. Charpemiber: . Mure cnmtra p'atel: Maccon Fo- 
pair: „Banine nu è deloga l'enfant de Port-Royal *: Paul Heyse: ste de dorit să fie pusă 
pe mesi pariis aduna din Pama: Branter Matthews: „Shakespeare ri Mullore*: {saturday Review. 


LAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52, 
1910 


= =o Eee 
Vinga Hominenseñ apare jenar on opròranatiy JDO de pagini, — Abonamentul in 
zarf: un sa jè lei; jumătate de an Diet Numérui 2 ie — Pentru învățătari, preoţi de sst st 
stedenţi : an au 15 lei, jumétate de aa 7.50, — Pentru Aero Ungaria; usn 15 coroane; Im 
iate de an ? coroane 50 b. Namâral 2 coroane — Pentru Bamirahbia; un an 8 ruble: uma 
sare de an 4 rubia Numărul | rublë. Pentru străinătate: un an 22 lei; jumate de an 11 Det, 
fuméral 3 lei 59 h—FPestrn détails à +s vedaa pazina wrméiasro - 


Viaţa Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 


Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr, 1. CANTACUZINO" 


Cu colaborarea d-lor : /. Agirbiceanu, C. Alimänestianu, D. Anghel. 
prof. univ. 1. Athanasiu, Jean Bart, N. Bataria, G. Bogdan-Duicd, dr. P. 
Bogdan (docent), C. Botez, I. Botez, Octavian Botez, Í. Al. Brătescu-Voi- 
neşti, Vintilă I. Brătianu, T. A. Bădărău, Ilie Bărbulescu, N. N. Heldicea- 
nu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, |. Ciocirlan, 
N. D. Cocea, M Codreanu, G. Coșbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana 
Conta-Kernbach, Maria Cunţan. Barbu Delavrancea, |. G. Duca, V. Ef- 
timiu. Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C, Hogas, C. Hoises- 
cu, O. Ibrăileanu, căpit. N, Ionescu, Gh. C. Ionescu: Sisesti, Nat. Iosif, St. 
O. Josif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. univ. dr. N. Leon 
V, Loichiţă, E. Lovinescu, dr. |. Lupaș, dr. N. Lupu, prof. univ. dr. M, Ma- 
nicatide, Constanţa Marino, I. Minulescu, 1. Mironescu, S. Mândrescu 
Const, Morariu, St. Morärescu, V. G. Morțun, D. Munteanu-Rimnic, G. 
Murnu, D. Nanu, l. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Se. Panaitescu, G. Pascu, D.D, Ph- 
träscanu, Horia Petra-Petrescu, N. Petrescu-Comnen, prof. univ, A. Phi. 
lippide, prof. univ. dr. D. Pompeiu, Matilda Poni, CA Popescu, dr. St. 
Popescu (docent), D. Popovici- Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca, (O 
Carp), Cincinat Pavelescu, Gh. Poenaru, dr. N. Quinez, loan R. Rädu- 
lescu, I. Ralan, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr 
V. Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Stavri, mator Alex. Sturdza, dr. D. Ta- 

tusescu, I, Teodorescu, D. A, Teodoru, George Tofan, lorgu Toma, Em 
Triandafil, Gh. Topireecanu. Al. Tzigara-Samurcas, dr. À. Urechia, dr, 
Alex. Vaida-Voevod, AL Viăhuţă, N. Volenti, A. D. Xenopol şi alții. 


Condiţiile de abonare 


IN TARA: 
Pe an A 3 . è 
Pe jumătate de an . a E e 
Un număr s $ x . r 
Abonatii eare nu-şi vor achita abonamentul In mod direct vor 
trebul să plătească în plus 4 lei pe an si 2 leipe £ an, ca indemni- 
n ES ts tn tin tnt ann 


zare pentru Incasatori. 
Drosu fr sa cn 


. . +. A 


Pentru invatatort, preoţi de sal, primari si fi i i 
desi si olori buan Te T , primari funetionari sălesti, sto- 
trei rate a rite 5 lei ir d pei gane a D z Ta PS A DR JA 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
Po an 


Pe jumătate de an A 7 3 i 3 der, N. h 


Un nu 3 
măr coro ne 


Abon t LA e: Li > L + 2 
PEPI a prea i mai se ponte ‘achita in trei rate de cite cinei roronne, 


IN BASARABIA: 


an 
Pe jumātale de an 2 > . . 8 ruble 
Eee ut © FE 
până la Tete anual se ponte plati lu fiecare doua luni elte 2 ruble, 
IN STRĂINĂTATE: 

an y ad . + A + 

n jumâtnte de an t 2 s . dr 

n pumär . x À A € i 

man panman (As i a Pale 9 2 lei 50 b. 


8 


ý 


rA 
ISTORIA SI GEOLOGIA 


Proüvnic caracterului științific al disciplinilor sociale şi 
istorice bat in retragere pe toată linia. Dupäce au tăgăduit multa 
vreme acestor ramuri ale cunostinfilor omeneşti insugirea de sti- 
infi, ei incepa se Intoarce si a nu mai privi cercetările istorice, 
economice si sociale ca nişte jocuri de gindiri, ci a le pretui ca 
nişte sfortäri, tot atit de serioase ca si acele ce au de țintă stu- 
diul materici, pentru a stabili adevărul asupra întrebărilor pe 
care le ating. Teoricienii în domeniul aşa numitelor ştiinţi ale spi- 
ritului au ajuns a face să se recunoască și acestor discipline ca- 
racterul de ştiinți, adică să fie privite ca nişte silinfi indreptăţite spre 
cercetarea adevărului în întinsul cimp al gindirii omeneşti. Cu 
toată deosebirea obiectului, urmărirea scopului râmine acelaş. Se 
înțelege că mijloacele de a pătrunde adevărul se vor schimba, după 
firea noţiunilor ce trebue puse în lumină. De aici se vor naşte 
deosebirile în meloadele de aplicat, pentu a descoperi sistemul 
de propoziţii care alcătuesc fiecare ştiinţă. 

Studiile care s'au inmulţit, in chip insemnător, in vremile din 
urmă, privitoare la aceste metoade, au avut mai ales de elect 
de a dovedi, că pretutindeni se intilnesc regule ce trebue urmate 
cu exactitate şi dela care nu trebue a se abate, dacă cală a se 
ajunge la cunoștința adevărului. Logica deosebitelor $tinfi a a- 
dus impärtägirea ei la munca obsteascä care urmăreşte ca țintă 
de a face să lucească facla adevărului pe toate tărimurile cerce- 
tate de minte. Cu alte cuvinte, ştiinţele numite naturale s'au le- 
pădat de pretenţia de a putea numai ele stabili adevărul şi a privi, 
din susul înălțimii lor şi cu ironie, incercările celorlalte cimpuri 
ale activităţii cugetätoare, de a se incumeta spre aceiași țintă. Dar 
chiar în domeniul acestor ştiinți pozitive, oarecare principii ce pä- 
reau stabilite pentru totdeauna, au fost clătinate depe temeliile 
lor, precum bunăoară acele privitoare la constituirea materiei, şi 
la păstrarea energici. Si chiar în zilele noastre se arată incer- 
cări de a concepe altfel oarecare principii matematice, fizice şi 

1 


46 VIAȚA ROMINEASCA 


biologice care păreau a alcătui chiar temeliile pe care se innäl- 
fau sistemele acestor ştiinţi 1). 

Pe de oparte deci zdruncinarea unor temelii ce păreau a fi 
stabilite pe vecie; pe de alta întărirea tărimului pe care se in- 
nălțau concepții fără cuvint discreditate, au apropiat spiritele în 
o storțare comună pentru mersul cel bun al ştiinţei, 

In care alt tinp s'ar fi putut vedea învățați de caracter așa 
de deosebit ca matematici, fizici, chimiști, biologi, sociologi, is- 
torici, reprezentanţi ai filosofiei morale si psicologi, întrunindu-şi 
părerile asupra metoadelor deosebitelor științi ai căror apostoli 
ei sint, în una şi aceiaşi carte, cum s'a făcut lucrul în vredni- 
cul de insemnat manual publicat la Paris sub direcția d-lui F. 
Thomas, de câtră maeştri ca Bouasse, Delbet, Durkheim, Giard, 
Job, Le Dantec, Levv-Brühl, Monod, Painlevé, Picard, Ribot si 
Tannery, tot atit de mari fiecare in sfera lui de cugetare, pecit 
sint de deosebiți prin științele cărora ei și-au consfințit viaţa ? *) 
şi acelaş program și-a pus revista internațională Scientia ce a- 
pare In patru limbi. Aceste opere insamnä o răspintie foarte ca- 
racteristică în evoluția gindirii ştiinţifice : irumperea ştiinţei în 
toate domeniile realităţii, in scopul de a reproduce, sistemalizin- 
du-o, această realitate în cugetul nostru. 

In cercetarea ce va urma, ne propunem a impinge incă 
mai departe această apropiere între ştiinţele materiei şi acele ale 
spiritului, căutind a ne da seamă despre firea şi mijloacele de 
investigare a două stiinfi strins legate Intre cle, prin caracterul 
fenomenelor pe care le studiază, și din care una tratează despre 
fapte materiale — Geologia şi Teoria descendenții—cealaltă de 
fapte intelectuale, /storia omeneuscă. 

Aceste două domenii ale cugetării se indeletnicesc cu des- 
voltarea in timp a două forme ale existenții: pämintul, globul 
nemäsurat de materie care ne răpeşie, Invirtejindu-se in jurul 
soarelui, şi spiritul, acest alt glob nemăsurat de idei pe care il 
purtăm în crierul nostru şi ai căruia pärefi se intind mult mai 
departe decit acei daţi de scoarța pămintească, de oarece ei cu- 
prind In lăuntrul lor, nu numai pămintul, dar incă şi soarele, 
luna, stelele, nebuloasele, ba chiar nestirşitul care, deşi întrece 
puterea minții noastre, aruncă totuşi in ea lucirile lui tulburătoare. 

Jn aceste două ramuri de cunostinfi, nu mai este vorba ca 
In științele de legi, de a studia ceia ce se repetă, ci aceia care 
se urmează. Acest caracter comun al Geologiei şi al Istoriei sta- 
bileste intre aceste două domenii de cercetare a adevărului, 


1) D. Henri Poinearré în cartea sa La Science et l'Hypothèse pune 
în indoială pănă si axiomele geometriei euclidiene. In o cavintare pe caro a 
tinut-o în 1908 In eo ul Asociaţiei franceze pentra înaintarea ştiinţilat, 
colebrul fasor a arătat, că „știința mocanicei cereşti pe care el o propune 
si care că niciodată nu va putea fi xdruncinatñ, începe a întilni 
tiei şi că întim inările lor nu sint fără valoare“, Tot asa ar fi cu ncipiile 
biologiei și fiziologiei puternic zguduite prin experientele doctorului Currel, 

2) De la Méthode dans les Sciences, Paris 1909 (Alcan). 


Lis l'A 


ISTORIA SI GEOLOGIA El rs 


punte de atingere foarte apropiate, precum pe de altă parle nà- 

tura cu totul deosebită a fenomenelor fizice si intelectuale aduce 

ră ele deosebiri simţitoare în chipul de a le cunoaşte științi- 
ceste. 

Ceia ce ne pare insă esenţial în chipul cum universul, cu 
tot ce el cuprinde, se infatoseaza inteligenței noastre, nu este atit 
diferenta care se allă intre laptele materiale şi acele ale minţei, 
cit împrejurarea dacă aceste lapte se repelă fără a se schimba, 
sau se schimbă fără a se repeta; căci pecind deosebirea fapte- 
lor materiale şi intelectuale este mai curind subiectivă si atirnă 
de chipul nostru de a privi lucrurile '), repeţirea şi succesiunea 
au un caracter obiectiv dat de inseşi fenomenele cercetate. 

lată pentruce apropierea intre Geologie şi Istorie ne pare tot 
atit de interesantă, tot atit de vrednică de a fi pătrunsă, caşi 
bunäoarà acea care există Intre Psihologie si Fiziologie. In ade- 
vär ceia ce se petrece în aceste de pe urmă două domenii pe 
tărimul static al repeţirii, se îndeplineşte in Geologie si in Ista- 
ne, pe tărimul dinamic al desvoltării. In ambele cazuri noiire- 
bue sa admitem trecerea materiei In inteligența, cu toate că în 
unul și în altul, chipul cum această trecere se îndeplineşte, de- 
Pâșe şie hotarele ințelegerii noastre. Trebue să primim această 
trecere a materiei la spirit, prin necesitate logică, tot atit de 
constiingătoare casi adagiul cogito ergo sum, cu toate cà nu o 
putem înțelege. Dar aceasta nefiind singurul lucru ce trece 
peste puterile minţei noastre, trebue să ne supunem; căci mai 
la urmă tot ce ne Inconjoarä nu este decit o taină nepătrunsă, 
in sinul căreia sintem afundați—pentru a-i simţi răcoreala, cit 
Ump nu ne gindim la dinsa; pentru a fi arşi de ca, îndată ce 
încercăm să o pâlrundem, 


Geologia cuprinde două cimpuri de cercetări deosebite dar 
strins legate între ele. Această știință se indeletniceste întăi cu 
alcătuirea actuală a scoarței pămintului, avind drept țintă, in pri- 
mul loc, de a procura cunoştinţele trebuitoare exploatărilor mi- 
niere, captărilor de izvoare, săpăturilor de tunele ; dar urmărind, 
în afară de aceste ținte practice şi rezultate teoretice, precum 
bunăoară : explicarea zvircolinlor scoarței pämintesti prin erupțiile 
vulcanice, cutremurele de pămint, nâruirile munților, etc. Al 
doilea cimp al studielor geologice se rapoariă /a Istoria pămin- 


1) Pentra materialisti, forța nu este deett o prietate ; 
pentru monistii moderni materia nu este decit ii ri e m alfe pna 


Ts VIATA ROMINEASCA 


tului şi a schimbărilor sale de structură în timpurile trecute V}, 
Geologia este din acest punct de vedere in totul asämänātoare 
cu știința socială care şi ea se indeletniceste cu două feluri de 
fapte omeneşti : acele care se repetă şi alcătuesc domeniul Soci- 
ologiei statice, și acele care se urmează una pe alta, și care 
sint cercetate de Sociologia dinamică sau Istoria. 

Pe noi ne interesează partea istorică a Geologiei, căci voim 
să arătăm ce legături pot exista intre Istoria pămintului cuprin- 
zind in ea şi pe acea a organismelor și Istoria omenirii, D-nul 
De Launay zice asupra acestui punct: „Geologia se deosebește 
de celelalte stiinfi fizice care admit cu oarecare indrăzneală sta- 
tornicia nestrămutată a manifestărilor fenomenelor, aduse de a- 
celeagi cauze și prin urmare zädärnicia cercetării evoluției lor, 
din pricină că Geologia este tot atila în principiu o știință na. 
turală, pecit în aplicație o ştiinţă istorică. Este in adevăr, ur 
mează mai departe D-nul De Launay, cu neputinţă de a inter- 
preta, de a explica fenomenele geologice, farà a incepe întăi prin 
a le orindui în chip cronologic şi a le povesti in felul istoricilor), 

scologia este născută In adevăr, din aplicarea principiului 
Istoriei la studiul naturii. Dela o vreme s'a bâgat de samă, că 
desvoltarea nu era Insusirea excluzivä a neamului omenesc ; că 
și organismele puteau fi privile din acest punct de vedere, si 
că chiar natura neorganică nu fusese totdeauna aceiaşi ; că şica 
sulerise schimbări în forme şi în alcătuirea ci, şi că deci, nu 
numai omenirea, dar viața întreagă, universul el insuşi puteau fi 
puşi la capâtul ochenei timpului şi studiate din această perspec- 
tivă. Marele, nesiirşitul progres făcut de Suinfile naturale im 
veacurile din urmă este datorit aplicării metoadei istorice Ju stu- 
diul materiei, Se văzu că nu era deajuns de a se recunoaşte 
cum esie natura si că trebue cercetat şi cum devenise ceia 
ce este. Se intreprinse deci studiul Istoriei pămintului și mai 
tirziu al Istoriei organismelor care trăesc pe el. Termenul de 
Istorie naturală nu mai rămase numai cit un chip foarte nepo- 
trivit de a insemna niște Ştiinți ce nu aveau nimic a face cu Is- 
toria, precum Botanica şi Zoologia. Acest termen dobindi un 
infeles real, dat prin cercetarile asupra desvoltăriii în timp a deo- 
sebitelor forme ale existenței materiale. 


Lucrurile fiind astfel, poate părea foarte straniu, că Jovitu- 
rile contra Istoriei plecate din partea reprezentanţilor Științelor 
naturale, să fi dobindit o ascujime mai rostită tocmai din clipa 
in care aceste stiinfi intrau ele înseși pe calea Istoriei; ca toc- 


1) Aşa determină d. De Lannoy, învățatul geolog francez, ucoustu de 
adous țintă n Geologiei, în incercarea sa de Geologie filosofică, intitulat La 
Science géologique, uris 1905, pe care am luat-o drept călăuză în coin ce 
priveşte metondele goologice, 

2) Do Launay, La Science geologii > pP 6. comp. p. 22: „Le premier 
résultat de la scionce géologique sera d oltenii dos listes ehronologiuaaa des- 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA "49 
ME op arc Bots ce fre ce URII PE > 


mai naluraliştii să fi criticat in chipul cel mai viu felul de a 
lucra al istoricilor, pentru a stabili adevărurile lor; cind tocmai 
ei erau aceia care imprumulau dela Istorie felul său de a privi 
lucrurile în desvoltarea lor unică de-alungul scurgerei timpului. 
Din acest punct de vedere D-nul Ernst Bernheim se întreabă cu 
temeiu : „Cu ce drept se priveşie oare Teoria descendenții ca o 
izbindă a științii si a metoadei ci, cind nu se consideră ca şti- 
infä Istoria, care si ca lucrează în acelaşi chip? Acel care tä- 
gādueşte Istoriei acest caracter de Știință, trebue numaidecit să 
Șteargă din știința propriu zisă, toate disciplinele care au drept 
obiect explicarea cauzală a lenomenelor desvoltării organice“). 

Prin această aplicare a procedeurilor istorice la studiile 
care au de obiect materia, puncte de vedere cu totul nouă au 
fost deschise ştiinţei, şi noţiunea universala a evoluției a venit 
să acopere cu mantia ei incăpătoare tot cimpul cugetării ome- 
nesti. 

Credem totuşi că acuma se merge prea departe cu ideea 
aceasta à vecinicei prefaceri. Se vor fi băgat de seamă, in locul 
adus mai sus, din scrierea D-lui De Launay, oarecare rostiri care 
arată că acest invățat pare a vroi sà admită o evoluție, o trans- 
formare în chipul însuşi de îndeplinire a fenomenelor fzico-chi- 
mice şi astronomice. Distinsul geolog revine de mai multe ori 
asupra acestei idei, la care pare a ținea mult. Astfel el alrage, 
In o altă parte a scrierii lui, luarea aminte „asupra caracterului 
relativ contingent provizoriu şi schimbător ul legilor fizice din 
care noi facem una după alta niște adevărate dogme, Ne pare 
în adevâr cu neputinţă că atragerea corpurilor intre ele sau pro- 
pagarea luminei, să se poată face altfel decit le concepem noi, 
Şi mline altfel decit azi. Adevărul pe care îl putem cunoaşte ne 
orbeşte pentru acel ce ne este necunoscut“. Să aducem in slir- 
şit un al treilea loc care reproduce gindirea D-lui De Launay, 
cu cea mai mare precizie: „Al doilea principiu mai de curind 
Stabilit în ştiinţa constă In a băga de samă, că toate lucrurile 


lor suferi o evoluție, fără indoiala ocirmuită de legi incă mai obşteşti. 
In ce priveşte fenomenele, sprijinirea noastra privitoare la una 
din ateste legi, trebue totdeauna să fie restrinsă la perioada de 
timp pentru care ea a fost stabilită In chip experimental, pentru 
că nimic nu dovedeşte, că regula stabilită trebue să râmie exactă 
pentru o altă perioada“), 

Este fără indoiala o mare primejdie pentru știință și chiar 
pentru minte de a Imbräfisa o asemenea teorie. Nu se poate tăgădui 
că In alcătuirea lumilor, este o parte fluida care curge dealungul tim: 


1) Ernst Bernheim, Lehrbuch der historischen Mi 
schichtsphilosophie. IV Auflage 1908, p. 145. PAR set dan Ga 
2) La Science Géologique, p. $5 si 44. 


#50 VIATA ROMINEASCA 


pului; dar sint şi temelii nestrămutale pe care se razimă puter- 
nica lor osatură: o mulțime de legi care au fost totdeauna ace- 
leaşi dela obirşia lucrurilor. Noi credem că niciodată n'a fost un 
moment al duratit în care două elemente de idrogen combinate cu 
unul de oxigen să nu fi dat ca rezultat licvidul numit apă, sau că 
corpurile care plutesc să nu fì inlocuit tocmai echivalentul greu- 
täții lor din fluidul ce le suportă, şi dacă aceste legi nu crau 
chiar lucrătoare inaintea ivirei elementelor stāpinite de ele, din- 
se'e existau in chip latent in esența lucrurilor. FE 

Dacă ar sta trebile altfel, cu ce drept ar încheia fizicianii 
si astronomii, din analiza spectroscopică, prezența unor clemente 
identice cu acele ce compun scoarța pămintească, în astrele pier- 
dute în fundul prapastiilor cereşti, ale căror lumină a pus poate 
mii de ani pentru a ne parveni şi in timpul scurgerii cărora a- 
ceste astre ar fi putut să'şi schimbe alcătuirea, decind scinteia 
prinsă In spectroscop a părăsit marginile lor ? | : A 

Cu ideca că legile fizice, chimice, astronomice, biologice 
psicologice şi sociologice sint si ele supuse evoluţiei, orice ştiinţă 
devine peste putință; căci nestatornicia acestor legi ar nimici con- 
vingerea sau mai bine zis credin{a !) noastră in mersul regulat al 
naturii şi ar distruge deci puternicul fundament intelectual al in- 
ducfiei, principiu pe care se razimă mare parte din cunoștințele 
ştiinţifice, | 

Dar insusi D. De Launay simțind că se pune, prin aseme- 
nea sprijiniri, pe un tărim prea alunecos, se gräbeste de a pune 
alăturea cu #évrz ġel al lui Heraclit, principiul stabilității, „acel al 
recurentii aceloraş cauze reproducind aceleaşi electe, fara de 
care nu ar fi știința și mai ales nu ar fi ştiinţă istorică cu pulin{a. 
Toate acestea cercetări, adaugă invafatul geolog, sint stăpinite de 
ideea lundamentală cà nu se infatosazä in natură nimica intim- 
plätor; că inlānțuirile fenomenelor sint stăpinite de legi şi că a- 
aceste legi Infäjosazä oarecare statornicie“#). 

Cum poate insă D. De Launay să admită pe deoparte că 
fără recurenfa cauzelor ce produc totdeauna aceleași electe, adecă 
dă naștere la legi, nu este cu putință ştiinţa şi că natura nu poate 
infätosa nimic intimplător; că inlănțuirile fenomenelor sint stä- 
pinite de legi—si pe de altă parte să susțină că tot aceste legi 
sint supuse evoluției; că ele pot fi mine altele decit ceia ce sint 
astăzi şi că valabilitatea lor nu poate fi garantată decit pentru pe- 
rioada pentru care ele aw fost experimentate ? 

Cu toată ingrijirea ce o iea d. De Launay de a recunoaşte 
acestor legi numai „oarecare statornicie* ceia ce ar ingădui şi a 


1) Zivem credința, fiindcă primirea ndevärului absolut al axiomelor nu 
se intomeiază pe nici un raționament. D. Poineurré intrebuintazñ acelas tor- 
men cind zice în curtea lui La Science et l'Hypothese p. 172: ,Toute 
ralisation sappose, dans une certaine mosare une croyance à l'anité ot àla 
se quel der la nuture.* Acelus termen e intrebnintut do D. Picurd În ea- 
pitolul sau din cartea La Méthode dans les Sciences, p. 17. 

2) Ibidem, p. 444. 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 451 


lor evolutie—dar ceea ce nu ar distruge mai putin din rădăcină 
noțiunea de şliință— este invederat că d, De Launay amestecă două 
feluri de idei cu totul deosebite, precum pe de altă parte el ca- 
raclerizază Istoria intr'un chip tot atit de nepotrivit, spunind că 
fără recurenta aceloraşi cauze producind aceleaşi efecte, nu ar fi 
mai cu samă cu putință nici o ştiinţă istorica. 

Dar inainte de a pune aceste noțiuni in adevarata lor lu- 
mină, să cercetăm chipul cum d. De Launay ar putea să aplice 
principiul nestatorniciei legilor lor construirea Șliințifică a insäsi 
disciplimi sale: Geologia? 


In studiul istoriei pămintului, geologul nu dispune decit de 
rămăşiţele lăsate prin acţiunea anterioară a forțelor. Acţiunea ea 
insăşi a dispărut si nu este nici un mijloc de a o face să revină 
sub ochii noștri !). Dacă geologul pătrunde în tainele trecutului, 
el nu o poate face decit intemeiat pe convingerea nestrămutată 
ca fenomenele dispărute crau de aceiași fire ca acele ce se pe- 
trec în zilele noastre, deci pe convingerea nestrămulată că legile 
care preşăd la îndeplinirea fenomenelor nu s'au schimbat. De a. ` 
ceea şi d. De Launay aplică acest principiu în tot cursul lucrării 
sale care nu face altăceva decit a incheia din aceia ce se petrece 
astăzi la aceea ce a trebuit să se petreacă altădată pe påmint, 
Asa bunăoară, cind D-sa vra să reale temperatura unei mări geo- 
logice, recurge la bâncile de mârgean despre care spune „că nu 
pot trăi astăzi decit în o mare călduță si curată la o tempera- 
tură de cel puţin 20 grade. „Admiţind, urmează D. De Launay, 
cum este prea logic, ca mărgeanul să fi cerut în totdeauna o înăl- 
fime de temperatură aproape asemânâtoare* găsim știința ce cău- 
tām (căldura mărei geologice) si condiţiile in care märgeanul s'a de- 
pus*?). Pentruce ar fi logic de a admite că temperatura mărilor geolo- 
gice să fi lost aproape aceiaşi cu a mărilor in care märgeanul 
trăeşte astăzi? Pentru ca se admite implicit ca legea biologică de 
exislenf a acestor animale nu s'a schimbat: cu tot răstimpul 
cel uriaş ce ne desparte de epoca devoniană. Insă in vremea a- 
cestor milioane de ani „legea pe care am experimentat-o numai 
pentru epoca noastă* ar fi putut suferi o evoluție, dacă ea i-ar 
fi fost supusă. Dar D, De Launay înlătură el singur această pu- 
tinfä a evoluţiei unei legi biologice, de varece işi întemeiază in- 
chierile pe a ei stabilitate. Aiurea găsim pe D. De Launay ad- 
mifind aceeaşi statornicie pentru eruperile vulcanice. El zice, că 
„un adevăr pare a rezulta în ceea ce le priveşte, cu limpezime 
din toate cercetările geologice, anume identitatea probabilă intre 
vulcanismul actual şi manifestările eruptive care au putut avea 
loc In deosebitele epoce. Aceste manifestări, în alară de o evo- 


1) Experimentarea în laboratoril reproduce preno; dar acțiunea 
geologică nu rămine mai puţin iugropată pentru totdeauna in nolanul trecu- 
t 


2} Ibidom, p. 264. 


352 VIAȚA ROMINEASCA = 


luție cu putință”), au trebuit să imbrace caractere analoage, in 
tot momentul. Problemele ce se vor pune pentru rocele e- 
ruplive vechi sint deci aceleaşi care se pun si pentru vulcanis- 
mul #ctual* #} 

In afară de aceste exemple, care răstoarnă în mintea d-lui 
De Launay Insuşi principiul evoluției legilor, pe care-l apără în 
teorie, cum poate ca D-sa, cu un ascmenea principiu, să admită 
experimentarea actuală în laboratorii ca complinire adeseori nea- 
părată a observărei in Geologie ? Aceste experiențe au de scop de 
de a surprinde, pentru a zice astfel, chipul de producere chimică 
şi cristalogralică al rocelor. Ele vrau să actualizeze lenomenele care 
s'au petrecut cu milivane de ani in urmă şi Inchee de la ceia 
ce se petrece In cuptoarele laboratoriilor la ceea ce a trebuit să 
se intimple, in timpuri nesocotit de indepartate In marele labora- 
toriu al naturii. Ceia ce este neașteptat este de a vedea pe D. 
De Launay protestind, alâturea cu strălucitul säu coleg d. Daubrée, 
„În contra acestor teorii preconcepute care vrau să introducă taina 
in fenomenele păminteşti si pentru care ar fi necompatibilitate 
intre procedeurile laboratonilor noastre si acele al naturii“. Dar 
pentru D. De Launay aceasta necompatibilitate trebue să existe, 
de oarece admite ca legile trebue să se schimbe! D. De Launay 
admite insă ca Incheietoare și experiențele D-lui Daubrée asupra 
chipului cum s'au indeplinit oarecare ruperi ale rocelor, în epocele 
geologice, precum şi acele ale D-nilor Fouqué şi Michel Lévy 
asupra reproducerii sintetice a rocelor ignee. Dar dacă D. De Launav 
se întemeiază pe aceste experienţi pentru a reconstitui [apte dispă- 
rute, aceasta o face fără indoială fiindcă, împreună cu toți geo- 
logii, D-sa nu adutile că procedeurile naturii s'ar schimba vreodată, 
şi că se poate deci trage o incheiere din ceeace se petrece sub 
ochii noștri la ceea ce s'a intimplat în primele vriste ale planetei 
noastre, D. De Launay respinge deci in explicarile lui geologice 
principiul schimbărei legilor pe care il apără în consideraţiile 
sale filosolice. 

D. De Launay nu putea să nu'și dea samă deaceste con- 
traziceri. De aceia se şi sileste să le impace, spunind că ,ex- 
perimentarea trebue să slujească drept mijloc de control, fără a 
uita insă că pâmintul a trecut în vremurile vechi, prin forme cu 
totul deosebite de acele pe care le observâm astăzi și a lost su- 
pus unor puteri și unor reacţii despre care nu avem decit ima- 
gini reduse, adică băgind de samă că Istoria lui cuprinde o evo- 
lutic* 3), Evoluție, fară indoială; dar vom vedea în curind în 
care a le lui elemente ea s'a indeplinit; în orice caz niciodată 
în acel al legilor. Aşa bunăoară în timpul ce pămintul poseda 
innalta temperatură a topirii elementelor sale, producerea apei 


1) Prevaufiune analoagă eu „oarecare statornieii n legilor“, pentru a 
pune iu armonie apa şi cu tocul: evolatia legilor si a lor nesclimbare, 

2) Ibidem, p. 545. 

3} Ibidem, j 47. 


ISTORIA ŞI GEOL OG'A 853 


prin combinarea idrogenului cu oxigenul era cu neputinţă; dar 
legea acestui fenomen nu exista mai puțin in stare latentă şi ca 
işi manifestá acţiunea indata ce condițiile exterioare deveniră 
pruncioase, adică Indata ce temperatura scāzu. Un alt exemplu 
a statorniciei legilor in mijlocul schimbärii condițiilor ne-ar fi dat 
de producerea nestirșitelor păduri ale epocei carbonifere care au 
apărut atunci, cind aerul Infatisa o proporție mult mai mare de 
acid carbonic decit astăzi; dar legea că plantele asimilează a- 
cest element pentru a se desvolta nu exista mai puțin, si lucra- 
rea acestei legi ne dă putinţa de a ințelege depozitul uriaş de ve- 
getale carbonizate pe care această epocă ne-a läsat in adincimile 
pâmintului. 

Tot pe această absorbirea acidului carbonic de câtră plante 
întemeiază D, De Launay incă alte insemnate incheteri geologice, 
precum bunăoară aceia că atmosfera curățită, prin această vege- 
tafie prea Imbelşugată de elementul omoritor pentru viața ani- 
mală „invoi vietäfilor mai Inainte concentrate aproape toate în 
apă, a ieşi pe uscat sau a se ridica în aer. Reptilele si insec- 
tele datează intr'odevär din această epocă, cu toate că posedă ciţi- 
va rari inainte-mergâtori* '), Cum ar putea d. De Launay inte- 
meia asemenea Incheeri, dacă ar îi convins de putinţa că legea 
hrănirii plantelor ar fi evoluat, deci să fi putut f alta în peri- 
oada carboniteră ? 

Să mai amintim și bâägarea de samă a D-lui De Launay, cå 
„n perioada primară, toate apele fiind in stare de abur, din pri- 
cina căldurii scoarței pămintului, rocele trebuiau să sufere o 
presiune de 250 de atmosfere și că deci operaţia cristalizării mi- 
neralilor nu poate fi pătrunsă de fizică ci de chimia noastră obi- 
cinuită, pentrucă nu avem dreptul a prelungi legi stabilite pen- 
tru temperaturi şi presiuni foarte slabe pănă la cazul cu total 
deosebit al unui centru incandescent? 3). Dar D. De Launay cind 
descrie rezultatele minunate de reproducere a multor roce ignee 
obținută de D-nii Fougué şi Michel Lévy arată cà si fizica si chi- 
mia noastră, sint în stare, prin mijlocul inalelor temperaturi şi 
a puternicilor presiuni ce se pot realiza in vremile noastre, să 
reproducă sub ochii contimpuranilor procedeurile puse în lucrare de 
natură in timpurile imemoriale pentru a-şi alcâtui rocele, şi câ daca 
unele din ele precum cvarțul şi granitul se Impotrivesc încă unei 
sinteze măestrite, aceasta este datorită numai imprejurării că nu s'a 
descoperit incă legea producerii lor. Îndată ce această lege va 
fi cunoscută, și aceste roce vor ieşi din laboratoriile noastre, cum 
au esit ele din marile cuptoare ale timpurilor geologice. 

Putem deci incheia cà legile mecanice, fizice şi chimice 
care an preşezut la alcăluirile păminteşti, precum si acele biologice 
si fiziologice care au delerminat prefacerile organice, nu S'an 
schimbul niciodată. Fiind însă că fără tăgadă ceva a trebuit să se 
“schimbe, pentru ca pămintul să aibă și el o Istorie, trebue să cercetăm 


1) Ibidem, p. 494, 
2) Ibidem, 111. 


554 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


care sint elementele constituției păminteşti care au evoluat, si a- 
ceastă cercetare ne va da şi cheia contrazicerilor Invätatului geo- 
log în ceia ce priveşte principiile filosofice pe care vrea să inte- 
meeze metoadeie de investigare ale Geologiei. 


D. De Launay ca toți reprezentanții ştiinților pozitive, este 
convins, că nu pol exista ştiinți fără un sistem de legi în care să 
fie turnate cunoştinţele lor. Geolngia insă fiind o ştiinţă istorică, 
D-sa cere pentru Istorie în deobste această insusire de a se rä- 
zima pe o țesătură de legi, care nu ar admite nimica intimplä- 
tor, şi susține că legătura Intre aceleaşi cauze cu aceleași electe 
este caracteristica cea mai de seamă a Istoriei. Pe de altă parte găsim 
pe d. De Launay impärtäsind convingerea, că „Istoria nu se re- 
pelă niciodată si că Istoria geologică nu scapă mai mult decit 
Istoria omenească din aceasta nevoință ; apoi că este insemnat de 
amintit, că pămintul a suferit o transformare obştească şi conti- 
nuă, în urma câreia, în alară de partea intimplătoare care inter- 
vine totdeauna In o serie complexă de fenomene, impreunarea 
acestor fenomene a suferit şi ea o modificare progresivă si te- 
oretică“ 1), 

Se bägäm de samă $oväirile gindirii D-lui De Launay, care 
ne vor fi foarte de folos pentru a stabili adevăratele principii In 
științele succesiunei: Istoria şi Geologia ; căci dacă noi stăruim 
asupra acestor $oväiri, nu o facem pentru plăcerea de a pune in 
contrazicere cu el insuși pe un mare învățat care face cinste ști- 
infei, ci numai pentru a dovedi prin reprezenlanţii însişi ai şti- 
infelor pozitive, puţina temeinicie a principiilor lor in ceia ce 
privește constituirea logică a științei in deobşte și confuzia pe 
care ei nu incetează de a o introduce intre repelire şi succesiune, 
precum şi neputinfa de a pune în lumină adevăratele principii ale 
logicei științelor cit timp această conluzie nu va fi fost limpezită. 

D. De Launay pentru a pune în armonie ideia de știință, 
așa cum este inrădăcinată in mintea oamenilor de știință, cu i- 
deea cea nouă de evoluție care răsare pentru el cu o putere ne- 
învinsă din cercelările geologice—sustine pe de o parte, „că nu 
se intfățoșează in natură nimic intimplător ; că istoria se razimă 
mai ales pe o legătură a acelorași cauze cu aceleaşi efecte ; că 
nici o știință nu este cu putință fără o rețea de legi—iar pe de 
alta că intimplarea poate să intervină totdeauna in o serie com- 
plexă de fenomene ; că istoria omenească tot atit ca si acea a 
pămintului nu se repetă niciodată şi că legile mecanicei şi fizi- 
cei nu au devit o oarecare statornicie și că pot deci evolua“, 


1) Ibidem, p. 448, 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 355 


Este invederat că D. De Launay amestecă două feluri de 
idei care trebuesc deosebite, dacă este să ne dăm bine samă 
de principiile logice pe care se razimă invesligările științifice, şi 
aceaslă amestecare decurge din aceia pe care D:sa o face intre 
rolul ce trebue atribuit legii şi acel ce este particular evoluţiei. 


Insuşirea de căpitenie a legei este de a manifesta fofdea- 
unu în acelaş chip acţiunea unei forte naturale. Nu se poate 
deci aplica ideia de lege de producere a fenomenelor decit a- 
celor ce se repetă fără incetare. lată pentruce reprezentanții 
științelor pozitive privesc ca un corolar neapăral al ideei de lege, 
acela al prevederii şi al prezicerii fenomenelor viitoare. Din po- 
trivă noțiunea de evoluție implică ideia unei nelncetate prefaceri, 
a producerii de fenomene nouă care nu au existat niciodată Şi 
care nu se vor mai reproduce in veci. In principiu deci, ideea 
de lege trebue să fie cu totul străină evoluției. Dacă ea totuşi 
joacă un rol In desfăşurarea formelor existenții una din alta acea- 
sta nu poate fi decit în un înţeles particular pe care-l vom pune cu- 
rind în lumină. Deocamdată ne vom märgini a constata că evo- 
lufia nu poate fi supusă legilor de repefire din pricină ca, pre- 
cum insuși d, De Launay o constată, Geologia istorică întocmai 
caşi Istoria propriu zisă, mu constată niciodată repelireu acelo- 
rasi fenomene, 

Pentru Geologie in special, o tepeţire a fenomenelor ci de 
transformare sint cu neputinţă incă şi pentru alt motiv. Geolo- 
gia studiază o istorie, pentru a zice așa, Slirșilă şi care nu se 
mai urmăreşte decit prin nişte valuri aproape nesimţite. Legi, 
deci în înțelesul repeţirii fenomenelor nu pot exista in Geologie 
incă si pentru temeiul netăgăduit, că aceste legi nu mai găsesc 
locul unde să se indeplinească. Transformările pamintului au 
fost inchise pentru veacurile viitoare ; căci puterile de prelacere 
care främintau altădată scoarța pămintească si organismele au: 
incetat de a mai lucra, şi formele materiale ale existenței s'au 
fixat aproape cu desăvirşire, Lucrarea de transformare s'au strā- 
purtat acuma asupra minţii, ultimul product al vristelor geologice 
care urmăresc mai departe evoluția prin Istoria omenirii care nu 
mai este o desvoltare a lormelor materiale, ci una a spiritului, 
Precum o spune Edgard Quinet: „Viața universală care se ur- 
mărește din genuri în genuri, din specie în specie, din cataclism 
in cataclism, se prelungeşte in om şi devine lstorie* DA 

Şi cu toate acestea nici In epocele geologice, nici in cursul 
Istoriei omeneşti care s'a dezvoltat până acuma de-a lungul vea- 
curilor şi care se va urma si In viitor, puterile nu au putut, nu 
pot şi nu vor putea curma acțiunea lor, şi această acţiune fiind 
pururea aceiași, pururea uniformă, ca se va indeplini totdeauna 
prin mijlocirea legilor. Numai cit şi in Geologie casi In Istorie care 
nu este decit Geologia spiritului, precum Geologia nu este decit 


1) La Création, Lp. 299, 


-356 VIATA ROMINFASCA 


Istoria pâmintului, ceia ce se transformă fără încetare, ceia ce 
se supune evoluției nu sint legile, chipul de lucrare ul forțelor, 
ci condițiile existenței în care această lucrare se înlrupează. 

Acest mod de a concepe lucrurile armonizează cugetările, 
Nu se mai poate găsi straniu, că „in metoada geologica se aplică 
in acelaș limp principiile contrazicătoareal evoluţiei şi al recurenţii*!); 
nu se va mai simţi nevoia de a se recunoaşte legilor numai 
oarecure statornicie pentru a le păstra putinţa de a evoiua si nu va 
mai fi trebuinfä a se exclude intimplätorul şi totodată de a'l ad- 
mite, amestecind legile, unde el nu se poate arâta, cu evoluţia 
de care hazardul este nedespărţit. Cu un cuvint se va afla şi 
pentru Geologie o metoadă potrivită cu cerințele logicei, adecă 
armonică in principiile ei și concordantă cu faptele în a ei a- 
plicare. 


Facem deci urmâtoarea deosebire in noțiunea de lege. deo- 
sebire care explică acţiunea lor atit în știinţile de repetire : Astro- 
nomia, Fizică, Chimie, Biologia, Psicologia si Sociologia, cit şi în 
cele de succesiune: Geologia şi Istoria. 

Cit timp legile nu redau decit chipul de lucrare al forțelor, 
fără a lor întrupare în condiţiile existenţii, nu există decit Jegi 
abstructe care nu pot da prin ele insâşi naştere nici unui fenomen. 
“Cind dinprotivă forța se intrupează In elemente exterioare impru- 
mutate dela formele existenti, ea dă naştere fenomenelor, A- 
ceastă Intrupare se poate face în două feluri de condiții: sau 
totdeauna identice cu ele insăşi, și atunci acțiunea uniformă a pu- 
terii lucrind prin condițiile existentii uniform repetate, fenome- 
nele ce se produc nu pot fi şi ele decit pururea identice; cu 
alte cuvinte fenomenele se repetă la infinit si dau nașterea løgi- 
lor concrete de repețire ule producerii lor. Aceste fenomene pot 
fi prevăzute si prezise indată ce legea producerii lor va fi cu- 
nascută. Sau, din protivä, forța prin modul ei de acțiune uniform 
—ea nu poate fi altfel câci forța lucrează așa—adecă legea se intru- 
pează In condiţii ale existenți pururea schimbătoare, si atunci, 
cu toată uniformitatea acţiunii, condiţiile asupra cărora lucrează 
această uniformitate fiind necontenit deosebite, această Imboldire 
identică pusă in lucrare asupra unor elemente fără incetare schim- 
bate va avea de rezultat producerea de fenomene totdeauna nouă 
care se vor Inlänfui unele de altele si vor alcătui seriile de des- 
voltare, Se intelege dela sine că fenomene deosebite de acele ce 
le-au precedat nu vor putea niciodată fi prevăzute nici prezise, 
şi că cel mult se va putea numai întrevedea, după indreptarea 
pe care seria a urmat-o până la momentul de care e vorba, aceia 
pe care laptele viitoare—în ele însăşi necunoscute, vor urma-o 
in viitor. 

Așa bunăoară legea gravitaţiei, sau acea a topirii, sau acea 
a cristalizării sint legi abstracte, căci cea d'intäi expune numai 


1) A se vedea inceputul enpului XII al lucrării D-lui De Launay Li 
Science géologique, p. 441. 


ISTORIA SI GEO! OGIA 357 


chipul cum corpurile se atrag în raport direct cu massele şi în 
raport invers cu pătratul distanțelor ; a doua zice că tonte me- 
talele expuse la căldură trebue să se topească şi chiar să se vo- 
latilizeze : a treia că mineralele topite cind se răcesc orinduese 
moleculele lor in forme geometrice. Aceste legi abstracte in- 
trupate in felurite condiţii totdeauna identice, dau naștere: pen- 
tru legea gravitaţiei, legilor concrete a căderii corpurilor, a inäl- 
țării baloanelor, a mareelor, a plutirii, a revoluției planetelor 
in prejurul soarelui. Legea absiraciă a topirii va da naştere le- 
gilor concrete de topire pentru fiecare metal particular dupa 
gradul de câldură trebuitor pentru a'l face licvid. Pentru legea 
abstractă a cristalizării, ea va da naștere legilor concrete care 
expun modul de cristalizae in forme geometrice deosebite a fie- 
cărui mineral in parte, Aceste legi deci care lormulează modul 
după care trebue să se producă fenomenele, constiluesc legile con- 
crele de repețire ale acestor din urma. 

„Cind lucrarea legilor se face prin nişte condiţii totdeauna 
schimbătoare impinse la lumina zilei tocmai prin forja transfor- 
mätoare a evoluției, atunci fenomenele produse nu mai cad sub 
imperiul legilor, ci fiind pururea deosebite, se inşiră in serii 
unice şi individuale în privirea timpului, deşi ele pot fi mai mult 
sau mai puţin generale in spațiu. Aşa este cu forța frigului ma- 
nifestată prin legea aproprierii moleculelor corpurilor, pusă in 
lucrare asupra elementelor fară incetare deosebite pe care evo- 
luția le au tras din scoarța pămintului. Lucrind în cursul timpului 
prin acţiuni complexe combinate cu acea a frigului, desagregind 
ŞI reélntocmind făra incetare corpurile, evoluția dădu naştere 
la o întreagă serie de roce din care nici una nu samână cu acea 
ce a precedat-o. Tot aşa stau lucrurile cu formele animale care 
sint productul fortii vieţii pusă in lucrare prin condițiile climei, 
a hrânei, a locuinţii, a formelor vii necontenit schimbătoare Şi care 
au produs ca rezultat seria Intreagä de forme organice din care 
nici una nu scamână cu cea de mai inainte. Tot astfel se Intim- 
plă in Istoria omenirii, unde bunăoară legea abstractă a sfortärii 
celei mai mici a impins popoarele spre propâşire, lără ca să se 
urmeze aceiaşi cale de câtră fiecare din ele; sau inca si schim- 
barea mişcăriilor voluntare in mişcări instinctive care a cristalizat in 
fiecare popor un caracter particular, după particularitățile Is- 
turici sale, 

Pentru a rezuma si a aşeza bine in minte principiile, pe 
care noi le credem singurele logice şi deci singurele adevărate, 
pe care se razimă investigările ştiinţifice, zicem că legile împing 
fenomenele la lumină atit tn repelire cil şi în succesinne: că 
aceste legi rămân totdeauna statornice şi că ele nu sint supuse 
schimbărilor evolufiei ; căci ele redan modul de manifestare al 
fortelor fundamentale ale naturei care sint prin ele insesi ne- 
schimbätonre. Aceste legi abstracte lucrează prin condițiile exis- 
tonții pentru a da naştere fenomenelor. Cind aceste condiții se 
reproduc fără schimbări upretuite, legile abstracte dau naştere 


358 VIATA ROMINEASCA 


legilor concrete de producere a fenomenelor de repetire. Cind 
aceste condiții se sc himbă sub împinsul fortii evoluționiste, tn- 
iruparea legilor în formele existentii nu mai dă naştere legilor 
de repelire ale fenomenelor, ci seriilor unice şi particulare de 
desvollare a fenomenelor geologice sau a evenimentelor istorice. 

Nu este deci de nevoe de a face să evolueze legile, pentru 
a explica transformările pâmintului, nici acele ale spiritului. Le- 
gile fundamentale ale naturei, adică legile mecanice, astronomice, 
fizice, chimice, biologice, psihologice, logice şi sociologice au 
lost şi vor fi totdeauna aceleaşi. Ele alcâtuesc țesătura de teme- 
lie a acestui univers, peste care existența vine să primble for- 
mele pe care evolujia le impinge necontenit la lumină, pen- 
tru ale culunda iarăşi In nimicul din care au ieşit. 

Fenomenele de repeţire se petrec ca şi cind timpul nu ar 
exista. Dinpotrivă, acele de succesiune studiate de Geologie şi 
de Istorie nu se pot arâta decit în curentul timpului, sau spre a 
vorbi mai lämurit, fenomenele de repetire se reproduc totdeauna, 
pe cind acele de succesiune, nu se produc decti odută în curge- 
rea veacurilor, pentru a nu se mai reproduce niciodată. 

Această caracterizare este comună si Istoriei şi Geologiei 
istorice, O singură dată a existat un imperiu egiptean, roman, 
franc, şi el nu se va mai reintoarce niciodată. O singură dată 
un Cesar va președea la transformarea republicei romane in mo- 
närhie imperială; o singură dată Carol cel Mars a fost incoronat 
impărat de Apus; o singură dată Napoleon a invins la Austerlitz 
Şi a murit pe stinca Si. Helene. Dar in Geologie de asemene o 
singură dată inelul desfäcut din soare a constituit pämintul; o 
singură dată urieșul munţilor Europei a ridicat fruntea sa pleşuvă 
in centrul continentului; o singură dată mastodonţii şi diplodocii 
eu trecut pe scoarța pămintească. Ceea ce a dispărul în Istorie 
precum și In Geologie sa culundat pentru totdeauna în prăpăs- 
tiile trecutului—pe cind soarele nu se stinge seara decit pentru 
a reveni a doua zi să lumineze iarăși pămintul ; frigul iernei şi 
Vegetaţia verei se intorc regulat In fiecare an; curcubăul resfatä 
în rotund strălucitele sale colori in cerul încă umed; apa se 
schimbă în vapori şi aceştia în ploae scaldind, răcorind si rodind 
ogoarele, pentru a se întruni apoi prin canalele fduviilar în urie- 
şele alambicuri ale mărilor care o diztileaza din nou ; mineralele 
cristalizază tot in același sistem ; afinitätile chimice combină e- 
lementele intre ele In acelaşi chip; viaţa iesă pururea din ou; 
moartea seceră organismele ; märfurile scad in pret, cind citimea 
lor sporeşte; mişcările repetate vor schimba totdeauna acțiunile cu- 
setate In ccţiuni instinctive; două și cu două vor face totdeauna 
patru și conversia unei propoziții universale va da totdeauna o 
propoziţie particulară, 

In toate aceste legi de repetire noi nu găsim putinţa unei 
schimbări, a unei evoluții, afară decit dacă ar fi să se präbu- 
şască universul sau mintea omenească s4'si iasă din ţiţine. 

Aceste două clase de fenomene nu se deosebesc insă decit 


ISTORIA ȘI GEOLOGIA 59 


prin raportul în care ele se află cu timpul. Cit despre spaţiu, 
este cu totul indiferent dacă aceste fenomene, atit cele de repe- 
fire cit şi cele succesive, se indeplinesc intrun chip universal 
în cuprinsul universului intreg, sau dacă sint färeuite ln o tegi- 
une mai mult sau mai putin limitată a nesfirşirii lui. Sint Te- 
nomene de repeţire absolut universale, precum bunăoară mişca» 
rea de invirtire a corpurilor cerești; sint altele particulare nu- 
mai cutărui sau cutărui corp determinat, precum Impărțirea ano- 
timpurilor pe suprafata pămintului determinată prin a condiţie de 
spațiu absolut individuală globului nostru, de a'şi avea axa de in- 
Virtire inclinată de 23 de grade pe orbita lui de revoluție. Pentru 
fenomenele de succesiune notăm ca universale în spaţiu, desta- 
cerea planetelor din corpul soarelui si intăiele lor transformări, 
Aceste transformări dobindesc cu timpul o limitare tot mai spe- 
cială la un spaţiu anumit, 


(Va urma) 
A. D. Xenopol 


m e ee a 


SONETE 


Plopul 


Sta drept in sus ;—iar sobra majestate 
A ramurilor sale 'n mlädiere, 
Vibrează caim in magica tăcere 

Din visătoarea lui singurătate, 


În crengi, uşor... tot mai uşor, străbate 
Incetinel, zeliru 'n adiere... 

Si-un freamăt lin, un freamät de mistere, 
Fosneste 'n frunze-alene clätinate, 


Ce simtitor e plopul meu din vale: 
Cind rizi, pătrunde 'n ramurile sale 
Un viu concert de risete `n surdină. 


Jar dacă plingi, în plop ecoul sboară... 
Si, Îrămintat de jale, se 'nfioară 
Din virf de crengi şi pân' la rădăcină. 


15 


SONETE 


Huburezul 


E 'n stingere clădirea părăsită 
Cu ziduri mucede și ruinate; 
lar toată jalnica pustietate 
De-un singur huhurez e locuită. 


Pe-o grindă ori pe alta 'ncremenită 
Stă zilele, lugubra vietate, 

Si "n funerara ei singurătate, 

CI ţine noaptea, geme Ingrozită. 


Ca şi 'n ruina ce se präbuseste, 
Un huhurez în mine locueste : 
E sufletu-mi pustiu şi singuratic, 


EI fuge de lumină şi de soapte 
Si-ascult mereu cum geme de sălbatic 
Sinistrul glas al paserei de noapte. 


O statuetă syrianä 


dintr'un salon modern 


Tăceţi : Începe valsul şi salină 
Ca printre fort zefiril primăvara. 
Adie lin... ṣi tot mai lin, chitara, 
Cu soapte dulci de tainică surdină, 


Din grupul de statui, o balerynä, 
Turnată 'n albă spumă de Carära, 
Întinde pasul; ochii ard ca para: 
lar trupul svelt ca salcia, se 'nclină. 


Cu braţele prin aer ondulate 
Si "n filflirea pletelor bogate, 


Se duce 'n sbor ca dus de vinturi, valul... 


Şi-atunci... incerci iluzia reală 
Ca "şi sare peste veacuri piedestalul 
Si bostonează valsu 'n larga sala. 


361 


VIATA ROMINEASCA 


Fulgerul 


Îl vezi așa, deodată: Serpueste 
Prin främintäri de nouri si,—dispare, 
Văzduhul tace 'n clipa cit apare 

Si "n urma lui tot Cerul clocoteşte, 


Săgeata lui de flacări biciueste 
Nemărginirea toată cu turbare 

Si "n sbatere de sclipituri solare 

Cu nimb de foc furtuna ‘mpodobeste. 


E parcă rupt din sufletul Minieï ; 
Si aruncat în spasmul vijeliel 
Săi facă măreția mai grozavă ; 


Căci lumea, cu prelungi ecouri stranii, 
O sgudue din fund si până 'n Slava, 
lar din Olymp se präbusese Titanii. 


Mihai Codreanu 


“i; 


Imprejurările în care 
a trăit omul cvaternar 


Cu vreo 10—15 ani în urmă, erau două lapte indoelnice 
în jurul căror se invirteau discufiunile asupra omului preistoric 
din cvaternar: 1) a trăit omul chiar dela inceputul acestei ere!) 
in Europa ? şi 2) a iost una, două sau mai multe faze glaciare 
in <vaternar ? 

Descoperirea, în 1907, lingă Heidelberg, a unei falci de 
oii în depozitele cevaternare cele mai vechi, a stabilit că o rasă 
foarte inferioară trăia in Europa chiar la inceputul acestei ere. 
Cu aceasta, prima Indoialä a fost risipitä, şi întreaga cră, cu e- 
venimentele ci particulare, a devenit și mai interesantă pentru noi. 

Asupra chestiunii a doua părerile erau impärlite, Erau 
geologi Care admiteau două faze glaciare, separate prin o 
epocă interglaciară cu un climat ca cel actual; alţii insă 
susțineau că sint urme de existență a 5 faze glaciare. Pela 
1900 De Mortillet spunea cu oarecare ironie: „e moda, de vreo 
cițiva ani, să se tot sporească numărul perioadelor glaciare“ —şi 
că, dintre toți geologii, James Geikie e acel „care fine recordul 
inmulțirii epocilor glaciare* admifind 5 faze în Anglia si Sco- 
ţia. Asupra acestui punct controversele au fosi în mare parte tn- 
lâturate prin lucrarea recentă a gcologilor Albrecht Penck din 
Berlin şi Brückner din Viena, care, bazați pe lucrări proprii si 
pe cercetările altor Invätafi, deosebesc 4 faze glaciare princi- 
pale —4 extensiuni glaciare — separate Intre ele prin epoci inter- 
glaciare foarte lungi. Ei au putut lămuri chiar oscilafiunile ghe- 
țarilor din fiecare fază principală, dind o clasificaţie interesantă 
peniru toate fenomenele mai importante din această era. 

S'a stabilit prin această lucrare că fiecare fază glaciară a 
ținut zeci si sute de mii de ani şi că în totul, dela apariţie şi 
pănă la dispariţia ultimei faze glaciare, a trecut mai bine de un 
milion de ani. Este dar de interes a urmări, la lumina acestor 


1) Acum 10—15 ani problema omului tortiur n'aves nici Incepntal de 
soluție favorabilă ce are azi şi de care sa vorbit în No, de August a] V. lt 


pei 


= 


Jet VIAȚA ROMINEASCA 

fapte, evoluția omului cvaternar, care s'a fäcut in condițiuni u- 
neori așa de nefavorabile, incit ne vine greu a ne imagina cum 
strămoșul nostru primitiv, atit de rău pregătit unor vremi așa 
neprielnice, a putut rămine in Europa. 

Dar cunoştinţele cit mai intinse privitoare la era cvater- 
nară prezintă şi un interes filozofic de altă natură. Se admite, 
in deobște, că, după ce pămintul a trecut din faza stelară In faza 
planetară, climatul —la Inceput tropical—s'a răcit treptat-treptat. 
Uniform pe tot pămintul în era primară, cu nesimţite variaţii In- 
tre poli şi ecvator in era secundară, climatul a luat din ce 
in ce mai multe asemânări cu cel actual, prezentind—din pricini 
abia bänuite—acea curioasă abatere din cvaternar, cind tempe- 
ratura era mult mai joasă decit astăzi. Din aceasta ar rezulta că 
in nicio altă epocă a istoriei păminteşti n'au mai fost gheţari,-- 
Deplina cunoaştere a depozitelor si urmelor lăsate de ghețari: 
din cvaternar a avut si acest rezultat interesant: că In era pri- 
mară şi chiar în era arhaică au mai lost ghețari pe pämint. 
Această descoperire Intäreste o ipoteză recentă, după care pe påmint 
s'au petrecut in mai multe rinduri aceleași fenomene geologice, 
și In aceiași succesiune, ca cele mai recente, ce ne par extra- 
ordinare. Am putea, prin urmare, deosebi, în istoria globului te- 
restru, mai multe cicluri de fenomene, cicluri ce au revenit dapă 
milioane de ani in aceiași ordine, numai cu mici variațiuni locale. 

In paginile ce urmează voi descri mijloacele prin care s'au 
determinat locurile pe unde au lost ghețarii, evenimentele 
principale din cvaternar sprijinite de ubservaţiunile actuale, apoi 
voi schița evoluția omului și, în slirsit, voi rezuma două ipoteze 
prin care ne putem da samă de pricinile răcirii din cvaternar, 
răcire ce a favorizal formarea ghețarilor, 


l 


Märturie de evenimentele extraordinare din era cvaternară 
sint aluviunile vechi şi blocurile eratice, Ele au atras inch de- 
mult atenfiunea observatorilor, care și-au dat osteneala să explice 
prezența acestor lormaţiuni remarcabile. 

Aluviunile vechi sint, cași cele moderne, depozite de bolo- 
vâniș, prundiș sau nămol, depuse în väi de apele curgăloare. Si la 
cele vechi, caşi la cele nouă, se poate urmări o succesiune în 
mărimea elementelor ce constitue aluviunea : Incepind cu bolo- 
vanii mari la poalele muntelui, unde a slăbit puterea de tran- 
sport a torentului ce a ros și rostogolit stincile, continuind cu 
pietriș mai mărunt, apoi cu prundiș pe locul mai putin inclinat 
se isprăvește cu nämol fin in locurile unde riul curge lin de tot 
sau dă într'o apă stătătoare. 

Dar între aluviunile vechi gi cele moderne sint deosebiri 
importante. Aluviunile vechi sint cu zeci si sute de metri mai 
groase decit cele moderne, si cele mai multe se găsesc la innal- 
timi mari faţă de văile actuale, unele luind parte la constituția, 


IMPREJURARILE IN CARE A TRAIT OMUL CVATERNAR aes 


dealurilor, altele formind nişte muchi, prispe sau terase, care ne 
arată albia unor ape curgātoare mai vechi. Apoi, la cele mai 
multe din ele, se recunoaște o origină mai complexă decit la alu- 
viunile moderne. 

Asupra aşezării acestor enorme aluviuni s'a incercat o ex- 
plicaţie potrivită cu tradiţia biblică a potopului. Asemene ipoteză 
n'a rezistat însă faptelor, ci, cum se va vedea mai jos, se poate 
stabili un strins raport intre ghețari şi terenurile de aluviune 
vechi, la formarea câror a contribuit și ghețarii si apele cur- 
gâtoare. 

Blocurile eratice sint bolovani colţuroşi, uneori cit capul, 
alteori de sute si mii de metri cubi—cintärind deci mil şi mi- 
livane de kilograme unul —bolovani risipiţi, „rătăciţi* prin lo- 
curi depărtate de punctul lor de origină. S'a putut stabili ca 
multe blocuri eratice din regiunea munţilor Jura au lost aduse 
acolo din munţii Alpi, dela isvoarele de azi ale Ronului, pe distante 
de mai bine de o sută de kilometri, Blocurile eratice risipite prin 
Prusia, Mecklemburg, aproape jumătate din Rusia, au lost aduse 
tocmai din munții Scandinaviei, departati cu 500—600 kilome- 
tri de cimpiile pe unde bolovanii enormi au procurat piatră de 
construcție şi pavaje așezărilor moderne. 

Privitor la blocurile eratice imaginaţia populară a creat o 
mulţime de legende, unele mai poetice decit altele; învățații au 
căutat explicări in fenomene naturale. Mai întăi, s'a admis ipo- 
teza deluviului--potopului—că adica puternicele cursuri de apă 
ce au rezultat din nesfirşita „ploae de 40 zile şi 40 de nopti* 
au imprăștiat aceşti bolovani rupli din munți; dar ipoteza tran- 
sportului prin cursuri de apă a fost repede părăsită din pricină 
că muchile acestor bolovani nu erau tocite, nu prezentau prin 
urmare semne să fi fost rostogolifi de ape.—S'a admis apoi citva 
timp ipoteza că aceste blocuri au fost purtate de gheturi pluti- 
toare, ca acele din oceanele îngheţate. Nicio dovada insă nu sa 
putut aduce că oceanul înghețat de nord s'ar îi intins peste Eu- 
ropa in vremea aşezării bolovanilor râtacifi, Mai mult incă, pen- 
tru regiunea munţilor Alpi si Jura, unde se găsesc bolovani la 
mii de metri innälfjime deasupra nivelului actual al mării, ipo- 
teza gheţoilor era cu desăvirşire inadmisibilă, 

La 1834, un inginer, Jean de Charpentier, observind ghe- 
țarii care există actualmente In Alpi, a emis teoria transportului 
bolovânişului eratic prin ghețari. Această teorie verificată de nu- 
meroşi geologi ne dă mijlocul de a ceti In depozitele cvaternare 
istoria acestei ere. 

Modul de formare şi efectele ghețarilor se pot, in adevăr, 
urmări și azi. In unele locuri zăpada cade abundent şi, tempe- 
ratura anuală fiind prea slabă pentru a o topi în intregime, ea 
rămine, grămădindu-se an cu an, depanindu-se în straturi groase, 
separate prin inguste dungi cenușii formate din praful adus de 
vinturi În vremea ce trece dela o câdere de zăpadă până la ala. 
Aceste depozite constitue zăpada veşnică. Limita inferioară a ză- 


345 VIAȚA ROMINEASCA 


ptzilor veșnice variază cu latitudinea și cu alte Imprejuräri. A- 
tingind nivelul mării in unele regiuni dinspre polul sud, apro- 
priind-se de acest nivel in Grünlanda si Islanda, rămininul intre 
2.700 şi 3.300 m, În Alpi, limita zăpezilor veşnice e dela 5.000 
m, in sus în regiunile tropicale. Dar nu numai de latitudine ie- 
pinde limita zăpezii, ci şi de umezeală. Astiel, tn munţii Himalaia, 
pe coasta sudică—unde-i mai cald—limita zăpezilor veşnice e 
dela 4.900 m. In sus, pecind pe partea nordică—spre platoul Ti- 
betului, unde-i rece—limita e 5,700 m.. Explicaţia stă în faptul că 
vinturile ce bat dinspre golful de Bengal duc umezeală, pecind 
vinlurile de nord sint mai mult uscate, 

Din observările actuale rezultă că două imprejuräri favori- 
zează grämädirea zăpizelor veşnice: umezeala si răceala, 

Depe coastele repezi zăpada este curind spulberată ; in vā- 
găunile Incunjurate de piscuri se Ingrămădesc, Insă, depozite e- 
norme, ce dau naștere gheţurilor in chipul următor: prin căldura 
zilei şi prin presiunea omätului o parte din el se topește şi se 
lasă în jos unde ingheaţă din nou, dar nu în forma de cristali 
cu frumoasele forme dé stele, ci în grăuncioare, printre care ra- 
mine aer. Se produce astfel un soi de ghiafà albă, mult mai u- 
șoară decit ghiața compactă, Dacă In ca pătrunde apă, ce se 
scurge mai de sus, ori se produce chiar in ea prin presiune, a- 
tanci această apă alungă acrul şi, Inghetind din nou, cimentenza 
grăuncioarele netopite, formind ghiaja compactă, aproape trans- 
parentä, albästrie şi grea aproape ca apa. 

Dacă văgăuna în care se petrec aceste schimbări are o e- 
şire, atunci ghiafa formată la lund începe a aluneca spre vale 
și limba de ghiaţă, ce se lungeste tot mai mult, constitue ghe- 
țarul, care, alimentat fiind veşnic de grämada de omät ce se 
improspătează an de an, se întinde până ce, subtiat de căidură, 
se topeşte la capăt, dind naștere unei ape curgătoare. (Gheţarii 
ce se intilnesc în drumul lor se contopesc, se varsă unul în al- 
tul, ca niște ape curgătoare, și, dacă mulți afluenţi se unesc cu un 
ghețar principal, rezultă o „mare de ghialä*, ce innaintează maes- 
tos până în văile pe unde crește griul şi ovăzul. 

Curgerea ghetei, deși domoală de tot—abia 40—100 m. pe 
an—e totuși o curgere ca la apele curgătoare: mai înceată la 
margini, mai repede la mijloc, mai domoală in văile largi si a- 
sezate, mai grăbită în trecătorile inguste sau locurile prăvâlite. 
S'ar putea asemâna ghiafa cu un sirop gros de tot, care, destul 
de tare pentru a pastra oarecare formā, e destul de plastic pen- 
tru a fi silit să ia forma locului prin care trece. In ghialä e o 
necontenită prelacere : unele grăuncioare de ghiatä se topesc, trec 
prin crăpături și apoi inghiaţă din nou, cimentind bucăţile desta- 
cute. Graţie acestei circulații a apei, ghiata ce plastică, dar nu-i 
de o plasticitate periectă; din care pricină se produce in ea rup- 
turi, crăpături, prin care bolovani căzuţi pe ghețar se rostogolesc 
pănă la fund și prin care turiști, amägiti de rezistența unei poj- 
ghite de omät ce acopere ghețarul, pot trece In viața veșnică. 


INPREIURARILE IN CARE A TRAIT OMUL CVATERNAR 7 


Grosimea ghețarului ajunge uneori sute, alteori mii de metri. 
Cei din cvaternar au avut până la 1.500 si 2.000 metri grosime 
si mai mult, incit apăsarea unei atari mase de ghiață pe fund 
ajunge până la 2 milioane kilograme pe metru pătrat. Ca o rin- 
dea gigantică, ghiafa își scurmă și netezeste fundul, își îndreaptă 
pereții albiei. In această lucrare ghiata are mai mult efect atunci 
cind în ea fine prinși bolovani de piatră, rupfi de ea sau căzuți 
prin crăpături, 

Dacă un ghețar s'ar retrage färà a mai lăsa alte urme, incă 
i-am recunoaşte drumul, căci valea săpată de el are forma unui 
1, nu forma de V a văilor scobite de ape curgătoare, Apoi pe- 
reții şi fundul văiei sint lustruiţi. Uncori au șanțuri ori sgirieturi 
produse de colții pietrelor mai tari, (irite de ghețar. Cele mai a- 
deseori, apoi, piatra ce formează fundul vaiei are päreti mai moi 
ori crăpături, în care ghiafa scurmă tot mai adine, lustruind nu- 
mai părţile mai tari, ce rămin în relief şi iau aspectul unor spi- 
nări de oi sau unor sinuri gigantice, Aceste părți rotunzite sint 
așa numiții berbeci, roches moulonnées sau mamelonnées foarte 
comune In văile pe unde au curs odată ghețarii, In sfirsit, capul 
ghețarului scurmă uneori gropi de zeci şi sute de metri în lo- 
curile mai slabe și lormează astfel basenuri, In care se va aduna 
apă la retragerea ghețarilor. Multe din lacurile din regiunea Al- 
pilor, lacuri adinci uneori de 2—3—700 metri, au această origină, 

Dar ghețarul mai lasă şi alte semne de existența sa, şi a- 
nume prin puterea colosală de transport. Pe spinarea lui cad, 
Qepe stincile vecine, bucăţi desprinse prin diferite Imprejurâri, 
Aceste bucăţi, mari şi mici, formează nişte grămezi insiruite pe 
marginile ghețarului, așa numitele morene laterale. Prin con- 
uenja ghețarilor morenele laterale ce vin In contact constitue 
morenele mediane. Din acest bolovâniş o parte se poale rosto- 
goli la tund prin crăpăturile ghieței; acolo pietrele sint luate în 
vale, sint roase de alte pietre şi rod şi ele la rindul lor, dind 
naştere la un noroi cu praf foarte fin, noroiul glaciar, care ră- 
mine pe fund, ori e trit de ape curgătoare, Acest noroi şipie- 
tele ce pot fi prinse de el constitue morena de fund. In sfirsit, la 
capul ghetarului, adică unde se topește ghiata In intregime, bo- 
lovanigul din morenele laterale se prăvăleşte si pietrişul grämä- 
dit innaintea capului ghețarului constitue morena frontală ; aceasta 
ne arată pănă unde s'a întins ghețarul, Dacă ghețarul nu innain- 
teaza mai departe, morena nu mai sufere prefaceri din partea lui; 
dacă, din contra, condiţiunile de desvoltare şi de progresiune a 
ghețarilor sint prielnice, atunci morena e tiritä de ghețar si dă 
material pentru o nouă morenă de fund. Retragerile continui ale 
unui ghețar se pot urmări după morenele frontale pe care le-a 
lăsat în urma sa, morene care loarte deseori au devenit ezături 
ce zăgăzuesc partea din vale a unui lac, uneori destul de adinc, 
Asemeni lacuri, numeroase în văile străbătute altădată de ghe- 
țari, constitue peisajele morenice, aşa de răspindite în regiunile 


308 VIATA ROMINEASCA 


munților Alpi şi pe intinderile acoperite altădată de ghețarul din 
nordul Europei. 

Despre nivelul ghetei ne putem da samă prin lustruiturile 
pereţilor albiei şi prin blocurile eratice. Sub bolovanii mari pe 
care-i poartă pe spate, ghiafa se topește mai greu, așa că după 
un timp unii rămin cucueli pe cité un stilp de ghiajä, ca stilitul 
Pafnutie din Antinoe, asteptind graţia vreunei muchi de mal, 
care, rătezind ghiata pe sub bloc, să-i asigure odihnă pentru citeva 
zeci de mii de ani, stind mărturie unor vremi de mult apuse, 

Morenele de fund, morenéle frontale, peisajele morenice, 
blocurile eratice, încă ne dau elemente după care să judecam 
existența și importanța unui ghețar. 

Lucrurile nu sint însă aşa de simple cum ar părea, căci in- 
tervin şi alţi factori care schimbă înfățișarea depozitelor lăsate de 
ghețari. Ziua, spinarea ghețarilor, incälzitä de razele soarelui, lā- 
crămează şi aceste lacrimi cäldufe moac ghiata şi un piräias 
voios saltă citeva ore pe ghiafä, pentru a se slei mai în spre 
sară. Uneori el ajunge la capul ghețarului, alteori se prăvale în 
vreo spărtură a ghieféi pănă se coniundă cu piräiagul ce curge 
veşnic pe sub ghețar din ghiata topită prin puterea presiunii şi 
a frecăturilor cu fundul pietros. Acest guvoi de sub ghețar 
spală mereu fundul, ducind noroiul cit mai la vale. In ajutor 
ti vine, la capul ghețarului, cursul de apă ce rezultă din to- 
pirea totală a ghietei. Torentul ce se scurge dela capul ghe- 
țarului înnainte produce schimbări foarte importante în morene, 
dacă € bine alimentat de ghețar si dacă clima e favorabilă. In 
morene bolovănișul de toate mărimile si formele, sgirtiat si ne- 
sgiriiat, lustruit sau nu, e amestecat cu sfărimături si noroi; tos 
renţii răscolesc insă morenele—cel putin in partea mijlocie, unde-i 
valea mai repede—şi duc pietrigul mai mic şi nămolul, pentru 
a-l repezi mai la vale, formind, la poalele locului inclinat, conu! 
de dejectiune, depozit ingust spre povärnis, larg inspre vale—un 
fel de deltă—în care e amestecat bolovänis de tot felul : rotunzit, 
colfuros, mare, mic. De aici torentul slăbit va forma mai departe 
o aluviune de apă curgătoare. 

Prin aceste semne de existența unui ghețar s'a putut sta- 
bili că ghefarul actual al Ronului—din care purcede acest fluviu — 
ghețar ce are azi abia 8 km. se Inlindea prin văile munţilor şi 
prin podișul elveţian pănă în munții Jura, peste care trecea pt- 
la Innäljime mai mare de 1.000 de metri, spre a se intinde până 
în apropiere de Lyon. Torentul ce purcedea din capul acestui 
gheţar—lung de peste 460 km.—a format un con de dejectiune, 
intre Brouges si Vienne (Franța) de peste 100 de km, 

Prin aceste semne s'a stabilit că, In regiunea Alpilor, era 
acoperită de ghiaţă o suprafatä mai mare decit țara noastră, iar 
din nordul Europei cam 614 milioane km. p. crau in starea 
Grünlandei de azi, acoperite de o masă de uhiaţă, de un inlan- 
dsis, prin care numai ici-colea străbătea cite un colț de munte. 


IMPREJURARILE IN CARE A TRAIT OMUL CVATERNAR 38 


Pin aceste semne sau putut urmări nu numai diferitele faze 
glaciare, dar şi oscilatiunile principale ce au avut loc in fazele 
mai recente. 

Dar un mijloc prin care sa putut judeca şi cam cit timp 
a trecut dela o extensiune glaciară la alta şi cam la ce adin- 
cime a săpat ghețarul cel nou in valea ocupată altădată de al- 
tul mai vechiu. 

Să ne imaginäm o vale largă, In care au râmas depozite 
fiuvio-glaciare : bolovänis aruncat de torenfi, morene, noroi gla- 
ciar, —depozite care să aibă 50-60-70 de metri (au lost si mai 
groase). După retragerea ghețarului acest depozit s'a Intärit, sa 
cimentat prin apele de infiltrațiune, Dar prin mijlocul depozitu- 
lui şi-a făcut demult loc o apă curgătoare, ce l-a săpat până la 
fund, apoi a Inceput a roade din păturile ce făceau altădată fundul 
văei şi a ros in aceste depozite mai vechi de pildă 50 —100 metri. 
Tinind samă de Inclinarea locului, de debitul torentului și de 
alte împrejurări particulare, se poate calcula—cu mare aproxi- 
matie bine infeles—cit timp a trebuit apei curgătoare să-şi adin- 
cească această vale, in care vechiul depozit Mluvio-alaciar a mai 
rămas pe coaste constituind terase. După un timp să ne Inchi- 
puim că intervine o nouă extensiune glaciară şi un ghețar o- 
cupă valea roasă de apa curgătoare, Acest ghețar schimbă 
forma văiei si incepe a roade apoi si la adinc, asternind, casi 
predecesorul său, un nou depozit fluvio-glaciar, de a cărui etate 
încă ne putem face ideie. Dacă lucrul se repetă, adică dacă 
ghetarul se retrage si o apă curgătoare adinceşte valea, rämine 
o nouă terasă, mai jos ca cealaltă şi mai nouă ca ea. După sta- 
rea de alteratie a depozitelor se cunoaște, dealtfel, cu uşurinţă 
care-i mai vechiu şi care-i mai nou. 


La stirgitul epocei pliocene, Europa avea aproape aspectul 
actual, cu mici deosebiri care vor fi contribuit, în parte, la ase- 
zarea zăpezilor veşnice si la întinderea ghețarilor. Între cele 
mai interesante deosebiri este ridicarea regiunilor nordice cu 
300— 600 m. mai sus de nivelul actual al mării, fapt ce se do- 
vedeşte prin aluviunile aşezate pe funduri de văi mult mai joase 
decit nivelul mărilor, Marea Nordului şi Baltica nu existau: un 
podiş lega Scandinavia cu Anglia, podiş pe care păşteau má- 
muţi, rinoceri linoşi şi alte animale. Astăzi, vechiul podiş for- 
mează platforma submarină adincă de 30—90 m., peste care 
Innoată miliardele de pești, izvorul de bogăţie al țărilor limi- 
trofe. Din vechiul podiș au fost scoase bucăți ce cuprindeau 
resturi de mamufi -ṣi rinoceri, contemporani cu ghețarii din cva- 
ternar. 

In mijlocul continentului se ridicau impozantele culmi ale 
Alpilor, care, dacă nu prezentau aspectul pitoresc de astāzi—cu 
văile adinci şi piscurile ascufite—se ridicau, insă, mult mai sus 


470 VIATA ROMINEASCA 


peste nivelul mării decit acum, Aceste culmi se legau, in di- 
ferite direcțiuni, cu masive de aceiași vristă sau mai vechi. prin 
ramuri tăiate de văi ce aveau alt aspect decit azi şi erau cu mult 
mai puţin adinci, 

In această epocă, In pliocen, precipitafiunile atmosterice 
sint dese, cerul rămine mult acoperit cu nori, vinturi aducătoare 
de umezeală suflă mai fără întrerupere ; și din aceste pricini, in- 
cet-incet, fără catastrofe, a inceput a se aşterne peste Europa de 
nord şi centrală o manta de zăpadă, care n'a mai fost dovedita 
de căldura verilor, ci, ingroşată an cu an şi suferind treptat- 
treptat modificările descrise mai innainte, a dat naștere ghetari- 
lor, După un timp indelungat climatul european s'a mai indul- 
cit, ghețarii s'au tot retras si împrejurările au devenit prielnice 
pentru animale și plante, deprinse cu regimul mediteranian, cu 
clima oceanică. Această primă epocă inter-glaciarä fine destul 
pentruca apele curgătoare să sape văi adinci, să pregătească 
noi albii celei a doua extensiuni glaciare, ce apare tot pe ñe- 
simţite și durează mii şi mii de ani. 

Depozitele lăsate de aceste două extensiuni glaciare sint 
sus, pe muchile dealurilor rămase din vechi podișuri. Ele au 
bolovagii așa de alterati de intemperii, incit se fărimă cu mare 
ușurință. Granitul a fost descompus: feldspatul din el a dat 
naştere caolinului, mica a fost dusă de ape, iar cvarful, mai re- 
zistent, a format năsipuri grăuntoase. Pietrele ce au avut în ele 
calcar au fost decalcificate, răminind deseori poroase. In re- 
giunea Rinului, spre Bassel, sint atari depozite vechi—din prima 
extensiune —-de 75 m. grosime şi alterate in intregime. Cele din 
a doua extensiune sint alterate complect pină la adincimea de 
8-9 m., mai la adinc alteraţia fiind slabă: o dovadă de bätrineta 
celor din prima extensiune care-s alterate pănă la 75—90 m, 

A treia extensiune glaciară—care urmează perioadei a doua 
interglaciare,—este cea mai lungă şi cea mai importantă. fn 
vremea ei ghețarii au oscilat deseori: citeodată sau lăsa! cu 
2—300 de metri mai jos, alteori s'au retras cu 33—400 de me- 
iri. Unii geologi a impart chiar în două faze glaciare distincte, 
separate prin o lungă perioadă interglaciară. În această a treia 
fază glaciară limita zăpezilor veşnice ajunge 1.050 m, deasupra 
nivelului mării, față de 1.250 m. din epocile precedente si față 
de 2,700 --3,300 m. de astăzi, Mai toată Elveţia (32.000 km. p. 
din suprafața ci) era sub ghiață. Limbi uriașe de ghiafa se in- 
tindeau spre apus pănă la Lyon; la sud, peste lacul Coms si 
Maggiore până la Verona şi Turin; la răsărit, prin Tirol pănă la 
Graz; la Nord, până la Sigmaringen, München şi Viena: în to- 
tul ocupind a suprafață de 150.000 km. p.. 

Mai erau ghețari in Pirinei, Platoul central al Franţei, Car- 
“păți, Caucaz, dar aceştia sint nimic fată de ghețarul din nord, 
care se intinde din regiunile polare până la o linie ce ar trece 
pe la sudul Irlandei, prin apropierea Londrei, prin Anvers, Mag- 
deburg, Cracovia, Chiew, Moscova, Cazan și Noua-Zembla. A- 


IMPREJURARILE IN CARE A TRAIT OMUL CVATERNAN TI 


reastă enormă masă de ghialä, acest gigantic, intandsis, prin care 
numai în Scandinavia sträbätea cite o muche de munte, dădea 
Europei Nordice aspectul pe care-l are Grânlanda de astăzi. Su- 
pralata ocupată de ghețarul nordic este, după cum sa spus şi 
mai sus, de 6 jum. miloane kilometri pătraţi, deci ma bine de 
jumătate din Europa, Se socoteste că ghiata ce acoperea nor- 
dul Europei avind numai 1.000 m. grosime cu una cu alta, 
reprezenta o masă de 70 milioane kilometri cubi, Aceasta re- 
prezintă in apă cam 1 din toată apa mărilor şi oceanelor ac- 
tuale, Dacă sar fi topit deodată ghețarul nordului, nivelul mari- 
lor ar fi crescut cu 17 metri! 

Scurgerea acestui ghețar se făcea foarte incet, clina find 
slabă, Işi poate cineva imagina cit amar de ani a rämas pe 
spinarea ghețarului un bloc desprins în munții Scandinaviei şi 
dus lingă Moscova sau Cazan! 

Despre eroziunile provocate de acesti ghețari ai fazei a 
treia mârturisesc terasele innalie din Alpi, ce ajung la 80 m, gro- 
sime, şi enormele depozite din nordul Europei. Aşa numitul 
drift sau fill (terenul eratic de nord) e o argilă compactă cu 
pietriș de toate felurile, colturos si necolțuros, prezentind foarte 
deseori sgirieturi. În genere se recunosc toate caracterele unei 
morene de Fund. 

În timpul fazelor glaciare, omatul se topea vara în locurile 
mai joase şi, pe locurile reci şi umede, se ridica vegetalin sà- 
racă a {inuturilor polare: muşchii, lichenii, citeva erburi şi ici- 
colea cite un petec de copäcei Writori, care scâpau de asprimea 
gerurilor şi de tăria vinturilor de iarnă numai apärali de man- 
taua de zăpadă ce se asternca din vreme, O aşa floră de lun 
dra hrănea o populație săracă de animale cu insusiri polare, 
dintre care—din faza a doua innainte—mamutul si rinocerul H- 
nos, două specii care se retrăgeau spre nord cind climatul se in- 
câlzea, Mai tirziu e abondent și renul, care a jucat mare rol in 
viața omului cvaternar. 

După fiecare extensiune glaciară incepeau a se Intinde på- 
durile pe locurile acoperite de ghiaţă. O asemene fază pădu- 
roasă este şi în a treia epocă interglaciară, Depozite de cărbuni 
formate în această epocă ne-au păstrat caracterele florei. După 
toate probabilitățile climatul era cu 2 grøde C. mai cald ca as- 
tăzi, favorizind desvoltarea plantelor, In păduri domneau : bradul, 
pinul, tisa, fagul, stejarul, mesteacânul, alunul, etc; prin cimpii 
erburi si tot felul de plante cu fori ca cele de azi; prin bălți 
nufärul, ciulina, ş. a. In toate părţile foia o lume de animale 
obișnuite cu clima mai caldă, alară de regiunile mai innalte ori 
mai nordice, unde-şi găseau hrana citeva animale cu părul des 
si lung. Dintre animalele din Europa centrală, de interes sint 
numeroasele turme de zimbri, bisoni, antilope şi mari herghelii 
de cai, apoi animale carnivore de tot felul, 

Dar, după un lung timp favorabil, climatul incepe a se râci, 
mărzinile pădurilor se tot retrag in locuri mai prielnice si mai 


372 VIATA ROMINEASCA 


Wrziu chiar dispar in regiunile ocupate altădată de zapada si 
ghețari. O climă continentală cu erni aspre şi vinturi violente, 
cu veri calde şi secetoase, cu primăveri scurte şi ploioase, trans- 
formā Europa păluroasă de mai Innainte In o nestirşită siepa, 
pe care cresc erburi mari și plante cu cepe in påmint, deprinse 
cu secela lungă. Pe marginile fluviilor, pe coastele lacurilur, 
prin pustiurile întinse, straturi groase de praf calcaros au lost 
râscolite de vinturi năpraznice, purtate zeci si sute de kilome- 
tri şi aşternule prin iarba innaltă a stepelor, care creştea mai 
frumoasă, mai biruitoare în anul următor, In care acelaşi feno- 
men se repetă. Aşa a lost mulţi ani-—mii de ani—in Europa, 
pănă ce praful calcaros, Lösul, a lormal o pătură de zeci de 
metri grosime, Acest depozit de Lös e foarte răspindit 
și la noi și se caracterizează prin culoarea lui galbenä roşietică, 
străbătută cu vite și noduri albe de calcar. Prin acţiunea ape- 
lor de infltratie, calcarul din Lös a fost dizolvat, dus mai la a- 
dine și apoi depus prin tuburile prin care erau altădată rădăci- 
nele plantelor de stepă. Lüsul decalcificat dă un lut galben, 
cleios, léhmmd, care-i mai putin fertil, 

In stepe trăiau multe erbivare: cai, bivoli, saiga, mamu- 
tul, rinocerul, epurele de stepă, apoi renul şi dilerite carnivore. 
Omul era un iscusit vinätor cum dovedesc osemintele dela So- 
lutre (Franța), unde s'au găsit aşa de multe schelete, incit e a- 
proape sigur că provin dela vreo sută de mii de cai, din a că- 
ror carne au trăit oamenii ce-şi aveau acolo o aşezare mai sta- 
lornică. 

După epoca Lüsului se reintoarce din nou o epocă gla- 
ciară—a patra—care nu se mai intinde aşa de mult ca a treia, 
dar care este destul de lungă pentru a lăsa urme de patru faze 
distincte. După ea un frig intens stăpineşte Europa, dar omut 
atinsese un grad de desvoliare remarcabil, incit știa să lupte 
contra frigului nu numai incâlzind peșterile, ci fâcindu-şi si im- 
brăcâminte. Această epocă, numită epoca renului, marchează 
o fază foarte interesantă In desvoltarea omului european, care 
dă dovadă de simţ şi gust artistic, 

Prin modificări nesimţite climatul Europei ajunge cel ac- 
lual, care se răceşte continuu și nu e imposibil să fie numai con- 
linuarea unei a patra epoce interglaciare, pregătitoare fazei a 5-a 
glaciare, 


in timpul ce sau petrecut aceste evenimente, omul a pro- 
gresat fizicește şi intelectual, Faţa osoasă, cu botul eşit, cu 
iruntea dată innapoi, lipsită de barbie, a raselor de Heidelberg 
şi de Neanderthal, are altă infăţişare la rasa mai superioară, de 
Cro-Magnon. Instrumentele rudimentare si putin variate din e 
pocile mai vechi fac loc la instrumente mai potrivite unor in- 
irebuințări speciale. Aceste sint lucrate cu grijă si uneori împo- 


rte — 


IMPREJURARILE IN CARE A TRAIT OMUL CVATERNAR 473 


dobite, In timpurile de mai tirziu. Pe lingă piatră omul maiin- 
trebuința osul renului, fildeşii mamutului şi chiar vasele lui, pe 
lingă vasele altor animale, Cind imprejurările îi dădeau răgaz, 
omul cioplea şi obiecte de podoabă și insemna pe os sau pe 
pereţii peșterilor impresiunile sale artistice. 

Dar, despre fazele culturale primitive si despre evoluția 
celor dintăi rase omenești nu se poate spune în citeva rinduri, 
spre slirgitul unui articol care, si fAră aceasta, e cam lung. In- 
dicaţiile din tabloul ce urmează pol da o slabă idee despre lun- 
gimea erei preistorice și despre modificările în industria colitică, 
după care s'a putul determina vristele preistorice. 


HI 


Care sint cauzele epocei glaciare?” Din examinarea condi- 
fiunilor în care se produc actualmente ghețarii rezultă că nu nu- 
mai frigul, ci şi bogăţia de aburi de apă din atmosteră contribue 
la formarea ghețarilor. Cum Europa avea spre nord un nivel mai 
innalt ca cel actual și cum umiditatea incepuse incă din pliocen, 
a scădere In temperatura medie anuală numai de 3—4 grade a 
fost de ajuns pentru a produce efectele citate mai sus. Ori, o a- 
semene scădere trebue căutată mai cu samă în umezeala continuă 
ce domnea pe atunci In Europa, din pricina necontenitelor ploi, 

Acest fapt pe de-oparte, faptul pe de altă parte că extensiu- 
nea ghețarilor a fost mare de tot în Europa şi America de nord, 
dar nu şi in Asia (Siberia), deci numai de-oparte si de alta a o- 
ceanului Atlantic, a făcut pe geologi să caute In pricini locale 
— nu generale, pentru tot pămintul —explicaţiunea epocilor gla- 
ciare. Alţii însă—recunoscind influența locală a oceanului Atlan- 
üic—creud că fenomenul a fost general, numai că intensitatea lui 
a variat; că, prin urmare, In cauze generale stă misterul răcirii 
pămintului. Unii din aceşti din urmă au căutat cauzele în Impre- 
jurări cosmice, care n'au jucat probabil niciun rol. © ipoteză 
care are mai mulţi partizani e acea a savantului suedez Svante 
Arrhenius, care explică nu numai apariţia ghetarilor din cvater- 
nar, ci şi din alte ere terestre, Arrhenius pleaca dela fapte ex- 
perimentale, Se ştie că atmosfera reține cäldura pe care o ra- 
diază pămintul ; mantaua atmosierică e și mai eficace dacă aerul 
e mai bogat in acid carbonic. Astăzi proporția de acid carbonic 
este 0.03 la sută, adică 3 litruri la zece mii de litruri aer. Dacă 
această proporție ar scădea aproape la jumâtate (cu 0,6% din 
proporţia actuală), atunci razele solare ce ajung pe pâmini s'ar 
perde mai curind prin radiația globului nostru şi temperatura ar 
îi mai joasă între 4% și 60” latitudine cu vre-o 4—59C, decit 
azi, temperatură prielnică aşezării omâturilor veşnice. Dacă, din 
contra, proporția acidului carbonic din atmosferä s'ar dubla ori 
tripla, pămintul ar perde mai greu căldura ce primeşte dela soare 
si temperatura, între aceleași grade de latitudine, ar [i destul de 
mare pentru a asigura condițiuni de traiu ca în regiunile tropi- 


374 VIAŢA ROMINEASCA 


Indicatiuni asupra fazelor si mer i prin care a trecut 


omul preistoric ') 


Clima, Vegeta- | Indicaţii privi- 
ţia, Fauna | toare lu om 


Vriste 
preistorice 


Epoci geologice 


Q invazine Negro- 
idk din sud-rest 


rasei (le ! 


pe sein Pont Selateea 


artisttve 


| une glaciară | regiuni reci 


i ES CR < 
Clima continen-'Omnl e vinâtur 


i Fi tală ; stepe cu | de rasă mai n- i 
: gz cai, mai À ai lansată + Homo, Solutreun 
aa Stepei | mamut si rino- mediteraneus | 
TE cer linos | prisens | 
2 2 = == tu 
3 - i 
S | Faza Rep: ges rpg bogatil Post — Mouste- 
È . Pàdari eu corbi, rian 
Le põlu | urşi, olnfauti a miei rase | (uurignaciun) | 


roasă | primitivi | Pre 
~ fondra ou mc) Rasa de Mar | 

À trein extonsi- ut si rinocerul! derthat (Homo | Mousterian 

une glaciară | lui Morek | primigenius) | 

LR TPE À ais Dee paie Mile 

| Păduri întinse, |lticã, în Franța ous 

A doua epocă mai tirziu stepă, si Bolgia, a rasei Acheuliun 


PERIOADA PALEOLITICAÀ 


| Faună de regi- Homo primi Chellean | 
interpiaciuză | uni calde | nius (rasa de Strepian | 
| __|_Neanderthal) | 
, Tundra on ma- | 
A dona extensi- mut şi nite ani- ? | 
EE malo de reginni ? | | 
glaciar reci | | 
= Es “Et e => ~a 
4 Industrie aolitică! 
Prima epucă (Clima caldă; pă- sn Frana de |  Mesviainn 
| duri, faună de | nord, Holgia, Mafia 
| Gormanta de 


latérylactnri | regiuni calde vest 


NS... | 

Prima extensiune Tundra cu o | retete tor: să 
juan de tocuri rasei Homo hei- 

slaciură | roci | delhergensie 


[Fiora ŞI launa Industrie eolities | 2 | 
Pliocen de regiuni | din sudul An- Kentian | 
o heds | tei | 
in us gene 
Miocen de regiuni lereetua din Can- 
calde | al si Belgia 
i 


PERIOADA ÉULITICA 


Cuntalian | 


D Cu mici modificări, după Ja Reiahardt—Dor Monsch zur Eiszoit in 
Europa. 


IMPREJURARILE IN CARE A TRAIT OMUL CVATERNAR #5 


cale. Arrhenius găseşte si isvorul de acid carbonic: crupfiunile 
vulcanice. Cind aceste sint frecvente, citimea de acid carbonic 
sporeşte, asigurind pămintului un climat cald. 

Ipoteza lui Arrhenius, deși foarte ingenioasă, nu explică 
toate faptele şi are nevoe de verificări. 

O altă ipoteză, a gcologului A: de Lapparent, pare mai ve- 
rusimilă. In terțiar Europa era unită cu America prin un uscat 
ce ocupă regiunea nordică a Atlanticului. Acest uscat insă a in- 
ceput a se prăbuşi și a fi Innecat de ape, Curentii calzi ce ve- 
neau din sud au produs evaporări mari. Vinturile luind aceşti 
vapori ia imprăștiat la nord, peambele coaste ale oceanului 
abia In formaţiune, Aceşti vapori au fost origina nesfirsitelor 
ploi din pliocen, cauza răcirii din cvaternar si deci cauza ghe- 
țarilor. Dar oceanul Atlantic nu s'a format deodată, ci prin 
prăbușiri succesive, präbusiri ce aveau infuente deosebite 
asupra curenților, deci asupra climatului. Uneori din lipsa de 
vinturi, de prea mulți vapori de apă, climatul dulce revenea şi o 
eră interglaciară, favorabilă vieţii vegetale şi animale, se instala 
pentru o perioadă, după care condiţiile rele se Intorceau și o 
nou fazä Blaciară avea loc, Dispariţia ghețarilor din Europa 
sa tăcut, după ce oceanul Atlantic a luat forma actuală, prin in- 
influenfa acelui curent cald numit Gulf stream, care Incälzeste 
coastele Americei si Europei apusene, 


Ca toate ipotezele şi aceste două nu fac decit să repre- 
zinte starea actuală a cunoștințelor noastre; mine, cind se vor 
descoperi fapte nouă, se vor emite alte ipoteze sau se va con- 
[irma vreuna din aceste, 

Pentru a ne lâmuri asupra împrejurărilor în care a viefuit o- 
mul cvaternar, n'avem nevoe de nicio ipoteză : fazele glaciare 
și intérglaciare, Variafiunile in industrie şi în conformatia fizica 
a omului se cunosc cu destulă preciziune pentru a rămine in 
domeniul faptelor. 


T. A. Bădărău 


re 


Hotărire nestrămutată... 


S'a dus și clasa „a patra!“ Numai examenul mai este... 
si gala! - 
Gindul acesta ii aduce fiori de ușurătoare fericire lui 
Mitifä, nepotul prea cuviogiei sale Arhimandritului, rectorul 
Seminarului, Mine examenul, Numai azi este la mijlocl… Si 
cum mai potriveşte Dumnezeu lucrurile! Mine, tocmai în 
ziua examenului de „a patra*, Mitiţă implineşie unsprezece ani. 
Negresit, la o zi ca asta trebue să sosească cei de-acasă ca să-l 
ia şi pe dinsul. Unde mai pui că au s'aducă șipe ,broscufa !*... 
Plecat asupra caetului de caligrafie, şi mingtie cu virful 
limbii ascuțite colțurile gurii deschise, și-și desmeardă cu privi- 
rea tindurile trase pe linie și mai nu-i vine să creadă că-s scrise 
de dinsul ; literele i se par „turnate“, macar că, inire noi fie 
vorba, „pagina de culigrafie*, scrisă pentru examenul de mini, 
aduce mai degrabă a foltan de stuf sgilfiit de un virtej.., 
Chipul „broscuţei*, sora lui de-un an, care se slujeşte de 
mini intocmai ca şi de picioare, ca să se poarte dela un loc la 
altul, îl urmărește cu Indărătnicie.—Anicuţa—aşari numele drept 
al soră-sa—trebue să fi mergind acuma in picioare! Sin'a mai 
văzut-o aproape de două luni, tocmai dela Paști, cind l-au luat 
din oraşul acesta pustiu, pentru sărbători; i se pare co vede 
chiar acum, cu minușiţile intinse la dinsul şi că se cere so ia 
in brațe. Se ‘ntoarce iute de deasupra caetului, ca să prive- 
gheze, chipurile, mai de-aproape, cum ar merge ,broscufa* nu- 
mai pe două picioare, dela ușă până la dinsul —nu cumva să 
se impedece de ceva şi să cadă inainte de a o prinde el în 
brate—si, ca şi cum ar fi lovit cu maiul în cap, privește, cu rä- 
suflarea oprită, la faţa de „caligrafie pentru examen... prefăcută 
de călimara răsturnată cu cotul, intro minunată hartă a mării 
Mediterane, cu toate riurile, insulile şi arhipelagurile ei! L.. 


Ei, nu! Se vede treaba că viața asta tot are asemănare 
cu cea „de apoi*! Acolo, pe lumea cealaltă, cică umbli așa 


HOTARIRE XESTRAMUTATA 377 


prin Raiu, de colo până colo şi duci viață Ingerească; numai o 
grijă ai acolo: Nu-i nici un semn despărțitor, un zaplaz ceva, 
între Raiu şi lad!.., De nu bagi de samă şi te apropii prea tare 
de marginea Raiului, cica te 'nhaţă Dracul cu cangea şi te po- 
menesti tocmai in lundul Tartarului.. 

4 O clipă doar a ținut fericirea cea mai deplină a lui Mi- 
tiță : cit şi-a Inchipuit c'au venit cei deacasă ca să-l ia din laşi 
şi cit a zărit pe ,broscutä* mergind numai pe doua picioare |... 

In clipa următoare, Mitiţă işi simte urechile vijiind; i se 
pare că de mult sa prăbuşit păminiul sub el şi ca. in drumul 
căderii sale ameţitoare, nu găseşte nici un paiu de scăpare... 

Sulletul de om şi de adevărat creştin al Arhimaneritului 
este la cunoştinţa obştească. Rinduri intregi de studenți işi gă- 
sese în el sprijin şi ajutor fară tocmeală: Invete ei ce-or vrea... 
numai să învețe în adevăr! „Țara are nevoc de luminä— vorba 
prea cuvioşiei Sale—iar noi, care înțelegem lucrul acesta, sintem 
datori s'o ajutăm să-şi capete lumina !®  Gindului acestula si-a 
inchinit viața prea cuviogiä sa Arhimandritul, Si dacă de por- 
nirea aceasta sultetcască se folosesc aliția tineri, este lu Inele- 
sul oricui rivna, se poate zice patima, cu care urmăreşte Arhi- 
mandritul învăţătura lui Mitiţă, copilul fratelui său din Cristesti, 
pe care lu adus innadins lingă dinsul, ca să-l aibă tn ochii săi, 
Dacă pentru nişte tineri, de care nici nu ține macar socoteala 
din ce parle a țării sint, își dă ce are mai curat în sulletul său, 
— bunăvoința in faptă—ce n'ar da preacuviaşia sa ca să-l vadă 
„0m* pe Mia! Cu toate acestea, Arhimandritul nu-şi poate 
ascunde ingrijorarea, ba chiar tcama că n'o să s'alcagâ nimic 
din Mitiţă ; poate asta-i şi adevarata pricină a grabei care-l or- 
beste si nu-l lasă să vadă limpede cind trebuesc luate măsuri 
de indreptarea „poticnelilor* lui Miliţă, dacă sint cu bună samă 
policneii, El tot se teme cu totdinadinsul să nu cumva să se 
adeverească tocmai cu dinsul zicătoarea: „Cine dorește prea 
mult, nu capăţă nici puțin 1* 

In intunericul in care i s'alundă mintea lui Mitifä, doar un 
lucru i se lâmureşte cu o iuțeală nemăsurată : „Judecata lui moş 
părintele“, adică a prea cuvioşiei sale Arhimandritul, cu toată 
lunga şi chinuitoarea ei pregătire !,..—Se face ‘ca si acven, par- 
Car îi in sala de mincare, Un capul mesei stă moş părintele, 
cu fața câtrânită—la vederea cactului de caligrafie—şi cată amă- 
rit imprejur; Negresil se pindeşte ce să-i mai lacă! Lumea 
dela masă, pedagogii seminarului şi studenții, care, se vede, n'au 
de lucru şi vin tocmai la masă, nu Indräznesc să scoată un cu- 
viat de apărare. Au incercat ei în citeva rinduri să-i sará inte! 
ajutor, dar fără folos? 

— Costache !—i se pare lui Mitiţă c'aude strigind maşu pä- 
rintele pe sulragiu. 

S'a slirgit !—gindeste Miliţa. 

Şi vede numai decit tol ca și aevea, că vine sufragiul şi 
se oprește smirna in ușă, aştepiind porunca. 

3 


578 VIAȚA ROMINEASCA 


— Să vie scaunul Ducipal! — poruncește Arhimandritul. 
Scoală, ticalosule ! strigă din nou lui Mitiţă, care ştie tot tipicul 
judecății ; asta insamnă că trebue să iasă dela masă, să stea 
lingă pärete și să privească la scaunul Ducipal, pe care are 
să "'ncalece la sfirsitul mesei, 

— Să vie fringhia—strigä din nou moș părintele. 

Mitiţă ştie ca are să fie lungit pe Ducipal, cu fața în jos, 
cu minile legate sub scaun. 

Nici un sgomot, tot timpul mesei; doar clte-o şoaptă între 
pedagogi si studenți, care îi sue lui Mitiţa singele în faţă, și-l 
mai amărâște și gindul că aceste soapte poate sint arătările pă- 
rerilor de bine de judecata lui. Altfel dece n'ar sări nimeni in 
ajutorul lui?! Nici n'aude țăcănitul tacimurilor din cursul mesii 
şi i se par ani intregi până cind, In slirsit, aude rugăciunea de 
mulţumire lui Dumnezeu pentru scularea dela masă. Deacum i-i 
mai uşor : es toți alară şi râmine numai el cu moş părintele şi 
cu sulragiul, Ştie că merge repede judecata; doar lungitul 
pe Ducipal şi legatul de scaun cit mai ține ceva... incolo, lovi- 
turile cu cureaua lui moș părintele si întrebările dacă are să-i 
intre mintea in cap, ori nu... nici nu le mai simte, nici nu le 
mai aude t... 


Munca cea mai grea a lui Mitifä i se pare acum să-şi gä- 
sească apărare pentru intimplarea cu fata de caligrafie, De cite 
ori are de indreptățit vr'o boroboatä, trebue să stirnească ceva, 
din care, după părerea lui, să iasă că vinovăția faptei nu are 
nici In clin, nici în minecă cu dinsul. Sa spună lui „moş pă- 
rintele* intocmai cum a lost... nu-i dă mina: are să fie iarăși 
invinovăţi! că nu-şi mai adună gindurile acasă gi că i-i mintea 
numai pe meleagurile Cristestilor 1... Sa zică, de pildă, că sa 
dus să bea apă și că în urma lui, nu ştiu cine, a venit şi i-a 
răsturnat călimara... asta par'că s'ar mai potrivi; i se pare însă 
că aude pe moş părintele: „Ce fel de bâut apă desdedimi- 
neață ?!* Va să zică nici asta nu merge! Sa spună... ce să 
spună ?!,. Mitifä rămine de lemn cind vede intrind pe ușă chiar 
pe „moș părintele*—ca si cum ar fi tras cu bobul, Cel puțin n'a 
avut vreme s'ascundă dușmanul cel de caet.. 

— Nu ştiu cine, moș părinte !—o ia Mitiţă înnainte, tremu- 
rind, fără să fie intrebat. 

— Ce nu știi cine, bre ?—Intreaba Arhimandritul, bänuind 
că este ceva la mijloc... 

-- Nu ştiu cine mi-a minjit faţa de caligralie—se grăbeşte 
a toc Mitifä, arätind cactul, pe care abea 11 poate stäpini 
n m, 

— _Ei?... şi nu ştii ce-i de făcut? serie altă faţă! Na pa- 
rale și-ți ia alt caet... că, dragă Doamne, scrii pentru examen l— 
spune Arhimandritul sfatuitor, eșind pe ușă. 


HOTARIRE NESTRAMUTATA 379 


— Doamne, Doamne !—gindeşte Mitiţă, ca si cum i-ar fi 
tuat cineva o piatră de moară de pe inimă, asculiind pașii, care 
se depârtează, ai Arhimandritului — dece nu iau cu sama, ca să 
mu mai am grija lui Ducipal! Dăunăzi cind am umblat la cru- 
cea cu pietre scumpe a moș părintelui, dece nu m'astimpäram 
eu mai bine, decit să caut să vâd cit de tare Is virite pietrele 
scumpe în culcuşul lor... şi cind colo... mau văzul si-am Incă- 
decat pe Ducipal!... Ei nu! să fie ce-o fi: deacum innainte am 
să iau sama, ca să nu mai dau peste Ducipal ! 1. 

Si pentrucă Mitiţă şi-a luat grija cea mare, că adică are să 
se ferească de orice ispită ; afară de asta, pentrucă e vorba de 
© hotärire nestrămutată ca aceasta—pe care a luat-o Incă de azi 
«dimineață — nici Dumnezeu nu s'ar supăra dacă s'ar „duce şi el 
să se joace, măcar cit de cit şi apoi să vadă ce mai este și cu 
caetul cel nou de caligralie şi cu celelalte lucruri, pe care le 
mai are de fäcut pentru examenul de mine, 

In virful degetelor, cu ghetele jumătăți in mină, se sire- 
oară incetişor pe ușă, pe care o inchide aprindu-si răsullarea, 
de teamă ca nu cumva să-şi facă blastăm capului și sa-l simtă 
„moş părintele*; grăbeşte paşii prin coridor, dupăce scapătă din 
«lreptul intrării la locuința Arhimandritului şi-o şterge iute în 
grädina internatulului. Aici, cu ochii la „rec*, i se 'nseninează i= 
nima : tot face să traesti pe lumea asta! Cit ai clipi, il vezi 
câlare pe rec, chiuind de multumirea pe care i-o face atirnarea 
de bară, cu picioarele incoläcite, şi cu capul In jos. Furâ apoi 
citeva invirtituri în jurul lemnului, dar n'are parte s'o scoată la 
capăt; dă cu ochii de-un seminarist, furisat şi el in grădină, 
care invaţă de zor, pentru examenul lui de mine. Vedenia asta 
neașteptată, îi toarnă din nou în suflet ghiata examenului de 
mine, lute, spre odaia lui, cu aceiaşi grijă ca la venire ; găseşte 
insă mai nimerit s'apute, acum la întors, pe coridorul din drep- 
tul dormitoarelor. Oricum, paza bună,., Se vede insă că nu-i 
pe lumea asta nici o cale lipsită cu totul de primejdii! La dor- 
mitorul clasei a şaptea, usa dată de parefi, Ei?... cum să nu 
te opregti o lecuță să te uiţi! Două rinduri de paturi, innadins 
parcă așezate cite c'un capit la părete şi cu altul In mijlocul o- 
dăei... drept dragul, cum nu-i nimeni să te vadă, să te-apuci de 
fierul pus de strajă la capetele din mijloc a celor două rinduri 
de paturi şi să te dai ,hufa* cit ţi-o cere inima! Ar fi şi ră- 
cat de-ar trece Mititä pe lingă așa rinduială, fară să se folosească! 
Rind pe rind, se opreşte la fiecare păreche de paturi, se sprijină 
în mini şi-şi face vint cu picioarele pentru „huţa”. Numai două 
pärechi de paturi mai rămin până la capăt. Cu toate că gile 
dealbinelea şi s'a inroşii ca un rac, aici trebue pusă toată pute- 
rea, ca să facă vint picioarelor şi să guste datul hufei cel putin 
cu plăcerea dela inceput, dacă nu cu una și mai mare. Așa! 
fiorii dela urmă sint, cu bună samă, tot aşa de dulci ca 
şi cei dela Inceput, dacă ştii să cumpanesti treaba și sà-fi faci 
vint de nădejde! decit, tot vorba ceia: intre Raiu şi lad nu-i 


88 VIAȚA ROMINEASCA 


nici un semn, ori un zaplaz ceva, care să-ți arcle unde să te o- 
preşti !... Unui imineu din picioarele lui Mitiţă ji vine gustul să 
facă o huță şi mai mare: se svirle din picior şi S'anincă drept 
in mijlocul geamului celui mare, dintr'o bucată, care dă în cer- 
dacul din grădină, 11 face pulbere şi se oprește să se odihneas- 
că la aerul proaspăt, in iarba din gradina! 


Nâucit, Mitiţă nici nu-şi amintește ce-a lost, cum s'a intim- 
plal, cind şi pe unde a fugit. Se 'nvirteste în foc pria oda iu 
lui și caută grăbit; nu ştie nici el singur ce anume caută, Se 
opreşte apoi şi ascultă, cum se opreşte epuraşul, în mijlocul o- 
colului de hântași şi de pușcași, la Inchetrea vinătoarei Cu goa- 
nă.. Toată curtea e in picioare. S'a spart geamul cel mare de 
la cerdacul clasei a şaptea. Fiecare aleargă ia locul dezastru- 
lui, doritor să alle cine-i pricinaşul unei asemenea poze şi mul- 
lumit câ nu-i el vinovatul, Ajunge pănă la Mitiţă hoholul de 
mulțumire al tuturor, cind se uită la imineul gâsit în iarbă ge 
ținut în vederea obștească de sufragiul Costache, care se bu- 
cură peste mâsurâ— cași ciny s'ar fi intors chiar acum din răz- 
bou cun steag luat dela vrăjmaşi — pentrucă, rindul acesta, are 
in mină dovada vinovăţiei si a vinovatului, Prin curidoare s'sud 
duduituri, la inceput nelämurite, mai apoi limpezite în paşi, care 
alearga din toate părțile şi se 'ndreapta spre domnitorul clasei a 
șaptea. Nare nimeni nici o indoiala: Din rautate. Mitä şi-a 
scos imincul din picior şi-a sviriit cu dinsul in geam mici vor 
ba câ Ducipal Işi are rostul lui Costache işi are planul tacut: 
are să țină iimineul lui Airija la dinsui şi apoi, la vremea mesei, are 
să-l scoată la iveala, in faţa Arhimendritului, ca să-i arâte ce 
podoabă de nepatel are prea-cuvioşia-sa ṣi ce slugă [ärà cusur 
esie dinsul... 

intrun tirziu, cind intră totul in tăcere, Mitiţă Incepe säru- 
mege cle o frintură de gind. Oare ştie cineva... cine a spart 
geamul 7... Doamne, Doamne! de-ar intra el in stăpinirea imi- 
neului.. de n'ar da cineva peste imineu, cum o fi stind elacolo 
ascuns în iarba din grădină! Doamne, Doamne! Dă, Doamne, 
$3 nu-l găsească ! Ce lucru minunat! N'are să găsca:că nimeni 
imineul. nu se știe cine a stricat geamul ! A scäpat și de hopul 
acesta Lu Et nu! Nu mai merge aşa: trebue, déacum, mai multă 
bâgare de sama. ca să nu mai dai peste Ducipal ! Acum n'are 
decit să-și scoată și celătalt imineu din picior, să-l stringa fru- 
muşci In lădița lui şi daca, la toată intimplarea, ferească Dum- 
nezeu, vine „moş părintele* şi-l păsește descult.. are sa spue 
c'a pus în laliţă imineii. De cumva io cere să-i arâte... are să 
deschidă ladifa, are să caule, are să cauta... are să spue că nu 
ştiu cine i La luat din lädifa pe celatalt. a vrut cineva să-i 
facă rau!, 

S-ăpat de ginduri negre, Mitifä se "nseniacază văzind cu 


DIOTARIRE NESTRAWUTAT A 351 
mL 


ochii; n'are insă parte de senin mai indelungat !... Zäreste cae- 
tul de Caligrafie, cu harta Mediteranei... Dintr'odată s'adună nouri 
graşi din toate părțile: a pierdut gologanul pentru cumpărat caet 
nou. Nu-i merge, şi pace! Sa plece acum In căutarea gologanu- 
Jui ? Dar dacă da cineva, poate chiar „moș părintele“, peste din- 
Sul și-l găsește desculţ... tocmai In dormitorul cu bucluc ? Nuse 
dă, el singur, de gol? Stait.. este scăpare : rupi, frumusel, fața 
cu pricina; o arunci in sobă şi rămine caetul nou! Nici nu-i 
nevoe de căutat gologanul |... ce bine! Chiar aşa ! Ce nevoe mai 
ai de gologan 7, Decit... vezi ? tot îi mai bine ca deacum in- 
colo să iai sama si să nu mai prăpădești gologanii, mâcar că 
rindul acesta n'o să ştie nimeni ca l-ai perdut!,,, 

E minunat lucru să ai în condeiu peniță nouă! Mitiță nu 
mai poate de bucurie: și-a pus peniță nouă in condeiu.. i se 
pare că deacum treaba ti gala ; nare decit să s'aseze el, colea, 
ia masă și isvorăsc rindurile ca de tipar, din penita nouă. S'o 
moae chiar acum oare penita, ca s'o cerce, ori s'o lase mai pe 
urmă, cind s'o așeza cu temeiu la scris ? Are de gind ca rindul a- 
cesta sà nu se mai scoale dela scris pâaă n'o scoate la capăt, 
dntr'o singură intinsoare, faţa de caligrafie. Chiar aşa; ti mai 
bine, cind te-apuci de-o treabă, s'o scoţi la capăt, decit s'o faci 
în răstimpuri. Asa! Tot ji mai bine să nu cerce acum penița, 
că doar nu piere lumea si pănă în sară cit mai este... Mai bine, 
până s'o apuca de caligrafie, să intre in odaia dealäturi, unde 
n'a mai fost de eri. Doamne, Doamne!.. Ce rind de haine, 
nouă-nouţe, i-a cumpărat „Moş părintele”! Si i-a spus că are să 
le imbrace în ziua de examen. În ziua de examen h.. Adică de- 


ce nu le-ar imbrăca şi acum, ca să mai vadă odată cum fi vin, 


Ce-a Infeles el că le-a imbrăcat numai eri, cind i le-a cumpărat... 
şi nici nu l-a lăsat să umble cu ele l... ziceau că le poate päta 
cu ceva, și atunci n'o să fie frumoase in ziua de examen! Să le 
păteze... cum să le păteze? că doar nu umblă el cu ochii in- 
chişi ! deacuma 1i bâet mare, implinește unsprezece ani, slirşeşte 
«a palra"! 

2 In odaia dealâturi, salonul prea-cuvioşiei-sale Arhimandri- 
tul, stă pitit dulapul, ascuns in părete, cu hainele ceie nouă ale 
lui Mitita, Deschide mai intai ușa 'n coridor, cată şi vede că 
bastonul lui „moş părintele“ nu-i la cuer; va să zică „moş pă- 
rintele* nu-i acasă și nu poate da peste dinsul! 

Nu-i vreme de pierdut! In salon, Mitiţă, dacă ţi-e degrabă 
și nu vreai s'amii pe mine mulfumirea gătirii cu haine nou! 

Mitiţa, de cuvint: lute îmbracă hainele cele nouă și fuge la 
oglindă... Tii !—face Mitijä, plin de fericire —par'că's turnate pe 
mine! D'apoi ghetele!... au şi Scirji sis mai nalt cu dinsele.. 
vezi ? ce tot Imi spun ei că-s mic? uite cit is de mare |... să ve- 
dem cine mai are in Cristești ghete cu „gumilastic*!... nici n'au 
să mă cunoască. ,Broscuta* li prostufä ; are să fugă de mine 
cind m'o vedea, până s'o deprinde iar... Aşa; acum să iau de 
colo şi șapca cea nouă... Doamne, Doamne! cit îi de frumoasă 


18! VIAŢA ROMINE SCA 


şapca 1... are la cozoroc galon de aur !. cine mai are aşa şapcie 
la Cristesti! cit lumea n'au să mă cunoască! au să zică: Mai, 
cine să fie oare băetul cela aşa nalt si gàtit?... 

Un ţipet groaznic de copil stirneşte toată ograda, care a- 
leargă, cit poate mai iute, în salonul prea cuviogiei sale Arhi- 
mandritul. Care cum intră inlăuntru, izbucnește în ris peste pu- 
tintä de stăpinit,.. 

Cind s'a intins Mitiţă să ia şapca de pe raltul cel de sus 
al dulapului, o sticlă mare, plină cu două ocă de unt de ricină 
—adus pentru trebuinfele internatului și ne dat incă In primire 
de către intendent—se răstoarnă, se sparge drept în două și se 
varsă drept în capul lui Mitiţă. Bietul Mitifä, cind vede una ca 
asta, cearcă să s'alie si să stringă puhoiul de ricină cu pum- 
aii lipiti şi făcuţi pilnie... Incercare zadarnică. In pumni nu poate 
ținea decit o mică parte; restul se prelinge printre degete, se 
scurge pe cap, pe haine, până și pe ghete. Cind işi aruncă o- 
chii în jos să-și vadă halul în care sint hainele cele nouă, nici 
el singur nu ştie cind incepe să pipe de scoală toată ograda. A- 
cum, cind intră lumea în salon, Mitiţă stă încă lingă dulap, cw 
minile în sus, și râcneste tocmai din baerile inimii. Cind 11 văd, 
cum plinge el, năclăit in potopul de ricină, in loc să stirnească 
milă... stirneşte risul tuturor... 

Sufragiul caută un loc potrivit ca să-l apuce pe Mitiţă, fără 
să se minjască de ricină, şi-l duce deadreptul la spălătorie. Pe 
drum Mitiţă răcneşte mereu. Ca răspuns, i se pare lui ori aude 
aevea... clopotul de masâ—va să zică „moş părintele* sosește 
numai decit--iar zidurile seminarului li intorc ecoul: Ducipal, 
Ducipal, Ducipal! 


Sp. Popescu 


rs hotte 


Sistemul de educație englez față de 
sistemele continentale 


Caracteristice din viaţa publică în Anglia 


„Viitorul va aparținea natiunii celei mai 
bine educate“, 


E firesc ca sistemele de educaţie publică din diferi i 
să se deosebească intre ele; ca fiecare eat să-şi be dci 
său propriu pentru formarea viitorilor cetățeni. Un sistem de e- 
ducație nu se poale imprumuta: el trebue să fie un produs na- 
tural, cu caracter naţional: trebue să reprezinte caracteristicele 
poporului in sinul căruia s-a organizat. Cit timp deosebirea in- 
tre popoare e prinsă de insuşiri sufleteşti specifice, sistemele de 
educaţie se vor deosebi dela popor la popor, după cum arta, lite- 
ratura şi instituţiile popoarelor in general se deosebesc, 

Educația publică reprezintă şi ea o faţetă de clivaj a so- 
cietăţii, prin a cārei transparență se reflectează caracteristicele na- 
fionale şi gradul de civilizaţie a unui popor. 

Numai cind sistemul de educajie publică din o țară este 
un product natural, născut adică din nevoile şi aspiraţiile popo- 
rului şi organizat pe baza Insugirilor naţionale, numai atunci el 
poate contribui, la rindul lui, a invigora aceste insușiri, altfel 
rämine neputincios. : 

3 Edmond Démolins, in mult cunoscuta lui carte „A quoi 
tient la superiorité des Angle-Saxons“, dupăce schițează sumar 
şi necomplect sistemele de educație din Franța, Germania şi An- 
glia, se Intreabă care sistem e mai bun; si, condamnind fără 
rezerve, pe cel francez și german, proclamă superioritalea celui 
englez, pe care-l recomandă cu cea mai mare câldură pentru 
icap. 

redem că e prea abstractă Intrebarea ce și-o pune Démolins: 
„Care sistem e mai bun?* Fiecare din Padas țari bee i 


384 VIATA FROMINE SCA 


aibă sistemul ei propriu, deosebit ; scopul este acelaşi: să facă 
cei mai bruni celățeni. 

Concepţia, Insă, de cel mai bun cetățean, nu o fixează sis- 
temul de educatie— care n are valoare decit ca mijloc de reali- 
zare a concepției—ci idealurile etice, politice şi naţionale ale di- 
feritelor popoare. Sistemele de educație se organizează in ve- 
derea atingerii acestor inälfimi. Noțiunea de cel mai bun cetă- 
gan în Franţa şi Germania implică. dupäcum vom vedea, ate 
atribute decit aceiaşi noțiune in Anglia şi Statele Unite, Astfel 
valoarea relativă a sistemelor de educație nu se poate determina 
prin comparaţie Intre ele, pentrucă nu pot fi măsurate cu aceiaşi 
unitate de măsură, Nu poate fi vorba decit dacă un sistem de 
educație e bine organizat pentru atingerea scopului ce-l urmă- 
rește ; dacă o țară are un sistem de educație bine adaptat la ne- 
voile ei. 

Un sistem de educație poate să dea roade în ţara 
in care a luat naştere şi să rămie cu lotul sterp tn fara In care 
a fost importat, Pentru popoare cași pentru indivizi, calea pro- 
gresului se păseşte prin sforțări proprii. Popoarele mici, ajunse 
tirziu în raza civilizaţiei, au plătit prin mari deceptii dobindirea 
acestui adevâr banal şi în materie de educaţie publica”), 

Comparafia intre sistemele de educaţie detasate de impreju- 
rârile concrete in care ele s'au organizat si de scopurile la care 
ele țintesc nu poate lămuri Intrebarea pusă de Edmond Demolins. 

Se poate insă discuta, dacă faţă de noțiunea de om în în- 
telesn! nobil al deplinătății desvoltării facultăților, noţiunea de 
„bun cetâțean* a rasei anglo-saxone este superioară aceleiaşi 
noțiuni a rasei neoromanice ori teutonice. 


L2 


Inainte de a intra în descrierea şi caracterizarea diferitelor 
sisteme de educaţie, va trebui să ținem seamă că organizarea a- 
cestor sisteme e pretutindeni rezultatul unei intensive intervenţii 
de stat. Din cercetarea de aproape a naturii acestei intervenţii 
și din analiza raporturilor statului cu cetățenii in diferitele țări, vom 


*) Cele spuse nu înseamnă că din cunouşteroa diferitelor sisteme de e- 
ducaţia nu se pot căpătu sugestii foarte folositoare; că diferitele sisteme 
na se pot complecta chiar sé pe altele în privința unor problome comune 
de eédueutit, În ultimele două decenii, per ore diferitelor țări au publient 
un enorm material asu sistemelor de educaţie din Europa si America ; 
fonrte puţine sinteze fericite însă an fost făcute asupra acestui material Dis- 
tre acesto patem elta pe a lui Levasseur. j 

Nimiv însă nu se jee compara ca folonsele pe care le-a adus lumii 
civilizate ,Tho Bureau of the Commisioner of Education” din Washington. 
Acest usezămint, inființat si intretinut de guvernul federal al Statelor-U- 
Ps A rer md e ppcura vară sus ilor. de pipare din 

e şi a # us col mai bua ormator al lumii întregi in ma- 
tarie do educație publică, 


SISTEMUL DE EDUCAȚIE ENGLEZ $} CONTINENTAL 5 


putea vedea caracteristicele naţionale ale popoarelor ṣi vom in- 
elege diversitatea sistemelor de educaţie. 

Astfel această descriere va căpata un carlru, care va atrage 
lumină asupra reliefurilor deosebite ale sistemelor de educaţie şi 
le va da perspectiva necesară pentru a putea fi înțelese în sirinsă 
legătură cu însușirile, moravurile şi idealurile naționale ale fie- 
cărui popor, 

„Anglia e țara clasică a individualismului, a țărilor de for- 
maţiune particularistä, pecind Franța şi Germania sint țari de 
formaţiune comunitară”). Anglia formează un contrast isbitor cu 
Franța şi Germania din punctul de vedere al raporturilor dintre 
Stat şi individ: in Franţa şi Germania individul depinde de star, 
în Anglia statul depinde de individ. 

„Edmond Démolins explică această fundamentala deosebire 
prin însuşiri de rasa; indată insa constată că cu tiinpul se ivesc 
semne de emancipare a individului de sub tutela statului si la 
alte popoare, si recomandă sistemul de educație englez pentru 
grăbirea acestui proces in Franța. Admite dar că tipul de or- 
ganizare socială comunitară nu e imutabil şi că se poate trans- 
forma în tip individualist. 

Adevărul e că iubirea de libertate individuala şi indepen- 
denţă faţă de comunitate apare ca cea mai caracteristică Insusire 
a rasei Anglo-Saxone din timpurile cele mai vechi, şi se men- 
ţine în tot cursul desvoltarii istorice a acestui popor, cu puterea 
celui mai tenace şi mai robust instinct de rasă. Viaţa socială si 
istoria Intreagä a poporului şi instituțiilor engleze, nu se poate 
înțelege nefinind seamă de această quulité mañtresse a poporu- 
lui englez: 

„Anglia este țara compromisului, Biserica națională este 
un compromis, constituția politică este un compromis, sistemul 
de educaţie un compromis ; in adevăr, cineva ar putea adăuga 
că caracterul naţional insuşi este un compromis“ *%), 

Caracterul de compromis al intregii vieţi politice si sociale 
în Anglia, e tocmai consecința fireasca a instinctului primitiv de 
independenţă și libertate individuală al rasei Anglo-Saxone. Ni- 
meni nu cedează asupra acestor puncte, individ ori instituţie, in 
incordarea stabilirii raporturilor mutuale. In asemenea impreju- 
rări, găsirea echilibrului vieții nu-i posibilă decit tn compromis. 
Se crează astiel o atmosfera de tensiune, ce intreține vii forțele 
individuale ale poporului şi delimitează libertatea unuia prin re- 
cunoaşterea libertăţii altuia; se naște o reciprocitate de recu- 
noaștere şi respectare a drepturilor individuale: fiecare e gelos 


*) Soeletăţile de tip particalarist se earacterizoază prin tendința indi- 
“vidului de a se sprijini nu pe comunitate ci pe sine însusi, 

Societăţile de formaţiune comunitară se caracterizează prin tendința 
individului de a se sprijini nu pe sine lasuși, ci po comunitate, pe grap: 
familie, putere publică, stat. 

+*+) R. E. Hugues: The Making of Citizens, pg. 27. 


335 VIAŢA ROMINFASCA 


de libertatea lui, pentru care e veşnic sur le qui vive şi res- 
pectă libertatea altuia pentru care are simpatia destul de largă 
să o înțeleagă, Astfel viața întreagă apare ca un vast cimp de 
impăcare, gala să se translorme in cimp de lupta. 

In aceste condiţii de viaţă socială, nu-i loc pentru supunere 
pasivă nici pentru apăsare tiranică ; raporturile politice iau ca- 
racterul contractual de compromis, isvorit din impunerile si con- 
cesiile voinţilor individuale: „Constituţia engleză, spune Taine, 
e un conglomerat de contracte, adică de drepturi recunoscute. 
Fiecare, mare ori mic, 1l are pe al său, pe care-l apără cu toată. 
puterea. Prin acest sentiment Englejii au cucerit şi păstrat li- 
bertatea publică“, 

Puterea centrală a statului in Anglia, trecind peste citeva 
excepţii necaraclerislice, se poate spune că n'a putut niciodată 
să cotropească și să incalce puterea și inițiativa individuală şi a 
autorității locale, Pe teritoriul britanic n-a inilorit niciodată o 
monarhie absolută ca a lui Filip II ori Ludovic XIV, nici chiar 
ca a lui Napoleon cel Mare ori Wilhelm IL Incercările Stuarti- 
lor n-au izbutit decit să lese amintirea unor accidente in istoria 
Angliei, 

Natura raporturilor dintre stat si cetățean in Anglia are cu 
totul alt caracter decit pe continent. Statul nu intervine în a- 
ceastă ţară pentru a se substitui inițiativei individuale, ci 
ca să Intărească aceasta inițiativă şi s-o facă astfel efectivă, Vom 
avea prilej să vedem aceasta in amänuntimi la descrierea orga- 
nizării şcolilor de toate gradele. Statul intervine in Anglia altfel 
de cum intervine in Franţa şi Germania. Suveranitatea cetätea- 
nului nu-i știrbită prin această intervenție: el rămine adevăratul 
conducător (ruler) in această țară clasică de guvernare prin sine 
(sell-government) şi ajutor prin sine (self-help). 

Pentru cetățeanul englez nimic nu-i mai presus de liberta- 
tea lui individuală: „Englezul nu crede că omul € creat pentru 
patrie, ci patria pentru om. El e mai puţin preocupat de a fi 
celățeanul unei țări mari, cit de a fi un cetățean liber. Drept 
vorbind el e om inainte de a fi cetățean... Patriotismul constă in. 
a menținea energic independența particularului impotriva des- 
voltării şi contra încălcării statului“ *). 

„Adevăratul ideal al unui stat cere ca guvernul central să. 
lucreze astfel asupra fiecârui cetățean, incit să desvolte neconte- 
nil în el puterea de a se conduce singur (selt-direction), In An- 
glia este o slorțare continuă a statului intreg de a impune vo- 
infa lui fiecărui cetățean, fiecărui interes local, provocind astfel 
întărirea lui proprie. Pe de altă parte, fiecare interes local şi: 
fiecare individ caută necontenit să-şi impue voința lui faţa de gu- 
vern. Sistemul roman tinde mai curind să incurajeze Incetarea 
slorțărilor individuale. Mult din desvoltarea posibilă a individu- 


*) Edmond Démolins: A quoi tiont la superiorité des Anglo-Raxons,. 
pg. 310 şi 321, 


SISTEMUL DE EDUCAŢIE ENGLEZ ȘI CONTINENTAL 387 


alității rugineste neintrebuintatä. Nu există alt guvern aşa de 
stimulent al dezvoltării individuale ca guvernul englez“ à 

Cu totul alt caracter are istoria celor mai multe țări depe 
continent. Aici statul, prin absorbirea puterii autorităților locale, 
prin desvoltarea biurocratismului civil şi militar, a ajuns să a- 
troficze independența și iniţiativa locala şi să capete o existență: 
aproape de sine stătătoare faţă de poporul, ale cărui interese le 
reprezintă și le administrează ; o ființă cu puteri proprii, sprijinită 
mai mult pe partizi organizate, pe tiurocratism si militarism. 
Această stare de fapt a făcut să se nască concepțiile eticei pa- 
triotismului de stat, în numele căruia se ridică la înălțimea celei 
mai superioare virtuți jertfirea personalității pentru raţiuni supe- 
rioare de stat. 

In Anglia acest lucru nu s-a pulut intimpla, mulțumită 
acelui instinct primitiv şi tenace de individualism al rasei. Pu- 
terea centrală a statului n-a putut lua în desvollarea organismu- 
lui social acea creştere cotropitoare şi să atrofieze astfel orga- 
nele periferice. 

In Anglia, evoluția istorică a statului a fost dela inceput 
spre descentralizare. Incă nu se implinise o sută cincizeci de 
ani dela constituirea statului, in urma cuceririi normande, cind 
libertăţile cetățenești față de autoritatea centrala au fost recunos- 
cute prin cea dintâi constituție in istoria universală. 

Clasa nobiliară in Anglia nu s-a concentrat in jurul coroa- 
nei, formind o camarilă umilă faţă de suveran şi apăsătoare fața 
de popor; ea a păstrat pănă azi caracterul unei clase nobiliare- 
rurale, **) care nu practică absenteismul ci irăeşte de fapt în mij- 
locul poporului. Träind astfel imprästiatä, in loc de spiritul de 
corp s-a desvoltat in această clasa spiritul de solidaritate cu po- 
porul, ale cărui interese locale le-a condus şi le-a apărat fața de 
tendintile cotropitoare ale statului, 

Foloasele, pe care clasa nobiliară le-a adus poporului en- 
glez, sint cu mult mai mari decit dificultăţile politice pe care în: 
anii din urmă le aduce „Camera Lorzilor“. 

lubirea, de care lorzii engleji se bucură incă in masele mari 
ale poporului, se explică nu numai prin generozitatea lor perso- 
nală, dar și prin grandoarea caracterului lor istoric, În nici o 
clasă nobiliară din lume caracterul personal n-a ajuns la o așa 
superbă Inălțime. Lordolatris nu și arc explicaţia numai In ig- 


+) W. T. Harris in Preface to Shurpless's English Education. 

+) De ultfol Englezul prin firea si asviratile lui intime e un rural. 
In colonii, el, de preferință, se fuce ph ve nu functionar al metropolei, 
lipindu-se astfel de pămintul pe care-l lucrează. labiros cunoscută a Eng te- 
zului de parcuri imense si ages arată acelaşi lucru. Ornsul, spune Taine, 
nu-i în Anglia, ea în Franta, locuința preferată. Londra chiar, nu-i decit un 
mare loc de inttinire pentru afaceri. In udevăr City, centrul marilor afaceri 
al Londrei și al lumei întregi e frecvontat In timpul zilei de aproape- 
3.000.000 de oameni, iar în timpul nopții e locuit abia de 30000, 


“358 VIAȚA ROMISEASCA 


noranfa maselor. Misiunea socială de conducători ai poporului 
nicâiri n-a fost îndeplinită cu o aşa de inalta sinceritate. Fără 
indoială că clasa nobiliaràä engleză a contribuit la desvoltarea 
spiritului de self-government al poporului, la democratizarea reală 
a ţării; ea n-a format niciodată o castă socială închisă cu aspi- 
rafii politice de dominare prin organul central al statului. In 
schimbul privilegiilor şi a marei ei influenți sociale, ea s-a mul- 
țămit din ce în ce mai mult, cu o situație politică onorifică: „Ca- 
mera Lorzilor* cedează treptat, treptat, puterea politică in mina 
„Camerei Comunelor“. 

Mulțumită rezistenți vieţii politice locale in Anglia, statul 
aici n-a putut absorbi şi centraliza toate forţele nationale ale po- 
potului. De aceia in Anglia nu s-au putut desvolta cele două 
ventuze ale statului; biurocratismul şi militarismul, care absorb 
atit de mult din energia naţională a popoarelor depe continent, 
şi care cu toată protestarea Intregei lumi civilizate, au ajuns să 
“se identifice cu condiţiile de existență ale statelor continentale, 
Ele sint expresia directă a amorţirii spiritului de inițiativă şi in- 
dependenţă faţă de atotputernicia statului şi, ca instituții de stat, 
trăesc tocmai din aceste stirbiri ale personalității cetăţeneşti. Ele 
sint un simptom și o cauză a „degeneresceații morale a popo- 
rului* pe continent, spune Edmond Demolins. 

Biurocralismul civil şi militar este un râu social —fie chiar 
un rău necesar pe continent—nu numai penirică abstrage dela 
„producția naţională energiile cele mai viguroase ale poporului, 
dar mai cu seamă pentru atmosfera educaţiei publice a cetățea- 
nului. Concepţia bunului functionar, civil ori militar, implică i- 
decia de instrumentalizare, de renunțare la iniţiativa şi la inde- 
pendenta personală, insusiri care tocmai caracterizează pe bu- 
nul cetățean în Anglia. Concepţia bunului funcţionar adeseori 
implică mai mult: negarea drepturilor cetăţeneşti şi acceptarea 
intervenției statului in chestiile personale, de cea mai intimă na- 
tură, la constituirea familiei, de pildă. Se poate auuce o mai 
grea olensă „Drepturilor omului* ? 

Biurocratismul civil şi militar este un rău social, dar este 
un râu necesar, fâră de care statele azi nu pot exista, se poate 
răspunde. 

Incă nu pot exista. Da. 

Insă nu poate fi o formă definitivă de organizare socială 
aceia, in care se cere sacrificarea independenței şi integrității 
individuale. Tinta ideală a societății omenești nu poate fi alta 
decit realizarea condiţiilor prielnice pentru desvoltarea integrală 
-a personalităţii omenești, Orice formă de cooperatie socială nu 
trebue să fie decit un instrument in serviciul individului, nu o 
mașină de aservire a lui. Oricit de departe am fi azi de această 
stare ideala, calea progresului insă n-o putem căuta decit în a- 
“ceastă direcție. Omul este măsura tuturor lucrurilor, chiar şi în 
metafizică, —cu atit mai mult în societate, Civilizaţia unei țări nu 


se poate măsura după numărul soldaţilor şi puterea statului, nici 


SISTENUI. DE EDUCATIE ENGLEZ ȘI CONTINI NTAT, BP- 


chiar după instituțiile ei, ci numai după valoarea personală a cetàte- 
nilor či. Din acest punct de vedere Anglia stă în fruntea statelor 
mari din lume. Puterea statului în Anglia in raporturiie lui cu 
celățenii e subordonată cetățeanului, In locul biurocratismului 
superior al statului. în Anglia, s-au desvoltat acele caracterislice 
comitete de delegaţi aleşi de cetățeni din mijlocul lor (governing 
bodics of managers), care nu lipsese din capul celor mai multe 
instituții engleze : cetătrnii singuri, nu functionarii statului con- 
duc înstiiuțiite lor. Şi care ţară din lume are o mai bună ad- 
ministrație decit Anglia ? 

Nu € oare caracteristic că instituția juraților e de origină 
engleza? 

; In locul armatei statului, formată pria recrutare impusă, An- 
glia are armata coiâfénilor înrolați de bună voe. Conscripția si- 
lită n-a pulut fi impusă în Anglia, cu toată dorința autorității ren- 
trale, sub presiunea sporirii inarmärilor pe continent, In princi- 
piu Anglia n-are armată permanentă: in fiecare an „Camera 
Cumunelor* permite ţinerea armatei pe un an prin proclamarea 
aşa numitului „The Mutiny Act*, care nu-i decit o incuviin{are 
dită de reprezentanții poporului pentru menţinerea armatei 

Cine-i deprins cu sistemul şi regimul nostru militar va rä- 
minea surprins cind i se va intimpla să ceteuscă vnul din afp- 
tele, cu condițiile de angajare in armata engleză: salar sapta- 
minal, sāli de billiard, de fumat, de muzică, cimp de sporturi şi 
Jocuri, five o ‘clock tea... pentru soldaţi ! Gindeasca-se acum cineva 
la soarta de mul, fuille a solcatului-ordonanța depe continent, re- 
crutai ta numele sfintei datorii cătră patrie. 

Regimul este identi peniru armata de uscat gi de mare, 

Sint aceste armate superioare ? Un lucru e sigur: cle sint 
compuse din oameni casi societatea engleză. Aceste armate au 
invins pe Napoleon, cle aa fâcut cele mai intinse cuceriri pe 
care le-a făcut vreodată un popor pe lume, şi-n timpul războiu- 
lui din Africa de Sud, au dat dovezi de un eroism ce a provo- 
cat admirația tuturor celor care la inceput le numeau cu nein- 
credere, „armate de mercenari”, 

la antichitate micile armate de cetățeni aie Grecilur zdro- 
besc armatele asiatice Iara de numar ale Perșilur; şi apogeul in- 
florirei statului Romen corespunde cu constituirea armatei din 
cetățeni, 

la timpurile moderne Napoleon ciştipă cele mai strălucite 
victorii cu „les citovens*, 

Am putea pune intrebarea: Pentruce azi coloniile franceze 
şi germane se reduc la simple biurouri comerciale de ex ploa- 
tare, sprijinile pe biurocratism şi armata, pecind cele engieze 
sint inceputuri de noi teritorii engleze libere? 


Din suveranilatea cetățeanului englez rezultă şi caracterul 
corservator al societăți engleze, caracter inerent, dupăcum vom 


‘890 VIAŢA ROMINEASCA\ 


vedea, adevăratelor democrații de self-government. Pentru noi 
continentalii, deprinşi cu contradictia între aceste două noţiuni, a- 
firmatia ni se pare paradoxală ; pentru Engleji e foarte naturală. 
Anglia în adevăr e o democraţie conservatoare, , : 

_ Reformele in Anglia nu se dau, ci se impun prin voinţa ce- 
tățenilor. O reformă trebue să fie desbätutä întăi in masele ce- 
tätenilor, să facă curent în opinia publică—şi in Anglia nu prind 
curentele demagogice —şi apoi să se transiorme în lege, prin 
Parlament. Parlamentul în Anglia e în adevär un biurou de in- 
registrare... de inregistrare a voinţii cetățenilor. El nu perde con- 
tactul cu masa cetățenilor : adeseori „Camera Comunelor* se di- 
zolvă anume pentru a provoca „referendum“ popular asupra u- 
nei reforme: şi „Camera Lorzilor*, in ultimul conflict cu „Ca- 
mera Comunilor*, tot voința suverană a cetățenilor a invocat-o. 
Nimeni nu indrăznește să o conteste, Astlel reformele in An- 
glia pleacă nu numai din nevoile cetăţenilor dar şi din voința 
lor directă. Cu asemenea sistem relormele se fac mult mai greu, 
Masele se mişcă incet: obiceiurile, tradiţiile, prejudecățile mul- 
fimii sint forte inhibitorii; îndata ce insă o reformă e consacrată 
prin lege, ca devine, în Anglia, realitate, prin aplicarea ei ime- 
diată : legea e isvorită din voința cetățenilor, ea se aplică de 
cetățenii care au cerut-o. i i 

In țările cu dominarea tutelei statului asupra cetățeanului, 
reformele se dau poporului; nu e nevoe decit de prestigiul le- 
givilorului şi de suportul unui partid; cetățenii de fapt nu par- 
ticipă la fäurirea legilor; ei pot să-și simtā nevoile, partidele 
politice insă şi aparatul statului le impun retetele pe care le cred 
nimerile,—unele pot fi chiar foarte bune gi acordate din adinca 
convingere a conducătorilor, Legile dupâce sint sancţionate se 
fac cunoscute poporului şi apoi se experimentează, ca să se vadă 
dacă sint bune, şi uncori pot cădea chiar in desuetudine. : 

Democratismul in astfel de țări ajunge o iluzie, o iluzie mă- 
rită incă prin repeziciunea şi aglomerarea legilor cu caracter de- 
mocratic, dăruite de organizarea centrală, Asemenea ţări au če 
obicei diapazonul legislativ mult mai ridicat decit starea mora- 
vurilor, ï 

Democratismul legal al republicei franceze nu are realita- 
tea politică pe care o are democratismul englez, De fapt situa- 
ţia cetățeanului față de stat In Franţa e cagi acea din Germania ; 
deosebirea constă in faptul că in Franţa multele revoluții au 
zdruncinat adine prestigiul statului față de cetățean, fară ca ce- 
tâțeanul să se emancipeze de tutela lui; pecind în Germania, 
țara clasică a autocratismului şi a castelor sociale, statul are 
prestigiul militar ciştigat prin un râzboiu victorios: Germanul 
se sprijină atit de mult pe stat şi crede aşa de adinc in eficaci- 
tatea intervenţiei lui, incit si partidul revoluționar german crede 
că realizarea societății viitoare se va face tot prin intervenția 
statului, 


SISTEMUL DE EDUCAȚIE ENGI EZ ȘI CONTINENTAL M 


Simţul subordonării individului la ordinea de stat şi al disci- 
plinei militare par congenitale la poporul german. 

Istoria Franţei ilustrează mai bine decit oricare alta tipul 
organizării centralizate de stat si răsvrâtirea impotriva acestei 
forme : Franța a mers pe calea supunerei și a revoltei. Convul- 
ziile ei periodice au clădit progresul pe morminte. Franţa este - 
țara care şi-a adorat mai mult şi şi-a sfarmat mai des idolii: 
de aici nerespectarea tradiţiilor in Franţa, 

Din acest punct de vedere Anglia formează un contrast 
isbitor cu vecina ei de peste Canal. Progresul aici s-a făcut fără 
revoluţii violente şi fără sfarmarea tradițiilor. Cauza e tot acea 
înăscută independență a cetățeanului englez, pentru respectarea 
căreia el vephiază necontenit, 

Cetăţeanul francez rabdă cotropirea libertății lui şi-apoi se 
scutură prin răsvrătire, pentru a pleca din nou capul mai tirziu ; 
cetățeanul englez previne Incâlcarea libertăţii lui si astfel n-are 
de ce să se revolte, 

„In Franţa şi Germania cetățeanul este o parte din maşina 
publică. In Anglia și America cetățeanul este privit în primul 
rind, ca cineva din corpul care guverneazä (governing body)* *). 


Incă o caracteristică a vieţii publice engleze faţă de cea 
depe continent e varietatea şi lipsa de simetrie estetică si logică 
aparentă a instituțiilor, 

Această lipsă de simetrie insă acrotește (sau poate e con- 
difia indispensabilă chiar) mult mai bine libertatea individuala a 
cetățeanului In Anglia, decit centralizarea simetrică a statului 
depe continent, 

Cind vom studia de aproape organizarea sistemului scolar, 
vom vedea că acest sistem ar putea fi caracterizat în ptimul loc 
prin o totală lipză de sistem : şcoli de același grad cu programe 
deosebite, cu orarii deosebite, cu un număr de clase neegale... 
Curioasă nedumerire produce, la inceput, acest lucru unui vizi- 
tator, deprins cu organizarea simetrică a şcolilor depe continent: 
organizate toate după un singur plan, isvorite toate din o singură 
concepţie, mişcate toate de un singur motor central —statul ! 

Levasseur spune că in Franța singurul regulator al tuturor 
școlilor e ceasornicul ministrului. 

Lipsa aceasta aparenta de sistem in organizarea școlilor 
din Anglia a făcut pe mulți să nu ințeleagă valoarea şcolilor 
engleze. 

Şcolile In Anglia nu sint ale statului ci ale cetățenilor ; ei 
le administrează (governing bodies of managers) finind seama de 
interesele locale și, vom vedea cum, chiar şi de cele individuale : 
şcoala e pentru elev nu elevul pentru școală, Statul intervine în 


*) The Education of the American Citizen, by President Hadloy. 


392 VISTA ROMINFASCA 


intreținerea şcolilor cu subvenţii (grants) și cu ajutorul lui în ce 
priveşte cunoștințele tehnice de organizare. El poate să refuze. 
sprijinul lui unei şcoli, dacă acea școală nu acceptă condiţiile 
impuse, şcoala insă are deplinä libertate de a se organiza cum. 
vor cetățenii din localitate, de a introduce orice program şi orice 
orar : statul n-are dreplul să o inchida. 

Nicäiri contribuția bânească a statului pentru educaţia pu- 
blică nu € atit de bogată ca in Anglia”) şi nicäiri amestecul sta- 
tului în organizarea sistemului de educație publică nu e in prin- 
cipiu aşa de redus ca în Anglia, Singurul mijloc prin care sta- 
tul a putut interveni în organizarea şcolilor a fost oferirea sub- 
verţiilor. Intervenţia aceasta ia forma unui contract: in schimbul 
subvenţiei primite, şcoala primeşte controlul statului si anumite 
programe și regulamente oficiale. In privința programelor, admi- 
nislrafia centrală totdeauna acceptă propunerile locale de modif- 
care molivale. 

Impunerea necondiționată a statului în organizarea şcolilor 
ar insemna alingesea libertăţii de conştiinţă a cetățenilor, o li- 
bertate färä de care Englezul nu poate trăi, 

„Na putem exista [ară dreptul de a ne exprima liber asu- 
pra chestiunilor de moială şi religie. Pentru marea masă a po- 
parului englez nimic nu se poate compara cu acest drept. Maè 
bine mizerie, mai bine tnchuisoure, mai bine dezastru nufional, 
deci! o mărginire u libertèfii de conștiință. Si libertatea de con- 
ştiinţa implică libertatea de a invăţa ceea ce tu crezi, Si liber- 
tatea de a învăţa ceca ce tu crezi implică varietate de școli. Si 
varietatea de şcoli înseamnă lipsa unui sistem simetric, ordonat, 
uniform şi citin. In scurt idealul englez al unui sistem naţional 


5) Veniturile canale ale şcoliloi publice de toate gradele: 
Subventile (grunts) acordate de stat şcolilor de toute toute gra- 


dele din Marea Britanie şi Irlanda y 400,000,000 lei 
Accasi sumă o varsă şi comunele din imposite spe- 

cisle puse pe cetățeni (rates): 400,000,000 let 
Venituriie scolilor dein dobinzile tozesträrilor (ondow- 

ments și trusts) afară de clădiri și locuri întrobuințute : 75,000,000 lei 

Din taxele volare (fees), uproximativ : 253,000,000 lel 

“T, Tai 


Clădirile scolure absorb alte sume tn fiecare an, din cheltueli extra- 
ordinuro: In 1856, de pildă, suma cheltuită pontru clădiri şcolare a fost de 
50,523,802 lei. 

E interesunt do stlut că din cele 900,000,000 lei, 15,000,000 lei este 
venitul celor două universităţi din Cambridge si Oxford, namai din dobânzi 
şi taxe şeolaro—dolu stat nu primese nimic. (Fhe Eduvational Systoms of 
Grent Britain and Ireland, Graham Balfour, Appendis D. pr. 292; Memorandum 
und Tables for the Conferenca of Locul Education Autkoritiea on Education 
Grants. Dec. 1908, L. C. C. şi Reports from those Universities and Univer- 
sity collegos in Great Britain which icipatad in the parliamentary grant 
for university colloges in the year 1906—7 Board of Education). Tonte aceste 
sume se chelteese numai pentru şcoli publice. Şcoală publică In Anglia se 
numeşte orice șeoală, care nu e condusă pentru un folos privat: astfel orice 
coală cu avere proprie a ei, e şcoală publică. Şcoulă privată e aceea care 
aparține cuiva şi e cundusă pontru a realiza venituri acelel personne, 


SISTEMUL DE EDUCAȚIE ENGLEZ ȘI CONTINENTAL 393 


de educație este un lucru cu mult mai complex decit idealul 
curent german ori francez. El nu tinteste la uniformitate pe baza 
anii mijlocii intelectuale ridicate, ci la o sintezä de tipuri deose- 
bite de şcoli, ajungind, prin libertatea de desvoltare, la idealurile 
lor caracteristice de perfecționare. Si nu poți avea şcoli bune 
fără libertate pentru şcoli rele de asemenea. În scurt, noi trebue 
să plătim pentru libertate cu prețul tolerärii neajunsurilor* *). 

Această pasiune a cetățeanului englez pentru libertatea de 
conştiinţă a oprit impunerea vaccinării obligatorii în Anglia. 

Nicäiri cetäfeanul englez nu cedează prioritatea lui față de 
stat, cu atit mai mult în organizarea școlilor, Şcoala în adevăr 
e o instituție politică; Biserica s-a servit de ca pentru cultiva- 
rea şi propagarea idealurilor ei ; Statul nu s-a luptat în mod cu 
totul dezinteresat ca să se substitue el in organizarea şcolilor, 

„Acum, spune marele pedagog Rein, educaţia publică este 
chemată ca aliat al statului sau al bisericii. Statul vrea să intre- 
buinfeze educația publică ca aliat al său pe cimpul de luptă impo- 
iriva curentelor care il amenință si li surpă puterea: Biserica incearcă 
să recucerească prin instrucția religioasă ceea ce a perdut în popor“, 

lată încă un argument pentruce şcoala în Anglia trebue să 
fie a cetățenilor şi nu a statului, 

Orice intervenţie a statului in Anglia este primită de cetă- 
teni cu multă precauţie. 

Cit de respectată e libertalea personală a cetățeanului în 
Anglia se poate simţi si din micile detalii ale vieţii zilnice— si 
aceste sint caracteristice. Mă aflam şi eu Ja picioarele columnei 
lui Nelson, între cei 150000 de oameni din Trafalgar Square, 
veniţi să protesteze impotriva executării lui Ferrer (în Anglia 
sint permise întrunirile sub cerul liber). Unul dintre oratori, acu- 
ind pe regele Edward că n-a intervenit pentru graliarea unui 
martir al cugetării, spune că pentru această jignire a mindriei 
britanice regele ar merita soarta lui Ferrer. O protestare se ri- 
dică; gardistii intervin... pentru a garanta libertatea cuvintului 
celui care cerea impuşcarea regelui. Oratorul era cetățean şi avea 
dreptul să-și spue părerea.— „Mai bine dezastru naţional decit 
mărginirea libertăţii de conştiinţă!,,.* 


Idealul cetățeanului englez e intărirea caracterului si des- 
voltarea integrală a individualității lui. Acest ideal a fost păstrat 
In societatea și şcoala engleză, aiunci cind pe continent instruc- 
ţia înlocuise educaţia ; el e urmărit cu persistentă si acum cind 
pe continent specializarea timpurie stirbeste desvoltarea omului 
si formarea caracterului, 

. Respectarea desvoltării integrităţii personale este caracteris- 


*) R. P. Seott: What is secondary Education? pe. 28. 


104 VIATA ROMINEASCA 


tica sistemului de educaţie englez; stirbirea acestei integrităţi 
este delectul recunoscut al sistemului de educaţie german. | 

Poate nu e nepotrivit să reproduc aici o frazä a unui pro- 
fesor universitar japonez, care in anul acesta a condus 0 misiune 
didactică, trimisă de guvernul japonez pentru a studia organiza- 
rea şcolilor din Londra : „Noi, cind vaim să facem din copiii 
noștri savanți, specialişti, ti trimetem în Germania, cind voim 
insă să-i facem oameni îi trimetem in Anglia“. 

Las cuvintul unui reputat scriitor englez să fac paralela 
intre aceste două mari popoare, Ironia fină şi mindria superbă a 
scriitorului nu falsificä caracterizarea justă a celor două națiuni : 

„Germanul este din fire student; el ciupeşte știința cum 
puii de găină ciupesc grăunțile. Puterea lui de Inghifire e e- 
normă, şi cea de asimilare de asemenea mare, El umblă după 
ştiinţă cum umblă cinii prin gunoae după ciolane. Nimic nu 
scapă falcilor lui încăpătoare. De fapt lumea nu există decit pen- 
tru a procura hrană acestui vorace animal. El e minat să caute 
hrană intelectuală In toate ungherele universului si se intoarce 
cu tot felul de bucățele neobişnuite şi färimite curioase în gura lui. 

Poporul englez n-a fost si probabil nu va fi niciodată un 
popor de cugetători, li place ştiinţa, este adevărat, dar mai mult 
ca amator decit ca profesionist. Sfera lui este lumea acţiunii si 
puterea lui puterea voinfii, a caracterului. Idealul lai e explora- 
torul, războinicul, ori omul de stat—nu filozolul ori literatorul 
Şi cu toate aceste, acest popor de acțiune-—care ca naţiune pune 
caracterul Inaintea intelectului—a dat lumii filozof si scriitori 
care n-au egali. —Nu e straniu că Shakespeare, darul suprem al 
Angliei la mostenirea intelectuală a universului — deşi foarte sårat 
în învăţătură— este deliciul acestui popor intelectual german ?*),.. 
Noi, trebue, socal, să ne mulțămim a merge indărăptul Teuto- 
nului în ce priveşte capacitatea intelectuală, şi să avem incre- 
dere în însuşirile noastre speciale, care niciodată nu ne-au dat 
de sminteală In lupta“ **). 

Aceste Insușiri speciale ale poporului englez, însușiri pe 
care s-a clădit imperiul britanic și pe care se inalfa aspiraţiile 
naţionale ale rasei Anglo-Saxone de pretutindeni, isvorăse din 
profunda seriozitate a vieţii de familie şi a tăriei caracterului per- 
sonal al cetățeanului englez. Morala politică engleză cere aceiaşi 
rigurozitate vieţii publice, pe care o cere şi vieţii private; mai 
mult, nici nu poate admite o viață publică înaltă fara o viaţă 
privată virluoasä : 

„Baza prosperității unei țări, spune un istoric englez, stă In 
viaţa domestică curată, în integritatea comercială, în o măsură 


*)  Shăkespeare è foarte cunoscut in Germania, unde a ajuns, se poata 
spune, împămintenit. Un călător englez povesteste că aflindu-s0 tn Germania, 
intro conversaţie cu o doamnă, ti spune că el n vizitat locul de naștere al 
lui Shak in Anglia. Doamna, ridietndu-și minele exclamă cn surprin- 
dere: „Ach, habon sie Shakespeare auch în England !*, 


**) R. E. Hugues; The Making of Citizens, pe 529 și 330. 


SISTEMUL DE EDUCAȚIE ENGLEZ SI CONTINENTAL TR 


tnaltā a valorii morale, in moravuri simple, In curaj, simț de 
dreptate, In oarecare sânătate şi moderafiune In judecată, care is- 
vorâște tot atit de mult din caracter cit și din intelect, Dacă 
voești să-ţi faci o infelcaptä judecata despre viitorul unui popor, 
observă bine dacă aceste Insușiri sint in creștere ori In descrestere. 

„Observa In special ce insușiri se prefuest mai ales in viața 
publică, Se dă caracterului a importanță mai mică ori mai mare? 
Sint acei, care ocupă situaţiile inalte oameni despre care in viaţa, 
privată un judecător competent ar putea vorbi cu respect adine? 
Sint ei oameni de convingere sinceră, viață consecventă, inte- 
gritate indiscutahila?... Numai observind acest curent moral vei 
putea intrevedea viitorul unui popor* *), 

lata idealurile naţinnaţe ale acestui popor, Vom vedea cum 
el a ştiut să-şi organizeze sistemul de educaţie publică pentru a 
sali aceste idealuri In inimile tinerilor generații, 


Inainte insă de a intra în descrierea organizării sistemului 
şcolar englez, vom Inttrzia incă puţin asupra a două caracteris- 
tice foarte distinctive ale socictatii şi şcolii enuluze : 

1) Sporturile cu jocurile şi 2) religia. 

Sporturile şi religia ocupă atit de mult loc în viaţa socie- 
täții engleze incit ar li fost nenalural ca ele să nu albă un loc 
de onoare şi in școală, de orice grad ar f ca 

Nimic nu-l poate impiedeca pe englez dela partida lui de 
cricket, de foot-ball ori de golf. Actualul prim-ministru al Arn- 
aliei, Asquith,in timpul uncia din cele maiacutecrize politice pe care 
a avut-o această țară, nu-și pârăsia partida de goli— ziarele o a: 
nunfau regulat. Toate ziarele engleze nu zilnic consacrate pagini 
intregi pentru partidele de cricket, foot-ball, hockey, golf... 

Nimic mai curios ṣi mai ncinteles pentru un continental 
deci! această importanță exagerată ce se dä sporturilor In Anglia. 
Ai crede că Englezul are prea mult timp de perdut si de accen 
şi-l petrece In distracţii, Concepţia Insă despre valoarea şi im- 
portanfa sportului în viață, în Anglia, se deosebește fundamental 
de concepţia noastră, şi de aceea in nici o țară din lume spor- 
tul nu are o așa de inalta importanţă : 

„Vigoarea caracterului englez vine în parte din ereditatea 
rasei, In parte din practica muncii incocdate, şi fn cea mai mare 
parte din faptul că cimpurile de joc sint atit de răspindite, şi 
sint locurile celor mai aprige luple pentru supremație, indemă- 
nare şi putere ce se pot vedea în vreo parte a lumii“ *9). 

Un alt scriitor: „E tot atita educație în a juca o partidă 
de foot-ball cit in a traduce o carte din Virgil, Cine va spune 
că exercitarea In mişcări ritmice şi gratioase nu merită să stea 
alături de sintaxa ?*, 


*) Lacky, The Political Value of History, 
**) J. L. Hogues: Dickons aa an Falueator, pe, #2, 


"pda 75 


399 VIATA ROMINEASCA 


o. 


Altul : „Germanii au filozofia jocului, Englejii au o iubire 
intuitivă a lui; şi iubirea e o forță mai mare decit filozofia. Ti- 
nerii Engleji niciodată nu joacă ca să-și lărgească plămlii, să-şi 
activeze circulația singelui, să-și desvolte muşchii, să-și infrumu- 
seteze expresia, să capete grația corpului, să-şi sporiască și să-şi 
rafineze puterile intelectuale ori să devie barbafi curagioşi şi ca- 
valeri. Ei joacă cu entuziasm ss iubire pentru joc şi toate aceste 

i încă şi altele rezultă din joc", 
peer? © ce Ăsta programul analitic oficial al şcolilor elemen- 
tare engleze în privința exerciţiilor fizice : „Exerciţiile fizice tre- 
bue să aibă indoit efect: pe deoparte un efect fizic, iar pe de 
alta un efect mental si moral. Exerciţiile fizice, dacă sint bine 
conduse, au de efect de a desvolta In copii o disposifie vesela, 
agerime, hotărire, concentrare şi un perfect control al minții a- 
supra corpului... Exerciţiile fizice vor pregăti pe elev ori pe 
elevă să-şi îndeplinească datoriile vieții cu vigoare şi succes... 
Exerciţiile fizice sint necesare nu numai pentru desvoltarea corpu- 
lui dar de asemenea pentru desvoliarea minții şi caracterului À 

Această Inaltă valoare educativă, pe care Englejii o dau 
«porturilor şi jocurilor, explică marea importanţă ce li se dă In 
şcoală şi societate. Mulțumită cultului jocului, în şcolile din 
Anglia n-a dominat niciodată acea atmosferă de mănăstire, care 
atita timp a inăbuşit şcolile din Franţa, şi nu s-a putut produce 
deprimarea sufleteascA a surmenajului intelectnal, > 

Un cälätor oriental, spune Sir John Lubbock, azistind la o 
partidă de cricket, fu mirat cind i se spuse că jucătorii sint ti- 
neri bogaţi. ,Pentruce ei nu plătesc pe alții nevoiaşi să facă o 
muncă atit de grea“, intrebă el. 

In adevăr, vigoarea extraordinară pe care o desvoltă En- 
giejii, şi în jocuri, impresionează, mai cu seamă pe un oriental, 
Taine, în „Notes sur l'Angleterre*, adeseori își arată admiraţia şi 
uimirea pentru acest „animal robust si viguros”. Şi doctoriile, 
exclamă Taine, trebue să li se dea in doze care se dau cailor 
pe continent. 


Religia ocupă un loc încă mai insemnat în viaţa societății 
engleze, dar și în credință Englezul are caracteristicile lui dis- 
tinctive. In nimic nu-i acest popor mai intransigent decit în ma- 
terje de libertate a conştiinții: —,Mai bine dezastru naţional decit 
märginirea libertății de conştiinţă !*. 1 $ 

Englezul e religios dar pune libertatea mai presus de religie. 

Franța în 1586 a alungat religia din şcoală pe motivul ca 
„Statul nu are nimic a face cu lumea viitoare“. Argument ca. 


*) The Syllabus ul Physical Exercises for Public Elementary Schools, 
1508, Board of Education. 


SISTEMUL DE EDUCAŢIE ENGLEZ Si CONTINENTAL 897 


ractéristic peutru o ţară în care scolile principial sint ale sta- 
tului nu ale cetateniler. 

In Anglia, in 1870, dalā epocalä în istoria invățămintulu: 
englez, aproape deodată se crează vreo 3000 de școli nouă ele- 
mentare. Ce religie să se predea In aceste scoli? Poate statul 
să impue una intru cit nu-i o religie creştină universală ? Are 
statul dreptul să impue religia națională a Bisericii Angliei ? 
Răspunsul a fost că statul a impus Biblia—/fără conmtentar— de 
oarece nu-i nici o formă de religie creștină universală, Argumentul 
e cu totul caracteristic si fundamental deosebit de cel din Franţa : 
statul respectă libertatea de conștiință a cetățenilor, Miilor de 
şcoli vechi, care deja existau (non-provided schools) şi care fu- 
seseră Intemeiate de societafi religioase li se respectă libertatea 
religioasă, chiar după ce statul intervine cu subvenții (grants), 
anuale pentru susținerea lor. Si dacă azi e un curent să || se 
impue şi lor Riblia—fărd comentar—e tocmai in numele liber- 
taf consgtintii. 

Ceea ce captiveazä pe englez în religie nu e dogmatismul 
și sectarismul, ci acel sentiment profund omenesc al nemecniciei 
şi atirnării noastre. 

Prin acest sentiment omul poate eşi din cercul aspru al 
luptei vieții şi să-şi Induioseze sufletul în fața eternității: poate 
deveni mai bun, mai blind, mai intälegätor si mai ertätor. 

Biblia pentru englez nu-i deci! mijlocul, prin care omul se 
poste Inâlfa la această stare sufleteascä, de aceia In şcolile en- 
gleze, ea e impusă, fără comentar. 

Impresia copleşivoare ce ţi-o lasă predicile marilor oratori ai 
anvonului din St. Paul's Church si Westminster Abbey, te face 
să Infelegi religiozitatea englezească, aşa de curioasă pentru noi. 

Pentru fiecare Duminecă, bisericile îşi anunță de mai Ina- 
inte, prin ziare, numele predicatorilor și subiectele predicilor ce se 
vor ţinea dimineaţa, amiaza și seara. Intre aceste subiecte poți 
găsi şi titluri ca: evoluţia, ereditatea, libertatea voinţii,.. Sint pre- 
dicatori celebri pe care anume vin să-i asculte oameni din cn- 
lonii indepärtate depe alte continente, 

Noi înţelegem cu totul altäceva prin religie, de accea nu 
pricepem religiozitatea engleză şi nu putem pătrunde marea pu- 
tere educativă a spiritului religiei. 

Nu dogma e esenţa religiei creştine pentru Englez, ci sufle- 
tul omenesc insuşi, Doctrina poate să fie contestată, discutatà : 
fiecare are dreptul să o infeleaga cum vrea, să o critice cum 
vrea, să se grupeze deosebi! in biserică, aparte. 

In zilele de sărbătoare, in ficcare colţ de stradă intiinesti 
grupuri de credincioşi cu un predicator și o mică orgă in mij- 
locul lor: e o nouă biserică independentă sub cerul liber. 

Religia creștină nu coastă In dogmele şi doctrinele din 
cărțile sfinte, ci in un sentiment etern, veşnic acelaș, 

lată ce spune unul din marii reprezentanţi ai şcolii engleze: 
„In sistemele noastre de educație nu trebue să nesocotim că iu- 


398 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


birea şi sincerilatea, temperanta, bucuria si Intristarea, iubirea 
de Dumnezeu, răbdarea in durere, sint lucruri care se învaţă; 
că prin perfectionarea intelectului nostru nu trebue să lăsăm ca- 
răcterul nostru național să sufere“. : AR, 

Un altul: „Religia nu se poate preda ca v lecţie de istorie 
ori gramatică, Repetitia catehismului ori cetirea „evangeliei nu 
este religie. Religia este ceva mai subtil, mai intim, mai patrun- 
zător. Ea vorbeşte şi minţii si sufletului. Ea se găseşte in per- 
manenţă in școală. Ea se reflectează din paginile cărții de ce- 
tire. Ea se brâneste prin rugăciunile zilnice, cu care munca zilei 
se Incepe şi se slirseste*. à À 

In Anglia lumea se duce la biserică, pentru reculegere și 
imăițare suletească, nu pentru dogma creștină. 

Şcolile au capele: la Oxlord şi Cambridge fiecare colesiu 
are biserica lui proprie; multe din ele sint adevărate catedrale, 
cu renume în istoria arhitecturii universale. 

lată un fragment din o predică ascultată la Harrow : „Râs- 
plata de a servi omenirea este totdeauna Crucea. Lumea slarmă 
inima celor mai mari binefăcători ai ei, şi apoi, după o zi, le 
ridică monumente pe morminte. Dacă voiţi să Inäljafi epoca în 
care trăiţi, trebue să trăiţi deasupra ei, si a trăi deasupra ei in- 
seamnă a nu fi înțeles, și poate persecutat, Dar vă spun că sin- 
gurul mijloc de indreptare, fie intr-un stat ca Anglia noastră ori 
intro şcoală, stă In devotarea acelora, fie ei numai doi ori trei 
indivizi, care indrăznesc a incerca să indrepte viața tovarășilor 
lor, şi mai mult încă a lor proprie prin căutarea luminii legei 
eterne a lui Dumnezeu“, 

Ce lecţie de morală poate contribui mai mult la formarea 
sentimentelor sociale şi intărirea caracterului ! 


Mai presus de toate, sistemul de educaţie englez finteste să 
Intäreascä caracterul și să desvolte complect individualitatea. 
Sistemul englez menţine echilibrul între fizic şi intelect: el fine 
seamă că omul e ireductibi! si că educaţia fizică si intelectuală 
se complectează reciproc, sint numai două capitole din educaţia 
omului, Pină şi In bibliotecele publice, in Analia, găseşti alături : 
sala de lectură, sala de gimnastică şi scrimă şi basenul de ino- 
tat; iar cimpiile de joc nu lipsesc nici dela universități. 

Intronarea educaţiei în locul instrucției, in şcolile depe con- 
tinent, s-a tăcut prin influenţa sistemului englez de educaţie, .In- 
strucfia trebue să inceteze în şcoli ca să inceapă educația”, a 
exclamat cam drastic un mare prolesor englez ; iar definiția dată 
de Emerson e incă şi mai caracteristică pentru sistemul de edu- 
cafie englez: „Educaţia este ceia ce rămine, cind tot ce-a lost 
Inväfat Ja şcoală se uită, (Education is what remains when all 
that was learned at school is forgotten)*. 

Principiul educaţiei engleze e activitatea prin sine (self-ac- 


«ab re | 
a à 
| 


SISTEMUL. DE EDUCA] ENGLEZ S! CONTINENTAL 349 


tivity): numai activitatea pr 
al universităților germane, 
englez: mult mai de mult $E 
test punct de vedere, un p 
din Germania si Anglia, alg 
două pári: „In Germania s 
Anglia foarte mult lucrează Bibvii=, 

In Germania, în adevif" profesorul a ajuns la pasiunea şi 
adorafia metodului : aplicarea metodului a devenit primul scap; 
iar sala de clasă un laborator de experienţă metodologica. 

E adevărat că nicio ţară din lume n-a reuşit să perfectio- 
neze atit de mult tehnica metndologică în şcoală şi să aibă pro- 
lesori atit de bine pregătiți pentru minuirea tehnicei ca Germa- 
nia; dar e tot atit de adevărat cå personalitatea didactică a pro- 
lesorului german e mult mai puțin reliefată decit a colegului său 
din Anglia şi chiar mai puţin decit a colegului său din Franța, de» 
prins şi el să se miște numai după circulările ministeriale, in a- 
devâr, cele mai clare din lume, observă ironic un scriitor en- 
giez. 

Fără îndoială că tehnica pedagogică in şcoală e un lucru 
de căpetenie In organizarea unui sistem de educaţie publică. dar 
cine poate contesta că personalitatea profesorului e de importanța 
lundamentală ? 

In Anglia școala nui decit locul unde începe educaţia o- 
mului, care trebue să se continue ta societate prin self-education : 
şcoala nu e delagatä de societate ca pe continent. 

Este un lucru cunoscut că nici un popor pe lume nu are 
aceasta putere de sell-education ca poporul englez. 

Gentléman-ul englez (well educated man) se găseşte în toate 
clasele sociale... si în clasa muncitorilor. 

Este această Insugire isvorită din individualismul rasei ori 
formată de primul impuls al şcoalii ? Edmond Démolins se miră 
că în Anglia omul ridicat de jos, prin el insuşi, ajunge să nu 
se deusebească de clasa aristocratică prin noblefa manierelor, 
pecind imbogaätitul francez totdeauna păstrează vulgaritatea par- 
vénitului, 

Şcoala în Anglia nu tinteste să dea oameni compleet for. 
Mai, ci oameni care să fie In stare să se formeze singuri, Școala 
prepară pentru viață nu numai pentru o parie a vieţii; ea nu 
caută să ingrămădeasca o mare cantitate de invățătură ci să des- 
vole o Mare putere de a învăța: nu să dea oameni sâturaţi de 
Șuinţă ci oameni insetali de ea şi entusiaști pentru lupta vieții. 

In fiecare şcoală din Franţa stă atirnat la locul de onoare 
un exemplar din Drepturile omului. 

În şcolile din Germania adeseori cetesli pe tabele de mar. 
mură înscrise numele foştilor elevi, care au picat pe cimpul de 
luptă în războiul cu Franţa. 

In școlile din Anglia pe placarde bătute de perete citeşti 
inscripția : „Idealul nostru e caracterul“ („Our ideal is character“), 


e lasă urme. Sistemul seminarial 

at pe acest principiu, e de origină 

u Cambridge şi Oxford, Din a- 

sor suedez, care a vizitat şcolile 

cterizat asuel școlile din aceste 

jerează foarte mult pentru elevi, in 
113 


ui VIATA BOMINEASCA 


cu lămuririle numerotate : 1. un Inalt simţ al datoriei, 2, o sim- 
patie largă, 3. o judecată sănătoasă, 4. iubire de muncă, 5, origi- 
nalitate cit mai mare, 6. credință in continua lege a progresului, 
7. stăpinire de sine“), 8, hotârire In urmărirea scopului, 9. cre- 
dintä în bunătatea altora, 10, un caracter tare, 

- Fiecare memento din aceste trei evoacă nobile si caracte- 
ristice sugestii; cel englez însă e mai precis, mai individu- 
alisi și mai... pozitiv. 


Fiecare sistem de educație publică din aceste trei țări caută 
să pregătească tinerele generaţii pentru viaţă, in conformitate cu 
tradițiile, aspiraţiile si însușirile popoarelor respective; lață Insă 
de piurile individuulității, fie-care din aceste sisteme ocupă 
locuri deosebite : 

Sistemul francez nu reuşeşte să formeze echilibrul sufletesc 
al tinărului. Scolile de toate gradele în Franţa, spune Max Le- 
clerc, inloc să producă cetăţeni pregătiți pentru viața liberă, oa- 
meni in stare să se conducă singuri, caractere hotărite ṣi tari, 
produc revoltați şi Ginti fără voința. Sistemul şcolar francez, deși 
condamnat de experienţă si atacat de autorităţi ca Laprade, Sacy 
Montégut, Taine, Maneuvrier, Leclerc, Lavisse a păstrat pănă azi 
caracterul anacronic față de celelalte instituții naționale. Si azi 
se poate spune despre şcolile franceze ceia ce spunea Maneu- 
vrier in 1858, că Franța îşi prepară pe viitorii ei cetățeni in In- 
chisori şi că este o contrazicere absolută între sistemul politic şi 
cel pedagogic în ţara Drepturilor omudter. 

„Educaţia pentru libertate incă n-am incepul-o*, spune La- 
visse, vorbind de sistemul de educaţie francez. Tinärul care pā- 
răseşte liceul francez, spune Maneuvrier, sufere de infirmități 
morale tşile din aceiaşi boală... atrofia voinţii : o dorință bolnă- 
vicioasă de viață de plăceri, ca a unui scapat din inchisoare ; 
descurajare şi revoltă impotriva autorității constituite; și nepu- 
tinţă de a trăi fără sprijinul acestei autorități. Toți sint azi de 
acord că şcoala franceză nu produce sănătatea morală eșită din 
echilibrul sufletesc, 

Sistemul german de educaţie ia mai muit în samă intere- 
sele statului decit drepturile personalității, Edmond Demoiins 
e insă nedrept cind se sprijină pe celebrul discurs al impăratu- 
lui Wilhelm din 1890, pentru a critica sistemul de educaţie ger- 
man, deși protestările impotriva spiritului sistemului de educație 
german, ridicate de autorități de prima mină, sint foarte legitime, 


+t) Foarte mure importanță se dă acestei insusiri (self-control) în m 
cietatea e, arce Eu formează criteriul de stabilire a valorii personale, Da- 
păeum stăpinirea de cătră om a forțelor oarbe ule naturii dă măsura civili- 
vaţiei omenirii în ọ epocă dată, tot ustlel puterea de stäpinire n omului a- 
per piste Imi proprii dă mâsueu civilizației personale în enzurite iu- 

LA LITTLE 


} SISTEMUL DE EDUCAȚIE ENGLEZ ȘI CONTINENTAL sul 


Sistemul german circumscrie prea mult orizontul vieţii indivi- 
duale, până aproape de sfera unei prolesii ; prea puţin ține seamă 
de individualitate pentru a realiza nivelarea de trupă. Prea multa 
atmosferă de regiment si de castă domină in şcoala germană. 
Nai admirăm foarte mult ordinea şi disciplina din școlile ger- 
mane; sacrificiile individualității insă, făcute pentru a obținea 
această unilormizare, provoacă multe si Inţemeiate protestări în 
Germania, 

Sistemul de educaţie englez e mult mai greu dea fi ca- 
racterizat decit rel francez şi german: el nu e produsul inter- 
venfiei de stat, izvorit sistematic din o concepţie centrală. In el 
se oglindeste individualismul Anglo-Saxon ca în toate instituțiile 
engleze. „El nu finteste la uniformitate pe baza unii mijlocii in- 
telectuale ridicate, ci la o sinteză de tipuri deosebite de şcoli, 
ajungind, prin libertatea de desvoltare, la idealurile lor caracte- 
ristice de perfecționare“. In Anglia școala e pentru elev ; pe con- 
tinent elevul e pentru școală. In Franţa si Germania, „labrica- 
rea cetățenilor” e o industrie-monopol de stat; in Anglia şcoala 
e de fapt a cetățenilor nu a statului, 

; Sistemul de educaţie francez și german produce membri 
pană ai statului; cel englez produce cetățeni independenţi 
ai lumii. 

Tinărul german duce cu el din şcoală respectul pentru au- 
toritatea constituită și simţul datoriei faţă de locul pe care il o- 
cupă în organizarea complexă a statului: el trâeste ca un clasi- 
ficat conştiincios, 

Tinărul francez duce cu el amintirea regimului de inchi- 
soare, cu toate că în școală i sa infiltrat „Drepturile omului“, 
de Care apoi se răzbună prin lipsa de respect câtră autoritatea 
constituită şi prin spiritul de revoltă. 

Tinărul englez părăsește școala cu mai puține cunoştinți 
decit cel francez și mai puţin disciplinat decit cel german, dar 
în schimb are o nemäsuratä energie fizică, n mult mai mare e- 
lasticitate intelectualà,*) 0 putere de a urmări cu tenacitate stu- 
dii grele Și un interes şi sete pentru a invâța şi a se perfecționa 
care surprind pe observator. 

Tocirea personalităţii e delectul comun al sistemelor de e- 
ducație francez şi german; desvoltarea personalității e caracte- 
ristica de căpetenie a sistemului englez. 

Tinărul englez intră in viață ca om complect, ca cetățean 
néatimat cu indrăzneala, entuziasmul si vigoarea de a duce lupta 
pe seama lui proprie, oriunde si In orice imprejurări. El intră 
în viaţă mai puţin specializat decit tinărul german, dar cu o mult 
mai mare elasticitate de adaptare la Imprejurările găsite, 


a) Vori Prefaţa de E E 
terre de Max Léskere, ‘le Emile Buatmy dela volumul l'Eduestion sa Angi- 


D.—î ——————— 


402 VIATA ROMINFASCA 


E un lucru cunoscut că francezul si germanul devin ra- 
taţi cind sint siliți de Imprejuräri să-şi părăsească cariera pen- 
iru care au fost pregătiți; pecind în Anglia nu arărcori se in- 
timplă ca unul şi acelaş om să ilustreze chiar mai multe cariere 
in viaţa lui, Sistemul de educaţie englez contribue şi el in mare 
parte la formarea acestei caracteristice naţionale a poporului englez. 

In alte articole vom avea prilej să schifäm amănunţit or- 
ganizarea regimului școlar in Anglia şi să inzistăm asupra mo- 
dului cum se lucrează în şcolile poporului englez. 


1, Botez 


Fluturul Mortii 


E un amurg misterios de toamnă, și umbra urcată în negrii 
Chiparogi coboară Incet si se intinde pe drumuri. Sgomotele vii 
au amuţit şi numai șoaptele au ființa, fosnete de ramuri, mur- 
mure de foi, firlituri perdute... 

Şi în cuprinsul acesta tăinuit ca o săhăstrie, acum cind 
Nulurii de ziuă şi-au strins aripele obosite si s'au strecurat In 
cuibul florilor ca să doarmă, numai mirezmele Și fluturii de noapte 
“au trezit ca Să rătăcească sub luna. 

Copiii o știu aceasta, și în așteptarea intăjului sbor, s'au 
așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde incă de focul soa- 
relui de peste zi. Deoparte şi de alta a lesperilor, forile raze de 
leandru, induioseazä intunericul Și se leagănă In virful crengu- 
jelor șterse de umbră, parca ar pluti In acer. O mireazmă amară 
a umplut văzduhul o clipă şi apoi vintul s'a înduleit cu un mi- 
ros de trandafir s'a împrăștiat, ca sa vie iarăși tainic să cadet- 
nifeze pe rind toate mirezmele. 

Si cind luna, departe, In painjenisul de ramuri sa aprins 
in fundul grădinei ca un lampion fantastic, năruind sifhetria um- 
brelor statornicite, copiii cu glugile lor verzi prinse în virtul be- 
felor de trestie, au coborit usor ca In fiecare seară, pe urma 
Huturilor de noapte, 

Cu paşi tainici Și rari, iată-i pe catileaua neagră a stratu- 
rilor, trezind de abea somnul Marilor. Haâtrinul a rămas sus pe scări, 
cu barba lui alba ca omâtul, iar ei aleargă pretutindeni, adacin- 
du-i din vreme în vreme prada culeasă. Si acei ce poartă pe å- 
ripele lor diafane intunericul, cit fine ziua, făcindu-se una cu 
sevarţa copacilor ori cu pulberea drumurilor, incep să shoare şi 
ci, bätind aerul, zdrente de catifea şi bucăți de mätasa, cusuţi 


401 VIATA ROMINEASCA 


cu fir si stropiţii cu purpură. somnoroși întăi şi nesiguri, mai vioi 
pe urmă și mai indräzneli, câutind raza care cheamă şi nâlu- 
ceste, nectarul care îmbată și dă viaţă. 

Un punct miscälor pâtează aerul, murmură şi trece, Și ca 
prin farmec, la răstimpuri, un crin își leagănă potirul alb mişcind 
o umbră viorie, foi de trandafir se desfac şi flutură uşor, aur de 
stinjinel se imprästie in noapte. Nâlucitori si capricioşi, zugră- 
vind tumbe şi arabescuri nebune, shoară hodiniţii de peste zi, 
urcă în razele de lună, ating faja pămintului, clătesc semnul ilo- 
rilor, si glugile verzi din viriul trestiilor purtate de copii se ri- 
dică ici colo şi se abat din răzor în răzor. dispar la räscruc, 
pină ce o rază misterioasă de lampă rănceşte cuprinsul, și glasul 
bătrinului sună trâgănat şi blajin: La culcare copil! 

Lumina lampei se mişcă apoi rumenind stilpii albi ai cear- 
dacului, dispare o clipă in umbră, si, deodată, rama unor feresti 
se luminează. 

In lăuniru, în jurul unei mese rotunde, capetele blonde aie 
copiilor s'au apropiat de capul argintiu al bunicului, şi minile 
lor uşoare, cu gesturi delicate, intinzind rind pe rind aripele ce- 
lor căzuţi, au prins să se miște în lununa lămpei, indemânatice 
şi pline de băgare de seamă. O pulbere fină de pastel sa risi- 
pit si joacă imprejurul lor, fetele înflorite de un zimbet de mul- 
țumire se luminează, şi vinătoarea nocturna odată rinduită, stă 
acum să-și ia locul In cartoanele mari ale colecției de care e 
plină odaia. 

In jurul lor, un miros vag de camloră plutește, far pe pereți 
si pe mese, sub adäposturile de sticlă, o lume Intreagä de fu- 
turi, de aripi ușoare ce-au vislit, plimbindu-se djn potir in patir, 
purtind toate scinteierile curcubeelor şi toate nuanțele şi fante- 
ziile infinitului, toate neamurile şi lelurimea gingäniilor, care ți- 
reste în erburi şi cintă la soare, cei de prin scorburi şi cei de 
sub pămint, vieţi de o zi şi străluciri de o clipă, pietre scumpe 
împrăștiate în praful drumurilor, juvaeruri sburătoare, aripi pe 
care capriciul naturii şi-a zugrăvit loate arabescurile, palete pe 
care au râmas culori uitate, senin de cer si beleală de lună, pa- 
injeniş de rază şi urzeală de purpură, tot ce a strins truda lor 
de pretutindeni, un intreg țintirim de aripi incremenite stau acuma 
așezate frumos, fiecare tintuite de un bold. Pretutindenea cart 
şi tabele, bocaluri si sticlute, clopote de sticla ce strälucesc, in- 
chisori de cleştar în care-şi doarme somnul o ginganie intimă, 
ca un laraon sub o piramidă. 


FLUTURUL MORŢII 405 


Si dialanele aripi incremenite pe totdeauna, tintuite în cruce, 
povestesc parcă toate splendorile, Libelula cu ochii de peruzele 
si cu aripele fine, abea bănuite, ca de gază, aminteşte fața ape- 
lor in care se răslringe cu sborul ei lulgerător; cocinelele scin- 
teind ca nişte pieire perdute dinir'un inel, parcă indoae un firi- 
cel de iarbă; cosașul cu picioarele strinse pentru salt spune de 
liniştea mohoarelor; indoliatul greer cu cintecul lui de liniştea 
ce era la inceputul lumilor; painjenii cu picioarele lor increme- 
nite de mătasa firului lor scăpat pe totdeauna... Si toată răcoarea 
pădurilor se ridică parcă stirnită de Dietele aripi, toată lumea flo- 
rilor și tot murmurul dumbrävilor. Pe o aripă doarme ochiul 
misterios ce mijeşte pe cozile de păun, altu-i făcut ca dintro 
frinturä de rochie de bal, pe o catifea a uitat cineva cheva ru- 
binuri, praf de chihlimbar a tivit margenile altuia, o întreagă or- 
gie de forme şi de culori, un vis scăpat dintro narghilea. un 
poem visat de un poet nebun... 

Veșnic în câutarea speciei rare, a exemplarului unic care 
lipsește Incă, a noutăţilor pe care le crează si le distruge mereu 
bizarul spirit al naturii, de ani de zile bätrinul entomologist a- 
dună, rindueșie, clasează in vederea intregirei operei lui incepute, 

Acum bucuria ce-o avea de-a umbla singur i-au luat-o anii 
mulţi, şi cum puterile nu-l mai ajutau, el a‘insuflat-o copiilor. şi 
în timp ce clasează, aleargă ei pentru dinsul, aducindu-i prada 
culeasă, 

Fiecare zi si fiecare seară işi aduce tributul ei, şi colec- 
pile se implinesc cu incetul. Un singur flutur de noapte ti lip- 
seşte, şi ochii lui bătrini privesc cu părere de rău şi cu un fel 
de sfială la locul rămas gol ce i l-a păstrat și ce străluceşte 
alb în mijlocul unui carton, 

Lampa Sa stins apoi, şi in zori, cînd fluturii de noapte şi-au 
strins aripele obosite prelăcindu-se din nou una cu coaja copa- 
cilor şi cu pulberea drumului, cei de ziuă s'au trezit la rindul 
lor şi au umplut de veselie cuprinsul grădinei. Fiecare iloare se 
pleacă și-și leagănă grațios capul, una picură o lacrimă, alta se 
indone și sc scutură ca vrind să scape de o povoară, si atunci, 
un albăstrei işi intinde aripele şi sboară tulburat, ca un gind 
ascuns din cuprinsul floarei, Ar veni la loc şi nu cuteaza, Ne- 
hotărit stă o secundä în aer, ca o frinturä de senin, apoi lulgeră 
şi se mistue în cuprinsul albastru, Din cuibul unei gherghine o 
Hacâră verde pilpie, şi se Inalță și ea, bilete albe sboară schim- 
bindu-si locul ca nişte ginduri de dragoste, si iată o frintură de- 


490 VIAȚA ROMINEASCA 


tu e LEUR _— 


steag. iată şi o fundā roză ce şi-a lual zborul de pe cine ştie ce 
umăr de femeie, 

Goana după nectar începe şi din 'naltul ramurilor, din um- 
bra scorburilor, din împărăția florilor, din pădurea măruntă si 
deasă a ierburilor, de pe cimpuri şi de prin livezi, cei ce poartă 
toate vestmintele, coboară, vislesc aerul în tumbe fantastice, se 
„alătură și se alungă ca totdeauna, neodihniți şi imbätati de bu- 
nătatea soarelui și dărnicia vietei. 


Si iată capetele blonde, din nou, cu bătrinul sub ramuri, 

Sub umbrarul unui tei, lingă şipotul care murmură necur- 
mat şi sună mai incet sau mai tare după cum bate vintul, bâtri- 
nul cu © carte In mină sa aşezat si privește lumea felurità pe 
care o cunoaște în toate tainele ci. O seninătate fără margini 
i se zugrăvește pe față, şi sufletul lui ca o oglindă liniştită, res- 
fringe Impăcat colțul de natură In care şi-a trăit anii, 

Copiii au umplut grădina cu riselele lor vesele, boschetele 
au răsunat de ecouri şi chemaări, şi nevinovata vinâloare după 
gingănii şi sburătoare a reinceput, Rindunelele işi scriu virgu- 
lele lor în aer. Si tot soiul de ciripiri şi de sgomote confuze, 
prefäcute intrun singur sunet, au prins să vibreze ca o strună 
întinsă pe care ar trece cineva un deget distrat. Cu ochii lui 
aproape stinși de a fi privit atita strălucire, dela un timp, batri- 
nui îşi lăsă cartea din mină, şi privi trist, gindindu-se că poate 
In curind va trebui să plece aiurea, si colecțiile lui se vor risipi 
iară să-şi [i putut isprăvi lucrarea de atifia ani Incepută, O slå- 
biciune îl cuprinse, şi cum se gindea așa la veşnicele transfor- 
mâri ale naturii, deodată, un punct năluci în aer, departe, se 
mari şi trecu pe dinaintea lui ca o flacâră, O clipire de ochi 
li insenină vederea, iar cind privi, punetul era la loc şi altă fa- 
cără trecu pe dinaintea lui. Si alte flacäri jucară, două cite 
doua, trei cite trei, urmind aceiaşi linie. Vereau Mâcările căla- 
toare, rânind cuprinsul verde, jucau inaintea lui şi dispärcau 
ca prinirun farmec, Roșii şi albastre veneau straniile flâcari, 
galbene şi purpurii, negre şi albe jucau, dela răsărit spre apus, 
chemate parcă de © tainică putere, gonite de cine știe ce mini 
nevăzule. Fără să se oprească pe un ram, fără a se cobori pe 
9 foare, ca zorit de cineva din urmă. trecea givoiul de flacäri, 
îradiind aerul cu toate culosile. 

Zimbind, bătrinul chemă copiii, si le arătă migrafiunea a- 
easta ciudată de fläcäri, norodul acesta de văpăi ce pornea în 


FLUTURUL MORŢII w 


surgun aiurea din ţara lui, impins de cine ştie ce forţă oarbă, 
căci hrană pentru el e pretutindeni si culcusurile gata aşternute 
de Dumnezeu. 

Vimiţi priviră copiii si glugile verzi Se ridicată să abată 
șivoiul In mers, Ca o ploae de petale fantastice scuturate din 
copaci după furtunä, pâmintul se acoperi în jurul lor de aripi, 
strivite, dar trimba de lumină, sus, se făcea la loc, şi cei scäpati 
Ii urmau fantomatic drumul fără a mai privi în urma lor, 


Astfel trecea timpul lăstndu-şi cortinele lui albe și negre 
peste săbâstria aceasta fericită, fiecare clipă aducindu-si întim- 
plarea ei neasteplatä, şi noul daspe din lumea felurită a gingä- 
niilor. 

Singur futuru! mult așteptat răminea nevăzut şi täinuit de 
toate. privirile, ca şi cum obosit de sfera noastră şi-ar fi intins a- 
ripile spre alte lumi unde e mai adinc somnul şi mai netulbu- 
rată hodina. 

Dar Intro zi riselele clare ale copiilor nu mai râsunară in 
grădină, si bâtrinul cu barba lui albă, tăiată ca dintr'un giulgiu, 
nu mai apăru ca de obicei în capul scărilor. 

Vintul singur, ca un uriaș nebun trecea räscolind cu mi- 
nele lui nevăzute crestetele copacilor bătrini. Foi moarte se im- 
Prâştiau şi un murmur adinc, ca un oltat de orgă cînta din scor- 
burā in scorbură, 

St cind vintul contenca, ramuri și foi, ierburi si fori rāmi- 
nean rigide oprindu-şi parcă viaţa. 

Era ca o incetare subit a sevei, o cădere pripită în somn, 
O întrerupere letarzică a puterilor. 

Si in mihnirea aceasta Intunecată ce se stringea Imprejurul 
Cäsufei, umbra se rumeni deodată ca de inflorirea unui nufăr, 
Sub abajurul ei galben, ochiul de aur al lämpei luci pe o mes- 
cioară la căpătăiul bătrinului, 


in jurul mesei rotunde, în lumea aceia de aripi diafane fn- 
cremenite pentru totdeauna, copiii, cu capetele alăturate räsfoiau 
0 carte privind din cind in cind cu grijă spre patul bolnavului. 
O undă de vint trecînd ca un suflu misterios umilă o per- 
dea, Și cum ochii bâtrinului se ridicară, deodată o umbră nâluci 


un futur uriaș, dind un fipat straniu, se opri nehotărit, ca orbit 
de lumină, in rama Jerestilor si intra în odae. Umbra jucă din 


ans VIAȚA ROMINEASCA dag 
nou mulindu-sé de ici-colo deasupra capetelor copiilor, roti In 
tercuri mari bätind zidurile si se lăsă lin pe fruntea palida a 
bolnavului, 

Afară copacii fremätarä lung, iar cel sărutat de moarte re- 
cunoscind in musafirul acesta tirziu pe cel ce vine să faca Iin- 
tuneric, luă frintura de noapte ce i se agezase pe frunte si privind 
a clipă trist la stigmatul alb al fluturului, chemă pe copii lingă 
el si le zise: „lată și cel mult aşteptat !*, 


D. Anghel 


De 


Tuberculoza ca boalä socialä 
— sfirgit — 


Sanatoriile, ca armă de luptă în contra tuberculozei, au fost 
obiectul unor vii discuţii în timpul din urma. Criticele lui Cornet 
și Grottjahn In Germania, cele de dată mai veche a lui Courtois- 
Sufit, Robin, Savoire, etc., în Franţa, au fost reeditate și la noi, 
fără nici o originalitate, dar cu o evidentă rea credință, 

Sanatoriile, prin ele singure, nu rezolvă chestia combaterei 
tuberculozei. Ele râmin insă un admirabil mijloc de luptă în con- 
tra acestei boale, Entuziasmul a prevalal asupra criticei la Ince- 
putul construcției lor. 

Astăzi, utilitatea sanatoriilor apare incontestabilă şi se ştie 
să se evite unele erori, cum € acea a unor construcfiuni prea 
costisitoare, Obiecțiunile care li s-au adus nu sint dealtminteri 
obiectiuni de principiu. S-a discutat numai—şi glasurile opozante 
sint răzlețe, perdute In concertul de elogii ale partizanilor hotärifi 
ai acestor institufii—asupra durabilităţii rezultatelor, asupra mo- 
dului de recrutare a bolnavilor, asupra costului de construcție 
și de întreținere, 

Cifrele pe care le voi da vor arăta că toate aceste obiecții 
nu sint fundate.  Dealtminteri, dovada cea mai bună a utilității 
sănatoriilor e câ mişcarea pentru construcţia lor, departe de a 
scădea, e în plină creștere. Rapoartele asupra luptei antitubercu- 
loase in diferitele ţări din Europa si America, inserate in dările 
de seamă anuale ale conferințelor internaționale pentru combate- 
rea tuberculozei, vin în sprijinul acestei afirmatiuni. 

Voi da, in privinţa aceasta, numai citeva exemple. In Sta- 
tele-Unite, Americanii— care nu pot fi acuzaţi că sint lipsiţi de 
spirit practic—au construit, în 1908 şi 1909, 93 sanatorii noi, 

In Danemarca --şi criteriul civilizaţiei acestei țări e tocmai 
în importanța acordată măsurilor de igienă publică — ultimul ra- 
port—pe 1909—arată că în cițiva ani, socotind construcțiile pe 
cale de execuţie, se va dispune de un pat de sanatoriu pentru 
fiecare 1.000 locuitori. Pentru a face mai concreta cifra aceasta, e 
suficient de a arăta ce ar insemna pentru noi o măsură identică 
cu cea din Danemarca. 


5 


+ VIAŢA ROMINEASCA 


La o populaţie de 7.000.000 locuitori ar urma să avem 70 
sanatorii de 100 paturi fiecare, 

Germania fine incă locul de onoare cu numărul sanatoriilor 
sale. Cum probează ultima statistică—cea dată de Nietner, cu 
ocazia adunării generale a comitetului pentru combaterea tuber- 
culozei din 11 Mai anul curent—existä in Germania 97 sanatorii 
populare cu 11.188 paturi și 34 sanatorii particulare cu 1.972 
paturi, ceia ce reprezintă un total de 13.260 paturi puse la dis- 
poziţia tuberculosilor. Se dă astfel posibilitatea—termenu! mediu 
de cură in sanatoriu, fiind de 3 luni—la 52.000 tuberculoşi să se 
caute anual. Obiectia ridicată asupra durabilitäfii rezultate- 
lor obținute e spulberată prin statisticele sanatoriilor, Din ma- 
rele număr de date, consemnate în rapoartele asupra activității 
lor, voi extrage citeva numai, dintre cele bazate pe observaţia a 
numeroşi bolnavi, care au putut fi urmăriţi un număr mare de ani. 

Statistica stabilită în Germania de direcția sanitară a impe- 
riului— Kaiserlicher Gesundheitsamt— pe un material foarte bogat — 
20.000 bolnavi—arată că, după un tratament, care a durat In ter- 
men mediu 3 luni, s-a produs o ameliorare ia Y din bolnavi. 
La 50%, din bolnavi ameliorarea a fost foarte pronunțată. la *# 
dintre ei equivalentă cu o vindecare 

Febra au perdul-o */, din bolnavi: bacilii 1/3. Mai mult de 
*/10 dintre bolnavi au cistigat in termen mediu 6 kilograme. 

Urmărind bolnavii în timp de 5 ani după esirea lor din sa- 
natoriu, s-a putut constata că la 50%, dintre femei şi la 43% din- 
tre bărbaţi capacitatea de muncă era păstrată. 

Bielefeldt, directorul societăţilor de asigurare hanseatice, a 
facut o comparație intre durabilitatea rezultatelor obținute la tu- 
berculogi și la bolnavii de alte afecțiuni, tratați de casele de a- 
sigurare. 

Comparafia aceasta e cu totul in avantagiul tuberculozei 
Pentru cazurile tratate intre anii 1901—1905, după primul an, 
70/0 din tuberculosi şi 66% din cei netuberculoși și-au păstrat 
capacitatea de muncă; după 2 ani, 55°, din tuberculoşi si 54*k 
din cei netuberculosi, şi chiar după 3—5 ani cifrele pentru tuber- 
culoză nu rămin inferioare fajä de celelalte afecțiuni cronice. 
Bielefeldt ajunge la concluzia că, fiind date aceste rezultate, dacă 
nu s'ar crea instituții pentru tratarea tuberculoşilor, n'ar fi logic 
să se construiască spitale pentru celelalte afecțiuni cronice, de- 
oarece efectele nu sint mai bune, 

Statistica lui Lawrason Brown”) asupra durabilității rezulta- 
telor obţinute merită o deosebită atenţie, deoarece e relativă la 
bolnavii care şi-au făcut cura intrun sanatoriu de importanţa ce- 
lui dela Adirondack (Statele-Unite) şi din cauza că au fost ur- 
măriţi, după eşirea lor din sanatoriu, timp de 23 ani. Numărul 
bolnavilor tratați in sanatoriu In acest interval de timp a 


*) The Ultimate Results of Sanatorium Treatment. Sizth Internation a° 
Congress on Tubereulosis, Vol. L, Part. II. Daciei 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA LL Ei 


fost de 2.553. Dintre ei, 2.200 au putut i urmăriți după esirea 
lor din sanatoriu: 45%, din cei care și-au făcut cura pot incă să 
muncească, deşi a trecut un mare număr de ani dela terminarea 
curti lor. 

Dacă se stabilește o clasificare a bolnavilor in momentul esi- 
rii jor din sanatoriu, In bolnavi în aparență vindecati, In bolnavi 
cu maladia oprită in evoluţia ei sau încă în activitate, rezultatele 
sint urmâtoarele : la cei in aparență vindecafi după 5 ani 93*,, 
după 15 ani 89% incă in viață; la cei cu maladia oprită ia e- 
volufia ei după 5 ani 62%, după 10 ani 49%, după 15 ani 42° 
incă în viaţă; la cei Insfirgit care au părăsit sanatoriul cu leziuni 
incă In activitate după 5 ani 25", dupa 10 ani 15", după 15 
ani 10 incă în viaţă, 

Din cei 1.209 bolnavi in viață—din toate aceste categorii— 
87.5 sint încă capabili să muncească. 

Cifrele lui Lawrason Brown nu mai au nevoe de nici un 
comentariu, Ele sint cea mai bună dovadă pentru eficacitatea 
curei in sanatorii, 

O ultimă statistică pe care fin să o comunic € acea a sanato- 
nului Schwendi, linga Thun (Elveţia). Statistica aceasta merită o 
deosebită atenţie prin numărul mare de bolnavi —4,000-— care au 
fost urmăriți după eșirea lor din sanatoriu in limp de 11 ani 
(August 1895 — Decembrie 1906), Laura Turnau’), care a adunat 
datele referitoare la acești bolnavi, arată că după 5 ani dela esi- 
rea din sanatoriu 84" din cei din stadiul 1, 54". din cei din 
stadiul JE şi 16% din cei din stadiul TII işi aveau capacitatea de 
muncă păstrată. 

O altă obiectiune care sa ridicat pentru a discuta valoa- 
rea sanatoriiior e că rezultatele bune se explică numai din cau- 
ZA că Se primesc cazuri incipiente, care s'ar vindeca şi fără tra- 
lament sanatorial, Obiecfia nu este fundata. Niciner a arătat, 
in discuția urmată, in fața societăţii de medicină socială din Ber- 
lin, în şedinţa dela 23 Mai 1907, că pentru sanatoriul dela Fried: 
richsheim, caşi pentru alte sanatorii, o treime numai din bolna- 
Vii trataţi aparțin gradului 1, ceilalţi aparfinind gradului II şi până 
ia 43.7°/o gradului HI. 

După statisticele adunate de comitetul central pentru com- 
baicrea tuberculozei, bolnavii trataţi în cursul anului 1908, în 
toate sanatoriile germane, aparțineau gradului I în proporție de 
50.5", gradului IL 3% şi gradului II 16,5%. 

In Danemarca proporția e de 37% gradul 1, 25°» gradul IL 
28's gradul Il. 

Obiectia care pare serioasă : că sanatoriile costa prea mult 
că instalație și ca întreținere, n'are nici ea o bază solidă, 

Pannwitz In raportul său prezinta! la conferința dela Viena 
11907}, a ajuns la concluzia că un sanatoriu de tuberculosi, care 
să corespundă cu totul destinaţiei sale, poate fi construit cu o 


#12 VIATA ROMINEASCA 


cheltuială medie de 4.000 mărci (4.750 lei) de pat. Cum a arā- 
tat Freund cu ocazia discuţiei urmată asupra acestui subiect, nu 
trebue însă pe motiv de economie să se construiască eflin, dar 
în condiţii defectuoase, deoarece Intre sanatorii şi spitalele ge- 
nerale deosebirea este destul de mare. In sanatorii cura e de 
mult mai lungă durată decit In spitalele generale si, pe de altă 
parte, pecind în spitale, bolnavul nu părăseşte patul, in sanato- 
rii, el trece de obicei numai noaptea în patul său. 

In timpul zilei, în afară de relectoriu pentru mincarea în 
comun, inutil în spital, unde bolnavul primeşte alimentele la pa- 
tul său, e nevoe şi de o verandă, cu scaune de cură şi acce- 
soriile lor, de o sală unde bolnavii să se adune la anumite cea- 
suri ale zilei, 

Din cauza aceasta construcția unui sanatoriu e cu mult 
mai costisitoare şi nu se poate spune câ aceste cheltueli —lăsind 
deoparte laboratoriile, instalaţiile necesare pentru bai, pentru de- 
ziniectare— sint inutile. 

Cifra medie de 4.750 lei, stabilită de Pannwitz ca fiind su- 
ficientă peniru fiecare pat de bolnav, a fost depăşită cu mult In 
unele sanatorii. 

Aşa, sanatoriile dela Montigny si Frimley au costal 17,000 
lei peniru fiecare pat, cel dela Beelitz si Hauteville 10.000, cel 
dela Angicourt 8.300, ete.. 

Sanatoriul nostru dela Filaret. avind o instalaţie complectă— 
fără insă să aibă altceva decit strictul necesar— n'a costat decit 4.000. 
4.500 lei pentru fiecare pat de bolnav Și € printre cele mai ef- 
tine din Europa, 

Costul diferit al sanatoriilor se explică nu numai prin 
construcții monumentale şi printr'un lux inutil—care a lost mai 
totdeauna evitat, deşi la inceputul erei sanatoriilor (1895), In 
entuziasmul mişcării pentru construcția unor instituţii în vederea 
curei tuberculozii, scopul de propaganda n'a fost uitat Si clădiri 
complecte, avind tot confortul, au fost ridicate in Germania ca o 
dovadă de solicitudine a societăţilor de asigurare pentru lucră- 
torii bolnavi—dar şi prin condiții locale, care dileră dela un sa- 
natoriu la altul: costul terenului, lucrari preparatoare pentru con- 
solidarea terenului, etc.. 

In ceia ce priveste costul de intretinere, raportul lui Gei- 
nard, prezintat la conferinga dela Stockolm ( 1909), arată că, pen- 
tru fiecare bolnav, el a variat in Germania intre 12 lei 50 şi 3.75, 
în Franţa intre 5.88 si 3.55, In termen mediu, din răspunsurile 
primite dela 72 instituţii, el a fost de 4.20 pe zi.*) 

Sumele. —chiar cele intrebuinţate azi—necesare pentru fn- 
treținerea sanätoriilor sint deci deparie de a fi excesive. In spi- 
talele din Paris, costul unei zile de intretinere €, In termen me- 
diu, pentru medicina, de 3.30, pentru chirurgie, de 5 lei, 


*) Instituția dela Filuret, unde pentru spital costul de întreținere total 
—alimentaţie, personal, ete.—o de 5.70 pentru fiecare bolnav pe zi şi pentru 
sanatoriu do 4,90, râmine deci intr'uceastă medie. 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA H3 


In spitalul Boucicaut, unde o secție e special amenajată, in 
scap de a izola pe tuberculoşi, costul de întreţinere pentru fie- 
care zi a variat intre 5.40 (1900) si 5.16 (1905). La noi, in spita- 
lele intrefinute din fondurile direcției sanitare, costul mediu de 
intrefineré, pe zi, de bolnav, e de 3.50, 

Se vede din toate aceste cifre cita exagerare si cità rea 
credință se pune cind se obiectează că şi ca instalare şi ca in- 
trefinere costul sanatoriilor depășește cu mult pe cel al spitalelor 
generale.” 

_Dealtminteri, în ceia ce priveşte partea economică a ches- 
Hunii, datele adunate de oficiul de statistică al imperiului 
german arată că, pentru 160.000 tuberculosi, care au fost căutaţi 
in sanatorii, 34°}, dintre ei iși cistigau complect viaţa, à ani In 
urmă, Admiţind pentru aceştia un salariu de cel puțin 2 märci 
zilnic, sar ajunge pentru periodul acesta de timp că o sumă de 
235.000.000 mărci cistig a lost realizată si pentru familia tuber- 
colosului şi pentru bogăţia națională a statului german. 

La această sumă trebue să se adaoge incă 4.500.000, plata 
anuitățilur societăților de asigurare Și 0 sumă egală pe care a- 
celeaşi societăţi ar îi dat-o ca ajutor iamililor bolnavilor. In fe- 
lul acesta, tratamentul luberculoşilor a realizat un cistig de 
245.000.000 marci pentru bogaţia națională a statului german. 

*) Obicelis miast că în nunatorii bersmalul o prea numeros nu e nlei 
cu fondată. Coneluzia lai Guinard, în raportul mni sas citat, e că, pentraun 
sanatoriu eu 125 paturi, 85—40 funegionari, impreană cu medicii, sint la nè- 
voe enficienți, 

Numărul acesta nu e proportional depăşit nici de instituția dela Fila- 
ret, unde un trebue să se uite că sint 3 secțiuni separate; spitalul, sanatoriul, 
dispensariul, Éécure din ele ca medieii, intornii si porsonalul su inferior, In 
privinta retrlbatioi personalului, extrag din cifrele date de Guinard vă ea e 
de 41257 Loi la un bugot total de 154400, pentru sanatoriul den Bin n şi 
e, STOR la un budget do 183,000, in sanatoriul dela Hautoville, La Filaret 
ë de ISIA. 

Pocind însă in Franța, unde, in ehestiile do ştiinţă col putin, itis- 
cuțiile siut civilizate, nimeni n'a güsit sumele acosten excesive, in noi—enlme 
u insonsecinții—u trebuit să vină an fost secretar goneral al societăţii pon- 
tru profilaxia taborenlozai, care, in necunoşștință totală de co se face ninron. 
să declamo contra pretinsei lor exagoräri. 

Domnul secretar general ee praem de n da cifro rülicate--pe 
care je ştiu invruete, deouroco imi ine ipui ca studiat budgetul institutiel 
delu Filaret, Innainte de n vorbi do el - Cayrinde, în suma pé careo dă ca 
reprerentind costul personalului spitalului gi sanatoriului, şi rotributis medi- 
cilor dispansarinlni (9.000), care în band dreptate nu ponte fi trecută în bud- 
gotul propriu zis al spitalului şi saaatorialui, cum nu poate fi tracată nici re- 
tribulia personalului inferior care face serviciul dispensariulul, 

Pe de altă parte, ca să ajungă la cifru impresionantă de 64600 Jai, 
domnin-ss ndsogñ si suma dostinută pre alimentaţia porsonalului… 19,620— 
pe Caro însă în nici intr'un budget de spital san sanatoriu pam güsito so- 
otită sopurnt, In bugetul dela Jligay si Hauteville ea à cuprinsă in suma 
globali pens alimentaţie si sumele de 40.000 si 48,000 reprezintă numai 
retribuţiile, salariile yi gratiflentile. 

Se vede dar că si ea plată de porsonsl—1#8,000 ln an badgot de 160.000 — 
sanatoriul dala Filarot o sub cifra celorlalte sanatorii, (Bligny, 40,000 la un 
badget de 154.000; Hautovile, 46,000 In 188.000, deși posedă donă secțiuni 
cu în porsonul separnt, 


414 VIAȚA ROMINEASC A 


= em — —— ————— 


Sumele fantastice care s'ar fi întrebuințat pentru construirea 
sanatoriilor in Germania au fost exagerate de cei necunoscâtori 
in materie. În realitate, cum a arătat Rumpi”), ce instituțiile 
de asigurare şi casele de ajutor au cheltuit pănă la 31 De- 
cembrie 1905 suma de 36.225.147 mărci pentru sanatorii, pecind 
suma întrebuințată pentru locuinţe de lucrători, pentru azile și 
spitale a lost de zece ori mai mare: 361.500.000 maärci. 

Sanatoriile și-au făcut proba. Ele sint una din cele mai pu- 
ternice arme în lupta în contra tuberculozei. Admirabil insiru- 
ment de educaţie, ele arată bolnavului cum trebue să se Ingri- 
jească si dupăce și-a terminat cura, și lecţia aceasta de fapte e 
cea mai eficace, deoarece, însoţită de rezultate vizibile, ea se in- 
tipăreşte în mintea lui. 

Tuberculosul, ca oricare bolnav, are nevoe de un loc de 
odihnă, departe de obosele si de griji, unde, pe lingă un trata- 
ment adequat pentru starea lui, să i să dea și o educație igie- 
nică și o disciplină personală, Condiţiile acestea, ar fi o utopie 
de a crede că pot fi realizate In locuinţa mizerabilă a celor mai 
mulţi dintre ei și cu munca istoviloare pe care n'o potintrerupe, 
deoarece, altfel, n'ar avea cu ce să trăiască. Mai tirziu, cind, in 
urma tratamentului, forţele sint redobindite şi educația e făcută, 
tuberculosul care şi-a recăpătat capacitatea de muncă va şti. de 
cele mai multeori, să păstreze regulele de cură, în cazul cind 
vindecarea e incomplectă. Lupta contra tuberculozei așa cum e 
dusă în ţările civilizate, cu marele număr de sanatorii disponi- 
bile, a contribuit să producă In diferitele clase sociale curente 
largi de altruism. Ea concentrează in Germania mai malt de 
50.000 oameni anual în sanatorii, unindu-i intr'o comună sfortare 
cătră o mai bună igienă, Lupta antituberculoasă, astiel organi» 
zată, e un mijloc eficace ca să risipească descurajarea nenorocitilot 
tuberculosi, care nu se mai văd abandonaţi în momentul cel mai 
critic al vieţii lor, atunci cind boala amenință să le curme pu- 
terea de muncă și să-i zvirle in mizerie pe ei şi familia lor. 


Sanatoriile nu sint însă decit unul din mijloacele de luptă 
in contra tuberculozei, eficace incontestabil, de o primordială im- 
portanță chiar, dar departe de a [i iadestulător. Numărul mare al 
bolnavilor prea innaintati, al cavitarilor, unii muribunzi, nu-si are 
locul in sanatoriile propriu zise, care sint innainte de toate instru- 
mente de cură, nu stabilimente de izolare, 

Prin ei insă boala se propagă. Oricit s'ar face educaţia bol- 
navilor, oricit s'ar pătrunde in locuinţele acestor nenorociţi spre 
a le dezinfecta și pentru a da nu numai sfaturi, dar ajutoare e- 
jective — alimente, combustibil, paturi la nevoe—cum numărul lor 


*) Zeitschrift für Tuberkulose, 1907, Ba. XI, Heft 1, 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA s5 


t covirgitor, condițiile de igienă necesare pentru a impiedica râs- 
pindirea boalei vor fi greu de realizat. Cu puteri stirşite, deprimat, 
Urindu-si de abia ultimul sufla de viață, cavitarul nu va avea 
tnérgia necesară ca să ferească pe ceilalţi de contagiune. Fiecare 
din cei care a pâtruns in locuința acestor nenorociji cunoaşte 
agonia lungă, durerusul calvar al tubereulosului muribund, Tusea 
il inneacă, respiraţia ti lipsește, scuipătoarea— cin o are—li servă 
joarte putin. Sputa se prelinge pe figură, alunecă în pat. Din 
sputa uscată, din stropii răspindiți in momentul quintelor de tuse 
care se succedă, atmosfera înconjurătoare devine o bae de bacili, 
Si cine sal îngrijească, cine să găsească vorba bună, statul util, 
care să indulcească infernul acestui siirşit! Tragedia e culminantă, 
Et, șeful familiei, speranța şi sprijinul ei, zace pe patu! de du- 
rere. Si mizeria € de jur-imprejur. Femeia lui, copii lui, innăspriţi 
de foame, de mizeria neagră carei pindeşte, perd tot ceia ce 
stabilea legătura de dragoste între ci şi el. Si de cite ori nu sur- 
prindem-— e aici tot fondul de egoism omenesc (şi atit de expli- 
cabil în cazurile acestea) care devine aparent—nu privirea com- 
pătimitoare, nu elanul de tandreță, ci neräbdarea crudă de a se 
vedea odată scutiți de o prezenţă nu numai inutilă, dar apăsătoare 
pentru liniştea lor, pentru sănătatea lor. Cità alinare pentru ulti- 
mele palpitări de viață ale acestui nenorocit ar putea aduce a- 
inci intervenţia blindă și inteligentă a celor care şi-ar face o mi- 
siune de innalt altruism ca sà intindă o mină de ajutor acelui 
care de cele mai multe ori e numai o victimă a împrejurărilor 
vitrege, pentru care, mai mult sau mai putin, {ofi sintem ras- 
punzäton, In Statele-Unite, In Germania, in Englitera, institu- 
ţia admirabilă a infirmierelor — și sint infirmiere femei din lumea 
mare, care se scaboară In mijlocul bolnavilor, lăstad deoparte i- 
nutilele şi excesivele petreceri, tot traiul ușor care ne petrifică in 
euoismul nostru, pentru a-şi face un nobil apostolat din sarcina 
aceasta sfintă—a știut să fe un instrument nu numai de umani- 
tate, dar şi de profilaxie. 

E mult și aceasta, dar nu e deajuns, 

Societatea e răspunzătoare peniru tuberculoşii pe carei are. 
Ea i-a produs prin atelierele lipsite de igienă, in care munca ex- 
cesivă istovește puterile, prin locuințele mizerabile, de unde lu- 
crătarul, ca să fugă de o atmasteră pestilențială îşi caută refugiul 
in circiume, ca să devină o victimă a alcoolismului și repede a- 
poi a tuberculozei! Si să nu să zică ca sarcina e prea grea, E 
o datorie de elementară apărare socială să luâm măsuri şi 
urgente măsuri contra tuberculozei care ne invadează, Tuber- 
culosul trebue izolat, şi izolat în condiții cit mai umanitare. 
Lupta in contra tuberculozei nu trebue să devină o luptă în con- 
ira luberculosului. 

Så declarăm cazurile de 1uberculoza, să luăm măsuri de 
dezinfectare a locuințelor, dar să nu facem din tuberculos un 
paris, pus la index, gonit din ateliere, marcat de boala lui ca de 
un semn de infamie. Cine nu cunoaște odisea tristă si lamen- 


485 VIAȚA ROMINEASCA 


tabilă a acestor nenorociți, care nu-şi mai găsesc nicăieri de 
lucru, cind puterile nu sint prea sfirşite si cind intro ultimă sfor- 
fare ei cearcă incă să-şi agonisească pinea necesară lor si fa- 
miliei lor! 

Cind apoi, doborifi de boală, caută un adăpost, pe care toți 
li-l refuză, ei nu pot găsi nici un pat de spital, unde se moară, Si 
asistăm aproape impasibili la spectacolul acesta, care e o ruşine 
pentru timpurile noastre. Cind un caz de holeră sau de ciumă se 
produce la mii de kilometrii, punem in joc—şi cu drept cuvint — 
tot aparatul sanitar, dar lăsăm să moară mii de tuberculosi in 
condiții de mizerie extremă, în case suprapopulate, răspindind 
pretutindeni boala şi disperarea, 

Dacă sanatoriile pentru cazurile cu sorti de vindecare sau 
de ameliorare sint necesare, indispensabile chiar, deoarece o 
campanie antituberculoasă, ca să prindă, trebue să aibă în vedere 
nu numai profilaxia, ci şi terapeutica bolnavilor existenți, crearea 
spitalelor de izolare, în numâr cit de mare, se impune din toate 
punctele de vedere. E In primul rind o măsură de apărare contra 
boalei, deoarece numai in spitalele acestea izolarea va fi ciectiva. 
E, pe de altă parte, o indatorire a societăţii față de tuberculos ca 
să i se usigure un loc, unde se inchee un trai de chinuri și de 
suferinţe. 

Modul cum actualmente tuberculoşii innaintafi sint asistați e 
din toate punctele de vedere ilogic. Cind dintr'un simţ de comi- 
serafie, tuberculosul înnaintat obţine un loc într'un spital general, 
e pentru scurt timp, până ce un caz acul urgent impune șefului 
de serviciu sa-l concedieze, Si In timpul acesta beneficiul obținut 
e nul şi vecinul de pat, care nu e tuberculos, a avut nenumărate 
ocazii să-şi greleze bacili pe organismul lui slabit 

E aici locul de arătat, pentru spitalele noastre generale casi 
pentru cele din alte ţări, cite inutile zile de tratament, cind e 
vorba de tuberculoză, grevează budgetele lor. Pentru a nu da 
decit un exemplu, cel al Bucureștiului, in 1906, 715 tuberculosi 
au fost primiți in spitalele Eforiei, cu un număr de zile de câu- 
tare de 9.203, ceia ce face ca media să fie, pentru fiecare bolnav, 
de 12.8 zile; în 1907, 859 bolnavi cu 10,586 zile de căutare, me- 
dia fiind 12.3; in 1908, 733 bolnavi cu 7,653 zile de căulare, me- 
dia fiind 10,4 zile. 

Ce insemnează insă o medie de tratament de 10—12 zile 
pentru tuberculoză, boală cronică, care evoluează intrun timp 
variabil, dela citeva luni pănă la 20 ani! In loc de 10.000 zile 
de tratament, fără nici un folos real, Eioria spitalelor ar proceda 
mult mai logic, creind un spital sau pavilioane de izolare. Cu cei 
40,000. 50.000 lei pe care ti cheltueşte anual pentru tuberculoşii 
primiţi In spitalele generale ar putea intretine cel puţin 40—50 
paturi cu o izolare electivă. 

Spitalele de izolare se impun ca armă de luptă in contra 
tuberculozei, Koch în discursul său, cu ocazia premiului Nobel, 
în 1906, a insistat asupra importanţei creärei lor. E sigur ca e 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 417 


greu să se izoleze toți tuberculogü. Dar cum numai unii dintre 
ej sint cu leziuni deschise, cum un număr oarecare dintr'aceşti 
bolnavi ar putea găsi realizate, la domiciliu, condiţiile necesare 
pentru tratamentul ṣi izolarea lor, chiar dacă n'ar fi generală, ma- 
sura aceasta esie excelentă deoarece sar izola tuberculoşi! cei 
mai in măsură să răspindească contagiunea, 

Koch, ca exemplu de rezultatele obținute prin izolare, a citat 
ce s-a Intimplat cu lepra In Norvegia. Deşi nu toți, ci numai y 
bună parte din leproşi au fost izolați, numărul lor a scăzut con- 
siderabil, dela 3.000 citera in 1856 la de abia 500 in 1906, 

In Englitera, Newsholme a arâtat că scăderea mortalității 
prin tuberculoză e datorită în bună parte şi faptului că un numâr 
mare ide tuberculosi sint primiți in spitale şi infirmerii, ca să de- 
cedeze acolo, in cazul cînd boala este prea innaintata. in Londra, 
proporţia bolnavilor morţi in spitale—laţă de cei morţi la locuin- 
tele lor—a crescut dela 16.744 in 1852—1855 la 29.26% in 
1596 — 1900, Pentru toată Englitera numârul bolnavilor morți în 
ne pe trecut dela 42 la 100.000 In 1851, la 120 la 100.000 
în . 

Izolarea tuberculogilor în spitalele din Englitera e efectivă, 
Pentru oraşul Brighton, media de cură a tuberculogtlor Innaintafi, 
in ofirmerit, a fost de 221 zile. Newsholme explică diferența de 
mortalitate datorită tuberculozei, intre Englitera şi Irlanda— mult 
mai mare în Irlanda —în mare parte din cauză că In Irlanda izo- 
larea in spitale nu e efectuată, 

Statisticele prusiane dovedesc acelaşi lucru casi cele engleze. 
In Berlin, încă din 1877—1880, 44") din cazurile mortale datorite 
tuberculozei se produceau în spitale. Scăderea mortalității prin 
tuberculoză în Berlin — dela 33.7 la 10,000 citera în 1877—1880 
la 20.4 in 1901—1903— ge datoreşte şi faptului că actualmente, 
54" din ftizici mor în spitale, 

În Bruxelles, mortalitatea datorită tuberculozei a scăzut dela 
32, la 10.000 (cit era in 1886 — 1890) la 19,7 in 1901—1903: 
38.9" decese din cazurile de tuberculoză se produc in spitale 
Y In Copenhaga, 45%, din tuberculogi mor In spital și morta- 
Matea prin tuberculoză a scâzuţ considerăbil— Ea e actualmente 

mai de 17 la 10.000. 

Nu e suficient insă ca un tuberculos sa fie izolat in spital, 
t Neve ca izolarea aceasta sa se faca un timp destul de in- 
delungat, pentruca tuberculosul să fie scos din circulație şi să 
nel pomă astfel răspindi bacilii. In privinţa aceasta cifrele 
venă de Bertillon pentru Paris sint demonstralive. In Paris, tn 
de, 41 » din cazurile de moarte datorite tuberculozei au avut 
oc în spitale, 

Media zilelor de cură a fost insă numai de 23,6, 

izolarea e în cazul acesla de prea scuriă durată ca să 
poată contribui să pună ọ stavilă la răspindirea contagiunii. Mor- 
pere prin tuberculoză n'a scăzut dealtminteri cituşi de putin 
n Paris In ultimii ani. 


dis VIAȚA RONINEASCA 


— = n a a ——— = 


Ce să mai zicem de izolarea care se face la noi? 

Pentru Bucureşti, o proporție foarte mică din cazurile de 
moarte datorite tuberculozei are loc în spitale (156 dia 718 in 
1906, 147 din 859 in 1907, 107 din 733 în 1908), 

Izolarea care se face în timpul celor 10—12 zile, cit timp 
tuberculosul siä în spitale—cum am arâtat mai sus—e fictivă, 
Influenţa spitalului de izolare dela Filaret, cu cele 60 de pu- 
turi disponibile şi cu o mişcare anuală de cel mult 250 bolnavi 
pentru cei 12.000 — 15.000 tuberculosi cifi sint in Bucureşti —deşi 
izolarea e electivă, bolnavii care sint incurabili fiind primiţi şi 
păstraţi ca să decedeze acolo—nu poate schimba decit in pro- 
porție foarte restrinsă tabloul acesta, 

Curba mortalității e dealtfel staţionară in Bucureşti. Ea a 
varial intre 4.64 jou în 1905 şi 4.46 °jeo in 1909, şi avem tristul 
privilegiu de a fi aproape in fruntea mortalității, socotind statisti- 
cele pentru oraşele mari din Europa. 

Spitale de izolare in numâr cit de mare sau, in lipsa lor, 
pavilioane speciale anexate spitalelor generale, măsura se im- 
pune, şi cit mai urgent, 

In privinţa modului, cum aceste spitale trebue să [ie orga- 
nizate, spiritele simpliste au crezut că e suficient să se clădească 
barace man, în care tuberculoșii să fie ingrämäditi ca să moara. 
Nu e locul de intrat în prea mulie amănunte asupra acestui punct, 
Rapoartele lui Leube, Meyer, Philip, Biggs, la conferința dela 
Filadelfia (1908), arată insă că izolarea, ca să fie primită de ol- 
navi, trebue să se facă în anumite condiţii. 

Spitalele în care s'ar face numai izolare și unde toți bol- 
navii ar muri, ar dobindi o tristă reputaţie, „Lasciate ogni spe- 
ranza“ ar deveni deviza macabră a acestor spitale, răspindind o 
justă teroare asupra nenorocitilor primiţi acolo numai ca să moară. 

Leube, cași ceilalţi raportori, au cerut deaceia, la Filadel- 
fia, ca Intr'un spital de tuberculosi să se primească tuberculoze 
deschise, din toate gradele de boală, Ameliorärile sau vindeca: 
rile obținute la unii din bolnavi servă ca o incurajare pentru 
ceilalți. E dovedit deale] că in forme chiar innaintate— cum 
au arătat Schröder, Boney şi alți autori—se pot obţine rezultate 
foarte favorabile, echivalente uneori cu o vindecare. Statistica 
spitalului dela Filaret, după cum se poate vedea din rapoartele 
anuale publicate dela 1906--1910—în care starea bolnavului la 
intrare e consemnată in foile de anchetă făcute de medicii dis- 
pensariului, care recrutează bolnavii, așa incit nu se poale a- 
duce obiecfia că, pentru plăcerea de a da cifre favorabile, gravi- 
tatea cazului a lost exagerată la intrare de medicul spitalului —e 
doveditoare in această privință. Un spital de izolare bine inteles 
trebue să primească tuberculoze deschise din teate gradele de 
boală, pentrucă altlel, primind numai cazuri iremediabil perdute, 
ar da prea mult impresia unui azil al morţei. 

Dacă însă întrun spital de izolare recrutarea trebue astlel 
facută, e uşor de înțeles ca instalația nu poate fi absoiut sumară. 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 49 


—— 


E surprinzător deaceia,—desi explicația se poate găsi foarte w- 
şor în incomprehensiunea totală a chestiunii—că, în discuția pe 
care a crezut că poate s-o facă asupra instituției dela Filaret, 
lostul secretar general") al societății pentru profilaxia tuberculo- 
zei se ridică contra cheltuelelor pe care d-sa le crede exagerate, 
necesitate pentru Intretinerea spitalului si sanatorului. 

Dupace expune obiecțiile aduse in contra sanatoriilor—o- 
biecţii a căror valoare am discutat-o mai sus—pronunlindu-se 
cind pentru, cind contra lor, intrun imbroglio de argumente, în 
care € greu să te recunoșii, are totuși © declarație categorică, 
aceia că e un partizan aprig al spitalelor de izolare, dar al unor 
spitale sumare „destinate numai tuberculosilor incurabili și con- 
sistind în locuinţe simple sau barace, care după un timp oare- 
care ar putea fi arse sau înlocuite cu altele“, 

Discuţia pentru sau contra sanatoriilor aproape nu-şi avea 
locul, deoarece la Filaret din 86 paturi, 66 sint ale spitalului: 
și 20 numai ale sanatoriului. Societatea pentru profilaxia tuber- 
culozei fără să ia avizul secretarului său din 1908, deoarece acesta, 
la [ondarea societății, medita asupra altor subiecte—cu mai multă. 
seriozitate, imi place să cred pentru d-sa--sub imboldul oame- 
nilur de inimă şi de inițiativă care au creat-o, a dat dovada unei 
largi comprehesiuni fondind la Filaret o instituţie complectă, cu 
un spital, ta care să se primească tuberculoze deschise de toate 
gradele— forme curabile, alături de cavitari iremediabili—cu un 
sanatoriu pentru cazuri incipiente sau pentru cazurile care, ame- 
liorāte în spital, trec apoi in sanatoriu să-şi consolideze cura, si 
cu un dispensariu, care in legătură cu spitalul şi sanatoriul să 
recruteze bolnavi, Instituţiile acestea se compleclează una pe 
alta şi rezultatele obținute corespun cu totul scopului înființării 
ior, Am arătat intrată ocazie şi intr'alt loc *), caşi in rapoartele 
mele anuale, că, in privința acestor rezultate, statisticele spitalu- 
lui și sanatoriului dela Filaret susțin comparația, dacă nu intrec 
chiar pe cele ale instituțiilor similare dintr'alte ţări. 

E deci o dovada patentă de rea credinţă cind, în loc de a 
interpreta aceste rezultate, secretarul general—singur dealtmin- 
teri de părerea sa la adunarea generală a societății -ia numai 
citeva cifre, pe cele ale vindecărilor fatale —şi incă şi pe acele, nu- 
mai din statistica spitalului, läsind de o parle pe cele mult mai 
numeroase, în proporție, ale sanatoriului — și discută apoi pe tema 
utilității sau inutilității sanatoriilor, cind în realitate instituția de 
la Filaret e innainte de toate un spital de izolare, al cârui scop nu 
e de a obţine in primul rind vindecari, ci de a impedica innainte 
de toale răspindirea contagiunii. Spitalul acesta, aşa cum e al- 
Cätuit, dacă dă chiar rezultate terapeutice, e că a fost mai larg 
ințeles—ecu o recrutare de tuberculoze deschise, din toate gradele 
de boalä—$i din cauză că lără să aibä®mimic „monumental“, ci 


1) /oetorul M. Minovici, Societatea pentru profilaxia tuberculozei şi 
asistența tubereulosilor săraci din Bucaresti, Bucureşti, 1909, 
21 Revista Științelor Medicale, Innie 1909, 


4% VIAȚA ROMINEASCA 


numai ceia ce e strici necesar unei cure serioase n'a lost Insă 
construit in spiritul ingust al unui asil al morţei, cu barace mai 
mult sau mai putin combustibile ! 

Cind spitalele sau pavilioanele pentru tuberculoşi sint des- 
linate numai celor absolut incurabili, ele riscă să râmină neocu- 
pate, In ultimul säu raport asupra mişcării antituberculoase in 
Germania, la conferinţa dela Stockholm (1909) Nietner arată că 
există 25 azile pentru tuberculoşii Innaintati şi un număr oare- 
care de pavilioane în spitalele generale; adâugind însă, că aceste 
azile sint evitate de bolnavi, care refuză sa fie izolaţi deoarece 
spitalele excluziv rezervate incurabililor sint considerate de ei ca 
adevărate azile ale morţei. Din cauza aceasta, ei preieră să moară 
la domiciliu și scopul urmărit prin crearea azilelor rămine neatins, 

Formula cea mai nemerită pentru aceste spitale e poate 
cca dată de Suedia, unde cu fondurile noi acordate de parla- 
ment, 4.600.000 coroane in timp de 10 ani, se crează instituţii în 
care cazurile incipiente sint primite la un loc cu cele innaintate, 
Măsura aceasta pare destul de logică si pentru cazurile dela in- 
ceput cași pentru cele Innaintate, Cazurile incipiente, dacă sint 
convenabil tratate, au un pronostic destul de bun, pentruca influ- 
enja depresivă produsă de cazurile innaintate să n'aibä un mare 
efect asupra lor. Din contra, contrastul intre bolnavii incipienţi 
si ceilalţi are pentru cei dintăi un efect mai de grabà incurăjâtor. Pe 
de altă parte, bolnavii innaintati, fâcindu-şi cura impreună cu cei care 
se află In condiții favorabile şi Ingrijipi caşi aceştia, nu perd 
speranţa, văzind efectele excelente obținute la incipienţi si cred si 
ei in vindecarea lor”), 


+ 


In spitalele de izolare astfel înțelese bolnavii ar găsi o a- 
linare a suferințelor ior şi pericolul de contagiune ar fi cu mult 
redus. E rolul dispensariilor de a stabili care bolnavi, in pri- 
mul rind, trebue să fie izolați. 

Mişcarea pentru dispensarii a luat in ultimul timp un mare 
avint—In Germania, numărul dispensariilor in ultimul an u a- 
juns la 800.—Ea caracterizează In mod admirabil evoluţia medi- 
cinei cătră prevenirea maladiilor. 

Programul de activitate al dispensariilor a lost foarte bine 
definit de Calmette. El constă In organizarea profilaxiei antitu- 
berculcase In familia bolnavului. 

Medicii dispensariului, asistați de anchetori, de infirmiere, 
pindesc la copiii tuberculosului primele semne ale boalei : ei di- 
rijează ingrijirele mamei, dispun să se asaneze sau să se evacu- 
eze locuințele insalubre, semnalează spitalelor sau sanatoriilor 
bolnavii care trebue asistați şi caută pe cit posibil sa realizeze 
la domiciliu condiţiile necesare unei cure serios Infeleasa. 


*) Directia actual sanitară, inţelezini importants măsurilor care tre- 
bne luate contru tuberculozei, a amenijat doju—si deschiderea lor nu va fn- 
tirziu —4 sanutori—spitule de izolnro— Bisorteaul, lirmava, Petresti, Nifon—sl 
un număr oarecare de pavilioane de izolare anoxate spitalelor sale generale. 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 421 


Opera lor in felul acesta e in primul rind educativă. In 
regulă generală, dispensariile pot lăsa pe al doilea plan inter- 
venfile terapeutice, de o utilitate problematică cind ambianța 
bolnavului nu e modificată, şi au chiar datoria să evite de a gra- 
tifica pe bolnavi cu specialitäti farmaceutice, cu injecții medica- 
mentoase diferite, cu ședințe de electricitate, care riscă să le trans- 
forme într'o policlinică cu reclamă sgomotoasä, 

Dispensariul, care e un admirabil instrument de informaţie 
pentru profilaxia tuberculozei, ca să dea rezultate, nu trebue insă 
să râmină izolat. 

EI e un post de ajutor aspirind totdeauna—cum a zis foarte 
bine Calmelte—spre evacuarea in marea ambulanță, care e sa- 
natoriul, Fără sanatoriu sau spital de izolare, opera dispensa- 
riului e incomplectă, oricare ar fi resursele pecuniare de care 
dispune şi sfortarea de ingeniositate conştiincioasă si chiar stiin- 
țifică a celor care au fundat-0. Asistenţa numai prin dispensari: 
sau prin policlinice—oricit devotament sar pune în indeplinirea 
să —nu poate da rezultate comparabile cu cea realizată prin sa- 
natorii, 

Cifrele date de Stadler') pentru policlinica dela Marburg 
sint în privința aceasta doveditoare, 

__ Facind comparația intre bolnavii— din gradul | si IL al boa- 
lei, In numar de 2,360 — trataţi in policlinica şi cei tratați in sa- 
raătoriul dela Schwendi (Elveţia) — bolnavi intr'acelaşi stadiu al 
boalei-—se poate vedea că după un an pruporția celor cu capacitate 
de muncă păstrată a fost la policlinică de 66.96, în sanatoriu 
de 83.6o, după 6 ani, la policlinică, de 43.504, în sanatoriu de 
64.918, după 9 ani la policlinică de 18.910, in sanatoriu de 40.20%, 

O comparaţie identica a fost facuta de Burckardt?) pentru 
boinavii din policlinica dela Basel faţă de bolnavi dintr acelaşi 
stadiu al bhoalei — văzuţi de aceiaşi medici pentru stabilirea gra- 
dului afecfiunei pulmonare - dar care şi au facut cura în sanato- 
nul dela Davos, Capacitatea de muncă se gâsea păstrată la bol- 
navii trataţi la Davos in proporție de trei ori mai mare decit la 
bolnavii trataţi în policlinică. 

Dispensariile, pe de altă parte, ca să fie serios orzanizate, 
reclamă cheltueli destul de mari, După calculele lui Calmette, un 
dispensariu care asistă 100 familii Cheltuegte 72.000 lei pe an. 

Coordonind acţiunea dispensariilor cu a sanatoriiior și spi- 
talelur de izolare, se poate, in mod eficace și raţional, duce lupta 
in contra tuberculozei, Numai cind această cooperare e bine or- 
ganizată, rezultatele pot [i satisfacatoare, E concluzia la care a- 
junge şi un susținător aprig al dispensariilor ca Philip") (Edin- 
burgh). In felul acesta—şi în mare parte sub imboldul spiritului 
organizator a lui Philip—mortalitatea prin tuberculoză a scăzut 
la Edinburgh in intervalul dela 1897—1906 cu 420). 

Spitalele de izolare, sânătoriile, dispensariile sint de o exa 


1) Zeitschrift fitr Tuberculose, Bd. XV, H. 1. 
21 Zeltsebrift für Tuborealose, Hd, XV. IE 1. 


-422 VIAȚA ROMINEASCA 


tremă importanță, în lupta contra tuberculozei. Multiplicarea 
acestor instituții e indispensabilă, pentru a pune o stavilă celei 
mai omoritoare dintre boalele care bintue astăzi omenirea. E ne- 
voe însă ca, in timpul cind bolnavul îşi face cura în spital sau 
sanatoriu, să se aibă grijă si de familia sa, 

Tuberculuza transiormä pe lucrätorul, in plină perioada de 
activitate, in invalidul țintuit pe patul lui de suferință. In timpul 
hoalei insă, lucrătorul, care era sprijinul familiei sale, are preo- 
cuparea constantă a soartei femeei şi copiilor săi. Nelinistea a- 
ceasta continuă e dăunătoare pentru cura bolnavului si de multe 
ori, sub obsesiunea mizeriei la care se zbale femeea şi copii lui, 
bolnavul părăseşte spitalul sau sanatoriul înnainte ca tratamentul sa 
fi dat rezultate complecte, perzind de multe ori, In scurtă vreme, 
beneficiul obținut. a 

Ajutorul familiilor bolnavilor, casi dealtminteri construirea si 
întreţinerea de spitale sau sanatorii nu se pot insă obține cu a- 
peluri la caritate, care, oricit ar fi de largă şi generoasă — fie c-ar 
veni dela stat şi comunităţi, fie c-ar veni dela particulari — nu 
poate face faţă sarcinei aceştia imense, E nevoe pentru realiza- 
rea acestor măsuri de opere de prevedere socială, 

Toate sistemele de asigurare, individuală şi voluntară, sint 
insă insuficiente, cind e vorba ce sacrificiile necesare pentru cura 
şi prevenirea tuberculozei. Societăţile de asigurare refuză pe cei 
“are au cea mai mare nevoe de a fi asiguraţi, nu numai pe bol. 
navi dar chiar pe cei care sint suspecți de boala. E adevărat ca 
cei pe care boala li găseşte deja asiguraţi primesc în timp de sāp- 
lâmini sau luni un ajutor, Primele de asigurare sint insă prea ri- 
dicate şi lipsa de prevedere e caracteristică celor mai mulți dintre 
ameni. Trebue recunoscut insă că energia necesară, ca să pună 
deoparte o sumă oarecare pentru zilele de boala, ar cere lucrăta- 
rilor prea mult curaj, deoarece l-ar obliga să sustragä din ceia 
ce ciştigă o sumă oarecare, destul de importantă, fiind dat sala- 
riul său infim. Asigurările voluntare râmin deaceia de o slabă 
eficacitate în lupta contra tuberculozei. In Englitera, societă- 
file amicale— friendly societies — cu cei 13 milioane membrii ai lor. 
dispunind de un capital ce 47 milioane lire sterlinge (1.170.000.000 
lei), caşi cele 672 Trade-Unions cu 1.500.000 membrii și cu un 
capital de 514 milioane lire sterlinge— deşi au ajutat, din cauza 
obligaţiei lor de a interveni in caz de boală, lupta antitubercu- 
loasä--n'au dat însa decit un sprijin cu totul incomplect, *) 

Mutualitafile franceze, care au dat admirabile rezultate in- 
ir alte privințe, nu pot nici ele să intervină decit In mod cu to- 
tul neindestulätor cind e vorba de luat măsuri serioase în con- 
tra tuberculozei. Societăţile mutuale dau un concurs tardiv şi 
asistă pe tuberculos prea puțin, cu o sumă prea mică și un timp 


1) The Antitubereulosis Program: Coordination of Preventive Measures, 
Sixth International Congres on Tuberculosis. Special Volume. Washington, 1908, 
2) Charles Ga . Assurances et Mutualités dans la Lutte contre la 
Tuberculose. Rapport an Congrès International de în Tuberculose. Paris, 190, 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA LEZ 
prea scurt. Complectarea operei mutualităților printr'un sistem 
de reasigurare antituberculoasă—după sistemul aplicat în Belgia 
—e ^ indrumare câtră asigurarea obligatorie, *) 

Asigurarea obligatorie e măsura cu adevărat eficace. Ger- 
mania are 25.000 case de ajutor In contra maladiei — asigurarea 
In contra maladiei şi accidentelor datini din 1880 —și 40 case 
mari de ajutor in contra invaliditäfei — asigurarea In contra inva- 
liditätei fiind creată in 1889 şi complectatä in 1891 —care asistă 
pe lucrător, dupăce au trecut 6 luni dela inceputul boalei. Toţi 
cei asiguraţi au dreptul că, în timpul cit sint tratați, familia să 
fie asistată, 

Ajutorul constă, pentru familie, in jumătatea sumei necesară 
pentru tratamentul bolnavului sau în sfertul salariului primit Inna- 
inte de boala, cu lacultatea insă pentru casa de ajutor—cum se 
intimplă mai totdeauna— de a mări suma acordată 7). 

Resursele äcestor case provin în parte dela patroni, in 
parte dela lucrători, siatul majorind numai pensiunile de inva- 
lizi; cotizaţiunile au fost— pentru a da un exemplu—la Lipsca pe 
an de 65 lei, dintre care 40 în sarcina lucrătorului şi 25 in sar- 
cina patronului, Până la sfirsitul anului 1905, 70 milioane per- 
soane au primit ajutoare, In sumă de 5 miliarde mărci, pentru ac- 
cidente, boala şi invaliditate. Lucrătorii au contribuit pentru toate 
aceste sume primite cu mai putin de jumătate. 

Asociaţiile de asigurare posedau, in 1905, un capital de 
1,700,000.000 mărci, dintre care 500.000.000 marci an fost in- 
trébuinfate In construirea de locuințe de lucrători, spitale, sana- 
torii, azile, ete.. 

Grație acestui sistem de asigurare, un sfert din populatia 
Germaniei {16.000.000 locuitori) € ajutată, in caz de boale acute 
sau cronice, 

Casele pentru asigurarea in contra invaliditätei considerind, 
pe de altă parte, că ar face o bună gestiune, prevenind riscu- 
rile, s-au consacrat măsurilor de prevenire. Mișcarea in favoa- 
rea sanatoriilor—pentru construcția și Intretinerea lor —se datorește 
in mare parte acestor case. 

Ea n'a pornit din motive filantrapice, ci din priceperea e- 
xaciă a situaţiei: rentele de invaliditate se reduc, cind boala care 
le provoacă, de cele mai multe ori, şi care e tuberculoza, e sta. 
vilitä în mersul ei. 

O statistică, intocmită intre anii 1891 —1895 pentru 159.462 
persoane care au primit rente de invaliditate, arâtind că 50% 
dintre lucrătorii şi lucrătoare mai tineri de 30 ani erau tuber- 
culogi, casele de asigurare au tratat în intervalul dela 1895- 

1904, 101,186 tuberculosi, Cheltuelile necesitate pentru acest 
tratament au fost de 35 milioane mărci. 
Rezultatele obţinute se pot vedea din citeva cifre statistice. 


1) Edouard Fuster, Assurs ace sociale, Mataalitÿ et Ti i- 
tre. Rapport au Internationa] de la Tu ne Ste 


2) Bielefeldt, cherung im Kampie gegen die Tuberea- 
lose, Rapport au Congrès International de la Tabere ale rr 


424 VIAȚA ROMINEASCA 


intervalul dela 1897—1900, în zece din statele Germaniei, au 

are cu 7.566 persoane mai putin de tuberculoză decit în 1892 
— 1895, cu toată creşterea populației. dé 

In Prusia, in 1886, mortalitatea anuală era de 88283: în 
1902 numai de 66,726. In oraşele cu o. populaţie de peste 
100.000 locuitori, in 1887 mortalitatea era de 87.36 la 10.000; 
in 1905 numai de 22 la 10.000, Ă 

Am intrat în oarecare amănunte asupra rezultatelor obținute 
prin sistemul de asigurări obligatorii In Germania, Măsuri, dacă 
nu egal de complecte, dar după acelaşi sistem au fost legiferate 
in aproape toate ţările industriale. À 

Nu € locul să insist aici asupra lor.—In ceia ce ne priveşte 
insă, aşteptăm incä— chestia e acum la ordinea zilei şi progra- 
mul diferitelor partide o agită—o legislație de asigurare a muvri- 
citarilor, = ` 

Dacă spitalele de izolare şi sanatoriile au un rol primor- 
dial In lupta contra tuberculozei, măsurile de o importanță 
mai mică, care-şi au insă şi ele valoarea lor incontestabilă, nu 
trehue să fie neglijate. E Ne 

Ca măsură tranzitorie—din lipsa de locuri suficiente în spi- 
tale sau sanatorii— tratamentul temporar tăcut numai în cursul 
zilei sau In cursul noplii—asa zisele day si night cam ps ale 
Englezilor și Americanilor —in apropierea oraşelor, poate fi foarte 
util, Inființate la inceput, după indemnul lui Becher şi Lennhoif 
la Junglernhaide lingă Berlin, in 1890, cura aceasta in păduri — 
Walderholungsstătte—a luat în Germania o întindere destul ve 
mare. Actualmente există în Germania 92 asemenea stațiuni, 

Indepăârtind pe tuberculos din mediul lui şi tratindu-l sau 
izolindu-l in spitale, In sanatorii sau chiar in aceste stațiuni prc- 
vizorii, diminuăm numărul celor care răspindesc bacili şi ferim 
in felul acesta pe membrii familiei, pe copii tuberculosului, că 
să se contagioneze. Cercetările din urmă, reacţiile specifice pern- 
tru tuberculoză —oltalmo și cuti-reacţiile —au arătat proporția mare 
de copii tuberculoşi. Hamburger, Monti, Moro, Meinicke *} au pus 
in evidenfä—reactiile pozitive variind după aceşti autori intre 
20—90°/,—faptul acesta extrem de important: in tamiliile cu tu- 
berculoză deschisă, infecția se produce la capii destul de timpu- 
riu, uneori innainte chiar de un an, mai totdauna intre 1—3 ani. 

Sfaturile care s-ar da pentruca în locuința tuberculosului 
sa se evite contagiunea sint greu de urmat. Tuberculoza, care e 
înnainte de toate boala omului sărac— Schlossmamn a arătat ca 
pecind copiii săracilor, luaţi in bloc, prezinta reacţii „pozitive in 
proporție de 500/v, copii bogafilor au reacţionat pozitiv 49 —e 
greu de combătut la domiciliul bolnavului și proporția mare de 
copii contagionaţi e un argument mai mult pentru crearea de ins- 
tituţii special organizate pentru izolarea tuberculoşilor. : 

Până cind insă izolarea aceasta— intrun fel sau intr'altul--\ a 
fi efectivă, copiii tuberculusului caşi copiii debili, suspecți, trebue 


+) Zeitschrift für ärztliche Fortbildung. 1910, No. 13. 


TUBERCULOZA CA BOALA SOCIALA 425 


să fie asistați, Un întreg program de activitate se deschide pen- 
tru acei care au grija sănătății publice, Fără a voi să insist a- 
supra acestui program, nu mi-e permis insă să trec sub tăcere, 
cind e vorba de organizarea luptei antituberculoase, opera coloni- 
ilor de vacanţă, care dela inceputuri foarte modeste— pornind dela 
inițiativa pastorului Bion în Zürich la 1876—auluat o extenzie 
destul de mare. In Franţa, în ultimul an, numărul lor a ajuns la 
250 şi mai mai mult de 25,000 copii beneficiază anual de cura 
in aer cural Opera aceasta a coloniilor de vacanță, pe care omul 
de inimă şi de inteligență, care a fost doctorul Radovici, a căutat 
s-o introducă şi la noi, a permis anul acesta unui mare număr 
de copii să petreacă un timp oarecare la țară sau la munți, graţie 
in bună parte energiei desfășurată de societatea „Sprijinul“, caşi 
de medicii comunali din Bucureşti, in frunte cu doctorul Botescu. 
Scoalele în aer liber—după modelul celei dela Charlottenburg 
(care numără 240 elevij—să răspindesc din ce în ce mai mult. 
In Germania, există 7 şcoale de felul acesta. 

In Franța, primii doi ani in şcoala municipalității lioneze au 
dat aşa de bune rezultate, incit 20 oraşe franceze au urmat exem- 
plul dat de orașul Lyon. 

In aceiaşi ordine de idei şi tot ca măsură de prevenire, 
pentru a impiedica contagiunea, la copii, e instituția preconizată 
de Grancher: separarea copiilor din familiile tuberculosilor, în 
colonii rurale. Anul trecut 415 copii au lost astfel separați de 
familiile lor şi repartizați in 15 colonii, 

Nu pot termina înnainte de a insista asupra unui punct care 
merită o deosebită atenţie. 

Pentru a complecta opera de asistență a tuberculosilor in 
spital sau In sanatoriu ar fi foarte util, indispensabil chiar, ca, pe 
lingă supravegherea medicală a bolnavului care iese vindecat sau 
ameliorat, să i se dea și posibilitatea să trăiască în condițiuni 
mai igienice şi să aibă o ocupaţiune mai puțin obositoare, pen- 
tru că altfel, constrins de nevoia de a-și cistiga viaţa pentru el 
şi familia lui, reintrind intr'acelasi mediu şi reluind aceleaşi ocu- 
pafii, care i-au provocat boala, de cele mai multeori recidivează. 

O intreagă organizație postsanalorială e necesară pentru 
aceasta, 

Dind bolnavului să lucreze treptat in sanatoriu —atunci cind 
e ameliorat—după modelul adoptat de Paterson 1) in sanatoriul 
spitalului Brompton de linga Frimley, de Walther la Nordrach, 
etc, i s-ar permite să nu treacă brusc dela o viaţă de repaos 
complect la ocupaţii obositoare. 

In Germania, o organizație postsanatorială există deja in- 
trun mare numär de localităţi ?). Aziluri pentru convalescentii tu- 
berculoși s-au fondat in Lipsca, Dresden-Radeberg, Baden, Frankfurt, 


1) Graduated Labor in lulmonary Tuberculosis, Sixth International 
Congress on Tuberculosis. Vol L 
2) Blumenthal, Die Sariule qe ae der Tuberkulose als Volkskran- 
kheit in Europa und Amerika, Berlin, 1006, IHirschwuld, 
Li] 


+24 VIAȚA ROMINEASCA 
SC 


“Coloniile agricole preconizate de Pannwitz in 1901 au inceput să 
fie realizate, 

Societatea de asigurare a lucrătorilor din Hanovra a insti- 
tuit, In cercul Soltau la Stübeckshorn, o colonie agricolă, care poa- 
te primi pină la 60 tuberculoși In convalescenta, 

In această colonie li se dă haine şi mincare si un salariu de 
10 plenigi pentru fiecare oră de muncă. Societatea de asigu- 
răre a lucrătorilor din Oldenburg a fundat o instituţie identică la 
Sanum, Societăţi particulare există în Lipsca, Berlin, Possen, 
Halle, care se ocupă de soarta tuberculosilor după eşirea lor din 
sanatoriu. Societăţile de asigurare ale lucrătorilor din Würtemberg, 
Schleswig — Holstein, societatea Crucea roşie a femeilor germane 
caută să procure tuberculosilor locuinţe igienice, 1i ajută cu bdo- 
nuri pentru lapte sau pentru carne, le caută angajamente pentru 
meserii puţin obositoare. 

Instituţiile acestea complecteaza asistența realizată In spitale 
sau In sanatorii, 

Dacă bolnavii n'ar reveni în aceleaşi condiţii sociale vitre- 
ge, în locuinţe insalubre şi suprapopulate, care au provocal boala 
lor, cu o alimentație defectuoasă si cu o muncă excesivă, rezul- 
tate obținute în spitale și sanatorii ar fi cu mult mai durabile. 

Bolnavii socialmente bine situați dau ca durabilitate a curei 
rezultate strălucite, după cum dovedesc statisticele lui Meissen la 
Hohenhonnef, a lui Turban la Davos, etc. 

Ca in tot cursul acestei chestiuni, cind e vorba de soluti- 
uni radicale, chestiunea socială revine cu toată acuitatea Și in- 
tenzitatea ei. Cruciada contra tuberculozei e intreaga igienă pu- 
blică, pusă in lucru contra mizeriei claselor de jos. 

Spitalele cași sanatoriile vor da mult mai bune şi mai a- 
les mult mai durabile rezultate, cind opera lor va fi complectata 
cu măsuri sociale care vor schimba condiţiile de viață ale prole- 
tariatului. Cind munca istovitoare va fi infrinată de legi bine al- 
cătuite, cind In locuințe igienice lucrătorul va găsi aer şi lumină, 
tuberculoza va fi in mare parte invinsa. 

Englezii, cu spiritul lor practic, au Infeleles de mult că, pen- 
tru o boală care are ca principală cauză starea mizerabilă a cla- 
selor de jos, societatea întreagă are indatorirea să facă reforme 
adinci ca să scoată pe lucrător din condițiile igienice deplorabi- 
le in care trăeșie astăzi. —Modul cum legislația sanitară a luat 
naștere și s-a desvoltat in Englitera ar merita o largă expunere. 

S-ar putea vedea astfel ca in Englitera, caşi pretutindeni, 
cind măsuri, oricil ar fi de nemerile, lovesc in anumite intere- 
se, ele Intimpinä obstacole In reactionarismul ingust al unora, în 
reaua voinţă a altora. 

In 1891 s-a pus in vigoare pentru intreaga Engliteră 
măsurile de asistența sanitară prevăzute de faimosul „Public He- 
alth London Act,“care poate servi ca model pentru orice legisla- 
tie sanitară, bine înțeleasă, Asanarea oraşelor şi satelor e baza 
acestui project, 

Englezul, orgoliosul Englez, care proclama pretutindeni prin- 


TUBERCULUZA CA BOALA SOCIALA n 


cipiul că „locuinţa lui e castelul lui* —my house is my castle — 
primeşte o intervenţie directă a puterilor publice in igiena caselor, 
In locuinţe, în ateliere, in fabrice, care prin condiţiile lor igienice 
pot fi dăunătoare locuitorilor sau vecinilor, autoritatea intervine. 
Ciad o ameliorare nu e obținută, în termenul prescris, ea e reali- 
zată pe socoteala proprietarului. 

in felul acesta cartiere întregi din orașul Liverpool 1) — 
24.000 case-—au fost asanate sau dărâmate pentru a fi inlocuite 
cu altele noi. Mortalitatea prin tuberculoză a scăzut in Liver: 
pool dela 35 la 10.000, cit era in intervalul dela 1856—1865, la 
16 la 10.000 In 1906. 

In Londra un cartier intreg de 720 case a lost dărămat, etc. 

Legislația sanitară și măsurile riguroase pentru aplicarea sa 
au schimbat cu totul condiţiile igienice ale Engliterei, Sacrif- 
cille băneşti fâcute— 214 miliarde dela 1873—1800—au lost larg 
compensate prin scăderea mortalităţii generale, care e una din 
cele mai mici din Europa: 17°%v (la noi e de 30%40). Oamenii 
de stat ai Engliterei au infeles astfel ca prima şi cea mai de 
seamă Indatorire a lor e grija sănătății publice. 

Măsurile pentru asanarea oraşelor si construirea de locuinţe 
shine şi igienice, ia pretutindeni o extenzie din ce in ce mai mare. 
Nu e locul să intru in prea multe amănunte asupra acestui 
punct, oricit de mare ar fi importanța lui, cind e vorba de com- 
baterea tuberculozei. 

In Germania, casele de asigurare au întrebuințat, până în 
1905, 133 milioane mărci pentru construirea de locuințe eltine în 
favoarea claselor sărace, În Elveția, Belgia si Suedia, nume. 
moase oraşe au construit pe socoteala lor case, pe care le inchi- 
piază pe preţul costului sau le tind In rate mici, 

La noi, chestia e incă la inceputul ei, dar un inceput care 
promite s'a făcut deja intrun cartier al Bucureștiului. 

Cum tuberculoza e boala caselor suprapopulate, igiena in- 
irodusā in Casa săracului va fi una din cele mai puternice arme 
in lupta care trebuc dusă in contra acestui flagel. 

Măsurile sanitare penerale— şi in primul loc reforma locu- 
ințelor —alături de sistemul de asigurare al lucrătorilor contra 
boalei şi invaliditâței— după modelul legislaţiei germane—com- 
plectează In mod eficace lupta antituberculoasă 

Altfel ne intoarcem intrun cerc vifios. Facem operă de 
terapeutică individuals—şi de multe ori cu succes—in spitale, 
in sanatorii, in dispeasarii, — Bolnavul, reintrind insa in mediul lui 
şi găsind aceleaşi cauze de mizerie care i-au provocat boala, riscă 
si reinceapă durerosul lui Calvar, 

Aparține puterilor publice să facă operă de terapeutică so- 
zină şi la un rău mare social să upună remedii sociale 


Dr. S. Irimescu 


1) Hope. The Decline of Pbtisis in Liverpool, Sixth International Con- 
gress on To Vol, IV, Ten ational! Con 


Documente omenesti 


LA CONFERINTA. 


Prietenul F... are o manie ciudată ; face colecţie de discur- 
suri rominesti, De aceia urmărește cu patimă. şi poale rezista 
la toate discursurile ce se rostesc în corpurile legiuitoare, la 
toate întrunirile politice, congresele anuale, conferințele didactice 
şi administrative, întrunirile meseriașilor şi ale muncitorilor, insfirsit 
la orice adunare rominească, la care, după proclamarea preşe- 
dintelui, vicepreşedinlelui şi secretarului, e sigur că se va face 
oarecare chelluialä de vorbă. : 

Avind adunat un material foarte bogat si observații origi- 
nale, cred că ar putea întocmi un interesant studiu critic asupra 
elocvenții române, din această jumătate de secol. 

Intimplarea mi l-a scos In cale acum citeva zile intrun o- 
räsel din Dobrogea. Se intorsese dintro călătorie din Scandi- 
navia şi imi istorisia impresia ciudată care ia făcut-o parlamen- 
tul norvegian, unde nu se cunoaşte aceia ce noi numim oraforie 
parlamentară. 

„Le crezi, spunea el, la o adunare compusă din negustori, 
„care pun la cale oarecare daraveri comerciale! Pe cind la noi 
„fiecare om care calcă pragul unei săli, în care se găseşte un 
„public mai numeros de trei persoane, se simte cuprins de fiorii 
„emației unui așteptat succes, il apucă mincărimea de limbă, căci 
„Se crede dator a rosti macar un discurs mai mult sau mai pu- 
„țin bine simţit. Dacă ai vreme şi vrei să te convingi, adäugä 
„el, hai cu mine la suprefecturä, E o conierință administrativă, 
„cu scop cil se poate de practic, pentru combaterea holerei. — Insă 
„te rog să fii atent şi să iei note*; 

Dupăce mi-am ascuțit creionul, am plecat impreună, 

Sala era plină de lume. Toate autorităţile comunelor din 
plasă erau prezente. Primarii, notarii, jandarmii, inväfätorii, in- 
vätätoarele, agenţii sanitari, moasele, preoţii şi o bună parte din- 
tre fruntasit satelor. 

In aşteptarea subprefectului, o linişte solemnă stäpinea toată 
acea impestrifatä populaţie dobrogeană, care prezinta o mare va- 
rietate de tipuri. Toate figurile acele aşa de deosebite erau im- 
bujorate de căldura chinuitoare a miezului zilei de Iulie- 

Uşa se deschise cu putere si, cind apăru suprefectul cu 
statul său major, începu o hiriială nesfirșilă de scaune, căci 
toată lumea se ridicase In picioare, 

Subprefectul, un tinăr simpatic cu şărul negru frizat, cu o 

ărbuță tăiată in forma de coadă de rindunică, în drumul sâu 


DOCUMENTE OMENEȘTI 42 


spre fundul sălii, unde 11 aștepta paharul de apă 
alii, | pe o mäsu 

aşezată in chip de tribună, dadu mina cu vaiaşie tuturor la meri 
apăsindu-i prietenos pe umeri pentru a-i așeza din nou pe scaune, 
Dupäce iși deschee nasturii redingotei. lăsind să i se vadă 
ait jiletcă fantazie scrobită proaspăl, subprefectul iși in- 
m cuvintarea cu o voce clară, intr - 
dt a ro formă corectă, cu ges 


Domnilor $... 


V'aţi intrebat oare peniruce ne i 
Bă, i „oar i aflăm strinşi? Pentru 
„te a-ți părăsit câminurile voastre şi v ați indrumat dei voi 
steji care reprezentați autoritățile satelor, voi invätälori şi cuvi- 
„ași FE luminători ai poporului ? 
„Care este motivul care v'a determinat 4 
Den aici în acest local ? se 
„Holera, acest flagel groaznic, bate la fronti ii 
ze era ţări - 
tre, os sintem datori a o apara in orice cec hai Fe 
| à Entre in pee sa infelepciune, a ordonat ca cu toţii, 
e cil arera mite, să luptăm impotriva acestei primejdii care ne 
Holera pustieste astăzi 1 i 
„H e A intreaga Rusie, țară, in care după- 
som iy am spus şi altădată, „nu domneşte decit intunericul si 
+5C via, Pentru a ne impotrivi acestei epidemii trebue să apli- 
„căm pe Măi energice și drastice măsuri higienice. 
„Holera are o origină asiatică, mai bine zis indiană i 
+ . ? > că 
„pe malurile indepartate ale Gangelui a apărut pentru prima vară 
GE > specific acestei boli. 
„Istoria ne arată ravajele, pe care această epidemie | i 
Ă À . ä- 
„cut pe continentul nostru aruncind in i lii goa 
ar rikn doliu familii, sate, oraşe, 
„Se pot urmări pe hartă drumurile i i 
= ; i urmate de marile - 
„demii, care venind din Asia prin Marea Roşie, canalul pic 
„cuprindeau basenul Mediteranian,* i 
i În 10€ de a urmări harta sau pe orator, inceput à urm 
; 1 r pe orator, Incépui a urmări 
impresia ce făcea această disertaţie ică z inui 
iai ea fie academică asupra chinuitu- 
Vre-o doi lipoveni pescari, cu i 
scari, pletele balane linse - 
ple, cu bărbile incilcite, abia se ţineau pe scite iad d 
mn, DR, Vei lor albaştri inchişi pe jumälate 
n jandarm rural, strins cu tunica lui alba i 
a ; cu nasturi lu- 
citori, cata In jos, äşa că nu se cunoștea dacă doarme sau pe 
aie? jambierile noui de piele roşie, i 
In preot bătrin, care ațipise puţin cu minel i 
DOR. > le incru 
antereul inverzit, se sculase impins de cotul verbul ai d che 
speriat ca şi trezit dintr'un vis urit. 7 j 
Un primar de lingă mine, voluminos, bine hrănit, 1şi lä- 


430 VIAȚA ROMINEASCA 


sase capul in pept şi räsuila din greu. Fără să slorăe scotea 
pe nas un fel de Nueräturā uşoară, discretă, ca biziitul unui bondar, 

O inväfätoare, care-și ascunsese figura sub o enormă pafà- 
rie incarcată cu o mare varietate de flori, strinsă prea tare în 
corset, respira adinc, manevrindu-şi evantaliul, cu atita viteză, In- 
cit fi Mutura barba stufoasă a unui preot de-aläturi, 

Numai cei patru turci negustori, gravi, neclintiţi, suportau 
câldura sălii şi conferinţa suprefectului cu w resemnare de admirat. 

Cu batista de matasă roşă făcută ghem in mina dreapiă, 
oratorul îşi ştergea din cind In cind sudoarea de pe frunte și n 
luă iar înnainte purtindu-ne in lungul şi în latul Europei. pe 
căile urmate de holeră in câlătoriile ci in cursul veacurilor 
răscolite, TE 

După mlădierele glasului, din ce în ce mai Insuflefit, simții 
că se apropie sfirşitul conterinţii. 

„Şi acnm, duceţi-vă la căminurile voastre, în satele veas- 
„tre, şi imediat ce veţi primi instrucţiunile higienice trimise de 
„serviciul sanitar, veţi face tot posibilul de a le da o publicitate 
„ci! mai largă pentruca toți cetățenii să ia cunoștința de ele 

„Luminaţi pe fraţii voştri, sfätuifi-i, spuneţi-le ia rindul vos- 
„tru tot aceia ce noi vă spunem. La d-voastre, cuvioşi părinţi, 
„mă adresez in special, si vă pretind ca să predicafi din amvo- 
„nul bisericii neincetat pericolul teribilului flagel care ne ame- 
ninţă 1...“ 
3 Lc 0 conferinței se făcu printr'un gest larg, după care 
citeva oltări de uşurare se auziră din fundul salii. 


Doctorul, un tinăr spinatic şi nervos, venit numai de vre-o 
trei luni în plasă, după ce își potrivi ochelarii, rinduindu-și cile- 
va fițuici cu insämnäri, Işi incepu cuvintarea cam de pe unde o 
lasase subprefectul, 

„In curind, Domnilor, Serviciul Sanitar va distribui instruc- 
„țiuni precise pentru combaterea acestei epidemii. 

„D-voastre vă incumbă datoria de a le răspindi printre toți 
„sătenii, căci numai aplicindu-le cu stricteță se pot evita perico- 
„ele care ne amenință. 

„Pină atunci profit de prezența D-voastre pentru a mà in- 

„cerca să vă dezvolt caracterele acestei epidemii si mijloacele 
„de profilaxie care ne pot indruma la un tratament rațional . 
In timp de o oră şi cinci zeci de minute doctorul ne demonsträ 
motivele pentru care D-nia-sa nu poate admite geneza spontanee 
a holerei; ne dovedi cum ze depune germenul în mediul cosmic 
ambiant, unde se regenerează si se multiplică; raporturile cu solul, 
apa şi aerul; ne explică apoi producerea acidului hipoazotie 
(NO7); si slirşi prin a combate cu energie alimentaţia cu ve- 
getale care conţin nitrați, recomandind călduros consumul de car- 
ne, peşte, lăptărie, supe făinoase și macaroane. 

Cea ce făcu pe un preot de lingă mine să sopteascä ve- 
cinului: „Tocmai acum cind ne gătim să intrăm In postul Sintei 
Mării“, 


= DOCUMENTE OMENESTI ss 


După aceste două conferinti, atit de solid do 
credeam să mai indrăznească re a lua pur gat na pe 
lasem, Dupa o pauză cam lungă, in care timp am observat câ 
doctorul ŞI subprefectul iși stringeau câlduros minele, tocmai din 
iundul sălii un om se ridică facindu-si loc printre scaune, Inna!t 
sab, cu mustățile castanii lăsate în jès, Imbräcat simplu dar 
curat, cu © Infäfosare modestă dar hotärita, 

— Dacă Imi permiteți si mie, Domnule Subprefect ? 

Mai cu samă, mă rog, polim, aveţi cuvintul Domnule Mitrică. 

Directorul şcoalei din comuna G., incepu rar, cu oarecare 
stingăcie, dar in curind îşi câpata deplină stăpinire. 

„Mi-am luat permisiunea de a ma prezanta în faja D voas 
„ră pentru a arăta aceia ce am In inima mea și deci putem zice 
„in inima poporului chiar, căci datoria noastră este de a lucra 

-fâr preget numai pentru binele obstse, 

„După cum îmi dau şi cu cu ideia, cred că este bine ca 
„in loc de a se da circulàri si instrucţiuni pentru combaterea 
„holerei, să se facă mai bine niște cârți populare, cu mici isto- 
„fioare în formă iterară pe infelesul tuturor, După cum și D-voastră 
„cunoaşteţi acum prea bine, starea ţăranului romin este foarte 
„slabă Și intrun caz de forță majoră, cum ar fi acesta de o boală 
„molipsitoare, este cu atita mai greu pentru viața ţăranului romin. 
„După cum am celit in gazete şi chiar în felurite reviste, prin fä- 
„rile civilizate sint anume societăți de consum care pentru ciți- 
„va bani dau omului hrană zilnică. 

ă „Adică la noi dece pu Sar putea face aşa ceva? Dacă ar 
„Îi unire s'ar putea face un comitet Şi chiar oarecare mici ser- 
„bāri şcolare, care impreună cu oarecare mici cotizațiuni să se 
„stringă un fond care să servească la ajutorul si ridicarea popo- 
es pentru luminarea minţei şi imbunätälirea starii economice 
5 or RE ME 


+ è r 
* . x 


>! tot așa innainte..... timp de o oră treizeci de minunte directo- 
rul Şcoalei ne vorbi de bânci, cooperative, brutării, societăţi de 
cumpătare, întregul său program asupra activității 'extra-şcolare 
—lucruri pecit de importante pe atit de indepärtate de holera 
Care ne ameninţă de-aproape. Mi-a părut râu că nu am putut 
ts pentr păr en gene conferință, dar eram prea obosit: 
duri ii mă mole de i iete ` i 
teoriile la urechea oa e nome NS 
_«Vezil.. ce-ţi spuneam cu?... din toate br 
„mai pisăloagă... am observat că dascălii nu Pré re gg 
„vedea și judeca limpede lumea din jurul lor. Poate din causa 
„meseriei lor, care li deprinde a repeta zilnic cugetările și päre- 
-tile altora luate din cărţi de-agata. Inväfätorul acesta, care pare 
„un om tare de treabă, iși inchipue că se poate combate holera 
„cu istorioare literare. Ar fi interesantă o literatură holerică* 
Conferinfa se terminase. Incepuse unii să se strecoare pe 
uşa intredeschisä, iar alţii, gata de plecare, se sfieau să iasă In- 
naintea subprelectului, care, trecind dela un grup la altul, strin- 
gea minele tuturor cu multă bunăvoință, ' 


432 VIAŢA ROMINEASCA 


Tocmai lingă uşă, un ture, negustor, vorbea cu'n primar: 
„Bre, ce faceţi la voi dacă apucă pe unul boala asta urită ?* 

Primarul nu ştia ce să răspundă şi nu îndrăznea să intrebe 
pe subprefect, totuşi, cind acesta se apropie de uşă, se hotări: 

„Domnule subprefect, întreabă Ahmet Rizat că, dacă îl a- 
„pucă pe un om holera în comuna noastră, ce binevoiti să or- 
„donați ca să facem cu el? Unde să-l punem? Ce să-i dăm ?*. 

Subprefectul stătu puţin pe ginduri, apoi se adresă doc- 
torului : 

„Apropo doctore, e o chestiune importantă care se ridică 
„Şi la care ar trebui să cauţi o soluție. Ce faci dacă fi se de- 
„clară un caz de holeră intro comună ? 

Doctorul, surprins, stätu şi el puţin pe ginduri şi răspunse scurt: 

„izolare şi dezinfectare*. 

Subprefectul căută să lămurească acest răspuns mulţimii 
care se strinsese In jurul său pentru a asculta mai bine, 

„Omul căzut bolnav se izolează prin urmare imediat şi se 
.desinfecteazä complect, absolut tot ce-a fost in contact direct 
„tu el“. 

Toţi ascultase cu sfinfeaie. Unul dintre primari indräzni 
să întrebe ceva si atunci toţi incepură a face intimpinări : 

„Păi n'avem dezinfectante de-accle, 

„Unde să-i izoläm ? 

„Comunele n'au fonduri, 


Şeful de jandarmi găsi momentul potrivit ca să adauge: 
„Nu se poate izicula nici un ordin dacă nu se hotărăşte odată 
„care are drept mai mare în comună: primarele ori jandarmul*. 

Subprefectul, care se enerva din ce in ce la fiecare intim- 
pinare ca In fața unor piedici care i se puneau In cale, sfirsi 
hotărit : 

„In fine, o să vă comunicăm la timp toate dispoziţiile ne- 
„cesare, pe care trebui să le aplicaţi cu cea mai mare stricteță 
„Şi energie, avind In vedere că rämineti direct responsabili“, 


Bart. 


CAMASA LUI NESSUS 


Sint mulţi ani... Eram adolescent cind am bāgat întăi de 
seamă la mahalagioaicele din Bucureşti, că tocmai cele uscate 
si vestejite se inzorzonează mai mult, Explicaţia imi părea sim- 
plă : omul care nu arată bine, caută să micşoreze reaua impresie, 
gătindu-se... Dar mai tirziu am părăsit această explicare, findcä 
am văzut multe femei, urite foc dar sănătoase, bine hrânite, care 
se imbracă simplu ; şi mi-am zis: slăbiciunea, anemia, produce 
nervozitate, adică o mai mare sensibilitate la forme şi culori... 
N'am Intirziat însă, a mă încredința că şi această teorie e nein- 


DOCUMENTE OMENESTI 455 


destulătoare-—revoliătoarea lipsă de gust a luxului de mahala 
bate la ochi... 

Si aşa, am lăsat problema nedeslegatä: eram inclinat a ad- 
mite, ca doctorii medievali, o legătură metafizică, neinţeleasă, — 
cum ar fi de pildă, in zilele noastre, Inrlurirea tainică si neno- 
rocită a muzicei asupra berei, (fiecare a Dăgal de seamă, mai 
ales in București, că'n grădinile cu muzică berea e mizerabila. .) 
— cind un prieten, bun cunoscător al clasei care populează Dea- 
lul Spirei, Popa Nan, Calea Moşilor, Şoseaua Vitan, şi alte ma- 
hatale cu nume mult vorbitoare, m'a lămurit pe deplin: nu fe- 
meile slabe se 'nzorzonează, ci cele inzorzonate slabesc !... Si-mi 
povesti lăcomia, ametcala, enervarea lor, in fața vitrinelor cu øo- 
cazii, şi pornirea de a economisi din hrană pentru a risipi în 
lux, —după zicătoarea rominească : „stomahul nare fercastră...* 

Astăvară fiind in vilegiatură intr'un oarecare tirgusor de 
munte, am avut prilerul să observ de aproape, viaţa de familie 
a unui mic bäcan, Aveau copii, și cucoana muncea ca o roabă 
de dimineaţa pină seara, neindurindu-se să iea o slujnică, cu zece- 
cinsprezece lei pe lună; se hrâncau cu masline, cu caşcaval 
prost, cu salam vechiu, cu pepeni, si, din cind in cind, cu le- 
gume, cind erau eftene, şi cu carne de oaie. In schimb, so fi 
văzul pe cucoana asta, uscată de muncă si de trai prost, cind 
primea sau făcea vizite, la alte cucoane, lot aşa de uscate si ga- 
tite ca dinsa!,,, Pălărie de patruzeci de lei, boa de pene de o 
sută, —și aşa mai departe. Si—particularitate interesantă—nu se 
vizitau din dragoste şi nu se 'mbrăcau ca să placă: vorbeau 
luarte rece între ele, cu voce seacă şi figură searbădă, ori nu 
vorbeau de loc, ci numai stăteau aşa intepaie, ca nişte mant- 
chine Imbrâcate, 'ntr'un atelier de confecfiuni, si căscau des, fe- 
care părind venită ca să facă pe celelalte să constate că are cu 
ce se îmbrăca... 

De felul meu sint cam ipohondric; o ştiam pe cucoana mea 
cum se chinuește, şi, cind o vedeam seara gătită să plece la 
urădina publică, după ce cinase cu ardei copți, cascaval şi pe- 
peni, îmi veneau fel de fel de idei negre., Luxul ei imi făcea 
rău, ba-mi insufla chiar un fel de spaimă... Buruienile dela pā- 
lărie, îmi apăreau ca niște bälärii de curte pustie; coafura cum- 
plit umilată de crepuri groase, imi amintea părul exuberant al 
ohicoşilor din naştere; ciriionții de pe frunte, se 'ncolăceau ca 
nişte lipitori, care-i sugeau singele din obraz, läsind'o vesteda 
şi galbejitä; frumosul boa de pene, era un adevărat searpe ca- 
re-a stringea de gil; rochia „Impedecată*, imi sugera imaginea 
unei victime, legată la picioare pentru a fi pusă pe altâr; iar 
bluza de dantelă neagră, pe câptuşeală de mâtase roşie, imi adu: 
cea aminte de câmașa, muiată In singe otrăvit, a lui Nessus, cu 
care Dejanira a vrut să ciştige dragostea lui Hercule, dar n'a reu- 
sit decit să stingă viața și'n ace? trup uriaş... 

Psihologia ne'nvaţă, că orice patima, ajunge cu timpul să 
meargă contra scopului ei chiar: avarul începe să stringă bani 


4i „VIAŢA ROMINEASCA 


pentru a cumpăra plăceri, și ajunge să se lipsească de plăceri 
pentru a stringe bani, Tot așa femeia, incepe a se gäti poutre 
a plăcea şi ajunge să facă lux pentru a umili: incepe a se 'm- 
podobi, pentru a părea mai frumoasă si ajunge uritä din patima 
de à se 'mpodobi, . Imbräcämintea in culori vii, la inceput semn 
de viață viguroasă, ajunge cu timpul să arate decăderea tru- 
pească, stingerea vieţii; fară voe te gindesti la ghicitoarea ger- 
mană: „Wer trauert im buntesten Kleide? Der Wald“. (Cine 
se ‘ndoliazä în cea mai multicaloră haină ? Pădurea...) 
27 Prin contrast, imi răsare în minte simplicitatea odihnitoare, -- 
lpsită de gust,—àa femeii germane, şi,—plină de gust— à femeii 
franceze... Acelea au tradiții; acelea cunosc valoarea relativă a 
trebuinţelor vieţii... Acolo, infelepciunez de a trăi s'a banalirat 
ŞI a ajuns să se cristalizeze in formule; almanachul Hachette dă 
totdeauna rețeta impărțirii venitului, pentru locuitorul din Paris : 
3 peniru hrană, 14 peniru locuinţă, şi 14 pentru celelalte iur- 
mează amănunte...) 

Cind și unde a tratat cineva la noi această problemă + 1... 


H. 


O AMINTIRE 


Lupusor Valeanu era un bāejel de șase ani numai, cu ochii 
mititei si lucitori, Se pura cuviincios și cuminte în casa pä- 
rintilor lui, dar din cind in cind se strecura pe poartă și pornea 
la intimplare prin tirgușor : privea casele, oamenii, cu densebită 
luare-aminte, Uneori ajungea pină la barieră, unde se inălța o 
cumpănă de lemn, ca gliul unei paseri lantastice. In uşa bor- 
deiului, sta pe un scäunas moş Nechita şi se sorea, cu luleaua 
in colțul guri, Lul Lupuşor îi era frică să treacă dincolo de 
cumpănă. Privea puţin cum dormita paznicul, și se intorcea pe 
cărăruia din marginea șanțului, 

Intr'un rind a intrebat pe sora lul cea mai mare: 

«Cum poate sta mosneagul şi zi şi noapte cu luleaua în 
gură, acolo? El nu minincă, el nu se culcă? 

— Care moşneag ? intrebă Ana, 

- Moşneagul dela roate», 

Surioara mal mare privi cu spaimă spre Lupuşor: 

«Cum? al fost tu pină acolo ? 

— Am fost de mal multe ori...» răspunse copilul; apoi 
băgă de seamă spaima fetei şi nu mai zise nimic. Porni pe 
ginduri alară. Intr'un lirziü se intoarse, se opri lingă gherghe- 
ful Anei, cu minile in buzunăraşe, si zise deodată: 

«N'am să mă mai duc, dar să nu spul mamei... 

— Bine...» răspunse Ana, rizind. El o privea serios. Dinsa 
se plecă, inlinse brațele, Il cuprinse de umeri şi-l sărută pe a- 
mindoi obrajii. 

La barieră nu sa mal dus; dar acum umbla, cu alți copil, 
in alte părți ale tirgușorului. S'asa, cunoştea incet-incet, dela 
cei mal răsăriţi decit el, dughenile cele mari ale Lipovenilor, pi- 
täriile, câsäpiile, crișmele, magazia de ştole, unde zărea o fată 


456 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


naltă, albă-albă şi subțire; cunoştea mai ales dugheniţa «Mutu. 
lui» unde se vindea aţă pentru zmee, fuere şi muzicuțe. Si pl- 
nä "n medeanul cel mare a fost, unde Duminica fierbeau oame- 
ni din toate satele din prejur. De-acolo băcții cel mai mari arā- 
tai in depărtare, in ceaţă, ceva licăritor, ceva care trebuia să fie 
foarte frumos: Siretul. Acolo se indemnaû ei şi chiar porneau 
din cind in cind, Pe fraţii cel mici nu-l luau niciodată ; cind ii 
vedeai luindu-se după ci, îi băteau şi-i alunga acasă, «Cind 
oiù fi mare, am să mă duc și eu la Siret, se gindea în taină 
Lupusor, Am să mă scald, şi pe urmă am să mă duc în huciu 
Şam să mininc mure.» Avea ca un vis nedeslusit de mărire si 
de vitejie. 

Intr'un rind, spre stfirșitul verii, a rămas foarte uimit: o 
casă de pinză râsârise in emedeans, Nu văzuse piața de doua 
ori trei zile; fusese ş'o zi de ploae; s'acuma, în soarele după- 
amezii, privea cu mirare: parcă din pămint răsărise o ciupercă, 
Eraù mulți copii adunați, cari priveau și ei. Să întrebe nu-l 
dădea mina; ştia că aù să-l ia în ris ceilalți, că nu ştie nimic. 
Vintul bătea cätinel şi pinzele cortului filfiiaù. Un băiat eşi 
din lăuntru: era sarbäd la faţă şi rău îmbrăcat, Zimbi blind si 
se apropié de copil. «Aista-i comediant,» zise cineva lingă 
Lupusor, 

In partea din dărât a cortului stätent grămădite supt adă- 
post de pinză şi scinduri două căruțe mari. Ciţiva cai ronțăiaă 
lin liniștiți în fund. In colțul acesta erai invălmășite lucruri 
despărechiate și feluri! colorate. Două femei stâtean plecate asu- 
pra genunchilor, în căruţe, și coseaû cu grabă, Trel bărbaţi, 
unul In virstă şi doi mal tineri, răscoleau necontenit printre hoc- 
lucurile neorinduite, intrau in casa de pinză si iar eseau, Vor- 
beaü din cind in cind repede, uncori păreau că se ceară ; ofe- 
mee ridica privirile de deasupra cusuturei și zimhea. l.upuşor 
privea la toate de departe şi uimirea îi creştea. Infelegea mis- 
carea oamenilor, înțelegea că vorbesc, că se ceartă, că rid,— dar 
toate la un loc, cu pinzele, cu caii, cu boclucurile, de unde aŭ 
răsări! ? ce are să se petreacă In tirguşar ? 

Cum sta şi cugeta, îi văzu pe toți stringindu-se. Se aşezară 
la pămint pe un lăvicer rupt. O femee striga cu glas dulce de 
două ori: «Anton 1:— Copilul sarbăd şi rău imbrâcat se arâtă de- 
odată, parcă dintre boclucurile neorinduite ; se așcză şi el la pä- 
mint. Omul cel mai in virstä incepu să tae cu un cuţit lung 
dintr'o pine: Desfäcea felii mari şi le zvirlea celor din jurul lui. 


O AMINTIRE 437 


Cu brațele inâlțate, ceilalți le prindeaŭ din zbor, Apoi cu toții 
se plecară asupra unui castron mare. Acolo era o salată cu 
cartofe și cu masline, Mincau în tăcere, si copilul se vita la ei. 

Deodată, omul cel mal bâtrin ridică fruntea largă si increțită : 

«Vrai si tu o bucăţică de pine?» intreba el, cu un glas 
răguşii. Copilul tresări. Chiar în clipa aceia zărise un cine mare, 
linos, care stătea neclintit supt o căruță și privea cu lăcomie cum 
minincă stăpinii lui. Lupusor nu înțelese dacă lui i-a vorbit o- 
mul, orl cinelui celui mare. Tresäri fără voe, ochil mititei i se 
umplură de lacrimi, se intoarse în loc si porni în lugă spre casă. 

A-duua-zi era Duminică. Se strecură pe portifä indată 

după masă şi ajunse intr'un suflet la medean. In fața cortului 
de pinză era Imbulzealä mare. Se opri, şi sta privind așa, cu 
gura căscată, ca toți cei din jurul lui. Deodată vede pe-un pod, 
deasupra mulțimii, un om slab și nalt şun copil, Erau imbră- 
cafi c'un fel de strae lipite pe trup, roşii și albastre. Copilul in- 
cepu să se învirtă In jurul omului, li sărea pe umeri, se răsucea 
In felurite chipuri; apoi Intr'o clipă 11 văzu covrig, întors pe 
spate, cu capul la călcâie. Se cutremură. «Aceştia-s comedi- 
anti.» murmură cl, aducindu-și aminte de vorba din ajun, lar 
pe podul de scinduri se arâtară incă doi oameni cu trimbite, in- 
cepură a suna şi a face semne lumii, Apoi intrun glas cu to- 
ţii incepură să urle: «Poltiţi, domnilor, numai doi gologant in- 
trarea! Afară nu vedeţi nimica, in lăuntru se arată toate minu- 
nile lumii, nemaivăzute nemaiauzite L...» 

Lupusor Văleanu simți o mare părere de rău, că nu poate 
pătrunde și el in lăuntru : Ințelesese că-i trebuiau pentru asta bani. 
Se minglie curind insă. Tot vedea ceva ş afară. — Comedianţii 
intrară în cort, Cite-un om, cite doi, dintre cei cari priveaû, se 
indreptau spre inlrarea casei de pinză, se oprécu ca să plătească 
si se mistuiau după niște perdele. Dar intrau putini, larăşi eşi 
un om cu strae colorate, ca să pol'cască lumea cu glas mare. 
Apoi un colţ de pinză se desprinse sus, lingă un stilp, si un o- 
muşor mititei ca o păpușă, cu comanac alb, cu strae roşii, cu 
un nas lung, se arătă și incepu a vorbi ascuţit, 

«Vasilache ! Vasilache!» incepurä a striga băeții cei mal 
mari, Lupuşor se gindea, că-i păpuşă care vorbește si irăeşte, 
so chiamă Vasilache, —şi era uimit iarăşi de această nouă des- 
coperire. El văzuse In dosul cortului numal trei bărbaţi, două 
femei s'un copil,--s'acuma se arătau figuri ciudate cu obrazuri 
albe, care urlau si cintaû, şi păpuşi care vorbesc... Trebue să 


Aus VIATA ROMINEASCA 
fie o taină mare la mijloc. Aceştia-s oameni can poveştile ba- 
bei loana, se dau peste cap şi se prefac după voinţă. —Cu ochii 
marifi, cu gura căscată, privea la Vasilache. Vorbea foarte bine, 
măcar că fipa așa de subțire, si părea a fi om deștept, mâcar 
că era așa de mititel—Dar se arătară si alfi mititei, bărbaţi şi 
lemel cu imbrăcăminte felurită. Din ceia ce aù vorbit cu taţii, 
din ceia ce-au făcut, nu i-a rămas nimic deslusit copilului, Ştie 
că la urmă Vasilache plingea, si lui i s'a părut că plinge pen- 
trucă nu întră toată lumea aceia de-alară in lăuntru. 

«Erau nişte păpuşi...» se gindea Lupusor intorcindu-se a- 
casă. Infelesese din vorba din juru-i că comedianfii au o ma- 
şină cu care le poartă si le face să vorbească... «Ca să cistige 
şi ei o bucăţică de pine...» spusese un țăran bärbos ; şi băețelul 
cugeta la vorba aceasta. Eraû vra să zică oameni săraci, aveau 
nevoe de-o bucăţică de pine, ca atiff calici cari veneau la poarta 
casei lui şi întindeau mina cintind şi tinguindu-se. 

Seara s'au îmbrăcat frumos toţi din casă, l-au gătit si pe 
dinsul şi l-au luat la «circ>.—Acolo a văzut cai cari fug, un 
cine foarte deștept, oameni cari săreaă şi faceai «gimnastică», şi 
mai ales a ris de dol văruiți pe obraz, cari se băteau cu pal- 
mele, cădeaii pe jos şi păreau nişte proşti... 

Acasă, inainte de a adormi, se gindi si la cei pe carii 
văzuse mincind lingă căruțe. Parcă erau tot aceiași şi în seara 
aceasta, dar frumos îmbrăcaţi; şi parcă erau vesel, Nu erai 
chiar niște calici, cari ab nevoe de-o bucăţică de pine, cum spu- 
nea țăranul cel bărbos. 

In zilele următoare a mai aflat şi alte lucruri despre co- 
medianţi, A aflat că vin de departe, tocmal din ţara nemfeascä 
şi din America. Ca casa cea de pinza şi-o pun intro căruţa. 
Că băiatul cel subţire are ciolanele rupte intrnsul, de aceia se 
Indoae așa in toate felurile, 

Intro seară, înainte de a inchide ochii, privi spre tatăl 
său care stătea la masă în lumina lămpii si scria, Intreba 
deodată : 

«Tată, așa! că comediantil din medean nau casă ? 

— Cum? n'ai adormit ?... Ad, dragă, dar o poartă cu dinșii... 

— ȘI băiatul cela are ciolanele rupte? 

— Cine ţi-a spus asta? Nu. Aşa- Invätat de mititei. 

— Şi ciştiga parale multe? Aşa-l că nu-s săraci? 

— Vai de capul lor, Nişte bieti oameni nâcăjiţi... 


O AMINTIRE 1» 


— Bine, co am văzul că se duc oameni sai vadă... şi dau 
parale... 

— Da, dar cind incep ploile, si ninsorile, ce fac? Cul- 
câte şi dormi; nu-I nevoc să ştii tu de-acestea...» 

Inima băiatului se strinse uşor. Aga-i: ploile şi ninsorile. 
La asta nu s'a gindit. Atuncea nimenea nu se poate duce să-l vadă, 
nimenea nu le dă parale; ce fac el pe vreme rea ?— 

In alte zile a mai văzul iar pe Vasilache, a mai auzit iar 
tipetele trimbitelor ; apol intr'o dimineaţă, cind s'a sculat, afară 
plova mărunt dintr'un cer mohorit şi rece, Două zile n'a putut 
est din casă. A treia zi stătu ploaia ; bătea numal un vint ră- 
sunător; pe sus tréceaû ca nişte fluturi negri cele dintăiu frunze 
ale toamnei, 

In amurg a putut răzbate pe cărări proaspete pină în piaţă, 
Casa de pinză era umedă. Sta tristă, întunecată; nimene nu 
umbla în preajma ei. Numai cifiva bäeff ai tirgului îi dădeau 
lircomte. Lupusor făcu incet ocolul clădirii, ajunse In dreptul ṣo- 
primului de pinze și scinduri, Caii stâleaa néclintiff in fund, 
Cärufele luceau umede. Prin mizga lunecoasă umblau täcuti 
bărbaţii, cu privirile intunecate. Un glas dulce se auzi, ca o lin- 
kuire. Băiatul cu oasele rupte inâlță capul dintre pinzele unei 
căruțe. Tremura in haina-i subțire. «Ce voeşte ?» se gindi Lu- 
pușor, Din cealaltă căruță se sculă in capul oaselor o lemee. 
incepu a căuta in juruii, apol intinse băiatului o bucată de pine, 
5i deodată din cerul inserâril incepu iar să ploae mărunt, pe vin- 
tul uşor. În adăpostul comedianfilor, o facără de gaz incepu 
să tremure şi să lumege. Si copilul 11 văzu pe toți cei de supt 
popron, cu  capetetele înălțate, ascultind freamätul ploii. Un 
bărbat eşi afară şi privi spre apus. Intră apol in şopron 
Wastămind înăbușit. Cu glasuri triste incepură a grăi şi a 
se tingui și femeile, In fund caii stăteaa neclintiți, cu capetele 
înălțate, în tremurările flacării de gaz. — Medeanul tirgului era 
așa de umed in seara aceia şi vintul venea cu ploaia si suna 
așa de jalnic in copacii de-aproape, şi oamenii în adăpostul 
lor rece păreau așa de nenorociţi si fläminzi, incit copilul simţi 
spaimă: parcäi intra in suflet noapica ce se lăsa. Prin. 
se a plinge —Și deodată spaima-l crescu, Cel mal bätrin din. 
tre comedianți scosese din $opron capul şi-l privea. Apoi eși 
din adapost, apäsindu-si pină la urechi o beretă veche de lină. 

Se apropie ; zise cu glasu-i rägusit : 

«Ce este? de ce plinge ? Este frica 2.» 


uo VIAȚA ROMINEASCA 


Se plecă şi ridică in brațe pe copil. 

«Nu plinge.. Merge acasa... la mama...» 

Lupusor se simți purtat în brațe, Din sopron se auziră 
glasuri,  Bătrinul răspunse ceva și se apropie de căruțe. Toţi 
cei din lăuntru ridicaseră capetele și-l priveau. Femeile intin- 
seră minile sil mingliară pe braţe si pe piept; băiatul cu cio- 
lanele rupte 11 zimbi blind mestecind cu greutate din pinea nea- 
gră pe care o ţinea in mină. Comediantul il duse apoi repede 
prin cernerea ploii. Copilul 11 arătă drumul si casa, Il aduse 
pină la portitä, 11 puse jos, 11 impinse in ogradă, apoi se in- 
loarse şi dispăru In intunecimea serii. 

Cei de-acasă erai îngrijiţi, || mustrară; apoi îl indopară 
cu mincare și cu ceai cald, Lupeşor nu vorbi nimic despre in- 
timplarea lui. Singur, în pătișoru-l cald, se gindi la bărbații, 
la femeile și la copilul cari stăteau în răceală, şi umezeală, în 
mijlocul medeanului. Cine erai el? Ce fel de oameni? Cum 
aū ajuns ei să facă atitea lucruri minunate? şi cum au el nişte 
omuşori așa de mititei, cari vorbesc așa de subțire, si chiar 
pling... Oameni minunați, cu stare frumoase, aşa de deştepţi, 
şi buni... Totuşi sufăr de frig, şi poate in seara aceia n'au a- 
vut să minince măcar salata cu masline si cartole,,. În mintea 
copilului se amestecau toate gindurile acestea şi parcă nu-l ve- 
nea a crede că nişte ființi de pe alte plaiuri pot avea năcazuri 
și pot fi lipsite, ca moşnegii, cel nevolnici, cari întind mina la 
poarta casei, Orice-ar zice unii şi alții, ei sint vameni de-aceia 
despre cari spun poveşule; se pot preface aşa cum i-a văzut 
intro seară, cind se minuna si ridea de ci; se pot preface în 
păpuşi cari vorbesc aşa de ciudat... Au venit de undeva de 
peste marea, şi se vor duce in altă parte, in țări si orage ne- 
desluşite... 

Intr'una din zilele următoare, In adevăr Lupusor nu mai 
găsi in medean clădirea de pinză. Ca printrun farmec dispa- 
ruse, se indreptase impreună cu toată taina oamenilor acelora, spre 
peisagiile nehotărite ale visurilor lul de copil.—Tirziu abia, după 
ani, înţelese adevărul și-i veni in minte clădirea tristă din a- 
murg, în care animalele şi oamenii răbdau de foame, se intoarse 
in amintire clipa in care l-ai mingliat mini tafrigurate, ş'un sal- 
tinbac bătrin l-a dus in brațe. Intelese si adevărata legătură in- 
tre comedianți și tristele păpuşi care vorbeaûü si plingeau, și-i 
trecu prin inimă fioral vintulul de toamnă care mina spre necu- 


nascut niște biete paseri întirziate.,. 
Mihail Sadoveanu 


Note pe marginea cărților 


PE MARGINEA UNEI CĂRŢI 


De obicei oamenii mari nu sufăr apropierea mulţimii. In 
durerea geniului lor, ei lrăesc ca nişte vulturi, în singurătatea 
inălțimei lor. Mulți din cei care incearcă să urce pinä la ei, 
au a suferi de toate scăderile omului, exagerate de pornirile ge- 
niului : Oamenii mari wau prieteni. 

Dar cind solitarii aceştia se scoboară pentru totdeauna în 
mormintul care inghite și pe oamenii de rind, roiuri de necunos- 
cufi nävälesc din toate părțile la groapa încă neaslupată. Un 
biziit de jale se ridică: toţi l'au cunoscut, toți au trăit lingă din- 
sul; au mincat cu dinsul din aceiași farfurie şi şi-au râcorit bu- 
zele din același pahar de apă, n'a fost vorbă scăpată de marele 
om care să n'atiogä urechea lor, n'a lost rind din opera lui care 
sa nu fi fost scris subt ochii lor, la căldura aprobărei şi a prie- 
tenici lor. 

Ciţiva din prietenii aceștia postumi se ridică unul după al- 
tul, din gurile lor negre, guri de doliu, isvorăse nesfirsite dis- 
cursuri funebre, prieteni, scriitori şi gazetari îşi şterg lacrimile 
cu gazetele in care au lost tipărite jalnicele lor articole. Cioclii 
in hainele lor de corbi, pentru care egalitatea omenească se i- 
lustrează in fiecare zi, așteaptă nerăbdători. Mortul, pentru ultima 
oară zimbeşte sarcastic prietenilor săi, şi capacul se lasă veşnice 
peste zimbetul lui din urmă. 

Dar viața omului mare incă nu s'a slirgit. Roiul se im- 
prăştie cu grabă pe toate florile spiritului său, scuturind ultimile 
picături de nectar; n'avem de-alace cu harnice albine, ci cu un 
nou soju de trintori, Mierea lor nu aduce nici pe departe cula- 
mura fină din vechiul stup. 


“2 VIATA ROMINEASCA 


Cărţi și biblioteci sint cercetate, manuscriptele sint puricate 
şi adnotate. File după file, rămase pe urma celui dus, sint o- 
rinduite de mini tremurătoare, rindurile sint cercetate de ochi la- 
comi, cuferele şi hainele vechi sint inspectate, un parlum ușor 
de sulcină uscată se răspindește în casa tristă, pe frontispiciul 
căreia mulți visează firma unui muzeu, datorit mai mult solici- 
tudinei lor decit rămășițelor pioase. 

Si iată că după toate, lumea ala cu uimire că aperile o- 
mului mare nu s'au slirși! odată cu viața lui. lucruri nouă a- 
par, Sint fraze aruncate la intimplare pe dosul uni afiş de tea- 
tru, o vorbă de haz mizgilită la marginea unei cărți, planuri de 
opere părăsite, ciorna unui bilet de dragoste, un caet ingälbenit 
cu cele dintâi păcate ale tinereţii, toate sint adunate, orinduite, 
adnotate şi însoţite de prefețe elogioase. Opera postumă nu pare 
scoasă la iveală pentru cel mort care ar dori-o poate alăturea 
de dinsul, ci pentru fericitul colaborator, 


Acum cităva vreme lumea a lost surprinsă de o nouă os 
perà a unui mort de geniu, e vorba de Ursitu. un fragment de 
roman, din tinereța lui Hasdeu, 

Bătrinețea pustnicului acesta idealist si sarcastic s'a sfirsit 
in chinovia dela Cimpina. Acolo, ani neguroși şi trişti, după o 
aspră durere, cel ce lusese un mare savant si un mare artist, 
se Stingea Inir'o umbră mistică, fară prieteni, impresurat de spi- 
ritele dragi de dincolo de moarte. 

Batrin şi gârbov se pregătea de cel din urmă drum, murea, 
pe cind servitori cu priviri piezise cercetau incuetorile saltarelor, 
pe cind „prieteni* veniți grabnic în ceasul din urmă, Cu glasuri 
scăzute și Intäritate se certau in odăi Jăturalnice pentru moșteni- 
rea de manuscripte si cărţi rare. 

Omul de geniu n'a intirzial să moară, și au năvălit şi la 
mormintul lui ca după obiceiu, prietenii. Si ca cea dintai do- 
vadă a ostenelilor unui cercetător a cşit la lumină romanul de 
care am pomenit mai sus, 

Abea a apărut Ursita si urlete de admirație au şi isbucnit 
din toate părțile, Părea că avem dealace cu cea mai curată ma. 
nilestare a geniului. Era vorba de un roman, plin de cea mai 
adincă filosofie fatalistă, plin de spirit, documentat in totul, Im- 
brăcal în cea mai ideală formă literară pe care a visat-o vreo- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR +3 


oam am 


dată un scriitor, cel putin așa glăsuiau unii din incercații prieteni 
ai oamenilor mari și morți, care au si profesia de descoperitori 
dè comori. 

Ca cetitor simplu ce mă aflu, am rămas uimit de apariția 
fantastică a operei mortului. Mam grăbit s'o cetesc. Pe cind 
ti tăiam foile am avut o nedumerire: cum a putut să lase ma- 
reie Hasdeu netipârită „cea mai de căpetenie operă“ a sa? To- 
tuși am avut încredere In domnul laliu Dragomirescu, prieten si 
descoperitor al Ursitei, şi în două ceasuri de răgaz am cetit o- 
pera postumă. 

Mărturisesc că Ursita nu m'a făcut să-mi schimb părerea 
asupra postumelor. Mai intäi e un fragment, al doilea mi se 
pare că Hasdeu a știut mai bine de cit domnul Dragomirescu, 
care trebue să fie soarta acestui opuscul al tinereţei, 

Bine Infeles că cele o sută si mai bine de pagini poartă pe- 
cetca lui Hasdeu; dar se vede uşor că sint rodul unor zile tih- 
nie de vacanţă, In care scriitorul s'a distrat, läsind condeiul să 
rătăcească pe foile albe de hirlie, Cind au Inceput a cădea cele 
dintai frunze, condeiul s'a oprit, scriitorul s'a reintors la munca 
obiénuitä, cactul a rămas inchis şi uitat intrun fund de saltar. 

Acum d. luliu Dragomirescu l-a răsfoit şi l-a dat la lumină. 
l-ai A mulțumit, ca cetitor, pentru o mică curiozitale literară: nu 
pot să fac aceasta Insă, pentrucă Domnia-sa n'a tipărit cu ade- 
vérat Ursita, ci şi-a tipărit iscâlitura Dumisale în jurul unei pre- 
fele, lingă care a anexat fragmentul postum pe care Hasdeu a 
uițat să-l ia cu el. 


Nu pol să må opresc fără să adaug că şi rămășițele scrii- 
toriior mari îşi au rostul lor, si uneori chiar strălucirea lor. Nu 
înțeleg insă ce caulă prietenii aceștia funebri, de ce umplu lu- 
mea cu numele lor, de ce pun intre noi şi intre lucirile acestea 
ultime, umbra lor incovoiată, de ce se ridică pe mormint şi se 
arată lumei In toată mărimea micimei lor, de ce nu lasă să 
crească flori pe liniștea mormintului, de ce ne pun prețuri de in- 
trare, cind noi, adevärati prieteni, voim să cercetäm fară Cice- 
rone, rămășițele scumpe tuturor. 


S S. 


444 VIATA ROMINEASCA 


PE PAGINILE „PRIMELOR PRINCIPII“ 
DE SPENCER 


LA CAPITOLUL: ,INCOGNOSCIBILULS 


„Omul e o fiinţă meschinä*, a zis nu ştiu care filosof ; „chiar 
cind admiră natura, o micșorează, si o coboară pină la dinsul*. 

De această cugetare mi-am adus aminte, văzind odată pe 
doi filistini că jucau table cu multă patimă la o cafenea, in fața 
mării infuriate... Din cind în cind, unul din ei arunca o privire 
distrată maärefei priveliști, zicind: „e interesant* —cu același ton 
cu care ar fi spus: „bună dulceața...* 

Dar şi noi toţi, de citeori întrun an cinstim cu o privire, 
sublimul spectacol al boltei instelate ?... Sbuciumările micei noas- 
tre vieţi, nu ne dau răgaz!... In zadar „D-zeu a dat omului o 
finută dreaplă, ca să ridice capul spre stele, pe cind animalele, 
Plecale, se uită 'n pămint* (cum zice Ovidiu în Metamorfoze), — 
celor mai mulţi din noi, tot pămintul le 'ntunecă vederea.. 


Mäi dâunăzi se aștepta apariția pe. cer a cometei lui Hal- 
lex. Mam uitat si eu, multe seri dearindul, la stele, şi mi se 
părea că pentru intăia vară imi dau seamă de nespusa frumu- 
sejt și copleşitoarea măreție a universului... Căutam să-mi inchi 
pui depärtärile, mărimile, iuţejele... Ce departe e acest Jupiter, 
care în lunetă s'arală ci! luna şi dispare aşa de repede din cim- 
pul obiectivului L.. Dar stelele, pe cari luneta nu le poate mări 7... 
Pinä la cea mai apropiată din ele, lumina merge doi anil... lată 
și cometa... Pare Incremenită pe cer şi totuşi aleargă cu iuțeală 
turbată: coada pe care o lasă in urmă, iți Sugerează parcă a- 
ceastă iuțeală,.. Şeaptezeci şi cinci de ani sboară ca o nălucă, 
pină să revie In același punct! Deo vedem acum, este pentru 
intăia şi cea din urmă oară —căci o zi din viaţa ei, c viaţa noastră 
întreagă... Pin' s'o intilni iar cu pămintul, crecrul nostru, după 
ce va fi oglindit intr'insul universul întreg, cum s'oglindeşie ce- 
rul Intro picătură de apă, după ce va fi reluat și främintat pen- 
tru a miliarda oară, nenumăratele probleme gindite și trâite de 
miliarde de strămoşi —se va slinge... 

Un ziar umoristic german a închipuit cometa vorbind cu pä- 
mintul : 

— „Ce mai e nou pe la tine? Decauta timp nu ne-am vā 
zuti 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 445 


— „Ce să fie. Lite paraziţii mei au inceput să sboare*... 

„+ Mai puţin decit un parazit—un mierob e omul ; dar mi- 

crobul acesta s'a priceput să socotească drumul cel nemăsurat 
de lung al astrului codat, şi astfel! l'a luat varecum In stăpinire : 
cind astronomii au prezis că in cutare zi, la cutare ceas, cometa 
trebue să apară, cometa, ca la poruncă, a apârut—să fi poltit s'o 
ia prin alte parti. 
3 Cine şi-ar putea inchipui lungimea acelei orhite de stapte- 
zeci și cinci de ani”. Cifrelesnu ne ajută cu nimic : un milion 
de kilometri, un miliard de kilometri — pentru imaginația noastră 
e tot una... 

Să presupunem un cerc, cu Circonferenfa de un miliard de 
kilometri ; în acest cerc, un trilion de raze ce ating circonferenta 
la un metru depărtare una de alta: invirtind cercul în jurul u- 
nui diametru, formezi o sferă, care poate fi tăiată de-o jumatate 
de trilion de cercuri, tot la un melru depărtare, cuprinzind fie- 
câre un trilion de raze : deci jumătate de trilion de trilioane de raze — 
atitea direcții deosebite, în care alergind un miliard de ani cu 
iuţeala luminii, vei da peste tot alte lumi, cu alte fiinţi vieţui- 
toare, $i,—neapärat,—cu alte finţi inteligente, ce, fără a se cu- 


URETT] 


Infinită... ce cuvint stupid t lovätatul care intăia oară l-a 
Răsil, ar fi trebuit să se ruşineze de această neghioabă născacire,.. 

Kant, cel mai genial ginditor pe care omenirea l-a avut 
până acum, a arâtal cel dintai, in antinomiile sale, că noțiunile 
contradictorii de finit şi infinil, sint deopotrivă de absurde in 
esența lor; că spațiul, care presupune aceste noțiuni, este o in- 
suşire a minţii noastre, şi nici de cum a realităţii ; că insäsi lu- 
mea „fenomenala“, eare nu poate fi gindită decit prin conceptul 
spaţiului, este o aparență... 

Ce-i lumea In sine—reia Spencer problema, In capitolul in- 
titulai /ncognoseibilul din Primele Principii —nu vom şti nici- 
odată; şi nu putem măcar gäsi un răspuns, fie si neadevarat, 
care să nu se contrazică cu el insuși... Cum să vedem lumea 
decit cu simțurile şi cu mintea noastră? Cum să sboare vul- 
turul mai presus de sine insuși ?,. Lumea poate fi nesfirsitä ; dar 
creerul nosiru, care n'a luat cunoştinţă decit de lucruri märgi- 
nite, cum să conceapă el infinitul 7... 


| 


iG VIAȚA ROMINEASCA 


Aici, mi se pare că gregeste Spencer. (In fața legilor si a 
infinitului, sintem toţi egali...). In serile acelea, cind cercetam 
Srmamentul in așteptarea cometei, am meditat mult asupra Intin- 
derii universului, și mi s'a părut mult mai uşor a presupune câ 
lumea-i sfirşită, dar cà marginea, de aceia nu ne-o putem in- 
chipui, fiindcă in jurul nostru spațiul e fără margini: dupa ori 
ce lucru, am văzut totdeauna alt lucru, sau cel putin aer, spațiu... 

Ori mai bine, lumea nu-i nici mare, nici mică, nici finită, 
nici infinitâ—ea este; din raporturile care există între noi— par- 
lea, cuprinsul —şi universul — întregul, cuprinzätorul—am abstras 
ideia de spaţiu; și generalizind apoi la absurd această abstrac- 
fiune, am ajuns la noțiunea, cu totul subiectivă, de infinit, Tot 
aşa, din anume raporturi cari există inire noi si restul lumii, am 
abstras noțiunea de bun şi de frumos, pe care generalizind-c la 


absurd, am creat ideia subiectivă a perfecțiunii — idee absurdă, 


căci am pornit dela un raport şi o relafiune, ca să ajungem la 
un absolut, care exclude orice raport şi orice relațiune... 


Nu știu de voi & convins pe cititorul... „Primelor principii”, 
Nu prea cred: Teoriile filosofice sint intuițiuni individuale. Cu 
raţiunea de geaba te främinli,--te 'nvirtești tot pe loc. Am re- 
nunfat la „arhaica“ şi „naiva* concepțiune teologică a universu- 
lui, ca să ne procopsim cu ,numenul*, lui Kant si cu ,incogao- 
scibilul* lui Spencer... Cind te gindesti bine, toate nu-=decit un 
sfiriiac 7... 


H. 


Din lumea balcanică 


Dela Sirbi 


Siarea economică şi culturală a Sirbiei este, In general vorbind, in- 
'erioată celej a Rominiei, dar întrece de multe ori pea Bulgariei, cu toate 
că în cite ceva ea ne e superioară chiar şi nouă. Inferioritatea Sirbiei faţă 
de țara noastră se poate vedea uşor și limpede din compararea, fie şi 
numai în treacăt, a feluritelor elemente cari alsătuesc acea stare econo- 
mică şi culturată, 

Mărimea buidgetului general al unei țări arată, desigur, starea ei, 
cină ei € Injghebat fără siluirea populației. Numărul total a! locuitori- 
ior Sirbiei e numai de 2 500.000, pe cită vreme al Rominiel e de mi- 
Hoane şi jumătate, iar al Bulgariei de peste 4 milioane. Dar budgeiele 
generale ale acestor țări se deosebesc nu proporțional cu numărul po- 
pulajiei Astfel, în a. 1910, acest budget al Sirbiei e de 113.997.744 di- 
nari (lei) la venituri şi 112.893.075 la cheltueli,—cum arată revista sirbeas- 
că Pregled No. | din a, 1910; iar budgetut Rominlei este de 4561.070.942 
lei, şi al Bulgariei de 172 milioane, 

Budgetul nostru e dar cu trei orl şi jumătate mai mare decit al 
Sibiel, cu toate că, precum vedem, populaţia nu ne e tot cu atit ct cu 
mal puțin mal mare, Sapoi, ştiut e că, chiar pentru cel mai pesimist 
dintre noi, acele peste 451 milioane ale budgetului Rominiei nu se string 
prin impilarea sau siluiren poporului ci pe cale normală şi jiniştit,— ceea 
ce, fireşte, învederează o relativ bună stare materială a țării noastre şi, 
în acelaş timp, arată limpede superioritatea acestei stări a ei față de 
Sirbia, De alintinteri, şi ziarul bulgăresc Mir dela 24 lulie c. recunoaşte, 
chiar pe acest temei al budgatului, inferioritatea Bulgariei şi Sirbiei 
fatä de Rominia. 

Din punctul de vedere cultural, Sirbia,—ca şi Bulgaria, de altfel, — 
se îndreaptă acuma mereu in direcția profesională a comerțului şi me- 
seriilor, ceea ce Rominia o face deja de mult. Noi sintem, deci, şi în 
această privire superiori acestei vecine ca şi Bulgariei, cu toate că une. 
ori, suflelesle, Sirbia pare a ne fi inainte, cum am arătat în No. 3 din 
acest an al revistei, 


Hs VIATA ROMINEASCA 


Incă din a. 1904, principala preocupare a dileritelor guverne ale 
Sirbie! a fost a ridica şcoli de meserii nu numai in Belgrad ci şi în alte 
oraşe ca Niş, Pitot, Leskovac, Aleksinac ete. Inlr'un studiu asupra „In- 
vățămintului profesional în Sirbia*, (care a Inceput a se publica de cătră 
un bun cunoscător în această materie, Dr, Kosta lovanovii, in revista 
sirbească din Belgrad Srpski Književni Glasnik dela 1 şi 16 Mai 1910), 
se vede că în acest an şcolar se aflä In Sirbia 86 scoll de meserii şi 
comerf cu 5731 elevi, şi că pentru aceste şcoli se chelluesté acolo cam 
333.000 dinari. 

Datele, adunate şi expuse de K. lovanovi sci, arată că acum cifiva 
ani erau în Bulgaria 44 astfel de școli profesionale cu 2207 şcolari si 
că pentru întreţinerea lor se cheltuia 270,397 lei. Inferior deci Sirbiel. 

De altfel, în luna lui Aprille din acest an, d-na Karavelov, soția 
răposatului şef al partidului Karavelovist din Bulgaria, se plingea, într'o 
conferință ce a ţinut la Sofia chiar înaintea regelui Ferdinand şi a fami- 
liei regale, că acolo se creiază gimnazii şi licee cari produc şi vor pro- 
duce numa! slujbaşi, In loc să se facă şcoli prolesioaale. Însuşi ziarul 
bulgăresc Mir dela 19 Aprille 1910 rezumează această critică ce d-na 
Karavelov o face învăţâmintului din Bulgaria, critică ce pare a ficu to- 
tul întemeiată şi cure, In această privință, contirină totodată inferioritaten 
Bulgariei (țară de peste 4 milioane suflete) faţă de Sirbia (țară cu nu- 
mal 2,500.000 suflete). 


Dar comparatia cu Rominia arată limpede superioritatea noastră 
faţă de Sirbia deci şi de Bulgaria. La noi, întradevăr, muit mai emuli 
s-a Inceput mişcarea de diriguire a învățămintului către gcott prafeslo- 
nale, Deja in a, 1905 aveam 84 astfel de şcoli cu 6359 şcolari. lar în 
a. 1909 am avut 117 şcoli profesionate cu 9097 elevi, pentre x căror 
bogată intretinere se cheltui 2,766.992 iei, 


De aliiel, însuşi K, lovanovié, după ce In acest sludiu al său face 
o comparaţie intre învăţimintul profesional din Sitbia gi din alte țări fn- 
tre cari intră şi Bulgaria, recunoaşte şi spune că: „dintre statele ve- 
cine, Rominia are cel mai dezvoltat invățâmint profestonal“ (in Srpski 
Anjiă. Glasnih dela 16 Mai 1910 p. 766), 
; Apoi, şi în ce priveşte întinderea Inväfämintului superior, care cre- 
iază atmosiera ştiinţei inalte, Sirbia—ca şi Bulgaria, de alifel—e inferi- 
oară Rominiei. Căci, In adevir, noi avem o atmosferă ştiinţifică creată 
de două universități, dintre cari una, cea de la Bucureşti, e completă 
cu 5 facultăţi, pe cind celei dela laşi îi lipseşte numai teologia. Dar 
Sirbis (ca şi Bulgaria) are numai o singură Universitate la Belgrad, și şi 
aceasta n-are decit 3 facultăţi: litere, ştiinţe şi drept, lipsindu-1 (ca şi 
celei din Sofia) medicina şi teologia, pe care tinerimea le Invatä sau la 
Bucureşti sau in Rusia, în -Cernäull ori în site centruri universitare din 
apus. Nu e vorbă că, într-unele ramuri ale ştiinţei, Sirbia pare că ne 
intrece (Cf. No. 3 din acest an a! Revistei), 


DIN LUMEA BALCANICA Ho 


Aceste trel puncte, adică budgetul, învățămintul protestonal şi cel 
universitar, ne pot da o aproximativă idea despre generala inferioritate 
economică şi culturală a Sirbiei faţă de Rominia, Dar, în acelaş timp, 
interiori Sirbi au, pe lingă însuşirile morale de cari am vorbit In No. 
de pe Aprilie, încă oarecare însușiri întelecinale vrednice de luat 
aminte. In întâiul rînd, e de băgat în seamă un anumit*al lor tact po- 
litis, după care călăuzindu-ze In afacerile externe sau in legăturile cu 
alie neamuri, su dobindii și au insemnate loloase najionalo-cullurale, 

Atitudinea hotărită, dirje şi demnă a micei Sirbii faţă de puternica 
Austrie în clipa cind aceasta, stărmind unele prescripti ale tractatului 
din Berlin, işi anexă Bosnia si Herţegovina, această cunoscută atitudine 
războinică a putut părea multora ridicolă ; pentru că, fireşte, cum ar îi 
fos! in stare Sirbia s3 țină piept unei mari şi puternice Austrii! De cit, 
în lumea aceasta faptele se judecă nu numai după ciziipurile materiale 
imediate ce pot aduce ct şi după ideile şi morala pe cari cle le re. 
prezintă, Dacă n'ay ființa decit ciştigurile imediate, si dacă jeztiirea de 
sine pentru un ideal de multe ari nérealizabil, m-ar trăi, n-am fi mat po- 
menit astăzi cu admirație de mina cea de oameni față de o puzderie de 
dușmani la Călugăreni sau Termopile! Aga trebue să ințţaiegem şi gas: 
tul măreț at micii Sirbit faţă de Austria, în acel moment anormal. 

Câci, alilet, ayera chiar cet puţin dovă pilide de tactul politic al 
Sirbilor şi de folossele ce eu Şiiut să tragă din el: ‘una se referă je 
viața publică culturală s for fn Ungaria lar alta la viața lor téligioasse 
Cultural] în Macedonia. 


Cercetările Istorice mal nout re arată că Sebi numeroşi porniră din 
Sirbis proprie şi Macedonia şi se așezeri—cu Începerea din veacul nt 
XIV mereu pină chlar intra! XVili—uuii fa Principatele Romine, pe 
uade cel mai mulii se vor fi contopit intre Romini, lar atli în Transtie 
vagia, Banal şi alte părţi ale Ungariei, pe unde (aflată de Transilvania) 
se mai păstrează şi pină astăzi. Prin Aceste țări şi ținuturi el s-au s- 
pezat şi în orige, pe unde au avut felurite Situaţii publice, su lost st 
ostaşi precum şi țărani plugari. Ba, ca nobil sau boeri ej jucară tasem- 
paie roluri! politice în dezvoltarea Ungariel, mal cu seamă In veacurile 
ai XVI şi XVII, Aceste roluri ale Sirbilor în atară de hotarele actual. 
îmi stat al lor s-au arătat pe de o paria In cartea mea „Rominii față 
de Sirbi şi Bulgari“, apărută la Bucuregti în 1904 şi tradusă apol de 
Sirbi la Belgrad în 1008 sub titlul: „Rumani prema Srbima i Bagas 
rima”, tar pe de alta intrun studiu publicat de Dr, Aleksa Ivič (in ré- 
vista sirbească dela Novi Sad {Ungarin) numită Letopis Matice Srpske 
din a. 1909 şi 1910) sub titlul: „Din Istoria Strbitor In Unguria*, Nu 
e vorbä, de altfel, că vechia conlucrare a Sirbilor cu ceielajte neamuri s- 


40 - VIATA ROMINEASCA 


traducere): „Contribuţii pentru Istoria Sirbilor in Ungaria in sc. 
AVI, XVII şi XVIII". 

Din aceste scrieri, ca şi incă din altele de altminteri, se vede cum 
Sirbii au ajuns în trecut, de piidă 'n veacurile XVI şi XVII, să abă 
lasemnate roluri publice, atit în Principatele Romine cit şi în Ungaria. 


Astlel, după Welle politice ale Strbilor aap in Ungaria se conducea 
politica antiturcească a acesteia inainte de bătălia de ia Mohaci (1526), 


Si tot ei erau elementul hotăritor în cearta şi luptele dintre impăratul 
Ferdinand şi concurentul acestuia lon Zapolia. lar toată această putere 
pubiică a lor acolo se intemeia pe tactul, pe priceperea de a se purta 
moderat faţă de Unguri, cu toate că uneori şi ci au avut violente còn- 
flicte cu aceştia, ca „răscoala Sirbilor In Banat la 2, 1594“, despre care 
la 1999 a scris o broşură academicianul din Belgrad |. Tomié, 

Viaţa istorică a Sirbilor din Ungaria ne arată însă că ei, în prin- 
cipiu, au avut ca tactică: moderaţia şi cedares,—In marginile demnității 
najionsle, fireşte. Aşa In trecut, aşa şi astăzi, cind chiar se conduc 
după formula că: „politica se face cu capul, nu cu gura ori cu pum- 
nul, Cine o face cu pumnul nu poate să ajungă decit numai acolo 
unde trebue să ajungă—la dezastru“, 

Această tactică, de altiei a şi avut efectul urmărit, pentrucă şi Un- 
gurii, la rindul lor, au căutat şi chiar au îniăptuit, pe căi felurite, a a- 
propiere de sufletul Sirbitor, prin concesiile naționalu-culturale ce le-au 
tăcut. 

lată citeva astiel de apropleri reciproce. 

De mult litezaţii Sirbilor au tradus în limba lor pe marii poeţi Ma- 
ghiar, cu gindul hotărit de a statornici astfel, pe calea culturii, alingeri 
şi legături sufleteşti Intre nationalitäfile lor, Chiar în acest an 1910, So- 
cletatea culturalo-națiozală a Sirbilor din Ungaria, aşa numita Matisa 
Srpska, a tipărit la Novi Sad în traducere sirbească făcută de cel mai 
mare poel al lor Smaj-lovanovié celebra epopee Toldi, scrisă în limba 
maghiară de i. Arany (1817—1882). Acest Johan Arany e poet liric din 
generaţia de dinaintea dualismului, pe care generaţia de astăzi a popo- 
ului maghiar îl numeste „marele sed al poeziei maghiare”. 

Maghiarii, la rindul lor, au tăcut de mai multe ori acelaşi lucru 
cu Sirbi, Nu de mult chiar, sub îngrijirea secretarului Academiei de 
Ştiinţe din Budapesta, a apărut o carte cu titiul: „Szerb Költökböl*, în 
care un iscusit literat maghiar, Szäszy Istvân, traduce în ungureşte 13 
din cei mai insemnaţi poeţi Sirbi, cu scopul principal, zice el in Pre- 
faţă, de a ajuta la o relnfrätire între Maghiari şi Sirbi. 

Ba legăturile acestea au mers si mai departe. Precum se va fi 
ştiind şi la noi, există la Sirbii din Ungaria o societate, cu scop cut- 
tural, acea pomenită mai sus şi numită „Matica Srpska“, care are centrul 
şi comitetul conducător in Novi Sad din Banat. Revista acestei ,Ma- 
tica Srpska”, anume „Letopis Matice Srpske* (fasc. I din a. 1910) re 
spune (la p. 79) că la 3 | 16 Dec. 1909 societatea a ținut adunare ge- 


___ DIN LUMEA BALCANICA $t 


neraid, şi că atunci, „cină preşedintele a anunțat moartea 
LS matelui poet 
Poe aj ui: qu care era membru de onoare al acestei „Matica 
Srpska”, membrii comitetului literar onoră memoria marelui . 
du-se de pe scaune“, PTE 
P Să se observe apoi, că Sibii au făcut coaliție cu Croajii In Croa- 
a ar nu au primit a face parte din clubul naționalităților care se ştie 
se compune din alte naţionalităţi şi care are de scop lupta impotriva 
Tee Aceasta arată iarăşi felul facticei Sirbilor. 
ai departe. Sliut e că anumite naționalități din Un 
à garia, pină în 
anii trecuţi, îşi făceau studii superioare nu la Universitatea din A: 
pesta ei la Viena. Acum vre-o citiva ani insă Maghiarii au îicut legea 
că titlurile academice din Viena să nu poată îi valsbile şi în Ungaria. 
Numai alunci, astfel conséringi, au inceput să învețe şi la Budapesta: 
Sizbii insă zu făcut şi in această privire altfel. Intotdeauna ei au căutat să 
se eproprie de cultura maghiară, fără însă să renunțe la individualitatea 
lor națională, 
Vasilie Vezilid, un începător al culturii sirbesti 5 irşi 
= j pre sfirsitul sec, 
XVIII născut in Bačka din Ungaria, a învățat la şcoală In Novi Sad si 
Seghedin, apoi în Pesta si Buda. 
Incă iaa. 1813, erau mulțime de şcolari Sirbi In pi îi i 
D Aou ge n gimaaziile maghiare 
La a, 1813 un Sirb injgheabä o trupă de diletsnfi cu care joacă 
În Pie o piesă la Teatrul Najiona! maghiar din Budapesta. 
540 trupa de actori Strbi joacă pl Î i 
dus joacă piese sirbegtl prin oraşe din 
lar În cele din urmă, încă de acum 50 de ani, Sirbii din Ungaria 
obțin şi azi chiar au Teatru Naţional Sirbese la Novi Sad în Banat, 
(Celace se poate vedea şi In o dizertatie a lui |. Skerlié, profesor la 
rente din Belgrad, publicată în revista Srpski Knjië, Giasuik 
deta an. 1910 p, 116, 14, precum şi in cartea Zivot e 
Subotića, Novi Sad 1910 p, 182). ii nega 
i La 1880, de asemenea ni se citează mulţi Sirbi studenți In Uni- 
re de ia Budapesta (Ceea ce se poate vedea in Srpski Kujizeoni 
Hasuih dela 16 Tanuarie şi 1 Mai 1910 p. 115, 705 şi in Let A > 
tice Srpske fase. 1, 1910 p. 2). j RARE E 
Prin acest tact politic al lor aşa dar, Sirbii au obținut in U 
s A ngaria, 
de încă acum 50 de ani, un puternic mijloc de cultură naţională, stia 
trul, pe care alte naţionalităţi nu-l au nici astăzi. De altfel, tactal a- 
cesta al lot şi marele serviciu național ce li-l face teatrul din Novi Sad 
se vede şi în repertoriul pieselor reprezentate aci in stagiunea actuală 
incepută la 12 Noembrie 1909 și sfirşită la inceputul lui Februarie 1910. 
Revista Letopis Matice Srpske (fasc. III şi IV din 1910) ñe dă acest 
repertoriu. S-au teprezintat 18 piese străine şi 16 ale autorilor Sirbi 
Dintre cele străine au fost 6 traduceri din frantuzeste, 5 din nemţeşte, 
2 din Shakespeare, 1 din ruseste, 1 din slovena, dar și 3 din ungu- 


452 VIAŢA ROMINEASCA 


reste, Apoi, cele 16 piese sirbeşti cu subiecte din viaja poporului lor, 
reprezintate numai intro această singură stagiune de provincie, ne 2- 
ratā numai că, in privinţa producţiilor dramatice (despre ale căror con- 
ținut şi tehnică vom vorbi altă dată), Sirbii sint (chiar comparativ cu 
noi) îndeslul de înaintați culturaliceşte, dar încă şi cit de multe prilejuri 
de hrană suiletească naţională dă Sibilor Teatrul Natlonat a! tor din 
Navi Sad. 

Apoi, poale ca rezultat al aceleiaşi tactice, mai vedem la Sirbil 
din Ungaria un inceput nelmpedecat de mişcare artistică naţională, Zia- 
tul Slovenski lug, care apare la Belgrad sub direcția profesotulul Uni- 
versității de acolo dr, Boz. Marković, în număru-i dela 22 Mal 1910 
ne spune c la 25 Aprilie c. s-a deschis la Sombor in Ungaria, între 
Sirbii de atoio, o expoziţie artistică, 

Prin inițiativa „Societăţii artistice sirbesli*, 20 de artişii şi-au expus 
acolo 113 lucrări: picturi, sculpturi, acvarele si schife,—sub patronajul 


patriarhului sirbesc din Karlovci. Această expoziţie, care se zice că ar 


fi avut prea frumoase lucrări.—în cele 2 săptămini, pănă la 9 Malc, 
cit a fost deschisă—a fost vizitată de 3476 persoane şi s-au cumpărat 
15 lucrări în valoare de 4890 teL 


De aittel, acest fact politic, dé pe urma căruia şi-au putul iniäp- 
tui, pentru cultura naţională. Teatrul Naţional în Novi Sad şi Expoziţia 
artistică din Sombor, se mal vede şi în Macedonia. Mulțumită acestui 
tact, Sirbii au dobladit şi In această provincie a Imperiului Otoman, 
peniru nevoile vieții lor naționale, ceva ce alte din nafionalititile de à- 
colo nu au, Anume, prin moderație falñ de Patriarhie—ceeace, owim as 
rață evenimentele, convine si tuturor guvernelor Turciei, adică atil. celor 
trecule autocraté ale sultanului detronat Abdul Hamid, cit şi celor de s- 
cum aie Unerilor turci—, Sirbii au de mult 2 episcopi ai lor, unul 
la Skoplje şi altul la Prizren, Prin acelaş tact, acum în urmă, în Mar- 

„He 1910, au dobindil dela Patriarhie încă un al tretiea episcop cu titlu! de 
„in paribus* pentru diocesa Debra-Veles, pe unde Sirbii au de luptat 
mult cu violențele naţonalisie ale Buigarilor, Si însuşi Patriarhul lom- 
chim I ba sfinţii, Această nouă izbindă a lor ne-a dau ca fapt inpli- 
nit-—nu numai presa sirbezscă, ca Srpski Knjig Glasuik dela 16 Mai 
1910, ci şi ziarele bulgărești, cum e Mir dcla 7 Aprilie c şi Incä ale 
noastre Rominul dela Pind şi Le Courrier des Balkans, „organul so- 
cictăţii de cultură intelectuală macedo-romină“ dela Bucureşti din 20 
Marile 1910. Ba ziarul Mir dela 4 Aprilie c., punind această isbindă 
in legătură cu vizita regelui Sirbiei Petre Karagorgevié la Constantino- 
pol, recunoaşte chiar că: „accea arală cit de mult ştiu Sirbii mai bine de 
cit noi (Bulgarii) să se folosească de situații internaţionale“. 


+ 


„In legătură cu ideea ce trebue să ni-o facem de starea Sirbilor în 


DIN LUMEA BALCANICA 4 


decbşte, cred că nu e fără de interes să pomenesc tot acum ceva des- 
pre mişcarea tinerimel lor din afara Regatului, 

Revista din Baigrad Srpski Knjizeuni Glasnik dela 1 Iulie 1910 
ne Spune ceva, care se poale pune în legătură cu cele ce am arătat noi 
despre Strbii din Sirbia In unul din numerete trecute ale „Vieţii Romi- 
Heşti*. Zice următoarele: „tinerimea sirbească din Viena şi Budapesta 
lasă în urma sa pe linerimea din Belgrad—In ceeace priveşte lucrarea 
teală şi folositoare pentru culiivarea poporului, cu toate că cea dintii 
se află în împrejurări mult mai priincioase, şi cu toate că aceasta din 
Belgrad ar fi chemată să Intreacä ea pe tinerimea din Viena si Buda- 
pesta, Toată activitatea tinerimei noastre universitare (din Belgrad) se 
reduce la creare de cluburi politice şi la agitaţii politice, Dar în Buda- 
pesta, societatea „Kolo miadih Srba” (adică „Cercul tinerilor Strbi*) 
porneşte o mare şi însemnată anchetă despre starea din toate punctele 
de vedere a tinerlmei sirbe; lar in Viena. societatea tinerimei sirbe de 
aculo, „Zora“, a începul să scoată o bună revistă cu acelaş nume şi 
organizează lucrarea ce vrea să o desfăşoare pentru impărilrea culturei 
în cele mai largi straturi ale poporului nostru”, 

Astiei vorbesc cei din Sirbla despre vrednicia tinerimei sirbe care 
se află la învăţătură in capitala Ungariei şi în a Austriei şi care e din 
Austro-Ungaria iar nu din Sirbia. 

De alilel, drept e că tinerimea aceasta sirbi din țara ungurească 
şi austriacă lucrează serios pentru neamul ei, [n acest scop ŞI sens ea 
a şi scos de curind o carte în sirbeşte cu fitilul: „Narodna prosveta, 
njena potreba, smer, rad | organizacija®, adică „Cuitura poporului, ne- 
voia de ea, ţinta, Iucritea si organizaţia”. In Introducere spune aci ur- 
mătoarele cuminţi idel: „Noi gindim şi voim ca cultura poporului sā 
lie ceva cu totul independent, în nici o legătură cu polilica de partid 
şi lipsită de orice alte influențe. Nădăjduim că poporul nostru, aşa or- 
ganizat, economicegle şi îiziceşte pulernie, sus prin cultură, nu va a- 
vea motiv să se teamă de năvala si concurența aitor neamuri" 

„Srpski Književni Glasnik”, vorbind despre această carte a studen- 
for Sirbi din Austro-Ungaria, zice: „această cane e nu numa! o foarte 
simpatică manifestatie a unui patriotism adevărat şi a Infelegerit cuminţi 
a realităţi din partea tinerimei Sirbe din Viens, ci e Incă şi o invede- 
rată pildă şi indirectă muslrare adusă tinerime! sirbe din Belgrad,* 

Trebue, de altfel, să fac aci observarea că, în deobşte, mai toate 
inceputurile de cullură modernă şi de viață națională mal intensă, le 
stirnesc in regatul Sirbiei, Sirbi duşi acolo din Austro-Ungaria şi “Ma. 
cedonia. Probă, poate, că aci trăesc elemente mat viguroase decit acele 
din regat, 


lie Bărbulescu 


Cronica literară 


Bjurnstjierne Bjoernson 


Cu Bioerastjerne Bjoemson s'a stins nu numai unul dintre cei 
mai de frunte scriitori din literatura modernă, ct şi un erou al naliunei 
sale, asupra căteia a avut o influentä covirsitoare, şi un apostol al A 
menirii, al cărui glas s'a ridicat în publicistica internațională peniru toate 
chestiunile mari şi generoase, Opera sa literară este numai o parte cia 
activitatea lui socială şi înriurirea lui se datoreste acestor scrieri tot att 
cit şi însuşirilor sale de agitator, conducător şi educator al mulțimii, In 
amintirea tuturor celor care Tau cunoscut a rămas vie imaginea acestul 
uriaş de nord, cu privirea limpede şi pătrunzătoare, lipsit de orice scep- 
ticism, plin de un optimism sănătos, plin de incredere tn visele sale 
generoase despre un viilor de pace şi frätie, plin de credinţă pentru i- 
delie democratice şi puterea personalităţii de a se afirma şi a-şi realiza 
credinţele. Cu această personalitate, omul cunoscut Europei ca un mate 
literat, a fost peniru poporul său, timp de cincizeci de ani, încarnarea i- 
deilor, entuzlasmului şi aspirațiilor sale cele mai puternice, simbolul A 
fietului său, cu toate însuşirile şi lipsurile sale caracteristice, El a tăi 
cu poporul său clipele cele mai însemnate din vista sa publică gi so- 
claië, dindu-le puterea de expresie şi intensitatea geniului său de agl- 
tator şi orator. Din anul 1859, Maiu 17, cind, cu ocazia aniversării con- 
Stitufiei, manifesteazä în străzile orsşului Bergen cs naflonatist, raliind 
toată Norvegia la strigătul „Norvegia a Norvegienilor*, pînă în anul morţii 
sale (26 April 1910), poporul norvegian s'a supus stäpiniril sale sufietesti 
şi el a fost adevăratul său conducätor, Viking“, cum le plăcea Norvegi- 
enilor să-i zică, identificindu-l cu vechii săi şefi din lrecutul croice, Aves 


CRONICA LITERARA 455 


o fire de apostol, darul de a predica, de a electriza mulțimea, de a a- 
demeni toate sulletele şi a le aduce in serviciul cauzei pe care o apăra, 
'gnorind pe cei ce nu-i împărtăşau părerile şi atăcind cu energie şi fără 
crjare pe adversari, Toată Norvegia se trezeşte la glasul său, dar mai 
skes tinerimea din şcoli, viaţa din universităţi, care de multi ani vege- 
ta în nepäsare şi apatie ca un organism mort, în care cursurile se fä- 
ceau în mod mecanic numai in vederea examenelor şi certificatelor. Ca 
preşedinte al asociajinnei studenţilor, cl, studentul foarte mediocru de 
ocinioară, cu darul lui oratoric plin de putere şi varietate, cu vocea lui 
puternică şi plină, cu acea ştiinţă a realităţii care i-a făcut durabil sac- 
cecul obținut prin talentul Jul de orator, trezeşte sufletul Norvegiei la o 
viată nouă, propovădueşie noua sa religiune morală şi democratică şi 
cesfăşură o activitate miraculoasă şi uimitoare, Conterinţi şi discursuri 
în toată Norvegia, în care întră în strinsă legătură sufletească cu tot po- 
peral său, director al unei foi periodice, director de teatru, director al 
unai jurnal, organ al stingei din Kristiania, la 28 de ani, pe lingă a- 
ceastă viață plină de activitate, are şi reputația stabilită a unuia dintre 
ce! mai mari scriitori ai țării sale, 

Naționalist înfocat, el a fost partizanu] cel mal hotărit al rupturii 
dintre Suedia şi Norvegia, cu toate acestea, zice Brandes, „nici odată 
n-a rostit un cuvint jignitor sau nedrept câtră Suedia”, Mai presus de 
rajonalismul său a fost ideia de solidaritate de rasă, care l'a făcut să 
cheme pe poporul său şi pe Suedia în ajutorul Danemarcei, zdrobite de 
Germania, iar în lupla pentru inlocuirea idiomului danez, räspindit in 
Norvegia de mai bine de patru secole, prin dialecte norvegiene, după 
ce a şovăit o clipă, a refuzat de a se alla cu naționaliștii şi a rămas 
partizan al idiomului danez, Aici se văd calitățile care au făcut din a- 
cest profet si agitator şi un „Şei" luminat şi priceput, totdeauna cons- 
tient de realitate, El șia dat socoteală că a suprima acest idiom, in 
core s'a cristalizat cultura şi viaţa suiletească a donă popoare unite timp 
de patru secole, este a da indärät cultura Norvegiei, însă a înţeles în 
cela; timp ce viaţă nouă poate căpăta această cultură din elementele 
‘imprumutate dialectelor naţionale şi fără a râminea purist ca Ibsen, fără 
a t chauvin ca naționaliștii neinduplecaji,a introdus în stilul şi ortogra- 
iia sa reforme scoase din acest izvor. Desele lui călătorii în străinătate 
$ mai ales la Paris, au dat spiritului lui acel ceva larg, comprehensiv 
+: milădios, care l'a Impedecat de a cădea in greşelele sectarismului şi a 
ingustimei de vederi a omului luctind întrun cerc închis, în spiritul şi 
pentru spiritul unei națiuni mici. 

Toate chestiunile mari din omenirea întreagă ti pasionau, şi de a- 
ctia îl vedem luptind cu hotărire în afacerea Dreyfus şi ridicind glasul 
în apărarea Rominilor impotriva apăsării Ungurilor, luptind cu aceiaş foc 
petru realismul în literatură, pentru idealul soclatist, pentru feminism, 
pentru republicanism şi pentru despărțirea de biserica luterană 


456 VIATA ROMINEASCA 


ortodoxă, pentru moralitatea sexuală, susfinind că omui prin fire e mo- 
nogam şi pentru educația şi mai ales organizaţia învăţămintului primar, 
pentru chestiile cele mai generale ca şi pentru amănunţimile cele mai 
speciale. Pentru fiecare din aceste chestiuni care-l preocupan, pe care 
le studia şi le împărtăşea Imediat poporului său, ţinea discursuri, lăcea 
conferințe şi scria opere literare, romane, nuvele, piese de teatru, Aşa 
de pildă piesa O mânuşă, a fost scrisă pentru a proclama unitatea in 
morala sexuală. „De ce, zice autorul, femela trebue să răspundă cînd se 
mărită de trecut şi viitor, pe cind bărbatul numai de viltor ?* In „Re- 
gele", e criticată regalitatea, atătind, că cu toată bunavointa, un rege nu 
poate fi democrat. In romanul „Oraşul şi portul sint impodobite cu 
steaguri", e pusă problema eredității şi a Instrucţiunei şi mai ales pro- 
blema instrucţiunii femeii, căci acest roman e istoria unei şcoli de fete 
create în mijlocul dusmäniei opiniei publice, luptind cu această dusmä- 
nie şi izbatind până în cele din urmă, In romanul „Magnhild, vot- 
beste de imoralitatea căsătoriei fără dragoste, pe cind in piesa de teatru 
„Laboremus“ vrea să dovedească că nu sintem pe lume peniru a iubi, 
ci pentru a lucra. Toate aceste chestiuni Insă care se frămintă în st- 
fletul lui, nu sint decit lefele unuia şi acelaş suflet, in care adincul ide- 
alism nordic se leagă foarte strins cu un puternic realism, şi-şi găsesc o 
expresiune măreață în viața şi opera scriitorului, 

Ceia ce face însă unitatea şi caracterul lui Bjosmson e democral!s- 
mul său, sirinsa lepălură dintre sulletul lui şi sullelul ţăranului. Nici 
intro țară din lume ţăranul nu a înţeles mai bine şi mal iute Impor- 
tanta rolului fui politic şi social; prin copilăria lui și prin origina sa 
aproape țărănească, sufletul lui Bjoernson se simle foarte aproape de a- 
cești ţărani, atit de pricepuţi în afacerile practice şi cu un simţ atit de 
ascuțit al realităţii, alături de pornirile acele neinvinse spre misticism ; 
el are ca şi ei simțul realuini, spiritul religios şi credința in rolul pe 
care clasa ţărănească e chemată să-l joace În soarta fârii sale, Are spi- 
ritul acela naiv şi puternic al ţăranului, darul de a cugeta în idei simple 
şi de a interpreta aceste idei simple ale poporului, pornirea dea se a- 
bale dela ideile primite ca idei oficiale, adică pornirea ţăranului scandi- 
nav de a fi „eretic“, de a avea credințe si idei proprii şia ținea la ele ca 
la nişte adevăruri neindoelnice, cucerite prin propriile forțe, pornire care 
a dat naştere mişcării religioase din Scandinavia şi nenumăratelor sale 
secte. El are în sullelul său individualismul instinctiv care face pe ţă- 
ranul suedez să caute în credinţele sale religioase, in misticismul său, 
nu extazul, ce înmone inimile, nici dogmatismul mecanic, care le usucă, 
ci puterea şi libertatea personalităţii, conştiinţa mai clară a răspunderii. 
In eloquenta sa e acel lirism, acel orgoliu şi energie interioară care face 
fondul oamenilor acestora, ce-şi iau toată ştiinţa şi toată înţelepciunea 
din Vechiul Testament şi în acelaşi timp toate splendorile imaginaţiei ce 


CRONICA LITERARA 457 


a creat legendele Scandinaviei, Peer Gynt al Jul Ibsen şi opera Selmei 
Lagerlüf. 

Lectura operei Selmei Lagerial şi cunoştinţa istoriei luptelor reli- 
gioase din Scandinavia şi a spiritului ei religios, pot arunca o lumină 
mai vie asupra personalității lui Bjoernson gi ne pot da lămurirea tun- 
gilor şi arzitoarelor lupte religioase, ce au absorbit activitatea lui Bjoern- 
son şi care sint de mirare la un om cu cultura lui europeană. Dincele 
mai vechi timpuri Scandinavii au fost un popor religios şi superstitlos 
şi totuşi imprejurärile istorice au favorizat aici introducerea crestinis- 
mului sub forma luteranismului, Lästhd alegerea pastorului la votul cre- 
dincioşiior, această religie a impăcat credința nouă cu vechea libertate 
parlamentară a ,tingului*, dar nu i-a dat însă acel ceva misterios ce tre- 
buia să vorbească şi imaginației şi firii lor superétiloase şi religioase, 
A introdus însă în formele izolate, în acea singurătate zdrobiloare a ier- 
nelor scandinave, Biblia, în care sufletele vechilor Scandinavi, de care 
popoarele de Nord rideau zicind că „stau acasă pentru a-şi linge nitas 
rele şi pietrele de sacrificiu“, nu înțelegeau decit che ceva pe ici pe 
cole, dar găseau, tocmai peniru aceasta, în ca interpretarea naturii fn- 
conjurătoare, atit de plină de fenomene miraculoase, Aceasta a făcut să 
se nască de timpuriu lupta între biserica de stat prea rafionalisiä şi po- 
porul scandinav, acel spirit de erezie despre care am vorbii, acea mis- 
care religioasă care a dat naştere la secte nenumărale, la perseculii şi 
fenomene de histerie religioasă, dar cărora în mate parte Scandinavia le 
datoreşte ridicarea ei morală, răspindirea instrucţiunii şi acea preocu- 
pare generală de chestiunile religioase la toţi țăranii, despre care vor- 
beşte André Bellessort în articolul său „Voyage en Suéde“ din Re: 
vue de Deux Mondes (1 lulie 1910). Ca edusator al mulţimii, ca re- 
prezentant al spiritului acesta țărănesc, cu care era aşa de strins intu- 
dit, nu se putsa ca Bjoernson să rămte Indiferent la chestia religioasă şi 
la emanciparea bisericii de luteranismul ortodox. 

Toate sforțările lui sint ca cultura occidentală, pe care sufletul lui 
mare şi-o asimilase în Franţa, Germania şi Italis, să pătrundă în cultura 
Norvegiei şi nu In o pătură subţire, pătura cultä dela noi, ci în masa 
întreagă, Poporul acesta, deprins pe de-oparte din predicile taice ale 
pastorilor săi, ce ades erau profesori universitari, a-şi asimila adevărurile 
ştiinţifice cu multă uşurinţă, tar pe de alta, deprinşi a se innâlja la o 
mortalitate superioară prin spiritul religios şi mistic, găsi in Bjoern- 
stjerne Bjoernison educatorul desăvirşii care 1i trebuia. Toată activitatea 
lui, tot ce scrie, tot ce gindeşte, tot ce este el, se adresează poporului, 
pentru a-l mişca, a-l Innälla şi a-l cuceri, În activitatea aceasta de c 
ducator nu se putea, deci, ca chestia religioasă să nu ocupe un loc im- 
portant. Ea reprezintă opt ani de polemică, piesa de teatru „Peste pu- 
ferile omului”, care atinge sublimul in partea intii mal ales, şi romanul 

8 


458 VIAȚA ROMINEASCA 


său „Căile Domnului“, în care eroul, d.rul Kalten, este însuşi Bjoern- 
son, şi care e privit printre cele mai reuşite opere ale lui, 

Ceia ce incintă în această activitate înfrigorată, în aceste lupte şi 
polemici continue, în această personalitate de profet şi luptător, este 
lipsa de animozitate meschină, lipsa de sectarism îngust şi mişcarea 
largă a ideilor, comprehenziunea liberă de prejudecățile democratice, tot 
alit de jignitoare şi antipatice caşi cele reacționare, şi acea suflare tar- 
gä de simpatie care-l face cătră slirşitul vieţii să-şi trateze adversarii cu 
atita blindeţă şi märinimie, El a făcut să pătrundă în Norvegia sufla- 
tea arzătoare a entuziasmului său, a trezit la viață mai innaltä şi mai 
intensă întreaga Norvegie şi a făcut să străbată departe în masele po- 
porului său, pe lingă aspiraţiile morale mai innalte, şi gustul şi admira- 
ţia pentru operele de artă. Artist în toată firea lui, îndrăzneţ dar plin 
de prevedere in acelaşi timp, el apare din primele sale articole, şi mai 
ales acele de critică dramatică, deplin stäpln pe chestiile pe care le tra- 
teazä, iar prima sa Incercare literară, acela ce a văzul lumina după ce 
multe altele au fost distruse fără milă de autorul lor, „Synnoede Solbak- 
ken" apare dintr'odată ca o operă desăvirşiiă, plină de originalitate şi de 
putere. Subiectul acestei nuvele este o idilă țărănească şi ea rămine dim- 
preună cu ,Veselul strengar* (tradusă In Biblioteca Minervei), „Marșul 
nupțial*, .Arne*, etc, toate povestiri din viaţa ţăranilor, printre operele 
lui cele mai însemnate şi mai populare. Caşi Selma Lagerlöf sufletul 
lui e plin de poezia populară din legendele sau „saga“ poporului său, 
şi nimeni n'a ştiut să redee mai viu sufletul acestui popor şi poezia mă- 
reaţă a ţării sale, decit aceşti doi literați, 

Calitățile lui personale, entuziasmul, vioiciunea, darut de vorbă, Il 
fac să fie din cea mai fragedă tinereță farmecul întrunirilor de literați. 
II găsim întotdeauna in strinsă legătură sufletească cu tot ce e mai în- 
semnat ca cugetare şi talent, La Cristiania, e cu poeţii Vinje, Munch, 
Welhaven, etc; în strinsă legătură de prietenie cu familia pictorului da- 
nez Fritz Thaulow, asupra cărula are o influenţă netăgăduită din prima 
lui tinereţă. Pentru Ibsen a fost dela început un prieten devotat, a că. 
rul generozitate a fost intotdeauna gata sa dee o mină de ajutor vieții 
încercate a lui Ibsen, cu toate certurile ce se pare că sint datorite firii ciu- 
date a lui Ibsen. Grieg, compozitorul, serie muzica pentru un poem al 
lui Bjoernson, Ii consacră pagini pline de emoție in amintirile sale şi e 
alături cu el în lupta pe care acesta a duce pentru arta dramatică, ca 
director de teatru şi autor. La Paris, cunoaşte pe Strindberg şi dă asu- 
pra acestui spirit atit de deosebit de al său o apreciare imparţială şi plină 
de pătrundere. Pretutindeni, străluceşte ca un focar de lumină vie şi 
binetăcătoare. 

In tot timpul lungii sale activităţi—79 de ani, al optzecelea a fost 
o lungă agonie—el rămine scriitorul itustru cu cultură europeană, crea- 
torul plin de putere pănă în ultimul moment, temperamentul întlăcărat şi 


CRONICA LITERARA 459 


luptătorul neobosit. In anul care a precedat moartea sa a scris 0 co- 
medie plină de vervă şi tinereţă, iar primul atac al boalei ce trebuia să-l 
tăpue ba surprins In plină pregătire electorală, cind era gala să intre 
In lupta, împotriva naționaliștilor şovini, partizani al limbii ţărăneşti, 

Acesta e omul care s'a impus admiratiei şi mirärti Europei, ca o 
meaşteptată revelaţie a spiritului acela al Nordului, de pe malurile fjor- 
durilor şi fjelurilur, din ţara cu pustiuri de ghiatä şi zăpadă, cu aurora 
boreală şi soarele din miezul nopții. 


Izabela Sadoveanu 


gg mt 


Cronica ştiinţifică 


Din ereziile ştiinţifice ale d-lui Dr. L. Cosmovici, profesor la Fa- 
cultatea de Ştiinţe din laşi 


(Drmsre) 


CONCLUZIURI 


Am arătat în două croniei precedente !) principalele greşeli de Fi- 
ziologie, care se găsesc în tratatele didactice ale d-lui Dr. L, Cosmo- 
vici, Urmările acestor articole s-au manifestat sub trei forme : 1) un răs- 
puns, pretins științific, în „Arhiva“ ; 2) un articol trivial în ziarul ,Eve- 
nimentul* 3) un proces fnnalntea Curţii cu jurati din laşi. Sint nevoit 
să mă ocup de această activitate a d-lul Dr. L. Cosmovici, intrucit ea 
permite formularea unor concluziuni definitive în ce priveşte știința si 
buna credință a acestul profesor universitar. 

Chestiunile, pe care cu le-am semnalat, ca gresit expuse In cărţile 
didactice ale d-lui Dr, L. Cosmovici, sint dintre cele mal elementare, şi 
dacă d-sa deschidea tratatele clasice, cu bună credință, putea să se con- 
vingă repede despre temeinicia celor susținute de mine. Din răspunsul 
d-sale, mai mult injurios decit științific, publicat in „Arhiva“, reesă c 
a ticut în adevăr apel la astfel- de tratate, nu însă pentru a se servi 
de lumina lor, ci pentru ale consiringe să-l susțină. Vom vedea dacă m 
reuşit în această Intreprindere. D. Dr. L. Cosmovici se sileşte să dove- 
dească prin citeva citaţii din autori, că am criticat pe nedrept cărțile 
d-sale. [ s'a părut chiar că a gâsit apărare cel puţin pentru unele puncte- 
într'un tratat de Fiziologie, D. Dr, L. Cosmovici s'a afirmat însă îndea- 
uns ca Înzestrat de o abilitate deosebită în interpretarea textelor; de a- 
cela nu vul lăsa necercetale principalele d-sale citaţii, 

Reiativ la compoziţia substanțelor albuminolde a căutat în tratatul 
de Fizioicgie a lui Beaunis (1888) şi zica: 


Pi — 


1) Viaţa Remincuseï, No. 5 (Mai 1909 si No. 9 (Septembrie 1909), 


CRONICA ȘTIINŢIFICA dit 


âtuneca săi spun că Beaunis spene că fosforul nu se află niclodatä în eom- 
positis albuminei, Apoi citonză : „Elles ne contiennont pas du phosphore”; la 
phosphore qu'on leur atribue, provient de la léelthine qui est souvent mélan- 
ste aux albuminotdes et donteossubstances étulont incomplètement déburassées*. 


Deia 1888 şi pină la 1903 cunoştinţele asupra constitufiunit sub- 
Stanfelor albuminoide s'au îmbogățit mult, S'au putut distinge grupe cu 
caracter. bine definite, printre care nucleo-proteldele, Acestea conţin fos- 
for, care face parte din molecula lor, contrar celor susţinute de Beaunis, 
după care fosforul ar proveni numai din lecitine, cu care sint amestecate 
substanţele albuminoide. Despre toate acestea insă d. Dr. L, Cosmovici 
este cu totul străin, 

In cartea d-lui Dr, L. Cosmovici se zice: 


în fine în locul al treilea sint substantele grase, ca so deosebesc do toate 
celalalte ao aceia că nu sint preffcute de tubul digestiv ci numai stărimate 
turo, portirizate aşa că pot troce do-adroptal în singo*, 


In răspuns zice : 
„Eu span că cea mni mare parte din grăsime troce porfrizuti",.. 


Aşa se spune în textul citat mal sus? Acolo nu se recunoaşte 
altă transformare a substanțelor grase în aparatul digestiv decit portiri- 
zarea. Aceasta e greşală am zis eu, căci grăsimele sînt şi saponilicate 
în acest aparat. 

In ce priveşte aciiunea salivei asupra secrețiunii sucului gastric, 
descoperire proprie a d-iul Dr. L. Cosmovici, d-sa mai dă în răspuns 
următoarea lămurire plină de interes: 


„Pasaziul e din capitolul, „fenomenele chimice alo digostiunei* si nm in 
vodere să atrug luarea aminte n protesorilor să invote pe elovii lor en să 
se mestece bine în gură sp, ex. piinen, căci amilaceele nu pot fi atacate in- 
trun medin acid si cum în mod mecanie şi pe enle rofexă se adună în sto- 
mac malt suc acid acele alimente amilaceo se vor găsi intrun mediu nefa- 
favorabil lor*?12 


D-rii Toinette şi Argan dela Facultatea lui Molière ar fi răspuns 
mai bine, 

Tot aşa şi cu chestiunea peptonelor în singe, d, Dr. L. Cosmo- 
vici se face forte să discute şi caută argumente tot în tratatul lui Beau- 
nis dela 18881?! 

Ca profesor universitar ce e, d-sa a înțeles, se pare, gravitatea confu- 
ziunii ce face intre hidrocarbure şi hidratii de carbon şi atunci aleargă la tra- 
tatul de Chimie elementară al d-lor Istrati şi Longinescu şi ne trimete 
la pag. 320, unde aceşti autori susțin că interpretarea dată termenului 
de hidrat de carbon este greşită. Se spune însă undeva în această carte 
că substanțele cunoscute sub acest nume ar fi hidrocarbure? La pag. 


469 VIAȚA ROMINEASCA 


235 a cărţii d-lor Istrati şi Longinescu, se definesc hidrocarburele astfel : 
Prin hydrocarbure Ințălegem corpii care sint constituiți numai din 
carbon şi hydrogen*. In hidraţii de carbon este însă şi oxigen. 

Să mal spună d. Dr. L. Cosmovici că n'a sosit timpul ca să se 
înscrie din nou In cl, I la gimnaziu.. * 

Mai sint şi alte perle în răspunsul d-sale, Aşa, la pag. 356 (,Ar- 
hiva*, No. 9, din Septembrie 1909) se zice: 


„Cum trecerea singolui prin pereţii capilarelor este o vsmoză? Unde 
sint cele două lichide ile, condiţie sine qua non en să spunem că 0s- 
moza aro loe* P.. 


Si cind eu spun d-lui Dr. L. Cosmovici, că dela 1880 doarme în 
truna, d-sa se supără, se agită, înjură şi mă chiamă innaintea Curţii cu 
juraţi din laşi pentru calomnie prin presă. N'a auzit pină azi că există 
Intre elementele diferitelor organe un mediu lichid, zis plasmă intersti- 
țială, care provine din cea sanguină. Din această plasmă celulele îşi 
iau alimentele necesare și oxigenul, şi In această plasmă ele varsă pro- 
duşii, care rezultă din activitatea lor funcțională. Se înțelege atunci 
că se tace un schimb continuu de materiale intre plasma înterstijială, 
singe şi limfä, în care schimb se petrec fenomene de osmosă. 

Asupra celorlalte chestiuni menţionate în articolele mele, d. Dr. 
L. Cosmovici nu poate da alt răspuns decit că am luat înțelesul cuvin- 
telor ad-literam. Nu e decit un înţeles pentru o chestiune, cind cineva 
o cunoaşte. Cind însă e străin, cum e cazul d-lui Dr. L. Cosmovici, as 
tunci toate absurditätile pot fi date ca înțelesuri. 

Să plinge d-sa că n'am citat autori în articolele mele. Chestiunile 
discutate de mine sint dintre cele clasice şi elementare, lesne de găsit 
In orice tratat. 

Pentru a dovedi aceasta, voi arăta că tot ce am susținut în arti- 
colele mele se găsea In tratatele clasice existente la publicarea cărţilor 
d-lui Dr. L. Cosmovici, şi pe care d-sa le-a ignorat: 

1) Am spus d-lui Dr. L. Cosmovici că nu cunoaşte organizaţia 
protozoarelor, căci sint printre ele unele care au anume părți ale corpu- 
lui diferenţiate In vederea alimentaţiei, 


Fuas Delage, Traité de Zoo concrète 1896, vol I, p. 404: „A l'ex- 
trémité inférieure du péristome la sa transforme en un canal qui 
plonge assez brusquement dans les parties centrales du co et 


trajet, s' brusquement, laissant l'endoplasme à mn: au fond de 
e fi e ge est le pharynx. Son orifice d'entrée au fond du piristome 
e a Douche. 


2) Am spus că pe nedrept desconsideră d, Dr, L. Cosmovici 
nervii hipoglos şi coarda timpanului, care fac parte din inervajia limbii. 


Van Gehuchten, Le ème nerveux de l'homme, 1895, p, 84: „Par sos 
terminales, le nerf hypoglosst mnerve tous les muscles de la langue“— 


CRONICA STIINTIFICA 463 
mm it 


p- 989: „e qui est certain, c'est qu'après la section de la corde du tyn 
eg Mare piran les rugi neaga pons ne sont plus ore tri 

ers antérieures A 
renferme done des fibres pe fat Malais Se uzata me aa a 


3) Am spus că greşejte d, Dr. L, Cosmovici cind susține că toate 
albuminoidele conţin fosfor şi săruri, 


Frédéric et Nuel, Eléments de Physiologie humaine. 18 19:1 
malières albumingides vraies ou Matières pus * pro mc dites. Les 
substances albuminordes sont formées do: C. HAL et S. p% li 
Nucleines, substances riches en phosphore". 


4) Cu privire la grăsimi am spus că ele sint nu numai emulsio- 
nate, dar şi saponificate in aparatul digestiv. 


Frédériey et Nuel, Eléments de Physiologie humaine. 1893, p, 288: „Le 
ferment saponifiant, découvert pur CL Barnard, jouit de la priété de dédou- 
bler les Braisses (par un phénomène d'hydratation) en glycerine et acides 
Eras; ceux-ci s'unissent à Valcali pour former des savons. 


5) Am spus că e greşala din partea d-lui Dr. L. Cosmovici cind 
confundă pepsina cu Labferment, zis şi presură sau chiag. 


Frédérieqg et Nuel. p. 221: „Les constituants les plus importants du 
suc gustrique sont: l'acide eblorhydrique, et parmi les matières organiques, 
~ La er aata et le ferment de la presure ou du Lab (Hammarsten, 


6) Am spus că explicarea dată de d. Dr. L. Cosmovici asupra se- 
crefiunii sucului gastric (provocată după d-sa prin alcalinitatea balelor) 
este o monstruozitate. Secreţiunea acestui suc este intermitentă, pecind 
acea a salivei (numită bale de cäträ d, Dr. L. Cosmovici) este conti- 
nuă. Alimentele sint excitantul principal al acestei secrețiuni, 


Morat et Doyon. Traité de Physiologie. 1900, vol. 4, p. SG: „La sé- 
crétion du nuc gastrique est intermittente. Elle est liée a ln Bigestion. pri se 


gastrique peut êtro multiple. La vue seule des alimenta, le souvenir ou le 


pas- 
sage dos ingesta à travers les promitres voies digestives joint à l’exei 
sychique, exerce l'influence la plus manifeste.— Pawlow A ch qu'il pr 
un réflexe compliqué où interviennent les sens (ln vue, l'oute, | 


vât) le désir des uliments et la sensation de satisf 4 
e Vingeation de ceur-ci*, n sa action et d'agrément lors 


7) In ce priveşte pepionele, am spus că ele nu se găsesc nici 
chiar în singele vinelor mezenterice, aşa de repede sint transiormate 


cati og os lor. Cind sint introduse de-adreptul în singe, sint 
vuri. 


464 VIAŢA ROMINEASCA 


Frédériey et Nuel, Elèmonts de Pi one 2} humaine, 1993, p. 264 et 

265% „Minis la peptone et ln propeptone formées dans l'intestin ne parais- 

sent pénétrer comme telles que pour une part fort minime, dans le torrent 

do la vireniution.—Le sang d'un animal en pleine digestion n'en contient 
pa du tout, ou men contient que des traces fort minimes (Sehmidt-Miil- 
cim, 18579} 

Nous savons aa contraire quo la peptone injoctèe directemont dans le 
torrent circulatoire eat rapidement exeretée par les reins et ne falt dans le 
sang qu'un ns ep de courte durée, La peptone (propoptono) introduite de 
cette façon, agit comme un violent polson“, 


8) Am spus că la formarea fibrine? iau parte 3 substanțe: tibri- 
nogen, săruri de cal:lu şi fennentul fibrinei. 


Lridérieg ot Nuel, Eléments do Physiologie humaine. 1533, p. 38: „La 
„roduction de la fibrine suppose la présence simultante, en solution aquouse, 
u Bbrinogéne, du ferment de la fibrino ot d'ano petite maantite d'un sel de 

calciom ou de strontinm* (Groon, Arthus), 


9) Era greşeli din partea d-lui Dr. L. Cosmovici cind a scris că 
globulele roşii de proteu măsoară 0*/m6. Ele au au decit O™/m OS sau 80 a. 


Mathias Duval, Précis d'Histologie. 1497, p. 620: „Nous avons vu que 
les globules de ln grenouille ont une longueur de 22 ( (grand axe de lel- 
lipse); cotto lougaenr est da 30—40 [+ chez le triton, de HD e chez le proté 
et onfin de 90 p. ches l'amphluma”. 


Am spus apoi că nol vedem bine şi corpuri mai mici ca îm/m, 
cam pină la Om/m, 1, care poate fi considerată ca limită a vizibilităţii cu 
ochiul îiber. 


D. Arsonnal, Chauvonu, Gariel Maray. Physique biologique. 1008, vol, 
I. p. 966: „Pour un ooil normal, cet angle correspond à an diametre 
parent de 1’, c'est-à-dire å une inmage rétinienno de 0 m.m. OMS, La d 
tanco minimam des détails que sépare un oeil normal visant à 30 e. m. est, 
pur conséquent, d'environ ‘/1 dé millimètre“, 


10) Este greșală din partea dlui Dr. L, Cosmovici cind spune 
că în țesutul conjonctiv nu sint vase limlatice, Origina lor este chiar 
În acest țesul, am spus eu, 


Mathias Duval. Précis d'Histologie, 1897, p. 735; „Cas risouux eupil- 
laires (este vorba despre areolo limfatice) sant partioulitrement 
dans lo tissu rr mega qui forme lo dorme de la peau et de ses derivés, 
dans le chorion des muqueuses, dans le tissu conjonetiv des glandes*, 


11) Tot greşală este din partea d-lui Dr. L. Cosmovici cind cone 
fundă serul cu plasma. 


Mathias Duval, Précis d' Histologie. 1897,p. 007: „Ainsi dans le sang 
nous dovons distin : les éléments unatomiques figurts (globules rouges 
et blanes}, ln fi et lo sorum; l'ensemble do ln fibrino ot du serum, 
avant la séparation de la fibrine, constituait le plasma; et nous ne saurlons 


CRONICA 8TIINT.FICA 455 


trop insister sur ca falt que co tormo plasma da sang se rapporte au sang 
vivant; dans la partie liquide du sang mort, coagală, îl ne saurait plus âtre 
question de plasma, puisque celui-ci s'est dédoublé en fhrine et seram". 


Tot greşiiă am zis eu că este şi cînd pretinde că ar exista comu- 
nicări directe intre vasele sanguine şi cele limfalice, 


Mathias Duval, Précis d'Istologie, 1897, p. 673: „IL est evident que co 
sont là los patits orifices par lesquels saut sortis los globules blanes, que cas 
orifices out été produits an moment mime de cə passage ot par ce passage, 
qu'ils ne priexistent pas à ce passage et peuvent se former après lai, par lo 
simple fait de l'élasticité (contractilité ?) des collules qui comble la perte 
de subatanee, 


12) Constitujiunea chimică a ureei a fost dată greşită de cătră d. Dr. 
L. Cosmovici, Ea este următoarea: CO An Hu. 


Frédériey ot Nuel, Eléments de Physiologie humaine, 1894, p 27% 
„Uria=CO Axe H”. 


13) Am spus că sintonina sau albumina acidă este primu! termen 
al transformării albuminoidelor sub acţiunea sucului gastric. 


Frédérieg ot Nuel. Elimenta de Physiologie humaine. 189%, p. 229: 

„La pepsiné en solution acide jouit de ln propriété de ririh okena les 
substances albuminotdes on syntonite ou albumino acido (parapeptone de 
Meisner) d'abord, puis en propeptone ou ulbumaosa ot finalement en peptone” 


14) Am spus că gresesle d. Dr. L. Cosmovici cind deosebeşte în 
sistemul nervos două feluri de elemente: celule şi tubi nervoși, Ele- 
mentul fundamental! al acestui țesut este neuronul, adică celula nervoasă 
<ü toate prelungirile sale, 


Mathias Duval. Précis d'Histo'ogie, 1897, p. 71% „Bien plus, pur la 
suite de l'étude de ces parties, nous serons mêmo nments à reconnaitre qu'il 
n'ya duns lo système norveax qu's: seul élémont anatomique, la cellule dont 
les fibres nerveuses sont les prologomonts", 


15) D. Dr. L. Cosmovici a greşit cind a scris că nervii ce nasc de 
pe bulb vor fi sau numai sensitivi sau numai motori; sint şi nervi bul- 
bari mixti, şi anume pneumogastricul, gloso-faringianul şi trigemenul, 


Van (jehuehten. Le système nerveux do l'homme. 1819, p. 345. «Clan 
quo nerf pnoumogastrique présent doux noyaux d'origine, l'un ie sa partie 
motrico ot Sed poeri să partio eri de 

„pe 497, le glosso- ngien ou nouvlème paire des 4 e 
nions est un norf mixte, À la fois sonsitii et moteurs. E pus" dou 

k »P 401 „La nerf trijumeau est un nerf mixte zil a done doar povaux 
d'origine: an noyaux central pour sa partie motrice èt un noyaux périphéri- 
que pour su partie sensitive". 


16) Am spus că tubii netvoşi care formează rădăciaele posterioare 
îşi au origina în ganglionii spinali. 


466 VIAŢA ROMINEASCA 


Van Gehuchten. Le Système nerveux de l'homme. 1893, p 244: „Les 
fibres sensitives de lu racine postérioure ont leur cellule d'origine dans le: 
ganglion spinal“, 


17) Relativ la structura retinei, am spus că descrierea dată de d. 
Dr. L. Cosmovici (retina este formată din tubi nervoși care se intorc cw 
capetele lor în afară) este erezie științifică, In retină se găsesc celule 
nervoase așezate în trei rinduri principale ; 1) celule vizuale cu bastonage, 
şi conuri ; 2) celule bipolare ; 3) celule gangliunare, din care pleacă fibrele 
nervului optic, 


an Gehuchten, Le Sy:tme nerveux de l'homme, 1893, p. 474: „La 
méthode de Golgi a montré que la rétine ost formée essentiellement, chez 
tous les vertebrés, de trois couches d'éléments nerveux superposés : 
1) La couche des cellules visuelles 
2) La couches des cellules bipolaires. 
3) La couche des cellules ganglionnaires. 


18) Am spus că greşeşte d, Dr. L. Cosmovici cind crede că gli- 
cogenul produce numa! căldură, iar energia cinetică se dezvoltă prin alte 
căi, dela alte sorginţi, 


Morat et Traité de physiologie vol. 3, p. 365: La sub- 
stanea qui fournit l'énérgie musculaire, Tous ces documenta rassemblés 
les physiologistes... concordent en somme à oxelare les albuminotdes du nom 
des substances dont la destruction directe et immédiate fournit au système 
musculaire l'énérgie nécessaire à son fonctionnement*, 


şi la pag. 366, acelaşi autori zic: 


„La substanco immédiatement disponible qui fuit face à cette dépense 
est un hydrate de carbone et cet hydrate de carbone, à mesure qu'il se dé- 
troit chez l'animal non alimenté qui travaile, est récoustitué par ano oxydation 
rudimentaire des graisses”, 


19) Am spus d-lui Dr. L. Cosmovici că în muşchi se găseşte gil- 
cogen | pănă la 1% la sută. 


Morat et m. Traité de physiologie. vol, I p. 185: „Ze mlycogène 
tissulaire. Les muscles en peuvent pres pă 1 & K p 1002 


20) Tot greşală am spus că este şi cind d. Dr. L. Cosmovici a- 
şază în măduvă corpurile olivare accesorii; ele sint în bulbul rachidian. 


Van Gehuchten. Le Système nerveux de l'homme. 1893, p, 301: „La 
structure interne de l'arrière-cerveau, 

En décrivant l'organisation externe du système nerveux central, nous 
avons vu que l'urrière-cerveau est la partie de l'axe cérébro-spinal de 
l'adulte qui est comprise entre la moelle epinière et la protuberance annu- 


şi la pag. 314 din acelaşi tratat se zice: 


CRONICA STIINTIFICA 461 


„Dans cotte dernière apparaissent deux masses grises nouvelles. L'in- 
terne se puésente sous la forme d'une lame légérement replite limitant en 
arrière les fibres de la pyramide antérieure. On Vappile quelques fois le no- 
yaux pyramidal plus souvent l'olive accessoire interne; l'externe est - 
coup plus petite; elle constitue l'olive accessoire externe", 


21) Am spus d-lul Dr. L, Cosmovici cä a considera splina ca o 
glandă compusă, dar neperfectä, cum face d-sa, este erezie ştiinţifică, 
Splina este un organ care aparține aparatelor circulaţiunii sanguine şi 
limfatice, 


Mathias Duval. Précis d'Histologie, 1897, p. 757: „On ne saurait mieux 
placer l'étude de la rate qu'après celle du sang, de la m y” et des gün- 
glions lymphatyques; en effet ses fonctions sont rélatives à l'évolution des 
éléments figurés du sang ot de la lymphe; et d'autre part sn structure prò- 
sente les nm grandes analogies avec celle des lions Iymphatiques si 
bion que Frey a pu dire que ln rato est une glande lymphatique sanguine“, 


O altă dovadă despre aceasta am spus că este şi dezvoltarea spli- 
nel, care ia naştere din mesenchim, iar nu din epiteliul intestinal. 


Laguèsse, Recherches sur le dévélo nt de la rate chez les pots- 
sons. Journal de l'Anat, et do la Physiol. 1 cité par Hertwig, Traité d'om- 
bryologie. 1900, p. 655: „Pour Laguësse, au contraire, qui a étudié des embry- 
ons des poissons, la rate se forme par proliferation des cellules du mésen- 
ms ae qui sont en rapport immédiat avec les branches de la veine ports 

uture". 


22) Asupra mecanismului secrefiunii glandelor, am spus că este o 
absurditate ideia d-lui Dr. L. Cosmovici, care crede că plasma singelui 
ar trece printre celulele glandelor în camerele centrale ale acestora. In 
secreţiunea după tipul merocrin, celulele nu se distrug, ci elimină numai 
produsul elaborat de protopiasma lor, 


Mathias Duval. Précis d'Histologie. 1897, p. 308: „Cellules et sécretion 
mérocrine* si la pag. 304: „La cellule se débarasse donc simplement de son 
produit, et porninte*, iaria pag. 310 „Ranvier est done arrivé a réfuter 
complétement la théorie de Heidanhain ; îl à étubli que dans les culs-de-sae 
do la glande sous-maxillaire du chien, les deux espèces de cellules qu'on ren- 
contre, cellulos des croissants et cellules claires, sont entièrement in épendan- 
tes les unes des autres, existent avant et après la séeretion, ne sont pas 
destinées les unes à so fondre, les autros a proliférer pour remplacer celles-ci“, 


23) Tot după tipul merocrin am spus că secretează şi glandele pep- 


sice; ele nu se umilă pină ce plesnesc, dupăcum crede d. Dr. L. Cos- 
movici, 


Viault et Jolyet, Traité élémentaire de physiologie. 1894, p. 232: , Mo- 
difications des cell glandulaires. Pondant le jeûne les cellules principa- 
les sont claires et assez volumineuses, les colulles bordantes petites, Dans 
les six premières heures de la digestion les cellules principales grossissent 
encore et se troublont modérément, les cellules borduntes augmentent aussi de 
volume. Vors la neaviime heure les cellalos principales diminuent et se troub- 


4858 VIAȚA ROMIVEASCA 


lent d'avantage, lus cellules bordantes sont encore gonflées. Dans les dar- 
nlères heures de In digostion, les cellules prineipules redeviement grosses et 
claires, ot les celulles bordantes diminuent. (Heidenhain, Ebstein)”. 


24) D. Dr, L. Cosmovici atribue pe nedrept profesorului Richet 
gregala pe care o face d-sa cind zice că acidul clorhidric din sucu! gastric este 
combinat cu cel lactic, 


Ch. Richet, Proprictés chimiques et physiologiques du suc gastrique 
chez l'homme et les animaux, 

Journal de l'Anatomie et de la Physiologie, 1878, p. 212 „De ces chiffres 
il resulte que le sue gastrique pur ot frais contient uniquement un acide mi- 
néral, ou plus oxactemeut un acida insolubile dans l'éther*.—p. 213 „En rë- 
sumé le suce gastrique pur ot frais ne contient pas d'acide luctique*. 


25) Am spus că d. Dr. L. Cosmovici a greşit cind a Invocat opi- 
niunea lui Polli, care susținea că ferul este un element capita! in com- 
poziția materiei colorante a bilei. Această materie este lipsită de fer şi 
provine din hematina singelui. 


Pecunis. Traité de Physiologie, Tome I. 1888, p. 206: .L'Iémoglobine 
se transforme d'abord en hémutiné et celle-ci, en perdant le fer et en prenant 
de l’eau, se transformerait à son tour en bilirubino d'aprés l'équation : 

Ces Has As Os Fe+2 Ha O—Fe=Crs His At Oa Hématine. 


26) Am arâtat că procedeul descris de d. Dr. L. Cosmovici, pen- 
tru prepararea glicogenului, dovedeşte că d-sa n'a făcut niciodată a- 
ceastă operație. Nu ştie să se servească de licoarea lui Brücke, care, pen- 
tru a precipita substanțele albuminoide, are nevoe de acid clorhidric. A- 
cest precipitat este acel care rămine pe filtru, iar nu glicogenul, 


Besunis, Traité do Physiologie. Vol. 1, 1884, p. 11%: fa de 
Brücke, „Le fole est plongé dans l'eau bouillante; qasnd Îl eat durci, on le 
broio dans un mortier et la bouillie qui en résulte est cuite une domi-hearo 
dans l’eau; ou décaute le liquide laiteux et on le remplace par de l'eau et 
on fait bouillir ainsi de suite tant que l'enu prend une teinte opaline. On 
rassemble ces divers liquides ot, e sea les avoir refroidis et filtrés, on sjoute 
alternativement de l'acide chlorhydrique et do l'iodure méreuro-potassique, 
tant qu'il se forme un precipită, et on filtre.—Le liquide filtré ost traité par 
l'alcool qui précipite le matière glyvogène". 


De acest tratat s'a servit d. Dr. L. Cosmovici, fără a pătrunde me- 
canismul operaţiunii de preparare a glicogenului, 

27) Am arâtat că răua făcut d, Dr, L. Cosmovici cind a dat cre- 
zare experiențelor făcula de Estor şi St. Pierre, care susțineau că sediul 
combustiunilor din organismul animai este in singe, 


„Paul Bert. La respiration. 1570, p. 118: „Mais Îl est auparavant une 
question récemment soulevte par des phyuiolugistes français ot dont la s0- 
lution par cnx donnée a jeté tout lo monde, et m'a jeté, mot aussi, dans une 
grande surprise et une singulière porplexité. Selon Æstor et St. Pier y+ 


CRONICA STUNTIFICA 169» 


l'oxygène diminnorait dues le sang urtériol à mesure quo celui-ci s'éloigne 
du coeur, et l'appuuvrissament marcherait aver une rapidité extraordinaire. 

page 119, Mais sì le résnltat etait on Imi môme étonnant, je doelure 
que los preuves dont il etait dtayé m'ont paru bion insnffisuntos. 

page 120, Ainsi n'ai-je pas ete étonné d'approndre que Hirschemans, 
Sezdlkowr, cherchant, en Allemagne, à verifier les resultats d'Æstor et SE Pierre, 
hours: rien pu obtenir qui vonvordit avoe co que ces physiologistes avalent 
svenvé*, 


Aşa scria Pau! Bert la 1870, şi d. Dr, L. Cosmovici se pretinde 
elev al acestui distins fiziologist! ?! Puțin a înțăles dela ilustrul său 
prolesor. 


i Laulanié, Eléments de physiologie. 1900, Vol, L, p. #8: „le sang 
n'est décidemment qu'un intermédiaire, et cost en valn que par le rapproche- 
ment arbitraire de documents disparates et d'origines très diverses, Astor et 

Pierre so sant offorcés de mettre en évidonvo des pléaoménes de com- 
bustion dans le sang 


28) Am spus că mărirea cantităţii de plicoză în singe după he- 
moragie se datorește faptului că ficatul produce mai multă giicoză de- 
cit în stare normală, 


Schenck, Vober den Zuckergehalt des Blutes nach Blatentziohung.— 

Arch. f. d. ges. Physiol. 1894, Vol, 57, p. D59: „Die Versache borechtigen za 

dem Schlusso: Dio Zunahme des Zaekérgehults dos Blutes nach der von uns 

pee Biutentalabung braucht en ihrom lutatéhen Zeit, und sio versehwin- 
im Verlaufe cinigor Stunden wieder*, 


29) In ce priveşte functiunea rinichiului, am spus că e greşită i- 
dela d-lui Dr. L. Cosmovici, care consideră acest organ ca un filtru, şi 
aduceam în sprijin experienţa făcut! de Bunge si Schmiedeberg. 


Bouunis, Traité de Physiologie. Vol. T, 1888, p, 28% „En faisant passer 
à travers les reins frais nn courant do sang vontonant de l'ackle benzotqne 
et aa glyoocolle, Bunge at Schmiedaherg out constaté la présence da l'acide 
hippurique dans le sang de retour et duns je Liquide qui s'écoulait par l'uretére*. 


In cele ce preced, am arătat că Infelesul ce am dat tuturor ches- 
tiunilor discutate In articolele mele precedente este acela admis de tra- 
tatele clasice de Fiziologie. D. Dr. L. Cosmovici a găsit Insă calomnie 
in cele spuse de mine şi s'a adresat Curţii cu jurati din Iaşi pentru a 
obține salislacție, Cred că e bine să se cunoască şi cuprinsul petiţiunii 
pe care d-sa a tunaintat-o d lui Prim Procuror al Curţii de Ape! din laşi : 


Domnule Procuror General, 
Subsemnatul Dr. Leon Cosmovici, proprietar, profesor de ştiinți 


la Universitatea din laşi, domiciliat In strada Codrescu No. 11, vă 
rog a dispune tele de cuviință ca să fie chemat inaintea Curţii cu 


470 VIATA ROMINEASCA 


juri din laşi domnul I. Atanasiu profesor de Fiziologie la Universi- 
tatea din Bucureşti domiciliat în Bucureşti şi a ji judecat pentru ca- 
lomniile ce'mi adresează prin publicitate In articolul intitulat „Din e- 
reziile ştiinţifice ale d-lui Dr. L. Cosmovici" publicat în cronica stiin- 
tificä în revista din lași „Viaţa Românească“ Anul IV 1909 Mai No. 
5 p. 241—246. 

Cuvintele şi frazele calomnioase din acel articol sint cuprinse in 
următoarele rinduri : 


1. Titlul, „Din ereziile ştiinţifice ale d-lui Dr, L. Cosmovici profe- 
sor la Facultatea de ştiinţe din laşi"; 


2. „Scriu aceste rinduri pentru persoanele . s.s . . . 
a. si sie + s e le Câriia aparfine", 


3, Tot pagina 241, rindul 24 (de sus în jos) „E surprinzător ca 
CGR ISA, e e "entree AU, iai rattacher E 
ps + + + + » apă din corpul protozoarelor*. 

4. Pagina 243 rindul al doilea de jos în sus „Comunicările des- 
pre care vorbeşte d. Dr, L, Cosmovici sint o invenție a fantaziei sale 
ştiinţifice”. 

5. Pag. 246 rindul al 3-lea de sus în Jos: „Cele arătute mai sus 
probează . >». . . |, şi vede în jurul sån”. 


6. Idem rindul 22 de sus In jos „Toate acestea arată 
NES EE ciştipate in copilärie*. 
Mai ales în frazele din urmă cind spune „că pentru fericirea ca- 
tedrei ce ocup“ trebue să caut să învădj carte şi până atunci d. Ata- 
nasiu cere Ministerului să se scoată din învățămint cartea mea didac- 
tică pe care a Incercato să o critice, sunt atins în toată existența mea 
căci profesoratul este unica mea ocupație şi cu dinsul îmi cistig traiul 
gi sint profesor la Universitatea din laşi de 29 de ani—o viaţă de om. 

Inaintea instanţei judecătoreşti woiu aduce Domnule Procuror 
General toate dovezile trebuitoare pentru a arăta intenfiunea vădită a 
d-lui Athanasiu In a mă calomnia, Injosi, a'mi atinge onoarea şi con- 
siderafia ce se cuvine unui profesor in genere şi mai ales a unui pro- 
fesor universitar. 

Anexez si un exemplar din Viaja Românească cu articolul ca- 
lomnios al d-lui 1. Athanasiu. 

Primifi vă rog Domnule Procuror General asigurarea deosebi- 
tei mele considerafiuni. 


+ 


laşi 20 Iunie 1909 


(Semnal) Dr. Leon C. Cosmovici 


CRONICA STIINTIFICA sii 


ROMANIA 
P Grefa Curţii cu Jurati din laşi 
opia prezentă fiind conformă cu originalul i 
a se elibera d-lui I. Athanasiu cuie nos: 
E (Semnat) Grefier G. Gheorghiu 
1909 Mai in 8 zile 
Locul sigiliului 
Curţii cu juraţi din laşi 


Pe această petiție d, Procuror General a pus următoarea rezoluție: 


(Semnat) Procuror General N. Leonescu 
25 Iunie 1909 
No. 845 R. I 


D ° i 
des n'a transcris d. Dr. L, Cosmovi:i frazele calomnioase În fn- 
Cauza nu poate fi decit teama că nu se va d 
a curs peti . 
ra mare nevoe de acest proces. "7 Perl 
alci încercarea d-lui Dr. L. Cosmovici de a induce i 
ý n eroare 
mere ati pr par dorea n'a trecut mult timp şi d, Procuror Ge- 
o altă petiție a d-lui Dr. L. C 
dt tar ae, osmovici, prin care declară 
Odată cu aceasta scrie şi in ziarul Eveniment 
, !* un articol tri- 
vial şi în care face cunoscut şi publicului că'şi retr + 
consiliilor ce le a dat un om de legi, : Ne ză 


Cu toate aceste declarațiuni, am primit cita 
<u jurafi din lanuar 1910, 3 demie ne 
Nu m'am prezentat, ştiind că reclamantul şi-a 
-a retras acjiunea, Afi 
însă că d, Dr. L. Cosmovici a cerut unui coleg dela nenea eta 
mea exactă, pe care apoi a înnaintal-o Curţii cu jurati. Acest fapt devenea 
sr eee 4 pars sf cu duplicitatea. In luna Aprilie am pri- 
€ partea Curţii cu jurati di i 
Mai, cind procesul s'a judecat, h E areni- 
In petiția d-lui Dr. L. Cosmovici cătră Proc 
` uror se spune că - 
duce în instanţă toate dovezile trebuitoare pentru a arăta Dr erei 
articolele mele, A vorbit in adevăr d, Dr. L. Cosmovici: 1) despre veni- 


cărţile didactice din acea vreme : 3) de 
è spre concursurile d-lor profesori 
Istrate şi Voinov; 4) despre numirea mea ca profesor la trece a 


472 VIATA ROMINEASCA 


Ştiinţe din Bucureşti; 5) despre copiii. d-sale ; 6) despre duelul ln care 
s'a gindit un mcment să mă provoace; 7) despre ura Bucurestenilor 
cenita leşenilor harnici şi cinstiţi, ca d-sa, ete., etc. etc. 

După această cuvinlare, model de iscoherență, de insinuări şi de- 
neadevăruri, d. Dr. L. Cosmovici s'a gindit să vorbească şi despre do- 
vezile pe care le srunţă In petiția căiră Procuror. Din cele 33 de ches- 
iuni tratate In articolele mele, d-sa a vorbit numal despre două, şi anume: 
1) transformarea gräsime!cr in aparatul digestiv şi 2) coarda timpanului. 

Relativ la prima chestie, sduce în sprijinul său părerea fiziologistu= 
lui Laulanté, care crede că cea mal mare paste din grăsimea ingeratä se 
absoarbe sub formă emulsionatä, Nici el însă nu exclude săponificarea 
grăsimei în aparatul digestiv, Ori, tocmai aceasta era chestiunea princi- 
pală pe care d. Dr. L. Cosmovici a uitat să o menționeze în tratatul 
d-sale unde spune că grăsimele nu sint prefăcute în aparatul digestiv 
ci numai sfărlmate tare, porfirizate, Piln urmare, cele susținute de mine 
nu constitue calomnie nici chiar după Laulanié şi mult mai puţin după 
marea majoritate a fiziologiştilor, pentru care saponificarea grăsimelor În a- 
paratul digestiv este foarte importantă. 

Relativ la a doux chestiune, d. Dr. L, Cosmovici refuză in mod e- 
nergic coardei timpanului vre-un rol în Inervatia limbei. Spune că eu 
greşesc, fără a aduce însă nici o probă In sprijin. 

Acestea au fost dovezile pe baza cărora cerea condamnarea mea. 
Ele însă au fost departe de a forma convingerea d-lui Procuror General, 
care a ardtat toală netemelnicia şi lipsa de seriozitate a acuzaţiunilor ce 
mia adus d. Dr. L. Cosmovici. 

D. Profesor Em. Antonescu, căruia ii mulțumesc din inimă pentr 
sprijinul ce a binevoit a-mi da, a arătat cu cuvinte alese şi energice tac- 
tica urmată de d. Dr, L. Cosmovici. A condamnat în special tendinţa ne- 
norocită a acestui profesor de a insinua că ar exista un antagonism in- 
tre Universitatea din București şi cea dela laşi. 

laşul nu poate îi răspunzător întrunimic de ignoranța d-lui Dr. La 
Cosmovici în materie de Fiziologie, A fost, din contra, pres indulgent cu 
acest profesor, ingăduindu-i timp de 20 de ani a da studenţilor de acolo 
o ştiinţă cu totul învechită şi plină de greseli. . 

O documentare, aşa cum am tăcut aici, a celor susținute in artico- 
lele mele s'a crezut inutilă de călră Curte, D-nii jurafi au apreciat cu 
adevărata lor valoare acuzațiunile ce mi s'au adus, dind un verdict de 
achitare, pentru care le mulțumesc. 

Astiel s'a terminat procesul innaintea Curţii cu jurali, unde m'a che- 
mat d. Dr. L- Cosmovici pentru calomnie prin presă, 


Din cele arătate pină aici se degajă două concluziuni importante, 


şi anume: 
1) D. Dr, L. Cosmovici este cu totul străin de ştiinţa Fiziologiei. 


Dovezile se găsesc cu prisosință în tratatele d-sale didactice şi în răs- 


in 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 418 


punsuiile din „Arhiva“, unde, voind să discute gti 
- , i 
pia me cunoştinţelor ce posedă. citita run 
licarea acestui fapt nu este 
greu de găsit. D. Dr. L. Cosm 
vici a inväfat Ştiinţele naturale între anii 1576 1880, prezentind ca lus 
gs originală pentru obținerea gradului de Doctor o chestiune de Mora 
ulogie „Etude des organes seymentaires et des glandes genitales des 
soia polychetes*. Teza a fost susținută la 12 Martie 1880 
ar la acea epocă Morfologia şi Fiziologia constitui do 
x uă şiiinți 
bine deosebite una de alta, avind fiecare i e bine 
fil bilite 
şi o lecnicä specială, membre 
Dupăce a luat licența In Ştiinţele naturale, d. D smovici 
à rm |. Co 
şi-a indreptat activitatea asupra lucrării de doctorat, care, cum am văzut, 
nu € de fiziologie, Cele citeva lecţii ce va îl audiat peste strictul nece- 
sar peniru licenţă, la P. Berl, ori chiar la CI, Bernard, nu puteau fi de 
ONE pentru a torma un profesor de Fiziologie. 
ceastă ştiinţă se învaţă în laboratoare de Fiziologie 

pe care d, Dr, 
L. Cosmovici le-a văzul numai în treacăt,— dovadă că nu ştie nici tec- 
nica preparării glicogenului, operaţiune dintre cele mai simple. 

Totuşi, inarmat cu o diplomă de doctor în științe naturale, a ocu- 
pat catedra de Zoologie şi Fiziologie dela Facultatea de Stlinte din laşi, 
unde face lecţii de Fiziologie dela Septembrie 1882. Pină la 1894 cursul 
d-sale cuprindea Zoologia cu Morfologia şi Fiziologia, iar dela acea dată 
a predat numai Fiziologia generală şi Zoologia descriptivă, pină în anii 
din urmă, cind î s'a lăsat numai cursul de Fiziologie, lată cum a fost cu 
pulinfä ca d. Dr, L. Cosmovici, specialist in Zoologie şi Morfologie să 
se trezească profesor de Fiziologie, ştiinţă pe care n'a aprolundat-o, nici 
pag) atit cit dă ocazie o lucrare pentru doctorat. Se explică acum ori- 

a ereziilor care se găsesc în cărțile d-lui Dr. L, 

metal { Cosmovici, în ce pri- 

In timpul celor 28 de ani decind profesează această ştiinţă ar fi 
putul cu siguranță să'şi apropie cunoştinţele strict necesare, care-i Jip- 
rea ja ges on îndreptat Insä activitatea în alle directiuni, căci 

vedem astăzi prolaz în tehnica fiziologică şi pertecfionat în injuri 
ee gică şi pertecţionat în injurii şi 

Acestea stabilite, se poale lesne aprecia pină la ce punct d, Dr, L. 
Cosmovici are chemare a critica lucrările altora. 

2) D. Dr. L, Cosmovici, profesor la Facultatea de Științe din 
laşi, sa făcut vinovat de o rea credință, care injoseste situafiunea 
pe care o ocupă: 

3) A căutat a induce publicul în eroare prin articolele din „Ar 
hiva“, cind a falşiticat texte pentru a mă acuza de plagiat; 

b) A căutat a induce publicul în eroare prin articolul trivial din 
ziarul „Evenimentul“ ; 

9 


14 VIAŢA ROMINEASCA 


c) A căutat a induce justiţia în eroare prin petiția arătată mai sus, 
acuzindu-mă de calomnie; 

d) A căutat a induce pe juraţi în eroare în şedinţa dela 3 Mai 
1910, cind n'a putut aduce nici cea mai mică dovadă de calomale îm- 


potriva mea. 
Supun aceste constatări la apreciarea Onor. Facultăţei de Ştiinţe 
dela laşi, şi a d-lui Ministru al Instrucțiunii publice si Cultelor. 


|. Athanasiu 


ot 


Cronica teatrală 


= 


Deschiderea stagiunii 


Cea dintăi, Compania dramatică Davila, şi-a deschis porțile, In 
sata elegantă, albă şi cochetă a Tealrului Modern, s'a reprezentat „Inte 
culise“, piesa în patru acte a baronului H. de Rothschild, unul din marii 
baroni al finanfei cosmopolite, In jurul acestei piese s'au spus şi s'au 
soptit malte. Cronica scandaloasă a Parisului a înregistrat zvonul că 
muitimilionarul Rothschild a cumpărat şi piesa şi faima de scriitor drá- 
matic dela cunoscutul literat Pierre Wolf, Nu ne vom întirzia în dis- 
cuții inutile şi nu vom căuta să descoperim o paternitate literară dubioasă, 
cu atit mai mult, cu cit de data aceasta, contrar obiceiurilor oamenilor de a- 
faceri, baronul de Rothschild n'a făcut deloc o afacere strălucită. Piesa 
e proastă. In piimul rind, confilctul dramatic e prea special şi prea ar- 
tificial. Mai totdeauna ceia ce se petrece între culisele teatrale nu in. 
interesează pe nimeni. Prin însăşi meseria lor, actorii se impun atenției 
publicului mal ales şi tocmai în calitatea lor de actori. Viaţa lor privată 
trece nebägatä in seamă, Şi dacă suferințele mari ale artiştilor, care au 
un fogd omenesc la ele, nu reuşesc să trezească curiozitatea noastră şi 
rämin eclipsste de puterea sau frumuseta operel artistice, vă inchipuiţi 
cit de stingace, de meschine şi de factice trebue să ne pară särmanele 
sentimente de gelozie şi de invidie ale unul actor, care incepe să'şi u- 
tască amanta pentrucă are mai muit talent dramatic decit dinsul. Căci 
acesta e tot fondul şi tot subiectul piesei d-lor Wolf şi Rothschild. 

Un actor, cu oarecare taient, a izbutit să fure inima unei doamne 
din lumea mare, care-şi părăseşte bărbatul legitim ca să trăiască o dulce 
idilă de dragoste cu alesul el, pe malurile minunate ale Bosforului. fn 
actul întâi, ti găsim pe amindol fugarii amintindu-și peripeţiile dragostei lor 
eterne (din principiu dragostea e totdeauna eternă), întiszilndu-se în im- 
brăţişări Infinite şi tăcind proacte mari pentru viitor sub cerul albastru, 
tainic şi prielnic al Constantinopolului, Exaltat de iubire şi de atmos- 
fera lreală a otientului, actorul descoperă în amanta lui anumite calităţi 
de tragediană. Infelegefi, nu'i aşa, frumuseţa visului pe care-l vor min. 
giia împreună. Vor întregi, vor înnălța dragostea lor, punindu-şi amin- 
doi munca şi viaţa în serviciul aceleiaşi arte. Doamna din lumea mare, 


476 VIATA ROMINEASCA 


fugită la Constantinopol din indemnul inimii, se va întoarce la Paris a- 
trasă de tocul rampei. 

Dar la Paris nu mai sintem pe malurile Bosforului, Culisele tea- 
trului ascultă de alle legi decit de legile naturii. Amorul e un oaspete 
inoportun şi inutil. Singura lege a vieţii e succesul personal. Doamna 
din lumea mare o va învăța pe pielea ei, prea fină pentru realitatea bru- 
tală a scenei. In suiletul amantului de odinioară se trezeşte actorul, 
actorul mediocru ca inteligență, mic la suflet, egoist, rău şi invidios de 
succesele tuturora, cabotinul care Ingälbeneste între culise cind aplau- 
zele sălii primesc pe cel mal bun dintre prieteni sau pe cea mai iu- 
bită dintre femei. Conilictul dramatic începe. lar un conflict josnic şi 
penibil. Două acte în şir ni se povesteşte acelaşi şi iar acelaşi lucru, ni 
se destăinuesc sentimentele cele mai putin interesante de pe lume, nt 
se descriu sccesele de gelozie ale unui actor, prea speciale ca să | 
simțim cu toţii şi prea triviale ca să găsim în ele un suflu tragic saw 
un motiv de comedie, 

Un actor care pizmueşte talentul iubitei lui! 

Desigur, lucrul se poate intimpla în viaţă. Cunoscind specia va- 
nitoasă, prezumfioasä, goală, iritabilă, etc., etc., a actorilor, n'am pute» 
să punem rămăşag că nu vor fi existind actori de felul celui descris de 
d. de Rothschild. Dimpotrivă! Dar tot ce se petrece în viață nu poate 
face totdeauna subiectul unei drame, Ce-aţi spune dacă un autor dra- 
matic ar broda patru acle pe tema intrigelor care se tes în ajunul unei 
innaintări de ofiţeri in armată, sau a unci numiri de profesor universi- 
tar, san chiar a alegerii unei fete bisericeşti pentru cirja episcopală. 
Un asemenea autor ar face o operă plictisitoare în cel mai innsit grad 
posibil, afară numai, firește, dacă n'ar fi un om de geniu. In cazul a- 
cesta, subiectul rémine a noua roată la cărmnță. Dar din păcat, nici D. 
Plere Woif, nici comiteatul d-sale, D, de Rothschild nu pot îi bănuiţi de 
gentalitate. Modul cum au rezolvat contlictul în actul al patrulea, e do- 
vada cea mal vie, Lipsindu-le spiritul inventiv sau măcar cunoaşterea 
aprofundată a viefel, au căutat un desnodämint ta sutele de piese de-a- 
cum patruzeci de ani şi-au găsi! un biet sfirşit de melodramă, banal şi 
vulgar ca o romanță de flaşnetă, Doamna, îndrăgostită mai mult de ca- 
bot nul ei decit de teatru, se hotărăşte să se omoare şi, profitind de re- 
petiția unei drame în cara simula sinuciderea, bea, in loc de apă colo. 
tată, citeva picături de otravă. ŞI cortina se lasă, ca în toate dramele 
tradiționale, asupra unui cadavru, 

Piesa aceasta n'a avut nici norocul unei traduceri literare. Fără in- 
doială că d. H. St Streitman e un bun cunoscător al limbii rominesti. 
Articolela d-sale de ziar, ironice şi fine, sist o adevărată sărbătoare in- 
telectuată pentru cei care prefuesc o cugetare profundă şi indrăzneaţă, 
ivesimintată ja haina elegantă a stilului cultivat, Dar d. Streitman e un 
om foa:te ocupat, Probabil că d-sa n'a avuttimpul să-şi revadă tradu- 
carea, Altfel nu neam explica, de pildă, printre altele, abundența e- 


CEONICA TEATRALA $7 


cesivă şi nerominească a pronumelor su și sa. Rominul $ 
dui, amanta lui, norocul lui, iar seb : casa sa, monde ia 
focul său. Afarä numai de cazuri anumite, excepţionale, cind prong- 
mns se reportă la o persoană prea intimă sau.. prea oficială. Expre- 
siunile: md-sa, tatd-săn, etc., intră în prima categorie, tot aşa cum în 
categoria a doua intră terminii oficiali şi respectuoşi; Domnia-Sa, Mä- 
ria-Su, Excelenţa-Sa, ete. Să-şi fnchipueasc d, Streitman ce comică 
ar fi conversaţia unul politician, care l-ar destăinui la Capşa, între două 
aperitive, că : partidul său n'asteaptä decit hotărirea sa ca să impună 
ag és ina clé. Sau ce falş ar suna confidentele unui amant: bra- 
sale må stringeau, gura sa era umedă 
into agonie nesfirşit du dulce. a does: 
Nu-i aşa d-le Streitman că interpretarea a jfost de-o mie de ori 
mai bună decit traducerea ? Aproape ajunseserăm să uităm greşelile de 
limbă şi de stii. D-na Lucia Sturdza a făcut minuni, Niciodată n'am 
văzut-o, ca în rolul acesta de amantă părăsită şi resemnată, atit de pä- 
trănsă de cela ce este prolund şi dureros omenesc în dragostea neim- 
părtăşită, D-na Sturza nu mai juca, ci trăia. D. Bulandra destul de 
bine, dar ca mai Intotdeauna exagerat şi fără nuanţări. Ansamblul fe- 
ricit, afară doar de glasul d-rei L. Borgovan, care parcă vorbeşte din 
fundul unei cutii de pălării şi de glasul d-lui Gogu Mihăescu care, de 
clteori deschide gura, iţi face impresia că suflă intro timbiţă de mogi. 
De montare nu mai vorbim. Aceleaşi decoruri îngrijite şi de bun 
gust, care eu dat o notă distinelă stagiunii trecute şi pe care le vom 
tepăsi, duse pină la o eleganță necunoscută încă la noi, în Fericita, o 
comedie zgomotoasă, spirituală, veselă şi cu un subiect aşa de vag, "că 
aproape t'are nici unul, de Hennequin şi Bilhaud. Să povestim subiec- 
tul acestei comedii ? Ar fi de prisos. Toată acjlurieg se învirteşte în jurul 
temperamentului unei femei, al celor mai multe dintre femel, care fiind ve- 
nic ncințelese de bărbaţii legitimi, se consolează în braţele amanfllor 
Siagura originalitate a acestei piese e ză doamna, dupăce se desparte 
de primul bărbat şi se căsătoreşte cu complicele ei, işi dă seama că n'a 
nimerit-o bine şi nu găseşte nimic mal bun de făcut decit să-l înşele şi 
pe acesta, dar... cu bărbatul de odinioară. Un adulter ca tonte adulte- 
terele, poetizat insă de nostalgiile trecutului. Desigur, dela d-nii Hen- 
nequin şi Blihaud nu putem cere mai mult. Adulterul, tot aşa de vechi 
în literatură caşi în viaţă, e marele şi aproape singurul izvor de inspi- 
rafle al omenirii. Cel puţin cincizeci la sută din dramele, din comediile, 
din romanele, din nuvelele luturor popoarelor şi tuturor vremurilor nu 
sint decit uşi intredeschise asupra trădărilor din alcovul conjugal. Gura 
mahalalei şi verva literafilor nu cunosc subiecte mai de predilecție. Ce 
subiect minunat pentru un dascal grav de morală sau peniru cei care 
şi-au asumat nobila sarcină să anatemizeze moravurile epocii lor! -Mă 
gindesc cu jind la o filipicä vehementă, simt bine că aşi creşte în ochii 


478 VIAȚA ROMINEASC \ 


cetitorului dacă mi-asi lua o poză indignală şi m'aşi văeta cu glas pro- 
fetic pe ruinele castitätei ideale, şi nu pot. Am văzut comedia jucată 
la Teatrul Davila, am deplins sărăcia subiectului, dar în schimb, märtu- 
risesc cu cel mal sincer sentiment de pocăință şi spre eterna mea con- 
fuziune, am ris din toată inima. Dintr'un subiect banal, ca inşelăciunea 
femeei, autorii au ştiut să scoată situaţii neaşteptate şi dialoguri sclipitoare 
de vervă şi de spirit. Cu filozofia uşoară sau profundă a oamenilor 
care nu iau viața in serios, d-nii Hennequin și Bilhaud au notat firea 
schimbătoare a femeii, caracterul egoist sau sigur de el al bărbatului şi 
le-a plăcut să ne arăte că singura realitate a vieţii e aspectul ei comic 
şi farsa care se ascunde îndărătu! mai tuturor faptelor, conflictelor sau 
suferinfilor noastre, E un fel de a privi vista şi nimeni nu va putea 
să ştie vreodata dacă cea mai lamentabilă tragedie omenească merită o 
lacrimă sau un suris. 

Din plesa această uşoară şi veselă ca un cuplet de operetă, artiştii 
Teatrului Davila au făcut o mică operă de artă. D-na Voiculescu-Quintus 
a fost uimitoare. D-sa, care părea ursită să nu iasã din rolurile fatale, a 
a fost plină de viociune, de farmec şi de drăgălășenie. D-na Voiculescu 
ştie să zimbească şi, cela ce e mai mult, să ridă. Adevărul e că dintre 
toate artistele noastre e una din cele mai intelegente, şi cind talentul 
merge mină în mină cu inteligența, nu e de mirare că poţi să fii a- 
proape tot aşa de bine în comedie caşi în dramă. D. Davila, în rolul 
bărbatului înşelat şi apoi reintrat in bunele graţii ale nevestei, a exage- 
rat puţin nota vulgarităţii în primele scene şia fost de o eleganță perfectă 
în ultimul act. O curioasă observare însă: în scenele de dragoste d. Davila e 
rece ca un sloi de gheață. D. Manolescu ne-a surprins cu un rol de comedie, 
dacă mai poate fi ceva surprinzător în jocul acestui tinär şi—o spunem 
cu toată convingerea—mare artist. In afară de actul întăi, unde l-au lip- 
sit calităţile fizice şi îndeminarea seducătorului, în celelalte două acte a 
jucat cu un tact desăvirşit, Oricit de lesne putea să cadă în Ispită, nu 
l-am surprins un singur moment forfind nota, ridiculizind personagiul, 
sau jucind pentru galerie, D. Manolescu e unul dintre puţinii, dintre 
rarii noştri artişti care simt şi joacă omeneste, şi, oricit de firesc s'ar pă- 
rea, nu e totuşi aşa de uşor să interpretezi omeneşte o farsă, într'o vre- 
me cind opere mari, drame scoase din tot ce e mai profund şi mai a- 
devărat în sufletul omului, ca „La femme nue" a lul Henry Bataille, 
sint redate c'o nuanţă pronunțată de farsă sau de comedie, 

Dar despre puternica operă a lui Bataille, jucată la Teartul Naţio- 
nal, Intr'al treilea an de directorat al d-lui Pompiliu Eliade, in cronica 
viitoare. 

N. D. Cocea 


Scrisori din Ardeal 


— Inspectorii generali al invätfämintului — 
I 


Anul 1910 va răminea memorabil în analele culturii 
» + n 4 
Le Ardeal, prin lupta desperată care s'a dat pe teren pros 
ŞI prin nemai pomenit de multele si cinicile şicanări din 
partea organelor statului. In anul acesta, in care intră in deplina 
ei vigoare antipedagogica şi antipatriotica lege şcolară a lui Ap- 
Ponyi, sa cheltuit mai multă energie decit ori cind la noi in 
chestii şcolare, Ceia ce e cu totul caracteristic pentru politica 
şcolară din Ungaria e că aproape toată această energie s'a chel- 
tuit Siats de zare unei himere irealizabile, 
„Situaţia complectă a adus cu sine, dealtfel tn 

Şi anumite imbunätäfiri, care ar fi venit şi așa, dar prer gpni 
mai tirziu. Astfel, sub amenințarea forţei majore, multe comune 
rominesti au facut tot posibilul şi au ridicat din toată sărăcia 
lor, pe locul smeritelor şcoli de pănă aici, nişte adevărate palate 
care sint in stare să mulțumească şi cele mai exagerate astep- 
tări ale inspectorilor unguri. Citā abnegaţie, citā jertfire de sine 
a reclamat până şi cea din urmă școală rominească, ridicată la 
porunca străină, aceasta nu-i glas care să o poată spune 
Za, Cele mai multe comune, cärora le-a stat in putință, au mai 

ridicat pe lingā aceasta, excluziv din puterile proprii, si salarele 
inväțätorilor, aşa cum cere legea, E adevărat că majoritatea ab- 
solutä a şcolilor a trebuit să plece steagul, cerind ajutor dela 
stat, care e obişnuit a face milostenie numai cu condiții strim- 
torătoare pentru cine le primeşte. Dacă, pe de a parte, am cisti- 
gat prin multe zidiri nouă şi corespunzătoare şi prin o clasă de 
invăţători mai mulțumiți cu situația lor materială, decit pănă acuma 
in schimb, am pierdut enorm de mult prin suspendarea ind n- 
denfei Inväfätorimii, care e pusă la discrefia organelor statului 


in urma ajutorului care-l pri de k 
nüastre info ta de min" api și prin reducerea şcolilor 


a 
450 VIAŢA ROMIVEASCA 


Deodată cu aceste multe nevoi a reinviat și o problemă 
veche, care s'a discutat de ani întregi, pentruca apoi să se uite 
iar pe neaşteptate, şi de a cărti rezolvire ațirnă in mare parte 
salvarea pănă la un loc a școlilor noastre, In anul acesta sa 
pus din nou în discuţie vechea problemă a inspectării şcolilor de 
câtră organe de inspecţie speciale și s'a încercat si o soluţie a ei. 


ll 


Inspectarea şcolilor noastre primare—câci de acestea e 
vorba aici—a fost o chestie cam neglijată de aproape o jumă- 
tate de veac incoace, E adevărat că chestia aceasta sa agitat 
aproape dela inceputul existenfii școlilor noastre cu destulă stä- 
ruință, dar nu şi cu rezultate practice, Incă dela 1776 o patentă im- 
părătească dispunea ca nu numai primarul şi protopopul, ci şi e- 
piscopul sau împuternicitul acestuia să viziteze, cel putin odată pe 
an, fiecare şcoală. Desigur că ordinațiunea aceasta nus'a respectat 
in mod literal. Cu putin după aceia (1779), un Gheorghe Şincai 
e numit de cătră autorităţi inspector general al invâțămintului ro- 
minesc din Ardeal, În epoca lui Şincai (1779—1791) s'au ridicat 
peste 300 de școli primare rominesti, în care desigur că s'a şi 
muncit cu folos. Dela 1783 pănă la 1850 la cirma şcolilor ro- 
mine ortodoxe s'au perindat patru „directori naționali ai şcolilor 
rominesti din marele Principat al Ardealului“ anume: D. Eustatie- 
vici, R. Tempea, Gh. Haines şi M. Fulea, care au lucrat, com- 
parativ cu epoca lor de dibuiri pe toate terenele, foarte mult. 
Şcoala rominească de azi le datorește multă recunoştinţă, 

La 1850 soborul eparhial al Rominilor ortodoxi a hotărit ca 
„deocamdată“ fiecare protopop să fie inspector şcolar în distric- 
tul său,—o măsură care nu era, desigur, menită să aducă o 
imbunätäfire a Invâtämintului. La 1855 se Intimplă să numească 
Locotenenţa c. r. din Transilvania în noul post de „consilier şca- 
lar €, r.* pe iscusitul doctor în medicină Pavel Vasici, care a 
stăruit enorm de mult atit pentru intemeerea de școli nouă, cit 
şi pentru organizarea serioasă a Invätämintului, Meritele lui Va- 
sici pentru școalele noastre sint nepretuite, El era, după märturi- 
sirea unei reviste şcolare dela 1865, „susțiitor al școlilor romt- 
nesti din Bânat si Transilvania“ 1), iar „consiliarul de şcoala, or- 
ganul acela fără de care nu putem fi, dacă vrem propășirea, lu- 
minarea şi creşterea națională a copiilor nostri* 5). Deși oficiant 
plătit de stat, Vasici a fost un Romin de o corectitudine exem- 
plară şi de un curaj, pe care nici un urmaş de al lui nu l-a 
moştenit dela el, In dieta ardeleană el a luptat, alături de cei 
mai buni nafionalisti ai epocei lui, pentru crearea de gimnazii 
de stat cu limba de propunere a majorităţii elevilor 3). Academia 


1) Amieul Şcoalei, Sibiu, 1865, pag. 478. 
2} Amicul Sooulei, Sibiu, 1862, pag. 20. 
3) Amicul Şeoalei, Sibiu, 1868, pag, 285. 


SCRISORI DIN ARDEAL it 


romină, apreciind meritele pentru cultura romineascä ale acestui 
barbat, cart, deşi autodidact, a izbutit a se impune în modul cel 
mai serios și ca bărbat de şcoală, l-a ales pe Vasici între cei 
dintai membri ai sai. Unde mai sint astazi inspectorii de stat 
dela noi vrednici de o cinste de acestea, de care puțini muritori 
au parle?! 

„La 1860 Incetind Locotenenta c. r., se desființează si postul de 
consilier. Adunarea naţională din Sibiiu (1861) şi conzistorul, în 
frunte cu Șaguna, au cerut dela guvern ca acesta să-l lase pe 
Vasici și mai departe la conducerea şcolilor, ceia ce s'a şi in- 
Umplat la 1862, dar numai pe timp de vre-o doi ani. 

La 1860 școlile rămin iarăşi, cu excepţia celor doi ani, 
numai în grija protopopilor, dintre care foarte puţini aveau gi 
tivna și priceperea necesară în treburile didactice 1), 

Dela 1470 incoace s'a cerut în sinoade şi in congres ne- 
Contenit crearea de organe de inspecliune, în afară de protopopi, 
Toată lumea, care avea grijă de interesul şcolii si al culturii 
noastre, recunoștea că nu-i deajuns, ca o şcoală să fie bine ad- 
ministrată, ci lucrul de căpetenie e ca inväfämintul să fie la ni- 
vel conrespunzător și că pentru aceasta susţiitorii de şcoli sint 
datori a crea, pe lingă forurile administrative, și foruri care să 
conducă şi să controleze mersul invățămintului, Cererile repețite 
ale opiniei publice n'au găsit însă urechi care să se plece la 
ascultarea adevăratelor nevoi ale şcolii, chiar şi sinoadele epar- 
chiale osindeau indolența conzistorului, care nu voia să execute 
hotărirele luate în privința aceasta. Negligenta aceasta şi-a găsit 
în siirşit capătul. In sinodul eparchial din anul acesta, în urma 
unui expuzeu categoric al d-lui Octavian Goga, conzistorul a pri- 
mit însărcinarea de a publica, în timpul cel mai scurt, concurs 
pentru un post de inspector general al inväfämintului. Acelaşi 
lucru s'a făcut şi în sinodul din eparhia Aradului, In arhidie- 
ceză hotärirea şi-a luat şi trup: conzislorul a ales in postul a- 
mintit pe dr. Onisifor Ghibu, absolvent în teologie şi doctor în 
filozofie și pedagogie dela universitatea din Jena. 


HI 


Aproape în același timp cu această alegere s'a primit în 
cercurile invățătorești o discuţie asupra nouei instituții a inspec- 
torilor generali ai Invățâmintului. Multora li să părea că ea 
n'are rost, deoarece un singur inspector și așa nu poate face 


1) E înteresunt următorul eaz : protopopul Lugojului, primin r 
porunca de a vedea de şcoli, trimite nvițălorilea en prd ame ipod T 
intro altelo: „Cu să pot mai apriat informa despre starea seotilor si implini- 
res datorintelor mele față de vol, Di ca să conose pe fistocarele învăţă- 
tor din tract, pentru care scop dorese ea fistorarele învățător eu primirea 
aoaia poren! zr ase gi A vs gr dimpreună eu preotal locului“ 

862, > 78). Ugoură era tares şeoli 
con acasă la rhone sé j fi à mur E AS 


482 VIATA ROMINEASCA 


mai nimic peniru cele vr'o 750 de şcoli primare romine or- 
todoxe cite sint în Transilvania, și că mai bine ar fi ca banii, 
cu care e plătit acest inspector, să se împartă protopopilor, care 
să fie obligaţi a se interesa mai viu de școală. Alții iarăşi erau 
de părere ca să se numească In afară de protopopi şi revizori 
școlari tractuali, recrutați dintre învățători, deoarece un singur 
inspector general e cu totul insuficient, iar mai mulți nu ne dă 
mina să susţinem. 

Intreagă discuţia aceasta e lipsită de bază, Postul de ins- 
pector școlar (căruia conzistorul archidicezan din Sibiu i-a zis 
„coreferent scolar*) nu s'a creat de a inspecta regulat toate şco- 
lile, ci de a dirija învăfămintul primar, ceia ce e in mare parte 
altceva. Din acest motiv poate şi cea mai corectă numire pentru 
cel ales In acest post ar fi fost acea de „director al Invafämin- 
tului“. 

Sint atitea probleme pe care şcoala noastră de azi e che- 
mată să le rezolve, incit numai cu ajutorul vechiului sistem de 
administrație a şcoalelor, aceste ar fi absolut cu neputinţă. 

Şcolile nu mai pot fi numai administrate şi supravegherea 
Inväfämintului făcută numai la voia întimplării, ci aceasta din 
urmă să se lacă in mod sistematic; conducerea spirituală a şco- 
lilor să nu fie socotită mai pre jos de cea administrativă, ci să se 
lacă așa cum o cere insăşi firea școlii şi trebuințele imperative 
ale bisericii noastre, prin crearea unui organ anume, care să 
dirijeze Invätämintul. Necesitatea aceasta a devenit cu atit mai 
arzătoare, cu cit din partea statului s'au făcut paşi tot mai stărui- 
tori şi tot mai indräznefi pe terenul organizării şcoalelor si cu 
cit inspectorilor de stat li s'a deschis un teren tot mai neclintit 
in şcolile noastre confesionale. Astăzi conducerea spirituală din 
punctul nostru de vedere a școlilor e de fapt cea mai însemnată 
problemă a vieții culturale rominesti în Ardeal. 

Jertiele cele enorm de mari, cu care ne-am angajat a sus- 
ținea școlile, n'ar mai avea nici un rost, dacă n'am căuta cu 
graba cea mai mare si din toate puterile, de care dispunem, ca 
in aceste școli să domnească şi un duh sănătos şi să se reali- 
zeze pe terenul instrucţiunii şi al educaţiei aceia, de care neamul 
nostru are în adevăr lipsă strigätoare. 


IV 


Problemele, pe care școala noastră e datoare a le rezolvi, 
sint foarte varii şi foarte complicate. Ele reclamă insă conlucra- 
rea conștientă și stăruitoare a tuturor factorilor vieţii noastre pu- 
blice, căci un singur om nu va fi în stare să facă nici cu cea 
mai mare bunăvoință, mai nimic, 

O problemă dintre cele mai grele, care a determinat sino- 
dul archidiecezan din anul acesta să hotărască crearea postului 
din chestiune, este inspectarea școlilor. Ar fi de prisos să se 
mai afirme, că un singur om nu va putea face In privința aceasta 


SCRISORI DIN ARDEAL 3 


cu nici un preţ, aceia ce şcolile noastre sint In drept să aştepte. 
Cu cea mai neobosită stăruință, unui Singur om nwi va fi 
cu putință să inspecteze nici măcar In 3- 4 ani toate scolile ro- 
mine ortodoxe din Ardeal, dat fiind numărul lor mare şi intinde- 
rea teritorului pe care sint aşezate acestea, precum şi mulțimea 
de alle probleme generale, de care va avea să se ocupe inspec- 
torul in chestiune. Tocmai pentru aceasta inspectarea generală, 
directă, In fiecare an şcolar, nici nu poate incâpea In programul 
de muncă al lui, In loc de aceasta, él va trebui să caute cum se 
face inspecția de câtră organele, care au In baza „Statutului Or- 
ganic? datoria de a inspecta, cercetind dacă această inspecție 
se face sau nu, si dacă da, pe baza căror principii se face ? Bine 
ințeles că. in anumite cazuri, va face singur inspecții şi ar [i de 
dorit ca să se lacă cit mai adeseori astfel de cercetări la fata lo- 
cului, pentrucă numai pe această cale iși va putea cistiga o i- 
coană clară a situaţiei in care se ală scoala rominească. 

Considerind starea precară, în care se afā la noi proble- 
mele pedagogice, cu care sträinätatea se lrămintă atit de mult, 
el va trebui să caute să impârtâşească organelor de inspec{iune, 
principiile de care au să se conducă fn supravegherea instruc- 
țici şi a educaţiei. In lipsa unei pregâliri pedagogice speciale, 
aceste organe nici nu e de mirare, că nu sint la nivelul cultural, la 
care sint organele de inspectiune ale altor naţiuni !). Această lipsă 
va trebui înlăturată prin comunicări, care vor trebui făcute cu a- 
jutorul circularelor, In acestea va trebui să să impărtâşească re- 
zultatele, la care au ajuns şcolile altor tări, unde imprejurările 
permit un interes mai viu pentru știința pedagogica. 

In chipul acesta s'ar putea introduce cu timpul o uniformi- 
tate, in ce priveşte principiile, de care au a se conduce şcolile 
noastre şi à face astfel ca aceasta să păzească si să dezvolte cu 
sfinfenie comoara sufletului neamului nostru. Dacă pe calea 
aceasta, Sar pulea ajunge ca actualii inspectori, protopopii,. 
să-şi înţeleagă chemarea pe teren şcolar, si să fie şi in stare 
a şi-o indeplini, şcolile noastre ar fi in situația, de a putea lucra 
așa cum trebue, 

O altă problemă de mare importanţă, pe care nu va mai fi 
permis a o lăsa in voia Intimplării, sint conferințele învățătoreşti, 
In intreaga lor organizare precum şi în alegerea temelor de dis- 
cutat, diriguitorul afacerilor şcolare va trebui să procedeze după 
un sistem închegat, conducindu-se de trébuintele reale ale şcoalei 
noastre, El va trebui să caute ca in locul vorbirei goale, care 
de multeori zädärniceste In aceste intruniri orice muncä pozitivä, 
sa se destășure o muncă pozitivă, bazată nu numai pe judecata 
naturală a unuia sau altuia, ci mai cu seamă pe literatura peda- 


1) La 1887 seris „Te ful Romin* din Sibiu (N i - 
teri, care să dea numai idoli de cununii nu ne ni es per ags ră 
moni, cărora lo place să se jertlescă, și care îşi fne chestiune de ambitiune- 


din inflorirea şcolilor, peste tot n sării i 
à Seed te p progre teactalui ineredintut conducerii 


st VIAŢA DOMNEASCA 


gogică universală atit de bogată, din care şi noi ne putem in- 
frupta actualmente Intr-o măsură aproape  mullumitoare, Aceste 
conferinte să fie pentru învăţători prilejuri de a inväla mai multe 
lucruri noi decit plină acum, si ele să stirneasca interes peniru 
literatura pedagogică atit de puţin considerata azi la noi. 

La aceste conferințe Inväfätoresti, va trebui să se caute mo- 
dalitatea ca să participe si preoții, care sint directori locali de 
şcoale. Prin aceasta ar mai dispărea, poate, ṣi grava şi pägu- 
bitoarea discordie dintre inväfäter şi preot, care este atit de răs- 
pindită, spre paguba şcoalei şi a culturii, 

In afară de conferințele obișnuite, în care nu se poate fare 
nici pe departe ct ar trebui, € timpul suprem ca să se organi- 
zeze şi cursuri de vară pentru învățălori, cu menirea de a com- 
plecta cultura celor mai fireşti și mai importanţi factori ai vieţii 
noastre culturale. Asta cu atit mai virtos, cu cit ne aflam în fața 
foarie multor probleme, pe care singure conferințele invăţătorești, 
circularele conzistoriale şi eventualele cărți pedagogice, care se 
publică, dar nu se cetesc, nu le po! rezolva, şi cu cit astfel de 
cursuri de vară organizează și statul anual, sädind în Invä- 
fätorimea noastră o mentalitate din ce in ce mai străină. 

Aceste cursuri de vară n'ar fi o inovaţie la noi; am avut 
Şi în deceniile trecute mai malte serii. Ar fi vorba deci de o 
simplă revenire la o veche mâsură bună, prin care se cimen- 
tează si solidaritatea noastră naţională şi se promovează si cul- 
tura prolesională a învățătonmii, şi prin ca cultura generală a 
ntamului. T 

Pornind dela constatarea, că invaäfätorimii noastre ti lipseşte 
intre altele şi cunoaşterea trecutului şcoalelor noastre sub dife- 
rite raporluri și, că färă a cunoaşte viața de pină aci a unei in- 
stitufii, e cu neputinţă a o servi cu folos, e neaparată trébu- 
infä, ca nu numai invățătorilur actuali să li se impârtăşească, 
la cursurile de vară, cunoștințe despre trecutul acestor aşeză- 
minte, ci și viitorilor învăţători şi preoți sā li se vorbească 
în școli normale şi seminarii, despre lucrurile acestea, fara de 
care munca în şcoale nu poale avea o bază sigură. Lipsa a- 
ceasta trebue Inlâturată cit mai curind printr'un curs de istorie a 
şcoalelor rominest si de istorie a pedagogiei rominesti, care tre- 
bue să se facă in numitele școli, A 

Va trebui să se caute de aici incolo mai stăruitor a se da 
în şcolile noastre importanța cuvenită invățămintului limbei ma- 
terne, care e de o vreme incoace, într'un foarte regretabil regres, 

„Limba rominească e studiul principal ai unei şcoale ru- 
rale ; ea este totodată organul, prin care neamul işi cunoaşte di- 
infa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul 
intelectual şi istoric al strămoșilor lui. Copilul nu invață numai 
a vorbi corect, el învață a gindi şi a simți romineste* după cum 
atit de nimerit zice Eminescu 1), Aceste cuvinte trebuesc impri- 


1) Articolo politice, Bucureşti, 1910, pag. 55. 


SCRISOBI DIN ARDEAL 45 


mate cu atit mai adinc in minte, cu cit ravagiile, pe care le 
produce din an în an bilingvismul sint tot mai numeroase. Din pri- 
cina amestecului celor două limbi, cultura noastră e pe povirni- 
şul unei impestrifäri si Insträinäri ingrijitoare. 

O altă problemă e acea a manualelor didactice. Va trebui 
să se lucreze şi pe acest teren mai sistematic de aici incolo, 
Crearea unei comisii de cenzurare, cum am avut-o şi acum citt- 
va decenii, e de neapärata trebuință, căci în urma vitregitații 
timpurilor am ajuns azi intr'o stare foarte critică sub raportul 
manualelor didactice. In special va trebui să se lucreze mult 
pentru a putea avea o bună carte de cetire, care, cum zice E- 
minescu, va trebui să fie „un obiect de ingrijire națională ca şi 
textul Bibliei“. 

Pentru a putea alcâtui o carte de cetire corespunzătoare, 
vor trebui strinse legendele si fraditiunile locale şi de interes 
mai general din fiecare sat, precum şi nomenclatura populară a 
diferitelor lucruri din natură și a lucrurilor omeneşti. Va trebui 
să se facă în acest scop un chestionar, care să se trimeată tu- 
turor învăţătorilor, ca să lucreze pe baza lui. In chipul acesta 
se va putea stringe un extrem de interesant şi de bogat material 
cu caracter cultural, şi aceasta cu atit mai mult, cu cit se va face 
mai curind acest lucru, Acest material va putea servi şi la scri- 
erea istoriei culturei noastre şi a istoriei școalelor noastre, pe 
care incă nu o avem, 

Nu mai puţin importantă e şi chestiunea unei bune prese 
Periodice pe sama învăţătorilor. Multele hotăriri principiale ale 
congreselor noastre nafionale-bisericesti, cu privire la crearea 
unui organ pedagogic ceatral pentru Intreaga mitropolie, vor tre- 
bui să se prefacă odată in realitate. Fara o presă hună, care 
să se adreseze intregii invățătorimi romine din Ungaria și din 
afară de ea, nici nu ne putem gindi, ca să avem vieodatä o invä- 
fâtorime la culmea chemării sale, Chestiunea creärei acestui 
organ este cu atit mai imperativă, cu cit cetirea revistelor un- 
gureşti, pe care statul le trimite gratuit tuturor școlilor, nefiind 
compensată cu lectura unci bune reviste pedagogice romine, in- 
väțätorul ceteşte mai mult în limbă sträinä, decit In cea romi- 
nească și ajunge astiel cu timpul şi el un străin, mai mult sau 
mai puţin, 

E ușor de Inchipuit ce va fi şcoala noastră de mine, dacă 
cei chemaţi nu vor face astăzi in această direcție tot posibilul, 

In afară de o bună presă periodică mai e nevoe şi de un 
Anuar al şcoalei noastre, Printr'o astfel de carte se poate face 
cea mai desăvirșită propagandă culturală si se poate ajunge la 
o anumită uniformitate în sinul invățătorimii, uniformitate, de 
care avem mare trebuință. 

Mai amintesc următoarele probleme : o bibliotecă pedagugică, 
in care să se publice cârticele eltine, menite a complecta cultura pro- 
fesionalä a Inväfätorilor si un muzeun şcolar, din care să fie strinse 
rechizitele şcolare din trecut si prezent și care să dispună gi de 


426 VIAŢA ROMINEASCA 


o bibliotecă pedagogică. În această bibliotecă centrală ar trebui 
să se afle toate cărțile rominesti de specialitate si din ea să 
poată imprumuta cărți fiecare învățător, care azi, chiar dacă ar 
voi să cetească, nu are de unde imprumuta cărțile necesare. 

O altă problemă de gravitate mare e și conferințele cate- 
heților. Cu catihezaţia in școalele noastre și mai ales in 
şcoalele de stat, stäm în adevăr cit se poate de rău. Pe acest 
teren nu se scrie mai nimic la noi, nu se discută mai nimic şi 
din nefericire nu se lucrează mai nimic sistematic, Această stare tre- 
bue să inceteze. Un congres al catehetilor ar putea fi un înce- 
put serios în privința aceasta. Să sperăm, că el nu va mai ză- 
bovi mult. 

Tot astiel şi un congres al inspectorilor tractuali confesio- 
nali (al protopopilori, care s'ar putea ținea anual cu ocazia si- 
noadelor arhidiecesane. Aceste congrese, bine pregătite, ar pu- 
tea aduce cu sine, în timp foarte scurt, o puternică inflorire a 
şcolilor noastre sub raportul sufletesc, 

Pe lingă toate acestea ar mai fi încă o chestiune asupra 
căreia ar trebui să se indrepte mai serios atentiunea scoalei noa- 
stre, sau mai bine zis a conducătorilor ei si anume: Despre frä- 
mintările şcoalei romineşti din Ungaria lumea mare străină n-are 
o cunoştinţă sub nici un raport, după cum, la rindul nostru nici noi 
nu ținem deloc socoteala dece să petrece In cimpul larg al școalei 
din diferitele țări străine, Astăzi, cind aproape nu este an, în 
care să nu se ție congrese internaționale de învățămînt, o astfel 
de Ingrâdire cu ziduri chinezeşti, e un anahronism, care ne a- 
aduce multă pagubă. In ultimii trei ani s'au ținut trei congrese 
internaţionale în chestii de educație, dar pentru noi ele nici n'au 
existat Nu numai că n'am luat parte la ele—si foarie rän am 
fâcut că n'am luat—dar nici cunoştinţă despre ele n'am luat, așa 
că multele chestiuni, care s'au frămintat la Paris (1908 și 1910) 
și la Londra (1909), de câtre reprezentanții tuturor popoarelor e- 
uropene şi a citorva extraeuropene, pentru noi nici mau existat. 
Cine ar putea calcula enormă pagubă, care a rezultat din faptul, 
că noi n'am lămurit străinătatea asupra stării noastre şi a cu- 
rentelor intelectuale dela noi, si mai cu seamă din faptul, că noi 
mam adăogat nimic la comoara noastră sufletească din rezulta- 
tele, la care au ajuns, prin munca lor, aceste congrese, 

Constatată odată utilitatea congreselor internaționale, nu 
mai poate încăpea discuție că si noi sintem datori, atit în 
interesul culturii universale, cit mai ales în interesul nos- 
tru particular, ca în viilor să participăm şi noi la ele, aşa cum 
fac, dealtfel, toate popoarele asuprile mai conştiente ca, Polonii, 
Cehii, Armenii 8, a, 


Yy 


lată atitea şi atitea probleme, de rezolvirea cit mai grabnică 
a cărora atirnă in măsură mare viitorul culturei noastre în Ar- 


SCRISORI DIN ARDEAL As? 
engri tele Basta oma PSI 4 


deal. Rezolvirea lor reclama colaborarea tuturor celor ch i 
căci pe conducătorii spirituali ai unui fu mei 
te distinge. à ii nr ai unui popor noblefa nu numai 
in desfăşurarea infeleaptä a muncii in aceste direcţii, i 

teresul pentru treburile şcolare se va destepta si mr dle 
Sura cuvenită. El va lega pe Inväfätori mai strins de şcoală şi 
va inchega şi în läuntru Inväfätorimes romină Intreagä, fără de- 
osebire de confesiune, Intärind astfel temeliile culturii naţionale, 

Fi-va alegerea săvirşita de curind la Sibiu, un bun augur 
pentru aceasta ? Viitorul va avea să o dovedească. 


O. Sima 


oo om 


Scrisori din Bucovina 


Organizaţia politică 


ste ctteva săptămini poporul romia din Bucovina va a- 
vea Ă poem ice politica. E prima care se face In Bucovina 
pe baze solide şi cu considerarea tuluror factorilor constitutivi ra 
vieţii naţionale. Necesitatea acestei organizaţii se simțea de pri 
şi ea va avea un roi deosebit de important în dezvoltarea poli- 
tică viitoare a neamului nostru, dacă nu va fi osindită la moarte 
prematură, rämiind numai pe hirtie. Istoria trecutului nostru 
politic ne arată cit de mult au suferit interesele neamului per 3 
pe urma lipsei de organizare, care a stâpinit viaţa noastră pa i- 
tică dela Inceputul erei constituționale pănă In zilele de azi. De- 
putații, care nu se simțeau mandatari ai poporului, ci aleşi ai gu- 
vernului, nu se credeau obligați să reprezinte interesele de tot 
felul ale masei, ci Ingrijau cel mult de interesele clasei he 
de interesele lor personale si incolo lăsau totul la buna ch i 
infä a octrmuirii, care, de binevoitoare ce ne este, a facut, in air 
unui secol şi ceva, dintr'o țară cu populație, tradiţie și trecut ró- 
minesc, corglomeratul de azi, unic în felul Se de er paies ne 
stăpinesc economicegte, Rutenii ne desnaţionalizează, iar biuro- 
crafia austriacă internațională le acordă sprijinul ei binevoitor, ca 
să se Indeplinească cit mai curind vorba unui fost prefect: € 
peste 50 de ani nu vor mai exista ,Valahi* in Bucovina, À 

In trecut nu exista nici un fel de legătură intre ales şi a- 
legători. Masele largi ale poporului puteau fi mulfumite res 
vre-un deputat „mai democratic“ se arăta odata, si anume la a- 
legeri, Innaintea poporului, așa că se aflau şi cifiva rno s 
să povestească că au văzut aevea fața prea-cinsttă a e csului 
lor; de adunări prin sate si tirguri, în care deputaţii să dee ra- 
port asupra activităţii lor din corpurile legiuitoare, să jerar ri 
barea finutei lor si a unei directive în chestiuni de importanță deo- 

ă, nici vorbă, 


SCRISORI DIN BUCOVINA 450 


E drept că şi sistemul de alegere depe vremuri, Inlăturat 
prin legea electorală, ce se va aplica la alegerile viitoare care se 
vor face la primăvară, e de vină la această stare de lucruri: a- 
legerile se făceau prin electori şi numărul jor, mic de tot, 1l dis- 
pensa pe candidat de greutăţile adunărilor mari, obositoare şi 
plicticoase. Dar nici de electori nu se prea interesa domnul can- 
didat, căci aceasta era treaba domnului prefect, care lucra la or- 
dinul şefului țării. Electorii, în majoritatea lor primari și circiu- 
mari, dependenţi de prefectură, primii prin slujba lor, cei de ai 
doilea prin concesiunile pentru circiumărit, iși făceau datoria in 
toată regula. In astfel de imprejurări, la ce-ar mai fi fost bună 
o organizaţie naţională, cind ea era așa de cu succes Inlocuită 
de aparatul administrativ al prefecturii? E insă evident că un 
deputat ales la porunca prefectului, cu ajutorul circiumarilor, pri- 
marilor, in majoritatea lor elemente conrupte, şi a jandarmilor, şi 
lipsit de contactul necesar cu masele largi pe care sar fi pu- 
lut baza, nu insemna în politica țarii aproape nimic sau chiar 
nimic, Interesele poporului, materiale şi spirituale, erau câlcate 
În picioare tocmai de guvern şi de Evreii ctreiumari şi cămătari, 
Cum să se ridice alesul circiumarilor si al guvernului contra a- 
cestora şi să ia apărarea intereselor poporului, pe care In cele 
mai multe cazuri nu le cunoştea decit din auzite 2... Oricine cearcă 
să înțeleagă colosalele pierderi ce le-au suferit Rominii bucovi- 
neni decind aparţin Austriei, ajungind, dela rolul de popor bäs- 
tinaș şi singur indreptățit, la starea de azi, de popor de mina a 
doua, trebue să caute explicația in starea de lucruri schițată 
mai sus, 

Primele incercări de organizaţie politică în forma de socie- 
tăţi politice s'au făcut prin anii 70. Prima societate de felul a- 
cesta a lost Societatea autonomistilor naționali în Cernăuţi, care 
na avut nici o influență mai de sama. La 1985 se inființează 
societatea politică „Concordia“, care a jucat un rol important 1n 
politica rominească a Bucovinei până pela 1900, cind influența 
ei, odată destul de mare, slăbise de tot și ca exista numai pe 
hirtie. Toate aceste societăți se bazau în prima linie pe clasa 
cărturarilor și ţineau numai puţin socoteală de masa țăranilor, unica 
pe care se poate răzima In Bucovina o politică naţională sănătoasă. 

‘In cel mai bun caz țăranii erau in societăţile aceste numai 
un fel de decorație trebuitoare pentru a nu strica ansamblul, Prima 
incercare de organizare politică pe bazele largi ale unui partid 
național s'a făcut la 1892. Tinuta tot mai puţin tolerantă a ce- 
lorlalte neamuri din țara, dar mai ales politica agresivă a Rute. 
nilor, pe care i-a inventat guvernul, nemulțumit cu deputații ro- 
mini, i-a silit pe conducătorii de atunci ai Rominilor să sé gin- 
dească la organizarea neamului. Astfel „Concordia“, întemeiată mai 
înnainte, deveni societatea politică a tuturor Rominilor, iar „Ga- 
zeta Bucovinei* organul autorizat. 


A lost prima manifestare a solidarității naționale in ţară. 
Dar politica noastră, care se baza tot pe elementele boeresti și 


10 


iiè VIAȚA ROMINEASCA 


ionari si ținea prea putin samă de masele poporului și 
bris PA nevoe de o reformare radicală. Din sconna 
necesitale s'a pornit curentul naționalist democrat, reprezentat la 
inceput prin cea mai marcantă personalitate a tinerimii, prin dr. 
George Popovici. Noua eră politică e caracterizată prin ţinerea 
de adunări poporale prin sate și orașe, lucru necunoscut până 
atunci in Bucovina. Drept centre ale mișcării culturale se organi- 
zează cabinetele de lectură (casele de cetire) şi mai tirziu ban- 
cile railleisiene. Curentul nou triumfä asupra celui vechiu şi = 
moment politica noastră căpătă un colorit naționalist. Dar numa 
pentru scurtă vreme, Elementele conservatoare, crescute în alte 
idei, s'au deslipit de curentul linăr şi s'au intors la sinul guver- 
nului, cel a tot dătător de speranțe. , Bu 

. G. Popovici si dr. Flondor continuă cu organizare - 
sai CRE bardail poporal, căruia li dau o structură foarte 
interesantă, Faţa de prigonirile guvernului, care caută să nimi- 
cească aceste începuturi de adevărată organizare națională chiar 
în faşă, avind asentimentul majorității politicianilor romini, mem- 
brii partidului, intre care mulți funcționari, ce erau la discre- 
ţia guvernului, se organizaseră Intr'un fel de societate secretă (ca 
la omladina Cehilor). Urmarea constituirii noului partid a ruen 
un inceput foarte imbucurätor de activitate politică, care sas ar 
fit îndată în intreaga fară, dar care na ținut mult. Din 
exilul său dir Brünn (Moravia), d. dr, À. Onciul desigur u- 
nul din cei mai de valoare bărbaţi romini din timpul de față, prega- 
teste opinia publică pentru un curent nou, mai intäiu prin orga- 
nul său /P'rivilorul, mai Urziu prin Intrarea sa în politica militantă. 
impreună cu dr, FI. Lupu el creiaza partidul democratic sau fä- 
rânesc, Acest partid, avind in program cele mai bune ei tre 
şi dispunind de forte agitatorice până atunci necunoscute, da asalt 
şi asupra conservatorilor şi asupra poporalilor ṣii doboară pe 
toți. Partidul democratic, avind reprezentanța sa In societatea 
politică Unirea, a produs prin noutatea programului cea mai pu- 
ternică revoluţie politică ce s'a văzul vreodată în Bucovina t în 
marginea imprejurărilor, chiar în intreaga monarhie. Pentru ara ză 
terea partidului democratic, care ciștigase cu o singură vagă 
toată situația politică în țară, se reculeseră unele elemente ale 
fostului partid poporal și tormară un partid național, rr ruen 
apărărisi, după organul lor de publicitate, Apărarea Nationa à 
Impäcarea fracliunilor politice, după ce ani de zile sau 
combătut cu a violenţă necunoscută la noi în țară, și fuzionarea 
lor sub şefia d-rului lancu cav, de Flondor au inpuso organizare 
nouă. Noua organizație se face pe bazele cele mai largi şi după 

jele cele mai probate. i, 

ET desigur p fiat bună organizație politică, pe care a aro 
poporul romin vreodată. Principiile pe care se bazează au e 
fixate in statutul partidului romin din Bucovina, opera d-rului A, 
Onciul. In rindurile următoare däm citeva din principiile aces- 
tui statut. 


SCRISORI DIN BUCUVINA sm 


Articolul I fixează scopul partidului, precum urmează : 

1. Partidul romin din Bucovina are de scop a promova In 
cadrul credinței pentru impărat, in Austria, interesele naţionale, 
confesionale, culturale și economice ale Rominilor bucovineni. 

2. In privința naţională, partidul vrea să obțină pentru limba 
romină drepturile ei cuvenite la dregătorii, in şcoale şi în viaţa 
obsteasca. 

3. In privința coniesională si culturală, el va griji de pro- 
gresul Rominilor bucovineni pe temeiul legii, limbii şi al obi- 
ceiurilor lor, 

4. El işi rezervă deplina sa independenţa. 

5. In chestiile economice, el adoptă programul crestin- 
sucial, 

Acest ultim aliniat e singurul, care mai aminteşte de Incer- 
cările ce s'au făcut de a ne coniopi politicește cu marele partid 
creştin-social, sau de a se constitui cel puţin un partid romin creş- 
lin-social. 

Articolul I vorbeşte despre membri: 1. Membri ai parti- 
“ului sint toți alegătorii romini creştini care se inscriu In listele 
partidului. Această dispoziție nu s'a observat nici acum si nu se 
Va putea observa nici pe viitor ad literam, căci de o inscriere 
regulată a alegătorilor in lista partidului nu poate fi incă vorbă, 
tot aşa precum nu s'a incasat nici biru? nafional (un fel dé coti- 
zație lunară sau anuală a membrilor), care s'a introdus pen- 
tru acoperirea cheltuelilor partidului. 

Organele partidului sint : a) delegaţii comunali; b) adunarile 
districtuale : c) comitetele districtuale : d) adunarea națională ; c) 
comitetul national şi f) cluburile deputaților (art. A, al. 1). 

Delegații comunali sint parte virilişti, parte aleși. Virilisti 
sint în fiecare comună parohii, dirigenții şcolari şi primarii ro- 
mini, Ceilalți delegaţi comunali se aleg de membrii partidului, 
din fiecare comună din mijlocul lor. Numărul lor total se va re. 
cruta astfel ca la 50 de alegători să se alcagă cite un delegat, 
Fracfiuni mai mici de 50 trec de complecte (art. IM, al. 1). 

Adunärile districtuale se compun din delegații comunali 
ai tuturor comunelor, ce se tin de acelaşi district electoral pentru 
cameră. 

Atribuţiile adunărilor districtuale sint: 

a) Să nomineze candidații pentru cameră şi dietă ; 

b) Să primească dările de seamă ale deputaților şi să le 
voteze incredere sau neincredere ; 

c) Să hotărască birul naţional menit pentru trebuintele dis- 
trictuale ; 

d) Să aleagă comitetul districtual, 

Organul executiv al adunării districtuale este comitetul dis- 
triclual, care are 12 membrii. 

Adunarea națională se compune din prezidentul partidului, 
din membrii comitetului național, din toți membrii comitetelor 
districtuale şi din toți deputaţii din cameră și dietă care apar- 
fin partidului (art. VII, al. 1). 


422 VIATA ROMINEASCA 


Atribuţiile adunării naţionale sint : 

a) Votarea şi modificarea statutelor partidului ; 

b) Hotărtrea de principii in direcfiunea politică a partidului ; 

c) Deciziunea in toate certele in sinul partidului si exclu- 
derea membrilor ; 

d) Evaluarea birului național pentru trebuințele intregului 
partid ; 
e) Alegerea comitetului national ; 

î) Recomandarea candidaților pentru cameră și dietă și no- 
minarea lor in caz cind adunarea districtuală chemată nu ia o ho- 
tărire respectivă. 

La candidatură nu se pot recomanda și fixa decit numai Ro- 
mini, care anunţă candidatura lor comitetului naţional și alătură 
pe lingă anunţul lor următorul revers, iscälit cu mina proprie : 

„In caz câ voi fi ales, mă oblig cu cuvint de onoare să 
dau pentru trebuintele partidului 10° din dietele mele și să nu 
es din partid, decit renunțind la mandatul dobindit pe programul 
partidului şi supunindu-mă unei alegeri nouă,“ 

Comitetul national se compune din prezidentul partidului 
şi din 12 membri aleşi cu toţii de adunarea națională, Deputaţii 
fac parte din comitetul national în virtutea mandatului lor. Redac- 
torii-şefi ai foilor partidului azistă la ședințele comitetului cu vo! 
consultativ. 

Cluburile deputaților se compun din toți deputaţii ce se fin 
de partid, aleşi pentru respectivele corpuri legiuitoare. 

In cadrul statutului, al directiunii hotărite de adunarea nafo- 
nală şi al liniamentelor hotărite de comitetul partidului, ele hota- 
răsc independente asupra procedärii lor. 

O dispoziție bună este cea cuprinsă în articolul I, al. 5 
asupra incompatibilitatii : 

Este incompatibil mandatul din cameră cu mandatul în con- 
siliul comunal din Cernăuţi, cu funcția de membru al comitetu- 
lui ţării şi cu cea de prezident al bâncii țării. In cazuri excep 
tionale, comitetul național poate dispensa de incompatibilitate. 

Aceste sint principiile, pe care se face in prezent organiza- 
ţia politică a Rominilor bucovineni. In toamna trecută sau fà- 
cut alegerile delegaților comunali, care innainte cu citeva săplă- 
mini au ales comitetele districtuale, iar adunarea naţională, con- 

vocată pentru ziua de 2 Noembrie nou, va alege comitetul na- 
tional, cind organizaţia partidului va fi desăvirşită, 


Dar, durere, organizaţia încă nu-i sfirsitä şi dizidenfeie se 
anunță. Aşi dori să fiu măcar de data aceasta profet fals. 


Gt. 


Miscellanea 


In noaptea de 20 Septembrie... 


Lucrind la alcătuirea volumului d 
i e poezii al lui Gheorghe di 
ee ep eg adus aminte de trecut, de trecerea prin lume - pe 
prie en şi de plecarea lui dintre noi pentru totdeauna 
an, într'o noapte de toamnă, ea 
Vorbeam despre el, şatară toamna 
E era mihnitä; căd 
n bas şi ploua dintrun cer plumburiu. Cad frunze SU = 
ges t pla țintirimul în care doarme cel ce-a fost așa de nas i 
rer ae i ep cancan À a în lume atitea foi pline de pa 
$ mormintului cad 
nire, A amintirea Jul adună atitea păreri de A pr oc 
murgul întunecă odala, un răstim 
5 p păstrăm tăcere ; şi'ntre 
masa de lucru stau | gr e 
cara mprăștiate poeziile, bucăţi din sufletul prietenului 
Cit de mult stăm noi de vorbă cu m 
i! Şi cel mai 
bitoarea majoritate a celor p i pains 
noue pe care-i cetim, sînt dincolo de pragul ne- 
Deseori în liniştea nopţii, cetind cartea 
e À unui scriitor d 
avem, într'un fel de stranie luciditate, clipe de infiorare : cit ges 
vorbesie un mori. | si Aia 
SI tată, în sara asta tristă de toamnă, în mina 
E follo: 
o „Atta se slova aceia măruntă şi elegantă, ose 
rietenul dus pentru totdeauna di 
TS n lume, din pricina unul infim, banal 
Sărmane file, care incep să'ngălbenească 
, le cunoa 
le-a cetit într'o sară de iarnă, cind vinturi vii tremurau romă ce ir 
en grw nimic nu se va mai schimba in ele, nimic nu se va it 
adăoga. Nimic nu se va mai udăoga la cela ce a fost Gheorghe din Mol 
dova, Cela ce a fost el a tacetat, a in:remenit aşa, cindva, într'o clipă. 


494 VIATA ROMINEASCA 


Mereu se'ngrămădeşte vremea de-asupra mormintului prietenuiui 
nostru, ca negurile de noembrie de-asupra indepârtăzilot înghețate ! 

lubite prietene al nostru, tu vorbeai de-atiten ori în vremea din 
urmă despre putinţa unei alte lumi,—dincolo de tista şi trecăinsrea 
noastră viață pămintească. Ah, dac'ar fi să He adevărat! 


Intre atei și teologi. 


D. doctor Tiron, profesor la universitatea din laşi, a acjis © bro- 
şură care a făcut un zgomot absolut disproporționat cu calităţile ei de 
gindire şi de stil. 

D. doctor Tiron face parte dintre acei oameni care neagă exis- 
tenta lui Dumnezeu cu dovezi „ştiinţifice“, dar îl combat, totuşi, cu in- 
vergunare,—dupä cum şi d. Aurel Popovici combate la nemurire mize- 
rabila democraţie care nu” există, 

D, doctor Tiron, mai înnainte de toate, este un om de invidiat, 
căci atelsmul, las’ că presupune, cum s'a zis, o bună sănătate la cei 
ce-] profesează, dar mai dă dovadă și de multă candoare juvenilă. Ate- 
ismul bătăias este apanajul vristei de 18 ani, Cine nu-și aduce aminte 
de anii de liceu, cind ne războiam cu Dumnezeu, cu popii și ct toate 
cele sfinte! Ce mult credeam pe-atunci în himere ! 

Dar vine o vristă, cînd misterul care Incunjutä viața începe să 
infrineze impertinenta siguranță # adolescenţii, şi cind „tăcerea eternă a 
spațiilor Infinite ne fnspälmintä*, ca gi pe Biaise Pascal, 

Atunci universul se umple de semne de intrebare: de unde ve- 
nim? unde ne ducem ? pentruce trăim şt pentruce murim 2 

E un sentiment pe care l'a avut omu) Intotdeauna şi pe care-l va 
avea meren pănă se va stinge de pe pämint. 

„Sintem înnainte de creștinarea Bretaniei, Intro adunare, una din 
căpeteniile Saxoniler Nortumberi se adresează regelui: 

„O rege, (aduci aminte poate de un lucru care se'ntimplă uneori, 
in zilele de iarnă, cînd stai în jurul mesei cu comiţii şi thanii tăi. Focul 
arde şi sala e încălzită, şi afară e plose, omit şi turtună, Atunci intră 
o pasăre care străbate sala ca o săgeată; a intral pe o uşă. ese pe 
alta ; clipa asta, cit este inläuntru, i-i dulce; nu simte ploaia şi asprimea 
ernil; dar clipa e scurtă, pasărea dispare şi, din iarnă, trece iarăşi în 
iarnă. Astiel îmi pare viața omului pe pămint, faţă cu nehotăritul timp 
de dincolo de dinsa. Ea se arată pentru scurt vreme; dar timpul de 
dinnainte si de după aceia ? Nu-l ştim...” 

Acest teribil mister al existenti, care a înfiorat și pe aceşti oameni 
barbari şi grosolani, nu vorbeşte nimic monistilor noştri haeckeliant. 

Cet mai mare eveniment in omenire este uciderea zeilor, cum nu- 
meşte Nietzsche pierderea credinţii. Cită vreme oamenii au crezut în 
Dumnezeu, simțeau că au un sprijin a tot puternic, un tată mai 


{ 


o m | 


—— 


E MISCELLANEA 195 


presus de puteri i $ i 
să p le indiferentei naturi; de cind l-au ucis, du rămas Sin- 
Dar spiritul de analiză di 
solvă vechile credinți. Omul ră 
af Ìn faţa naturii. De alci Insă nu Lg M cu eaa 
pana atjocuriler al credinţii și al slujitorilor el. Este o lipsă de soli- 
air pia see credinifior marei majorități a oamenilor. Este o 
gență insultarea acelora care au ali ji 
şi mai ales cind marea mèj ep pacte 
i s jaritale a lor e aicătultă din cei mici i 
e PEA Este o lipsă de pietate batjocurirea credinţii care Fps 
prijin şi mingtere părinților noştri ce au amuţit pentru veşnici 
ŞI, desigur, este explicabilă GES 
niii at ge — se indignarea preoților, care s'au atar- 
ese şi stilul lor, exact la nivelul stilului d-lui doctor 
A fost o întrecere parcă, de 1 
à ; psă de gust, de fi dë 
lipsă de cunoştinți, —şi de lipsă de sintaxă şi de tate a a 
E? ra la lupta lor, teologii au recurs la armele ştiinţifice !— De-o bu- 
x e pens, teologii fin cu orice pret să probeze că ştiinţa, bine in- 
easă, + aduce argumenie favorabile teologiei. Şi chinuind şi datele st. 
ne £ textele religioase, Injosesc religia, căutind so pae, pe ea ri 
umnézeesc, în conformitate cu adevărul crit tn 
re cutărui domn dela Paris ssu dela Berlin 1 ES 
RE Cutii se acomodează la noi religia cu gtiint ` 
i i i tal. Ştiţi culture 
papa citea chiar In universități... Presupuneţi ce ax à fie i 
S ologilor. Acum vreo citiva ani a apărut o brogurä a unui tso- 
an $ ž sea Darwin, M, Huxley, M. Haeckel, M. Quatreiages Ce 
eologul, puţin familiarizat cu „decadenta Frznţă* | 
à . văzuse In catlea 
vreunui francez M. Huxley, M, Haeckel, et at x 
! , M, a ete.—şi, neştiind ce tasamnă 
sen politicos M., crezuse că pe toţi naturaiiştii (1 chiamă Mihall.—Vă in- 
Chipuifi cum acomoda acest teolog pe Mihail Haeckel cu Sf, Augustin. 
Trist însă, fără nici o nuanţă de humor, este că teologii, pe dreptul 
supăraţi desigur, şi-au permis să ceară autorităţilor să pedepsească pe 
d, doctor Tiron pentru opiniile sale, „Nu pentrucs le are, zice un ieo- 
log (atita ar mal trebui: să ne tacă justiția trepanalie la cap, să vadă 
ce opiniuni avem !), ci pentrucă le exprimă“... Adică să se innäbu li 
bertatea cuvintutul, călcindu-se legile țării, + 
Insulta credinții con-etätenilor dintr'o parte; Indemani de a câlca 


legile şi a încătuşa presa, dia cealaltă part 
A —iátá iu 
culturii romine din ultimele iuni, Et PRE 


Viitorul ne suride,.. 
Cea msi nou solajie in chestie țărănească 


O dă ziarul . 
PER ul popular „Universul“ (No. 266) prin pana d-lui Em. 


406 VIATA ROMINEASCA 


„Universul“ a găsit o soluţie cu totul nouă şi originală, „Uni- 
versul“ a găsit pentru tratarea chestie! noastre ţărăneşti un fel de E, 
După „Universul“, ţăranului romin, ca să fie perfect ieticii, mu 
decit : 
7 ac de aceia, care să-l rue iza pei be cind me- 
„dar să-l şi tragă bine de urec nd | se cu ú : A 
7 De nu be pă stăpini de aceştia, constată cu tristeță ca ren 
A mingiia insă pe obraz, cind merită, şi a trage de urethl cin 
nu e cuminte—parcă s'ar potrivi mai bine pentru căţel. De altiel, a- 
ceasta era allădată şi părerea „Universului“, cind locul d-lui Girleanu Il ti- 
nea Caragiale. Îţi mai aduci aminte, ,Universule", de Bübico, pe es 
mamitica îl mingiia pe obraz, cind era cuminte, şi-i dădea zăhirel şi 
sé és franc, i-am spune „Universului“ că nu numai a tata pe 
țărani ca pe Bibico, dar chiar numal a propune un asemenea tratament, 
este a nu avea nici o urmă de respect pentru demnitatea omenească, şi 
a unea acestei demnități. | 
a De re, cărui nu-i el nimic din vedere, prevede O- 
i i o Inlătură cu dispreţ: 
Ra RE de ei guillemetizat şi subliniat, e un 
or“, un „fleac*, 
one amară subversiv „Universul* ? Gazeta aceasta, „imparţială ca 
ruminu*, vorba lui Aganifi Dandanache, gazeta aceasta atit de bine ra 
tenționată a devenit antidinastică ? Cind Majestatea Sa Regele Caro i 
a făcut şi face cele mai mari storțiri, şi aceasta în numele apei 
omeneşti“, pentru a stirpi bătaia din căzărmi, unde țăranii români în 
21-24 de ani erau snopiţi, vine acum „Universul“ să se pună În de 
flict cu Regele? El, care dă în fiecare număr portretele familiei regale 
Si dază „Universul“ ceteste telegramele modernului său aja u 
lde informații, cit s'o fi mirat el, cînd a văzut că în Franța in apare ee 
bate pe apaşi a fost respinsă si de Parlament şi de opinia pub Le 
2 „Universul“ aplaudă, cind un poliţist bate pe un pungaÿ aşa 
“numitele beciari ale poliţiei ? 
y Si cind Ge omeneaseă* opreşte bătaia chiar şi a po at 
şilor, chiar atunci cînd, ca în cazul apașilor, se crede că bitais ar A ina 
ficace, „Universul îşi ride cu guillemete şi cu Italice de această „de 
mitate omenească” ? ? 
Dacă redactorul articolului din „Universul ar ajunge ge Les 
trage el de urechi pe țărani? Ar putea să execute operația asta Ă Se 
l-ar repugna actul fizic al bătăii ? Este aşa de puţin delicat Ra en 
dactor ? S'ar plimba el mindru pe Calea Victoriei, cind ar veni în A 
cureşii să se odihnească de palmele date la moşia sa, țăranilor, spes a 
#olvares chestiei ţărăneşti 7—Ori, poate, suflet gingaș, ar tocmi are 
tare, cu pumnii şi cu ciomegele, să ridice țărănimea romină la treap 
celel elvețiene și norvegiene ? 


MISCELLANEA 467 


ŞI, dacă e vorba să baţi pe cei supuşi, pentru a-i îndrepta, reco- 
mandă „Universul“ şi bătala femeilor? 

In „Universul“ scrie şi un alt literat, d, A. Vlahuţă, Acesta, pe 
cit îl ştim, mai bine şi-ar smulge mina din umăr decit să propună bš- 
tata la ţară... Vezi, d. Vlahuţă e răsuilat, e tombateră. Acum avem o ge- 


neralle nouă, şi mai aies viguroasă, Cit am progresat... innapoi de 
vre-o 20 ani! 


D, Weigand „Specialist romin* in bulgäreşte. 


Cetitorii nogtri cunosc Indeajuns dovezile de innaltă ştiinţă a D-lui 
Weigand cu privire la limba rominească, 

Dar D. Weigand este „specialist“ de nuanţă „rominească* şi în fi- 
lologia bulgară. 

Se vede însă că filologul lipscan este tot aşa de fericit in grema- 
tica vecinilor noştri caşi în cea rominească, 

Dovezile le aduce DI Miletici, cunoscutul fitolog bulgar din Sofia, 
în Archiv für slavische Philologie, vol. XXXI (1910), paz. 604 sqq. 

Däm cuvintul acestui slavist. Rezumăm : 

DI W. işi propune să scrie o gramatică a limbii literare si cu toate 
acestea amestecă necontenit limba literară cu dilelectete. Fără ca să a- 
ducă in gramatica sa nimic nou, prin care să se poată da un impuls 
studiilor gramaticale şi lipsit in acelaş vreme de cunoşiinți asupra isto- 
riei sunetelor şi fotmelor limbii bulgărești, Işi permite DI W, toluş să 
spună că gramatica sa va ajuta pe Bulgari să-şi cunoască mai adine sin- 
taxa limbii lor proprii. Nu numai că amestecă limba literară cu dialec- 
tele, dar şi pe acestea le confundă intre ele, astfel că atribue Hmbit bul- 
gare de apus fenomene care aparțin limbii bulgare de răsărit, Nici ma- 
car pronunțarea literelor bulgărești nu o cunoaşte, aşa că pe un cuvint 
care sună farit DI W. il ceteste fariat, si chestii pur ortografice privi- 
toare la Intrebuinfarea lui k le consideră ca chestii fonologice, Susţine 
că h înainte de e nu este palatal, cu care ocazie ma! spune şi o enor- 
mitate fiziologică, anume aceta că A biigăresc paiatal s-ar îi pronunfiad 
cu pariea mijlocie a limbii. [Și este doar ştiut că partea mijlocie a lim- 
bit este complect pasivă, cu partea mijlocie a limbii nu se articulează 
niciun sunet), Tägädueste existența In limba bulgară a lui / mutat, işt 
închipueşte în mod cu totul arbitrar că s inainte de terminaţiea partici- 
pială / nu se pronunță, că pluralul cuvintelor este tot la un fel accen- 
tuat de toți Bulgari, că şi final se pronunță ş, că g, k, h se prefac la 
toate cuvintele inainte de terminaţiunea i a pluralului în z, f, s$ (in vre- 
me ce In realitate prefacerea are loc numa! la substantive, jar la adiec- 
tive nu). Nu-şi dă socoteală de fenomene ionologice foarte simple, 
astfel că este nevoit să recurgă la nişte excepții imaginare. Sub capi- 
tolul pronume studiază şi forme verbale. Anunţă că va înşira nişte su- 
fixe prin care se derivă adiective dela substantive şi dela verbe, şi cu 


#34 VIATA ROMINEASCA 


i i oM 


toate acestea In listă nu se găseşte niciun sufix prin care să se derive 
adiective dela verbe, Se încurcă cu verbele perfective şi imperfective. 
inventează forme. Contundă chiar limba romină cu cea bulgară şi atri- 
bue limbii din urmă fenomene fonologice care aparţin celei dintii. 


la aceste vremuri de alianță romino-lurcă şi de confiicte cu Bul- 
garia, nu putem decit să aducem mulțuimirile noastre d-ini Weigand pet- 
tru prețlusul sprijin ce aduce cauzei rominezti prin acest robust atentat 
împotriva gramaticii buigaresti, 


Palitica în şcoală 


Avem înnaintea noastră „Cartea de timba romină pentru clasa VI-a 
secundară de hăeți şi fele de A. Lupu-Antonescu şi Petre V, Haneg*, 

N'am cetit acest manual şi nici nu-l vom ceti Am aruncat rumai 
o privire asupra sumarului— şi am înţeles, 

In acest manual didactic, la genu! oratoric, d. Haanes, orator la in- 
trunirile partidului cosiservator, tipăreşte (cu ştirea şi cu consimţimintul,.,. 
d-lui colaborator ?) o sumă de discursuri poiitice datorite excluziv mem- 
brilor partidului conservator. Găsim chiar şi un discurs si d-lui N. Fi- 
lipescu, fugosul „şef al Capitalei”. 

Ne închipaim admirabila scenă, cind nn profesor beral va preda 
junéior generații „ideia conservatoare după această antologie politică, 
Ori cind, într'o discuţie contradictorie între elevi, prevăzută de program, 
se va güsi un şcolar care, în numele „ideii liberale“, va ataca manus- 
lui d-iul Hanes şi a)... d-iui colaborator. 

O altă irumuseţă a acestui nobil manual! este ridicarea ls rangul 
de sestitor clasic a unul domn J.—B. Hétrat, din 2 cărui operă ocultă 
ni se dau exemple la ioste genunle poetice. Ba încă, printre puţinele 
fotogratit (numai ele somitätilor) nl se dă şi figure impunătoare a a- 
cestni domn, 

Ne-am interesat cine este acest poet clasic (în cărțile didactice 
numai poeții consacrați au dreptul să fie daţi ca exemplu, —nu-i aşa?) 
şi ni s'a spus că este un autor de versuri din cercul „modermist al 
d-lui Densuşianu, din care face parte şi d. Haneş (şi... d. colaborator ?) 

Inutil de adăogat că manualul e aprobat de onor. minister (in ziua 
de 2 Aprilie 1910)-—Ar fi interesant de ştiut cine aprobă cărțile la mi- 
nisterul Instrucțiunii publice, căci, dacă In privința unui plagial ca acela 
al d-lui E. Lovinescu, comisiunea poate beneficia de oarecare circum- 
stante atenuante, în privinţa acestui manual politic nu poste avea nici 
0 Scuză. 

Noi mai cunoaştem un manual de liceu, cartea de limba to- 
mină pentru clasa VII de d-nii M, Dragomirescu si. G. Adamescu, in 
care Junimea e ridicată In naltul cerului, pentrucă a isprăvit odata cu 
mediocritatea intelectuală a generației liberale dela 1848. Era pe vre- 


mea cind d. M, Dragomirescu ondeiu! Junimii, înnainte de sece- 
simne. D-sa a şi scos ochii Jun In timpul din urmă, cu acest serviciu. 
Dulce ţară! 
w Ce-o mai fi In man d-lui Haneş şi al... d-lui colaborator 
na ştim şi nici nu ne interes 
Cistig şi prozeliţi ai „ideci conservatoare“! Si la multe ediţii! 


Socialismul romin, 


Sub acest titlu a apărut In laşi o mică broșură de „observaţii cri- 
tice". Autorul sau autorii broşurii fac impresia unei adinci sinceritäll, cars 
nu poate decit să ne inspire simpatie. 

„Au trecut mai bine da cinci ani de cind a luat ființă noua mis- 
„care. Care este beneficiul acestor cinci ani de neîntreruptă activitate ?*, 
se întreabă autorii. „—Cirevele încercate au dat gres,—nu trebue să ne 
„itiştlăm, Acţiunile intreprinse—si au fost multe—n'au fost duse le ca- 
„pàtio ştim cu toții. Conştiinţa proletară, n'a pătruns. In felul în care 
„5'3 propovăduit n'a putut pătrunde. Numărul sindicatelor poate să fi 
„crescut ; pulerea lor morală şi economică însă nu se simle“.. Pănă şi 
organul oficial al partidului nu poale tăi | 

Autorii găsesc două cauze principale ale acestei deplorabile stări : 
„Sindicalismul exclusivist şi cărdăşia cu „Adevărul”, 

Oricită justeță ar avea unele din observaţiile autorilor (noi privim 
chestia sindicatelor proiesionale, de pildă, cu totul dinir'alt punct de 
vedere), —dar cauza adevărată e cu mult mai adincă —lipsa rațiunii de 
a îi a unui partid socialist în Rominis,—şi noi am prevăzut şi am pre- 
zis acest rezultat deplorabil dela începutul mişcării, acum cinci ani. Au- 
lorii ei înşişi ne inlesnest concluzia: ei apreciază cu entuziasm vechia 
mişcare socialistă,—dar cate i-a fost rezultatul ?,. 

Apanţia acestei broşuri a dat curioasel mentalități a soclaliştilor 
noştri prilejul să se maniiesteze : „tovarăşii” au dennnfai, au dat In vi- 
leag numele autorilor inoportuni, expunindu-i tuturor consecintilor.. 

Denunţaţii ar trebui să lie mulţumiţi : fără această ultimă trăsătură, 
n-ar fi complect tablou! zugrăvit de el.. 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Radu Rosetti. Conglictul dintre gu- 
vernul Moldovei și mânăstirea Neam- 


tului. L Innainte de 1 Iunio 1554. 


Ed. Acad, Rom. 1910. Buvurosti, Gübl 
164 pag. Pr, 1 L 60 bani, 

Puterea domnoască în vechime, n- 
proape nomărginită, se întindea si m- 
supra mănăstirilor. Noul regim al Re- 
uulamentului Orzanule le sapuse de a- 
semenoa controlului statului şi lo puse 
să contribue cu parto din venitul lor 
la sarcinelo statului. Mănăstirea Neam- 
tului, impreupă cu alte mănăstiri echi- 
novii, fu scutită de controlul statalui 
și de piata dărilor, însă numar câtă 
vreme se vor conforma regule păzite 
până atunci, Agezimintul din 1843 
impuse mănăstirilor Neumtul si Socul, 
întrunite umindouă sub acelasi stäretie, 
intemelarés unei tipografii și infinţarea 
unui semlonr. 

La inceputul analui 1544 se înfință 
Departamentul bisericesc, —mal tirziu 
al Cultului— avind privighoren asu- 
pra întregii averi a epurhillor și mă- 
nâstirilor pămintene, în administrarea 
cărora domniseră muri noorindueli, și 
asupra învățăturii din seminar, Acea- 
stă loginire, engi cole unterloare, recu- 
noscind dreptul statului de a legitera 
în materie de proprietate bisericească, 
svu întreaga aprobare din parton gu- 
vernulai rusesc. Prin concursul dat 
depürtamentulni cultului, ol recunoacu 
şi dreptul statului moldovenese de a 


+ 


administra banurile bisericesti aBătoara 
In Basarabia, 

Mănăstirea Neamțului rămineu totuși, 
In vederea indataririlor spociule ce a- 
vea, neutirnată de octrmuiren setului 
Departamentului bisericesc. 

Călugării nu se impăcaa însă cu dis- 
pozițiile ușezămintului din 1843, mai a- 
les în cein ce priveşte condiţiile de a 
rendare a moșiilor, și abutarile ince- 
pură, Avindu-se în vedere enorma creg- 
tere a veniturilor mănăstirii, Domnito- 
rul Mihai Sturdza interveni pentru fn- 
ființarea unei şcoli superioare, putind 
sorvi de facultsta de teologie. Stare- 
tul se impotrivi cu invergunare lu tn- 
flinfareu unel ustinenea scoli în chiar 
cuprinsul mănăstirii, dar făgădul că va 
du toată cheltuiala trebuitoure pentru 
înființarea ei ainreu, 

Un ndevărnt jaf domnea în timpul a- 
cesta în administrarea enormel averi a 
mănăstirii (74 moşii) Abuzurile şi ne- 
arinduclele se țineau lant. Mănăstirea 
pe de ultă parte căuta să so sustragă 
de lu obligația luată de a subventions 
sominarul, 

Grigore Ghves îndopărtă pe staroçal 
Naftanait de li conducuren mănăstirii 
si impuse soborulol ei să aleagă pe 
arhimandritul Dionisie Romano. Acesta 
achită toate datoriile mânăatirii, clădi 
un gimnaziu și un internat și, la sfir- 
situl intăinlui an de stäretie, lăsă si 
un însemna! oxeedeat bhănese, 


RECENZII 1 
om E PAPA 


Dionisie nu era insă pe placul mitro- 
politului şi al călugărilor, Aceştia ob- 
ținură dela enimneunnt Teodor Baly 
îndepărtarea staroțului lor, Mai mult, 
şcolile din mănăstire fară doséintate 
în urma terarei pürintilor din mā- 
nästire. 

Dopartamentnt Cultului eoru atunei 
noului caimacan Vogoridi instituirea 
unei comisii care să carcetezo cola ca 
so potrecenu În mănăstire, Raportul 
comisarilor constată In udocăr adinen 
decäders morală a călugărilor si tum- 
plitul jaf în averen mănăstirii Mäsu- 
rile coercitive lunte de guvern nu se 
putură puno deocamdată in aplicare, 
din pricina marilor evenimente din 
preajma anului 1459, 

Noul Domnitor ul ambelor țări, Cuza, 
dotări luurea din mins călugărilor n 
averilor mănăstirești, caro constitaiaa 
0 parte atit do însemnată ilin patrio- 
tismul national Raportul comisiei re- 
gulatoure a averilor mănăstirești con- 
stată starea do mizerie adincă a călu- 
gărilor de rind, In vrema co proestaşii 
iși Ampürteau veniturile volosule ala 
mănăstirii, Musa celor (dintäi se com- 
punea din pine, care eru un målain de 
porumb ara şi necopt, iar bucatele 
eruu © fertur& do fasole si bob plin 
de părgăriță. aportul mai constata 
complecta staro de infoctie a bolnitai 
bătrinilor și tratamentele barbare apli- 
cate nebunilor din bolnitu alienutilor. 

Comisia regulă chipul de arendare a 
moșiilor şi hotâri vinderea averii mo- 
bile. Modul de îndeplinire u acestor 
dispozitiuni lăsă însă foarte mult de 
dorit și în același timp se dezorgani- 

vară două stabilimente fără indoială 
folositoare mănăstirii; fabrica de pos- 
tay și tipografia. 

Povestirea imprejurărilor acestui con- 
fict dintre guvernul Moldovei si mä- 
năstirea Neamțului se opreste aci. In- 
tr'un al doilea volum, pe care-l vom 
recenza În carind, se cuprind faptele 
de după 1 Iunie 1859, 


La stirsitul expunerii atit de clare 
si cu un deosebit talent de po- 
Vestire n d-lui Radu Rosetti, se află 
Insirate un nnmür do 57 de acte, care 
an servit autorului la dezvoltarea et- 
lor de mai sus. 

C.A. 
sta 

À. D, Xenopol, Despre metoda în 
ştiinţe şi în istorie. Extras din Analele 
Acadomiei Romine, 

In această comanicare academie, d. 
Xenopol faco intoresante observații a- 
supra Însemnutei opore „Da lu méthode 
dans los sciences", lucrare cure conține 
un șir de monografii asupra metodelor 
intrebuintata do diferitele ştilnți. La ñ- 
conti operă au colaborat alături do 
reprezentanții cel mal autorizaţi ni gti- 
intelur pozitive: matematică, fizică, ohl- 
mie, morfologie, fiziologia, medicină —si 
reprezentanți eminanţi af disciptinelor 
care tratează despre faptele spiritului: 
psihologia, sociologia, morala si isto- 
riu. D, Xenopol crode că In această 
operă s'uu omis pe nedrept dintre sti- 
intele pozitive acele privitoare ln dez 


voltaro, anume: goslogin, paleontolo- -+ 


gis şi știința intermediară a preistoriei. 
Aceste discipline pot, după d-aa, năzul 
In titlul do ştiinţe tot atit de bino en 
biologia și ca mai mult drept decit 
medicina. Casi istoria omenirii, ela 
studiază realitatea trecută, faptele dis- 
părute pentru totleanna și care nu se 
mai reproduc, Impotriva plirorii d-lor 
Picard și Bouasse, după care în atiin- 
telo pozitive, legile nu Insusirea de a 
pravodou si de a explica fonomenele, 
d-sa susține că legile în științele po- 
zitive pot preveden, dur nu pot explien. 
In uceste științe, legilo nu no dau nielo- 
dată cauzele producerii fenomenelor, 
căci aceste cauze sint totdeauna ex- 
trinseci fenomenelor date, filud eonti- 
nute sau în alte legi, suu tu Impreju- 
rări de natură individuală. Dimpotrivă, 
in științele de succesiune, in geologie, 
paleontologie, preistorie si istorie, eer- 


w VIAȚA ROMINEASCA 


cotarea cauzelor se urcă prin Inläntui- 
rea faptelor evoluţiei la infinit, elimi- 
nind doci onuza ultimă și stıbilind cau- 
talitutea în chip definitiv, Această cau- 
zalitato mucoenivă nu se manifestă în 
științele istorice sle apiritului sau ale 
materiei sub formă de lagi, ci de serii, 
In caro întimplarea intervine des, A- 
coste seril nu se repotă, olo urmează 
mai departe. Fonomenele viitouro ule 
dezvoltării nu se pot prevedea, nu se 
poate deelt introvedoa direcţia po care 
seriile o vor urma în viitor. Istoria 
însă nu devine prin aceasta o biată 
stiință conjoctarală şi cea mal nesigură 
din ştiinţele neexacte, ci dimpotrivă, Im- 
preună eu geologia, paloontologin şi 
preistoria, ea e o ştiinţă enro poate 
cuprinde reulitatoa trecută prin mij- 
loace si metodo absolut particulare, 


+ 

A. D. Xenopol. Sortolagia și socia- 
lismul. Anulele Académici Romine. 

Diseutind raportul dintre aceste donă 
noțiani, d. Xenopol arată eu multă eta- 
ritate că cea dintăi, de nutură pur teo- 
retiré, ace in vedere legile și condi- 
țiile formelor sociale, tar cea de-a doun, 
de natură practică, prefaceres acestor 
forme după un ideal de dreptate gi de 
umunitate. Sociologin noputind preve- 
den faptele de succesiune, sociallemul, 
care speculează asupra viitorului, nu se 
ponte servi mult do ea pentru dove- 
direa ideilor sale. Dar crestoren si señ- 
dorea unor anumite forte sociale (de- 
căderea spiritului religios, care impinge 
pe oameni a nu se mulțumi cu ferici- 
rea unei vieţi viitoure, adinciren sen. 
timontului moral care face tot mai vio 
pătrunderea nedreptätilor socialo, răs- 
piniliren culturii în masela păpulare, 
conflietal Intro intoresole agrivolo si a 
celor industriale) Indatorese pe sovio- 
logi să nu întoarcă spatele soelalizmu- 
lui, Ei trobue să se ubție deln orice 
intervenire pontru sau contra sa şi să 
înregistreze luptele care se produe, să 
le generalizeze si să le sistematlreze, 


pentru a construi din ele elemente #ti- 
intifice, asteptänd ca timpul să so ros- 
tească asupra chipului cum so vu im- 
bunătăţi starea claselor maneitosre. 
Sociologia trobue să păstreze tatà de! 
socializm o atitudine expectativă plină 
de bunăvoință. 
0. B, 
+e 

Prof. Dr. V. Babes. Obsercaféumi 
critice asupra fagoritoari. Extras din 
Analele Academiei romine. 1910. So- 
cat, București. 

In 1883, savantul rus Mecinicov n 
expus, Innaintea societăţii medicale din 
Odesa, teoria biologică a inflamuliuni- 
lor, teorie pe care, complectind-o eu 
multa dovezi experimentale, n susinut-0 
la Paris in celo 12 locjiuni de Patolo- 
gie, a inflamafiunilor, dezvoltate la in- 
stitatul Pasteur bf publicate apoi in 
1592, Această teorie, primită do unii 
invățați cu entuzinaru, fu supusă la nu- 
meronse verificări experimentale si ad- 
misă mai apoi de somităţi științifice. 
Au fost însă învăţaţi, care no primit 
teoria lui Macinleov eu rozorve si din- 
tre aceștia e gi prof. Dr, Babes, cart, 
în expunerea prezentă, face o complectă 
dare de samă de obioeţiunile ce m'au 
ridicat contra avestoi toorii. 

Cum se stic, există, în organismele 
pluricelulare, elemente mobile, ea se 
mişcă de ordinar întrun licid: sinele. 
Aceste elemente au aspoetal și struc- 
tura protozoarelor inferioare, n amibe- 
lor, eu care pot $ comparate din malto 
puncto do vodere Amibelo apucă, din 
apu in care trăeso, microbi, pe carei 
ucid şi apol 1 mistue cu nişte sucuri 
fabricate de protoplnami, In același 
chip, leucoeitale din sînge apucă ce- 
lale moarte, fragmente de celule, ml- 
crobi, ori alte elemente pe cara le In- 
tilnese în cale, sau chtră cara sint m- 
trase prin vre-o substanță chimică pro» 
dusă de corpuscului străin, Loncociţii 
se prămădese, upacă şi digoră chiar 
corpuseule ce sint în aînră de aparatul 


RECENZII 503 


circulator. Substantele chimice, pro- 
duse de corpusenlole pătrunse in corp, 
sau de celulele moarte, din cauza cor- 
pusculelor străine, excită lencoeltele, 
care trec prin păreţii cupilarelor san- 
guine si se grămădese în punctul exti- 
tațiunii. Dacă excitantul e un microb, 
adeseori lencoriţii îl apucă şi-l distrug ; 
adeseori, si nu totdennns, căci unii mi- 
erobi—şi în anume stări ule eorpalui— 
fac ca neputinţi—prin oträvurile fw» 
bricute de el—wvictoria tencoeltelar. 

Cam aceasta e în csont teoria ex- 
pasă de Mecinicov, teoria pe caro n 
complectat-o mai apoi, admitind că 
leuvocitele pot vărsa la exterior snb- 
stante, care să atace sau să slăbească 
toxina microbulai, ori să stace chiar 
microbul, 

Mecinicov a numit fagociza celulele 
corpului, euro pot apuca si mistui alte 
celnie (celule bolnava, mierobi); de 
unde și numirea de fapucitoză, dutñ n- 
cestai miiloe de apărare a corpului gon- 
tra agenţilor inlaetosi, 

Fagocitoza intervine si într'o serie de 
procese embrionare, in particular pen- 
tru distrugerea organelor embrionare 
tranzitorii ; ea intervine și în regone- 
rurea țăsutarilor distrugind, părțile monr- 
te și Axindu-se adeseori pentru n se 
modifica și lun forma tăsatulul. 

D, Babes nu täsñdueste multa din fap- 
tele citate ilo Moelnicov și scouln lui, 
dar caută o altă interpretare. Fajro- 
ciții joacă, după d-sa, un rol in pro- 
cesele inflamatorii, dar un rol secundar, 
roln! prinelpal jucindu-l alte procose 
organite.  „Leucocitele au Insă un alt 
scop important in infamatiune, adică 
de a curăți locul inflamat de resturile 
țesutului, do corpuri străine, care im- 
piedică opera principală a inflamatiunit, 
caro este repararei şi regenerarea păr- 
tilor pierdute“. E, tigädnoste că fo- 
gocitele ar fi In stare să upuce și să 
digoro mierobi vii si viabili, sustintnd 
că microbul devine pradă fagocitulai 
numai cind e mort ori cel putin pe cale 


de degenerare, dogenerure produsă de 
anume substanțe chimice din serul sin- 
golul „rolul leucocitelor în apărarea 
organismului fată cu microbii este na- 


insemnat ssu nul, pe cind serul aroro- 


lai principal în imanitata* (pag. 19). D. 
Dr. V. Babes combate apoi ai părerea 
lui Mecinicov asupra originei celulelor 
girante (celulo enorma și anormale, vu 
multi nuclei, ce se formează adese- 
ori sub influonta unei iritații microbi- 
ene; aṣa e in cazul formării tubercu- 
Inlai prin exitatin bacilului Koch} 

Problemele, pe tare le ridică Dr. B. 
In observatiunile prezente sint foarte 
diseutate ; și, asupra modului de apă- 
rare al organiznului contra învaziunii 
microbiene, sint mai multe teorii spri- 
jinite pe unele fapte experimantale. 
Intre olo teoria fagitară ocupă un loc 
remarcabil, degi prezintă laturi vulne- 
rabile. Tocmai de aceia e rogrotahil 
că în eritivu teoriei lui Mecinieov, dr. 
Bubes atribue suvautului dela institu- 
tul Pasteur un limbaj antistiluţific, telog- 
logic, st apoi discută asupra lui, Astfel 
la pg. 6, Dr Babeş, ocupindu-se de rolul a- 
tribuit fagocitozei în distrugerea orga- 
nelor embrionare tranzitorii, sa exprimă 
astfel: „nu văd nici o probă si este 
contra noțiunilor noastre asupra dispa- 
ritiel acestor organe a presapuno că a- 
ceastà motamorforă ar fi òpera primor- 
dială şi constientà a unor celule, aşa de 
putin diferențiate cum stut lencoeltolo-. 

San In pag, 11: „după Metschufkoft 
și albirea pärulul eate opara fagocitilor, 
In adevăr, ce s'ar petrece la albirea 
părului ? Celulele din măduva părului 
s-ar deștepta, s'ar umila, ar inglobu 
pigmenta! părnlai pe caro l-ar trans- 
porta în piele“, Ori la pag. 27; ,ma- 
crolagii s'ar repezi asupra microbilor 
si i-ar distruge“ ate. ett. 

Oricum ,observatiunlle® savantului 
romin şi lucrările întreprinse de el, 
pentru s-4i sustinea obisctiunile făcute 
tooriei faguocitozei, sint pline de interes, 

T.A. B. 


D VIAȚA ROMINEASCA 


a*s 


Nicolae Păsculescu. Literatur Po- 
pulară Romînā, Cu 30 arf notate de 
Gh. Matolü. Bucureşti, Academia Ro- 
mină, 1410, 1 vol. în #° de 894 + XII 
pag protul 6 lei, 

Cuprinde colinde, cinteco de eonñeñ- 
yie, cimilituari, întrebări şi răspunsuri, 
proverbe, zicători, doscintece, legende 
si balade din diverse părți ale terito- 
riulai rominose. 

Aro si plomur, Cuvintele sint Insă 
traduse uneori într-un chip eu totul eu» 
rios. 

Citeva exomple: 

Bulfeiü adj grăsuliñ—Cuvīntul e 
subst. și Iinsamnă lemnul cara uneste 
verbicea de podhornita jagului (V. 
Dam, Terminologie, 11} Traducerea 
autorului este on utit mai extraordi- 
nară cu cit în textul citat bulfeld so 
găseşte alături de restriii, care se ştie 
eñ este un băț ce inchide gitul boului 
in jog („m-am dus în pădure să tată 
wenter si bruler). 

Chei “ment orl altrera'!!. 

Curtenese ‘ademoniter, induioșător, 
miles'—Insamni ‘de csertean (boor) 

Traducerile propuse pentru unele cua- 
vinte din cimilituri lutrec însă orice 
inebipaire. Astfel : 

Gherbeloû ‘avind sañ fücind ochil 
miei, ebior'.—Mal întări forma cuvin- 
tului aste gherbelei (în privinţa sehim- 
bării formel fonetice comp. mal jos 
ul doilea el se reteră la găoază (=ve 
gina). Cuvintul nu se poate deci separa 
de ydthere, ghelberl=paturossà, disca- 
tate de mine în Despre Cimilituri, } 158. 

Pardos “leopard, viteaz: pardos mi- 
nios, dute porein jos-—pioplenele'.— 
Cum sar putes ca un leopard să mine 
niste porci?! (Si fne abstracție de fap- 
tul eñ leoparzii sint necunoseut] În pă- 
rile noastre). 

Rue ‘adj. care merge, uleargă, rbon- 
ră: păsărică rue, pe copaci se sae—fa- 
sola',—Am arătat In Despre Cimilituri, 
1 227, că rue < pdsèrue. 


Toboriță "subst. oxprotiune pop, dela 
tobă: onderiță, mendoriță, circe] tobo- 
riță--fasolu'— Cuvintul esta o variantă 
u lut tobotiță (v. Despre Cimilituri, | 


+ 67) și însamnă sa: (comp. wsl. fobolifr 


sac), 

Acaluş cuvint apare uneori în titlu 
cu o formă fonetică, iar în textul chtut 
vu altă formă. Astfel: eheleiag—eheli» 
ciug, cinie—cinioare, 

Sint şi trimoteri greșite, Supt anda- 
surd sintem trimest la cimilitara ochil- 
lor, pe cînd cuvintul so află în cimili- 
tura oglinzii; tot aşa supt gìrbojie sin- 
tem trimesi la cimilitura măceşului, pe 
cind cuvintul se află în cimilitura mă- 
ceașol. 

Polkloristica romină pluteşte în plin 
diletantism. In împrejurările sétanle a- 
cest diletantism este insă fourte util. 
Sintem deci bucuroși că D. P. a pæ 
blicat un material aşa de bogat. Vor 
veni alți! care-l vor exploata în mod 


gtlințiñe. 
Qi P, 


aa 


Mrs. Aubrey Le Blond (Mrs Main). 
Adventures on the roof of the World 
Edit, T. Fisher Unwin. London Pr, 
Tir. 

Serierey d-nei Le Blond so deose- 
beşte de toata publicațiile alpine prin 
neoin că nu-i serisă poutru alpinisti, 
ei pentru publicul earo nici n'a suit 
vre-un munte şi caro poate nici n'a vă- 
sut mai de aproape vre-unul. D-na Lo 
Blond şi-a propus să iniţieze publicul 
nocunoscätor în ale alpinismului asn- 

tütilor ce se întimpină in as- 
aa ab pa munte, a doosebitelor 
accidente la care un alpinist poate îi 
supus şi a mijloacelor necesare si cite 
odată suficiente spre a le inlătura, Ceis 
ce face însă originalitatea și atractiv- 
nea acestei scrieri e faptul că d-na 
Le Blond își ilustrează loctiile sale in 
ale alpinismului cu exemple luste din 


| 


„r 


baT Pe 


RECENZI BOS 


literatura alpină veche, citind din The 
Alpine Journal, The Cornhili şi M'Olu- 
res Magazine, duţă maurii alpiniști Sir 
Martin Conway, Sie Seymour King, 
Mossrs Tuckett, G. E. Foster, Cecil 
Sliugsby, Harold Spender si Edwurd 
Fitugerold,—astfel că in fiecare capitol 
găsim alt stil si altă Individualitate. 

In capitolele IV și V dă pe de-s 'n- 
trogul anchata lui Ignazio Sòmis asu- 
pru unei lavine care la 1755 s distrus 
satul Bergemoletto, si sub caro lavină 
după 87 de zile s'au găsit trei femei 
încă în viaţă. 

Cit priveste raporturile dintre alpi- 
misi si călăuza su, nu se pouto o è- 
xemplificare mai bună şi în ncolusi timp 
mai delicată, decit aceia po enre nw- 
toareu o dă în prima pagină a volu- 
mului ci, Mi sə pare că se cuvino so 
dau po do-u 'ntrogul: 


LUI 
IOSEF IMBODEN 


călăuza si prietenul mea vreme de 
20 ani. 
îi inchin 
aceste amintiri a unui trecut. in care 
datoresc succesul meu talentului sän 
priceput, curajului si ajutorului to- 
väräsiel sale. 


Tar acest losof Imboden a vecinul 
meu de peste drum, un țărnn de pesto 
70 ani, a cărui fapte şi viață vetiturnl 
le poate găsi în cartea de nur a sipi- 
nismulul: The Pioneers of the Alps. 

+ 

Henry Bordeaux, L'amour qui passe 
(La voie sans retour). Ulustrations 
d'aprés les nquarollos do M. Maradon. 
Edit. Arthéine Fayard, Paris. 

Cea dintăi scriere care mi-a făcut 
cunoscută oxistents nutorolui n fost 
romanul său La croisée des chemtas, 
pe care o intimplare fericită mi ba pus 
în mină, So poate o intimplare mai 
fericită decit acein de-n face ennoștință 
cu un talent? Fari cunoştinţă e'o ba- 


 — 


nalitate de rind—ducé poate fi cava 
banal în lumen astu—și încă te intore- 
seuză viața, părerile ei snu alo altorn m- 
supra ei. Deel a fost firose să mă in- 
toresez intrucit şi cum e apreciat de 
eriticii literari acest autor nou pentru 
mine, 

„Născut în Savoia, fol unui advocat 
ls baroul din Chambéry, Honry Bor- 
deuux a verifieat asupiru luiinsasi, după 
propris sa expreslune, ,upritudineu bo- 
calităţilor de a forma antlatele“, La 
saptesprezoco uni so duco la Paris să 
studieze Dreptul, după troi ani se ro- 
întoaree lu locul lui de obirsie, unde, 
exereitiniă profesiunen de ndvocat, se 
dedă gi ln Inerări literare, După pu- 
blicares primului săn volum (1894) se 
roîntoaree la Paris, La sfirsitul anu- 
lui 1596 o rochemat In Savoia cn să 
in, la căminul părintese şi lu burou, lo- 
cul tatălui său decedat”, Aceste citere 
rinduri din vista sotorului sint sufiei- 
ente en să no demonstreze realitatea 
eroului său Pascal Rouvray, student 
în medicină, fiul unui medie, pentra 
care: „Toute vie implique un éhoix : 
d'adapter aux obligations que créent 
pour chacun de nous les circonstances, 
ou les tourner, triehor uvec elles ; sub- 
ordonnèr la foree individuelle à ses 
origines, à za race, ă des oeuvres, à son 
pays, ou În vouloir utiliser comme nne 
sourso de libre jonissance*.. {La erol- 
sée des chemins), 

Criticul literar Philippe Godet, vor- 
bind do serierile d-lui H. B., spune: 
„Cein ce-i mal bun şi mai original In 
cărțile sale e liră indolală gestul său 
pentru viața patriareală si sănătoasă, 
e toată comoara ceia de sontimonte, de 
principii și de amintiri vare se păs- 
trează si se perpetuluză In fumiliile 
demne de acest nume,—adică puternie 
unite prin o legătură morulă enro supra- 
volueste poirii generațiilor succesive“, 

In prefața romanului Les Rogweril- 
lard, eritioul Firmin Kos il dă pe d. 
H. B. ca pe unul din rarii romaneiari 


506 VIATA ROMINEASCA 
Ie LE a 


francozi care a Incarcat să deserie si 
a reuşit să sehiţeze in mișcătoare tră- 
sături romanul intim al fumilioi nor- 
male franceze: „Familia, s'a spus da 
atitea ori, e adoväratñ „celulă socială“, 
Intorcindn-se dela ea on dispret fiind- 
că nei „romanescă* în înţelesul ce de 
obicein ii ia acest euvint, romancierii 
s'au întors dela realitate. Si totuși a- 
coastă realitate e cu malt mal bogată, 
eu mult mai plină de înțeles, mult mai 
oxpresivă, on mult mai mişcătoare decit 
toute fiencurile, Incongruităţile sau ex- 
travugantele cu plăcere observata sau 
imaginate anume ca „materie de artă”, 
mni demne de artist si mal chemate 
să exprime intensitatea şi frumuseţea 
vletiis, Tot în studiul d-lai F. Roz 
păsase o cituție din profata autorului 
la scrierea sa Le pays natal, din cure 
citatie se vede chipul cum d. H. B.în- 
tetere rostul familiei si tarfuriren po 
enro o are asupra individului: „Relié 
par la race uu passé et u l'avenir, îl 
n le temps pour allié. Alors Îl one en- 
trepremire, et même nu soir do sa vie, 
préparer les ombrages destinés À sos 
arrière-noveux. Il suit qu'il ne mourra 
pas toat ontler, et que le souvenir de 
ses actos demourera dans sa maison, 
comme les traits de son visage réapr 
puraitront sur de jeunes figares". 

Din cele de mai sus se ponte vedea 
lămurit că noua mea cunoştinţă e un 
romancier tezist şi că necanta nu-l im- 
poilică să se ridice de-asupra mulțimii 
de esteți, care, prin prolificele lor olu- 
cubraţii, inundă piața romanului francez 

L'amour qui passe, cure are ca sub- 
titlu La voie sans retour, nu-i un ro- 


dd a ai 


man, ci o nuvelă, n eñrei tezi o drep- 
tal tinerotii la dragoste și primejdin a- 
cestui drept (vozi pag- 86—87). Subritial 
e justificat prin incheeron nuvelei : 

„L'amour et la jeunesse sont une 
vole oii nous passons, et nul n'y revient 
jamais en arrière.. Nous no pouvons y 
retrouver în trace do nos pas, J'ai é- 
prouvé qu'il est dangeroux de toucher 
au souvenir, ot Je sais que le passé, 
comme ln mort, est sacré..." 


Louis Bertrand, Pépète le bien- 
aimé. Edit A. Fayard, Paris. Pr. Oi 

Autorul ponte fi „cel mni mure serii- 
tor al voñeului nostru” san „cel mai 
muta ilastru necunoscut", —pontru mine 
e o cunoştinţă făcută în dramul de fier, 
pociud ufară plous cu cofs şi lucul 
de Como era unu cu cerul. Autorul a 
mal seris cova sau va mal sari: nu 
stin, Çela co ştiu sigur e că pe fondul 
reco de plone si nèguri mi-a dat vizin- 
nes enldü, plină de lumină și vuloure, 
a portului Alger, eu viaţa plină de miş- 
cara à lucrătorilor și pescarilor, do 0 
riginl şi ruse deosohite si amestecate. 

Ponte că psihologia tipurilor © cam 
superficială, dar intro țară unda lu- 
cerurile si ființele se proeetează pe îon- 
dut de sonre en niste simple pete de 
culoare, și sentimentele omeneşti és la 
supratuţă, devin superficiale ; şi « Île 
căuta în adine, ar fi să cauţi luna în 
fintină. Dealtfel eroul nuvelei nu-l 
un erou de contrabandă, căci îşi tor- 
mină vista ca un om detroubă, fusi- 
rindu-se, 

Dr. N. Q. 


Revista Revistelor 


Convorbiri literare. (August), 

k Cap, X al romanului dlui Duiliu 
Zamlresvu,—,Ceen cé nu se poale“ 
latriga ajunge inextrieabila : Portia 
Comăneşteanu serie Annei Vilara gi 
„0 întreabă de barbatu-său care n'a 
venit Ja masă“; Auna este solia ge- 
noralalui Villara şi umanta căpitanu= 
lui Comänestsanu, despre enre o in- 
treaba Porţia —deci Anna este si ea 
impresionată de faptul cădl, căpitan n'a 
venit la masă ; şi eu drept cuvint, find- 
că di. căpitan, sotul Porţiei şi amantul 
Annei, este şi amant al cintăreței Berta 
amanta generalului Villars, soțul An. 
nel (a cui amantă este Porţia, soţia 
ra S sur amaulului celeilalie 
e a soțului ei 
în acest Ac ae cz Solana 

Anna simte nevola unei hotăriri e- 
roice ; ea se gindeste : 

„Šulletele noastre sint insondabile. 
„Berta era salina (sic), prăpastia ; era 
sea o opensa ideali (tot Ber- 
stai), care nu devenea suferi eur- 
-sival autorului) derit pent ei 
„fizica. In adevar, cind i sa nfiripau 
„in minte, bratele, gitul, sinul Bertei, 
„insa, Anna, îşi pierdea liniștea. Va 
„să zică gelozia era, in esența ei ani- 
„mulitate. Dar amorul ?.- Anna se „gin- 
seu eu o tresărire fermecitoare la iubi- 
„rea ei, Nu era unimalitate. Era cuva u- 
„nic, profund și personal; o vibrare ar- 
„monică a individualitații, eare ajunge 
ntiteodalñ să stea de sine, fara lega- 


„tură ca lomas din afară si doci 
somul iudit* (p, 649). ds: 
Ban ! 


Ca o demnă soție de general gi n- 
mantă de căpitun, Auna merge apoi 
drept la ținta, în Berta, amanta sotu- 
lui si a amantulai ei, sotul Porţiei, 

„Berta rămase locului, O clipă se 
„uită în ochii Aunef, infricosnts. Ea ji 
„nuse bârbutal şi amantul, dar îi era 
ei Anna, cu simtimintul mizeriei 
s ro omeneşti, cind 
nr afi a, AT 

Şi Bind-că acestei extraordinare fis 
ințe „li era dragă Anns, eu simtimine 
„tul mizeriei*,— Berta Ji lunse o mină 
„pe core „i-o săruta cu pasiune: , 

— „VA rog să-mi Insaţi mina asta, 
„care e curată, să mi-o lisuți s'o să- 
„tut, că poate să mă purifies"... 

Și mai departe piramidala Berta or- 
mează lot in acelas slil academie: 

„D-voastră na cunoaşteţi setea de 
„onoare, dorința aprigă de a simți 
„respectul altora... Nu pricepeti poata 
„dorul de naivitate, aspirația câtre i- 
„dilele vieții, către acele stări sufle- 
„teşti pasive, ale femeilor ce muncesc], 
„Acele minunate lucruri, la eari eu nu 
„pol să ajang niciodata"... 

Annei nu-i remine decit să-i spue: 

„prietena generalului este gi prie- 
tena mea (sie)... 

Şi ea plecă, iar i 
Mp i, Berta „işi zise 


DIS VIAŢA ROMINEASCA 


— „Il iubeşte (adică pe căpitan), 
sirmana, si 0 geloasa“, 

Punct, Aci se ispriveste capitolul X. 

Sporäm, că in eclelalte va fi eluci- 
dulă odată şi palpitanta chestie, —so- 
tul vării “amante, sau amantul cârii 
solii este umant al bietei Porţia, pănă 
scum alt de neglijată de autor. Alt- 
fel lanțul nu e complect, îi lipseste n 
verigă, „ceca cu nu so poate“, 

D. Lovinescu, in continuare, își 
complectează programul activitații vi- 
iloare, nuttul schilat in numărul 
precedent al ,C L.* 

D-sa anunță că cea dintiiu a sa gija 
vu fi deosebirea binelui de râu „după 
un gust mai sigar şi mui inecrcal”, 
Dar ,frumuselile* unel opere literare 
rămin adesea „liinnite“ celorlalţi mu- 
rilori, si d, Lovinescu figädueste và 
va fara lut ce-i sta prin putinţa en 
să le ,desvälensea® cu o oră mai 
lunsinte şi eu „o minä dibace*, Sime 
tiad insă marea importuuţă n pro. 
biemei, eriticul Line să ne asigure 
ca sa hotarit cu tot dinadinsul „să 
văduască lol ce e frumos, să arunce 
o lumină vie, mâriloare usupra in- 
telesului intim si elementar ce se 
ascunde in fiecare aperi de artă”, 
Programul 6 vast, dur erilicul are 
grija så ne asigure da reuşită, răci In 
această uriaşă sarcină va îi sjutat de 
„prievperau artistica, gustul incoerent 
al unui erilie purlat prin multe lite- 
raturi, pornit în chip firese spre tot 
ce e frumos și mare”. Literature, insă, 
asupra câreiu li vu opri mal ales a- 
tenția, va fi cea contemporană, care 
va păzi În den „un sprijin prețios 
şi la nerve, un pristav dinaintea cà- 
rula norodul sa dă la o parte spre ai 
face loc“. Mai mult decit atita: eriti- 
cul declară eu franeheţă ca se simta 
in putere să den „o indrumaro fericită 
unei literaturi, doborind spiritul fals* 
şi, eu ucensta, „să tae chiar şi un drum 
nov, lolipärind o infätisare (2) sānā- 


toasă a unei intregi epoci“. „O ast- 
fel de inlerveulie energică, zice el 
senteutius, poate feri un neam delr 
ani lungi de ratacire po i nesānš- 
loase.…. Si sfirseste anunţind ea are 
intenţia „de a tata largi curente eul- 
turale* şi că critica sa „va infrunta 
zimţul timpului si va putea lua gicu- 
lourea vesniciei*, 

Ia a dona parte a programului, eriti- 
cul enumeră enlitățile persutale, pe 
cars le posedă: 1) „patere de obser- 
valie", 2) „firească pornire spra te e 
frumos“, 3) „emotivitale levne da pus 
in mişcare“, 4) „bun sim} (o firare 
modestă de cimp)“, 5) „gust arlistie 
pu numai frèse, ci gi cultural, impras- 
pătat prin cunoaşterea u tot re mina 
omenească adauga ete.“ 6) „luleatul lite- 
rar peulru a cuceri şi stapini sufletele”, 
7) „lorma cea mai concentrată spre 
a trezi un cit mai mare efect", 8) „ta- 
lentul de a vadi si a lalmâri rostul 
adine ol unei opere in chipul cel mai 
suggesliv pentru a-l face ințeles”, +} 
„darul de observatie, do analiză şi in- 
tr'o măsură oarecare şi cel de siit- 
teză”, 10) „talentul literar, adică pu- 
linta de a da sub (?) o forma strèlu- 
eitoare, convingătoare, sub (7) icoane 
eit mai puternice, ideile, care lăsale 
sub înfăţişarea (2) lor rece şi ubslrac- 
ta, nu fug (?) de pe baze pe buze (2) 
din inimă in inimă (29%, 

Ca o ilusiralio u acestui fel de cri- 
tics, poate servi arlicolul criticu- 
lui din numarul imediat următor al 
Couvorbirilor, in care d. |. Agirbieen- 
na este euracterirat, eouform meto- 
dului, en „o rindunica* şi ca „un ghi- 
otel”, formule cure scot întrun pu- 
ternie relief insugirie tulentatului nu- 
velist ardelean. 

«+ P. 5. Io admirabila peroralle-inspi- 
rulie, eu care şi inchee programul, eri- 
ticul povesteşte excursia ce a făcut-o 
intra zi in imprejurimile Parisului cu 
un prietena. Nu pulem să nu ne oprim 


Morar asupra unni pasugiu sentimen- 
tal: „Trecem linia de fortificatii, cu 
invoirea unui soldat, a unui piou-plou, 
in care îmi pun nădejdea zilei de mine, 
a răzbunarii viltoare.-* E clar va d. 
Lovinescu arde da nerăbdare să-şi 
răzbune Impotriva Garmaniei, care i-a 
răpit doua provineii. 

Viaţa socială (August-Sopt.}. 

Trista impesie face „Ancheta asupra 
votului universal“. Sint cileva noto a- 
trăgătoare prin sinceritatea lor,—sem 
nalam in deosebi raspunsul d-lui M. 
Sadoreanu,—dar de cela mai malte 
ori corespondenţi „Vieții sociale" se 
mărginesc a reproduce vechi elisee, 

Este si lipsilă de orice inleres o 
astfel de anehetă.,, Sintem asa de pi- 
tini, si me cunoștem atit de binet. 
An fi putul, cind sta anuotut această 
auehetă, să precizăm dinainte si cine 
mu va lipsi să raspunda (pulenu, de 
pilda, sa nu-si spuna cnvintul autori- 
zat d-nii Tancvicesuu, Diseseu, Ovid 
Denenşlanu ?..), si enri vor A rispun- 
aurile... Sintem gata să parlem, că 
am putea să combinăm de mai inainte 
cea mai mure parle din riispuusurile 
la orice „uncheti* s-ar intreprinde, 

Lunţi măcar srrisnures, atit de en- 
racleristie maniorata a d-lui Ovid Den- 
suşianu, şi dacă îi cunoaşteţi puţin fi- 
ziomomia literară, n'ar fi fost gren sã- 
prevede{i si lurma şi cuprinsul, pănă 
lu santropopitaen-i stare"... 

Am voit să facem o scurta analiză 
u acestei anchete, dar ne invinge... 
plictisul... 

Articolul d-lui Gharen, care ocupa 
un loc în afară de ancheta, e intere- 
sant ca intotdeauna, 

De o deosebita frumusetä e bucata 
d-lui Galaction, Moara lui Califar, 
La Revne (Septembrie, 1910), 

lotr'o receuzie—articol asapra Jui 
Baudolaire—critieul Fuguet işi spune 
părerile eu ocazia publicării unui stu- 
diu asupra poetului feaneez de călră 


REVISTA REVISTELOR 509 


d-rii Séché si Berlaut, tare sa veupi in 
serierea lor mai mult de viuta seri- 
ilorului exrenirie, pe care reugese so 
prezinte deshrăeata de valul mistorios 
şi legendar, in care Buudajalre se 
complices, El și-a inceput netivitn- 
tea literară ea tradneñtor si ca serie 
ilor de articule literare, artiatistive, 
serise într'o limbă bună. Ca poet, 
esle insă foarte inegal, şi Faguat gñ- 
teste uimitor că mai sre incă cetilori 
Şi admiratori, caci è lipsit de imagi- 
nație, soc şi incapabil da a dezvolta 
o ideo pooliea, caxind in expresiuni 
haproprii, plate, stiogace, Stinjenit 
de viers, unda nu sv simte la Jocul 
lui, seria bat'o limba plină de sole- 
eisme, şi nici nu pune In ciceuluţia 
vre-o idée nonă. Deși aro versuri de 
o incomparabila frumuseţă, totuşi ñ= 
ceste nu pot explica faptul că pabli- 
cul de azi îl mai celeste incă, O ex- 
plicare o găseste Fuguel in acela ea 
Baudelaire n'a seris decit un volum, 
lucru comod pentru pfostoritate, si ea 
dusul e poetul neurastenivi, al splee- 
nului, căci „era un om cura $e plit- 
tisia gi se pliclisia in mod nervos, i- 
ritindu-se, fără accl amestee do con- 
sidarații generale, vare faca din plie- 
tiseală o filozofie şi fără acel ames- 
tve de surizätoaré pârara de râu, cure 
face din plictiseala o melancolie“, 

Revue de Méinphysique et 
de Mornle (Seplembrie), 

într'un studiu asupra lui Proudhon 
soclolog, C. Bouglé earselerizează sts- 
temul sociologie al renumitului euge- 
làtor. In ideile sale sociologice so 
simte influenta lui Adam Smith, a lui 
de Buuald, a lui Roussenu şi muj ales 
a lui Saint-Simon. Dar intre siste- 
mele socivlogies dela Inceputul seco- 
lalui trecut, prin tendințele ps cara 
lo exprima, sistemul său ocupa un 
lo aparte. Proudhon rămioe totdea- 
una credincios acelei pasiuni a egali- 
taţii, pe care primele experienti ale 


510 VIATA ROMIVEASCA 


vieţii o depusese în ndineul inimii 
sale ; dur egulitarizmul său e liberal, 
El roacționează impotriva ulopiilor 
construite Iuuaintes sa, ulopii care 
mai mult sau mai putin findeau la 
mecanizarea otmenilor, El se teme 
moi mult de abuzurile autorității de- 
eit de exsesele neegalităţii. Pentru 
salvarea civilizației, Proudhon nu se 
razimă decii po viriulea eoniraelelor 
echitabile, sperini e4 indivizii se vor 
decide odati să Gxeze valoarea pro- 
ductelor pe care le schimba intre din- 
gii, müsuriad-0 prin eantitates do mun- 
că iacorparată. Dar ureastă soluţie 
presupune la contrartun(i dorința de 
a îl drepti, de a nu abuzi du o sili- 
atie privilegiata, voința egalitatü. E» 
difiein!, eladit de puternica imoginutie 
de contubi} a lui Proudhon, sa rui- 
naasi lalr'o clipă, dacă individul se 
preferă alloru si nu cunoazta egalita- 
tou în mord efartiy, Proudhon a sim- 
it acest Incru gi doncois nu a rà- 
mas pur şi simply individualist. El 
s'a incercat să dovedească că voința 
de egalitate o impusă de nuturu fins 
ţii culective insisi, de progresul, de 
constiinţa condițiilor echilibrului sân. 
Pentru a disciplina raţiunile individu- 
nle, pretioso] păriule ul ana bismului 
a chemat în sprijinul său prestigini 
raliuaii colective, Dur in acelasi Uinp 
el a chutat si mu încă eoléctivitatea 
opresiră şi absorbaată pentru ingi- 
vizi, gi de acela a personifieat-o Intro 
societate seonomieñ, care prempuna 
schimb, comerţ, contrat, tot jocul Hi- 
ber ul activitaltior individuale. 

Asl-fel, in doetrina lui Proudhon, spi- 
ritul søriologie serveşte la intärirea 
teudiatilor iudividuule. 

Revue des Deux Mondes (Au- 
gusl). 

Intrun lung studiu asupra lui Jou- 
bert, Victor Giraud caracterizează cu 
multă phtrundera spiritul si opera de- 
liéstului moralist, Deşi Joubert avea 
oroarea sistemelor, din tot ce-n seria 


el so poata degaja o concepție a vi- 
et, Joubert a fost un jdenlist, dar 
un idealist care a sindiat roalitutea 
sezibită si a cunoscut sulelul omenesi. 
Revoluţia l-a desguslat de construeti- 
ile florofive ale rațiunii pure, gi La 
apropiat de religie, Ea sutisfâären ne- 
voiu lui sufletenses de fericire, de in- 
finit, de frumnseta, 

Oplimizmul sân nu an formă a mai- 
vitaţii sau a egoismului mulţumi, ei 
optimizmal unui spirit senin, care nu 
ignorează fondul tragic e] existenti o- 
meneşti, dar care totuşi nu pierde ori- 
ce speranlă, 

Emile Faguet are un mie studiu asupra 
poetului din veacul ul XVII lea, Théo- 
phle de Vian. El recnnnagia acestui 
poat, mort lu treizeci de ani, un resl 
talent elegiac şi doseriplis, considerin- 
da-l] ca prima ediţie a lui La Fontaine. 

Hevue Générale den Sci- 
ences (15 si 80 Septembrie, 1910). 

In numărul de Mai al V. R., sub 
titlul „Din viața furnieelor*, s'au de- 
suris—tntré altele— modurile in caro 
furnicele-regine Tecunilato pun bazele 
coloniilor,  Areaslu ne dispensează de 
rezumarea primului capitol din arti- 
colul lui Henri Pléron: „Geneza in- 
atinetelor sclavici şi parazitiamului la 
furnici”, 

In al doilea capitol, Piéron clasează 
faplelo eunoscule Ta mai mulio para- 
grafe, doseriiud à serie de treceri de- 
lu lipsa totală da instineté scluvegiste, 
pină la eñderen în cel mai degrada- 
tor parazitiam. La nvele furnici, În 
care reginele singure pun bazele co- 
laniilor, fără nisi un ajutor, luerătoa- 
relo fac toate lucrările eoloniei: se 
hranese pe ele, ingrijesc de regină, 
jotretin si crese cuibul, recoltează hra- 
na pentru vremuri grele, se apără de 
dusmani, ete. 

Acesta e auzul cel mai rar si flo- 
geneliceste cel mai vechiu. In ga- 
nere Incă femela recurge În ajulorul 
cilorva lucrătoare, de actinsi specie, 


REVISTA REVISTELOR #11 


sau de o specie diferita. Aceste Ju- 
crâtoare sapă galeriile, Ingrijeae de 
primele larve gi de nimfe. Luerntoa- 
rele nauă trüese in bună armonie eu 
erescälourele lor şi enlania rămina 
mixta ping cind, prin martea batri- 
nelor, ajunge si ramine purs. Aici a- 
vem cazul unei incapacilali a reginei 
de azpune singură bazele roloniei noi; 
luerătoarelo igi păstrează toaté in- 
stinclele lor primitive, Ua fapt cu- 
rios înca: furnicela va se nase din re- 
gina ajutata de lueratâare stréine— 
erre nu-i sint fice—tuanifesti tendința 
să adopte, la rindul lor, nimfe streine 
şi chiar se dur să fura, din alte far 
nicare, pentru a e crește in furnicarul 
lor. Acea! instinct se manifesta mai 
puternic cită vreme colonia e slabă; 
indată ce populația coloniei a sporit, 
rapiul larvelor sirhinn Ineetează, 

In alte cazuri, o region Îşi instalează 
enibul în alt cuib, de alta specie. Lu- 
erătoareio sjati pe regină, apol esle 
donă colonii par a träl independente, 
ignorindu-<e una pe aits. In omele cme 
zuri insä, Inerntonrele nouă, fierla re- 
ioei intruso, nu so due după hrani, 
ci cersesc dola vecinele lor, Acesten, 
care cresi deullfel şi o multime do 
alți paraziți, dau hrana si yacinelor, 
care îşi fac singure mite lucrari ale 
coloniei : ingrijes= pe regină, erese lar- 
vele; ele au pierdut insa instinctul 
clădirii, al cercetärii si pregălirii hra- 
nei, precum şi instinctele razboinice : 
cergetoria produce mui bine decit vi- 
olunts. * 

La furnienle amazoune au dispărut 
alte instinele şi s'uu perfactionat in 
schimb apuratueile răzhoinice, Aceste 
siat colonii de soldaţi, cara işi capata 
loeuinta golind eu forța alle farnicare 
şi lăsind grijele coloniei laerñtoare- 
lor eo es din larvele si nimfele rămase 
in colonia ocupata cu forts. Cind bu- 
märul lucrätourelor o insufielent, amu- 
zoanele purced în război şi adue din 


alte furnicare larve si nimfe, viitoare 
sclave, 

In sfirşit, la unele specii, din ouale 
reginei nu es deelt indivizi sexunţi, 
incapabili de arice lucrare in colonie. 
Această populația de regi sk prinți 
moare de toame, dacă nare emneursal 
devolui ul unei eolonii straine. 

In partea n H-a a siudiului, Piéron 
expuna teoriile prin care se ItrenreÀ 
unii observatori a lamuri imprejorärile 
in care s'a dezvoltat instinctelo selaviel 
şi mle pataxitismului, Acesta teorii por- 
nese lonte dela idei seléclioniste ori 
finaliste, şi piri unn pu raspunde la 
toate fuplele observute, Arf in ade- 
văr greu să explicam intrucit e favo- 
rabiti spariei cadorea inte' stare ve 
contribue lu disparitia ei. Picron pro» 
codează admirabil pentru a pune in 
hunină nevastă „seleețic* pe dns, Cele 
mai vechi, mni răspindite gi mai pros- 
pere furnici siol acele cara trăese prin 
manea lor; mai puţine, mai nepros= 
pere sinl cele care au nevua de con- 
cursul allor; foarte puţine si en o 
existenți provară sint ele ce au ne- 
voie împerioasa de sclave sau an că: 
zut în parazitism. 

S'ar putea susține că aceasta avo- 
luţie nefavorabila enloniei e favorabila 
individului. Fuptele nu sprijina de fel 
o nsemene pârere, 

O evoluție totusi este, -necasta nu 
su poate tăgàdai. Deacela Pióron tn- 
clint spro o explicatio jamarekiană : 
„en toate că nu sintem ines în măsuri 
să limpezim meennismul exact ul 2- 
testei arliuni (a mediului) in cele mai 
multe cazuri, faptul general al evolu- 


„Viei părind, in orice caz, în afară da 


orice indoiala“, 

La Revue du Mois (Septem- 
brie, 1910). 

Imtr'un articol intitulat Ungaria şi 
Siavii, L. Fisenmann examineuză sxi- 
tuația şi rolul po care l-au avut, iau 
şi ar trebui să-l aibă Slavii in rega- 


„12 VIAȚA ROMINEASCA 


tul Ungurici, Proporția de 5 milioane 
jumătate de Blavi la 10 milioane ju- 
mătate de Unguri, într popula- 
Lie tolulă de peste 201 milioane Jo- 
enitori cit ara Ungaria, cum şi im- 
prejuragen că Slavii din acest regat nu 
stat izolați, ci în legatura gi terito- 
riala si iutrucitva gi de sentimente 
eu ceilalți Slavi.—sint împrejurările 
care delermină lulul politicii uoguresti 
față de Slavi Vugarii îzi dau samă că 
ei nu sint decit o picătură de apă 
strains in oceanul lav, şi că nu-si 
dutorese rolul maro po care-l joacă in 
Austro-Unguria decit la două serii de 
imprejurări : siluației lor geografico în 
inima ţării pe de-o parle, jar po de 
alta diversităţii populațiilor dix Un- 
garia, porxistentii statului msghlur, 
independenlvi acestui stet tu afscerlle 
interne şi parităţii lui cu Austria în 
politica externă, De aici teama de 
Sinavi, tare nr putea să aducă 6 modi- 
licare in ucesto raporturi. De aici şi 
lulăturarea din es în cè mai mult n 
legii nationulitaților din 1868, după 
spiritul cărela intre diferitele matlo- 
nalităli din Ungaria ar f trebuit să 
domnească o unire adinet si iatims, 
bazată pe consimlimintul tuturor ca- 
tătenilor Vogarici, Acenstă îndepăr= 
tare dela dispoziţiile legii naţionalită- 
ilor se datoreşte parte unul instinct 
de dominație, în parte unui caleul po- 
Jitie, ideii de a maghiariza popu'atiile 
nemagiinre, Și cum aceasta maghin- 
rizare a lotimpinat și intimpină piedici 
de neinlatura!, lupta Ungurilor contra 
nutionalitälilor a degenerat into a- 
devărată persecuție: procese de presă, 
procese politice, sugrumaren libertă- 
tior, ete. Şi dacii maţionalitațila au 
reziatat pănă acum, o datoreae ineea 
mai mare parte faptului că an ridicat 
poporul oronomieeşte şi culluraliceste, 
Astăzi ins şansele Slavilor sint mult 
mai mari decit innainte ; ducă pănă 
acum dinastia a fost eu Ungurii, ea 
so intoarce acum spre Slavi, decind Ua + 


gurii au manifastat aşa de puternie 
intențiile lor separatiste, Dinastia mni 
aro iucă un interes să-ți atragă pe 
Slavii din imperiul austro magar: ea 
să poată atrage astfel si pa cei din 
Balcani, unde imperiul are mari im- 
terese politiese. Acesta Imprejurâri vor 
sili desigur pe Unguri să-si mai mo- 
dereze zelul in opera lor de maghia- 
rizare, şi dacă nu-i probabila nici des- 
membrarea Austro-Ungariei, nici Ìn- 
lomneïeren unui triulism austronungre- 
slav în locul dunlismulul,—e foarte 
probabil ră Ungurii vor îl nevoiţi să 
revie la legea naționalităților din 1868, 
cesia ca nv restabili armonia În im- 
periul vecin. 

Mollèro contra ştiinţei e titlul unni 
studiu al lui G. Charpentier, In care 
se arată priciaile pentru care marele 
scriitor a ridiculizat utit de mult pe 
medicii timpului său, Autorul inlätoré 
ideile copiiaresli cara s'au emis în a- 
ceai chestiune: că Molière nr fi fost 
impresionat de moartea Iui Gassendi 
datorită neştiiaţii medirilor, că el in- 
saşi ar fi suferit de inimă şi avea 
ciudă pe medici că nul puteau vin- 
deea, ori că ar fi avot sfada cu un 
medic si de-atunei ar fi prius ură pe 
toţi medicii, Autorul explică Indirji- 
rea lui Molière contra medicilor pe 
duo parte faptului că In adevar mulţi 
erau farsori, imorali, ignoranti, nécin- 
stiţi, elc, şi faptului ea ara indignut 
en curleyan—de trecerea pe caro 
medicii o aveau În curte, iar pe de 
alta, mai ales eoncepliei lui asupra 
ştiinţei, convingerii intime pe eare o 
avoa, că medicina na poate ajuta cu 
nimie şi că medicii exploateaza ome- 
nirea naivă şi, pentru a o fascina, igi 
iau aere si pun in tonte o gravitate 
care se preteazi la ridieul. 

Masson Forestier eauts să dove- 
deascñ că Racine nu e deloc .l'en- 
fant de Port-Royal“, cum Í s-a zis 
da unii eritici, Folosindu-se de citaţii 
din operele marelui dramaturg, auto- 


REVISTA REVISTELOR > 513 


rul arată că intre Racine şi Port-Royal 
a fost o leghtură cu lotul neinsemnati. 
Ideia şi-o susţine autorul într'o earte 
ce va apărea in curind, si din care 
articolul acesta o un fragment, 

Dentsche Rundschan (Iulie 
1910). 

Se ştie că Goclhe murise eu ere 
dința că odata, într'un viitor Indepär- 
tat, Faust in intregime se va jaca pe 
sent la mari serbüri populare, așa 
precum epopeile homerice se elutau 
în zilele de sărbitori naţionale ala 
Atenienilor, Este da dorit să fe 
pusă pa scenă partea u doua din 
Faust, se intreaba Pew? Heyse şi ras- 
punsul său e negativ, fiindea diferitele 
părți ale acèslei drame sint foarte a- 
dssei epizoada fara legătură eu idela 
predorminiloare şi lipsite de interes 
pentru înțelegerea acţiuni, finded se 
opun nelavinse difleultäti teenice de re- 
prezeulare seeniciăi, Pentru spectatoru- 
ini, entuziasmat de prima parte și care 
aşteaptă dela n doua aceiuși dosfătare 
spirituală, scenele din această parte 
mii fae impresia unui sir pestrit de 
tablouri în continua schimbare ca a- 
bia se cuprind eu vederes, a căror 
intima dependență nu totdeauna ti 
eate clară şi al chror curs exterior 
fi ramine de multeori intuneent san 
chiar îl plictiseşte,. Chiar frumuseţile 
poetice, ce l'au ineintat la citirea o- 
perei, dispar la reprezentare, Bindcă 
totul trece pren iute en sa poata ecu- 
geta la ele si fiindcă preseurlările jne- 
vitabile Ji oferă în loc de opera plină 
de vinji numai un schele! slab*, 
“The North American Review 
(Septembrie, 1910), 

Shakespeare şi Molière, e tit- 
lul unei paralele intre acesti doi gi- 
ganti, atit ea owmoni, cit şi ca serii- 
tori, datorită d-lui Brander Matthews, 
Shakespeare a seris într'o epocă de 
expansiune, de energie şi de noin- 
frinata imaginație; Molière o seria In- 
tro epoch de inteligență serulatoare 


şi de rezervă socială, Intiiul este ma- 
estrul tragediei mal eu sumă, dogi 
ne-a lăsat și citeva comedii delieluase ; 
si doilea este maestrul comediei, prin 
care se Intrevede si drumul spro tre- 
pndie, E interesant de observat ea 
Sofaeles, Shakespeara şi Molitre— 
cei mal mari dramalisti ai omenirii 
din toute timpurile—au seris toţi cam 
pela mijlocul unor epoce de expansi- 
une dramatici fară comparatie in alle 
timpuri istorice. Împrejurările exte- 
rioare din viața lui Shulkespoure si a 
lui Molière so aseamănă în mod foarte 
curioza, de multeori: ambii aparţin ela- 
sei de mijioe; niviunul din si nu era 
erudit: amindoi nu fugit de teasd pen- 
tru a se face actori; debuturile, ca 
seriilori, ale umindurara sint loarta 
modeste; ambii inw, in cela mai multe 
enzari, povestea dramatiwð dela alţii, 
punibdu-şi originalitatea lor in crea- 
rea caracterelor; Molière srria mai cal- 
culat, Shakespeare seria din inspira» 
Lie numai gi niciodata nu storges un 
cuvint, deacvia © mai lirie, mai poet 
dueil Molière, dar mai pulin ingrijit 
faţă de publie. Molière e mai legat 
de țara si epoca In care serie; chiar 
cind atinge substraturi sufleteşti per- 
manente, forma la care el lo prezintă 
le colorează şi le localizează, Sha% 
kespeare sa seoboarn In adineimi si 
se ridică la innâlţimi la euro nici Mo- 
lière, nici un alt scriitor pină acum nu 
poule mâcar să prelindă că a ajuns; 
domeniul lui sint pasiunile elementare: 
deaceia el nu e nici nou, nici vechiu, 
nici Eoglez—e veşnice şi apartir ori- 
cărei epoce si oricărui popor, 
Shakespeare in comediile lui e ro- 
mantie piot la feerie; autorul pare 
că se recroazà prin ele in regiunile 
fantastice al propriei lui ereaţii. Co- 
mediile lui Shakespeare plac prin po- 
ezia, prin lirismul si prin beţia fee- 
rleñ a lor, Comediile lui Molière sint 
realiste: în ele găseşti enructere, nu 
creații fantastice, Prin comedie Ms- 


514 > 


lière exprimă intelesul adine al vieţii 
renle; pocind acest gen pentru Siha- 
kespeare era numai mijlocul unei de- 
Jectari personale, prin care scriitorul, 
fugit poale din infernul desnidejdei 
a tragediei umane, se deda aici la 
o adevărală urgie de creaţii sublime, 
absurde și laorice, Veselu lui Sha- 
kespeare însă în comediile lui fantas- 
tico le ameteste, nu te face să rizi, 
îţi întunecă mintea si-ti aţiță imagina- 
țin, te smulga din mijlocul renlitéqh, 
eu intenția parcà do a te feri de ea: 
e vereliu unui suflet lragic. Da pre- 
tutiudeci Shakespeare îţi strigă: o- 
anul na ponte [i terii. Acelaşi lucru 
il sopleste si Molière. Homeorul lui 
isvorăste din melancolie şi satira lui 
din Iniristare— spuna un erilie englez. 

Saturday Revier (Septembrie). 

Panama. Autorul anomim al uces- 
tui articol, eomentind un diseurs al 
ex-prrzidentului Roosrell in Omsha, 
se inteoubă, care vor fi măsurile pe 
eare Slatels-Unila le vor lua spro n 
regulamenta navigarea prin canalul 


- Panama, Roosvelt n aràtat odata mai 


mult în acest diseurs capacitatea șa 
de a prinde punctul de vedere popu- 
lar intr-o contruyersă. si a adoptat şi 
in aceaslä chestie alitodinea, pe care 
o lwpürtäsese fără indoiala majoriin= 
tea cuncelațenilur săi, Discursul poalo 
fi rezumat in citeva envinle: Cunalul 
Panama va f isprăvit peste cinei ani 
şi devarece Slatele-Luite trebue săi 
asigura „neutralitatea“, e naroc ca de 
pe acum să se incenpă „furtificarea” 
lé. Nefortificares canalului ar insem- 
na „pirâsirea compleria a docirinii 
lui Monroe, o sradere a prestigiului 
nostru lu Pacific ei mai presus de 
tonte ar insemna un art de trădare 
faţa de destinul ropublicæi*. 

Faţă de aceaslă intentlo exprima 
atit de lamurit, care va f ii 
statelor curopene? Unii o Gi pe 
tici sint de parere, Gant Prune 


-. > L ne à 
Ç. i TES 
M Li 

> 2 


VIAŢA ROMINEASCA 


> 


din acestea ar ridica vre-o ohiceție, 
conilictul ar putea fi rezolvat do un 
tribunal internațional. Aceasta părere 
e insă fară îndoială prea optimistă și e 
mai mult ca probabil că sub presiunea 
opiniei publice natiousje nici un gu- 
vers al Statelor Unite nu va indrăzni 
să incredințoze regulamentarea eama- 
lului națiunilor din Europa şi poale 
chiar din Asia—Japonia. Opoziția al- 
tor slalo din Europa vu fi aşa dar cn 
multă probabilitate făra nici un efort, 
iar în eelace privoziu pe Auglin, a- 
easta nu vu putes ridica nici o a- 
bisctie de oarece tratatul de la Hay. 
Pauncefolo zu Statele Unite, nu inter- 
ziee ucastora de a forlifiea ranalul. 
Tot ee se va pulea obține va fi adop- 
tarea unor regule generale admise de 
toata statele pentru regulareu cama- 
lului în „împrejurări ordinare", E pro- 
babil că Statele: Unite nu vor impune 
lu taxe suplimentare vasele țarilor 
străine, dar nceasta e tol co se vu pu- 
tes obţine, E foarle problematic daca 
republica americană va primi pentru 
Panama neeleasi condiții, care clrmu- 
ese canalul Suez, Dupa ncester, ca- 
nalul ar trebui să fio liber totdenuna, 
in timp do pacu cași în timp de raz- 
boi, împrejurimile lui nu vor putea 
să fie hlaeate niciodată, nu trebue să 
se pulreacă în el niei un aci de räz- 
bol si vapoarele statului duşman e- 
gind din el au douâzeri şi patru de 
ore de libertate înnainte de u A ata- 
cale. Deusemeneni nu ar Îl permis 
să se debarce țărmurile lui trupe 
ssu muniții de tăzhui, Ori nimenea 
nu poate crede eñ in cazul unui zăz- 
boi, Statele-Uaita ar respecta neutra- 
litatea canalului şi, chiar de ur fi pri- 
mit aceste condiţii, ar permite țarii 
inamice libera lui fulosinţă. Inter arma 
silent leges şi stalul american va ști 

indoială sa tragă din stăpinirea 


pas ului tot fulosul coi va fi cu pu~- 


5 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiazà ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
ingtünfafi, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta 
ge va fixa de câtră Directinnea Revistei. 


Pentru tot ceea ce priveşte redacţia: manuscrise, 
reviste, ziare, carți, ete, a se adresa d-lui G. Ibrăi- 
leanu strada Golia 52, laşi. 

Numai articolele stintifice (științi naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. Sli- 
tineanu, str. Stirbey-Vodä, H1 bis, Bucuresti. 


Pentru tot ceea ce privește administrația: cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa Administraţiei revistei „Viaţa Rominească” 
strada Golia, 52, lași. 

D:1 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 
rite, si a face angajamente în privința anunciurilor. 


Persoanele, care doresc sa se aboneze la Viaja 
Rominească, sint rugate să se adreseze Administraţiei 


prin mandat postal. 


à. LE a F, à né | EL > MR. dd ot doll “die d'a 


Au aparut in editura revistei „Viata 


Romineasca“ si se afla de vinzare la principalele li- 


brarii din tară, precum si la administratia revistei : 
i do a i AAA 
L Al. Brătescu-Voineşti. Zn lumea dreplății. Nuvele. Un vo- 


lum, în be, de 290 pagini.— Preţul 2 Lei 

À, Philippide. Speciatistul Romin, Contribuţie la istoria cultu- 
rii romineşu din sec, al XIX-lea. Un volum, în format mare, 
de 96 pagini.— Preţul 1 Leu 50 Bani 

M. Lermontov. Demonul. Pocmă tradusă de loan R. Rădulescu, 
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“, O 
placheta elegantă, pe hirtie velină, format special, de 64 pa- 
gini.— Preţul 1 Leu 

St O. losif şi D. Anghel. Legenda Funigeilor. Poem drama- 
tic, In trei acte O plachelă elegantă, pe hirtie velină, format 
special, de 60 pagini. — Preţul 1 Leu 

G, Ibrăileanu, Spirite) critic în cultura rominească. Un yo- 
lum, in Bo, de 267 pagini. —Preţul 2 Lei, 

G. Ibrăileanu. Scriitori şi Curente. Un volum in 8e de 820 p. 
Preţul 2 lei 

D. D. Pătrășcanu, Schije si Amintiri. Un volum în 8 de 292 
pagini, Pretul 2 Lei 

A, Stavri. Luminmisuri (Versuri). Pr. 2 Lei 


PRETUL G LEI 


GUSTATI — 


„Berea Bragadir“ 
si după ce vă veți convinge că este 


Cea mai bună. 
Cea mai gustoasă, si 


SP Y 


Cea mai sănătoasă. 


Cereti-o pretutindeni. 


-=-~ ge 


TIPOGRAFIA „DACIA* P, & D. ILIESQU AS: 


rnan 


3