Viata Rom. (R.), 1909, 14

CA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ 
MN EMINESCU" IASI 


4069105 Periodice 


W | 


Viaţa Rominească ` 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XIV 
AnuL IV 


a Pl 


IAŞI 
Redacţia şi Administrația: Str, Golia No. 52 


1909 


ba o nuntă. 


Mihail Codrea se hotări in cele din urmă să-și mărite fata. 
Cum n'avusese decit un singur copil, pe Linuţa, el a lost obiş- 
nuit c'o viață tihnită. Dar, decind fata işi pusese catrință, noroc 
bun, hodinâ şi pace 'n casa lui nu s'a mai aflat. Cind o pâruială, cind 
o bătae straşnică între tinerii satului, pentru Linuţa. Si de-aici vorbe 
"ntre oameni, ceartă acasă cu femeia, nădul la inimă și turbu- 
rare in sulletul lui Mihail. „Stai că pun eu capăt la toate“ — iși 
zise Intr'o bună dimineaţă, şi incă 'n sara aceia se făcu incre- 
dințarea, și peste patru săptămini era hotârită cununia. 

Feciorul era din neam de frunte, avea patru boi, dar, de- 
cind ştia că Linuţa are să-i fie nevastă, umbla pe ulițele satu- 
lui cași cind ar fi avut doisprezece boi, nu patru. 

Fata? Fata era o şopiriă de copilă, să-ți scape printre 
mini, „a un peşte luciu. Cu ochii ei căprii, a băgat draci In 
mulţi feciori ; din unii i-a mai scos ca cu vr'o vorbă bună, în 
alții i-a lăsat acolo să se inmulțească. Dar ea de vr'un voinic anume 
nu sa legat. Cind a înțeles că se mărită, a clătinat din cap, 
cași cind ar fi zis: nu-mi pasă, și s'a apucat indată să-și pună 
In rind vestmintele de zestre, la care a inceput să coase decind 
era de doisprezece ani. Sara, in ziua nunții, cinară nuntașii o 
mulțime de mincări, incepură să bea vin cum-li uleiul, căci Mi- 
hail Codrea avea In sat viile cele mai mari şi vinul cel mai 
vechi, Şi veselia se deslânțui deodată din piepturile tuturor, şi 
casele lui Codrea vuiau de chiote, de cintece şi voe bună, 

Dar mireasa, decind s'a pus la masă şa inceput să cinte 
'celeraşul, nu şi-a mai luat ochii dela el. A gustat puţin din 
mincări, şa muiat buzele care ardeau în vinul răcoritor, și de 
aci incolo privea la muzicantul acela. Ca ce i-a trăsnit lui Co- 

prin cap? lată s'a hotărit ca la nunta fetei sale sa n’a- 
ducă el Țigan ceteraş in casă, ci un Rominaș, pe care-l ştie el. 
Ş'a trimis căruța intr'al treilea sat, şi duminică dimineață strai- 
nul era in curtea lui Mihail, cu cetera subsuoara, 

Şi Linuţa privea la ceterașul acela. Ar fi voit să ştie cum 
il cheamă, ar fi voit sa ştie de unde-i, ar fi voit să-l intrebe 
ceva. Și, pe cind nuntaşii se veseleau, Linuţa sta inlemnită lingă 
masă şi se lrăminta cu gindurile, 


s VIAŢA ROMINEASCA 


La început, nu băgară nuntaşii de samă că Linuţa nici nu 
bea, nici Sia TARANEE. Dar, dupăce vinul revărsă călduri la i- 
nimi şi văpăi în foc, unii incepură să privească la mireasă, 

— „Aşa-i stă bine*—ziceau unii— „mireasa să fie supărată, 

d se desparte de inţi*, Ea 
T — apyoz av ca mă se vadă c'a așteptat măritişul“ —spu- 
‘neau alții, 

Tinerii incepură să främinie pămintul. Cind o fată, cind 
alta, cind o nevastă tinără, treceau, intocmindu-şi năframa, printre 
scaune şi mese, la mijloc, unde le aşteptau jucătorii. Linuţa a 
jucat puţin, i-a venit să ameţească, şi sa dus iar la locul ei; și 
ochii ise legară iar de muzicant. Aflase ceva, Aflase că-l 
cheamă Nicodim. Întâi, s'a minunat de numele acesta străin, apoi, 
incet-incet, numele acesta i-se facea tot mai cunoscut, pânăce, 
in urmă, se părea că-l ştie de-un veac. Dar, dupăce a știut 
atita despre el, deodată o cuprinseo nelinişte mare, şi nu mai a- 
vea astimpăr. Se ridică de pe scaun, şi saproprie de străin. 

— „Măi bădiţă Nicodim, din ce sat ești tu?* Tinărul işi 
ridică ochii de pe ceteră și privi la Linuţa, ca la o minune. El 
se părea că pân' acum nici na văzut-o.—,Din satul cu florile, 
jelică* —zise el, zimbind sub mustăţile negre, 

— „Ba nu glumi, cispune-mi tu de unde ești?* Flācāub 
nu-i mai zise nimic. Işi plecă capul pe vioară și începu să 
cinte un cintec nou, plin de infiorări tainice. Linuţa plecă la lo- 
cul ei, cu inima strinsă, gata să-i dee lacrimile. = 

Şi de-aici în colo muzicantul nu mai cinta ce-i poruncea 
oaspeții beţi, Ci toate cinticile pe care le avea el mai dragi 
începură să tremure, să adic, să plingă prin casă şi în sufletul 
Linuţii, Bărbatul cel nou băgă ceva de samă, da tircoale in 
jurul Linuţii, dar Linuţa nu-l vedea, nu-l auzia. In ca se tre- 
zise ceva nespus de dulce și dureros, care creştea cu fiecare cin- 
tec al lui Nicodim, 

Şi iată numai că Linuţa se ridică iar, merge la străin, işi 
iea cununa de flori de pe cap șo pune pe capul lui Nicodim, 
apoi şade lingă el şi incepe să-l desmierde. Lui Nicodim ti a- 
muţi vioara, i-se inmuiară minile, şi privea undeva, departe, 
departe. 

— „Brava“ —strigară nuntașii — „asta-i bună glumă, asta-i a- 
devărată păcăleală“, 

— „Ba mie mi se pare că-i curată batjocură*—zise Mihail 
Codrea.— „Eu n'am adus Țigan la casă, ci Romin, Dar Linuţa 
asta tot așa 'ntro dungă a fost decind o ştiu“. Şi porni in- 
dată dintre cumetri, să-i spună fetei să nu facă prostii. 

Ginerele pulăia, cași cind ar fi vrut să se innece, și mai 
căpătă răsuilet numai cind văzu pe socru-său venind. 

Amindoi insă rămaseră zăpăciţi, cind se apropiară şi vä- 
zură pe Linuţa. C'o mină sta pe genunchiul lui Nicodim, şi-i 
privea in ochi ca fermecată, ca dusă de pe lume. 

— „lji place cum cintă Nicodim, tu fată ?* 


l 


LA O NUNTA 7 


— „Place, tata“. 

— „Da imi pare cățţi place şi de ceteraș* — întrebă ginerele. 

— „De el imi place şi mai tare. Şi vedeţi amindoi că are 
de cine să-mi placă!“ Și fata Invälui iar pe Nicodim în privi- 
rile ei calde. 

— „Ba să te dai tu dracului, să nu-mi faci o ruşine la 
casă“ —zise Mihail, intunecat deodată, 

— „Ce ruşine ?*—zise lata, sculindu-se și mergind la locul ei. 

De-aci 'ncolo Nicodim schimbă zicala pe joc. Şi unde nu 
i-a pus îndată şi pe bătrini să tropăe, de părea că se clatină 
pămintul, Și cum jucăușii erau tot mai mulţi şi locul de jucat 
tot mai strimt, Nicodim se sculă de pe scaun, schimbă o pri- 
vire cu Linuţa și începu a tot face cite-un pas spre ușă, ferin- 
du-se de inv 

Ţinu un joc lung și lrămintat, Părea că anume vrea să-i 
frăminie cu zicala, să-i obosească, aşa trăgea pe coarde Nico- 
dim. Deodată aria se rupse, şi toți alergară să se răcorească 
cu un pahar de vin, Şi, pänàsā râsufle, până să inchine, pănă 
să se aşeze fiecare la locul lui, ială numai că intră un mort în 
casă, şi mortul acela era bârbățelul Linuţii. Abia putea ingina: 
„Au perit în noapte”. 

Intre nuntaşi s'a lăcut deodată o mare invălmășală. Mulți 
năvăliră, inbulzindu-se pe uşe, să vadă unde-s, să-i aducă, să 
mai ridă și de gluma asta. Dar ginerele Şi tatăl fetei se urcară 
pe cai şi porniră in puterea nopții. Mihail Codrea ştia, ginerele 
simția că nu-i o glumă fuga aceasta. Fetele priveau mirate, fe- 
meile tinere se coteau, rizind, iar bărbaţii Incepură să bee şi să 
spună istorii de pe n mae, Le veni in grabă pofta de joc, dar 
Du mai era celeră, Un bătrin luă fuerul, şi jocul se urmă până 
dimineața. ci 


De Linuţa n'a dat nimenea, nici ginerele, nici socrul. Poate 
se vor fi ascuns undeva pe aproape, că noaptea a fost intune- 
coasă tare, Dar au trecut şi săptâmini, și n'au mai aflat-o nici 
pe ea, nici pe muzicani, Ginerele se bolnăvi de inimă rea şi 
de ruşine, şi n'a mai eşit din casă să dee ochi cu lumea. 

lar de cei doi fugiți n'a mai aflat satul nimic niciodată. 
Atit numai că Mihail Codrea într'o bună zi şa vindut toată a- 
verea şi, cu mult bânet in pungă, a plecat în lume. Mulţi zi- 
ceau că de urii și de ruşine, alții insă șopleau că i-ar fi venit 
o carte dela fată şi dela Nicodim, precum că-l poltesc la ei 


lar ginerele, rămas fără nevastă, nu s'a mai insurat. In sat 
ajunse om de frunte, ajunse primar, dar tot intunecat şi Impun- 
gaci a rămas In toată viața lui, 


|. Agirbiceanu. 


Rătăcirea din Stoborâni. 


Ruxanda lui Mohor s'a intors sara, întramurg, dela Chiţ- 
cani, cu carul deşert și cu inima plină. Mohor tocmai pusese 
vitele la cale, le adăpase şi le dase mincare pentru noapte, cind 
aude oprindu-se carul la poartă. AltAlată ar fi intrat la grijă, 
dac'ar fi văzut că Ruxanda lui întirzie ; acum insă era bucuros 
şi se minglea că nevastă-sa are destul cap să înțeleagă că-i mai 
bine s'aducă pe bătrinii din Chițcani la vreme de noapte, decit 
să-i aducă ziua, în vederea tuturor. Oricum, dar tot îi mai bine 
să dai tu ochii intăi cu dinşii, să-i dăscăleşti cum vraitu, şi să 
nu mai între pe mina altora, ca să le intoarcă gindurile în 
altă parte, 

Cind deschide poarta și vede carul deșert, îi și năvâleşte 
mihnirea în inimă. 

Cum adică! nu vor ei să arăte hotarele vechi? S'or fi te- 
mind cumva să nu-i apuce cineva de arătările lor? 

— Cum li asta, lemee!?—intreabă el tărăgânat, ca să'nțe- 
leagă Ruxanda nedumerirea lui că nu vede in car pe alde moş 
Sandu şi moş Panţu. 

— Bine, omule—răspunde ea în grabă, Ţi-oi spune In casă— 
adăugă ea in şoaptă, ca să n'audă cumva vre-o ureche de-a lui 
Conu Petrache, care s'ar putea afa, întimplâtor, prin partea 
locului, 

— N'ai grijă, lemee ! spune in gura mare! Azi am curățat 
moșia de venetici, şi mini dimineață trebue să punem stăpinire, 
să facem muşuroae, după hotarele vechi. 

— Vine, omule, şi moş Sandu şi moş Panţu ! Vin amindoi 
minesară ! 

— Bun femee !... iaca-i bun! Toată ziua m'am gindit la 
asta și le purtam grija; mă gindeam câ li s'o năzari ceva, cum 
is bătrinii, şi n'ar vrea să vie... Dar tot era mai nimerit să fi 
venit din sara asta, că mi-aşi fi luat grija. 

` — Nici-o grijă... Safi văzut cum s'adunase norodul la casa 
lui moș Sandu, unde venise şi moș Panţu, și cum ti lămureau 
pe bătrini precum că deacum înnainte ti moşia a noastră! Eram 
acolo cind au venit Chiţcanii dela pădure, Să fi văzut ce bu- 


STOBAR ANI 9 


RAȚACIR í 


“a 


curie şi ce chiote era in sa credeai că sa pogorit din nou 
Mintuitorul pe påmint ! Știgädt. Am aflat dela Chițcani. Îmi 
era de scâpare ; tăbârise, Afmai-de-care, sä mă, cinstească şi 
să-şi arâle părerea de bine ca femee vrednică şi că am făcut 
straşnic de mare lucru de-ahë Jeni la bâlrinii lor săi iau, ca 
sarăte hotarele vechi. Ba, Bi mai cu chef, sar la mine să mă 
iea de după cap şi să mă stje, Le-am tras clte-o brincă, și-au 
venit de-a răstănolul,... . 

— Halal, lemee! acuma zic şi eu că ești vrednică ! —lace 
Mohor, induioşat, apucindu-şi femeia de după cap şi sârutind-o, 

— Astimpâră-te, omule! că ne-ar vedea cineva— spune 
Ruxanda, in şoaptă, smuntindu-se din minele lui Mohor. Vezi 
mai bine de boi şi-i du la locul lor! Este vreme și de sărutat, 
«lupâce-om intra in casă ! 

Mohor era bhotărit—și se ținuse—să nu bea, pentrucă avea 
grijă de vorba, pe care o spusese în favor, că au să hotărni 
cească moșia, și, la o treabă ca asta, trebue să fii cu toată min- 
tea acasă. Grija asta Il făcuse să nu guste nici din vinul lui 
Gurmale, nici din poloborcele lui Conu Petrache. Sa tot Invirtit, 
cit colea, și se bucura In inima lui de tot ce faceau ceilalți, 
Cu cit creșteau stricăciunile făcute, cu atit se ușura hotărnicia 
in ochi săi și se împuţiaau pricinele care ar fi indemnat cindva 
pe proprietar, ori pe arendas, să se mai gindească la foasia mo- 
şie boerească dela Stoborani, Dapă cele spuse de Ruxanda 
lui, li creşte și mai mult vaza In ochii lui, şi i-separe că mini, 
tind or hotărnici, au să-l ridice norodul celor trei sate în slavă. 
La dreptul vorbind, alde Postelnicul, cu feciorul lui cu tot, şi 
cu Dumitrescu, Is niște nimicuri. „Norocul a slujit de nu s'a 
cumparat moşia acum doi ani! Nar fi fost păcat să f varsat 
lumea atta amar de bânei, cind am luata acum degeaba ? ! 
Unde mai pui co să ai pomenire pentru veșnicie, Cai scâpat 
lumea de boeri şi-ai pus mina pe moșia lor?! Penirucă, la 
urma urmei, cine ii moșia ? Mohor, sireacul! Că el o s'o ho- 
tâmicească, şi el o să zică unuia şi altuia: Na, măi, şi ție ! Na 
ŞI ţie, calicule! Zi şi tu bogdaproste, că ţi-a dat Mohor pămint 
dle hrana, ca să ai şi tu. şi copii tai, şi copiii copiilor tài, In veci 
de veci !*. Gindurile acestea || siăpinese acum cu desăvirgire 
i-l fac să ise pară că nu calcă pe pämint; Şi deaceia se 
eepe să-și pună boii la regula lor şi sā se intoarca mai iute 
n casă. 

T Ei, femee, ja povestește-mi acum, deamänuntul, cum 
Şi ce fel a lost la Chijcani—face Mohor, tntorcindu-se In casă, 
imbujorat de fericirea gindurilor lui. 

` — Cum să fie, omule !2—incepe Ruxanda, care imbucase, 
pe apucate, ce-i venise mai la inlâmină pentru mincare. M'am 
dus întâi la moș Panţu. Hai zic—moş Panţule, până la moș 
“Sandu, c'avem o mare vorbă acolo. Hai—zice el, de cuvint. Moş 
“Sandu işi croia niște opinci. la poftim de şedeţi —face, de colo, 
moş Sandu. Om şedea —zic—moş Sandule, dar am venit c'o 


ET) VIAŢA ROMINEASCA 


mare vorbă la dumneavoastră ! [i fi venit, nepoată |—zice— dar 
vezi că eu nu știu cu ce vorbă aţi venit. Adică, numai eu ştiu 


vorba asta—zic—că moş Panţu n'o ştie ; l-am luat deacasă pe 
lacă—zic--dece-am 


Romin şi-am venit impreună la dumneata. 
venit : Conu Petrache a fugit. A venit la Stoborâni revoluția pen- 
tru moşie. Conu Petrache de frica revoluției a fugit, Ei, și 
dac'a fugit Conu Petrache... moșia—zice moş u—li a noas- 
trä. Aşa—zic. Buun !—face moș Sandu, şi se scoală in picioare. 
Se mai scarpină în cap, se mai invirtește imprejurul nostru, 
cată la noi, cu chip că „oare li adevărat c'a fugit Conu Pe- 
trache ?* Pe crucea mea !—zic— mi-a fi păcat să prujesc innain- 
tea dumitale, om bătrin ! Fii—lace moş Sandu, şuerind a pustiu — 
a fugit, zău, Conu Petrache! Apoi bine, nepoată! bine a făcut 
de-a fugit! așa-i cu cale !... c'odată şi-odată a noastră a fost mo- 
şia Stoborânilor!... a creştinilor! aşa am apucat cu vorba din 
bătrinii copilăriei mele, iar ci dela bâtrinii copilăriei lor... Şi-aşa 
a fost! că hotarele Stoborânilor se'ntindeau până peste Prut, 
unde-i Andiușu!... că Andruşu, satul care se vede pe coasta de- 
peste Prut, din Stoborâni s'a făcut. Avem și-acvm acolo rude 
nii, din vremea cind moșia era întreagă ; că nu-i demult de- 
cind s'a croit Andruşu, ţin și eu minte. Au fugit bieţii oameni, 
unii de bejenie, că venise Turcii, alţii de răul boerilor, că-i a- 


lungase de pe moşie. Dar vezi că Turcii nu indrăzneau să lreacă 


Prutul, că dincol» era Rusul. Moşie dincoace, moşie dincolo, tot 
un trup, Până în ziua de azi Andrușu a rămas sat râzăşese, 
rupt din trupul Sicborănilor, cum o fi venit treaba. Aşa, nepoată 
—zice moș Sandu.—Şi cum spurca moș Sandu, moș Panu 
dădea din cap şi olla. Mie imi venca să pling, nu ştiu dece, 
şi-mi bătea inima de bucurie, de parcă vrea să iasă din 
locul ei. Pentru hotarele vechi am venit—zic—moș Sandule! 
Pentru hotarele vechi ?—zice moș Sandu, puninduse pe gin- 
duri și așezindu-se pe pat. Aşa, moș Sancule! —zic. Se poate? 
—zice. Tu mai ţii minte hotarele vechi, mài Panţule ?— In- 
treabă el. Cum să nu!—face moş Panțu. Apoi şi eu le ţin 
minte —zice moş Panţu—auzi vorbă ? Decit—zice tot el—ar 
fi bine să ne ducem mai întăi la fața locului, să le tn- 
semnăm și apoi să vie norodul să le arătăm ; că vine cu greu- 
tate să le găsești, pän'le păsești.. Să nu mai fie zăbavă din 
pricina hotarelor, cind vine lumea acolo, pentru tragerea mo- 
şiei. Aşa-i, Panţule, —zice moş Sandu, — Și, cum stam aşa de 


vorbă din partea moşiei, cătră sară numai ce incep a se intoarce 


lumea dela pădure. Şi, caca se'ntoarce lumea dela pădure, nu- 
mai ce prinde a se aduna la moş Sandu, că ei şticau de veni- 
rea mea. Și unde incep a chivi și a juca in bătătura lui moş 
Sandu !... Duduiă pEmintul, nu altceva. cind au inţeles că moș 
Sandu şi moş Panţu s'au hotărit, cu toată bătrineța lor, să mear- 
gă cu dinșii, minidimineaţă, in car, și să le-arâte hotarele! Şi-a 
râmas vorba aşa: minidimineață, se 


duc moşnegii, cun car i 


RATACIREA DIN STOBORANI 1 


din Chițcani, să insemne hotarele, iar minesară sint în gazdă» 
no. 
x Intr'un tirziu, pe la al doilea cintat de cucoș, sfirşesc şi 
alde Mohor vorba, şi sting luminarea să se culce. Să fi tot tre- 
cul după asta un ceas de vreme, cu toatecă Ruxanda ar fi ju- 
rat că n'apucasee bine a ațipi, că'ncep să bată cinii. Ea se scoală.. 
din pat, trage o fustă pe ea şi dă fuga la fereastră. i 
— Măi, cumâtre Gheorghe !— aude Ruxanda strigind la 


— Omule, hăi t- strigă ea pe Mohor, hiţinindu-l de umăr: 
Scoală c'a venit alde cumâtru Neculai și te strigă afară. 

— Care-i acolo, măi ?—strigă Mohor, deschizind iute uşa 
tinzei şi Inștăcind o manelă in mină. i 

— Noi sintem, cumătre Gheorghe ! oameni buni !—răspun- 
de Neculai Ghiţică. Päi ce-i asta, cumătre ?!,.. îi vreme de dor- 
mit acum ?! Cind fii lumea mai dragă de trăit, dumneavoastră 
dormiţi 1... halal de treabă !... Bucuroşi de oaspeţi ? 

— Bucuroşi, cum nu !— face Mohor, scărpinindu-se la coate, _ 
unde-l pișca mai tare frigul, care îşi făcea treaba în bună voe,- 
pentrucă Mohor dase busna afară numai in câmașă. Bucuroşi! - 
eram trudit de-atita alergare toată ziua, și mă furase somnul. A- 
dică, nu ştiu nici eu bine de-adormisem... chiar acum ne culca- 
sem. Aprinde luminarea, mäi femee !— strigă el deatară,—lăcind » 
cu mina să intre cu toții in casă, 

— Îndată ! poltiţi !— strigă Ruxanda din casă, scăpârind chi- - 
britul şi aprinzind bucuroasă luminarea. 

Mohor nu-i tocmai bucuros de ceia ce vede. Impreuna cu» 
Neculai Ghiţică mai intră şi Vasile Cosor, Toader Tureatcă, Ilie Cau- 
şi Gheorghe Cojoacă. Aceşti doi din urmă, cam legânindu-se, a- 
duc în păringă o câldare de două vedre de vin roş de-a lui Conu 
Petrache şi-o aşeză in mijlocul casei, cătind la dinsa cu ochi- 
lacomi. 

— Pius = Intreabă Cau, din ochi, fără cuvinte, pe Ruxanda, . 
arâtindu-i din cap căldarea cu vin. 

— Piu. —răspunde ea, tot fără cuvinte, dind din umeri șir 
arătind, prin semne, din sprincene, la bărbatu-său... că adică ea 
nu-i siiipul casei şi că deci n'are cădere să hotărască. 

Cau insă vede, in răspunsul mut al Ruxandei, că ea n'ar 
fi in stare să bodogânească, în gindul ei, că le-a stricat liniştea- 
somnului—ceia ce-l face să izbucnească in ris infundat, inboldit: 
de hazul trebei... că adică arendaşul a fugit şi le-a lăsat pé- 
mina lor bunătate de vin ro$, din care sare spuma harmasar !... 
Cojoacă prinde schimbul de semne dintre Cau şi Ruxanda, In- 
țelege gindul care-l impunge pe Cau şi pulneşte și el în ris- 
stăpinit, Prind și ceilalți de veste.... 

— ?....—intreabā din ochi Neculai Ghiţică pe Mohor, ară-— 
tindu-i câldarea cu vin, apoi făcindu-i, cu mina la gură, semnul 
cunoscut al băuturii, 

Mohor nici mavea nevoe să-i facă semne, El ştia de unde - 


12 VIAŢA NOMINEASCA 


vin ei şi de unde aduc vinul, E vorba de pleașcă ; cel mai sfint 
lucru e să nu te lași, cind iți cade la indămină băutură neplătită. 
Numai o lingă are in inima lui: cade pleașca nu tocmai la vreme 
potrivită... pentru asta s'a și ferit el toată ziua să nu bea cu lä- 
comie... că doar minedimineață se 'nparte moşia şi trebue să aibă 
mintea intreaga l.. Ei, dar vezi că iar nu se poale să strici „co- 
rajul* omalui, in casa ta! Trebue să-i stai Innainle—că dece are 
omul patru păreți la casa lui !—şi så nu le-arăţi că nu eşti in 
stare să primeşti un om in casă! Că doar, bieţii oameni, au 
muncit toată ziua, îs trudiți, și îs cu chef şi... „şi-au fâcut Rominii 
socoteală că-i mai cu apropiere de curte să sabala la casa lui 
Mohor, decit să stea in drum şi să nu le tihnească, ori să se 
ducă dealungul satului, tocmai la casa lui cămâătru Neculai Ghi- 
țică.* Socoteala asta i-a trecut prin minte numaidecit lui Mohor, 
decum au intrat ei în casă. 

— Ad ovală, mài lemee !—spune Mohor Ruxandei lui, care 
aştepta chiar dela inceput vorba asta. 

— Ceasul cel bun !—urează Ghiţică, Intinzind oala şi poltind 
„pe Mohor să facă saltea câldaării. 

— Sădea Dumnezeu !—râspunde Mohor, ducind oala la tură 
şi gilânind cu pofta din vinul proaspăt, care-l stropeşte pe nas. 

„~ Da” poltiți, oameni buni! şedeţi 1... să ne stea pețitorii!... 
—lace Ruxanda, arătind lavița slobodă Și Stringind așternutul, cu 
gindul sa-l intindă din nou, după plecarea lor. 

Și se pun, citeşi-șase, la băut de iznoavă. Până la o vreme, 
pe Mohor îl stapinește grija lui cu Impărțeala moşiei. Câtră ziuă 
insă, In asfințitul lunei, se fac toţi o apă şi-un pămint—cu Mohor 
-cu tot. Atunci i-se schimba şi lui gindurile ; ori, mai adevărat, 
xăseşte şi el că viața asta nu-i turburată numai de boeri şi că, 
dacă vrei să faci o treabă mai cu temeiu, trebue să curăți bine 
drumul pe care vrei să mergi fără grijă, 

— Aşa-i, cumâtre Gheorghe !-— urmează Ghiţică, vinturind 
mereu o vorbă a lui, pe care n'a slăbit-o decum s'au pus să ju- 
dece caldarea cu vin. Noi o să impărţim moşia. Buun !... impär- 
țim moşia! Apoi ce ne trebue nouă batoză?! O sa treerăm noi 
cu batoza? O să ne facă gilceavă, cind-om veni la treer... o să 
zică fiecare că el vrea să treere întâi! Dece să ne sfădim ?! mai 
bine lipsă! Alară de asta, decind au eşit batozele şi maşinele 
-de treer, a venit şi sărăcia !... Că 'nnainte vreme nu erau baloze 
Şi mașini de treer, ori de bătut păpuşoi, ori maşini de secere şi 
de cosit.. și Rominul o ducea mai bine! Mașinele au adus să. 
răcia, nu altăceva ! Apoi ce ne trebue nouă pluguri cu două şi 
trei brazde ? ! Să zicem c'o s'avem pâmint berechet... dar ce-au 


RATACIREA DIN STOBORANI 13 


celelalte maşini... dar dacă-i vine tn minte lui Conu Petrache să 
dea in judecată obştia că ține lucrurile lui 1... Ce te faci atunci ? ! 
că-i mai bine L.. 
gene Aşa-i t—răspunde Mobor, clipind din ochi. Aşa-i ! Nu 
trebue să mai râmină maşină tealără! nu ne trebue mașini! a- 
devâr : moara trebue păstrată |... Cum. so lumina, mergem t... 
Decind cu maşinile, a intrat săracia in satul nostru LE i 
— Aşa-i !— răspund cu toții, înfiorați de mulțimire, gindin- 
du-se la isprăvile pe care au să le facă la ziuă. 


s 
s . 


Marți, 12 Martie 1907. Să fi tot fost soarele ridicat de-o 
palmă, cind au Inceput să s'adune din nou lingă curte. Nu in- 
drăznesc s'o iea nimeni innainte, cu tot strigătu! de indemn, venit 
din mai multe părți, pânăcind nu s'arată, de după un colţ, ceata 
lui Bardă, cu alde Gitlan, apoi ceata lui Mohor. Incep să s'adune 
femei de-ale cetașilor—se vede că au înțelegere cu bărbaţii lor, 
pentrucă vin toate cu saci deșerți pe mină. Rindul acesta vin 
toţi cu topoare, 

— Ascultaţi, fraților !—strigă Gheorghe Barda, indreptin- 
du-se câtră ceata lui Mohor, Eu sint student! Nici-a grijă ! 
Eu răspund... Innainte !... —sfirşeşte el arâtind curtea lui Conu 
Petrache, plină de tot felul de maşini, 

— Innainte, maă! strigă Mohor cetaşilor lui. După mine, 
băeţi !— adaugă el, dind cu toporul în gard, ca să-și lacă drum 
deadreptul. Eu sint căpitan! : 

— Bravo, Mohor! strigă Barda, studentul. Sa fii căpitanul 
meu! Innainte, măa!,,, s 

Intr'o clipă cade gardul la pămint, şi se imprâştie care in- - 
colro vede cu ochii, și 'ncep, in curte, munca grea de sfărimat 
maşinele. Partea de lemnaărie a batozelor de pine albă şi de po- 
puşoi n'a lost greu de nimicit; mai greu a fost de desfăcut par- 
tea de ferărie a mașinelor, pânăcind a dat de rostul mutelcilor 
dela şuruburi, Mai era apoi greu de cârat acasă bucăţile in- 
tregi de ferârie, luate dela pluguri şi a roților de tuciu ; nici 
de-o treaba nu-s muerile, cind ti vorba de dus greutăți! Tot 
tu, bârbat, să pui mina, dacă vreai sa ai și lu un lucru la casa 
ta, ca să-l prefaci apoi in ceia ce fio trebui mai tirziu! Afară 
de asta, cind eşti mahmur, iți alirnă capul intro parte și nici 
n'ai atita putere, citā ti-ar trebui ca sa ridici greutăţi mari t 
Unde-ar fi så duci singur, trebue să te Intovărăşești cu alții L.. 


să zică cei ce n'or apuca un plug? n'o să se facă zarva! n'o 
să umble lumea prin judecăţi ? mai bine lipsă ! Zicem câ moara 
de foc ne trebue; că şi-acum măcinâm cu toţii, ce-i drept fi 
-drept 1... moara o lăsăm teafară, că ne trebue | O sā punem pe ci- 
neva cu leală, adică o să-i dam dijlmă din ce măcinâm, zeciu- 
iialä. Aşa! lăsăm moara, că ne trebue, Să zicem că lăsăm şi 


y nu-i bine ! Numai bucăţile dela care Şi trăsuri vin mai uşor 
e pus... 

Pe portița curții boereşti, dela o vreme, încep să iasă fe- 
meile, cu saci plini în spate! Unii au spart ușile dela hambare 
şi-au dat iama cu sacii. è 

Dela o vreme, numărul femeilor crește ; cirdul cu sacii se'n- 
groaşă cu fete mari, Macâi şi copii. Unii năvalesc la griu, alții la 


-1 VIAŢA ROMINEASCA 


: secară, alții la orz, fasole, mazere.... încarcă sacii şi-i duc la 
-casele lor. 

Dar vezi că celor cu topoare, dupăce sfirșesc de sfărimat, 
~nu le vine la socoteală să stea degeaba. Nu face să ieai sacul din 

mina muerei şi să cari tu 1... cind tu ai putea să faci altă treabă 
amai bărbătească. — ...Deaceia, cind tu te simţi mai în putere şi 
mai cu cap decit alții, n'ai decit să te furişezi de ceilalţi — beţi 
= lurtă şi care zăbovesc la stricatul maşinelor de prin hambare — şi 
să intri Îrumuşel pe dindosul curții in casa lui Conu Petrache. 
Acolo, negreşit, mai este ceva de făcut!... firește, acolo mai este 
şi casa de bani a lui Conu Petrache. Ei, şi dacă mai este şi 
casa de bani... ce mai-la-deal-la-vale ! te-apuci şi-o strici In tihna, 
~in vremea cind ceilalți se chinuesc cu stricatul pe-atară ! că doar 
nu-i nevoe să tragi clopotul bisericii, cind te-apuci de spart o 
„casă de bani! 

Cam astlel de ginduri il muncesc pe Bursuc, în vremea cind 
“ceilalți erau prinşi in sfărimarea mașinelor. Vede bine că-i vre- 
"mea cea mai potrivită, şi deaceia face semn lui Stanciu şi lui 

Sâracu şi intră in casa lui Conu Petrache. N'au zăbavă multă 
innăuntru; le-a fost greu până au spart casa de fer; că de eşit 
atară... le-a fost ușor. Şi-au eşit cam mihniţi ! De unde s'aştep- 
tau să găsească o minune de bani, s'aleg numai cu nişte fleacuri 
'-de cercei, brâţare, inele, cu care trebue să mai ai bâtae de cap 
--să le desiaci !... şi numai tirziu să imparți banii, cit ar fi făcind! 

— La Bucă, mää !—strigā Bardă, cind vede că din partea 
stricatului nu mai au voinicii la ce să-și mai arâte arama. 

Bucă are și el crişmă... ca tot Rominul din sate, care, de 
nu se face slujbaş, se face crişmar... ca să nu mai muncească 
pâmintul şi să nu mai asude pe lanurile boerești, 

Barda are un foc la inima lui contra lui Bucă: n'a putut 
amăgi niciodată pe Bucă să-i dea băutură pe datorie, cum amă- 
gise pe ceilalţi crişmari. Vorba lui Bardă însă ti cade greu lui 
-Mohor, Mai întăi, Bucă i-a botezat pe fata cea mai mare, şi-s cu- 

--mătri ; apoi, se gindeşte la truda lui Bucă până şi-a făcut du- 
> Bhiana, muncă şi agonisire cu sudoarea frunții lui. Păcat ca 
să-i strici acaretul Rominului ! - 

— Nu la Bucă!--șopteşte Mohor lui Barda. Mai bine să 
“mergem la Mutuleasa |... 

Faţa lui Bardă se luminează. Işi dă cu palma peste frunte, 
- că adică dece nu i-a venit gindul acesta mai demult? şi, tără 
-sä spună un cuvint, se hotărăște să-şi pună în lucrare un intreg 
„Plan, care i-se desfăşoară in minte, în aceiași clipă. Inttmpla- 
vea a făcut ca să se intilnească, gind la gind, Barda cu Mohor, 
cind le-a răsărit in minte Mutuleasa. Amindoi au cite-o bubă 
- oaptă la inima lor; şi, dacă n'a spart buba lor, cit a lost Mutu 
In viață, acum găsesc timpul prielnic să răsuile pe socoteala 
văduvei lui Mutu. Nu-i vorbă, că şi cu Mutuleasa au ei multă 
socoteală ; că, dacă lui răposatul Papanachis i-a pus lumea po- 
: recla „Mutu“, ar fi putut și Coanei Vetei, nevestei lui, să-i dea 


RATACIREA DIN STOBORANI 15 
„3 


numele de „Sabia lui Scaraoschi“, Pe cit era de mut răposatul, 
pe atita tuna şi lulgera Coana Veta, Baătrinii țin minte cind a 
venit in Stoborâni răposatul Papanachis, ca scriitor de primărie. 
Era băetan tinăr, fără musteţi, cu coatele rupte, un suflet de 
necazuri. Incet-incet a prins la coajă. Intr'un timp era notar, pri- 
mar şi perceptor în Stoborâni. Apoi, peste douăzeci de ani inşir 
a fost numai perceptor Papanachis, până la moarte, Innaintea 
iui fusese perceptor tată! lui Barda; şi, pentrucă bătrinul Barda 


"mu ştia decit să iscălească, ti plătea lui Papanachis să-i țină sọ- 


<otelile. Şi i-a ținut așa de bine socotelile percepției, incit, in 
cinci ani, numai bine l-a dat gata pe bătrinul Bardă: i-a bătut 
la darabană casa și pămintul pentru banii Statului, apoi a murit 
nebun şi ingropat cu talerul... Lui Bardă, studentul, ti răsare 
numaidecit in minte chipul lui tată-său, cum alerga el pe cimp, 
descult și cu capul gol, nebun, şi cum căuta o comoară... 
Gheorghe Mohor, de felul lui, e un bicisnic. Cind era de 
cinci ani a dat peste el un pustiu de vărsat negru, care i-a sgir- 
cit minele din cot şi i-au ințepenit așa. Şi azi se miră lumea 
cum poate el munci, cu minele lui cişe; are insă din creștet şi 
până în tălpi numai inimă. Răstoarnă pâmintul, nu altăcevat! 
Gospodărie ca a lui nu-i in Stoborâni: curățenie și rinduială ca 
în ograda lui nu se mai ală în tot cuprinsul, Munceşte pănă 
cade In brinci, şi incepe a plinge ca un copil, că n'are mai multă 
putere, cit li cere inima lui de muncă. Sint oameni care caută 
să-şi schimbe felul muncii, cind dau de greu; Mohor insă s'a 
abâtut şi la alte feluri de munci, mai potrivite cu puterea trupu- 
lui lui, nu pentrucă munca pâmintului ti pare uricioasă, ci pen- 
trucă această muncă cere mai multă putere decit are el, Dela o 
vreme, tot sbătindu-se el cum s'o dea s'o nimerească, A cum- 
părat un cazan de făcut rachiu de tescovină şi de drojdie de 
Yin, care se găseşte berechet in Stoborâni şi se aruncă, fără să 
i-se dea vre-o intrebuinţare. Cind s'a apucat de treabă, a dat 
„peste Mutu. Ba că n'are invoire dela casierie; ba—cind are In- 
votre-—că nu i-i cazanul după regula. Şi umblă Mohor în d 
ŞI n stinga, pe la subprefect, pe la casier, pe la deputaţi, și le 
arată la toți că alte cazane, în alte sate, unde-i perceptor tot 
Mutu, sint mai proaste ca a lui, și le-a dat voė... numai lui nu-i 
dă voe. După ce-l smulg in toate părțile, ti dă insfirşit voe să 
deschida cazanul. Nu trece mult şi-i aruncă ponosul că vinde 
rachiu pe ascuns, şi-i inchide din nou cazanul, Altă alergătură, 
alte rugăminţi, alte ciupeli, 
„_Lsa inveninat sufletul, mai mult de douăzeci de ani, cu 
istoria cazanului de rachiu. Şi tot veninul i l-a turnat numai 
Mutul, „Deaceia se gindeşte el la Mutuleasa, cind ii vorba de 
tâcorit inima. Măcar după moarte să-şi răzbune, dacă n'a putut 
să-i faca nimic cit a fost in viaţă. — Același gind tl face şi pe 
Bardă să-și schimbe hotărirea şi să nu mai meargă la Bucaă. 
~ La Mutuleasa, mââă !—strigă Barda. 
Și mare nevoe Bardă să strige a douaoară.  Pornesc In- 


18 VIAȚA ROMINEASCA 


tr'acolo, năboiu, Vasile Cosor se bucură mai-dihai decit aide 
Bardă şi Mohor. „Buun !—gindeşte +], mergind pe drum şi pe 
alăturea de drum. Bun!... se cade să i-o facem Mutulesei! Că 
mult ne-a canonit!... Odată, eram de strajă cu alt miliţian, Vre- 
me de iarnă, crăpau pietrele de ger, Noi trebuea să păzim per- 
cepția şi pe vreme de noapte. Ne culca In tinda percepției, pe 
focul cel de gr. Cerem lemne—că Statul li dădea lemne pen- 
tru percepție—și dinsa ne ica de goană, ba incă ne batjocureşte 
cum li vine la gură. Cercăm să dormim; de unde să dormi, 
cind iţi inghiaţă inima în tine de ger! Vrem să ne ducem în 
sat după lemne... unde-i chip! Te da Mutul în judecată, c'ai 
lăsat casa de bani singură, A douazi am cărat toată ziua apă 
deia Prut şi-am rinit la cai și la vaci. De multe ori am de- 
gerat de frig, dar ca atunci n'am pâțit nevoe mare ca aceia... 
să-mi degere degetele dela picioare, de nam putut scăpa, pā- 
năce nu mi-au tăiat doltorii degetele la spital, Cucoana asta-i 
drac, nu-i femee. Şi mutul tăcea şi-o lăsa pe dinsa să facă 
ce-o vrea! Da' i-aşi fi sucit gitul, în locul lui, cala un puiu de 
vrabie L.. Vara, îi munceam pe moşie de sufletul dracului — cică 
eram de strajă la „birâu*, Apoi, dacă eram de strajă la birău, 
dece ne trimelea tocmai la dracu 'n praznic, la coasă, ori la 
prăşit, ori la săcere.... de ne treceau cite trei zile pănă veneau 
alţii de ne schimbau la muncă? In nopţile de vară nu veneau 
hoţii la casa de bani? dece ne lrimetea la muncă ?....* 

Petre Limboiu are alt nâduh. Casa în care stă Mutuleasa, 
cu pămintul de subt ea. îi luata dela moşu-său Arghire, cu 
hapca, fără plată şi fără documente de vinzare. Cit a trăit Mu- 
tul, s'a tot vorbit el, cu unul şi cu altul, precum că moşu-său 
Arghire, de n'ar fi murit fäcãu tomnatice şi pe neaşteptate, le-ar 
fi lasat lor casa—nepoţi după mama-—ş: n'ar fi pus stăpinire 
Mutul, făra știrea lui Dumnezeu, De multe ori sa hotărit să se 
ducă să reclame; intr'un rind chiar a cercat pe la un advocat; 
dar na putut scoale indreptări din primārie, pentrucă Mutul ți- 


nea de pär pe toți primarii... Ce vreai prilej mai bun decit a- 
cesta 7l... să le duci la Mutulcasa şi so judeci, cum ifi cere 
inima l... 


Vasile Tureatcă Işi aminteşte şi el de ahturile inimii lui, 
Ce făcea el. ce dregea, dar nu sajungea cu birul la vreme, Și, 
ca să nu-i vindă țoa'ele din casă pentru bir, muncea intruna, 
decind şi-a cumpărat Matul Pietroasa, pe lanurile lui, ca săl a- 
mie cu plata birului, 

Vreme de patruzeci de ani a trăit Mulul In Stoborâni ; toată 
vremea asta n'a schimbato singură vorbă cu vre-un om din sat. — 
Te chema la bir, te duceai, plăteai, iți da chitanța și nu schim- 
bai nici-o vorbuliță cu dinsul. De aveai nevoe sā te amie cu 
plata, te rugai, te rugai,.. mai aşteptai, iar te rugai... degeaba! 
nici un-cuvint, până te lehămiteai şi plecai. Iti punea lucrurile 
la darabană,,, te rugai, le rugai.,. pace! te duceai atunci la muncă 


RATACIREA DIN STOBORANI 17 
AAE a ate sea a ES 


şi te amina l... iar cind erai la munca lui, erai cu mincarea ta 
şi cu badgiocura Mululesei ! 

Asta-i pricina pentru care, cind a strigat Barda sä meargă 
lumea la Mutuleasa, în toată ginga asta de toată mina—cei mai 
puţini turbaţi de băutură, cei mai mulţi buni teferi—nu s'a găsit 
nimeni care să spună o vorbă dimpotrivă. Numai Andrei Lupu, 
cind a ajuns puhoiul la casa Mutulesei, a cercat să-i oprească, 
eşindu-le înnainte c'o bumașcă de-o sută şi cu documentele mo- 
Şiei.... că adică să dea banii cit costă, şi le dă lor moşia, 

l-au luat binișor bumașca, i-au tras cu parui in càp, l-au 
doborit la pămint şi-au inceput a-l pisa şi jos. A sărit el, nu-i 
vorbă, muerea lui Lupu, să-l apere; s'a ales şi ea co mină 
ruptă de-un ciomag al studentului Bardă, și-a lost nevoită s'a- 
lerge acasă şi să vie cu carul să-și ia bărbatul, pe care Il lä- 
sase lungit la pămint. 

Coana Vela, cinda văzut, de pe fereastră, că Andrei Lupu 
a căzut de lovitura ciomegelor, a şi fugit pe coastă la vale și a 
cerut adăpostul babei Safta Grumezoaca, lasind in urmă-i toată 
casa deschisă, 

Intăi și 'ntăi, dau la pămint maghernița, unde ținuse Mutul 
percepția și unde-o ţine şi astăzi Stavarache, fratele Coanei Veta, 
adus perceptor in locul răposatului, Apoi, intră in casă, sfarmă 
mobila in bătâtura casei, răstoarnă dulapul cu farfurii şi cas- 
toane şi 'ncep să joace pe hhburile lor. Sparg hambarele, 
sfarmă faetoanele și câruţile şi le dau drumul să se ducă de-a 
dura pe coastă. Mai pe urmă le pare râu c'au impărțit Jingu- 
rile şi nu se maiştie pe la cine sint... căci dau de borcanele cu 
dulceţi, și-s nevoiţi să vire mina şi să scuată dulceţul dintr'in- 
sele. Marghioala lui Firnu e mai folosită decit toți: cind se 
vede cun borcan de dulceaţă lingă dinsa, Il răstoarnă binișor 
in pestelcă, şi-o porneşte acasă, să se 'nirupte şi spuza ti de co- 
pă, dupâce dă borcanul innapoi, ca să fie spart in faţa lor. 

i Brăsimea de porc, găsită în pivniţă, işi ung toți ciabolele şi 
opincile, ca să nu mai facă apă; numai Hristodor Rusu stă 
deoparte şi face baz că el n'are nevoe să ungā şeşonii lui Sta- 
varache, pe care i-a găsit sub pat şi i-a incâlțat peste opinci! 

Vasile Hanţu, bătrin de nouăzeci de ani, cum stă el de- 
oparte şi privește cu mirare la năzdrăvâniile lor, se pomeneşte 
cu nepotu-său lancu că-l apucă de mină, îl trage după el și-l 
mustră:—„Șezi l... te uiţi, hai?l.... Te vaeţi că ești bätrin şi ti-i 
irig, că n'ai lemne?! Vin să-ți dau eu lemn!*—Dă cu toporul 
în zăplazul ogrăzii; intro clipă e darămal tot, la pămint... In- 
cep să care ce mai găsesc şi ce se poate lua. 

— Gata, măa!—strigă Bardă, arâtind documentul moşiei. 
Mai avem o moşie! După mine, bâeţi!.. 


+ 
. =. 
In medianul de lingă casa Mutulesei se opresc în loc. 
Gheorghe Bardă nu-i mulțumit, și dă ordin să se oprească toți 
şi să lacă roată imprejurul lui. 2 


18 VIAŢA ROMINEASCA 


— Vedeţi, băeţi... cum ti lumea ?!—face el, cu amărâciunea 
cea mai neprelăcută din lume, cind vede că s'a rărit oastea lui. 
Vii, le-arāți calea adevărului, li pricopsești, și cind colo... ieau cit 
pot şi nu se mai intorc! li vremea acum de dat bir cu fugiţii A... 
Eu zic, fraţilor, să 'npinzim satul şi să-i scoatem şi din culcuşul 
şarpelui, de unde-or fit Aici nu-i vorbă decodire.... aici li vorbă 
de făcut treabă! Aţi înțeles? 

— Aşa-i! ţeles!—răspunde Stanciu, suduind iniricoşat. Pe 
dinşii, băeţi! să-i scoatem, cum scoţi ursul din vizunie ! i 

Gheorghe Bardă cată, neliniștit, spre miazănoapte, caşi- 
cum ar aştepta să-i vie ajutor dintracolo. El dase un ordin — 
uitase cui—șşi nu vede nici-un semn, 

— Arde curtea, măâl!—stlrigi Cojoacă, alergind dinspre 
miazănoapte. 

— Arde curtea, măâ !—strigă Bardă, risipindu-i-se Intuneri- 
cul de pe laţă. 

— La curte, mâăă!—striză Bardă, luind-o innainte. 

In vremea asta, cu bună samă, deasupra satului, în par- 
tea curţii lui Conu Petrache, se ivește un nouraș de fum, care 
crește vâzind cu ochii, se 'ngroașă, pănă cind se preface in- 
trun virtej de fum amestecat cu scintei. Pornesc intr'acolo cu 
toții. Cojoacă povestește, pe drum, că, intimplător, trecea pe 
la curte şi-a văzut... cau luat foc hambarele... de unde-or fi 
luat!.... că şi el sa mirat, cind a văzut una ca asta l. 

Şeful de garnizoană, cind vede focul la curte, dă fuga să 
caute pe primar, 

A fost ce-a fost... dar asta nu-i glumă! Cind s'o incinge 
bine focul, o să s'aprindă şi curtea şi, cum bate vintul, au să 
sară scinduri aprinse şi-o să ardă tot satul. i 


— O să ardă satul, măi Cirţă, şi... tu ai să dai de dra- 
cul...—iace şeful, de rindul acesta arătindu-și spaima pe faţă. 

— PFugim la Oancea!—face notarul, sculindu-se iute dela 
masă și răsturnind paharele cu vin. 

— Nu-i de fugit la Oancea acum—spune şelul, trintind cu 
pumnul in masă. Hai la curte... că arde satul! 

— Aşa-i, notarule !—face Cirţă, dind din cap şi sculindu- 
se dela masă, povidindu-se, Hai la primărie să luăm „tri- 
colorul*. 

La primărie găsesc pe Mohor, care alergase cu spaimă 
că-i arde casa, de s'o intinde focul dela curte, Cind vede că 
vine primarul bolborosind vorba despre „tricolor“, scoate el sin- 
gur cheia primăriei din buzunar, descue ușa, aduce steagul şi 
brul primăresc, incinge pe Cirţă, li pune steagul în mină şi por- 
nesc la curte. De rindul acesta s'adunase tot satul Şi privea cum 
se ridică lacările și cum se topeşte acoperişul hambarelor văzind 


RATACIREA DIN STOBOR ANI 19 


cu ochii. Vătăjelul strigă cu goama primăriei, primarul dă ordin 
lumii să s'aţină ca să nu se intindă locul, apoi găseşte că tot li mai 
bine să sară lumea să stingă... Şi-au stins focul în mai puțin 
de-un ceas. „N'ar fi fost păcat de Dumnezeu să ardă atita pine 
strinsă în hambare, în loc s'o ica mai bine lumea cu sacii? 1* —gin= 
deşte Mohor, dupăce s'a stins focul. „Nu-i mai cuminte lucru — 
gindește Cristeiu — s'aştepți sara, să iasă luna... să desbaţi lem- 
năria, s'o cari acasă... să ieai pinea din hambare... şi pace bună!“ 


. 
* * 


“Gheorghe Bardă, studentul, se gindeşie că-i vreme decind 
nu şi-a mai udat gura, și, deaceia, cind vede câ primarul şi no- 
tarul se'ntorc din nou spre casa Lupului şi-şi ieau grija uni ne- 
plăceri, poruncește să meargă cu toții să colinde crișmele şi să 
le dea de băut. Cine n'o vrea să dea, să-i dărime crisma ; iar 
lui Marcovici să-i dărime crişma, oricum o fi—o da, ori n'o da. 
Cei teferi Incep să se furişeze pe-acasă; unii se duc să dea de 
veste crișmarilor, că alde Bardă le-au pus gind râu. 

„Se duc întâi la Dumitrescu. Coana Anica, nevasta lui Du- 
mitrescu, cind aude de planul revoltaților, lasă vorbă lui Torda- 
che, fecioru-său, să le dea cit or cere, numai să nu le dărime 
casa; iar dinsa pornește —tâcind ocol, ca să i-se pieardă urma — 
la cumnată-sa, și acolo să-i spue lui Dumitrescu, care stelea tot 
în zemnicul surori-sa, ce li se pregătește, Bagā de samă că a 
fost zāritā de Pascal; mai simte că-i urmărită pas cu pas, şi, 
deaceia, dupăce ocolește tocmai pe la Prut şi vede că nu-i 
<hip să se strecoare până la Dumitrescu, se 'ntoarce acasă. Pas- 
cal spune oamenilor adunaţi că Dumitrescu îi in sat. Asta ti in- 
tărită, şi 'ncep s'o cheme pe Coana Anica, să le spue unde-i Du- 
mitrescu. Ea se jură că nu ştie unde-i; iar lordache scoate roa- 
tele intregi de pachete cu tutun şi le imparte la toți. Un moment 
se mai inblinzesc ; iar dupăce Iordache îi cheamă să-i ajute să 
scoată un poloboc cu vin, se liniştesc cu totul şi s'aşeză la băut. 
Cojoacă, dela o vreme, e în așa hal de beţie, că Coana Anica 
se duce la el, îi iea din mină o bucată de ler, cu care se ajuta 
la dărimat, şi nici nu simte cind ti pune, în locul bucății grele de 
ler, un băț de soc. (De cumva trece vre-un cetitor pe la Coana 
Anica, ware decit sa-i ceară, și ea o să-i arăte şi azi bucata de 
fer, luată din mina lui Cojoacă). 

Shrşesc polobocul şi tutunul lui Dumitrescu şi, după po- 
tunca studentului Barda, pleacă, hotăriți să dărime crișma lui 
Marcovici. Acolea le iesă înnainte învățătorul, care le dă din partea 
lui Marcovici o bumaşcă. lau bumașca, dar nu se liniştesc. Vor 
să dărime cu orice preţ. Invățătorul se pune cu gura şi cu piep- 
tul înnaintea lor, le vorbește câ oamenii de omenie, gospodarii, 
nu trebue să facă asemenea lucruri. Incepe să le laude copiii, că's 
copii de gospodari cum se cade şi că au să se ruşineze, cind 
or fi mari, că părinții lor n'au dat ascultare invățătorului lor. Şi 


20 VIAŢA ROMINEASCA 


rămine mirat invățătorul: că doar a cercat să-i impedice şi eri, 
şi azi toată vremea.. și cind colo... vede că de rindul acesta 
izbuteşte. Ba chiar izbutește să-i incredințeze c'au băut destul și 
c'au să se inbolnăvească, de nu s'or duce să se culce. 3 
Nu-i vorbă, incredințarea asta ţine... „de joi pân” mai de-apoi* 
Dela Marcovici trec la Bucă. Acesta nici n'a mai așteptat 
să vie să-l silească! Scosese un poloboc alară şi-i aştepta „cu 
colele pline de vin. Beau şi aici de iznoavă — mai ales că venise, 
insetați straşnic, şi Chiţeanii — şi se mină chiotele şi veselia pănă iesă 
luna. Toată noaptea cară grinele, care mai rămăsese în hamba- 
rele lui Conu Petrache şi intrale Mutulesei, care fugise la Oan- 
cea, intramurg. Într'o vreme, Bursuc îşi dă părerea c'ar fì nime- 
rit lucru să dărime citeva case de-ale gospodarilor fruntaşi, cum 
ar fi a lui Ion Postelnicul, a lui Chiculiţă, a şelului de garni- 
zoană și a altora... pentrucă nu știu cum ti stă în git cuprinsul 
lor; insă, fie de obosală, fie că nu-i mai ţineau picioarele, ori de 
gindul la păcat... n'au dat ascultare nici lui Bursuc și nici chiar 
indemnului studentului Bardă. Poate erau amăriţi că Mohor şi 
alții pierise iar dintre dinşii. Ei însă nu şticau că la casa lui Mo- 
hor venise moș Sandu şi moș Panţu, cu carul, ca så pună la cale 
Impărțirea moşiei Stoborânilor ; beau acum de ciuda lui Mohor 
şi a altora ca dinsul, care nu ințeleg fericirea vieții aceştia £.. 


Miercuri, 13 Martie 1907. Hotărit lucru, nu-i nici-o judecată 
şi nici-o întrebare din partea nimănui. Postelnicul a iugi!, Conu 
Petrache a fugit, Dumitrescu a fugit, Chiculiţă tot aşa... toţi frun- 
tașii aa fugit, Ce mai vrai?! Azi îs trei zile decind au fugit Conu 
Petrache ṣi Postelnicul ; Dumitrescu nici n'a dat prin sat, decam 
s'a inceput revoluţia, Ar fi tut fost vremea să se ducă la prelect 
şi să-i snue. Ei, dacă na venit nimeni, va să zică nu-i grij 
de nicăcei! 

Can acestea eraa gindurile Stoborănilor, in dimineața asta. 
Ei insă nu știeau că Postelnicul s'a dus, în adevăr, cu gindul s'a- 
puce tramcarul dela Oancea şi să se ducă deadreptul la prefect, 
Gindul lui nu era doar să se ducă şi să-i spue prefectului că 
iacă dece sau apucat oamenii din Stoborâni, c'au alungat pe 
arendaș, ori că sau apucat de răle... nu! ferească Dumnezeu t 
Ce haz ar avea sa-l doară pe dinsul inima de Conu Petrache, 
ori de alt boer, oricare ar fi cl? El se ingrozea numai de gindul 
că răsculații au să-i calce casa lui, munca lui din copilărie ; se 
mai ingrozea apoi de faptul de omor.. să nu se facă moarte de 
om, chiar de-ar fi fost vorba de Conu Petrache L.. prăde-l, facă-i 
ce-or şti, dar să nu-l omoare... că-i mare păcal să omori om, A 
plecat cu credința că o să-i dărtme casa lui, c'o să-l prade, ori 
o să-i dea foc.. Şi-a adus aminte de păcatul morţii de om, şi n'a 
stat lingă armele lui, cu care ar fi putut face moarte de OM... 
Sa zicem c'ar fi scăpat cu casa şi gospodăria neatinsă şi c'ar fi 


RATACIREA DIN STOBORANI 21 


scăpat cu prețul uciderii de om... Ce-ar fi mai insemnat viața 
lui, cind ar fi știut că, la bâtrinețe, a făcut moarte de om ?1.. Şi 
n'ar fi dorit nimânui să facă moarte de om, chiar de-ar fi fost 
Conu Petrache mortul. Dumnezeu dă viață omului—aşa a in- 
vățat Ion Postelnicul din cărțile sfinte—şi nimeni n'are dreptul 
să iea viața altuia; numai Dumnezeu are dreptul acesta, şi 
deaceia a lăsat moartea pe lume, 

Omorul de om e lucrul diavolului: viața-i scurtă, iar pe- 
deapsa omorului, pe lumea cealaltă, e focul cel veşnic, 

Stoborănii nu știu că Postelnicul s'a intors innapoi, in aceiași 
zi, ca stat până sara ascuns la vie, ca intrat in sat pe innoptate şi 
ca dormit la frate-său Gheorghe, Postelnicul 1şi făcuse 'sâcoteală 
că, de-o spune prefectului ce-i în Stoborâni, are să trimita ar- 
mata şi... iar moarte de om!... şi, din pricina luit... S'a ingrozit 
şi nu sa mai dus la Galaţi. „Conu Petrache, ce grija are ?—işi 
zicea el, in gindul lvi—n'a fugit la Galaţi? Are să spună el 
prefectului... ce treabă am eu!“ 

De Dumitrescu iarăși nu ştieau c'a stat după putina cu varză, 
în pivniță la soră-sa, până azi dimineaţă, și că numai acum a 
fugit la Oancea... De ceilalți fruntaşi, tot aşa nu știau nimic; pe 
toți îi credeau duşi la Galaţi. Ei, și dacă 's daşi la Galaţi, dece nu 
se vede nimic, că doar primarul a dres telefonul ?... 

Va să zică li cu totul adevărat că nu-i nici-o răspundere din 
partea nimănui. La urma urmei, dac'ai luat două moşii, dece 
s'ar mai amesteca şi-ar mai intreba pentru acareteft rămase pe 
moşii străine ?! Năluciri 1... Cel maibun lucru e säte duci și s'o 
icai lrumuşel de dimineaţă cu bâutul.— Oricum, dar ai atitea bu- 
măşti, strinse pân'acum l... le-a venit şi lor vremea. Trebue date 
gala și bumăștile, că de mine-poimine trebue să te-apuci de 
muncă l... nu-i glumă cind ai două moşii de muncit. 

Se pun bumăştile la mijloc, şi 'ncepe să curgă colele cu 
vin la crișma lui Brinză. Nu mai are haz să cauţi băutură de 
pomană, cind ai atita bănet !— Studentul Barda intreabă pe oameni 
de mwar fi bine să spargă magaziile cu pine de cumpărătură ale 
Grecului Varnalis. Greu! sa te-apuci iar de muncă, să laşi bău- 
tura şi să te duci să spargi magaziile Grecului... Lehamite ! nu-ți 
ajunge cit ai luat dela Conu Petrache şi dela Mutuleasa ?! nici 
nu mai ai unde mai pune t... Cel mai bun lucrue să stai, să beai 
şi să te bucuri că ai două moșii !—Deaceia, găsesc nimerit să 
stea pe loc.—Incep să vină Chijcanii, apoi Gorenii, Se sfătuesc 


„<A le trebue negreşit inginer, că altfel nu se face treabă re- 


gulată și fară bătae de cap mai pe urmă. Merg la Mohor, unde-s 
moş Panfu și moș Sandu, care au insemnat hotarele şi-așteaptă 
bucuroşi să vină inginerul ca să tragă moşiile la oameni, Acum 
încep și dintre cei teleri să creadă că, în adevâr, au moșie. Mohor, 
mai mult decit toți, îi incredințat c'o să iea „Dealul Meilor.* — Merg 
la primărie, să cheme prefectul la telefon, ca să le facă o bună- 
tate să spună unui inginer să vină până la Stoborăni, că au de 
tras două moşii. Pe drum se amestecă şi o parte din cei dela 


di? 
a i a 


2 VIAȚA ROMINEASCA 


crișma lui Brinză, şi'ncep să cinte, să chiue şi să strige c'acum 
Mohor li prefect, că el are s'aducă inginerul. Mohor, la Inceput 
in glumă, mai apoi incepe să intre la idee... adică ce? Dacă-i 
vorba că nu-i stăpinire de-acum, el n'ar fi bun de prefect? N'are 
el acum trei sate, gata să sară in foc pentru dinsul ? = 

— Mohor să vorbească la telefon!—strigā Chițcanii şi Gorenii, 

Mohor, de cuvint. Cind intră In primărie, tocmai atunci vor- 
beşte prefectura cu primarul, pe care l-a chemat vătăjelul la telefon. 

— Stoborănii ?—intreabă prefectura la telefon. 

— Stoboränii ! răspunde primarul. 

— Cine-i la telefon? 

— Primarul ! 

Mohor ia urechierul liber şi-ascultă. 

— Ce-i la Stoboräni ? —intreabă prefectura. 

— Bine !— răspunde Cirţa. 

— Ce fel de bine ? I-auzi ce-mi spune arendaşul.... 

Cind aude Mohor că arendaşul e la prefectură, sminceşte 
şi urechierul din mina lui Cirţă, îl dă pe primar într'o parte şi'n- 
cepe să sirige el la telelon: 

— Allo, prefectura ! 

— Aici, prefectura ! 

— Cine-i la prefectură? | 

— Directorul prefecturii ! 

— Care ţine locul prefectului ? 

— Da, 

— Ce umbli, domnule, cu ajutorul prefectului ?—strigă 
Mohor supărat. 

— Mā rog, pe cine doriți? 

— "Prefectul In persoană ! 

Apoi nu-i în Galați L.. 
Da' unde-i ? 

li dus la Independența! 
Cheamă Jpidența ! 
Aveţi Independenţa ! 
Ipidența-i acolo ? 

Aici Independenţa. 

Aici Stoborănii | 

Cu cine avem onoare ? 
Da'acolo cine-i ? 

— Prefectul de judeţ. 


tone 4 TA] 


— MA recomand Ghiţă Mohor, prefectul de Sioborăni—face * 


Mohor, arâtinduse Innaintea telefonului, ca s'arâte mai grozav. 

Imi pare bine de cunoştinţă, domnule Bujor !—răspunde 
prelectul, ingrijit că va să zică la Stoborâni li bucluc mare. 

— Mie imi pare rău, domnule prelect— face Mohor, mustră- 
tor. Dumneata eşti prefect la J/pidenfa, şi eu sint prefect aici. 
Sint prefect pe cinci sate—adaugă Mohor, în focul dorinţei de 
răzbunare, Cinci sale m'au delegat să-ți vorbesc, Ascultă, prefec- 
tule t... dacă ești prefect, să te scoli mai dimineață ! că cu decind 


RATACIREA DIN STORORANI 23 


m'am sculat !? Și să mai lași cafeaua cu lapte la o parte şi să 
vii numaidecit la Stoborâni; minidimineaţă să fii aici. 

— Am înțeles, domnule Bujor--răspunde prefectul, care 
auzea prin telefon „Bujor* în loc de „Mohor“, 

— Ascultă incă ceva, prefectule 1.. 

— Ascult, domnule Bujor ! spuneţi!... 

— S'aduci numaidecii inginerul! 

— Da’ ce vă trebue inginer, domnule Bujor ? 

— Cum, ce ne trebue !—face Mohor, inciudat. Să'npărțim 
moşiile pe care le-am luat!... Aşteptăm până'n prinzul cel ma- 
re; de nu vii, vin eu cu oamenii mei la Galaţi, şi-atunci în 
mai răul... 

— Fiţi pe pace, domnule Bujor, că vin negreşit minidi- 
mineață cu inginerul. 

— Așa te'nvață prefectule ! Scoală-te mai dimineaţă și mai 
lasă caleaua cu lapte— face Mohor, mustrind din nou, de rindul 

acesta mai blajin, pe prefect. 

— Allo, Stoborănii !— strigă prefectura, care ascultase la te- 
lelon vorba celor doi prefecți. 

— Ce vrai, mă ?--intreabă Mohor, cind aude altă voce prin 
telefon. 

— Dumneata ești, domnule Ghiţă ? Aici is eu, aremlașul,... 

— Aaa t... Imi pare bine! imi pare bine !—face Mohor, in- 
chinindu-se, în bătae de joc, innaintea telefonului, 

— Spune-mi, te rog, domnule Ghiţă, ce mai este pe-a- 
casă |... 
-= Sănătate ! n'ai grijă! Coanaare tot ce-i trebue... are vä- 
cușoară cu lăptişor pentru copilași, are stinjinelul cu lemnişoare, 
ca să nu le fie frig, are de toate! n'avea arijă!— slirşeşte el, 
trintind telefonul la loc. 

=- Ascultaţi, oameni buni !—spune Mohor, cind iesă Innain- 
tea norodului. —Am vorbit cu prefectul și i-am hotărit să vie cu 
inginerul. Să știți că eu sint prefect de-acum înnainte. Cellalt 
vine mini cu inginerul, noi tragem moşia, apoi de poimine iau 
în primire prefectura. 

— La Brinză, mää !—strigă cu toţii, îndemnindu-se unii pe 
alții. La.Brinza, să scoatem bumâăștile la capăt... că de poimine 
o s'avem de arat cele două moşii... 

Câtră sară sosește „Manifestul regal“, pe care îl ceteşte In- 
văţătorul la oamenii teferi. 

Chiţcanii și Sorenii pleacă cu gindul să se întoarcă la ve- 
nirea prefectului ; iar tbepa la crişma lui Brinză ține pănă'n 
sară și până a douarzi dimineață. 


Sp. Pupescu. 


NOD a rare 


SĂ IERTAŢI. 


Astă noapte-am stat de vorbă cu amica mea —cu luna. 
Mă 'ntorceam tirziu spre casă ; iară ea, ca totdeauna, 
M aștepta 'ndărătul uşii, stind ascunsă 'ntre perdele, 
Dasâ-mi-te ea dăduse peste versurile mele, 

Că in loc ca totdeauna să-mi ureze „noapte buna“, 
Mă primi rizind cu hohot, parcă ar fi fost nebună. 

— „Cum, şi tu, iubită lună, rizi de versurile mele 2% 
Şi ncepui să pling. Dar luna imi vorbi dintre perdele: 
— „Nu fii supărat pe mine; tu imi eşti cași un frate. 
Eu mă simt atit de bine'n trista ta singurătate ! 
Dac'am ris adincoarea, este că mi-eşti drag, poete, 
Cind te văd aut de timid stind în fața unei fete. 

Am văzut cind pe alee singură ai Intilnit-o ; 


Parcă ai fi vrut o vorbă să-i şopteşii—dar n'ai rostit-o. 


Te-ai temat ? De ea? —Atita aştepta şi mindra fată, 
Ba s'ar [i cerul la urmă—ţine-ţi firea —sărutată... 
Dacă n'ai să-i spui nici mine tu cit o iubeşti de tare, 


Dragul meu, mai pierzi o seară şi mai scapi o sârutare! 


Noapte bună-acum ! Pe mine m'a rugat frumoasa fată 
Sa mai stau cu ea de vorbă. Vezi, s'o aflu sărutată !* 


Sărutată ! Cite basme 'n vorba asta se adună... 
Sa iertați—dar de-astă dată am s'ascult şi eu de lună. 


Oreste. 


ae RR A 


Studiu critic asupra 
industriei petrolului. 


lI. Epoca marei exploatări, 


Trecind la a doua epocă a industriei de petrol, dezvoltată 
sub regimul capitalist, vom deosebi şi aci mai multe faze. 

In prima fază, vom cuprinde perioada stabilirii şi luptei in- 
tře diferitele forțe capitaliste, care căutau a-şi ciștiga o prepon- 
«deranţă in această industrie, și vom denumi-o faza liberei concu- 
rente (1889—1899), spre deosebire de a doua fază de organiza- 
gie a regimului capitalist, in care diferitele intreprinderi, văzindu- 
se aduse la o situație foarte precară din pricina acestor lupte de 
“concurență, au căzut la o ințelegere In scopul impărținii între ele 
ä consumului intern,—fază, care a putut dura atita timp cit con- 
sümul intern a putut avea o insemnâtate preponderantă in in- 
dustria petrolului și cit timp s'au putut întruni în cartel majori- 
tatea Intreprinderilor, adică cam până la anul 1905, dată, care co- 
încide cu apariţia in țară a societăţii Romino-Americane, sucursala 
marei intreprinderi americane Standard-Oil. 

Cu venirea acestei societăţi, cartelul se disființează şi se in- 
cepe o nouă fază de luptă de concurență, care se siirşeşte, in- 
trucit privește consumul intern, prin legea promulgată de gu- 
vern, In 25 lulie 1908, asupra distribuției consumației interne, iar 
Antrucit priveşte exportul, care acum avea o insemnätate prepon- 
«derantă in industria petrolului, prin o coalițiune comercială, sta- 
Dilită de imprejurările piețelor străine, care avu de efect, In ţară, 
© manifestare de centralizare şi coalițiune a intreprinderilor in- 
„lustriale. 


a.——Marea exploatare, urganizată pe baze capitaliste, Ince- 
Pind cu activitatea Societăţii romine pentru industria și comer- 
ful petrolului, a avut de efect, după cum am văzut, sporirea 
“bruscă a producțiunii, intrecind cu mult cerințele consumaţiei 
interne, care, în condiţiunele defavorabile de atunci, nu pulea a- 
Hunge nici la cifra de 120.000 de tone, 

Exportul, ale cărui condițiuni le vom discuta în detaliu mai 
sirziu, era foarte slab organizat şi nu consta decit din citeva de- 


ia VIAŢA ROMINEASCA 


Si a 


- 


: : nealabile stfel, pentru a putea susține- 
a pt pace root ge ere nia şi Ruşilor. care erau a- 

u p: f + . 
toiputernici pe piețele străine, atit prin forța capitalurilor, cit și 
prin organizarea sistematică Și modernă a comerțu ri pei gi ij 

i meinicã, a - 

rominesc avea nevoe de sl anii geto meri de. sită 
loace de transport și depozitare, cit $ ci 
comerciale, ca calitate şi ca uniformitate a mării, mi 

Nimeni nu se îngrijise de aceste Imbunătăţiri, și, mu 
exportul ruminesc sa mărginit, până acum, la rege da - 
rile vecine, cu deosebire In Ungaria, a vro 15.000 age m l, 
de petrol brut. Derivatele pamane pue exportau decit ir 

tor și in cantități neinsem A 

jidi D eeit condițiuni, amao rominese nu era în stare să 
decongestioneze supraproducţiunea care se accentua din ce în ce 
mai mult, pe măsură ce marea exploatare se desvolta, - 

Toate fabricele erau constrinse, din această cauză, de a-şi 
märgini activitatea lor la capacitatea de recepționare a pieţi: 
i i această capacitate putea fi simţitor mărită prin o or-- 
ganizare rațională de vinzare, prin inființarea de depozite in cen- 
trele cele mai depărtate de consumaţiune, prin olerirea unei ca- 
liăţi mai superioare şi mai uniforme şi prin o „Stabilitate mai 
mare de prețuri, totuşi nimenca dintre micii fabricanți de atunce: 
n'avea nici mijloacele, nici bunavoință de a rupe cu vechile 
tradiţii de specula, care nu se puteau răzima decit pe această ne- 
siguranță şi lipsă de organizare a pieții interme, 

Supraproducţiunea reală a petrolului brut, la inceputul a- 
cestei epoce, prin scoborirea prețului la o limită derizorie, are- 
de efect inmulțirea labricanților in vederea ciștigului oneros, care 
se realiza in sarcina producătorului Insă, în goana lor oarbă. 
după ciştig, aceşti fabricanți nu şi-au dat seamă de starea màr- 
ginită a consumului şi, la un momeut dat, ei se lrezesc cu de- 
pozitele încărcate cu marfă şi in neputinţă de desiacere. „Se In- 
cepe o luptă de preţuri, dusă la extrem, urmată de o limitare- 
şi chiar intrerupere a activităţii lor. Speculatorii sint în elemen- 
tul lor. Marfa se aruncă pe prețuri derizorii, şi criza se siirşește- 
cu pagube enorme, atit pentru producători, cit şi pentru rafinori, 
pentru a incepe iar peste cițiva ani. = 

Aceasta este starea industriei romine de petrol în anii ce 
urmează dela 1689, cind se prezintă primele semne reale de 
supraproducţiune, stare, care se agravează din ce în ce, cu toate 
tendințele de ameliorare din partea Societaţii romine pentru in- 
dustria și comerțul petrolului. In anul 1896, apare societatea 
Steaua-Romină, fondală de Banca industriala din Buda.-Pesta, 
cu un capital de 10 milioane lei, 

Dela inceput, această societate işi afirma rolul de condu- 
câtoare a industriei de petrol. 

Programul iniţial al societăţii era de a reglementa produc- 
fiunea şi prețurile vinzării, organizind atit comerțul intern, cit $h- 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 27. 


mai cu seamă, exportul, ceia ce arată că iniţiatorii Işi dădeau bine 
seamă de situația in care se afla industria din țară, In baza a- 
cestui program, societatea Steaua-Romină trebuea să se ocupe 
numai de rafinarea și desfacerea produselor petrolifere şi să fn- 
cerce de a-și face o situație independentă, instalind mari rafină- 
rii, depozite importante și bine distribuite, precum și mijloace de - 
transport suficiente, 

Cu acest frumos program şi dispunind de mijloace finan- 
ciare suficiente, ea ar fi putut ajuta puternic desvoltarea indus- 
trici romineşti, caci şi-ar fi asigurat dela inceput controlul e- 
fectiv al producțiunii țării. Din nefericire, acest program fu in- 
curind lăsat pe al doilea plan. Frigurile speculației nu cruțară». 
nici pe inițiatorii acestei intreprinderi. Ea incepu a cumpăra 
vaste terenuri petrolifere şi a le exploata ea singură, sperind a 
ajunge prin aceasta la o independență mai complectă. 

Succesele obţinute de câtră societatea Steaua-Romină in cx- 
ploatările ei, mai cu seamă in regiunea Cimpina (faimoasa sondă 
No. 12 adat un total de 30.000 tone), la care s'au adăugat avanta-- 
giile şi Siguranța oferită exploatatorilor de petrol prin noua lege- 
a minelor, sancționată in 1895, contribuiră la venirea în țară a. 
unei intregi serii de capitaluri, care se urcă, numai in anii 
1898 —99, la peste 24 milioane, capitaluri in special de prove- 
nienţă olandeză, cărora afacerile de petrol le erau mai familiare, 
pnn participarea la exploatările terenurilor petrolifere din Indiile 
olandeze, Asilei, avem: Societatea Amsterdam, Holländische- 
Rumänische Petroleum Maatschappy, Aurora, European Petroleum- 
Co., Amheemsche Petroleum Maatschappy, Internationale Ru— 
mänische Petr. Maatsch., Les petroles de Prahova, etc., soci 
tnființate in anii 1898—99, Dar această afluenjä de capitaluri, 
pe lingă activarea societăților care deja existau, inrâutățeşte şi mai 
mult situația precară a industriei, pricinuită de supraabondența. 
producțiunii, care se manifestase la inceputul acestei epoce. 

In 1899, producțiunea brută ajunse la cifra neașteptată de - 
250.000 tone, iar preţul se scoborise dela 3 și 3.50 lei la 1,50.» 
şi chiar 1.20 lei suta de kilograme. 

Cum societatea Steaua-Romină contribuea, prin intensele sale 
lucrări de exploatare, cu aproape jumătate din această produc- 
fiune, era, deci, cea măi interesată de a căuta mijloacele de Indrep- 
tare a situației Și a le pune în aplicare, cu orice sacrificii finan- 
ciare, aceasta fiind o chestiune de existență pentru ea, Prima, 
Frijă lu organizarea exportului. 


Deaceia, ea nu intirzie să-şi perfectioneze fabricele sale de 
ralinare a petrolului, din Cimpina şi Bucureşti, după cele mai 
nouă metode, spre a putea aduce pe piaţă o mariă de. primul 
Tang, căci, după cum am mai spus-o, una din cauzele dificulța- 
fii de a plasa petrolul romin pe piețele străine era şi calitatea 

și variabilă a produselor rafinate. 
„Pentru a deschide calea Spre străinătate, In. vederea orga- 
nizării unui export continuu şi stabil, Steaua-Romină a făcut, mai 


NEASCA 
A VIAȚA ROMI 


i 5 STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 2% 
Antăiu în Giurgiu, pentru transportul pe Dunărea, o instalație dă 


ită a servi la incărcarea de tancuri, care să duc 
are oy ngolona pe care tot ea le instalase, acela primi 
oară, in străinătate, la Regensburg și, mai tirziu, o assau pe 
Dunărea, de unde se putea aproviziona pieţele sud-germane i 
elveţiene cu petrol rominesc. i 


în 1899 un număr de 170 locomotive, iar in anul urmâtor 276 (din 
i umărul total de 465) locomotive pentru arderea rezidurilor, sau. 
p țițeiului amestecat cu lignitul din țara. 

Industria privată nu râminca nici ea străină de această 
ișcare, şi, forţate prin scumpirea excesivă a cărbunilor străini, 
humeroase întreprinderi Incep deja a modifica vechile lor insta- 
ațiuni, în vederea intrebuințării combustibilului licii, 

La stirșitul anului 1899, cârbunii englezi au ajuns la 50 lei 
ona, ră București, Luindu-se In considerație valoarea calorică a. 
4 snr -lui i L Grigorescg ff ezidurilor, care este, în mod practic, odata şi jumătate mai mare - 
di Eene gre Sa e era ei erod țările decit a cărbunilor, atunci rezidurile revin, lutnd ca bază prețul 

in . v x 


i i Iminează 

a doua instalațiune, în Constanţa, care cu k 

trun fe submarin pentru Incărcarea de vapoare-tancuri, 4 
dat posibilitatea de a introduce cu succes maria rominească Ia 
“țările litorale ale Marei Mediterane, ba chiar în Englitera şi 


f [i 
Norvegia. 


i 
> 
] 
A la 75 lei tona, nesocotind avantagiile mari şi econo-- 
; : arfá pe care consumul intern nu o mai fgcarbunelui, 4 E ȘI 
rute gli paata papita A dr puteau obține In străinătate pre: [miile realizate din manipulare, > ; X 
putea veki dle Preţul mediu al rezidurilor nefiird mai mare decit 40 lei 
Şuri git di pa toate aceste tendințe active de a organiza exportul, fftona, se poate uşor ințelege această tendință de tranziție dela 
ei n'a p ee fin totuşi să se dezvolte în același raport cu creşterea Piconbustibilul uscat la cel lcid. 
bruscă a producțiunii în ultimii patru ani dela Inființarea Stelei || „Pi astiel, mai mult prin acest concurs neprevăzut al impre- 
“brusc p iurărilor, decit prin storțările pe care societatea Steaua-Romină le- 
. Romine, ace peniru organizarea exportului şi crearea de debușeuri nouă şi- 
| constante, se isbuteşte, câtră sfirşilul anului 1899, de a se salva. 


Anul 1896 produce 80.000 


Intrucitva — realizindu-se o urcare in preţurile petrolului brut de- 
m A " pipi 1—1.50 lei pe suta de kgr.—situaţia critică, care sc creease indus- 
. . zi inci petrolului prin supraabondența de marta rezultată din spo- 
. 189 , 250.000 


rul brusc ai ultimilor 3 ani, producțiune, care, în condițiunile- 
pie desfacere a anilor trecuţi, ar fi provocat n criză ruinătoare 
entru toate intreprinderile. 


Astiel, producțiunea anului 1899, de 250.000 tone, a avut 
rmâtoarea desfacere: 


-Şi nu ne putem da scamă ce efecte zdrobitoare ar fi putut să aibă 
criza de supraproducțiune asupra industriei, dacă nu iar fi ve | 
-nit in ajutor circumstanțe excesiv de favorabile in afacerile ir 

terne. Nu era vorba de creşterea simţitoare a consumului 
in lampant, care, cu toată organizarea comercială a pieţii indi 
gene, nu putea trece în condițiile de atunci peste cilra, „relati 
neinsemnată, de 30.000 tone, anual, (vom vedea mai tirziu ca 


Circa 40.000 tone petrol brut s'a intrebuințat In ţară, ca com- 
hustibil. 
„20,000 


2 - » „ S'a exportat in stare brută, in baza» 
sint cauzele stagnârii consumului intern de lampant), ci despre unui tarif vamal special, în Un-- 
necesitatea crescindă de combustibil licid, rezultată din scumpi- garia. 

rea subită, în anul 1897, a cărbunilor engleji şi germani, plu e 20000 „ 


. „ Sa exportat în alte țări. — 
“înființarea taxei de vama de 6 lei pe tonă. 


Căile ferate romine instalaseră incă din anul 1889, dupi 
indemnul Societăţii romine pentru industria şi comerțul petrolu- 
lui, citeva locomotive pentru arderea rezidurilor de petrol şi în 

„cheease cu acea societate un contract pentru furnizarea cantităţi 
„necesare de reziduri. Rezultatele obținute au fost epocale, prin a 
vantagiile tecnice şi economice pe care le prezenta acest combustibi 
noa, față ca cărbunii. Sistemul insă nu putea pătrunde din cauz 
‘lipsei de material de reziduri de pe acea vreme, cind producții 
era de 40.000 tone, absorbită in cea mai mare parte de ca 
smul interior. Dar, cind in 1895 producţia se dublează, iar 
1598 se quadruplează, chestiunea s'a schimbat. Caile | 
„Puteau liniștit să-şi schimbe locomotivele, ajungind să instale T 


Psa că p 
lin care; 


entru rafinori a rămas disponibil circa 170,000 tone, 


rca 30.000 tone s'a consumat in țară, ca lampant. 

= 70.000 , " »  „ careziduri p. combustibil 

s 2,000 » = » . ca benzină, 

+ 15000 „ s'a exportat, ca lampant, grație debuşeurilar 
create de Steaua-Romină în Germania de Sud, 

Elveţia, Hamburg şi Londra— 

ne s'a exportat, ca benzină, cea mai mare 

parle In Germania, 


aproape jumătate din producţia färii a fost 
mai ca combustibil, in cantitate totală de 


ar vr'o 10.000 to 


Ved m, deci, că 
| ontumată in țară, nu 


eri VIAȚA ROMINEASCA | 


110.000 tone. De aci se vede influența pa e eri ră atit y 
consumul combustibilului in țară asupra mersu îi aae 
trolului, tocmai in momentele de cea mai rca ! tre ia 

In coneluziune, prima fazā a regimului cap Mle oi 
o scurtă durată, dela 1889—1899, este plină de eveni p 

i ia petrolului romin, | nF | 
a Stat talin, se introduce aproape pretutindeni tan, d 
anic prin sonde, cilrindu-se in anul | a 150 
a prag obez aproximativ, 85 au avut rezultate favorabil 
d otita: se urcă in această iază, grație mai cu ae 
stimulului produs prin înființarea și sc agp n Aripa pie 
tâţii Steaua-Romină, intrun mod brusc, dela f | 
2 . # 
or insă debușeurile de desiacere nu se puteau Organa 
în proporția acestei subite creşteri, a urmat, în mod pros reb, 
grozavă criză de supraproducțiune, care ar h avut elec ZA rui 
toare asupra diferitelor intreprinderi, dacă nu intervenea, ne 
Intimplâtor, o stare de lucruri favorabilă descărcării ere x. 
praproducţii, şi anume scumpirea excesivă a cărbuni a impo i 
taţi din Anglia şi Germania, ceia ce a avut de efect inlocuir $ 
acestui combustibil, atit la locomotivele câilor ferate romine, c | 
şi in industria privată, prin combustibilul licid (reziduri și pe 
rol brut). 
Efectele acestei faze pentru ţară au fost: 

1, Restringerea intro proporție însemnată a caracterul i 
național al industriei, aut ca participare de capital, cit şi ca | 
ticipare de muncă, prin stabilirea capitalurilor străine şi intru z) 
cerea noilor sisteme mecanice, pentru care se adusese, până i 
un punct in moul forțat, un personal nou, precum și prin achi 
ziționarea dela vechii industriaș: Romini a unei bune părți 

icei exploatări. y N ; 
ü 2. De unde, in epoca micei exploatări, 9 părţi din 10 ale in 
dustriei erau în minele Rominilor, la stirşitul acestei faze sin 
tem forţaţi a constata un raport invers de 1 la 4, dacă facen 
comparația intre naţionali și străini pe baza capitalurilor anga 
jate, apreciind la vro 9 milioane lei capitalul național, din ca 
aproape 7 milioane reprezentind costul celor 1.500 puțuri țără 
nești, şi la 34 milioane capitalurile străine, 

3. Acest raport se schimbă insă la 2 câtră 5, daca se face co 
părăția intre naţionali şi strâini pe baza nu a capitalului, ci ă 
lucrărilor cfectuate realminte in industrie, cunoscind că aproa 
jumătate din capitalurile străine au fost întrebuințate in scopu 
speculațiunilor şi combinațiilor fnaaciare, şi nu in cel industrial 

4. Făcind comparația intre naţionali şi străini pe baza parti 
cipării de muncă, vom constata un raport de | la 2, grație n 
mai muncii reprezentate in saparea puţurilor, Dealtmintrelea, aces 
raport Sar reduce la 1 câtră 5, dacă ne-am mărgini la personal 
marti exploatări. Personalul de direcţie şi administraţie este 4 
proape excluziv străin. 


STUDIU CRITIS ASUPRA INDUSTRIE! PETROLULUI 3t 


5. Nici participarea la beneficiile industriei, care-ar fi trebuit să 
“fie obținute de cătră proprieiarii țărani, în baza redevențelor, nu 
“este mai favorabilă elementului național, din cauza nepriceperii 
-şi speculării țăranilor de cătră intermediari şi a lipsei unei legi 
«de stat, lege protectoare pentru interesele proprietății ţărăneşti. 
6. Pentru consumatorii indigeni, această fază de liberă con- 
“curență a avut ca efect o scădere in mediu a preţurilor lampan- 
tului, ajungind chiar la 6 lei suta de kgr; nestabilitatea pie- 
“ţii insă râmine aceiaşi, caşi in faza trecută, (preţurile oscilează, gra- 
ţie speculațiilor intermediarilor, dela 6 lei la 20 suta de kgr.). 
7. Nestabilitatea pieţii este datorită, In această fază, crizelor 
de supraproducțiune, survenite prin forja Imprejurărilor, iar nu 
provocate în mod artificial, cum am văzut că se intimpla în faza 
“trecută, de câtră speculatori In unire cu rafinorii. Crizele din a- 
„ceastă lază au cuprins şi pe rafinori. 


b.— Trecem acum la a doua fază a regimului capitalist, şi 
anume : faza cartelului rafinorilor. 

Dacă se isbutise, la sfirșitul fazei trecute, de a se găsi, prin 
întrebuințarea combustibilului licid, un „modus vivendi“ provi- 
zor pentru desfacerea producțiunii, condiţiile insă ale acestei des- 
“aceri au rămas departe de a fi multumitoare pentru capitalurile 
tare lăcuseră atitea sacrificii in timpul greilor ani de concurență şi 
„de criză. 

Preţurile exportului erau dictate pe toate pieţile principale 
ale Europei de firmele atotputernice americane şi ruse. 

Cu toate străduințele rafinorilor din țară de a fabrica o 
marlă de calitate egală, dacă nu superioară celei de proveniență 
americană sau rusă, totuși preţurile petrolului rominesc, abia cu- 
moscut pe toate piețile străine, sint estimate sub cota prețurilor 
concurente, și, cu toată poziţiunea geografică a țării romineşti, 
"care prezenta avantagii mari de transport la aceste pieţe de des- 
tacere, faţă cu Americanii şi Rușii, totuși, din pricina unei orga- 
nizațiuni imperlecte de transport, fractete pentru petrolurile ro- 
mine sint mai scumpe decit acele ale petrolurilor de provenien- 
44 americană şi rusă. 

_ Faţă cu această stare de lucruri, intreprinderile angajate 
“în industria petrolului romin nu puteau nutri speranța de a-şi 
fructifica capitalurile din beneficiile exportului, care, dealtmintrelea, 
“nici ca cantitate nu prezenta pe acea vreme o prea mare insem- 
nalate, ridicindu-se abia la (70.000 tone) jumătatea cantității 
"consumate in ţară, fie sub forma de lampant, fie sub cea de re- 
ziduri, sau alte derivate. Exportul nu era privit pe acea vreme 
“ca baza industriei romineşti de petrol, ci numai ca un mijloc 
“pentru decongestionarea supraproducțiunii din ţară, 

„În aceste condițiuni, speranța beneficiilor capitalurilor In- 
"vestite în petrol nu putea fi pusă decit pe seama consumului in- 
stern, şi aceasta in mod forțat, căci, pe de o parte, acest consum 
"Teprezenta o cantitate relativ însemnată [150.000 tone, luind in 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


ideraţie și consumul petrolului brut, ca combustibil), iar pe 
peri Za As nici o piedică din partea concurenţei străine de & 
ridica preţurile după voe, deoarece tariful. vamal, extrem de A oras 
tector, era de 15 lei pe suta de kgr, pentru petrolurile rafinate 
cina, A acum, Însă, concurența dintre diferitele intreprinderi 
a făcut ca capitalurile să nu poată beneficia de aceste perspec- 
tive seducătoare, şi, astlel, cu tot tariful vamal protector, pre- 
ţurile, în tot comerțul intern, au căzut la un nivel destul de jos.. 
Bineinţeles că aci este vorba de preţurile fabricelor şi nu ale 
comerţului de detaliu, făcut de câtră intermediari, singurii care 
profitau de concurența rafinăriilor, căci ei se aprovizionau cu 
mariă în timpul verei, cind fabricele vindeau eftin din cauza 
consumului redus in acest anotimp, spre a vinde acea mariă in 
timpul toamnei şi iernei, cind cererile sporeau, cu prețuri exor- 
itante. | 
zuza e A pe cind prețurile lampantului, pe loc, la fabrică, aw 
oscilat, In ultimii ani, în modul următor: 


In anul 1595 In limpul verei 12 lei—iarna 13 lei pe °p kgr- 


- 1896 s P , 8 . 2 13 » p r r 
` 1897 . [] [] i r . i > r r ” 
1898 . e - E] » Ld Ld ” ? 
x + 
. . 1699 - ir - T „ r 10—11 - . $ 
kd » 1900 n ” d » kad 


prețurile incasate de intermediari In timpul ierrei ajungeau, citeo- 
dată, chiar până la 20 lei “jo kgr. ss 
Sprea putea uzade avantajiile, pe care putea så le ofere desface- 
rea consumului intern la umbra tarifelor protectoare ; spre a eli- 
mină concurența dintre ei şi spre a se sustrage crizelor de su- 
praproducţie,—cei mai principali rafinori din ţară, in fronte cu 
Steaua-Romină, Cimpeanu, I, Grigorescu, Aurora, etc., au hotarit 
in iarna anului 1899— 1900, luind exemplul rafinorilor din Galiţia, 
să incerce formarea unui cartel pentru desfacerea petrolului lam- 
pant în țară, ridicind preţurile intrun mod aşa de brusc (dela 
8 la 22 lei */o kgr.), incit opinia publică s'a ridicat cu toata e- 
nergia contra unei asemenea exploatări, care nu fäcea decit să 
se adauge la acea a intermediarilor. 
` Chestiunea ajunse aşa dedeparte, încît o cameră de comerţ 
a solicitat la ministerul competent desființarea taxei de intrare pe 
petrolul străin, care solicitare, natural, n'a fost îndeplinită de gu- 
vem ; totuși, aceasta a notificat cartelului de a-și modera preien- 
iunile, ete | 
Aceste abuzuri de carteluri, precum şi lipsa unei baze mai 
raționale de procedare, aduseră neintelegeri între ralinorii coalizaţi, 
şi, după un scurt timp, cartelul se destăcu, iar preţurile lampan- 
tului scăzură la un nivel mai jos chiar decit înnainte de cartelare 
(6.50—1 lei 9/v kgr.). Aceste preţuri joase indeamnă pe ralinori 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 33 


a relua, pe la mijlocul anului 1901, tratativele pentru in- 
cheerea cartelului, şi, în lulie 1901, ei conveniră a se coaliza din 
nou, de astă dată pe baze mai raționale. Ințelegerea se face nu 
numai relativ la preţuri, ci şi la modul de vinzare al lampantu- 
lui. La inceputul fiecărei luni, rafinăriile trebueau să stabilească, 
de comun acord, prețul lampantului pe acea lună, Şi, spre a nu 
se mai câdea in eroarea dela 1899, se impuse şi un preț maxim 
de vinzare, 

In privința modului de vinzare, rafinorii cartelați hotăriră a 
refuza vinzările cu termen lung şi pe credit, luind, astfel, aface- 
rile din mina intermediarilor, care speculau pe baza diferenţei de 
prețuri și cereri Intre anotimpurile de vară şi de iarnă 

Desfacerea petrolului se face printr'un singur biurou central, 
acărui conducere a avut-o intotdeauna Steaua-Romină. Fiecare 
rafinărie are în cartel o cotă determinată in mod convențional, 
La determinarea acestei cote nu se are în vedere numai capaci- 
tatea de lucru a rafinăriei, ci şi considerațiuni de alt ordin, pre- 
cum: punctul unde è situată o rafinărie, importanța şi capacita- 
tea comercială a rafinorului, răul pe care rafinorul necartelat ii 
poate face celor cartelați, buna dispoziție a celorlalți rafinori şi o 
sumă de alte consideraţiuni mărunte, 

Deobicei, cei mai avantajați in cartel sint rafinorii mici şi 
mijlocii, căci cartelul era nevoit a le indeplini mai toate exigen- 
tele lor, pe de o parte, fiindcă el nu putea exista fără cel puţin 
90"/0 din rafinorii țării, iar pe de alta, fiindca nu voea să se dee 
naştere la neințelegeri şi să se facă prea mult zgomot asupra a- 
cestei chestiuni, — căci carteliştii işi simțeau situația lor tolerată 
şi nu voeau să atragă atenţia autorităţilor publice asupra diferen- 
delor dintre dinşii, 

Mulţi din rafinorii mici primesc, mai cu seamă în perioada 
de mai tirziu a cartelului, in numerar ciștigul bănesc care le rm 
vine la cota ce li sa admis, cu condițiune de a ţinea inchise raft- 
năriile In tot timpul duratei cartelului, căci, pe de o parte, pro- 
ducția lor fiind de o calitate inferioară, nu servea decit a depre- 
cia maria cartelului, iar pe de alta, cartelul nu putea exercita a- 
supra lor un control eficace de a nu vinde în ascuns peste cola 
determinată in cartel şi cu preţuri mai joase decit ale cartelului. 

Tot comerţul țării se afā, astfel, în minele cartelului, sin- 
gurul vinzător de lampant. Instalaţiunele necesare consumului din 
fară sint, o parte, ale Stelei-Romine, şi ea le utilizează pen- 
tru cartel cu un profit oarecare, iar altă parte, ale comercianților 
particulari. 

___ Cartelul are sarcina distribuirii lampantului la toate depo- 
zitele din țară. 

Petrolul din depozit este predat şelului sau proprietarului 
depozitului, pe preţul fixat de cartel, plus spezele de transport, 
La preţul acesta depozitarul işi adaugă beneficiul său de 10—20%, 
şi vinde petrolul detailiştilor. Aceştia, la rindul lor, îl vind consu- 
matorilor, cu o nouă majorațiune de 10—25%/e, care reprezintă 


3 


3 VIAŢA ROMINEASCA 


beneficiul lor, astfel că consumatorului îi revine pe un preţ foarte 
urcat. 

Beneficiul depozitarului se mai urcă, in afară de aceasta, 
incă cu 20%, deoarece el primeşte petrolul cintărit cu chilo- 
gramul şi-l vinde consumatorilor măsurat cu litrul, care repre- 
zintă, pentru petrol, numai vr'o 800 grame. 

Detailiştii nu au nici-o limită şi nici-un control la preţurile 
de vinzare în detaliu, aşa că abuzul este totdeauna posibil, mai 
cu seamă în anotimpurile grele, 

Acestea fură condițiunele contingentării din 1901, După 2 
luni dela inființarea cartelului (Septembrie 1901), preţurile se şi 
urcară dela 6.50—7 lei "jẹ kgr. la 10 lei, și chiar 12 lei în tim- 
pul iernei. Publicul incepu din nou să se agite, reamintindu-şi 
tactica exagerată din 1899, dar, de data aceasta, cartelul, pricepin- 
du-şi mai bine interesele, menţinu aici prețurile. 

In 1902, surveniră insă dificultăţi la reinnoirea cartelului. Din 
cauză că exportul In timpul anului 1901 dădu simțitor innapoi, 
cartelul rămase incârcat cu o parte din maria nedestâculă, Mai 
adăugindu-se la aceasta şi pretențiunile de augmentare a cotei 
contingentării din partea citorva rafinării mari, care-şi desvol- 
taseră capacitatea de lucru, amenințind altfel cu retragerea din 
cartel şi desfacerea pe propriul lor cont, cartelul se văzu în a- 
ceste condițiuni din nou amenințat in existenţa lui. Atunci Steaua- 
Romină scoboară preţurile la 5 și chiar 4.50"/a kgr. 

O astfel de scădere a preţurilor Inspăimintă pe ralinori, 
şi dezidenţii veniră să propună ei inşişi reluarea tratativelor. 

După lungi discuțiuni, se ajunse la concluzia unei ințele- 
geri, care fixa prețurile intre 5 şi 10 lei, iar termenul contractu- 
lui numai la 8 luni. Cartelul fu reinnoit, în anii următori, cu a- 
eeiaşi durată de un an, pină la 1905, cind se inființă rafinăria 
societății Rominuo-Americane şi cind incepe lupta de concurență 
intre această societate 'şi cartel, care se isprăveşte, cum vom Vé- 
dea mai tirziu, cu desfințarea cartelului, în 1907. 

Cartelul rafinorilor atrage după el pe acel al depozitarilor. 
In oraşele mari, în care sint mai multe depozite, care aparțin la 
diverşi proprietari, aceștia s'au cartelat, spre a nu se concura. 
Astfel, grație acestui cartel, tn Bucureşti, din 40 de depozite, care 
există, nu luncționează decit vr'o 12; restul au fost inchise de 
cartel, iar proprietarii respectivi incasează fără muncă un beneficiu 
proporțional cu cota parte ce le revine in cartel. 

Aceste carteluri restring comerțul cu lampant, în loc să-l 
organizeze după cele mai noi sisteme şi să-l mărească, fapt, care 
nu este nici în interesul ralinorilor, mici al fiscului, care Inca- 
sează taxe asupra consumațiunii, şi nici al populațiunii consu- 
matoare. 

S'au făcut incercări de cartelare şi pentru celelalte derivate 
ale petrolului, insă cu mai puţin succes, Astfel, în 1903, se fac 
tentative pentru inființarea unei coalițiuni comerciale pentru ex- 
portul benzinei: fiecare producător de benzină trebuea să con- 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 33 


tribue, proporțional cu resursele sale, la o parte din predare, E- 

xigenţele citorva fabrici insă aduseră căderea acestor tratative. 
O altă incercare, care avea o importanță mull mai mare, 

a fost acea pentru vinderea şi exportarea rezidurilor. 

$ Deşi in 1899 rezidurile au avut un rol salvator pentru 

industria de petrol, insă, din anul 1903, acest rol se preschimbă 

in altul apăsător pentru industria rominească. 

In adevăr, dela 1903 incoace, acumularea rezidurilor, cu 
tot sprijinul statului, care introduce arderea acestui combustibil 
in consumul diferitelor sale instituțiuni, devine din ce in ce mai 
“apăsătoare, pe măsură ce crește fabricaţia lampantului şi a ben- 
Zinei, a căror surplus îşi găsise scurgere intrun export intru- 
câtva asigurat. Cum rezidurile se produc in proporție de 40/, 
Ja rafinarea petrolului, ne putem uşor închipui pericolul care ame- 
ninja industria prin acumularea lor, La un milion tone ţiţeiu e- 
cau 400.009 tone reziduri. Ori, in țară, consumaţiunea acestor re- 
ziduri, luind in seamă consumul căilor ferate, al serviciului ma- 
ritim şal industriei private, cu greu putea să treacă de 100,000 
tone, Debuşeuri pentru export nu se găsiseră. Ce era de facut 
E podele se acumula din ce în ce şi apăsa greu asupra 
abricanţilor, care erau nevoiți de a- i äs 
caot t l inmagazina și păstra in re- 

„Societatea Steaua-Romină propune incheerea unui cartel şi in 
privința destacerei rezidurilor, şi in așa condițiuni, ca aces! cartel 
să privească Intro mare măsură și prețurile petrolulului brut. 
An principiu, admis de fabricanți, In practică insă nu prea are in- 
fuent, decit „doar asupra prețurilor, cu care se oferea statului 
acest combustibil. Ia privința plasarii insă, organizațiile create 
dn ultimul timp pentru desfacerea în străinătate a produselor pe- 
trolilere tomine nu se constată a fi de vre-un ajutor pentru pla- 
sarea rezidurilor, aşa că rezolvirea acestei chestiuni rămine des- 
chisă pentru viitor, in sarcina exportului. 

SA vedem acum ce se intimplă cu producătorii de petrol 
brut, în această perioadă de ințelegeri şi coalițiuni a ralinorilor. 

Ă Urcarea pe care a avut-o producțiunea petrolului în ultimii 4 
ani dela 1896se vede, deodată, oprită in loc în anul 1900, a cărui 
producţiune de 250.000 este egală cu acea a anului trecut— 1899. 

| Aceasta stagnare, după un avint progresiv al anilor tre- 
“cuţi, își găseşte explicația, în primul loc, in influența pe care a 
exercitat-o criza economică din 1899—1900, ale cărei efecte se 
intinseră, atit asupra resurselor statului, care era descoperit cu 
peste 100 milioane lei, cit și asupra averilor particulare, care-și 
eoet activitatea în lucrările de sondagii, iar in al doilea 
c, era şi faptul câ o mare parte din producători, inspăimintaţi 
«de preţul redus al petrolului brut (sub 2 lei %/ kar), prin criza 
de supraproducție din 1898 şi 99, şi seduşi de promisiunile in- 
termediarilor străini, care apăruseră in număr mare in urma a- 
testei crize, — trăiau cu speranța continuă a vinzării exploatărilor 
lor pe un preț ridicat și nu se vedeau deloc impinși a face 


26 VIAȚA ROMINEASCA 


lucrări nouă. Dealtfel, este iapa dr e oaie industriile, cri- 
sint cimpul de exploatare al speculatorilor. 

za aaa prada pe loc a producţiunii din 1900 avu de efect 
urcarea bruscă a prețurilor pentru petrolul brut, date fiind cere- 
rile din ce in ce mai mari ale rezidurilor şi ale petrolului brut, ca 
combustibil, deoarece transformarea lacomutivelor la căile ferate 
ajunsese la maximul ei — și fiiindcă un Inceput serios de organi- 
zare a exportului fusese intreprins de societatea Steaua-Romină, 
aşa că, pe la sfirșitul anului 1900, vedem că petrolul brut se 
vinde cu 3.50 ba chiar cu 4 lei “o kgr. 

Această urcare a prețurilor a avut ca urmare naturală o ac- 
tivitate mai vie in sondagii, așa că anul 1901, in care se menţin 
preţurile la media de 3.20— 3.50 "ha kgr., se prezintă cu un plus 
de producţiune de 20.000 tone, faţă cu 1900. i SAPA 

Graţie acestei urcări a preţurilor în 1900 şi a menţinerii 
lor în tot intervalul anului 1901, putu să se nască acel avint de 
plasare a capitalurilor naţionale în exploatarea petrolului, într'o 
măsură neobișnuită pănă acum,—avint provocat de interesul şi 
increderea pe care guvemul romin începu să o nutrească pentru 
industria petrolului, prin importantele lucrări pe care- statul le 
făcu, deocamdală, în vederea depozitării şi Incărcării petrolu- 
lui la portul Constanţa și prin înființarea unei comisiuni insârci- 
pate cu studiarea terenurilor petrolifere, apoi prin reglementarea 
concesionării terenurilor statului, prin legea dela 1899—00. 

Deasemenea, nu puţin a contribuit la această trezire a iniția- 
tivei naționale şi zgomotul ce se făcu prin apariţia, in anul 1900, 
a reprezentanților societăţii americane Standard-Oil, care ceru- 
seră in concesie terenurile statului, căutind a profita de criza 
prin care trecea statul in acel limp şi promițind un avans de 
10 milioane lei, —propunere, care a fost in mod categoric reluzată 
de câtră guvernul romin. 4 

Astlel, velem că anii 1900--1902 se disting prin forma- 
rea unei serii de societăţi rumineşii, ca : Buştenuri” care intru- 
nea un numâr de peste 20 mici exploatări din bogata regiune 
a Buștenarilor, apoi Pă-ură, Dimboviţa, Vilceaua, Cobilcescu, Cim- 
peni-Pirjol, H. D. Economos, Isvorul, G. Ştefänescu, eic., toate 
reprezentind un capital de peste 10 milioane lei. | 

Capitalurile străine par a sta iarăşi în rezervă in urma cri- 
zei de supraproducție din 1899, precum și a crizei generale care 
isbucneşte în acest timp in Europa, ca consecință a războaelor 
din Transwaal şi din China, precum şi din cauza supraproduc- 
ției industriale a ultimilor ani din secolul al 19-lea, criza, care se 
manitestă prin numeroase crachuri în Germania şi Rusia şi avw 
o influență destul de simțitoare In Franta şi Belgia. 

Această rezervă a capitalurilor străine au durat până la 1903, 

Cu toate acestea, datorită activităţii noilor sacietăţi romt- 
neşti, precum și a sistemului vechilor societăţi, prin preţurile bune 
ale anului 1901, vedem că producția anului 1902 sporeşte la ci- 
fra de 310.000 tone, distanțind cu peste 50.000 tone producţia 
anilor trecuţi. 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 37 


Această sporire aduce iarăși dificultăți de desfacere a mär- 
fii, deoarece Steaua-Romină mergea incet şi foarte sfiicios cu 
organizarea exportului, avind de suferit, anul acesta, o grea criză, 
prin lichidarea Bâncei ungurești din Buda-Pesta, fondatoarea ei, 
şi reluarea lucrărilor de câtră Wiener.Bank-Verein. 

Preţurile cad deodată dela 3--3.50 lei, cit se plătea petro- 
lul la începutul anului 1902, la 1.80—1.50, și chiar 1.20, catea 
siirşitul acestui an, Aceste din urmă preţuri nu mai erau renta- 
bile insă pentru condițiile terenurilor petrolifere romineşii. Multe 
lucrări lură intrerupte, şi o parte din lucrători eoncediați. Se vor- 
bea chiar de o reducere a debitului sondelor, măsură foarte de- 
licată, deoarece un astfel de procedeu poate aduce adesea săcă- 
tuirea sondelor. 

Nestabilitatea aceasta de preţuri pusese pe ginduri pe pro- 
ducători. In mai puțin de 3 ani, se făcuseră de 2 ori diferența 
«le prețuri dela 1 la 4 lei, Şi, cu toate acestea, producătorii nu se 
putură decide la o înțelegere în privința desfacerii mărfii lor, 
care să le asigure o stabilitate de prețuri rezonabile, şi să se e- 
mancipeze, astiel, de sub tirania rafinorilor, căci, trebue s'o mär- 
turisim, la scăderea prețurilor din 1902 a contribuit, nu cu puţin, 
şi cartelul rafinorilor, care nu se moulțumeau cu beneficiile rea- 
lizate din urcarea preţurilor de consumaţie, ci mai vocau să ob- 
țină beneficii şi prin eltenirea materiei brute, pe care o luau pentru 
prelucrare dela acei producători, care nu erau și ralinori şi care 
erau, In majoritate, exploatatori naţionali. 

Th Dealtmintrelea, trebue să observam că toată politica nestabi- 
lității prețurilor petrolului brut nu atingea intrunimic pe marii 
producători strâini, care erau in același timp și rafinori, sau care 
aveau relațiuni financiare cu marii rafinori. Scăderea prețurilor 
petrolului brut era numai un mijloc al intreprinderilor coalizate 
in cartelul rafinorilor, pentru a obține producţia producătorilor in- 
dependenţi, care, in majoritate, erau Romini, pe un preţ cit se 
poate mai mic, 

lată, deci, lovită de moarte, chiar din momentul naşterii ei, 
și această a doua inițiativă ruminească in industria petrolului. 

„„ S'au incercat acești producători, care simțeau asprimea con- 
dițiunilor luptei lor individuale, de a se coaliza intre ei, dar mai 
totdeauna exploatările mari, străine, le-au zădărnicit planurile. 

Astfel, alară de Asociajiunea generală a explotatorilor de pe- 
trol, fondata deja in 1900, in scopul. de a apăra interesele comune 
ale producătorilor, dar care nici până azi nu a putut să-şi mo- 

tiveze existența printr'un scop comercial bine definit, vedem in 
anul 1902, anul grelei lovituri pentru micii producători, oarecare 
tendinţe ale producătorilor de a se coaliza in vederea organizării 
r comerciale şi a infiinţa un sindicat, ale cărui atribuțiuni, in 
amente generale, ar fi fost urmatoarele : crearea unui birou 
central pentru vinzarea petrolului brut, în care fiecare să aducă 
© parte sau totalitatea producției sale ; organizarea comerțului 
de detaliu al consumului intern, după sistemul de organizație a 


38 ? VIAŢA ROMINEASCA 

societăţii Standard-Oil ; instalarea de rezervoare, în care mem- 
brii asociațiunii să-şi depună excedentul producţiunii lor; fon- 
darea unei bânci, care ar putea oferi credit micilor exploatatori 
serioşi ; constituirea unui birou central, tecnic şi comercial, care 
să se ocupe cu expertize, proiecte de lucrări, comande de méte- 
rial, etc. Acesta ar fi fost cimpul de activitate deschis viitorului 
sindicat, $ 

In fața acestor proiecte, care tură primite cu bucurie de 
toți micii producâtori și de-o parte din cei mari, Steaua-Romină, 
care-şi vedea ameninţat, prin acest sindicat, rolul ei de cunducă- 
toare a industriei de petrol din Rominia, opune acestui proiect 
de interes general un altul de interes parţial, angajindu-se de a 
lua; in afară de propria sa producțiune, care se urca singură la 
45—50%/, din producția totală, un număr de 5.000 vagoane, anual, 
pe un preț minim de 280 lei vagonul,—care propunere este res- 
pinsă, numărul ue vagoane fiind considerat ca insuficient. A- 
tunci Steaua-Romină propune a cumpăra toată producțiunea fä- 
rii, impărțind beneficiile nete cu aderenţii, dupâce se va fi scă- 
zut 150 lei de vagon, ca cheltueli de fabricaţie, şi 40 lei, ca comision. 

Şi această propunere fu combătută pe motivul foarte plau- 
zibil, că se pune intreaga industrie la discreția unei singure $0- 
cietâţi. Dar, prin aceste propuneri, societatea Steaua-Romină reuşi. 
să distragă pe producători dela studiul și aplicarea primului 
proiect, şi, astfel, chestiunea rămine nerezolvată. 

Lăsat In voea intimplării și a proprielor sale forțe, micul 
exploatator nu poate rezista vicisitudinelor unei industrii, ale 
cărei condițiuni, aleatorii prin insâşi firea lucrurilor, sint agra- 
vate prin abuzul de putere, exercitat de câtră cartelul rafinorilor, 
care cuprinde in sine şi pe marii producători, așa că micii pro- 
ducători, mai devreme sau mai tirziu, sint meniţi să cază pe 
minile samsarilor şi a tot felul de aventurieri. Aceasta este rana 
fundamentală, care a stirpit orice inițiativă serioasă națională și 
de care sufere şi azi industria petrolului, 

Sa nu ne mirām deci că, in anii următori, nu vom mai auzi 
nimic de societăţile romineşti, care s'au fondat In acel avint remar- 
cabil din anii 1900—1902. 

Anul 1903 aduce pe arena industriei de petrol romine, pen- 
tru prima oară, în mod serios, capitalul german, prin participarea 
celor mai mari bânci germane: Deutsche-Bank şi Diskonto- 
Gesellschaft, care participare este datorită, in primul loc, stâruin- 
ţilor din 1900 ale lui Standard-Oil, de a lua in concesiune terenu- 
rile petrolifere ale statului (la care concesiune, Standard-Oil a 
incercat a interesa şi pe Diskonto-Gesellschalt, cunoscind relaţiile 
strinse care existau incă demult intre statul romin şi această bancă. 
germană), şi a interesului viu, pe care această puternică societate l-a 
manifestat, in ultimul timp, pentru minele de petrol romine,—iar, in 
al doilea loc, exportului, care ajunsese, in ultimul an, la 80.000 tone, 
făcind cunoscut petrolul romin pe pieţele germane. 

Deşi dispoziția finanței germane era demult favorabilă 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 39 


intreprinderilor de petrol, totuşi capitalurile germane serioase nu 
au pășit, in mod hotăritor, decit atunci cind au fost asigurate 
de o bună și efectivă protecție politică din partea guvernului 
german și cind sau convins de perspectiva unor insemnate 
ciștiguri in industria de petrol rominească. 
„Guvernul german avea lot interesul de-a susţine şi a in- 
curaja capitalurile germane in desvoltarea cimpurilor petrolifere 
din Rominia, Galiţia şi alte ţări, in afară de America, spre a 
crea o concurență in aprovizionarea cu petroi a Germaniei, și 
spre a putea, întrun viitor cit mai apropiat, să se emancipeze, pe 
de o parte, de sub robia economică a lui Standard-Oil, care aca- 
parase literalmente intreaga piaţă a Germaniei, allindu-se in orice 
moment la discrețiunea acestei pulerrice societăţi, iar pe de ala 
parte, spre a-și pulea asigura dela o țară cit mai apropiată și 
amică combustibilul de viitor pentru flota germană, — combustibil, 
care, după rezultatele obținute prin incercârile făcute, a fost re- 
cunoscut de cel mai bun, intrunind sub un minimum de greu- 
tate un maximum de calorii şi prezentind avantagii de cost 
şi iuțeală, in proporţie de 45°/0, asupra combustibilului care se in- 
trebuința pină acum. Şi, dacă diversele state nu au transformat 
încă fotele militare, pe baza de ardere a combustibilului licid, 
cauza este numai lipsa unui astfel de combustibil şi nesiguranța 
aprovizionării lui. Pe cind cărbunele se găsește răspindit pe toată 
supralața globului, astfel că vasele civile sau militare se pot apro- 
viziona în orice punct al lumii voesc, cu petrol nu s'ar putea 
aproviziona decit in anumite puncte. Deci, prima grijă pentru 
adoptarea acestui combustibil superior stă in asigurarea posibi- 
lităţii unei aprovizionări repezi şi indestulătoare. Germania işi 
dădea seamă că, dacă ar fi putut să-şi asigure furnitura unui ast- 
fel de combustibil, ar fi devenit o putere maritimă de prima or- 
dine in Europa. Era natural, deci, ca ea, neposedind în coloniile 
sale restrinse zăcâminte de petrol cunoscute, să-şi indrepte pri- 
virile asupra cimpurilor petrolifere romine, care se bucurau deja 
de o reputaţie stabilită şi care prezentau, in afară de aceasta, 
preiei erau de a fi situate în zona ei de iniluență şi pe: 
unea acelei cunoscute ex iuni 
osii em panziuni germane spre est (Drang 
Prinurmare, sint la mijloc interese politice a insem- 
sate, care justifică preocuparea guvernului einer ap indemna 
capitalurile naționale să Intre in industria petroluiui romin. 
Asigurate, deci, de sprijinul guvernului lor, se explică uşor 
cum aceste bănci germane, din primul an, au intrat in mod de- 
ciziv in miezul afacerilor de petrol şi au devenit, dela inceput, 
factorii cei mai importanți ai desvoltării industriei petrolifere 
Astfel, Deutsche-Bank, grupind în jurul ei băncile ger- 
mane de primul ordin, cumpără, în a 2-a jomätate a anului 1903, 
majoritatea activului celei mai principale societăți care exista pe 
atunci în Rominia, Steaua-Romină, in care fiind decisă a in- 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


vesti un capital de 40 milioane, o reorganizează in mod funda- 
mental şi-i fixează In mod clar calea ce are de urmat, punind 
cea mai mare însemnătate asupra desvoltării exportului german. 

Astfel, pe lingă instalarea unui număr mare de sonde, 
care isbuteşte a spori producţiunea societății la 220.009 tone 
in anul 1904, se reconstrueşte şi mâreşte capacitatea de lucru a 
rafinăriii din Cimpina la 400.000 tone anual, devenind prima ra- 
finărie din Europa. Se hotărăște instalarea de mari depozite în 
diferite centre de exploarare ale societății și se dă cea mai 
mare atențiune organizării exportului, atit pe Dunăre, cit şi In 
special pe mare. T 

Consorţiul lui Deutsche Bank iși dadu seama şi de spiri- 
tul de centralizare industrială şi comercială a timpului, şi dea- 
ceia, la inceputul anului 1904, inființează in Berlin societatea Deut- 
sche-Petroleum-Aktien-(seselischalt, cu un capital de 20 mili- 
oane mărci, societate, care avea menirea «de a centraliza toate 
intreprinderile de petrol, în care acest consorţiu era interesat, in 
Rominia (Steaua Romină), in Galiţia (societatea Shodnika) şi in 
Germania (intreprinderile dela Wietze). 

Paralel cu achiziționarea şi organizarea intreprinderilor pro- 
ducătoare de petrol, consorțiul lui Deutsche-Bank a avut grija 
de a-şi asigura mijloace şi debușeuri sigure pentru desfacerea 
petrolului in Europa. Această bancă a recunoscut—şi aci este 
marele ei merit—că industria rominească nu se va putea dez- 
volta atita timp cit exportul va fi considerat ca o anexă a con- 
sumului intern, servind numai spre a scurge in străinătate, in 
condițiuni şi preţuri intimplătoare, surplusul de mariă, care nu se 
putea destare in țară. 

Industria rominească trebuca să aibă ca bază de dezvoltare 
exportul, care putea oferi margini oricit de largi puterii ei de ex- 
panziune, şi nu consumul intern, care cra menit a ţine le- 
gată această industrie de nişte factori aproape invariabili, şi care 
nu putea decit să paralizeze acea putere de expanziune, pe care 
trebue să o aibă industria romincască de petrol, care e incă de- 
parte de a fi ajuns la faza ei de complectă dezvoltare. 

Acest lucru l-a ințeles  Deutsche-Bank, şi a căutat să-l 
pune in aplicare, în marginile puterii ei. 

In acest sens, ea intră in combinaţie cu societatea de des- 
facere Petroleum-Produkte, din Hamburg, care era unul din 
oraşele cele mai insemnate ale Europei, pentru desfacerea petro- 
lului, atit în interiorul Germaniei, cit și in țările apropiate, şi, spo- 
rind capitalul acestei societăţi dela 3 la 9 milioane, ea iși pro- 
cură, astfel, mijlocul de a-și putea desface in mod sigur produc- 
țiunea pe pieţele apusene, rezervind pentru societatea Steaua- 
Romină exportul in Orient și țările limitrofe Rominiei, 

Cealaită bancă germană Diskonto-Geselischafl, care avea 
relațiuni financiare incă de mult timp cu statul Romin, atrăgin- 
du-şi în sfera afacerilor sale petrolifere firma S. Bleichroder, din 
Berlin, şi pe Comptoir National d'Escompte, din Paris, işi asigură 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI 4 


“9 participare insemnată in intreprinderile societăţilor Buşlenari şi 
Telega-0il (această din urmă societate e londată în 1900 de un 
„consorțiu englez, pe baza unor exploatări romineşti) şi căută a-şi 
ciștiga preponderența in conducerea acestor două societăţi. 

La stirşitul anului 1904, consorțiul lui Diskonto-Ges. fon- 
dează incă două societăţi: Creditul petrolifer, societate pentru 
favorizarea dezvoltării industriei romine de petrol, cu un capital 
de 3 milioane lei—care societate insă, prin activitatea ei, nu prea 
a corespuns promiţătorului ei nume-—și societatea Vega, cu un 
«capital de 3.700.000 lei, pentru rafinarea petrolului, consorțiul ur- 
mărind, astfel, a-și asigura independența şi in această sferă de 
„activitate, câci işi dădea seamă de inierioritatea in care erau 
puse intreprinderile producătoare fâră instalațiuni de rafinare. 

Cu toate străduințele ei insă, banca Diskonto-Geselischait 
nu poseda un plan de orientare tot aşa de bine definit, ca 
Deutsehe-Bank. 

_Astiel, în privința desfacerii produselor sale pe picțile Eu- 
ropei, ea râmine incă tributară societății Petroleum-Produkte, 
care aparținea In parte firmei Deutsche-Bank. 

Deabia pe la inceputul anului 1905, Diskonto-Gesellschalt 
fondează societatea Aligemeine-Petroleum-Industrie- Aktien-Gesell- 
schaft, cu un capital de 12 milioane mărci, menită a concentra 
toate afacerile de petrol, pe care le avea Diskonto in Rominia, 
aşa după cum firma Deutsche-Bank concenirase afacerile ei de 
petrol şi le incredințase societății Deutsche-Petroleum-Aktien- 
Gesellschaft, 

Cu creearea lui Allgemeine- Petroleum. Industrie- A ktien-Ge- 
sellschaft, a luat dencamdată stirşit mișcarea de organizare a ambelor 
institute germane. Insă, pe cind la inceput se credea că ambele 
Dbânci vor proceda în de comun acord in afacerile industriei pe- 
trolului din Rominia —aceasta liind și dorința guvernului german — 
acum se vede că aceasta nu s'a putut realiza şi că, din contra, 
“după ultima creaţie a lui Diskont -Ges., este de prevăzut că am- 
dele case se vor concura foarte serios in interesele lor de petrol. 


Intrarea acestor două firme germane in industria petrolului 
romin ez in grea un curent foarte favorabil industriei 
noastre, şi n anu vedem că alte bănci, precum: Schaff- 
„hauseins cher-Bank. Verein şi  Dresdner-Bank, viii ca mă 
` tecnică societatea Internationale-Bohrgeselischalt, din 
Erkelenz, fondară societatea Cimpina-Moreni, cu un capital de 
"6 milioane lei, pe baza exploatărilor şi terenurilor d-lui H. D. 

1omos. Capitalurile franceze, deși cu multă sfiiciune, care-și are 
explicaţia sa mai mult în relaţiile politice, incepură şi ele a se 
interesa de industria aceasta, şi In 1904 firma Demarais frères, din 
Paris, fondează societatea Aquila Franco-Romină, cu un capital de 3 
"milioane, infiinţind peste un an şi o rafinărie, care va juca rolul cel 
“mai important pentru exportul in Franța, 

Insiirşit, tot in acest an, Standard-Oil, care, cum am văzut, 


a2 VIAȚA ROMINEASCA 


işi avea demult privirile ațintite. asupra cimpurilor noastre pe- 
trolifere, şi care trimesese in ultimul timp, in scopul studierii 
terenurilor şi a condițiunelor industriale şi comerciale ale färii, o- 
serie de experți, se hotărăşte de a intra definitiv in sfera intere-- 
selor industriei noastre, și crează In Iunie 1904 societatea Ro- 
mino-Americană, cu un capital inițial 2 14 milioane lei, care 
capital lu mărit peste 4 ani la 15 milioane. 

Cunoscute fiind resursele uriaşe, experiența şi organizația- 
mondială a comerțului acestei societăți, venirea ei avu o influ- 
ență colosală asupra mersului industriei romineşti şi un răsunet: 
pe toate pieţele comerciale. 

Societatea Romino-Americană se grăbeşte a-şi inaugura de- 
la inceput activitatea, achiziţionind exploatările vechei societăţi: 
Euraopean-Petrolcum-Cy. şi mai multe domenii particulare, ca 
moşiile d-lor Sinescu din Prahova şi Ghica-Comânesti din Ba- 
cău, precum şi terenurile societăţii Speranţa, Toate aceste a- 
chiziţionări fură lăcute numai pe bază de redevenţă, fără a face 
nici-o debursare, 

O mare Insemnătate acordă chiar dela inceput instalațiilor- 
de depozit şi transport, precum și proiectării unei mari rafinării 
la Ploeşti, ceia ce denotă că principalul obiect al activităţii a- 
cestei sucursale a lui Standard-Oil va fi și în țară la noi, cæ 
pretutindeni pe unde a pătruns, comercializarea petrolului. 

Nu venise doar Standard-Oil la noi în ţară pentru a re- 
nunța la convingerea, ciștigată în lunga-i experienţă, câ comer- 
cializarea produselor rafinăriei constitue adevărata operaţiune fi-— 
nanciară in întreprinderile de peirol, ceia ce, In unire cu acapa- 
rarea pieţii de vinzare, alcâtuește ciștigul real al afacerilor de petrol. 


Ambele firme germane, Deutsche-Bank şi Diskonto-Ge- 
sellschaft, care contopiseră, sau intruniseră sub conducerea lor 


+ 


cele mai principale exploatări existente în ţară, reamintindu-şi f 
misiunea expresă, pentru care guvernul german le oferise pro- 


tecțiunea, şi cunoscind nesimpatiile guvernului romin pentru com- 
pania americană, se grăbiră dela inceput a manifesta ostilitățile» 
lor pentru sucursala societăţii Standard-Oil, cel puţin in sfera: 
activităţii din ţară; căci, după cum vom vedea, mai pe urmă, 
prin legăturile pe care şi le-au creeat in străinatate cu firmele comer- 
ciale, ş'au lăsat deschisă o poartă destul de insemnată, prin care să. 
poată, la un moment de nevoe, să se inlilnească cu reprezen- 
tanții companiei americane. 

Odată cu venirea lui Standard-Oil In ţară şi, In special, dim 
momentul funcționării rafinăriei americane din Ploeşti, se incepe 
o nouă eră, atit peniru activitatea rafinorilor, a căror cartel intră. 
in luptă cu Americanii, care Incep a organiza desfacerea în ţară. 
pe propria lor seamă, cit şi pentru activitatea producătorilor, pe- 
care societatea Romin» Americană avea tot interesul să-i stimuleze- 
prin prețuri bune, mărind producţiunea exploatatorilor indepen- 
denți (adică a celor care nu posedau rafinării și, deci, nu se fo- 
loseau de organizaţia cartelului), putind, astfel, să dea de lucru ra- 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI LE ÎN 


[inăriei mari, pe care o instalase şi pentru care producțiunea pro-- 
priilor ei exploatări era departe de a Hi suficientă. 

Deaceia, cu inceperea anului 1906, vom inchide perioada» 
predominată de cartelul rafinorilor, și vom căuta să vedem care 
au lost efectele care au decurs din această fazā. 

Vom analiza, în parte, efectele cartelului asupra producători- 
lor, asupra exportului şi asupra consumatorilor. 

l, Pentru acei producători care aveau și instalațiuni de ra- 
finare, nu mai râmine îndoială că cartelul a fost favorabil; dar 
a fost foarte obijduitor pentru producătorii mici, care nu aveau 
rafinării, Astfel, nu numai că nu s'a adus o stabilitate în prețuri, 
ceia ce eră de așteptat dela organizația unui cartel, dar, în tot 
timpul funcționării lui, preţurile petrolului brut au fost menținute 
sub media de 3 lei */o kgr., loco schela, preț care, din pricina o- 
biceiului micilor exploatatori de a vinde producţia de mai înnainte 
intermediarilor, in scopul obținerii de avansuri, sau din frica căde- 
rilor eventuale de preţuri, — este de cele mai multe ori redus cu incă 
20%/e ; dar acest preţ nu putea conveni exploatatorilor mici, Ir» 
condițiunele de exploatare ale terenurilor petrolifere romine, și 
numai așa se explică Impuţinarea din ce in ce mai mult a mi- 
cilor producători, in special naţionali, in perioada cartelului, 

| Aşa că, de unde în faza trecută apreciam raportul Intre- 
naționali și străini, pe baza capitalurilor, la 1 la 4, in aceasta fază, 
acest raport scade la | la 10; căci, pe cind capitalurile străine 
se ridică la 100 milioane, cele romineşti rămin la aproximativ 12 
milioane, 

_Cam tot acest raport se menţine și pe tărimul lucrărilor e- 
fective, jinind seamă că lucrarea puțurilor a dat mult innapoi şi că 
chiar acele existente, executindu-se in antrepriză de câtră socie- 
tăi, nu mai pot reprezenta o valoare rominească. 

Ca participare de muncă a elementului național, constatăm , 
intrucit priveşte personalul pe lucru brut, un raport mai avan- 
tajos pentru elementul naţional, grație deprinderii uşoare şi abili- 
tății lucrătorului Romin, — societăţile putindu-şi procura, astfel, mina- 
de lucru indigenă mai eltenă şi adesea mai superioară ; iar intrucit. 
se alinge de personalul de direcţiune şi administrațiune, făcind, 
măi cu seamă, acest raport pe baza salariilor plătite, găsim ele- 
mentul național intr'o absolută minoritate. 

Participarea la beneficii pe baza redevențelor de proprie- 
tale se află în aceleaşi condițiuni dezavantajoase pentru elemen-- 
tul național, cași în faza trecută; și legea de consolidare, făcută. 
în anul 1904, aduce o siguranță pentru capitalistul exploatator, 
dar nu aduce nici-o schimbare in favoarea proprietăţii ţărăneşti. 

In general, putem spune că, afară de introducerea într'o: 
măsură mai Insemnată — introducere dictată de imprejurări—a e- 
lementului național, ca mină de lucru, această perioadă inseamna- 
pierderea caracterului naţional al industriei de petrol. 

2. Asupra exportului, ce-i drept, cartelul a avut un efect bun. 
Intr'adevăr, din anul inființării cartelului pentru desfacerea produ- 


t VIAȚA ROMINEASCA 


selor petrolifere 3 
exportului, căci stabilitatea pieții interne fiind asigurată prin a- 


-cest cartel, rafinorii putură fără grijă să se intereseze de mărirea 
„cercului lor de activitate, iar beneficiile realizate de cătră rafinori, 


prin desfacerea in cartel a produselor petrolifere in ţară, a pu- 
tut să le permită a-şi impune oarecare sacrificii pentru organiza- 
rea exportului (prețurile petrolului destinat exportului oscilau 
intre 4.50 şi 7 le */, kgr.). Bine 'nţeles, în principiu, acest sis- 
tem de a vinde în ţară scump, pentru a putea vinde în străină- 
tate eften sau chiar cu pierderi, nu poale fi decit condamnabil 
din punct de vedere naţional. 

Ca urmare mai depărtată a cartelului, şi în fond a sacri- 


ficiilor consumatorilor naționali, desvoltarea exportului pe piețele 


comerciale ale apusului are ca efect o inleresare pentru indus- 


tria rominească a tuturor cercurilor comerciale și financiare in- 


teresate pe aceste pieţe. Deaceia, se vede în curind prima in- 
-drumare a capitalurilor serioase, incepind cu cele germane, spre 
industria de petrol rominească, care trebuesc a fi deosebite de ca- 
pitalurile aventuroase, cum au fost cele din fazele trecute şi 
care au trebuit, cele mai multe, să dispară din lipsă de orientare 
şi din cauza parcimoniei fondatorilor acelor Intreprinderi. 

Venirii acestor capitaluri serioase şi organizării exportului 
~se datorește creșterea epocală a producţiunii petrolului brut, dela 
1903 incoace, intro măsură neobişnuită pănă acum. 


Astfel anul 1903 produce 384.000 tone şi exportă 126.000 tone 
1904 5 500.000 60.000 , 


Li . > 1 


Etre 1908 e siso o S >. atăt) 
TO i e o a 1 1 1 325.000 - 


3. Asupra cousumatorilor din țară cartelul a avut singurul 


- avantagiu de a realiza o stabilitate a preţurilor de vinzare a lan- 


+ pantului (afară, bine 'nțeles, de căderile subite de preţuri, datorite 


micilor intreruperi ale cartelului, in 1900 şi 1902), menţinindu-se, 


la inceputul perioadei 1899—1903, intre B şi 9 lei şi crescind, 


cătră siirşitul ei (1903—1906), la 10 şi chiar 13 lei. 
Insă aceste prețuri erau exagerate, şi, adăugind la ele, în 


alară de taxele, iarăși exagerate, cătră stat şi comună, care se ridi- 
-cau la incă 12 lei */e kgr., şi beneficiile depozitarilor şi ale detai- 
liștilor, beneficii ce se transformau cele mai adeseori in specu- 
laţiuni, consumatorul ajungea să plătească pentru un litru de 


' lampant prețul exorbitant de 45 şi chiar 50 de bani. 


Din punctul de vedere al calității mărfii, cartelul nu a a- 
vut o influență mai fericită, In afară de marile rafinării, care fa- 


bricau, In general, un petrol bun, micile fabrici, care, din cauza 


condiţiilor favorabile ale cartelului, se inmulțiseră prea mult, dar 
care nu se vedeau stimulate de a-și perfecționa vechiul lor sis- 
tem de lucru, deoarece aveau cota lor asigurată In contingen- 
starea producțiunii totale,— intimpinau mari greutăți In desfacerea 


in țară, vedem un inceput de dezvoltare a 


STUDIU CRITIC ASUPRA INDUSTRIEI PETROLULUI t 


elementelor accesorii ale epuraţiunii (esențe, uleiuri grele) şi se- 
vedeau, astfel, nevoite de a oferi consumatorilor un produs foarte- 
mediocru. 

Obligat de a rezerva produsele cele mai bune pentru ex- 
port și pentru comunele urbane, unde era un control mai sever, 
cartelul era forțat a desface restul produselor la populațiunea ru- 
rală, care era nevoită să consume un lampant amestecat cu alte - 
produse, care degaja vapori inflamabili, ardea râu in lămpi şi vi- 
cia repede aerul locuinţilor. 

In afară de aceasta, organizația de desfacere a cartelului: 
cra foarte defectuoasa. Comerţul in detaliu rămăsese tot în mina 
intermediarilor, In sate, nu există nici-un debitant de petrol, şi 
locuitorii care își permiteau luxul de a intrebuința petrol (căci 
cei mai mulți nu-l intrebuințau deloc, folosindu-se, atunci cind 
aveau absolută nevoe, tot de vechile mijloace primitive de ilumi-- 
nare) erau obligaţi să-şi aducă singuri din orașe petrolul nece- 
Sar, — ceia ce scumpea și mai mult această marfă, 

Atingem aici o chestiune socială, asupra căreia vom reveni 
în altă parte, deoarece petrolul e un agent de cultură și igienă 
pentru masele poporului. 

Eate, deci, vădit că, in aceste condițiuni defavorabile 
de pref, de calitate ṣì de mod de organizare, piața consumaţiu- 
nit era foarte restrinsă, iar progresul consumului general foarte lent, 

„Consumaţiunea pe cap de locuitor deabia se urcala 5 kgr., 
cantitate, care era foarte mică, cind ne gindim că celelalte țări, 
care nu sint producătoare de petrol, au o consumaţie pe cap de 
locuitor de 3 şi de 4 ori mare; astfel, Germania consumă 25.5 
kgr, Anglia 21 kgr., Franţa 13 kgr., etc. 

` O adevărată organizație de cartel, aşa cum este tolerată în 

Germania, urmărește, în afară de avantagiile care revin, in primul” 
rind, membrilor acelui cartel, prin suprimarea concurenții și prin- 
realizarea unui insemnat profit, rezultat din concentrațiunea co- 

mercială, — şi avantagiile pentru viața economică a ţării, mărind 
consumațiunea, prin o organizaţie raţională de desfacere și prin 
calitatea Superioară a mărfii, și eltenind preţul consumațiunii, prin 

indepartarea intermediarilor şi a speculatorilor. 

Şi acesta a fost și motivul, pentru care statul german — cu. 
iată legislațiunea delavorabilă cartelului —a tolerat funcțiunea lor, 

Cartelul rafinorilor din ţară a dat insă dovadă de o indo- 
Ință condamnabilă din acest punct de vedere. El a uzat numai 
de avantagiile pentru membrii lui, şi s'a dezinteresat cu totul 

„avantagiile care ar fi putut decurge pentru viaţa economică a 
țării. Cum am văzul, cartelul n'a micşorat nici prețurile de con- 
Sumaţiune,—ci, din contra, le-a mărit, deoarece n'a eliminat pe in- 
lermediari, — n'a imbunătăţit nici calitatea mării, nici nu a orga- 
nizat desfacerea in detaliu, in scopul măririi consumațiunii 
generale, 

In concluziune, deci, putem spune că cartelul rafinorilor a- 
abuzat de puterea sa de unic vinzător, in detrimentul consuma- 
torilor şi a producătorilor naționali, 


VIAŢA ROMINEASCA 


+ 


c.—A treia fază a regimului capitalist reprezintă lupta care 
-se dă intre intreprinderile de pănă acum, In special băncile ger- 
mane, care deţineau cele mai productive exploatări ale ţării şi a- 
limentau prin cartel intreg consumul intern, tinzind a organiza 
„exportul pe baze din ce in ce mai solide şi mai întinse,—şi In- 
tre compania americană, care, deşi nu poseda incă picior te- 
„meinic în industria petrolului rominesc, reprezenta totuși forma 
cea mai modernă a regimului capitalist, care-i asigura atotputer- 
„nicia asupra intreprinderilor similare, prin sistemul de centrali- 
zare industrială şi comercială şi prin resursele financiare uriașe 
de care dispunea. Cum această luptă, incepută in țara noastră în 


anii 1906 —1907 şi avind de scop desființarea cartelului și ob- 


ținerea pieții interne, mărită acum prin organizarea comerţului în 
detaliu, nu poate fi privită decit ca un apendice, ca o consecință 
„a luptei internaţionale, pe care această mare societate o desiaşoară, 
cu perzistență, de zeci de ani pe pieţele mondiale, —ne vedem ne- 
voiţi, spre a înțelege condiţiunile acestei lupte, de care depinde, 
in mare parte, viitorul industriei noastre şi cheia deslegării a- 
cestei probleme economice, de a arunca o privire generală asu- 
pra situaţiei şi modului de organizare a intregului comerţ mon- 
„dial, — studiu, care va forma obiectul unui viitor articol. 


Const. Hoisescu. 
inginer de mine. 


De aa a 


O carte asupra artei în Caucazia. 


DI. I. Mourier, îndestul de cunoscut prin lucrările sale asupra ar- 
“dei şi, în general, asupra istoriei ţărilor caucaziene !, a tipărit acum cităva 
vreme o a doua ediţie a lucrării d-sale: L'Art au Caucase, Protităm de 
“ocazia acestei a doua ediţii, pentru a nota aici citeva impresiuni In le- 
gătură cu unele constatări insuficient documentate, şi, dacă va fi cu pu- 
“dinţă a ne angaja într'o critică a întregei cărți, vom complecta, astfel, o 
„adevărată recenzie, 

Dacă simplul motiv de a ne ocupa şi de mişcarea artistică sau a 
Titeratuili artistice din străinătate n'ar fl suficient pentru a motiva sarci- 
na pe care ne-am luat-o de a vorbi, aici, de o carte apărută în Belgia, apoi 
interesul care ne leagă de arta naţională, cu care direct sau indirect este legat 
Subiectul pe care îl tratează di. Mourier, ne sileşte chiar a face această 
critică. Legăturile pe care le are arhitectura şi decorația arhitecturală romt- 
nească cu arta caucaziană ne indreptățeşte a ne ocupa întotdeauna de oriṣi- 
«ce chestiuni, în care se studiază, se fixează caracterele acestei din urmă 
arte,—şi cred că, din acest punct de vedere, dacă se va găsi cineva care 
să ne ţină de râu, apoi acela, desigur, nu va fi istoricul de artă Romin, 
care va fi fericit că a găsit descurcată o chestiune, cu care se va intilni 
“des în activitatea sa şi pe care cetirea cărţii d-lui Mourier, fără comen- 
“ariile noastre, nu i-ar fi prezentat-o așa cum se cuvine, 
| Noua operă a d-lui Mourier incepe cu un studiu restrins asupra 
“arhitecturii armeno-georgiene, despre care se spune că „nu e o artă 
absolut originală“, deoarece, caşi țara Armeno-Georgienilor, „a îndurat 
perpetuu influențe străine”, 

Innainte de a merge mai departe, sa ne oprim la această aprecle- 
re a autorului, la care, atit cit ne va permite adevărul ştiinţific, să cer- 
‘àm a ne ralia, tocmai pentru a face, la sfirşit, una şi aceiaşi Incheere 
“asupra tezei pe care şi-a propus a o studia autorul. 

Mai întăi, țin să spun că o artă absolut originală nu a existat şi 


1 Histoire de Géorgie, 1883; La Bidliothigue T Ehmi 
Ja manuscrits armâniens, 1890; Contes et légendes du a T aie 


48 VIAȚA ROMINEASCA 


nu va exista niciodală, după cum nici „inliuenţele străine“ nu vor ocoli 


vreodată arta sau literatura unul popor, şi că, dacă Armeno-Georgienii 
vor fi avut să sufere in arta lor influențe străine, aceasta nu e un cu- 
vint ca „valoarea lor intelectuală” să île „destul de mediocră” şi cali- 
tăţile lor morale să nu fie superioare, ca acelea ale inteligenţi lor, după 
cum afirmă dl, Mourier, 

Pentru a nu merge mai departe, mai cu seamă că e şi în cadru 
chestiunii, să luèm originalitatea artei bizantine. E arta bizantină œ 


artă absolut originală, o artă care n'a suferit influențe străine, fapt pen- 


tru care să fi meritat atitea pagini entuziaste din partea atitor istoricb 
de artă? Aula bizantină n-a eşit din arta greco-romană, căci o renaş- 
tere, cum se presupune că este arta bizantină, nu putea să iasă dintr'o artă 
în decadenţă. Artiştii Greci, pe deoparte, erau destul de desgustaţii de de- 
cadența artei latine, pentru a incerca o renaştere cu aceste elemente, iar 
pe de altă parte, niciodată ei nu s-ar fi gindit să reinceapă „retrogra= 
dind*, cum ar zice Viollet-le Duc, cu vechea lor artă, aria Parthenonu- 
lui. In mijlocul acestei incertitudini, care trebue să însemne, În istorie, 
exact punctul unde arta primilor secoli creştini, arta bazilicelor,— trec 
peste arta catacombelor,—imbracă noua faţă a artei bizantine propriu zise, 
artiştii Greci s'au gindit să caute aiurea noile elemente ahitectonice şi 
decorative, cu care să constituească noul stil bizantin; arta, cu cares 
Grecii au formal noua artă, a fost arta asiatică. Cind Nestorienii, prigo- 
niţi, expatriaţi în Asia, se reintorc în Bizanţ, aduc cu ei principiile re- 
naşterii bizantine. „Prima operaţiune de fuziune, cum ar zice di. Choisy, 
intre elementele grece, romane şi persane, de unde a trebuit să iasă 
arta bizantină, s'a făcut chier în Asia”, Arhitectura prebizantină aparţine 
Asiei Mici (Choisy), şi din Asia Mică procedeele trec in Bizanţ; „şi Bi- 
zanțul, devenit Constantinopole şi centrul politic al lumii, consacră noile 
metode, prin marea aplicare a Sfintel Sofii, şi le transmite nu numai 
Imperiului de Orient, dar + „inuturilor occidentale“ (Choisy, p. 82). 
Prinurmare, însăşi puternica artă bizantina, care retrăeşte azi în mo- 
numentele religioase ale Rusiei şi ale ţărilor Balcanice, nu a fost, nu este 
o artă absolut originală, adică care să nu fi suferit—şi încă cum—inllu- 
ențe străine. Deci, a stabili că arta armeno-georgiană, fiindcă e oglinda 
calităţilor intelectuale şi morale mediocre ale poporului armeno-georgian, 
nu este, nu poate fi o artă originală, fără inlluenţe străine, inseamnă a 
afirma un neadevăr istoric, de care, fără să vrai, legi şi o calomnie. Ba, 
dimpotrivă : arta armenezscă-— nu şi cea georgiană—este o artă originală, da- 
că originalitate inseamnă a aduce elemente noă, proprii, în dezvoltarea unei 
aste. Şi aşa cred că s'a intimplat cu toate artele: elemente autohtone, 
pe care s'au altoit elemente de împrumut, Arta armenească a avut, ce-i 
drept, un plan bizantin, pe lingă care, apoi, o decorație şi citeva panticulari- 
țăţi de construcţie, toate originale. Aceste decoraţiuni şi aceste particularităţ 


i 
[i 
i 
$ 
4 
«| 
| 


O CARTE ASUPRA ARTEI IN CAUCAZIA 49 


au trecut, ca tot ceia ce este original, în arta altor ţări, unde au fost 
întrebuințate multă vreme; lar în cazuri speciale, cum e în Rusia, Serbia 
şi Rominia, sint întrebuințate şi acum. 

Domul conic e esențialmente armean, nișele triunghiulare dease- 
menea, ârcaturile plincentre, cate decorează pereţii exteriori ai bisericilor, 
la fel, decorațiunile de pasmanierie, trese, antrelacuri, etc., sint tot armes 
neşti. Domul conic apare, pentru prima oară, în secolul al VI-lea, în 
Armenia, în biserica Sfinta-Ripsime, la Vagharşabad ; mai tirziu, acelaşi 
fel de turlă reapare la Etchmiadzine, în biserica Sion. I imitează apoi 
Turcii Seldjucizi, care, „printr'una din aceste greşeli care sint semnul u- 
pel are de a doua miră“, ctm zice di. Choisy, 1 traduc în cărămidă. 
ŞI tot Turcii Seldjucizi I! poartă dela Iconium la Nicea, pretutindeni 
unde s'a întins dominațiunea lor. In Europa, domul conic e imitat în 
Rusia; şi în Rominia se vede incă la biserica Trel Ierarhi din lași şi la 
biserica Baia, ambele restaurate. Nişele triunghiulare, aceste goluri ca- 
sacteristice în bisericile din Armenia, care aveau rolul să ascundă şi o 
economie de material, sint imitate de Ruși, în marile lor catedrale, In 
ceia ce priveşte decorațiunea sculplurală armenească, ca agăsit imitatori 


„pretutindeni. In Rusia, în valea Dunărei, Serbia, Rominia, frunzele pur 


sasssnide, antrelacutile, tresele, rinsourile din pervazele ferestrelor, 
particulare stilului armenesc, sint utilizate fără nici-o rezervă, ceia ce a 
făcut pe di. Choisy să zică, cu drept cuvint, că, din punct de vedere de- 
corativ, „valea Dunărei pare o colonie armenească” (Hist. de V'Archi- 
tecture, p. 61). 

Deci, avem alace cu o artă orinală,— ctia ce e deajuns, deoarece 
o artă absolut originală, fără influenţe străine, nu se întilneşte nicăeri— 
o artă originală, care a izbutit să se impue şi în afară de hotarele țarii 
unde a luat naştere, Urmează dar că di. Mourier face o mare ne- 
dreptate dispăruţilor arhitecți Armeni, care su ajutat cu ştiinţa lor şi la 
reconstrucția Sfintei Sofii (Schumberger), cind spune că artacreeată de ei 
nu a fost o artă absolut oiginală— absolut nici nu se putea—şi iarăşi 
că, intocmai caşi țara lor, arta „a suferit influențe străine*,— ceia ce face 
ca „arhitecţii Armeni să nu aibă, cum zice di. Mourier, o înnălțare a 
spiritului, o lărgime de vederi, o inspirațiune personală“. Noi credem, 
dimpotrivă, că cel puţin o parte din aceste calităţi le va fi posedat ar- 
hitecţii şi decoratorii Armeni, originalitatea artei Jor şi puterea de a im- 
prima caracterul acestei originalităţi şi în arta altor popoare fiind dovedite. 

Tot prin consideraţiuni etnografice, şi tot atit de eronate, explică di. 
Mourier o altă caracteristică a arhitecturii armeno-georgiene : exigui- 
tatea monumentelor. lată ce zice autorul, in această privință: „Leur 
faiblesse morale ei leur inconstance ne se irsduisent-elles pas par l'exi- 
guiié de leurs constructions? La cathedrale d'Ani, capitale de l'Armé- 
nie, à l'époque de sa splendeur, et celle de Kontaïs, en Imerithie, ne sont 
guère plus grandes que des églises de villages en Orient?" 


50 VIAŢA ROMINEASCA A 

Nu credem ca în Istoria Artelor să se găsească un singur exem- 
plu, unde micimea monumentelor să îi fost luată ca criteriu de apreciere 
einografico-estetică, Insuşi Parthenonul, capo-d'opera arhitecturii greceşti, 
nu măsura mai mult de 70 metri, adică 100 de picioare,—şi totuşi ni- 
meni nu s'a gindit să facă vre-o legătură Intre micimea acestul monu- 
ment şi vre-o „slăbiciune morală* oarecare, sau „inconstanță*, de care 
să fi dat dovadă poporul elen, atit de mic prin număr şi teritoriu, atit 
de mare însă prin arta şi literatura sa. A fost mare, colosală, grandi- 
oasă, arhiteciura Romanilor; dar este această arhitectură, atit de origi- 
nală, superioară, sau cel puţin egală cu arhitectura greacă, mult mai 
redusă in forme şi proporţii? Romanii n'au făcut decit să copleze pe 
vechii Greci ; monumentele lor, grandioase ca proporții, erau răspindite 
pe tot solul marelui Imperiu Roman. Aceste monumente ar pulea să 
fie explicate, etnograficeşte sau poliliceşte, ca un răsunet al colosalei 
puteri, al protigioasei întinderi teritorile a vechiului Imperiu Roman. 
Totuşi arfa Romanilor, arhitectura lor, nu e, sub raportul artistic, la înnăl- 
țimea artei elenice. Viollet-le-Duc, al cărul entuziasm pentru a tot ce 
este artă nu poate fi pus la îndoială, cind vorbeşte de arhitectura ro- 
mană, pentru a explica împrumutul pe care l-au făcut Romanii din vechea 
artă greacă, nu-și poate opri expresia „pirraterie“, 

Dealtfel, in chiar domeniul artei bizantine, „exiguitatea moniu- 
mentelor* este des întilnită. Cele optzecişiopt de biserici vechi bi- 


zantine, care populează Atena, au ca un caracter general micimea lor, 


Bidron, în al său Voyage en Grèce, vorbind de aceste biserici, mărturiseşte 
că „l'exiguité des dimensions en est le caractère général“, Cea mai 
mare biserică din Atena este celebra Kambkarea, carenue mal vastă decit 
capela Fecioarei, una din cele mai cătră Orient dintre catedralele Franţei. 
Deasemenea, vechea metropolă a Atenel este odata şi jumătate mai mică 
decit Kamkarea, Catedrala din Atena, vechea metropolie de marmoră, 
are 12 metri In lung, sau 36 picioare, pe 21 picioare în lărgime. Afară 
de Kamkarea, restul bisericilor vechi din Atena sint „mici ca toate edi- 
ficiile bizantine,“ cum zice Bidron, 

Prinurmare, credem că e o apreciere riscată această evaluare, după 
micimea lor şi In legătură cu aşa zisa „slăbiciune morală şi incoastan- 
ță”, a monumentelor arhiteclorale armeneşti. Poate că dl. Mourier a vrut 
cu orice prej să dea ò explicaţie micimil acestor monumente ? Credem 
că era mal bine dacă d-sa se mulțumea numai cu simpla constatare a 
acestui fapt, cum, dealtfel, tace şi di. Choisy, cînd, făcind istoricul arhi- 
tecturii armenești, zice: „in timpul acestui scurt interval, sec, XI—XII, 
regatul armean a fost acoperit cu edificii de o micime materială cu- 
rioasă, dar de o eleganță perfectă“, 

Nu ne gîndim să reproşăm d-lui Mourier convingerile d-sale 
asupra calităţilor morale şi intelectuale ale poporului armeno-geor- 


1. Bidron. læs Annales archtologiques. V, I, p. 20. 


O CARTE ASUPRA ARTEI IN CAUCAZIA 5t 


gian ; dar, dacă aceste convingeri sint bazate pe manifestările artistice ale 
Armeno-Georgienilor, și viceversa, atunci, pentru respectul ce-l datorăm 
adevărului, iată-ne nevoii să fim neincrezători în cela ce spune d-sa şi să-l 
lăsăm să-şi caute aprobări aiurea. Se poate ca di. Mourier să aibă seri- 
osse molive, care să-l decidă a afirma, într'o carte menită a intorma Eu- 
sopa culturală asupra calităţilor poporului armeno-georgian, că acest po- 
por e „slab moraliceşte“, „neconstant“, „insinuant şi viclean“, că „nu 
iubeşte decit banul” ; dar nu ştim cum să regretăm indeajuns că aceste 
motive nu ne sint relevate în nici-o parte a operei d-sale. Căci, dacă 
di. Mourier s'a sprijinit numai pe exiguitatea monumentelor şi pe acea 
lipsă de originalitate absolută, atunci afirmă un neadevăr, sau, dacă 
voii, un adevăr, pe care însă nu-l susține îndeajuns. 

Dar iată mai jos părerea altor autori asupra arhitecturii armenești, 
părere, care, e drept, nu știu dacă se sprijină pe consideraţiuni etnice, aşa 
cum è la di. Mourier. 

lată ce zice Dubois de Montptreux, în opera sa: Voyage au pays 
du Cancase, en Arménie, Abhhasie, etc, vol, L 

„Dar acest sti! (stilul bisericilor Jul Berdat—stilul grec—sec, I) 
se pierdu sub Mitridate ; Armenii tămaseră credincioşi acestui antic gen 
oriental, la acest lux de ornamente şi de ciseluri, ca aceste forme ma- 
sive, cate se ramarcă în porticurile din Persepolis, în monumentele regi 
lor, şi care nu erau poate decit ecoul monumentelor Egiptului... Com- 
binind acest stil cu trebuinţele şi forma bisericilor lor, ei işi creeard o 
arhitectură secretă a lor,” 

Şi, mai departe, cu privire la architectura Georgienilor : 

„Innainte de aceste revolujiuni şi de acelea ale prinților Abkasieni 
și Kartii, impotriva Turcilor cotropitori, regii Georgiei au copiat intotdea- 
una, fidel, monumentele Armeniei“. 

Şi tot In această ordine de idei: 

„Bien longtemps les Gtorgiens suivirent dans leur construc- 
tions le genre des Arméniens; cat les Arméniens furent leur mattres.“ 

ŞI, în sfirşit, pentru a termina cu acest autor: 

„lată, fără a mal număra atitea alte monumente, care Impodobeau 
Armenia şi, în primul rind, Ani, una din capitaleie sale, destule biserici, 
pt care să te poţi convinge, prin Inspecţiune, pină la ce punct de per- 
lecțiane a fost împinsă arhitectura sacră in acest regat, înnainte de 
marea tevoluțiune a Turcilor Seldjucizi, care vin să schimbe faja sudu- 
lui Caucaziel", 

Un alt autor, Choisy, deja citat, arată, în opera sa Histoire de 
Architecture, în mai multe locuri, originalitatea şi eleganța arhitectu- 
fii armenești, 

lată citeva păreri ale acestul autor, pe lingă cele avansate mai sus. 

de domul conic: 

„Cet ingénieux profil sera celui de tous les dâmes bâtis du 9-e 
au ll siècle, en Arménie, De l'Arménie, ce type, franchissant le Caucase, 


se VIAȚA ROMINEASCA 


passera au Turcs Seldjoucides; par une de ces erreurs qui sont le signe 
des arts de seconde main, les Seldjoucides le traduiront en brique. Ils 
le porteront d'lconium a Nicée, partout ou s'étendra leur domination”. 

In altă parte, vorbind de stilul arhitecturilor slave: 

„Intre şcolile din Constantinopole şi ale Armeniei, dar mai a- 
proape de şcoala armenească, pare a se clasa monumentele religioase 

ale Rusiei de sud. Cazi şcoala bizantină, şcoala slavă exclude ogiva, 
dar, ca şcoala armenească, ea afectează proporţii elegante, o decoraţiune 
de frunze pur sassanide,“ 

Nu mai vorbim de sculptura decorativă, care, impreună cu acele 
particularităţi de construcţie, arătate la început, fac din arta armenească 
o artă de stil, şi încă o artă care a făcut școală, urmind expresia lui 
Choisy. 

Deci, avem tot dreptul să primim cu rezervă aprecierile pe care le face 
di. Mourier asupra arhitecturii armenești, aprecieri, care, fiind puse în le- 
gătură cu unele cusuturi etnice ale Armeno Georgienilor, ne îndeamnă, 
forțat, să ne 'ndoim și de aceste defecte, întru nimic dovedite pe aceas- 
tă cale. 

Să trecem, însă, mai departe la studiul d-lui Mourier, 

Incepind cu biserica Sfinta Ripsime din Vagharşabad, asupra căreia 
spune atit cit se putea spune, deoarece biserica aceasta e foarte simplă, 
di. Mourier citează biserica din  Usudhar, dela care trece apol la cate- 
drala din Ani, supra căreia ne dă şi o gravură reprezentind ceia ce a 
mai rămas din această faimoasă catedrală. Trece repede asupra bisericii 
patriarhale din Pizzunda, din Abkhasia, asupra căreia face justa apreciere: 
că poartă o dată nesigură, şi aceasta din cauza inscripțiunilor, care, se 
ştie, avind o mare valoare decorativă—cum zice di. Mourier—erau păs- 
trate pentru a fi încastrate cu edificii reediticate, „ceia ce—cum prea 
bine observă autorul— complică în mod straniu cronologia monumentelor 
Caucaziei*. Aşa se intimplă şi cu Ani, şi cu biserica din susul oraşului 
Akbaltrike, trecută cu vederea de autor, care e tot în stilul armenesc (un 
stil simplu: o cupolă dodecagonă, care repauzează în centrul a patru fron- 
toane) şi la care s'a întrebuințat, drept malerial, pietrele tunsulare ale 
cimitirelor, de unde un mozaic de sculpturi şi inscripţiuni. (Vezi Du- 
bois de Montpereux, T. IL, p. 264). 

Biserica metropolitană din Kuta!s, cea fundată de Bagrat III, în 
1003, e infățişată într'un plan, la p. 12, pe lingă care ni se dă şi citeva 
date relative la mărimea edificiului, mult mai reduse decit se găsesc la 
Dubois de Montpereux (T. L, p. 414). 

La descrierea bisericii din Caben se face o interesantă observa- 
ție, care trebue relevată şi care ar îl putut îi explicată mai bine, dacă 
autorul ar fi cunoscut şi unele tratate de arhitectură, în care se analizea- 
ză arhitectura armeană. E vorba de acel antrelac remarcabil din de- 
cotul ferestrelor, pe care autorul îl explică ca fiind de origină bizantină 
şi face această apreciere atunci cind di. Fergusson, citat de dinsul, gă- 


O CARTE ASUPRA ARTEI IN CAUEAZIA 53 


sind că acest motiv are mare analogie cu antrelacurite 
jai amindouă nu provin din Asia centrală, see ne. 
tă care este, cred, explicaţia acestei a — 
o spun—di. Mourier nu o dă, numai partie pt dA za Bara 
Cind Imperiul Roman ajunge la decadenţă, cind mal toate popoa- 
rele se resimțeau intrun fel sau altul de această slăbire a colosului ro- 
manic, ọ singură națiune a păstrat, în mijlocul moleșelei generale, vi- 
goarea unită cu amintirile unui mare trecut: e Persia sassanidă. Aici se 
continuă o artă puternică. Persia zice di, Choisy—e singura moşteni- 
toare a tradițiunilor asiatice. Ideile persane se recunosc în fundul arhi- 
tecturilor creştine. „Persia este foyerul, şi din acest foyer pleacă trei ra- 
dieri, cu direcţiile : din Asia Mică şi din Constantinopole, din Armenia 
č S mia ac, din provinciile siriene şi coasta de sud a 
Să trecem acum deadreptul la curentul armean. 
pe ra, paragraful din Choisy : 
„in acelaşi timp, cind se operează cătră Consta 
diare, fecundală Persiei, care a iii acest erp darea din 
ar a eee în direcția OA un al doilea curent, care urcă 
regiu 
A pires zeci aaa şi atinge Europa centrală, prin Ma- 
„In Armenia, principiile artei "a transp 
la Bagdat, dau naştere la această ei gatere garda ea a 21 eg 
tzin armenească trece Marea Neagră şi se răspindeşte în sudul 
pe şi provinciile dunărene; stilul bisericilor din Rominia şi, mai ales, 
Serbia este mult mai mult armenesc, decit bizantin. Astfel, tot litoralul 
Mării Negre, dela Trebizonda la basinul Dunărei, se găseşte legat de do- 
meniul artei armenești, iar, prin arta armenească, la tradiţiunile Persiei sas- 
sanide. Ajunse acolo, ideile Asiei au înnaintea lor căi de penetrație cu 
totul deschise ; acestea sint: fluviile tributare ale Mării Negre şi Cas- 
pea Lane racordindu-se Vistulei, conduce în marginele Scandina- 
adevăr, în Norvegia, în Suedia, tot așa caşi în Rusia, rezenţa 
artei asiatice este palpabilă. Influenţa a 


cest stil ormamental, tra 
dna re e Aa Sa da Nortmannilor, redescinde lungul 


ple de decoruri vizibile asiatice, 


leul terti al Persiei sassanide, antrelacurile din Armenia“, 
ó care este origina antrelacului irlandez, de care întreabă dl. 
Am 


cita 
t Intreg paragraful, tocmai pentru a dovedi şi cealaltă ca- 


a arhitecturii armene: 


5t VIAŢA ROMINEASCA 


Dar cred că am împins prea departe discuţiunea, şi iată-mă în ne- 
putință de a mă ocupa şi de restul cărţii; pentru aceasta mi-ar genei 
un întreit număr de pagini. Mă oprec, deci, mulțumit că am putu auz 
tabili un adevăr, a cărui necunoaştere nu trebue aruncată pe seama aria 
incomplecte cercetări a artei Caucaziei, pe cate autorul o cete pa Re? 
deajuns,—cela ce se vede şi din ara ei R Aeren cetire mi-a 

tă şi m'a interesat în cel mai fona z 
A aa shi înptul că volumul acesta, care ar putea interesa pe 


toți, e plin de ilustraţiuni interesante, care, în proporţii reduse, ce-i drept, | 


dau totuşi multe lucruri din cite se pol cunoaște din bogatul tezaur de 
artă națională caucaziană. Trebue să mulțumim autorului, în special, 
pentru reproducerea faimosului Tezaur dela Ghelathi, pe care descrie- 


rea caldă a lui Dubois de Montptreux ne-a făcut să dorim atit demult 


a-l vedea. 
Al. Baltazar. 


e eee 


Din al doilea jurnal de bord. 


intilniri în Archipelag. 


Ne intorceam din Egipet. 

Vintul de Nord ne era impotrivă ; mereu, cu aceiaşi pu- 
tere şi incăpăţinare, ne sufla drept în faţă. De doua zile nu 
mai văzusem soarele. 

Nu era ceaţă şi nici nouri negri nu se frămintau pe cer. 
Era un fel de pinză albă.vinătă, aşa de deasă şi uniforma, in- 
cit razele soarelui nu izbuteau s'o străbată, s'o ss, să poată 
insufleţi natura mută şi tristă. O perdea groasă de nepâtruns 
se lăsase anume parcă să închidă vederii tainele bolţii ceresti. 

Eram liber în timpul zilei —imi venea rindul serviciului de 
quart dela miezul nopţii pănă la răsaritul soarelui— şi căutam să 
mă folosesc cit mai bine de ortle de repaos. Lungit pe punte, 
cu faţa în sus, tineam cartea in dreptul ochilor, sprijinindu-mă 
în coate după clătinările vasului. Citeam isprăvile piraţilor din 
Archipelag, descrise de loan Ghica în Scrisorile sale, de pe cind 
era guvernator al insulei Samos. 

Ce timpuri !... Prin locurile unde noi pluteam, cu atiţea 
ani mai înnainte, bastimentele franceze si engleze din escadra 
Levantului işi plimbau, legânindu-şi, spinzuraţi de catarge, pi- 
raţii Greci, prinşi ca să ingrozeasca populaţia insulelor, care se 
hrănea numai din piraterie, pe vremea aceia, 

Sint numai vre-o şaptezeci de ani de-atunci. Cu ce vor 
mai fi trăind oare aceşti insulari săraci, cu tare natura a fost 
aşa de vitrigă si strămoşii lor atit de lacomi, că, despoind mun- 
ţii şi săcătuind pâmintul, n'a mai rămas urmaşilor de azi decit 
nişte blocuri uriaşe de piatră, căzute parcă din cer, la intimpla- 
re, în albastrul străveziu al mării Egee. 

„Se vede un vapor la trei quarturi babord“ —rasună pre- 
lung, de sus, din gabie, vocea marinarului de veghe. Ma ridic, 
să pot vedea în zare. De jos, de pe punte, nu vad decit o diră 
de fum cenuşiu, care se răsfira la orizont. Tirziu apare un 
punct negru, care creşte in larg din ce în ce mai mare. 

De pe puntea noastră toate privirile îi urmăreau mi 

un vapor mare, care se indrepta chiar spre noi, Se vedea 
bine, dar nu-i puteam cunoaște naționalitatea, căci nu avea ri- 
dicat la pupe pavilionul național. i A i 

— Cred că e un vas englez—zise un ofițer, care işi potri- 
vea luneta. 


56 VIATA ROMINEASCA 


— Ferească Dumnezeu—adăugă un altul. Mă prind pe ce 
voiţi că e grecesc. Chiar cind e supus Englez sau Romin, nu-l 
rabdă inima pe Grec ca să nu-şi pună şi culorile patridei sale. 
la uitați-vă la coș... nu vedeţi nimic? În adevăr, atunci am pu- 
tut deosebi pe coşul negru o bandă albă şi o cruce albastră. 

Alb şi albastru sint culorile naţionale greceşti. 

S'a apropiat de noi, micşorind viteza. Părea că voeşte să 
ne recunoască, La depărtare de citeva sute de metri şi-a schim- 
bat direcţia drumului, a mărit viteza şi s'a depărtat, pierzindu-se 
la orizont. 

Unde s'o fi ducind ? c=-o fi căutind oare vaporul acesta ? 
—căci, desigur, căuta pe cineva. $ 

Cind pluteşti mai multă vreme in singurătatea mării, cind 
golul acesta nemărginit te apasă din toate părțile, un punct, un 
singur punct, un simbure de viaţă, dacă se arată pe toată in- 
tinderea pustie de apă, il prinzi cu ochi lacomi, şi dornic îl ur- 
măreşti cu interesul pe care il ațiță un sentiment adinc, care leagă 
uneori in taină fiinţele omeneşu. : 

Doi semeni, necunoscuţi, care se intilnesc în singurătatea 
nemărgenită intre apă şi cer, Cine o fi? Cum se numeşte? De 
unde vine? Unde se duce ?—aceleaşi Intrebări îşi fac amindoi 
deodată, aceleaşi ginduri ii frămintă, aceiaşi soartă îi leagă. Cu 
toatecă niciodată poate unul nu va şti nimic despre celalalt, 
totuşi ei se privesc cu dor, se urmăresc cu ochii duşi în zare 

i simt impreună apăsarea părerilor de râu, atunci cind unul 
Spare vederii celuilalt, pierdut in urmă, la orizont, departe. 

Nici-un vas n'am mai intilnit În ziua aceia până sub seară, 
cind iar s'a auzit, prelung şi respicat, glasul omului de veghe: 

„Se vede un vapor la doua quarturi tribord“. 

Aceleaşi priviri curioase au urmărit mişcările vasului, care 
creştea in zare. Cind a ajuns aproape, am văzut, unniţi, câ-i tot 
ete mer vapor grecesc, care in timpul zilei ne ieşise incă odată 
in cale, Intăia oară venea din stinga, acuma ne ieșia din dreapta. 

Desigur, căuta vre-un alt vas, deaceia încrucişa prin lo- 
curile acelea. | 

Oricum, lucru ciudat. Nedumereţi, ne intrebam unii pe 
alţii, fâră a avea putinţa de a afla ceva. Se făceau tot felul de 
presupuneri, fiecare îşi da cite o părere, dar nici una nu putea 
să-i mulțumească pe toți. Apoi se uită şi intimplarea aceasta. Și 
nimeni, desigur, nu se mai gindea la ea, cind incepu, in lăcerea 
monotonă a mării, răsunetul metalic al cornului, care chema pe 
punte marinarii la regularea serviciului de noapte. 

Tocmai tirziu, în miezul nopții, cind mă prinsese somnul, 
am fost trezit, căci imi venise rindul. A 

Era aşa de întuneric In noaptea aceia, Încit cerul şi apa 
erau tot una de negre; nimic nu se deosebea mai departe 
pereţii vasului. 

Nu puteam să-mi deprind ochii cu intunericul de-afară, ză- 
darnic mă chinueam ca să strâpung perdeaua aceasta neagră, 
care mă Invāluea din toate părţile, 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD 57 


Uneori Inchideam ochii, părea de prisos ca să mai privesc 
înnainte. Pluteam aşa orbește in haosul acesta întunecat, in care 
au se putea desluşi nici marele cerc inşelâtor, pe care esti de- 
prins ca să-l vezi intotdeauna in juru-ţi, crezindu-te tu cen- 
cul său. 

O singură lumină slabă licărea, inroşind geamul busolei. 
Deciteori mă aplecam ca să privesc cercul gradat, care vibra 
ca o vietate inchisă în cutia aceia de suclă, mă inneca mirosul 
alsiului de rapiță, care ardea, sfiriind, intr'un felinar unsuros. 

„Pe punte, jos, trintiţi intre fringhiile cătrănite, dormitau oa- 
fmenii de serviciu. Nu se putea vedea nici unul, se simțea nu- 
mai mişcarea şi murmurul lor acolo prin intuneric, la piciorul 
per ga care scirţiea şi el, gemind parcă de sbucium şi de os- 
"| teneala. 

Intr'un tirziu, cind ne aşteptam mai puţin, isbucni fără de 
veste strigătul omului de sus: „Se văd trei lumini la babord“. 

Marinarul din gabie, ochiul neadormit şi cercetător al va- 
sului, descoperise cel dintâi, de departe, trei steluțe, care licăreau, 
tremurind, una sub alta, singure în tot cuprinsul pustiu al mării. 
Cautam să-mi dau seamă de rostul acelor lumini neo- 
bișnuite. 
£ Ca să înlături intilnirile cu'n alt vas in timpul nopții, îi 
udeci mersul după luminile de drum : un felinar alb sus, unul 
rog la stinga şi altul verde lı dreapta. 

„Ce rost puteau avea cele trei lumini albe, care sclipeau 
din ce in ce mai tare, apropiindu-se de noi ? 

— Trebue să fie vre-o corabie cu toate pinzele Intinse, 
care se indreaptă Încoace—se auzi un glas de pe punte. 

O pată sură părea că se deşluşeşte, desprinzindu-se din in- 

tunericul nopții. 
_ Abatem pulin din drumul pe care il urmăm, ca să ne fe- 
rim de-o intilnire. Dar vasul, care s'apropia cu graba, Işi schim- 
bă şi el mersul, așa ca să ne cadă incă mai mult in drumul 
nostru. 

— =. Selo A te ela ma? îi ochi ?... vrea să 
ne tae in doua ?—tună la spatele mele gla it al lui Bar- 
ba Gheorghe, pilotul dela cirmă. a oa 
Comandantul, care dormea imbrăcat pe punte, ca să fie 
repede gata la nevoe, fu trezit din somn. Sui intr'o răsuflare 
scările pe puntea de comandă. 

— Banda tribord !—strigă el răstit pilotului dela cirmă. 

x vasul dintr'odată se culcă pe-o coastă, scirpind din 
N. 

Ne invirteam de go de grade, ferindu-ne din druwul acelei 

tări mute, «are se apropia, amenințătoare, intr'o iuțeală nebuna. 
În acelaşi timp, comandantul apuca de minerul care deschi- 

drumul vaporilor la fluer. 

. Şi un urlet groaznic, ca vaetul desperat al unei fiare rì- 

te, isbucni, clocotind in orbirea nopţii. 


VIAȚA ROMINEASCA 


La glasul acesta de alarmă, toată lumea fu afară pe punte, 

O tăcere stăpinită ţintuea pe fiecare la postul său. Nici- 
un murmur nu se mai auzi intre oameni; numai lanţul cirmei, 
smuncit de roată, scrişnea printre raiurile macaralelor. Ă 

Toţi ochii se deschid mai mari, şi inimele svicnesc mai tare, 

Aşteptăm. 

Deodată, ca prin farmec, cele trei lumini necunoscute alu- 
necară în jos, stingindu-se parcă innecate în adincul mării. 

Citeva vorbe, răcnite intr'o limbă neinţeleasă, răsunară 
desperecheate in fişiitul prelung de apă, care se apropia de roi 
Şi, numai la ciţiva metri departe, o umbră neagră se desluşi, in- 
virtindu-şi pinzele intr'o voltă ageră şi sigură. Sburind ca o 
pasăre de noapte cu aripi uriașe, se șterse, alunecind pe lingă 
noi, până se perdu în negrul intuneric al nopții. 

Era una din acele uşoare brigantine, care tae luciul apei 
ca o săgeată in sbor, minată de un vint prielnic şi manevrată 
cu dibăcie de câtră lupii mării Egee, 

Primejdia trecuse. Pe punte toți erau în fierbere. Ce-a 
fost această ciudată intilnire? Ce căuta oare vasul acesta? Și 
dece nu avea luminile obişnuite de drum ? 

Ni se întimplase de mulicori ca să inlilnim în cale coră- 
bii mici, sărace, fără lumini de drum, lăsate în voea soartei— 
fantome care te ingrozesc adesea, cind iţi apar deodată, tăindu-ţi. 
drumul, în nopţi intunecoase, 

Dar vasul acesta avea trei lumini; era, desigur, un semna 
de recunoaştere. 

— Nu se petrec lucruri curate prin părțile acestea. Parcă 
ar fi fost un vas de piraţi—zise cu sfieală un ofiler tinăr. 

Toţi ceilalți incepură să ridă. 

Comandantul adăuga, zimbind cu bună voinţă: 

— Dacă pirateria s'a măturat demult din Ancbipelag, 
rămas încă multe fapte de baraterie, care se petrec prin 
rile aceste. E 

Pe cind noi stam de vorbă strinşi in jurul hărţii Archi 
pelagului şi povestind intimplări şi fapte de înşelăciune ale mari- 
narilor Greci de prin insule, Barba Gheorghe, care lăsase cir- 
ma in minele altuia, se apropiase pentru a ne asculta—ţi un 
zimbet plin de inţeles fi flutura pe buze, pe sub mustaţile ca- 
runte şi țepoase, ca nişte fire de sirma răsucită. 

De bună seamă, ştiea el ceva mai mult decit cetisem noi 
prin cărți. N 

Cind toţi ceilalţi s'au dus ca să se culce şi am rămas iar 
singur ca să mäsor in lung puntea de comandă, m'am apropiat: 
de bătrinul care şedea jos, ghemuit, cu ochii ţintă în mare. 

: — Nu te culci, Barba core, că ţi-ai terminat serviciul ? 
Nu vine somnul la mine, cînd trec prin locurile astea. 

— Mi-a rămas la inimă, adaog eu, corăbioara ceia, care ma- 

mevra cu atita dibăcie. 


J 


nafi 


- 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD 59> 


— Ama... Palicari de insule. Ai văzut cum rindunica 
sboară şi se Invirteşte în vint!... 

— Barba Gheorghe, dar ce crezi d-ta că voea corâbioara.: 
asta, de sa apropiat aşa de noi? 

— Hel. săracii... este greu acuma de trăit și pe apă; nu; 
mai poļi să cistigi o bucată de pine ca mai innainte—şi un su- 
ris amar încreţi fața lui neagră, arsă de soare şi tăbicită de 
sărătura mării. 

"Ai văzut vaporul cel mare, care ne-a ieşit in timpul zi 
lei de două ori în drum. El căuta pe corabie și corabia căuta; 

el. 
e — Ei bine, dar pentruce ? 

— Apoi nu gtii că, decind au intral dracii de Englezi la- 
Eghipet, nu te mai poți hrăni ca innainte vreme. Ma: demult,. 
umpleai corabia cu haşiş, care creşte frumos in insulele noas- 
tre, şi o descarcai la Alexandria ; iar negustorii Arabi plăteau 
numai în lire de aur. Acuma, Englezua oprit să mai intre ha- 
şişul la Eghipet. Cum prinde o corabie, arde toată marfa și dă 
amendă straşnică pentru contrabanda de haşiş, Numai vapoare- 
le mari pot să mai ducă pe ascuns; îi înşală maiuşor, căci de-- 
barcă mai multe feluri de marfă, Deaceia, corăbiile cu haşiş. 
se ințeleg cu vapoarele mari ca să se întilneasca în larg, şi aco- 
lo să le predea marfa. Vaporul şi vorabia asta se vede că au: 
avut vorbă să se inillnească pe-aicea, deaceia se chutau ei: 
sm. Ca semnal de recunoastere, desigur, au avut trei lumini 
a rata a văzul corabia că s'a inşelat cu noi, a fugit repe-- 

a larg. 

Batitoul incepuse ca să-şi deslege limba. 

e  multeori il hecăjisem noi, spuninidu-i că a fost pirat- 
în tinereţe. In totdeauna se supăra foc şi se jura că el, care 
era copil pe atunci cind mai umblau piraţii, nu făcea nimic alta 
decit ţinea fringhia la proră, ca să lipească vasele, pe cind alţii 
intrau cu cuțitul la Turc, . 
„De data aceasta insă alunecase fără de veste, furat de amin-- 
tiri, în povestirea vitejiei Palicarilor din vremea marei revoluţii 
greceşti, Incepu să-mi inşire despre flota lui Ibrahim Paşa, care - 
a venit la cu două zeci de fregate, aşa de furios, că 
voea să ea şi pămintul insulei să-l imbarce la bord; cum ma- 
fost chip să debarce trupele decit in urma trădării unui pilot- 
Grec din Rodos, 

In măcelul groaznic, pe care l-au făcut Turcii în insulă, a- 
fost ucis şi bunicul său, care avea toată corespondența za- 
verei, căci el fusese trimis cu scrisori la laşi câtră lIpsilante - 
din partea Patriarhului dela Constantinopole. 

Şi bătrinul se opri din spus, innecat de vijelia amintirilor- 
trecutului indepărtat. 

, Dupăce iși scoase un săculeț de pinză groasă de vele, 
e sira, bine-ciotul: de lulea, arsă pe jumătate, şi începu iarăşi» 
ce in ce mai Înduiogat : 


-30 VIAȚA ROMINEASCA 


— Ah)... dacă ai fi cunoscut pe căpitanul Stavro, fratele 
mamei. Ce om tare şi inimos!... Ca el nu se mai pot găsi azi 
oameni pe nicăeri. Fusese in flota lui Canaris, era spaima Tur- 
cilor, şi toți patriaţii din insule se inchinau la numele lui. Mă 
ceruse mamei ca să mă iea cu el pe mare şi să mă înveţe a mă 
hrăni pe apă. Eram băet mic de tot cind m'am imbarcat pe 
bombarda lui, care se chema Olga. 

Cind se vedeau arzind focuri la munte, pe virfurile Pana- 
tieam că ne vesteşte apropierea vre-unui vas turcesc, 
plecam din ascunzătorile insulei, ne strecuram printre col- 

rile stincilor, care iegeau ca nişte dinţi din apă, şi sburam la 
arg, cu pinzele intinse. Cum se aruncă uliul asupra puilor de 
giină, aşa cădea şi el peste corăbiile turceşti. 

Dar vezi, a greşit şi el numai odată, și dintr'aceia i s-a 
tras şi moartea. 

A atăcat şi a dat la fund un vas, ce ducea proviant la 
“Constantinopole pentru armata Er.glezului, care debarcase acolo, 
ca să pornească pe urmă la Crimeia, că incepuse războiul 
cu Rusul. 

Cind ne-au prins, era o noapte neagră ca acuma; mergeam 
cu vint bun la Samos. 

Din urmă venea un vas mare. După formă şi iuțeală bä- 
nueam noi că-i o fregată străină. Goneam din loate puterele, 
-dar la urmă tot ne-a ajuns. 

— Cine sinteţi voi ?—me-a întrebat pe grecește. N'am răs- 
puns nimic întăia dată. Dupăce a strigat pe turceşte să spu- 
nem numele vasului, căpitanul, crezind că are să-i ingele, răs- 
„punde : Medgidieh—numele corăbiei pe care o Innecasem. 

Medgidieh e la fund, şi o să vă duceți şi voi dracului 
după dinsa.... Foc—se auzi strigind pe vasul care se apropia- 
se mult de noi. 

După citeva clipe, o lumină roşie scăpără prin nouri, şi 
auzirâm şucrul unui obuz, care sbura pe deasupra capetelor 
noastre. 

Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbind cirma intr'un 
bord, ca să fugim din drumul fregatei. 

Al doilea obuz isbucni in arboradă; catargul din proră 
wtrosni, prăvălindu-se pe punte. Pinzele intinse şi toate fringhiile 
incurcate, care căzuseră umplind puntea, ne stringeau dedesubt, 
fără a mai putea face vre-o mişcare. 

Ne sbăteam ca muştele, prinse in rețeaua paiangenului, cind 
ne-a cules Englezu, 

Dupăce ne-a ţinut trei zile in fiare, in fundul magaziei 
-cu cărbuni, ne-a dat drumul, debarcindu-ne la Samos; a oprit 
numai pe căpitanul nostru, 

Tocmai după vre-o zece zile am putut să mă intorc la 
„Kassos. Mama mă plingea, crezindu-mă mort demult. 

Intr'o dimineaţă, toată escadra engleza ancora in faţa in- 
-sulei noastre. O lovitură de tun a strins tot poporul la mal 


„ghiei, 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD 6t- 


ca să privească, Şi, atunci, am putut vedea cu groază cum, la. 
fregata cea mai mare, selegăna sus, in bàtaea vintului, un trup - 
omenesc, spinzurat tocmai la babazinca. 

„Era căpitanul Stavro acolo sus1... Plingeau tinerii şi bä- 
trinii, femeile şi copii; tot norodul plingea şi blestama En- 

ez şi pe toată Europa, că ei ne impinsese impotriva orar ~- 
şi apoi tot ei ne gitueau acuma, 
AL. ce om!... ce om a fost acelat... 

_ Se spune că, atunci cind a auzit că-i osindit la moarte 
pi spinzurătoare, n'a suflat nici-o vorbă şi nici-o lacrimă nu i-a 
t in ochi, lar cind a fost totul gata, a cerut un foc ca să-şi 
aprinda ţigara, şi el singur a dat semnalul ca să tragă ştrean- 
En; sind cind a sfirşit de fumat, aruncindu-și mucul tigärii» 
„Şi Barba Gheorghe sfirgi vorba, clătinind cu amărăciune 
din cap, pe cind işi lovea de tocul cizmei luleaua, stinsă de- 
mult. Cazut pe ginduri, rămase tăcut, privind la scrumul- 

care, scuturat, sbura, spulberindu-se în bătaea vintului. 

a crăpa de ziuă, vintul se potolise; numai o boare umedă 
mai sufla uşor şi in rastimpuri. Vazduhul nu se limpezise bine 
de negurile nopții, Şi ziua incepuse ca să-și ridice încet, pe fu- 
rişate, genele aromite în zarea viorie la orizont, acolo unde 
abia se bânuea dunga ingelatoare a coastei gigantului Levant. 

„ Pluteam incet, intrind pe nesimţite intre insulele acestei 
mări, care ne atrăgea din ce in ce in sinul ei, legănindu-ne in- 
tr'o japan raros a enii linişte din faptul dimineții, 

stinga, un fund albastru plumburiu, nşi t 
intrerupt şi nedefinit al Cicladelor, j SETEN 
În dreapta, pe màsură ce se ridică în falduri perdeaua de 
aburi aurii, se descopere verdeaţa lucitoare a smochinilor din 


ŞI, innaintea noastră, in depărtarea ştea o locuin - 
cepe a tremura In jumătatea Ae r e lika un căt 
țărmului, care Innaintează in mare, păstrind de veacuri urma ati- 
pene Halicarnas. 

„ȘI numai cind te afli aici, plutind pe luciul mării—oglindă . 
a infioitului— intre cele două pĂ roze dpi care le poļi crapa 
deodată cu vederea, tu, efemera... vietate cugetătoare, simţi, fer- 
mecat, eternul ritm, măreuța armonie a naturii şi taina mira- 
jului istoric al neamului omenesc, 

Unde fir şeşte Europa şi de unde incepe Asia? 

„_„ Natura n'a tras aici o linie despârțitoare intre un continent 
şi altul. E aci o înlăânțuire intre uscat şi apă. O țesătură mi- 
nunată de mare și påmint, 

Deoparte şi de alta, golfuri adinci scobese coastele intre- 
tăeate ; peninsu le, capuri, care se prelungesc departe in mare, 
P njai nesfirşite de insule leagă un continent de altul, fâră ca 
ochiul să piardă o clipă uscatul din vedere. 

Pare că natura a durat anume o punte de trecere dela. 


"62 VIAŢA ROMINEASCA 


Lun țărm la altul, ca să inlesnească drumul intre cele două lumi. 

Pe puntea aceasta a trecut civilizaţia din lumea veche în 
cea nouă, şi tot deacolo, in urmă, barbaria pe aceiaşi punte s'a 
îndrumat, ca să intunece lumina care incepuse abia a străluci, 

Şi innapoi, pe acelaşi drum, lumina, azi, se intoarce, ca să a- 
Junge intunericul lumii vechi, Și cine ştie deciteori, in nes- 
firșita scurgere a vremii, prelaceriile celor doua lumi se vor 
mai perinda incă pe aceiași punte, dela un continent la altul l... 

Numai cind navighezi prin Archipelagul grecesc, prin acest 
labirint de insule, care se oglindesc in albastrul străveziu al apei, 
înţelegi pentruce mai întâiu prin aceste locuri geniul uman 
s'a Încercat să înfrunte uriașa forţă a mării. 

Desigur, prin locurile acestea, printre insulele care se văd 
una pe alta, in dorința de pradă, învingindu-şi groaza de ne- 
cunoscut, s'a deslipit de pâmintul tare, pe care calcă cel dintăi 
îndrăzneţ copil al omenirii din vrista primelor epoci, ca să se 
avinte in luptă cu marea, dibuind cu stingăcie pe trunchiul vre- 
unui copac grosolan cioplit—simburele minunateior opere ale 
aihitecturii navale şi primul pas al navigaţiei mondiale, 

Dorinţa de pradă a creeat navigația, şi, deaceia, pirateria—a- 
ceastă spumă a mării—este veche caşi navigația; ea a dat 
multă vreme avint propâşirii acestei arte, 

Argonauţii, pe care ii conducea Jason in căutarea linei de 
aur, nu erau, la drept vorbind, decit nişte pirați, caşi Ulysse, 
Menelas şi toți ceilalți eroi, pe care îi cîntă şi-i idializează po- 
eţii antichităţii, 

Deaceia, un scriitor francez, călătorind prin locurile aces- 
tea, ca să cunoască caracterul rasei şi alcătuirea statului grecesc 
de azi, spune că marina greacă e veche caşi poporul grecesc, 
căci prima dată cind această naţiune s'a facut cunoscută lumii 
a fost atunci cind a plecat, cu vasele pe care le avea, ca să je- 
fuească cetatea Troia. 

Și adevăratul erou al Greciei nu-i aprigul Achile, care nu 
ştie decit să iubească, să urască, să plingă şi să lupte. Achile 
este un om de uscat, crescut departe de mare; Achile are cu- 
getul curat, e un suflet drept, el nu ştie să chibzuească nimic 
cu şiritenie; Achile n'a cîştigat nimic prin războiul T'oian, decit 
doar moartea şi nemurirea; Achile este numai pe jumătate Grec... 
Grecia întreagă e iacărnată in insularul Ulysse, care ştie să 
navigheze şi să mintă, care precupeţeşte și iubirea şi nenorocirea, 
care, înnainte de-a ucide pe peţitori, sfătueşte pe Soția sa ca să 
le ceară daruri bogate, Uiysse este eroul marinar, negustor 


-şi inşelător... 


(va urma) 
Jean Bart. 


Partidele noastre politice. 


(Upiniuni ale unui diletant). 


„Existenţa partidelor este nu numai un fapt inevitabil, de- 
terminat de dilerenţiarea intereselor multiple din societate, de a- 
fnităţi intelectuale, etc., dar, privind lucrurile din punct de ve- 

„Mai innalt, partidele apar ca un resort necesar al progre- 
Silvi, determinind, prin jocul lor liber, fazele de propăşire şi 
momentele de repaos in evoluţia unei societăți. 

Astfel, toate partidele, după rolul ce-l au în viața socială, 
mu sint numai legitime, dar Incă fiecare, în parte, îndeplineşte o 
misiune anumită, pe care numai el o poate indeplini. 

Dacă o inteligență individuală, stăpinită de patimi şi de 

„ intunecată de prejudecăţi, nu-şi poate da întotdeauna 
mä de nevoile imperioase ale unui moment istoric, — segrega- 
tea, dacă mă pot exprima astiel, a diferitelor inteligențe şi a di- 

lor categorii de interese, în diferite partide, face cu putință, 
peniru fiecare moment determinat, dominațiunea categoriei de in- 
terese și inteligențe, potrivite cu necesitāțile acestui moment. 

„În micul studiu care urmează sint străine toate consideraţiile 
subiective, de aprobare sau dezaprobare, de simpatie sau anti- 
falie, pe care le-aşi avea pentru diferitele grupări politice dela 


îi. Consideraţiile care urmează sint reflecţiile unui om care nu 


ce politică militantă, care vrea să privească lucrurile dintr'un 
punct de vedere pur obiectiv, fără privire la persoane şi chiar la 
modul de constituire actual al partidelor noastre, și care nu vor- 
beşte decit in numele său propriu £, 


ta 


„$ În adevăr, directia are alta părere asupra chestiilor tratate d 
Iriileanv, afară de citeva consideraţii ale aci dm amr vostra, pă 
p dn Par şi juste şi interesante, Ținom să relevă aici numai că, oricit 
at eri d, Ibraileanu de subiectivism, teoriile pe care le face sint departe de 
maan de „obiectiva“, cum ise pare autorului. Dealtfel, poate vom re- 
ias- i etipra problemei sociologice puse de colaboratorul nostru. (Nota di- 


6t VIATA ROMINEASCA 


Toată lumea işi dă samă că, in urma şi din cauza rāscoa— 
lelor ţărăneşti, s'a intimplat o perturbare in constelația noastră 
politică, Partidele noastre mai vechi au căpătat o altă fiziono- 
mie, in cuprinsul lor s'au produs curente care se ciocnesc. Au 
apărut, apoi, partide nouă, prin sciziune de altele. S'au întărit 
unele, au slăbit altele. Unele şi-au schimbat programul, demo-- 
cratizindu-se, sau devenind mai conservatoare ; altele şi-au schim- 
bat punctul de vedere, categoria socială pe care are să o re- 
prezinte, etc., ete., etc. 


Voesc, ca simplu om care vrea să se lămurească In acest 


haos, să-mi fac o idee aproximativă de partidele noastre. 

Un partid reprezintă o categorie de interese, Pot fi in- 
tr'un partid mai mulți sau mai puţini oameni care-şi urmăresc 
interesul lor personal, dar, în definitiv, orice partid reprezintă o 
sumă de interese ale unei categorii sociale, și anume interesele 
comune, identice, ale membrilor partidului,—ale acelor membri, 
care dau tonul şi care formulează programele. 

Aceasta însă nu insemnează că un partid reprezintă mu- 
maidecit interesele de clasă, in mod absolut, Se poate ca un 
partid să priceapă că interesele clasei sale nu pot prospera, de- 
cit odată cu interesele altei clase, sau decit odată cu interesele țării. 

Această din urmă consideraţie este capitală. 

Un partid de mari proprietari, caşi un partid de mari in- 
dustriaşi, caşi unul țărănesc, etc., e dator să ințelcagă că inte- 
resele claselor lor nu pot fi satislăcute decit Intr'o țară liberä, pu- 
ternicà şi bogată. Din această cauză, doctrina social-democra-- 
tică cum că partidele sint bazate pe interesul strict al unei clase— 

e o generalizare nejustificată, i 
2 Cu toate ie en, sint partide, In privința cărora doctrina 
social-democratică are dreptate. Aceste partide se pâsesc mai cu 
samă in țările mai Innapoiale în cultură, unde oamenii nu se 
gindesc mai departe, unde egoismul lor nu are acea prudenţă 
pe care o dă gindirea, unde, cum ar zice un moralist, oamenii 
preieră o plăcere intensă actuală unei plăceri mai puțin intensă, 
dar mai durabilă și mai lerită, în viitor, de urmări neplăcute. 


Aşa e, de pildă, partidul nostru conservator pur, Acea mu-- 


zică a neinterven(ionismului statului intre proprietari și țărani: 
se reduce, în fond, la o singură idee, sau la un singur senti- 
ment, exprimat prin trei cuvinte foarte simple: Nu cedăm 
nimic |... acte 

Dar acest „nu cedâm nimic ar avea ca urmare degene- 
rarea nației, slăbirea puterii de rezistență a patriei, — degenerare 
şi slăbire, care, odată, ar face din fara aceasta o ruină, în care 
nici clasa proprietariior mari nu ar pulea prospera, f 

E o politică strict de clasă, care justifică formula social- 
democratică, l 

Şi, acuma, să trecem la chestie. 


PARTIDELE NOASTRE POLITICE 65 


A tout seigneur, tout honneur ! Incepem cu partidul con- 
servalor pur. 

Acest partid e compus din proprietari mari, din o sumă 
de intelectuali şi din o parte, foarte mică, din orăşenime (intre- 
buințez anume acest cuvint vag). 

Dar care este scheletul, armatura acestui partid? Cine for- 
mează, în realitate, acest partid? Raspunsul ni-l dă programul 
partidului; e marea proprietate. In acest program, nu e Intru- 
pată nici-o dorință, nici-un interes al celorlalte două feluri de 
partizani. Intelectualul, profesorul, fiu de preot ori de țăran, nu-şi 
spune cuvintul său, căci în acest program nu vorbesc nici in- 
teresele sale de intelectual, nici interesele celor rămaşi la țară, 
interese contrare, contradictorii, cu interesele strict de clasă ale 
marii proprietăți.— Intelectualul, „proletarul intelectual“, cum se 
spunea odată, se alipeşte de partidul conservator pur, în cazul 
cel mai bun, din cauza firii sale reacționare, din cauza sărăciei 
sale sufleteşti şi—adevărul înnainte de toate !—din cauza uscă- 
ciunii sale morale. Intr'un caz ceva mai puţin bun, intelectua- 
lul se alipeşte de partidul conservator pur, din cauză că urmă- 
reșie un interes personal, și atunci face parte din clientelă, in 
înțelesul roman al cuvintului. Aceştia—vom vedea in urmă 
pentruce—sint „conservatorii-democraţi“ ai conservatorilor puri. 
lar in cazul cel mai rău, deşi cauza e pur platonică, intelectua- 
lul se aiipește la acest partid, pentrucă, dupăce a fost bătut 
sute de ani la scara marii proprietăți, acuma se simte onorat că, 
in loc de a fi batjocorit, i-se intinde două degete în vreme cal- 
mă, mina întreagă in vreme de alegeri. 

Din orăşenime- mica burghezie de toate felurile, micii func- 
ționari, etc, —acest partid are un mic contingent. Sint acei care 
nu prea știu bine pentruce fac parte dintr'un partid. 

Partidul liberal. — In acest partid sint o mulțime de curente: 
in el sint și „conservatori-puri*, și „conservatori-democraţi*, și 
„liberali“, şi „naţionalişti-democraţi*, şi „poporanişti“, pe care 
li voiu numi aici democrați-tărânişti. 

Nu pot traduce acum imediat acești termeni. Voiu face-o 
mai departe, în cursul acestui articol. Deocamdată luaţi-i in in- 
țelesul obișnuit al cuvintului, sau in orice Ințeles voiţi. 

Şi aici se pune intrebarea: care este armatura, scheletul a- 
cestui partid? Răspunsul ni-l va da tot programul partidului. Şi 
răspunsul este: armatura sint „liberalii“ şi „democraţii-țără- 
niști*, Încurajarea marii industrii naţionale, de pildă, este „libe- 
ralism*. Legea bâncilor populare, a tocmelilor agricole, a isla- 
zurilor (aşa cum au fost concepute) este „democratism-țărânist*, 
dar este—vom vedea pentruce—și „liberalism“... „Conservatorii- 
puri* din partidul liberal au numai un rol de balast pentru pro- 
gramul partidului liberal.  „Conservatorii-democraţi* din parti- 
dul liberal au căutat să facă ceia ce face partidul conservator- 
democrat, despre care voiu vorbi. „Naţionaliștii-democraţi* din 


66 VIAŢA PROMINEASCA 


acest partid au mers, în practică, aproape alăturea de „democra- 
ții-țărânişti”. 

Va să zică, observăm în partidul liberal două curente pu- 
ternice, care li dau fizionomia: „liberalismul“ şi „democratismul- 
țărânist*, Ce înlerese reprezintă cle? Lucrul se ştie : liberalis- 
mul reprezintă interesele burgheziei noastre mari ; iar democra- 
tismul-țărânist* interesele țărănimii, mai întăiu, şi, în al doilea 
rînd, pe ale micii burghezimi. Reprezentanţii acestui al doilea 
curent nu sint țărani, nici fii de țărani; ei nu vorbesc în nu- 
mele clasei lor, ci Imbrățişenză interesele allei clase, interese 
care coincid cu ale neamului intreg —de pretutindene, 

Această excepțională stare suflelească, de a imbrăţişa in- 
teresele altei clase, explică pentruce numârul democraţilor-țără- 
nişti e foarte mic,—Şi încă ceva: Fiii de săteni —in mare parte 
de preoți, invăţători ori fruntaşi, mai rar de țărani puri—atit din 
pricina extracţiei lor, cit și din pricina simplismului atitudinii 
naționaliştilor-lemocrați, fac cortejul acestui din urmă partid, 
cind acei fii de săteni simt vibrind în ei o inimă,—iar cind îşi 
urmăresc cu luciditate interesele lor de „intelectuali“, intră de 
obiceiu în partidul conservator-democrat, în care, wai tirsin, 
in vremea cumințirii, întră și ceilalți, 

Așa incit tăria democrației-țărâniste nu stă în număr, ci in 
faptul că, reprezentind interesele țărănimii. ale acelora care 
produc bogăţia națională și “care formează aproape toată naţia, 
tendințile ei coincid cu nevoile ncamului, —şi in faptul că tendin- 
tele ei nu sint contrariate, ba chiar sint ujutate, de „liberalii” din 
partidul liberal, 

Si cu aceasta să revenim la poziția democralismului-țără- 
nist din partidul liberal faţă cu „liberalismul“ liberal. 

Incurajarea industriei mari nu este  „democratism-țăranist”, 
D. Stere a arâtat pe lare acest lucru —Relormele in favoarea 
țăranilor, care sint „democratism-țărănist*, sint, cum am spus, şi 
„liberalism“, 

Şi pentruce ? Pentrucă, mai intãiu, „liberalii“ au ințeles 
că interesele oricării clase, deci ṣi ale capitalismului, nu pot 
prospera intr'o țară săracă şi slabá; pentrucă, în al doilea rind, 
interesele burgbezimii mari, în deosebire de ale proprietății mari, 


nu se lovesc de ale țărânimii,—ha dimpotrivă. Marii industriaşi, » 


marii financiari mau penteuce să fie impotriva țărănimii, Dacă 
ar avea mari proprietăţi, atunci, vorba lui Thorold Rogers, ar tre- 
bui să fie impotriva ţărănimii, 

Dacă n'ar fi această trăsâtură de unire Intre „demaocratis- 
mul-țărânisi* şi „liberalism*, atunci democrații-țărânişti mar a- 
vea ce căuta în partidul liberal. Atunci ar trebui să facă un 
partid aparte, un partid țărănesc. Dar țărănimea find incă prea 
nepregătiță ca să formeze un partid, un partid țărănist find, deci, 
imposibil, interesele țărănimii ar râminea fără apărare, 

Partidul! noționalist- domocral.— Pentru oricine a urmârit a- 
cest partid, pentru oricine cunoaște ideile adevăratului lui șel, d. 


A pf? slide) Pi tai cil up aid (be za Lai Caii, 32 
+, 8. J 9 


PARTIDELE NOASTRE POLITICE 6T 


A. C. Cuza, (căci d. Cuza l-a convertit pe d, Iòrġa la... iorga- 
lism), pentru oricine gfe să cetească „Neamul Românesc“ şi să 
asculte discursurile şefilor,—este clar ca acest partid este repre- 
zentantul micii burghezii, mai innainte de toate, şi, in măsură 
foarte mică, reprezentantul, mai mult sentimental, al țărănimii. 
Anlisemilismul, la care se reduce in definitiv programul viu al 
acestui partid, este dovada cea mai puternică cum că partidul a- 
cesta este, mai înnainte de toate, reprezentantul micii burghezii 
care, pe lingă piedicile ce găsește în legislaţie şi în fenomenele 
mari economice, dușmane ei, se lovește, mai ales, de uriaşa pie- 
dică; Evreii. Cetiţi „Neamul Românesc“ și vedeţi ce proporţie 
colosală dă această revistă primejdiei evreeşti, şi ce proporție in- 
fimă dă primejdiei reacționare! Ba incă, revista aceasta este 
în termeni foarte politicoşi, chiar amicali, cu reprezentanții ma- 
rii proprietăţi, pentru care are simpatie. 

Şi este evident că acei care ar reprezenta mai ales intere- 
sele țărănimii, nu ar da atila accent anlisemilismului şi nu ar 
face atitea politețe marii proprietăți. Căci țăranul (afară de ca- 
zul cind moşiile sint arendate Evreilar,—şi arondate de marii 
țroprietari), dacă se loveşte și de Evreu, se loveşte însă mai 
mult de marele proprielar și nu poate, deci, uri menai pe E- 
vreu, şi încă cu o ură atit de spasmntieă, 

Dintre cei dai șefi, d. Cuza, care l-a convertit pe d. Torga 
la antisemitism, este „mai cu samă, reprezentantul micii burghezii, 
D-sa a scris şi a lucra!, cum arată şi d-aa singur Intr'un recent 
istoric pe care-l face activității sale proprii, mai ales în favoarea 
micii burghezii. D-sa a fost intoldeauna Impotriva vatului universal, 
pe care acuma l-a subscris, făcind probabil concesii d-lui Iorga, 
căci în acele intruniri politice dela Universitate, pe care le nu- 
mește excursuri, combâlea votul universal chiar anul trecut!?, 
D-sa, in aceleași excursuri, In vremea legilerârii din urma rās 
coalelor, Işi manifesta multă grijă pentru proprietalea mare, te- 
mindu-se să nu fie cumva jignilă de legiuirile cele nouă. Şi 
aceasta, în vremea cind d. Jorga era gata să aplaude cxpropia- 
rea marii proprietăţi i... D-sa, tot în acele excursuri, spunea că 
d, Aurel Popovici e cel mai mare ginditor politic romin, pe cind, 
pentru d, Iorga, ştiţi cine și ce e d. Aurel Popovici. 

„dar d, lorga e mai țărănist decit d. Cuza, cu toate că ţară- 
nismul său e de dată recentă... In volumele sale de câlătorie 
nici nu există țărani. 

Deşi miâdiță desprinsă din trunchiul junimist, pentru care 
a păstrat incă multă simpatie, d. Iorga, totuşi, a priceput că, dacă 
ce! „un milion de orăşeni“ sint străini, apoi dreptul de a vorbi 
trebue să-l aiba cele cinci milioane de țărani.—Și observați: d. 
lorga è mai străinolob decit d, Cuza, câci oraşele îustrăinala in- 


LE Ni sn spone eå într'un sexeura* maj recent d, Coza ar G spus: 
sen și eu pentru votu) universul, ea să nu aa spună ră siut un infam 
reactropar*, 


es VIAŢA ROMINEASCA 


năbușă viața națională.—D. Cuza nu e aşa de strâinotob, dar e 
mai antisemit decit d. Iorga, căci Evreii ruinează mica burghe- 
zime. Deaceia d. Cuza poate avea aghiotant pe un om alcă- 
rui nume e departe de a fi lon ori Gheorghe. De aceia d. lorga, 
in deosebire de d. Cuza, tot admite că poate fi un „Jidan“ om 
cum se cade (atunci cind e un om în afară de linie) şi cind, 
deci, ti poate zice „Evreu“, cuvint pe care d. Cuza nu-l intre- 
buințează. É 

Şi trebue să adäogim Incă, că antisemitismul d-lui A. C. 
Cuza, dintr'o fraducere a solicitudinii pentru mica burghezie na- 
țională, a ajuns o doctrină de rasă. D. Cuza nu mai face anti- 
semitism pentru mica burghezie, ci antisemitism pentru antise- 
mitism. 

Intre interesele naţionale și Intre antisemitism, d-sa preferă 
antisemitismul. Acum doi ani, venind in laşi energicul luptător 
naționalist-romin din Basarabia, d. A. Nour, d. Cuza ba insultat, 
pentrucă d. Nour nu voia să facă prietenie cu vestitul Cruşevan, 
care, deși făcea pe „adevăratul Rus“, denunţind mişcarea romi. 
nească din Basarabia şi susținind că Rominii trebue să se facă 
Ruşi,— totuşi, pentru d. Cuza, avea marele merit, mai mare de- 
cit al naționaliștilor Romini Basarabeni, — meritul de a fi un anti- 
semit leroce și conducător de huligani. Cu alte cuvinte, insulte 
pentru naționalistul Romin d. A. Nour,—entuziasm pentru arti- 
semitul Cruşevan, vindut Ruşilor, trădător de neam şi denunță- 
tor al mișcării de redeșteptare naţională, 

Acest partid, care nu vrea să aibă „cluburi“, „registre“, 
„comitete“ şi „preşedinţi“,—care, în realitate, nu vrea să se 
organizeze ca orice alt partid de guvernămint, s'ar putea zice că 
este un partid plebiscilar.— Şefii lui voesce să fie „ndicaţi pe 
scut“ de cătră „popor“, şi apoi să desființeze partidele şi să gu- 
verneze neamul rominesc in calitate de eroi,—in intelesul ce dă 
Carlyle acestui cuvini,—adică nu ca o emenaţie a unui partid, 
şi, deci, a unei clase, sau a unor anumite categorii de interese, 
ci ca nişte oameni mai presus de clase, care să domnească spre 
binele ţării intregi, puşi în fruntea ei prin aclamație, 

Partidul  conservalor-democrat.— Acest partid a crescut 
foarte răpede, Nu se poate contesta că e un partid numeros. 
In el se inscriu în fiecare zi membri din alte partide, din tot fe- 
lul de categorii sociale, dela postulanți de slujbe a 80 lei lunar 
până la generali pensionari. Şi cind d, Take lonescu a spus câ 
d-sa nu ințelege partide bazate pe interese de clase, a spus mai 
mult decit o jumatate de adevăr. 

Partidul conservator-democrat care reprezintă, cum vom ve- 
dea imediat, toate calegoriile cuprinse intre marea proprietate şi 
marea burghezime, pe deoparte, şi mica burghezime şi țărănime, 
pe de alta, şi-a ales un nume, care eo definiţie, ori cit ar ride 
unii de această combinaţie, numai In aparența nelogica. 

Acest partid este un partid oportunist el este o coaliţie de 
interese ale mai multor feluri de categorii de dameni. El este a- 


PARTIDELE NOASTRE POLITICE 69 


cum ceia ce se numeşte o colectivitate (şi nu vreau să dau un 
înţeles peiorativ cuvintului). Partidul conservator-democrat a rð- 
pit ciţiva boeri dela conservatorii puri, dar ei nu contează. Ei 
au același rol cași „conservatorii-puri* dela liberali :— balast, e- 
lemen! „moderator* pentru program —Acest partid insă a răpit 
o parte oarecare din partidul liberal : un contingent insemnat din 
orășenime, a cărei muncă e răsplătită, exact sau neexact, din 
budget, ori care are vre-o legătură oarecare cu budgetul, E vorba 
de acea lume din oraşe, care, fie că, cu adevărat, dă o muncă 
pozitivă statului, fie că-i dă numai o aparență de muncă—a- 
ceasta nu importă aici—trăeşte din produsul muncii acelora care 
lucrează pămintul. Şi toți aceştia--ceia ce, dealmintrelea, este 
foarte natural şi nu e nici neonorabil --toţi aceştia voesce o cit 
mai mare parte din budget. Această mare şi importantă cate- 
gorie de oameni formează, mai ales, partidul conservator-demo- 
crat. Să fiu bine inteles: Nu e vorba, mai repet, numai de acei 
care lrăesc din budget—şi ce orăşean nu trăeşie mai mult sau 
mai puţin din budget, mai aproape ori mai departe de el ?—ci 
şi de aceia care au oarecare raporturi cu el: un arendaș are un 
fiu titrat, un preot are o fată titrată, ete. lată alingerea cu bud- 
getui ! Și, cum sint foarte mulţi acei care au legături directe ori, în 
deosebile grade, indirecte cu budgetul, partidul acesta este 
loarte numeros şi puternic, El mare curente antagonice, ca cel 
liberal, se prezintă „strins unit în jurul şefului“, căci idealul lui 
e unul singur, acela arătat mai sus. 

E vorba, deci, de o categorie socială nu așa de pozitivă, 
dar instirşit o categorie şi ea, avem de aface cu o comunitate 
de interese, aproape ca oricare alta, aşa incit acest partid nu 
poate fi socotit ca ceva efemer, fără temelie economică. E re- 
prezentantul unor interese generale de clasă,—o clasă mai greu 
de definit, atita tot. 

Cind s'a ales la Bucureşti, la colegiul al Il-lea de depu- 
taţi, d, Fleva şi ceilalţi conservatori- democrați, unia au explicat 
triumful lor prin lipsa de „Organizaţie electorală“ a partidului 
liberal. Dar asemenea lucruri nu se explică—sau nu se explică 
mumai—prin asemenea cauze. Ziarele liberale au explicat lucrul 
prin „rătăcirea* opiniei publice. Opinia publică nu se rătăceşte 
așa de ușor... Noi credem că „opinia publică“ a colegiului al Il-lea 
din București n'afost „rătăcită“, ci foarte clar-văzătoare. — Lache și 
Mache ai lui Caragiale, — majoritatea alegătorilor colegiului al 
Il-lea,—nu pot să aibă nici-un entuziazm pentru partidul libe- 
ral, care a venit acum vre-o 10 ani cu celebra „curbă a lui Ha- 
ret“, cu „ecunomiile*, cu „Suprimările“—şi trebue să aibă toată 
simpatia pentru partidul conservator-democrat, pentru partidul for, 
al orăşenimii, pentru partidul care vrea ca cota din budget,—din 
averea naţională,—desunată lui Mache și Lache, să fie cit mai 
mare !... Partidul liberal, la acele alegeri, se lăuda inaintea func- 
ționărimii din Bucureşti şi innaintea acelor alegători care, aproape 
toți, au vre-un punct de atingere cu budgetul, —se lăuda cu „eco- 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


nomiile* şi cu „legile agrare“ !! Adică tocmai cu acele măsuri, 
menite să aibă ca rezultat micșurarea cotei din averea națională 
destinată orăşenimii ! Lache şi Mache vreau leafă, iar liberalii 
se lăudau cu „economiile“ și cu... legile apărătoare peniru tă- 
rănime!,.. Şi se mai läudau—in fața crișmarilor din colegiul al 
Il-lea—şi cu altă lege favorabilă țărănimii, cu legea crişmelor. 

Aceste elemente ale „colegiului al M-lea* au format odată 
putesea partidului liberal, —pe cind partidul liberal se confunda 
cu ra“. 
$ „Partidul liberal, care a creat formele nouă de stat in Ro- 
minia, a creat şi acesle clase orăşeneşti, care au fost multă 
vreme ale sale—excluziv ale sale, cit n'au fost prea numeroase, 
cind incăpeau toţi la budget; in mare majoritate ale sale, mai 
tirziu, cind clasele acestea crescind, o parte, nesatislăculă, sa 
dus la conservatori, formind mai cu samă gruparea d-lui Take 
Ionescu, căci d. Take Ionescu, oricit voia să facă pe Disraeli, 
tot “reprezenta aliceva in fostul parlid conservator: o parte 
din vechiul partid liberal; —iîn minoritate dela criză incoace, de 
cind partidul liberal a venit cu „suprimările*, cu „economiile“, 
cu acea faimoasă „curbă“, și acum cu „legile agrare*, 

Orăşenimea sa dat acum de partea d-lui Take lonescu, 
care-i reprezintă interesele ei, D, Take lonescu a făgăduit mări- 
rea budgetului— punctul esenţial din programul partidului —şi, 
in același timp, şi micşurarea impozitelor. E clarcă un budget 
se mărește prin urcarea unor impozite, cind, mai ales, alele 
sint micșurate. Şi e clar că mărirea budgetului însamnă mărirea 
lelurilor, micşurarea impozitelor însamnă micşurarea impozitelor 
care apasă pe orâşeni, iar ceia ce va permite aceste două lu- 
cruri va fi mărirea impozitelor care apasă pe țărănime... 

Și cu cit acest partid se adapteuză mai perfect, reprezintă 
tot mai bine interesele orăşenimii, care vine la dinsul, cu atlta 
are mai puțină nevoe de „boerii* ce-i arc—şi cu allt ziarele 
lui vorbesc tot mai puţin de „conservatori-democrați* și tot mai 
des de partidul „... — democrat“... 

Acest partid este acuzat că nare un program precis. D. 
Take lonescu n'a negat acest lucru. D-sa a spus că partidele 
nau nevoe, în opoziţie, de programe complecte; că partidele, 
venite la guvern, fac legi după nevoea momentului,  Lucruleste 
firesc.  Reprezentind clasa, de care am vorbit, e greu de preci- 
zat un program. Singura chestie importantă, budgetul, d. Take 
lonescu a alins-o. A vorbit de mărirea lefurilor, S'aspuscă e 
reclamă, Nu cred; e insuși centrul programului, 

Acest partid este acuzat de filosemitism. Nu cred că efi- 
losemit. Cred că nu e antisemit. Aceasta face impresie de fi- 
losemitism, 

Şi, dacă partidul conservator-democtrat nu e antisemit — vor- 
besc de partid, nu de toți membrii lui—pe lingă alte cauze, 
este mai cu samă aceia că nare pentruce să fie anlisemit : clasa 
pe care o reprezintă e alcătuită, cum am spus, din acei oameni, 


PARTIDELE NOASTRE POLITICE “i 


a căror muncă e răsplătită din budget. Aceştia nu au nici-un 
punct, în care să se lovească de Evrei. Din contra, Evreul fi- 
ind, pănă acuma, un mai bun comerciant, un om care ştie mai 
bine să importe ce e bun şi frumos din produsele civilizaţiei 
străine,—clasa de care vorbesc se împacă foarte bine cu el, 
poate chiar sar teme de perturbarea ce-ar urma dispariţiei lui, 
Caşi boerului cheltuitor de acum 60 de ani, Evreul e necesar 
omului care nu e concurat nicăeri de Evrei şi căruia Evreul ti 
pune la indămină minunăţiile industriei străine. 

Mai avem incă un partid, cel social-democrat. După detini- 
ție, acest panid trebue să se compună din proletari, lucrători in- 
dustriali. Aşa se şi alcâtuește partidul social-democrat romin. 
Dar proletarii find puţini, şi citi sint fiind concentrați numai în 
citeva puncte, Bucureşti, Galaţi, Brăila şi alte clteva— acest par- 
tid este slab. Ca organizații sindicaliste (in genul „trades- 
unions*, nu în felul sindicalismului francez actual) pentru lupta prac- 
tică cu patronii, partidul răspunde unei necesităţi. In lupta poli- 
tică insă, lucrătorii industriali trebue să se alieze cu aceia care 
reprezintă un pas, cit de mic, spre democratizarea țării, de care 
au allta nevoe lucrătorii industriali pentru apărarea intereselor lor. 

Partidul acesta este internaționalist : tăria lucrătorilor in- 
dustriali stiind in solidaritatea lor, ba chiar in solidaritatea inter- 
națională, nu poate fi nici-o dușmănie intre lucrătorii de diferite 
neamuri, —iar pe de altă parte, ținind samă numai de interesul 
economic, e natural ca neamul celor care-i exploatează să le fie 
indiferent 

Acest inlernaționalism, probabil, îi face pe socialiştii nos- 
tri să aibă pentru partidul conservator-democrat mai puțină anti- 
patie decit pentru alte partide, mai ales cel liberal.—In Rominia, 
naționalismul iea, forțamente, o culoare antisemită, — şi partidul con- 
servator-democrat, care nu e antisemit, e mai puţin... anti-inter- 
naționalist! Mai puneţi apoi atitudinea conservatorilor-democraţi 
iață cu capitalurile străine, adică față cu industrialismul, dorit 
de socialişti. 

» 

Bine-ințeles că, în tot ce am vorbit mai sus, m'am gindit 
la categorii, nu la indivizi. Căci sint indivizi dintro categorie, 
care fac parte din partide care reprezintă alte categorii sociale de- 
cit acelea din care fac ei parte. 

Aceasta se explică prin o mulțime de cauze, dela cele mai 
onorabile, cum ar fi o conştiinţă liberă şi luminată, care vede unde 
stă interesul patriei, până la cauzele cele mai puţin onorabile, 
ca resentimentele, care-i fac pe unia să părăşească partidul lor, 
ori nevoia de a fi mâguliți în vanitatea lor, care îi face să 
meargă acolo unde găsesc această măgulire, etc, 

Mai ales „intelectualii“, au un rol cu totul ciudat : sint in 
toate partidele, chiar şi in partidul marii proprietăţi. Primeşte 
profesorul „320 fr, 65 b.“, dar idealul pentru care „se sacrifică" 
este intangibilitatea marii proprietăţi !... 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


ŞI,— spectator al acestor lucruri,—mă întreb : Ce va urma 
de aici ? Căci trebue să urmeze ceva din această tulbure situa- 
ție, —trebue să urmeze altăceva. 

Nu sint deloc sigur că nu mă înșel, dar iată ce e posibil 
să urmeze. 

Partidul conservator pur, aşa cum este el azi, continuă si 
trăiască singur, sau raliat la cel conservator-democrat, căci re- 
prezintă interesele unei categorii sociale reale, dar influența sa în 
afacerile statului e moderată, 

Partidul liberal se emancipează de balast — „Conservatorii- 
democrați“ liberali părăsesc partidul, ori, mai degrabă, se cram- 
ponează de el: Orice partid are, trebue să aibă, su se poale să 
nu aibă „conservatorii* săi „democrați“, Ba Incă, întrun par- 
tid cu puţini „conservatori-democraţi“, acestora le merge mai bine 
— Şi chiar credem că in partidul liberal vor incepe să vină, sau 
să revină, o parte din conservatorii-democraţi, căci în partidul 
lor sint, poate, mulţi de aceia care iși dau samă că acolo sint 
prea mulţi—-şi dincoace au rămas locuri de exploatat. „Liberalii“ 
liberali merg mai departe paralel cu democraţii-țărănişti,  „Naţio- 
naliștii-democraţi* liberali devin „democrați ţărănişti“, —iar unii 
se fac naționalişti-democrați. „Democraţii—ţărănişti* îşi elucidează 
cit mai bine punctul lor de vedere, ca să nu rămină pentru ni- 
meni vre-o confuzie între ei și naţionaliștii-democrați ai d-lor 
lorga şi Cuza,—şi, impreună cu „liberalii“ din partidul liberal, de- 
mocratizează și mai mult programul! partidului, căci partidul liberal, 
care nu mai poale ciștiga orăşenimea, dacă rămine pe punctul său 
de vedere actual și care, din nefericire, nu poale avea sprijin in 
țărănimea încă inconștiență,— trebue să atragă la sine pe toți in- 
telectualii idealişti, şi aceṣtia—forța cea mai mare, pe care, ală- 
turea de industriași şi financiari, se poate întemeia acest partid, 
— nu pot fi atrași, decit dacă sint satisfăcuți printeun program 
larg democratic. 

Partidul conservator- democrat nu mai ciștigă boeri, ori pierde 
ceva şi din cei pe care fiare. Partidul acesta, sub forma-i ac- 
tuală sau alta, sub șefia actuală sau alta, adăogat cu conserva- 
torii puri sau altfel, ajunge puternic, un partid de guvernămint. 
El duce o strașnică luptă cu partidul liberal, căci acesta din 
urmă, pe cit îi permit „conservatorii“ säi „democrați“, apără bud- 
getul ţării, adunat din munca țărănimii, luptind cu clasa orăşe- 
nească, care vrea să jeao tol mai mare cotă din budget, 

Acest partid a foarte tare în opoziţie. Pe lingă cauza prin- 
cipală (orăşenimea pe care se bazează), mai este o cauză insem- 
nată: așa numita „lege a lui Lascar“. 

Această lege, în principiu, în teorie, în absiracio, e o lege 
bună şi moralizătoare, E 

Dacă fofi cetățenii, cărora li se aplică legile țării, ar avea 
drept egal de vol, legea aceasta ar fi ideala. 


PARTIDELE NOASTRE POLITICE 73 
din e iu aA a E D- 


Dar lucrurile stau cu totul altfel. 

Marea majoritate a țării, —acea care produce bogăţia tării, — 
n'are, în realilale, cuvint în statul țării. Din contra, orășenimea, 
care consumă o mare parte din producţia națională, —şi aci vor- 
bim numai de acea orăşenime (aproape toată) care consumă bo- 
găția sub formă de burget,—are o mare putere electorală, A- 
ceastă putere, In chip natural, şi-o va întrebuința în folosul ei, 
ca orice categorie socială din lume, în cazul de faţă spre a lua 
o cit mai mare cotă din budget, din munca clasei producătoare. 

Şi atunci, cind se garanteuză independenţa „alegătorului“, 
cind i se garantează libertatea de a se folosi de votul său, nesupărat 
de nimeni, în favoarea intereselor sale ;— atunci ise dă un 
ajutor în lupta sa de a lua o cit mai mare cotă din budget. 

Dacă țărănimea ar avea și ca, în adevăr, drept de vot, a- 
tunci, prin votul ei, ca sar opune orășenimii, şi, din această 
luptă, ar eşi un adevărat și sănătos echilibru social, 

Prin urmare, pănă ce nu se va introduce votul egal pentru 
toți, secretul votului este incă o armă dată orâșenimii pentru a 
exploata țărănimea, 

„„Incă o armă, pentrucă, dacă n'ar fi acest secret absolut 
garantat, guvernele, oricare ar fi ele, ar fi mai fari—şi un gu- 
vern, oricare ar fi el, e mai bun, la noi în țară, decit alegatorii 
sistemelor electorale restrinse, pentrucă guvernul, oricare ar fi 
el, fine samă şi de interesele generale, pe cind alegătorii nu- 
mai de interesele lor personale şi, cel mult, de clasă, 

Spuneam mai sus că partidul conservator-democrat e şi 
va fi foarte tare în opoziție și din cauza „legii lui Lascar“, 

In urma consideraţiilor de mai sus lucrul apare clar: Oră- 
şenimea—să specializăm : funcţionărimea, acuma liberă sa voteze 
cu cine vrea—va vota, desigur, cu partidul conservator-democrat, 
adică cu partidul care vrea să dea, din avutul țării, o cit mai 
mare cotă lefeziilor, Şi cind un guvern va veni cu legi de „¢- 
conomie*, de „reduceri“ şi „suprimări* şi cu legi ocrotitoare 
pentru țăran (adică pentru avutul lui), atunci luncționărimea nu 
va vota cu guvernul, 

Orice guvern, care va veni, in țara noastră, cu gindul să mai 
apere budgetul de năvala orăşenimii, va fi un guvern slab şi „nepo- 
pular* și nu va putea să facă ţării tot binele pe care l-ar dori 
şi l-ar voi, pe cit timp nu vom avea votul universal şi pe cit 
timp această lipsă a votului universal va fi agravată prin „le- 
gea lui Lascar“... Cum vedeţi, ajungem la paradoxul că, în con- 
diții imorale, o lege, morală în sine, poate deveni primejdioasă. 

Şi dacă partidul, care reprezintă orășenimea, ar putea s'o 
mulțumească foafă la guvern, primejdia ar fi extraordinară, — 
căci atunci opoziţia ar fi de o slăbiciune așa de mare, incit acel 
partid, fără control şi fără frică, ar domni la infinit. Cu alte cu- 
vinte, cu actualul sistem de vot, am avea perpetuu în fruntea fä- 
rii orășenimea organizată in vederea exploatării sistematice a 
budgetului, adică a muncii țărănimii, (Această considerație ne 


74 VIATA ROMINEASCA 


face să nu credem în declarațiile revizioniste ale conservatorilor- 
democrați.) 

Din fericire insă, lucrurile nu se pot petrece astiel, căci 
acei care au ca țintă budgetul sint prea mulți, nu pot incăpea 
toți In slujbe, sinecure, misiuni, fonduri secrete, elc., gi astfel, 
fatalmente, partidul orășenimii, venit la guvem, va avea ane- 
mulțumiții* săi, care vor „trece în opoziţie*, mărind numărul de 
nu al celorlalte partide, şi stabilind, pănă la au punci, echi- 
libru 

Aşa dar, cu actualul sistem electoral, scăparea nu poate 
sta decit in „nemulțumiţi*,.. şi trebue să strigăm din convingere 
şi din răspuleri: 

— Trăiască nemulțumiți ! 

Partidul naționalist-democral, dacă e bine condus, cişligă o 
mare parte din mica burghezime şi anume din Moldova, unde 
sint Evrei; căci mica burghezime din Muntenia, deşi antisemită 
de frica invaziei evreeşti, incă nu e primejduită de fapt, actual, 
de Evrei, Dar, înstirșii, poate ciştiga şi din aceasta o parte, care 
să mărească contingentul micii burghezii moldovenesti, cilă a 
mai rămas nedesființată de Evrei. Partidul acesta mai ciștigă o 
parte din micii funcţionari, o mare parte din tinerime (care, 
apoi, In marea ei majoritate devine „conservatoare-democratăe 
intr'un partid oarecare), o mare parte dintre intelectualii satelor. 
Pe unii îi ciştiză, pentrucă le reprezintă interesele in mod sin- 
plist, deci foarte uşor de priceput (de pilda: „Jidanul !*); pe al- 
ţii şi prin acest simplism, atit de comod pentru mintea ome- 
nească, dar și prin lraza tunătoare Impotriva „partidelor“, frază 
justă adesea,—şi justă uneori chiar cind e... injustă (ca, de pilda, 
atacarea unor rele de care partidele nu-s vinovate, să zicem si- 
tuația față cu Austria.) 

Dar acest partid, care reprezintă o puternică atmosteră a 
spiritelor simple, ferite de acea complicație chinuitoare a omului 
ginditor, nu ajunge la apogeul puterii sale, din pricina lipsei de 
conducători la innâlțimea situaţiei. D, Cuza este un om foarte 
inteligent, foarte logic, logic până la., talmudism, ceia ce este 
defectul inteligenţii sale; dar nu este un om de concepții, ma- 
şina sa logică funcționează de abiceiu cu puţin material, maăci- 
nat prealabil de zece ori; mintea sa nu este izvoritoare de con- 
cepții şi de considerații relative la schimbătoarea realitate ; şi a- 
poi este și un om lipsit de acel magnetism, care atrage, care 
încălzeşte, care aprinde flacăra idealismului L.. D, Cuza poate a- 
prinde in sullete ura sterilă, niciodată entuziasmul creator |... 

D. lorga, dimpotrivă, cred câ n'a făcut un silogism în viața 
sa. D-sa are o strălucită inteligență feminină, are o sensibilitate 
ascuțită pănă la hiperestezie, are o imaginație bogata şi vie, 
care-i dă un bogat veşmint pentru impresiile sale, pe care, de 
foarie multe ori, le exprimă intrun stil strălucit, — deşi uneori, a- 
celeaşi calități il duc la galiinatias.— D-sa e un om care entuzias- 
mează, dar entuziasmul ce produce e alcătuit mai mult din ură. 


PARTIDELE NOASTRE POLITICE 15- 


M'am gindit adesea: Dacă aceşti doi şefi sar contopi in- 
tr'un singur personaj! Deodată mi-a apărut innainte un perso- 
naj admirabil; logica unuia, impresionabilitatea şi imaginația al- 
tuia !... Dar m'am räsgingit. Unde e subsfanțu, concepția realistă 
asupra vieţii, izvorul de consideraţii, spiritul de sacrificiu, munca 
sistematică şi disciplinată in politică, cunoaşterea oamenilor 
şi... simțul ridicolului ? i 

Căci, dacă lipsa de simț al ridicolului H face pe acești doi 
luptători să ciștige simpatia mulţimii, le interzice, in schimb, a- 
deziunea spiritelor mature şi ponderate: Acest partid nu poate 
recruta, dintre oamenii de valoare și de studiu, oameni mai in 
vristă de 25 ani, ceia ce il face să nu poată avea cadre, un stat 
major, färä de care nu se poale concepe existenţa unui partid... 

Şi mă gindesc acuma: Dacă d-nii Panu şi Bădărău, cu i- 
dei exotice, cum s'ar zice, fără aproape nici-o legătură cu inte- 
resele reale, au putut crea acel admirabil partid din laşi, de odini- 
oară, ce-ar fi putut face ei, dacă sar fi pus în capul unei miş- 
cări cu rădăcini în mase, ca mișcarea d-lor lorga-Cuza?-—D. 
Panu cu logica, cu știința, cu talentul său incomparabil de a 
trata chestiile, polemizind amar ! Cu acel prestigiu al unei no- 
bile inteligenţe, care supune şi pe cei mai exigenţi, care-și poate 
aleătui, deci, un stat major și cadre!—Şi d. Bădărău, cu pute- 
rea sa de muncă, cu admirabila sa tenacitate, cu acea cunoa- 
ştere de oameni, cu solicitudinea sa pentru ai săi, cu acea fi- 
neţă de răzeş in lucrurile practice | : 

Dar, In sfârșit, partidul naționalist-democrat, care s'ar mai 
putea numi și creştin-social, ar f un partid, sau un curent, cu 
muit viitor, dacă ar avea șefi. --Dacă ar fi un partid primejdios 

liberalismului democrat, apoi ar fi partidul acesta, şi nu cel de- 
mocrat-conservator, care are o altă steră de activitate, un alt 
cimp de arat, sămânat şi cules. — Oricum, prin adevărul şi drep- 
tatea sa-—relative —atrage o mare parte din elementele bune, 
și, cum nu e un adevărat partid, paralizează în zadar acele 
elemente, 

Și mi se pare că democraţia liberală cugetă cam altfel. 
Probabil că acela care se ingala sint eu. 

G. Ibrăileanu. 


Cronica științifică. 


Dirijabilele moderne. 


Aparatele cu care s-a incercat până acum a se rezolvi problema 
navigației aeriene se pot împărți în două mari grupe, după modul lor 
de susținere în aer: 1) Aparate mai uşoare decit aerul, cunoscute sub 
nutnele de dirijabile sau baloane cu cirmă, care se susțin în aer prin 
ajutorul unul rezervor plin cu un gaz mai uşor decit aerul, cela ce face 
ca greutatea specifică a întregului sistem să fie mai mică decit gren- 
tatea specifică a mediului ambiant, şi 2) aparate mai grele decit aerul, 
care, după cum am arătat Intr'un număr precedent, se susţin în aer prin 
mijloace mecanice, cheltuind energie, 

Un balon, care e în echilibru in aer, se păseşie exact în aceleaşi 
condiții ca acelea ale unei bucăţi de lemn, cufundată In apă, în echili- 
bru, la un nivel oarecare, Fiind inconjurat de toate părţile de finid, 
va urma în totul mişcările acestuia atita timp cit au va avea o mişcare 
proprie. Dacă va bate un vint de 29 km, pe oră, de exemplu, e! se 
va mişca în direcția vintului, cu acelaşi injeală. S-ar părea atunci că 
rezoivirea problemei navigaţiei aeriene cu ajutorul aparatelor mai uşoare 
decit aerul nu prezintă nici-o greutate, Deoarece la diferite Innăiţimi 
în atmosferă domnesc curenți de diferite direcții, va fi destui ca cu un 
balon sferic obişnuit, fără motor, să cercetăm dileritele straturi de aer, 
pănă vom găsi un vint care să ne mine in direcţia dorită, La început 
s-a crezul că acenstă soluţie ar îl aplicabită. Cind s-a trecut însă dela 
teorie la experiență s'a văzut insuficiența şi imposibilitatea aplicării ei 
Mai întăi, e faptul că aceste sondări la diferite Innălţimi costă mult lest 

şi gaz şi, deci, scurtează durata călătoriei ; apoi, cu toatecă la diferite 
innălțimi direcția curenților atmosterizi variază foarte tare, totuşi acești 
curenţi în toată variația lor nu corespund tututor direcțiilor razei vintu- 
rilor, aşa că numai din intimplare am putea întilni un curent care să ne 
mine în disecția dorită. Şi n'a fost nevoe de multă vreme şi de multe 
încercări, pentruca aeronauţii să se convingă că această soluție e de ne- 


CRONICA ȘTUNȚIFICA 17 


întrebuințat şi că vintul, în loc să fie un prietin, e cel mai mare duș- 
man al dirijabilelor. 

Pentruca un dirijabil să se poată mişca în toate direcțiile în aer, 
trebue să aibă o iuțeală mai mare decit a vintului care domnește în 
timpul călătoriei. Dacă dirijabilul are o iuțeală de 40 km., de exemplu, 
şi se găseşte intrun strat al atmosferei, în care domneşte un vint de 20 
km, pe oră, el va realiza contra vintului o iuțeată de 40—20—20 km, 
pe oră,—cuvintul 60 km. pe oră şi în direcțiile intermediare, o iuțeală 
cuprinsă între aceste două limite, 

Un dirijabi! va îl, deci, cu atit mal bun, cu cit va poseda o viteză 
proprie mai mare, viteză care-i va permite să iasă cit mai multe zile pe 
an. Din statisticele făcute, în timp de citiva ani, asupra vitezei vintu- 
rilor care domnesc în decursul unul an, s'a constatatcă un dirijabil în- 
cepe să fie intrebuințabil, îndată ce poate lupta cu un vint normal de 
8 m. pe sec.=28. 8 km, pe oră, şi poate eşi 80 zile dintr'o sută, îndată 
ce viteza lui e de 50 km, pe oră. În o formulă concisă, deşi nu toc- 
mai complectă, am putea spune, deci, că: rezoluirea problemei naviga- 
fisi aeriene prin ajutorul aparatelor mai uşoare decit aerul nu e dectt 
o chestie de iuțeală, şi, deoarece, pentru realizarea acestei luţeli, e ne- 
cesar în primul rind un motor puternic şi uşor, ea nu e, în ultimă ana- 
liză, decit o chestie de motor, caşi la aparatele de sburat mai grele 
decit aerul. 

In construcția dirijabilelor nu va trebui să pierdem din ve- 
dere că ele trebue să realizeze o vileză cît mai mare şi că, deci, toate 
părţile lor trebuesc construite în acest scop. Va fi, astfel, părăsită forma 
sferică a balonului, cu toatecă ea prezintă avantaje atit de mari '), fiind- 
că opune o rezistenţă prea mare la mişcarea în aer. Se va recurge la 
baloanele alungite. S-ar părea că un balon va opune cu- atit mai pu- 
țină rezistenţă, cu cît va fi mal alungit, deci cu cit va fi mai subțire şi 
cu cit virful lui va fi mai ascuţit, indiferent de lungimea lui şi de forma 
pupel (partea dindărăl a balonului). 

Deaceia, la început, s-a căutat să se construiască baloane cit mai 
alungite, aşa de alungite Incit adesea se fringeau sub greâtatea nacelei, 
cum s'a intimplat cu al doilea balon al lui Giffard, premergătorul aero- 
nauților moderni. In realitate însă, după cum s'a văzut mai tirziu, for- 
ma pupei şi lungimea balonului joacă un mare rol în rezistenţa aerului. 
Rezistenţa pe care o opune aerul mişcării unui balon se compune din 
două părţi: 1) rezistența opusă de particulele de aer de a fi date la o. 
parte, şi cate va fi cu atit mai mică, cu cit balonul va fi mai subțire 
şi virtul mal ascuţit, şi 2) frecarea corpului balonului de particulele 
de aer, frecare de care, la inceput, nu se jinuse seamă, şi care 


1, Aceasta formă are avantajul maximului de volum la minimub 
de ruprafață a invalitoarei şi maximului de rezisteal, dori minimului de 
grosime necesar al acoslei lavâlitori, 


78 VIAŢA ROMINEASCA 


e cu atit mai mare, cu cit balonul prezintă o suprafață mai mare, 
deci cu cit el e mai lung, In acelaşi timp, forma pupei joacă un 
ro] mai mare decit se credea ia inceput. Dacă balonul se termină 
cu un părete plan, sau chiar cu o emisieră, ca la dirijabilele Schwartz 
şi Bradski, aerul dat la o parte de vhiful balonului nu mai are 
timp, nefiind bine condus, să trecă la spatelele acestuia, aşa că la 
spatele balonului se va forma un vid, care va tinde să tragă balonul 
innapoi şinu va permite realizarea unei viteze mari. Pănă acum nu s- 
vem o teorie matematică bine stabilită, care să ne dea forma cea mai 
bună a corpului baloanelor, după cum nu avem o teorie care să ne 
dea forna corpului vapoarelor. Pe cind însă, în navigația pe apă, po- 
sedăm o mulțime de materia! experimental, care ne dă destule date pen- 
tru a ne putea lipsi de formule matematice bine stabilite, în navigația 
aeriană nu posedăm decit experiențele lui Renard, părinleie aerostaticei 
moderne, experiențe care insă nu-s nici suliciente, nici mai presus de 
orice critică. Renard, lăsînd să cadă dela o înnălțime oarecare în apă 
corpuri de rotaţie, de diferite forme, tăiate toate din acelaşi lemn, şi ob- 
servind nivelul până la care ele se alundau, a ajuns În rezultatul că 
cea mai mică rezistență o opun corpurile mai groase la viri decit ja 
coadă şi de şase ori mai lungi decit groase, S-a ajuns, astfel, la o formă 
care se apropie de acea a vapoarelor de mare viteză şi de a peştilor. 
Deşi se poate oblecia experienților Iul Renard faptul că ele au fost få- 
cute în apă şi nu în aer, unde condițiile de frecare şi penetrație sint 
deosebite, ele sint şi rămin însă singurul materini experimental, pe care-l 
posedim şi de cata trebue să ne folosim, cu atit mai mult, că rezulta- 
tele la care a ajuns Renard s-au dovedit ca accepiabile În practică. 

Nu trebue să luăm alungirea de 1:6 ca o datë matematic precisă, 
va trebui însă să ținem alungirea corpului ba'onului în apropierea aces- 
tei citre. Balonul La France a lui Renard şi Krebs, experimentat la 
1984, primul cata a dat rezultate satisfăcătoare şi care a parcurs, minat 
fiind de un motor electric, cercuri închise, cu o viteză de aproipe G m, 
pe sec.=21,,6 kim. pe oră, avea o alungime de BG.. Aecrosteteie mo- 
derne franceze, câre an dat, în timpul din urmă, atit da buna rezultate, 
atit cele de tipul Patrie, cit şi cele de tipul Viile de Paris, au o a 
iungire, care variază dela 1:57 până la 158. 

Balonul german von Parseval, care a reatizat—e drept, pentru 
puţin timp—cea mai mare viteză făcută până acum de un dirijabit : 
15.5 m. pe sec.=56 km. pe oră, avea o alungire de 1.5.8. In acelaşi 
timp, balonul militar german von der Gross ma puiut rezista, la 16 
Sept. 1908, ia Berlin, unui vint contra căruia Parseval inaninta cu s- 
ptoape 25 km. pe oră, deşi viteze celui dintăi ar fi trebuit să fie supe- 
rioară, după cum vom vedea mal jos, vitezei lui v. Parseval. şi aceas- 
ta fiindcă balonul militar german era prea gros, avind o alungite numai 
de: 1:33. In sfirşit.—peniru a proba că nici o alungire prea inare a 


á 


wr =p F 
CRONICA ȘTIINŢIFICA 79 


balonului nu e bună, nu numai fiindcă în acest caz balon! e: poate 
uşor fringe, cum s'a intimplat lul Giifard şi, în repetate rinduri, şi Iui 
Santos-Dumont, dar şi fiindcă această formă nu permite realizarea de 
viteze mari,—vom cita cazul balonului Zeppelin, care, după părerea mullor 
speclalişii, ar trebui să aibă o viteză mult mal mare decit acea reali- 
zată, dată iind forţa motoarelor de care dispune, faţă de secțiunea balo- 
nului. Dealifel, se pare că şi constructorii baloanelor Zeppelin au in- 
ceput să se convingă de acest lucru, şi ati început să îngronşe balonul, 
trecînd la ultimul tip lao alungire de 1:10, față de 1:11 din precedentele, 
Nu e destul însă să dim o formă potrivită corpului balonului, ci 
trebue să luăm măsuri ca această formă să se păstreze în tot timpul că- 
țătoriei, Un balon, în timpul plutirel lulîn aer, plerde paz din diferite 
cauze (porozilulea invălitoarel, variaţie de presiune, şi temperatură, etc.), 
aşa că ajunge un timp, cind presiunea internă a gazului nu mai e sufi- 
cientă să întindă învâlitoarea balonului, şi, astlel, ian naştere o mulţime 
de buzunare, care opun o mare rezistență la mişcare. Trebue, deci, să 
căutăm mijloace care să facă ca învăliloarea să rămle Intinsă. Pentru 
aceasta, sau facem invălitoarea rigidă, ca la baloanele Schwarz şi Zep- 
pelin, sau punem în corpul balonului on bafonaş compensator, Acesta 
e un balonaş, care, la dirljabiieie moderne, poate lua un volum maxim 
de o cincime din volumul întregului balon, şi care, la începutul! călătoe 
tici, e complect derumilat, Pe măsură ce se pierde paz, se insultă aer 
in balonaş, aşa că presiunea Internă rămine constantă, iar invălitoarea rä- 
mine întinsă, Un alt mijloc a fost experimentat la balonul militar ita- 
lian; /taiia. La acest balon, învălitoarea e elastică şi se stringe pe 
măsură ce se pierde gar, Intocmai ca un balon de cauciuc, forma şi 
presiunea internă rămănind constante, Rezultatele au fost însă slabe. 
Pentru a putea avea o iuțeală proprie, balonul are o nevoe de 
lutță motrice, are nevoe de un motor Acesta trebue să fie puternic şi 
uşor. E de observat că progreselor industriei automobilelor ise datos 
resc, în mare parte, rezultatele salislăcătoare date de dirijabllele moder- 
ne, căci, cit priveşte celalalte părţi aie dirijabilelor : forma balonului, he- 
licea, planurile stabilizătoare, nu s'a realizat mari progrese dela La 
France tacoace, Indată ce Industria a pus la dispoziţie motoare puternice 
şi uşoare, chestia dirijabilelor a fost caşi rezolvită. Moloarete intrebu- 
ințate—aproape la toate dirijabilele moderne—sint motoare obişnuite de 
automobile, cu cite 4 cilindre, inperechiale cite două la un loc. E de 
observat că la dirijabile nu se întrebuințează motoarele extra-uşoare, a- 
plicate la aparatele de sburat mai grele decit aerul, deoarece aceste 
motoare sint prea delicate, se deranjează prea uşor şi nu permit o na- 
vigaţie mai lungă de 3—3 oare, fiindcă se încălzeze peste măsură, Mo: 
toarele întrebuințate, deși dau rezultate, până la ua oarecare punct, satis- 
făcătoare, sint departe de a îi perfecte, Ele sint construite pentru au- 
tomobile, la care forța maximă nu se cere dela motor in tot timpul mer- 


80 VIAȚA ROMINEASCA 


sului, pe cînd la dirijabil motorul trebue să dee incontinuu forja maxi- 
mă.  Deaceea, motoarele de automobile, întrebuințate aproape fără mo- 
dificări ia dirijabile, au neajunsul că se deranjează, sau se încălzesc ade- 
seaori. Apoi, ele nu pot fi regulate pentru diferite presiuni de aer am- 
biant, căci la automobile nu e nevoe de aceasta, presiunea variind prea 
puţin în timpul unei călătorii. La dirijabile însă, care se urcă la înnăl- 
timi de peste 1000 m., acest neajuns se face foarte simţit, cu atit mai 
mult, că, cu cît creşte înnălţimea şi, deci, scade presiunea, scade şi forța 
motorului, crescind însă, în schimb, puterea vintului. Aceste neajunsuri 
s-ar putea, desigur, înlătura, construindu-se motoare speciale pentru di- 
tijabile, ceia ce va avea loc atunci cind construcţia dirijabilelor va lua 
o extensiune mai mare, şi cind, deci, construcţa acestui soi de motoare 
va deveni rentabilă, 

Asupra propulzorilor nu ne vom întinde decit prea puţin, deoare- 
ce şi la ditijabile propulzorul excluziv întrebuințat e helicea aeriană, 
despre care am vorbit întrun număr precedent. La dirijabile, sistemul ce- 
lor 2 helice paralele şi egale, care se învirtesc in sens contrar, e foarte 
răspindii, deoarece dă un coeficient mecanic superior, şi tuperea unei 
helice în timpul călătoriei nu mai atrage o catastrofă, ca ia aeroplane, 
deoarece dirijabilele sint mult mai stabile. În timpul unei experienţe, a- 
cum cițiva ani, cu dirijabilul militar francez Patrie, se tupse o helice,— 
ceia ce n-a impiedicat ca balonul să se întoarcă cu propriele lui forțe, cu 
ajutorul unei singure helice, la hala de unde plecase, O chestie însă, 
care pănă acum nu e destul de bine studiată, e locul unde trebuesc a- 
şezate helicele. In principiu, helicele ar trebui aşezate în aşa mod, incit 
centrul lor de tracțiune să coincidă cu centrul de rezistență al întregului 
sistem. Centrul de rezistență însă la dirijabile nu e un punct fix. În 
timpul călătoriei, cînd viteza absolută a balonului nu variază decit în ti- 
mite prea apropiate, centrul de rezistență se confundă aproape cu centrul 
rezistenței opusă de ser mişcării balonului. El se găseşte, deoarece 
nacela şi accesoriile nu au, faţă de corpul balonului, decit o suprafață 
mică de lot, ceva mai jos de virlul balonului. Nu acelaşi lucru se în- 
timplă la plecare, sau de citeori se schimbă viteza, căci, de data aceasta, 
intervine şi inerția intregului sistem, care face ca centrul de rezistență 
să se scoboare într'un punct Intre nacelă şi balon. La mai toate dirija- 
bilele moderne helicele sint aşezate între nacelă şi balon. Aşezarea heli- 
celor în chiar axa balonului, deşi poate prezintă oarecare avantaje din 
punct de vedere teoretic, e legată însă de greutăţi constructive atit de 
mari, încii, mai ales după nenorocirea Intimplată acum cîţiva ani ingine- 
rului brazilian Severo, cu balonul Pax, ea a fost complect părăsită. 
Asupra propunerii lui Marcay, de a împărţi corpul balonului in air 
părți distincte, şi de a aşeza helicele în spaţiul coprins intre cele dou 
jumătăţi, nu se poate pronunţa cineva, deoarece această dispoziţie z 
helicelor n-a fost încă experimentală, E o întrebare însă, dacă din acea 


CRONICA ȘTIINŢIFICA GLI 


dispoziţie nu va decurge o micşorare a efectului util al helfċei. In sftrşit, 
realizarea ideei lui Grosclaude, de a aşeza motorul întrun compartiment, 
care să formeze în acelaşi timp viriul balonului, şi de a aşeza helicea 
în faţa acestula—idee, care pare a îl inspirată dela construcţia lui Esnault- 
Pelterie la aeroplanul său-—prezintă, desigur, pe lingă diiicultăți construc- 
tive poate imposibil de invins, şi neajunsul de a apropia prea tare mo- 
torul de balon, deci de a mări probabilitățile unel catastrofe. Pe de altă 
parte, acest lucru face imposibilă revizuirea şi reparatea motorului în tim- 
pul unei călătorii, La unele dirijabile ca /falia, v. Parseval, baloanele de 
tipul Ville de Paris, se găseşte numal o helice, aşezată În fața sau în 
dosul nacelei, Această aşezare, cea mai veche, căci a fost întrebuințată 
deja de Giffard, de Renard şi Krebs, prezintă avantaje constructive 
incontestabile, căci transmisiunea puterei dela motor la helice se poate 
realiza foarte uşor; are însă, desigur, un efect util de propulziune mai mic. 

Oricum ar fi aşezate helicele însă, deoarece centrul de rezistență 
nu se va găsi totdeauna pe axa helicelor, helicele căutind să tragă balo- 
nul înnainte, iar pe de altă parte, rezistența actului şi inerția balonului 
tinzind să-l ție pe loc, se va naşte un cuplu de forțe, numit cuplu de 
răsturnare, care va căuta să dee balonului o mişcare de legănare, o mig- 
care de tangaj, în direcția innaintării, asemănătoare legănării vapoarelor. 
Mai sint şi alte cauze, care produc sau măresc acest tangaj, asupra că- 
rora Însă nu ne vom opri, fiind de mal mică importanță. Cuplul de râs- 
turnare e cu alit mai mare, cu cit distanța dintre centrul de rezistență şi 
axa helicelor e mal mare, şi cu cit viteza absolută e mai mare, căci 
crescind viteza, va irebui, prin forţa lucrurilor, să crească odată cu rezis- 
tenja şi forța de tracțiune, Pentru viteze mici, rezistența opusă de cor- 
pul balonului va fi suficientă pentru a impiedeca această legănare, şi, de 
aceia, această mişcare de tangaj nu s-a făcut cunoscută decit In timpul 
din urmă, cind iuţeala dirijabilelor s-a mărit considerabil. Cu cit iuțeala 
creşte, cu atit această legănare se face mai simțită şi devine din ce in 
ce mai periculoasă, nu numai fiindcă impiedecă realizarea unei viteze 
mari, ci şi fiindcă, schimbind într'una poziţia nacelei faţa de corpul ba- 
lonului, ameninţă să rupă legăturile între aceste două părţi, Aşa s-a in- 
timplat, de exemplu, la catastrofa dirijabilului Bradsky. S-a propus şi ex- 
perimentat mai multe mijloace pentru a impledeca sau micşura această 
mişcare de legănare, între care vom cita, numal ca amintire, căci rezul- 
tatele au fost nule, greutatea mobilă în sensul axei balonului, experimen- 
tată de Santos-Dumont şi Zeppelin. Colonelul Renard, căruia I datorim 
rezolvirea multor chestii foarte importante de navigaţie aeriană, a ima- 
ginat încă dela 1884, la dirijabilul La France, un sistem de planuri 
stabilizătoare orizontale, aşezate la coada balonului, şi care împiedică 
orice mișcare de legănare, permiţind realizarea vitezelor celor mai mari. 
Afară de stabilizătoarele orizontale, mai avem la dirijabilele moderne: 
nişte planuri verticale, cae îniesnesc o călătorie în linie dreaptă. Stabi- 
lizătorelor orizontale şi verticale, aşezate totdeauna la coada balonului 


8 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


formează aşa numitul „empennage* sau „papilion“: al dirijabiluiui, şi 
joacă cam acelaşi rol caşi coada la aeroplane şi paseri, sau ca penele 
din coada sägeților, La unele dirijabile franceze, de tipul Ville de Pa- 
ris, stabilizătoarele sint formate de nişte balonaşe mici, alungite, pline 
cu hidrogen şi cusute în cruce la coada balonului. 

In sfirşit, pentruca dirijabilul să poală fi condus, el are nevoe de 
ciîrme. Cirmele sint de două feluri, intocmai ca la aeroplane: cirme de 
direcţie sau cirme verticale, şi cirme de înnălțime, Asupra cîrmelor verti- 
cale vom observa numsi că ele sint aşezate, la dirijabilele moderne, a- 
proape totdeauna la spate, între nacelă şi balon. Aşezarea cirmelor în 
faţă, după cum au dovedit experiențele lui Zeppelin şi Santos Dumont 
sau la spatele balonului, în prelungirea acestuia, după cum au dovedit 
experiențele lui Santos-Dumont, e greşită, 

Cirmele de innălțime constau în planuri orizontale, înclinate pe un 
unghiu oarecare, şi care, formind suprafeţe de aeroplan, tind, dată fiind 
viteza proprie a balonului, să-l ridice în sus sau să-l scoboare, după 
chipul lor diferit de inclinație. E de observat că aceste suprafețe, tinzind 
să ridice balonul, îl înclină cu virful în sus, așa că suprafața de desupt 
a corpului balonului formează şi ea suprafață de aeroplan, contribuind la 
ridicare. Intrebuințarea acestor cirme a insemnat, desigur, cel mal mare 
progres, făcut în ultimultimp în aviație, căci, datorită lor, se realizează e- 
chilibrul vertical al dirijabilelor, echilibru care pănă la ele nu se pulea 
căpăta deci! prin aruncare de lest sau deschiderea supapei de gaz, Can- 
lităţile de gaz şi de lest fiind Insă mărginite, orice pierdere insemna o 
scurtare a călătoriei, şi acest neajuns se făcea înnainte foarte simțit. 

Cirmele de adincime au însă nesjunsul că acţiunea lor se miegu- 
trează pe măsură ce scade viteza absolută a balonului, şi devine nulă o- 
dată cu încetarea acesteia. Din această cauză, diiijabilele sint adeseaori 
nevoite să se scoboare la pămint, de îndată ce se ivește un mic defect 
ja motor, defect, care s-ar putea poate repara în cursul călătoriei. Unui 
astiel de defect de motor i se datoreşte scoborirea silită a balonului Zep- 
pelin, anul trecut, la Echterdingen, scoborire efectuată în condiții nu se 
poate mai rele şi care a avut ca urmare distrugerea lotală a balonului. 
Ori cum ar îi, aceste cîrme prezintă avantaje foarte mari şi ele sint in- 
trebuințate la toate dirijabileie moderne ceva mai bine construite, Anul 
acesta, în timpul unei expxieaja la Sattrouviile, la 9 April, balonul 


Clement Bayard, dirijabii de tipul Ville-de-Paris, s-a utcat la o innèl-- 


(ime de 1.050 m. fără să arunce un pumn de lest, numai cu ajutorul 
forjei ascenzioaale, date de viteza lui proprie şi de supralețele de aero- 
plan, iare la acest balon, sint în număr de 4. La balonul Zeppelin, a- 
ceastă forţă ascenzionată poate atinge 1-800 kg., aproape 11°% din forţa 
ascenzională -a întregului balon. 

Dirijabilele, care s'au construit pănă acum, se pot împărți în 3 mari 


J, Termen primit în toate limbele ştiinţifice, 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 83 


clase, după construcţia corpului balonului şi după modul de legătură a 
acestuia cu nacela. Avem: 1) sistemul rigid, 2) sistemul semi-rigid şi 3) 
sistemul nerigid sau flexibil. 

1) Sistemul semirigid. Incepem cu el, ca fiind cel mai vechi şi 
care a dal pănă acum rezultatele cele mal bune. La acest sistem, balonul 
e flexibil şi e legat în mod rigid de macelă, aşa că aceste două părți 
nu se pol mişca una faţă de alta. Până acum s'au construit două tipuri 
de astfel de dirijabile : a) unele cu nacele scurte, ca baloanele de tip 
Patrie, von der Gross etc., şi b) altele cu nacele lungi, ca baloanele 
Ville de Paris, La France, Italia, America a lui Welimann, ete. 

- a) Baloanele tip Patrie. Primele care au dat rezultate salistăcă- 
toare, răminind pănă acum unele din cele mai bine studiate şi mai 
practice dirijabile. Construit de inginerul francez Jultiot, Ja început ca 
jacht de plăcere pentru regii zaharului din Franţa, frații Lebaudy, s-a 
arătat aşa de bun, după experienţe de ciţiva ani, încit a fost cumpărat 
de guvernul francez. Până acum, afară de primul balon Le Jeune, con- 
struit pentru frații Lebaudy şi care are dimensiuni mici, s'au construit 
de cătră guvernul francez două dirijabile de acest tip: Patrie şi, după 
pierderea acestuia, Republigue. Alte nouă dirijabile sint în construc- 
ție, şi acum-o lună s-a "predat guvernului rusesc un ditijabil de acest 
tip: Russie, 

Baloanele au o lungime dè 60 m, ia ua diametru maxim de 10.30 
m., alungire : 1:5.82, volum: 3159 m”, motor 70 cai putere. In timpul 
diferitelor călătorii, a realizat, timp dè mal malte ore, viteze superioare de 
40 km. pe oră. Balonul e mai gros la viri, şi sub cl e prinsă o punte ri- 
gidă, formată din tuburi de oțel şi învâlită în pinză, Punica aceasta fot- 
mzază partea rigidă a intregului sistem; de ea sint legate, rigid. de o 
parte balonul, de ceataliă parte nacela, Helicele de oțel sint în număr 
de 2 şi sint aşezate dao parta şi de alta a nacelei, ceva mai sus decit 
acsasta. După părerile specialiştilor, această aşezare a helicelor e partea 
slabă a acestui tip, căci helicale ar fi trebuit aşezate ceva şi mai sus, 
Pianuri stabilizătoare orizontale şi verticale se găsesc! la coada balonu- 
lui şi în dosul punţii, Cirma de direcţie e în dosul punţii, iar cizma de 
innâlţime e formată numai din două planuri, aşezate la mijloc, la dreapta 
şi la stinga punți rigide, latreg sistemul e cit se poate de stabil, pre- 
zentind forma unui triunghiu cu virful in jos, latura de sus find for- 
mată de balon, iar virful cu centrul da greutate de nacelă, 

Rezultatele date de acest tip de dirijabile sint strălucite. In repe- 
tate călătorii, s'au arătat ca cele mai robusie şi mai practice cin clte s'au 
construit pănă acum. Viteza lor maximă nu se cunoaşte, fie că n'a fost 
incă bine determinată, fie că e ținulă secret. După toate probabilitățile, 
nu e inferioară mait vitezai dirijibiiului vos Parseval, Un alt avantaj al 
acestor drijabie e că se pat uşor demonta, şi întreg dirijabilul, cu toate 
a xesoriile, poate înzăzea întrun vagon obişnuit de drum de fer. 


84 VIAȚA ROMINEASCA 


Aceste dirijabile au servit de modele balonului militar german +on 
der Gross, care e foarte asemănător cu Patrie. O superioritate a balo- 
nului german constă în poziția mai bună a helicelor, care sînt aşezate 
între nacelă şi balon, mai aproape de acesta din urmă. Din această a- 
şezare a helicelor ar trebui să decurgă o viteză superioară vitezei lui 
Patrie, dacă corpul balonului n'ar fi greşit construit. Balonul militar 
german are o alungire prea mică, e prea gros taţă de lungimea lui, şi, 
deacela, iuțeala lui de călătorie, care ar trebui să fie peste 40 km. pe oră, 
scade la 20 km. pe oră, 

b) Baloanele tip Viile de Paris. In această categorie intră şi di- 
rijabilui Ciement-Bayard şi un dirijabil predat guvernului rusesc. Ba- 
loanele au următoarele dimensiuni: diametru maxim : 10, 50 m , alungire: 
5. 7, lungime: 6042 m., volum: 3.000 m.', motor H.P., iuțeală: 35— 
38 km. pe oră. Balonul e mai gros la virf decit la coadă. Nacela efor- 
mată dintro bară lungă de 35 m., alcătuită din o rețea de tuburi de 
oțel la unele baloane, de lemn, la altele. După cum se vede, la acest 
tip corpul rigid şi nacela se confundă. Dirijabilele au o singură helice, 
cu un mic număr de înviriituri, construită din lemn de mahon şi tuburi 
de oţel, Cirmele de adincime constau din patru suprafețe de aeroplan, 
aşezate cite două, una peste alta, înnaintea şi înnapola nacelel, 

luţeala acestor dirijabile e ceva inferioară iuțelel dirijabilelor sis- 
tem Patrie. Cauza trebue căutată în faptul că aici avem o singură 
helice, în loc de două, ca la Patrie, din care cauză coeficientul meca- 
nic al propulzorilor e, de data aceasta, inferior,—apoi helicea e aşezată încă 
şi mai rău decit la Patrie, şi, însfirşii, cirmele de adincime, formate din 
mai multe planuri suprapuse şi aşezate prea jos, opun, desigur, o mai 
mare rezistență la mişcare. O inferioritate de construcție ar îi, desigur, 
şi nacela atit de lungă, căci pe lingă că din această cauză întreg siste- 
mul nu mai e aşa de stabil, pe lingă că toate organele şi accesoriile nu 
mai pot îl, de data aceasta, sub ochii pilotului, deoarece ele sint Impăr- 
tite în toată lungimea nacelei, apoj chiar manevrarea pe pămint, în timp 
furtunos, e foarte incomodă, din cauza lungimii prea mari şi a tragilită- 
tii nacelei. à 

Acest tip a servit ca model fa construcția balonului militar italian 
Italia şi a balonului, cu care Welmann vrea să Întreprindă călătoria 
la polul nord. Nu ne vom opri mai mult asupra acestor dirijabile, de- 
oarece rezultatele practice date de ele au fost mal mult decit slabe, 

Sistemul semirigid e, desigur, soluţia, dacă nu cea mai bună, cel 
puțin cea mai comodă, dată in chestia dirijabilelor. Dirijabilele de acest 
sistem s'au dovedi! în repetate rinduri ca cele fai rezistente şi mai 
practice. Din această cauză ele sint pentru moment cele mai răspindite, 

2) Sistemul rigid. E reprezentat până acum de un singur tip, 


dirijabilele Zeppelin, neţinind samă de dirijabilul Deutschland al lui 
Schwarz, care n'a dat nici-un rezultat. 


CRONICA ȘTIIXȚIFICA 85 


In acest sistem, balonul însuşi e rigid, format dinirun schelet de 
tuburi de aluminiu, în care se găsesc mai multe pungi cu hidrogen. 
Balonul are forma unei prisme regulate cu 16 laturi, terminate la ambele 
capete cu viriuri paraboloidale, Dimensiunele penultimului balon erau; 
136 m, lungime la 12.8 m. diametru, alungire: 1; 10.63. Scheletul e 
împărţit înnăuntru de 16 păreți in 17 compartimente, in care inlră 17 
pungi, care, umplute cu hidrogen, tiean în totul forma compartimentului. 
Pe dinafară scheletul e acoperit cu o Invelitoare de pinză de balon. 
De balonaş compensator nu e uevoe, deoarece păstrarea formei balo- 
nului e asigurată de rigiditatea scheletului. La spate sint 4 suprafeţe 
stabilizătoare, care, de dala aceasla, nu mai sint aşezate în ctuce, ca de 
obicei, ci formează între ele un unghiu de circa 30, Nacelele sint în 
număr de 2, aşezate una după aita şi legate de un coridor. Deoarece 
cie sint așezate foarte aproape de balon, este ca putință ca balonul să 
iee poziţii foarte inclinate, Cirmele de adincime sint formate din 16 
planuri, aşezate unul peste altul, în grupe de cite 4, la dreapta şi la stin- 
ga, În faja şi în spatele balonului. Helicele în număr de 4 sint aşezate 
foarte bine între nacelă şi balon şi sint minate de 2 motoare Daimler, 
de cite 100 H. P. 

Acest tip de dirijabil a fost foarte criticat şi, pe de altă parte, foarte 
Tăudat, în ambele cazuri de cele mai adescori cu pântinire şi patimă, 

Cel mai mare neajuns al baloanelor Zeppelin è, desigur, taptal că 
scheletul rigid al balonului, trebuind să fie construit foarte uşor, e foarte 
tragil, şi deaceia scoborirea nu se poate face in condiţii bune decit pe 
apă. In ultimul timp, s'a dovedit că aceste dirijabile se pot scobori şi 
pe uscat, insă numai pe timp bun, cu mari greutăţi şi numai cu ajuto- 
tul unor echipe numeroase şi bine exercitate, Aproape totdeauna aceste 
scoboriri pe pămint s'au terminat rău. In acelaşi timp, prin însuşi con- 
strucţia lor, dirijabilele Zeppelin sint mai adeseori forţate să se scoboare 
la pămint decit celelalte dirijabile. Aceasta din cauză că pierderile de 
gaz sint mai mari, căci e foarte greu de nut în bunăstare cele 17 ba- 
loane, cu 34 supape, E drept că anul acesta, la Rusalii, un Zeppelin a 
bătut recordul duratei de călătorie; nu trebue însă nitat faptul ca aceasta 
a tăcut-o un balon nou, la care toate piesele erau în perfectă stare, In 
o călătorie întreprinsă citeva săptămini mai tirziu de dirijabilul cumpă- 
sat de armata germană, Z, 1, dela Friedrichshain la Metz, pierderile de 
gaz au fost aşa de mari, înalt, ivindu-se şi un mic accident de motor, 
balonul a fost nevoit să să sa scoboare la Biberach, unde a trebuit, si- 
lit fiind de ploae şi vint, să rămie mai multe zile. Din fericire, balonul 
se scoborise intro văgăună, aparată din toate părţile de dealuri, altfel 
am fi avut să înregistrăm o nouă catastrofă, ca acea dela Echterdingen. 
Faptul apoi că balonul nu se poate demonta e, desigur, un neajuns mare. 
Un Zeppelin, silit să se scoboare pe un timp nepriinclos, lucru, care, 
din cauză că motoarele intrebuințate nu-s tocmai robuste, se poate fa- 


så VIAȚA ROMINEASCA 


timpla foarte des, poate fi socotit ca pierdut, dacă nu se găseşte imediat 
n echipă de oameni exercitati, care să-l ancoreze, Acest lucru nu se 
întimpiă en celelalte dirijabile, care la vreme de nevoe pot fi dezunflate 
şi, astfel, sustrase acţiunii vintului. In siirşit, ințeala balonului nu e aşa 
de mare cum ar putea ti, nu numai din cauză că balonul e prea alun- 
git, ci şi fiindcă cirmele de adincime cpun o rezistență foarte mare la 
înraintere, 

Profesoru! Schütte, din Danzig, a pus in censhucjie, cu banii puşi 
la dispoziţie de fabrica Lanz, un dizijabil rigid. cu scheletul de lemn. Nu 
putem privi introducerea lemnului In construcția scheletului ca un pro- 
gres, Lemnul hu e un material, pea cărui rezistență să ne putem spri- 
jini, pentru motivul că nu putem niciodată ti siguri de omogenitatea lui. 
In ultimul timp, mai ales după accidentul balonului v, Parseval, produs 
din ruperea unei bare de lemn, el a fost aproape complect plržsit la 
construcția dirijabilelor, în sfirsit, un nau material a fost propus de cătră 
profesorul Wagner v. Rodinzer: hirtia presată (papier màché). E po- 
sibil ca acest material, a cărui rezistenţă va trebui mai întii bine stu- 
diată, să dea rezultate bune, Pentru moment, nu se poate spune nimic 
despre el. 

3) Sistemul flexibil, reprezentat de baloanele sistem v. Parseva!. 
La aceste dirijabile nu avem nicio parle rigidă, iar nacela se poate 
mişca ca un leagân față de balon. Balonul v. Parseval, tip A, are o lun. 
gime de 32 m. la un diametru maxim de 890 m. volum 2.800 m’, 2- 
lungire : 1:58, motor A.E.G. 8 cilindri, 85X100 H.P.—Helicea e formată 
din 4 aripl de pinză, care au la capăt greutăţi de plumb. Cit timp ea 
nu se invirtește, atipele alună în jos, ccupird un loc fosrte mic, Mo- 
torul pus în mişcare, aripele se întind graţie fortel centiiiugale și ivau 
curbura atipelor de helice, Se pare că, bine construită, coeficientul me- 
canic al helicei v, Parserval e foarte mare, aproape 60), La tipul A, 
este o singură helice, aşezată în dosul nacelei. Din faptul că nacela nu 
e legată rigid cu balonul decurge avantajul că, la pornire, nacela pornind 
ceva înnaintea balonului, cuplul de răsturnare e mal ntic şi, deci, şi supra- 
feţele stabilizătoare orizontale necesare sint mai mici. Balonul are două 
balonaşe compensătoare, cu un volum maxim de x din volumul balo- 
nului, aşezate in fața şi in coada balonului, Unfiind pe unul din ele, 
în timp ce dezumillăm pe celălalt, balonu! se poale inclina faţă de direc- 
{ia de mişcare, pecind nacela rămine orizontală. Suprafața balonului 
astiel! inclinat joacă rolul unei suprafeţe de aeroplan, din care cauză, la 
aceste baloane, cirmele de înnălțime nu sint necesare. Acest tip de ba- 
loane a dat pănă acum rezultate foarte satislăcătoare. Viteza lor pare a 
fi mai mare chiar decit a dirijabilelor Zeppelin şi a celor semirigide, 
Tipul acesta, însă, încă nu e destul de bine studiat, n-are în urma lui 
atiția ani de încercări, ca dirijabilele Zeppelin şi Patrie. 


CRONICA ȘTIINŢIP CA 87 


Tipul v. Parseval, —B, din care s'a construit pină acum un singur 
dirijabil, sfirşit abia acum 3 săptămini, are un volum de 5.600 m*, două 
helice şi donă motoare de cite 100 P. S.—Incercăni!e țăcute pină acum 
au reuşit de minune. 

In stirşit, acum se găseşte în construcţie încă un balon fexibi!, sis- 
tem v. Parseval, dirijabilul gigant : Siemens Schukeri, care, avina 
cam acelesşi dimensiuni ca acelea ale lui Zeppelin, îi va E, probabil, 
superior ca viteză, durată de călătorie şi rezistenţă, 

Aşa cum su fost construite până scum dirijabilele, ele nu pot fi 
întrebuințate ca mijloace de comunicație, fiindcă se strică prea uşor, 
costă colosal, nu numai ca fabricare, ci şi ca Intretinere, deoarece au 
nevue de hale de păstrare şi de un personal foarte numeros şi bine 
exercitat, care să le ajute să ancoreze, şi, în stirşit, flindcă viteza lor e cu 
muit prea mică, chiar atunci cind nu bate vintul, 

Nu putem privi pentru moment dirijabilele nici ca întrebuințabile 
în explorarea reglutelor necunoscute ale globului. Fâră a mai vorbi de 
proiectul lui Welmann, de a sjunge la polul nord cu un balon, cu care 
el n-a făcut măcar încă nici-o ascenziune de probă, şi care amină din 
an în an călătoria lui, dar chiar proiectul contelui de Zeppetin şi a pro- 
fesorului Hergeseil, de a ajunge la polul nord în dirijabil, pare foarte 
incumetat şi aproape fără sorţi de reuşită. Nu trebue să se uite că, la 
mai toate cătăloriile mai iungi ale dirijabilelor, echipe de ajutor erau 
presărate pe tot drumul de parcurs, că baionul era urmărit de automo- 
bile, că la cea mai mică avarie i-se venea în ajutor, şi că, cu toate a- 
cestea, de cele mai multe ori aceste călitorii s-au sfirșit, mai ales la di- 
rijabilele Zeppelin,cu o catasiroiii. A încerca în asemenea condiţii o călătorie 
la polul nord e mai mult decit o indrăznea!ă. Şi, dacă proiectul lui von Zep- 
pelin şi Hergeseil a stimit mare entuviazm printre geografi, a fost totuşi foar- 
te rece primit de aetonauţi, E drept că contele de Zeppelin vrea să inire- 
prindă această călălorie numai după lungi cercetări inelereologice, făcule si- 
multam, în diferite puncte ale emisferului boreal, de câlră o societate sub pa- 
tronajul împăratului german,—cela ce inseamnă că călătoria nu va putea 
avea loc decit prin 1911. E posibil ca pănă atunci progresele realizate 
pe acest teren să fie destul de mari pentru a permite o astiel de călă- 
torie, dar e tot aşa de posibil insă ca până atunci ea să poală fi efec- 
luată în aeroplan. Un lucru e sigur însă: pentru moment, ea nu e cu 
putinţă pe cale de aviaţie. 

Dirijabilele, astfel cum le avem acum, nu pot îi de folos decit pen- 
tru armată. Pentru aceasta, ele trebuesc să fie cit mai repezi, mal uşor 
de minuit, mai robuste şi să poată să se urce ia înnălțimi cit mai mari. 
Din acest punct de vedere, dirijabilele franceze de tipul Ville de Paris 
şi Patrie, precum şi dirijabilele v. Parseval, par a fi cele mai bune. 
Ìn contra sistemului rigid s'a obieetat, cu drept cuvint, că, pe lingă mul- 


sa VIAȚA ROMINEASCA 


tele neajunsuri, arătate mai sus, ele au defectul principal că duc cu ele 
O greutate moartă, scheletul balonului, de care ne-am pulea lipsi, Cun- 
tele de Zeppelin susține că dirijabilele mari trebuesc să fie construite 
rigid. Aceasta e o întrebare. Dacă s'au putut construi dirijabile flex. 
bile de 5600 m. c., se vor putea, probabil, construi dirijabile semirigide 
de 8.000- 9.000 m.c, şi care vor egala ca lurţă ascenzională dirijabilele 
Zeppelin, avind insă o viteză mai mare. Dar dirijabilele mari au un 
mare detect: pe lingă că halele de păstrare costă foarte mult, ele sint 
apoi foarte greu de minult, atunci cind sau sroborit pe pămint, 
Acest neajuns va fi, desigur, foarte simţit în timp de tăzboiu, cu 
atit mai muli, cu cit o neprevedere, o mică greşală, e destul să facă ca 
dirijabilu! să fie pierdut. Din punct de vedere militar, dirijabilele de 
mărimea v. Parseval, A şi B, Patrie, Ville de Paris, par a fi cele mal 
comode și, In acelaşi timp, în orice caz, mai greu de nimerit cu tunul de- 
cit uriaşul Zeppelin, 

În rezumat, dirijabilele aşa cum le avem acum, pe lingă că costă 
carte mult, au două mari neajunsuri : se pot pierde foarte uşor, fiind 
prez fragile, şi au o iuţeală prea mică. Se poate spera că aceste din 
urmă două neajunsuri se vor putea remedia în viitor ? După părerile 
specialiştilor, nu, Dirijabilele vor îi totdeauna fragile, fiindcă trebue să 
fie cit mai uşor construite ; vor fi totdeauna greu de minuit pe pămint, 
fiindcă prezintă o foarte mare suprafaţă la bataes vintului; vor fi tntdea- 
una periculoase, fiindcă balonul e pliu cu un gaz, Care se aprinde atit 
de uşor, ca hidrogenul; in sfirsit, cricit de tare s-ar uşura motoarele, nu 
putem spera că iuțeala dirijabilelor se va mări cu mult. Ea va atinge 
poate 80—80 kn, pe oră, din care însă va trebui să scădem, atunci 
cind merge contra vintului, iuțeala. acestuia. Şi 80 km. peoră nu e 
idealul pentru secolul al XX-lea. 

In lupta lui cu aparatele de sburat mal grele decli aerul, dirijabi- 
lul va fi, desigur, învins. Acropianele costă elten de tot, siat acum chiar 
mai eftene decit automobilele, întreținerea lor e relativ uşoară, vor putea 
fi construite solid de tot, de indată ce vom avea motoare destul de u- 
şoare, se pol lesne minui, şi, mărimea lor scăzind pe măsură ce le va 
creşte viteza, deci pe măsură ce se vor pertecționa, ele nu vor avea 
nevoe de halele mari şi costisitoare, de care au nevoe dirijabilele. Odată 
pe påmint, ele nu vor fi expuse la catastrolă, pecind pentru dirijabile 
pericolul deabia atunci începe. In sfirşit, ele pot realiza viteze mari de 
tot, şi pentru moment e sigur că cu un motor destul de uşor s-ar putea 
realiza 200 km, pe oră, şi poate şi mai mult. Pentru aceasta insă, e nevoe 
de un motor mult mai uşor şi mal robust decit motorul cu benzină ex- 
tra uşor, pe care-l poselim. Putem spera că vom putea vreodată poseda 
un astfei de motor? Chestia e dè un interes vital pentru aviaţie, şi, 
~ după părerea specialiştilor, putem răspunde că da. Incercâri cu diferite 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 89 


sisteme se fac în toale oraşele mari ale Europei, Ele sint, in parte, {i- 
nute secrete, Cind vom avea un astie! de motor, nu se poale preciza. 
E cu putinţa ca în 2—3 ani el să fie deja cunoscul, e posibil însă 
să treacă incă mult timp până cind să putem străbate atmosfera cu o lueală 
de 200 km. pe oră. Un lucru e sigur: descoperirea unui nou motor 
uşor şi robust va însemna sfirşitui dirijabilelor, şi atunci aceşti masto- 
donji aerieni, sau mal degrabă modelele lor, nu vor mal figura decit ca 
<uriozităţi în muzee. 


Em. Triandatil. 


Cronica artistică. 


Salonul oficial din 1909. 


Dupăce sfirgeşii de examinat cele două sute şi ceva de pinze, 
dupăce ai făcut de citeva ori înconjurul grupurilor de busturi şi statui,— 
Ii îndrepţi paşii spre «şire, neintovărăşit de mulţumirea pe care alicori o 
capeţi în urma contemplării operei de artă, şi lipsit de acea invio- 
fate care jla trezit firea, ca după nu ştiu ce mulțumire adincă. Poate, 
îmi ziceam, judecata mea e influențată de cauze exterioare, străine 
de opera pe care aveam s'o judec; dar, repede, mi-am dat seama că îmi a- 
duc o acuzare nedreaptă, şi aceasta, avertizat fiind de prezența acelorași 
idei, a aceloraşi titluri de tablouri, care mă absedau, care se inculbaseră în 
minte-mi şi pentru care plâlisem tributul acelei lungi neliniște, care m'a 
stăpinii în permanenţă, vizitind Salonul, 

Ce ciudat amestec de curente, ce nepotrivită intilnire de persona- 
litâţi! Se gäsesc in acest salon pănă şi opere care arată gustul unor 
epoci trecute, îndepărtate, atit de îndepărtate, încît ar trebui să ai o ade- 
vărată pasiune de arheolog, pentru a te simți bine în faţa unor astiel de 
pinze, care dau pictura cu veacuri innapoi, De unde se va fi desmormin- 
tat şi aceste pinze vechi, untdelemnii, a căror compoziţiune tipică dove- 
deşte că şi noi am avul pe hommocentriştii noştri ? Dar li mai avem încă şi 
acum pe aceşti homimocentrişti! Cine ar mai fi crezut aceasta! Cine ar fi crezut 
că se mai găsesc astăzi artişti, care să trateze peisagiul ca un accesoriu, ca 
un decor ia o temă dată ? Unde se mai văd arbori, dealuri, case, animale, 
tinduite In jurul unui „centru“, a unui „om“, pentru a reda o compozi- 
ție, compoziţie conrespunzătoare esteticei de acum două secole? 
Ştleam că valul impreslonismului a luat cu sine şi a aruncat departe a- 
ceste „mașinării* de şcoală veche, care numai prind şi cate, în alte țări, 
demult au fost Incredințate istoriei. DI. Emanoil P, Bardasare nu vrea 
să şile că, de un secol şi mai bine, s'au intimplat în astă adevărate cata 
clisme. Arta lui David, a lui Poussin şi a imitatorilor acestora, pănă la 
Deiacroix, şi dela Delacroix pănă la Corot, a dispărul cu totul, Hăsind lo- 


CRONICA ARTISTICA 34 


cul acestei arte, unde personagiul lrăeşte prin sine însuşi, întreținut a- 
proape numai de pasta luminoasă, care vibrează la supraiaţa tablourilor 
unui Edouard Manet, şi, după «i, la un Monet, Pissaro, Renoir, pentru a 
nu vorbi de Signac, cei mai puternic dintre impresioniștii moderni. Am 
măsurat din ochi distanțele dela marginile tabloului la personagiul cen- 
tral, Regele Carol, din tabloul „Regele la Griviţa*.— distanţe perfect e- 
gale. Un spațiu conceniric gol, apoi o zonă populată cu oameni şi în 
urmă tonuri confuze. lată tipul hommocentrismalui. Ş'apoi ce înseamnă 
aceaslă ilogică concepție a unei viziuni ? Poate cineva avea o viziune, 
fiind deştept? Poate Dar atunci e bolnav, e halucinat. Admit iarăşi ca 
unele împrejurări exterioare să aducă o perturbaţie psiho-fiziologică întrun 
subiect relativ sănătos, aşa încit acel impresionat să aibă o viziune ca cea 
din tabloul „Regele la Griviţa” — Ducele de Reichstadt, Aiglon, a putut 
avea viziunea dela Wagram. Dar cum? Cu nervii agitați de emoţilie, nu 
tocmai uşoare, ale urci fugi in ascuns, cu un moral şi un fizic deprimat de 
o boală, pe care nu ştii dacă trebue să o pul pe seama unei debilităţi In- 
născute, sau pe sama acelor adinci lovituri morale, rezultate din captivi- 
tatea eroului, Mai mult decit atit: pe lingă cauzele psibo-palolngice, pro- 
prii croulul, Ducele de Reichstadt avea dinnaintea sa pe Flambeau murind, 
din pieptul căruia curgea singe; apoi acea muzică de şoapte, totdez- 
una ditătoare de fiori, de spaimă, care se aude mai cu seamă noaptea, 
departe de oriş-—chinpla Wagrumului,.. Şi toate acestea spuse şi sri- 
tate în teatru... Dar Regele Carol, care a tăcut o vizită la Plevna, de bună voe, 
ziua 'n amiaza mare, şi căruia Mitropolitul din viață i-a evocal—e drept— 
trecutul, scene eroice, soldaji morţi, etz., prin cuvintele : „Sculaţi...* ete, 7 
Cum putea să aibă Regele această viziune, așa cumo reprezintă di. C. 
Petrescu? Dar d!, Sturdza? dar di. General Coandă... şi tot anturajul, 
case asistă ja parada dela Plevna ?... Şi cum ascultă Regele, dl. Sturdza şi 
di. General Coandă sunelul armelor, cae e ciocnesc în văzduh)... Cum văd 
scheletele dorobanţilor, care năvălesc cu armele spre Regel.. Nu, nu 
cred, domnule Petrescu, că se va fi intimplat aşa ceva cu ocazia vizitei Re- 
gelui nostru la Griviţa. Ziarele, presa celor douăsțări, n'au raportat nimic. 
Şi chiar de s'ar fi intimplat aşa ceva, totuşi nu se pune într'un tablou. 
Cu totul altul e motivul din La Revae al lui Detaille. 


Poate că totuşi— pentru a explica logica compoziţiunii—s'ar f 
putut întitnpla aşa ceva, dacă Suveranul nostru şi Statul său Major arii 
dormit o noapte pe cimpiile Bulgariei; dar atunci nu mal era ne- 
voe nici de paradă, nici de cuvintele Mitropolitului, —care, toate aces- 
tea, au servil drept motiv d-lui C. Petrescu Dar așa ceva nu s'a întimplat; 
şi, pe simplele cuvinte ocazionale ale Mitropolitului, nu se poate broda 
o acțiune, care nu a avut, sau na putea să aibă loc, 

Poate că mi-am pierdut vremea, discutind puţin, cit am făcut-o, o 
astfel de pinză, care şi fără iraţionalitatea concepției nu înseamnă ceva. 
Am făcut-o însă, pentrucă mă înspăimintă o atit de- enormă naivitate 


92 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


într'o concepţie, cit şi acea perseverare In a plimba o astiel de pinză prin 
toate expoziţiile, 

Pe lingă hommecentrişti, mai avem un specimen depictori, care, dacă 
ar fi lipsit, ar fi lăsat poate un loc gol în această expoziţie, care, 
puțin a lipsit să nu treacă drept un imens bizar de obiecte, ca cele puse 
la tomboiă, Sint pictorii de vitrine. Juriul Salonului s'a îngrijit, se vede, 
ca nimic din cit se produce și se răspindeşte în numele artei să nu lip- 
sească Salonului. DI, Florian (77), ale cărei pinze zugrăvite Impodobeau 
vitrinile unei tutungerii de pe Podul Mogoşoaei, este reprezentat şi d-sa, 
Dar să mă opresc: îmi este ruşine, ruşine pentru artă, ruşine pentru ar- 
tişti 1... Şi cind te pindeşti că înființarea acestul Salon e pornită din cea 
mai nobilă şi patriotică inițiativă—şi care aparține d.lul Ministru al Ins- 
trucțiunii- -acea de a incuraja efectiv arla ronlueascä !.. Dar cit de rău 
s'a servit această nobilă cauză, lăsînd să se strecoare în jurul expoziţiei 
acele parsonalități şterse, lipsite de orice bun simţ, care, desigur, vor fi 
permis a se pune alături de „Sf, Gheorghe* şi „Hamali Tarci* inep- 
țiile d-lui Florian, ridicate, cu această ocaziune, din vitrinile tutunge- 
rilor. Să rămină aceasta o lecţie pentru viitor, Artiştii, adevărații ar. 
tişti, sau vor cere un juriu compus din artişti adevărați, sau vor refuza 
să expună alături de Florianii şi Ariceştii Romini. Trebue să se ştie o- 
dată cine face ară, cine are dreptul să se impue publicului— şi cine nu. 

De aceste urite vecinătăţi sufere poate şi pastelurile d-nei Cuţescu, 
o artistă, care şlie defini forma, prin căutarea conştiincioasă a va- 
iorilor, şi care aminteşte pe Degas, prin felul d-sale de a înţelege frumo- 
sul în raport cu interesul operei de artă, Pentru Degas, uritul era pre- 
feral, el crezind că numai astfel va putea imprima o notă originală operei 
sale. Poate că Degas făcea numai figuri urite, pentrucă era sălul de 
dulcezăriite iui Cabanel, care, cași Bouguereau, picta capete frumoase, 
corecte, ca cele din cromosurile din comerţ. D-na Cuţescu se pasio- 
nează şi d-sa pentru modelele urite, şi în această direcţie j-se poate re- 
proşi excesul pe care Íl face, abuzind de aceleaşi şi aceleaşi figuri urite, 
după cum pictorilor de felul lui Bouguereau li se poate imputa aceiaşi 
perzistență în a reda figuri frumoase. Poate d-na Cuţescu caută carac- 
tere? Dar nu le poate cere şi frumosului ? Oricum, nimeni nu a 4 
nut de rău pe Degas că pictează capete urite. Sint trumoase—frumu- 
sefi aceasta nesuterită, banală—pastelurile d-nei Adela Jean şi ale d-lui 
Pascali, dar cit sint de reci şi, mai cu seamă, lipsite de interes, de ca- 
racier! Mecanismul acesta de a croi figuri frumoase, de a li da o car- 
nație roză, de a le estompa cit se poate mai fin, dovedeşte pe artistul 
„pompier“, care se sileşte să placă nu numal publicului, dar şi şie-şi, 
Tot așa se intimplă și cu unul dintre artiştii noştri In vază, care şi-a fã- 
cut o specialitate din a zugrăvi, în dimensiuni meschine, țgănci trumoa- 
se, veşnic cu zimbetul pe buze, şi pe al cârui numa îl trec, pentru respec- 
tul ce-l am față de talentul său, rătăcit printre uritele preocupări de mer- 
cantilism. Nu fac aluzie la d), Serafim, care n'a posedat niciodată vre- 


i să 


CRONICA ARTISTICA 3- 


una dininsuşirile talentului şi care acem ne dă, pentru a milioana oară 
„Un Crist mort”, pastişat cu multă seninătate după cel mai vulgar pictor 
străin. 

Dela hommoncentrişti, amatori şi pastişori, trecem la deunerişti, ca 
Bassarab şi Obedeanu, amindoi aspiranți Ja aceiaşi glorie, aceia de a fi 
socotiți ca cei mai buni fotografi printre artiştii noştri. 

Alături de impresionistul Verona, cu admirabila lui „Toamnă“, în- 
liinim amatori,ca Titus Alexandrescu; iar alături de plenerismul sănătos 
al lui Steriadi, țărânismul factice al d-lul Strimbulescu, sau diletantismul 
d-lui Neglies, Mai potrivit oarecum e visătorul Loghi lingă simbolistut 
Pallade, care se deosebeşte de di, Baltazar, un alt simbolist, prin aceia 
că, pecind d-sa se ține de simbolismul discreta! lui Gustave Moreau, a- 

cesta din urmă face un simbolism impresionist, tatr'o gamă violentă. 


Dar mai sint In acest Salon şi portretişti. 

Foarte rar am Întiinit la nol portrete, care să insemne ceva mai 

mult decit o fotografie. Calitatea de a exterioriza starea sufletească a 
modelului, de a surprinde gindul care s'a incuibat dincolo de forma a- 
ceasta formă, care se ţine Innaintea şevaletului, cu equilibrul oricărui corp 
inert, şi pe care, din nenorocire, numai pe ea o percep şi traduc pe 
„pinză cei mai mulţi dintre postretişti,—această calit ite lipseşte la cei ciţi- 
va portretişti ai noştri. Oridecileori privesc chipurile portrecturale din 
expoziţiile noastre, am impresia că văd figuri de toate zilele, figuri de 
lume, care nu spun mai mult decit doar că sint preocupați de a poza cit 
mai bine, pentru ca mline lumea să-i admire, în cele patru pervazuri ale t- 
nei tămi aurite ; nicăeri nu văd acele figuri alese, figuri de elită, pe care 
să le cunoşti după caracter. Şi aceasta chiar cind personagiile repre- 
zentate aparțin celor mai înnalte straturi ale societății.. Cauza e că mal - 
toţi pictorii noştri de portrete, fiind lipsiţi de fineţea acelei pătrunderi a 
subiectului, nu fac altceva decit vuigarizează personagiile pe care le 
reprezintă. Pină la Whistler, se poate zice că arta nu a cunoscut o 
altă interpretare a unui portret decit aceasta; portretele unui Jean Bé- 
rand, ale unui Carolus Duran, aparţin acestui gen de interpretare. ŞI 
tot în această şcoală—bine-inţeles, cu mai scăzute calități țecnice—s'ar 
putea clasa şi di, C. Petrescu, care crede că dexteritatea e valoarea u- 
nui tablou. Dela Whistler incoace, abia s'a văzut ce înseamnă să eviţi 
poza şi parada intrun portret. In adevăr, numai marele maestru ame- 
rican s'a putut ridica la această înnailă concepţie a portretului, După 
Whistler, toţi pictorii anglo-saxoni, un Sargent, un Burne Jones se țin de 
această interpretare, şi, odată cu aceştia şi cițiva tranceji, printre care: Jaques- 
Emil-Blanche, şi Aman-Jean,—pentru a nu mai vorbi de maestrul Carriè- 
re, care e o personalitate aparte. Vulgarizarea modelelor, aceasta este 
rezultatul, la care ajung cei cîțiva portretişti al noştri. Ce a făcut di. 
Pascali din di. C. Arion? Aşa e di. Arion? țeapân, rece, banal, om de 
paradă... Nu cred. Tot aşa şi di. Constantin Petrescu, care, în portretul 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


d-şoarei C, a pierdut ocazia de a se manifesta cel puțin ca un artist 
de gust. (Aşa se Inveşmintează un portret ?). 

Singur dl, Mirea, ale cărui conpoziţiuni îmi plac în măsura entuzi- 
-asmului pe care-l am pentru plafoanele lui Bonnat, pare că face excepție; 
portretul doamnei X., din Salonul acesta, denotă o deosebită ințelegrere a 
genului portret. D-sa ştie să se ridice uneori la o concepție subiectivă. 
Mi-a plăcut mult acest portret; am găsit aici acea ţinută nobilă, fără 
poză, fără afectare, care, independent de interpretarea tecnică, cucereşte 
pe spectator, j- 

O manifestare insă, pe care critica irebue să o inregistreze, este 
apariţia unui număr de tineri, eşiţi din şcolile noastra de Belie-Arte, care, 
se pare, mau deschis încă ochil pentru a vedea realitatea attei, de care 
niciodată nu se vor putea apropia cu cele citeva capete „de expresie“, 
neinsemnate studii de şcoală. Dar, cum unii dintre acești tineri 
nu mai sint nişte debutanii, mi-e teamă ci ci să nu sofi oprit la 
acesle producţiuni modeste, pentruca, In numele lor, să aibă dreptul de 
a intra în rindul adavărajilor artişti. Poate că, la inceput, acest fèl de 
lucrări merită o incurajare, tocmai pentru a stimula pe acel care le face 
spre producțiuni superioare, Dar vremea trece, expoziţiunile se perindă 
una după alta, şi d-nii loanid, Comănescu, Mihailescu, Anastaseszu, lor- 
dânescu, rămin la primele producțluni, care au Insemnat şi debutul lor, 

Mediocrităţile —iată-le. Ele sint şi acum, cum au fost şi cura vor 
râminea veşnic, elemente de umplutură, nelipsite din orişice expoziţie. 
Le vezi pinze—studii de capete—le examinezi: totdeauna aceleași, De- 
senate mai mult sau mai pujin corect, colorate binişar sat chiar bine, 
manlerate sau nu, după cum autorul lor poate sau nu imita pe cutare 
maestru, şi, Insfitşit, bine în poză,—lat pozele acestea; banale, nesuferite, 
- triviale. ŞI cind te gindeşti că trei sferturi din acei cij! trec de astişii Ia noi 
nu se ridică mai sus de aceste individualităţi şterse, care pier dela a- 
pariția lor, tocmai pentrucă nu ştiu, nu pot respira acul prielnice dez- 
voltării attisiului Dar... nu pler, nu, ci tresc pentru anumiţi oameni, 
anumiţi critici, pe care secolele de prefacere artistico-culiurală nu l-au 
transtormat aproape deloc. 

Acesta e Salonul din 1909, 

Am trecut în revistă principalele opere, care, intrun [sl sau altul, in- 
leresează evoluţia artei rominaşii. Am trecut ca vederea scu'ptura, de 
oarece nimic nou, nimic demn de luat in seamă nu a venit să s2 adaoge la 
ceia ce şiim, la ceea ce cunoastem din opera puținilor noştri sculptori, 
Puţineie noastre talente, artiştii Fritz Storck, Paciurea, Brincusi, n'an 
iăcut decit să folosească vechile mule, peniru a turna ngi ediții de 
busturi. Şi nu le fac nici-un reproş din această. Nu văd ci ce gə la- 
timplă cu pictorii ? Opere muncite, pentru a cărul infăptuire autorii lor 
şi-au pus la încercare, în afară de talent, toată răbdarea, au întrebuințat 
tot ceia ce puteau da ca putere de muncă, ca vigoare, ca entuziasm ju- 
venil,—sint nesocolite, insuitațe, confundate de câtră publicul caprițias, 


CRONICA ARTISTICA 95 


cind nu e naiv, cu anumite insanităţi, iscălite de cine stie ce... Căci, 
din nefericire, artiştii noştri se menţin numai cu încurajarea pubticu- 
lui; şi, cind acest public se lasă ademenit de nimicurite hătătoare, 
la ochi ale acestor pseudo-artişii, nu mai e nici-o speranţă că vom vedea 
tidicindu-se talentele, Deacela, ziceam, la inceput, că e bine, e impe- 
tios chiar, să se ştie cine are dreplul să se impue publicului, şi cine 
nu, cel puţin întrun Salon oficial, —acest lucru n'a vrut să-l înțeleagă, 
sau la aceasta nu s'a gindil onoralu! juriu al expoziţiunii. Şi mi se pare 
că aici apare şi o altă vină a juriului, malt mai mare poate, tocmai 
pentrucă are urmări mai adinci: mizerabila aducație artistică, care se 
tace unui public, pe care avem datoria să-l luminăm, lăsind să treacă In- 
irun Salon oficial pinzele unui Victorian, sau ale d-lui Alexandrescu, 
Nu era destul pastişele serafineşti, sau antichitățile hommocenlriştilor ? Nu 
ajungea toată această arti sarbădă, interioară, lipsită de caracter şi o- 
1iginalitale, care se debitează de câtră anumiţi artişti, ajunşi, pe care o- 
ficlalitatea îi cultivă şi H impune cu deasila publicului rominesc ? Şi-au 
avut importanţa lor, utilitatea lor chiar, aceşti corecti profesori de de- 
semn. Pictura lor a fost binevenită acum 10—20 de ani. Ea a trezit 
publicul rominesc la un inceput de viață artistică, care, fireşte, trebuea 
să evolueze alit cit mişcarea artistică, în continuă creştere, trebuea să des- 
chidă drumul noilor îndrumări de artă, şi care, odată cu afirmarea unui 
gust innaintal, ar fi inmormintat definitiv primele preferințe, primele ince- 
puturi, Astăzi, haţii Seralim, Avrellan Radu, Bălănescu, Voinescu, Pas- 
cali, Valbudea, şi toate gioriile Saloanelor irecule, nu mai au ce da pu- 
biicului, de cae, dimpotrivă, trebuese ţinuţi departe, peniruca să se 
lase loc Hber noilor îndrumări de arä, care aduc cu ele ceva din 
substanța vremurilor nouă, vremuri, în care dorința dea cunoaste, de 
a pătrunde, de a ne urlenla cu acel excelsior, a stărtinat orice preocu- 
päri inguste de teorii invechite şi nerodnice. Pictura a fost şi ea un joc, 
un divertisment; iţi plerdeal cu ea citeva ceasuri plăcute, Astăzi trehue 
să gindim şi in pictură. ŞI chiar dacă nu pindim, sau gindim mai pu- 
țin, apoi nu ne e permis ca, atunci cind alţii trag brazdă cu ocupaţiuni 
serioase, să ne mulțumim a amuza publicul cu jocuri de marionete. Po- 
vestea omului cu gisca, care a crezul că poule înlocui pe Hisirion, n'ar 
ma! trebui amintită, 

Arta tominească, reprezentată oficialmente prin individualităţi ca a- 
cestea, sau aproape ca acestea, ne face să ne gindim cu tristeță că, dat 
fiind nivelul scoborit la care sintem, prezentindu-ne cu Serafimii noştri, 
ce lung e drumul pe care trebue să-l străbatem, pentru a ajunge, sau 
a ne ține de progresul artistic din alte tiri L.. 

Suridem—nu este așa?—suridem și ne amintim, ca de un basm 
vechi, de cearta dintre şcoala clasică şi cea romantică francezi L.. 
Ce timpuri! David şi Gros, pe deoparte, Intorceau în zece feluri ma- 
xima : „Le dessin est la probită de l'art“, pentru a Initinge pe răzvră- 
titul Delacroix, romanticul, care inaugurase o eră navă în pistură : liber- 


to VIAŢA ROMINEASCA 


tatea de a simţi, și libertatea de a spune ceia ce simt, după cum şi este 
vrerea şi felul lui de a fi, Au venit apoi timpuri mai bune, în care spi- 
ritul timpului comanda, ce-i drept, o artă, care a fost mult lubită ŞI care, 
pe ici, pe colo, e slăvită şi astăzi. In adevăr, şi azi se mai văd In Sa- 
toanele Parisului mici lupte, șarje cu soldaţi căzind sau căzuţi, cu tu- 
nuri şi arme frinte, cu cai speriaţi, şi alte maşinării, care populau ta- 
blourile unui Neuville, sau Detaille, A urmat apoi o nouă Intoarcere 
la clasicism, care a dat acele nenumărate Naiade, Fauni, Sileni, Driade, 
Amadriade, şi din care arta franceză s'a ales cu acele studii de Nu- 
duri“, în acăror descriere a excelat atita Armand Sylvestre, Descoperi- 
rea de noi mijloace tecnice, impresionismul, poantilismul şi, totdeodată, 
preocuparea de a evita moda, de a fi personal, de a adinci problemele 
de artă, au revoluționat aria „pompierilor“,  Reacţionind Împotriva artel 
lui Bougureau sau Bonnat, un Signac, un Seuret şi un Henry, Martin, au 
redus, din ce în ce, numărul admiratorilor de pinze „pompier*. ŞI. stu- 
diind pe primitivi) Renaşterii, sau pe fidelli preceptului că „arta este o- 
pera de a traduce o gindire printr'un simbol“, artişti ca Puvis de Cha- 
vannes, Levy Dhurmer, sau Gustave Moreau. dacă nu ne-au adus in 
pragul viitorului, totuşi, desigur, ne-au dat prilejul de a pătrunde multiplele 
taine ale naturii, sau poezia profundă a unor lumi, spre care názuim in 
momente de contemplaţiuni. 

Dar noi ?... După ani şi zeci de ani de pictură, după trimi- 
terea unei duzini de stipendişti in capitalele marilor oraşe de artă, 
dupăce am avut în sinul nostru un Grigorescu, iată-ne încă, in Salo- 
lonul din 1900, la peisagille d-lui Emanoil P, Bardasare, care abia dacă 
put aminti—nu pe artiştii de dinnaintea romantismului francez. dar pe un 
Simon Vouet, sau Clonet, care în manualele de Istoria Artelor fran- 
ceze ocupă primile pagini. Şi, dacă nu mă înşel, e posibil! ca, crono- 
logiceşte, arta Vouet-ilor să corespundă cu epoca puştei cu cremene. 
Noi ne inchipuim însă, că posedăm o artă, atunci cind vedem, . într'o- 
expoziţie, tablouri ca „Regele la Griviţa“ !... Avem incă pictori, care 
vor să schimbe două trei „fori“ sau citeva „fructe“ din gingaşele lor 
—cit de gingaşe !— naturi moarte“ pa citeva frunze din laurii nemuri- 
rii 1... Apoi maeştrii, consacraţi de oficialitate, care fac „Nuduri*, inver- 
sind, prin ajutorul oglinzii, pozele din reviste, ca „Panorama-Salon“ 
sau alta L. Sintem in urmă, în urmă de tot, şi mult ne va trebui ca să putem 
ajunge măcar pe azei care ne-au luat înnainte, pe vecinii noşiri.—căci 
pe acei, care au ajuns la (cl, sau aproape de țel, nu-i vom ajunge nici- 
odată, 

Poate că cer însă prea mult pentru civilizaţia noastră tînără. Dar 
cind deja am instalat pe citeva bastimente telegrafia fără fir, cind am 
părăsit anestezia prin cloroform, sau ne-am legat şi de cea mai din urmă 
dintre invenţii, aeroplanul.—avem dreptul, cred, să cerem oficialităţii ca 
să ne dea altfel de Saloane. dec cel 1909. 


Premiile. Imi închipueam că, cel puţin cu ocazia premiilor, se va 
şti ca, prinir'o apreciere serioasă, să se repare răul, faptuit cu primirea 
alitor pinze nule sau mediocre. S'ar fi putut, astfel, erta, s'ar fi putut 
irece o eventuală scuză a juriului, aceia de a fi volt să fie indulgent 
sau, cu un termen mai caracteristic, tolerant, Nu s'a tăcut nimic însă, 
peniruca cel puţin urmările acelei greşeli să fie înlăturate. Un juriu spe- 
cial, un pictor şi trei amatori, au făcut această clasificare cunoscută, care 
a uimit pe toţi. Cum se poale ca, atunci cind premiezi pe Paciurea 
sau Steriade, să premiezi pe dl. Roşca sau Serafim... Cum de se poate 
premia dl. Serafim ? Dar cind premiezi pe d. Obedeanu, cum de nu 
premiezi pe di. Bassarab, amindoi fiind egali, avind aceiaşi trăsătură co- 
mană: lipsa de talent? Şi, cind avem atitea mediocrităţi printre pictorii 
cunoscuţi, cum de se mai inventează, se mai impun cu deasila altele 
noi? Aricescu, Alexandrescu, Angelescu, Serafim, etejusde m... nu ajung, 
pentru a-i mai înmulți cu numărul acelor Mihaileşti sau Condueşti ? 
Dar... dece intreb atita, de ce mă mir atita ? Mai bine aşi fi tăcut dela 
incepul o singură întrebare ....dar nu!... 


Spiridon Antonescu. 


= 


Scrisori din Bucovina. 


Comemorarea lui Mihai Eminescu în Bucovina. 


In toate țările locuite de Romini s'a serbătorit, în anul acesta, a- 
mintirea lui Mihai Eminescu, poetul fruntaş al neamului nostru. Nea- 
mul rominesc a dat, prin aceasta, dovadă că ştie să-şi facă datoria faţă 
de oamenii lui mari şi a şters şi o pată urită din trecutul său nu foc- 
mai indepârtat, 

Şi în Bucovina s'a serbătorit memoria marelui poet cu căldură şi 
demnitate. Serbătorirea aceasta a îmbrăcat, pe unele locuri, forma unei 
manifestații culturale de primul ordin. S'a arătat, mai ales, cu această 
ocaziune, că generațiile tinere de cărturari sînt, în mare parte, con- 
ştiente de rolul, extraordinar de greu, ce-l au de indeplinit într'o țară, care 
e, cultural, cucerită de alte neamuri. Bucuria noastră nu poate fi nici 
de astădată deplină şi netulburată ; în ea se strecoară—e fatal aceasta în 
țara noastră—un strop de amar. E drept că serbările aranjate au reuşit 
pe deplin şi şi-au împlinit menirea pentru care au fost aranjate, Tre- 
bue de constatat insă că multe societăţi şi corporațiuni, multe şcoli nu 
şi-au împlinit datoria lor sfintă de a H propagatorii culturi) naţionale, 
Ţinuturi intregi din Bucovina, oraşe însemnate n'au luat parte la această 
serbătoare a sulletului rominesc. Şi nicăeri, poate, nu e aşa de necesar 
ca să se Improspăteze amintirea figurilor mari ale neamului nostru, ca 
tocmai la noi în Bucovina, unde, pe zi ce mergem, ne afundăm tot mai 
mult în robia străinismului. 

Nu ne putem bucura de un succes desăvirşit ; să ne bucurăm de 
unul parţial, în aşteptarea unor vremuri mai bune. 

M. Eminescu e, alături de V, Alexandri, unul din puţinii scriitori 
romini fruntaşi, care a avut legături trainice cu țărişoara noastră, Ta- 
täl său e originar din Călineştii bucovinei; şi-a făcut şcoala în Suceava 
noastră, Tinărul Eminescu a făcut şi el şcoala primară şi 3 clase lice- 
ale in Cernăuţi, locuind, dimpreună cu alţi tineri bucovineni, la profeso- 
rul Aron Pumnul, intr'o căsuță care există și astăzi pe strada ce poartă 
numele deşieptătorului Rominilor bucovineni. In amintirea iubitului săn 


Do mă 44 © nu erroe oT 


SCRISORI DIN BUCOVINA 99 


profesor și îndrumător, a scris el prima sa poezie tipărită; iar In amin- 
tirea ţării In care şi-a petrecut, în fericire, o parte din anii copilăriei sale, 
frumoasa poezie „La Bucovina“. Una din străzile. nouă și frumoase 
din centrul Cernăuţului poartă, spre veşnică amintire, numele lui Emi- 
nescu. Mai tirziu, cind Eminescu işi urma studiile sale în Viena, a a- 
vut ca colegi pe mai mulți tineri bucovineni, Intre care frații Vasile şi 
lon Bumba:, P. Dan, T. V. Stetaneiii. T, V. Stefanelli, scriitor şi el, 
i-a fost prieten deaproape. Intre prietenii cei mai intimi ai poetului se 
numără şi A. Ghibici-Rivneanu, bucovinean de origine. 

Eminescu a fost inițiatorul serbării dela Putna, unde s'au întiiniţ, 
peniru prima oară, pe pămintul clasic at Bucovinei, Nagă mormintul ce- 
lui mai mare erou al Rominilor, frați din patru unghiuri, 

Sora lui Eminescu, Agiala. a fost măritată in Bucovina după pro-. 
tesorul de pedagogie I Djogli; iar în a doua căsăturie, după un ofi- 
fer austriac, 

Bucovinenii, serbătorind pe cel mal mare poet al neamului romi 
nesc, serbătoreau tolodată şi pe unul din puţinii scriitori romini, care le-au 
cunoscut țara şi le a imţeles durerile: 


„Din Poin ta Vatra-Dornel 
A umplut omida cornii“,... 


Şase serbări s'au aranjat în Bucovina tn amintirea celor donăzeci 
de ani dela moartea lui Eminescu: Irei şcolare şi trei cu caracter 
general. 

La gimnaziul romin din Cimpu-Lung s'a dat cea dintăi serbare 
comemorativă, A deschis serbarea directorul dr. D. Verenca ; discur- 
sul festiv l-a rostit prolesorul D. Logiganu, iar corul, sub conducerea 
profesorului George Prelici, a executat mai multe cintece cu text din 
Eminescu. S'au recitat mai multe poezii tot de Eminescu, 

La liceul romin din Suceava s'a dat serbarea la 27 Iunie. Mai 
întăiu s'a oficiat un parastas, apoi s'a desfăşurat serbarea şcolară, care 
a fost deschisă de seniorul corpului didactic dr. A. Daşehevici, Un 
trumos discurs festiv a rostit profesorul Liviu Marian. Corul elevilor, 
sub conducerea profesorului Severin Procopovici, a executat patru cin- 
tece: „Rugămu-ne 'ndurărilor“, compoziţie de Liviu Tempea, „Ce te 
legeni codrule*, compoziţie de /sidor Vorobchtevici, „Dorinţa“, compo- 
ziție de Adrian Forgaci şi „Somnoroase păsărele*, ‘compoziție de 
Constantin Procopovici. Trei din cele patru cîntece executate sint com- 
poziţii de-ale Bucovinenilor, Elevii din clasele superioare ale liceului an 
recitat mal multe poezii de-ale lui Eminescu. Inițiativa acestei serbări 
a luato d. Liviu Marian, care a comandat pentru acestă serbare, pe 
spese proprii, portretele scriitorilor: Mihai Eminescu, Veronica Micle şi 
Ian Creangă. 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


În Cernăuţi s'a aranjat o serbare comemorativă la şcoala nor- 
mală de invăţalori şi învăţătoare, In sala frumos decorată cu ver- 
deaţă, flori şi portretele celor trei scriitori, poimeniţi mai sus, s'au adu- 
nat elevele şi elevii acestui institut, majoritatea lor în costume naționale. 
Cuvintul festiv l-a ţinut scriitorul acestor rînduri. Corul elevilor, sub 
conducerea elevului R. Gorcea (an. 3), a executat următoarele cintece : 
„Dorinţa“, compoziţie de Adrian Forgaci, „Vezi rindunelele se duc“, 
compoziția lui /sidor Vorobehievici, „De-aşi avea“, compoziţie de G. 
Şerbun, „Somnoroase păsărele*, compoziţia lui Tudor cav. de Flondor 
şi „Ce te legeni codrule*, compoziţia lui /sidor Vorobehievici. S'au de- 
clamat următoarele bucăţi: „Odă lui Eminescu” de Cincinat Pavelescu 
(eleva A. Dugan, an. 1), „Luceafărul“ (eleva E. Prelipcean, an. 3), a- 
poi un fragment din „Satira ll-a* (elevul E. Boca, an. 3) şi „Car- 
men Saeculare* de St, O. Josif şi D. Anghel (elevele St. Grosan şi S. 
Ursuleac, an. 1). Un elev a cetit un fragment din „Amintiri din copiii- 
rie“ de /. Creangă. La serbarea aceasta s'a comemorat şi prietenul 
lui Eminescu, Creangă, şi prietena sa, Veronica Micle, 

O serbare comemorativă, cu caracter general, au aranjat societăţile 
culturale din Suceava : „Școala Romină* „Ciprian Porumbescu" şi 
„Clubul Romin*, In ziua de | Iulie. Dimineaţa s'a oficlat un parastas la 
vechea biserică a Mirăuţilor de cătră arhimandritul-mitrofor Gh. Balmaş, 
lar seara s'a dat în grădina „Şcoalei Romine” serbarea. Profesorul de 
la liceu! romin dr. Eusebie Popovici a rostit un cuvint comemorativ ; 
apoi s'au executat mai multe cintece, între care două soluri de d, L, 
Tomoiagă şi un soprano-solo de d-na Procopovici. D, Oloian Sorocean 
a recitat mai multe poezii de Eminescu. Frumos şi impunător a lost 
festivalul comemorativ, atanjat de întreaga studențime universitară ro- 
mină dela universitatea din Cernăuţi, Duminică 4 Iulie. Dimineaţa s'a 
oficiat, în capela reşedinții, un parastas de cătră profesorii de uni- 
vesitate ; dr. Emilian Voiutschi, dr. Stefan Saghin, dr. Vasile Qheor- 
ghiu, dr. Vasile Tarnovschi spiritualul seminarului teologic, Gavril 
Teleagă şi diaconii dr. Şesan şi M. Ursuleac. 

După masă, la orele 3, s'a făcut un pelerinaj la casa unde a lo- 
cuit Eminescu, cind a studiat în Cernăuţi. În grup compact, studenţii 
s'au pornit dela universitate, şi, avind in frunte pe prof. S. Pușcariu şi 
parcurgind stradele Cemăuţului, s'au dus la casa poetului. 

Această casă, situată pe strada Pumnul, cam la periferia oraşului, 
foasta proprietate a profesorului A. Pumnul, la care a avut gazdă 'E- 
minescu, € azi proprietatea unui Evreu. Nu s'art alla oare în toată Ro- 
minimea un suliet mare şi generos, care să răscumpere această propri- 
etate din mina Evreului ? Preţul realității întregi nu-i deloc mare. 

Casa e In felul vechilor case moldovenești, cu cerdac înnainte; o- 
dăița în cate a locuit poetul e mică şi joasă, Intrâm, ciţi putem, inlă- 
untru. Corul studenţilor cîntă „Somnoroase păsărele* şi tonurile dulci 


SCRISORI DIN BUCOVINA tot 


ale melodiosului cintec ne învălue într'o armonie binetăcătoare. Vor- 
beşte d. State Dragomir, stirşind cu recitarea poeziei „La Bucovina“, 
care, rostită aici, pe locul de care e legată amintirea autorului ei, capătă 
un farmec deosebit. Intr'un discurs înnălțător, d. prof. S. Puşcariu arată 
comoara de frumuseți ce zace în opera poetului, care şi-a petrecut ti. 
nereța in țara noastră. Corul studenţilor execută „La arme”. Ce profeție 
adincă rezidă în versurile : „Şi tu frumoasă Bucovină” ... Ne cutremurăm 
la gindul că şi casa, In care a locuit poetul, n'a scăpat de pericolul tn- 
străinării, de care e ameninţată întreaga noastră țară, în toate bunurile ei. 

Sara s'a dat in Teatrul Municipal festivalul comemorativ, A asis- 
tat lume multă; au fost de faţă şi capli autorităților. Ca introducere, co- 
rul mixt, compus din studenţi şi domnişoare romine din Cernăuţi, toji 
în haine naţionale, execută sub conducerea studentului Aurel Morariu ; 

„Pe-al nostru steag e scris unire. 

D. profesor universitar S, Puşcariu ţine conferința sa, care s'a 
publicat în numărul festiv al „Junimel Literare” (No. 7—8, anul VI) 
Rind pe rind, se execută cintece cu text de Eminescu şi se fac recitări 
din versurile lui, D. State Dragomir, dela Teatrul Naţional din laşi, re- 
citează un fragment din „ Satira a 3-a“, „La Bucovina” şi „Doina“ 
şi ceteşte „Luceafărul*, Recitarea „Doinei“, care cuprinde atita adevăr, 
spus atit de simplu şi totuşi atit de frumos, stirneşte un entuziasm de ne- 
descris în toată sala. Corul cîntă „Serenada“ de Flondor şi „Dorinţa“ de 
A. Forgaci. D-şoara Silvia Scalat a cintat, solo, „Ce te legeni codrule* 
Şi „Codrule, codruțule*; d. Ștefan Scalat a executat, solo, compoziţiile 
lui Dima: „De ce nu-mi vii” şi „Somnoroase păsărele“, iar d-l G. Sot- 
nițehi „Ultima dorință“. Ca incheiere, corul intonează „La arme", care 
e primit cu aplauze furtunoase, 

Venitul curat al acestei serbări e hotărit pentru un „fond Emi- 
escu”, care are menirea de-a înlesni celor mai aleşi dintre studenţii 
bucovineni să facă cela ce, în tinereța sa, făcuse maestrul: „să cutreere 
regiunile locuite de Romini, spre a cunoaște neamul nostru de pre- 
tutindeni*, 

Pentru sărbătorirea poetului şi pentru alimentarea acestul fond, 
studențimea s'a obligat să aranjeze regulat, In fiecare an, cite-un fes- 
tival Eminescu. li dorim să-şi poată implini gindul şi ţinea cuvintul dat. 

Innălţătoare, prin felul cum a fost aranjată, şi grandioasă, prin par- 
ticiparea tuturor straturilor poporului nostru, a fost serbarea comemo- 
sativă, aranjată de asociația învăţătorilor romini din districtul Cimpu- 
Lung. A fost o serbare în stil mare, cea mai mare din întreaga Buco- 
vină: a participat cârturărimea din Cimpu-Lung şi din imprejurimi, în- 
vățătorimea din întreaga Bucovină de sud şi, în număr foarte mare, tă- 
tănimea din Cimpu-Lung. Mare parte din ei, ne mai putind intra, arä- 
mas pe-alară. Dimineaţa s'a oficiat un parastas pentru odihna sulletu- 
Jui poetului, Părintele Gheorghe Prelici, protesoria gimnaziul romin din 


102 VIAȚA ROMINEASCA 


Cimpu-Lung a rostit o scurtă, dar înnăljătoare cnyintare, comparind mi- 
siunea lui Eminescu pe påmint cu misiunea apostolilor Petru şi Pavel 
(serbarea s'a dat în ziua acestor doi apostoli). 

După masă, la orele 3, s'a deschis serbarea cu un!cuvint al pre- 
şedintelui asociației, d. D. Teleaga, căruia li revine, în mare parte, me- 
ritul reuşitei frumoase a acestei serbări. Poetul G. Rotariu-Rotică aros- 
tit discursul festiv, S'au recitat apoi „Carmen Saeculare“ de d-şta V, Ba” 
cinschi şi 1, Ursu, „Luceafărul“ de d-ra V. Bacinschi şi un fragment din 
„Satira a lil-a* de E. Boca, Corul elevilor dela şcoala normală din Cer- 
năuți a executat mai multe cîntece cu text de Eminescu, Cu această 
serbare reuşită s'a încheeat seria serbărilor pentru comemorarea lui Emi- 
nescu in Bucovina. 

Amintesc că „Junimea Literară“ a închinat numărul el, 7—8, a- 
mintirii lui Eminescu, tipărind citeva articole originale, între care 4 
scrisori inedite şi citeva amintiri, datorite d-lui 7. V, Stefanelli, consilier 
la curtea de apel din Lemberg, un foarte bun prieten de-al neutatului 
Eminescu. 


George Tofan. 


a a Pa a a 


Scrisori din Basarabia. 


Noul comitet de „cenzură rominească* în 
persoana... lul Madan, Moartea d-lui Pavel Dicescul şi existența 
deplorabilă a „Societății moldovene din Basarabia“. Tendin 
e ului Serafim în fața opoziţiei hotăritoare a p 
moldovene naționaliste. Primele e ale ac ii 
„Partidului basarabean de in locale“ 
Moartea lui Pavel Cruşevan. 


Am rămas baltă... Cu toate făgăduințele repetate şi cu toată do- 
rința de a scrie regulat la „V. R.*, din nou am rămas, zic, baltă pen- 
tru întreaga jumătate de an... Ce să faci? Împrejurările stupide nu ne 
lipsesc nouă tuturor, nu lipsesc nici unui om, 

Dar să nu gindească cumva d. Gheorghe Madan, cel mai bun amic 
al meu şi actualul cenzor al întregii mele vieţi, ca şi al fiecărei suflări, că 
am tăcut o șa bucată de vreme tocmai dupăce işi făcuse mută plă- 
cere işi mai mult folos) din—ca să spun—,murdarizarea“ (nu moder- 
nizarea) complecti—cu ajutorul vopselei tipografice şi în localul splendid 
al „Cabinetului negru“ dela postamtul Chişinăului—a paginilor crimi- 
nale din No. 12, 1908 al „V. R.* cu a Vill-a a mea „Scrisoare“ din Ba- 
sarabia! ?... Am arătat odată („V, R." 1907, Sept.) figura şi apucăturile 
acestui, Romin renegat, ivit pe arena de rusificaţie oficială a Moldoveni- 
lor. Ce să-i mai adaog?.. In noaptea aceasta de reacțiune, care se 
intinde, ia noi, asupra ultimilor 3 ani, fiecare pasăre nocturnă de pradă 
îşi găseşte un colțuşor ticnit, unde-şi poate indestula burta pe soco- 
teala... celor npăsaţi. Şi-a găsit un locuşor şi d. Madan. Dela 1 lan. 
1909 e înfiinţată în Chişinău o nouă demnitate oficială de şpion—par- 
don |—de „cenzor rominesc“, adică gard-salvator al Rusiei şi al Basarabiei 
de primejdia romină, Toată poşta din Rominia, adresată la diferite locuri 
din imperiul rusesc, vine mai întăi la Chişinău, în minele lui Madan, 
şi de aici, frumos împodobită cu brazde negre şi echipată cu ştampilă— 
„Permis de cenzură*—trece mai departe. 

Până acuma, insă, toată corespondența tipărită din Rominia trecea 
obişnuit prin Odessa, unde a şi fost comitetul de cenzură generală 


su VIAȚA ROMINEASCA 


pentru sudul Rusiei a tuturor „scrierilor din străinătate“, Cenzurarea 
poştei romine la Odessa avea şi pariea ei rea, căci ziarele ne veneau cu 
o Intirziere toarte simţitoare, peste 3 zile după apariţia lor la Bucureşti, 
iar jurnalele și peste 10—15 zile; avea însă şi o parte bună: cenzu- 
farea era numai pro forma, şi, de fapt, primeam neimpiedecat şi neper- 
lustrat toată poşta. 

In special, nici-un rind, apărut în presa romină despre Basarabia, 
nu a fost oprit sau murdărit cu vopsea neagră. Nu ne veneau nimi- 
cite decit rarele caricaturi de persoana ţarului, sau citeva rinduri cu des- 
tăinurile „senzaţionale“ asupra politicei ruseşti. 

Acuma € alt lucru, În goană după ruble şi chiar capeici ruseşti, d. 
Madan a reuşit să ise daa armă efectivă pentru zărovirea „trădării“ în 
Basarabia şi, în primul rind, deci, pentru zdrobirea.. subsemnatului, 
fiindcă, de fapt, sint unicul din Basarabia, care scrie ceva regulat, 
pentru presa romină; şi rolul acesta nu mi s'a dat decit prin ironia 
soartei mele—dar nu În aceasta stă treaba. Prezența mia şi scrierile mele 
sint acuma zälogul zilelor bune pentru d. Madan; d poate acuma ex- 
clama: „Dacă Nour nu ar exista, ar trebui să-l invenkez!* Nu-i vorbă, 
afară de cele scrise de mine, mai are de lucru d. Madan,—şi are atit de 
mult, incit primim acuma ziarele şi cu mai mare intirziere: adeseori peste 
4 zile. Ocupat cu tot felul de traduceri pentru administrațiunea rm- 
sească („Moldovanul* lui Madan nu mai apare) cu însărcinări şi cu afa- 
cerile lui private, badea Gheorghe m'ate cind să vină de vreme la 
poştă, vine tirziu, sau odată la două zile... iar noi aşteptăm acasă 
ziare cu noutăţi romine; şi citeodată primim numărul feştelit cu o 
chibzuinţă rară, dovedind, că m'au pierit încă adevărații patrioji-cen - 
zori ai mărejei Rusii, 

Am retrimes onor, direzției „V, R.“ modelul lucrărilor d-lui Ma- 
dan—No. 12—din 1908, cu 7 pagini ale scrisorii mele, inmormintată de 
d. Madan. Sper că şi scrisoarea prezentă nu o vol vedeao strecurată 
teafără printre minele amicului meu sincer... Ciudat lucru: au poți ceti 
” ceia ceal scris! Dar mă consolez pulin, căci are să cetească cenzorul,... 

N'am incercat niciodată in viaţa mea marea cu degetul, dar, int- 
nindu-ne cu d. Madan, după Dec. 1908, l-am luat drept om cumse- 
cade şi am vrut să văd dacă e conştient de ceia ce face, l-am spus : 

— Mi-ai făcut reclama pe care n'am cerut-o; şi mai departe tot 
aşa al să faci cu cenzurarea scrierilor mele? 

— Dragă, mi-a răspuns d. Madan, in privința slujbei mele nouă, 
ce să faci? Politica impune adeseori o conduită in contrazicere cu seti- 
timentele omeneşti, Dar ai şi scris scrisoarea d-tale rău, rău de tot ; 
prin scrisori de al de astea se compromite mult cauza rominească dia 
Basarabia l.. 

Vedeţi cine,e o adevărată compromitere a cauzei romineşti ? lată-mă ! 

O! Azel-ul nostru şi Harting—d-le Madan L.. Veţi reuşi în mare, 


SCRISORI DIN BASARABIA 1% 


„precum aji reuşit deja în mic. Vopseaua d-voastră s-a arătat deja mai tare 
„ca condeiul meu ; nu vă rămine decit să faceţi o carieră bunişoară, mul- 
“țumită imprudenţii mele ; traduceţi mai degrabă scrisoarea aceasta şi s'o 
cetiţi repede-repede cui credeţi că va folosi. Fiind intrat în bănuială de- 
"mult, mie mi-i tot una; d-voastră, din contra, toată viaţa vă stă înnainte, — 
„deci, nu vă jenaţi mult, daţi-mi jandarmul la spate şi duceţi-mă..... 

Dar şi aṣa nui bine! Pe a cul socoteală are să existe d. Madan, 
„cînd mizerabilu!, dar unicul cronicar romin din Basarabia va fi transpor- 
tat departe, departe? Nu. Mai bine să mă cetească tegulat d. Madan, să 
„nă murdărească, să dea raporturi cuvenite despre persoana mea cul va 
<tede de cuviinţă, totul va merge strună. Vom trăi şi ne vom iubi pe veci, 
Şi cum vroiji ca, cu o lovitură, să se prăbuşească fericirea noastra P... 

lată textul primului document de acum doi ani şi jumătate privi- 
“tor la d, Madan în cariera lui de renegat: 

D-lui A. Nour, 

Avind în vedere că d. Gheorghe Madan a intrat In legătură cu 
„mişte persoane din Basarabia a caror dușmănie în contra dezrobirei 
naționale şi civile este cunoscută; avind In vedere că acest domn stă 
în relații cu d. Vasilief/, colonel de geandarmi din Chișinău, — socie- 
tatea Rominilor din Basarabia—„Milcov*,—il exclude din sinul său 
„și face cunoscut tutulor Rominilor despre aceasta a sa hotărire. 

(Pecetea societăţii). 

Tot aşa incep toți Cainii şi primesc o asemenea pecete de rene- 
“gaţie a lor fără nici-o mustrare de cuget.. Suflete de cini ale celor ma- 
ghiarizaţi din Ardeal... bucuraji-vă la Apusul neamalui rominesc! La Rä- 
“sărtul acestul neam s'a ivit primul luda după chipul şi asemănarea 
voastră... 

Dar, pe cînd forțele sociale ale rominimei ardelene există şi pot 
bine rezista aducăturilor de tenegăţie, ce poate face rominimea basa- 
-sabeană, fără oameni distingi, fără inptători în contra Madan-ilor şi tu- 
turor paraziților, care se leagă de noi ca boala, dar nu de un om sănătos, 
„ci de un beteag, mărginit şi singuratic ? 


+ 
Å . 


La inceputul primăverii anului acesta a murit, la Petersburg, Pavel 
“Victor Dicescul, boer moldovean de viță veche, fostul mareșal al nobili- 
mel din jud. Chişinăului. O scurtă boală l'a prins in clima severă a 
capitalei, unde se găsea ca membru al sfatului imperial (senatul rusesc) 
din Basarabia. Era de 63 ani, a trăit toată viața liniştit cu vederi mo- 
derate şi umanitare, gospodărind la moşia lui părintească, N-a fost 
un lucrător energic de pe vreun cimp ohştesc, n-a fost luptător vajnic 
pentru izbăvirea neamului de lanțurile străinătăței, dar acazd, în cercul 
-lui intim, a iost Romin naţionalist şi visător, Cu mare bagare de samă, 
-cu vecinică precauţiune şi conduită : „să nu ne compromitem*,—mine= 


106 VIAŢA ROMINEASCA 
——— 2, 


le i-au fost legate de nehotărire, care, de fapt, trecea la apatie, Rostea: 


citeodată două-trei vorbe bune la întrunirile diferitelor organizații, ofici- 


ale sau private, asupra limbii mame, necesară pentru şcolile sătești şi la. 


biserici, sau insistase asupra necesităței serioase de a desvolta activita- 
tea naţional-culturală a intelectualilor noștri, —dar n'a putut, prin însăşi 


firea lui, să facă ceva real pentru apărarea efectivă a intereselor noastre - 


etnice. In răstimpul dintre 1905—1906 editase ‘ziarul cotidian „Bessarabeţ*, 
cu direcția „Octombristă“, în tuseşte, în care vorbea foarte puţin despre 
Rominii Basarabeni şi care era alit de corect şi „cum se cade”, incit s'a 
Inchis, parcă a adormit In linişte şi, fireşte, dupăce şi-a ciştigat o repu- 
tație In publicul basarabian : „să citeşti Bessarabej tocmai în cazul 


cind suferi de insomnie acută şi ai incercat zadarnic toate somniferele*.. 


Nu scriu aceste rînduri decit cu tristeța liniştită, cu capul desco- 
perit Innaintea mormintului drag al veteranului basarabian. Îl văd incă 
vin, uscăţiv, cu ochii buni şi glasul moale, ti văd tipul Rominului istoric, 
răbdător şi umilit. Şi, în acelaşi moment, cit aşi dori să văd instirşit un 
alt tip rominesc, tip creator, protestant, luptător. Dar nu se iveşte pe 
pămintul Basarabiei l.. 

Cu moartea lui Dicescul s'a scurs o pagină, puțin strălucită în is- 
toria „Societăţei moldovene din Basarabia pentru cooperarea instrucţiunii 
poporane şi studiarea (ărei basarabene“, a cărei preşedinte a fost dece- 
datul. Cu un an înnainte, murise vice-preşedintele Eugeniu Purcel, om 
ceva mai energic, lar fostul secretar al societăței, N. Andronovici, stă la 
temniţa din Chişinău pentru o delapidare, în calitate de casier, al tribu- 
nalului. Societatea rămine într'o inacţiune cotmplectă, pe cind acum un an, doi 
în urmă, ea exista totuşi măcar pe hirtie, avindu-şi şi feprezentaţii el aleşi. 
Adunările generale nu se fac un an şi jumătate, nu se ştie unde-s capi- 
talurile şi toate documentele, Nu-i vorbă, boerimea noastră, care stă- 
tea în jurul lui Dicescul, va şti să păzească bine partea materială a:a- 
dormitei societăţi. Dar cine e menit să trezească din apatie cadrele ro- 
mine din Basarabia cu ajutorul acestei unice instituţiuni naţionale, — cine- 
şi cind? Unde:s forțele vii care să ne prefacă însfirşit dintr'o cantitate 
neglijabilă intr'o grupare sănătoasă locală ?... Ori ni se cer acum co- 
ruri întregi de serafimi, cutremurul pămintului şi desfacerea cerului ca 
să lăsăm poziţiunea noastră ticnită de răbdare, constatare şi filosofare !?.. 

Avem şi un Serafim ! 


A. Nour, 


a pa i 


| 


Scrisori din Ardeal. 


Moise Nicoară.—Precursorul lui G. Lazâr.— Studiul părintelui 
arhimandrit şi vicar V. Mangra, 


Cel mai frumos capitol din istoria literaturii noastre va trebut co- 
rectat şi chiar refăcut. Cu dovezi, în faţa cărora trebuie să ne inchi- 
năm fără nici-o obiecțiune, părintele arhimandrit, Vasile Mangra, vicar 
episcopesc la Oradia-Mare, demonstrează că cel dintăia Romin, plecat de 
la noi să propage in Rominia spiritul naţional şi să combată străinismul, 
a lost Moise Nicoară. 

lată un nume, care pănă acum nu se pomenea decit la noi. După 
cele descoperite însă de părintele Mangra între manuscrisele Academiei 
Romine, galeria bărbaţilor noştri celebrii s'a îmbogăţit cu o figură lu- 
minoasă ; avem cu un apostol național mai mult şi dupăce, fie părin- 
tele Mangra, fie alt cercetaş zelos literar va selecta şi publica cele 15. 
volume manuscrise (numerile 2437—2451) care au stat, ca uitate, în raf- 
turile Academiei, se va putea scrie documentat cea mai interesantă e- 
pocă a vieţii noastre naționale; epoca de redeşteptare, epocă, in care 
Moise Nicoară o să ne apară ca un erou legendar, ca un luptător pen- 
tru deşteptarea tuturor Rominilor! > 

EJ este cel dintălu care Imbrăţişează şi luptă cu stăruință şi pri- 
cepere pentru interesele, nu numai ale fraților săi din Ungaria şi Tran- 
silvania, ci, şi pentru ale celor din Rominia şi ale Rominilor supuşi Se- 
milunei. Tl intilnim, la începutul veacului XIX, ca ambasador, aşa zi- 
cind, al tuturor Rominilor, intervenind şi luptind pentru drepturile aces- 
tora la curţile a trei mari şi puternice impărății: la Viena, Petersburg 
şi Constantinopol. Nu se află, intre eroii renașterii noastre naţionale, 


să lupte cu o energie mai strașnică, să îndure mai mult şi totuşi să nu 


aos VIAȚA ROMINEASCA 


Părintele arhimandrit Mangra şi-a cîştigat un merit neperitor că a 
“scuturat praful de pe documentele, pe care sprijinit, fixează locul in 
istorie lui Moise Nicoară și îmbogățește astfel, nu numai istoria litera- 
‘turii romine, ci, ne înfăţişează un bărbat politic de care noi, cei din sta- 
“tul ungar, avem foarte puţini. 

lată ce scrie d-sa in privinţa aceasta: 

„Viaţa acestui bărbat, de innaltă cultură, mă preocupă de aproape 
treizeci de ani, de cind adică am publicat întăia oară „instanța cleru- 
Jui şi poporului romin, din dieceza Aradului“, făcută şi Innaintată de el 
la 1814 împăratului Francisc l, ca să le dee episcop de „neam romin, 
cu singele şi cu inima romin“. Însă atară de puţinele informațiuni şi 
comunicări primite dela contimporanul său, răposatul advocat loan Ar- 
coşi din Arad şi de scrisele unui preot Gruescu din Banat în „Albina“, 
din a. 1870, alte date şi indicaţiuni privitoare la trecutul şi activitatea 
tui Moise Nicoară n'am allat Cu 10—12 ani în urmă am chestionat 
pe răposatul membru al Academiei romine Vasile Maniu, dela care nu- 
mai atit am putut afla că: Moise Nicoară a murit în Bucureşti, în mare 
mizerie, inmormintat în cămaşa lui Golescu la mănăstirea Mihai Vodă; 
anul nu l-a ştiut spune,şi manuscrisele lui arfi rămas la familia Golescu“ !. 

D. Mangra n'a slăbit însă In cercetările sale, ci a continuat cu ele 
şi astfel, în Octombrie 1907, a reuşit să alle şi să studieze, în secţia 
manusciiselor Academiei Romine, intreg materialul relativ la personali- 
tatea lui Moise Nicoară. In „Tribuna” dela Crăciun a dat seama des- 
pre acest prețios material; a scris de asemenea în „Biserica şi Şcoala“ 
(din Arad), precum mi-a pus şi mie la dispoziţie copii inedite din ma- 
serialul ce-a descoperit. Pe baza acestora, volu da relațiunile de mal 
la vale. 


Deja origina lui Moise Nicoară este dintre cele mai interesante. 
Strămoşii săi sint din comitatul Sabolci, unde, azi, nu mai există Ro- 
mini. (De-un veac şi mai bine, Rominii din comitatele Bereg şi Sa- 
boli, pier dinnaintea puhoiului rutean, precum se contopesc şi în massa 
maghiară ce-i Inconjoară). 

„Ştefan Nicoară,—scrie părintele Mangra—căpătase dela impăratul 
Ferdinand II la 1627 diplomă nobilitară, care s'a publicat în 19 Ianua- 
rie 1629 în comuna (posessione) Gyulahăza, comitatul Szabolcs, dar strž- 
nepotul său Moise" neavind în toată viaţa la căldura inimei şi a minţii 
mobilitatea—drept ceea-ce o are cineva de sine şi prin sine şi meritele 


i) „Tribuna” (Arad), Ne. 2834—4907. 


SCRISORI DIN ARDEAL 10 


sale civile şi sufleteşti“ nicl cind n'a avut grije de diplomele nobilitare, 
ci mai cu seamă simțea „nepăsul cel mai mare”, 

Moise Nicoară, el Insuşi, s'a născut în Giula, comitatul Bichiş, în. 
vecinătatea Aradului, la 30 Noembrie 1784. Face deci parte din acea: 
massă de Romini, care, Incepind de-acum două veacuri, s'a retras tot 
mai spre sud dela nordul Ungariei, unde, odinioară, avea situaţie ex- 
cepțională (cum se dovedeşte asta din „Diplomele maramurășene* pu- 
blicate de dr. loan Mihályi de Apşa). Azi, Giula este un punct (ame- 
ninjat rău) la frontiera apuseană a Rominismului, 

Carte a învăţat intăiu dela dascălul Melentie din Lipova, Studiile- 
secundare le-a făcut în Oradia Mare şi la Arad, iar studiile universitare 
la Pesta şi Pojon, în anii 1902—6, fiind cel dintăiu Romin ortodox dim- 
Ungaria, care s'a avintat la așa înnălţime, 

La 1807 depune examenul, din dreptul roman şi din statistică, la- 
universitatea din Viena, precum se supune şi examenului de primire- 
în institutul pentru limbile orientale. 

La 1809 fu numit locotenent la cavaleria insurecțională pe care ţara» 
o instituise contra lui Napoleon. Din părțile Aradului s'au inrolat atunci 
mulţi Romini în oştirile, chemate să apere tronul greu ameninţat, 

» Şi ca soldat, el s'a gîndit intr'una la propăşirea neamului său şi: 
dacă Impăratul a dat, pe-acea vreme, voie Rominilor să infiinţeze la sat 
cea dintăiu preparandie (şcoală normală) pentru formarea învăţătorilor, se - 
ştie că un merit mare îi revine lul Moise Nicoară. 

La 1810 se duce in Rominia, unde căntase să intre în serviciul: 
Rusiei ; la 1814 îl găsim în Constantinopol şi, peste un an, la Viena, 
căutind să-şi asigure un post în diplomaţie, ca, în această calitate, să» 
poată lucra pentru neamul său. S'ar fi aplicat şi în cariera militară. După 
cum scrie însă întrun memoriu, adresat lui Chabert, dragomanul Engli- 
terii la Constantinopol, fncurcăturile ce-au urmat după bătălia de la Wa- 
terloo, n'au favorizat planurile sale. Ceeace nu însemna însă că el are- 
nunţat la luptă, ci, dimpotrivă, prin legăturile ce tace la Viena, la Curte 
mai ales, şi prin întreaga sa activitate deschide nol cărări în viaţa 
noastră naţională, Prin „Supplex libellus Walachorum dioecesis aradi- 
ensis” cătră impăratul Francisc (1814) el porneşte marea mişcare naţio- 
nală, menită a ne desrobi de sub jugul patriarhiel sirbeşti, 

Ideile, pentru a căror realizare lupta, ersu nu numai naţionale, ch» 
şi cit se poate de—democratice. El accentuează întăla oară că poporul 
are dreptul să-şi aleagă pe episcop, lar contra aservirii Rominilor luptă 
cu o rară bărbăție atit sus, la Curte, cit şi acasă, unde organizează pe 
Romini peniru ca astfel să poată rezista tentaţiunilor şi fărădelegilor pa- 
triarhiei sirbeşti, 

E, fară îndoială, cel mai frumos moment în acele vremuri de fră-- 
mintări faptul că, cele două căpetenii ale Rominilor greco-catolici, Invă- 

atul Petru Maior şi episcopul Samoil Vulcanu. stau în ajutorul ortodo- - 


at VIAŢA ROMINEASCA 


xului Nicoară. Sunt înduloşătoare următoarele cuvinte ce-i adresează 
Petru Maior: 

„Cumcă ceva cinie ascunsă este nu spre binele Rominilor. De voi pu- 
tea ceva pricepe, sau ajuta, nu voi [ntirzia a vă înștiința. Purtaţi-vă bär- 
băteşte pe lingă Ilustrissimul Domn Episcop Vulcan întru toate. Rominii 
de pe acolo, cum văd, bine sunt invitaţi pentru episcopia din Arad, şi 
au început a cunoaşte cine sunt Rominii şi cine sunt Sirbii, şi că ver 
„uniți, ver neuniți, tot sunt Romini frați impreună. Eu aud că spre fe- 
ricirea Rominilor ţi-a pus ceriul acea pedică, ca să nu păşeşti acum afară 
din ţară. (27 Aug. 1815). 

La 22 Octombrie 1815, Episcopul Vulcanu îl făcea cunoscut că nu 
irebuea să meargă la - Veneţia, fiind deja Impăratul convins că „la Arad 
trebue să fie episcop, poporului plăcut”. 

Se vede însă, că intervenţia episcopului unit nu putea covirşi pe-a 
Sirbilor, căci, încurind, mitropolitul sîrb, Stratimirovici, numi la Arad ad- 
ministrator episcopesc pe sirbul Putnic, ceeace- învetşună pe Nicoară. 
Protestă, mişcă toate pietrele, dar în urmă ajunse să fie izgonit din Viena, 
ca tulburător de ordine. Nedreptatea ce i se face nu-l descuragiază însă, 
ci-l indeamnă să lupte încă şi cu mal multă vigoare şi cu o demnitate 
fără seamin. Nimeni nu i-a spus Impăratului buchile mal pe șlean, ni- 
meni dintre fruntașii poporului romin n'a arătat Curţii, în cuvinte mai 
lapidare, drepturile poporului şi n'a accentuat, mai cu hotărire, jdatoriile 
pe care le are suveranul laţă de supușii săi. 

lată ce spunea întrun memoriu ce adresase, la 1819, Impăratului: 

„Tot impăratul—are puterea sa de la supuși, prin aşerăminturi 
sau legături, adecă s'au invoit inainte de vremi stramoşii supușilor cu 
cel dintăi dintre strămoşii impăratului, pe care îl alesese limpărat. Dar 
nu are împăratul dreptul acesta ca să lucreze altmintrelea cu puterea sa 
împărătească şi spre alt scop. de cit aşa precum s'a aşezat atunci prin 
legături, Tot scopul pentru care se aleg impărății este siguranța şi fe 
ricirea supușilor, spre părirea cărora a luat impăratul păzirea asupra sa. 
Daci nu e slobod Impăratului să întrebuințeze puterea aceea spre alt 
scop, decit spre acel zis al siguranței şi fericirii supușilor sdi". 

Lucrul Rominilor pentru episcopie, zice el în memorandul din 1819 
către Impăratul, este public şi de obşte cunoscut, precum şi vrednicia 
lul aduce cu sine; care întiiu l'am purtat eu cu alții, iar apol la Vi- 
ena numai singur, ce este lucru foarte cunoscut, Eu lam purtat după 
datorința mea cea mai stintă şi după putinţa mea împotriva mai ma- 
rilor sirbeşti, spre fala Rominilor şi a statului împărăției cu ştirea şi 
slobozenia celor mai mari diregători şi plăcerea M. Tale... Noi depu- 
taţii ne-am aratat Palatinului, l-am aratat plenipotenții, şi am dat o in- 
stanție. Asemenea ne-am arătat şi la Viena în cancelarie, precum după 

aceea şi M. Tale... Eu toată starea şi a luctului Rominilor mai nainte 


S 


SCRISORI DIN ARDEAL ilt 

7 po pat cunoscut M. Tale decit ori cui altuia, precum şi după a- 
= pr: multe ori, cit în audienţă cit în scris. In audiența cea mai 
urmă din 24 Decemvrie 1817 mi-ai zis cu hotărtre : „Scrie d-ta 


„„mumai, că eu la 
| teme toate acestea voiu face capåt, eu odată voiu rupe 


„să-şi permită a reaminti Impăratului implinirea celor ce-a făgăduit, ori, 


pr pere = in următorul pasaj, care este o formală dojană : 
WE i proşti şi nepricepuți sunt Rominii, zice el, lotuş mai mult 
nu-l va încredința, că nedreptățile acestea li se fac lor dinlăun- 


tru, de cătră Sirbi; că nu dela Sirbi ci dela M, Ta atirnă şi au cerut 


“dreptate... ŞI M. Ta m'aţi întirziat din zi în zi cu vwoarbe goale la 


întâia lună şi acum şi mulţi anl a 
i u trecut. Aşa lucraţi cu tical 
mp, F aaa pentru dreptate, ti trimiţi dela Ponţie la eg 
At nație, năcăjiţi, despolaţi de toate, goniţi, călcaţi, asu riți 
gr da toate părțile. Şi cine nu vede a Ji astea toate go 
spe i a ai cap a e toate se trag, şi dacă nu tacallete: 
irea A i 
rien a aie, toată neorinduiula asta şi spargerea 
PO Era împărate !—continuă cu amărăciune. —Mai mult mă cu- 
a Arig De şi starea sorții mele, decit ca să pot polti şi aştepta 
Sto AI AR cinstei mele în loc, care cinste în ființa sa nici nu 
motrice a ua, nici nu mi-o poţi da. Numele cel bun il stăpinesc intru 
sea , a conştiinţa mea înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor celor 
ae toată intregimea sa. Ci şi M. Ta incă trebue sâ-mi judeci 
vea: ru nostru, cel mai mare al tuturor (iară nu inan- 
saak a ud linguşitori) şi iu conştiinţa Ta cind vel da seamă pentru 
zi MeS p se debara să mă mintuesc, nici n'am pentruce 
Í să mintueşti şi desvinoväjesti cele ce mi-s" i 
Eaa a PA sub mină mi-se fac în numele Tău a 
a w sira Va i e Piger m'aţi despoiat de toate celea 
i 3 è cinste, de numele b i 
zi 4 un, de bine- 
Seat e tea pata e: ina a ocrotirea legilor împăcăteşti, de 
ea de d + dupăce de astea toate, zi ' 
“şi maţi jefuit, să pot eşi din îm o eo date pa 
părăţ & deapururea, fără 
pasuale ; şi precum m'al închis dela bu zadar 
t åtāțile statului şi 1 
suşi dela toată ascultarea şi dre s E per 
ptatea, aşa se i 
eee şi datorințele cătră Im părăţia Ta lesa ez 
N prior n tonul acesta de a vorbi cu Împăratul a accelerat 
Stasi NA e, nă acum, fusese scos numai din Viena, de-aici încolo 
> oder pf prigonitul administraţiunei politice, aşa că, la 24 
» ajunge in temniţă, (la Arad şi Giulia), de unde n'a scă- 


112 VIAȚA ROMINEASCA 


pat decit la 5 Septembrie 1821, prin grația Impärătească! Dacă ar i 
fost după voința oligarhilor stăpinitori, war fi scăpat niciodată. 

Chiar în temniţă, el numai la suferințile poporului său s'a gindit, 
compunind alt memorand, In care cerea drepturi şi protesta impotriva 
tuturor impilărilor. Astfel, Indată ce ajunge liber, vrea să trimită me- 
morand la Impăratul. Era însă atit de sărac şi fraţii, pentru care lup- 
tase, atit de ingrați şi intimidaţi de regimul politic maghiar şi de cel 
bisericesc sirb, încit Molse Nicoară nu poate stringe nici măcar banii 
necesari pentru a trimite cu poşta acei memorand, lată ce scrie Nicoară 
cu privire la aceasta: 

„Nici decit nu putul atita căpăta, cit să le pot trimite pe poştă, 
—deci 1822 în Martie 17 le dădui lui Vulcan, care imi fâgâduise că 
cu bună samă le va trimite impăratului. Acest recurs fu trimis pe 
lingă altul nemțesc, şi acelea din prinsoare toate. Nicoară se jertfise 
mu numai pe sine, ci şi averea părinţilor pentru cauza naţională”. 

Şi de data aceasta, cînd însuşi coreligionarii săi Il părăsiseră, tot 
Episcopul Vulcan l'a ajutat în planurile sale; desigur că îl va fi ajutat 
şi cu bani, căci luptele grele ce-a purtat Moise Nicoară, i-au mistuit In- 
treaga avere părintească, aşa că sărăcia Îl sileşte să emigreze. La 29 
Aprilie 1825 obţine pașaportul şi la 10 Mai, dupăce încredințează ma- 
muscrisele sale lui Grigore Călinescu, pleacă din patrie. Se duce in Ro- 
minie, pentru a înscrie o pagină frumoasă şi în istoria acesteia. 

Cu privire la plecarea sa şi la preţioasele manuscrise, părintele 
Vasile Mangra scrie: 

„In ajunul expatrierei, Nicoară lăsase în 10 Mai 1825 lui Grigorie 
Călinescu, în Viena, manuscrisele sale, care impreună cu alte scrisori, 
ce i le aduse in 1836 din Giula la Bucureşti secretarul consistorial din 
Arad, Nicolae Bălaşcu, le-a aşezat întrun geamandan în magazinul lui 
Franiz Tiringer din Bucureşti, cind plecă in 1838 în Rusia, ingrijit 
pentru conservarea manuscriselor, el adresă din Odesa în 1840 o scri- 
soare către secretariatul principatului Ţării Romineşti, atrăgindu-i atenți- 
unea, că în ladă (cufăr) se cuprind „actele cari se ating de starea şi 
biserica unei părți numeroasedintre Rominii pravoslavnici, şi care ni- 
meni nu le are”. Erau actele privitoare la mişcarea Rominilor din epar- 
hia Aradului, ca să li se dee episcop romin. După 12 ani Nicoară sta- 
bilindu-se iarăşi la Bucureşii, cercă geamandanul cu manuscrisele şi gă- 
sindu-l, unde îl lăsase, scrie plin de bucurie: „Acum în ceasul acesta, 
în 2 | 14 Mai 1850 in Bucureşti, scosei cufărul din magazina lui Tiirin= 
ger, şi spre mare mirarea mea deschizindu-l, citu-i negru sub unghie 
nu aflai vătămat nici de umezeală nici de molii, nici însuşi peceţile din 
afară pentru transport. Pastrarea asta de 12 ani e un mare semn de 
credință”. 

„Manuscrisele lui se pot clasifica în următoarele categorii: 1. Stu- 
dii preparatoare ca student; 2, Acte şi documente relativ la preparandia 


SCRISORI DIN ARDEAL (TE) 
romînă din Arad, întemeiată la 1812, şi la biserica romînă ortodoxă din 
eg Aradului ; 3. Studii literare şi istorice: 4. Memorii şi correspon» 
iara politice ; 5. Ziar de călătorie şi despre întrejinerea lui în Cons- 
i tinopol, cu puține întreruperi, dela 1814 până la 1850. M. Nicoară 
sa apucat să-şi aranjeze manuscrisele în 1850, dar nu ia fost cu pu- 
askel alea alte trebi, cit pentru stiimtoarea locului“, şi la 7 Sep- 
eA că le lasă „inciicite* din pricină, cum scrie într'o notă 
legibilă, că „nu le poate ceti, nici înşira*. Esie cea din urmă tn- 
semnare ce am găsit rămasă dela el. 
o o ia articol vom arăta activitatea lui Moise Nicoară in 


Arad, Martie 1909. L Russu-Şirianu. 


Cronica externă. 


Evenimentele din Spania, 


Spectacolul pe care Spania il prezintă lumii in, momentul 
de faţă este jalnic. Ea este slișială de un groaznic război civil. 
Barcelona e in flacări, Madridul clocotește, pretutindeni mulţimea 
urlă de minie, şi furia ei se revarsă incohereniă și absurdă. Nu se vad 
decit pumni care se incleștează şi nu se aud decit strigăte de 
ură şi indemnuri de răsturnare. La chemarea sub drapel a auto- 
rităților, soldaţii răspund prin dezertări in masă. La apelul pe 
care guvernul il adresează patriotismului public, plebea deslan- 
țuită răspunde blestemind războiul. S'ar zice că spada, pe care 
ministrul Maura a vrut s'o indrepte asupra Marocului, s'a intors 
impotriva Spaniei, care singerează de lovitunle destinate inami- 
cului, Ce să fie această quasi-sinucidere ? Un vint ue nebunie, 
care s'a abâtut peste o naţiune nenorocită ? Decrepitudinea mo- 
rală a unui popor nedemn să mai trăiască ? Ultimele zvircoliri 
ale unei țări, odinioară glorioasă, care azi e cuprinsă de spas- 
mele unei agonii fatale ? 

Pentru un observator superficial, spectacolul pe care ni-l 
iniăţişeaza Spania nu poate fi decit un spectacol de decadențā. 
Ce poate să fie, dacă nu decadență,— soldaţi, care dezerteazā In 
fața inamicului, mulţimi, care in ceasul războiului pradă biserici, 
incendiază mânăstiri, ridică baricade, bombardează oraşe, distrug 
câile ferate şi se asvirl în lupte fratricide. Şi totuşi, ceia ce e 
jalnic, nu e aceasta ; ceia ce e jalnic, nespus de jalnic, e faptul 
că un popor trebue să treacă prin astfel de zbuciumâri tragice, 
ca să scape de o moarte sigură. Da, războiul civil din Spania 
nu € un simptom de decadență ; e siorțarea desperată a unui 
neam, care vrea să mai trăiască. E afirmarea setei de viaţă şi 
de regenerare a unui popor, care simțea cum, incetul cu incetul, 
se scufunda şi pierea in marea viltoare a civilizațiunilor mo- 
derne. Spaima unei asemenea perspective nu Ingădue nici ges- 
turi estetice, nici acțiuni măsurate; ea implică brutalitatea sāl- 
batică, care caracterizează, intotdeauna, instinctul de conservare. 
Expediția din Maroc n'a fost decit un prilej, ultima picătură pe 
pe care o revarsă o cupă plină. Demult Spania zăcea sub un 


CRONICA EXTERNA 145 
miei banale na star DE IE E DDP FĂ ace 


regim funest. Dacă n'ar fi fost vinovată decti forma exterioară 
a regimului, răul ar fi fost mai lesne de tămaăduit. Dar cela ce 
dădea pericolului atita gravitate e că boala, de care suferea Spa. 
nia, stătea mai puţin în forma exterioară a intocmirii ei politice, 
mezat spiritul, In mentalitatea care o inspira şi o dirlguea 
rai i n9 țară din Europa clericalismul catolic, adică acea nepu. 
Se isi oA pricepe timpurile noastre şi nevoile lor, nu a inflorit 
= urat decit In Spania, şi nicăeri nu se poate vedea mai 
ine, decit acolo, influența distrugătoare, pe care o exercită asu- 
pe unui organism social dominaţiunea netntrinată a catolicismu: 
ui. Dovadă că, sub acțiunea lentă a unui asemenea spirit, un 
popor ajunge să nu poată trăi,—ne-o dă faptul că în Spania nu 
mai e nici-un izvor de viață, care să nu fie cu desăvirşire secat 
Pee a care a dominat-a atita timp, n'a fost In stare să-i asi. 
gu e o viață politică, nicio viață economică și nici una 
: Viaţa politică a Spaniei e parodia gălăgioasă a ități 
iurea, Două mari partide— unul purtind firma meet msee 
mindrindu-se cu eticheta liberală—se alternează la putere. sau. mai 
bine zis, la budget, fără ca să existe Intre ele deosebiri profunde de 
principii. Inchinate acelorași interese reacționare și, deopotrivă su- 
puse aceleiași forțe 'nerăspunzătoare, dar atotputernică, amindauă 
iau depus destinele In minile ambițioase ale preoțimii. Bine 'n- 
le aie că asemenea partide nu pot ataca nici-una din problemele 
adinci, care frămintă societatea spaniolă, şi că, evoluind într'un 
cadru convenţional, ele sint osindite să aibă un orizont mărginit 
şi să se mulțumească cu inrluriri superficiale. In schimb lipsa 
= convingeri, sărăcia de ideal a unei asemenea politici ; atrage 
upă sine influența exagerată a consideraținnilor personale. Ideile 
ne mai Insemnind nimic, totul gravitează In jurul ambiţiunilor u- 
sors e em n ear celorlalți, şi, repede, interesele vitale 
f ià ri Ars A 
pă, eorva Aer San cate vanității citorva dibaci, sau intri- 
| e acest teren politica se transformă In dem ie. Prin- 
x insa bunul simț se perverteşte, proporțiunile ama se ra 
ormează, înțelesul situațiunilor se falşifică, caricatura ia locul 
realităţii şi generațiunile tinere, crescute in această atmosferă vi- 
zar pierd până şi putinţa de a discerne răul. necum de a curma 
unestele lui urmări. Aşa incit, numai din afară, dela oameni 
care plutesc în lumea utopiilor şi a exagerațiunilor, —într'un cu- 
sc: numai dintr'o concepțiune socială, fundamental opusă, poate 
sa no vie mintuirea. Și atunci, prin Insăși condițiunile care 
cai au a mintuire nu poate să vie, caşi azi în 
£ k s o i ri i 
stari rin maaben ns: at violente, nedespärțite de toate 
iserica a fost şi mai puţin încă in stare să asigure via 
ogor a a Spaniei. Generaţiunile tinere crescind întrun tron 
e ascultare pasivă şi de evlavioasă rontemplaţiune, era natural 
ca această stare, in loc să samene inițiativă și muncă, a Im- 


iia VIAȚA ROMINEASCA 


prăştiat lenea și a sădit moliciunea. Rezultatul acestei şcoli e că 
golul, pe care îl lasă lincezeala energiilor naţionale, îl umplu 
străinii şi că, pe lingă alte neajunsuri, națiunea, care se expune 
la asemenea situaţii, se mai trezeşte îniro bună zi și cu umi- 
lința de a fi robită străinătăţii. Acesta e azi cazul Spaniei. Toate 
instrumentele ei de producțiune, toate izvoarele ei de bogăţie sint 
în minile străinilor. Căile ferate sint ale unui consorțiu străin, in 
care dinastia multimilionară a Rothschild-ilor dictează fără con- 
trol. Minele, aproape singura bogaţie a pămintului ei sărac, sint 
stăpinite de străini. Comerţul, industria, totul e rodul muncii 
ștrăine,: şi nu e afacere, pe care capitalurile străine să nu o fi a- 
caparat în dauna prosperității şi a neatirnării naţionale. 

Dacă, cel puţin, clericarismul s'ar putea măguli că a dat 
Spaniei, o lrumoasă, o innălțătoare viață socială!.... Dar nici 
atita l... Viaţa ei socială e un țesut de superstiţiuni puerile, de 
prejudecăţi medievalice și de brutalități ruşinoase. Din splendon- 
rea unor vremuri duioase nu le-au rămas Spaniolilor decit gesturi. 
Şi, cum gesturile acestea nu mai sint adequate Imprejurärilor, ele 
accentuează şi mai bine mizeria zilelor de azi, Sus—o aristocrație 
restrinsă de latifundiari indatoraţi, care risipesc ultimele vestigii 
ale unor averi, odinioară fabuloase, într'o viață de lux şi de os- 
tentaţiune. Jos—o plebe, care se sbate în ghiarele sărăciei și ale 
ienoranţii. Două lumi trăind față în față, fără legături sufleteşti, fără 
să se iubească, intilnindu-se numai pe terenul acelorași erezii şi 
confundindu-şi sentimentele numai în entu ziasmul luptelor de 
tauri. lată imaginea vieţii sociale, cu care biserica catolică, lā- 
sată In voia ei, a fost In stare să inzestreze națiunea spaniolă!.. 

Cu o asemenea viață publică, economică şi socială, ce pu- 
lea să devie Spania—dacă nu prada lăcomiilor internaţionale, 
puterea bătută la Cuba, izgonită din Filipine și silită să vinză 
la mezat insulele ei din Oceanul Atlantic. Toate aceste infringeri 
Spaniolii le-au răbdat cu resemnare. S'ar fi cuvenit oare să rabde 
tot astfel şi ultima greşală a ocirmuitorilor ei, incapabili și ne- 
socotiți ? S'ar fi cuvenit oare să rabde în tăcere și această aventură 
marocană, care, prin natura ei, nu putea să inscrie în analele Spa- 
nici decit o nouă umilință ? 

Sau, în sfirşit, trezit din osteneala și din ticăloşia lui, po- 
porul spaniol avea datoria să se ridice impotriva regimului care 
l-a nenorocit, să-l înlăture cu hotărtre, și pe ruinele lui să-și clă- 
dească o viață nouă, o viață în care munca să Inlocuească de- 
clamațiunea, fapta—pestul, şi stăruința —fanlaronada ? Ori, războ- 
iul civil, prin care trece azi Spania, nu este altceva decit stor- 
tarea eroică, pe care poporul spaniol o face pentru a se Innălța 
până la această viață nouă. 

Se va zice însă: Oare poporul spaniol nu putea să scuture 
jugul bisericii decit dezeriind de sub drapel și recurgind la mij- 
loace extreme ? Sint şi alte popoare, care au avut a trece prin 
situaţii grele şi totuşi le-au invins, fără să fi curs vre-o picătură 
de singe. Nu mai vorbim de popoarele liniștite ale nordului, cum 


a AD SE 


sint Suedezii şi Norvegienii, care au ru rsona 
i Ă pt o uniune 

pa rep cu o eleganță de procedeuri nevăzută eveye 
S Taa mirror lanţurile tiraniei hamidiene cu o stăpinire 

sine, re a patimilor, care a uimit 1 
civilizată, Dece poporul spaniol nu s'ar fi scăpat pirat dorea 
o clericală prin aceleași procedeuri pașnice ? Fără a fi cttugi 
de) prunc partizan al soluțiunilor violente, trebue să recunoaș. 
sv e te căi nn le erau deschise Spaniolilor. Situaţia lor se 

A car cu totul de-a Norvegiei și de-a Suediei, şi chiar de. 
a Turcilor. Cu ce aveau de luptat Suedezii și Norvegienii ? Cu 
a anumită stare politică, care, în loc să asigure ambelor state 
e în vederea cărora ea lusese instituită, ajunsese să nu 
e pricinuiască decit greutate și necazuri. In asemenea condi. 
pas, nu era greu cà vocea raţiunii să Intunece niște patimi tre- 
a oare. Ar fi fost apoi și trist ca, In vremurile noastre de civi- 
cerne vintul de umanitarism, care suilă pretutindeni, să nu fi 
pe stinge [lacăra unor patimi atit de palide și atit de ofilite, 
n Turcia e adevărat că regimul hamidian era greu de desrădă- 
cinat, fiindcă acaparase atitea organe ale statului şi distrusese 
aproape toate forțele, care i s'ar fi putu timpotrivi. E adevărat, dease- 
crasa că, față de fară de legile lui Abdul Hamid, care legitimau 

7 răzbunările, era Și mai greu tinerilor turci să-și păstreze sin- 
gele rece. Dar tocmai ura, pe care toate straturile Imperiului Oto- 
man o nutriau impotriva lui Abdul Hamid, a indemnat la mode- 
rațiune pe revoluționarii Turci.  Intr'adevăr, această urā săpase 
intre Sultan şi poporul său un șanț, rupsese, una cite una, toate 
legăturile sufleteşti şi tradiționale, care ii împreunaseră odinioară 
ŞI nu e decit firesc ca lucrurile, între care orice legătură a incetat. 
să se despartă unele de altele, fără greutate şi fără de durere 
i „In Spania, insă, lucrurile nu stau astfel: poporul urăște cle- 
ricarismul, dar clericalismul il stăpinește incă, I stăpineşte prin- 
trun amestec ciudat de atavism și de supravieţuire inconștientă 
a credinții, printr'un fel de respect al amintirii și prin vesti- 
p de superstiție, S Poporul spaniol are ceja ce Francezul a nu- 
mit atit de bine al empreinte*. Chiar mentalitatea celor mai con- 
ştienți de necesitatea unei schimbări e deformatā de influența 
clericalismului, şi în sufletele cele mai sincer innamorate de li- 
bertate și cele mai inselate de generozitate nu lipsesc chinurile 
indoelii. Aşa incit, ca să rupă cu clericalismul, poporul spaniol 
trebue să rupă ceva din propria lui fire. Cind omul e pus în a- 
ceastă situație psihologică, cind e lăsat în prada unei astfel de 
lupte sufletești, e știut că din două lucruri una: sau nu àre e- 
nerpia indestulătoare, ca să-și Innăbuşească pornirile inimii, şi 
atunci rațiunea sfirşeşte prin a se inclina Innaintea slăbiciunii, — 
sau are această energie, dar atunci sforțarea pe care a trebuit s'o 
facă e intotdeauna atit de mare, incit depişeşte necesitățile si- 
tuațiunii și ia, inevitabil, forma exageraţiunii. Dar mai este Incă 
un motiv, pentru care nu se poate stabili nici-o asemânare In- 
tre greutăţile, pe care Turcii au trebuit să le înlăture, ca să răs- 


tis VIAȚA ROMINEASCA 


toarne pe Abdul Hamid, și între situația, în care se alla Spanio- 
lii, cind vor să se scape de dominaţiunea clericală. iara: 
In primul caz, era o luptă impotriva unei iceage la 
nei instituțiuni puternice, cu ramificațiuni numeroase, > în SA 
voiți, dar numai a unei instituțiuni, adică a ceva materia Peri 
cind clericalismul nu e numai attt. Clericalismul e, totdeo i ; 
o instituțiune şi o stare sufletească, o organizațiune şi A onae 
litate; cu alte cuvinte, e ceva imponderabil, pe care roni poate, 
după voe, prinde și desgrătina. El pătrunde pretutinden „in a- 
şezămintele publice, în şcolile elementare, caşi in aula sanee 
täților, in laboratoarele științei, caşi în stnul familiilor ; pae s j- 
pinire pe toate sufletele, Indeamnă mama impotriva gear at 
desparte fiul de tată și fratele de soră. A Cu el nu poți a uon 
ca cu instituțiunile politice, numai în viața publică; cu el trebue 
să te lupți și in căminul tău. Şi cind l-ai doborit în piața pu- 
blică, el te hărțueşte în casa ta. Aşa se și explică dece acei 
care se avintă în luptele religioase depăşesc intotdeauna saan 
In patima lor pun atita tnverṣunare, fiindcă simt că Die ra 
lupte nu numai cu ceilalți, dar şi cu ei, şi în asalturile lor ră- 
sufa necazul ce-l au de propriele lor șovăeli. ir 
Deaceia, departe de a ne opri In fața manilestaţiunilor €x- 
teme ale răzooiului civil din Spania, nu trebue să near eng 
ințelesul lui şi să ne bucurăm că, în sfirşit, poporul spanio a 
regăsit energia lrebuincioasă, ca să se regenereze. Nu vom a- 
luneca pe povirnișul panona: ns ştim sub ce formă pre- 
i epenerarea spaniolă se va îndeplini. 
e Fiva răsturnată dinastia actuală ? Se va recurze la o altă 
dinastie? Se va proclama republica? Nu ştim, Ceia ce e si- 
gur însă e că, oricare ar fi forma de „guvernămint, o erä nouă 
incepe: Spania a aşezat temeliile unci stări de lucruri, în care 
sceptrul puterii nu va mai fi In minele clericalismului, ta 
trebui insă pentru aceasta să ne inchipuim că transformarea Spa- 
niei se va opera instantaneu, ca sub o influență magică. Franţei 
şi tot i-a trebuit aproape o sută de ani, ca să întroneze demo- 
crația. Cum să ne așteptăm atunci ca Spania sä nu treacă prin 
zbuciumări, prin crize de tot felul, până cind să reușească a re- 
clădi toate aşezămintele ei sociale ṣi pănă cind sufletul genera- 
țiunilor viitoare să se obişnuiască cu necesităţile moderne 
şi să se mlădie după ele. E aci un proces de evoluțiune mate- 
rială şi psihică, care, prin natura lui, nu poale să fie decit opera 
i lui. 
gpi cemduli vom insista numai asupra unui punct. Multă 
vreme națiunile lumii s'au impărțit in două categorii. Acele care 
aveau virtuți, care erau harnice, stăruitoare, mindre şi ambiţioase, 
aveau impărâția izbindei şi a atotputerniciei ; ele stăpineau con- 
tinentele și mările şi lor li se închinau acei slabi şi acei Invinşi, 
In cealaltă categorie im!rau națiunile lipsite de energie, leneşe, fă-ă 
demnitate şi fără dor de progres, naţiunile aşa zise in decadenţă. 
lar cauza acestei deosebiri se alribuea toată firei unora și a ce- 


ha a T 


t CRONICA ekTERNÀ liò 
a i ai AN 


lorłalte. Cu cit insă trecea timpul, se constata că pot exista deo- 
sebiri de gradajiune in calitățile popoarelor, dar că nu sint deo- 
sebiri fundamentale de natură, care sā ridice pe unele In fruntea 
civilizațiunii şi să asvirle pe celelalte în coada ei. Nu sint, cu 
alte cuvinte, națiuni exclusiv virluoase şi altele exclusiv vicioase ; 
in toate e un amestec de bine şi de rău, de calități și de defecte, 
Nu există decit lorme de guvernâmint, care permit calitaţilor fru- 
moase să se dezvolte, sau, dimpotrivă, care innăbușesc sistematic 
toate ăvinturile innâlțătoare şi nu lasă să infloreaşcă decit senti- 
mentele joase și pornirile păcătoase. Acelaşi popor, in atmosfera 
innăbuşitoare a clericalismului, iți dă Spania dela Cuba şi, în at- 
mosiera dâtâtoare de viață a unui democratism sânâtos, inţele- 
gător al vremurilor noastre şi al aspirațiunilor sale, iți va da o 
Spanie muncitoare, bogată şi hotāritā. Cine ar fi spus că po- 
porul, care indura de peste 30 de ani decrepitudinea despotis- 
mului hamidian, e acelaşi care, in minile tinerilor turci, a făcut 
revoluția care a minunat lumea şi care reorganizează azi cu stă- 
ruință, cu cinste și cu izbindă Imperiul Otoman, de toți osindit 
la moarte ? 

Cine ar fi crezut că poporul care a tolerat fantaziile unui 
Muzaller-Exddin e acelaşi, care a luptat cu atita energie pentru a 
Inzestra Persia cu binefacerile unui regim constituțional și care 
uimește astazi Rusia, caşi Anglia, prin voința sa de reorgani- 
zare temeinică şi naționala? Şi cine s'ar mira, dacă același po- 
por, care eri, sub absolutismul unui Nicolae II, a mers la Liao- 
Yang și Tsu-Shima, la corupția in administrație, la destrăbala- 
rea in finanje, la dezorganizarea in marină, la demoralizarea in 
armată și la anarhia in spirite, — mine, sub un regim de adevă- 
rată hbertale, va face cinste civilizațiunii, ilustrindu-se in toate 
ramurile activității omenești ? In orice caz, trezirea tuturor națiu- 
nilor osindite, reinvierea aceasta a tuturor civilizațiunilor moarte, 
sub puterea soarelui democraţiei moderne, constitue, incepind cu 
Japonia şi cu misterioasa China și sfirşind cu Spania, unul din 
lenomenele cele mai interesante şi cele mai insemnate din vre- 
murile, in care ne-a fost dat să trăim. Şi lăsăm celor care cu- 
nosc ceva mult mai impunător decit spectacolul acestor mo i, 
care se scoală şi, spre uimirea lumii, Incep să meargă innainte, — 
sarcina de a-şi pierde timpul In discuțiuni deșerte asupra inci- 
dentelor mărunte ale zguduitoarei tragedii, care se desfășoară pe 
pămintul care reprezintă tot ce a mai rămas din vasta şi glo- 
rioasa impărăție a lui Carol Quintus, 


1. G. Duca. 


Cronica Veselă. 


CALEIDOSCOP 
Co | litera 
j 


In fine se 'ncheease ciclul nenumăratelor congrese... 
Banchetul A. Miresc, banchetul cel mai vestit în ăst sezon, 
Ce-a provocat în toată ţara o vilvă-atit de colosală, 

Părea acum uitat şi dinsul, şi-un fapt istoric ajunsese... 

Şi vremea 'şi reluase cursul obişnuit şi monoton. 
Ceasornicul Independenţii, cu pgravitatea-i oficială, 

Abia 'şi mişca, din oră 'n oră, metalica sa limbă 'n gură, 
Gemind ca un milog bicisnic plictisitora-i cint breton... 
Vre-o trei Babiloneni venise pe la congresul Esperanto, 
Incolo, capitala 'ntreagă părea un jalnic Campo-Santo, 
Căci toţi capitaliştii noşiri plecaseră 'n vilegiatură,.. 

Cind iată, doi poeţi zburdalnici, care-amindoi, de nu mă ‘ngel, 
Scriu şi la „Viaţa Rominească“, printr'un canicular apel 
Lansat către confraţi, stirniră o 'nsuflefire generală 

In pururea nemulțămită a literaţilor Walhală... 


Apelul lor, cu toate-acestea, era un paşnic manifest, 

Era, după atita sfadă şi zavistie, 'ntălul gest 

De impăcare,—o 'nşiruire de 'năbuşite doleanțe, 

Era 'n sfirşit năframa albă de-asupra unei ambulanțe, 

Era hulubul alb ce-aduce în plisc crenguţa de măslin, 
Splendidul curcubeu ce-anunță că iarăşi s'a făcut senin. 
„Veniţi, coniraţi din toată ţara”, zicea entuziast apelu, 
„Veniţi, cit mai avem vigoare şi încă n'am plecat la Belu, 
„Să pregătim o soarlă nouă şi mai lipsită de nevoi 
„Măcar acelor ce-au să vină, cum n'au făcut-o pentru noi 


CRONICA VESELA 121 


Acel ce trebuiau s'o facă, bătrinii egoişti de deri... 

Veniţi, voi, toţi pacienții cronici al Muzelor, veniţi, truveri, 
Veniţi, voi, prozatori, voi, critici, veniţi simpatici proletari 
Ai tocului şi ai hirtiei, pioni ai artei mici şi mari, 

Veniţi poporanişti şi clasici, parnasiani şi simbolişti, 

Voi, lacrimali şi gingaşi lirici, voi, lrascibili umorişti, 
Descindeţi cu-ale voastre muze de prin cotloane şi mansarde, 
Veniţi în fine toţi acela, în care sacrul foc mai arde, 

Toţi care aveţi în cul o liră, oricare-ar fi ai voştri zei, 
Porniţi urgent spre Capitală cu tot bagajul de idei, 

Să discutăm, să ne 'nţelegem şi să vedem ce-i de făcut. 


H 


Şi-abia a fost iansat apelul, aşa de sobru conceput, 

Şi Capitala cea pustie, în toiul arzătoarei veri, 

Părea că s'a umplut deodată de-un codru viu de palmieri, 
Aşa pletoşi şi mulţi la număr, dăduse buzna trubadurii... 
Vibra acum întreg văzduhul de-un zvon de hartă eoliană. 
Purtau, drept ori şi ce insignii, la pălărie cile-o pană, 
Dar n'aveau doi la fel costumul, aceşti bizari fii ai naturii... 
Vedeai mantale de hidalgo şi pălării de D'Artagnani, 
Cămăși de purpură şi toge şi laticlave de Romani, 
Impermeabile și îracuri, cagule vechi de pelerini, 
Patriathale {undre albe, burnuzuri lungi de Beduini, 
Fenomenale redingote, tăiate dintr'un tricolor, 

Lavaliere monimartreze, hlamide de imperator, 

Ijari, nădragi, şalvari, chiulote şi pantaloni de catifea, 
Gherocuri verzi, albastre, roşii, de şeviot, de alpaga, 
Picioare cu opinci, cu botiori, sandale, iminei, cu ghetre, 
Ritmiad cind lenta elegie, cind sprintenele hexametre,... 


Mergeau discipoli după maiştri, cercind să le imite pasul, 
lar, de priveal mal lung la maişiri, credeai că şi-a deschis Parnasul 
In lături porţile de aur, s'au coborit din nou pe lume 

Toţi cei ce şi-au gravat pe zidul eternității al lor nume... 
Ai fi jurat că vezi pe Goethe, cu clasicul lui chip sever, 

Pe inspiratul orb, pe Milton, acest mic frate-al lui Homer, 
Pe Dante şi pe Leopardi, pe nautragialtul Comoëns, 

Pe Paul Verlaine, Hugo, Manzoni, pe Mallarme cel fără sens, 
Căci fiecare'şi potrivise o mască ce-l avantaja 

Şi iată cum un Byron, Heine, un Lermontov, et caetera, 
Reinviase şi venise să lee parte la congres. 


VIAȚA ROMINEASCA 


m 


Vuia de larmă Ateneul ca vechiul templu din Efes. 
Discuţiite-au fost aprinse şi foarte mulți s'au ilustrat, 

Deşi din oratori nici-unul n'a imitat pe Herostrat. 

Da, toate-au mers cu disciplină, căci, în afară de-argumente 
N'avu nici-unul voe 'n sală s'aducă corpuri contondente 
Ca pipa, tocul, călimara, umbrele, iiin sau ciomagul... 
Şedinţele fiind secrete, ce-a pus la cale Aeropagul 

N'a transpirat de loc în public... dar ştiu atit, în linii mari, 
Ci s'au luat măsuri severe sprea distruge pe librarl, 
Spre a forța Academia s'acorde un surplus de premii, 

Să se incendieze Letea, această pacoste a vremil, 

Să se expună In vitrine contractele cu editorii, 

Să vadă lumea 'nspăimintată ce onorarii derdzorii 

Piimesc sărmanii fii ai Muzei,., Şi alte mari revendicări. . 
iar la stirşit, după mal multe donaţii şi comunicări, 

De care cu solemnitate luară congresiştii act, 

Au hotărit ca să formeze cu toţii un partid compact, 
Spre-a dovedi că sint o forță, jurind că nu vor dezarma 
Pân' nu vor piăbuşi cu zgomot această veche şandrama, 
Sub care stă adâposiită minciuna ordinei sociale t. 


IV, 


lar seara steaguri pretutindeni, lampioane, cintece, urale, 

Un zdringănit nebun de lire şi de teorbe şi ghitare, 
Furtuni de ode şi epode, cu versuri pare şi impare, 
Deslânţuiri scăpărătoare de paradoxe şi de glume, 

ŞI, cum de-asupra unel cupe sampania irumpe'n spume, 
Tot astfel clocoiea arena de verva celor adunaţi... 

Ca'n sinu-aceleizşi familii, păreau cu toţii că sint frați: 
Magistrul crilic Maiorescu vorbea de Talne şi de Platon 

Cu Gherea, ce-i servea 'n răstimpuri cite-o lelie de jambon ; 
Şi amindoi priveau c'un zimbet ta generațiile june, 

De parcă nwndrăzneau să creadă că văd cu ochii-aşa minune ; 
Cind, iată că un grup de tineri i-npreşte şi la-oferă 'n drum 
Poiemicile lor legate în scoarţ'acelulaşi volum, 

La braţ, A. Popovici şi Stere umbiau, schimbind cîte-o idee, 
Ca două umbre fericite în cimpurile Elisee, 

Ca donă taigere egale ce oscilează 'ntr'o batanţă, 

Aşa pluteau purlind pe frunte aceiaşi rază de speranță; 

N. Iorga şi A. D. Xenopol, ca doi protivnici voevozi, 

Se "mbrăjişau cu eluziune, în timp ce tinerii rapsazi, 


CRONICA VESELA 
e ————— IRI 


123 
e ÎN i, 


Cu lirele proptite “n şoiduri, ciniaa un imn dumneztesc ; 
In litere fosforescente ieşise „Neamul Romănesc* 

Precum şi „Viaţa Romineassă* şi „Convorbirile“ -amindouă, 
„Luceatărule, „Sămărătorul*, ba pănă chiar şi „Viaţa Nouă“, 
Numai revista Ini Petrașcu nu-şi luminase frontispiciu... 
Eta un chef, şi-o bucurie, şi-o "nsullețire —un deliciu, 
De-ai fi crezul că eşti pe vremea întăielor Olimpiade... 

Şi după tot potopul ăsta de ditirambe şi tirade 

S'a 'ntins o horă uriaşă, în care parcă dinadins 

Ca să sădească era nouă, duşman ing dusman sa prias : 
Fireşte, eu pe Bogdan-Duică şi pè Cioliec mi l-am ales; 
Sanielevici, Sadoveanu, jucau ţinindu-se de S, 

Ibrăileanu, Scurtu, Chendi formau un fericit brelan; 
ilustrul polemist G. Panu, cuprins de-un juvenil elan, 

Se cumpânea cu cteganţă, căttud să țină 'n pas cadența, 
Purtat de Riria, poeta, şi de Gribincea Lanrenţa; 

Duiliu 'n fine dase mina lui Goga, junele aed: 

Fraterniza *n sfirsit opinca şi cu mänusea de Suede, 

ŞI toţi aplaudau frenetic, se "mbrăţişau ca scoşi din minţi, 
In timp ce Rădulescu.Moira, Dragomirescu, Mehedinţi, 

Din teancuri negre de reviste clădesu un uriaş nonsens, 
Zvitleau polemici, stezi, nimicuri, formiud incet un tug imens, 
O hecatombă de ambiţii, de inepti şi de orgolia.., 

ŞI după ce 'nstirşit turnară de-asupra nard, petrol şi ollu, 
Ovid, scoțiud „lumini de jalger*, svili scinteia salutară, 
Ah, ca un geiser, ca o irombă, ca un gigantic stiip de pară 
Ca o spirală sulturoasă, tigni vulcanni de hirtie, 

Pocnes, trosnea, juca sălbatae şi toji, cuprinşi de frenazie, 
Priveau coloana asta dreaptă de toc cum se urca la cer, 
Ca semn că jertfa e primită de-A poion şi Jupiter... 


- . 


Dar toate-acestea's numai mofluri ce le-am visat. o i pentru ce 
N'a fost decit un vis serbarea şiracest splendid Auto -da-fe ! 
A. Mirea. 


m i 


Miscellanea. 


PENTRU POETUL OCTAVIAN GOGA. 


Cetim în „Ţara noastră”, că poetu! Goga renunță la bursa ce is'a 
votat de către Camera deputaţilor, pentru studii în sirăinătate, şi motivează 
această renunțare prin comentariile necuviincioase ale unei reviste literare. 

Cum ? 

lată un director de revistă,care din frageda copilărie a trăit din burse şi 
subvenjluni ; care a primit prima subvențiune pentru a ne face cinstea de 
a se naşie ; prima bursă, pentru a studia suptul laptelui din sînul dolcii; 
şi cel dintăiu premiu cind a stat „copăcel“. Şia urmat tot aşa, până 
la bursa pentru a „studia“ la faja locului, ani îndelungaţi, cum se nu- 
meşte capitala Imperiului german sau cursul apei În care se oglindește 
Parisul—şi până la uzurparea dreptului excluziv de a vinde, In fiecare 
an, miilor de copii din şcolile noastre primare, broşurile subțirele cu 
nomenclatura județelor, oraşelor şi piraelor din fară şi străinătate... 

ŞI comentariile revistei, condusă de acest domn, pot determina un 
mare faleni, cum nu se nasc în toate zilele, să renunțe la putinţa de a 
studia, de a veni în contact cu comorile artel şi ale ştiinţii din Apus, 
de a-şi lărgi orizontul şi a-şi îmbogăţi sufletul prin cițiva ani de viaţă 
în marile centre ale culturii omeneşti, acolo unde bate cu mai multă 
putere pulsul istoriei universale P... 

Sau sintem tot încă ţara în cateun Eminescu e silit, nainte dea 
muri în mizerie, să scrie, cerşind ua ajutor, acele scrisori, care pecetlu- 
esc pentru vecie generaţia ce i-a putut vedea acest jalnic stizşit 2... 

Dar, d-le Goga, nu numai noi, ci şi poetul are datorii câtre nea- 
mul din care cu toții facem parte. 

Poetul e dator sä jertlească acestui neam fot darul său, ni e în 
drept să înnâbuşe acest dar, şi nici, deci, să renunțe la munca pentru 
desävirşita lui dezvoltare, 

La datorii nu se „renunţă“ | 

Cind parlamentul unui popor mic ca cel Norvegian, care a imbo- 
găţit Insă cu atitea nestimate literatura universală, votează pensiuni 
pentru toți poeţii săi de seamă, el dovedeşte că-şi dă seamă de această 
datorie cătră neam, care este și a poeților, 

Nu ne interesează micile susceptibilităţi sau supărări ale domnului 
Goga, dar postul Octavian Goga, care e a] nostru, al celor de azi, şi al 
celor de mine, e dator să se ridice deasupra lor. 

lar cit priveşte comentariile meschine ale umor... 

Cind după ani de cadelnițare şi irire innaintea tuturor pontiiicilor 
din templul „Maonopolului cultural romina”, ei au ajuns la averi şi situ- 
atli prin... muncă grea, pentru ce vrei să le răpeşti minglierea grima- 
selor dispreţuitoare peniru „bani* şi „burse“? 


+ 


MISCELLANEA - 125 


Cind ştii că rigiditatea acestor atitudini „de bronz", nu € decit 
efectul amăgitor al cămeşii, cu îngrijire amidonate, spre a sprijini un 
corp gelatinos, pe care nu-l! poate susține şira spinării neosificată—pentru 
ce să te opreşti măcar o clipă în cate-ți 2... 

Cind lji dal seamă că Octavian Goga va trăi încă multă, multă 
vreme, dupăce, chiar şi pentru băeții din şcolille primare, numele de 
Mehedinţi nu va evoca decit judeţul de la Dunăre, a cărui capitală este 
Turnui-Severin, pentru ce să te simi atins de inţepăturile acelora pe 
care nu-i poate scăpa de anonimat toată toponimia rominească uzurpată ?,. 


„IDEILE* D-LUI DUILIU ZAMFIRESCU, 

Spuneam în numărul trecut că ne vom da osteneală să vorbim 
de ideile d-lui Zamfirescu relative la Estetică, Istorie, Etnografie, So- 
ciologie, Literatură, etc. 

Ne executăm, 

Es 

Najionalistei şi romanticei propoziţii a lui Alecsandri, că „Rominul 
e născut poel*,—propoziţie care se explică perfect pentru cine cunoaşte 
spiritul vremii cind a fost rostită, —d, Zamfirescu îi opune aforismul : 

„Roininul, ca popor, nu e nici mai mult, nici mai puţin poet 
decit alt popor“. 

Ar fi o idee,—deşi na e; căci, atunci cînd se constată că cutare 
popor este incapabil de poezia epică, dar în schimb a produs cea mai 
puternică poezie lirică, sau cind se constată că poezia populară a cu- 
tărui popor e mai frumoasă decit a altora, etc„—evident că nu se poate 
susţinea că toate popoarele sint egal de pocte, 

Dar d. Duiliu Zamfirescu nu-şi împărtăşeşte cu hotărire atorismul, 
căci iată ce ne spune mai departe: 

1) „Literatura scrisă nu dovedeşte mare lucru despre firea unul 
„popor. Cine poate spune.„..cum de au răsărit, din sinul acestei naţiuni 
„practice (Englezii), idealiștii cei mal mari ai omenirii...“ 

Va să zică, iată un popor, care è «mai puțin poet decit alt popor“. 

2) „Dacă Rominul ar avea dreptul să nu fie ceva, el ar putea să 
„nu fie poet. Ceia ce nu l-ar împiedeca de a fi om de omenie şi de 
„a avea calități etice, care, din punct de vedere al rasei, au o valoare cu 
„mult superioară nestatorniciei iritabile a poeților. 

Cu alte cuvinte, încă un popor, Rominul, care e „mai puțin poet 


decit alt popor“. 


3) „Poporul roman a fost un popor „conservator şi esențialmente 
„Politic. Tot aşa este şi poporul tomin. lată ce sintem.—Şi atunci de 
„tunde slăbânoaga credință că „Rominul e născut poet"? Se ştie că La- 
„linii erau de toate, numai poeţi şi artişii nu erau“, 

Va să zică, ni se arată şi cauza, pentru care Rominul e „mai pi- 
ţin poet decit alt popor“: pentrucă se trage din nepoelticul popor roman... 

4) „Valoarea literară a Mioriţei stă în Incomparabila irumuseţă a 
„imaginilor. Alegoria morţii este, fără Indoială, una din cele mai fericite 


125 VIATA ROMINEASCA 

ci ae ————————————— i 
„transpuneri ale sufletului iranic, atit de imaginativ, suliet care s'a păstrat 
„la toate popoarele indo-europene, dind loz la un substrat comun de le- 
„gende şi la o năzuinţă egală de forme poetice“, 

Va să zică, poporul romina e un popor poet. ŞI poet trebue să fie 
şi Romanul, căci şi el e „iranic* — si... Indo-zutopean“. 

5) „Rominul—zice din nou €. Zatmtirescu-— ca popor, nu e niel mai 
„mult, nici mai puţin poet decit alt popor“. 

Acuma însă, după ce a vorbit da sutietul „itanic* — „indo-earopeau*, 
„allt de imaginativ“ şi cu „o năzuinți egală de forme poețice",—acuma, 
desigur, aforismul d-lui Zamlirescu [namni că toate popoarete sînt 
poetice... 

6) „Rațiunea sa (a poporului romita) de a fi, Ia gurile Dunării, ca 
„Popor latin, i-ar da dreptul să se creadă nobil, cuminte, eroic, dar 
poetic, nu |" 

Va să zică, Rominul e, dar, „mai pulin poetic decit alt popor“ |! 
„„Nu poale îi nici-o indoială că d. Zamfirescu a fost rău inspirat, cind 
a renunțat să vorbească despre predecesorul d-sale... 


i 

Ca să dovedească cum că... „Rominul nu e născut poet“, d-sa dis- 
cută originea poporului romin, şi se întreabă de unde a adus Traian pe 
colonişti. 

„Se afirmă că ei veneau din toate părțile imperiului“ —zice d-sa. 

„Vol credent" urmează d. Zam/irescu... Dar Innainte de a vedea 
ce „erede? d-sa, să ne intoarcem Ja „Se afirmă“, 

Va să zică, dovezile aduse de fofi istoricii romini, dovezi scoase 
din textele scriitoritor romani, din monumentele găsite în Dacia, ete. (vezi 

orice manual de clasa IV liceală, dacă-ţi vine gren sA cețeşti tratatele 
speciale), - -toate aceste dovezi sint pentru d. Zamiirescu : „se afirmă“. 

La dovezile istoricilor, d. Zamfirescu răspuude cu „noi credem‘. 

ŞI ce „crede“ d. Zamfirescu ? 

„Noi credem că asemânarea cea mare ce există şi astăzi între po- 
„potul roman din Roma şi poporul romina din Oltenia, din Banat şi din 
„Transilvania, precum şi anumite obiceiuri şi cuvinte dialectal! romane 
„(il romanesco)—se datoreşte faptului că mulţi dintre colonii Daci prove- 
„neat din urbea Romei, satt din suburbii şi provincii Inconjurătoare“. 

li place şi filologia lui d. Zamfirescu. 

Dar, dacă d-sa ar cunoaşte limba lranceză veche,—de pildă limba 
lui Rabelais măcar,—ar răminea foarte incurcat din pricina cuvintelor... 
„tonineşti“ din acea limbă.—Și e mult, or fi vre-o 50—89 ani, decind 
C Negruzzi a observat că în limba spaniolă sint fenomene fonetice ca 
în graiul moldovenesc, şi C. Negruzzi, mai puţin original, n'a susținut 
că Moldovenii sint coloni dela Madrid... 


Această latinitate italică, d. Zamfirescu o aduce ca sprijin al teo- 


tiei d-sale, că poporul romin nu e poet, ci politic şi eroic, —casi popo- 
rul roman. 


MISCELLANEA 137 


Dar ce tace d-sa cu Dacii? Căci, chiar dacă coloni! ar fi venit di- 
rect din Roma, totuşi Rominii, flind Daci romanizați, ar trebul să aibă 
aită psiho'ozie decit a Romanilor. 

Ce face cu Dacii ?—li uită, Cum uită şi pe Slavii romanizați, care 
aveau și ci o altă psihologie decit a Romanilor. 

Dar dacă iar nita cu totul! Ar fi măcar tonsequent în lipsa d-sale 
de ştiinţă. 

Dar d, Zamfirescu uită... că ia uitat, — şi vorbeşte curent de: 

„Lupta dintre cele două neamuri, ce au alcătuit poporul romina 
de astăzi“,,. 

„Nu este deci o simplă intimplare, dacă, după lavaziunile barba- 
„tiiot în Peninsula Balcanică, parte din poporul iatinizat al acestor pro- 
„Vincii s'a indreptat către munţii Carpaţi, Această reintegrare nu s'ar 

„putea explicu, dacă mar fi trăit acolo un popor voinic, cate, după ce 
„absorbise pe Slavinii primelor năvăliri, torma acum trunchiul daco- 
„tomin, capabil de a sc apăra singur, 

Va să zică, un popor fatinizat (au latin) vine şi dă paste un po- 

por, care romanizase pe Slavini.. Şi poporul care romanizaze pe Slavini, 


„el însuşi era alcătuit din Daci romanizați... 


Domnule Zamtitescu, cam ce psihologie să aibă un asemenea po- 
por,— psihologia Latinului din „urbea Roma și suburbii“ ? 

D, Zamfirescu face o excursie In județul Neam. Dela Bălţăteşti 
vede „ruinile castelului lui Ştelan cel Mare“, care-l face să aibă „impre- 
sia evidentă (!) a strategiei Domnitorului moldovan“ (d. Zamfirescu 
crede că Cetatea Neamţului a fost făcută de Ştefan cel Mare 1).—Ceta- 
tea Neamţului îi aduce aminte de ptăeşi, —și d. Zamfirescu se întreabă 
ce să Ïe plăeşii ? 

„Să iie legionarii romani? Ori tarataşti? daci? Ori sulițarii dela 
Rovine ?* 

„Sullţarii dela Rovine“ — cam greu, căci plăeşii din Neamţ nu făceau 
pätte din armala lui Mircea, 

Dar ce caută „taraboşiii daci,*— dacă poporul romina e urmaşul 
direct al poporului din „urbe și suburbii“ ? 

Dar acolo unde d. Zamfirescu devine „eroic”, e cind dovedeşte la- 
tinitatea italică a poporului romin prin considerajia că... portui munte- 
ñnilor dela noi e acelaşi ca al.. captivilor daci de pe arcul de triumf 
al lui Constantin 1... 

«Mal bine nu mai arunca „pietre în baltă“ d. Zamfirescu. 

a 


O altă problemă, pe care şi-o pune d, Zamfirescu, e acea relativă 
la autorul poeziei populare. 

Chiar dela "ncepu', d. Zamfirescu declară că: 

„Materialul său folkloristic (al poporului romln) este interesant ; el 
„poate îl considerat chlar ca produs estetic, dar de îndată ce se ridică 
„Ia această omoare, Incetează de a fi anonim şi deci nu mei are carac- 
„lerul unei dovezi stăruitoare a sufletului mulţimii”. 


123 VIAŢA ROMINEASCA 
i 


Va să zică, uneori materialul „anonim“ încetează de a mai fi, anonim”... 

Aiurea d. Zamfirescu spune: 

„Este ştiut că toate poeziile populare de oarecare consistență nu 
„sint opera unci mulțimi anonime, ci a unor anumiţi indivizi», 

Va să zică, unele poezii—cele „de oarecare consistență“ — sint 
opera unor indivizi, şi nu material anonim, care a încetat de a fi ano- 
nim, iar celelalte—lipsite „de oarecare consistență“ —sint opera unei 
mulțimi anonime, 

Alurea d. Zamfirescu scrie: 

„Poezia populara cate opera unor anonimi, operă pe care şi-o in- 
„Siişește un neam întreg...Aşa este pentru cintece, Baladele însă nu 
sint improvizații.» 

Va să zică, acuma, poezia lipsită „da oarecare consistență“ nu mai 
e opera mulţimii, ci a unor anonimi, Şi e opera unor anonimi, fiindcă (De. 
e improvizajle. Onoarea de a nu $j opera „mulțimii anonime” sau, după altă 
concepție a d-lui Zamfirescu, opera „unor anonimi“ —o au numai baladele. 

Cită bătae de cap şi cite contraziceri gratuite la d. Zamfirescu | 
Dacă d-sa ar fi ştitut că nimene nu mai crede că autorul poate fi o 
„mulţime“, ar fi pierdut măcar acest prilej de a spune enormităţi. 

In adevăr, orice poezie, cit de mică, este un tot, un organism—şi 
ca alare nu se poale concepe să fi fost făcută de mai mulți. Că alții 
au adăogat, ori suprimat, ori schimbat in poezia făcută de unul,— 
asta da! dar numai atita. Și o poezie e populară, pentrucă e făcută de 
un om din popor, şi pentrucă poporul şi-a Insuşit-o, colaborind la ea 
zeci şi sute de indivizi, —zeci şi sute de indivizi adăogind, suprimind 
şi schimbind !..., 

(Bine înţeles, nu vorbim alci de epopei, în care s'au contopit mai 
multe producţii, tot individuale ta origine), 

Dar d. Zantlirescu avea nevoe de „tiuljime anonimă” şi de „indi- 
vizi“. Căci mulţimea anonimă în mintea d-sale e poporul, care e prost, 
nepoetic şi incapabil de frumos ; iar indivizii, pe care Îi numeşte ar/stos, 
sint aristrocrația (adică categoria din care face parte d-sa), care singură 
e capabilă de frumos! 

Contrazicindu-se, d, Zamfirescu înlocuește într'un toc „mulţimea a- 
nonimă“ pria „anonimi*—şi se contrazice, pentrucă Îl trebue cu orice 
prej expresia aceasta de „anonimi“, adică nişte blefi muritori din popor, 
deosebiți de acei pe care-i numeşte aristos... 

In definitiv: poporul! e prost, —aristocrația e talentată. 

Şi mal în definitiv: d. Zamfirescu n'are idee de chestiile pe care 
le atinge. Are, însă, ca să vorbim în limbajul aristocrației, muli tupeu... 

Aristocratismul îi joacă d-lui Zamfirescu şi următoarea festă, D-sa serie: 

„Mioriţa esie o concepție iranică, ieșită dia capul genial al 
„unui locuitor din Carpaţi, care reunea în sine toate calităţile tipice 
„ale unei rase. (Aiurea spune că literatura nu exprimă sufletul unui po- 
por, şi dă exemplu literatura idealistă a practicului popor englez), 

„Dar acesta este unul singur. Din punciul de vedere al mulţimii, 


d MISCELLANEA 129 
O a 


„čl este un aristocrat în toată puterea cuvîntului, aristos, cel mai bun, 

„Atita este de cel mai bun, incit, pe lingă dinsul, ceilalţi nu 
„Sint nici buni. In adevăr, cu cit ne depărtăm de autor, adică cu cit 
scobotim dela munte la şes, cu atit replicele (variantele) Mioriţei de- 
„vin iinposiblie“, 

Va să zică autorul variantei din munţi e singur „bun“, iar „ceilalţi“ 
Romini din munți nu-s buni nici unul, fiindcă...sutorii variantelor din 
şes stot răl!—Cum s'ar zice: Shakespeare e singurul bun dintre Englezi, 
fiindcă tragicii bulgari şi sirbi sint răi... 

2 


Dar acolo unde d, Zamfirescu işi arată toată ştiinţa şi logica sa, 
e atunci cînd vorbeşte de vrista poeziei populare, şi în special de Mio- 
fifa, care a avut parte să cadă victimă sugacității sale. 

D-sa se Intreabă cu tot dinadinsul dacă autorul Micriţel este: 

„baciu! Udrea ? sau Tudor Lăutarul? sau Petrea Crejul Șolcan ?* 

şi ca spirit critic ce e, răspunde cu sinceritate : 

„Nu ştim* 

Că poate fi unul din aceşti oameni din veacul al XIX-lea; —n'are 
nici o îndoială d, Zamfirescu, 

(Și de ce unul din aceşti trei—şi nu toţi, căci d. Zamfirescu spune 
cu citeva pagini mai înnainte că Mioriţa s'a scoborit dela munte la 
şes,—deci dela baciul Udrea la Tudor Lăutarul şi Petrea Șolcan !—De 
ce? Pentru că d. Zamlirescu a uitat ce-a spus, şi acum e plin de teoria 
lui aristos,—a annia singur).—Ba e sigur că Mioriţa e din veacul al 
XIX-lea, căci d-sa constată că în Mioriţa : 

„Morfologia şi sintaxa sint ale limbii noastre de astăzi |!! 

Şi că: 

„n replica Iul Tudor Lăularul se vorbeşte de pistol“ tt! 

D. Zamfirescu a spus acest lucru în Academia Romină! Desigur, 
de cind academicianul (şi el!) G. Sion a exclamat: „Vreţi hexametri 
romineşti ? lată...* şi a citat versurile de şase silabe ale Iuj Dosotteiu,— 
Academia n'a mal auzit asemenea lucruri... 

Şi d. Zamfirescu e aşa de mindru de descoperirea sa, incit con- 
stată ironic că: 

„Domnii care se indeletnicese cu adunare de poezii populare, se 
„Simt umiliji ja ideia că Miorita ar putea fi opera unui lăutar. Si cu 
„toate astea, e probabil aşa“. 

„„ȘI cu toate astea, d. Zamfirescu zice cu cinci tinduri mai sus 
că autorul Mioriţei este, „evident”, „un om care a trăit cu oile“, --cu o 
pagină mai înnainte zice că Mioriţa a venit dela munte la şes „cu ture 
mele migratorii“,—iar cu o pagină mai departe că Mioriţa „este o con- 
cepţie lranică, ieşită din capul genial al unul locuitor din Carpaţi“... 

Să fi fost Tudor Lăutarul un om care „a trăit cu oile" şi care s'a 
scoborit cu „turmele migratorii“? Ori să fi fost Petrea Şolcan, lăutarul 
din Brăila, „un genial locuitor din Carpaţi*?... 

Doamne, ce pietrolu a mai aruncat d. Zamfirescu sin baltă“ !|... 


139 VIATA ROMINEASCA 


D, Duiliu Zamfirescu, care descopere că noi sintem marxişii şi că 
marxismul e o filozofie de primitivi —nu ştie ce e marxismul, atit de 
mult nu ştie, e atit de aristos, de „cel mai bun* în această neştiinţă, 
încit, în acelaşi timp cind numeşte marxismul o filozofie de primitivi, 
d-sa il aplică în chipul cel mai primitiv, în aşa chip, incit ar face să 
roşească pe cel mai piat marxist. 

Elev al teorici marxiste a lul Loria, d. Zamilrescu e atit de cu 
piatitudine marxist, incit războiul nostru daia 1577, In care noi ne-am 
amestecat pentru a ne cuceri independența, d-sa îl explică prin czuze 
economice, —şi ce cauze !... Consolidarea Dunării şi portul de la Marea 
Neagră” 11|—Adică ne-am luptat pentru Dobrogea l- ȘI d. Zamfirescu 
e „dipiomal*|!! Stăm admirabil! 

A propos de diplomaţie: D, Zamiirescu, în plină teorie a miragiu- 
lui, vorbind de lina de aur din Colchida, o numeşte La foison dor !!!— 
pe itanţuzegte curat... Noi ii urăm din toată inima şi La foison d'or şi 


lasfirşit, poporanismul! ms 

Ce este poporanismul, după d. Zamfirescu ? 

Nu ştie ce e,—dar îl combate cu energie, 

„Rominul este născut poet, zice ironic d. Zamfirescu. Atita lucru 
„ştie fieştecine. Deci, trăiasca poporanismul 1* 

Va să zică, poporanisnmul este: „Rominul este născut poet“. 


„Rominul, ca popor, nu e nici mal mult, nici mal puţin poet decit 
„all popor—zice aiurea d. Zamiirescu. Rațiunea sa de a fi, la gurile Du- 


„mării, ca popor latin, i-ar da dreptul să se creadă nobil, cuminte, eroic, 
„dar poetic, nu! Ca popor indo-europeau el poate aspira la o poezie 
„tiațională, la o artă najlonală, dar nu la o poezie şi o artă poporanistă. 
„Expresia „poezie şi artă „poporanistă” e un non-sens*, 

Aşa dar, o detiniţie negativă: Poporanism e cela ce nu e nobil, 
cuminte, eroic, ceia ce nu e îndo-europran, ceia ce nu e național,—şi 
e ceia ce e poetic... 

Domnule Zamfirescu ! 

Altă definiţie : 

„Poporanismul* vra cu orice preț să statornicească credința în na- 
„ivi, că nimic nu se mişcă în sufletele noastre, fără o cauză economică 
„independentă de nol", 

Cu alte cuvinte, poporanismul este marxism plat. 

Mai departe : 

„Pe cind la toate celelalte popoare cauzele economice ale miş- 
„tărilor sociale se iluzionează, iat poeții sunt ademeniţi de miragiul unor 
„nobile simţiri, la noi şcoala poporanistă, printr'o aberațiune a tuturor 
„sentimentelor estetice, îi ține într'o mediocritate revolătoare“,., 

„Ei bine, acest gen superior de poezie este omorit de poporanism“ 

Va să zică, poporanismul este lipsa de miraglu, ori mai bine încă, 
omorirea miragiului, 


d 


r 


- om Aaa A me pm a — 


-a 


MISCELLANEA 13t 


In rezumat: Poporanismul e 1) teoria că Rominul e născut poet, 
e 2) o doctrină anti-indo-europeană, e 3) marxism plat, e 4) războiul în. 
contra mirapiului, 
D. Zamfirescu aduce şi dovezi. 
În treacăt citează pe Eminescu: 
Plec rindunelele, sa dur, 
Sa seutur frunzele de nue, 
iuzionindu-se, cum at zice d-sa, asupra lul Eminescu, căci marele nosiru 
poet, nefiind de loc mahalagiu, n'a zis: „Plec rindunelele, se dus“, ca 
un bărbier din Focşani, cl, curet romineşte . „Vezi, rindunelele se duc“. 
Dar, în sfârşit, d. Zamfirescu ajunge la... dovzdă. E 


Noi vrem pamint 


al lui Coşhuc,—Nu e miraj, zice d. Zamfirescu, e „cauyă economică“, 
ȘI spiritual, d. Zamlirescu spune că în Belgia d. Coşbuc ar fi scris: 


Noi vrem bumbar, 


Pentru luicul cu miragiu d. Zamtirescu, „bumbacul“ e la fel cu „pă- 
mintul*, cu 
Pamintul negru, vechiul nosiru tată... ? 


Apoi dacă'i aşa, n'al miragiu, domnule Zamfirescu ! 

lar d-lui Goga îl reproşează limba şi, între alte exemple, d. Zam- 
firescu are nenorocirea să clteze şi cuvintul genune, de două ori nobil, 
căci e şi In biblie şi In Eminescu!.. „Plec rindunelele..* domnule Zam- 
firescu ? 

4 

Aceastii admirabilă pătrundere a esenței poporanismului îl face pe 
d. Zamfirescu să se dedea la următoarele constatări : 

„Să luăm acum scriitorii poporanişti în proză, pe colegul nostri 
„d, Slavici, pe Popovici-Bănăţeanu şi pe Creangă" (p. 40). 

„Creangă, popa răspopit dela Humuleşti, râmine un mare scriitor, 
„Îlindcă, deşi ieşit din popor şi scriind despre popor, nu este an popo- 
ranist* (p. 41), 


Şi d. Mehedinţi admiră din răsputeri „humorul cu care d. Zmfi- 

rescu a ridiculizal mistilicarea socialistă numită popotanism* ! 
. 
. . 

Pe urmă, d. Zamfirescu trece la filozofia artel,—dar în catilale de 
aristocrat, 

„Nu merg atit de departe, incit să afirm că sufletul țăsănesc nici 
„nu e interesant, In literatură; fiindcă, pentru mine, totul e interesant în 
„matură, Cu toate astea, cei mai mari critici şi cei mal mari creatori de 
caractere omeneşti, nu se ocupă de sufletele simple, pentrucă actiea 
„sint ca neantul, fără evenimente“. 

Și d, Zamfirescu citează scriitori mari.—Dar nu bagă de samă că 
toți sint scriitori vechi, cind clasele de jos nu existau pentru cei de 
sus.—Nu bagă de samă că scriitorii citați sint vechi, nici atunci cind, 


15 VIAŢA ROMINEASCA 


dind fără voe peste veacul a! XIX-lea (decind poporul este băgat în 
samă), este nevoit să scrie că: 

„Totuşi la Dickens şi Balzac îl găsim (pe ţăran) destul de rar (nu 
„aşa de rar, domnule Zamlirescu), şi numai cu autorii ruşi el intră cu 
„adevărai in scenă“, 

Sar părea că „scriitorii ruşi“, pe care-l admiră aşa de mult d. Zam- 
firescu, ar putea să-l stinjenească,—dar ţi-ai găsit! 

„Ţăranii autorilor ruşi, argumentează d-sa, sint nişte ființe atit de 
„extravagante şi de complicate ..* 

Ba, d. Zamfirescu ştie chiar şi dece „aceste ființe“ sint atit de 
„complicate“ şi de „extravagante“, 

Pentrucă, acolo, în Rusia: 
„Rase uralo-altaice se amestecă cu rasele iranice* !!! 

Acum pricepeţi cauza ? 

la să votbim serios, Dacă d. Zamfirescu nu poate pătrunde în 
sufletul ţăranului, zice că sufletul ţăranului e „ca neantul, fără eveni- 
mente“; dacă marii scriitori ruşi, din cauze pe cate d. Zamlirescu nu 
le-a auzit dezbătute în saloane, au putut pătrunde în sufletul ţăranului 
din ţara lor, d-sa atunci zice că amestecul de „rase uralo-altaice* cu 
„Tasele iranice” produce un suflet cu „evenimente“... 

ŞI, dacă Caragiale a creat pe Anca, suflet cu „evenimente“, d, 
Zamfirescu nu-i dă voe Iul Caragiale...sto fi creat, pentrucă Anca nu e 


„uralo-aitaică amestecată cu rase iranice“!,.. 
Ea 


Şi acum, iubite domnule Zamtirescu, iată ce am spus nol, „ popo- 
raniştii*, că e poporanismul,—chiarin primul număr al revistei noastre: 

„Poporanismul.., nu e o teorie, e un sentiment, e sentimentul de 
„recunoştinţă, de simpalie şi de datorie faţă cu țărănimea, 

„In politică, acest sentiment va indemna pe cineva să lupte pentru 
„revendicări politice şi economice, 

„In chestii culturale, îl va indemna să se jertfească pentru culti- 
varea țărănimii, 

„In literatură, „poporanismul" va însemna atitudinea de sim- 
„patie a scriitorului faţă cu clasa țărănească—atita tot, 

„Să fim bine înţelegi. 

„Poporanismul ca „tendinţă“ nu însemnează să iei subiecte numai 
„decit din popor, nu însemnează să scrii spre a fi înțeles de popor, nu 
„insemnează a scrie în limba poporului, nu însemnează a scobori crea- 
„jiunea artistică la nivelul poporului, prin procedeul popular!* 


Ce e alunci poporanismul ? Am spus-o în acelaşi număr prim al 
revistei noasire ; 


Din punct de vedere psihologic, e naționalizarea literaturii culte,— 
căci literatura noastră cuită a început prin a fi servil imitatoare, In această 
privință, mişcarea noastră e continuarea mişcării incepută încă dele 1840. 

Din punct de vedere etic, e—dacă nu simpatia pentru țăran, atunci 
cind e vorba de dinsul, cel puţin lipsa de antipatie, 


eea P e 


MISCELLANEA ' 133: 
n E N aaa naa E a a DE ce 


Atita tot. s 

Prin urmare, ice-şi scriitorul subiecte din orice clasă socială, fie el 
realist, romantic, ori simbolist, —noi il vom admira, dacă are talent. (ȘI, 
dacă are talent, va fi şi naţional.)—lar dacă cumva din opera acestui 
scriitor de taleni ar respira o atitudine imorală —tot îi vom admira ta- 
lentul, dar vom releva atitudinea sa imorală, 

Atita tot, 

Şi acum ne adresăm cetitorilor. 

Oare n'am lăudat nol pe Brătescu-Voineşti, care nu zugrăveste. 
viața țirănimii ? Pe Sadoveanu, care, până la nuvelele „Dela nol, din 
Viişoara”, m'a zugrăvit decit incidental țărănimea? Pe O. Carp, în care 
nu există ciasa țărănească ? Pe simbolişti, care nu-s poporanişti ? Pe atiţia 
scriitori străini, dintre care unii, ca Maupassant, sînt anti-țărănişti, etc. 
etc? Și oare n'am delăimat noi literatura „poporanistă“, lipsită de talent 2 

3i oare mam publicat noi literatură de toate genurile şi de toate 
şcolile, dela poporanistul Agirbiceanu pănă la simbolistul Minulescu ? 

Ceia ce e comun în tot ce am publicat, sau lăudat, e numai atita: 
frumosul şi moralul—ceia ce nl s'a părut nouă că e frumos şi moral. 

+ 


Şi acum citeva cuvinte despre d. Malorescu. 

D. Maiorescu admite opiniile şi argumentele d-lui Zamfirescu în 
privința latinităţii poporului tomin, aşa cum o înțelege d. Zamtirescu. 
Va să zică, d. Maiorescu se declară impotriva d-lor Xenopol, Onciul, 
Iorga, etc.—/storicul d-sale e d. Zamfirescu, 

+ 

D. Maiorescu mal zice în discursul său : 

„De mult era cunosculă cererea unor soctailşti-poporanişti, care se 
„âmestecaseră fn ale estelicii şi indemnau pe scriitori să se ocupe ex 
cluziv de mizeria claselor de jos şi de vinovăția celor de sus“, 


— Nu e adevrat, domnule Maiorescu, 


* 
* $ 


Și rău face d. Maiorescu, acest om deo înnaltă inteligență şi care, 
prin situaţia sa, e un om de mare răspundere,—îace rău, cind nu-şi mă- 
soară cu scumpătate cuvintele, căci cuvintele d-sale au mare răsunet, şi, 
cind d-sa trece pe lingă adevăr, urmările peniru cultura romină pot fi mari. 

S'o dovedim, 

Junimismul azi nu mai e reprezentat decit de d-nii Zamfirescu şi 
Mehedinţi. Ei sint „teoreticianii* acestui vechiu curent. Și desigur, d. 
Maiorescu trebue să se gindească cu melancolie la trecut... 

Dar d-nii Zamfirescu şi Mehedinţi sint produsele unor defecte de 
concepție ale d-lui Maiorescu, sau, dacă ei n'au putut îi decit cela ce sint, 
atunci leşirea d-!or ia suprafaţă n'ar fi avut loc, dacă n'ar fi existat a- 
ceastă cauză. 


434 VIAȚA ROMÎNEASCA 


D. Maiorescu, pe lingă atitea lucruri bune şi adevărate ce a spus, 
şi care au fost determinante în mişcarea noastră intelectuală,--a făcut 
două greşeli, care ne interesează in acest moment, 

Găsind în ţară o lleratură patriotică şi socială proastă, şi căutind, 
cu drept cuvint, s'o înnăbușe, d. Maiorescu a mers prea departe și a 
negat legitimitatea poeziei patriotice şi sociale. 

In privinţa poeziei patriotice a revenii cu prilejul poeziilor d-lui 
Goga,—dar discipolii săi, ca orice discipoli, —şi é. Maiorescu a avut 
parte de discipoli cam slabi.—au exagerat punciul de vedere al d-lui 
Maiorescu şi... ne-am pomenit cu d. Duiliu Zamfirescu, care a avul cu- 
tajul să njure pe poetul lăudat şi premiat de d. Maiorescu. 

Generalizarea pripită a d-lui Malorescu—alungarea sentimentului 
patriotic şi a elementului social din literatură —a ajuus la d. Zamli- 
rescu dispre| pentru clasele de jos, aristocratism literar de clasă]... 

Un alt defect al d-lui Maiorescu a fost exagerarea peste măsură 
a importanței formei, lucru arătat şi de d. Philippide în studiul său 
Specialistul Romin—ceia ce l-a făcut adesea să nu vadă şi să nu re- 
leveze îndestul valoarea deMond a unor opere, a câror formă era greoae, 

Această exagerare a importanței formei o făcut pe unii discipoli 
ai d-sale să creadă că forma este totul şi că, dacă au ajuns să poată 
înşira cuvinte sonore şi fraze ritmice, apoi se pot dispersa de orice cu- 
noşiinți şi n'au nevoe de nici-o idee. 

Catiji tot ce a scris d, Mehedinţi şi spuneţi dacă a adus în lume 
o singură idee, adevărată sau greşită, dar în stirşit o idee a d-sale, o con- 
siderație personală asupra unei chestii, mal impoitanlă sau mal puțin 
importaniă. 

„Că o uşoară deviație dela realitate a d-lui Maiorescu, a putut 
fi şi ca o cauză de degenerare a unui curent şi a unei şcoli Ilerare—do- 
vedeşte şi aceasta marea influență ce a avut in istoria literaturii marele 
nostru critic... 


IAR D. N. IORGA. 


Pe cei ce cunosc psihologia specială a d-lui N. lorga, exploda- 
rea de injurii şi de lacrimi, cu care a întimpinat ultimul Nr, al „Vieţii 
Romineşti*, nu-i poate mira, 

Cu prilejul unui volum de istorie literară, străin de orice consi- 
derajiuni de actualitate, şi încă mai străin de faptele ori scriptele „ma- 
relui şi savantului nostru istoric" (căci, alimintrelea, pentru o anumită 
mentalitate, pot părea justificate toate excesele de „poiemici”), d. lorga 
şi-a permis toate violențele, toate trivialitățile şi toate vulgaritățile ; a fal- 
şilicat, a făcut personalități, a injurat, a calomniat, şi pe autorul volu- 
mului, şi direcţia revistei în care scrie autorul volumului, şi pe scrii- 
“torii dela această revistă, 


pe i ; a 
MISCELLANEA 153 


Autorul atacat a relevat—în revista terfelită şi cu toată sobrieta- 
tea admisibită în astle! de imprejurări—o parte neinsemnată din acele 
peile ale abracadabrantei „critici*, şi anume pe acele care erau în mai 
strinsă legătură cu volumul în chestie (căci ce s'ar putea spune, de 
pildă, asupra „informaţiunii* d-lui lorga, că scriitorii dela această revistă... 
nu se spală şi nu se duc la bae ?). 

Şi tot d. lorga se crede „obijduite şi adresează, unuia din direc- 
torli revistei pe care o insultă, o „petijiune* în toată regula ; se plinge 
de lipsa de „coleprialitate*, îşi invoacă titlurile de savant şi de profesor 
universitar, şi e gata chlar să prindă de pulpană pe trecători, peniru a 
le povesti obidele suferite dela noi... 

Răspunsul nostru la această petițlane e simplu. 

Cu ce drept a putut crede d, Iorga că îndelungata noastră răb. 
dare, şi ingăduința cu care intotdeauna a fost tratat în paginile acestei 
reviste. nu vor avea margine ? 

Sint limite, peste care nu poate trece nepedepsit nimene, niet 
chiar un om atit de lipsit de antocrilică şi atit de deprins să trăiască in- 
tr'o atmosferă de autoadmiraţie, cum este d. Iorga. 

Cind un „savant* şi un profesor de universitate, se poartă ca 
„domnu Goe” al lui Caragiale, se expune la un tratament în consecință, 

Slatem înţeteşi ? ? 

DAR C. TRANDAFIRESCU ? 

Din jaibele d-lui N. lorga, vedem că... tot a „cetit* şi ultimul Nr. 
al „Vieţii Romineşti“, 

Pentru ce tace, dar, asupra acelui „oarecare C, Trandatirescu“, 
precum şi asupra celtilalte descoperiri a d-sale, cum că I, C. Brătianu, 
după divanul ad-hoc şi în ajunul alegerii lui Cuza-Vodă, ar H fost a- 
restat, judecat şi condamnat la Paris, în calitate de complice al lui 
Orsini ? 

Și va tăcea... cum va tdcea şi asupra întimpinării d-lui G. Ibră- 
ileanu. Va făcea, pentrucă n'are ce răspunde, 

Căci doară, pentrucă n'are ce răspunde, tace d. N. Iorga pe furiosul, 

ŞI, ca intotdeauna cind se simte la strimtoare, d. Iorga îşi face 
curaj, ăudindu-se singur, şi înjurind pe alţii, 

D. lorga vorbeşte cu admirație—pentra a citea oară ?—despre 
„Ştiinţa, talentul şi onestitatea“ sa, 

lar despre directorul nostra, impotriva căruia petiţionaază la celš- 
lait director, d, Iorga serie : „El n'are nici dragostea pentru ce e frumos, 

nici palima pentru ce e adevărat.* 

Cit despre „autorii de critice, de dări de samă“ ai „Vieţii Romt- 
nesti“, d, lorga—omul cu petiția—ii numeşte : „(iînjari, muşte şi ploşniţe“, 

Pe scriitorii „Vieţii Romineşti“, ai revistei pe care o dirijează di- 
rectorul căruia d-sa îi adresează petiția, d. lorga îi clasifică în : „tineri 
m nevoe de examene“, „candidaţi în căutare de funcţii“ şi „poeţi cu 
manuscriptul de vinzare“, 


= A A. 
a 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


Iar d. I. Botez, deputat In Parlamentul Romin, d. C. Botez, pro- 
fesor de limba romină la liceu, d, Eugen Botez (Jean Bart). căpitan de mas 
rină, d. Octavian Botez, profesor de filozofie —ambii fii ai generalului 
Botez, rănit pe cimpul de bătae—sint pentru acel ce peliţionează cătră 
directorul nostru nişte „străini botezați“... 

ȘI mai sintem şi corupători de conştiinţe, căci am cumpărat o parte 
din venalul Ardeal : 

„Luceafărul“ din Siblu e fara Noastră, şi reprezintă partea din 
„Ardeal, pe care, după ce a terlelit:o Viața Rominească, a izbutit a o 
„anexa cu cele mai nobile mijloace de convingere“... 

Şi şiiţi pentru ce am scos noi „Viaţa Rominească“, această „fis 
juică*, cum o numeşte d. lorga în petiția cătră... directorul „fifuicii* ? 
Stii pentru ce ne strădănuim noi? Pentru a face politică de partid, spun 
unii „adversari“, Pentru vanitates noastră, spun alții. Pentru ciştiguri 
materiale, spun alţii. D, lorga, şi mai perspicace, se apropie şi mai mult 
de adevăr : 

Noi am organizat această mare „fijuică*, pentru a distruge pe d. 
lorga : 

„Nu vă inşelaţi, se adresează d. Iorga „neamului românesc“, cre- 
„Zind că revista există pentru nuvelele şi poeziile, cerute ori cumpărate; 
„acestea sint mijloace auxiliare pentru a distruge reputația de ştiinţă, 
„talent şi onestitate a unui coleg, care de multe ori nu i-a făcut (di- 
„fectorului nostru) nimic alta decit că are aceste însuşiri“... 

Nu-i aşa cå virtejurile nebuloasei primitive şi inchegarea sorilor 
şi a planetelor, şi toate fenomenele astronomice şi geologice, şi toate 
luptele omenirii preistorice şi istorice au avut ca unic scop final apariţia 
d-lui N. lorga dela Vălenii de Munte, al cărui centru de gravitate coin- 
cide cu centrul lumilor cereşti ?,.. ' 

Dar cu C. Trandafirescu tot nu ştim cum rămine! 


„ŢARA NOASTRA" ŞI D. DUILIU ZAMFIRESCU. 

O aniversare. Tocmai acum se împlinesc 650 de ani de cind cel 
mai vechiu străbun al d-lui Duiliu Zamfirescu „loan al IV Laskaris, la 
1259* s'a ivit pe orizont în istoria omenirii. Din prilejul acestei ani- 
veisări, închinăm o mare parte din numărul de față al revistei noastre 
memoriei ilustrului coboritor din „oameni învățați şi oameni de neam“, 
Tot ce ne pare rău, ecă „documentele au fost arse“ şi astlel suntem ne- 
volji să servim nol publicul cu niscai... „documente“, 

(Reproducem mal departe cheva „documenie”). 

lustrul coboritor al lui loan al IV Laskaris (1259), fiul de oameni 
învățați şi de oameni de neam“, a plecat în războiu, witind una din 
tradițiile casei sale, care vrea ca cel care pleacă în cruciale trebue întăi 
să se spovedească în faja oamenilor de toate păcaiele vrule şi nevrule, 
săvirşite cu fapta sau cu gindul. 


MISCELLANEA 137 


Omiţind acest amănunt din viaţa oricărui adevărat descendent al 
cruciaților, ne grăbim a-i indeplini formalitatea neplăcută, şi-l vom spo- 
vedi noi in public, 

Pune-ţi patrafiru pe cap şi ascultă: 

Ii aduci aminte de iarna anului 1884? Intr'o odăiță mică din e- 
fajul de sus al otelului Metropol şedeau doi „băeţi* care aveau să a- 
jungă doi din cei mai mari scriitori cu care se laudă neamul nostru 
rominesc de astăzi, Băeţi săraci, îşi cheltuiau toată comoara inteligenți 
şi a talentului lor la o gazetă unde erai primit şi d-ta, cam pe la uşă. 
De multe ori i se intimpla unuia să sfirşească cite un articol scinteelor 
pe întunerec, numai ca să păstreze restul din mucul de luminare pentru 
intoarcerea tovarăşului. Alături de odaia lor, şi, comunicind cu aceasta, 
era un salon luxos mobilat, cu flori artificiale şi cu parfumuri, cu pudră, 
pulverizatoare şi alte ustensile de toaletă intimă, cam curioase pentru lo- 
cuința unui holtei. Aceasta era odaia d-tale. 

Intr'o seară, deci, din iarna anului 1884, „băeţii se întorceau acasă cu 
o luminare întreagă şi cu un volum proaspat ieşit şi intitulat : „/n fața vieţii, 
roman de Duiliu Zamfirescu“. Cu o bucurie de ştrengari de treabă se 
furişează în odaie, aprind luminarea lor, ascultă dacă vecinul e acasă, nu 
aud nici un sgomot, şi incep să citească, 

Cit au ris cei doi amici în seara aceea, o recunosc ei singuri, nu 
au ris o viaţă întreagă. Şi cu toate aceastea romanul era jalnic şi poso- 
morit, descurajat şi pesimist. Poate că numai Gherea a mai ris cu atita 
poltă, citind prietinilor articolul său despre „Pesimistul din Soleni.* 

Dar deodată risul se curmă, şi prin uşa!- de comunicare se aude 
un glas: 

— Băeţi, nu rideţi aşa tare... că nu pot să dorm, 

Era autorul care azistase astfel la execuția lui. 

A doua zi, întrun cerc mai întins, cei doi prieteni vorbeau cu al 
treilea, care din nefericire nu mai trăeşie, şi după multe glume şi obser- 
vaţii înțelepte, acesta al treilea le zise: 

— Toate bune, dar e un lucru care m'a pus pe ginduri. În romanul 
lui Duilă se găseşte o scrisoare, aşa zicind trimeasă de un franțuz, Bo- 
rel, călră pesimistul nostru... În scrisoarea asta sunt cite-va pasagii care 
distonează cu tot restul romanului... Ala mai seamănă a ceva... Sunt idei 
şi legături de fapte care nu pot fi eşite din capul lui Duilă.., 

ŞI răminind pe ginduri mai adause : 

— Eu am o bânuială.... 

Deodată se ridică în sus şi strigă: 

— Ştiu! 

Alergă în bibliotecă şi după citeva minute, se intoarse cu un 
volum mic intitulat; Arthur Schopenhauer, Pensées et fragments, trad. 
J. Bourdeau. Paris, Germer Bailliére et. Cie, 1880. 

Şi iată ce citi din prefața traducătorului Bourdeau, în paralelă cu 


romanul în chestie; dă 


138 VIAŢA ROMINEASCA 


J, Bourdoau, p. 13 


C'est qu'il est possâde de In folie de 
son temps, cette folie que l'on a si 
justement uppelte la maladie du pes- 
simisme, ou encore le maladie du siè- 
ele: der Weltacâmerz, la doaleur du 
monde, cette folio qui compte tant de 
victimes de Werther à Rent, de Childe- 
Harold à Rolla, ot d'ilustros malades: 
Byron, Musset, Henry Heine... 


Şi mai departe: 


J. Bourdeau, p. 18. 
Autrosymptome non molus grave, c'est 
la manie oani h mpa sur 
tout, sur son grand appétit, sur le spi- 
ritisme, le elaire de lune, Pamour gree, 
sur les songes et los présages, 


Şi iarăşi : 


placé entre doux époques, Iune de 
scopticisme aride, l'autre de mysti- 
cisme et d'emphase, il los rapproche 
ot on apparence les coneille. 


Şi mai: 


On avait trop ri, au dix-huitième sib- 
cle, do Voltaire, nn rire sec et strident. 
Le dix-neuvitune commence avoc la 
lassitude d'un lendemain d'orgie. 


— Mai vreți? 
— Nu, multumim. 
Şi „băeţii* nu mai riseră. 


D. Zamfirescu p. 107 —7, 


Esti dar, seumpul meu, atins de a- 
ceustă primejdioasă bonlă a veacului 
(apasese mal sus, p, 106: Eşti atins de 
maladia veacului, pesimismul): Walt- 
sčchmeriz, durerea lumii, această no- 
banio absurd de comunieativă, care 
numără atitou victime de la Worther 
ln Roné, de ls Childe-Harold la Rolla, 
şi atiția iluştri bolnavi: Byron, Mus- 
set, Heri (sic) Heine... 


D. Zamfirescu, p. 109, 


EA (Schopenhauer) face diagnoza ce- 
lor mai fne sentimente și nre manis 
de a raționa totul: pentru ee i-e foa- 
me? ce e spiritismul? caro sint efec- 
tole unei nopti cu lună asupra amo- 
rului? ce era amoral ln greci? ce sint 


prosimțirilo ? 


Pus între două epoce, unu de scop- 
ticism sterp, alta de mistielam şi de 
emlază, vrea să le conciliezo si să le 
apropie (adică viceversa). 


In veacul trecut lumea a ris prea 
mult en un gias soc şi strident si 
Voltaire... 
Veacul a) XIX a îneeput eu oste- 
neala ce o simte cineva după o noapte 
de orgie. 


Şi acuma, dacă d-l Duiliu Zamfirescu o doreşte, putem să-i dăm 
şi numele celui ce l-a degcoperit cu acest neruşinat plagiat. 

Dar nu va îndrăzni să-l ceară, I! destidem. 

Pentru noi însă, credem că am sfirşit odată pentru totdeauna cu 
acest domn, care şi-a inceput cariera literară cu un act necorect şi o is- 


prăveşte cu o faptă necuviincioasă. 


SD PI A POPI ARII Vi TPI A a 


MISCELLANEA 139 


(O poezie de d. Goga :) 


STRĂMOȘII 


Nu mor strämogii mirtodatii 
Eåzboiul lor în noi şil poartă, 
Chei lie țârina spulberată 

Dar nu lie dușmânia moartă, 
Strävethe, ura lor se 'mparte 

Din mog în , din tată 'n tată, 
I-aeolo, dincolo de moarte 

Fă ne mai cer o judecată. 


Cum ne pricim acum în față 
Protivnici, însetați de luptă, 
Neisusința noastră 'nvatä 


Din ne 'mbiinzita lor văpaie, 
Cu mogtenirea noastră "nt 
Venim pe cimpul de bătaie. 


Cu mine vin, roisse Prutr'usit 
Cei făra neam şi fără numâr, 
Coau sprijinit întotdeauna 
Eternitatea pe-al lor umăr, 
Vin cet doo lege cu pmântul, 
Copiii soarelui de vară, 

Ew, sotul lor, le port cuvintul 
ȘI n suflet sfinta lor povară. 


Vin riduri, cete se "'nfiripă 

Ain vrehea veacurilor lamă, 
Din ceas în ceas, din clipă 'n clipă 
Tot crește oastea mea grozavă. 
Le våd în orice parte votul, 

i cer dreptatea lor îîraie 
i trrare-şi vrea ciocolul 

judecată mă și-l ție. 


Ei tot mai mulți răsar din groapă, 

Räsar şi 'n mintea mea pre ii 
nin biegi țărani munsi de sapă 

ya via haiduci cu fiinta Tungi. 
josese cat dorurile toate, 

Strainii wu mai pot sadaste: 

— Venit-am, mare strănepoate, 

Si me primeşti la tine 'n oaste!“ 


+ 
s-un sintaen la geelaș nirol. 
Le 1750, adică pe vremea uind 
strămesi autornini dela , * 
Noastră: na se coborise încă 
dia maimuţă egumrnal Laskaris 
miria em tesainente, izaţianaa fa- 
millior Dakas, Venim p Laska- 
ris*, (Dalisa Zamfirescu în „Oon- 
vorbiri Lătacara”j, 


Eu stau supus i—, Veniţi de-acuma, 
Ntrăbuai din lunga vremii cale 
Și datimi cîntecul și gluma 
5 neaf'îrşita voastră zale. 
exiți, edci glasul vostru 'nvie 
Un nou sorit de dimineaţă, 
Voi. ewafi murit a vegnieie, 
Sînteţi fidmânsi azi de viață !* 


Fă vin cu suflete 'naptate, 
De-aeeia afarmă lanțuri grele, 
De-aceea urlă și se zbate 
Durerea 'n cîntecele mele, 
i din al veacurilor caier 
Mi-am împletit eu biciul urii, 
Nestinaul vegniciei vaier 
Mi-a soris blestemu 'n cerul gurii... 


De luptă-a gata ttt- Prin miné 
Un tad întreg cere răsplată, 
Mie sete atut. Toaşgtept vecine 
SE ochii mei păgini te cotă! 
du vreau selipirea de ojele, 
Eu vreau ogtirea ta mälasträ, 
Întregul cer eu ochi de stela 
Si lumineze lupta noastră, 


Te-agtepi... te-aștept.. Der aud þbucium. 
Nici zumzet ascutit de zale, 

Mă 'udoaie patima——mä slmictuse : 
—Arată-mi rîndurile tale!" 
popa te chem, gi'n colț de țară 

Mi te-au cdtat sâdarnie salii, 
Teapropii tu, de subsunară 

C'un slab egumen ros de molii... 


Te wåd.. Mi-e miä peste jire 

De bietul grec cu haina ruptă: 
Ai apart o criptă 'n mândatire 
Ca să-ţi câştigi un sof de lupta... 
Te văd gi oastea mea pe-acasă 
Mi-o "mdemu încet så se streroare: 
Vai—tootă ura mea mă lasă, 
Căci säräcia ta mă doart.. 


E, 


140 VIAŢA ROMINEASCA 


(Dintr'un articol al d-lui Gogs :) 


De închelere ctteva lămariri pentru d. Mehedinţi. D-sa imi vorbeşte de, 
„iobăgie literară“ şi-mi puna în joe „sentimentul de proprie demnitute* care, 
mi s'ar jigni prin colaborarea la „Viaţa Rominească*, Na sint nici iobag, 
nici demnitatea mea nu sufere, stimate domnule profesor. Fiecare din nol se 
apropie de casa unde-l trage inima, Și, vedeți, eu nu înțeleg unde m'ag 
simţi mai la largul meu, decit In tovărăşia acelora eare au o sinceră dragoste. 
curată pentra milioanele de „maimiufe”, pontra strămoşii noștri comuni, sti- 
mute domnule Mehedinţi, cure sint amarule batjocoriți de războinicul Dv. co. 
laborator și pe care eu, întimplător, nu i-am uitst.. Do aceos colaborez la 
„Viața Romineuscă*, Cit priveşte... „bunul“, vă rog să-mipermiteţi un zim- 
bet de uşoară ironie, singurul răspuns potrivit pe care-l pot da la noi uce- 
nieii lui Apollo, cind e vorba de acest „amorieanism*,—ecum spuneţi Dv, Vă 
asigur că ciştizăm prea puțin pentru bucătărie şi nu e de invidiat soarta 
noastră... Cito s'ar mai putea spune aici.. Dar să tăcem..... 


ULTIMA ORĂ. 


Răspunsul d-lui N. lorga în chestiunea C. Trandafirescu : 

„De unde vine titusul din laşi? 

Din presenja în acest oraş a 50,000 de Evrei, a d-lui Ghibănescu, 
şi a d-lui Bădărău, a foilor „Upinii* şi „Viaţa” d-lui Sanielevici+Ibrăi: 
leanu-+-mai mulţi Botez." 


P. Nicanor & Co. 
Notă. D, Spiridon Antonescu ne roagă să anunțăm că nu d-sa s 


scris şi semnat scrisoarea apărută în „Adevărul* ca pomind din partea 
d-sale, De altfel, mistilicaţia era evidentă. 


PPE PEPI o $ 


Recenzii. 


M. 1. Odobesen. Moţii. Răseoula 
Rominilor Ardeleni 1784—85 sub că- 
pelenia lui Horis. Curcani, Lunares 
Rahovei de catre oștile romineşti Ja 
Noembrie 1877. Aleulay, Biblioteca 
pentru toţi, 

Dout conferințe ale lui AL. 1. Odobas- 
eu fan fost ținute la Ateneu şi, desigur, 
toţi ascultătorii eu cevu generozitate tro- 
buie să ñ fost mizeaţi, deşi entuzins- 
mul lui Odobeseu e stăpiait intro ex- 
punere curgătoare, repede, deşi lina gi 
in acea forma eleganta şi elară, la 
tare apar aşa de limpezi faptele, con- 
sidaraţiile strategiee, războiul şi desta- 
urarea evenimentelor. Entuziasmul, 
palriatismul arzător, coțlrebua să fi 
fost in toate sufletele simţitoare în 
preujma acelui războlu dela 17, pe 
vremea cind au fost rostite cuvinla- 
rile, se traduce la Odobescu prin vi- 
goareu şi coloritul labloarilor de pe 
cimpul de război, prin forţa şi relie- 
ful povestirii şi prin cumpatarea şi cal- 
tularea expresiilor, pentru en ela să 
au micşoreze oluevenţa faplelor şi pen- 
tru ea atenția să le poată urmari fara 
ostoneală iatr'o frumoasă ordananțare 
şi într'o elegantă aşăzare a ideelor. 


» 

St. O, losif. Tălmăciri. Minerva. 
Bacureşli. 

La popoare en cultura foarle vecha 
şi literatură bogală, traducerile joacă 
un rol din cele mai insemnate, căci 
ele sunt interpretul unui popor pe 


linga allul, schimbul de idei si senti- 
menle, care face să circule viața şi să 
reinnoinseă sufletele, cu alit mai mult 
peniru un popor ca al nostro, de cul- 
tară recenta şi cuo literatură săraci, 
Trebue să constatăm cs, de o bucată 
de vreme, traducerile se lomulţese şi 
lu noi, dar, peatroca asemenea tradu- 
ceri să aibă valoarea pe care le-o pro- 
supunem, ele trebuese făcule In anuma 
condiţii şi mai ales, trebue ca acei co 
le tac să fe pățrunşi de dificultățile 
ca so cer uuni bun traducator. la a- 
davăr, nimic nu pare mai lesne şi care 
să ceară „mai puțină pregătire decit 
traducerea! Nimeni nu bânueşia că 
traducătorul trebue să fe, el lasuşi. pa 
truas de dorința de un feee cunoscut 
publicului un eapo d'opera de care e 
entuziasmat, eñ trebue să cunoască 
propria lui limbă, şi nu numai din vor- 
biron enrentă, trebue să cunoască tot 
atit de bine şi linha din care traduca 
peniru a-i prinde finaţele, intorsatu- 
rile, parliruluritațile şi trebue, in ace- 
laş timp, să aiba o cultură gonerală 
pentru a-şi da samă de uluzii lu fapte 
şi cunoşlinii generale, şi o cultură lito- 
rară specială pentru a fi în mâsură 
de a pâstra fizionomia generală a tim- 
pului în care a fost serisä opera po cure 
o traduce şi a-i păstra culoarea locn- 
lui; trebue să fle, pe lingă om de gust, 
şi artist, să posede darul de a gâsi 
forma echivalenta cea mai potrivită, 
cure să enprindă toate lasuşirile ce-a 


142 VIAŢA ROMINEASCA 


facut din o serilere o eapo d'operë, 
penlruca ea să-şi păstreze valuarea şi 
importanța. 

Scriitorii, varo au avut norucal să 
găsească artişti de valoure ca inler- 
pretatori ai operii lor in alle limbi, 
sunt rari. Volumul d-lui Iosif este, in 
această privinţă, un rar noroc pentro 
publicul nostru și penten seriiturii ce, 
pină acun, au avut destul traducatori, 
dar ilpaiţi, cei mai mall, de entuziasm 
şi pietate literară, iar unia, deşi In- 
zestrați cu aceste calilaţi, lipsiţi lasă 
de talent. Unul din cei care a ispitit 
muai mult pa traducători prin aparenta 
da ușurință a formei, prin simplivitate 
tea amigitoare a mijloacelor poetului, 
a fost de sigur Heine, Cine insă pri- 
rope şi pustă în adevar ciplecele lui 
Heiue, nu putea să nu simtă că trebue 
un talent deosebit pentru n-l inler- 
preia, şi nu cred să exisle nici În straj- 
nâtata o lraducere mni buna decit u 
lui SŁ O, losif, Forma, eu care a im- 
bricat el poezia Ini Heine, e tot atit 
de frumonsă, cu şi acela a proprii 
sale ereațiuni și upoi, a şliut sa aleagă 
toemal aeele poovii, pentru care ver- 
sul lui avea mai multa potrivoală în 
muzieă, sufletul lui mai multă potri- 
vuală In lon și nuanțe și de aceia n- 
vem o traducere a lui Heine, demnă 
da original; te simţi tot atit de mtg- 
eat ca şi cind le-ai citi In graiul lor 
iusuşi, Nu vran să spun cA celolalie 
traduceri nu sunt lot alit de bune ca 
cele din Heine, dar pare că şi poetul 
losii simle că graiul acestuia Îl poale 
transpune tot stit de credincios, ca 
dona instrumente de muzică ce ar in- 
terprela acelaşi melodie, penlrucă din 
el a tradus mai mult decit din toţi. 

Și dacă 'n ochii tăi, 
Si dacă "n ochii tái privese, 
vinder şi mA liniştese; 
Si dacă gura tbo sărul 
Mă simt cu totul renăscut, 


Si daca tu la rin mā eulei, 

Ma farmecă iluzii dulci ; 

Ci daca "mi spui: „Mi-eşti drag”, lcesar 
Si pareaş vroa să pling amar, 


A). Doman Fatăl. Strigoiu Cur- 
pațior. Traducere de D. Anghel şi 
SL O, Iosif. Bibliolera Miuervei, 

A fost o vreme clu omenirea erè 
dea că a alungat din suflulul ei seten 
neenunnenlului ; nerunoscalul pu se 
pualo cunoștea, ziceau pozitiviztii, deci 
pentru poi el nu exista; trebue să no 
intoarcem suletul, dorul şi aspiraţiile 
dinspre Impârâția lvi tainică şi ne- 
mărginită şi să-l] inlenluim pe tarimul 
realității unde e stăpină lumina ade- 
vărului ! 

«Nu pata: să egim din nor ingine, 
şi ucesta e vel mal mare râu, zice A- 
natale Franre, Trebue să no resamniăta, 
să privim mereu, înrâşi și iarăşi, lu- 
mea reală, răsirinta In noi intro pa- 
lida şi des nădajduitoaro monotonie“, 
Dar nozulnţa spre necunoseul şi spre 
laiuole ei e veșnle vie n omouira şi 
parea cu atit mai puternică yi mai 
neinfrinaie, en cit intelepeiunea ne 
leagă mai strine do stincila realitaţii, 
faclia selri de necunoscut arde veşnle 
in rufietul omenirii şi, le aceia, poveslea 
Pzyeheeine va mişca maren; iar fantazie, 
scăpată de sub legea neinduralà a eu- 
noştinței, aleargă caprițioasa şi nes- 
tapinita după un ideal nelimurit, după 
un vis ademerilor de dinrolu de tla- 
rimurile udevărului reee şi ale rațiunii 
severe, De acela, să nu ne mirèm că 
alegerea celor dai străluritori gi fan- 
tastici arhitecţi ai arabesenrilor tite- 
raro din Caleidoscop au ales tocmai 
aceasta visare fantastica, căreia setea 
de necunoseul a lui Al. Domas Tatal 
i-a dal fiinţa In rhisr munţii noştri, 
en decorul şi pelsrgiile lor stlbatire, 
D intunerertl şi haosul trecutului cuui 
neam alit de zbuciumat. Traducerea 
e ficula cum pelen să o facă Ð. An- 
ghel şi St. O. Fosil. 


E] 

Hiofimunn. Povestiri Fantastice. 
Traducere de Ludovic Daug. Alcalay. 
Biblioteca pentru loţi. 

lHofimənn esle inea unul din acele 


- 


RECENZII 143 


spirite, cărora le plaeo să pluteasei 
intre via şi viaţa, să dea vinţă visului 
ru alila putere, în cil să devie mira- 
culas în nişte vremi ca ule noastre, 
in cara ncesi miraculos nu mai aliogo 
de cit curiozitulea, Dar sniletul nos- 
try are veroe de iluzii, şi Hofmann şi 
Edgard Poă sunt singurii vizionari, 
staptuiţi pina intr'atit de viziunile lor, 
încit ni le impun 1i onā şi noi fe 
primim ra un dar al generozilații lor, 
ca un semn si milei lor pentru erea- 
lura fară de putere re e omul, care 
ua poate fi fericit fără de puterea a- 
miginare a minciunii, a iluzii, Dar 
re păral că n'avem noi, şi Iloffaann, 
putocul să dăm peste” un tradasitur, 
inirzgoalil cu aderâral do povestirea 
acea liczriloare şi ugoari ra jocul 
ui foe amâgitor pe bălți în tetunu- 
mel nopții, Traduecreu d-lui Daug 
este grenoe, siinica şi protivuiră mig- 
eărilne capriţinase nlo fantasticului 
Heian, lipsită de oriee graţie şi de 
farmecul acela infiorat de groază, cu 
care le stăpineşie originalul şi vare 
pune ta senzibilitate nuanţa acel: de 
áiuraro bolnavă, ce face toata puterea 
lui de a iluziunn și a impune miracu- 
losal adincului nostru seepticism. 
LS 
s'e 

Radu Roseti. I Un proces de 
sacrilogin la 1836 în Moldova Un vo- 
jum de 40 p. preţul 50 bani. II, Cum 
se căutau moşiile în Moldova la ince- 
puiu! cercului al XIX, Ua volum de 
193 p. prețul LO Bucureşti. 1909. E- 
difia Arademiei Romine. 

I. Ceiace a indemnat pe d, Rosetti 
să publice studiul prezent, e acuzarea 
de intoleranță religionsă aruurală ne- 
coulenit poporului romina de Evreii 
din țarii și străinatate, cind e davbşte 
runoseul eit de mult lipseşte neamului 
nasteu ua prulund senliment religios. 
Procesul acesta de saerilegiu, care, 
dimpotrivă, ne dezvălue fanatismul ex- 
cosir al Evreilor, a Toat pricinuit de 


citeva familii cvreeşti, ca locuiau alunei 
în: Tirgu-Oenz şi care, la Simbala Pag- 
telor, s'an apucat să imite in buljocură 
patimile Mintoilurolui. Adunindu-se la 
unul dia ei, unul, îmbrăcat cu o că 
maşă albă, ilios pe 0 seară, avind 
sub spele o scindură pe care şi-a in- 
lina minile, e purtat de alţi patru 
dela o casă le alla, baljncurit și seui- 
put, pe cind restul îl pruhodesu, eas 
delnițau, ori li entau evreegte, Sur- 
prinşi de oamenii ce se duceau la bi- 
serică, doi an fogit, iar vestul au lost 
prinşi şi daţi de isprarnicul Baczului, 
intimplator acolo, sub paza inrhisorti 
tiastitei ispravnicii, După două zile 
insă, ei părăsese lemniţa sub cuvint 
că vor merge să enule pa cei fugiţi, 
Obştina tirgului tonainlează alunei Dom- 
nului şi Mitropolitului eile o jalba, 
alăturini şi copii de mărturii ale ace- 
lor ce pritiseră ; jalba ajunge la laşi 
eam odată cu raportul adresat de sor- 
darul Opran Domnitorului şi Vistieriei, 
Comisia de anchetă, numită de M, 
Sturea, terminindu-şi lucrările, core 
inprarnicului de Racăn să trimeata la 
inchisoare pe O iugi, dovediți vinovați 
şi, printr'uu raport adresat priucipe- 
lui, arată gradul de vină al feežruia, 
La 23 Maiu, tot ia acel an, Mitropoli- 
tul, priati'o anaforă eñire Domn, cere 
pedepsirea vinovalilor şi izgonirea din 
lirg-a celorlalţi Evrei, lucru pe carol 
ceruse gi serdarul. Procesul se judeca 
la 17 August de departumentul crimi- 
malicese, care, negăsind in prarilă pa- 
ragrafe corespunzâăloare vinei, con- 
damnă pa dvi, cei mai vinovati, la ba- 
ta» cu biciul şi sorgun peste Du- 
nâre, iar restul la pedepse mui uşoare, 
Sentința aceasla e reformată do diva- 
nul domnesc, care, bazindu-se pe Va- 
silicale, osindeşte pe doi la moarte, pe 
ceilalți la ocnă, iar pe lomei la bâlae 
eu biciul, 

Sentința se pare prea aspră lui M. 
Sturza, care, în vremea aste, primeşte 
o peliție iu numel» „a toată maţia o= 


-IH VIATA ROMINEASCA 


vreească aflătoare în Prinjipat*, iset- 
litä de bancherii şi negustorii evrei 
din Iaşi, petiție, care, eriticind mer- 
sul iustiţiei şi sentința divanului, to- 
soțila do citaţii de prin Vasilicale, ce- 
rea milă peniru nişte oameni ratăriți 
de beţie şi atunci domnul, luind avi- 
zul lui Flechtenmacher, advocatul cri- 
minalului, modifică seatinin divanului 
şi condamnă pe unli la ocnă, pe alții 
la bătue ru biciul, 

Autorul n tinal, insă, să ne doa şi 
epilogul acestei afaveri şi, cercetind do 
bătriaii lorului, a gasit că, peste pu- 
ţină vreme, condamnaţii au fost gra- 
țiați şi, apucindu-se de comerţ tot in 
lrguşarul acels, ajunsese oameni cu 
stare. 

Peripeţiile ucestui prores, oxpus prea 
pe larg, poate, sint inleresunle şi prin 
desvăluirea iritantei atiludini sufleteşti 
a Evreilor faţa de țara ospitaliora, şi 
prin faptul că no uraiă cit demult bă- 
nuia populația cinstea administrații 
de po atunci, precum şi solidaritatea 
acestui neam. Tot din ele pulem ecu- 
noaşte, odata mai mult, sofistul extrem 
de ingăduiler al Molduvanului, caci 
cum spune d, Rosetti: „In orice alta 
țară din lume, eivilizala sau barbară, 
o baljocuri, ca cea expusă mai sus, ar 
îi avut drep! urmare sfiziiarea in bu- 
căţi sau bătaia pâna la mourte a făp- 
taitorilur*, 

IL Al doilea volum cuprinda datele 
relative la viața economică dela ince- 
putul veacului trecut, raporturile din- 
tre proprietar şi satean, modul de ex- 
ploatare şi veniturile unei moşii din 
vremea aceia uproape palriurhala, an- 
terionră Regulamentului, cind agricul- 
tura, facuta do stăpini, era eu tolul ne- 
insemnata, enci Rominia nu exporta 
aproape nimic şi productele eran des- 
facute mai numai pe piața interna. 
Interesul istoric al acestor dute de- 
vine actual in momentele acestea, cind 
complieala problemă agrară e pusă 
a ordinea ziloi eu o imperioasă nece- 


sitate, Condica, a cărui studiu H fare 
d. Rosetti aici, cuprinde răfuelile ba- 
nulul său, Marelo Logofat Raducana 
Roset, cu vechilii săi pe anii 1798— 
1812. Propriu vorbind, nu-s in aceste 
condici sămile annale de venituri şi 
eheltueli, din care să putem constata 
venitul net 2l unei moşii, ci se arată 
pe lingă neinsemnstele sume „pentru 
trebuințele moşiilor respective, plăţi 
efacluate In socotoala altor moşii şi, 
mai eu seamă, ehelinelile de orice na- 
tură, făcute în sama stăpinului, Mo- 
iile, în număr de şaple, a crot soco- 
toli ie avem, erau asezate în dferite 
părți ale Moldovei gi erau căutate la 
inceput în regie prin vătavi, iar upoi, 
unele sint nrendate chiar vătarior 
care le lugrijise, vindute cu anul, eun 
sa zicea. In faptul acosla, poale, ar 
trebui să vedem primele Inceputari 
ale clasei arendaşeşti, dacă n'am și 
că veluițale şi erişmela erau, mai inmi 
inle incă, vindute cu anul, fe diferiţi- 
lor Evrei ce începuseră să pătrundă 


la sate, fie țăranilor însuşi, Originea / 


aceatei eluse, rara joaca un rol aşa de 
importaul in economia agricultorii, ar 
merita, credem, an studiu umânunţit. 


“Închizind paranteza, constatăm mai 


departe că venitul unei moşii, pe vre 
mea aceia, proveneu din arenda cris 
melor, orinda, date mai totdeauna u- 
nui evreu, sau uneori ineredințată vä- 
tarului, din velnițe, asemenea uren- 
date, din mimma? morilor și al iazu- 
rilor, din dijma productelor țirânegti, 
din plugăria făcută de stâpin, cu totul 
neinsemnuta tosi, din vinzarea finu- 
Iui, cure constituia unul din cele mai 
insemnate venituri, alturi de erişme, 
din prasila vitelor şi din stupi, nu 
insă atit do mult pe cit ne-am fi aṣ- 
teptat. Aceste reniluri, unele ca dijma 
morile, erişmele, râminesu aproape ne- 
schimbate, altele, rezullale din creşterea 
vitelor, din plugărie, din stupi, variau; 
uneori puteau f nule, dar pagubă reală 
pentru stâpia nu era. „Căci nu scosese 


RECENZII 145 


niciun ban din pungă pentru arat, 
semănat, seceral, prăşit sau casit. 
Toate aceste munci se îndeplineau de 
țăran, fară nici-o plata“. Valoarea pă- 
mintului fiind atunci foarle mică, cal- 
culu) restii poate f neglijat, jar per- 
sonalul moşii era puţia plătit: aş», 
omul de ineredere al hatmanului Rā- 
ducanu, Iordachi Sineseu, esre admi- 
nistra două moşii şi ajunsa mai lir- 
ziu sulge! şi stipin de moşii, era plă- 
til cu $00 de lei vechi, va sit vatav 
area 100 lei pe an, iar lefurile color- 
lalţi nu treceau de 15 lei vechi anual. 
Dia curiozitate, am calculat venitul pe 
anul i80) al moşiei Drăgusâni, siu- 
guru, prniru care dalele sint apronpe 
complecte, şi unde pinea albă, deşi mai 
mult cultivată, totusi ialinderea cul- 
turii, socoliad-o după rcanlilalea sä- 
miații, m rerea cu mult peste 50 
fálei, şi am găsit un venit aproximatiy 
de 456165 lei vechi, diu care arenda 
crişmei reprezinta 1250 lei, peştele 
S234 lei şi finul 585 lei, pe cind plu- 
găria pn da decit 79,50 lei (socotit 
numai riul şi orzul pentru care avem 
dale) isr dijma ţărâneasca 170 lei. — 
Condica ne da şi prețurile cu tare se 
vindeuu pe atunri vite, grine, obiecte 
de hrană, imbrăcăminte, ete ;—prelu- 
rile, cum e şi firesc, sint foarte miri» 
căci costul de producţie era aproape 
nul, evrurea mică şi banii scumpi, 
Tot din aceste condiţii se văd și 
preţurile ea care se nrendan locurile 
de finaţ şi paşune: astfel, un evren 
cumpără 100 fălci de iarba cu 125 lei, 
reiuee vine 5) parale faleia, Locuri de 
arslură nu se arendau, „căci intinde- 
rea pimintalui de acătură de rare se 
putea folosi un sătean nu era incă 
mărginita”, ei pnloau lucru oricit, ca 
indalorirea de a da n zecea parle din 
roads; găsim totuşi ea nişte lipoveni 
arendeaza 14 falce cu $ lei. Boures- 
cul, datori! moşiei, socotit dupa la- 
pile lui Calimah şi Gr. Ghicu, nu ern 
impovărător, adesea se plătea in bani 


şi starea economi2d a sătenilor ar fi 
foal buna „fara greuiutea şi nesigu- 
ranţa dărilor, fară arbitrajul cumplit 
al administrații, fara lacomia Turci- 
lor şi fară peeulățile, izvorind din ne- 
contenitele războaie dintre Huşi şi 
Turei", Cind n'au mai fost unele din 
aceste enuze da rea siare, a venit Re- 
pulamentul cu toată suita luit. 

Dar volumul acesta nu-i decit toet- 
putul unei serii de publienții a ducu- 
mewlolor relativa la viața economică 
de acum 100 de ani, pa care notarul 
le va scoale în curind la iveală, facind 
la urmă o sinteză a viriii economice 
de atonci. D. Rosetii e prea bine cn- 
nascut, apariţia lucrarilor sale anteri- 
osre au stirait discuţii pasionale, şi 
in corpul acestei reviate s'a vorbit de 
alicineva, cu mai mullă competiuță, de 
valoarea reala n operilor sale; nucă 
nu ne rămine decit să-i mulțumim 
poniru nova lumină ee © aduce în 
dureroasa chestie țărănească, 

M.J. 
.. 

Menry van Dyhke.—De Gânte 
de l'Amérique, Paris, 1009. Calmana 
Lévy. 5.30, 

Nu siot mulţi api, de cind lucrarea 
lui Demolins „A quoi tient la stupéri- 
riorité des Anglo-S5axons* facea mult 
zgomot şi mare impresie In lumea ce- 
titoare din Franţa şi din celelalte 
țări, care îşi au, mai mult sau mai pu- 
țin, ochii aţintiţi câtre nceastă țară, 
prin aceia ci arâta lumii culte de pe 
conlinen! obiceiuri decsebite, concep- 
ţii orivinale, un fel do viaţă, alta de 
cil cca ubicinuită, eum şi legâtura din- 
re aceste împrejurări şi reuşita în 
viață, puterea de expanziune, desvol- 
tarea extraordinară a poporului ce le 
posedă, 

Astăzi, interesul pentru ucrastă An- 
glie, deja prea eunosculă, nu mai este 
acelaş, Ceia ca e nou prin excelență 
pentru cel din Europas, azi e America, 
şi de aceia na pulem să nu urmărim, cu 


145 VIAŢA ROMINEASCA 


un deosebit interes şi eu o nesecala 
sete de a ști, int ce ne deschide o 
poartă prin care pu'em intrezari ceva 
din ncoa lume nouă, care imbracă încă 
peulru mulţi dintre noi haina legene 
dei și n miraeulusului, 

Şi dacă lucrarea aceusta a lni Henry 
van Dyke nu imbrățigază un cimp a- 
tit de vast din viața umericaua, pre- 
eam imbrâţişa lurrarea lui Demolins 
din cea engleză, dacă nu intră in loa- 
te ramarile de activitate şi in detali- 
ile märuuto ale vieții, toluzi, er pro- 
iectesză o lumină vie asupra unei 
părți din cele mai puļin cunosente ale 
lumii da pesle nevan, asupra sulletu- 
lui acelei lumi, şi degleaptă astfel, in- 
tran grad foarte inoalt interesul no- 
siro, 

Cu atit mai interesantă e nevasta 
earte, cu elt acel ce o serice un Ame» 
vicau. Caci dacă un Paul Bourget cu 
interesantele sale observații sociale şi 
psihologice, un Paul Adam cu vede- 
rile și considernțiila sale originale, 
un Jules Haret cu extraordinar de bo- 
pita şi variala sa documentare in date 
și cifre, în amănuule rurivase şi ni- 
miteare, un G. d'Avewel cu studiile 
sale asupra industriei gi agriculturii, 
şi alţi mulţi seriitori din Europa, ne-au 
dat, în diferite direcţii şi dia diferite 
puncte de vedere, impresiile, obser- 
vaţiile şi constatările lor din ealalo= 
riile, mai mull sau mal puţin lungi 
şi intinse din America,—apaoi ei ne-au 
dal ceia ce ia interesul, ori uimit ca 
sirini, ei ne-au dal o Americă vã- 
zulă, cei pulia inconştieul, prin com- 
parație cu cela ce ştiau din şi despre 
propria lor arā, aşa că tol ce ne-au 
dat, era fatal judecat şi interpretat in 
rupori cu fondul lor sufletesc de stra- 
ini. Autorul, al cărui volum îl avem 
in faţa, no dă insă Amerieu, ca Ame- 
rican,—ne dă „lucrul in sine“, dica 
putem spune astfel. 

Ce insamnă deosebirea aceasta, pen- 
tru exactitatea, preciziunea și justeţa 


expunerii, nu e navoe să mai arătăm. 
Vom da aiei namai un exemplu, unui 
material şi uşor da controlat, prin ur- 
mare, de tolul de greșeli ce poale face 
un străin in informaţiile re ni le da: 
J. Hurel spune că: „la Pilisburg, in- 
lesnai industrial, unda printre 000,000 
de Italiani şi 200,000 de Slavi, Cronţi, 
Unguri, ele... ni axzistă spital,“ - la cure 
Henry van Dyke răspunde foarte sim- 
piu mă există 15 spitale publica şi 18 
spitale particulare“ în Pittsburg, şi 
eñ Haret exagereaza foarte mult mi- 
mărul stràfuilor din această localitate 
industriala !... 

Volumul „Le Gânie de TAmdciqua* 
e mpera unui dislins profesor univer- 
sitar umericuv, care e In acelaş timp 
şi poet, romancier şi eritie da va- 
ioare, Aceste Insugici an farul en au- 
torol să fle invitet lu Sorbonne pen- 
Iru a ţine o serie de prelegeri în lim= 
ba engleză asupra unui subiect sin 
viața americană, şi el, şi-a ales en su- 
hiect : studiul spiritului şi caractera- 
lui Statelor-Uaite. 

Astfel, cartea aceasta, în care slat 
tradusa n parta din acolo prelegeri, e 
un studina psihologie, În enre ni se dau 
elementele spiritului şi trăsăturile e= 
sanliale ale careeterului american, 

Dia capul loenlai, Henry van Dyke 
constată că In lumea cultă din Europa 
exista păreri absolut conlrare despre 
America şi Americani şi le explică prin 
acciu că ele sint formale prin obser- 
varea vizitatorilor americani la staţi 
unile elimulorica ori balasare și prin 
oraşele şi Incalitațila celebre din Buro- 
pa.—obserraţiuni, caro fala) sint su- 
perficiule şi fvarte puţin edificatoare. 
Aceasla varietate de opiniuni ne arată 
că nu exista la Europeni perceplia u- 
nui „suflet american, care lucrează ca 
o forța erealoare, ca o putere regula- 
toare şi ca element caracteristic sl Sta- 
telor-Unite*. 

Dar acest efiet american există și 
a existat mai lanaiate chiar de revolu- 


A |. că a] 
t i P 


i RECENZU Lică 


țin din Amerieu; el a făcut Statele- 
Usile, le gavernează şi le Inviorenză 
tub. 

Care sint e'emenlele acestui suflet ? 

Autorul inşiră şi studiază cinci trä- 
aăluri ale svlletului american ; Inere- 
derea în sine, spiritul de dreptate, e- 
uergia, iubirea de ordine socială şi de 
orguuizație, şi forțarea desvoltarii 

le. 

Dar mai întăi, cum poate f vorba 
de un suflet american wrie, intr'o țară, 
a cârel populaţinne e aleâtuită din a- 
tiea elemente deosebite, cum e Sta- 
tele Unile ? Ca suflet unic a putut sa 


"dea amesleeul do „puritani gravi şi 


severi*, de „cavaleri iubitori de pla- 
ceri*, de „Olandoji evnfortabili și Ii- 
berali“, de „Franceji iscusiți şi viol”, 
da „quakeri lnistiţi si prudenți“, do 
„Germsni răbdători”, de „preshiterani 
agresivi și vigurogi din Scoţia şi Ir- 
anda“, de „eatolici tnleranţi* ete., 
care au oropal, poniţi din țările lor de 
imprejurări, diferite localitații din ne- 
sfintele întinderi ale noului conti- 
menl? Fi bine, cu toală acenstă di- 
veritate de neamuri, de firi, de ere 
dinți, de concepţii, ete, —căsătoriile ce- 
an intervenit între emigranţi, faptul 
că urmăreau cu toţii acelaş ideal de 
libertate şi se simțeau mai apropiuli 
prin suferințele for, presiunea impre- 
jarărilor vielii nouă pe care o ince- 
penu acolo şi, mai ales, pavoia de n 
lupta împreuna contra sâlbuticilor și 
coulera unei naturi primitive şi vigu- 
roace, faptul că iu general emigran- 
{ii su lost oameni de voinţă şi aveau 
aceleaşi aspirații de a-şi intemeia un 
traiu mulțumit ta noul lor pămint, 
cum şi mai ales increderea În sine da 
care toți erau animați, —toale acestea 
au fica! omogenă o aglomeraţie de 
oameni alit de diferiţi prin origine, 
felol de Iraiu, erodivie ele. 

Și pentru a ne face să inlelegrm 
spiritul public american, pentru a 
Seoska în relief această încrederea în 
sine, care e unul diu factorii prinei- 


puli ai sufletului american si care a 
fost principiul geliy şi constituant at 
formarii“ poporolui american, „glasul 
interior care a animat pe oameni şi 
ia susținut in cele dintai sforlări şi 
ja cele dintai lupte“, —autorul face tTa- 
torieul formării scestui popor, arălină: 
laplela duse pentru ciştigarea liberlă- 
ţii depline şi liberarea lui de orice 
legaturi do dependență cu Anglia. 
Alaturea de increderea în sine, o 
alta trăsălură a sntfletului americana 
este spiritul da dreptate, de echitate, 
acea utiludine în viaţa pe care Bogle- 
jii o designoază cu vorbele „fair play" 
şi pe care antoral o defineşte astfel: 
„este recunoasterea de câtre om a 
faptului că nu-i singur in lume, că 
lumes p'a fost creată pentru folosul 
lui personal, e legea existeuţii e o 
dreplale biuovoiluare, care trebue să-l 
conducă ca pe semenii sii eu o por- 
fecia iinparţinalitate şi că, orice sis 
lem, orice ordine de lucruri ereată 
de el, care ar interveni in aceasta im- 
parțialitate, esto contrara voinții su- 
premii îalulepeiuci si a celei mai tns 
majte iubiri*,—sau eu alto vorbe e: 
respeciul depiin al drepturilor indivi» 
duale, a libertaţii persoanei umane, şi. 
a conştiinţii, aplicarea pentru toți a 
unei justiţii egale și lmparţiale, 
Aceasta trăsătură a spiritului ame- 
rican se vâdeşte în toate manifestă- 
rile vieții sale, in sensul pe care A- 
mericanii Îl dau democrației in spiri- 
tul lor de dreptate, in justiţie, in fo- 
lui lor de a se comporta faţă de ero- 
dințile religioase, în raporturile din- 
tre diferitele categorii sociala, ele, 
ete... Numai in purtarea Americanilor 
faţa da Negri, acest fui-play nu e 
tocmai respuelat, după cum so știe. 
Dar autorul pe di explicarea : Ameri- 
capii consideră rasele inferioare ca pe 
nişte copii, cari nu se pol conduce 
singuri şi au mevoe de tuleia,— dia ne- 
faricire, ştim prea bine ce fel do tu- 
telt.. 
Energia americană, a treia trasi- 


tură a ruraelerului ucestui popor, e 
rezultatul unei mari puteri de vointa, 
a unei neinirinate tendinți de a pro- 
duce mereu, de a se ridica tot mal 
mult. Eu e o urmare a increderei ln 
sine, care a lăcut po Americani să rea. 
lizeze— mai alos în industrie şi agri- 
cultură— progrese imense si loa dat 
tăria să nu se oprească innnintea niei- 
unei greutăţi, oricit de mari,—şi se 
manifestă prin maynificență, adica 
prin tendința de a faco lucrurile pe-u 
sears mare (aşa sint casele, podurile, 
uziuelu, loste intreprindarila lofa), 
com și prin etia ce Roosvelt a numit 
„viaja intensă“, acel fel de viață in 
tare orupaţiile, pelrerarile se succe- 
dează unele după altele, fară inter- 
vale inutile, Lipsa de ocupație, odil- 
Dă e în gonere neennoscută la Ame- 
riean; rhiar cei bogați muncese mes 
rea, nu numai din dorința de n nglo- 
mera bogaţi, dar din nevola de activi- 
tate,diu dorința daa produce, De altfel, 
bogàția nu e cousidarata în sine si 
pentru sine, ei mai ales ca forţa so- 
cială, iar oamenii bogați nu siut res- 
peetați şi populari pentruea ua avere, 
dar peniru energia gi priceperea că- 
reia o dutorear. 

In sfirşit, celelalte insușiri sla spi- 
rilului american, fudirea de ordina şi 
spiritul de organizare pe de-o parte, 
tendinţa desvoltiirii personale pa de 
alta, se vâd din felul eum Americanii 
işi fne singuri poliţia întrunirilor şi a 
străzilor, cum organizuză servicii par- 
ticulare de pompieri, cum alezluese di 
ferile societăţi de ajutor şi diferite in- 
mituţiuni pentru protecţia femeilor, co- 
piiior, ete., eum gi din felul cum sint 
organizale N conduse scolile do di- 
ferite grade din Slatele-Unite şi spi- 
rilul care le animează, 

Ca un ultim capitol al lucrarii sale, 
anlnral ne dă o repede ochire asu- 
pra mişcării literare din America. 
Foarte interesant, nici, e răspunsul pe 
care autorul il dă opinii cureule, că 


143 VIAȚA ROMINEASCA 


literatura americană a apărut leziu şi 
e innapoiată, Dyke recunoasta ei fața 
de progresele Americanilor In indus- 
trie, literalura lor e in urme, dar a- 
rata cătață de cei aproape 400 de ani, 
puşi de Evrei şi eci 500, puşi de Ro- 
mani pentru a avea incepnturi lite» 
rare, —eei 200 de ani, de cind Ameri- 
capii s'au format ca popor distinel, 
reprezinta o eifr destul de itsem- 
mată. Şi apoi Americanii aveau, pe 
lingă faptul ci trebueau întăi să-și a- 
sigure traiul, şi alie scuze pentru a- 
pariţia Hrzie a literaturii : aveau la 
iodămină literatura engleză yi cele: 
lalte ale Enropei, şi nu avean o limbă 
Două, care să reclame produețiuni li- 
lerare agricola, 

lo sfirșii, antorul ne da o lista a 
elor mai Insemnali seriitori ameri- 
cani, cum și o caracterizarea a lilera- 
turii americane, care =e poale rezuma 
in următoarele: spirit religios puter- 
nie, iubire sinceră „le natură, hamor 
şi un sentiment adine de umanitate. 

M. C, 
.“ 

3. Bardoux, G. Gidel, Kin- 
zo Gorsi, &. Isambert G. 
Louis Jaray, A, Marvand, Da 
Motta deSan Miquel, P. Quen- 
tin Bnuachurt, MI. Revon, A, 
Tardieu- Le socialisne à Tdran- 
ger (Angleterre, Allemagae, Autriche 
Italie, Espagne, Hongrie, Russie, Ja- 
pon, Etuts-Unis.)— Bibliothèque d'his- 
toire contemporaine, — Paris, Félix Al- 
van, 1909; Prix 3,50 

Este o compunere, deşi destul de 
suecinlă, dur admirabil de eoneenlrata, 

a migearii socialiste, in erle mai În: 
semnate țari ale lumii, și focare ţară 
formează un capilol special, seris de 
un bun cunoscător sl chestiai, In totali- 
tate, varlen aceasta dă impresia unui 
varist cale: doseop al vieții sociale con- 
temporane. Molivul, care a indemnat 
pe publiciştii sus numiţi, să aleatu- 
iuseă această carle, a fost ideia, ca, 


RECENZII 14% 


eu alit mai bine se va putea vedea 
influența ce-ar putea-o avea socialis- 
mul in Franța, cu elt se va cercela 
mai bine, în mod comparativ, situația 
şi influența socialismului, in diferitele 
țari ale lumii. 

Citind Inerarea acrusta, vezi palpi- 
tind imensa mişeare socinlistă,—o o- 
ași armala impinzilă pe tonla su- 
prafața globului, purtind pe steagul 
desfăşurat cuvintul excelsior,—si cum, 
potrivit instituțiilor parliculare si ca- 
racterului Becârei țări, e menila să 
slcăluiască o novă viață socială, 

Studiind in mod comparativ migen- 
rea socialistă, se vede că nota eistă- 
rultoare,—eu toate variațiile inevlta- 
bile dela ţara la ţară,—este treptata 
vliminare a concurenţii dia domeniul 
economie, (erezul şeoalei ¡liberale or- 
ludoxe), şi consolidarea clasei munci- 
toare in vaste organizaţii profesionale. 
Cein ee e mai interesant, —şi aminteşte 
osreeum organizația breslelor de sub 
vechiul regim,—e tendința asocia- 
iilor muncitorilor de a deveni ex- 
cluziviste, introducinad anii de ucenicie, 
miguriod astfel un monopol asupra 
ropdiţiilor muncii în ramurile econo- 
mico, unde intervin. 

Pe de altă parte, in fala organiza- 
Vi elaselur muncitoare, se ridică or- 
gunizațiile patronale, ca dona taberi 
vrăjmașe, faţă in faţă, intre care, din 
ce În ce mai dex, intervine statul, ca 
element ocirmuitor şi de ordine, prin 
diferite instituţii, care să inlălure con- 
flictele violente. 

wln aceustă carte se păsesc cileva 
nota şi despre țara rominească : „In 
ueesle țari, (Galiţia şi Rominis}) sint 
in prezență clase innalte aristocralice 
şi nobile, ea la U. guria şi In Galiţia, 
sau piulorrutiea şi nobile, ża in Ro- 
minia, şi In faţa lor o clasă umilă, 
rampuză aproape exeluziv numai din 
rani, mai mull snu mai puțin să 
tari, dintre care mulţi siot muncitori 
ru ziua. Intre acesle grupe sociale nu 


este nici-o punte. Gentry la Unguri, 
mica nobilime polon.ză, Rominii de 
avere mijlocie se poartă, pa cit pot, 
ca cei din chaa de sus, cauti să so 
coninpească cu dinsa, se consideră ca 
de-o acei: şi situație sociala, ete; In- 
societate, ei nu joacă rolul de clasă. 
mijlocie ; e un succedaneu, un dimi- 
nutiv, adeseori o caricatură a clasei 
de sus.“ (pag. 270—971). 
L N, 


. 
.. 

P. F. Thomas. L'Education dans 
la famile. Les péchés des parents, Pa- 
ris. Fâlix Alean. 3.50. 

O carlo pe caro nu şlim cum s'o- 
recomandăm mai cu stâruinţă părin= 
ilor, profesorilor de tonte categoriile, 
tuturor acelora caro so interesează de 
educaţia copiilor, sau au luat asupra. 
lor sarcina şi răspunderea formarii 
viitoarelor generaliuni. 

Cu franehbeţa, care-l carncterizază pe- 

Franeeji lu genere, cind e vorba de 
a-şi observa şi mărturisi propriile lor 
defecte, —si care, dacă face onoare li- 
bertaţii lor do spirit, onestitaţii lor- 
de gindire, apoi nu mai puţin le-a a- 
dus oarecare neajunsuri, lăcind adesea. 
pe sirăiui sa-i socolească mai răi dè- 
cum sint, mai uşuraleei, mai vițiuşi,— 
profesorul P, Felix Thomas dela li-- 
ecul din Versailles na da o erilica. a- 
desea foarle ueveră, dar şi foarte lu=- 
drepiaţita, a educaţii ce se da de o- 
biceiu copiilor in familie. 

Chiar sub titlul cartii:— Păcatele på- 
rinților—ne-arală cara e opinia suto- 
ruli despre felul cum părinţii tyi tu- 
deplinese misiunea lor de educatori şi 
datoriile ce le au ealre capii. 

Cartea e seriră penlru Franceji gi 
aro în vedere pe Franerji. edrora au- 
torul le dă, ca pilde de imitat, diterite 
feluri de-a fi faţă de capii, diferite- 
porme din sistemul da educație al En- 
glejilor, Germanilor, Amerieanilor. 

Ea insă nu contine nimie care să 
nu pi se polriveaseă—şi incă aşa de- 


150 VIAŢA ROMINEASCA 
A a E eairiaarbe. ste? aa 


bine !.—şi nouă, Rominilor, Niti=o 
critică nu e prea aspră pentru noi, 
căci, se poate spune cu cea mai maro 
siguranți, nicâiri educația In familie 
nu e mai neglijată ca la noiet să 
nu spunem că aproape nu existi.. 

Volumul acesta al lui Thomas nu 
dA in genere solujiuni, decit doara a- 
colo unde cle rezultă in mod ficese 
din observațiile, din consideraţiile psi. 
hologice alo antarulai. E o lucrare maj 
mult eriticã, Autorul ne arata că nu 
“ne hrănim bine copii, eă nu-i imbră- 
câm cum trebue, ea nu le dam deatul 
aer, că nu-i punem să facă destule 
exerciții fizice, că nu-i deprindem să 
gindeaseă prin ei inşişi, că nu cau- 
tām să lo formăm voinţa, ele, ete; 
dar nu ne spuue cum, 'diu ce elemente 
şi în ev proporție trebue să fie hrana 
copiilor lu diferite virsta, ce ‘fel tra- 
bue să-i imbrăcăm pentru a satisface 
cerințele higienii, eum să facem ea să 
aiba copiii aerul lrehuitor organismi- 
lui lor ete. ete, Pentru soluții în ches- 
tiile aceste, autorul no trimite la stg- 
diile speciale ale medicilor şi ale pe- 
dagogilor 

Lucrarea insă nu pierde nimic din 
insemuătățile ei prin aceasta. Aulo- 
rul şi-a propus numai să atragă mal 
serios atenţia phrinţilor asupra gre- 
lelor greșeli po care le săvirgene faţă 
“de copiii lor, să-i zgudue puţin și sa 
scutere nepăsareu ia cara cei mai mulţi 
părinți lasă chestiunea formarii şi 
creşterii copiilor lor—şi in aceasta el 
reuşeşte po deplin : lucrarea nu poate 
xå nu zgudue pe acei ce au simțul 
răspunderii, 

Nu vam edula să dăm aice, în re- 
‘zumal, cuprinsul bogat şi varial al a- 
caslei Iuerări, Chiar numai penlru 
transcrierea capitolelor, cu suldlivizi. 
usile lor, ne-ar lrebui mai molte pa- 
gini de revisi, și asta tət na ar pune 
pe vetilor in silusţic de a-şi face o 
idee despre cela cuprinse in volum, 
De alifel, e chiar cu neputinţă de dat 


într'un rezuma! conţinutul unei astfel 
de lucrări, intru cit el a alcatuit din- 
tr'o serie de observațiuni, de preceple, 
de constutări, care, pentru a fi primite 
de cetilor, irebuese redate, ru in sche- 
me scurte, ei vu losta daxsvollarile şi 
justificările palholugice ale autorului, 
Altfel elo, reduse lu nişte simple n- 
drmări, işi pierd toata puterea Şi va- 
loarea lor. Ba chiar putem spune ca, 
intrucit, după cum e şi de aşteptat, 
intr'o astfel de lucrare, autorul nu 
aduce nici idei originale, niei cuucep- 
{ii novi, ei se ocupă de lucruri asu- 
pra cărora se serie și se vorbeste me- 
reu şi mult. —tormai aceste desrol- 
tari şi justihcari psihologie alo auto- 
ralui aleatuese conţinutul original, 
sint oarecum sufletul lucrării. 

Vom ruga dar pe toţi acei, care so» 
col ca-i de datoria lor să-şi cunoască 
greşelile pe care le fae faţă da co- 
piii lor, să ne creadă, făra să lo adu- 
cem dovezi, că lucrarea aceasta me- 
rită sā fia cetită, şi li asigurâm eñ 
vor găsi in ea, dacă nu chiar norme 
pentru toale amănuntele vieţii, pre- 
copte holârile şi regule precise pen- 
Iru tot ce lrebuo să facă în fiecare 
imprejurare, cel puţia iadrumări şi 
principii generae de edacaţie, și, mai 
ales, vor găsi veia ce un frebue să 
facă dacă voese să deu copiilor lor o 
educație sănătoasă sub toate rapor- 
turile și să facă din ei elemente fulo- 
sitoure lor inșila şi societăţii. 

M. C. 
.". 

Ci. Paul Renard. l'Asronan- 
tique. Bibliothèque de philosophie sei- 
enlifqne. Paris 1909, 3 fr, àU, 

Da cind rezoltatole practice, ohţi- 
nuta pe acest tărim, au indemnat pu- 
blicul să se ocupe mai de aproape de 
aeronautică, vitrinele librariilor sint 
pline cu aşa numite „carți şi revista 
de vulgarizare“ alo acostei sperialitaţi, 
urind pe coperta sublitiuri, care de 
care mai senzaţionale. Ele nu conţin 


RECENZII 15i 


insă, adesea, decit declamaţii zadarnice, 
menite să aropere o expunere foarle 
mediocră a principiilor technicei ; ro- 
zultatul final este c4, pe da oparte, car- 
tea no salisface“euriozitalea cetiloru- 
lui inteligent ; iar, pe do alta parle, 
prin extaziarea în fuța izbinzilor etj- 
ligate, bo ațiţă şi mai mult, Ele se 
șirăduear chiar să gisenască consecinte 
extraordinare ale desvollării aeronnu= 
ticei: insirnese pe cetitar asupra wii- 
torului drept internaţional, care va 
trebui să limiteze proprielalea până 
la o anumită lonălțime, după cum s'a 
facut cu subsolul, în vederea inlesni- 
rii exploatarilor miniere, sau asupra 
viiloarei laelici a eseadrelor de ha- 
loane, a căror scop suie in luptă va 
fi ajungerea deasupra bnloanelor ina- 
mice, pe rate, după cum e uşor de 
înțeles, le vor face astfel inofonsire 
şi lo vor putea distruge în orice mo- 
méni, 

Lucrarea do faţa este inlocmită cu 
total in alt spirit, Aulorul a facut 
slorţări mari—da alifel ineorunate de 
surees—spre a expune intrun mod 
clar, fara a se întemeia po cunoştinţi 
prea speciale, toată lecnica aorostate- 
lor, arătind cum s'au rezolvi proble- 
mele ee San pos în trecul ṣi cure e 
natura şi greutatea celor, astăzi încă 
nerezolrile. 

De nnde interesul cel mare ul lo- 
romațiunii aeriene? El se explică e- 
canomiceşte prin faptul el ea intru- 
nește şi calilatea locomuţiunii tores- 
tre, de a pulea lega două puncle ar- 
bitrare loruilo de pe usrat, şi po 
aceea a locomoţiunii marine, de a nu 
uvea novos de căi de comunicaţii, con- 
siruite dinnainte ṣì fonrte costisitoare, 

Primela capitole ale volumului eu- 
prind niște digresiuni eam lungi—dar 
totusi foarte intoresante—asupra unor 
chestiuni necesare tuţelegerii subiece 

tului. Astfel, un eapitol tratează des- 
pre fubrirarea, transportul gi catita- 
Mile gazelor uşoare vu care se umplu 


baloanele; altul, despre „oceanul ae- 
rian," expunind o sumă de chestiuni 
de meteorologie. Citez, în special, 
frumoasa expunere a legei lui Buys 
Ballot, privitoare la prezicerea vin- 
turilor. 

Cu ajutorul observaţiunilor privi- 
toare la presiunea atmosferică, facute 
fn diferile panele de po continent, se 
consiruese pe o harlă geografică ti- 
miile isobare, unind localităţile ca as 
ceiaşi presiune, la un moment dat. 

Aceste linii isobare prezinta exact 

aspectul liniilor de nivel din topogra- 
fie: unde sin! mai dese, presiunea va- 
riazā foarte incet, Dealurilor din ly- 
pograñe le corespund punrtele de pre- 
siuae atmosferică maximă — antiel- 
clonii—iar văilor, punelele de depre- 
sione muximă —eielonii-— Legea, pome- 
nilă mai sus, ne învață că dacă ne a- 
şezim astfel, ca să avem ia stinga ci- 
elonul cel mai apropiat, vintul ne 
bate din spete; tot astfel, dacă avem 
in dreapta anticielonul cel mai apro- 
piat. Prezicerea vinturilor se face 
dar după harţile de linii isobare; in- 
tensitėtea lor va depinde dè dite- 
rența de presiune Intre cieloni şi aw- 
ticieloni, Sa jan astfel la rezul- 
tnte remareabile. Agn, In Suedia, ins- 
titutul meteorologie central, telegra- 
fiaza tuturor sutelor de peseari de po 
malal mării, uproprierea unei furtuni, 
cam cu freo 20 ore mai Innainte, 
impiedecind de sigur o mulţime de ne- 
norociri, 

In acropaulică avem de rezolvit 
două problema: susținerea aerostatu- 
lui în aer și apoi, dirijarea lui intr'a 
anumită direcţie. Ne vom ocupa mai 
intăin de prima chestiune, care a fost 
rezolvită eu vre-o sută de nni mai 
devreme. 

După cum se ştie, forţa de inna: 
{are a unui aerostat erte egală, după 
principiul lui Archimede, eu diferenţa 
intre greutatea aerului inlocuit şi gre- 
utatea aerostatului insuşi. Dacă oegli- 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


jäm greutatea aerului înlocuit de pâr- 
țile solide ale acrostatului—in total 
vre-o două chilograme— putem să vor- 
bim numai de forța de innalțare a gazu- 
lui. Astfel, forţa de innălțare a hidroge- 
nului este de 1100 kgr, de m, cubic, pa 
cind aceia a gazului de iluminat numai 
de 700 gr. Puterea de innălțure a aero- 
statului variaza eu latitudinea, cu al- 
titudinea, cu starea higromsutrtea n at- 
mosferii, dar, mai cu samă, cu presi- 
unea almosferică,.  Cunouștorea nees- 
tor variaţiuni este do cea mai mure 
insemnălale pentru aeronaut, de oa- 
rece, singură forța de Innälțtare deter- 
mină mişcarea verticală a serostatului 
şi susținerea lui în aer, 

Un balon de aerostat pu este in- 
chis, ea acelea cu caro se joacă em 
piii. In adevăr, balonul Bind umflat, 
asta ar insemna că presiunea inte- 
rioară este mai mare de cil cea atmo» 
sferică. El, urelndu-se, presiunea at- 
mosferica seade şi difereuța de pre- 
siune, la caro siot supuşi pereţii balo- 
tului dinlåuntru şi dinafară, devine 
aşa de mare, incil, la o innâlțime a 
numită, balonul ar crâpa. 

Desehizălura balonului se afli la 
partea inferioară, undo el se termină 
cu o mineri lungă, ca un fel de trom- 
på de elefant. La orificiul minerii, 
presiunea gazului este egalā cu coa 
aimosferica,. Cu eit însă ne urcăm 
mai sus, această presiune descregle 
mai repeda afară derit Inlänniru—a- 
erul ind mui greu ca gazul—aşa că 
presiunea apureulă este indreptata a- 
supra păreţilor inspre afară, ceia ee 
ține balonul umfat la partea superi- 
oară, care o provăzulă cu o supapă 
pentru evacuarea rapidă a gazului, 
ine de nevoie. Balonul deschis, uşa 
cum l'am arătat, nu crapă, oricit de 
sus s'ar innâlța, penlrucă presiunea la 
orificiul de jos se egalează toldeauna 
cu cen atmosferică, prin evnenarea au- 
tomatică a excesului de gaz. 

E. greşită ideea unora, că rea mai 


miei perforare a balonului aduce o 
catastrofă, Studiind iuțeula de secure 
gere a gazelor, autorul ajunge la com- 
cluzia ră pentru o perforare de | e. 
m, p. e nevoe de o oră ca forța de 
innălțare să scada cu 20 kgr.saga că 
aruncarea unei cantități potrivite de 
lest poale permite scuborireu in linişte 
á aerostalului, 

Autorul studiază mai departe, miş- 
cările verlieule ale aerostatului, arā- 
tind că un balon plin se bucură de 
stabililate unilaterala: dacă, dintr'o 
imprejurare oarecare, forţa de inniăl- 
țare eresclad puţin, balonul se innalţă, 
el se opreşle de În sino ceva mai sus, 
po cind, dacă forţa de innâlțare seade, 
devenind negativă, balonul continoă 
a cădea pănă la pămial. 

Cunoaşterea mişcărilor verticale ale 
uerostatului şi a mijloacelor de ale 
provoca sau impiedaca, enastilua arta 
pilotului unui aerostat liber, nediri= 
jabil. Asupra mişeării orizontale a 
merostatelor, atit ca direcţie, cit şi ca 
viteză, el nu poate influența. 

La plecare, uerostatul se clotareşte, 
adică se pune in nacolă alita lest până 
puterea do innâlțare devine nula, Du- 
pă aceia, se aruncă o cantitate deter- 
minată de lest—20 kgr. bunăoara.— 
care este şi măsura forţii de innal- 
țare inițiala, lo timpul navigârii por- 
male, se inlimplă foarte adesea să fie 
nevoie de a se arunca lest, peniru a 
se menline acrostalul in innalțime. A- 
evaslă navigare normală lrebue să 
inceleza neapărat atunci, cind nu mai 
este lest, decit atita cil trebue peniru 
a asigura o scoborire liniștila. Pentru 
a impiedeca o câdore prea bruscă a 
aoroslalului la scuborire, balonul are 
alirnată la partea interioară o fringhie 
foarte lunga. Cind aceasla ajupge să 
se lirie in parte pe pâmin!, ca com- 
tribue la stabilizarea aerostatului. 
Dacă aerostalul so scoboară, el de- 
vine mai uşor en o greutate egală cu 
a părții de fringhie, enre se razimă de 


RECENZII 153 
TS a. RIP SR N a. 


pămiut; dacă el tinde sa se urce, se 
îngroviază din contra cu partea de 
fringhie care so ridica de pe pămint, 

Această fază a pavigării aeriano se 
sumeşle guide-ropage (rope=fringhie 
englez). 


Deşi toată lumea e pasională astăzi 
după baloane dirijabile, autorul are 
accente duiuase la amintirea ureensi- 
usilor libere din trecut: „Pentru sim- 
plul călător, ele sint un izvor de sem- 
zaţii puţin bannle, şi in genere, din 
eelo mai plăcule. Privelişica este a- 
desea *plendidă, iar farmecul este mà- 
rit incă de liniştea absolută în care 
eşti scufundat. 

E sentimentul celei mai desăvirşite 
izolări, cind le gindeșii că kilome- 
tri te despart de cel mai apropiat 
punct locuit, ati! în direcție orizon- 
talá, ci! şi în adincime. Această izo- 
lare predispune elte-odata la glioduri 
serioase, dar totdeuuna linistite. 

Nesiguranţa {intii călatori.i, ideeu 
de a porni fară sa stii unde o să a- 
jengi, măresc inea farmecul nseeasi- 
unilor libere”, 

Sa trecem acum la a doua problemă, 
la dirijubilitaten aerostatelor, Uun ba- 
lon liber'este purtat cu iuţeala vintu- 
lui eare hate; fe că acesta e foarte 
slab, fe că face 109 de km. po reas, 
acronauiul nu simte nici cea mii mică 
adiere, Dacă insa aerostatul are mij- 
locul de a-şi imprima o iuțală pro- 
prie faţt cu aerul înconjurător, sero- 
nautul va simţi numsidecit un curent 
de arr venind din direcţia unde se 
indreapta. Cara este acuma rezul- 
latul mizerii faţă de un punet fix 

de pe pamint 2 EI se obține prin com- 
punerea mișrării de antrenare a vin- 
tului eu accea relaliră a acroatatului, 
după paralelogramul forțelor, Se cons- 
tată astfel, că dirijabilitatea poate fi 
de diferile grade; unghiul eu care se 
poale nbate aerostatul din direcția 
vintulvi so numeşte sergiu aborda- 
bi. Cind iuțeala proprie a aerostalu- 


lui este mai mare decil cea a vintu- 
lui, dirijibilitatea este totula ; balo- 
nul poate să meurgă chiar şi lu diree- 
ție opusă vintului, 

In practică, un aerostat poate fi per- 
feet dirijabil faţa de un vint şi numai 
în parte dirijabil faţa de altul. După 
statistica iuțelii vânturilor, se poate 
spune că un aerostat cu o viteză pro- 
prie de 18 Km. pe oară, aro probabi- 
litatea */ de a fi totalmente dirijabil, 
pe cind pentru unul cu viteză proprie 
de 36 Km. pe oră, probabilitatea men- 
ționată esto de "is 

In principiu, e ugor de rezolvat pro- 
blema direețiunii aerostatelor: n'avem 
decit să aplicăm procedeele navigații 
marine, ceja ce de altfel wa şi facut, 
Care e atopei pricina că sueresul prac- 
tie a intirziat aşa de mult ? Forţa ne- 
cesară mizeării unui solid intr'un flu- 
viu este proporțională cu pătrulul iu- 
țelii; pentru a o mări pe aceasta de 
trej ori, trebue să mărim forţa de 9 
ori. Cit despre travaliul consumat— 
forġa înmulțită cu drumul pareurs— 
el esile proporţional cu cubul iuţelii. 
Se vede dar, eă pentru a mări iuţea= 
la nerostatelur era novoe de motoare 
foarte puternice. De fapt, noi pose- 
dam de mult aceste motoare, dar gru- 
utatea lor inlrecea eu mult ceia ca pus 
tean suporta serostatele cole mai mari, 
De aceia, nu s'au pulut realiza balioa- 
bo dirijabile, pănă ciod industria au- 
tomabilelor n'a fäcat så se eonstru- 
iască motoare foarte uşoare, Astazi 
posodim mutoare care cintarese nu- 
mai cinei Kilograme de ral potere. 

Se cunoaşte forma lungâreață ce s'a 
dat dirijsbilelor, ea să intimpine mai 
puțină rezistență din partea aorului. 
O chestiune foarte importanta, eonse- 
cință n acestei forme, este stabilitatea 
dirijubilelor, şi anume stabilitatea de 
drum şi stabilitatea longitudinală, Cit 
despre stabilitatea în înnălțime, ea se 
obtine prin acelenşi mijloace ca inae- 
rostalele libere, intrebuiuțindu se cite 


ti 


154 VIAŢA ROMINEASCA 


a 


odată şi niște planuri orizontale, asupra 
cărora se proeetează un curent de aer, 
menit să echilibreze greutatea aeros- 
tatului, 

Stabilitatea de drum este proprie- 
tatea ce trobue să poseada aerostatul, 
ca axa balonului sā fe lu permanen- 
Vii tangent la trajectoria descrisă fără a 
se abate in dreapta sau In stinga, 

Ea se obține prin nişte plana vor- 
tieale, aşezate en o cirma innapoia ba- 
lonului. Îndată ce axa deviază dela 
poziția ei normală, aceste planuri sint 
lovite de curentul de ser, creat de de- 
plasare, care face ca axa să-şi reia 
poziția, 

Cea mai dilicilă chestiune insă, © 
aceia a stabilităţii longitudinale, adica 
a impiedicării axii de a oscila In 
planul vertical In adevăr, e uşor să 
ne dăm sama, că cos mai mică aba- 
tere a nxei in sens vertical dela po- 
zitis paraleli direcțiunei viatului, dă 
nastere unei tendinţe de a-o indepăr- 
ta şi mai molt dela nceasia poziţie, 
până cind va ajunge vertieal-perpen- 
dicnlară pe direcţia vintului. Sau totre- 
buinţat diferite mijloace statice la 
construirea dirijabilelor, pentru a lup- 
ta in contra acestui cuplu perturba- 
tor; pentru o anumită iuțenla critică 
a aerostatului insă, ele devenran tote 
deauna insuficiente. Aceasta se expli- 
că prio faptul ca cuplul perturbatar 
eslo proporțional cu pătratul ințelii 
aerostatului, pe eind cuplurile stabili= 
zăloure, ce se crean, nu depiudeau de 
aceasta ințeala. 

Astiol, dură nn balan dirijabil izi a- 
tinge viteza critică cu un motor de 2) 
cai putere, şi i se aplică un altul de 100 
«ai putere, primii 20 cai servast ca ba- 


a a a 


lonul să innainteze, jar restul de 80 cai, 
ca neronautal ss-şi fringă gitul. 

Probloma a fost rezolvita numai pria 
crearea unui cuplu stabilizălor, care 
să fe şi el proporțional cu pătratul 
iuţelii aerostatului, pentru a pulea ast- 
fel ramine totdeauna superior celui 
perturbător. 

Acest lueru “a obținut tot prin nişte 
planuri aşezate Innapoia aerostalului, 
in care lovind curentul de aer produs 
de innaintarea serostatului, sa aducă 
axa in poziția ei normală. 

Din cele inşirata pană aci, catitorul 
işi va da samă desigur de natura iu- 
crării analizate. Dagi se ocupă apros- 
pe numai de aerostate, chestiunea ne- 
roplanelor fiind rezervata peniru ua 
volum viitor, autorul are citeva ob- 
servatii generalo intaresunte şi asupra 
acestui din urma subiect. 

Pentru a sfirşi, voi reproduce o re- 
Necție a autorului, earo mi s'a părut 
interesantă, La intrebarea daca progre- 
sele neronnuticei vor aduce fericirea 
san , nefericirea oamenilor, el ris- 
punde : 

„Tonte descoperirile trecute, prezan- 
te şi viitoare sint ca nişte eoeficienţi 
cu rare se inmulteste puterea omului; 
din punctul de vedere al foloaselor, ai pot 
fi pozitivi sau negativi, semnal + sua 
semnul — pe care il au nedepinzind 
de mijloacele de cure dispunem, ei de 
intrebuinţaren ce le-o däm, adica de 
valoarea noastră morală. Cal enre Îşi 
cheltnese viața pentru a pune în mină 
omenirii arma noi sau inslrumenta noj 
de monch, nn sint răspunzători de bi- 
hole sau râul ce se face en ele. Ei au 
märit arorea omenirii, treaba acestora 
s'o intrebuinţere bine“, 


M. S. 


Revista Revistelor. 


Lueeafăral (13 lulis—i August). 

Proză şi versuri de Simins Bran, 
Eaton Theodorian, I. Boreia, |. U. So 
tien, |. Agirbiceano (original şi pâtrun- 
gătar ca 'atotdeuuna), Viclor Eftimiu, 
V., Stoica, N. Dunhreanu, ele. —Se Et 
produce o schiţa de d. I. Gorun din 
„Universul" și un articol al d-lui Via- 
haja din acelaşi ziar, Admirabile ilus 
lrații: mobile romineşti, tu stil nuţio- 
pal, stħizat da d. I. Stefurear dols 
Cimpuluugul Busovinei—şi citeva nule 
explicative de d. O. Tăslioanu.—Obig- 
nuila cronică, din caro remareăm o 
grartă, dar huna analiză u disearsului 
d-lui D. Zamirasen— La „ştiri“, cetim 
dedarația d-ini teo rani Goga ci se 
trape dela „Lmceafărul”. 

Janimen Literară, No. 7 și &- 
Numărul este in intregime consacrat 
lui Eminescu: patru scrisori inedile 
ale poetului; un articol asupra Ini, de 
Sextil Pogcariu. Un imo franeez lui 
Emineseu, de Lucian Bazin, Iraducere 
de St. O. Insif; o poerie frumoasă 
Imi Bmimeacu, do Cincinat Paveloaru, 
—şi diverse note şi extrasa din volu- 
mul Omagiu lui Eminescu, tiparit la 
Galaţi, 

Ţara nonsiră din 19 Iulie, pu- 
blic următoarea notă la adresa d-lui 
Torga : 

Săpărarea dlui Iorga,—Peutru cele 


eitara şire dinir'un număr lrerul a 
revistei noaslre, lu vari respingea 
insultela ca ni sau aruncai, d, torga 
s'a supărat şi ne loveste din nou, Ciu- 
dată areasta sousibilitale da mimoză, 
DI. torga insulta, batjocaresle şi, cină 
insultatul li răspunde în tunul frese 
al demnitsții jiznite, d. Iorga are ae- 
rul câ se miră şi nu ințelegornmi 
so pot spone cuvinte aspre. Şi—ră fim 
iortaţi—dar d. lorga mai are un ohi- 
ceiu ciudal: înțelege pregit ce $ so 
râspunde, luă de pildă rele riteva 
riuduri în vari reapingem insultele ru 
prilejui vizitei moçtenitorului de tron 
in ţară. Noi apuneum textual : nent 
ne läsám tiriți pe terenul injuritor 
în discuțiile publicistice, fiindcă între 
altele avem în program şi curățirea 
presei noastre de ritade buruieni bal- 
camice” Cu un cuvial, li spuneam 
domnului Iorga <a injurèlura nu ne 
vine În socoteală, find o buruiană 
baleanică, de care vrem să scăpăm, ȘI 
acum ascultați ce zice d, orgi: „Pen- 
tru fonia postului Gogu... cdutorul a= 
cestor rânduri (d. lorga) e 0 „buru- 
iană balcanică”... Infamia e in ow- 
vinil baltanic, Deci noi, ăştia din 
Rominia, suntem balcanici“, Vedet, 
«um interpreteaza iritabilul nostru a 
postol cuvintele oamenilor jigniţi, ve 
daţi com o aduce de frumuşal ca sg 


156 VIAȚA ROMINEASCA 
m e n a aen nea aa: AE S O a i 


ropeană”. Co să facem, ce să spu- 
nem in fața acestor interpretari falga 
şi nouă insulte? Sa-i explicam dom- 
nului Jorga pe larg ce inţelegem noi 
sub buruiană balcanica ? Säi numa. 
râm pe degete, incepind cu insultele 
din hon senin ce ne uruneă zi de zi 
in cuvint şi in seris d. lorga, conti- 
nuind cu bătaia ca argument in dis 
euțiile din aula universităţii, şi termi- 
nind cu trivialităţile cularui Don Chişot 
Zamfirescu, să-i numărăm o seria de 
burueni balcanice ?.. N'ar avea nici 
un rost acenstă inutilă cheltuială de 
argumente, fiiudea d. lorga nu face 
parte din oamenii cari se pol con- 
vinge prin adevărul neted. D. lorga 
vrea tâmâleri şi căciuliri, d, lorga vrea 
slugulițe care pol suporta capriciile 
unui apostol veşnic răsvrătii. Şi noi 
nu-i palem da d-lui lorga ce no cere, 
Nu pulem, fiindea uvem şira spinării, 
avem pt lingă vinstea ce-o dam al- 
tora şi respectul cuvenit faţa. de noi 
inşiae. Și apoi am trecut de mult 
pestea vremea rind mai aveum no- 
voie de idoli. Azi ne uitam cu toata 
linistea Ja capiştile sfarmate,., 

La nouveciie Revne (lulie, 
1909), 

„Un vechiu diplomat*, martur ocu- 
lar al măcelurilar arimaueşti dela A- 
dona, ne då u descriere a gruzâviilor 
pelrecutv acolo, ta zilela de Il, 15 şi 
16 April, pe care o precedează da o 
privite repede asupra rhestinnii ar 
meneşti. Între musulmani şi creştini 
e uu abis, «pune uutoral; religiunea 
crează prejudecati şi prejudecatile due 
ia fanatism, Astfel, cu toate declara: 
țiile de egalitate şi do libertate, en 
toată constituția proclamată de junii 
Turci, amintirea vechilor perseculiuni 
nu s'a putut sierge, jar tondlinia po 


care dreptul celui slab o are do a se 
face tot mai puternir, cind ela fost 
multa vrome călcat in picioare, a fä- 
căut pe Armenii din Turcia Asialică 
să-şi pregâlească ei singuri nenoroci- 
rea ce s'a abălul asupra lor in primă- 
vara anului acestuia, tocmai cind ea 
era mai puţin de aşteptat. In adevar, 
Armenii au fost de mare ajutor refor- 
miştilor Turei : comitetele lor soerele, 
organizate regula! şi foarte decise la 
acțiune, au dat un larg concurs juni- 
lor Turei şi au contribuit la alcatuirea 
comitetului „Uniune şi progres" şi la 
pregătirea şi infaptuirea revoluției, Ar 
A avut dar dreptul să se aştepte gb 
Armenii la deschiderea unei ere nouă 
pentru ei. Dar, odata revoluția sävir- 
şită, Intre Tarei şi Armeni sa săpat 
din nou prăpustia de mai tnnainte. Tur- 
cii, pe deoparte, nu pat recunoaşte altă 
natiune decit pa cea turcească, baza- 
1ă pe religie şi pe legea şeriat, iar 
Armenii, pa de alta, nu puteau renunţa, 
la visul lor de reconstituire a regatu- 
lui Armeniei ; ba, din conlra, uceasl yis 
—adoväratá utople, do vreme ce o 
mare parle din Armeni locuese pe te- 
ritoriul rusese— devine, sub noua stare 
de lucruri dia Tureia, fondul progra- 
mului de acţiune al Armenilor eman- 
cipaţi. Astfel,de-abja constituția e pro- 
clumată şi Armenii incep să imprăştie 

tablouri şi cârţi poştale cu armele yi 

eulorile naționale, hărţi, in care re 

gatul Armeniei e scos in evid-n{ă ; 
preoţii sfaluese prin predici pe pi- 

rinți să nu-şi mai dee enpiii lu şcoli 
slräine; propagamliştii impart brosuri, 

jurnale, apeluri, —iar pe scenele seoa- 

lelor so joacă piese, la cara se repre. 

zintă suferintele trecute ăla Armenilor 
şi în care Turcii au rolul de ealai, 

Paralel ca aceasta, Armenii se Inar- 

nieuză in seral, aduc din sirăinatate 

cantităţi mari de arme şi muniţiuni, 

Evident eñ o astfel de atitudine nu 

putea să convie Tureilor, și ea ne ax- 

plica indeajuns iriturea care s'a pro- 


a REVISTA REVISTELOR 157 
i (van doc E E a 


dus în populaţia turcă şi macelurile 
ce au urmat. Aceste măceluri insă a- 
torul ni le dă, deşi martur oeular, cu 
puțin relief, deoarece diplomatul nos- 
tru a stat inchis, impreună cu alți 
Europeni intr'o moară onglezasecă toate 
cele trei zilo de măcel; aşu că el ne 
arată mai ales ce-a văzut după ce lu- 
crvrile s'au liniștit. 

Cunoseutul seriitor flo-rus, Louis 
Leger, publică impresiile sule dela 
sărbătorirea lui Gogol la Moseova, 
in luna Masiu, anul acesta. Autorul a 
asistat, ea trimis al Academiei de fn- 
seripțiuni, lu desvalirea statuej mare 
lui umorist şi satiric rus şi la sărbă- 
torirea memoriei acelui ce a seris „Su- 
fetele moarte“. 

Sub titlul de Criza turcească, Jac- 
ques Dawgmy arată situația incureata 
in care actualwminte se ala regimul 
jenilor-Turei. Autorul constata pretu- 
tiodeni nemuţumire şi, in unele pri- 
viuți, revenirea la vechou stare de lu- 
ceruri (măceluri armenești ta Asia, lupte 
intre Greci şi Bulgari în Macedonia, 
revolte în Arabiu, et), şi arata că 
prieina trecerei repede deln starea de 
entuziasm din momentul proclamării 
evastiluției ln haoson) şi nemulinmi- 
rea de azi se datorește deziluziei pe 
care uu incereat-o toli acei cărora 
noul regim nu le-a putat da ceia ce 
aşteptau. În adevar, creşlinii, care se 
aşie „inu să iee o parte insemnata la 
afacerile publice, deoarece ei formea- 
ză o treime din populația imperiului, 
s'au văzut ţinuţi departe de ministere 
şi reduși aproape la nimic în Parla- 
ment; în afară de asto, Grecii și Bul- 
garii s'au văzut stinjeniţi in aspirați- 
ile naționale ; Albanejii imiataraţi de 
du rolul mare, pe care-l aveau în pa- 
latul lui Abdul Hamid; dezarmați şi 
siliți să trălaseă din muncea lor, iar 

nu din prädăciuni, nu pat decit să fe 
neimulțămiţi de noul regim ; iar Tar- 
cii, care primiseră cu mulțumire rás- 
turarea fostului sultan, pentruei el 


dădea Turcia pe mina străinilor şi nu 
era în stare să apere integritatea jm- 
perului, văd deodata că, sub noul re- 
gim, Bosnia e definitiv pierdută, Ru- 
melia e vinduta Bulgariei, și, dacă in 
imperiu s'a dat oarecare libertate, a- 
poi ea s'a acordat populațiilor ne- 
musulmune.— Asifel, nemultumire pe 
trata linia. „Puterea otomana e ame- 
nințată de ambiția vorinilor, de mig- 
cările separatiste ale unora din supus- 
şii săi, de nemulțumirea generala a 
musulmanilor, care găsese noul regim 
prea liberal, şi n crestinilor, care-l a- 
cuză de netoleranţa“, 

Revue dos ideés. (15 Iulie). 

Sociologul Georges Palante, cunos= 
cot prin patrunzâtoarele Jai analize de 
psihologie vocinld, seria un studiu in- 
teresant asupra psihologiel scanda- 
lulut. Contrar lui Ihering, el erede 
că scandalul nu trebue confundat cu 
imornlitatea, wu jivneşte totdeauna 
ordinea morală, dar atinge totdanuna 
obierinrile, interesele, prejudecaţile, 
vanitates grupului, conformismul şi 
ipoezizia sa. Seandalul è date: minat 
în cauzele sale, în obiectul şi intensi- 
tatea sa, parte de mediul în cara se 
produce, parte de persoana ce enu- 
zează seuudalul. Dacă prin morala unui 
grup se inţăleg idioliamele sale mo- 
rale, scandalul are o funelie morală 
evidentă, cu puzaie al prejudecăţilor. 
El e în mina societăţii un mijloe de 
represiune şi de intimidare faţa de 
dezidenţi, de indorili, de refractari, de 
necunformişti, de imorali. Ideia de 
scandal o jo veşnică evoluţie. Lumea 
nu se seundalizează din aceleaşi cauze, 
în timpari şi mediuri diferite, Revolu- 
tiile politice şi soeiale aduc modificări 
profundo in chipul nostru de a ință- 
lege scandalul, Cauzele scandalului au 
variat in Franţa, după cum ea a de- 
venit din aristoeratică— burgheza, din 
catolică—liberevgetatoare, din monar- 
hieă—republicană, Toste schimbările 
sociale an deplasa! mai mult sau mai 


1458 VIAȚA ROMINEASCA 
p e oe 


puțin scandalul. Faţa de hurghezi ma- 
rele scandal o sārācia, Cind socialis- 
mol se va realiza, forţa senndalului 
va fi foarte mare. Socialismul va A un 
regim moral, in care scandalul va lovi 
lenea, bogăţia, luxul şi mai cu seamă 
independența. In regimul socialist, 
forța opiniei va fi inspăimintatoare şi 
scandalul, care e organul sån, va [io 
sancțiune teribilă. Palante erede ca, la 
Franţa, scandalul e in regres In ceiace 
priveşte capitolul moravurilor şi acel 
al vieţii sexuale, Există in aceasta 
privinţa, in publicul oraşelor mari, mai 
multa libertate şi interanța. Paul Adam 
observă că vițiul nu mai miră şi nu 
mai scandalizeoză ea odinioară genes 
rații noot. Dar, in ceiace privește pu- 
litica şi viața publica, opinia domni- 
toare caulă sh-şi aservaască din ce în 
ce mai mult indivizii, pe care depen- 
deulu veonomieñ ii pune la disereția 
sa, Multe mediuri politico-socinle, se 
scundalizenză la ideia că un loncţionar 
ar putea să dea cel mai mic sema de 
independenţă de spirit, Indoindu-se de 
valoarea morala a scandalului, Palanto 
il priveşte mai mult ca o naivitate la 
unii și o ipocrizie la alţii, 

Eevue de métaphysique et 
de morale. (lulie). 

Filozoful Dauriac, iatr'un studiu a- 
Supra izvoarelor neveritieiste ale 
dialecticel syntetice, cauta sà stabi- 
loaseä originele istorice ale cugetarii 
lui Octave Hamolin. După el, acesta a 
inlânțuit şi supus la o elaborare noua 
categoriile lui Renouvier, Dar opera 
acestuia a influențat spiritul lui Ha- 
melin, mai malt ca o cauză ocazie» 
nală, decit ea o cauză eficientă. Ha- 
melin avea mai multă ineredere in 
dialectică, convingerea lui raționalista 
era mai fermă şi mai indrâzneaţă ca 
aceia a lui Renouvier. 

Revista continui publicarea intere- 
sautei corespondențe dintre filozofii 
Ch. Renouvier şi Ch. Socrâtan. Re- 
amuarcăm următorul pasaj dintr'o seri- 


————— 


soare n lui Renouvier, datata din 1872: 
„Avem aceleași instincte, aceleaşi sen- 
limente, areleaşi principii morale ip 
tot eetave e sublunar, acelaşi metoda 
pentru a sirăbate atmosfera, Numai 
d-ta erezi ca ai străbatul-o deja şi pla- 
nezi ea în vis, pe cind eu simt că am 
plumb în aripi”, 

A. Rey consideră opera lui E. Me- 
person „Identitate şi realitate“ ca 
una din producțiile cele mai conside- 
rabilo ale literaturii filozofice recente. 
Ca şi Mach, Meyarsoa u căutat în is- 
toris cugotării ştiinţifice bazele po- 
zitive ale unei teorii a eunogtinței şi 
a unei psihologii a operațiunelor şi 
funeţiunelur reprezentative fondamen- 
tale, 

La Revne (Iulie), Evoluţia poli- 
tică a noului continent interesează 
Intr'un grad inalt pe Europeni, cäci 
acolo îşi revarsă ei surplusul de po- 
pulațiune şi cupitalurila ce nu mai pot 
fructifiva in vechiul contineut. Faplut 
că diplomaţii marii republici de nord 
an jueeput, in numele doctrinei lui 
Monroe, S4-şi aroge dreptul de a vorbi 
şi in mamele celej de sud, îi neli- 
nişteşte şi d. Emanuel Ugarte, sub 
titlul Statele-Unite şi America de 
Sud, cercetează dacă go poale ca 
vreodată cele două Americi s4 se 
unească. Câci, ducă unirea aceasta 
s'ar realiza, dacă ambele continen- 
tə n'ar forma decit un singur stat 
federal, faptul ar avea conserinji mon- 
diale, din cauza imeasii Intinderi a 

republicilor de sud, din cauza intere- 
selor pe rare Europa le are acolo, 
precum şi din eauza posibilitații unui 
cooflict intre lumaa vacha şi lumea 
nouă, Autorul constata cà, intre popu- 
lațiile Americii de rud şi velei de nord, 
sint profunde deosebiri de origina şi 
educație, deosebiri accenuate do imperi- 
ulismal Statelor-Unite, care, ajunse la 
eel mai Ianalt grad de dezvoltare, tind 
să-şi largeasca hotarele şisă arunce sur- 
plusul populaţii spre țarile fertile ale 


REVISTA REVISTELOR 150 


sudului, unde şi acum emigrează din 
Europa, in mase mari, oameni şi eapi- 
taluri, dar unde, in ce priveşte cul- 
tura pămintul i şi densitatea popu- 
laţiei, sint extrem do variate zone, 
Totuşi insă, popoarele Americii de sud 
vor putea furma in viilor o eonfede- 
rație politica, care să so opună infil- 
traţii nord-americane, antipatieii lor, 
căci există intre ele asemâniri şi sim- 
patii, uăseule din origina lor neolas 
tind. Probă e, ch locuitorii unei repu- 
blici sudamericano emigrează şi se a- 
climalizează cu uşurinţa in alta. 

O confederație morala, carele face 
să simtă că interesele lor sint co- 
mune și dependente, exista intru sta- 
tele de sud; legălura aceasta o slabă 
insă, mai mult virinulă, şi sensibila 
numai pentru puţini oameni da stat, 

in acest Sud, uctual slărâmiţat in 19 
republici, ostile sau indiferente, An- 
glo-Saxonii din nord, reuniți sub a- 
celaşi sleag şi formind o singură ni» 
iune, enută să patrunda şi sa-l ecu- 
cerească economireșie, (această cuce- 
rire a incepul) construind chi de eo- 
municație, fabrici ete, şi convocind 
congrese panumericane, unde Sudul 
vine şi susline incongiieut politica 
Statelor- Unite. Europa, care are interese 
mari de susținut in Sud, doreşte cu 
statele meridionale să nu devie o de- 
pendinţi a Nordului, dar, eu toate in- 
sinuările oamenilor politici dela Nord, 
nici-un stal european nu-şi face ilu- 
zia că va pulea, şi nici mu vres, ră 
cucerească ca armele teritorii în A- 
merica de Sud. Aceasta din urmă, a- 
părindu-ro de invazia Nordului, va a- 
păra și interesele lumii vechi, impe- 
decind ca imensul teritoriu al ambelor 
Americi să fe un singur stal, ce, la un 
moment dat, se poate puna în faţa Eu- 
ropei. Autorul termina, arâtind mijloa- 
cele prin caro oamenii do stat din 
Sud pot accelera formarea unel con- 
federaţii politice, mijloacele constan 
în intârirea legăturilor economice mo- 


rale şi culturale existente deja, spre 
a se pulea trece la cele politice, 

Tot îm acest număr. găsim va arti- 
col asupra Chestiel populaţiei de 
Frédéric Passy, Autorul, relevind eit 
de greşit a fust inisleasă doctrina 
mallhusianä şi de adepţii sii şi de 
eyi ce au combătut o eu imdărătnieie, 
pune lu adevărata ei lumină concepţia 
moralistului englez, care şi-a expri- 
mat, in termeni prea absoluti, celebra-i 
formulă. Autorul arală că progresia 
geometrică, adevărată pentru înmaul- 
țirea oamenilor, e adevärată şi pen- 
tru acela a planlelor şi a animalelor, 
en care. omul se hrâneşte., A doua 
parle o o garjă In conira celor. ce sub 
pretext că urmează o doctrină, de 
fapt deformind-n, servesc egoismul şi 
sensualitatea lor brutală şi lipsita de 
ințelegerea propriilor interese, 

Nuova Antologia, (Iunie, 1900), 
Ernesto Monaci.—Il cinquantenario 
di „Mireio“, 

In luna trecută, Franţa a sărbătorit 
aniversarea a cincizeci de ani dela pu- 
hlirareu pormei Mireio. Festivitatea 
a atul loc ja Arles, unde ru uceasta 
ocazie s'a descoperiti şi statua Iui Mis- 
tral, lucrată în marmură de cătră seulp- 
tarul Théodore Rivitre şi dăruită o- 
raşului prin subseripţie publies, şi un- 
de s'a inaugurat zi noul palat al mu- 
zenlui de antichitsţi provenaule,--imu- 
zeu pornit şi alcatuit numai prin stră- 
dânuinţele poetului. Imporianţa ves- 
titei poeme prorensule nu stà numai 
în calitățile sula poetice; ea este un 
simbol, care sintetizează tot ce a fă- 
cut Mistral peniru a retunălța sufle- 
tul patriei sale şi a cimenta unitatea 
suiletească a Franței, Innaiute de a- 
pariția acestei poeme, Franţa, deşi re- 
alizase de multe veacuri unitatea tori- 
torială, era departe de af realizat 
şi unitatea morala.  Deoparte şi de 
cealalta a Loirei, antipatille, izvorite 
din vremuri indepartate, se perpetu- 
au; limba vechilor lrubuduri—care 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


fusese pe vremuri purtătoarea celei 
mai bogate literaturi —a muţise pentru 
totdeauna, şi noua limba a Invingaăto- 
rilor nu putuse găsi drumul spro ini- 
milo invingilor, Limba franceză nu 
putoa face progrese in sudul țarii, şi 
eu &1—niei cultura franceză. Loeui - 
torii din sud cădeau, din ce în ce, in- 
tr'o vădită stare de inferioritate, Mi- 
cila incercari de literatura dialectala 
erau privile eu ochi bănuitori do către 
eei din Nord: exista frica unei in- 
cereâri de separație. Astfel se ex- 
plica că, in timpul revoluției, la 1793, 
un meridional, cetățeanul Grégoire, 
propusese conrențioi să voleze nimi- 
cirea (l'avéantissement) tuturor dia- 
lectelor care nu-s franceze! In ase- 
monea imprejarări concepu Federico- 
Mistral opera sa, Innainte de agi f 
publirat poema, ol puse bazele acelei 
asociaţii, cunoscute sub numele de 
Felibrige, care trebuit sa siringă in- 
trun singur mănunehiu pe toți eare 
urmârenu acelaşi ideal. Publicarea pa- 
emri la 1859 nu Jău sa se prevadă 
v'un Succea deosebit, şi totuşi puține 
Opero au avut vreodată un asemenea 
Succes. Cuvintele eu esre Laimurtine 
a salutat apariția acestei opere au 
fost ca v profeție. Ediţiile în limba 
originală nn se mai pot număra ; tru. 
duceri apărura in toate limbile şi dia- 
leetele, Triumful operei fu în acelaşi 
limp şi triumfal cauzei pentru care 
Mistral lupta. Din zi in zi, numărul 
Felibrilor vreseu ; activitatea lor fu 
mai cu sama de a face să se răspin- 
dească iu popor cultura limbii națio- 
Dale, Opera lui Mistral daduse Pro- 
vensei o nouă limba literara. Ciod 
„Soriotatea pentru stadiul limbilar ro- 
manice“, condusa de patru barbaţi en- 
nascuți: Camboulin, Boucherio, Mon- 
tel şi De Tourtoulon, se alipi po linga 
societatea Felibrilor, «uecesul cauzei 
fu asigurat. Activitatea lor unită ro- 
uși să atragă interesul pentru studiul 
limbii provensale şi a oamenilar culţi 


din Nordul Franței, şi astfel făcu sa 

acea antipatie surdă dintre 
Nord şi Sud, caro atita timp impio- 
decase o apropiere. Mui mult 
mulțumită acestei activități, ideia la- 
tină căpăta o noua strălueire, şi re- 
Invierea jocurilor florale contribui să 
apropie malt unele de altele popoa- 
rele neolatine. 

Dentache Rundschau (luni 
1909). Alfred Gercka, Homer și epoca 
Sa. Aulorul expune, pe baza a inde- 
lungate cercetari, rezultatele la care 
a ajuns in chestia formarii poemelor 
homerice, [a untieitate, atit ia Hellada 
cit şi mai tirziu in Alexandria, nimeni 
nu s'a indoit cà [linda şi Odyssea n'ar 
fi opère unitare, izvorila dia spiritul 
unui singur poet. Cel diotai a fost 
Fe. A, Wulf, Ja 1795, cure a intreprins, 
făra să poatå aduce proba definitivă, 
să inlăture numele lui Homer. Disci- 
pulii sai au dus chestia mai departe 
şi au format meloda unor asemenea 
cercetări. Prima observație modernă, 
şi aceia careu avut cele mai insoninate 
urmări, eslo ră după primul cint, 
in care Achilles se retrage minios sub 
cort, pâna in cinta) ui nouălea, nu se 
văd deloc rezultatele făgăduinţii luj 
Zeus de n ajuta pa Troeoi, până ce 
Grecii vor recunoaşte nedreptatea fa- 
cută lui Achillas, Astfel, o intreagă 
rapsodio, în care Achilles nu jocă mici 
un rol, a fost Interpusă fn mijlocul 
unei Arhilleide, Aceasta descoperire 
e cunoseută azi sub numele da teoria 
lui Grote, Ciad Achille se impaca eu 
Agamemnon, el dă vina treentalor gil- 
cevi pe Zens; din felul cum e pores- 
tita sfada între ei insă, se vede că 
Zaos nu e de lne rāspuazátor. Con- 
tepļia că zeii siot sepi care provoacă 
vărsările de singe, aparline unei epoci 
mai vechi şi in Iliada, aşi cum sa 
păstrat, nu se Bâ=ogte. Aceu invinuire 
© dar un rest dintr-o lormă mai ve- 
choa poemei. Chiar „minja Inj Achilles* 
nu este decit o introducere mai iir- 


REVISTA REVISTELOR 161 


sie, provocată de o altă legendă: „mi- 
„aia lui Paris", Iliada arata urme de o 
continuà preluerare şi evoluare ; ea se 
„compune din părți alipite, dar care 
wau fost create in acveaşi epocă, eum 
eredea Lachmann, Şi Odyssea a- 
rată aceeaşi dezvoltare din uniroa a 
“două poeme: una, care cuprindea ră- 
tăcirile lui Ulise în Epir şi episodul 
aimfei Calypso, şi altə, in eare Ulise 
ajunge la Kirke şi la pragul infornu- 
lui. Concluziile analizei filologice stat 
întărite de rorultatele urheologiei, Din 
enle şapte oraşe suprapuse, descope- 
rite de Sehliomuan, cele cinci mai 
vechi aparţin epucei antehomerice şi 
ultimul apartine mileniului al treilea 
Annainie de ora noastra. 
Innainte dàr de Homer, a existat o 
dungă perioada de civilizație si acea 
civilizaţie a fost produsul altei rase 
a locuitorilor vachi paste care au im. 
vudat neamurile greco. Dacă a fosi, 
înnainte de Greci, numai o singura 
tasă sau mai mille, nu se poale şti. 
Pentru Beoţia, Atica şi Peloponez se 
poate spune însă, că innainto de He- 
leni și apoi amestecați eu ei, u trait 
un popor, te nn era indogarman, Ka- 
rii sau Licienii, Peste civilizația in- 
aaintata a acestora au năvalit Grecii, 
după cum mai licziu Germunii peste im- 
periul roman şi caşi aceștia au proyo- 
cat o epocă medievala. Palutele luxoase 
şi bogăţiile gasite an fost prădate, dar 
amintirea lor s'a păstrat în poezie, in 
deseripţiile din Odyssea a palatului 
fui Alkinvas— po rind descoperirile ur- 
melor grevo din veacurile 8—ű, arata 
sărăcie şi simplitate. Si acestor vea- 
uri se dulorese poemele, Urme de 
troptalà formare arata şi limba in- 
trebuințată in aceste poeme; precum 
gi forma versului. lonienii au luat a- 
eeste poeme din cintecele eroice ale 
altor triburi şi le-au prefäcul, moder- 
aizindu-le forma şi limba, 
Schimbarile au fost treptate şi au 


fost făcute de o întreagă şcoala de 
oegi. 

; Deutsche Revue (lunie 1909). 
Fran Nadine Helbig.O vizită la conte- 
le Leo Tolstoi in 1437. 0 foarte intere- 
sants povestire din viaţa intima a lui 
Tolstoi, din care extragom citeva 
crimpee, 

Pe vromea aceea, na de mult, ajun- 
sese Tolstoi In teoria ca e păcat să 
trăieşti altmiutrelou decit din munea 
miilor şi sudoarea frunții şi, în com- 
Secinţi, îşi daruise toata averea, pë» 
mintal şi banii, ranilor de pe moşiile 
sale, O grea lovitură pantru nume- 
roasa lui familie, compusă din 4358 
feeiuri şi trei fete. Soţia lui insă na 
pierdu curajul, ei, pentru a inlatura 
amenințitourea sărăcie, lua asupră-gi 
sarcina de a face po editorul operilor 
bărbatului său Cu o energie de fier, 
ea se puse în legatură cu tipografi şi 
librari, scoase ediţii noui ala operi- 
lor vechi, se ingriji de traduceri si 
asifel reuși să aducă in casa buna 
stare de altă dată. Totdeauna fusese 
eu, de altfel, colaboraluurea bârbatu- 
lui său, 

Iată cum a povestii aa insāsi, vizi- 
tatoarei sale, modul de a luera al Jui 
Tolstoi. 

El işi arunen intai, po fui răsleţe 
de hirtie, ideele, aga cum i se prezen- 
inu, Aceste foi le aduna ca şi le 
transeria pe curat, lăsind late mar- 
gini albe, 

Tolstoi le lua din nou, lo preluera 
şi le trocou din nou es sa fis co- 
piata. Şi de multe mi operaţia a- 
creasta së repeta. Avea, de altmin- 
trelea, o idee bună despre talentul 
nevestei sale, Cind i-a dat să copi- 
eze foile ce cuprindeau colebra de- 
claraţie de dragoste din Anna Kare- 
nina i-a spus: „Serie ce ţi-am spus 
atunei cind ți-um cerul mina, trebue 
să-ţi mai amiateşti încă*.—Tot ce-a 

seris Tolstoi sint lueruri trăite; Anna 


162 ________ VIAȚA ROMINEASCA 


Kereninu a fost vecina sa de magie, 
spăimintătoarea tragedie finala s'a 
intimplat la cea mai apropiata stație 
de drum de fier; accloa privit Tol- 
stoi, cu propriii sai ochi, cadavrul, 
Într'o sară, la masă, Tolstoi incepu 
să atace știința şi arta, susținind că a- 
ceasla din urmă mu numai că nu (i 
folositoare, dar e chiar vâlămatoare, 
Atunei, fica dnei H., ji intreaba cum, 
cu aşa convingere, mai sufere In casă 
piano, note, vioară ? El trebui sa re- 
Cunosci că, cu losile ca e convinacă 
arta e vătamaloare, totuşi ni: ie mo-i 
produce o mei mure plăcere, decit, ea 
din cind în eind, sa cinte la piano, 
cu oron: paniamente de violină, vreo 
sonsia de Mozart și că, în acest scop, 
chinr ține in rusa pe un tinâr violo- 
nist polon. În sara urmâtoure, acest ti- 
Bàr violonist polon rogà pe d-na H, 
să-l acompanirze la pisno, tări vrea 
să einte sonata lui Becihoven, dedi- 
eată lui Kreuzer, Tolstoi râmase ns- 
cultind cu ieeordatà atenţie şi-i ruga 
să mai repele partea dela inceput, 
După ultimu polā a sonatei, Tolstoi 
dispâru repede din cdae, fâră sa msi 
zică, ca de cbiceiu, „boaple bună" ep: 
piiior săi: în acea voaple, el aruncă 
pe hirtie forma prinsă n veslilei sale 
serivri „Sonata la Krenzer“, 
oa Contemporary Review. 
e, 1909, Lopdon}— D, Eulenspie- 
gel- Shakespeare şi Scena Germa- 
nă Modernăä—constală ea marele 
seriilor englez e maj popular in Ger- 
EAA decit in propria Jai țară, Pie 
sele clasice ale lui Shakespeare nu 
lipaese din reperinrul nici a unui tea- 
tru din Germania, fie subvenţionut de 
stal, fie nesubrenjionat, Acest lucru 
dovedeşte nu numai că elita condu- 
câtuare din Germania apreciază in 
mod deosebit pe genialul dramaturg 
englez, dar că şi marcii public german 
ti placo Shakespeare, —eari teatrele ne- 
subvenţionate nu pul să reprezinte 
decit piese care dau rețete profitubile 


proprietarilor lor. In Berlin, toamne 
trecuta, su intimplat ca Shakespeare- 
84 ocupe scenele a cinci teatro deo- 
datë, in acelaşi seară, pecind in Lom- 
dra nu s'a reprezentat nici-o piesă de 
Shakespeare în intreg sezonul. Siste- 
mul educației germane explică soere 
tul iubirii teulonice n lui Shakespeare. 
„Deutsche Shakespeare Gesellsehaft,* 
serbārile, reprezentările populare, cul- 
lura literară in scolile secundare... 
toate coniribue ca să intreţie cultat 
lui Shakespeare în Germania. ln Ger- 
mania, teatrul şi şeonla lurrează Im 
bună înţelegere pentru pnpularizarea 
lui Shakespeare, In Germania, lumea 
merge la teatru pentru a se instrui ș 
in Anglia, pentru a peirece; de alei 
simplicitatea din teatrul Berman şi 
luxul extruordinar din teatrul englez. 
la Germania, Shakespeare e supus dez- 
waţionalizării ; artorii germani nu se 
ineureă in tradiţia teatrului englez, 
ei reprezinta pe marelo dramaturg 
englez ca pe un poet german, Cu 
toate aceste, Shakespeare german 
produce impresie în anaabiu. Aulorab 
işi imehee articolul regrelind că im- 
prejurările de acum nu permit toa- 
trului englez sa ajungă altarvi artis- 
tie al marelui Sbskespeare, Cauza no 
« lipsa de talent a artiştilor, ci ne 
exislenţa unui tostru național, 

D. Edwin Pears—Turcia—urmë- 
regte şi în acest No. al revistei ave 
nimentele din jars semi” lunii, eu multă 
Tezervă sceptica asupra perspocliviă 
viitorului. Prevederile politice sint me- 
sigure, spune autorul, dupăcum nesi- 
gure sint prevederile furtunilor, De 
titvori o furtuna vine pe neașteptate, 
după o vreme frumousă ! Cel care vrea 
să prevada ovenimentele politice din 
Turcia trebue să ție in soamă că, dacă 
Turcia a scapat de Abdul Hamid, ea 
n'a scăpat incă de consecințele răle- 
lor săvirşile de el. Un fapt important, 
care trebue luat in seamă, e neegali- 
tatea diferitelor părți din Turcia, in 


e aaa a 


REVISTA REVISTELOR 163 


.— 


eo prireşie educația politica. Partea 
vestică a Anatoliei şi Tureia din Eu- 
ropa sint cu mult mai innaintule în 
această privința decit restul imperiu- 
lui, Populaţia din Asia-Minoră are 
mai curind nevov de un guvern lare, 
decit de un guvern constitutional ; in 
orice caz, sistemul de guvernaminl din 
Turcia curopeană nu poate sa convie 
provinciilor asiatice. Apoi, primejdia 
desmembrării cere multă prudenţa in 
aplicarea unui sistem multiplu de gu- 
vernămint, Dar, dintre toate primaj- 
diilu eare ameninţa viitorul Tureiei, 
in sforţarile ei generoase de a forma 
un stat egalitar, esa mai mare e, după 
autor, fanatismul religios. Cit timp va 
exista fanatismul religios, e absurd să 
se vorbeusră de egalitate 3i (raterni- 
tate în Tureia. 
Satarday Review (Iulie), 
Tronhle in Egypt. Turburările din 
Egipt nu suot datorite unur influențe 
sau intrigi externe, Citya timp s'a 
ertzat că tinerii Turei vor incuraja şi 
impinge la revoltă partidul naţionalist 
egiplian, dar acenstă temere nu era 
indreptăţită, Solicitaţi să dee sprijinul 
lor cauzei naţionale egiptene, tiverii 
Tarei uu răspuns că Egiptul are oo 
guvernâmiut foarte bun, căruia (ara 
trebue să-i fio recunoseătonre. Nici a- 
gilațiile din Maroc sau misionarii Pan- 
slavismulul n'nu avut mare răsunet 
in Egipt. Adevăratul vinovat în aceste 
turburări râmine, aşa dar, administra- 
ţia superioară engleză. Cauza princi 
pală a răului e politica dusa de a- 
ceastă administraţie, care, pentru rea- 
lizarea scopului, de sigur admirabil in 
sine, de a lăsa pe indigeni să so gu- 
Yerueze singuri, a ales o rule foarte 
rea, deşi în aparența abilă, de a ob- 
ține în aceasta lucrare aprobarea ela- 
selor de sus şi de a nesocoli cu totul 
masele populare. Sistemul poate da 
momentan rezultate stralucite și e mal 
ales foarte enmod, căci clasele supe- 
rioaro ştiu să facă mult, foarte mult 


— 


zgomot in jurul lor, pe eind poporut- 
de jos e mut. De fapt insă politica n- 
casta a produs nemulțumirile surde- 
din sinul populaţiii, eare traminlă as- 
tăzi intreg Egiptul, Naţionalişiii, nu- 
miţi în masă şi fâră un conlrol mai 
sever in toate ramurile de admini- 
traţie, au pricinuit slăbirea şi dezor-- 
ganizurea acestui admirabil aparat,cu 
care Anglia stăpinise pină acum Co- 
lonia. In Justiție mai alea efectul a 
fost dezasteos, Naţionaliştii despre - 
tuese, ba chiar uneori urăze pe Fola- 
hul sărac, aṣa eð, dacă nu sunt cruzi: 
şi nedrepţi faţă de el, in cal mai bun 
caz se poartă cu el aspru şi nepoli-- 
ticos. 

S'au introdus apoi moravurile ori- 
entale. Parchetul, compus in mare mu- 
joritate din indigeni, instrumeutoazk cu 
moliciune şi neglijență afacerile. Pe 
de alta parte, eind suut siliți de a a- 
räta rezaltatul rorcetarilor lor, jade- 
cătorii nu prea sunt serupuloşi in a=- 
legerea mijloacelor de a-şi forma con» 
vingerea şi de a aduna probe. Apoi a- 
reinceput obiceiul ruşinos de a «e lua- 
daruri dela inpricineţi gi, dogi lucrul e 
ştiut de toată lumea, dovnda e greu 
de facut. Din toato aceste caute, res- 
pectul şi increderea in lege a slabit- 
mult. Fapt aproape de nocrezul, Felu- 
hii sunt mult mai mulţumiţi să fe- 
judecaţi de Eaglezi decit de conaţio- 
nalii lor. 

Aceste tendinţe ingrijitoare s'ar pa- 
tea repede inabuşi, daca s'ar supune 
funcţionarii indigeni ununi control se- 
ver din partea funcţionarilor englezi: 
ca în Sudia. Dar se pare că aici scopul 

e ca indigenii sà lupte singuri pentru 
salvurea sau distrugerea lor. Politica 
aceasta zisă „Egiptul pentru Egiptani“, . 
dusă la extrem de actualul Consul go- 
neral Sir Eldon Gorst, a dat rezulta- 
tele arătate mai sus, Ea e aprobată 
de Kediv, eare, deşi intrigant innascut, 
ware de ce să intrigheze contra acea- 
tuia şi e aprobată de toți beii, paga=- 


-164 VIAŢA ROMINEASCA 
2 


=lele şi plutoeraţii egipteni, de toata 
„acea scursoare levantină, care trage 
„mari foloase de pe urma ei. Poporul 
insă e foarte nemulțumit. El urăşte pe 
naționaliști pină intr'atit, incit, cind 


-unul din ei se duce la ţară, trebue să 


Se păzească bine şi să se inene tu 
„casă de teamă de a nu Impuşeal, 
„Acum se disculă in Consiliul Legialu- 
tiv egiptean, un proeet, prin care se 
-Permite guvernului de a exila mii de 
persoane considerate ca primejdioase, 
Listele intoemite de faneţionarii indi- 
geni cuprind aproape douăzeci de mii 


de aceşti recaleitranți, coi mai mulți 
din ei, desigur, duşmani personali ai 
autorilor listei. Aceasta mâsura des- 
potiea, luată pentru asigurarea linig 
tei in Egipt, nu ne dovedeşte alteera 
de cit gravitatea nemulțumirilor de 
acolo, Cit despre eficacitatea si, ea 
poate fi pusă la indoiala, fiind numai 
un paliativ după rețeta absolutistă, a- 
dus unei stari de lucruri, care nu se 
poate indrepta decit distrugindu-se In- 
suşi rădăcina râului prin o largi refor- 
mă administrativă, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


— 


FILOZOFIE, PEDAGOGIE, 


J. H. Boex-Borel. Le Pluralisme. 
Paris, Félix Alcan. 

Autorul face teoria pluralismului, 
bazat pe observații asupra vieții şi 
pe datele ultime ale științii, opunin- 
d-o concepţiilor moniste şi dualiste, 
şi susținind că e singura teorie care 


oate i i i- 
ninl modem * Co Pb H cu sp 


Georges Hébert. L'éducation phy- 
sigue raisonnée. Paris, Vuiberi et 


ony. 
Opiniuni şi observațiuni asupra e- 
ducaţii fizice ale unui partizan In- 
focat al sistemului suedez de gim- 
nastică, 

Jules Delvaille. La vie sociale et 
education. (Bibliothèque de philoso- 
phie contemporaine). Paris. Alcan, 
1907, p. 3 fr. 75. 

Autorul caută să dovedească că re- 
formarea societăţei nu se va putea 
realiza decit prin ajutorul unei edu- 
cuţii sănătoase a indivizilor ei. E a- 
devărat că sova contribue mult la 
ridicarea nivelului moral al indivizi- 
lor, deci şi a societèței, dar nu e sin- 
guru] factor, care poate Imbunätăți 
telele de care sufere societatea, Mai 
trebue ținut samă şi de rasă, mora- 
vuri, legi şi tocmai de aceia studiul 
acesta e unilateral, 


ISTORIE 


P. B, Gheusi, Gambetta par Gam- 
betia., Paris, Ollendorit, 3.50. 


E o colecţie de scrisori familiare 
ale marala! orator ago arma scrise- 
în diferitele epoce ale vieții sale şi, 
mai ales, de la intrarea Jul în barom- 
pănă la 1870, interesante pentru cu- 
noaşterea caracterului oratorului şi 
omului politic. 

James Guillaume L'Internationale - 
(Documente şi amintiri, 864—1878) 
vol, II Paris, Stock 1909, 5 fr. 

Cuprinde multe însemnări intere- 
sante asupra principalilor şeti ai In- 
ternaţionalei. Autorul pretinde că 
Marx, pentru a se debarasa de Ba- 
kunin, n'a ezitat să intrebuinţeze nişte 
piese secrete, cărora le-a atribuit, în 
mod conştient, un înțeles pe care nu Y 
aveau. Autorul nu cruță nici pe Ba- 
kunin, arătind că s'a folosit de ave- 
rea pe care entuziastul italian Carlo 
Cafiero, i-a pus-o la dispoziție—In 
vederea cauzei, — pentru a-şi cum- 
pāra o proprietate aproape de lacul 
Lugavo ; acolo se instală luxos pen- 
tru a plăcea femeej sale, frumoasa 
şi enigmatica Antonia,  Ciudată fi- 

ură a fost această femee, care nu-şi 
ubea bărbatul — cu atit mai puţin 
ideile lui —şi totuşi a avut o perfectă 
slăpinire asupra lui.. 


Karl Lamprecht. /storia Germa- 
niei, (partea a treia): Epoca contem- 
porană, Vol IV, prima jumătate. Ber- 


lin, Deldmann 1908, 6 mărci. (al 11-lea 


volum al seriei), 

Este istoria culturală a secolului 
ai XIX-lea, în Germania, pănă pela 
1870. 


"166 VIAȚA ROMINEASCA 


“ŞTIINŢA. 


Dr. Camille Spiess, Sur les P . 
par de la Physiologie. Paris. Vigot, 


O expunere a ultimilor date, la ca- 
re cercetările fiziologice au ajuns in 
ziua de azi. 

D'Estournelles de Constant, P. 

' Painlevé, le commandant Boutti- 
eaux: Pour l'aviation. Patis, Libra- 
-irie Aéronautique, 3.50, 

În volumul acesta sint întrunite 
mai mutte articole relative la cuceri- 
fea aerului. Baronul de Constant face 
O introducere asupra aviaţiunii, Pa- 
inlevé se ocupă de aeroplane, iar 
Bouttieaux de baloanele dirijabile, 

H. Bonasse. Cours de physique. 

- Paris, Gh, Delagrave, 

E a patra parte din cursul de fizi- 
că al autorului. Partea această se o- 
cupă de optică şi, în special, de teo- 
tia instrumentelor de optică. 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
CĂ. DREPT. 


Dr. Sicard de Plauzoles, La Ma- 
terniti et la défense sociale contre 
la depopulation. Paris. Giard et Bri- 
ère. 4 în, 

Cercetări şi gores interesante 
in chestiunea despopulării, problemă 
care, mai ales pentru Franța, e de cea 
nai mare gravitate, 

Ph de Las Cases. Le Chômage, 
Paris, Lecoltre, 2 fr. 

Un studia amănunţit asupra ches- 
tiunii lipsei de lucru şi asupra rele- 
lor şi primejdii sociale a acestei lip- 
se de lucru, care a devenit în Apus 
O boală periodică 

Gaston Strauss. La Politigne de 
Renan Paris. Calmann-Livy, 7.50 

Autorul ne dă o cercetare amă- 
nunţită a evoluției ideelor politice ale 
marelui cugetător, şi o expunere jus- 
tă a activităţii Ini politice, 


CRITICA LITERARĂ, ARTISTICĂ. 


Georges Grappe. Dans le Jar- 
din de Sainte-Beuve, Essais. Paris, 
Stock, 3.50. 

Încercări critice, în care autorul 
caută să urmeze metoda lui Sainte- 
Beuve, asupra mai multor scriitori 
francezi : George Sand, Balzac, Mé- 
fimee şi alții, 

Richard Benz. Maerchen-Dich- 
tung der Romantiker. Cotha. Per- 
thes. 1908. 5 mărci. 

Rolul povestei în literatura román- 
tică germană. Se studiază întrebuin- 
farea acestui gen literar de către No- 
valis, Chamisso, contele Loeben, 
Tieck, Fouqut, Sophie Bernhardi. Ca- 
rolina Fougué, Hofiman, Arnein, |. 
Kerner etc. 

Georg Mücke. Heine şi evul me- 
diu german, Berlin. Duncker 1908. 
Marele poet a trecut prin două faze: 
La inceput, entuziast admirator al e- 
vului mediu, iar mal apoi, delractorul 
lui din motive politice, păslrind însă 
O oarecare duioşie pentru naiva lj- 
teratură a acestei epoci. 


FILOLOGIE 


A. Dauzat. La langue française 

d'aujourd hui, evolujlune, probleme 
ctuale. Paris, A. Colin 1908. 

Intre altele, autorul semnalează in 
Franţa o decădere în arta dea vor- 
bi şi scrie. Se face în liceu prea 
multă literatură curată, caşi cum s'ar 
urmări a se face critici literasi din 
toji tinerii de 15 anl, şi nu destulă 
gramatică ; în deosebie o mare gre- 
şeală că s'a suprimat gramatica isto- 
rică. Puţină latinească, rău ştiută, o 
slabă vopsea de franceză modernă, 
şi Ja mijloc o mare lacună. Aceasta 
nu-i o concepție ştiinţilică a invăţă- 
mintului. Cine nu ştie cum s'a for- 
mat din latineşte franceza modernă, 
nu va şti să scrie bine, 


Conpilator. 


Bibliografie. 


Iacob C. Negrnzsi. Inceputurile literare ale lwi O- Negruzzi. Bu- 
«turesti, Acad. Rom, 1903. Pret 20 bani. 
Analele Academiei Romine, Seria I—Tom, XXXI.—1%u8 — 
1909. (Partea administrativă și desbaterile). Bucureşti. Acad. Rom, 1909. 
“Preţ. 5 lei. 
d Dicţionarul limbii romine. (Tom. I, fase. H, I şi V). Bucu- 
“veşti, Arad. Rom, 1903. 7 y 
Radu Rosetti, Arhiva senatorilor din Chiginănu Z. v amt ae i rue 
sească de la 1506—1812. (2 vol) Bucureşti, Acad, Rom., 1900. Prot. $50 lei. 
Tudor Pamfile. Jocuri de copii. Bacu . Acad, Rom., 1909, 
Dr, E. L, Russ, Contribuțiumi la studiul glandelor cefalica. Bua- 
curești. Acad. Rom, 1009. Prat. 50 bani, 
F. Tanoviconnu. Criminalitatea în Raminiæ,. după ultimile pu- 
“Blicaţii statistice, Bucureşti, Acad. Rom., 1909, Preţ. 30 bani, 
I. Si. Murat. iuni la area ai pe României (II. —8tiu- 
-diu comparatio al climei verii la Bucureşti), Bucureşti, Acad, Rom.. 1909. 
P 1 len, i 
rek: Dr. At M. Marienescm, Negru Vodă şi epoca Imi, Bucuresti, 
Acad. Rom., 1909. Preţ, 50 bani. 
A. D. a e iS Unionigti şi Separatişti, Bucureşti, Acad, Rom., 
1909, Preţ. 50 bani. 
Me Snizn. Originile asiro-haldsene ale greutăților romina. Bueu- 
„eşti, Acad, Rom., 1909. Pret, 2 bani. | 
P. G. Paul. „Cițiva din cet mulţi. Bucureşti, 1900. Preţ. 1 leu, 
U, Rădulesru-Motrn. Poporanismni politie şi democrația con- 
servatoure. Bucureşti, 1909. Preţ, 50 bani, i 3 3 
Emile Zola. Donă nuvale. (Trad. de I. Birseanul), Bib. Minervei. 
Prej 39 bani, | 
Jules Claretie. Mansarda. (Trad. de Hétrał). Bib. Minervei 
Preţ. 30 bani, 
lon Ciocirina, Viz de Primicard. Bib, Miaervai. Preţ. $0 bani 
Victor Ancstim. Stelele. (Notiuni populara do Astronomie) Bib. Mi- 
vervei re, 40 bani, s : 
G. Verga. Fire de tigroaleă. (Trad. de Erabola Sadoveanu. Bib. 
Mint rvai. Preţ, 30 bani. $ 
ua Murger. Viaja de Boem. (Trad. de V. G. Nalhă) Bib. Mis 
nervei, Pret. £ lei. EEA, > 
Cuatou Theodorian, Calos sufletului, Bib. Minervai, Pret, 1.50 l. 
Mihm Sadoveanu. Cintocul amintirii. Bib. Minervei. Pret, 2 lei, 
Dr, Andrei Lllescu— Lespezi. Căsătoria față de ştiinţă. Hi- 
-pienă Sueialt. Bib. Minervei. (Nr. 30). Pret, 30 bani. 3 
1. Turghemiew. Destul. (Trad, da A. Luca). Bib. Lumen. (Nr. 
22). Prot. 15 bani. 5 i 
Sebustinn Radovici. Mognenii şi răzegii. Origina şi caracterele 
juridice ale proprielaţii lor. (Studiu din verhiul drept ruminese), Bacu- 
veşti, 1009. Fară preț, 
j Anuarul Pniversitäți din Iaşi, pe amii 1906—1907 pi 
2907—1905. Inzi. 1909. Fára preţ. 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


OO a 


Emile Zola. Nantas şi Nais Micoulin. 
N. Baboeanu). Bib, p. toți. (Nr? 488). Prep 3 m aa Sare iai 


losi a F 
1909. Pret, f Pwyearim. Povestiri de ale îmi Moş Barbâ-Albă. Braşov- 
Preţ, pare Mirbenu. Progromul. (Trad. de T. Minulescu). Bucureşti. 


Giny d i 
cureti Prey = Manpassant. Ivetta. (Trad, de D. Nanu), Bib, nouă, Bu- 
» 0. Iorif, Tălmäciri. Minerva Bucureşti. 1900. Preţ. 4 

j . 0 1. 
hii 4 girolae Mnzere. Supliment la harta etnografică a silvantei. 


l. Suchinnu şi M. Stroesen, i gramati 
tru clasa l-u secunda, Bucureşti, Albert Baar 190 biti, 3.20 it 
tru uchinom și M. Nisoescu. Carte de cetire şi gramatică 
pentru alese i-a se cupdara. Bucureşti. Albert Baer, 1909, Preţ. 310. i 
pi hi marar pipa piper (lasportor sanitar), Starea higien că i sa- 
sară incurci riok nea = ina eta orinduită de serviciul sabilar) Partea 
van Agirbiceann. In closa cală. Vălenii d 
Dr. p icre l è enii de munte, 1909. 
ag. „Danei! Ama i aa agrarrer/assung Rumänien. Leipzig, Ver- 
miteini comemorării—Galaţi Omagiu Tui Mih 
4 . ail Emi- 
er prilejul a 20 ani dela moartea sa. Socec, Bucuresti, 1909 
Dr. N, Lapreg, Activitatea serviciului ito j alcan, 
anul re Koran prea ieri Huşi, 1909. Fără fl ai sait) pe 
nun 
rare E p pee Lună”, Vienn, ioo. a picatura 
- Netzhammer, Aus R 
and nano Bagda er» 1908, CĂ el ee iii aeinți e 7- 
„îi. A. de Caiilavet yi Rebert Fiers., Amorul å 
medie în ara FINE de D. Aughel). Bib. p, toţi (Nr. tea) oea (CT 
Msi. Rr. Versuri, proză şi scrisori. (Cu un studiu asupra vieţii şi 
lor sale, de E. Girleanu), Miverva, Bucureşti, Preţ. 150 $ ă 
Fenterina Pitis Poezii, Minerva, Bucureşti. Pret 130 | 
Tonn Adam. Voia mării Bib. Minerva (Na 39), Preţ, ; b 


Ai. Dnm»s-Tatàål. si i A = pe 
St. 0. Iosif). Bib, É aeei (No. fr. N Te = mea ma ea TENE 


I. A. Ca in bui icarii 
miei dt A Aaa pe ia 

toţi Ul: îti Pret: 00 bani + (Trad. de Lođovie Daus). Bib. p. 
sub căpetenia lui Beria ae er pe TS eroare, pg a 4 aer 
la A A a A 
a Bor pt AC 00 2-a aa kaa 
Roma, R Pie » Poporumismul în literatură, Bueureşti, Acad, 


Pret; Li santita. Cintece, Urðturi, Boce», Bucuresti, Acad, Rom., t000. 
N. Gane. Bogdan Petriceicu- Hasdeu, 
gruzzi. Buenregti, Acad, Rum, 1900. Preţ. 1 k TS ESE 


Radu Rosetti, Cum se căuta 
veacului XIX, Bucureşti, Acad, Rem, ooa Proti Tea rez "APON 


Rătăcirea din Stoborăni. < 
(sfirsit). 


Joi, 14 Mariie, 1907. Umblă vorba prin sat, desdedimineațä, 
ca venit legea. Ei? dac’ a venit legea— „Manifestul regal*—va 
să zică tot adevărată a fost să fie spusa alde Stanciu și Săracu, 

m că adică pe ce pui mina e al tău! La urma urmei, pen- 
tru Stoborăni nici nu mai era nevoe să mai vie legea. Cind ai 
pus mina pe două moșii şi cind li vorba că acuşi-acuși vine in- 
ginerul să tragă moșiile, și ai pămint berechet... ce nevoe mai 
ai acum de legea lor?! Or fì nevoi în alte părţi, unde n'au creş- 
tinii cum să-şi plece capul; dar la Stoborâni.... cind ai pus mina 
peste mai mult de patru mii de falci, ce nevoe mai ai de 
imaș, de loc de arâtură, de lneţe, de dijmă, de invoeli, cum 
spune legea 7... Aleluia !... Pui căciula pe-o ureche, şi-ţi baţi joc 
chiar şi de Onceni, răzăşi decind lumea! Pentrucă, drept vor- 
bind, cind ai asemenea moșii, nu eşti şi tu răzâş get-beget? Ce 
are a face c'o bucată de vreme n'ai lost răzăş? Ai fost, nu-i 
vorbă, clacaş! Dar strămoşii tăi n'au lost răzeşi? Se chiamă 
că ești viță de răzăş, și se cade să fii din nou răzăș, după spița 
neamului |... 

Stanciu e cel mai mindru dintre toți muritorii din Stobo- 
răni In dimineața asta. Aude singur, cu urechile lui, cum șop- 
tesc toți și cum il fericesc.... c'a adus vorba, care se impli- 
neşte acum aidoma, Au spus ci că vine legea?...—au spus; 
a venit legea ?—a venit. Ei, dac’ a venit legea... sa isprävit L.. 
S'au procopsit Stoborânii cu pămint!.... 

La nimeni nu le vine în gind să bea In dimineaţa asta. 
E prea mare lencirea, pe care o simte fiecare, pentruca să se 
mai poată gindi, chiar acum, la bäuturā.— Gitan, cu toate că 
vine in urmă de tot, dupăce toată suflarea din Stoborâni s'adu- 
nase şi cisluise demult la primărie, vine şi el, om intreg, teafăr; 
ba chiar, după stăruința nevesti-sa, şa schimbat și albiturile, şi-a 
curății hainele de glod, şi-a spălat obrazul şi s'a pieptânat. So- 
sirea lui e sărbătorită cu urări de noroc şi de ceas bun, chiar 
şi de lumea care nu luase pane la munca celor patru zile din 
urmă şi care simie o grea mustrare de cuget şi se teme c'ar f 
invinovâţiiă că vine numai la plăcinte gata.— Gheorghe Bardă, 


1 


170 VIAȚA HOMINEASCA 


studentul, priveşte, ca un cocostire intre vrăbii deasu tu 
turor şi, abia-abia, îşi dă de gol, sub mu dan ae pas 
Mel ua ape economicos, cedare iii gi PA OR 
„Fireşte, până vine inginerul, trebue pus la ca 
ara de samă. Intăi şi intâi, hotărăsc ei 4 parte ra ice per 
eteagu s'o păstreze pentru imaș, că doar pentru imas au robit 
n mai mult... Că, de n'ar fi lost lipsa imașului, n'ar A fost așa 
S i simțită lipsa pâmintului de aratura, Că, dece te leagă cioco- 
sa şi-ţi cere cit vrea pe loc de arâtură ?—din pricina imaşului, 
ai nevoe să-ți ţii vitele şi ești silit să primeşti orice invoială 
pentru loc de arâtură. Semne bune! Nici-o Impotrivire, cind 
e vorba să oprească lăerea pădurii și să lase poenile pentru i- 
onak ag rane Aprang sorocite pentru vii —c'aşa au 
, moş... Se văd şi azi cireşi, nuci şi vi j 
rămase din acele vremuri, in mijlocul pădurii... Tonte pi s a. 
Henrin ŞI sint primite cu voe bună, caşi cind s'ar fi Dir 
Intuitorul pe pâmint. Numai... de-ar veni mai iute inginerul, să-i 
dea cit paint a să le tragă pămintul ! 4 
— Armata, măăă!—s'aude, strigind din d 
dascalului Andone, care vine, să-i iasa sufletul apă a A rara 
Pe ponio unul ja altul, incremeniţi; se întreabă prin 
o păi cind îşi cetesc groaza unul pe fața altuia... intro clipă, 
rază “ȘI spună vre-un cuvint, o iau la sânâtoasa şi se mistue— 
e-ai crede c'a venit din nou potopul pe pâmint. 


lească Bujor —aşa știu ofiterii i 

l că 
norodului, strins la Sinboeai. Bai An 
ducului Bujor? De-o fi aşa.. p 


banditul din capul 
o li oare urmaș al hai 
„€ prea puțină armată, pri in 


RATACIREA DIX STOBORANI LI! 


“Dancea ! Un urmaş de haiduc, în fruntea unei ordii de citeva 
mii de ţărani sălbateci... nu-i ușor de doborit, la vreme de noapte L.. 
Sint chemaţi cu goarna toți șefii de câprârii pentru paza de 
"noapte din Oancea. Se ingrădeşte satul, jur imprejur, cu mili- 
4ieni și străjeri. Alți milițieni patrulează toată noaptea prin toate 
„drumurile satului, cu ordin că, de-or zâri ceva, să dea de ştire 
gorniştilor ca să dea „alarma de războiu“, Soldații, gāzduiți de-a- 
lungul şoselei din mijlocul satului, pe la casele oamenilor, a- 
dorm îmbrăcaţi. Doi-clte-doi, alţi milițieni, Ja depărtare de două 
sute de paşi, patrulează pe şosea afară din sat, până la „Pieptul 
“Oancei*, de unde se poale vedea, ori cel puţin auzi orice miş- 
care ce ar porni din Stoborâni, În sfirșit, pe.un ocol depărtat de 
sat, strâjuesc tot milițieni. Ordin că, până la ziuă, nimeni din 
“Oancea mare voe să iasă din casă; oricine sar gâsi pe ulițile 
satului va fi împuşcat. 

Fireşte că ordinul s'a ținut intocmai. 

Dimineaţă, după multă chibzuiala, dupăce se intorc doi 
soldați cercelaşi dela „Pieptul Oancei* și spun că nau pornit 
incă cei din Stoborâni ; dupăce li se aminteşte soldaţilor «dle ju- 
rămintul pe care şi Laa dat, cind au intrat în armată, —se dā or- 

„din de plecare spre Stoborăni. ln urma armatei pleacă și Du- 
milrescu din Oancea, 

Dascălul Andone, din clopotnița bisericii din Stoborâni, 
<ată în lungul şoselei spre Oancea, să vadă, cel întâi, trăsură 
prefectului cu inginerul. Baionetele soldaţilor, oglindă în virful 
puștilor, îi trimit ştire, cu luciul lor făcut de soare, cà vine ar- 
mata şi că pogoară coasta dela „Pieptul Oancei*. Se dă jos 
iute din clopotniţa şi dă fuga la primārie, de-i vesteşie pe Sto- 
borâni. 

Cind ajunge armata la moară, locotenentul dă ordin de o- 
prire. Aici e vorba de luat cea mai din urmă şi cea mai ho- 
tăritoare măsură... 

Mai este un kilometru până In Stoborâni. Dacă nu se vede 
incă nici-o mişcare, asta insamnă că țăranii stau la pindă, pi- 
fiți prin case, şi aşteaplă să se arunce asupra armatei, cind le-or 
veni îndămină, fără veste, din toate părţile. Ordin să'ncarce puş- 
tile şi să fie gata de atac. Ciţiva cercetași, c'un gornist, pornesc 
înnainte spre sat până la poarta țarinii. Nimic. Armata tana- 
intează şi se opreşte din nou la poarta țarinii. Un lanț de sol- 
daţi incunjură Sioborânii, Gornistul sună „pas de atac*. Sol- 
«daţi înnainte, cu puştile gata de tras, ofițerii în urmă? în sung- 
tol de războiu al gorniştilor şi al toboșarilor, Innăintează pe dru- 
mul din mijlocul satului, alergind cu ochii in patru, ca să vadă 
cind au să inceapă să fie atacați și să poată pinti bine In partea 
locului. Nimic. Doar cinii din sat, stirniți de goarne şi de tobe, 
unii urlă plingător, alții latră desnădâjduiți. Ajung la primărie, 
unde se dă ordin de oprire. ipenie de om! - Vâtăjelui, bucu- 
ros c'a venit armata, începe să spue ofițerilor în ce primejdie 
au fost hirtiile primăriei. 


172 VIAȚA ROMINEASCA 


Locotenentul merge deadreptul la telefon şi cere Galații; 
De-acolo primeşte ordin ca să cheme pe primar rar ceară că 
Ruieni pă mer capul răsculaților. De cumva n'o vrea pri- 
maru ca acel pomelnic, să-l ia, să se i 
fajā de cl, să-i dea foc casei, = atu Ana a ad 


Ordin să vie primarul. Vātāi i 
i i primaru ätājelul dă fuga... Vine Cirțä... 


— Ce-i aici, domnule prim ?21— 
citor lui Cirţa, E on A 


— Bine, domnule locotenent 1—räs ini 
țintndu-se pe picioare. punde el, clipind, abia 


— Ce bine, timpitule 4 — 
turiat. i 


strigă locotenentul porun- 


strigä din nou locotenentul in- 


— Pa. 
— Dă-mi lista lor! 
— Ce listă, domnule locotenent ? — intreaba t 
cu gura câscată, ca Saudă mai bine. Col, oaoa 
= e mremen porcule, marşi la arest! i. 
, , 40cotenentul stă un moment la cumpână, Să-i dea — 
sei lui Cirţa acum cind li beat, ori sa-l țină în arest, agil pS 
ipn mai întâi ? Se poate intimpla să-l cuprindă groaza mai 
re în stare de beţie, cind şi-o vedea casa arzind ; se poate In- 
timpla insă şi altfel) se prea poate... să nu-şi dee sama de cele 
ce i se intimpla !— Ordinul insă... e ordin! trebue implinit! și 
sonein, se hotărăşte sa meargă la casa lui Cirţă, să-i dea foc. 
a vremea asia, allă dela şelul de garnizoană că, de dau foc luă 
irţă... arde tot satul... casele se țin una de alta și nu pot fi a- 
părate, bestiucăa invelite cu stuf, 
rdin să s'adune milițienii la primărie, pentruca să'i aj 
ă să 
a ANa; cind o fi nevoe de aratat casele prerai din a 
sculaților, Mai pe urmă, locotenentul se iIncredințează că nare 
nevoe decit de citiva milițieni... 
Până una alta, trebue să pună mina 
jor, al sur nume Il are dela prefect 
— Ascultă, moşule ! —spune locotenentul, d iji 
s estul d 
cum acri pura voce sale—s'arâţi casa lui Ghiţa BE; 
— Apoi, trăiţi... nu c j i 
EIN Gaià Ba unoaștem pe nimeni in comună cu nu- 
- Minciuni, porc bătrin, ce ești | 


— Pe crucea mea t—s j 
"e er a 1 —Spune vàtājelul, facindu-şi 
— "Te taiu, canalie -face locot i în DE. 


find sabia şi răstindu-se la vätājel, PEN co, di citi 
— "Tae-maă, omoară-mă... 
— lace vâtăjelul, ingenunchind. 
— Cinesa vorbit eri la telelon cu prefectul ? 


— Apoi, trâiți.. a vorbit Ghiţă M 
„trăiţi... a Mohor |!—spu j 
inzinind vorba ȘI gindindu se că cine dracul J-a sinea ger re 
să vorbrască la telefon, dl E R 


— Spui drept, moşule? ! —face ioc 


al sergent! 


pe banditul Ghiţă Bu-- 


da' nu pot spune ce nu-i adevăr t 


otenentul, cam cu îndoială. 


RATACIREA DIN STOBORANI 173 


— Asta mi-i crucea |—răspunde vătăjelul, făcindu-şi cruce. 

Ordin. Cincizeci de soldaţi, în frunte c'un sergent-major, se 
pregătesc să pornească la casa banditului, cu puștile încârcate, 
gata de luptă. 

=- Apoi, trăiţi... domnule căpitan, nu-i nevoe să se ducă 
soldaţii i—incearcă să spună vătăjelul, cind vede că soldaţii în- 
carcă puștile. Mă duc eu să-l chem şi vine el singur! 

— Aha !—gindeşte locotenentul. Mizerabilul de vătăjel vrea 
să ne 'ntindă căpcană ! Vrea să se ducă el innainte, să vestească pe 
bandit... ca să-şi ja măsuri! Stăi, tu, canalie bătrină, că ţi-o fac cu! 

Hotârâște ca vătăjelul să meargă alături de sergentul-ma- 
jor, pe care Il chiamă și-i dă ordin, in șoaptă scurtă și apăsată, 
<a să nu-l lase pe unchiaș să se miște de lingă el, pănăce nu 
i-o arăta casa banditului, 

— Pluton tnnainte-e... marş !— comandă locotenentul, cu 
vocea stăpinită, ca să n'audă banditul, de cumva o fi avind casa 
„prin apropriere, 

Mohor trebăluește pe la vite, sub şopron, cind aude cio- 
-cânind la poartă. Pleacă iute spre poartă, cu furca de fier în 
mină, cum Il apucase vremea. Vede că Ruxanda, nevasta lui, 
deschide poarta și că Intră in ogradă zece soldaţi, cu puştile In- 
tinse, gata să dea foc, indată ce-or primi comanda.  Micşurează 
paşii, fară să vrea. Cată imprejur. Deasupra gardului, jur impre- 
jur, vede pe ceilalți patruzeci de soldaţi ivindu-și capetele, cu 
puștile intinse in ograda. Nu știe nici ce gindeşte, nici ce face; 
simte doar că parcă de sub picioare i se prăbușeşte  pămintul 
şi că i se deschide sub el o prăpastie ameţitoare, fára fund, in 
care se tot duce fără siirşit.. şi nici nu prinde de veste cind îi 
cade lurca de fier din mină, 

— Mergi cu noi ?—!l întreabă hotârit sergentul-major. 

— Cum să nu merg !—răspunde Mohor, abia descleştind 
gura, incleeată dintr'o dată. 

Ordin din partea sergentului-major să caute soldaţii prin 
«casă, prin toate colțurile ogrăzii, prin pivniţă şi prin şoproane, 
“ca să scoată pe toţi cifi or fi stind pititi, — Dumnezeu știe cu ce 
gind. Dacă vâd că nu-i nimic, s'aşază douăzeci Innainte, două- 
zeci innapoi, cite cinci pe de lături, Mohor in mijloc, toți cu puş- 
tile gata, și pornesc la primărie. Mohor abia are puterea să 
“cate innapoi şi să-i spue Ruxandei : „De-acum... cată de copii !* 

— Tu ai vorbit eri cu prefectul ?—intreabă locotenentul pe 
Mohor, clătinind din cap, şi-şi arată, fâră să vrea, dezamăgirea 
prin care trece... că, în loc de o namilă de om, cit un munte... 
se allă in fața unei pocituri. 

— Eu L., păcătosul de mine !—răspunse Mohor, tremurind 
«lin tot adincul firei lui, 

— Aşaaa l.. face locotenentul revoltat. Apoi... na! să ţii 
minte, să mai vorbeşti altădată la telefon cu prefectul... 

Un pumn greu, incărcat cu inele butucoase, cade în capul 
lui Mohor, ti face o brazdă adincă deasupra urechei şi-l lungeşte 


174 VIAȚA ROMINEASCA 


la pāmlat. Soldaţii 1] iau de picioare şi-l tirie în arest, ling& 


Cirţă.—S'aude apoi un țipăt groaznic innăuntrul arestului. Sol- 
daţii, neștiind patima lui Mohor, cind i-au legat minele la spate, 
i-au întins sgirciurile, care li ţineau minile cişe din coate toc- 
mai din copilărie, și-au putut, in chipul acesta, implini porunca 
locotenentului. „Operația“ aceasta Il trezeşte pe Mohor din to- 
ropeala loviturii din cap şi-l face să tipe ca din gura șarpelui. 
Şeful de garnizoană înțelege dece ţipă Mohor şi-i spune loco- 
tenentului, care dă ordin sâ-i slabeasca legăturile şi să-l aducă 
In primărie, 

— Care-s capii răscoalei ?—intreabă locotenentul pe Mohor. 

— ? 
=- Sergent! treizeci de cenluroane !— poruncește locote- 
nentul. 

Deta cea dintâi lovitură, Mohor incepe să se roage de ier- 
tare, că spune tot ce ştie, Ordinul insă, in ochii sergentului.... 
e ordin. Cind H aduce din nou, plin peste tot de singe, din 
pricina pustiului de cui de ler dela cătârama centuronului —ser- 
gentul gâscşie mai indeminatic să dea loviturile cu partea cătă- 
râmată a centuronului — şi cu degetele minelor despicate tot de 
acelaşi cuiu al câtărâmii, vede bine Mohor că nu mai este loc 
de tâzada și, deaceia, incepe să-şi deslege limba şi să-i spună, 
rar și aşezat, pe toţi, 

Rind pe rind, sint aduși alde Barda. Nasoiu, Stanciu, Brinză 
şi ceilalți. Toţi ar vrea să spună chiar după întăia câtăramă, dar... 
ordinul e ordin... şi pace | Locotenentul insamnă, pe rind, toate 
numele spuse de ficcare și bază de samă că, dela o vreme, 
toate listele se potrivesc. Despre Brinză—Naâsoiu și Stanciu, a- 
poi Săcacu și Gitlan spun că au lost îndemnați de dinsul s& 
prade pe Ițic şi să-i dărime casa... Mai spun apoi că, lot cu în- 
voirea lui, ca să nu dea de bânui!, i-au desvălit colțul erişme 
„Şi numai după aceia au plecat la Ițic, 

Până în sară sint aduși tofi vinovaţii, cercetaţi, legaţi cobză 
și porniţi la puşcărie, 

Numai lui Bursuc, cel cu planul de a sparge casa de bani 
a lui Conu Petrache, n'au avut ce-i face. Cind au inceput să 
s'audă țipetele cătărămii, pe ferestrele arestului, peste Bursuc, 
care șade lingă primărie, „a dat un vint rău*,. A căzut, aşa 
dintr'odată... s'a lungit pe pat şi-a inceput a bolboresi cuvinte 
fără înțeles. Cind vin soldaţii să-l ia, abia poate arăta cu de- 
getul, la limbă, că i s'a scurtat şi nu poate vorbi: apoi arată, 
prin semne, că i s'au luat picioarele, Ji înjugă boii, il pun Im 
car și-l duc la primărie. Pace bună! Bursuc stă lungit, ca un 
mort, cu ochii duși peste cap ; nici semne nu mai poate facet 
Il trimit cu carul acasă. Ion Postelnicul, vecin cu Bursuc, cind 
aude de Intimplarea lui, se duce la el, 1l pipăe la inimă, cla- 
tină din cap şi se'ntoarce acasă, 


— Sărace ciumag ! — gindeşte Postelnicul—ce mai minună 


——— ————.__—— LOU N a 


RATAC REA DIN STOBORANI 175 


ai face ! Cum ar mai sări el şi cum i s'ar mai deslega limba! 
Ta chiorit bine L... : 

La telefon locotenentul primeşte ordin så râmină cu armata 
pe loc ; mine vine prefectul să facă ispaşie stricãciunilor. 

Şi pornesc la Galaţi, cu excoriă, șaptesprezece ingi, vino- 
vaļi de siricăciunile din Stoborâni. 


+ 
AE 


Vineri, 15 Martie, 1907. Conu Pelrache şi Coana Veta Mu- 
tulcasa, cind işi văd halul în care se află gospodăriile lor, incep 
să se zmulga de cap. Vin amindoi, parcar fi fost vorbiţi, co 
falcă în cer şi cu una în pămint, la primărie, unde șticau că se 
găsesc ofițerii. Fae lista tuturor stricăciunilor și a lipsurilor pe 
care au avut vreme să le bage în samă, cum au sosit, unul de- 
la Galaţi și altul dela Oancea. Fac apoi lista de „soma grini- 
lor, pe care le-au avut In hambare şi le-au fost Iurate. Ei ara 
că așa „somă* de producte n'an putut să fie luate numai de u- 
nul, ori de doi; tot satul aas să 4 iurat. Tocmai se "nchee 

e pagube, cind vine prefectul, 
rece dă ordin să s'adune tot satul, să stea de vorbă cu 
norodul, să-i asculte păsul şi să-i intrebe ce i-au fäcut să se tul- 
bure şi S'ajungă să facă năzdrăvăniile pe care le-au făcut. Pleacă 
vatăjelul cu dârăbana prin sat şi strigă pe la toale răspintiile să 
S'adune lumea la primărie, c'a venit domnul prelect să tacă drep- 
tate. Nimeni nu s'arală, parcar ki satul pustiu. Numai pe ici- 
colo, de prin ogrăzile vecine cu primăria, së ițesc muerile şi as- 
cultă despre ce-i vorba lui Conu Petrache și a Coanei Veta. Se 
văd copii, tot in tuguliţă, intrind şi eging prin case, dearindul ; ei 
poartă vorba că au venit Conu Petrache și Coana Vela, că se roagă 
să caute soldații, din-casâ-in-casă, şi să le-adune grinele furate. 
Fierbere mare şi 'nlundată, din pricina asta, la cele mai multe 
case. Se hotărăsc să caute mai întâi lucruri şi haine furate, iar 
dimineața următoare, Simbata, sā 'nceapă căutarea grinelor. Pre- 
ă la Soreni. 
e in te faci !? Mai gindeam tu... co fi vre-o „intrebare 
cindva ? unde să mistui tu, în grabă... lucruri străine 2! vermii 
să-i minince pe cine au stirnit revoluție ! Tasia lui Gitlan trebue 
să facă saficaua. Coana Veta și-a Cunoscut o rochie, pe care 
Tasia o mistuse in suge ere 
unul întră din nou în lucrare, | 

arah i—face ea, zmuncindu-se iriptă din minele 
soldaţilor, care o fin unul de cap şi aitul de picioare, cu fața 
în jos, în vreme ce sergentul numără centuroanele. Deomnişoru- 
le 1... mare-i fi, mic-li fi, sărutăm minușiţile şi picioruşile!... nu da, 
mă rog, aşa tare, că mare rău mai doare b. 

Numărul trebue împlinit ; sergentul n'are incotro. 


175 VIAŢA ROMINEASCA 
an [LA II i ecua aaa i = 


Vin apoi la rind altele, pănă se isprăvesc toate muerile, în 
casa cărora s'a găsil lucruri de furat. 

Revizia tuturor boarfelor din sat şi cercuitul mucrilor, prinse 
cu mija 'n sac, se mină pănă 'n sară. 

Pentru noapte se orinduește pază strașnică de gărzi soldă- 
teşti la cele trei porţi ale țarinii. Ordin că cineo cerca să iasă 
din sat să fie impuşcat. Soldaţii rămaşi în sat, morţi de vinzo- 
leala de peste zi, adorm butuc. 

Acu-i-acu l.. ori eşti vrednic, ori Inlunzi puşcăria. Mini o 
să-ți caute grine de furat. Ce te faci?! Nu-i vorbă, de frica găr- 
zilor dela porţile țarinii... nici-o grijă. Prutul ce aștepta ? Şesul, 
plin cu bilhace şi mociriă, ce așteaptă ? Să te duci tiptil, cu 
sacul plin în spate, şi sa-l deşerţi in apă, Chiar așa! peste şan- 
țul țarinii şi pe coasta Prutului... loc de eşit din sat... cit lumea! 
Ce nevoe ai să te duci numaidecit pe sub nasul gărzilor ! 

Toată noaptea cară şi infunda Prutul şi bilhacurile de pe 
şesul Hornicei cu grinele şi cu lucrurile furate. 

Simbătă, 16 Martie, 1907. Ordin să nu iasă nimeni din sat. 
Pentru implinirea acestei porunci, patrule de soldaţi dau ocol tm- 
prejurul șanțului, desdedimineaţă. Alţi soldaţi umblă prin sat 
Şi iau care de corvadă pentru strinsul wrinelor furate. 

Coana Veta, c'o falcă 'n cer şi cu una în pămint, ridică 
primăria in sus şi cere ofițerilor să se grăbească: nu cumva ho- 
ţii să aibă vreme să ascundă grinele luate dela dinsa. Conu 
Petrache, mai hotânit insă, se poartă cu ofițerii caşi cind ei ar 
fi pus la cale spargerea hambarelor, Fiecare ține in mină ctte 
o listă cu numele celor la care trebue să se găsească pagubele 
făcute, 

Ofițerii insamnaă pe lista: grlu— bob mare, curat; săcară ru- 
scască ; orz—orzoaică; popuşoi —bob mic, dat la machină ; fasole 
—bob rotund, oloagă ; mazere—cum s'o găsi—nici-un țăran din 
Stoborâni n'a avut sămință ; popuşoi nebătuţi — Ştiuleţi mici, hin- 
gâneşti...—numai In hambarele lui Conu Petrache se găsea. 

Dela inceput o mică incurcâtură ; dar se vede c'aşa”i croit 
lucrul să fie... cu incurcâtură Găsesc griu —bob mărunt, plin ; 
sâcară — fir subt; orz —nu miroasă a orzoaică ; popuşoi —bob mare, 
știuletele de-un cot; fasole —lungăreaţă ; mazere —nici-un fir. 

N'au ce face !... cum s'a intors lumea pe dos, dece adică 
nu s'ar fi schimbat și grinele de groaza răscoalei 7], 

Coana Veta şi Conu Petrache 1şi iau de samă. Işi amin- 
tesc bine c'au avut şi grine de cele care se găsesc pe la țăranii 
din Stoborăni... 

Dacă-i așa... firește că numai incape vorbă de clacă. Ce să 
te mai uiţi la scinciturile unuia şi ale altuia, precum ca grinele 
sint din munculița minilor lui? Tai tot ce găsești, dearindul,. 

Tabăra de care, purtată de soldați, descarcă toată ziua gră- 
mezi în curtea lui Conu Petrache și a Coanei Veta. : 

Duminică, 18 Martie, 1907. Cit pe ce să se facăşi azi fn- 
curcătură, Ţăranii din Stoborâni sint puși să dreagă hambarele 


RATACIREA DIN STOBORANI 17 


“Coanei i ale lui Conu Petrache. După amiază, pun gră- 
„mezile ini arme şi.. nu-i loc destul în cle, ca să cuprindă 
"toate grămezile. Nu-i nimic !... Spaima, pe care au tras-o Coana 
Veta şi Conu Petrache... face cit grămezile care nu incap în ham- 
"Tuni, 19 Martie, 1907. De dimineaţă pleacă armata. Incep 
-să iasă, unul cite unul, din casă şi se 'ndreaptă spre primărie, 
-O întorc ei și pe-o parte şi pe alta, și găsesc... c'au fost pani 
"Cei cu musca pe căciulă —cei mai pufini—nu prea s'ar ajek i 
dea iscâlitură” pe o jalbă, care s'ar face: se tem de mai mac 
„cei nevinovaţi —cei mai re Page că nu-i unire, se 

t i ai dau nici ei jalba... 

x "TE Tiit să fie !—face a Tacutu, plecind ingindurat 


acasă—numai de-ar veni legea mai degrabă |... 
Sp. Popescu. 


E N E 


Cîntecul vrăjitoarei 


de Ernst von Wildenbruch. 


La Hersfeld în mânăstirea vorbit 
Priorul : „Medard e bătrin şi-a slăbit. 
Se pare chiar ceasul din urmă să-i fie— 
Duhovnice, du-te la el In chilie 
Şi-ascultă spovada piosului frate, 
Macar că ştiu bine câ n'are păcate. 
Slujind mânăstirea cincizeci de ani grei 
Albitu-i-a părul la umbrele ei; d 
Demult pregătindu-şi, prin post şi flagel 
Amar, fericirea eternă cu zel, 
Mai siint e ca noi şi deaceia-i in stare 
La Tatal ceresc el să afle 'ndurare,* 
Dubovnicu 'ndată la uşă bâtu— 
Dar nici să-i răspundă Medard nu putu 
Duhovnicul, slujba sa totuşi s'o facă, 
Intră la Medard in chilia săracă. 
Un ceas dupä altul, pe rind, a zburat, 
Monahii zădarnic l-au tot aşteplat : 
„Curat ca lumina cerescului soare 
Ce fel de păcate destâinue oare ?i 
Un clopot, sunind de vecernie greu, 
Chiema pe monahi la capelă mereu, 
Monahii, plecaţi, pe genunchi se lăsară 
Şi pentru Medard ei Incet se rugară. — 
Deodată 'ncepu să pătrundă uşor 
Un cintec lugubru și tinguitor. 
Priorul atunci s'a sculat ascultind, 
Monahii trăgeau cu urechea zicind : 
„Cintarea răsună din camera sa, 
E insuși Medard cel ce cintă aşa“. 
Sorbind cu urechea ei straniul cint: 
„Nici rugi nu-s acestea, nici stihuri nu sint, 
Nu sună ca vorbe de grea prolanare ?* 
Deodată, in așa capelei apare 


CANTECUL VRAJITOARE 


Duhovnicul Iinspăimintat şi grăbit : 

„Chiar diavolul in ospeţie-a venit ! 

Medard în ispita căzut şin păcate, 

ah ghiara Satanei acuma se zbate l“ 
ioru-o lumină sfințită luă 

In mini, şi-aprinzind-o, îndată plecă ; 

Monahii făcură cu toții la fel, 

Şi-apoi se porniră şi ei după el; 

Ci zidul şi bolta se culremurau 

De jalnica voce, cu care cinlau ; 

„De risul Satanei, de rele, păcat, 
Pazeşte-ne, Doamne, şi fii lăudat".— 
Pe patul său mizer zăcea in chilie 
Medard, veştejit, ca o mumie vic; 
Spre rugă el minile sale "'nbinind, 

Cu ochii de-o poltă nestinsă arzind, 
lar buzele lui inginau gingăvit 

Un cintec sălbatec şi fără sfirşit, 

Şi cintecul lui aşa straniu suna, 

Un dor ne'mpăcat sau o hulă părea ; 
Părea că zefrul, plutind pe sub nori, 
Aduce-un parium de exotice flori. 
Monahii îacliile lor elătinară : 

„Satana dintr'insul să iasă, să piară“. 
Ei cruci clătinară, icoanele sfinte, 
Sălbatecul cintec finu innainte, 
Şi-adinc străbâtut-a in inima lor 
Cintarea păgină de jale şi-amor. 
Trezind in monahi cași doruri trecute, 
Si jalea amar'a vieţii pierdute, 
La lucruri gindeau ce odată le-avuse, 
La zilele dalbe acuma apuse. 
Şi'ncetul cw'ncetu-al lor cor amuți, 
lar ei ascultară mai făra clipi.— 
Priorul, un vrednic bătrin, ce era, 

De spaimă cuprins, imprejur se uita ; 
Apoi i-a grăit lui Medard cu tărie, 
Minat de o dreaptă şi stintă minie : 
„Toţi fraţii voești să-mi seduci, blăstămate ?: 
In iad ispășește-ţi a' tale păcate!” 
Deodată Medard de pe pat se sculă, 
lar fața-i cernilă i se lumină, 
Privirea-i cu sete zbură 'n depărtare, 
Credeai că o dulce icoană-i apare ; 
El braţele 'ntins-a 'nnainte zicind : 
„Te-aud şi sint gata să vin în curind, 
Femee curată, ce-au zis c'ai vrăjii, 
Trup dulce, prin îlacări de ei ptagărit, 


ORA d Aaa 
șI) ta! : 
a 


179% 


VIAŢA ROMINEASCA 


e — ..—— 


Voi buze 'nsetate, ochi plini de dulceaţă, 
Tu chip ingeresc, dătâtor de viață, 

Tu dulce ființă ce vrut-ai să fii 

A mea, dar pe care o disprețuii, 

Eu vin, după ani de pedeapsă cincizeci, 
Sa fiu lingă tine de-acuma în veci !“ 

El braţele 'ntins-a Și-a-inţepenit. — 

Surd frații rostiră ; „Medard a murit 1* — 
Trei zile cintind şi trei nopți au umblat 
Monahii prin ziduri, in lung şi in lat. 


Trei nopți in genunchi ei mereu au stătut, 


Rugindu-se pentru-al lor frate căzut : 

„De cel ce cu vină din lume s'a dus, 
Ai milă şi-l iartă, Părinte de sus *— 
La zarea luminii, în camera sa, 
Priorul vorbi cu duhovnicu-aşa : 

„Ei, spune-mi acuma ce fel de păcate, 
Ce crime comis-a acel ce-a fost frate !" 
Fâcindu-şi o cruce duhovnicul nost: 
„Viaţa lui sfintă minciună a fost; 

In zorile zilei, văzindu-l zăcind 

Pe recile lespezi, mătănii bâtind, 
Ziceai : „Imitaţi-l pe dinsul*,—.Ei bine, 
Nevrednicul om le-amâgea și pe tine. 
Şi iară-l văzuşi ce privire fierbinte 
‘Nalja la icoana Madonei preasfinte, 
Dar nu la Maria gindea el cu drept, 
Ci altă icoană-i umplea al lui piept. 
Văzutu-i-ai faţa cea blind-visătoare, 

Nu inima-i dornică, clocotitoare, 

Cu părul său alb aşa rece părea, 

Dar inima 'n flacări de polte-i ardea.— 
Un preot, —imi zise Medard,—eu eram, 
Şi evlavios breviaru-l ceieam, 

Cu lrică-l ceteam și cu patimă, ştiu, 
Căci tinâr eram şi cu singele viu. 

Din creștet curgeau, ca din aur turnate, 
Pe umere pletele mele bogate, 

Şi cind ei tonsura dintai mi-au tăiat, 
Credeai că în iarbă cu coas'au intrat. 
Era chiar pe atunci cind purta pe la noi 
Satana cu lumea un crincen război, 
Făcind din cinstite femei — țiitoare, 

Pe altele-arzindu-le drept vrăjitoare. 
"Pe-atuncia a fost, şi eu singur fiind 

e-o noapte adincă, la lampă cetind, 


La ușă, cu zor, cineva mi-a bătut : 


-„Hai, vino părinte, nu-i timp de pierdut“, 


CANTECUL VRAJITOAREI 


Prin noaplea cea oarbă orcanul urla, 
Ci solul pe mine spre turn mă ducea, 
Adinc sub påmint, pe o șubredă scară— 
Credeam că deadreptul în iad mă chiemară. 
O torţă în mină apoi mi s'a dat 
Şi'n zid o deschidere mi-au arâtat : 
„Aici vrăjitoarea-i, ce pină în zi 
In Hacări păcatele-şi va ispăşi ; 
Cu dinsa 'mpreună te roagă şi-o scapă E 
De-osinda de veci, cu nădejde-o adapă, 
Păşind înnainte 'n scobitul pâmint, 
Credeam că mă 'nnăduş de viu în mormint; 
Deodatauzii eu un slab fişiit, re 
Zingânit de lanţuri, suspin inghiţit, 
Şi'n zare văzui, in obscura chilie, 
Ca fiara ascunsă 'ntr'a ei vizunie, 
Un chip de femee 'ndoil, tupilat, 
Cu capul spre pietrele ude plecat.— 
Deci torja 'ntărind-o 'n inelul cel gros, 
Ce lung spinzura dela boltă în jos: 
„Intoarce spre mine-a ta faţă" —i-am zis— 
Şi vino, m'ai frică, cu suflet deschis“. 
Cuvintele mele cu sete sorbind, 
Şi minile 'ncet de pe-obraz deslipind, 
Ea fața-şi intoarse şi lung mă privi. 
Apoi, în genunchi lingă mine veni, 
Stringindu-mi genunchii cu golul ei braț, 
Adincii ei ochi mă priveau cu nesaţ, 
Şi cind mă uitai eu prin zare la ea, 
Văzui cit de dulce-a ei față era i 
Atunci am simțit c'al meu piept se'ncălzește,- 
Că milă din ochii mei trişti izvorește, 
Jar buzele mele-amuţiră 'n durere, 
Şi-am plins amindoi invăliţi in tăcere. 
Cind ea mă văzu şi pe mine plingind, 
In braţele-i dulci m'a cuprins tremurind, 
Din piept slobozit-a apoi un suspin, 
Şi tremurătoare şoptitu-mi-a lin : X 
„Tu pofi incă plinge şi-ai plins de milos, 
Şi eu te iubesc ca pe bunul Hristos ! 
Profana eì vorbă m'a tnspäimintat : 
„Gindeşte la ceasul, la locul ce-i dat, 
Prin flacări tu minei muri'n suferință, a 
Deci mintuie-ţi sulletu 'n grea pocăință”. 
Atunci speriată la mine-a privit 5 i 
„Dar ce să mă lac, cind nimic n'am greşit ? 
Părinţii mi-s morţi—in pădure-am crescut 
Eu lingă bunica, ce-a fost al meu scut. 


r482 


VIAȚA ROMINEASCA 


Bunica știea buruiene de leac, 
Şi-adesca fierbea pentru bolnavi ce zac, 
Dar ei pe bunica mi-au ars-o, zicind 
Ca umblă cu draci şi cu vrăji, fermecind, 
Bunica un cintec străvechi imi cinta, 
lar eu l-am deprins, căci, vai, dulce suna. 
Ea 'ntr'una zicea că-i din tän depărtate, 
Pe unde-s a'dragostei vrăji căutate ; 
N'am ştiut ce'nsamnă, dar cu l'am cintat 
Şi "n lanţuri nedrepte am fost aruncat 
Şi 'n turnul sinistru pieirii m'au dat; 
Ei zic că in mine e dracu 'ncuibat, 
Şi cintă din mine spre-a lumii picire, 
Deci arde-m'or mine spre-a ci mintuire“, 
Urechea-mi cu buza-i zvienind” atingind, 
“Cu ochi sperioşi a mea mila 'mplorind, 
Ea sinul ci gol de-al meu piept Ll'apăsă, 
“Şi-mi zise: „De moarte scâpata mă fă! 
Ce dulce-i viaţa, ce-amar i-a muri, 
-Şi moartea In Macâri cumplită va fi! 
Pe nimene n'am supărat, nici mihnit, 
De orice păcat şi de vrăji m'am ferit; 
“Ci lumea e crudă şi viața ţi-o fringe, 
“Tu eşti insă bun și tu poți inca plinge; 
Vezi, paznicul doarme, nu-i pasă de noi, 
Deci hai să fugim, să fugim amindoi! 
"Eşi-vom încet şi nimic n'om mişca, 
Vom stinge lumina şi nu ne-a trăda, 
Pe-a turnului poartă la cimp vom eşi 
-Şi 'n cale de nime opriți nu vom fi; 
“Cind mine cocoşul cinta-va voios, 
Noi fi-vom departe in codrul umbros. 
In codru "ntuneric e, codrul e des, 
In el afli locuri de-ascuns, intr'ales, 
"Cunosc eu acolo un loc neumblat 
Şi 'n el un tezaur demalt ingropat, 
“Cu zor căutindu-!, noi Fom ridica, 
Şi "n lume, departe, cu noi l'om lua, 
Trăind lingă mine în veci numai tu, 
Şi 'n veci numai eu lingă tine de-acu! 
Tu nici o femee ta piept m'ai avut, 
Şi-al dragostei farmec ți-i necunoscut ; 
De-acuma 'n iubire-ți va fi mai bogata 
Viaţa, cum n'a fost altâia vreodată. — 
Dar varele-aleargă, vezi, fără să ştim, 
E limpul acuma, deci, hai să fugim !* 
Ca viforul, calda-i suflare ieşea, 


“Cu brațul ei alb ea cuprins mă ținea, 


CANTECUL VRAJITOAREI 


Ca aripa nopții, un păr de-abanos 

Bogat invelea al ei trup voluptos.— 

In creer atunci şi 'n pept am simţit 

O poltă nebună, un dor nestirşit; 
Plecindu-mă, vrui s'o sărut cu 'niocare,— 
Dar groaza irbitu-m'a cu 'nfiorare : 

„Tu vrei să săruți al ei chip diavolesc, 
Nevrednic eşti dară de harul ceresc!* 
Pe buzele mele-atunci vorba pieri, 

lar chipul ei inima mea 'I izgoni, 


“Cu groază lugit-am din cameră 'ndată— 


Ci ca mă chiema innapoi desperată ; 
Pe pietrele goale căzind ea invinsă, 
Plingea innecat, de durere cuprinsă“. — 
Medard—cași moartea de palid—tăcu. 
Deci, frate, i-am zis eu, ce frică ai tu? 
spitei te-ai împotrivit cu tărie, 


„Rizindu-ţi de dracul şi-a lui viclenie.“ 
„Dar cind mingiierea aceasta-i dădui, 
Un hohot zbucni de pe buzele lui, 


Un hohot sâlbatec şi-atit de cumplit, 
Incit se părea că din iad a venit. 

Cu ochi rotitori, el, tăcind, mă privi. — 
In fine imi zise: „Ei, ziua sosi— 

Tot cerul in lacări de foc se topea, 
„Norodul în plicuri mereu s'aduna, 

lar rugul pe cimp aştepta în neștire, 
Sinistra- şi posomorită clădire ; i 

Şi toţi se uitau inspre stilpul hain — 
-Sub el aştepta ea nevrednicul chin.— 
“Ca paseri pribege pe-al mării azur, 
Privirile ei lunecau imprejur; 
Atunci eu cu crucea m'am apropiat, 
"Privirea ei caldă ae mpa sec A 

i-apoi o văzui pe furiş cum işi plea 
A and spre mine, un semn ca să-mi facă, 
Şi-un zimbet pe față-i, drăguţ, s'a ivit, 
"Ca raza din urmă la soare-asfinţit. 

Cind gidele facla în sus ridică, 
“Setosul éi ochiu într'al meu se scâldă; 
Văpaia încinse grâmada cu foc, 

Pe mine ai ei ochi mă ţinură în loc; 
Pocnind, improşcau pirlinde scintei, 
„Zwienind, tremurau insă buzele ei; 
Deodat auzit-am cu sunete frinte, 

De sus de pe rug ea 'ncepuse să cinte; 
"Ca freamâtul ploii cin noaptea de Mai, 
Așa mă pătrunse-al ei cintec din rai; 


14 VIAȚA ROMINEASCA 
nai. nai n S 


Părea că zefirul, plutind pe sub nori, 
Aduce-un parium de exotice flori, 

a na a voce demult cunoscută, 

orbind viața mea veşnic perdută. 

Vāpaia-i Incinse piciorul ei gol, 

Spre-un ultim salut se 'nchină ea domol, 
In juru-i fum negru 'n virtej se 'nvirtea, 
Iar cintecu-i jalnic din fum răsuna - 
Văpaia zbucni, vijiind cătrā cer, 

lar cintecul ei tremura prin eter— e 
Urechile-mi acoperii eu strigind : 

„Vai, cintecul, cind inceta-va, ah, cind ?* 
Cu groază fugii de-acel loc blăstămat ; 
Dar jalnica voce mereu m'a urmat, 
Oricit m'am ascuns și ori unde-am fugit, 
Ah, cintecul, cintecu 'n veci m'a 'nsoțit. 
De-am stat dormitind, sau rugindu-mă treaz, 
Şi ziua și noaptea, eu fär de răgaz 

Din ziua aceia, cinzeci de ani sint, 
Intr'una aud numai jalnicul cint 1* 2— 
Medard tresări și sălbatic privind: 

„Eu iar o aud—o auzi tu venind? 

Prin tindă-i acuma—la ușă-i, ce zici ?— 
Pâşeşte pe prag şi—aice-i, aici!“ 

Căzind in genunchi, lingă bolnavul trate, 
l-am zis: „Ispăşește-ale tale păcate, 

Pe tine Satana te ţine în ghiare, 
Scornind şi-a lemeei nebună cintare |* 
Cu sila in pat pe Medard eu l-am pus, 
Dar el, ridicindu-se repede 'n sus, 
Izbitu-m'a ’n lături, zicindu-mi din grai: 
„0 voce iubită străbate din rai! 

La traiul ferice, pe care-l pierdui, 

Mă chiamă, deschise-mi sint porțile lui. 
Curgindu-i pe faţa de lacrimi şiroi, 

Să cinte Medard Inceput-a apoi = 

Un cintec a fost cum eu n'am auzit 
Vre-odată din piept omenesc izbucnit, 
Cind jalnic amar şi cind chiuitor— 

De groază atunci m'a străpuns un fior 

Şi n fugă, nebun am eşit din chilie, 
Şi-apoi v'am strigat, să vedeţi ce-o să fie*— 
Duhovnicul zis-a —prin geam se zări 

De ziuă — Priorul atuncea grăi: 

„Ce ochi omeneşti să cuprindă nu pot, 
Pricepe-va cel ce 'nțelege el tot, 

EI doară a zis: „Judecata-i a mea*— 
Mergi, frate, te 'nchină și nu judeca“, 


lorgu G. Toma. 


e a A 


Eugenița. 


Sunetele muzicii se revarsă In valuri tremurâtoare şi på- 
vechile incep să se legene îinlânțuite :—fete tinere în rochii albe, 
cu obrajii aburiți, cu ochii strălucitori; cavaleri In haine negre, 
cu ținuta silită, cu zimbetele nehotărite, cu priviri galeşe, ori 
Matei Verdeanu s'a retras pe un scaun dintrun colț, şi 
privește linişti! lumea aceasta, care furnică prin odaca plină de 
freamăt şi de miros de toporaşi. Se simte aşa de străin de tinereța 
şi veselia din jurul lui, incit i se pare că e singurul punct ne- 
gru in toată strălucirea aceasta de haine, de lumină și de priviri. 
Desigur, nu era locul lui aici, in lumea aceasta, pe care în cea 
mai mare parte nu o cunoaște,—dar a trebuit să facă acest ha- 
tir vechiului prieten, să-şi lese orăşelul lui tăcut, viaţa lui re- 
trasă, şi să vie şi el la nunta Lizuţei... 

Din colțul lui, el priveşte mulțimea jucătorilor, curioasa va- 
rietate de chipuri, de staturi, de ţinute. Paărechile inlanțuite trec 
pe dinnainte-i în virtejul jocului, și el le urmăreşte pe rind, cum 
se perindează, rătăcindu-şi privirea dela o păreche la alta, Un 
tinăr innalt, bine legat, poartă in sărituri repezi o fată răsărită şi 
subțire ; după ei, cu mişcări potolile, un tinăr scurt, rotoleu, re- 
morchează cu ancvoe o domnişoară cam stătută, înnaltă şi grasă, 
La vederea acestora, un zimbet ușor flutură pe buzele lui Ma- 
tei: aşa serioşi, tăcuţi, giluind de osteneală, cum trec prin faţa 
lui, parcă îndeplinesc cine ştie ce indatorire prea la care au fost 
siliți şi pe care caută s'o ducă cu bine la capăt!... lar din urmă 
îi ajunge o păreche tinără de tet, doi copii aproape, care zboară 
parcă purtaţi de neastimpărul sufletelor invăpăiate. Și lui Matei i se 
pare că ceteșie pe lețele lor aburite, în ochii lor umezi și luci- 
tori, fericirea care le umple sufletele, farmecul aproprierii aces- 
teia, cine ştie de cind dorită şi așteptată, El se simte prins de tn- 

duioșare pentru inceputul acesta de Ințelegere şi-i urmăreşte cu o 
privire caldă, părintească, pănăce în cercul vederii lui se arată 
alți jucători. 

Și părechile trec mereu, una după alta, în legânare liniș- 
tilă, ori In virtejuri grăbite, 

Matei privește citva timp aceste părechi, apoi privirea lui 
se oprește asupra Lizuţei şi a mirelui ei. În îinvirtiturile repezi ale 

2 


186 VIAȚA ROMINEASCA 


jocului, el vede cind faţa miresei, rizătoare, imbujorată, străluci. 
toare de fericire, cind figura mirelui mai serioasă, mai stăpinită 
de om care şi-a văzut cu ochii visul indeplinit... 

Aşa dar. copiliţa aceasta, pe care de-atitea ori a jucat-o el 
pe genunchi, pe care a văzul-o cind, sfioasă și nesigură, a făcut 
cei dintâi pași prin odac, pe care a auzit-o ginzurind cele dintai 
vorbe, — astăzi iși ia zborul în lume, la brațul unui tinăr pe 
care-l Lori i care și-a pus visurile ei de fericire |... 

3 i diunecă acum ugor, intro caldă imbrățişare, pri - 
chile de Jucători, şi Matei se gindeşte ce trebue iza să peri Sa hp 
fletele acestea tinere, pentru care o cale nouă se deschide şi in 
care dorul de viață stăpineşte in deplină putere. N'a intrebat 
pe vechiul lui prieten, dar iși inchipue că tinerii vor pleca pen- 
tru citäva vreme in străinătate, ca să-şi petreacă cele dintâi tim- 
puri ale traiului impreună: tatal fetei are bani Şi desigur că 
plecarea trebue să se fi pus la cale. 

„El urmârește cu privirea tinăra părecha care acum s'a oprit 
din joc. Mirii se aşază alturi pe scaune și-și vorbesc de a- 
proape, cu vorbe pe șoptite şi cu priviri luminoase. 

In străinătate La se gindește Verdeanu. Încurind vor fi 
în trenul care trebue să-i ducă un iva, departe, în vre-un colţ 
de tume, care să le tăinuiască dragostea şi visurile. Si parcă-i 
vede in gară, gata de plecare, incunjurați de rude şi "de prie- 
teni. Şi parcã-i vede cuprinşi de beţia clipelor acelora de ne- 
astimpār, de tremurare sufletească, In care intristarea despărțirii 
se luptă cu bucuria zborului in lume, către fericiri necunoscute 
Şi se gindește cu drag la frămintarea aceia a sulietelor in ames- 
tecul acesta de veseli» şi stinjineală, — și la aproprierea care se 
face de-odată mai puternică Intre cele două suflete, cind tre- 
nul se pune în mişcare şi pentru intăia dată, In clipa aceia de 
izolare, simțesc adinc acum cit de mult viața lor le e de-aci in- 
ua: legată la o lată... 

n vremea asta, orchestra, după o scuriă 
un e inc E ei au prins iaraşi să mt ai na ele flanc 

ericanu bi petrece cu privirea,gindindu-se la viata ici 
care se deschide pentru Lizuţa şi pentru alesul art pepe pu 
mintea lui prind să răsară imagini din vremuri, care-au fost şi 
peniru el cindva fericite. Căci a trăit şi el farmecul nezrăit al 
râlăcirii aceştia in lumea largă, alături cu o femee iubită ; a avut şi 
el zilele lui de fericire, a câror aducere aminte se strecoară in intu- 
nericul sufletului lui, ca o adiere mingiioasă de primăvară... 

O odae mare, veselă. cu geamurile deschise, cu miros im- 
bătător de trandafir; o dupăamiază liniştită, cu cer senin, —şi ei 
singuri acolo, departe, intre străini... Privesc Inlânţaiţi depărtările 
albastre şi sufletul li-i plin de farmecul singurătăţii aceştia şi a 
liniştei care-i Inconjoară; nici-o vorbă nu tulbură tainica inlânţuire a 
sufletelor lor, Numai mina ei gingaşă se primbla cu o mișcare lină 
pe fruntea şi pe obrazul lui, pe cind capul ei se razimă usor pe umaă- 
rul lui. Toate acestea au lost cindva—apoi deodată, s'a stins pentru 
totdeauna bucuria vieţii lui... E rindul altora acum să străbată în- 
fiorați de plăcere drumul aceata plin numai de flori şi de lumină... 


FUGENIŢA 187 


Şi, parcă pentru a-i arăta că ințeleg uinrurile lui şi sint 


gata să se avinte pe căile acestea fermecate, Lizuţa şi cu mi- 


rele ei trec intânţuiţi pe dinnaintea lui. Dar Matei Verdeanu li 
urmăreşte din ce în ce mai puțin; gindurile lui rătăcesc aiurea, 
in depārtäri azurii, şi tinerii aceştia, care joacă, îi apar acum 
ca o altă păreche, care a fost cindva, demult.. Ochii lui se 
painjenesc, o dulce aromeală ti pâtrunre făptura întreagă, o mo- 
leșeală plăcută il invălue... Figurile celor de-acum se şterg tot 
mai mult, se amestecă in moljimea jucătorilor, care acum pare 
că e o apă în mişcare,—ijar peste tot, plutesc cele două finţi 
străine de vremea şi de locul acesta, cele două ființi care tot după 
o noapte ca aceasta de jocuri ṣi de strălucire au pornit fericiţi 
în lumea neştiută.... 

Muzica a încetat iarăşi, şi părechile oprite din joc incep să se 
primble la braţ prin salon. Tăcerea aceasta 1! readuce pe Ver- 
deanu la realitate. Privirea lui, limpezită din nou, alunecă neho- 
tărită asupra sălii şi se opreşte asupra Lizuţei, care vine din par- 
tea cealaltă a odâii, la braț cu mirele ci.. În ciripitul glasului 
ei potolit el simie ceva din ciripitul de altă dată... 

Si icoanele din trecut incep iarăşi să se destăşoare tn mintea lui, 

lată, sint pe-o stradă a Vienei, la Inceputul călătoriei lor: 
merg braţ la braț, lipiți unul de altul; ea ride, vorbeşte, şi el se 
bucură de bucuria ei copilărească, pecind glasul ci argintiu fi 
sună in urechi ca un cintec de iubire... Privesc la geamuri mari, 
strălucitoare, întră în magazii, rid şi vorbesc şi nu se mai sa- 
tură de privit... La cumparat se incurcă amindoi In limba aceia 
străină şi rid, sendreaptă unul pe altul şi lac haz de greşalele 
lor, şi negustorii rid şi ei cu zimbete bine-voitoare.— şi-i veselie 
şi lumină peste tot!., Apoi de-adată, priveliștea se schimbă: a- 


mindni sint intrun muzeu de pictură, cu păreții incârcați de la- , 


blouri şi privese uimiți bogăția de culori, de forme,--de viață. 
care se desfaşoară in sălile mari și luminoase, Ei alearga 
dintr'o sală in alta, dela un tablou la altul ṣi se chiamă, îşi arată 
unul altuia ceia ce le pare mai minunat, işi strâng minile feri- 
ciți şi li se pare că plutesc Intro lume de visuri.. 

In salon se face iarăşi mișcare; orchestra începe. 

„Frumoasa Dunăre albastră* L.. Cintecul acesta I duce In- 
tr'o sală mare de concert, in care altă dată şi-au petrecut ei a- 
titea ceasuri de senină desiătare. Cu ce drag își aduceau ei a- 
minte, mai tirziu, de sala de concert din orăşelul de pe malul 
lacu'ui şi de orchestra ei minunată £... 

„Şi iată acum el revede limpede acele neuitate primblări pe 
lac, in amurg, cind soarele sta să apue după coama păduroasă 
a muntelui, poleind cu raze aurii luciul liniștit al apei... Şi din- 
colo, la Veneţia, in gondola care alunecă nesimţit pe apa, pe 
care se culcă intunecate umbrele palaturilor medievale... şi luna 
aceia,cum n'a mai văzul'o nici-odată.., şi melodia care răsună de 
undeva, de departe, în aerul liniştit al nopții... şi miile de lu- 
mini care flutură pe pinza inliorată a canalului... şi fericirea care 
slrăluceşte în ochii aceia iubiţi... 


- . . . . . . . - . . . e °. ? ad > 


488 VIAȚA ROMINEASCA 


Şi multă vreme, în mintea lui pornită pe visare, icoane dim 
trecut răsar puternice unele după altele, la intimplare, revărsia- 
du-i în suflet farmecul duios al fericirilor apuse. 

Intr'un tirziu Matei tresare, ca trezit din vis, la auzul glasu-- 
lui tinăr care-i rostește numele aproape de el: 

— Moşu Matei, ştii că trebue să joci cu mine? Acum 
mi-am adus aminte ce mi-ai lăgăduit odată, demult... Ai spus că. 
ai să mă joci la nuntă! | 

— O, bată-te norocul, draga moşului!, exclama el fericit. 

In fața lui stă Lizuţa zimbitoare, imbujorată, cu ochii stră-- 
lucitori de veselie şi de noroc, 


». 
* Lă 


In zorii zilei, dupăce mulți dintre oaspeţi începuseră să. 
plece, Matei Verdeanu părăseşte casa prietenului său şi se in- 
dreaptă spre gară, in tovârâșia tinărului Ştefan Ionescu, pe care- 
l-a cunoscut cindva, demult, ca licean, S'au intilnit acum la 
eșire, cind se Imbrăcau, şi, fiindcă drumul li-i acelaș şi merg. 
amindoi pe jos, au pornit impreună. 

_ _ La Inceput ei păşesc alături fară să vorbească, Matei se- 
simte foarte bine acum. Aerul limpede şi răcoros al dimineţii- 
ii mingle fafa obosită şi ti inviorează trupul trudit, trezindu-l din 
aromeala in care |] adusese o şedere atit de indelungată pe- 
scaune, In aerul cald al odâilor, El îşi poartă in tăcere privi-— 
rile peste casele inşirate pe cele doua părți ale străzii. Citā 
schimbare s'a făcut de cind n'a mai văzut el oraşul acesta t... 
Tot case nouă, și tot mari și impodobite ; numai unde şi unde: 
cite una din cele vechi, cunoscute, se tupilează parcă rușinată, 
intre tovarăşele mari, strălucite, intortochiate... 

Tovarășul de drum al lui Verdeanu păşește şi el tăcut, cu: 
gindurile duse. Matei aruncă, din cind în cind, cite-o privire 
repede asupra lui. Nu-i place figura asta sclivisită, cu muste-- 
tile răsucite, ridicate așa de sus, cu pieptănătura așezată parcă 
fir cu fir : nu-i place nici ținuta asta țanțoșă, nici privirea fară 
de expresie, —cum nu i-a plăcut nici tonul îndrăzneţ și sigur, cu 
care i-a spus în coridor, la îmbrăcat, cind au fost recomandați : 

— A, cu cunosc de mult pe d. Verdeanu, Dumneavoastră 
nu må mai curoaşieți ? 

Ca și cum i-ar fi fost de mirare că Verdeanu nu mai cu-- 
noştea In el pe băeţelul prizărit de alta data |... 

Ei merg châva vreme lără să-şi vorbească şi in tăcerea 
aceasta numai zgomotul paşilor lor indezaţi pe pietrele pavaju- 
lui râsună intre zidurile innalte ale caselor, trezind liniştea ador- 
mită a dimineţii... 

— Da bine că s'a fácut si nunta aceasta !— aruncă, aşa» 
era tinărul Ionescu, răspunzind parcă gindurilor ce I 

mintă,.. 


— Cum.. bine casa facut ?— intreba mirat Verdeanu, 


EUGENIŢA 180 


— Ce, nu știi? 

— Ce să ştiu? Nu ştiu nimic. 

— Ei, apoi a fost o halima intreagă cu nunta asta l... Era 
„cit pe ce så nu se facă. Ce mai tâlângăneală a fostt.... 

Şi se opri mirat de uimirea pe care o citea in privirea lui 
"Verdeanu. Păru că stă o clipă la gind dacă să vorbească ori nu. 

Dar Matei nu-i dădu râgaz: 

— Cum, domnule, ce spui dumneta? Ce-a fost aici? 
“Că eu habar n'am de nimic t.. 

Şi in glasul lui era atita emoție adevărată, atita uimire şi 
interes, incit celălalt, asigurat, urmă : 

— A fost multă vorbă pentru zestre... Ştii cum e Cuconu 
tancu... cam sgircit şi prea... prudent... Nu voia să dee indată 
toată zestrea; zicea că lasă să se statornicească tinerii, să scape 
de grijile celor dintăiu vremuri ale intemeerii gospodăriei, că 
nu-i nici-o grabă, ca, dacă o muri el, apoi tot ior le rămine şi 
ceia ce mai are... Insfirşit.. moituri de astea... de bătrin, care 
mu st 'ndură să se despartă de bani! Se vede câ nu prea avea 
incredere in Jenică. Şi bietului bäet li crăpa măsaua după bani 
“Că incă ne spunea el: „Mai bine să-mi dee banii indata şi fata 
mai pe urmă!,.,* 

Matei nu-şi putu stăpini o increțitură de neplacere. EI facu 
'întrebâtor : 

— Ei, şi?... 

— Apoi sau bâlăbânit binişor.... că se țineau tare și unul 
“Şi altul!... Până acum citeva zile nu s'au putut Intelege. Bätri- 
nul spunea că iaca le dă acum, îndată după nuntă, cinci mii, 
“ca să-şi intocmească gospodăria ... iar restul, până la treizeci de 
mii, îi ține el, ca să-i facă să fructifice şi să le dea lor pro- 
„centele.... 

— Apoi foarte bine, nişte tineri fără experienţă... 

— Da... foarte bine... ingină lonescu, zimbind cu înțeles; 
foarte bine... dacă n'ar [i fost datoriile lui Jenică... 

— Are datorii ? 

- Apoi se poate altfel? Care tinar nu are? Are și Je- 
mică vre-o opt mii... 

— Opt mii?! Dar ce-a făcut cu-atita amar de bani? 

= Ei, ce să tacă? Cheturi, haine, femei... toate coastă L... 
Dacă na petrece omul cit e tinâr și fără griji, apoi cind să mai 
petreacă ? 

— Bine, da opt mii de franci is bani, nu glumă... 

— Apoi tocmai de asta se și însoară... ca să scâpe de 
„datorii, că se "'ncurcase rău, și să se mai astimpere... Dacă nu 
„erau datoriile, apoi curat că n'o mai lua el pe fata lui Cuconu 
dancu L., 

— Da dece să n'o ea? Ce cusur are Lizuţa? 

-— A, nu de asta.. dar a fost oleacã de picileală la mijloc. 
El auzise (i se sullase—mă 'njelegil..} că-i vorba de cincizeci 
ale mii, și cind colo bătrinul: că nu are decit treizeci! Dar 


190 VIAŢA ROMINEASCA 


inslirșit, asta, ca asta,-— vorba lui Cuconu lancu: tot lor are săle 
rămie... Da cu banii la tata socru,— asta nu-i venea chiar deloc 
la socoteală lui Jenică t... Las'că nici n'avea haz-— cum spunea şi 
el: ce, frate, mă 'nsor ca să întru sub epitropie? D'apoi il şi 
stringeau de git creditorii !... Dar tot el a invins!.. 

— Bine, da' Iancu nu ştie de datorii ?— întrebă mirat Ver- 
deanu, pentru care datoriile acestea erau un semn foarte ingrijitor, 

— Mi se pare că a simţit ceva— poate a fost vre-o ano- 
nimă... ştii, cum e lumea tn ziua de azi !..—dar nu cred să-şi 
inchipue că-i vorba de opt mii... Nu-i vorbă că, chiar de-ar fi 
ştiut, avea ce face bâtrinul, că Jenică a lucrat cu schepsis: 
fata ti amorezată de el lulea—şi bâtrinul si-ar da şi sufletul 
pentru dinsa!.,, A ştiut Jenică ce face !,.. Pe urmă, nici n'a vor- 
bit de bani, pănă nu s'au Inceput strigările şi nu s'a făcut zvon 
de nuntă, așa că bâtrinul nu mai putea da innapoi, că se făcea 
de rìs.. Dar tot sa ţinut Cuconu lancu fapän t... 

— Cum? a lost chestie pe față pentru bani? 

— Ehei, şi incă cum !... Ba a fost ca şi stricată logodna : 
vre-o două zile nu s'a mai dus deloc Jenică pe la ei... EI lua 
masa la dinșii, In ultimul limp,—și, dacă i-a spus hotărit Cuconu 
lancu că nu-i dă acum în mină decit cinci mii, i-a spus şi el cå 
atunci nu-i mai ia fata, și nici n'a mai dat pe la dinşii... Ei, 
dar ştiuse el cu cine are de-a face!.. Ce crezi, că a putut face 
bătrinul ceva? Cind i-a spus fata că, dacă nu se mărită cu 
Jenică, se otrăveşte ori se duce la mănăstire şi că ca nu vrea 
să ajungă in gura tirgului, nu ştia acum bietul Cuconu lancu 
cum să-l aducă innapoi pe Jenică... Noroc de M-me Giosanu, că 
s'a pus la mijloc de i-a împăcat... Altfel, ce-i păsa lui Jenică... 
fete de măritat nu-s?... 

Matei Verdeanu asculta toate acestea uluii, cu sufletul cu- 
prins de-o adincă mihnire... El pășea tăcut, prins de-o vie 
dorință de a scăpa mai iute de tovarășul acesta, 

Celäialt tăcu și el, şi între ei se făcu de-odată răceala a- 
ceia, care de obiceiu se naşte intre oameni cenu se cunosc bine 
şi nu au nimie comun între dinşii, 

Cotiră la dreapta, şi în faţa lor se deschise o stradă lungă, 
dreaptă—uliţa gării. Un sergent de oraş, care sta pe-o bancă, 
răzămat de zăplazul unei case mai răsărite, se ridică de-odată 
şi duse mina la chipiu, petrecindui citeva clipe cu privirea, 
Mai incolo, în mijlocul străzii, un podar, învăluit intr'un nour de 
colb, purta un măturoiu lung dela un trotuar la altul, păşind 
răr, cu mișcarea unui om care coseşte. Lumina se făcea tot 
mai puternică, iar răceala dimineţii se întărea din ce In ce. Un- 
deva, departe, un cocos vesti cu strigătul lui prelung sosirea zi- 
lei; un altul li răspunse in apropiere ; apoi, ca repetat de un 
ecou multiplu, acelaşi strigăt se auzi pe diferite tonuri, cind mai 
aproape, cind mai departe, 

Lui Matei nu-i mai eşau din minte vorbele tovarăşului de 
dram şi mai ales tonul cu care le spunea, Şi, cu toată scirba 


EL GENIȚA 19 


i i i - =] facă să 
o simțea pentru el, li veni de-odată un gind: să ; 
siket A aräte toate ascunsurile sufletului, Tot trebuia să 
ai meargă încă o bucată bunişoară impreună... 
= — E da dumneata, pe cind? N'ai de gind să te gospo- 
dăreşti 2—intrerupse Matei Verdeanu tăcerea în care se afundase 
mindoi iti Í 
à — Apoi de, poate nu-i departe nici vremea aceta... 

-- Cu nofoc atunci... 

— Mulţumesc. dar n'am aşa grabă... am să mai aștepl o 
bucată de vreme... Trebue mai intăi să-mi trec licenţa, nu vreau 
să mă 'ncurc Innainte... Se LA i 

— Da, fireşte, întăi să mintui... să-ți iei grija—lăcu Matei, 

să zică ceva, A Ă 
ia - Anul acesta o irec, şi vreau så mă duc la Paris, să-mi 
continuu studiile pentru doctorat, Dacă pot pune mina pe vre-o 
bursă, atunci mai stau și aşa, neinsurat, că mi-i bine—slavă 
Domnului !... Dacă nu, atunci sint silit să mă nsor, câci veen 
numai decit să fac doctoratul la Paris : numai cu o licență de 
a noastră nu poţi face nimic în ziua de azi... 

-- Şi ai ochit vre-o bursă? s 

— Apoi nu: tocmai că deocamdată nu sint burse li- 
bere, aşa că, probabil, tot cu insurâtoarea am să mă aleg... Dar 
nu mă pot hotări... A i KAFE | 

eA te poţi hotărt să renunți la viaţa de holtei, ori să-ți 

i ọ soție? i 
e —- FA L. asta-i greu, de ales ?—făcu Ionescu, rizind ca de-o 

naivitate, Doar tirgul geme de fete)... 7 
— Bine, dar nu ti-i dragă una în deosebi?—intrebă Ver- 
deanu serios, > 
— Dragi mi-s multe... dar amorezat pân pe-acolo, nu-s eu 
nici de una... Să mă prâpădesc după ochii unei fete? Asta-i 
bun pentru romane — in viață-i altă ceva... Dragostea-i de azi pe 
mine, şi insuratu-i pe toată viața... Trebue să deschizi bine ochii 
cind e sâ-ţi viri capul în jug... i 
-= pei dacă socoți că insurăloarea e un jug, un rău așa 
mare, dece te insori? 4 Ara 
pa — Ce să lac? Bine, rău—asta oiu vedea-o wY ce mi-oi 
ó 5i + “| Lă ca 
une pirostiile în cap... Dar de 'nsurat, trebue să te nsori 
a ai sei rol in societate, Altfel eşti privit ca holtei și altfel ca 
om insurat, — parcă inspiri mai mult respect, eşti luat mai în se- 
rios, nu ştiu cum, cind ai gospodăria ta... tofi te privesc mai 
i a lipă, adăuga zimbind: 
Apoi, după o clipă, adăug fi i 
T eră că bărbaţii, care s'au pirlit deja, nu pot erta 
celorlalți... l f i 
Si tācu, încintat de observaţia lui. Dar, spre mirarea lui, 
Matei parcă nici nu auzise gluma; el az ce aea 
— Apoi, dacă tot eşti hotârii să le insori... . 
— za nu mă 'nsor îndată ?—ti luă vorba din gură lo- 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


nescu. Apoi, vezi, lucrul nu-i aşa de simplu. Eu vreau să mă 
duc la Paris pentru doctorat, şi pentru asta aşi trebui să mă 'nsor, 
pentrucă altfel nu am cum... Să aştept până se deschide o 

trec anii degeaba... și dacă nu reușesc ? Dar, pe de altă 

mi-ar părea râu să fiu silit să mă 'nsor înnainte de a-mi lua tit- 
lul din străinătate. 

— Dar ce are a face? —făcu Matei nedumerit. 

— Apoi are foarte mult. Uite, nu mai departe, Tică 
Răileanu... 

— Răileanu? Care Răileanu? 

— Feciorul fostului arhivar dela Primărie... 

— Aha... a lui bietu Alecu... făcu Matei cu tristeţă. 

— Ei. S'a insurat după ce s'a intors din Paris doctor în 
Ştiinți fizice şi-i candidat la o catedra de Universitate. Ştii ce zes- 
tre a luat? Două sute de mii de franci, domnule !... Două sute 
de miit.. un băet ca dinsul— nici frumos, nici deştept, nimic... 
Apoi, dacă se insura după ce a trecut licența aici, lua el măcar 
a zecea parte? Iaca ce 'nsamnă titlul!.. Nu-i vorbă, a luat o 
fată mai in vristă decit dinsul și urită.... 

— Apoi... 

— Dar ce are a face ?—continuă Ionescu, care se inflăcă- 
rase. Bani să ai, că celelalte vin dela sinet... Ce-i pasă lui 
Tică Răileanu că are o nevastă, de să 'npungi codrii ? Dumneata 
ştii ce fetișcană are el In mahala ? Numai optsprezece ani, dom- 
nule, şi lrumoasâ—o floare, nu altceva !.. Asta știe să trăiască, 
nu se 'ncurcă!... 

— Cum? Şi dumneta ai face una ca asta ?—izbucni Ma- 
tei, uimit. 

— Eu... n'ași dori să fiu nevoit să fac așa ceva — răspunse 
lonescu cu linişte. Nu pentru... respectul moralei curenle: de asta 
imi bal joc .. Morala e pentru proşti, —un prejudiţiu, o presiune a 
celor mulți asupra individului... slab de Inger... Pentru conside- 
rații de morală nu mi-aşi calca eu interesele... Dar n'aşi vrea să 
lac aşa ceva, pentrucă poți să ai batae de cap şi să-ți pierzi 
liniştea vieții... Cite incurcâturi n'au eşit din astfel de lucruri t.. 
Ş'apoi nici nu e nevoe.. Bine, Tică a luat o fată hatrină şi u- 
rită—da ce putea să ia un prostâlan şi o sSluțânie ca dinsul? 
Urmează numaidecit că un altfel de om nu ar putea găsi o fe- 
mee mai potrivită din toate punctele de vedere ? 

Apoi, după o pauză, silindu-se parcă să-şi aducă aminte 
dela ce pornise, urmă: 

— Deaceia is incurcat şi nu mă pot hotârt... Altăceva e 
să te 'nsori ca un pirlit de licenţiat dela noi, şi altă ceva ca 
doctor din străinătate 1... 

ŞI, fiindcă Matei pășea tăcut alături, cu fața intunecata, — 
ceia ce Ionescu luă drept preocupare cu greutățile situaţii lui,— 
el continuă; 

— Așa, chiar acuma este una, care cred că ține mult la 
mine și care nici mie nu-mi displace... Apoi—dacă nu are mai 


EUGENIȚA : 193 


mimic !... Dacă Elena ar avea ceva mai mult, poate tot nu aşi 
«nai sta la ginduri... Dar azi viața-i grea. Zestrea —cită © are ea, 
Dumnezeu ştie dacă ne-ar ajunge să trăim la Paris, până mi-oiu 
trece doctoratul. Dar, cind mä'ntorc in ţara, ce să lac? lar da- 
torii? ls sătul până 'n git de sărăcie şi de datorii!... Ş'apoi, cit 
„ești holteiu, poți face datorii, că mai ai speranță în... tata-socru, — 
„dar, după ce te-ai insurat, sa isprăvit,.. trebue să te nevoeşti 
singur cum poţi... 

Matei Verdeanu arunca, din cind în cind, ctte-o câutătură 
mirată asupra tovarăşului de drum. Destăinuirile acestea ale lui, 
Săcute așa unui necunoscut, cu care intimplarea il adusese să 
meargă impreună, Il uimeau. Oare nu-şi bâtea joc de el sclivisi- 
tul acesta? Dar nu; pe fața lui se vedea cea mai deplină se- 
iozitate ; şi părea în adevăr foarte ingrijit că s'ar putea intimpla 
să nu mai aibă bani la intoarcerea în ţară, după ce va fi chel- 
uit zestrea unei fete la Paris!... Ce suflete sint acestea? Unul 
wede In iubirea unei fete numai un mijloc bun ca să stoarcă de- 
Ja tatăl ei banii, cu care să-și plătească datoriile... altul vrea să 
se insoare cu o fată, oricare ar fi ca, pentrucă nu poale avea... 
© bursă!,.. 

— Ei, dar mai am timp de gindit—spune de-odată lonescu, 
voind parcă să-și alunge gindurile care-l neliniștesc. Pot să mai 
„aștepte fetele pănă voiu trece licența... Cine ştie ce noroc imi 
pică până atunci!,.. È 

Şi, oprindu-se din mers, intinde mina: S 

— Apoi eu am ajuns: aici stiau. Va salut şi vă urez 
drum bun, 5 

Un simțimtnt de uşurare nāpādeste in sufletul lui Matei; 
fără să-şi dea samă, cel iuțește pasul, parcă pentru a se de- 
părta mai degrabă de omul acesta. Apoi gindurile i se intu- 
necă şi un dezgust adinc se revarsă In sufletul lui, o descura- 
jare chinuitoare... In ce mod brutal i sa zmuls de pe ochi fru- 
mosul väl, care imbrăcase In poezie viaţa tinerilor acestora L.. 
Ah, ce puțin cunoaşte el lumea, din colțul lui retras!.. 

Un şuerat ascuțit străbate aerul Impede al dimineţii. Ma- 
tei tresare, Ce? trece deja trenul—il pierde ? Şi, ingrijit, Işi a- 
+uncă privirea Innainte pe linie; dar e o maşină, care manevrează 
în staţie, —nu e trenul lui!,. El scoate maşinal ceasul, Iși alu- 
mecă privirea pe el, fără să vadă cite ceasuri sint, I punc la loc 
şi Işi urmează drumul ceva mai repede, cu sufletul cuprins de-o 
mihnire adincă. Trece prin şirul de trăsuri, care aşteaptă sosi- 
rea trenului. Un birjar doarme răsturnat în trăsură, cu capul pe 
Spate, cu fura deschisă ; un altul stă ghemuit pe capră, cu ca- 
pul plecat in piept, cu minile strinse subțioară; mai incolo alţii, 
adunaţi în grupuri, cite trei-patru la un loc, vorbesc tare, fac 
glume şi rid cu zgomot., În faţa ușei de intrare, cițiva tregheri 
il privesc nepâsători, ca pe un om care vine pe jos şi fară bagaje... 

Matei işi ia biletul şi esă pe peron. Mai sint citeva minute 
pănă la sosirea trenului. Citeva persoane, de toată mina, umblă 


ipg VIAȚA ROMINEASCA 


în sus și 'n jos,cu pași domoli. Omul nostru incepe şi el să 
colinde peronul dela un capăt la allul, In mintea lui gindurile 
se imbulzesc Intr'o frămintare grăbită. Toate ciie lea auzit în 
drumul acesta li revin In gind și o milă adincă il cuprinde pen- 
tru Cuconu lancu şi pentru fiica lui. Bietul Iancu, ce năcazuri 
au trebuit să dee pe capul lui, cită amărăciune s'a urămădit in 
inima lui L.. Şi Lizuţa ! Copila asta nevinovata ce umilință a tre- 
buit să Indure, şi cine şiie ce dureri o așteaptă... 

Şi de-odată n răsare în minte un gind cumplit. 

Faţa i se incordează și ochii i se aprind de-o strălucire ciudată. 
Copila lui !. Peste cițiva ani... Ah, Sar putea una ca asta P... 
Eugeniţa lui, singura mingiere a sufletului lui, singura lumină a 
vieții Jui întunecate 1... Să-i iasă în cale un ticălos de aceştia |... 
Să vie unul să io eie, ca să-şi piătească datoriile, ori ca să-i 
ție să Inveje L.. Inima îi bate cu putere în piept, pumnii i se 
string, un fior îi trece prin tot corpul... Ar sfârma capul, ca la 
un pui de năpircă, celei dintâi canalii, care-ar indrăzni !... Mai 
bine să nu se mărite niciodată — decit așa |... 

El străbate cu paşi iuți peronul, pe care lumea sporeşte 
mereu, În mintea lui agitată gindurile se frămintă intr'o in- 
vâlmășală iute şi neregulată ; crimpee de fraze li umbla 
prin gind, apar şi dispar cu repezeciune. Li ciudă pe el insuși. 
Dece atita slâbăciune ? Dece a răbdat să-i spue toale acestea ? 
Pentru ce nu l-a umilit pe neruşinatul acesta ? Şi daca n'ar fi lo- 
losit nimic? Cel puţin vedea o clipă individul ticăloşia purtā- 
rii lor! Să-i fi batjocorit cum trebue pe amindoi ! Suflete mes- 
chine de negustori! Oameni fără inimă |... 

Toate cite ar fi trebuit să le spue lui lonescu ti vin acum 
in minte, şi, in năvala gindurilor turburaie, in potopul de vorbe 
și de fraze aspre pe care, In minte, le aruncă tinerilor acestora, 
i se pare că sint ceasuri decind aşteaptă trenul, Şi nu mai 
poate de nerăbdare să se vadă mai repede acasă, lingă Eugeniţa: 
lui, —parcă o mare primejdie o ameninţă in lipsa lui... 


Radu Nour. 


SONETE. 


În Petto. 


„Ea pune'n mers superba majestate 
Din clocotul talazurilor mării, 
Sri simt din agitarea respirării 
Că-i toată numai nervi şi voluptate, 


In ochii ei dorm ape 'ntunecate 
Ca'n inlernalul fluviu al uitării, 
Şi de parfumul cald al sārutārii 
Sint buzele-i de-apururi Insetate. 


lar zimbetu-i e plin de-atita soare 
Cit pune primăvara 'n orice floare"... 
— Aşa vedea Hercul că e Omfala. 


Dar lingă ea, torcind, gemea in sine : 
„De mar fi fost aşa, era mai bine, s 
Caci imi păstram, fără de pată, fala“, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Sets. 


„„„Dar glas de tunete i-a spus cuvintul, 
Şi-a poruncit torentelor să cadă, 
Cind Dumnezeu n'a mai putut să vadă 
Păcatele ce "'ntunecau pămintul.... 


-Şi s'a pornit atuncia, groaznic, vintul... 

Şi fost-au norii trăsnetelor prada... 

Şi-a fost potop... Şi-a turmelor grâmadă 
Sub munți de valuri şi-a găsit mormintul. 


Apoi, înnalta providenței voe 
S'a 'nduplecat şi l-a iertat pe Noe, 
Ca'n veacuri să-şi slăvească Dumnezeul ; 


“Cu toate că haotica putere, 
"De nu zviriea pe ceruri curcubeul, 
Tar f scutit urmaşii de durere. 


Pastorală, 


„Cu bună-vremea, rumenă leliţă 1* 

lar ea-i răspunde 'n treacăt: „Bună fie!“ 
“Şi fuge ca o ciută de zalobie, 

Pe cind zefiru-i tremură 'n altița. 


Flăcâul stă pe loc lingă portiţă, 
Cu plete lungi, musteață aurie, 
Cu pană de pâun la pălărie, 
"Cuţit la briu și fluturi pe bondiţă. 


E horă 'n sat. Flăcăi voioși şi fete 
Răsar mereu in sgomotoase cete, 
Şi cringul tot e-un cintec de sirene... 


lar eu, culcat în iarba cu sulcină, 
Mă uit ca'n vis la lumea asta plină 
De Feţi-irumoşi şi mindre Cosinzene 


SONETE 


O ruină, 


Privesc ades c'o rece 'nfiorare i 

Un vechiu portret,—privire liniştită ; 
Suris pe buze ; fruntea descreţita: 
Sint eu, adolescentul. Ce schimbare |! 


lar cel de-atunci se uită cu mirare 

La umbra lui de-acuma, istovită, 

Fantomă, palidă şi veștezită... 

„Şi 'n cadrul său, portretul vechiu tresare, 


— Ți-e milă poate, tinere, de mine, 
Ori poate că revolta fierbe 'n tine, 
Sau de dispreț tresari, ori de minie ? 


Sau poate că'n sărmana mea ruină 
Vezi toată tinereța ta senină, 
Inmormintată 'n sulletu-mi de vie... 


Stilpul de sare. 


„„Şi-atunci... cetățile, strălulgerate 
De-a cerului sălbatică minie, 
Luară foc. Era o vijelie 

De trăsnete cu fum amestecate, 


Fierbeau ca'n iaduri negrele păcate 
A unei lumi demult In agonie, 

Şi zidurile pină 'n temelie 

Se mistuiau, de Îlacâri consumate. 


Vestit fusese numai Lot să plece, 


Căci „peste-ai säi o cumpănă va trece*,— - 


Şi el fugi. Spre geana aurorei, 


Oprindu-se, privi cu groază 'n zare : 
lăsase doar și el un stilp de sare 
In arderea Sodomei și-a Gomorei. 


Mihai Codreanu. . 


m An AANA 


Andrei baron de Șaguna. 


La 20 Decembrie st. v, 1908, s'au implinit o sută de ani dela 
maşterea marelui arhiereu Andrei Şaguna. În congresul național 
bisericesc, ţinut la Sibiu, în toamna anului 1906, s'a decis ca cen- 
“tenarul acesta să fie sărbătorit în foaie bisericile ortodoxe ro- 
mine din statul ungar. Aşa s'a şifăcut. In deosebi, in catedralele 
“dela Sibiu, Arad şi Caransebeş şi in seminariile acestor diecese, 

Şi cu drept cuvint, pentrucă preot mai sfint, decum a fost 
Şaguna, nu sa apropiat de altar rominese ; inimă mai culta n'a 
Imbogăţit viața poporului nostru ; minte mai luminată n'a strā- 
bătut cu razele sale, ca să Imprăștie intunericul in care orbecasem 
veacuri dearindul ; Romin, care să fi avut o preocupare mai de- 
'Săvirşită numai pentru afacerile obşteşti, n'a fost; viaţă mai pli- 
nA de activitate, cu rod tmbelṣsugat, nu înregistrează istoria noastră, 

„Viaţa mitropolitului Şaguna e aproape istoria poporului 
rominesc Insuşi din Transilvania Intr'un păstor de secol, cit timp 
a condus el afacerile şi destinele noastre naţionale*, —spune epis- 
copul N. Popea +). 

lar unul dintre cei mai de frunte cugetători romini, regreta- 
tul profesor al seminarului din Sibiu, dr. D, P. Barcianu, zice: 

„Greu şi multă vreme ne-a incercat pronia cerească ; dar, 
"cind credeam că s'a umplut cupa amarului, cind ne vedeam a- 
junși la marginea prăpastiei, tot ca a Imblinzit a oamenilor fire 
barbară ; prin duhul schimbat al vremii, pre cei, care cu mindrie 
şi dispreţ căutau spre cei umiliți şi desmoșteniţi, i-a silit ca 
şi acestora să le dee partea cuvenită din drepturile, ce patria 
datorește tuturor cetățenilor săi; iar nouă ne-a deschis calea spre 
o altă țară a fägāduinjei şi ne-a trimis pe barbatul, care inimă 
să aibă, pentru a bate impreună cu a poporului său... Și pre a- 
cest bărbat l'am aflat noi în arhiepiscopul și mitropolitul An- 
drei Şaguna“. 2) 

Cel dintâi, N. Popea, i-a lost secretar și colaborator la toate fap- 


1) Andrei baron de Şaguna, discurs de recepţie lu Academia Romi- 
ni, 1900, pag. 4. 

2. Curial rostit la 15 Iunie 1898, aniversarea a 25-a dela moartea lui 
Şaguna, pag. S. , 


ANDREI BARON DE ŞAGUNA 199 


tele sale istorice; celălalt, D, P. Barcianu !) deasemenea, a avut 
norocul să-l cunoască de aproape, ca puțini altii, căci, inatară de 
reședința sa din Sibiu, Şaguna nicâiri n'a petrecut mai cu plă- 
cere, decit în casa invăţatului preot din Reşinar, Sava P. Bar- 
cignu, tatăl d-rului D. P. Barcianu, Nimeni nu poateii deci in- 
vocat mai cu dreptate ca autoritate pentru caracterizarea lui 
Șaguna, decit N. Popea şi de. Barcianu. 


Congresul naţional-hisericesc, această supremă reprezentanţă 
a bisericii noastre naționale, conform Statutului Organic, se intruneş- 
te insă numai la trei ani odată. În urma hotăririi din seziunea anului 
1906 va sărbători deci, cu o pompă deosehită,memoria lui Saguna nu- 
mai In seziunea ce se va deschide în Sibiu, acum, la tra Octombrie. 
In acest centru al ortodoxiei noastre, acolo unde Şaguna a pus 
temelia unei mitropolii, care-i va nemuri, pe vecie, numele, iar 
neamului rominesc li va fi un adăpost puternic, se fac mari 
preparative pentru sărbătorirea memoriei lui Saguna. Se va scoa- 
te un volum, în care se va scrie istoria vieți şi activității lui, se 
va oficia un mare parastzs, se va face pelerinaj pios la Reşinar, 
unde marete arhiereu işi doarme somnul de veci... 

Cu acest prilej, atit Comitetul Naţional, al cărui preşedinte 
este George Pop de Baseşti, cit şi Clubul Parlamentar Romin, al 
cărui preşedinte este dr, T. Mihali, amindoi greco-catolici, (uniţi) 
in semn de solidaritate Intre fiii aceluiaşi neam, vor lua parte la 
serbare și vor depune o coroană la mormintul lui Saguna, care 
prezidase, la "an Mui 1848, prima adunare națională şi fusese 
pină la moarte sufletul partidului național, E de sperat, că şi 
biserica soră greco-catolică va fi reprezentată la această serba- 
re, care trebue să fie a luluror Rominilor, dupăcum şi lupte!e 
purtate de marele arhiereu au lost naționale, iar nu de interes 
restrins, numai ale unei singure biserici, Şaguna a fost un uriaş 
al gindirii şi simţirii romineşă, iar nu un simplu reprezentant 
confesional ; a fost un bărbat politic deo superioritate, care nu 
s'a mai ivit printre Romini ! 

Peste un veac, două, cine dintre noi va mai fi amintit în 
viața poporului romin ? Ale cui opere se vor mai ceti şi ale cui 
fapte vor fi stavile ? Ciţ dintre luptătorii pentru redeşteptarea na- 
țională vor mai fi rezistat vremurilor? Cine, dintre atiția epigoni, 
va mai ajunge amintit în vre-un șir, două, a istoriei naționale, 
dela 1848 incoace ? Şaguna va umple un capitol întreg, cel mai 
luminos, cel mai innâlţător: capitol, care se va ceti cu pietate şi 
siint fior, citā vreme va trăi un Romin pe lume... 

Se poate oare, ca la centenarul unui astfel de bărbat să nu 


1) De. D. P. Bareiana, ca prnfesor seminarial luase, parle la marea 
mişcare memorundista, Intre anii 1890 - 1893, şi, ca meizbru în comitetul na- 
a suferit 16 luni temniţă de stat la Val. A murit in flnarea viratei, 

oburit de-o boala, conlraetată intra zidurile umada ale temniței, Era nu 
numai bărbat învăţat, dar un suflet de elită un caracter distins. 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


prăznuiască toți Rominii ?! Doar niciodată n'am avut nevoie mai 
mare de Insulleţire, izvoriiă din solidaritatea de rasă, exprimată 
la centenarul celui mai clasic reprezentant al neamului... 


- 

Cit de mult am fost protejați de soartă, cite intimplari și 
coincidențe norocoase au contribuit ca, prin Andrei Şaguna. să ni: 
se schimbe Intreaga viață amăârită de pină atunci, se va lămuri. 
din scurtele date biografice de mai la vale. 

Născut In Mişcolţ (oraş unguresc In nordul Ungariei), din: 
părinţi negustori macedo-romini, Atanasie Şaguna, (acesta-i era nu- 
mele de botez), după moartea tatălui său, ajunse in casa negusto- 
rului macedo-romin Grabovsky, din Budapesta. Este un innâlţător 
poem, cum, pe vremea aceea, mumâ-sa Anastasia luptase ca să-l 
poată creşte în legea strâmoşească, greco-orientală, pentrucă ta- 
tăl său, sărăcind și voind să Intre In grația arhiepiscopului dela 
Agria, trecuse cu familia întreagă la catolicizm, aşezind astfel pe- 
fiiul său intrun internat catolic. Fără lupta eroică a aces- 
tei mame romine de model, cu siguranță, Saguna sar fi ma- 
ghiarizat şi niciodată nu era să ajungă mitropolit al bisericii 
romine. Unchiul său, Grabovsky, era un bun Romin, in legături 
amicale cu bătrinul Golescu, tatăl fraților Golescu, marii patrioți 
din Muntenia. Romineşte aici a invâțat Şaguna, şi tot in casa a- 
ceasta se Imprietenise cu baronul losil Eötvös, ministrul, care, la 
1868, contribuise la crearea legii de naţionalităţi şi a subscris 
Statutul Organic. La 1829 Şaguna termină dreptul şi se inscrie la 
teologia din Virșeţ (reședință episcopească sirbd). Aici se distin- 
ge atit de mult prin sirguință şi bună purtare, incit, absolvind 
seminarul, mitropolitul Stratimirovici 1l duce la patriarhia din 
Carloviţ, unde-l numeşte secretar consistorial şi profesor de teo- 
logie. Avind la dispoziţie o bogată bibliotecă şi arhivă, Şaguna 
şi-a complectat aici studiile teologice şi, din studiarea documen- 
telor. pe care alt Romin nici pină atunci, nici d'atunci incoace 
n'a avut prilej să le vadă, tinărul profesor Şaguna primi convin- 
gerea dreptului ce-l au Rominii de a se desface de Sirbi şi a-şi 
chivernisi singuri afacerile bisericeşti şi şcolare. Ideia aceasta îl 
luă de aici incolo cu desăvirșire în stăpinire, şi cu toate că şetul 
bisericei sirbești 1i arătase multă dragoste, innaintindu-l, în timp- 
relativ scurt, pină la rangul de arhiereu şi arhimandrit, !) el pro- 
fitā de primul prilej peniru a se desface de Sirbi ṣi a se devota 
bisericii rominești. La 1845, murind episcopul Moga din Sibiu, 
Şaguna puse In mişcare totul pentruca să ajungă episcop al Ro- 
minilor ardeleni. 

„Prea lesne putea arhimandritul Şaguna să râmină la Sirbi, 
innălțindu-se treptat pină la mitropolit sirbesc; dar el n'a voit, 


1) La 1 Noembrie 1533 se călugâri în manastirea Hopova, primind nu- 
mele de Andiei; ln 1549 este pumit arhimandrit titular la susamintila. 
mănăstire ; iar la 1845 ajunke superior al mănastirii Covil, 


heed EFS hi ca >i + a ‘$ 
TEE MT A AE PE AAS NER E AN 


ANDREI BARON DE ŞAGUNA 201 


ci a preferat să vină la o episcopie săracă, pentrucă era Romin 


şi, ca Romin, avea o misiune innaltă de indeplinit. Chiar şi ca 
iscop al Ardealului s'ar fi putut el intoarce la dorința Sir- 
bilor, la care era plăcut şi stătea in mare vază, şi să urmeze 
mitropolitului Rajacici în scaun, dar el nu făcu nici aceasta, ci 
mai bucuros rămase In eparhia sa romină, continuindu-şi lupta 
pentru reciștigarea drepturilor străvechi ale bisericii romine“-— 
scrie biograful său, Nicolae Popea 1), 
Vom înțelege lepădarea de sine a lui Şaguna şi devota- 
său nemărginit pentru biserica şi neamul rominesc nu- 
mai, amintindu-ne că, in calitate de episcop la Sibiu, abia avea 
din ce trăi, strictul necesar, şi locuia intr'o modestă casă, pe cind 
ca mitropolit al Sirbilor ar fi dispus liber de averi, care adu- 
ceau anual un venit de 20 milioane. Şi ceia ce e mai important, 
biserica romină nu avea vre-un drept Inscris In nici-o lege, ci 
depindea cind de fluctuaţiunile dela Cluj, Pesta şi Viena, cind 
de intrigile dela Carloviţ, cită vreme biserica sirbă cra în graţia 
Vienei și se bucura de privilegii deosebite. 

Ba incă, prin instrucțiunea (porunca) regală dela 1810, 
episcopul şi intreg clerul neunit era declarat numai ca tolerat 
şi Insuşi episcopul umilit pină la aşa grad, incit nu-și putea 
vizita preoții şi bisericile decit asistat fiind de doi „comisari 
politici“, ori mai bine agenţi de poliție... lar biserici nu aveau vo- 
ie Rominii să zidească la oraşe decit în vre-o curte, dar nici aco- 
lo cu turn și clopote, Preoţii trăiau din mila credincioşilor, a ţăra- 
nilor iobagi, ori, în mare parte, duceau şi ei viața de ţăran ; cei 
mai mulţi nu ştiau nici carte. 

In starea aceasta era biserica noastră la 1946, cind Şaguna 
lu numit vicar general, iar la 24 lanuarie 1848, episcop al Romt- 
nilor transilvâneni. Este interesant a se şti, că mai ales mitropo- 
litul sirb dela Carloviţ stâruise și se ingerase chiar, pentruca 
Şaguna să fie numit ; desigur, nu din dorința de a-i ridica pe 
Romini, ci sperind câ Şaguna va fi un instrument docil pentru 
realizarea scopurilor sirbeșii în Transilvania, dupăcum era epis- 
copul din Arad în părțile bânăţene şi ungurene, 

Ca să ne putem da și mai bine samă de starea deplora- 
bilă de pe atunci a bisericii romine, vom aminti că prelații romini, 
episcopii din Sibiu ṣi Arad, se hirotoneau la Carloviţi de câtră 
mitropolitul strb. Ba, la Arad, ajunsese episcop sirhul Procopie 
Ivacicovici, care nu ştia romineșie, ceia ce nu l'a impedecat ca, 
după moartea lui Şaguna, la 1873, să ajungă urmaş in scaunul 
marelui arhiereu. Noroc că Sirbii l'au ales patriarh la Carloviţ, şi 
astfel biserica romină a scăpat în curind de ruşinea de a fi cir- 
muită de un Sirb, care nu era în stare să țină o predică romi- 
nească, nici nu cunoștea lrecutul și aspirațiunile noastre națio- 
nale; cu atit mai puţin, reprezenta aceste aspirațiuni... Congresul, 
care la ales mitropolit, nu prea a dat însă nici el dovezi că îşi 
cunoaștea menirea şi datoria, 


i) Op. cilat, pag. 7. 


202 VIAȚA ROMINEASCA 


De veacuri, singur Şaguna zisese, şi se ținuse de cuvint, 
că va lupta, ca „pe Rominii transilvăneni din adincul lor somn 
să-i deștept şi cu voie, cătră tot ce este adevărăt, plăcut şi bun 
să-i trag* 1), i 

E prodigioasă munca ce a depus. In scurtă vreme ajunge 
conducător politic al intregului neam. Abia se instalează şi izbuc- 
nește revoluţia. Și, in timp ce barbații fruntaşi, aproape ai tuturor 
popoarelor din impărăţie, își pierduseră, aşa zicând, busola, Şa- 
guna, mai ales în acest timp viforos, Aovedise bunul cumpat şi 
puterea de discernămint, care-l făcuse să devie un factor politic de 
cea mai mare Insemnătate pentru monarhie şi o autoritate necon- 
testată Intre Romini, 

Programul sâu politic și la precizat in citeva cuvinte chiar 
cu prilejul scaunului său episcopesc, cind, primit fiind cu deosebit 
alai, la binecuvintarea rostită de Simeon Bărnuţiu a răspuns: 
„ Manifestaţiunile de onoare ce d-voastră, precum se vede, le adu- 
ceļi nu numai demnităţii, dar și persoanei mele, mă bucură 
foarte, Eu le primesc acestea sub acea condițiune, că d-voastră, 
precum până acuma, așa şi în viitor, totdeauna veți răminea 
credincioşi Casei imperiale austriace* *), 

Deci, așa zisa politică tradițională, Innaugurată, innainte 
cu un veac, de marii apostoli naţionali: Inocenţiu Klein, Şincai 
și Maior, politică urmală instinctiv, aşa zicind, de eroii Horea, 
Cloşca şi Crişan şi de intreaga țărănime, care îşi pusese nădej- 
dea şi credința în Impărat. 

Intr'un studiu, „Dinasticismul nostru“, publicat în Viața Ro- 
minească, am arătat pe larg motivele, pentru care strămoşii noş- 
tri s'au simţit indemnaţi să țină cu Împăratul, chiar şi cind acesta 
ajungea în conflict cu guvernul patriei noastre, ba, mai ales a- 
tunci. Am arătat, deasemenea, luptele ce au pu “at Impärații de pe 
vremuri ca să ne ușureze soarta amară, creată de oligarhii ma- 
ghiari. 

Din cele ce vor urma se va vedea ce moment norocos a 
fost pentru noi, cind Șaguna a reluat firul politicii tradiționale şi 
cit bine a rezultat din această politică innaugurată. pecini Kossuth 
se credea stăpin şi la Viena, iar fruntașii din Principatele Ro- 
mine, în necunoștință de cauză, ne Indemnau să căutăm a ne 
înțelege cu Ungurii, care luptă pentru „libertate“ (7). 

Fără această manifestarea lui Şaguna câtră Casa imperială, 
desigur că Rominii nu ajungeau să țină memorabila adunare pe 
Cimpul Libertăţii dela Blaj, tn ziua de jis Maiu, 1848, nici 
conferința națională (compusă din fruntașii neamului), dela Sibiu, 
în ziua de "Js Decembrie, 1848. 

Despre rolul ce a jucat atunci Şaguna, iată ce scrie N. Popea: 

„E destul a aminti aici, că el (Șaguna) era sulletul, ade- 


1) In vorbirea sa, rostila clad a fo hirotonit episeop în Carloviţ, 
anul 1847. 


2) Papiu-Ilarian : Istoria Rominilor, t. 11, pag. 189, 


” Po" E = a Sn a Pip. 45... ba Pb 
| dul = 
ANDREI BARON DE ŞAGUNA 203 
r 


văratul conducător, atit inlăuntru, cit și înafară de adunare, faţă 
<u cei doi comisari ai regimului, cu generalul Schurter. coman- 
lantul miliției, trimise acolo pentru susținerea ordinei şi cu co- 
manda din Sibiu. El fu acela care, văzind starea cea critică a 
ducrurilor, inţelegind de timpuriu că miliția comandată la Blaj 
cra numeroasă şi câ avea ordin să oprească orice exces cil de mic, 
îndată după sosirea sa din Carloviţ, alergă la comandantul mili- 
tar Puchner şi-l rugă ca, spre Incunjurarea oricăror neplâceri, să 
binevoiască a rindui de comandant al miliției din Blaj pe un 
bărbat inteligent şi neinteresat, anume pe generalul Schurier, 
ceia ce Puchner îi şi acordă. Căci ce nu se putea intimpla, dacă 
nu se lua această dispoziţie precauta“ !?), 

Insemnâtatea acestei adunări naționale, in care pentru intāia 
vară se vedeau „Romini din patru unghiuri* şiin carese formulă pro- 
gramul naţional, o cunoaşte oricare Romin. Nu trebue sā mai 
insist 2), 

De-aci incolo, pănă la moariea sa, il vedem pe Şaguna in 
fruntea tuturor afacerilor politice. Intài, conduce deputațiunea a- 
leasă la Blaj, să prezinte Impäratului Ferdinand petiția (Memo- 
randul) naţiunii romine, Şi, cum evenimentele se precipitau, în 
același an, Şaguna este însărcinat să conducă o a doua deputaţi» 
une la tron, de astadată noului Impărat, lui Francisc losif l, cå- 
tuia, nu numai că îi prezintă omagiile poporului romin, „ci, in coin- 
ţelegere cu deputații romini din celelalte provincii austriace, 
stâruie la tron pentru rezolvirea lavorabilă a petițiunii generale“ 3) 

lata-l deci pe Şaguna reprezentant autorizat nu numai al 
bisericii romine gr. orientale, ci al tuturor Rominilor din mo- 
narhia habsburgică. 

Dacă, după marea adunare dela Blaj, în timp de vară, n'a 
fost greu ca deputațiunea, In frunte cu Șaguna, să meargă la 
Viena, iar de-acolo la Innsbruck, unde se refugiase curtea impe- 
rială dinnaintea tulburărilor din cele două capitale, aceasta, a- 
doua călătorie a lui Şaguna a lost o adevărată epopee, dintre 
cele mai mișcătoare. Neputind trece prin Ungaria în plină revo- 
luție, trebui sto ia pela Turnul-Roş, spre Bucureşti, de-acolo, 
de-alungul! Moldovei, Bucovinei şi Galiției, până la Olmatz, cea 
mai tare cetate a Moraviei, unde se mutase curtea imperială. N. 
Popea spune că episcopul Șaguna plecase cu atit de pu- 
{ini bani de-acasă,incit „la Curtea de Argeş se văzu silit a-şi vinde 
1) Op eital, pag. 12, 

2) Trebue să constatăm, insă, că pe terenul politie relații ce au 
urmat au dat indărat. Singur vicarul P. „ secretarul lui Şaguna, a 
mai luat parte la mişrările politice, orz la 1881 constituirea partidu- 
lui național, cum îl avem şi azi; ce lalļ{i preluţi, terorizați de guvern, a- 
desea au luptat pe faţa incontra nartidalul național, La 1886, de pildă, au 


fondat şi un ziar in Budapesta („Viitorul*), pentru a combate aeționea par- 


Stei național, Iar în fruntea acestor prelați era mitropolitul Miron dela 
u, 


Ce puțin vrednici de marele lar predecesor ! 
3) Popea, op, citat, pag, 13. 


+ 
PE 3 


2ni VIAȚA ROMINEASCA 


caii şi trăsura proprie, ca să-şi facă ben' de drum“ *}, Şi mai 
mult il măhni faptul că, ajungind la Bucureşti tocmai la Crăciun, 
guvernul reacționar de atunci îl puse sub supraveghiere poli- 
țieneacă, bânuindu-l că are legături tainice cu refugiații politici ro- 
mini din Principate. Mitropolitul Neofit l'a primit însă cu dra- 
goste şi incredere, Aceiaşi primire a avul-o la Cernăuţi, in casa 
marilor patrioți Hurmuzachi. Aici i se dete ocazie să intervină 
cu rezultat pentru eliberarea lui G. Barițiu, care, incurcindu-se 
pe-acolo, fusese arestat de Ruși ca „agitator periculos.* 

Scrisorile ce a trimis din drumul acesta consistorului dela 
Sibiu, diferitelor comitete parohiale, precum şi comitetului na- 
tional dela Sibiu, nu sint numai relațiuni interesante despre greută- 
țile ce a trebuit să învingă, dar şi tot atitea probe despre 

ija sa pentru popor. 
a lată. un pasaj din pastorala sa dela Crăciun : 

„lubită în Cristos turmă, iară m'am depărtat de sinul tău, 
iată că iară sint in călătorie departe de line, pe care întru atita 
te iubesc. Câlatoresc, pentrucă te iubesc, călătoresc după sfâtui- 
rea ce o am avut cu frații noștri, protopopi, preoți și naționaliști, 
cătră izvorul bunătăţilor, cătră innălțatul nostru, noul Impărat prea 
innalt, căruia, cu alți Romini impreună, mă voiu strădui din toate 
puterile a-i arăta neclintila credință cu care s'a deosebit prin vea- 
curi întregi naţia noastră romină cătră părinţii, moşii şi strămoşii 
săi, şi carce gata a'şi vărsa singele pentru Prea Innâlția Sa. Mā 
voiu strădui iarăși cu alți fraţi ai noștri, ca să se înființeze şi 
pună în lucrare petiţiunile naţiunii noastre din 15 Maiu şi din 
16 Decemvrie a. c. Voiu face tot ce-mi va sta in putință pentru 
binele și fericirea neamului nostru, nepunind la uitare jalnica 
stare a plingindei noastre patrii s. c. l> Precum de altă dată, 
așa şi acum se vor ivi pizmaşii şi clevetitorii mei și ai neamu- 
lui meu şi vor scorni clevete asupra mea, spunindu-vă că aşi fù 
prins, chinuit şi omori; dară voi, nebăgindu-i in seamă, să fiţe 
cu bărbăți» şi cu virtute /Ä 

De fapt, guvernul maghiar dacă l'ar fi prins pe Şaguna, 
desigur il impușca, ori spinzura *). Şi așa, pentru a-i descon- 
certa indeosebi pe Rominii din Ungaria, a scos fel de fel de zvo- 
nuri, în urma cărora, mai ales prin comitatele Arad, Bihor, Sät- 
mar şi Maramureş, o mulţime de Romini s'au inrolat in oștirea 
lui Kossuth. Ba, în unele părți ungurene, râtăcirra—și desigur şi 
teroarea —a lost aşa de mare, incit la Chişinău, de pildă, proto- 
popul a ținut sinod cu preoțimea şi a adresat un „ţircular* 
(apel) câtrăa „poporul şi clerul romin ortodox,* îndemnind pe 
„tot natul* să ţină cu Kossuth „desrobitor al popoarelor,“ 3 
1) Op. citat p.13. 

2) Cind trupele lui Kossuth, comandate de polonăzul Bem, au ocu- 
put, pe seurt timp, Sibiul, soldaţii au şi alergat repede ln episcopia ro- 
mini, nimicini tot ce-au găsit iq locuinţa lui Șaguna şi in bi our le con- 
sislorului: arhivă si biblioteca! 

3) Protocolul inadit daspre acaste lucruri este în posesiuneu viearu- 
lui V. Mangra. 


ANDREI BARON DE ŞAGUNA 205 


Actele acestea de indisciplină națională crau insă izolate şi, 
în tot cazul, mai mult urmări ale lipsei de conștiință şi soli- 
daritate națională, dar care, în urma neobositei activități a lui 
Şaguna, s'au schimbat in bine. Vestea că impăratul a primit in 
audienţă întăi pe Șaguna, iar după aceia intreaga deputaţiune ro- 
mină (în Februarie 1849), și că le-a făgăduit să cerceteze şi apoi 
să lecuiască durerile neamului rominesc, —a mers ca fulgerul şi 
a produs o adincă impresiune. Intervenirii lui Şaguna și spiri- 
tului general, care luă in stăpinire pe toți Rominii, se poate atri- 
bui înființarea oștirii naţionale, condusă de Avram Iancu şi cei- 
lalți eroi. Pentru intâia oară, Rominii transilvăneni au armată na- 
țională şi luptă impotriva Ungurilor, corp la corp, ca o națiune 
contra alteia. Conştiinţa noastră de neam se dezvoltase pănă 
la așa grad, incit, cind comitele Clam-Galtes, comandant al iru- 
pelor austriace şi ruseşti (retrase in Rominia dinnaintea revolu- 
ționarilor maghiari), se reintoarse la Braşov şi adresă proclamaţie 
numai câtră Saşi, asigurindu-i de scutul armatei imperiale, Romi- 
nii dela Braşov şi din imprejurimi protestară şi invitară pe Şaguna să 
ceară satisfacţiune. Şaguna s'a și dus repede la Împăratul, și re- 
zultalul a fost Inlăturarea dela comandamenta lui Clam-Galles. 

Nici după acestea Ardealul n'a avut insă parte de un co- 
mandant, care să cunoască bine relaţiunile dintre popoare şi, mai 
ales, să ştie a aprecia la justa lor valoare serviciile adusede Rumini 
in tot decursul celor doi ani de revoluție. Aşa că, Şaguna ajunse 
hărțuit, mii ales sub regimul absolutist militar. Insuși Wohlge- 
muth indrăznise să-l acuze şi să-l amenințe, iar ceilalți fruntaşi 
ajunseră cu adevărat prigoniţi. Dupăce Şaguna protestă la gu- 
vernator, dar fără rezultat, alerga iar la Împăratul, in 1850, care-i 
dete dreptate şi disgraţiă pe Wohlgemuth, 

Tot dela impăratul mijloci o rebonificare de 24.000 florini, 
cit s'a cheltuit cu trupele naționale in anii de revoluție ; mijloci, 
apoi, reapariția „Gazetei Transilvanici“, interzisă de cenzura re- 
gimului absolutist, Mai tirziu a exoperat dela stat, pe sama bi- 
sericii, suma de 37.000 fl., odată şi pentru totdeauna, iar apoi, 54.000 
fl. anual, 

La 1852, Împăratul i-a conferit titlul de baron şi consilier 
intim. 

La 1860, i se dete prilej să joace un rol politic in Senatul 
Imperial din Viena, unde fu chemat ca reprezentant al Rominilor, 
şi ieșise victorios dintr'un conflict avut cu Majláth şi lacab, re- 
prezentanţii Ungurilor. De-aici incolo, atit în Senatul Imperial din 
Viena, cit şi in Dieta dela Sibiu şi Cluj, și în Casa Magnaţilor 
din Budapesta, se distinge ca un prelat cult şi cu tact, ca 
un bărbat de stat distins şi, mai ales, ca un cald şi înţelept apă- 
rător al Rominilor. 


In mijlocul tuturor acestor frămintări, preocuparea lui de 
căpetenie era insă b.serica. Deja la i851, in plin regim militar, 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


el află mijlocul cum să Induplece pe guvernatorul Voblgemuth 
a se invoi la convocarea unui sinod eparhial, cel dinlăi sinod 
al Rominilor ortodoxi, inceputul sinodalității noastre, pasul cel 
mai important pentru crearea unei situațiuni legale şi recunos- 
cută de factorii competenți, 

„Istoria bisericii gr. orientale, în Ardeal, a lost un şir de 
nevoi și de sulerinți grele, infățișind tipul unei sclave, care, 
ferecată în câtuşe, numai din grația tolerării iși mai duce viața 
in amărăciune*——zice el in recursul ce-a Innaintat Impăratului, la 
1 Decembrie 1855, 

Cātuşele erau uneltirile gi ierarhia bisericii sirbești. De a- 
cestea trebuia Şaguna să-şi scape biserica, ceia ce nu se putea 
insă decit printr'o independență. printr'o autonomie proprie, deci 
despărțire de patriarhia dela Carlovil şi, in acelaşi timp, re- 
înființurea vechei mitropolii romine ortodoxe. 

La 24 Decembrie 1864, izbuti să facă și asta. Atunci, apăru 
Innaltul decret impărătesc, prin care episcopul Șaguna este 
numit mitropolit al Rominilor din Transilvania și Ungaria. Cu 
patru ani mai tirziu, incoronează toate operile sale, avind con- 
cesia să convoace la Sibiu un congres nafional-bisericesc, in 
care se fäcu „Statutul Organic" ; acesta, incurind, se inscrise ca 
articol in legile ţării şi ne făcu, astfel, stăpini peste tot avutui 
nostru național, peste biserici şi şcoli. 

Rămine o chestie, pintre cele mai interesante, de discutat, anu- 
me dacă n'ar fi fost bine să se realizeze şi o altă dorinţă a lui Şa- 
guna: bisericeşte, frații din Bucovina să fie incorporați în a- 
ceiaşi mitropolie cu noi ! ?.. Fruntaşii Bucovinei n'au acceptat-o 
şi acum iată-i pe frații din Bucovina la un loc cu Rutenii! E 
mai bine aşa ? 

In tot cazul, e cert că Şaguna privea cu multă pătrundere 
şi judecată in viitor, și orizontul său de bărbat politic şi naţio- 
nalist nu era îngrădit de Carpaţi, cu atit mai puţin se mărginea 
la o singură confesiune, ci, dacă nu putuse aduna la un loc pe 
toți Rominii ortodoxi din monarhie, și-a dat o extraordinară si- 
lință să întreţină cele mai bune relațiuni cu fraţii uniţi. Şi, după 
cum la adunarea dela Blaj, alături de el, prezida şi mitropolitul 
unit Lemeni, tot așa, pe teren cultural, a mers mină în mină cu 
mitropolitul dela Blaj. Aşa se şi explică avintul ce a luat „Aso- 
ciațiunea*, singura noastră societate culturală, fondată la 1862 
tot de Șaguna, al cărei primpreşedinte i-a lost. 

Numai pe teren cultural dacă ar fi muncit, şi tot răminea ne- 
muritor. Barițiu ti consacră pagini elogioase pentru meritele ce 
le-a avut în privința inființării „Asociaţiunii“;"* Popea remar- 
că că „Şaguna a fost cel dinlăi*care a introdus limba ro- 
mină în oficiu faţă de jurisdicţiunile civile şi care a primit şi in- 
trodus literile latine în oficiul său, după sistemul ortografic al 
Comisiunei filologice, la adunarea generală din Braşov, în 1862*;2) 


1) „Transilvania“ din 1576, Nr. 2, p. 2t. 
2) Op. cilat., pag. 33. 


a e. Ș 4 13 a ADA LA i. en Loge 1o 


ANDREI BARON DE ŞAGUNA 3207 


iar Cipariu, in „Actele privitoare la urzirea Asociațiunii* (pag. 
85), Il prezintă ca pe urzitorul şi ocrotitorul „Asociațiunii*, 

Pentru primenirea intelectuală a Rominilor, fondā, incă la 
1850, tipografia arhidiecesană din Sibiu, in care el singur a ti- 
pärit 37 cărţi rituale şi didactice, --dintre care, cele mai multe se 
întrebuințează şi azi in biserici şi In seminarii t); alte 26 cărţi s'au 
tipărit de diferiți autori, din indemnul şi insărcinarea lui Insă)... În 
aceiași tipografie văzu apoi lumină, în 1853, „Telegraful Romin“, 
ziar politic, redactat de Aron Florian, lngrijindu-se totodată de un 
fond, din care se susțin, până in ziua de astăzi, atit tipografia, cit 
Şi ziarul, 

Seminarul și școala normală (preparandia) din Sibiu sint 
deasemenea operele lui Şaguna, dimpreună cu fondurile din care 
se întreţin. Catedrala măreață dela Sibiu, ridicată pe locul bise- 
ricuții vechi, [ară turn cu clopote, va vesti şi ea, în veacuri, nu- 
mele lui Saguna, căci el a lăsat fondul menit pentru clădirea 
acestui sfint lăcaş dumnezeesc. Baza acestui lond au fost cei 
1000 de galbeni. pe care i-a dat Impăratul la 1857, şi alte sume 
insemnate pe care le-a colecta: atunci Şaguna în Viena, Triest, 
in Sirmiu, în tot Banatul şi Ungaria, ducindu-se pela toți amicii 
personali şi binevoitorii bisericii romine, 

Din sumele ce a colectat la diferite ocaziuni, şi din banii 
daţi dela dinsul, a inființat 14 fonduri, care se ridică azi la mai 
multe milioane, iar la moartea sa a lăsat arhidiecesei 300.000 A. 

Dacă a fost firesc caun prelat, cu atitea innalte insuşiri şi 
atit de activ, să se bucure de toată grația Impărătească, cum nici 
pină atunci, nici d'atunci incoace, nu s'a intimplat cu alt prelat 
romin, tot așa de firesc a lost ca el să aibă trecere şi între na- 
ţionalităţile, ale căror drepturi le apăra in Senatul Imperial, impo- 
triva atacurilor maghiare. Deaceia, pe cind Impäratul i-a con- 
ferit cele mai innalte ordine ?), Slovacii din Ungaria i-au adresat 
şi ei omagii, și pină şi acea mină de Romini, rătăciți şi trăind 
izolaţi în Moravia, s'au deşteptat la răsunetul vocii lui Saguna. 

Cu atit este mai firesc să fie sărbătorită memoria marelui 
prelat in mitropolia, pe care a restaurat-o, şi In sinul celei mai 
innalte corporațiuni bisericeşti ce a creat. 

l-ar fi fost foarte ușor lui Şaguna, să nu-şi mai bată capul 
şi să-şi facă de lucru cu congresul, ci, după cum este în bise- 
ricile greco-catolice, capul suprem să fie suveran, EI, pre- 
văzind că va avea urmași slabi, institue, şi in cele cano- 
nice, și în cele administrative — corporaţiuni, fără votul cărora nici 
mitropolitul chiar să nu poată face nimic de capul său. In vorbirea 
de deschidere a intăiului congres, °?) el a zis: 

„Depun cu desăvirşită odihnă sufletească toată competența 
legislativă și administrativă a bisericii noastre naționale In mi- 
nile congresului prezent şi ale celor viitoare, care, singurele, sint 


3) Crucea ord. Leopoldin. La 1267, Marea Cruce. 

3) Compus din 90 atati, cite 30 do focare diecesă (Sibiu, Arad, 
aer 103 fiind două mi miremi! 

3) Compendiul do Dreptul Canonie, Istoria bisericească, ete. 


208 VIAȚA ROMINEASCA 
—— L 


reprezentanțele legale şi canonice ale intregii noastre provincii 
mitropolitane.... 

„Să fiţi rivnitori legii, să daţi sufletele voastre pentru legă- 
tura părinților voştri; aduceţi-vă aminte de lucrările lor, care 
le-au făcut intru generațiunile lor, ai căror următori sintem noi, 
şi veţi lua mărire mare şi nume etern. Amin Is, 

Şcoalele noastre primare, precum și liceul dela Braşov, şi 
gimnaziul inferior dela Brad, tot lui Şaguna işi datorează exis- 
tența.... 

E tristă coincidenţă că, în acecaşi seziune a congresului, in 
cate vom prăznui centenarul naşterii marelui arhiereu, sintem 
chemaţi să ne rostim și asupra soartei școalelor primare : le mai 
susţinem cu jertiele mari şi cu umilirile impuse de guvern?! 
Sărbătorind pe Şaguna, cu ce inimă să facem prohodul celei mai 
mari operi ale sale, învățămintului poporal naţional ?... Ori, găsi-vom 
mijlocul să salvăm ceia ce el, cu atita dragoste şi muncă, a creat? 
Ști-ne-vom impotrivi duhului distrugător al legii lui Apponyi din 
19073... 

Hotăririle congresului din acest an ne vor da răspunsul, 

În tot cazul, atit actualii prelați, cit şi deputaţii din congre- 
sul național-bisericese numai atunci se vor arăta demni de arhie- 
reul care toale ne-a creul, dacă vor da dovadă de spirit de 
jertiă și de bărhăție în lupta, ce tocmai acum se desfăşoară Intre 
guvernul unguresc şi mitropolia noastră... Cind generalul Clam- 
Galles, prin manifestul său adresat numai Saşilor, nesocatise pe 
Romini —parcă n'ar fi apărat și ei tronul!—Şaguna se duse re- 
pede la Împăratul şi obţinu satisfacţie... Oare, cind ministrul 
Apponyi, pe câi piezişe, vrea să ne răpească drepturile garantate 
in Statutul organic, prelaţii şi intreg congresul nu se simt ei da- 
tori să atragă atențiunea bătrinului monarh asupra chipului cum 
guvernul unguresc nesocoteşte sancţiunea prea innaltă, iscâlitura 
ce-a dal Statutului Organic >! 

Desigur, Congresul naţional-bisericese işi va Spune cuvin- 
tul asupra legii şcolare a lui Apponyi, şi acest cuvint trebue să 
fie demn şi bărbătesc... Dela cavoul lui Şaguna deputaţii se 
vor duce şi la biserica cea veche din Reșinari, in apropierea 
câreia este n căsuţă țărănească, odinioară reşedinţă episcopească t... 
Strămoșii noştrii cu vlădicii lor, în mijlocul acelei sărăcii şi per- 
secuțiuni, au ştiut să-şi apere legea străbună... Oare noi-—cârora 
Șaguna ne-a lăsat și bogății, incit am ridicat palate, și drepturi 
inscrise în lege—cind sărbâlorim centenarul lui Şaguna, să fim 
atit de slăbiţi și decăzuți, incit să răbdâm ca un ministru ma- 
ghiar să ne impună in şcoli pănă şi Tatăl nostru în limba un- 
urească ? 


loan Russu-Şirianu. 
Deputat în Congresul național-biserivese. 


b PR TS rs- da URTE aaa TETT „i za PAI 


Cunoștinţile noastre actuale 
asupra originii omului. 


Omul a fost creat de D-zeu după chipul şi asămănarea sa—ne 
“spune tradiționala dogmă bisericească. Această concepţie a fost pre- 
zentată sub o formă ştii țifică de Linné, Cuvier şi Agassiz; ea este cu- 
noscută sub numele de teoria creațiunii, 

O altă teorie este teoria transformismului, care ne arată că omul 
este rezultatul unei transtormaţiuni succesive naturale ale unei serii de 
strămoşi mamiferi. Această teorie a fost fundată de Lamarck, Darwin 
şi Haeckel, şi este astăzi acceptată şi susținută de majoritatea naturaliş- 
tilor. Dacă mai stat astăzi încă unii oameni culți, care cred în dogma 
„creaţiunii, cauza este puterea tradiţiunii conservatrice, deoarece, din cea 
mai fragedă copilărie, li s'a imprimat această credinţă, 

„- Analizind în mod obiectiv aceste două teorii, a creațiunii şi a 
“transformismului, constatăm că aceia care ne satisface mai mult curlozi- 
tatea asupra originii noastre este teoria transformismului, singura com- 
patibilă cu rezultatele științifice, Probe, aşa numite directe, nu ne oferă 
nici-una din ele, deoarece nimeni n'a văzut vreodată nici crearea unel 
specii, nici transformarea el. 

Teoria transtormismului însă ne oferă un număr imens de probe 
indirecte, fapte paleontologice, anatomice, fiziologice şi psihologice, care 
mu pot fi explicate decit prin teoria transformismului, dar care rămin e- 
nigme pentru teoria creaţiunii. 

Paleontoiogia ne arată aparițiunea graduală a animalelor în peri- 
-oadele succesive geologice. Labirynthodonţii, de exemplu, de formați- 
une carbonileră, permiană şi ttiasică, formează trecerea intre peştii ga- 
moizi şi batracienile cu coadă; archeopterix lithografica, din şisturile 
jurasice de Solenhoten (Bavaria), stabileşte trecerea Intre reptile şi pa- 
seri. Dar cea mai importantă dintre toate descoperirile paleontologice re- 
„cente este scheletul petrificat a „omului maimuţă“ — pithecanthropus 
se. elus —de:copzrit in lava, în 1834, de Eugen Dabais, m. die milita o- 


i PI FIRII PE EI Sa 


210 VIAȚA ROMINEASCA 


landez. Prin acest document, paleontologia ne dovedește până la evi- 
dență că „omul descinde din maimuţă“, 

Anatomia comparată ne arată că toate "organele omului şi ale maimu- 
jelor superioare, ca: gibonul, urangutanul, şimpanzeul şi gorilul, 
sint constituite la fel până in cele mai mici detalii, şi că deosebirea din- 
tre om şi aceste maimuțe este mult mai mică, decit intre ele şi maimuţele- 
superioare, Dacă organele care constituesc corpu! miamuţelor antropo- 
ide sint identice cu acele ale omului, afară de mici deosebiri, fără In- 
doială că şi funcţionarea lor nu poate să prezinte mari deosebiri. Nu- 
trițiunea noastră, digestiunea, circulaţiunea, respiraţiunea, toate au ca bază 
aceleaşi fenomene fizice şi chimice, caşi la antropoide. Menstrele, de- 
exemplu, la femelele antropoide, prezintă aceleaşi fenomene fiziologice, 
cu mici deosebiri, caşi la femeia umană. Procesul reproducţiunii, ir 
tot complexul lui, este Ja fel la antropoide, caşi la rasele superioare- 
umane. 

In timpul din urmă, s'a mai arătat înrudirea consanguină care e- 
xistă între om şi maimuţele antropoide, Gruenbaum, procurindu-şi o can- 
titate mare de singe de gorilă, şimpanzeu şi urangutan, a reuşit să 
dovedească că serul animalelor, injectat cu singe de om, dă un precipi- 
tat nu numai cu acest sînge, dar şi cu acel al maimuţelor antropoide, mai 
sus numite. Pe de altă parte, i-a fost imposibil de a distinge precipita- 
tul, din punct de vedere calitativ şi cantitativ, de acel care se obține cu: 
singe de om. 

Pentru a controla acest rezultat, Gruenbaum a preparat serul ani- 
malelor, injectat cu singe de goril, şimpanzeu şi urangutan. Aceste trei 
feluri de ser dădeau precipitate cu singele acestor trei maimuțe şi, în a- 
celași grad, cu singele omului, 

Mult timp s'a crezut că este o deosebire Intre inteligența omului 
şi a celorlalte animale; astăzi, psihologia comparată ne arată că fenome- 
nele psihice umane, şi ele, s'au dezvoltat în mod filogenetic dela anima- 
lele inferioare, că ele nu diferă calitativ, ci numai cantitativ, Facultăţile- 
intelectuale, ca oricare funcțiuni, se influențează mutual cu organul res- 
pectiv, ele rezultă din adaptaţiunea lentă şi progresivă a creerului, iar în: 
urmă se fixează prin acţiunea perzistentă a eredității. 

Popoarele cele mai primitive, Negrii, de exemplu, din Australia, 
vu sint cu mult mai inteligenți decit maimuţele antropoide ; sălbaticii 
superiori ne conduc puţin cite puţin, trecind prin stadiile intermediare 
de barbari, la popoarele civilizate şi dela acestea—la națiunile perfect 
civilizate. 


+ 
+ » 


Cel dintăi naturalist, care a susținul că omul descinde din maimuţă, 
a lost marele biologist francez Lamarck. El a tratat această teorie, în 


CUNOŞTINŢELE ASUPRA ORIGINEI OMULUI zi. 


1809, în două volume a lucrării sale magistrale: „Philosophie Zoologi- 
que”, În care arată cum tipul se menține constant în cursul gene- 
rajiunelor prin ereditate—iar speciile se transformă pe nesimţite prin a- 
daptaţiune. Arată, apoi, modificările de perfecționare, pe care maimuţele 
antropoide le incearcă pănă la om; cum stațiunea verticală, diferenția- 
rea picioarelor şi a minilor, dezvoltarea limbajului articulat şi a forme- 
lor superioare ale raţiunii nu sint decit rezultatul adapiaţiunii, 

Cu toată expunerea clară, opera lui Lamarck a rămas mult timp 
uitată, din cauza marii autorităţi pe care o exercita în acel timp rivalul> 
său, Cuvier, reprezentant al teoriei creaţiunii. Numai tirziu de tot, după 
50 de ani, cind Darwin a scos monumentala sa operă: „Originea spe- 
ciilor cu ajutorul selecțiunii natarale“, atunci deabia au eşit la iveală me- 
titele lui Lamarck; iar lumea ştiinţifică a lost nevoită a-l recunoaşte ca 
cel mai mare dintre premergători lui Darwin, Franţa, anul acesta, a’ 
ridicat o statue în bronz marelui Lamarck. 

Darwin a descoperit principiul selecțiunii— cauza directă, după el, 
a transformării speciilor—principiu, pe care Lamarck il scăpase din ve- 
dere. Darwin a arătat, apoi, că factorul care realizează selecțiunea na- 
turală este „lupta pentru trai”. 

In prima sa lucrare, Darwin n'a vorbit nimic despre originea omu» 
lui ; iar cind Wallace l-a întrebat dacă nu are de gind să trateze acest 
Subiect întrun mod mai profund, ei a răspuns: „Cred să suprim intreg 
capitolul, căci el atinge prea multe prejudiții ; deşi eu recunosc pe de- 
plin că este problema cea mai înnaltă şi mai interesantă pentru un na- 
luralist*, 

Darwin, în mod intenţionat, a lăsat la o parle, în 1859, capitolul 
referitor la originea omului, pe care însă l-a dezvoltat mai tirziu (1881) 
în cele două volume : „Strămoșii direcţi ai omului şi selecțiuhea se- 
xuală”. In acest interval insă, amicul său Huxley (1863)a scos un stu- 
diu intitulat: „Locul omului în natură“, bazat p2 fapte paleontologice, 
anatomice şi embriologice, în care arată că omul descinde din maimuţă. 
Această concepţie era atunci împărtăşită şi de C. Gegenbaur, reprezen- 
tantul cel mal eminent al anatomiei comparate, 

Ernst Haeckel, masele naturalist german, profesor la universitatea 
din Jena, a făcut prima încercare în opera sa: „Morfologia generală“, 
(1866) stabilind, pe baza cercetărilor anstomice şi ontogenetice, principi- 
ile teoriei descendenţii. EJ este primul naturalist care a reprezentat în 
această lucrare sistematică inlânțuirea organismelor prin arbori genes- 
logici, dind inrudirea lor consanguină. 

In volumul al dollea al „Morfologiei generale“ se ocupă de „lo- 


cul omului în natură“, insistind asupra faptului că legea biogenetică . 


fundamentală işi păstrează. întreaga sa valoare şi asupra omului. La 
om, caşi la toate celelalte organisme, există relațiunea cauzală cea mai 
intimă, bazată pe ereditate, între ontogenie şi filogenie, între istoria ger- 
menului individual şi acel al seriei strămoşilor, 


Oa Y x gru N = Fae Mu TCO ss TYAN 
» = = J- 


i e 3 bad SA ae 


a VIAȚA ROMINEASCA 
e—a E a 


Propoziția că omul descinde din vertebrate inferioare şi direct din 
maimuţe, zice Haeckel, este un caz particular al silogismului deductiv, 
care resultă, cu o absolută necesitate, în virtutea legii generale de in- 
ducţiune a teoriei descendenţii. 

Primele sale încercări filogenetice, din anul 1866, au fost în urmă 
dezvoltate în diferitele edițiuni ale „/storiei creațiunii”, care se distinge 
prin frumuseţa formii şi claritatea argumentării. Aceste încercări, gra- 
ție progresului biologic, au fost ameliorate în ediţia a cincea a „Anthropo- 
geniei“—iar în mod sirict ştiinţific, refăcută în partea a treia a „Phy- 
logeniei*, 

In cursul acestor patruzeci de ani dela aparițiunea primei publi- 
cajiuni asupra teoriei lui Darwin, au apărut un număr mare de scrleri 

-de popularizare, care au contribuit la răspindirea transformismului şi la 
clasificarea situaţii pe care omul o ocupă in natură. 

Astfel sint: Z Buchner, E. Krause, E, Haeckel, C. Vogt, G. 
Balche, etc. 

Pe de altă parte, numeroase polemici au avut loc între partizanii 
şi adversarii teoriei transtormismului. Dintre aceste polemici, una, care 
a contribuit mult la răspindirea translormismului în marele public, a fost 
aceia dintre Haeckel şi Virchow. In 1877, Haeckel a ţinut la München 
o conferință asupra „Teorie! actuale a evoluțiunii, în raporturile sale 
cu celelalte ştiinți”. In această conferință el a dezvoltat părerile sale 3- 
supra teorie! descendenţii. Două zile după acea, Virchow a ținut o 
altă conferinţă, tot in Miinchen, intitulată : „Libertatea şliinții In statul 
modern“, un fel de critică a conferinţii lui Haeckel, în care spunea că 
teoria evolujiunii este primejdioasă pentru stat, cerind să fie scoasă din 
învăţămînt, susţinind tot odată că nu avem dreptul de a propăvădul în 
şcoli descendența omului din maimuţă, 

In 1878, Haeckel scrie vestita replică, întitulată „Ştiinţa liberă şi in- 
vâțămintul liber”, pe care Darwin cetind-o, i-a scris următoarele rinduri : 


CUNOŞTINŢELE ASUPRA ORIGINEL OMULUI PTER 


animale, profozoarii; viermii, care s'au dezvoltat din protozoari, re- 
Esa tulpina; echinodermii, moluștele şi artropodarii, care s'au dez- 
voltat din viermi, sint reprezentați prin ramuri care se ramifică direct 
din tulpină ; iar tumicatele şi vertebratele sint reprezentate prin ulti- 
mile ramuri, cele mal tinere. Ramificaţiunile ramurii vertebrat sint re- 
prezentate prin mamifere şi antropoide, iar frunzele, prin rasele umane. 

Ştiinţele pe baza cărora se poate stabili asemenea arbore genealo. 
gic sint: anatomia comparată şi ontogenia. 

Cu cit două animale se asamănă mai mult din punct de vedere - 
paleontologic, anatomic şi ontogenetic, cu atita ele sint mai înrudite şi + 
cu atita ele ocupă locuri mai apropiate în arborele genealogic. 

Ontogenia ne arată că atit omul, cit şi celelalte animale pluricelu- 
lare descind din o singură celulă ovulul. Pe deaită parte, se ştie că 
ontogenia—adică evoluția individului—nu este decit recapitulaţiunea - 
abreviată a evolujiunii paieontologice, efectuată de seria strămoşilor, în . 
timp îndelungat. —ceia ce ne autoriză să conchidem că atit omul, cit şi 
celelalte animale pluricelulare descind din organisme unicelulare, Cu . 
alte cuvinte, cele şapte mari diviziuni (incringături, sau tipuri generale). ~ 
ale regnului animal: vertebratele, tunicatele, moluştele, echinodermele, 
viermii şi celenteratele descind din o formă comună unicelulară— proto- 
zoarii. 

Protozoarii sint animalele cele mai inferioare, a căror corp nu este 
diferențiat în țăsături. Unii din el au corpul atit de simplu, încît nu a- 
jung nici măcar la diterențiarea unei celule ; aceştia sint monerienii, a 
căror corp este constituit din o simplă părticică de plazmă, nedilerenjiată. . 
În nucleu și citoplazmă. Forma monetiană a luat naştere prin gene- 
rațiune spontanee din materia anorganică, Protozoarii, care descind din. 
monerieni, s'au diferențiat într'un timp indelungat în amocbieni, prin dife- 
rențiarea plazmei în citoplazmă, care îndeplineşte funcțiunea de nutri- 
Vune şi adaptaţiune şi în nucleu, care indeplineşte funcțiunea reproduc- 
{lunii şi a eridităţii. 

Amoebienii, în lupta pentru trai, s'au asociat între ei, constituind 
aglomerate de celule—moreadele. Celulele moreadei, toate şi fiecare in 
parte, voind a se nutri pe contul lor propriu, s'au retras câtră exterior, 
Inind astfel forms unei vezicule, care râmine goală in Interior, devenind 
astfel blasteadă. 

Din grupa aceasta a blasteadelor trăesc astăzi catalactele, re- 
prezentate prin genul magosphaera, vezicule alcătuite din un număr de 
celule piriiorme, care se unesc cu părțile lor subțiate în centrul vezi- 
culei, prezentind cili vibratili la suprafața ei, datorită cărora se mişcă, plu- 
tind la suprafața apelor. 

Modul cum blasteadele erau constituite “dădea loc la o reparti- 
zăre neegală a substanțelor alimentare, Siera celulară plutea la supra- 
faţa apei, mişcată de cilli vibratili ai celulelor piriforme. Alimentele veneau. . 


Scumpul meu Haeckel, 


Terminind lectura traducerii engieze a lucrării d-tale: „Liberta- 
tea în ştiinţă“ etc., dă-mi voe să-ți spun cit te admir. Este o İncer- 
care foarte interesantă, şi eu sint de perfect acord cu ideile pe care 
le exprimi. Conduita Ini Virchow este ruşinoasă, şi sper că el o va 
simți odată. Cit este de amuzantă prefața lui Huxley l 

t 
Dă . 

Inrudirea consanguină a omului cu celelalte animale a fost, pen- 
tru prima oară, reprezentată de Haeckel sub formă de arbore genealogic 
în „Morfologia lui generală“ (1866). 

Ridăc: ia arbarelul genzalogie este raprezezială prin cele mai sim- 


ii ctg Same id eta = m oct ad aa a 00 i pari dă rac a na dt i 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


-din partea curentului, şi celulele din această parte erau cele mai bine 
nutrite. 

Prin invaginaţiune s'a făcut trecerea dela blasteade la gastreade. 

Gastreadele sint animale, reprezentate astăzi prin genurile haliphi- 
sema şi gastrophisema, Corpul lor se poate reduce la acel al unui 
“sac cu păreţi dubli: un părete extern, ectodermul, care funcţionează ca 
organ de relaţiune, şi unul intern, endodermul, care funcţionează ca or- 
gan de nutriţiune. 

La obiecţiunea că este neinteles ca un pastread, care este un or- 
ganism pluricelular, să descindă, în decursul veacurilor, dintr'un orga- 
nism unicelular, precum sint amoebienii, răspundem că acest miracol se 
îndeplineşte la fiecare moment sub ochii noştri. Urmărind ontogenia 
unui gastread, care nu este decit repețirea abreviată a evoluții strămo- 

> şilor săi In timp, vedem că fiecare individ incepe existența sa prin a 
îi ovul, din cauză că repetă faza strămoşilor amoebieni, acesta se seg- 
mentează In 2, 4, 8, 16, 32, 64, etc, transtormindu-se într'un aglomerat 

„de celule, numit morulă, fiindcă repetă faza strămoşilor moreade. Mo- 
rula se transformă intr'o veziculă deşartă cu părete celular, numită 

„blastulă, fiindcă repetă faza stămoşilor Plasteade. Blastula se invagi- 
nează, translormindu-se intr'o larvă sacilormă, pentrucă repetă în scurt 
faza pastreadelor, 

Transformarea speciilor: amoebieni, moreade, blasteade şi gas- 
treade, in timp de miliarde de ani, devine foarte explicabilă, cind vedem 
că ea se efectuează la indivizi sub ochii noştri, in citeva oare: citală 
(ovul) morulă, blastuld, gastrulă. 

Primul animal care s'a dezvoltat din protozoare a fost un gas- 
tread. 

Să vedem mi departe cum din gastreade s'au dezvoltat celelalte 
animale pluricelulare —metazoarele. 

Metazoarele sint constituite unele după tipul radiat, altele după 
tipul bilateral. 

Radiate sint celenteratele, la care părțile constituante se dispun 
în mod regulat şi la egală distanță faţă de o axă ideală (centroaxonia). 

Bilaterale sint: viermii, echinodermii, atiropodarii, moluştele, tu- 
nicatele şi vertebratele. La toate aceste animale, părţile constituante ale 
corpului lor se dispun in mod regulat şi la egală distanță de o parte 
şi de alta a unui plan (centoplane). 

Radiatele sint cu mult inferioare bilateraiilor, ele au un singur o- 
rificiu care funcţionează şi ca orificiu bucal şi ca orificiu anal, sint lip- 
site de cavilate viscerală şi de aparat circulator, pe cind bilaterale au 
căpătat în lupta pentru traiu un tub digestiv mai pefecțunat, cuun orifi- 
ciu anterior (gura) şi unul posterior (anus), au o cavitate viscerală, în 
care sint situate celelalte organe, şi au şi un aparat circulator. Toate 

„tipurile, atit cele radiate, cit şi cele bilaterale, in timpul dezvoltării lor 
ontogenetice, trec prin forma larvară, numită gastruld. Haeckel, obser- 


CUNOŞTINŢELE ASUPRA ORIGINEI OMULUI 215 


"vind acest fapt şi bazat pe legea biogenetică, a dedus existența în tim- 
pul perioadei laurențiene a unui tip primitiv analog gastrulei, servind 
„ca trunchi comun tuturor tipurilor (Incringăturilor) mari zoologice, El 
mumeşte acea formă primitivă gastraea, 

Gastraea era sferică, ovoidă sau cilindroidă ; ea avea o cavitate, 
care era tubul digestiv rudimentar. La una din extremităjele axei sale 
Jongitudinale, se află un orificiu, care servea la introducerea elementelor. 
Corpul animalului, care eri în acelaşi timp păretele intestinal, era cons- 
fituit din două pături celulare. O pătură lipsită de cili—endodermul— 
“sau o pătură intestinală, şi alta ciliată—ectodermul—sau pătura cutanee. 

Prin ajutorul acestor cili gastrea se mişca, inotind în mările din 
perioada laurenţiană, 

Gastreadele de astăzi aparțin formei hipotetice gastraea. 

Diferenţiarea radiatelor şi a hilateralelor din gastree este datorită 
modului deosebit de motilitate a acestor două diviziuni. Gastreele, care 
au evoluat în radiate, cind au ajuns in stare de gastrule, unele s'au fi- 
xat cu polul aboral pe stincile din fundul mărilor, iar altele au plutit la 
“supraiața mărilor, fără a avea o direcțiune determinată. 

Din cauza aceasta, ele ş'au păstrat forma monoaxială (gastrea mo- 
moaxonia), sau cel mult forma radială. 

Pe cind gastreadele, care au evoluat în bilaterele, cind au ajuns 
în stare de gastrule, au început a se tiri, acomodindu-se astfel la o mo- 
tilitate cu o direcțiane determinată. 

Din cauza aceasta, sa produs o diferenţiare Intre faja gastrulei, 
“care venea În atingere cu solul, şi fața opusă; cea dintăi a devenit par- 
tea ventrală a animalului, lar cea opusă partea dorsală. 

Tot astfel s'a diferențiat partea, cu care gastrula Innaintează şi 
“care eta menită să vie cea dintăi în atingere cu corpii străini, partea de 
-dindărăt. Cea dintâi devine partea anterioară a animalului, cea de-a 
„doua partea posterioară. 

Prin tirire, gasirea a dobindit o formă dipleură (gasirea diple- 
ura), cu parte anterioară, posterioară, dreaptă, stingă, ventrală şi dorsală, 
cu trei categorii de axe : principală, laterală şi dorso-ventrală, 

Cel mai simplu tip din diviziunea bilateralelor sint viermii, care 
„cuprind un număr infinit de animale bine deosebite unele de altele, din 
“punct de vedere a sistematicel, 

Din grupa viermilor au evoluat celelalte bilaterale: echinodermii 
moluştele, artropodarii, tunicatele şi vertebratele, Pe noi nu ne intere- 
ssează decit tipurile acelea care formează firul de succesiune dela gas- 
trea pănă la amiloxus, 

In grupa viermilor deosebim : viermi inferiori, precum sint: pla- 
todele (tulbelariaţii, trematozii şi cestoizii), care se apropie mai mult de 
-celenterate prin acea că nu au decit un singur orificiu, care serveşte ca 
bucal şi anal, nu au singe, aparat circulator şi nici cavitate viscerală,—şi 
wiermii superiori, care, din contra, se apropie mai mult de vertebrate, fiind- 


216 VIAȚA ROMINEASCA 


că au singe, aparat circulator, cavitate viscerală, orificiu bucal, orifici 
anal și un sistem nervos centralizat. 

Partea cea mai obscură a arborelui nostru genealogic esie acem 
dela gastree până la amiloxus, cel mai superior dintre vertebrate. Cu 
toate acestea, s'a găsit între viermii superiori o grupă mică, enteropneuştii,. 
reprezentați prin genul balanoglosus, care se înrudeşte, pe de o parte, 
cu nemertinii dintre viermii inferiori, iar pe de altă parle, cu funicatele 
superioare, 

Balanoglosus are, caşi nemertinii, o trompă, la baza căreia se află o— 
rificiul bucal, trel vase sanguine longitudinale, unul dorsal şi două late- 
rale, sexurile deosebite şi suprafața corpului acoperită cu cili vibratii. 

El a ciştigat însă în lupta pentru trai caractere, care-l apropie de 
tunicate (ascidii) şi anume: partea anterioară a tubului digestiv, care func- 
ționează ca aparat respirator, e identică cu acea a ascidiilor. 

Ascidiile sint animale maritime, cu corpul protejat de o manta de- 
natură celulozică, prezentind în corpul lor, unele cind sint în stare em- 
brionară, iar altele în tot timpul vieţii, o baghetă cartilaginoasă, dispusă 
în acelaşi poziţie ca coarda dorsală dela amfioxus, Amfioxul stă în strinse 
raporturi, pe de o parte, cu ascidiile, iar pe de altă parte, cu vertebratele. Un: 
vertebrat se caracterizează prin aceia că are o colonă vertebrală, marete 
suport interior al corpului. Amlioxus are şi el această colonă dorsală,. 
insă la el ea nu este decit o simplă baghetă-cartilaginoasă, fără consis- 
tență, o coardă dorsală ca la ascidii. Tubul nervos dela amiioxus, de- 
asemenea nu se află în Interiorul coloanei vertebrale, ca la vertebratele su- 
perioare, ci are forma unui tub de țesut nervos, situat deasupra coardei. 

Partea anterioară a tubului digestiv, caşi la ascidii și caşi la balano- 
glosus, funcţionează ca aparat respirator, 

Vertebratele toate : peştii, amtibulele, reptilele, paserile şi mamiferele 
parcurg în dezvoltarea lor embriologică o serie de stadii trecătoare, care 
sint identice cu unele animale inferioare, in faza de complecta lor dez- 
voltare. 

Fiecare din noi a trecut în timpul dezvoltärii sale embriologice- 
prin faza de amoebă (ovul), moread (morulă), blastead (blastulă), gas- 
tread (gastrulă), 

Ceva mai tirziu, gastrula se transformă într'o larvă, care prezintă o- 
baghetă cartilaginoasă, fără consistență, şi care are aceiaşi poziție şi se află 
în aceleaşi raporturi cu tubul nervos şi cu tubul digestiv, ca coarda dor- 
sală dela ascidii şi dela amtioxus. 

Larva aceasta, prin care trece omul şi toate celelalte vertebrate, a 
fost numită de Haeckel cordula. El ii dă o deosobită importanţă, şi, 
conform legi! biogenetice, conchide că vestebratele împreună cu tunica- 
tele descind din o formă comună filogenetică, pe care o numeşte cordea. 
In timpul vieţii intra-uterine, embrionul uman trece din faza de cordulă 
intr'o fază care se asamănă cu peştii inferiori, prezentind arcuri branhiale, 
orificii branhiale şi un fel de aripioare innotătoare foarte rudimentare; a- 


A A O aM 5 e ` p" 
AGTA ps il i PP mA. j +. B ~ | 


CUNOŞTINŢELE ASUPRA ORIGINEI OMULUI 217 


poi pierde acest caracter tranzitor, pentru a ciştiga unele particularităţi 
asemănătoare amtibiilor, paserilor, reptilelor, mamiferelor, momițelor 
antropomorfe, devenind însfirşit o fiinţă umană, 

Clasa mamiferelor a fost împănţită de cătră B/ainvil în trei grupe 
naturale : monotremele, care aparţin perioadei triasice, marsupialele—pe- 
rioadei jusasice şi placentarele—perioadei calcare. 

Omul face parte din ultima grupare, fiindcă prezintă „placentă*, 
organ care serveşte la nutrițiunea embrionului cit timp se află în corpul 
mamei. 

La monotreme produsele aparatului digestiv, a organelor de re- 
producţiune şi a organelor urinare dau intr'o cavitale comună, numită 
cloacă, pe cind la marsupiale şi placentare aceste canale sint complect 
separate, 

Embrionul uman in cursul dezvoltării sale trece printr'o tază, care 
prezintă o asemănare de cloacă şi la care aparatul digestiv nu este se- 
parat de organele de reproducțiune şi de cele urinare, 

Placentarele şi ele se subimpart In mai multe legiuni, dintre care 
acea a primatelor cuprinde următoarele trei ordine: prosimienii, si- 
mienii şi oamenii, Toţi indivizii cuprinşi în aceste trei ordine au în 
comun mal multe particularităţi, care le deosebesc de celelalte placentare ; 
au picioarele lungi, mineie şi picioarele cu cinci degete conformate pen- 
tru apucat, majoritatea au degetele prevăzute cu unghii. Dentiţiunea 
esie compleciă, cu incisivi, canini, premolari şi molari. 

Primatele se mai disting de celelalte placentare prin constituţia 
craniului şi a crierului. Prosimienii, care sint cele mai inferioare, au ute- 
rul dublu bicornat, ca la celelalte mamifere, pe cind simienii au uterul 
piriform, format din fuzionarea cornului drept cu cel sting, caşi la om. 
Simienii se mai deosebesc de prosimieni, fiindcă la aceștia din urmă 
emisierale crlerului sint încă netede, lipsite de circonvoluțiuni, pe cînd 
la simieni cu cit se apropie mai mult de om, cu atita suprafața crierului 
prezintă circonvoluţiuni mai profunde şi sciziuni mai comune cu ale o- 
mului, 

Ordinul simienilor a fost, în 1812, subdivizat de Geoffroy în două 
subordine naturale: 1.—momiţe americane sau occidentale, caracterizate 
prin scurtimea conductului auditiv osos şi lărgimea păretelui despărțitor na- 
zal; din această cauză se numesc momije cu nasul plat (platyrrhinae), şi 
2 —momiţe orientale, care trăiesc în Asia şi Africa, caracterizate prin con- 
ductul auditiv osos cu mult mai lung, despărțitura nazală ingustă caşi 
la om; din această cauză aceste momiţe se numesc cu nasul ingust /ca= 
tarrhinae). 

Din cauză că omul are in toată organizația sa multe caractere co- 
mune cu momiţele orientale și se deosebeşte tot prin atitea de momi- 
jele occidentale, mulji zoologi au clasificat pe om in grupa momiţelor 
oNëntale. 

Subordinul momiţe:or orientale (catarrhinlenilor), atit de bogate în 

4 


218 VIAŢA ROMINEASCA 


forme variate, a fost divizat în două secțiuni naturale, în: momiţe cu 
coadă (cynopitheci) şi in momiţe fără coadă anthropomorphe sau an= 
ihropoide). 

Momiţele fără coadă se ridică la o perfecțiune organică atit de 
înnaltă, incit trecerea la conformaţiunea umană devine evidentă; ele au 
sacrum compus caşi la om din cinci vertebre sudate, pe cind la momi- 
tele cu coadă este numai din trei, rareori din patru. Dinţii dease- 
menea mai laji decit lungi, pe cind la momijele cu coadă sint mai lungi 
decit laţi, 

Dispoziţiunea cordonului ombilical, care altă dală se considera ca 
avînd o conformaţie specială speciei umane, s-a găsit că are aceiaşi con- 
formaţiune şi la momiţele antropoide. 

Tubul degestiv ne oferă un nou argument în favoarea înrudirii 
momiţelor antropoide cu omul. Cecul uman este prevăzut de un apen- 
dice vermitorm, care este absolut identic cu apendicele vermiform al an- 
tropoidelor. 

Momiţele neantropoide sau sint cu totul lipsite de acest organ, 
sau, dacă îl au, nu prezintă decit o analogie foarte îndepărtată cu acela 
al omului, 

Robert Wiedersheim a reunit, într'o broşură intitulată: „Der Bau 
des Menschen als Zeugnis für seine Vergangenheit”, totalitatea organe- 
lor rudimentare, care intră în constituţia corpului uman, Prezența aces- 
tor organe râmine un mister pentru teoria creațiunii, in vreme ce teoria 
transformismului explică originea lor în mod mecanic prin uz şi neuz. 
Ele sint organe, care ne-au fost transmise prin ereditate dela strămoşi. 

Naturaliştii, care nu consideră specia umană de origină simiană, 
găseau urgument puternic în placenta discoidală, care nu se cunoaştea 
decit la om. In anul 1890, Selenka, studiind in India ontogenia momi- 
telor antropoide şi avind la înpămină un mare număr de embrioni de 
urangutan şi gibon, a arătat că acest organ, care innainte vreme se a- 
tribuia excluziv omului, există şi la momijele fără coadă şi are absolut 
aceiaşi constituţie. 

Inrudirea această, atit de vădită, între om şi momiţele fără cadă, a 
făcut pe anatomistul Robert Hartmann să propue o nouă clasiticație a 
p'imatelor: în primare (omul cu momiţele antropoide) şi în simiene (mo- 
miţele propriu zise, orientale şi occidentale). 

Comparind scheletele gibonului, urangutanului, şimpanzeului 
şi al gorilei cu scheletul omului, Muxley arată că este o asemănare cu 
mult mai mare decit între scheletele numitelor momiţe şi ale momiţelor 
inferioare. Aceleaşi oase, în număr de 200, se dispun în aceeaşi ordine, 
păstrind raporturi identice în alcătuirea acestor cinci schelete : aceiași 
muşchi, in număr de 300, servesc la mişcarea părţilor izolate ale acestor 
schelete; acelaşi păr acopere corpul nostru caşi pe al lor; aceleaşi 
grupe de celule ganglionare alcătuesc crierul nostru; aceleaşi glande 
mamale servesc la alăptarea copiilor noștri; acelaşi inimă cu patru ca- 


CUNOŞTINŢELE ASUPRA ORIGINEI OMULUI 219 


vități serveşte de pompă centrală la circulațiunea singelui nosiru ; ace- 
faşi dinţi, în număr de 32, dispuşi in aceiaşi ordine, compun din dan- 
tura noastră; aceleaşi glande salivare, tepatice şi intestinale servesc la 
digestiunea noastră ; aceleași organe de reproducţiune servesc la con- 
sservațiunea speciei noastre. 
+ 
z * 

Meditind asupra faptelor expuse, nimeni nu se mai p.ate îndoi de 
originea noastră simiană, Organismul nostru s'a constituit în decursul 
secolelor, evoluind în mod lent şi indelungat, după acelenşi principii, 
după care astăzi evoluează — repede și In timp relativ scurt—fiecare in- 
divid, din momentul cind a fost conceput pănă la complecta lul dez- 
woltare. 


Dr. N. Leon, 


PT i ari e 


In munții Neamțului 
(urmare şi sfirsit). 


La Tazlău, 


„Un pitic şi doi giganți!.... Cam așa înfățișare, cel puţin, 
trebue să fi avut eu intre Sgribincea de o parte şi Huţan de 
cealaltă, deoarece, cu tot prisosul de innâlţime, ce s'ar fi cu- 
venit să-mi dea spatele Pisicuţii, capetele noastre, a tustrei, nu 
se ridicau, totuși, în văzduh mai sus unele decit altele; ba, mè 
se pare, chiar, că fundul pălăriei mele, cu toate silinţele ce-şi 
dădea, nu izbutea nici intr'un chip să se Innalțe dincolo de cur- 
mătura căciulelor vre-unuia din ¢i.... Și până ce Sgribincea să-şi 
deschidă odată lărgimea imensă a pasului său greoiu și rar pe 
intinderea de mușchiu verde a plaiului rourat, biata Pisicuţă iși 
cheltuia jumătate din gebeaua întregii sale vieți, țăsindu-şi iute, 
la suiș, mersu-i harnic şi mărunt; şi până ce Huţan săşi ica 
suflet, sorbind văzduhurile dintro dată in pieptul său puternic, o 
întreagă vijălie s'ar fi putut alcătui din răsuflările la un loc, ce 
izvorau zgomotoase și repezi pe nările sale inferbintate şi larg 
deschise, sub truda opintirilor la deal... 

lar cind, pe muchea verde a opcinei, ne Intilnirăm în faţa 
cu soarele, ce-și innălțase deplin, peste sprinceana răsăriteană a 
pămintului, discul său infăcărat, chipurile noastre de umbră se 
lungiră in aer, trecind pe deasupra stinii, şi se deșirară, mistu- 
indu-se pe zările depărtate ale munților din apus... Lumina rà- 
săritului scăldă feţile noastre şi, sub văpaea curată a ei, cei doi 
uriași se iniâțişară transfiguraţi privirilor mele! Cu atit de né- 
inchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor 
soarelui In pletele lor negre, bogate şi lungi, așa de fraged in- 
florite se arătau ochilor mei trâsâturile bărbateşti şi pline de 
viață ale chipului lor puternic in bătaea de facări pezişe a rā- 
săritului trandafiriu l... 

Şi, fiindcă Pisicuţa, orideciteori o lua prea repede din 
loc, obosea numai decit, apoi o oprii un minut pe zare spre a-şi 
mai lua suflet, Huţan și Sgribincea se opriră şi ei. 

— Mâi Năcăi,— le zisei eu, cind fu să plecăm din nou,—măi 


ii i alia A POES EE TE AS EEEE i ia aa ai i 4 S 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 22t 


flăcăi, ia căutați de mai rāriți cel pas, că, cu mersul vostru, o 
să-mi oftigiți eapa până 'n Tazlău; ș'apoi socot că Turcii nu 
ne-or fi alungind dela spate, 

— AŞa-i, cucoane, da’ vezi neata, că deom mere aşa 
pe 'ndelete, apoi ne-apucă noaptea 'n pădure şi n'om putea trece 
Tazlăul cu lumină, că-i departe şi locurile-s tari, 

— Noapte, nenoapte, tari, netari, voi să mergeţi așa, ca să 
nu-mi olligiți capa ; şi vedeţi, bre, de alegeţi şi voi un drum mai 
trăgănat, că, după ce văd eu innaintea mea, apoi avem de stră- 
bătut pănă 'n sat un tartar intreg de munţi şi mă temsă nu mă 
lese eapa 'n drum cu șeaua 'n spate. 

-- Apoi dă, cucoane, răspunse tot Huţan,—pân' om da din 
sus de Preluce, în dreptul Rotăriei, om tot urca ş'om tot scobori, 
că, pănă n sus de Preluce, n'om putea mere pe vale, că-i va- 
lea strimtă şi plină de stinci: da' de-acolo 'nainte, dac” a da 
D-zeu şom trece cu lumină peste Tazlău, apoi merem på- 
nā 'n sat tot pe drum de hodină. 

— Ş'o să suim multe dealuri, mäi Huţane? 

— Apoi urcăm numai pe Goşman şi pe Negru; Ș' apoi suim 
pe Geamâna, apucâm plaiu şi dăm de vale 'n Preluce. 

— Da' ce mincare-s Prelucele tale, bre ? 

— la nişte poene 'ntre dealuri, mai jos de Durău. 

— Da' dece Durău spui tu, măi Huţane? Eu știu că Du- 
rău-i la poalele Ceahlăului ; ori poate-i i umflat tu Ceahlăul in 
spate, cu Durău cu iot, şi l-ai fi strămutat pe meleagurile tale. 

— Apoi a hi Durâu și pe-acolo, cucoane; da' la noi se 
cheamă Durău, unde curge apa 'n jos de pe stincă, preț, așa, 
ca la două staturi de om innălțime. 

— Da' ce ne-om face noi, mă Huţane, — băgă de samă Sgri- 
bincea, —dac' or hi râvărsate Prelucele? 

— Ei, ce ne-om face!.... la ce ne-am mai făcut, mă Sgri- 
bincio ; ne-om viri şi noi in apă păn' la briu ș'om eşi de vale'n 
sat, 

— Noi... da nealui? 

— Eil... nealui li călare, şi doar ştiu că nu s'a 'neca de 
călare tocma 'n Preluce; greu a hi pân” om trece Tazlău, că, 
vorba lui moș Căpăţină, a hi vinind cu schinare, ca un balaur. 

— Bre,—ziseiu eu după un minut de gindire,—da n'am pu- 
tea noi să ţinem, cumva, coama dealurilor pân' la Prelucele 
voastre, fără să mai tot urcâm și să tot scoborim la tihărăi ? 

— Ba cum nv, cucoane, s'ar putea ; numai, vezi neata, că 
lucru-i cu depărtare mare; din plaiu Gitioanei eșim in poenile 
Gușmanului, după aceia dăm pe la fundul Negrului în poenile 
Gemenii, apoi apucăm plaiu şi scoborim devale `n Preluce; 
numai, vezi neata, că asta-i treabă măcar de două zile şi noi n'am 
putea, că mini trebue să him innapoi la stină,—răspunse Huţan, 
care celea ca pe carte geografia muntelui. 

— Apoi, dacă-i aşa, apucaţi şi voi, mâi Macăi, pe unde 


To 


22 VIAŢA ROMINEASCA 


ştiţi; numai cit vedeţi de mă scoateţi şi pe mine și pe ceapă 
teleri pân la Tazlău. 

— Apoi dă, cucoane, aşa chitim şi noi, dac'a da D-zeu. 

Şi fiindcă ei amindoi chiteau tocmai aşa, cum era să dea 
D-zeu, apoi, după un minut de odihna pe zarea dealului, descă- 
lecai şi Incepurăm a scobori la vale. 

Curind desimea codrilor ne sorbi in adincurile sale nestră- 
bătute şi, rareori numai, cite un strop de cer albastru, sau cite 
un fulg de lumină mai picurau răzlețe, din innălțimile încilcite 
ale bolților de crengi, peste umerii şi peste capetele noastre. 
Ploaia māturase de pe coastele muntelui orice urmă de potecă, 
şi numai hagaşurile săpate de puhoae se mai țeseau iute intre 
ele, ca nişte tăeturi adinci In prundişul galben al povirnişului 
repede; pe alocurea, arbori urieși, a căror bâtrineță șubredă nu 
se putuse impotrivi vijeliei de-acum citeva nopți, zăceau răstur- 
naţi la pămint in toată nemăsurata lor lungime şi, cu trunchiuri 
pentru veșnicie adormite şi cu crengi hrentuite in prăpăstioasa 
lor cădere, ezeau scoborişurile incă umede şi lunecoase ale mun- 
telui... Om şi cal trebuia, deci, să ne indeletnicim cu sprintene 
mişcări de capre sălbatice, spre a sări sau pe deasupra sau spre 
a ne lurișa pe dedesubtul neindurat al stavilelor ce ne tăiau 
mersul... Şi de unde Sgribincea şi Huţan treceau dintrun sin- 
gur pas gigantic peste rotunzimea innaltă a brazilor răsturnaţi, 
eu, dimpotrivă, intrebuințam toate meșteșugurile celei mai chib- 
zuite cumpâneli, spre a trece teatăr şi nevătămat peste greutățile 
de tot soiul, ingrâmădite de vijelie în calea mea: cit despre Pi- 
sicuța, care se deprinsese a se ținea de mine ca un cine cre- 
dincios, o lăsasem slobodă, şi ea, pentru a-mi dovedi, că incre- 
derea mea In ea nu fusese zădarnică, apoi cu atita pricepere 
iși alegea linia de scoborit, cu atita iscusință îşi înțepenea co- 
pila fină a piciorului său subțire in lunecuşul viclean şi repede 
al povirnișului, cu atita agerime şi uşurinţă trecea ca în zbor 
peste stavilele innalte ale copacilor din calea sa, incit chiar 
Sgribincea, care, dintr'un singur pas, ar fi străbătut prăpăstiile 
dintre doi munți, nu-şi putu păstra obișnuita nepăsare, înnăscută 
munteanului îndeobşte și lui indeosebi, şi, minunindu-se de o 
măeastră săritură a Pisicuţii peste un arbore răsturnat : 

— C'amarnică capă mai ai, cucoane, drept ţi-oiu spune, —zise 
el sub imboldirea unei neprefăcute admirațiuni; ia uite, mă Hu- 
țane,—continuă el,—cum sare capa naibii peste copaci, parcă are 
pe sarsailă 'n pintece..... 

— Mai așa, mă!.... Parcă-i de cele dela comedii; da de 
unde, naiba, dăduși neata, cucoane, peste vita as' de cal? C'a- 
marnică dihanie de eapă-i, drept ţi-oiu spune... Cu asta n'ai ha- 
bar, că te scoate dela greu şi dela nevoe..... 

— Apoi, măi flâcăi, asta-i capă din soiul lui popa Gheor- 
ghe din Câlugăreni,—răspunsei eu cu mindria cuvenită. Auzit-aţi 
voi de popa Gheorghe din Călugăreni ce soiu de' cai are ? 

— Din soiul lui popa Gheorghe!,... Eheil.... apoi am auzit 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 223 


şi noi, cucoane, că popa aceala are un soiu amarnic de cai ; 
amu pricep eu dece zboară ca o ciută peste copaci... li din 


dac'are să zboare şi peste Taziău, cum zboară peste copaci.... 

— Da' asta zboară, mă Sgribincea, şi peste puhoiul Bistri- 
ţii, cu nealui cu tot, că, doar, asta-i curat pajură, bre, nu-i capă 
ca toate epele, Dacă-i de-a lui popa Gheorghe, ce-ţi mai baţi 
capu b.. 

Dela sine se ințelege, că eu, prin imputernicire din partea 
Pisicuţii, primeam in numele ei şi mă ingimiam de toate lau- 
dele, ce, cu drept cuvint, se aduceau atit neamului strălucit, din 
care se trăgea, cit și marelor ei insuşiri de pricepere, iscusință 
Şi agerime, 

Tiriș, grâpiş, scoborirâm Gitioana şi ne trezirăm in fundul 
strimt al unei văi, prin care curgea cracul de miazăzi al Taz- 
lăului; cu alte cuvinte, de pe intinderile senine, largi şi pline de 
lumină ale plaiului innalt, ne găsirăm, deodată, prăpăstuiţi in 
tainele pline de umbră şi intuneric ale fundului păminturilar !.... 
Incă ur pas, şi am fi sosit, poate, la locașurile ticnite și de veci 
ale celor ce nu mai sint... Att de netulburată tăcere ne impre- 
sura de pretutindeni, așa de asemănătoare cu zborul umbrelor 
din alt lume, fluturau prin aer inchipuiri uşoare de intuneric şi 
de lumină mută, aşa de incruntat luneca inspre adincuri, cu ape 
posomitrite, cracul negru al Tazlăului printe maluri putrede de 
frunziş innalt, zăstit de veacuri în acea neţărmunită şi pașnică 
domnie a morfii 1l... 

Sgribincea şi Huţan pășiră ; eu, făcindu mi vint, sării, iar 
Pisicuța zbură peste lărgimea îngustă a apelor lui, care-şi cur- 
geau neoprit și repede drumul lor inspre adinc.... După un mi- 
nut de odihnă, incepurăm a urca spre plaiul Goşmanului, cu a- 
celeaşi stavile caşi la scoboritul Gitioanei, dar mărite prin în- 
săși imprejurarea suişului prea peptiş şi lunecos; şi, cu toate 
acestea, Hujan şi Sgribincea, in loc să urce, păreau că scoboară; 
eu chemam in ajutor toate tufele, ce-mi cădeau la indâmină, 
spre a putea urca coastele frămintate ale muntelui : iar Pisicuţa 
zbura pe deasupra stavilelor dealului ca un Grifon innaripat,... 
Doar nu degeaba se trăgea ea din soiul vestit al lui popa Gheor- 
ghe din Călugăreni 1... Cind fu soarele la prinz, sosirâm şi noi 
in lumina largă a coamelor Goşmanului, și foamea ne şi călca 
din urmă. Sgribincea iși luă gluga din git, scoase din ea cite- 
va dărâburi zdravene de mămâligă rece, un coșcogea bop de 
urdă invălit în nişte foi mari de brustur lat, ceva sare din nodul 
murdar al unei petici; usturoiul, nelipsitul usturoiu, se arătă la 
iveală şi el cu căpăţinele zdrențeroase, pline de noduri şi mus- 
tecioase ; apoi Sgribincea aşternu iarba plaiului verde drept față 
de masă, ne tăcurăm roată "mprejur şi, după citeva minute, eu, 
cel puţin, a lene și sătul, mă găseam răsturnat Intr'un cot pe 
mușchiul moale ca o saltea și, cu ţigara 'n gură, priveam cu 


221 VIAŢA ROMINEASCA 


mulţumire de artist la pitorescul, cu care surpâturile de mămă- 
ligă oacheşă, spăriete cu cite un strop de urdă albă, se rostogo- 
leau la răstimpuri de o potrivă de rari, caşi spre fundul unor 
prăpâstii, inspre adincul gitlejurilor incă Hăminde ale lui Sgri- 
bincea şi Huţan!.... 

— Amu,—zise Huţan, sculindu-se de jos, frecindu-și cu 
mulțumire palmă de palmă şi făcind să curgă o ploaie de ciu- 
ciuleți negri în iarba verde a plaiului,—amu om putea mere, cu- 
coane ; doar om apuca sătrecem cu lumină peste Tazlău, tă, de 
unde nu, apoi minem în pădure şi noi n'om putea, c'avem grabă 
mare să ne intoarcem dimineaţă la stină. 

— Da” stirșăște-odată, măi Huţane, cu cea grabă a ta, -zisei 
eu, prefăcindu-mă cam supărat; ce tot grabă, grabă?.... Chd te-i 
intoarce, pune și tu din Tazlău un pas pe Geamăna, unul pe 
Goșman şi altul pe Gitioana şi, din trei pași, iată-te la stină.... 
Ce tot grabă... grabă ?.... la mă rog slăbeşte-mă cu grăba ta; 
cind om ajunge, om ajunge şi pace bună... doar ştiu cè n'am 
să-mi oltigesc eu eapa pentru gustul tău; doar asta-i epa de 
soiu, bre... 

— Da,.—răspunse Huţan, îințelegind gluma, —chittam şi 
noi... da' om face şi cum zici neata. 

__ Totuşi Sgribincea strinse în glugă râmășiţile prinzalui, își 
anină gluga în git și incepurăm a scobori cu toții spre pirăul 
Negru, un fir subțire de apă, ce esă de sub cele din urmă poale 
ale răchitișului şi-şi face loc printre Goşman şi dealul Negru, 
pănă la vărsarea lui în Tazlău, mai sus de Duruiloare, lè picio- 
rul de meazânoapte al Goşmanului. Tăiarăm repede pestedealul 
Negru și, după un scurt popas dincolo de povirnişurile li stin- 
coase și repezi, începurăm a urca spre plaiul Gemenei. Cind 
incepu soarele a cumpâni dincolo de-amează, eșirâm in 'argul 
plaiurilor acestui munte mai mărunt decit Goşmanul din singa 
ŞI mai răsărit decit Șoimul de pe dreapta sa. 

„ — Uite, mă Huţane,—auzii deodată pe Sgribincea strigind : 
uite, mă, ori aceia nu-i Câlina lui Drăgan din Rotärie ? 


Cind intorsei capul spre unde arăta Sgribincea, zării în de- | 
pârtare o lemee venind repede și sprinten de-alungul plaiului, | 


spre noi. 

— Ba chiar ea, răspunse Huțan, după un minut de cerce- 
tare cu privirea ; da ori ce-a hi câutind pe-aici, coțofana naibii? 

— Dă, mă, ştiu eu 7... Da ne-a spune ea amu, cind om 
lua-o la cercetare. 

Femeia sosi lingă noi. 

_Şi Calina lui Drăgan din Rotărie nu era tocmai o coțofană.... 
subțirică şi nâltuță, cu obrajii rumeni, rotunjiori şi grăsulii; cu 
sinuri, ce te impungeau in ochi de sub cămeşa-i alba curată şi 
deschisă la pept, dar innodată sub bărbie cu un şiret de arniciu 
roş, ale cărui capete cu canaturi atirnau slobode in jos, cu o 
ademenitoare neregulă ; cu părul ei negru răscolit, pe timple şi 
pe Iruntea-i netedă, cu o ispititoare neorinduială : cu cirpa-i roşie 


EI e cc el cit lia de ce 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 25 


«depe cap, Intocmită cu măestrie de mina iscusită a Intimplärii ; 
«cu ochii ei căprii și mari, insullețiți de văpaea unui singe pă- 
timaș ; cu gura ei mică și inflorită; cu dinţii ei albi şi cu nasul 
“ei fin, drept şi cu nări neastimpărate... Călina lui Drăgan din 
Rotărie nu era tocmai o coţolană.... 

— Cale bună, fa Călino,--zise Segribincea, tăinuindu-i dru- 
mul ; de unde, naiba, o plecaşi tu, fa, aşa cu sloboda, de rāsai tu 
„din Rutănie tocmai pe Geamâna, parcă te-ai strămuta depe vatră 
pe cuptor? Cum ai trecut tu peste Tazlău, fa Câlino? 

— D’apoi că l-am trecut eu Tazlăul de-amu vr'o trei zile, 
după bureţi, şi m-o prins unda dincoace şi n-am mai putut 
trece ‘napoi. 

— Şi unde-ai stat tu, fa, zvirluga naibii, așa singurică frei 
zile şi trei nopți de-arindul ? De-am hi știut noi, am hi venit 
să-ți ținem de urit,—zice Huţan, turtindu-i uşor cu palma-i lată 
„de uriaş cirpa roșie depe cap. 

— Ei, unde...—răspunse ea, dindu-i cu o lovitură mina jos 
şi fără a-l privi; unde ?... ia m'am aciuat şi eu pe Bratu, la Ilinca 
Jui Florea, ş'amu plecasem la voi, la stină, după o ţi de urdă 
şi de caş. 

— D'apoi c'ai nimerit-o miercurea, fa Călino,— zise Sgribin- 
„cea scurt. 

Şi amindoi mi se păru, că se privesc in ochi cu înțeles. 

— Da' du-te,—urmă el, după o pauză, că moş Caâpâţina 
i-acolo şi ţi-a da. 

— Da voi un’ vă duceaţi amu ? 

— la cu nealui să-l scoatem de vale `n sat. 

Și numai atunci Câlina Îşi aruncă repede privirea spre mine. 

Cālina lui Dragan din Rotărie nu era deloc coțolană. 

— Da' cum o să treceţi voi peste Tazlău, că vine din deal, 
minia lui D-zeu; ai să te Inneci ca un şoarece,mă Sgribincea. 

— Da' nu te teme, fa Câlino, că doar am mai trecut cu 
„peste puhoiul Tazlăului şi nu m-am mai innecal. 

— Vezi, macar, —adăogă ea cu oarecare ingrijire, —de-l tre- 
ceţi și voi pela capătul dela deal a Prelucelor, din jos de Ro- 
tărie, c'acolo-i apa mai aşăzată şi n-a hi viind şivoiu cu creastă, 

— Ei,—zisei cu, amestecindu-mă în vorbă,—şi adică ce-i porți 
tu atita grijă lui Sgribincea, la Caâlino 7... S'a 'neca, sa ‘neca... 
nu Sa neca, nu sa 'neca, şi pace bună; cine ce are cu gustul 
omului ?... Cum i-a hi scris... Nu cumva ai să te-apuci tu cu 
D-zeu la harță de dragul lui Sgribincea ? 

— Da neata ce ai ?—zise ea ințepat, cu un fel de minie dră- 
gălaşă in ochi şi cu o roșață și mai drăgâlaşă de vinovăţie în 
obraji, 

— Eu ce am ?... Eu n-am nimica... Numai cit tu, la Că- 
lino, fiindcă, dragă-liță-doamne, eşti nevasta lui Drăgan, apoi ai 
prea multe drăgânele, incit ai de unde irosi şi pe dealuri; ce 
păcat că nu cresc drăgănelele tale, fată hăi, prin cea earbă verde, 
cum cresc Îragii şi căpșunele... Ce mai de lume s-ar stringe la 
„cules drăgănele pe urma ta!... 


VIAȚA ROMINEASCA 


— Şi-i hi avind poate poftă şi neata 7... —zise ea, plecindt 
capul cam intro parte şi privindu-mă peziș drept în ochi. 

— Da, Calino, fată häi, mai ştii păcatele ?... 

— Ci, ia cată-ți de drum, fa Câlino,— se auzi deodată strigind 
Huţan cu glas posomorit; du-te'n treabă-ți, fa, şi nu ne mai. 
zăbovi `n drum, că doar noi avem de mărs, nu de plimbat, ca tine. 

ȘI aruncă spre Sgribincea o căutâtură incruntată de minie. 

` ~ Apoi meri sănătoasă, fa Cälino, și vezi de mai dă pela. 
noi, ti zise Saribincea cu glas domol și căutindu-i galeș in ochi. 
= Apoi să mereji sănătoși şi cu bine,—râspunse ea, plecind. 

Şi subţirică, şi nâltuță, şi sprintioară, cum era, se aşter nu» 
drumului pe plaiu... zbura, nu mergea. 

.. —Hm!.. mă gindeam eu, scoborind valea trăgănată cw 
Pisicuţa de dirlogi, lui bietu Drâgan i-o cintat cucu'n spete cind 
s-o'nsurat, 

„Da ce, naiba, fi s'o lăsat negurele pe față, măi Huţane,. 
—h zisei eu acestuia, cum mergea pe lingă mine tăcut şi po- 
somorit. 
— Dă, ia muerea asta... nu-i zi lăsată de Dumnezeu s'o- 
ntilnesc ȘI să nu pat cite-o boroboață; parcă m-ași intilni c'um 
popă ori c'un epure. 

— Azvirle şi tu c'o mină de pae ori d 
şi mintue vorba. ý i ide sd ca 
i — Da' bat-o intunerecu de muere, că doar nu scapi de po- 
cinocu ei cu una cu două... parcă-i un făcut cu muerea asta. 

— Da' Sgribincea tot aşa zice, măi Huţane ? 

=p apoi că ce am eu cu Sgribincea ?... Cine-şi cu treaba lui. 
Seribincea rămăsese puţin indărăt și nu ne auzea ce vorbim, 
==: Aşa-i... da' parcă, decind cu Călina, te uiţi cam chioriş la el. 

— re e se cine ee că eu, doar, nu-i port socotelile lui. 

= Socoteiile nu i le-i hi purtind, Hu ; , mi- 2 
că-i porți simbetele, È ANN ez 22 

Cind ne uitarăm, din intimplare, indărăt, Sgribincea, ca la. 
o zvirlitură de baţ, se pusese jos şi-şi lega tirsinele dela opinci... 
Cum se făcuse, cum se dresese, că, tocmai atunci, i se desle- 
gase Ursinile şi trebuia să zăbovească, ca să şi-le lege; noi 
insă, ne câutarăm de drum innainte şi, dela o vreme, nici nu-l. 
mai zărirăm, 

— Da ia s așteptăm și pe Segribincea, mäi Huţane,—zisei 
eu peste puțin, voind a mă opri din mers. 

~ Da lasă-l, cucoane, că dacă și-a lega tirsinele, ne-ajunge- 
el din urmă; să ne căutăm noi de-a noastre şi el de-a lui, doar 

n-a hi sin numai tirsine de legat. i 
— Bine zici tu, māi Huţane; jia sā |] ibi 
să-şi lege Ursinele 'n răgaz. 4 aula EER 
Şi ne urmarâm drumul la vale. 

Intr'un tirziu, ne câlcă şi Sgribincea din urmă,.. era cam» 

obosit... venise, se vede, prea repede... 
Formosus pastor Corydon ardebat Alexin... 


sina Ne. Ada LA" PENT T „adelei = "7. "i 
= AU 4 x 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 


— Bine, mă Sgribincea,- îi zisei cu, cind fu lingă noi; bine,- 
bre, ce, pirdalnica, nu-ţi legi şi tu mai bine cele aţe ?... Ai s'a- 
jungi de risul lui moș Câpâţină, ca bietul Cirţa... 

— Afele ca aţele, cucoane, da i s-a hi rupt și brecinariu, 
de-o 'ntirziet atita,—adăogă Huţan cu înțeles. 

Sgribincea li aruncă o privire incruntată. 

Hotârit, că intre Sgribincea şi Huţan era vro pricină mai 
din vechiu... şi nu cred să nu fi fost amestecați la mijloc ochii. 
căprii ai Câlinei lui Dragan din Rotărie. 

— Da'a mai hi mult păn'devale, mai Năcăi,—intrebâi eu, 
pentru a schimba vorba care incepuse a mă cam ingriji. 

— D'apoi că n'a mai hi aşa mult,--răspunse Huţan,—că, ia,. 
S'aude cum vine Tazlău'n vale. 

De prin văi ajungea, in adevăr, până la noi un vuet surd, 
nedesluşit şi depărtat, asemenea vuetului plin de fiori, ce pre-- 
vesteşte apropierea unui cutremur de pămint. 

Soarele câtă cam dintr'o parte, cind intrarăm, din lumini- 
șurile largi ale plaiului, în umbra deasă a codrilor, ce îmbracă 
văile de jos ale Gemenei; vuetul surd şi nedesluşii al Tazlău- 
lui se schimbase în urlet clocotitor de ape vijelioase, ce minau 
de dindărât, cu iuțeala de vitor, surpâtnrile de stinci zmulse din 
scoborișurile innalte ale drumului lor la vale, și frâmintau cu zgo- 
mot innădușit bolovanii grei și nestatornici depe fundul strimt al 
albiei lor. Dela o vreme, sclipiri fugătoare și iuți incepură as 
scinteia şi a străbate până la noi prin spărturile de lumină in- 
gustá ale rețelei de crengi umbroase, ce ne prejmuiau mersul... 
Era Tazlăul, care, scăldat in raze de soare, își fringea străluci-- 
rea gâlbie a undelor sale in curmezișul negru și incilcit al 
rariștei de brazi. Peste puțin, sosirăm în valea lui strimiă şi 
plină de lumină, dar rămaserăm tustrei țintuiţi pe loc... Pisicuţa, 
doar, singură, de mai indrăzni să înfrunte cu suflet neturburat 
priveliștea infiorâtoare a vijeliei apelor, să se apropie cu o ne- 
păsătoare obișnuință de marginea neastimpărată a undelor şi . 
să-și ostoească setea, muindu-şi botu-i negru și fin în apa liniş- 
tită dintre doi bolovani mărginași... ? 

Huţan se scârpina cu nedumerire şi pe sub căciulă in cre- 
ștetul capului ; Sgribincea, răzâămat pe ghioagă și tăcut, se uita- 
in sus şi în jos pe cursul pirâului, chibzuind cu ochiul un loc 
de trecere ; eu, cu minile la spate, făceam acelaşi lucru; dar nici 
Huţan nu se dumerea, și nici eu şi nici Sgribincea nu puteam- 
hotări un vad de trecere, nu pentru picior, dar nici macar pen- 
tru ochiu !... Cu aşa ameţitoare repegiune, cu atita iuțală de vifor 
se scobora din prăpăstiile depărtate ale munţilor şi luneca la- 
vale, pe povirnișul Innalt al albiei sale, Tazlăul incruntat !... Ins 
zădar te-ai fi silit să-ţi razimi ochiul pe lunecarea sclipitoare a 
undelor... In fuga lor nebună, iți zmulgea privirea şi, neoprit, ţi-o= 
tra fără de voe pe cursul lor vijelios... lar noianul viforos, iz- 
bindu-și apele de amindouă malurile innalte ale albiei, prea in- 
guste pentru el, se răsiringea spre mijloc, spumegind, şi alcătuia + 


-228 VIAȚA RONINEASCA 
cz NE EE ERa] hiia oi 


IN MUNȚII NEAMȚULUI 99- 


=o creastă sumeațā, ce luneca grăbită spre largul văilor cu scli- | 

piri iuți de raze de soare. Venea Tazlăul de printre dealuri, mi- 
nia lui D-zeu; venea Tazlăul cu schinare, ca un balaur, vorba 
lui moş Câpăţina... 

___— Cucoane, zise Huţan, scărpinindu-se în creștetul capului 
-și pe sub căciulă, eu chitesc că n-am putea trece dincolo, că 
-ne mătură Tazlăul ca pe-o așchie și te-i inneca, pacatele noa- 

stre, cu cal cu tot. 
— Da’ tu, mă Sgribincea, tot așa chiteşti,—1l intrebai eu 

„pe acesta, 

— Dă, cucoane, de noi ca de noi, că ne lăsăm pe apă la 
vale şi eşim la mal, că doar îi ştim noi moarea Tazlăului ; da’ 
>neata n-ai să poți trece, că te prăpădeşti. 
— Ei, şi ce-i de făcut atuncea, măi fäcāi ? 
` — Apoi dă, cucoane, noi chitim, —zise Huţan,—c'o hi mai 

ghine să te'ntorci neata innapoi la stină, şi să mai zăboveşti a- 
colo, pân' s-a mai ostoi minia apei. 

„— Apoi asta nu se poate, mäi Huţane, că doar eu nu-s 
suveică de țăsut pinză, şi s-o dau hit incolo, hif incolo... Să tre- 
cem cum a da D-zeu, și pace bună, 

— Da'te 'nneci, cucoane,—rāspunserā amindoi intr'un glas. 

- Măi fläcāi, ziceți mai degraba că vā stringe Îrica’n spate, 
-cind vă uitaţi la schinarea Tazláului, şi că degeaba vă mai lāu- 
daţi că-i cunoaşteţi moarea ; iaca, dacă voi vă temeți, cătaţi-vă 
de drum innapoi la stină, că eu am să trec singur călare, 

„___ Această, bine înțeles, era din partea mea laudă goală 
şi fară temeiu ; câci, mai la urmă, uitindu-mă numai la iuţala 
“de fulger, cu care Tazlăul se pârea că spintecă lumea in două, 
mă cuprindeau fiori de groază ; decit stă in firea omului să-şi 
imbrace, cite odata, frica cu vitejie şi curaj, după cum, odini- 
oară un... bicisnic erou de fabulă s-a imbrăcat in pele de leu, 
spre a Ingrozi lumea. 

Saribincea zimbi cu neincredere ; Huţan iși scărpină cu in- 
feles obişnuitul creştet al capului pe sub căciulă, şi incepură a se 
uita lung, cind la mine, cind unul la altul, fără să zică nimic. 

„_— Ei, şi adică, ce va uitaţi voi aşa, mäi flăcăi, și nu zi- 
ceţi nimic? Nu cumva credeți c'am să mă intore Innapoi la 
-stină, după vorba voastră, şi să horhăesc coclaurile ? Asta să 
vă iasă din gind, bre; hai, ori treceţi cu mine, ori cătați-vă de 
drum innapoi ; mă, voi sinteți mai lricoşi decit niște epuri. 

j Vorbă să fie l.. decit apucasem cu, aşa, vitejia de coadă 
şi mă țineam grapă de ea, cu toate ca spatile-mi țițiiau de frică; 
indârâtnicia, insă, e mare lucru la om: vezi câ te duci de pră- 
paste şi totuși socoți drept umilință de a te intoarce din drum 
Innapoi, Dealtfel, indărătnicia a fost, poate, singura boală, de 
-care mi-amintesc să fi zăcut în zilele mele. 

_ — Ei, mai şi ce staţi așa ca niște momii ? Hai, ori trecem, 
-ri nu trecem,—zisei eu ca incheere. 

Fără să zică nimic, Sgribincea işi scoase gluga din git şi 


se duse in pădure de-o mistui undeva; apoi se intoarse, iși dcs- 
făcu şi el și Huţan aţele dela opinci şi, de unde până acum erau 
aduse în jurul pulpei, de astădată iși Infaşurară cu ele, strins şi 
peste opincă, toată câputa piciorului, Innodindu-le cu Ingrijire- 
la gleznă. 

— Da ce faceţi voi acolo, mâi Huţane ? 

— Apoi Infâşuram talpa cu tirsinile, ca să nu lunecăm aṣa» 
tare pe bolovani. 

— Va să zică tot trecem, 

— Apoi dă, să trecem dac'om putea. 

Pecit mi-aduc aminte, tremuram de-al binelea; decit nu. 
mai era chip de dat innapoi. 

— Cum mi-a fi scris,—cugetai eu. 

Cite odată, e și fatalismul bun la ceva; căci, dacă nu toc- 
mai curajul, dar, cel puţin, un soiu de nepăsare vecină cu el se- 
deșteptă în sufletul meu, pe socoteala credinții, că nu se poate 
înlătura ceia ce este să fie, și că, vorba Rominului ce e seris o- 
mului, în frunte-i pus. 

Strinsei vălătuc mantaua şi surtucul, legai vălătucul cu no-- 
jițile dindărăt la șea, și mă fäcui sprinten pentru orice impreju- 
rare; strinsei zdravăn talturul pe pintecele Pisicuţii şi Incâlecai. 
Huţan și Sgribincea işi puseseră căciulile la adăpost în pădure, _ 
iși suflecară minicile şi iși făcură cruce, spre a chema, parcă, 
până şi pe D-zeu in ajutorul! lor; Sgribincea apucă pe Pisi- 
cuța de dirlogi, Huţan se ţinea dela vale spre a o sprijini, de 
cumva sar fi cumpânit in partea aceia, eu o lovii uşorcu varga: 
peste git, spre a o hotări să intre in apă. Deocamdată, fură ză- 
darnice toate străduinţile noastre, căci, în loc să păşască in- 
nainte, Pisicuța sforâia şi se zmuncea innapoi. 

— Mäi Sgribincea, — zisei cu,—ia las-o de dirlogi, să vedem, 
na merge de bunâ-voe? Treci, mai bine, tu lingă Huţan, şo- 
sprijiniți amindoi dela vale. 

De indata ce se simţi slobodă, ridică capul în sus, privi 
drept innainte, sforâi puternic şi incepu să scurme cu copita în 
apă; părea că-și croește un plan, sau că se pregăteşte să intru- 
peze o hotârire mai dinnainte luată. Fâcu, apoi, în apă şi pe pi- 
păite, citiva paşi mărunți, ințepenindu-și cu chibzuială copita-i 
fină pe lunecușul bolovanilor nestatorniti ; Sgribincea şi Huţan ; 
se țineau pe lingă mine în partea dela vale, gata să preintim- 
pine vr'o cumpâneală din partea Pisicuţii. Intrarăm in cele dintâi 
ape ae șivoiului... Simţiam cum repegiuncă lulgerătoare a unde- 
lor surpa sub mine picioarele Pisicuţii şi, totuşi, ea nu se dä- 
dea biruită de zbuciumul apelor, ce năzuiau s'o răstoarne, Pen- 
tru orice împrejurare, scosei picioarele din scări... Huţan şi Sgri- 
bincea luptau din răsputeri impotriva repegiunii, cu care şivoiut » 
caută să-i mâture;și de sprijinit pe Pisicuţa nici nu mai putea 
fi vorbă... Incă un pas, şi intrăm in creasta viloroasă şi spume- 
gătoare a apelor, ce zburau cu iuţală de fulger in. bătaia scli-- 
pitoare a razelor de soare, 


dl Bă Dei ct be ata Pod cete pr i ideia E T ENT T 
e d E r > rew J » gr 


. y 
: M, r 


-23 VIAȚA ROMINEASCA 


IN MUNȚII NEAMTULUI at 


Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe din- 
* nainte, Imi zmulgea privirea din ochi şi, cu iuțală de vijălie, o 
tira la vale pe cursu-i neoprit... Virtejul amețelii må cuprinse... 
Inchisei ochii... dar prin intunerec rămase incă viu şi îngrozitor 
urletul clocotitor al apelor noianului.. Trecu, poate, o clipă, 
Trecu, poate, un veac... cine știe ?... De-odată un strigăt de 
-groază se ridică peste urletul clocotitor de pretutindeni. 
— Innapoi, cucoane L.. 
Zguduit, mă trezii, parcă, din somn... deschisei ochii... cind 
privii spre dreapta, pe luciul apelor, un amestec de capete, de 
„plete negre şi lungi, de picioare şi de mini şi mai lungi incă, 
"care se ridicau și băteau apa desnădăjduit, lunecau cu iuțală de 
săgeată pe creasta sclipitoare a undelor... Erau Sgribincea şi Hu- 
- fan, pe care șivoiul ti măturase ca pe două aşchii. 

Râmăsesem stilp și singur In mijlocul potopului; primej- 
- dia, insă, are mintea ei... Fără să-mi dau samă, arsei puternic 
pe Pisicuţa cu varga peste git, cu furia ce ţi-o dă desnădejdea 
și groaza... Mă simţii, de-odată, umflat pe sus, ceva păru că-mi 
-vljle pe la urechi, șivoiul incremeni pentru o clipă, un zgomot 
surd de ape puternic lrămintate imi izbi auzul, muntele din față 
„păru că se nărue peste mine și, din cer, căzui, fără de veste, nä- 
+ Prasnic pe pâmint... Cind mă desmeticii, băgai de samă că mă 
allu pe malul celălalt al Tazlăului .. Pisicuţa, murată ca un şoa- 
rece, tremura cum li varga și căta din cind în cind cu groază 
"Amnapoi... Descâlecai, o frecai pe ochi, o trăsei de urechi, iar ea, 
venindu-și în fire, 1şi scutură cu putere de cutremur apa depe 
'dinsa, Improşcind cu o ploae măruntă pădurile pân' in depărtare... 

— C'apoi asta-i curat pajură, bre, nu-i capă ca toate epele... 

„Şi Huţan avuse dreptate: Pisicuţa zburase pe deasupra, 
„mu trecuse prin Tazlău... 

Mă uitai în toate părţile... Singurătate şi pustiul Pusei la 
gură două degete şi șuerai de amuţi urletul clocotilor al a- 
+ pelor... Ascultai... nici un răspuns de nicâiri ; pornit la vale cu 
Pisicuţa de dirlogi... apoi şuerai din nou... Din depărtările văii 
îmi răspunse un alt şuerat puternic şi lung ; plecai intr'acolo şi, 
peste puţin, dădui peste Sgribincea şi Huţan, cu apa ciuruind 

»de pe dinşii, stind jos, la umbră, pe marginea potecii şi legin- 
-du-şi opincile desfăcute 

— Bun'ajunsa, mài fäcäi; ei, putut-afi trece apa? 

— Noi ca noi, da neata cum, naiba, ọ trecuși, cucoane ? 
— întrebară mirați amindoi, 

Cum s-o trec?... ia calare, cum vedeţi, 

— Doar de-i hi zburat pe deasupra, — zise Huţan — infășurin- 
lu-şi pulpa cu tirsinile ; cà şivoiul, cum vine el, răstoarnă cita 
mi ți-i stinca, da o gizulie de cal ? 

— Aşa-i mäi Huţane; da, vezi tu, bre, că capa mea nui 
stincă, ci-i pajură de-a lui popa Gheorghe și zboară pe deasu- 

„ra, nu merge prin apă ca toți caii, 
— Mâi aşa... zău... Nu-ţi face, ca hi sărit ceapa naibii pe 


„deasupra, că altfel nu-i de chip; amarnică vită de cal, drept 
oiu spune. 

— Zi-i pajură de-a lui popa Gheorghe, măi Huţane, şi taci, 
—inchee Sgribincea, stirşindu-şi de legat opincile. 

Piecarăm cu toţii pe potecă, la vale ; iar Pisicuţa, sloboda, 
“se ţinea de noi cit colea. Treptat, valea se lărgea şi, cind soa- 
sele fu la trei părți din drumul sâu pe ceruri, sosirâm la mar- 
ginea Prelucelor sau, mai bine zis, la marginea unei mări tn- 
„cremenite şi netede ca fața unei oglinzi, ce se intindea strâlu- 
-citoare sub bâtaea razelor soarelui, pănă dincolo de hotarele o- 
-chiului.... Erau Prelucele revârsate. 

Şi în luciul acesta nemărginii, pe care nici o adiere de vint 
nu-l insufleţea, munţii răsturnați, cu codrii lor cu tot, işi oglin- 
deau neclintite chipurile lor, pănă spre fundurile cele mai de 
jos ale adincului... mai jos spre fund, mai spre adincuri, cași 
pe o stavilă a nestirșitului, ochiul se răzăma pe albastrul răs- 
turnat al bolților cerești... Aceiaşi nori răzleți şi albi, acelaşi 
“soare stralucitor insufleţea lumea nemărginirilor de jos, caşi lu- 
mea nemărginirilor de sus... Cine ştie 7... cugetam eu... dar Hu- 
an nu-mi dădu răgaz pentru nici un soiu de filozofie asupra 
-aevei celor două lumi din fața mea, de ași fi inclinat s-o iau 
„drept aevea mai degrabă pe cea de jos, decit pe cea de sus, 
după cum, de regulă, cam pe dos am luat eu lucrurile, mai 
totdeauna. 

— Amu, cucoane, — zise cl, —neata să'ncaleci şi noi om mere 
'nnainte, şi neata să te ţii de noi, că nu cunoşti locul şi pe une 
Tocuri se fac steoalne adinci; nu câ, doar, ai să te'neci, da se 
-duce eapa pân în urechi. 

Incălecai. 

Munţii din adincuri iși clătinară piscurile lor cu codri cu 
tot, albastrul neted al cerului se frinse în mii de bucăţi, norii 
răzleți şi albi se izbiră unul în altul, soarele se sfărimă, luciul 
apelor se Increţi şi cercuri largi cu creştete strălucitoare se mt- 

` nau spre maluri, unele pe altele... Huţan şi Segribincea intraseră 
în apă... Așa mi'nchipuiu că urieşii vor fi străbătut mările cu 
apa până la glezne... Pisicuța, care zburase prin aer peste şivoa- 
«le vijelioase ale Tazlăului, acum se simțea umilită, oarecum, 
străbătind Intinderile moarte ale acestei mari fâră viaţă, Şi nu- 
mai cind apa li venea până la git, cind, adică, avea de luptat 
cu adincul amăgitor de sub picioarele ei, numai atunci işi In- 
-corda trupu-i mlâdios şi, potrivit plecărilor ei războinice, vinzo- 
lea cu picioarele-i fine de oțel şi spinteca cu peptul său puter- 
nic undele, care, spumegind de minie şi neputinţă, se abăteau 
mmilite din calea ei îinlâturi... Cam tot după atita timp de mers 
pe sub umbra pădurilor sosirăm in Tazlău. j 

Trăsei la Eremia Honcu, primarul locului pe vremuri, pe 
-care | cunoșteam demult. -Sint nume sugestive, care, In cinci 
Aitere, iţi sintetizează un portret intreg.. Astel e destul să zici 
Eremia Honcu, dar mai ales Honcu, pentru a ţi se deştepta 


e 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


"in minte chipul unui fel de urieș, lung, dar nemăsurat de lung, 
cu incheeturile trupului puternic legate, cu nişte mini ce-ar fi lost. 
in stare să umile în brațe un munte şi să-l așeze binișor peste- 
altul, cu un pept cit o faţă de arie imbrăcat, pe cit se arăta de- 
sub cămeşa Intredeschisă, cu un codru sălbatec de pâr negru şi 
stufos, cu o barbă cum îi cătranul, rar sămănată printre ciupi-- 
turile rari de vărsat, cu niște ochi de taur, ce incremeneau pe 
om sub căutătura lor, şi cu un glas t... 

— Da bine, de unde căzuşi la vremea asta, domnule, —mă: 
intrebă el, văzindu-mă intrind pe poartă și fără a aştepta macar 
vreun „bine-am găsit* dela mine. 

Şi sub glasul lui de tunet se zguduiră imprejurimile. 

— la depe dealuri, Honcule, şi uite-mă-s murat ca un şoa- 
rece... da'nstirşit bine-am găsit! 

— Bine-ai venit... cu bine şi cu sănătate; mă Gavrile, ià 
vezi de cel cal,-—strigă el câtră un argat. 

Intrarăm în casă. 

— Da'nsfirşit ce cauţi pe dealuri, şi de unde vii azi? 

— Ce caut pe dealuri !... Pe dracu; azi vin depe Gitioana, 

— Tocmai depe Gilioana !... Şi cum trecuși Tazlăul ? 

— Prin nouri Honcule ; am o eapă care zboară pe sus. 

— Se vede că glumești. 

— Ba nici deloc; uite, intreabă pe flăcăuanii iştia. 

— Aşa-i, domnule Irimia, aşa zău!...—intări deodată Sgri-- 
bincea şi Huţan; are o eapă cu sarsailă 'n pintece.., pe noi ne-o- 
furat apa la vale şi nealui o zburat cu eapa pe deasura șivoiului. 

— Mare ţi-i minunea ta, Doamne !—inchee Honcu, clătinin-- 
du-și rar şi cu mirare capu-i plin de plete; da' dacă te 'necai, 
omu lui D-zeut... 

— Ei, dacă mă 'necam !,.. Dacă mă 'necam, nu era să po- 
runcești azi, Honcule, nimărui sâ-m: frigă vrun puiu, şi nici nu 
cra să-mi dai ceva să mă schimb, până s'or mai usca iste bu- 
lendre depe mine. 

— Femee haâi,—strigă Honcu, de se cutremurară păreţii casei; 
lemee häi, ia vezi de'nchipue mai iute de cea masă, că, uite,. 
ne-a căzut la gazdă musafiri flâminzi ; şi ia vezi de niște schim- 
buri curate de primenit, pentru d-lui. 

Şi măcar câ nevasta lui Honcu nu era In casă. totuşi el 
vorbea cu dinsa. cași cum ar fi fost de față; doar Honcu, cind 
vorbea la el de-acasă, glasul lui răspundea tocmai pe Măgura; 
Mare, şi, cind ar fi avut nevoe de chemat vr'un vătăjăl dela co- 
mună, care era dela dinsul cale de jumătate de ceas, tot din 
cerdacul caselor lui l-ar fi strigat ; astfel, se zice câ el da po- 
ronci satului intreg, strigind dela el de-acasă, şi că tot salul re- 
vărsat pe vale auzea și-l asculta. Din mijlocul norodului strinse 
imprejurul lui, Honcu se ridica, dela pept în sus, peste marea 
de capele a tuturor... Pe un astfel de om nu putea să-l cheme- 
decit Honcu... 

lar cind incepui a incerca priminelile lui Honcu, băgăi de: 


mar pe 


o, TTT S al gaii f pa ae i i lt e aa d da 


IN MUNŢII NEAMȚULUI 233 


samă că, in pantalonii lui albi, ar fi putut inta de-al binelea doi 
brazi gemeni, iar în cămeșa lui cu bibiluii, o tnoară de vint... 
Totuşi trebuii să mă pierd in imensitatea acestor haâine, şi, cind fu să 
mă cheme ia masă, cu greu mă pulură descoperi cei de casă. 

Stâturăm la masă sub un nuc din grădină. 

— Da’ ori d. Arsene, dece n-a fi dat azi pe la noi- zise 
el călră nevasta lui, după ce ne agezarăm la masă. 

— Ei, dapoi lui d. Arsene cine-i mai poate ținea soto- 
telile ? Cind Il cauţi, nu-l găsești, și-l găseșii tocmai cin nu-l 
cauţi... nu-i știi obiceiul ? 

— Ai dreptate nevastă... Amu trebue să fi stiind d-lui täs- 


turnat cu faţa 'n sus, pe palul d-sale din pădure, cun picior des- 


cul şi cu unul incâlțat, și s-a fi uilind prin raâriște la stele ziua- 
meaza-mare, 

Şi risul homeric al lui Honcu zgudui casa întreagă. 

— Da’ cine-i d. Arsene, Honcule ?—1l Intrebai tu. 

— Ei... ai să-l vezi d-ta, că doar irebue să cadă el de undeva; 
d. Arsene li dela Eşi şi vine la noi regulat în fiecare vară; tre- 
bue să fi avind el și alt nume, da’ noi îl cunoaştem homai pe 
numele de botez; pentru cine nu-l ştie, d. Arsene e o făptură 
de om pe dos; da nu-i aşa, că doar are voxă la cap și-i cu tile 
la vorbă; numai cit are el, așa, |icnelile lui; almintrelea-i om 
de toată isprava. 

Și nevasta lui Honcu, izbucnind întrun hohot năprasnic de 
ris, era cit pe ce să ne stropească pe toți cu borşul, ce era så 
soarbă din Jin oape de gură, E 

— Da’ E aa. Pai lemee,—zise Honcu jumătate oțărit, 
jumătate de abia stăpinindu-şi risul; ci, cată-ți de mincare şi 
sasă-ți din gind d. Arsene... luca, d-le,—zise êl, adrestnrtu-se 
mie,—decind cu d. Arsene, nu mai este de chip cu mierta asta 
a mea; o năpădeşte risul și noaptea prin somn; tare mă tem să 
nu-i fi căzut d. Arsene tronc la inimă, că, doar, are chip fru- 
mos, bata-l! pustia, nâcar ca-i numai o chişcălura de om... 
Dare-ar dracu, fa nevastă, să te zăpsesc, c'apoi si. Neculai ifi 
ştie de ştire, —Inchee Honcu, incruntindu-se glumețp la temeea lui, 

— Apoi bine, Honcule, —zisei cu,—frumos, cu doxă la cap, cu 
tlc la vorbă, apoi atunci ce fel de făptură de om pe dos ñi d. 

r u Va 
n T yfer bt spusei că are el cnelile lui, şi cind te uiţi 
la el, așa, pe deasupra, parcă-i ca ne-alți oameni... Dealtfel, li 
om in toată firea și cu mare socoteală. Fa muere, să nu te'm- 
pingă păcatele, că-ți sucesc gitu ca la un puiu de găină ; ia mat 
vezi de cea gărală, că, uite, şi-o dat sufletu. í 

— Doamne, mă Irimia, —zise lemeea lui, sculindu-se și luing 
garala că s'o umple din nou,—ai tu aṣa nişte glume de-a tale, 
că, zau, faci pe lume să creadă că-i chiar aşa cum spui tu. 

-= Ei, dă, nu te mai bosumila și tu, fa ce dracu, 
nu mă cunoşti! la vezi de umple cea garata. > 

Siege repede de mincat, iar după masă eu mă retrăsei 


5 


23t VIAȚA ROMINEASCA 


intr'o odac anume hotărită pentru mine; noaptea sosi repede și, 
deşi cădeam de somn, gindul meu, totuşi, nu se putea despărți 
de d. Arsene al lui Honcu. 

Dormii zdravân in noaptea aceia şi aproape fără de visuri; 
cel mult dacă d. Arsene mi se arătă prin somn de două ori mai 
lung decit Goliat, primblindu-se măreț, cun picior desculț şi 
altul incâlțat, pe creasta viforoasă a undelor Tazlăului... 

A douazi-dimineaţă, înnainte de răsăritul soarelui, mă du- 
sei la plrău, care curgea pe-aproape, cu gindul să mă scald, 
dacar fi fost cu putință, dar cit pe ce să nu mai cunosc Taz- 
lăul: intro noapte așa scăzuse, că i se vedeau pietrele, şi se lim- 
pezise așa, incit te prevedeai printr'insul. 

N'apucasem incă bine să mă vir în apă, cind iată că, tot 
dincotro venisem eu, zăresc, din depărtare, că vine şi se indreaptă 
spre locul unde mă scăldam, cineva necunoscut, dar un soiu 
de cineva, care, după vorba cu țicnele a lui Honcu, nu putea fi 
decit d. Arsene... Astfel, de după spate şi prin dosul urechii 
stingi li eşea, se prelungea și se pierdea sus în văzduhuri ceva 
subțire şi lung, dar ceva nesfirșit de lung şi de subțire... era o 
pușcă... De unde găsise d. Arsene o pușcă aşa de lungă, ca 
să şi-o anine in gil cu a curea adusă cruciş peste pept, n'ași pu- 
tea spune; ştiu atita că și astăzi mă impunge in creer lungimea 
puştii d-sale; sau, poate, mi se păru mie aşa de lungă, numai din 
pricina nepotrivirii cu omul de o şchioapă, ce o purta, sau, mai 
bine zis, a chişcăturii de om, vorba lui Honcu... se poate £.. 
Ceva se tira după dinsul pe pămint,. era pardesiul său lung, 
imbrăcat numai pe-o minecă, iar partea dreaptă a hainei râmă- 
sese in voia intimplării, slobodă să mâture prundişul, dacă ar fi 
avut gust, sau să fluture In bâtaea vintului, dacă numaidecit ar 
fi avut această fantazie... Sosi pe mal şi, în chipul cel mai o- 
bișnuit din lume, se puse jos, chiar lingă straele mele, se des- 
câlță de botine și de colțuni, viri cite un colțun in fiecare bo- 
tină, Inghesui cite o botină in fiecare buzunar al pardesiului şi, 
suflecindu-şi pantalonii numai pănă la glezne, intră în apă, cu 
gindul, pe cit Ințelesei, de a o trece dincolo... După cum se tl- 
rise pe pâmint, tot așa poala dreaptă a pardesiului se tira acum 
prin apă, și apa i-ajunsese până la genunchi, peste pantalonii a- 
proape nesuflecaţi ; iar după linia ce apucase peniru a trece cur- 
mezișul Tazlăului, prubuluiam că o sā se impedice de picioarele 
mele, lungite pe sub apă; şi cu toate acestea, existența mea în 
mijlocul pirâului trecea pentru d. Arsene tot așa de nebăgată în 
samă, caşi aceia a unui netrebnic mormoloc... Aceasta mă re- 
volta ; dar iute iarăşi mă potolii.... Am şi eu, ca toată lumea, 
slăbâciunile mele; iar pentru oamenii, care, sub forme neobiş- 
nuite, ascund alcătuiri temeinice sufleteşti, am avut întotdeauna 
Ø deosebită slăbăciune ; şi, poate că mai la urma să am şi drep- 
tate... Pentru ce, adică, mi-ași gitui eu imboldirile propriei mele 
firi, turnindu-le in tiparul sucit și ingust al „Convenienţelor* mes- 
teşugite, și aşi trece In ochii... celor proști drept ceia ce nu sint? 


PTIT AF Uau ANN a să 


AN MUNŢII NEAMȚULUI ns 


Pe cit mi se păru mie, de-ocamdată, d. Arsene era un origi- 
pal; iată pentru ce prinsei numaidecit dragoste pentru el şi ti 
ertai din tot sufletul că, pentru moment, mă aşezase in mintea 
lui pe treapta netrebnică a celor mai de pe urmă mormoloci,... 
Am insă și toanele mele de răutate; astfel, cind fu numai la 
ljiva pași depărtare de mine, mă lungii pe spate, scosei picioa- 
rele afară și incepui a bate apa cu atita furie, incit ridicai în 
calea d-lui Arsene o stavilă nestrăbâtută de stropi de apă... Ţi-ai 
săsit l... Cași cum nimic neobișnuit nu s'ar fi intimplat, d. Ar- 
sene iși urma drumul neturburat, pășind metodic prin apa re- 
pede ce-i trecuse peste genunchi; strâbâtu ploaea năprasnică 
scornită de mine, eși pe malul celalalt şi se infundå in pădure, 

Mă hotării să-l urmăresc, 

Eşii îndată din apă, imi umllai in brațe stracle depe mal, 
trecui Tazlăul de partea cealalta, mă imbrăcai iute şi må întun- 
dai în pădure pe urmele d-lui Arsene... x 

Intimplárea mă duse repede și fără greş drept la... vestitul 
pat al d-sale. - 

intrun desiş de brazi, innadins, parcă, intocmit pentru a- 
ceasta, d. Arsene, cu degetele aminduror minilor încleștate după 
ceală, drept câpătăiu, stâtea lungit cu fața n sus pe o saltea 
groasă de cetină, străjuită pe margini de niște pari groși, bătuţi 
ţapăn in pămint, şi poate că, vorba lui Honcu, se uita la stele 
ziua-meaza-mare, prin bolta rară de lrunziş.... Intr'o creangă işi 
aninase pușca, iar în alta pardesiul cu buzanările doldură de 
boținele inghesuite în ele. Nu ştiu ce s-ar fi intimplat cu linia 
vrizontalei contemplaţiuni a d-lui Arsene, dacă vre-un urs s'ar fi 
apropiat de d-sa; ştiu, atita, că această linie nu se turbură de- 
loc, la apropierea mea, deşi câlcam pe vreascuri destul de in- 
desat şi deși vreascurile trosneau sub pașii mei indeajuns, ca 
să trezească din autosugestiune și pe un fachir indian... 

Mā oprii la clţiva paşi şi privirile noastre se Incrucişară... 

lar în clipa cit ne priveam, mă incredințai că Honcu avea 
dreptate să se gindească puţin la Sf. Neculai, sau, măcar, la gi- 
tul femeei lui... ca să-l] sucească cit de ter la un puiu = A a 
inā.. Un pâr ne i plin, dela sine undulat şi arunca e 
“ap cu o T Ai läsa la iveală o frunte largă 
şi de o sculpturală regularitate ; ovalul feţii, palid şi blajin, strā- 
juit împrejur de o barbă sărăcăcioasă şi fantastică, nasul drept 
şi statornic, musteața mică şi în bună rinducală, gura croită pe 
un veșnic zimbet de fină ironie, privirea-i acum melancolică şi 
visătoare, acum vie şi tăioasă ca ascuţișul unui briciu,—ar fi al- 
cătuit un model viu pentru o pinză, unde clasicismul să-și dea 
mina cu decadenţa, Michel Angello cu Boticelli 1... 

Nu găsii insă cu cale să îring linia orizontalei contempla- 
ţiuni a d-lui Arsene, precum nam găsit niciodată cu cale să 
turbur eu insumi unele viziuni scumpe mie... 

Şi d. Arsene se ridicase in ochii mei la treapta innaltă a 


anei viziuni 4... 


zar VIAŢA ROMINEASCA 


Imi câutăi innainte de drum și mă mistuii în pădure... 
Și cum s'au mai zguduit păreţii casei!... Şi cum s'a mai 
cutremurat pămtntul sub răgetul de feu al risului lui Honcu, 
cind a făt de isprăvile mele cu d. Arsene lt.. 
A douazi, înnainte de revărsatul zorilor, câlare pe Pisicuţa, 
Pinem, în Gebea, dramul spre Piatra. 
Sara, pe înnoptăte, sosii acasă, 
Aici alt păcat, 
Dădui peste o slujnică nouă, tocmită in lipsa mea şi care, 
prin urmare, nu mă cunoştea. 
— Da cine ești d-ta, — mă întrebă ea răstit, cind dădui să 
descalec. 
Ma uitai deaproape la dinsa prin întunerec, şi numaidecit 
inţelesei cum stă treaba. 
— Acasă-i boeru, duduca ?—o întrebai. 
— Da’ ce poftești d-ta cu boeru şi cu duduca la vremea 
asta ? Boeru-i dus şi duduca nu-i acasă. 
— Apoi am s'aștept pân” a veni ori boerv, ori duduca, 
Su, S opa area că boerù-i ih sa în nu-i acasă ?,.. Hai, 
-te, c em sergentu; ce ca călare p 
căsele oamenilor ? pi OERE aia 
— Da' cum te cheamă, neviista ? : 
— Bi, cum mă chearna t.. Sanda... şi ce poltești ? 
=- Uite, Sando, să ma taşi să stau “ascuns colea'n cerdac, 
păn'a Aeon au, 
să zică Nimic, se repezi pe poartă ca un virtej. 
— Sergent |... ki. m 
Serkentul “éi ca din påmint şi intră cu Sànda iute m ograda. 
— "Cesţi este, ta? Ce răcnești aşa ? 
„___— Uite, d-lui—și aita spre mite, prin intunerec—vra să 
S'ascundă 'n cerdac şi să pindească pie daduca cind a veni. 
Sergentul se apropie cu Šfiala de mine și, fară să mä aş- 
tept, aprinse un chibrit, de era cit pe ce sa-mi ptrieasca musteţele. 
— Baba nebună ce ești |... da' doar aista-i stăpină-to ; ce 
dracu, nu-l cunoşti? 
Sanda rămase ca trasnită. 
— Adâara, cucoane, d'apoi ce, păcatele, nu-mi ic 
eșii d-ta, de 'maă faci să scol meant sep N 
— Ei bine, nu-i nimica, Sando; unde-i daduca ? 
- Peste ‘itron, la d. căpitan; să înă duc s-o chem? 
— Citi treaba. Deschide “ş'aşterne, 'că mi-i Somm. 
Sanda tieschise, Imi așternu, şi, stârimat de oboseală, mă 
culcai. Dormii dus, iar a douazi cind mă trezii... cram acasă 


Ta mine. 
C. Hogaş. 


Din al -doilea jurnal de bord. 


— In Creta — 


De eri plutim încet, abia mişcindu-ne, pe o mare ca de 
untdelemn. Zădarnic așteptăm din cotrova măcar o adiere de vint 
răcoritor, E aşa de cald, că marea doarme moleşită, fără sa mai 
respire parcă. Ne dor şi ochii și capul de-atita lumină orbitoare 

Razele soarelui de foc străpung țesătura pinzei sub care 
voim să ne umbrim: ard și moac smoala dintre scindurile 
punţii inferbintate, 

Fumul, scăpat în răstimpuri din gura coșului, se innalță 
drept în sus şi râmine mult aşa, atirnat în văzduh, plutind ca 
nişte nouraşi alburii de spumă. 

Vre-o cițiva marsuini ne urmăresc, cerşindu-ne mincarea ; 
în salturi nebuneşti, se afundă şi apar, lăcind mereu la tumbe, 
intocmai cum se iau copii de ţigani in urma trăsurilor pe drum. 

O pasăre de mare, ce ne urmărea demult in legănatul ei 
domol prin aer, se lasă obosită pe capătul unei vergi, Miind u- 
şor aripele albe desfăcute, 

Uscatul trebue să fie pe-aproape. Departe, spre miazăzi, 
printre nourii albi ca nişte grămezi de scamă desiinată, începe 
a selipi In bataea soarelui o pată cu strălucire de sidef. 

Acolo, în zarea aceia, a crescut tunătorul Zeus, adunătorul 
de nouri, părintele zeilor şi al oamenilor, care, torcind destinele mu- 
ritorilor, impărția tuturora şi bunurile și relele. 

E viriul, veșnic albit de zapadă, al muntelui Ida, 

Pamintul Cretei incepe a se zari. 

Insula aceasta, cea mai mare din Archipelag, aşezată aproape 
la aceiaşi depărtare de Europa, Asia şi Africa, forma punctul de 
legătură intre cele trei continente și centrul lumii vechi 

Istoria Cretei este incă necunoscută. Descoperirile de mare 


ms VIAȚA ROMIXEASCA 


preţ, care se fac acum in insulă, ia Festos şi Knosos, dau mult de 
lucru archeologilor ; se găsesc aici urmele unei civilizaţii foarte 
vechi. de aproape patru mii de ani. 

De curind s'au inceput lucrările pentru descoperirea pala- 
telor Iinţeleptului Minos, eroul Cretei, care a trăit cu vre-o citeva 
veacuri innaintea războiului troian ; el este regele primului stat 
grecesc, despre care amintește istoria antică, 

Insula Creta, aşezată in mijlocul Mediteranei, in calca ma- 
rilor migrații, la incrucişarea largilor drumuri de apă, intre Egi- 
pet şi Fenicia, care i-au Inlesnit civilizaţia, trebue socotită ca pri- 
mul leagân al Helenismului, 

Tarmurile prăpăstioase, cu stinci dinţate, incep a se des- 
făşura înnaintea noastră. Un lanţ de munţi cu piscurile albite 
tae insula in lungime. e 

Prin limpezimea aerului se zăresc, până in fundul vāilor 
adinci, livezile de maslini, ca nişte pete verzi pe fundul cafeniu 
al pămintului pictros, sterp, ars de ferbințeala prea mare a soa- 
relui. La poale se văd, In felurite chipuri, grămezi de pietre ro- 
şii, albe şi vinete, —sfärämāturile stincilor, rostogolite de vremuri 
în mare, 

Ne indreptâm încet in spre intrarea băci Suda. 

Un port natural, sigur, aparat de vinturi şi atit de larg, că 
ar putea adăposti o flotă uriaşă in sinul său. 

Se mai recunosc şi azi urmele puterii venețiane; pe o 
mică insulă ca un bloc de piatră, desprinsă din coasta mun- 
telui şi aruncată mai departe în apă, se vede ruina zidurilor cre- 
nelate ale unui fort, care păzea intrarea in bae, 

Printre dărămături se mai deosebeşte incă placa de piatră, 
cu sculptura leului innaripat al mindrei Veneţii, care stăpinea 
odată, ca regină a mării, insulele intregului Levant. 

In fundul golfului strălucesc două bastimente de războiu = 
unul francez și altul italian. Ancorăm lingă cel francez, care işi 
poarță numele scris la pupă cu litere aurite: Condor.—un mic 
crucișător. 

De-acum cițiva ani, din timpul războiului greco-turc, ma- 
rile puteri europene au debarcat trupe, ocupind insula, avind In 
totdeauna şi citeva bastimente staționare in apele cretane. 

Marinarii se Inşiră la front pe punte, corniştii sună onorul, 
şi ne schimbăm saluturile, obişnuite la intilnirea vaselor de răz- 
boiu, reprezentantele statelor a căror culori le poartă. 

Vizitele de ceremonie se țin lanț. Bârcile cele mai fru- 
moase, balinierele albe, lustruite, sint lăsate la apă ; marinarii 
cei mai chipeși, aleși pe sprinceană, lopătează in cadență desă- 
virşită ;—e întotdeauna, în asemene imprejurări, un prilej de In- 
trecere între națiuni. 

Comandantul francez, un bâtrin hazliu, ne intreabă, surizind, 
dacă nu cumva am sosit și noi, ca să protejăm pe mindrii strā- 
nepoți ai vechilor Eleni, pentru a nu fi masacrați de barbarii O- 
tomani? Și, la plecare, roagă pe comandantul nostru ca să feli- 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD 239 


cite pe profesorii de limba franceză din Rominia, pentru modul 
strălucit cu care ştiu să inveţe pe Romini să vorbească iranțuzeşte. 

Toţi aşteptăm cu nerăbdare ora de bae, ca să ne râcorim 
în apa mârii care, în golful acesta, e calmă caapa unui lac. 

E atita limpezime, că se zāreşte fundul ca printr'o sticlă 
albastră-străvezie, 

Abia ne aruncăm în apă, ciţiva innotători mai indrăzneţi 
se îndreaptă în spre larg şi deodată izbucnesc o mulțime de 
strigăte desperate pe vasele străine. 

Ne zăpăceşte zgomotul, şi nu putem pricepe ce sa intim- 
plat deodată. Simţim că un pericol ne ameninţă, fară să știm din 
care parte vine. Cuprinşi de groază, cei care se găsesc În apă, 
se grăbesc, innolind din răsputeri, să ajungă la vas, să prindă cu 
mina ceva, cătind astfel scăparea 

lar cei rămași la bord, crezind că se inneacă vre-un „OM 
sar repede in bărci, lără să ştie in care parte să alerge în ajutor. 

„Guardate !... Pesce-cane !... Guarda !... Le requin !... Le 
tigre de mer !...—strigātele acestea repetate de-atitea glasuri, se deo- 
sedbesc din zgomotul care crește din ce in ce. Vre-o două bărci, 
minate la disperare, zboară ca să culeagă din apă pe cei rămaşi 
in urmă. O barcă a vasului francez ajunge cea dintăi și ia vre-o 
trei de-ai noştri. i 

Un ofițer francez ne lămureşie că un requin, care se in- 
fruptase cu carne omenească, inghiţind un marinar englez, stă 
de citeva zile la pindă, aşteplind vinatul ce trebuia să-i pice de 
la vre-unul din vasele ancorate în bae. Sgh Ă 

„Ne descrie groaza şi duşmânia ce o au marinarii francezi 
impotriva acestei hrăpareţe dihânii de apă, care e aşa de pu- 
ternică, că numai cu o lovitură de coadă poale omori un om. 

Cind apare requinul in raza unde se allă ancoratā o esca- 
dră, se dă de știre la toate vasele şi uneori se trage ca alarmă 
un foc de tun. ups 

Cind aripele nopţii incepură a innegri zarea, marinarii, O- 
bișnuiţi a se culca devreme, incepură să-şi pregătească culcușu- 
rile aiară pe punte, sub cerul liber. Innăuntru căldura era chi- 
nuiloare, 

O noapte senină şi caldă se lasă din ce in ce, adormind 
nesimţite golful acesta adinc și tăcut, cu apa lui lencşă, umbrită 
in spre țărm intr'o culoare albastră închisă, ca siniala, să 

In bruma argintie, ce cade cu încetul peste pămint și apă, 
nimic nu se mai mişcă; la mal, se simte numai un şopot tre- 

murâtor de unde: e jocul inşelătoarei mări, care mingle şi sărută 
luciul pietrei, rozind fără incetare țărmul stincos și prăbușit. 

Departe, la intrare, se desemnează pe cer conturul iortului 
venețian ; citeva stele, sclipind răslețe, par nişte candele aprinse 
pe zidirea ruinelor străvechi. 

O pată neagră umbreşte coasta sură a muntelui pleșuv ; e 
o pădure de maslini, care se intinde pănă devale. Şi dintr'acolo 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


vine la noi o adiere slabă, un suflu de răcoare, ca alinta- 
rea. blindă a unei mini uşoare, nevăzute. 

In noaptea asta nu-i chip să adorm devreme. Mă plimb 
singur pe punte, Aud vorbă la prora, 

Un grup de marinari, culcați, fâră să doarmă, se află strinşi 
In jurul lui Barba Gheorghe, bâtrinul nostru pilot, ce pare că 
inşiră o poveste frumoasă de demult. Ma apropii, pe ascuns, și 
trag cu urechea să prind şi eu un capăt din firul povestirii. 

„-Și plingea şi se väita toată lumea din Atena, că iar ve- 
„nise rindul ca să plătească birul câtră regele din Creta. 

„In fiecare an, pleca o corabie mare, regească, şi ducea a- 
„colo şapte băcţi şi şapte fete, tot ce era mai frumosin Atena, 
„Şi Innapoi nu-i mai întorcea, că li minca minotaurul, pe care re- 
-gele din Creta il ținea inchis într'un palat şi il hrânca cu carne 
„de om. 

„Atunci s'a ridicat Tezeu, cel frumos și viteaz, zicind că el 
„are să meargă să ducă de data asta corabia la Creta, Părinţii 
„lui plingeau şi nu-l lăsau să plece. Dar el n'a vrut să-i as- 
„culte. Și, cind a fost să plece corabia regească, și-a'ridicat pin- 
„zele negre, in semn că duce birul cel de moarte. 

„Dar regele bâtrin, tatăl lui Tezeu, a zis: „Fiule. dacă vei 
„izbuti să scapi și tu cu viaţă, să ridici de departe pinzele cele 
„albe, ca să ştiu şi eu şi țara mea intreaga minunea ce s'a in- 
„timplat*. 

„După o săptâmină de drum, corabia a ancorat aici, la Suda, 
„unde ne aflăm noi. Tezeu, care era tot așa de voinic pe uscat 
„Cași pe aţă, era şi frumos ca un inger. Ce-a făcut, ce-a dres, 
„că Ariena, lata regelui din Creta, s'a amorezat nebună .de el. 
„Era acolo un palat, care se chema Labirint, cu mii şi mii de 
„0dâi ; așa de incurca! era, că cine apuca să intre se rătâcea şi 
„Innapoi nu mai putea să iasă ; soarele nu-l mai vedea şi acolo 
„li putrezeau ciolanele. Dar Tezeu nu sa rătăcit, că Ariana i-a 
„dat pe ascuns un ghem de aţă; şi cu cit el mergea şi satunda 
„in palat, tot desfacea firul in urma lui, ca să ştie pe unde să se 
„întoarcă, C'o singură tăetură de sabie a retezat capul Minotau- 
„ului, care era spaima Atenei. Apoi sa imbarcat In corabia lui 
„și aluat drumul spre Atena, Şi, de bucurie mare, el a uitat ce 
„i-a vorbit taică-său, ca să-şi ridice pinzele albe la corabie. Şi 
„băâlrinul sta pe mal la Pireea şi se uita in zare: aştepta mereu 
„corabia, care nu mai venea, și el plingea şi ziua și noaptea, Nu- 
„Mai iaca intr'o zi răsare in larg o corabie lrumoasă. Toată lu- 
„Mea a cunoscut-o că-i corabia regească, dar nimeni nu indrăz- 
„Nea să zică ceva, de teamă că se vedeau bine pinzele cele ne- 
„Bre, umflate in vint, Şi regele bâtrin incepu să se vaite că i-a 
„murit feciorul cel mai viteaz din toți. Așa durere i-a venit 
„la inimă, că şi-a lăcut seamă şi sa aruncat depe stincă în 
„Mare“... 


f DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD 2u 


Aşa povestea Barba Gheorghe legendele elenice, in nopțile 

«cu lună, cind ne-afam ancorați în dreptul insulelor al câror is- 
stapic îl știa pe dinafară, Intreaga mitologie, care imi chinuise 
tinereja celor mai frumoşi ani de liceu cu traducerea incurcate- 
Tor texte greceşti, o auzeam acum, sub forma unui basm naiv Şi 
plin de farmec, din gura acestui bâtrin corâbier, care nu invă- 
ase nici să se iscâlească. O auzise şiel, la rindul lui, din gura 
«celor mai bâtrini, la casa părimească, sau pe puntea corâbiei, 
da piciorul catargului, in nopți potolite și senine, pe cind aștepta 
vintul ca să umile pinza, să-l ducă in drumul lui pe apă, prin- 
“re insulele locuite, odată ca niciodată, de zei și de zeițe. Inna- 
inte de a slirşi baătrinul povestirea, o parte dintre marinari ador- 
mise. li furase pe nesimţite somnul, câci multora li se părea po- 
vestea, care-o ascultaseră acum, asemenea cu cele care le ştiau 
„lin satul lor, de-acasă. 

Nu se vorbea oare de acelaşi Fât-lrumus, viteaz şi minunal, 
care se ducea să ucidă balaurul, inchis intrun palat departe 3... 
Cind asculți legendele mistice, astfel povestite, poţi ințelege mai 
bine ca oricind ce legătură strinsă au cu basmele, care au legă- 
nat pretutindeni copilăria nu numai a popoarelor de aceiași ori- 
gină, ci a tuturor raselor omeneşti. Căci toate au aceiaşi râdă 
cină, şi din unul şi acelaşi izvor s'au adapat 

Explicarea naivă a forțelor oarbe ale naturi, plăzmuirile 
anor minţi copilăreşti, fapte intimplate odată, propagate din gură 
în gură, schimbindu-se şi impovdobindu-se in felurite chipuri în 
lunga curgere a vremii, au trecut dela un trib la altul, dela un 
popor la altul, dintro religie in alta, 

Dincolo de istoria scrisă este istoria legendară; in lormă 
primitivă, aceasta e adevărată infroducere in istoria pe care o 
Anvățăm, Oricit de incticită i-ar fi limba, trebue să ajungem ao 
înțelege. Cu drept cuvint sa zis cå senzul fiecârei legende este 
închis ca simburile în inima fructului. 

Din acest grăunte preţios a incolțit istoria, teologia, filozo- 
fa şi literatura. 

Toate popoarele au istoria lor legendară; dar nici-una nu 
„este mai bogată şi mai luminoasă ca a Greciei. Fantazia elenică 
a impletit cu o măestrie magică laptele omeneşti, eroice şi di- 
vine, religia şi patriotismul, zeii şi oamenii, intr'o țesătură, fer- 
mecător colorată, pe care nu o poți destrăma ca săi prinzi ca- 

Pătul firului de adevăr dintru inceput. 

Poporul acesta, care a invâţat la vechea şcoală a orientu- 
lui, a împrumutat aproape totul; chiar şi religia a luat-o din ace- 
lași tezaur al lumii semite, de-acolo de unde sau furnizat, întot- 
„deauna, religii, pentru cea mai mare parte a omenirii. 

Se știe bine azi cå blonda Afrodita, pe care Grecii o cin- 
tau, născută din spuma mării Egee, a lost adusă de cātrā ne- 
„gustorii Fenicieni, odată cu maria pe care o cârau cu bărcile 
lor negre, câlălâtuite. Grecii, coborindu-se din susul Europei bar- 
bare in jos spre Asia, demult civilizată, au avut darul de a 


su VIAȚA ROMINEASCA 


îmbrăca intr'o formă neperitoare fondul, imprumutat dela bătriniă 
lor vecini. 

ȘI, dacă Semiţilor li se datorește ideea religioasă, Grecilor- 
trebue să le aparțină ideea frumosului. 


In zadar mă Incercam să dorm. 

Luna imi bătea drept în față. O lună albă, palidă, rātā- 
cind stingheră de-asupra mării pustii. In nopţi asemenea luminate,. 
natura se înfățoșează adesea în forme ciudate şi plină de mistere. 
In jocul de umbre şi lumini, intregul şir de oameni, culcaţi aici 
pe punte, pare un rind de cadavre, întinse cu faţa in spre lună; 
iar fringhiile de cinepă groasă, In pulberea care scintec ca in 
poveste, par impletite în sirmā de argint. 

Aşi vrea să vâd minele palatelor lui Minos sub magica lu- 
mină a lunei, cedă fiori și aprinde Inchipuirea. Ce limba trebue 
să-ți vorbească In taină acele sfărămâturi de pietre, țânduri ră- 
mase ca mărturie incă din splendoarea unei lumi, ce strălucea 
acum atitea veacuri. 

Ma gindesc la o noapte în portul acesta acuma patru mii 
de ani in urmă. 

Desigur, aceiaşi lună caşi azi, cu lumina ei rece şi albă, 
imbrățişa golful acesta tăcut; aceiaşi apă clară, albastră, ce roa de 
cu răbdare aceiași piatră lucie a țărmului stincos. 

Muntele trebue să fi fost puţin mai verde, ca în vremea ti- 
nereţii ; acum pe alocurea-i albit, sau e pleşuvde tot, Şi cerul, şi 
muntele şi apa—aceleaşi au râmas; dar cite generații sau pe- 
rindat pe-aicea in scurgerea vremii de patruzeci de veacuri, 

Același decor, pe-aceiaşi scenă... numai artiştii s'au schim- 
bat. Dar joacă aproape aceiași piesă... e Drama omenirii, ce se 
repetă mereu şi pretutindeni, cu mici schimbări în text. 

„Foarte tirziu am adormit, furat de vraja lunei. Şi în somn. 
mi se părea că aud, ca un ecou, crimpeile de versuri ce-mi da. 
odată aripi închipuirii in anii tinereţei : 


„Xe vom întoarce in Creta mindră cu Tezeu, 
„Vom mingiia pe Neobea, 
„Vom deslega pe Prometeu“... 


Adouazi avem voe să debarcăm pe insulă. Mergem să 
vizităm portul Caneca. | 
i La debarcader ne aşteaptă o armată intreagă de agenţi şi 
furnizori. Toate aceste paseri de pradă roiau de eri in jurul va- 
sului nostru. Acum avea să se incingă lupta decizivă intre din- 
şii... din care acei ieşiţi victorioși trebuiau sā ne apuce în ghiare. 
Strigă, se injură, se imbrincesc, ca să ne arăte actele şb 
recomandațiile dela celelalte vase de războiu, pe care le-au servit. 
„Masio !.... Amico !.... Caromio !.... Vieni 1*..—şi lupta se 
mărginește in urmă la două tabere vrăjmase: birjarii de-oparte,. 
stăpinii măgarilor de inchiriat de cealaltă parte. 


3 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD NS 


Unii căutau să ne arăte că este mai bine să mergem cu 
trăsura, iar alţii că-i mai plăcut să mergem pe măgari. Tabăra 
birjarilor a ieşit victorioasă. Dar lupta nu sa terminat aici; a 
continuat Incă în sinul acestei taberi. căci fiecare îşi lăuda tră- 
sura, şi toţi se concurau in preţuri, Deodată, unul se hotărăşte și, 
numai de ambiţie, vrea să ne ducă fără să primească unban. 
Acelaşi lucru il repetă cu toţii. Ne suim intrun landou imens, ca 
arca bătrinului Noe, 

Cu toată ambiția insă, cind am ajuns in Caoeea, birjarul 
nu sa mulțumit cu cei opt lei pe care i-am dat. 

O şosea lungă de ciţiva kilometri, acoperită cu o saltea: 
groasă de pral, leagă bata Suda cu portul Caneea. Trecem prin- 
tre livezi de maslini palizi, cu frunzele albite de praf. Gardurile 
sint întocmite din cactoşi pitici şi țepoşi. 

F o căldură nesulerită. larba pe margini e piriită ca depe 
urma unui foc. Barba Gheorghe, pe care l-am luat cu noi ca- 
talmaciu, ne spune că a suflat Jibasu—vintul ferbinte din Libia— 
care arde tot in drumul său. 

Livezile de maslini erau pe aici mai dese, dar, cind sa in- 
ceput războiul, Grecii au tăiat maslinii din livezile Turcilor şi 
Turcii au lâiat maslinii Grecilor. Acuma și unii și alții suferă 
la fel. 

Ne oprim în centru. Case vechi de piatră şi de lemn, mici 
si mari, de toată măsura, fără ordine şi stil; un amestec de co- 
perişuri turtite; pe sus, cerdacuri largi turceşti, pentru uscatul 
rufelor la soare, Citeva străzi mai largi incadrează portul ve- 
chi, incolo ulicivare intortochiate, pietruite cu bolovani calțuraşi, 
infierbintaţi de arşiţa soarelui. 

Acelaşi orient strălucitor şi sărăcăcins in murdăna lui ne-- 
peritoare, sub azurul transparent al cerului totdeauna albastru 
şi luminos... ` 

Decind puterile europene au debarcat trupe in insulă şi 
culorile celor cinci steaguri, inşirate pe zidurile cetāțuei, se văd 
Nuturind In acr, oraşul e 'ntr'o sărbătoare continuă, avind Infäți- 
şarea unui bilciu permanent. Toate s'au insuileții de-odată: pră- 
văliile, circiumele, cafenelele gem de lume, negustorii fac afa- 


ceri bune; bande de lăutari, o capelă de dame de Galiţia, o- 


panoramă, distracție americană, un mic circ şi felurite alte pe- 
treceri desiatează pe cele citeva mii de soldați străini, care au 
soldele îndoit de mari, ca In colonii, sau in timp de campanie. 

Sint sigur câ Innainte de războiul Greco: Turc viața aici tre- 
bue să fi fost cu mult mai tristă şi monotonă, 

Venirea trupelor a fost ca o binefacere neaşteptată— căde- 
rea unei mane, cereşti in insula asta săracă și amorţită. 

Armata aceasta combinaţă a ocupat insula pentru a impe- 


deca incăerările dintre Turci şi Greci. E drept că in insulă este > 


o linişte desăâvirşită ; incăerările, care se mai repelă zilnic, au loc 
numai intre soldații dileritelor naţionalităţi. 
de petreceri sint impărțite pe națiuni; acolo unde intră Italienii 


Deaceia, localurile - 


Pip. a 


-H VIAŢA ROMĪNEASCA 


„mu poate intra nici un Francez; de citeorise intilnesc in acelaşi 
“loc, pă iau la batie, 
virtindu-ne prin oraş, dâm de-o mai răsărită, albă, 
cusală E palatul prințului Gheorghe, ru Br a Cretei, De- 
paste de-a avea infajişare de palat, samănă mai mult cu o casă 
a unui  arendaș dela ţară. E mai curată insă decit cele din 
jurul ei; pare vâruită proaspăt, ca Innainte de sărbători. 

Un damo cârunt, în haine cenușii, care ne pindeşte de ci- 
teva minute, se Indreaptă spre noi, cind se încredinţează că vor- 
bim ramineşte. Ni se prezintă, scoţindu-și o carte de vizită: 
l. Gosee» introducător la curtea A. S. Prințului Gheorghe. 

. _ Naţionalitate nedefinită, tipul Levantinului ; vorbeşte Şapte 
limbi, știe romineşte, căci a făcut comerţ de grine pe Dunare. 

Vizitam palatul. Foarte simplu: camere mici, văruite, cu- 
rate ; gospodărie de țară, Divanuri joase, orientale ; pe pâreţi — 
scoarje şi portretele libertăţii elene, inconjurate cu arme vechi; 
sușanele lungi, iartagane turceşti şi pistoale incrustate in sidef 
şi arsiat. 

Cind am ajuns în cea din urmă cameră, introducătorul a 
bătut intro ușă: „Emal... Ema!,. vino,că au sosit nişte domni 
din Rominia“. 

O lemee brună, cu urme incă de frumuseţă, apâru. Părea 
ivarte mişcată la vederea noastră ; poate că-i redeșteptase amin- 
tiri duioase, căci repeta aceleași cuvinte, cu ochii innotind in 
lacrimi : „Rominia!... Rominia !... săraca Rominia L... ce viaţă !.. 

"ce viaţă |...* 

Prinţul Gheorghe stă mai mult în străinătate decit în insulă. 

In fața palatului e corpul de garda. La ieşire, admirăm un 
„rup din jandarmeria cretană, care este instruită de ofiţerii ita- 
lieni in felul vestiţilor carabinieri, spaima Italiei de Sud. | 

N'am văzut nicăeri o rasă de oameni mai frumoşi ca in 
“munţii Cretei. 

. O înfăţişare mindră, impunătoare; oacheşi, bronzaţi, innalţi 
şi Svelţi în costumul lor pitoresc. 
Jandarmii au uniforma apropiată de portul național; un ilic 
scurt, inflorit în cusuturi de amiciu și sutaş, cu nasturi mărunți 
de metal, şalvari scurți până de asupra genunchilor goi, jambi- 
ere de piele neagră. Peste mijloc se incing cu briu lat și In 
Inc de chipiu sau cască au o căciuliță neagră, aplecată pe ure- 
-chea dreaptă. Dealtfel, costumul naţional, chiar fustanela pe 
-care Grecii o cintă atit de mult, este imprumutată dela Alba- 
: nezi şi Turci, > 

| Ne intoarcem iar pe străzile impestrițate de furnicarul mul- 
ticolor al uniformelor militare. Peste tot o viață veselă, zmomo- 
„toasă: - sărbătoarea latăa marinarului pe uscat. 

Prieteniile se leagă repede aici. Din mers, în timpul cind 
„trecem pe lingă o movilă uriașă de pepeni, aud intr'un cere de 
marinari italieni și romini: „Haide... frateli, să mangeamo uno 
„Pepene verde“... 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD w- 


Ne aşezăm la masa unei càafenële turceşti, In mij A- 
cestui goe asurzitor, cițiva Turci stau la umbră, tăcuţi Și gravi, 
răgind din cind ih prin tubările Incolăcite fumul rece al 
narghilelelor. 

Intru în vorbă cu 'n birin, care îmi spune cu parere de- 
rău că ceia ce vede acum în insulă nu-i place. Are de gind 
să plece In Turcia. Dealtmintrelea, cea mai mare parte din po- 
pulaţia otomană vinde pămintul Şi emigrează in Asia mică, 

Nu pot suferi Turcii să se vada stăpiniţi de alții. E umi- 
litor!... Popor de războinici, i, câte în totdeauna au fost 
deprinşi de a fi stăpinitori.... 

Ei Se fetrag de bună vòe din toate țările pe care le pierd. 

Tmi aduc aminte de ceia ce-mi spunea unul din prefecțiiiu- 
biți, pe câre i-a avut Dobrugea. 

Pleca în judeţ cu pachete de cutii de tutun bectimis, ca să 
le dea Turcilor, cei nai buni cetățeni ai Dobrogiei. Cu toate 
acësteà, cea hai mâre pârte du vindut păminturile pe nimic şi 
au plecat. Unii, câre au i până acum proprietăți, vin odată pe 


“an în țară, îşi Incăsează arenda pămintulni Și se întorc tarăşi in 


Turcia. 

Toate berăriile şi cafenelele sint pline; Grecii, dacă nu jotica, 
table, Cărţi, sau doine. cttesc jurnale $i vorbesc, vorbesc fară 
să mai $ sca. De dimineață şi până seară stau toți ta umbră, 
în jurul meselor, şi discută politică precească—această hrană zil- 
nică le este servită pe un preț cftin de câtră gazetele ateniane, 
aduse cu văpoarele poştale dela Pireu. 

Nu vezi pe nimeni muncind. Ce meserie vor fi avid toţi 
aceşți vameni, čáře se agită, vorbesc în gura mare, Se ceartă, 
striga, se ânienință cu ochii tulburi de finie, cu buzele tremu- 
rătoare, apoi de potălexe, ca Sa înceapă adouazi, ta aceiaşi căte- 
nea, în jurul aceleiaşi mese, cu puteri noi, cu aceiași aprindere, 
discuţia intreruptă cu o zi mai innainte. 

La fiecare pas întilneşti trăsăturile caracteristice ale acestei 
rase de sud: vie, nervoasă, uscată, geloasă, egoistă, nediscipli- 
natā şi explozibila ca o torpilă de fulmicoton uscat, 

Un ofițer francez, pe căre Il cunoscusem cu o zi mai in- 
nainte la vaporul nostru, ne conduce la o berărie mai bună, A- 
bia ne aşezâm la umbra unui platan bătrin, şi o bandă de lā- 
utari greci Incepe să ne incinte cu Valurile Dunărei; ne cunos- 
cuse că sintem Romini. 

Innăuntru, pe un părete, vad portretul lui Byron, aşezat in- 
tre Canaris și Miacelis. 

Patronul, un Grec vidiu şi zvelt, cu o teribilă pereche de 
musteţi cărunte, dar răsucite in sus, imi lămureşte intro romi- 
nească stricată ca acesta a lost un mare erou palicar al inde- 
pendenţii elenice. Şi, cind il intreb dacă a fost Grec, Imi râs- 
punde că Byron a venit dela Englitera, dar că familia lus 
era originară din Grecia şi stabilită de multă vreme la Londra, _ 


246 VIAŢA ROMINEASCA 


unde făcuse avere mare. Cind sa inceput războiul, ela venit să 
lupte peniru patria strămoşilor săi. 

Credinţa asta o au foarte mulți Greci, 

Mă gindesc la viața plină de vijelii a nelericitului poet. 

Bogat, nobil, dintro veche familie de pairi, descendenți din- 
Stuarzi, după ce uimeşte Europa cu puterea geniului său şi scan- 
dalizează Anglia cu nebunia aventurilor sale, vine in Grecia, ca 
să-și cucerească și gloria de războinic, pe care n'avea prilejul 
să o poată găsi in patria lui. 

Inarmează un vas de războiu pe cheltuiala sa şi debarcă în 
"mijlocul acelui viespar de intrigi şi patimi omeneşti, care se des- 
lânțuiau Intre șefii conducători ai instrucției greceşti, 

Moartea l-a surprins prea curind, incit n'a avut vreme să 
descrie, dar ne 'putem ușor inchipui ce a simțit acest om, care 
văzuse dela distanță lupta eroilor eleni, prin prisma sa poetică, 
din celălalt capăt al Europei. i 

Cum s'o îi simțit oare acest nobil orgolios și rafinat in mij- 
locul bandelor armate, care făceau piraterii și jafuri, intre oa- 
meni barbari, lacomi şi cruzi, fără ordine şi disciplină, conduși 

-~de şefi rivali şi peloşi, care se mincau intre eil.... i 

Ruinat, amăgit și desperat, moare la Missolonghi, bolnav de 
friguri de baltă, 

In multe case din Grecia se găseşte portretul său. Dom- 
nișoarele de pension și azi || mai visează, desemnindu-i chipul, 

- care era, se zice, de-o frumuseță răpitoare. 

Dar... vremurile romantice au apus şi, demult, sa stins 
rasa poeţilor filoeleni, care se exaltau cintind lupta eroică a co- 
piilor Heladei, sub ochii bâtrinei Europe, electrizată o clipă nu- 
mai. Lăutarii greci, voind să ne facă plăcere, incep un cintec: 
popular din Creta, in care se vorbeşte şi despre Rominia! Barba 

- Gheorghe se năcâjeşte să mi-l traducă, şi eu mă incerc să-l no- 
tez. E vorba de vitejiile unui Cretan, pe care îl cheamă Nanos, 
» mai mult bandit decit haiduc: 


„Veniţi, voinicii mei copii, 
„Veniţi cu mine, scumpi copii, 
„Ca să vă dau şi aur 

„Şi haine strălucite. 


„Inimi de oțel să aveţi în piept, 
„Ca fierul picioarele tari să vă fe. 
„Cit alții merg o săptâmina, 
„Voi într'o zi să faceți drumul 
„Până la casa cea frumoasa 

„A lui Barba Nicola cel bogat. 


"e 


DIN AL DOILEA JURNAL DE BORD 


„Intraţi lără de teamă 

„Şi năvăliți de-odată, 

„Că abia acum s'a Intors 
„Din ţara Valahiei bogata, 
„De unde-şi cară banii 
„Cei scumpi şi sunători. 


„Argint. şi aur rominesc, 

„Strâlucitor, şi greu, 

„Luaţi şi sinul vi-l umpleţi, 

„Apoi în cinstea lui să bem, 
Voinicii mei copii... 


— - . . * . . . - 


Ofiţerul francez de lingă mine, - căruia li traduc ințelesul 
“cintecului, incepe să-mi descrie populația insulei, căci el se afā 
mai demult aici și cunoaşte foarte bine chestia cretană. 

„Starea politică, — incepu el,—in care se găseşte azi insula, a— 
„vind trupele străine debarcate, este singura stare fericită a Cretei. 

„Insula asta nu poate trăi lormind singură un stat modern, 
„idependent ; are nevoe de un epitrop, căci li lipsesc şi banii şi 
„mintea. 

„E oţară săracă, cu puţină agricultură, de care Grecii au fugit 
„intotdeauna, cu livezi de maslini şi puțină vie. O populaţie, de fe- 
„lul ei leneşă, ajunsă din cauza lrămintărilor intr'o stare de sã- 
„răcie şi dezordine, incit a pierdut cu totul insușşirile necesare pen- 
„tru a se hrăni din propria sa muncă 

„Nimeni nu mai vrea să muncească, 

„Comitetele şi Grecii bogaţi, răspindiți prin toate porturile 
„lumii şi căror nu li se poate nega sentimentul patriotic, se tn- 
„Brijesc de hrana Cretanilor. 

„Meseria de revoluţionar grec este incă destul de bună şi 
„indeajuns plătită. 

„Grecii intotdeauna au avut în cel mai innalt grad sentimen- 
„tul libertăţii şi o nespusă oroare de ascultare şi disciplină. Cu 
„drept cuvint s'a spus că pe fața globului nu se găseşte un popor 
„mai nedisciplinat. Națiunea asta a fost totdeauna despărțită In 
„Stălişoare deosebite, care se certau între ele. 

„Munţii populaţi de bandiți şi marile de pirați. 

„Cu asemenea elemente este foarte greu a se constitui şi 
-„menţine azi un mic stat modem, independent, 

„Unirea cu Grecia nu i-ar face pe Cretani mai fericiţi şi mai 
-„bogaţi. 

„Ar însemna numai că şi Cretanii să pue umărul, ca să in- 
-„pingă carul statului grecesc, care se mișcă aşa de incet şi cu 
„atita greutate, S'ar folosi de unire numai o pătură mică de po- 
„„liticiani de meserie, care și-ar împârţi slujbele, noi creeate. 
„Unirea o cer toți aceştia, pe care îi vezi aici in jurul me- 


| 24 VIAŢA ROMIXEASCA 


„selor calenelei şi care, enervați de atita așteptare, se ceartă la jo- 
„cul de table şi devorează zilnic jurnalele dela Atena. 

„Crede-mă, decind sint aici, m'am cofvins câ acestei popu- 
„laţii îi trebui numâidecit un stăpin. 

„Cretanii ar trebui să-i intrebe pe Malfeji dece au părăsit: 
„lupta pentru unirea cu ltalia, şi cum s'a trahsformatintr'o gră- 
„dinà bogată acea insulă stincoasă și SSN 

„Singura soluție hină—cea măi de Spirit şi cea mai nime-- 
„rită—a dat-o un scriitor francez, care a făcut o anchetă in insulă, 
„după războiul greco-turc : 

„Prinţul Gheorghe, guvernătorul iisulei, să se insoare cu 
„zestrea fetei unui milidrdâr american. Atunci Sar putea explo- 
„ala resursele. insulei, s'ar lace bânci, credite, lucrări de utilitate. 
3... Liniştea, progresul şi fericirea Cretanilor ar fi asigurate, şi a- 
„Ceasta insulă s'ar transforma cu timpul intrun paradis terestru“. 


Jean Bart. 


IN CIMITIR. 


Lui B. P. H. 


Călătorind printre ruine, 
Un uriaş am intilnit; ' 
El sămăna leit cu tine: 
Ingindurat, bătrin, cernit. 


Nesimţitor în cale-i trece 
Şi-n cale-i are un mormint... 
mbrățoşind lespedea rece, 
Îi cad genunchii pe påmint, 


Durerea-i mută mă pătrunse 
Și-l intrebai : „Cine eşti tu ?* 
— Sint Geniul, el imi răspunse, 
El imi răspunse şi tăcu. 


Şi-i zaudui toată ființa 

Nâluca jalnicului vis... 

„Aice zace Sulerinţa* 

Din vremi pe lespede sta scris. 
— Şi o iubeai aşa de lare?... 

Pe fața lui curgea, curgea 
Potop de lacrime amare... 

— Tată i-am fost, şi-i mama mea! 


(Gh. din Moldova. 


menmman e E UI n 


Cronica biterară. 


(Profiluri femenine: Sibilla Abramo). 


Resle snumise, ò femme, pour être obâie, 
7 Puisque ta liberté e'est la mori de l'amour £.. 


Cetind polemicile pe tema femenistă, nu se poate să nu fil lovit de 
pornirea violentă, cu care ele se urmează de o parte şi de alta. Ome- 
nirea viitoare va găsi, desigur, în aceste polemici şi în cărţile, mai 
mult sau mai puţin filozofice, ce se ocupă cu această chestiune, un iz- 
vor nesfirşit de ilustraţii, pentru a arăta cum se diformează rațiunea în 
serviciul unui interes, sub înriurirea unei patimi. In vremuri ca ale 
noastre, în care docirinile morale şi economice se preocupă de utiliza- 
rea sorială a individului, în care pare a se fi ajuns la sinteza celor doi 
opuși : interesul individului şi interesul comunității, prin transformarea 
spiritului primitiv de turmă, gregar, în spirit de asociatin n» : în vremurile 
noastre, cind tendința e să se formeze grupe sociale, bazate pe solida- 
ritate, pe libera adeziune, şi individul nu mal e cantonat cu neindu- 
rare in cadre sociale, datorite unor cauze fatale, ca: trib, castă, elan, cor- 
poiajic, sectă etc.,—e curios de observat că, printr'o logică bizară, s'au 
păstrăi numai pentru temee credinţe şi gesturi, dictate odinioară de spl- 
ritul primitiv gregar ” 

«Reste soumise, ô femme !*.... Pentru ea nu există „dreptu! sfint" 
al lui Kani, de a nu fi privită ca mijloc pentru scopuri străine de exis- 
tenja ei, nici „datoria dea exista“ ca individ, cu fire proprie, „fie măcar 
pentru o clipă”, proclamată de Goethe; ea nu are dreptul să se solidari- 
zeze, să se asocieze la un grup social, de bună voe, avind sentimentul 
personalităţii ei. 

„Reste soumise, ð femme"... Legea morală generală, după 
care trebue să se facă integrarea individualităţii In comunitate, este 
că conştiinţa dependenţi sale sociale să izvorască din sentimentul auto- 
nomiei ei individuale, iar conştiinţa aceasta luminată a limitelor liber- 
tății sale să fie disciplina şi garanţia dezvoltării ei individuale. Fe- 
meei nu i se cere insă această Innaltă renunțare, despre care ne vorbeşte 
Goethe şi care nu e alta decit adeziunea de bună voe la o intrebu- 


i 


d 


CRONICA LITERARA 231 


îmțare socială, supunerea conştientă a individului unor forţe mai presus 
de puterile lui, dar pe care el le stăpineşte prin conştiinţă. Nu, temeei 
i se cere supunere oarbă şi automatică, i se impune activitatea gru- 
putui social, din care, fatal, face parte, fără să i se lase latitudinea ti- 
berei cercetări a aplecărilor ei individuale. Supunerea forțată a activi- 
tăţii unui grup de indivizi, cu existenţă proprie, unei finalităţi exterioare, 
unor scopuri din afară, considerarea lor ca mijloc spre aceste scopuri, 
pe care n'au avut libertatea să şi le aleagă, —este nu numai Immoral, dar 
şi împotriva scopului pentru care se jerifesc atitea existenți individuale, 
împotriva interesului general. Inadevăr, autonomia individuală, Invoind 
o activitate, care se produce în toate elementele dintr'o comunitate, pro- 
voacă diferențiarea acestor elemente, iar liberul joc al acestei torţe di- 
ferenţiate este condiţia de viaţă și de propăşire a totalităţii, pentrucă 
e condiția oricărei vieţi, 

„Reste soumise, & femme, puisque ta liberte est la mort de 
Tamour"... 

„Moartea iubirii” - iată pedeapsa femeei de afi gustat din pomul 
oprit al libertăţii. ŞI, desigur, amenințarea e gravă pentru ea, a cărei 
existenţă este supusă, toată, nevoei aceşteia de a iubi şi a fi iubită! ŞI 
să nu ne inchipuim că această ameninţare e o simplă fantazie de poet. 
Secolul a! XVIli-lea, în care femeea are tot ce credem că poate face farme- 
cul vieţii : libertate, eleganţă ratinată, înnaltă viață intelectuală şi estetică, 
mu e decit un vaet, răsunind de lunga tinguire a uritului, ce doboară 
pe regina adulată a saloanelor, numai pentrucă inima ei e pustie, nu- 
mai pentrucă-i lipseşte iubirea! Antifemeniştii cunosc partea vuinera- 
bilă a adversarelor şi argumentul poetului ; arma aceasta frivolă ca un 
pistol de salon nu e disprețuită de luptătorii serioşi... o veţi găsi aproape 
în toate polemicile, chiar in cele ce afectează iluzia cugetări obiective 
şi filozofice, pentrucă această mică jucărie loveşte precis şi sigur!,,, 

Dar, pe lingă năzuința la iubire, atit de covirşitoare in sufletul fe- 
meei, este şi năzuința de a fi, năzuință ce este în orice creatură ome- 
mească şi care o impinge cu putere la luptă pentru cucerirea  „dreptu- 
lui sfint", autonomia individuală. Femenismul tmi apare ca conflictul 
între aceste două năzuinţi; din acest conflict îşi imprumută el violența, 
pornirea, inconherenţa, în genere, şi nuanțarea particulară pe lingă influen- 
fa țării, clasei şi a altor împrejurări sociale și economice, în care se produce. 
Femeta italiană şi, în genere, lemeea dela sud, trăind, pe de o parte, o 
viaţă in condiții mai uşoare decit cea dela nord, iar pe de alta, infiu- 
enţele religioase şi prejudecățile orientale fiind mai puberaice, şi simțind 
mai covirgitor nevoea de a iubi şi a fi iubită, pasiunea avind o parte 
mai largă in destinul şi sufletul ei, —se înfâtigează, in genere, cu un ca- 
racter mai puţin pronunțat de individualism în revendicările ei, lupta nu 
se dă între cele două sexe, cu caracterul violent şi pornit al femenismu- 
sui dela nord, Preocuparea de căpelenie, cel! puţin în lumea intelec- 


52 VIATA ROMINEASCA 


tuală, acea care se răsfringe în literatură, nu e căpătarea unul loc in 
existenţă, năzuința tragică a creaturii omencşii de a smulge tovarăşului 
o parte din locul larg, pe care a pus stăpinire, mulțumită forței și im- 
prejurărilor, la banchetul vieţii. Ceia ce domină în scrierile lor, mat 
presus de orice, e grija de a impăca cerințele, pe care le-a pus evolu- 
ţia modernă în sufletele lor, cu iubirea, tendința de a căpăta libertatea, 
fără să omoare această iubire, » pentru acest scop, caută ele să schim- 
be caracterul pasiunii, să micșoreze, dacă nu să înlăture cu totul, carac- 
terul pur fizic al acestei pasiuni, să schimbe in sufletul tovarăşului lar 
de viață idealul de emee, ce pare Incă a fi aşa de aproape de acet 
exprimat în faimoasele Versuri: „Que m'importe ton âme, je nè veux 
que ton corps!* 

Dreptul sufletului [1 cere d-na Neera, cind se revoltă impotriva 
prea marelui preţ ce se pune în iubire pe frumuseţa femeei, şi d-na Ros- 
selli, cînd se ridică impotriva importanței covirşitoare ce dau bărbaţii fi- 
delităţii fizice şi fecioriei, împotriva precumpănirii exagerate ce o are fi- 
zicul asupra psihicului In iubire. Impotriva acestei precumpăniri sint 
şi romanele femeniste catolice ale d-nei Jolando, mai ales în romanral 
„Neuitatele“, considerat ca cel mai bun, în care idealul femeei este a fi 
O neuitat pentru „adevăratul ales", ideal, pe care în acest toman caută 
să-l realizeze citeva femei, hotarite a nu fi niciodată ale „alesului*, «i 
a răminea ca o iluzie, spre care veşnic să se indrepte dorința neimpti- 
nită, trăind ele înseşi în Veneţia o viaţă poetică şi neprihănită, ca nişte 
umbre simbolice Intr'o țară a visului... 

A Dar chiar in sufletele unor femei ca Paola L.ombroso-Carrara şi 
Gina Lombroso-Ferrero, fiicele ilustrului criminalog italian, femei a că» 
ror cultură serioasă şi intelect viguros, cit și talentul de a evoca 


cu bărbatul, —nu depăşesc în aspiraţiile lor femeniste idealul acesta de a 
realiza în iubire, pe lingă legătura fizică, şi O desăvirşită camaraderie su- 
fletească. o tovărăşie complectă, in care însă femeea şi bărbatul să-şi pâs- 
treze îlecare rolul şi atribuţiile actuale, lată, inadevăr, ce zice d-na Pa- 
ola Lombroso : 

„Cele două sexuri nu se cunosc destul. Legătura intre sufletele 
„lor, cate ar fi atit de prielnică ambelor părţi, lipseşte prea mult, Bär- 
„batul şi femeca nu se intilnesc decit pentru a petrece: pentru a dansa, 
„å minca, a sta de vorbă, — ceia ce nu poate decit să favorizeze dorința 
„cuceririlor galante, Se intilnesc pe un teren, unde nu poate îi decit o 
„Veşnică prefăcătorie, unde fiecare se arată altie! de cum e în realitate“. 

Nicăeri nu apare, în literatura italiană, femeea ca adversară hotărită 
a bărbatului in chestia femenistă, ca o rece partizană a celibatului, chiar 
acolo unde se simte mai mult jogul dominaţiunii masculine, în țările g 


clima arzătoare, în care Atotputernicul stăpin lasă aproape toată sarcina 


TE SEI PPE CIP >> == FIFIEPI- PIPI 
CRONICA LITERARA 933 
—————— 730 


greutăților vieţii pe umerii fragezi ai temeei, Astiel, d-na Luigi di San 
Giusto, sub un pseudonim masculin, după ce zugrăveşte, în romanul său 
„Reduce“, neputința morală a bărbatului de sud, alături de energia, cu- 
rajul şi vrednicia femeei ; după ce ni-l arată ca un vorbareţ şi nefotositor 
visător, anarhist în idei, preocupat de fericirea ideală a omenirii, dar 
trăind în realitate pe spinarea femeelor, în amantul şi fratele eroinei Luiza, 
care, săracă, munceşte zi şi noapte, ca din munca ei să.! ţie, dimpreună 
cu cei trei copii,—în loc să se răzvrătească împotriva ordinei acesteia de 
lucruri, impotriva familiei astfel alcătuite şi a soartei nedrepte ce se face 
femeei, impotriva acestor bărbați care nu fac nimic, ajunge la inche- 
«rea că mama, care face această dură experienţă, trebue să-şi crească 
băeţii altfel de cum au tost crescuţi fratele şi bărbatul ei! 
Sibilla Abramo chiar, deși privită ca adevărata femenistă a Italiei, 
după apariţia cărţii sale „O femee“ (1907), este foarte departe du re- 
vendicările radicale, de tonul aspru, violent şi hotărit, duşmânos faţă de 
bărbat, al femeilor slave şi germane. Femeza, care e eroina romanului, 
nu are nume, e născută şi crescută în nordul Italiei şi apoi dusă de 
împrejurări în sud. O copilărie chinuită între un tată violent, ateu, şi o 
mamă zdrobită de această personalitate brutală, neurastenică. stirşind In 
casa de nebuni. TȚinereţa tot atit de chinuită : la cincisprezece ani dusă 
in sud, din provincia de nord, unde a primit o educație relativ liberă, 
căci situația temeei e mult mai bună în nordul Italiei decit în sud, fata 
tinără este rău privită şi aspru judecată pentru apucăturile ei libere. Ea 
are de sulerit, deci, din partea opiniei publice şi apoi din însuşi felul el 
de a se purta in fabrica tatălui său, unde lucrează şi unde libertatea ci, 
în mijlocul acestor oameni de sud, cu o natură şi o concepție atit de 
deosebită despre femee decit a celor de nord, o duce la desnodămin- 
tul fatal: e sedusă. Nefiind incă destul de emancipată spre a se gindi 
ia „căsătoria liberă“, se logodeşie cu seducătorul ei, şi, din primele mo- 
mente, creatura liberă, eroina d-nei Abramo, simte jugul bărbatului, ca- 
re-i cere supunere oarbă caprițiilor şi apucăturilor lui de tiran gelos şi 
o închide în lanţurile căsniciei lul de om nevoiaş, sub supravegherea so- 
crilor şi a vecinilor. Exasperată, ea se răsvrăteşte şi, ca să se răzbune 
împotriva unei intidelităţi, făcută de bărbatul el înnainte de căsătorie, se 
compromite cu un institutor, —fapt, pentru care primeşte dela bărbat o pe- 
deapsă violentă; în urmă, se liberează şi pleacă, să trăiască prin ea şi 
pentru ea, 

Dar ce departe e sufletul acestei răzvrătite de a! Norei şi de În- 
drăzneala femeelor emancipate din ţările slave şi germane! Abia s'a 
liberat de jugul urit a! soțului, şi sufletul ei, insetat de iubire, caută să 
găsească, in intunericul în care se zbate, puterea, care să o conducă spre 
lumină şi adevăr. Această putere-i vine însă tot dela vechii ei tirani, 
pasiunea şi credinţa, intrupate în fiinţa unui tinăr, „profetul“, spre care-și 
ridică ea ochii, tocmai pentrucă acesta crede într'o „origine şi un des. 


tin suprapămintesc*, 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


S'ar părea că aspiră din tot sufletul la autonomia ei sufletească. 
că toată viaţa, toate puterile ei sint indreptate spre liberarea complectă 


a înteligenții şi personalităţii sale ; nu se va sacrifica nici copilului, care 
e viata ei însăşi, căci, nefiind divor| în Italia, ea va trebui să-l lase in 
mini. tatălui său, care cere toate drepturile asupra lui. Cind însă poate, 
infine, să se dedee muncii intelectuale, pentru care se simte chemată ; 
cind are posibilitatea să-şi ciştige singură existența, cum a dorit ; cind 
are şi o iubire sufletească ideală,— se frâmintă cu aceiaşi nemulțumire în- 
irigurată, căci nu se simte mai fericită decit cind ducea o viață fără 
rost, cu amărăciunea dezamăgită a unei dragoste fizice. Biografia à- 
cestei femei, care a voit să se libereze de orice legătură socială, spre 
a-şi trăi viața complectă, se sfirgeşte in aceleaşi regrete dureroase cu 
care începe, Intr'un strigăt de iubire şi de remuşcare pentru copilul pe care 
l-a părăsit, cu conştiinţa că nu a indeplinit decit o parte din menirea ei. 
Cartea e foarte frumos scrisă, cu un puternic aviat de pasiune şi since- 
ritate, stăpinit de o formă meşteşugită şi strălucitoare. Dar, pentru ace? 
ce e deprins cu psihologia femenistelor din alte părți, e o surpriză şi 
o nedumerire, tipul acesta de emancipată, care are ilzia că se conduce 
de rațiune și reflexiune, pecind sulietul el e mereu bâtul de valurile 
patimii,— care aspiră la libertate şi autonomie individuală, părăseşte căsnicia 
şi copilul, ca o răzvrătită, hotărită a trăi după „calităţile ei morale şi in- 
telectuale”, dar cate nu-şi poate cerceta inima şi inteligența ei de femee, 
conştiinţa ei de soţie şi mamă, fără lumina patimi, nu poate rezolvi criza 
din sufletul ei, fără statul şi ajutorul barbatului: iar cind ajunge liberă 
şi stăpină pe existenţa ei, sufere cu aceiaşi vehemenţă de lipsa bucu- 
iilor şi durerilor din viaja ei de soţie şi mamă. 

D-na Abramo atrage atenţia opiniei publice asupra ei, pentru în 
tăia oară, cu această carte, care la apariţie a tăcut mare zgomot in Italia. 
Ea nu ne-a spus, deci, uitimul său cuvint, după cum nici temenismul j- 
talian nu ne-a arătat incă faţa, pe care o va avea în faza lui definitivă. 
Cert e că acesta s'a născut şi se dezvoltă în cu totul alte împrejurări decit 
în celelalte țări şi că e foarte interesant de prins fizionomia lui incă dela 
inceput, în chiar „caetul doleanțelor”, în care femeea italiană scrie cs 
o sinceritate mult mai mare decit cea franceză. 


Izabela Sadoveanu, 


Cronica filologică 


O carte a lui Albert Dauzat 


La langue française d'aujourd'hui. Evolution. Problèmes actuels. 


Limba franceză, in problemele ei actuale, este puţin cunoscută de 
Franceji. Publicul mare, care arată un interes relativ destul de viii pentru 
rezultatele generale obținute în alte domenii, ca de pildă în al chimiei, 
fizicii, medicinii, se arată cu totul indiferent faţă de rezultatele obținute 
în studiul limbii materne. Cauza acestei indiferenți este mai ales că fi- 
lologii nu şi-aii dat osteneala de a se scobori în public şi a-i atrage a- 
tenţia asupra obiectului lor. Pe cind în vremea noastră se tinde a se 
vulgariza toate şliinţile, filologia, in special filologia franceză, a rămas 
apanajul unei elite restrinse şi n-a pătruns măcar în invățămintul se- 
cundar, Bacaloreaţi cu o bună instrucţie generală ignorează cu totul is- 
toria limbii lor, Se poate insă concepe studiul limbii franceze în liceii 
fără istoria ştiinţilică— elementară, fireşte—a limbil tot aşa de necesară 
caşi istoria evenimentelor şi a literaturii ? În starea actuală însă studiul 
ştiinţific al limbii franceze se predă numai în facultăț, şi incă nu la 
toate universităţile, iar auditori! sint puţin numeroşi. 


1. Principiile care stăpinesc astăzi ştiinţa limbajului sint două: 
a. Rolul limbistului este de a constata faptele, nu de a le aprecia, cu 


atit mal puţin încă de a căuta a le influența;—b. o limbă este în ve 
nică evoluție; ea se schimbă necontenit şi nu se fixează la niciun 
moment din istoria sa. 

Toate fenomenele limbistice au rațiunea lor de a fi, şi expresiu- 
nile numite viţioase îşi au explicaţiile lor. lată expresia populară je 
m'en rappelle. Un solecism, va exclama un literator sau un grimalic 
de şcoala veche! Totuş poporul n-a creat această expresie de florile 
mărului : je me le rappelle a fost schimbat în je men rappelle supt 
influența evidentă a lui je m'en souviens. Un acelaş solecism (|!) s-a 
comis şi acum citeva secole în urmă cind i! m'en souvient s-a schimbat 
în actualul je m'en souviens! 

Pentru limbiştii de astăzi, în limbă nu există progres, ci numai e- 


256 VIAŢA ROMINEASCA 


voluție continuă. Din punct de vedere literar fireşte limba franceză a 
progresat. Scriitorii aă îmbunătățit-o ca uneltă de cugetare, deşi nu 


neille sau Racine, Dar, lăsind la o parte chestiunea literară limbiştii 
pun pret pe limba vorbită, imba scrisă nefiind in fond decit expresia 
transcrierea mai mult sau mai puţin impertectă a celei vorbite, Lim- 
biştii sint auditivi ; literați! sint, şi devin tot mai mult, vizual. De aici 
cultul acestor din urmă pentru aspectul grafic al cuvintelor, uitind că un 
vers, o îrază frumoasă trebue, inainte de toate, să sune frumos la ure- 
che şi că fizionomia scrisă ar trebui să ne fie complect indiferentă, Aici 
trebue căutată şi Origina polemicilor vi! care aŭ izbucnit cu ocazia fai- 
moase! reforme a ortografei (v, mai jos). 

. 2. De unde se formează insă o limbă comună ? Din dialecte, e- 
vident! (Limba dialectelor autorul o numeşte, din această cauză, fe Dan: 
çais da vant-garde), Dialectul (dialecte, patois, parler, argot, jargon) 
este vorbirea unei clase sociale (ţăranii) ori a unei categorii sociale ţa- 
vocaţi, proieson, actori, tălhari, baţivi, comercianți, militari, etc). O de- 
Osebire tranşantă insă Intre dialect şi limba comună nu există. Chiar 
Academia a primit în limba comună termini dialectal] ca roupiller (incă 
din 1718!), care insemmi la origină 'dormir dans sa roupille —la rou- 
pille fiind 'une cape espagnole’ (ropilla). Imprumuturi din dialecte lim- 
ba franceză a făcut in tot timpul istoriei sale. 

In afară de imprumuturi din dialecte, în franţuzaşzie avem de sem- 
nalat imprumuturi din limbile popoarelor invecinate. Acelaş lucru şi 
pentru dialecte, Limba Populară face imprumuturi mai ales din dialec- 
tele germane şi din limbile din sudul Franţei, in special din proven- 
Sală şi italiană, Astfel dialectalul ch'apin ‘soulier vine din german. 
Schlappe 'savate', mariole ‘déluré din ital, marioulo 'iripon', cabat 
chien’ din prov, cabo 'tāte', propriu zis 'chien å petite tête’, 

Imprumuturile din dialectele de Nord sint foarte limitate, 

Pe lingă imprumuturi, cuvinte noii se produ: prin schimbarea 
ințelesului şi a formei. Această schimbare se produce datorită sinec= 
docă), metonimiei, metalorei, analogiei. Autorul defineşte aceşti termen 
însoțindu-i de exemple interesante, Despre alte principii (cause) de 
transformare a limbii nu ni se spune nimic, căci În general filologii fran- 
eul at in această privință, mai puţin pretenţioşi decit colegii lor 

3. În afară de marea majoritate de cuvinte produse | 
limba franceză posedă şi cuvinte de formație eră mase rece 
— Şi prin neologism nu înțeleg numai terminii tehnici proprii limbii 
savantului şi specialistului ; înțeleg mai ales cuvintele nouă, Inţelese de 
toți, care năvălesc ziinic în limbajul curent, şi care sint impuse de o ne- 
cesitate socială sau intelectuală“. Cauza invaziei neologismelor este evi- 
dentă : multiplicitatea obiectelor noiiă, a instituţiilor noită care ne daŭ ziinic 


k ai 


invenţii, aplicațiunile ştiinții şi evoluția rapidă a moravurilor, este apol 
tendința spiritului modern, prin excelență analist şi iubitor de precizie, 
îngrijit de a cataloga şi a eticheta prin cuvinte aspectele cele mai diverse 
ale lucrurilor şi nuanțele cele mai delicate ale stărilor sufleteşti. 

O samă de scriitori au declarat războiă neologismelor in specia! 
nomenclaturii științifice; ca jignind „estetica limbii. Critica „esteţilor” 
„era însă numai negativă. Ei s-au arătat incapabili de a denumi cu cu- 
winte „estetice“ lucrurile noiiă pe care viaja modernă le produce. 

Neologismele se fabrică de obiceli din cuvinte latine şi grece. 
“Crearea lor însă nu e scutită de orice critică, Intre alte exemple, auto- 
rul ne dă unul menit a ilustra intervenția la timp a unui filolog, este 
“cuvintul taximetre : „Cind s-a pus în circulație, la Paris, comptorii ho- 
to-kilometrici, Inchirietorii de trăsun îl botezară taxamătres, prin o cot- 
taminaţie aşa de barbară intre faxation şi mètre. Printr-o scrisoare a- 
dresată ziarului Temps, filologul Salomon Reinach protestă indată. In- 
contra acestei denumiri, şi demonstră cu uşurinţă că faximâtre era mult 
mai corect, Citeva zile după aceasta aproape toți inchirietorii, ruzinați 
de a fi comis un barbarism, căutară să-l repare, şi inlocuiră pe fiacreie 
lor pe taxamiâtre prin taximâtre La citeva luni după aceia, poate, cì- 
teva săptămini, ar Îi fost prea tirziă: publicul, obișnuit cu cuvintul, 
mat fi primit înlocuirea“, 

4. Autorul analizează apoi! sunetele și scoate în evidență impor- 
tanța metodei experimentale în fonetică inaugurată în Franța de Rous- 
selot şi Marage. Studiul sunetelor prin aparate speciale a dat foneti- 
<h o faţă cu totul nouă. 

În afară de importanța ei teoretică, fonetica experimentală are şi 
-© importanţă practică : învaţă a pronunţa corect limbi străine ; —indreaptă, 
în limba maternă, defecte de pronunțare, ca în cazul surdo-muţilor, bil- 
biiţilor, gingavilor. cepalegilor, fornăiţilor, etc. 

5. Ajungem infine la arzătoarea chestie a ortograllei. Toţi filolo- 
gil tranceji sint de acord in constatarea că ortografia limbii franceze este 
cu totul arbitrară, chiar buriescă. Pentruce să se scrie gageure cită vre- 
me se pronunţă gajure ? Pentruce pluralul grafic dela clou este clons, 
în vreme ce dela chon este choux? Astfel de exemple se intilnesc la 
tot pasul in ortografia franceză şi cauza existenții lor se datorește unei 
tradiţii seculare. 

O astfel de cacogratie este insă cu totul vătimăloare, Mau întări 
şcolari! o învaţă foarte greu. Ei pierd ant de zile pentru a învăţa no- 
tarea grafică a cuvintelor, în timp ce. cu malt mai mult succes, ar pu- 
tea învăţa lucruri utile vieţii. Ş-olarii francezi simt astfel intr-o vădită 
inferioritate faţă de colegi lor romini. Pe de altă parte se ştie că o 
limbă se învaţă nu numai după auz, ci şi după văz, Proasta ortografie 
contribue astfel a introduce în limbă şi pronunţări necorecte. Astiei se 
fmtumplă mai ales lu Paris cu numele proprii Destas se prounţă Des- 


CRONICA FILOLOGICA 237 


Mile Aaea > a — e pi Pag ~ Piz i d kat? A TO 
+ af ae EIT a da 


as VIAȚA ROMINEASCA 


i OA aE A S 


sfass. Graţie ortografiei sale, cu patru 
luri: aoutt, aou, outi, ou. iii aprinse ceia zi 
Din această cauză Incă de mult timp protestările eraă unanime in- 
Contra, une! astfel de ortografii. Prima lovitură de topor s-a dat Insă la 
26 Februar 1901 de cătră Leygues, pe atunci ministru al instrucției pu- 
blice, care instituia „toleranțe* la examene pentru un mare număr de 
„Yeguli” recunoscute ca artificiale şi fanteziste. Această reformă pri- 
mită pașnic în 1901, dădu naştere la protestări violente la 1904, cint 
Chaumit, vroind să continue și să generalizeze opera precedentului: nu- 
mi 0 comisiune pentru reforma ortografiei, comisiune în care intraă ro- 
manişti francejl din cei mal distinși, ca Paul Meyer şi Antoine Thomas. 
Proiectul foarte remarcabil elaborat de Paul Meyer, raportor, fu 
atunci supus Academiei franceze. Foarte mare pgreşală de tact, căci A- 
cademia, care nu fusese consultală la 1901, se simţi jignită şi se răz- 
bună respingind concluziile comisiunii, afară de citeva concesii de amă- 
nunt. Este adevărat că Academia nu are astăzi competența suficientă 
pentru a rezolva ta singură chestiuni de filologie (Mă gindesc la Aca- 
sm eee, eg Oricum, €a reprezintă astăzi o pulere morală şi li- 
considerabilă, aşa că, din i 
ia EO AA $ partea reformișştilor, era o imprudență 
i Pentru a face un acord între Academie şi comisia ministerială, 
ministrul Briand insărcină pe un alt filolog, Brunot, pentru a elabora un 
proiect tranzacțional, care. în mintea tuturor, trebuia să aibă o sancţi- 
e Ministrul ceti raportul, felicită pe raportor, dar lucrul rămase baltă 
rafie campanie) violente pe care acest raport il siini In presă şi 
Reforma propunea simplificarea consoanelor duble, Inlocuirea lui 
x plurs! şi uneori final prin s, apoi, in cuvinte răzlețe. suprimarea u- 
nor litere absolut inutile, ca g din doigt Qat"ditus=—digitus), d din 
prs (lat. pensum), Inlocuirea lui Y prin i suprimarea lui ÆA mut, şi 
Publicul mare, care n-are nicio idee de filologie, şi 
papanak gr sfint, s-a declarat contra Îi i poti re 
modeste 'gumentul 
mara to hu principal adus contra refortmiştilor era că et 
Inconira relormiştilor s-a declarat şi chimistul Beshelot, care a- 
cuza pe filologi că ei ar vra să grăbească evoluţia limbii franceze şi să 
facă să evolueze ortografia mai răpede decit limba ! Ir ii 
Care sint cauzele căderii reformei oitografice ? Sint ma intāiü: 
Ereşel! de tactică din partea reformişiilor. Filologii s-a închis în tur- 
nul lor de fildeş şi aŭ disprețuit a lămui opinia publică, aşa că toată. 
presa a fost de partea tradiționaliştilor. Pe de altă parte reiormişti nu 
era Inţeleşi asupra unui program unic de reformă. — erai mal multe 
sisteme (Thomas, Paul Meyer, Brunot, Clédat). Infine instrăinarea A- 
cademiei, care are un ascendent moral considerabil 


ra * P 


CRONICA FILOLOGICA 9 


6. In limba franceză se deosebesc doiă marigrupun de dialecte: 
dialectele de sud (les patois du Midi) şi dialectele de nord (les patois 
du Nord), Cit s-a ciştigat dintr-o parte în dauna celeilalte? La est 
este imposibil de răspuns ; la vest Insă blocul francez a cîştigat teren din 
blocul provensal. 

Dacă considerăm masa dialectelor lranceze in raport cu dialectele 
vecine de origină diferită, şi dacă se tae Franja în doită părți, dela nord . 
la sud, se va constata fenomenul următor: în tot vestul iranceza a pro- 
gresat pe toată linia, atit încontra limbii bască şi celtice, cit şi incon- 
tra tlamandei ; la est, dimpotrivă, franceza a dat inapoi în fața dialec- 
telor germanice, 

7. Dialectele franceze dispar. Totuş cunoaşterea lor- este de o im=- 
portanță capitală. Autorul îndeamnă pe amatori de s stringe cit mai 
e vreme acest prețios tezaur al dialectelor, insă aşa fel incit elsă poată 
fi utilizat de filologi. Amatorii de produceri populare să renunțe la te» - 
ori) filologice şi etnografice, să renunțe la aventuri, etimologice şi să ne 
dee numai materialul cules cu răbdare şi atenţie, și transcris in ortogra- 
fia fonetică științifică. 

8. In capitolul următor autorul arată că în limbistică sint legi tot 
aşa de riguroase caşi in fizică sau chimie. 

Limbistica, caşi celelalte ştiinți inductive, cunoaşte legi de succe- 
siune şi de coexistenţă : cele dintă! sint date de gramatica istorică, cele 
de al doilea de gramatica comparată, Adevăratele legi limbistice sint. 
însă cele de succesiune. Un exemplu: je tonic francez- corespunde lui 
« provensal, lui je italian, lui i loren, lată o lege de coexistență ară- 
tată de gramatica comparată, Această lege n-a putut îi Insă stabilită: 
decit dupăce gramatica istorică a determinat in fiecare limbă un raport 
de filiație şi de necesitate între fiecare din aceste vocale sañ diftongi şi 
e deschis liber accentuat din care ele derivă. 

Legea fonetică este relativă în timp şi în <pajiu, insă, în dome- 
niul său limitat, ea este absolută (constantă). Aşadar excepții nu există. 
Cazurile care par a contrazice cutare lege fonetică se explică prin in- 
trarea în joc a mai multor principii de schimbare. Legile fonetice se 
deosebesc totuş de legile logice prin faptul că, în limbistică, un acelaş- 
efect poate rezulta din cauze diferite. Astfel f inchis accentuat latin dă. 
totdeauna i în lranţuzeşte. Un astfel de i în franţuzeşte poate rezulta şi 
dintr-un e latin deschis accentua! urmat de paiatală, 

In semasiologie nu s-a putut stabili încă legi. Sint însă indie 
cii că şi pe acest teren se vor găsi, deşi unit limbişt: contestă acest: 
lucru, 

Evoluţia continuă a limbilor a dat iarăş mult de gindit. Unde- 
incepe o limbă și unde se sfirgeşte pentru a face loc alteia? Limbig=- 
tii moderni recunosc că limbile nu se nasc şi nu mor,.ci evoluează ne-- 
contenit. Această evoluţie se face fireşte încet și insensibil. 


-3an VIAŢA ROMINEASCA 
e OSII A. 
Fenomenele limbistice sint inconştiente. De aici de o parte spon- 
tancitatea lor, de alta -sinuitanietatea producerii lor într-un mediu dat. 
9. Analizind programa limbii franceze în licen, autorul arată că 
studiul ştiinţific— fireşte, elementar -al limbii franceze mai nu există, 
Totul se reduce la... observați! ocazionale. Totuş, în penultima clasă 
liceală, programa prevede interpretări din vechea franceză, incepind chiar 


Este în fine un interes de prima ordine de a vulgariza în public, 
incepind prin liceu, principiile filologiei romanice ; şanţul care desparte 
pe filologi de literați, ar dispărea. Autorul scrie textual: „Oameni! de 
litere, care aŭ lăudabila dorință de a forma gustul public, da dovadă 
de o ignoranță supărătoare in ceia ce priveşte istoria limbii franceze 
munca enormă indeplinită de şeizeci de ani în filologia romanică nu è- 
xistă pentru dinşii; ba adeseori nici n-o bănuesc măcar... Şi cela ce-l 
mal răă, este că ei se cred compentenți şi că pretind a discuta —în 
dreapta şi în stinga, val !— chestiunile filologice cele mai delicate“. 

10. Ultimul capitol al cărţii ne prezintă pe Renan ca „un precur- 
šor al reformei invăţimintului superior”. Deşi supus unei educați! o. 
tatorice şi superficiale, Renan a recunoscut inconvenientele acestei cul- 
turi pe cit de strălucitoare pe atit de vane. In locul declamaţiilor cursu- 
rilor publice, Renan propune Învăţămintul raționat ai știinților istorice şi 


litatea de descoperiri viitoare ; învăţămintul oratoric este steril, căci, dacă 
se pot forma savanți, nu se pot face poeţi saü oratori, Invățămintul su 
perior trebue îndreptat astlel, încit un elev, chiar secundar, să poată a- 
duce servicii, să fie un om util, un om care să conteze în mişcarea şti. 
inţifică a timpului. Astře] a luciat Germania, şi învingerea dela 1870 
este învingerea universităţii germane, 

Cartea lui D., scrisă foarte curgător, se ceteşte cu uşurinţa şi plă- 
cerea unui roman interesant. ŞI dacă am stăruit aşa de mult asupra ei, 


Pe de altă parte şi la not filologii nu-şi prea daù silinţa de a iniţia pu- 
blicul mare în problemele actuale ale limbii romine, Limba comună, 
limba literară, neologismele, dialectele, dicţionarul, vată şi la noi o su- 
mā de probleme, despre care s-a vorbit mult în timpul din urmă, fără 
însă ca publicul să fi putut fi luminat pe deplin. O carte deci pentru 
limba romină în felul aceştela a lui D. pentru limba franceză este de 
cea mai absolută necesitate, Dacă nu se va găsi un altul, voia face-o 


i eu cîndva, 
G. Pascu, 


— P DAR i a mra E adi uia Gr 


Cronica Ştiinţifică. 
Apa de băut. 


Apa de băut e cel mai de samă dintre toate alimentele cu care se - 
nutreşte omul, De obicei, o intrebuințăm aşa cum vine ea prin sate şi 

prin tirguri, adică şi curată şi, mal cu deosebire, infectată cu mii de mi- 

crobi şi cu otrăvurile lor. Tocmai din această pricină, apa infectă e cel 

mai lesnicios mijloc de propagare a bolilor epidemice. 

Toţi ştim cum pe timpuri de epidemie, ja noi de cite 2 şi 3 ori 
pe an, se lau fel de fel de măsuri, îndemnind, mai ales, pe fiecare om 
în parte, să facă din apa infectă şi primejdioasă o apă bună şi sānā- 
toasă, fierbind-o, Dar cine nu stie că nici macar unul la o mie din. 
cetățeni nu fac absolut nimic, şi beau apa cum este, adică cu microbi. 

vuri. 
EN ana toate aceste sint ştiute de toată lumea şi cînd în cea mai 
mare parte din oraşele mari din ţară se fac instalațiuni de alimentare 
cu apă de băut, cred că e foarte nemerit să ridicăm chestiunea sterili- - 
zării apei.—chestiune hotărită azi in lumea civilizată. 


+ 


Sint multe mijloace de făcut dintr'o apă rea, adică infectată de — 
microbi, o apă bună, potabilă; numai nu toate mijloacele sint deopo- 
trivă de bune. i 

In deobşte, mijloacele practice pentru purificarea apei sint: a) 
distilarea şi ierberea b) filtrarea pe cale chimică sau mecanică şi 
£) ozonarea, 

Distilarea, se 'njelege, e bună, dar nu se tace decit în farmacii 
şi laboratoare, precum şi la vapoarele mari de războlu, ca să dea oa- 


menilor apă de spălat rufe (apă de mare distilată). 
Pe nat faptul că apa distilată nu-i putabilă, apol această ope- - 


200 VIAȚA ROMINEASCA 


""raţie cere instalațiuni speciale, precum şi oameni speciali. Deci, deşi 
“apa e curată, mijlocul însă nu-i practic, 

Fierberea, recomandată de serviciul sanitar |n timp -de epi- 
„demii, deasemenea e bună, dar, cum am spus, nu se lace, ŞI dece 
nu se face ?,,. Răspunsul e uşor: pentru că-i prea scumpă, Negusto- 
tului nu-i convine „sd mai fiarbă şi apa“; săracul n'are cum să mai 
facă şi aceasta, „cd -doar n'o muri tocmai el“. 

Bogatalui nu-i place apa fiartă: are gustrău; ba citeodată miroase 
“şi a fum, Singuru? care fierbe apa in împrejurările arătate e omul de ști- 
inţi; dar şi el o bea lot cu desgust, sau o mai drege cu vin sau 
cu coşniac, 

Filtrarea, adică trecerea apei printr'un fel de „ciur”, fie el chimic 
sau mecanic. Desigur, această operație e bună şi chiar recomandabilă, 
din punct de vedere estetic cu deosebire. Oricit de des ar fi ciurul 
filtrului şi oricum ar fi făcut el, se'nțelege că nu poate să ia din apă de- 
cit gunosele, vietățile : macrobii şi o mică parte din microbi ; cea mai 
mare parte din microbi, insă, trec nesupărați de nimeni chiar prin ciuru- 

„ile cele mai dese, ŞI nu mai vorbim de otrăvurile microbilor l.. La 
Galaţi, unde apa e foarte bună, intro vară, am văzut trecind peştişori, 
„chiar prin filtru, până la robinetele din oraş L.. 

Filtrele chimice citeodată sint chiar periculoase, căci se întimplă 
ca substanțele din ele să degajeze gaze, care infectează apa. 

ŞI să nu uităm că un filtru murdar constitue cea mai mare pri- 
“mejdie, şi că apa in acest caz e mai bine să nu fie filtrată. 

Piatra acră aşa de mult intrebuințata, e tot un fel de filtru 
estetic, adică curăţă apa de murdării, care se depun la fund, dar 
care se pot ridica iat. Csicum ar fi făcute filtrele, şi orice suprafață 
ar avea, rămin tol ciururi, adică nu fac decit jumătate de slujbă, 
aşa că ele sint necesare, cu deosebire pentru apa de riu, cu, dupăce aceasta 
a decantat, s'o curățe de corpurile in suspenziune, răminind ca apoi, după 
ce apa s'a filtrat, să se sterilizeze. adică să fie curățită de microbi şi 
de otrăvurile jor,—-operaţie, pe care filtrele nu pot s'o facă; şi, pentru 
aceasta, ştiinţa a dat la ivezlă ozonarea, 

Acest mijloc mai modern de sterilizare a apei de băut datează dela 
anul 1546 şi pare datorit d-rului Mertens. Acesta însă nedispunind de 
mijloace lecnice suficiente, studiu! său a rămas pe Jumătate părăstt, 

In anul 1891, d-ra) Okmitler reuşeşte sã pue in practică sistemul 
de sterilizare a apei de băut prin o-onă, şi în scurt timp această inven- 
liune, odinioară teoretică, devine o industrie. 

Sä limurim în “ce constă azonarea. 


+ 


Teoreticeşte, ozona e o formă anormală a oxigenului. Molecula 
„de oxigen e constituită din 2 atomi de oxigen (cel pulin in tormulă), 


. n... 


CRONICA ŞTIINŢIFICA an 
„2 A 
ar molecula de ozonă e constituită din 3 atomi de oxigen, adică are 
"o putere de ardere mult mai mare, 

Gruparea acestor trei atomi de oxigen, pentru a forma ozona, se 
face în mod natura! şi, probabil, graţie electricităţii, pe munţii înnalţi şi 
“în largul mării, precum şi după o ploae cu manitestațiuni electrice a- 
'bundente, chiar pe locuri mal joase. Prezența ozonei în aerul atmos- 
feric se cunoaşte printr'un miros caracteristic, care samână puțin- cu 
“mirosul de usturoi. 

In mod artificial, ozona se produce tol prin electricitate, şi anu- 
me sub acţiunea descărcărilor electrice obscure (efluviul electric). In 
practică, dobindim ozona în modul următor : 

Intrun curent de aer rece şi uscat facem să se descarce unul sau 
“mai multe condensatoare electrice (un fel de butelii de Leyda), produ- 
„cind asifel un eflumiu electric, adică o scintee de descărcare, dupăce 
<ondensatorii au fost încărcați de un curent electric, la o tenziune dela 
-3-—10.000 volji. Aceşti condensatori iau numele de ozonatori, pentrucă 
aerul ce esă dela el e ozonat, adică in Hecare metru cub de acest 
aer se găsesc 2—4 grame de ozonă, 

Acest aer eşit dela ozonatori e supt de o pompă şi pompat în- 
trun rezervor, unde odată cu el se pompează, sub formă de ploae, şi 

apa filtrată, aşa că el se amestecă şi curge chiar împreună cu apa in- 
drun bazin de ciment, de unde, apoi, ozona esă singură din apă la su- 
praiață, prin bulbuci, e suptă de o altă pompă şi e dată afară. 

Acesta este tot procedeul de ozonare a apei; cu ocazia acestui 
amestec, toţi microbii şi toate toxinele an ars şi apa s'a sterilizat. 

D-rul Ohmulller a dovedit că nici un bacteriu patogen (tifos, ho- 
eră, dezinterie, etc.) nu poate rezista la atingerea unui curent de aer u- 
şot ozonat, cu deosebire dacă aceşti microbi sint în apă, Şi sa văzut că 
-0 apă care conţine 600.000 de microbi pe cm. cub, după oronare nu 
mal avea decit 5—10 microbi (baccilus subtilus), 


Se'nţelege că, îndată ce acesi mijloc de sterilizat apa de băut 
a devenit practic şi bun. numaidecit aplicaţia lui industrială a luat 
un avint considerabil. Mai toate oraşele mari din lume--cele mai ex- 
puse epidemillor—s'au grăbit să facă instalaţiuni de asemenea natură, 
Aşa putem cita: Londra, Ondshoorm în Olanda, Bruxelles, Paris, gem 
kenberg, Schidam, Lille, Martinikenfeld, Panderborn, Chariotenburg, 
werluis, Boleo In Mexic, Wisbaden, Nizza, etc., precum şi portul nostru 
Sulina, singurul oraş din ţară inzestrat cu o „uzină de apă zei 
del,-—şi aceasta datorită epidemiei de acum ciţiva ani, precum şi imterv 
s -Iui dr. Cantacuzino. 
2 reni pn rien noi, şi ozonarea apei de băut a avut de 


2a VIAŢA RONINEASCA 


7 


suportat destule critici nedrepte, mai cu samă din partea fabricanţilor de 
filtre şi adepţii lor, Se'nţelege că intotdeauna esența acestor critici nu era 
aităceva deci! interesul personal al acestor fabricanți, care, oricum, işi ve- 
deau aparatele şi invenţiunile lor căzute in planul al 2-lea, faţă cu ozo- 
narea, 

Totuşi Inseşi aceste critici, aceste lupte pentru „stăpinirea pieţei" — 
au contribuit ca să ridice ozonarea la rangul în care se pâseşie azi, 
câci toate polemicile şubiede au fost combătute cu experiențe de labo- 
tator, făcute de oameni competenţi şi re<ponzabili. 

Intre alte vini, care se atribuiau ozonării de câtră d-rul H. Chebal, 
la congresul de higienă din Lion, era Şi acela : „Că dece, după instala- 
tea uzinelor de ozonare în oraşul Panderborn şi Cosne, nu a incetat 
epidemia de tifos ?*. Orişice comentarii, s'ențelege, sint de prisos. 

Acum doi ani, 1907, la congresul de higienă dela Berlin, s'a adus. 
in discuţiune tocmai cazu! epidemiilor dela Panderborn şi dela Cosne, 
adică tocmai cele incriminate de d-rul Chebal—D. Ekwin din Beriin, intre 
altele, a arătat că „uzinele de experienţă de ozonare a apel de băut, din 
„Panderborn şi Cosne, luncţionează in mod admirabil, alimentind 
„În mod regulat şi excelent oraşele cu o apă de o calitate desă- 
„virşit sterilizată, precum funcţionează şi uzinele dela Nizza şi Pa- 
„fi8. Deasemenea, cu deosebire la Panderborn, efectul profilactic con- 
„tra epidemiei de tifos a fost dintre cele mai satisiăcătoare“, 

Asupra acelulaşi subiect au mal vorbit şi d-rii Courmont, Le La- 
comme din Lion, Chlopin din Petersburg, Gartner din Jena, şi toţi, ba- 
zaji pe experienţele tăcute şi pe rezultatele lor au lăudat acest metod așa 
de elicace şi de practic, al sterilizării apei de băut. 

D-rul Brutre, dela societatea de medicină publică şi inginerie sa- 
nitarā din Paris, deasemenea, a relevat importanța sterilizănii apei de 
bânt, atirmind „că, prin ozonare, nu numai că se omor microbii din apă, 
„dar că se distrug şi toxinele, produsul vieţii  bacterice din apă, care 
„trec libere prin orice tel de filtru, oricit de bun ar fi el.* 

„Toate aceste, —zice el,—s'au putut dovedi de profesorul von Ermen- 
gen, In o serie de experiențe, făcute la /nstitutu! Pasteur t)" 

Prinurmare, cind știința îşi dă avizul, orice alte critici, nedovedite, 
cad dela sine, -răminind perfect lâmurit că, prin ozonate, apa se sterili- 
vează, adică se distrug şi micrabii, şi toxinele lor. 

Rezultatele desbaerilor din congrese au făcut ca foarte muhe o- 
raşe, şi mai cu deosebire cele de prin locuri joase şi malarice, să in- 
trod că sistemul de ozonare a apel de bâut, Aşa, la Spezzia, profesorii 
M. Cingolani şi H. Bajardi, pentru a se convinge pe deplin, şi in 
persoană, de efectele ozonārii, au făcut o serie de experiențe cu noul 

sistem de epurație a apei prin ozonă. El au voit să ştie şi să vadă dacă 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 25 
— a E |. 


1) în adevăr, microbii mor prin ozonare; 2) care sint condiţiunile ca să se rea- 
lizeze aceasta; 3) dacă constituţia chimică a apeide epurat influențează 
sau nu asupra tratamentului el cu ozonă, şi 4) dacă apa ozonată sufere 
sau nu vre-o schimbare, sau dacă capătă vre-un gust, care s'o facă să nu 
mai placă şi, prin urmare, să nu mai fie potabilă, 

In prima chestiune—dacă apa e sau nu sterilizată —au ajuns la 
aceleaşi rezultate caşi d-rul Brutre, căci chiar acesta a arătat că 
nu e nevoe să fii nici bacteriolog, nici chimist, şi nici măcar nu-l nevoe 
de laborator, ca să poţi constata dacă, în adevăr, apa e sau nu sterilizată. 
E destul să vezi dacă in apa ce esă dela sterilizator este sau nu un 
exces de ozon. Dacă e, apa e sterilizată, dacă nu, mu e. Acest exces 
de ozonă se poate constata, deasemenea, foarte uşor cu un cristal de 
iodură de potasiu, care se pune întrun pahar cu puţin amidon, Punem 
pulină apă din sterilizator în pahar şi vedem numaidecit că, dacă apa e 
sterilizată şi, prin urmare, dacă e un exces de uzonă în ea, atunci cris- 
talul de iodură de potasiu se colorează In albastru. Dacă nu se colo- 
rează, asta insamnă că apa nu e sterilizată, adică că ozona nu-i suficientă; 
atunci, lucrătorul închide puţin robinetul, ca să mai micşoreze cantitatea 
de apă, echilibrind-o cu cantitatea de ozonă, pänäce cristalul de iodură 
de potasiu se face albastru. 

Această operație o poate face şi un copil, 

Convingerea d-rilor Cingolani şi Bajardi asupra primelor două 
puncte a fost deplină, 

Cit priveşte compoziția chimică a apei de sterilizat, autorii sus- 
tin, în urma experiențelor ce-au făcut cu diferite feluri de apă. că a- 
ceastă compoziţie diferind prea puţin, influenţa ei este așa de mică, incit 
Aproape nu se poate deosebi. Atita doar că, la apele ce conţin săruri fe- 
roase, Se consumă mal multă ozonă, deoarece aceste săruri feroase se 
transformă în săruri ferice, adică se oxidează. Aşa că, În general, se poate 
zice că constituția chimică a apei este indiferentă procedeului. Cit pri- 
Veşie gustul, ei nu au putut găsi nici-un gust rău apei sterilizate prin ozonă. 
Subsemnatul, dimpotrivă, am putut vedea că acelui care bea apă sterili- 
zală nu-i mal place pe urmă alta. După ce-am bâut apă ozonată de- 
la Solina, nu mi-a mal plăcut apa din Galați. care, totuşi, e una din cele 
mai bune din țară ; acest lucru l-am observat şi la alte persoane. 

Aşa că, asupra tuturor punctelor ce şi-au propus, d-rii Cingolani şi Ba- 
jardi au rămas pe deplin mulţumiţi şi au fost aşa de incintaţi de sistemul de 
epuraţie a apti prin ozonă, încît au şi făcut o uzină de ozonare la e zeama 

Ei au mai dovedit că apa sterilizată prin ozonă costă numai 2% 
bani de metru cub peste cheltuelile ce obişnuit se fac pentru uzină,— 
ceia ce e ridicol față de marile servicii ce neaduce, 


è 


Astăzi, Industria de ozonificare a apei a făcut progrese mari, şi 
? 7 


266, VIAȚA ROMINEASCA 


mu numai că s'au făcut pretutindeni uzine de ozoniticare, dar chiar prin 
oraşe, şi chiar prin case particulare, unde este electricitate, s'au introdus 
aparate mici de sterilizat, 

Aceste aparate se instalează direct la robinetele de prin case, sau 
depe străzi, şi sint amenajate aşatel, că numai la deschiderea robinetului 
intră automatic în funcțiune şi micul aparat de sterilizat. 

Nu mai e nevoe, cred, să insist asupra insămnătăţii acestor apa- 
tale uşor de transportat, ce, desigur, vor aduce servicii enorme şi ar- 
moielor În mişcare, care, după cum ştim, beau orice fel de apă. 
Mi s'a întimplat să văd soldaţi bind apă amestecată cu noroi şi cu 
gindaci, deosebit de' alte infecţii invizibile. Sistemul acesta de sterili- 
zat apa in mic va fi o fericire şi pentru marinari, care beau apă ținută 
cu lunile prin santine (iundul vaporului), în depozite de fer, ce nu se 
pot curăji decit foarte sumar, şi in care de multeori işi găsesc stirşilul 
fel de fel de animale, şi mai ales gourecii, 

Cunosc un caz intimplat pe vapor, cind, timp de 2 luni de zile, 
sa băuto apă, în care erau înnecați șoareci, care au îost chiar traşi (cupţi) 
de pompa cu care se scotea apă. 

Desigur, numai mulțumită sacrului plin de ozonă depe mare se 
datoreşte sănătatea marinarului, care, în general, minincă, cel puţin, dubios 
şi bea, desigur, apă infectă. 


> 


In urma aprigelor lupte dintre labricanţii de filtre şi susținătorii 
sistemului de epurat apa prin ozonă, consiliul comunal din Paris, în 
scop de asanarea oraşului prin alimentarea lui cu o apă potabilă de mina 
întăi, prin hotărîrea din 28 Dec. 1904, a autorizat administraţia să des- 
chidă un concura, ca să experimenteze şi să studieze cel mai bun sis- 
tem de sterilizare. 

La 10 Martie 1905, se numeşte o comisiune specială de sterilizare, 
care să examineze, din punct de vedere ştiinţitic şi practic, diversele 
sisteme cë se vor propunt, 

S'au propus 27 de proecte de cătră diverse case. 

La 30 iunie 1905, o sub-comisie a ales, din cel 27 de concurenți, 
pe cei mat meritoşi, stabilind că numai 6 proecte sint demne de luat in 
considerație şi, în acelaşi timp, ca să se şi facă instalațiuni pentru fiecare 
la uzina munigipală Saint Maur, aşa după cum va propune fiecare 
proect, 

Aceste 6 proecte au fost: 

1). Societatea de epuraţie (brevet Desrumeaux), 

2). Leo Gerard, 

3). Societatea industrială de oxonă (procedeul Marmiler şi Abraham). 

4). Societatea ds sterilizare a apelor (procedeul Otto). 


LP dai 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 287 


5). Jean şi C-nie, 

6). Societatea Sanudor (sistem de Frise), care proceda mai de- 
mult la experiențe In aceiași uzină. In urmă, s'a mai primit şi „Socie- 
tatea de asanare a apelor“, procedeul Howatson-Duyck. 

Pentru aceste experiențe, consiliul comunal a deschis un credit de 
85.000 lei; iar pentru cel din urmă sistem un altul de 4.500. 

În urmă, comisiunea a stabilit că şi din aceşti concurenți nu pot 
toţi să participe la toate experiențele, aşa că numai 3 au participat com- 
plect la toate experiențele ştiinţifice şi practice. 

Aceştia au fost: 

1). Societatea industrială de ozonă, procedeu Marmier-Abraham, şi 
Societatea de sterilizare a apelor, procedeu Otto, care au fuzionat în o 
societate singură, sub numele de: „Compania generală de ozonă” (care 
a Îăcut instalaţiuni şi la noi şi ia Paris), 

2). Societatea de epurat apele, sistem „Desrumeaux“, 

3), Societatea anonimă de asanare a apelor, procedeu Duyck. 

Experiențele s'au făcut la uzina comunală Saint-Maur, Bind con- 
duse de serviciile chimice şi microgratice ale observatorului din Mont- 
souris, şi de inginerul şei al serviciului tecnic al apelor şi asznării lor, 
din Paris. 

Premiul | la acest concurs l-a dobindit Compania generală de 

zonă, care a făcut instalația de ozonă dela Sulina şi dela Paris, 


+ 


Experiențele ce s'au tăcut au durat dela lunie la Octombrie, anul 
acesta. Concurenţii au fost supuşi la 5 probe: 

1). Aparatele trebuiau să funcţioneze continuu, zi şi noapte, 70 
zile, cu apa ce era la uzină şi cu o viteză şi un debit de 2400 m. c 
de apă pe metru pătrat de suprafaţă de filtru. e 

2). Aceleaşi aparate să funcţioneze, alte 10 zile, cu o viteză du- 
bilă, adică cu un debit de 4800 m. e. pe metru pătrat de suprafață 
de filtru, 

3). Acelaşi funcționare de 10 zile, dar cu o apă adăugită cu 1, 
apă murdară (btută), 
Şi 4). piine trebuiau să functioneze 2 sau 3 zile cu apă filtrată 
normal, dar infectată artificial cu culturi numeroase de microbi patogeni, 

5). Funejionarea timp de 10 zile cu apă compiectamente murdară, 


Cea mai interesantă analiză e, bine înţeles, analiza bacteriologică, 
asupra căreia voi da oarecare amănunte, reproduse după raportul oficial 
al observatorului din Montsouris. 

Pe tot timpul funcţionării aparatelor, se umpleau cu apă mpe sticle 
(ilacoane) sterilizate, care apoi se “închideau ta foc. S'su luat 750 cm. 
<. în fiecare flacon. Analiza se făcea imediat în laborator. 


268 VIAȚA ROMĪNEASCA 


Pentru numărarea bacterielor, s'a luat 5 cm. c. de apă ozonată şi 
numai cite 1 cm. c. din celelalte, 

Pentru căutarea baccilului „coli”, s'a lucrat cu 400 cm. c. de 
apă, infectindu-se apa filtrată normal cu culturi numeroase de bacterii 
patogene. Astfel, în ziua de 25 Septembrie, s'au introdus în apă, adică 
in bazinul de alimentare a aparatelor de experimentat, o însemnată cul- 
tură de baccilus coli, revenind cam 250 milioane de indivizi pe 1 cm. 
c. de apă. Această cultură s'a ținut o oră In bazin, pentruca să se 
amestece în tontă apa, şi în urmă s'au luat probe pentru analiză, 

Presupunindu-se că amestecul n'a fost perfect de omogen, s'a ur- 
mat a douazi, inlectind din nou apa din bazin, prin ajutorul unui tub de 
cositor, plin cu o cultură de baccilus coli. După o oră şi jum, dela in- 
fectarea apei cu baccilus colon, s'au luat iarăși probe pentru analiză, 

Prin calcul s'a dedus că erau cam 50,0000 de microbi pe litru de apă. 

in urma analize făcute în laborator s'a stabilit următoarele: numai 
la sistemul de ozonare a apei au dispărut bacteriile, şi anume in modul 
următor : 

„In 400 cm. c de apă, analizaţi rind pe rind, la eşirea apei 
„infectate din paleriile de beton, n'au mai iost decit 2 (aproximativ) mi- 
„crobi pe centimetru cub, şi baccilus colon n'a putut îi deloc descope- 
„rit, —aceasta in cazul cind apa a mers cu o viteză de filtrare dublă ; in 
„mersul normal de filtrare şi sterilizare nu rămine nici 1.5 microbi pe 
PI SR Aa 

Aceste sint datele oficiale ale observatorului, care nu se pot pune 
la îndoială ; aşa că ar fi de necertat ca acest sistem de sterilizat apa, care 
costă, relativ, aşa de puţin, să nu se introducă, cu deosebire unde apa e 
cel puţin dubioasă. 

In urma acestor rezultate sigure şi infallibile ale ştiinței—oare ar 
mai putea cineva să stea in indoială ? 

Cutn astăzi Comuna laşi introduce acest „nectar indispensabil", şi 
cum şi eu fac parte din fili acestui oraș, simt o datorie ca să aduc în 
discuție această chestiune, pentruca cei indreptății să nu uite că în 
aceiaşi uzină de filtrare şi distribuire a apei se poale instala cu pti- 
ține sacrilicii şi acest „purgatoriu“, aşa de necesar oricărei ape, oricit 


de bună ar îl ea, 
- 


Acum citiva ani, cu ocazia unel considerabile epidemii la Sulina, 
s'a constatat că această epidemie era propagată prin apă, care, din cauza 
apelor scăzute ale Dunărel, se mai infecta încă cu sute de mii de mi- 
ctobi, prin scurgerea apelor depe bălțile din jurul Sulinei, 

Ințeiegindn-se de cătră toată lumea savantă acest fapt, imediat s'au 
Just măsuri, şi chiar guvernul a construit o uzină de apă, introducindu-se 
aproape la fiecare casă clte-o instalație. Apa nu a costat şi nici 
acum nu costă nimic, tocmai pentruca să nu ia nimeni apă din Dunăre. 

Uzina, pentracă terenul nn permitea altfel, era făcută cu nişte 
decantoare destul de mari, metalice, şi cu fitre mecanico-chimice, toate 


CRONICA ȘTIINŢIFICA wo 


deasupra solului. Cum apa la Sulina e murdară, adică are foarte mult 
nisip în suspenziune, deosebit de impurități, se 'nţelege uşor că filtrele 
n'au funcţionat decit foarte puţin şi că s'au astupat, aşa că uzina, din cauză 
că zilnic se micşora debiiul filtrelor, a fost nevoită în cele din urmă să 
nu mai filtreze apa, ci, din decantoare, o ridica deadreptul în turn, de 
unde se răspindea în oraş tot cum venia din Dunăre. 

Pentru acest cuvint, pe timpul verei se şi făceau publicațiuni ca 
să se fiarbă apa (2), aşa că de drept uzina era iluzorie. 

In urma intervenţiei directe a d-lui dr, Cantacuzino, s'a căutat să 
se remedieze acest lucru. Cum tocmal atunci era Ja ordinea zilei chestia 
ozonătii apei (acum un an şi jumătate), s'a hotărit ca acelaşi societate— 
„Campania generală de ozonă“—care a făcut instalaţia la Paris, să facă una 
şi aici. Zis şi făcut, Uzina de ozonare s'a ridicat şi a inceput funcționa- 
rea încă de acum un an şi jumătate. Insă, dacă upa era ozonată, era totuşi 
cu nisip, căci filtrele tot nu funcționau, 

Chiar în aceste condițiuni, făcindu-se analiza apel la microscop, la 
Sulina, de dr. Mezincescu, s'a văzut că apa nu mai avea decit 2—5 mi- 
crobi pe cm. c, în vreme ce înnainte avea zeci și chiar sute de mii (1) 

Se simțea deci nevoe ca apa, ca să fie perfectă, să treacă mai In- 
täi prin filtru, lucru care s'a recunoscut necesar şi s'a și aprobat,—şi s'au 
şi făcut filtre. 

Cum terenul era jos şi nisipos, nepulindu-se săpa nici | m., fără 
ca să dai de apă, a fost nevoe să se facă filtre speciale. 

lată cum au fost întocmite aceste filtre: s'a făcut o zidărie (cetate) 
de beton armat, cu două etaje. Deasupra e decantorul, adică apa e trasă 
din Dunăre și lăsată acolo să se limpezească. De acolo, ea singură curge 
in filtru—de nisip—care-l dedesubt. Din filtru, apoi, se adună în nişte 
depozite tot de beton armat, de unde e dusă la ozonatori, şi anume 
la aşa zisul emulzor. 

lată în scurt cum e tăcută şi uzina de ozonare: 

O clădire relativ micuță, cu 3 etaje, conţine uzina. Temelia şi sub- 
solul e de beton armat, care-l foarte avantajos şi pentru terenul nisipos, 
precum şi pentru că ține apa curată şi rece. 

In etajul de sus sint propriu zis aparatele de ozonare, care sint in- 
chise în un fel de cuşcă de sticlă şi sirmă, ca să fie puse la adăpost de 
praf. Aparatele de produs ozonă sint nişte condensatoare, puse faţă in 
faţă, prin care trece un curent de aer rece şi uscat, din care se 


scoate ozona. 
O pompă specială stringe toată această ozonă şi o trimite in aşa 


zisul emulzor. 
„Emulzorul* e un rezervor, în care, prin tubul mare, vine apa dela 
filtru, iar înăuntru, această apă e pulverizată de sus în jos. Apa, căzind in 


jos ca plose, se intilneşte cu ozona şi merge cu ea în jos până în ba- 


m Aa 


20 VIAȚA RONINEASCA 


zinul mijlociu, făcut tot de beton, unde apa curge tot ca plose, ca să 
poată lăsa să iasă ozona din apă. De alci, tot sub formă de ploae, 
apa trece, prin fundul falş al acestui bazin, pe fundul său adevărat, 
unde apa e sterilizată, De aici trece apol în rezervorul din subsol, care-i 
tot de beton, de unde e luată şi ridicată în turnul de distribuire, pen- 
tru a fi trimeasă în oraș. 

Cum vedem, oraşul, care are azi apa cea mai bună din țara noas- 
tră, e tocmai Sulina, care odinioară avea apa cea mai murdară. 


Căp. Nic. lonescu 
din 


marina militară- 


Scrisori din Basarabia. 


Tendiuţele episcopului Serafim in Sala opoziției 
hotăritoare a preoțimii moidovene-naţionaliste.— Primele simptomo ale 
activităţii „partidului basarabean de interese locale“, Moartea lui 
Pavel Uruşevan. 


Avem şi un Serafim! Cu această exclamaţie am slirşit scrisoarea 
mea precedentă, dupăce arătasem că nl se cer nouă, Rominilor din Ba- 
sarabia, coruri întregi de Seratimi, pentru trezirea noastră din apatie. 
Mai jos voi arăta, încă, cum îl avem deja pe unul, spre această trezire. 
E vorba despre lucrurile noastre bisericeşti, 


+ 


Pr. Sfinţia-Sa Serafim al Basarabiei continuă politica lui de pastor 
militant rusiticator, opunindu-se ta toate simptomele naturale de viaţă 
rominească ale preoțimii noastre. Văzind însă, ingenera!, că şi turma lui 
şi preoții nu prea urmăresc interese politice sau religioase — în sensul: 
rusesc sinodal-misionar—incearcă prin toate mijioacele să trezească Ba- 
sarābia din această apatie. Ajută şi indrumează toată activitatea locală a 
„ligii poporului rus", al cărei preşedinte de onoare este; face mwt zgo- 
mot pațriotic şi religios din cazuri cuvenite, ca, de pildă, moartea itil: 
Ctuşevan, şi excită din răsputeri sentimente clericale în popor. ŞI, totuşi, 
nu-i merge bine! Acum o lună, a adus în Chişinău o icoană nouă 
nouţă a Sfintei Ana Caşin (se ştie cum Rusia reacționară se tot razămă- 
pe noii sfinți), cu o părticică a moaştelor ei. Era, pur şi simplu, un ca- 
taghiozile fanfaronada acestei aduceri, căci toată lumea ştie că popii din 
catedrală demult stăruese să aihă vr'o sfințenie atrăgătoare, fiindcă po- 
porul religios ocoleşte catedrala şi tinde la biserica arhierească—miiropa- 
lia,—unde se găseşte slăvita icoană a Maicel Domnului din Gărboveţ, fá- 
cătoare de minuni... 

In privința tendinţelor noasire naționale, Seralim-ul acesta se a- 
rată tot mai ostil, Congresul preoţimii basarabene din anu! trecul a decis 
ca cei mai competenţi conducători ai corurilor bisericeşti din genele 
Hodorojă şi Berezovschi—să alcătuiască şi să stringă de prin arhive 
notele de cintări vechi moldoveneşti de aici,—şi ei au poruncit, în acest scop, 


272 VIAȚA ROMINEASCA 
e a im a a 


să le pătească pentru tipărire semne muzicale italiene. intrebuinţate 
mult în Basarabia. Lucrul acesta merge Innainte, dar Serafim îi pune tot 
felul de piedici; nu se hotărește însă să-l întrerupă în mod oficial, dar 
tot însărcinează pe amindoi aceşti cunoscători cu aite lucrări, Intr'acestea, 
tot spune fiecăruia că, In locul motivelor moldoveneşti proaste, e mai bine 
să sune măreața cintare tusească,,, 

Preoţii noştri sint divizați în trei nuanţe, în privința acestui apos- 
tol: unii îi slujesc credincios interesele şi tendințele, umblind de-a Diis 
şele înnainte-i ; alţii se ţin mai mult într'o parte, căci ştiu bine că, cu 
toată demnitatea preotului de „slugă a innaltului Domn“, sint domni şi pe 
pămini, care se arată mai tari, —deci: „pănă la Dumnezeu, te minincă 
Sfinţii”. Numai un număr destul de mare, şi compus din părinți foarte 
insemnaţi, ii face lui Serafim 0 opoziţie loială, dar neinduplecată, Sint 
toți Romini, Pr. Nicolae Laşco, protoereu, acadermist, protesor-teolog la 
gimnaziul | din Chişinău, care ocupă şi alte multe demnități in Iu- 
mea noastră duhovnicească, îşi ciştigase demult un renume lață de au- 
toritățile ruse: la inceputul mişcării spiritelor moldoveneşti s'a arătat ca 
un duşman al neamului său şi ca un amic faiş. Dar, în răstimpul witi- 
milor 3 ani, văzind cum alţii lucrează sincer şi cu folos neindoios 
pe cimpul naţional-religios, Saului acesta s'a transformat deodată în 
Pavel. Intr'o şedinţă secretă, la care au asistat cei mai Insemnaţi preoți 
şi arhimandriţi din Basarabia, în număr de 12, Serafim a vrut să se re- 
fere, In proectele sale rusificătoare, tocmai la experiența şi vaza Jul Laşco, 
Dar acesta, spre mirarea tuturora, înflăcărat, cu glasul sever, s'a năpustit 
deodată cu o critică arzătoare asupra ideilor de rusificație a Moldoveni- 
lor; a arătat cum toţi episcopii, veniţi din Rusia în cursul ultimului veac, 
aspiraseră mult la politica rusiticării, dar că n'au reuşit să facă pe Moldovan 
să înlocuiască limba lui părintească cu una străină, în nugile Jul cătră Dumne- 

zeu, ci, din contra, prin contra-slujba bisericească în limba slavonă, au înră- 
dăcinat în săteanul basarabean O apatie ne mai văzută pentru cultul creg- 
tin. „E un pacat., Şi să nu se imei ridice mina noastră, a păstorilor, pe 
poporul acesta pașnic şi moral ! Destul că nu-i dăm încă nici şcoli, nici bise- 
rict moldoveneşti, Cum, să mai mărim sălbătăcirea actuală a popo- 
tului? La 70 şi RO ai veacalui trecut, am avut un episcop, un energic 
luptător pentru cauzele ruseşti, Pr. S, S, Pavel, dar şi acesta, dupăce 
a jertiit 15 ani de muncă rusificătoare, a recunoscut, în faja tuturor, că 
e biruit de rezistența pasivă, dat hotăritoare, a 2 milioane de Moldoveni. 
A înţeles că a rusifica o zecime, o sutime, o mie—este un lucru ceva 
mai lesne ca prelacerea complectă a unei mase şi al unui teritoriu, după mo- 
delul străin Poporul nostru nu protestează cu zgomot, nu se revoltă, dar 
are inerția şi rezistența lui, Se uită un lucru foarte simplu: pe cind ru- 
silici o mie de Moldoveni, se naşte şi creşte o generație nouă, care în 
leagănul copilăriei nu aude nici-un cuvint rusesc. ŞI ştiţi cum gene- 
rațiile tinere işi cer acum plinătatea neatirnării şi a credințelor religi- 
Oase, precum şi a tuturor părților de viață sufletească şi materială! 2*,,, 


- d . > î 
4 


SCRISORI DIN BASARABIA h 


E lucru firesc că, dupăce Pr. Laşco a rostit toate acestea, şe- 
dinja a fost întreruptă şi Seraiim-ul a eşit indignat şi uimit „în aparta- 
mentele lui interioare,* cum se zice obişnuit. lar cel prezenţi au putut 
ridica capul şi ochii, pănă acuma plecați şi supuşi. Chestiunea a rămas 
deschisă, dar direcția ei intre tagma noastră duhovnicească e bine defl- 
nită. Serafim-ul nici nu cutează să dea atară pe Pr. Neagă, perpetuu se- 
cretar personal al episcopilor noştri, şi e forțat să-l tolereze lingă sine. 
Protoereul Mih. Ceachir a editat decurind un dicționar ruso-moldove- 
nesc, Dar ştiţi cine e Ceachir,—sau mai bine, cine a fost el? Reputa- 
{la lui era mai rea caacea a lui Laşco; alară de aceasta, e Găgânz (Bul- 
gar negru din jud, Bender) după naştere; iar In ultimii ani s'a arătat 
ca organizator al „ligii poporului rus“, stind alăturea cu Cruşevan... 
Mal vroiți dovezi că şi in sinul preoțimii noastre, caşi în țărănime, a- 
vem o puternică energie potenţială, care e gata să se pretacă în una 
cinetică 2... Nu mai vorbesc de cercul luminat de preoţi naționalişti, gru- 
paji în jurul „L.uminătorului*. Făcindu-se, cind cer imprejurările, metri 
pe pămint*, preoții Parteniu, Popovici şi! alţii işi fac datoria rio ae: 
spunind 2—3 complimente Ruşilor în pagina întăia, şi, deasemenea, ştiin 
să umple celelalte pagini cu lucruri, deşi confesionale, totuşi folositoare 

f 

a e iii ua acestea se ascund în subterane, şi în viața Chişi- 
năului şi a Basarabiei domneşte, la prima vedere, ba chiar şi la a doua, 
duhul rusesc... Dar să aşteptăm puţin şi să ne vie cineva la spe tă 
activitate larg națională—şi cum s'ar schimba atunci fața lucrurilor să 

Chestia zilei in sterile noastre preoțești este acuma pere n 
Gurie Grossu, leromonah, misionar eparhial şi cel mai însemnat vespa 
naționaliştii noşiri. Cit se sileşte Seratim-ul să-l inlâture pr ace 
bia |... li promite un vicariat (Pr. Gurie e academist distins), spe ap 
tot ti răspunde: „Voesc să râmin in Basarabia, În rapire Sa a a $ 
am rădăcini în pămintul meu natal, deci nu plec de aici”... 
ultimul fapt din noutăţile parohiale de alci, 


La fiecare pas a! analizării forțelor sociale er rege somme 
porană, te dai la aceiaşi şi aceiaşi constatari, agr yia cap dr 
tionale, ale Moldovenilor, prezintă o mare rezervă de postal 
şi atunci dela o constatare te dal, fereşte, şi se punerea p 
cum dintro energie potențială să faci una cinetic p în ear 

In luna lunie, Chiginăul fierbea de agitaţie îns Ă pita ind 
legerilor comunale. Gosposdâria oraşului nostru se ga tori rm 
orășenească“, adică consiliul comunal, compusă din sr age ar 
Si di de 520 alegători, atare roig angnin eaen 

- s cre 
s L ai e Cu 5 consilieri din Evreimea locală, nu- 


24 VIAŢA ROMINEASCA 


miji de guvernator, şi cu 5 reprezentanți din partea tagmei duhovni- 
cești, armatei, etc, numărul total al consilierilor este 50, Duma aceasta 
are vr'o 50 şedinţi intr'un an, lar ca organ executiv îşi alege „Uprava 
orășenească“, adică primăria, care constă din „capul orașului“ —primar 
şi 4 „membri ai Upravei*; apoi consiliul îşi alege şi mai multe comisii, 
diferiţi reprezentanţi ai oraşului la oficiile locale, secretarul oraşului, etc... 
Dar să ne întoarcem la chestie. 

Pentru alegerile din anul acesta s'au constituit şi partide : progre- 
siştii Ruşi,— „oameni de alacere*,—grupa moldoveană,—conservatorii şi 
liga poporului rus, adică Cruşevaniştii-huligani 

Din toate peripeţiile luptei electorale e interesantă pentru noi ati- 
tudinea grupării moldovene, care numără circa 100 alegători. Deşi în rusește, 
lotuşi grupa aceasta ducea o vie campanie sub lozinca naţională, nu- 
mind-o numai „locală“, Vestitul Cruşevan stăruise mult să denunțe că 
„Moldovenii cintă deja: Allons enfants de la Patrie!*,—dar, în realitate, 
aceşti „localnici“ au avut o conduită cit se poate de măsurată. Leade- 
rul lor, d. N. Botezat, a vorbit cu mare bägare de seamă la două Intru- 
niri electorale, dovedind, totuşi, In fond, cå capitala unei ţări, cu ma- 
joritate de Moldoveni, trebue să fie tocmal în minele acestei majorităţi, — 
deci, jos toji „nelocaiuicii” ! Şi măcar că se vorbea puţin în Chişinău 
cum „Moldovenii bat şeaua, ca să priceapă eapa*, totuşi publicul, de- 
prins cu vechea atitudine apatică a Moldovenilor, cu natura de came- 
tion politic a boerilor noştri, nici decum nu vedea in această eşire a 
grupei „locale“ vr'o tendinţă serioasă naţionali. Se ştie la noi că rusi- 
licaţii, în jumătate Moldoveni, nu sint, desigur, nici mai răi, nici mai 
buni decit alți alegători şi candidaţi: 50 din gruparea lor, cu o tendinţă 
crescind reacționară, pănă la cruşevanism,—şi alţi 50%, cu o tendință 
progresistă. Era greu să se creadă cu siguranță că toţi acestia, im- 
preună, vor contribui la ajungerea unul scop. Şi, totuşi au contribuit 
la ceva, deşi cu mari greşeli și lipsuri. 

Au fost aleşi 40 consilieri: 12 progresiști Ruși, 7 „oameni de a- 
facere”, 5 conservatori, 6 huligani şi 10 Moldoveni: d-nii Semigradov, 
Gheorghiu, Chiriacov, Negruş, Teodosiu, Botezat, Baltuga, Gheorghiu, 
Manole şi Soroceanu, Au câzut următorii membri ai partidului local, Mol- 

deveni numai după numele lor: Anghel, Arionescu, Botezat, Bantăş, 
Varzar, Volna, Vasiliu, Gafenco, Glavce, Grossu, Griţan, Gobgila, 
Gheorghiu, Dimitriu, Donica-lordăchescu, Zaharia, Capmare, Cru- 
sevan, Chipra, Calderan, Cupcea, Leonard, Malai, Ojoga, Hinculov, 
Strătulescu, Semigradov, Străjescu, Sirb, Ciolac, Jurescu. 

In special numesc aici numele tuturor, ca să arăt clar ciţi Moido- 
veni de origină iau parte, la noi, ia viaţa publică, ŞI, dacă ar îi toți naţio- 
nalişti adevăraţi, Chişinăul şi Basarabia ar fi fost demult în minile Ro- 
minimii noastre !.. Dar numai atit că 90“, din aceşti purtători de nume mol- 


SCRISORI DIN BASARABIA E pisi 


doveneşti nu participă la toate afacerile locale, decit în calitate de „cetățeni: 
ruşi”, de rind, şi nici nu prea gindesc la interesele adevărate ale acestei țări. 
Scrisesem odată („V, R.*—lunie 1907), cum că, dacă s'ar putea admite o în- 
țelegere stătornică intre Moldoveni şi progresiștii Ruşi din Basarabia, 
am avea cele mai mari foloase din aceasta alianță. Acuma se vede bine 
cum inerția istorică impinge pe Moldoveni tocmai spre această alianță, 
—dar nu se fac decit primii paşi. Neincrederea reciprocă şi Instrăinarea; 
sint piedici prea serioase, Mai întăi, printre Moldovenii mai însemnați: 
domneşte tendința reacționară a agrarlenilor şia capilaliştilor; apoi şi la- 
progresiştii Ruşi sint mulţi care nu recunosc chestia locală moldovenească. 
În consiliul comunal avem acum 10 Moldoveni -+ 12 progresiști 
+ BEvrei = 27; astiel, majoritatea absolută e garantată incontra 23 gla- 
suri de reacțlonari Ruși, deschişi sau tainici, ascunşi sub numele de „oa 
meni de afaceri“. Indeobşte, noul consiliu comunal are reputaţia unui 
consiliu cumsecade, deoarece toate partidele intră în el, în mod propor- 
tional realiiăţii. Alianţa „oamenilor de afacere“ (partidul lui Sinadino; 
Grec, milionar, deputat, actualul primar şi mare carlerist şi exploatator), 
cu conservatorii (partidul familiei Crupenschi, al dinastiei atotputernice 
din Basarabia) e zdrobită acum de progresişti - Moldoveni -+ huligani, 
—şi Sinadino are să iasă din nou primar numai în cazul cind îi vor da 
voturile unii din Moldoveni şi din progresiști. Sint iar semne serioase 
că, la alegerea primarului, se va continua aceiaşi politică de compromis, 
prin esre Moldovenii + progresiştii m'au putul lua, împreună, gospodă- 
tia comunei noastre În minele lor, ci au dobindit numai o majoritate vizi- 
bilă, Totuşi prezența in consiliul comunala 10 Moldoveni e un faptim- 
bucurător, iar prima incercare la alegerile generale, chiar cu cei căzuţi 
dintre Moldoveni, inscamnă o izbindă morală. Vom vedea ce va fi mai 
departe. 


Di 


La 5 lunie, a murit vestitul şi mult taientatul Pavel Alexandrovici 
Cruşevan,—dar pentru noi, Rominii conştienţi, şi pentru progresistii Ruşi 
el murise încă acum 8 ani. Numai că şi după inmormintarea de atunci 
ne făcea mult rău acest mort, aceasta forță colosală şi prăpădită fără fo- 
los a Basarabiei, Ţin bine minte cum se interesa el în 1890 de ches- 
tiile locale, de Rominimea „de peste graniţă”; traducea pentru coloa- 
nele ziarului său „Bessarabeţ* opere de Vlahuţă, Carmen-Silva, etc ; scriea 
şi el însuşi nuvele frumoase din viața basarabeană, cu tipuri şi tonuri 
originale de țară. Il ştiam din copilărie şi-l admiram mult, şi mult vrolam 
să-l imitez. Am în vedere acum să alcătuesc cludva o monografie ose- 
bită asupra acestul om, cu care a fost legată, in uifimii 15 ani, toată 
viața intelectuală şi obştească a Basarabiei, şi care a avut atita prana 
asupra noastră, generaţia tinără!... Dar chiar şi personal, repet—àge de fleurs 


276 VIAȚA RONINEASCA 


et de soleil—am trăit sub farmecul poeziei basarabene, a noastre, a lui 
“Cruşevan. O jerttă nevinovată, jertiă de sară a acestei nopţi mintale şi 
morale, care ne invăluise pe noi, venind dela miază- noapte! Toţi câţi sîn- 
tem aci—treispreceze-paisprezece „Romini conştienți“—cunoaşte bine 
cu ce marazm al sufletului ne cuprinde înstrăinarea încă din copilărie. 


La toate serbările naționale din Rominia, Pasarabenii asistă numai ca o ` 


iluzie, o semi-umbră. Țara noastră nu produce nici scriitori naţionali, 
nici artişti, sau cintăreţi,—totul e înțepenit, ascuns şi suprimat, Sintem 
numai o posibilitate. A fost şi Cruşevan o mare posibilitate nerealizată, 
sau realizată în mod denaturat. Natura lui vie şi fierbinte îşi căutase a- 
plicare, dar, prin prizma blăstămată a rusificării pasive şi stupide, şi-a gă- 
sit o adormire inlamă. Să zboare acum în pace acoto unde spațiul nu 


se intinde asupra Basarabiei, Rominiei sau Rusiei, ci asupra unei țări 
din necunoscutul negru... 


Chişinău, 20 August, 1909 Alexis Nour. 


în e a a e 


Scrisori din Ardeal. 


Memoriul medicilor romini.—Criza guvernului și deschidere 
parlamentului.— Atitudinea Rominilor. Izbinda dela Caraneaheg.-— 
Dela temniţă, 


Intreaga presă națională din Transilvania şi Ungaria salută în ter- 
menii cei mii câlduroşi hotărirea „Asociaţiei medicilor romini* de a nu 
participa la congresul medical internațional, ce se va ţine în Budapesta. 
Cu acelaşi entuziasm şi sentiment de gratitudine este, apoi, primit şi „me- 
moriul* medicilor romini. Intr adevăr, din anul 1891, decind studenți- 
mea universitară din Bucureşti redactase un memoriu, protestind în faţa 
Europei contra prigonirilor din Transilvania şi, îndeosebi, Impotriva le- 
gii Kişdedovonrilor, şi dela 1893, cînd însăşi Academia Romină protesta 
prinirun memoriu in contra dări! In judecată a comitetului naţional,— 
tu s'a scris în Rominia vre-un memoriu, orl vre-o carte, cu mai multă căldură, 
in lavoarea noastră Presa s! lruntaşii noştri politici apreciază la dreaptă 
măsură acțiunea celei mal culte corporaţiuni romine,  Constatind stliul 
cald şi innălțător, precum şi sobrietatea şi demnitatea memoriului, noi 
toţi ne bucurăm, îndeosebi, de efectul mare ce s'a produs în presa siră- 
inè. Ziarele maghiare continuă să se ocupe şi acum de memoriul me- 
dicilor romlal şi ameninţă că medicii maghiari vor serie un răspunsşi 
vot respinge cu ultima energie calomniile (?) medicilor romini, 

Nu prea vedem, însă, ce ar putea să răspundă asociaţia medicilor 
maghiari, pentrucă memoriul medicilor romini cuprinde numa! fapte 
absolut exacte, 

Cit ii doare pe Unguri acest memoriu —aceasta rezultă nu numai 
din articolele violente ale presei maghiare, ci şi din articolele publicate în 
ziarele romineşti ale guvernului maghiar. Indeosebi, Moldovan Gergely, 
renegalul din Cluj, caută să se ilustreze, publicind şi acum cele mai 
detestabile şi mai triviale insulte ia adresa medicilor romini. 

Primul efect al memortului medicilor romini este că cel mai dis- 
tinși medici și scriitori cehi au publicat în marele ziat din Praga—.„Na- 
todni Novini*—un apel, în care îndeamnă ca nici medicii slavi să nn 
meargă la congresul din Budapesta... Desigur, aşa se va şi intimpla. 


-278 VIAŢA ROMINEASCA 


R 


In ziua de 27 lunie st. v. s'a redeschis parlamentul maghiar, pen- 
“truca în ziua de 29 să se închidă iarăşi, 

Guvernul s'a prezentat tot în vechea formațiune, deoarece criza 
ministerială nu -s's putut rezolva, şi Majestatea Sa a insârcinat cu con- 
„ducerea afacerilor tot pe Wekerle şi pe colegii săi. Natural, partidele 
“din coaliție au primit cu încredere, pecind socialistul Mezăfi şi dr. T. 
Mihali au exprimat, în numele partidului, neîncredere în guvern. 

Intre altele, dr. Teodor Mihali a spus următoarele: 

„Nu pot avea incredere în noul guvern, pentrucă acesta n'are nici- 
un program. In fața partidului naționalităților stă numai activitatea de 
pănă aici a guvernului, alta nimica. Partidul meu, deja înnainte cu trei 
ani, şi-a spus îngrijorările sale față de politica guvernului, care n'a sa- 
tistăcul obligamentelor luate asupra sa, în pact, de a realiza sutragiul uni- 
versal egal şi secret; deasemenea, au dat expresie mai departe şi acele Ingri- 
jotări, că guvernul nu a rezolvat chestiile sociale şi de naționalitate, conform 
intereselor țării. Ingrijorările acestea s'au dovedit, durere, ca intemeiate, 
deoarece în curs de 3 ani guvernul coaliției n'a fost în stare să reali- 
zeze dreptul electoral secret și egal, ci a câutat ca, cu introducerea vo- 

“ului plural, să-şi menţină și mai departe domnia de clasă Cu chestiile 
sociale şi de naţionalitate guvernul nu şi-a bătut capul. Cit pentru gra- 
vamenele administrative, poporul a fost expus celor mai mari prigoniri, 
cag) cind scopul guvernului ar fi fost şicanarea şi sărăcirea păturilor 
de jos. Căci milioane fac sumele, cu care au fost pedepsiți țăranii în 
Vinuturiie Jocuite de naţionalităţi. Pe terenul justifiar, aceleaşi prigoniri“, 

[Oratorul constată că pedepsele cu închisoare, dictate de judecă. 
tori în procesele de presă, se urcă sumar la 200 de ani, iar amensile 
dau suma de 200 mii coroane. (Mare zgomoi)). 

„Pot dovedi că toate aceste prigoniri au urmat din indemnul gu- 
vernului— (Zgomot continuu şi intreruperi). 

Președ. (sună) : Linişie, d-lor! 

Dr. T. Mihali: „Râul, după părerea mea, rezidă în aceia că in 
Ungaria nu se află guvern, care să fie capabil a tezolva aceste chesti- 
uni. Poftiți şi realizați sutragiul universal și secrel, şi veji obținea baza, 
pe care stiind, se vor putea apăra interesele insemnate ale țării“, — (Zproe 
mot continuu), 

Şedinţa aceasta a început, deaitte!, cu discuţia asupra afacerii de 
imunitate a deputatului croat Novosel. Numitul deputat a fost anume 
deţinut de poliție şi apoi candamnat, pentrucă a striga „Abzug Rauch“! 

Raporlorul comisiei de imunitate a propus ca afacerea să se dis- 
cule numaidecit, 

Invocind legea şi piide din trecul, dr. Aurel Viad ţine o fiiipică 
ia adresa poliției şi a jandarmilor, arătind cum, mai ales, imunitatea de= 


= Tee = N prs -n A, = r FT." d P < 
Li ae ATE e n ceia ea ca DE a e i ci T 


SCRISORI DIN ARDEAL 279 
inainta zac PRDEL La TF SONN 


putajilor opozanți este mereu violată. Demonstrează că, şi în cazul pre- 
zent, avem a tace cu o violare flagrantă, propunind deci pedepsirea celor 
vinovaţi. Punindu-se la vot, propunerea se votează, cela ce dă prilej 
la mare tumult şi la scene violente, fiindcă partidul poporanist, care vo- 
lase contra, precum şi o parte dintre aderenţii lui Andrăssy, acuzau pe 
Just că a fost panţial şi că a enunțat votul neexact; cereau contra-probă, 
spunind că propunerea lui Vlad n'a întrunit majoritatea. 

Just a refuzat însă a face contra-probă, deoarece o enunţare a 
preşedintelui nu poate îi pusă la îndoială, Ziarele clericale şi ale lui 
Andrassy l-au atacat însă, continuind să-l bănuiască de parţiatitate In 
favorul naționalităților. Koseuthiştii îl apără cu mare devotament. 

La 28 Septembrie, cind se va redeschide parlamentul, animozita- 
tea—ba, putem zice, chiar duşmânia—dintre cele trei partide din majo- 
titate va izbucni din nou, De astădată, insă, spărgindu-se definitiv coaliția, 
care acum viețueşte numai în virtutea fapiului că șefii stau la aceiaşi 
masă ministerială, > 


Până la toamnă partidul naţional romin (şi ce! slovac) îşi va fi 
iăcut planu! de lupiă în contră guvernului maghiar. Ba, va fi pornit 
chiar lupta extraparlamentară, tinind în toate pările adunări poporale în 
favorul suiragiulul universal. La | August, dr. T. Mihali va da sem- 
nalul, prin adunarea ce va ţine în lieanda-Mare, centrul cercului său elec- 
toral, unde va face o dare de samă asupra situaţiei politice. Vor asista 
mulţi deputați, căci au fost invitaţi toţi, ținindu-se tot atunci şi şedinţa 
comitetului naţional şi a clubului pariamentar. 


Luni, în 29 Iunie si, v., naționaliștii din Banat au repurtat un stri- 
incit succes: au ales episcop pe dr. Traian Bădescu, cu 32 voturi, 
pecind candidatul guvernului, protosinghelul dr. Iosif Olariu, a râmas 
in minoritate cu 4 voturi, S'au abținut dela votare patru deputaţi, iat 
candidații, membri şi ei ai Sinodului electoral, au dat buletin alb. 

E adevărat că de astă toamnă, cind a tost ales Filaret Musta, vo- 
turile guvernamentale eu sporit dela 13 (atitea avusese dr. Olariu) la 
22. Cunoscute fiind Insă mişeliile deta alegerile sinodale şi cele co- 
mise acum, în ajunul alegerii de episcop, se poate susţine cu ing ză 
vint că guvernul a fost înlrint siraşnic şi că naționaliștii sau pu tă 
D. se inlimpla să cadă, la viitoarele alegeri pariamentare păţeam, zii 
guranță, ruşinea în Banatul întreg.—atit de mare ari fost vezi z 
noastră, pecind uneltele guvernului ar îl prins pulereşi o nemaipo 


menită îndrăzneală. 


. x + 7 


280 VIAȚA ROMINEASCA 


Nu avem însă deloc siguranța că ministrul Apponyi va recomanda 
Majestăţei Sale aprobarea noului ales, 

Doar, pentru înlăturarea lui dr. Bădescu, guvernul înscenase cele 
mai mizerabile denunţări, aşa că, abia înnainte de alegere cu 3 săptă- 
mini, candidatul naționaliștilor a fost achitat de toate în conzistorul me- 
tropolitan (dela Sibiu), forul nostru bisericesc suprem. 

La un moment dat, innainte de sentința adusă de conzistorul me- 
tropolitan, se și credea că dr, Tr, Bădescu nu va putea să candideze, 
Dupăce nu mai plana însă asupra sa nici măcar bănuiala că, din punct 
de vedere bisericesc şi național, n'ar corespunde tuturor exigențelor, na- 
Honaliştii s'au grupat cu atit mai mult în jurul său, cu cit este fiu al 
Banatului şi că servise ca secretar al delunctului episcop N. Popea. 

Pe de altă parte, asupra unui singur candidat, înafară de hota- 
rele diecesei, n'au putut cădea de acord, căci unii ar fi dorit să aleagă 
pe V. Mangra. alţii pe dr. M, Cristea. Dacă dr. Bădescu nu va fi întărit, 
e aproape sigur că se va alege unul din cei doi sus-amintiţi. 

in tot cazul, s'a dat o prețioasă învăţătură: in biserica noastră na- 
sională nu e cu putință să ajungă episcop decit un bârbat cu bună con- 
duită naţională, și care nu se face unealtă în minile guvernului unguresc. 
Ca pildă, cele petrecute ia Caransebeş, unde dr. Olariu, deşi are intinse 
legături şi amici naţionalişti, nu s'a pututalege episcop, pentrucă, Indată 
ce s'a dat pe partea guvernului, în credință că altfel nu poate ajunge 
episcop, toate elementele de valoare l-au părăsit şi dezaprobat. 


Atiiudinea presei maghiare în chestii vizitei arhiducelul Francise 
Ferdinand la Sinaia este indeajuns cunoscută din rezumatele teegralice, 
publicate in ziarele din Rominia.— Ungurii şi-au pierdut cu desevirgire 
minţile. 

Adevărul e că arhiducele pândă acum n'a dat o singură dată do- 
vadă că-i agrează pe Unguri. Na petrecut Inire èl măcar o singură oră; 
miniştrii actuali trei ani s'au tot inscris să fie primiţi în audiență oma 
gială, până să fie primiţi doi dintre dinşii, cite zece minute L.. 

Pe Romini Insă li cunoaşte bine şi-i apreciază, măcar că "nainte cu 
zece ani, cind au fost manevrele în jurul Lipovei, cu populațiune rto- 
minească, stăpinitea umpluse pările cu janda'mi, care, sub pretext că pä- 
zesc pe arhiduce, opriau țătânimea noastră să se apropie de gări. Aşa 
s'a procedat şin anul acesta: gările, pe unde trecea arhiducele spre Ro- 
minia, erau straşnic păzite, ca nu cumva Rominii să se poată apropia de 
viitorul împărat... 

Cu atit mai mare impresie a produs primirea la Sinaia a delega- 
țiunii Transiivânenilor (dr. D, Popovici, dr. |. Scurtu şi A, Mircea), 
Presa noastră întreagă a jubilat şi a scris cu mare căldură despre această 
faptă a moştenilorulul de tron. 


in ziua de 29 Innie, a scăpat din temniţa ordinară a Clujului re- 
dactorul „Libertăţii“, luliu loanovici, care a stat acolo, cu întrerupere de 
2 luni, trei ani Intregi, osindit în două procese de presă. 

La 9 August s.n. îşi împlineşte osinda de un an și jumătate 
Gheorghe Stoica, redactor la „Lupta”. 

lar mal zilele trecute au Intrat în temniţă, osindiţi la cite 6 luni, 
V. Branişte, redactor la „Gazeta Transilvaniei” şi Silvestru Moldovanu, 
redactor la „Foaia Poporului“, pentru care a stat închis 6 luni şi seri- 
itorul acestor şire, 


I. Russu Şirianu. 


TOP ee Lp r 


Scrisori din Bucovina. 


Noua lege de salarizare a învățătorimii din Bucovina. 


Intre legile votate în ultima periodă legislativă de camera provin- 
cială a Bucovinei şi sancţionate de împărat, legea pentru salarizarea 
învăţătorilor are o deosebită importanță, atit pentru dezvoltarea viitoare 
a învățămintului primar şi, în legătură cu aceasta, şi a progresului cul- 
tural al ţării, cit şi din punct de vedere național, înlesnind invăţătorimii 
apăsate de grijile existenţii zilnice, munca în interesul instituţiunilor 5a- 
tionate, încredințate, în mare parte, conducerii ei. Interesantă e această 
lege şi pentru lupta grea ce s'a dat în jurul înfăptuirii el. O scurtă pri- 
vire retrospectivă va incerca să arăte fszele prin care a trecut această 
luptă, pină în momentul reuşitei, 

Şcoala primară datează în Austria din timpurile impărătes 
Teresa, Prima legislaţie şcolară e cuprinsă i lap din a, vea 4 
fost, ulterior, de mai multeori modificată, iar în 1855 radical reformată, 
Prin legea din 1855, se creiază aşa numita şcoală a concordatului, cu 
alte cuvinte, în baza unei Invoeli intervenite între Statul Austriac şi Papa 
dela Roma, intregul invățămint primar este trecut sub conducerea bisericii. 

Supraveghiarea şcolii, a cursurilor, a invățătorilor şi a cărţi 
lor didactice esta trecută dela stat în preoțime. Invăţătorul este, in 
primul rind, cintărețul bisericii şi, numai In linia a doua, invăţătorul şcolii. 
Şcoala satului e sub ascultarea preotului; şcolile unui district sub ascul- 
ana A su catene Siaa 3 şi cele ale dlecesei—şcolile crau gru- 

e după diecese, nu după provin itice-— 
serstze: pipa pă provincile politice--sub ascultarea episca- 
Învățătorul, care putea să poarte uniforma funcţionarului d 
era plătit de comună cu 130—150 florini tc de m cea 
70 Porini aanal—pe lingă care mai primea şi o bucăţică de pămint şi 
ceva victualil dela părinţii copiilor. Invăţătorii se recrutau din şcoala 
de cintăreţi, sau din preparandia cu cursuri de 2 anl, 


y . ke d pr. 


DN Pi o Pou 3 17% ai Bu e SALĂ eu e ie op tat 


SCRISORI DIN BUCOVINA i 


: Legea şcolară imperială, votată da parlamentul central în 14 Mal 
1460 —tocmal s'a serbat in anul acesta, ia toată Austria, jubileul de patru- 
zeci de ani al acestei legi şcolare fundamentale —relormează radical struc- 
tura intregii şcoli primare. 

Una din dispoziţiunile principale ale acestei legi e acela, prin care 
se scoate şcoala primară de sub jurisdicțiunea bisericii, creindu-se, pen- 
tru administrarea şi conducerea ci, organe proprii, că: consiliul şzolar lo- 
ca! cu inspectorul şcolar local, consiliul şcolar districtual cu inspectorul 
şcolar districtual şi consiliul şcolar al ţării cu inspectorul şcolar al țarii, 

in privința salarizării, pe care statul o pune În sama provinciilor, se 
stabileşte următorul principiu: Plata învățătorului are să fie astie fixată, 
ca el, liber de orice grijă, să-şi poată implini misiunea sa, Denici in 
nainte, fiecare provincie avind să poarte separat grijă de şcoală şi dein- 
văţătorii ei, legile de salarizare diteră dela o fart la alta, Nu ne 

vom ocupa în cele ce urmează cu legile de salarizare din Bucovina. 
După legea din 1569, salariile învăţătorilor se fixează cu 200 Morini 
pentru învățătorii cu titiul provizor. şi cu 300 florini pentru cei debnitiv!, 

In 1885, ze modifică această lege, acordindu-se tuturor învăzătorilor 
de gradul întăiu 490 flotini la ţară, 300 fiorini ta tirguri şi 600 fiorini celor 
„din oraşele Rădăuţi, Suceava, Siret şi Cimpulung ; Invăţatorii de gradul 
al doilea prim==c 430) fiorini. Diriginţii şzolilor primes: un adaus de 
funcțiune dela 30—150 florini, după numărul claselor din şcoala 

pe care o conduc, Toţi învățătorii definitivi primesc până la 6 
cvincvenii a 50 florini; învățătorii provizori au aceleaşi retribuţii 
caşi cei definitivi, mau însă cvincvenil; absolvenţii şcolii normale au 
300 torini, iar auxiliarii (suplinitorii) tot stite, 

in anu! 189i, ptimiră toți invățătorii un adaus de salar în 
sumă de 70 fiorini, 

Legea din 1893 regulă din nou salariile învăţătorilor bucovineni. 
Noua lege cre:ază pentru învățătorii definitivi 3 categorii : 

Categoria !,cu două subdiviziuni : 

a) cu 900 florini, precum şi toate celelalte cheltueli ale Invăţă- 
mintului primar, 


b) cu 800 florini 
in fiecare subdiviziune intră cita *, din totul, 


Categoria Il, cu 3 subdiviziuni : 
a) cu 700 florini 
b) „60. 
£) -„ 500 > 
In Kecare subdiviziune Intră cite > din totalul celor trecuţi a 
această categorie, 
Categoria I1, cu două subdiviziuni : 
a) cu 450 fiorini 
d). 1. 400: 3 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


Invăţătorii cu titlul provizor, dar cu examenul de capacitate, pri- 
mesc 400 florini; cei cu examenul de maturitate 360 florini. Sint 6 cvincveni; 
în categoria | cite 80, în a II cite 50 şi ina II cite 30 florini. Adausul 
de funcțiune pentru diriginți era dela 30—170 florini, după numărul 
claselor dela şcoala ce conduceau. Direginţii provizori primesc 50*/» din 
acest adaus, ca remuneratie, Un diriginte mai are dreptul la o locuinţă 
de cel puţin două camere, o bucătărie şi celelalte dependente. In caz 
cind dirigintele nu capătă locuință, despăgubirea este fixată, pentru locali- 
tăți cu peste 2.000 locuitori, cu 40, din salarul minimal al categoriei 
din care face parte dirigintele; în localităţi cu mai puţin de 2.000 lo- 
cultori, cu 30, 

Cam din anul 1900 incepe învățătorimea bucovineană o luptă 
nouă in vederea imbunătățirii stării sale materiale şi sociale, Invăţători- 
mea bucovineană nu era deloc mulțumită cu starea sa materială, care 
nu-i dă nicidecum libertaiea cetulă de legea şcolară fundumentală din 1369, 
ca, liberă de alte griji, să se dedice excluziv şcolii, şi nu era mai 
ales ințeleasă cu poziţia el în societate, Pe terenul politic, era lipsită 
de orice drept şi pusă la discrețiunea autorităţilor; în privinţa na- 
țională, era oprită dela orice iniţiativă în folosul poporului său. 

In fruntea mişcării de emancipare, care la început era foarte: 
siioasă, se pune un tinăr învăţător romin, Mihai Chisanovici, bine ins- 
truit, foarte energic şi expediliv, vorbitor şi scriitor excelent, care a 
avut satisfacția de a vuce la izbindă deplină lupta începută, 

Nicio piedică din cite a intilnit în cale; nici disciplinările, nici 
transferările dese, nici chiar indepârtarea din serviciu, —nu l-au putut 
abate dela ţinta urmărită, El a înțeles dela inceput că, pentru atingerea 
scopului ce şi l-a propus, are nevoe mai ales de două lucruri : o or- 
ganizaţiune unitară a întregii invăţătorimi şi un organ de publicitate, bine 
scris şi cu pricepere condus, Cu puterea sa de muncă şi cu stăruința 
sa de fer, aflind sprijin eficace la colegii săi, el le-a creat în scurt timp 
pe amindouă. Ziarul, apărut atunci—la 1901 —sub titlul de: Bukwvinaer- 
Lehrerzeitung, trăeşte, cu unele modificări de titlu, pină astăzi şi a adus, 
prin ţinuta sa energică, servicii nepreţuite invățătorimii bucovinene. In- 
acest jurnal au fost apărate cu căldură toate interesele şcolii şi ale In- 
vățătorimii, şi multe din imbunătăţirile, realizate în ultimii ani, sint de pus- 
în contul activității acestui jurnal. Şi organizaţia unitară a fost creiață ; 
astăzi, după ce şi-a implinit aproape deplin misiunea ei, ea mai mult 
vegetează, căci dezvoltarea învăţătorimii şi a şcolii se îndreaptă în di- 
recţia naţională, unica dezvoltare naturală. 


Prima manifestare a Învățătorimii în era nouă 


a fos! o mare a- 
duna:e la Cernăuţi, în 1902, in care s'au fixat cererile învăţătorilor. Cu 
redactarea unui memoriu, 


cate să cuprindă aceste cereri, a fost însărcinat 
un comitet. Memoriul redactat se ocupă cu două postulate urgente ale 


invăţătorimii : cu starea materială, cerind urcarea salariilor, şi cu dis- 


SCRISORI DIN BUCOVINA 233 


pozițiile disciplinare, cerind o lege disciplinară modernă, care să fie un 
scut contra arbitrajului legii in vigoare. Numai una din aceste cereri s'a 
împlinit, după o luptă încordată de 7 ani: starea materială a îinvățătorimii 
a fost imbunătăţită, şi, deşi nu în măsura dorită de învățătorime, totuşi în- 
traşa măsură, că învățătorimea poate fi mulțumită, 

O lege disciplinară modernă e insă şi azi incă un pium desiderium 
şi va forma, desigur, platforma de luptă pentru anii viitori. 

Memoriul din 1902 al învățătorimil arată că un învățătur nu poate 
trăi nici singur cu salarul ce i se plăteşte, necum să mai susție şi o familie 
de citeva suflete, ingtijind de întreţinerea şi educațiunea lor şi avind să 
să lupte şi cu boate şi alte mizerii. Comparind munca grea şcolară şi ex- 
tra-şcoală a învățătorului cu plata mizerabilă ce i se serveşte, formulează 
pretenţiunea ca salariile învăţătorilor să fie egalizate cu salariile celor 
patru categorii inferioare ale funcţionarilor de stat. Camera provincială 
«de atunci, în marea ei majoritate conservatoare, nu favoriza pretenţiunile 
învăţătorimii, Finanţele țării erau rele, şi politicianii de atunci necunos- 
cind alte izvoare de venit decit urcarea impozitelor, camera provincială 
respinse pretențiunile învăţătorilor, cuprinse În memoriu. Recunoscind 
însă justele cereri ale invățătorimii, ci votară în 1903 un adaus de salar 
de 60 florini pentru fiecare învățător; acest adaus de salar fu ridicat în 
1904 până la 25°% din salarul fundamentali pentru fiecare Învățător. 

La 8 Octombrie 1904, se votă o lege de salarizare, care în prin- 
„cipiu egaliza pe învăţători cu cele patru categorii interioare ale funcţionarilor 
«de stat. Legea aceasta, nefiind sancționată, a lost modificată la 13 Noem- 
brie 1905, creindu-se 5 categorii de învățători: patru egale cu cele 4 clase 
inferioare ale funcționarilor de stat şi a cincia cu 1,200 coroane anual, In- 
văţătorii aveau să île repartizaţi în cele cinci categorii, precum urmează: 
“4 învățători în categoria | (rangul VIII la funcţionarii de stat), 10), în 
categria Îl (rangul 1X), 20", In categoria III (rangul X), 50, in cate- 
goria IV (rangul Xi) şi 20, în categoria V,—Satariul ar fi fost: pentru 
categ. |; 2,800 cor, a Il: 2,400, aill: 2.000, alV: 1.600 şi av: 
1.200. La acest salar fundamental urma să se calculeze un adaus de 
:activitate de 200 cor, pentru fiecare învățător, iar pentru dirigenii şco- 
lilor adausul de funcţiune să fie de 200 cor. pentru o şcoală de o clasă 
şi cite de 50 cor. în plus pentru fiecare altă clasă, pe lingă care şi lo- 
<uinţă gratuită. Un exemplu ne va lămuri mai bine care ar fi fost situ- 
atia învățătorului, după această lege, Un învățător, care ar fi avut le- 
Ticirea să ajungă între cei 3 din categoria |—categorie mai mult ideală 
—ar îl avut 2800 salar iundamenial-+-200 cor. ca adaus de activitate, 
—la un loc 3.000 cor., sau 230 cor. lunar. Un diriginte al unei şcoli 
«e 6 clase În acelaşi categorie ar fi avut 2.800 cor. salar fundamental 
+450 cor. adausul de funcțiune-+480 cor. pentru loculnţă,—la un loc 
-3,730 cor, sau cam 310 cor. pe lună, Nici această lege n'a fost sancţio- 
mată. In 1007, s'a votat învăţătorilor un nou adaus de salar, de 37". din 


VIATA ROMINEASCA 


E 


salarul fundamental, iar în 1908 s'a votat noua lege de salarizare. până 
la sancţionarea căreia sa încuviințat un adaus de salar in mărimea si- 
lariilor fixate în noua lege din 1908. 

Noua lege, care, după o luptă îndirjită cu adversarii ei ascunşi— 
căci pe față erau toţi pricteni şi sprijinitori—a lost sancţionată şi a in- 
trat în vigoare la 1 lanuasie 1909, are următoarele dispoziţii mai de samă. 

Dotaţiunea unui învățător se compune: 

2) din salar, 

b) din adausul de funcţiune, 

c) din adausul de activitate, 

Pentru fixarea salarului se creiază 3 categorii, cu subdiviziuni: ca- 
tegoria 1 cu 2.800, 2.600, 2.400, şi 2.200 cor, ; 

categoria a I cu 2.200, 20099, 1.809 şi 1.609 cor; şi categorie 
a ll! cu 1.200 coroane, 

Toţi învățătorii şi învăţătoarele definitive din Bucovina, cu excepția 
oraşului Cernăuţi, ai cârui învățători au un stat propriu, formează un 
corp (status), aranjat după categorii şi subdiviziuni, şi anume 30, inca- 
tegoria întăi, 30, în categoria a doua şi 20”, în catagoria a treia. fn- 
vățătoarele pot fi repartizate în cele două categorii superioare, in- 
tr'un număr egal cu numărul bărbaţilor. Invăţătorii provizori, cu exa- 
menul de capacitate, primesc, fără a îi trecuți în vre-o categorie, sá- 
latul categoriei a treia ; acei, care an numai examenul de maturitate, 
primesc o remuneraţie de 900 coroane, iar suplinitorii 750 coroane, 
Trecerea dela un salar mai mic la altul mai mare, în aceiaşi categoric, 
se face după un serviciu de 3 ani; dacă activitatea şcolară a învăţăto- 
rutul e cel puţin suficientă, trecerea dintr'o categorie in alta se face pe 
cale de numire de câtră consiliul şcolar al țării, după etate și capacitate 
în serviciu, Pentru Innaintare, se cere o purtare corectă şi rezultate st- 
ficiente în serviciu, 

Fiecare diriginte sau dirigintă a unel şcoli primare are dreptul la 
un adaus de fancțiune, care trece şi In pensiune. Adausul de functiune 
este, pentru o- şcoală de o clasă, 100 coroane, pentru fiecare clasă mai 
mult, 50 cor. Dirigintele şcolar are dreptul la o locuință de cel puţin 
două camere şi celelalte dependențe, sau la desdăunare de 480 cor. în 
localităţi cu cel mult 5000 locuitori, şi de 600 cor. în localități cu mat 
mulţi locuitori, Diriginţii provizori primesc ca remunerație acelaş adaus 
de funcţiune caşi cei definitivi, cu deosebirea că acest adaus nu li se 
calculează in pensiune, şi mal au şi dreptul la locuinţă. 

Toţi invățătorii delinitivi, care n'au dreptul la locuință, sau des- 
dăunare pentru locuință, primesc un adaus de activitate, care nu se cal- 
culează în pensiune, şi anume pentru: 

Categoria |, de 480 coroane ; 

Categoria II, de 3560 

Categoria Ill, de 200 


SCRISORI DIN BUCOVINA 287 


O dispoziţiune foarte bună a acestei legi e acela, care hotărăşte 
că în categoria I şi II pot fi înnaintaţi numai învățătorii, care au examenul 
de absolvire la o şcoală normală şi examenul de capacitate, Această dis- 
pozițiune se Indreaptă contra așa numiţilor suplinitori (auxiliari), care fără 
nici-o pregătire solidă, erau, după trei ani de practică, admişi la exame- 
nul de capacitate, pe care trecindu-l, aveau aceleaşi drepturi caşi absol- 
venţii şcolii normale, luînd citeodată chiar înnaintea celor mai buni co= 
legi ai lor. 

Aceşti suplinitori sînt condamnați după legea asta nouă să rămie, 
dacă nu trec examenul de maturitate, vecinic în categoria a treia. ŞI a- 
ceasta e prea mult; ei trebuiau definitiv destiințați. 

Nedreptăţiţi de noua lege se cred diriginţii, care nu primesc adau- 
sul de activitate, şi învăţătoarele, care n'au adausul de activitate și pot 
înnainta In categoriile superioare numat proporțional. Totuşi, așa cum se 

= prezintă legea, ea e una din cele mai bune, dacă nu cea mei bună— 
m'am statistica comparativă Ja Indămină, ca să pot controla—lege de sa- 
larizare din toată monarchia. Un invăţător cu 32 ani de serviciu a ajuns 
la ultima treaptă din categoria | şi are 28004-480 cor, adaus de actis. 
vitate, la un loc=—3280 cor. anual, sau cam 274 coroane lunar; un diri- 
ginte al unei şcoli de 6 clase, în aceleaşi condiţii, are 2800-+-350=+3150 
coroane, plus locuinţă, sau în bani:480 coroane, ceia ce face 3630 coroane 
anual, sau 302,5 coroane lunar. 

Invăţătorii din oraşul Cernăuj! sint piâtiți de comuna Cemăuţi din- 
trun fond special şcolar, administrat de dinsa după următoarele norme: 
Invăţătorii de categoria | primesc 2000 cor. salar fundamental şi 6 cvin- 
cvenii, primele 4 a 200 cor. cele două din urmă a 300 cor, Diriginţii 
şcolari primesc un adaus de funcțiune de cite 100 cor, pentru fiecare 
clasă, învățătorii 400 cor, pentru cvartir. Invăţătorii de categoria II pri- 
mesc salar fundamental 1200 cor, şi cvincvenii caşi cel de categoria întăia. 

Această regulare a salariilor învăţătorilor din Cernăuţi s'a votat sub 
presiunea legii, votate de camera provincială pentru cealaltă invățătorime 
din țară. S'a fost ajuns la anomalia, ca învățătorii din Cernăuţi, unde 
traiul e mult mai greu, să fie mal rău salariați decit cei dela țară, 


Gt. 


Miscellanea. 


— = 


PSIHOLOGIE DE... CONTRAMARCĂ. 


Cine in viaja lui n'a fost de față la prinderea unui tinăr filfison 
cu o încercare de inşelăciune—chiar de ar îl fost numai incercarea de-a 
intra la teatru cu ajutorul unei rontramârci 2... Tinerelul se prezintă min- 
dru, sigur de sine, şi așa de absorbit de preocupări foarte insemnate, incit 
abia dacă aruncă o privire distrată asupra uşierilor, care se dau la o 
parte salutind cu stială; şi rastaguouerul nostru, s'art folosi pe deplin de 
naivitatea pe care cerberii galonaţi o ascund sub impunătoarele lor livrele, 
dacă ochiul ascuţit al casierului, n'ar descoperi în ținuta noului venit, un 
prisos de mindrie, siguranță şi preocupare,--ca un început de putrezi- 
ciune intr-un truct prea copt.. 

Luat la cercetare, elegantul tinăr e cuprins de o nobilă şi ge- 
neroasă indignare; sufocat aproape, de nedemna bănuială, el aruncă pri- 
viri fulgerătoare, pline de minie și dispreţ: 

— Domnule, să nu fli obraznic! Ştii d-ta cu cine vorbesti? L.. 
Sint vicepreşedintele societăţii „Unirea“! Sint nepotul preşedintelul camerei ! 
O rudă a mea este în comitetul teatral $.. etc., ettet, 

Cum însă toate aceste titluri nu pot preface o contramarcă în- 
invun bilet veritabil, iar casierul, departe de a se lăsa intimidat de sie 
dâtoarea insolenţă, intinde o mină sacrilejă spre gulerul ireproșabil,—fa- 
sonelul se mose ca prin farmec, piăteşte biletul, şi devine giumeţ, fi- 


miliar, cinic: de sub corectitudinea artificială a formei, apare frivolitatea 
şi slăbiciunea sufletului... 


— Ce depărtată comparaţie 1... —va gindi cetitorul, 

Poate mai puţin depărtată de cum s'ar crede. 

Un suflet slab este un suflet siab—de s'ar ascunde sub fracul 
simplu, cu nasturi de metal, ori sub lracul brodat cu fir de aur... 


1. Cineva, care a ap pire cu 7i de falşuri, ar fi spus in această 
Imprejuraro: „Domnule, întăi gindeşte-te cine esti si cu cine vore 
—şi apoi năzueşte.... la bilet!*, 


MISCELLANEA g asa 


„Unul se peirilică 'n sclav, altu 'n împăcat”, dar „mereu sub alle 
forme. e 'n veci acelaşi om“... 


În cuvintarea d-sale academică, d. Zamtirescu s'a iniățişat ca un 
geniu universal, care, stăpin pe o imensă erudițiune, se plimbă pe cele 
mai înnalte culmi ale Istoriei, Literaturii, Filozotiei, Folklorului,,. şi dis- 
prejuitor de lămuriri dezvoltate, aruncă profeții laconice, sinteze geniale, 
priviri de vultur, sarcazme sumbre,—caşi cum ar binevoi să tmpăârtă- 
gască şi altora, pe scurt, rezultatele generale la care à ajuns după o 
viaţă întreagă de muncă şi gindire... 

Dacă ceva dt de bănuit în faimoasa cuvintare, apoi era desigur 
un prisos de gravitate, proletism şi ganialitale!... Oratorul se ridi- 
case aşa de sus, incit Tii amintea da supraomu! lul Nietsche, sau 
de acel om superior, care, după Ibsen, trebue- să rămie singur și neințe= 
les pe virf de munte... 

Nepăsători de admirația entusiastă a naturilor servile, unii şi alţii 
luară in cercetare opera „genială“, şi—rămaseră înmărmuriți de sublima 
ei absurditate, sau, dacă vreţi, de absurda ci sublimitate... Profetul fu pus 
la locul său,—dar tratat politicos, intocmai cum se tratează la teatru un 
tinăr bine îmbrăcat, bănuit că vrea să între cu contramarcă împrumutată, 

insă in loc de a prețui această politeță, noul academician o privi 
drept sfială,.. şi încredința! că va putea intimida, luă un ton de o ex- 
tremă violenţă şi trivlalitațe—aproape necunoscut astăzi in polemici lite- 
qare, dar ioarte obişinuit acum treizeci de ani. Injosind cit mai mult pe ad- 
versari, şi bagatelizind argumentele tor solide, d, Zamlirescu se ridica pe 
sine la innălţimi ameţitoare, lăudindu-se cu „volajurile” (lâcute anume, pen- 
tru a admira cutare arc de triumi, pe Wagner la Beyreuth, balonul lui 
Zeppelin, ruleta dela Montecario, etc.. ete—ah, snobismul !,..), cu slujbele 
pe care le-a ocupat, dar mai ales cu familia d-sale, plină de nume nem- 
testi, tranțuzeşti şi grecești, şi isvorind la origine dintr'un împărat bi- 
zantin 1... 

Răspunsul, foarte drastic, nu se lăsă așteptat, Se recunoscu că si- 
țuaţiunea socială, caşi haina îngrijită, nu arată numai decit, că cineva 
merită să fie cruțat. Se desmormintă trecutul, şi se găsi că scriitorul 
care intra acum la academie, risipind un fel de monedă faişă, a intrat o- 
dinioară in literatură cu o contramarcă lilozolică punind ştampila Bur- 
deau.. O adevărată revoltă se destânţui contra aceluia, care in numele 
unui aristocratism apocrif, jignea Intreaga opinie publică—şi din toate 
părțile, miini nelegiuite se Intinseră spre gulerul brodat cu fur... 


+ 


„. Atunei,—după prima surprindere pe care o avusese lumea lite- 


240 VIAŢA ROMINEASCA 


tară văzind pe un supraom, pe un geniu universal, pe un aristocrat de 
naştere şi talent, că insultă ca un desperat gazetar de provincie,—veni 
a doua surprindere, cu mult mai mare: profetul svirii masca de gravi- 
tate solemnă şi genialitate neințeleasă, lepădă și poza de nobilă şi 
mindră indignare, şi de sub corectitudinea silită a formei, apăru în toată 
goliciunea el: izivolitatea, slăbiclunea şi nelogica sulletului... 

In articolul din „Convorbiri ltesare* intitulat Nicanor et Co., d. 
Zamtirescu fa pe toată linia un ton echivoc: retractează ofense şi por- 
nogratii, glumiid; recunoaşte absurditatea teoriilor d-sale, glumind; ex- 
pune noi teorii, glumind,--şi în genere are grija de a amesteca în aşa 
mod gluma şi seriosul, incit să dezorienteze cu desăvirgire pe cei care 
ar Vrea să-i ia socotelile; este încercarea de a scăpa de răspundere, a 
omului care nefiind pe deplin responsabil, nu poate da socoteală,., 

Tonul acesta indoelnic, are intr'insul ceva morbid; e un amesiec 
de neseriozitate, nemodestie, şi lipsă de curaj; este tonul blagueur, în 
care se face curte unei frumuseți cam trecute, dar în care în nici-un caz 
nu se poale vorbi publicului cetitor, fără a-i aduce o gravă ofensă... 

Giumeţ, familiar, cinic, d, Zamfirescu pare a spune publicului şi 
adversarilor : 

— „AU luat in serios teoriile mele savante? 1.. V'am păcălit. Am 
glumit. Am vrut să fiu de spirit, Imi bat joc de argumentele d-tră şi de 
întreaga polemică. 

In deosebi e caracteristic următorul neinteligent artificiu întrebuințat 
de d-sa; fiindcă pe de o parte nu se poate dezbăra cu nici-un chip de pa- 
tima pe care o are de a clădi teorii aerians, iar pe de alta parte, po- 
lemica de acum l-a tăcut să-şi cam piardă increderea in propriile d-saie fan- 
ti smagorii, de aceia găseşte nimerit să atime fiecăreia din teoriile ce ex- 
pune, clte-o comicărie, pentruca În cazul cind va fi din nou strins cu 
uşa, să poală spune: „am glumit $." 

Cum ai zicea d-sa: „filozof de Macerata !...* 

Sau cum am spune noi: „aristocrație de Mizil!...*, 


v 


D. Zamfirescu vrea să retracteze necuviinţa de care s'a făcut vinovat, 
cind s'a servit de cuvintele Serao şi Cocagne pentru a asocia de numele 
unei femei expresiunea elegantă de fara lui Hübsch. 

Intenţia e lăudabilă, intrucit dovedeşte, că fiind încă în stare să se 
ruşineze de greşelile tăptuite, simte nevoia de a se justitica. 

Insă în loc de a cere pur şi simplu scuze, sau în loc de a avea măcar 
bunul simţ de a tăcea, d-sa caută dimpotrivă să-şi învălue retractările 
stingace într'o aroganță buionă. 


Domnul care se asrunde sub firma Nicanor et Co, este un am care- 
tie cele mai extraordinare: lueruri şi rează po cele mai elementare... 
n asemenea tip na auzit cine o Candide şi mai cu mamă (?) Fortescue. 


t 


MISCELLANEA 295 


i Dacă-i citezi o expresiune cunoscută, ca, spre exemplu, pays du tendre san» 


a n a e 


rage, cen dintai o traduce cu „hara trogedului” (2), prin ur- 

o. ripas rd ai ca po un corupâtor de minori (7), iar po cea de a doua 
nu o ințelege de loc, deri o consideră ch pe n injurie. Bine, onorata domn, - 
eu un asemenea „mod dezinteresat de a pan femamentul” o sd pesi pumai 

inna, (lar o pornografie franțuroaseă... AMfel nu aro piçi un inteles...) 

Pays de Coctyme este vu luciu foarte decent: insbmpează faru ng- 
vocului orb- (Noi. Hréste, am crezul altfel!) Daca dta n'ai ñ un îguo- 
rant, ai gti eñ d-na Matilde Serao s seris on roman earo se cheamă Paese 
di Cocagnu. Prin urmare, d-ta trebue să aibi (7) o imuginnţie foarte dè- 
arată ca så găseşti un joc de cuvinle seabrus intre Serao şi Dome 
asemena, dacă ti-ai cunoașie clasicii (ghidugie-.-) ar trebui să ştii et 
in veacul al 19 len („ru eifrè arube, ca să-i poţi cati”. a trăit un pe 
muzicant. Ernesto Hübach, rare a zis că o țară. în care lolorear onna 
ea d-ta ($i oameni care în literatură, în diplomație şi in academie, In 5 

cu vonlramarcă.-) est un paye de Cocagne, Eu mi-am permis arita pume 
Anei izabella Ssdoveanu, numai Bindea mi s'a pârut eà d-sa știe italie- 


neşte..... 


D. Zamfirescu se face... italian ; mare habar de nimic: Hibsch n'a 
vorbit decit de pays de Cocagne ; perilrava tara lui Hübsch, ure un 
ințcles fodtte nevinovat; bietul d. Zamfirescu, nu s'a gindit la nimic rău, 
cind a aruncat acest cuvint înnaripat, unei scriitoare care „i se părea că 
ştie italieneşte*; necuviința am născocit-o nol, cu imaginnţia noastră de- 
pravată !.., : i 

E induioşătoare inocenja d-lui Zamfirescu—inocenţă care ne aminteşte 
de aceia a ţiganului din anecdota d-lui Speranţă: „Eu din pinteni dam 
să stea, eapa tot mai mult fugea”... i 

„sa De altiel, mă grăbesc a-i prezenta D-nei Sadoveanu scuzele şi o- 
„magiile mele, după cum se cuvine să facă un coboritor din Bizanţ față - 
„Cu U doamnă“. 

Hic jacet lepus ln 

ŞI d. Zamlirescu ride (ca să nu zicem altfel...) de propria d-sale gas- 
conadă! „A glumit t." 

Ce departe sintem de morga d-sale princiară de acum o lună !)... 


Fortescue” P.n 

Nu-i, cum ar putea crede cetitorul, o anagramă pornografică, luată de 
acest academicean a! nostru sui generis, din gazetele pornografice kane 
ceze,—pe care le-a studiat mulți ani „la picioarele columnei lui Traian 
—şi adusă, aşa din senin, în discuţie, pentru a improşca liumes cu norol 
(Fortescue—} est fort... — uşor de comolectat), 

Nu, 

„Este un personagiu important la curtea Regelui Eduard al Angliei i- 

„un alt Fortescue a fost un mare jurisconsult englez în veacul al lõ-ea ; 
„un al treilea Fortescue (alci Incepe ghiduşia) a fost profesor de Diop- 
„trică la Universitatea din Macerata („ca să nu avem vorbă mai pe urmă,. 
„Dioptrica este ştiinţa de a freca sticlele pănă devin ochelari)”. 


-292 _______ VIAŢA ROMINEASCA 


Că Fortescue este secretarul Regelui Eduard al Angliei, a putut afla ori 
care cetitor de gazete, cu prilejul audienţi acordate primului nostru mi- 
nistru de suveranul britanic; dar dator să-l cunoască pe acest „personaj 
important” nu e nimeni; iar d. Zamilirescu, cate a găsit baroc ci am citat 
pe Blasco Ibanez, — scriitor destul de cunoscut şi la noi, şi mai ales în 
Franţa, şi foarte apreciat, cum am arătat, de istoricii titeraturii spaniole, — 
ne impulă acum că nu cunoaştem pe Fortescuel,. Fireşte: pentru un 
snob, ce nume poate fi mai celebru, decit al unui secretar regal... 

Dar, insfirşit, oricine ar [i ei, ce rost are acest Fortescue în dis- 
cufia noastră ? E poporanist? E contra poporanismului? Nici una, nici 
„alla. E un nume care se pretează la purnogralie. 

„Blasco Ibanez” ?— întreabă d. Zamfirescu, „Da: Blasco Ibanez, Ma- 
cerala, Buiialo-Bil!, Fortescue.. Ah, Fortescue, tu est fort..* Probabil că 
gazeta de bulevard, pentru care d. Zamliresca se va îl dus anume la 
Paris ca să se aboneze, a lăcut cindva oarecari glume pornogratice, re- 
feritoare la acest Fortescue, amestecat în cine ştie ce chestiune politică 
europeană; iar d. Zamfirescu colecționează pornograliile, pentru n strā- 
luci în societate, şi ocazional le plasează şi'n polemici, — se'nțelege, fără 
nici un d propòs, ca cel „care ride de ce-şi aduce aminte”... 

Fortescue ? L.. E un nume foarte inocent !...— ŞI eroul d-lui Speranţă 
„Se ține de ceapă ca să-l nu ia vintul"... 


= 


Am arătat întrun articol trecut că d. Zamfirescu confundă pe komo 
mediterraneus cu homo alpinus, alirmind cå amindouă aceste rase au 
„capul scurt şi fața pielii brună”. De fapt, kamo alpinas (de pildă 
Francezul) e brachicelal, pecind homo mediterraneus (cum ar fi 
Spanioiul) e dolicocefal — adevăr tot aşa de elementar şi nefndoeinie 
în Antropologie, cum este In Astronomie, adevărul că stelele au lumină 
proprie, pecind planetele o primesc dela soare. 

Vrind să răşpundă, şi avind tocmai atitea cunoștinţi antropologice 

- cite avem nui de limba anamită, d. Zamlirescu ride, zburdă, se dă 
peste cap : 


„Mă acuzi că ronfand pe homo alpinua eu homo mediterraneus. Da, 


-prin ceru „garii (ce?! cum?!) s'ar urca iar la punctul 
"cărarea, şi ar găsi, să zicem: W e.m„.—atunci s'ar stutorniei, lar şovaială, 


„RD 3 i o a Sa, de de E 
MISCELLANEA $93- 


că d-ta eşti brachicefalie, adică un tip en puţine facultăţi idealire, san, 

eu alte cuvinte, un bărbat, care, făra <a fi prost, m'ai fi iu stare så inven- 

tezi nimic, nici un briceag ru furculiţi, nici o poezie cu nerustih. Ei bine, 

aşa esto şi homo alpinus şi homo maditerranenws. Dezi Helvetii si Latialii 

erau două expresiuni etnice urosebite, din pune! de vedere somutologie ermi- 
identici, cel puţin la cap". 


Cinear crede că d. Zamfirescu glumeşte, s'ar înşela cumplit; ne- 
fiind sigur de cele ce spune, d-sa ride de frică ; adică intercalează in- 
tradins ghiduşii, pentruca ta cazul cind celitorul va da peste vre-o nouă... 
lascariadă, să o pună pe socoteala „spiritului“, a jocurilor Inextricabile 
de bonsmots (!), şi nu pe socoteala nepriceperii şi necunoştinții autorului. 

De fapt, indicele cetalic — o spunem pentru acela care n'o ştiu, dar 
nici nu se amestecă în chestiuni de Antropologie — se află, impărțina cel 
mai mare diametru transversal (care, să zicem, ar străpunge capul des- 
supra urechilor) cu cel mai mare diametru antero-posterior (dela frunte 
la ceată). Citul, dela 80 în sus arată brachicetalie, dela 75 în jos, dolico- 
cetalie, intre amindouă, mesaticetal'e. Dacă de pildă, lăţimea capului este 
de 9 c. m, lar lungimea de 12 cm., avem: 


9 ; 12=0,75—adică 75 


84 
N: s 


Dacă diametrele sint de 10 şi 13 c. m., avem: 


10 :12—0,83"„.—adică 83". 


Capul nu poate îi decit relativ lat, adică niciodată — la oameni 
sănătoşi, normali —lăţimea nu poate fi egală cu lungimea, (indicele ar fi 
atunci 100!) necum s'o Intreacă. Prin urmare d. Zamfirescu este din cate- 
afară burlesc, cind afirmă: 


1) că se măsoară cerconferințele capului (una, fireşte, nu s'ar putea 


măsura decit după moarte !...): 

2) că un cap omenesc poate avea lăţimea mai mare decit lungimea. 

Regretăm că desenatorul nostru lipseşte din oraş, ca să ne dese- 
neze un cap după măsurile d-lui Zamlirescu ; dar cetitorul îşi poate in- 
chipui acest cap, după luna cu faţă de om de prin gazetele umoristice.. 
Un cap cu indicele 155—iată ce trebue comunicat Academiei din Paris t.. 
zic, din Paris, fiindcă nemuritorii noştri ştiu acum cu cine au de-aface— 
prea tirziu!— şi s'ar putea deda la obstrucționism, 

Dealtfel, şi teoria că homo alpinus (Franţa 1...) n'are spirit creator 


004 VIAŢA ROMINEASCA 


“e absurdă ; din contra, s'a dovedit că cei mai geniali oameni ai timpu- 
rilor moderne, au fost hiperbrachicefali (indice aproape de 90). N'avem 
acum date la îndemină, dar ne amintim de Kant, Leibniiz şi Cuvier. 
„Deşi Helveţii şi latinii erau două expresiuni etnice deosebite — 
„zice d. Zamfirescu —totuşi din punct de vedere somatologic erau iden- 
„tici, cel puţin la cap”, 
E clar! adică: fiindcă în sinul aceluiaşi popor indicele variază 
“(Sar putea altei ?...) şi fiindcă două popoare deosebite pot avea acelaşi 
indice mijlociu, (nimic mai firesc !), deaceia (9?) rasa mediteraniană ire- 
bne să fie brachicetală ! ŞI totuşi această rasă este prin definiție dolico- 
cefală (Arabi, Spaniolii, lalieni de sud, etc.]. 
Dacă am putea găsi un fel de indice moral, care să stabilească o 
medie, intre neştiința, nepriceperea şi nemodestia individului, — atunci am 
_ desfide să se găsească în toată țara tominească un asemenea indice mai 
mare decit al d-lui Duiliu Zamfirescu, literat, academician și membru in 
comisiurea dunăreană. 


8 


A spus d, Duiliu Zamiirescu, că celace deosebeşte pe oameni este 


„modal rum arrear se prefac în reprezentaļinni, s} modul eum legatura 
represealuțiunilor timp si am a dă nuștere ln sentimente usletiee, A- 
ceasta spune ee este omul, Senzeţiunile auzului deşteapta timpul, rele nte 
väzulul apaţiul. 


Ori: 

1) Reprezentările sint un ecou, o reproducere a șenzațiunilor, nu 
o prefacere, 

2) Ceia ce deosebeşte pe oameni ese, intre altele, calitatea senga- 
tiel, iar nu modul cum senzațiile se prefac (?) în reprezentări ; 

3) Legătura reprezentărilor nu dă naştere la sentimente estetice; 

4) „Aceasta nu spune ce este omul”. 

5) Senzajiunile auzului nu deşteaptă timpul, 

6) Cele ale vărului nu deşteaptă spaţiul. (Spaţiul şi timpul sint 

„noţiuni abstrase mai ales din simţul muscular), 

Cunoaşte cinevu, dela Dorohoi la Severin, pe vre-un locuitor al 
pămîntului rominesc, care să se bucure de un astiel de talent (talent, e 
puţin zis) de a impleti absurdităţi ?... 

ȘI fiindcă am declarat că nu pricepem filozofis d-sale, lată ce ne 
răspunde d. Zamfirescu : 


„Şi, mai departe, seumpul mea domn Nicanor şi compania dumitale, 
tot aşa se intimpla eu Iranli și ca ludo-Europeii, tot aga ru frazele (in ae 
davar !) de psihologie po care declari ca nu Jo ințeleg,,, Cine nu intelege, 
are o scuza eovirzitoare: nu-l jata puleriia, Ua om tirziu la iniate este 
un fenomea regretabil, dar ziinie. D-ta nu eşti obligat sa fi deştept, dar 
ești obligat să nu te ocupi cn lucruri rezervate oamanilur deztenți”, 


w a pó - Te e 
RT, | 
+» x 


MISCELLANEA en 


E curios cum d, Zamfirescu nu se sfieşte să pronunțe cuvintul 


- fatal.. Ce indice teribil!,. 


Dacă d-ta aj fi facut un curs complect da paichulue: n 
ai fi aflat şi Iuerol asta, că ochiul, dind ami art Aan vl A a a 
si ere kantiună a spajialei Arme kantiană ?! Innainte de Kant nu exista 
in mintea omului această noțiune?!) pe cind aurul, inregistrind sunete 
care ea nemateriale (7) si succesive, dA rapoarte de ecenimente prin ur: 
nare deşteaptă noţiunea timpului, Duca doreşti să te iastruegti, iţi pot indira 
lucrarea, (Știm: Armand Silvestru în „Dioptrica Ini Forlescme i. 


Nu putem intra aici în discuțfuni filozotice—ar fi să mer 
gem la 
înfinii —dar atita l-am Intreba pe d, Zamfirescu : oare senzățiunile vizuale, 
pe care ni le dă cinematograful, sînt mai materiale și mai puţin succe- 


sive decit cele. ale auzului? Şi putem noi clasa sanzațiuni 
teriale și nentateriale ? RETIE 


„Propagăm idei răsvrătitoare pe calea literaturii... Am adus țara la 
„marginea prăpăstiei... Antiteze condamnabile Intre țărani şi boeri“... 

Dar nici unul din scriitorii noştri nu s'a pus mai frane pe terenul 
luptei de clasă, ca d. Zamfirescu, în Viaţa la, fară şi în Tănase Seatiu. 
Clasa boerească este zugrăvită înViaţa la țară ca blindă, nobilă, gene 
roasă, iar clasa burgheză, în Tänase Scatiu, ca ridicolă, şi mai adesea 
criminală. Relaţiile patriarhale dintre boeri şi țărani n'ar läsa nimic de 
dorit, dacă nu s'ar interpune arendaşul hrăparei, şi administraţia coruptă 
şi incapabilă. Autorul descrie cu entuziasm răscoala țăranilor in contra 
lui Scatiu. şi uciderea acestuia, Burghezia este acela care a adus jara la 
matginea prăpastiei, şi pe țăran la sapă de lemn—iatà teza d-lui Zamfi- 
rescu ; d-sa face apologia râscoalei singeroase şi ațiță ura dintre clase, 
Veciui cintec: „Ori literatura să exprime tendințele noastre—ori de nu, 
atunci să nu albă nici-un fel de tendințe“... D. Zamfirescu a mers şi mai 
departe, şi egind oarecum din cadrul Hteraturii, a scris romanul Lume 
nouă și lume veche, un pamilet plin de calomnii urite fa adresa mul- 
tor persoane din partidul socialist de odinioară... Astfel! de tendințe nu 
se cunosc în Europa, şi nu le putem admite nici noi. 


* 


Se povesteşte următoarea anecdotă: Un oarecare burtă verde, allind 
“că un cunoscut al lui îl vorbeşte de rău, îl găseşte intro zi pe drum şi 
se rastește la dinsul furios: 

— Vascultă, domnule, al spus de mine cutate şi cutare lucru 21, 

Domnul (gata de... conflict): 

— Ei şi ce pofteşti d-ta?! Am spus L. 

Filistinu!, Impătiuitor : 


20 VIAȚA ROMINEASCA', 
— Stai, domnule, ce le superi—poate că n'ai spus ti.. 


„A propos de punele, zice şi d. Zamlireseu: in tipografia d-tale poli 
„lare ce vrei, dar duba i în gindul d-tale ele lin locul unor pe trad ge 
„nu se pot lipari, chestiunea detina gravă, 


Poate că țin locul unor astfel de expresiuni; dar un lucru e si- 
gür: „Țara noastră” la dovedit pe d. Zamfirescu de plagiator, punin- 
du-i pe două coloane. Chestiunea aceasta nu e destul de gravă ? 


De asemenea, sade rău să recurgi la ralomnii, afirmind că vinurile 
mele siunt sulemenite. Proba este făcula demult şi sè poate reinnoi in ori- 
ce moment, cantradietorlu. Amesteri intr'o diseuţiune literară chestiuni 
stràine cu totul litaralurii yì eşli alil de exasperat, incit afirmi inexactitäțè 
inlentionate, care pot atrage după ele sin proces de daune. D-tu ca orice 
proletar care se respectă, nu ai probubil nimie de pierdut, (Cine a muncit 
din greu, ate..]. 


Parcă autorul ar fi mai mult negustor decit aristocrat!.. 

In adevăr: o invinulre gravă, sprijinită pe dovezi, se aduce per- 
soanci sale, onoarei sale—şi-l lasă rece. In schimb, o glumă asupra vi- 
nurilor, îl turbură aşa de mult, incit se indignează de „calomnie“, pro- 
pune probe contradictorii şi ne ameninţă cu proces de daune)... Pote- 
mică, plagiat—ileacuri 1... Dar să nu-l atingi la vinuri, că procesul e gata. 
Ce-ar fi un duel, pentru a spăla in singe onoarea vinului roş vopsit? 

loan al IV ar fi fost mai ertător despre vinuri şi mai dificil în 
chestia plagiatului, 


Notă. „Am terorizat pe d. Pasarabescu” care o dală în viața d-sale 
demult, a scris o nuvelă umoristică bunişoară : Pe drezină, — Ce-i drept, 
s'au întimplat cazuri să île cineva asasinat pentru un leu, 

_ „La urma urmei, eu admit şi pe d. Goga, şi chiar pe d-ta, onor. 
„d-le Nicanor; prin faptul că sinteti, trebuea să liţi”.— Sintem adinc re 
cunoscători Măriei Sale Vasilevs,.. 

Foarte interesante, din punctul de vedere psihologic, sint cusururile pe 
care ni le găseşte d. Zamilrescu : n'avem sare ; sintem geloşi (de Goga și 
Slavici) ; sintem suciţi ; n'avem cultură metodică ; ne-am aruncat cu furie 
între rafturile de cărți; ştim lucruri extraordinare şi ignorăm lucruri ele- 
mentare; intrebuinţăm citaţii pompoase şi autori mari; ținem prăvălie (de 
vinuri) ; Îl amuzăm pe d-sa: vrea să ne indice cărți să ne instruiti; nu 
înţelegem nimic: nu sintem obligați să tim deştepţi (cuvintul fatal); 
n'avem urbanitate ; răminem băeţi ignoranţi dar buni; contribuim la mer- 
sul umoristic al patriei noastre; şi—adăugăm noi—am plagiat pe Burdeau. 


ILUSTRUL PLAGIATOR. 


In chestiunea plagiatului d-lui Zamlirescu, Țara noastră ne dă, 
sub titlul de mai sus, interesante lămuriri în următorul articol pe care 
ne grăbim să-l reproducem. 


„Mă veţi ierta deci, dacă nu voin intra 
în lămuriri asupra vieţii şi lucrărilor a- 
mleului meu O z 

D. Zamfirescu, in „Discursul de re- 
teppan. 


Cele ce urmează aici sint cuvintul nostru de încheiere într'o dis- 
cuție la care am fost provocaţi, Cerem iertare cetitorilor că stăruim a- 
supra chestiunii. Dar ca este de interes obştesc, Căci nu poate fi ni- 
mărul indiferent, cum se judecă in sinul Academiei noastre in materie 

de cultură națională, și cine sint aceia care pronunță judecăţile, Şi nu 
este un fenomen, ce s'ar putea trece cu vederea, să vezi un plagiator, 
primit In rindul atitor scriitori de omenie. 

Să recap'tulăm, 

După discursul de recepție, rostit de d. Duiliu Zamfirescu în Aca- 
demle, noi ne-am arătat credința, că rău a făcut înnaltul areopag cultu- 
tal, aducind în mijlocul său un scriitor cu merite fndolelnice şi un fan- 
jaron literar cunoscut, Am spus că însuși discursul ţinut este o probă 
convingătoare pentru oricine, că d. Zamiirescu este o figură de ari- 
vist superticial,  Galimatias-ul teorelic din discursul său, nenorocita a- 
preciare a poeziei populare, aroganța în judecarea poeților de astăzi, 
megalomania aristocratică în concepțiunea artei, toate îl desvăliau drept 
un tip caricatural şi ne dădeau prilejul de a-l prezenta cetitorilor în a- 
devâritai lumină. 

Că s'a supărat în urmă, era foarte firesc, căci nimic nu uziură mai 
mult ca readucerea celui ce trâește in închipuire la simţul realităţii, Că 
In răspunsul său din „Convorbirile* d-lui Mehedinţi (balta, In care 
d-sa are voie să dea cu bila!) a reluat tonul ce se cuvine unui vrednic 
descedent al sedimentelor levantine, cra iarăşi liresc. A ris Insă lumea 
noastră de aci, au ris ziarele şi revistele umoristice din Capitală de ae- 
rul de cavaler de la Mancha ce-şi dădea acest ilustru personaj în isco- 
direa genealogie! sale. Dar am ris mai ales noi, aceştia, cate privim şi 
fața serioasă a chestiunii. Şi, pentru aarâta toată greutatea morală şi 
intelectuală a scriselor lul, am citat o singură dovadă,—ce e drept un 
giuvaer de dovadă, căci era un plagiat. Şi nimic nu vorbeşte mal e- 
locvent despre cultura, talentul şi cinstea personală a unui scriitor ca o 
pagină piagiată, ca acele două coloane puse alături, cate confirmă slă- 
biciunea omului de a nu ști face deosebire între avutul său intelectual 


şi al altuia. 
9 


298 VIAȚA ROMINEASCA 


+ 


Terminam articolul nostru, ce! cu dovada plagiatului, în acest chip: 

„ŞI acuma, dacă d Duiliu Zamfirescu o doreşte, putem săi dăm 
şi numele celui ce l-a descoperit cu acest neruşinat plagiat. Dar sin- 
tem siguri că nu va îndrăzni să-l ceară”, 

Şi ceia ce am prevăzut, s'a intimplat în adevăr. Ultimul număral 
„Convorbirilor Literare” ne aduce răspunsul d-lui Zoillu. Cu un aer de 
Suveran de Carnaval, d-sa inşiră verzi şi uscate despre Newton şi Viasco 
Ibanez, despre Caesar şi Cicerone; lantazează despre „senzațiunile vă- 
zulul* şi „noţiunile de spaţiu” ; îşi caută săminţă de vorbă cu revista 
„Viaţa Rominească” ; şi peniru cele scrise de noi are abia un cuvint de 
dispreţ în adresa egumenului grec din poezia lui Goga. Cit peniru pla- 
Gist însă, tăcerea cea mai desăvirşită! Era şi natural, Poate să îl uitat 
omul că s'au mai ocupat-şi alţii de acest plagiat. Sau poate să-i fi 
fost greu să-şi reamintească propriile sale fărădelegi literate.. 

Să venim în ajutorul memoriei şi al adevărului. 

Acela, care pentru prima oară a pus pe d. Zolliu Zamlirescu pe 
două coloane, a iost însuşi... O/ldnesen-Ascanio, răposatul academician, 
căruia Zamfirescu, prin un jocal imprejurântor, i-a luat locul în Acade- 
mie. In articole vesele din „Voința Naţională” pe anu! 1884, Olânescu 
scotea Ja iveală plagiatul Jul Zamfirescu, spuniniu-i aceste severe 
cuvinte : 


-E lesne să filosofezi în modul acesta (adică plagiină! Red.) Æ 
și mai lesne Incă, să-ți pui iscălitura. prin urmare personalitatea ta 
deplină de om şi scriitor, în josul unor asemenea lucruri, cind, pentru a 
le găsi. nu-ţi trebue nici studii pregătitoare, nici credințe filozofice, 
nici devotament artistic, ci o simplă indeminare de a strâmuta pe ro- 
mineşte ideile şi cugetările unui străin“ 


ȘI dupăce prin plagiat dovedia „făţirnicia şi deşărticiunea lu! Zam- 
firescu“, Olănescu îl sfătula să ru mal scrie şi continua astfel; 


„Pentru a scrie un roman trebue să fii convins de adevărul acelora 
ce ni să scrii şi să fi deslegat singur, (nu prin piagiate! Red) fe prin 
sludiu, fie prin experiența ta proprie problema vieţii, pe care le cerci a 
o munca în lume, Altfel mei fi un croitar de fraze umflate, spoite şi 
goale (Îi cunoştea şi Oilânescu! Red.) şi vei îi nevoit a-ţi vedea odrasta 
eroilor pretăcută în păpuşi de hirtie, ale câror mişcări fără viaţă şi făză 
direcțiune vor cerca înzădar a maimuțări lupta omenească"... 


Aceasta era osinda pe care Oilânescu o aducea asupra lui Zam- 
Hrescu din pricina plagiatulul şi a stăbiciunii lucrărilor sate. Tinem să 
Iimprospătăm noi incidentul, dacă d-lui Zamlitescu li este tuşine. Şi-l 
improspătăm nu numai pentrucă ne arată cum apucăturile d-lui Zumii- 
tescu crau de muli cunoscute, dar şi pentrucă astfel se explică pricina 


MISCELLANEA 399 


peniru care d-sa cerea iertare „dacă nu va intra în lămuriri asupra vie- 
ţii şi lucrărilor amicului Oiânescu”,.. 


+ 


Şi acum morala cazului. 

Ea se rezumă în două puncte. 

Omul obişnuit „a-şi pune iscălitura şi personalitatea în josul unor 
fucturi”, imprumutate dela alţii; scriitorul, inzestrat „cu o simplă Inde- 
minare de a strâmuta pe romineşie ideile şi cugetările unui străin“, — 
poate el să aibă vre-un rost serios în viaje noastră literară? Societatea, 
sau instituţiunea care-l numără printre membrii el, are ea cuvint de a se 
mindri cu asemenea reputajiuni de contrabandă ? 


D. N. ORGA ŞI FAMILIA ORSINI. 


In „Neamul! Rominesc Literar“ dela | August, d. lorga.. dă tâmu- 
riri în chestia C. Traadatirescu—Brăteanu — Orsini : 


„Cu privire la extrasul de serisoara n ini C. Trundafiresen, tipărit in 
ue. pt Malu, ò porsoană inițiată po cale particulară în biografia lal lun Bră- 
tianu, caro nu s'a tipărit pănă acum de pioşii săi urmñtori, şi mul alos sue- 
tesori, explică In lim bigint rindăşeone enro deosobesta „Viata Rominonseă” + 

+L că Brătianu ma fost amesteeut In conspirația Iul Orsini, ela fost 
intomnițat pentru alt delist politie şi 2 că C. Trandafireseu e pseudonimul 
lui ©. A Rosetti, 

„Laâm act, ra si de mojicia preopinentulai, După acest om do rea ere- 
dință si fără modestia eu sint dator pentire n serio um rind si jumătate de 
introducere la un pasaziu de cinei rindari să-mi mliuc „Gazeta Tribunalelor* 
dols Puris si să fiu initiat în toste Intimităţile de famille. 

„E ciudat uumui cum usomoneu cabazlicuri ou troznse o reacțiune in 
publicul cârnin î se sorvese cu vielanie”, 


n adevăr, d. lorga mare da uade şti că atentatul lui Orsini s'a 
intimplat la 4859, căci... nu e inițiat în toate intimităţile familet Orsini... 


„MIORIȚA“ ŞI „SUFLETUL IRANIQ* 

După cele arătate mai sus, cititorul va ti desigur surpiins, våztod 
<ă urmăm cu discuția teoriilor expuse de d Zamlirescu in discursul 
d-sale academic. „Pe cine vreți să mai convin geţi ? Neştiința, nemodes- 
tiẹ şi rara slăbiciune de judecată a noului academician, sint vâdite pen- 
tru toată lumea”, 

E adevărat; şi totuşi, neobicinunta slăbiciune de judecată nu l-a 
impadecat pe D,Zamilrescu să ajungă ia cele mul innalte demnități în 
stat: secretar general ja minisietul de externe, membru in comisia 
dunăreană, academician —d-sa S'ar putea cu drept cuvint lauda, că ln 
această țară, doară cu majestatea sa regele nu-i deopotrivă... D. Zamil- 
zescu e un prodas tipic al acelei stări sosiale pe care un scriitor fran- 
cez a descris-o in mod strălucit sub numele de regim contunilar *): te 
gimul in cure nu darurile fireşti ci legăturile de familie şi cele de prie- 


1, Ed. Destiny, De la supariorită dos Anglo-Saxons 


300 VIAȚA ROMINEASCA 


tenie hotărăsc situaţiunea socială a individului ; regimul în care anumite 
insuşiri de sociabilitate,—cu totul exterioare,—sint cu mult mai bine 
preţulte decit adevăratele calităţi de fond ; regimul In care se cere să a- 
juți oiigarhiei a trăi, iar nu a munci. 

In felul său de a gindi şi simți, noul academician reprezintă 
cela ce se numeşte în sociologie o supraviețuire—de pe vremea cind 
d. Maiorescu infiera fără milă beţia de cuvinte, iar Caragiale crea pe 
un Caţavencu şi pe-un Rică Ventureanu. Pe atunci, negustori cu greu- 
tate, îşi negtijau comerţul lor util, pentru a merge să asculte la tribunal 
pe negustorii de vorbe bombastice; şi adesea-l auziai delectindu-se între 
ei, cu fraza cutare pe care... Biarenberg „a ziso*; de pildă: „ţară 
de vinzare, nu-ţi mal lipseşte decit un cumpărător !.."* Erau timpurile 
eroice aie retoricei deşarte, cînd anumite celebrităţi, în care noi astăzi 
recunoaştem cu mirare fructe seci, erau copii râstățaţi ai publicului mare; 
cind un profesor putea legăna multe generații c'o dulceagă vorbărie, im- 
pestriţată de trucuri copilăreşti ; cind luptele parlamentare erau asimilate 
de ascultătorii luptelor de cocoşi; cind instirşit, verbul, avea nu ştiu ce 
magică putere intrinsecă... 

Recitiţi tot ce a scris d. Zamfirescu, şi veţi găsi aproape pretu- 
tindeni nume Ilustre şi vorbe rare, amestecate Intro frazeologie banală, 
ca nişte mari sticle lustruite, prinse In cercei şi inele de tinichea : „Shelley 
în „Epipsychidion, realizează o idee piatoniceană*; „diploma pe care 
Traian o trimite lui Publius Accius Aquila, centurion din a şeasa cohortă 
câlăreaţă“; „concepţia iranică a unui genial din Carpaţi*; „del minor siorzo 
e del magior guadagna"; „Platon pune în gura Diotimei din Mantinea 
condiționarea amorului prin frumos*; „paleogralla, semantica, morfologia, 
lexogralia, frenologia, somatologia, galoş-ologia* etc.—lot vurbe sub care, 
cum am arătat, nu se ascunde, peniru autor, nici un înţeles... 

Ši, lucru foarte interesant, d. Zamfirescu îşi dă foarte bine seamă 
c'a sitios de prin cărți vorbe şi dictoane în loc de idei; fiindcă în pa- 
termică, aceasta este prima imputare pe care o aruncă altora, în virtutea 
unui proces psihologic care-i mai degrabă normal decit pervers. ȘI, în 
momentele d-sale de cexuttație, nu are decit să forțeze puţin procedeul, 
pentru ca efectul umoristic să fie apreciabil, Aşa, In articolul Nicanor 
et Co, după o pagină intreagă de gravă erudiție (1), autorul, devenit 
deodată, întrun brusc acces de luciditate, ronştient de neputința sa in- 
teiectuală, continuă in pizzicato: 


filologul italian Trompeta dovede 

r Mleşta cà nu numai toute rasele europine 
dór toate rusele do po påmint nu şi au avut un grai comun. Na ceneee på- 
rorea lui Vinspotbażez, dar Forteseue, în Dioptrica graiului, se ocupă de re- 


aa naea anp in gind, de unde identitatea verbelor In toate noroadele 


MISCELLANEA un 


După care, d. Zamtirescu se pune iar pe picioare, salută, ridică 
micul covoraş, și Intinde pălăria... 


Sarlatanismul intelectual este o plantă foarte vivace, deşi acuma 
în descreşiere şi în țara noastră; de aceia, cind dăm de o buruiană care 
a crescut aşa de sus, e bine s'o smulgem din rădăcină... 

Ori cite dovezi vom aduce despre nelogica d-lul Zamfirescu, şi 
ori cit i-am diseca elucubraţiile, credem că nu va fi tără folos, 


+ 


lată de pildă sufletul indocuropean, căruia d. Zamfirescu îi zice 
iranic, pentru a da o culoare mal originală erudiţiunii d-sale. 

Teoria aceasta a lost ifurită odinioară de filologi, care dela comu- 
nitatea de limbă au conchis la comunitatea de origine, uitind că de pildă 
în Spania, rasa a rămas acelaşi din timpurile preistorice, pe cind limba 
s'a schimbat de multe ori, ` 

In wma cercetărilor Antropologiei şi Einograliei, cel mai mari fi- 
lologi au ajuns să se lepede de „indoeuropenism* ca de satana, decla- 
find că „arianismul e şariatanie”, ȘI în adevăr, dacă nu te adinceşii ca 
filologii in studiul limbilor uitind că ele cer tlinţi omenești care să le 
vorbească, ci te laşi călăuzit numai de bunul simţ, e firesc să te intrebi: 
è cu putință oare caun ţigan de şatră să fie de acelaşi rasă cu Suede- 
zul, sau cu Rusul din părțile nordice? 3i putem noi despărţi până 'n- 
tralita sufletul de trup, ca să admitem, la deosebiri fizice, asemănări 
psihice—şi contrarul ?!... 

Desigur, aici nu e locul să intrăm în discuţiunea acestor grave 
probleme. Ar îl şi de prisos. Nimeni n'a luat vreodată in serios, éru- 
diţiunea „fantastică*,—cum o numeşte aşa de bine d. Radu Rosetti 3),— 
a noului academician; nimeni nu-i pretinde ca In problemele atinse de 
d-sa, să fie în curent cu cercetările ştiinţii; i s'ar putea chiar erta că 
vorbeşte cu o siguranță absolută —parc'ar zidi pe granit!...—de lucruri 
pe care numai din auzite le cunoaște... dar atita cel puţin se poate cere 
unui om cuminte: să păstreze un şir în cele ce spune, să nu se con- 
tiazică el însuşi |... 

Ei bine, discursul d-lui Zamfirescu furnică de contraziceri—in aşa 
grad, că 'n urmărirea lor te cuprinde ameţeala... 


„Valvareu literară a Mioriței stă In incomparabila frumuseţe a imagini- 
„lor, Alogoria morții este, fără indoinlă, una din cete mai fericite transpa- 


2) Cerom voo cotitorilor de a ne exprima niti adinca noastră admirație 
pentru sirinsa argumentare şi logica lè oțel a savantului nostru istoric, in- 
suşiri tăroru le corespunde în mod firesc un stil cu udovărut lapidar.. Ot 
ce departe santem de D, Iorgu t. 


ata VIAŢA ROMINEASCA 


„neri ale sulletului iranie, atit de imaginativ, sufet ; 
„papourele indoen „di a care sa păstrat la toate 
"năzuluță eurală irig j ans i eenaa la un substrat comun de tgende și la o 


Am putea observa că valoarea Mioriţei“ stă, nu at 
y . A it în frumuse- 
jea imaginilor, cit in sentimentul adine și intunecat pe care aceste ima- 
kini îl orei şi că litismul,—adică tocmai adincimea simţitii.—nu 
e considerat nici de Renan ca un caracter deosebit ice 
ENAA cbitor al rasel iranice”. 
Ce este mai curios şi mai extravagant d 
a nt decit a găsi o versiune 
„pehlevică (noi ştim: pehivică) a unor scene din Divi i 
„care se raportează la Avesta!" 15 d ăia 
Ca de obiceiu, vertiginos de profund şi erudit, dar cam neclar... 
„Scenele din /nfernui lul Dante, Și cu toate astea, nici bânulală 
„nu poate fi de imitație, de oarece aceasta a fost cunoscută în Europa 
„de abia în veacul al XVIll-ica, cind Dante era mori de 400 de ani. 
„Tot aşa de ciudat este a găsi comandamentul al doilea al bu- 
pere in pesimismu! intelecival al Jul Leopardi, iar conceptul fa- 
„ti fii greceşti in toate dramele scrise şi in toate acte 
popoarelor indoeuropene“, i aa 
z Că tare ar îi o înstşire deosebiloare a rasei „indoeuropene", 
pare gren de crezut, [iindcă-l păsim dezvoltat în gradul - 
nalt la popoarele orientale. scai ar 
„Mai mult decit atit: se păsesc pagini întregi de 
3 proză şi de 
„Versuri în Leopardi care par copiate din Sophocle—ceia ce nu este 
„admisibil, fiind dată înnalta probitate a poetului dela Recanati”, 
Ca să nu copiezi din Sophocle, nu e nevoe de innalta probitate 
a poetului dela Recanati, ci e destul să nu fii chiar de tot „necerebral* ; 
înțeleg să plagieze cineva pe un Burdeau Oarecare, dacă p'are probi- 
tale, dar pe Sophocle, ori pe Shakespeare... Ar îl ca şi cum te-ai apuca 
să furi din vagoanele Căilor Ferate Romine 


. 


„(dei (2 7) în nata și stă superioritatea ineo i 
i impur bilă 
i bar au e cr g Ma Ă age ra eroi dintro aspirațiile | arire 
ntru 4 întrebuința foricita expresiune a Jni Scho- 
„penhauor, de reprrzentațiune și vointi : pai e u 
„une și optimiste in era ther aie pr aa eoa tau argrsara n, ie agaaa a 


Pe cind—nu-i aşa ?—popoarele „orientale* (i 
Fi ntrebuințăm într'adins 
acest termen vag pentru a nu intra În discuţiuni de rase) sint nu nu- 
sa e igienei pesimiste (foarte pesimiste chiar, cum ne arată 
reia eniciană, literatura chaldeană, etc, etc.), dar pesimiste şi în 
Ce ne facem însă cu indienii, care sint nu se poat 
b e mai „indoeu- 
ropeni*, şi care au fost „pesimisti In voință“ ca zici- ui 
pe suprafaţa pămintului 24... DE ae e 


MISCELLANEA 303 


„Admirabilă e vins grecilor vechi. Inerodințați că Destinul eel orb 
şi Zeii eei cruzi se” joacă cu existonța lor, ei luptă înnninte, A gti că nu ai 
sorți da izbindă, că mergi la moarta sizură, și totuși a merge, a dovadă de 
cel mai mure eroism, În axta şi constă optimismul grecest, în aplicarea lor 
zilnică de a ținea piept fatalităţii, far nu în conceptul ce aveau despre viaţă”. 


+ 


Aşa dar trăsătura distinctivă a „sutletului iranic*, este pesimismul 
în reprezentare şi optimismul în poință. Se întimplă insă, că tocmai po- 
poarele iranice propru zise— perșii, parții, mezii—care vor fiavind doară 
şi ele suflet „iranic*, sint din contra, optimiste in reprezentațiune, fiindcă 
religia lor se întemeiază, cum ştim (tocmai din Avesta) pe credința in 
triumiul final al binelui asupra rèuluil, Nui aşa că ne Incurcam chir 
dela inceput 2... Dar să zicem că aşa ar Ñ, cum zice d, Zamfirescu. 
Insă chiar după teoria d-sale, nu pesimismul In reprezentațiune este ca- 
racterisiica „lranului”, ci—alături de acest pe imism, pe cared are cc- 
mun cu semitul—optimismul în “voință, pe care semitul nu-l are, E- 
“lenul adică, ar fi fost fatalist numai în teorie, pe cind arabul este fa- 
talist şi în viaţă. Dar atunci intrucit e „curioasă, extravagantă, ciudată“, 
asemănarea dintre pesimismul lui Leopard! şi pesimismul budic 7... ŞI 
fatrucit e caracteristică această asemănare 2... Ne-am putea tot aşa de 
bine mira că în Mexi:, Columb a găsit feudalism, religie, teatru, şi cele- 
lalte,—deşi pieile roşii nu sint niel măcar de rasă albă., 

Ce tainică şi măreață apare la prima vedete teoria dlui Zamti- 
tescu |... Dar cum o cercetezi mai de sproape, şi o desbraci de po- 
doabele ei meşteşugite, misterul se evaporează ca prin farmec, şi te po- 
meneşti cu o țesătură de absurdităţi: astiel un fiulure scuturat de sol- 
zii multicolori ai aripilor sale, ne apare ca un vierme prozaic... 

Teoriile acestea, d, Zamfirescu le cunoaşie vag din auzite; şi în 
zadar se incearcă să le dea o aparenţă de preciziune, prin amânunte ză- 
datnice ca „pehevică”, „Avesta*, „Recanati”, şi cite alea toate... Per. 
sanul nu-l „lran“,—fiind optimist In reprezentaţiune ; Indianul nu-i sin- 
doeuropean*,— fiind pesimist în voinţă; Dante n'are nimic cu Avesta ; 
în Leopardi nu vorbeşte Sophocie, şi nici Budha în Schopenhauer —şi 
toată teoria nu-i decit un... sfiritac, 

Cum zice d. Radu Rosetti: „graiu frumos şi elegant” dar „teme- 
iuti absolut fantastice“... 


Dar însiirşii, să admitem că iranul se caracterizează prin imagi- 
nativitate, prin năzuința câtre forme poetice, şi prin pesimism în repre= 
zentare şi optimism In voinţă, ȘI să mai admitem, că atit de mult a ră- 
mas asemenea cu sine insuşi sufletul iranis ta toste popoarele indoeu- 


Sot VIAȚA ROMINEASCA 


ropene, Incit pagini întregi de „proză şi versuri” din Leopardi par co- 
piate din Sophocle", 

Dăm atunsi de alte contraziceri. 

Din articolul d-lui Zamtirescu, publicat in Revista /dealistă din 
Septembrie 1903, aflăm că rasa indoeuropeană sau lranică se Împarte în 
alte două: una e blondă, înnaltă, dolicocetală (şi n'are nume. după cit 
pare), iar „cealaltă e numită de antropologie „homo alpinus* şi „ho- 
„mo mediterraneus* — cu alte cuvinte, brachycefalia occipitală unită cu 
„faţa pielii brune“. 


Trebue să ne oprim numaidecit. In două trei rinduri, d. Zamfi- 
rescu a şi aşternut cheva enormități. 

1) Nu doud sint rasele Europei ci trei 2) Homo alpinus e altă 
rasă decit homo mediterraneus 3) Homo mediterraneus nu e brachi- 
cefal ci dolicocelal caşi blondul; 4) Brachicefalia nwi decit de. un 
singur fel; „occipitală* e adăugat de d. Zamfirescu pentru a masca ne- 
cunoștința printr'o aparenţă de preciziune 5) In Antropologie nu se 
consideră niciodată dosul pielii ci numai „laţa*, de acela se vorbește de . 
„Piele“ pur și simplu. 6) Diviziunele acestea se referă la rasa albă în 
general şi nu la rasa „indoeuropeană“, care după teoriile modeme 
nu există. 

ease enorme greşeli în citeva rinduri!,.. 


Mai aflăm dela d, Zamfirescu că omul brun e practic, tar blon- 
dul idealist. 


„Orivit de pitin dovedită si fie inferioritatea creatoare n oamenilor 
eu capal senrt d vricit de greu să fe n se proba astăzi că rominii aveau 
un asemenea cap—un acru rămine ştiut, unume că marele popor dela Ti- 
bru, caro vuceriae lumen, fusese ineapabii de a da un venin creator ln ar- 
tele plastice, inr in poezie, desi mai ionalntat, rămăsese imitutor al grecilor, 
Atit merge do departe incapacitatea lor artistică încît, chiar mai tirziu, cind 
adică invuziunile germane sădiseră însuşirea idealităţii în organizarea sufle- 
teuscă a latinului, intinii dela Roma rămin rofraeturi artelor si nu lau nici-o 
parte la ronasterea italiună“, 


Cum vom vedea mai departe, rezerva e numai aparentă ; tol ar- 
ticolul d-lui Zamfirescu se întemeiază pe dogma „brunului-practic şi a 
blondului Idealist*, 

D-sa nu ştie că concepțiunea antropologică a raselor e incompati- 
bilă cu vechea concepţiune îlologică, pe ruinele căreia s'a şi ridicat, 

Aceasia nu ne miră; multe nu ştie d. Zamfirescu, Ne mirâm însă 
că nu s'a Intrebat; prin ce miracol s'a diierenţiat „tiranul“, în bruni cu 
capul scurt şi blonzi cu capul lung? Și cum de a pierdut brunul, su- 
Hletul său iranic, „atit de imaginativ, suflet care s'a păstrat la toate po- 
poarele indoeuropene, dind loc la un substrat comun de legende şi la 
0 năzuinţă egală de forme poetice ?,.. 

"Vorba d-sale: „contradicții şi nedomirire ! ..* 


MISCELLANEA s05 


Sau cum am zice nol: „contradicții şi loquacitate != '} 


+ 


Cum se leagă”, se va 'ntreba desigur cetltorul, „sufletul iranic* 
cu poporanismul“ ? 

lată cum: 

iranul este pe- 

. Zamfirescu vrea si ne demonstre că de oarece : 

rala reprezentațiune, dar optimist în voință, „Mioriţa culeasă de 
te ti autentică, 

ES eani de fatalismul teoretic al elenilor, urmează: 


Cam uşa ceva se petrece cu poporul nostri: : naiv pi fatalist în aleš- 
tnirile Ruperioare ale minții, el este vinjos în vimā*, 


SI alurea : 


zi A născocire populară este o imposibilitute. 

Pone vaga e elene cn turma sit, eiruis viţa reda li 

an îe că nu să-l omoare bacial Vngurean și d ap penge i u ies E 

să pună i e mlin ii Sa 

De sera și pisin = nd Ta (virsas, so zice pareă) deținea Cea 

ed a hal i, adică lupta piopt la piept a baciului preia Fed i 
magad şi cu Ungureanul, pe cure I birueşte și-l omoură, dar de ture 

însuşi rănit de moarte, 


i ji lulie 1905, 
a fost publicată în „L.uceatărul” din 15 
de Prea Y Catan, cate a cules-o dela un lăutar din comuna Brebul, 
anume Todor L.ăutaşu. 


jori ji o găsim pe 
itom că „Mioriţa* a fost croată în Ardeal, ș 
PPR A alarni şi lu Brăila, osto ovident că en n grei eu kuira 
migratorii. Dar cu elt s'a depărtat de autorul său, cu atit forma j 


1) In artieolul d-sale ayci pornp ore Ap reik prr ign aeai 
r ei Abe a gt ca ei "fatal să intrebuințeri acest riweh ran et Lu 
zni aina olementar de Istorie univorsală“ (ținut In Academ ger ami 
ec itorilor. Ferice de ei L.) „Si apoi, un om fin și cult n, pae ear 
roage tuni catogorice în materie de Zatorie, ci numai pa war piaren 
= e ufirmati niele” (astfel de speranţe hrâniu d-sa despre a Te oi br 
mea Pai n esto o ştiinţă el o opinie. En are ta indămină jan eografia, 
pomi ae morfologia ete aes tum Kayon ei m pes (00 ore dd 
temut N iati * Urmează o í iți 
ur C nengga Joe roci are dea Boni, lopis niger oa, Sapi 
pro pa piere e vuprină de feamă si se grăbeste Eee setea pre 
amar A de siguranţă : ilologul Trompetu, Vlasea Ibunea, Forteseu akeyi 
pasoa comicării D. 4 acu so sperie de propriile d-sale nij 
niat rupă Wagner de Homunculus po cure însusi l-u croat. iaa 
E "Seainăte tea vu eare renunță În „concepţia irunivă de ep sir marea: 
d-sale trecut, se urătuse așa de mindru, e admirabilă... Adi» A at; e 
Con nedi, fatalitatea, Leopardi, Sophoele, Renati, Sehopen E e cămara 
eii Bebi 1.” Cine girle multe peste bord, dovine mal ușor, 
mni sns... 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


a inlăturat ceia-ce era pren inpalt și mistie in conceptia finală,si a păstrat mai 
eu seamă onatmatpea.... „Mioriţa“ este o concapțiano irunieă, esità din capul 
genial ul unni locuitor din Carpaţi, care reunia în sine toate calităţile tipice 
ulo unei rase, Dar acesta esto unul singur, Din punctul de vedere al mul- 
țimii, ol este un aristocrat în toată putere euvintului, arisias, cel mai bun. 
Atit este de cel mai bun, incit, pe lingă dinsul, ceilalți nu mai sint niel 
buni. In adevăr, cu eit ne depărtăm de autor, adică, eu cit cobarim dela 
munte la şes, en atit replicelo Mioriţei devin imposibile. Și, ve e mai ew- 
rios! ele înlătură cu dosăviegire alegoria morții, ca un lucru de prisos, po 
care nu-l înțelug şi nu-l gustă, pănă ee jang În această innuminabilă vari- 
antă (varianta d-lui Vasiliu diy Soevavn), 


x 


Atitea rinduri citate din cuvintarea noului academician, clte contra- 
ziceri trebue să cuprindă l.. ŞI în adevăr, nu ştim de unde s'o Inăm... 


„Mioriţa“ este ereuțiunea unul lovuitor genial din Carpati, care reuula 
în sine toate calitățile tipice ala unel ruse.* 


Dar tot d. Zamlirescu ne-a spus mal înnainte : 


„Materialul folkloristie al poporului romin poate fi considerat chiar ca 
produs estetie, dar de îndută ce se ridică în nevastă onoare, 7nceteazi de a 
și anonim și de? mu mai are caracterul unei dovezi stăruitoare u su fietu- 
lui mad țimii, 


ŞI tot d. Zamfirescu ne-a spus mal pe urmă: 


„Esto știut că toate poeziile popalure do oarecare consistență nu sint 
opera mulţimii anonime, el a unor anumiți indivizi, poeţi de curte boerease: 
sau cintăroţi pribegi, Menestrel, Tenhadur, Lădutar cure firește pirsmificà 
timpul şi aspirațiile mulțimii, după teuaperanentele lor, 


Pe care s'o alegem din aceste trei versiuni? Nu alegem niciuna, 
deşi toate se contrazic între ele. 

Dacă d. Zamfirescu ar îi cercetat prin cărți cum se elaborează 
poezia populară, în loc de a prinde în zbor, ca de obicei, vre-o frază 
cine ştie de unde, ar fl aflat că ia toate popoarele vechi şi moderne, 
poezia anonimă este in adevâr anonimă, indiferent dacă este populară 
sau aristocratică. Chiar în acest din urmă caz, legendele sint mal întăi 
elaborate de poporul întreg, —sau mai bine prelucrate, căci origina 
lor se pierde In noaptea timpurilor, —şi numai apoi, redactate şi combinate 
de o clasă de cinlăreți, care perlecjionează poemele odată create și le 
măresc mereu prin interpolaţii, adaptindu-le fireşte concepțiunii despre 
Viaţă a clasei aristocratice. Poezia anonimă populară însă—acela e şi 
mai nestabilă decit cea aristocratică: păstrată find prin tradiţie orală, rä- 
mine fluidă ca apa, şi schimbătoare ca norul... La întrebarea : Cine e au- 
torul ei ?—trebue să răspundem, cu hotârire: nimenia şi toată lumea. 
Chiar d. Zamfirescu citează în intregime, patru variante, cu totul deose- 


MISCELLANEA a07 


bite, ale „Mioriţei“. Teoria că această poemă e relativ modernă, fiindcă 
una din variante vorbeşte de pistol, a fost ascultată la Academie fără a 
provoca un ris homeric... ceiace dovedeşte că domnii academiciani, au 
fost mai indulgenţi cu noul lor coleg, decit a fost acesta cu ţara Intreagă,... 
N'a auzit d. Zamfirescu că în unele variante din Aibelungen se vorbeşte 
de biserică, iar in altele de Zeul Odin?,.. 


Și cum: dintrun intreg popor tiranic („atit de imaginativ, creator 
de legende şi năzuitor la forme poetice“), s'a găsit numai un singur om 
cu adevărat iran, iar toți ceilalți sint aşa de puţin irani, încit nu numai 
că mu sint în stare să creeze şi ei ceva, dar nu pot măcar sä- guste- 
poema creată, şi cum scapă—prin depărtare—de sub influența directă a 
„genlaiulul din Carpaţi“, ajung la „innominabila“ variantă a d-lui Vasiliu 


din Suceava ; 


Numa unui mai străin 
Mal străin și mai bout 
C'o mmii di oi ý 
SPm pung'o mnii di lei. 


é óe b$ e Ù » OTe hit >» 


li s'o sfătuit 

Şi îi sn vorbgit 
Cau să ţi omoari 
Lu apus di sonari ; 
Oili si-ti iol 

Banii si thi bei, 


è 40 De orid 9-6 


Alţi „locuitori geniali“, dincoace şi dincolo de Carpaţi, nu sau mai näs- 
cut 21... Este „Mioriţa“ singura creațiune estetică a poporului romin ? 1., 
„Conbadicţii şi nedomirire |" 

Mai mult decit de teoria istorică a d-lui Radu Rosetti asupra ori- 
ginii poporului romin, patriotismul d-lui Maiorescu avea motiv să s 
alarmeze de această teorie, a d-lul Zamfirescu, după care nu „Miorița 
măsoară însuşirile poetice şi valoarea sutietească a poporului romin, ci 
varianta d-lui Vasiliu din Suceava,—căci zice d. Zamfirescu: 


at lepirtům de autor, adică, cu cit coborim dela munte la ges, eu 
ini copilosls P Mioriai deviz imposibile. Xi, eo o mai curios! elo rara sn 
cu desăvirțire alegoria morții, cu un Iuera de prisos, pe caro nut înțeleg 
si paul pastă, ete,” L. 


Și cărei pricini datoreşte poporul romin — după d. Zamfirescu— in- 
ferioritatea sufletească incontestabilă care se exprimă prin varianta dela 
Suceava P... 


as VIAȚA ROMINEASCA 


Originii sale latine? L.. 


E o fericire atunci, că istoricii noştri dau precumpănire elementu- 
lui dacic, şi d, Radu Rosetti, celui tracic... 


Dacă „Mioriţu“ lui Alexandri nutariză pe acesta să afirme că Romtanul e nda- 
cut poet, „Mioriţa“ d-lui Alexandru Vasiliu, învăţător în Saepava, no anto- 
riză pe nui să zicem contrarul. Însă niei afirmativa, nici negativa nu sint 
exacte, Rominul, ca popor, wu e nici mai mult, nici mei pufin pet, decit 
alt popor.” ; 


lată o afirmare care nu e sinceră, cum vom dovedi Iindată, fără a 
lăsa cetitorului vre-o indolală. 


In articolul d-sale din Revista idealistă, d. Zamfirescu dezvoltă 
următoarea teorie: 


„Luati în grupări mari, Rominii din Transilvunia se usoamănă eu Ro- 
miaii din Oltonin, și sint și unii şi alţii superiori Moldovenilor lu organiza 
rea vieții penctice, dar le sunt inferiori In atributele vioţii idloule, 


Urmează exemple: Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, cronicarii, U- 
nirea, Cuza-Vodă, Kogălniceanu şi loan Brăteanu —adică Istoria Romini- 
lor colorată ici şi colo de fantazia d-lui Zamfirescu. In literatură, zice 
d-sa, dacă excludem pe Bălcescu şi Odobescu, care n'au lost creatori, şi 
pe Slavici şi pe Coşbuc —ale câror cusururi le cunoaştem —răminem cu 
următorii moldoveni: Eminescu, Alecsandri, Haşdeu, Conta, Grigorescu, 
Xenopol, Viăhuţă, lorga, Cuza, compozitorul Enescu, etc. s 


„Oltenia, Banatul şi Ardealul sint provinciile din vechea Dacie "prin 

care san perindat Rominii mni mult*.. „Ardelenii gi Oltenii sînt Latini și 

nu sint altera, sînt Romani dela Roma crescuţi în munpit Carpați,“ 
„Po cind moldoveanul, bucovineanol și basarabeanul e meri mutt Dand. 


El a rămas ce-a fost, dac, cu o urmă de singe roman, cu mită urmă de sin- 
go slavon“... 


„lar noi știm despre poporul latin, eñ ol ers, maf en seamă în epova 
lni Traian, compas din elemente italiene, în eurò hägtinagi bonz ni Laţiulul 
dispärusoră ru totul. 


Urmează consideraţii „antropologice“ : „capul scurt”, „brachicefalia 
occipitală“, „faţa pielii brună“, ete, şi consideratii asupra „incapacității 
artistice a Romanilor*, care s'a manliestat şi în timpul Renaşterii italiene, 
„deşi invaziunile germane sâdiseră insuşirea idealităţii în organizarea su- 
„iletească a Letinului“, 

Cum vedem, incapacitatea artistică a omului cu capul scurt e o 
insuşire statornică, deoarece s'a menținut timp de vre-o două mil de ani... 
Nu mai întrebăm, cum se Impacă această teorie cu „sufletul iranic*, care 
s'a păstrat aşa de asemenea cu sine însuşi la toate popoarele indo-euro- 
pene, incit pagini întregi de „proză şi versuri“, din Leopardi, par co- 
piate din Sophocle... Aceia-i din alt articol., 


d 


eni =T mt în: Poe 


n. 


MISCELLANEA 9 
o [  —————————— 
iranii 

Aici, brunul e ultra-practic şi blondul ultra-idealist. Dincolo, 
seamănă între ei ca două picături de apă, sint imaginativi, crează legende, 
năzuesc la forme poetice, — : „Avesta”, „Divina Commedia”, Fatalitatea b 
„Leopardi“, „Sophhocle“, „Recanati“, „Schopenhauer şi „Grecii vechi“... 


Să mer mai departe. 

Dacii a Sisil, din care s'au format Moldovenii, erau „probabil 
„blonzi şi idealişti sulieteşte, cum este şi azi poporul Sclavinilor depe 
„malurile Vistulei”. 


i ul 
te proba în mod mutematie că în general F 
ine aer că cantate fizice j insușirile pase er pala do; 
io î rerare «diabolica, d. Zumfireseu o lerm co ; 
iat ti nico i pana i Chineja Sg do Aare i e 
totusi armu tă Moe A i e Îragrmatae- d ra 
i in parte blonzi; că nu au spiritul intre 
Am irh ee Ai a i roni stat fai și a itai parcă ar awa 
rior comerciile: eñ răzesii mohloveni sia [i unirii prior care 
i i ij ala ee, în popor, m sint de loc fraţiinoș peste 
ce pi Almeria ( Sela e leogpinul poezin peporane reg 
ră în ‘fine, „Mioriţa“. diamantul literaturii noastre, s'a cristalizat în s 
moldovenesc, 


Balada „Dolcăi“, precum şi acela a „Mioriţei (zice Alecsandri) 
le-am. cules din gura unul baciu, anume Udrea, dela stina depe Psae 
„tele Ceahlău, Acel păstor suna din bucium cu o putere extuordinară, 
e Fă pentru dovedirea doctrinii că Moldoveanul e blond, idealist, 
şi a creat Mioriţa, Alecsandri e citat ca mărturie ; dincolo, in epilat 
academică, se contestă autenticitatea variantei marelui poet, AA pove e : 
baladelor despre împăratul Aurelian, e citată ironic şi însoțită de cu 

- aoriinar !*. i 

jg” pe pura diamantul literaturii noastre, s'a cristatizat in e 
moldovenesc“, în mijlocul unul popor care în întregimea lui M: j 
sdintua!* şi „a creat poezia poporană puminească ;* dincolo, coasa a 
fost creată de un singur locuitor genial — aristos — din a ru 
mai de un Ardelean, adică de un „Roman deta Roma”, „cu capu A x 
suferind de „incapacitate artistică” 1 1..), iar ceilalţi locuitori zi ni, n 
Carpaţi şi de aiurea, au stricat-o cu desăvirşire, şi cel mai my pie e 
cato Moldovenii dela Suceava,—blonzii, idealiştii, „Florentinii” dela Su 
ceava!l... 


Foarte interesant e mobilul teoriei brunului-practic şi a blondului- 
idealist... 

Ardeleanul fiind „Roman dela Roma’ n'are sim | artistic (e de văzut 
dacă are „capul scurt”), 


10 VIAȚA ROMINEASCA 


Trei sint insuşirile sale de căpetenie: patriotismul, îndemânarea în 
ale comerțului și „puterea cu care se Inmulțeşte“, 


„Cite trele aceste enracteristico: entuziasmul sullotese, alergarea după 
bunul tral şi puterea roproduceroi fizice, sint calităţi de impulsivitute“,.. „Insă 
in literatură impulsivitatea, prin urmare vonja, cînd nu este moderata ele 
antocritică dă loo la note eroice ridicole, la o sbirniitnră continnă În care 
lipsa de intenție ostenesta și pe cel mai răbdlător patriot" 


Ne aducem aminte că „in asta stă superioritatea incomparabilă a 
raselor iranice asupra celorlalte ase... că sint critice şi impulsive*, 

Ardeleanul insă nu-i „pesimist în reprezentare“, adică nu-i „critic“, 
ci numai impulsiv : o impulsivitate nemoderată de aulocritică — prin ur. 
mare nui iran !,, Fireşte: iranul e artist... 

Astlel fiind ardeleanul în genere, 


să trocom dela gon la spocie, şi să oxuminăm Imerarea din urmă a d-lui Sii- 
vici, Printr'o simplă intimplare nenorocită, am concurat amindo la același 
premin al Acmlemiei, ce mi s'a vefuzat niie și i Wa acordat d-ale, pun dia- 
cuținnea ca hotărire Bsnpra ucostul punct: raportul dintre valonroa literară 
a romanului d-lui Slavici Din Băirini și a romanului meu In räsboin—-me 
mimlonă narațiuul istorice", 


D, Zamtirescu îi impută d-lui Slavici „inexaciițăți istorice”, „greşeli 
de limbă”, „perfectul compus în locul periectulul simp'u“, ciobani prea 
„Tumeori* şi clobânițe prea sălbatece: „răsturnarea legilor plasticel* „feti 
călare pe armăsat, cu picioarele bănănăind, care lură pe un flicău şi 
strigă „Vuc!*— „Vuc! Vuc! că ne-apucă noapiea“, 

In schimb „cit e de gentitä imaginea unal călăreț furind o etică 
acoperită toată în mătase“, ete. 


„Romanul de faţă ca valoara psihologică esto tot aga de nul ca nave 
lole do mui Sunalute, El nu are nici o valoare litorară şi urmează sā fie în- 
depărtat din minele tinerimel, cărsia îi strică gustul (Tanzi t.) Aro lnsā 
inate celelalte calități ulo autoralal său: atriotismul, sensul orientațiunei pu- 
litice și Ingrijirea intoroselar perzanule, Din punet de valers a! intererelor 

male, a fost pregătită lucrarea Din Batini ea să producă autoru- 
lui 5000 de lei. 


„Așa că d. Slavici poate zice cu zicătoarea italienească: Male co- 
munt, mezzo gaudio (toate se incheie la d. Zamfirescu cu zicători ita- 
lieneşti... Dacă noi celitorii nu ştim itnlleneşte |—ce folos! Doar aşa, o 
Ftoricea ! ,.), 

Va să zică d. Slavici fiind ardelean, trebue să sè inuljumească să 
facă patriotism, negustarie şi topii, 

E cazul de a apiica miragiu! lui Loria. 

Miragiu © „cap scurt cu faţa pielii brună“ = „incapacitate artistică“; 
„Jatinui—cap scurt“; „ardeleanul=latin”; „Slavici-Ardetean"; şi... „premlu= 
“Siavici* (sorit Goclenian). 

„Cauză economică evidentă”: 5.000 de lei. 


MISCELLANEA su 


Prin urmate e limpede, nu-i aşa, că după concepția’ d-Iul Tant 
resco, origina latină presupune o excepțională incapacitate ieai 
Romanul a manitestat-o pină şi în timpul Renaşterii, iar ardelenii şi ps 
© arată ari. în aşa fel că „mai toate talentele creatoare ne vin din Mo 
dova (dela b'onzii daci şi slavi, «superiori în atributele vieţii ideale").— 
in toate cazurile „nu din Oltenia şi na din Transilvania”. Cind dar acum 
d. Zamilirescu atribue acea incapacitate artistică latină, Ințregului popor 
romin. atunci il pune evident mal pre jos de alte popoare, de pe 
blonde, de pildă — şi nu mai are dreptul să spue că „rominulnu e 
„mai mult nici mai puţin poet decit alt popor!*. „EI poate fi nobil, 
„cuminte, eroic, dar poetic, nu !* — zice d-sa. Dece ar putea îi nobil şi 
nu poetic, — cuminte şi nu poetic, — trole şi nu poetic, —nu vedem, 
dacă excludem originea latină, său punem toate popoarele pe aceiaşi 

n toate privințele. 
sac: in uri ni a „varianta dela Suceava”, care singură, după d. 
Zamlites -u. măsoară valoarea sufletească a poporului romin, nu mani- 


Îestă nici una din aceste Insuşiri, 


` el poate aspira la o poezie nuţională, În o 
artă Dă rd pr e pe neji orident că mu pot uspira la o lite- 
ratură şi artă naţioaală!...) dar nu ge poezie și a artă poporanistă, Fnymesia 
„poezie și artă paporanintă” este in non sens, 


În aceste teva cuvinte, se cuprind lat nenumărate contraziceri—ati- 
itá contrazice şi absurouaţi, cite frunze se află in mod virtual în me 
burch unui nuct; dar pentru a le scoate la Iveală pe toate, se cer mu 


te uczvuitan, Sea dia Aia barna eva e ia e 
SI O A in baltà*--numeşte d. Zamfirescu discursul d-sale aca- 


demic . 
Du. esie pialra acer pe care zece Injelepii nu pot s'o scoată, 


P. Nicanor & Co. 


tn m` razis eu articolul meu din Reecista idemtistă, zice d, 
zambind Tiaa a Cu, el l-am dèsrollat on toată consequenta logică 
ys e As ma, ERER erau două feluri da vomini; usii blonzi, "husarabenii, 
bucovinenii, moldovenii ooboritori din Duci, maveau „enpi scurt* si poor. ari 
întea artistică“, vi erau „fini ti = anbe vară „superiori în atributele inec edi - 
deale“ ate? De ce in jertfit d. m pe altarul idealulni er ga i x 

„Istoria estu o opinie“. „Tie permis sā to fndovsti do tot e ur of, 
numai wy de dogma: nopoot=csp seurt—utin=—romin =jos poporunlsm 


Recenzii 


loan Agirbiceanu. In Clasa 
cultă. Vălenii de Munte. Tipografia 
„Neumul Rominese*,—Sorielale Coo- 
peraliva. 

Del Agirbieeanu ente un seriilor da 
o rară putere, un adevarat creator de 
viaţă, ca ştie să zpudue şi să stapl- 
neasei sufletele cu mijloace puţine, 
tei formo, ln esre sa produce, favo 
adeseori impresia operelor acelor pri- 
mitivi, eu imfăţizarea ntipgace, sim- 
pià si nemladioas, dar palpitind de 
viața arzătoare. D-sa n'a fost miri- 
odata indifereast publicului cetitur, a 
impresionat puternic atenția ṣi a tre= 
zit interesul din cula intai serieri ale 
sale, Se simle în zagrâvirea vieții de 
ură o adinci simpatie și Ințulegere 
pentru såleapul nostro atii din intățiaa- 
rea lui truponset, eit yi din atituadi- 
pen lui suolensea, Nieairi nu te simţi 
mai patruns de respectul muncii lui 
uriaşe, de mărelia mizerii lui inf- 
mite, docil la scrierile sale, Sint bu- 
câţi, pe eare nu lo mai uiţi, te unni- 
rese ehiuuitoare, atit do puleruie ta- 
nu impresionat (intre altele: „Fola 
leagă”). Paro cn chiar faptul dea f 
scrise inlr'o limbă ce are un propun- 
tat colorit dinluetal nu le strica; place 
graiul acesta aspru şi frane şi, de 
multeori, inlorsătura neobişnuită a 
frazei dà un deosebit relief povestirii, 
Dacă unouri regretam culoare proa 
locala n unor ziseri sau intorsâturi de 


fraza, & pentrucă ni se pare că le-am 
gusta mal bine scrise intr'o limbă li- 
torară mai pură, 

In volumal de faţă insă, foarte arare- 
ori regăsim pe d. Agirbiceanu sya 
cum îl cunoastem. Pare că d-an nu 
mai „vede“ pe Bi de săteni ce au på- 
Iruns în „pătura culta”, pure că s'a 
rupt legatura do simpatie dintre ei și 
seriilorul, co glia saci zuurăvenscă sga 
do bine j4 coarnele plugului, sub Mm- 
fățigurea lor aspră, cu trupul şi si- 
felul nga de bine şi de puternie carute: 
Hzat, cu o viaţa aşa da släruitoare in 
muvea pevbosilă şi în luptucu nevoia 
neinduralg, 

Fiii de săleni din „pătura cultă“ at 
d-ini Agirbiceanu sint zugrăviți cu o 
mină nesigură, au un sufla! tulbure, 
sint nedusneriii in nolle condiţii de 
viață în care se găsesc, şi nutorul paro 
singur nedumeri!, mu stie singur cam 
să şi Indrumeza eroii, căci parca sin: 
gur pu prea cunoaște rostul cârarilor 
invileite din viața de tirg. 

+ 


ton Cioeirlun, Vis de primă- 
vară, Biblioteca Mineryei. Bucureşti, 

Citeva din povestirile acesio sint 
euposeul publicului cetitar. Toate, în 
genere, sinl scrise in genul spreiul 
ul d-lui Ciocirlan, adica sub formă de 
tablouri şi de scene razleţe din viaţa 
dela ţară, 

Despre nuvelele d-lui Ciocirlan am 


vorbit de curind, cu prilejul apariției 
unui volum mai mure—,Pe Plaiu ; nu 
am nimie nou de adsogat, decit doar 
Imi voi exprima dorința de a vedea 
scenele şi tablourile acestea, pe care d. 
Ciocirian le reda cu destul talent, le- 
gale inlr'o povestire, in eare sa se o- 
glindeascà vința  sâtoanului, aşa de 
bise cunoscuta d-lui Ciocirlan, Atunci 
poale şi forma va ñ mai desăvirgită 
qi fruzela mai largi, mal cadențate, 
căci, uneori, forma d-lui Ciocirinn e 
prea discordanti, Himd frintă în pro 
paziţii scurte, ce parcă irazmentează 
povestirea suu tabloul, ca, de pilda, in 
bucata destul de dragalaga: „Un prioz* 
şi care, din această cauz?, are un ritm 
monotoa şisupărâtur. Sint deasemanea 
prea mnite detalii, legalo uneori fourte 
stingaciu la propoziții relative, stingind 
adesea coloritul viu şi pilorese, obig» 
uit deseriilor d-lui Ciocirluu, Auto- 
rul ya gli, desigur, tn curind să s:ape 
de loate acesta mici neajunsuri şi să 
ne dea opera povare sintem în drept 
sii o ugteplam, 


N, N. Beldicecanu : Taina, Mi- 
nerva, Bucuregti, 

Cind u apărut primul volum a lui 
N. N. Bvidiciano „Chipuri de mahala”, 
volum de imeereări slabe, nereuzite, 
am lost singura eare am cerul vrilicii 
să nu-şi dea sentința definitivă asu- 
pra tioărului seriilor, decit după ce se 
va prezenta poblivului cu un non vo- 
lum, în care să se producă in poves- 
tiri mui potrivite firii şi talentului 
său, De atunci, am avut prilejul să 
mă îneredințez, la ficeara nou volum 
apârul, cå nu mă ingelasurn, 

Beldiceanu are un puternic sufla de 
lirism, care-l faca să mu fie banal nici- 
odala; are şi măsură in +lanarile sale 
lirice şi în romantismul său, destul de 
pronunţat, uga <a nu jignește gustul 
nicăeri, pricepe și reda fuarle bine 
poezia naturii, iubeşte şi intelege viaţa 
şi are acea cinsle literară, destul de 


„RECENZII 313 


rară ìn moravurile noastre, de n cãnta 
eu stăruința «a fe sincer și congtiin- 
elos în scrierile sala E un luerätor, 
eare cauti sā se realizeze într'o for- 
mA proprie, farma, caro nu e incă dè- 
stul de originală, care se resimte uneori 
do influenta lui Mihai Sadoveanu, dar 
pe care o caută merer, şi, dacă o 
găseşte. greu inci, atunci cind irim- 
teste să o stipineaseñ, are fraze mu- 
zivale, deseripiii eoiorate şi vazute, 
scena trăite, Aceasta pe di nadej- 
dea unei desăvieşiri comploele fu u= 
perile de mai lieziu, E nn fu canos- 
«tor al limbii, nu o barbarul ce bin- 
tae de eilâva vreme literatura noastra 
curenti, sehingivini vorbele, neștiind 
să sieñtninseð o frază, tropàind prin 
sintuxn şi morou în harts cu grama- 
tiem. E un seriilor acil cu ştie n fure 
o descriere ca utoantu: „in cordacul 
ulb al srhitolul dela Slătioara, in 
ceața albasirie a uzfințitutai, în coatu 
aceia iina a insorărilor do primavară, 
care pare o pulbere evruuta de daa- 
supra, din vazduburile limpezi, se vos 
dea toata valea Somuanlui, cù selipi- 
rea depărtată n lulzerului de argiat 
al apei =se zârea perdota, topită, u= 
şoară ca faurita diat'un fum luminos, 
gata să se risipească În cea dintii a- 
diere de vint“, E un artist ul formei 
unori, dar, mai ales, un porestitor 
fara peruchr, enro glis u le vrăji ca 
darul lui im povestirea celor mai sim- 
ple fapte şi mtunplàri. Bucatu lasăşi 
cu care incupe © o pilit a ucestui 
minunat dar de a povesti qi a alege 
lumina la enre brtbuese pusi unele 
fapte, iolimplàrile şi oamenii, pintra 
a plâcea și n lermera, 

Acesstu face frumuseți și poezia bae 
càki „Maica Melania”, a cărei roman- 
tism nu jigneşte gustul nostru de ro- 
alitate, nu stingheregto pevora de com- 
pâtare, aşa du adesua silită dêacsi care 
n'an măsură și gust literar, fiindecà are 
oce) parfum al lucrurilor vechi, acen 
jummină stinsă a amintirilor Indepår- 


` în fi 


344 VIAȚA ROMINEASCA 


tate, acel vag si plutitor al unei lumi 
răstrinla în sufletul unui copil. Sint 
mulle buecaţi placute, pingaşe, uşor 
indoioșate, ca „Clipe“, „Cea din urmă 
iubire” și altele, de un realism rigu- 
ros, puternice şi pline de o simpatie 
caldă şi vie pentra suferința, dintre 
care „La Garda Pieţii” e o mică capo- 
d'opera. 

Volumul intreg o alcătuit din po» 
vestiri ce stut „bucâţi iutregi”, unele 
msi slsbe, allele mai bune, en putere 
de expresie, dar „prudueiii literare" 
àle unui talent real, nu compozipii 
volte, cu siiagăcii şi alertaţii de co- 
ne ve se strădanueşte să compus o 
temă, 

La 
Kosif Pugenriu, Porestiri de-ale Iui 
Moy Harha- Albă, Braşov. Tip, Maro- 
şianu, 

D. losif Puşcariu vestește pe cr- 
titor, la prefaţă, cà acesta povestiri 
sinl serise numni pentru n lăsa urs 
maşilur n ienană din traiul palriure 
bal, în rare si-a Irait copilăria şi H- 
nerila și cure se slinga, pe zi ce merge, 
şi eA mulorul pu are pretenția da a À 
uu seriilor, Desigur ră eei mmi huni 
seriitori sist arti cure sorin. nu pen- 
tru u A seriitori, el pentru simt 
nevoia de n da o formă reală si via 
impresiilor lor. Acoste impresii se 
nasr, se organizensă şi lrăese asa de 
viu şi înlaas In sullstul artistului, ln 
rit sulintul pare câ se libareuză do ob» 
sesiunea lor, intrupinda-le intro operă 
de artă. No  nevoo ca arlistul să 
posede © cul ură literarà unumită, 
penlrura să găsensea farmu con mai 
nimerilä şi, doci, cen mai frumoasa, 
Avan pildă, acum de euriad, iti „Esli 
ria vieţii mele” a megastoralui Vir- 
nat, dala la iveală de A. Gororai, Ce 
ponte îi da nn interes mai viu, dwelt 
vispt uceaslu, pedali zi cu zi, in cara 
palpilă suletul vuui om si se ogliu- 
doșie o apucă. Dar mog Parcba-Albä 
e departe do a poseda simplicitatea 


atiogătoure a lui Virnar şi, mai ales, 
darul său de a povesti cu imagini uşa 
de rii şi de sugestive, inlro limba 
nga de firească şi de bogala, aşa de 
neşliutor da valoarea lui proprie şi 
atit de preocupa! de a-si rovarsi su- 
Antul în cele ce serie, Mos Harhă- 
Albi, oricear spune, îşi aminteste de 
regulele de relorieñ, învățate In sesali 
şi e foarte conşiieul de efectul ce șreu 
să producă; deateia prevealirile sale 
nefiind nici o opera literură, niri fse- 
larisirea vio și plastică a unul om 
tară pretenţie de enilură, nu pat să 
aiba valoarea da documen! omrnesr, 
po curo ar vran să leo dea nulorul, 
+ 

Caton Theodorian. Culau Su» 
fatului, Minerva, Bucureşti, 

Ceia re faca uncvuiasă, in genere, 
rerenzionarea rârților, noui npârute, 
«sta faptul ea seriitorii nostri, în cen 
mmi mare parle, nu sint nici vizionari 
puternici, care ar putea să pure, In- 
tr'o forma primitiva, o vinga destul da 
viu colorata, turii să je aralâm bra- 
inktatea, lipsa de guat, lipsa ile pere 
spertivă in vare, ca nişte primitivi a- 
devaraţi, ve-ar prezeata figuri pe pla- 
nul iwvài, slingace si peategii, dar ch, 
nici wu an ayanlhjal lteraţilor dim 
țarile cuo cultură vecho, de a avea la 
indymioa o firma desavirșita, meşte- 
Şugita, in eare să Sleecuare papusi şi 
puiule, rare ar rougi, sub stralucirea a- 
rtatei huine, sa us dea, o clipă, iluzia 


„frumosului, eure ar putea mulţumi ime 


truciteu o parte din exigenţele muls 
luiut nostru. 

lata, du pilta, pèd. Colon Thondo- 
risen, earo ur pulsa f lu alte Imprejas 
ràri un seriilor oburabil. D-s4 nu are 
viziunea pulernică a realita ţii, dar nu e 
lipsit eu tolul de spirit de ubservaţia. 

Are mici entităţi de seriilor plecat, 
intuiţia unor subtilitați syllotesii, care 
bar îl putul face si Be un povestitor, 
n cărui artificinlitate ar (i putut trece 
sub o furmà pralioasă, îngrijită, cura, 


RECENZII 315 


„dacă mar fi găsit mai niciodată nota 


senlimentala Justa, ar f patat totusi 
să ne placă prin virtuozitutea cu care 
ar îi iavina dificultățile ridicate de el 
4usuş; cu un cuvint, ar f putul să ne 
reprezinte un joe de păpuşi destul de 
amuzant, dacă ar fi avut destula eul- 
tura literară pentru a poseda gust și 


„sleganța. destula putere de judecata 


pantru a da perspectiva cuvenită tea- 
trului său de păpuşi, ca să poata face 
iluzii, 


Na putem uşor lachipui co poate- 


produce ucest luleal făcut pumai dia 
artificiulitate, acest suflet atit de ors- 
sănese, lipsil da simpatie și de lalele- 
garo pentru natură, în starea ei sal- 
bulică şi piloreaseă, peulru viața fi- 
vanseă şi puternică a oamenilor ce 
trăase tu sinul ci, cind vreun să nere- 
deo viaja dela tara. O anecdota 
foarte cunoseulă e subiectul celei din- 


~ {Ki uuvela— „Calea Sul: tulni”, o anec- 


dota, care, povestita sourt şi riguros, 


"ar fi avut în inahși lalânțuleeu fapte- 


lop destul matir pentru a fi interesantă 
şi vioas, Ua popă dela jură pleacă să 
stringă bani pentru bissriva din sat. 
E slavat la intoarcere de un hol, ca- 
re-l jălueşie, Popa se rongă sa i se 
zăureasci nutereul sprou îl crezut că 
a fost în ndevâr alaral și, cind se 
convinge că hotul au mai are gloanțe, 
dl siluşte, sub umenininrea reyolvern= 
lui său inerent, să-l urmeza până la 
primuria din sut, 

Dar d. Thealorian amplifica și, 
“rind să dea popii o personalitate ru 
antică şi sentimentală, Îi mwi dă și 
un fecior, tara miri un fel do reali- 
tale, care ne incurvă in dragoslele Ini 
furà nici-o nojmð și nici-un ințolus; ada- 
ugă un episod care pu intra io logică 
Taptelor cute nu se ponte lega, cu nici-un 
preț, «de realitate şi sfirseşta lamenta- 
bil şi eopilbreşie. E in gonore stinga- 
ei gi lipsi, In gel mai anal gead, de 
sim) eritie şi de gust. SA nu citam 
„decit inceputul nuvelei şi va Ade a- 


juns, pentru a-ne face o idee de gre- 
şelele lu care aceste lipsuri pot tace 
să cadă pe un um, care are oarecare 
talent, cum e d. Theodorian: „Cea 
din urmă sărutare a soarelui murind 
se rasfringea alesă dowsupra Dru- 
goslavelor*. Aceasta lipsă de gust şi 
de simi eritie || face mereu să cadă 
in exageriri sentimentale, intrun ro- 
mantism fals şi afoelat, şi să serie nu- 
vele ca „Dincolo de mormiut“, „Cru: 
cea imișslului“, ote, Totuşi siot Jick- 
riri da un adevărat talent, unele seene 
de un dramatism simplu și puternie, 
observaţii co doredase finoţă lu ob- 
servaţii, ca, de ex. ia nuvela „Impă- 
care“, foarte noegulă şi ucenalu, şi cu 
aceiași exugerure romantici, care stri- 
că totul, mal alesta deznodâmial. „Fie 
ertai” şi „De Inchirial* ar A destul 
da bune, dacă s'ar vilen ironia auto- 
rului, dacă am simți butain do joc a 
omului subțire, indulgeuta Inătosre 
în ris a cugotstorului, ca stà dessu- 
pra acestor mici îulimplari şi ştie să 
me facă să simţim deșăriiciunea şi 
neantul dureros, cu care se lrâmintă 
"menirea in umbrele groleşti sau tra- 
pice, cs e perindeuza in lume și la 
oparele de urti, 
tS. 


Tudor Pamfle. Jocuri de Copii 
Bucureşti. Aculemiu Romina, 1003, 1 
bros, In 8 de 93 p,, fara pret, 

Noua broșură este urmarea celor 
doua precedente.— Glosarul e ineom- 
pioet. Nu găsesc în el rurinta en fiw- 
tumache (p. 80), locator (p. 80). Şi 
doar glosarele sint monito a usura fu- 
cerea dicjionarulul!:—Grezelile de ti- 
par abundi. lată ua exemplu din plo 
sar, in cars un acelug cuvinl apare 
supt troi formu grafice diferite: „tilin- 
fes. pl. a-şi lun Mhiuide =a porni cit 
mai degrabă dintr-un loe; hni, înţi 
tilimțale”. Aşa dar: tdinţe, tiliule și 
tilimțe! Și elnd le gindeşti că bieţii 


316 VIAŢA ROMINEASCA 
a RE POE pt e it ue ocine 


filologi îşi bat capul eu elimolugia 
cuviatelor... 
G.P, 
“e 

C. Cernâianu, Biserica şi Ro- 
minimul, Studiu istorie. Un volum 
de 163 p., Bucureşti, Tipogrufin Profo. 
sionals: Dimitrie C. lonescu. 1909. Pre- 
tul 2 lei. 

Volumul acesta eslo datorit premin- 
lui Hillel, propus de facultatea de to- 
ologie pentru subioctul: „Ralal bisa- 
rieli in trecutul neamului rominese, 
din pune! de vedere cultural şi n4- 
ional“; respins insă, autorul l-a pus 
blicut sub titlul da mai sus, indeam= 
nat fiind, cum ne spune, de prieteni şi 
de unli din foştii săi profesori, Subiec- 
tul este, desigur, de un innall inte 
res pentru toţi, căci fiecare doreşte 
să cunoască cum giu implinit meni- 
rén ui culturala aecasta instituție și 
care à fost rezultatul uetivitații sale. 
Răspunsul ce se degsjinzi din pagi- 
nile acestei cărți e că biseriea noas- 
tea n'a stiut să fio, afară dur de fourtë 
raro elipe, la inoalțimea sarcinii ce 
ybu luat-o. Foarte de timpuriu, abia 
formată, a devenit ua instrument, de 
rare s'au Forșii cind Slavii, cind Gre- 
cii, cied ambele popoare, spre a des- 
naţionalizu poporul romina, a-l men- 
ține intr'o igavranța profunda şi a-i 
stuaree imense uveri, lără să-i dea ni- 
mie In sehimb, eati cultura tor, stri- 
ina de sullelul neamului nostru, a e 
xereitat o iuluență deprimanlă. Nici 
rind biserica a devenit aulonormă, seu- 
turindu-se de elementele slraine, nici 
atunci, ca nu şi-a ințelea menirea, c, 
condusa do mobile tgolste, a tanlar 
să se pună deun curmezişul orieârui 
progres cultural şi nutional. Oyaa 
d-lui Cernaianu este un aspru rechi- 
zituria, facut intregului trecut ul bise- 
ricii noastre: 

Cum se vede insă din iralarea su- 
biectului, d-au n'a cula! să ne redea 
trecutul în legătura cunrală a eveni- 


mantelor, n'a stabilit un contact in- 
tre el şi faptele istorice, ci sa măr- 
pini! la a expunere, care, în linii ge- 
neralo, nu-i decit un rezuriat a lueră- 
rilor d-lor Iorga, Dobrescu şi ale părin- 
telui dr, Augustin Bunea, rezumat in- 
soții de comentarii pasionate şi vio- 
lente. D, Cernăianu poale să aibă 
dreptate în jadecăţile formulate de d-za 
asupra bisericii noastre ; din modul 
insă cum priveşte aceasta instituție, 
reesä că nu şi-a dat silinți a ọ cm- 
nosşto prin el insaşi şi nici de a Ii- 
telege da ce n'a fost şi n'a putut să 
fia uşa cum am fl dorit-o toţi. Auto- 
rul, lipsit de o serioasă enltură isto- 
rich, n'a cercetat cu nepârtiniro cau- 
zelo adinci ale evenimentelor, ci, a- 
tingiod uşor numai suprafata lurru- 
rilor, n'a putut pastra lonul știiațpilla, 
a căzut in declamalii retorice, şi sen- 
tințele dala do cl, oricit de sincere 
ar Ñ, nu po pol convinge. Aşa cum 
pi sa prezinla lucrarea su, caro a- 
prospė nu ne aduca nimic sow, nu è 
deelt o comporiţie, serisi infran stil 
atrăgător uneori, dar caro nu satis- 
face condijiile ee se pun unei opere 
do istorio serioai. Regretim sincer 
eà sintem siliţi să spunem acensta, 
etei d, Cernäiauun, dupa wit se pare, 
un om sincer, ndinrătuzul de spiritul 
do corp şi iudrazueţ, ar A putut sa 
dor altceva dwelt u opera, caro sä- 
mână mai muli a pamilei i a cârei 
utilita e este minima. 
M. J. 


s. 

V. Anestin. Stelele. Națiuni popu- 
Jaro de astronomle. Bibl. Minervui, No. 
40. Preţul 30 bani, 

Cărţile de popularizare au o neli- 
gâduila valoare pedagogica; ele ro- 
preziulă tendința sanăloaaa de n scoale 
incaţămintul ştilaţilie din cadrul rigid 
al manualelor şi pragramolor oficiale, 
peniru a-l reda sub o formā mai vie, 
şi deci mai iuleresaulă. Ivirea unor 
incereðri metiluase pe acest tărim ar 


RECENZII 317 


fi, lu noi, cu atit mai imbueurâloare, en 
eil, după cum știm cu toții, tineretul 
mostru a fost indopat până mai dän- 
mizi cu manuulele didactico ala unar 
respectabili autori, la care geogrsfia, 
botanica sau geologia sint tot alilea 
nesfirşite cataloage de nume, care de 
curo mai bizare... 

la principiu deci, d, Anestin ar me- 
rita cele mai entuziaste felicitari, spre 
ruşinea multor reprezentanți oficiali 
ai şliinţii noastre. 

Dia nefericire, aceste felicitari tre- 
buese prezentate cu multă rezervă, 
Cisi, pentruca o carte de vulgarizare 
så corespunda menirei ei, trebue să 
indeplinească și oarecare condițiuni. 

Mai intai de toate, trebue sa fe lim- 
pede verisă, iur cale ne lavaţă sa fie 
adevărate. Autorul volumului insă pä- 
cătaugte tocmai prinlr'o dezordine com- 
ploelă lu tratarea subiectului, prin 
tipsă de claritate și, în fine, prin atir- 
mvaţii gratuite. Astfel, după ce în ci- 
tera rinduri are aceonle entuziaste pen- 
tm spectroscopie, „temelia astrono- 
miei moderne”, alrmind că lumina 
stelelor, analizată la sportruseop, ne 
spuna „cela mui minunate povești din 
cite se pot inchipui“ şi că rezaltatele 
obţinule de speelroseopia coustituese 
„um  mudevărat roman Senzaţional“; 
după ce ne inşiră, cu multe detulii de 
prisos, o mulțime din aceste rezulta- 
te—, Îşi aduca aminte, tocmai la pag. 
g7 (din 90 pagini), că mn ne-a invâțal 
incă ce a un speriroscop, şi se exe- 
cula : 

„ŞHiţi co e spectrul solar? Aţi vä- 
„tut, nu este aşi, cureabeul pe eare il 
„produca o prizmā pe care laşi să 
„cada o rază de soare ? Curcubeul a- 
„cela, lumina descompusă in elemen- 
„tele ca o compun, e spectrul solar. 
„Orice corp cerese, orice stoa da un 
„asemenea spectru cu ajutorul căruia 
„se poale şti din ce elemente chimice 
pe compusă o stea“, Şi gata! 

In schimb, ca să fie popular, ne 


vorbește din primele pagini de vita 
din Lira, ita din Argus, pi şi mi dia 
Hercule, fară să no explice, de unde 
aceste nume comice, deşi la pag. 23 
ne pomenim deodata eu nişte litere 
grecești, Se grâbeşta insă să afirma 
că Sirina (grecogta atrălucilar) și Arc» 
turos (roada ursului) sint nume ară= 
beşti. 

In altă parte, autorul enută să ne 
explica evm s'a calculat distanța pina 
lu stèle. După ce ne arată, destul de 
lamurit, cum se alla pe pămint depăr- 
farea până ln un punet inaccesibil, 
d-sn face opinie separata de Iinvechi- 
tul Flumarion,—pe earo Îl citeaza în 
pagina uemălonre,—invrălindu-ne că 
baza aleasă nu este linin esre uneşte 
doo poziţii ale pămintului În şase 
luni interval—adică dublul distanței 
dela påmint lu soare—ci insõgi a- 
ceasti duatanță ; lasind, bine luleles, 
cetitorului să-şi limurească singur cum 
venoroeilul astronom a făcut observa- 
țin unghiului cu virful în soare! 

Dar deosebirea intre ascensiunea 
dreapta și longitudinw, ştiţi care este? 
CA una să măsoară în ore, minute şi 
secunde, pe cind cealalta se masoară 
in grade! 

Și nga mai departe, chei am putea 
inşira o sumă de alte exemple, 

D. Anestin pare a avea credința 
că meritul principal al unei cărti de 
popularizare a astronomiei este să ne 
vorbească decit mai multe descopo- 
rtiri, din cele muai recento; nreasla re- 
ese alit din crilicele ce aduce vochi- 
lor lucrari ale lui Flamarion şi Guil- 
lermara, eit și din faptul ca Insuşi 
d-sa se plerde in descrierile de stele 
vuriubile și de sisteme de stele duble 
sau multiple. ` 

Partea istorică e cu totul neglijată. 
Nicãeri cetitorul nu va găsi tratate 
problemele care au praucupat po as- 
ironomi in trecut, arâtind greutățile 
ce prezenta rezalvirea lor şi chipul 
in cure aceste greutăţi au fost lavin- 


313 VIAȚA ROMINEASCA 


ponnu 


se ; şi totuşi studiul acestor rhestiuni 
este msi în măsură să cuntribue la 
dezvoltarea în tinere! a iubirii de ști- 
ință şi a doriuţii de a cercelu, decit 
cel mai modern reportagiu astrono- 
mie,—căci nga trebue numit evja ce 
face d, Anestin, 

Ca să citez un exemplu; deşi po- 
meneșta incidentul de Bradley și èx- 
plică co esta paralaxa unei stele, nu 
spune nici o vorbă despre aberația 
astronomică și despre rolul ei in is- 
toria astronomiei, 

In schimb, d-sa ne epalează „ser 
vindu-no* nişte rețele, peptru tran- 
sformaren milioanelor de kilometri, 
care exprimă distanța până la stele, 
io anii necesari luminii spre n sosi 
de atolo,—nişte Inmulțiri şi impărțiri 
cu anumite numere cubalistiee. 

Ar mai raminea, pentru a compensa 
defectele de mni sus, ea autorul să 
fo mai interesant in partea Moroftea 
a subiectului. Dar, vai}. 

„D. L Corbu din Bistriţa (Teansil- 
„Vabia) a seris o broşura intitulata 
„Noua teorie cosmogonică*, in cart, 
„intre altele, spune eñ menirea stole- 
„lor e să se slringă In clustere, şi 
„d-an provede o vreme cind vorpurile 
„ce formeaza un cluster vad unele in- 
„tr'altele formind un soare imens. 

+l s'ar putea râspunda cu conclu- 
„riunile la cure ujunsesa Herschel, 
„după ce sindiase toste clusterele ce 
„se văd în emisterul boreal, 

„El dovedise ea mai toate grama- 
„dirile de stele uu forma mai mult 
„šau mai puțin globulară şi că stelele 
„unei iopgrămâdirii so string spre 
„centru, dar (7?) au toate aproape s- 
aceiaşi mărime. Luerul acesta nu se 
„datorește simplei intimplâri, el atrac= 
„Viunii aeslui centru şi mai dovedeşte 
„apoi că stelele ce compun Ingrama- 
„ĝirilo au acelasi origine“, 

E cazul să ne intrebim: ce zice 
Corbu şi co zice Hershel? 


Aiurea d. Anestin vorbeşte de too- 
riile lui Laplace şi Kant. 

„Decind s'a descoperit, că maf 
„toate nebuloasele au această formă, 
„Wa ivit o teorie nont cu privirelu 
„naşterea lumilor. 

„Inainte vreme, după teoriile lui La- 
„place, Kant şi altii, se credea că un 
„sistem solar se formează din lugră- 
„mădirea mulenei la un loc, 

„Simburele acestei materii ingră- 
„mădite dă naştere soarelui, iar ma- 
steria lturaluleă dă naştere planete- 
„lor, care, Ia rindul lor, își tormează 
„sateliții, adică lunile lor. In cer nu 
„San descoperit insă asemenea for- 
„maţiuni, ci mai loute par'eă so da- 
„torese altor tmprejurāri, Maleria in- 
„grimădită in un loc pare cà a pri- 
„mit izbitura unei mase mari, care s'a ~ 
„Invirtit in jurul éi în spirală. diod 
„naştere, în drumul strâbălut, la ne- 
„numârale îngrămădiri, din care, mai 
„tirziu, se formează sari şi planto“. 

Foarte instructiv. Cum war zire, 
mai elur: „Din fandaxie dul In ipohon- 
drie, şi pe urmă şi nimica mișcă”, 

Toţi propovaduitorii invaţămintului 
astronomici, pentru a invedora rolul 
acestei ştiinţe in educatie, ne vorbese 
de modestia și innslțarea sulleteasră, 
produse de conștiința imensitaţii uni- 
versului faţă do micimea noastră şi 
a patimilor noastre. 

Luindu-ne rolul de adversar al as- 
tronomiei, vom răspunde eu urmi- 
toarele exempla, care arată iniluența 
co a avul studiul astronomiei asupra 

d-lui Anestin: 

La pagina 32: „Sint mulţi cure ered 
„că, dacă ai lunetă mai mare, poţi să 
„vezi atelela mai bine; cu alte cuvinte, 
„S'ar pulea observa discul stelelor, A- 
„ceasta nu o cred numai eei lipsiţi 
„eu totul de cultură, dar și mulţi din- 
stre scoia care, san nu posedă o enl- 
„lură generali solidă, sau nu si-au 
„indreptat wetiyitatea decit asupra 
„unei ramuri de cunoştinți omenesti”. 


w a LS [> m În 3 ad PAR. ai 
[i muti iri voia pacali te băii 
F Lă . v 


NE a i 


-Es ~. ` mi 1 g? 


RECENZII 310 


Voi, csi eu muses pe ežviolä, ples 
caji empul da regine, în fata dlui 
Anestin ! 

Alla: 

„Voi da aici o lista mai lungă des- 
„pre serlerile, ce se ocupă uumui de 
„stele, si voi urta pe seurt eu con- 
ține fiecare. 

„Cetitorii nu vor găsi o simplă in- 
„girare de cărti, ci observuliuni juste 
„asupra lor, făcute de celreare a în 
„nemil această broşgură şi care le-a 
„consultat și le va consulla atita timp, 
„cit ti va H îngăduit sa sa b enre de 
„“plendurile cerului instalat“. 

Nu găsiți că era mai hine, daca 
lupt: pentru existenţa l-a impiedecat 
să le consulte ziua, +o f facut cel po- 
tin seara, in casă, ln lumina lämpii, 
moi cu atenție, dacii in vremea ect 
contempla cerul 2 

M. S. 
.". 

Elonnrd Drianit, Vue gin: 
de l'histoire de la civilisation, Paris, 
1909. Felix Alean, 2 vol, 7 fe. 

Incorentea de a da în o mie şi ceva 
de pazini no un simplu rezumat al 
principalejar intimplari istorice, ei o 
pricice generalna asupra istoriei ome- 
njai, o sinteză ù Intregei elvilizatiuni 
omenesti, este desigur un act do eu- 
raj, Căci, pe lings insușările de stil ce 
se ear pentru o aalfel de lucrare : pe 
lingà cunostintele nprofuude şi intinse 
pe care ea le reclumă,—spul a ebsa- 
lut necesar ea autorul să aiba pute- 
rea de a imbrâţișa intro privira mare 
tosla mişcarea in timp și in spatiua 
omenirii, să aibă un simi adine de o- 
rivutare, pentru a nu sa rătâri în ba- 
osul de fenomene co ure n eercelu, al 
aibă un pulernie spirit de discerni- 
mint şi un deosebit simt ul propor- 
ției, pentra u putea alege din mulți- 
tnea şi varietatea faptelor ce-i trec pe 
dinnaiule pe cele mai însemnate și 
mai caracteristice, dindu-le tolwdati 


şi o desrollare proporțională cu fn- 
semnâtatea lor, 

D, Edouard Drinult a intreprins o 
natfel de loerare, şi Academi» nun 
graşii elnd i-a neordwt o recompansi 
pentra en; filnded, in goneral şi ru 
miei rezerve, lucrarea e foarte bine 
alcatuită, 

la general—o repom —taplele siat 
ingenios grupate si expuse, mai ales 
acolo unde autorul ura n ne arăta 
conceptii și modalituți nouă de viaţa, 
co apar în istoria omenirii, fenomene 
mari istorice, schimbari ml nea ja eres 
dine, obiceiuri, organizare socială, 

Iata, do pilda peum peuperză auto- 
rul toată civilizaţia Evului Madiu—eou 
mal bună parte a lucrării, după pá- 
rerea noastri—la 7 cupilole mari, pe 
cure lo intitulează : Cregtinlamul şi 
barbarii. — Oiemdizația Mzanttudi gi a- 
rabii.— Car cel mare şi cimlizaţia 
enrlovingiand.— Scetetalea feudală (ta 
colul X şi X1).—Urneiaelila, — Oraşul», 
Regalitatea în Franța, Parlamantul 
în Anglia —gi Societatea francrză în 
penult XIIL—capilole în cara wuto- 
rul pe Mă in linii mari tol ce aduce 
non in evoluția otewnirii această epoci 
a istoriei. 

Și tot asife! autorul enută sä gru- 
peze cu mai mult san mai puţin suc- 
ees faptele pentru celelalte epoce is- 
torice. 

Rine inteles, lucrarea nu este fără pată, 

| se poate impata autorului pare- 
care lipsă de proporție, Așa Evul 
Medin singur, eu erenimeniele și cu 
civilizatiu lui restrinsa, ocupă $13 de 
pagini, pe vimi tontă datoria Veche, 
cu multiplele poporre ee trebuesc stu- 
diate, ea mulţimea Imprejarărilar, eu 
varietatea şi bogăţia civilizalivi sale, 
e tratată de-abia In 277 do pagini. A- 
poi, ea să luâm lucrurile mai în namā- 
punime, Cicilizaţiu Asiro Chulded- 
Persand o tratata în 16 pagini, udica 
eam tot intr'atita ineit e expusă dom- 


320 VIAŢA ROMINEASCA 


nia lui Carol cel mare; iar toată Js- 
toria Egiptului e redată în 25 de pa- 
gini, pe cind numai Crueiadele vrupă 
17 pagini. 

Şi dacă aceasta lipsa de proporție 
o gāsim chiar în volumul [al lucrării, 
ca devine și mai mare, dacă compa- 
râm unele eapitole din acest volum 
cu diferite capitole din volumul al I-a. 
Astfel, pe cind in volumul T peniru 
intreuga Istorie a Gracilor împreună 
cu a Marrdonenilor i-au fost deajuns 
autorului 75 de pagini, in volumul al 
H-a uuma: pentru Revolutia francezå 
aro nevose de §5 de pagini; si tot ast- 
fel numui pentra „vechiul regim* di- 
nainte da revuluția franeeza a Iniru= 
buințat 55 de pagini în volumul al 
Ia, pe cind, dupăcum am văzul, 
toata Istoria Egiptului e redată în vo- 
lumul f in 25 de pagini. 

Dar, eu să ne mârzinim În aceste 
citeva exemple, relua să mai spuneam 
că, in legătură cu această lipsă de 
proporție, mai găsim şi altă gregal 
în luerarea Îmi Edouard Driault: o 
schimbare in modul de exponere. 

In adevăr, în expunerea civilizației 
Egiptului, autoral, avind în vedere mai 
mult mersol general al culturii, nu 
ne dă decit foarte puţine fapta isto- 
rice ; dar deja in expunerea ciriliza- 
ției Grecilor el ne då ceva mai multe, 
Jar ciod e vorha de Istoria Modernă, 
apoi fuptela istorice devin fonrto a 
bundente In expunere, autorul dprin- 
du-se adesea chiar asupra unor itn- 
prejurări de minima importanță, 

Din pricina aceasta ai impresu că 
autorul, eu cit innainteazi in lucrarea 
sa, îşi schimba sistemul de tratare, in 
sensul că expunerea devine mal amd- 
nunţită,—mai ules in al doilea volum, 

Deureia, cartea | şi a H-a din vu- 
lumut al M-a, acela care tratează des- 
pro „Timpurile moderne (XV—XVII 
see)", gi „Povoluţie (XIX aee.*, ne 
par mai slabe. Şi aceasta din pricină 
că lusuşi materialul ce intra In aceste 


cărţi, istoria secolilor XV-XIX, e 
prea complicat ca să poata fi redat 
cu amânuaţime În spatiul pe care i-l 
consacră uultorul, Şi cum el nu are 


pulerea să ronunțe la unele fapte, sa. 


se oprească numai la consideraliuni 
generale, partea uceasta a lucrării de- 
vine o îngrâmâdire de fapta şi de a- 
imânunte, care o fac să Ba obositoare 
şi pulin profitabila. Nu voim sa fim 
parndoxali, dar putem spunne cA mu- 


tarul e mai puţin clar aice, loemai | 


pentrură ne da prea mult. 

In slirșii. o alta imputare ce se poale 
luce luerării neesteia este că autorul 
oi lasă prea mull să so vada ci e 
Frapeez, Nu tvoim să Spunem prin 
nceasta ca iar lipsi autorului in- 
t'an grad innalt unu din cela mai 
fundumontale ¢ealitați ce se cer unui 
istarie—Ampurțiulitatea ; dar nu e maj 
puţin udovârat că o ourerare plăcere 
de a se opri mai mult asapra isluriei 
Franței, de a seoate mai mult în re- 
liof relul aceştain io istoria civiliza- 
țioi omenești, va observa oricine la 
ceticea cărţii lui Driault. Sa notăm 
uice, numai ca un exemplu, to treacăt, 
faptul cà untorul stărua mai mult a- 
supra abireiurilor dela curlea lui Lu- 
dovic XIV, pontru a ne arăta carac- 
terele monarhiei absolute, ajunse la 
apogeu, — decit, de pilda, asupra Renas- 
terii, cure, deşi se datorește mai n- 
les Italiei, are totuși mai mare insami 
nătate pentru istoria civilizația. 

Această usonră plecare a bulanței 
in folosul Franţei o va găsi adesea 
adesea cetilorul, şi o va găsi nu nu- 
mai lu lucturi mari, eam e mișcarea 
eutturata şi artistică, dar chiar al in 
lucrāri mai miri, cum da pildă in exe 
punerea expanziunii coloniale n pu- 
terilar europene, Bine ințeles. prefe- 
rinja pentru Franţa e asu de puțin 
marcats, incil nu se poate face nuto» 
rului invinuirea de imparţialilate, și 
nu putem spune că el face nedreptate 
vre-umoi alte nuţiuni, 


EA Pt 7, 


Cu toate aceste noi, Rominii, am a- 
vea dreptul să fim jigniţi pentru pu- 
ținul rul pe care-l avem într'o lucrare, 
care-l o vedere generală asupra is 
torisi civilizației, cum e această rarte 
a lui Driault,—in caro despre = se 
pomeneşte intr'an singur loc că „ra 
talul de Paris din t850 arganiră auto- 
nomia principalelor Moldovei şi Va- 
labivi, care în curind işi didură ace- 
iaşi prineipe și formară Rominia”, 

E drept că noi nu um contribuit până 
acum eu nimie insemnat lu civilizaţia 
lumii. —dar oare din vina noastră ? ȘI, 
daca nu nm fi stat in eurs de socoli 
ea sanlinelă a Europei sice in orient, 

cò ur fi astăzi insă şi aconsi civili- 
zaļie n Europei? 

Dar uceusla e numai o digresiune, 

Ca să ne intoarcem În ehoslia pos- 
strā și să inchoom ncoastă dare de 
samă deja pres lungă, vom spune că, 
eu toata micile rezerva ce le-am fä- 
ent mal sus asupra acestei cărţi, eu 
râmine o lucrare de valoare. Dacă 


sint tole caro ni sa par 
mai caiete pe găsim în schimb ai- 
tele—şi cole mai multe—foarte bune. 
Am spus deja ca Evul Mediu e foarte 
bine redat, col mai bine din toată par- 
tea istorica, Mal mitugam alee că a 
l-a carte din volul I, „—Ewnea ac- 
fuală* — e o admirubilă expunere În 
senrt a situaţiei ştiialelor, indastriei 
comerțului, a chestiunii coloniale și 
de rasă, a inigeării literare şi artise 
tico, cum şi a chestiunii sociale din 
timpul nostru, 

Şi daca vom mai spune că autorul 
e wu om eu vederi largi, eu frumoase 
idealuri de dreptate şi de unire s0- 
ciala, eredem că putem termini, re- 
comandind această lucrarea luluror a- 
celora rare dorese să aibă intrun 
spațiu raimtiv restrina o adevărată 
privire gonerulă asupra istoriei civi- 
lizaţiei omeneşti, —o earte iustructivă 
şi plăcuta In acelaşi timp. 


MC 


~ 


Revista Revistelor. 


Convorbiri Hternre, (Iulie), gospodariile ţărăneşti dau „munen” si 
Cetim răspunsul d-lui Maiorescu la primese mal ales „hrana* și eu 
discursul d-lui D, Zamfirescu, Acest  caminlea“, Țăranii sint tei mult 

răspuns a fost publicat întiiu In A- proletari decit proprietari : 
malele Academiei, republicat inte'o bro- 3. Legaturile cu celelalte gospodării 
îi 


urA, rerepublieat în „Epoca“ şi rerere- 
publicat în „Convorbiri emir sint reduse aproape numai la schim- 


Publicarea acestui răspuns in „Con- >e! Sana) aeaii iul "s sabiecte 
vorbiri”, dapâee a mai lost publicat p era şi „imbrăcăminte“ și sa 
ilanen de brat eri, și fct să se B a an «ară in cea maj mare parte 
blice şi discursul d-lai D. Zamfirøsen,— "a EAdrul statului: 
ni se pare că cuprinde niţieă filozo- 4. Gospulariile produe, fie direct, fie 
fie... Va să zică până şi „Convorbirile“ indirect, numai pentru salisfaeerea re- 
s'au simțit datoare să dezavueza pe lor mai simple nevoi şi ele se afla ns 
d. Duiliu? Cu alte cuvinte, d, Maios 182! MProape futr'o stare egală eù a 
rencu n trimis vuvint d-lui Kebias s} CE! de acum + decenii, Iy stadiul de 
pună putina. ordine in vecher casă... dezvoltare al economiei naturale: 

Tot båtrinii mai cuminţi 1... ñ Astfel se explica de ca Wranii nu 

D. I. Răducanu publică o Cronigy SI! huzestraţi cu spiritul de intreprin- 

kä despre „Dona rii ța- dere, vopi! al unsi aronomil de schimb 
rânoşti”. Analiza acestor garpodării lnnaintat, Numai plata „avalolor* pro 
il duce la urmatourele coneluziuni îm. ETS îi frbese de udeväratul rol al 
teresante : banului, K bagă intr'o stare nouă de 
lucruri : 
„Adevărurile ce devurg din stator- 6. Și nefiimdule cu putinţă să gä- 
„Bicirea averei In cele doua gospoda- scasc un pref conform cu partea 
Cta mgA protlusă do munca lor schimbată în 
t Averea nu e în stare să satisfaeă gospodăria altuia fa propri 
nici nevoile de primul grad, io chip țăranii îşi vind par i Sefi 
mulţumitor, pentru întreţinerea, necum pe un pref de nimic, nusi imbunntă= 
dezvoltarea vieţii acelor care irăase ţese soarta, due o viață animalivă 
in gospodării; turburats numai şi in totul de grija 
N Lipsa = mijinacelé peniru indes- codrului de mine. 
areu nevoilor naste schimbul care Fără scutul ilor drepte, at 
se infațişază In eta mai mare parta des incãicate, ne de E a 
in natură, cu alte unitați eeunomico: terial, vo sigură adevārala libertate, 


+. poe, PI..." 9. î. +, 7 
, af EFE TARSAN: ~ N 
REVISTA REVISTELOR 323- 


—M 


şi mui eu seamă fară cunoştinţile ne- 

cesare, prin eare să'și apere intero- 

sole, ei rătăcese în întuneric şi sint 
ifcoti mizeriei", 

Bine ințeles ureste conrluziuni nu 
vor impiedica pe un d. Mehedinţi şi 
tutti quanti de a denunia „propaganda 
răzvrătiloare“ şi socialismul celor ce 
caută vro eşira din aceasta lienloșie 
cu ajutorul „legilor drepte”... 

Lucenfărul. |Sibiu, 15 August—t 
Sept). — Vrabia şi rînduneana, impre- 
sii şi redeeţiuni de Iun Gorun; Re- 
terim, poezie de E. Savu; Căsuţa mea, 
poezie de Marin Cunţan—amindouă 
rxprimă feumos simțiri udevărate ; Pa 
Valea Cerbului, o placută povestire 
de Al. Ciura; Ochi eu lutul cntifelii, 
poezii de Simina Bran; biografia noi- 
lor membri ni Academiei Bomine şi 
portretele lor; Aici mă simt acasă, po- 
ezie in forma populară, de Maria Cun- 
jan; Tirziu, poezie plină de simţire 
de A S dupa F, E; Glume ţărăneşti 
(feiea de Dumnezeu), placut povestite 
de loan Adam; Decegţie, poezia de S. 
G; Viata urhiducelui Francise Fer- 
dinand lu Sinaia, en ilustrații; Vai 
plinga mult F.. poezie de Teodor Mu- 
tegan; Qimtee (după Hafs) de E. S. 
Rindunel, poveste de A. O. Maior; 
Nocturnä, poezie da D. Crainic; Tai 
Emineson, poezia de D. A, T.; Selma 
Lagerlöf, note de D, N. Ciolori, și 
Prihorul (Gură rosie), poveste morală 
de Selman Lagerlöf, traducere de D, N. 
Ciolori; Märul, deumă In dungă acte de 
7, Birsan (actul intai). Piesa nu-i lip- 
sità de putere dramatică, agteptäm 
sfirsitul; däri de seamă, eropici, ele, 

La Revuc du Mois. (lulia, 1909). 

Asupra Yaporturilor dintre Aus- 
tria şi Serbia publică Ernest Denis 
un lung şi judicios articol. Autorul, 
foarte cunoscator al starii de lucruri 
din Austro-Ungaria, expune polilira 
de persecuţiuni şi voxatiuni pe care 
Auslriaeii pe de-a parte şi Ungurii pe 


de alta o due faţă de naționalități, 
şi dă multe exemple de mijloacele bru- 
talo şi sălbatice prin esre mnai ales- 
Ungurii cauta să desnationalizeze pe 
Slavi, Romini şi ps celelalte popula- 
iuni din imperiul Habsburgilor. lata, 
în linii mari, ideile po care le expune 
autorul şi. ordinea lor. Ca prilejul 
chestiunii recenle a anexârii Bosniei 
şi Herzegurinei, ziarele din Viena nu 
so sfiau să arâte, că singora soluție 
rațională pentru Serbii liberi ar fi să 
intre In monarhia dualistă peniru a 
realiza woitaten Serbilor sub dinastia 
Habsburgilor. Aceasta e la fond, o 
simplă ameninţare pentru Serbia, pen- 
trucă nimoni n'ar putea să peopua se- 
rios o astfel de saluţie, cind se ştie 
cara a fost întotdeauna atitudinea şi 
politica austriacă faţă de Slavi. Prin 
«sta insi, Austriacii voinu să sileazeă 
pe Serbia să roconoască și să con- 
sacre anexarea, Dar totodata ei arată 
ei mu-şi dən ama că fae jocul Ger- 
maniei și că nu inţeleg rolul pe care 
Austria ar trebui să-l aibă in Europa 
de stal tampon, o coaliţie de popoare, 
eare sā ție echilibrul intre germanis- 
mal ce tinde spre sud gi intre impe- 
riul Tarilor. Dar o sstfol de couliția 
nu ar Ñ cu putinţa dori! daca se ga- 
ranleuză tuturor populațiilor din ea 
respectarea intereselor lor naționale. 
(e a făent insă Anstria, en politică 
au avut intoldenuna Germanii faţa de 
celeiallo naţionalităţi? Innainte de 1567, 
intr'o țară de 47 milioane de sullete, 
dio eare 11 milioane Garmani, 8 mi- 
lioane Unguri, & milinane Romini și 
Italieni și 23 milinuna de Slavi, cei 
14 milioane de Germani au chutat să 
guverneze si să germnanizeza pë tostu 
eelelulte populaliun!. Tar eind au vâ- 
zul că aceasta nu numai că e cu ne- 
putinţă, dar e şi o primejdie pentru 
inperiu, au facut compromisul din 
1837, dualismul. Ungurii şi Austria- 
cii si-un imparții prada, rimiaind ca 
sh fie slăpini în Austria 9 milosne- 


sw VIAŢA ROMINEASCA 


de Germani peste 19 miliaanede Slavi, 
şi Italieni, lar Io Ungaria 8 milioane 
de Maghiari pesta || milioane de Slavi, 
Homini şi Germani. (Şi Incă cifrele a- 
costea sint exagerale In folosul Ger- 
manilnr pentru Austria și n Maghia- 
rilor pontra Ungaria). De nici toate 
greula tiile de guvernare, crizele şi cons 
vulsiunile ilin imperiul vecin; de nici 
nevoi de persecuții contra celorlalte 
naționalități: de aici aranjarea acelui 
sistem de vol și de nlegeri, care asi- 
gură aproape unanimităţi în pariu- 
mentele Amtrincilor'şi Ungurilor, Siau- 
tarul analizeară sistemele electorale din 
cele două părți ala monarhiei dua- 
listo, şi dă citeva din cele mai eunos- 
cule mele do persecuție conira natio- 
nalitàților, Intr'o astfel da situatie, 
închee Ernest Dania, poale fi vreo 
garanţie pentru Serbi de a se sprijini 
pe Unguri? Asta ar insemna că con- 
simt să se maghiarireze; inar de la 
Auntria iarăşi mu se pol aştepta la 
nimic bun. Dar din taplul că un grup 
compact de 12 miliouna de Sordi, un 
grup de peste $ milioane de Romini, 
alte grupari de milioane de Poloni, 
Cehi, Ruteni, ele. nu pot să fe derit 
duşmani ireaduetibili ai Imperiului Hube 
sburgie in netonala lul forinaliane, va 
rezulta pentru Austro-Ungaria pedeap- 
sa justiției immanente, şi autorul igi 
termină articolul eu următoarea citu- 
ție din istoricul ceh Palatsky; „Dacă 
Austria e ineorigibila, o vom părăsi ; 
Cehii au existat înnainte de Austria: 
ui vor exista deasemenea şi dupa ea“, 
La rubrica „Cronicilor“, Fálicien 
Challaye dă o scurta expunere a Che- 
stiunii Persiei. Articolul, fiind seria 
lanainte de detronurea sahului și de 
triumful revoluţiei, sro numul intere- 
sul istorie de a arata în seurt carei 
intelesul frâmintărilor din ultimii ani 
in Porsiu, Chesliuuea persană e nu ou- 


sia şi Auglia în Asia, Innainte de re- 
voluția din lalie 4006, şuhul cra un 
mutoerat eu puteri nelimitate; el gu- 
verna prin innaltul cler, caro avea mare 
influență asupra poporului ; numea sa- 
trapii, eare jefuiau fara în folosul său 
şi irăia încunjurat de curtezani, de 
guvernatori, do femei si de servilori, 
in rel msi mare lux. Revoluţia n lip- 
sit de-a data de privilegiile lor pe toţi 
aceştia. De nici eontra-reroluţia din 
Iunie 1908, Dar revoluționarii nu se 
lasă. Oamenii aceştia, formați prin con- 
tactul en Europa, iatăriți prin exem- 
plul Japoniei, rguduiți de revoluția 
rusasei, coulinua lupta ru dorinţa si 
in speranța de a scăpa |ara de ames- 
lecul strainilor, şi do a introna iu ea 

o viuță mai liberă, mai moderni, De 

rivalitațile interne s'au folosit Anglia 

şi Rosia pentru a-și upropia mai im 
isi părţi din teritoriul Persiei, pentru 
a-şi asigura maj apoi influența poli- 
tisa şi economica in aceasta țară, a- 
jungind, după multe lupte surde, la 
înţ.legerea din 3! Angust 4907, prin 
cara Rusia râminen eronomiceste stf» 
pina in regiunile de nord si Anglia 
in golful persie şi in regiunile de sud, 
Dar cu tot acest acord agenţii celor 
dauă puleri tot continua lupta pen- 
ira stâpluicea politică, și Rusia è en 
rearțiouarii şi cu gabul, iar Anglia e 
eu revoluționarii şi roformiztii, —aşa că 
revoluția din 1906 e considerată ca 
un Suecos al Angliei, enntra-revoluția 
dia 1908 ca un succes al Rusiei, iar 
ultimile evemimente urata vielsitudi. 

nela succesului nehotarit al civalitaţii 

(distanţa egala) dintre celo doua mari 
puleri europene. 

Nuova Antologin (Iulie 1909). 
Cesare Lombroso: Forme nouă de 
crime. Cazi arta, politica şi moda, zice 
marele criminulog, tot aşa s-a trans- 
forma! In ultimele timpuri şi eriminali- 


SEI Pe A T ESEN A UI ae A 


REVISTA REVISTELOR 3% 


progresele industriei moderne. Azsifol 
in Germania, nu demult, se formace 
o adevărata societute pe aeţiuni, pen- 
tea a fabrica buuenote falze, cure nu- 
mära i20 de membri. Totul se farea 
eu vea mai mare regulă : procosurer= 
bale, condici de conturi, statute. Sa 
prevedea, în primul articol al statute- 
lor, că primul cîştig si servească la 
cumpârarea unei tipografii; în alle ar- 
țicole sa prevedea ca Membrii să nu 
se lascare și să pu aibă amante; un 
arțivol excludea pe Evrei din societate, 
ceia ee, observă Lombroso, nu eo dès 
zonoare pentru Evrei, Tot mulţumită n- 
soclației capitalurilor, au rengit spâr- 
gătorii dn cuse să pasenda cele maj 
perfeeţioaute instrumante, Aceste in- 
strumnenta sa fabrică in Anglin, mai cu 
samă lu Sheffield, de cătră case spo- 
ciule și sint apol puse în circulație de 
catră foşti tiihari, deveniți negustori 
ambulanți. Cu asemenea instrumenle, 
bandiții un mai operează izolat, ci în 
bande hins e ganizate, avimi un „ins- 
pector*, adevârutu! gel, și un „inginer*, 


tehnicianul bandel. Tot in rindul eri- 
melor, troboese puse şi multe pro- 
cedee de-ale trusturilor, lotmate de 
miliardarii Amerieai, pentro a-şi men- 
ținea lalnitateu sau a nimici un con- 
curent, Asigurările po viaţă si conlra 
geridentelur dan loc lu numeroase 
exctocherii In New-York, opt com- 
panii de asigurare an fost exerocate 


pau eu cwi mai proşii marinari şi le 
trimeteaun pe ocean, usigurindu-le pen- 
tru sume enorme. Franda sa desco- 
perit numai dupăce unul din marinari, 
scăpat ca prin minune, şi-a format 
convingerea că şi alla nanfregii nu foat 
de acelaşi fel şi u incepul prin intru- 
niri publice să denunțe lucrul, Ame- 
ricanul Holmes adaugă pe lingă irauda 
asigurării gi otruva, eu cure ueldea şi 
făcea să dispara, în băi de acid sulfu- 
ric sau nilric, duzini de impivgali şi 
secretari, pe cari asiguru, supt nume 
faise, lu diferite societăţi, Innainlo de 
asi neide. Un mijloc dat de ştiinţa 
modarnă e şi asasinarea prin ajutorul 
măatilor en cloroform, introdusă de 
criminalii din Loadra. În general, so 
ponte spune că huţii au ştiut să se 
foloseasea de toate invențiile și pro- 
grosele şlilaţii moderne: automobile, 
telegraf, telefon ete; toate le-au fâcul 
servicii. 
Rivista d'itualin {lulio 1909). I. 
Vising: Stil şi cereetári stilistice. 
Esta lecţia de deschidere, cu cure ci- 
nosental romaanist subdez şi-a Înangu- 
ral, acum da curind, cursurile da vară 
deis seonla vuperioară din Göteborg. 
in această prima lecţie, Vising dă nu- 
mul o privire gonerala asupra drzvol- 
tarii stmtiilur stilistice in timpurile 
moderne şi expune, pe scarl, diferitele 
te ndiuţi şi concepţii manifestate in a- 
censia direcţie, fară a so pronunla hoi- 
tarii căreia din ele se alipeşte zi el 


mai o problemă a politicii iuterne, tatea. Caracterul ei cel mai mod 

4 , eru o 
ci o problema de politica iuternațio. de a fi adoplat acel spirit de asocia- 
nata, chestiunea luptolor dintre Ra- (ie şi cooperatie, căruia st datorese 


cu peste ciuci milivane de vatră o 
bandă de hoți italieni, care făceau a- 
văgurari pe numele unor persoane b3- 
iring şi iofirme şi prezentau în locul 
lor persoanu viguroase la vizita mudi- 
cală. Do molle ori nici nu aşteptau 
en titularii asigurării så moara, ci au 
sjuas să insceneze şi lomormintări 
falje, eu un mort de ceară, în urma 
căruia venea şi persoana ce ar îi tro- 
mit să fe in sicriu, in mijlocul vest- 
liei compliceloi. In Anglia, nişte ar- 
malori cumparau vase avariale, des- 
tinute unni naufragiu sigur, le echi- 


Priele serieri de stiliziiră + Condillae 
(L'Arl d'ezrire, 1730), Lu Harpe (Cours 
de litlérature, 1703), Blair (Lecţii de 
returiea, 1743), na far allecvu derit ex- 
pun, eu vatecare metoda, cunoştinţele 
stilistica care ne-au rimas dela serii- 
torii antici, la speriul greci. O nouă 
metodă de a trata chestiile stilistica 
inaugurează prol, Sherman de Nebraska, 
aro prin procedee mecanice Ineearck 
să determine anumite caractere nio 
stilului, în nitimul deceniu al see. 
nl i3 lea. El caleuls, d. p. proporția 


-326 VIAȚA ROMINEASCA 


— 


dintre substantive şi alto parți de eu- 
wiol, din diferiţi autori, ori mâsuru 
lungimea perioadelor: Pe la inceputul 
secolului nostru însă, vederile asupra 
stilisticii se schimbara radical şi o bo- 
pata literatură se naşte asupra dilori- 
telor chestii. Operile apărute së pot 
diviza în două categorii; teoretice şi 
practice. Cele dintaiu la riudal lor sint 
le două feluri: analilico-deseriptive şi 
Alozofiro-speculalive. Dintre cele de 
felul întăi, importantă este lucrarea 
lui Ewald Boucku; „Cuvint si ințelas 
în limba lui Goelhe (1909), Autorul 
definind stilul ea „impregoarea unui 
conținut psihologie in corpul limbii şi 
modificarea valorilor linguistico data, 
conform cu individualitatea seriiloru- 
lui”, caută să arite cum Goethe adat 
unor cuvinte de intrebuluțare zilnică 
ua conţinut psihice iai tonalt. Tot în n- 
consta direcție au mni facut cercetari 
şi Suedejii: Josca Mjöberg, Raben Berg 
zi Olof Ostorgren, asupra nperilar ti- 
terare alo lui Ryoberg, Almqviat şi Tör- 
neros, Istoria analitica n stilujul fran- 
cez a incercat să o fach Gustave Zan- 
son intro serie de articole publicate 
in: „Annales politiqaeă et littéraires* 
(1907). Peintre operila de ciracter spo- 
culativ, oeups un loe insemnat „Este- 
slica* lui B. Croce. Pentru el, stil şi sti- 
listiea sint non-sensari; nu pot exista, 
cici întră io noțiunea de „oxprosie“ 
caro e tot uua cn intenția", adiea o 
sinteză de impresii, care in mod necs- 
sar au a formi, şi formeaza prin nr- 
mate pubieelul esteticei, Ideile lui Croce 
at găsit mulţi partizani, dar și nui 
mulţi adversari, Printre cai dintai siat 
Trubulza : „Stiiistien și invațamintul ei 
la universitata {100)", Murio Rosal: 
„Contra stilisticii(1906)*, Kart Vossler : 
„(Idealism şi patriotism In Linguistica 
1904)" Priutee cei ilo-al doilen, vel, ente 
“a facut cea mal lemeinica critică sise 
temnlui lui Croce; esio prof. Manfredi 
Porona. Ca seriei de nutura prartica, 
“mai importante pot fi citate; Stilis- 
tica germană” a lui R, Meyor (LOM), 
rierea lui G. Lunsuu- „Consells rur 


l'art d'écrire si oporile lui A. Albalat : 
„L'art d'érire enseigné en viugi leçons* 
(1899), „La formation du style par l'as- 
similation des auteurs” (1902), „Le tra- 
vail da style enselgut par les correc- 
tionsmanuscrites dus grauds čerivaina" 
(19031). 

Deutsche Revue (lulio, 1909}. Sir 
Alfred Turner intr'un articol Intitulat + 
„Angslkrāämer“ (panic-mongers = no- 
gustori de frica), se ridică cu indig- 
para contra acelora, cure caută să in- 
lețoaseă poporul englez contra Germa- 
nici, răspindind tot felul de zvonuri 
falşe, prin care să facă cu chibzuitul ai 
racele popor englez să-şi piarda in ochii 
lumii cișilizate reputația du popor cu 
bun sin. Şi această campania, dusă de 
tgu numita presă galbină și de oameni 
fara serupule, este sprijinita de estra 
opoziție, a cărei sef Mr. Balfour „eu 
acon lipsă de cinste politica, care este 
propriu partidului tory* caută sa outi- 

lizeze pentru u răsturna guvernul. 

Na eneroe de releval că Mares Bri- 
tanie, nemai pentru n putea râmine 
Marea Britanie, trebue să-și păstreze 
supremația pe mare, Pentru va scorsta 
e ochestie de viața şi do moarte: pateu 
cincimi din mijloacele da hrana se im- 
portează pe drumul marii, aga cà, daed 
Sar nimici flota, nivi-o armută de meat, 
ori ci! de numaronsă și organizată, mar 
pulea-u wăpa da prire. Această su- 
premaţie pe mare lasă, osle pănă acum 
asigurati, și nimie nu potte faeo <a 
se prevadă că ar f ameninţată, Lupta 
colra puraruului, care se opune da 
amai mări apăsarea impozitalur prin 
couslenelii do vaso toas, este absolut 
najustilivata, după com se ponte vedea 
uşor «ia urinătorul tablou : 


Inca 
Suisamit  piinare  Sitrugfine, 
Anglia. .. 5 33 190 
Germaula , 92 S B3 
Statele Unite 25 13 25 
Franţa, .. 21 19 75 
Japoni. , Al it 58 


Numirul ofițerilor şi soldaţilor fintei 


-à B. nE Ci yous 
REVISTA REVISTELOR 527 


cogliere se ridică la 125.000; nici-o 
altă putere na aro măcar jumätate: 
flota gormană are 45.400, Dacă se com- 
pară numărul de tone, se vede acelasi 
lucru, În nitimii zece ani, Anglia a 
cheltuit pentru fotu sa 300 milioane 
pfuezi sterling; Germania 108, În anul 
viitor Anglia ya cheltui 35 mil, 
Germania mai puţin de 20 mil, Trece 
prin urmare peste puterile mintii oms. 
peşti de asi înclip_i că Germania ya 
vjunge să introacă Anglia în priviuța 
Hotei, Nici deacum intr'o generatie n-ar 
putea Germania egala fola engleză si 
peniru această sforțare ar trebui sa-și 
impue jertfe, earo ar primejdui buna 
stare a imperiului. Nici-o primejdie dar 
nu exislă din partea imperiului gur- 
mad, Äri niciun moliy ptaczibil nu 
se poate găsi pentru a ladreplăli on 
războiu, caro ar f cel mai grozav din 
ce au fost vreodata çi care ar aduce 
după sine, dacă nu nimicirea, cel puţin 
nenorocirea și mizeria amindouă țări- 
lor şi paponrelor, 

The Norih American Review. 
(ulie 1409). — Marina Comerelală Ja» 
poneză, studiu datorii d-lui Edwin 
Mazey, in care orală că Japonia, după 
rătâriri de veacuri, sìa inţelea meni- 
rea ei istoriei. Fara indoials, afirmă 
autorul, că chestiunea controlului Pa- 
cilicului ¢ unn din cele mai impor- 
tante peniru voucul nostru : loplu pon- 
tru cehilibrul Puterilor in Asia, de 
fapt, nmi decit o alta faţa a aceleasi 
chestii. Cu toata frica de rarholu, se 
poate afirma că loră pentru mulţiuni 
lupta pentru dominarea  Pucificului 
vu îl numai comereinlă, yi că predo» 
mivaren în politieä si victoria in un 
eventual răzhoi le va avea poporul, 
cura va avea intpitalea in lupla co- 
merciulă Ca ln Înpta pentrn supre= 

muţia comerelală, Japonia vu A un 

factor importani, acesta a un fapl e 
vident; mai mul!, se poate pravodea 
depe acum, că Japonia va f cel mal 
lssomoat concourent al Statelor-Unite 


in aevastă luptă. Dezvoltarea mari- 
nei comerriale japoneze nu e un fapt 
totimplator, datorit numai imprejură= 
rilor naturale; tu se dah reṣte unor 
sforțări constitnle şi melodice ale pa- 
porului japones Istoria dezvoltarii 
marinei comerciale japoneze pune in 
evidenţă multe din carneloristicele a- 
cestui extriordinar popor, Prin situ- 
utila geografiră— identică cu a Angliei 
—Japonina ora menită să joace un rol 
important pe iure, In secolul ul 
XIII-lea, Juponin aves, pentru acol 
timp, o foarte însemnată Notă comer- 
cială, care Miu mârile în toate direc- 
(ile, ajungtad a stabili comunicaţii 
regalata cu Anglia, Olanda şi alto țari 
din Europa. 
In veacul al XVi-lwa, gureruul ja- 
poner, codiod senlimentalui național 
de izolare a poporului japonaz, nimi- 
ceşte ueriută marină infloritoare prin 
diferite măsuri, caro opreau conatru- 
irca de corăbii noi și dirponcau chiar 
distrugerea rortbiilur deja în fiinţa. In 
sèurt timp, marina comerciala japo- 
neza fu disirusă. O politiet mal vrăj- 
maşi interesalui unui popor no se 
poate imagina è sentimentul exclusi- * 
yist nuţionalist atenta lu insägi viața 
organici a poporului. Nevoile reale 
aie unui popor însă trebueas totdoa- 
una satiafăcule, dacă neel popor tro- 
bue s4 trniuseă, Din pricină cà re- 
(enun drumurilor intorno nu se dez- 
voltase pe uscat, comunicația intro 
diferitele părţi ule acoleaşi insule tro- 
buiu să se facă pe cenusie ru corăbii, 
care erau cotule şi de novoia roti 
nicArii intro diferitele insule Distru» 
goroa totală a marinei ar fi dus la 
distrugerea unităţii polities şi mlmi- 
nistrativo a Marii, Adversarii preju- 
deeitilor dăunătoare poporului Iyi gå- 
sose în aceasii flota de coaste pune- 
tul de sprijin. Tocetol eu incetul, cite 
uga din aceste corăbii, sub protecţia 
veunui om cu influoață politica, se 
deprtează de coaste, relnind firul tra- 


325 VIAȚA ROMINEASCA 
ao E S eaaa ane A D a a o e 


diției vechei marinei japoneze, lumea 
Incepe să se convingă de folousele co» 
merțului pe mare şi, la urmă, legile 
prohibitive sint desființate. Greutatea 
la inceput eonsta mai ales in lipsa de 
marinari experimentați : inlaturarea 
grabnica al acestui neajuns arata apti- 
tudinile acestui popor. În curind tra- 
tatele comerciale eu Statele-Unile dau 
un nou impuls dezvoltarii marinei cù- 
merciale, In 1590, Japonia avea into- 
tal, 251 vase evmercislo cu un tonaj 
de 151.000 tone; iar în 1000, adică in 
timp de 15 ani numai, Japonia a a- 
juns sii niba 1906 vase cu nn tonajde 
1,129,077 tone. Această creștere ver- 
tiginoasă n-a fost oprită nici de raz- 
boiul cu Rusia: in urma războialui 
Japonia își are incă rreseula marina 
comereială. Saecrificiile caro se fae 
pentru creşterea ucestei marine sint 
admise de tot poporul: nimeni nu-i 
conira. 

In mai puțin de un secol tot popo- 
rul sisa schimbat convingerea in a- 


ceastă privinţă, Avintul mare al ereş- 
terii a inceput după războiul cu China. 
Guvernul a făcut să se voteze legi 
speciale pentru lacurajarea acestei 
creşieri şi intervine direct prin sub- 
voaţii şi prin premii lu mărirea flo- 
tai comerciale. Inmulţirea liniilor per- 
manente de comunicaţii pe mare s'a 
facut cu sceiuşi ințeală : înca dela 
1903 tot traficul intre Japonia şi Ko- 
roa e lu mina Japonezilor, Ca sa se 
vada lupta Invergunata şi vielarioasă 
ce n poarlă Japonia eu Puterile emn- 
curenle, o desjuna să cilâm urmatorul 
exemplu: in 1902 Germania avea pe 
linia Robe-Tsingtan un tonaj de &M00 
tone, iar Japonia de 7.500. In 1903 — 
adica în un au—Germunia ajunga la 
un tonaj de 20000 tone, iar Japonia 
creste În 25 (th lone, E deajuns a» 
ves! exemplu, ca să sa poală prevo- 
den unde sn va desfăşura viitoarea 
mare dramă istorică. 

Lupta pentru stipinirea Pacificului 
va tulbura, desigur, pacea lumii, 


m i 


PERED S SP pp. o, 


Apa morţilor. 


— 


T, 


În Istoricul orașului Săveni, un prelect vechiu a scris a- 
ceste cuvinte despre capitala ținutului pe care il ocirmuia: 

Originile oraşului Săveni se urcă pe la 1800—1820. 
Intăia a fost un sat ale cărui inceputuri se pierd in 
noaptea timpurilor şi care se zice că-şi trage numele 
de la un boer al lui Ştefan cel Mare, numit Sava-Hatma- 
nul. Pe la 1800 importanța sa a inceput a creşte, ve- 
chea capitală de ţinut a decăzut tot mai mult, și la 1835 
capitala judeţului s'a strămutat la Săveni, Datorită här- 
miciei unora dintre pretecţii partidului liberal, astazi o- 
raşul se bucură de o bună administrație, art patru 
şcoli primare, un liceu, o şcoală profesională, şi alte 
instituții folositoare, Populaţia sa se urcă la 15.000 de 
suflete, $. a. 

Multă vreme a urmat, după apariţia broșuri, luptă intre 
cele două gazete de parlid. Conservatorii au inceput să atace 
cu strâşnicie administrația liberală şi au dovedit negru pe alb: 

1. Că nu-i adevărat că toate instituţiile oraşului ar fi 
făcute de liberali; A 

2 Ca partidului conservator I revine onoarea clădirii 
liceului şi palatului administrativ ; 

3. Ca liberahi aù făcut o administrație de codru; că 
la clădirea şcolilor primare, a palatului de justiție, ș.a. 
aŭ furai cel puţin şasezeci la sută, şi acum chiar a- 
ceste clădiri sint In stare de ruină... 

4. Ca viitorul este al partidului conservator, al cărui 
şei este, ctc., etc, i | 

Indată gazeta liberală a eşit- cu documente şi 
dovezi şi a fácut următoarele declarații : i : 

1. CA nu-i adevârat nimic din ceia ce cu atita lași- 
iate insinuiază onorabilil de la Alarma ; ta d 

2. Cu cifre şi fapte se dovedeşte ce cumplit jaf au 
făptuit conservatorii la clădirea liceului şi a palatului 
administrativ ale căror ziduri chiar încep a crâpa,; 


cu felurite 


4 


i- A PASE 


330 VIAȚA ROMINEASCA 


iii rar viitorul este al partidului liberal, ş. c, } 

aceste importante declarații de o parte şi de ait 
urmat altele: Voința incepu a arăta aula ni cazari eră ra 
ministraţiei liberale, la cumpărarea cailor de la pompierie, la 
prunduitul străzilor, 5. a. lar onorabilii de la Alarma incepură 
să întrebe cu un zimbet satisfăcut: «Dar pe vremea cind se fä- 
cet se she ce s'a intimplat? Cum se face că domnul Ne- 
cas biera pe-atunci primar, şi-a clădit chiar la acea epocă o 
ia i e someri LA bn veni cu acte şi vom zdrobi neruşina- 

neala acelora cari reprezi i 
iza er ger pia prezintă regimul funest ce a 


+ 


A fost atacat cu această Imprejurare şi domnul Vasilică * 


sapen, ei dintre membrii marcanți aï liberalilor, fost şi ac- 
isa Area Sr comuna), Dar domnia-sa, om cu duhul blindeţer, 
gores n urere numal şi sa tinguit, in după amiezile calde, 
nl pap pe cind toți oamenii de seamă al tirgului se adunaă 
colo şi sorbeau cafele, cetind gazetele, «Unde sint averile mele ? 
— suspina dumnealui, intinzind braţele; unde sint? De ce mă o- 
ageri degeaba, pe mine, am cinstit ?,.,. Iaca, fetei pe care am 
S rata, SI) rea dat un ban zestre...» Ceilalţi, și cei atacați 
dh ţa n aceaă haz: «Da' ce te ingrijești aşa, cucoane Va- 
mică i = aeon politică... Ce sa-i faci 7.» Şi cuconu' Vasi- 
în t, slab şi osos, se îndoia pe scaunul lui, ca Indurerat 
un circel, și suspina: «Dar' ce aù cu mine, cucoane? Ea 
Imi g s nevoile mele... Ce aŭ cu mine?» 

„A tost atacat ṣi maiorul Stahu, om violent, ginere! - 
iba fag Popazu, Matorul a inceput a-şi Pda pi nb 
e a lu de rezervist şi a făcut pură mare la cotetărie, A de- 
larat că va tăia el urechile cāțeilor acelora, cari mizgilesc hi 
tia, ri tot felul de prostil ... 7 e 

Ac fost atacați Insfirşit și alfi mulţi oameni! de seamă nt o- 
Soap Di E gisa, foşti prefecți, actualul primar, actwalul pre- 
ask zi ii, preoți, cu prilejul apariţiei broşurii Zstoricul ora- 
eee mată, apol s'a facut incet-incet linişte, —câci toate se po- 
ri sedhan pt aceasta, Și 'n Săveni nimic nu s'a schimbat, 
st jpeg aul lot cași 'nainte de apariţia broşurii fostului pre- 
pei dt ase aşi liceu, cu acelaşi palat administrativ, cu ace- 

ru pi i ien coletărie, cu aceleaşi mahalale pline de 
că e Toe irai raira murdare, cu aceleaşi felinare chioare, — 
Saida bies e la care luaseră parte, pe rind, cele două 
mk. ata. Copal napţii Mac cu turere mărturisirea). simt de multe- 
ui nl An gin lumina ochilor nu mă ajută In căutarea strâzel 
mei a 9 pese sălaşul : trebue să dibuesc cu bățul, ca 
pere Sa A endar scrie lună, ŞI cerul e plin de nouri ca pä- 
cală să facă économie de peirol: cela ce anda, administraţia 

: ceia i B 

spre folosul nostru al tuturora. Dar glina huma 


APA MORȚILOR s 


acestea negre ca iadul; câci pe unele străzi sint adevârale rātā- 
câni, in care câzind un biet cetățean poate să-şi Iringă o mină, un 
picior, ori sâ-şi rupă gitul... Noroc cà lampa cea de sus, de pe 
seninul cerului, ca o binecuvintare, ca » milostivire a Celui Prea 
Innalt, iși revarsă destul de des binefăcătoarele sale raze asu- 
pra acestei nemernicii de jos. 

Nurmat vorbesc despre vremurile acelea cind zâgazurile cë- 
rului se deschid şi binecuvintate ploi adapă pâmintul, Atuncea 
şuvoae repezi curg pe străzile piezişe, bălți care oglindesc ce- 
rul şi arborii tunşi al grădinii publice se Intemeiază în faţa pa- 
latului administrativ, oceane de noroi se intind în mahalalele 
mărginaşe, 

Dar oamenii nu sint niclodată vinovaţi : totdeauna găsim o 
pricină, de la care pornesc faptele lor; ci nu sint decit biete vie- 
țuitoare, minate de fatalitate ; și împrejurările sint de vină De 
aceia poate nu vamenii noştri sint de vină câ oraşul ni 
se află intr'o stare de plins; poate că nu că sint de vină câsau 
cheltuit bani peste bani, sume mari, şi totuşi nu s'a făcut mmie 
bun, nimic durabil... Palatul justițici crapă, și ameninţă cu pe- 
deapsa surpârii şi pe judecători şi pe judecaţi; primăria arată 
geamuri lipite cu hirtie, ca nişte ochi de orbi; în şcoli In tim- 
pul ernii sulă vintul si bieţii copil tremură, iar profesorii reuma- 
tici se plimbă prin clas în paltoane, cu câciulele în cap, ṣi tu- 
şesc..„. De ani de zile primarii burtoşi s'au străduit să facă cite- 
ceva şi n'aŭ izbutit, din pricină ca opoziția se impolrivea, ca sà 
facă ea cind partidul ci va veni la putere, 

Am ajuns intr'o stare tristă. Nicăeri nu se poale odihni cu 
plăcere ochiul, Pe Strada-Mare, umbla birjari in zărențe, cu tră- 
sun hodorogite, cu cai sihiopi, cu ochi dureroşi; la grădina pu- 
blică in fiecare an copacii vechi sint schilodiți fel şi chip, iar 
pe alei în fiecare an se pun arbuști nol; şi după fiecare schim- 
bare de primar, se modifica şi planul grădinii publice, o biată 
grădină in care se inghesuesc oamenii, ascultă muzica şi In- 
hit colb. 

Fe străzile [ără nume ale mabalalelor ovreeşii In vremea 
verii o zarvă mare se ridică, amestecată cu miazme: iar de cum 
dă răceala se inchid câsuţele ca nişte morminte şi © tristeţă a- 
dincă pune stăpinire peste toate, 

In puţinele uliți cu prâdini şi cu case albe, se arată rin- 
dunele peste an, şi zboară futuri; cintă şi cucul citeodată. Dar 
intre darurile gingaşe ale naturii, omul lot cu suflet fără blin- 
defe a râmas: şaici, caşi în alte părți ale tirgului, se ceartă fe- 
meile şi urlă copiii. ş'aici urcă impleticindu-se bārbafi; ș'aici fac 
politică cetațenii. Rare sint casele în care se odihnesc suflete 
dnmolite de profesori pensionari, de preoți bātrint, cari-şi aduc 
aminte de pe vremea Ruşilor şi de pe vremea cind altfel era 
viaţa în tirzul acesta, 


332 VIAȚA ROMINEASCA 
TI, 


De cum daŭ căldurile primăverii, pănă la cele dintăiă sem- 
ne ale ernel, la coletăria «cea mai bună» din Săveni se adună 
lumea subțire. Domnu' lozel, un Ovreii mititel, cu părul 
alb, palid la obraz, cu vorba moale și lrăgănată, umblă incet 
de la masă la masă, cu un zimbel de prietinie : dumnealui are 
multe cunoştinți despre muşteriil săi, și a schimbat mulți pre- 
lecţi. Madama Roza pare a fi fost cindva, pe vremuri, o femeie 
nu tocmai urită. Din trecut i-a rămas un ris prea ușor și gla- 
sul tare, gălăgios şi vesel, Mai ales cu săbiile garnizoanei face 
haz, Ochii insă i-au râmas mititei, între sprincene şi obrajii 
crescuţi, şi nasul are o culoare ruşinoasă, 

Intr'o zi caldă de la sfirsitul lui Martie, cea dintăiă zi mai 
caldă a anului, lumea bună din Saveni a eşit pe uliți, ca să se 
mal bucure de soare. Pe urma, in lumina după-amiezii, boerii s'aù o- 
prit la mesele roşii de tablă scoase de domnu! Jozef pe trotuar, Unil 
au cerut bere proaspătă, alții cafele, unii aŭ prins a juca table, 

Era acolo domnul prefect Eugen Eustratie, nalt, subțire, cu 
mustaţa câruntă şi cu faţa smeadă. plină de bunăvoința şi de prieti- 
nie; cra fostul prelect, cuconu' Nicuşor Nearuş, scurt, gros şi plin 
ca un sac, alb la obraz şi bine ţinut, cu gias plin de dulceaţă, 
cu gesturi bine rațunzite, frumos ca în faţa onoratului tribunal, 
Era primarele, tinar, laarte blond, îmbrăcat dupa ultima moda: 
domnul Anibal Damian. Era fostul primar, domnul Amlronic Pa- 
padopul, cu minile Iul tremurâtoare ca nişte oase de schelet, şi 
cu vorba-l peltică de palicar. Era președintele tribunalului, Alexan- 
dru Lascar, cu picioarele lui mici in ghete fine, cu minile lui 
mici in mânuși fine, castanii, cu capul lul miec tuns, rar şi fre- 
zat din proaspăt, imbrăcat din cap în picioare după cea din urmă 
molă: o privire o strecura spre picioare, o privire spre minile 
care țineau cu eleganță un bastanaş, o privire spre fereastra 
care-l oglindea, s'o ultimă privire plină de ginpâşie spre cucoa- 
nele care-l priveau și-l salutaă zimbina cu line mişcăi din cap, 
de sus In jos. Mai eraû advocaţi. profesori; cra şi domnul ge- 
neral Nicolae Hrisanti, lrumes şi mindru ca un leu, Era acolo 
tot ce avea Săvenii mai ales. Ziua aceia calda ti trezise pe tofi 
şi-i îm la soarele primaverii ca pe un cird roșu de vacile- 

ui. 

Deputaţii lipseau. Eraă la București: votaù legi, Şi cei a- 
dunaji la cofetărie tocmai incepuseră a vorbi despre ceia ce re- 
presentanţii naţiunii discutat: reforma legii electorale. Prefectul, 
cu varbirea-i uşoară, atăta că e nevoie deo așa reformā, pentruca 
cetățeanul să fie sizur de votul lui, Să ştie că legea-l garantează 
secretul votului, 

«Negreşit! zise de la alta masă cucanu' Nicuşor Negruş, 
fost prefect, cu mulțănire vadită ;—lucrul acesta trebue să se 


faca...» Și-şi mişca valurile bărbiel mai, înghițind cu lăcomie o 
prăjitură. 


APA MORȚILOR 133 


„ Preşedintele tribunalului incepu să rida lremurindu-şi capul: 

«Nu știu dacă contine unui partid o relorma adevarată... 

— Cum adevărată ?— întreabă cu seriozitate prefectul. 

— Natural !— strigă generalul Hrisanti. Cum am mai face ñ- 
legeri sigure, dacă se garantează secretul votului ? 

— A, nu! s'avem ertare, generale l—rosti vesel prefectul, 
Nol ne gindim intâiu la binele public. Dovadă, că voim sa lacem 
relorma.... Ministrul a adus legea... E adevarat că opoziție) nu-i 
convine de aceia chiar se impotriveşte,...» 

Cuconu' Nicuşor Negruș se simţi jignit in numele partidu- 
lui său, 

«Ce spul, nene Eugen ?—strigă el lungindu-și buzele şi grä- 
mădindu-şi în piept bărbiile, casi cum ar-fi fost foarte dezamă- 
git. Apoi noi, dragă, am dat multe dovezi.. imi part rău... Vra 
să zică dacă facem opoziţie... 

— Via să zică dacă faceţi opoziție, trebue să atacați o lege 
bună ?—intrebă, Inăljindu-şi sprincenele, Anibal Damian. 

— Cum ? da’ dumnevoastră n ați atacat atitea legi excelente ? 
— strigă Papadopol, fostul primar, Scuturindu-şi în aer minile de 
schelet, 

— Stai, frate, star !—cuvintă Negruş cu duhul blindeţei ; noi 
trebue să fim blinzi, să disculâm in linişte, 

— Cum ?—strigă iar, deodată, infuriat, Papadopol, scuturin- 
du-şi minile; numai dumneavoastră aveți drept să faceţi opoziţie ?... 
Imi pare râu! M'am purtat totdeauna leal cu dumnevoustră, dar 
dumneavoastră pretindeţi una și alta. Asta nu se poate!» 

Partidul lui Papadopol deodată avu un zimbel ; deodată con- 


domol; Rominul e nație blajină.....» zise cu linişte şi apăsat pre- 
lectul; şi parlizanii săi incepură a ride, privind cu coada ochiu- 


Palicarul Papadopol sări în picioare şi zvirli la dreapta şi 
la stinga două scaune, Pielea obrazului i se inroşi supt nâvala 
singelui. Minile-i tremurau ca scuturate de friguri. 

«Domal ?—strigă el, Domol? de discuţie fugiţi, —da de altele 
nu fugiţi!,,. De discuţie fugiţi; va feriţi să răspundeţi ce s'au 
făcut felinarele care era vorba să se cumpere... Dar cu trotua- 
rele ce sa făcut? De asta vă leriţi dumnevoastra !,....3 

Şi deodată câzu pe scaun, cu un ris de râutate, 

«Lăsaţi, Frate, lăsaţi !— zise Negrus, intinzind cu blindeță mi- 
nile innaintea sa, parcă voia să binecuvinteze, 

— Cum să läs —zise incet și repede, sculindu-se drept in 
picioare, Anibal Damian. Cum să las? Na se poate ! Vreau să 
intreb pe domnu’ Papadopol numai un lucru: ce mal fac cei 
doi cai ai pompieriei, pe care domnia-sa i-a economisit in grajdu- 
rile sale ?.....» 

Soarele imprăștia puzderie de raze, $i 'a lumina lui deodată 


z3 VIATA ROMINEASCA 
e a o L 


incepură a stich ochii, incepură a luci dinţi cu zimbiri de-pace 
ori de râutate. Luară cu toţii odata cuvintul, şi, ca'ntr'un parla- 
ment improvizat, Incepură să-și Svirlă în cap. cei de nzi şi cel 
de eri, palatul de justiţie, primăria, liceul, şcolile, — şi toate cite 
le frămintaseră gazetele Voința şi Alarma chiar In toamna ce 
trecuse, 

Printre luptători umbla liniștit, cu părul lol alb și cu o- 
brazu-i palid, Iozef cotetarul, Madama Roza eşise cu nasul roş 
in prag și privea şi asculta curioasă. Facea loc bârbatu-său cind 
intra, cind eșea, —apol iarăşi, caşicum ar fi lost trasa de un re- 
sort, apărea In prag şi se râzima de uşor, cu minile incrucişațe 
pe piept 

Dezbaterea urma tol mai furtunoasă și mai repede ; tot aşa 
de repede se adunau pe cerul de primăvară nouri cenușii. De 
citeva ori cercară în zâdar prefecții, cari erau veri, să-şi poto- 
lească partizanii. Se scula de la locul lui şi generalul Hrisanti 
Și se upropie Intāiù de Eustratie, pe urmă de Negruș; işi puse 
mina cu taină la gură: 

¿Şade răi, monşer, aţă de tofl... de lozel..... Şi vin cucoane 
că să petreacă... să ja o prajitura... şi găsesc scandal...» 

Cercă şi Eustratie, cercă și Negruș, întinzind minile, să po- 
tolească mai ales pe cel doï potrivnici intru primărie, Dar ei nu 
conteneau, Inghițeau cu furie prăjituri şi apă, şi-şi azvirleau acu- 
zări unul altuia, 

Dar deodată sună muzica regimentului; intr'o furtună de 
tobe, de talgere, de clarinete şi de alâmuri de tot felul se apropie, 
umplu viloroasă strada: și regimentul trecu tn pas cadențat, cu 
soldaţii prâluiți. cu ofițeri mindri, zimbind din cind în cind și 
plecind săbiile în semn de salut. Invăluirile muzicei se depâr- 
tară; Îulgerările armelor trecură. Luptătorii contenisera, Genera- 
lul zise, răsucindu-şi o țigară : 

«Aici e puterea țării, domnilor, degeaba va sfadiți dumnea- 
VOastră,....» 

Luptătorii insă voiau să dovedească că nu se daù cu una cu 
două ; Anibal Damian îşi innălță cu dispreţ obrazul balal, Papa» 
dopol își innălța minile, Dar după furtuna muzicei porni deodată 
un virtej de vint, nouri se lasară asupră soarelui, şi picături in- 
cepură a piri. ToalA lumea se ridică şi trecu in cofetărie: o In- 
căpere mare cu scaune şi canapele de postav roșu. Cele citeva 
lrăsuri cu cucoane care se plimbaù pe Strada-Mare sosiră in ga- 
lop, se opriră,—și iar voiau potrivnicii să-şi inpalţe gläsurile, cind 
năâvăliră cucoanele rtzind, imbujorate la faţă, speriate de stropii 
de ploaie... 

Ana Hrisanti Intră cu greutate, grămădindu-şi pe uşă trupu-l 
uriaș, Întrată, se intoarse cu un zimbet vesel, și apuca de mină 
pe Maria Stahu, 

«Poftim, drăguță, intră, măcar odată să te vadă aici toată 
lumea, ființă prea singuratică l...» 

Toate feţele zimbeau. Ana Hrisanti era cunoscută ca lemee 


did t Tea aaa a fi dit tc era hei. 
[i d å 


e 3 
. 
- 


APA MORȚILOR 335 


veselă, iubitoare de aventuri. Se vorbeau foarte multe pe Sco- 
teala eï. lar nevasta maiorului Stahu, foarte tinără, subțire şi 
palidă, intră iute şi trecu spre masa generalului. De la o masă 
din fund se sculă și maiorul Stahu arâtindu-şi 1n lumină obra- 
zul roş; şi uşa se deschise iar, șo invâluire de vint parcă im- 
pinse in coletărie şi pe cuconu' Vasilică Popazu cu cele două 
fete ale lui, N 

Rămase liniște deplină şi cu taţii priveau curiuşi, caci toţi 
Șuaă istoria Mariel Stahu. Şliau că e nefericită in câsnicia-i cu 
maiorul, om cu mult mai in virstă decit dinsa, Știau ca între ea 
şi imal său Vasilică Popazu domneşte răceală uin pricina mamei 
de-al doilea șa celorlalte două fete, surori vitrege. Mai șopteau 
unii că ar fi ceva intre Maria Stahu şi lorgu Voinea, proprietar 
Hnăr, de la Plopeni. Cu toții din tirg insħrsit, la epoca aceia, 
aşteplau in fiecare zi veşti despre ceia ce se mal intimpla cu 
aceşti actori cari jucau o comedie ori o dramă. De aceia toţi, și 
bârbaţii, şi mai ales femeile, priveaă curiaşi pe Maria Stahu. (8) 
väzurā schimbind o vorbă, ca în treacăt, cu bărbatu-sâu, care se 
aşeză zimbitor şi prictinos lină dinsa ; o vâzură intorcindu-și cu 
răceală ochii şi dind din cap spre Vasilica Popazu şi spre cele 
două fete ale lui... 

i «Parcă nu i-ar fi tată...»—şopti o cucoana câtră bărbatu-său, 

Generalul Hrisanti incepu să ridå cu veselie la o glumă a 
nevestei lui, Prinse a face haz și maiorul Stuhu. Maria deodată 
pāru căzută pe ginduri, cu ochii negri aţintiți spre Invăluirile 
de ploaie de afară, — Purta peste părul bogat o pălărie neagră cu 
pană de struj; rochia cenuşie îi stringea trupul uşurel şi tinâr. 
La piept avea un mâănunchi de viorele, Era o arâtare de primă- 
vară ; şi prelectul se aplecă la urechea lul Anibal Damian c'o 
varbă tainică. Amindol zimbiră ca la o veste fericită ș și toți ciţi 
le urmăriseră mișcarea zimbiră şi-şi inloarseră privirele spre in- 
fäțişarra gingaşă a Marici Stahu, 

e mn grabnic de ploac stătu, și suliţi lungi de raze 
de aur răzbăteai inveselind geamurile entetăriei ; in stradă Ju- 
ceau bălți proaspete, ca nişte oglinzi. Ana Hrisanti vorbea ve- 
sela despre plimbarea pe care o facuse cu Maria Stahu pină 'n 
marginea tirgului; îşi intorcea obrazul plin, rumân, cind spre ge- 
neral, cind spre maiorul Stahu, dind din cap şi din mini, apol 
apucă de brat pe Maria: A 

«laca, drăguță, a dat soarele!-zise ea, Putem să eşim 
din sad... i stii 

— Credeam câ mergem acasă...» —vorbi Incet Maria şi se 
intoarse spre bărbatu-sâu. À; j 

Generalul incepu să ridă, vâzind că mulţi dintre cel veniţi 
cu ploaia se seula; apoi facu semn de prietinie, cu mina, lui 
Vasilica Popazu : 

«Şi dumneta pleci ? de-abia ai venit...» 

Popazu îşi indreptă trupul lung și intinse spre general gl- 
tu-i subfire, de care parcă era aninat capul cu păr puţin şi cu 


4 
- ~ 


i ei 42 
+ 4 


z VIAȚA ROMINEASCA 
i RA O O 


barba ca mătasa popuşoiului. Pe obraz se ivi în increţituri dese 
un zimbet blajin si umilit: 

«Apoi cù cu fetele am eşit, domnule general..... Ştiţi... o 
leacă de soare, a leacă de aer.» 

— Asta trehue, asta trebue....—zise generalul repede, ca să 
zică ceva. 

Vasilică Popazu facu doi paşi mari şi se apropie incovoin- 
du-se, Zise cu nespusă bunâtate, cu glas dulce: 

«Da' dumnevoastră ce mai faceţi 7... Da' mata, Mărioară, 
parcă te våd cam palidă, '» 

Pe cind grâia, incovoiat, dădea mina cu toți. Fetele statea 
drepte, cu minile in lungul trupului, la masa părăsită. 

«Da' dumneata, ginere? Bine? tare frumos! de asta mă 
bucur... Sărut mina, madam Hrisanti, sarut mina..... Eu am eşit 
cu fetele. Ai eșit şi mata så mai vezi primăvara... Mă bucur tare 
mulț,.... Da’ mata, Mărioara, te våd cam palidă... 

—N'am nimica, tată, — zise Maria Stahu, — mă simt foarte bine, 

— Aşa? De asta mă bucur. Prea bine...» Şi toarle ve- 
sel] dădu iar mina cu toți, şi cu braţele intinse se intoarse spre 
fetele lui, şi incepu să le mie incet, pipăindu-le spatele, spre uşă, 

Toţi din cofetărie priviseră cu luare minte. Şi cei ce mai 
rămăseseră, eşeaa, Acum Anibal Damian iar işi innâlța cu dis- 
preț capul, privind peste nmerile altora pe Andronic Papadopol, 
vrăjmaşul sâu.— Maria Stahu eşea sprintenă, urmărită de privirile 
bărbaţilor ; generalul rămase cu cotul pe masă, ginditor, Invăluit 
de fumul țisării. Maiorul porunci o calea cu rom, Duruitul trä- 
surilor porni afară — Apoi ușa se deschise zmuncită şi un om 
tinar, cu barba mare neagră, intră, se opri o clipă drept şi 
privi cu oarecare mindrie in juru-i. 

Maiorul Stahu incepu a răcni, Intinzind brațele : 

«Aicea, lorgule | Acea, Voinea!.. Bine-al venit, frate ! 

Un murmur trecu prin toată incâperea, feje zimbitoare se 
innălțau, braţe se intindeau. Şi lorgu Voinea trecea zimbind spre 
Stahu. Era incâlțat cu cizme de laccu turetci nalte,—mijlocul i-l 
Stringea un spențer de catelia. În cap purta e şapcă albastră 
rusească, cu cozorocul scurt plecat pe ochi. După fafai tinăâra, 
după imlădierile trupului voinic, se cunoştea omul crescut in aer, 
in soare ṣi vint, 

Dădu prictinos mina cu Slahu, cu generalul. Apoi se așeză 
pe scaun şi işi întoarse obrazul spre domnul lozei, care se şi in- 
făţișase la stinga lui, stind incovoiat, cu capul plecat, aşteptind 
porunca, 

lar in jur zarva porni din nou. Şi dezbaterea veche se învenină 
iar. Andronic Papadopol işi innäljā minile și strimă catra Voinea: 

«Domnule. Voinea ! domnule Voinea! ma mir că nu te-ai 
Innecat cu tot cu irăsură In unul din lacurile create pe străzi de 
dumnealui 1...2 

Şi cu un gest tragic işi intinse brațul osos spre Damian, 

«Ba să mă erji! ba sa mă erji! Daca ași prundui ulițele cu 


APA MORȚILOR 337 


ccia ce aù luat unii şi alţi! din averea comunei, cu bani buni 
să prunduesc, poate aşi umplea gropile... Dar aşa cu ce? Ce 
ne-a mai rămas...?2 

Risete mari intovărăşiră râcnetul primarului. 

Andronic Papadopol incepu să se scuture cu minie, incepu 
a repezi scaunele la (dreapta şi la stinga şi căâută să-şi fac loc, 
vinăt la față, cu ochii bulbucați, cu buzele strinse. i 

«Domnule !— strigă el, tremurindu-şi în toate felurile pe sus 
brațul drept. Domnule! Te poltesc să-ți retractezi cuvintele...» 

Damian se răsturnase pe scaun ṣi obrazu-l balan lucea de 
bucurie ca un soare 

Dar nici de data asta avea s'ajungă la un sfirsit dezba- 
terea celor doi duşmani intru primărie. Partizanii unuia și ai al- 
tuia se mişcat cu minile intinse, apărind parcă ceva scump ; 
madama Roza se väita întrun colț c'o mină la falcă ; domnu 
lozel alerga de la masă la masă strineind ceştile și păharele. 
Pe dinnaintea coletăriei trecu trăsura generalului : o clipă durui; 
cei dinlăuntru văzură chipul zimbitor al doamnei Hrisanii, Şi 
profilul palid, sub pălăria neagră cu pană de struț, al Mariei 
Stahu, Pe urmă un ca! poticni intr'o baltă, se prăvali pe-a coastă, 
aproape în cădere. Vizitiul struni caii din toate puterile, lasia- 
du-se pe spate, trăsura se opri zguduindu-se, Țipete de spaimă se 
auzită afară. In colelărie toți se ridicaseră in picioare, Genera- 
lul se ridicase cu sabia zingānind și se repezise. Se repeziră 
in sus și Voinea ṣi Stahu, 

«Al văzul? Aţi văzut? —strigă Papadopol cu plăcere nes- 
pusă. Asta-i administrația domniel-sale. Domnule general! as- 
taq administrața domniei-sale !» 

Acuma sări, deodată îngâlbenit, cu ochi! crunţi, Anibal Da- 
mian, şi incepu să-și facă loc printre cel cari cercai să-l 
oprească, A N i 

Papadopol inslirșit se răzbuna și nu mai putea de bucurie : 

«Asta, domnilor, e administrația domnului Animal Damian...» 

Afară ru se intimplase nimic, trăsura plecase, cei esiți in- 
trai. Damian se repezise intrun avint de minie nebună «pre 
Papadopol, rostind : 

«Grecule ! ifi arăt ea ţie!» i 

Dar deortată se ridică în fierbere un om mai minios decit 
tofi, sau care părea mai minios decit taţi: lorgu Voinea. De la 
ușă se repezi, cu capu ‘nainte, îşi facu loc, şi puse mina pe un 
scaun. Tsi incordă braţele vinjoase și-și umilă pieptul: z 

«Afară politica! administrația nouă şi veche afară !._» Era 
in ameninţarea lui un avint de furtună ; era poale o slumă; dar 
se vedea că omul uşor putea trece dela glumă la faptă de minie : 
Voinea era chiar cunoscut ca om furtunos şi cam tatr'o parte. 

Frâmintarea se linişti ca prin farmec. Papadopol îşi caută 
pălăria și eşi repede, după ce zise celor din juru-l cu un zim- 
bet de indoiala: «Salutare! salutare! la reveilere», Ceilalţi se 
aşezară pe la locurile lor; incet-incet se făcu linişte. Prelecții 


338 VIAȚA ROMINEASCA 


- 


căutau să aducă cite-o glumă in dezbatere şi găsiră prilej să-şi 
spue cite-o vorbă bună ; iar generalul și maiorul Stahu rideaù 
răsturnindu-se pe scaune, pe cind Voinea. crunt, stâpinindu-şi un 
zimbel, iși trăgea scaunul la masă, 

„__ «Mai lorgule !— strigă Stahu,— al avuthaz ! Asta a fost siraş- 
nică... Ziua de azi nu putem noi s'o trecem așa, după ase- 
mMenca ispravă t...» 


LE 


___ Maiorul Stahu din tirgul nostru e un om în putere incă, 
bine făcut, scurt, pieptos, roş la obraz, cu un git ca de taur, Îşi 
ridică cu mindrie, înnainte de a incepe o vorbă, mustafa groasă, 
roșcată. Îndată se aprinde, grâind în orice Imprejurare cu minie, 
cu un glas care åre ceva dintrun gemât, un glas rostit cu dis- 
pref parcă. cu bârbia indesată in cravata. ȘI cind saprinde, 
rana inchisă, pe care o are la frunte din Vremea războiului, se 
Inroşeşte puternic şi-şi lămuregte bine, intre timplă și ochiul sting, 
conturul de potcoavă, 

Ca pensionar ce este, n'are ce face. Acasa in gospodarie 
nu prea stă ziua, deşi are nevastă tinără, <Obiceiă vechii, zice 
cl; ce poți să-mi faci?» Repede iși inspectează dimineața cel 
doi cai mărunți şi cinii de Vinat, apoi o porneşte pe ulița mare, 
să se intilnească cu unul şi cu aliul. La un pâhar de băutură, 
după aceia, prinde a istorisi isprăvile lui vinâtoreşti, amintirile 
din oaste și persecuțiile lui impotriva Ovreilor, 

In seara aceasta de primăvară sta în fundul unei odăițe, 
la o crişmă pe care o descoperise el nu de mult. «Are un vin! 
zicea cu admiraţie câtră cunoscuţi; are un vint.» Și-si ridica 
ochii spre cer și intindea 0 mină intr'o parte. «Şi este acolo o 
copilă, dragul mea 1...» Şi ducea la gură trei degete de la mina 
dreaptă, — Sta în odăița strimptă, cu căpitanul Cristian, din acti- 
vitate, alt vinâtor mare, şi cu lorgu Voinea, proprietarul de la 
Plopeni. — Abia intră Voinea, şi maiorul, tinu să dea importanţa 
cuvenită intimplării dela cofetärie. Incepu deci cu un glas şi 
cu un ton potrivit după paharele sorbite până atunci, 

«Dragul meü! şezi colea, pe scaun şi hea un phar de vin. 
Trehue să serbăm izbucnirea ta! Brava! Am mare chef azi; 
la cofetarie eram bleg, da’ acu am chef! E un vin, dragul mea, 
e un vin!.. Şi este o copila!,. Sezi.. De jumâtate de ceas te 
aştept şi de jumâtate de ceas căpitanul ista imi trinteşte nişte 
minciuni de Vinătoare, de-mi vine săi vir pumnu 'n pură, să-i 
fac mutație la fălci. Binec, mā, ce fel de vinător esti tu? Min- 
Ciuna, mă, se spune ca să fie crezută; mai cu gingăşie ; dar nu 
așa tronc! parcă ai irage c'un ciomaz în baltă...» 

Voinea, își zvirli pălăria şi mantaua pe-un divan Şi-ŞI trase 
un Scaun. În vremea asta, capitanul Cristian işi trăgea cele 
două caere fumurii de sub nasul turtit, şi ridea de să prăpădea, 


APA MORȚILOR 33% 


ridicind capul spre tavan și coborindu-şi-l indată spre genunchi, 
un cap așezat pe un trup lung, deșirat, strins în unilormă, 

«Ce rizi, ma? ce rizi? strigă maiorul cu minie, şi se in- 
toarse spre lorgu Voinea. Ştil ce-mi spune? Azi zice, cum am 
eşit în huceagul din vale, zice, am împușcat şase sitari, Auzi 
dumneata! Unde-s sitarii? Unde i-al dus? 

— Unde să-i duc ? răspunse Cristian. Acasa la mine. Ce? 
ți se pare lucru mare, domnule maior? Unul după altul, în ju- 
mätate de ceas; Pil-pil-pil-pil!—Şi eù tranc ! şi pe urmă aport! 
Si mi-l aducea Azor în gură... Era o frumusețe | 

— Ei apoi, urlă maiorul, trintind cu pumnu în masă. —Să 
nu-i zdrobeşil jesta capului? Şi privea cu ocht furioși pe Voi- 
nea, care zimbea sorbindu-şi paharul. Mai are el povești de a- 
cestea.  Aista-l vinătorul cel vestit care şi-a încărcat puşea cu 
piroane, A intrat in pădure... Să vezi cum a fost., A intrat in 
pădure, vede o vulpe.—o ia la ochi, trane t. tocmai cind trecea 
vulpea prin dreptul unui copac. Ce-ţi pare dumitale, bre Voi- 
neo, pironul nemereşște drept în coada Vulpii şi țintueşte vulpea 
de copac. Caşcogea volpe! Și pe loc Cristian scoate cuțitul şi 
se repede. Cum i! vede Vulpea, incepe sä se frāminte ingro- 
zită; trage, întinde, se zbate, —ţuşti scapă din piele, oia la goană 
$i lisă blana aninală in cuib! 

Aminioi rideaa acum de bubuia odaia ca de tunet. Main- 
rul se inneca şi tuşea, 'iar Cristian, ca un foii, creștea spre ta- 
van și scâdea, ridicindu-și minile deasupra capului şi trintindu-le 
apoi de masă. Chihâia subțire, cu lacrimi In ochi: 

«Cheh-cheh-cheh-cheh! domnule maior, mal las'o, dom- 
nule maior ! Asta o ştii de pe cindera bunica fată mare! Cheh- 
cheh-cheh-cheb! tut așa spuneai şi dumneata că ţi-a câzut în aret 
cinele la o locaniă, in fața listel de bucate, pe care listă de bu- 
cate eca scris: ciulama de prepelițe! Astea le ştim noi, dom- 
nule maior! le ştim de muli ! cumplit le știm, domnule maior 1...» 

Amindoi le știat şi totuși se zvircoleaă rizind. Apol după ce 
se mal liniștiră, se impăcară, căzură la tavoială, cu trei sitari.— 
Acu incepu să ridā Voinea. 

«Aşa dă, trei sitari inteleg și eul... vorbi maiorul, Hai, 
luaţi de ici. E vin bun, bre, vin pervai, nici m'ai mai băut 
vol aşa vin. Acu, cit H șagă-i şagă. SA vă spun cù o istorie, 
bre, c'o vinătoare. Cristian o ştie, da' tu, dragul mea, n'o stil.. 
Să vă istorisesc eù o vinātoare de rațe... Nici in America nu s'a 
intimplat aşa ceva, Acu vre-o cinci ani a fost Eù eram cel 
mai prima vinător, asta se ştia. Găteşte prefectul o vinatoare, 
şi, fireşte, mă chiamă și pe mine. Eu sint văr cu prefectul... 
Sint vâr și cu primarul conservatorilor, iar al liberalilor mi-i ne- 

pot... Noi stäm bine—ş'apol le spun eh multe lor.. l-aţi vâzut 
şi azi in ce stare sint. Mai eri le-am spus: Bre, ce-mi umiaţi 
voi mie cu patriotism? Patriotism, bre, acesta este! gi mă bä- 
team cu palma peste rană, Acesta, mă, lăcut de fierul pâgini- 
lor 1... Da’ vol. zic, cum faceţi patriotism in gospodăria comu- 


3o VIAȚA ROMINEASCA 


nei? Ştim nol, zic, cum faceţi! Må rog, cum s'a făcul ln tir- 
gul ista al dumneavoastră, zic, troteare 7... intrun rind a fost u- 
nul mai cu cap şi nu ştia cite zeci de mii ge franci a cheltuit 
ca så facă trotuar de-acasă, de la el. până la primarie... Dar ca 
să mulţămească pe prefect, a facut şi prefectului trotuar de-a- 
casă pâna la prefectură. — Cade guvernul; vine altul la primārie. 
Alt vär. Apol el de ce sà n'aibā trotuar de-acasă până la primā- 
rie? Şişi face şi el trotuar, face și celuilall prefect, Si pe 
urmă se duc aceștia și vine cellalt: dar el se mutase in altă 
parie de tirg... Hai, lace trotuar de-acasa pănă ia primărie... Sa 
Vezi cum rideau! Și eu zic; faceți, băeţi, faceți! Aveţi fete 
ŞI-I nevoe de zestre, Ce sa le faci... Așa i vremea... Şi făceau 
un bazi.. EI îs baeţi buni, nu se supără. 

Da' să vezi cu vinâtoarea. Sint de-atunci vre-o tinci-şase 
ani, Hotărăşte cuconu' Ghiţă, prefectul, cel care a scris /sturicui, 
să facem o cumplită vinatoare la iazurile lul Grumeza ; trei ja- 
zuri unul după altul, de sute de falci, ș'o râțârie, ș'o rățărie de 
se intuneca soarele cite-odată, 

Bine, se face. Se încarcă două hârâbali cu toate cele ce 

trebuesc, cu mincâri, cu vinuri. ma rog ca pentru o petrecere 
straşnică, Ne luăm noi cu toţii, primar, director de prelectură. 
toată administrația mal de samă, şi toți prietinii. Ne luam čar- 
tușe, nu glumă, ne suim în trăsuri şi hai după bărâbali, la jia- 
zurile lui Grumeza, 
. Ici era deal, colo deal, şi innainte şi Innapol păduri de tres- 
te cit a filumea, În fund, departe, o ezătură $o moară; din- 
coace altă ezătură şi altă moara, şi hät la vale, luncă, moară, şi 
altă ezătură,,. Mā rog ție, așa loc de vinat şi Dumnezeu dia ce- 
ruri l-ar fi văzut şi-ar fi zis: Aferim! 

Da” noi, ca nişte oameni cumsecade, intâiu ne punem la 
ospätat dezdedimineața, la rasăritul soarelui, și mincăm repede, 
şi bem cite un păhâre! de vin, şi veselie şi vorbă pe pajişte, 
intre sălcii, —şi pornesc nişte discuţii, dragul meu, phe! nişte 
discuţii cumplite... lar casitorii se duccaù pe dealuri, la iarbă, 
şirag, şi se uita prefectul, văru-meb Ghiță, după dinşii şi ridea 
cam a batjocură... «Ei veză, zice, ei sint mal boeri decit noi t 
Şi incepe să se supere, că el, ca prefect, are nâcaz cu proprie- 
Lari, că toata lumea strigă că țăranul, domnule, e leneș, şi um- 
blà numa cu rachiu 'n cap... Şi vorba, şi strigăt, că țâranu'-aşa, 
că ţăranu' pe dincolo... Mai, mă gindesc eu, ce dracu', cin! are 
să se slirşeasca harhatu' ista? Şi incep să ma "nlurii, şi-mi 
umilu ca pieptul şi pornesc... Acù mie, drag nu mi-i țAranul,.. De 
ce să-mi fie drag? Nici n'am de-alace cu el! Da' mă gindesc 
tü: toji cuconaşii ceia ce-mi fac? Ce-mi umblă eï şi intirzie 
vinâtoarea ? Si må minii cumplit, bre, cumplit mă mizil! şi 
unde nu incep a  boncâlui la ei ca un taur, pe onoarea 
mea! eCe? zic. Acela-i leneș ? Bine. leneş să fie! O pri- 
măvară, 0 Vară, o toamnă, munceşte de-avalma cu  dobitoacele 
lui: și-i leneş! Dacă, muncește una, vă 'ntreb cind bea* 


APA MORȚILOR a 


Dar hai să zicem că bea! Da' nol, bre, zic, nol cumplit mun- 
cim! Nol, bre, sintem oameni strașnici ! Straşnici oameni sin- 
tem! Şi urlam tot maï tare, tot mat păzin.  Straşnici sintem, 
Dimineaţa, zic după ce răsare soarele, crâpâm un ochiu numai, 
și prindem a câsca: Haac! şi ne intoarcem pe ceia parte şi mai 
tragem un somn, Într'un tirziu, ne deşteptâm adică, ne intindem 
şi iar prindem a căsca: Haac ! și strigăm să ne vie cafeaua. 
Bine, Vine cafeaua! bem cafeaua ! şi iar ne păleşte căscatul ! 
Şi abia-abia ne imbrăcăm ; şi dupâce ne imbrăcăm, mai gustăm 
ceva, și eşim la plimbare. Eşim! Ne intilnim cu unii, ñe tn- 
tilnim cu alţii, Hai să bem o ţuică. Te duci. Bei, bre, o ţuică, 
mai bei una, mai mininci un peştişor c'o franzeluță și mai dai 
pe git un păhărel, pe urmă, bre, ti-i foame. Şi dupa ce mai 
Rușii ceva, te duci repede la masă.—ș'acolo te-aşezi şi începi, 
mă 'nțelegi, și dă-i, şi dă-i! Inghite un fel de mincare, pe ur- 
mă incă un fel, pe urmâal treilea fel, şal patrulea fel, şi tra- 
ge-i vin, şi ia o bucăţică de brinză, șun măr, şi iar oleacă de 
vin, pe urmă o catea... Şi pe urmă o leacă de somn după masă, 
ha? şi hor.hor! hor-hor! Şi pe la toacă te scoli, şi simți aşa 
un fel de lène.. Şi te scoli incet, şi pornesti să iai o leaca de 
aer... Şi te opreşii, colo, cu prietinil, și bei o bere, două, joa 
carambol ; pe urmă mal bei o bere.. Și intr'un tirziùû, bre, iar 
te abaţi pe la o ţuică, şi iar fi-i foame, şi abia aștepți masa de 
seară... Şi la masa de seară, dragul mei, iar trei patru feluri 
de bucate, mă 'nțelegi; şi vin, și lichior,—-şi pe urmă te păleşte 
aşa o lene, mâi, o lene te păleşte... și părcă-ți vine să te culci 
nu ştiă cum.. Da, da, bre! aşa-i, bre! lasă-l să fie leneş, zic, 
Tare-i leneș, zic. Bine că-l leneş! zic», Şi ci să tăvâleaa pe 
iarbă și fäccaù un haz! Nimenea nu putea să mai vorhească, 

Ș'așa le-am curmat eă discuţia, și pornim cu toții ia deal, 
incolo, la cel dintåiù opust Până acuma s'a cam incurcat po- 
vestea, da' de aici Innainte vā spun cum a fost vinătoarea,.. Nu- 
mal să nu rideţi atita, şi să mă lăsaţi să sorb un pahar de vin». 

Maiorul era furios, ca totdeauna cind povestea, după un 
număr respectabil de pahare, şi potcoava i se inlacărase intre 
timplă şi sprinceană, 

«lată cum a lost! strigă el. Ne-am dat jos și trăsurile stä- 
teau gata, cu caii inhâmaţi, Şi cu toții ne-am inșirat pe opust. 
Pe urmă a pornit semnalul. Şi oamenii intrați în iaz cu luntri 
şi cei de pe maluri, gonașii, aă inceput a chiui complit, a şu- 
era din toate părțile şi a zvirli cu bolovani în stufarii şi era o 
larmă ! şi era, bre, o larmă! Şi s'au ridicat In sus mii de râțe, 
bre, mil de rățe! mă 'nțelegi ? Şi trecea ingrozite peste o- 
pust. Şi nol de ici poac! poac! poac! träsneam din toate pârțile. 
Şi ele treceau şi noi trăgeam. Şi cădeau una după alta. Care 
pe ezâtură, care în stuh, care pe baltă, nimenea nu le-a mal 
ştiut numărul... Cite aa râmas prăpădile, cine ştie | Sai strins 
oamenii, le-ai cules, Aa umplut o jumătate de haraba, 

Şi ne-am suit, dragul meñ, in trăsuri, Gonaşii s-a aşezat 


32 VIAŢA ROMINEASCA 


iar, din coada iazului de-al doilea, iar noi ne-am dus la cellalt 
opust, Și iar ne-am inşirat, Şi iar aŭ pornit urlete și Eișciituri, şi 
rățele iar au innegurat cerul, şi iar bulue asupra noastră, și iar 
pocnete după pocnete, şi iar cădeaa, care aripate, care maoarle, 
cădeau, bre, parcă era o minune... Si venea şi le culegeaa de 
prin apă, de prin papură, de pe drum... Mal! se opriseră țăranii 
din coasă pe dealuri şi stâtean și se uitaă ca la o minune... Măi, 
Şi era un ris, ca la o comtdie era, pe onoarea mea ! 

Şi iar in trăsuri, mă 'nţelegi, şi hai la moara a treia. Da 
acuma, cind au zbucnit rățele, —he-hel! tocma 'n naltul cerului 
Sai suit, și umblaa virtej, spăimintate, pe sub nouri, de nu le-ar 
fi ajuns nici dracu' pe-acolo... Ne am căţărat noi pe moară, am 
cercat şi cu cite-un glonte, degeaba! umblau pe la vintul cel 
turbat şi au lăsat dracului şi cuiburi, și ouă, şi pui, şi sau dus 
ca o negură spre vadurile Moldovei, 

Sumedenie de râțe impuşcate, bre! Afară de cele prăpădite, 
stricate, rănite numal. Şi pune-te după aceia pe chel până in 
seară! Şi dă-i, și da-i... Aşaceva, Ifi spun drept, rar se intimpla...» 

Cristian căpitanul de-abea IȘI trăgea sufletul şi se inneca 
cu pàhare de vin, pe cind maiorul, mai liniştindu-şi vilorul mil- 
niei, parcă îşi adusese aminte de ceva, crăpase usa ṣi se uita 
cu luare-aminte, pindind, aşteptind, căci la crişma «<Vădanele vi- 
nul avea cu gust deosebit de ochi negri sprincenați, 


IV. 


Maiorul avea chef, La uşă stind, și iîngroșă adine glasul 
şi strigă: 

«Aha! fifi cu luare-aminte! Şi cu dreapta întinsă îndărăt, 
facea semne repezi de liniștire, Vine domnişoara Tipra! Ura! 
brava, domnişoară Ţipra t» 

«Fata Vadanei» intră zimbitoare, cu bluza-T de matasă ro- 
şie plesnind sup! revârsarea sinilor. Se feri de minile intinse ale 
maiorului şi puse a cincea știclă de vin pe masă; apoi se feri 
rizind de braţul lung al căpitannlui Cristian și se trase Iricoasă 
pe ușă privind la oaspeți pe sub sprincenile-i negre. 

isi vale doriţi ceva gustare! vorbi ea ascuțit, tremurindu-şi 
capul. 

— Dorim! dorim! gemu cu entuziasm maiorul Stahu. Şi pe 
sub minile lui fata se strecură şi eşi rizind pe ușă, 

— A dracului şerpoaică! rosti cu pătrundere Cristian. 

— Face bune parale l» zise și Voinea, caşicum ar fi lost 
vorba de-un cal de soia. 

lar fata vadanei veni iar cu zimbetele ci. cu ochil lucind 
sub sprincene, cu strecurârile ei Se apropiă numai atit cit tre- 
buia pentru nişte muşterii cu parale ; eşi totdeauna la vreme, fară 
să se supere de pipâirile unei mini indrăzneţe, 

Şi cu fieacurile jidoveşti: scrumbie marinată şi pastramă 


APA MORȚILOR 243 


de giscă, și cu vinul pervui, maiorul Stahu se simţea tot mai a- 
rins, 

ý «Mai! am așa, un gust de chel, cum de mult n'am mai a- 

vutti...» 

Asta era vorba lui cea mare la chefuri : «cum de mult n'am 
mai avut», deşi prea puţin trecea de la un chef la altul. Dar 
vorba venea de la sine, cum de la sine veneau stările de ferbin- 
țeală, crescind cătră sfirsitul obișnuit. Avea stări de entuziasm, 
de haz, pe urmă de negură, şi deseori cheful avea şi o notă 
de jale, 

i Indată, după pahare repede bäute, ochii prinseră a-i străluci 
ca oţelul, Vorbirea bogată-i mai conteni. In schimb căpitanul 
Cristian chihâia și grăia intruna. El avea beţia hazlie. 

«Acu ce-are să se intimple? zicea el repede. Am să mă 
intilnesc cu colonelul, Bun. Zice colonelul: 

— De ce nai fost la cazarma? Zic: Ordin de la domnu 
Maior! —t-are domnu Maior?—Domnu maior Stahu!... Cheh ! cheh! 
cheh!-— Da ce-al făcut cu domnu maior Stahu 2—Am petrecut, 
domnule colonel—Ai petrecut bine ?—Bine, domnule colonel !-- 
Bun vinu’ ?— Bun domnule colonel; vi-l recomand și dumnevoas- 
trå! Cheh-cheh-eheh-cheh t» 

> cu obrazul roş ca o coajă de rac fiert, dintr'odata Cris- 
tian incepu să se desfăşure nesigur, lung şi osos. Se inalță tn- 
cet spre hagdadie, —apoi işi scoase pieptul in afară şi incepu 
iar să ridå reped+ şi ascuţit, privind la cel doi invarăşi, 

«S-a mbâtali» zise incet, cu dispreţ, maiorul Stahu, 

Cristian iş] cunteni numai o clipă risul; J| privi fix, speriat 
parcă, cu răsullarea oprită, apoi iar incepu un ris repede cu 
triluri, 

La risul acesta nedemn, maiorul Stahu răspunse bind un 
pahar de vin, și deodată se simți apâsat ca de-o mibnire ; i se 
tulburară privirile; o abureală uşoară i se Impinzi pe obraz, şi 
rămase tăcut, zimbind, 

«Ce al, prictine? întrebă cu blindețe, ctătinindu-se uşor, 
palid, Voinea, 

— Cet am? răspunse cu zimhet de dispreț şi durere maio- 
rul Stahu. Ce am... Dragul mea! tu ești singurul mea prietin... 
Dâ-te cu scaunul mal aproape.. Lasă-l pe Cristian să ridå ca un 
nebun... Tu ești singurel meu prietin; şi că acuma m'am imba- 
tat. Da” nu face nimica... Vreau eù să-ţi povestesc ție o durere 
a men. + 

Maiorul 1şi trecu mina peste frunte... Glasul deodată i se 
coborise, mişcat; parcă inlauntrul lui se iscase o durere aspră, 

«Frate lorgule! zise el incet, Ea am petrecut o viață cu ve- 
selie; di” acù petrec cu jale... Vezi tu? La asta am ajuns...» 

Dä:lu din cap, caşicum ar fi facut o incheere disperată, 

«Du ! zise Voinea cu pătrundere, ințeleg ! 

— Ce inţelegi tu? Și tu ești aim eţit.., 

— Îmi pare râu, 


3H VIAŢA ROMINEASCA 


— Ce să-ți pară râa ?... Tu eşti bâiat tinâr, Da' ești băiat 
bun, şi-mi eşti drag... Da' tu durerea mea n'o poți intelege. Tre- 
bue să ţi-a spun eù...» 

Voinea se dăduse aproape cu scaunul, şi sta cu cotul pe 
masă, cu capul răzimat pe mină, Se simțea intro stare plăcută, 
intrun abur, Intro amețeală uşoară ; gi'n clipele acelea avea parcă 
pentru maior o dragoste sinceră, o pornire de prietinie până la 
jertia. Da din cap, zimhind fericit; parcă Ințelegea orice cuvint, 
pătrundea orice nuanță, 

«Uite, dragul meâ! zise deodată maiorul. Eù am fost in 
războii, am intrat în foc. Cum era inima mea aluncea, în foc, 
așa-l şacuma... Am siat ci, frate, holteia— ce-mi păsa— pănă acu 
doi ani... Ș'acu doi ani, precum ştiţi, m'am insurat.. Acu o cu- 
noaşteţi pe nevastă-mea: fată blindă, și Irumoasă, brel... Nu că 
mă laud--da asta se ştie... frumoasă cumplit! Acu ce se intimplă ? 
nu se intimplă nimic.. Sint nenorocit, bre! Nu i-s drag, nu știa 
ce este... De-o bucată de vreme ca străini, bre... ca străini! 
Se uită așa la mine... cum Sar uita la scaunul ista... Stii tu 
ce-i asta pentru mine? că mie mi-i dragă... FE Unâră, bre, e fru- 
moasă... Mie mi-i dragă, ce vrai.. Eù cunose viața, cu ştia să 
prețuesc așa ceva... Da” nite, asta-i... Nu ştiu ce are. 

— Şi nu ial spus nimic? întrebă deodată Voinea, incrun- 
tind ușor din sprineene. 

— Cum? Ba i-am spus, bre, i-am spus... Ea, ce să zică. 
Da” eu văd: nu is drag... Şi-l numa o capilă, care nu ştie ni- 
mic de-ale vieții. 

— Tocmai de asta.. 

— Cum tocmai de asta? Adicâ-l prea copila pe lingă 
mine... Asta m'am gindit si eù.. Da viața mea desacuma-i dusă... 
fără dinsa... eù nu pot să trăese,,, 

— Aș! trec toate, trec... Aşa-s femeile... cu ginduri...» zise 
Voinea, cu filosofie, cașicum ar fi vorbit despre ceva foarte in- 
diferent Apol deodată îi luci in minte icoana Mariei. Tresări 
parcă. Întreabă repede: 

«Și ca ce zice? ce zice? Cum ţi-a răspuns 2. 

— Nu mi-a răspuns nimica... Înţeleg en. Ce să 'nțeleg? 
Şun copil ar intelege... Da asta nu se poate. Trebue sa intreb 
holărit: ce ai? ce este ?— Eù ştia, bre? şopti deodată Stahu cu 
taina. Poate să-i fi Intors cineva capul... da nu cred... 

Nici eă nu cred.. grăi Voinea şi rămase cu privirile a- 
țintite la pâhar. 

— Atunci cum ? strigă maiorul. Aşa, degeaba 7... Cum aşa ?,.. 
Am să pun picioru 'n prag. Intreb: ce e? 

— Inima femeii, ca noaptea... vorbi Voinea, iar filosofic. 
Poate are nevie de distractie.. Ar trebui să mai umblaţi. Ve- 
nifi la mine... Facem o vinâtoare.., Ne suim în munte... Tre- 
bue așa ceva, 

— Ai dreptate...» zise ginditor maiorul. 

Şi Voinea, Insulleţit, deodată incepu a dezvâlui planuri de 


APA MORȚILOR 345 


petrecere. Maiorul il asculta întristat. Şi el vorbea cu prietinie; 
citeodată iși ascultă propriul lul glas ca pe un glas străin, Din 
cind în cind în ameţeala lui i se aprindeai ochii şi-i lucean u- 
mezi, Pe jumătate se simțea sincer; ş'avea şi conștiința că, 
vorbind şi ademenind, îşi pregăteşte zile de bucurie, ori ceasul 
unei intimplări extraordinare care i-ar umplea de lumină viața, 
Simţea cum i se conturează in suflet o icoană, a Mariel, —şi de- 
odată se opri şi voi să intrebe pe maior, să-i asculte din noŭ 
mărturisirea durerii lui... Se opri insă. 

«Să veniţi ! zise el iar, repede și insulețit Să-mi fägädueşti... 
Numai de cit trebue să veniţi! Facem colo, o vinătoare strașni- 
că, cu Boboc şi cu Ion Dumbravă, Numai cerbil să-i vezi tre- 
cind pe la piciorul muntelui, atta,—şi-i o privelişte de care tre- 
buc să-ți aminteșii o viață... Și drumul pină sus.. sus... eo 
plăcere... Ascultă, fără glumă. ză să veniţi... N'ai ideie ce plă- 
cere mi-ai face, ca prietin ce-mi eşti... 

— Vin, draga...—zise pe ginduri maiorul—Luăm şi pe că- 
pitanul Cristian. Da el acuma s'a imbătat cumplit !...2 

Rămase ca toropit cu ochii la pahar; iar Voinea il pri- 
vea fix. 

„Oare ce face acuma ?...* rosti deodată Stahu. 

Intrebarea asta şi-o punea și Voinea; înnaintea ochilor lui 
el nu mai vedea pe tovarășii de petrecere, 


Wa 

intrun tirziù eşiră cel trei tovarăşi de la crişma Vadanei. 
Criștea căpitanul avea o ciudată incurcătură în sabie din trel in 
trei pași, şatuncea se intorcea pe jumătate intr'o parte şi se po- 
licnea. Scotea apol un „Hm!* plin de mirare şi se intorcea iar 
la drum drept. Maiorul Stahu era intunecat şi trist. 

<Ași bea parcă o calea, zise el cu trudă, câtră Voinea. 
Da nu—mal bine mă duc acasă., De ce umblu eŭ așa după 
feacuri pe uliți, noaptea, cind acasă m'aşteaplă nevasta 7...» 

i prinse a ride cu amărăciune. 

se despărțiră. Voinea porni grăbit spre hanul la care trä- 
sese. Deşteptă pe vizitid, pe stăpânul hanulul,—şi erau două 
după miezul nopţii cind eşi în trăsurica-i uşoară din tirg. Caii 
strănutaă din cind in cind in răcoarea nopții de primavară, vi- 
zitiul pocnea din biciù, mai mult ca să se deştepte pe sine. 

Voinea simțea o uşoară durere de cap. Nu-i era somn. 
Vintul premergător zorilor fi adia pe la urechi uşor, li răcorea 
huntea infierbintată. Aburii vinului se risipeai incet-incet, 

O ceață uşoară plutea peste cimpii; luna pătrundea c'o 
lucire neclintită, de la asfințit, prin visul acesta al pămintului. 
Mirosea plăcut țărina, umedă încă de mustul omătului. A 

„Mine eşim la arat, Petre ! zise deodată Voinea câtră vizitiă, 

— Apoi a da Dumnezeu s'om eşi, cuconașule...> răspunse 
cu prietinie Rominul, ; 

Şi Voinea se simţi deodată pătruns de un fel de bucurie. 
Noaptea aceasta blinda de inceput de primăvară, negura uşoară 

2 


Ua VIAŢA ROMINEASCA 


care plutea peste toate, pămintul bine mirositor, în care tresä- 
rea viața unui an noi,—parcă răspundeau ca un acord lin unut 
cintec deodată trezit în sufletul lui. 

Şi'n legănările trăsurii, căuta să desluşească oarecum sim- 
țirile care-l cercaă. Dar stăpin pe ginduri nu era, nici putea să 
unească un gind fugar cu tremurul care-i invâluia sufletul. 
Era plin de prea multa tinereţe şi viață și parnirile lul aveai 
ceva furtunos totdeauna .. 

Din cea dintăia tinerețe a lui, de cind incepuse incă de la 
tată-său gospodăria, aşa era. O pornire aprigă parcă pindea in- 
dărâtul fie-căre! hotăriri. Rămasese în el ceva de la bătrinul Pa- 
naite Voinea, plugar vechii, om mare ca un uriaş, violent şi 
bun la inimă. lorgu Voinea zimbi aducindu-şi aminte de unele 
isprăvi ale bătrinului : cum primea la patronul lui pe moșnegil sa- 
tului, cum fi poftea in odaia lui, și-i cinstea cu calea şi tutun. 
Pe urmă obiceiul lui de-a se duce Duminica foarte regulat la 
biserică... Acolo, după leturghie, sta de vorbă un sfert de ceas 
cu gospodarii, Intreba de hoide, de vite, mai înțepa c'o pilda 
pe cei cari nu erai oameni tocmal ile ispravă, Tot atunci căuta 
să facă inpăcăciune intre cei cari aveaă pricini de sfadă, ori 
ceva de impăârțit. Ambiţia asta de fruntaş între fruntaşi şi de im- 
cara şi slătuitor era cea mai mare mindrie a lui cuconu 

anaite, «Eu sint om drept...» zicea el ridicind mina dreaptă 
In sus. Și adâogea: «Eu un cuvintam... Ed nu nedreptățesc. Dar 
nici nu sulâr să mă nedreptăţească altul pe mine..»—Cu toate 
acestea mulți l-ai nedreptăţit, şi mulţi l-aă înşelat: în ade- 
vär nu dintre țărani și dintre slugile mărunte ; ci dintre ceilalţi: 
vatavi, vechili, contabili — Pe cind lorgu se ridica şi incepea singur 
să poarte trehurile moşiei, bătrinul îi zicea: «Băete, tu mie-mi sa- 
meni, Eşti insă mai aspru la minie decit mine... Ea am fost nour cu 
ploaie, tu eşti nour de grindină. Ar trebui să nu porți revolve- 
rul cela totdeauna la tine, ,» şi-i mal spunea: «lorgule, de haina 
neagră ferește-te... Țăranul e omul lul Dumnezei, numai să ştii 
cum să-l iei ; eù cu el am trăit o viață lungă şi l-am cunoscut 
bine... Tu păstrează în minte vorba asta a mea...» 

Cuconu Panaite, uriașul cu obrazul rumăn, şi alb ca ful- 
gul de năgară, a rămas ca o icoană luminoasă în sufletul fecio- 
rului. Ca un sfint il vede, în cel din urmă ani, in strană, la bi- 
serică, prin fumul luminărilor, cu minile impreunate pe piept, cin- 
tind pe nas, lingă psalt, cintece vechi de pe file unsuroase şi 
picurate de ceară. 

Bătrinul s'a dus; dar o parte din sufletul şi din pornirile 
lui aù rămas In fecior, şi unele parcă au crescut, mai ales dra- 
gostea de pămini, şi un fel de Irăție cu plugarii. Mai avea ceva, 
in deosebire de bătrin: o mindrie care-l făcea să treacă prin 
Viaţă ca un om ce se simte din altceva plămădit. Din mindria 
aceasta izvoraă miniile lui aprige... 

In gindurile, lui Voinea zimbi. De multe ori pusese mina 
pe revolver In isbucniri de acestea, dar pe urmă i se domolea 


< 


inima, ca unui copil... 


APA MORȚILOR 347 


«Nu sint om rău,..> şopti el Incet 

Vizitiul Petrea pocni din biciă ; gindurile boerului se risi- 
piră ca un stol de paseri speriate. Apoi în legănările droştei parcă 
se simţi limpezit. Işi aduse aminte de maior, de căpitan, 
de ceia ce se vorbise la crișma vadanei, lar zimbi. In amețeala 
lui, se purtase ca un prieten, cu vorbe blajine de mingiiere, in 
timp ce punea la cale un plan—ceva nedesluşii, în care totuşi era 
o nădejde plăcută, Vorbea cu maiorul, şi se gindea la Maria. Hm! 
<iudat animal e omul la beţie...» 

Câuta să alunge un gind aţițător. Dar icoana Mariei Stahu 
deodatä-ï răsări innainte, In negură. Voinea simţi că i se Inchi- 
seseră pleoapele. Rămase aşa, ca 'ntr'o toropeală dulce, Niciodată, 
gindindu-se la o lemee, n'avusese sensația aceasta, de trecere 
peste hotarul pâmintesc. 

«Ciudat lucru! se gindea el. Numal de cite-va ori am vä- 
zut-o... de cite-va ori am vorbit cu ea... De ce-a născut In mine 
pornirea asta ? Poate pentru că mi-a mărturisit Stahu că nu-l 
iubeşte... Trebue să fie ceva dureros în viața el.. Spun unii şi 
alții că ar fi fost sacrificată de părinți...» 

De bună scamă--asta este. Şi deodată ploaia de peste zi îi 
veni în minte. Spaima cailor. luţeala cu care s'a avintat el afară, 
Acuma vede limpede: ca i-a zimbit parcă i-a mulțămit şi ia 
dat a înțelege cun semn ușor că nu-i nimic, nici-o primejdie, 
și zimbetul acela prietinesc l-a lăcut pe dinsulsă se sviriă deo- 
dată, intro pornire aprigă, într'un fel de exaltare, minios şi feri- 
cit, intre luptătorii politici dela coletăria lui Jozef. 


VI 


Dupăce se despăârțiră de Voinea, Stahu şi Cristian căpita- 
nul umbiară o vreme pe uliţi, câtră locuința maiorului. Unul se 
impiedica în sabie și se mira, parcă inveselit de asemenea lucru, 
iar altul era din ce In ce mal mihnil. Așa ajunseră: o căsuţa cu 
balcon, cu grădiniță dinainte, Sta tăcută şi liniștită ; prin storul 
unti ferestre pătrundea ca o părere de lumină. 

«Nevastă-mea nu doarme... zise Stahu oprindu-se. Apoi de-acu, 
frate Cristiane, Intru și eu la ale mele. Da nu intru pe-aici... nu 
vrea so tulbur,.. intru pe dindos,,. aista-i obiceiul mei... eù pe 
pameni nu-l tulbur din somn... 

— Vă salut, domnule maior! strigă Cristian lipind calcăile 
şi făcind salutul militar, mă retrag şi cui, mă simt foarte obosit... 

— Stâi! vorbi cu glas schimbat Stahu. Vreau să-ți spun 
ceva. Doi ani, bre, decind m'am însurat, ea am lost om cum se 
cade... Ș'am fost fericit... Da de-acu-i gre detot; vad c'am 
inceput să beau iar... Mi-i urilă casa. Nevasta mi-l tare dragă... 
Dă cind o văd aşa—parcă mi se 'ncrincenă carnea pe mine... 
Ce să fac? Mă gindesc: nu mal ţine la mine...— Vezi tu? Asta-i 
«lurerea mea t» sfirşi el, cu tristețe, 

Cristian incepu șă se legene şi să dee din cap în semn de 


348 VIAȚA RONINEASCA 


compătimire, — pe urmă porni pe uliţă, innainte, impiedicindu-se in 
sabie, 

Maiorul Stahu stătu o vreme în cumpănă, parcă nu-i ve- 
nea să intre acasă. Apoi deodată păși hotărit până la poartă 
şi începu să bată cu pumnul. Un cine începu să latre. După aceia 
tācu: Stahu începu să mormăiască și cinele îl cunoscu după glas. 

Rindaşul veni să deschidă. Stahu intră tirlindu-și picioa- 
rele, După cițiva paşi se intoarse şi întrebă tare: 

«Mă! n'a fost nimeni pe-aici ? 

— Nu, cucoane, n'a fost... răspunse nedumerit omul, scăr- 
pinindu-se în capu-i buhos. 

— Bun, Inchide poarta. Hm! Ce te uiţi, măi aşa la mine 2...» 

Mormăind nemulțămit, Stahu deschise ușa de din dos. På- 
trunse cu două tropâiri neegale in săliță. ÎȘI lepădă undeva, la 
intimplare, prin intuneric, pâlăria şi paltonul,—și cu toată luarea 
aminte de care era în stare în ameţeala lui, apăsă ivărul de la 
odaia nevestei. 

«E cam tirzio, vorbi el cătră sine. — Dormi, Mărioară ?3 

In odaie lucea neclintită lumina lămpil. Ca şi mobilele 
lucii, ca și cadrele din păreți, părea nemișcată şi Maria Stahu, 
Stàtea într'un jilt scund, sub lumina lămpii, și citea. In incre- 
menirea odâii, numai ochil deodată i se mișcară pe obrazul smead, 
Apoi după ce intră Stahu, o izbi mirosul de vin şi de tutun: 
nările-i tremurară. Gura el avu o increţire dureroasă, și pe o- 
brazul tinăr i se intinse ca o ceață de melancolie, 

«Nu dormi?» intrebă iar Stahu oprindu-se lingă uşă. 

Ea il privi cu pupilele mărite. 

«Nu dorm... răspunse incet, și lăsă cartea pe genunchi. Dar 
ce ai?! ce teuiți așa la mine? Unde ai intirziat?....> 

Stahu se cumpăni odată, apoi ochil i se înnegurară. 

«Mârioară ! rosti el cu glas scăzut. Uită-te la mine. lată 
în ce stare m'ai adus...» 

Maria incepu să clipească repede din ochi  Inţelesese de 
ce bărbatu-sâi șovăeşte şi rostește cu greutate cuvintele, şi din 
suflet i se urcă pe buze o undă de dezgust. Nu răspunse. 

«Vezi? grâi Stahu, ridicind glasul, Mă uräşti, mă dușmă- 
neşti.... Ce ţi-am făcut ed ?... Eu sint bărbatul taă, şi iată in ce 
Stare am ajuns... 

—Ce vrai să spui, Tudore? De ce vorbeşti așa ?.... rosti lin, 
cu milă, Maria. 

— Cum? zise Stahu privind-o fix. Ce vraŭ să spun? Nu 
vrai să spun nimic. Da’ tu ce vrai să spui? Vral să spui să 
mă duc să mă culc, căci m'am imbătat! Da’ ştii tu bine de ce: 
m'am imbatat! Din pricina ta, pentru că mā urăşti | 

— Nu te urăsc, Tudore! șopti iar Maria, 

— Ba mă urâști! gemu Stahu „răgușit. lată cum te uiţi 
la mine, mă siredeleşii cu ochiul. Da’ asta nu se poate !— Dragă 
Mărioară, zise el deodată muiat, cu durere. De ce nu ţi-l mila 
de mine ? de ce mă pedepsești? De ce nu mă leşi să mă a- 


APA MORȚILOR 340 


propii de tine, ca altădată? Ca la un Dumnezea mă uit la tine, 
şi tu mă dispreţuești... Ţi-I silă de mine...—Dar asta nu se poate! 
strigă el deodată indirjit, De ce te uiţi aşa şi nu spul nimic? 
Cum ? Eu sint stăpin aici, ea poruncesc ! Şi tu ești femeia mea!...> 

Maria vorbi iar blind: «Du-te, du-te şi te linişteşte...» 

Stahu se lăsă grea intrun jilţ, apol îşi incovoie grumazul 
şi-şi puse coatele pe genunchi. 

«Hm |! mormăi el, caşi cum ar fi vorbit singur, M'am a- 
mețit și cite prostii nam spus eù azi... ba cu niște räfe... ba cu 
nişte primari... Acu abia vorbesc, Nu-i aşa că m'am ticăloșit, 
Mărioară 7...» 

Stătu un timp aşa, apoi se ridică în picioare, 

«Nu se poate, incepu el tare. Cum așa? Ce mă priveşti 
așa? Parcă ași vrea să te sugrum aşa te uiţi la mine, totdeauna 
cind întru la tine... Asta nu se poate asta nu se poate!»  răcni 
el, și obrazul i se umplu de singe. Deodată făcu doi pași, şo- 
vind, și cuprinse mina Mariei. Se aplecă, sărută mina, apoi cer- 
că să tragă spre sine trupul subțirel al femeii. Maria se zbâtu 
scurt, cu putere, cu dezuust; căzu in jilţ şi ochii i se umplură 
de lacrimi... 

Maiorul incepu să ridă cu răutate. 

«Nu te supăra... mă duc... iaca mă duc...» 

Aşteptă un timp cu ochii la Maria; apoi se hotări: se lăsă 
spre ușă, o deschise, eşi. 

| se auziră bocănirile ghetelor prin sală. O uşă, inchizin- 
du-se, vui. In odae iar rămase neclintirea luminii şi tăcerea. 
Maria oftă red, şi statu încă multă vreme in locul ei ; după a- 
ceia încet, cu ochii duşi, ca apasată de ginduri grele, incepu 
să se dezbrace. Innainte de a se strecura In aşternutu-i cu hor- 
bote, inchise uşa cu zăvorul. 


(Va urma) Mihai! Sadoveanu, 


' 


CINTEC 


„Nu vine, nu mai vine", imi şoptiră 

Stingindu-se, de milă, trandafirii, 

Cind coardele din părăsita-mi liră, 
amintiră cintecul iubirii ! 


Mereu sporind, pe razele de lună 
Se 'nalţă ritmic valuri de suspine, 
Şi 'n tot cuprinsul stelelor răsună 


Relrenul trist: „nu vine, nu mai vine“ 1... 


Cum despărțirii toate se inchină, 
Din adincimea cerului, mi-o spune 
Durind o clipă, dunga de lumină 


Ce-o lasă 'n urmă, steaua care-apune.... 


În calea ta de-apururea pribeagă, 

De ce-ai venit, steluță-amăgitoare, 
Dac'ai știut ce suferinți se leagă 

De clipa tristă-a visului ce moare?... 
De ce te-ai dus, cind coardele pe liră 
Îşi amintiră cintecul iubirii, 

Şi cind plingind, podoaba-şi risipiră 
De dorul täu, în lume, trandafirii 1... 


Natalia losif. 


Riviera Austriei. 


Pe țărmul de sudvest al golfului Quamero sint inşirate 
comunle Volosca, Abbazia, Ica și Laurania, care alcătuesc. Im- 
preună așa zisa Riviera austriacă. In față, au cel mai capricios 
goli al Adriaticei, în care bintue furtuni uriaşe, adesea aşa ca 
din sesin; la spate, este Monie-Magpiore, ale cârui virturi sint 
acoperie cu zăpadă pănă în lunie,—ceia ce nu impiedică insă ca 
la poale să infloreasca portocalii şi lămiii, iar in pădurile de da- 
fini să cinte privighitorile chiar şi In Ianuarie... Clima dulce Şi 
vegetața, veșnic verde, atrage acolo nu numai pe bogații dori- 
tori de traiu bun, ci este o adevărată binefacere şi pentru cei ce 
sufăr, indeosebi pentru intelectualii care caută linişte şi soare, 
Incepini de prin Decembrie, şi până la finele lui Mai, găsești 
aici rejrezentanţi de-ai tuturor neamurilor din Europa. De prin 
Polonia austriacă şi rusească, de prin Rominia şi Bulgaria, lu- 
mea vine pe linia Budapesta-Fiume ; dela nordul Austriei şi dela 
Viena, drumul este pela Graz şi St. Peter, ori pela Triest, Pe 
ori unde ai veni, treci Carstul, acest şir de munți fără apă şi fără 
vegetaţie. Interesantă este şi linia dela Seghedin, prin Slavonia 
şi Croaţia, pela Esseg-Zagreb-Fiume. Dunărea o treci la Gomboş, 
pe pod plutitor; noi, mergind iarna, cind Dunărea era îngheţată, 
am trecut cu luntrea pe un canal tăiat anume In ghiața groasă, 
ceia ce poate fi interesant şi chiar romantic (noaptea, la lumina 
faclelor), dar este foarte riscat. Insuşi crăiescul minister ține să 
pună la schelă avizul, că „Statul nu ia răspundere pentru nimic, * 

Dar, in fine, iatâ-ne in preajma lui Fiume, Se luminează de 
ziuă și de sus, din virful Carstului, unde am ajuns, făcind oco- 
luri mari, se vede intreg goliul Quarnero, cu țărmul presărat cu 
sale și mici oraşe, case risipite şi cite-un castel cu turnuri, 

Indărătul nostru e zăpadă groasă de un metru şi jumătate ; 


352 VIAȚA ROMINEASCA 


innainte, jos în vale, la distanță de un kilometru, inmugureşte 
vița de vie şi, pe ici-colo, se våd florile galbene şi roşii ale unor tule. 
Smochinii sint şi ei inverziţi, deşi e numai inceputul lui Februarie. 

La penultima stație se urcă în tren o mulțime de munci- 
toare croate, aproape toate urite: fața lată, nasul turtit, ochii spä- 
lāciți, şi foarte multe ştirbe, lipsindu-le, chiar celor tinere, dinții 
de sus ; se zice că din cauza apei. Vorba e că faptul aces e 
caracteristic In tot cuprinsul țărmului şi populația slavă, urită dar 
foarte hamnică, ocupă pretutindeni terenul pe care înnainte il stă- 
pineau Italienii veseli și chipeși. Afară de Fiume, incolo bate 
orășelele şi satele dela mare s'au croatizat. Insuşi Fiume e pri- 
mejduit: pe Corso, casa cea mai frumoasă e Casa Naţiomlă a 
Croaților, In ultimii 15 ani, Croații au intemeiat un oraș hireg, 
numit Şuşak, despărțit de Fiume numai printr'un pod peste riul 
Fiumara, La un capăt al podului e pajura şi finanţii Cwaţiei, 
dincoace emblema orașului autonom italian, pe străzile căruia 
limba croată se aude tot mai «les, iar in port și la multele fa- 
brici (de tarpede, petrol, vopsele etc.) majoritatea lucrăbnlor 
sint Croaţi. Ba sint și vre-o 600 Romini, rămași acolo dupăce 
S'au reintors din America, fiindcă n'au indrăznit să plece, văzind 
marea furioasă, În strimtoarea și desperarea ler, s'au angijat cu 
jumătate de salar din cit primeau Italienii şi, fiind harnti, dar 
mai ales pașnici, se bucură de toată solicitudinea patronior. 

In gara Fiume e primăvară. Nu mai e nevoe de palton. 
Cind hamalul „oficios“ al gării imi aduce bagajul, > sur- 
prindere mare; amindouă lacâtele sint dispărute. Alerg la 
comisar, să-l chem, ca In prezența lui să desfac bagajul, să văd 
ce s'a furat. Comisarul insă, deși purta pe chivâră pajura ctăiască- 
ungurească, nu știa mai mult ungurește decit ştiam eu cmaţeşie, 
adică: „Niz nai!...* Cu tot necazul, una ca asta mi-a pärt bine... 
Va să zică în singurul port de mare maghiar (olicios, așa se 
zice), paza publica e încredinţată Croaților, care deatitea pri i-au 
învățat minte şi i-au desmeticit pe Unguri, 

„Hamalul oficios* era insă Ungur (aşa să-i vad pt toți), 
care, conștient de misiune! ce are, în ce privește apărarea i- 
deii de stat“, aproape in'liznat, m'a intrebat că ce cred cu: Să 
fure statul maghiar? „Statul na, dar slujbaşii...* i-am răspuns. Ñ- 
vitindu-l să destacă lada, să vedem ce lipsește.  Orice-ar lipă, 
m'a asigurat că nu în Fiume s'a furat, ci pe drum, probabil la 
Gomboș, unde bagajele au fost date jos din vagon și trecute cu 
luntrea. Acolo este insă pus avizul că „Statul nu răspunde de 
nimic*,—deci nici pentru ruperea lăcăţilor mele, căci, din fe- 
ricire, numai cu atita pagubă m'am ales... Până cind sä vină 
rindul la împărțire, hoțul (care va fi fost tot vre-un hamal „Oficios*) 
n'a mai putut opera... Va fi dat cineva peste el, 

„__ La otel, incepind cu portarul şi terminind cu femeia de ser- 
viciu, iarăși toți Croaţi. Zădarnic ne-a chinuit deci „Statul“ sä- 
învăţăm limba puţin sonoră: în portul maritim maghiar nu-i pu 


RIVIERA AUSTRIEI 353 


tem vedea folosul, M'a Intristat insă singurul fapt, că nici cu limba 
italiană nu neam putut ajuta, ci numai dind-o pe nemţeşte. 
"Croaţii invață mai bucuros nemțeşte, decit ungureşte ori italic- 
nește. Şi e logic, pentrucă, neavind contact direct cu Nemţii, nu 
pot avea teamă că aceştia să-i desnaționalizeze. De-aceia, şi în 
capitala lor—Zagreh (Agram)—intelectualii ştiu toți nemţeşte, iar 
ungureşte nu ştiu nici deputații, delegați sa meargă în parla- 
mentul din Budapesta, ci, spre indignarea Ungurilor, vorbesc a- 
colo croațeşte,.. Au acest drept! Cind incep: „Visoky Sabor“, 
în sala dietei rămin numai naționaliștii și prezidentul, care crapă 
-Şi el de necaz. 


In Fiume avem un mic centru ruminesc: prăvălia şi mai 
mică a comerciantului romin F. Degan. Vladici, deputați, bogaţi 
şi săraci (ba, mai ales aceştia) I] caută, să-i ceară sfaturi Şi in- 
formaţiuni, fie că pleacă la Riviera austriacă, fie la Roma, ori in 
America. lar comerciantul acesta tinăr, Romin entuziast cum este, 
€ vesel că poate servi tuturora... Darcum a ajuns el din munţii 
Hunedoarei tocmai la mare ? 

E interesantă şi aceasta, Un unchiu al său, Romulus Pascu, 
fiu de ţăran din Hunedoara, dupăce a „câtânit* prin Lombardia (pe 
"cind domnea acolo împăratul), nu s'a mai intors la sărăcia de-a- 
casă, ci a rămas în Fiume, unde a ajuns comerciant. Cu urma- 
rirea contrabandiştilor, ori cu taxarea mărfurilor a văzut el că 
m'ajunge să facă bani. S'a apucat deci și a deschis o prăvălie 
de coloniale importate, Şi i-a mers bine prâvălia. A adus atunci şi 
pe nepotul său la Fiume, care urmează acum aceiaşi meserie, 
aducind, la rindul sâu, şi el un fiu de țăran din munţii Hune- 
doarei, ca să inveţe negoţul şi limbi. Ion din Hunedoara nu ştia 
incă, astă iarnă, decit romineşte şi drumul de-acasă şi până la 
gară, dar sint sigur că, peste un an, ori doi, are să ştie şi negoţul 
şi italienește, precum şi mersul vapoarelor, preţul drumurilor pe 
uscat şi pe apă, şi Riviera austriacă are s'o cunoască, cum ştia 
potecile munților de unde a plecat, 

Prăvâlia lui Degan (pe Via Andrâssy) este astfel mai mult 
un biurou de informațiuni pentru Rominii care trec prin Fiume. 
Este apoi Casino, unde se string Rominii, să se vadā Şi să ci- 
tească „foile de-acasă“. Pe lingă sute de lucrători din fabrici, mai 
sint în Fiume Romini, funcţionari la poştă și la direcția finan- 
ciară; este apoi profesorul Nicoară, care a scris un studiu asu- 
pra Rominilor din Istria ; iar, de ciţiva ani incoace, sint cite 4—5 
“elevi la şcoala navală, bursieri ai statului Romin. Pentru toți a- 
ceștia, prăvâlia lui Degan este un centru naţional. Cind am so- 
sit la el, entuziastul comerciant era in ferbere mare, căci ca- 
mera comercială hotărise a interveni pentru instituirea în Fiume 
a unui consulat romin... „Şi d-ta trebue să vii aici consul* —Imi 


354 VIAȚA ROMINEASCA 
ci E CO E RI a i amara 


zise, foarte convins, Degan. li spusei că aceasta nu se poate dim 
foarte multe motive, intre care şi Imprejurarea cà nu mà pricep- 
în ale comerciului. „Asta nu face nimic. Ce crezi că ceilalţi: 
consuli se pricep? Ţii un secretar, d-ta iscăleşti numai”... li re- 
plicai că, fiind om de condeiu, mi-ar fi curios să mă văd im 
așa slujbă... „Ai avea d-ta altceva de făcut: să ne organizezi co- 
lonia noastră“... li explicai că, pentru aşa ceva, nu o să se an- 
gajeze guvernul romin, căci şi-ar face de lucru cu cei dela Bu- 
dapesta... „Dar ce-i pasă lui Brătianu de Andrâssy ?* 

Mi-a fost destul de greu să-l conving că un ex-pușcăriaş nu 
poate aspira la rolul de consul romin, pe teritor ungar, mai ales- 
că am chiar şacum incurcâturi cu procurorul, încit e mai pro- 
babil s'ajung la Seghedin, Innainte de înființarea consulatului ro- 
min in Fiume. 

„Pâcat, zise Degan, pentrucă nouă ne-ar trebui un consul 
naționalist cunoscut, căruia să nu-i pese de Unguri, Doar, țară 
romană a lost Fiume şi frați din singe locuesc ş'acum aici... Ce 
mai infrâțire am face atunci cu Italienii !,.* 

Şi, probabil drept dovadă, mă conduse să vâd in oraş- 
zidiri depe vremea Romanilor, precum mi-a preparat şi o sur- 
prindere plăcută, ducindu-maă la cafeneaua „Europa“, unde eraw 
intruniți gazetarii italieni. 


— Toate bune și frumoase, zisei, dupăce m'am plimbat Și 
pe Corso, unde e primăria cu orologiul care, din cinci în cinci 
minute, arată vremea prin cifre arabe săritoare, şam vâzut şi: 
castelul din deal al Frangepanilor. Vorba e numai că sirocco asta, 
care parcă vrea să ne dea jos depe picioare, ecit se poa- 
te de incomod. 

— O! Asta-i nimica toată. Dar altădată suflă, incit intr'ade- 
vâr nu-i de eşit in stradă. Jar la Trieste şi mai grozav, aşa că, 
oamenii umblă ţinindu-se de luniile legate de stilpii felinarelor, 
ori de verigi fixate în ziduri —mă mângăia Degan. 

A doua zi, era nu se poate mai frumos. Marea liniştită, 
soarele cald și „Istriano“, pentru zece cruceri, duce până la Ab- 
bazia, unde, grație cunoștinții locului, Degan ne găsi o cameră, 
cu două ferestre spre mare, in etajul I, în centrul oraşului, citeva 
minute dela parc, nu se poate mai eliten: 2 coroane pe zi, pen- 
tru 3 persoane, Ba avu grija să pună şi o condiţie: gazda să. 
nu urce chiria nici In sezonul mare, care incepe in Martie. 

Ne plimbarăm apoi prin orășelul curat, cu oteluri ca la 
Ostenda şi cu vile cochete, aşezate in mijlocul grădinilor, veşnic 
verzi. Seara, ne-am intors la Fiume, ca in ziua următoare să ne- 
așezăm apoi in Abbazia, la soare: aer bun şi linişte, 

De ştiam ce o să pățim, nici pentru un regal nu mă mab 
urcam pe „istriano. Abia am pornit din port, și vaporul 


RIVIERA AUSTRIEI 355- 


incepu a se legăna, incit nu mai era de stat pe covertă. Coborirăm. 
în salon. Şi acolo oscilația era aitt de violentă, incit cei depe 
scaune căzură la pămint, iar cei depe canapea se țineau unii de- 
alţii. Valurile izbeau in ferestrue cu atita putere, incit apa pă- 
trundea innăuntru și incurind ajunserâm ca intrun lac. Ne cu- 
prinse apoi un râu de mare cumplit. Țipetele și vaetele parcă 
voiau să innâbuşe zgomotul de-alară. Băiatul meu, care păn'acum 
zicea că se face căpitan de corabie, se apățase desperat de gi- 
tul mamei sale şi, tremurind de groază, zise: „Nu-i aşa, câ noi 
o să murim acum ?..* Eu mă țineam de un stilp şi căutam min- 
glere in aceia că am mai pāļit răul acesta, tot pe Adriatica, 
lâră să perim. Cele 40 minute, cit a ţinut drumul până la Ab- 
bazia, mi s'au pârut enorm de lungi. Mă simțeam ca scăpat din 
iad, cind am urcat treptele şam ajuns la aer; pe jos, zăceau o- 
mulțime de inşi, domni şi dame, cu fețele. livide, gemind, 

Pe molo se strinsese mulțime de lume, căci se observase 
din depărtare greutăţile ce trebuia să învingă „Istriano*. Marea. 
clocotea și făcea niște vâluri inspăimintătoare, Am avut plăce- 
rea (?) să văd furtună și pe Marea Neagră şi pe cea de Mar- 
mara. Atunci insă eram pe vapor mare, care puţin se Ingrijea 
de valurile uriașe, Acum, cind eram pe țărm, mi se desiâșura o- 
privelişte strașnică. Cit cuprindeam cu ochii, spre răsărit, departe, 
până la țărmurile Croaţiei, spre sud pănă la insula Veglia, intreg 
Quarnero era alb de spuma valurilor, care veneau spre noi cu» 
iuţala vintului şi se spărgeau de stinci, făcind un vuet asurzitor. 
Indărătul clădirii depe molo (cu sală de așteptare şi berărie) este 
un zid de apărare, innalt de vreo zece metri. Ei bine, valurile ve- 
neau dinspre sud cu așa putere, incit se ridicau cu vre-o zece metri 
peste zidul de apărare, umplind molo, măcar că dela baza zidu- 
lui inspre mare, pe o distanță de 10—15 metri, sint tot stinci, 
care spărgeau valurile şi astfel scădeau din puterea lor năprasnică, 

Spre seară, marea se mai linişti, dar sirocco aduse o ploae 
cum numai la mare e cu putință. Cadea caşi cind ai turna cu 
găleata. Ţinu aşa, ziua şi noaptea, trei zile de-arindul. Stam ca 
prizonierii in casă. Toată distracţia ne era că priveam dela fe- 
reastră marea, o imensitate cind plumburie, cind aproape nea- 
grà, contopindu-se cu munţii. Seara, citeodată, străbăteau pănă- 
la noi raze din lumina farului fiuman, iar șirul de felinare se ve- 
dea ca nişte puncte, cit un cap de chibrit unul. 

Noroc că pe cheiul băilor este o terasă acoperită, precum 
sint în apropiere şi trei bazare cu coridoare, largi şi încăpătoare, 
unde ne puteam plimba. Indeosebi se adună mulți pe terasa. 
băilor, deschisă inspre mare, şi petrec, dind de mincare „pescă- 
rițelor“ (cum le zice păsărilor de mare), care apucă, In zbor, bu- 
căţelele de pine ce li se aruncă. In sala otelului Quarnero este - 
apoi concert, innainte şi după amează ; seara, e teatru şi repre- 
zentaţiuni de tot felul, ca Intr'o capitală, Pretutindeni insă Nemţi,— 
până și trupa de operete este din Viena. Parcă Italia ar fi peste 


356 VIAȚA ROMINEASCA 


ocean, iarnu în apropiere de citeva oare. De altfel, insăşi Abbazia 
a incetat a mai fi comună italiană, ci otelurile şi prăvăliile cele 
mari sint proprietatea Nemţilor, iar teritorul dinspre deal e locuit 
de Slavoni, care pătrund tot mai mult spre țărm, undee viaţă şi bo- 
gâţie. 

E chestie numai de puțină vreme, pânăce intreaga Istrie 
să fie slavă. Elementul acesta sporeşte, se intinde şi, pe unde a- 
junge, dominează. Nici nu se poate inchipui un popor mai mun- 
citor și mai cruțator. Pe intreg teritoriul, numit Riviera austriacă, 
nu-i mai mult påmint roditor decit este în vre-o grădină neculti- 
vată dela marginea Bucureștilor, şi totuşi trăiesc aici citeva mii 
de Slavi, care, toți știu carte, se imbracă şi se hrânesc destul de 
bine. Casele lor sint de piatră, și chiar cei ce n'au case, ci 
trăiesc muncind cu brațele, in tot decursul anului pot ciştiga 
4—5 coroane pe zi, pentrucă toţi sint meșteșugari (mai ales zidari), 
iar de lucru. este destul, Se zidesc intr'una vile, oteluri, sanato- 
rii... Intreţinerea şoselelor, a liniei tramvaiului electric şi a unui 
drum pănă sus, în virful muntelui Maggiore, deasemenea dă ocu- 
pație iintreținere deci) la citeva mii de oameni. Pămintul se cum- 
pără cu roaba In port, unde totdeauna sint citeva şlepuri, 1) duc 
apoi In spinare ; in coşuri, și-l presură in grădinile lor, dintre care 
unele nu-s mai mari decit 30—50 metri patrați. Cita trudă şi ce 
istețime: să trăiască o familie întreagă, muncind numai atta 
teren ! 

Aproape de vila în care şedeam era casa unui țăran slo- 
vac. Mă duceam des pe-acolo, să văd ce face şi cum trăieşte 
familia aceia. In grădină, lată de 15 paşi şi in lungime de 20 
(am măsurat-o anume), erau straturi cu salală, ridichi de lună, 
varză, gulii, conopidă, etc. ; iar pe margine, şcoală de pomişori 
(smochini, lâmii, portocali etc). Căpăţina de salata o vindeau cu 
10—15 bani, legătura de ridichi tot așa, gulia era una cu 10—15 
“bani, iar varza cu 40-50 bani. Am făcut socoteală şi am cons- 
tatat că grădinuța aceia li aduce Slovenului mai mult venit de 
cit are un Romin dela noi dintr'o holda de 1200 stinjeni pătrați, 
cu pâmint neasemănat mai bun. lar cind e secetă, Romi- 
-nul are şi pagubă, în timp ce, pe vreme de secetă, Slovenul aduce 
apa în butoae de cite 70 -80 litre, de jos, dela mare, unde sint 
“niște izvoare abundente de apă dulce, şi astfel acolo nu se cu- 
noaşte seceta. Dela fintinele din vale cară şi apă de băut. Am 
văzut femei, care urcau 200—300 trepte, iar după aceia, până 
acasă, încă o distanța de 1—2 kilometri, avind în spinare bu- 
toiul, în greutate de 70—80 kilograme. Tot aşa, cară din port şi 
“mărfurile sosite cu vapoarele. Atita povară la noi nu s'ar invui 
să ducă nici bărbaţii, 

Cită muncă dezvoltă apoi până să-și facă loc de casă şi de 
grădină in dealul pietros! Luni de zile trebue să spargă stinci, 
-ori să le scoată din pămint şi să le transporte, ca să nu fie în drum! 

M'a uimit, mai presus de toate, următorul fapt: prin curți 


RIVIERA AUSTRIEI 857- 


sint tot felul de lucruri, indeosebi rufe spălate, care şi peste 
noapte râmin afară şi totuși nu se intimplă să le fure cineva, 
măcarcă nimeni nu le păzăşte. 

M'am interesat şi am aflat că nu e caz ca vreun copil, o- 
bligat să umble la şcoală, să neglijeze frecventarea. 

Conştiința naţională şi spiritul de solidaritate le este nu se 
poate mai dezvoltat. Toţi au ziare, şi am văzut că băcanul sloven, 
dela care mă aprovirionam, comanda tipăriturile necesare şi hir- 
tia dela Laibach, la un Sloven, iar nu dela Fiume, deşi portul 
italian este in imediată apropiere. Inscripțiile pretutindeni sint în 
limba slovenă şi, numai în al doilea rind, și In nemțeşte. Italienii 
au regresat în locul al treilea... 


Ce produce concurența aceasta intre diferite neamuri, se 
poate constata, mai ales, pe acest litoral: în douăzeci de ani— 
afară doar de Fiume — s'au schimbat toate, radical, Micile 
cătune italienești, depe coasta apusană a Quarnerului, au devenit 
comune infloritoare; între casele risipite pe deal şi pe țărm s'au 
format străzi cu aspect orăşănesc, — durere însă, Italieni abia, dacă. 
mai sint! Croaţii i-audistrus! lar cine a văzut Abbazia şi intreg te- 
ritoriul austriac al Rivierei acum cincisprezece ani, rămine 
surprins în fața aspectului, ce i se desfaşoară, La țărmul mării 
erau atunci 4—5 oteluri şi citeva vile, —acum sint sute; iar coasta 
dealului e presărală, intreagă, cu vile, una mai frumoasă decit 
alta. Case ţărăneşti abia mai intilneşti, ascunse şi acelea după 
cite o stincă uriașă, ori in adincul vreunei ripe, Și intreg dealul 
e crestat de drumuri, cele mai multe lucrate în piatră, şi de alei, 
care se perd in cite o pădure, veşnic verde. 

Mindria litoralului este insă parcul din Abbazia şi „Stran- 
dul“, drumul pentru pietoni, care duce, de-alungul țărmului, dela 
Volosca până la Ica; un drum lucrat în piatră, in unele părți 
la innălțime de 15—20 metri, suspendat deasupra mării, Pri- 
veliștea de aici se poate asemâna cu frumuseța drumului ce duce 
dela Neapoli la Pompei. Marea e de același colorit, care se 
schimbă  dupâcum bate vintul şi cum se schimbă norii pe cer. 
Cind cerul e limpede, lața mării e și ea albastră; cind 
bate puţin vintul şi-i increțește suprafața, culoarea devine argin- 
tie, iar cind valurile sint mai puternice, culoarea mării se intu- 
necă, trecind prin toate nuanțele, dela galben verziu până la ne- 
gru, de-opotrivă cu munții ce-o străjuesc, Şi dupăcum, în dru- 
mul dela Neapoli spre Pompei, stai uimit privind Vezuvul, fondul 
cu munţii acoperiți de zăpadă, şi admiri, cu acelaşi entuziasm, 
innălțimile dela Sorento, oglindite in mare şi scăldate In soare, tot 
așa şi din parcul dela Abbazia și depe întreg „Strandul“ de sud 
ți se desfăşoară o privelişte de neuitat... De-alungul golului, spre 
răsărit şi sud, sint Alpii Dalmatici, de o culoare albastră, pe care 


-358 VIAȚA ROMINEASCA 


o imprumută adesea şi märii, iar dela jumătatea înnâlțimii, aco- 
periţi cu zăpadă, ce străluceşte in bătaia razelor de soare. Mai spre 
nord, se disting micile porturi cu zidiri albe şi otelurile dela 
Zircveniţa, rivala ungurească (vorba vine: este croată!) a Rivie- 
rei austriace. Seara, cind se aprind lelinarile, intreg țărmul spre 
Fiume pare picurat cu mici lumini, de-alungul cărora trece cite 
-0 lumină mai intensă: a vre-unui vapor ce părăsește portul 
Fiume. 

Mai frumos se vede depe terasa calenelei Quitta, așezată 
„pe o mică peninsulă cu o fața spre Abbazia şi Fiume (spre 
Nord), iar depe celălalt țărm ai tn față insula Veglia şi mai in- 
colo, spre sud, Quarnero se perde In marea largă. Și toată a- 
ceastă supraiață a mării, ziua intreagă, e populată „de mulți- 
mea pescarilor, ieşiţi cu bărcile lor să pescuiască, iar printre 
vintrelele nenumărate trec maiestos vapoare uriaşe, cele mai 
multe ducind mii de Romini (şi alte neamuri) spre America, in 
lumea nouă... Trecind cu vaporul de-alungul golfului, ai senzația 
că ești pe Bosfor, Indeosebi, țârmul din dreapta (apusean) are 
multă asemânare cu țârmul drept, cind intri in Bosfor. Acelaşi 


defileu cu vegetație bogată sudică şi acelaşi șir de clădiri pom- ` 


poase pentru desfâtarea oamenilor... k DM 

E caracteristic, indeosebi, abundența de izvoare dulci din- 
tre stincile de sub „Strand“, In unele părți vin cu aşa presiune, 
incit apa mării clucoteşte pe o suprafaţa de 8—12 metri pătraţi, 
iar izvoarele, ce şi-au săpat loc prin stinci, țișnesc ca din pompă. 
Sint locuri, unde apa dulce curge In mare, de sub stinci, parcă 
ar fi un riu intreg, iar la distanță de 30—50 metri dela țărm, 
-alte izvoare submarine dau mării, cu apa lor dulce, un colorit 
deosebit, pe întindere de 100—150 metri in lungime şi 7—10 m. 
In lăţime. Marea clocoteste enorm acolo, și barcagii se leresc 
de acești „ochi* periculoși, Numai „pescărițele* se lcagână ne- 
păsătoare de-asupra valurilor acestor „ochi dulci In apă 
sărată... 

Intreg acest golf se poate numi, dealtfel, golf al extremită- 
ților. Azi e zi dulce, senină, cu cea mai blindă mare ; peste 
noapte te pomeneşti cu o bora, vint rece, frate cu crivățul din 
Rominia, care sufla şi in odaie, oricum te-ai feri. In Februarie şi 
Martie, anul acesta, am avut abia 7—8 zile, in care am putut 
sta In soare, pe Strand... Incolo a bintuit cind sirocco, cind bora, 
„acesta atit de violent, incit se intrerupsese orice comunicație... 
-Ba, în Martie, a căzut zapadă de jumătate metru, Intro singură 
dimineață. Oamenii erau insă de o nespusă veselie; se băteau 
în strada și In pare cu bulgări de zăpadă și aruncau In cei ce 
stăteau la fereastră, ori treceau cu trăsura; supărare nu incape : 
aşa € obiceiul L.. Numai bieţii palmieri îşi plecau girboviţi şi trişti 
frunzele lungi, iar olivii şi laurii se plecaseră și ei pănă la pä- 
mint sub povoara albă, A venit Insă iute un sirocco, şa suflat 
“mantia de iarnă depe vegetația obișnuită a se răsiăța In soare. 


RIVIERA AUSTRIEI 359 
ma irano o aonr n pie A IRI 0 A N E aaa 


Intr'o seară, pela inceputul lui Martie, depe coasta dealului, 
“unde aveam casa, auzeam un vuet ingrozitor. O mie de trenuri, 
“dacă ar fi sosit deodată şi cu cea mai mare iuțeala, n'ar fi îacut 
“un zgomot mai asurzitor. Nu era greu ca să ghicim că e bora. 
Ne-am dus să vedem ce face cu marea cea maiestoasă... Ce 
privelişte, Doamne ! Merita să faci drum lung, In timp de iarnă, 
numai pentru a vedea furia aceasta a mării. Nu un val, două ori 
nouă, ci o legiune intreagă de valuri alerga sălbatic spre țărm, 
înnecind în spumă stincile şi asvirlind apa departe peste „Strand“, 
măcarcă, in unele locuri, dela „Strand“ inspre mare, se intind 
stinci innalte, blocuri uriașe, pe Intideri mari, iar in alte părți 
Strandul e la innâlţime de 15—20 metri dela suprafața mării... 
Şi stincile din cale şi innălțimea aceasta erau insă o jucărie pen- 


"iru valurile mării, care veneau, tot mai intețite și cu puteri des- 


lânţuite parcă, nu de văzduhul pe care-l vedem, ci din adincul 
pâmintului, cu puteri tainice și a-tot-distrugătoare. Intreaga masă 
enormă de apă era răscolită şi aruncată val-virtej... Lumina t- 
lectrică depe mal da acestui cumplit joc al firii un aspect de 
vrajă, pătrunzind pe ici şi colo prin valurile ce se rostogoleau 
ia olaltă şi mureau apoi, gemind... 

Vapoarele mari transatlantice, care piecară a doua zi din 
Fiume, au şi Intiinit, râtacind in golf, în bataia valurilor, șapte 
„corăbioare cu vintrele, toate dalmatice, pentru transportul vinului. 
Bora le-a surprins innainte de a se fi putut refugia in vreun 
port ori golf mai mic şi mai ferit Vintrelele erau rupte şi nici 
un om pe elel.. l-a inghițit marea, Departe, in munj.i cu soare 
Şi siincoşi, cite familii au să aștepte dornic pe cei ce nu se vor 
mai intoarce niciodată !,.. 

„Asta aduce nu numai moarte, dar și mare sârăcie“—ne 
spunea un Italian, proprietar de bărci, care servise nouă ani in 
Galați, la Comisia dunăreană ; vorbea cu drag despre vinurile 
bune şi eltene din Rominia. Acum ofta că pescarii nu pot pleca 
la pescuit şi nici „boierii“ nu se plimbă cu barca... 

„In Rominia cintam şi beam, aici bora face pe toți Italienii 
să plece in alte pârți“—zicea el. 

Numai în fața bisericii sta liniștit un bâtrin marinar italian, 
“care umblase patruzeci de ani pe oceane. Acum trăia din mila 
vizitatorilor, cărora le arăta modelul vaporului, pe care a servit 
ultima oară, vapor scufundat in mare. De naufragiu a scăpat ca 
prin minune numai el și alți doi mateloți. De-atunci trăieste po- 
vestind pâţania aceasta, şi toţi ciţi trec pe lingă vaporașul aşezat 
intr'o cutie de sticlă aruncă bani in farfuria bâtrinului, fie că in- 
ţâleg ce spune, fie că nu ințăleg, ori nu cred ce spune... Italienii 
din Abbazia jură insă toți că nici preoții din biserică nu vor- 
besc mai adevărat decit bâtrinul Antonio... 


Peste citeva zile vremea sa schimbat în bine. Era un 
“soare dulce, şi ziua întreagă mulțimea mişuna în parc, unde cinta 


360 VIAŢA ROMINEASCA 


———— -~ 


muzica, şi se plimba pe „Strand... De-asupra noastră cra un cer 
albastru, cum numai la Capri am mai văzul; marea, albastră și 
ea, făcea creje numai cind treceau bărcile... Trandafirii de sub- 
lereastră Imbobociseră, și in aer cra un miros, care mi se părea că 
trebue să vindece şi pe cei condamnați să piară. Ă 

Vorba poetului insă : bătuse ora despărțirii... La gara din 
Fiume am venit cu trâsura, pe-un drum, care, deşi n'a durat mai 
mult de două ore, ne-a înfățișat insă atitea frumuseți, incit amin- 
tirea lor poale să imbogâțească o viață intreaga... Se poate ase- 
mäna cu drumul dela Neapoli la Pompei... 

Mergeam tot pe coasta dealului, de unde se vedea mereu: 
intreg Quarnero, scăldat în soare, iar pădurea prin care treceam 
era verde şi cu flori, 

Dar ce contrast! La jumătate de oră, dupăce urcasem cu 
trenul serpentinele din preajma lui Fiume, ne pomenirăm in plină 
iarnă, Până la Agram am mers tot prin zapadă mare, La Pesta 
ploua ca din găleată, din Ardeal se vesteau inzăpeziri şi intir- 
zieri de terenuri, din Bucureşti viscole şi crivăţ... 

Nu putea şi Traian să ne lase mai aproape de soare tl.. 


loan Russu Şirianu. 


au mame 


. 
F 


DE VORBĂ CU MINE INSU-MI. 


Vorbesc cu mine insu-mi, cum aș vorbi cu 'n frate 
Întors rănit din lupta cu zilele de eri, 
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n'am dreptate— 
Ca EI şi Eu nu sintem decit acelaş frate, 
Și-aceiași rană-i doare pe ambii sculieri... 


Armurile alt dată pătate de rugină, 

Azi par mai sclipitoare decit ori cind, 

Iar spada, 

Încrucişată 'n luptă de-atitea ori, 

E plină 

De singele netrebnic al celor ce cad prada 
Aceluiaş proteic şi veşnic Torquemada. 


Vorbesc cu mine Insu-mi, şi-mi zic: 

— De ce mă minţi 

De-atiţia ani de-arindul, că tu eşti cel mai mare 
Din toți imbiinzitorii cohortelor barbare, 

Că 'n gestul täu palpită strâvechile altare, 

lar vasta catedrală, zidita de părinţi, 

Cu 'ntreaga-i melodramă de Dumnezei şi sfinți 
O poți schimba 'ntr'o clipa, 

De nu ţi-ar fi ruşine 

De bărbile lor albe, 

De mine 

Si de tine!?,.. 


Vorbesc cu mine insu-mi, şi 'mi zic: 
— De-atiţia ani, 

De cind mă porți spre-acelaşi sublim necunoscut, 
De ce mă minţi cu-aceleaşi indemnuri de temut 
Şi-mi profanezi credința cu-acelaş prefăcut 
Suris, 

Citit pe buze de josnici curtezani 2. 

De ce din armonia supremelor cintări, 

Azi nu se mai aude de cit grozavul urlet 

Al celor ce se 'neacă în descărcări de tunet 
Departe "n, cine știe ce prolunzimi de mări L.. 


+ 


VIAŢA ROMINEASCA 


Mă simt așa de singur, că-aproape-mi este frică 

Să mai vorbesc cu mine, 

Şi-mi zic: 

-— Ascultă frate, 

Ascundeţi rana, 

Uită că-ai lost rănit şi tu— 

Tu ce-ai strivit atiția ce nu se mai ridică, 

Te scutură de greul armurii 'nsingerate ; 

lar celui ce te 'ntreabă de-ți sint sau nu-ți sint frate, 
Răspunde-i : „Nu* 


1909, lon Minulescu 


Umbra. 


Telegrama care-mi vestea sinuciderea celui mai bun prie- 
ten al meu, Toader Suliţa, imi sosi pe la orele nouă seara şi 
deoarece nu puteam plecă pină a douari dimineața, mă sbătui 
toată noaptea fâră să pot inchide o clipă ochii. Mă sbatui o 
noapte întreagă de inceput de Martie, o noapte țristă in care se 
inginau şuerăturile jalnice ale vântului cu răpăitul ploiei ce spălă 
urmele iernei. 

Chipul lui Suliţa imi sta neclintit în minte: a faţă smeadă, 
slabă, lungăreaţă în care licăreau doi ochi negri, adinci şi cu- 
minţi. Băiat de oamem sărmani, se sbuciumase o tinerețe tn- 
treagă spre a'şi asigură o bucală de pine, Neputind termina u- 
niversitatea, rătăci prin fel de fel de slujbe care-i stoarseră toată 
vlaga. Fusese mai întâi corector de noapte la o gazetă, apoi re- 
dactor la alta, diurnist pe la diferite ministere, copist la Direcţia 
C. F. R, revizor la pescârii şi în urmă un fel de pedagog la un 
pension. Cu toată puterea lui de muncă, cu toată cultura lui, 
nu isbuti în viață și această Inlrângere il demoralizase, 1 siä- 
bise grozav. În vremea din urmă vorbea fără nici o legătură şi 
părea aproape nebun. 

Imi amintii tristul lui suris: „se vede că viața aceasta e 
a celor mișei* și mă pomenii plângind incet de mila lui... 

Cind lam văzut a doua zi, am rămas incremenit de amara 
durere ce i se intipărise pe față. Familia lui mi-a transmis ul- 
tima lui dorință: să-i tipăresc însemnările, pe care cu două zile 
mai Innainte vrusese să le ardă. Ceia ce dau deci publicităţii în 
rindurile ce urmează, e numai ceia ce a scăpa! din loc şi se 
releră numai la cei doi ani din urmă ai vieţei lui. 

lată acele insemnări : 


sot ; VIAȚA ROMINEASCA 
4 Iunie, 1906 


Azi dimineață mi s'a părut că am plecat de acasă fără să 
sting ţigara. M'am speriat la gêndul că ar putea lua foc odaia 


și intorcindu-mă repede inapoi, am urcat in fugă cele trei etaje 
ale hotelului. Cind am ajuns la al treilea etaj, mi-am adus a- 
minte că am câlcat ţigara cu piciorul și n'am plecat pănă nu 
m'am încredințat pe deplin că e stinsă cu desăvirşire. 

Ce va să zică teama aceasta? Poate ea incolți in creerul 
unui om pe deplin sănătos ? 


10 Iunie, 1906 


După ploaia de astă noapte sârmele de telegraf păreau azi 
dimineață niște uriaşe salbe de perle : de fiecare sirmā atirnă cite 
un șireag de strălucitoare picături de apă, rotunde și mari ca 
bobul de mazăre. În bătaia soarelui ardeau ca nişte diamante, 
te orbeau. Le-am admirat multă vreme. Şi am observat ca nici 
unul, dar absolut nici unul din trecătorii matinali nu le-a băgat 
de samă, de oarece nici unul nu şi-a ridicat privirea în sus, U- 
nul singur le-a vâzut şi a stat multă vreme în loc: un nebun 
care umblă veşnic In joben. 

Să fie aşa oare? Sa nu se mai uite în ziua de azi la cer 
decit numai nebunii şi... poeţii?! 


3 Iulie, 1906 


La fcl, absolut la fel. 

Microbul unei boli contagioase pâtrunde intr'o bună zi in- 
trun organizm sănătos, se Incuibează in el, se înmulțește şi după 
oarecare timp animalul cade bolnav şi moare. Am văzut odată 
"un taur de toată frumusețea. Rumegă liniștit la iesle, De odata 
stă din rumegat, se dă inapoi şi incepe a tremură. În mai puţin 
de jumătate de oră muri, fulgerat de cea mai năprasnică lormă 
a antraxului, Colosul acela ce mă speria, fusese doborit de o 
fiinţă nevâzut de mică, pe care învățații au botezatu Pacillus 
Anlhracis, Stiuse bietul Samson (aşa-l chema pe taur) ceva des- 
pre boala care cra în el? 

Pentru unii oameni cuvintele au une-ori virulența unor bac- 
cili, Cuvinte, cărora nule dai la inceput nici o bägare de samă 
stau tăinuite în suflet citva timp, se incuibeaza și Intr'o bună di-, 
mineață te simți nelinistit, chinuit aproape din pricina lor. 


27 Iulie, 1906 


Unele figuri de oameni imi inspiră un adine desgust și cred 
că acei oameni au un suflet foarte josnic, Nu există oare o legătură 
intre sufletul și fața unui om, după cum presupun că există o 
legătură oare-care intre aşezarea moleculelor unui corp şi felul 
lui de'a cristaliza ? À 


10 August, 1906 


Am scăpat de oraş pentru citevazile. Ce linişte și ce bine 
e aici! Dimineața umblu desculţ prin iarba 'nrourată, peste zi 
mă tolănesc undeva şi ascult ciocirliile, Lumina soarelui mă 'n- 
văluie, mirosul ogoarelor imi primenește plăminii, liniștea cimpului 
imi inviorează sufletul. Flori de cicoare se uită dimineața la mine 
ca nişte ochi albaştri, se inchid în toiul zădutului şi se deschid 
spre seară mirate că au dormit peste zi. Lipanii strejuesc lanu- 
rile. Cite un poponete se saltă, se înalță în dovă picioare şi se 
uită la mine cu ochii lui mici, iucitori şi rotunzi ca două măr- 
gele negre. Căldura soarelui răscoace pămintul. Nori albi plu- 
tesc pe sus ca niște pinze de corăbii pe ape albastre... 


13 August, 1906 


Aseară am stat tirziu pe cimp. Luna nouă părea un toşu- 
ief de aur cu o toartă subțire, atit de subţire că abia se insemnă 
pe cer ca un fir de borangic. A apus de vreme şi am băgat de 
samă că la sfințitul ei un for de Irig trecu prin văzduh și cimpul 
se umplu de umbre. 

O stea cazu, insemnind pe cer o linie de aur, pirtie de o 
clipă Intre două lumi, o clipă de mișcare în veșnicia de repaus 
aparent. 


71 Noembrie, 1906 


lată-mă iar la Bucureşti, iată-mă iar coprins de fel de fel 
de temeri. 

Am fost la bărbier și de odată, ca un virtej vara din senin, 
sa născut In sutletul meu n spaimă grozavă: dacă acest bärbier 
e apucal subit deo nebunie furioasă, imi tae gitul. MA uitai prin 
oglindă la el şi-i văzui privirea incruntată. Mi se părea că e gata 
să apese briciul pe gitul meu. Atunci m'am făcut că tuşesc spre 


Pra 9 € PY 
e 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


a vedea dacă ridică briciul, L'a ridicat dar s'a uitat la mine cu 
o privire fioroasă, Îmi venea să plec ras numai pe jumătate. Cu 
mare greutate mă stăpinii. Dâdui capul pe spate şi infipsei mi- 
nele în brațele lotoliului, hotărit ca imediat ce simt mişcarea ü- 
cipaşă a bârbierului să apăs altul cu putere pe briciu spre a fi 
Sigur că mor... 

„. Şi multă vreme, după ce m'a ras, am stat aṣa cu capul 
dat pe spate, cu ochii închişi, prelăcindu-mă că dorm, 

Dar de azi incolo imi las barbă.., 


4 Noembrie, 7906 


Simt că aşi cuprinde lumea întreagă în creerul meu, de aș avea 
capul mai mare. Dar mama mi-l stringea cînd eram mic, după 
ce mă scâlda și oasele craniului meu nu s'au putut desvolta In 
voie. De altfel e mai bine așa, căci dacă aşi [i avut un creer 
mai mare, eram poate de mult la balamuc. 


13 Noembrie, 1906 


A început să mă ardă pe şira spinării şi să-mi piară som- 
nul. Doctorul mi-a recomandat să lac vre-o treizeci de dușuri 
scoțiene şi să mă duc undeva la aer curat. Să nu mininc carne 
ci numai lăpturi şi legume. Să nu mai citesc nimic. Să dorm pe 
perină tare şi măruntă. Să evit pernele de puf care incālzesc 
capul. Şi în fine să mă remineralizez. Dar cum pol eu urma sfa- 
turile lui?! = 


20 Noembrie, 1906 


Sint sigur că in curind voi innebuni. Mă mir chiar cum de 
n'am înnebunit astă noapte... 

M'am sbătut mult pănăsă adorm şi nu știu nici acum bine 
dacă am adormit pe deplin. Știu numai că mam pomenit în mij- 
locul odăci, sugrumat de o mină nevăzută. O clipă mi-a fulge- 
rat prin minte că mă voi îi intoxicat cu oxid de carbon şi mă 
repezii la fereastră spre a o deschide. Cum era însă intuneric, 
m'am trezit in fafa garderobei şi am stat pe loc spre a-mi a- 
minti dacă nu cumva m'am culcat aseară intro cameră străină. 
Pierdusem cu desăvirşire simțul de orientare. Cind credeam că 
trebuie să dau de ușă, dam de lavoar şi atunci aveam impresia 
groaznică a unui om care sa rătăcit noaptea intrun codru, A 


UMBRA 367 
———————— e Fi 
trebuit să merg bijblind pe pereţi spre a ajunge la fereastră, pe 
care am şi deschis'o imediat, d i 

Aerul rece må învioră repede şi-mi stimpără incetul cu tn- 
cetul furtunoasele bătăi ale inimii, 

Mă uitai la un felinar care se afla peste drum şi la vre-o 
șasezeci de paşi de casa mea și-l văzui stins, Mā uitai intr'alta 
parte și cind sa închid fereastra, imi intorc ochii iar spre feli- 
nar. De data aceasta 1) vazui luminind. Acest lucru m'a intri- 
gat foarte mult și m'a făcut să mă uit mult timp la felinar. 

o După citeva minute lumina lui se întunecă iarăşi, ca aco- 
perită de ceva opac, așezat intre mine şi ea, Dar această umbră 
incepu a se micşora, a se subția și In cele din urmă se con- 
densa Intr'un simbure negru şi rotund, drept in mijlocul luminii, 
Felinarul mi se păru atunci un ochiu ciudat, un ochiu mare, gro- 
zav, un ochiu de singe în care hohotea Nebunia, 

Am Inchis fereastra imediat şi aprinzind lampa, am tămas 
cu ochii în tavan pănă la ziuă... 


15 lanuar, 1907. 


„Neputind inchide ochii pănă la ziuă, am luat obiceiul dea 
râtăci pe străzi pină tirziu spre a mā culca obosit. Dar ce ainară 
batjocură ! Cu cit mă culc mai obosit, cu atit adorm mai anevoie. 


19 Martie, 1907, 


Groaznic pirjol pe țara romineascā! Oare va renaşte ea din 
acest foc? Sau va avea soarta Poloniei? Mie, unul, tare mi-i 
teamă că va fi stişiată ca fostul regat polon. 


19 Mai, 1907, 


Azi am surprins pe birtaş cind vroia să mă otrăvească, 
presărinu peste laptele cu orez ce comandasem, otravă în loc de 
zahăr. M'am făcut că nu vâd nimic și cind mila adus, am ce- 
rut socoteala. Ce figură pe bietul birtaş! Dar cine să-l fi pus 
oare la cale să mă otrăvească?! 


16 Mai, 1907. 


Sint momente cind cred că sint nebun, Eri după ce am 
plecat dela biri, am luat-o aşa la intimplare pe străzi şi m'am 


388 VIAŢA ROMINEASCA 


oprit în fața unei binale. Era o căldură ca 'n Cuptor şi pe stradă 
mai nimeni, Nici eu nu ştiu de ce mam oprit în fața binalei 
aceleia şi nici nu știu bine cit am stat. Ceia ce știu insă, e 
că mi s'a luat umbra spre a fi pusă In zid. Misa luat cu o 
trestie. Eu nu bănuiam nimic. Numai cind a trosnit trestia, 
mi-am intors repede ochii şi am văzut această mişelie. Era o 
Țigancă urită care a şi fugit repede, lăsini in urma ei un mi- 
ros de tutun de lulea... 


7 Junie, 1907, 


Slabesc şi mă topesc din zi în zi. Azi dimineaţă mă ui- 
tai în oglindă şi mă speriai de mine insumi. Ochii imi sint 
turburi, Cind vorbesc cu cineva, mă uit în altă parte de teamă 
să nu mi-i vadă, Şi o putere uriaşă, necunoscută mă mină me- 
reu spre clădirea în care mi s'a zidit umbra. Pornesc de acasă 
in direcţie opusă cu ea și după citeva ore mă pomenesc în fața ei. 

Dar planul meu e făcut... 

O umbră poate arde? Nu! Sigur că nu. Ei bine, voiu 
da foc clâdirei şi-mi voiu libera din ea umbra. 


3 lunie, 1907, 


Moartea se apropie de mine pe luriş. Seara îi simt sufla- 
rea ci de ghħiajā. Mi-i Irică de-mi vine să fip, să urlu cao fiară 
turbată. Ce mizerabil e omul! Un dobitoc, cind simte cai se 
apropie «lirşitul, se trăște undeva, în vre'un loc ascuns şi acolo 
neștiut, fără sgomot, își dă duhul. lar noi? Numai țăranii se 
așează resemnați In patul de moarte, 


è 3 llunie, 1907. 


Azi am vrut să fug... Am luattrenul spre Piteşti Mă sim- 
feam liber ca pasărea tn zbor. Respiram în voie şi incepusem 
chiar să cint. Dar deodată simții o zguduitură puternică in toată 
ființa mea. Aveam impresia că eram legal cu o sirmă nevăzută 
şi zburasem pâna se inlinsese toată sirma. Innainte nu mai pu- 
team face nici un pas, Eram ca o pasere capiivă căreia i se 
leagă de picior o aţă lungă, Ea se innalța şi zboară crezind că 
e liberă și de odată aţa s'a isprăvi şi ca se simte prinsă. 

Imi venea să sar din tren... La cea dintâi stație după Titu 
m'am dat jos... 


i dadu Au a 2sa Cate ii A lada ue A ana bi citati a a — e aiba 


UMBRA < 360 


15 Iunie, 1907, 


E curioasă, aş putea zice chiar criminală uşurinţa cu care 
trecem prin viață fără a o ințelege, fără a ne sili să o inţele- 
gem. Noi nu däm nici o băgare de samă animalelor, plante- 
lor şi lucrurilor ce ne inconjoară şi cu toate acestea ele vorbesc 
celor ce se trudesc să le înțeleagă graiul. Mai mult: cine cu- 
noaște norii? Ştie cineva cà aceştia sint numai nişte dâhuri 
rele care spionează viața de pe pâmint? A urmărit vre-odată 
cineva forma lor? A văzut cineva cum Işi schimbă ei formele ? 
Dintr'un munte se prefac în cascade sau în cetăți sau in [el de 
fel de dobitoace..., Și cu toate aceste ce uşor se poate dovedi 
viclenia lor! Ei se prefac în picături de apă spre a se cobori 
pe pămint şi după ce au văzut ce e pe aici se ridică iar in in- 
pălțimi sub formă de aburi. Se bat intre ei cu săgeți de foc 
spre a putea izbi din cind în cind vre-un om! Se prefac in 
gloanţe mari de ghiaţă spre a nimici roada pâmintului, Şi oa- 
menii ce fac? 

Habar n'au de aceşti vrăjmaşi vicleni şi primejdioşi. 


7 Înlie, 1907, 


Am scăpat! Am scăpat... 

Dindu-mă in vorbă cu gazda mea despre umbra ce se 
pune uneori In zid pentru ca clădirea să nu se surpe, ta mi-a 
spus urmâtorul lucru: dacă cel căruia i s'a luat umbra, simte sau 
vede că i se ia, nu pate nimic. Eu am văzul pe Țiganca aceia 
bătrină tocmai in momentul cind rupea trestia în punctul unde 
venea virlul umbrei mele, Prin urmare nici grijă să n'am. De 
aliel e uşor de înțeles că această umbră n'a putut fi pusă in 
zid din momentul ce Țiganca a văzut c'am surprins'o şi că 
deci ştiu. 

Şi totuşi... . 


20 Iulie 1907. 


Astănoapte am fost la şosea. Am plecat cu gindul de a 
mă spinzura spre a stiri odată cu o viaţă de chinuri. Şi n'am 
avul curajul, Dar am făcuto observație foarte ciudată: trasurile 
și automobilele alunecau pe lingă mine fără nici un zgomot, in 
tocmai ca intr'o vedere de cinematograf.. 


a70 VIAŢA ROMINEASCA 


Aici se termină insemnările lui Toader Suliţa, sau cel puțin 
atit am putut eu alege din vralul pe care l-a svirlit In loc. Res- 
tul sint numai fragmente arse şi ele pe alocuri. Ne putindu-le 
publica, le păstrez ca a o amintire, Ca o amintire şi in acelaş 
timp ca un document. Ele luminează în scăpărări repezi ca de 
fulger adincul sufletului omenesc şi-mi vorbesc mereu de zbu- 
ciumul unui om fără noroc... 


C. Sandu-Aldea. 


a e mm ama 


SONETE. 


SPRE VENUS, 


În clipa ceia valurile mării 

Erau de-o cristalină limpezime: 
Din fața apei pănă 'n adincime 
Se rellectau misterele 'nserării. 


Un vint porni din libertatea zării 
Şi, răsvrătind a undelor mulțime, 
Din frâmintarea spumelor sublime 
Trezi pe dumnezeia destătării, 


De-atunci în fie-ce senin de sară, 
O stea, trecind pe cer mai solitară, 
Cu raza "i stăpineşte veşnicia, 


Silind pe zei şi oameni să-şi prosterne— 
Eterni fugari spre Venere eterne — 
Genunchii lor spre Venus-Urania. 


312 


. 
| 
i 


VIAŢA ROMINEASCA 


CHRONOS, 


Eu mi-am oprit ceasornicul să bata: 
Tic-tacul său lugubru mă 'ngrozeşte 
Cu legea lui, prin care mi-atnintește 
Realitatea mea cea zbuciumată. 


Dar, In tăcerea lui întunecată, 
Sinistrul zeu se pare că-mi vorbeşte ; 
„Puterea ta, deşi Mă stăpineşte, 

De clipa Mea rămine suspendată ; 


Tăcut-am pentru tine-o veșnicie 
Şi-o altă veşnicie va să vie 
care nu voi mai vorbi cu line: 


Te-agaţă dar de clipa 'Mi şi, cuminte, 
Himera ta o 'nsuflețeşte 'n Mine, 
Lăsindu-Mă să bat tot inainte....* 


ETERNA TRINITATE. 
corneei bai 


Era 'n puterea nopţii. Luna plină 
Ardea 'n Eter c'o tainică mindrie, 
Însuileţind cu-avint de poezie 
Amestecul de umbre şi lumină. 


lar stelele, tn liniştea deplină, 

Se desprindeau din larga Veşnicie 
ŞI, Săgetind pe "'ntinderea pustie, 
Piereau în noaptea caldă şi senină. 


Solemnitatea clipelor acele 
Pătrunse-adinc în gindurile mele, 
Şi "n sufletu-mi port urmele-i săpate, 


Ea m'a 'nvâțat a ști cum că unicul 
Statornic Zeu e 'n oarba trinitate : 
Tăcerea — Întunericul— Nimicul. 


Mihail Codreanu. 


mi le, tdi Urs 


Peisagiile și arta la pic- 
torii primitivi din Toscana. 


Cind călătoreşti în Italia, cu dorința absolut sinceră de a-i 
ințelege adevărata frumuseță, e bine citeodată să uiţi că ești 
pictor, critic de artă, ori istoric—dacă aparții vre-uneia din a- 
ceste categorii, Trebue sa ştii să laşi cu hotărire la o parte 
consideraţiunile tecnice, precum sä uiţi şi procedeurile, discuţiu- 
nile subtile de cronologie şi autenticitate: trebue mai ales sā 
uiţi cărțile cetite, să renunți de a vedea lucrurile prin prizma lui 
Burckhardt, Crowe şi Cavalcaselle, Taine şi Lord Ruskin; poți 
“chiar lăsa să doarma in fundul cufărului, pe povestitorul drăguţ, 


Caci este un lucru ce cărțile nu te invață, un lucru pe care, din 
nefericire, ele te fac să-l uiţi uşor, cind te incredințezi lor în că- 
lātorie : e mijlocul de a te armoniza, dea te adapta cu țara, a 
cărei artă vrei să o înţelegi. Trebue pentru aceasta să te laşi 
pătruns de mediul ce o inconjoară, să deschizi bine ochii asu- 
pra priveliști proprie naturii şi vieţii sale. Cite lucruri rămase 
neatinse, azi ca și odinioară, nu-ți explică, mai bine decit eru- 
dițiunea cea mai desăvirşită, marile probleme ale arici italiane ! 

Cu cit innaintezi in Italia, parcurgind, incetul cu incetul, 
provinciile sale atit de felurite şi atit de caracteristice, cu atit te 
convingi de acest adevär, că numai Natura, numai peisagiul cu 
liniile şi culorile sale, numai viaţa care-l insullețeşte au creat, 
dintr'o bucată, arta italiana a Renaşterii, 

La Veneţia, la Ravenna, vezi artă artificială, importată din 
Orient: arta bizantină, ieratică, stearpă prin esența ei, sleită in 
formule nemişcate pe care le-am păstrat încă in bisericele noastre 
ortodoxe. Această pictură este o morală, un invățămint; va fi cite- 
odată o decoraţiune, niciodată sau mai niciodată nu va fi o artă 
in adevăratul senz al cuvintului. Piclezi viața sfinților, precum 


ză MR car ATS i iaca aia pa ue 


94 VIAȚA ROMINEASCA 


© povestea cronicarul, în chip naiv, fără a te sinchisi de vre-o 
asemănare. 

Nimic mai tipic ca Procesiunea sfinților dela San Apol- 
linare Nuovo din Ravenna. In intunecimea bisericii bătrine, o 
impresie stranie se desface din acest indoit şir de douăzeci şi 
doi de sfinți și douăzeci și două de sfinte, care alunecă de-a- 
lungul zidurilor, pentru a duce cununile lor, de-oparte lui Chris- 
tos, de altă parte Precistei. Sint chipuri cum nu mai intilneşti 
nicăeri imprejuru-ți, — forme care par eșite dintr'un vis, pe care l-ar 
visa cel care le priveşte. Ele trec pe dinnaintea noastră, fără 
umbre, fără relief, toate la fel, cu acelaşi mers, cu aceleași ges- 
turi simetrice, cu aceleași cute tapene In draperiile care le in- 
velesc. În această umbră, aurul şi culorile vii curg pe vest- 
mintele lor, Efectul este puternic; iţi inspăimintă insă închipu- 
irea. Te indoceşti că ar fi niște trupuri. Şi, în adevăr, nu sint 
decit nişte manechine mărețe, aurite, vopsite, nişte idoli acope- 
riți de purpură şi de nestimate, caşi puternicul împărat, căruia 
la Byzanţ te inchini în genunchi. Nimic nu trăeşte sub acele 
grele tunici. Formele omenești sint ascunse cu Iindărătnicie, nici 
un pic de aer nu umilă aceste piepturi, nici o picătură de singe 
nu curge în vinele lor şi nu face să le bată inima. 

Şi eşi din acest vechiu sanctuar, cu capul greoi, cu piep- 
tul zdrobit; simți că innăbuși sub greutatea acestei măreții. 
Alară, sub soarele cald și în aerul dătător de viaţă, te simţi in 
viorat și crezi că te-ai intors din cine ştie ce regat al morților, 
Impresiunea e mai puţin vie in San Marco din Veneţia, —ca este 
insă la fel, 

Aceasta este arla impusă Italiei de o civilizaţie îndepărtată. 
Minunată artă de bogăţie, dar care nu era făcută pentru dinsa... 
După seceta primelor timpuri medievale, natura din cale-alară 
de bogată a Italiei trebuia să incolțească, cași pădurea virgină 
a poetului, ce se trezeşte intr'o zi şi se năpusteşte cu bogăția sa 
cotropitoare asupra cetății, care fusese recucerită o clipă dela ea. 
"Catedralele intunecoase nu puteau confine visul de frumuseţă al 
acestui neam, care respiră cu ușurință in atmosfera cea mai sub- 
til parlumată şi în natura cea mai veselă. Italia fusese patria 
lui Lucrețiu, acela care înțelesese mai bine sufletul universal şi 
dragostea cea mare, care cuprinde natura întreagă : 


Alma Venus hominum divamque volaptas. 


Ea a dat viață şi unui geniu ingrozitor de naturalist sub 
haina lui austeră de teolog: Dante Alighieri. Atunci ea şi-a dat 
silință să stabilească o armonie Intre priveliștea de necomparat 
ce avea sub ochi şi arta pe care o visa. Renaşterea a fost ca- 
racterizată atit prin întroducerea peisagiulni în pictură, ctt şi 
prin expresiunea de viață a personagiilor. 

De aceia, e cu neputinţă de a vedea bine și de a Ințelege 
„arta italiană aiurea decit în Italia. Un Carpaccio şi un Gior- 


PICTORII PRIMITIVI DIN TOSCANA 375 


gione nu-și au însemnătatea lor adevărată şi desăvirșită decit la 
Veneţia; un Fra Angelico aiurea decit la Fiesole; un Perugino 
intr'alt loc decit la Perusa; un Botticelli şi un Lippi aiurea de- 
ch la Florența. Văzute in muzeele din Londra, Paris sau Mânich, 
aceste tablouri devin nişte enigme, care iși perd intrucitva din 
strălucirea lor, și, cind le priveşti sub cerul acela cenușiu, ai un 
iel de frică că n'ai avea sub ochi adevăratele originale. 


* 
s . 


Pela sfirşitul ernei trecute, plecai intr'o seară din Flo- 
rența, pentru a vedea un apus de soare depe dealurile care In- 
conjoară pădurea dela Pincigliata. Preumblarea nu e lungă. —- 
Luind pe niște poteci mărginite de măslini şi de chiparoși, poți 
ajunge iute la mijlocul dealului. Acolo ai un... belvedere natu- 
ral, necunoscut de turiști, şi unde poți da curs visurilor tale, în 
singurătatea cea mai desăvirșită. Peisagiul ce-l ai sub ochi e 
poale mai restrins ca aiurea; insă e unul din cele mai incintă- 
toare, fiind admirabil incadrat de largi pete intunecoase de ver- 
deață, care fac ca zarea să ți se pară la o depărtare nestirşită, 
Soarele se culcă aproape în fața mea ; greoi, roș, orbitor, el face 
să plutească, în aerul ușor şi in vintul de seară ceva mai tare, 
mii de fluturași auriţi, care învâlue toate liniile, făcindu-le să tre- 
mure într'o slabă lumină violetă. Apoi, cind soarele a dispărut, 
de-odată, după dealurile cele innalte, acolo, în lumina rece, dar 
incă vie, a celor din urmă raze, peisagiul iți apare extraordinar 
de precis, in cele mai mici amănunte, Chiparoşii îţi par, pe 
virturile de deal, ca nişte lungi pete negre; măslinii sint de o 
culoare cenușie bătind în alb; nenumăratele sate răspindesc pre- 
tutindeni voioșie prin veselele lor pete albe, intro lumină egală, 
discretă, fără umbre, Dar, afară de farmecul produs de culoarea 
armonios topită, se găsește farmecul lunei. Nu e nimic mai 
armonios decit curbele dealurilor din Toscana, care se intretae 
şi se suprapun pănă aproape de viriurile liliachii și vaporoase ale 
marilor munți Apenini. Mai ales in lumina cumpătată a serei 
trebue să admiri aceste peisagii, unde nimic nu te jigneşte, şi 
unde totul te leagână prin măsura dreaptă a elementelor de fru- 
museţă naturală. Acelaşi peisagiu, același ceas, ceasul lui Vir- 
giliu fără indoială, au fost cintate de marele poet Carducci, în 
primele sale versuri. — Şi aceste versuri, atit de des recitite, imi 
reveneau, fără voia mea, in minte: 


Vola a i dolelssimi colli tirreui 
Ore dal facile giogo difese 

In contro n borea d'ombra cortese 
Svarian le candide magion pe elivi 
Tra vigne e glnuche selve d'olivi. 
Ivi, di limpida luce piu viva, 
Riveste l'etere la sacra riva; 


376 VIAŢA ROMINEASCA 
pa ENE RO Re se E E EESAN 


Ed îl sole nrridere come nd amiche 
Pare a le splendide colline antiche 
Qaando, partendosi, la favolossa 
Cima fesulen tinge di rosa... 


(Carducci —Tuvenilia— Prologo), 


Acestea sint peisagiile care, cu lumina lor cam rece, dau, 
incet incet, viață vechii iconografii bizantine. Lipsind incă în 
operele jui Cimabne, rudimentare şi naive la Giotto, ele apar în 
fine la Fra Angelico, Ele sint austere şi simple ca acelea in- 
trezările in mânăstirea dela Fiesole, insă deabia le intrevezi, 
perdute în depărtare. Cu toate acestea, ele sint acolo, le poți 
vedea. Pictorul deja le iubeşte, așa cum leiubea Francesco da 
Assisi, i Beato, care propoveduia păsărilor şi peştilor şi care 
cinta imnuri de dragoste arzătoare lratelui său, Soarele, şi suro- 
rii sale, Apa.—Acestea sint peisagiile pe care le poți admira, 
restrinse și răcoroase, în Iresca dela San Marco, nolli me tan- 
gere, intinse și adinci in Lapidazione di San Stefano din Va- 
tican, complecte, In fine, cu arborii, cu munții şi cu cerul lor u- 
şor In feluritele tablouri reprezentind Martirul sfinților Cosma 
şi Damian, la luvru sau la Munich. 

Andrea del Castagno, pictorul chipurile energice şi al tru- 
purilor chinuite, ştie să le şi incadreze, scofindu-le la tveală in 
peisagii prelungite, cu arbori, cu rturi, cu stânci inverzite şi 
aşezate în primul plan,—ceia ce dovedeşte un simţ adinc al 
vieţii reale. 

Insă numai la a doua generație a Şcoalei Florentine vedem 
că natura triumfa prin peisagiu și dă Renaşterii avintul său 
definitiv şi caracterul său particular, 

Cel dintăi e Fra Filippo Lippi, călugărul certat cu cele 
sfinte, Foarte realist, adesea senzual, el este plin de viaţa, Cu- 
loarea, lumina şi viața strălucesc in peisagiile sale, pline de 
animale, şi unde fiecare plantă este desemnată pe planul întăi, 
cu o grijă evidentă de realitate. Si, in mijlocul acestei naturi aşa 
de frumoase, personagiile cu nările umbate şi tremurinde par 
a sorbi, cu voluptate, în aerul curat, plăcerea de a trăi, Şi aceste 
caractere se regăsesc la cele mai multe din madonele, mai ales 
şi mai bine ca aiurea, poate, în Annuncieta sa, dela San 
Lorenzo. 

In mica și întunecoasa capelă a palatului Riccardi, ce nu 
se poate admira decit cu ajutorul unor puternice refectoare 
electrice, se găsesc lrescurile lui Benozzo Gozzoli. Discipol pios 
al lui Fra Angelico, el a reprezentat acolo pe trei ziduri Cor- 
tegiul magilor cătră Bethleem. Această operă, una din cele mai 
perfecte a Renaşterii italiene, este un cintec de triumi al na- 
turii toscane. Copacii săi, stincile sale, riurile repezi, orizonturile 
sale indepărtate formează un tot, incă puţin naiv, dar de o bo- 
găție şi de o varietate extremă. Şi in acest cadru măreț trec no- 
bilii cei mari, cu vestmintele lor scumpe, cu escortele lor falnice, 
Splendoarea flamandă n'a închipuit şi indeplinit nimic mai stră- 


PICTORII PRIMITIVI DIN TOSCANA 37 


lucitor, Acest farmec se poate regăsi Incă în frescurile atribuite 
aceluiași maestru, la Campo Santo din Pisa —Dar acolo natura 
e inlrumuseţată de architecturi nobile, ea este inchisă in nişte 
grădini minunate. 

Unul din peisagiile care m'a izbit mai mult este acel al 
Adoraţiunii păstorilor din biserica Annonciata, din Florenţa, — pei- 
sagiu datorit lui Alessandro Baldovinetti. Personagiile, risi- 
pite la intimplare, nu prezintă nici un interes, insă valea fluviului 
Arno se intinde cu o perspectivă sigură, aerul este transparent, 
amânuntele sint cit se poale de exacte, Acesta este cel d-intăi 
mare peisagiu florentin: 

Pollajualo, Antonio şi Piero urmează tradițiunea lui Bal- 
dovinetti. Se pare că ei 1l imită, foarte de aproape, in peisagiul 
tabloului său; Tobi în călătorie cu Ingerul. — Acolo incă re- 
găsim valea fluviului Arno, dar cu un sentiment mai rafinat al 
culorii şi de chiaroobscuro, sentiment care ne anunță pe maeştrii 
cei mai perlecți. 

Botticelli este unul din peisagiştii cei mai Incintători ai 
şcoalei florentine. La el, caşi ea Fra Filippo Lippi, simţi cit 
este de adincă influența naturii asupra artistului. — Ce ar fi Naş- 
terea Venerii ṣi Primăvara, lâră natura care le invâlue? 
Aceste două tablouri sint glorificarea aceleași idei, cu totul sen- 
zuală și cu totul păgină. E primăvara naturii, care sărbătoreşte 
primăvara vieţii omeneşti, şi primăvara vieții omenești este naş- 
terea  Venerii, naşterea amorului. —Sint două viziuni natura- 
liste, tinzind la același scop. Cea dintăi e glorificarea aerului, 
a vinului, a mării Surizinde, care aduce pe o scoică de 
fildeș corpul femeei tinere şi strălucitoare în goliciunea ei de 
zeiță. —E veşnicul cintec al bătrinului Lucrețiu : 


Tibi sunves daedalen tellus 
Sumunittit fores, tibi rident noquora ponti. 
Placatumqua nitet diffuso lamine coelum. 


| Laceretiua, I 1—0). 


Şi a doua viziune este triumful acelui amor. E primävara 
cu florile, deja cu fructele, cu plăcerile sale, cu ale sale nimfe, 
care joacă inlânțuite unele de altele, şi cu tinerul zeu Marte, care 
se pregăteşte de cuceriri—E alegoria desăvirşită şi puternică a 
naturii și a vieţii, așa cum era inchipuită pe malurile Nuviului 
Arno, ușoară, abundenta in fertilitatea viilor şi a măslinilor säi, 
cu zgomotul foarte apropiat al luptelor singeroase.— Aceasta e 
idia ce-ţi evocă Florenţa, cu ale sale palate cu turnuri innalte, cu 
ai săi locuitori liniştiți şi în acelaşi timp infăcăraţi, Florenţa, in- 
conjurată de o cunună de frumuseți veșnic tinere, de dealurile 
sale Inverzite. 

Botticelli n'a făcut numai peisagii alegorice, ca acelea de 
care am vorbit, El a cunoscut şi redat natura sub chipurile sale 
cele mai felurite : marea, cu imensitatea sa nestirşită, in Viziunea 
sf.-tului Augustin, dela Academie, sau marea dormind în sinul 

+ 


373 VIAȚA ROMINEASCA 


unui golf mic, ca in Pallas învingind Centaurul, dela muzeul 
Pitti; peisagiile cu cerul mare și limpide şi cu perspective imense 
in tablouri, ca sf. Sebastian și Salome, dela Academie; sau 
incă cuiburi fermecătoare de verdeață, ce te răcoreşte şi odihneşte, 
cuiburi intrevăzute in Madonna del magnificat şi in Naşterea Iui 
Isus. 

Ghirlandajo, mai puţin îndrăgostit de natură, este totuşi şi 
el un admirator al vieţii, El introduce viața de toate zilele in 
Irescurile sale, considerind peisagiile ca un lucru mult mai se- 
cundar, deoarece maișirii lui scoseseră din peisagiu tot ce e mai 
de samă, Deaceia, după dinsul, Rafael, Michel-Angelo revin 
aproape numai la figura omenească, desrobită prin ajutorul na- 
turii de regiditatea bizantină. 

Rolul emancipator al peisagiului este din acest moment is. 
prăvit in Florența, —dar nu putem uita cit de hotăritor a fost el. 
Dacă n'ar fi contemplat natura, care o aveau sub ochii lor, pictorii 
din Toscana nu ne-ar fi lăsat capo-d'opere nemuritoare, pe care le 
mai admirăm incă după patru sute de ani. 

Numai cerul, atit de albastru şi atit de curat in valea fu- 
viului Arno, a fost deajuns pentru a inspira, el singur, o serie 
delicioasă de opere de artă ; teracotele artiştilor familiei Della 
Robbin, Priveam inir'o zi statuia cea nouă a lui Desiderio da 
Settignano, nu departe de villa lui Michel-Angelo, unde d'An- 
nunzio, în singurătatea cea mai incintâtoare, îşi scrie poeziile şi 
romaneie. Am rămas mult timp surprins de armonia ce există 
intre albeaţa marmorei de Carrara, sculptată de curind, și albas- 
trul adine al azurului. Apoi, cind am revazut teracotele familiei 
Deila Robbia, le-am înţeles ; aceste figuri albe, pe fond albastru, 
inseamnă statuia dezrobită din inchisoarea muzeelor, liberă, stră- 
lucitoare în aerul curat, scăldată de soare şi de lumină, — statuia 
aşa cum o ințelegeau cei vechi, aşa cum răsâria radioasă pe vir- 
ful Acropolei. 


Aceste impresiuni adinci, pe care ţi le fac prisagiile 
florentine, le-am resimțit şi aiurea, cu o nuanță deosebită : 
mai mistică la Sienne şi în Umbria, mai bogată la Veneţia, in 
neuitatul decor al lagunelor, mai stranie şi accidentata la Como 
şi Lugano. Fiecare din aceste peisagii, cu caracterele lor parli- 
culare, ne aminteau de pictorii ce-i admiram în muzee şi în bise- 
rici. Ne oprim btuşila peisagiile Morentine, pentrucă nu putem 
lărgi, peste măsură, acest scurt studiu şi pentrucă la ele se arată 
mai evident rolul jucat de peisagiu in artă. 

Acum, dupăce am admirat natura şi dupăce am găsit-o în 
operele vechilor maeștri, să ne fie ingăduit să fitozolam puţin. 
În adevăr, nu putem desprinde, destul de ușor, caracterele par- 
ticulare peisagiilor toscane, așa cum le vedem în natură, şi aşa 
cum le găsim în arta Renașterii. 


PICTORII PRIMITIVE DIN TOSCANA 579 


Primul caracter al acestor peisagii este simplicitatea, —tram 
chiar să zic : banalitatea, In adevar, aproape in nici un peisagių 
nu există ceia ce se numește „pitorescul“, propriu zis. Prima im- 
presie e rareori entuziastă, Ţi se pare că deja ai văzut aceasta 
de multeori. Şi, totuși, cu cit priveşti și natura și tablourile, cu 
atit mai mult iți dai samă câ eşti, cu drept cuvint, înnaintea 
unui spectacol rar. Acestea sin! ținuturile fără pretenţii, de care 
vorbeşte Nietzsche (Aurore, p. 337; 

„Acolo sint ținuturile fără pretenții pentru peisagiştii cei 
mari, ținuturile bizare și stranii peatru cei mici“. 

Spaţiul îmbrățișat de artist este in genere foarte resirins, 
Trebue să consideri ca excepțională In peisagiul toscan repre- 
zentarea mării cu orizontul nesfirşit Natura văzută intr'un ta- 
blou este tocmai ceia ce vezi dela jumătatea dealurilor ce incon- 
jură Florența, un orizont foarte apropiat, pe care ochiul Il poate 
distinge cu uşurinţă in depâriare, Adeseori chiar, peisagiul se 
mârginește la cițiva copaci, la un loc Ingrâdit, cum numai câlu- 
gării puteau zări depe ferestrele inguste ale celulelor lor, 

Liniile cimpiei toscane sint curbe şi clt se poate de armo- 
nioase. Ele au invățat pe pictori arta de a compune, ele i-au In- 
vățat să se fereasca de unghiurile brusce sau prea ascuţite. Ele 
n'au insă intrebuințarea frumoaselor linii orizontale, pe care le ad- 
mirâm In peisagiile venețiene, nici tăeturile fantastice ale peşterelor a- 
dinci, care adăpostesc pe Fecioara din stinci a bâtrinului Leo- 
nardo,— Aceasta face ca peisagiul să nu poală fi scos dintr'un 
tablou florentin, El na fost compus, pentru el insuşi, el n'are 
echilibrul său propriu de lumini și de umbre. Mai totdeauna el 
primeşte o lumină egală in toate părțile sale, şi umbrele tabloului, 
architecturile, perzonagiile, sau draperiile sint acelea care restabi- 
lesc echilibrul în intregime. Veneţianii Carpacelo, Bellini şi Ba- 
saiti mai ales, pentru a nu vorbi decit de pictorii primitivi, au 
impins mult mai departe acest simț al compoziţiei şi al echili- 
brului în peisagiul pictat pentru el insuși, 

Precum am mai spus, același lucru este şi pentru lumină, 
Fără soare şi prin urmare fără umbre vii: pretutindeni trans- 
parenje limpezi. N'ai putea spune, pentru mai niciun peisagiu 
florentin, care fu ora aleasă de pictor, Fâră Indoială că nu elu- 
mina orbitoare dela amiază, dar nu e nici crepusculul. E o lu- 
mină convenţională, dar infinit de dulce, care mingle ochiul. Ea 
cade aproape perpendicular şi in faţă, dintr'un cer aproape tot- 
deauna fără nori. Sintem incă departe de Backhuysen ṣi de Turner. 

Deasemenea, e un anotimp nehntărit: nici iarnă, nici vară. 
E poate primăvară, căci silustele copacilor sint subțiri, şi ramu- 
rile lor deabia au frunze. Niciodată zăpadă pe virluri, Şi fiindcă 
vorbim de copaci, este un lucru destul de curios de remarcat, 
Cei care au prins mai bine adevărata caracteristică toscană sint 
cei mai vechi dintre pictorii primitivi, La Fra Angelico, Benoz- 
zo Gozzoli, Fra Filippo Lippi, rezăsim mai mult acei chiparaşi, 
ale căror lungi pete negre şi subțiri produc un efect atit de pu- 


p 
= 
Lă 


380 VIAŢA ROMINEASCA 


ternic în peisagiu. La dinşii, arborele este tratat pe unități dis- 
tincte, lar mai tirziu e tratat pe grupuri. E straniu că nu s'a scos 
o parte mai bună din măslini. Trunchiul lor noduros, bizar, chi- 
nuit, putea da efecte remarcabile. Insă educaţia pictorilor, ca 
peisagiști, era incă prea primitivă, și acestea sint amănunte, că- 
rora, pe atunci, nu li se dădea nici o importanță. Singurii primi- 
tivi, care au pictat bine copacii, au fost pictorii din Sienna și din 
Perusa, Şi incă l-au făcut destul de rar; totuşi trebue admirat 
in Perugino mai multe siluete de copaci, uşoare, aeriane şi deo 
eleganță de linii, devenită poate banală, dar care a fost rareori 
întrecută, 

Mai toate peisagiile florentine sint executate în ceia ce se 
numește in pictură „la gamme froide*.—hRareori, o tonalitate 
puțin caldă vine de le insuflețeşte, —lucru care se îintimplă în 
multe din peisagiile din Umbria. Aceasta se explică de altmin- 
trlea prin grija pe care o aveau pictorii de a pune în valoare, 
cu ajutorul peisagiului, draperiile şi carnaţiunea. 


+ 
. . 


Am lăcut din peisagiu o artă specială, ṣi găsim puţin na- 
ive încercările vechilor maeştri, de care am vorbit. Totuşi nu 
trebue să uităm că ci au fost pentru epoca lor nişte novatori in- 
drăzneţi și sinceri. Ei au redat spectacolul ce-l aveau sub ochi, 
cu o sinceritate și cu ojusteță absolută, conform vechei maxime: 
„L'ingeguo dell pittore vuol esser a similitudine del specchio“. 
Şi, în adevăr, cind străbaţi incă cimpiile florentine, ca Fiesole, 
Majano, S. Gimiuiano.... te intrebi dacă ai mai vrea, in zilele 
noastre, să ai alle peneluri decit ale lor, pentru a reda frus 
museța neslirşită şi farmecul pătrunzător, 


Francis Lebrun. 


SOARELE. 


——o 


Din välurile nopții alene se desiaşă 
Imensa metropolă în palidele zori ; 
Conturele sint clare, iar Sena uriaşă 
Albeşte 'n revărsarea metalicei colori. 


Se 'nalță din adincuri a soarelui lumină 
Şi arbori, turnuri, case, le 'mbracă 'n alb şi roş, 
Oraşul se deşteaptă : un şuer de maşină 
Răsună de departe ca glasul de cocoș. 


Se 'mprăştie de-odaiă a razelor splendoare 
lar fumul negru pare un nobil curcubeu: 
Superb se urcă'n slavă eternul rege Soare 
Și binecuvintează cu gest de Dumnezeu. 


Acuma 'ncepe viața mulţimii nesfirşite 

Ce curge ca un fluviu din zori până 'n amurg. 
Orașul varsă oameni. În pilcuri risipite 
Aleargă, se frămintă şi 'n marea vieții curg. 


Încet, se face seară .. Parisul iși descreşte 
Haoticul amestec de oameni, roți şi cai, 
Al cerurilor rege căzând, işi risipește 
Tristeţa majestoasă în parcul din Versailles. 


Visează Trianonul in umbra de 'nserare 
Statuile visează apuse măreţii,.. 

Castel, fintini, bazine şi nimfe solitare. 
Adorm în minglerea luminilor tirzii... 


382 VIAȚA ROMINEASCA 
= 


Ca sufletul de pară al unui Rege-Soare 
Contemplă asfințitul trecutele splendori, 

Mai stărue o clipă şi 'ncepe să coboare 
Ducind cu el lumina şi oștile de nori... 


«Acuma, cind domnia în lume i se curmă 
Priveşte inc'odată Parisul în amurg, 

Şi trist, el își trimite surisul cel din urmă 
Reginelor de piatră din vechiul Luxemburg. 


Paris. August 1909, Victor Eftimiu. 


Angheluș. 


In ţigânimea afumată, plină de larmă, dela marginea satu- 
lui, Angheluș e împărat. Cind trece el printre bordeiele pitite In 
pâmint, cu cite-un singur ochiu de fereastră murdar și speriat, 
țiganii i se feresc din drum, ţigancele tinere Ii săgetează din 
ochii de păcură aprinşi, harancele cele bătrine clatina din cap cu 
admiraţie, iar dancii inhoalbă ochii mari, rămânind cu gu- 
rile căscate, 

Şi Angheluş trece mindru printre taţi, cu trupul drept, ca 
un militar, cu pălărie moale, fină, pe cap, cu strae de catifea 
verzie, cu ghete elastice, scumpe. Pe giletea lui face semicerc 
un puiu de șarpe de aur, iar pe degete scintre inelele grele, Im- 
podobite cu pietre scumpe. 

Angheluş e de-aici din sat, Bătrina lui trăește şi acum, 
şi citu-i ziulica de lungà sta pe podmol, subt streşina bordeiului, 
şi colbăeşte din luleaua de cărămidă roşie. Ea singură, în loală 
țigănimea, nu se miră dece trăeşșie şi azi in zdrențe şi în aä- 
răcie. Angheluş i-ar fi putut face o casă domnească, ar îi pu- 
tut s'o imbrace in mătase, ca pe-o buroniță, dar n'a vrut niciel 
şi n'a vrut nici bălrina. Angheluş avea de împărțit intralte părți, 
iar cind aducea ș'acasă bogății de prin şetre şi prăvălii, haranca 
cea bătrină se cutremura, îl privea cu spaimă şi zicea: 

„Vai de mine, Angheluş, au să te prindă şi au sâ-ți rupă 
oasele 1...5. 

Şi feciorul, de Frica mă-sii, abia cuteza så descarce, pe-o 
noapte, la ei acasă obiectele furate, iar dimineața, cind piereau 
scumpeturile, pierea şi Angheluş. 

S'a intimplat insă că, mai innainte, vre-o trei ţigănci ti- 
nere, de-aici din ţigânime, au dus-o numai în petrecanii, şi vest- 
mintele lor, la fiecare trei sâplămini, erau nouă-nouțe, Incepuse 
să li se facă pelița fina, de un brunet trandafiriu, de traiul cel 
bun, iar țiganii lor nici nu mai cutezau parcă să se apropie de 
ele, văzindu-le curate ca pe nişte doamne. Știau cu toții că 
aici lucrează mina lui Angheluş, şi cele trei favorite spuneau, 
în gura mare, că bărbat vrednic ca Angheluş nu mai este. 


"TTS 


354 VIAŢA ROMINEASCA! 


Dar binele n'a finut mult. Anghrluş le părăsi în grabă, ca 
să-şi aleagă altele, intr'alte sate, cine ştie pe unde. 

Şi se vede că dela o vreme a dal peste una, pe care n'o 
mai putea sătura cu furăturile sale,—căci se pornise prin toate 
orâșelele din jur o adevărată goană impotriva lui Angheluș, 


Spuneau neguțătorii de stofe, spuneau aurarii că se prăpădesc. 


din pricina hoțului aceluia de Angheluş. Nu trecea o zi de 
mărturie, în tot jurul, ca så nu se fure un lanţ de aur, o päre- 
che de cercei, inele scumpe, o stofă de mătase. 

Şi păgubaşii, să-i fi împuşcat, nu puteau să pună mina pe 


tilhar, Nici nu băgau de samă paguba până seara, cind să-și a 


dune tirgaşul. Atunci dela cutare lipseşte ceia, dela cutare ce- 
ialaltă.  Stăpinii se miniau, se aprindea o ceartă cu calfele, cu 
ucenicii, se cărau la pumni, răsunau plesnituri de palme, Ză- 
darnic, nimenea nu știa, nimenea nu văzuse pe hoț. Şi cind pe 
urmă, după multe Intrebări, după cercetări indelungate, se da de 
urma tilbarului, eșia la iveală câ într'o prăvălie s'a strecurat un 
domn cu un pardesiu sur, intr'alta unul cu o barbă neagră, in- 
tra treia unul cu o celeră subsuoară, Şi tofi aceştia erau unul: 
blăstămatul de Angheluş. 

Se puse deci lumea la pindă, c'o sete mare să-l prindă, 
sau cel puțin să-i dec o sfintă de băâtae, soră cu moartea. 

Dar pe Angheluş, după turături mai mari, Il înghițea intu- 
nericul. Puteau să-l] caute juraţii satelor, puteau să scormoncască 
acasă la bătrină, pănă şi pe unde rima godacul.... nimic nu pu- 
teau afla. Şi cum, de-o vreme ‘n coace, fura tot mai des, noap- 
tea Il ținea mereu ascuns. 

Se simţea de multe ori obosit, și igi punea de multe-ori în 
gind să nu-și mai pună aşa des viața in primejdie. Dar, cind 
iși aducea aminte de fata care-l trimitea In foc, Angheluş îşi iu- 
ea paşii, ca să ajungă cit mai curind colo departe, la pădurea 
de sălcii bâtrine, care ascundea apa liniștită a Mureşului, 

Nu-i un an decind norocul l-a adus mai întâi în părțile a- 
cestea. Era primăvara, băteau vinturi călduțe, apa Mureşului 
venia mare, vuind, şi glasuri adinci, și aspre o străbăteau 
pârcă. Şi Angheluș ajunse la țărmul negru al apelor în puterea 
nopţii, după o pescuire bogată. Trebuia nesmintit să treacă 
pieptul acesta de apă voiaş, intunecat, care fierbea, umilindu-se 
ca de patimi mari, 

— „Hei, podarule! Să vie degrabă podarul !*—răcni An- 
gheluş în fața acestui duşman, care i se puse curmeziş In drum. 

Dar vintul venia tot mai aspru din toate părțile, trezia gla- 
suri amare din sălciișul bogat de pe țărm. Angheluş săgetă cu 
ochii prin întuneric și porni intr'o parte, unde zări bordeiul po- 
darului. Bätu la fereastră, zailții la ușă, până ce un glas din 
lăuntru răsună clar, ca un clopoțel de argint: 

— „Cine-i acolo ?* 

— „Sirăin ce vrea să treacă“ —răspunse Angheluş, cutre- 
murat de glasul acela, nespus de dulce, 


ANGHELUŞ 335 


Atunci, cineva din läuntru zise gros, ca dintr'o bute: 

— „Pe furtuna asta nu se poate, Vin apele mari, şi-i pri- 
mejdie*, 

— „Ai dela mine un galben, bădicule, un galben impără- 
tesc. Numai să nu întirzii*, 

Acum Angheluş desluşi mişcări grabnice Innăuniru, și gla- 
sul cel gros zise; 

— „lute, Ravecă, Trebue să ajuţi şi tu. Altfel ne mincă 
peştii până mine*, - 

Şi indată ușa bordeiului se dădu în lāturi. Un trup mare, 
ciolănos, eşi întăi, aplecat de spinare, şi cercetă indată după rude. 
Pe urma lui lunecă din bordei o fată innaltă, numai in iie, c'o 
șorță neagră, legată pe la mijloc. Cei doi podari nici nu bä- 
gară de samă pe străin, 1şi luară uneltele ṣi pornirā la podul 
care gemea în verigile de fer, ce-l țintuiau de țărm. Apele 1 
izbeau in coaste, se fringeau, alunecau, huind pe sub dinsul. 

— „Dar unde dracu-i omul nostru“ — intreba bărbatul, gata 
de plecare. 

— „lacă aici, bădicule“—se auzi un glas in noapte, şi pe 
pod se simți cum cineva sări inlăuntru, 

„D-ta să ţii mijlocul, să nu te dai la mârgini* —se auzi ia- 
râși glasul cel gros, Apoi, în țigănește, Ravecei: „Ai grijă, fata 
tatei. Ruda te poate zvirii in apâ“, 

Angheluş se lumină de-odată. Acum nu-i mai era frica de 
pâzubaşii care poale-s pe urma lui. Podarul acesta e de sinpgele 
lui și n'are să-! descopere, 

Podul porni, pocnind In incheetori, iar valurile, urlind de 
minie, ti făceau loc, incet-incet. Angheluş nu simțea nimic. 
Credea că-i tot la marginea riului, cind, de-odată, auzi glasul 
cel argintiu : 

„Grijă, tată, că acum dăm de maică. O simt cum alunecă 
innaintea noastră*.—hBărbatul nu răspunse ci se si ni o opin- 
tire mare in coasta podului, Acum lui Anzheluş į se păru tA 
se Invirte locului, cind, de-odată, fata se asera aproape ie din- 
sul. Totuşi mai bine putea s'o simia, derit su vală Şi simtea 
cum i se fringe, cum i se incovoan. vaslin l, trupul vinjos, sim- 
țea căldura ce se desprindea din trupul fetei, care-şi iacorda a- 
cum toate puterile. 

Angheluș făcu doi paşi spre insa. dar Iata ti zise porun- 
citor: „La mijloc d-ta, că te duci dracului, de ne 1...“ 

Dar pe Angheluş îl cuprinse o patere nelavinsa. Tsi vita 
că-i fugar, işi uită că-i pe apă, şi se trezi în elamut cel vechi, 
iubitor de femei. Mai facu un pas, o prinsa pe Raveca în braţe, 
şi o sărută tare pe gură, 

Fata ti arse o palmă, și s'apucă din nou de vislit, pecind 
bătrinul li striga să lase Incet, că s'apropie de farm. 

Podul era legat acum, dar Angheluş nu voia să se co- 
boare. Spre marea mirare a podarului, Angheluş li zise în ți- 


gäāneşte : 


bu] VIAŢA ROMINEASCA 


— „Tată, lasă-mă să dorm peste noapte la tine "n bordei*. 

Podarul incremeni acum de-odată; Să fie ăsta un ocnaș, 
cu ginduri rele, ori să fie un nebun? Da... nebun trebue să 
fie : l-a sculat pe-o groază de vreme ca asta, să-l treacă, Ş acum, 
hai, să-l culce la dinsul, 

— „Nu se poate, voinice*—zise podarul. 

Angheluș aprinse o lampă de buzunar, hoțască, scoase 
punga, se aplecă pe podeaua de scindură şi varsă tot aurul cel 
avea. Vor fi fost la douăzeci de galbeni. 

— „fiam dat un galben pentru trecere, dar ai tăi să fie 
toți, de mă duci înnapoi, şi mă laşi să mă odihnesc la tine'n 
bordei“, 

La lumina gazului, aurul ardea acolo pe podele, bâtrinul 
începu să se scarpine in barbă, iar Raveca incepu să tremure, 

— „la-i, tată—zise ea - şi adă-l acasă“, 

Podarul se botări in grabă; împărți banii in dovă, pentru 
el și pentru Raveca, dezlegă podul, şi 'nnapoi ajunseră cu mult 
mai în grabă. 

In bordei, bătrinul aprinse o lumină de său, şi nu ştia ce 
să zică, cum să inceapă, În urmă, pecind lata spiona, pe furiș, 
pe străin, și mirarea ei creștea din ce in ce, podarul îl Intrebă : 

„Unde-ţi era drumul tău, voinice ?* 

— „În lume“, 

— „Cum, în lume“. 

— „Trebuia să m'ascund. Furasem, uite, lucrurile astea— 
aici el scoase o traistă mică de piele şi deşertă pe o masă o 
mulțime de auritori— le furasem, şi trebue să nu mă prindă, 
Aici, la voi. cred că nu mă va alla nime*, 

Ochii fetei se aprinseră la vederea acelor minunâţii de aur, 
pieptul ei plin, tinăr, tare, se ridica rar, şi abia putu ngina; 

— „Dëmi şi mie ceva?” 

— „Toate ţi le dau—zise Angheluş—dacă nu mā spuneți 
nimănui“. 

— „Dar cum să te spunem—zise podarul—cind nici nu 
Ştim cine eşti“... 

— „Voi nu ştiţi, dar vor veni, poate la noapte, poale mine, 
să vă întrebe: Unde-i hoţul Angheluș, măi podar? Na trecut 
pe-aici ?.... Ce vei răspunde atunci ?* 

— „Dacă-i așa treaba, dacă chiar tu eşti Angheluş, atunci 
o sută de ani n'or afla nimic din gura mea“, 

Și bătrinul eşi îndată să asculte, să cerceteze. lar Raveca 
rămase ca de ceară in fața voinicului din neamul lor, de care 
auzise atitea bravuri, şi ochii ci nu mai căutau la auritorile de pe 
masă. 

— „Ţi-e lică de mine acum, fată, după ce mă gtii cine-s... ?* 

Fata tăcu, şi Angheluş o întreba din nou: 

— sŢi-e frică, hai?“ 

— „Ba nu mi-e Îrică,— răspunse ea, ridicind ochii plini de 
teamă spre dinsul. Nu mi-e frică, ci mi-e drag de tine“, 


ANGHELUŞ 387 


Şi, cind podarul deschise uşa, ii ana imbrâțişaţi, sărutin- 
du-se. 

— „N'are să vie nimenea“ — zise el, făcindu-se că n'a vä- 
zut nimic, „Acum să adormim lumina și să ne culcăm“, 

Dar nu putea dormi nici unul. Podarul simția cum se zvir- 
coleşte Angheluş, jos, lingă laviţa pe care dormea el, și auzia 
cum oltează lata. El insuşi se gindea ce are sa facă. Şi, dela 
o vreme, il umplu o groază de moarte: Are să vic acum, in 
noaptea asta, cercetători, au să-l ale pe Angheluş la el in bor- 
dei, și mine sară vor zăcea toți-trei in temniţă. 

— „Eu și aşa nu mai pot dormi acum. lasă mai vădec-i 
pe-alarâ'—zise el în urmă, şi se duse; 

Din noaptea aceia Angheluş nici gind na mai avut de 
ducă, Uitase de grabă toate femeile, pentru care fura pănă a- 
cuma, și nu'și mai putea lua ochii dela Raveca. 

Primăvara Intreagă şi o parte din vară Angheluş n'a mai 
eşit nicãeri, n'a mai facut nimic. Se schimbase la port, de nime- 
menea nu l-ar mai fi cunoscut; pleca cu Raveca prin pădurea 
de sălcii de pe ţârm, pescuiau in apa limpede a riului, şi, de 
două ori pe zi, Raveca iși punea la git, la mini, in urechi, po- 
doabele de aur, pe care le purta veşnic cu sine, 

In răstimpul acesta, intr'o singură zi numai dispăru Anghe- 
loş, fără sa spună o vorbă legânală, nici podarului, nici fetei, 
Şi nu veni decât noaptea târziu. Scoase de suhsuoară un tesc 
de lemn negru, il desfácu, şi, cind văzură, podarui şi fata, vioara, 
bătură în palme de bucurie, 

—„Ştii să cinţi, Angheluş? De ştii, cintă-ne, să te-ascultăm 
toată noaptea“ —zise podarul. Şi Angheluş cinta, Innăduşind cor- 
zile, cinta cu ochii închişi, ca pe altă lume. lar bătrinul plinse 
in noaptea aceia, şi Raveca il iubi şi mai tare. 

Lumea credea că Angheluş e mort, ori a trecut intr'altă 
țară. Dar, după jumătatea verii, incepură iar să se vaete tir- 
goveţii. Angheluș fura acum cu patimă, cu o plăcere nespusă, 
tot ce credea că-i şade bine Ravecei. 

Şi vau trecut multe săptâmini, şi tiganca aceasta avea o 
bogăţie Intreagă de vestminte, de podoabe. In bordei nu se'm- 
brăca niciodată cu ele, In bordei, inaintea lumii ce trecea riul, 
era tot fata cea frumoasă a podarului. Dar cu cit se inmulțeau 
podoabele aduse de Angheluş, cu atita creștea patima ci după 
podoabele acestea. Şi sta de multeori ziua intreagă prin pă- 
durea de sălcii și se impodobea. Şi tot lucrul scump, ce i seli- 
pea de trupul ei cald, vinjos, o ardea, îi aprindea singele, şi ochii 
ei erau numai unde de lumină şi de câldură. Ah! cit n'ar fi dat 
ca să poală eși aşa impodobită în lume, intre oameni, să-i or- 
bească.... 

ȘI, cu trecerea toamnei, dragostea ei pentru Angheluş se 
schimbă parcă In dragostea pentru podoabele aduse de el, Îm- 
brăţișările ei erau mai puține, sărutările mai scurte, vorbele mat 
zmincite. O apăsa greu, că, în gerul iernii, nu mai putea, cum 


388 VIAȚA ROMINEASCA 


făcea vara, să iasă in sălciiş, să'şi arunce zdrențele de pe ca şi să 
moară de plăcerea atingerii mătășii de trup, şi a tuturor podoa- 
belor. Şi, dacă aceasta n'o mai putea face decit în zilele mai 
moi, creştea dorința éi după alte şi alte podoabe. Aşa că An- 
gheluş puţin mai stătea acum pe-acasă, In bordeiul podarului. 

Şi-i zicea ctte-odată: 

— „lată, Ravecă, tu ai podoabe destule, las să mă mai o- 
dihnesc şi eu! 

Ea atunci îşi intorcea obrazul dela el, şi nu-i mai vorbia, 
nu se mai apropia de el, pănă ce nu venia c'o nouă podoabă, 

— „Asta-i a dracului,—zicea Angheluş, dela o vreme, —asta 
are să mă minince fript*. Dar judeca astfel numai pănă ce punea 
mina pe tirgaș. Cind pornia cu el spre bordei, inima lui se muia, 
ca ceara, de-o câldură bună, ce-i inunda tot trupul, 

Işi pierdu insă mult, în timpul din urmă, din elasticitatea 
mişcărilor de pisică, şi fura tot mai greu, tot mai cu teamă, ŞI, 
intro noapte de Făurar, venia spre casă tare abătut. Abia a scă- 
pat, abia şa pierdut urma dinnaintea celor ce-l urmăreau. Auzise 
şoplindu-se prin tirg că i-ar fi aflat culcuşul, c'ar şti mulţi unde 
se ascunde, şi mergea spre casă cu gindul hotărit, că n'are să 
mai iure multă vreme. Va putea să induplece la asta şi pe Ra- 
vecā Ea are podoabe destule, au și bani, și nu-l va impinge pe 
el la moarte. 

Era noapte destul de luminoasă, şi Angheluş zārea bor- 
deiul podarului. Putea să meargă deci cit de incet şi cit de li- 
niştit; cum e apa înghețată, trec oamenii printr'alte părți riul și 
nu mai vin pe-aici pela pod. 

De-odată insă, iată că dinir'un tufiş de salcie se desfac două 
umbre negre. Dintr'altul, alte două, și luna, ce dăduse intrun pe- 
tic de senin, luci de-odată din patru baionete, puse pe puşcă. 
Tiganul gici indată ce-i, şi într'o clipă ingheță de spaimă. În a 
doua insă, singele i se incălzi, incepu să fiarbă, şi o porni în 
goană nebună spre apă. Bordeiul era aproape, dar la bordei nici 
nu s'a gindit el acum, 

O detunătură, douătrei, I] petrecură, dar nici-un glonţ nu 
l-a ajuns, și Angheluș era gata să iasă de pe spatele de ghiațā 
a ritului, cind ceva pirti sub picioarele lui. Intr'o clipă, ghiaţa se 
sparse, şi Angheluş se culundă in apa verde-rece, sub podul de 


ghiațā, 
|. Agirbiceanu. 


Situația petrolului în in- 
dustria și comerțul lumii”. 


Printre nenumăratele produse ce au curs pe piața universală, 
petrolul ocupă un loc cu totul excepțional, atit din cauza canti- 
tății producțiunii sale, cit şi prin progresele extraordinare, care 
au fost atinse în comerțul său mondial. 

Toată dezvoltarea industriei petrolului se mărpgineşte in li- 
mitele unei vieţi de om; cu toate acestea nici o industrie nu a 
progresat aşa de uriaş ca aceasta, După nici-un mineral, fie aur, 
argint ori diamant şi nici măcar după cărbune nu s'a câutat, nu 
sa săpat și răscolit pâmintul, dela cele mai sălbatice şi până la 
cele mai civilizate regiuni, ca după petrol. 

La sfirşitul celor 50 de ani din secolul trecut, producţia 
mondială a petrolului era de abea de citeva sute de tone anual şi 
nu era cunoscut decit de un număr limitat de savanţi, astăzi 
producția a crescut ia aproape 40 milioane tone şi a devenit un 
articol de utilitate generală, care pâtrunde în colțurile cele mai 
depărtate ale lumii, ca cel mai puțin costisitor izvor de lumină, 

dură şi forţă, 

De și, oamenii cunoşteau acest lichid fosil mult mai inna- 
inte de timpurile biblice, dar istoria sa industrială nu incepe de- 
cit dela anul 1860, cind geniul american ajunse pentru intăia 
vară, &-l extrage din Pensilvania, din sinul pămintului, tn canti- 
tăți mari, cu o cheltucală relativ modestă de lorţe şi de mijloace, 
Toate celelalte naţiuni civilizate au imitat exemplul Americanilor 
şi s'au interesat de asemenea de petrol,—fiecare din ele con- 
tribuind cu ceva la ameliorarea, fie a tecnicei industriei, sau a 
transportului acestui produs, fie la organizarea comerțului său, 

In 50 de ani—ceia ce este în definitiv o perioadă foarte 
scurtă în istoria progreselor umanității— petrolul a adus și a 
creat multe lucruri noi şi originale in comerțul şi industria lu- 
mii. Tecnica sondagiului, care a atins un foarte inalt gradde per- 
fecționare, datorește existența sa acestui produs. 

In principalele locuri ale exploataţiunei sale, sutimi și mii 


* Literatura întrebuințată va fi indicată la finele acestui studiu, 


. 
390 VIAȚA RONINEASCA 


de sonde au acoperit literalminte solul. O muncă utilă şi crea- 
toare are loc acolo; noi unități geografice, noi localități populate 
și viitoare centre industriale se nasc acolo. 

Adincimea acestor sondaje de petrol ajunge in medie între 
300 și 500 metri, unele trecind insă şi de 1000 metri: totalita- 
tea tuturor acestor adincimi ar intrece deci de mai multe ori 
diametrul globului pămintesc. 

In decursul celor 50 de ani, economia mondială sa 
imbogăţit cu aproape 450 milioane tone de petrol, a căror 
extracțiune a impus o cheltuială colosală de putere de mai bine 
de 120 miliarde de tone-metri, Şi oricit de gigantică ar fi a- 
ceastă lucrare, ca nu reprezintă incă cifra cea mai mare In suma 
totală a muncii, ce se reclamă pentru depositarea, prepararea şi 
transportul pe uscat şi pe mare a petrolului, pănă la aducerea lui 
la locurile pentru consumaţia sa finala, 

In jumătatea de secol in care există industria petrolului, 
tecnica a ajuns să utilizeze acest produs în patru moduri diferite: 

1) EL a fost intrebuințat intăiu ca materie principală pentru 
producțiunea uleiurilor de iluminat, al câror succes se datoreşte, 
eltinătăţii şi superiorității lor, din punct de vedere tecnic, asupra 
uleiurilor şi grăsimilor animale şi vegetale ce se utilizau în acest 
„Scop, înnainte de a se fi descoperit petrolul. 

Lampantul de petrol este astăzi propagat peste tot pămintul 
şi cu cit cultura modernă și modul de producțiune capitalistă se 
desvoltă mai mult, cu cit oraşele se măresc şi se inmulţesc, cu 
cit câile ferate și celelalte mijloace de transport se intind, cu 
cit presa şi publicitatea se desvoltă și se popularizează mai mult, 
cu atit mai mare va fi trebuința de a prelungi timpul de lucru 
al zilei, şi cu atit mai mare va fi cerința de lumină, 

Acestei cerințe a unui sistem de iluminare mai bun şi mai 
eltin, ti datorește petrolul triumful său pe toată suprafaţa pămintului. 

2) S'a reuși! apoi ase extrage din petrol uleiurile de uns, 
care insă au comparativ puţină importanţă în comerciul mondial, 
fiind dată slaba lor propagațiune. Concurența uleiurilor mine- 
rale de uns, cu grăsimile şi cu uleiurile animale şi vegetale, este 
mult mai grea decit concurența petrolului de luminat cu - cele- 
lalte izvoare de lumină. 

3) Mai tirziu derivatele uşoare ale petrolului: benzina, ga- 
zolina, etc., au fost cerute pentru automobile şi alte întrebuinţări 
tecnice. Nici aceste produse n'au putut cîştiga o importanța prea 
mare in comerțul lumii, atit din cauza unei cereri limitate, cit 
și din cauza greutăților ce prezintă transportul unei maărfi aşa de 
ericuloase, prin uşoara lor inflamabilitate. In ultimii ani insă 

diile furnizează și comercializază din ce in ce mai mult aceste 
produse, € 

4) In fine petrolul, atit in stare brută cit şi sub toate fazele 
sale de rectificare, este consumat în mari cantități ca materie 
combustibilă, Acest gen nou de combustibil prezintă atitea a- 
vantagii din punct de vedere tecnic, incit este preferat tuturor 


PU a 


| di A bo >. — eii 
- A - r 


PETROLUL IN INDUSTRIA ŞI COMERŢUL LUMII 391 


celorlalte combustibile duri — cărbune, turbă, brichete, lemn-— 
chiar dacă prețul său este indoit ca al celorlalte materii, 

Dar producțiunea sa in economia lumii este incă fArA In- 
semnâlate și a ajuns d'abea la citeva zecimi de milioane de tone, 
pe cind producțiunea totală de cârbuni atinge un miliard de tone. 
O atare diferență, chiar dacă se consideră că efectul caloric al 
petrolului este mai mare (o tonă de petrol echivalează cu 1.5 
tone de cărbuni), nu permite a se spera că petrolul să poată în 
curind inlocui cărbunii, dar este indiscutabil că va putea să o- 
cupe, alături de aceasta, un loc insemnat. Asemeni nu se poate 
nega că, în utilizarea tecnică a petrolului, există o tendință vă- 
dită, — accentuată prin resimțirea istovirii minelor de cârbuni,— 
in favoarea intrebuințării lui ca combustibil al viitorului, 

Pentru a putea explica intrun mod exact situația petrolu- 
lui, cu derivatele sale, in industria și comerciul lumii, ni se pare 
util de a caracteriza condițiunile, în care se află principalele cen- 
tre petrolifere din lume, răminind apoi ca să vedem cum este 
intocmilă repartizarea piețelor întregului univers —şi In special 
a Europei-— intre aceste centre producătoare. 


Tările producătoare —Deşi s'a găsit petrol mai peste tot 
pâmintul, totuşi sint puține regiunile care alimentează piețele lu- 
mii cu acest produs. 

Până pe la anul 1870, Statele-Unite din America şi Rusia 
au fost aproape exclusiv sinaurile furnizoare de petrol pe piaţa 
lumii, insă marile beneficii pe care le-au realizat pionierii aces- 
tei branşe a industriei şi comerțului de petrol, au incurajat pe 
intreprinzătorii de alte naţionalităţi de a face in țările lor cerce- 
tări pentru a descoperi şi la dinşii acest lichid prețios. 

Slorţările lor n-au rămas zadarnice şi exploatarea petrolului 
are loc actualmente în Europa (Austro-Ungaria, Rominia, Italia, 
Germania etc.), în America (Canada, Lima, California, Texas, 

eru), în Asia (Japonia, Indiile olandeze, Indiile engleze) pre- 
cum și în diferite ținuturi din Africa şi din Australia. In cea mai 
mare parte din aceste țări, exploatarea petrolului nu are incă de- 
cit un caracter local; in comerțul internaţional locul preponde- 
rent aparține Statelor-Unite şi Rusiei, care produc şi furnizează 
amindouă pe piaja lumii până la 900 din consumația totală a 
acestui produs, i 

., La o mare distanţă de aceste 2 ţări producătoare vine Ga- 
liia, Rominia și Indiile, apoi Germania, Italia şi Japonia.—a- 
ceste trei din urmă neavind decit un interes local, iar celelalte 
țări in care s'au mai descoperit surse petrolifere n'au decit o 
insemnătate ştiinţifică. 

Dâm aci o tabelă care arată producțiunea de petrol brut a 
fiecărei din aceste țari producătoare pe ultimii 3 ani: 


392 VIAȚA ROMINEAS CA 
<e  ———————— —— a l o 
1908 1907 ___ 1906 

Statele-Unite , 23.000.000 21.000.000 17.000 000 tone 
Rusia . . . 8.300.000 8.600.000 8.060.000 , 
Indiile olandeze 1.750.000 1.600.000 1.350.000 ,„ 
Galiţia . , . 1.700.000 1.172.000 760.000 ,„ 
Rominia . , 1.148.000 1.129.000 887.000 ,„ 
Indiile engleze 600.000 580.000 560.000 , 
Japonia . , 290.000 270.000 200.000 .„ 
Germania . . 142.000 100000 80.000, 
Alte țări . . 360.000 260.000 90.000 ,„ 

Total 37.290.000 71L 28.987.000 , 


Statele-Unite: Districtul cel mai principal al Statelor-Unite, 
din punctul de vedere al producțiunei este: Pensilvania, locul 
natal a organizării de centralizare a industriei petrolifere şi ori- 
gina comerțului mondial. Zona petrolileră a Pensilvaniei se 
intinde şi in statele New-Jork şi West-Virginia. De cind s'au 
descoperit noi regiuni petrolifere în Texas, California, Colo- 
rado, W yoming, şi viitorul producțiunei pare a se stabili în ves- 
“tul Amerirei, 

Istoria modernă a petrolului incepe în Statele-Unite cu pri- 
mul sondaj, săpat de colonelul Drake, la Tittus-Ville (Pensil- 
vania) in anul 1859, cu o producțiune de 400 galoni pe zi 
(1500 kg). 

Ziua răsbirei acestui sondaj nu este numai ziua de naştere 
a industriei americane de petrol, ci din acel moment datează in- 


teresul, care s'a purtat industriei petrolului in toate statele cub- 


turale, 

Incă din 1854 profesorul Siliman făcuse cercetări aprolun- 
date asupra țițeiului şi intrebuințase pentru prima vară distilarea 
fracționată și curățirea petrolului prin ajutorul acidului sulfuric, 
dind astlel principiile de prelucrarea țițeiului care se urmează 
și astăzi. După răsbirea sondei colonelului Drake, intrebuințarea 
noului material de luminat crescu repede, 

Speculatorii au tâbărit asupra terenurilor invecinate, şi in 
1860 o altă sandă fu răsbită cu o producție de 40-50 *) butoaie pe 
zi, Şi se vindea cu 20 dolari butoiul, 


Frigurile speculațiunei au ajuns la apogeul lor cind sonda ` 


Funk produse prin erupțiuni 300 butoae pe zi, iar sonda Philip 
cam 3000 butoae. 

Cererea n'a putut urma insă marei oferte şi criza isbucni, 
astiel că butoiul se vindea cu 0,1 dolari și mari cantităţi de 
piein au trebuit să fie lăsate să se scurgă pe gârlă, din cauza 
ipsei de butoaie. 

Oraşele, care crescuseră ca din pâmint, se depopulară, marea 
aglomeraţie de lume, care cra atinsă de frigurile petrolului şi 


1) Un butoin=140 kg. 


PETROLUL. IN INDUSTRIA ŞI COMERŢUL LUMII 308 


NU ESS ely TE SIEN 

2 fua mereu, se, risipi, şi procesul de asanare incepu. Preţurile 
joase ale. țițeiului au, influențat crearea și mărirea fabricelor, con: 
sumul crescu, şi, în anul 1464, preţul unui butoiu era in mediu 
de 8—14 dolari. Aceasta era epoca de. aur a industriei pensil- 
vaniene. : 3 l 

a- Pela stirșitul deceniului 1860, tinârul John D. Rockfeller 
se alia cu lucrătorul W. C. Andrews, care inventase o nouă 
metodă pentru rafinarea petrolului, pentruca, impreună cu cițiva 
amici, să construcască în Cleveland o mică rafinărie, al cărei 
conducător deveni Rockleller, Intreprinderea prosperă, avind îh 
1870 un capital de 1 milion dolari. 

Deoarece din această mica Intreprindere avea să se dez- 
volte cea mai impozantă şi mai grandioasa formațiune comer- 
cială, ce sa pomenit vr'odata in analele industriei şi ale comer- 
tului din lumea întreagă, și fiindcă de ca avea să se lege nu numai 
"storia petrolului american, dar chiar a intregii lumi, vom căuta să 
urmărim această intreprindere in dezvoltarea ei şi să descriem 
In trăsăluri generale toate fazele prin care a trecut, inzistind asu- 
pra mijloacelor ce această societate a inirebuințat, şi a im: 
prejurărilor ce au favorizat:o, spre a juca un rol aşa de pré; 
ponderant în comertul de, petrol al, lumii. j 
iy În timp ce speculaţiile și lluctuaţiile dezordonate ale prețurilor 
adusese linăra industrie americană de petrol intr'o stare de de- 
presiune totală, Rockfeller, ştiind să se folosească tocmai de a- 
ceastă stare critică, izbuti să-şi ciștiue o poziţie dominantă in 
industria. rafinăriei.  Unindu-se cu alte rafinării, spre a putea in- 
truni experienţa. indeminarea şi capitalul, ce se perdea innainte 
in conflicte şi concurență, Rockieller spori în 1873 capitalul in- 
treprinilezii la 514 milioane dolari, 

Din acest an se incepe acea luptă de concurență crincenă, — 

poate fără păreche in istoria cumerțului lumii, între noua in- 
treprindere a lui Rockleiler și eeiialţi ralinori, in numâr de peste 
250. Rezultatul luptei fu invingerea celor 250 de ralinori, şi prin a- 
ceasta nimicirea concurenței, (Cea mai mare parte din ei s'au 
aliat cu invingătorul, recunoscind supremaţia lui Rockieller şi 
punindu-se la dispoziția lui, iar restul, așa numiții Outsideri, au cer- 
cala susține mai departe lupta, pentru a capitula mai tirziu, sau 
a se ruina cu totul, cuvintul de ordine al lui Rockieller fiind „ari 
alianță, ori ruina“, 
A Pela 1875, 90'/ din ralinării erau centralizate în Intre- 
prinderea „Stundard. OU. Cy*, al cărei capital se sporea mereu, În 
scop de a obține majoritatea In diferitele societăţi, pentru a-şi 
lărgi cercul de influența în regiunile petrolifere din Statele-Unite 
şi pentru a obține la căile ferate taxe de transport reduse. În 
fond, această centralizare a indreptat cu incetul situația rea a 
alacerilor de petrol din America, aşa că supremaţia lui Standard 
nu mai înspăiminta aşa de mult diversele intreprinderi aliate. 

În 1882, Standard-Oil era astfel organizat, Incit toate ex- 
ploatările diferite erau supuse unei unități de vedere și ad- 

à 


34 VIAŢA ROMINEASCA 


ministrațiune, prin faptul că majoritatea acțiunilor fiecărei Intre- 
prinderi aliate era în mina unui numâr restrins de persoane, 
care exercitau prin aceasta un control nemărginit asupra tuturor 
Intreprinderilor, Fiecare din aceste intreprinderi sau grup de 
intreprinderi câpâta o funcţie specială, in legătură indestructibila 
una faja cu alta. 

Aceasta lu prima și adevărata formațiune a trustului „Stun- 
dard-Qil-Cy*, 

La 2 tanuarie 1882, fu semnat renumitul contract al trustului 
„Standard-Öil-Cy", cu un capital de 102 milioane dolari, Se ios- 
titui un directorat compus din Y administratori (Trustees), numiți 
pe Sani, dar astel ca, după fiecare an, termenul de funcțiune n 
unei treimi din aceşti administratori expira, Toate acţiunele ci- 
verselor socictáji aliate Turá incredințate acestor 9 administrato! , 
eliberindu-se sacietanlor în schimb așa numitele certificate aie 
trustului, pe baza cărora se facea distribuţia dividentelor. 

Aceasta atotpulernicie a trustului ridică insa violente pro- 
testări atit din partea concurenţilor nimiciţi, cit mai cu samă din 
panca consumatorilor, care se vedeau puşi la discreţia unei sin- 
gure societăți. Vro 12 state ale Uniunii votează legi contra 
trustului, iar in Statele in care nu au fost edictate legi, juris- 
prudența a fost lămurit defavorabilă trustului. 

Curtea de apel din New-York, mai cu samă, a declarat 
ilegală această turmă de asociuțit, ca dăunătoare interesului 

ublic, 

j In fața acestor rigori ale legislațiunii, Standard-Oil se vede 
silită a renunța, in 1892, la forma de trust şi se reintoarce la ve- 
chea lurmă de asociaţie, formindu-se pe data 20 de societaţi pe 
acțiuni. Dar aceasta e o schimbare numai de nume, căci cele 9 
persoane, care dirijau odinioară operațiile trustului, continuă a le 
dirija și acum, avind In posesiunea lor majoritatea acțiunilor 
celor 20 de asociaţii; iar Rockteller personal posedind majori- 
tatea majorităților de acțiuni şi fiind numit preşedinte al aso- 
ciaților, funcțiune ce posedă şi azi, 

Prin acest mijloc, unitatea de acţiune era asigurată, şi totul 
mergea ca mai înnainte, 

In 1899, Societatea Standard-Oil se transformă iarăşi in 
trust, deoarece interveni o radicală schimbare a jurisprudenţii 
şi chiar a opiniunii publice in favorul trusturilor. Noua organi- 
zaţie a trustului, care se menţine și azi, sa făcut In statul New- 
Jersey, cu un capital de 110 milioane dolari, incorporind cele 20 
de societăţi pe acțiuni, a căror valoare a fost calculată In mod si- 
gur şi fară exagerare, lâră acea supracapitalizare fictivă, ce se 
obişnuia tn lumea comercială, şi care făcea punctul slab al 
trusturilor. trebuind a se alimenta cu beneficii in capital nereal 
şi umflat. 

Pentru a ne da samă de beneficiile enorme realizate de 
Standard-Oil, vom aminti cà în timpul celor dintâi 10 ani ai trus- 


PETROLUL IN INDUSTRIA ŞI COMERŢUL LUMII 395 


tului (1882—1892) s'au incasat dividende mai mari ca indoitul 
capitalului din 1882, 

Dela 1892. Scciatalea a plătit 30 dividende trimestriale de 
390, şi dela 1895 a plătit in dividente speciale 7709, deci in 
total 1679, din capital,—ceia ce face 170 milioane dolari. În vir- 
tutea acestor dividende mari, acţiunile crescură dela o 100 la 
"700 și nu se scoboriră sub 500 dolari. 

Şi cu toate aceste dividende enorme. Societatea a construit 
totuși din veniturile anuale multe instalațiuni noi, reparatur, con- 
ducte (30.000 mile in valoare de 50 milioane dolari) și luă chiar 
o participaţie insemnată la producția petrolului, ajungind a po- 
seda aproape 250| din terenurile petrolifere ale districtului Ohio, — 
căci trebue să amintim că pâna acum Se. Standard-Oil nu se 
ocupase deloc cu cumpărarea de terenuri şi nici cu săparea de 
puțuri, din 2 motive: întâi, fiindcă supralaţa terenurilor unde se 
putea găsi petrol era considerabila şi ar A reclamat fonari prea 
mari, şi, al doilea, pentrucă aceste fonduri râmineau prea malt 
timp nefrustiñcate şi clteodată chiar perdute: 

Deaceia, Societatea se mulțumise până acum a pune sub 
achii proprietarilor de terenuri posibilitatea unui cistig mare, şi 
după ce aceştia făceau toate cheltuelele de instalare de sonde şi 
de exploatare, Societatea intervenea și cumpăra dela ei fie pro- 
ducțiunea, fie chiar puțurile productive, 

Dar cu toate ră Standard Oil poseda acam 25" din terc- 
nurile petrolifere din nord-ostul regiunii, totuși, probabil în sco- 
pul de a și asigura o rezervă şi a sustrage aceste terenuri su- 
prăproducțiunii, participarea sa activă la producția petrolului 
este cu totul nelnsemnată. Şi cu toate ca Standard-Oil posedă 
900 din tot petrolul fablicat in America, ca nu a uzat de acest 
monopol, pentru a scohori prețurile petrolului brut, ci din contra 
le-a urcat, stimulind priducțiunea. de care avea nevoe spre a-și 
putea intinde puterea sa comercială cit mai departe. Aceasta pro- 
tecțiune a peo lucitorilor avu un efect impäciuitor atit In opinia 
publică. cit ṣi inre interesaţii de petrol, 


Se naște intrebarea, acum după ce am văzut dezvoltarea 
repede a acestei Societăţi, carui fapt se datoreşte succesul enorm 
ce l-a obținut în așa scurt timp? Care este enigma puterii lui 
Rockieller şi a aliaților lui? 

Căci, în definitiv, aceşti oameni n'au descoperit nici petrolul, 
nici mijlocul de a-l scoate din adincimi, şi nici măcar n'au avut 
norocul să fie proprietari de terenuri petrolifere, şi cu toate acestea 
ei posedă 809, din producție totală a Americei. Ei n'au inventat 
nici un proces de rafinare şi nici nu au introdus vr'o pertecțio- 
nare esenţială, şi cu toate acestea ci produc 80è din lampantul 
Hotal, 

Ei posed toate rafinăriile din America, deşi n'au zidit nici una. 


agg VIAȚA ROMINEASCA 


Nu ei au inventat sistemul transportului prin conducte, ṣi cu toate 
acestea ei transportă pe „pipe-linele* lor 900l din producția brută a 
vechilor terenuri petrolifere. Proectul transportării în tancuri nu 
purcede dela ei, şi cu toate acestea ei singuri se folosesc de acest 
sistem, oprindu-l altora, 

Ei mau lost pionerii nici unei regiuni noi, și cu toate acestea 
ei au primit prima producțiune din toate regiunele. Ei n'au avut 
nici mai mult capital şi nici mai mare destoinicie ca concurenţii 
lor, şi cu toate acestea incă dela inceput ei şau afirmat supre- 
maţia lor. Ei au inceput cariera lor, într'un loc nefavorabil—Cle- 
veland —departe atit de centrele producătoare, cit şi de cele con- 
sumătoare, şi cu toate acestea ei le stăpinese pe amindouà. Pe- 
trolul lor nu este nici mai superior, nici mai eften ca al concu- 
renților, şi cu toate acestea ci alimentează toate pieţele lumii cu 
maria lor, 

Ce au făcut ei atunci pentru a ajunge aici? Au fost comer- 
cianți neîntrecuți, Ei și-au dat sama cei dintâi că in politica de 
stabilire a preţurilor de vinzare stă ciştigul real şi sigur al afa- 
cerilor şi că—ceia ce este şi mai principal—in avantajele trans- 
portului stă toată puterea comerțului unui produs, Deoarece a- 
ceastă tecnică comercială este de mare inportanță pentru ințe- 
legerea actualei organizări mondială a comerțului de petrol, 
—vom căuta a o studia in fond. 

Chiar dela inceput, cind Standard-Oil a putut să aiba o 
influenţă pe piaja petrolului, a căutat să reguleze prețurile după 
legea cererii şi a ofertei şi să nu le mai lase în voia hazardu- 
lui și a speculațiunii,—ceia ce a făcut punctul stab al intreprin- 
derilor pină la venirea lui Standard, 

Cum această Societate vroia să aibă o intreprindere sigură 
şi durabilă, căuta să imputernicească pe producători prin preţuri 
rentabiie, și, fiindcă nu se putea stabili prețul de vinzare al petrolului 
din calcului cheltuelilor materialului brut, ce era legal de condi- 


țiuni foarte nestabile, a câulat să-l stabilească prin prețurile pie- 


ţii petrolului ralinat. Prin observații minuţioase caută să stabi- 
lească cu care preţ se obține cel mai mare consum pentru 
lampani. Acest preţ il diferențiază astfel, incit fiecărei ramure 
de industrie să-i revină o cotă rezonabilă, 

Astfel, din suma realizată prin preţul vinzării petrolului ra- 
finat, pe care-i stabilise, să zicem, în jurul cifrei de 4 dolari, se 
socotea : 


25'+ pentru rafinărie =—1.00 dolari 


25's » iränsport ==1.00 
E „ Vinzare =025 
Gia „ profit =A RR 


Total =250 , 


Răminea deci peniru petrolu! brut diferență de 1.50 dolari, 
Acest prej râminea stabil, şi numai circumstanțe de natură eco- 


PETROLUL IN INDUSTRIA ȘI COMERȚUL LUMU 397 


nomică îl supuneau unor oscilațiuni mici. Cu aceasta se puse 
capăt stării de speculațiune a burselor de petrol, care aducea 
cu sine nesiguranța afacerilor de petrol. 

Sa vedem acum care sint condifiunile transportului, 

Incă dela inceput Societatea Standard a căutat să obțină 
monopolul transportului de petrol din regiunile producăteare-— 
Pensilvania—la uzinele pentra rafinare, situate aproape de cen- 
trele consumatoare pe țărmurile oceanului sau ale lacurilor cen- 
trale, distanță de citeva sute de km. 

Acest monopol Societatea l-a putut obține insă numai gra- 
ţie relaţiunilor intime ale trustului cu directorii căilor ferate, 
care-i acordau tarife de favoare (discriminations), Se ințelege că, 
pentru a ajunge aici, sau făcut mari sacrificii, şi nici unul din 
aceşti directori mau fost dezinteresaţi. Şi lucru se explică: 
ideia de stat în America era altfel concepută de cit azi. 
Micile state, din care se compune marea Republică, nu erau în 
măsură nici de a construi, nici de a administra căile ferate, şi 
totul era lasat la inițiativa particulară. Deaceia, privilegiile 
pentru construcția de câi ferate erau acordate de către stat fără 
mari discuțiuni, fără nici o compensație, fär a se stipula ca li- 
niile construite să revie statului după un termen oarecare şi fară 
un drept de supraveghere și control expres şi electiv. Astiel, 
sa intimplat acest fenomen că, după ce drumurile de fer s'au 
construit şi după ce puternice companii particulare s'au format, 
statul a avut innaintea sa puternici directori de drumuri de fer, 
bogaţi şi cu totul independenţi, care, deşi deţinind in minile lor 
un serviciu public, 11 administrau totuși in interes particular, ŞI 
cind statul a căutat să-şi exercite autoritatea sa și a pus în ve 
dere companiilor să fie la dispoziţia publicului In mod egal, fără 
a aduce impedicări comerţului prin fantezia directorilor la Intoc- 
mirea tarifelor, aceştia i-au pus înnainte privilegiile acordate la 
inceput, şi astiel statul n'a putut să le facă nimic. 

Standard-Oil cunoștea foarte bine această stare de lucruri, 
şi de aceia dela inceputul operațiunilor sale a căutat să aibă 
complicitatea companiilor de drum de fer, 

Această complicitate culminează în acei contract renumit, 
care se Inchee în 1871 intre un grup de particulari, ce nu erau 
interesaţi în intustria petrolului, dar după toate prubabilitaţile 
erau oamenii de pae ai lui Standard-Oil, și căile ferate, suh nu- 
mele de „South Improvement Cy Kontrakt* cu intenția de a a- 
duce o reorganizare a industriei petrolului in domeniul trans- 
portalui. 

Standard-Oi avu grijă de a-şi insuşi majoritatea acțiuni- 
lor acestei companii, punind-o astfel la dispoziţiunea şi in ser- 
viciile sale, 

„South Improvement Cy* Tu sufletul operațiunilor de mono- 
polizare a lui Standard-Oil, Căile ferate lucrau in mod mecanic, 
lără a se îngriji nici de provenienţă, nici de cantitatea de petrol 
ce trebuea să transporte, absolut ca o insttuțiune subordonată 


e 


503 VIAȚA ROMINEASCA 


lui South Improvement Cy, in schimbul unei sume globale hota- 
rite dinnainte. 

Avind astfel asigurată prin contract proaeaona câilor fe- 
rate, este explicabil cum in anul următor 1872 Societatea Stan- 
dard Oil avu curajul să provoace lupta cu cei 250 rafinori. A- 
ceastă luptă fu Incepută prin ridicarea Iractelor de transport cu 
50. Cu toată indignarea producătorilor şi in special a rafina- 
rilor concurenţi, şi cu toată hotârirea lor de a boicota căile fe- 
rate, construind alte linii de cai ferate paralele, cu primele — care 
însă, neputind susține concurența celor vechi şi seduse de avan- 
tagiile oferite de Standard-Oil, se raliau la contractul lui South 
Improvement Cy— Societatea Standard-Oil rămase neclintită în 
planurile ei de monopolizare. 

Dar iată că o nouă pedică se pune in calea acestor pla- 
nuri. Era noul sistem de transport prin conducte de ler, care 
era menit să joace rolul cel mai important in dezvoltarea indus- 
trici de petrol. 

Incă din 1861 se lăcuse incercarea de a se transporta ți- 
țeiul prin conducte de tuciu. Insă din cauză că lewăturile erau 
proaste, ţiţeiul se scurgea. Mai tirziu Samuel Vansvckle a in- 
trebuințat tuburi de fer și pompe de presiune, pentru transporta- 
rea țițeiului peste culmea unui deal. 

Cu aceasta s'a creat principiul transportării eltine a țiţeiu- 
lui prin conducte, care nu luă insă o întrebuințare practică şi 
generală decit prin 1875, cind o mulţime de societăți răsăriră 
ca din påmint pentru exploatarea acestui nou sistem, brazdind 
regiunile petrolifere prin o rețea de conducte, care legau locurile 
de producțiune cu punctele de legătură ale căilor ferate. 

In 1878, se fondä şi aici o mare sorietate sub numele de 
„National Transit Cy“, compusă din micile societăți, în care se 
intrevedea mina ghibace a lui Standard-Oil care, recunoscind ime- 
diat valoarea noului sistem de transport şi fidelă manipulărilar 
sale, nu intirzie a-şi insuşi majoritatea acțiunilor. 

Societatea „National Transit Cy* odata fondată și pusă în 
serviciul ui Standard-Oil, reorganizează toate conductele chao- 
tice intr'un sistem rațional şi rentahil, astlel ca sà asigure trans- 
portul petrolului la un centru comun, în legāturä cu rețeaua de 
căi ferate. 

Astfel, Societatea Standard-Oil iși asigură monopolul şi pe 
această cale, ajungind stăpină aproape a tuturor conductelor, ce 
legau centrele de producţie cu căile ferate, 

Şi dacă prin obținerea tarifelor de favoare prin intermediul 
lui „South Impr. Cy* la câile ferate, Standard-Oil iși asigură 
față de concurenţi o pozițiune avantajoasă in desfacerea marti 
sale, apoi prin realizarea monopolului conductelor, prin interme- 
diul lui „National Transit Cy-, ea punca stăpinirea pe aproape 
intreaga producție brută, deoarece acum nu mai convenea nici- 
unui producător să mai transporte petrolul său pt altă cale de- 
cit prin conducte, şi prin aceasta se dă lovitura de grație a ra- 


+ 


PETROLUL IN INDUSTRIA ȘI COMERŢUL LUMII 329 


finorilor concurenți, aceştia dindu-se supuşi odată cu instituirea 
societății de transport „National Transit Cy“, 

Dar Rockfeller nu era omul care să se mulțumească că a 
răpus pe concurenții săi din America: el nutrește planuri cesa- 
riene în comerțul mondial al petrolului, - şi transportul căilor fe- 
rate era incă prea scump, spre a putea susține concurența pe- 
trolurilor străine, In porturile maritime ale celorlalte continente. De- 
aceiu, el vedea cu mulțumire incercârile ue instulațiune a con- 
ductei generale dela Pensilvania pină la coasta Atlanticei, pe 
distanță sde 500 —600 km., căci ştia dinnainte că, odata instalată, 
tot în mina lui va cădea, deoarece el era stăpinul producției brute. 

Cu instalarea acestei conducte se incepe o luptă de concu- 
rență straşaică cu căile ferate, inspăimintate de succesul noului 
sistem, ce amenința să le răpească clientela, luptă care ajunse 
la masacre omenești şi care fu intirziată prin procese şi interven- 
țiuni de stat. La 1879, fu gata prima conductă generală „Tide- 
water-Pipe lines, 

In 1883, această „pipe-line: inchec cu „Standard-Oil-Cy* 
un cuntrăct, prin care aceasta din urmă asigură celei dintâi un 
beneficiu global de 500.000 dolari, adica 10”), din capitalul de 
instalație, 

Peste ciţiva ani acensţă conductă cade cu totul in minele 
lui Standard-Oil, care, văzind rezultatele lavorabile obţinute cu a- 
ceastă conductă, mai instalează încă una, ce leagă Pensilvania 
cu New-Yorkul ; și astiel trustul Slandard-Oil işi asigură și a- 
ceastă nouă și grea cucerire, îâră a fi fâcul vron sacrificiu. 

In 1892, intervine „Interstate-Commerces-Comission“ (un 
fel de comisiune internationala), spre a pune capăt luptei de con- 
curență intre conducte și căi ferate, stabilind un preţ oficial de 
45—50 cents pentru un hutoiu de petrol, dela Pensilvania la 
porturile maritime răsăritene, cind innainte căile ferate primeau 
1.15 dolari. Dar costul propriu al transportului pe conducte nu 
se ridică peste 7 cents pe butoiu, astfel că conductele realizează 
o economie de peste 50", față cu căile ferate. 

In 1892, se mai construește incă o pipe-line din Pensilva- 
nia la Philadelphia, care a râmas până azi independentă, pusă 
la dispoziţia producătorilor și rafnorilor independenţi (Dutsideri), 
al căror institut comun de vinzare || formează societatea „Pure- 
Oil-Cy“, avind ca bază de operație continentul curopean și în 
special Germania. 

Astăzi se află în America în afară de aceste 3 conducte 
incă alte 4, care ating Pittsburg, Bulfalo, Cleveland și Chicago, 
toate find în minele lui Standard-Oil, graţie neglijenții statului şi 
complicității drumurilor de ler, cărora, desi Standard-Oil le-a ri- 
dicat tot transportul petrolului brut, le-a dat în schimb insă trans- 
portul lampantului și a celorlalte produse secundare. 

Putem astfel rezuma situația actuală a Societăţii Standard- 
Oil, care aproape se confundă cu acea a Statelor-Unite, 

Din totalul producțiunii de petrol brut a Americei de 23 


400 VIAȚA ROMINEASCA _7 
e A Liz. 


milioane. tone, Standard-Qil posedă 80%, deși ea singură nu 


produce decit 11%, restul cumpărindu-l de la exploatatorii inde- 
pendenţi (Outsideri). i 

Țiţeiul e transportat din centrele producătoare prin con- 
ducte spre rafinăriile sale din New-Jork, şi din aceste rafinerii, 
produsul manutacturat e dus prin conducte, a câror lungime to- 
tală este circa 125.000) km., parte (75%) in centrele de consu- 
maţiune proprie a Americei, parte (25%) spre rezervoarele des- 
tinate exportului, Pentru transportul pe apă, Societatea are o 
flotă compusă din 74 vapoare-tancuri și 24 vapoare şi corăbii Ù- 
bişnuite de märfuri, care sint in stare să transporte dintr'odată 
126,500.000 galoni, 

Din vapoarele-tancuri, petrolul e deşertat în rezervariile din 
porturile maritime ale continentelor. De aici produsul e dus cu 
vagoane-tancuri sau şlepuri-tancuri— proprietatea Societăţii —spre 
stațiunile interioare, și in urmă e încărcat in trăsuri-tancuri —tot 
proprietatea ei— pentru desfacerea in detaliu, Astfel că am pu- 
tea zice că petrolul este transportat dela sursă până aproape 
In lampa consumatorului cu mijloacele companiei. j 

Pentru transporturile sale în Orient şi America de Sud, So- 
cietatea fabrică în porturile maritime aproape 50 milioane bi- 
doane pe an. 

„Afară de imensa rafinerie dela Whiting, care acopere o 
suprafaţă de 128 hectare, Societatea mai ate fabrici proprii pen- 
tru prepararea acidului sulfuric şi altor chimicale ce se Intrebu- 
ințează la rafinarea petrolului, fabrici de butoae de lemn şi de 
tablă de fer, fabrici de tinichele şi lăzi, uzine mari pentru fabri- 
carea de orice soiu de mașine şi pompe, nefiind tributară intrus 
nimic vreunei alte Intreprinderi. Ea vinde lămpi, sobe de ar 
dere cu ţițeiu și gaz, ete., pentru uzul consumatorilor şi pentru a 
stimula consumațiunea totală. 

Acesta este istoricul şi situația Societăţii Standard-Oil, a ca- 
rei uriaşă dezvoltare se datorește, cum am Văzut, în primul loc, 
unei cauze artificiale şi anormale: complicitatea culpabilă a ca- 
ilor terate americane, —şi numai in al doilea loc, acelui fenomen 
natural care se observă în toate industriile moderne : concentrați- 
unea industrială, ' 


In numärul viilor vom studia situaţiunea industriei petro- 
lului și modul de organizare al Intreprinderilor in celelalte țări, 
care posedă o producţie mai Insemnață de petrol și cu care pe- 
trolul rominesc se intilneşte pe pieţele comerciale din lume. 


Constantin Hoisescu. 


Îi a 


POSTUME. 


FACE-MAŞ, 


Frunzuleană calapăr, 
Face-m'aș doare de mär 
Sa m'anine mindra'n păr, 


Frunză verde trei smicele, 
Face-m'aș șir de mârgele 
Drept la gitul dragei mele. 


Frunzuliță busuioc, 
Face-m'aș briu cu noroc 
Sa-mi prind puica de mijloc. 


PE MARE 


Zinele din valuri 
M'au vrăjit cu cintul, 
De-am îndrăgit marea 
Şi-am urit pămintul. 


Ma lăsaţi în valuri 
Să-mi găsesc mormintul : 
Legene-mă marea, 
Legene:mă vintul, 


PT mMM 


Gh. din Moldova. 


Cronica externă. 


Evenimentele din Grecia 


Pe cind guvernul grecesc afirma, cu oarecare zgomot, pretențiunele- 
sale asupra insulei Creta şi pe cind trimetea Turciei o notă plină de cu- 
tezantă, poporul elen se Insărcina să arăt: singur Europei adevărata 
stare de lucruri din Grecia. Departe de a fi țara care îşi poate permite 
luxul îndrăznelilor externe, Grecia este statul dezorganizat, fără armată, 
cu finanțe sleite, bogat în nevoi şi sărac în puteri, care are datoria, dato- 
ria imperioasă, să muncească la reorganizarea lui internă. iar nici decum 
să cugete la acţiuni diplomatice, sau la ambiţiuni mărețe. Deaceia, a 
fost interesant să vezi cum națiunea oropsită a răspuns, prin mărturisi- 
rea durerilor ei, megalomaniei ocirmuitoritar şi cum ca a opus hotări- 
rea ei de a indrepta lucrurile nepăsării şi bucuriei celor de sus, 

Recunoaştem că, pentru oameni iubitori de ordine şi obişnutinți 
cu o deslăşurare normală a imprejurărilor, actul de răzvrătire a! ofiţeri- 
lor are ceva jignitor. Dar nu trebue să privim situaţia din Grecia sub 
această prizmă Ingustă. Problemul care se pune azi În Regatul Elen nu 
este de a se şti dacă niște ofițeri subalterni au tăcut bine să se ridice 
impotriva superiorilor lor erarhiei şi să arăte calca de urmat guvernului 
şi regelui; problemul care se pune acolo este mult mai însemnat şi 
mult mai larg. E vorba de a se şti dacă e mal bine ca nişte ofițeri, care 
văd că palria lor se perde, fâră ca mintuirea să apară de nicăeri, să'şi 
încrucişeze brațele, pentruza să nu calce regulele disciplinei, sau, din 
potrivă, dacă e mai patriotic din partea lor ca, în asemenea momente, 
hotăritoare pentru destinele unui popor, aceşti ohțeri să pue salvarea 
naţiunii mai presus de cerințele convenţionale ale erarhie! militare 2 Pu- 
nind chestiunea sub această formă, cine maj poate nega că ofițerii 
greci, care s'au ridicat impotriva nenorocitei stări de lucruri din ţara lor, 
au făcut o greşală ? Singura intrebare, care s'ar putea pune urmă- 
toarea: Este oare situaţia din Grecia, întradevăr, atit de gravă, incit 
ofițerii să fi fost indrituiţi a crede de a jor datorie să se substitue ei 
organelor legale, care, după constituție, aveau sarcina să tămăduiască 


CRONICA EXTERNA us 


rănile, care rod societatea grecească ? Nu cumva erau In Peninsula E- 
lenică alte forțe gata să întreprindă opera de regenerare, de toți cerută, 
fără să mai fie nevoe ca tocmai armata să ia asupra el acest rol ingrat 
şi să fie, astfel, constrinsă a da Europei spectalolul unui act de răzvră- 
tire şi pilda, intotdeauna periculoasă, a sedițiunilor miliiare ? 

Mărturisim că mu vedem ce ar fi putut indemna pe ofițeri să 
crează ca mintuirea poate veni de alurea decit dela dinşii. Politicianii 
care conduc Grecia nu se arătau Intru nimic dispuşi să'şi schimbe de- 
prinderile. In criza prin care Grecia a trecut, in ultimele săptămini, ei 
s'au arătat tot aşa de uşurateci, ca în trecut, şi tot aşa de credincioși 
concepțiunilor greşite, care au adus țara lor în trista situațiune internă 
şi externă, în care ca se afă astăzi. În Joc ca in ceasurile de peticol, 
cind mai bine decit oricind vezi lipsurile organizaţiunii tale de stat, 
ei să H luat iniţiativa schimbărilor, au reluat drumul deşert 4! declama- 
țiunilor. Şi. cind datoria le impunea cercetarea cu hotărire a tuturor 
nevoilor publice şi mărturisirea sinceră a păcatelor ci, au preferit să 
râmie intro vinovată inacțiune şi să se ilustreze prin pălăgioase fan- 
taronade, Nimic n'a fost în stare să-i aducă la ințeleperea realităţii 
nici spectacolul intristător al prezentului, nici amintirea miringerilor tre- 
cute, Deaimintrelea, dece ne-am mira că aceasta este mentalitatea cia- 
sei ocirmultoare din Grecia? Nu sînt cunoszute oare condiţiunile, lu care 
s'a făcut «ducaţiunea ci civică? Cine a uitat sub ce auspicii s'a trezit 
Grecia Ja viaţa moierni ? Ea a inceput lupta peatru trai In civilizaţiu- 
nea vremurilor noastre, Inarmată, pe de o parte, cu spiritul de bizan- 
tinism, pe care antichitatea | l-a lăsat drept moştenire, şi, pe de altă parte, 
cu simpatia marilor puteri europene, Ambile aceste arme i-au falşiticat 
judecata şi i-au întunecat priceperea realităţii. In societățile In care gu- 
vernarea națiunii era privilegiul citorva, spiritul de intrigă putea avea 
o influenți adesea covirşitoare asupra mersului treburilar publice. Nu-i 
vorba, şi alçi influența lul s'a exagerat şi intreaga istorie a detadenţii bi- 
zantine este o mărturie vie şi eloquentă a acțiunii dizolvante pe cate O 
pol exercita asupra unui organism social preocuparea constantă a con- 
sideraţiunilor personale, fie ele mânuite cu o deosebită meșteşugire, În 
societăţile noastre moderne insă, în care guvernarea națiunii nu mai 
este privilegiul citorva şi în care viața publică se reazimă pe satisface- 
rea intereselor largi ale naţiunii, nu numai că politica de intrigi, că spi- 
ritul de bizantinism nu mai are în cea mai mare parte rostul său, dar 
e! devine o adevărată piedică la funcționarea normală a regimului re- 
prezentativ şi constitue, prin fricţiunile inutile ce provoacă în toate, o 
adevărată toxină socială, Printr'insul chestiunile generale se sacrilică în 
folosul celor personale, şi ambițiunile meschide trec innaintea intereselor 
obşteşti, Dar poate că, dacă Grecia n'ar fi avut decit această deprindere 
nenorocită, tot ar fi putut clădi ceva. Cela ce a făcut nenorocirea el a 
fost însă că marile puteri ale Europei, în loc să o ajute ca să stirpeaseă 


so VIAŢA ROMINEASCA 


aceste deprinderi, n'au făcut decit să contribue la întărirea lor. Crescute 
în admiraţiunea antichităţii, marile naţiuni europene s'au crezut datoare 
“să reverse asupra Grecilor moderni—sau, mai bine zis asupra colului 
"de pămint care fusese leagănul civilizițiunil antice—o parte din dragos- 
“tea pe care acea minunată civilizațiune le-o insuilețise şi toată rect- 
noştința ce eleo păstrau artei şi cugetării elene. ŞI, astfel, primii paşi pe 
„care Grecia i-a făcut în lumea modernă nu i-a făcut singură, ca alţii, ci 
i-a făcut ajutată, sprijinită de toată Europa. Adesea ea a beneficiat chiar 
pe de-a'nlregul de acţiuni întreprinse de Europa, şi in care dinsa nu a- 
vusese nici-un amestec şi, prin ur mare, nici-un merit. Aşa încit, Grecia 
a crescut ca un copii răstățat, ale cărei greșeli toți le încurajau şi ale 
cărei Iluzii toţi le întrețineau. In asemenea condițiuni, cum era clasa 
ocirmuitoare din Grecia să mai aibă un simţ exact al realităţilar ? 

Rezultatul a fost că, perzind cu totul facultatea de a pricepe în- 
țelesul lucrurilor ce îi încunjurau, Grecii şi-au închipuit că sint intr'ade- 
văr un popor mare şi că li se cuvine, ca atare, să joace un mare rol 
în orientul Europei. Dacă adăugăm la toate acestea şi temperamentul 
cam indreptat spre fantezie al Grecilor, caşi al tutulor popoarelor care 
trăesc sub soarele luminos al orientului şi care sint deprinse cu priveliş- 
tea veşnic mişcătoare a valurilor de smarald, nu ne va fi greu să înțe- 
legem dece generațiuni intregi au crescut in Grecia cu credința că scepe 
trui orientulul li se cuvine, că încurind va sosi ceasul, în care Cons- 
tantinopolul va recădea în minele lor şiîn care vor reinvia toate splen- 
dorile civilizaţiunii elene de odinioară. Minaţi de aceste visuri, legănaţi 
de aceste Iluzii şi susținuți de atmosfera de simpatie generală ce soli- 
citudinea Europeană le-o crelase, Grecii mau mai luptat pentru îndepli- 
nirea idealului lor național, ci, întocmai ca feciorii de bani gata, au aş: 
teptat ca speranţele lor, transformate în realităţi, să cazi, una cite una, 
în uma soartei lor, 

Dar, dacă nu s'au adincit în realitatea vieții, de imprumutarea for- 
melor exterioare ale acestor realități nu au putut scăpa, Au luat con- 
stituțiunile de alurea, s'au coborit in agora şi, printr'o deprindere ata- 
vică, au dat exerciţiilor retorice o covirşitoare insemnătate ; au inteme- 
iat partide potitice, şi cu toţii s'au aruncat in viltoarea luptelor publice, 
“Ce putea să fie Insă viața publică a unor oameni, care aveauo mern- 
tatitate atit de adine falşificată şi care, în loc să trăiască pe pămint, 
trăiau intr'o lume de visuri? Ea nu putea să île decit o parodie, şi 
incă o parodie nenorocită, căci instinctele oamenilor, în deobşie, nu sint 
bune, iar rostul așezămintelor sociale fiind să le intrineze în folosul u- 
nui bine obştesc, e vădit că, atunci cind aceste aşezăminte sint nişte 
simple ficțiuni, ele nu slujesc decit la sporirea pornirilor rele şi Ja a- 
totputernicia poftelor de tot felul, Intr'un asemenea mediu, în loc să fle 
nişte instrumente de guvernâmint, partidele politice au devenit nişte 
vulgare asociajluni de ambiţiuni şi de lăcomii ; In loc ca alternarea la 
guvern a partidelor să fie in Grecia utmarea firească a echilibrului for. 


CRONICA EXTERNA "iis 


elor politice, ea s'a prefăcut în exploatarea succesivă a budgetului sta- 
tului de nişte horde flăminde și veşnic nesățloase, In loc ca parlamentul să 
fie un mijloc de control asupra guvernului, a devenit teatrul tututor- 
ambiţiunitor şi al tuturor intrigilor; far tribuna publică, în loc să file 
altarul adevărului, a fost sediul ereziilor şi focarul potnirilor demago- 
gice. ŞI, astfel, Grecii au dus două vieţi: una reafă, în care n'au cu- 
noscut decit dezastre şi ruşini, şi alta fictivă, în care pluteau in cele 
mai plăcute visuri şi cutezau să se ridice până la cele mai inalte am- 
bițluni. Pe deo parte, risipa mesocolilă a banului public îi ducea la ia- 
liment şi la controlul financiar al străinătăţii, pe de alta, se agitau la 


„Patriarhie şi în Macedonia, şi turburau diplomaţia internaţională cu zgo- 


motul pretenţiunilor lor asupra acelei regiuni; pe de o parte, erau bä- 
tuți de Turci și fugeau înnaintea oştirilor biruitoare ale lui Edhem Paşa, 
şi, pe de alta, Incurcau combinaţiunile marilor cancelarii cu ambiţiunile 
lor asupra Cretei. Evident că conflictul acesta intre realitate şi ficţiune 
nu putea să ife permanent, şi că trebuia să înceteze intra zi dualismul 
şi să se se spargă echivocul. Din două părți putea veni semnalul iti- 
cetării acestei stranii stări de lucruri: dela un cataclism éxiern, sau de- 
la o mişcare de regenerare dinăuntru, Soarta, spre binele Greciei, a 
vrul ca semnalul deşteptării să vie dinăuntru, şi, ca Intotdeauna, el n'a 
venit de sus, ci de jos, A trebuit ca nişte ofițeri obscuri să se ridice 
şi să amenințe cu o revoluțiune militară, pentruca poporul rătăcit să se 
reculeagă. Aceşti ofițeri, hutii de inii, au avut bărbăţia să se scoate 
şi să strige: „Destul cu făţărnicia şi cu atitudinele Tăudăroase, destul 
„cu funesta comedie a politicianisinului ticălos şi demagog In loc să 
„vorbiji de sus Turcilor, care au ştiut să-şi facă datoria vătră țară şi 
„cătră neam, daţi-ne tunuri şi soldați. ca să ne apărăm patria şi să fe 
„susțineni drepturile. Incetaţi cu declamaţiunile şi faceţi economiile ce- 
„tute de interesul obştesc, Daţi ţării, care zace în mizerie şi se zbate 
„în mijlocul destrăbătării şi al conrupției, o administrație cinstită şi o 
„Drgănizare sănătoasă“. 

Acolo, unde toate gloriile pollticianismului grecesc nu reușiseră, a 
biruit curentul curajos al ofițerilor răsvrătiți, şi, spre mirarea clasei o- 
cirinuitoare, Grecia râspuade astăzi la chemarea mintuitoare a celor căre, 
it stirşit, pun degetul pe adevărata rană şi vorbesc fâră preocuparea de 
a mmăslui adevărul In folosul vre-unul interes meschin, Se tot spune că 
mişcarea ofițerilor greci este o manitestațiune antidinastică, După päte- 
rea noastră, această alirmare nu este exactă. Ofițerii sau ridicat impo- 
triva stării. generale din Grecia, şi dacă mişcarea lor a putut prezinta 
unele infăţişări antidinastice, aveasta este, întâi, fiindcă era cu neputinţă 
a combate clasa oclrmuiteare, fără ca învinuirile care | se aduceau 
să nu se resiringă şi asupra dinastiei, care, cu nepăsare, sau din lipsă 
de perspicacitate,—şi de energie, a paironat cu regala sa autoritate a- 
ceastă stare de lucruri, şi, al dollea, fiindcă evenimentele care au de- 
terminat acţiunea ofițerilor au atras atenţia, în primul rad, asupra situați- 


4 ` 


406 VIAŢA ROMINEASCA 


el din armată, în care familia regală juca, începind cu principele moş- 
tenitor şi sfirşind cu ceilalţi principi, un rol atit de insemnat, incit era 
direct răspunzătoare de siarea ei, şi nimeni nu putea să incerce a o in- 
drepta, tără ca prin aceasta însăşi, să nu lovească în membrii familiei re- 
gale. Dar de acolo şi pănă a atribui uncaracter antidinastic mişcării 
olițerilor este de o bună distanţă, şi inseamnă a micşora semnifica- 
rea acțiunii lor, reducind-o la o simplă manifestare antidinastică. Misca- 
rea otițerilor, caşi a Tinerilor Turci, este o adevărată mişcare de rege- 
netare națională, e gestul unui popor hotărit să trăiască o viaţă nouă, 
mai demnă, mai hatnică şi mai rodnică. Avem chiar convingerea că, 
dacă ofițerii Greci se tem de ceva, e că regele George să nu provoace, 
in momentul de faţă, o criză dinastică, căci ceia ce urmăresc ei e să 
distrugă demagogismul ucigător şi să aşeze viaţa publică a Greciei pe 
o temelie puternică, iar nicidecum să complice situaţia de azi prin difi- 
cultăţi inutile. Ori, pentru ei o criză dinastică nu poate fi decit o com- 
plicațiune mal mult; în primul rind, fiindcă i-ar sili să caute o altă di- 
nastie, şi ei au lucruri mai grabnice de făcut; în al doilea riad, fiindcă 
nu ştiu deloc dacă dinasila la care ar recurge ar îi mai bună decit cea 
de azi,—şi, în stirși!, pentrucă s'ar expune la greutățile externe, care sint 
nedespărțite de toate schimbările de dinastii. Deaceia, regele George 
ar face, din punctul de vedere al Greciei, caşi din punctul de vedere 
al interesuiui dinastiei sale. O mare greşală, dacă ar părăsi Athena. După 
ce a consimțit să fie suveranul Greciei dela Damokos şi dela faliment, 
poate să fie şi regele storțărilor de regenerare elenă. Ar fi chiar pentru 
el un mijloc de a'şi răscumpăra greşelile şi de a'şi ispăşi slăbăciunea, 
Bine înțeles, nu ştim ce rezultate precise va avea criza, prin care trece 
astăzi popotul grecesc. Se poate ca sforțirile ofițerilor să fie deşerte, ca 
ele să se starime de stinca unor naravuri publice prea adine inrādā- 
cinate pentru a putea fi stărpite de citeva energii răzlețe. Se poate, 
deasemenea, ca acțiunea ofițerilor Greci să nu fie decit una din acele 
numeroase crize de entusiasm şi de energie trecătoare, care caratezează 
firea poporului elen. Ori cum ar fi, acţiunea lor rămine insă o incer- 
care lăudabilă, şi poporul grecesc ne-a deprins prea puţin cu gesturi 
care să-i facă cinste, pentruca, atunci cînd din intimplare lace vre-unul, 
noi să-l intimpinăm cu nepăsare, sau să-l privim cu scepticism. Dealt- 
mintrelea, spectacolul unei națiuni care încearcă să se ridice, să'şi vin- 
dece rănile şi să'şi îndrepte păcatele, este intotdeauna şi pretutindeni 
un spectacol innălțător. 


I. G. Duca. 


Cronica medicală. 


Epidemia de febră tifoidă din laşi. 


Lipsa spiritului de cercetare şi critică ştiinţifică, pe care am sem- 
malat-o şi în alte împrejurări, se constată din nou cu ocaziunea diferite- 
lor publicaţiuni relative la epidemia actuală de febră titoidă din laşi. 
Dacă unora din ziarişti de profesiune nu Ii se poate cere mult, medici. 
lor insă, cînd vor să lumineze pe alţii, li se impune să studieze măcar 
în linii generale chestiunea despre care scriu. Puţini par a-şi îi datsamă 
de această obligațiune elementară, puţini au înțeles că una este epide- 
mmiologia [ebrei tifoide în general şi alta epidemia actuală din laşi, De 
aici tot felul de afirmaţiuni contradictorii, păreri fără nici o justificare, o 
compleciă ignorate 2 împrejurărilor de fapt, care încurcă nu tumai pe 
cei care ar dori să cunoască origina boalei, dar şi pe cei chemaţi a lua 
măsuri in contra Jăţirii ei, 

De acela, am crezut uti) a da publicităţii rezultatele la care am a- 
juns din cercetarea epidemiei, servindu-mă de materialul clinice] de co- 
pii, de listele nominale ale bolnavilor anunțați la primărie :), de observa- 
ţiunile şi intormaţiunile ce am luat in numeroase cazuri ja consultațiu- 
nile gratuite, în spital şi în oraş, 


a 


In mai toate epidemiile, copii sint atinși in proporțiune mal mare; 
în epidemiile de febră tifoidă bine studiate, această proporţiune este de 
“aproape 70; în epidemia actuală trece de 60*),. Consultaţiunile gratuite, 
unde vedem vre-o 7.000 de copii bolnavi pe an, constitue un indicator im- 
portant al stării sanitare a oraşului, cu precizarea zilnică a boalelor pre- 
dominante, Pe fiecare lună ni se prezintă în mod regulat cite 2—3 ca- 
zuri de febră tifoidă; anul acesta insă, am fost izbiţi de inmulţirea su- 


1—D. Prim-ajutor de primar, P. Fintinaru, n svut bunăvoința să ne 
pună ln dispoziţie dudo de Primar, . t 1A i 
gri pr iea rn a ES NOS Proftăm de oturiune, peu- 


408 VIAŢA ROMINEASCA 


bită a bolnavilor în a 2-a jumătate a lunii Iunie, cind am ajuns la 
5—6 cazuri pe zi ; şi registrul primăriei arată o creştere tepede a numărului 
bolnavilor începind dela 20 Iunie, anunțarea cazurilor tăcindu-se totde- 
una ceva mai tirziu, 

In lanuarie, fuseseră anunţaţi 8 bolnavi din oraş şi doi veniți dela 
țară; în Februarie 5 şi unul dela țară; 
în Martie 7 şi trei dela ţară, în A- 
prilie 6 şi dol dela ţară; în Mai 11 
şi trei de afară ; până la 20 Iunie 
4 din oraş şi dol din afară, —în mijlo- 
cie cam 7 bolnavi pe lună. In ulti- 
mele zile ale lui lunie, se anunță 35 
bolnavi din. praş şi numai unul de 
afară; în Iulie şi 12 din satele 
vecine, din care cei mal mulți veniseră 
cu 10—15 zile mai lnnainte în -oraş 
cu afaceri; în August 199 şi 26 din 
satele de prin jurul oraşului. 

+ Dacă facem -un grafic numai cu 
numărul bolnavilor din oraş, pe luni, 
vedem cum linia. se ținecam la ace 
laşi nivei pănă la jumătatea lui lunie 
pentru a st ridica deodată la o Innâl- 
ime de 30 de ori mai mare. Gra- 
ficut, astfel obținut (vezi fig. 1), 
arată momentul precis şi intensita- 
tea schimbării în mersu! febrei tiloide 
şi este identic aproape -cu graficele 
tuturor izbucnirilor epidemice de fe- 
bră tifoidă in localităţile unde se 
observă cazuri sporadica in tot cursul 
anului. Cu totul deosebită este curba 
anuală obişnuită: ridicarea se face 
cu Încetul, progresiv, și nu stinge 
inmăljimi aşa ce mari —cu un maxi- 
mum In Septembrie sau Octombrie, 
şi o scădere jarăşi trepimă în lunile 
Fig. 1.— Bolnavii dia oras, anuntati în Utmätoare (ñg. 2), t 
fiecare lună, fară bolnavii din afară, O- scădere relativă a numărului 
Ro H seiealale din, Int bolnavilor din epidemia actuală še 
„observă ia sfirgitul lunii Iulie şi inceputul lui August, după care ur- 
mează o nouă creştere, care se continuă şi In Septembrie. Astfel, dela 

1 la 10 August se anunţă 46 bolnavi; dela FI în 20, H. | 
In cifrele acestea nu sint cuprinse cazurile destul de numeroase 


CRONICA MEDICALA 409 


la copii, care au plecat din laşi la începutul vacanței şcolare, şi la per- 


soanele care au părăsit oraşul pentru vilegiatură, cam în aceiaşi epocă, 
Numai noi cunoaştem 11 cazuri din această categorie (doi copii L, din 
Miroslava, altul C. în Bacău, alţi doi P. şi L., în Slănic, o persoană mare 
L, în Tecuci, alta B. trimisă Innapoi din Teklor-Ghiol, mai mulţi elevi 
din şcoala militară, o guvernantă, imbolnăvită la Viena, etc), Pe dealtă 
parte, un mare număr de bolnavi nu au fost anunțați, pentrucă nu s'au 
arătat medicilor. Trebue, prin urmare, ca numărul imbolnăvirilor in 
epoca dela 15 Iunie pănă pela 15 Iulie să fi fost cu mult mai mare, şi 
graficul numărului real ar da o diferență şi mai mare între cazurile din- 
nainte şi după această dată. 
Am avut, prin urmare, 
o exploziune a epide- <HHHHEHRHRHRA 
miei de febră tifoidă la FE š 
o dată neobişnuită n [a | | ||| ITTI 
De Sea sea E III LI ENI 
ce pie ÎL LII LA IN 
Pentru a alla cauza si Si lei A [||] 
acestei izbucniri epide- Fig. 2.— Bolnavii dela Clinică, din anul 1908. 
mice a boalei, trebue să amintim citeva fapte definitiv stabilite, relative 
la felul cum se produce febra tifoidă şi cum se intindea de obicelu. 

Febra tifoidă este o boală microbiană, cu microb bine cunoscut, 
Bacilul febrei tifoide trăeşte mai ales în omul bolnav, de unde ese 
prin substanțele vărsate, prin scuipat, uneori prin puroi, mal des prin 
materi fecale şi urină. In afară, trăeşte destul de mult:in apă 1—3—4 
luni, în ghiaţă peste 3 luni, în noroi mal multe săptămini, în fecale, în 
påmint, în lapte, pe haine, pe alimente, etc, mal ales dacă nu este ex- 
pus la lumina directă a soarelui sau la căldură peste 60°, 

Boala se capătă prin pătrunderea bacilului în gură şi de aici prin 
faringe și intestin în singe, Prin urmare, în ultimă analiză, intecțiunea 
se face aproape exclusiv prin alimente sau băuturi, fiecă un obiect 
(pahar, lingură, etc.) sau mina murdărită este dusă la gură. Din acest 
punct de vedere este o mare asemănare intre febră tifoidă şi holeră, 
numai că bacilul holerei nu trăeşte in climele noastre mult timp în afară 
de organismul bolnav. 

Propagarea boalei se face, In condițiunile obişnuite, aproas e tot- 
deauna prin contagiune directă, imprejurul unui bolnav, sau, în mod in- 
direct, prin obiecte murdărite ; în unele cazuri se observă epidemii mici 
împrejurul unei lintini infectate, sau după intrebuințarea unui aliment 
(stridii, lapte infectat, etc), 

Este o constatare elementară de epidemiologie că, pentru boalele 
care— ca febra tifoidă şi holera —se capătă prin infecţiune pe cale di- 
gestivă, izbucnirea bruscă a unul mare număr de cazuri este datorită ti- 
6 


410 „VIAŢA ROMINEASCA 


nei cauze comune, pătrunderii bacililor tifici în apă sau climentele ce 
servesc unei părţi mai mari din populaţiune. 

Cu aceste date, să cercetăm pe rind cauzele posibile ale exploziu- 
nil epidemice actunie, 

În ceia ce priveşte contagiunea, rolul ei a fost pus mal bine în 
evidenţă de prof. Koch în anii din urmă; dat lucrul a fost intr'atit exa- 
gerst, —färä vina lui Koch, se'nțelege —încit s'su uitat aproape toate cele- 
late moduri de intindere a epidemiei. Din intornațiunile culese dela 
bolnavii noştri şi din listele nominale ale primăriei găsim, intr'adevăr, că 
contagiunea a avut un rol important înnainte de 15 lurie şi după 15—20 
lulie, fără să poată explica înmulţirea bruscă a bolnavilor între aceste 
date Innalnte de 20 lunie se găses: mai multe cazuri de imbolrăvire în 
aceiaşi famiite, în aceiași casă sau In case vecine, la intervale de 10—15 
zile, cit durează incubațivnea. ca În cele ce urmează: 


I) Fomoin Ana C, din str, R. No, 2, e ununțută la 29 fanuario, izo, 
lată în spitalul Sft. Spiridon la 3I Ianuarie, sucombă lu 13 Februarie Co. 
a «i Natutia vine ia Clinics infantilă la 10 Februarie, în a M-a zi de boală- 
ato o fabră tifoidă tipică cu 2 miri recâderi la 4 și ln 26 Murtin. Esă vin- 
tecată lu Aprilie, se poate considera contagionată de mama el. 

2) La 11 Mai se anunță Iic S, de IHuni, care sta în neveaşi casă cu 
Avram B, anuntat la 3 Mal. 

9) Pincu B., de 29 wni, din atrada £. 197, esto nuunțat În D Mal, 
loenind în neoiagi casă cu Lazăr S., de 22ani, anunțat la 13 Aprilie. Copita 
Mulea S.. de 12 ani, estè anuntati Ja 9 Tanie, 

4 opila Ana L, da 5 ani, este primită ls Caritatea lu. 3 Iunie, Arii 
vea po tatăl uău bolnav do fobră tifoidă în spitalul militar, îmbolnăvit ca o 
săptămină înnainte, 

M In strada L, No, 2 osti ananțatia 11 Mat hotunvul lie (3. în vristă 
de 15 uni, izolat în spital, casa dezinfaetată în 3t Mat, egit din spital la 30 
Msi, iar la 6 Iunie din aceiași ogradă se anunţă copilul Solomon G., de 14 ani. 


După 20 lunile însă, în timpul exploziunel, aproape nici un caz nu 
se ivește în condițiunite de mai sus, ci cele mal mute In strade şi car- 
tere ne atinse până atunci. În acest intervat predomină *patițlunea în 
acelaş timp a unui număr mal mare da bolnavi în nceiaşi casă, unde nu 
fusese mai "nainte alte cazuri, 


1) în str. D, No 1, în același timp, În 20 Fonte, 2 enpii Ð. 
2) Din str, 8. Na..125, mama și copila C. 

H Din str. 1. No. 5, P. E. servitoare, și N, P, 

4) Din str, 1. Nu, 43, copila P. si persoanole adulte L. şi C. 
îi Din str, G. No. T1, copia) V, i si M. S, 

6) Din atr. Sit A. No. 10% mama şi 2 copile, și ultole, 


Depe la 15—20 tulle incoace Incep a apare iarăşi îmbolnăviri în 
condiținnile de mal sus, In casele în care fuseseră cu 10—15 zile Inainte 
bolnavi de febră tifoidā, cu toate că unele pot recunoaşte şi o altă cauză, 
pentrucã au apărut dupăce bolnavul murise sau fusese izolat în spital 
şi casa dezintectală cu mal bine de 20 zile tanainte. 


CRONICA MEDICALA 411 


Dăm aici anume cazurile de acest fel- 
1) La 5 Iulie se anunță din str. P, No. 1 Rașela G. da 17 ani; ln 17 
Julie, Pauli G, de 18 ani 
2 Din str. V. No. 3 se anunță la 2 fulio Moer G., 10 ani şi lu 19 Iu- 
d popi be de 14 nni; deşi Moor fusese izolat în spital şi casa do'inlaetată 
wlis. 


3 La 10 Iuliu, din str. U. No.8 se anunță 3 cazuri: Reina G. de 18 
ani, Ein. de 23. şi Lola C da ani, La 25 Iulie, ze anunţă un al 4-lea cas 
David H. do 30 ani 


Dela 1 August încoace se constată aproape un numir ega de ca 
zuri, apărute în acelaşi timp (infecţ'une simultană) şi la intervale de 10—15 
zile, care se pot considera ca contagiuni (infecţiuni succesive). Din cer- 
ceterea noaștră avem 12 cazuri din categoria intăia, cu 28 bolnavi, şi 17 
cazuri din a doua, cu 36 bolnavi, pe care nwd mai enumärèm. 

In ceia ce priveşte infecțiunea unor fintini izolate, se cunosc 
multe cazuri din alte epidemii, dar în epidemia actuală nu am allat nici 
us locar mai important, în afs de o anumită parte a oraşului, şi acum 
In urmă, nu în timpul apariţiunii epidemiei. Din punct de vedere epi- 
demiologic, o atare infecţiune s'ar manifesta prin focare mici împrejurul 
îlntinii infectate. 

Se ştie că au fosi epidemii datorite stridiilor mârdarit- cu bacili 
Ulici, sau laptelui distribuit pe o scară mai intnsă de lâptării mul mari sau 
mai mici, unde se găseau bolnavi de febră titoidă; uneori epidemii pu- 
{in întinse au fost dalorile legumelor, fructelor spălate cu upă infectată, 

La laşi, în luna lui funie, nu s'au adus strid, şi cea mai mare 
parte din boinavi nu vint dintre acel care "şi pot permite Inxul de a 
minca stridii. 

Lăptirii mai mari nu există In laşi, sau cel puțin aşa de mari, ca 
să explice o exploziune ca acea, de care ne ocupăm. Decurind s'a ob- 
servat o epidemie în Germania, dstonită infeejlonii laptelui dela o lăp- 
tărie, dar aceasta servea 500 de familii. Legumele sau fructele nu pot da nici 
ele izbucniri așa bruşte şi cu un număr așa de mare de cazuri, în con- 
diţiunile în care se face vinzarea varzavaturilor şi a fructelor în laşi. 
Se 'nţelege că nu este exclusă posibilitatea ca ici colo să se fi căpătat 
febra tifoidă din lapte, legume, sau fructe infectate, dar au poate fi 
vorba de o explicare în atest fel a întinderii epidemiei, 

Rămine să cercetăm infecjiunea apel distribuite în laşi. 

Cele mai multe epidemii cu caracter exploziv sint datorite, făză In- 


doială, acestul fe! de inlecțiune. Aşa zisa origină idrică a epidemiilor de 


febră tifoidă este cunoscută demult şi era considerată pănă scum cițiva 
ani ca unica pricină a propagării febrel tifoide; Insuşi Louis, Murchison, 
Budd, care au scris despre febra tifoidă la 1829, 1858 şi 1873, o susţi- 
neau A fost dovedită in mal toate epidemiile studiate cu mijloace mai 
noi; chiar în noi în tară, la Focşani şi la București, s'au putut constata 
fapte sigure. 

Atita însă nu este suficient ; trebue să fie o legătură strinsă Intre 


NE VIAȚA ROMINEASCA 
ie PE SL OA 


distribuţiunea cazurilor şi distribuțiunea apei; trebue ca în cartierele unde 
nu se distribue apă infectată să nu fje nici unul sau rare cazuri, şi acele la 
persoane care au uzat de apă infectată, fie In mod accidental, fie în exer- 
ciţiul profesiunii sau funcțiunii lor. 

Pentru a stabili dacă există o atare legătură, am desemnat, redus, pla- 
nul oraşului, am însemnat pe el traectul conductei principale şi poziţiu- 


nea haznalelor, am insemnat apoi cazurile de boală stradele unde se 
găsesc şi aproximativ la numărul respectiv. Pe planul No. 1, care repre- 


zintă momentu! izbucnirii epidemice, găsim cele mai multe cazuri în 
partea centrală: pe strada Goliei, pe şoseaua Arcu, pe str, Sf. Teodor, 
str. Armeană, str. Sft, Sava, Săulescu, str. Albă, Cizmăriei, şi pe stradele 
mai periferice : pe str. Zugravilor, Moţoc, Sit. Andiei, Ţicău de jos, Ho- 
tin, Stejar, Bicşenescu, etc; 

laşul, în afară de fintini și captațiuni particulare, are două reţele im- 
portante de apă de băut şi două de așa zisă apă de stricat. O conductă a: 
duce apă de băut din Valea-Adincă prin dealul Galata şi o distribue 
pe sir. Nicolina şi str. Socola; lot de acolo vine şi o conductă de apă 
de stricat, care se opreşte în str. Nicolina. O altă conductă cu apă de 
stricat vine prin str. Sărărie pănă Ja str. Sit. Haralambie si Tăutu. 

Conducta principală de apă de bâut, aşezată încă din timpuri mai 
vechi şi care dă cel mai mare debit de apă în oraş, întră prin bariera 
Lăculeşti, pe strada Ciric şi strada Eternităţii, unde dă o gură, impreju- 
rul căreia au fost cazuri de febră tifoidă; de acolo porneşte o ramură 
spre str. Stejar şi Cuza- Vodă, în care are două guri, imprejurul cărora sint 
unicele 4 cazuri din acest cuartier, 

Mal fiecare curte pe aici are fintină proprie, aşa că puţini locui- 
tori uzează de apă din conductă, —un argument mai mult incontra päre- 
rii că îintinele ar îi jucatun rol important în epidemia actuală, In ultima 
jumătate a lunii August, s'au indesit însă cazurile şi în acest cartier, în 
urma preierinței apel din haznale. 

In str. Calaraşi dă o nouă ramiticaţie şi o gură, imprejurul căreia 
sint tarăşi 6 cazuri, o gură In str Spitalul Paşcanu, cu 4 cazuri, apoi 
conducta principală se urcă prin str. Cucu, unde sint 5 cazuri. Din str. 
Cucu o ramilicaţie se duce în strada Curelari, în str, Hotin, Ţicău de 
jos, unde sint iarăşi focare mici de cite 4—5 cazuri, 

Conducta principală merge din str. Cucu prin str. Stihi la bazinul 
din str. Golia, unde are o gură principali şi de unde pornesc ramifica= 
iuni în str. Albă pănă la unirea ei cu str. Bucşenescu, cu donë haznale 
ja extremitate, şi in str. Albă. Imprejurul acestora sint focare de cita 
6—7 cazuri. Din această ramură porneşte una prin str. Ghica-Vodă pănă 
la grădina Ghica-Vodă, unde se termină cu o fintină. Imprejurul acesteia 
siat 10 cazuri. Tot dela Golly porneşte o ramificație In str. Armeană, 
care are O gură in această stradă, alta în str. Sit, Sava şi alta în piața 
Halei. Imprejurul acestor guri sint 23 cazuri şi centrul principal al epl- 


CRONICA MEDICALA 413 


demiei. Tot de aici se alimentează sacalele Şcoalei Militare, a Institutului 
Humpel, unde au fost cite 5-6 cazari, şi mal multe poate, imbolnăvite pe 
acasă i! alte orașe, unde nu am pulut controla exact numărul, Ramura 
aceasta trece mai departe In sir. Palat şi In str. Frecău, dind iarăşi vre-o 
15 cazuri împrejuru! haznalelor, 

Dela Golia conducta principală urmează str, Golia, str. Arcu, şo- 
seana Arcu, stradeia Bădărău şi str. Păcurari, dind fintini în str. Său- 
lescu, Gindu, în piața dintre str. Arcu şi str. Zugravilor, în piaţa Bădă- 
rău şi în str, Păcurari, 

Cele mai multe cazuri sint situate în stradele din vecinatatea ime- 
diată a acestor fintini. 

Două ramuri dau fatini lingă Teatrul Naţional! şi în str. St. Andrei, 
ŞI împrejurul acestor guii, alimentale de conducta principală, sint cite 16 
Şi 12 cazuri. 

Intr'o depărtare mal mare de traectul conductei şi de gurile ei ca- 
zurile de febră tifoldă apărute după 20 lunile sint de necomparat rare, pe 
cînd cele observate înnainte de această dată sint, din contra, mai frecvente. 

Astfel, pe str. Socola, care este alimentată de conducta venind dela 
Galata, sint 7 cazuri înnainte de 20 lunie şi numai 5 după această dată, 
şi atingind mai ales persoane care'şi exercită profesiunea în apropierea 
conductei principale, După 1 August, numărul cazurilor creşte mult toc- 
mai pe unde erau mai înnainte cele mai puțin numeroase. 

In str. Nicolina, lungă de mai bine de 2 km, au fost 2 cazuri Inna- 
inte de 20 lunie, şi iarăşi 2 după 20 Iunie. Dela 20 August încoace, şi 
pe această stradă şi pe cele imediat apropiate, ca str. Crucei, stradela 
Crucel, stradela Ferentz, elc, numărul a crescut, 

Se poate vedea mai bine pe planul L-iu strinsa legătură dintre ca- 
zurile după 20 Iunie şi conductă, şi lipsa oricărei legături pentru cazurile 
dinnainte de 20 lunie, 

Cealaltă conductă cu apă de băut este Insemnată tot cu tinie nes- 
gră, —cele cu apă de stricat sint omise, fiind foarte scurte şi urmind, una, 
parte din strada Nicolina, cealaltă, parie din str. Sărărie, în care aproape 
nu este nici un caz, 

Pe al 2-lea plan, pe lingă numeroase cazuri dealungul conductei, 
cele mai multe sint răspindite în tot oraşul, 

In unele epidemii s'a conchis la origina |drică numal din această 
distribuțiune a cazurilor. 

Astfel, în monografia asupra febrei tifoide, Brouardel şi Thoinot') citea- 
ză epidemia din Auxerre ( 1882—1883), epidemia din Villerville (1590). etc, 

In amindouă oraşele acestea erau douj distribuțiuni de apă, şi ca- 
zurile de boală erau aşezate numa! pe o distribuțiune. Curschmann?) ci. 
tează mai multe epidemii din Hamburg, a căror otigină idrică o consi- 


L--Brouardel et Gilbert, Traitè de mbdoelna, III, 19084. 
2.— Nothnagel, Hindbwch der Path, vol II, 


* 


AM VIAȚA NOMINEASCA 


deră ca dovedită prin faptul că oraşele mici, în strinsă legătură cu Ham- 
burgul, nu avusese nici un caz, precum şi unele cartiere, care nu aveau 
distribujiune de apă din conducta principală. Cu totul recent aflăm des- 
crisă o epidemie de febră tifoidă din Altwasser, un orăşel din Silezia, 
care are asemenea o îndoită distribuţie de apă şi în care cazurile de boală 
erau mai ales aşezate în cartierele uneia din distribuţiuri, Această epl- 
demie a inceput pela stirşitul lui Mai trecut; peia începutul lui 
lunie se anunțau zilnic pănă la 20—30 cazuri, aşa incit în vre-o 14 zile 
s'a ajuas la aproape 300 cazuri, iar la 15 Iulie la 600, 

La 12 iulie, s'a oprit apa bănuită, s'au dezintectat tuburile, s'a dat 
apă din alte izvoare pe acelaşi cond uct, şi curind după acela numărul 
cazuriior a căzut pănă la 2 pe zi, incit epidemia se poate considera ca 
sfirzită, 

Observaţiunea singură a distribuirii cazurilor în raport cu con- 
ducta principală nu este absolut doveditoare, bine înțeles, putindu-se 0- 
biecta că ar fi numai o coincidență, datorită buntoară faptului că dea- 
lungul conductei populațiunea este mai grămădită, 

Trebue să avem şi dovada că apa a fost infectată, Această dovadă 
iasă e mult mal greu de dat, pentrucă, pe deoparte, examenul apei se 
face tirziu după presupusa înfecţiune, cind se poate foarte bine ca să nu 
se mal găsească bacilul febrei tifoide (perioada de incubaţiune, timpu 
până bolnavul alearga la medic, până se anunță cazurile, până se hotărăşte 
examinarea apei, pe de ailă parte, se poate ca infecţ'unea să se fi tăcut cu un 
numâr nu prea mare de bacili, aşa incit să nu aflăm nici un germen in 
cei ciţiva centimetri cubi de apă, care servesc la o cercetare, Pe lingă a- 
ceasta, metoadele de cercetare a bacilului febrei tiioide ta apă, cu toate 
ametiotările din timpul din urmă, nsu ajuns încă așa de periecte, incit 
să nu impiedice desvoltarea unei bune părți din germenii febrei titoide. 

Penlru toate aceste motive, în puţine imprejutări au avut norocul 
igieniştii să găsească bacilul In npa încriminată şi se citează anume ca- 
zurile  bacteriologiştilor mai norocuşi. Se 'nțelege uşor dace rezultatul 
negativ al cercetării bacteriologice a apei nu dă siguranța excluderii ei 
dela producțiunea epidemiei, 

Bronardel și Thoinot, În monopgralia citată, se exprimă în modul 
următor : „A notre avis, cette prekve reste fort au dessous de la preuve 
tirée de lobservation, er la condamnation même de ce genre de recher- 
ches ne saural! en rien nuire d la valeur de la théorie hydrique”, 

Şi astăzi constatarea lul Brogardel şi Thoinot este adevărată, peutrucă 
în epidemiile studiate în ultimul tina în vestul Germaniei şi In Silezia 
origina idrică a fost stabilită tot numai după caracterele isbucnirii brusce 
a epidemiei, cu un număr mare de cazuri deodată, —mai rar prin aflarea 
bacilului, Astfel, s'au putut lega 4 epidemii de infecţiunea conductelor de apă, 


CRONICA MEDICALA E5 


şi 26 epidemii mai mici de Infecțiunea unor fintini, a laptelui sau a al 
tor alimente *). 

De acta, am fost surprinşi ciad am cetit—ce-! dreptul, în ziarele 
politice care poate eray rău informale—că nu s'a găsit bacilul febre) ti- 
foide în apa din laşi, şi că, prin urmare, nu poate fi vorba de o epide- 
mie de origină idrică, ci de o endemie, datorită murdăriei. 

Cu toate acestea, am fácut ex. menul bacteriologic al apei Inate la 
ziua de 5 August dela haznalele din str. Golla, ste, Armeană, str. Său 
lescu, str. St. Sava, str. Gindu şi şoşeaun Arcu, toate din conducta 
principală. 

Făcind culturi pe gelatină, după regulele bacieriologice, sau des- 
voltat dia apa dela Golia dintr'un cme. 11,650 germeni, din sir. Armeană, 
apa luată sdintrun fortun de cauciuc, cu care se umple sacalele a dat 
întrun cme, 27,200 germeni, din str Săulescu 15,625, din str. Si. Sava 
se pot numara numai 12500; gemenii din spa luată dn gostua Arcu 
n'au putut îi numărați, gelatina find complect lichefiată după 48 oare, 

Făcind culluri pe un mediu special, ai lul Drigalski, pentru recu- 
noașterea bacilului tific, am putut izola un bazil sămănitul cu al dizen- 
tezie!, din haznaua din str, Armeană, şi unul tific, din str. Gindu. 

Am identificat acești bacili, după regulă, cultivindu-i pe diferite sub. 
stanțe nutritive şi căulind reacţiunea specială de grupare, de aglulinare, 
cu seruri specifice, 

Dacă nu am ti avut dovada prezenței bacililor tifici In apa din ron- 
ducta principală, am fi avut prezumpțiuni tari că această conductă a putut 
fi înlectată. O parte din galeriile de captare se găsescsub satul Aroneanu 
şi aici au fost cazuri de febră tifoidă încă din luna Martie, 


Lu 27 Martio întră în spitalul Pusranu copilul Vasile T., In viestă da 
12 uni, din comuna Arnucanu, suforind de fobră tifoidă. 

Epidomis a rontinuut probabil pini in lalie, pentrucă le 16 și 23 Iun- 
lie se primese în același spital Elena B, și le clinica infantilă Hio A, tot din 
Aroneanu, sutorinii do febră tifoidă. 


Peta sfirşitul lul Mai şi începutul lui lunie a fost timp ploios, in- 
cit e probabil că murdăriile depuse pe cimp să fi fost spălate și trans- 
poitate de ape prin crăpiturile solului în galeriile de captare, 

Credem mal mult în acest fel de infecținne decit într'o posibilă 
deschidere a conductelor în subsol şi intiitrajiune din latrinele oraşului, 
pentrucă acest din urmă fel ar îl fost continuu, şi epidemia nu ar fi a- 
vut ca acuma tendinți să se oprească călră sfirsitul lui lulie şi Incepu- 
tul lunci August, pentru a suferi o nouă intârize de pela jumătatea lui 
August innainte, Atară de aceasta, ar îl trebuit ca bolnavii să se îl grupat 
dela un anume punct al conductei Inainte, 

l- Sihineider Moderna Typhushekămplung. Congres, internut, de igi- 
«ună și demogrulie. Kerlin, 1908 vol, 1E pag. 114, 


4:8 VIAŢA ROMINEASCA 
aA ARIE i i Rn 2 lot ecouri d 


Am spus mai înnainte pentruce credem că infecțiunea fintinilor par- 
ticulare nu a jucat nici un ro! în izbucnirea epidemiei actuale, Este izbitor, 
într'adevăr, cit de rare au fost cazurile prin cartierele perilerice ale oraşului, 
unde lazultorii se servesc aproape excluziv cu apă din fintini, şi cum aceste 
cazuri devin mai frecvente, decind s'a indemnat populațiunea acestor 
cariere să se servească mal mult de apa din conductă. 

Dacă aceste fintini primes: continuu infiltraţiuni din latrine, ele de- 
vin de sigur periculoase numai din momentul cind ajung bacili) febrei 
tifolde in latrine, şi se poate ca acum, după izbucnirea epidemiei, să avem 
de inregistrat cazuri numeroase de infecţiune pe această cale, 

S'a vorbit mult de sdpdturile pentru canalizare şi pentru aşezarea 
tuburilor de apă, atribuindu-li-se un rol în desvollarea febrei iiloide, 

Pentru cine a văzut subsolul oraşului laşi, format aproape peste 
tot de un pămint galben, argilos, virgin, începind imediat sub pavaj, 
nu poate să nu râmină surprins cum se poate atribui unui subsol aşa de 
sănătos o infecţiune cu bacil tifi. Numai în unele strade şi pe dis- 
tanţe mici (str. Si. Neculai, parte din str. Golia, parte din sir. Ştefan cel 
Mare, str. Palat şi str, St. Constantin) este un strat, pe alocurea cu totul 
subțire de påmint negru. 

De altfel, săpăturile durează în laşi de 3 ani, şi anul trecut mai ales 
au fost destundate stradale: Palat, Sf, Constantin, Sit. Lazăr, St. Andrei 
pe unde subsolu! conţine mai multe substanțe organice şi unde erau ut- 
mele unor vechi lucrări, —şi totuşi anu! trecut nu am avut, propriu vor- 
bind, o epidemie de febră tiloidă, Afară de aceasta, se întrebuinţează la 
săpături şi la lucrările da canale peste 600 lucrători, şi cu toate acestea 
nu s'au îmbolnăvit de febră tifoidă decit trei, în proporție mai mică decit 
restul poputaţiunii, 

Presupunem că cel care binuesc săpăturile nu cred cumva că prin 
emanaţiuni de acolo se propagă boala, ci prin posibilitatea descoperirii 
unor vechi focare de bacili tilici, care pot ajunge astfel în contact cu all- 
mentele sau băutura, 

Nu mal vorbim de măsura copilărească de a se stropi pămintul cu 
var, pentrucă, pe deoparte, nu e nici un motiv serios pentru aceasta, iar 
pe de altă pare, frumuseța desemnurilor, arabescurilor, a ondulațiunilor 
foarte elegante, nu acopere nici a 6-a sau a 7-a parte din suprafaţa de 
stropit, 

S'a adus înnainte ca pricină a răspindirii epidemiei unele alimente 
şi anume: atingerea pinilor cu mini murdărite şi infecjinnea laptelui, 

Nu am aflat insă nici un caz, în care să se fi pulut demonstra că 
o pitărie ar fi constituit Imprejurul ei un focar epidemic, Tot asa, nici 
o lăptărie, cu toate că ştim bine că multe pitării din Iaşi sint In rele 
condițiuni igienice şi ln unele lăptării de prin stradele Aron-Vodă, 
Moara de Vint, etc., se ia apă pentru spălatul vaselor din canalul Cal- 


Agen EN n 


la. Hoteca | 
f 


n-an 


DE a i y 
| i $ ca ZA i n wia - 
$ wa CD ` Px 
A es a ij T 
PF ET 


ki = 
pi i g 
AATA 


FEBRA TIFOIDĂ 
A g 
IASI 
PE. CARES = 4 Augst 


| 4909 


| 
| O Boimavi init h to Tune | 
Sp în în | 
| 
| PRE ai na ansan — 


ARONEANv 


Cop. MOL] oca 


tega LicyLEyri 


N X] 4 
à D a Să S a 


$, Ii || A Q 
N ELAN 


` ; " daia 3? DA 5 
å at ; sita GALATA (N td, at l Ş i AA 
iir Fe NOS WAM F CAN „Seceta 


APS Bo 


GALATA A a 


CRONICA ME DICALA 47 


cainei, care serveşte de colector al tuturor scursnrilor din mahalaaa Ţi- 
cău şi din dealul din faţă (str. Brănduşei, Ruteni, etc.). 

Murdăria, de care se vorbeşte atita, nu e în stare să producă o 
epidemie, dacă nu e bacilul titic, şi dovada o avem în faptul că şi mai 
înnainte oraşul fusese destul de murdar şi nu avusesem epidemie, iar iz- 
bacnirea s'a făcut tocmai In cartierele mal curate ale oraşului. 

S'a discutat un moment şi natura epidemiei. Citeva cazuri, cu un 
mers clinic puţin deosebit de schema clasică, făcuseră pe unii medici 
să se indolască; s'a zis, chiar, într'unul din consiliile de igienă,că boala 
are un catacter cu totul particular în anul acesta, S'a discutat pe ici pe 
colo dacă nu ar îi un paratilus sau o tifomalaria. 

Epidemiile de paratilus sint datorite mai ales intecțiunilor alimen- 
tare, nu au întinderea epidemiilor de febră tifoidă, şi eran cunoscute a- 
cum cițiva ani sub numele de intoxicațiuni alimentare, pentrucă apar 
foarte curind după o mincare infectată şi la persoane care au mincat 
de obiceiu în acelaşi loc (restaurant, cazarme, spitaluri, penslonate, etc.),— 
n rare cazuri a føst vorba de o intecțiune a unor fintini, şi numal cu 
un număr restrins de cazuri, Mersul şi simptomele boalei sint deose- 
bite, şi mai ales leziunile găsite la antopsii nu se aseamănă cu ale fe- 
brei tifoide. 

In epidemia actuală au fost multe cazuri cu emoragii intestinale, 
multe cu pertorațiuni ale pereţitor intestinului, — ceia ce arată că 
exista leziunea caracteristică a febrei titaide, ulceraţiunile intestinale, La 
vre-o 4 necropsii de persane adulte și copii c am avut ocaziunea să văd 
la morga spilaiului Sf. Spiridon, am găsit leziuniie tipice; dintr'unul din 
cazuri am şi cultivat bacilul febrei tiloide. d 

Dar în timpul vieje! bolnavilor avem mijloace sigure de stabilit 
natura boalei prin aglutinarea În grămezi cu serul bolnavilor a culturilor 
de febră tifoidă şi bacil paratitia în mod comparativ. Metoda noastră pro- 
prie de cercetate prin cultura mu:ozităților din lating= ne-a dat aproape 
în toate cazurile bacilul tific. Alteori am cercetat singele bolnavilor dia 
acest punct de vedere, şi am pulut cultiva bacilul febrei tifoide tipic, 
Reacţiunea diazoică a lui Enriich, dată de urina bolnavilor, ne-a fost un 
semn preţios pentra cunoaşterea timpurie a naturii boalei. In mai bine 
de 150 cazuri, pe care le-am avut în ingrijire în spital sau în Oraş, am 
stabilit cu aceste mijloace diagnosticul sigur, confirmat mai în urmă de 
evoluțiunea boslei. Astfel, am putul evita erorile posibile cu tuberculoza 
generalizată, In 2 cazuri, cu int-amajllunile intestinale febrile, în alte E ca- 
zuri, meningita tuberculoasă, etc, 

Titomalaria este o expresiune rămasă din timpul cind palologiştii 
nu aveau mijloace suficiente de precizat In anumite cazuri dacă este 
vorba de o febră tifoidă, cu o febră mal puţin continuă, cu oarecare In- 
termitențe, sau dacă este vorba de o malarie, cu febră mal continuă, sau 
d: o asoriaţiune Intre amindouă intecţiunile. Că malaria se poate asocia 


"o >] > A b Te La A: Da 9 i, E s hu ! 
d Pai, 
i; i 
48 VIAŢA ROMINEASCA 


cu inlecțiunea tifică—nu este nici o îndoială, şi eu insumi am publicat 
mai multe cazuri încă din anul 1891; că in epidemia actuală de febră ti- 
foidă mulţi dintre cei atinşi de tifos au avut şi malaria este sigur, aşa că 
în înțelesul acesta au fost multe cazuri de titomalarie. Se poate, deaseme- 
nea, că puţine cazuri de febră tifoidă să fi dat bănulala unei matarii; dar 
că toată epidemia să fi fost de tifomalaria, în acest sens sau în sensul 
unei infecținni malarice cu formă tifoidă, este o absurditate, care nu se 
poate susține față de faptele observate. 
In scurt, din cele expuse rezultă că izbucnirea actuală a febrei ti- 
folde in laşi este datorită, fără indoială, intecţiunii conductei principale, 
cate aduce apa dela Aroneanu. In cartierile care au apă dela Galata, — 
dela Ciriig, în citeva captațiuni proprii cum e aceia a spitalului Si. Spi- d 
ridon, a Liceului Internat şi Universităţii, etc., nn s'a observat nici un 
caz, sau doară cite unul, venit din cartierele conductei principale. 
Dacă se poate dovedi că contagiunea şi infecţiunea prin substanțe 
alimentare au jucat un rol înnainte de sfirşitul lui lunie şi dupâl August, 
în momentul izbucnirii epidemice insă rolul lor a fost cu totul secundar, 
“Mai în urmă. prin înmulțirea casurilor, desigur că contagiunea 
şi celelalte moduri de transmitere a boalei joacă un rol din ce în ce mai 
important, tocmai din cauza inmulțirii bruse a cazurilor, care formează 
atitea focare noi. In afară de cazurile anunțate serviciului sanitar co- 
munal, nu trebue să se uite că vor fi cel puţin tot atitea necunos- 
cute din cauză că o mara parte din populațiunea săracă, cum am 
spus, nu se arată medicilor, iar alţii din diferite motive ascund cazurile 
de boală. 
Astlei bunăoară: 


In ziua de 2 Iulie, am anunțat pe un copil Sigmund L. al unui fabri- 
caut de mezeluri, cure avea o fobră tifoidă tipică şi caro n umblat vreo 3 
zile pe la spitaluri, nefiind locuri libere, în care timp su confirmat diagnos- 


ticul, și totuşi în registrul primăriei este trecut cu uda piară 
În ziua de 27 Iunie, am anunţat pe Ițic G., copilul unni lucrător dela 
o franzelărie. In registrul primăriei afām, de asemenea, că nu a fost confirmat, 


De mai multeori părinţii, temindu-se de urmările denunţării boalei, 
dau adrese falşe, prezintă pe alţi copii agenţilor sanitari, ete, 
Afară de aceasta, e definitiv stabilit astăzi că sint multe persoane 
vindecate de febră tifoidă, cari păstrează săptămini, luni, uneori ehiar ani 
de zile, bacilul titic în dejecţiunile lor. 


Copila Elena O., din str, A, B, esta primită în stai la 12 Talio; lu & 
August, oso vindocată, dar cu o săptămină înnninte și în momental øşiraj se 
cultivă numeroşi bacili tiei din dejecțiuni. La 18 Awgust, se prezintă sora 
sa Muria, în virstă de 3 ni, bolnuvă dela 15 August deo febră tifoidă. Bol- 
nava fusese continuu impreună vu sora sa, dela oşirea din spital. 

Copila Maris Gh., do 4 ani, este adusă în spital la 15 August, bolnavă 
dela 12 August, probabil dela un frate al ei, don Gh, găsit purtător de ba- 


f PE. "po uw « im d “ t Ea d TaY” 


CRONICA MEDICALA 419 


cili după contagionarea aurorei sale, dogi trecuseră 2 săptămini delu libo- 
rárca lui din spital. 


Imprejurul unui bolnav de febră tifoidă se găsesc de mulleori a- 
tari purtători de bacili, fără să fi fost bolnavi, In fine, sint cazuri de fe- 


„bră tifoidă uşoară, ambulatorie, când bolnavul poate răspindi contagiunea 


pe o mare întindere, 


Copiii, mai ales, sulăr de formele acestea mai uşoare, şi chiar räs- 
pindesc mai deseori contagiunea. 


- aa . 

Aceasta find situațiunea de fapt, ajungem la problema de căpete- 
niv : ce măsuri se impun şi ce măsuri se pot lua în laşi? 

in prima linie, sar fi impus suprimarea apei infectate şi inlocuirea 
ei cu alta. Pentru laşi, această măsură nu s-a putut lua, pentrucă con- 
ducia principală dă mai mult decil 2 din apa consumată, şi aceasta este 
cu totul insulicientă!. Dacă sar fi suprimat şi conducta principală, 
lumea ar fi suferit literalmente de sete. Infecțiunea socotindu-se trecă- 
toare, s'a putut spera că deziniectărea reţelei de tuburi să dea bune 
rezultate ; dar lucrul s'a făcut fără bun efect, şi tocmal din pricină 
că nu s'a înlăturat posibilitatea unei inlezțiuni noi. De altfel, la 5 Au- 
gust, am găsit încă bacili tifici în apa din conductă, ceia ce expliză in- 
mulţirea bolnavilor în a 2-a jumătate a lunii. 

Impedicarea întecţiunii galeriilor de captare este desigur o pro- 
blemă mai prea. 

Ar trebui răscumparate întinderi mari de teren imprejurul locului de 
captaţiune, ar trebui studii geologice, care reclamă timp, pentru a se stabili 
de unde vine intiltrațiunea infectantă şi pentru a se căpăta sigu'an a că 
nu stat infiltrațiuni dela o depărtare mai mare decit raza râscumparată. Pe 
lingă aceasta, ar trebui timp mal lung pentru cercetări şi aducerea la 
îndeplinire a acestui deziderat. Mi se pare că ar Îi fost mai repede şi mal 
eficace instalarea unei uzine de ozonat apa din bazinul principal, Innalnte 
de a fi trimisă în conductă sau chiar pe traiectul conductei, Innaiate de 
distribuțiune. 

Această instalaţiune nu ar costa mult "), s'ar putea face repede şi 
ar putea îl utilizată şi mai tirziu la nevoe, sau s'ar putea vinde altei co- 
mune, care şi-ar aduce apa; sau ar servi la ozonare, ciad apa din con- 


1.— După il. Inginer Savul, conducta principală dă 550—600 metri cubi ; 
cea din Nicolina 60 metri cubi, 

2—ln cele mai scumpe instalaţii nu costă nici 2 bani ozonarea unui 
metru cub de apă. La lasi, s'ar putes lua curentul dela uzină, şi instalaţiunea nu 
ar costa decit citeva mii de lei, nefiind necesare de procurat decit un trens- 
formator, o cumeră de ozonat aerul şi o coloană de zidărie, în cure apa va veni 
în contact cu ozonul, 


420 VIAȚA ROMINEASCA 


ducta principală dela Timişeşti s'ar infecta în mod accidental, s'au s'ar 
opri un timp oarecare, În chipul acesta, s'ar avea măcar siguranţa că 
din conducta principală se distribue apă sterită, 

Chiar dacă astăzi nu se mai găsesc germenii febrei tifoide In con- 
ducta principală, credem că ozonarea ar fi utilă pentru evitarea unel in- 
fecţiuni posibile. Cu mult mal util ar fi fost efectul, dacă ozonarea s'ar 
îi făcut la Inceputul izbucnirii epidemice, 

Ferberea apei la domiciliu nu a dat rezultate nici in alte părți şi, 
după cum s'a văzut, nici în laşi, 

Acum, cind boala s'a intins peste tot oraşul, cind, alară de in- 
fecțiunea apei, contagiunea, infecțiunea finlinilor, purtătorii de bacili, 
etc., au un rol din ce în ce mai important, se impun şi alte măsuri, care 
şi-ar îi avut desigur eficacitatea lor şi In prima parte a epidemiei, 

Pentru apărarea incontra celorlalte moduri da propagare, va trebul 
să se ja măsuri de izolare strictă a tuturor cazurilor de boală în spitale, 
şi, apoi, să li se asigure o bună Ingrijire bolnavilor, pentru ca popu- 
laţiunea să caute singură spitalul, 

Avem astăzi o metodă modernă de combatere a febrei tifoide, 
ale cărei principii au fost stabilite de prof, Koch, şi care a tost aplicată 
cu succes in sud-vestul Germaniei '). Mijloacele de combatere se pot im- 
părți în 3 grupe, după direcţiunea specială a activității organelor sa- 
nitare: a) descoperirea cazurilor de boală şi urmărirea Izvorului intecțiu- 
nii pentru fiecare caz, b) măsuri pentru oprirea întinderii epidemlei 
şi c) combaterea indirectă, 

Pentru stabilirea şi urmărirea cazurilor, să se cerceteze bolnavii a- 
nunțaţi, familia lor şi mai ales copii, Să se cerceteze dacă in imprejurimi 
sint alţi bolnavi de acelaşi fel, care nu au fos anunţaţi, şi să se caute a 
se stabili, pecit sa poste, origina infecțiunii, profesiunea, localitatea unde 
lucrează boinavul, apa pe care o b:a, obiceiurile particulare, etc. 

Pentru inlesnirea cercetărilor, trebue să se distribue nişte foi impri- 
mate cu Întrebări, la care să se răspundă pentru fiecare caz t}. 

In acest mod, am putut stabili In multe cazuri otigina intecţiunii. 
In sud-vestul Germaniei, în 46", de cazuri şi de 3 ori, cum am spus mal 
înnainte, s'a stabilit infecţiunea conductelor de apă. 

Pentru a dona serie de măsuri, impedicarea răspindirii, să se a- 
plice cu stricteță izolarea şi dezinfectarea, 

Se vor cerceta, din punct de vedere bacteriologic, toate fintinele 
suspecte de infecțiune din privâţi, şi se vor inchide cele infectate, 
Se vor curăți şi desiniecta cu lapte de, var sau altiel, haznalele pri- 


1—Ruponrtele prol. Frosch, Almquist şi consil do sim, Schneider la 
ultimul congres de Iglenă. 

2.—Lu eonsultaținnile grutuite ale clinicel noastre am introdus, încă de 
anul trocut, nişte buletine do anunțare a vasurilor de boale moli itoare, ea 
mai multe date asupra ocupațianii bolnavilor și a celor din jurul lor. 


CRONICA MEDICALA Lili 


văţilor ; se va impune construirea în condijiuni regulamentare azolo unde 
nu există, 

Se vor cerceta excretele persoanelor care au fost în contact cu bol- 
navii de febră titoidă, şi persoanele care vor prezinta bacilul tific vor fi 
excluse deia contactul sau comerțul cu materiile alimentare, şi se 
va Încerca un tratament pentru dispariţiunea acestor bacili (purga- 
tive, antiseptice intestinale, regim, ferment lactic, serum, etc.) A. 
ceste persoane reprezintă cam 5—7% din cazurile de febră tifoidă, 
Tot din acest punet de vedere, bolnavii nu vor fi puşi din nou In cir- 
culaţiune, pănă cind la două examinări consecutive, la interval de o săp- 
tămină, nu vor mai prezenta bacili tifici in excremente, faringe şi urină, 

Pentru aceste cercetări, trebue, desigur, un laborator de bacterio- 
logie, anume destinat pentru studiul febrei tiioide. O uşurare mare în d- 
plicarea acestor măsuri este asigurată de imprimatul menţionat, în care 
se stabileşte complect starea condițlunilor casnice ale bolnavului, legă- 
turile sale personale şi economice, sau de gospodărie, precum şi origina 
probabilă a intecțiunii. 

Pe unde nu se poate izola bolnavul în spital, să se trimită ingri- 
jitori şi ingrijitoare în locuinţele, bolnavilor, pentruca să asigure o izolare 
eficace a locuinţii şi o Ingrijire potrivită a bolnavilor. 

În epidemia din Altwasser, pe care am citat-o mai înnainte, în 7—8 
zile s'au improvizat spitale şi barace pentru izolarea a 300 bolnavi, cu 
toate că acest orășel nu are decit 17.000 locuitori. 

Deszinfecțiunea trebue să fie tăcută pe o scară mal întinsă, şi, per- 
sonalul obişnuit neliind suficient, să se facă de urgenţă cursuri practice 
de 5—10 zile, prin care să se formeze desinfectori instruiți, care să fie 
totuşi controlaţi destul de des in dezinfecţiunile ce fac.* Dacă aparatele 
de dezintecţiune sint insuficiente să se procure altele noi. 

Pentru combaterea indirectă, să se cerceteze condiţiunile igienice 
generale ale fiecăre! părți a oraşului, şi să se stabilească, de asemenea, nişte 
foi cu întrebări imprimate, pe baza acestora să se facă ameliorări pe o 
scară mal intinsă, 

Astiel, în sud-vestul Germaniei, la o populaţiune de 870.000 locu- 
itori, în cercul administiativ Trèves (Trier) s'au făcut în citliva ani 186 con- 
ducte noi de apă şi s'au cheltuit 11.500.000 mărci pentru indreptarea 
scurgerii apelor murdare şi a murdăriilor, S'au construit 4 canalizări 
complecte şi 59 parțiale, 51.000 de depozite de murdării, 58.000 de 
privăţi igienice şi 345 km. de şanţuri de scurgere. 

In doi ani, cit s'au aplicat pe o scară mai întinsă măsurile acestea, 
în sud-vestul Germaniei, morbiditatea a scăzut cu 30%), scădere care se 
măreşte din ce In ce, prin o aplicare mai generală a măsurilor şi prin 
infinența educătoare igienică a lor, Intr'un ținut, în care febra tifoidă era 
de mulţi ani endemică. 

In cela ce priveşte condițiunele locale ale laşilor, dacă nu se vor 


R a aia bă EPI EP di co esta se: 44 URĂ N pda d at inte! pe 


a. - © VIAȚA ROMINEASCA 
lua de urgenţă şi în mod serios măsurile inşirate sumar mai sus, vom 
avea, cași în trecut, o endemie permanentă de febră tifoidă, cu cazuri 
numeroase, şi, din cind în cînd, cite o izbucnire epldemică mal intensă, 
Aceasta nu mai este permis într'o țară civilizată şi întrun oraş cu nu- 
mărul de locuitori pe care-l are Iașul. i 

Pentru viitor, va trebui un program intreg de ameliorări sanitare in 
laşi, incepind cu apa pe care sperăm a o avea în anul viitor, cu înde- 
părtarea murdăriilor din oraş, cu 0 întreținere mai omenească a strade, 
tor, ogrăzilor, grădinilor, şi nu numai din partea centrală a oraşului, dar 
mai ales dela periferie, cu o strictă şi conştiincioasă aplicare a regula- 
mentetor sanitare, cu măsuri bine chibzuite şi repede puse în practică. 


Dr. M. Manicatide. 


Cronica agricolă. 


Măsuri împotriva secetei. 


Clima Rominiei este relativ secetoasă, Chiar dacă avem în ve- 
dere cantitatea normală a precipitaţiunilor atmosferice, stabilită de insti- 
tutul meteorologic la 608 mm, anual, tot trebue să considerăm Romina, 


h în comparaţie cu alte regiuni din centrul și vestul Europei, ca pe o țară 


puțin umedă. Cind ne gindim insă că repartizarea precipitajiunilor at- 
mosierice pe lunile anului e cit se poate de nefavorabilă, că sînt luni 
cind în anumite ţinuturi, adesea în cea mai mare parte a țării, nu pică 
strop de ploae şi că sint ani secetuşi, ca 1904, cind cantitatea tolală se 
scoboară la 489 mm.,—atunci vedem limpede că agricultura noastră nu 
se bucură, din punct de vedere climateric, de cele mai priincioase con- 
diiuni, Da fapt, în Rominla, din trei ani, trebue să ne aşteptăm că unul 
va fi secetos şi că recolta va suferi o scădere considerabilă. In anumiţi 
ani, seceta face adevărate ravagii, exportul se reduce la minimum, lar 
sătenii au nevoe de ajutorul statului, pentru a nu fi amenințați de foa- 
mete, ca în alte vremi, Această situaţie, aceste fluctuații considerabile in 
producțiunea anuală sint cit se poate de ingrijitoare pentru economia 
noasiră naţională; iar necesitatea ca staiul să intervină, peniruca țăranii 
să nu sufere de foamete, în anii cind seceta prăpideşte recolta, e un 
semn nu dintre cele mai imbucurătoare pentru organismul nostru social, 

Şi răul nu se poate lecui dela sine, Dimpotrivă, agricultorii se 
pling că anii secetoşi devin din ce in ce mai deşi şi că lipsa de umi- 
ditate devine din an în an mal simțită. Şi-i natural să fie aşa. Cu cit 
pădurile dispar, cu cît agricultura devine mai intensivă, consumind asttel 
o mai mare cantitate de apă, cu cit stratele impermeabile ale pâmintului 
sint mai des străspunse de sondagii, mine, tunele, canale —cu atit mai 
mult cantitatea de apă necesară dezvoltării plantelor devine mai nein- 
destulătoare, 

De obicei, agricultorii stau cu minile în sin, cind e vorba de a găsi 
mijlocul de luptă impotriva secetei. Se crede că fenomenele climaterice 
neputindu-se schimba, trebue să ne mulțumim a rabda pagubele, pe care 


425 VIAȚAR OMINEASCA 


— --— 


ele nl le fac, în nădejdea altor ani mai buni. Aşa se credea cu puţină 
vreme Innainte şi despre ravagiile pe care le făcea, de pildă, filoxera, sau 
peronospora viilur. Ştiinţa a arătat însă că prin mijloace simple şi cu 
cheltueli, care se răsplătesc cu prisosință, putem birui filoxera, putem 
birui peronospora, putem face terenuri arabile din smircuri, şi aşa mai 
departe. Şi tot ştiinţa, sprijinită pe o îndelungată şi minuțioasă observare 
a practicei agriccle şi a fenomenilor care se petrec în solul arabil, ne 
invaţă că există mijloace care să ne permită a suporta cu uşurinţă anii 
de secetă, înlesnind înmagazinarea întregii cantităţi de ape căzute In 
påmint, împedecind perderea el şi utilizind-o în chipul cei mai rațional 
posibil. Dacă s'ar utiliza cum trebue cantitatea de apă pe care o pri- 
meşte pămintul chiar In anii secetoşi, am fi pentru totdeauna feziţi de 
tavagiile, pe care le-am sulerit atitea ani da-arindul. 

Această utilizare raţională atimă, în prima linie, de măsurile gene- 
rale de cultură, de felul şi timpul cînd se îndeplinesc diferitele lucrări. 
A lupta în contra secetei iînsemnează a spori cu o cotă relativ mică 
cheltuelile de cultură, cheltuelile de producțiune, Agricultorii trebue să 
se deprindă a privi acest spor de cheltueli ca pe o primă de asigurare, 
care le garantează în fiecare an o recoltă notmală,—căci nu este vorba 
de a-ţi asigura, cu prețul oricârui sacriliciu, mulţămirea sufletească, pe care 
ţi-o produce un ogor verde şi un lan frumos de griu, ci trebue să a- 
vem mereu înnaintea ochilor lozinca agriculturii, care nu poate fi alta 
decit rentabilitalea permanentă. Din punctul acesta de vedere trebue ră 
privească chestiunea ori cine crede că a putut găsi un mijloc de imbu- 
nătăţire a agriculturii noastre, căci altfel nu poate fi privit decit cu neincre- 
dere de câtră agricultori, care au în minile lor o ramură de produc- 
țiune, şi nu un sport de plăcere, 


Măsurile de cultură, care ne pot aduce un folos netăgăduit impo- 
triva secetei, sint următoarele: arătura de toamnă, Iingrăşarea cu gunoi 
de fermă, distrugerea buruenilor şi ţinerea pâmintului în chip permanent 
intr'o stare, care să favorizeze inmapgazinarea de apă, dar care să impedice 
perderea ei. 

1, Arătura de loamnă, prepararea ogorului sau ogoritul, e o prac- 
tică, pe care n'o cunosc decit citiva din agricultorii mari. Ea ar trebui 
numaidecit generalizată, pentrucă foloasele ei sint de netăgăduit. Intr'a- 
devăr, un pămint, care rămine toamna nenrat, e un pămint închis, un pã- 
mint care nu poate absorbi decit o cantitate mult mai mică de apă decit 
ar fi în stare. Ori, se ştie că cea mal mare parte din umiditatea inma- 
gazinată în pămint se datoreşte ploilor din lunile de toamnă şi zăpezii 
care cade lama, Un pămint care rămine toamna nearat capătă la supra- 
faţă o coajă tare, puţin permeabilă, se bate, „se bălteşte“; apa ce sea- 


CRONICA AGRICOLA 4% 


dună la supratață pătrunde greu, se scurge depe păminturile de cultură 
spre pirae și riuri, sau se perde repede prin evaporație. Dinpotrivă, un 
pămint arat toamna e deschis, apa pătrunde cu ușurință printre particu- 
lele fărămițate, se inmagazinează în pătura arabilă şi în stratele inferioare, 
de unde apoi primăvara şi vara se urcă, datorită capilarităţii, pănă ta su- 
prafaţă, pentru a fi folosită de plante. Un astfel de pămint îl găsim im- 
bibat cu apă până la o adincime considerabilă, pecind intrun pămînt 
bătut, lăsat nearat în toamnă, aşa numitele strate de subsol rămin uscate, 

Trebue ținut in socoteală că această arătură de toamnă mai are, în 
afară de acest avantaj incontestabil al inmagazinării umidității, şi altele, 
tot atit de mari. Pămintul rămine în bulgāri, supus pe o suprafață mult 
mai mare acţiunii gerului şi a aerului. Aceşti doi factori transformă cons- 
tituţia fizică a pămintului şi compoziția lul chimică, prepară prin acțiu- 
nea lor substanțe nufritive nouă pentru plante, ameliorează însuşirile fi- 
zice ale pămintului şi-i sporeşte rodnicia,--căci rodnicia nu-i o Insuşire 
substanţială a pămintului, statornică şi neiniluențabilă; ca e o stare care 
poate fi creată şi nu numaidecit prin ingrăşămint, în primul rind. 

Arătura de toamnă e o măsură de cultură, care, avind foloase aşa 
de extraordinare, nu cere nici o cheliuială mai mult, căci, în loc să fa- 
cem srâtură primăvara, o facem toamna, iar în primăvară ajunge o grăpare 
puternică, pe care nu trebue s'o facem toamna, pentru a nu fărămiţi prea 
mult pămintul. Dacă se poale face şi primăvara o a doua arâtură la 
mică adincime, e negreşii cu atit mai bine. 

2, Ingrăşarea cu gunoi de fermă e o măsură, care s'a recomandat 
de atiteaori agricultorilor noştri mari şi mici, incit a devenit aproape o 
banalitate, Şi cu toate acestea trebue repetată mereu, pănă va ajunge să 
aibă răspindirea generală, pe care o are în toate țările agricole, afară de 
noi şi de Rusia, Țăranul aruncă la noi gunoiul aşa de prețios, pe care 
țăranul german il numeşte „sufletul plugăriel*, iar proprietarul mare se 
scuză că nu i-ar fi cu putinţă să îngraşe o Întindere aşa de mare, caşi 
cum ar trebui să îngraşe întrun an toată moşia, 

Ingrăşatul cu gunoi de fermă nu numai că furnizează pămintului 
elementele luate de plante, asigurindu-i echilibrul permanent dintre ce dă 
şi ce primeşte, dar îndeplineşte In pămint şi rolul de a mări puterea de 
absorbțiune a apei şi de a-l menţine intr'o stare favorabilă de umiditate, 
In adevăr, gunoiul dă prin descompunere, In pămint, humus. Humusul, 
în afară de Insuşirile lui higroscopice, e un amestec de corpuri chimice, 
cu o mare capacitate şi, deci, cu o mare pulere de a absorbi apa. Un 
litru de humus cintăreşte numai 380 gr.,—el se imbibă cu apă ca un bu- 
tete. Pămintul îngrăşat, care conține humus, chiar şi In cantităţi mici, e 
mai poros, mal afinat, e! absoarbe şi conservă apa mult mal bine decit 
un påmint sărac În materie organică, 

3, Distrugerea buruenilor însemnează o economie considerabilă de 
apă. Intr'adevăr, buruenile şi toate plantele de prisos consumă nu numal 


7 


425 VIAȚA ROMINEASCA 


substanțele nutritive din pămint, dar şi o mare parte din apa 
înmagazinată, care altfel ar folosi plantelor cultivate, ŞI nu numai că 
ele consumă apa, pentru a-şi alcătui propriul lor organism (70, aproxi- 
mativ din greutatea unei plante verz e apă), dar ele trebuesc considerate 
ca un tel de canale, prin care apa înmagazinată în pămint se scurge în 
atmosferă, In adevăr, plantele transpită puteraic, pentru a-şi asigura în 
organism un curent continuu de apă, care conţine dizolvate elementele 
nutritive. Cantitatea de apă dată afară de o plantă prin transpiraţie re- 
prezintă 1—5 gr. pe centimetru pătrat de frunză, în 24 ore. Se înțelege 
că în felul acesta se perde o mare cantitate de spå prin inseşi plantele 
de cultură, insă interesul agricultorului este să mărginească perderea 
aici, distrugind buruenile şi plantele de prisos prin plivit şi prăşit. 

4. in sfirşit, cea mal importantă măsură Impotriva secetei constă în 
a impedeca perderea apel direct din pâmint prin evaporare la supra- 
faţă. Un pămînt cu umiditate normală curind se zvintează la suprafaţă, for- 
mind o coajă uscată. Această coajă nu Impedecă evaporarea apei din 
stratul inferior, dimpotrivă o favorizează. In adevăr, un pămînt care se 
găseşte într'o astfel de stare, care s'a aşezat şi s'a netezit la suprafaţă, 
se usucă şi se intăreşte mult mai repede decit un pămiat spart, fărămat, 
cu suprafaţa neregulată. In cazul întăi, apa se ridică prin capilarele, care 
se formează intre particulele de pămint, pănă la suprafaţă, unde se eva- 
porează imediat, aşa că crusta netedă tot uscată rămine, In cazul al doi- 
lea, spărgind această crustă, fărămițind pămintul, stărămăm şi capilarele 
din stratul superior, apa se urcă numai pănă la o anumită innălţime, 
tocmai atit cit trebue pentru a ajunge la rădăcina plantelor şi nu mal sus. 

Orice agricultor trebue, prin urmare, să aibă grijă ca pămintul lui 
niciodată să mu se aşeze şi să nu se netezească la suprafață- Indată 
ge se observă lucrul acesta, coaja trebue spartă prin arăpare, sau printr'o 
prăşire superticială, care nu necesită cheltueli mari. Lucrul acesta e deo 
importanță capitală mal ales primăvara, cind plantele au o vegetaţie pu- 
ternică, care influențează toată dezvoltarea lor ulterioară. Dacă după a- 
zatul sau grăpatul de primăvară n'am putut sămăna imediat, şi pămintul 
s'a aşezat, formind o coajă, cu nici un preţ nu trebue să sămănăm innainte 
de a sparge această coajă prin o a doua grăpare, care poate fi cit de 
uşoară. După răsărirea plantelor, cind vedem că pămintul eventual iar 
s'a cojit, trebue mumaidecit prăşit cu prâșitoarea, sau grăpat. Po- 
sumbul, sfecla, cicoarea, ete., se prăşesc foarte uşor cu prăşitoarea 
care apucă mai multe rindari deodată ; griul, bobul, etc., se pot grăpa 
fără stială cu o grapă uşoară. Lucrul pare neobișnuit, şi mulţi agricultori 
vor fi clătinind din cap, cetindu-l; el nu e însă o deducție teoretică, ci o 
regulă consfinţită de practică, Pe moşia Hohenheim, griul se grapă pri- 
măvara, bobul se grapă cind a ajuns o înnălțime de cijiva centime- 
tri, şi rezultatele sînt surprinzătoare. Chiar dacă citeva plante sint vătă- 
mate ori desrădăcinate, paguba e infimă, în comparaţie cu folosul. Live- 


CRONICA AGRICOLA - Liri 


zile şi finațele, de asemenea, se grapă şi de cătră țărani, în toate ţările 
din occident. 

Spargerea coajei pămintului însamnă şi o distrugere a buruenilor, 
deci o crujare a umidității din pămint şi pe calea aceasta. Ea mai are 
insă şi un alt mare avantaj: acriseşte pămintul, Aerul e un element tot 
aşa de indispensabil în pămint caşi apa, caşi substanțele nutritive 
minerale, 

Pămintul se cojeşte întotdeauna după o plone pulemică, Dacă 
nu vrem ca acțiunea acestei ploi să se reducă la minimum şi să per- 
dem în scurt timp apa înmagazinată, trebue să sfărămăm capilarele dela 
suprafață : să spargem coaja. Pămintul rămine in chipul acesta deschis, 
mult mai capabil de a absorbi toată apa, care ar cădea prin d ploacul- 
terioară, Pe de altă parte, pămintul rămine ravăn, umed, cela ce, dea- 
menea, măreşte puterea de absorbțiune pentru apa ce eventual ar mai 
primi-o, În adevăr, pămintul se comportă, de pildă, ca un burete sau o 
bucată de pinză: cind aceasta e cu desivirşire uscată, ea tespinge apa, 
cind însă am umezit-o, atunci ea absoarbe şi înmaginează apa cu lăcomie, 

Spartul coajei prin prăşire şi grăpare întruneşte aşa dar două mari 
avantaje : apa înmagazinată in pămint nu se perde prin evaporare, iar 
apa ce cade sub formă de pioae nu se scurge la supratață, ci pătrunde 
numaidecit în adincime, unde serveşte ca rezervă pentru nevoile vii- 
toare ale plantelor, 

Fiecare agricultor se poate convinge de eficacitatea celor patru 
măsuri recomandate, așa că e de prisos citarea vr'uneia din experien- 
tele făcute în alte condițiuni decit ale noastre, 

E vrednic totuşi de luare aminte şi ar trebui negreşit experimen- 
tat şi la noi un intreg sistem de cultură, pe care l-a creat şi l-a răspin- 
dit in regiunile aride ale Americei de Nord profesorul Campbell, El a 
dat, în condițiuni climaterice foarte asămănătoare cu ale noastre şi cu un 
pămint care nu se deosebeşte mult de al nostru, rezultate minunate,— 
Expunerea acestui sistem, cunoscut in America sub numele de „Dry 
farming", „Tro.hentarmerei*, a fost făcută şi în limba germană de cătră 
agronomul  Matenaers), care, trăind în America, a putut controla de 
aproape toate rezultatele sistemului lui Campbell, 

Acest sistem se sprijină pe întrebuințarea unor unelte speciale, 
care să Inlesnească pămintului inmagazinarea unel cit mai mari cantităţi 
de apă şi să-l împedice de a o perde. 

Primăvara timpuriu, înnainte de a ara—şi, dacă nu s'a arat, în 
toamnă —pămintul e deschis cu ajutorul unei grape speciale, aşa numita 
grapă cu discuri, sau grapă de pulverizare, Acest inslrument are In 
loc de dinţi discuri de metal rotunde, care se invirtesc in planuri o- 
blice pe direcțlunea mersului, pulverizind astfel suprafaţa pămintului.— 


1. Campballs Anleitung zur zwechmāssi Bodenbcarbeitsog, von F. 
Matonaors. Barlin, Paul Pai: 1908. kii ui 


428 VIAŢA ROMINEASCA 
B o ol maraca 


Campbell spune că agricultorul din ţinuturile secetoase ar trebui să-şi 
facă o lege din aceia că grăpatul cu grapa de pulverizare să precedeze 
aratul. El recomandă grapele cu discuri de diametru mic,—lărgimeain- 
strumentului poate fi Insă mare, pentru a cuprinde cit mai mare supra- 
faţă de-odată. Nu trebue grăpat cruciş şi curmeziş, ci numai Întro di- 
recție, apucind la fiecare mers succesiv jumătate din făşia grăpată inna- 
iate, aşa că toată suprafața e astfel grăpată de două ori. 

Această pulverizare timpurie a pămintului il tace capabil de aab- 
sorbi apa ce eventual ar mai cădea, fără a perde prin evaporare pe a- 
ceia pe care a înmagazinat-o iarna. 

Mult mai importantă ni se pare regula dată de Campbell: dea 
se grăpa cu grapa de pulverizare pămintul vara sau toamna, imediat 
după ridicarea recoltei, Miriştea, de pildă, trebue grăpată imediat, cind 
n'o putem întoarce. In lulie şi August, se petrec în pămint cele mai In- 
semnate procese bacteriene, procese de o insămnătate extraordinară pen- 
ùn rodnicia pămintului, care au nevoe de aer şi umezeală și care sint 
tocmai deaceia favorizate de această pulverizare cu grapa cu discuri. 
Mai avem apoi şi avantajul că pămintul rămine relativ umed, aşa căa- 
rătura de toamnă o putem face in condițiuni bune, chiar dacă nu a 
plouat, iar dacă nu o putem face, grăpatul însamnă o compensare: pă- 
mintul rămine deschis peste iară. Dacă după pulverizare a plouat şi 
pămintul s'a aşezat şi s'a cojit, e nevoe de o grăpare cu o prapă obiş- 
nuită. Aratul se face şi în sistemul lul Campbell ca de obicei. El stä- 
rue însă cu diept cuvint asupra faptului că nu trebue să arâm decit a- 
tunci cînd pămintul se găseşte în condițiuni fizice priincioase, cind nu 
e nici prea umed, nici prea uscat. Pentru fiecare pămint există un mo- 
ment, cel mai favorabil, cînd el poate fi arat cu cel mal mare succes; 
agricultorul trebue să inveţe prin observaţie a prinde acest mo- 
ment, a-şi cunoaşte pămintul lui cu Insuşirile-i speciale, Aratul obişnuit 
are Însă un mare dezavantaj, şi anume acela că sub brazde rămin în 
totdeauna cavităţi pline cu aer, care au o influență dezastruoasă asupra 
vepgetațiunii, mal ales în regiunile secetoase. In adevăr, în astfel 
de regiuni, pămintul în lipsă de ploi abundente rămine aşa cu cavităţi, le- 
gătura dintre subsol şi pătura arabilă e lulreruptă, umiditatea nu se poste 
urca din adincime pănă în această pătură arabilă, care astfel se usucă 
repede, iar plantele tinjesc sau mor. Structura ideală a pămintului este 
atunci cind ele fărămițat, afinat însă omogen : fără cavităţi şi fără bo- 
lovani, Pentru a da pămintulul această structură omogenă, prin astupa- 
rea cavităţilor de sub brazdă, se Intrebuințează de obicei tăfălugul. Camp- 
bell este însă impotriva tăfălugului, deoarece acesta, conform experien- 
jelor Ini, tufteşte pămintul numai la suprafaţă, lăsind cavitățile din adin- 
cime aşa cum sint El întrebuințează un instrument special, care indeasă 
subsolul şi nu suprafața, un fel de compactor („Subsollpachker*, „Un- 
tergrundpaker*). Acest instrument se compune din discuri, care se in- 
virtesc în planuri paralele cu direcţia mersului, Discurile pătrund în pä- 


CRONICA AGRICOLA 4239 


mint, cum pătrunde o pană In lemn, şi-l îndeasă. Singură această lucrare, 
spune Campbell, sporeşte producţia cu 50/..— Compactorul trebue să ur- 
meze imediat după plug, pe cit se poate în aceiași zi, În urma lui grà- 
păm cu o grapă obişnuită, pentru a sfărma pămintul la supralață. Se 
dă astfel pămintului o structură ideală: sub pătura exterioară el e lucrat, 
fărâmițat, însă îndesat şi legat astfel cu subsolul, care conţine rezerva 
de umiditate, pecind pătura exterioară e afinată şi deschisă, pentru a 
inlesni primirea de apă nouă şi a împedeca evaporarea. Aer rămine 
destul in pămint, chiar după lucrarea cu compactorul,=—important e că el 
rămine egal împărţii, rădăcinele nu se innăbuşă, iar procesele de nitriti- 
caţie se petrec In chipul cel mai favorabil, Această lucrare e un mijloc 
excelent şi impotriva degeratu'ui iarna: dezvoltarea rădăcinilor se face 
perfect şi în toate direcţiunile, plantele întră în primăvară sănătoase şi 
puternice. 

Intreg sistemul lui Campbell se întemeiază astfel pe două operaţii 
principale : pulverizarea pămintului la suprafaţă şi indesarea lui in stra- 
tul inlerior. 

El ne dă şi o schemă de cum trebue să lucrăm pămîntul vara, cu 
alte cuvinte cum trebue să tratăm ogorul sterp, pentru a înmagazina 
toată umiditatea dintrun an în folosul culturii din anul următor şi a fa- 
voriza procesele chimice; nitriiicația si formarea humusului. Schema lui 
e în scurt următoarea : pulverizarea cu grapa cu discuri primăvara, de tim- 
puriu ; arătura în lunie sau Julie, urmată de îndesarea cu compactorul, şi 
grăparea la suprafaţă cu o grapă obişnuită; apoi pgrăparea cu o grapă 
obişnuită după fiecare ploae, care a cojit pămintul. Arătura de sămă- 
nat se face toamna sau primăvara următoare, după planta pe care o 
<ultivăm. Dacă se ară primăvara următoare, atunci e bine să mai pulve- 
rizăm loamna încă odată cu grapa cu discuri. 

Acest fel de a trata ogorul sterp a dat pe moșiile care au adop- 
tat sistemul Campbell rezultate extraordinar de bune, şi urmările rele ale 
secetei au lost cu totul evitate, 


+ 


Sint în afară de aceste mijloace de cultură, pe care le poate in- 
deplini fiecare agricultor in exploatarea lui, ṣi alte măsuri de ordin mai 
general, menite a combate urmările dezastroase ale anilor de secetă. 

Innainte de toate, at trebui să punem grabnic capăt despăduririi săl- 
balice, care ameninţă să dezbrace munţii noştri şi se transforme regiu- 
nea muntoasă a țării intro Italie de mijloc ori Grecie aridă şi sterilă. In 
occident, sint regiuni de agricultură intensivă, In care un hectar de pămint 
se plăteşte pănă la 2000 de lei'şi în care totuşi nu se stirpesc pădurile, 
pentru a se transforma în locuri de cultură. La noi, se dezbracă fără nă- 
dejde de relmpădurire chiar suprafeţe, care sint absolut improprii pentru 
altceva. Cunosc în Rominia ţinuturi, altădată frumoase şi infloritoare, care 


sn VIAŢA ROMINEASCA 


au fost pretăcute în sudomuri, ripe şi ogaşe, în care nu mai curg izvoare, 
dar care în schimb duc la vale, primăvara, după topirea zăpezilor, mase 
enorme de pămint, care desființează Incet sate, potmolesc riuri şi aduc 
pustiul sălbatec în locul vieţii. Trebue să punem capăt acestui fel de 
gospodărie barbară şi să incepem, cu toată inima şi cu toate sacrificiile, 
să reîmpădurim suprafețele, care au ajuns în starea arătată mai sus. 

Pădurile sint cei mai preţioşi regulatori si umidității unei regiuni- 
Pe nişte coaste uscate şi sterile poate cădea tot atita apă caşi întrun 
ținut păduros. In cazul întăi însă, apa se scurge la supraiați în torente 
repezi, se perde Imediat, acțiunea ploilor e scurtă, aerul rămine uscat, 
clima aridă. In cazul a! doilea, pădurile alcătuesc insă ca un fel de rezer- 
vore imense, în care se Inmagazinează cantităţi uriaşe de apă, care e 
redată apoi incet şi constant stmosterei, prin transpirație. Un hectar de 
pădure de fag redă atmosferei intro perioadă de vegetație 25—35 mi- 
lioane kilograme de apă. Se ştie că ținuturile desub poala munților, din 
vecinatatea imediată a pădurilor întinse, sufăr mult mai puţin de secetă 
decit ţinuturile descoperite, sau cele din vecinătatea munţilor pleşuvi şi 
sterpi. ° 


Impotriva secetei se poate lupta cu siguranţa absolută de succes 
prin lucrări de irigație. Rominia are o reţea de ape aşa de bine împăr- 
țită, incit în ţara întreagă s'ar putea face cela ce au făcut Francezii în 
Sud, în regiunea din jurul Marsillei, sau italienii în Lombardia, Agricul- 
torii noştri au însă un fel de repulziune împotriva irigaţiilor. ŞI lucrul e 
explicabil. Pentru a fi făcute cu succes, pentru a fi rentabile, irigațiile 
trebuesc întreprinse pe o supratață mare, într'o regiune Intreagă, In în- 
treg bazinul unui riu, deodată. Acest lucru cere insă spirit de iniţiativă, 
specialişti pricepuţi şi capital mare, care nu se poate avea decit prin 
mijlocul asociației. Toate acestea însă lipsesc, lipseşte şi îndemnul şi 
sprijinul statului şi, mai ales, lipseşte o lege a apelor, aşa că problema 
irlgaţiilor suprafeţelor arabile rămine încă o problemă a viitorului, 

Vreau însă să alrag atenția asupra unui chip mult mal simplu, deşi 
tot aşa de necesar, de a trage folos din apa riurilor noastre mari şi mici, 
pănă şi din acea a piraelor: cele mat multe din păşunele, livezile şi 
finețele noastre se găsesc în văile sau pe terasele riurilor, ori În vecină- 
tatea unul pirău sau girlă. Suprafeţele utilizate în felul acesta au o ne- 
voe mai mare de apă, chiar decit suprafețele arabile propriu zise. Anii 
secetoşi au o influenţă dezastroasă mai ales asupra produciiunii de nu- 
treţ. Paele ori cocenii înlocuese finul, ţăranii îşi vind vitele pe nimica. 
Dacă am folosi apa pe care o avem pentru a iriga livezile, niciodată 
m'am ajunge într'o astiel de situaţie. Tecnica e incomparabil mai simplă 
şi mal eftenă decit atunci cind e vorba de irigarea în mare a terenuri- 
lor arabile. Ridicarea unul laz nu e prea costisitoare, pentrucă e vorba 
de cursurile mici de apă, un canal de conducerea apei se poate săpa, 
deasemenea, In tovărăşie, fără mari cheltueli, şi apoi apa e împărțită 


L 
CRONICA AGRICOLA 431 


prin şanţuri de repartizare pe toată suprafața livezii. Şanţurile de repar- 
tizare duc apa În şăntuleţe orizontale, care sint impărite în mod regulat 
şi trase după curbele de nivel. Aceste şănțuleţe orizontale se umplu cu 
apă, care se revarsă apoi din ele, pe toati lungimea lor, peste intreaga 
suprafaţă, in direcţia pantei. Şănţulețul orizontal imediat inferior primeşte 
direct apă şi culege şi pe aceia care se scurge din şănțulețul superior, 
pentru a o revărsa iarăşi pe toată lungimea lui. Canalele şi şănțulelele 
odată ficute, țin un număr nedeterminat de ani, cu condițiunea să li se 
dea In fiecare an Ingrijirea necesară, dregindu-le pe unde sau infune 
dat, sau surpat, lrigarea se face numai toamna şi primavara, odată 
ori de mai multeori, după Imprejurări. Livada se imbibă cu apă până 
la o mare adincime, ierburile şi celelalte piante se dezvoltă cu o putere 
şi o repeziciune uimitoare, O livadă tratată în felul acesta dă întreit 
deci! una obişnuită, chiar cind aceasta din urmă pare că nu ar suferi de 
secetă. In Germania de Sud şi in Lombardia, am văzut ținuturi, în care 
țăranii Îşi trateaza livezile în felul acesta, cu toatecă nici În Germania 
de Sud şi nici In Lombardia clima mu e aşa de secetoasă ca a noastră. 
i] 


Dar nu numai condițiunlle exterioare ne pol da mijlocul de a lupla 
în conta secetei, ci şi plantele înseşi. Fiziologia vegetală ne spune că 
plantele au o putere specifică de asimilație, diferită nu numai dela spè- 
cie la specie, dar şi dela rasă la rasă, sol la soi şi chiar in- 
divid la individ. Cu alte cuvinte, din două soluri—unul cu pu- 
tere de asimilaţie mare, celalt cu putere de asimilajie mică—cel din- 
tăi va produce mai mult, cel de al doilea mai puţin, cu toatecă 
sint puse amindouă în aceleaşi condițiuni de vegetaţie. Pe de altă parte, 
se ştie că soiurile, rasele, varietățile nu sint ceva fix, Imuabil, ci că ele 
se pot transforma. Agronomul are aşa dar în mină posibilitatea de a-şi 
ameliora soiurile şi varietățile existente, de a-şi crea altele noi, potrivit 
cu împrejurările speciale, de care e vorba. Acest lucru trebue să-l facem 
şi nol: să ne iormâm varietăţi şi soiuri, care să ne poată da, chiar în 
clima noastră secetoasă, récolte normale şi constante. 

Acest mijloc, de care s'au servit din timpurile cele mai vechi gră- 
dinarii pentra a produce varietăţi noi, a intrat în agricultura mare numai 
de puțină vreme, S'a ajuns însă în rezultate extraordinare, S'au creat 
soiuri pentru toate condițiunile, s'a sporit calitatea şi cantitatea produc- 
iunii,— şi numai prin acest mijloc al amelioraţiunii metodice a plantelor a- 
gricole. In Germania, Franţa, Suedia există stațiuni speciale de amelio- 
rațiune metodică. Mijloacele pentru a crea un soi ori o rasă nauă sint: 
utilizarea variațiunilor lente şi a celor spontane, selecțiunea metodică şi 
continuă, şi hibridarea a două soiuri existente, In vederea obținerii de ur- 
maşi, care să unească însuşirile cele bune ale părinților, 

Pe terenul acesta lucrează şi Americanii în ținuturile aride. S'a do- 
vedit astfel că, dintre toate varietățile de porumb, cele care au luptat 
mai bine Incontra secetei în America de Nord sint porumbul „Mexican* 


432 VIAȚA ROMINEASCA 


şi „Mountain“ ; foarte rezistent şi sigur e soiul de orz „California“ ; la 
griu: soiul roşu, tare „rusesc* sau „turcesc, cum şi griurile de vară, nu- 
mite „Tife" şi „Blue-stem*; la ovăz, cel de Cherson şi cel de „şaizeci de 
zile“, etc... 

La noi n'ar fi nevoe să încercăm soiuri străine din regiuni poate 
mal umede, Aceste soluri trebue să se adapteze mai întăi, şi acest lucru se 
face greu şi incet. In schimb, s'ar putea face experiențe comparative 
între soiurile care s'au format in clima noastră, s'ar alege cele mai bune, 
s'ar ameliora prin selecțiune, s'ar recurge eventual la hibridare şi s'ar 
obține—natural, nu după unul-doi, ci după mai mulţi ani—soiuri te- 
zistente şi sigure, care să ne poată da chiar şi în anii secetoşi recolte 
multumitoare. E. de ajuns să amintesc că un sol, care s'ar dezvolta pu- 
temic în primăvară şi-ar termina cea mai mare parte din vegetaţie înnainte 
de uscăciunea şi arşița cea mare a verei, ar fi un soi foarte preţios pen- 
tru condiţiunile noastre climaterice. 

Sə înţelege că un agricultor privat nu se decide decit cu greu să 
facă astfel de experiențe, Ele s'ar putea face însă pe moşia şcoalei de 
agricultură dela Herestrău, la fermele statului, sau într'o staţiune de ex- 
perlențe, anume creată, cum au Suedezii pe cea din Swalöf, Germanii 
in Hohenheim, Weihenstephan, etc.. 

Numai recurgind la toate mijloacele pe care ştiințaagricolă şi o 
experienţă lungă şi minuțioasă ni le pune la dispoziţie, putem feri pro- 
ducţiunea noastră azricolă, şi deci Intreaga economie națională, de fluc- 
tuaţiuni primejdioase, 


Hohenheim. G. C. lonescu-Şişeşti. 


A E 


Cronica științifică. 


Din ereziile ştiinţifice ale d-lui dr. L. Cosmovici, profesor la 
Facultatea de Ştiinţi din laşi. 


(Urmare) 


Am arătat intrun număr precedent! felul cunoştinţilor de Fizio- 
logje, care sint cuprinse în cartea d-lui dr. L, Cosmovici, destinată elevi- 
lor din liceu.—Acest autor a publical şi o parte din cursul pe care-l pro- 
fesează la Facultatea de Ştiinţi din laşi. Broşura este intitulată: 

Cursul de Fiziologie generală animald. B. Nutrițiunea, |. Diges- 
dinnea-—de dr. Leon Cosmovici.— 


licenţiat și doctor In Se. Naturale dels Facultatea de Știinţi «tin Paris; 
membru titular al Soe, I de Se, Naturale. Antrap. şi de Etnografie 
din Moscova; membru al Sot. Zoologice din Paris; mambru al Soc. Ento- 
mologice din Paris; membru corespondent al Acadomioi Romine: profesor la 
Universitata—faşi. 1900, 


Cele ce urmează au fost culese din acest tratat didactic. 
Pagina 9: 


„Unii clasificatori au mai numit alimentele reparatorie nlimente plas- 
tice, inr pe cela de combustiune ulimente respiratorie sau încă pulmonare, 
căci oxigonul oè intră in singe în actul respirației slujäşte la combusrianeu 
acelor alimente, Și aceste numiri, nu cuprind în totalitatea lor ceva cu do- 
săvirşire exact şi deci nu sint de nici un folos“, 


S'ar crede din cele spuse pănă aici că d, dr. L. Cosmovici nu ad- 
mite această clasificare, părăsită de multă vreme.—kEroare, căci iată ce 
se spune la pagina 18 despre glycogen : 


„Nu-i mal puțin adevărat, că esto rara n de mure importanţă pèn- 
tru vitalitatea organismului animal, insa ea multă probabilitate find jizvy- 
rul nesecat de căpătare de căldură, care căldură serveşte apoi în Intimitatea 
țăsăturilor ln îndeplinirea actelor du desasimilațiune, cind energia cinetică să 
„lesvoltă prin alte căi, dela alte sorginți“. 


Prin urmare, clasificația enunțată e bună, căci glycogenul serveşte 
a da căldură, iar energia cinetică se dezvoltă „dela alte sorginţi*, Aceste 
contraziceri nu pot îi explicate decit prin necunoaşterea chestiunii, O 
substanţă alimentară, pentru a merita acest nume, trebue să fie purtă- 
toare de energie potențială. Hydraţii de carbon, grăsimele şi albuminoi- 
dele sint alimente, fiindcă posed astfel de energie în cantitate variabilă, 
după natura lor. 

Ajunsă Insă In organismul animal, această energie potențială de- 
vine actuală şi se manifestă sub formele pe care le cunoaştem: căldură, 


1.—Viuţa Romineaseă, anul IV (1908), No, 5 (Maih p. 241. 


su VIAȚA RONIXEASCA 


electricitate, mişcare moleculară (contracţiunea muşchiului, vibraţiune ner- 
voasă, etc.), travaliu mecanic, acţiuni chimice, lumină, zgomot muscular, 

Aceste forme de energie sint aceleaşi, oricare va fi substanţa din 
care derivă. Ceia ce se schimbă sint raporturile dintre ele, şi aceasta de- 
pinde de organul în care are loc transiormarea energiei potenţiale în 
actuală. Există, din acest punct de vedere, specializări printre organele 
corpului animal: unele produc mai ales mişcare (muşchii), altele acţiuni 
chimice (glandele), altele electricitate (organele electrice la uni! peşti), altele 
lumină (organele fotozene la diferite animale), Căldura însoţeşte pe toate 
celelalte forme de energie actuală şi se dezvoltă în toate elementele or- 
ganismului animal şi din toate felurile de alimente. Glycogenul nu are, 
din acest punct de vedere, nici un monopol, şi greşeşte d. dr. L. Cos- 
movici, cind îl numeşte „isvor nesecat de capatare de căldură“. 


Pag. 19: 


„Dacă glyeogenul nu să ponte considera ca o adevarată hydrocurbură? 
de constituție, căci mugehlul neavind o asomoneu substanță nu perde nimica 
niti din caracterele nici din propietăţile Lul..- ete.” 


Să nu ştie d. dr. L. Cosmovici, la 1900, că în muşchi se găseşte 
givcogen 1 până la 13 la sută!?. Acest glycogen este consumat In 
timpul contracțiunii musculare şi se reface, în timpul repaosului, pe so- 
coteala glycozei adusă de singe, 


Pag, 50: 


„Și după Schröder von der Kolk nervii centripezi sint dutoriţi ra- 
murilor ce vin dela ganglionii sphonopalatini, deci din ramurile palatine ale 
triremanarilor și centrele deglut4iunei ar fi în corpurile olivare ucvesorii ale 
măduvei spinărei.* 


Pe nedrept atribue d, dr. L. Cosmovici greşala pe care o face 
d-sa lui Schröder von der Kolk.— EI n'a putut zice aceasta, fiindcă ştia 
că aceste corpuri olivare, accesorii, se găsesc in bulbul rachidian, 

La pagina GI, vorbind despre ghinduri in general, zice: 


„Presu că mai multe tuburi Să intrunesc cu tastele suferind a- 

schimbări şi că dela o vreme cunalurile lor sia scurgere idau unele 
în altele și să deschid în afară numai prin un singur tub mai mult suu mai 
putin central și care chiar ajunge n fi mai larg. Avom atunci o ghindură mult 
asemänătoaro unui struguro de pomuşoară de unde și numele do phindură 
compusă. Pobiţele port numele de acinule. 

„Si'n eagal cind mai multe de asemenea organe să ingrămădese la un 
loe răm si fără canaluri de scurgere avem o pghindură neperfectă dur 
compusă, Sp, ex. splina“. 


l—Am arâtat în articolul precedent confuziunea pe caro o faco d. dr. 
Ta Cosmovici între bydrovarburi şi hydrocarbonate. 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 435. 


Aceasta probează că d, dr. L. Cosmovici nu are nici cea mai elt- 
mentară cunoșiință despre structura şi origina splinel, 

Ca să fie o glandă compusă şi chiar neperiectă, trebue să pre- 
zinte celule de origină epitelială, care constituesc caracteristica glandelor, 
fie ele închise, sau deschise. Astfel de elemente nu există în splină. 
Acest organ aparține aparatelor circulatoare: sanguin şi linfatic, 

In adevăr, corpusculii lui Malpighi au constituțiunea istologică foarte 
asemănătoare cu a foliculelor din ganglionii limfatici, iar pulpa -splinei 
prezintă cordoane asemănătoare până la un oarecare punct cu cele din 
substanța medulară a ganglionilor limfatici, care sint însă pline cu singe, 
înluc de limlă. Apoi, cercetările embriolopice arată că splina ia naştere 
din mesenchim, iar nu din epiteliul intestinal, cum s'a crezul un oare- 
care timp, 


Pag. 64: 


„Sau căutat să se lămuriască areastă lucrare din partea ghindarilor și 
iată ce sau văzut, Plasme singrelui trecînd printre celulele epiteliului cãpta- 
șitor ai ghiudurilor, parte se scurgo în cameriln centralo ale lor inr parte 
hrăneşte celulele, Acestea de îndată încep a să înmulţi, Cele mai delt su- 
prafață (mai In megieşie eu camera centrulă a fiocăroi ghinduri) încep ași 
mări conținutul lor ereselnd. Nucleul dispare și dela o vreme ori acele rolnle 
se sparg ori iși perd peretele si conţinutul lor so amestecă cu lehkiul plas- 
mei ndunat în mijlocul ghindurilor. Cind peretele celular nu să topeste a- 
tuneaă găsim in lichidul soerotutun numărnnrecare de celule epiteliale desor- 
punizate. Celulele căzute siut inlocuite prin altele ce urmează aceiași vale”, 


Această explicare poate să fie considerată ca opera d-lui dr, L. 
Cosmovici. Pănă la d-sa nu sa ştiut că plasma singelui trece printre 
celule giandulare în camerele centrale ale ghindurilor, Dacă ar îi aşa, ar 
urma că lichidele care se scurg din glande să conţină toate elementele 
acestei plasme, ceia ce nu este exact. Deci, teoria d-lui dr. L. Cosmo- 
pici este o absurditate. 

In ce priveşte modilicările celulelor, sa demonstrat cu muli înna- 
inte de 1900, de câtră Rauwer şi alții, că nu întotdeauna ele se distrug 
şi cad impreună cu substanţa ce elaborează. In unele glande, şi acestea 
sint cele mai numeroase în organismul animal, celula glandulară fabrică 
anume substanţe, pe care le dă apoi afară din corpul ei, fără ca proto- 
plasma să sufere cea mal mică dezorganizare, 

Dovadă că d, dr. L. Cosmovici nu cunoaşte chestiunea aceasta, 
iată ce spune la pagina 74: 


„Atunena cum sd face sccreţiunea * (e vorba de cea salivară), În urma 
numeroaselor observaţiuni făcute mai cu samă de Raurier pe lingă Heidenhain, 
Giannuzzi, Boll, Pilger seerețlunea halelor se face după prucodoul des- 
cris cind um vorbit do secrețiuni în gonere (+, p. B4)*. 


Apoi tocmai contrariul a stabilit Rauvier, şi anume că nici unul 
din elementele acestor glande, nici celulele mucoase, nici cele seroase 


m h Po 7 "e f 5: 


4% VIAȚA ROMINEASCA 


nu se distrug în timpul activităţii lor. Ele secretează după tipul merocrin, 
adică elaborează produşi (mucus, ferment, etc.), pe cate îl dă apoi afară, 
iar celulele rămin pe loc. Dar d. dr. L. Cosmovici, cu curajul omului 
străin de ştiinţă, zice la pagina 143: 


„Apoi chiar în ghindurile merocrine s'a spus că elementele serretonuse 
se desorganisează În parte pentru a se regenera. Altfel secrețiune nu are loe. 
Cine au văzut faptul acesta în celulele tice? ȘI cine nu ține sumă de 
acest fapt fisiologie nu numui că proşăşte dar nu știe fisiologie“. 


Dar cine nu cunoaşte mecanismul secreţiunii merocrine, cum e 
cazul d-lui dr. L. Cosmovici, ştie Fiziologie ? 

O altă dovadă de insuficiența cunoştinţelor acestui profesor asupra 
procesului istologic al secrețiunilor se mai găseşte şi la pagina 103: 


„ȘI 'ntr'un cas şin altul celulele aia prin hrana ce le-o dă sin- 
gole eresc, să umplu da lichid pănă ee plesnese, cind licidul de cure erau 
pline eade în lăuntrul tuburilor pglandualari şi de acolo curge în länntrulsto- 
mucului”, 


Se ştia la 1900 că şi celulele glandelor pepsice secretează tot prin 
mecanismul merocrin, adică eliminează pur și simplu produşii elaboraţi 
şi, contrar fanteziei d-lui dr. [ Cosmovici, nu plesnesc de loc, 


Pag. 106; 


„Acidul din sucul gastriceste cal clorhydric insă nu Hber, ci combinat 
cu pepsină după Schift cu meid lactie după Richet“, 


Unde a spus Richet că acidul clorhydric se combină cu acidul 
lactic? D. dr. L. Cosmovici nu ştie ce înțeles are în Chimie cuvintul 
combinaţiune, căci altlel n'ar spune că un acid se combină cu alt acid, 

La 1900, d. dr. L. Gosmovici nu ştie nimic despre lucrările lui 
Pawlow şi ale elevilor săi asupra digestiunii! Pentru aceste lucrări, 
Pawlos a avut premiul Nobel. 


Pag. 133: 


„Înainte do a cercetu histologiceşte ghindura tinind samă numai do 
funcțiunile dovedita, să La praga se considera main] ca o ghindură compusă, 
una comploctă uvimi en de scurgere, inghimultă de o altu mocomplectă, 
fără eunul de scurgere dur in intimitate cu sistomul vascular, Apoi la ces 
întăi innspecțiune u ghindurei faptul anatomie din urmă lesă repede la iveală 
căci în ghimdlură nu circulă numai un fel de singe ca'nori și care uită - 
dură şi care-l este adus de artera beputică: singe arterial, ci mai cireulă și 
tot singele vinos co să intoarce dola intestine, splină şi pancreas, vine cenl- 
cătuese așa numita vină poartă. 

m CI. Bernard în ndevăr asu ar fi alcătuită pori wao ti 
nind samă numai de funcțiuni. Legros anu venit in urmă şi istol au 
dovedit cele presupuse de Ci. Beraard. Dela o vreme incoace toți naturn- 
liștii sint de re că malul este o ghimilură simplă compleeră şi foarte vas- 
eulară, alcătuită nomai din un fel de clomente, cure insă—lapt unie-—ar so- 


CRONICA STIINTIFICA +37 


ereta si ferea și zaharul şi ar avon ncest dar, căci așa ar trebui să-l calif- 
căm, să nu umostece aceste două feluri de producto, ri să arunce pa acele 
ulo fierei in cunalurile de srargero—cunalari heputice—și pe cele zahnronse 
în singe, Noi să presupunem ambele moduri de a vodou și să cercetăm, a- 
nalizind fenomenele de upronpe ducă unii sau siții au dreptate". 


După ce discută „ambele moduri de a vedea“, d, dr. L. Cosmovici 
înclină cătră ideia lui Legros, după care, în ficat ar exista de fapt două 
glande : una reprezentată prin celulele hepatice, cu rețeaua de capilare 
sanguine printre ele,—alta formată din acinuli biliari, reduși la forma de 
capilare şi viriţi printre celulele hepatice, Atunci mecanismul funcțiunii 
ficatului devine foarte lesne de înțeles: celulele hepatice produc glico- 
gen, acinulii biliari produc bila. La pagina 143, d, dr. L. Cosmovici 
justifică aceasta, precum urmează: 


„In mlovăr dacă aceste celule ien nr secreta și florea pe lingă 
glycogen cum ne-um putea lămări faptul acesta că zaharul să treară în 
fără să dură cu sine fieren și aceasta din urmă să se atrecoare ta canalu- 
rile de scuryerr biliara frà a lua cu sinezaharul, bine înțăles în ceasurile 
normale. Apoi Ch. Robin su dovedit că numni celulele epiteliale ale babita- 
lor tubulare și iarāşi numai în ceasurile normale, singurele sînt colorate de 


câtre fiere“, 


ŞI, mai departe: 


„Cu toate neostea volumul total a mulului poate creşte foarte tare din 
causa telulelor hepatice şi cătimea de fiere seerotată să scadă în loc să 
crească ceia ce nt spune că nu provine din partea celulelor haputiee.* 


Prin urmare, la 1900, d. dr. L. Cosmovici admite, Impreună cu 
Ch, Robin şi Legros, prezenţa de acinuli biliari printre celulele hepatice, 
în ficatul lobulat. 

Lucrarea lui Ch. Robin a lost tăcută ia 1850, iar acea a lui Le- 
gros la 1870—1874. Toate cercetările intreprinse în urmă asupra struc- 
turii ficatului, cu metode mult superioare aceleia a lui Robin şi Legros, 
n'au confirmat cele susținute de aceşti autori. Valoarea acestor lucrări 
a fost arătată de Renault, în tratatul sâu de Istologie (1399), unde se spune: 


sjo ne mvaltardeorui pas iei è diseatar les assertions de Tegroé; qui 
non seuloment admattait, comme Ebert, que les cunulloules biliaires capillaires 
out une membrane propre, leur donnant une imlividualite parfaite an tant que 
canuus, muls encore protondait qu'il s'agit là de canaux linités par un endo- 
thélium. Porsonne n'a pu jusqu'ei, reproduire ni ses imprégnutions, ni dô- 
montrer sur dés coapes minces des noyaux endothélisux limitant ln himière 
des ennalicules. IYuileurs le diamètre de coux-ci étant inferior u 2 y, chex 
le inpip, on ne comprend pas bion qualle variété de cellules endothéiisies 
connnes ponrrait les doubler sans s'enrouler plusiours fois, A cote de lillu- 
sion de Jagros on pout placer calle dont X. Heidenhain ot son bve Peschi 
parsissent avoir të victimes... ate”, 


Deaitfel, incă dela 1885, Rauvier a demonstrat că nu poate fi 
vorba de celule ale canaliculelor biliare din interiorul lobului hepatic. 


„498 VIAȚA ROMINEASCA 
ne d ID e PI DOL i ni E 


„Aceste canalicule n'au pereţi proprii; ele sint delimitate prin înseşi ce- 


lulele hepatice. 
Prin urmare, dela 1882 şi pănă la 1900 (18 ani), d. dr. L- Cosmo- 


vici a profesat dela Innălţimea catedrei sale iluziunile lui Legros, fără a-şi 
fi dat cea mai mică osteneală să urmărească lucrările ulterioare. 

Atitea serii de studenți n'au putut auzi dela d. profesor dr, L. 
Cosmovici nimic nou despre structura ficatului. Dar mai sint multe alte 
chestiuni, asupra cărora d-sa este tot aşa de înnapolat. 


Astfel, la pagina 140 se zice: 


„3 Substante coloratosra. Dintre substanţele ce se află In fiere g- 
sim inscris de către Robin şi bilirerdima ca materie colorutoare. In reali- 
tate însă sint mai multe asemenea substanțe, Aşa Thenard cel intăi numi ma- 
teria coloratoare a fieroi substanța volorantă galbenă. Berzelius mal tărziu 
(1535) o numi hilivardină (Cao Hss Azı Os) de oarece culegea foren din boşică 
unde este verde și nu zulbenă- 

„Tot neost ehimiat mul descris încă nlte două substanțe colorntoure a 
fiorei numindu-le pe una bilifulvimă substanță galbenă şi o ulta cholepyr- 
rhină, ca ur colora feren In roşietie, substanţă ce mai căpătă în urmă dela 
Scherer şi Heintz numirea de bilipheind. Cu toatele sint corpuri azotoase, 
caprinzind şi oxygen și după studiile lui Staedeler cu toatele ar îi năseute 
din msa singură Bilimabinat (Css His A% Oa) şi că numărul substanțelor cos 
loratoare ce sar căpăta fio din fere fio mai cu samă din calculoie fiere ar 
ii mult mai numeroasa: bilituseină, billprasină şi altele. Polli găsi că ferul 
ar fi un element capital în compoziţia substanței coloratoare a fieroi şi că ar 
fi analogie între aceste substanțe şi hematosina, Cercetările moderne tinind 
samă și de formale eristaline um şi de reacțianile lor dovediră că in 2- 
devăr sint identice cu hematoldina. Vra să zică bilirubina după cereotările 
grecia este substanța colorantă caracteristică a fierei şi biliverdina numai 
un vat*. 


Acest capitol este luat aproape în intregime din Dictionnaire en- 
eyelopădique des sciences médicales, par A. Dechambre, Tom. 9, p. 274, 
din 1876.—Singuru! adaus este bilirubinatul, a cărui formulă este dată 
greşit ; ea aparține bilirubinei. Ca să fie bilirubinat, mal trebue o bază: 


Na, Ca, ete. —Dar ceia ce ilustrează lipsa de pregătire a d-lui dr. L. Cos- É 


movici este cînd citează, la 1900, lucrarea lui Polli, tăcută la 1864, în 
care autorul pretindea că terul face parte integrantă din compoziţia ma- 
teriei colorante a bilei. Şi să se noteze că această citațiune urmează 
după formula biliverdinei (CasHuA.+0»), în care se vede lamurit că nu 
este fer. Ce idee pa putut face studentul despre materia colorantă a 
bilei şi relațiunea dintre ea şi hemoglobina singelui, din cele expuse de 
d. dr. L. Cosmovici ? 

Se ştie demult că bilirubina poate să fie considerată ca prove- 
nind din hematină, în modul următor: 


Ca Has A 0. Fe+2H,0—Fe= hematină 
(Ca Ha AzOs) = Ca Ha Azi Oa 
hematoporfirină bilirubină 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 439 


Se vede că ferui nu numai că nu este un element capital In com- 
posiția substanţei coloratoare a fierei, dar lipseşte cu totul. 


Pagina 152: 


„După Brücke şi Kills să prepară glyeozenul din matu 'êlind alt- 
fel. Latndu-se repede mailul dela nn animal e hrănit și odată tăiet in 
bucăți se aruncă în apă clocotită umile se lasă jumătate oară. Seoţind bu- 
cățilo de main din apă se sfarămă cu mia de potasia în proporție de 4 
grame pentru fiecare sută grame de maiu, Să evaporează până ce disoluția 
este complectă cela ce are loo după 5 ceasuri. După răvire să neutralizuză 
cu acid argie arkas şi apoi atit albumina eaşi gelatina să preclpitează fie 
prin acidul e orhydrie fie prin iodbydrargiratal de potasiu, Să filtrează şi n- 
ecasta de 4 ori tot luînd precipitatul de pe filtra amestecindu-l cu apă în 
care se pune citeva pees de acid elorbydrie si de lodhvărargirat de po- 
tasiu. Tot glycogenul rămine pe filtru, Să tratează eu 2 volume de alcool de 
96. După 12 ore glycogenul precipitat să culege pe un filtru, să spală în 
repețite rînduri cu alcool de 62%, apol cu alcool absolut, cu eter, din nou 
cu alcool absolut și apoi se usacă la 110°, 


Această descriere este cea mai evidentă dovadă că d, dr. Leon 
Cosmovici n'a preparat niciodată glycogen prin această metodă, Să ve- 
dem, în adevăr, dacă, urmind procedeul descris de d-sa, vom putea obţine 
glycogen. 

După ce se tratează malul cu apă ferbinte, „se sfardmăd cu hydrat 
de potasiu”.—Stărimarea este o acțiune mecanică, şi nu se vede cum 
hydratul de potasiu ar putea să o facă, Alta este acţiunea lul, și anume a- 
ceia de a dizolva elementele celulare şi a pune astfel în libertite glyco- 
genul pe care-l conţin acestea. 

Dar să mergem mai departe: „Să evaporează pând ce disoluția 
este complectă ceia ce are loc după 3 ceasuri“, 

După 3 ceasuri de evaporațiune, este foarte probabil că nu va mai 
răminea nici o picătură de apă.—Să presupune însă că alci este o eroare 
de cuvint: s'a zis „evaporează* în loc de „incălzește*.—,„ După räcire 
să neutralizează cu acid clorhydric şi apoi atit albumina caşi gela- 
fina să precipitează fie prin acid clorhyăric fie prin iodhydrargi- 
ratu! de potasiu” — Aici este neştiință curată, fiindcă nici acidul clorhy- 
dric singur, nici todhydrargiratul de potasiu singur nu precipită substan- 
ele albuminoide, E nevoe de amiudouă aceste substanțe ; se adaugă mai 
întăi acid, apoi soluție de iodhydrargirat, şi se repelă această operaţie, 
pănă ce nu se mai produce precipitat. „După ce s'au precipitat să fil- 
trează. Tot giycogenul rămine pe filtru. Să tratează apoi cu 2 volu- 
me de alcool de 95'*.—Ce? Precipitatul sau lichidul filtrat ? Desigur că 
precipitatul, deoarece „tot giycogenul rămine pe filtru. Ori, tocmai con- 
trariul are loc; tot glycogenul trece in lichidul filtrat, far pe filtru nu ră- 
mine decit precipitatul de substanțe albuminoide, căci scopul urmărit este 
de a separa giycogenul de aceste substanțe.—Aşa e că, ţinindu-ne în- 
tocmai după metoda descrisă de d. dr. L. Cosmovici, am perdut vre- 
anea degeaba, căci în loc de glycogen ne-am alege cu un precipitat de 


‘wo | VIAŢA ROMINEASCA 


bstanţ Fizi- 
su e albuminoide ?! Dar să privim pe Incepătorul în lucrări de 
ologie, care ajunge la atari rezultate, deşi are conştiinţa impăcată că a 
urmat intocmai după carte (acela a d-lui dr. L. Cosmovici): dacă nu se 
va descuraja, va fi cel puţin inclinat să se îndoiască de multe din cele 
scrise în tratatele de Fiziologie. 


Pagina 168: 


tre alte experiențe m că Estor şi Saint-Pièrre injectind în: 
vena Fer a unui ciine o sh roată do glycosă și culogind orz mt 
gele din artera femorală a celuilalt picior sa constatat o dispa mire <í 
pede a glycosei şi gradat eu acest fenomen oxygenul din singe me a 
În (P şi citimea de acest gaz începea n să ridica după ce 
Parul 1 fu descompus“. 


Cu mult înnainte de 1900 se cunoştea valoarea cercetărilor aces- 
tor autori, făcute la 1873. Servindu-se de o lecnică defectuoasă, ei 
voiau să probeze că sediul combustiunilor din organismul animal este 

singe. 
sa Sa demonstrat cu prisosinjă cit era de pa barar ură za 
ustiunile au loc în intimitatea elementelor anatom n 5 
? Dar ceia ce constitue absurditatea rezultatelor date de Estor şi 
Saint-Pièrre este cind ei spun că un animal continuă să trăiască, cu 
toate că oxygenul din singele său scade la 0.—Dacă d. dr. L. Cos- 
movici ar li posedat cit de puţin simţ critic, ar fi dat de o parte expe- 
tiențele acestor autori, aşa cum s'a făcut în toate tratatele de Fiziologie, 
Teoria lor este o erezie ştiinţifică, şi ea nu trebue comunicată studenţi- 
lor : ei nu au totdeauna posibilitatea de a se convinge prin propriile lor 
cercetări despre exactitatea faptelor ce li se descriu. Profesorul trebue 
să ştie să aleagă printre documentele ştiinţifice pe cele dovedite is 
exacte, pentru a le expune studenților. Altfel, n'ar mai fi nevoe de profe- 
soti, căci sint cărţi de ajuns la dispoziţia celor doritori de a se instrui. 


Pagina 161: 


presin- 
„Su Să sir animalul cind provocăm o scădere mare în j 

nea RE omenie acre observăm iarăși că proporția pa ror e =o 
îm singe creste. Și crește fiindcă singele din reteaua hepatică aflin ratan: is 
o mică presiune şi în atari condițiuni avind proprietatea a suge sabaru 
cea proprietate ciştigă în intensitate”, 


Explicaţia este cit se poate de simplă; păcat numai că este cu 
ra pei înnainte de 1900 că mărirea cantităţii de zahar în singe, 
după hemoragie, se datoreşte faptului că ficatul produce mai mult decit 
în stare normală. Este apoi originală explicarea trecerii zaharului sr 
ficat în singe, „acesta din urmă avind proprietatea de a suge zaha 
cu atit mai mult cu cit presiunea este mai mică“, Principiile osmo- 


CRONICA ȘTIINŢIFICA HH 


zei se reduc, deci, după d. dr. [. Cosmovici, la presiunea intra-vasculară. 
Că este străin de cunoştinţile noi asupra osmozei, se poate cu înlesnire 
vedea la pagina 192 şi următoarele, unde se vorbeşte despre „puterile 
fisico-chimice şi condițiunile trebuitoare îndeplinirii fenomenului nis- 
mit absorbțiune".— Cu mici prescurtări, această chestiune este luată din 
tratatul de Fiziologie si lui Beaunis—(ediţia a 3 a din 1888, de nu cumva 
din ediţia a 2-a). Toate lucrările ulterioare asupra disociațiunilor mole- 
culare, asupra membranelor semi-permeabile, asupra crioscopiri, etc, care 
dau o înfăţişare cu totul nouă fenomenului de osmoză, sint necunoscute 
de d. dr. L. Cosmovici la 1900, şi foste probabil chiar şi în timpul 
de faţă. 

Am arătat până alci principalele greșeli elementare din cursul d-lui 
dr. L. Cosmovici, şi cit de innapoiate cunoştinţi profesa d-sa la 1900.— 
De altfel, aceasta se poale vedea şi din bibliogralia lucrărilor pe care 
le-a consultat la alcătuirea acestui tratat. Cea mai nouă lucrare este din 
1889; cele mai multe sint dinnainte de 1880. Dacă a consultat şi tra- 
tate noi, aceasta a făcut-o numai ca să arăte insuficiențe lor, după 
cum se exprimă la pagina 160—161 : 


„ȘI prin cărți, ea acela din 1596 a d-rulul S. Gad din Berlin, se spune 
că singolo arterial slujăște la nutriția țesutului conjonetiv din muti !* 


Tot e mai bună cartea d-lui dr. L, Cosmovici, începută şi sfirgiră la 
1882, şi publicată la 1900, 

In urma celor arătate până alci, înţelege-va d. dr. L, Cosmovici de- 
ce d. Voinov, în raportul .sâu, a dal puţină considerație acestor cărţi ? 


D. dr. L. Cosmovici are însă și lucrări originale, despre care sint 
nevoit să mă ocup, fiind Invitat chiar de cătră d-sa.' 


„Binevoiască d, Athanasiu se citească articolul mea Space în bule 


tinul Soe. de Biologie din Paris Aprilie 1907, pag. 607 când arăt deosebirite 
între cele 2 mari fenomene fisiulugice: seereliunea și oxcrețiunea si cum a- 


proape toți rnutomiștii, fiziologistii vrezind că arina este un produs de se- 
eroțiune și cà prin urmare răronehii (nefridiile) sint organe secretatoare*, 


Am utătat mai sus greşala pe care o faced. dr, L. Cosmovici, în 
ce priveşte mecanismul secreţiunilor, cind crede că, oricare ar felul acestora, 
protoplasma celulară sufere o dezorganizare.—D-sa a ținut să comunice 
această greșală şi Soc. de Biologie dela Paris. Dar nue numai atit. 
D. dr. L. Cosmovici voeşte ca rinichiul să nu fie decit un simplu filtru, 
Aşa ceva s'a crezut şi innainte de d-sa,—Cind Schmiedeberg şi Bunge 


1—Arhiva, 1908, p. 423. 


45 73 99 < d - a nA MES b 2 du 


ua VIAȚA ROMINEASCA 


au demonstrat însă că sinteza acidului hipuric poate fi făcută şi în rinichi, 
s'a părăsit această credință. Ca să se poată restabili vechea teorie, era 
nevoe de fapte noi, pe care d, dr. L. Cosmovici nu le aduce. In schimb, 
iată argumentele pe care ni le dă: 


-3i ducă citeste cu atenţie tot te se publică In ucel buletin știintific 

de sigur că n văzut că de atuneta In conce na sè mai înce o asemene 

A. Re spune exerefia urinari și vă citez chiar textul unor comunicări: 

etion du bicarbonate de sonda sur l'exerétion urigue par P. Fauvel (Soc. de 

Biol. 1808, Marte. p. 557} po cind mai înninte se scria: Sterètion urinnire 
(Soc, de Biol, 1907, Innuario 26, p. 130. 


Am cetit „cu atenție“ articolele în chestiune șiam constatat, şi cu 
această ocaziune, că d. dr, L. Cosmovici esie străin de ştiinţa fiziolo- 
giei. În adevăr, lucrarea lui Fauvel se referă la influența bicarbonatului 
de sodiu asupra eliminării prin rinichi a acidului uric, Cind el zice 
exeretion arique, nu insamnă excrețiune urinară, cum traduce d, dr. L. 
Cosmovici, care crede că urină şi acid uric e tot una, ŞI am mai găsit 
că cealaltă lucrare, publicată tot în acel buletin ştiinţific, în 1907 (lanuar 
26, p. 130), aparține altul autor—Lorand—lar nu lul Faute! Aceasta îşi 
are importanța sa. În adevăr, d. dr. L. Cosmovici, făcind aceste citaţii, 
are aerul de a spune; Priviţi cum, la 1907, Fauvel zicea „sécrétion uri- 
naire*, şi, după comunicarea mea, zice „excretion urinaire”, 

E bine ticluită argumentaţia ; păcat numai că se falşiiică cu bună 
ştiinţă textele. 

„Şi nu e singurul articol publicat în limba franceză“ —spune d. dr. 
L. Cosmovici, 

Dacă timpul Imi va permite, le volu vedea şi pe celelalte. 


1. Athanasiu. 


TD Tm am Cu. be e td E 


- 


A di 


SP i 


"IP "ey 


Cronica teatrală. 


—Teatrul Davila — 


Se va face sau nu se va face remanierea? Va cădea guvernul ? 
Vom avea un Minister de concentrare conservatoare ? Vor veni Takiştii 
sau Carpiştii la putere ?—iată atitea întrebări de o importanță capitală 
pentru concetățenii, ziarele şi preocupările noastre intelectuale, 

Alături de nişte probleme aşa de vaste şi de naționale, fireşte că 
înființarea unui a! dollea lestru rominesc în Bucureşti, din iniţiativa şi 
sub conducerea d-lui A. Davila, ar fi trebuit să pară un eveniment ne- 
însemnat, dacă, din fericire, in discuţiile provocate de crestea noului 
teatru n'ar fi triumfat abiceiurile consacrate de viața noastră politică, 
Conform ucului stabilit, opera d-lui Davila a fost dela inceput, decind 
era încă în stare de proect, slăvită de unii, ponegrită de alţii. Prieta- 
nii prooroceau minuni, pecind adversarii, in zșleptarea falimentului ma- 
terial, se muljumeau să pue la Indoeală sentimentele morale ale d-lui 
Daviia, Citeva luni de zile, cercul resirins al oamenilor de litere şi de 
teatru a fost agitat, aţiţat, frămintat de chestia Davila. Unii işi adu- 
ceau aminte de citeva plese uşoare, reprezentate pe scesa Teatrului Na- 
fonal; alţii se temeau de invazia pieselor străine, Scriitorii tineri nu 
uitaseră concurența, păgubitoare şi pentru dingi şi pentru literatură, a 
traducătorilor stabi, lar cel mai mulți se gindcau, cu o nobilă stringere 
de inimă, că d. Davila e takist. 

Din microscopicele cenacluri literare, agitația s'a restrint şi s'a in- 
tins asupra marelui public. Probabil că nici nu se cunoşteau Incă pro- 
pramele ambelor teatre, cind publicul nostru, împărțit în două tabere ad- 
verse, îşi dăduse verdictul,  Animozităţile dinire aceste două tabere, dind 
întreprinderii d-lui Davila Importanța une! remanteri ministeriale, nu fä- 
cut molt mai mult pentru faima teatrului d-sale, decit toate programele din 
lume, Să nu ne întristăm. Aşa se petrec lucrurile în toate ţările, în 
care oamenii sint totul, iar ideile nimic, D. Davila şi trupa d-sale vor 
profita de curentele potrivnice ale publicului, amatorii de artă se vor 
bucura că năravurile palitice au folosit măcar odată unel întreprinderi 
arlistice, şi critica sistematică va cânta să Intrevadă prin ţesături incil- 


a Dai aa 44 PI N, To... 7.7 7. 1 |. vi.” puh 4. 2" -= 
.. xi e (i 


e a g eon ` 


ai VIAŢA RONINEASC t 


cite de ambiții. de egoismuri şi de intrigi, rațiunea de a îi a noului 
teatru şi directiva luh, deosebită de-a vechiului teatru național. 

In ce priveşte rațiunea de a fi, mi se pare câ mai toți, public şi 
critici, sintem de acord. Pentru o populație de eproape palm sute de 
mii locuitori, nu numai un teatre, dar două teatre sint prea puliue. 
Retelele serale ale ultimilor ani, succesele materiale ale compariei lirice: 
rouine, de sub conducerea d-lui Grigoriu, nenumăratele trupe străine, 
care se perindenză iarna şi vara in Bucureşti, —dovedest cu prisosință 
acest lucru, Dacă d, Davila n'ar îi luat iniţiativa înființării unui teatru, 
cu siguranță că un altul, actor nemulțumii” sau impresar Indrăzneţ—in 
orice caz, cineva mai puţin pregătit decit d-sa—ar fi tăcut acest lucra, 
E mai bine că d. Davila s'a gindit lunaintea altora. Dar, dacă toţi re- 
cunoaştem necesitatea unui nou teatru. în ce priveşte felul de recrutare 
a! trupei, vederile sint împărţite. Mulţi au învinuit pe d, Davila că a 
zmuls Teatrului Naţional rileva elemente absolut necesare primei noastre 
scene, S'a spus că ura Voiculescu şi d. Bulandra vor îi foarte greu 
de inlocuit. Lucrul e foarte adevărat, dar nici decum primejdios, Tea- 
iru naţional dispune astăzi, după descomplectarea lui, de un mănunchiu 
intreg de elemente insemnate, care w'așteaptă decit să lie utilizate cu in- 
teligenţă. Puţine scene se pot lăuda cu o mai bogată pleiadă de artişti 
comici. interpreți de talia d-lor Soreanu, Liciu, Niculescu, Brezeanu, 
Toneanu, etc, nu se îndinesc des pe una şi aceiaşi steni, În ltalia, fie- 
care din ei ar avea trupe proprii; în Fraața, ar fi împărțiți la zece tea- 
tre, Pa de altă parte, e ridicol să se susile că teatrul d-lul Davila, nu- 
mai dialrun spirit rău înțeles de camaraderie față de d. Eliad, trebuia să 
se mulţumească cu actori de minaa doua, din Capitată şi din provincie. 
O astiel de Incercare ar îl căzut dela început, ar fi nemulțumit publi- 
cul şi-ar fi descurajat orice iniţiativă teatrală viltaare. Dacă e şi se facă 
vre-o invinulre d-lui Davila, apai e că d-sa n'a încercat, n'a vrut sau n'a 
ştiut să-şi asigure concursul unui Soreanu sau unui Liciu, oricit s'ar fi 
zbirlit apărătorii neaşteptaţi ai teatrului najtonal, 

Dar trupele sint ecum complecle, şi nu se mai poate reveni asu- 
pra alcătuirii lor. Tot ce putem face e să ne dăm sama, din elemen- 
tele de care dispun şi din programele pe care le-au anunţat, care va fi 
directiva ambelor teatre, 

O constatare, dela început Şi programul d-lui Davila şi progra- 
mul d-lui Eliad au mal malte puncte de asemănara, decit de deosebire, 
Piesele originile ocupt cam același loc: două —compania Davila; trei— 
teatrul national, căci Noaptea Învierii a d-lui de Herz, deşi anunţată 
ca a patra piesă originală și deşi repetată de nu ştiu citeori, proba- 
Dil că nu va vedea lumina rampei, Această apropiere între numărul 
pieselor originale arată, mai bine decit orice stguinerite, valoarea invi- 
nuirilur de odiriicară şi a campaniei violente, dusă pe tema repertorulut 
romintec. Nu vrem să mustrăm sau să reabilităm pe nimeni, Avem. 


CRONICA TEATRALA n5 


însă dreptul să reținem că un director de teatru, binevoitor pentru pie- 
ele originale, ca d. Eliad, n-are cum şi de unde să le găsească. 

In ce priveşte repertoriul străin, găsim, în adevăr, citeva daose- 
biri intre ambele direcţi, Astfel, Testr? Naţional va pune în repetiție 
trei szu patru piese clasice (Electra de Soiucle, Regele Lear de Sha- 
kespeare, /uderdtorul din Zalamea de Calderon dela Barca şi Egmont 
de Goethe}, pecind Teatru! Davila a intăturat ca desăvirşire repertoriul 
clasic. Această deosebire e inbucurătoare şi indică da pe-acum calea 
pe care vor trebui să meargă în viitor cele două teatre, O aită deose- 
bire e în ce priveşte alegerea pieselor moderne. De dala aceasta, deose- 
Direa e în detrimentul Teatrului Naţionul, Dacă d. Eliad a fosi sericit în 
alegerea mpertorului clasic, mai fericit deci! în stagiunea trecută, cind a 
ales din toate opereie lut Shakespeare pe cea mai slabi Femela înddrăt- 
nică —atum însă d-sa ma fost tul aza de bine inspira! în alegeren pieselor 
moderne. Nu von da decit două sau trei exemple, dinite care unul de- 
ciziv. D. Eliad a ales piesa Cunoaște-te a lui Hervieu, care la Pa- 
qis, în iarna trecută, n'a avut decit un succes de stimă. Tot d-ra a pri- 
mil plesa /deile d-nei Aubray a lui Dumas Fiul, care, prin acțiunea 
ei învechită, prin intriga banală, prin dialogul şovăitor, nu va avea la 
noi tici măcar un succes de stimă, Insfizgii, tot d-sa a ales, dintre toate ` 
“operele mari nle lui lbsen, pe Doamna Inger, Alegerea piesei celei 
mal slabe a lul Ibsen mi se pate nu numai o greşală, ci o vină. Cind 
ja noi Ibsen e aşa de puţin cunoscut şi cînd tamilinrizarea publicului cu 
concepiia largă a dramiturgului dela nord i-ar deschide un orizont 
artistic mai vast decit cel de astăzi, cred că e o vină să dai publicului 
piesa lui cea mai siubă şi să-l indepărtezi prin aceasta de adevaratul 
teatru ibsenian. Vroia d. Eliad să joace numai decit din lbsen? Dar 
avea Stilpii societății, avea Dusmanii poporului, Hedda Gabler, 
Strigoii, avea, însiirşii, la indămină acele minunate pagini din Rafa 
sălbatică. Dece a ales d-sa pe Doamna Inger, cu frumuseţile ci uşor 
de gustat numai în liniştea bibliotecii? Se cunoaşte că d. Eliad e 
mai mult profesiv decit om de teatru. 

In schimb, ce perspicacitate de om născut pentru planşele teatrului 
are d. Davila. D-sa nu se aşează îndărătul cuştei sufleurului, ca îndă- 
rătul unei tribune de moralizare. D-sa vrea teatru, teatru de efect, de 
pasiuni, de viaţă, teatru în toată puterea cuvintului. Drama lui Suder- 
mann—Stane de piatră, comedia lui Tristan Bernard—Doi cocoşi, 
drama revoluţionară a iui Kanpi— Seara din urmă, luate de genurile 
teatrale cele mai variate, sint cum nu se poale mai bine alese şi pentru 
gustul publicului nostru, şi mai ales pentru mijloacele de interpretare ale 
trupei. Aici, În această apreciere exactă a forțelor artistice de care dise 
pune trupa, stă în mare parte dibăcia şi meritul d lui Davila. Pecind 
directorul general al teatrului naţional, dispunind de un ansamblu supe- 
tior de comedie. avind actori care ar putea să creeze toate rolurile din 


446 VIAȚA ROMINEASCA 


comediile clasice ale lui Moliere, Piaut, etc.. şi din comedia modernă, — 
nu înscrie în programul d-sale teatral nici o comedie de seamă, ci nu- 
mai drame sau tragedii clasice; d, Davila şi-a alcătuit astfel programul, 
incit fiecare actor va fi în stare să scoată maximum de efect din rolul 
ce-i va fi încredințat, In fruntea programului d-lui Eliad siau Electra 
şi Regele Lear, Nu e nevoe să [ii prooroc, ca să prevezi dece inter: 
pretare vor avea parte acesle tragedii. Parcă aud eterneie mugete ale 
d-iui Notara, care gemea atit de bine în Ştetan ce! Mare, din Apus de 
soare, şi care va geme la felin nenorocitul Rege Lear, ŞI din toate pu- 
meroasele artiste ale teatrului național nu văd, nu reușesc să văd nic 
o Electră, şi mai ales pe nici una din copilele denaturate ale tragedie 
shakespeariane, Însăși d-ra Voiculescu, dacă ar îi rămas la național, 
ar fi fost o Electră clegiacă, sentimentală şi melodramatică. 

D. Davila a știut să evite acest impas. Piesa d-sale de debut, Sta- 
ne de piatră, ne-a dat cea mal limurită indicație In această privinţă. 
Acţiunea dramei lui Sudermann se desfăşoară în zilele noastre. Subiectul 
ei e foarte simplu şi intrupează una din problemele cele mai grele şi 
mal discutate, acea a sprijinirii deţinuţilor liberaţi, 

Pietrarul Biegler a stat cinci ani in puşcărie, pentru omucidere. 
Fusese surprins de cătră bărbatul femeii pe care o iubea. Ca să nu fie 
ucis, ridicase el piatra şi omorise. Işi Ispăşeşie crima în temniță. Dar, ti- 
berat din inchisoare şi wind să-şi ciştige viața prin muncă, vede cu 
groază cum toate porțile se închid In faja Jul. Patronii nu primesc pe 
criminal. Dacă reuşeşte să se strecoare întrun şantier, ceilalţi iucrători 
află trecutul Iul, se depărtează de el, ca de-un ciumat, Il primesc cu bat- 
jocură şi cu ură, pănă ce Îl silise să fugă, să cate aiurea pinea, pe tare 
minele lui Insingerate n'au drept s'o ducă la pură. După luni de tàtä- 
cire, huiduit şi alungat ca un cine, zdrențuit, insetat și lămind, e pri- 
mit in șantierul bătrinului Zarncke, un patron înscris În Societatea pen- 
tru protecția deţinuţilor libaraţi, Bătrinul, ca să-l ferească de contactul 
bănuitor al lucrătorilor, îi încredințează postul de paznic de noapte. De 
data aceasta, Biegler, alungatul de pretutindeni, începe să creadă în putinţa. 
uitării şi ertării, In zădar, Societatea, reprezentată printr'un comisar, îi a- 
duce aminte că e tot puşcăriaşul liberat, Cuvintul ucigaş a fost auzit de 
ceilaiţi Iucrători, Bănuiala cade imediat asupra lâcutului Biegler, Ca in: 
toate șantierele de până atunci, toţi se depărtează de dinsul. In duşmă- 
nia şi în răutatea generală, o singură privire se apleacă asupra lui. Laura, 
care a fost amanta lui Gottliengk, care a fost necinstită şi părăsită cu 
un copii, ea, care a greşit, vine în sprijinul celui care greşise ca şi dinsa. 
Cind Biegler ințelege adevărul groaznic că trebue să plece şi de-aici, că 
trebue să înceapă iarăşi viața de rătăcire, fără pine şi fără adăpost, vz- 
gabond bătind la toate porţile şi alungat de pretutindeni, Laura îl şop- 
teşte cuvintul care alină, ojelește şi dă dreptla viaţă. In momentul acela, 
lucrătorii, siobozi dela lucru, întră in cantină, In mijlocul lor e Gottliengk.. 


CRONICA TEATRALA HT 


E! le cintă, bea cu dinşii, aruncă o vorbă jignitoare ia adresa poşcăria- 
şului, şi intre două cintece povesteşte cit îi va îi de ușor să fie incu- 
rind patronul şantierului, Lavra stă inlemnită. lucrătorii nu ințeleg. Bieg- 
ler, nemişcat până atunci, ridică fruntea. Gottiiengk, cu un ris mu ţemit 
de bestie crudă şi frumoasă, pronunţă numele fete! cocuşule a patronu= 
lui, pe care o va avea, cind Îl va cere inima, Risul dept buzele luctito= 
rilor e oprit de un urlet scurt, profund, sălbatec, Blegier, in picioare, ti 
strigă : Lichea, lichea !—Gottliengk ride mai întăi, apoi se înturie, scoate 
pumnalul, Pietrari! vor să-l rejte. Dar Biegler le urlă să-i den drumul, 
să-l Jase să vie la dinsul. Cu un ciocan In mină, strigă cum intro zi a 
msi omorii unul tot aşa, işi dezvălue intro clipă tot trecutul lui de u- 
cigaş şi de osindit, Gattliengk scapă din minele pietrarilor, se repede, 
dar, sub pumnul ridieat al celui care mai ucisese, se pleacă, se dă îndă- 
tät, scrişneşie. din dinți şi numai cind ajunge In pragul uşei îndrăznește 
să amenințe. Amenințarea se va realiza în adevăr, dar fără efect Ua bloc 
de piatră astie! desprins, incit să cadă asupra paznicului, cind va trece 
noaptea in jurul şantierului, cade, fără să-l atingă, mulțumită Laurei, care 
a bănuit crima ptemeditată, Şi cortina se lasă asupra ultimului act, după 
© scenă tăgădulloare de dragoste între Laura şi Biegler, pe cînd şuerul 
paznicului s'aude in depărtare şi pecind Laura şopleşte, ca în vis: 


E toricirea, tată, care şueră, e foricicea! 


Această piesă, omenească, sobră şi puternică, şi care ar îl ciştigat 
mai mult, dacă l-ar Îi lipsit actul melodramatic dela urmă, a dat prilej 
tealrului d-lui Davila să'şi destişure cea mai mare parte a forțelor artis- 
tice de care dispune. 

D-ra Voiculescu, în rolul Laurel, a ştiut să fie şi pasionată şi re- 
semnată. Credem însă că vocea d-sale atit de caldă, atit de emaoţio- 
nantă, m'are nevoe de lremolorile declamaţiei. D-ra Voiculescu declamă 
încă, cum se declamă la Naţional şi ja Conservator, Cu sigruranță insă 
că felul natural de a juca al d-lui Davila va inrlur-o mult şi în bine. 

Acelaşi lucru, dar mai accentuat Incă, se poate spune de d-ra Luca. 
Fără indoeală, d-ra Luca e un temperament. Are două mijloace minu- 
nate la indămină: glasul grav şi masca extrem de expresivă. Nu vom 
putea uita zimbetul bun şi plin de suferință, din actul întăi. Dar d-ra 
Luca declamă şi d-s3, lungeşte vocalele, cintă. In scena din actul întăi, 
cind d-sa e lingă lercastră şi d-ra Voiculescu la picioarele d-sale, eo 
adevărată intrecere, nu s'aude decit: Daaaa, ciiintă.... e primăvaaaară.,.. 
nu mă vaaaaet....—şi acestea sint defecte care trebuesc învinse. D-ra Luca 
are un talent real. Vom vedea incurind dacă are mai mult decit atit: 
inteligenţă, fără de care talentul nu urcă niciodată culmile artei. 

De d. Bullinschi n'avem mult de spus. D-sa are numeroase ges- 
turi obişnuite pe scenele din provincie. 


418 VIAŢA ROMINEASCA 


D. Bulandra, cu talentul d-sale aşa de potrivit rolurilor simpatice, 
nu prea era la larg în rolul antipatic al lui Gotiliengi, Pe lingă multe 
momente fericite, a avut unele, care nu sint la înnâlţimea reputației 
d-sale. Astfel, în scena culminantă din actul al treilez, cind vrea să se 
tăpeadă cu pumnalul, strigă prea tare. Dece? Talentul nu e să acoperi 
glasul d-lui Manolescu, ci, din potrivă, să permiţi şi să contribueşti la 
reaiizarea celui mai dramatic moment al piesei, 

Două cuvinte asupra d-lui Morţun, Intrun rol de citeva rînduri, 
d-sa a dat foarte mult. D. Morţun joacă şi cind tace, Aşteptăm să-l ve- 
dem intrun ro) de forță. 

intrun rot de forţă am văzut pe d. Manolescu, D-sa, care în lama 
trecută, la Național, a lost ținut în umbră, s'a arătat, fără indoeală, ca cel 
mai puternic temperament din teatrul d-lui Davila. Jocul d-lui Mano- 
lescu e sobru, egal şi adevărat, Nici un gest inutil, ba aproape fără 
gesturi. Numa! glasul şi o mişcare bruscă, întreruptă, tradează clocotul 
pasiunelor înfrinate. Vocea gravă, profundă, caldă, În scena cea mai grea, 
din actul întăi, ne-a dat mâsura artei, pe care e stăpin; precum, in scena 
de revolti din actul al treilea, a zguduit sala, care la intrerupt cu un ro- 
pot de aplauze. D. Manolescu, alături de d. Davila, aşa de simplu şi de 
natural în rolul bătrinniui Zarncke, au Impărțit triumiul serei. Căci în 
atară de tatente, în afară de calitățile individuale ale fiecărul artisi, ceia 
ce a eşit mai în reef, după prima reprezintaţie, a fost interpretarea neo- 
bişnuit de naturală. Nici traducerea d-lui Fagure, plină de nerominisme 
şi de construcțiile gramaticale cele mai fanteziste, ca, de pildă: „mutră 
de punizaş cu ghinion", — „in ii zic odată“, in loc de „snun*,—.iml aruncă 
dalta fa picioare*,— „vă poltesc frumos bună-dimineață”, —n'a fost in 
stare să întrerupă iluzia realităţii. Teatrul d-lui Davila va scoate, Insfir- 
şil, arta noastră dramatică din muzeul cu antichităţi a gesturilor mari şi a 
vorbeior umflate. S» va juca şi la noi simplu şi cu acea meşșteşugire 
superioară n arte! care atinge naturalul, Pe scenă vom avea un colţ sin- 
tetic de viaţă, cu frămintările, durerile şi fericirile el. 

Şi, în faja unul asemenea teatru, toate duşmăniile da astăzi vor fi 
silite să tacă, Nimeni nu se va mai întreba dacă d, Davila a creat Tea- 
trul! d-sale dintr'un spirit omenesc de răutate, de invidie ori de concu- 
rență,— sau, mai curind, vor lăuda această invidie, această emulaţie gene- 
roasă, care a fost În stare să creeze o nouă întreprindere de artă. 


N. D. Cocea. 


PANA a aŘŘŘħħÃĂ oe 


Scrisori din Bucovina. 


Spre şcoala naţională.—ȘŞcoli naționale în Cernăuţi.— Divizarea 
şcolii normale de învățători din Cernăuţi, 


Invâțâminiul național, în jurul căruia se concentrează sfar- 
țările Rominilor din Bucovina de zecide ani, pare să se apropie 
de realizare, cel puţin pe treapta cea mai inferioară, în Invâţă- 
minul primar. Rezistenţa care sa apus cererilor juste ale Ro- 
minilor pare să fe definitiv inirinta, și una după una se admit 
postulatele hominilor pe terenul școlar. E drept că şi concesiile 
cele mai mici cer ștăruințe statornice de ani de zile. E spe- 
franja insă că, odată înfrint principiul în numele căruia se trecea 
la ordinea zilei peste cererile noastre, vor cădea pe incetul toate 
piedicile ce se mai aţin in calea şcolii naționale, și peste puţin 
timp aceasta va insemna o poziție ciştizată In lupta Rominilor 
Bucovineni. Cu clţiva ani în urmă s'au fâcut primele dispoziţii, 
care insemnau inceputul erei novă ; aceste dispoziții se cuprindeau 
in numirea de inspectori naţionali romini, pentru școlile aşezate 
in districtele romine, și numirea unui inspector general ramin 
al ţării, pentru toate şcolile cu instrucţie In limba romină, In 
trecut, inspectorii districtuali eraa de regulă sirâini, care nu numai 
că nu cunoșteau limba în care se predau cursurile în majoritatea 
şcolilor, dar erau dușmani declarați ai Rominilor şi ai şcolii ro- 
mine, câutind tot felul] de pretexte spre a impiedeca progresul 
Şcolilor romine. 

Sate intregi au fost lăsate Iară şcoală, şi, dacă sătenii sin- 
guri luau inițiativa deschiderii unei şcoli, se căutau motive spre 
a impiedeca sau trăgana activitatea şcolii; școlile de tip inferior 
nu se inmulțeau, cu toate că condițiile cerute existau ; edificiile şeo- 
lare in cele mai multe sate erau o adevărată ironie la adresa 
învăţătorilor şi a copiilor, adunaţi in astfel de hardughii insalubre 
spre a se lumina. holul de căpetenie al inspectorului străin, 
care era la disereția autorităţii politice, era să supraveuheze at- 
tivitatea Invăţălorimii romine, creindu-le celor mai energici şi 
mai activi mii de mizerii, pănă cind fi descurajau. E aproape 


de mintea omului cå In astfel de imprejurări invățămintul pri- 


mar tinjea. Numirea de inspectori naționali, luați din mijlocul In- 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


văţătorimii, e judecată, din acest punct de vedere, oricit de mult 
ar depinde In hotăririle şi întreprinderile lor de autoritatea po- 
litică căreia li sint subordonați, de o importanță foarte mare, 
Progresul e chiar evident, deşi s'a strecurat numai puțin timp dela 
schimbarea făcută. S'au Inmulţit numărul şcolilor romine, asa incit 
in prezent în părțile romine n'avem sat mai mare, care să nu aibă 
şcoala sa ; s'a mărit numărul şcolilor existente, creindu-se şcoli de 
tip superior, cu 4,5 şi 0 clase,—!n care privinţă ti intrecem chiar 
pe Ruteni, care s'au bucurat de statornica favorizare a autorită- 
ților şcolare; s'a lucrat pentru zidirea de localuri corespunzătoare 
tuturor cerințelor moderne, aşa incit in multe comune rurale se 
alā școli, care pot servi ca model, şi, ceia ce e mai impor- 
tant, s'a ridicat în mod imbucurâtor frecvența în şcolile sătești, lucru 
cu cârenu şat bătut deloc capul inspectorii străini, ce acordau cu cea 
mai mare ușurință dispense, lucrind parcă anume la depapu- 
larea şcolilor. Cu drept cuvint, crearea inspectorilor naționali 
insamnă o epocă de inflorire pentru şcoala romină din Bucovina. 

Aceste toate ne Intäresc In credința că, numindu-se şi in 
viitor in postul de inspectori districtuali oameni destoinici ca 
pedagogie şi Romini cu tragere de inimă pentru cultura neamu- 
lui lor, ei vor înlătura şi celelalte piedici ce mai stau in calea 
progresului şcolilor noastre, ajutindu-le să se ridice la ultima 
treaptă de inflorire, Cu o lendinţă a inspectorilor nu ne putem 
Invoi însă deloc : cu crearea de posturi definitive de inspectori, 
şi aceasta din motive naționale. Pe terenul administrației şeco- 
lare mai rămine mult de făcul, piuă ce vom putea sune că 
soarta școlilor noastre ne este încredințată nouă. Trebue să se 
ceară instituirea de consilii școlare districtuale-naționale şi a ù- 
nui consiliu școlar al ţării, tot național, câci e o nedreptate ca 
oameni străini să dispue de intereselor şcolilor noastre. Această re- 
formă a fost deja admisă in Boemia şi Moravia, şi va trebui să fie 
admisă și la noi, dacă va fi cerută stăruitor. Deasemenea, şi se- 
pararea conferințelor districtuale, care azi se țin la un loc cu 
invățătorii străini, va trebui inscrisă In viitorul program școlar al 
Rominilor. Cu cit se vor convinge autoritățile şcolare că dez- 
voltarea națională a unui popor inseamnă întărirea statului 
şi nu—curm se credea pină acuma și cum se mai crede şi azi— 
slăbirea lui, cu atit ne vom apropia de totala naţionalizare 
a invățâmintului. Tendinţa de naționalizare a invățămintului 
se manilestează prin crearea de şcoli națonale in localităţi 
unde trăese mai multe neamuri la olalta, ele fiind silite a cerceta 
aceiaşi şcoală şi a invăţă toate intr'o singură limba, de regulă in cea 
nemțască, În cele mai multe sate tin Bucovina, școala naționala 
era deja creată, dar h lipsea posibilitatea de dezvoltare ; în 
prezent, separarea se face în satele mixte şi In oraşe, Această 
separare, de care avem lipsa mai ales noi Rominii, care trăim 
in părțile noastre amestecați cu mai toate popoarele ce sau 
aşezat cu timpul în țărişoara noastră, —se face în forma şcolilor 
de minoritate in acele localităţi, unde sintem în minoritate faţă 


SCRISORI DIN BUCOVINA 41 


ÎN 


de celelalte popoare. Mişcarea s'a pornit din Suceava şi a cu- 
prins pe incetul și alte localităţi, In Suceava sa creat acum 
cițiva ani prima şcoală de minoritate mai de sama, cu 4 
clase pentru băcţi și 3 clase pentru fete. Si această şcoală, 
căreia dușmanii noştri îi preziceau un fiasco complet, s'a complectat 
cu timpul, fiind azi de 6 clase pentru băeţi şi 5 clase pentru 
fete, şi una din cele mai bune școli din district şi intrecind In 
cițiva ani şcola veche, care după eşirea Rominilor a rămas 
aproape evreiască. Și in Humor avem o şteală de minoritate ; 
acum în urmă s'a hotării separarea noastră şi in Rădăuţi, după 
care va veni Storojineţul, in care sintem incă puternici, şi apoi Sire- 
tele, unde sintem o minoritate disparentă. In Cimpu-Lung, Vatra- 
Dornei, Solca, şi alte orâșcle, sintem incă in majoritate, dar, cine 
cunoaşte scăderea rapidă a elementului romin din oraşe, prevede 
că și acolo peste scurt timp vom trebui să ne separâm de 
ccilalți, 
>. 


Un pas innainte pe calea națiopalizarii învâțămintului s'a 
făcut cu inceputul noului an şcolar, prin Infiintarea de şcoli na- 
tionale și in Cernăuţi, fortăreața cea mai puternică a traditiilor 
vechi de nerespectare a drepturilor poporulu băștinaş, sprijinindu- 
se un fantom irealizabil, Admiterea principiului a fost cu satis- 
lacţie salutata, —nu tot aşa insă şi dispoziţiile practice, care descon- 
sideră o serie de drepturi ale Rominilor. Ni s'au acordat prea 
puține şcoli: în Roşca, Clocucica, Caliceanea—1n Stinca, Țepna 
şi Horecea existau dinnainie— şi aceste numai in suburbii, in 
scopul eliminâni desăvirşite a elementului romin din centrul 
oraşului, —ceia ce Rominii, pentru prestigiul demnității lor de 
neam băstinaș in această țară și în baza numarului de copii 
obligaţi să frecventeze şcoala in centrul oraşului, nu pot admite 
niciodată. Tot alit de just e şi postulatul lor ca învățămintul ce- 
lor 2000 de elevi romini din Cernăuţi, cu suburbii, să fie su- 
pravenhiați de un inspector romin, cel actual neposedind limba 
romină. Cit de puţin sint dispuși foștii noştri stâpinitori să ce- 
deze pe acest teren rațiunii şi să recunoască legea fundamen- 
tală, care garantează drepturile tuturor popoarelor, —s'a arătat din 
nou, tocmai cu ocaziunea introducerii şcolilor naţionale din 
Cernăuţi. Școlile naţionale au lost înființate printr'un ordin al 
Consiliului şcolar al țării, suprema autoritate şcolară din Buco- 
vina. Consiliul comuna! al Cernăuţului, compus în mare ma 
joritate din Evrei şi Nemţi şi avind o minoritate de Romini, 
Poloni şi Ruteni, a incercat să răstoarne printr'un recurs dispo- 
ziţia Consiliului şcolar, Presa evreiască, care nu apără interesele 
altora, decit doară pentru plată bună, i-a sprijinit in aceasta di- 
recţie. Li sa răspuns din partea minorităţii, atinse in drepturile 
ci, intro formă atit de lamurită, pnntr'un avintat inceput de ob- 
strucție, incit le-a trecut gustul de a face atentate la dreptul de 
viață al altor popoare. 

Şcoala națională in Cernăuţi e deja o realitate, 


CA Pa d a 


VIAŢA ROMINEASCA 


O reformă şi mai salutară e divizarea şcolii normale de in- 
văţălori din Cernăuţi şi crearea de secţii naţionale pentru Romini 
şi Ruteni, reformā care va avea o influență hotăritoare asupra 
dezvoltării invâțămintului naţional din țară, Realizarea acestui 
postulat inseamnă incoronarea silinţelar națiunilor negermane de 
a scâpa de subt tutela străină. Şcoala normală de învățători și invă- 
țâtoare din Cernâuţi creştea până acuma pe viitorii invâţători şi 
învățătoare în limba nemţească și în sentimente cosmopolite, şi li 
trimilea apoi să faca educaţia națională a copiilor romini ṣẹ ru- 
teni. E evident că, In această stare, toate măsurile discutate mai 
sus şi care tindeau la naționalizarea Invăţămintului, ca: inspec- 
tori naţionali, şcoli de minoritate,—nu puteau să aibă o Iinsemnă- 
tate hatăritoare, cità vreme sufletul şcoalelor noastre, invăţătorul, 
căpăta v educație greșită, o educaţie antinațională. Această stare 
de lucruri monstruoasă, ca un învățător, care'și făcea loată edu- 
-caţia intro limba străină, deprinzindu-se cu felul străin de gin- 
dire, invâţind toate noțiunile şi termenii tecnici în limbă străină, 
să fie apoi chemat a educa copii in altă limbă și în alt spirit, 
—va inceta de acum. 

După vechea tradiție austriacă, şi de astâdală s'a dat nu- 
"mai o parte din ceia ce s'a cerut, căci școală normală de invă- 
“ătoare a rămas, după care logică nu se ştie, tot cu organizația 
veche, aşa câ pe viitor vom avea la aceiaşi şcoală invățători 
romini, absolvenţi ai institutului român, Şi invățătoare romince, 
absolvente ale institutului memțesc. Aşa cum stâm în prezent, a» 
vem date toate premisele pentru o dezvoltare normală a invâţa- 
“mintului primar, numai dacă vom lucra cu abnegaţie și dragoste 
pentru realizarea şi inlăptuirea tuturor dispozițiilor existente. Prin- 
„tr'o muncă incordată de o serie de ani a tuturor factorilor che- 
maţi la conlucrare: învățători, inspectori şi public, —vom putea a- 
vea şcoala primară naţională, trecind apoi In chip natural la cea 
“secundară, 


Un Român Bucovinean, 


PAR L TNR TE ECS ii 


Scrisori din Ardeal. 


Lupta pentru limbă —Goga în politicãà,.—Prigonirea ziariştilor. — 
Criza de guvern.— Rătâcire. 


De două luni de zile sintem intr'o Herbere şi'nlr-o agilație cum 
n'am mai fast de mult. Întreg partidul național, precum și prelați, 
cei suple preoli mari, com i-a numit Goga, intrun articol pu- 
bicat în „Lupta“, stau ca în loc, apărind limba romină. impo- 
triva celui mai nou atentat, comis de ministrul Apponyi, care 
prinir'o recentă ordonanță, pretinde ca preotii nostri să cutehi- 
zeze ungureşte. 

Voi serie separat un articol, resumind, pe de o parte, lup- 
tele culturale din trecut, tar pe de altă parte dind relațiuni des- 
pre luptele actuale, care își vor ajunge crminațiu, cu prilejul 
congresuliti naționul-bisericese ce se va ține în Sibiu lu "fu 
Octombrie. 

In marea lrâmintare ce ne-a cuprins pe toți, poetul Goga 
s'a simțit indemnat şi el să intre în politică, şi după cum şi-a 
luat şi până acum partea de luptă, scriind în „Țara Noastră“ 
articole politice fulminante, tol aşa şi de aici Innainte vrea <ă-şi lar- 
pească cercul de activitate, şi invitat Bind de clubul deputaților, 
pare a se fi decis să ja direcţia ziarului „lupta“, din Budapesta. 
Până în momentul cind scriu aceste rinduri, lucrurile nu s'au a- 
ranjat încă. Goga a scris Insă în „Lupta“ tun articol, care a fa- 
cut mare senzaţie. Reproduce mai la vale o parte esenţială, în 
care Goga veştejeşie în termeni energici infamia ce săvirşeşte 
guvernul maghiar Impotriva neamului rominesc, ~ 

lată pasagii din amintitul articol: 

„Clopotele, trase într'o dungă, vestesc vijelie mare. Puter- 
nicii zilei au dat fără mită năvală asupra progresului nostru cul- 
tural. Guvernul şi-a găsit un bun aliat, pe baronul Banity, pre- 
zidentul conventulvi relormaților din Ardeal, care a dat straşnică 
poruncă direcțiunilor gimnaziale din Aiud şi Orâștie, să nu mai 
primească nici un ciev romin la gimnaziu, dacă nu-şi dau pă- 


eatea acel a-i ut pati 


454 > VIAȚA ROVINEASCA 


rinții invoirea ca să Inveţe relipiunea în limba maghiară. Zilele 
trecute a umblat p'aici prin Sibiu un țăran fruntaș din jurul A- 
iudului cu o scrisoare neiscâlită de nimeni, dar afirmativ data 
de direcţiunea şcoalei, In care i se cerea ca să dea un revers, 
câ el —tata pruncului—se Invoește ca fiul său se inveţe religia 
la reformați, şi că autoritatea superioară bisericească să adeve- 
rească că consimte la aceasta și recunoaşte de valid atestatul 
de religiune dat de catihetul reformat. 

„Citā cutezanţă a presupune numai, că se va găsi un på- 
rinte ortodox să-şi dea invoirea la aceasta, şi cită nerusinare a 
pretinde de la o autoritate superioară bisericească, azi în veacul 
al XX-lea, ca să dea astfel de declarații. Sărmanul om nu ştia 
şi nu cunoştea cuprinsul petecului de hirtie, care conţinea smul- 
gerea [iului din braţele mamei sale pentru totdeauna, şi crește- 
rea lui intro lege pentru care Rominul nu se poate insufleți, 
fiind contrară cu doctrinele bisericii noastre, cu ritul nostru, cu 
tradiţiile moştenite din sirâhuni. Fārā voe ne vine In minte zisa 
psalmistului : „Doamne! că sau tumuiţil cei ce caulă sufletul 
meu”. 

lubitu? nostru poct a luat de altfel parte și la adunările popo- 
rale ținute in Ileanda ṣ in jomeula mare, prin care deputații noş- 
iri au inaugurat în toamna aceasta lupta extraparlamentară, care 
se continu cu multă vigunre, in tot Ardealul, Ultima adunare 
s'a ținul la Vinţ. cu care prilej deputatul Dr. Maniu a dat samă 
alegătorilor shi despre activitatea deputaților romini în parlament. 
Atit lui Maniu cit și tovarășilor săi de luptă, adunarea lea vo- 
tal incredere. j 

Sub impresia adunărilor poporale, Goga scrie următoarele: 

„Oricare dintre noi dacă a luat parte cindva la o adunare 
poporala a trebuit să se Intoarcă biruit de superioritatea curăţe- 
niei morale a țăranilor noştri. Ce popor admirabil aceşti oameni 
necăjiţi și de omenie. Prin cite amāgiri au trecut, cite fagâdu- 
ințe neimplinite le-au sunat la urechi şi totuşi şi-au păstrat cre- 
dința și sănătatea sufletului. E destul să le trimiţi o veste, că 
vrei să te cobori intre ei, ca aceşti plugari fară hodină să se 
ridice de pe la vatra lor. Şi cu cită dragoste vin bieţii oameni 
să te asculte! > 

N'ai decit să priveşti cetele de ţărani, care au răsărit din 
infundătura satelor și s'au pornit la drum să-și vadă deputatul, 
ca să înţelegi cit de neţărmurită e dragostea maselor noastre po- 
pulare pentru conducătorii politici. Cum roiesc ţăranii la o ast- 
fel de adunare, Cum se îmbulzese să prindă orice cuvint care 
li se rostește, se vada fata cutărui deputat al cărui nume e in- 
tipărit In mintea lor și ale cârui fapte au luat proporții legendare 
in inchipuirea lor minunată. Cum iresare în privirea lor mindria 
la auzul unor accente de îndrăzneală, in care se veştejesc marile 
nedreptăţi care le sapă groapa, cum li se Inseninează ochii după 


„cite o vorbă de glumă potrivită gustului lor. Și cum li se râs- 


Cm pa a uit Aro 


SCRISORI DIN ARDEAL Mă 


calesc sulletele, cum se mişcă pădurea asta de oameni In haine 
albe, cind le spui că esti deai lor, că le cunoşti sârăria si le 
Ştii păsurile, Culegi atita incredere in ziua de mine din alipirea 
acestor săteni care Işi cinstesc „domnii“ lor, şi care fe fac să in- 
veţi că in lupta mare a neamurilor iademuurile legăturii de singe 
vor fi veşnic hotăritoare.... 

„— O astfel de adunare poporală e un prilej de intărire 
reciprocă a țărănimii şi a clasei intelectuale, In faja mulțimii 
sânâtoase dispar arătările urite ale societăţii, care te nelinişteşte 
pe tine, biet cărturar al acestui neam. Eşti adus in laja unei 
mulţimi cu sufletul faurit din frămintarea indelungată a zecilor 
de veacuri, care şi-au lăsat pe toate pecelea lor, simți în toate 
tiparul tradiţiei seculare in cuviinta şi curăţia lui, moştenite din 
bătrini şi nu te mai torbură la tot pasul desechilibrul sufletesc 
fatal legat de clasele cu o cultură improvizată. Aici găseşti o 
jrumoasă ințelepciune a minţii sănătoase care n'a lost gituită de 
duhul străin al cârții ungureşti cu care ne nâpădesc azi in şcoli 
şi pe toate drumurile...” 

Cine ştie să prindă cu atita măestrie lucrurile ce se petrec, 
e lesne de înțeles că intrind el insuşi în viitoarea aceasta na. 
ţională, are se aducă o notă nouă in luptele viitorului, De a- 
ceia la viitoarele alegeri, e vorba ca să se facă totul pentru a 
trimite pe Goga In parlament, unde fără indoiala se va inșirui 
alături de cei mai viguroşi combatanți. 


Alegerea dela Curansebeş nu este incă nici până acum 
întărită, măcar câ nou alesul Dr. Bădescu a fost pe la Buda- 
pesta, şi ministrul Apponyi Var fi asigurat, că nu sint motive 
obiective, pentru a se nimici şi această alegere. Aşa se pare 
însă: Guvernul maghiar nu are vreme să rezolve o chestie ro- 
minească, ci crede, c? dacă au așteptat un an, Rominii, mai pot 
să aştepte o toamnă şi eventual chiar şi o iarnă. 


Prigonirile In conta ziariştilor romini, continuă tot mai 
straşnic 7. 

In ziua de 5/18 Septembrie, redactorul responsabil al ziaru- 
lui „Țara noastră“, D. Marcu, a fost condamnat la ma an fn- 
chisoare şi 100 cor. amendă. Şi mai sumar s-a procedat cu 
Savu, fostul redactor responsabil al „Tribunei*, pe care drept 
pedeapsă, că din Invățător sa lâcut redactor, l'au luat pe doi 
ani la miliţie, râmânind ca după aceia să-şi facă facă osinda de 
6 luni şi altele ce vor urma, în alte 5 procese ce i sau intentat, 


e o Fe ~ TRAIT PT UI a m! LL b IAMS 3 „20 n 
Toy TO J r 


456 VIATA ROMINEASCA 


lar cit despre scriitorul acestor rinduri e liber şi poale să 
scrie incă, numai grație faptului, că s'a pus din vreme la adă- 
post contra prigonirilor sălbatece ale procurorului din Oradea 
Mare, care i-a intentat două procese, 


Impărat și Intre guvernul maghiar, se urmează tra- 

PR apr a se peiaar la o înțelegere In chestia voga 
electorale.  Ştinle mai fosei ari câ PARN constituțional, n 
're: ici un chip sutragiul universal. i 
Vs E. iară deci în se institue un guvern din elementele ee 
innainiate ale partidului kossuthist, care n'ar adopta ae nici is 
sufragiul universal, așa cum îl cer naționalitățile, c că im 
să asigure supremaţia maghiară, dind fiecărui ungur ciio crai 
voturi, iar dintre naţionalităţi, numai ştiutorii de carte să ai 
vot, ceia ce ar insemna o relormaă jignitoare, contra căreia na- 
i ităţile vor lupta din răsputeri, : 
CEO D este în rerent alarmală de un act de si 
conştientă naţională, pe care e vorba să-l comită azi arata 
I. Pap din Arad. P. Sa mai zilele trecute a lâcut o declaraţie 
nu se poale mai demnă şi mai bărbătească In ce pape paa 
rarea bisericei în contra ministrului Apponyi. De trei zile ia iai 
însă la iveală un lucru ce a uimit chiar şi pe unguri: Invi i 
find la serbarea desvälirii monumentului lui Kossuth, epicips 
a răspuns cà va lua parte la serbare, impreună cu A ec 
Tribuna“ scrie in acest incident un articol slraşnic, arat je: cps 
intrun moment al uitării de sine episcopul Aradului sa decis 
un ael nedemn şi ruşinos, fără păreche in viața de până acum 
a prelaților noștri, 


In ziua de 19 Sept. sa deschis In Alba-lulia adunarea 
generală a societăței fondului de teatru romin. Au baraat perte 
Romini fruntaşi din toate părţile, In discursul său preșe i e ră. z 
Ioan Mihu a vorbit, aducind elogii memoriei Ii Alexandru Mo- 
cioni, fost In timpul din urmă, preşedinte al acestei societăți și 

bru fondator al ei, i A 
asi După ce arată drepturile noastre la viaţă culturală națională 
spune că societatea pentru teatru trebuc să fie un mijloc punes 
pentru cultivarea limbii. Spre acest scop crede să se realizeze 

= deziderate; i 
p e [ărănesc in comunele noastre rurale, —prin urmare 
societatea să îngrijească de piese letrale potrivite scopului ur- 
mărit, 


SCRISRRI DIN ARDEAL 157 
masoner. E 


„Drept aceia comitetele noastre filiale vor face bine, dacă 
vor stărui in cercul lor cu tot dinadinsul, pentru cooperarea me- 
seriaşilor la representările teatrale, aranjate de diletanţii noştri, 
său pentru a aranja insişi asemenea teprezentări, căci astfel in- 
tre altele foloase culturale, vom contribui mult la solidaritatea ce 
trebuie să existe intre diferitele noastre clase sociale, spre binele 
tuturor, 

„Mai departe aşa cred, că ar fi bine şi posibil, să se im- 
pună bursierilor sociețății, ca în fiecare vacanţă de vară, să aran- 
jeze, în cooperare cu alți diletanţi reputați, câte un fernen artistic 
in citeva din centrele noastre de frunte. 

„In chipul acesta bursierii ar avea prilej a arăta destoinicia 
și progresul lor, iar publicului i s'ar oferi reprezentațiuni mai 
alese, cu un repertoriu potrivit a răspunde pretențiilor de arta. 

„In fine ţin să Va expun părerile mele şi in ceia ce priveşte 
alcătuirea unei trupe ambulante, compuse din actori prolesionali, 
pentrucă eu ţin foarte justificată dorința acelora, care doresc a 
vedea ci! mai curind injghebarea unei atari trupe, 

Vorbirea a lost acoperită cu vii aplauze mai ales că domnul 
dr. Mihu a dăruit în același timp 10.000 cor. pentru scopul ur- 
mărit de această societate, şi anume o părle din venit să se 
capitalizeze, iar restul să se folosească pentru premiarea pieselor 
teatrale romine şi publicarea de colecțiuni de muzică populare 
rominească, Protopopul loan Teculescu salută adunarea in nu- 
mele Rominilor din Alba-lulia, iar dr. Pop în numele asociaţiunei 
naţionale Aradare. DI. dr. Branişte line apui o conferință in- 
teresantă asupra lui Alexandru Mocioni. La banchet preşedintele 
Mihu ţine următorul toast: 

„Doamnelor şi domnilor! E jalnică povestea acestui neam 
care a trăit veacuri lungi in mizerie, Ideile redeșteptării din Apus 
au străbătut şi la noi in 1848. Atunci s'a urcat pe tron un 
domnitor generos, care a deslegat câtuşele iobăgiei. Lui avem 
să-i mulțumim că Sau deschis porțile şcoalelor şi pentru acest 
popor. Eternă trebuie să fie recunoştinţa noastră ce-i păstrăm. 
Íi urăm viață îndelungală ca să ni poată dârni şi independența 
politică şi cea culturală, Trăiască M. Sa Francisc losif intiiul 1* 
(Ovaţii entusiaste}, 

Dupa ce vorbesc mai mulţi, ia cuvintul canonicul dr, A, 
Bunea, care a electrizat pe toţi, şi vorbind de luptele prin care 
trecem, face următoarea declaraţie in mijlocul unui potop de 
aplaușe : 

„Vom stinge pe loţi păcătoşii cu pulerea noastră de viaţă. 
Şi vom lupta în rinduri tot mai inchiegate, prin mii de furtuni 
ce cearcă să ne risipească. Să cadă chiar cerul asupra noas- 
îră noi mu ne vom înspăiminta în lupia ce-o purtim peniru 
limbă şi credință“. 


Eu 


a T 


wa VIAȚA ROMINEASCA 


Pe cind se petreceau aceste inălțătoare fapte in foasta re- 
şedinţă a marelui voivod Mihai, în Aradul cel vestit s-a săvir- 
şit cea mai mare ruşine ce sa comis vre-odată in sinul ncamu- 
mului rominesc: la serbările politice naţionale date cu prilejul 
desvelirii statuii lui Kossuth, a luat parte şi episcopul I. Pap, 
insoțit de părintele protosincel R. Ciorogariu, director seminarial. 
Tribuna dela 21 curent, condamnă în termenii cei mai aspri, 
această râtăcire, spunind, că prin nesocatința sa episcopul și-a pătat 
poziţia ce ocupă și a sfidat sentimentele preoțimei și ale mirenior, 
producind o profundă consternație. 

Toată presa romină scrie cu multă indignare Impotriva 
prelatului nesocotit. 


|. Russu-Sirianu. 


George Mernbach. 


Mina nemiloasă n morții secară astăzi pe nunl dintre întemeia- 
torii şi conducătorii acestei reviste, pe unul dintre coi mai vred- 
nici muncitori din jurul ei: George Kornbach, „Gheorghe din Mol- 
dova” ul nostru nu mai este! 

Cu inima vdrubită, cu mintea tulbure stăm ingroziți în fațu 
sieriului deschis, şi parcă nu pe Vine să credem că acel co sare 
cu minile pe piept și en obrazul galbon © seumpul nostru pri- 
oton, tovurăgul bun și drag să muncii do tosto zilele, 

ȘI cugetul nu-i în stare să lego gindurile ce se [rămintă In 
dezordinea minţii pustiite, și graiul pu poate închaga în vorbele 
lui sărace tontă durerea, tot polul vo ne bintue satletele. 

Nu, drug yi nepretuit prioton, nu vom arăta noi nici insusi- 
rile sutetului tău uies, nu vom lăuda nici bunătatea și devotu- 
mentul fără de margini, niet inteligența vio și pătrunzătoure, nivi 
spiritul de suerificiu, cinstea noclintită, nobleța si curajul inimii 
tale: ni-i teamă să nu jignim acol simi atine a! n uleatiei, curea 
fost ineoronarea strălucită a aetivităţii tale bogu'o1 şi-apoi moar- 
tea ta a trezit în mințile tuturor amintirea ucestuor insusiri și u 
adus pe buzele tuturor vorbo de laudă, 

Vom spune numini cola te nn se ştie, căci o stiam dour noi, 
ewi din jurul tăn,—că de luni de zile to duceul la slujbă istovit 
de boală si muncit de dureri chinuitoare, dur cu sufletul tare al 
omami earesi face datoria, gi că toate silințeie prietenilor de 
a te faco să pleci pentru câtva timp tutr'un loe de liniste și do 
căutare s'au sfărmat de ncîntrinata ta voință do a-ți îndeplini 
până ls capăt datoria, puninil In serviciul binelui public și cele 
din urmă lcăriri de putere—si lāsìud ca să te pgindești numai 
după acela la shrmuna ta sănătate slruneluată, 

Ah, sănătatea ta mu mai patut să agtepte b.. 

Ca tnsumnă pentru noi mourtea lul George Kornbueh nici nu 
putem incerca să spunarn, 

Dar țara pierde un vronie fiuul ai, iterutaru romină pe unul 
din aleși săi, iar voi, cetitozi ai acestei roviste, plordeţi un prieten 
devotat, care a pus În serviciul vostru toută comoara sullotului 
său bagat şi ales, toate puterilo intoligenţii și inimii sale, 

Pentru multele xile de muncă si nopţi de imdlre ce vi lou 
inchinat—odlută cu lacrimile noustea, aluceţi la mormintul lui 
George Kernhaeh un gimi prieteneze de părere de rău. 


Miscellanea. 


D. SEXTIL PUŞCARIU, FABRICA LETEA, TIPOGRAFIA ILIESCU, GAZETA 
TRANSILVANIEI... 


D. Sextil Puşcariu, profesor din Cernăuţi, a publicat decurind o 
broşurică intitulată „Cinci ani de mişcare literară (1902—1906)*, în care 
binevoeşte să vorbească și despre Viața Rominească. 

D. Puşcariu face geneza Vieţii Romineşii : 

„O parte a acestui partid (partidul socialist) ne apăru, întărit poli 
„liceşte, în laşi, şi întemeia revista amintită „Viața Romineased“. 

Aceste rinduri dovedesc că la Cernăuţi nu se cunosc împrejurările 
dela noi. 

In 1906 nu a existat nici un „partid socialist“ în laşi, şi cu atit 
mal puţin unul „intăzil politiceșta”, 

Revista noastră se ceteşte la Cernăuţi, şi, dacă d. Puşcariu şi-ar fi 
dat osteneala s'o foileteze, ar fi văzut, chiar din primul ei număr, că nu 
este socialistă, 

D. Puşcariu însă sa mărginit să se uite numai la revistă, pe 
deasupra, căci, în adevăr, iată argumentele d-sale că Viaţa Rominească 
e socialistă: 

„Chiar şi formatul, hirtia lemnoasă şi tiparul şters amintesc 
„viu pe Contemporanul de odinioară“. 

Argumentele d-lui Puşcariu par zdrobitoare, dar au un mic de- 
fect, căci.. „formatul“ ni-i impus de fabrica de hirtie Letea, care, nu ştim 
din ce cauze, da: probabil nu din caza socialismului, obişnueşte să 
fabrice coli de o aşa dimensiune, tacit, indolte în opt, să dea naştere la 
acel „lormat“,— dimensiune, care face caşi celelalte reviste, ca Convor= 
birile critice şi nesritice, Sămănătorul, eic, să aibă un „lormat* „sa 
cialist*,—şi ca vestitele articole împolriva socialismului ale dlui Aurel 
C. Popovici să fi apărut tot întrun „format* „socialiste... 

In privința „hirtiei lemnoase“, d. Sextil Puşcariu e şi mai nedrept 
faţă cu noi. Hirtia noastră, la început a fost de o calitate admirabila. 
Mult mai tirziu, ea a devenit, şi numai pentru citeva luni, lemnoasă, 
schimbindu-se, apoi, în una mai convenabilă... Aşa dar, laincepul,hir= 


Lui 


MISCELLANEA 461 
a SEE, ae pere Na a (EEE 


tia a fost conservatoare, și numa! tirziu am făcut o mică încercare de 
„socialism“. —după cate am revenit la o hirtie mai moderată, să-i zicem... 
liberală. Trebue să mărturisim însă că, dacă hirtia n'ar fi aşa de scumpă 
din cauza sistemului protectionist, am tergiversa cu principiile şi am în- 
trebuinţa cea mai junimistă hirtie cu putință... 

AI treilea argument al profesorului dela Cernăuţi e „tiparul şters... 

Desigur, are dreptate d, Puşcariu, „tiparul şters” este una din ma- 
nifestările cele mai caracteristice ale socialismului revoluțlonar,— şi cela 
ce-l Impiedecă pe d. Puşcariu ca să aibă aici deplină dreptate nu e lipsa 
de cunoştinţi în sociologie şi în economia politică, ci o banală impreju- 
rare, anume că d, profesor ma ştiut că de acest „tipar şters* nu sîntem 
vinovaţi noi, ci tipogratul nostru, d. Iliescu, „burghez* ca toți pa- 
tronii şi care n'a fost niciodată socialist... (ŞI fie ca atacurile d-lui Puş- 
carlu să detesmine pe d. Iliescun să comande, însfirşit, literă nouă... cel 
puţin de frica de a nu fi socotit drept socialist), 

Că Viața Romineascd este o „coatinuire* a Cantemporanului, d, 
Puşcariu o ştie nu numal graţie formatului, hirtiei şi tiparului, ci şi 
„tumelor redactorilor* şi „numelor articolelor* : 

„Şi mat mult decit prin (format, hirtie şi tipar) se trăda ca o con- 
atinuare a acestuia prin numele redactorilor săi şi a articolelor scrise 
„de ci“. 

Bine că d. Puşcariu a făcul un pas: a cetit numele redactorilor 
şi numele articolelor scrise de el. (Ponte era mal bine să cetească chiar 
articolele, nu numai numele articolelor !) Dar în siirşit a cetit ceva! 
Ce folos însă că memoria nu l-a ajutat şi—din cauza „lormatului”, a 
„birtiet”, şi a „tiparului* ca a Contemporanului—a tras concluzia, pri- 
pită, şi în privința numelor redactorilor, şi în privința numelor articole- 
lor L. Căci, afară de „numele* d-lor Anghel, dr. Leon, Gh. din Mol- 
dova, I. Nădejde, O. Carp şi A. Stavri (şi nu toţi aceștia apăruseră în 
1906 in „V. R.*)—încolo nici un alt „nume* n'a scris la Contempora- 
nul... Cit despre numele articolelor, nu putem înţelege cam ce o fi voit 
să spună eminentul critic dela Cernăuţi... 

Dar mai are an argument eminentul critic : 

„Caşi atunci (adică caşi la Contemporanul) iese şi azi la iveală, 
„la cei mal mulți dintre colaboratorii interni al revistei ieşene, cultura 
„lor de aufodidacți ; prin citațiuni cu duiumul din critici franceji, ri- 
„dicaţi la rangul de autorități în cele artistice, caută să ascundă lipsa 
„lor de vederi originale; ei jură totdeauna pe cea din urmă carte 
„apărută”. 

Este drept că nici un „colaborator Intern“ m'are titluri dela Cer- 
năuţi, dar, totuşi, nu e nici unul cure să nu fi făcut liceul şi universi- 
tatea, —(recunoaştem că in oraşe mai puţin culturale decit capitala Buco- 
vinei şi sub, direcţia unor profesori mai puțin învățați decit d. Sextil 
Puşcariu), 


462 VIAŢA ROMINEASCA 


Eminentul critic dela Cernăuţi are un dispreţ superb pentru „cri- 
ticii franceji*, pe care „colaboratorii interni” ti ridică „la rangul deau- 
torităţi în cele artistice“ şi pe care-l citează „cu duiumul“... 

D. Puşcariu n'a cetit scrisele „colaboratorilor interni*,-—şi acela care 
Ta informat că aceşti colaboratori citează „cu duiumul“ şi-a ris de emi- 
nentul critic. In Franţa nici nu sint critici cu duiumul, ca la noi, unde, 
dacă culva i se pare că a găsit, el, cel dintăiu, etimologia cuvîntului 
casă, se crede, prin chiar aceasta, îndreptăţit să-şi spună cuvintul asupra 
„cinci ani de mişcare literară“,—şi unde, cel cu etimologia cuvintului 
casă poate decreta, la rindu-i, că „articolele critice (1) ale d-lui M. Simi- 
onescu-Rimniceanu (alcătuite din cel mai abracadabrant „duium* de ci- 
taţii) sint vrednice de luare aminte“... 

Şi şi-a ris iarăși, de eminentul dela Cernăul!, acela care l-a fä- 
cut să creadă că Sainte-Beuve, Taine, Brunetière şi Faguet, pe care, 
uneori, i-au citat „colaboratorii interni“, ar avea nevoe de ajutorul cuiva 
ca să fie „ridicaţi la rangul de autorităţi în cele artistice..." 

Care va să zică: Jos Taine! Sus Simionescu-Rimniceanu !.,. 

Şi de unde Dumnezeu i-a mai venit eminentului şi ideia barocă 
cum că Sainte-Beuve şi Taine sint „cea din urmă carte apărută“ pe care 
„jură* „colaboratorii interni“, intotdeauna“ ? Aceşti scriitori sint vechi de 
mai mult de jumătate de veac... ŞI ar fi bine să l-o spună cineva emi- 
nentului,.. 

Şi cind spune că nol ne „ascundem lipsa de vederi originale“ prin 
„citaţiuni cu duiumul din criticii francezi“, dece nu bagă de samă pro- 
fesorul cernăuţean că se contrazice cu ceia ce spune cu patru rînduri mai 
sus, şi anume că „colaboiatorii interni“ „se apropie foarte mult de ma- 
nifestärile intelectuale din Rusia, şi cer tendinţe sociale sau caută să le 
atribue operei de artă* ? 

D. Puşcariu mai zice: „In acelaşi timp scriu neertat de mult şi chi- 
nuesc biata limbă romină intrun mod barbar”. 

Cit scriem nai—e chestie de apreciare. Numai că profesorul dela 
Cernăuţi are mai multe chipuri de a aprecia. D. lorga, care scrie înti'o 
săptămină un metru cub de hirtie (,formai" socialist !), căci scrie cu o 
maşină prevăzută cu motor electric de 24 cai putere, d. lorga e ridicat In 
slavă de d. Puşcariu,—et pour cause, cum at zice unul din „criticii francezi". 

Dar că chinuim „biata” limbă ! L-i milă tare d-lui Puşcariu de „blata” 
limbă ? Atunci pentruce o boţeşte, biata de ea ? Atunci pentruce scrie că: 

„Cu greu vom putea cita la acest loc un singur nume dintre mul- 
„tele care apar zilnic pe coloanele acestor gazete, afară doar de G. 
„Ranetti,.. *? 

Pentru ce serie că: 

„Dacă cei mai mulţi dintre cei ce intrau (in Junimea), căutiad prin 
„publicarea scrierilor lor în Convorbirile literare, să se înşire în rindul 


MISCELLANEA 461 


„scriitorilor recunoscuţi, nu putură să rămină, o datoreau în mare parte 
„lui Pogor"? 

Pentruce scrie că: 

„După ce dispăru entuziasmul exagerat, strins legat cu orice idee 
„nouă, lumea începu să privească scrierile literare cu ochi mai critici ș 
wăstie! vedem cum poeţi, pe care îi ridicase numai adeziunea lor la gru- 
„parea din jurul Sămănătorului, începeau să cază acum, cind li se luase 
„Sprijinul* ? 

Pentru ce scrie că: 

„Până cind principiile celor noi erau resirinse pdnd acum pe 
„teren literar, acuma valorile lor se revărsară şi pe terenul politicei* ? 

Pentru ce scria că: 

„Autorul a făcut să dispară orice ton prea strigător ce-ar fi putut 
„conturba armonia întregului“ ? (La nevoe, putem înmulți citaţiile). 

Dece o torturează, „biata“ ?; 

Şi vedeţi, dacă este unul care nu are dreptul să o tortureze, apoi 
este d, Puşcariu, care şi-a luat însărcinarea să facă dicţionarul academic 
al limbii romine, adică o operă care să servească ca îndreptar al limbii, 
o operă la care să te adresezi, în momentele de îndoială asupra unei 
iorme, ca la o ultimă instanță! 


Despre programul nostru, tipărit în primul No, al „V. R.“ în capul 
revistei şi dezvoltat, chiar din primul No., în articolul d-lul C, Şărcă- 
lcanu despre O. Goga şi în Cronica literară, onorabilul critic serie : 

„Aceşti colaboratori externi însă aparţin toţi direcție naţionale sä- 
„nătoase, aşa incit redacţia s'a văzut nevoită să-şi dea coate pe nesim- 
„tite pe drumul acestora („Viaţa” !) şi să impace acum chiar şi în po- 
„litică principiile lor socialiste, pe care le propovăduiau odinioară şi în 
„literatură, cu cele naționaliste, dind naştere unul compromis căruia | se 
„aplică îngrozitorul cuvint „poporanism*... 

„„Dac'ar îi ştiut d. Puşcariu că această doctrină, şi acest „îngro- 
zitor cuvinte datează de 75 ani! 

ŞI ar fi ştiut, dacă ar fi cetit ceia ce combate cu atita entuziasm. 
Să sperim că va alla acest lucru, atunci cind va ceti, adunate în volum, 
articolele d-lui C. Stere relative la această chestie. Dacă nu cumva va 
ceti, şi atunci, numai „numele autorului şi al articolelor" ! 


Cetitorul, crede m, s'a convins că d. Puscariu ne urăşte şi, lipsit de 
obiectivitate, ne ponegreşte ca s2-şi răcorească suiletul. 
Si peniru ce ne urăște aşa de tare ? 


404 VIAŢA ROMINEASCA 


lată pentru ce,—şi explicarea îi va servi, dacă se poate, drept 
justificare : 

Cijiva „socialişti autodidacţi” dela „V. R.*, mal cu samă „socia- 
listu! autodidact“ A. Philippide, au dovedit. —ocupindu-se numai în tres- 
căt de eminentul dela Cernăuţi—au dovedit cam următoarele : 

1) Că d. Puşcariu nu cunoaște fiziologia sunetelor, deşi zice că 
e filolog, 

2) Că d. Puşcariu, în probele ce a publicat din dicționarul ce 
confecționează, a... utilizat pe Haşdeu, fără să-l citeze. 

3) Că d. Puşcariu a... utilizat pe d. Philippide, idem. 

4) Că d. Puşcariu a calomniat pe d. Philippide. 

Că d. Puşcariu n'a spus adevărul, atunci cind, prins că a... 
utilizat pe d. Philippide, a declarat că nu a cetit Principiile acestula. 

6) Că dicționarul d-lui Puşcariu, socotind după mostrele publi- 
cate, e greşit şi incomplect. 

7) Ete, etc, ete. 

Este drept, dar, ca d. Puşcariu să se supere, să ne urască şi să 
ponepgrească. E o logică a sentimentelor, cunoscută. 


Dar să nu se creadă că d. Pușcariu este unul din acei oameni 
acri, cărora nimica nu le place sub soare. 

D-sale nu-i place în special „V. R-*,—incolo e capabil să ducă ad- 
mirația pănă la lirismul cel mai juvenil. 

lată, de exemplu, un pasagiu de critică admirativă, care dovedeşte 
că d. Puşcariu nu e un om acru, Rindurile de mai jos sint din 1996 : 

«DI, s* în Primele cinturi (Budapesta) se prezintă de asemenea 
„Intăia oară Innaintea noastră cu un volum. lată unul care n'are înfă- 
„țişarea unui om de toate zilele, şi care=mu Intrebuințe ză, pentru pu- 
„inul ce vrea să ne împărtășească, muzica plăcută a versului, deducind 
„În mod logic un gind din altul şi ilustrindu-le cu imagini uşor de con- 
„trolat, scoase din nemijlocita noastră apropiere. La dI „*,, uneori, 
„lipseşte aproape orice gindire logică, gindurile și imaginile se gonesc 
„Cu repeziciunea sălbatică şi necontrolată a visului, versurile sale sint 
„străbătute de lumini vii, asemenea fulgerelor noaptea şi apar adesea 
„acoperite cu un văl misterios. Cu greu îl urmăm, dar ne lăsăm răpiți 
„de el; aproape fără să vrem răstulgerările din poeziile sale răsună în 
Sufletul nostru şi chiar acel cetitor care n'are darul de a complecta cu 
„fantazia sa, excitată tare de poet, imaginile, sau de a crea însuşi cela 
„ce a rămas nelămurit în aceste versuri, şi nu e mulţumit cind trebue 
„să resimțească nedesluşit ceia ce poetul însuși n'a putut simţi de tot 
„limpede, —chiar acela e răsplătit pe deplin, căci tonurile cele mai as- 


g 


MISCELLANEA t5 


„cuțite se schimbă adesea intro muzică atit de milastră, precum cu 
«greu s'ar mai putea spune c'a răsunat din strunele unel Jite romineşti 
„dela Eminescu incoace“, 

Dacă n'ar fi vorba aici de „lira rominească* şi de „Ewminescu”— 
nu-i aşa ?—aţi crede că este vorba de Shelley, ori măcar de Paul 
Verlaine ? 

E vorba însă de d. lon Birseanul,.. despre care d. Pușcariu spune 
că a mai „atras atenția publicului cetitor demult (Gazeta Transitva- 
niei din 1901, No. 46)...* 


ÎN 
t A. BALTAZAR. 


Ziarele ne aduc vestea încetării din viaţă a pictorului A. Baltazar. 

Moartea neașteptată a tinărului nostru colaborator ne loveşte cu 
atit mai greu, cu cit ea vine să adauge o nouă durere la acea de cu- 
rind încercată. 

A. Baltazar moase în viistă de 29 de ani, şi cela ce produsese pănă la 
această vristă ne dădea dreptul să punem cele mal mari speranțe in vii- 
torul acestui pictor şi critic de artă pătrunzător, îndrăzneţ şi de bun simţ, 

Cel ce au putut vedea pinzele lui A. Baltazar şi au cetit artico- 
lele şi cronicele lul, dintre care unele semnate cu pseudonimul Spiridon 
Antonescu, inţeleg ce mare pierdere este pentru arta şi cultura romi- 
nească moartea lui atit de timpurie! 


Pa DPI E NE A E PNI 2 SE A META E BEA 3 Care 


P, Nicanor & Co. 


PI Ep 


Recenzii. 


G. Rotică. Poesii. Vălenii de Munte, 
1908, Preţul 1.50. 

Tinărul poet bucovinean Își adună 
întrun volumaş de 100 de pagini un 
număr do 50 de poezii din acolo pe 
care în cursul anilor din urmă le-am 
cotit prin reviste, mai ales în „Junimea 
literară* din Cernăuţi, nl căreia colabo- 
rutor statornic e autorul, 

Avem astfel prilejul să cuprindem 
intr'o privire mai generală producţia 
poetică a unuia din cei mai apreciaţi 
poeti din Bucovina, Imprejurarea că 
autorul trăește si sarie în această pro- 
vincio sabjugată ne impune şi o anu- 
mită măsură în judecarea şi uprocinrea 
volumului său, 

Nu e locul să disentăm aici prieinile 
şi împrejurările cure i-au dat naştere, 
dar e un fapt sigur că fraţii noștri din 
Bucovina nu nu, în migearea culturală, 
în participarea activă la comoara lite- 
rară a neamului nostru, nici vechimea, 
nici rolul însemnat ul celor din Ardeal, 
care ne-au fost, pe vremuri, dascăli 
nonă, celor din Rominia liberă, Ei sint, 
în această privință, frați mai mici, mai 
noi veniți. 

Prin urmare, nn v» fi vorba de bună 
voință prea mure, de indulgență, dacă 
vom trece peste scăderile de formă, pe 
care le un unele din pooziile d-lui Roti 
ei şi dacă nu vom face mare caz de 
oarecare naivitate, do citova note falşe, 
de unele elemente pruzaice, ce se gă- 
sese în poeziile sale. E mai degrabă 
dreapta judecată, dorința de a privi 


Pi N" FF | m W-s 


luerurile în adevărata lor lumină, care 
ne îndeamnă la aronsta. 

Așa privit vohamul d-lui Roticã, nu 
am avea decit o observaţie de făcut. 
Autorul pure că s'a lăsat unoori tirit pe 
alături de eărarea inimii sale, ne-a dat 
lucruri ce nu isvorau din udincul su- 
fotului său, co nu se potriveau firii sale. 

B'a spus deja de cătră alții că în 
poeziile d-lui Rotică se simte puternic 
influența lui Goga, și, în adevăr, sint în 
volumul poetului bucovinean unele bu- 
câţi, care îindreptățese afirmarea aveasta, 

Dar tocmai aceste bucaţi sint şi cele 
mai slabe, pentrucă nu faco parte din 
firea d-lui Rotică vigoarea luptătorului, 
clocotul aprig al patimei, patosul zgu- 
duitor al exprimării. ; 

Fi are o sentimentalitate blajină, dulee, 
potolită, do-otristeţă uşoară, resemnută, — 
aşa cum răsare din poaziile cele mai 
bune ale lui: A fost cîndva, Frumoasă 
creşte holda, Sa dus, Câtră îugerul 
visului şi altele, 

De aceia no par că sună fals bucăţi 
ea HMotare, Graiul celor umiliţi, Moş- 
tenirea și ultele, în care poetul, voimè 
să fio spuduitor şi fare, e numai pro- 
saie și fără olan. 4 

Ceia ee poetul redă mai bine e mo- 
lancolia uşoară, sentimentul de Intri 
tare, po care-l sădoşto in suflet gindul 
dorintelor neimplinite, amintirea duionsă 
a vremilor de altădată, acel complex 
de doruri ascunse ce înmone uneori. 
inimile, fără să le zguduie, fără să le chi- 
nuiască adine. 


Sentimentul instrăinării de si săi, care 
rovine În mai multe din poeziile d-ini 
Notică, sentiment pe care ol, cel ce no 
spune despre sine: 

In scutire, pe-o brazdă am plins și 

am orescut, 

şi cărui astăzi 

Si „Domn“ îmi zie feciori și fete, 

Și toți nepoţii celți mă văd 

La mina albă se răpăd,.. 
îl are orideciteori revine în sutul lui, 
intre ai lui, ori măcar se gîndeşte 
la ei—este iarăşi bine redat în poeziile 
sale, eu o fericită alegere de imagini; 
se simte bine mila de care e cuprins 
pentru sine „străinul* neestn, pe cure 
foştii lui prieteni de jocari şi mamele 
lor îl fericese, pentrucă a învăţat carte 
innaltă la oraș, dar care surorii sale ti 
spune îminioşut: 

Dar ustăzi altu-i lumea mea 

ȘI lumea ta e alta, soră, 

Şi eu eu tine noiu juca 

Pe pujiştena din sat ln horă, 

ŞI *n faţă m'oiu purta bujori 

Crescuţi din muncă şi sudoare, 

Și n'oiu fura ea alţi feciori 

Nătrăimi, si din ecosiţă Hoare... 

În sfirsit, și poste cele mui ronsite din 
tot volumul, deserierile de natură sint 
uneori in adevăr frumoase. Fără să 
trangeriom sici versuri, sintom siguri că 
tot astfol va windi oricine va coti 
poezii cu „å fost cindva“, „Ciocirliei*, 
„Ţine solul să nu sboare* şi altele. 

Liăsind dar la o parte poeziile în care 
poetul vrea să fio luptător, răzbunător 
al neamului, și enre nu se potrivase cu 
frer lui duiousă și resomnată, volumul 
d-lui G. Rotică ne arată pe un poet 
euro va puten să no dea lucruri fru- 
moase, dacă se va mărgini în hotarele 
lumii sale suileteşti, redind In versurile 
sale numai cola co simte adine și prin 
urmare ponte exprima bine, 

+ 

Artur Gorovei. Zmei şi Zine. Bucu- 
resti, Biblioteca populară Socec. Pre- 
jul 55 bani. 


RECENZII 467 


D, Artur Gorovei ma-i un necunos- 
cut publicului cotitor, Fără să fi dat li- 
teraturii noastre lucruri de-o mare stră- 
lmeiro, d-sn este insă un element de 
vuloure in publicistica romină. Into- 
mootor, olitor și conducãtor—adică în 
acelasi timp direetor, administrator, eo 
rector, secretar de redacție, în sfirgir 
totul—timp de atitin ani al revistei 
„Sezătoarea“, cure wuwilns atit do nari 
servicii folklorului romin, d-sa a prăsit 
timp să ne dea adese prin revistele 
noastre literare acele povestiri simple, 
nuveleta și schite, În care se simțea 
influența literaturii populare, pe care o 
apreciază şi o iubeşte atit de mult, şi 
să so ocupe și de alte chestiuni de in- 
teres general, ori de actualitate, 

Iar acum, de doi ani, impreună cu 
d, Sadoveanu, editoază si ingrijėşte ad- 
mirabilal ziar „Ravașul Poporului“, can 
mai bună gazetă ce s'a seris în (arit 
aceasta pentru săteni. 

Era firese darea un om ca d, Artur 
Gorovei, care și-a închinat poporului s- 
proape toată activitatea sa publicistică, 
şi care esta unul din cei mal sinceri ad- 
miratori ai literaturii noastre populare, 
să ne dea oevu din comoara care zaet 
incă în maro parte necunoscută. 

„Imoi și Zina“ e o poveste, In care 
sint întroțesute ulto donă poveşti, și 
eure are în unele părţi ceva din fondul 
povestei „Harap Alb” n lui Creangă. 
D. Artur Gorovei, care sice nu are În 
vedere interesul folkloristic a] bucății, 
no dă povestirea în graiul simplu ul 
țăranalui, căutind nomai să nu sa de- 
părteze prea malt de felul cum a nuzit-o 
rostită. El păstreuză observațiile naive 
și glumele simple ale povestitorului po- 
pular, şi reuseste să-ţi dea improsia că 
nu cotești o carte, dar vă asealţi pe 
vre-un moşntasg afătos Istorininl eta 
glas domol şi liniștit isprăvile minu- 
pute ale lui Făttrumos, vitejiile si fup- 
tele lui cu zmoii si cu balaoril 

Stilul e aşa de curzător și de nasilit, 
povestirea așa de interesuntă, incit, odată 


ce-ai lunt cartea în mină, nu o mai 
lași pănă nu o termani, 

Pentru o bibliotecă popalară, volu- 
mul acesta e tot ce poate fi mai potri- 
vit, si ar f de doritea d, Artur Goro- 
vai, caro desigur că ure Incă multe ln- 
«ruri do-aceste de dat la Iveală, să nu 
se opronacă nici, 

+ 

Haralamb G. Leca „Uleica* (Boule 
de saif, tradacere din Guy do Maupas- 
sant, Bucuresti, Biblioteca pontra toți, 
3! bani, 

Prumonsu nuvelă a marelal Maupas- 
sant Aparo pintra a donn oară tradusă 
în romineşte, Intr'o bibliotecă de po» 
pularizare. 

Dosi ar f fost poute mai bine ra d. 
Locca să no fi dat traducoreu vro-anel 
alte nuvele de-ale lui Maupassant, care 
nu a mui fost trmlusă, totusi nu facom 
din nasta o învinmiro nici autorului, nici 
direetiel bibliutecoi: nuvela „Boule de 
suil* e o mleă cupo-l'operă și merită 
vinstoa nn numai a două traduceri, chiar 
şi în limba noastră, atit do săracă in 
traduceri... 

ȘI apoi ponte nici nu se prea gisest 
azi mielle volumuşe eu coperta gulbenă 
din „Biblioteca de popalurizaze”, pe 
earo o scotea odinioară librăria Samitea 
din Cruiova, sub direcția lui I, Hussar, 
și iu cure a apărut pe vremuri „Gogo- 
loin de său“, „Uleiea” da azi.. 

Dar lucrarea d-lui Locco fisd u doua 
traducere, în mod firesc ni se impune 
comparatia ei eu coa dintăi. 

Și trohue să recunoaştem că În ga- 
nere trulucerou d-lui Lecca e interioară 
celeilalte, 

Stim că e luem foarte urou w tra- 
duce diutr'un autor asa de porfect, cum 
e Maupassant, cu un stil ssa do subtil, 
ns de concis, aga de espresiy si do 
adequat Imprejnrărilor, indivizilor, olu- 
selor socialo, ete., cu wn stil, în sfirsit, In 
eare fiacare vorbă e ralenlută, fiecare 
expresia e la locul ei, în caro totul 
paro turnat şi definitiv, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dar fără a pretinde să ni so dea In 
limba noastri, primitivă incă, toată sub- 
tilitatea, toată finețn și rafinarea stilu- 
lui celui mai rafinat seriitor francez, 
totuşi traducerea d-lui Haralamb Leeca 
lasă mult de dorit, 

Vom nota nici clteva categorii din 
gregalole pe enre traducătorul le face, 
și eotitarii vor judeca singuri dacă avem 
dreptul să afirmăm că tradnenren d-lul 
Loves e slabă. 

1) Traducătorul modifed tertul, cind 
tmilueco, do pildă: „Les hommes nvnient 
la barbe Jongue et sale" prin „Murdari, 
petungi, nerasi”... 

2) Traduce greit unele cuvinte ori ez 
presii: asa, do pildă, radă pe accablés” 
din „Tous semblaient uceablis* prin 
scocosali" ipeeind daja traducătorul din 
odiția Samitea spunea cel puțin „dobo- 
riți"); da asemonea traduce: „un petit 
lapin remuait sous des broussailles“ 
prin „fișnen din tus cite-un epore*, 
sehimbină cu totul sensul textului, căci, 
peclnil la Maupassant remuait o pas 
pentru a arăta că epurilo făcea un zgomot, 
iar sulduţii se spertuu, pentencă nu 
știau care-i pricina, temindu-se să nu 
Be un duşman, d. Lecca iutrebuințază 
pe fignea, care nu mmi lasă loc zgo- 
motului ascuns, deonroep, tacă tignosa 
epurela, soldaţii îl vedeau... 

4 Iraducdtorul întroduce umplu- 
furi, cind, do pildă, din franţazescul 
„mais Îl redontaiont* faca pe romineste, 
intrun fel de stil puzotăresc,: „nata nui 
îimpodgcu să le ie frică. 

4) Cînd nu poate traduce frumos, 
traducätoru? suprimä: aşa lasă la o 
parte din descriero calificativele: „gons 
de sac ot de vordo”, po care traduci- 
torul ediţiei Sumitea lo rodase prin „oa- 
moni de jaf și de ştroang*,. 

5) Traducător nu pătrunde aje- 
lesul figurat, cind traduce: Les armes.. 
dont elle cpemvantait naguère les bor- 
nes des routes nutionales ă trois lieuos 
å În ronde, avaient sabitement disparu”, 
prin „Armele... cu cure înyrozea odi- 


ssh 


tred 


RECENZII 


nioară pietrele kilometrice depe mărgi- 
nile soşelelur naționale, toate dispă- 
raseră es prin minune“. Mai întăi, borne 
nm insumnă piatră kilometrică, ei piatră 
lori alt somn) de hatar; apoi, ce sens 
are nini că speria pietrele? Truducă- 
torul n's văzut că aici e figurat: ho- 
tarele pentru ținuturi? Si deca a o- 
mis pe „å trois lieuesă la ronde“,—ca 
să se Ințaleagă că-i vorba de toste so- 
şelele naţionale alo Franţei 7... 

5) Traducătorul nu ştie bine arpre- 
siile românești : aga, el spune „umblind 
prin obicelu”, teaduciml ustfel expre- 
sia din text: „marchant souloment par 
babitude“, pecind deja trarlurătorul 
dela Samitea spunoa corect „mergind 
din obiceiu*, 

Ti Traducătorul întrebuințază eu- 
rinte străine agolo unde ar putea puno 
vavinte bune rominosti, en, de pildă, 
incapabili, wltimii, disperat, ete., cind 
ar putea spune néputiwiogi icum pane 
tradoeñtorul dela Samitea, ori maihine: 
ma orat in stare) ceri din urma, des- 
nãdäjduit, ete. 

8) In sfărșit, [vrasugätorul face gre 
peli curioase, pe carenu le putem pune în 
cutegorii. Citām două: traduco „los 
grunds bouloversements maurtriera dela 
terro? prin „orite rãscoali distrugñ- 
touro; inr: „sont amtunt de fléaar el- 

Iruvanti* prin „uu sint decit unul sia- 
celași Nagel eunplit*, ampliñoind yi 
sehimbiul în același timp textul, 

Ionto uraste exemple sint luate nu- 
mai din cole dintăi troi pagini alo tra- 

ducarii d-lui Lacu! 

Am fi patut cumpara mai departe tra- 
ilucerea cu originalul pentru a arăta 
că uutorul nu redă tonul spenifie al dia- 
logurilor, așa cum e în Maapassant,— 
dar ni mn părut că ur fi da prisos, Pon- 
tru ce să mai cerem artë in trulucerea 
sa, cind traducătorul nu satintare cele 
mai elementare curing) ale anei tradu- 
veri col puțin Adelo? 

Dar, recenzia e deja prea Inngă, si 
trebue s'o sfirşim, Pantru co am insis- 


+0 
A — 


tat atita asupra unei traduceri, cind do 
obicelu ne ocupăm rar de traduceri, şi 
nu vu fi fiind a d-lui Lecet èta mal 
siah? 

In primul loc, pentracă d. Lecca e în 
recidivă de traducere slabă; In al doi- 
lea, pentrucă d-sale îl putem pretinde 
ceva mai mult, 

Ş'apoi,—să dăm Cezarului... —, tradu- 
cereau d-lui Leecn ura şi calități, con- 
viziune, expresii fericite, vioiciume, şi 
se cotește cu plăcere, da, cu multă pli- 
coro fn 

Dar dacă sro asa de multe greşeli, 
si e așa de nsingrijită!,,, 

1 C 
ste 

Nicolae Mazere. Harta etnografică 
n Transilvaniei. Iasi, L909.— Supliment 
la Harta etnografică a Ironailvaniea 
Iaşi, Goldner, 1909, 1 broșură In 4 de 
98 pm Preţurile: Harta loi 4.00, Harta 
— Suplimentul lei 6.50, 

D. M., profesor socundar tn Ingi, ori- 
ginue din Ardeul, y-n dat fourto multă 
ustenaulă pentru Întpemiros acastel in- 
simante hărți, lsvusrolv do cara t-a 
servit sint: pentra hartografia harta 
cca mai nouă sstatalni major nustrine: 
—pantru împărţirea administrativă här- 
tie comitatelor efitate acum In urmă 
de ministerul de instructio ungar;—in 

fno pontra populație si natnirile de eo- 
mune ungurești şi săsești lucrări ungu- 
rosti al namjogti, iar pentru populație 
și rumirile de comune ruminosti stu- 
tistics maghiară, sehomntlamele biseri- 
cești urdelona (eutaloage parohialo) și 
mai ales numeroase comanicări trimeae 
do evrespunsdenţi rominl doln fața lo- 
eului. —N aţionulităţila sint reprezontate 
cu culori diforite; localităţile ru cor- 
euri do mai multe feluri, dapă popu- 
liţiea lor; ia comunele cu mul multe 
naţionalităţi evreul arată, prin segmente 
de roloruțiu respeetivā și de mărime 
diforită, si raportul între naţionalităţi. 

Suplimentul dă o listă comploată n 
comitatelor, cercurilor şi comunelor 


e a VA e i ae 


Æ 
+0 VIAŢA 


studiato. Pentru comuni se dau tustrele 
numirile —rominoască, ungurească, ger- 
mană. 
Dorim ca această importantă lucrare 
să se răspindească precum morită, 
e 


Herodot. Traducere rominenseă pu- 
blicată după manuseriptul găsit tn mā- 
nāstirea Coşula de N, lorga. Vălenii 
deo Munte, Tipografia „Neamul Romi- 
nese”, 1909, 1 vol. do VIII + 558 pa- 
gini, proţul lei 5.00. 

Aceasti traducere, al cărei manus- 
eript a fost gåsit de d. N. Iorga în 
‘Octombre 1908 la mânăstirea Cogula 
din jud. Botoşani, a fost făcută, după 
socoteala editorului, în 1645, şi so du- 
toreste probabil lul Evstratia biv logo- 
fot, acol Evstratie dela curtea lui Va- 
silo Lupu, care a mai tăcut pentru Domn 
şi nity traduceri din 

Traducereu, icută doadreptul după 

originalul grocese „0 n unul ințelegă- 
tor, deși ma n unui cărturar ca ncein al 
Renusterii apusene, Autorul ci Insă lu 
o parte tot baluatul xădurnie de arheo- 
logie, tonte lungile amănunte genealo- 
gico, toate locoriie obscure, care nu 
puteau fi pricopute fără canogtinţi spo- 
ciale de antichități, toste datinile fără 
interes și unele din pornografiile cele 
mai grosolune, Aceste scurtări sè fn- 
timpiuă mai malt cătră sfirșit*.— Vo- 
chila nume de localităţi, tiri și popoare 
sint sehimirate după nio epocii nomă. 
Astfol Bizanțul e Tarigrad, Crimei e 
Mâine, Apuseni Inolsità sint Frinei, 
Galil fiind îndeosebi Franţo)i. — „Ma 
pgistraturile si dregătorile antice sint 
date în ochivalente moldovenesti sau 
stiute de Moldoveni în vromea lui Va- 
ile Lupu“, Astfel toți hoghemuonii sint 
Impărați, eturii sint bătrini. 

Traducerea prezintă dubla importanță 
a unui document de limbă rominească 
imoldovoneuscă) şi de cultură groceasră 
în Principate, la anijloenl secolului XVH. 

Ediția dă intocmai limba și ortogra- 
fia truducătorului. La slirgit gäsim şi 


Eaa A "=a g S 
. 


neapărntal glosar do cuvintele şi ox- 
presiile mai interesante. 
UP. 
t+ 

Georges Bohn, La naissance de lin- 
telligenes. Bibliothèque de philosophie 
scientifique, Paris, Flammarion, 1909, 

Psihologia animală, destal de nogli- 
jută lu sfîrşitul secolului trecut în Franţa, 
pare a f luat astăzi un nou avint. Sa- 
vunţi ca Giard, Bonnier, Houssay urmă- 
rese, cu o atenţie şi o stăruință demnă 
de admirat, activitatea si moravurile a- 
nimatelor inferioare. Opora recentă u 
lui Georges Bohn, diselpol al Jul Giard 
si al marelui biolog american Loeb, e 
o importantă contribuţie în aceast ru- 
mură a psiholugiei. In ea, alături cu in- 
semnate cereetări personale, se găsese 
rezumate cu multă competență, cele mal 
principale lucrări apărute în ultimul timp 
asupra psihologiei animalo, 
$ Spirit măsurat, autorul o lipsit doten- 
dința antropomorfistă, atit do pron de 
înlătarat în stadiul vioţii suflotosti a a- 
nimaielor, nici nu emde în oxagerările 
mecanismului, ntit de simplist, al şcolii 
germane a lui Betho. 

In cartea l, Bohn face mu seurt is 
torie ul psihologiei animato, axpunind 
apoi tendințele și metodele mi actuale. 
Cu multă admiraţie expune autorul ideile 
genialului Lamarck, apoi doetrinile Ini 
Jaeques Loeb, acele nle seoli germane 
a lui Uxkull, Bethe, Ziegler, teoria in- 
cortărilor şi erorilor a ini Jemings şi 
metoda etologică a Ini Gisrd, 

In enrtea I-a, nutorul enută să pre- 
eizezo eritariila vieţii prihlee lu animale, 
criteriile psihismului, cum spune ol, Com- 
bătind, vøælerilo lul Yerkes, el adoptă 


eritoriul propus do Loob, adică memo- 


rin asoriutivă. Psihismul apare, cind actul 
unimalului rezaltă din asocinția dintre 
senzațiile aetunle, avind ca punot de 
plecare diferitele puncte deln suprafaţa 
corpului, și senzațiile trocute. 

In cartea [l-a „Dinamica fenomene- 
nelur psihice“, purteu cea mai tusem. 


RECENZII +T 


mată n operei, sint expuse, cu multă pre- 
cizie, noţiunile de tropisim, de senzibi- 
litate diferenţială, de ritm vital, seo- 
ţindu-sa în lumină și primele asociaţii de 
senzalii la animalele inferioare. (Tro- 
pismele sint mișcări fatale de tracţiune, 
pe care animalul o contrins să latură, 
sub excitația unor forţe determinute sle 
mediului exterior. Aceste forte sint: 
pămintul (gcotropismal), lumina (photo- 
tropismul), o substanță chimică (ehimia- 
tropismul), ote. 

Tropismele nu sint rezultatul nici-unei 
educați, el fae parte ilin propriotățile 
protoplasmice, 

Senzibilitatea diferemțiulă întră in jov 
în momentul ani brasca variaţii de in- 
tensituta a forței externa. Rub influenta 
lul Renè Quinton, Bohn faca o apro- 
piere intre sensibilitatea diferonțiali si 
un fenomen foarte goneral în nutură, 
lupta impotrivu variaţiei. Stadiul ssu- 
pra ritmurilor vitale e datorit unor orr- 
catări personale, făcute asupra ritmului 
mareelor. 

După Bohn, actele ritmice sint foarte 
numeroase la fiinţele vil, Cele maimulte 
din fenomenele naturale sint periodice: 
ultornanța zitelny și n noptilor, miseă- 
rile muresi, rointoareerea anotimpurilor, 
Seoasă din medial său natural, o ființă 
vie va continua printr'un fel de inertie 
să se comporte cum se comporta di 0- 
hicei sub influența cauzelor uetuale, 
„ltoaețiunele unei ființe vil, la un mo- 

ment dat, na dopimi numai do condi» 
tilo prezente, dar de toute conditiile 
vieții trornte, atit cele ale vieții indi- 
vidluslo, eit și celo nle vieții atrămo- 
şilor. Un trecat grozav de complieatsi 
de lung se intinda todărätul Becărul a- 
nimal“. Tar tropismele, chiar tomperate 
prin intervenția senzibilității diferen- 
tinle, varinbile de altfel după sturea fi- 
aiologică, nu sint subcionte pentru a 
axplieu setivitatea unimulelor. Chiar la 
animalele inferioare, polipi, viermi, mo- 
luste, Bohn presupune existenta memo- 
rlei asociative, Dar siei asociațiile tn- 


tre senzaţii se fue Incet, în earsul unor 
lungi perioade, In rare timp condiţiile 
vieţii şi deci relaţiile dintre senzaţii 
tămin aproape constante. Construită 
insă cu materiale puţin varinte, memo- 
ris asociaţiilor rămine ls ucesta nni- 
male rudimentară, 

în cartea a IV-a, autorul expune 
cercetările experimentale făcute de Yer- 
kos asupra doMndirii obicelurilor la 
broaste şi raci, cercetările făcute a- 
supra orientării ulbinelor și furnlee- 
lor -ṣi disoută problema recunoaşterii 
obiectelor ln erustseoo, După Bohn, 
visiunes joacă un mare rol în psiholo- 
gin animulă, Cit timp acenstu e rudi- 
mentară, cit timp nnimalal no percepe 
doelt în mol confuz lumini și umbre, 
și inteligența râmino inferioară, Dar 
îndată ee ochiul apare, producină o 
imagine definită a oblectelar, inteligența 
face un salt brase, asociaţiunile devin 
malt mai complexe si mul precize. Ani- 
mulul se orientouzň în raport euobiec- 
tele, dobinileşta o cunoștință n lumii. 
El capătă obieciari în raport eu cir 
vwinstanțele, acte nol apar, tropismele 
si fonomenele de sonzihiiitate diferen- 
ținlă cad pe ul Mer plan. Vintu do 
relațiune devine foarte vuriată, vind ai- 
tele sint dirijate de senzaţii vizuale, 
Printre elomentele asociațiilor sengo- 
rialo, sonzuţiile vizunlo na o vuluure 
psihice mai mar» ca celelulte, 

In cartea ultimă, autorul arată Încoveni- 
eutele noțiunii clasice a instinetalui, con- 
chizind, ea Romy de Gourmont, lu înlătu- 
raros sa din terminologia știinţitică. Im- 
portanţa apariţiei ochiului în dozvoltarea 
vieţii montalo face pe Bohn să emită o 
teorie originală asupra revoluțiilor vieţii 
psihice. Sub inriurirea teoriei mutatiilor 
a ui Do Vries, Bohn nu crede că pro- 
gtesăle vieţii nervonse s'au făcut prin 
selecția variațiilor lente, ei prin salturi 
violente. Intran tablonu general, el seki- 
ţează principalele popasuri ale inteli- 
gentil omenesti 1n totalitstes lumii uni 
male. Incepiml da jos: activitate ver- 


4a VIAȚA ROMINEASCA 
DE SSO Ae Boll 


milor, polipilor, moluştelor e condusă 
de tropism, do sonzibilitate diferențială, 
variaţii de bydratare, ritmuri vitale și 
citova asociațiuni simple, totdeauna n- 
celeași, Apariţia oehtului la crustacee 
si insecte e prima revoluție psihică. Ani- 
malele se orientează acum in raport cu 
obiectele, cunosc lumos externă. Aso- 
elațiile davin mai complexe şi mal ins- 
tabile, A doua revoluție so produce en 
vertebrutela, Ea constă în dezvoltarea 
sistemului nervos central, Acesta ia o 
dezvoitare excepțională, datorită unui 
organ exeosiv de complex, encatalul, 
acest minunat aparat înregistrator, In 
fine, natura faco o nouă sforțare. Pă- 
mintul era lovuit de o gramadā de ma- 
mifere, cind omul n apărut prin mata- 
ție bruscă, feu un erior hypertrofint, ca 
un fel do monstru, s cărni cageture era 
să domine unimalitutoa. El descopere 
focul, cea mai mure invenție intelec- 
tunlă, fabrică instrumente, practică Hm- 
bajul, prinde relațiile dintre lucruri, tn- 
telege trecutul și învaţă să luereze pon» 
teu viitor, 

Teoria lui Bohn asupra revoluțiilor 
vieții psihica conţine vederi în cea mai 
mare parte hipotetice, Marea dezvul: 
tary pe care viaţa intelectuală o ia 
odată cu apariția omului, paro n fi da- 
torită mai mult influentei pe caro viaţa 
sotiulă o sre asupra acestula, decit u- 
nei variaţii anatomice, 

Deasemenea, ideile lui Bohn, adoptate 
de nitfol dela Logb, asupra criteriului 
vieţii psihice, doștaaptă mari fndoeli. 

Departe de n avea un caracter sti- 
Inţilie, încerenrea sa în uceastă direcție 
paro o zadarnică discuția vorbală, căci 
in acest domeniu al vieții suflotosti in- 
ferioare, In eare analiza nu ponte fi n- 
pruape niciodată complectă și intarpro- 
tarea nenlorași fupte poate fi ntåt do 
diforitā, stabilirea unui criteria obloetiv 
sl conștiinței estè o intreprindere i- 
proape imposibilă, 0. B. 


ae 
Victor Bérard, La Révolution tur- 
que. Paris, Armand Colin, 1909, Prix 
3.50. 


Lucrâros aceasta a apărat Îndată 
după prima izbindă o revoluției, resta- 
hilirea constituțianii, așa că autorul se 
opreşte cu povestirea faptelor lu acest 
prim mare eveniment. Contru-revoluția 
lui Abd-ul-Hamld, tebinda armatei din 
Rulonie, detronarea lul Abd-ul-Hamid și 
intronăreu fratelui său, — toate evoni- 
mentele neușteptate ce-au urmat după 
proclamureu constituției iși așteaptă 
dar de-acum îunninte istoricul, lar car- 
ten lui Derard nu ne dă decit o partè 
din revoluția turerască, 

In renlitute, lucrarea acesta e mai 
mult o pregătire pentru ințelagoren ro- 
vuluţiei, o expunere amănunțită a stării 
de lucruri din Turein, În cursul venen- 
lui al XIX-a, şi a luptelor diplomatice, 
dato în jurul bătrinnlui şi putrodului 
imperiu al Islamului. 

Autorul îşi imparte luernroa su în 
patru capitole, 

In col diutătu, el expune, in primal 
loc, relelo care există ln baza organi- 
zării imperiului ture şi din cure decurge 
tonte saferințelo şi nenorocirile în cure 
se zbate, iar în ul doilau loc, diferitele 
inecreări de rotormă, făcute Înnalnta 
de Abd-ul-Hamil, 

Trei organizații diferite sint justupuso 
în închegurea imperiului otoman: mom- 
golă, musulmiuă și bizantină, avind 
fievarn o direcţie specială do activitate: 
militară, religioasă și protucolară- fiscală, 
şi fiind caracterizată focare printr'un 

mare vitin fundamental: mincătorie, vi- 
nalitate, servilitate. 

Din combinarea cestor trei elamante 
nu poten să rezulte, dupäco incetonză 
epuea de oxpanziune și de Intlorire pe 
calea armelor, decit anarhie şi suferință. 

ȘI, în mdlevăr, arătind starea armatei, 
s justiţiei, a drumurilor, a impozitelor, 


RECENZII 473 


autorul scoate In relief anarhia ce dam- 
nèşto în imperiul tureeso și viuța de 
mizerie stit a populației turce de jos, 
cit şi a creştinilor din imperiu, 

Apol, autorul arată diferitele încercări 
de reformă, împărțindu-le în trei cato- 
gorii: reforme în sens turcesc, la care 
se aro în vedere organizarea finanțelor, 
pentru a da cit mai multe averi padi- 
sahului, și organizarea armatei În vo- 
derea cuceririi și a stăpinirii; reforme 
în sensul european, cum: mien a 
lul Mustafa HI (1770 eu baronul Tott, 
cara a incercat să organizeze artilerin, 
a făcut scoli, ete., dur care a căzut In 
colo din armi,—acea a lul Abd-ul-Hamid 
| (L780), mai întinsă încă, dar căzută şi 
ea prin revoltă popalară, apoi alta în- 
cercări neizbatita: a ui Mahmod Il cu 
Bolim, a Îmi Abd-ul-Modjid (1899) ca 
Roşid Pasa, ote.; și, în sfirsit, reforme 
în sensul francez, ucole de după con- 
gresol din Paris și memoranidul din 
1859. 

In ul doilea capitol, autoral expune 
intervențiile succesive ale Europai pon- 
tru a indrepta starea locuitorilor creş- 
tini, supuși Tuarcilor, intervenții care 
devin tot msi insistente in urma răs- 
conlei Bosniei și Herzegovinel, in nrma 
războiului en Serbia si Muntenegru, și 
a agitațiilor din Buleuriaș apoi, luptele 
lui Midhat Paşa şi n Junilor Turei pen- 
tru constituție, proclamarea lal Abd-ul- 
Hamid II ea sultan şi acordarea consti- 
tuției sub presiunea conferinței Putori- 
lor, cum și nrestarea yi exilarou lui 
Midhat îndată după terminarea avestel 
romterențe, şi Inlăturarea constituției. 

Cupitolal se termină cu expunerea si- 
tuației din Turcia după răzhoial Ture 
Ruso-Romin, şi eu arătarea rolulului lui 
Midhut—murele bărbat politie ul Tar: 
cici—întors din exil, cu guvernator în 
diferite provincii, cum şi uciderea lui 
din ordinul sultanului. 

In al treilea capitol, untoral se ocupă 
de Inţolegerea Austro-Mună asupra sia- 
serilor din Poninsula Balcanică, da si- 


linţale. acestor două putari pentru a 
menține statu quo, atit de proprice 
pentru tot felul de afaceri şi pentru 
pesenire în apă tulbure, cum și sufo- 
rinţele popoarelor din sudul Dunărei, şi 
diferitele revolto datorita acestor su- 
forințe. 

In sfirşit, tn al patrolon şi cel din 
urmă eapitol, uutorul arată influența a- 
facerilor politice onropene asupra stării 
din Turcia, dela 1896 pănă la revoluție. 
Înțelegerea Austro-Rusă, cu statu quo 
ul ei, întreține mereu furăturile și ma- 
sacrele în Turcin, Dar dota 1902 la 
1907 :Earopa se interosonză tot mal 
mult de reforme în Macedonia. Prinin- 
torvenția și stăruința mal ales a Amy 
glici so fno oarecare reforme: se în- 
trodue doi agenți civili în Macedonia, 
şi se pune mereu pe tapet chestiunea 
reformei finaneisre și judiciare. Dar 
Abd-ul-Hamid, cu sprijinul Austriai mai 
ales, reuşeşte mereu să le umie- 

Autorul expune up luptele de con- 
curentă pentru concesiuni și intrepriu- 
dori în Turcia între Gormuniu, Franţa, 
Austria și Italia, în timp co masaerele 
intre Bulgari, Greci, Turei, Romini și 
Sirbi contina în Mucedonin. 

De asemenea, el urută fourte bine, ba- 
zat pe note oficiale, pe telegramo, ax- 
pozeuri, ete îţele politicii, Europei inme 
tereselo şi intriyrile Puterilor, cum gl re- 
percusiunea lor asupra afacerilor din 
Turcia. 

In special, perfidia politicei nustrisce 
fatä do 'Turvis untorul o scoute în ro- 
liof și o explică foarte hine: Austria 
luptă pantru statu guo, pentru s epuiza 
pe Turci şi pentru n exuspora popula- 
tiile ereşting, plndind momental eind so 
va putes folosi de aceste imprejurări ; 
Austria urmăreşte să tapeto proterto- 
ratul în Macedonia, împreună cu Italis, 

după cum Franța la capatat în Maroc 
cu Spania. 

In sfirşit autorul arată Imprejurările 
earo dau teren Junilor Turci, drumul 
do for din Landjak concesionat, ro- 


a. gti i 23 ai aia 20 oii qi va rin ce Si tea cu i îmi a ad, 
X Y - A A b . d eyi 


474 VIAȚA ROMINEASCA 


tragereu armatelor Puterilor din Creta 
şi porspoetiva perderei acestei insule,— 
și care fao ca revoluție să izbuenească, 
şi să triumfe fără rozistonță. 

După cum se vede din expunerea pe 
scurt à cuprinealui ucestei Imerări, au- 
torul studiază mai ales împrejurările po- 
litico şi diplomatice ale revoluției. 

Despre organizarea Junilor Turci, des- 
pre luptele gi suferințele lor, despre 
nmnet enormă pt cure el au depus-o 
si despre primojlille căroru s'au expus 
şi cărora mulţi au căzut victime, Vie- 
tor Bérard nu ne arată nimic, după 
cam nu ne arată nimie despre rolul pe 
care l-au avut În rovoluție diferitele pă- 
turi populare şi diferitele naționulităţi, 

Cartea e astfel cu totul încomplontă 


fuţă de titlal pe care-l poartă, şi eare 


țar da dreptul să te aştepţi la o tru- 
taro comploetă n chestiunii, Lipseste 
însă tocmai sufletul cure a făcut u- 
veost rovoluție tmrenască, wafa pocure 
va o reprezintă şi a cărei munitestare 
tate. 

Dar, dacă o luăm așu cum e, o pro 

gătira pontra înțelegarea rovoluțial tur- 
opsti, cu vale interesantă, deși po unele 
Jomuri cam obositoare prin prea multele 
amänunte și intrigi diplomatice. 
t Bi ae acum nn ne-am alfa ca nn 
regim non in “Turela, regim dola caro 
se ponte spears rogeneraroas ueestal țări, 
apoj tartea aceasta n loi Bérard, ingi- 
rarea aceasta n intrigilor si vlelsitudi- 
nolor politicii europene, de care Tar- 
cin utirnă atit de mult, ar trobui sñ te 
tară să nu mal poți seâpa de imprenià 
«ă al în faţă otară nenorocită, caronu 
poat» faco nimio prin sine însuși, 

Căci. în adevăr, cu multă dreptate s'u 
aseminut Tarcie dinmainte de t908 en un 
om bolnav, càre nu poute nici să se 
mişto singur. 

Impresii nvenstă răsare via din lu- 
erarea lui Vietor Berard. 

M. C. 
se 

Andre Maurel, Un mois à Rome. 
Hachette, 1909, B fr. 59, 


D. André Maurel e inzestrut ca eali- 
țăţi foarte pretiosse de scriitor și de 
artist, e o fire intolevtuală şi senzitivă, 
in cara se oglindește perfect impresio- 
nismol, cure domină acest început de so- 
tol. D-sa e cunoscut dej prin două 
volume foarte gustato şi premiate de 
Academias francoză—Pehites villes dI- 
talle—şì probabil că d-sa, cind a Intro- 
prins întăia sa călătorie in Italia ma 
făcut-o eu intonția de £ ne da un nou 
şi banul Voyage en Italie, nici dwa 
calen în domeniul literaturii po căile 
bătute deja do predecesorii săi, pelerini 
al frumosului, încopind ea 'ndepârtaţii 
Rubelais şi Montaigne și afirșinid cu ti- 
nerii nutori şi artişti ai sec. XX-u, ca 
d-nii Emile Berteznx, nutorul n 5 vo- 
lumọ foarte aprecinto usupra Romei, și 
Rent Schneider, cunosent prin slo såle 
Rome şi L'Nmbrie. Dar, cMătorinil pen- 
tru plăcorou sa proprie, d. Manrel n sim» 
tit novols, indemnul de a-și nota ime 
presianile si rafloețiile sale. Dintre toţi 
urii predecesori ul săi, acel, sul n tã- 
rui seut so pune d. Mauro, o Chatenu- 
briund, „marele Colt*, eum Îl numbsto, 
=i} probubil că acestea fost weel ce a 
trezit în isa pustul de-a cunoaște a- 
mănunțit frumoasa poninsulă şi i-a dat 
acna întorsătură și strălucire n stilului, 
care izbeşte deln primalo capitole ulo 
luerârilor sale, Volumul său Un mois 
à Rome no dă bhupresiunile culese în 
timpul unei șederi de o lună în capi- 
tula Iuliei. Nud fără interes pentru co- 
titor a-şi remminți, cetind opara d-lui 
Manrel, de cole surle do Taine, pen- 
tru sa-şi da sama de deosebirea ce 
există, pe deoparte, intre Roma dels 
1863 si cau din 195,şi între fires fui- 
mosului estutician francea și noos alm- 
presionistului Msurel. 

In volumul de fată, d-ea ne dă In 30 
do capitole rezumatul cercetărilor salo 
in cele 50 zile cit n stat în Romt, n 
vind în focare zi ca ţintă o altă parte 
a urbei eterne, inr ca oontra al pore 
grinaţinnilor sale Foral Roman. Într'un 
eaultal, tatitulat „La Maison pitarnella*, 


după ce face, cu o foarte frumoasă pu- 
tere de evocare, În termeni mişcători 
şi plastici, povestirea uansinărei lul Ce- 
sar şi n evenimentelor care au urmat, 
caută a'şi limuri sie-și impresiunilo sale 
faţă de amintirele lumii ramane, impresii, 
pe caro, în flscure scară, după cercată- 
rile zilei, lo udună in weel loc sacru firii 
salo de Latin. Și totii wceastă fire de 
latin, căreia fi răspunde idealul latin mo- 
dern, ta pentru dinsul fl reprezintă Fran- 
ţa, firo'ṣi idoal eo so opune chiar dota 
incepit, celor anglosaxone-germanito, 
face să vibreze întreugu sa făptură, tu- 
eru cenu i sa 'ntimplat în alte împreju- 
rări, ca, spre pildă, pe romanticolo maluri 
nlo Rinului, sau În amintirele lui Goethe 
şi Sehillor, ce-i sint familiari, ci numai 
în polerinogiile sale ln Combourg, Trè- 
guier, Avignon, Ronen, Marsoillo, care 
reprozintă, după ideja scumpă lui Narrea, 
etapele cultivării, desăvirgirii tului său, 
I}, Maurel mărturizeste că voia co-Imlgcă 
in Forum nu's atit amintirile vieții al 
lumii romane, ett voces sinzelui, stri- 
pătul îndepărtat al legimarilor lul Co 
sar și 'Tiboriu, ca-nu cucerit si organli- 
zat Galin, ducind in ea Intreaga civili 
zuio romano-greacã. Modernu! istoric 
al originilor imperialal Roman, d. Gugli 
elmo Ferroro, intruna din tezele sale 
originale, sustine că oel mal insemnat 
vyonlment din ultimele zilo ale Ropu- 
biesi Romane a fost cacoriros Galiei, 
eñei, prin impintures eivilizatioi romana 
în Gslis şi prin fneenta și netbeetatu 
elaborare w poporului yia firii franceze, 
sa pästrat şi răspindit In lume spiritul 
Romoi vodil. Amintim cotobrul imn al 
lui Cardneri, d, Maurel rorunoaşte că 
alot cela ce patria mea are maj fru- 
mos mure, nobil; tot coisce ‘mi face 
fericirea de-a trăi lutr'o societate, În 
care întoligenţa Îi suverană, în care ar- 
tele îinflorese vu o măostrio noegalută, 
în care legole's pătrunae de mai mare 
libortate și dreptate ca ulurea—tot a 
fost udus acolo da legiuni“, 
Eapediţiunile franceze în talin, inco- 


i N ii i IX 


pind cu acea a lui Carol al VIll-o, 
pentru d. Maurel nu's pornite dintr'un 
spirit de cucorire, sau dintr'o navos de 
oxpanziune, ci numai prin trezirea oit- 
ştiinţii latine și prin frăția de rasă, Pi- 
truns da acest spirit latin, d. Maurel coree- 
tează mintinile, pe eare lo conțin muzeele, 
bisericile și palatele romune. Desigur 
că toată simpatia şi toută admirația sa 
vor merge câtră untichităţilo greco-ro- 
mange, și-i curucteristic faptul eñ d-sa 
mu dovedeste simpatie pontru artiştii 
Ronașterii, decit și intrucit vado intr-insii 
o urmă cit de slabă a infuonții artei 
antice, Rafael și Michel-Angelo nu'şi 
capătă întreaga lor măestrie decit din 
ziua în care, după săpăturile intreprinse 
de Bramante, după ordinul lui Sixt al 
IV-a, nenumărate monumente ale artei 
vechi sint seonse de sab dirămăturile 
vechi +! puse lu 'mdăminu urtiştilor, Din 
primiti», Giotto gi cu Fra Angelico, 
singari aproape i considerati. Perugino, 
pietoral idenlnini imateriul, îi eu totul 
hulit de d. Maurol, și șeouln holuneză 
sa "'ntrupează, pentru s-a, în Dominico 
fampieri, cărula H consacră un studiu 
întrun capitol intreg, șin îl Spagna, un 
pictor, ncărui măestrie nmnai critici mo- 
dorul au rocunusettea, 

Arta seoalei moderne, n lui Bernini 
Maderna pòs nrmașiloe pănă lu Canoru, 
ĵi foarte puţin apreciată de nutoral nos- 
tru, caro Insă, raționinul ssupra Impre- 
sioninmalui său, Îi cautà explicarea o- 
riginalā în povoia ce-a simte Papu și 
lumea pupală, în urma ronsolidării ca 
putoro tomparală şi suverani muterinlă 
u urmașilor Sfiutului Petru, de-a fare 
fizură lu 'nălimea situnţiunii şi putarii 
sale, Do ulel acea manie ile măreția, a- 
cel lux do decor, acea protuziune ile 
anr, ce se observā la tonte monumentele 
timpului, Exptietmi însă, nu acuzează de- 
cil pe jumătate înfloritarile unui stil, 
care n'a stlut să urmeze lecţiile datede 
marij predecesori, 

D. Maurel ne dă rind pe rind de 
seriorea În puţine cuvinte, dar găsind 


Li taci În sata ouă it Dat Sa ci da ate 


- 


476 VIAŢA ROMINEASCA 


tatotdenana nota justă, a clădirilor, 0- 
bioctelor de artă şiseulpturilar, precum 
si a tablourilor ce l-au impresionat mal 
mai malt. Ne preumblăm împreună cu 
dinsul prin Vatican, eared un intreg 
muzeu, cu neprețuite tezaure, prin Fo- 
ram, evocator al lumilor trocute, prin 
muzeul din Thermele lui Diocletian, prin 
acel al Capitolului restsarat de Buonn- 
rotti, prin „Saloanele Bisericii”, nenu- 
măratele şi felurit de frumoasele bise- 
rici, presărate în Intregul oraş, incepând 
eu vechile basilice Santa Pudenziana și 
Santa Prassede, zidite in primile epoci 
ale crestinismului, și sfirşind eu mărețul 
Sfintul Petru, San Giovanni în Laterano, 
eu vechiul săn palat, fosta biserică pa- 
pochială şi reședință a Papilor înnainte 
de pleeurea Is Avignon; prin palatele 
seninriale, zidite de îmbogătitele familii 
papale şi dintre caro palazzo Doria, 
Barberini, Rospigliosi şi Borghose con- 
tin splendide lueruri da artă; prin vi- 
lele din marginea Romei, locuinţi do 
plăcere ale Papilor şi Cardinal lor, impo- 
dobite cu multe capud'upere, ca vilele 


Farnesina, Albani, Pambli, Borghose, ote. - 


D. Maurel nu so mărginește însă numai 
în a cutroera Roma, ci vizitează şi tm- 
prejurimile sale, celobra mănăstire do 
la Tre Fontane, Tivoli, vechiul Tibur, 
cn minunata vila d'Este și ruinele itm- 
pozante żle vilei lui Hadrian, Fraseati 
cu vila Aldobranăini, lacurile celebre 
dala Albano şi dela Nomi, cel cintat de 
Lamartine, mormintele vechi Inşirsto 
pe marginile câii Appla, incopind eu 
catacombele, vechile basilico dinafara 
zidurilor, ca San Loronzo, în cara admiră 
ornamentele artei medievale a Cosma- 
ților, o familio de artişti cure, invuțaseră 
dela călugării din Monto-Cassino arta 
de-a 'ntrebuiuţa la decorațiuni bucățele 
de piatră, de marmură, de aur, de bronz, 
ete. tormind un fel de mozaic; agro 
romano, impis deşartă si plină de ruini 
ta 'nconjoară Roma, Castelgandolfo, cu 
vechea reşedinţă do varăa Papilor, Roces 
di Papa, orăşalu! uşezat în virful unei 


le io Me * OEA Npr Tn bai 
= d: e pipi 


“întăla şi a doua privese criminalitatea 


stioci uriaşe, Descrierea naturii din tm- 
prejurimile Romei, cu veşniea și strania 
infățișare a uriagelor ruini ale apeducte- 
lor, eare aduceau apă metropolei tocmai 
din munții Sabinioi, caro se zărese lao- 
rizont—e una din părţile cele mal fru- 
moase ale lucrării d-lui Maurel, cara ne 

apare aici ca un descriptiv puternic. 
Carnctoristie e optimismul autorului. 
Avem în fața noastră opera unul om 
fericit: fericit de a păşi pepămintul divin, 
după cum se exprimă singur; fericit de-a 
simţi întreaga sa fire vibrind la son 
zatie pe carei le produce monumentele 
şi obiectele de artă, ce leare sub ochi; 
fericit, in fine, de a-şi retrăi clipele a- 
colea, astornindu-le pe hirtie pontru mul- 

țumirea sufletească # altora. 

D. X. 
+s f 

J. Maxwell. Le crima et la société. 
Bibl de philosophie selentifique, Ernes 
Flammarion, Paris. à 
Cunosentul penslist J. Maxwell tn- 
cearcă să sintotizezo in această lucrare 
toate problemele, care alcătuese sosio- 
logia criminală, acea parto s sociolo- 
glei, caro se ucupă de raporturile ce 
există intro infractiune si infraetor cu 
societatea. Autorul inparte în mod foarte 
juilicios cartea sa în trei părți, din caro 


din puwet de vedere subiectiv şi obiet- 
tiv, iar n trola e relativă la reacţia 
sovială incontra erimei, 

Intăia parte e consacrati analizei | 
psihologice şi Gziologiee a eriminalulul 
Elementele subiective ale criminalităţii 
stot, dapă Maxwell, două, deosebite și 
apuse unul altuia. Tendinţi pozitive, pe 
ilooparte, din care unele de origină in- =! 
ternă, urmărind indeplinirea functiilor 
organice, şi altele externe, creato urti- 
ficial de mediul în care trăeşta infrac- 
torul peste trebuințelo indispensabile 
cerute de organizm, cum ar fi: laxul, 
iubirea, gelozia, ete.; şi tendinţi nega- 
tive, pa do altă parte, inhibiţii, care re 
țin dela crimă, născute do ideile mo- 


RECENZII 41 


rale şi, la criminali mni ales, de flinte- 
resul personal, teama da pedeapsă, Căci 
pedeapsa e proporțională azi cu gravi- 
taten crimei, gravitate determinată și en 
din 2 puncte de vedere: unul obiectiv— 
prejudiciul csuzat — altul subieetiv— 
voința criminală. Elementele obiective 
ale gravităţii crimelor şi diviziunea lor 
în: erime contra particnlarilor, crime 
contra stutului, tentativă, complicitate, 
ete. —sint expuse după principiile clasice 
ale codului ponal francez, care de altfel 
e întrebuințat aproape excluziv ca e- 
xemplu de drept pozitiv în tot cursul 
lucrării, deşi sint citate incidenta! și 
ulte citeva legislații străine. Trevind la 
al doilea factor nl gravităţii unei ovime 
şi elementul ci subiectiv— voința erimi- 
nală—pe tare colul ponal francez o 
presupune la baza oricărei infracţiuni, 
autorul semnalează eroaren filozofică a 
reiiuetorilor codului, care, stăpiniţi de 
ideia lihernini arbitru, au pus ea bază 
a criminalității noțiunea de greșală e- 
vitabilă, pecină cercetările psihologice 
moderna dovedeste toemal contrarul, 
Totuşi cum buna stare a coleetivităţii 
core menținerea unui sistem de repre- 
siune, el propune ea axă æ ucestul sis- 
tem noţianea practică a interesului so- 
cin], caro cero inlăturarea elamentelor 
vătămâtoure. Criminalii nebuni însă, po 
care autorul îl analizează în treacăt, 
chiar in logea actuală nu sint socotiți 
cu vinovați si sint numai indepărtaţi 
(lin sinul sociotăţii, toemai fiindcă sint 
priviţi ea vătămători, Altfel nu ar pu- 
tea fi urmăriţi, căci, neavind voința erl- 
minală, nu sînt responztbili, 

Şi aiei ajungom ln chestia gres s 
responzabilităţii. Responzabilitaten, după 
părereu lui Gilbert Ballet, părere im- 


* părtăşită şi de Maxwell, are două in- 


țelosuri: responzubilitate morală, spriji- 
nită pe ideia liberalul arbitru, și res- 
ponzabilitate socială, caro nu presupune 
decit gradul de nocivitate al infracto- 
rulni. Înpasul insă în care an căzut 
eriminaliştii e că pocini acest din 


urmă înțeles ul ci, singurul adevărat, 
e străin cu desăvirşire dreptului ponal, 
din contra, legea penală face din teo- 
rin condamnată a Hberului arbitru no- 
țiunea fundumentală a oricărei respon- 
zabilităţi, Toute încercările numeroase 
citata de autor, făcute spre a se găsi 
o bază independentă rosponzubilităţii, 
nu au reușit, aşa că acesta propune 
să so în ca un fapt social dat aceustă 
credinţă în libertatea voinții, indiferent 
dacă e adevărată snu falșă, mulțumin- 
du-ne eu atita că ea e „elementul ge- 
nerator al dreptului nostru“. Trebne să 
spunem încă că această solație simplistă, 
deși poate avea oarecare folos practic, 
nu contribue însă en nimie ln dezle- 
garea problemei rosponzabilității, com- 
plieată încă gi mai malt de oblecțiunile 
ridicate de autor relativ la chestinnea 
responzabilității atenuate şi a zonei 
mixte, cure există între nebunie şi sann- 
tatea mintală. 

Trecind la analiza criminalităţii din 
punet de vodore social, rupă citeva 
considerații foarte interesante asupra 
relativităţii noțiunii de crimă in carsul 
timpurilor, Maxwell, plecîind dela idein 
că individual şi mesliul sint cel dol fac- 
tori etiologici al erimel, dă o nomă cla- 
sificatio æ criminalilor, cure ni se pare 
foarto clară și vomplectă. Criminalii 
sint împărțiți în două mari clase: eri- 
minali din obisnninţă si de ocazie. Cri- 
minalitatea din obisnnință e san cun 
gonitală, sau dobindită. Criminalii in- 
născuţi siut de patru feluri: nebunii 
criminali, criminali congenitali de tipul 
lombrozian, vagabonzi și cersetori, şi 
infractori umorali, La cele dintăi trei 
categorii de criminali congenitali pro- 
domină, mai alos, oin ce sm numit mal 
sus tendințile pozitive, energia stimu- 
lurilor tare imping la erimă, pecind 
n patra categorie e enracterizată mai 
degrabă prin lipsa de tendinți negative, 
lipsa de inhibițille ce oxistă la tipurile 
normale. Criminalitatea dobindită, cen- 
laltă diviziune a criminalității din obiş- 


_ nuințä, o datorită mediului şi poute fi 


mai uşor combătută, Criminnlii din a- 
coastă diwvizinne sint sau pervertit din 
copilărie de mediul criminal în enre au 
trăit, ssu debili lipsiţi de energie fizică 
si morală, si cure sint uşor influențabili 
prin sfaturi sau exemple rele, sau, În 
fine, excitaţi sub influența a diferiţi fao- 
tori, ca; aleoolizmul, întrunirile pablico, 
presa, grupările corporative, ete, Crimi» 
nalii de weazie, a doun mare elusă de 
criminali, sint asemănători umaoralilor 
în acela că de colo mai multe ori ei 
comit infrucțiunea datorită nu atit sti- 
mulului intorn la erimă, eit lipsei de 
inhibiţii. Clasificarea lor e fAcotă după 
caracterul tendinţilor individuale, po 
care ocazia le face generatrice do crime, 
Și atunci avem oriminuli, curò comit 
intrneţiunen sub actiunea difaritøolor in- 
pulsuri, ca: a cerințelor iziolopice : foa- 
meu, mizeria, sexualitatean; n celor psi- 
hologite: lăcomia, beţia, propietatea, 
luxul, iubirea, gelozia, ote. :u unor stări 
emotivo: mânia, ura, răzhunurea ; și, În 
fine, sub Inriurirea unor sentimente 
paiho-sociale: onoarea, religia, superati- 
ţia şi criminalitatea politică, 

În a trois parte n lucrărei salo, auto- 
rul se ocupă de reactia socială îmcon- 
tra crimei, determinată, după el, de trei 
elemente fundamentaler faptul și eir- 
cnumstanțele lui, prejudicial indivistaat 
şi colectiv, și untura delinevantulai, Cri- 
minnlitatea ¢ o functie a vieții sociale 
și aro un caracter normal, citā vreme 
nu trece de anume limite, În lupta ef 
în contra criminalității, societatea trebue 
să enute, în primal rind, mijlonee de 4 
preveni crimele, luind misuri do profi- 
laxie socială, Cen dintâi dintro necstos 
e lupia în contra eredității criminale, 
taro aproupe nn există În societatea 
noastră. Totosi malti criminalisti, intre 
care e gi autorul acestei lucrări, susțin 
cu tărie acenată teză îndrăzneață şi cer 
introducerea în legea pozitivă u unor 
dispoziţii în această privință, cum arfi 
castrarea criminalilor, Be aplicată ua 


_ e © - -— ii 
Da a] La . 


VIAȚA ROMINEASCA 


pedeapsă, fie cu mijloc terupoatie social. 
Alta măsuri profilactice ar fi eliminarea 
criminalilor Iuinăseuţi și n celor allenati 
ea incorigibili, educația criminalilor mi- 
nori, şi, în fne, măsuri de igienă socială 
combatorea alcoolismului, nsiguraren 
mijloacelor de trai prin o mai justă ro- 
partitie n svaţiei între membrii socie- 
täti ete, care toate ar duce În srăde- 
rea simțitoare n criminalității, A doun 


sorio de măsuri, pt care trebue să le 


ciè societatea, sint acele de apărare sn- 
vinlă, odată ce crima a fost comisă, 
Antorul face o analiză teoretică și prae- 
tieñ a pedepselor din codul penal, cons- 
tată insuficiența actualei logislaţii po- 
nale In uceastă privință, dur so indo- 
eșta și de reuşita sistemelor do romo- 
diare propuse, cu „substitativele penalo” 
alo lui Ferri, sau teoria sentințelor fără 
durată determinată. EL se pronunţă cu 
hotărire pentru pedeapsa ca moartei?) 
şi pentru pedeapsa corporală?!) care, 
aplicate după anume regulo, ar duce 
o sehimbare în bine faţă cu netuala 
stare de lucruri, 

Concluziile ultime la caro ajunge sint 
că, in primul rind, datoriu sociotății e de 
a preveni crima, şi nevasta atit po cale 
economică, căci „prosperitatea eono- 
mică a unei țări o una din condițiile 
cure usigură In modul cal mai oficuce 
seiiderea criminalităţii“, cit şi laptind 
Iu contra eredității eriminnle. In al doi- 
lea rind, societatea are datoria de-a pa- 
Wepsi în nsa fel, ca pedeapsa să île o 
udovărată inbibijio La aceasta s'ar a- 
Junge in mare parte aplicindw-so po- 
depaele corporale propuse de autor şi 
Inäsprindn-s0 regimul poniteneiar, prea 
dulce astăzi. În al troilon rind, trebue 
motlificută logea penulă aşa fel, ca păr- 
Mile lezate să fe indemnizate, fără a a- 
avea nevoo de a se constitui parte ci- 
vilă în procas. 

In general, din catirea cărții se simte, 
că ca o opora unni-mugistrat de ca- 
rieră, cota ce-l faco să te preocupe mai 
alos de purteu practică à rbestiunilor, 


RECENZII 479 


nodind destulă Insemnätute părții teo- 
retice. Din această cauză, probloma li- 
beralui arbitre bunăosră, a responzn- 
Vilităţii, a dreptului de a pedepsi, sint 
tratate insuficient. Totusi prin expune- 
rea clară și sistematică n aproape tu- 


turor chestiunilor relative la èriminali- 
tate, această earte si-a ciatigat dreptul 
de u f cetită cu mult folos de toţi a- 
teia, tare doreso să aibă o cunoatință 
generală și vunnră despre sturen ne- 
tuală n sociologiei criminale, 

ET, 


am Pe 


Revista Revistelor. 


Luceafărul (15 Seplembrie). 

D-nti losif și Anghel au în fruntea 
revistei va nou fragment inedit din 
poema „Carmen Saeculare”, intitulat 
Balada lul Bucur. Fecundul 1. A- 
girbiceanu ne då o frumoasa schiţă— 
Părintele Vart, Bogdan, jar d. Z., Bir- 
san eontinaă publicarea dramei sale lu 
două acte— Mărul, Mui gâsim schiţe 
şi poezii de d-nii Paul, Stoica şi Bra- 
borescu. D. O. Tazlăonnu reecuzuză lu- 
erarea d-lui Al Tzigura-Samureag— 
Arta în Rominia, iar d. Gh. Bogdan- 
Duiei— Amintirile d-lui Panu. Ca f= 
lasiraţii, vre-o două „culn* şi vesnica 
„poartă a lui Mogos* cu „faţada cusei“, 

Revista Politică şi Literară 
(Blaj, Septembrie). 

D. Aurel Cinto publica un mie arti- 
eolas asupra lui Androilu Baron de 
Şaguna, cu prilejul cenlenarului dela 
nașterea marelui prelat. Tot d-sa pu- 
blică un violent artieol contra tră- 
dătorilor de neam (aluzie la parti- 
dul „moderaţilur”, pe cara autorul îi 
numeste ironie „drăgații diplomaţi”). 
intrun articol intitulat Ştiinţa ea 
mijioe politie, d. Cassin Maniu faca 
apel În intelectuali să-i faci mai in- 
tai lor înşi-le o educație politică alea- 
să, prin ajutorul ştiințelur sociale, și 
apoi să lucreze pentru educaţia poli- 
lică a poporului. D. M. Strajan anuli- 
vară dond luerári din literatara fi- 
lozofică romiaraseă, iar un domn, care 
se ascunda sub paeudonimal de „vn“ 
recenzeară volumul din urma al d-lui 
I. Aztebiveanu-—Din elasa cultă. Re- 
cenzii şi nuvele de d-nii Rusmin, Hy- 
periou, Cotrus, Agirhbiceanu.—D, Voicu 
Niţoscu face rellecţiuni în „Glossele” 
sale asupra muncii, eriminalitaţii faţă 
de cultură, şi pedepsei cu moarle, 


| 

Ton Creangă (No. 9). 

D. Pamble arata, cu dovezi evidmle, 
ci textele moldovenești, publicate de 
d-nii Candrea şi Ovid Densuşianu în 10- 
lumul intitulat Graiul Nostru, sint 1b- 
solut falşe din panet de vedere foneic. 

Dovezile d-lui Pamble sint cu sit 
mai janante pentru cei doi filologi, cu 
cit ela se potean aduce şi de odee 
simplu Xoldocan, (D-nii Candrea şi 
Ovid Densuşianu reprezintă, după d, 
N. lorga, „şcoala nouă in fologia ro 
mineasră”), 

Anuarul Ştiinţide al Romt- 
niei (laşi, t908). 

Un numar dò profesori şi da lican- 
ţinuţi, absolvenţi ai Facultaţii de Şliinţi 
din laşi, nu latreprins publicarea unui 
anuar şliinţifie, care deocamdată en- 
prinda la un loc epoca dela 1907—1909, 
dar care desigur câ în anii următori 
va imbrăţia nomat acticitatea ştiiu= 
(ifea a fiveărui an, Lacrarea e un ci- 
talog de cărţi ştiinţifice, publicate de 
Romini ori da străini relativ lu ţara 
noastră, catalog caro în eea mai mare 
parte eo colectie de recenzii mai mult 
sau mai puțin dezvoltale. Publicaţia a- 
ceasla anuala © menita sti alue un 
mare folos cercetătorilor şi umple un 
mare gòl, o bibliografie romineasca 
neexislind incă pentru lucrările de ști- 


inţă, cum mu existi nici penteu Inerâ- . 


rile da ulta natura: literare, istorice, 
filologice, ete, Volumul aro și o intro- 
ducere polemica, în care ins) sẹ recu- 
noazte ca „necunonsterea ndevärutei 
muneti şliinţifice se daloreşta în mire 
parta și muncitorilor Insişi,* —eare, l8- 
murim noi, dacă in laboratorul lor se 
mulţumesc să roada ani de ziie cite 
o piatră şi sa-i mâsoare naghiurile 
dacă in publicaţiile lor siot incintaţi 


— 


să facă recenzii de doua — trei rinduri, 
imdaiă ce au acces In revistele „ştiin- 
țifice şi literare“ de cultură generala, 
ori nu pol eşi din unghiurile pietrelor 
roase în luborutorii, ori nu se mulju- 
mest cu mai puţin decit să reguleze 
siluația nu numai a ţării noastre, dar 
chiar a Europei,—sa ocupă de rolul 
preotului in societate, de chestia a- 
grieolă, de răscoalele diu 1907, ele.— 
in loc să dea publicului articole de 
cultură generală, în care să arñtestu- 
diul in caro se găseşte specialilatea 
lor şiiințifică, progresele realizate, pro- 
blemele puse și rezolvite,— ceia co i-ar 
faco eunoseuţi pubiicului şi i-ar pune 
in situație să nu se mai lamentezo en... 
muncea lot rămine nerunoscută,.. 

Revue des deux Mondes, (Sep- 
tembrie). 

Andră Tardieu serie un important 
arlicol asupra principelul de Bâllow. 
După părerea sa, fostul eancelar al 
imperiului, în cursul eglor nouă nui de 
guvernare (1900—1909), fară a obținea 
suceesa strălurile, n dat dovadă de o 
mare ingeniozitule, de o bogație rară 
de mijloace, de o tenacitate sustinuta 
chiar in variațiile sale, de o eloquenţă 
care-l pune în primul rang a] orato- 
rilor contemporani, Fată de Reichstag, 
èl n'a avut o doctrină politică hota- 
rilă, ci s'a servii de tonte partidele, 
In 190i, s'a unit en eentrul vatolie şi 
cu conservatorii, În 1900, l-a combatul, 
en ajutorul liberalilor, In modul său 
da apreeciare a lurțelor centrului cu- 
talie s'a ingelal, și din momentul rup- 
turii sale cu acesta so putea preve- 
dea eşecul său foal. Sub direrţiu sa, 
politica internă a Germaniei a rămas 
conformă cu tradiţiile ei esentiale, O 
griji conztanlă de furțele militare, des- 
vollarea armatei şi creația fotei, o 
luptă viguroasă impotriva sosialiştilor, 
citeva legi, dar mai pulin numeroase 
ca ia perioada precedentă, de preve- 
dere şi asigurare sociala, o mare grijă 
de intereselo conservatoare, aGrimurea 


REVISTA REVISTELOR à 451 


brutala faţă de Invinşi, mai cu samă 
faţă de Polonezi,u faimosului Faustrecht 
garmanie; un compromis constant In- 
tre voința prințului şi dorințele țarii, 
n cheltuială prodigioasă de diploina- 
ție in interior, oarecare subtilitate în 
iulrigi şi gustul complicațiilor adesea 
vădarnice.—iuta trusăturile principale 
ale polilicei principelui de Bülow. Fte 
sint acele ale politicei germane şi alè 
caracterului german. 

In notele sale d: călătorie din 
Constantinopol, cunoscuta romancieră 
Marcalle Tinayre deserio cu multă vi- 
ați şi simţ psihologie tulburările pe- 
trecuta în capitala Turciei in April şi 
Mai, războiul civil, intrarea nrmalei 
maredanene şi răsturnarea lui Abi-ul 
Hamid. Ea a fost martoră oculara a 
ucestor evenimeale pecind se uila la 
Constantinopol, onde fusese invitntä 
de prietena sa, sora preşedintelui Ca- 
merei, Achmed Niza. 

Ln Revue du Mois. (Septem- 
bris, 1908). 

Sub titlu] Este Radiologia o ra- 
mură a medicinei?, P. Vilard, răs 
punzină intrebării pa care Ministerul 
do inlerne al Franţei o face Acade- 
miei de ştiinți, se ocupă de chestiu- 
nea aplicării medicalo a razelor X. 
Autorul faso deosebirea dintre Radio- 
scopie şi Radiologie dio punctul de 
volere a utilitații lor pentru medi- 
cină, atâtind că, pacind Radiologin per- 
mite sà se phserya mişcările din cor- 
pul omenese, Radiografla sarveşta ca 
să fixeze starile patologice. Prin Radi- 
ografia se poate ennatrui in spaţiu, se 
poale reconstitui în alară de rorpul 
omenese imagino exaela n unei frac. 
turi, a unei oxeresrenle, a unui glonte 
ari alt corp stràin, Introdus in corp, 
fixinda-se cu coa mai maro preeiziune 
regiunea unde se afla, —lucru foarte 
inporlant pentru «chirurgie; dase- 
menes, se pot faco măsuritori pentru a 
se stabili progresul ori regresul unor 
anumite boli, cum de pilda tubercu- 


482 VIAŢA ROMINEASCA 


loza, cancerul intern, ete, Astlel, auto- 
rul couchide ca aplicarea razelor X în 
medicină e do o foarle mare insemaă- 
tate şi de un mare folos, iar Rudiolo- 
gia e menită sa aduca imense servicii 
medicinei. 

Revista ne dă in traducere un mare 
articol al cunoscutului naturalist Hugo 
de Vries, intitulat Transformism și 
Mutaţie. Dupa ce definește aceste două 
teorii, autorul face un istoric al ches- 
tiunii, arâtind eum a apărut teoria 
trasformismului şi eum oarecare ob- 
servaţii, care mu se impărau eu con- 
eluziilu teoretiee alo transforinismului, 
au farul să se naset teoria mutaţiu= 
nii, „Transformismul prezintă toate f- 
ințele existente cu avind o origină 
comună, El admite că prin modificări 
statornice speriile mai superioare un 
eşi! din specii interioare“, Aceasta-i 
in esență teoria trunsformismoului, caro 
are În baza „selacţiunen natărulă* și 
„'eoria adaptării”, nga cum le-a expus 
Darwin. Potrivit acestui sistem, Min- 
tele colo mai superioare s'au format, 
in curs de malte veacuri, printio e- 
voluţie lenta, uşa de lenta, in eit e ne» 
simțită nu numai in visţa unui om, 
dar chiar a mai multor generații, prin 
transformari succesive, incopinil dela 
cea mni simpla forma de viatate, Dar 
contra acestei evoluţii lente, nesimţite 
şi fara salturi, se pronunţă, ln primul 
loe, oarecare calcule teoratire, şi. în al 
doilea loc, experiența şi observaţia, 
la adevăr, biologii, ealeulină timpal elt 
ar îl trebuit pentruca printr'o orolulie 
lentă să so formeze ființele anpe- 
rioare, au găsit un timp uşa de inde- 
lunpga!, incit nu se impacă eu timpul 
acordat, tot prin culenle, vechimii pă- 
minlului : pămintal nu-i aşa de bätrin 
cil 1l fae biologii peoiru nevoia teo- 
riei evoluției. 

Pe do mila parte, cercetările mai 
nouă au dovedil că apar sperii nouă 
in mod bruse, nu prinlr'o evoluļie 
lentă. Autorul chiar citează mai multe 


exemple alit din experiențele şi nb- 
servațiile sale, rit şi din nle altor in- 
vățaţi, care dovedase ci din formele 
existente apar deodată, fară nici o tran- 
ziţie, forme nouă, deosebite, lar ducă 
aceste forme nouă se cultivă separat, 
ele contina de a trai astfel cum siut, 
păna cind, tot in chip nenşteplal, se 
masc iar alle formo nouă, care se pot 
şi ele cultiva aparto, ju timp ce fur- 
mele vechi continua a trăi mai departe 
neschimbate. Prin acest sistem, myi- 
tatul Nillson n reuşit să aleagă dintr'un 
mure lan da gria o mulțime de sperii, pe 
cure le-a cultivat aparte. Şi, îndată re a 
izolat-a, fiecare specie constituia e rusă 
constanta, cara dâden ucelaşi deseen. 
denţa. Asifel, nu mai putu fi vorba de 
ameliorarea speciei prin evoluție lenta, 
şi una dinte cele msi solide baze nla 
trunsformismului căzu. Experientele 
făcute în acest sens au dovedit tot 
mai mult că în natură nu e vorba de 
specii care eroluiază, ci de tipuri nu- 
meroase şi diverse, toate constante, 
pe vare nu ja separă nici o trantiţie. 
De aici concluzia că natura poseda pre- 
tutindeni acelaşi tezaur de forme dintre 
care poate alege pe unele, aga ch, sdas 
ea selecția nsturală combure to mod 
constant dezvollarea plantelor şi ani- 


mulolor, ea nu are, In drept vorbind,’ 


nici un raport eu ebestiurea originii 
mntorialurilor asupra eñrora operează, 
De altfel, e evident că, pentraca o forma 
să poala f alonsă, ea trebue să exista”, 
Cum se nase dar formele noua? Au- 
torul a facut mai multe experiențe a- 
supra pluntelor gi a constatat că in- 
tre indivizii normali ni unei specii a- 
par deodată, fâră tranziție, tipuri nouă. 
Din aceste tipuri noni se pase apoi 
specii nouă, priu reprodurlie, fară niei 
o tranziţie, Se fac astfel mutații, Dar 
noutăţile acestea nu 30 nase la Tatim- 
plare, ci se produer dupa niste legi fixe, 
dar necunoscute Incă. In orice enz, «pe: 
elile sint invariabile,—reia ce se modi- 
fiet sint indivizii; deacein, cu toută a- 


REVISTA REVISTELOR 483 


pariția unor specii nouă din lipari nout, 
apărule prin mutație, vechile specii 
continuă a trăi mai departe neschimbate. 

Asifol, „se poate compara specia cu 
un individi ea se naşte, durează mai 
mult ori mat putin, produce specii 
nouă şi apoi moare. Speciile care au 
„zistat în epocile geulogire nu an dis 
părut, pentrucă s'an tranaformat în 
altele, ci pur şi simplu atingindu- aa, 
cum se întîmplă uneori gi azi în reg- 
nul animal gi cel vegetal. Cit timp o 
specie există, eu e învariabili, inde- 
pendent de durata eristenții sale, cara 
poate fi de citeva veacuri, ori se poula 
prelungi în timp de epoci întregi go- 
logice”, 

Aceste observații se aplica zi la om; 
şi pentru el teoria mulaliei exelude 
ideia unei evoluţii leule și gradate. 
„Putem admita că rasele omeneşti aw 
cyit unele din altele nu prin transfor- 
mări lente, ci prin mutații spontana, 
De asemenea Putem, admite că fiecare 
rasă e independentă şi înrariabilă, 
deşi e probabil că poate să creeze încă 
tipuri mond, dacă se prodao mutațiuni 
nowă”. Aceste mutatiuni trebue så le 
distingem de colelalle variațiuui, enre 
au loc intro specie. Suu dat chiar 
nume diferite neestor varințluni i mru- 
fațiunila se datorese schimbărilor 
bruşte şi sint producatoare de sperii, 
pecind varietățile individuale san fine 


- tuatiunile sint variații in sinul spo- 


cizi și dau cein ee s'a numit sopefician= 
tul porsonal* ul indivizilor, —enelirienl 
vare scoate mai in relief pe unii (ar- 
tişti, seriitori, eugetâtori, ete, genlali) 
faţă de lipul madin, vare rämine in- 
variabil. Astfel, „după noile teorii, di- 
feritele rase trebmesc considerate ca î= 
reductidile, dar Piuctuinul înrarinhil in 
jurul unei medii Ponstanie în fiecare 
rasă, luată separat”, 

[n madu! acesta, teoria mutațiznii 
împacă doctrina transfar minimul ca 
obsercația silnică a incartabilităția 
speciilor, admițind că formele noni se 


degajaeză din colo cechi prin zpuduiri”, 
erne de Métaphysique et 
de Morale (Suptumbrie). 

Intr'an profund articol asupra orien- 
tării filozofice a lul David Hume, 
Dávy Brühl, caracterizeaza opera ma- 
relui cugolătur englez. 

Hume a aplicat cel dintâi meluda 
pozitiva a lui Newton atiinţii naturii 
omenești. Teoria lui asupra cauzalită= 
ţii are un caracter biologie, Obiceiu- 
rile mintale, pe care filozali le nu- 
mese rațiune, sint, după el, o eandiție 
de existenţa peniru specia omeneasea. 

Filozofia sa, pronunțat anti-inteler- 
toalislă, poste [i inlerprelată în sens 
pragmatist, minus tendintele religioase, 
faţă de cure Hume era absolut refrac- 
lar. EI nu poate fi numit sceptie, decit 
compari eugolurea sa cu metufiziea 
dogmatică a filozofilor anteriori. Cu 
multă pătrundere, Humo n enutut să 
se abție dela chestiuni pe care la ere- 
den insolubile. Cum spune el: „Ceis co 
convine filozofiei e un scepticism mo- 
dest şi o marturisire sincera a igno- 
ranțoi sale asupra subiectelor ce de- 
pâșese capacitatea omonenscă”, 

H. Norero unalizează opora lui H. 
Drlacroix asupra mistictamulul. După 
piirerea sa, Delacroix a reusit să stin- 
bileaseä ră intuiţia mistiea nu se re- 
duce la anumite stări afoclire, la o 
sinteză de senzaţii organice, ei en com- 
sta mai mult intro atitudine mintali 
faţă de reprezentari, Apropierea dintre 
nețiunile religioase şi intuiţia spon- 
tană, acliunea lor reciprocă şi sinteza 
lor progresivă, determină In ronglie 
ința individalui o dezvoltare spirilus 
ala partientară, o evolulia mistică, A- 
ceastă evululie presupune realizaren 
unui idezi, actualizarea unei doetriue, 
Impotriva lui Delacroix, Norero erede 
că misticismul nu constituo esenţa re- 
liglel, Intuiţia e oarbă fară noţiuni, şi 
sterilă, făra de practica. Misticicmul nu 
se prorizează şi nu se organizează de- 
cit prin sinleza sentimentului, cupeln- 


4st VIAŢA ROMINEASCA 


rii şi acţiunii, şi prin subordonarea in- 
dividului faţă de tradiţia comunităţii, 
El presupune deja religia, inmuinte de 
a-i imprima peceteu sa. Misticiamul 
mu e decit unul din organele religiei, 
acel ul aaplraţiei divine, care permite 
sufletului să-şi ia aviatul apra infinit, 
El e, desigur, o mare forţa ulectivă, 
ngori de dizoluție, alteori de cona- 
trueție şi de unificare, după cum egi 
ideia sa conducătoare. Dar misticismul 
superior, inteligent şi nelir, e, de-i- 
gur, o putere binefăcâtoare, În entu- 
slasmul intens și profund subsistă tot- 
denuna ceva mistic. 

Rivisia d'Italia (Augusli. 1909). 
S. Terdeachi.—Obişnuinţa in plăcerea 
estetică. Autorul, partizan al direcției 
paihologiee in estetică, își propune să 
studieze raportul dintre „frumos" şi 
„valuare*, E euaoacut demult fhptul 
că uneori apreciarea estetică, in loe de 
a se referi la obiorlul invuşi, depinda 
de factori în afară de èl. E posibil, de 
oxda a atribui frumusela unui cal 
formei sale geometrica? Desigur că 
nu ; căci, dach ar A agu, atunci o t 
soari alteraţie, o linie dorsala dreaptă 
in loc de concava, nu ar pulea să-i 
modifice frumuseţa. Şi lotuşi un ase- 
nenea cal este in realilete urit, Fru- 
museţa calulni paşte deci din acordul 
formelor sale cu on tip la care ne re- 
ferim, tipul speciei equus caballus. Tot 
aşa, un seaun de o forma stil de in- 
comodi, incit să pară mai mult bu in- 
strumėnt de tortura, decit o mobilă de 
„dihns, e nrit, orien calităţi formele ar 
avoa, după cum ar f urită o cupa de 
aur, penală cu pietre prețioase tocmai 
pe margine, La acest fel da obiecte, 
frumuseţa depinde de gradul in care ele 
conrespund scopului ce au să-l indo- 
plincaseă. Un asemenea trums o denu- 
mil în general „frumosul de norma” 
sau „frumosul de raport". Cum se poa- 
te interprela acest solu de frumos? 
Explicarea veche era: frumuseţa do- 
pinde de gradul de apropiere ul objec- 


tului de tipul porføct ul speciei sale, 
Ö asemenea explicare nu sa mai ponte 
susține astăzi, Tipul ideal al speciei 
eale o abstractie, rare nu exista şi nu 
poste servi ca model da comparație. 
Sephan Witasek (Grumdziige der all- 
gameinen Aesihelik, Leipzig, 1904) e 
cel întăi care a explicat frumuseţa a- 
cestor ablecle, ciirora li se atribue fru- 
mosul „da raport“, prin gradul lor de 
valoare. Mai mare valoare are un o 
biset potrivi! scopului pentru care e 
făcut, şi de acein e şi esteticeşte upre- 
eiat mai frumos. Pentru obiectele u- 
tile, lucrul se tuțţelege ugor,.—dar de 
unde derivă mai marea valoare a o- 
biectelor, la care nu poale fi vorba de 
utilitate? De pilda, frumuseța formei 
unal animal ori a unui arbore? Au- 
torul raspunde: uşa numitul frumos 
de „normă“ sau da „spucie“ se naşte 
din obişnuinţa, E frumos acel tip de 
animal, cate corespunde tipului o- 
bişnait. Obişnuinţa explică frumosul 
sin natura, frumoaul „de seop* şi fru- 
mosul „de sperie”. Faţă insă de o- 
perile de artă, poezie, muzică, pictură, 
efectul e tocmai contrar: obişnuinţa 
seada efectul estetic, Cum so poate ex- 
pliea aceasta ? Frumosul din operele 
de artă e aleâluit din doi factori do- 
osebiţi: unn) fuormal—tot eein ce + 
senzație sun derivă din ea—şi expres 
sia—rezonunta sentimentala a celui 
dinnaintea căruia sta opora de artă. — 
Efectul obişnuluții asapra acestor doua 
elemente estetice ale operei de artă 
e contrar, Apereopereu repetati u for- 
melor e în avantajul plăcerii ostetice, 
pecind sentimentele trezite In noi de 
opora de artă pierd din puterea lor, 
repolindu-se. Operele de artă, în care 
prevalează expresia, pierd prin ubis- 
muinţă; cele îm enro prevaleuza eles 
mentul formal-—riştigă. Astfel, de ex. 
o bucată muzicală, care ln Inceput ne-a 
plăcut, sjunga plielicoasă cu deasa re- 
pețire; o operă de arhitectură ne pare 
din ce în ce mai frumuusă. 


Sozialistische Monats-Hefte 
(August, 1909). 

Jules Dowis Breton—Ministerul Bri- 
and. Formaren aclualului cabinei, in 
care intră 3 socialişti, din care u- 
nul primeşte conducorea guvernului, 
este, zice autorn], an eveniment istorie 
do cea mai mare însemnătate. Faptul 
că Millerand, Briand și Viviani nu mai 
sint astăzi membri ai parlidului social- 
demucral—nu inseamnă nimic, căci nici 
unul din ei n-a incetat vreudală de a 
li socialist. Se ințelege insă usor că 
aelivitateu specific socialists, pe care 
aresti trei membri ai guvernului o vor 
putea desfâzura, va fi fonrle märgi- 
nith, dar nu va insemna peniru acen- 
sla mai puțin o întărire a ideii socia- 
late. 

Formarea acestui nou minister a 
provocat deju multe dificultăţi în si- 
nul partidului sncinlist francez, Frac- 
iunea parlamentară socialista n dis- 
cutat asupra atitudinii sala fața de 
guvern, Disculiunva a fvat foarte vio» 
lentă şi n-a put ajunge la nici ua re- 
zultat, căci frarliunea s'as separat in 
dous : unii, ca Gusede, Allard şi Blant, 
villad ea adusea wu dat voturi de In- 
eredero unor ministere burghoze, un 
susţinut părerea ed orice minister, ori- 
cum ar i el alcătuit, trebne din prin= 
ci piu combătut ; esilalţi, ca Jaurés, Va- 
renne şi autorul acesiui articol, au fost 
de pârere cñ o asomeneu atitudine, in- 
transigentà şi sectucă, este periculoasă, 
şi că mai potrivit ar fi va, pină ce nn- 
ul guvern se va manifesta, socialigtii 
sA râmină in expeetaliva, Cind mai tir- 
ziu în cameră n venit rheatia votului 
da incredere, 18 socialişti au votat con- 
tra, iar 2) s-au abiinul, dind a totsiege 
prin această abţinere că ci nu stat din 
priacipia duşmani ai guvernului, ei ay- 
teapta numaf să vadă modul lui de a 
lucra, Cam se vede, deci, msimilaten 
fracțiunii parlamentare a ajuns så in- 
țelcază câ vale o mare inconsecvență 
de a cere mereu eforme şi spoi a ro- 


REVISTA REVISTELOR 433 


fuza sistematice dea lun parte la prelu- 
erarea a tocmai areslor reforme. „Prin 
simpla forță a lucrurilor, zice autorul, 
purtidul socialedemoerul, pe măsură 
co na dezvoltă, ara să se indepârteze 
din ce în ee mai mult de stenrpu in- 
transigență, in earo ar vroa unii din 
membrii săi si-l izoleze, gi va veni ziun 
in care partidul vu trebui su accepte 
a lua parte la guvernarea țării, mai 
înnainte de a fi în stare să pue stāpl- 
niro pe introaga guvernarea“, 

The North American Re- 
view. (August, 1909}. 

D. Archibald P. Colquhoun — He- 
ghemonia Germană in Europa- ur- 
märėşle istoriceşto ereşstarea Garma- 
niei, conchizind la dominaroa ei usupra 
Europei, in viilor. Prusia n fost creația 
lui Frederie cel Mare. Opern marelui 
gemu militar a fost compleciata de ge- 
niul politic al lui Bismarck. Sueeesele 
militare ale Germaniei moderne im- 
potriva Austriei in 1566 și impotriva 
dușmanului vi secular, in 1870, urmate 
de o uriaşă dezrollure indusiriulă yi 
comerciala și de vu organizare militară 
ntinlrovulă, —i-au asigurat ultimele suc- 
cese diplomatice. Nu e de mirare dar 
dară Germania doreşte și slipinirea 
Imperiului lui Neptun. 

Au fost vremuri, rind Spania a acul 
onvareu de n dicta pe coalineat ; apoi, 
Franţa è avul neeiaşi onoare pa tim- 
pul lui Napoleon I; se pare că in vi- 
itor această onoare e rezervalA Ger- 
maniei, Situaţia interna a diferitelor 
state de pe contioent si raporturile lor 
politice nu sint da natură a intuneen a- 
ceastă perspectivă n viitorului istorie 
a Germanii, Puterile Eurnpoi vor fi 
sălile să primească heghamonia Gar- 
manie, lmprejurărilu eare uu dove» 
dit, in timpul din urma, că heghemo- 
nia garmonà pe continent e netnlăta- 
rabilă sint: Iufringerea Musici pe mare 
si pe useat, şi deeaderea militară a 
Franţii, alit to armala ei teritoriala, 
eìl şi ta organizates wrivoi, Atit Ru- 


486 VIAŢA ROMINEASCA 


sia, cit şi Franța, vor presa cu orice 
preţ, căci nu sint in stare să se an- 
gajeze intrun război; ințelegerea cor- 
diali între aceste două țări e un fel 
de tovarâşie in nenorocire, —nu enche- 
garea unei puteri reale, Italia e incă 
framintată de crize religioase şi soei- 
alu, şi aro nevoe de bunāvoința 
Germaniei şi Austriei, pentru u-și pu- 
taa continua consolidarea internă. Ta 
timpul ultimei erize politico europene, 
Halia a fost liniştită prin promisiuni 
de „concesiani*, Aşa dar, Italia nu va 
putea f smulsă din sfera intereselor 
Germaniei; ea va continus, de voe-de 
nevoe, să stea alături de Germania şi 
“de Austriu, Situaţia Austriei faţa de po» 
ponrela slava care o incunjură îi iim- 
pune din ce în ee mai mult o imeli- 
nare spre Germania —uşa că nu Garma» 
nia are novog de Austria, ci dimpo- 
triva. Ungaria, find o ţară agricolă şi 
deopinzini astfel de piețele Austriei, nu 
ponte deveni o naţiune independentă 
şi, deei, nu ponta sishi puterea Impe- 
riului Habsburgic, prin separația ei de 
aceasta roroună. Azi Germanis și A- 
ustria sint în stare a ridica cea mai 
mare armată, compleet echipată și n- 
provizională, numai cu mijloucele a- 
fstoara in interiorul hotarelor lor In 
privința țirilor mici, autorul conehide 
că Rominia e complect angrenată in 
polilica germană; Bulgaria va merge 
deasemenea cu Gormania util timp eit 
politica A stro-Germană va domina în 
Balcani; Serbia nu poate avea voință 
proprie. Despre Spania nu ponte Il vor- 
ba: ea e o putere en totul neglijabilă. 
Baza dominării Germaniei ssupra Eu- 
ropei e puterea militară. O singura po» 
tera poate ataca mcum Germania: An- 
glia. Desigur, toate sforțarile Germa- 
niei de a-şi mâri flota nu au ln ve 
dere decit micgurarea ori zdrobirea 
putorii muritimo a Marsi Britanii, An- 
glia ar putea azi separa Germania de 
coloniile ei, prin fota ei superioară; 


A 


nu se poale insă uştepta un slac din 
partea Angliei, căci o infringere a ei-— 
fie chiar parlială—ar zzudui Imperiul 
Britanie din temelii, period o Infrin- 
gare pentru Germania ar insemna nii- 
mai o perdore de bani şi de oameni.— 
şi Germania e destul de bogulă in bani 
şi în oameni. 

O piedică serioasă a realizării hegha- 
manini germane, însă, insuşi caracterul 
monarhic al Prusiei, care, cu cit creşte, 
cu atit sporeşte şi numărul inlmicilor 
sistemului prusac. Lipsa unei sanchi- 
uni morale a acestui sistem uutocratic, 
incercarea de a iunădaşi fastinelele na- 
tionale sle popoarelor, regimul nein- 
crederel intre popoare,-—sint de natură, 
poate, a impedeca Germania de a-şi 
reuliza visul: beghomonia Europei. Is- 
toriu ţarilur nu se reduce numai Ja is- 
toria armatelor lor, şi deacei en toută 
formidula ei patere militară, Germa- 
uta nu poste fl sigură de viitoarea ei 
hegbomonie, 

Saturday Review (August, 198). 

Tirgonef s german Lars, Ravista 
a reinceput publicarea serisorilor lui 
Turgeaef călra prietenii sai din Ger- 
mania. Alături de miei nimicuri, de 
detalii casnieu şi eomereciale, se poale 
gisi în elo uprecteri foarte interesante 
asupra evenimentelor lterure, artise 
tice şi politice, dintre unii 1875—1883. 
In #peecial, e de nătat bunul simţ gi 
spiritul de nepărtinire, cu care şi ju- 
decă el propriile sala opere, şi, dacă 
ar f cova de spus în neoastă privința, 
e mii degrabă câ Turgoneif se matt 
prea sever critic fața de cl însuşi, In 
general, afară de unele răstimpuri de 
uboseală san de boală, serisorila n- 
vestea sint scrisa cu mulla vervă şi 
în un ton glumet de cele mei multe 
ori, dar in care le lovesc neplăcut 
unele spirite efteno şi glume silite, 
seâpate fara Indaiulă din fuga condu- 
iului, alaturi de lrăsâturi de vea mai 
udinca ironie. 


Mişcarea intelectuala în strainatate. 


FILOZOFIE, PEDAGOGIE, 


Edmond Cramaussel. Le premier 
éveil intellectuel de l'enfant. Paris, 
F. Alcan. 

O adunare de numeroase docu- 
menle şi observații relative la dez- 
voltarea mentalitėții copilului, 

Autorul dă multe citații din lim- 
bajul naiv al copiilor, 

Fr. W. Forsler, AP eaitirene 
fir junge Menschen. Berlin. G. 
Reiner, 1909, 

O operă ctico-pedagogică, în care 
cunoscutul pedagog predică forma- 
rea unei personalități bazate pe vo- 
inţa de a lucra, 


ISTORIE. 


C. Stryienski. Le dix-huitieme 
sicle. Paris, Hachette, 

Un tezumat al istoriei veacului al 
18-lea. Autorul grupează aici cunoş- 
tințile strict necesare, dind şi o bo- 
gată bibliografie penttu cercetări mai 
speciale. 

A. Messeri, A. Calzi. Fanta 
nella storia e nell'arte. Edit. E, dal 
Pozzo. Faenza. 

Opera are două părți: In prima 
se descrie istoria civilă a Faenzei, 
dela origini şi până la anexlunea sa 
la Piemont în 1861; Iina doua parte 
se studiază arta. 


ŞTIINŢA 


F. Pâchoutre. Biologie florale, 
Paris, O. Doin. 

O expunere documentată a ches- 
tiunii inmulțirii plantelor, şi a acelor 
ce sint în legătură cu ea, cum sint; 
adaptajia, variaţiunile, ereditatea, etc. 

Philosophical Society. Darwin 
and modern science. University 
Press. 

Cu ocazia centenarului dela moar- 
tea lui Darwin, o societate culturală 


engleză a adunat intrun volum o 
serie de studii, menite să arâte rolul 
lui Darwin în dezvoltarea ştiinții mo- 
derne, şi datorite unor învăţaţi, ca: 
Weismann, de Vries, Bouglé şi alţii. 


SOCIOLOGIE, ECONONIE__POLITI- 
CĂ. DREPT. 


Alb, Lotz, Geschichte des dents- 
chen  Beamtenstams, Berlin, von 
Decker, 22.50. 

In lucrarea aceasta, autorul dă un 
mare studiu asupra chestiunei am- 
plolanților, privită din punct de ve- 
dere istoric. 


_ CRITICA LITERARĂ ŞI ARTIS- 
TICĂ. 


F. Vezinet, Molière, Florian et la 
littérature espagnole, Paris, Ha- 
chette et C-ie. 

Sint două studii: în cel dintâi au- 
torul arată pe Moratin ca imitator al 
lui Moliere, şi in cel de al doilea pe 
Fiorian ca imitátor al Iui Iriaste, 

Georg Brandes. Voltaire in sel- 
nem Verhältnis zu Friedrich dem 
Grossen und Jean Jacgues Rousseau, 
Berlin. Marquardt et Co. 

Intr'o formă comisă şi pe baza a 
numeroase izvoare, vestitul crilic a- 
nalizază relațiile dintre aceste trei 
personalităţi, 


LITERATURĂ. 


loachim Gasquet, Les Printemps, 
Patis, Perrin, 

Un nou volum de poezii ai suto- 
rului poemelor „Les chants stcu- 
laires* şi al tragediei „Dionysos“. 

Giorgieri Contri Cosimo, Anima 
oacura. Romanzo. Milano, Palermo, 
R. Sandron editore. 

Un nou roman al cunoscutului pro- 
zátor ilalian; subiectul îl formează 
analiza unui suflet de femee- 


a-a a 


TABLA DE MATERIE 


a 
Volumului XIV 
(ANUL IV, NUMERELE 7, 8 şi 9). 


I.— Literatură. 


I. Agirbiceanu.—La o nuntă 
á „— Angheluş a , 3 ke 
Jean Bart.—Din al doilea jurnal de bord (Intilniri 
in Archipelag.—in Creta) . . f 
M. Codreamu.—Sonete (In Petto.— Potopul, — Păsto- 
rala.—O  ruină.— Stilpul de sare.—Spie 
Venus. — Chronos.—Eterna Trinitate) 3 
Victor Eftimiu, — Soarele (Versuri) - d 
Gh. din Moldova.—In cimitir (Lui B. P. H.)—(Ver- 
suri) . ° i A - e 
E — Postume (Face-m'aş.—Pe mare) . 
C. Hogaş.—In munţii Neamţului (La Tazlau). 
Natalia Josi/.—Ciîntec (Versuri) alia 
1. Mimulescu — De vorbă cu mine însumi (Versuri) 
Radu Nour.—Eugeniţa . A è 
Oreste.—Să ertați | [Versuri) —. . ? 
Sp. Popescu —Rātäċirea din Stoborăni . 
I. Russu-Șirianu.— Riviera Austriei š 
M. Sadoveanu.— Apa morților : . 
C. Sandu- alldea.— Umbra Sahi í 5: 
G. G. Toma.—Cintecul vrăjitoarei (Poem de Ernst 
yon Wildenbruch, tradus de) $ i 


+ 


41 n'a. T "OT +e 


I 
IE— Studii. Ariicele. Merisori din tările romine gi din 
sti dinătate, 
= e. E 
Al. Batlasar.—O carte asupra artei în Caucazia . 47 
Gt... Scrisori din Bucovina (Noua lege de salarizare 
¿è invățătorimii din Bucovina) 5 28B2 
C. Hoisescu.— Studiu critic asupra industriei petrolu- 
lui (II. —Epoca marei exploatări) . è 25 
s » «— Situaţia petrolului In industria şi comer- 
* ţul lumi A ; ; . 387 
G. Jbräileanu.—Partidele noastre politice (Opiniuni 
ale unui diletant) 63 


Francis Lebrun,— Peisagiile şi arta la pictorii primi- 
tivi din Toscana A į j 373 
Dr. N. Leon.—Cunoştinţile noastre actuale asupra 
o:igini omului g Š a 
A. Nour.—Serisori din Basarabia (Noul comitet de 
„cenzură rominească* in persoana... lui 
Madan.—Moartea. lui Pavel Dicescul şi e- 
xistenţa deplorabilă a „Societăţii moldo- 
vene din Basarabia“.--Tendinţele episco- 
pului Serafim în fața opoziţiei hotăritoare 
a preoțimii moldovene-naţionalisie. — Pri- 
mele simptome ale activităţii „Partidului 
basarabean de interese locale*.— Moartea 
lui Pavel Cruşevan), 3 = ; 
Un Romin Bucovinean.— Scrisori din Bucovina (Spre 
școala naționala.—Şcoli naţionale in Cer- 
năuţi.— Divizarea școalii normale de invă- 
țători din Cernăuţi). A . s 44 
1. Rusu Şrianu.—Anärei Baron de Șaguna, A oB 
t oe . „—Secrigori din Ardeal (Moise Ni- 
coară.— Precursorul lui Gh. Lazăr.—Stu- 
diul părintelui arhimandrit şi vicar V. 
Mangra. — Memoriul medicilor romin,.— 
Criza guvernului şi deschiderea parlamen- 
tului. — Atitudinea Rominilor. —lzbinda dela 
Caransebeş.—Dela temniţă.—lLupta pentru 
lmbă.—Goga in politică.—Prigonirea zia- 
riştilor, —Criza de guvern.— Râtăcire) 107,277,453 
G. Tofan.— Scrisori din Bucovina (Comemorarea lui 
. Eminescu in Bucovina) f S 98 
„Viaja Rominească*.— George Kernbach . . 459 


103,271 


iti.— Cronici. 


Sp. Autonescu. — Cronica artistică (Salonul oficial 
din 1909) . . ; . A 


B a 
= 


Su 


į. Athanasiu. — Cronica ştiințilică (Din ereziile știin- 

ifice ale d-lui dr. L. Cosmovici, profesor la 

acultatea de Ştinţi cin laşi). . 

N. D. Cocea.— Cronica teatrală (Teatrul Davila) Ă 443 

1. G. Duca.— Cronica externă (Evenimentele din Spa- 

nia.-— Evenimentele din Grecia) . a 

Căp. N. lonescu. — Cronica ştiinţifică (Apa de băut). 361 
G. 0. lonescu— Șişeşti.— Cronica agricoli (Mâsuri im- 


potriva sevetei) i A PEE 407 
Dr. M. Manicatide.— Cronica medicală (Epidemia de 
febră tifoida din laşi) ş Ki A 
A. Mirea.— Cronica veselă (Caleidoscop: Congresul 
literaţilar) 120 


G. Pascu. — Cronica filologiză. (O carte a lui Albert Dau- 
zat: „La laugue française d'aujourd'hui.— 
Evolution.— Problèmes actuels) A 3 255 

Izabela Sadoveanu, — Cronica literară (Profiluri feme- 


menine: Sibina Aleramo). — A 250 
Em. Triandati.—Cronica ştiinţifică (Dirijabilele mo- 
derne). ~ -~ ; Ă . i 76 
EY. —Miscellanen. 
P, Nicanor & Co.—Miscellanea (Pentru poetul Oc- 
tavian Goga.—„ldeile* d-lui Duiliu Zam- 
firescu.—lar d. N. lorga.—Dar C. Tran- 
dafirescu? — „Ţara noastră“ şi d. Duiliu 
Zamfirescu. — Ultima oră.— Psihologie de 
s Contramareă, — lustrul plagiator. - 
D. N. Jorga şi familia Orsini.— „Miorița“ 
şi „sufletul iranic* , j j 124,288, 460 
> V.— Recenzii. 
PA biceanu.— n clasa ouă. i S.) r = 3I 
V. Anestin.— Stelele. (M. SF . i . 3i 
1 Bardoux, G. Gidel, Kinzo Gorai, G. Isambert, G. 
Louis par A. Marvaud, Da Motta de San Mi- 
uel, P. penta Bauchart, M. Revon, A. Tardieu.— 
„æ socialisme a l'étranger. (L N.) . : É 148 
N. N, Beldiceanu.— Taina, (L S) . A . 313 
Victor Berard.—La r&volution turque, (M, C). 472 


Georges Bohn.— La naissante de l'intelligence, (O, B.) 470 

C Cruite. Biserica şi Rominismul. (M. J) 3 316 

I. Qiocirlan.—Vis de primăvară, (|. S)  ., : 

Edouard Driault.— Vue generale de Vhitoire de la 
civilization: (M. C) 7 - . ` 319 


312 


Al. Dumas-- Tatăl. —Strigoiul Carpaţilor. (|. S) . 

Flenry van Dyhe.—Le génie de V'Amârique (M, C.) . 

Artur Gorovei.—Zmei și Zine. (M. C.)- ' ; 

Herodot (Traducere romineasca, publicată după ma- 
nuscrisul găsit In Mănăstirea Coşula, de 
N. lorga) (G. PJ ; Ă - 

Hofmann. — Povestiri fantastice. (|. 3.) 

Si. O, losif.—Tâlmăciri, (|. S.) 3 ; R 

Haralamb G. Lecca.— Ulciea (Boule de suif.— Tradu- 
cere din Guy de Maupassant). (M. C.) 

André Maurel.—Un mois à Rome. (D. X). 

J. Maxvell.—Le crime et la société, (E. kj 

Nicolae Mazere.—1,—Harta etnografică a Transilva- 
niei, 2.—Snpliment în Meta etnografică a 
Transilvaniei. (G. P.) ' A 

Al. I. Odobescu. —Moţii. (i. S.) 

Tudor Pamfile.— Jocuri de copii. (G. P} . ; 

losi} Puşcariu. — Povestiri de-ale lui Mos Barbā- 
Alba. (l.S ec ; ; 

C. Paul Renarda—L'aéronautique. (M. S) . = 

Radu Rosetti. —1.—Un proces de sacrilegiu la 1836, 
in Moldova 2 —Cum se căutau moşiile In 
Moldova, la inceputul veacului al XIX- 
lea, (M. J) 

G. hotică.—Poezii. (M.C) . K a i 

Caton Theodorian.—Calea sufletului, (|. S.) s 

P. F. Thomas.—L'6ducation dans la famille. (M. C3. 


. 


Ya. Reviste Moevistelor, 


„Anuarul ştiinţific al Romîniei“ 
Jules Lonis Breton. —Ministerul Briand i i 
Ivy Brühl.— Asupra orientării filozofice a lui David 


time. i y N 

Filicien Challaye.— Chestiunea persană i A 

Archibald R. Colquhoun, — Heghemonia germană ln 
Europa . . ‘ Ă 

„Convorbiri literare" 

„Jon Creangă“ 


Jacques Daugny.— Criza turcească . A i 
Dauriac.—izvoarele neocriticiste ale dialecticel sin- 
letice. 


Ernes! Denis.—Raporturile dintre Austria şi Serbia, 
D. Eulenspiegel. — Shakespeare şi scena germană 
modernă i : a . . 
ina Gerchke —Homer și epoca sa . . 
adine Helbig, —O vizită la Contele Leo Tolstoi 


umimea Literară”. i A 3 : 
ouis Leger.— Sărbătorirea lui Gogol la Moscova . 
Cesare Lombroso.—Forme nouă de crime . P 
„Luceafărul .-- -o i . E 
Edwin Maxey.— Marina cemethi: Mocori; x 
Ernesto Monaci.—ll ciquantenario di „Mireto" $ 
H Norero.—Despre opera lui H. Delacroix asupra 
misticismului . A . A $ 
„La Nouvelle Revue*.— Chestiunea armenească . 
nt oale ra | 
ic Passy.— Chestiunea populaţi 4 . 
Edvin Peara nd . A A A 
„Revue de Métaphysique et de Morale* A + 
Corespondenţă dintre filozofii Ch. Renou- 
vier Şi Secretan. + ` A 
„Revista Politică şi Literară” . i d à 
AA. Rey.—Despre „Identitate şi Realitate® a lui E. 


Me A 4 a $ 
„Saturday Review“ — Trouble in Egypt » ° 
E $ EA a pra letters . 
André Tardieu.-— Princepele de Bülow. . A 
S. Tedeschi —Obişnuința în plăcerea estetică, A 
Marcelle Tinayre— Note de călătorie din Constan- 


Lă 


bresa to 


ID gate 


tinopol ` š 
Sir Alfred Turner.—Panic-mongers . 
„Zara noastră“. e La . $ è 
manual Ugarte,— Statele-Unite şi America de Sud. 
P. Vitlard.—Este radiologia o ramură a medicinei?, 
L Vising.— Sul şi cercetări stilistice + . i 
Hugo de Vries. — Transformism şi mutație . 


Vin. Mişcarea imtelectuală in străinătate. 
VIIE Bibliografie a E 6 4 


= 
O 
~