Viata Rom. (R.), 1911, 20

DOI pere Dope Sr rea 

Propri az e hate 
Universi ății laşi 
ELSES Fe 


„INRIIN || 


41493 Per riodice 


ie pt ol 


IQIL. ANUL VI IANUARIE. No. 1. 
pat rentei nana int cale 


Viaţa Rominească 


Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 
M. Sadoveanu . . . , Rătăcirea lui cuconu' Toderaș. 
M. Codreanu . . . . . Soneta (Pugaţi-ră...— Dura Le. — mn Jafa mor- 


Si -Atot Puternicul). 

L Petrovici . . « . . Ideile filosofice ale matemataecului H. Poincaré, 

Mircea Dem. Rădulescu . Priveligti moderne (versuri), 

l AL. Brăteseu- Voinești . „Un reghimeni de antilerie* 

Simina Bran . . > . . Şa stins un wis.. (rwrmuri), 

V, E. Moldovan . . . , CUlâtorie în Florida. 

Volburä Poiană . . . . Strofe din amurg (versuri). 

T. A, Bădărău . . , , Forma de asociații la animale. 

D. Anghel . . ,. . . Sămănătorul. i 

Calaboratorii revistei . , Documente omenesti („Tot fücut min fost n). 

Dr. S, Irimescu . . . , Jn chestie porsonali, 

Colaboratorii revistei . , Note pe marginea cârților (Manon Leneaut), 

Mie Bărbulescu . . . . Din tnmea huleanică ‘Regatul Muntenegru), 

Medicus . ..,,,, . Cronica medicală (Cîteva comaiderațiuni ge 
nerale angra terapeuticei, cu prilejul între- 
buinfirii e apelor esa lui Ehriich- Hata „005 
ca tratament contra aefilinului), 

E. Damian .. . . . . Cronica științifică (Teoria energetică ). 

Gh. Poenaru .. , . , &risori dia Ardeal (Progresele sistemului de 

, mag dei satire), 

P, Nicanor & Co, . . . Wisealtaner (Pimtru d, C, Graur.— „Neolo- 
bågia* j. 

Mecensii- | Agirbioeaau. „In Ditunerio", „Prăpantin”, Corùstin Mobðuvamn: Coinean ass- 
teini”; lomesou-Quiotne. „Canin —i, R —Arhimssdrit V, Puiu. „Din tetorie vi io madala e, 
G. Osatu-Oarra, „Momente vhiojeasii*; N. lnrga. „Pramelee Mik way il" N loga. „Un căilor ita- 
lian în 'Poroin af Moisova*,— y. DXN., Dobrusen, „Dim isteria himrisii namine jenretul sl XV Inaj”, 
~i, 4—0ommt. C Menlesea, Vechimes oregtiniemulut ja tomini Argiirsemtul ulogi. — D, V, — 
Dr. Gorgo Fasea. „Ph. Capitan. Dia mominaiea niise hn Aromgsiseben*, it P.— ema 
sNogrelles bstitribntiose á l'étade de ln respiration infewtsnaia ra Dobra fossis (oħierarmi) „= 
T. A. DAmni Berthod, „P. 4. Prondhon et ia Proprsltó, ta weldiame poat las Paysans‘, — 
M, J.= La Boliv au Hois Dormant o! Quiiquès Autres Contos ite adès; „Kadima Kanbo Gatu (Ile 
insiratod huubs of'The Derda and Piowors of Japani", —Dr, N. Q. Lothair Bringer- Wamervagel. 
sA travara l'art oontemporain*. — tă. M. #,— 

Reovisin Revistelor; Eduan Iermien: „Progresul și Sociahisseni*; O, Tisidsanu : „Cărţi 

popor, D. Lupan: sAnmimi"; A. Pertinani Haroht: „Alaptattonibe vecii franceze sis 

Romito al Zulieia*s; D, Grigo: „Fimaațele si finantarii în merwetal guversulais; Ligi 
Capusna: Afiriisl byi Tolstut*s 43, A, Cosareo: „Totatol sertitor*; faglirimo Ferrero: „lâsiin bai 
Teiniei sanpra istațini*; „Nora Antologia”, Dr. Diomede Cerito- „Nafiearis Dearmieuari în viaţa 

itică=; înus Gaditen: „Wiliam Jemes’: Roman. Stralkanw : „Tolstoi g sociala 3 „ 

tce Srpsie*; ara” Churton Collins: „Teatrele pe vremea Iai hakespeare”. 

Mişcaren intelectuală in străinătate 

Bibliogratie 

Hastraţii de Iser /D. Anghel —C! Stere (fazom vechiu, fason nou)j. 


PYE 
Redacția şi Administrația: Str. Golia 52. 
IQII 
mt: a Orig Domtnenaoh sgos iane oa cel, potn 109 în, pagia — Abessmautas. în 


Viaţa, Romînească 


REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof niv. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 
Fo, Fa Dy 


Cu colaborarea d-lor: À ü, C. Alimâneştianu, D. An- 
ghel, prof- univ. 1. Athanasiu, Jean Bart, N. Bataria, dr. P. Bog- 
dan (docent), C. Botez, |. Botez, Octavian Botez, I. AL Brătescu-Voi- 
neşti, Vintila I. Brătianu, T, A Rădarău. llie Bărbulescu, N.N, beldicea- 
nu, Caragiale, M, Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, Í. Ciocirlan, 
M Codrednu, G. Cosbuc, prof. I. cav. de Cuparencu, Ana Conta- 
Kernbach, Maria Cuntan, Barbu I Mlavrancea, I. G., Duca, V. Ef- 
timiu, Pompiliu Ellade, Elena Farago, A. N. ( iane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C Cicorgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogas, C, Hoises: 
cu, O. Ibrăileanu, capii. N. Ionescu, Oh. ©. Joneseu sesli, Nat. 
lošif, Si. O. Iosif, ár, $. Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. 
univ. dr. N. Leon, V, Loichiţă, dr. I Lupag, dr. N, Lupu, prof, 
univ. dr M Manicatide, Constanța Marino, I, Minulescu, f. Mie 
ronesca, S. Mândrescu, Const. Morariu. St Mordrescu, V, G Morţun, O. 
Murnu, D. Nanu, t, Nădejde, Alexis Nour dr. Aurel cav de Oneiul. ingl- 
fer N.P Panaitescu, lmcot. colonel Set Panaitescu G Pasin, DD På- 
trăjcanu, Horia Petra Petrescu, N. Petreseigat Mer, prof. univ A. Phi- 
lipptde, prof. univ. dr. D Pompeiu, Matilda Pori Sp. Popescu. dr. St 

oprescu (docenti, D Popouici-Bayrenth, prol, univ, dr. G. Proca. tO. 
Carp), Cincinat Pavelescu. Gh. Poenaru dr, N, Quinez. lonr R. Rd 
tescu, J. Raian Grope Ranetii, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M 
Sadovianu, ©, Sandu. lidea, H. Sanieiruici, Sever. Secula, prof, unity dr. 
V. Sion, dr. Atex. Sdätintanit, A. Stavri, ma ar Alex, Sturdza, dr. D. Tå- 
tuyezen, d. Teodorescu George Tofan, lorgu Toma, Em Triandafit, 
Gh. Topirevanu Al Fzigara-Samurcas, dr A. Ure: hið, dr. Atex. Vaida- 
Voevod, A! Vidhuță, A D Xenopol yí aiții 


Condiţiile a. ubn nare 


IN TARA: 
le an : . + ` 
Pe oră de an i a a 
Un. murar i 2 È 


Aboni ţii rare Du-Sİ vor nehitu “bonamentul în mod direet vör 


trebui să pltitter ina usA dp ` Riej pe H nn, ca indemn. 
————————— 


sare patru Ineu taa 
"A 


LI] J 
2 out UA | tatei, prouti de sat Primari şi funeționn ți să lesţi siis 
mY yi lee, pe en i5 dat be jumatate dan Paz i iti 
) i Dat), Ara L 
irej ralu a "Hea ^ fe tribnit en mentii preh i (Acaștia 20 Pati în 
IN AUSTRO.UNG ARIA 
Pr Au 
15 earonuu 


Pe jumatate sie an pi R 
[iu Dikan f eor Ah 


A not m ma OTET] sd j | 
- e poate sehit 
PRR er Dean). ai l #hile m trei pate de 


IN BASAR ABIA: 


2 ornuny 
cila cinei vornarne 


Po jumate ar an . i pân at 
o 


Un numár K 
1 robta 


Abinameni al s a! sa ° i | 
pia, aaa Awal Aa ponte pinti lu llvcure doua luni cite è rubl 


IN STRĂINĂTATE: 
Pr aa 22 | 
> e 


Pe jumatate d $ 
Up nurstr pre z t1 loi 


pre at 2 lai dun 


Viaţa Romînească 


Viaţa Rominească 


— 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi Dr. 1. CANTACUZINO 


VOLUMUL XX 
Anu VI 


BIBLIOTECA 


UNIVERSITĂŢII 
SIE t i- A 


LASI 
Redacţia şi Administraţia: Str, Golia No. 52 


IQII 


Rătăcirea lui cuconu' Toderaș 


Acu treizeci de ani, cucoana Catinca era In toată puterea 
vredniciei. Era straşnică gospodină. Cap şi mină de bărbat. 
Cind pornea soțul său Toader Licea in slujba lui, pe moşiile 
fără shieșit ale lui Beizedea Grigore, apoi dumneaei râminea te- 
meiul casei. Ea vedea de argați, de vile, de paseri, de toată 
munca de pe răzeşia ce aveau și de pe cele cincizeci de falci, 
pe care prin străduinți și economii le dobindiseră. Altfel, era 
blajină şi liniştită lemee, și cu multă credință în inima ei, Ochii 
mari, albaştri, și 'n vreme lină şi 'n vreme aspră erau deprinşi 
să se Inalțe spre iconiţa Maicei-Domnului : o moștenire de demult, 
dela bătrinii de altădată, un odor cu săpături delicate în lemn rog 
de peri. Era mică numai cit podul palmei iconiţa aceasta sä- 
pată, insă avea minunat dar de a impâca inimile şi a alina du- 
rerile. Ba lolosea şi la năpâşti, şi la boale grele, şi la molime 
in vite, și la descoperirea turilor, şi la lucruri şi mai de mirare. 

Cuconu' Toderaș, slujbașul lui Beizedea Grigore, era om, 
iute, Nu sta locului cit e picul: ca apa de munte se îrăminta 
şi făcea zvon, Numai cucoana Catinca | putea potoli In porni- 
rile lui, şi Incă nici ea totdeauna. Cind Il vedea că-și incruntă 
sprinceana neagră și-i scapără ochiul, ofta şi-l lăsa in plata Dom- 
nului, Şi altfel era bine de trăit supt privirea blajină a cucoa- 
nei Catinca, în odăile curate, cu divanuri moi si scorțuri inflorite, 
Şi ce plăcinte, și ce mincări, ca nimeni alta, făcea cucoana Ca- 
tinca; şi ce must aspriu de pere tji aducea dumneaei vara, supt 
nuc, ca să te răcoreşti de zădut; şi ce vin fiertcu piper şi scor- 
țişoară iţi punea în mină, la vremuri aspre, iarna, după ce tea- 
şeza aproape de sobă, in fundul divanului, cu spatele răzimat de 
perina de părete! Viaţă ticnită şi moale, cu vorbe bune şi pri- 
viri prietinești. Dar se vede că acu treizeci de ani erau bărbaţii 
mai tineri şi mai neliniştiți, și era și lumea mai rea, după so- 
cotința cucoanei Catinca; căci a avut a suferi multă amarăciune 
dumaeaei, pentru ochii unor venetice din toată lumea. 

Intr'un timp de linişte, invățase a veni la cucoana Catinca, 
llonan, <fomeia» lui Ferenţ Ungurul. Părea de treabă fiinţă. Nu 
se oploşise de mult în sat la Cămirzani, și sta cu Un ei in 
vale deasupra pirăului, intre cele două bucăţi de sat. Odinioară, 


6 VIAŢA ROMINEASCA 


e 


iezătură, şi unde sta Ferenț fusese clădire de 
eo je cană pe dimbul Pita crescuse un tufiş des de sălcii 
şi 'n umbra sâlciilor sta casa veche, puţin plecată inainte, parcă 
ivea în apa Sălcuţei. i 
si “În i ia mere roş cu negru, cu ştergarul pe cununa-i 
uriaşă din cap, llonon venea deseori în deal la cucoana Catinca. 
Vorbea dulce, cu ochii plecaţi, şi-şi legăna tinguindu-se trupu-i 
gras. Aducea lină toarsă, pene scărmâănate, burueni de leac, și 
cucoana Catinca ti punea în palmă doi ori trei arginţi, pe care-i 
aducea din altă odae, din fundul unui sipet lerecat. llonon era 
meşteră în alegerea buruenilor bune, știa să descinte la felurite 
boale, şi uneori se aşeza pe o margine de divan și-și aducea 
aminte de intimplâri dintrun sat dela apa Trotuşului. O sufe- 
rință, o moarte, o îinlimplare de dragoste, Unguroaica le spunea 
cu jumătate de glas, în taină parcă, cu ochii lucind,— și „cucoa- 
nei Catinca i se părea că intimplările au avut loc cine ştie cind, 
in ținuturi depărtate, în adincimea unor neguri. li plăcea s'as- 
culte aşa pe nevasta lui Feren şi citeodată ti mărturisea şi ea 
cite ceva din năcazurile ci, cu drumurile şi cu iuțelile lui Toader 
Licea, 3 

Dar într'o zi de primăvară, pe la prinzişor, cucoana Catinca, 
după ce văzuse vitele și paserile, sta în cerdac, trudită de cea 
intăiu Invăluire de treburi. Licea pornise din zori de ziuă pe 
moşia boerească; ea se gindea că bine ar face să n'o Intirzie 
cu masa; are după amiază atitea şi atitea de isprăvit, ba cu fe- 
meia care spală cămăşi, ba cu scorțurile din stative, de nu mai 
ştie unde i-i capul! 

O lumină puternică umplea văzduhul şi tremura pe vale, 
câtră bucata de sat de pe coasta cealaltă. Mestecenii din deal, 
dela spatele casei, spre asfinţit, stăteau neclintiţi, cu crengile 
răsfirate în jos. Un cap-in-tortură striga ciudat In agudul dela 
poartă ; cucoana Catinca ti pindea strigătul, ca să-l vadă cum 
răsuceşte gitul.— Deodată inâlță capul. Işi aduce aminte de toate 
ca de eri. Auzea în liniștea zilei buestrul calului alb allui Toa- 
der Licea. Il ascultă o vreme; se apropia; apoi ti pāru că se 
depărtează. 

«E Toderaş, se gindi cucoana Catinca, dar unde se duce?» 

Se ridică iute In picioare şi se sui pe scaunul pe care ṣe- 
use. Aşa înălțată, iși puse palma dreaptă streșină la ochi şi 
cercela valea. Zâri indata pe Balan şi cunoscu şi pe Licea. Co- 
bora poteca spre plrău. Dispăru puţin în ripa malurilor, apoi se 
ridică de partea cealaltă, în umbra răchiților, lingă casa lui Fe- 
rent Ungurul. 

Cucoanei Catinca ti veni amețeală. Toader Licea descălecă. 
Prepusuri şi ginduri grozave îi năvăliră in minte. De bună seamă 
că la Unguroaică se întiineşte cu cineva! Pâcătosul de Ferenţ 
munceşte la grajdurile boereşti; după ce ese de-acolo, se duce 
la crişmă; cind ese dela crişma se cumpăneşte cu luleaua 

colțul gurii şi bocâneşte pe cârâri cu ciubotele-i uriaşe, care 


RATACIREA LUI CUCONU” TODERAȘ Li 


miroase cine ştie de unde a dohot, El nu ştie, nu vede, Acolo, 
între sălcii, vine de bună seamă o «madamă» din casele slujba- 
şilor de pe coasta cealaltă. Pe toate «madamele» acelea venite 
dela tirg, cucoana Catinca nu le putea suferi, 

larăşi mare amărăciune! I se mai Intimplaseră cucoanei 
Catinca lucruri de acestea, dar de-un timp Licea părea liniştit; 
ti venise şi ei inima la loc; rănile vechi se tămăduiseră; dar 
iată că acum intimplarea aceasta le deschidea pe toate! Şi la 
o amărăciune se adăogea alta: Unguroaica o vindea, Pe dintața 
se arătase prietină, cu ochi dulci, şi pe dindos ti pregătea ri- 
sipa casei, 

Era cit pe ce să cadă de pe scaun, Se cobori cu privi- 
rile inegurate şi se lăsă moale pe scara cerdacului; iși puse 
coatele pe genunchi şi bărbia In palme şi ochii i se umplură 
de lacrimi. 

Stātu așa o vreme plingind, Auzea glasuri prin tindă şi 
prin odăi. O căutau slugile. Anica, Țiganca ei de credinţă, Intră 
in cerdac, se opri și o privi cu luare-aminte: 

«Duducă, să punem masa?» întrebă ea. Şi cum văzu că 
cucoana Catinca are ceva, se apropie repede și intrebă cu taină 
şi cu un fel de groază: «Da' de ce plingi, duducă, ceai? ce este? 

— Lăsaţi-mă, dați-mi pace! duceţi-vă l» incepu a se väita 
cucoana Catinca.—Dar după tinguire, Anica înțelese că nu trebue 
să se ducă și se apropie și mai mult, şi vorbi cu prietinească 
dragoste : 

«Spune-ne și nouă, să știm şi noi, că poate ți-om folosi ceva ! 

— Ce să-mi foloseşti! nimica nu-mi puteți folosi! strigă 
minioasă cucoana Catinca. Vezi tu? cum nu m'am gindit cu că 
poate să-mi strice casa! Unde i-s buruenile? unde-s? Toate-s 
descintate, toate-s otrăvite, mi-a adus faptul in casă |! 

— Cine, duducuţa ? care burueni? întrebă Țiganca cu gro- 
zavă uimire. 

— Vină, după mine, repede b» 

Şi cucoana Catinca sări în sus și năvâli în casă, ştergin- 
du-şi ochii cu pestelca albă. Intr'un colț de ladă avea sticluțe 
cu felurite tării şi pe sub grinzile iatacului, buruenile de leac. 
Toate le adusese dușmanca ! Trecu ca o furtună prin toate pār- 
țile, smulse de prin grinzi buruenile uscate, scoase sticluțele, se 
intoarse, le puse toate in poala Anicăi şi-i strigă cu pătrundere: 

«Du-te şi le dă la gunoiu, ori mai bine dă-le pe loc! as- 
ta-i primejdie la casa mea l» 

Țiganca se duse şi se intoarse. Găsi pe cucoana Catinca 
privind ţintă, cu ochii intunecoși, inspre un colț al odaii. 

«Le-ai zvirlit? le-ai dat pe foc? 

— Da, duducuţă. 

— Acuma cind a veni Unguroaica, să nu carecumva s'o 
lăsaţi să intre în ogradă, nici de poartă să nu s'apropie! 
su — Ei vezi, duducă, că Unguroaica îi tot cum m'am gin- 
it eu... 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


— -ai gindit? de ce nu mi-ai spus ?... 7 
- «păi cum să spun, dac'am văzul că o Imbrăţi- 
i „. Credeam şi eu.. A 
ci paa da iri crezi. Anică ? ce să crezi? Eu de unde am ştiut 
că ea pe dinfață imi ride și pe dindărăt mă sapă? Am văzut 
pe Toderaş descălecind devale la bordeiul ei... 

— Vai de mine, duducuţă! cum se poate! mare poznă! 
strigă spăimintată Anica “Țiganca. Da’ o fi făcut ceva, duducuţă, 
vre-un descintec, i-a fi dat vre-o băutură, ca să-l tragă acolo, 
să-i iee Ace eta Asta-i mare șpioancă, duducă, mare farmazoană... 
Unguroaicele iestea știu și faptul să-l dee, şi pe ursită să facă, 
Doamne fereşte ! (Şi Țiganca işi făcu cruce). Ele și cu Necura- 
tul se răspund, duducă, cruce de aur în casă...» = £ 

Cucoana Catinca privi deodată drept pe Anica şi nu zise 
nimic. Țiganca cunoscu in privirea aceasta o teamă adincă, deş- 
teptată şi răsărită ca dintr'un intuneric. 

«Vai, duducă, da, grăi ea incet și cu taină... A pus-o ca- 
reva de peste vale... 

— Crezi că nu? şopti cucoana Catinca, îintorcindu-şi pri- 
virile in gol. 

— Am să mă pun și eu pe-atita, să allu cine-i, dragă du- 
ducă... Şi eu zic așa, să mă duc deseară s'aduc pe baba Ursă- 
rija; ea ştie multe, dragă duducă, ştie să dezlege faptul... Ea te 
ştie de cind erai o fetiță... şi ţi-a descintat,. și te-a scăpat şi de- 
la boală... Stau eu așa cu dinsa de vorba, Ş'apoi iși aduce ea 
aminte, şi-mi spune... 

— Bine, Anică, fa cum știi... că cu acuma-s slabă Şi zdro- 
bită, parcă m'a bătut cineva... 

— Aici nu-i lucru curat, duducă, ascultă ce-ţi spun eu...> 
vorbi Țiganca cu deplină incredințare. 

După năcazul acesta iute pāru că se aşează puţină linişte 
in gospodăria lui Toderaş Licea. Numai că spălătoreasa şi fe- 
meia care țesea scorțuri îşi lăsară lucrul şi stâtură o jumătate 


tr'un cuiu din tindă, și intră aşa prăluit in sulragerie. 
«Drept să-ţi spun, Catincă, vorbi el vesel, mie mi-i grozav 


— Bine, ți-oiu da să mininci, zise cucoana Catinca, 

— Da fe ai tu, frate? parcă nu ți-i bine.,, 

— Hera singur, mă doare capul... 

— Asta nu-i bun, asta nu-i bun.. i 
ii i a un...» grăi cu varecare supă 


Cucoana Catinca umblă incet prin jurul bărbatului. li a- 


RATACIREA LUI GUCDNU” TODERAȘ 


duse tacimuri lucii, ştergar c 
borş de găină de toată bunaâta 
vea un miros dulce şi era coap 
„coana Catinca ştia să coacă, 

Da’ tu nu mininci, Catinkă 

— Mie nu mi-i foame,» 

Ea se aşeză pe un scaun. Dar repede se scula şi aduse o 
căniță de vin roș din pivniţă. Apoi iar se așeză pe scaun. 

Cuconu' Toderaş mincă borşul şi friptura, bău vinul, şi de- 
odată băgă de seamă că ochii cucoanei Catinca erau plini de 
lacrimi. 

«Da' ce ai, frate? de ce eşti supărată ? 

— Nam nimica... 

— Cum mnai, dragă ? da' cu nu văd, 

—- Ți se pare, nu mi-i tocmai bine... 

— Hm! mormăi cuconu' Toderaş. Mi se pare? Ai să-mi 
spui ori n'ai să-mi spui ce ai? 

— Nu-ţi spun că n'am nimic ? Ceţise năzare acum 22 răs- 
punse cu mirare cucoana Catinca şi eşi din odae, ștergindu-şi ochii, 

In seara aceia argaţii cunoscură că boeru-i supărat. Glasul 
lui minios răsună un timp prin ograda, După ce se făcu deplină 
noaple, se dezbrăcă, trudit, și se culcă In așternut curat şi pe 
perini moi. Cucoana Catinca n'avea soma, Işi văzu de trebu- 
rile mărunte ale gospodariei pină tirziu, apoi și să se răcorească, 
căci tot o durea capul. Valea era plină de umbră, satul dormea 
liniştit. Undeva, foarte departe, o privighitoare cinta dragostea 
de primăvară, 

Prin intuneric, Anica Țiganca veni plnă la cerdac, 

«Duducuţă, haide, a venit Ursārița...» 

Cucoana Catinca se luă după Anica și intră in odăița de 
lingă bucătărie. Acolo aștepta in picioare, aproape de uşă, baba 
fierarului din sat. Era bătrină, cu pár cilțos şi cărunt, încinsă 
cu chimir peste catrință. Obrazul zbircit ca o nucă, şi negru, 
eră prietinos şi blajin. i 

Anica trase cu grijă perdelele la ferestre, apoi zise cu taină; 

«Şezi colea, duducuţă, și asculta... Eu am fost plină de- 
vale, şam trecut și de ceia parte de sat... Ştii cu cine umblă 
boerul 2...» 


cum € omâtul,—ti aduse un 
și pinca proaspătă de griu a- 
aşa de bine, cum numai cu- 


intrebă cuconu' Toderaş. 


Cucoana Catinca !şi simți capul vijtind şi nu răspunse. 

«Cu nevasta contabilului, duducă 1. 

— Cu nevasta lui Dumitraşcu ?.., 

— Cu dinsa, duducă! iaca, să n'ajung de-aici pin” afară, 
dacă nu-i aşa... Și Ursăriţa ştie, Nu-i aşa, babă ?,. 
å — Așa am auzit, sârut mina, duducă,.. răspunse Ursăriţa, 

lind. 

— Cu nevasta lui Dumitraşcu ? rosti incet, cu uimire, coana 
Catinca, parcă abia atunci ințelegea ; cu femeia ceia naltä, balae ? 

— Cu dinsa, duducă, cu dinsa. Se intilneşte cu dinsa la 
Unguroaica lui Ferenţ, precum singură ai și văzut. 


10 VIAȚA ROMINE ASCA 


— Ei şi cum aşa? cum se poate una ca asta? abia putu 
i atinca, . 
mes agreg n ceva Ferențoaia, altfel cum crezi ? Doar boerul 
e om in toată firea... A fost pusă să-i dee ceva. A luatin vin, 
re, cine ştie.. - 
as pie er Siu multe, duducuţă, sărut mina, grâi domol Ur- 
sârița. Ele ştiu s'aducă omul cu ulcica, Și pe prăjină II aduc, 
ut eu cu ochii mei... | 

z det Atuncea au să mi-l eie au să-mi strice casa!» grăi de- 
odată cu disperare cucoana Catinca. li juca ceva roş inaintea 
ochilor; îi venea să blăstăme şi să strige. Şi deodata parcă văzu 
pe Unguroaică Inaintea ei, cu zimbetu-i prietinos, cu privirea lu- 
cind, şi cu glasul tainic, —o vedea, izvoritā parcă din negură, şi 
nu-i mai răminea nici o indoiala, că femeile au dreptate, că Un- 
guroaica are putere necurală, S à A 

«De asemenea mueri am auzit cu... şopli ea. Vezi, nu-i 
cineva la fereastră? : 

— Nu-i nimeni... o incredință Anica, ridicind un colț de 
perdea. £ 

— Atunci.. atunci spuneţi-mi voi ce-i de făcut... că pe mine 
nu mă mai ajunge mintea...» zise coana Catinca cu amărăciune, 

Cele două femei rămaseră uitindu-se spre horn, neclintite, 
Cucoana Catinca le privea și se gindea şi ea la multe lucruri 
neguroase, la toate poveştile de demult, in şoapla cărora cres- 
cuse, la iinguirile pe care le auzise in atitea rinduri, de farmece, 
de fapt, de duhuri necurate, Sufletul ei era plin de toate, Toate 
ăceau, ca supt o spuză, SŞ'acuma trecuse o suflare aprigă şi 
spulberăse ninsoarea aceia a liniștii. Toale credințele, neliniştile, 
temerile, toate adevărurile cele mari care orinduesc viața bieţilor 
muritori aici pe pămint eşeau la lumină La așa vreme de năcaz 
cu ele răminea, întru ele nâdâjduia intâiu, şi'n iconiţa cea săpată 
in lemn de perj din iatacul ei, 

«Ce-i de facut? ce-i de făcut? şoptea ea în neştire,. Imi 
ia Unguroaica bărbatul şi-l da nevestei contabilului.. A face 
ceva de la duce—și nici n'a mai veni pe-acasă., Ori mi-a face 
pe Ursită—de m'a pâli o boală, ori m'a lulgera un junghiu... 

— Nu te teme, duducuţă, nu te teme, grâi cu dulceaţă Ursă- 
rija, apropiindu-se de ta și minglind-o pe umăr... Adevăratu-i 
că multe știu unele a face, da' nu ne-a lăsa Maica Domnului, 
şom face şi noi ce s'a putea. Om descinta, om face dezlegare 
de farmec, om face să nu se apropie răutățile de casa dumnea- 
voastră...  Ş'apoi află, dragă duducuţă, câ cele care fac pe ur- 
sită, sint și cle în mare primejdie, căci sint altele care o intorc 
asupra lor. Era, cind eram eu copilă, una care s'a dus in pă- 
dure șa făcut la un stejar tăiat, precum se face, de-a bătut cele 
nouă pene şa spus ce-a spus ra s'apuce nouă junghiuri și nouă 
morţi pe una Maria... Tot aşa voia să-i cie bărbatul, duducaă, 
Ş'a trimes ea răutatea, şi junghiul, şi moartea, —da' a ajuns acasă 
la dinsa, la fata ci chiar, pe care tot Maria o chema... Şi cind 


RATACIREA LUI CUCOND' TODERAȘ M 
AE aA oira E E 


s'a întors acasă dela pădure, şi-a it fata muncindu-se 

moartea. Tocmai dădea mălaiul in rară cind a ajuns:o. Sa 
rămas un mălaiu in cuptor, trei pe vatră, și lopata câzută, şi ea 
alăturea, la påmint —aşa a găsit-o mäsa... Vezi mata, dragă du- 
ducuță, că cine face pe ursită, nu face fără primejdie... asta ți-oiu 
spune-o iri Can multe am auzit ṣi multe am văzut in viața mea... 

— Bine, învață-mă ce så lac, ba Ursari i te-oi 
A fa al bă Ursăriţă, şi te-oiu 

— Uite ce, draga babei, vad intăiu că tare ţi s'a tulbarat 
singele şi asta nu-i bine. Asta vine dela privire rea, e un fel 
de deochiu, Eu am adus lrigarea, şi ți-oiu descinta şi tei H- 
nişti. După aceia ştim și noi cite unele, fie descintec, fie bău- 
tură, ca să depârtăm cele ce face duşmanca; ş'om face de toate, 
draga babei, şa fi bine, şi te-i linişti, şi ți s'a intoarce la aşter- 
nut și bărbatul...» 

Glasul babei Ursărița era blind şi liniştitor. Parcă i-a mai 
venit cucoanei Catinca inima la loc. l-a descintat, i-a suflat a- 
supra frunții, a spâlat-o cu apa în care stinsese fierele, şi parcă 
s'a simțit mai ușurală. Au mai vorbit apoi multe șau pus la 
cale. Şi după ce a pornit baba acasă cu slânină şi lăină, sa 
pregătit şi cucoana Catinca de hodină. 

«Oare-om folosi noi ceva, Anica? a intrebat ea pe cind 
intra în tindă, 

— Vai, dragă duducă, da' cu ceia ce ţi-a face Ursărița, 
pulberea nu s'a alege de madama contabilului, şi pină la anul 
dacă n'a fugi în lume şi Unguroaica, să nu-mi zici mie pe nume» 

Coana Catinca oită și intră in iatac. Aprinse candela cu 
untdelemn proaspăt şi se rugă la iconiță multa vreme. Se uita 
ținta spre săpătura fina, făcută parcă cu acul, şi-i picurau in 
gind cuvinte de durere și de răzbunare. Toderaş Licea dormea 
In fundul odăii pe divanul larg. Mişcarea din odae, zvonul unui 
murmur din cind în cind, 1l trezi la urma urmei. Îşi intoarse 
ochii spre lumina candelei și văzu umbra neclintită a nevestei lui. 

«Nevastă, vorbi el somnoros, da' incă nu te-ai culcat? Ce 
stai acolo ca o stafie 7...» 

Cucoana Catinca păru că nu-l aude. Ştia ea că nu trebue 
să-i răspundă, și că nu trebue să-i spue nimic, nici vorbă bună, 
nici rea, pină ce baba Ursăriţă nu i-a aduce buruenile pe care 
trebuia să i le pue în strae, 


Mult năcaz a avut a suferi cucoana Catinca în urma aces- 
tor intimplări. De ele 1şi aduce aminte ş'acuma destul de des 
şi le povesteşte cu cutremur. 

Anica Țiganca Intr'una a stat la pindă ş'a cercetat, şi re- 
gulat afla de toate. Alte femei de asemenea aflau din cele ce- 
se vorbeau în sat, şi veneau și ele să spue cucoanei Catinca, 
cu fior în glasuri și cu tremurâri din cap. Și astfel ştia prea 
bine cucoana Catinca de cite ori fusese Toader Licea la bordeiul 


12 VIAȚA FOMINEASCA 


lui Ferenţ Ungurul, de cite ori oe vitae acolo cu Agripina, ne- 
lă şi bălae a contabilului. PI N 
a e allee nu mai suia la deal ; şimţise că nu-i bine 
şi că n'o mai aşteaptă arginți și daruri, Se mulțămea cu ra 
ce-i cădea dela cuconu' Toderaş, și ridea spre casa unde 1și fä- 
cea atita singe rău cucoana ei de altădată. La căsuţa ei dea. 
supra pirăului, Intre sâlcii, cra bine şi răcoare, şi umbra era 
deasă. Calul cel alb dintr'odată răsărea în tufişurile intunecoase, 
şun mânunchiu de harapnic bâtea de citeva ori în geam, In- 
dată Ilonon lua ceva in spate şi se repezea peo cărare dosilă 
pină la casa contabilului, Dumitraşcu eră un om nalt şi slab, 
bleg şi cu urechile mari deoparte şi de alta a capului chel. El 
sta plecat deasupra condicilor lui și tot insemna şi scria, lar 
Agripina se strecura pe portița de dindos și cobora prin grădini 
spre tufișul de sălcii, după Ilonon. Cum se deschidea ușa scunda, 
i se luminau ochii mari de un zimbet dulce, și cădea înjunghi- 
atā parcă în brațele lui Toader Licea, Cind 1! vedea, parcă se 
intricoșa, se temea şi tremura de dragoste. Ea indemnase și 
plâtise pe Unguroaică s'aţie calea lui Toderaş Licea, să-l abată 
spre bordeiu şi să-i spue că-l aşteaptă şi moare de dragoste 
după el. 
Cucoana Catinca cercase să dee de veste lui Dumitraşcu, 
insă Dumitrașcu fără indoială era fermecat. Urechi avea şi n'a- 
zea, ochi avea şi nu vedea. Cercase şi cu Licea. Ti presărase 
pulbere de anume burveni în strae, li dăduse și'n băutură ceva; 
dar se vede că nimica nu folosise, Licea se abătea tot mai des 
in vale, la bordeiul lui Ferenţ. Cucoana Catinca trimise atunci 
un răspuns Agripinei lui Dumitrașcu. Femeile sint totdeauna 
suflete bune—şi răspunsul a ajuns la Agripina; Anica s'a jurat 
că Ursăriţa s'a dus şi i-a spus aşa şi pe dincolo, că să ştie, ca 
are să fie rău, că are să râmie fără cozi, că i se poate intimpla 
ceva și mai râu, dar n'a folosit nici asta, şi cucoana Catinca a- 
duna tot mai mult nâdul. Abia îşi putea ținea firea şi liniştea 
faţă de Toderaş, Mincările crau tot așa de bune şi aşternuturile 
tot aşa de curate. $'o durea într'una capul și gemea. Dar To- 
deraş n'o mai intreba ce are cu aceiaşi părere de rău ca în 
seara cea dintâiu. 
«Of! oi! se tinguia ea cătră Anica, acuma văd bine c'am 
să mor de scirba! 
— Dragă duducuță, nu te teme, că Ursăriţa nu doarme t...» 
„Intradevâr, Ursăriţa nu dormea. La fiecare premenire de 
lumină, seara, se înfățișa. şi stingea luleaua Şo vira în chimir 
Şi intra in odâiţa de lingă bucătărie. Adusese și letca, și făcea 
multe Intorsături și Impunsături cu dinsa in hornul sobei, mor- 
năind şi biestâmind încet şi scuipind uşor din vreme in vreme. 
Şi trigările ei le scotea destul de des și le înroșea în foc; şi 
Anica aducea apă pe fundul cofei ; şi citeodată se umplea odă- 
ifa de fum acru, Cucoana Catinca eşca trudită, ameţită, ș'o du- 


RATACIREA LUI CUCONU' TODERAŞ 1 


rea capul, aşteplindu-și bărbatul care intirzia pe cărările ne- 
credinței. 

Erau clteodată zile aşa de blinde, cind se scuturau florile 
pomilor, și serile erau de o limpezime nespusă. In vale năvă- 
leau umbrele ; in dumbrăvioara de mesteceni de sus, din fundul 
grădinii, se făcea intuneric mai tirziu decit oriunde, Mirezme 
dulci umblau rătăcind ; şi cucoana Catinca se vedea aşa de tl- 
närä şaşa de părăsită câtră al treizecilea an al vieţii ei; şi-şi 
inchipuia că'n intunericul dela pirău Toderaş se uită In ochii 
alteia ; și-și aducea aminte de alte primăveri, şi de rumeneala 
de amurg din mesteceni, care mai stâruia sus numai pentru bu- 
curia ei; şi-şi făcea ginduri de moarte și plingea şi n'o mingtia 
nimeni... 

«Oh ! singură sint, suspina ea, g'am să pier fără să se uite- 
nimeni la mine...» 

Şi cu toate zbuciumele și suferințele ei, cind venea Licea 
acasă, avea tărie. Nimica nu-i spusese niciodată. Nu se supă- 
rase pentru nimic, nu se uitase la el cu dușmânie. Punea capu 'n 
pâmini, iși stâpinea durerea. li era drag Licea, şi avea nădej- 
de că tot Il va intoarce spre ca; ș'avea ş'un fel de mindrie și 
ruşine de sine sălbatică. 

La biserică, Duminica, sta în starea cea mai dinainte. Une- 
ori ii şoptea Anica : „Duduiţă, a venit şi nevasta lui Dumitraşcu...“ 
Ea se stäpinea ; nu se intorcea, nu voia s'o ştie, nu voia so 
privească. Numai intr'un rind nu s'a mai putut stăpini ; la eşire, 
a privit-o lung pe Agripina, Şa cercetat-o in lumina care năvă- 
lea pe uşă. 

«Ai văzut-o, duduiță ? ti zise Anica în drumul spre casă. 
laca pentru cine-şi încurcă drumurile stăpinul... 

— E caşi mine de tinără... răspunse cucoana Catinca cu 
indoială, 

—_ Nici nu-i frumoasă măcar, urmă Anica, și-i nantă cit 
turnul Golici...» 

Cucoana Catinca grăbi pasul şi ajunse acasă cu ochii In- 
rourați de plins. Seara, plingea incă şi parcă-i venea să cadă. 
cu rugăminţi in brațele Ursăriții. 

«Babă, fa ceva, fă numaidecii ceva! Să moară ea, ori 
să mor eul» 

Şi cu cit treceau zilele, cu cit firea blajină i se inăsprea, cu 
allt mai vrednic ducea toate ale casei lăsate baltă de Licea. Ar- 
gaţii îi cunoşteau mai des minia; şi căţeii și mițele gospodăriei 
umpleau cotloanele la vederea ei. Licea ar fi putut ințelege 
multă schimbare, dar el nu mai pricepea nimic. El era cuprins- 
de-un fel de nebunie. Abia îşi facea ca vai de lume slujba lui; 
incolo gindurile-i erau la dragostea Agripinei; și 'n gospodăria 
lui era călător trudit, ameţit şi grabnic. 

Intr'o zi nemai ştiind ce să facă, cucoana Catinca se hotârt 
să scrie o plingere lungă lui Heizedea Grigore. O scrise cu mult 


t VIAŢA ROMINEASCA 


chin, ca femee care era deprinsă mai mult cu acul şi cu suveica. 
scrise, dar mărturisi toate, at 
poa CARA. măria-ta, li spunea între altele, că Agripina nevasta 
contabilului Dumitraşcu 1și inşeală bărbatul și trăeşte cu soţul 
meu legiuit Toader Licea, şi ne strică casa, Şi impreună cu o 
venetică, Ionon Ferenţoaia, farmece face asupra mea, spre risipa 
casei mele, şi după cit am auzit dela Ursariţă, dacă-mi face pe 
ursită pol să mor de junghiu grabnic, Cad la picioarele măriei- 
tale şi cu lacrimi te rog să alungi pe Dumitraşcu cu muerea lui, 
ca să am cu linişte şi să mi se Intoarcă soțul meu inaintea lui 
Dumnezeu, cu care de doisprezece ani m'am însoțit, şi gospodă- 
rie bună am facut prin mila înălţimii tale... Şi la Maica Precista 
m'am rugat, și ca ma luminat și ma indreptat la măria-ta, să 
caul dreptate. Vă rog să nu lăsaţi pe o biată femee care plinge 
şi suspinā...» 5 : 
Astfel de pas neauzit şi nepomenit In ştiinţa oamenilor a 
făcut cucoana Catinca. Apoi a trimis un franc preotului pentru 
o rugăciune, ca să poată fi călcați dusmanii în picioare, şi a che- 
mat pe Ursărița ca să-i spue că de-acu poate să lacà orice, caci 
de-acu s'a isprăvit, toate sint pe viaţă şi pe moarte! 


» 


Se vede că Gavril, bărbatul Anicăi, a mers cu noroc pe ca- 
lul lui roib, șa dus fără să simtă Toader Licea scrisoarea la 
Piatra. Dela Piatra, lacrimile cucoanei Catinca au câlătorit în 
jos, ş'au lost privite fară indoiala într'o buna dimineaţă de ochii 
mari ai lui Beizedea Grigore şau fost atinse de barba lui roşie, 
— Într'o zi fierbinte din luna lui Cuptor, harapnicul lui Şarampei 
buzatul a prins a pocni ca un pistol in capul satului; cinii au 
prins a lătra In toate părţile, cei patru cai negri incordați, cu 
stele în frunte, veneau bulziş mincind pămintul, și sunindu-şi dulce 
clopotele de argint. Tot satul a ştiut Intro clipă că Beizedea 
pornise să-și vadă moşiile din toate părțile ţării. Toţi cunoşteau 
pe Şarampei cu nasul lui mare şi cu buzele rasfrinte, şi pe ar- 
nâutul Ghencea cu mustăţile lungi ca nişte caere de cinepă ; şi 
Beizedea ca totdeauna sta drept în fundul trăsurii şi privea mă- 
fef Inainte cu ochii lui verzi. Au sunat clopotele la biserică, s'a 
infâţigat părintele Nastase, şi dascalii, şi judeţul satului, și oamenii 
can eray pe-acasă, şi Gavril, bărbatul Anicăi, şi-a tuñit în cap 
pălăria pleoştită, sa zvirlit pe roib şi sa repezit în goană sa 
caute pe cuconu' Toderaş Licea, pe lanurile boereşti. Beizedea 
s a coborit sprinten incă din droşcă, s'a uitat în juru-i la toată lumea 
strinsă, șa mulțămit din cap și cu cuvintul cind obştea i-a pof- 
üt cu glas tare: «Bine-ai venit sănătos, märia-ta | — Bine v'am 
âsit, bine v'am găsit i» a zis măria-sa, vorbind puțin cam pe nas ; 
şi Sa indreptat spre cerdacul casei lui Licea. Cucoana Catinca 
a eşit ca intr'a batae de vint, păturindu-şi pentru cea din urmă 
oară fusta albastră cu floricele albe, şi s'a oprit la scară cu capul 
adinc inclinat şi cu mina stingă la inimă. 


RATACIREA LUI CUCONU' TODERAS 15 


«Sărutâm dreapta măriei-tale ! Bine că te-ai indurat Ş'ai ve- 
nit ! a zis cucoana Catinca cu glas inâbuşit... 

— Bine, bine... răspunse zimbind Beizedea și privind-o lung. 
Unde-i Licea ? 

— E pe lanuri, măria-ta, vine indată. Am trimes să-l cheme...» 

Aitta schimb de vorbe a auzit lumea care era aproape in- 
tre boerul cel mare și umilita cucoană Catinca. Pe urmă au vä- 
zut numai cum vin dulceţuri bune, şi apă in pahare cu promo- 
roacă ; și prin dosul casei doi Țigānuşi s'au repezit ca hultanii 
intre puii din anul acela. Ş'a venit şi Licea cu calul lui alb şi 
s'a înfâţişat smirna. Ş'a prins a intreba boerul cel mare de una, 
de alta, mai mult aşa, gindindu-se parcă la altceva, şi dind dru- 
mul cuvintelor pe nas, caşi fumului de tutun pe care-l sorbea 
printr'o țigaretă largă de chilimbar. lar cucoanei Catinca parcă-i 
trecuseră durerile de cap; rochia-i des increţită foşnca, unduia 
şi Mia prin odăi şi prin cerdacuri. Cu minile ei sulecate a slu» 
jit masa grabnic; şi pe urmă Beizedea Grigore a făcut așa o 
plimbare, uitindu-se ici, uitindu-se colo; a trecut pirăul, s'a dus 
şi la contabil, i-a eşit ș'acolo inainte Agripina, şi 'ndărătul ei un 
om slab şi bieg, cu urechile clăpăuge. Boerul privea liniștit ; 
ici zicea: „bine“, colo zicea: „mda“... Şi 'nsfirşit, după cea as- 
cultat şi pe oameni, după ce a binevoit să stee o clipă de vorbă 
şi cu părintele Nastase, pe la toacă s'a suit în droşca lui, Şaram- 
pei buzatul a pocnit din biciu şi bidiviii au prins a suna din 
clopotele lor de argint, 

S'a dus. Şi la cucoana Catinca, seara, s'au şi înfățișat 
Anica Țiganca şi baba Ursărița. Şi Anica s'a ales c'o fustă ve- 
che, și baba cu ciţiva arginţi. Şi era aşa de veselă, cucoana Ca- 
tinca, ş'aşa de bucuroasă, parcă era o fala mare şi "n ziua aceia 
avea a se duce intăia oară la horă. 

Şi n'au trecut două zile șa şi venit o veste mare pentru 
cucoana Catinca. Beizedea Grigore poruncise ca Dumitraşcu con- 
tabilul să-și încarce boclucurile şi să se ducă la altă moşie, tac- 
mai hāt In jos, în ţinutul Tecuciului. 

In ziua cind a plecat contabilul cu Agripina lui, cucoana 
Catinca a pus pe masă inaintea lui Licea nişte mincări impără- 
teşti, şi nişte plăcinte care se loveau cu vinul, lucru de mirare, 
Şi era așa de bună, așa de blajină, și pieptânată şi gătită, şi chiar 
rumenită puţin in umerii obrajilor, şi-i trecuse durerea cea veche 
de cap, Numai Licea minca în neştire, cu gindurile aiurea, 

«Ce ai, Toderaș? i-a zis cucoana Catinca. 

— N'am nimic, răspunse Licea. 

— Uite, dragă, ia din tripturica asta de clapon... uite ce coajă 
frumoasă are! Şi păharul de vin l-ai gustat numai ca o pasere... 

— Mininc, nu vezi că mininc? Şi beau cit imi trebue, 

— Da’ parcă te gindeşti la altceva, și ești scirbit...», 

Toderaş Licea parcă a ințeles ceva pe jumătate ; şi-a Intors 
deodată ochii aprigi câtră nevasta lui. Dar cucoana Catinca i 
privea blajină şi bună,—și Licea a intors ochii mihniţi spre far- 


16 VIATA ROMINEASCA 


p 


furie. Totuşi, ca lemee, cucoana Catinca, n'a putut să tacă, și-l 
tot indemna să minince şi-i lot vorbea de supărare, Cuconul 
Toderaş sta cu privirile incruntate, apoi deodată a bătut cu pumnu'n 
masă de-au zingănit tacimurile, şi cucoana Catinca sa tras In- 
arat îniricoşată, pa 
y E. frate, in pace, a strigat Licea, lasă-mă să-mi tic- 
nească imbucâtura de mincare t...» i 

lar cucoana Catinca tăcu şi-şi inăbuşi în ca bucuria. lar 
seara, In odâiţa de lingă bucătărie, parcă se gindea la altceva, 
la lucruri vechi şi depărtate, cind baba Ursăriţa îi spunea pin- 
dind-o cu ochii: R 

«Vezi, dragă duducuļá, că şi ruginiturile noastre sint 
bune la ceva... Pe una a dat Dumnezeu de-am lrimes-o pe 
pustii locuri... Acuma numai Unguroaica lui Ferenţ ne-a mai 
rămas... Ea, de nu ne-a face vre-o şotie... Să nu între în pădure, 
în pielea goală, menind, cu cele nouă pene, risipa noastră... Tre- 
bue, duducuță, tot asupra ei să intoarcem tot răul... Om prăvă- 
li-o în groapa care-a săpa-o altora. Şi tare te-ași ruga pentru 
cațaveica cea veche a matale... că am o fată pe care-a da Dum- 
nezeu s'o mării după strinsul popuşoiului,.. 

— Bine, bine» zise cucoana Catinca visătoare, zimbind babei 
și privind parcă spre altcineva. 


După vre-o zece zile, într'o dimineaţă, cucoana Catinca s'a 
suit pe un scaun, ca altădată, —şi de-acolo privea în vale spre 
bordeiul lui Ferenţ, c'o bucurie fără margini. Se cărăbânea și 
Unguroaica din sat dela Cămirzani, se ducea şi ea pe unde-a 
ințercat dracul copiii, poate tot in ţara de jos, în ținutul Tecu- 
ciului. După ce harabaua a lost încărcată cu virv, Honon sa că- 
țărat de asupra; şi inainte de-a porni boii, cocoanei Catinca isa 
părut că Unguroaica s'a intors şa privit bine, în deal, spre casa 
ei. Deodată, ca ceva ciudat, o invâluit-o ; parcă a simţit privirea 
rea pină în suflet, s'a dat jos de pe scaun şia trimis repedepe 
Anica pină la baba Ursărița, să vie să-i descinte de deochiu. 

Toderaş Licea zece zile incheiate nu-şi venise în fire. Umbla 
buimac şi bălanul de supt dinsul era totdeauna numai spumă. 
Harapnicul din mina lui era aşa de moale, şi avea şfichiuri nouă 
in livcare zi. Fuseseră muşcați de harapnicul acela mulți in răs- 
timpul acesta, Cind Il vedeau acuma argaţii pe Licea, venind 
incruntat, cu privirile lucind supt sprincene, o impungeau la fugă 
prin dosuri care incotro. 

„A zecea zi omul s'a liniștit şi cucoanei Catinca i-a venit 
deplin inima la loc,— Apoi intro Duminică cucoana Catinca a 
băuct de seamă că Toderaş se uită lung la dinsa; şi ochii ei 
s'au pre de bucurie, 

«Şti ce, nevastă ? a zis cuconu' Toderaş, eu aşi ti să 
beau cu line un pâhar de vin vechiu», % "pe 

Cucoana Catinca se invirti ca un prisnel, cobori în pivniță 


HA TACIREA LUI CUCONL” TODERAȘ 17 


şi se intoarse repede c'o cană plină de vin care sfiriia Incă. A 
adus apoi mincările, sau pus amindoi faţă în fațā în cerdac, şi 
Licea a vrut să iee o imbucătură. 

«Nevastă, zise el, toarnă-mi un păhar de vin. 

— Da’ întăiu nu guști ceva, Toderaș?,,, 

—,De ce? am vreme, că doar mam să plec  nicãirea... 
Toarnă...» 

După ce-a băut, a întins iar păharul, 

«Mai toarnă. Așa vin nu beau în fiecare zi. Vinul acesta, 
dragă nevastă, Il avem noi de şaple ani... Mai toarnă... Dă-mi 
să sărut mina care l-a adus...» 

Cind i-a sărutat mina, cucoana Catinca a Inchis ochii de 
înfiorare, 

«Mai toarnă unul. Ştii tu ceva, lemee? 

= Oiu şti dacă mi-i spune... zise repede cucoana Catinca, 
cu un glas ca altădată, 

— Apoi uite ce-i. Eu am gust să-mi cinte şi doi Tigani... 

— Bine, drăguță, să trimetem după Leuştean. 

— Da’ eu vreau pe loc să-mi vie, şi mă duc chiar eu să-i 
aduc. Bălan e 'nşăuat, mă räpăd, și intro clipă-s inapoi. li a- 
duc in pieptul calului... Nici mincarea nu se răceşte pină ce 
mă 'ntorc eu. 

— Da' nu se poate, Toderaş.,. De ce să te duci? Cum 
să ne stricăm noi masa ?... 

— Nu, Ma duc!» zise hotării cuconu Toader Licea. şi 
puse pălăria in cap, își luă harapnicul şi cobori grăbit scările, 
Eşi apoi indata pe poartă, pe Bălan. Cucoana Catinca sta incre- 
menită. Asculta sunetul buestrului cum se depărta și cum creş- 
tea in repejune. Şi nu putea înţelege cum de-a lăsat Toderaş 
vinul şi mincarea, şa pornit așa după lăutari.—Şi n'a înţeles nici 
după un ceas, şi nici seara Incă nu Ințelegea, cînd Licea tot dus era. 

Mult a plins cucoana Catinca in noaptea aceia şin alte 
nopți. A plins de era să moară, Zile după zile treceau și Licea 
nu mai venea; parcă cra plecat pe cale neintoarsă. Poate că- 
zuse Intr'o ripă, ori intr'o apă, ori pierise de altă moarte năpras- 
nică, cine știe ! Trupul lui nu-l găsea nimeni nicăeri, 

Abia tirziu, după trecere de-o lună, a venit aşa o veste din 
gură in pură, prin oameni lucrători şi prin slujbași, cum că To- 
deraș Licea sar afla tocmai 'n ţinutul Tecuciului, intrun sat, 
Şacola s'a 'nlilnit cu ibovnica lui din Cămirzani, Agripina, ne- 
vasta contabilului Dumitraşcu. 

lar a inceput a ofta şa blăstăma cu multe lacrimi cucoana 
Catinca ; In fundul sufletului insă era pe deoparte bucuroasă că 
Licea trăeşte cel puţin, Nădejdea n'o părăsea. Avea sprijin ru- 
găciunile preotului Nastase, avea iconița cea veche de lemn de 
perj, spre care şi zi şi noapte se indrepta, şi mai ales avea pe 
Ursăriţa, care acuma încaltea se așezase cu totul la dinsa, întrun 
bordeiu, cu trei fete mari şi cu doi finci mititei, păcate ale fetelor, 

Cind s'a aflat vestea, Țiganca a dat năvală In iatac șa în- 


ceput a plinge: 5 


13 VIATA ROMINEASCA 


«Duducuţă, duducuţă, pe mine să ma erji, duducujă, da 
cu dintru inceput am știut că l-a dus Unguroaica la ibovnică, 
la mare depărtare, da' n'am vrut să-ți stric inima... 

— Cum ai ştiut? cine ţi-a spus? a întrebat uimită cucoana 
Catinca. 

— Mi s'a arâtat în cărți şin bobi, duducuţă, ŞI ţi-am spus 
cu că Unguroaica aceia a lui Ferenţ e legată şi cu cel Necurat, 
cruce de aur în casă... S'a dus ca întăiu acolo, la madama lui 
Dumitraşcu şi s'au sfătuit. Şi i-a făcul cu ulcica, duducuţă, şau 
menit aşa câ de unde-a G, din aşteruut, dela masă, de pe drum, 
să-l ice şi ca vintul să-l aducă lu cole... 

— Aga-i, babă, sa sculat dela masă şi sa dus... mur- 
mură cucoana Catinca pe ginduri. Nici-a imbucătură n'a luat... 

— Aşa-i cum spun, duducuţă.., l-au facut farmece şi l-au 
legat la ochi şi l-au dus în virtej,.. Eu îs bătrină, duducuţă, şam 
mai văzul de-acestea,.. l-am văzut şi pe prăjină mergind şi ți- 
pind ca nebunii, —ferească Dumnezeu, ptiu! ptio! ptiu t» —Şi baba 
scuipă de trei ori, menind, pentru depărtarea faptului, 

Cucoana Catinca asculta, cu sulletul gata de moarte parcă. 
Toate le credea. Așa era fără indoială; dușmanca i-a luat bâr- 
hatul, șa lăsat-o văduvă, Nici vorbe de tinguiri nu mai avea, 
nici lacrimi. Sta așa ca o biată fiinţă sărmană, aştepiind un a- 
jutor, Da Babei tot ce-i trebuia, şi untdelemnuri, şi bani, şi pin- 
zeturi, şi fuioare, şi ace, şi tol ce-i cerea, numai să facă ceva, 
să iasă la un capăt, Și la icoană se ruga. Şi multă vreme a 
dus așa o viaţă ca vai de lume, cum nici duşmanilor n'ar A do- 
rit; pe urmă prin obişnuință s'a intors iar la treburile gospo 
därici. Munca vindecă: a inceput tot mal de-aproape și mai cu 
asprime a orindui și a velrmul averea rămasă: implininde-şi în 
acelaşi timp, descintecele şi rugile în aşteptarea pribeagului. 


„Un an şi jumătate a stat prăpădit Toader Licea,  Cucoana 
Catinca in trimis scrisori, şi vorbe, pria vameni: dar cel fugit 
nu dădea merun semn, nu trimelea Inapei nici-un cuvint, A 
alungat cucoana Catinca altă jalba picurată de lacrimi pină la 
palatul stăpinului; insă măria-sa era prin strâinătăți, şi caii cei 
atu şi air > argint se odihneau la laşi, | 
ar cu ajutorul babei Ursărita si cu : icei 
nastru lisus Hristos, s'a talimplat ix hai ap Aa ia 
a a Slua întâia de Crăciun, după o lună de iarnă goală, a 
ei -4 omit e NaN ti spos pupi Și cu învâluiri de virtej- 
„ om i glezne, şi vintul incepea s'a - 
ip Cucoana Catinca orinduise masa de seară k karaa 
. iá ij borş bun, carne de porc friptă, vin şi turte cu julta; 
peanon pa Bann, stringindu-şi caţaveica la piept, întră frigu- 
roa i fa ci. Lampa ardea liniștită, luminind masa cu un 
gur lacim. Cucoana Catinca își aduse aminte cit de trista 
petrecut sărbătorile anul trecut, suspină şi se aşeza pe ind 


RATACIREA LUI CUCONU” TONERAŞ 49 


Avea pulină mincare dinainte, g'un sirop de vin întrun păhar; 
dar n'avea gust pentru nimic; amărite aduceri-aminte o tulburau, 

In odac era câlduj şi bine, lobde intregi de lemn ardeau 
cu Bacări lungi In sobă, — Scorţurile frumes alese, macaturile de 
pe divanuri luceau blind, şi odaia era singuratică şi mihnită. 
Din cind in cini la ferestre se izbea vintul, apoi parcă băteau 
aripioare grăbite, atingind geamurile.— Cite ceasuri erau? Cu- 
coana Catinca bâză de seamă că în odae nu mai picură pulsul 
vremii; se intoarse; ornicul cu cuc stătuse, 

Mihnită, cu gindurile necontenite, cucoana Catinca gustä 
de două trei ori din bucate; apoi se ridică, trase din poliţa din- 
tre ferestre o carte cu sevarțe vechi şi tari. Era Vieţile Sfin- 
fillor pe luna Decemvrie, dar dela mosul ei, părintele lrodion, ies 
romunah bătrin în slinta mänāstire a Secului. O carte veche, 
de mingiiat zile singuratice, Se sgezå dinaintea locului, o des- 
chise şi prinse a citi minunata și blinda viaţă a sfintului Filo- 
stral, căruia |-l inchinată ziua de 1 Decemyrie, 

Trubue să f lest tizziu,—căci cucoana Catinca ujunsese cu 
povestea pină la cetatea Țurigradului, la Impărăție, Alară nu 
mai era vint, ci vifor, Sunau în Imprejurimi gi'n văzduh plin- 
geri şi chemâri nelămurite, Cucoana Catinca ridică capul de-i- 
supra cărţii vechi, răsuflinid prelung. Un zgomot nelămurii pä- 
trunse de-aiară prin vijelie; o tulburase, fără săl bate în seamă. 
A fosi un glas, o bälae In poaria?—Cuconna Catinca se ridică ṣi 
pâşi plină la fereastră. Dădu perdeaua la o parte, Afară, prin beznă, 
un finar umbla grăbit. Voia săşi ia Intre umeri cațaveica, să 
iasă, cind pași pripiți duduiră în tindă ṣi Anica Țiganca intră, 
plingind, ori parcă rizind, ca 'ntr'o mare disperare. Ridica ml- 
nile şi căsca gura ṣi nu-i mai venca răsufiei. 

«inchide uşa, zise cucoana Catinca cu linişte, şi vorbeşte! 
Spune cei 2.» În aceiaşi timp Îşi intoarse ochii spre pistoalele 
din cui de lingă sobă, Nu simțea insă nici-o nelinişte, nici-o 
frică, 
«Duducuţă ! duducuţă ! izbucni Țiganca plingind, Á venii 
boerul | 

— Cum? ce spui?» 

Atita putu grâi cucoana Catinca şi rămase nemişcată, cu 
braţele atirnate în jos, Anica dădea din cap de sus în jos într'una, 
și o privea plingind, Apoi cind auzi clampele sunind, şi pași 
grei în tindă, se făcu mică, căută loc și se strecură alară, Şi 
intră Licea, cu cizme mari, Imbrăcat intrun cojocel, cu căciulă 
nalt în cap, alb tot de ninsoare. —Rămase lingă uşă, Privea la 
nevastă-sa cu ochii micşuraţi, izbiți și răniți de lumină, și se cu- 
noştea că obrazul i-i bătut de vilor și fălcile încleştate de îngheţ. 

Cucoana Catinca || privea ca de piatră. El era!— Deodată, 
urabnică ca totdeauna, se repezi fără de nici-un cuvint, li scoase 
cuşma ninsă, || descheie şi-i trase blâniţa. Îl mină incet, în fun- 
dul odăiței, spre divan, il aşeză acolo, şi singură ingenunche şi-i 
trase cizmele. După aceia, răzimindu-se cu spatele de sobă, l-a 


întrebat incet: 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


It umbli ? 
S De trei zile... fără oprire...» răspunse cuconu' Toderaș, 
ile incleştale. i 
za grr rea spre ea. Ochi trudiți, bolnavi parcă. : 
Cucoana Catinca nu zise nimic. Eşi uşoară, c'o luminărică 
aprinsă, se intoarse c'o câniță de vin. Puse vinul la foc, intr'o 
ulcică. Îl lăsă acolo să fiarbă, dadu o fugă la bucătărie şi aduse 
intrun castronaş borș fierbinte. L-a hrănit pe cuconu Toderaș 
ca pe un copil, pe urmă i-a dat o ceașcă de vin fiert, şi 'n a- 
burii plini de mirodenici sa muiat pribeagului şi obrazul inlem- 
nit. Acuma se uita prin odae, vedea toate curate şi toate noi ca 
altădată, şi avu o clipă de slăbiciune; îi luciră ochii supt sprincene, 
Cind veni cucoana Catinca să-i iee cânița, el ti cuprinse 
incet mina mică şi i-o sărută. Cucoana Catinca nu zicea nimic. 
l-a aşternut repede şi l-a poltit la hodină. 


Aşa sa intors la cuib paserea călătoare, De-atunci, în 
dumbrăvioara de mesteceni în care se făcea mai tirziu noapte, 
de treizeci de ani s'au scuturat frunzele ș'au sunat vinturi de 
toamnă, Cuconu' Toderaş şi-a dus liniştit viaţa lingă cucoana 
Catinca. După zile neguroase, a ştiut s'o facă fericită. 

De multe ori i-am cercetat in casa lor cea veche dela Cå- 
mirzani. Şi citeodată cucoana Catinca, care mi-i mătușă bună, 
iși aduce aminte de năcazurile de odinioară. Mi le povesteşte cu 
toate amănuntele ; intimpinările și indoielile mele le ascultă dind 
din cap şi zimbind, şi imi mărturisește credința ei neinirinată 
in dezlegările babei Ursăriţa, care de mult a murit, și'n iconiţa 
Maicei Domnului, la care şi azi arde candelă credincioasă; apoi 
mă așează In fundul divanului, cu spatele la perina de părete, şi 
mă cinsteşte ca pe un câlător venit de departe prin ninsoare 
şi vint. 

In gospodăria întinsă nu se mişcă un paiu fără Ştirea mä- 
tușei mele. Argaţi după argaţi vin la porunci, Şi cuconu' Toaderaş, 
bătrin, dar bārbierit şi voinic incă, intră in odae venind dela 
plimbare, Calcă ușor prin casă, fumează o țigară la gura sobei, 
ca să nu fie fum in casă ṣi să nu se supere gospodina. După 
aceia cuccana Catinca se așează intrun colt c'o impletitură, și 
el iși scoate ochelarii, li șterge tacticos co batistă roşie, se 
duce și trage din raftul dintre ferestre o carte foarte veche, cu 
scoarje tari, dar dela răposatul intru veșnicie părintele lrodion. 
Citeşte cu glas tihnit din minunatele vieți ale sfinţilor, şi mai 
ales din acelea care plac cucoanei Catinca. Intr'un răstimp se 
oprește şi incepe cu mine o dezbatere uşoară asupra vieții a- 
ceștia sârmane și asupra anilor lugari, şi cu puțină melancolie 
işi aduce aminte de timpuri duse, de anume prietini și rude cari 
mat trăesc şi de mulți alţii cari au trecut cătră Domnul... lar 
cucoana Catinca ne priveşte pe ginduri Şi părul cărunt ţi luceşte 


în zbaterile focului. 
Mihail Sadoveanu 
eny 


SONETE 


Rugaţi-vă... 


Xon mi so più dolere, miei esri 
amigi; ois cosciensa chè ho delta 


Dac'ași putea să pling ca altă-dată, 
M'ași afunda "n “durere ca 'ntr'o mare, 
Ca să culeg din ea mărgăritare, 

Sub geana mea de lacrime secală. 


Dar inima-mi e azi inspăimintată 
De-a firi! sale groaznică 'nghețare : 
La nici o suferință nu tresare, 

Ci "'n fața ci râmine ca bronzată, 


— Voi, cei ce mai aveți, ca să vă mişte, 
A plinsului putere in restriște, 
Rugaţi-vă pentru naturi slăbite... 


Rugaţi-vă pentru durerea vie 
A celui ce din genele 'mpietrite 
Nu poate stoarce-a lacrimei tărie... 


3 
w 


VIATA RONMINE ASCA 


Dura lex 
e e o S 


Paingânul torcea cu vrednicie ; 
Si trudă grea; iar mreaja lui subţire 
Creştea mercu în delicate fire 

Si se lărgea 'n rotundă bogăţie. 


Ce fin artist şi ce filozofie 

Înaltă ?n felul său de-alcătuire : 
Ţesută-l par'că pinza din zelire 
Într'un superb fior de simetrie, 


Ascuns în coif stă maistrul şi pladeşie 
Pân' ce 'n reţea o muscă se 'ncilceşie 
Şi "n scenă 'ngreozitor din nou apare. 


Pindim cu toți painjineasca mană, 
Căci legea èi slă 'n goala transformare 
A omului in fieară,—pentru hrană. 


In fața morții 


Eu te cunosc. Tu te numeşti Tăcerea 

Şi porţi o haină neagră ca mormintul | 
—,Te 'nşeli, amicul meu, seu sint Cuvintul 
Şi port o haina alba,— Ke 'nvierea. 


Nu te 'ngrozi de mine; ia-ți puterea 
De-a-mi cerceta mai de aproape-avintul : 
Deși cu dreapta secer tot pămintul, 
Vezi tu, cu stingavi reculeg averea, 


De n'ar fi braţul meu ca să cosească, 
Ar fi "'ncetat de mult să mai trăiască 
A lumii nesitrşite panorame, 


Caci eu, din forma ta de te voi scoate, 
În mii de altele Naturil-mame 
Te voi reda... și vei trăi in toate“... 


Atot- Puternicul 


Din primăvara caldă se ridică 
Molatice miresme 'mbătătnare ; 
lar peste limpezi valuri câlAloare, 
Ca o sâgeală, trece o rindunică, 


Dar, spre incintâtoarea păsărică, 

Desprins din zâri, din slere largi, din soare, 
S'abate 'n repezire-ameţitoare 

Un vulture, și... nu mai vâd nimică, 


lar din spre sat, pioasă, toaca sună 
Şi credincioşi la rugăriune-adună, 
Caci azi e zi de sfinta liturghie. 


Ce bun e Dumnezeu în toate cele; 
Dar, mai ales, cu cttă duioşie 
Hrâneşte vulturii cu rindunele, 


Mihai Codreanu 


Ideile filozofice ale matematecului 
H. Poincare 


Innainle de a reda icoana concepțiunii, citeva cuvinte asu- 


pra persoanei din a cărui minte a izvorii. Fireşte, o notă bio- 
grafică a unei persoane în viață nu poate fi în genere decit cu 
totul simplă, şi neapărat lipsită de orice amănunte senzaţionale. 
Poate că astiel de amănunte, cind e vorba de Poincaré, nu vor 
fi de spus nici mai tirziu. In locul lor dispunem insă de acuma 
de o colecţie de observări şi experimente ce s'au făcut cu me- 
toda psihologiei ştiinţifice asupra acestui ginditor, şi care s'au 
publicat cu oa sa invoire de curind. 1) Avem un studiu care caută 
să cuprindă și să lămurească trăsăturile caracteristice ale aces- 
tei personalități, wtilizind mijloace de cercetare superioare meto- 
dei istorice, care explică sufletul şi opera cu ajutorul evenimen- 
telor— adesca nu destul de edificaloare—la care omul a participat. 

Vom lăsa în afară de expunerea noastră foarte multe detalii 
din această lucrare, pe care am luat-o de altfel în această parte 
drept călăuză principală, Mai intii nu putem da aceiaşi exten- 
ziune unci chestiuni, care rămine accesorie In desfășurarea noas- 
trä de idei Pe lingă aceasta sint amânunte în cartea d-rului 
Toulouse, a căror insemnătate nu am parvenit a o înțelege. Aşa 
de pildă faptul menţionat în acea lucrare că mănușele lui Poin- 
care au numărul 7/4, iar ghetele 42, are o forță concludentă 
incă tainică pentru mine, Multe alte detalii insă nu sint lipsite 
de interes, 

H. Poincaré s'a născut la 29 Aprilie 1854 la Nancy. Ta- 
tal său a fost profesor universitar de neurologie. In familia sa. 
oameni instruiți şi nu puţine inteligenți remarcabile. Un unchiu. 
Antoine Poincaré, a lăsat lucrări de meteorologic, şi doi copii care 
sint astăzi nume cunoscute: Raymond, advocat, senator, foarte 
tUnār ajuns ministru, şi de curind membru al Academiei franceze : 
Lucien, inspector general al Invăţămintului secundar, autor al 


—— 


1) Henri Poincaré (Enqutte medico-psyebologique) par Dr, Toulouse. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 25 


cărții despre „Eleciricitate*, publicată în biblioteca filozofiei ştiin- 
țifice, unde se află și operele filozofice ale autorului pe care Il 
studiem, Chiar şi femeile din această familie depăşesc media 
obişnuită. Ba incă e posibil ca dispoziţiile câtră matemateci, pe 
care le-a arătat repede autorul nostru, le-a moştenit, prin mamă, 
dela bunica sa, o femee care „a manifestat în administrarea averii 
sale calități excepționale* şi pare a fi avut aptitudini matema- 
tece reale, ce numai n'au găsit prilejul a se dezvolta desăvirșit. 
O soră a lui H. Poincare, căsătorită cu filozoful E, Boutroux, are 
ee i un fiu matematec, conferențiar la universitatea din Mont- 
pellier. 

Avind o bază congenitală excelentă și trăind intrun me- 
diu cult (mediu universitar), H. Poincaré sa dezvoltat in cele 
mai prielnice condițiuni, Distins ca şcolar în mai toate materiile 
(a invăţat repede limbile străine, şi mai cu seamă pe cele moarte), 
s'a destăinuit curind şi şie-şi şi altora ca talent matematec, după 
ce din copilărie se relevase prin uşurinţa cu care socotea in 
gind. Pecind alți școlari învață cu greutate matemateca manua- 
lelor de şcoală, dinsul citeşte din liceu lucrări de matematecă 
specială. Atras spre ramura ştiinţifică, s'a prezintat la şcoala po- 
lilehnică, unde nu a întirziat a intra, fiind intiiul la concurs (1873), 
In timpul celor doi ani de studiu in această şcoală a Şi Inceput 
să pregălească lucrări de matemalecă originală. Intrat apoi la 
şcoala de mine, In răstimpul celor trei ani a trecut și licenţa 
la matemateci și a făcut şi teza de doctorat. Numit inginer de 
mine la Vesoul în 1879, a stat foarte puţin, incretințindu-i-se 
după citeva luni de zile cursul de analiză la facultatea de ştiinți 
din Caen, Trecind în 1881 conferențiar la aceiaşi catedră la fa- 
cultatea din Paris, a rămas numai pină 1885, cind a luat cur- 
sul de mecanică și fizică experimentală, unde a devenit, după un 
an, profesor titular. In 1896 a trecut la catedra de mecanică ce- 
rească, vacantă prin moartea lui Tisserand. -in aceiaşi ordine 
de idei mai trebuește să menționăm că a fost ales membru al 
Academiei de ştiinţi incă din 1887, iar de curind membru al 
Academiei franceze, inlocuind pe poetul Sully Prudhomme, al 
cărui elogiu îl citeşte—ca discurs de recepțiune—in 28 lanuarie 
1909. 

De asemeni e membru corespondent al nenumărate societăți 
științifice străine. 

Aceustă repede innaintare in ierarhia Invăţămintului, şi a- 
ccastă Imbrăţişare caldă din partea atitor innalte institute de cul. 
tură, e motivată de excepţionala sa activitate științifică, care l-a 
pus în rindul celor mai mari savanți. In domeniul matemater 
pur —domeniul celei dinţii vocațiuni — Poincaré se indreaptă cu 
deosebire şi realizează descoperiri lecunde in teoria generală a 
funcțiunilor, Afară de teza lui de doctorat, care e tot din această 
materie, opera de căpetenie pe care a elaborat-o şi care, după 
dinsul, a fost in parte cauza alegerii sale la Academia de știinţi, 
este „Sur la théorie des fonctions fuchsiennes* (1981), unde 


añ VIATA ROMINEASCA 


introduce un nou ordin de luncțiuni transcedente, şi mai gene- 
rale decit cele stabilite pină atunci, pe care le numeşte fuchsi- 
niane, după numele matematecului Fuchs. Prin aceasta a adus 
un imens serviciu întregii cercetări științifice, de oarece studiul 
matematec al fenomenelor mai complicate, după cum reclamă 
ca seria discontinuă a numerelor întregi să se complecteze prin 
numere fracționare şi iraționule, tot aşa mai cere, pe lingă in- 
iroduceri de funcțiuni întregi şi fraclionare, aşa numite funcțiuni 
transcedente, care să simbolizeze ceia ce depăşeşte şi ceia ce scapă 
in natură din reţeaua cu ochiuri largi a elementelor matematece 
primilive!), 

In mecanica cerească Poincaré se ilustrează cu lucrarea 
„Le probleme des trois corps et les équations de la dynamique”, 
concurind cu dinsa la un premiu acordat de regele Suediei (1889). 
După raportul lui Weiersirasse, profesor la universitatea din Ber- 
lin şi totodată o celebritate matematecă, juriul internațional insti- 
tuit decerne premiul lui Poincare. 

O fecundă lucrare mecanică este „Figures d'équilibre d'une 
masse fluide", in care, studiind figurile masei Muide supusă la 


deosebite influențe, a descoperit și alte forme decit acele stabilite 
pină la el, 3) 


1) Inteueit prezentul studiu nu so adresează numai acelora co cunuse 
oprea matematecă, să lămurim în citova cuvinte intelesul expresiunilor 
„„mEuneţiunea“ oste o aplicare matomatecă a principiului logie al d - 
lenți. Se ştia din operaţiile aritmetica alandati sa dună = det pată 
intro dependenţă rociprocă, în senzul că prin operaţii inverse (de ex. înmmul- 
țire şi Impărțire) unul poate decurge din cellalt. Cind cele două numere care 
sint puse în dependență, sint dute ca mărimi variabile, iar reluțţiuuea lor ro- 
vipracă apare ca relațiuneu a două varieri, avom cola ce se chiamă fimirji- 
ze Unul din numere osto funcțiunea colailalt, atunci cind variind neesta 
n urmă, variază şi dinsul după o loge daterminată, Cind neeastă lege se 
poate exprima prin operaţii aritmetice din care rezultă numere întregi {ndu- 
arsi mea înmulțire), Tuneţiunile se chiamă și ele întregi. Cind se expri- 
pede de Spona; care dogi exceutută en termeni intregi, rezultatul] ponte 
avon poign Onar toun e împărţirea), avem funeţiane Prachionară. In sfirsit, 
e sei iar entà este acela unde legitura in chestiune nù poate ñ 
arrar ură xprimată, decit numai printr'an număr infinit de operatii. Insem- 
area Comp mei matematece conzistă în aceia că reprezintă forma desăvirșită 
ps cars fa $ iobindească relațiile apilaa ale dileriteloe fonomene, şi, prin 
D Taes unilo sînt un factor esențial al stabilirii do legi exacte. 
OERE nan uceastã operă sint puse în lumină o mulțime de lucruri care 
pre eaa arre conserinti cosmologice. Aşa so urută că, atunci cind din- 
al iei mn n rotaţiune se desfac in virtutea forli  eontrifugale 
id image cela, acestea au o rotuținne retrogradă, contrar de direcți- 
hear eroină 2. e i-a planetelor în raportul lor cătră soare. Atunci 
printr'un proces ama ui Laplace, eare explică proveniența sistemului solar 
parilor di g, nu e suficientă să explice mişcarea actuali n cor- 


ale lui Uran și Neptun, care i mişe 
erani + si îi constitit © surprindere pe apasă atasat Pi proi descoperit 
ior daot FDA s de acest exemplu pentru a arăta nesiguranța generuliză- 
e, deitfaden der Logik,—trsd, germ. Kloinpeter, p. 29), aceste 


satelite roprezintă tocmai e 
din acel proces de ro per ee kaeni, starea care a rezultat nemijlocit 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 7 


Ca profesor de fizică matematecă, in decursul celor zece 
ani de proiesare a străbătut toate domeniile acestei științi, Făcind 
mai multe volume din prelegerile sale, Ele sint grupate subt di- 
ferite titluri: „Théorie mathématique de la lumièro*, „Zhermody- 
nanmigue*, „Théorie des lourbilionus*, „Théorie de L'elasticile”, 
Théorie analytique de la propagation de la chaleur*, etc. Toate 
aceste opere, dacă nu reprezintă descoperiri de lapt în știința li- 
zicei, sint admirabile coordonâri ale fenomenelor de mai înnainte 
constatate, luminoase discuții ale ipotezelor emise. Tot ce se 
poate aştepta dela aplicarea calculului matemalee este cu stră- 
jucire indeplinit, iar cit se poale aştepta dela acest calcul spune Poin- 
cart insuşi in prefața scrierii „Théorie mathématique de la lumière“, 
in rindurile uimătoare: „Teoriile matematece nu au de obiect să 
ne destăinuiască adevărata natură a lucrurilor; asta ar îl o pre- 
tenție nesocotită. Scopul lor unic este să coordoneze legile fizice 
pe care experiența ni le aduce la cunoştinţă, dar care fără aju- 
torul matematecei nu le-am putea nici chiar să le enunțăm”. 

Activitatea intelectuală a acestui savant nu sa putut măr- 
gini însă la lucrări de ştiinţă specială. Intro bună zi aviniul 
cugetării a spart cadrul specialităților— de-atitea ori zguduit cu 
zimţii aripelor lui —și a inceput să apară subt această semnă- 
tură, ilustră in anume ramuri determinate, şi opere filozofice: 
Oarecare dibuiri, tenziuni câtră discuţia filozofică, şi astlel indi- 
cațiuni pentru evoluția viitoare a lui Poincaré, întilaim pe icipe 
colo, mai de mult, chiar in operele sale de ştiinţă specială. Așa, 
intre altele, în cele două prefețe ale Termodinamicei și Teoriei 
matematece a luminii, intilnim sumare consideraţii filozofice, care 
era firesc să caute a se dezvolta. In prefața celei dintii se dis- 
cută filozoliceşte principiul conservării al lui R. Mayer, iar in 
prefața celei de-a doua lucrări găsim aruncată sămința intregii 
concepţii filozofice a lui Poincaré. „Puțin ne importă, spune din- 
sul, ca eterul să existe efectiv; este treaba metafizicianilor; esen- 
țialul pentru noi e ca totul să se petreacă intocmai caşi cum 
ar exista, și că această ipoteză e comodă pentru explicarea fe- 
nomenelor. La urma urmei, avem noi alle motive să credem în 
existența obiectelor materiale ? Şi aceasta este numai o ipoteză 
comodă; atita numai că ea nu va înceta niciodată să fie, pecind 
are să vină probabil o zi în care eterul va [i inlăturat ca inutil”, 

Dezvoltindu-şi treptat aceste idei ilozolice şi altele analoage, 
in articole de revistă mai scurte şi apoi mai întinse, cind asim- 
tit că ele se cristalizează într'o unitate, că formează un intreg sis- 
tem, care poate fi desfăşurat la olaltă, a dat la lumină, succesiv, 
trei volume filozofice: „Science et hypothèse*, „La valeur de la 
science“ şi „Science et méthode*. Dela apariţia chiar a primu- 
lui volum s'a remarcat Insemnătatea neobișnuită a cugetării ce 
se releva. Oricit s'au găsit analogii Indată intre concepția lui 
Poincaré şi acea a altor ginditori, oricit elementele filozofiei sale 
se mai aflau şi 'n alte construcțiuni,—a trebuit să se recu- 
noască că sinteza lor era originală, că toată concepțiunea a- 


"23 VIAŢA NROMINEASCA 


vea o pecete nouă, o Inlățişare particulară. Cine scria in ace- 
leaşi materii s'a simțit obligat îndată a lua pozițiune faţa de a- 
firmările matematecului francez. Intr'un cuvint, fie că se aprobau 
ideile sale, fie că nu, trebuiau totuși luate In seamă, discutate, — 
nu erau, hotărit, dintre acele, peste care se poate pâși cu ochii 
inchişi. Scrierea lui—tradusă repede şi 'n limbi străine—o găsim 
considerată chiar in opere vechi, cu factură definitivă, cu celebri- 
tate ciştigată, îndată ce apăreau în ediție nouă, Așa Wundt, care 
e rezervat la citare şi destul de sgircit la laude (mai ales cind 
e vorba de contemporani), în ediţia a treia a Logicei sale, vor- 
bind de lucrarea lui Poincaré, începe o notă cu cuvintele „In 
seiner scharisinnigen Schrift „Wissenchalt und Hypotese*.... etc.* 
(vol. 1. p. 444) Această laudă venită din partea unuia din cei 
mai uriași cugetători ai momentului—cu toate că nu-i aprobă pà- 
rerile-- valorează poate tot atita ci! şi premiul ciștigal mai înnainte 
dela munilicența regelui suedez, 


Dupăce am arătat etapele externe ale vieţii lui H. Poincaré, 
și acele mai interioare ale activității sale intelectuale, mai înnainte 
de a trece la analiza şi aprecierea acesteia din urmă (mărginin- 
du-ne fireşte la partea curat filozolică), vom căuta să pătrundem 
mai adinc în personalitatea sa, incercind a reda in citeva cuvinte 
trăsăturile de căpetenie ale fizionomiei lui suleteşti. Vom ține in 
samă cu deosebire relatările d-rului Toulonse, dar vom căuta 
pe alocuri să interpretâm și acele indicaţii pe care din cind în 
cind le intilnim în Insăşi opera autorului studiat, 

Viața lui Poincaré, din datele culese, apare ca o liniştită şi 
retrasă viaţă de savant. Izolarea lui de lumea înconjurătoare ia 
forma unei distracţii fenomenale, vestită pentru cei ce il cunosc 
de-aproape, şi amuzantă prin incidentele la care a dat citeodată 
loc. Odată a luat un ceargaf drept cămaşă, şi a inhăţat la o plim- 
bare, fără să ştie, o cuşcă dela un negustor, Era distrat de mic, 
și numai valoarea sa recunoscută de elev l-a cruțat de multe pe- 
depse, pe care, din această pricină, le-ar  primit la şcoală. Tot 
ca un semn al instrăinării sale de lumea îincunjurătoare, al re- 
veriei necurmate, este desigur faptul de a nu fi rebel, de a se 
arata supus, disciplinat. li place muzica, fara s'o poată executa, 
şi e lipsit de ordine ca toți care au mintea aiurea. Dar această 
izolare se intinde şi mai departe. Gindurile lui nu se izolează 
numai de cei ce-l inconjoară, dar pină la un punct chiar de pro- 
pra sa persoană, El nu poate crea, voind, cu conştiinţă şi aten- 
{iune ; in regiuaile inaccesibile chiar şie-şi ale sufletului său, se 
elaborează singure strălucitele sale creațiuni. Mai toate descope- 
ririle le datoreşte travaliului automatic al vieţii inconştiente. Con- 
Ştiinţa intervine puţin la inceput, Şi la urmă pentru a clarifica şi 
desävirşi. O adevărată mentalitate de poet. 

Temperament calm şi egal, puțin confient şi puţin prietenos. 
Dar turnul de ivoriu al izolării sale nu este totodată un adăpost 
de egoism, o tainiță de rancună şi de ură. Aşa cum e retras, se 


| i 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUL H. POINCARE 39 


* 

socoate totuşi soldatul unei intregi armate, care luptă pentru adevăr, 
găsește vorbe de simpatie pentru noii Inrolați, şi cuvinte de mustrare 
pentru acei care-i intimpină altfel In vorbe, a căror sinceritate nu ne 
este ingăduit s'o bânuim, Poincaré se rosteşte astfel in Introducerea 
volumului său din urmă : „Savanis et ccrivains*: „Ceia ce mai intii 
de toate ne permite să judecâm pe savanții ajunşi, este modul in 
care intimpină pe tineri. Văd ei într'inști viitori rivali, care poate 
au să-i eclipseze în memoria oamenilor? Le araià numai o buna- 
voință provizorie, care se va alarma şi irita indală față de succe- 
sele prea repezi și prea strălucitoare ale acelora ? Sau dimpotrivă 
li vor privi ca pe viitori tovarăşi de arme, cărora le vor trece 
parola retrăgindu-se din luptă; ca pe colaboratori care vor con- 
tinua marea operă întreprinsă, destinată de-a capul a nu fi nicio- 
dată isprávitā ?* 

„Vor accepta chiar ca acești tineri să-i contrazică citeodată, 
măcar timid ? Ah! mania de a avea intotdeauna dreptate ! Şi doară 
sint observatori care pot să deducă o lege din fapte; ei văd 
prea bine că toată lumea s'a inşelat, că cei mai mari oameni au cre- 
zut in erori multiple, și cu toate acestea sint destul de onarați, dar nu 
voesce totuși să conchidă că nici ei nu sint infailibili!* (p. XIlşi XII). 

Acuma o ultimă chestiune. Nu este oare straniu acel suflet 
poetic la un matematecian ? Ce legătură poate să fie intre un 
fauritor de lumi ideale, concrete însă şi scinteetoare, şi un com- 
binâtor de cifre, de scheme şi raporturi abstracte ? De unde pa- 
tima unuia la celalt? La această Intrebare, Poincaré are grija 
să răspundă singur Innainte de a fi solicitat. „Savantul, spune 
dinsul, nu studiază natura pentrucă asta e util; o studiază fiindca. 
simte plăcere și simte plăcere fiindcă natura e frumoasă. Dacă 
dinsa nu ar fi frumoasă, n'ar merita să fie cunoscută, și viața să 
fie trăită, Nu vorbesc bine înțeles aicea de acea frumusețā care ` 
izbeşte simțurile, de Irumuseţa calităților şi a aparențelor: nu 
că o desconsider, departe de asta, dar ea nu area face cu ştiinţa; 
vreau să vorbesc de acea Irumuseță mai inlima, care vine dela 
rinduiala armonioasă a părţilor, şi pe care o inteligență pură o 
poate sezisa. Dinsa este aceia care dă un corp, un schelet pen- 
iru a spune astiei, gtdilitoarelur aparenți care ne ispitesc simtu- 
rile, şi fară acest suport lrumuseța acestor visuri lugitive nu va 
fi decit imperfect, pentrucă va fi indecisă ṣi totdeauna alune- 
coasă Dimpotrivă, lrumuseţa intelectuala își ajunge sieşi, şi pen- 
tru dinsa, poate mai mult decit pentru binele viitor al omenirii, 
savantul se condamnă la lungi şi ostenitoare str loinţi*. 1) 

In adevăr, e foarte posibil ca armonia rece a legilor ştiin- 
țifice să poată Inpâtimi In chip analog cu lrumuseța vie a plăz- 
muirilor poetice. E posibil să avem şi acolo caşi dincoace artişti, 
prin urmare aceleaşi mobile sufleteşti, aceleași atiiudini generale. 
E cu putință ca măcar la unii oameni de ştiinţă — fie ştiinţa cit 
de uscată —să găsim ca factor esenţial al creațiunii „senzibilitatea“*,. 


1) Science et méthode, p 15 (1908). 


ul! VIAŢA RUMISEASCA 
nr 


aceiaşi senzibilitate care e socotită de toţi NDAOINE T pre 
dusțiile poetice. La Poincaré aceasta pare a fi nu num : 5 ar 
de fapt, dar chiar crezul său canştieni. Nu arare ori, în decursul 
comentariilor sale Mozolice, se opreşte la psihologia Sue mei 
ştiinţifice, şi caută să interpreteze prin această senzibi ilala ai 
multe caractere ale acelei invenţiuni. Teoria, în orice caz vala- 
bila pentru sine, nu este în nici un caz lipsită de ie eur 
Ce călhuzeşte pe omul de știință In cercetarea lui să aleagă din 
masa enorm a faptelor percepnle numni pe unele şi să facă 
abstracţie de altele? Fireşte, alegerea trebateşie astfel [ăcută, ca să 
se studieze faptele ce pol să servească de miti ulte ori, acele 
mai simple. Dar savantul care lucrează instinctiv, ce-l face să i- 
leagă pe cele mai simple, se Intreaba Poincaré. „Pentrucă sin- 
plicitatea e frumoasă”, pentrucă de asta „grija de frumos ne duce 
la aceiaşi alegere, ca grija de util” (op, citat., p.. 16). În aită parte, 
In aceiaşi scriere, amintindu-gi de covirşitorul rol pe care îl aro 
în invenţiunile ştiințilice travaliul inconștient (ceia ce la dinsul cu 
deosebire e adevärat), se întreabă cum se explică faptul că din 
atea combinaţii care se petrec sub pragui conștianții, apare de- 
odaţă In lumină tocmai acea valabilă şi nu se perindă tvate. A- 
tribuind aceasta în parle şi direcțiunii pe care a dat-o la Ince- 
put relecţia conștientă, explică totuşi în primul loc prin aceiasi 
senzibilitate, care nu este deșteptată decit numai de acele com- 
binări care sint frumoase, ceia ce Inscamnă la dinsul tocmai cele 
adevărate (p. 37). „Va părea straniu poale că invocăm senzibi- 
litatea, vorbind de demonstrările matermatece, care, se crede, cà 
nu pot interesa decit numai inteligența. Arfi sautam sentimerie 
tul frumuseţii matematece, al armoniei numerelor şi al formelor, 
al eleganții geometrice. E un aderârat sentiment estae pe care 
toți adevărații matemateci Il cunosc, Şi aceasta nu e alta decit 
senzibilitate. 1) 

Dar chiar lâcind abstracție de această senzibilitate (de exis- 
tenja căreia poate unii se vor indui), Poincaré tot rămine un tem. 
perament: artist, un inchinator al frumosului, lulnd această vorbă 
In senzul obişnuit, Fiindcă în afară de talentul sâu matemalec și 
de aptitudinile sale fGlozolice, dinsul se mai munilestă inzestrat 
cu darul întuiției plastice şi al stilului literar. Sumedenie de pa- 
sasi din opera lui pot confirma aceasta apreciare, şi constitue o 
mdlevârită plăcere lectura paginilor colorate cu care presară de 
cite ori e posibil şirul uxpunerilor sale, E de remarcat In această 
piiinţă, în volumul „Savants et cerivains*, relieful pe care îl 
au toate acele Tiguri şi figurine, ce işi propune a le zugrăvi. 
Sully Prudhomme, Berthelot, Curie, Lord Kelvin, ete., toate a- 
ceste personalilăţi se inşiră vii, mari, şi luminoase, justiticind cu 
prisosință— aşa cnm le invie dinsul—tămiia recunoscâtoare ce din 


1) Idei unalage cu privire la logica formală şi utilitatea studiului ei 
am dezvoltat In independent, în articolul „Contribuţii |n utilitatea logi- 
sei, tipărit In Convorbiri Literaro din 1905. 


b i Pe S 


i IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE gi 
SS 


alita colțuri se ridică înspre ele. Av i i 
vice = talent literar, s Apion ag Îi ci 
De aceis, cind Poincaré, căutind să legitimeze alegerea sa lu 
Academie, în locul lui Sully Prudhomme, spune că aceasta se 
datorește faptului că marele literat francez a fost și un diletant 
în matemateci, noi credem că lucrul sar justifica mai bine amin- 


rea dimpotrivă că Poincaré e şi un. mic maestru al formei li- 
etare.,, 


Uli 


Să trecem la studiul doctrinei filozofice. Cum am apus incă 
din introducerea lucrării de față, Poincaré abordează pe cea 
dintii din crle două probleme care ziceam cà au rămas filozo- 
fici, anume problema cunoştinții, Ce valoare àre ştiinţa noastră, 
pe care dogmatismul obișnuit şi-o inchipue pâtrunzind în inima 
lucrurilor, aceasta este chestiunea imprejurul cârcia filozolează 
savantul nostru, Lucrul se poate vedea și din titlul lucrărilor sale 
filozofice, cu deosebire al aceleia care ae Inlitulează „La ya- 
leur de la science“, şi care e desigur lucrarea filozofică cen- 
trală a lui H. Poincaré. 

In ce priveşte problemele metafizice, acestea rămin în a- 
fară de preocupările sale, In orice caz nu le Supune unei čer- 
crtări directe. In diferite rinduri se leapâdă de titlul de meta- 
fizician, nu cu disprețul pe care Il prolesează Mach, dar cu con- 
vingerea că € un nume care nu i se cuvine. Din cind în cind 
întilnim preserate in opera lui cite un „c'est Valtaire du méta- 
physicien*, şi se opreşte ca la o graniță ce nu voeşle să o 
treacă, Cit priveşte acele chestii metafizice, asupra căror mal 
toată lumea are n părere—cum este problema teologică —păre- 
vea sa nu rezultă dintr'o discuție sistemalică, ci provine, ca la 
majoritate, Intr'un mod instinctiv, depusă fară știre din atmosfera in- 
tregii sale educaţiuni. De aceia, aceste păreri nici nu le aflăm 
prin opera Blozolică, ci prin confidenţile facute d-rului Toulouse, 
„Din punct de verdere religios, relatează acesta din urmă, Poin. 
care credea in momentul primei comuniuni {première communion), 
apoi, progresiv, indoiala a sosit, şi câtră opisprezece ani a in- 
cotat să creada“, 

Domeniul sâu de filozotare e, încă odată, critica științii sau 
a cunoștinții. Acea parte a filozofiei despre care Kant a spus o- 
dată că reprezintă ce! de-al doilea ochiu al omului de știință, 
care |] impedică să fie increzul şi unilateral, 

Am arâtat In introducerea de fața misiunea acestei rămure 
lilozofice și am apăsat asupra faptului că işi propune să discute 
postulatele şi punctele de plecare—fie comune tuturor ştiinților, 
fie deosebite— pe care omul de știință specială le primește și le u- 
tilează ca atare, ne!ndoindu-se de soliditatea lor. Foarte multe 
postulate de acestea intervin chiar in mod inconștient, așa că o 


“Sarcină tot aşa de importantă pentru filozof e să capete deplină 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


conștiință de ele, mai înnainte de a critica. O caracteristică a 
teoriei cunoștiinţii va fi prin urmare faptul că nu admite nimic 
care să nu fi fost prealabil dovedit sau intemeiat, că nu crede 
in nimica mai înnainte de a-şi da sama de legitimitatea acele: 
credinţi, E o știință de verificare a tuturor acelor vechi drepturi 
şi titluri, care au fost socotite în deobşte la adăpost de orice tă- 
gadā, din cauza vechimii lor, a constanţei şi a consenzului cu 
care au fost recunoscute. Așa se explică cum în fața acestei noi 
instanțe. apar deodată chipuri şi fizionomii, care niciodată nau 
mai compârut innaintea judecății, ci numai au judecat pe alții. 
Nenumărate idei, care mişună nedemonstrate de nimeni în toate 
ştiințile—și care, trebue să adăugăm, sint coloane ale construc- 
țiilor știinţilice—cu toate că păreau înțelese dela sine, sint che- 
mate acuma să-şi arate temeiul certitudinii și al justeţii lor. Ni- 
mic şi nimeni nu trebuește erlat de dovadă, Nici o presupunere 
dogmatică, nici o idee care să judece Innainte de a fi judecată; 
teoria cunoștinții trebue să procedeze, cum zice nemerita expresie 
germană, „voruussetzungslos*. „Aceasta insamnă, adaugă un 
distins ginditor, că criticul cunoaşterii (der Erkenninistheoretiker) 
nu trebue să utilizeze în desfăşurarea ideilor sale nici o cunoş- 
tinţă, a cărei introducere presupune legitimitatea unui principiu, 
mai innainte ca acel principiu să [i lost discutat şi legitimat“ '). 
Mai pe scurt: să nu se recunoască ca legitimă nici o idee, care 
să nu fi fost mai Innainte discutată şi legitimată, 

Dar aceasta este numai un ideal —adăogăm, irealizabil -ak 
criticii cunoştinţii. In cazul cind te hotărăşti cu dinadinsul să nn 
presupui in demonstrația ta mici o idee, mai înnainte dea o de- 
monstra la rindul ei, atunci vei răminea de-apururea pe loc. Căci 
ce Insemnează a legitima o idee, şi cum poate fi legitimală o 
idee? Insemnează a o deduce, a o intemeia pe alte sau măcar 
cu alte idei superioare. Așa dar, pentru a legitima o idee, trebue 
să pleci dela alta, şi în cazul nostru pentru a legitima principiile 
Şliinţilor, trebueşte să pornim dela ceva, dela unul sau mai multe 
principi, în a căror valoare să credem cu adevărat. Cine vrea 
să demonstreze fof, nu va putea să demonstreze nimic. Ce poţi să 
faci, şi ce trebue să faci, intro critică a cunoștinții, e să reduci 
numărul principiilor ultime, şi să discuţi cu ajutorul acestora pe 
celelalte, Și din acelea care rămineau de obiceiu nediscutate. Alt- 
fel, adică fără de această restricție adusă, critica puterilor noas- 
tre de a cunoaște, fiind făcută tot cu aceste puteri, apare, cu 
dreptate, ca un cerc vițios, o speculație sterilă, cum s'a grăbit 
să proclame Hegel, care avea tot interesul să compromită cri- 
iar malet TPY ce-i stavilea indrăzneala nelimitată a construc- 
şi i a aeni Se mici cu un inštrument de legitimare, 
Eaa dei iat dn iar atunci cind e vorba de cunoştinţa 

, care ¢, in mod fundamental, in orice 


1) Volkelt, Dio Quellen der menschlichen Gewisshelt, p. 4, 


i sară 


IDEILE FILOZOFICE ALE NATEMANELULUI H. TOINCARE 33 


imprejurare, anume principiile Jogice ale minţii. In acestea tre- 
bue să credem în mod dogmatic, și să renunțăm a le Intemeia 
pe altele, fiindcă nu avem pe ce, să incetăm a le discuta va- 
loarea, fiindcă de fapt Intr'o astfel de discuţie ne servim tot de 
ele, şi cercelăm tot cu ajutorul lor. Ele formează baza supremă 
a oricării speculări, ele sau trebuesc primite ca atare, sau, In ca- 
zul cind ne îndoim de dinsele, nu putem întreprinde nimic, și 
orice discuţie, de orice natură, făcută fără deplină confiență în 
ele, e un joc steril, fără un rezultat efectiv. Cind discutăm, și 
căutăm a alege între mai multe păreri, aceasta nu poate să fn- 
semneze alta decit că vrem să ştim care dintre acele păreri e 
cea mai logică. Ori logicitatea (fie-ne Ingāduit acest cuvint) o 
constitue tocmai principiile logice, așa dar presupune validitatea 
lor. Orice incercare de a legitima principiile rațiunii se reduce 
în deobşte la descrierea sentimentului de puternică necesitate 
cu care ele se înfăţişează, la recunoaşterea unei lumini ce le in- 
tovărăşeşie şi care nu se mai află la alte axiome, din alte do- 
menii sau direcţiuni. După cum observă Volkeit, în scrierea ci- 
lată, pretențiunea şi legitimarea acestor principii se conlundă și 
„este imposibil să nu acordăm pretențiunii nici o credință, şi 
să-i contestăm orice drept" !), 

S'ar părea atunci că oprirea cercetărilor teoriei cunoştinții 
la pragul axiomelor logicei nu nea este un lucru care se'n- 
țelege dela sine, şi a spune că Poincaré, tu cercetările sale, nu 
le discută nici dinsul, ci le presupune valabile fără o prealabilă 
critică, ar fi o banalitate. Așa ar fi dacă confienţa dogmatică in 
principiile logice, cu toate că ce, probabil, atitudinea cea mai 
justă, ar fi aparținut deopotrivă tuturor ginditorilor. Au fost insă 
cugelători care s'au indoit şi de ele şi au intins scepticismul— 
odată cu tăgada tuturor adevărurilor—și asupra lor. Aceasta este 
concepția scepticismului radical, reprezentată de un Gorgias sau 
Pyron, în două epoci diferite ale antichității, Pe de altă parte, 
au lost filozofi, care, fără a fi sceptici, au cercetat şi origina a- 
cestor axiome, şi uneori, lără a preţui bine însemnătatea conse- 
quențelor, le-au proclamat generalizări experimentale, cum a fä- 
cut de pildă John Stuart Mill, In orice caz, chiar dacă le atribui 
o valoare necondiționată, se poate discuta asupra lor, măcar pen- 
tru a pune In contradicție pe acei care le micşorează cu voe sau 
fără voe. Într'un cuvint, se poate constitui un capitol din critica 
sau contracritica adusă acestor principii superioare. 

Din această pricină nu e o banalitate, ci un amănunt pro- 
priu operei lui Poincart—fireşte, propriu nu în senzul că o are 
ea singură—relatarea că, în critica filozofică a acestui savant, 
principiile logice sint admise în tăcere, şi cu toate că nu le re- 
cunoaște puterea de a creia cunoștinţi (ceia ce e foarte drept) *), 


32, 
3 i cdi bypothise, p. 9 și 10. 


34 VIAŢA NOMINEASCA 


le presupune insă necontenit valabile, In rolul de norme ale it- 
devărului. Totuși scepticismul pe care acest ginditor I! va arăta, 
intro măsură, mai tirziu, nu sa putut opri cu totul la pragul a- 
cestor axiome supreme, şi in treacăt (fiindcă o examinare siste- 
matică asupra acestei chestii am spus că nu avem) face o dis- 
tincție intre dinsele, punind pe una din ele—cea impresie—pe o 
treaptă de certitudine scăzută. In scrierea „La valeur de la science“, 
capitolul ce se intitulează „La mesure du temps“, vaind să A- 
rāte că la această măsurare participă un factor convențional, n- 
cela că durata a două Jonomene identice este acoiaşi sau cå a- 
celeaşi cauze iniyebuinjeazä acelaşi limp să producă aceleaşi v- 
řecte, pentru a arăta nesiguranța acestui postulat, scrie următoarele ; 
„Este oare imposibil ca experienţa să desmintă intr'ò zi postu- 
latul nostru ? 

„Mă explic: Să presupunem că la un anume punct al univer- 
sului se petrece fenomenul a, avind ca consecință la capătul unui pa- 
recare interval efectul «', Intr'un alt punct al lumii, foarte indepărtat 
de cellali, se petrece fenomenul f, care are ca consecință efectul 
A”. Fenomenele = şi f sint simultane, tot așa efectele « şi B. 

„La o epocă ulterioară, fenomenul « se reproduce in cir- 
cumstanțe aproape identice şi simultan fenomenul 8 se repro- 
duce iarâși intr'un punct depărtat al lumii şi aproape în aceleaşi 
imprejurări. 

„Efectele a" şi $° se vor reproduce de asemeni. Presupun 
insă că efectul a' are loc innainte de efectul £”. 

„Dacă experiența ne-ar face martorii unui astfel de specta- 
col, postulatul nostru s'ar afla desmințit. 


„Ori, putem noi să afirmăm ca ipotezele pe care le-am fā- 
cut sint absurde ? Ele nu au nimic contrar principiului de con- 
tradicțiune. Fără Indoială, ele nu se vor putea realiza fără ca 
principiul raţiunii suficiente să fie violat. Dar pentru a justificu o 
definiție aşa de fundamentală, aşi fi preferat un alt parant* !). 

Aşa dar e clar. Principiul logic ul rațiunii suficiente (care 
cere ca orice lucru să aibă o rațiune) nu are [aţă de Poincaré 
certitudinea celorlalte, în orice caz nu inseamnă cit acela al 
contradicțiunii, care, dacă ar fi föst călcat în exemplul de faţa, 
ar îi compromis categorie ipoteza făcută, 

Această mieşorare a principiului rațiunii suficiente față de 
celelalte principii logice şi explicit faţa de acel al contradicțiunii, 
nu se Intimplă pentru intiia oară la Poincaré, Oricit de necesar 
pentru inteligența noastră se infățişează şi cel dintii principiu, 
a părut insă adesea mai puţin luminos şi pentru unele conştiinţi, 
excluzind mai puţin contrarul sâu, decit principiul contradicţiunii. 
Leibniz le deosebeşte pe amindouă dacă nu prin necesitatea cu 
care se impun inteligenţii, dar prin destinația fiecăruia, făcind din 
principiul raţiunii suficiente regulatorul cunoștinților empirice, 


1) p. 40 si 4l. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H, POINCARE 35 


contingente, turburi, pecind acel al contradicțiunii stăpinea ade- 
vărurile ştiinților raționale '), 

Tot conştiinţa acestei inferioritäji a principiului rațiunii sù- 
ficiente faţă de acel al contradicțiunii, a fost cauza pentru care 
unii filozoli au incercat să-l derive din acesta din urmă, bä- 
nuind probabil că, prin această derivare, lumina sigură a printi- 
piului de contradicție are să se coboare şi asupra celuilalt, O 
astfel de incercare a făcut Chr. Wolii *). Tot in rindul acestora 
mai lrebuește menţionată şi străduința lui Herbart de a deduce pos- 
tulatul cauzalității (care e o aplicaţie concretă a principiului ra- 
țiunii suficiente) din acelaşi principiu al contradicțiunii. 5) Incer- 
cârile au fost firește nereuşite; le-am amintit numai ca docu- 
ment pentru acea convingere ue inferioritate a principiului ræ- 
Humi suficiente—în ce priveşte certitudinea sa necondiționată — 
convingere pe care o desihinueşte în lreacăt şi Poincaré, fară a 
incerca săi Imprumule siguranța dela alte principii logice, in- 
credințat prababi! dinnainte câ aceasta nu se poate, 

Sā lăsăm acuma axiomele logice asupra cârora Poincurt 
nu face un obiect de cercetare specială, şi să venim la acele 
postulate și principii științifice, la acele domenii unde dinsul îşi 
aplică cu stăruința ascuțita și dibacea sa critică filozofică : do- 
meniul ştiinților matematece şi al acelor fizico-naturale. Urmind 
în expunerea noastră ordinea materiilor din scrierile sale—care 
este de altfel şi ordinea firească—vom Incepe in paragraful ce 
urmează cu științile matematece. 


IV 


Subt eticheta ştiinților matematece se cuprind mai multe 
ramuri deosebite : aritmetică, geometrie, mecanică, — această ul- 
timă disciplină alcătuind oarecum tranziția câtră ştiințile naturii, 
şi fiind considerată de mulţi—mai ales în timpul din urmă- nu 
atita o știință matematecă, cil o știință matematezată, 

Poincaré discută principiile ştiinţilor matematece, intrucit a- 
ceste ştiinți nu sint absolut omogene, nu in mod global, ci pen- 
tru fiecare ramură in parte. Critica fundamentelor respective nu 
va conduce pretutindeni la aceleaşi concluziuni, şi din această 
pricină ştiinţile matematece nu au, după dinsul, un caracter per- 
fect uniform. Bazele uneia sint de o natură deosebită decit ale 
alteia, lâră a se stărima fireşte, prin aceasta, acea comunitate 
care ne autoriză a le pune In aceiași rubrică, subt aceiaşi nați- 
une generică. 

Aceste discuţiuni, pe care le găsim cu Ingrijire făcute la 
Poincaré, au fost adesea trecute cu vederea, şi tendința curentă 


1) A sa voias intre altele: La monadologie, prop. 31—37 (ol La- 
, p. 55—58) 

2) Wundt, Logik, 1 Bd., p. 558. 

3) Psychologie als Wissenchaft, 4 142. 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


era mai degrabă să se caracterizeze cu o singură vorbă toate ade- 
vărurile matematece Acestei tendenți datorim cele două direcții din 
filozofia matematecei, cunoscute sub numele curente de apriorism şi 
empirism. După unii, certitudinea apodictică a adevărurilor mate- 
matece, precocitatea excepțională a geniilor matematece şi alte 
motive accesorii conduc neapărat la concluziunea câ baza aces- 
tor adevăruri este înnăscută, Alţii susțineau dimpotrivă că ele 
posedă un caracter experimental, motivindu-și adesea această fn- 
cheere pe insuficienta observare, că adevărurile matemalece au 
fost ocazionate de experienţă. SA 

Pentru începerea expunerii noastre putem şi noi neglija de- 
ocamdata deosebirile diferitelor ramuri matematece şi să vorbim 
de malematecă in general. Mai intii, că există chestii comune, 
cum e de pildă problema rafionamentului malematec, şi, tot o- 
dată, cu aceasta vom avea putinţa să separăm dintr'udata doctrina 
lui Poincaré de alte doctrine, de care se deosebeşte întrun mod 
radical. 

Ştiinjile matematece au izbit Intotdeauna și s'au diferențiat 
dela sine de ştiințile naturii concrete prin caracterul certitudinii 
lor. De unde această siguranță deosebită —s'a pus în mod fi- 
resc intrebarea ? Acelora care susțineau origina empirică a ade- 
vărurilor matematece, şi afirmau că ele se stabilesc cu ajutorul 
metodei inductive, li se opunea în deobşte faptul că aceste ade- 
văruri nu sint supuse rectificărilor ulterioare, că planează deasu- 
pra vicisitudinilor de tot felul care intovărăşesc generalizările ex- 
perimentale, E un fapt concret această certitudine, care nu se 
armonizează bine cu o origine empirică, oricit de meşteșugit 
s-ar arăta. Aşezind însă baza adevâărurilor matematece, In noi 
inşine, în alcătuirea noastră sufletească, şi explicind in modul 
acesta necesitatea lor, avem innaintea noastră —cel puțin în pri- 
mul moment — două posibilități deosebite. Sau socotim adevăru- 
rile matematece ca o dezvoltare a principiilor rațiunii noastre, 
şi prin asta Ştiinţa matematicei ca o prelungire a logicei; sau a- 
tribuim matematecilor principii aparte, apriorice şi ele, dar care 
să nu se confunde cu acele logice, 

Fireşte, un ideal pentru Intemeiarea adevărurilor matematece 
ar fi cea dinții ipoteză. Axiomele logice, principiile constitutive 
ale rațiunii, am văzut şi din dezvoltânle anterioare, se impun ca 
pururi valabile, ca mai presus de chinul indoelii. Ele judecă 
lâră a putea fi de nimeni judecate. Dacă s'ar arâta că intreg e- 
dificiul matematecei e numai o dezvoltare a lor, atunci certitudi- 
nea acestei ştiinţi nu numai cà se lămureşte, dar capătă o bază 
de o valoare necondiționată, devine coexlensivă cu orice rațiune 
Şi eternă cit și rațiunea. Dar idealul acesta foarte mullă vreme a fost 
socotit ca irealizabil. Diversitatea adevârurilor matematece de 
aritmetica, geometrie, ctc, a părut nederivabilă din axiomele for- 
male ale rațiunii, şi foarte mulți apriorişti s'au simţit siliți să le 
alribue principii aparte. Aceste principii—pentru a cita pe cel 
mai mare dintre aprioriștii moderni, care a lost desigur Kant— 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI HI POINCARE 37 


iee a -- 


sint, spre deosebire de principiile logice, judecăți sintetice apri- 
orice, Adică Impreunarea subiectului cu predicatul, pe care o 
intilnim la principiile de bază ale matematecei, e făcută, ce e 
dreptul, cu necesitatea lucrurilor apriorice, insă nu decurge din 
identitatea subiectului cu predicatul. Aşa dar, In aceste princi- 
pii, predicatul sporește subiectul, afirmă despre dinsul insuşiri ce 
nu se străvedeau în el, dar cu toate acestea legătura apare ne- 
cesară,  Întrucit predicatul nu derivă analitic din subiect, insem- 
nează că aicea intervin şi alte principii decit acele logice; în- 
irucit legătura este necesară, aceasta Insemnează că nu avem 
a lace cu afirmarea unei constatări experimentale. Plutind între 
constatările empirice şi legile rațiunii, avind bogăţia celor dintii 
şi certitudinea necesară a acestor din urmă, principiile matema- 
tece formează, după Kant, o clasă de judecăţi apriorice aparte, pe 
care le botează sintetice-apriorice. 

Din pricină Insă că aceste judecăți--avind un carácter oa- 
recum hibrid—nu au stringența necondiționată a principiilor lo- 
gice, care exclud orice concepere a conlrarului, şi din cauză că 
nu se Ințelege bine o necesitate care nu e logică, ci numai de 
fnpt—cum e de pildă în afirmarea că linia dreaptă e drumul cel 
mai scurt— pentru aceasta mulți nu le-au recunoscut un caracter 
curat aprioric, admiţindu-le cel mult necesitatea unci asocieri in- 
delungate. Cu această interpretare insă—care e acea a concep- 
ției empiriste—siguranţa adevârurilor matematece devine revo- 
cubilă, condiționată, mărginită. 

Aceste imprejurări explică şi legitimează psiholopiceşte ten- 
dinja de a anina adevărurile matematece—pentru a li se salva 
aprioritatea—de acele principii care cu siguranță aparțin rațiunii 
însăşi, de oarece o constitue şi formează, de principiile logice. 
A face cu aceasta din matematecă o dezvoltare, o radiație a ne- 
cesităților rațiunii în calitatea ei de rațiune. Deaici a eşit o in- 
lreagă şcoală nouă, care tindea arăta „că matematecile sint com- 
plect reductibile la logică și că intuiţia nu joacă nici un rol“. 
(Kant atribuia judecăţile sintetice apriorice unei intuiții pure, 
ce atirnă de formele senzibilității noastre). Această şcoală, care 
tinde a face din logică și malematecă aproape o singură disci- 
plină, lărgind cadrele celei dintii şi sporind cu aceasta certitu- 
dinea filozofică a celeilalte, are numeroşi reprezentanți de seamă, 
ca Rusell, Hilbert, Couturat, etc. Impotriva acestei concepții Poin- 
care se Indreaptă cu energie, câutind a pune In evidenţă impo- 
sibilitatea ci, şi cu această parte negativă vom Incepe expune- 
rea convingerilor autorului nostru cu privire la natura principii- 
lor matematece, 

Ce susțin partizanii acelei concepțiuni ? Că se poate tnte- 
meia o ştiinţă a matematecei numai cu principiile logice şi nu 
este nevoe pentru demonstrarea adevărurilor matematece a se 
face apel la intuițiune, Chiar atunci cind e vorba de geometrie, 
unde se operează cu elemente spaţiale—şi deci intervenţia intu- 
iției pare a fi necontestată —matematecii şcoalei noua găsesc 


78 VIAŢA YOMINEASFA 


ij a o înlătura, Pentru Hilbert, punctele, dreptele şi 

eri pă trei categorii de lucruri, de concepte, care nu avem 
ca să ştim ce reprezintă, şi unul care na văzut niciodată 
dreaptă, punct sau plan, poate face tot aşa de bine geometrie ca- 
şi noi. Cind zicem bunăoară că prin două puncte nu poate trece 
decit a singură dreaptă, aceasta n'are nici o legătură cu con- 
siringerea intuitivă, e o simplă definiție dată dreptei, iar rs aie 
spaţială „a trece prin" insemnează pur și simplu „a fi determi- 

Št 
e "Sond orice element intuitiv din demonstrațiile matematece, 
avind ca puncte de plecare niște definiţii care n'au izvorit dintr'o 
constringere a intuițiunii—cum e cazul cu dreapta determinată 
de două puncte -se poale intocmi — după această icorie — numai 
şi numai cu principiile logice intreg edificiul de teoreme şi co- 
rolare, care formează matemaleca In diversele ramuri ale ei, 

Impotriva acestei doctrine, Poincaré aduce — în esență — două 
serii de obiecțiuni. Mai intii de toate, spune dinsul, chiar admi- 
tind că am stabilit că toate teoremele se pot deduce analitic din- 
t'un număr restrins de axiome, și cà aceste axiome sint numai 
nişte convențiuni, „filozofu! va conserva dreptul să caute origina 
acestor convenţii, să vadă pentruce ele au lost juderate ca pre- 
ferabile convențiunilor contrare* 7). Aşa dar, chiar dacă eliminăm 
intuițiunea, și privim axiumele matematece drept definiţii deghi- 
zate, și atuncea ne rămin obligații care depăşesc cadrul logi- 
cei pure, A 

A doua obiecţie priveşte nu punctele de plecare, ci cursul 
demonstrațiunii. Dupăcum nu se poate suprima apelul la intui- 
țiune cind e vorba de axiome, tot așa nu se pot desfăşura. de- 
monstraţiile, dovedi teoremele şi Intemeia corolarele, numai cu 
principiile logice, fâră a se recurge la intuiţiune. După Poincaré, 
in toate demonstrațiile matematece se găseşte aşa numitul prin- 
cipiu al raționamentului recurent, care e un echivalent al induc- 
[iunii. Datorită acestui principiu, putem trece în domeniul ma- 
tematec dela particular la general, putem depăşi premisele cu 
certitudine obligatorie. El reprezintă virtutea creatoare a raţiona- 
mentelor matematece, faptul că demonstrațiile acestei ştiinți nu 
se reduc la n imensă tautologie. Acest principiu al raționării re- 
curente autorul nostru se distrează a-l găsi in toate raționamen- 
tele capilor şcoalei combâlute, cărora le recunoaște agerime şi 
originalitate, nu însă şi dreptate. „A spune că dinşii (Rusell şi 
Hilbert)... au ruinat teoria kantiană a matematecei, este evident 
neexact. Nu știu dacă au crezut-o sincer, dar dacă au crezul-o, 
atunci sint Inşelaţi * 3), 

Cu cercetarea acestui principiu, din care Poincaré face cheia 
raționamentului matematec, şi care nu se reduce la principiile 
logice, trecem la partea pozitivă a doctrinii acestui autor. Mai 


1) Science et methode, p. 156—157. 
3) Ibid., p. 158, 
53) Wid., p. 191. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI T. POINCARE 39 
PRE aa m Ov tone ură Bote a ata n/A cata iai A e 


înnainte Insă ce a trece, să facem o scurtă observare asupra 
școale: matematece despre care am vorbit. In această şcoală, ce 
şi-a propus, cum am văzut, a face din matemateci o logică pură, 
lără principii aparte, în această şcoală, care vrea să inrâdăcineze 
adevărurile matematece in principiile supreme ale raţiunii şi nu- 
mai In cle, a găsit oare filozofia matematecei pentru această ştiinţă 
bazele cele mai sigure, garanția cea mai deplină, unde nu poate 
ajunge scepticismul, unde nu se poate vorbi de ipotetic şi de 
arbitrar ? Cine va examina lucrurile cu lure aminte va conchide 
dimpotrivă. Școala logistă de fapt e mai sceptică decit acea 
kantiană, deşi aceasta din urmă întemeiază matemateca numai 
pe intuițiune, așa dar pe o bază care, oricit va părea de nece- 
sară, nu ajunge In aceasta principiile rațiunii. 

In adevăr, s'a observat indată că nu se poate vorbi chiar in şcoa- 
la logista să se derive axiomele matematece din principiile logice, ci 
numai să se dezvolte excluziv pe temeiul acestora. Garantarea desă- 
virşită a valorii axiomelor matematece am avea-o numai în cazul 
cind ele s'ar deduce din legile rațiunii. Dar aceasta e cu nepu- 
lință, legile rațiunii find forme goale, Eliminindu-se atuncea ori- 
ce referință la intuițiune, ce râmin axiomele stabilite? Simple 
convențiuni, și nu se poate ști pentruce ele şi nu altele. Ca 
ele se vor putea dezvolta msi departe în teoreme numai cu aju- 
torul principiilor logice, aceasta nu insemnează un mare cîştig, 
Excedeatul de certitudine, care ar rezulta din inlâtmrarea intus 
tunit în cursul dWemonstrării, rămine copleşit de paguba de csr- 
btudine pe care o avem din aceiași inlâturare, la naşterea axi- 
omelor, Cine admite intuiţiunea ca izvor matematec, va socoti 
definițiile — axiome deghizate. Dimpotrivă, cine respinge intuițiunea, 
va numi axiomele -definiții (sau convenții) deghizate. Şi se vede 
bine că, ilin aceste doua concepții, cea mai sceptică e aceasta 
din urma. 

Sa revenim după această observare la Poincaré. Am zis 
că acest cugetător nu admite nici chiar în cursul demonstrațiunii 
matematece că normele legice sint singurele călăuze. Intuiţia in- 
tervine, după dinsul, din nou, sub forma principiului raționamen- 
tului recurent, care e o judecată sintetică apriorică. Ne allăm pen- 
tru moment cu totul pe urmele lui Kant, ' 

„Posibilitatea chiar a Ştiinții matematece, scrie Poincaré 
fruntea volumului „Science et hypothèse“, pare a fi o contra- 
zicere insolubilă, Daca această Știință nu este deduclivă decit 
în aparenţă, de unde îi vine această rigoare desăvirșită pe care 
nimenea n'o pune la indoiala ? Dacă dimpotrivă toate propoziţiile 
pe care le enunță se pot scoate unele din altele după regulele 
logicei formale, cum de nu se reduc matematecile la o imensă 
tautologic ?... Se va admite oare că toate aceste teoreme care 
umplu atitea volume nu sint decit moduri deghizate de a 
Spune că A=A?*!) Ceia ce face ca matemateca să fie o 
Ştiinţă adevărală, este ca intrebuințează demonstrația prin recu- 
rență. In ce conzistă acest procedeu ? „Se stabilește mai intii o 


1) Seienee et hypothèse, p. 9 și 10, 


410 VIAȚA NOMINFASCA 


teoremă pentru nl; se arată pe urmă că dacă este adevărată 
pentru n —!, este adevărată pentru n, şi se conchide că va fi 
adevărată pentru toate numerile intregi*. Ca matemateca să 
fie o ştiinţă, trehucşte să poată stabili adevăruri generale. 
Nu ajunge, de pildă, să stabilească un lucru pentru un nu- 
măr individual, ci pentru intreaga serie numerică. Pentru un 
caz individual ajunge demonstrația deductivă, Dacă teorema este 
adevărată pentru numărul 7, avind și premisa că ceia ce e a- 
devărat pentru p e adevărat şi pentru P+7, vom zice că va fi 
adevărată teorema şi pentru numărul 2 (intrucit definiția numă- 
rului 2 este 717). Tot așa vom putea demonstra pentru fiecare 
număr in parte, Dacă e adevărat! pentru 2, va fi şi pentru? (pe 
care îl definim 2-4-7), tot aşa pentru 4, pe care analizindu-l 1 
vom reduce la 7+7. Aşa dar, pentru orice număr poţi face o 
demonstrație deductivă pornind dela numărul imediat anterior, 
pentru care ai stabilit teorema pe aceiaşi cale. Dar atunci cind 
afirmi că teorema e valabilă pentru foule numerile intregi ? In 
aceasti afirmare se găsesc condensate o infinitate de silogisme. 
pe care niciodată nu le vei putea Inşira în intregime, şi, chiar 
dacă ar fi posibil, niciodată nu le îinșiri de fapt. Atunci In a- 
cecastă concluziune depâşeşii infinit premisele date. Ce te face 
totuși să pgeneralizezi dintro dată și să nu mai destășuri— chiar 
dacă ar fi posibil—toată seria de silogisme, pornind dela 7 şi 
conchizind treptat la cifra următoare, şi tot aşa mai departe ? Cu 
ce se operează acea condensare şi, mai muit decit atita, aces tre- 
cere dela finit la infinit? Cum ajungem la generalizare? A- 
jungem cu raționamentul prin recurenţă. Regula lui este, spune 
Poincare, ireductibilă la principiul contradicțiunii : „Această re- 
gulă nu ne poate veni nici din experiență; ceia ce experienţa 
ar putea să ne arate, este că regula e adevărată pentru cele zece, 
sau o sută de numere dela inceput, ea nu poate atinge şirul in- 
definit al numerelor, ci numai o porțiune mai multsau mai pu- 
țin lungă, dar totdeauna mărginită“ (p. 23). Faţă de un singur număr 
principiu! contradicției ajunge. Dar cind e vorba să cuprinzi 
intro formula o infinitate, atunci atit principiul contradicţiei, cit 
ȘI experiența devin insuficiente, Regula demonstrării recurente 
este „un tip adevărat de judecată sintetică apriori, Pe de altă 
parte nu putem vedea Intr'insa o convenţiune, ca pentru citeva 
din postulatele geometriei“. Si acum se întreabă Poincaré: de 
unde rezultă irezistibila evidență a acestui principiu atit de util 
pentru demonstrarea tuturor operaţiilor matematece ? „El nu este 
alta decit afirmarea puterii spiritului care se ştie capabil de a 
concepe o repetiție indefinită a aceluiaşi act, indată ce acest act 
este odată posibil, Spiritul are despre această putere o intuiție 
directă şi experiența nu poate să fie pentru dinsul decit o oca- 
zit ca să se servească și să capete prin aceasta conştiinţa“? (p, 
24). EL mijloceşte trecerea dela particular la general, dela un caz 
la toate,—este echivalentul metodei inductive. Se deosebeşte 


i. * | v r, ai 
ji 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 4i 
a S a E a A 


însă de aceasta prin faptul că se impune cu necesitate, intrucit 
afirmă nu credința intro ordine a universului, ca iaducțiunea, ci 
o pooipeictnte a spiritului însuşi. 

„E a se rezema pe vre-un principiu logic, regula demon- 
strației recurente — care reprezintă un apel la iotuiție-—capeinde 


matematec, că ai înnainte un discipol docil al filozofului din Königs- 
berg, care are totuşi destulă originalitate să confirme cu mij- 
loace nouă ideile glorioase ale maestrului sau. 


l. Petrovici 


—_ te 


PRIVELIȘTI MODERNE 


S'a deşteptat viaţa enormei Metropole 

Si'n faptul dimineţii vueşte tumultoasă ; 
lar soarele răsare punind aureole 

Pe turle de biserici, pe domuri, pe cupole, 


Şi-aprinde peste neguri o punte luminoasă. 


În depărtări, uzina aruncă trei semnale, 
Şi ndată tot orașul răsună de sirene; 
În colonade fumul din fabrici ese-alene, 
Apoi descrie în aer fantastice spirale, 
Și liniștit se'nalţă spre lumi aeriene... 


Acum se'ncepe lucrul. Şi in ateliere 
Lovite greu vibrează sonorele metale, 
Giganticele roate din vaste şantiere 

Se mişcă subt o varbă, demonică putere ; 


Ritmat Saud ciocane, cum cad pe nicovale. 


__ PRIVELIȘTI MODERNE is 


O! cintecul vieții, o! Carmen Saeculare, 

Eternă perpetuare de forțe in natură, 

Din adincimi de vremuri purtat din gură'n gură, 
Cintat cu irenezie, cintat fără schimbare 

Pe aceleași vechi motive de dragoste şi urā.. 


ŞI cîntă 'ntreg orașul enorm, lascult cum cintă 

Ca o vagneriană şi stranie fanfară ; 

Viaţa clocotește intr'insul, se irămintă, 

Şi cîntă 'ntreg orașul enorm, l-ascult cum cîntă 
Din zori şi pină'n seară,.. 


S'aprind luminile... Şi'n noaptea ce cade peste bulevarde 
Electricile globuri albe înseamnă roate de lumină, 
Şi fie-care glob in noapte răsare ca o lună plină, 
Ce-aruncă zimbetu-i de raze la geamul tristelor mansarde. 


Şi ce feeric e orașul in ora asta minunată, 

Cind lampile S'aprind la geamul strălucitoarelor bazare |... 
Într'un palat fantastic, Strada, acum se schimbă dintr'odată ; 
Te chiamă parcă, te imbie splendorile din galantare. 


S'aprind luminile... Şin umbra ce în fişii acum se rumpe 

Şi'n care voluptos palpită sonorul foșnet de mătase, 

Ca nişte fluturi la vitrine roesc femeile frumoase 

Şi ochii lor s'aprind in noapte și ard ca niște pietre scumpe. 


4t VIAȚA ROWINEASCA 


iti li ——— — 


Pe străzi mulțimea năvăleșie ca un molatic val de mare... 
lar tu, ce'n suflet porți Muidul clocotitor al tinereții, 
Ce fericit te simţi In clipa aceasta, fără-asemănare, 
-Că eşti şi tu un strop de spumă în oceanul larg al vieții! 


MI 


E ploae. În noapte asfaltul sclipeşte. 
Si strada-acum pare o neagră lagună ; 
Lumina'n vitrine leeric zimbeşte 
Si-aruncă pe stradă efecte de lună, 


Grăbite prin umbră trec vagi siluete; 
Şi nu-i zăreşști chipul femeii frumoase, 
Ce'n dreptul luminii, cu gesturi discrete, 
Ţi-arată piciorul cel fin sub mătase, 


Perechi subt umbrele trec repede'n şoapte 
Prin ploaia ce cade sonor pe trotoare, 

lar monşirii cu ochii de foc pier in noapte 
Cu zgomot demonic şi surd de motoare, 


Mircea Dem, Rădulescu 


„Un reghiment de antilerie“ 


Scurt, gros, cu capul mare, fruntea înaltă și ochii mici,— 
in figură cu o expresie de gravitate şi de naivitate In acelaş timp, 
domnul Niţă Ionescu, proprietarul unui mic Birt iconomic, benturi 
spirtuose şi delicatesuri, a purtat multă vreme porecla de ele- 
fantul, imprejurările din ultimii ani i-au schimbat insă această 
poreclă şi azi nimeni nu-i mai zice altiel, decit Niță Jonescu 
Antileristul, Si Gindcă numele Niţă Ionescu nu este din cele 
mai rare şi mai deosebite, intimplindu-se ca in oraş să se mai 
uăsească şi alții cu acelaş nume, nevoia a lâcut ca Insuşi in 
actele oficiale, bunioară în registrele percepției şi în listele elec- 
torale, să se adauge după numele amicului nostru şi porecla, 
spre deosebire de ceilalți omonimi ai săi, Lui 

Dar pentru ce antileristul şi nu artileristul ? Pentrucă nici- 
odată domnul Niţa nu a zis şi nu zice decit anlilerie şi aniile- 
rist, măcar că sint şase luni de cind pe firma prăvâliei sale, 
care infăţișază un soldat de tunari, Goldenberg zugravul a scris 
cu litere deo palmă: „La Artileristul*.  mprejurările care au 
hotărit schimbarea poreclei domnului Niţă sint următoarele : 

Trebue să fie mai bine de doisprezece ani, de cind Intr'o 
scară de toamnă umedă și rece, domnul Niţă, p'atunci elefantul, 
s'a pomenit că-i intră în casă un drumeţ sdrenţăros, prăpâdit, a 
câruia intățișare l'a inspâimintat şi pe el şi mai ales pe cucoana 
Miţa, soţia dumisale. Cu greutate a lost recunoscut drumeţul, 
care totuşi era văr bun cu domnul Niţă (mumele lor surori), vă- 
rul Simache Tănăsescu, a căruia urmă o pierduse şi care acum, 
plingind de li se rupea inima, se ruga să nu-l lase să moară 
de foame... 

Timp de un an și jumătate vărul Simache a slujit cu sim- 
brie în prăvălia domnului Niţă şi intro bună dimineață, fără 
ceartă, lără supărare, şi-a luat rămas bun şi a plecat-o iar în 
lume. «ll trăgea aţa spre noroc», cum spunea domnul Niţă, de 
cite ori povestea istoria lui văru-său, 

Cu părâluțele adunate s'a dus omul la Piteşti și a deschis 


adi 


„UN REGHIMENT DE AXTILERIE, a 
a e Nat haina ONERE Aai aa E ES S E- 


o circiumioară de nimic In apropiere de cazarma de artilerie. Şi 
in opt ani de zile i-a mers așa de bine, incit cind s'a dus dom- 
nul Niţă să-l vază, in urma unei scrisori de poltire, a rămas in- 
mârmurit. Nu-i venea să crează că prâvâlia aceea bogată și 
frumoasă era proprietatea lui văru-său. In urmă, cind acesta i-a 
explicat, că tot binele şi belșugul lui se datora numai și numai 


vecinătăţei cazârmei de artilerie, a priceput şi a crezut. La in- 


tors, pe tot drumul dela Piteşti pină acasă, n'a visat decit re- 
ghimente dc artilerie ; iar cind dindu-se jos din trăsură, a băgat 
de seamă, parcă pentru intlia oară In viaţa lui, că birtul icono- 
mic era aşezat drept în faţa fundăriei, a râmas amuţit şi incre- 
menit pe trotuar. Căci fundăria era o curte mare de citeva po- 
goane, cu clădiri multe, unde odinioară a lost arsenalul, iar a- 
cum era depozit de arme... Curte mare, rlădiri multe, mai toate 
goale... loc să Incapă trei reghimente nu unul... | se părea că 
şi vede mişunind soldații prin. curte... 

— Haide Niţ3,—la trezit cucoana Miţa,—plăteşte birjarul 
< aşteaptă. 

Aşa a incolțit pentru întiia dată in sufletul amicului nostru 
gindul aducerii unui reghiment de artilerie in oraș. Şi e mult 
şi greu plină apucă de intră o idee în capul omului, că pe urmă 
crește, mai ales cind e singură... şi aşa sa intimplat cu dom- 
nul Niţă. La 'nceput, cind din aducerea regimentului nu i se 
întățișa decit profitul său personal, și-a mărturisit gindul cu sfiala 
numai cucoanii Miţii şi cltorva prieteni: dar această sfială a pic- 
rit treptat-treptat, pe măsură ce se încredința că tot oraşul ar 
trage ciștig din implinirea visului său. 

Azi a văzut pe lereastra cucoanii Mândichii un bilet: odăi 
mobilate de închiriat. —, Poftim şi-a zis dumnealui. A rămas 
biata femee cu odāile neinchiriate. Hm! ia sa fie aici un reghi- 
ment de antilerie, aşa e că şi le inchiria ?*, 

Miine a aflat că Tăsică Alexandrescu dă faliment: „Lume 
puţină, domnule, dever mic... la să fie aici un reghiment de ar- 
tilerie, Aia oameni, ofițeri, cucoane. Ce stai dumneata de vor- 
beşti ? Ce, asta e joaca ?*, 

Poimine a văzut femei din Raăzvad, Intorcindu-se spre casă 
cu merinde nevindute : „Poftim ! Şi-au pierdut bietele femei ziu- 
lica degeaba. la să fie aici un reghiment de antilerie. Alea 
sint guri nu glumă“, 

Și iaca aşa, zi cu zi, clipă cu clipă, ideia s'a hranit, sa 
întremat, a crescut și a pus stăpinire pe toată mintea domnului 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


Niţă ; iar cind s'a Incredințat că nu era neajuns, care nu sar fi 
putut vindeca prin aducerea reghimentului, sfieala dela inceput 
a perit de tot, ba s'a prefăcut in hotărirea cu care acum declara 
ritos : 

— Nu vezi dumneata, domnule Alecule, că nu merg te: 
burile de loc? Inainte vreme aveam și noi viile. Mai mișca 
ceva toamna, după cules. Acum, de cind cu filopseru, s'a dus... 
la să ai dumneata aici un reghiment de antilerie, care va să 
zică aproape o mie de nameni, atiția cai, ofițeri, paraofiţeri. Tiii t 
Ce, asta e joacă? Odată se ridică oraşul de nu-l mai cunoşti. 

Reghiment de antilerie azi, reghiment de antilerie mline, 
s'a găsit intro zi un glumeţ, Manolică Ghigheci, practicant la 
judecătorie şi i-a zis: „Nenea Niță Antileristul*,—şi d'atunci 
aşa a râmas... 

Şi totuşi mă simt dator să vă spui că prietenul nostru nu 
merita toată ironia cu care-l tratau oameni mult mai puțin de is- 
pravă decit dinsul. Ca avea un vocabular cam redus și cam 
deteriorat, asta da; dar incolo, ce om bun și milos... N'ar fi 
trebuit să aștepte venirea reghimentului, pentruca să-i meargă 
bine negoțul, dacă ar fi vrut să intrebuințeze toate mijloacele, pe 
care le intrebuințează ceilalţi negustori de breasla dumnealui, a- 
prigi la ciştig. In timpul cit i-a slujit In prăvălie, vărul Simache 
de citeva ori l-a apostrofal: 

— la lasă, nene Niţă, că prea eşti brinzoi! 

— Qi fi, îi răspundea dumnealui, dar cu mă uit și la cin- 
stea obrazului. 

Sa spue Petrică, băialul din prăvălie, şi toți băeţii care au 
slujit la dumnealui, cînd a mincat dreptul vre-unuia și n'a trecut 
dela dinsul? Cind a bătut pe vre-unul pentru o vină oricit de 
mare ? Odată unul i-a lăsat seara cancaua deschisă dela un bu- 
toiaş cu vin roșu, adus de trei zile, şi dimineaţa cind sa dus 
In pimniţă, a găsit baltă: opt vedre de vin infricoşat. L'a batut? 
Aşi, ba tot pe dumnealui s'a bătut, că sa plesnit cu amindouă 
palmele peste obraz, iar băiatului s'a mărginit să-i răcncască: 
„ticâlosule ! te omor! te string de git!* Şi l'a gonit fără să-i dea 
simbria, Dar pe urmă, cind a venit mama bâiatului, o prăpă- 
dită de văduvă din Aninoasa, i-a dat toți banii, puşi In ascuns 
de cucoana Miţa, de-o parte, in fundul tejghelei, intro hirtie pe 
care scrisese cu plaivazul: leafa lui Marin... 

Și pe ciţi n'a ajutat dumnealui după puterile dumnealui, cu 
bani pe care nu i-a mai văzut. Chiar Manolică Ghigheci care-l 


«UN REGHIMENT DE ANTILERIE» $9 


i-a In zelemea, cind nu mai are nici un ban In pungă, unde 
vine să mânince pe veresie ? La domnul Niţă Antileristul, 

Şi ce o să ziceţi dumneavoastră cind v'oi spune că Virgil 
Bercescu, fostul prefect, intr'o zi la club, vorbind cu greață de 
mezatul de conştiinţe din preajma alegerilor, a declarat că, din 
aproape două mii de alegători, care sau perindat In cabinetul 
lui la prefectură, numai nouă ingi i-au cerut servicii de interes 
general; anume : opt Invățători de ţară şi domnul Niţă, care a 
cerul aducerea unui reghiment de artilerie in oraş? 

In urmă secretarul prefecturei a povestit intreaga scenă pe- 
trecută între prelect şi dumnealui. 

Zice că faţă cu declaraţia categorică a domnului Niţă că 
nu votează pe candidalul guvernamental dela colegiul al doi- 
lea, decit dacă i se făpgădueşte aducerea reghimentului, prelec- 
tul, după ce i-a promis-o pe onoare, na mai găsit de cuviință 
să-l pue şi pe dinsul să jure pe icoana lui Sliniu Niculae, pe 
care o avea in sertarul biroului, ci s'a mărginit să ia o bucată 
de lemn dela gura sobei şi intinzind-o spre domnul Niţă: 

— Ca lemnul ăsta să se usuce care n'o vota pe Marinidi! 

— Ca! a răspuns hotărit domnul Niţă, punind repede mina 
pe lemn. 

Apoi, Indulcindu-şi vorbele cu un gest şi un zimbet de 
supunere : 

— Dar tot aşa şi care n'o aduce un reghiment de antilerie, 
coane Virgilică. 

Și a votat omul pe Marinide, dar reghimentul nu s'a adus, 
cu toate că de citeva ori, întilnind pe prefect, i-a reamintit făgă- 
duiala, clătinind din cap cu mihnire: 

— N'am făcut nimic, coane Virgilică..., 


Dar iată că ideia domnului Niţă se întinde, se întinde, trece 
dela unul la altul, prinde rădăcini şi în alte minți, şi 'n preziua 
alegerilor viitoare, in manilestul guvernului, care cuprinde şi 
puncte de imbunătățiri locale, articolul 18 sună desluşii: Avem 
făgăduiala formală şi solemnă a domnului Ministru de Război, 
că 'n cel mai scurt timp vom avea în oraş un regiment de 
artilerie. 

Firea potolită a domnului Niţă la impiedicat pină acum 
dela o politică dirjă. In vremea alegerilor, cind ceilalți alegă- 

4 


50 VIAȚA ROMINEASCA 


tori de seama dumisale se silcau care mai de care să-şi dove- 
dească zelul slăpinirei, dumnealui sta liniștit de-o parte şi se du- 
cea în zina alegerii la vot, ca să voteze... 

— Cu cine, domnule Niţa ? 

— Cu cine m'o lumina Mâica Domnului acolo "n odăița, 

De rindul acesta însă, față cu un program care conținea 
un punct, la a căruia stabilire lucrase dumnealui de atita vreme, 
nu mai incăpea rezervă, Sa dus omul la intrunire şi cind, ci- 
tindu-se programul, s'a ajuns la numărul 18, a bătut din palme, 
răcnind brava! roșu la [aţă ca stacojul, să-i vie apoplexie... 

De rindul acesta lăgăduiala stăpinirei n'a fost o simplă mo- 
meală. Prefectul cra nepot de vară al Ministrului de război ; şi 
la scurtă vreme după alegeri, orășenii au citit cu mulţumire ho- 
tărirea Ministerului, în toate gazetele. In primăvară s'au şi in- 
ceput lucrările de reparare şi de preschimbare a vechilor ateli- 
cre din curtea fundăriei in grajduri şi căzărmi. 

Işi poate uşor inchipui fiecare măgulitoarea bucurie cu care 
domnul Niţă a supraveghiat fără preget lucrul zidarilor, dulghe- 
rilor şi timplarilor, care nu clădeau grajduri şi căzărmi, clădeau 
întruparea visului lui de atiția ani... 

Uşor işi poate iarăşi cineva inchipui fericirea şi mindria 
dumnealui in ziua sosirei reghimentului. A fost cea mai fru- 
moasă zi din viața dumnealui. Suit impreună cu cucoana Miţa 
pe o bancă din capul bulevardului, de unde domina mulțimea 
dimprejur, a asistat cu capul descoperit la trecerea oștirei. Şi i 
s'a părut citeva clipe că nu numai aducerea acestui reghiment in 
oraș, dar că insuși lrumuseţea şi voinicia cailor, mindreţea os- 
taşilor, strălucirea tunurilor, sclipirea fireturilur, toată splendoa- 
rea care i se desfășura inaintea ochilor era opera lui! 

Frumoase clipe! Frumoasă zi! 


Nu mai de parte decit a doua zi a putut să-şi dea seama 
desluşit, ce trandafiriu viitor se întindea negoțului dumisale,. Pe 
brinci dase și dumnealui şi Petrică băiatul. Bucatele birtului 
său iconomic se isprăviseră de mult şi mușterii nu mai conte- 
neau. In prăvălie Inghesuială, — cereri peste cereri : chibrituri, 
cutii de vax, vinuri, țigări, pachete de tutun peste pachete de 
tutun, luminări de spermanțet, păpuși de morunaș... ca la un 
bilci... lar seara tirziu, după ce de mult sunase prelung şi du- 


„UN REGIMENT PE ANTILERIE= 5L 
i ii i a 


ios stingerea la cazarma de peste drum,— cind a răsturnat In aş- 
ternutul patului conținutul tejghelei, a putut vedea cu bucurie 
că mai nainte nici intro säptāminā n'ar fi tăcut atita dever... 

Şi curind au venit toți la vorba lui, 

— Dumnezeu să le dea bine, măiculiță !— zicea cucoana 
Mândica, din al căreia geam pierise biletul. Mi-am inchiriat o- 
dăiţile... amindouă... un căpitan becher... Se vede om bun şi a- 
şezat.. Pe urmă unde mai pui ordonanța, măiculiță... Mai iți da 
un ajutor, la una, la alta... Dumnezeu să vă dea bine şi stâpi- 
nirii că i-a adus şi dumitale care ai stăruil... 

Domnul Alecu iarăși i-o spunea adesea : 

— Aveai dreptate, domnule Niţă. Mișcă, mişcă. Nu maiè 
lincezeala aia, care eu le-am priceput d'atuncea. Nu ca äia de 
te luau ași: afer... 

Ce mulțumire sufletească pe domnul Niţă, cind vedea à- 
cum femeile trecind spre piaţă incârcate de merinde. iar spre 
casă cu mlinile goale. 

— Ai dat tot, lele Satto, tot, tot? 

— Tot, mulțumesc lui Dumnezeu, domnule Niţă. Maica 
«domnului să-i dea bine cui a adus reghimentu. 

Pină şi Manolică Ghigheci, practicantul care-i scornise po- 
recla : 

— Nam ce zice, nene Niţă, dreptate ai avut. Vine mai 
altfel,  Vorbeau azi avocaţii la judecătorie, Ziceau că s'a schim- 
bat fixonomia oraşului. Dar domnul Minculescu de cole: „dom- 
nul Niţă să trăiască!*, 

E fericit domnul Niţă, şi are și de ce. Afacerile merg de 
minune, lumea a venit la vorba lui și ca să nu-i mai rămie ni- 
mic de dorit, însăși cucoana Miţa parcă e și mai frumoasă şi 
mai dulce. 

Inainte vreme cind propovăduirile lui despre loloasele a- 
ducerii reghimentului începuseră s'o plictisească, Il lua cam 
așa și adesea li arunca In față apostrofa vărului Simache, pe 
cind domnul Niţă incerca în zadar s'o convingă: „Mițo dragă, 
omul dacă nu trăește 'n viața lui şi pentru un ambiț...* 

In redusul vocabular al domnului Niţă, după cum se vede, 
„umbiț avea ințelesul de ideal. 

Acum insă fără sfieală poate să-i povestească ce-a spus 
„Minculescu la judecătorie şi să inchee: 

— Ghigheci care mă lua în ris, că aşa, că pe dincolo... 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


Ehe! Omul dacă nu trâeşte pe lumea asta şi pentru un 
ambiţ.... 

Acum cucoana Miţa ride dulce... Şi dumneei e nostimă şi 
cind nu ride, darmite cind ride dulce. Că au fost frumoase cite 
trele fetele lui Popa Nae din Măleni, dar ca dumneei nici una. 
Şi are treizeci şi şase de ani impliniţi, dar nu-i dai mai mult 
de douăzeci şi opt-douăzeci şi nouă, Ochii căprii cu pistrui de aur 
in ei, nasul cam în vint şi buza de sus cu o umbră de putuleț, 
şi un început de gușuliţă... Dar părul negru, bogat, crep din fire!.. 
Cucoana Miţa n'are nevoe de găleală multă. Dimineața cum se 
scoală—să-şi aplece capul în jos scuturirdu-l, ca să-i pice părul 
in faţă, —pe urmă să-l netezească niţel, fără pieptene, numai cu 
mina,—să-l răsucească de două ori,—să-l prinză cu patru-cinci 
ace ca să nu-i cază peste umeri,—și să poltească vre-o cucoană, 
cu toate fiarele și cu toate meşteşugurile să-şi facă undele din 
părul dumneei. 

Nostimă de tot! Atit de nostimă, incit colonelul Vulpe Intr'o 
zi oprindu-se in ușa prâvâliei, să ceară un chibrit ca să-şi aprinză 
ţigara, după ce s'a uitat lung pe sub sprincene la cucoana Miţa, 
care-i ţinea chibritul, așa de mult incit a făcut-o să-şi muşte bu- 
zele, - colonelul Vulpe care se pricepe nu glumă, plecind a șoptit 
maiorului care-l insoţea : 

— Dar bini, mon ther, aiasta-i cei mai frumoast fimei din 
tät tirgu! ! 

Nostimă și cuminte. Că mulți i-au bătut capul și dacă ar 
fi fost soi râu, cu un bărbat încrezător ca domnul Niţă, chel... 
Aşa, negreşii s'a vorbit că Gogu Minculescu, acum vre-o cițiva 
ani, pe cind era substitut la tribunal, odată la vie la... şi că de 
cite ori se ducea singură la Măleni să-și vază părinţii, proprie- 
tarul moșiei... Dar despre care femee frumoasă nu vorbeşte gura 
lumii? In orice caz la urechile domnului Niţa n'a ajuns nimic. 
Şi pe urmă nu vede dumnealui? lacă, nu numai pe vagmistrul 
Calineţ, care credea c'o sperie cu cele patru rinduri de galoane, 
l'a obrăznicit cum se cade; dar chiar pe locotenentul Fägețel, 
Miron Făgeţel, care vine singur să-și cumpere țigări, ce frumos 
l-a pus la loc. 

Intr'o zi, pe cind domnul Niţă rinduia ori căută nu ştiu ce 
sub tejghea, ofiţerul intrind și crezind că e singură, a intins mina 
spre dinsa: Dar dumneei odată i-a tăiat-o scurt: „domnule, fii 
rezervat şi la locul dumitale !* 


„UN REGHIMENT DE ANTILERIE* 53 


lar cind a scos capul de sub tejghea, domnul Niţă a văzut 
cum se făcuse la faţă roșie ca macul de indignare,,, 


— Şi o să Intirzii mult, Niţă dragă ? intreabă cucoana Miţa 
din pragul ușşei. 

— Pănă pela doosprezece. Fă şi tu socoteala. Acum e opt. 
Până mă duc, până mă întorc... cit om sta acolo... Tu după ce 
se dă stingerea, dacă nu sint mușterii, inchide şi culcâ-te. Bună 
seara, 

Şi domnul Niţă o porneşte tacticos. Unde? La întrunirea 
comercianților pentru protestare în contra legii repausului dumi- 
nical. Trebue să vie şi deputatul colegiului al doilea, pe care 
l'au chemat inadins, ca să-l someze să ia cuvintul impotriva 

Frumoasă intrunire! și care ar trebui să rămie neştearsă 
din amintirea domnului Niţă, căci deputatul, după ce le-a lagă- 
duit că va combate legea şi va vota contra, i-a rugat că dacă 
s'o întimpla să nu poată impiedica votarea ei, să nu fie supăraţi 
impotriva lui și a partidului, că are și legea foloasele ei și de! 
aşa e lumea: nu poți să mulțumeşti pe toţi, fără să jicnești pe 
nimeni ;—că omul cind cere un bine pentru el, trebue să se gin- 
dească şi dacă binele acela foloseşte și altora... Şi atuncea ară- 
tindu-l cu degetul pe dumnealui, pe domnul Niţă, a zis: „Imi 
pare bine că văz aici, in rindurile dumneavoastră, pe domnul 
Niţă lonescu. lacă dumnealui un lucru a cerut: aducerea unui 
reghiment de artilerie. Negreșit că trage şi dumnealui proât, dar 
ia gindiţi-vă cite avantagii pentru toți cetățenii...* Şi a inceput 
să le numere pe degete... 

Măgulirea asta o s'o ție minte domnul Niţă, şi acum la in- 
tors ar vrea să sboare, să ajungă mai repede acasă, s'o poves- 
tească şi cucoanii Miţii.. Dar e silit să meargă incet: la cițiva 
pași inaintea lui şoniic! șontic! merge șchiopătind Tache panto- 
farul, care adineauri la intrunire, cind deputatul a zis: „negreşit 
că trage şi dumnealui profit*, de-odată, tam-nesam, pif! a puinii 
de ris în palmă ca prostul și a făcut şi pe alţii să riză... Şi dom- 
nul Niţă nu vrea să se pue cu el, domolește pasul, îl lasă săse 
ducă Inainte... 

Bine face omul că merge Incet! Aceasta Il scuteşte de o 
prea crudă privelişte peste care ar da, de ar ajunge cu citeva 


è 
n4 VIAŢA ROMINEASCA 


minute mai degrabă... Aşa, cucoana Miţa are vreme să-şi liniş- 
tească bătăile inimei,—irezistibilul locotenent Miron Fägețel apucă 
să iasă—și domnul Niţă, care tocmai acum intoarce colţul, vede 
numai atit: un ofițer ieşind iute pe portiță, trecind fuga pe tro- 
tinarul cellalt, silindu-se să-şi ridice gluga... E cam intuneric, dar 
domnul Niţă are ochi buni: locotenentul Făgeţel e... Tot avintul 
Hi e retezat de un cuțit care-i intră In inimă..., Ajuns la uşă 
bate,— bate iar. Se aude un duduit de paşi pe podea, zăvorul 
face tranc! Şi cind domnul Niţă deschide uşa, vede la lumina 
scăzută a lâmpei micşorate o pată albă urcindu-se in pat E cu- 
coana Miţa care-l intreabă căscind: 

— E ' rziu? 

— Unsprezece şi jumâtate. 

Cucoana Miţa tace. A băgat de seamă că-i e vocea 
schimbata, —prea ii svicneşte pieptul, Găseşte mai ințelept să se 
întoarcă cu fața spre perete, prefăcindu-se că doarme... Dumnea- 
lui mărește lampa și asigurindu-te că dinsa nu-l vede, aruncă 
de jur imprejur priviri serulătoare. Nu trebue să caute prea mult. 
Colo, jos, lingă scaun e o mânușă, O ridică și o examinează in 
tăcere... 

Adică mult trebue să sufere omul bun la inimă. Că unom 
râu şi clinos ar urla, s'ar repezi la ea şi intr'o Furie nebună sar 
vindeca fâcind-o şi pe ca să sufere.. Dar domnul Niţă, care n'a 
dat în viaţa lui altuia 'o palmă,—după ce a ințeles pentru ce a 
pulnit de ris Tache pantolarul ;—după ce a priceput pentru ce 
de vre-o citeva zile, Ghigheci practicantul, de cite ori 1l Intilnea 
li zicea rizind: „loae verde foi de flag —Nene Niță mult mi-ești 
drag" ;—după ce şi-a dat seamă câ niciodată nu va mai putea 
vorbi cu mindrie de partea lui de contribuire la implinirea unui 
bine obștesc,—atit a făcut: s'a plesnit cu amindouă palmele peste 
obraz şi intrun hohot de plins a strigat cu o adincă și amară 
sfişiere : 

— Aaaah! Miţo, mi-ai mincat ambiţul... Miţo... Mi-ai mincat 
ambiţul... Miţo £.. 


loan Al. Brătescu-Voinești 


ai 


S'a stins un vis... 


S'a stins un vis... de-atuncea ani trecură. 
Acum invie iar. Ah, cum mā tem, 
Mi-e frică să-l] ascult Şași vrea să-l chem, 
Să-i dau din nou putere şi căldură. 


Cum am ştiut odată să-l blestem, 

Cum l-am Infrint și l-am strivit cu ură! 
L-am îngropat... De-atuncea ani trecură.., 
Aşi mai putea acuma să-l rechem ? 


O clipă l-am atins, cu braţe arzătoare, 
Nebună eu l-am strins, l-am alintat, 

Din somnul lui adinc l-am tulburat 

Ca să-l privesc cum iar se stinge, moare, 


Căci am zărit un chip Indepărtat 
Aşa de palid, trist, și-atit de rugătoare 
Privirea lui senină, visătoare, 
Cercetător spre mine şi-a 'ndreptal. 


Simina Bran 


Călătorie în Florida 


Cred că sint cel dintăiu Daco-Romin, care a păşit pe pä- 
mintul Floridei, peninsulă ale cărei maluri de nisip se scaldă in 
Oceanul Atlantic şi Golful Mexican. 

Florida ar fi să fie „lalia* lui „Uncle Sam* (Unchiul Sa- 
moilă), numele de șagă al Statelor-Unite, intregindu-se într'adins 
falş inițialele „U, S.*--adică „United-States", 

Are o climă de minune,—o primăvară anul intreg, cu toate 
că e aproape de linia tropică,—de oarece curentul de mare vine 
din miază-noapte şi li prelinge coastele. 

Pămintul e nisipos Insă,—abia rodeşte o treime a teritorului 
Floridei. Munți, dealuri nu are, numai lacuri nenumărate și pä- 
duri de brad meridional şi cipri, în partea de miază-noapte. 

Dacă mai amintesc în treacăt, că pănă acum, o parte a Flo- 
ridei era un cuib de malarie şi aligatori, se va pricepe pricina pen- 
tru care e atit de puţin locuită, 

In vremea din urmă insă, civilizația a gonit spre părțile de 
miază-zi aceste cusururi şi pe dată s'a pornit apoi un curent din 
spre miază-noapie, care duce roiuri de coloniști spre Italia Un- 
chiului Samoilă. 

Companiile, care aveau mari întinderi de pămint acolo, au 
făcut canale şi linii de fier, apoi au Inceput să bată toba recla- 
mei americane. 

In timp de zece ani s'au inființat latrei mii de oraşe nouă, 
dintre care unele au astăzi la 20 mii locuitori. Până azi insă, 
nu era nici o colonie de „străini* in Florida,—iar cea dintăi, In- 
fințatā acum, e rominească. 

Americanii ii cunosc pe Italieni şi pe Maghiari numai după 
pumnale şi cuțite, pe Polaci (nume colectiv al Slavilor) numai 
după murdăria lor, Nu le-au trebuit pentru Florida. 

Rominii nu sint de multă vreme în Statele-Unite,—n'au a- 
vut prilej să-şi facă „veste“, Şi lipsa asta de „veste“ America- 
ni au ticuil-o aşa, că Rominii sint popor bun, paşnic, civilizat, 
prin urmare au hotărit că in Florida vor fi primite numai 
colonii de Germani, Irlandezi, Francezi şi Romini. 

Le-am scris aceste, ca să se priceapă cum am căzut eu 
in prilejul acestei câlăturii gratuite, ca musca în lapte, 


CALATORIE IN FLORIDA 57 


Reprezentantul unor proprietari bogați a ştiricit că cu ași 
fi acel de care ascultă emigraţii Romini, că cu le redactez ziarul 
şi că prin mine s'ar putea pune temelia unei colonii de Romini 
în Florida. 

Am fost, am vâzut, am învins. 

Am colonizat până azi 45 de familii, iar satul rominesc, prin 
plebiscit, a primit numele de Gloria. 


Am plecat la 19 Aprilie, stil nou, seara, din Cleveland, 
statul Ohio, însoțit de un prieten, Romin bihorean, A. B. Body, 
fost ofițer în honvezimea ungară, acum fermier lingă Cleveland, 
şi de W. A. Sanders, reprezentantul proprietarilor din Florida, 

Bun băiat, Body ăsta. Are vii peintindere de 140 acre, iar 
din roada lor, ne-a scurtat plictiseala călătoriei cu 30 de sticle pline. 

Ninsese binişor şi purta bietul om pe suflet gindul greu al 
recoltei din ăst an. Dar recolta anului trecut li mai ușura gin- 
dul, cind vagonul nostru „Pullman* trecea cu noi „ca la Ame- 
rica*, peste întinsele plaiuri ale statului Ohio. 

Mr. Sanders uitase de fariseismul Americanilor, care beau 
de trei ori mai mult pe ascuns decit alţi creştini pe față, ṣi, In- 
chinind, fredona unul din cintecele americane, care-s cu melodie 
drăguță, dar vlagă stupidă, 

A urmat un somn „scuturat“, iar în zori eram la Cincinnati, 
oraş la granița statului Ohio, uade am schimbat trenul spre At- 
lanta, în statul Georgia. Câutind vagonul, văd cu mirare că pe 
unele vagoane e scris: Pentru Albi, iar pe altele: Pentru Negri, 
adică: Pentru Coloraţi,—de oarece ambiția Negrilor nu sufere să 
le amintești coloarea. 

Impărțirea asta nu o afi la trenurile companiilor din sta- 
tele de nord, in statele centrale şi de miazăzi a râmas insă a- 
mintirea acesta a sclăviei Negrilor, La gări, salele de aşteptare 
sint de asemeni separate. Pentru Albi şi pentru Coloraţi. Intra- 
sem în statul Kentucky, 

Drumul de fier trece riuri, pirae, prin regiuni muntoase, 
ca ale Carpaţilor, Urmează în șir 24 de tuneluri, mai lungi şi 
mai scurte, apoi privelişti de toată frumuseţa. 

Noi povestim, glumim şi discutăm. Vorbind de Negri, Mr. 
Sanders imi spune că la sud ei n'au proprietate. Nici un Ne- 
gru nu are pămint, că deşi legea nu-i opreşte să cumpere, lor 
nu li se vinde. Apoi,că, dacă ei grăiesc cu un Alb, trebue 
să-şi țină pălăria in mină. La școală nu-i silesc, Au bisericile 
şi preoții lor, separat. 

Aşa, se vede că şi aici sint două feluri de legi, ca In Eu- 
ropa. Legile care hotărăsc datorințile oamenilor necăjiţi, —legi 
aspre şi sfinte,—apoi legile care arată drepturile acestora, legi 
pe hirtie. Ca să fie cel puţin pe hirtie legile de libertate ale 


58 VIAŢA ROMINEASCA 


„Fraţilor Coloraţi*, s'a vărsat aici atit de mult singe, în războiu 
statelor de nord cu cele de sud, pentru liberarea Negrilor... 

Ah! Era o temă prea funebră ceia ce discutam noi. Priete- 
nul Body ne opreşte, destăcind o sticlă. Sa intimplat să fie 
chiar vin din 1907, deşteptindu-mi amintiri din ţară. 

Dar Body nu uită comentariile. Statele in care vom intra, 
Tennesee, apoi Georgia, sint „uscate“, prin urmare vom călca 
legile, dacă vom bea vin pe teritorul lor. Să-l bem acum ! 

Anti-alcooliştii americani au provocat plebiscit, dela care 
să atime soarta alcoolului In diferitele judeţe. 

Lor li se zice „temperanţi* ori „uscați“, pecind aderenţii lui 
Bachus iși zic „uzi*, Jn statele de nord, unele oraşe şi judeţe 
sint „uscate*, altele „ude“, după cum au votat cetățenii ; dar sta- 
tele de mijloc şi din miază-zi sint aproape întregi „uscate“. Pe 
teritoriul lor e oprit să se bea alcool, chiar şi călâtoritor, In va- 
gon-restaurant. Se ințelege, legile sint făcute ca să aibă oame- 
nii ce să calce. Se bea aici, pe ascuns, mai mult ca mai in- 
năinte. Cu Body, ridem de cei „uscați“, 

Patimile omeneşti, ca orice murdărie, trebue să aiba ca- 
nale de scurgere.  Murdăria patimilor sexuale se scurge, in o- 
rașele europene, prin canalul caselor publice, ca să ferească de 
atingerea ei curăţenia familiară. Așa e și cu alcoolismul In- 
chizind cu desăvirșire crişmele, se va bea in fiecare casă. 

Cind bietul om nu va avea prieteni în casă, va bea cu 
nevasta şi cu copiii lui, că nu-l va lăsa inima să privească la 
ai lui, cum „ii privesc in gură*, Cind va avea oaspeţi, vor 
bea toți și la anumite grade, vor urma vorbele care pănă atunci 
răsunau numai în birturi, bătăile, palmele, care pănă atunci ră- 
sunau numai In cafenele, Se vor incăera toți, copii, neveste, 
bârbaţi ; bărbatul işi va bate nevasta, lipsit fiind de prilejul de 
a se desmetici niţel pe potecile incurcate, dela birt până la sanc- 
tuarul familiar. Vor bea mai mulți, mai mult şi se va lăţi fa- 
riseismul, cind toţi vor bea, pe ascuns. 

Mr. Sanders mă priveşte uimit. In capul lui de American 
se naşte gindul că eu ași fi putut face bani cu aceste argumente, 
cind, înnainte de plebiscit, atit uscaţii cit și uzii plăteau cu bani 
scumpi pe oratori, care vorbeau pro şi contra câlră popor, prin 
piețele oraşelor, 

Dar iată, intrăm în statul Tennesee. Incepem să devenim 
farisei, impreună cu Mr. Sanders, aderent al „uscaţilor*. 

Vin în vagon Negri, care vind limonadă dulce, în sticle co- 
lorate, cu altă formă decit sticlele de vin. Cumpărăm, vărsăm 
limonada în lavoar şi umplem sticlele cu vin, apoi Inchinâm cu 
vin din sticle de limonadă. 

„___ Cum străbatem prin Tennesee, munții scad şi nu peste mult 
ajungem din nou la șes, cum intrăm in Georgia. Apropiindu-ne de 
Atlanda, spre seară, nu se mai zăresc la nord munții. 

Atlanta e cel mai mare oraş în Georgia. Palate cu 20— 


CALATORIE IN FLORIDA Li BN 


30 de caturi Işi urcă și aici coperișul la nouri, ca în oraşele de 
miază-noapte, 

Seara, la 10 ceasuri, schimbăm trenul, care ne duce până. 
la Jacksonwille, oraş în partea de nord a Floridei, port la mare, 
cu legătură directă la Hamburg și alte porturi. După statistica 
din 1900 avea 18 mii locuitori, astăzi are 80 de mii. 

Apropiindu-ne, vedem din tren, pentru intaia dată, în Sta- 
tele-Unite, boi prinși la jug, moțăind pe şoseaua de pe malul 
riului St. John, care aici se varsă în ocean, după cea străbătut 
peninsula Fiorida, dela sud spre nord. 

Sosim dimineața la opt. In port şi in oraş e circulație 
mare. Tramvae electrice trec pe stradele largi, palatele „zgirie 
nourii*, strălucesc la soare, hamali „colorați“ mişună cu mersul 
lor leneş, 

Schimbăm a treia oară trenul, ca să mergem spre sud, la 
Sanford, oraş nou, lingă lacul Monroe. 

Un preot-negru mai intră in vagonul „Coloraţilor*, că din 
astealalte l-ar da afară, apoi trenul pleacă pe malul riului St, 
John, spre miază-zi. Riul St. John e mare, ca Dunărea. Va- 
poarele trec şi vin, cu mărfuri, cu pasageri, pe riul molcom, cu 
țărmuri nisipoase Impodobite cu păduri, Din fuga trenului, pri- 
vim pădurile de palmieri, grădinile cu portocali, pe care Iructele 
par bulgāri de aur, plantații ingrijite cu ananas, banane, apoi 
păduri de cipri şi brazi meridionali, prin care pasc, pe păşune 
liberă, anul intreg, iarna, vara, vaci, cai, catiri, porci și oi. După 
mari întinderi de păduri, pe şes, urmează mici petece de loc ni- 
sipos, alb, care e foarte bun insă pentru portocali. Vedem aici 
altoi de portocali în număr de zeci de mii. Cellalt păminte 
nisip negru foarte roditor, care păstrează insă rău umezeala pe 
alocuri, 

Dar irigații în subsol vedem pretudindeni, 

Nu e prea cald. Plecasem In ninsoare, aici era insă un 
aer plăcut, primăvăratic. Mereu prin păduri, am ajuns la două 
după amiază la Sanford, ţinta câlatoriei noastre, după 39 ceasuri 
de drum. cam cit dela Bucureşti la Berlin, prin Bucovina. Fä- 
cusem 1200 de mile, adică vre-o 1800 de kilometri. 


Venind dinspre miază-zi, riul St. John se lărgeşte dintr'odată, 
pe intindere de circa 7 kilometri lungime şi 5 kilometri lăţime, 
apărind ca un lac frumos, imprejmuit de păduri de brazi, cipri 
şi palmieri, 

E lacul Monroe, avind pe țărmul drept noul oraş Entreprise, 
sar pe cel sting orașul Sanford, numit şi „Lucky Sanford* (San- 
fordul norocos). 

Abia cu opt ani în urmă, Santordul n'avea decit două mii 
locuitori, cu locuinți împrăștiate şi mărunte. Astăzi e oraș fru- 
mos, cu 100.000 locuitori, strade cu pavaj, tramvae electrice, case: 


(7) VIAŢA ROMINEASCA 


cu 8—10 caturi, parcuri, port pe lacul Monroc şi circulaţie mare. 

Doi hamali Negri ne-au dus peste drum dela gară, la 
„Hotel Pico. 

Hotelierul, un bătrin mărunt, cu barbă neagră, presărată cu 
fire cărunte, vorbește o englezească cu accent curios. Barba, 
statura, accentul, te fac să banueşști că e „loreigner*, străin. Şi 
il întreb de unde-i? 

Bătrinul oltează, şovăeşte niţel, apoi spune că din Europa, 
pe urmă, la a doua întrebare, că din Ungaria. 

— Va fi departe ţara aia !—ii spun eu pe ungureşte, 

In clipa asta bătrinul părea că are de gind să cadă, în a- 
cel anumit chip obișnuit. Bietul om, nu-și credea urechilor. Inna- 
inte ca să-mi cadă în brațe însă, simțimintul adevărat al a- 
devăratului Maghiar, antisemitismul, l-a făcu precaut. 

— Eşti Maghiar? mă intreaba sfios. 

— Nu! Sint Romin! 

In clipa asta privirea bătrinului se intunecă. Mă priveşte in- 
doelnic, inghite un nod, pe urmă se scutură și grăeşte arțăgos, 
cu glas energic. 

— Eşti născut în Maghiaria? Da!—Atunci ești Maghiar. 
Toţi ciţi se nasc în Maghiaria, sint Maghiari. —Romini nu sint 
în Maghiaria! 

Cunosc teoria asta, maghiară, încă de pe acasă. O inteme- 
iază pe falșul că ei nu numesc patria noastră pe nume, adică 
Ungaria, ci ti zic „Maghiaria“, 

N'aveam poltă să discut cu el. Doream să sfirşesc pe scurt, 
să-l iau peste picior şi i-am răspuns cu ironia, care pe mulți i-a 
scos din sărite ; 

— Ascultă, bădicule! D-ta eşti om „fain“, gospodar bun; 
—lasă politica! Chiar să vreau să urmez teoria d-tale, precauți- 
unea mă opreşte. D-ta știi bine că legile Statelor-Unite opresc 
pe cei de rasa mongolă să se aşeze pe teritorul Statelor-Unite. 
Ar fi o prostie să mă expun expulzării, spunind că sint Maghiar. 
Te sfătuesc, patriote, să fii mai cu bägare de seamă... De altfel, 
n'am venit să-mi perd vremea cu discuții care n'au rost aici, pe 
aceste plaiuri. Să trăiască Kossuth 1—Dar lasă-mă acum in pace ! 
—Să nu rideţi! Peste un sfert de ceas, eram prieten cu bâtrinul. 
Ca, vedeţi, bătrinul s'a trezit dintr'odată că-şi dă dracului patria, 
mărturisind credinți socialiste. 

Creştinul ästa fusese pe vremuri subprefect. Cu 18 ani în 
urmă, sărăcind ca mulți alți „gentry*, şi-a adunat rămăşițile a- 
verii lui, a săvirșit poate şi un imprumut forțat din banii publici 
și a venit la New-York. A dus-o cu chiu cu vai aici, zece ani 
de zile, până ce a râmas pe drumuri cu familia. Atunci a ple- 
cat spre sud, A muncit cu „Coloraţii* in şir, că în Florida nu- 
mai Coloraţii muncesc, fiind munca lor eltină, abia un dolar, a- 
dică cinci franci pe zi. 

După doi ani de muncă grea și-a agonisit atit de şi-a cum- 
părat 32 acre de pămint. Pe atunci se vindea la Sanford cu 5 


-dolari un acru, 


.- 


CALATORIE IN FLORIDA st 


Astăzi i-au oferit cu 1,000 dolari pe acru, dar nu-l dă. 
Are hotel, prăvălie, iar anul trecut a vindut legume de pe 6 acre, 
cu 9.600 dolari, adică aproape 50.000 de mii de franci. Asta-i 
forţa Floridei. Se fac trei recolte pe an, din care una, care se- 
incepe la Octombrie și e isprăvită prin Decembrie ori Ianuarie, 
e cea mai scumpă. Legumele se trimit in oraşele de nord, 
unde se vind scump. New-Yorkul singur consumă jumătate din 
cit produce astăzi Florida 

Philadelphia. Baltimore, Boston, Chicago, Pittsburg, Cleve- 
land, St, Louis şi alte sute de oraşe mari sint silite să aducă 

o mare parte din acest soi de producte din California, care 
insă e de trei ori mai departe ca Florida. In timpul din urmă se 
exportează din Florida şi în Germania şi Suedia. 

Aşa se poate pricepe de ce un acru de pămint s'a ridicat, 
in 8 ani, dela $ dolari la o mie,—şi că oamenii năvâlesc sā o- 
cupe locurile pustii, nelucrate, păduroase, care azi se mai vind 
cu 25 dolari de acru, dar in doi ani nu se vor putea afla sub 
100 dolari,—se înțelege, cele nelucrate, pecind cele lucrate vor 
atinge în curind mia. 

Bătrinul nostru ne povestea acum bucuros de toate, Spu- 
nea că în opt ani n'a auzit să fie alt „Ungar“ in Florida, abia 
cu doi Nemţi s'a intilnit. A dat insă pe la hotelul lui o bandă 
de lăutari unguri. Un „impresario* li dusese pe insula Cuba, a- 
poi a fugit cu banii. 

Abia 1şi mai adunară atit cit să treacă în Florida, iar a- 
colo, cintind din oraş in oraș, „progresau* spre nord, spre feri- 
citul New-York, unde sint la 150 mii de Maghiar, dar resfirați, 
şi spre Cleveland, unde sint la 60 de mii grămadă. Aşa au tre- 
cut și prin Sanford, Bătrinul i-a omenit, cheluind cu ei trei zile, 
până ce nevasta lui a scos pe lăutari cu mătura din oraș. 

Sub seară, ne-a luat unul din proprietarii de pămint, Mr, 
Packard, şi ne-a dus cu automobilul, să privim oraşul. 

Ne-a arătat parcul, stradele de frunte, portul, bisericile,— 
trei metodiste, mari, și una catolică, săracă,—citeva grădini cu 
portocali, în mijloc cu bazene de apă, în care lenevesc aligatori, 
—pe urmă ne-am întors la hotel, pe o răcoare balsamată, In res- 
taurant aflăm o masă întinsă, pentru 80 persoane, impodobită cu 
flori. Părea că se pregăteşte un banchet, 

Hotelierul ne istorisește, cu multe comentarii, că soseşte cu 
trenul de 8 și 40 un detaşament de soldaţi, care în timpul de 
20 minute, cit stă trenul în gară, vor lua masa aici. S'a dat or- 
din telegrafic să fie i, 

lată-i,—sosesc !—Intrind îşi aşează fiecare chipiul sub scaun, 
apoi Işi ocupă locul. Căpitanul, locotenentul și sublocotenenţii 
stau cu soldații la masă, nu ln frunte, ci amestecați, și li se 
serveşte un „table d'hote*, ca oricăror boeri: supă, friptură de 
pui, prăjituri, cafea și poame. Toţi la fel. La urmă un ofițer 
cere socoteala, iscălește, și la un semn, toţi se ridică, plecind in 
vagon,—nu vagon de vite, ci vagon ca cele de clasa I-a în Europa. 


62 VIAȚA ROMINEASCA 


- 


Sā fi văzut mişcări şi eleganță la acei soldați chipeși, sol- 
dați de rind, care Insă nici la uniformă nu se deosebesc de ofițeri, 

Puterea in brațe, sănătatea şi veselia în obraji, Siguranța 
in mişcări, inteligența In priviri, da, aşa sint apărătorii unei pa- 
trii, care t-i preţuește, plătind pe un recrut, alară de întreagă 
imbrăcămintea și întreținerea, cu 16 dolari pe lună, adică 80 de 
franci. 

Prietenul Body, fost locotenent in Ungaria, li priveşte ca 
aiural, apoi observă că, de n'ar fi fost Florida „uscată“, solda- 
ților li s'ar f dat şi vin, 

Deodată se ridică, vorbeşte in șoapte cu un „Colorat“, apoi 
ne invită la o „bere“, Neincrezători, trecem drumul la un birt, 
unde se vinde acum, de cind oraşul e „uscat*, numai limonadă 
şi sodă, 

Fiind trei, el arată trei degete, fără să spună o vorbă. In 
clipa următoare, ca pria farmec, avem pe masă trei sticle de 
bere. Mr. Sanders se uimeşte, iar eu li explic pe cit pot cam 
aşa: D-le, dacă sar vota acum din nou, acest circiumar ar vota 
pentru „uscați“. Mai înnainte, plătea 1000 dolari pentru licenţă, 
vindea o sticla de bere cu 5 cenți, iar duminica era silit să 

“ţină birtul inchis, Azi nu plăteşte nimic pentru licenţă, vinde sticla 

de bere ru 15 cenți, şi „fiindcă nu vinde alcool“, ţine prăvălia 
deschisă şi duminica. Cind eşim din birt, ne ştergem buzele ca 
după limonada, ajungind insă in pat, visăm adevărate visuri de 
München. Şi toţi par a fi mulțumiți, numai pungile celor mai 
săraci oltează, că prea le costă acest fariseism, pe cit de „ame- 
rican*, pe atit de cinic. 


In zori ne aștepta Mr. Packard, un proprietar, cu un auto- 
mobil puternic, să ne ducă Ja locurile de vinzare. 

După ce eşim din Sanford, dăm de riul St John, peste 
care ne trece un pod plutitor. Trecind riul, la țărmul drept, prin- 
tre flori de lotus, văd un şarpe mare, incolăcit, pirlindu-se la 
soare, trei paşi departe de brațul podului. Cu un glonte de re- 
volver— Browning —il nimeresc. Șarpele sare în aer, se culundă 
în apă, apoi peste citeva minune Il tragem cu cirlige, la mal, 
dintre rădăcinile florilor de lotus. Avea 3 metri lungime şi 10 
c.m. grosime, Peste zece minute, intrăm cu automobilul in pă- 
“dure. Pe lingă drum sint brazi mari, care au multă rășină. Cei 
de pe aici zgirie scoarța bradului cu securea, pănă la 2 metri 
dela pămint, și în ulcele de lut prind răşina, din care se face 
terpentină. Un brad aduce astfel chiar şi un dolar, pe an, venit, 

Un „Colorat* se indeletnicea cu adunatul rășinii, Cind ne 
vede, işi ridică pălăria. Ma duc la el şi cind îi grăiesc, își ri- 
dică pălăria. li spun să și-o pună pe cap și li intind mina, Bie- 
tul, incepe să ridă cu frică, crezind că glumesc, şi-mi întinde 
mina numai ca să nu mă supere. 


CALATORIE IN FLORIDA 63 


Mr. Packard mā chiamă să plecăm şi nu aprobă o astfel de 
incurajare a Negrului. Imi spune de interesele rasei albe şi de 
răutatea Negrilor. 

Mă gindeam la subpreiecții dela noi, care aveau aceiaşi 
atitudine cind dădeam mina cu țăranii. 

După cale de patru mile, lăsind pe lingă drum mult loc nelu- 
crat şi citeva ferme frumoase, trecem linia de fier, pe lingă gara 
noului sătuleţ Ostecu, şi intrăm cu automobilul, pe nimerite, in 
pădure, fără să aflăm o cale cit de cit. Mr. Packard mină insă 
repede, ocolind lemnele răsturnate şi arborii, care sint abia atit 
«de rari, incit să treacă automobilul. Vaci, porci, cai, fug cind ne 
văd. Vedem o căprioară, o vulpe şi o mulţime de prepelițe și 
polirnichi. 

După un drum de opt mile ajungem la lacul Ashby. Ace- 
iaşi brazi cu crengi puține la virf şi pe aici, apoi cițiva palmi- 
eri şi cipri. Pămintul e bun. Citeva ferme, la țărmul lacului, se 
ţin de noua colonie engleză „New-Volusia*, care are plan de o- 
raș maestos, dar va fi probabil abia un suburbiu al viitorului 
oraș rominesc „Uloria*, pe care l-am intemeiat la două mile spre 
miază-noapte, tot lingă lacul Ashby. Pămintul este negru, nisi- 
Pos; de apă dai la adincime de patru urme. La încercările cu 
fintini arteziane, au dat de apă pucioasă, foarte bună, dar mi- 
rosul de sulfur e atit de tare, incit nu ne-am putut mira în des- 
tul de cei din Sanford, care o beau cu plăcere. 

Pe locul ce l-am ales, se așezase, prin 1908, un singur fer- 
mier englez. El are fermā frumoasă şi vre-o trei mii de oi. Se- 
mânase ovăs prin 12 Ianuarie. Acum, prin 25 Aprilie, era de se- 
cerat. Intrind in holdă, ne-am perdut în ca. Spicele pline intre- 
ceau virful brațelor noastre ridicate, incit le-am Impletit deasu- 
pra capului. Lacul Ashby va fi avind lungime de cinci kilome- 
tri și lăţime de patru. Pe malurile nisipoase are păduri, în sinul 
lui are belșug de pești şi broaște țestoase foarte mari. Apa ecu- 
rată ca lacrima. Timp de două ceasuri am cutrierat locul şi am 
oprit trei mii de acre pentru colonia noastră. Pe urmă, pe ace- 

laşi drum ne-am intors la Sanford, Am luat masa la hotel Pico, 
apoi am cercetat pe „mayorul“ (primarul) oraşului şi redacțiile ce. 
dor două ziare, care apar zilnic in Sanford, in cite 15 mii exem- 
plare. A fost destul ca Mr. Packard să spună că sint ziarist şi 
proprietar de ziar mai cu samă, ca mayorul să nu mä mai la- 
se, jar redactorii să plănuiască un banchet, cum am păţit-o a- 
proape in toate orașele de nord, pe undeam umblat Te uimeşte 
simțul de colegialitate al gazetarilor americani. Te poartă cu au- 
tomobile, te duc în loje la teatru, te ospătează, in altă zi iți a- 
pare mutra în ziar cu epitete ornante, innaintind in ozi la ran- 
gul de cel dintâiu ziarist romin. 

y le-a spus că am scris trei volume, ceia ce le-a fost 
destul ca in altă zi să scrie în ziarele lor căsini un „ Tolstoi 
al Rominilor*, Bietul de mine, m'au făcut să fiu cit se poate de 
„modest, ca să nu apară că sint „tudul* pe acel pedestal innalt. 


6t VIAŢA ROMINEASCA 


Cind am protestat Impotriva „banchetului*,— ca fiind oste- 
nit de drum,—au pus la cale o excursie pe „Stone Island“ (Insula 
de Piatră), care Impodobeşie lacul Monroe. | 

Ne-am imbărcat pe o barcă mârişoară, cu motor de benzină, 
vre-o 24 de persoane. Lacul era bătut de vint și sälta, dind va- 
luri destul de mari, : 

Ne-am luptat trei sferturi de ceas cu valurile, pănă ce, udați 
de apa care adese ne stropea binișor, ne-am apropiat de coastele 
insulei, Aici Insă, apa era scundă, incit nu ne puteam apropia 
cu luntrea noastră mare, de țărmul nisipos, cu scădere mică, 
Cu luntrițele aduse cu noi, trebuia să vislim doi cite doi, pănă 
la mal. 

Dar luntrițele săltau vräjmaş în bătaia valurilor. Abia cu 
greu ne-am indemnat să intrăm in luntriţe, cu toate că mecanicul ne 
spunea că apa nu poate să fie mai adincă decit pănă la subsuori. 

Stropiţi de valuri, ne-am apropiat de țărm, deodată insă 
Juntrea s'a oprit pe nisip. Atunci ne-am desculțat și am eşit la 
mal, pecind unul din cei de casă, dezbrăcindu-se, a tras luntrea 
prin apă pină la git, debarcind pe ceilalți. Ă | 

Nu ştiam până atunci că valurile au putere chiar dacă nu-i 
apa adincă. 

Pe insula de 600 de acre, am dat de un singur fermier, pro- 
prietar al întregei insule, un Francez. Are gospodăria în rindu- 
ială, lucrează insă abia pe 10 acre legumării, din care cișligă a- 
proape 200 dolari la lună. ț 

A cumpărat insula cu 8.000 dolari, acum trei ani. Astăzi 
ar vrea mulți să o cumpere cu 40 de mii. 

Ne-a arătat insula, șerpii ucişi, broaște țestoase, catirii lui 
dresați ca la circ, pe urmă, doi flamingi in sclăvie, prinşi cu 
lanțul. Am cetit în privirea lor reproşul dureros, incit eu, fiul 
Ardealului de sub domnia străină, mă simţeam ispitit să le răs- 
cumpăr robia, din toată sărăcia mea. A fost destul să 'mi spun 
însă gindul, ca să fiu puţin ridicol în clipa următoare. 

Aşa's eu de „prosi* cite-odată... 

Spre seară ne-am întors la mal, unde ne aştepta apa cu 
mult mai ncastimpărată şi barca cu motor lupta cu greu impo- 
triva valurilor. m 

Practica Americanilor ne-a ușurat. Au prins doi catiri la 
carul cu roate innalte şi ne-au dus prin apă pănă la barcă. Bieții 
catiri dresați își scuturau urechile şi răzbeau revoltați prin apă. 

Am plecat apoi spre Sanford, în amurg. O teamă de va- 
luri ne stăpinea, cind Body, prietenul, nu avea destule vorbe să 
ne spună că apa e un element stupid, şi că apa, nici cind iţi 
intră In ghete, nu e bună.—Am sosit pe întuneric. 


Mr. Packard ne-a luat cu automobilul, să ne arăte oraşul 
Orlando, capitala județului Orange. Am plecat pe la 10 ziua, pe 


CALATORIE IN FLORIDA 65 


un drum de toată frumusejea. Din Sanford la Orlando, drumul 
e dè 23 mile, adică de vre-o 40 de kilometri. Am mers 

umbră, de oarece intreg drumul e acoperit cu frunzele arborilor 
bătrini, care se imbrățişează pe deasupra drumului bătut ca as- 
faltul. — Am trecut pe lingă ferme, vile frumoase, prin grădini cu 
portocali, pe lingă lacuri de toată lrumusețea. Dar n'am văzut 
toate cu de-amâănuntul, căci automobilul zbura. In trei sferturi de 
ceas ceram in Orlando, oraș nou, abia de 15 ani, cu 18 miilo- 
cuitori, cu palate şi vile de emnat, pe țărmul lacului Luzerno. 

Lacul, țărmul, palmierii care se oglindesc în valuri, stra- 
dele umbrite de arbori bătrini, casele, grădinile, —toate impreună 
ifi dau icoana unor frumuseți pe care cu greu le uiţi, 

Am intrat intr'o prăvălie să luăm ilustrate, 

Ne serveşte „șelul*, un Evreu cu nasul—lui, 

Dinsul ştie că venim dela nord,—fiindcă sintem grași, 

— De unde ești d-ta?—il întreb—de oarece se vede că 
nu eşti „Janke* 

— Din Germania !--răspunde. 

— Şi de unde anume? 

— Adică nu chiar din Germania, ci din Austria !—spune 
dinsul, incurcat, 
pe bre Aha! Din Austria! Cunosc Austria! Din ce parte 

— Din Bucovina !--zise Evreul, apropiindu-se astfel cu pași 
zdraveni de orient. 

— Atunci ştii romineşte ?—Il intreb eu pe limba noastră. 

Evreul cască ochii mirat, răspunde în graiul nostru şi din 
clipa asta vorbim romineşte—in Orlando, Florida. 

iși aduce nevasta, „Romincă* „di la Butușani* şi ne spun 
impreună că de 18 ani au părăsit „patria“, de care nimic nu-i 
mai leagă. N'au mai auzit grai rominesc, de cind sint pe aici, 
—apoi că: „Nu face nimic că nu sinteți şi d-voastră Evrei, că 
sint doar şi Romini de omenie !*—spune ea, 

Pe urmă cere să-i trimit ziarul, că ei simt un dor nelămu- 
rit de slova rominească. Evreul ne călăuzește pe urmă prin 
oraș și ne spune că acum 15 ani, cind a sosit dinsul, nici nu 
ştie cum şi de ce, erau abia 80 de case, iar în prăvâlia lui pe 
atunci abia luase mariă de 500 dolari. 

Astăzi are avere de 40.000 dolari. 

Ne spune că ceteşte o revistă din Paris, în ovreeşte și că 
acolo a cetit că în Rominia este un „tulburător“, cu numele 
„Jarge*, Insă acela e „notgood Man“. 

Şi o dă de acum pe englezeşte Evreul,—ca să înțeleagă și 
ceialalți că „în Rominia se face antisemitism, 

Strimtorat niţel, le spun, că nici vorbă n'ar fi în Rominia 
de o astfel de mișcare, dacă ceilalți Evrei ar binevoi să urmeze 
pilda d-lui Brown (Braun), care, iată, a venit la Orlando şi a 
făcut avere, fără ca să despoae un popor ruinat ca al nostru. 

Nu. Brown ripostează insă că ei, Evreii, n'ar despoia po- 


56 VIAŢA ROMINEASCA 


porul, dacă pe ci, ca arendaşi, nu iar despoia boerii și „avo- 
caţu*..... 
j Dar, ca să nu se Incingă o discuţie ca asta chiar în Or- 

lando, Florida, Mr. Packard crede a o isprăvi aşa: i 

— Nu-i de vină Evreul nu-i de vină boerul, ci numai 
„poporul* care-i sufere; că dacă n'ar fì poporul „prost“, etc... 

Un recept foarte bun —in America, z 

Trebuia să isprăvim: se făcuse seară şi automobilul ne 
a N 
Şoferul d-lui Packard suna mereu signalul, Mr. Packard 
a rămas in Orlando, iar noi am plecat spre Sanford, in cea mai 
nebună cursă de automobil. Veneau automobile, trăsuri, pe- 
deștri pe drum, dar Jack, şoferul, un băiat mărunt şi nervos, 
mina ca vitorul, Băuse băiatul, impotriva tuturor legilor. 

Automobilul zbura pe drum, încit ne lua privirile. La co- 
tituri, la lumină, la intuneric,—la fel. 

Ne luase o groază. 

Un Negru ce venea pe drum, aproape să-l strivim. 

— Vezi, era să-l omori! 

— Fi? Şapoi?—răspunde Jack. 

— Te inchide! 

— Pentru un Negru ?—intreabă el.—Am mai strivit eu de 
„ăştia“, 

— Şi nu le-au pedepsit? 

— Nu! —A lost seară şi cu am spus că „Negrul“ nu se 
vede noaptea... 

Am sosit ca vai de noi la Sanford, în 45 minute, după ce 
lingă o groapă, imi luasem adio dela viață, şi lingă un pod 
strimt, dela creditori, după cum credeam că e de cuviință. 


După citeva excursiuni pe riul St. John şi la „Roumania- 
Colony* de lingă lacul Ashby, insoţiți mereu de medicul 
Homerickhouse, care și-a lăsat meseria, ca să cultiveze in tihnă 
cele 15 acre, care li aduc trei-patru mii dolari pe an,—am luat trenul 
spre coasta de răsărit, spre oraşul New-Smyrna, 25 mile dela 
Sanford şi 16 dela „Gloria“, satul rominesc. 

Un tren năcăjit, oprindu-se tot la două mile pe la staţiuni 
mărunte, cu forme restirate,—ne-a dus alene pină la New-Smyrna. 
Sezonul trecuse, Cei ce ernaseră aici, prin vile strălucite ori ho- 
tele scumpe, plecaseră, In pori zăboveau abia trei iahturi, a 
căror stăpini nu se putuseră incă despărți de vraja țărmului mi- 
nunat al Floridei. Am revăzut oceanul, prietenul vechiu, după 
trei ani de dor. 

Aceleași valuri se loveau de țărm, lăsind scoici şi melci 


pe prundiş, aduse din bogatul adine de ape, ca de pe altă lume, 
al tainelor, 


CALATORIE IN FLORIDA 67 
Pie a A a S >- 


De pe mal ne pierdem privirile în adincul zărilor, spre ră- 
sărit de soare, unde altă lume privește cu alți ochi aceleaşi va- 
luri, unde patria noastră se cutremură poate de un fior, cind os- 
taşul ei, Body, spune cu hotărire, că, după 10 ani de despăr- 
tire, numai simte nici un dor de ea. 

Nici un dor... nici unul, pecind dorurile mele toate se răs- 
vrătesc şi lacrimile imi ascund privirea, Privind largul apelor, 
mă cuprinde un dor de patria vitregă, care-și nedreptățeşte o- 
draslele dintăi, de dragul celor veniți mai în urmă. 

Răzimat cu spatele de trunchiul unui palmier, privesc in 
delungul apelor, care mă despart de anii copilăriei, de lumea 
unde am crescut şi de mormintele in care hodineşte trecutul meu. 
Ne aşezăm pe iarbă şi scriem ilustrate cătră cei de dincolo. 
De-oparte oceanul, de alta pădurile de palmier, iar in suflet o 
duioşie färä margini. 

Şi mă trezesc că ritmul mă ademeneşte din nou, aici, În 
lumea prozei. De trei ani, intăia dată, simt că am să spun ceva, 
cuiva, şi că ceia ce vreau să spun nu se poate spune în proză, 
ci pretinde „ritmul sfint al poeziei*... Dar vine Body, Desface 
o sticlă „neertată* şi închină: Trai bun cu nevasta! Asta-i vor- 
ba lui, cînd inchină, că doar nici traiul bun în casă nu-i lucru 
de nimic. 

Cind vede că scriu „versuri*, zimbește, tace, serie. In ci- 
teva minute Imi dă să iscălesc o ilustrată. Scrisese in versuri: 


Aici, lingă mare, 

lingă cea mai mare, 

Îmi stă în gind tot asta: 

Trai bun cu nevasta! 
Și... basta ! 


Adio, poezie! Te voi revedea poate atunci, cind voi mai 
vedea plaiurile ce se acopăr acum cu zarea depărtată din răsă- 
rit de soare, 

Pe un drum neted, făcut numai din scoici, trec în goană 
citeva automobile. Acest drum „ideal* duce la Jacksonwille, 
pe o lungime de 120 mile, Aici se fac întrecerile, pe cel mai 
bun şi cel mai lung drum din lume, făcut in acest scop. De- 
aparte a drumului oceanul, de cealaltă parte, pe toată intinde. 
rea, sint tot vile, in care ernează bogaţii, care sosesc toamna din 
țările de miază-noaple. 

New-Smyrna e numai o mărgea din salba lungă de o- 
raşe, care impodobesc țărmul oceanului aici în Florida. Oraș 
tinerel, curat, umbrit şi liniștit, 

De aici, trecind pe un pod lung de fier, peste un braţ de 
mare, numit „Moschita Lagunes*, pe insula Coronado, afi sa- 
natorii pentru tuberculoşi, veniți să moară aici, din toate părţile 
Statelor-Unite. Astfel de sanatorii sint foarte multe în Florida. 
Cele din Coronado sint bintuite de țințari, care te urmăresc şi 


68 VIAȚA ROMINEASCA 


te supără, ca şi de pildă cărţile editate In Rominia, care sosesc ne- 
tăiate, incit îţi trebue un sfert de ceas pină să tai paginile, cu 
furia motivată, mai ales cind, în tren, Americanii rid cu hohot, 
văzind acest supliciu la care te pun editorii, de dragul unor e- 
conomii proaste. 

Noi, Americanii, cetim mereu, cetim în fiecare sfert de ceas 
ce-l putem fura din timpul de afaceri. Cetim în tren şi în tram- 
vae;—dar iată că am făcut 10 mile de drum și n'am ajuns să 
isprăvim cu tăiatul paginilor unei cărţi mici din „Biblioteca 
Minervei“. 

Odată, cum mā scutura trenul, m'am ințepat la mină, tăind 
astfel paginile. Am aruncat cartea pe fereastră şi mi-am cumpă- 
rat un „Sherlock Holmes“, acolo în vagon. . 

Dar să uităm aceste maltratări şi tusa seacă, ce o auzi 
mereu pe sub palmieri, in Coronado, 

Rasare luna, aurind lagunele. Flamingul se perde în trestiș. 
O luntre mai străbate prin lucirea apelor, iar dinspre New-Smyrna 
ne vin acorduri de muzică şi tremură în aer un cintec nostalgic: 
„My old Kentucky Home“ 

Ne pare rău, dar mine trebue să ne intoarcem spre Ohio, 
la nord, în țările neguroase, cu lume şi proză mullă. 

Adio, Florida ! Mai revedea-ne-vom, tu, țară frumoasă a poe- 
ziei? Mā prinde teama că in scurtă vreme işi va impinge „nor- 
dul* neamurile incoace, cu lumea de afaceri, cu locomotive şi 
fabrici, cu fumul şi proza lui, gonind poezia din grădinile de 
portocali şi din pădurile de palmieri. 

Atunci vei fi şi tu civilizală; voiu fi şi eu cărunt,,. 


Cleveland, Ohio, 1910 V. E. Moldovan 


STROFE DIN AMURG 


Torturi de văpae 
Soarele anină 
Prin răchiţi în sat, 
O fată bălae 


Cu cofița plină 


Trece legănat. 


În văi se strecoară 
Liniștit amurgul 
Din spre asfinţit, 
Cu picioru 'n scară 
Își struneşte Murgul 
Dinu 'ndrăgostii, 


La o cotitură 
Un șoptit de gură: 
„Mai pe inserat...* 


Volbură Poiană 


Forme de asociaţii la animale 


Imprejurările sociale şi politice prin care trecem nu ni se 
mai par extraordinare, dacă, in aprecierea lor, găsim un razăm 
in evenimentele istorice, mai recente sau mai depărtate. Feno- 
menele sufleteşti complexe, pe care în... modestia noastră le so- 
colim excluziv umane, rămin mai puțin misterioase, dacă anali- 
zăm cu scrupulozitate fenomenele nervoase la animale. 

Socotim rezultatele acestei analize cu atit mai demne să ne 
ingăduiască o bună generalizare, cu cit cercetarea s'a făcut pe 
un material mai bogat și mai variat. Stabilind apoi oarecare 
raporturi intre aceste fenomene la diferite animale, ne putem 
permite să inchegăm ipoteze, cu atit mai fericite, cu cit ne-am 
slujit mai mult de metoda evolutivă, cu cit am stabilit o serie 
de treceri nesimţite Intre fenomenele cele mai simple şi cele mai 
complexe. 

Intre problemele sufletești este şi chestiunea asociațiunilor ; 
ea nu va forma insă obiectul studiului de faţă. Căci în acest 
studiu, evitind ipotezele, vom prezenta un număr oarecare de 
fapte, vom stabili numai că există două serii evolutive diferite 
în asociaţii și vom da o mai mare atenţiune vieţii sociale, a- 
vantajelor pe care le au animalele din asociațiune, notind dacă 
viaţa socială a avut sau nu influență asupra vieții individuale. 

Mărginind studiul aici, rămine cetitorului sarcina să scoată 
concluziunile care i se vor părea logice. 


. 


„_ Asociaţiunile intre animale au ca rezultat imediat ajutorul 
reciproc și apărarea; ca rezultat mai depărtat perpetuarea spe- 
ciilor, in cele mai bune condițiuni de existenţă. 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE 7t 
a 


Cum se realizează aceste asociații ?—Răspunsul a 
voe de mai multe lămuriri și e T g7 st Pee adresita zai 
servațiunilor culese din seria evolutivă a animalelor, 

__ În genere, putem deosebi trei forme de asociaţii, fiecare cu 
mai multe trepte de perfecționare : 1. asociaţia celulară ; 2, aso- 
ciația Intre indivizi uniţi între ei trupeşte; 3. asociații între indi- 
vizi liberi, uniţi Intre ei prin... fenomene nervoase, 

Alegind exemple, pentru a arăta faze de asociaţiune pentru 
fiecare formă, nu vom avea In vedere filiaţia naturală, ci numai 
i de perfecţionare progresivă a aşa numitului „instinct de a- 
S iet: 


„Exemple de asociații foarte simple gāsim la animalele cele 
mai inferioare, la acele al căror corp este format dintr'o singură 
celulă, la /'rolozoare. Fig. 1 reprezintă nişte Protozoare care-și 
sprijină unul din capetele corpu- 
lui pe o codiţă comună. Fie- 
care din cei patru indivizi, re- 
prezentaţi în această figură, poate 
trăi şi independent; vieţuirea lor 
în comun are avantajul că, prin 
viguroasele mișcări ale biciului 
dela capătul liber, se produc cu- 
renți in apă şi acești curenți ti- 
răsc câtră asociație apă aerată 
şi particule alimentare ce sintin 
apă. Lesne de ințeles că, cu 
cit mai mulți indivizi bat de o- 
dată din bice, cu atit se produc 
curenți mai puternici, care aduc 
mai de departe apă proaspătă. 

O altă asociaţie o formează Pro- 
tozoarele din neamul Vorticelei, 
reprezentat în fig, 2. Acest ani- 
mal, foarte frecvent în toate a- 
pele de bălți, poale fi observat 
lesne cu microscopul într'o pică- 
tură din apa ce finem intr'un 
borcan cu vegelale acvatice. A- 

nimalul are un picioruş lung, prin 

a Fr race S prs ma mijlocul cărui protoplasma for- 
la o extremitate a corpului din mij mează un fel de mușchiu. Unul 
locul guleraşului ese an biciu sau ffa- din capetele picioruşului e fixat 
gel, A ea U 201, adace eo- pe un corp subacvatic, iar cellalt 
nuv poartă corpul animalului, ce are 

aspectul unei ceşcuțe. Pe partea opusă piciorului corpul are 


P: 


13 VIAŢA ROMINEASCA 


foarte numeroşi cili vibratii, prelungiri protoplasmice care vi- 
brează lără intrerupere şi provoacă curenţi în 
epă, Aceşti curenți sint indreptați spre un punct 
al corpului unde protoplasma poale apuca firice- 
lele ce sint în apă. 

Vorticela e foarte senzibilă; la cea mai slabă 
iritare piciorul se stringe in forma unei spirale 
şi animalul se ghemueşte lingă corpuşorul pe ca- 
re e prins, 

Sint neamuri de ale Vorticelei care au co- 
dița ramificată şi în virful fiecărei codițe e cor- 
pul unei ființi, care mişcă cu mare iuțeală cilii 
de pe fața superioară a corpului. Mişcările e- 
nergice ale cililor sint desigur in folosul aso- 
ciației ; aceste mişcări par comandate, căci u- 
neori incetează la toți indivizii pentru ọ clipă, 
De asemeni, dacă un individ primeşte o iritare 
şi se ghemuceşte, toți îl imită in cel mai scurt 
timp și colonia se reduce toată la o grâmăzioară 
de indivizi ghemuiţi unul in altul. 

O asociaţie de o formă ceva mai complicată 
găsim la Volvox (lig. 3). Aici avem o colonie 
de mai mulți indivizi monocelulari (plină la 
22.000), care lormează un gogoloş, o sferă destul 
de mare, incit să poată fi zărită chiar cu ochiul 
liber. Gogoloşul e format din o materie gelati- Fig. 2. Vorticela. 
noasă, pe suprafața căreia sint implintaţi indivizii Doepul Rnet 
cu forma ovală, mai ascuțită spre capătul liber, re sau A. sira A 
care are 2 cili lungi, două bice. Fiecare individ mijlocul căruia e 
al coloniei are cite 6 prelungiri protoplasmice, substanță museu- 
prin care se pune în legătură cu indivizi vecini. prak ken cea 
Colonia se mișcă, Innoată in apă, prin ajutorul un telde pipi în 
bicelor, Aceste au mișcări ordonate, aşa că a- formă de spirală. 
sociaț;a se mișcă in anumite direcțiuni, determi- Corpalare pe o par- 
nate, desigur, de agenți din mediul extern. In !* mai cili 
aparenţă, fiecare individ al coloniei e identic cu : 
ceilalți ; In realitate, există o diferență fiziologică: unii pot duce 


. 3. 0 colonie de 
Volvox. Pe o masă 


de  protoplusmă. 
Cmpa un individ izo- 
lat, format din proto- 
plasmă, nueleu 
şi două bice. 


citva timp traiul liber, se inmultesc și formează cite o nouă co- 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE 73 


lonie, pecind aiții au pierdut această facultate şi odată desiăcuţi 
de colonie pier, se distrug. 

Acest din urmă exemplu ne conduce câtră animalele plu- 
ricelulare, cătră Metazoare, unde se poate urmări cum asociaţiile 
celulare devin permanente și cum individul, celula, işi pierde cu 
totul independența, 

La cele mai simple Metazoare corpul reprezintă o asocia- 
ţiune celulară, in care elementele nu difera prea mult unul de 
altul, dar ele nu mai pol trăi independenti, Mai mult incă: dife- 
ritele lucrări ale corpului sint indeplinite de anumite celule, care, 
funcționind numai intrun anumit chip, au dobindit „deformări 
profesionale“ particulare, după care le recunoaştem rolul lor în 
organism, 

(E fAsilel, la Metazoare inferioare, cum e Hidra de exemplu 
ffig. 4), găsim mai multe tipuri de celule: musculare, nervoase, 
epiteliale... celule care execută cu mai multă preciziune funcțiu- 


Fig. 4. Pe o bucăţică de plantă subacvatică este 
figurată o Hidră cu forma sade deget de mânușă. 
La parten mai largă e gura încunjurată de brațe 
lungi, cara se mişcă neincetat în apă. Pe aceste 
brațe sint beşiențe din cure se desvirteşte, la ne- 
voe, un fir lung, prin care se scurge venin. Firul 
înțapă şi otrăveşte ori amorţeşte fiinţile miei pe 
care le atinge. (Ina e fgurată o beşicaţă tă 
mult de tot şiavind firul desvirtit şi intins în afară}. 

Pe mijlocul Hidrel se văd 2 m . Unul e mai 
în vristă şi are şi tentacule; altul e mai tinăr și 
mare încă gură, nici tentacule, 
nile particulare ce au de indeplinit, dar ca- 
re sint cu totul incapabile să trăiască li- 
ber. Avem, prin urmare, o diviziune a 
muncii fiziologice, însoțită de modificări in 
forma și structura individului celular (lig. 5). 

 Pecind la Metazoarele inferioare celulele 
cu funcţii speciale sint amestecate intre ele, 
fără ordine aparentă, la animalele superi- 
vare (Viermi, Molusce, Ariropode, Vertebra- 
te) celulele de acelaşi fel se grupează in- 
ire ele, lormind ţesături. Aceste devin a- 
devărate individualități, şi se pot recunoaşte 
cu mare ușurință. In ele elementul celu- 
lar a pierdut orice independență, dar și țe- 
sutul intreg a devenit incapabil să vieţu- 
iască izolat. Mai mult incă, țesuturile au 

devenit subordonate unuia dintre ele— țesutului nervos-—care re- 

gulează toate fenomenele organice. 

Pe această cale asociaţia devine cu atit mai perfectă, cu cit 
diferențiarea e mai mare, cu cit independența celulară e mai 
mică, cu cit stăpinește mai autocratic sistemul nervos. 

Din această formă de asociație rezultă consecinți impor- 
tante, dintre care una este pierderea putinţii de regenerare a u- 


74 VIAŢA NOAINEASCA 


nor părți mai insemnate din corp. Există însă, evident, şi in a- 
ceastă privinţă, trepte de diferențiare. Astfel, tăind o hidră în 
bucățele, fiecare regenerează un animal intreg; tăind unii viermi 
în 2 bucăţi, fiecare parte reface ceia ce lipseşte, spre a fi un a- 
nimal complect. 

Regenerările sint foarte anevoiasc, și In cele mai multe ca- 


cstală 
ciidemtitiv muarulară ectuderm nomatubima: 
i / 
d f pa 
glandă ectoderm 
mezoderm 
celnie nervoase 
ganglionare 
entoderm 
P, ; N 
enlula celule fibră lama đa 
reprodnaltoare intermediare musculară mersorice 


Fig. 6, Sectiune prin peretele corpului la Hidrä. 

Acest perete cuprinde o fnae externă (artodermul), o foae înternă—ce căp- 
tușeşte golul corpului—/entodermul) si o lamă do susţinere cam gelatinoasă, 
numită mesoglea. Între celulele ectodermalui se văd: celule glandu- 

lure, co fabrică un fel de materie mucousă; celule musculare, ce for- 
mează fibre contractile; nematoblaste sau bezicuţe ce nu în ele 
firul urzicător; apoi celula nervuase cu 
prelungiri spre alte celule. 


cazuri imposibile, pentru părți insemnate din capul animalelor 
superioare. 

Paralel cu dilerențiarea morfologică a ţesuturilor se răreşte 
putinţa inmulțirii prin muguri, ori prin segmentare, şi se diferen- 
țiază organele ce vor produce elementele reproducătoare, singu- 
rele care mai posedă insuşirea de a reproduce, prin înmulţirea 
şi dilerenţiarea lor, organismul intreg. 


Asociaţii prin legături materiale intre indivizi găsim in di- 
ferite grupuri de animale. Interesante sint acele pe care le au a- 
nimalele de neamul Hidrei. 

Şi în aceste asociaţii putem găsi mai multe trepte, in care 
termenul cel mai inferior îl formează tot asociaţiile nediferenţiate 
şi vremelnice, iar termenul cel mai superior Il formează coloniile 
la care indivizii îşi pierd independența şi se modifică intru atit, 
că sint inapți pentru o viaţă liberă. 

Hidra nu formează de ordinar colonii. Cind insă condițiu- 
nile de hrană sint bune, hidrele fac muguri. Aceşti muguri, la 
inceput sub forma unor beşicuţe, iau forma hidrei, avind tenta- 
cule la capătul liber şi fiind prinse cu cellalt capăt de corpul 
mamei lor. Golul corpului mamei comunică cu golul mugurelui, 
Se pot forma, astiel, doi, trei sau mai mulţi muguri, fie direct 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE 75 


pe hidra mamă, fie pe hidrele tinere. Grupul de indivizi apare 
atunci ca un arboraş, ca o tulă. Şi vai de străinul imprudent 
care, umblind prin apă, ar căuta adăpost între ramurile acestei 
tufe ! Mii de săgeți otrăvite sint aruncate din peretele corpului 
hidrelor şi, dela cele dintăi Iimpunsături, nenorocitul animalcul 
inotător rămine ţapân şi poate fi apucat de brațele lungi ale celei 
dintăi hidre care-l ajunge şi se pregăteşte să-l mistue, spre saţul 
ei şi al asociaţilor săi. 

Asociaţia hidrelor este insă, cum am spus, vremelnică. In- 
dată ce condițiunile de traiu devin rele, indivizii se despart unul 
de altul şi, ca flăcăii din poveste, apucă, fiecare, spre unul dinm- 
cele patru—ori, poate, pentru feciorii de hidră, mai multe— puncte 
cardinale, spre a-şi ciștiga viața, cum l-ar ajuta imprejurările, şi: 
a-şi spori neamul, cind va sosi momentul... 

Sint, insă, alte neamuri ale hidrei, care, fixindu-se pe un 
corp subacvatic, trimet din corpul lor nişte prelungiri, ca nişte 
tuburi. Aceste se întind pe locul lor de şedere, ca tulpina fra- 
gului pe pămint, și dau naştere la o mulțime de indivizi ce 
stau unul lingă altul, uniți fiind prin tuburile de legătură. 

Aici asociaţia e mai stator- 
nică și se poate intinde foarte- 
mult. Indivizii sint mai de- 
pendenți unul de altul, căci nu 
toți pot avea norocul să intil- 
nească, să prindă şi să mistue 
vreo pradă, şi deaceia, pină 
la vremuri mai fericite, impru- 
mută cei flăminzi de la cei 
sätui. 

La aceste asociații statornice 
se observă chiar o diviziune 
a munrii Intre indivizi, şi, con- 
secvent acestei diviziuni, apar 
şi „deformările profesionale“, 
Unii indivizi însărcinați să a- 
pere colonia au forma de bice, 
pe care stau In grămezi celu- 
lele cu suliţi otrăvitoare ; alţii 
sint tari ca niște spini şi in- 
tre ei se pitesc indivizii mai 
delicaţi, ori de clteori sint a- 
menințați de vreun pericol; 
alţii au forma hidrei: ei apucă 

n Şi mistue hrana din care se 

corp din apă se ridică mai mulți indivizi, IMPârtășesc şi tovarășii ce au 

din care unii au tentaculele întinse, alţii alte servicii sociale de tnde- 

strinse. Indivizii însemnați cu litera fsint plinit; sint apoi indivizi ce 

piei ca totul, în ci se fabrică ouă. produc şi imprăştie ouăle ; u- 
n g este un individ modificat cu total, H sau irr R i 

avind forma de clopot. El te inota Neori acești indivizi iau forma 

liber in apă: è o Medusă. de clopote, se deslipesc de co- 

lonie şi se lasă purtați de va- 

luri, ori se mișcă prin contracțiunile clopotului spre a imprăş- 


Fig. 6. O colonie de animale din 
neamul Hidrei. pia e arma mr E te 
y 


76 VIAŢA ROMINEASCA 


tia cit mai departe ouăle, spre a asigura speciei o răspindire cit 
mai nețărmurită. - d ia 
Aici avem o colonie stabilă, fixă, cu indivizi modificaţi. Tot 
în grupul Celenteratelor, adică tot între neamurile Hidrei găsim 
și asociaţii mobile; așa e la Sifonolore. 

Sifonolorele sint colonii de finfi de- 
licate, de conzistență cam gelatinoasă, 
mai totdeauna aproape transparente şi 
impodobite uneori cu culori scinteetoare 
sau cu jocuri de lumină ca In beșicile 
de săpun. 

In aceste colonii libere, nefixate, în 
aceste colonii care schimbă mediul fie 
prin mişcări proprii, fie lăsindu-se in 
voia valurilor, nevoile sociale sint mul- 
tiple, dar individul e rău organizat, fiind 
din neamul inferior al Hidrei. Ceia ce 
lipseşte în complicaţie individului izolat, 
se poate insă dobindi prin specializări 
intre indivizi, ceia ce se și observă In a- 
devăr, 

Fig. 7. O colonie de Hidrac- Unul din indivizi, care este mama 


tinia echinata. Pe un sistem : : : 
de tuburi ce leagă indivizii celorlalți, are forma unui tub lung, is- 


intre ei și se lipeste de locul Prăvit la un capăt cu o beşică plină 
de podore, ve ridică mineători cu gazuri. Această beşică, mai ușoară 
(ga), care apucă şi mistue ca apa, susține colonia spre suprafața 


na pentru toată colonia; H i i 
apoi indivizi In forma de firo peer A e este, prin urmare, Plutitorul 


terminate eu o mătiucă (n. d) r P A 
pe care sint grămezi de beşiei Sub plutitor, şi produşi pe tub sau 
cer e: (eu fir (avesina pe tulpina coloniei, sint un număr oa- 
y ar Bozed e ad wā recare de indivizi ce au forma de clo- 
(ap); apol prd jorma de pote. Aceşti indivizi au în peretele cor- 

É pulni mulți muşchişori, care, stringindu- 
se, micşorează incâperea clopotutui și aruncă brusc apa inafară. 
Şuvoiul de apă, aruncat cu putere, are efectul pe care l-am avea 
noi stind pe o plută ori pe o luntre şi impingind cu o prăjină 
pe mal: noi Impingem In mal şi luntrea se depărtează de mal, 
îndărătul nostru,  Şuvoiul de apă aruncat de clopotele de inotare 
are ca rezultat să Impingă colonia în direcţie contrară direcţiei în 
care esă apa. Este necesar, fireşte, ca, pentru a se mişca colo- 
nia intro anumită direcţie, toate clopotele să arunce apa în di- 
recția opusă mersului. 

Tot pe tulpină sint apoi indivizi cu forma de tuburi, cu gura 
largă. Aceștia sint indivizii sau polipii mincători, Ei apucă, in- 
ghit și mistue hrana, pe care o imprăştie și altor indivizi care 
n'au gură, nu pot deci apuca hrana. 

Mai sint apoi indivizi care au în ei sute de ouă, ei au 
aspectul unor saci şi se rup, se sparg, spre a lăsa ouăle libere, 
ame aceste sint în stare să reproducă individul mamă al co- 
oniei. 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE T7. 


Dar colonia trebue să-şi dea seama cind atinge un corp oa- 


recare. Pentru aceasta servesc 
o) elute tor 
pw E 
/ „i í i 


niște indivizi tubuloşi, în for- 

ma unor lungi, foarte lungi, 

degete de mâănușă; ea trebue 

să alunge duşmanii sau să a- 

r i morțească prada: pentru a- 

ZA ceasta servesc fentaculele, in- 

a elpot de divizi lungi ca nişte bice şi 

da ramificaţi, avind din loc în loc, 

grâmezi de celule cu suliţi o- 
trăvitoare, 


A fala d In sfirşit, indi vizii deliċați, 
măncăita» cum sint mincătorii, pinăitorii 
N „ Pipäitorii, 

N- ut Sacii cu ouă, au nevoe de o pro- 

B tecţie, de niște scuturi, Pen- 


immtecul WU aceasta, unii indiy 
schimbat în forma unor coji, 
iii unor plăci late, căror li s'a dat 
potrivitul nume de scuturi, 
„lată formele obişnuite de in- 
divizi „ai coloniei, După chi- 
puri Și apucâături, ni s'ar pă- 
rea că avem a face cu un tur- 
nul lui Babel ; În realitate, e o 
'emarcabilă armonie în toată 
colonia, care sar putea com- 
j T ; para cu un individ unic, lată, 
| Aa îi IP Z polip pentru convinvingere, ceva din 
Ih Sead mancala Viata unui Sifonofor, 

N (Bă Colonia sta in apă, aproape 
N fentacule 7 de supralaţă şi valurile o poartă 
incolo și incoace, iar transpa- 


Figh. Forma simplificată a unui Sifo- rența aproape compleciă a cor- 

m, pată 9 ne ponei bere în e pului face ca numai observa- 

utitor! atirn - P i 

pină, pe care sint alió foluri de indivizi ips aent so posa descoperi. 

modificaţi, și inseranaţi pe figură. partea superioară e plutita- 

ai rul, pecind tubul (tulpina) pe 

care stau indivizii, e aşezată orizontal şi sub ea stau dileriţii 
indivizi. 

Această colonie, formată din așa de mulți indivizi, are miş- 
cările minunat coordonate. Ea are două feluri de mișcări : unele 
de scoborire sau de ridicare, datorite plutitorului ; altele de ino- 
tare, avind ca agenți, ca instrumente, clopotele de inotare, 

Piutitorul este, normal, plin cu un gaz fabricat de celulele 
corpului său, gaz care nu e tocmai aer, de oarece cuprinde 
85—91°/a azot şi 1.8%/e argon, restul oxigen. Acest gaz e mai 
uşor decit aerul. Cuntractindu-și musculatura, plutitorul compri- 
mă gazul, deci işi micșorează volumul şi mărește greutatea spe- . 


izi s'au 


78 VIAȚA ROMINEASCA 


o E S 


cifică (densitatea) și colonia se alundă ; ca se urcă cind incetează 
-contracţiunile musculare. 
Clopotele de inotare nu lucrează neincetat. Cind animalul 
— colonia—e liniştit, scuturile sint ridicate, mincătorii stau in- 
tinşi şi se înclină în diferite senzuri, filamentele pescuitoare sint 
in continuă mișcare, stringindu-se sau îintinzindu-se, răsucindu-se 
In spirală sau desucindu-se, așa că explorează apa în toate di- 
-recțiunile. Tulpina, ea insâși foarte contractilă, se apleacă în 
toate părţile, uşurind cercetările filamentelor. Dacă aceste ating 
vietăţi, le amorțesc şi apoi le apucă şi le aduc In contact cu 
mincâlorii, care mașteaptă decit aceasta. Indată ce simt prada, 
se îndreaptă cu gura spre ea, o apucă întreagă, chiar cind e 
mai mare decit ei, căci gura și tot trupul mincâtorului se in- 
tinde ca guma elastică. 
Cind colonia e neliniştită, tulpina, tentaculele şi chiar laco- 
mii mincători se string, scuturile se alipesc de tulpină şi ani- 
malul, avind un volum mic, trece mai lesne nebägat in seamă. 
Multe Silonolore mai varsă, In aceste cazuri, şi niște materii co- 
lorante care, imprăștiindu-se în apă, le ascund minunat şi nici 
ochiul cel mai ager nu le poate descoperi. 


Coloniile de Sifonotore sint un bun exemplud e calea pe care 
se indeplinește perfecţionarea In asociaţiile de indivizi uniţi In- 
ire ei. Această cale este, caşi In asociaţiile celulare; pierderea 
independenții, specializarea pină la exces a individului în o ra- 
mură de muncă socială, subordonarea lui necesităţilor sociale, 


IlI 


O formă mai superioară de asociație, găsim intre animale 
libere, independente ca indivizi, Armonizarea lucrărilor acestor 
indivizi liberi se face prin lenomene particulare, pe care psihologii 
le pot numi într'un fel sau altul, puţin importă insă numele a- 
cestor fenomene pentru punctul nostru de vedere. Ceia ce este 
sigur, e că în aceste lenomene rolul principal il are sistemul 
nervos şi organele de simţire, și aceasta ne ajunge. 

Asemeni asociaţii, intre indivizi liberi, se intilnesc şi la a- 
nimale vertebrate şi la cele nevertebrate, şi in descrierea lor pu- 
tem desluși mai multe trepte, De pe acum e bine să constatăm 
că în aceste asociaţii perfecționarea merge invers decit in pri- 
mele două forme citate. Pecind in exemplele de mai sus for- 
mele cele mai diferenţiate se remarcau prin o anulare a inde- 
pendenţii individuale, în cazurile de care ne vom ocupa de aici 
innainte, din contra, perfecţionare inseamnă independența, liberta- 
tea individului In asociaţie, 

Seria care ne poate sluji în dovedirea acestii afirmaţiuni 
„este : 1) Insectele sociale ; 2) Republicanii şi Pinguinii; 3) Castorii. 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE 19 
ea aa San E 


La insectele ce trăesc in asociații, numărul indivizilor este, 
in genere, foarte mare. Fiecare individ are o independență rela- 
tivă, dar sint categorii sociale, caste, care indeplinesc anumite 
luncţiuni şi prin exercițiul continuu au dobindit şi deformări, 
adaptări la funcțiuni, luind aspecte după care le putem lesne re- 
cunoaşte. Avem, prin urmare, şi aici, caşi la Celenteratele colo- 
niale, polimorfism colonial, polimorfism social. 

Ă Acest polimoriism nu se mărginește insă numai la schim- 
bări de aspect, de forme, ci castele au pierdut din funcțiunile 
unor organe şi nu mai pot trăi independent, nu mai pot perpetua 
specia. Astfel, intr'o colonie de albine se deosebeşte o- singură 
femelă : maica sau regina, multe mii de lucrătoare şi citeva 
sute de bărbați sau trintori. i 

Matca e o adevărată fabrică de ouă. Ea nu e capabilă să-şi 
caute singură hrana, ci e nutrită de alte albine: ca nu ese din 
locuinţi, decit atunci cind vrea să pună bazele unei noi asociaţii ; 
ea nu are decit o funcție socială: să depună ouă, Această func- 
țiune s'a perfecționat în dauna altor funcțiuni organice şi a avut 
răsunet asupra diverselor organe, Deaceia matca se recunoaşte 
uşor: prin abdomenul său voluminos, prin gura sa puțin des- 
voltată şi prin picioarele dindărăt subțiri, fără coşuleţele in care 
Mucrătoarele adună polenul, 


Fig. 0. Alhinele. A, Luerătoare. B. Mateă san ltegină și ©. Bărbat. 


Albinele lucrătoare sint mici, svelte, au gura bine dezvol- 
tată, au pe picioare dindărăt coșuleţe în care adună polen şi pe- 
riuți cu care sculură polenul de pe aripi şi de pe trup. Ele sint 
în continuă activitate, adunind hrana dela cimp, clădind fagurii 
de ceară, curățind fagurii şi locuința, clocind ouăle, ventilind lo- 
cuința, hrănind larvele, etc. 

„__ Bărbaţii, adevăraţi trintori ai coloniei, n'au decit ur rol so- 
cial, pe acela de a fecundaregina tinără. Incolo toată ziua şed şi 
se indoapă cu miere ; ori es citeva ore la plimbare, cind e tim- 
pul frumos, ȘI se intorc grăbiţi cind soarele începe a arunca 
umbre mai lungi spre răsărit. Pentru serviciul ce fac pot fi greoi 
cum sint, pot avea limba scurtă şi picioarele fără coșulețe. 

Avem, deci, la albine trei forme coloniale. La Termite sint 
cel puţin patru forme, fiind, pe lingă o femelă, ciţiva bărbaţi, 
multe mii de lucrătoare şi mii de soldați (fig. 10) Aceştia nu 
es decit cind e nevoe să apere colonia, muşcind, cu fălcile lor 


£80 VIAŢA ROMINEASCA 


tari. tot ce le vine înnainte, fără putință de alegere, fiind orbi. Sol- 
daţii se recunosc imediat prin capul lor voluminos şi fălcile 
lor tari. 


Fig. 10. Tomite: a. luerătoare ; b, soldat; e. bărbat. Sus e regina 
plină eu ouă. (Tonte figurile în mărime nuturală). 


La furnici un observator atent poate deosebi chiar şi alte 
forme, dar aceste nu prezintă caractere deosebitoare prea isbitoare. 

Nu e atit de greu să spunem care din aceste forme de aso- 
ciaţie sint mai superioare: cele unde polimoriismul e mai pro- 
nunțat sau cele unde diferențele individuale sint mai şterse ? 
Căci ţinind scama de inferioritatea lor de organizare, față de Ver- 
tebrate, trebue să considerăm aceste asociații polimorie—oricit 
de mare ar fi admiraţia noastră pentru viața lor socială—ca œ 
treaptă de asociaţie interioară. 

Vom vedea la Vertebrate forme de asociații care se apro- 
pie mai mult de cele umane și vom putea constata cit de liber 
este individul în asociaţie, chiar In societăţile cele mai intere- 
sante, cum sint cele de Castori. 


Asociaţii la Vertebrate.—lIn toată organizarea Vertebratelor 
se poate observa o insemnată superioritate față de animalele ne- 
vertebrate. In particular însă sistemul nervos şi organele de sim- 
jire, aparatul prin care se stabilesc raporturi intre animalele din 
asociaţie, este complicat și manilestările activităţii sale sint mult 
mai variate, 

Graţie, desigur, superiorității de organizare a sistemului 
nervos, individul social poate indeplini una sau mai multe din 
funcțiunile sociale, lără să dobindească deformări profesionale 
aşa de importante şi caracteristice unor anumite caste ; adică in- 
dividul, deşi apt funcţiunii sale, nu prezintă adaptări morfologice- 
prea evidente la funcțiunea ce îndeplineşte. 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE SI 


_ Sint și la Vertebrate mai multe forme de vi i 
voi descrie insă deci din acele care se d bă roate 
comună vizibilă, prin o clădire de ex., sau prin o oganizare $o- 
cială ce s-ar găsi realizată — cu insemnate diferenți, desigur — şi 
la om, Voi limita descrierile numai la trei genuri de animale: 
Ciungii (un fel de Pinguini), Republicanii şi Castorii, À 


Pinguinii sint păseri foarte interesante, care träescin regiu- 
nile polare. Ei sint de mai mulie genuri şi specii, din care unele 
cunoscute sub numele de Ciungi, păseri ciungi, au „Bgâsit in 
compatriotul nostru Racoviţă un observator scrupulos şi un mi- 
nunat descriitor. 

Racoviţă a delectat la Paris şi la Bucureşti un auditor a- 
les cu admirabile descrieri din observaţiunile pe care le-a făcut 
in calitate de zoolog, în expediţia facută spre polul sud cu vasul 
Belgica. 

In povestirea moravurilor ciungilor voi urma conferința fä- 
cută de Raroviţă la Paris şi redată în interesanta lucrare a lui 
H. Coupin, Les animaux excentrigues. 

i Nimic nu este mai surprinzâtor— spune Racoviţă—ca intil- 
nirea cu această ființă bizară şi comică ce se numeşie Ciung. 
(fig. 11). Inchipuiţi-vă un omuleţ pitic, stind tapän pe picioru- 
şele sale, inzestrat cu două lopăţele late In locul brațelor, cu un 
căpuşor prea mic îață de 
corpul bonduc şi grāsu- 
liu ; imaginaţi-vă această 
ființă acoperită pe spate 
cu o haină de culoare 
inchisă şi cu pete albas- 
ire,— haină ce se tot in- 
gustează în jos în forma 
unei cozi ascuţite și care 
se tirăștie pe pămini.— 
şi impodobit pe partea 
dinainte cu un plastron 
alb și lucios. Puneţi ființa 
aceasta in mers pe cele 
două picioare ale ci și 
daţi-i în același timp o 
legănare caraghioasă și 
o  necontenită mişcare 
din cap, Şi veţi avea ina- 
intea ochilor ceva nespus 
-7 e s fak de atrăgâtor şi comic. 

shi - Această pasere nu poa- 
Fig. 11. Pinguinul din Patagonia (Aptonódites te Sbura, căci pe aripi 

patagonica), o rudă do Ciung. n'are pene, ci un fel de 
solzi ; însă, ce Inotātor 
neintrecut ! Cu lovituri mari de aripi tae valurile şi sare pe dea- 


s VIAȚA ROMINEASCA 


supra apei in salturi succesive, ca delfinii. In schimb, pe pămint 
este stingaci ; cu toate acestea, știe să se cațere pe coaste prä- 
păstioase, la înălţimi surprinzătoare, Fi sar din stincă In stincă 
ajutindu-se de aripi, în virful căror se balanţează, și prinzindu-se 
cu labele şi cu ciocul de locul unde au ajuns, ayaa 

Două specii de ciungi locuesc strimtoarea lui Gerlache, 
Ele trăesc in asociații numeroase, unde există vioiciune, dar lip- 
seşte orice noțiune de igienă socială şi din această pricină—cu 
tot frigul considerabil - efectele obiceiului de a arunca pe pâmint 
produsele bune pentru ingrăşâmintul ogoarclor se simțeau pănă 
departe, pe Belgica. A f 

Tot de pe Belgica se auzea, din cetăţile ciungilor, o gălă- 
gie infernala. Personalul expediției, spune Racoviţă, se intreba 
mirat, dacă nu căzuse in plină perioadă electorală !... 

Racoviţă descrie cu multe amănunte viața socială la două 
specii. 

4 La Pygoscelis anlarctica, ce are inălțimea de 60 cm., te- 

renul pe care e stabilită cetatea ciungilor e neregulat şi, in cazul 
observat, cra cam inclinat şi presărat cu bolovani căzuți din o 
coastă ce mărginea într'o parte celalea. Terenul era divizat 1n 
loturi ; pe fiecare lot o familie, compusă din tată, mamă și doi 
copii, Cuibul era rotund, lâră nici un fel de pregătire specială, 
fără nici un fel de căptușeală, totul reducindu-se la un fel de 
zid incunjurător, inalt de vreun lat de palmă și format din bo- 
lovani mici şi din oase de strămoşi-ciungi pe care spiritul, puţin 
respectuos, dar practic. al acestor păseri le-au putut utiliza în 
interesul familiar. Zidul, cum lesne se înțelege, n'are alt rol decit 
pe acel de a impierica ouăle să se rostogolească pe sol, 

Puii, graşi și puloşi, sămănau cu nişte gogoloşi de lină și 
păreau destul de neastimpărați, incit să fie nevoe de privighe- 
rea continuă a părinţilor. Aceştia făceau strajă cu rindul, cel li- 
ber avind grijă să caute în apă şi să aducă în familie hrana de 
care era nevoe. = 

In jurul fiecărui cuib se alla o zonă ce cade în stăpinirea fa- 
miliei din cuib, Această zonă nuera țărmurită cu nimic vizibil 
de zonele cuiburilor vecine şi din această pricină se nășteau ne- 
sfirşite procese intre vecini. Îndată ce un ciung punea laba pe 
proprietatea vecinului, proprietarul protesta cu violență şi dis- 
puta degenera in o ceartă ingrozitoare, Cei doi cetățeni, în cearta 
căror se amestecau și alţi doi-trei, se așezau unul în faţa altuia, 
se priveau în albul ochilor şi aplecaţi cu trupul inainte, cu bra- 
tele date inapoi, cu ciocul larg deschis şi cu penele sburlite pe 
spate, iși spuneau cele mai crude adevăruri. 

Autorul descrierii nu ne spune dacă acești răzeși antarctici, 
cu un petec de påmint și fără un sac de documente, nu ispră- 
viau cearta cu o păruială,—pardon, cu o puluială, căci de păr 
i-a păzit D-zeu, Ceia ce este insă sigur, ciungii au instinctul 
proprietăţii individuale cel puțin tot atit de dezvoltat ca pe acel 
al vieţii sociale. 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE 63 


Alte specii de ciungi au republici mai liniștite, o civili- 
zaţie mai înaintată, așa de inaintată că ar putea-o invidia visā- 
sătorii după comunism. Astfel e specia Pygoscelis papua, cea 
mai mare şi cea mai frumos imbrăcată. 

Indivizii din această specie se adună in număr foarte mare 
—vre3 10,000— dar nu fac gâlăzia asurzitoare a speciei antarctice, 
nici cind se aproprie un străin, nici pentru a-şi discuta între ei 
hotarele loturilor. 

Cuiburile acestor ciungi sint la fel cu ale ciungilor antare- 
tici; dar, în momentul in care devenii cetățean de onoare al ce- 
tâții papua — spune Racoviţă— cuiburile nu mai erau ocupate. Toţi 
puii, de mărime Inzemnată, bine imbrăcațţi în puf, erau adunaţi 
în mijlocul cetății, lormind grupuri pitoreşti şi amuzante. Obser- 
vația a dovedit că această dispoziţie a puilor era voitā şi că In 
cetate era o organizare particulară. Anume, în jurul cetății, în 
regiunile pe unde puii ar fi putut ajunge în locuri periculoase, 
erau Inşiraţi paznici. Aceștia stăteau ţapeni pe labe, gravi şi i- 
mobili, pâtrunşi de importanța misiunii lor. Îndată ce un tinăr 
se apropria de marginea platformei unde era cetatea, paznicul 
cel mai apropiat deschidea un cioc enorm şi-i administra cele 
mai severe observaţiuni. Dacă mustrarea n'avea efect, neințele- 
găâtorul primea o zdravănă muşcâtură de cioc, care-l hotăra să 
se ducă în grupul tineretului, ppind și agitind cioturile de braţe, 
în vreme ce pedagogul iși relua poziția, după ce a depus alăturea 
de câmpul atacului un smoc de pene ce-i rămăsese în cioc. 

Adulții insărcinaţi cu paza se schimbau din timp In timp, 
Una din sentinele, obosită, înălța capul in sus, deschidea 
ciocul şi scotea un țipăt ce amintea pe acel al măgaru- 
lui. La acest ţipă! răspundea un altul, ce pleca dela marginea 
mării, unde erau adulți ce-şi curățeau penele ori stăteau alene 
pe năsip. Unul din indivizii odihniţi lua locul celui obosit, nu 
iară a dovedi, prin felul răspunsului, că e plictisit de această cor- 
vadă, Sentinela schimbată se lăsa spre grupul de adulţi cu o sa- 
tisfacție vizibilă şi se arunca voios in mare, făcind să țişnească 
apa în toale părțile. 

Sentinelele nu se ocupau cu hrana tinerilor, rolul lor era 
numai educator și moral. Ei invăţau, cu lovituri de cioc, tine- 
retul neexperimentat, prudenţa şi experiența vieții; hrana era 
adusă copiilor fiecărei familii de tată şi de mamă, Rind pe rind 
veneau părinții, cu gușa plină de răcuşorii ce plutesc pe fața 
apei şi care constitue hrana ciungilor — iar copii, recunos- 
cindu-i de departe, le eşeau inainte, Puiul se cinchia la pămint, 
deschidea ciocul cit putea de mare, pecind părintele, încovăind 
gitul şi incrucişind ciocul cu al puiului, vărsa un fel de pastă 
ce era în guşa sa largă. 

După observațiunile lui Racoviţă, supravegherea era mai 
puţin strictă acolo unde lipseau în jurul cetăţii locuri prăpâsti- 
vase. Aceasta dovedește că inteligența acestor animale e destul 


gi VIAȚA ROMINEASCA 


de mare pentru a ști să adapteze legile sociale circumstanțelor 
topografice, şi că ele nu sint impinse numai de instinctul mecanic. 

„Diferenţa de caracter a celor două specii de ciungi pro- 
vine, prin urmare, din o organizare socială specială. Antarcticul, 
zgomotos şi nesuferit, este un individualist strict, veşnic în pro- 
ces şi sfadă pentru a-şi apăra proprietatea; Papuul, de treabā şi 
liniştit, este un comunist chibzuit, ce n'are nimic contra conce- 
tăţeanului său, punind solul în comun şi simplilicind greutăţile 
creşterii puilor prin instalarea unui pensionat comunal, Acesta 
i-a dat ințelepciunea filozofului şi calmul înțeleptului şi nume- 
roase plăceri pe care le procură totdeauna o organizaţie socială 
bine inţeleasă“. 


Dacă la ciungi avantajele vieții în comun se reduc la ṣe- 
derea la un loc în timpul clocitului şi creșterii puilor, cind pä- 
serile au mai mullă nevoe de a se păzi de dușmani, Republi- 
canii lormează asociații pentru a clădi impreună cuiburi 

Republicanii sint nişte păsărele ce ajung 13 cm. lungime. 
Ei au aripele lungi şi pulernice şi coada de vrea 6 cm. Partea 
superioară a capului şi pieptului e de un cenuşiu-pămintos, ceafa şi 
spinarea cenuşii cu dungi negre undulate ; iar aripele şi coada 
au penele cafenii cu cite o dungă cenuşie deschisă pe margine. 

Păsăruicele aceste, ce locuesc in sudul Alricei, se unesc 
in tovărăşii de 300—1000 re indivizi, clădesc cuiburile impre- 
ună şi se ajută in caz de pericol. 

Cuiburile sint adevărate minuni, după declaraţiile tuturor 
observatorilor, Inchipuiţi-vă un arbore în care ar [i clădit cineva 
[in şi l-ar f aşezat astfel incit să formeze o căpiță ca coperişul unei 
case de fară, şi atunci vă veți face o primă idee de importanta 
clădire a acestor păsărele. Ele aduc, de mai multe ori în fie- 
care zi, fără a se gindi la odihna. o iarbă specială a locului, 
iarba Boşimanilor, pe care o plivesc, cine ştie de unde, cu 
cioculețul lor şi o aşează acolo unde li se pare necesar s-o aşeze, 

Sutele de păseri, lucrind neintrerupt, ca lucrâtoarele unui 
roiu de albine, reuşesc să adune atita iarbă, incit să clădească 
un fel de căpiță lată, cu forma unei umbrele enorme, sau, şi mai 
exact, cum am spus, cu forma unui acoperiș de casă de ţară, 

După ce s-a adunat ọ citime de iarbă fecare familie in- 
cepe a clădi cuiburile, des aşezale unul lingă altul, fiind sepa-- 
rate numai prin o distanța de 5-6 cm. (fig. 12). 

Cladirea cuiburilor asociaţiei se face cu metodă și artă, 
Mai Intāi, după ce s'a ales arborele pe care incepe clădirea— 
arbore ce este de obiceiu una din Mimosele producătoare de gu- 
mă — se face in jurul trunchiului, sau unei ramuri groase, un sim-- 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE 85 


bure, o masă centrală de iarbă, In care fibrele sint a i 
€ £ i ă şa de bine 
impletite și așa de bine strinse unul de altul, incit nu e lucru 


Fig. 12. Caib de Repablicani 


uşor a distruge un asemene simbure şi nici apa de ploae nu-l 
poate străbate. Suprafața acestui simbure fiind iclinată deia cèn- 
iru spre margini, apa se scurge de altfel cu cea mai mare 
inlesnire, 

După ce acest simbure e isprăvit de toți indivizii ce au lucrat 
In comun, incepe munca de detaliu, lucrarea de familie, care 
consta în clădirea unui cuib pentru fiecare pereche. Adeseori la 
clădire se ajută perechi între ele și nu rareori două sau mai 
multe cuiburi se deschid intr'o galerie comună, care are o sin- 
gură deschidere cătră exterior. Cuiburile sint atirnate sub aco- 
perişul comun sau sint prinse de margine, dispuse insă totdea- 
una așa fel, incit acoperişul să treacă mai inatară de cuiburi, ca 
o streşină. 

„Odată clădirea gata, păserile iși pot îngriji de perpetuarea 
speciei, asigurate fiind contra celor mai primejdioşi dintre duş- 
mani, contra șerpilor, Aceştia, cu ochii lor sticloşi, cu privirile 
lor fixe care inghiațā şi singele omului, sperie intr'atit bietele 
pâsărele, incit le paralizează mişcările şi aşteaptă impietrite sa 
fie apucate de fiara grozavă. Clădirea republicanilor vine, însă, 
de hac şerpilor, care nu pot indrăzni să facă primejdioasa cala. 
torie pe sub gramada de iarbă, căci ar fi expuşi să cadă dela 
mari inâlțimi, înainte de a ajunge la cuiburile mult dorite. 

Odată stabilită clădirea, republicanii se folosesc de ea şi 
în anii următori, insă nu se mai viră In vechile cuiburi, ci fac 


să VIAŢA ROMINEASCA 


— ————————————————— 


altele, sporind In periferie şi chiar în grasime cuibul comun din 
anul trecut. Cuiburile din anul trecut îşi păstrează Insă forma 
lor, fiind mâestrit impletite ; şi, din această pricină, cind se tac 
un acoperiş de republicani, se văd in interior o mulțime de că- 
suje şi de galerii ca întrun burete, 

Se pare că viața in comun e urmată şi de poligamie, căci 
numărul barbaţilor e mai mic decit numărul femeilor şi numă- 
rul cuiburilor. Acest fapt, dacă este confirmat și de cercelări 
mai nouă, îşi are importanța lui. 

De notat, ca o curiozitate, este că republicanii au dușmani 
intre păseri ce n'au meșteșugul clădirii, şi anume între unele 
soiuri de Papagal. 

Sint nişte Papagali mici, care se unesc în cirduri şi atacă 
tovărăşiile de republicani. Lupta e crincenă şi se termină ade- 
seori cu victoria papagalilor, care pun stăpinire pe munca tnvin- 
şilor şi tşi stabilesc familiile in câsuțele clădite cu atita chin de 
republicani. 


Castarii sint animalele la care viața socială e poate cea mai 
ideală. Fiecare familie trăcşte pe sama sa proprie şi numai lu- 
crările mari, profitabile întregii colonii, sint facute de Intreaga 
populație 

Aceste animale sint rozătoare din neamul Şoarecelui şi al 
Epurelui ; ele sint insă mai mari, mai voinice și adaptate vieţii 
pe uscat şi în apă. Ca adaptări pentru viaţa acvalică au pielea 
care uneşte degetele — şi care transformă laba într'o lopăţică potrivită 
pentru lovit apa—şi coada, care e mare, turtită lateral şi trans- 
iormată Intr'o minunată clrmă. 

Mai inainte castorii locuiau şi In Europa. Chiar azi se mai 
găsesc cițiva prin regiunea Rinului; dar aceştia au pierdut mo- 
ravurile care au făcut celebri pe neamurile lor din Canada. 

Acolo incă numărul castorilor e foarte scăzut; dar tot se 
mai văd, ici-colea, pe malurile iazurilor, rluleţelor sau piraelor, 
clădiri de ale acestor interesante patrupede. 

Castorii se aşează pe malurile apelor pe unde cresc in ve- 
cinatate sălcii, plopi, mesteacâni sau alți arbori și arborași cu 
lemnul moale. Ei sapă. pe malul acelor ape, cu unghiile, niște 
scorburi in pāmint, destul de largi pentru a se ascunde o fami- 
lie de castori, formată din 5—6 indivizi, Dela această scorbură 
pleacă două canaluri de ceşire: unul se deschide la suprafața på- 
mintului, altul în jos, spre fundul apei. Gura de pe uscat, destut 
de mică de altfel, este acoperită de o colibă, clădită din trunchi, 
crengi şi frunze, aduse dela depărtări destul de mari cele mai 
deseori. 

Tâiatul arborilor şi căratul lemnului la vizuină se face re- 
pede şi cu mult meşteșug. Pentru tăiat castorul se slujeşte de 
dinții dinainte, de tăetori, Ajuns la arbore, se ridică pe labele 


FORNE DE ASOCIAŢII LA ANIMALE si 


dindărăt, se sprijină pe coadă, apucă arborel inai 
i A e coadă, e cu labele dinai 
şi incepe a roade coaja și lemnul de jur imprejur. Cind ronke] 


Fig. 13. Castorii [ae ezături eu țăraşi și elñdese locuinți. 


incepe să pirie, Castorul iși oprește un moment lucrul și apoi îl 
reincepe din nou în acea parte care-i pare mai potrivită spre a 


8R VIATA ROMISEASCA 
face ca arborele să cadă spre malul apei. Pentru a se asigura 
că va cădea copacul spre apă, castorul se razimă bine pe pi- 
cioarele dindărăl şi impinge cu toată puterea cu labele dinainte 
in direcţia apei. | 

Odata copacul dat la pămint, castorii reincep lucrul, tăind 
ramurile mai groase, şi apoi imbucāțind totul pentruca părţile 
să poată fi uşor transportate. oua 

Bucăţile sint apucate și tirite cu labele dinainte, ori sint ros- 
togolite pe pămint, slujindu-se de labe, de gură şi de coadă, pină 
ce animalul reuşeşte să le arunce în apă. De aici In colo munca 
transportului ti este mai ușoară, câci castorul a avut grija să 
meargă la tăiat pădurea ce vinc mai sus— mai spre susul apei— 
decit locuința sa. 

Bucăţile de lemn cărate îi servesc ca provizii pentru hrană 
sau ca material pentru zidit ezăluri sau diguri. 

Tăiatul se face relativ repede. Copăceii groși cit mina sînt 
tăiați în citeva minute. O familie de Castori poate tăia 50—60 a- 
semeni copăcei într'o noapte, Dacă copacul e mare, de 20 — 30—40 
cm. diametru, familia lucrează clteva nopţi. Muncă grea! Dar o- 
dată copacul dat la påmint familia e asigurată şi de lemn de 
lucru şi de provizii de hrană, căci aifi castori nu atacă munca 
vecinilor, 

In lucrarea de tăetori și de cărăuşi castorii dovedesc chib- 
zuială. Ei curmă bucăţile de lemn mai lungi sau mai scurte, 
după cum copacul e mai gros sau mai subţire, proporționind 
greutatea după puterile lor. 

Clăditul colibelor şi mai ales al digurilor dovedeşte şi mai 
bine inteligenţa superinară cu care sint dotate aceste animale. 

Pentru a clădi colibele, castorii grămădese bucăţi de lemne 
şi crăci așa fel incit formează un fel de căpiţă in mijlocul căreia e 
destul loc pentru familie şi mai ales pentru proviziile de hrană: 
scoață şi lemn fraged. 

In clădirea cohbei. In grija de a-şi aduna hrana și a creşte 
puii se scurge viaţa familiară a castorului. În aceasta el n'are 
a se ocupa de concetățenii săi; dech doar atunci cind simte 
vreun pericol: atunci iși Jā osteneala să inştiințeze intrega co- 
lonie. 

Pentru a clădi Insă ezături sau diguri slorțările unei fa- 
milii nu sint de ajuns; este nevoce de concursul mai multor fa- 
milii, al intregei societăţi. 

In regiunile pe unde trăesc castorii, apele sint in genere 
mici, puțin adinci şi adincimea lor variază cu anotimpurile: mari 
primăvara, seci vara. Apoi, iarna ingheață pe acolo puternic şi 
apele mici sint transformate intrun neintrerupt sloiu de ghiaţă. 
De aici nevoia ca nivelul apelor, in jurul căror locuesc castorii, 
să fe constant, pentruca iarna să găsească refugii în apă şi 
peniruca vara deschiderea de sub apă să nu rămic afară, des- 
coperită. Ezăturile translormă apa curgătoare in mai multe iazuri, 
n care nivelul apei este aproape acelaşi şi vara şi iarna. 


FORME DE ASOCIAŢII LA ANIMALE RI 
————————————— 


Pentru a face ezâturi, castorii aduc mai întăi nişte bucăți 
de lemn, pe care le fixează cu un capăt în o groapă făcută in 
nămolul de pe fundul apei. După ce au fixat astfel mai mulţi 
pari— operaţie lungă și grea—castorii aduc ramuri, pe care le 
grămădesc printre pari. Nu dapă multă vreme se tormează un 
gard, prin care apa trece, fireşte, In toată voia. Dar aceasta nu 
se va intimpla multă vreme, căci in partea gardului din cotro vine 
apa, castonii adună butuci, crengi și frunze, reuşind să facă un 
zid foarte gros la bază—dle 3-4 metri—și din ce in ce mai sub- 
tire spre marginea de sus. In acest zid de crengi, adună apoi 
noroi şi uneori şi bolovani de piatră şi incetul cu incetul se ca- 
pâtă o ezâtură cu un perete vertical innatară, cu un perete o- 
blic In direcţia de unde bate apa. Această formă de ezătură este 
minunată spre a rezista presiunii unei citimi mari de apă. 

Construirea ezăturilor variază cu imprejurările locale. In 
apele domoale ezăturile sint şubrede, nu ţin un om; in apele 
repezi, ezăturile sint bâtute bine cu pâmint și pietre, incit pe ele 
poate trece un cal. 

„_ Innâlţimea lor nu e mai mare decite necesar pentruca des- 
«hiderea din apă să nu rămină niciodată In asr şi să fie astu- 
pată cu ghiață. Pentru a asigura păstrarea nivelului, castorii lasă 
un canal de scurgere, pe care-l îngustează cind apă e puţină, îi 
lărgesc mult cind apele vin mari. 

Forma ezăturii de asemeni variază. Cind apa e domoala 
ezătura merge direct, in linie dreaptă, dela un mal la altul: cind 
cursul apei e repede, atunci ezâtura are forma unui unghiu, cu 
virful cătră curentul apei,—lormă recunoscută ca cea mai potri- 
vită pentru asemeni cazuri și de ingineri. 

Digul odată făcut nu este lăsat In părăsire, ci supraveghiat 
continuu şi reparat la cea mai mică siricăciune. 

Pecit de indiferenți unul de altul par castorii în vremuri li- 
niștite, pe atit de preocupaţi de munca socială sint ei cind cla- 
desc diguri sau cind le repară. Atunci se văd toți tăind lemne 
in pădure, cărind material la ezături, sculundindu-se spre a prinde 
parii, ințepenindu-i cu crengi, cârind pietre sau nămol, fiecare in- 
țelegindu-şi rolul frä niciun de ordin, fără vreo comanda 
din partea vreunui conducător. | 


Cum am anunțat dela inceput, am evitat cu dinadinsul i- 
potezele, chiar cele mai plauzibile. Constatăm numai, rezumind, cå 
există două câi evolutive deosebite în asociaţie. O prima cale e 
asociaţia trupească. Ea are la bază tovărășii de indivizi foarte 
puţin dependenţi unul de altul; se periecționează prin asociaţii 
mai statornice, cu oarecare modificări funcționale, și se termină 
cu asociaţii in care individul nu are nici cit de slabă indepen- 
denţă, asociaţia e totul. In aceste asociaţii, grupe de indivizi—ce- 
lulari sau pluricelulari—sint subordonate unui grup de celule sau 
unui sistem special: sistemul nervos. 

Pe a doua cale, asociaţia nervoasă sau „sulletească*—făra 


9) VIAȚA ROMINEASCA 
să dăm vreo limită națiunii de sulet—găsim două drepte diferite, 
in legătură cu superioritatea organizaţiei, arti 

In prima treaptă, evoluția pare a se face ca la asociaţiile 
trupeşti : specializarea individului și subordonarea lui intereselor 
sociale intru atit, incit nu mai poate duce o viață independentă. 
Aceasta e forma socislă la Furnici, Albine, Termite. 

O a doua treaptă o intilnim la Vertebrate, Şi aici formele 
cele mai inlerivare de asociație sint temporare Indivizii trăesc 
in grupe numai la anumite timpuri, cind sint siliți a îngriji de 
dezvoltarea puilor sau pentru a-şi găsi hrana mai cu inlesnire, 
ori pentru a se expune mai puțin periculelor, Asemeni asociaţii 
sint la toate animalele ce trăesc în turme sau cirduri, unde nu 
există de fapt nici o organizare socială, nici o subordonare silită 
a individului societăţii, 

Cu o nuanță de superioritate, față de viața in turme sau 
cirduri, este viața socială a Ciungilor, La aceştia asociaţiile sint, 
adevărat, temporare; dar se poate observa—cel puţin la una din 
specii—varecare organizare socială pentru paza puilor in comun. 

Le Republicani și Castori, unde sacrificiile pentru viaţa so- 
cială sint mai mari, individul rămine totuși independent. Inso- 
cietăţile lor pare a domni cea mai superioară formă de viaţă re- 
publicană, căci individul are deplină libertate ṣi se poate bucura 
de cea mai idiala viată de familie. El lucrează în folosul socie- 
tăţii din datorie — din instinct, ca să nu se supere careva dintre mo- 
ralişii—şi numai atunci cind este nevoe de serviciile sale, 

„. Plânuitorii de organizaţii sociale ideale vor găsi sau nu 
un răzim in aceste constatări, nu ne priveşte, Aceasta ne pare 
insă tendința evolutivă a asociaţiei la Vertebrate. Lăsăm altora 
grija de a se stabili care-i senzul evoluţiei asociațiilor umane. 


T. A. Bădărău 


m 


SĂMĂNĂTORUL 


Era intrun amurg de toamnă. Pe cer o semilună pală æ 
bia se strevedea şi o dulce linişte. plutea peste întinderi. 

In cerdacul casei durate de părinți, bătrinul conu' Toma pri- 
vea jocul capricios al făcărilor ce jucau peste peria deasă a u- 
nei mirişti, şi sorbind dintr'o ceaşcă cu cafea, visa la veşnica 
trecere a anotimpurilor ce-i adăugase anii, se gindea la griele 
strinse in hambare, la lumea iscusită a misiţilor, la acest veş- 
nic al treilea, fără de care doi oameni nu se pot înțelege, şi la 
multele rosturi ale vechei lui gospodării, 

Şi cum sta așa, sub streșina casei bătrine, ca subt abajurul 
unei lâmpi pe care o mină nevăzulă ar face-o tot mai mică, 
umora viorie a nopţii creştea pe nesimţite. 

In curte păsările, prietenosul şi supusul norod al gospoda- 
rului, scuturindu-şi cei din urmă fulgi, grăbeau spre culcușuri, 
care spre poeţi, care spre creanga unde obişnuia să moţăe cu 
capul subt aripă, în aşteptarea trimbiţei sonore a cocoșului ce 
avea să le deştepie odată cu soarele. 

Un păun singur, ca un suflet trist, mai aduna ultimele stră- 
luciri imprăştiate pe creasta şi penele lui, mai rătăcea indärāt- 
nic, chemind după el o păuniță albă ca o fantomă, 

Bătrinul prin genele lui tremurătoare, privindu-le cu drag, 
le spunea la toate, în treacăt, cite o vorbă alintată, domolea cu 
șopote dulci neastimpărul porumbeilor, a căror curcubee incepuse 
să se stingă in aer, şi apoi după vechiul lui obicei, incepu să-şi 
facă socotelile in gind: cite fălci de griu avea să pue, che de 
porumb, ce ţelini să lese pentru hodină, şi mai ales gindea cu 
grijă la vremea sămănatului, căci seceta fusese mare spre toamnă 
şi pâmintul protivnic și tare ca piatra. 

La sămânat se gindca el, la augustul gest slăvit de atiția 
poeţi, la mina ce se ridică pretutindeni pe fața pămintului, tm- 
prăștiind mărgelile blonde ale pinei, la darnica risipă incredin- 
țată brazdelor, la mişcarea suverană pe care omul a Invățat-o u- 
nul dela altul, din cele mai vechi timpuri, ca să-şi pue la adă- 
post seminția lui, la gestul ce-i însăşi continuarea eternă a vieţii. 

Şi subt cornul din ce în ce mai argintat al semilunei, cim- 
purile adormite abureau, pricepind parcă gindul ascuns al vră- 
jitorului, ce avea să le redec frumoasa podoabă pe care le-o 
luase toamna, O undă de vint mişcă jarul de pe faţa miriştilor, 
o flacără vremelnică jucă din nou, întinse aripi să sboare, dar 
pasărea de foc recăzu şi se stinse, Un pitpalac slos chemă in- 
tre mobhoare „un cristei ti imbie noapte bună și toate tăcură din nou. 

In intuneric, sub streşini pletele albe si barba celui ce gin- 
dea luciră şi ele. Toată poezia cimpului, nu aceia cetită în cârți, 


92 VIAŢA ROMINEASCA 


fără reminiscenți din Georgice sau Bucolice, ci vechea şi patri- 
-arhala poezie a omului înfrățit cu brazda, ce trăise totdeauna de- 
“parte de tirguri, rodnica poezie peste care cele patru anotimpuri 
străjuesc ca patru muze, pătrunse sufletul bătrinului. Se gindea 
cum pot trăi unii la oraşe, cind Dumnezeu a făcut aşa de fru- 
moasă lumea, cum poate cineva să trăiască după paravanele de 
piatră, ce inchid orizonturile, fără să-şi dea seamă ce lucruri mi- 
nunate se petrec după ele, şi se mai gindea la fiul lui, ce-şi ri- 
sipea sânâtulea și banii, rămaşi dela maică-sa, în petreceri și 
desiriu. 

Chibzuia să-l readucă, să] întoarne acolo unde părinți din 
părinții lui trudise, să-l povâăţuiască cu vechea lui inţelepciune, 
să-i deşteple dragostea pentru pămint, să-i arâte că aici e liber- 
tatea, nu în tirguri, că numai pămintul te poate face bun şi mi- 
lostiv, —dar zădarnic le incercase toate. 

Acum aștepta în linişte să isprăvească ce mai avea de 
cheltuit, să facă datoriile ce mai putea să facă, ştiind că pină 
la urmă lot la brazdă trebuia să sc întoarne, căci aici era adă- 


postul. 


Şi Intr'o zi perdutul odor s'a întors, sfios şi ruşinat, incol- 
fit de nesoi şi de creditori. Subt streşina patriarhală, păstrăto- 
rul tradiţiilor l-a primit cu blindeţă și bunăvoință, ca un tată 
ce-i era, Şi cel venit de pe drumuri, călătorul gind râu ce venea 
să se aciueze , văzind atita bunătate, și-a minjit fața de lacrimi 
niincinoase, a Ingenunchiat ca un alt fiu perdut şi s'a aşezat, ho- 
tărindu-se să rämle la ţară, pină o găsi un prilej nou să puc 
“mina pe ceva parale şi să se intoarne în lumea lui. 

De sus şi pină jos imbrăcat in haine de catifea, cu ghetre 
‘mari In picioare, cu un biciu de călărie în mină, acum nu-şi 
mai avea astimpăr și nu-și mai găsea locul. Fâţărnicea pe o- 
mul câil, şi voind să arâte cum îşi răscumpără rătăcirea, toată 
ziua era pe cimp. Poruncitor și aspru, cu ochii la toate, de-ai fi 
zis că decind îi el nu făcuse altceva. 

Şi bătrinul se minuna și mulțumea lui Dumnezeu in bu- 
nătatea lui, că virtejul de nebunie a lăiatului a trecut. Îşi zi- 
cea Increzul că neamul nu se desminte, şi cra fericit. Şi așa pe 
„zi ce merge, lonel căpăta increderea boerului, plină intr'o bună 
zi, trebuind să plece ia București pentru niște afaceri, ii lasă 
“toată grija gospodăriei pe mină, ti dete sfaturile trebuitoare de 
ce avea să facă, și Incredințindu-i banii trebuitori pentru cum- 
părarea săminței, plecă liniştit. 

Gindul rău atita aștepta, şi cum plecă bătrinul, puse şeaua 
pe cal, luă banii sămințelor și plecă şi el la Birlad, unde se 
„puse din nou pe chefuri. 

Cimpurile jilevite de ploaia căzută de curind, rămaseră 


SAMANATORUI. as 


negre in urma lui, așteptind, oamenii invoiţi la muncă dease- 
meni, pină trecură două săptămini şi bătrinul iși anunță sosirea. 

Și atunci, improvizatul agricultor, așteptind părintele să-i 
vie, scoase pe haturile lucii un şir de oameni cu traistele goale, 
li aşeză la o depărtare unde ochiul slab al bătrinului n'ar fi pu- 
tut să vadă decit gestul, şi le porunci, cind or auzi zurgălăii şi 
irăsura cu caii roibi ai stăpinului s'a ivi pe deal, să pornească 
in linie de bätae. Și aşa făcu şi pe celelalte haturi. 

Şi în dimineaţa aceia umedă de toamnă, în care vintul, 
veșnicul hoinar care nu se aciuează nicăirea şi nu cunoaște stavili, 
dădea de-a rostogolul roţile de spini pe drumuri, cind zurgălăii 
sunară clar în aer şi trăsura cu caii roibi se ivi pe deal zugră- 
vindu-se pe marginea cerului, lonel călare la răscrucile haturilor, 
ridică biciul sus şi făcu un semn, la care, de pretutindeni, mine- 
cele albe ale celor inṣiruiți pe brazdă filfliiră ca nişte aripi ce 
stau să-şi iee sborul. Ritmic gesturile urcind şi coborind se re- 
petară, harnic pășeau sămânătorii incredințaţi parcă de innalta lor 
misiune, albe minicile filfiind insoţeau gesturile, şi sâmința ima- 
ginară, blondele mărgele de griu nevăzute, cădeau în risipă pre- 
tutindeni. Goale însă se ridicau şi recădeau minile parodiind cel 
mai slint gest, cea mai innaltă mișcare pe care a invaţat-o Otu 
din om, din cele mai vechi vremuri. Aplecaţi innaintau pe negrele 
cărâri deschise de plug, iar bătrinul de sus, de pe marginea ce- 
rului, alb ca Dumnezeu, suridea mulțumit, închipuind în urma 
lor verdea mare ce avea sä crească în curind, şi apoi sârutată 
de soare avea să se prelacă blondă și să miște talazuri. 
Şubred și tremurâtor creştea fir cu fir, minuscula pădure de ie- 
roglile verzi, şi neagra carte a pămintului se ascundea treptat la 
fiecare pas făcut de cei ce imprăştiau săminţa. Luminaţi priveau 
ochii bătrinului şi inima ise umplea de nespusă bucurie. Şi mai 
privind odată spre cer, de acolo din cotro isvorăsc norii, dispăru 
de pe deal şi porni spre casă. 

lar cind vedenia trăsurii se şterse și zurgālāii abia se mai 
auziră, brusc ca aripele unor mori ce stau cind cade vintul, ast- 
fel se opriră şi brațele ridicate în aer. Gesturile devenite inutile 
conteniră, şi oamenii, rizind, periră și ei de pe haturi impreună 
e cel ce zimbea mulțumit de trista glumā ce o făcuse pârinte- 
ui său, 

Ca un demon aşternut vintului, întrecindu-se cu roțile de 
spini date de-a dura, alerga acum dind pinteni calului, grăhea 
spre casa albă şi liniștită, unde sau născut și au murit ai lui, 
vamenii buni şi harnici care slinţise locul unde s'au. 

Grăbea călătorul gind rău ca să mintă din nou ) lui, 
precum mințise pâmintului, şi în urma lui cimpurile cărora le 
lurase podoaba, neagra țârină muncită zadarnic, aluatul etern 
brăzdat de ferul lucitor al plugului, răminea trist ca un crias. 
mormint răscolit de curind. Cu mantaua filfiind după el, ca nişte 
aripi negre, alerga färä a privi în urmă, fără a se gindi la ma-- 
rele păcat ce-l făcuse. 


IP a 


ii 


” ip 
Pi 


4 VIAȚA ROMINEASCA 

Spiritul rău, călătorul acela nevăzut, eternul dușman al hol- 
delor, omul acela negru ce nu face umbră pe unde trece, cind 
se furişează printre lanuri, ca să arunce cu mina lui blăstămată 
sămința neagră a neghinei printre blondele boabe de aur, desi- 
gur aceiaşi expresie demonică trebue să o aibă intipărită pe faţă. 

Un huci vinețiu rămase în urmă, casa albă se apropie și 
demonul cu față omenească, trecind de pragul porţii, sări de pe 
cal, svirli din goară friul unui rindaș și urcă treptele casci, a- 
runcindu-se la peptul bătrinului care-l aştepta cu brațele deschise. 

Agezaţi apoi pe divanul din cerdac, fără pic de remușcare, 
povesti că a Incheiat lanurite şi că pin’ şi cel din urmă bob din 
traistă a fost aruncat. Răminea acum să se scoată prapele, să 
se invălească sfinta mană aruncată şi pe urmă să dea bunul 
Dumnezeu ploae la timp. 

Şi a doua zi, boii au albit pe haturi, au tras bietele vite 
din greu, suflind aburul pe nările lor roze, s'au opintit în jug bla- 
jinele dobiloace, de dimineață pină "n amurg au tras albii robi 
incornoraţi tärinä peste țârină, învăluind aşternutul pămintului cu 
o neagră plapomă ce nu acoperea nimic. 

Şi dacă s'a făcul ṣi aceasta, negre, posomorite şi mute au 
rămas pe urmă cimpurile, Păsări n'au shurat deasupra lor, sto- 
luri de grauri, cu sborul lor nălucitor şi vioi, nu sau lăsat pe 
brazde să ciugulească, sperioasele drapii şi-au abătut și ele ari- 
pelea airea, şi pină şi negrii corbi s'au ridicat in stoluri, fugind 
ca de un loc biastâmat. 

Hornul alb al casei însă scria spirale de lum pe cer, po- 
vestind că vremea în casă e prielnică de sfaturi, că după gea- 
murile luminate trebue să fie cald în iatacuri şi că dulcea inti- 
mitate ce renaşte între un părinte şi un fiu regăsit, trebue să fie 
cel mai frumos tablou pe care l-ar putea zugrăvi un pictor. 

După trudele mari ale anului, cind alita energic sa chel- 
tuit, cite lucruri frumoase trebue să aiba de vorbit cei ce iubesc 
pămintul.... Intimplările prin care a trecut roada aruncată de dinşii, 
povestea minunată a micului grăunte, toată drama aceasta ce se 
joacă veşnic, cite ginduri trebue să inspire, cite amintiri trebue 
să trezească in sufletul unui om ce şa inchinat viața celei mai 
sfinte munci ! 

Anii cu îintimplările lor felurite reveneau şi bătrinul plin 
de invățăminte, girdind la cel ce trebuia sa urmeze calea lui, 
i le povestea domol. Nu celia în ochii aceluia ce-l asculta, nu 
vedea că vorbea unui absent, nu știa că cel dintrun trup cu 
dinsul e aiurea şi că nu pindește decit clipa de slăbiciune, pen- 
tru a'şi putea întinde aripele. 

Un urit fără de margini Il cuprinsese şi gindind că netreb- 
nica lui faptă trebuia să se dee pe față odată cu venirea ploi- 
lor, chibzuia cum ar putea să plece mai curind, 

Şi intr'o zi cind bătrinul era mai induioșat, arătindu-i mih- 
nirea de afară a cimpurilor, 1 făcu să se Invoiască și să-i dea 
bani să plece în străinătate pentru citva timp. 


SAMANATORUL si 


E greu să te desparți de o ființă scum i 
i ) , mai 
cind eşti batrin, dar minutul plecării sosi re ra O eee 
pita SA se es cu sarera g că munca celuia ce sAmänase 
mos trebuia răsplătită şi că ti ii îi i 
oleaca de eana h p Ei nereții îi trebue, oricum, 
_ Sunară dar clar zurgălăii şi cel ce nu mai avea să-si v 
părintele, demonul cu chip de om, se urcă in trăsură a 
__ Răzimat de un stilp al ceardacului, boerul I| petrecu cu o- 
chii pină nu-l mai văzu. Apoi privi satul, făcu un ocol cimpuri- 
za Se arta se uită la acareturile lui vechi, la curtea cu no- 
de paseri şi întră liniştit i i 
aere). acea de şi iṣtit în casă, gindind că are 
Vremea trecu şi ploile mult a sosi i 
? i E Șteptate sosiră, Monotone 
triste, picăturile incepură să bată in geamuri, streşinele par 
într'o zi cind se mai lumină boerul porunci să-i pue caii. 
$ Vesel se ducea să-şi vadă isprava fiului. Trecind prin sat 
1 se pāru că oamenii privesc ciudat la dinsul, dar trecu innainte 
şi cind ajunse dincolo de poarta țarinei, clipi mărunt din genele 
lui pi roni) ca un om ce se deşteaptă dintrun vis. 
Negru, trist și posomorit, ca un mormint răscolit de curi 
se întindea pămintul adapat de ploae. Nici un fir verde acri 
veselea goliciunea, ci numai dungile paralele ale brazdelor aler- 
gind la infinit, Nedumerit atunei, își ridica ochii şi privi mai de- 
parte la vecini. Bogată, dirză şi puternică răsărise pretutindeni 
sămința aruncată, şi pămintul lui trist şi negru i se păru atunci 
că-i un ostrov de sgură, Cuprins de marea grielor verzi peste 
care alerga vintul ! O nelinişte de fire juca pretutindeni, o infră- 
$ire de vieţi minuscule ce se alăturau și se despârțeau, şopotind 
vepe poom al pinei viitoare, 
prind trăsura, ca fulgerat de un gind, bātrinul intră atunci 
în arături și așezindu-se pe o brazdă incepu a scormoni cu ml- 
nele lui tremurătoare pămintul. Caută ici, cercă mai departe şi 
negăsind nicăirea scumpul germen de viaţă, pricepu dece pā- 
meet ergo z pe lanul lui, dece Il priveau aşa de ciu- 
i cind trecea, pentruce demonul cu chi 
aşa %, grăbit să plece. A e te 
_ Şi atunci, din ochii lui trişti, o sămință mai scumpă decit 
aceia care dă viaţa holdelor, boabe mai bine cuvintate și pret mă- 
noase, acele ale lacrimilor care izvorăsc dintr'un suflet prea plin, 
„căzură imprăștiate de vint peste brazde. 


D. Anghel 


C. STERE 
Fason veeliu. 


C. STERE 
Fasson non, 


Documente omenești 


„TOT FACUT MI-A FOST !* 


Mă opresc la chioşcul de gazete din Calea Griviței şi pri- 
vesc afișurile jurnalelor, ca să știu ce gazetă să citesc mai întăi. 
Nu mă pot desbăra de acest obiceiu de a citi afişele, cu toate 
că totdeauna rămin picâlit... Imi atrage atenţia un titlu senzaţio- 
nal: „Nimicirea marei proprietăți”, şi mă gindesc la ințelesul 
faptului arătat în acest titlu, 

— Mă rog, domnule !—aud la spatele meu un glas jalnic, 
în vreme ce eu mă grăbesc să deschid gazeta cu articolul sen- 
zațional, ca să văd in ce chip se nimiceşte proprietatea mare, 

Mă'ntorc şi văd un ţăran, c'o traistă în băț, aruncată pe 
umăr, şi legat la un ochiu c'o bandă albă. sub care stă inghe- 
suit un pumn de vată. 

— Ce te-aşi ruga, domnule !—imi repetă din nou țăranul, 
pecind eu Il fixez cu privirea și caut să-mi răspund de-i cer- 
şitor, ori nu—pe unde sapuc să dau la spitalul Colţei ? 

— Mergi cu mine, moșule, pină mai incolo şi apoi o să-ţi 
spui pe unde sapuci; şi drumul meu ii cam tot intracolo—ii 
răspund cu, pornind-o împreună. 

N-am chip să aflu ce-i cu nimicirea proprietăţii mari, pen- 
trucă nu-mi pot lua ochii dela tovarășul meu întimplător. Ochiul 
slobod al dromețului cată cu ingrijire locul pe unde calcă. Apoi, 
genele sint carne vie, iar pe obraz curge în neștire un şiroiu 
de lacrimi. 

— De departe, moșule ?—il întreb eu. 

— Departe, domnule ! Tocmai din ţinutul Doljului, de pe- 
aproape de Calafat-—răspunde el, arâtind cu mina, incurcat cu 
totul, din pricină că nici el singur nu-şi da samă, aici, in Calea 
Griviței din Bucureşti, în ce parte a lumii o fi venind Calalatul. 

— Pătimeşti, cum văd—il intreb din nou, mai mult ca sa-l 
fac să se țină alături de mine, decit să mă Incredințez de-i bol- 
nav, ori nu. 

— Greu, domnule! De trei ani!—spune el clătinind a des- 
nădejde cu capul. 

— Ei, cum ? !— fac eu, 

— Apoi... să vezi cum a lost—incepe el, dindu-se din nou 
lingă mine. Eram la secere, a trecut astăvară trei ani. Nu ştiu 
cum am făcut eu în ziua aceia, aveam un spor la muncă de mă mi- 
nunam şi eu singur. Sara, cind shirşisem de strins snopii, iacă 
trece o muere, ceas râu, și'ncepe să numere snopii. Numără ca 

7 


‘ks VIAȚA ROMINEASCA 


cit numără şi numai ce-o aud: „Da' bine, nea Radule, parcă 
singur luseşi la secere, cum de-ai daborit atita griu la pămint? !* 
Drept este, că și cu numai atunci am băgat de samă cit spor 
avusesem in ziua aceia, Era intro mercuri. Baba, cu băeţii şi cu 
fetele, era dusă în altă parte la secere; iar eu fusesem singur 
în ziua aceia. A fost să nu treacă ceasul râu... că de cram cu 
toții la un loc, nu s'ar fi băgat de samă şi m'ar fi Ştiut muerea 
cit am sporit eu! „Miraste-ai de... —zic cu, în gindul meu-—stu- 
pește, mai bine, să nu fie ceas rău!* Se duce muerea in drumul 
ci şi cu in drumul meu, Fâcuse baba mincare, mincăm şi ne 
culcăm. Numai iacă, dela o vreme, în cintalul cucoşului, mă tre- 
zesc cu niște dureri în cap, de-mi părea că toată oastea turcească 
şi-a înfipt sulițele în tivda capului meu, „Scoal', baba —zic—maă 
prăpădesc !*. Se scoală baba, aprinde lumina, se uită la mine 
şi spune că ce-i la mine nu-i a bună, că mi-s ochii roşii ca 
singele și mi s'a umflat Fața, Da' eu, cind am auzit pe babă că 
mi-s ochii roşii şi că mi sa umflat fața, îndată m'am gindit la 
ceasul rău, în care mi-a numărat muerea aia snopii. Şi nu mai 
spun babei nimica despre ceasul cel rău, ca să nu-i mai stric 
şi dinşii inima. „Roșaţă are să fie, omule!*—spune baba. „Ro- 
şaţă, ce-o fi—zic eu—da' nu-i bună cu mine. Se'mbracă biata 
babă, şi fuga la cumâtra Mărina. Căci vezi, cumătra Marina ti 
meșteră, nevoe mare! Vine cumătra Mărina, se uită la mine, eu 
mă uit la dinsa şi n'o văd. Ea mà vede, da' eu n'o văd. „Ro- 
şaţă cu dediochi are să fie!* —lace cumătra Mărina. Imi ia mä- 
sura, presară cilți pe-o cirpă roșie, imi pune cirpe pe faţă, mă ptr- 
lește şi-mi descintà de rogafā, Sâ-mi treacă, pace !—Ba o fi una, 
ba o fi alta, cite descintece, cite legături, cite ablojele şi cite 
burueni pisale și suflate in ochi... toate parcă le-am pus la pe- 
rete. De astă-vară a inceput să-mi iasă ochiul drept din locul 
lui şi să se arăte inconjurat de rană. Alte descintece, alte leacuri 
și toate degeaba. In postul Crăciunului s'arată rană și la ochiul 
sting şi nici cu dinsul Incep să nu mai văd. Mă rog, ce mai 
este pe lumea asta ca lumina ochilor!—lIncepe unul şi altul ca 
de ce nu m-aşi duce să m'arât şi la doltor. Să ferească Dum- 
nezeu pe toată lumea să mai ajungă și la doltor! Dusu-m'am 
cu, trei ani de zile, unde am auzit c'ar fi un om, ori o femee 
meșteră și degeaba ! lau şi mă duc la doftor. Doftorul tmi spune 
să mă duc la Craiova. Mă duc la Craiova Mă iau doitorii, mă 
desleagă, mă sucesc, mă'nvirtesc, mă spală la ochi cu nişte ape, 
mă leagă cu legătura asta, pe care o vezi, și mă trimite la Bu- 
cureşti, c'aici, la spitalul Colţei, mi-or da de leac. Am venit de-o 
săptâmină. Mă'ncurc pe străzile Bucureştiului, mai rău ca'n pă- 
dure. Hanurile scumpe, domnule, la Bucureşti ! M'am dus la 
Colțea In toate zilele, şi-mi spune că nu-s paturi şi m'amină din 
zi in zi. Tot întreb, de unul și de altul, nnde stă domnul M,, 
proprietarul moșiei noastre, că stă la Bucureşti... și nu ştie ni- 
meni sâ-mi spue unde şade. M'ași duce la cl, să pue cuvint, să 
mă primească 'n spital, da’ nu-l pot nimeri... 

Vorbele lui din urmă mă luminează. Mā hotărăsc şi fac cu 


DOCUMENTE NEȘTI 19 


ceia ce el nădăjduia dela proprițtagul M... Täranul acesta, din 


partea Calalatului, nici nu ştie cotesc spre biuroul meu, nici 
nu ştie cine sint, nici nu se mi nd vede că intrăm în Minis- 
ter, unde lumea şi slujbaşii, cu ta i grăbiţi, iți dau impresia cå 
mai au innaintea lor numai cele i minute ingăduile de regu- 


lamentul C. F. R. sā nu mái li ze bilete innainte de plecarea 
fiecărui tren, Omul acesta, hotării insftršit să se dea și pe mina 
doctorilor, să între adică în spitalul Colţei, unde poate au să-i 
facă operaţie, nu mă întreabă nici cine sint, nici dece ti spun 
S'aştepte pe banca din sală. s i 

Seriu şefului clinicei de ochi următoarea scrisoare, şi-o tri- 
mit cu uşierul biuroului meu, odată cu omul din partea Calala- 
tului, la spitalul Colțea! 


„Iubite domnie profesor, 


„Găsesc un om, din Dolj, râlăcind pe stradele Capitalei 
„de-o săplămină și spune că nu reuşeşie să intre in secția dv. 
„Vă rog să faceți tot posibilul şi să-l primiţi, 


Obligatul dvs. Sp. P. 


Pesic un ceas, uşierul se'ntoarce în biuroul meu şi-mi aduce 
următorul bilet : 


„Dr. G... cu părere de rău, are onoare să anunţe pe d. 
„Sp. P.... că acest nenorocit este atins de un cancer inoperabil, 
„incit nu putem să-i facem nimic. M'am ocupat deja de el şi 
am propus chirurgilor să-l opereze— dar toți au refuzat.. și cu 
drept cuvint. 

Va să zică tu... trebue să-i spun omului—care aşteaptă 
răspunsul dela mine, cind il primeşte în spital—adevărul groaz- 
nic pentru dinsul... că trebue să moară. : 

Il chem in biurou. Intäiaşi dată, decind ne-am intilnit, cală 
drept în ochii mei, 

— Moşule!—li spun eu, cătind în altă parte—doctorul zice 
că boala dumitale nu-i de spital... saca L 

— Şi eu ce må fac aran Sao el, sprijinindu-se de cirja 
lui, nd parcă mintuirea dela mine... s 

prooi putten Dumnezeu, moşule !... acum nai alta de 
fäcut.. decit să te duci la gară—li spun eu, câtind mereu in 
altă parte, măcar că simțeam cum își incordează toată licărirea 
ochiului sting deslegat, ca să-mi prindă din ochii mei adevărul. 
— Apoi, domnule... spune el într'un tirziu, cind pleacă la 
gară, în tovărâșia uşierului meu—dacă nici doltorii n'au ce să-mi 
iaca... tot făcut mi-a fost 1.. 


Sp. P, 


ÎN CHESTIE PERSONALA 


Domnul Eracli Sterian recidivează... Anul trecut, cum işi dase 
drumul, cu o rară eleganță de expresii—retrograzi, incapabili, ne- 
trebnici—in contra noastră, a celora, care conducem sanatoriul 
dela Filaret, de oarece credea el, ignorăm un sistem de trata- 
ment al tuberculozei—prin exerciţii—pe care reuşise să-l desco- 
pere in.. Presse medicale şi cum pe de altă parte căuta să uti- 
lizeze cu o rea credință patentă— chiar la tribuna Ateneului—un 
raport al doctorului Minovici, în care, fostul secretar general al 
societăţii pentru profilaxia tuberculozei discuta utilitatea sanato- 
riilor—am socotit că trebue să-l pun la loc. Şi pe tonul, care 
singurul poate să convină unei discuții angajată într'asemenea 
condiţii am arătat—după ce-mi luasem deja aceiași sarcină cu 
ocazia unei discuţii asupra virtuţilor mirifice ale apei de mare 
in tratamentul tuberculozei, proclamate pretutindeni cu fotografii, 
d l'appui, in gazete ca şi In vitrinele prăvăliilor- că la domnul 
acesta ignoranța nu e depășită decit de reaua credință '). Artico- 
lul meu era intitulat: „Pentru un analfabet“ (Eracli Sterian). E- 
pitetul acesta de analfabet socoteam că e foarte representativ de 
dare-ce rezumă in el şi mentalitatea şi cultura domnului Eracli 
Sterian. Îl menţin şi acum și nădăjduesc că voi reuşi să arăt că 
e pe deplin justificat... Execuţia şi-a avut efectul, D, Eracli Ste- 
rian s-a năpustit asupra mea cu un potop de expresii triviale in 
loaia sa, aşa zisă de vulgarizare, In care continuă să intoxicheze 
publicul, alternind o consultație de grafologie, cu alta asupra a- 
pei de mare. Il anunțasem că nu-mi voi da osteneala să-l iau un 
moment In serios şi să continuu o discuţie care din capul locu- 
lui Imi repugna, li spusesem dealtminteri ceea ce aveam de spus 
și peste insulte triviale puteam trece cu dispreţ. 

Acum insă domnul acesta crede că-şi poate permite să-mi 
adreseze somații. Somaţiile venind de la el, bine înțeles că sint 
ridicole. Nu mi-aşi da osteneala să le relevez, dar nu pot rezista 
la tentația de a pune din nou în lumină şi ignoranța și reaua 
sa credinţă... Şi atunci socotesc că denumirea sa de analfabet 
va fi pe deplin stabilită. 


1) Pentru un analfabet (Eracli Sterian) Revista ştiinţelor medicale, De- 
cembrie 1909, 


E „iai IN CHESTIE PERSONALA tt 
ETT a e 


Insărcinat de asociația generală a medicilor —pentru congre- 
sul din Mai 1910—cu un raport asupra „Tuberculozei ca boala 
socială“ am consemnat, ca să documentez cauzele sociale ale 
tuberculozei, oarecare constatări făcute in anchetele bolnavilor 
primiţi in sanatoriul dela Filaret. D. Sterian luind un pasagiu 
dintr'un comentariu asupra raportului meu, apărut într'un ziar 
zilnic (Adevărul) —raportul în intregime a apărut în „Viaţa Ro- 
minească“ — în care se arată că intr'o fabrică de țesătorie care 
furnizează cliente sanatoriului dela Filaret sint lucrătoare a câror 
retribuție variază pentru 12 ore de lucru între 60 centime şi 1 
leu pe zi, declară câ anchetind in citeva fabrice—al căror nume 
il dă—a constatat că cea mai mică plată e de 1 leu 25, Soma- 
ţia e să arăt precis care e fabrica de fesătorie unde salariul lu- 
crătoarelor e de 60 centime şi 1 leu pe zi? 

Domnul Eracli Sterian care probabil în viaţa sa n-a citit nimic 
complect sau chiar dacă a citit, n-a priceput nimic, ar fi putut vedea 
dacă lua cunoştinţă de raportul meu — citația aşa cum e dată de 
Domnia-sa e reprodusă nu din raport ci din comentariul ziaru- 
lui „Adevărul“ —că ia definitiv nu importă dacă salariul e de | 
leu sau de I leu 25, Şi intr'un caz și în celălalt e un salariu de 
mizerie, care facilitează condiţiile de receptivitate ale tuberculo- 
zei. N-am comis insă nici o neexactitate chiar cind am dat ci- 
ira aceasta de 60 centime sau 1 leu pe zi. In observaţia citorva 
bolnave (M. P., M. 1.,)—pe care o ţin la dispoziția oamenilor de 
bună credință—se poate vedea că intr'o fabrică de țesătorie — 
nu e printre cele anchetate de domnul Sterian— salariul pentru 
unele lucrătoare e acesta, 

Şi nu e o mizerie ca domnul acesta să aibă indrăzncala să 
conteste fapte pe care in toată buna credința, nenorocitele care 
vin să-și caute un refugiu la Filaret le raportează fără inconjur ? 

Pentru partea finală a primului său articol—in foaia sa dela 
5 Decembrie —epitetele nu sint suficiente ca să-mi arăt indigna- 
rea. Omul acesta care speculează tot fondul de 'gnoranță ome- 
nească şi care după falimentul tratamentului mirific cu apa de 
mare, excită curiositatea morbidă a unora dintre cititorii săi, tri- 
miţindu-i la pasagii din „Educaţia sexelor* sau din „Noaptea 
nunţii“ — prețul acestor romane de sensație e arătat în fiecare 
pagină a loaei sale — crede că i-e permis să discute modul cum 
am refuzat unei nenorocite plata unei consultaţii. In realitate, 
dacă am refuzat suma care mi să oferea nu e pentru co găseam 
insuficientă, dar pentru că nu voiam să primesc nimic. 

Discuţia aceasta de ordin moral depăşeşte insă comprehen- 
siunea omului cu apa de mare care bate monedă pină și din grafolo- 
pie — cerind ca unele din consultațiile pentru această specialitatesă.i 
fie plătite In marci poștale —şi explicaţia pe care o dau nu e pen- 
tru el ci pentru cei care ar putea să-i mai acorde vreo incredere 
şi să fie induşi in eroare de afirmațiile lui... Cit despre elucu- 
brațiile dintr'un numâr ulterior al foaei sale (25 Decembrie 1910) 
în care divaghează asupra exerciţiilor la cari în unele sanatorii 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


străine sint supuşi tubereuloşii.... ele arată ignoranța prolundă in 
care trăește omul acesta care-şi inchipuie că dinir'odată punind 
pe tuberculași la exercițiu ci să pot vindeca, chiar fär apa de 
mare! Am arătat însă acestui domn, în răspunsul meu anterior 
că dacă disprețuim tratamentele ridicole ca cele cu apa de mare 
am şliul să dâm atenția necesară încercărilor serioase făcule 
aiurea, 

D, Eracli Sterian care-şi reduce cunoştinţele la lecturi din 
gazetele zilnice--cel mult să surmencază cu... Presse medicale, 
şi care ca toți analfabeții e amator de noutăţi pe cari le pro- 
clamă apoi ca adevăruri eterne, ar putea fi tras la răspundere 
de oarece răspindeşte în public noțiuni falșe prin foaia sa de 
„vulgarizare*, Il trimit la raportul lui Paterson, publicat in dările 
de seamă ale congresului de la Washington, ca să vadă că pen- 
tru cura de exerciţii să cere o anumită categorie de bolnavi, ab- 
solut atebrili şi deci incipienţi și că pentru cea mai mică reac- 
ție termică cura de repaos trebue să fie absolut totală... Dealt- 
minteri, cura de exerciţiu —părerile sint împărţite asupra eficaci- 
tāții sale—nu e ceea ce crede domnul Eracli Sterian, un trata- 
ment, prin ea singură, care să inlăture pe celelalte— afară bine- 
înţeles de cel cu apă de mare—ci mai mult un metod de a sti- 
mula nutriția bolnavilor, de oarece concepția teoretică a auto- 
imunizării e problematică... La Frimley, unde am văzut cum Pa- 
terson corduce această cură, dacă ca se face cu succes e că 
materialul clinic e cu totul selecționat, Bolnavii, tratați la spitalul 
din Brompton, în Londra, unde se face o primă selecţie, trec a- 
poi la Primley şi chiar printre aceştia cura nu e aplicată la toţi. 
Cum aşi putea aplica o asemenea cură, în spitalul de izolare de 
la Filarel, unde 80") dintre bolnavi aparţin gradului III al boalei ? 

Si cu aceasta am terminat. 

D. Eracli Sterian va rămine, de aici inainte, Imi place să 
cred pentru Domnia-sa, la vechile sale specialități : apa de mare, 
romanele de senzaţie cu mici detalii scabroase şi gratologia, E 
şi mai prudent de oarece dacă se gindeşte să lanseze cura de 
exerciţii ca panaceu al tuberculozii face concurență apei de mare” 
Şi pe urmă apa de mare, grafologia şi „În noaptea nunței* i-au 
adus şi glorie şi profit şi ar trebui să le rămină credincios pen- 
tru totdeauna. Nu de alta dar ne scutește şi pe noi să ne mai 
ocupăm de el, de oarece sub această ipostază, îl cunoaștem 
prea destul, 


Dr. S. Irimescu 


ae 


Note pe marginea cărţilor 


MANON LESCAUT 


Cine n'a cetit această banală, dar dureroasă tragedie a doi 
tineri care se iubesc, dar care nu sint fericiţi ? 

Această veche carte e pururea tinără. Ea pare că trăeşte 
cu toată puterea celor o sută de romane ori nuvele ale abatelui 
Prévost, pe care nu le mai celesc decit cercetătorii, 

Nimic in ea din acele lucruri care Imbătrinesc o operă li- 
terară. Nimic trecător. Subiectul: sentimentul cel mai universal 
omenesc, iubirea; şi cel mai interesant, iubirea nefericită.— Tra- 
tarea : fără nici un procedeu literar trecător, Fapte şi sentimente, 
Nici analiză psicologică discursivă, nici zugrăvirea „mediului“, 
nimic decit purul adevăr,—şi în cel mai limpede stil clasic. 


Iubirea dintre Manon şi Des Grieux e așa de puternic re- 
dată ca un „égoisme à deux*, incit nu ne interesează decit cei 
doi amanți, Personajele secundare, care în romanul modern touffu 
devin și ele principale, — aici sint „secundare“, în adevăr. 

Nimic de spus asupra lor. 

Şi puţin—și asupra lui Des Grieux, care e așa de uşor de 
priceput şi de definit. El e un pasional şi un tenace. Orice ca- 
pitol dintr'un bun manual de psicologie a pasiunilor ne poate 
explica perfect sufletul şi faptele eroului. 

Mai greu de înțeles e sufletul frumoasei Manon. 

Cind cetim romanul abatelui Prévost la vrista cavalerului 
Des Grieux, sintem, fireşte, cu totul de partea tinărului erou și, 


10t VIAȚA ROMINEASCA 
revoltați de uşurinţa cu care Manon Il face să sufere, strigăm și 
nni cu amantul ei: „Perde Manon !*... 

Dar cind cetim pe Manon la ceia ce se numeşte „o anu- 
mită vristă*, cind nu trecem fără atenție peste desvinovăţirile 
ci—mai bine zis: peste explicaţiile ci scurte și intimplătoare, 
căci ea e așa de departe de ase crede vinovată !— cind, așa dar, 
cetim şi ca psicologi, nu numai ca tineri Inflăcărați, atunci Ince- 
pem s'o pricepem. 

Această „perfide Manon“ e de o candoare, care merge pănă 
la amoralitate. Ea pricepe aşa de puțin onoarea sexuală, amorul 
propriu ş. c. l., incit amestecă în urzirea curselor ce intinde unor 
bogătaşi chiar şi pe amantul ei, pe care il iubește. Ea face așa 
de mare deosebire intre iubire și intre acea epilepsie de care 
vorbește Chamfort, incit, ca să consoleze pe Des UGrieux de fu- 
rioasa şi, pentru ea, neinteligilibila lui manie, cum priveşte ea 
gelozia lui, îi trimite, in una din escapadele ei pentru afaceri, o 
fată galantă de pe străzile Parisului. — Acest din urmă fapt ne a- 
runcă incă o lumină asupra sufletului ei: Ea are, la extrem, a- 
cea psicologie, lemenină, greu de înțeles pentru un bărbat, care 
le face pe femei să nu priceapă de loc acele bine definite tor- 
turi ale peloziei masculine, de care vorbeşte Spinoza, Cind ea, 
care nu poate suporta sărăcia, caută să imbunătățească starea 
materială a liberei lor câsnicii prin orice mijloc, ea nu poate fn- 
țelege sulerințile cavalerului ei, odată ce ea ştie bine că n'a In- 
cetat de loc sâ-l iubească, 

Această din urmă trăsătură a sufletului lui Manon aruncă 
o lvmină puternică In enigmaticul suflet fcmeesc. Ceia ce e nor- 
mal în altele, in Manon e excesiv şi mai uşor de prins. Sufle- 
tul ei e ca acei monștri, în care natura exagerează unele Insu- 
şiri, făcindu-le astfel vizibile pentru toată lumea, 


G L 


DIN LUMEA BALCANICĂ 


Regatul Muntenegru 


intre Rominia şi Muntenegru nu există şi nici n-au fiinjat relaţii 
diplomatico- politice sau de altfel, nici directe nici indirecte; legăturile 
noastre cu acest stat sint şi au fost cel mult de acele de conveniență 
internaţională. Nici chiar în Macedonia noi nu am avut vre-o atingere 
cu Muntenegrul, în ce priveşte tratarea chestiei macedo-romine. Aceasta 
nu atit din pricină că statul Muntenegru era prea mic şi fără putere în 
afară de hotarele sale proprii, cit pentrucă el, pină mai eri, nu-şi împin- 
sese Incă năzuirile naţionale şi ambiția mai departe decit cuprinsul nä- 
prasnicilor săi munţi şi al negrelor piduri de brazi, cari il Impodobese 
şi cari au dat chiar numele de „Muntenegru“ țării. 

In curind însă, desigur că această stare de lucruri de pină acum 
se va schimba şi Rominia va trebui ca, în lucrarea ce face în Macedo- 
nia, să țină oarecum socoteală şi de mişcările Muntenegrului. Vor urma, 
deci, în curind, unele atingeri indirecte ale regatului nostru cu Munte- 
negru, lar aceasta pentrucă acest stat dela țărmurile Adriaticei, în anii 
de pe urmă, a inceput să-şi schimbe felul său de viaţă de plină acum 
retras şi mărginit numai acolo, şi vrea să facă ceva, în numele idealu- 
rilor naţionale sirbești, dincolo de hotarele sale politice: în Macedonia 
şi Albania cel puţin. Şi iată cum. 

Mai ales după războiul sirbo-bulgăresc din a. 1885, cneazului de 
atunci al Muntenegrului, lui Nicolae, actualului rege al acestui siat, i se 
păru pe de o parte că regatul Sirbiei nu e susținut destul şi cu tragere 
de inimă de Rusia, lar pe de alta că, birultă de Bulgari, Sirbia a ince- 
put să-şi piarză din prestigiu, putere şi consideraţie in lumea balcanică 
şi în concertul statelor europene. De atunci, mai ales, se pare, Nicolae 
începu să-şi îrăminte în cap ideia de a inlocui el cu statul sâu pe Sir- 
bia; să ia el In mină conducerea năzuirilor politico-naționale ale nea- 
mului sirbesc din Balcani; şi deci, ca el şi Muntenegru să urmărească 


OT — 


i VIAŢA RORINEASCA 


întruparea celui mal apropiat ideal al Sibilor : unirea lor într-un sirgur 
stat balcanic, sub conducerea celor dela Ceiinie. De aceia, se pare, se 
sili Nicolae ca, mai întăi ca formă, în ochii celor din Balcani, să fie pe 
un picior egal cu Sitbia: să lie, adică, şi Muntenegru regat. Această 
dorinţă, precum se şiie, chiar o realizează în ziua de 15 August 1910, 
odată cu implinirea a 50 de ani de domnie şi de activitate literară, de 
cind Nicolae e „rege al Muntenegrului”, aşa precum, mal de mult, Pe- 
tre Karageorgevic este „rege al Sirbiei*. De altfel, idea pecare acum 
a început să o realizeze, de a face din statul său centrul idealurilor str- 
beşti în viitor, Nicolae o scoase ja Iveală, în scris, chiar îndată după 
războiul sirbo.bulgar, ciad scrise în strbeşte o dramă poetică „/mpără- 
teasa Balcanilor“ („Balkanska carica“). Aci spune că Muntenegru (deci 
nu Sirbia) este urmaşul vechiului stat sirbesc al regilor sirbi Nemani din 
veacurile XII-XIV ete. lar în timpul din urmă, chiar acum, ziarul; „Ves- 
titoru! dela Cetine" („Cetinski Vjesnik“), care apare în capitala Mun- 
tenegrului, mereu propovedueşte acelaşi idee: că dinastia domnitoare a 
acestui stat trebue să adune sub puterea sa toate ţinuturile locuite de 
Sirbi. Această nouă tendință a Muntenegrului a şi stirnit un real an- 
tagonism între e! și Sibiu, care, astfel, se vede primejduită In ambițiile 
sale şi amenințată de a Îl pusă pe al doilea pian In concertul statelor 
balcanice. De aceia, s. ex. revisla sisbească dela Belgrad „Slovenski 
jug“ („Sudul slav"), în mumăru-i dela 14 August 1910, vorbind de 
„Proclamarca regatului Muntenegru“, tide de vanitatea lui Nicolae dea 
se intitula rege, precum ride şi de „Cetinski vjesnik” care seria atunci 
că: „Muntenegru e o curată Prasie în Balcani, şi că el (Muntenegrul) 
va elibera şi uni sub sceptrul său pe fofi Sirbii*. De altfel tot acolo, 
acelaşi revistă (care e reprezentanta clubului panslavist din Belgrad, 
sub conducerea profesorului universitar B. Marković) serie încă urmă- 
toarele: „Noi am mai spus şi altădală că Muntenegru nu împlineşte nici 
o condiţie ca să poată li rivalui Sirbiei. Muntenegrul e o mică pio- 
vincie cu aşezare periferică faţă de neamul sirbesc; el a putul avea un 
rol de refugiu al Sirbilor în zilele năvalii Turcilor, dar niciodată n'a iost 
şi nici nu va fi centrul cultural, politie şi economic al neamului sirbesc. 
lar niciodată n-a implinit Muntenegru, mai puţin decit astăzi, condiţiile 
de a fi conducătorul Sirbilor; căci astăzi, dintre toate ținuturile sirbeşti, 
el e cel mai în urmă economiceşte, culturaliceşte şi politiceşte,.. Procla- 
marea noului regat a dictat o numai vanitatea, ambiția și năzuirile sepa- 
ratiste ale unui om (Nicolae) şi ale familiei lui“. 
La dreptul vorbind, în afară de proclamarea lui Nicolae de rege, 
în afară de declaraţiile lui însuşi în „Balkanska carica", şi, în alară de 
propoveduirile din „Cetinski Vjesnik“, tendința Muntenegrului de a-şi 
întinde influența spre Macedonia a început a se vedea chiar din acţiu- 
nea politică a acestui stat acolo. ŞI, pe cit se pare, Muntenegru a in- 
ceput prin a-şi atrage mai intii pe Albanezi, cari, in mare număr, l0- 


DIN LUMEA BALCANICA g 


cuesc şi în „Vechia Sirbie“ („Stara Srbija* 
neau mean cu Sirbii căi. zişi. că PEPS ata ca 
„Cetinski Vjesnik? din Dec. trecut scria că Muntenegre - 
banezii sint de acelaşi neam, prin origine, tradiţii şi emiri mb 
Această lalşilicare a istoriei o fac Muntenegrenii cu gindul ca prin: 
Albanezi, cari duşmânese pe Sirbi, să pătrunză în Macedonia, De altiel 
tegele Muntenegrului Nicolae primeşte mereu şi chiamă să ocrotească 
în statul său pe Albanezii cari fug din Albania ori Macedonia persecu- 
taţi de Turci. Chiar ziarele buigăreşti din Noemvrie şi Decemvrie 1910 
vorbesc deseori de Albanezi cari, prigoniţi de Turci, trec în Munlene= 
gru unde sint bine primiţi. S. ex. ziarul din Solia Mir scrie, la 11 lani- 
arie 1911, că: „După ziarul turcesc din Satonie Rumeli”, în Albania 
s-au descoperit de autorităţi un mare număr de puşti noui “despre cari 
se presupuse că sint aduse acolo din Munienegru*. lar o COtespon- 
denţă din Crtinle, publicată în „Slovenski juge dela 29 Januarie 1911 
za ze a. e „actuslul Parlament al Muntenegrului a votat na 
it de bani, din care guvem i 
ag ară e temi. emul să întreţină pe Albanezii cari emigrează 
Fapte de acestea ne arată că are dreptate „Slovenski zi 
1 Ianuarie 1911, cînd zice că: „această e nel a pper yi hoins 
Muntenegru nu durează de eri-alaltăeri. Regele Nicolae e convins pri- 
elen al lor, fiindcă are anumite planuri in ținuturile de miazänoapte 
ale Aibanezilcr“, Jar tot în aceie ţinuluri—e însemnat a observa—ur- 
măreşte planuri baţionale sirbeşti şi regatul Sirbiei. Cei ce cunosc nä- 
zuirile acestuia înspre Macedonia, ştiu aceasta, Ziarul bulgăresc Mir dela 
15 lanuarie 1911 spune şi el, plingindu-se, că Sirbii din Macedonia 
(cari sint agenți ai strbisinulul din Sirbia propri) fac acolo propa- 
casti spre a atrage la scopurile lor pe Albanezi“, ” 
pre a paraliza lucrarea Sirbiei în Macedonia, Bu - 
carea Muntenegrului şi împuternicirea nouilor tendințe a ia, 
de a lua ei In mină conducerea aspirațiilor sirbeşti şi de a pune pe 
pianul a! doilea In Balcani pe Sirbia. Aceasta s-a văzul nu numai în 
graba şi zgomotul cu cari regele Bulgariei Ferdinand a luat parte la 
încoronarea regelui Muntenegrului Nicolae, la Cetinie în 15 Aug. 1910 
dar incă şi în mulţumirea şi pretăzuta dragoste frățească cu cari scriau 
despre acea incoronare ziarele bulgărești, Revista din Sofia „Bălgarska 
Sbirka”, care apare sub direcţia profesorului universitar S, S. Bobsev 
cel mai bun cunoscător al Istoriei vechiului drept bulgăresc, scga în 
număru-i dela | Septemvrie 1910, următoarele: „Poporul muntenegrean, 
celebru prin patriotismul şi voinicia lui, e foarte aproplat de cel bulgă- 
resc, nu numai ca frate şi de acelaşi singe cu noi. Pe înălțimile dela 
Şipca, impreună cu Bulgarii, se Iuptară, pentru libertatea bulgărească, şi 
vulturii muntenegreni, lar acum, cind Nicolae I prăznueşte cei 50 i 
ani ai săi de domnie asupra Muntenegrului, din Bulgaria se transmit: 


- 48 VIAŢA NUMINEASCA 


numai urări de libertate şi de propăşire economico-culturală pentru ţara 
ă, Muntenegrul”, 
i g= Bulgaria dar lucrează ca Muntenegrul să trăiască rău cu ze 
împingind pe cel dintii de a căuta să ia locul celei din urmă ză e 
tica balcanică. Fireşte că din lupta dintre oa ierta ag 
i | există. Acele > 
trage lolos numai Bulgarii. Dar faptu dea 
ru voriace însă desigur ca A 
şi de Bulgaria, ale regatului Munteneg ° a re l peara 
care are şi urmăreşte punctul său de vedere E AE OENE, 
tā a intra în atingeri cu Muntenegrenii in å 
A e va fi fără de interes să facem pe Muntenegru cit ora Sp 
„cunoscut publicului nostru,—prezentindu-l după cele mai no! date 
pot avea astăzi, 


Intre Muntenegreni şi Sirbi nu există er 4 Fan Aer oi 
mi diferite. incolo, şi unii şi alţii sint absolu 
oile între limbele lor nu se simte o mai mare posed nare 
aceea pe care s. ex, o vedem la noi între moldoveneasca şi cea ae + r 
Ceie mai noi date statistice cu privire proprie sase a 
i ttie al aceste 
t cele ce am publicat in No. din Ma Í 
pere Erdeijanović Wela Universitatea ere ge pr ora gi y 
, sub titlul în traducere: „Numărul Sirbilor şi a . 
ra iubească „Srpski Knizevni Glasnik“ piețe mie a: ie 
i | de Interne din a 
d date ce l-au fost trimise de Ministeru 
sa că, la recensemintul făcut de acel a e grea Ala ee 
in acest an erau în Muntenegru 317, suflete, k 
Aak şi 138,260 femei, Toată această Popa ate ps ai emana 
ii şi Slavii de mia , 
numai din pravoslavnici, cum sint Sirb i A 
ci unii sint ortodoxi, alţii catolici şi alţii, insfirşit, pega ara 
semintul acesta pomenit nu s-a făcut exact şi pe: cane mă Înca ră 
le recensemintului din anul 1905 rezultă că în anu 
por regia ; peste 251,000 Muntenegreni (adică Sirbi) ore, sro ENA 
13,103 Muntenegreni mahomedani, cam 16,455 Albanezi mahome $ 
10,176 Albanezi catolici. 
i Statul Muntenegrului, are o întindere de pn: if að pone z 
i 18 suflete pe km”. În 
numărul populaţiei lui, ar avea cam Op odha 
în triburi, şi sint peste 20 de H 
s-a păstrat încă vechia impărțire ob aperi pa 
în ele rul trăeşte în comunitatea de prop 
ea o sense vatră) numită „zadruga”. Muntenegrul aatomid ga 
mai mărişoare: Cetinie, Podgorica, Nikšić, Kolašin, va e, a 
Bar; incolo numai sate. Populaţia se ocupă, rapa p ET 
creşterea vitelor. Pămintul, prin însăşi firea lui şi prin fap ce Aba 
mai mult muntos, rodeşte prea puţin, cu toate că muncă ta a i. 
stulă la agricultarea lui. Se produce mai cu ez ad å LOS 
cartofi, puţine măsline, struguri şi tutun, Tot aşa A gri 
grul şi la creşterea vitelor: mai ales din pricina lipsei de nutreţ a- 


DIN LUMEA BALCANICA 109 


mintului, nu se află acolo decit 500,000 oi şi capre, 60,000 capete de 
vile, 8000 porci şi 3000 cai. Aşa ne spun statisticele, 

Comerţul e Incă şi mai slab; el se ridică numai la § milioane lei 
pe an, din cari 2 milioane import şi 6 milioane export. Se exportează 
vite, carne uscată, piei, lină, miere şi alte producte ale pămintului. Se 
impottează cu deosebire sare din Turcia, dar chiar şi vite. 

Drept e că Muntenegrul are astăzi 3 mici bănci, una in Celine, 
alta în oraşul Podgorica şi a treia în Nikgic ; dar cu toate acestea, din 
pricina nerodirii pămintului, Muntenegrenii sint foarte săraci; foarte 
mulţi bărbaţi chiar îşi părăsesc patria şi se duc, spre a-şi întreţine viața, 
in Turcia, Austria, Sirbia, Rusia, America şi chiar la nol în Rominia.. 
Probabil că din această pricină a emigrării, mai ales, o statistică din 
1906 (socotind raportul dintre numărul bărbaților şi al femeilor) constata, 
că, în Muntenegru, la 1000 suflete sint 882 femei şi numai restul de 
118 bărbaţi. (Vezi și a profesorului dela Universitatea din Praga Lubor 
Niederle: La race slave, Paris 1911, p. 169). Sărăcia e aşa de mare 
acolo, incit, deşi tutunul se cultivă de către populația muntenegreană. 
chiar, totuşi monopolul acestul product nu e pe seama statului, ci, încă 
din anul 1903, e cumpărat dela stat de un sindicat italienesc. Ba chiar 
şi sarea, care are o capitală însemnătate peniru hrana oamenilor şi la, 
economia creşterii vilelor, nu numai că se importă din Turcia, dar şi. 
acest import e monopol al statului; lar statul nu-l păstrează el, ci a, 
vindut monopolul unei societăţi, în schimbul plăţii anuale de 230.000 lei. 

Rusia, care are interese politice de păstrare a slavismului în Bal- 
cani, încă de demult dă Muntenegrului cîte un milion de lei pe an, 
spre a-i uşura sărăcia. 

Din pricina acestei sărăcii a pămintului şi a oamenilor, totul e pri- 
mitiv şi rudimentar în Muntenegru, Capitala lui, Cetinie, are o populaţie 
de 4500 suflete şi— cum declară „Bălgarska Sbirka“ dela 1 Sept. 1910,— 
prezintă infățişarea unai sat mare bulgăresc (prilăa na edno hubavo 
naše srlo*), 

Căi ferate n-are ; chiar şi drumuri rindulte nu posedă, afară de. 
citeva bune şosele, ca cea dela Kolora la Cetinie. Comunicaţia Intre 
oraşele mai insemnate se face cu dilijența, iar pe lacul Skodra are 
trei vapoare ale unei societăți muntenegrene cari fac serviciul între pa- 
tru oraşe de pe țărm. 

Deallei, potrivit cu această stare sărăcăcioasă, chiar budgetul ge- 
neral (venituri şi cheltueli) al acestui regat nu se ridică decit la cam 3 
milivane şi 3 lei pe an,—atit cit e la noi budgetul instituției St. Spi- 
ridon din laşi, sau cit e budgetul comunei capitale Belgrad din Sirbia, 
observă un scriitor Sb în „Slovenski jug”. 

Acest stat, cu această stare, dela 18 Dec, 1906 Insă s-a proclamat 
monarhie constituțională şi are Parlamentul sau Scupştina sa naţio- 
nală („narodna skupština“). Deputaţii sint în număr de 74, aleşi pe timp- 
de 4 ani; dintre aceştia 62 sint aleşi de popor prin vot universal, iar . 


110 VIAŢA ROMINEASCA 


= 


12 sunt numiți de capul statului (Kneaz atunci, în 1905,—rege astăzi, 
din 1910). Ţara e împărţită în 55 de districte şi, deosebit, cele 7 oraşe 
mai sus menționate; fiecare district şi fiecare oraş alege clte un deputat, 
lar între cei 12 numiţi de rege intră: mitropolitul Muntenegrului, epis- 
copul catolic din Bar, muftiu! mahomedanilor, unii funcţionari şi generali. 

E interesant a observa că, deşi populaţia orlodoxă a Muntenegru- 
lui nu e decit puţin mai mare de 251 mii suflete, şi, cu toate că in 
aceasta iniră cam 16,455 Albanezi mahomedani şi 10,176 Albanezi ca- 
totici, totuşi constituţia introduce în Parlament pe şeful religios al Ma- 
homedanilor, ca şi pe al catolicilor, fără să se teamă că, prin aceasta 
s-ar pierde puterea sau individualitea națională sirbească a Munte- 
negrului. 

Scupyştina muntenegreană a împlinit, la Decemvrie 1910, legislatura 
sa de 4 ani, după constituție, La 29 Ianuarie încă nu fusese dizolvată, 
totuşi; dar ziarele sirbeşii vestesc că la Inceputul lui Fevruarie va îi 
dizolvată şi se va procede la alegerea unei noi scupşline. In aceşti 4 
ani ai săi, actuala scupşiină a votat următoarele legi mai însemnate : 
legea despre organizarea cştirei, legea despre preoțime, legea despre 
vamă, legea despre pescult, şi alte legi mai mici. Dar între cele mari 
mai intră, cu deosebită importanţă, legea despre budgetul statului şi 
unele legi fiscale, A mai votat felurite credite extraordinare: un credit 
pentru acoperirea cheltuelilor făcute cu prilejui încoronării regelui, un 
credit de 1 milion lei pentru casa domnitoare (n cărei listă civilă are 
numai 250,000 lei pe an) şi un credit pentru întreţinerea Albaneziior 
cari emigrează din Turcia în Muntenegru. Apoi, tot In această legisla- 
tură, scupştina a mai votat un imprumut de 6,000,000 lei în Anglia... 
Legi şi credite cari, pare-se, vor aduce mai cu seamă o nouă povară 
pe capul destul de sărăcit al poporului. 

Dar, pentru ca să ne dăm şi mai bine seama de rostul Muntene- 
grului, care aspiră să devină simburele idealurilor neamului sirbesc în 
Balcani,—deşi el are numai 300 mii suflete faţă de totalul de citeva mi- 
lloane de Sirbi, şi cu toate că-i aşa de sărac,—să vedem acum şi care-i 
-starea lui culturală. 

Dar despre aceasta altădată, 


ie Bărbulescu 


PE an 


pn 


CRONICA MEDICALĂ 


Cite va considerațiuni generale asu prile 
pra terapeuticei cu - 
buințärii preparatului lui Ehrlich-Hata „608* ma gaci 
tratament contra sifilisului. 


Dacă pricinele şi felul cum se ivesc u 
mele boale sint incă d 
“e nelămurite, dacă cunoaşterea lor—adică diagnosticul— cit şi kaii 
pronosticul—este de multeori destul de nesigur, cu atita mai necu- 
i Ap tratamentul acestor boale—vindecarea lor. 
u drept cuvint se spune că terapeutica e altima 
venită” î - 
ne a e diagnosticul şi pronosticul boalelor. la aain din 
- ut un 
eu or mare progres in ceca ce priveşte terapeutica boale- 
Cind s-au descoperit agenţii 
patogeni ai acestor boale, cind ace 
apan en dea au putut fi crescuți pe diferite medii de culturi, a 
= e mentatorii au căutat ca prin injecţiuni') de microbi să dea boale 
a pe boale, pe care mai în urmă să încerce a le vindeca. 
pa S SREANG au mai observat că dacă se injectează unui ani- 
k a aa intervale, cantităţi mici de microbi, acel animal nu mai 
pm ins boala corespunzătoare microbului, ori cu cit de mare can- 
srank jarian aik pe cind această cantitate mare de micro-orga- 
a put, înainte de a i se fi făcut in 
tități per ar fi determinat cu siguranță moartea robe a ge 
Su imalul, care rezistă la injecţiuni de cantităţi mari de microbi e 
ccinat, a devenit imun' pentru astfel de microbi—; operațiunea 
s-a făcut se numeşte imunizare activă, lar starea În care se afiko 
ganismul animalului vaccinat, se chiamă imunitate activă. 
ate S-a mai observat, că dacă se scoate singele acestui animal imu- 
sem „(9 20 să să se aleagă partea lichidă a singelui—adică serul—şi 
urmă acest ser se injectează la un animal sănătos, acest animal 


e ferit de boala, cate i-a 
animalul, dela care s-a e spec PN injecţiunile de microbi, injectați la 


1) In 
dominati riaren doek san sub piele (subcutanate), aan în cavitatea ab- 


112 VIATA ROMINEASCA 
DC —— 


Operaţiunea făcută se numeşte imunizare pasivă, iar starea, în 
care a fost pus organismul animalului injectat cu ser e numită imiu- 
nitate pasiui. 

Din aceste imunizări active şi pasive a luat naștere o ramură a te- 
rapeuticei generale : terapeutica patogenică (vaccinoterapia şi seroterapi=). 

In sîngele animalului injectat cu microbi există nişte substanțe fa- 
bricale de organismul animalului, producte ale celulelor vii, substanțe 
ce lucrează numal asupra microbilor corespondenţi, de unde şi denu- 
mirea de specilice. 

Aici organismul singur luptă şi prepară în acelaş timp medica- 
mentul viu contra microbilor—e activ; în injecţiunile cu ser, animalul 
injectat, la deagata aceste substanțe, el numai le primeşte—e pasiv. 

Aceste substanțe, care apără şi previn în acelaş timp de boală uw 
organism, poartă numele de anticorpi. 

Faptul, că animalele pot capata boale infecțioase prin injecţiuni de- 
microbi, cauzatori al aceloraşi boale la om, a făcut să se aplice şi pen- 
iru vindecarea boalelor la om acelaşi terapeutică, care s-a aplicat şi a 
dat rezultate la animale. 

Imunizările active şi pasive s-au făcut întăi la animale; aici s-au 
pus bazele terapeulicii patogenice, aici se vede strinsa legătură între 
cauza boalei şi tratamentul ei, 

Aşa se şi explică, pentruce această ramură ştiinţifică a luat nag- 
tere şi a progresat dela descoperitorul microbiologiei, dela Pasteur"). 

Din cele scrise esă în evidenţă un fapt: putinţa de a transmite- 
boale infecțioase la animale in laborator, a făcut să ia naştere şi să 
progreseze vaccino şi seroterapia ; căci în astie! de cazuri se putea fn- 
cerca tratamentul la boalele infecțioase ale omului, ştiindu-se rezultatele- 
terapeutice ale aceloraşi boale la animale. 

Această terapeutică specifică aplicată la om n-a dat rezultate decit 
in citeva boale toxico-infecţioase. 

Ca incheere se poate spune că terapeutica patogenică, (vaccino 
şi seroterapia) are în vedere insăşi cauza boalei, microbul, şi acest 
agent patogen e atacat de substanțe, produse ale organismului viu. 

Substanțele chimice au fost şi sint întrebuințate pe o scară întinsă. 
ca agenţi vindecători ai boalelor. Farmaciştii şi chimiştii descopereau: 
substanțe chimice, care dădeau rezultate uimitoare in tratamentul diferi- 
telor boale : antipirină, fenacitin, etc. ; prin aceste substanțe se tratau- 
numai simplomele boalelor, nu însăşi cauza lor; era prin urmare o fe~ 
rapeutică simptomatică, nu una patogenică. Existau Insă şi substanțe 
chimice ce se considerau ca specifice în acţiunea lor terapeutică: chi- 
nina în paludism şi mercurul în sifilis, 

In terapeutica patogenică (vaccino şi seroterapie) era totul cunos- 


1) Deşi vaccinaroa contra varsatului se cunoştea dela Tenner prin vea- 
cul ai XVIII-lea, totuşi acest tratament, pe-atunci, nu era decit empiric. 


„o N N 


CRONICA MEDICALA 113 


cut: şi cauza boalei, şi felul cum e atacat agentul patogen, in terapeu- 
tica specitică cu substanțe chimice, mercur şi chinină, nu se ştia şi nu 
se ştie in chip clar acţiunea acestor medicamente. 

Necunoaşterea felului de a lucra a! substanțelor chimice, neputinta 
terapeuticii patogenice în alte boale toxico-iniecțioase au determinat pe 
unii experimentatori să facă terapeutică experimentală cu substanțe chi- 
mice la animale infectate de dileriţi paraziți, 

Pe cind în serolerapie se făcea tratamentul cu substanțe preparate 
ce organismul viu—anticorpi —, acum s-a căutat a se prepara în mod sintetic, 
în laborator, substanțe chimice, care să atace agentul patogenal boalei. 

Cu aceste substanțe preparate s-au făcut experienţe foarie nume- 
roase, mai ales de Germani. 

Ehrlich, proiesor de terapeutică experimentală din Franclurt, ci- 
noscător =dinc al chimiei, observase că întroducind în corpul unui ani- 
mal prin injecțiuni unele substanțe ca albastrul de metil, neutralroth, 
acele substanțe erau atrase şi fixate în anumite părți din organism; al- 
bastrul de metil în jurul fibrelor nervoase, iar neutralrotul în pranulaţiu- 
nele celulelor din organism. 

Acest mecanism de atracţie-tropism îl numea neurotrop'), lipotrop *) 
ete. după numele țesuturilor atrăgătoare. 

Şi ca o substanță chimică să-şi exercite acţiunea asupra unui fe- 
sut, unui parazit, trebue numai decit să fie fixată substanța de acel fe- 
sut sau parazit—: „Corpora non agunt nisi fixata". 

Introducind de pildă o substanță chimică în corpul unci animal 
infectat de tripanosome *), dacă această substanţă va fi eficace, atunci 
se va fixa de parazit şi-l va distruge. 

in acest caz substanţa chimică se va numi parazitotropă ; de s-ar 
fi întimplat să fie toxică şi pentru animalul infectat—pentru ţesuturi—, 
s-ar fi chemat organotropă. 

Observajlunea şi precauţiunea mare e că o substanță chimică să 
fie parazitotropă, şi nu organotropă. 

Ehrlich în puternica lui imaginație presupune că un parazit e for- 
mat din grupuri de molecule, grupuri, pe care le numeşte chemoreceptori 
capabiii de a fixa corpul chimic injectat. 

Ca să demonstreze acțiunea distrugătoare a unor substanțe chl- 
mice asupra unor paraziți, a tăcut amestecuri în vitro (în alară de or- 
ganism) Intre anumite proporţii de substanță chimică cu anumită canti- 
tate de microorganisme, deducind astfel acţiunea corpului chimic, pe 
care mai în urmă l-a introdus în organismul unui animal infectat de 


acelaşi paraziți. 


1) Neurotrop==ţesat nervos. 
3) Lipotrop=—ţesut grăsos. 
osomele sint paraziți din elasa Flagelaţilor (protozoare), canza- 
tori ai boalelor numite tripanosomiuze; unele din speciile acestui parazit can- 
zează maladia somnului la om şi durina la cal. 
` 


114 VIAŢA ROMINEASCA 


Astfel a început experiențele cu substanțe chimice, punind bazele 
terapeuticei specifice chimice experimentale, „Chemoterapiei“. Cu cit se 
va cunoaşie chimia mai bine, cu cit se va experimenta mai mult, cu a- 
tita medicamentele chimice vor da rezultatele mai bune, spune profeso- 
rul din Franciuri. 

E de amintit că relativ la acțiunea vaccinuritor şi serurilor tot Elir- 
lich a dat cea mal ingenioasă explicaţie; mai muit chiar face o oarecare 
asemănare în felul de a lucra, între substanțele vii (ser, vaccin) şi între 
substanțele chimice. 

Cind, anul trecut se auzi de substanța „606*') dioxidiamidoarse- 
nobenzol, lumea nu vedea in descoperirea el, decit partea privitoare la 
rezultatul terapeutic antisifilitic, Aceasta însă avea Importanță mare, căci 
Ehrlich o preparase în moi sintetic, experimentase în vivo şi în vitro, 
căutase să-i explice acţiunea medicamentului, înslirşit puse bază ştiinţi- 
fică tratamentului cu substanțe chimice „chemoterapiei moderne”, 

Dacă substanța lui Ehrlich va satisface sau nu va satisface toate 
presupuneiiic optimiste dela început e indiferent; importanța e că va 
forma una din primele aplicări ale chemoteraplei. 

Cunoscind aceste date generale, știind pe de altă parte sgomolul 
enorm pe care l-a stirnit descoperirea „nrsenobenzolului“ 2) în lumea 
ştiinţifică, cit şi în cea profană, cred necesar de a seri citeva cuvinte 
despre această substanță, despre modul de întrebuințare, cit şi despre 
rezultatele aplicării sale terapeutice. 

Prepararea dioxidiamidoarsenobenzolului şi experimentarea cu el a 
fost precedată de descoperirea altor compuşi organici şi arsenicului, din- 
tre care mai importanți sint: atoxilul, arsacetina şi arsenophenilglicina. 

Acum vreu 5 ani s-a făcut pentru prima oară experienţe terapeu- 
tice cu atoxilul, la animale infectate de tripanosome. 

Rezultatele terapeutice au fost strălucite. 

Avindu-se in vedere pe deoparte acest fapt, iar pe de altă parte 
asemanarea merfologică între tripanosom:+ şi treponema palidum*), agen- 
tul patogen al sifilisului s-a căutat ca atoxilul să fie aplicat şi în tera- 
peutica sitilisulul uman. 

Pe lingă vindecările răpezi la unele persoane, s-au intimplat şi ne- 
succese terapeutice la altele. 

Unii bolnavi supuși acestui fel de tratament au capatat afecțiuni 
oculare, au orbit, fără ca să fi avut mai înaintea injecțiumilor cea mai 
mică leziune a nervului optic. 

Şi atoxilul, care într-un moment dat se credea ca unul din medi- 


1) 606 arată numărul co l imi 
M e Bead m mai Apaga area emt simte asemănători care s-au încer- 
2) Arsenobenzol „6067, și dioxidiamidoarsenobenzol sint sinonime, 


3) Troponema pallidum f i & 
intro bactirii şi rr ri Sa spot „momoatenia”, paak în 


CRONICA MEDICALA 415 


camentele ce ar putea face fală terapeuticii chimice, a fost dat uitării, 


cel puţin în terapeutica umană, 

Ehrlich studiase chimiceşte perfect de bine constituţia aloxiluiui ; 
prin diferite înlocuiri ale grupurilor de radicali, ce constituesc structura 
chimică a moleculei atoxilului, a ajuns la alţi corpi chimici, numiţi de 
el: arsacetină şi arsenophenilgliciră. 

Primele cercetări experimentaie cu aceste substanțe s-au făcut 
iarăşi la animale, infectate de tripanosome, spiriloza găinelor'),a guzga- 
nilor şi în sifilisul epurelui, Aceleaşi rezultate uimitoare au fust și cua- 
cești doi compuşi organici ai arsenicului, 

Fiind aplicate contra siillisului uman atit arsacetina cit şi arseno- 
phenilglicina au produs leziuni renale (nefrită) şi slecțiuni oculare (le- 
ziuni ale nervului optic). Incercările de tratament cu aceste substanțe chi- 
mice au fost lăsate; rabdarea şi cunoştinţele profunde însă au condus 
pe Ehriich şi colaboratorii săi Bertheim şi Hata la descoperirea unei aite 
substanțe numită de ci diox diamidoarsenobeuazoi, 

Ehrlich atrage atențiunea asupra faptului, că pe cind în toţi cel- 
lalţi compuşi organici ai arsenicului descoperiţi pină acuma, acesta era 
sub forma pentavalentă, în noua substanță era sub formă trivaleniă, 
Sub această formă el nu mai este organotrop, adică nu mai este toxic 
pentru organism, ci din contra parazitotrop, 

Noul compus arsenical începe şi ei a fi aplicat ca tratament la a- 
nimalele infectate de tripanosome, 

Nu mult timp după facerea tratamentului, taţi inpanosomii din cor- 
pul animalului, existenţi în singe mai inainte, dispăreau ca prin farmec ; 
şi boala nu mai reapărea, 

Paraziţii aveau în compoziţia protopiazmei grupi arsenorecepto şi 
grupi ce fixau substanța chimică de corpul parazitului, şi fiind astfel 
fixată, parazitul era distrus, 

Unii observatori remarcată, că, cu cit substanța medicamentoasă 
era injectată în cantitate mai mare, cu atita paraziţii din corpul animalu- 
lui infectat muriau mai repede; injecţiunele de cantităţi mici de arseno- 
benzol erau inofensive pentru tripanosame, şi mai mult chiar, făceau şi 
injecţiunile ulterioare să fie fără efect, injectind chiar cantităţi mari de a- 
cest medicament, 

In acest din urmă caz paraziţii sint numiţi arsenorezistenţi, 

In sifilisul epurelui *) rezultatele capatate au fost cit se poate de 
frumoase. - 

Ehrlich, bazat pe aceste experienţe, fäcute in special de azisten- 
tul său Hata, medic Japonez, distribui medicamentul său pe la dilerite 
clinici, pentru experimentare în sifilisul uman. 


1) Specia spirochoeta conţine mai multe feluri de spirili, căuzatori de 
int , toți avind asemănări între ei. 
2). Se ştie că sifilisul a mni fost inocalat şi ln alte animale pe lingă 


tiG VIAȚA ROWINEASCA 


De la primele încercări şi aplicări, rezultatele terapeutice au fost 


uimitoare ; lumea medicală se entuzizsmase, cea profană privia uimită, 
văzind rezultatele întrebuinţării acestei substanţe. 

În chestia de terapeutică nu e folositor nici pesimismul şi lipsa 
complectă de încredere, nici entuziasmul prea mare, 

Numai experienţeie, pe un număr mare de cazuri, permit să tra- 
gem concluzii, relativ la Intrebuințarea unei substanțe chimice, 

Articole peste articole apăreau în revistele germane, onde aproape 
toţi medicii aratau influenţi distrugătoare a arsenobenzoluiui— asupra tre- 
ponemei palidum, 

Medicii Francezi ') stăteau la inceput In îndoială; mai în urmă se 
incinseră discuţii aprinse asupra eficacității acestei substanţe în mijlocul 
diierite!or societăţi medicatie, 

Enluziasmul descreştea cu mărirea numărului persoanelor tratate cu 
acest medicament, dupăcum şi neincrederea şi indoiala dispăreau. 

S:ăderea culuziasmului şi a neincrederei au adus adevărata obl- 
ectivitate ce trebuia şi trebue să se ceară în chestiunile de știință. 

Medicii din toate părţile Intrebuinţu arsenobenzolul, pe care Ehr- 
lich avea bunavoinţă să li-l tiimită pentru experienţe; mai tirziu sa şi 
pus în vinzare.") 

Innainte de a arata felul cum se face tratamentul cu această sub- 
stanţă, cit şi rezultatele terapeutice, e necesar. cred, de a face o des- 
cripție sumară asupra evoluției sitilisulul, şi aceasta pentru a se vedea 
clar, în care fază «medicamentul se arată mai puternic în acțiunea sa. Si- 
fliisul, se ştie că e o boală penerală ce atinge tot organismul. Odată 
capatat el Îşi ormează mersul său evolutiv, avind diferite caractere în 
manifestarea sa după diferitele stadii ale evoluţii sale, 

Toată evoluţia sil'isului este împărțită In tre! perioade: perioadă 
primară, secundara şi terțiară, 

Perioada primară este caracterizată prin o singură rană-croziune, 
cu baza dură, ln locul unde sa îăcut contagiul. 

Perioada secundară este caracterizată prin xăvălirea agentului pa- 
togen În tot organizmi; în această fază sint atinse ati! organele interne: 
ficat, rinichiu etc., cit şi cele externe: oase, piele etc. 

Cele mai maniieste simptome sint pe piele, unde se observă sau 
nişte pete roşii, sau nişte ridicături, mai mari sau mai mici, numite pa- 
pule; în această perioadă poate fi atins și axul cerebrospinal: creer, 
măduvă spinărei, mai puţin bulbul şi protuberanța. 

Această iază ţine în mediu 2 ani, rareori 3—4 anl, 

In acest timp dacă vor apărea leziuni sililitice la o persoană in- 


1). în Franţa se întrebuințoază mai de mult conpusul arsenical Heec- 

tina” de către /fallopeau, ca tratament antisililitic cu oarecare bune rezultate. 
2) In diferite ziare se seria că in Rusia (guvernămintul Odesei), 

arşi teh a oprit importarea medicumentuiui, pentru că descoperitorul lui e- 

ra vreu 


CRONICA MEDICALA i7 


lectată de spirocheiš, ele vor fi răspindite pe tot corpul, vor fi super- 
ficiale, şi nu vor lasa urme în urma vindecării lor. 

Nu ori-cine care a avut şancru sifilitic, adică perioada primară, ire- 
bue numai decit să aibă şi aceasta perioadă secundară, Se poste întim- 
pla ca sifilisul secundar să fie foarte uşor, aşa că persoana atinsă nicl 
să nu-l observe; uneori chiar nu apare de loc această fază (aşa susțin 
unii) şi persoana se vede atinsă de un sifilis, care are caracterul sifilisu- 
lui terțiar, Perioada secundară e cea mai contagioasă. 

Perioada terțiară a sifilisului e caracterizată sau prin uiceraţiuni 
mari, adinci, rari, ulcerațiuni, care pot atinge orice organ, sau prin trans- 
formare in tesut tare, dur a locului atins de sifilis. 

In această perioada sifilisul e foarte grav cînd e localizat în sis- 
temul nervos, dind naştere la afecţiunele numite parasifilitice : ataxia 1o- 
comotrice (tabes), paralizia generală. După 4 ani de la capalarea şan- 
crului, persoana se află toată viața in funcţie de sifilis terțiar. Cunoscind 
în acestea citeva cuvinte toată evoluția sifilisului, să vedem în care fază 
a dat rezultate terapeutice substanța Jul Ehilich- Hata. 

In sifilisul primar se observă Inceputuri de vindecare a şancrului 
sililitic, chiar după 4 zile de la injecție, 

In această fază dioxidiamidoarsenobenzolul are o aşa de mare efi- 
cacitate asupra spirochetei, incit s-a intimplat un caz, cind o persoană 
sifilitică cu leziuni de şancru, a perdut imunitatea în urma Injecţiei cu 
compusul arsenical al lui Ehriich, 

Cazul e citat de d-rul Miliau din Paris în Buletinul şi memoriile 
Societăților spitalelor din Paris. 

Şancrul sifilitic odată capatat, urmează înnainte evoluția sifilisului; 
fiind cineva în faza secundară, nu mai poate capata din nou şancru si- 
îilitic ; pentru aceia se spune că sifilisul dă imunitate. Un vestit clinician 
francez a cristalizat această imunitate prin aceste vorbe: „ca să nu ai 
sifilis, trebue să-l fi capatat”, 

Pentru acela cazul lui Miliau e excepțional, pentru că persoana 
sililizată a perdut imunitatea, şi se prezintă în spital la Miliau după 4 
luni de la injecție cu alte şancre sifilitice: aceste şancre fură diagnosti- 
cate de diferiţi medici francezi ca: Gaucher, Hudelo, Jeanseme, etc. 
Ehrlich de la început şi-a aratat idealul terapenticei sale chimice; el 
spunea că atunci o substanță chimică va fi un medicament ideal, cind, 
cu ajutorul lui se va obținea o destrucție complectă a parazitului, o ste- 
rilizare a organismului infectat sau cum zicea el „terapia magna steri- 
lisans.“ 

In sifilisul secundar succesele au fost mari. Sifilisul cu papule 
mati e mai rebel la tratament, 

In sifilisul mucoaselor : fundul gitului, fața internăța obrazului, etc. 
s-au observat, mai ales, vindecări rapizi. 

In sifilisul terțiar (cel ulceros) iarăşi se observă vindecări, 

Leziunile nervoase incipiente au beneficiat după unii autori de 


115 VIAŢA ROMINEASCA 


intrebuințarea arsenobenzolului *). Cele înaintate n-au beneficiat şi nu 
beneficiază. Unii medici şi destul de mulţi îl contraindică la persoanele 
care au leziuni nervoase mai înaintate. 

Tracind cîtva timp de la facerea injecţiunelor s-au observa! la 
unii bolnavi o recidivă a manitestaţiilor, 

Cu recidivele a inceput să scadă şi entuziasmul în prea puternica 
influență a arsenobenzolului. E drept că după Injecțiuni de cantiţăţi 
mai mari nu s-au mal observat recidive, 

La persoanele al căror aparat circulator nu e în bună stare, ar- 
senobenzolul e contraindicat, au fost cazuri mortale de asemenea în 
urma iojecţiunelor la boinavi atingi de paralizie generală. Afecțiunele 
rinichiului (netrita) după uni! sint iarăşi o contraindicaţie, 

Cind organele interne ca rinichiul, ficatul, sint atinse de sifilis, 
arsenobenzolul nu e contraindicat, 

Unii medici au combinat tratamentul cu arsenobenzol cu injecţi- 
nele de mercur. Combinația unor astiel de injecții e de mult cunoscută 
şi preconizată în terapeutica medicală, 

Cum se întrebuințează această substanță ? Substanţa lui Ehrlich- 
Hata e o pudră gälbue; e închisă In tub de sticlă spre a nu se altera, 

In apă caldă e solubilă şi foarte acidă; amestecată cu sodă de- 
vine alcalină sau neutră dacă se adaugă şi mai mare cantitate. 

Soluţia acidă sau alcalină e foarte limpede ; în starea neutră nu-i 
decit emulsie. Injecţiile se fac sau direct In singe pe cale vinoasă cu 
soluţia alcalină, sau intramuscular, (regiunea iesară) de obiceiu cu emul- 
sia, In injecţiunile direct In singe, arsenobenzolul ar lucra foarte activ 
şi loarte repede, dată fiind cantitatea mare de medicament, care lucrează 
asupra agentului patogen, 

Aceste injecții sînt foarte puțin dureroase. In injecţiunele intra- 
musculare substanța medicamentoasă absorbindu-se în singe mai incet 
şi rezultatul terapeutic va fi mal tirziu. Aceste injecții la unele per- 
soane sint foarte dureroase. Substanţa în soluţia acidă nu se injectează 
intramuscular căci ar produce o mortificare a ţesuturilor la jocul injec- 
jiel. In singe, soluția acidă fiind injectată, ar coagula substanțele albumi- 
noide din plazmă după unii cercetători ca Ravaut, 

Ravaut a amestecat ser de om cu soluţie acidă de arsenobenzol 
şi serul a coagulat. Am avut ocazia să văd injecții intravenoase cu so- 
luții complect acide, şi bolnavii să se simtă perfect de bine. E posibil 
ca amestecul de seruri în viva şi In vitro cu substanța chimică să nu 
dea aceleaşi rezultate; căci alţi factori determinanţi intervin poate în a- 
mestecul in vivo. 

Cit se injectează ? La inceput se făcea cu 0.30 cgr. în emulsie, deci 
intramuscular, mal în urmă s-a ajuns la cantitatea de 0.80 ct., 0:90 cgr 
şi chiar 1 gram. 


1) D. Profesor Marinoseu, cunoscutul om de ştiinţă, se arată satis- 
Tăent de rezultatele terapeutice cu „606°. 


CRONICA MEDICALA 149 


Tot în timpul din urmă un medic german /versen a început in- 
jecţiile intravenoase—văzindu-se că unele leziuni recidivează ; lar pe de 
altă parte gindindu-se la o acțiune mai mare a medicamentului, /versen 
combină injecţiile intramusculare cu cele intravenoase. 

Face intăi o injecție intravenoasă, și după cheva zile una intra- 
musculară, 

Injecţia intravenoasă se face cu cantitatea de 0,50 cgr. pănă la 0,80 
cgr., cea intramusculară cu 0.40 cgr. 

În congresul ultim dela Kinigsberg, Ehrlich se declară partizan 
pentru ast-fel de tratament. 

După unele injecţiuni cu arsenobenzol se observă temperatură 
mare, erupție pe tot corpul de pete roşii, vărsături, grețuri; locul unde 
s-a făcut injecţia, dacă a fost inlramusculară, devine tumefiat Compu- 
şii arsenicali cu atoxilul, arsacetina, arsenopheniigiicina sa elimină re- 
pede din organism ; arsenobenzolul s'a observat şi la 70 zile după in- 
jecţii; eliminarea se face prin intestine şi urină, 

Din toate cercetările de până acum se vede că substanța „606* 
este antisifilitică; clt ține efectul ei, nu se glie, aceasta e chestie 
de timp. 

Modul de a se orindui injecțiile iarăşi nu-i un fapt definitiv 
stabilit. 

Mai tirziu se va vedea cită vreme şi în ce cantități trebue să 
fie injectată această substanţă. 

Asupra acestor chestiuni pluteşte incă an punct de întrebare şi 
numai timpului îi rămine să se pronunțe. 

Terapeutica sifilisului cu mercur e aşa de bine stabilită, căci 
în urma acestei stabiliri stau cele vre-o citeva sute de ani de Intre- 
buințare. Acolo, unde mercurul nu dă rezultate, acolo unde ar ire- 
bui medicamentul eficace, adică pentru afecțiunele nervoase, acolo mes 
dicamentul lui Ehrlich n-a adus şi nu dă rezultate. 

Şi multă lume plăteşte bir acestor afecțiuni. In orice caz arse- 
nobenzolul are incă mult de luptat contra mercurului, pentru a scoate 
pe acesta din rindul puținelor substanțe specifice chimice, pe care le 
avem astăzi la îndămină. 

Medicii germani il privesc cu foarte mare entuziasm unii, com- 
plect neîncrezători alții, ca marele clinician Buschke. In Franţa asemenea, 

Oricare ar fi rezultatele terapeutice, arsenobenzolul e o substanță 
chimică, ce nu e decit poate aurora unor timpuri, cînd chemoterapia va 
avea in stăpinire terapeutica boalelor; şi prin urmare nu trebue nici să ne 
entuziasmeze prea mult ca pe unii, nici să ne decepţioneze din cale afară 
ca pe alţii. 

Medicus 


SI OT a 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 


Teoria energetică 


Pentru a cercela lumea, pentru a cunoaşte firea lucrurilor, omul 
nu ate decit o singură armă, un singur instrument: experiența. Din 
faptul însă că In experiențele pe care le facem, sintem legați de simţu- 
rile noastre, simțuri care sint departe de a fi perfecte, de a ne da rea- 
litatea lucrurilor şi de a ne putea face cunoscute toate fenomenele ce 
au loc, urmează că numai un număr restrins din ele pot fi cerce- 
tate direct, răminind ca restul să ne fie relevate de urmările indirecte 
ale experienţilor. Cunoştinţile noastre dobindite experimental nu ating re- 
alitatea lucrurilor, ci sint numai relaţii între diferitele părți ale lumii. 
Adevărul absolut deci râmine, cel puţin pentru epoca noastră, inaccesi- 
bil ştiinții; noi nu cunoaştem decit un număr de fapte experimentale, 
de relaţii intre diferitele elemente ale lumii. Adevăsurile experimentale 
sint clasate, şi din ele se scot legi, mai mult sau mai puţin generale, 
de care ascultă, în anumite cazuri, elementele universului, In sfirşit, cu 
ajutorul legilor cunoscute se caută să se alcătulască un sistem, o expli- 
cație generală a lumii, care rămine insă toideauna necompleclă. Toate 
teoriile asupra lumii nu cuprind decit cazuri particulare ale unei reali- 
tăți ce le depăşeşte. Şi pe măsură ce numărul adevărurilor, cunoscute 
prin experienţă, creşte, teoriile se modifică privind lucrurile dintr'un punct 
de vedere din ce în ce mai general, dindu-ne o icoană care se apropie 
din ce in ce mai mult de realitate. Că realitatea însăşi ne va fi cu- 
noscută vreodată, rămine o întrebare. Poate că aceasta nici n'ar [i de dorit, 
căci ar însemna sfirşitul ştiinţii. Oricum ar fi, teoriile acestea, deşi nu 
au o durată prea lungă şi deşi nu conrespund decit prea puţin realităţii, 
merită toluşi să fie cunoscute de toți oamenii culți: 1) pentrucă fiind 
consecinţa tuturor faptelor experimentale cunoscute la un moment dat, 
sau mai bine zis a unei sistematizări logice a acestora, constituesc o 
bună metodă științifică; 2) pentrucă răspund întrucitva nevoii omului 


CRONICA ŞTIINȚIFICA 121 


de a cunoaşte firea lucrurilor, nevoe căreia se datorește naşterea științii ; 
şi 3) fiindcă mersul ştiinții fiind paralel cu acel al filozofiei, oricine vrea 
să priceapă mersul uneia într'o anumită epocă, trebue să cunoască ideile 
celeilalte în acelaşi timp. In adevăr, dacă de ex, sub influența filozo- 
Hiei kantiene, ştiinţa a părăsit dogmalismul medieval, la rindul ei filozofia 
a devenit în zilele noastre din raţionaiă— experimentală, sub inlluența ști- 
inții experimentale moderne. În cele ce urmează vom expune teoria 
energetică asupra lumii, teorie care predomină azi fizica şi care ca me- 
todă ştiinţifică e universal recunoscută de marea majoritate a coriiellor 
ştiinţii. 

Teoria energetică e bazată pe principiul conservărei energiei şi a 
concepției potenţialului, şi după lucrările lui Helmholiz, Rankine, Ost- 
wald şi Mach, a luat un loc de frunte printre celelalte teorii ştiinţi- 
fice asupra constituție| şi viitorului universului, 

Principiul conservării energiei, care domină acum nu numai lizica, 
ci întregul cuprins al ştiinţei moderne, a lost cu drept cuvint considerat 
ca cea mai mare descoperire, cea mai frumoasă victorie a inteligenței 
omeneşti, 

Cind vre-o nouă descoperire sgudue pină în temelii edificiul teo- 
rilor ştiinţifice, ameninţindu-i fie cu ruina totală, lie cu adinci transfor- 
mări, prima grijă a savanților e să vadă dacă principiul conservării e 
neatins, căci el e cheja de boltă a intregei ştiinţi teoretice. El e sin- 
gurul principiu — atături de acela al egalității acţiunii şi reacţiunii—pe 
care experiența nu a făcut decit să-l intărească, lără a-l contrazice niciodată, 

Formulat intiia oară la 1842 de Robert Mayer, un cap rar, dar un 
matematician mediocru, această concepţiune n'a atras la inceput atenția 
nimănui. In zădar autorul lui scolea din Heilbronn memorii după me- 
morii, căci nu se găsi nici un savant să-l discute. Mayer muri dezesperat 
şi atit de puţin cunoscut, incit, cind Helmholtz retăcu, cițiva ani mai tir- 
ziu, aceiaşi descoperire, sprijininda-se ce e drept numai pe considera- 
țiuni matematice, nu ştiu nimic de existența predecesorului său, Subt 
autoritatea celui mal mare dintre fizicieni. principiul îşi făcu încetul cu înce- 
tul drumul: experiențile lui Joule şi Thomson confirmară previziunile 
lui Mayer în cela ce privește transformarea energiei mecanice în ener- 
gie calorilică; prin lucrările lui Rankine, Ostwald, Mach, etc., el se ge- 
neraliză asupra tuturor manifestărilor energiei şi căpălă insemnătalea pe 
care O ate azi. 

Intr'un ienomen, energia ni se poate prezenta subt felurite forme: 
energie mecanică, electrică, magnetică, calorifică, etc.. capabile de a se 
transforma una Întralta in aşa mod, că valoarea cantitativă a energiei 
la începutul şi sfirşitul fenomenului sint egale. Energia e una gi ace- 
iaşi, e capabilă să ia diferite forme ; ea nu se creiază şi nu se distruge e 
A doua lege pe care se bazează teoria energetică e legea Carnot- 
Clausius, bine înțeles generalizată, întinsă asupra întregei energii: „pen- 


122 VIAȚA ROMINEASCA 

tru a produce un travaliu, e nevoe ca o cantitate de energie să cadă 
dela un nivel mai sus la altul mai jos, gi travaliul produs e pros 
porțional cu cantitatea de energie care cade şi cu diferința de nivel“. 
Nivelul la care se găseşie cantitatea de energie e cunoscut sub numele 
generic de potenţial. E! poate lua diferite numiri, după felul energiei; 
astfel, e numit nivel, sau înnăițime, cind e vorba de căderea corpurilor 
materiale, temperatură cind e vorba de căldură. potenţial! electric cind e 
vorba de electricitate, ete, Aşa dur, pentru a câpăta un efect, e nevoe de 
o diferenţă de potenţial. O cantitate de energie, oricit de mare ar fi ca,e 
tot atit de inertă şi de incapabilă de o acțiune caşi materia insâşi, atit 
timp cit această energie se giseşie la acelaşi potențial cu mediul Incon- 
jurător, Pămintul, de exemplu, şi orice alt corp, atit timp cit nu e la 
Œ absolut, conține o mare cantitate de căldură, căldură inutilizabilă, de 
oarece este la temperatura mediului ambiant, Un corp transportat de- 
pe påmint pe pianeta Marte, unde temperatura ar trebul să île inferioară 
celei de pe pămiul, ar putea, graţie temperaturii lui relativ ridicate, să e- 
fectueze un lucru mecanic, pectnd pe pămint era incapabil de aceasta. 
Aici e locul să vorbim de una din cele mai interesante chestiuni ate şti- 
inţii din toate veacurile, de chestiunea „perpetuului mobile”, 

O maşină care să creeze energie este imposibilă: principiul in- 
destruciibilităţii energiei enunțat mai sus se opune şi zadarnicile sfor- 
țări din cursul veacurilor o dovedesc, „Perpetuum mobile“, aşa cum îl 
pricepeau cei vechi, e imposibil, 

Avem Însă o sumă de energii colosale, despre care am vorbit mai 
ad:nesori, energii care, find la potențialul mediului înconjurător, sint i- 
nerte. Nu s'ar putea oare face o maşină, care să lucreze subt un po- 
tenția! mal jos? Nu e oare posibil un astfel de „perpetuum mobile”, 
pe care Osiwald il numește perpetuum mobile de al dolea ordin? Ju- 
decind logic, nu aveam nici un motiv pentru a nu admite posibili- 
tatea unei astfel ne maşini. De această părere sint nu numai teore- 
ticiani ca Ostwald, dar chiar şi ingineri, oameni pentru care ştiinţa apli- 
cală nu mai are secrete, dintre care am să citez pe Stodola ; iar expe- 
Henţa a probat plină la oarecare punct aceste vederi, Sint termo-ele- 
mente care ne dau mai multă energie decit le dăm: ele lucrind subt 
un potențial negativ, sustrag aerului o parte din căldură, pentru a o 
transforma în electricitate, Din nefericire, cantităţile de căldură sustrase 
sint aşa de mici, încit fenomenul nu poate căpăta nici o aplicaţie în 
practică ; oricum, faptul experimental rămîne, iar pe viitor putem nă- 
dăjdui să vedem construindu-se mașini de acest fel. Avem, aşa dar, în 
univers o cantițale de energie indestructibilă şi o diferență de potenţial, 
ce scade pe mășură ce au loc diferitele transformări ale energiei, care 
o rar fenomenele lumii noastre, 

n faţa energiei variate, indestructibile, imateriale în ică 
transformare, stă „materia“, a doua entitate constitutivă Ia eee 


CRONICA ŞTIINŢIFICA 153 


Să căutăm să rezumăm in citeva cuvinte cencepțiunile ştiinţii ac- 
tuale cu privire la aceasta din urmă, 

După aceste concepțiuni, materia este un complex discontinuu 
pănă în ultimile lui elemente, Elementele constitutive ale materiei, aşa 
cum o vedem, sint moleculele compuse şi ele din atomi, care, după teos 
rile moderne, nu mai sint indestruciibili şi indivizibili. Atomii la rindul 
lor sint compuşi din corpuscule clectrizate, „electroni“, insuileţite de 
mişcări de o luțeală uriaşă şi a căror masă ar fi de o micime extremă, 
față de masa atomului însuşi. Aşa, de pildă, dacă un atom de hidrogen 
(cel mai mic atom cunoscut) ar avea dimensiunile bisericii St. Petru 
din Roma, electronii ar fi reprezentaţi prin 500 de fire de nisip, care 
s'ar mişca înnăuntru. Dacă ne mai gindim la masa unui atom de hi- 
drogen, ne putem face o idee de mărimea acestor corpuscule. 

O definiție In înţelesul propriu nu se: poate da pentru materie ; 

se spune Insă de obicei: concepția materiei ne e dată prin simțuri, 
Dar dacă stăm să ne gindim, vedem că ceia ce ne dau simțurile noas- 
tre nu sint decit maniiestări ale energiei. Temperatura, rezistența, co- 
joarea, nu sint datorite decit unor vibraţiuni ale moleculelor corpului, 
sau ale eterului care scaldă aceste molecule. Şi aici involuntar ne gindim 
cit de grosolane şi neperiecte sint simţurile noastre. Ele nu numai că 
nu ne permit să cunoaştem lumea exterioară aşa cum è ca, „adevărul 
absalut“, dar nu ne permit să cunoaştem decit existența unei foarte mici 
părți din fenomenele manifestării energiei. Ochii nu permit să distingem 
decit vibrații eterice de o lungime de undă dela 0.35 p pină la 0.75 p, 
adică dela violet pină la roşu ; mai departe nimic. Dar există o mulțime 
de alte unde eterice, din care o parte studiate de ştiinţă şi găsite abso- 
lut analoage, ca proprietăţi, vibrațiilor luminoase. Profesorul Rubens din 
Berlin a studiat raze de o lungime de undă de 70 p, 

După cercetările nouă, undele hertzeniane (electricitatea radiantă in- 
trebuințată în telegrafia fără fir) sint cu tolul asemănătoare undelor lu- 
minoase, au aceleaşi proprietăţi, au în schimb o lungime de undă dela 
4 man. pină la 6 m. Profesorul Rubens a studiat raze calorice de o 
lungime de undă de 60 m. De cealaltă parte a spectrului, razele ultra- 
violete au fost studiate pină la o lungime de undă de O.l y. ŞI ce ne 
mai rezervă încă viitorul... 

Dacă ne inchipuim spectrul complect al vibraţiilor luminoase cu- 
prins numai între 0,1 p şi 60 m, (viitorul poate să desmintă aceste ci- 
fre) atunci vedem că, cu simţul vizual, noi nu facem cunoştinţă decit 
cu 0.07 milionimea parte din totalitatea vibraţiilor. Dacă spectrul ar a-s 
vea de pidă lungimea equatorului pămintesc, noi am cunoaşte numai 
23 m. din el. Că faptul de ce ele nu sint dale de simțuri este expli- 
cabil, prin aceia că aceste raze invizibile nu joacă pe pămint un rol 
mare, fiindcă sint absorbite fie de apă, ca cele iniraroșii, fie de aer, ca 
cele ultraviolete,—aceasta e altă chestie ;un lucru e clar: simțurile ne 


12% VIATA ROMINEASCA 


înşală. Nu numai că nu ne redau fenomenele decit trecute prin prizma 
lor şi nu cum sint ele în realitate, dar nici măcar nu nele dau pe toate, 
A susţine deci existenţa materiei pe motivul că ne e dată de simțuri, e 
imposibil, căci simțurile nu ne dau nimic complect şi exact. Incă un 
adevăr la care filozolii Greciei antice ajunseră călăuziţi fiind numal de 
intuiţia lor genială, şi pe care savanții moderni l-au regăsit procedind 
metodic, experimental. 

Dar în ştiinţă ? In ştiinţă, materia e considerată ca avind o „masă*. 
Cela ce a făcut-o să fie introdusă în ştiinţă a fost inerția ei, masa ci, 
Masa e proprietate generală a materiei. Orice parte de materie, fie ea 
cit de mică sau cit de mare, fle c'ar avea dimensiunile unui atom de 
hidrogen, ori mărimea lui Sirius, are masa el, masă care ascultă de a- 
numite legi, masă care nu variază, oricit ar varia celelalte proprietăţi 
ale corpului, fie că acesta ar fi solid, sau redus în stare de vapori, e- 
lectrizat sau nu, în combinaţiune chimică, sau nu, etc, 

Redusesem mai adineaori materia la nişte corpuscule Infim de 
mici, pe care le numisem „electroni“, cele mai mici părți din materie. 
Cind s'a incercat însă a se aplica legea maselor la aceşii electroni, s'a 
văzut că pentru prima oară legea era contrazisă. Mişcările electronilor 
nu ascultă de legile mecanice. Dar dacă un corp nu ascultă de legea 
învariabilităţii masei (lege care, precum am văzut, este însăşi delinițiunea 
ştiinţifică) a materiei, înseamnă că acest corp nu are de fapt o masă, că nu 
e un corp material. Cercetările de mai tirziu probară In adevăr că mişcarea 
electronilor se aseamână cu acela pe care ar lua-o în anumite cazuri, 
anumite incărcări electrice. S'a Inceput astfel a se privi electronii, nu ca 
corpuri materiale, ci ca nişte Incărcări electrice de sine stătătoare. Dar 
dacă electronii, ultimele elemente constitulive ale complexului material, 
nu sint decit simple încărcări electrice lipsite de suport, la ce se reduce 
materia ? 

„La o simplă mişcare a eterului, la mici virtejari ale acestui 
mediu elastic“. Şi astfel după două decenii ştiinţa reveni la atomii-virtej 
(les atomes tourbillons) ai lui Thomson. 

Materia nu e decito manifestare a energiei, nu e decit o nouă formă 
a ci. Avem deci mici mase electrice, mişcări de natură turbilonară, e- 
lectronii, constituite în sisteme atomice supuse anumitor legi electro- 
mecanice, Atomii sint deja părţi materiale, cu o masă constantă ascul- 
tind de legile mecanice, constituiți în sisteme analoage celor siderale şi 
evoluind unii în jurul altora, după legi analoage legilor lui Kepler. 

Energiile intra-atomice variază dela corp la corp şi sint aşa de 
mari, încit pe lingă ele energiile intramoleculare (care fac să se miște 
atomii) şi toate celelalte cantităţi de energie obişnuite şi întrebuințate, 
par infime, Dacă, de pildă, un gram de cupru s'ar disocia brusc în e- 
nergie şi eter, am căpăta o cantitate de căldură egală cu aceia, pe care 

-o dau 3 milloane de tone de cărbune, Şi ca probă că atomul nu e de- 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 125- 


cit un colosal rezervor de energie, nu e pevoe decit să amintim de pro- 
prietăţile corpurilor radioactive. Aceste corpuri ca radium, uranium, etc, 
au cel mai grel atomi cunoscuţi. Au luat probabil naştere atunci cind e- 
nergia pe planela noastră, sau in nebuloasa primordială, era mult mai 
ridicată decit acum, : 

Acum cind potențialul mediului ambiant e mult mai jos decit po- 
tenţialul energiei intra-atomice, stomii acestor corpuri se consumă pe în- 
cetul, relransformindu-se în eter şi .nergie radiantă: căldură, lumină, e- 
lectricitaie. Virtejurile de eter din atomi sint întocmai ca o trombă ma- 
rină ; îndată ce condiţiile de existență ale fenomenului nu mai subzistă, 
mişcarea giratorie se transformă În unde la atomi, în valuri Ja lrombă. 
Şi nu e imposibil ca. pe măsură ce potențialul pe påmint va scădea, 
corpurile, incepind cu cele mai grele, să devină pe rind radio-active, să 
se descompună in energia vibratorie și eterul din care sint formate. 

Am ajuns la rezultatul că şirul fenomenelor, a căror succesiune 
constitue evoluția întregului univers, nu e aliceva decit manifestarea 
existenţii unei diferenți de potenţial; diferență care descreşte în cursul 
veacurilor şi pare a tinde cătră zero, 

In adevăr, în toate manifestările energiei se observă tendința mic- 
şorării unei diferenţe de potențial, între energiile care vin în contact. 

Toate formele de energie se pot trasstorma pe de-antregul în căl-- 
dură, pecind este cu totul imposibil de a se transtorma integral o can- 
titate de căldură în intregime ln electricitate, lucru mecanic, sau orice 
altă formă a energiei. Şi aceasta face desperarea inginerilor moderni : ma- 
şinile noastre motrice, termice, nu dau decit un lucru mecanic echivalent 
cu 25—28% din căldura dată lor. Restul râmine sub formă de căldură 

inertā, inutilizabilă, Fenomenul transformării integrale a energiei de orice 
formă În căldură nu e deci reversibil. Să ilustrez faptul acesta printr'un 
exemplu: Fie un nasture de metal pe care îl frecâm de masă. Se 
cheltueşte na lucru mecanic, în acelaşi timp nasturele se încălzeşte : e 
nergia mecanică se transformă integral In energie calorică. Fenomenul 
insă nu e reciproc şi nu se poate găsi o metodă, care” să transforme 
toată căldura din nasture înnapoi în luctu mecanic. Dar dacă fenome- 
nul acesta se execută intr'una întrun singur senz, rezultatul e ușor de 
prevăzut : toată energia din univers se transformă zilnic şi necontenit 
în căldură, care difuzează radiind, răspindindu-se în univers, Pe zi ce 
merge, energia tuturor sorilor universului difuzează sub formă de căl- 
dură în spaţiu, rind pe rind sotii se sting şi se răcesc. Din cind în 
cind, energia de poziţie a unul sistem stins se transformă din nou în 
energie radiantă. Soarele odată stins, după un oarecare timp, planetele 
sale se precipită asupra lul, materia lor se reduce din nou în stare de 
sapori; avem o nouă nebuloasă, care dă loc la un nou sistem planetar, 
ale cărul cantităţi de energie utilizabilă insă sint cu mult mal mici decit a 
celui dinnaintea lui. Şi din nou sorii se vor stinge, se vor forma apoi 


196 VIAŢA ROMINEASCA 


PN ĖS, 


alte sisteme planetare din ce in ce mai bicisnice, mai sărace de energie 
utilizabilă, pină cind un potenţial, unul şi acelaşi va domni asupra intre- 
gului univers, liniştea va fi complectă, absolută, nici-un fenomen, de ori- 
ce gen ar îl el, n'ar mai fi posibil şi asta ar fi sfirşitul lumei noastre. 

Lumea s'ar dători deci unei diferențe de potenţial, unui dezechi- 
libru universal, dezechilibru care pe zi ce trece tinde să” dispară; căci 
fiecare manifestare a energlel, fiecare fenomen, tinde la echilibrarea ele- 
mentelor universului, echilibru care va fi şi moartea lul. Acestei con- 
cepţii i se opune aşa numita concepție a echilibrului mobil. Potenţialul 
ar fi supus la nişte oscilații periodice, întocinal ca pendulul: în prima 
fază potențialul ar creşte dela 0, la un maximum, pentru a scădea din 
nou, în a doua fază, la O şi aşa mai departe. Nu vom discuta aceste 
două concepţiuni. Stiinţa de astăzi nu se poate pronunţa definitiv pen- 
tru . icl-una:; n'avem fapte experimentale care să ne orienteze în această 
direcție, A le discuta, ar insemna a proceda ca scolasticii, a face un 
exercițiu de pură logică, fără nici-un interes ştiinţific. 

Teoria energetică nu ne-a dat numai o concepţiune ştiinţifică a 
lumii, ci constitue o metodă de cercetare științifică, astăzi aproape univer- 
sal admisă în ştiinţă. Mal mult încă: în timpurile din urmă, cîştigă iot 
mai mult teren tendința de a înlocui tonte teoriile mecanice prin teoria e- 
nergetică, unde în toate equaţiuniie, afară de spațiu şi timp, nu se tina! Iu- 
crează decit numai cu cantităţi de energie, În chimie, printre aiteis, mai 
ales in urma lucrărilor lui Berthelot, Arrhenius, Nemst, Van't Hoff, ètc., 
se tinde a se înlocui equațiite chimice propriu zise prin expresiuni ma- 
tematice, în care nu întră decit greutăţi atomice și cantităţi de energie. 

Teoria energetică are şi mulți adversari, cu deosebire pe aderenţii 
teoriei mecanice moderne a universului, aderenți care nu au renunțat de a 
căuta o explicare mecanică a acestuia, Printre cei mai iluştri ne mulju- 
mim a cita pe doi: pe J. K. Maxwelşi Sir John Thomson (lord Kelvin). 

Contra teoriei energetice ca metoadă ştiinţifică nu se poate obiecta 
nimic ; ca concepție filozofică însă | s'a obiectat că principiul conservării 
energiei dovedit ca exact în lumea finită, accesibilă experienții şi obser- 
vaţiilor noastre, poate să nu corespundă realității, atunci cind o extin- 
dem asupra întregului univers. Nu şiim nimic asupra universului ca in- 
treg, iar generalizarea dusă atit de departe poate da loc la greşeli mari. 

La aceasta se răspunde că principiul conservării energiei a fost 
constatat ca aplicabil la toate faptele experimentale, la toate fenomenele, 
fie că ar fi vorba de energia de poziţie şi forţă vie a corpurilor cereşti, 
fie că ar A vorba de o vibraţiune atomică. Deci în lumea noastră prin- 
cipiul conservării energiei e adevărat şi necontrazis. 

A căuta să introducem în discuție lumi stelare, deosebite de a 
noastră ca proprietăţi, este în stadiul actual ai cunoştinţilor noastre tot 
atit de neindreptăţit din punctul de vedere ştiinţific, pe cit de matema- 


țiceşte improbabil. 
Emi! Damian 


Scrisori din Ardeal 


Progresele sistemului de maghiarizare 


„Cetitorul de ziare din Rominia se va fi aflat, mai cu sa 
în timpul din urmă, îintr'o mare nelămurire şi incurcâtură rca 
situaţiei naţionale a Rominilor din Ardeal și ţara ungurească. Zia- 
rele din Bucureşti ti servesc zilnic o mare bogăție de ştiri şi 
fapte despre mersul luptei noastre naționale. Telegramele sint a- 
mănunțite, informația, poate uneori neexactă, dar totdeauna repede. 
Nu se poate aduce ziarelor din București invinuirea că nu jert- 
fese destul spre a ţine in curent pe cititorii lor despre noi. Dar 
pe cit de modernă e partea asta, informația, pe atit de inferioară 
e partea cealaltă, explicativă a informaţiei: comentariile. 

In presa din Bucureşti informația e totul; comentariile a- 
proape nimic, pe cind intr'o presă bună trebue să fie invers. 
Comentatorul dă ştirilor telegrafice izolate, desprinse din puhoiul 
vieţii, un ințeles, un suflet, Le aşează în lumina cuvenită, le leagă 
cu trecutul şi deschide perspective asupra viitorului. Faptele şi 
ştirile pentru el sint nişte biete pictre neroade ; spre a Intruchipa 
ceva din ele, trebuesc alese, cioplite şi aşezate intro anumită rin- 
«luială, fiecare la locul ei. Astfel se întemeiază şi se clădeşte o 
Pa) o concepție politică. 

Presa din Bucureşti plăteşte mulți salahori, care li trans 
materialul, dar nu are nici un arhitect și bolovanii aduşi cu S 
cheltuială se ridică intr'un uriaş morman netrebnic. 

„_ Violenţe ungurești, țărani impușcați, succese sau pierderi 
politice, condamnări, discursuri răsunătoare, şcoale pierdute, jertie 
şi lupte inălțătoare, toate se perindează intro succesiune rapso- 
dică, dezordonată și incoherentă, ca crimpeile unei epopei depăr- 
tate, rășluite de capriciul vremurilor. In faţa acestor fapte fără le- 
pătură şi fară explicaţiile necesare, cititorul rămine de cele mai 
multe ori zăpăcit şi uluit. In mintea lui se naște o incurcătură, 
un haos care adesea creşte, in loc să dispară, cind ziaristul bu- 
cureştean incearcă să pue o ordine în aceste fapte ṣi ştiri. Nu 
vorbesc, firește, de cititorul supericial care nu judecă decit prin 
prizma altora, sau care nu judecă de loc ci se mulțămește 
cu porțiunea sa zilnică de telegrame şi veşti cit mai interesante 
și cit mai senzaţionale. Vorbesc de cititorul inteligent, pentru care 

aptele și ştirile sint numai o materie primă, din care el iși trage 
incheieri şi işi făureşte o părere preciză, un fel al său de a ve- 
dea o chestiune oarecare, Cititorul acesta, obișnuit a judeca și a 
discerne, a înlătura molozul faptelor secundare și a străbate prin 
vălul de aparențe și minciuni amaăgitoare, e selos să afle ade- 


vărul i i i 
eu reali largă întreg, netalșificat de tendințe şi netur- 


128 VIATA ROMINEASCA 


Să Incercām a ne desface de supt impresia situațiilor po- 
litice de o clipă, favorabile sau nefavorabile, şi să ne ridicăm la 
inălțimea unei priviri asupra sifuafici noastre naționale generale. 
Trebue să stabilim dela inceput o deosebire fundamentala, Lupta 
naţională nu e o luptă pur politică pentru biruinţa unei idei sau u- 
nei direcţii politice mai inaintate sau mai inapoiate. Aici nu e 
vorba de progresul politie al unui popor spre tot mai multe 
drepturi, spre libertate, democrație sau socializm, 

Lupta naţională e o luptă pentru existență a nnui neam, Cu- 
prinzind toate laturile şi toate manifestațiunile lui de viaţă, dela 
cele mai elementare şi cele mai materiale până la cele mai pu- 
țin materiale, căci toate la un loc formează elementele existenţii 
sale naționale. A judeca deci situația noastră politică şi naţională 
nu este a judeca numai situația unui partid, a partidului națio- 
nal-rominesc, ci situația unui neam, a neamului rominesc din 
Ardeal și țara ungurească. (Lucrul acesta, fireşte, nu e o tăgă- 
duire a dreptului şi a datoriei partidului național de a reprezinta 
singur interesele politice ale neamului întreg). Situaţia partidului 
poate fi, intrun moment dat, bună, şi a poporului intreg rea, sau 
invers, situația generală a poporului poate fi bună, lără ca par- 
tidul să se găsească intro situație politică favorabilă. Partidul 
irlandez din Anglia, de pildă, se găseşte Intr'o situaţie foarte fa- 
vorabilă atit înduntru, prin puterea sa electorală, dovedită in două 
alegeri consecutive, prin organizaţie, și fonduri politice, cit şi in 
ufară adică fațä cu Englejii al câror guvern e hotârit să acorde 
Home- Rule-ul, autonomia Irlandei. Situaţia naţională a poporului 
irlandez insă e din cele mai deplorabiie. Poporul irlandez şi-a 
uitat limba aproape In intregimea lui, e desnaţionalizat, şi din 
cauza exploatării marilor proprictari engleji a sărăcit şi a emi- 
emigrat in mare parte In America. In ultimele decenii poporația 
Irlandei a scăzut dela 6 la 4 milioane. 

Aceasta nu insemnează insă că situația naţiunală a unui 
neam şi situația politică a partidului său sint cu totul neatirnă- 
ioare una de alta. Succesele politice trebue să aducă în cele din 
urmă o îmbunătăţire şi pentru popor, şi progresul general național 
poate întări și partidul. Cu toate aceasta ce firesc să prețuim sta- 
rea generală a poporului mai presus de starea partidului său, 
baza existenţii sale fiind poporul, 

Voind să cunoaştem prin urmare starea noastră din Ardeal, 
vom examina mai ales situația generală naţională a poporului- 
rominesc. 

. 


Nu poate fi intenţiunea mea să dau un tablou absolut exact 
şi amânunţit al situaţiei noastre din Ardeal. Cadrul acestui ar- 


ticol şi lipsa datelor sau caracterul lor invechit ne impedecă să. 


facem aceasta, 


SCRISORI DIN ARDEAL 12 


Intre intelectualii noştri din Ardeal predomină privi 
starea noastră un optimism adesea naiv și Pägubitor, ih henii 
se crede că sistemul politic, vräşmaş de 40 de ani, nu a fost in 
stare să tmpedece sau să stinjinească cituşi de puţin dezvolta- 
rea noastră națională. Am innaintat și ca număr, şi ca avere şi 
ca cultură şi conştiinţă politică. Masivul blocului etnic rominese 
£ nne Sr oi o incit vrăjmaşul nu e în stare să-l 

a i toate siorţările lui vo i i i chi 
as irga e rf r răminea In veci zădarnice şi chiar 
, Poporul nostru e un popor tinâr şi feciorelnic. Forte i 
rezistenţă şi vitalitatea sint neistovite şi inepuizabile. Asyan ine iui 
pe toate terenurile nu pot fi impedicate ce puterea oficială nici- 
odată. Dimpotrivă, poporul unguresc nu este in stare să Innainteze 
decit foarte incet şi anevoe. Progresul lui e un progres nefiresc 
şi artificial, căci vine din sprijinul oficial al statului. Ca incheere 
optimiştii noștri proclamă axioma că desnaţionalizarea noastră e 

cu acpulință şi va răminea o veșnică utopie. 


In alte ținuturi, unde situația noastră e vădit interioară faţă 
cu potrivnicii, intilneşti un fcl de a vedea direct opus, Acolo a- 
desea intelectualii noştri se aruncă în brațele unui pesimism pri- 
mejdios, Ei văd totul în negru. Văd puterea covirşitoare a ofi- 
cialității, progresele enorme ale străinilor şi starea noastră pe loc 
care insemnează regres, Puținele drepturi şi arme de apărare ce 
ne-au mai rămas vor fi şi ele perdute în curind, căci attrnă 
cu totul de bună voința guvernelor ungurești, cind vor voi să 
ni le răpească. Și atunci, nu arare-ori, în intimitatea convorbiri- 
lor particulare, auzi mărturisirea sinistră că „la dreptul vorbind* 


“toate opintirile noastre sint zădarnice şi cå „nu te poți pune* cu 


puterea aceasta formidabil a cotropitorului. 

„Se înțelege că adevărul se află intre aceste două extreme 
şi că între optimism şi pesimism există linia de mijloc. Numai 
cit, după neinsemnata mea părere, linia aceasta nu se află tocmai 
la mijloc, ci acuză o uşoară abatere spre extremul pesimist, 
şi unghiul de derlinare are tendința de a creşte necontenil, 
ing pt Sad extrem. Cu alte cuvinte: situația noastră nu 

e nici trandafirie, nici desperată, dar are tendința deas 

înrăulăți lot mai mult. 2 [i ESI 

Inrăutățirea se accentuiază în mod automatic prin însăşi scur- 
gerea vremii, mulțumită efectelor puterii politice pe care poporul un- 
guresco deţine şi o exploatează în folosul său. Dacă poporul un- 
guresc ar curma chiar orice persecuție politică sau administra- 
tivă, dacă ar inceta procesele politice, impuşcăturile şi violențele 
electorale, dacă ar urma insă înnainte să deție puterea politică in 
măsura de azi, soarta noastră nu s'ar îmbunătăţi în fond prin ni- 
mica, ci ar continua să se inrăutățească, Pentruce? Pentrucă 
adevărata politică de deznaționalizare nu rezidă în acele per- 
secuțiuni şi ilegalităţi trecătoare și incidentale, ci în faptul că pu- 
terea statului ajută şi favorizează prin toate instituţiile sale creș- 
terea și întărirea unui singur popor în dauna celuilalt. 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


mare însemnătate: au cucerit aproape toate oraşele țării. Alară 
de oraşele săsești şi vre-o citeva orăşele de mărimea a S-a sau 
a 6-a, romineşti, slovăceșii şi sirbești, toate oraşele țării azi sint 
maghiarizate sau pe cale de a se maghiariza (bunăoară Timişoara, 
Piessburgul etc.) Spre a ințelege deplin acest ciștig, trebue să 
ne dăm sama de marele ascendent pe carc orice oraş il exer- 
citā azi asupra ținutului ce-l inconjoară. Orașele sint adevărate 
puncte strategice in lupta naţională, pe care se razimă toate ope- 
raţiunile de cucerire lentă, de inluziune cu elemente străine a u- 
nui ținut odinioară curat supt raportul național Sint locuri de con- 
centrare, de unde pornesc pionerii maghiarizării la sate, focare 
de unde limba ungurească radiază tot mai puternic. 

Şi aici am ajuns să vorbim şi de alt factor: aşezarea geo- 
grafica. In general se crede că factorul acesta ne favorizeaza. Ro- 
minismul, după optimiştii noştri din Ardeal și Țara ungurească, 
formează un bloc masiv și aproape omogen, lipsit de prea multe 
„enclave*, cum se numesc în Austria insulele de altă limba in 
teritoriul naţional. În realitate, teritoriul limbii romineşti nu este 
atit de lipsit de amestecuri străine. E incă una din legendele ce 
trebuesc revizuite, „Blocul“ rominesc cuprinde mai întăi un alt 
bloc, mai mic, de limbă ungurească, Sint cele patru comitate 
săcucști cu părţile lor invecinate, reprezintind cu totul o popo- 
răție ungurească compactă de vre-o 600.000 de sulete. In Ar- 
dealul propriu zis, care e socotit de obicei atit de rominesc, ete- 
mentul rominesc nu reprezintă decit o slabă majoritate, care la 
1890 era de 56,7%, iar la 1900 scăzuse la 56.5", Aviz celor ce 
se gindesc la alipirea Ardealului la Rominia, 

Din numărul total de 25 de comitate locuite de Romini, abea 
12 au majoritatea rominească, Dintre aceste, cele mai multe au 
puternice minorităţi ungureşti, şi numai în două (in Huniedoara şi 
Făgăraș) majoritatea rominească e de peste 80". Alte 13 comi- 
tate au minorități rominești, Din aceste, procentul nostru faţă de 
Unguri a crescut numai în 4 şi a scăzut în 9. 

Impărțirea naționalităților după comune ne arată de aseme- 
nea o mare inlerioritate. Din 2981 de comune in care locuese 
Hominii, numai 681 sint monoglote. Rămine un numâr de 
2300 de comune, în care Rominii nu locuesc singuri, ci au alaturi 
cu ëi şi o minoritate sau majoritate străină. 

Din acestea 2300, in Jura ungurească şi Banat sint 59 de 
comune cu majoritate nemţească, iar 764 cu majoritate ungurească. 
in Ardeal, numărul comunelor cu minoritate romineasca e de 452, din 
care, 324 cu majoritate ungurească, iar 159 cu majoritate săsească, 

Prin urmare, teritoriul etnografic rominesc este departe dea 
fi curat. O mare parte a poporaţiei romineşti trăcşte amestecată 
cu străinii. Se va face insă obiecţiunea că, dacă de obicei majo- 
ritatea ungurească ne poale fi primejdioasă (caci Nemţii nu au 
reușit să re deznaționalizeze nicâiri), In schimb acolo unde Ro- 
minii au majoritatea şi ei sint primejdioşi străinilor. 

In trecut, clad statul nu intervenea aproape de loc în lupta 


SCRIFOBI DIN ARDEAL 133 


de rase, lucrul se petrecea Intr'adevăr in felul acesta şi majori- 
tâțile asimilau minoritățile. Sint multe ţinuturi în care minorită- 
file ungureşti au lost asimilate de Romini. Astăzi insă, cind statul 
a intervenit, punindu-şi toată greutatea sa uriașă în cumpâna u- 
neia din cele două rase, a Ungurilor, Rominii nu mai pot asimila 
nicăiri. Cazurile de romanizare azi sint foarte rare la ţară. Dim- 
potrivă, în multe locuri, unde poporaţia ungurească începuse a se 
romaniza, intervenţia statului a oprit procesul de desnaţionalizare. 
„Rătăciţii* sint intorşi la limba şi conştiinţa ungurească prin 
şcoală şi prin propagandă. Acesta e cazul cltorva comune din 
ţinutul Blajului. Astăzi se poate spune că majoritățile romineşti 
nu mai sînt aproape de loc primejdioase Ungurilor, dar minori- 
iățile ungurești me sint loldeauna, mult-puţin, primejdioase, 
oricii ar fi de mari majoritățile noastre. Şcoala, administrația, 
justiția, câile ferate şi poștele, comerțul şi industria mare, sint 
agenți de răspindire a limbii şi conşuinții ungurești. Avind ne- 
voe tot mai mare şi mai deasă de a ști ungurește, țăranul ro- 
min incepe a se convinge că invățarea ei e o necesitate. Sint 
cazuri, în care Rominii iși trimet copii la şcoala ungurească, deşi 
ar găsi loc şi in cea rominească din comună. Tendința neobo- 
sită a statului este de a întări pretutindeni minoritățile ungurești. 
In locurile unde masele Rominilor sint prea închegate şi curate 
s'au aşezat colonii ungurești, In comitatele Caraş-Severin, Arad, 
Bihor şi Huniedoara, păminturile şi pășunile cele inai bune de 
care dispunea statul au fost date în stăpinirea Ungurilor aduși din 
pusta ungurească. Ruinarea unora din colonişti nu ne indritueşte 
a proclama falimentul general al politicei de colonizare. Unul din 
proectele cele mai predilecte ale maghiarizatorilor este de a 
forma cu timpul un briu de colonii ungurești, care ar impreuna 
săcuimea cin Ardeal cu rezervorul unguresc din șesul Ungariei, 
trecind prin comitatele Turda Arieş, Cajocna și Bihor, rupind 
masivul rominesc drept în două şi despărțind pe Rominii din nord 
de cei din sud. Minoritățile ungurești ne sint primejdioase şi supt 
raportul pur politic. Pretutindeni ele inlesnesc tendinţa de stăpinire 
politică asupra Rominilor. Guvernul dispune prin ele totdeauna de 
un numâr oarecare de voturi sigure, la care nu trebue să adauge 
decit o mică parte de voturi romineşti, ciştigate prin ilegalitate 
sau violență, spre a-şi complecta majorităţile, fie la alegeri pen- 
tru Cameră, fie pentru comitat, fie chiar pentru comună. Fără mi- 
noritățile ungurești risipite printre Romini, menţinerea stăpinirii 
politice ungureşti asupra Rominilor ar fi cu neputinţă. Dacă din 
vre-o 44 de cercuri electorale cu mayorilale rominească, nu am 
putut cuceri decit cinci, nu trebue să uităm şi rolul pe care l-au 
avut minoritățile ungurești la producerea acestui rezultat. 

Cu de mare e Insemnătatea minorităţilor ungurești se do- 
vedeşte la administrarea comitatelor. Cu toată autonomia largă 
de care ele se bucură (mai largă decita judeţelor din Rominia), 
Rominii nu au ştiut să capete majoritatea in corpul reprezentativ 
al județelor decit întrun singur comilul, la Făgăraş. Nici aici 


134 VIAȚA ROMINEASCA 


să Rominii nu sint în stare să-și stăpinească majoritatea şi mi- 
zor eia ungurească, complectată la majoritate prin Romtnii ticăloși, 
conduce soarta comitatului celui mai rominesc, cu „902% po- 
porație rominească. Ea pune biruri pe restul locuitorilor romini, 
plăteşte cu banii lor funcţionari unguri sau romini OnOgA Și 
unguriți (ca bunăoară pe subprefectul Urdea care a candida me 
Arpaş contra deputatului dr. Vaida) Şi acordă ajutoare pentru 
scopuri culturale ungureşti. Stăpinirea politică aparea ză 
zimă deci pe aceşti doi presei morte pă ungureşti şi slăbi- 
i litică a majoritatilor romineşti. 
rana gasea "blocul" rominesc e departe de a fi atit de ma- 
siv şi omogen. Cine va câuta la el cu mai „multă băgare de 
samă, va găsi, alară de simburele săcuesc din Ardeal, o soul: 
time de puncte străine, care încep a se uni și a forma ostrovuri 
şi riuri, de poporație străină, ṣi care tind spre masivul unguresc, 
nu pentru a se revârsa i aa ci dimpotrivă pentru a căpăta 
nouă putere de viață dela el. i 

Scopul final ai politicni ungurești e de a produce tot mai 
multe crăpături în blocul rominesc, Je a le mări și a slărima 
cu tiinpul tot masivul acesta atit de inchegat în aparenţă. 

Odată zdrobit și dumicat In bucăţi mărunte, rominismul va 
trebui să renunţe de a-și mai cuceri drepturile naţionale auto- 
nome şi alunci maghiarizarea lui va fi numai o chestiune de timp. 

Timpul, acesta e factorul de căpetenie in lupta de rase. Cine 
ştie să-l preţuiască și să-l exploateze, lucrind necontenit, are 
ciştig de cauză. Şi Ungurii îl ştiu exploata în mod stăruitor. 
Ei nu aleargă după succese sgomotoase şi momentane, CI se 
mulțămesc să aşeze incet și neturburat piatră pe piatră. Politica 
lor e o politică cu orientări largi și depârtate, e o politică auf weile 
Sicht, cum zic Nemţii. Ținta ei finală se perde in negura viito- 
rului şi vor trece o sută sau două sute de ani până o vor ve- 
dea realizată măcar în parte. Dar liecare an, fiecare lună şi fie- 
care zi contribue cite puţiu la realizarea ei. In fiecare zi, citeva 

mii de învăţători unguri și romini ţin cite o lecţie sau mai multe 
de limbă ungurească copiilor romini, luncţionarii şi judecătorii 
unguri strecoară în fiecare zi din nou în conștiința Rominului ceva 
din majestatea nebiruită a statului unguresc, li repetă în fiecare zi 
că trebue să inveţe fie şi indirect ungurește, dacă voeşte să trä- 

iască pe pāmintuls Țării ungurești. In fiecare zi sporește numărul 

Ungurilor intre Romini şi în fiecare zi védem pierzindu-se vre-un 

Romin, fie ca slujbaş, fie prin căsătorie cu o Unguroaică la oraşe, 

fie in altfel. Sint schimbări atit de neinsemnate şi de incete, incit 

nu le vedem şi ele ne lasă iluzia că nimic nu sa schimbat. 

Tocmai iluzia aceasta e narcolicul cel mai primejdios şi inlesneşte 

opera de maghiarizare, căci ne impedică a ridica energia rezis. 

tenții noastre până la mărimea reală a primejdiei, Politica de 
maghiarizare lucrează cu mijlocul acelor schimbări microscopice 
nevăzute și nepipăite, care, insumindu-se necontenit, se adaugă, 
formind rezultatele mari şi dezastroase pentru noi, pe care le 


SCRISORI DIN ARDEAL 185 


— 


constalăm la zece ani odată, la publicarea rezultatelor recenzămin- 
tului. Şi să nu uităm că opera de maghiarizare innaintează in progre- 
siune nu aritmetică, ci geometrică. Rezultatele obținute odară prin 
maghiarizare sporesc la rindul lor puterea de agresiune ungurèască, 
In felu! acesta, opera de maghiarizare merge accelerindu-se tot mai 
mult. La inceput ea innainta atit de incet, incit, după cei dintai 
10—20 de ani infructuoși in aparență, intelectualii noştri au ex- 
clamat triumtători : Dovada e făcută. Maghiarizarea e o utopie, de 
care Ungurii se vor zdrobi cheltuindu-şi toate forțele in van! 
Credinţa asta inșelătoare am păstrat-o pănă azi. 

Dar Ungurii nu au dat atențiune acestor strigăte pripite de bi- 
ruință. Au tăcut și au lucrat, iar cînd, prea arare-ori, au vorbit, 
din gura lor au eşit asigurări de prietenie şi cuvinte de pace, 
Desigur, o politică foarte ipocrită și cinică dar dibace, pe care o 
continuă și contele Tisza cu concursul innaltuiui cler romin, pe care 
il invită la masă spre a-i asculla cu naivitate prefăcută sausin- 
ceră (ceia ce-i și mai rău) frazele vagi de pace, lipsite de orice 
preciziune şi sinceritate. Am primit pănă astăzi nenumârale asi- 
gurări de pace dela ei, nici odată însă nu am primit nici cea 
mai mică concesiune sau schimbare a sistemului de maghiarizare. 
Tocmai, dimpotrivă, sistemul s'a inăsprit tot mai mult, legile şi 
aşezămintele de maghiarizare au sporit In mod necontenit, păs- 
trindu-se și aici principiul gradaţiunii lente şi succesive, spre a 
nu se provoca rezistența noastră prin zguduiri prea brusce, 

La inceput, în 1868, ni sa dat chiar o lege despre egalita- 
tea de" drepturi naţionale, Dacă am fi reuşit să obţinem aplicarea 
ei, am fi înlăturat aproape cu totul sistemul de maghiarizare, cu 
toate urmările sale funeste. Dar legea era ăculă nu pentru a fi 
aplicată, ci numai pentru a ne duce In rătăcire şi sprea adormi 
vigilența noastră. Dacă sistemul de desnaţionalizare care a luat 
locul acelei legi nu s'ar fi agravat de loc prin alte legi, situaţia 
noastră In definitiv tot nu era mult mai bună ca acuma. Dar de 
atunci, dela 1868, o sumă întreagă de legi ungurești au mărit 
sforțările de maghiarizare. In anul 1879 s'a adus intâia lege care 
a proclamat ooligativitatea limbii ungurești în şcoalele primare 
nemaghiare, în 1893 s'au inființat azilurile de copii (Kisdedov- 
urile) spre a Incepe instrucția limbii ungurești incă din virsta fra- 
gedă a copiilor de 3—4 ani. A venitlegea lui Apponyi, care în 
1907 a impus limba ungurească într'o măsură mult mai mare, 
creind noi ṣi mari greutăți şcoalei romineşti. Nu mai puţin de 
500 de şeoale romineşti au fost inchise sau maghiarizate in răs- 
timp de trei ani. Nenumaărate şcoale ungurești se inființează rind 
pe rind de câtră stat, așezindu-le după un plan de bâtae bine 
chibzuit şi stabilit innainte, In ţinuturile cele mai primejduite pen- 
tru noi. Unde aţa e mai slabă, acolo se fac sforțări de a o rupe 
întăi. 

Azistâm prin urmare la creșterea treptată şi necontenită a 
sistemului de maghiarizare, precum şi a rezultatelor lui. Amin- 
două se sprijinesc şi se Inteţesc reciproc. Mărirea sionțărilor de ma- 


136 VIAŢA ROMINEASCA 


ghiarizare produce o creştere a rezultatelor, iar creşterea rezulta- 
telor îndeamnă guvernele la noi sforțări, la crearea de noi legi 
şi aşezăminte de maghiarizare, care se dovedește a nu fi infruc- 
tuoase, ci tot mai roditoare pentru politica ungurească. 


Expunerile de mai sus nu au pretenția de a fi un tablou 
exact şi bine ingrijit al situaţiei noastre, Un studiu vast şi amă- 
nunțit ar trebui să imbrăţişeze acest subiect foarte complex, cu 
multe fețe de cea mai mare insemnătate pentru neamul nostru. Dar, 
aşa fragmentar și dezordonat, articolul de mai sus va avea poate 
darul să arâle cititorilor de gazete chestiunea națională supt o 
altă față decit aceia a alegerilor, discursurilor, condamnărilor şi 
impușcăturilor trecătoare şi incoherente, aruncate zi cu zi pe masa 
cititorului de gazetele bucureştene. Faptele şi știrile acestea de o 
zi ating numai suprafața chestiunii naţionale. Supt vălul lor se 
petrece adevărata luptă națională, surdă, incleștată şi fāră clipă 
de odihnă. Cine vrea să cunoască starea noastră, trebue să cer- 
ceteze întăi partea aceasta esențială a luptei naţionale, care singură 
li poate da înțelegerea părţii celeilalte formale. 

Ceia ce am arătat insă în articolul de azi nu este decit o 
lature a chestiunii, sistemul de maghiarizare si progresele lui. 
Am văzut că maghiurizarea nu-i o utopie şi că adesea In lupta 
noastră ne sprijinim pe iluzii şi legende, cum e așezarea noastră 
geogralică favorabilă, sporul şi progresul nostru neoprit. Am vä- 
zut că limba ungurească se intinde necontenit. Răspindirea ei nu 
înseamnă incă maphiarizarea, dar poate fi pregătirea maghiari- 
zării. 

Se înţelege că posibilitatea de a realiza magbhiarizarea nu 
este identică cu imposibilitatea de a o Impedica sau cel puţin 
de a o întirzia. 

Intr'un articol viitor vom căuta să cunoaştem și partea cea- 
laltā a problemei: puterile noastre, armele şi modul nostru de 
luptă, 


Gh, Poenaru 


MISCELLANEA 


Pentru d. C. Graur 


D. C. Graur găseşie un nou pretexi de războire impolriva noastră, 
În cele citeva rinduri din „Miscellanea“ numărului nostru precedent, 

Nu vom discuta cu d-sa asupra înțelesului cuvintelor de „injurie* 
şi „calomnie*, pentrucă distinsul ziarist, vădit, are în această privință 
idei foarte largi: în acelaş articol, în care protestează împotriva notiței 
noastre, d. Graur cu multă delicateţă zice că sintem... porci!... 

E adevărat însă că d. C. Graur se scutură cu energie de răspun- 
dere pentru epitetul de „Renegajli” şi ne desvăleşte cu acest prilej un 
fapt ne mai pomenit: că tovarăşii d-sale publicindu-l în broşură un ar- 
ticol despre foştii soctalişti, au întitulat broşura, în contra confi- 
nutului şi fără ştirea autorului, cu această vorbă infamantă. 

Colaboratorul „Faclei* nu numai că ne lămureşte in privinţa mā- 
surilor ce a fost silit să ia pentru a răminea cit mai puţin întinat de 
această necorectitudine a contraţilor de luptă, dar se crede chiar obligat 
să afirme, că pe foştii socialişti l-au determinat să intre în partidul li- 
beral sentimentele cele mai curate, arâtind, chiar prin aceasta, tovarăşi- 
lor săi, în propria-le revistă, că sint nişte simpli calomniatori, cind vor- 
besc de renegare şi vinzare, 

Bine înțeles, d. Graur se grăbeşte să dezaprobe activitatea ulteri- 
oară a „generoşilor“. Pe paginile „Vieţii Romineşti” nu putem Insă 
discuta chestiuni de politică curentă, şi-l rugăm pe redactorul de altă- 
dată al „Tribunei liberale” să nu taxeze de „fudulie* acest refuz de a 
intra într'o discuţie, pe care o socotim inutilă şi puţin interesantă pentru 
«etitorii noştri, 

Da, d. Graur ne acuză că sintem tudui. Că nu răspundem. Ce să 
răspundem, d-le Graur, unor oameni cari cu D-ta, tovarășul lor, comit 
indelicateţa de a-ţi pune în gură cuvinte injurioase, de a-ți falşifica, ei, 
prin eticheta pusă de el, scrisul D-tale ? 

Dacă ajung pănă aici, din dorința de a ne calomnia, cum să stăm 
de vorbă cu ei? Şi de cind a tăcea, este a fi tudul? 

Vom tăcea şi de acum înainte, li vom lăsa să mintă, Oamenii 


135 VIAȚA ROMINEASCA 


detreabă, fiindcă sint detreabă, îi vor judeca cum trebue. Ceilalți... 
nu ne interesează. 

Pentru aceleaşi motive, de mult nu mai discutăm şi vom continua 
să nu discutăm şi cu d. Jorga. 

De altfel cită înrudire sufletească este între d. lorga şi cavalerii 
dela „Facla“! Variază numai etichetele şi formulele, dar fondul sufle- 
tesc e acelaşi... 

Dar d. Graur ne aduce o invinuire cu mult mai gravă: că facem 
şantaj cu d. Gherea. 

Şantaj ? 

Şantajul presupune două lucruri : 

Mai intăiu, că cineva are pe conştiinţă nişte păcate, pe cari at vob 
să le ascundă lumii, Cu ce drept d. Graur impută d-lui Gherea astiel 
de păcate ? 

In al doilea rind, şantajul implică amenințarea cu divulgarea aces- 
tor păcate, 

Ne-am coborit noi vreodată în această revistă la personalităţi ? 
N'am căutat să ne menţinem numai pe terenul discuţiunilor de idei? 
Ne-am permis măcar excursluni extra-literare de felul acelor pe cari şi 
le-a permis insuş d. Gherea în „Neoiobăgia“2 Nu neam atras tocmai 
pentru aceasta Invinuirea că sintem ludui ? 

Nu. Poate fi liniştit d. Graur şi consorţii, nu vom mtaji aceste 
pagini nici de acum înainte, 

Dar cînd partidul d-lui Gherea, drept răspuns la argumentele noas- 
tre, ne atacă personal şi ne calomniază ca oameni, nu avem oare dreptul să 
ne adresăm d-lui Gherea, care din lipsă de timp şi de spaţiu, nu vrea 
să ne distrugă teoreticeşte? Nu avem dreptul să-i atragem băgarea de 
seamă asupra mociriei in care vor să ne tirască tovarășii d-sale, şi să-l 
intrebăm unde am ajunge dacă le-am urma pilda ? 

li punem aceste întrebări, fiindcă, pentru opinia noastră publică, 
asupra d-lui Gherea cade răspunderea pentru direcția intelectuală a par- 
tidului d-sale ; şi-i punem aceste întrebări întrucit putem incă crede, că 
indignarea d-lui Gherea impotriva orientalismului moravurilor noastre 
merge mai departe de retorică,: 

Cind ne vom convinge de contrariul, vom ajunge... „tudui“ şi față 
de d. Gherea... 

Atunci şi opinia publică va fi pe deplin lămurită şi va şti să tragă 
linia de demarcaţiune între orientalismul nostru şi occidentalismul so- 
cial-democraţiei romine. 

ŞI acum un cuvint pro d. Graur, 

D. Graur, un om de talent, unul din cei mai talentaţi ziariştii din 
presa romină, a fost şi un patriot sentimental (să ne lerte această dată 
biografică !). A iubit acest popor, țara, pămintul ei, trecutul ei, limba 
ei. Dar, in mijlocul nebuniei antisemite, datorită unor cauze profunde, 
dar şi unor antreprenori de naționalism, d-sa a fost înăbuşit, şi a fost şi 


MISCELLANEA 119 


jignit, desigur, jignit în chip singeros, în fara asta, unde ți se face ana- 
liza chimică a singelui de toţi veneticii al căror nume, dacă nu sună ro- 


-_mineşte, ce! puţin nu sună a nimic. Şi atunci d. Graur a sombrat. De- 


atunci ne urăște pe nol, „anlisemiţii*. I pricepem. ŞI nici nu-i ţinem 
aceasta în nume de rău. ŞI nici nu-l putem învinui de lipsă de „liber- 
tate intelectuală“. in asemenea Imprejurări e greu de păstrat această li- 
bertate. ŞI mal ales pentru un sentimental ca d. Graur. 

Acestea nu însemnează, desigur, că d, Graur e mai puţin romin 
decit mulţi din „naţionaliştii* noştri. Ba chiar e destul de romin, ca să 
poată ulta ceia ce nu-l dară rrrominii,,, 

De aci note isterice în sensul d-sale, de aci şi furia împotriva 
„bontonului* „prinților democraţiei”. 

Am relevat una din aceste note (ne pare bine că a simțit nevoca 
să o mai atenueze), dar nu înțelegem a-l confunda în totul cu gloata. 
purtătorilor de facie tumeginde ale sncial-deimocraţiei romine, 

Nu e destul de „ortodox* pentru aceasta... 


„Neoiobägia® 


Din împrejurări independente de voința noastră şi a autorului, a- 
minăm urmarea articolului d-lui C. Stere „Neoiobâgia* d-lui Gherea” 
pentru No. viitor, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


|. Agirbiceanu. In întunerer, Edit, 
Minerva, Bucureşti — Prăpastia. lå- 
brăria Nouă, București. 

De cite ori citese o seriere a d-lui 
Agirbieeanu, mă simt patarnie mișeată 
şi nu pot docit cu anevoe să denluşeae 
elementele diverse ce-mi provoacă e- 
moţia, cu toate lipsurile formei şi stin- 
păciile compunerii. 

Sehiţele, portretele, intimplările simple 
din viața celor umili, zugrăvite cu a- 
cea nincoritate mişcătoare în naivitatea 
ei, cu atita lipsă de orice artificiu, te 
subjugă, te cueorose şi te interesează 
puternic şi nu te mulțumese poate de- 
plin ca desăvirşire artistică. Eu mărtu- 
risesc că trebue să rovin eu o a doua și 
a treia cltire asupra acelor nuvele ce-mi 
plac, pentruca să găsesc lipsurile şi 
scăderile tormei,—şi mi se pare că nu 
există observare mai dreaptă decit a- 
cea a lui Remy de Gourmont, care zice, 
vorbind despre o critică a lul Brune- 
tière asupra lui Ronan: „dacă-mi place 
cugetarea unui scriitor, trebue nespă- 
rat să-mi placă și forma acelei cugetări“ 
Mie-mi place foarte mult cugetarea d-lui 
Agtrhiceanu, coprinsul nuvelelor sale, 
şi de aceia mă împae cu forma sa 
aspră uneori, stingace, dar de o sim- 
plicitate şi o naivitate atit de atingă- 
toare întotdeauna, Parcă mi se pare 

“că în o altă formà n'ar fi patut încăpea 
viața și realitatea din poveatirele sale. 
Imi face impresia unula din acole basso- 
velief-uri primitive, in care nimic din 


artificial și stiința artei rafinate din 
vremile de civilizație intensă nu vine 
să se înterpue între artistul creator și 
public: eroaţiunea lui se revarsă în 
sufletal cetitorului palpitind, caldă de 
viața din care a luat naştere. 

In viziunile din povestirile sale e 
mult, foarta mult, din sufletul său, şi el- 
titorul parcă se odihnește în tovărăşia 
acestui suflot simplo, drept şi plin de 
cucarnieie, de ingăduința şi priceperea 
plină de simpatie a unui dahovnie pen- 
tra mizeriile omeneşti. 

Ştie să facă să izvorască din sufletul 
nostru seînteia de înduioşare și de 
compătimiro, cu aceleași mijloace simple 
şi pildo nemeștoşuyrit iscodite, eu care 
face părintele Ilie Bucur să se miște 
sufletul împotmolit în cele lumești al 
părintelui Vartolomei, şi în tot locul 
simți cit este da pătruns autorul de a- 
devărul din cuvintele părintelui Ilie 
Bucur: „De îndată ce crezi că fiecare 
om are un sudat, nu-i bine să dispre- 
țuești pe nimenea; căci poata de unde 
mai crede răsare floarea cea mai cu- 
rată de crin" L. 

De aceia sintem atit de mișcaţi el- 
tind scrierile lui I. Agtrbiceanu, de a- 
ceia au atita patere de viață eroii u- 
miliţi ai umanităţii aceleia simple gi 
dosproțuite, de aceia se proectează în 
sufietal nostra cu atita ralief, în lamina 
lui ebinultă, cu desnădejdea lui nesttr- 
şită din bordesle tupilate dela țară, și 
se ridică cu atita putere de realitate in 


RECENZII IiE 


toată imensitatea suferinții lor siluetele 
vii: Pofeloagu, Telegut, Nica, bietal 
Florea Drugan şi atitea alto chipuri o- 
meneşti, utit de mari prin puterea su- 
ferinţii lor, atit de tragice în porspee- 
tiva veşniciei morţii şi în fața zădărni- 
ciei vieţii. 
> 

Corneliu Moldovanu. Cetatea soa- 
relui, Edit. Librăriei Socec et Comp. 
Bucureşti, 

D. Corneliu Moldovanu are veraifi- 
caţia ușoară, varsul plin şi sonor, deşi 
adeseori monoton—,Cetutoa soarelui" 
poema, ce a dat numele cărții, eo a- 
logorie desta) de nesărată, într'o limbă 
pompoasă şi omtatică, pe vechoatomă: 
„ducă ați avea credinţă cit un grăunte 
de maştar*.. Citova imagini frumoase 
şi tablouri măreţe reuşeşte să no dee 
în poemul „Spre culme“, Deapre poeziile 
lirice profer să nu vorbesc. Mi-au plă- 
cut traducerile: „Somnul lui Booz” de 
Victor Hugo, 

4 

loneseu-Quintus. Cãsicii, Roman 
dialogat, Edit. Albert Baer. Bucureşti. 

„Roman dialògat*! adică una din a- 
cole forme nedesluşite cu eare se im- 
bracă cugetaren pres malt rafinată din 
o veche literatură, cu trecut și traditii, 
plictisită de formele mucegălte, chinuită 
de dorința noutății şi a originalității; 
Sau.. eugotarea încă nefnchegată n u- 
nei literaturi prea tinere, în nesiguranța 
fragedei oi experienți.. Nu voi însă 
să yicanes pe d, loneseu-Qulntus a- 
supra subtitiului volumului său, Adese- 
ori romanul, nuvela şi critica din vre- 

marile noastre, setravostose în zâren- 
tolo străiucitoare ale teatrului şi para- 

douză, fac grații și chiar grimase de 
clown. Scriitorul se lasă ademenit dea- 
coastă formă indoelnică, ce nu impano 
nici o regulă fixă capriţioasei salo fan- 
tazii, uitind insă cu multă bunăvoință 

cîtă artă îi trebue ca să inlocuaşti e- 

foctolo scenice și mal ales focul rampei... 

E rară puterea unui Michèl Provins, 


caro să ştie să prindă în dialogurile 
šalo fragmente din viață, în acea per- 
spoctivă fericită şi savantă, din care ci- 
titorul să poată privi în marele teatru 
al vieţii, realitatea însăşi eu dramele, 
comediile, sublimul și ridicolul ei, eu un 
amestec de milă şi ironie, dela innăl- 
timen unui adevărat filosof şi cugetător... 

D. loneseru-Qnintus pune pe cititor 
în acelaşi plan cu personagiile romana- 
Îmi său dialogat, beneficiind de toută 
ingăduința formei acesteia literare na- 
desluşite, dur şi suferind de neajun- 
surile unui teatru jurat sub ochii speo- 
tatorului, fără scenă şi fär ulei unul 
din moștoşugurile romanului, sau artifi- 
ciilo tontrulai adovărat, 

Dialogul se răsfuță, în cele 210 pa- 
gini ale volumului său, tibnit, ca amă- 
nunții şi eotituri, plin de umpluturi 
netrebuineioase şi convorsuții fără mare 
interes, dur exact, de un renlism strict 
şi neindurat, pare că ar Ñ inregistrat 
da un fonograf și dovedind cu destul 
sir că divorțul e o eroare inutilă, o 
urmare fatală a iluzici că nenorocirea 
casnică e un Incident personal, o fata- 
litato co s-a abătut asupra celul în 
cauză, că această nelericire se dato- 
roază numai „celuilalt“ san „celeilalte“, 
şi că putem remedia, înlătarird po o- 
diosul sau odioasa tovarăza de jag L. 
În definitiv, e o pledoarie impotriva s- 
vestul panaceu ul neferieirilor conju- 
gale, cara e dovedit un simpla paliativ 
al dificultăţilor unei probleme nerezol- 
vite și... nororolvabile. 

1 8. 
“a 

Arhimandrit V. Puiu. Din Istoria 

teji monahale. 116 pagini, Socec, Bu- 
“euroști, 1911, Lei 1.50. 

E vorba de viața călugărenacă in 
general. Cauze sociale și individuale 
(psihofixzice) au împins pe unii oameni 
la singurătate şi ascetism; superiori- 
tatoa lor morală a contrastat cu a me- 
diului din caro au plecat și a reacfio- 
nat, din cind în etnd, în bine usupra 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


acelui mediu. Asemenea cauze au exis- 
tat și la Brahmani şi la Budisti şi la 
Evrei şi la Mohamedani; de aici Fo- 
găii, profeții, derwișii. Da nici o reti- 
gie însă nui legat mai mult monnhis- 
mul, deett de cea creștină. Isus a pro- 
zentat lumii celei stăpinite de mindrie 
și senzualitate, din Imperiul Roman, un 
ideal moral în contrast: el recomandă 
sărăcia, castitatea, biindeţa supusă pănă 
la umilinţă. Pilda lai Isus au urmat-o 
Apostolii şi martirii. De prin sec, MI, 
din timpul persecuțiilor şi decăderii Ko- 
manilor, s'au ivit în Egipt cei dintâi 
anahoreți : Paul din Teba şi Anton cel 
Mare (300) si eremiții, varo trăiau În 
pustie, In corturi (chilii) sau peşteri, 
singuratici (=monahi). Anton cel Mare 
a eşit odată din pustie şi n Imbärdă- 
tat pe creştinii persacutați. Exemplul 
lui a atras pe admiratori în pustie; s'a 
format o colonie de pustnici (=—lavră), 
Dar întăi Pahomie (530) a strîns pe 
monahi în scelaşi curte pantra o viață 
comună (—hinorie), la Tabena, în E- 
pipt; deci el e părintele monubismului 
mănăstiresc, El a fost militar şi a or- 
ganizat kinovia sa în chip milităresc. 
Călugării s'au inmulţit repede; dar nu 
trălau toţi la fəl: unii nu ajuns să paacă 
iarbă. Ca să doa rost adevărat câlagă- 
riei, spre mintairea monahilor şi spre 
folosul societăţii, Sf. Vasile cel Mare 
a dat regulele sale de organizare (365). 
Călugării să fe pildă creștinilor, să se 
roaga și să muncească. Organizarea Sf. 
Vasile a servit de bază mănăstirilor şi 
în răsărit şi în apas; aici s'au nee 
pe În sfirşitul sec. IV și s'au orga 
deplin do Sf. Benedict (399). Se dau 
apol amănunte despre tundere, canoane, 
oeuparea funcţiilor bisericești (J 

prin nov. 6 hotărăşte ca episcopi să 
devie numai clericii celibatari) ș. ata, 


timpul monahismul apusan evine e ar-' 


mată papală, iar cel răsăritean rămine 
soatempiativ. 

In ultimul capitol se arată principa- 
„dale mănăstiri din lumea ortodoză (a- 


fară do cola rominaşti), inzistindu-se în 
special asupra celor din Atos. Se dau 
şi chipuri de biserici, dar fără nici o 
comentarea a clădirii lor; și ar fi fost 
interesant lucrul, pentrucă a o înrudire 
între arhitectura noastră bisericească 
veche şi cea din sudul Dunărei. Părin- 
tele Puiu a Inerat după isvoade vechi 
şi dapă Montalombort; lucrarea sa era 
trebuitoare; dar mai trebuiteare e o 
istorie nistomatică a monnhismnlni în 
Hominia. 
= 

G. Coatu-Cerna, Momente ritejești. 
Vălenii de Munte, 1910. Bani 50. 

Sint 6 îstorioare din timpul războiului 
nostru ca Turcii (1577), aṣa cum le spun 
veteranii şi bunicile; lipsește însă arta, 
din partea antorului, şi farmecul, din 
partea povestitorului; ele plae prie fapte 
numai. Așa cum sint, pot folosi milits- 
rilor. 

e 

N. Iorga. Francise Rákóczy 1I, în- 
vietorul conştiinții ationale ungurești, 
şi Rominii. Ertra din Analele Acade- 
miei, Bucureşti, 1910,33 pag.. Bani 40, 

Se arată amănunţit încercările po care 
Fr. Råkóczy, răsculat contra domniei 
austriace în Ungaria (după pacea dela 
Carlowita (1699), le face (Intre 1703 și 
1735) pentru a Intameis un regat nes- 
Urmat al Ungariei. Răscoala își are te- 
meiul în Ardeal; Turcii și ambasadorii 
lui Ludovic XIV ls Cospoli, dușmani 
Austriacilor, o privesu bine; de aceia 
situația domnilor romini, În ascuns prie- 
teni cu Austris sau Rusia, se complică. 
Unoori ei adăpostese Unguri răsculați; 
alteori silence la despăgubiri pe cei care 
pradă. Un Romina din Făgăraş repre- 
sintă pe Rákóczy la Cospoli: altul e 
pia dă e! vlădieă în Maramureş. Citeo- 
dată cete râkdoayene sălăşluese ta Ță- 
rile Romtne. Un ezuit Ungar, Carol 
Pâtariiy, din porunes lui C. Mavrocor- 
dat, plănnoşte, și începe chiar, o mare 
istoria a Romtnilar din punct de ve- 
dere unguresc; altul se ocupă de Un- 


puri din străinătate, Ezuiţi Unguri in- 

je pe fii lui C. Mavrocordat, In 

se dau citeva serisori de pe la 

„ imteresante pentru starea ţărilor 

misatre, mai alesale lui Coloman Mikos. 
s 


N. lorga. Un călător Italian în Tur- 
din și Moldova. Extras din Analele 
deslemici. Bucaresti, 1910, 26 par.. 
Bani 30. 

„E o dare de samă despre un isvor 
istoric, relativ la Turc™a, necunoscut lai 
Hammer și lui Zinksisen ; e cartea Ita- 
lanalui Cornelio Magni, din Parma. 
Ĉu oenzis expediției contra Poloniei, în 
1673, Magni a însoțit armata turcească, 
tundusă de sultanul Mohamed IV, un 
Vinător pasionat, şi de viziral Ahmed 
Kiprili, prin Moldova, dela Chilia la 
laşi, şi dă anale amănunte senzaţionale 
despre mersul armatei și starea locuri- 
lor, In deserierea Iaşului diforă de alte 
iiroaro din sec. XVII. 

) Te D, 
ste 

N. Dobrescu. Din istoria bisericii 

Fomine (secolul al XV-lea), Tipogra- 
Ba cărților bisericeşti, Bucuresti 1910; 
178 pg. Preţul 2.50. 
În acest volum d. N. Dobrescu, pro- 
fesor la facultatea de Teologie din Bu- 
careşti, îşi continuă cercetările, Inte- 
pute mai de malt, asupra istoriei bisa- 
ticei romineşti, adunind toate știrile, pe 
care i le-au dat diferitele izvoare cu 
privire la biserica romineancă din see. 
IV-lea. 


Ungro-Vlahiei, înființată în 1259. Stu- 


însuși d, D. na poste pune ceva în a- 
fară de orice indoială, pentrucă izvo- 
rul cel mai de samă, Acta Patriarcha- 


I) Țara-romîneaacă. 1) Mitropolia 


RECENZII 143 


tus Constantinopolitani, se întrerupe la 
1404: iar izvoarele interne, din ţară, nu 
vorbesc nimie, Deaceea în stabilirea a- 
nilor de păstorie a diferiților mitropo- 
liţi, precum şi chiar În ceea ce priveşte 
numele unora dintro ai, d. D, faco con- 
jectari, mai mult ori mai puțin sigure. 
Mai însemnat e Antim, în timpul că- 
ruis (începutul sec, XV) mitropolitul 
Ungro-Viahiei capătă titlul de exarh al 
întregii Ungarii şi al plaiarilor, So mai știe 
că Țara Rominească a fost reprezentată 
la Sinodal din Constanţa (1414—18). 

Pentra a dona jumătute a sec, XV 
luerarila sint mai siguro, deoarece doca- 
mentele amintesc adesea despre mitro- 
politi, ca fiind în fruntea sfstului dom- 
pese, o dovadă că fețele bisericeşti ea- 
pătă influenţă. 

2) Altă eparhie muntenească e a S- 
verinului, înființată în 1370 pentru un 
grec, Daniil Kritopulos; a avut o exis- 
tont șubredă şi scurtă, deoarece păr- 
țile Sovorinului erau cînd sub stăptni- 
res Rominilor, cind sub a Ungurilor. 

3) Măândstirile încep a se întemela 
de prin a doua jumătate a sec. XIV 
(Vodița, Tismana, Cozia), cînd se intro- 
duce viață călugărească do la Slavii 
din Sudul Dunării. Ele au fost mai a- 
lea centre pentru practica religioasă; 
parte din călugări, mai sles Incepind 
cu egumenul Nicodim dela Tismana, se 
dedan şi cărturăriei, slavona bine înțe- 
les. In sec. XV se zidese mănăstirila: 
Dealului, Snagov, Glavaeloc, Govora, 
Bistriţa, etc; în acelaș timp Începe o- 
biceiul domnilor prea religioşi do s 
dons mănăstirilor străine same destul 
de insemnate de bani, 

4) Biserica şi cultura. Mănăstirele sa 
fost cele dintăi izvoare ale culturii în 
țările noastre; aici s'au seria cărți, toate 
de ritasi, şi tot aici se progătesr vil- 
torii clerici. Asemenea biserica a fost 
şi un centru de cultivarea artelor (ma- 
zica, pietura, arbitectura). 

I). Moldova, Aici lucrarile se ca- 
nose mai sigur, 1) Mitropolia Moldovei 


144 


îşi avea reședința la Cetatea Albă, Sub 
Alex. cel Bun, care aplanează şi con- 
Hictul dintre Patriarhie şi Josif, mitro- 
politul, reşedinţa trece lu Suceava, ca- 
pitala țării. Acest [losifa incurajat mult 
catirea și scrierea de cărți. La Sinodul 
din Constanţa Moldova a fost repre- 
zentată de mal mulți delegați, în frunte 
eu Grigore Tamblac, mitropolit la Chiov. 
(Acest ierarh a fost pe la noi, în Mol- 
dova, lără a ñ ocupat vre-v slujbă bi- 
sericească; ela reprezentat Moldova 
la acest sinod, din cauză că Mitropo- 
litul țării nu fusese încă întărit de Pa- 
triarhie). Asemenea la sinodul din Fe- 
rara-Florenţa Moldova ia parte (1458), 
reprozentută de Damian, mitropolit şi 
alți 2 delegaţi. Cronicarii noştri vor- 
bose despre aceste chestii, dur confundă 
cole donă sinoade, provum și data o 
pun grèşit Un rol politie însemnat s 
avut mitropolitul Teoetist sub Stefan 
cel Mare; n contribuit însă mal ules la 
dezvoltarea culturală. 

2) Episcopiile moldovenegti, A) Ep. 
de la Roman, întemeiată de Alex, cel 
Bun, pentru ţara de jos; deşi aven pri- 
vilegiilo şi drepturile ei, era subordo- 
nată Mitropoliei Sucevei. B) Ep. Rä- 
dåufilor; lu început egumenul acestei 
mănăstiri ceupătă de ln Alax. cel Ban 
atribuţii episcopale, iar sub Stefan cel 
Mare devine adevărată episcopie, pen- 
tra părţile vecine ca Polonin, 

3) Mândatirele, în mai nonă decit în 
Tara Romtneascã, In schimb degi mai 
puține, îs mult mai mari şi mai bogate, 
toate Bind întemeiate de domni, Cele 
mai vechi ta Neamţu şi Piatriţa (ince- 
patul sec. XV) Apol Pobrota (sau Pro- 
bota), Moldovița; apoi Putna, Voroneţ 
ti altele, întemeiate de Stoian rel Mare. 
Toato aa fost dotata cu diferite drep- 
turi şi privilegii de diferiții domni. 

4). Biserica și cultura în Moldova. 
Cultura a inceput mai tirziu In măgăs- 
tirela moldoveneşti, căci ca a venit 
aiel din ţara muntenească, unde impre- 
Jurările politice îi erau nefavorabile, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Dar e mai superioară: în afară de 
bisericeşti rituale, se găsesc în Moldo 


(la morile Neamţu, Putna, Bistriţa) i 


cărți de teologie, precum mai ales 
s'au seris primele cronici: Letop 
dela Putna şi col dela Bistrița (amt 
două slavonaşti). In cesa ce priveș 
muzica, pictura, arhitectura ia de o 


gine tot slavă (adică bizantină, dar ve 


nite la noi prin Slavi); numai că 


so vede o influență gotică pronunțată, 


provenită din cauza vecinătăţii Poloni 
şi Ungariei. 
La siteşit volumul arọ un indice 


numelor, ceea ce ugurează cercetarea lal 


LL 
+ 


+s 

Const C. Diculescu. 
creștinismului la Români. Argument 
filologie. Bucureşti, Tipografia Cărţilo 
Bisericoşti, 1910, 1 bros. în 5 de 3 
pag., fără preț. 

Studiind terminologia creştină la Ro 
mini în'părțile ei principate, acum vreu 
traizeci de ani în urmă Chițu const 
tase că această terminologie este d 
origină latină, De aici concluzia fi 
rească ;. Creștinismul a fost adus in D 
cis odată cu colonizarea, 

D. D. reia din noñ chestiunea. Con 
eluzia istorică este acea n lui Chip 
In ce priveşte însă lista de cuvint 
creștineşti, D. D. propune elteva oti 
mologii interesante: Simbata < ls 
* sambata—sabhatum, comp. rad 


samda, frane. dial, sambaidi, sambe 


di, frane. litorar samedi ;—bob 


<aanbazriţeu, cuvint eare însă nu-l 


la Passow (uutorul nu dă nieia 
indicatie asupra izvorului, din caro 
lustacesticuvint); —ademenese < demi 

Broșura cuprinde şi etimologii mai pu 
joa de orice eritică. 

Sint şi supărătoare greşeli de tip 
Astiol la pag. 25, pențru pârezimi, si 
tom trimeși la nota 5. Această not 
însă nu există! 

D. D. esto teolog. In oarele de re- 
creație D-sa se deloctează cu speculații 


Vechi mea 


ka L 


Li 


etimolo zice asupra limbi! romine. Cino 
bar putea impiedeca dela acest lucru ? 

Filologii specialisti vor reines deci 
cele citeva etimologii interesante, tre- 
cind en inlalzență peste rest, 

DY, 
+a 

Dr. Giorge Pascu. Th, Cupidan, Die 
nominalen Sufixe im Aronmnischen, 
Brosură in 8° do 10 pag, extrasă din 
Revue de Dialectologie romane, 1910. 

Probez că în Invrurea sa D. Capidan : 
comite variate și grave erori, ignoreszī 
anumite Inerâri filologice, se arată cu 
totul stingacii în aranjarea tehnică a 
materialul, senpă sin vedere o serie 
întroară da derivate, ba chiar si de 
subxe, nu aduce mat nimie noñ, 

Intr-un cuvint probez că lucrarea 
d-lui C. este cu totul sapertivinlă şine- 
serioasă. 

Pe Iza unei astfel da lucrări D. C, 
u obținut doctoratul în filologia dela 
fabrieu ddal Weigand, ewin «o a făcut 
ea Academia Nomină să vudă în d-xa 
un „tinăr ea deosebită aptitudine sieu 
solidă pregătire filolopicã" (Anal, Acad, 
Rom., Partea Adm. și Dezh., 1909—1910, 
p. 220) și să-i ineredinteze redactarea 
anel părţi  Diefionarulnt limbii romine. 

i, P. 
$ R 

Elena Lupu. Noureiles comributiuns 
à l'étude de la respiration intestinale 
du Cobitis fossilis (ehħhigearul), 1911, 
laşi, 

Chișearul este un peşte foarte in- 
toresant prin adaptarea foarte turionisă 
x intestinului la respirație. El locueşte 
în ape muoeirloase, unde apa nare ilen- 
juns oxigen, de secin respirația prin 
hranbii—pe urechi, enm se spune— 
este Insulicientă şi animalul e silit să 
inghită aer atmosferice. Acest aer troce 
prin intestine si ese. după osrecare 
timp, po unas. un gaz în care proto- 
mină acidul esrhonie, ca în orice gas 
expirat, 

Stadiile anatomice şi histologice fü- 


143 


cute de diferiţi autori, intre caro și 
d-ra E. Lupu, nu stabilit, pănă În evi- 
donță, că cen mai mare parte din in- 
testin (*.. din lungimea totală), şi anume 
partea dindărăt, este simţitor modificată 
si serveşte la respirație. Maditicările 
cmslaa în suhțierea pereţilor intesti- 
nali și în bosăţia de vase sanguine, ce 
stan În strina contact en acesti pereţi 
tini, prin care se face schimbul respira- 
tor ca întrun plămin. 

O intrebare se punea în mod lopie: 
resturile alimentare, care tree din im 
testinu! anterior, digestiv, în cel pos- 
terior, respirator, nu jonează Intru ni- 
mie funcţia respiratorie ? Năspunsal nu 
se dăduse, 

La nceastă chestiune răspunde insă 

«apă îndelungate și migălousa cer 
vetări — d-ra Lupa. Dsu s descoperit 
că resturile alimentare nu ajung niei- 
odată libere în intestinul respirator și 
că numai trec pe acolo într'o elipă, 
fiind bruse aruncate de intestinul digestiv. 

Hrana e mistuită i absorbită în in- 
testinal anterior, care are toate curst- 
terele de orga digestiv: glande, vi- 
lozităţi intestinale, musculatură. Restu- 
rile ne ligerate se adună în partea ter- 
minală n acestei regiuni si nu tree mai 
departe din pricina angi imioituri, su- 
citiri și conwriețiuni la limita între 
cele două regiuni ale intestinului. Citā 
vreme întiezie aici, resturiie alimentare 
sint învălite intr'o substanță mneoasă, 
sneretată de numeroasele glande ale a- 
cestoi regiuni intestinale, Se formează 
astfel un sat, o pungă de materie pe- 
latinoasă, care copiază, mulează, forma 
acestei regiuni și e destul de conzistent 
pentre a păstra forma şi după te este 
expulzat, 

Odată sucul sata, regiunea digestivă 
a intestinului se contractează bruse si 
energic, partea ingustată se lărgeşte și 
sacul cu materii fecale e arunca! intro 
clipă pe anus, fără să joneze cu nimic 
faneţiunoa rospiratorie & regiunii din 
urmă a tubului digestiv. 


10) 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


Prin urmare, la chicar avem două 
mofifieiiri interesante ale tubului diges- 
tiv: 1—"/ din partea posterioară s'au 
modificat în organ respirator; 2 —mns- 
enlstura din regiunea digestivă a de- 
venit mai puternică decit în mod obig- 
nuit în intestin, pentru a expulza bruse 
sacul cu materii fecale. in foarte bun 
exemplu de modificări corelutive, însă 
de ordin așa zicînd histologic. 

TAB. 


se 


Aime Berthod. P. J. Proudhon et 
la Propriété. Un socialisme pour les 
Paysans. Un vol. 231 p.. 1910, Paris, 
V. Giard ət E. Bricre. 

Nu nomai un interes istorie prezintă 
volumul de față; proprietatea fonciară 
constitue și azi o problemă spinoasă 
pentru socialism, care n'e reuşit Incă 
să-şi fixeze o doctrină definitivă în pri- 
vința ei. Proudhon, care i urmărit eu 
statoruicie idoulul „de a face pè țăran 
stăpin pe bucata de påmint pe care o 
cultivă”, de a-i asigura acea posealu- 
ne intimă a parinti, caro pontru el e 
totul, întrovăzuse în a sa /hâorie de 
la Propriite că proprietate individu- 
ali absolută şi proprietate colectivă 
sint două mituri, două limite între care 
ostilează etern proprietatea reală. În 
fiecare epocă a istoriei şi pentru fe- 
care fel de proprietate deci e vorba 
să știm numai în ce măsură să incli- 
năm cătră unul sau altul din aceste 
“ouă modele ideale. Proudhon îndrap- 
tind o critică acerbă în contra pro- 
prietății absolute, în numele eternei 
schimbări, în special in contra dreptului 
și posibilităţii ce au unii dea percepe 
ciștiguri fără muncă, condus de iden- 
lul de justiție și egalitate oconomică 
şi influențat de modul de proprietate 
rus şi ebraic, se hotărise întăi pentru 
posesiune, expresio cam vagă dur care 
exprimă mai bine conciliarea sehimbă- 
toare între cei doi termeni. In locul 
proprietăţii absolute el propunea un 


fel de posesiune ereditară a solului, 
care să nu se poată transforma în pro- 
prietate. „Cantitatea fiecărei parcele vu 
f limitată la cela ce o famillie poate 
lucra singură, fără putinta de aren- 
dare. Posesiunea va fi totdeauna revo- 
cabilă de stæl, cure işi va exercita 
dreptul ori de efte ori posesorul Îşiva 
lăsa pămîntul noluecrat ori îl va cultiva 
riu*, Pusesianile vor putea fi schim- 
bate, dar na vindate şi se vor lua mă- 
sari contra fărimitării lor, 

De lu 1550 însă din motive politiee, 
el cuntă să opună statului o forţă care 
să-l contrabalanseze puterea prea mara, 
şi din cauza ideilor sale asupra cre- 
ditului, Proudhon respinge dreptul e 
minent af statului asupra exploatărilor 
individua:e şi a libertăților de tran- 
zacţia şi moștenirii; el primeşte ideia 
proprietăţii ubsolute cu toate abuan- 
rile salo. căci, zice el, „acesta e pre- 
lul cu care se pihrose invențiile şi sfor- 
țările sale“, Idealul său de mică ex- 
ploatare, scăpată de urondare, caltiva- 
tă liber de familie, râmine insă ace- 
laş. lar mijlouvele pratico prin cara 
vrea să-l realizeze, (intese, în primul 
loe să fucă pe ţărani stăpini pe bu- 
cata de pămint pe cure o cultivă ca 
fermieri, si în a! doilea Inc să inatitue 
garanții pentru a se putea menține o 
aproximativă ogulitate cel puțin între 
micile proprietăţi reconstituite. 

Pentra realizarea primului punet, pă- 
răsind principiul unei rambursări în a- 
muități prin ajutoral băneilor de credit 
ca prea lung și impovorător, propune 
mijlocul mai revoluționar cu orice plată 
pentru arendă să ciștige fermierului o 
parte de propriotate în imobil, iar a- 
ceusta „integral plătită să revia comu- 
nii, care va urma vechialui proprietar 
şi va împărți cu fermierul nuda pro- 
prietate şi produsul net. Astfel Prou- 
dhon, îndnonțat de vechiul său ideal 
de justiție economică şi de teoria ren- 
tei a lui Ricardo, de fapt nu admite 
proprietatea deplină nici acum, de oa- 


è RECENZII 147 


rece cultivatorul nu se foloseşte de 
rentă; el nu poate pretinde decit ceia 
«e este produsul muncii sale. Ronta, zice 
Pr., să fie împărțită între stat şi cul- 
tivatori, sau întro aceştia și comună, 
san intre societăți de asigurare reci- 
procă „ta să compenseze intre explos- 
taţiile private sau cooperative ino- 
alitătile de calitate u solului, doza- 
vantagele culturii, precum și accidea- 
tele temperaturii, pustiirii focului, apei, 
insectelor”, 

Monţinerea micii proprietăți şi para- 
lizarea puterii salo de acapurare o va- 
de Prondhon în primul loc într'un ban 
sistem de educație și instrucție pu- 
biicã, prin care facultăţile personale 
se vor egaliza cu încetul, iar ca să 
nü rămină izolată mica proprietate, el 
recurge la influența instituţiilor, prin 
care dă o mare importanță asociații- 
far de producție pentru cumpărarea 
de maşini și facerea lucrărilor eostisi- 
toare, și organizării circulației ; men- 
ține insă indicidualismul posestunii 
și al exploatării şi e neimpăcat ad- 
varsar al exploatării colective susținu- 
tä de şeoalele lui Raint:Simon şi Fou- 
rier. 

D. Berthod diseutind rolul politie 
al proprietăţii absolate şi evoluția a 
vestei proprintăţi se declară pentru po 
sesiune. „Şi cătră o concepţie analoa- 
gä, adică cătră ideia unei proprietăţi 
limitată de lege, subordonită interesu- 
lui general, funetie socială mai de- 
grabă decit dropt individual, ni se par 
că so îndreaptă şi evoluția teoriilor 
sociale contemporane şi evoluția chiar 
a dreptului“, 

Aceste sint ideile lui Proudhon în 
privința propriotăţii fonelare ; autorul 
studialui degajindu-le din nolanul de 
paradoxe și contraziceri în care erau 
învăluite le-u prezentat și ca o soluție 
ce ar potea fi primită de partidul s0- 
cialist, bazindu-se pe fuptuljcă celo trei 
idei de productivitate, libertate şi drep- 
tate economică ce conduc azi pe a- 


a 


cest partid, se găseze şi în Proudhon. 
Și totuşi ncesta accentuinză aşa de 
mult tendințele lui individualiste şi an- 
ticomuniste, incit se pure că aveau 
mai de grabă dreptate contemporanii 
lui din şcoala liberală, considerindu-l 
cs pe un adept al lor, 
M. J, 

ste 

La Belle au Bois Dormant et quel- 
ques antres Contes de jadis. Prilace 
de Edmond Pilon. Tustrations de Ed- 
mond Dulac. Edition d'Art H, Piazza 
èt C-ie. Paris. 1910 Preţ: 50 fr. 

Pără să merg aşa de departe în dra- 
gostea pentra cărţi ca Charles Lamb, 
care văziud un vechiu în folia (Homer 
al lui Chapman) Va sărutat, pot intelege 
bibliofilia san biblio.. mania, cum zic 
acei care n'o înțeleg. O carte, în afară 
de conținutul ei, poate ñ interesantă 
sau artistică, Formatul, tiparul, hirtia, 
Hustraţiile pot da unei cărţi o valoare 
artistică absolut independentă da con- 
ţinut. Despre conținutul acestei cărţi 
am puțin de spus: Conţine trei din po- 
veștile Iui Perrault şi o poveste de d-na 
Pauline de Beaumont, căreia Grimm 
îi bănuia că serie, şi ar face mni bine 
să se ocupe de falbalalele eL Despre po- 
veştile lui Perrault cotitorii pot să revin- 
dă notele colaborutoralui nostru d. An- 
għelin „V. Re vol. XVII pag. 236: cit 
priveşte povestea d-nel de Boaumont, 
pot să spun numai atit—desi uşi putea 
spune mai mult—eă nu sint de părerea 
contemporanului ei Grimm. 

Cit priveşte prefața d-lui Pilon, ar 
marita să o dau in întregime; dar tin 
să vorbase mai mult ca bibliofil des- 
pre această carte, tipărită pe hirtie ja- 
ponetă numai în 400 de exemplare, 
Fie-care pagină e prinsă într'an ebe- 
nar stil Louis XV, Fie-care început şi 
sfirşit de poveste cu un desen original ; 
fie-care | începător al povestel (Il y 
avalt une fois=A fost odată) in alte 
fiorituri cuprins. Dar în afară de tipar, 
format şi hirtie, valoarea artistică n căr- 


148 VIAŢA RONINEASCA 


tei stă mai nlos in cele 30 de ilustraţii, 
în afară de text ale d-lui E, Dulac, Cine 
a avut prilejul să vadă numărul de 
Ceăcian al revistei „L Mlustration“ își 
poate face o slabă idee de puterea, de- 
licateța şi imaginația acestui talentat 
ilustrator, de oare-ce gravurile pierd 
din netezime în proporție cu creşterea 
tirajului, Cn cit tirajul e mai mic cu 
atit gravura poate tinen locul origina- 
ului, 

Procedeul intrebaințal de editori pen- 
tru reproducerea în culori a originale- 
lor, nu'l cunosc, dar ceia ce pot spune 
spre lauda „eestor desiivirşite Masiruţii 
o că puse alături de-o ostampă japo- 
neză, sufero comparațiu, 

Tot pentru bibliofili: fie-care volum 
e numerotat și iscălit de artistul ilus- 
trator. 

n 

„Keinen Kacho Gafu* Iiustratad 
books of Zhe Birds and Flowers of 
Japan- "The originals were drawn hy 
the celebrated artist Mr. Keinen Imao. 
4 volmnes (Spring, Summer, Autumn 
And Winter). Price per vol, yen 2.50, 
Published by Sozayomon Nishimura, 
Kyoto (Established in 1504). Fără dată, 
iln Europa, opera întreagă se pgāsesto 
la Jibrairie Centrale des Beaur-Artë— 
Paris, pentru pretul do 50 lei). 

Conţinutul singurei foi volante ee in- 
tovărăgaște cole pairu volume de es- 
tampe colorato, l'am dat mni sus. Tex- 
tul operei e În caracterė japoneze In 
fața cărora simt aceiuși nedumerire, pe 
care probabil trobaie s'o îi simțit și cel 
care pentru întâia dată » fost pus în 
faţa eroglilelor egiptene O foao um- 
plută eu caractere mărunte și asa de 
fin tipărite că am crezut că se văd prin 
transparență pe verso foaeL Na, sint 
tipărite pe secto, și asa de fin să 
erezi că urme do furnici pe milal 
proaspăt şi curat al wnei ape Ceti 
torul ştie că serierea japoneză cași 
cea chineză e o pictură si că asemene 
caractere, oricit de fine ar fi ele, nu 


sint scrise cu condeiul ci sint pictate 
cu penelul. Apoi eiteva foi pline de 
caractere enorme, în cure curbele sia- 
runciitarile de penel dau o viață de 
sine stătoare fie-cărui caracter, să crezi 
in minunile lui Aobodaishi și în păţa- 
nia lui Kino Momoye (v: Glimpses of 
Unfamiliar Japan—First series—by Laf: 
calio Hearn). Fiecare volum conține 
40 do estampe colorate pe hîrtie japo- 
neză ordinară, ceia ce face pentru În- 
treaga operă 160 de estampe; dar a- 
colo unde un Edmond de Goucourt n's 
roașii e bine nici să se incerce cineva, 
deci uu voin cănta să dan deseripțiu 
nici măcar a unei singure estampe, Ceia 
ce însă ered că-l folositor e s'arăt pe 
seurt chipul cum Japonezii renşese să 
înlocuiască originalul prin estampă, La 
dreptul vorbind originalul e distrus 
cum vom vedoes îndată. 

In Japoniu pentru confectionsren u- 
nei estampe e nevoe de colaborarea n 
trei artiști: pictorul, gravorul și impri- 
matorul (+: articolul Ja Grarure Ja- 
ponaise par Th, Duret în Ie Japon 
Arfistigua vol. I pg. 79) Pentru gra- 
vur Japonezii întrebuințează mai eo 
sumă lemnul, „Pe o plangă de vires 
san alt lomn dur, totdeauna tăiat in 
sensul lungimoi, se fixează dasemuul de 
reprodus, pe care artistul a avut grija 
să] execute pe-o hirtie fină (papier pa- 
lure). Recto al desenului e înturnat 
spre blocul de lomn, iară transparența 
hirtiei permite gravorului să tragă eu 
cuțitul conturul desemnului tăind hirtia. 
Cu ajutorul unei dălți miei, gravorul 
sapă apoi toate suprafețele interme- 
iliare läsind sst-fel in relief linoamen- 


“tele subiectului desemnat, Imprimăto- 


rul unge cu cerneală toate părţile în 
relief, aplică de-usupra hirtia sa şi o- 
perează presiunea cu mina, slujindu-se 
de un disc de carton învălit în fila- 
mente do bambu. Imprimătorul nu se 
mulţumeşte numal să ungā cu cornonlă 
deopotrivă întreg relieful, ci în vede- 
rea de-a scoate aspecte neprevăzute. 


RECENZII “049 


modelujari, planuri gradate sau profun- 
zimi de atmosferă, mănueşte materia 
grasă (cerneala) In mii de chipuri, ast- 
fel că poate scoate efecte de ton foarte 
variate dintr'un singur tiraj. Daeñ-i 
vorba de-a imprima în mai multe cu- 
lori, pentru fie-care culoare trebue un 
bloc de lemn separat.“ (Za gravure 
Japonaise par S. Bing în La Japoui 
artistique vol. III pg. 5). Hirtiu însăși 
e Intrebuințată ca mijloc tehnic. „Pria 
grosimea birtioi moale, În enre coloru- 
ţia no-i namai lẹ suprafaţă ci a pă- 
truns şi străbătut în adincime, grosul 
culonarei è băut şi reținut în interior 
i nu apare din ea decit transparența 
ei prin matasa hirtiei japoneze... Și 
nu-i numai atita, există in aceste im- 
presiuni o descompunere a culore cure 
ajută iluzia unei spălături de acvarelă, 
ọ descompunere nu numai produsă de 
aer, de lumină, soare, ci o descompu- 
sere voită. Aceasta e convingerea in- 
demănatecalui imprimăror în culori d. 
Gillot, o descompunere preparată mai 
dinainte prin substanțe amestecate in 
culori, prin sucuri de erburi, prin so- 
erete de meşteşug ce nu se cunosc, și 
care dau rozari asu de palide și ver- 
zuri ase de delieloa gălbil,.” (Outa- 
maro par Ed, de tronenurt pg. 161) 
Cetitorul să nu creadă insă că colo de 
mai sns se pot aplica operei d-lui Kei- 
ner Imao. Căci ori cit de celebru 
ar îi d. Keinen Imao după cum © 
spune prospuctul, e departe de n di 
un geniu, E de ajuns să se compare 
păserile și florile lui Hokusai, reproduse 
așa de grosolan de „indomănatecul d. 
Gilot*—cum spune Goneourt—ca să 
se vulă indată distanța de la geniu la 
an talent onorabil. (v: Planga B C F si 
RI D din No. 265, Planga G H din No, 
23 din Le Japon Artistique vol III). 
Dar cu tonte cusururile, pe care opera 
d-lui Keinen Imao le are, mulţumită tn- 
riurirei apusene, en merită să fie èn- 
+ 


noscută nu numai de fubitorii de artă 
ci chiar de specialiști, 
Dr. N. Q. 
a 

Lothaire Brieger-Wasservogel. A 
travers lart contemporain. Paris. 

Examintadu-se operele de artă, se face 
psihologie populară ; căci artistul este 
reprezontuntal unei epoci. Inspirația 
adevărată nu vine decit atunci cind 
epoeu învie în opera de artă. Ener- 
gin și nevoile populare se concentrează 
într'o ființă unică care crează operă 
individuală, si cu toate acestea, repro- 
zentativă, Astfel Veneţia se regăseste 
intr'o operă de Tiţian, Grecin intrun 
de Praxiteles, şi în liniile chiar alo me- 
dalillor și mularilor lui Winokelmann 
lesne sa poate distinge geniul popular 
al Eladei. Autorul nu ne dă o istorie 
de artă contemporană, Este si impo- 
sibil a serie o astfel do istorie, căci is- 
toricul, ne spane el, este copilul 
timpului săn si copilul este făcut să 
exugerozo în bine ori în rău, ori da 
viteori îşi judecă părinţii, 

Autorul încearcă numai să fixeze, in 
linii largi, tendinţile si psihologia ar- 
tei celei mai moderne, în legătură ca 
epoca și națiunea la care sa produs, 
. Franja. După supremaţia rococoului, 
Franţa & intrat în a dona perioadă ar- 
tistieã, cu rost directorini: fazu impro 
sionismului „expresiunea veridicã a 
sutlotului francez contemporan" —gi din- 
tre toți artiştii cu nervii supra-intinsi, 
Edgar Degas este tel mai nervos. Do- 
gas esteun tip de pur vizual, Totu-i vin, 
in mişcare, instantaneu. Cavalerii, damele 
sale de balet, femeile sale sint lumi- 
nate de toată puterea vibrantă a unei 
clipe numai. Linia ca expresie a unei 
stări fizo nu există ln ei. „Eu nu-i pen- 
tru  dinsul decit delimitarea luminii 
intre două reprezentații de mişcări“, 

Mai elegant, şi cel mai mare dese- 
nator dela Ingres incoace, Constantin 


150 $ 


Gays, are în ușurința şi simplitatea 
mijloacelor de expresiune puterea ca- 
şi slăbiciunea su, 
Boucher e un cîntăreţ al femeii. 
Fără sănătoasa vigoare a lui Bou- 


cher, Fragonard e mai fin şi mai stră- 


tucitor, 

Eugine Delacroix e wn maestru al 
calorii. 

Marele maestru însă, acela care a 
croat epopeea iubirii în sculptura fran- 
"eză și prin caro țara sa a intrat în 
rindul lumii de înnultă artă, este Ro- 
din, marele păgin, cum îl denumeşte 
criticul Kahn, tot aşa cum Germanii îl 
denumose pe (loethe. Ela monumen- 
talizat mişcarea și acosta esta titlul Ini 
de glorie, 

„Rodin, ne spano autorul cu o vä- 
vită exagerare, esta însăşi facultatea 
de a simți, însăşi dosăvirsires oxecu- 
tiei", 

Anglia. S'a spus de mulți că orice 
artă adevărată esta revoluționară, și 
vu atit mui mult se poate spune da 
Anglia, unde arta are de luptat cu ri- 
jridul spirit englez. 

In Anglia, arta e mai pătransă de 
spiritul ţării și epocii, mai mult decit 
oricare alta în timpurile nonă. 

Spiritul praetie al poporului negustor 
u pătruns şi aici şi adat nastere, ast- 
fel, celei mai pozitive arte, 

Hogarth, cel mai mare dintre picto- 
rii englezi, este şi un mare realist, dar 
cam rece, și ca dinsul se deschide și- 
rul artiştilor britanici mai noi. Mai a- 
les tehnician e Hogarth şi serios, de-o 
seriozitate aspră și amară. 

Rosetti, intomeator al şcoalei prera- 
faeliților, e un onglez dublat de-un i- 
talian, dar un englez in fundul sufia- 
tului, Fără tehnica lui Hogarth, Ro- 
getti este un spirit exatie și cu o fan- 
tezie aprinsă și romantică de meridi. 
opal, 

Adevăraţii mari pictori engleji, acei 
care s'au Întors la tara si epoca lor, 


VIAȚA ROMINEASCA 


rămin : Reynolds, Gainsborough şi Law- 
rence. 

Germania. Nu se ponte compara 
arta din Gormania cu coa din Franţa 
sau Anglia. Suferind infuenta Angli- 
ei și a impresionizmului francez, abia 
în urmă s'a lăcnt sforțarea de a pis- 
tra trăsăturile distinctiv germune, și ea 
spirit al vremii străbate de-a lungul 
operelor tinereța și bucuria de viață. 

Printre cei dintăi pictori morită s 
fi puşi: Maurice de Schwind, Adolpho 
Oberlaender, Fritz Bochle și în deo- 
sebi Jovis Corinth, care uneşte extroma 
senzibilitate a ochiului pentra culoare 
cu impetuozitatea proprie Gormaniler. 

Insfirșit lui Ernest Maurice Geyger 
i se cuvine un loe de frunte. Näsont 
in Berlin, Geyger studie pictura la A- 
cademie şi pe urmă se instrni, fără 
profesor, în gravură si sculptură. Gra- 
vura si sculptura îl făcară celebru. 

Mai studio în Dresda, în Florenţa, 
lueră, Iueră fără preget, și numai la o- 
xecaţia „Hipopotamului surprins de 
leu“ lucră patru ani de zile. Munci re- 
tras în tăcere, singurătate și neprics- 
put, și după vre-o zece uni numela lut, 
grăbit, căpătă un renume european, — 
Putem trage de-aici adincă povaţă. 

„Arta nu stă numai în inspirație; o 
veasemenea o luptă fără încetare, spre-a 
ajunge suprema perfecțiune a execuției, 
şi exemplul lui Goyger ne arată pină 
la evidență că un zel neobosit este 
semnal distinetiv al geniuiai*. Nu stim 
tacă cel mai distinctiv, oricum fraza 
aceasta cuprinde un mare adevăr. 

Ultimul capitol e acordat celorlalte 
nuţiuni, 

Arta la celelalte uuliani are praa 
paţină insemnatute. Asa, Italia nu mai 
produco nimic de-un caracter univer- 
sal, Rusia se mărginește lu Repin, Ja- 
ponia e mai puţin originală de cum se 
credea odinioară, luind prea mult din 
arta chineză, 

Olanda ne dă pe impresionistă! [s- 


. SR Pe PPR pepe, -: Poe pi -. » 


RECENZII iit 


OO o II III E T a ra a Za a A 


ratis, Elveţia influențează arta gor- 

mană prin Amiet și Hodler, solul pic- 

turii monumontale. Cea mai recentă 
dintre artele curopane, arta AERD 
opera junilor, de oarece un verse 

dia Coran opria, după interpretarea 
co se da, reproducerea fetii ome- 
nești şi a animalelor, Deşi elevi ai 
şeoalel franceze, artiştii turci scot În 
iveală ca oloment particular oriental a 
pornire spre pesimism. Insfirșit, dintre 
cei dela Nord, Sinding, un maestru al 


vene -An 


l dovedeşte o tinără putere su~ 
Verană, și dacă n'ar fi produs decit 
„Torra Mater“, gi încă ar fi fost de-a- 
juns ea să ep aa Fă 

Fără atii de originalitate, 
tumul ese dă o idee sumară, după 
cunoștințite de azi, despre mişearea ar- 

tistică contemporană, Cole 55 de i 
lustraţii nu stot dintre cele mai alese; 
sint unele de prisos și lipsesc în uehimb 
altele absolut necesare. dpi 


Revista Revistelor 


———— 


Viaţa Socială (Ianuarie 1911). 

Relevâm articolul Progresul şi so- 
elalizmul de Eduard Bernstein, „In- 
trueit mişcarea muncitoare a tnriarit, 
se întreabă teoreticianul german, din 
punctul de vedere al civilizației, asu- 
pra muncitorilor organizaţi, asupra a- 
depţilor socializmului ?* Daca lăsăm 
la o parte ciştigurile materiale reali- 
zate de sindicale, în ore de timp li- 
ber şi bani, care pot fi iatrebuințate 
in folosul civilizației, dar pot fi şi ri- 
sipite în circiumi și trindavie, şi dacă 
nu ne uitam decit la calitățile sufe- 
teşti pe care le dezvoltă şi le cer or- 
gahizaţiile permanente de uvrieri, a- 
tunei avem următorul rezultat: o des- 
voltare a sontimentelor nobile şi a for- 
telor intelectuale, mai precis creşterea 
puterii de prevedere, nasculă din cu- 
noaşterea mecanirmului organizmului 
social, puterea de infrinare n dorinți- 
lor şi a patimilor, stăpinirea de sine ; 
acestea sint și calitățile unei celviliza- 
ţii Innaintate, 

„Muneitorul sindiculist, casi mun- 
citorul care aparţine organizațiilor 
politice alo partidului socialist, va a- 
vea totdeauna la inceputul mişcării, 
In epoca de ucenicie, infâțişarea re- 
barbativă a omului incult; cu timpul 
Insă, cu eit mişcarea creşie şi pătrun- 
de mai adine în viața publica şi pri- 
vata a muneitorului, cu atit aduce cu 
dinsa o inblinzire a moravurilor, in- 
duleirea caracterelor, o mai mare ne- 
neroe de cultura, —toate semnele pro- 
gresului civilizației“. Și luerul acesta, 
observă Bernstein, asigură continui- 
tatea progresului şi perfectionarea ci- 
vilizației, şi oricare ar fi transformäs, 
rile pa care le-ar provnea, èl poate 
impedeca ruina unei culturi mai mult 
deci! un Aristot, inconjurat de o lume 
de seluvi, 


Luceatărul (Ianuarie 1911). 

Cărţi pentru popor e titlul unui 
artieul, în care d. O. Tăstduanu, sto- 
{ind la iveală citeva din greşelile bur- 
ghezimii şi intelectualilor romini fața 
de țărănimea din Ardeal, in special 
„lipsa unei munci sistematico pentru 
educația ei economică, intelectuală şi 
morala“, recomandă tuturor „Biblio- 
teca poporală“ prin cure „Asoriaţiu- 
nea” vrea să râspindeaseă sistematic 
cultura în popor. Această bibliotecă, 
cu infățişare estetică si serisä pè In- 
țelesul tuturor, va cuprinde literatura 
populară, sfaturi economice, financiare, 
morale, ete. şi nu va costa, 10 broşuri 
şi un calendar, decit două coroane 
pe an. 

In numărul de Feb i - 
paş arată in Amotiunii he pop 
plin de sacrificii al ziariştilor arde- 
loni în lupta „pentru biruinţa ideilor 
nouă de enltura naționala si politică 
democrată“ şi pentru apărarea ero- 
dinții, limbii şi moşiei strămoşeşti, 

Mercure de France (Ianuar 
1911). 

Intr'an articol intitulat: Adaptaţi- 
unile vechi franceze ale lui „Ro- 
meo şi Julieta“, A. Ferdinand Herold, 
inşiră cele 5 incercari de piese făcute 
in Franţa intre 1770 şi 1890, pe baza 
celobrei opera a lui Shakespeare, a- 
nalizind sumar pe fiecare din ele şi 
arâtind intru cit autorii au inţeles si 
s'au {inut de opera maestrului. Pri- 
ma incercare „Roméo et Juliette“ a 
lui François Jean de Chastellux, fost 
membru al Academiei Franceze, s'a 

jueat intr'un teatru de societate prim 
1770—71, dar nu s'a tipărit, aşa eï 
nu se cunoaşte azi A doua incureare 
a fost a lui d'Ozicourt, care, din con- 
tra, nu a fost reprezentată pe scenă, 
dar s'a tipărit; lucrarea e în versuri 


e g.. 


F 


REVISTA REVISTELOR 159 


libere, greoaie. Intr'un teatru public, 
prima tragedie făcula după piesa lui 
Shakespeare care s'a jucat, e „Roméo 
et Juliette“ a lui Ducis, jucata în 1772 
la „Comidie Francaise“, Piesa lui Du- 
eis, care a câulat sa respecleze cele 
trei unităţi, e foarte diferită de a lui 
Shakespeare, după cum uşor se poale 
înțelege, intru cit in autorul englez 
cele trei unitați nu siut respectate. 
Ceia ra e mai curios, e că Dacis a in- 
țerealal in „Romèo et Juliette" al 
său şi intimplările din cintal 33 dia 
infernu? tui Dante. O a patra piesă 
cu subiectul luat din Shakespeare este 
„es Tombeana de Vérone“ publicat 
în 1782 de Loais-Sébastien Mercier; 
acesta urmărezte in primele 4 arcte 
pa d'Ozicouri, iar în setul al V-lea dă 
piesei un sfirşit fericit, en şi de Cha- 
stellax : Cei doi erni nu mor, ci se că- 
sătorese. Pe baza piesei lui Shakes- 
peare Jan seria şi două librete pen- 
tru operă: unul de câtre Joseph-A- 
lexandre de Ségur (muzica de Steibelt) 
tm 1794 şi altul de earo Moline şi Cu- 
bicres- Palmezeaux (muzica de Porta) 
in 1806. Cea mai puţin cunoscuta m- 
daptație a piesei „Roméo et Juliette" 
in franţuzeşte e a lui Lucien Arnaull, 
care a fost primită la „Comedie Fran- 
caise” în 1827, dar nu s'a jucat şi a 
fost tipărită de-abia în 1568. In sfir- 
şit şi un romantic, Frédéric Soulic, a 
reprezentat la „Odoon“ în 1825 un 
„Homeo ot Juliette", care insă nu-i 
romantic nici in construcție, nici in 
stil, şi se depărtează mull de piesa 
lui Shakespeare, Unele din aceste a- 
doptări au avut succese mari pe vre» 
mea lor, iar astāzi au rămas nişte sim- 
ple curlozitaţi literare, pe cind opera 
marelui englez va trăi veșnic, 

La Revue (Februarie 1911). 

D. Gringoire reia, in Finanţele şi 
înanelerii în servielul guvernului, 
o idee pe cara o susţine de doispre- 
zece ani in coloanele acestei reviste. 
Teza sa e că miliardele franceze cons. 


titue, alături cu armata de uscat zi 
Hota, o a treia putere, care, în starea 
de pace armată in care trăește Europa, 
trebue să fie intrebniniată şi reparti- 
zată cu o extremă judecată, cu o grijă 
constanta de interesele țarii, Cici a- 
veastă forța financiară, de care dispune 
astazi Franța, trebue să compenseze 
natalitatea sa redusa şi să o ajute sa-şi 
menţină influența sa mondială, 

Din punctul acesta de vedere auto- 
rul diseutiă ovenimentele financiare dia 
ultimii ani. Astfel dezaprobă faptul că 
guvernele franceze au parmis miliar- 
delor franceze să se ducă și să fiert- 
sipite în Rusia fără nici un folos pen- 
treu industria şi comereiul francez și 
nici chiar pentru țara imprumutata; 
acțiunea guvernului francez n'a fost 
fericită nici în recentul refuz de n nd- 
mile cotarea unui imprumut ungarese 
la bursa din Paris. Marturisim însă 
că nu ințelegem motivul pentru care d. 
Gringoire este favorabil cererii de 
imprumut, cind ei sint in același si- 
tuație politică externa cași Turcii, 
căror de asemeneu li sa refuzat im- 
prumutul. 

Cei guvernul francez in rofuzul sän 
tocmai a fost consecvent lezei susti- 
nute de autori, ca banii francezi să nu 
intărească pe duşmanii direcți ori in- 
direcți ai Franței. 

Nnova Antologia 
1910} 

Acest număr cuprinde o serie de 
articole dedicate memoriei lui Law 
Tolstoi. Zuigi Capuana „Sfirşitul 
lui Tolstoi“ deserie dramatica fuga 
de acasă cu sfirşitul său tragic. Ce 

l-a impins pe Tolstoi la aceasta? „A 
fost conştiinţa sa? A fost sugestia me- 
îmcetata—cum cred unii—din partea 
unui fanatic discipol, care i-a cerul 
să-şi pue in acord teoria eu viața? 
A fost influența vristei şi glodni a- 
propintei sale dispariții? Probabil toa- 
te acestea impreună an produs are- 
nimentul, care a zguduit o luma tu- 


(Ducembrie 


154 VIAȚA ROMINEASCA 


— t 


lreagă“, G. A. Cesareo: „Tolstoi seri- 
itor“ analizează opera artistică a ma- 
rolui seriitor, El eredo că nu puterea 
de artist nici orginalitatea de gindi- 
tar au făcul gloria Ini Tolstoi: cäci 
in arta sa se simte ceva dezordonat, 
esceșiv, arbitrar, Artistul e pren u- 
proape de operă: Posdnichef! din So- 
nala a Kreuzer, e însăşi teoria lui Tol- 
stoi asupra eăsatoriel; Nekhindov din 
Resurecțiune, are toate ideile lui Tol- 
stoi în lupta contra nedreptăţii. De 
aceia, crede Cesareo, ca Tolstoi, ca 
ereator de persoane vii nu se poate 
compara, nu numai cu Shukospoare, 
dar nici cu Balzac, Dostojewski, Man- 
zoni, Ceia ce l-a făcut însă pe Tols- 
toi să enpote ua extraordinar presti- 
gin şi o aparență eroică, a fost voința 
sa de bine. Grazzia Deledda „Cea 
din urmă călătorie* serie o pagină 
plină de poesie. Guglielmo Ferrero, 
„Ideile lui Tolstoi asupra istoriei* 
analiroază flozoña istoriei aşa enm se 
degajează din citeva pasaje din ro- 
manul „Razboi şi Paee“. După Tolstoi, 
istoria e o mişeure continuă ; cine ar 
vrea să cercel se cauzele unui oveni- 
ment ar trebui să se ridice indarat 
pioa la infinit. E necesar deci ca in 
infinita serie ale antecedentelor să ne 
oprim la un punet; nu sa găsit insă 
pint neum niciun criteriu filozofie şi 
universal, care să ne arăte punctul 
unde trebue să ne oprim. Acest punet 
va A totdoaunn arbitrar şi va fi de- 
terminat cind de interese politice, 
cind de interese naţionale, eind reli- 
gioase, ele. A căuta doci cauze în is- 
torie e totdeauna ceva artificial, Teo- 
ria sa conchide la un fel de fatalism. 
Alte articole: G. Sergi „Tolstoi şi su- 
fietul rus"; Scipio Sighele „Tolstoi şi 
Anarchia*; A. Graf „In amintirea lui 
Leon Tolstoi“, 

Deutsche Revne (Decembre t910) 
Dr. Diomede Carito: Refloxele neu- 
Pasteniei in viața politică. Aga mu- 
mitul simi, politic, prin care s-au dis- 


tins mai cu vamă Romanii, era produ- 
sul armoniei ce exista la ei între idea) 
şi real. Acest simţ politie l-au dovedit 
Romanii în glorioasele timpuri ale re- 
publicei cayi Englejii dupa epoca Re- 
formei. Armonia între real şi ideal, 
intre voința şi putință, in unire cu o 
clară eunuştință a misiunii sale isto- 
rice formează caracteristica cea mai 
importantă a geniului politic. Geniul 
politie al Romanilor l-a moştenit, in 
Italis, numai republica Venoţiei. Ger- 
mania a avut ea genti politice nein- 
trecute pe Frederic cel mare şi Bis- 
marek: Franţa, în această privinţă a 
fost totdeauna in urma Angliei, Rusia 
a arut diplomaţi, dar puține talente 
politice, în senzul roman, adecă spi- 
rite organizatoare. 

Astazi în sferele politice se simte 
un ton diseordant. Se paro că sufletul 
modern nu mai armonizează cu ve- 
chilo idealuri politice. In viața poli- 
tieñ a timpului prezent se pot reru- 
noaşte simptomele neurasteniei, Ia 
meurestenie apare totdeauna ca simp- 
tom o lipsă de armonie intre spirit 
şi corp, care se manifestă fio sub 
formă de supra-incordare, fie sub forna 
unei polarizări monoideiatice a sufe- 
tului. Anormalale convulziuni ale vieții 
politice moderne, anarhismul şi co- 
munismul mistie, siot stori neuraste- 
nice in care predomneșle monoideis- 
mul. Luptele politice zilnice, cu der- 
lintuirea lor exagerată de patemi, 
goană după succes repede și uşor, 
„arivismui“, sint produse de aceiași 
neurastenie, care stăpineşte ustăzi su- 
fletu] omenese, 

Care ar fi mijloacele de lupta contra 
acestei boale, in domeniul politic? Au- 
torul crede că numai o reforma a şeolli 
inoderne, ar putea aduce iarăşi armo- 
nis in suflete. Scoala modernă nu con- 
respunde epoeii In care trăim, epoca 
culturii dinamice, In programele sale, 
şcoala trebue sa introducea instrucţia 
şi educația politică a tineretului, po- 


REVISTA REVISTELOR 155 


i trivit eu- evoluția istorică a epocii 


noastre. Numai o eduențje politica io- 


țeleaplă a poporului, crede autorul, 


__eă poate opune granițe puternice exa- 


ritm ae - 


gerărilor din domeniul ideologiei po- 
tie. . 

Deutsche Rundschan (Decem- 
bre 1910), Julius Goldstein: Witam 
James. 

W. James a ajuns tirziu la filozofie. 
El a inceput cu medicina, pentru a 
se dedica carierei de doetor, mai tir- 
ziu însă se ocupă exeluziv cu ştiinţa 
pură, mai cu samă Anatomia și Fi- 
ziologia şi inroţi pe Agassiz în ealt- 


toria sa de studii prin Brazilia. După 


întoarcere, el fu însăârcinal cu catedra 
de anatomie dela universitatea Har- 
vard, unde mai tirziu tinu şi prele- 
geri ds Fiziologie. O conferința asn- 
pra unei teme psihologire făcu să i 
se ofere catedra da psichologie dela 
acea universitate, Această intimplare 
li hotări pentru totdeauna soarta, El 
reformează Psichologia, este impins 
mai departe spre problemele metal» 
zice şi teoria cunoştiaţii, pe care le 
indrumează pe căi nouă şi ajunge a- 
poi creatorul psichologiei religiei, Ide- 
île sale originale provoacă polemici 
și in Dewey şi Schiller el găseşte aliați 
vurajoşi şi pricepuţi. Raționalismul 
simte in el duşmanul cel mai primej- 
dios şi lupta în jurul ideilor lui James 
se intețeşie, Deşi din pricina unei boli 
grele de inima viața lui de zece ani 
era in continuă primejdie, el işi apără 
eu curaj şi optimism ideile și scrise 
fară intrerupere. 

Caşi Fechner, James intrunea doua 
însuşiri dọ obiceiu opuse: un intelect 
format la şcoala severa a știinţii și 
un fin simţ pentru partea mistică a 
problemelor, EI simțea in el dorul 
spre lumea invizibilă; era prea iubi- 
tor de viaţa spre a se pierde in ne- 
gurile religiei, dar in acelaş timp prea 
pătruns de neinsemnâtatea existenții 
noastre pâmintești pentru a-şi putea 
intregi concepția de viaţă numai cu 


ajutorul ştiinților naturale. In acensta 
stare sufleteasca de multe ori se inm- 
timplă ca cineva să jorifească știința 
pentru religie ori religia pentru ști- 
ință ; Jamea însă avea un prea puter- 
nic simț pentru realitate ca să treacă 
cu vederea experiențele ce le dă viața. 
Experientele ştiinţilar naturale capi 
acele ale religiei au după el acolaz 
drept de a determina ideia noastră 
despre lume. Sau, pentru a formula 
această afirmare ca un principiu me- 
todologie : nimica nu trebue primit ca 
fapta, dacă nu poate fi un obiect de 
experiență şi viceversa : orice este un 
obiect de experiența, trebue sa fie 
considerat ca reulitate în sistemul de- 
linitiv al luernrilor. Acest principiu şi 
l-a făcut James ca leitmoliv al com- 
cepției sale de lume, donumindu-l ea 
„Empirism radical“, 
Sozialistische Momatshefte 
(Decembre 1910). Roman Atreltzow : 
Tolstoi şi Socialismul. Mulţi consi- 
deră pe Tolstoi drept un retrograd, 
un duşman al culturii moderne, care 
îşi pusese idealul in trecut, E falşi 
această idee despre Tolstoi însă, E 
drept că el condamnă cultura, cu cure 
noi ne mindrim astăzi, dar nu în mod 
absolut şi necondiționat, ci numai 
pentrucă, cum spune el, ca această 
cultură să fie posibilă, $o din 
oameni sint nevoiți a-şi polrure viala 
in selăvie şi mizerie, Nu contra eul- 
turii, ca atare, predică el, ci numai 
contra râlelor pe care le provoucă. 
Obiectul cupetării lui Tolstoi a fost 
totdeauna omul concret, aga cum îl 
intilnim la fiecare pas în viață. Ce 
folosesc insă majoritatea acestor oa- 
meni din eoltura de astăzi? „Eù nu 
spun, zice el, că trebue sa zrirlim la 
o parte lol ce a cistigat omenirea in 
lupta ei cu natura, dar spun, că pen- 
tru ca ceia co s-a cistigat să fe cu 
adevărat un bine, trebue să fe impir- 
tăşit de taţi. Nu trebue ca oamenii 
să fe siliți en pentru usurarea altora 
să trăiască in nevoe și numai cu spe- 


156 VIAȚA ROMINEASCA 


vanța cù in viitor şi urmasilor lor le 
va f bine“. Tolstoi nu se puter con- 
sola cu idein că suterintele omenirii 
de astăzi, vor Å compensate cu fori- 
ciren viitoare. Ceia ce îl feta deci 
pe Tolstoi un duşman al culturii, era 
revolta contra nedreplei repartiții a 
bunurilor, in societalea ucluală—un 
ponet comun prin urmare cu socia- 
lismul. Fiindeă el însă nu câula oso- 
lație pentru viitor, ei pentru prezent, 
de aceia predica reintoareerea la 
viața patriareală, Socialismul modern 
gindeşte în acenstă privință altfel: 
căile sint numai deosebite, tinta e 
uceiasi.——A] doilea punet de apropiere 
intre el şi socinlism este atitudines 
fața de Stat, Statul istorie, cu pu- 
terea organizati pentru apărarea cla- 
elor stăpiniloare îi este tot aşa de 
antipatie lui Tolstoi cazi tuturor so- 
eialiştilor, ŞI Int îi plutea înaintea o- 
cehilor seolaşi ideal: o viată lu comun 
bazata pu solidaritatea tuturor, Con- 
repția lui de viață organizată nu e 
deloc cea anarhista: El condamna 
totuşi întreg socielismul modern pe 
care-l numea „o dortrina despotic im- 
posibilă de realizat*, Judecata lui a- 
supra socialismului insă era izvorită 
dintr'o uimitoure necunoştința. Chiar 
in ultimele timpuri seria ol că socia- 
tiştii rocomandă muncitorilor o par- 
tială luare În stăpinire a fabricilor. 
El îşi înebipuia că fabricile vor de- 
veni proprietalon privată a unel anu- 
mite grupe de muncitori şi findeä 
valoarea fabricilor a fost creată nu 
numai de această grupă, ci și de alții, 
considera areasta ca o mare nedrep- 
tate. Şi alto nfirmâri ale lui dovedesc 
aceiași neeunoștință. 

Letopis Matice Srpske. 

Sirbii din Ungaria propriu zisă au de 
multă vreme în Banat o societate, care 
art scopul de à răspindi cultura in 
popor, Aceasta societate se numeste 
Maticu Srpska şi are şi o revistă a 
sa: Telopis Matice Srpska. Revista a- 
pare odată pe lună in oraşul din Ba- 
nat numit pe sirhoşte Novi Sad, nem- 


teşto Neuaate iar in limba ungurească 
Ujeidék. 

Acest Letopis apare de B7 de ani 
şi cuprinde, de reguli, în fiecare nu- 
mär ul său: articole eu caracter lite- 
rar-ştiinţifie, producţii sirbesti de lite- 
ratură frumoasă, traduceri din litera- 
turile mari europene, dări de seamă 
despre diferite cărți insemnate cure 
au apârut, și felurite „nate* care inte- 
resează cultura şi viața sirbeaseă in 
deobste. 

Faseicolul ? din anul i911 al acestui 
Letopis cuprinde, intre altele, un stu- 
diu seris de dr. Milan Sevir despre 


„Literatura pentru copii ła Sirbi", Au- 


torul arată că acest gen de literatură 
s-a născut, intre Sirbi, mai intăiu la 
cei din Ungaria, de unde apoi ea a 
trecut la cei din Sirbis propriu zisa; 
iar la vei din Ungaria ea s-a produs 
supt influența literaturii similare aov- 
cidentului eult foarte de vreme, căci 
deja la anul 1757 un seriitor sirb 
scoate un fel de rurte-revisla eu nu- 
mele  „Ponritelui magazinza decu“ 
“adică „Magazinul instructiv pentru 
copii”). 

Lora. 

In Viena trăește de multă vreme 
o societate numită Zora a studen» 
jilor sirbi (Be din Croația, fe din 
Ungaria proprie sau din regatul Sir- 
biei) care îşi luc studiile acolo. De un 
an această societate scoale chiar ore- 
vista cu numele Zora, care apare o- 
data pe lună, Scopul uwcestei reviste 
este mai intăiu de a veni în sprijinul 
partidului coalijionist. Acest partid, 
nüsent in anli din urmă in Croaţia, 
urmăreşte să unească sufleleste pe 
Croaţi cu Sirhi, ca impreună să-şi cu- 
ecreasră independența naţională in 
banatul Croaţiei şi regatul Ungariei, 
unde asupreşte polilieianismul austriac 
şi cel unguresc. Revista, de altfel, are 
cuprins variat, deşi tolul mai mult în 
direcția unei culturi nationale sirbo- 
croata, dar cu pecetea, pare mi-se, mai 
mult sirbousea, 

Cu privire la direcția politică nați- 


p 


REVISTA REVISTELOR 157 


onală sirbo-croată, numărul din De- 
cembrie 1910 are un „Cuvint* al di- 
reeției eatră tinerime, căreja-i spune 
că trebue să se educe poliliceşte aşa 
ca să realizeze acoa unire. Acelaşi lu- 
eru îndeamnă în alt articol eu titlul 
„Pentru educaţia politică“ un serlitor 
sirb Orlie. Altul, în alt articol en tit- 
lul „Cultura poporului“, zice tă, pen- 
tru realizarea acelei unir’, trobue să 
se caute a se cultiva şi masele po- 
porului sirb şi croat în aeel senz gi 
gind, şi, pe lingă acesta, ca noua ge- 
neruție să enule a răspindi ta popor 
știaţa, populariziado-o prin nivar- 
sități populare, aşa cum so face azi 
in Eaglitera, Germania, Austria şi in 
alte țari culte din apus. 

The Contemporary Review 
(Ianuarie, 1911. London). 

D. Churton: Collins--Teatrele pe 
vremea lui Shakespeare—destrie 
constructia teatrelor din Londra pe 
timpul reginei Elisabeta, tecnica see- 
niea şi aspectul baror al sălilor în 
timpul reprezentarii pieselor lui Sia- 
kespeare, pe rare azi sintem deprinşi 
să le admirăm în teatrele noastre mos 
derne. De obicei, un teatru pe timpul 
lui Shakespeare se compunea din o 
clădire rotundă ori hexagonală de lemnu, 
fără acopereminl, en o incapere dela 
300—500 de spectatori. Scena se coim- 
punea din o plalforma acoperită, ușe- 
zata la o parte; indărăptul ei se ahau 
citeva camere pentru pregitirea arto- 
rilor. Intro parte a platformei era 
un balcon, din care se dădea lu niște 
loji inchise; aceste serveuu la mon- 
tarea piesei, sau se primeau in ele 
porsounele eare le angajau pentru a 

privi speelacolul, fară sa fie văzule de 

public. De jur imprejur erau trei rin- 
duri de galerii; sub galeriu cea de jos 

erau lojele, lar intre scena şi loje e- 

ra parterul. Spectatorii din parter 

stateau jos la pămint. Cine vroia pu- 
tea să-şi aducă un seaun de acasă. Lo- 
jele erau incuiate cu chei, iar cheile 
se dădeau In păstrarea celor care se 
abonau. Pe scenă de asemenea se in- 
ehirieau scaune pentru spectatori. Cind 
după al treilea sunet ul trompelei, 


actorul, care trebuia să spue prologul, 
işi făcea apariţia pe scenă, de multe 
ori el trebuia să-şi facă loe printre 
spectatorii de pe scenă, şi să lirgească 
locul liber pentru reprezentarea piesei. 
Cortina se compunea din două per- 
dele, care se trăgeau in lăluri. Lumea 
aleasă stătea în loje; masa de rind a 
spectatorilor umplea galeriile şi par- 
terul, Cei din parter şi galerii erau 
expuşi şi la soare şi la plone. Spec- 
tacolul incepea pe la ora 3 după prilaz, 
şi (inea 2—3 oare. Preţurile erau 
foarte joase și actorii foarte descon- 
sideraţi în societate: li se interzicea 
să locuiase in City. Piesa era ascut- 
lată de obicei cu mare atenție, caci 
teatrul era foarte gustat de public, pe 
timpul reginei Elisabeta, in Anglia; 
şi intre acte se nâşteau cole mai a- 
prinse discuţii şi chiar batai din cau- 
za aprecierilor eriliee ale spectatorilor, 
asupra pistei ori jocului actorilor. A- 
plauzele se amestecan eu fuersturile 
in timpul spectacolului., Fomeile, care 
țineau la buna reputație, nu riscau să 
stea în parter ori galerii, unde nu li 
se cruța de loe auzul. Un zgomot in- 
fernal dompen in sală, plină re ince- 
pea jocul actorilor: cei de pe scenă 
schimbau lovituri de spirit cu cei din 
galerii, iar cei din parter nu se sleau 
să arunce ca mere ori eu bucâți de 
ploe prin loje. Mulţi veneau cu min- 
cure do acasă și şi luau masa alei, 
Adesea se intimpla să se prindă vreun 
puugaş, care buzunărise pe cineva in 
timpul spectacolului. Atunci totul se 
intrerupea, pungaşul era ureul cu s 
jutorul aecloriior şi legal cu fringhii 
de un stilp al scenei, unde astepta ex- 
pus baljocorii publicului pină la sfir- 
şitul spectacolului, 

Rolul femeilor pe scenă il jucau tot 
baârbaţii, Odată regele Carol al II-lea 
intrebiad pe direelorul teatrului de ce 
reprezentarea nu incepe, èl îi răspunse 
foarte emoționat: „Imi cer ertare Ma- 
jestate, dar regina incă nu s'a barbi . 
erit". Dela aceasta dală, se spune, 
à loceput ca rolurile de femei să fie 
jucate de actrițe. 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE 


Leon Paschal. Esthétique nouvelle 
fondée sur la Psychologie du Génie, 
Paris, „Mercure de France“, 7.50. 

Ridieindu-se in contra punctului de 
vedere sociologie, cum și în contra te- 
oriei lui Ribot (urta-joe) în judecarea 
operelor de artă, —autoral propune 
punctul de vedere pur psihologie; es- 
tetica să se ocupe cu „raporturile ar: 
tei, în sengul col mai vast ul ei, cu to- 
talul de facultăţi creatoare, care e ge- 
nial", 

Dr. Anton Nystrom. La Viesesu- 
elle ct ses Iois. Paris, Vigot, 6 fr. 

Träducerca franceză a cărții docto- 
rului suedez Nystrom, u cărei apari- 
tie a dat loc la multe polemici in- 
verşunste. 


ISTORIE 


Alphonse Bertrand. Zes Origines 
de la Troisième République. Paris, Per- 
rin, 7,50, 

Autorul studiază în chip amänunțit 
evenimentele dintre 1871 și 1876, cău- 
tind să lămurească originile celei de-a 
troia republici. 

Victor Bérard. Révolutions de la 
Perse, Paris, Armand Colin, 3.50, 

E vorba de evenimentele recente din 
Persia ; dar pentru înțelegerea lor am- 
torul dă mai întilu o schiță a istoriei 
Porsiei, o deseriere n țării sub raport 
etnografic, economie și politie, cum şi 
O expunere a condițiilor ei administra- 
tive şi sociale, 


C. Errera. //epoca delle grandi sco- 
perte geografiche. Edit. Hoepli, Milano. 

E povestirea progresivei estindari a 
cunoştinților noastre despre pämint, 
cu o detaliată umintiro a exploratori- 
lor italiani, 

Lenr-Festschrift. Studien und Ver- 
suche zur neueren Geschichte, Max 
Lenz zu seinem seehzigsten Geburts- 
tage gewidmet von Freunden und Sechi- 
lern. Berlin, Gobriidar Puetel. 1910. 

Acest vol, festiv conține studii da- 
torite istoricilor Brieger, Rachfabl, 
Haacke, Stolze, v. Cimmerer, Delbriiek, 
Brandenburg gi H. Oncken. 


ŞTIINŢĂ 


Stanislas Meunier. L' Evolution des 
Théories géologiques. Paris, Alcan, 3.50, 

In această lucrare autorul aruncă o 
privire generală usapra tuturor teoril- 
lor care sau emis de cătră invăţaţii 
diferitelor timpari asupra fenomenelor 
goologiet; ol ne arată prin ce greșeli 
corijate succesiv s'a ajnas la ştiinţa 
geologiei. 

R. France. [+s Sens de la Plante. 
Paris, Fr. Tedesco, 1,50. 

Traducere din germană. Autorul sus- 
ține că plantele au simţuri şi se siloste 
să găsească la ele chiar organele sim- 
țurilor. 

Ernst v. Leyden. Ierausgegeben 
von stinor Schwester Clarissa Lohde- 
Böttichor. Stuttgart. Deutsche Verlags- 
Anstalt, 

Memoriile marolui clinician. Volumal 
are o prefață de prof. dr. Waldeyer. 


Pe pp m na e m 


MISCAREA INTELECTUALA 159 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
CĂ. DREPT 


Louis Teste. Anatomie de la Ré 
publique. Paris, Libr. du XX siècle, 
150. 


Un studin asupra originii Republicei 
iranceze și a diferitelor faze prin care 
a trecut acest fel de guvernămint. 

Georges Weill. Histoire du Mou- 
pement social en France, 1852—1910. 
Paris, F. Alcan, 10 fr. 

A doua ediţia a unui studiu nsupre, 
thestiunilor sociale în Franţa în cei 
din urmă 5i de ani—ediţie rovăzulă şi 
pasă la curent a unei lucrări care a 
lost bine primită de lumen cetitoare. 

Rent de Chavagnes. La Vérité sur 
la Russie. Paris, Messein, 1.50. 

Autorul caută să arăte Francejilor a- 
devärata și trista stare de lucruri din 
Rasia, pentru ai impiedeca de n mai 
acorda împrumuturi marelui imperiu, 


ARHEOLOGIE. FOLKLOR 


Libr. Hachette. Zes 
maines, 12 fr, 

Un volum de popualnrizare, in caro 
se dau noțiuni generale asupra raselor 
umane, și numeroase figuri explicative. 

Sven Hedin. Overland to India 
London, Macmillan, 30 sh. 

Însemnări din călătoria întroprinsă 
de autor în India, prin Caucaz şi Persia, 
Interesanta observaţii asupra morava- 
rilor şi vieţii populare din regiunile 
cercetate. 

E. Ciaceri. Culti e miti nella storia 
dell'antica Sicilia. Edit. Battiato. Ca- 
tanii, 

Autorul a ndunat vorhile märtarii a- 
supra cultului yì miturilor din Sicilia, 
pentru a le determina caracterul istoric, 


Races hu- 


CHESTIUNI MILITARE 


Etat-major Général de l'Armée 
Russe. Guerre Russo - Japonnaise, 
Tomo I. Paris, Chapelot. 


ro 


După cum titlul o arată, e primal 
volum ce s'a tradus pănă acum din re- 
laţia oficială a războiului ruso-japonez, 
redijată de statul major al armatei 
rusesti, 

Etat-major Général de la Marine 
Japounaise. Opérations maritimes de 
la Guerre Russo-Japonuaise. Tome L 
Paris, Chapelot, 

Istoricul oficial nl operaţiilor Japo- 
nejilor pe mare în războiul ruso-japo- 
nez, redijat de marele stat major al 
marinei Japoniei. 

CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 


M. H. Jorys. En lisant Emile Fa- 
quei. Paris, „Société Française d'Im- 
primerie et de Librairje*, 

Citeva impresii pe care i lo sugg 
roază autorului cetirea numeroaselor 
şi varintelor opere ale marelul eritic 
francez. 

Marcel Coulon. Téroignages. Paris, 
„Mercuro do Franee“. 3.50, 

Încercări de eritică pozitivă. Autorul 
caută să explice operele unora din cel 
mii de frunte scriitori contemporani ai 
Franţei: Anatole France, Jean Mo- 
růas, ete, 


LITERATURĂ, 


André Geiger. La Reine amourenuye, 
Paris, Fasqnello, 8.50. 

Romanu! aventurii amoroase a unei 
regine, cure, inamorată de biblioteca- 
rul palatului, fuge cu el. Eroul stir- 
sește prin n se sinucide din cavale- 
rism — pentru onouren amantei sale, 

G. Petrucci. La vita amorosa di 
Besthoven, Edit. Carra. Roma. 

E o culegere de serisori ale marelui 
compozitor cătră amicele sale : Amalia 
Sebald, Anna Milter, Maria Erdody, 
Annetta Streicher, ete. } 

Ernst Zahn. Gedichte, Stuttgart, 
Deutsche Vorlags-Anstalt. 

Marele prozator elvetian si-a adanat 
În acest volum poeziile sale. 


Compilator 


em i 


Bibliografie 


Nicolae Machiavelli. Principele, Traducţiune din franpuzeste, de Let, 
Colonel Grigore Handoca, 1910, Plooşti, Tip. „Domoeratul*, Pr. 1.50 l. 

C. Dobrogeanu-Gherea. Aroiobăgia. (Studiu oconomico-soeiologrie wl 
problemei noastre agrare) 1910, București, Socet & Co. Pr, 3.50 1. 

Sylva. Prințul codrului (trad. după original dè Lia Hirsu). 
Bib. „Lumina No. 7. Pr. 50 b. 

Dr. Vladimir Ghidionescu. Afoderne pädagogische Sirümungen in 
Frankreich. 1910, Langensalza, Herman Bayer, Pr. 2 m. 40 fi, 

Isidor Birnberg Introducere la studiul prejudecăţilov. 1910, Buea- 
reşti, Tip. Cultura, 

L M. Nor. | Drenlogul existenței reale pentru Tiberii cugetătari, M. 
Christ Mesia ebreese. Pr, 11. 

Petre I. Rădulescu. Raport general asupra înväjëminiwui primar 
din jud. Olt, făcut la încheerea anului geolar 4909—1910, 1910, Bucuresti, 
Tip. „Gutenberg“. Pr. 1l 
i Corneliu Moldovanu. (tatea Soarelui, 1910, Umeurești, Socec & Cu. 
7,9 |. 

G. Millian. Puternica, (Schite și nuvele). „Bib. p. toți” No, 614. Pr. 30 b. 

Pamflete Socialiste (No. 2). Jot despre Socialisuul Romin. (Olser- 
vații critice). 1910, lasi, Tip, „Progresul“, Fr. 25 b. 

Louis Combes. Spartacus. [soia robilor.. 
vistei Ideni", Str. Turturelolor 55, 

Alexandru Viţianu. fiacante {versari}. 1910, Bucuresti, „Fortuna“, Sta- 
biliment grafic 59, 

Apostol D. Calea. Jumiţâmintul despre naturi în geodla primari. 
1910, Välenii-do-Muante, Tip. „Noamul lominese”. 

N. Petrescu-Comnen. Studiu asupra imteroenfiuuii statului între ca- 
ital şi muncà. Editiunes Academiei Romine. 1910, Bucuresti, „Carol tobe. 
ră 

Analele Academiei Romte.. Serin I-a. Tom. XXXI 1908—1910. Par 
tea administrativă si desbaterile. 1910. Bucuresti, „Carol Göbl™, Pr, ol, 

Cresterea Colrrțiunelov, Biblioteca academiei ramine, 1910. Boenresti, 
„Socec & Co.* Pr. 5O h. 

Discours ét rapports officieis, L'académie voumeaine, en 1904—1101. 
1910, Bucarest, „Charles til”, 

N. lorga. Un cālålor italian în Turcia gi Moldova. Extras din Ana- 
lele Academiei Romino. Seria I-a. Tom. XXXIII-lea. 1910, Bucuresti, Pr. 50 b. 

N. Iorga. Proncise Rákosy al II-lea, Extras din Analele Academiei 
Romine. Seria Iba, Tom. XXXIII-len. 1910, Bucuresti, Pr. 40 b. 

loan A. Scriban. Citologia celulei adipoase a Airudienilor. 1910, Ba- 
cnregti, „Socec & Co.*, Pr. 11. 

lonescu-Quintus. Cêsmieii. (Roman dialogat), 1510, Bucuresti, Albert 
Buer, Pr, 3 1. : 

Dr. N. Gh. Cădere. Insemnåri de igienă rurald în legătură cu sta- 
rea sanitară a jud, Tutova în 1909, 4910, lasi, Tip, „Dacia“. Fără pret. 

Ana Conta-Kernbach. Elemente de pedagogie. Edit.a I-a. 1910, Tasi, 
Tip. H. Goldner. Pr. 5 1. 

Ka aena Conta-Kernbach. Senlare, Edit. a I-a. 1910, Iasi, Tip, Goldner, 
r. 8i. 

C. V. Ficşinescu. Dare de seamå asupra mersului Tavåļāmintului 
primar din jud. Botoşani, în anul geolar 1909—1910. Jad. Botosani, Tip. 
rReinvieren“. Fără preț. 1910. 

H., Ibsen. Constructorul Solness. Traduecre de Ioan Giureuleseg, 
avocat, 1910, 


Bucuresti Bib, „ite 


(Sfirgitul in numäru? viitor). 


une, Pang 


Ld 


nea atat A gemdan da EET at Womar E panra ta poog aa miD 


Viaţa Rominească 
Directori: C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


SUMAR 
1. AL. Brătescu-Voineşti . Întumerie și lumină | Predoslorie), ` 
„Decebal (versuri), 
. > Matu și tuberculoza (cu 3 ilustrații). 
. . ta, 
. « Nonete (La moartea lui José Maria de Hérédia.— 
Cintăveţul men—Plori de seri, — Marea), 
AL Ciura . . . . + „ Pascdlul joc, 
I. Petrovici . . . . . Ideile ca ala matematecului H. Poincaré. 
Colaboratorii 


revistei . , Documente omenesti (Må ri din carnetul 
nor pr ac ecgr-ipăl Lp bn aa s 


De ziua mamei (piesă întrun act), 

O „raazie“. 

Romant nordică (versuri). 

Note pe marginea cărților (Un prietin al nostru). 
ca literară | Literatura romină şi literatura 


4 com, tă. 
M. Sanielevici ... . Cota științifică (Ceva despre maree şi im- 
; gorus lor pentru astronomie), 
G. Topirceanu. . . . . Cronien veselă feala Scamatorul.—La cine- 
A SRI a Dee pe Ardeal (Seoli 


orilor i 
P.Cubolteanu . .. . Frs a a cm atm dea 
ieri, vina “(Recensemîntul popula- 
butea (Chestia „Tribunei* din Aral.— 
Scriitori foarte mari şi D. Duiliu 
Zamjireseu și damele cu maral.— Antonio Fo- 
sazzaro.— dela redactie). 


Mevemall: A, Coins. „Poezii“; Aletasdna Viţianu, „Hocante; Oreste. „Vermuri* 0, I 
G Ubănieees Codin. Tedemaa, traditii și amintiri 


Un Bucovineaa . . . 
P, Nicanor & Co, . 


ist 
N. Oioòreani de la langue frangaise à lnsago des Rosmala. =A. P. Vietor Ia- 
zr. „Die #ådramänen der Tarkei sngrenzenden : Constantin G. lonewu, 
mâniaabes Sebulwnseh*.—M. J.—Dr. Towionse. „Oomment se romdalre dam la via. ML Col. 
Norica, „Le — langue internationale de L'Europe™; Kart Groos. „Der 
Bpiels*; „la sang’. — Dr. M. A. B- 


meginizi=: Q. Jeras Anbry: „Henri dè R 
De aa: 


Redacţia şi Administraţia: Str. Golia 52. 


_ Viața Romîneasca 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE şi Dr. |. CANTACUZINO 


Cu colaborarea d-lor: /. Agirbiceanu, C. Alimâneştianu, D; An- 
ghel, prof. univ. I. Athanasiu, Jean Bart, N. Baţaria, dr. P. Bog- 
dan (docent), C. Botez, |. Botez, Octavian Botez, I. Al. Brătescu-Voi- 
neşti, Vintilă 1. Brătianu, T. A. Bădărău, Ilie Bărbulescu, N. N, Beldicea- 
nu, Caragiale, M. Carp, dr. P. Cazacu, dr. D. Călugăreanu, l. Ciocirlan, 

Codreanu, G. Coșbuc, prof. l. cav. de encu, Ana Conta- 
Kernbach, Maria Cunţan. Barbu Delavrancea, I. G. Duca, V.Ef- 
timiu, Pompiliu Eliade, Elena Farago, A. N. Gane, N. Gane, Octavian 
Goga, dr. C. Georgescu-Severin, dr. Onisifor Ghibu, C. Hogas, C. Hoises- 
cu, G. Ibrăileanu, căpit. N. fonescu, Gh. C.. lonescu-Nișeşti, Nat. 
Josif, St. O. Josif, dr. S. Irimescu, M. Jacotă, Francis Lebrun, prof. 
univ, dr. N. Leon, V. Loichiţă, dr. 1. Lupas, dr. N. Lupu, prof. 
univ, dr. M. Manicatide, Constanţa Marino, I. Minulescu, I. Mi- 
ronescu, S. Mândrescu, Const. Morariu, St. Morärescu, V. G. Morțun, G. 
Murnu, D. Nanu, I. Nădejde, Alexis Nour, dr. Aurel cav. de Onciul, ingi- 
ner N. P. Panaitescu, locot. colonel Sc. Panaitescu, G. Pascu, D. D. Bi - 
trăşcana, Horia Petra-Petrescu, N. Petresca-Comnen, prof. univ, A, Phi- 
lippide, prof. univ. dr. D. Pompeia, Matilda Poni, Sp. Po „dr St. 

opescu (docent), D. Popovici-Bayreuth, prof. univ. dr. G. Proca, (0. 
Carp), Cincinat Pavelescu, Għ. Poenaru, dr. N. Quinez, loan R. Rădu- 
lescu, I. Raian, George Ranetti, Radu Rosetti, Izabela Sadoveanu, M. 
Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, H. Sanielevici, Sever Secula, prof. univ. dr. 
V. Sion, dr. Alex. Slătineanu, A. Stavri, maior Alex, Sturdza, dr. D. Ta: 
tuşescu, J. Teodorescu, George Tofan, I Toma, Em. Triandafil, 
Gh, Topirceanu, Al. Tzigara-Samurcaş, dr. A. Urechia, dr. Alex. Vaida- 
Voevod, Al. Vidhuţă, A. D. Xenopol și alții. 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Po an . . . Li + . 18 let 
Pe jumâtate de an . 3 è ` 
Un numar ⁄ g 


Abonaţii eare nu-şi vor achita abonamentul În mod direst vor 

S ————————— 
trebui să plătească în plus 4 lel pean şi 2 leipe nu, ca indomni- 
————————————————————————————————————————  ————— 
zare pentru incasatori, 


Pentru ri pu preoți de sat, primari şi funeţionari sătesti, atu- 
den} și elevi, pe an {5 lel, pe jumatate de an 7.50.— (Aceştia pot plati in 
trei tale a rito 5 lei trimise cu anticipare), 
IN AUSTRO-UNGARIA : 
e an e Fi a Fi . „15 coroane 
Pe jumătate de an p ă a . Te 50h 
Un numar . . A è . . 2 coroane 
Abonamentu! anual se poate achita In trei rate de cite cinei coroane, 
din patru in patru luni. 
IN BASARABIA: 
Pe au . + * n . 8 ruble 
Po jutnătate de an A s p .- $ ruble 
tin erp (ERE tă pini În doane dec lună ae A rabie 
«mumental anual se poa mă luni cite 
până la achitare. ” i 


IN STRĂINĂTATE: 
Pe an E 


. -> * n 
Pe jumitate de an è . . i 
n număr . P > ` 2 lei 50b. 
a 4c í j ve pak -S-a peri 


Întuneric şi lumină * 


Predoslovie 


De unde mi-au venit valurile de amărăciune, care încet, 
pe nesimţite, imi umpluseră sufletul de intuneric? Pină adi- 
neauri mi-era bine, glumisem,— şi acum, în trăsură care mă du- 
cea la gară, mă simțeam năpâdit de o silă nemărginită : silă de 
alții, silă de mine, silă de tot... De sigur, vremea mi-o strecu- 
rase în suflet picătură cu picătură: frigul și umezeala acestei 
seri cenușii de iarnă, lipsită pină şi de inseninarea zăpezii, — 
vrăjmăşia câăinoasă a vintului, care främinta, chinuia crengile 
m cu trepte murdare și alunecoase, cu înghesuila unor 
oameni grăbiţi şi brutali, venea numai bine să umple paharul... 

Era incă de vreme pentru trenul meu. Deocamdată, pe li- 
nia Intiia lingă peron, aştepta un expres gata de plecare. Pri- 
veliștea luminii vii din vagonul restaurant, a luminii arati 
din vagonul de dormil, răsullarea ramă şi gravă a locomo tra 
strălucitoare, imi adăogă adinca părere de rău, că nu-mi era ss 
găduit şi mie să plec aṣa, departe, undeva cu cer senin, cu lu- 

i văzut... 
pas capre est care venca să se urce în expres, 
se opri o clipă și intinzindu-mi mina: 


dind 


cu ochii de mine, 
— Ce mai faci, măi: 
— Bine. l a 
— Nu te-am mai văzut de mult.. Ai îmbătrinit... 
Era în privirea lui, In accentul vocii lui, în toată înfăţişa- 
+) Pretată la un volum do nuvele și schite, care va apare in cursul 
acestui an. : 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


rea lui un fel de mărinimoasă compâtimire. Un general, care-şi 
întilnește o foastă ordonanță, cam așa i-ar vorbi. 

Apoi, fără să-l întreb, cu tonul cu care spui lucruri fără 
nici o însemnătate : 

— Mă duc prin Italia; Roma, Florenţa, Neapole... De-acolo 
la Monte-Carlo şi pe urmă la Paris. 

— Călătorie bună şi petrecere bună, 

— Mulţumesc. 

După un pas spre tren, se intoarse în loc: 

— A propos! Mai deunăzi se vorbea intrun loc de unul 
care a scris niște poezii, nuvele,-—nu-mi aduc bine aminte... 
Tu eşti ? 

— Poate. 


— Ei bravo! Imi pare bine, Te lăuda. Parole d'honneur... 

Peste citeva clipe expresul pieri in intunericul nopții, du- 
cind cu dinsul parcă o parte din mine... 

Singur, in compartimentul friguros, cu lampa afumată, tmi 
doream un somn adine ŞI vindecător, cind uşa se deschise cu 
sgomot, pină la clanță, ca să poată intra concetățeanul meu 
Gheorghiu. 

Numai de pe înfăţişarea lui: de pe umbietul Indrăzneţ, cu 
pieptul scos nainte, cu capul în sus,—de pe privirea cind hotă- 

„Tită, cind șireată, —cineva, fără să-l cunoască, bănueşte că e un 
învingător, Şi bănuiala e întemeiată. Invingător e, căci prin 
toate mijloacele care i-au stat la 'ndemină, și-a făcut o situaţie 
ades criticată, dar mai ades pizmuită. a 

După ce, infrunttnd frigul din vagon, își scoase paltonul de 
pe dinsul, imi zise, zimbind cu dispreţuitoare compătimire : 

— Mä uitam la tine adineauri... Hm! de, băcte, cine e de 
vină că nu poți pleca şi tu ca alții ? 

— Dar cine ţi-a spus dumitale că ași vrea să plec şi eu? 

— Cine!? Tu însuţi, cu ochii care ți se scurgeau după 
expres ;—cu oitatul adinc cind a pornit-o. Doar că nu strigai : 
„luați-mă şi pe mine!* 

Era aşa de adevărat, incit simțeam că mă roşesc. 

— E! dragă. Dacă ma ascultai pe mine, azi erai departe 
şi nu duceai jindul după fericiri atit de ieftine... Dar ţi-a plăcut 
să visezi, să nu te trezești niciodată, Şi, In vremea clad toţi cu 
care ai plecat intr'un pas ți-au luat-o inainte, tu stai de fleacuri, 
de nuvele, ca un băctan de 18 ani... Au și astea haz pină la 
o virstă, Fiecare trece in viaţa lui printr'o epocă de astea. 


INTUNERIC ŞI LUMINA 183 
„RI N N en a ac n ce aa 
Poate că şi cu am rimat în viața mea o strofă... risia i 
trezit. Am înţeles rostul lumii, am înţeles că omul o i-a 
eşte şi că prin urmare trebue să stoarcă toată fericirea pe n 
poate să i-o dea viața, —şi m'am vindecat de melea)ma cae 
şi m'am înhămat la muncă serioasă... o fi avind şi scrisu si 
tul lui, in alte ţări cu cititori nenumărați, unde un scrilipr sei 
să trăiască numai din munca lui de scriitor ; dar intro ţar Ap) 
cătoasă, cu douăzeci la sută ştiutori de carte, dintre caca: 
zecea parie nu citesc!,.. Dar ţi-am mai vorbit eu de-astea, și 
i parcă tācu, ridică din umeri și se lungi pe ce pat sa 
minile sub căpâtiiu. Dupā o pauză adăogă cu ochii închişi: 
— Şi apoi acum € şi prea tirziu... 
Şi iar după o pauză mai lungă, căscind : La 
—,.“'ai „ine luai în arendă o moşie de-Academiei... i 
Nu răspunsesem nici un cuvint... De mai E d 
spusese prietenul că el are somnul la poruncă, ră aae 
sem.. Acum insă răsuflarea lui egală și şuerătoare m re 
că adormise frumos, lăsindu-mă pradă gindurilor A ame e 
diseră vorbele lui, in sufletu-mi pregătit parcă ma e 2 păzi 
semenea răsaduri... Şi mă gindeam: „Nu cumva a avut ş „8 
dreptate? Aşa e. Toată viața € un războiu. Toate viețu a: 
ia se luptă aprig, se luptă tară preget, ca rea RY Sen da 
mai prielnic la masa vieţii... Și e o singură ae SE pisi 
viață, din care va să scoţi cu strâşnicie one hair ga 
tință. Așa se merge, poale, în pas cu rostu A ERS 
inclinare care ştirbeşte vitejia în lupta vieţii, eo s nee e 
te face să rămli in urmă, invins p cuie TR E 
i iuni ate deşer AX 
să ur pa cruda a ia pe ice şuera In ferestre, pătrun- 
ini tiu... 
käi et ce ariei p et m'am coborit să-mi cum- 
păr ţigări, într'o staţie de incrucișare, În care neg a ta ra 
teva minute. Restaurantul era gol. Numai co să A „ma. de 
lingă sobă, un căpitan de infanterie, bătrin, cu sasea dori 
cu capul rezemat in palmă, dus pe ginduri. fite. meet 
pachetul de țigări, mă uitam la el şi mă esa . aea 
rămas căpitan până la o virstă aşa de inainta i 
init? ori imprejurâri nenorocite ? ori un invins ?... + 
za Băiatul care-mi adusese țigările mă întrebă, pomenindu 
numele, dacă mai doresc ceva. 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


La auzul numelui meu, căpitanul se uită lung la mine, se 
codi citeva clipe,—apoi ridicindu-se, inaintă spre mine cu chi- 
piul în mină şi mă întrebă cu blindeţă: 

— Dumneavoastră sinteţi scriitorul ? 

— Da. 

— A! dați-mi voe să vă mulțumesc pentru ceasurile de 
fericire pe care ni le-aţi procurat şi mie și familiei mele, In va- 
canța trecută... Am o fată care citește foarte bine... Seara, după 
masă, ne citea din cartea dumneavoastră... Ne-aţi produs o mul- 
țumire... Ce bine o să le pară, cind le-oiu spune că vam cu- 
noscut ! 

— Domnule căpitan, sint foarte măgulit de omagiul... 

AUt am apucat să ingin şi a trebuit să ies repede, să nu 
pierd trenul care pornise, 

Alit am apucat să ingin căpitanului, pe care nu ştiu cum 
il chiamă, pe care nu l-am mai văzut niciodată, dar pe care 
niciodată nu-l voiu uita... 

Acum, întors în vagon, privind somnul liniştit al prietenu- 
lui, mă gindeam la glasul blind al căpitanului și la vorbele lui, 
şi-mi ziceam: „Va să zică am dus un strop de fericire in casa. 
lor... Citeva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri şi să 
se induioşeze de ale altora... Are o fată care citeşte bine... 
Seara după masă... de sigur în sulragerie, după ce s'au adunat 
lacimurile și firimiturile,.. Un cerc mare de lumină jos, care im- 
brăţișează intreaga familie, şi un cerc mai mic sus pe tavan... 
De sigur prislea cere ceva mămichii şi căpitanul tl dojeneşte cu 
degetul arătător ridicat în sus: <Puiule, sst! fiam spus: cind 
citeşte Lenuţa, să stai cuminte». Un strop de fericire am dus 
eu în casa lor!...* 

Nu ştiu cum s'a urmat inlănțuirea gindurilor mele, dar ştiu 
că peste cităva vreme imi venea sâ-mi sculur prietenul, să-l tre- 
zese şi să-i strig: 

Nu, omul nu e numai o ființă care se naște, minincă, 
doarme, se inmulțeşte și moare, ca toate celelalte viețuitoare ; — 
omul nu e numai o ființa care cu şiretenie ori cu brutalitate, 
călcind şi strivind pe alţii, caută să-și cucerească un loc la os- 
pățul vieții... Omul e o ființă, care e uneori mai puțin înarmată 
pentru izbindă, dar, spre deosebire de toate celelalte viețuitoare, 
năzuește ca In această oglindă a conștiinții, cu care a fost hä- 
răzit, să cuprindă o cit mai mare parte a lumii pe care trăește,— 
9 ființă care, cu această scintee de dumnezeire, caută să pătrunză 


INTUNERIC ȘI LUMINA 165 


bezna de indoeli și de taine care-l impresoară... Nu, știința nu 
e o zădărnicie ca toate zădărniciile... Ştiinţa e scopul pe care-l 
urmărește firea intreagă dela inceputul inceputului, de vreme ce, 
în lungul lanţ al vieţuitoarelor pină la om, deosebirea de câpe- 
tenie dela una la alta, a lost un spor de pricepere... Şi intre 
oameni, cine face Fala şi mindria şi podoaba omenirii, nu sint 
cei ce s'au îniruptat cu belșug din bunurile lumeşti, ci acei care 
au putut cuprinde în mintea lor o mai mare parte a lumii în 
care au trăit,—acei care uneori cu prețul vieții lor au căutat să 
desvelească tainele lumii... Şi nu, asta nu co zădărnicie ca 
toate zădărniciile, Artistul ajută înfăptuirea sporului de price- 
pere.  Admiraţia, ori Induioşarea pentru suferințile altora, aduc 
omului lepădarea de sine, desrobirea minții de cele prea pă- 
mintești... 

Ridicindu-mă în picioare, am dat cu ochii de harta țării, 
țintuită în pâretele vagonului, și mi-am adus aminte de cuvin- 
tele prietenului, care şi acum dormea liniștit: „(ară ticăloasă“... 

— Nu, am inginat încet. Nu „ţară ticăloasă“. Țară mică, 
țară nouă, țară de prefaceri... Cererile de dreptate, care-i răsună 
dela un capăt la altul, dovedesc că se trezeşte.. Şi cel mai pu- 
ternic, cel mai slint temeiu al acestor cereri nu e numai alina- 
rea durerii pe care o aduce căpătarea unui codru mai mare de 
pine, ci e nădejdea că la adăpostul dreptăţii, vor putea cit mai 
mulţi să se ridice spre lumină şi spre adevăr, şi că din rindu- 
rile lor vor răsări cindva minți luminoase, care să fie mindria 
neamului nostru, împlinirea chemâării lui pe lume... 

Harta asta era portretul țării mele, „draga mea“. 

imi venea să-l mingliu... 

Şi atunci spre a mulțumi lui Dumnezeu de inseninarea su- 
fletească pe care mi-o adusese, sub înfățișarea unui căpitan cu 
timple albe,—lăsindu-mă pradă unei vechi metehne, m'am trezit 
punind cuvinte pe ritmul roţilor trenului: ...raza de lumină... care 
insenină... suflet mohorit... 


Lacrămile mele 

Prefă-le 'n mărgele 

Să fac dragei mele 
Podoabă la git. 


loan Al. Brătescu-Voinești 


rr 
mm 


DECEBAL 


Răsărind din Mureş 
Pe 'nspumatu-i șara, 
Domnul dac avintă 

CGoana-i inspre larg, 


Valul care fuge, 

Valul știe-un draum— 
Tu, ce drum mai știi tu, 
Decebal, de-acum ? 


Vue sură pămintul ;— 
Nu știi tu, pămint, 
Încotro e ținta 

Unui rege 'nirint...? 


Vijie de friguri 
Timpla lui fierbinte, 
Calul tae cale 
Codru-i stă "nainte, 


E răcoare 'n codru, 
Sargu-i obosit — 

Domnu-i leagă Îrlul 
De un brad trăsnit, 


i P + 
' 


DECEBAL 167 


— „Brad trăsnit!... Ce falnic 
Ştii să mori tu, brad! 
Brazii stau în trăsnet 
Neclintiţi— şi cad. 


„Decebal, eşti rege— 
Cum ştii fu să cazi? 
Du-te din cuprinsul 
Codrilor de brazi!* 


Geamât umflă pieptu-i, 
Zalele 1 string— 
Saltă 'n scări, şi-aiure 
Fuge iar din cring, 


Cimp s'aşterne 'n juru-i, 
Dar de-odată 'n loc 

A "mpietrit— cu ochii 
Mari pe-un disc de foc, 


Soarele-i stă 'n faţă 
Fioros şi mare 
Fruntea rezemindu-și 
Singerat pe zare. 


—„Fruntea cind nu poate 
Să-și mai ţină sus— 
Moare 'n val de singe 
Soarele 'n apus, 


„Decebal, eşti rege— 
Cum ştii fu s'apui...?* 
—Mut a stat întrintul 
De ruşinea lui. 


168 VIAŢA ROMINEASCA 


Mut,— dar crunt cirmindu-şi 
Sargul de zăbale, 

Şi-l aruncă fulger 

Pe întoarsă cale. 


Fulgere-i brăzdează 
Gindul nălucii, 

Nu-s cetăţi în flăcări 
Norii 'n asflinţit... ? 


— p S0rii mor în purpur, 
„Brazii în furtuni 

Mor încinşi de trăsnet 

În regeşti cununi — 


„Du-mă, duh de vilor, 
Du-mă, şoim nebun,— 
Va vorbi vecia 

Cum ştiu Eu sapun!“ 


A. Toma 


STATUL ȘI TUBERCULOZA 


In timpul din urmă, cu prilejul dărei socotelilor de sfirşit 
de an ale societății pentru profilaxia tuberculozei, care ate sub a 
sa oblăduire sanatoriul dela Filaret, secretarul general al aces- 
tei societăţi s'a crezut în drept—desigur din convingere—să se 
facă ecoul unor critici pornite de cităva vreme în contra sana- 
toriilor pentru tuberculoşi, sprijinind in esență părerea d-sale pe 
aceste două motive de căpetenie: cheltueală prea mare şi folos 
practic prea mic,—de oarece așa numiții vindecaţi, odată reintorși 
în viața pe care le-o permit mijloacele lor de toate zilele, recad 
foarte repede in boală. 

Mā cred indreptățit să nu mai pledez pentru sanatorii—e 
vorba de sanatorii pentru oamenii săraci, de acele sanatorii a 
căror cheltuială o suportă statul sau societatea, nu bolnavii. A- 
ceastă pledoarie a făcut-o prietenul meu, d-rul Irimescu, cu multă 
măestrie și competență, în raportul său intitulat „Tuberculoza ca 
boală socială“, şi publicat în cele două numere precedente (an. 
V, nr. 8 şi 9) ale acestei reviste. 

Ţin totuşi în citeva cuvinte să desluşesc publicul asupra 
diferitelor categorii de sanatorii şi a rolului diferit pe care fiecare 
din ele trebue să-l joace. Cu acest prilej voi incerca să legitimez 
intreprinderea direcției sanitare, care, cu toată campania dusă de 
secretarul general a! societății pentru profilaxia tuberculozei în 
contra sanatoriilor, s'a apucat nu numai să construească pe pro- 
priile sale spese asemeni sanatoni, dar chiar să subvenționeze 
sanatoriile răsărite din iniţiativă particulară (caritatea publică). 

Cind vorbim de sanatorii de tuberculoşi trebue să avem 
în vedere 3 categorii: 

1) Sanatorii propriu-zise, in care se primesc bolnavii ce 
abia işi încep boala, prin urmare bolnavii vindecabili, cu scopul 
de a-i vindeca. 

Această categorie de sanatorii are un triplu rol: 

a) Să vindece boala; 

b) Sa izoleze pe bolnav pentruca să nu mai contagioneze 
pe alţii; 


170 VIAŢA ROMINEASCA 


c) Să educe pe bolnav asupra felului de viață pe care tre- 
bue să-l ducă și la dinsul acasă pentruca să se vindece, pen- 
truca să se menţie vindecat şi pentruca să nu fie periculos 
celorlalți. 

2) Sanaloriile-aziluri.— Aceste sanatorii au și ele un triplu 
scop, cu singura deosebire că scopul curativ este inlocuit pur şi 
simplu cu scopul umanitar. Prin urmare ele sint umanitare pen- 
trucă dau bolnavului nenorocit o saltea de pae, un căpătii, un 
pähar cu lapte şi o injecție cu morfină, atitea zile cite mai are 
de suferit, şi îl pun la adăpost de această goană din spital in 
spital, intilnind refuz peste tot şi isprăvind prin a muri în vre-un 
hambar ori pe stradă. 

Ele sint profilactice, pentrucă adunindu-i pe bolnavi la un 
loc, îi impedică de a sâmăna săminţa tuberculozei peste tot şi a 
da prilej terenurilor fertile ca să ọ cultive. Aceasta fiind origina 
tuturor cazurilor răslețe de tuberculoză apărute prin familii care 
n'au avut niciodată sâmința şi pe la oameni care m'au trăit nici- 
odată cu tuberculoşi in contact intim; dar a lost suficient să tră- 
iască cu dinşii citeva ceasuri sau citeva minute prin cafenele, 
cluburi, vagoane de drum de fier, vagoane de tramvai, teatru, 
biblioteci, restaurante, mări etc, Ciţi bucătari şi bucătărese n'au 
servit stăpinilor lor odată cu cele mai gustoase sosuri şi cel mai 
teribil microb al tuberculozei, şi au lost plătiți pentru acest ser- 
viciu. Aceasta numai pentrucă neavind unde să se caute, au 
fost nevoiți să-şi ascundă boala pentruca săşi poată ciştiga pil- 
nea de toate zilele şi să aibă un adăpost. Cite doici în aceleaşi 
condițiuni n'au dat să sugă copiilor lapte ingroşat cu bacili, 
Dar incă ce focare de răspindire a tuberculozei trebue să fie a- 
cele mizerabile adăposturi de noapte, unde vin să-şi odihnească 
ciolanele pe o bucată de velințţă, și în schimbul sumei de 20—30 
de bani, nenorociții de cerşetori, Cine-i Intreabă vre-o dată şi 
cine-i ştie de ce sufăr... 

E prin urmare ușor de înțeles pentru orişicine că adu- 
narea acestor tuberculosi în aziluri, sub un control medical, unde 
sa fie puși in imposibilitate de a contagiona“pe alții, e a mare 
chestiune de profilaxie. 

Mulţi dintre tuberculoşii ajunși în acest grad de boală, mi 
se va răspunde, nu se vor putea interna pentru vecie, pentrucă 
unii dintr'inşii avind strictul necesar al traiului, vor preferi să 
râmle acasă, iar alții vor cere să iasă din spital văzind că nu 
se mai vindecă. 

Nimeni n'a intenționat să facă binele absolut şi trebue să 
fim mulțumiți cind faţă cu starea anterioară am realiza! un pas 
spre bine. 

Vor fi şi de aceşti bolnavi; dar acei care vor părăsi după 
cităva vreme sanatoriul-azii, vor eși cel puțin cu noţiunea con- 
Ştientă a contagiozitații lor și cu Invăţâmintul practic cum trebue 
să-i păzească pe ai lor spre a nu-i Inbolnāvi. Acesta este al 
treilea scop pe care și-l propune sanatoriul-azii, şi nu e din- 
tre acelea mai puțin folositoare. 


n há Po. € 3 
i a sil f. 
4 
- 


STATUL ȘI TIBERCULOZA 171 


3) Sanatoriile pentru tuberculoză osoasă şi ganglionară, cu- 
nosculă mai mult de marele public sub denumirea de scrofuloză. 
Această categorie de sanatorii 1şi propun mai cu seamă două 
scopuri; curativ şi profilactic. Scopul curativ este realizat cu un 
procent mult mai mare decit la celelalte forme de tuberculoză, 
Sanatoriile acestea nu se pot înființa oriunde şi tn orice 
ā Ele cer să fie pe malul mării şi dacă e posibil să mai 
aibă la dispoziţia lor un zăcămini de nămol cloruru-sodic-iodat, 
bäi, a cărui acţiune depinde poate mai mult de puterea 
radio-achvă pe care o degajează decit de compoziția chimică. 
Cind la toate acestea se mai pot asocia și condițiunile climate- 
rice, atunci se atinge idealul terapeuticei. Dar şi în materie de 
terapeutică, ca in orice altă direcţie, idealul e greu de atins, 
de aceia mai in toate părţile nu vedem decit una sau două din 
aceste condiții realizate şi niciodată citeşi trele. La noi in țară 
avem malul mării Negre, avem la Tekir-Ghioi şi nămolul nece- 
sar, condiţiunile climaterice insă nu sint din cele mai bune, bol- 
navul trebue să lupte cu vintul și cu rigorile citorva iuni de iarnă. 
E nevae de un asemenea sanatoriu în Tara romincască ? 
Foarte mare, pentrucă acest fel de tuberculoză este dintre 
cele mai râspindile printre generațiunile tinere ale populaţiunii 
noastre rurale. y 
De ce? nu se ştie, Sau poate cà nu ştiu eu, dar ştiu alții. 
Ceia ce e sigur este că pănă astăzi nu s'a dat nici o explicaţiune 
cu autoritate asupra acestei constatări de fapt. 


Ce a facut statul pentru această categorie de bolnavi? Era 
el în drept să facă sacrificii pentru tuberculoşi ? 

In Țara romineasca există cinci mari categorii de boale care 
decimează populațiunea săracă in general şi pe cea rurală In par- 
ticular. Acestea sint in ordinea importanţei lor: 

1) Boalele epidemice, 

2) Peiagra, 

3) Tuberculoza, 

4) Paludismul, 

5) Sifilisul. 

Ce a făcut statul pentru fiecare din ele? 

Sa incepem cu peluzra. 

Pelauroşii noştri trec de 100.000, Statul sa incercat să 
facă ceva pentru dinşii,—mai bine nu ar îi făcut nimic, pentru- 
că ceia ce a făcut e o dovadă că habar nu are dece este pelagra. 
S'a incercat să lacă spitale pentru pelagroşi! Pelagra care e o 
boală economico-alimentară, şi notaţi bine „economică“, nici măcar 
excluziv alimentară, să se gindească cineva să o trateze in spi- 
tale e o adevărată erezie. Inchipuiţi-vă d-voastră 100.000 de. oa- 
meni, care să fie internaţi şi hrâniţi pe socoteala statului! De 
ce, cind ei se vindecă fără doctori? Ce nevoe au ei să vadă 
in fiecare dimineață pe doctor, cind lor lee destul să se gin- 
dească la dinșii cu dragoste economiștii țării şi să ia măsuri de- 
la distanţă... 


172 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar statul s'a mai gindit la dinşii şi atunci cind a votat 
legi prohibitive pentru culegerea porumbului necopt, bune, 
dacă aceasta ar [i singura cauză; dar aceasta nu e decit una și mai 
sint multe altele. Intrun fet ori într'altul, cu folos sau fară, sta- 
tul s'a gindit la ei și a concretizat această solicitudine în pela- 
grozeriile dela Pânceşti- Dragomirești şi Tichileşti, adevărate orori, 

Trebue să recunoaştem însă că pelaarozeria dela Pânceşti- 
Dragomirești a fost altlel inchipuită la înființarea ei şi altceva a 
ajuns astăzi, 

La înființarea ei ca a fost concepută ca o Incercare de co- 
lonie agricolă de pelagroşi şi alipită de şcoala elementară de a- 
gricultură, care se găseşte în localitate, 

Ce s'a intimplat insă ? 

Ceia ce se intimplă la fiecare pas în Ţara rominească intre 
reprezentanţii diferitelor autorități in provincie: conflict de conlu- 
crare,—contlici de atribuţii şi autoritate intre directorul şcoalei şi 
medicul pelagrozeriei. Conflictul s'a transmis pe cale ierarhică 
până la ministerele respective, care, pentruca nu cumva să fie 
ştirbită autoritatea unuia în profitul celuilalt, fără să mai fie 
seamă de ideia domnitoare la inființarea acestei instituţii, au de- 
cretal separatismul. 

Experienţa a rămas färā urmare; şcoala ar putea să lip- 
sească ; iar pelagrozeria a rămas o oroare de azil fără rost, fără 
rațiune de a îi, 

Bugetul statului însă a râmas incârcat şi incă mai mult 
decit atuncea cind aceste două instituții erau impreunate. 

Paludismul e necontestat una din cauzele degererării popu- 
laţiunii noastre din regiunile băltoase şi de pe malul Dunărei. 
Dar paludismul are norocul 'de a avea un specific, care e chi- 
nina, pe care statul a trimes-o pănă în dulapurile primăriilor ru- 
rale, cu ordin să se dea gratuit celor ce sulăr de friguri. Fiecare 
medic de plasă are instrucții precise de modul cum trebue să 
trateze paludismul, în plus este o comisiune care n'are altă me- 
nire decit de a face, prin ajutorul agenţilor ei de diferite grade, 
„campanie antimalarică* atit în timpul lunelor de vară, cit şi de 
iarnă.— La asanarea terenurilor băltoase statul se gindeşte.... deja 
de mulţi ani, şi pare că este un început de realizare. 

După cum se vede, avem dovezi că statul sa gindit la 
impaludați şi a căutat să le vie în ajutor. In foarte mare parte 
le-a fost de folos, 

Boalele epidemice sint Nagelul populaţiunii rurale în virsta 
copilăriei, mai cu seamă scarlatina şi diarea epidemică, Acestea 
au fost preocuparea de căpetenie a statului, întruchipat în ultimele 
direcții sanitare. S'a dus şi se duce o campanie straşnică în 
contra acestor epidemii. S'a preconizat izolarea dela cele dintăi 
cazuri apărute. S'au inființat în acest scop infirmerii permanente 
şi s'au înfăptuit infirmerii temporare în mijlocul focarelor. 

Toale aceste măsuri, trebue să o mărturisim, au lost cu 
mult inlesnite de existența unui fond inalienabil, numit fondul 


STATUL ȘI TUBERCULOZA 17% 


de epidemii, creat deja de mai multă vreme, din venitul căruia 
s'a făcut față cheltuelilor. 

Așa că, după cite am văzut, trebue să recunoaştem exis- 
tența solicitudinii statului şi pentru boalele epidemice, 

Sifilisul ia proporţii ingrijitoare printre populaţiunea nostră 
rurală, mai cu seamă in unele localități, şi grație incuriei şi a 
noțiunilor de morală cam şubrede, care guvernează relațiunile în 
societatea rurală, ameninţă să se întindă din ce în ce mai mult, 

Ce era de facut? 

: Trei lucruri : 1) Să se impedece cit mai mult contractarea 
lui ; poliția sanitară face posibilul. 2) Sa se interneze în spitale 
toți sifiliticii tn perioada contagioasă. Statul a avut această grijă 
incă dela 1852, cind a inființat primele spitale in capitalele de 
judeţ, cu scop de a îngriji de bolnavii atingi de boli sifilitice 
care probabil de pe atuncea luase proporții mari de vreme ce a 
stirnit grija statului. Actualmente, ordine sint date in acest sens. 
la toate spitalele statului ; iar medicii de plasă au insărcinarea 
să-i descopere şi să-i trimeală cu formalităţi la spitalul cir- 
cumscripției. Nu e constituțional, dar e practic, şi cită vreme e pentru 
binele public, chiar constituția nu se supără să o calci pe picior, 
3) Odată deveniți necontagioşi, să fie lăsaţi la domiciliu, dar cu 
obligațiunea să urmeze tratamentul sau la dispensariul medicului 
de plasă, sau la consultațiile spitalului cel mai apropiat, sau sub 
direcţiunea unui medic trimes la fața locului ca să conducă cit- 
va timp o campanie antisililitică, cum s'a făcut pentru citeva lo- 
calități prea infectate, 


Prin urmare, nimeni nu poate să s i 
dit la sifilitici. pos pue că statul nu s'a gin- 


Să venim acum la tuberculoză, £ i 
lie preocupat de această boala ? i Cica ia a la 


Las statistica să vorbease 


e în același timp că tuber- 
se intinde, Și dacă nu se ia 
rul cazurilor au să crească 
re ceas, 


gățiunea statului din primul 


moment ? 
Sa procedeze față de această 
boală H. 
dează față de boalele epidemice, sau cel fu niseal parola pai 


A ii cazurilor 
zar să prevadă paturile necesare tuturor 
„ Care se gâsese In faza contagioasa a boalei > 


față de sifilis, Să decreteze obligativi ; 
de tuberculoză confi e obligativitatea declarațiun 


tuberculoşilor săraci 


174 VIAŢA ROMINEASCA 


să le asigure pentru toată durata boalei lor hrana, tratamentul și 
supravegherea la domiciliu, cind locuința şi condiţiunile fami- 
liare o permit. 

Orice intirziere pusă în luarea acestor măsuri, deşi eo eco- 
nomie momentană. este o socoteală greşită, este o pierdere eco- 
nomică pentru țară, o poliţă trasă asupra budgetelor viitoare, cu 
o dobindă cămătărească, care la scadenfă e posibil să nu poată 
fi plătită (cum de altfel sa cam intimplat cu Țara rominească). 
Din contra, sacrificiul făcut la timp este o economie colosală 
pentru viitor. 

Luind ca normă mortalitatea anuală mijlocie pentru Romi- 
nia, de 14.000 tubereuloşi in puterea virstei, şi admiţind cå fic- 
care dintre ci mwar produce mai mult decit 3 lei pe zi, ceia 
ce e inlinit de puţin, pentrucă din 14.000 de tuberculoşi au să 
fie măcar 1000 de inteligenţi care au să producă mult mai mult 
şi a căror cuantum de productivitate in mecanismul social nu 
se poate calcula, —tol se ajunge la o perdere de 15.120.000 pe 
an; îâră să socolim că în tot timpul acesta ei minincă din pro- 
dusul celorlalți. 

Dacă sacrificiile făcute pentru dinșii le-ar da măcar 10 ani 
de muncă în plus, ar fi pentru țară in cele mai proaste condi- 
țiuni un ciștig de 150 de milioane. Dar neindoios că cifra reală 
e cu mult mai mare decit atita. 

In faţa acestor date, statul este ţinut să facă sacrificii şi să 
ia energice măsuri de indreptare. 

Dar să-l vedem cum a procedat? Se poate spune în două 
cuvinte : 

N'a făcut nimic la timp şi nu vroia să facă nimica pănă 
mai dăunăzi, sub cuvint că acuma prea e mult de făcut, prea 
se cer mari sacrificii badgetare, pe cure statul nu le poate suporta, — 
polița de adineaori, cu dobinzi mari, ajunsă la scadenţă, pe care 
nu o poate plăti. 

Tot ce e ban disponibil—zice statul din toate vremurile— 
trebue să treacă la ministerul de război, parcă armele, tunurile 
şi caii care se cumpără, erau să fie purtate, minuite şi câlăriți 
de oameni aduşi din străinătate și nu de recruții noștri valizi. 

Separatismul acesta care s'a intins până in concepțiile de 
stat, în mintea noastră de medici nu incape decit cu o dureroasă 
sacrificare a idealurilor, şi credem că, după cum in mecanica fi- 
ziologică sănătatea durabilă a unui organism este bazată pe o 
angrenare fără greş a luncţiunii diferitelor lui aparate, tot așa 
in mecanica socială, o organizare sănătoasă a unui stat trebue 
să fie bazată pe o angrenare statornică și bine lăcută a luncţio- 
nării diferitelor lui instituțiuni. 

Dar să revenim la chestiunea noastră. Până acum 7 ani, 
pentru 80— 100.000 de tuberculoşi cit aveam în țară, nu aveam 
nici un pat. 

Ba mai mult decit atita: s'au dat ordine spitalelor ca să nu 
se mai primească tuberculoșii, pentrucă pe de o parte nu se 


STATUL ȘI TUBERCULOZA 175 


pol vindeca şi ocupă un pat degeaba, 


i ocup iar ; i 
culoși pentru ceilalți bolnavi. Periculoşi t a a în: pl ra 


n Spital, unde se pot lua 


TUBERCULOJI (FILARET) 


JANAT ORIO 
Fixy 


PI. No. 3 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


Acum 7 ani pentru intăia dată statul s'a gindit să vie în 
ajutorul societății pentru profilaxia tuberculozei, ca să inliinţeze 


Du =A 
ANA i 


Fotogr. No. 1 


4 


DoT EO 


E nrrder 
Li 


rr. me oomme e 
, D.A 


DE 
"S pes g 
E h 


qusracuos! (FILARET) 


SPITAL m SOLARE 
renav 


Fotogr. No. 2 


un sanatoriu, și din iniţiativa d-lui Sturdza, atunci prim-ministru, 
Camerele au votat societății suma de 400.000 de lei, In „acest. 


STATUL ŞI TUBERCULOZA t? 


~- 


scop, bani cu care sa Şi clădit sanatoriul dela Filaret (vezi 
fotografiile No, 1 și No 2 și pl. No. 3 și 4) în care sint adăpos- 
țiţi 86 de bolnavi. 

Acest sanatoriu, după cum se vede din alăturatele planuri, 
are două secții, una azil de 66 paturi şi alt sanatoriu de 20 
paturi, clădire care cu mobilier cu tot a costat aproximativ 390.000 
de lei și al cărui budget anual de intreținere este de 160.000 lei, 
din care 150.000 subvenție anvală dela stat şi 10,000 de la d-nul 
Barbu Stirbei. In acest sanatoriu se primesc numai locuitori 
din Bucureşti. Formalitățile de primire sint foarte simple: ei fac 
© cerere câtră directorul sanatoriului, indicind exact adresa. Se 
deleagă unul din medicii societății, care merge la domiciliu, con- 
stată boala și starea materială a bolnavului şi îl înscrie pe un 
tablou după care se iau la rind bolnavii, pe măsură ce se face o 
vacanță în sanatoriu. Până la internarea lui, dacă bolnavul e foarte 
sărac, societatea îi procură la domiciliu medicamentele de care 
are trebuință şi lapte 

Numărul de paturi e cu totul insuficient pentru populațiunea 
pe cart o deserveşte; mijloacele societății sint şi ele insuficiente. 
De aceia obolul carităţii publice sub formă cit de madestă e bine 
venit pentru acești desmoşteniți ai soartei, 

Avind în vedere că statul nu poate intenționa deocamdată 
să pue la dispoziția tuturor bolnavilor sanatorii cu scop curativ, 
mijloacele de care dispune pentru moment fiind insuficiente, di- 
recția sanitară a fost preocupată de realizarea primei părți a pro- 
blemului, adică de ospitalizarea tuturor tuberculoșilor săraci innain- 
taţi In boală, prin urmare contagioşi, pentruca cu modul acesta 
să se pue stăvilar sămânării bacilului pe suprafețe mari, Aşa 
dar a căutat ca în limitele mijloacelor de care dispune să Infiin- 
teze aziluri de tuberculoşi, 


TETTETETT PEATAV Tusracuuaii 


NIFON ot PETRAS pt sus 
PI. Nò. o 


În acest scop s'a clădit la spitalul Nifon din Buzeu un pa- 
vilion, al cărui plan I] alăturez, care să poată adăposti 60 
de tuberculoşi. Acest spital fiind aşezat în mijlocul unei păduri, 
la o altitudine de vre-o 250 metri, poate chiar asupra unora din 
tuherculoşi să aibă o inrlurire binelăcătoare şi să le închidă le- 


2 


173 VIAŢA ROMINEASCA 


PO 


ziunile, să-i facă necontagioşi, Ce se va face cu aceștia st va 
vedea mai la vale. Acest pavilion (vezi pl. No. 5) a costat 
montat complect suma de lei 90.000, iar întreţinerea lui va costa 
anual 43.000, pentrucă personalul administraţiei şi medicul sint 
deja plătiți pentru spitalul de care el a fost alipit. Jug 

La spitalul din Piteşti, clădit din nou, sa construit şi un 
pavilion de 30 paturi pentru tuberculoşi (vezi pl. No, 6), care a 
costat 50.000 de lei. 


PaviLIaN PENTPUTUBERCULO SI 


PiresTi 


Mmoamar | 


|| 
i Saton ii '] ; A =: SaLon jj 
l 


RI; =, | Gmeemn. E pe Cu» „ A 


PL No. 6 


La spitalul Movilă din Ploeşti, format din 3 pavilioane, u- 
nul a fost destinat pentru tuberculoşi. 

La Vaslui statul a convenit ca să subvenţioneze lundaţiu- 
nea spitalului Drăghici, pentruca să construiască un pavilion 
pentru izolarea boalelor contagioase și un pavilion pentru citeva 
paturi de tuberculoşi, 

Pentrucă vorbim de Vaslui, trebue să amintesc că, în me- 
moria regretatului dr. Radovici, un comitet de cițiva prieteni şi 
colegi au inceput adunarea fondurilor necesare pentru clădirea 
unui pavilion-sanatoriu de tuberculoşi, care să poarte numele 
lui. Cum suma necesară e incă departe dea îi realizată, nici lo- 
cul unde se va ridica acest pavilion nu a lost hotărit. Avind în 
vedere că boala lui s'a agravat In potolirea răscoalei din Vaslui, 
unde în acest scop luase provizor luncțiunea de prefect, nu e 
exclusă posibilitatea de a se clădi pavilionul chiar acolo. 

In stirşit, statul a mai clădit două spitale speciale pentru tu- 
berculoză şi anume: 

Azilul dela Birnova (aşi) (vezi pl. No. 7 şi 8) de dimen- 
siuni să conție 80—100. de paturi, aşezat in mijlocul unei pă- 
duri seculare, Construcțiunea şi montarea spitalului au costat a- 
proximativ suma de 160.000 de lei şi este opera arhitecturală a 
d-lui inginer Balș. Intrejinerea va costa aproximativ 80.000 


PRI 


- 


STATUL ȘI TURERCULOZA 18 


lei anual, zic va costa, pentrucă acest azil rămine să fie deschis 
în comptul budgetelor viitoare. 
Sanatoriul dela Bisericani (Piatra-N.) (vezi fotografia No. 9 


ĂZILUL DE TUBERCULOSI 


BARNDVA 


y 
re: ORRIA Jun Vasiy 


PL No. 7 


şi pl, No. 10 şi 11), transformat din clădirile vechei mănăstiri Biseri- 
cani, la o innălțime de vre-o 400 metri, bine adăpastit în mijloculunei 
păduri de brazi şi mesteacâni: din punct de vedere climateric este 
cu totut indicat destinaţiei ce i sa dat. 

Cladirea poale să conţie peste 120 de bolnavi. Transforma- 
rea ci a costat 250.000 de lei şi planurile au fost făcute de d, Căli- 
nescu, arhitect al ministerului de interne. Mobilarea și instalarea 
luminatului după sistemul Herbst au costat peste 40.000 de lei. 
porcu i se va ridica la cilra aproximativă de 120.000 lei 
anuak, 

Această instituție are şi o secție sanatoriu, în care vor fi 
aşezaţi boinavii din diferitele aziluri de tuberculosi, care după o 


180 VIAŢA ROMINEASCA 


ingrijire mai îndelungată și-au Inchis leziunea și dau speranţe că 
se pot vindeca. 

Printre spitalele jubiliare Carol cu tip mare se găsește clā- 
dit unul la Călineşti (Muscel), care, prin situațiunea lui în apro- 


PACUJEg !sojn22Qn) nsjuad musy 


koc Eo E i: 
RH HH 
LINJER QI SES NET 2 UES 
gien pae i 


= 
PI. No. 5 


piere de alte spitale, nu poale să aducă servicii reale peniru me- 
dicina generală, de aceia direcțiunea generală s'a gindit că nu-i 
poate da acestui spital o destinație mai folositoare și pentru lo- 
cuitorii județului Muscel, caşi pentru populațiunea ţării în ge- 
neral, decit transformindu-l In spital pentru luberculoşi. In acest 
scop i s'a fäcut şi amenajarea necesară. 

Cind să fie deschis, se isbeşte de o strașnică campanie. dusă, 
ce e mai grav, de administrația locală contra acestei trans- 
formări, pe motivul că să aduce oftica în județ), Vă puteți In- 
chipui ce idee clară au unii oameni puşi In capul administraţiilor 
despre chestiunile de ordine în stat, dacă se găsesc Iindreptățiți 
să facă opoziţie unei autorităţi lecnice superioare, şi să dea sfa- 
turi direcției sanitare cum să procedeze ca să nu umple țara de 
boale, —ei care nu ştiu cum să se păzească ca să nu cadă în 
ridicol. Cu v aşa mentalitate eu mă mircum de n'au refuzat in- 
fiiințarea poliției în localitate, pentrucă ar putea să se adune 1il- 
harii şi criminalii. În sfirșit, aceste autorităţi menite să menţie or- 
dinca şi să aplice legalitatea, văzind că opoziţia lor poate să nu 
aibă suficient efect, au instigat protestări populare (ce e mai u- 
şor de făcut în Ţara rominească!) şi cu modul acesta au im- 
pedecat direcțiunea sanitară de a da destinaţia dorită spitalului 
din Caâlineşti. Au impedecat-o de a Ic face acest mare bine, a- 
dunind Ja un loc tuberculoşii care mişună prin toate unghiurile 
acestui frumos județ şi aruncă sămința boalei în familiile cele 
mai prospere, 

Am profitat de acest prilej ca să arât cetitorilor adală mai 
mult că nepricepuţii cei mai bine intenţionaţi, vrind să facă bine, 
fac de multe ari mai mult rău, 

E mare calitate bunul simţ şi o prefer multor altora, dar ce 
păcat că nu o poate avea toată lumea. 

Reese, cred, din cele ce am spus mai sus că profilaxia a 
fost ideia directivă a stalului, reprezintat prin direcția sanitară, 


STATUL ȘI TUBERCULOZA 181 


Baa 


in Inceputul de campanie contra tuberculozei, idee care a fosy 
pusă in practică prin declararea obligatorie a tuberculozei des- 
chise, prevăzută in nova lege sanitară, și Inființare de aziluri 


PEPP 


4 
| 
i 


PI. No. 10 


pentru izolarea tuberculoşilor innaintați, pe un picior cit mai mare, 
Pentru moment statul a fost preocupat foarte puţin de sa- 


152 VIAŢA ROMINEASCA 


natoriile cu scop curativ. Acest program bine inţeles nu e şinu 
poate fi pentru vecie, După cițiva ani de aplicațiune, pe măsură 
ce numărul tuberculoşilor în general şi a tuberculoşilor innaintaț 


mis e cdti 


Tis 


FART TA 


prreprere = TEREE 


HN Ti ma Xa a PA | J 


in special va scădea, pe aceiaşi măsură un număr de paturi din 
aziluri vor trece în sanatoriile curative, Ă 
Proporția aceasta tinzind să crească, va veni un moment 


STATUL ŞI TUBERCULOZA 182 


cind raporturile de astazi Intre aziluri şi sanatoni vor fi răsturnale, 

Mai râminen de lâcut ceva pentru tuberculoza osoasă şi gan- 
plionară, pentru aşa numilă scroluloză, 

Nu cra un loc mai indicat de lâcul un spital peniru acest 
fel de bolnavi decit la Tekir-Ghiol. Un singur spital care să de- 
servească toată țara, în oricit de modeste proporții ar f lost să 1n- 
ceapă, pentruca să-şi găsească socoteala, trebuia să fie construit 
pentru cel puţin 200 de paturi, cu destinație să luncţioneze tot 
anul. 

Pentru aceasta trebuiau multe parale şi budgetul direcţiei 
sanitare, din care sa construit in ami din urmă spitalul Filan- 
tropic din Craiova, spital de peste 150 de paturi, spitalul din 
Piteşti asemene, spitalul din Tulcea pentru 60 paturi, spitalul 
din Olteniţa, spitalele de izolare dela Galaţi, Constanţa, Tulcea 
şi Burdujeni (vezi art. Holera din „V, R * No. 8/1910), pavilioa- 
nele pentru tubereuloză dela Petreşiii de Sus și Nifon, azilul de 
tuberculoză dela Hirnova şi sanatoriul dela Bisericani, fără să 
mai vorbesc de cele 25 spitale jubilare Carol, nu mai putea să 
suporte şi această cheltuială de citeva sute de mii de lei, 

Intr'o seară, în jurul unei mese, ne lamentam mai muiţi, în 
cap cu d-rul L Cantacuzino, directorul serviciului sanitar de a- 
tunci, că din lipsă de bani nu se poate realiza şi această nece- 
sitate sanitară, un sanatoriu pe malul mării la Tekir-Ghiol pentru 
copiii scroluinşi săraci. Intre convivi se afla d-na Maria G. Balș, 
pâscută Stirbei. D. Cantacuzino se intreba dacă caritatea pu- 
blică dela noi din țară n'ar fi în stare să dea această probā de 


umanitarism. D-na Balş, cu o discrețiune care ii măreşte și mai , 


mult dreptul la recunoştinţa noastră, sa făcut stâpină pe această 
idee şi a şi intreprins campania pentru realizarea ei. Rezultatul 
a fost că in mai puțin de două luni a realizat 450.000 de lei, 
Nu cred că pără acuma să mai fiavul cineva așa succes pe a- 
rena carităţii publice la noi în ţară, Tactica pe care a intrebu- 
ințal-o dna Bals c interesantă de cunoscut: d-sa sa adresat 
în primul rind numai oamenilor cu dare de mină şi le-a pre- 
tins minimum 10.000 de lei. Nu ştiu dacă vre-unul din bopgătașii 
noştri n'a răspuns Ja acest apel, 

Cu suma de 450.000 lei in casă sa inceput studiul planu- 
rilor de construcție, planuri care au fost executate de d. inginer 
G. Balș, şelul serviciului tecnic al direcției sanitare, acela care 
desigur actuaimente e cel mai versat dinţară în construcţiile sanitare, 

Construcţia, cu toate instalaţiile şi mobilierul, trebuia să coste 
peste 600.000 lei. Cum nuse dispunea de toată suma, s'a făcut 
planul complect, dar sa executat pe leren numai o parte, care 
reprezintă mai mult decit jumătate, ceia ce se poate vedea din 
alâturatele planuri: pl. No. 12, 13, 14 şi 15., 

Pentru administrarea acestui spital, pentru adunarea iondurilor, 
pentru terminarea și punerea lui in functiune, pentru obținerea 
unei subvenţii anuale, s'a format o societate, care poartă numele 


4 ha Y z 
y STATUL ȘI TUBERCULOZA 155 


sanatorii şi alte stabilimente sau opere de asistență sanitară ; 
i b) De a le inzestra cu toate cele de irebuință pentru func- 
ționarea lor și de a asigura funcționarea lor provizorie până ce, 


18% VIAŢA ROMINEASCA 


de societatea peniru combalerea tuberculozei la copii, recunos- 
cută ca persoană morală. 


t PE tusa 


SANA TORivt MARIT jet- 


= ȚE Crin Tonior- 
$ sais. Dona de 


PI. No. 14 


de comun acord cu statul, se va stabili regimul lor definitiv. 
Regimul definitiv al sanatorului maritim dela Tekir.Ghiol 
e deja stabilit, a inceput să funcţioneze deocamdată pentru 60 


PL No. 12 
Reproduc dispoziţiile cele mai importante din statutele aces- 
tei societăţi, 


Pauiutan DE IZOLARE 


Te cwia Dao 


Seman Das faz 


PI, No. 15 


paturi, cu ajutorul unci subvenţii pe care i-a acordat-o statul. 
Formalitățile primirii bolnavilor sint următoarele : 


PI. No. 15 


i La articolul 3, societatea iși expune scopul, care este: — 
a) De a Infiinţa la Tekir-Ghiol sau în alte localități ale țării 


186 VIAȚA ROAISEASCA 


Se primesc copii numai pănă la 14 ani, așa că e nevoe sā 
se facă proba virstei prin actul de naştere; 

Copiii trebue să aparție familiilor sărace ; i 7 

Cererea se adresează la sediul societăţii, str. Brezoianu No. 
17, de unde se trimete un formular sanitar al copilului, care va 
trebui să fie complectat de medicul ce se va indica de societate, 
in cazul cind copilul este primit, se Tace prin aceasta cunoscut 
familiei, 

Societatea este condusă de un comitet, din care fac parte 
personalități marcante ale ţării şi de drept directorul general al 
serviciului sanitar. 

Opera sanitară a statului, în ceia ce priveşte tuberculoza, ne- 
find cunoscută marelui public printr'o expunere dela olallă. 
mi-am luat sarcina de a-i prezenta această lucrare, atit pentru 
a-i da cunoştințile ce-i sint necesare, cit şi ca un omagiu pentru 
acei ce au lucrat la realizarea ei. 

Totuşi... mai este incă mult de lăcut, 


Dr. D. Tatuşeşcu 


GRUIA 


Se dusese vestea de isprăvile lui Gruia tocmai la Stambul ; 
şi intro bună dimineaţă, ce-i veni împăratului: dădu poruncă u- 
nui paşă să-şi ia o mie de eniceri și o mie de spahii, aleși pe 
sprinceană, şi să plece să-l aducă pe Gruia, neatins, la Țarigrad. 
Sa purces oștirea să implincască porunca impărătească și, dacă 
a ajuns la noi, a prins a ispiti în dreapta şi 'n silinga, pină cind 
a aflat că Gruia cind se saturā de voinicit, hodineşte supt un tei 
din codrii Balaurului, 

Au rătăcit Turcii vreme de o săptâmină prin inlunecimile 
pădurii, prin hrubele verzi şi umede, pină cind au simţit o mi- 
reazmaă slabă de foare de tei: atunci s'au luat după mireazma 
aceasta gau mers o zi şi o noapte pină cind au ajuns la teiul 
lui Gruia, Numai teiul acesta era cicăn toată pădurea Balauru- 
lui: se innălța în mijlocul unei poene, încărcat de foare și de 
armele lui Gruia; şi, de Innalt ce era, părea că sprijinește in 
creştei coviltirul cerului, şi cra aşa de gros, că numai o horă de 
n sută de voinici l-ar fi putut cuprinde. Crengile dela poală, de încâr- 
cate de arme ce erau, atirnau pină'n påmint şi frunza era așa de 
deasă, că cerul se vedea numai ca nişte luminiţi albastre, de 
parcă ard in lrunzare mii de luminări, ca intrun policandru u- 
riaş al cerului $i imprejurul minunii aceştia de tei roiau, de 
dimineață pină'n seară, întrun zumzel adinc, nesfirşit, albinele: 
nişte albini cu mult mai mari decit acele obişnuite, —nişte albini 
coborite, parcă. din urâdinile raiului; şi de aurii ce erau, părca 
că roesc imprejurul teiului stelele cerului, 

Turcii se pitiră prin desişuri şi prinseră a se tiri ca șerpii. 

Gruia dormea greu în noaptea de supt poala teiului, ameţit 
de mireazmă, și calul, negru ca tăciunele, păștea, nu departe, 
iarba grasă. 

Pașu dădu poruncă unor spahii să aşeze pe Negrul lui 
Gruia un iatac inzăvorii, pe de-alară zugrăvit, pe dinnăuntru Im- 
podobit cu covoare persenești. Şi, de-acolo, citiva eniceri iși 
luară inima'n dinţi și-l ridicară pe Gruia binişor și-l aşezară in- 
cetinel in iatac, pe Negru ; şi alaiul porni domol pe supt bolțile 


185 VIAŢA ROMINEASCA 


pădurii, Şi hät tirziu, la trei zile, cind ajunse la Țarigrad. se 
* trezi Gruia din somnul lui adiac, se ridică intro rină, se lrecă 
buimac la ochi şi, punind o mină ştreșină de-asupra ochilor, se 
uită mirat peste marea incârcață de corăbii; iar cind se desme- 
tici și dâdu cu ochii de groaza de Turci ce-l impresurau innar- 
mați pinăn dinţi, işi smulse un hanger dela briu şi se năpusti 
cu chica'n vint, ca un vifor. Atunci îl înconjurară pașulele cu 
bărbile albe și-l rugară cu smerenie să se liniştească, cănu s'a- 
tinge nimeni de el, ci că auzind măritul impărat de puterea lui, 
a dat poruncă să-l aducă cu alai mare, ca pe-o faţă “mpărătească, 
ca sa-l vadă; şașa l-au adus în iatac, adormit, căci nau indrăz- 
nil să-i strice somnul, 

Şi dacă a văzut Gruia că-i vorbesc gheneralii sultanului 
cu aşa mare cuviință, ca unui obraz luminat, pe dată sa liniştit 
și şa virit hangerul în briu. Si ducind o mină la mustecioara 
neagră, işi aruncă privirile peste zidurile armatei şi vazu pină'n 
zare ferbind norodul, venit să-l vadă, şi zimbi uşurel. 

Chiar In clipa aceia Incepură meterbanalele să cinte, şi in- 
trun pridvor, impodobit cu covoare și flori, răsări sultanul, cu 
barba albă revărsată pe pept, cu cealmaua cit roata carului, cu- 
sută cu mărgăritare, cu ilicul și şalvarii de matasă trandafirie, 
muiaţi In fir. Şa trecuta mină peste barbă, sa aşezat pe un 
jelţ, intre perini, şi și-a aţintit ochii mari asupra lui Gruia, care 
sta liniştit lingă Negru, c'o mină'n briu, cu cușma plesnită pe o 
ureche. Sultanul innălță o mină şi lăcu semn meterhanalelor 
să tacă; şi, în tăcerea adincă ce se intinse, vorbi unui paşă de- 
la spate, şi pașa cobori grăbit scările de marmoră in sunetul 
voios al pintenilor: iar impăratul se răsturnă pe perini şi prinse 
a pulăi din narghilea şa arunca nourași albaştri de fum, pri- 
vind printre gene la Gruia; pe cind doi cunuci, cu Tetele spine 
şi sbircite, stăteau drepţi, ca nişte făclii, de-a dreapta şi de-a 
stinga şi-i fäceau vint cu apărătorile de pene de păun. 

Gruia îl văzu pe pașa care coborise scările că vine spre 
el cu ciţiva eniceri cu nişte Îringhii de mătasă; văzu in fața 
pridvorului un copac năstruşnic, care umbrea jumâtate de palat, 
şi ințelese. Paşa se apropie de cl, cu un dragoman care îi täl- 
măci vorbele sultanului : 

„Măria-Sa l-a rugat să le dea voe să-l lege cu fringhiile 
de mătasă de copacul din preajma pridvorului, şi dac'o fi vred- 
nic să le rupă, atunci alerim voinic“. 

Gruia ridică dintr'un umăr şi făcu: 

„Chine, să mă lege“. 

Enicerii Îl luară și prinseră a-l cellui de tulpină, cu nişte 
iringhii cit mina de groase, de părea că l-au incolăcit niște şerpi 
uriași : își sprijineau un genunchi in trunchiul copacului şi ic- 
reau trăgind de odgon, şi Gruia nici habar n'avea; innălță ochii 
la o fereastră zăbrelită, zări capetele unor cadine şi zimbi poz- 
naş pe supt mustecioara ca pana corbului. Și cind isprăviră c- 
nicerii de cetluit, doar işi umilă odată peptul ca 'ntrun oltat, şi 


- 


GRUIA 1 


fringhiile plesniră, ca nişte seri, şi căzură grămadă la picioare. 


lar sultanul bătu in palme Și murmură : 

„Alerim ghiaur !* 

Şi, întorcindu-se cătră un gheneral, îi spuse să coboare să-l pof- 
tească In pridvor, Şi Gruia urcă sprinten scările pridvorului, păşi li- 
niştit, cu opincile lui ctrjoiate, pe covoarele moi ca nişte saltele. 

i cind 1i intinse sultanul mina şi prinse a-l firitisi in limba lui, 

ia iși repezi palma şi pocni cu ca în palma sultanului, 
răcnind : 

„Noroc să dea Dumnezeu !*, 

s Şi cind i-o strinse odată, îi trosni mina impăratului şi Lu- 
minăţia-Sa se ingălbeni ca turta de ceară şi duse repede dege- 
tele la gură și le muşcă. 

„Apoi ti arătă un jeţ de alături şi-l polti sā șşadă. Gruia 
s aşeză intre perinele de mătasă: dar cu cuşma in cap, pe-o u- 
reche, zicindu-şi în sine: 

„Da la Ce să-mi scot adicătelea căciula: să-şi scoată şi el 
lesul şi mi-oi scoate şi eu cuşma...“ 

Un eunuc se ivi, de după o perdea scumpă, cu o tavă In- 
cârcată cu feligene de calea și, după ce-şi luă impăratul ieligea- 
nul, eunucul se opri, cu tipsia în fața lui Gruia. Dinsul luă 
un ieligean, şi dădu duşcă cafeaua ferbinte, răsturnindu-şi capul 
pe spate ŞI, punind feligeanul pe tava, iși muşcă limba și se gindi : 

„Măi, da abraş gust mai au și impărații iștia 1° 

„După asta, un alt eunuc veni şi-i aşeză dinnainte o nar- 
ghilea. Gruia trase cu coada ochiului şi făcu şi cel ca impăra- 
tul; luă intre degete capătul de chilimbar ferecat in aur, şi In- 
cepu a sorbi fumul rece și plin de mirezme şi al zvirli în sus, 

Irecu așa preţ de un sfert de ceas, şi sultanul dădu altă 
poruncă unei pașale, care cobori intr'un sufet scările. 

ȘI, cit ai bate'n palme, răsăriră opt ceauşi, cu'n cal săl- 
batec, prins nu de mult din herghelie: alb ca zăpada, cu'n git 
ca de lebădă şi cu coama şi coada revârsate pină'n pâmint. 

Și talmaciul se infațişă innaintea lui Gruia şi-i spuse că 
împăratul a zis: 

j „Dacă o fi vrednic să Incalece din fugă calul ästa, apoi fe- 
rice de țara care are aşa voinic..." 

„___ Calul se opri în fața pridvorului, stâtu o clipă neclintit pe 
picioare subțiri ca nişte coarde, cu capul istet innălțat, cu nä- 
rile umilate,—ca săpat intr'o stană de marmoră ; şi cind necheză. 
odată, începu marea a clocoti In tălazuri și corăbiile a-și legăna 


' eatargurile ca un codru bătut de lurtună. 


„__ La un semn al sultanului ceauşii dădură drumul calului, 
și fugarul selipi ca un fulger alb, 

Gruia cobori domol scările, trase cu ochiul spre geamul 
cadinelor şi zimbi iar tainic, pe supt mustecioară, şi şi-o netezi. 
Apoi iși aținti ochii ageri spre cal, care venea ca o nâlucă, şi 
cind îi veni hine, se repezi sprinten, îşi incleştă o mină în coa- 
mă și săllă sus ușurel ca o pană. Fugarul se Innălță in două 


190 Vias ROMINEASCA 
Îl ARE II II e d a caci ai 


picioare, gata parcă să deschida două aripi uriaşe şi să se ri- 
dice în senin; prinse a se roti ca o volbură de omăt; intoreeii 
capul mic, cu uchii mari, Insingeraţi, plini de minie, să-l muşte 
pe câlăreţ, —şi Gruia sta drept, ca o jaclie, liniştit; numai ple- 
tele negre îi Muturau. Şi de-odată calul se svirli înnainte şi porni 
ca un virtej; norodul se tălăzui: ţipete de spaimă se innâlțară 
de pretutindeni ; şi zidul acesta viu se despică, și năluca albă 
“trecu ca un fulger, prin strunga deschisă, şi se făcu nevăzut. 
Dar cind socoteau cu toții că nu se mai intoarce, răsări, intrun 
tunet de glasuri : păşea acum cuminte, cu picioarele lui fine ca 
nişte picioare de ciută, cu capul în pept; şi vintul ti lura spuma 
de pe zăbale, de pe trupul tinăr, şo purta pină departe, aseme- 
nea unor păseri albe; iar Gruia sta drept, c'o mină 'n şold, ca 
turnat în aramă ; şi cind ajunse în dreptul pridvorului opri, şi 
calul ingenunche blind ca un miel, Atunci impăratul strigă de 
sus, nespus de voios: 

„Aferim viteaz !*. 

Şi-l pofti iar în pridvor. Şi iarăşi Il firitisi In limba lui, 
poltindu-l să stea pe jețul din dreapta; şi iar calea şi narghilea. 

După asta, sultanul cuvintă câtră paşale şi viziri, mingtin- 
du-şi barba albă: 

„Il mai pun la o incercare, şi dacă o fi vrednic so ducă 
şi pe asta la bun sfirșit, apoi atunci nu mai e voinic supt soare 
ca Gruia... Sa se aleagă trei mii de eniceri; cei mai viteji din 
toată impărăția, şi să iasă cu paloșele să se lupte cu dumnealui., * 

Si ct ai clipi se iviră enicerii cu paloșele'n mină şi se o- 
priră in faţa palatului, iar Gruia se ridica linistit din jef şi co- 
bori scările. 

Norodul tălăzuia pină'n zări, ca o mare bătută de vint; 
un platan încărcat de Turci trosni şi se prăbuşi la påmint. 

Gruia se opri In mijlocul pajiștei verzi, işi scoase cușma 
şi făcu trei cruci, apoi trase paloșul şi-l innălță, ca pe-un lulger, 
in lumină, şi aşteptă. In liniştea adincă ce se Intinsese, se ti- 
dică un glas aspru şi enicerii il inconjurară întrun tropol grăbit, 
cu nările umflate, ca niște fiare cărora le miroase a singe,—şi 
Gruia sta senin, cu paloșul pregătit, și frumos şi Irageu la fața 
cum era, părea un arhanghel pogorit din slava albastră, 

Şi cind enicerii se traseră indărât, se incovoiară şi se prä- 
buşiră, Gruia se prefăcu parcă întrun virtej; şaşa de repede 
işi invirtea paloşul, incit părea că de-asupra capului îi pluteşte 
-o tipsie uriașă de argint, de care se sfărmau paloşele enicerilor, 
care il impresurau, scinteiau, sclipeau ca o rețea de fulgere. 

Trupurile enicerilor se prăbnşeau şi pe pajiștea verde inflori 
parcă o horă de maci, ca la un semn sfint, şi de-odata enicerii 
prinseră a striga: „Alah-Alah!* şi câăzură in genunchi în fața 
pridvorului, cu frunțile la påmint, 

S'atunci impăratul flutură din nalramaă şi-l polu iar pe Gruia 
în pridvor, și ridicindu-se din jef ji intimpină el însuşi In prag 
şi-l bătu pe umăr, şi chemind talmaciul 1i spuse să-i ticuiască 


GRUIA 191 


lui Gruia că-l roagă roagă frumos să râmie în Tarig i- 
mai mare peste toate oștirile Impäräției. TER 
; Cind rosti impăratul vorbele acestea toţi gheneralii dimpre- 
jur se Ingălbeniră de parcă le ridicase atuncea pinza de pe o- 
braji; dar repede se luminară la fața, căci Gruia răspunse: 

„li mulțumesc măritului impărat de bunătate; da cu nu 
pot răminea : mă intorc, musai, pe meleagurile mele“. 

Atunci impăratul mihnit, il rugă să poltească in palat și 
să aleagă tot ce i-o plăcea. Şi opincile ctrijoiate ale lui Gruia 
prinseră a călca pe covoarele scumpe; mergea alăturea de Im- 
părat, cu degetul cel mare in chimir; iar in urmă venea alaiul 
de viziri şi ghenerali. Treceau printre stilpi infloriți, pe supt 
horbote de marmură, prin odăi cu divanuri şi jețuri şi mesuţi 
de abanos, inflorite cu sidei, cu aur şi argint, cu pereții impo- 
dobiji cu covoare perseneşti şi 'ncărcaţi cu arme arăbești, bä- 
tute S nestimate. - 

i din toate părțle sultanul Il ruga să-și alea cev i 
la un semn, slujitorii desprindeau de pe mar ied și punti 
şi hangere, mindre ca niște giuvacricale, și le așezau pe tăvile 
grele de aur, ce le purtau Harapii buzaţi, cu părul creţ, cu tru- 
purile pe jumătate goale, ce păşeau in urma alaiului ca niște 
oameni de abanos. 

Si intr'un tirziu, intrară într'o încăpere, cu bolțile zugrăvi 
cu balauri şi cu fel de fel de asătări. Yo mijlocul bai lina 
era întinsă o masă, pe care ó acoperea parcă o zăpadă proas- 
pată. impăratul se așeză in capul mesei şi îl polti pe Gruia să 
se așeze ¿e-a dreapta lui. Şi vizirii şi paşalele se aşezară fe- 
care cum Îi venca rindul. Și melerhanalele prinseră a cinta lin. 
Şi căprioare întregi abureau pe tipsii scumpe. Tar ghidușul Im- 
păratului, a arătare numai de ò şchioapă, sărea ca o minge în 
jurul mesei şi spunea ghiduşii: şi sultanul zimbea cu voe bună'n 
barba ca ncaua. lar cind se isprăvi masa, un eunuc dădu im- 
tr'o parte o perdea, pe care strălucea luna cu stelele: şi împă- 
ratul cu Gruia și cu toți mesenii coboriră in răcoarea plină de 
mirezme a unei grădini, unde un havuz, cu peşti aurii-roșii, zvir- 
ica în sus o șuviță de apă, cure in soare părea un buchet uriaș 
de flori în toate feţele curcubeului. 

Pe cărări, printre tulele de trandafiri ce ardeau ca niște ve- 
tre de jăratec, răstringind o lumină rumenă de asfințit, pășeau 
alaiuri de păuniţi albe; iar păunii işi tirau mindri cozile, în care 
in fiecare pană, lucea parcă un ochiu de safir, ṣi, cind şi le 
Jesfășurau, păreau că voesc să vadă mai bine pe oaspeţi, 

„Pe marginea havuzului se lăsă un stol de porumbei și 
prinseră a păşi mărunt pe colacul de marmură, cu piciorușele lor 
de mârgean ; şi cind sultanul se aşeză fntr'ua jef, un porumbel 
aib flutură, ca o maramă, și lăsindu se pe umărul împăratului 
prinse a-i ciuguli barba albă, cu pliscul lui de rindunică. 

Şi de-odată răsări pe-o potecă un cird de cadine şi pe fic- 
care cărare se ivi un stol; şi impăratul zimbi lericit și le privi 


192 VIAŢA ROMINEASCA 


printre gene cum vin legănindu-se alene pe şoldurile rotunde, 
Şi cind prinseră a juca și a se inmlädia, cu ochii pe jumătate 
inchişi,— porni în toată grădina un loșnet dulce de mătasă, ca 
un susur lin de vint într'o pădure cu frunza ingălbenită de bru- 
ma toamnei. 

O mie de cadine jucau în sunetul dairalelor, pe covoare 
ca nişte straturi de flori; şi citeva cintau alene, bătind din palme : 


„Aman cizlari 
COilb — iapiior 
Oilb-—iaptior,— 
Aman cizlari...* 


O mie de cadine işi inmlādiase trupurile fragede, în tactul 
dairalelor. Şi cind se uita Gruia la ele printre pene, i se. pă- 
rea că dănțuesc în ghirlande florile grădinii; dar nici una nu 
i se părea aşa mindră și de fragedă, ca o cadină cu cosiţa bä- 
tac, care juca chiar în fața impăratului : era subțirică şi gingașă 
ca un crin şi tot atit de albă; și cind juca, parcă alinta pămin- 
tul cu conduraşii, şi cind se înmladia, lui Gruia i se părea c'o 
inmiădie o boare de vint. Juca, dar pe faţă îi plutea o umbră 
de jale, şi umezeala ochilor sta gata, parcă, să se prefacă în 
boabe de mărgăritare. Şi, cind îşi contenea jocul, sta de-oparte, 
ca o rindunică stingheră, şi minătia o căprioară albă, care se 
ținea de dinsa sunindu-şi clopoțelul de argint. 

Gruia luă aminte repede că ochii impăralului numai spre 
cadina aceasta se îndreptau, că numai pe ca o alegea din roiul 
celorlalte şi de-odată simţi pe inimă ca o lespede rece; dar după 
un răstimp băgă de seamă că ochii cadinei s'au aţintit asupra 
lui, că-l priveau adinc, şi atunci Gruia simți că tot sulletul i se 
luminează, ca o chilie cu ferestrele oblonite, cind li deschizi o- 
bloanele şi năvăleşie soarele ; și îi veni să dea un chiot ca la 
horă şi să trinlească odată cuşma de påmint de să plesnească. 

Cind se uită iar la cadină, i se pāru că citește în ochii ei 
o rugăciune tainică, şi-i năvăli în pept, ca un şivoi ierbinte, o 
hotărire mare, şi simţi puteri să doboare toate oștirile împărăției. 

Si cind lu la plecare. impăratul să-l mai dăruiască : 


Tot cu galbeni venetici 
De cite-o sută şi cinci, 
Cu galbeni şi mahmudele, 
lcosari şi rubiele, 

Si cu blăni lipoveneşti 

Și velințe perseneşti 

Şi postavuri ungurești. 


Dar Gruia il tinti pe impărat cu ochii lui de şoim şi spuse 
dragomanului să-i tălmăcească că el numai un singur lucru ii 


GRUIA 193 


cere măritului Impărat: să-i dăruiască pe cadina cea cu căpri- 
oara, att li cere el, altceva nimic, 

Cind auzi acestea, impăratul, îşi incruntă sprincenele albe 
şi-şi plecă capul in piept. Şi, după un răstimp, zise: 

„Spune-i să-şi aleagă altă cadină,— oricare alta,—spune:i 
că-i dau o mie de cadine, că-i dau jumătate din averile mele, 
da pe Alina nu pot să i-o dāruesc“. 

Talmaciul îi țilcui vorbele impăratului, dar Gruia clătină 
hotărit din cap şi spuse că nu primeşte altceva nimic. 

Impăratul îşi sumese barba şi-o prinse intre dinţi; apoi îşi 
şlerse pe luriş o lacrimă și zise: 

„Sări fie dăruilă...* 

Şi adouazi, în zorii zilei, Gruia purcese din Țarigrad cu 
crinul seraiului împărătesc, cu nouă corăbii pline de daruri. 

Şi bătea un vint lin valurile și valurile băteau corăbiile 
grele şi le legânau molcom. 

Şi în corabia din frunte Gruia sta tolânit ca un pașă şi-şi 
mingtia cadina cu cosije de aur; iar ea îi netezea, cu minuţa ei 
dalbă, părul corb ; şi la picioarele lor sta culcată căprioara cea 
albă și dormita in soarele cald, Şi vintul uncori trecea prin frin- 
ghiile catargurilor, c'o intorsălură dulce de cintec, ca prin nişte 
strune. 

Si dacă a ajuns Gruia, și-a cumpårat turme de oi, citā 
frunză şi iarbă, de nu le mai incăpeau zările; şi-a cumpărat o 
mie de caliri, de şi-a incârcat darurile impărăteşii. Şi apoi a 
ales oile negre de cele albe şa făcut o turmă neagră şi altaalbă ; 
iar cușmele ciobanilor erau la fel cu turmele. 

Si in zorii zilei porniră in glasuri de tilinci şi de cavaluri 
şi în cintările line ale clopotelor. Turma cea albă mergea în 
frunte, iar turma cea neagră în urmă, şi pe unde treceau oile 
albe, părea că trece ziua, şi pe unde treceau pile negre, părea 
că trece noaptea. Şi bacii cu pletele albe și toegile inilorite pă- 
teau ca nişte voevozi. lar în urmă, cu cei o mie de catiri in- 
cărcați cu daruri scumpe, venea Gruia in pasul legânat al Ne- 
grului, cu crinul seraiului impărătesc lingă el, in umbra iatacu- 
lui impodobit cu covoare persenești; iar pe lingă cal işi suna 
câtinel clopoțelul căprioara cadinei. Şi uneori cadina scotea de 
după perdea căpuşorul bâlai şi cerea unui cioban un mieluşel 
plăpind şi-l stringea la piept cu braţele ei dalbe şi-i săruta cu 
gura ei ca o floare botişorul negru şi umed. AN 

Şi într'o dimineaţă părinţii lui Gruia, niște bieţi moşnegi, 
care trăiau intrun bordei şi de săraci ce erau n'aveau nici după 
ce bea apă, se lreziră in cintece de tilinci şi de cavaluri şin 
larmă de tālāngi şi în behâit de oi şi de miei, 

„la eşi, moşnege, de vezi ce-i...* făcu baba ridicindu-se In- 
tr'o mină şi lrecindu-se cu cealaltă la ochi. 

Şi moşneagul tuşi în palmă și se cobori din pat şi-şi tiri 
picioarele bătrine pină la ușă; şi, cind o deschise, inmărmuri 
in prag, c'o mină streșină la ochi, 

3 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


Ograda era plină de oi albe, şi cit vedeai cu ochii, toată 
valea, pe care o tăca ca un fulger o apă, turme și iar turme 
pină în zări. 

Şi, după un răstimp de Incremenire, prinse moşneagul a 
face cu mina babei semn, să vie repede, şa glăsui: 

„Vino degrabă, babo, să vezi minunea lui Dumnezeu ; să 
vezi ce n'ai mai văzut de cind eşti.“ 

Şi baba veni repegior, îndoită de şale, şi sprijinindu-se 
cu palma de uşor, işi scoase nasul, ca un plisc de uliu, pe ușă, 
şi punindu-şi şi ea stinga cozoroc de-asupra ochilor, câtă mi- 
nunală. Şi cum priveau moşnegii aşa neclintiți, ca nişte stane, 
numai ce se despică printre turme o cărare, din zare şi pină'n 
bătătura bordeiului, și hāt în capătul potecii râsâri o mărgea 
neagră, care venea ca un gindac, creștea mereu, pină cind li se 
păru moșnegilor că vine un melc. 

Dar dupăce arătarea aceasta merse preţ de o jumătate de 
ceas, li se lămuri, de-odată, moşnegilor că e un cal, cu ceva 
mare în spate: şin urma calului zăriră alergind ceva alb, ca 
un minz. Și dupăce mai trecu un răstimp lung, bătrinii price- 
pură că pe cal e ca o încăpere cu coviltir, şi că ce crezuseră 
ei că e un minz e o căprioară albă ca zăpada. 

Acum bătrinii auzeau picurind clopoțelul de argint şi se 
frămintau cu gindul: „Cine poate să fie?“ Şi dintr'odată amin- 
doi ziseră întrun glas: 

„Numai că-i impăratul.* 

Şi baba de colo: 

„Auleo, ce ne facem noi, moşnege, dac'o vrea să-l găzduim ? 
Cum să-l cinstim noi şi să-l găzduim, păcătoşii de noi ?* 

Şi nu slirși baba bine vorba, și calul și căprioara se o- 
priră In bătătură, și din iatac sări Gruia sprinten : 

„Mamă și tată, bine v'am găsit sănătoşi !* 

„Şi se plecă cu smerenie şi sârută dreapta moşneagului şi 
babei, Şi moşneagul il sărută pe frunte, cu lacrimă de bucu- 
rie pe viriul nasului; iar baba 1i luă capul în mini și prinse a-l 
boci ca pe un mort ş'a-l săruta pe obraji şi a-i săruta ochii amin- 
doi și a-i săruta pletele creţe, 

„Şi de-acolo, dacă se mai potoliră moşnegii, Gruia işi ne- 
tezi mustecioara și apropiindu-se de iatac, dădu perdeaua intr'o 
parte şi intinzind brațele o cobori pe cadină de subțiori, ca pe 
un copil, şi se intățișă cu ea innaintea moşnegilor și zise: 

„laca v'am adus, tată şi mamă, norâ...* 

Baătrinii, cind o văzură îmbrăcată cu şalvari şi cu ilic şi cu 
fes pe cap, clipiră nedumeriţi şi rămaseră neclintiți. 

Atunci Gruia înțelese, şi zimbi zicind: 

„Da sărutați-vă nora, că, măcar c'o vedeţi imbrăcată așa, 
e creștină caşi d-voastra“, 

Şi numai cind auziră vorbele acestea hâtrinii tatinseră dreapta 
să le-o sărute, ș'o sărutară şi ei pe frunte, 

După asta, intrară in bordei, şi moșneagul scoase de după 


GRUIA 195 


horn un clondir cu rachiu şi cinsti pe tineri, dădu şi babei un 
păhăre! ; şi apoi prinse a închina, numai el cu feciorul, întrun 
ungher ; pecind bâtrina stătuia cu nora lingă fereastra de bur- 
duf, numai cit pumnul. Şi Alina îi povestea babei cum au fu- 
rat-o niște Turci şi au dus-o cu caicul la Țarigrad, de-au vindut-o 
sultanului, Şi bătrina o asculta, c'o mină la gură şi una sub- 
țioară, şi din cind in cind se bătea cu palma peste gură și clă- 
tina din cap ollind: 

„Vai, mâicuţă dragă !* 

Bătrinul asculta minunile pe care i le povestea Gruia şi, 
din răstimp in răstimp, scutura din cap, se prindea cu dreapta 
de nas şi făcea: 

„Măi, comedia dracului |* 

lar uneori se uita cu coada ochilor la cadină, zimbind poz: 
naș pe supt musteaţă, şi apoi işi scutura iar pletele, cătind pe 
sub gene la flăcău, și făcea: 

„Hoţule 1* 

Şi, într'un tirziu, bătrinul prinse a ingina pe nas, cu vinele 
gitului umflate şi cu ochii închişi: 


„Supt poală de codru verde 
Mitite! foc mi se vede, 
Mititel și potolit, 

Tot de voinici ocolit...* 


Afară la uşă, suna clopoțelul căprioarei. Bătrina se sculă 
şii dădu drumul în bordei; şi căprioara păși repegior, cu pi- 
cioarele ei subțirele, şi incepu a linge mina stăpinei, cu limbu- 
șnara ei trandafirie, şi apoi se culcă ghem, lingă condurașii ca- 
dinei, şi-şi aplecă genele de mâătasă peste ochii ei minunați,— 
peste ochii plini de vis parcă. 

In seara aceasta, bătrinii şi tinerii stătură pină tirziu tare 
la taină, în lumina opaiţei ; tocmai la cintatul al doilea al cecoşi- 
lor se culcară. 

Afară era lună ca ziua. Cite-odată picura undeva dulce o 
talangă, tremura behâitul molcom al unei ci. 

Jos, lingă pat, unde dormea căprioara, părea că baie luna, 
Uneori, cind bătrinii horăiau mai tare, „căprioara innâlța căpu- 
şorul, și atunci candela ti poleia botul umed și făcea să-i lică- 
rească ochii, în umbră, ca doi bani de argint. 


. La vreo citeva luni, pe locul pe care era bordeiul moșne- 
gilor, se innălțase nişte curți cu pridvor și cerdac, de jur im- 
prejur, cu stilpii de piatră, inflorită de meşterii dela Stambul. 


196 VIAŢA ROMINEASCA 


„Nuntă mare că pornea ; 
Şi pornea dela Sin-Pietru, 
Şi ajungea pe la Sin-Medru: 
Tot rădvane 

Cu cucoane, 

Şi carile 

Staborite 

Prin afară zugrăvite, 

Cu postavuri invălite 

Ca de nuntă 

Sint gătite... 


Şi la nuntă ci-că au veni! și impăratul-Roş şi Verde-impărat 
şi Por-impărat, de peste nouă mări şi nouă țări. Şi tn capul 
mesei stăteau Soarele şi Luna, că ci erau nuni-mari. Şi de-asu- 
pra mesei luminau stelele. Şi pe piscurile munţilor buciumau 
ciobanii lui. Gruia, de clocoteau ponoarele şi văile şi cimpiile 
pină la mare. 

Şi în jurul mesei umblau forfota stolnicii și stolniceii, cu 
tăvi grele de argint, pe care abureau căprioare şi cerbi şi mis- 
treți intregi; iar chelarii de buţi nu mai dovedeau au scosul 
hantalelor de vin din hrube, 

Şi după masă unde-au prins impärații, cu barbele albe, a 
juca și a bate in pinteni, cu veșmintele grele de fir şi nestimate, 
prinse'n briu; iar mireasa și cu mirele săltau Intre Lună şi Soare. 
Şi danţul ci-că-l purta Sfintul Soare, cu toiagul de aur in mina 
dreapta: 


„Danţul că rotea, 
Toiag răsucea 
Şi'n sus l-asvirlea“. 


Dintr'untii, baba și moşneagul stăteau mai la o pane; că 
le era și lor oarecum de atitea fețe impărăteşti. Dar la urmă, 
dacă au văzut și au văzut că joacă atita norod, unde s'au virit 
şi ei In joc, și unde-au prins baba şi moșneagul a sălta, de par- 
că erau nişte tinerei; iar oamenii mai poọznaşi strigau : 

„Incet, mătuşa... incet, moșule, că dărămați pămintul...* 

lar cind a lost să se siirgească nunta, Slintul-Soare şi-a 
dres glasul, și-a incheiat la piept un nasture, o stea, şi-a zis 
innălțind, in lumină, un pocal, ca dăltuit intr'un diamant: 

„Ca nun-mare, ce am cinstea fiu, întind dreapta mea 
și-i blagoslovesc pe tinerii aceştia, precum a blagoslovit Adam 
pe Avram cu Sara şi Sara pe lacov cu Rahela : mulţi coconi 
să nască şi să crească şi asilel să se înmulțească ca stelele ceru- 
lui și ca nisipul mării,.,* 

lar Dumnezeu a ascultat cuvintul nunului-mare și nu s'a 
implinit anul și-a dăruit tinerilor un fecioraş. 


GRUIA 197 


Şi "'ntr'amurg, moșneagul sta in cerdac și-și juca nepoțe- 
lul şi, cite-odată, îi cinta incetinel, pe nas, un cintec haiducesc: 


„Dat-a frunza fagului, 
Pus-am cruce satului 
Şi coadă băltagului,..* 


Dacă s'a făcut mai mărişor, Gruia a prins a-şi lua lecio- 
rul pe șea, lingă el, şi a-l primbla in buestrul lin al Negrului 
prin codrul verde ; și cite-odată pădurea, cind bătea soarele, parcă 
deschidea ochi de smarald prin irunzare, ca să cate la voinicul 
care trecea, pe potecă, cu un fecioraş cu căpușorul bălai, 

Şi şa luat aşa o bucată de vreme, Gruia, flâcăul la prim- 
blare numai, pină cind a prins a-l lua pe şea și cind pleca la 
vinătoare, cu un şoim vinăt pe umăr, şi cu un alai de ogari in 
urmă. Şi pe supt seară intra pe poartă, in pasul calului, cu un 
zimbru legat de obline, buciumind incetinel, ca din depărtări 
dintr'un com de argint. ? 

Dar uneori Gruia nu-şi lua feciorul şi pleca întunecat ca un 
nor, c'o roată de voinici, cu chimirurile pline de pistoale şi han- 
gere ; și nu venea cu săptăminile. lar Alina işi lipea serile 
timpla ferbinte de-un stilp al cerdacului, şi plingea incetişor pină 
Urziu, cu ochii in lungul drumului pustiu. Şi căprioara işi suna 
<lopoţelul imprejurul ei, innălța botişorul şi se uita la ea mirată 
parcă, căci mina dalbă a stăpinei nu-i mingtia blânița. 

Şi cite-odată, venea moşneagul şi-şi găsea nora plingind, și 
atunci făcea desmerdindu-i cosiţa de aur: 

„Arac'n de mine, noră dragă, nu mai plinge, că-i păcat de 
ochișorii matale, zău, ii mare păcat... La ce să plingi, mă rog? 
Gruia a plecat să facă oleacă de dreptate "n ţară și vine... 

Şi, Intr'un tirziu, moşneagul, dacă 'şi vedea nora potolită, 
s'așeza pe-o laiță și prindea a cinta cătinel, pe ginduri: 


„Supt poală de codru verde 
Mititel foc mi se vede, 
Mititel şi potolit, 

Tot de voinici ocolit,..* 


N. N. Beldiceanu 


Cintăreţul meu ') 


În mine doarme-un visător haotic, 

Un cintăreţ de mistice cuplete 

Care 'mi vorbeşte '1 “limbă de sonete, 

Cind 1l trezesc din Somnul său hipnotic. . 


Pe sufletu-mi e suveran despotic 
i glasul său ¢ strigăt de trompete, 
ind regele-mi, trezit, ca să mă 'mbete, 
Îmi dă să beau puternicui narcotic... 


El pune n vers o muzică mai lină 
Ca de zeliri, cind printre flori s'alină 
Smulgind petale una după alta: 


SONETE 


Statui ași vrea sonetele'i să fie, 
Căci nu le-a scris cu pana pe hirtie 
Ci le-a sculptat ca 'n marmoră cu dalta, 


Flori de seră *) 


Sonetelor mele 
La moartea lui José-Maria de Hérédia 
-a a Pi 
Culesu-v'am sămința de prin stele 
Si-am răsădit-o 'n brazdele durerii ; 
V'am incălzit cu razele Himerii 

Şi v'am stropit cu lacrimile mele. 


Heredia s'a dus!—Cind trista veste 

Mi-a fulgerat sărmana cugetare, 

Șoptil incetişor, într'o oftare : du 
i it, ca 'ntr'o poveste“. 

A de oma Re se „+. Şi-ați străbătut așa prin zile grele, 

Crescute în singurătatea serii 

Si 'n veci rivnind seninul primăverii 

Şi soarta liberelor viorele : 


Căci umbra Lui, în timpurile-aceste, 
Părea ca o vedenie din zare, 
Din depărtate clipe sari 

Gree i a 
n uzura ae EEN Căci am infrint a voastră 'nsingerare ; 
lar dac'am plins şi eu ca liecare 


— Silvani, centauri, nimfe şi naiade, Pe lumea asta plină de suspine, 


Cupole vechi şi mai străvechi arcade, 
Usb kA, ruina ac N'am vrut să gem în jalnice cuplete, 
Ci vrut-am să râmină după mine 


Pentru-a 'nălța de-acum spre nemurire Ci vice: arnoia de: date... 


Pe Cel ce v'a lăsat ca moştenire 
Răsunetul mărețelor „Trofee“. 


1) Acest sonet va servi ea prefaţă la volumul desonete „Statui“, ce 
va apare 'n curind. 
2) Va servi ca încheere la același volum. 


VIATA ROM:NEASCA 


Marea 


Văzut-aţi voi cind Marea 'nluriată 
Frămintă 'n valuri urlelul miniei 
Şi-aruncă 'n sus, spre largul Veşniciei, 
Revolta Ei cu spumă 'ncununată ? 


Eu, cind n văd, mă 'nchin sălbătăciei 
În sufletu "1 de-apururi adunată 
Şi-admir, in Ea, Creaţiunea toată, — 
Căci viața “i doară... spuma Energiei. 


-= Să sfärm', să 'neci, så 'nghiți cu lăcomie 
În sinu "ŢI stăpinit de vijelie 

Tot ce-o 'nirunta eterna-ŢI incordare !— 
Căci viață vreau,— dar viața e-o furtună 
Ce seamână cu furia-Ți ncbună,— 

Şi-aşa Te vreau, nemărginită Mare ! 


Mihai Codreanu 


PP 


Dascălul Cojoc 


Aud o bătae ușoară în ușă și mă pomenesc cu un țăran 
voinic şi vesel. 

— Salve, reverende domine —mă intimpină el. 

Pănă să mă desmeticesc, Imi zimbește cu superioritate, in- 
irebindu-mă : 

— Miraturne rusticum latine loguontem ? 

Imi pierdusem capul. Ma uitam incurcat la opincile lui, la 
şerparul din care eșia la iveală un lanţ de argint. 

— Cu cine am onoarea? intreb incurcat. 

— 1o's dascălul Cojoc din Mogoș-Mămâligani şi am tot 
vrut să te cunosc. Am venit la oraș cu nişte treburi, şi la a- 
rc plec spre casă, Avem încă un ceas de povestit—s'il vons 

it! 


Am sărit, ca muşcat, de pe scaun. 

— Bine, dumneata vorbeşti latinește şi iranțuzeşte și te porţi 
în strae țărănești ? Spune-mi odată: cine eşti ? 

— Sint dascălul din Mâmăligani, domnule, cum am zis. 
Latineşte știu decind eram în gimnaziu. Ca noi invățam latineşte 
pe vremea aceia; am isprăvi și poetica și filozofia. Numai Bär- 
nuț ne mai vorbia rominește, incolo latineşte şi mai tirziu nem- 
țeşte... Am acasă pe Goethe şi pe Schiller... Franțuzeşte ştiu pu- 
ţin, am învăţat de capul meu. sara, cind mi se ura. 

Mă uitam cu ochi mari la figura lui voinică, la straele lui 
ţărăneşti, şi mă gindiam la infundătura de sat, cu casele risipite, 
ca de suflul unei vijelii, prin văgăuni; la şcoala scundă, cu ta- 
vanul afumat, unde învață buchile odraslele mocanilor din Mo- 
goș; la dascâlul care mintuise liceul ca elev al lui Bărnuţ şi 
acum slujia culturii romineşti intrun sat uitat de Duinnezeu, ră- 
minindu-i destulă vreme, în sările lungi, pentru franțuzește, pen- 
tru Goethe şi Schiller... Simţii o căldură la inimă, o căldură ce-mi 
cuprindea ființa Intreagă, o dragoste mare pentru acest țăran in- 
telectual. 

— Şi de unde mă cunoşti, dumneata? 

— Vai de mine, d'apoi am cunoscut pe moșul dumitale din 
Buciumani, pe tatăl dumitale, şi apoi ţi-am cetit numele pria 


202 VIAŢA ROMISEASCA 


gazete... că mai celim clte ceva şi proştii ăștia dela sale. Aud 


c'ai tipărit şi o carte... să mi-o dai s'o cetesc în tihnă acasă, că-mi 
place cum scrii. 

Deschid biblioteca, îi intind cărţulia mişcat, In vreme ceel 
stăruc: 

— Nu așa, Scrie dumneata acolo: «Dascălului Cajoc, cind 
a fost la mine să mă vadă» —şi puneţi numele! 

În vremea asta se ridicase şi cetia titlurile de pe scoarțe : «Acte 
şi fragmente», asta n-o am; Bariț: «Părţi alese», asta o am; 
« Propovedanii», şi asta o am; uite și «Papiu-llarian», săracul, 
pe ăsta îl ştiu pe dinalară.,. 

Luă o ediţie veche a Eneidei şi o răsloi mişcat: 

— Am şi eu o ediție ca asta, dar e mai flendurită. Cetesc 
adese din ea, să nu-mi uit latineşte... ştiu pe dinafară părţile mai 
irumoase. Şi incepu să reriteze cu glas scăzut, scandind cu mlă- 
dieri ritmice, pasagiul In care se povesteşte intilnirea lui Enea cu 
Didona in intern, 

l-am dat voe să-şi aleagă din bibliotecă ce va voi, dar el 
se indestulă cu Istoria lui Petru Maior, 

— Asta n'o am. O cunosc, dar n'oam acasă. Şi trebue s'o 
aibă toți Rominii |! Dumneala o mai găsești undeva, dar eu nu. 

Viri cărțile după şerpar şi-mi zise: 

= Îți mulțămesc, domnule! Acum mă duc, că îi avea de 
lucru. Am vrut să te văd numai şi să mă inchin de sănătale. 
Ca până acum erau la şcolile de aici tot oameni de pe cimpie, 
dar dumneata cești de ai noştri, dela munte, 

— Mai rămii puţin, baciule, să imbuci ceva, că pănă la 
munte e departe. 

— Bine zici, spuse el fără inconjur, scoțindu-şi ceasornicul, 
abia deseară voi fi acasă. 

Ne abăturâm la un birt şi luarâm, întâi, o bere. Dascălui 
meu privea cu neincredere lichidul gălbui, 

— Zamă de asta beţi dumneavoastră la oraş ? Pe la noi nu se 
pomeneşte aşa ceva. Noi bem vin dela poala muntelui. Te sco- 
bori la Cetea şi-ţi umpli pivniţa pe un an de zile. Zama asta e 
caşi cind ai bea apă fiartā: nici tu băutură, nici tu apă! 

Prinse păharul şi-l sorbi dintr'un răsulu. Apoi, şterginda-se 
pe mustăţi : 

— Mi-a fost sete! 

Al doilea și al treilea păhar secă tot aşa de iute. In sfirşit 
adaose şirel: 

— Al dracului Neamţu'; are nişte păhărele aşa de mititele... 

Spun chelnerului să-i aducă o halbă şi ceva de imbucat. 

— Şi spune dumneata, nene, ce virstă ai? 

— Eu? Ce crezi dumneata ? 

— Aşa cătră cincizeci, 

— Mai pune ceva! 

— Şăizeci ? 

— Şi mai pune doisprezece! 


DASCALUL COJOC 203 


Am rămas iarăşi nedumerit, El mă privia cu un zimbet 
biruitor. 

—  Șaptezeci şi doi de ani, domnule! 

Nu-mi credeam urechilor, 

— Așa e cum ifi spun... Că au trecut multe năcazuri peste- 
capul meu, dar toate au trecut in vremea tinereţii. Şi mi s'a o- 
telit sufletul de atitea lovituri, cum se aspreşte palma muncitoru- 
lui cu plugul... De-aici innainte putea să vină orice, puțin imi 
mai păsa... Cele ce aveau să urmeze erau mici Inpunsături de 
țințari. Aşa un trăsnet să fi venit poate, un trăsnet, care să mă 
plesnească oblu în moalele capului, mai zic şi eu. Dar așa?.. 
lată am rămas aproape singur din ceata mindră a legiunii gemine, 
de pe vremea rezmeriţii... Eram așa un flăcăoandrupe vremea 
aceia, cind am lăsat școala şi am plecat pe urma lui lancu, 
inarmat cu o lance, făurită dintr'o coasă... Şi s'au dus cei mai 
de samă dintre noi—s'au dus pentru impăratul... Am mai rä- 
mas cițiva şi ne-am împrăștiat, ne-am pierdut urma: ignotis pe- 
riere morlibus illi... 

Ochii lui de vultur bătrin işi pierdură brusc strălucirea. 
Adăogă apoi cu glas scoborit: 

— Să vii la mine odată, să-ţi povestesc din fir In păr! Că 
lungă-i limba boului... 

Se reculese in aceiaşi clipă, regretind induioşarea de un 
moment. 

— Zău, să-mi dai mina, că vii la mine. Te aştept la gară 
cu doi căluşei—şi rămii o săptămină, că am multe pe suflet săţi 
povestesc. Sint singur... 

— Cum singur? 

— Singur, așa cum mă vezi. N'am fost căsătorit; sint flā- 
cău la o virstă destul de respectabilă: șaptezeci şi doi de ani. 
Nu-i aşa? 

— Bine, baciule, se poate ? 

— E o poveste lungă, cu o lleană, care a murit... care a 
fost ucisă, tot atunci, în rezmeriţă... Ţi-oi povesti-o eu cu deamă- 
nuntul. Era să merg la popie dintr'untăi, dar după moartea ei, 
nam mai mers nicăirea. Am rămas dascăl in satul meu cu o 
sută de zloți pe an. Atita am avut din capul locului şi atit am 
şi acum. Mi-e de ajuns; am şi eu ceva prindere dela bâtrini şi 
nu-mi pare rău de viața ce am dus-o acolo. Mai bine așa! 

Scoase ceasornicul, apoi se ridică în pripă : 

Sa ne vedem cu bine, domnule, să nu-ți uiţi vorba. Vino 
pe la mine, că n'o să-ți pară răul 

— Cu bine, baciule! 


En 
Au trecut aproape zece ani dela această despărțire și, măr- 


turisesc cu multă mihnire, nu mi-am implinit făgăduinţa. De cite 
ori Imi venia in minte dascălul Cojoc, mă hotăram să-l cercetez. 


zi VIAȚA ROMIVEASCA 


Era o figură așa de simpatică, un stejar din generaţia bătrină, 
din şirul acelor naționaliști fanatici, care s'au impuţinat așa de 
tare în vremea din urmă, Falnica pădure, ce ne ținea la adăpost, 
s'a rărit incetul cu incetul, lăsind în sarcina altora datoria de a 
infrunta vijeliile şi trăsnetele ucigaşe... 

S'a dus dascălul Cojoc—şi cu el s'a dus un tezaur de a- 
mintiri, o pagină de glorie şi de durere a trecutului. È i 

Şi amintirile acestea nu le va evoca nimeni ; nici vitejia lui 
de lăncier, nici viața lui de pusnic din satul uitat de Dumnezeu 
şi de oameni. Ileana se va odihni şi ea, tn mormintul ei necu- 
noscut, la adăpostul brazilor ce freamătă din cetini, i 

Oamenii vor deschide cărţile dascălului şi nu vor inţelege 
nimic din șirurile lor înciicite... , 

Imi vine aşa un gind nebun, sä-l trezesc brusc din somnul 
lui de veci, numai pe citeva clipe, să-mi Intregească povestea 
frumoasă a vieţii lui, din care imi schițase numai contururi vagi, 

Ci dascălul Cojoc doarme adinc, In cosciugul lui de brad, 
cu minile încrucişate pe piept. Doarme de veci, cu zimbetul lui 
de om fericit şi mindru, care și-a implinit partea de muncă pe lu- 
mea asta. In zimbetu-i tainic, pare a-mi zice, cu o ușoară mlă- 
diere de ironie: 

—  Quiela non movere ! 


Al. Ciura 


Ideile filozofice ale matematecului 
H. Poincare 


Acea proprietate a spiritului nostru de a repeta indefinit a- 
celași act, acea proprietate din a cărui intuiție scoatem certitu- 
dinea raţionamentului şi a generalizărilor matematece, este totodată 
după Poincart-—in acord cu mulți alții—temelia firească a ele- 
mentelor aritmetice, a numerelor, „Noi avem facultatea de a 
concepe că o unitate poate să fie adâogată la o colecţie de uni- 
tăți ; fireşte, grație experienţii avem ocazia de a exercita această 
facultate și de a căpăta conştiinţă de ca; dar. din acest moment, 
noi simțim că puterea noastră n'are limită şi că am putea să 
numărăm indefinit, cu toate că n'am avut niciodată de numărat 
decit un numâr mărginit de obiecte“) Această insuşire a spi- 
ritului nostru nu va fi numai baza seriei numerelor întregi, ci şi 
a seriei indefinite de numere Îrcţionare, care intercalindu-se tn- 
tre cele intregi, formează continuitatea matematecă de gradul 
întiiu, precum şi a seriei de numere iraționale, care intercalin- 
du-se mai departe, formează continuitatea matematecă de gradul- 
al doilea. Poincaré nu neglijează să arăte care a fost rolul ex- 
perienţii în crearea acestor serii. Pentru numerele întregi expe- 
riența a dat o impulziune, care a fost continuată de spiritul nos- 
tru în acelaşi sens, Nu tot aşa se petrece lucrul cu celelalte 
două serii, unde spiritul nostru n'a urmat indicaţiile experienţii, 
ci a fost solicitat tocmai de contrazicerile experienţii, și imbol- 
dit de nevoia de a le înlătura. Continuitatea fizica Infățișează 
contradicțiuni. O greutate A de 10 grame şi alta B de 11 gra- 
me produc senzații identice, Greutatea B la riadul ei n'o pu- 
tem discerne de greutatea C care are 12 grame, pecind distingem | 
cu destulă claritate pe A de C. Prin urmare avem in experiență |, 
relaţiunile urmâtoare : 


A=B BC A<C 
Această serie de relaţii, care pot fi socotite ca formula con- . 


linuităţii fizice (căci această confundare a termenilor deosebiți. 
constitue continuitatea), se alā insă intrun dezacord intolerabil 3 


1) Sias et hypothèse, p. 37. 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


cu principiul contradicțiunii. De aceia presupunem că numai 
finetea simțurilor noastre ne lace să conlundăm pe 4 cu B 
şi pe B cu C, şi conrhidem că In realitate sint diferiți, azi 
„Dupăce insă am deosebit pe A de B, intrucit în lumea fizică 
există continuitate, vom intilni Intre dinşii un termen intermediar 
D, care nu se va putea distinge nici de A, nici de B. Nouă 
contrazicere, nouă trebuință de a o remedia. De aici trebuește să 
intercalăm alți termeni la infinit; între numerele intregi, numere 
lracționare. „Dar nu numai pentru a scăpa de această contrazi- 
cere cuprinsă în datele empirice, spiritul este silit să creeze con- 
ceptul unei continuităţi, formată de un număr indefinit de ter- 
meni... “Îndată ce am fost puși în situație de a intercala ter- 
meni de mijloc Intre termenii consecutivi ai unei serii, noi ag 
tim că această operaţie poate fi continială dincolo de orice li- 
mită şi că nu există, pentru a spune astfel, nici o rațiune in- 
trinsecà de a ne opri*!). Dar chiar după creiarea numerelor gors 
nare, contrazicerile nu s'au isprăvit, și pentru Inlăturarea acelor 
râmase s'a născocit seria numerelor iraționale sau incomensura- 
bile. (Un exemplu de număr incomensurabil este bunăoară V2, 
intrucit pătratul nici unui număr comensurabil, fie intreg gata 
fracționar, nu este =2). Pentru a da un exemplu din care $ 
se vadă necesitatea de a se intercala şi numere incomensurabile, 
e destul să cilăm exemplul geometric adus de Poincaré. Dacă 
nam admite acest fel de numere, atunci ar trebui să conchidem 
că un cerc înscris intr'un pătrat nu va fi tăiat nicâirea de diagonala 
„acestui pătrat, intrucit coordonatele punctului de intersecţie nu 
sint comensurabile. Dacă numerele comensurabile ar fi singu- 
rele posibile, va trebui så primim acea concluziune pe care toc- 
mai ə evită seria de iraționale. A & 

Prin urmare ru de a alcătui serii indefinite rezidă pe 
© însușire a spiritului nostru, Dinsul insă nu uzează de apasa 
putere färā o solicitare a experienții. Cit privește numerele Frac- 
țtionare și iraționale, Poincaré chiar face o parte mai largă op 
rienții, decit alți matemateci, cum e de pildă Dedekind (citat de 
„dinsul) care le socoate o creaţie exrluzivă a spiritului, fācută 
„pornind dela'numerele intregi. Dar oricit de insemnată ar fi par: 
tea experienții, ea intervine numai ca factor ocazional, şi nică- 
eri mai bine ca la acesle serii numerice nu apare puterea cre- 
atoare a spiritului şi depăşirea experienții brute. In adevăr, sa 
Văzut că dacă şirul numerelor intregi se face după indicarea a 
mijlocită a experienții, numerele Iracţionare și iraționale se for- 
mează pentru a se corija datele experienții primitive. Ele se e- 
laborează subt presiunea principiului de contradicţiune (a cârui 
valoare se consideră necondiționată) și apoi se dezvoltă libere, 
din propria substanță a spiritului, fără a mai privi experienţa și 
necesitățile sale şi fără altă limită şi restricții decit evitarea ori- 
cărei contradicţiuni. In matematecă există tot ce nu se contrazice. 


1) Același seriere, p. 37. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H, POINCARE 207 
iii ei 


Intrucit elementele aritmetece, oricit vor fi fost ocazionate 
«de experienţă și dirijate de principiul logic al contradicţiunii, nu 
emană nici din prima, nici din cellal, ci dintr'o proprietate spe- 
cială a spiritului, care nu e de natură logică sau nu are o logică 
străvezie, dar e totuşi necesară,— ştiinţa aritmeticei este o ştiinţa 
cu certitudine universală şi obligatorie. Nu putem avea decit 
o singură arilmelică, decit aceleaşi adevăruri aritmetice. Atunci 
cind Poincaré va susținea că pot fi mai mulle geometrii, cind va 
tâgădui stringența obligatorie a geometriei euclidiane, va avea 
grijă să opună aritmelica—peometriei. „Să incerce cineva a funda 
o aritmetică schimbata, analoagă cu geometria noneuclideană, — 
nu va putea să ajungă“. Din aceasta pricină adevărurile arit- 
metice pot părea in primu! moment analitice. De fapt, nu au a- 
ceastă însușire, dar— intemeindu-se excluziv pe raționarea recu- 
rentă — sint adevărate judecăţi sintetice apriorice, cărora nu se 
poale sustrage principial nici o minte, şi ni se impuntu o forţă rezis. 
tibilă, oricare vor fi Imprejurările experimentale în care vom trăi. 


Trecind la examenul filozofic al geometriei, Poincaré se se- 
pară de Kant. Pecind filozoful german considera axiomele ge- 
ometrice tot ca adevăruri necesare, izvorind din una din formele 
înnăscute ale senzibilității noastre, spațiul tridimensional, Poincaré 
are aicea alte păreri, Fără a fi empirist, face o parte cu mult 
mai largă experienţii. Fâră a contesta puterea creatoare a spi- 
ritului —ba dimpotrivă afirmind:o cu tărie—nu admite cñ ca se 
manitestă numai subt forma spațiului tridimensional şi a geo- 
4netrici cuclideane, în care vede una din geometriile posibile, nu 
însă singura geometrie. 

Punctul de plecare al reflecțiilor sale, totodată un punct de- 
terminant pentru intreaga lui desiăşurare de idei, este infäptui- 
rea mai mult sau mai puţin recentă a geometriilor noneuclideane, 
in care se pornește dela alte axiome și unde decurg cu totul 
alte teoreme. Poincaré işi exprimă lămurit convingerea că ală- 
turi de geometria lui Euclid—care e geometria noastră obișnuită — 
au o egală indreptățire teoretică (dacă nu şi o egală utilitate 
practică pentru noi) acele geometrii stranii în aparență, care s'au 
alcătuit In urmă de unii matemateci, şi alături de care Poincaré 
mai întrevede și altele posibile, în care am putea găsi teoreme 
ca aceasta următoare : o dreaptă reală poate să fie perpendicu- 
iară pe ea însăşi. Se poale imagina, după dinsul, tot așa de 
bine un spațiu cu patru sau cu n dimensiuni, care să ocazio- 
neze altfel de... geometrii. Şi nu numai că se pot face, pornind 
dela alte postulate, geometrii destul de coherente, tot aşa de co- 
herente ca aceia a lui Euclid, dar ele se pot aplica experienţii 
noastre cași aceastalaltă, numai nu atit de simplu și de co- 
mod, Pentru o experiență însă cu alte legi decit a noastră, şi 
Poincaré chiar incearcă să schiţeze o astfel de experiență, geo- 
metria euclideană poate va fi dinsa mai puțin comodă decit una 
moneu clideană. In sfirşit la obiecțiunea ce s'a adus adesea geo- 


208 VIAȚA ROMINEASCA 


iilor acestora nouă, de acei ce impărtășau concepţia kan- 

n-o app spaţiul tridimensional e singurul care se poate repre- 
zenia, dacă și celelalte spaţii se pot concepe, Poincaré răspunde 
intrun chip original, care formează totodată un punct insemnat 
al doctrinii sale, că nici unul din spaţiile geometrice nu se poate 
reprezenta, nici cel tridimensional, ci toate se concep numai de 
cătră spiritul nostru. Pe de altă parte, împrejurări care să sea- 
comodeze mai bine cu ideia unui spaţiu noncuclidean se potin- 
chipui tot așa de bine caşi acestea care ne-au condus la geo- 

ia tridimensională !). îi 

eu pentru întăia d se intrebuinţează geometriile noneu- 
clideane ca mijloc de argumentare în contra apriorismului han- 
tian. Așa, de pildă, Helmholtz a cladit o intreagă tennie, susți- 
nind chiar reprezentabilitatea spațiilor noneuclideane *}. „Deşi a- 
priorist in multe privinți (a căutat să confirme psihologiceşte a- 
priorismul cu faimoasa teorie a energiei specifice), recunoscind 
aprioritatea spaţialităţii In ceia ce dinsa are general, susține to- 
uşi că axiomele geometriei curente au 0 origine empirică, că 
ele nu fac parte din forma cunoştinţii, ci din materia ci. Pen- 
tru Helmholtz existența  geomelriilor noneuclideane este un ar- 
pument in favoarea empirismului. Adevărurile geomelrice eu- 
clideane formează o speţă a spațiului aprioric, o speţă determi- 
natà de înfăţişarea intimplătoare a fenomenelor experienţii noastre. 
Poincaré se asamâănă, dar se și deosebeşte în interpretare. 
Empirismul, la care intr'o privință aderează şi dinsul, e compli- 
cat şi cu alte elemente, care urmăresc să explice pentruce ade- 
vărurile geometriei cuclideane sint pină la un punct garantate 
față de vicisitudinile şi schimbările experienţii, In concepţia lui 
caută a se pune in armonie cu totalitatea faptelor : atit cu exis- 
tenja geometriilor neeuclidiane, cil şi cu acca certitudine superioară 
generalizărilor empirice, pe care o recunoaște de voe-de nevot, 
orişicine axiomelor geometriei euclideane. Concepţia lui Poin- 
cart caulă a fi mai vastă, mai cuprinzătoare, E o șiorțare re- 
marcabilă de a impăca antitezele, de a satisface toate exigențile 
şi toate punctele de vedere, de a cuprinde intr'o sinteză unitară 
şi acele fapte care par a tăgâdui universalitatea axiomelor ecu- 
clidiane, precum şi acea convingere imediată că ele au o certi- 
tudine deosebită de acea a adevărurilor curat experimentale. ; 
In introducerea studiului de laţă am pomenit numele a doi 
savanţi, autori de geometrii noneuclidiane ; Lobatchevsky și Rie- 
mann. Cel dintiiu alcătueşte o geometrie inlăturind unul din 
postulatele fundamentale ale lui Euclid, presupenind anume că 
se poale duce prinir'un singur punct mai mulle paralele la o 
dreapiă dală. Teoremele la care conduce această modificare vor 
fi deosebite de acelea din geometria lui Euclid, şi par cu totul 
stranii la prima vedere. Aşa, suma unghiurilor dinirun triunghiu 


1) Za valeur de la science, 137, 128. 
21 Papuliive wissenschaftliche Vorträge, H. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 309 


va fi mai mică decit două unghiuri drepte; nu se poate con- 
strui o figură similară cu o alta, însă de dimensiuni diferite: Im- 
părțindu-se o circonterență in n părţi egale şi ducindu-se tan- 
gente la punctele de diviziune, dacă raza circonferenții este des- 
tul de mare, acele tangente nu se vor intilni... etc.!). Deosebita 
de geometria lui Lobatchevschy, după cum este şi de a lui Eu- 
clid, e geometria lui Riemann. Aceasta înlătură şi o altă axioma 
cuclideană, anume aceia că prin două puncte nu poate trece de- 
cit o singură dreaptă. Plecind dela supoziţia concretă a unor 
fiinţi imaginare, care fiind și răminin! lipsite de grosime, „ar 
avea forma unei figuri sferice și nu a unei figuri plane şi s'ar 
alla toate pe aceiaşi sferă lără a se putea deslipi*, Riemann se 
intreabă ce fel de geometrie ar construi ele? Mai intiiu ar a- 
tribui spaţiului numai două dimensiuni. Vor numi dreaptă dru- 
mul cel mai scurt dela un punct la altul al sterii, prin urmare 
un arc de cerc. (Geometria lor va fi geometria sferică. Spațiul 
lor va fi această sieră de unde nu pot pleca; totodată spaţiul le 
va părea lără limile, deoarece pot merge necurmat pe acea sferă 
lără a intilni o margine, și cu toate acestea nare să le pară in- 
finit din moment ce-l pot ocoli în întregime. 

Pe o sferă, prin două puncte date nu poate trece în genc- 
ral decit un singur cerc. Totuşi este o excepţiune. Dacă cele 
două punele sint diametral opuse, se poate trece prin aceste două 
puncte o infinitate de cercuri mari. Cum arcurile acestor cer- 
curi joacă pentru aceste fiinţi rolul de drepte, vor exista prin ur- 
mare cazuri în care prin două puncte pol trece mai multe drepte, 
cazuri în care Intre două puncte pot fi mai multe drumuri egal 
de scurte şi decit care nu sint altele mai scurte *), 

Eliminind acea axiomă euclideană, Riemann deduce teoreme 
care se deosebesc și de ale lui Euclid şi de ale lui Lobatschev- 
schy. Citez pe una din ele: Suma unghiurilor dintrun triun- 
ghiu e mai mare decit două unghiuri drepte, De asemeni e lesne 
să se vadă din cele spuse că putind trece mai multe drepte prin 
două puncte, urmează ca consecință că, în geometria lui Rie- 
mann, două drepte pot inchide un spațiu, ceia ce nu se admite 
in genmetria lui Euclid, 

Am inceput inadins expunerea geometriei lui Riemann, cu 
acea ipoteză fantastica farà indoiala —a acelor fiinţi atașate de 
o sferă izolată, pe care se pot deplasa, nu insă și sälta. A- 
ceasta cu deosebire am făcul-o pentru a face de-acapul mai pu- 
țin stranie concluzia lui Poincaré, care inchee susținind că geo- 
metriile nouă cu toate că deodată par ireconciliabile cu acea 
a lui Euclid, de fapt ele se pot armoniza la olallă și de aceia 
nu sint aşa de eterogene lață de menmalitutea noastră. În ade- 
vär, sa [ului vedea că ceată aşezindu-ne in cordițiunile acelei 
ipoteze, concluziile lui Riemann sint în conformitate chiar cu 

1) Sience et h hèse, p. D1, 52 

2) Aceiaçi air ja 53, ti, 


210 VIAŢA ROMINEASCA 


felul intuiţiei noastre. De altfel, după cum observă și Poincaré, 
această geometrie a lui Riemann nu este în fond decit geome- 
tria sterică euclideană virită in cadrul a două dimensiuni. Dacă 
lucrul se petrece astfel, geometria sferică fiind o ramură a geo- 
metriei obișnuite, armonizarea e deplină. Un lucru similar a 
dovedit Beltrami şi pentru geometria lui Lobatchevschy, legin- 
d-o astfel și pe aceasta de geometria cuclideană. 

Un punct principal al argumentării lui Poincaré este ob- 
servarea că geometriile noneuclideane—care pot [i şi mai nu- 
meroase —se pot aplica experienţii noastre chiar. Mai puţin sim- 
ple decit acea a lui Euclid, dar insfirşit se aplică, cu toate că 
in primul moment se arată opuse acestei geometrii. Poincaré 
ajunge să le considere pe toate ca fiind nişte limbi deosebite 
care pot să exprime in felul lor aceleaşi idei, ca niște veşminte 
evident felurite, dar care pot imbrăca aceiaşi experiență. De a- 
ceia şi stabilește un fel de dicţionar, unde dă traducerea teore- 
melor noneuclidiane în teoreme cuclidiane, tot aşa după cum un 
text german se poate traduce în limba franceză 1), 

Spre a face mai accesibilă această idee, voi părăsi un mo- 
ment expunerea lui Poincaré, pentru a incerca să arăt intrun 
mod mai intuitiv, servindu-mă evident tot de unele date geome- 
trice, posibilitatea acestei susţineri, stranie în primul moment. 

Odată avintaţi pe calea construcţiunilor, In afară de albia 
geometrici jui Euclid, matematecii au născocit spaţii cu mai 
multe dimensiuni, de 4 şi chiar mai multe. Spaţiul tridimen- 
sional față de aceste spaţii se are şi a putut fi considerat ca un 
fragment, ca o secțiune, ca o intersecţie a două spaţii cu patru 
dimensiuni. Impotriva acestor pretenţii filozofii au opus catego- 
rice obiecţiuni?). Dar aceste obiecţii priveau şi nimiceau totodată 
numai concluziile ontologice ale acestor construcții, pe care unii 
matemateci au avut imprudența să le tragă. De unde stabilise 
—singurul lucru ce se poate stabili matemateceşte—că spaţiul 
tridimensional poate fi privit ca secţiunea unui spaţiu cu patru 
dimensiuni, că presupunind existența a două spaţii patrudimen- 
sionale ce se intretae, secțiunea lor e analoagă cu spaţiul tridi- 
dimensional, ei au mers mai departe susţinind realitatea meta- 
fizică—şi deci electivă —a lumilor patradimensionale, a căror sec- 
țiune ar reprezenta-o lumea percepțiunii noastre. Această sus- 
finere ce dă un veşmini matematec unei vechi afirmări flo- 
zofice, care spune că lumea văzută e un simplu reflect al unei 
lumi inaccesibile, mai vaste şi mai adinci, constitue în orice caz 
o trecere nepermisă dela posibil la real, dela o categorie a cu- 
getării la altă categorie 9). 


1) Science et hypothèse. p. 57. 

3 Mentionez intre altele pe ale lui Wundt în Logik. I Bà., p, 480—490. 

3) Compleetarea lumii văzute prin postulareu unei lumi inaceesibila nouă, 
nu este, după a moa părere, neştiințifică în sine. Atita numni că sehița cit de 
abstractă a acestei lumi trobaeșta să albă rolul de a umplea—în limita nece- 
sităților logice—lacunile şi incoberontile lumii noastre. Acesta trobue să 


-4 


, 
« aj 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H, POINCARE 21 


Dacă insă facem abstracție de această extindere neingă- 
«duită a concluziunii—care constitue o nepâtrundere a caracteru- 
lui adevărat al matematecei — râmine valabilă o parte a afirmă- 
rii, anume că spațiul tridimensional va fi identic cu o secțiune 
a unui spațiu de patru dimensiuni, dacă acesta ar exista. Fi- 
reșie, s'au ridicat obiecţii serioase chiar impotriva posibilității 
altor spaţii decit acel cu trei dimensiuni. Aşa, de pildă, un dis- 
tins filozof kantian, Fr. Erhardt, caută să arale inutilitatea şi 
chiar nonsensul postulării unei a patra dimensiuni, care ar e 
xista, dar pe care noi—cu insuliciența perceperii noastre— nu am 
putea-o sezisa. Tot aşa după cum, urmind argumentarea lui 
Lotze, arată absurditatea unui spaţiu sferic, pseudosteric, sau— 
cum adaogă dinsul—de lorma unui păhar de șampanie. Toate 
acestea reprezintă figuri în spaţiu, şi mau sens să se aplice spa- 
fiului insuşi 1), 

Aceste argumente, oricit de puternice, privesc însă tot con- 
secințile ontologice, se releră numai la posibilitatea de a exista 
aevea a acesior spaţii inchipuite, Ele nu privesc posibilitatea 
lor ideală. Şi intrucit aceste spaţii se pot concepe și construi, 
atunci și spațiul tridimensional se poate de asemeni concepe ca 
o secțiune de spațiu cu patru dimensiuni. Teoremele spațiului 
euclidian, care după opiniunea majorităţii sint şi dinsele de na- 
tură ideală, şi se desiăşoară independent de aplicarea lor con- 
cretă, pol atuncea să fie electiv privite— chiar de vor fi singurele 
intuitive—ca infâţişări fragmentare, ca porțiuni din aspecte geo- 
metrice noneuclidiane. După cum linia e o secţiune a suprale- 
tei, şi aceasta o secţiune a volumului, îl putem privi prin ana- 
logie şi pe acesta ca un fragment de corp patrudimensional. 

Odată aceste lucruri stabilite, putem înțelege cum un raport 
geometric tridimensional poate să fie explicat sau luind ca bază 
spaţiul cu trei dimensiuni, sau pe cel cu patru dimensiuni, a că- 
rui porțiune este, şi derivindu-l cu necesitate din intersecţia a 
două spații patrudimensionale, In cazul din urmă operaţia va fi 
mai complicată lără Indoială, dar posibilitatea aplicării unei ast- 
fel de operaţii există. Sau, pentru a lua un alt exemplu, liniile 
noastre paralele au putut fi considerate de Riemann ca nişte por- 
iuni infime ale unor linii uriașe care se intretae la infinit. 

roprietatea euclidiană a paralelelor de a nu se intilni dispare 
in infinit de mare. Axioma lui Euclid, prin urmare, este inlătu- 
rätä şi in locul ei se pune afirmarea că toate liniile cindva se 
intilnesc. Dar prin faptul că intilnirea paralelelor este hotărită în 
infinitul pururea ireprezentabil, şi față de acesta liniile experien- 
ţii noastre sint infime oricit de lungi vor fi, din această pricină 
“şi alirmarea euclidiană şi acea noneuclideană rămin amindouă 
valabile şi amindouă pot să se acomodeze cu aceiaşi experiență 


fe telul filozofului, şi în nici un caz fizionomia lumii transedente nu poate 
-să prezinte și mai multe greutăți decit Insãşi lumea senzibilä pe care cău- 
tăm a o rationaliza. ú 

1) Metħhaphysik. I. Bd, (Erkenntnisthoorie), p. 244, 248, 


si 


212 VIATA ROMIXFASCA 


dată. Atita numai că formulele noncuclidiane vor fi şi aici 
mai complicate, intrucit ceia ce la Euclid este un postulat de 
bază, în interpretarea noneuclideană devine un aspect parţial şi 
redus al unui puact de plecare mai vast şi mai superior. 

In slirşit, pentru a face lâmurirea și mai deplină, să luăm 
un exemplu din altă ordine de lucruri. Cind un corp care se 
afla în repaos e pus în mişcare deo îurță externă, putem ex- 
plica lucrul grosso modo fie din dai, fie din trei factori. Dacă 
socotim repaosul ca starea lui firească, atunci forța externă este: 
aceia ce ia transmis proprietatea mişcării; putem însă presu- 
pune că starea lui proprie e mişcarea, că rcpaosul e o stare în 
care se allá contrabalanțat, iar forţa externă ce-l pune în miş- 
care il degajează numai de piedica ce-o avea. Cu ambele i- 
poteze lucrul se explică deopotrivă de bine. Tot aşa e cu dife- 
ritele geomelrii ; ele pot- deosebindu-se numai în ce privește 
simplitatea —da socoteală despre aceleaşi raporturi concrete. Sint 
construcții evident deosebite, dar opoziţia ce o arată una alcia 
in primul moment, nu exclude o armonizare finală. 

Un alt moment de seamă în teoria lui Poincare este ob- 
servarea că, In alte imprejurări experimentale, am fi adoptat- - 
ca mai comulă -o altă geometrie decit acea cuclideană. Nu nu- 
mai ipoteticele fiinţi fără grosime, dar chiar noi inşine,—şi cu a- 
ceasta ocazie arată depen lenta spaţiului geometrie de experienţă, 
fâcind n interesantă explicare psihologică a intwției noastre spa- 
tiale. Pentru Poincaré, intuiţia spaţială nu este n lormă înnâscută 
a senzibilităţii, ci este rezultatul unor usocieri. La lel cu Wundt, 
care socoate de asemeni ideia de spaţiu cu o contopire, ca o a- 
sociare eliptică. Deosebirea între dinşii este numai câ pecind 
Poincaré socoate că există o experiență şi înnainte de formarea: 
reprezentării spaţiului — experienţa care || ocasionează — filozolul 
german e de pârere că numai din acel moment se poate vorbi: 
că există ln conștiința omului o experiență adevârală. De aceiu- 
işi botează teoria sa „preempirista“. ') 

Expunind procesul genetic al ideii de spaţialitate, Poincaré 
caută să arâte cum unele mici modificari in asocierile care pro- 
duc această idee ar fi fost de natură a ne face să preferâm cw 
totul altă geometrie decit a noastră, să rinduim experiența In- 
tr'un spaţiu noneuclidean. Dintre multele exemple pe care le a- 
duce citez pe unul din ele. A treia dimensiune a spațiului, care 
reprezintă distanța, ne este relevată pe două căi: prin sentimen- 
tul efortului de acomodare și prin acel al convergenții care tre- 
bueşte dată ambilor ochi, pentru a percepe cu claritate un o- 
biect. Sint așa dar doua serii de senzaţii muşchiulare. „Fâră in- 
doială, indicaţiile lor sint totdeauna concordante, există intre din- 
sele o relațe constantă, sau, în termeni matemalteci, cele 
două variabile care măsoară aceste doua senzaţii muscu- 
lare nu ne apar independente... Dar acesta e numai un 
fapt experimental; nimic nu ne impedică a priori să pre- 


1) Grundeisa der Psychologie, p 36. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI 1 POINCARE 413 


supunem contrarul, şi dacă contrarul are loc, dacă aceste 
două senzaţii muşculare variază independent una de alta, 

vom avea să finem seamă de o variabilă în plus și „Spațiul vi. 
zual complect* ne-ar apare ca un continuu fizic de patru dimen- 
siuni..... Nimic nu ne impedică să presupunem că o ființa avind 
spiritul intocmai ca al nosiru, avind aceleași organe ale simţu- 
rilor ca noi, Sar alla aşezată intr'o lume unde lumina nu-i par- 
vine decit după ce a străbâtut nişte mediuri retringente de formă 
complicată. Cele două indicaţii care ne slujesc a aprecia dis- 
tanțele vor inceta să fie legate printr'o relaţie constantă. O fiinţa 
care și-ar face intro astlel de lume educaţia simţurilor, va a- 
tribui fără indoială spațiului vizual complect patru dimensiuni*.1) 

„_ Spaţiul nu este, după autorul nostru, o lormă simplă şi pri- 
mitivä, ci un rezultat de asocieri diferite, precumpânitor de sen- 
žaļii muşculare. O schimbare cit de neinsemnată in împreunarea 
elementelor și rezultatul are să fie schimbat. 

Aicea vine un punct capital al teoriei lui Poincaré, de care 
am și pomenit, Cind zicem cà ne reprezentăm spaţiul, de fapt 
ne reprezentăm numai nişte serii de senzaţii asociate într'o or- 
dine determinată. Cind zicem că localizăm un obiect in spațiu, 
„aceasta însemnează numai că ne reprezentăm mişcările pe care 
trebue să le facem pentru a ajunge acel obiect: şi să nu nise 
spue că, pentru a reprezenta aceste mişcări, trebue să le proec- 
tām pe ele înșele în spaţiu, şi că noţiunea spațiului trebue așa 
dar să preexiste, 

„Cind zic că ne reprezentăm aceste mişcări, voesce a spune 
numat că ne reprezentăm senzațiile muşculare care le insoţesc, 
ȘI care nau nici un caracter geometric și prin urmare nu im- 
plică Intru nimica preexistența noțiunii spaţiului“. 

A Noi nu ne putem reprezenta spaţiul geometric, avind efec- 
tüv în închipuire o imagine omogenă, izotropă sau chiar tri- 
dimensională. „Ne este tot aşa de imposibil a ne reprezenta cor- 
purile exterioare în spaţiul geometric, după cum e imposibil u- 
nii pictor ca să zugrăvească pe un tablou plan obiectele cu cele 
trei dimensiuni ale lor... Noi nu ne reprezentăm corpurile ex- 
terioare în spațiul geometric, dar rafiondm asupra acestor cor- 
puri caşi cum ar îi situate in spațiul greometric.* 3) 

Concluzia autorului e că spaţiul tridimensional, în care ne-am 
deprins a proecta perceperile noastre, și de care sintem convinşi 
că avem o intuiţie directă, este în fapt o idee, o formă, la care 
ajungem prin raţionament, o idee ce pare a interpreta într'o limbă 
lamiliară inteligenţii noastre nişte fenomene constante ale expe- 
rienții care se leagă după anumite legi. Acele grupe de aso- 
cieri ale experienţii noastre ne conduc la noțiunea spaţiului tri- 
dimensional, dar nu se confundă insă cu el, 

Un alt punct insemnat al teorici studiate este afirmarea că 
chiar dacă împrejurările experienţii ar fi de aşa natură incit le-ar 


1) Science et hypothèse p- 71, 72. 
1) Aceiaşi scriere, p. 75. 


at VIAŢA ROMINEASCA 


conveni mai bine o geometrie noneuclidiană, ele pot fi interpre- 
tate mai puţin simplu fireşte și cu teoremele geometriei lui Euclid, 
tot aşa după cum și experiența noastră, câreia se adaptează cel 
mai simplu geometria euclidiană, poate totuși, cu ceva mai puțină 
simplitate, sa fie interpretată cu geometriile noneuclidiane. 

De aceia e probabil că noi care sintem obişnuiţi cu geo- 
metria euclideană, dacă am fi transportaţi deodată întrun mediu 
să-i zicem noneuclidian, r'am fi nevoiţi să părăsim geometria 
noastră. „Fiinţi care şi-ar face acolo educaţia ar găsi neapărat 
mai comod să creeze o geometrie deosebită de a noastră, care 
s'ar ajusta mai bine impresiilor lor. Cit ne priveşte pe noi, în fața 
aceloraşi impresii, este sigur că am găsi mai comod să nu ne 
schimbăm obişnuinţile noastre“, ') i 

Faptul că „o experienţă, oricare ar îi, comportă o interpre- 
tare după ipoteza euclidiană, după cum comportă alta in ipo- 
teza noneuclidiană“, are o mare insemnătate în ce privește con- 
cluziile ce se pot trage, Concluzia principală este câ oricare 
vor fi imprejurările In care vom trăi, orice schimbări se vor pe- 
trece în jurul nostru, geometria care o avem nu este întru ni- 
mic expusă. Universalitatea ei n'are să fie desminţită, certitudi- 
nea ei e garantată. Geometria euclideană, pentru care sufletul 
nostru are toată inclinarea unei vechi educații, și poate chiar pen- 
tru motive lesne de înțeles o predispoziție ereditară, planează 
liniştită, sigură de viitor, după cum e şi de prezent. Oricit se 
vor schimba indicaţiile experienţii, şi chiar de se va adapta mai 
greu noilor imprejurări—cărora se ajustează mai lesne o altă 
geometrie—ea nu va fi niciodată contrazisă de ele. Acest pri- 
vilegiu—pe care impreună cu dinsa Il impărtăşeşte oricare altă 
geometrie—il datorește faptului că, deși elaborată in vederea u- 
nor anumite indicaţii experimentale, nu exprimă raporturi ale ex- 
perienţii, ci forme elastice ale spiritului, în care acesta poale să 
imbrace—deşi nu egal de lesne—orice fel de experiență. 

Şi acum, ajungind la incheerea tuturor considerărilor, să ve- 
dem cum îşi formulează Poincaré convingerile sale definitive cu 
privire la natura axiomelor noastre geometrice, 

„Dacă ar fi, spune dinsul, judecăţi sintetice apriori aşa cum 
afirmase Kant, atunci s'ar impune minţii noastre cu o forţă in- 
vincibilă, şi n'am avea alâturi de geometria euclideană şi geo- 
metrii noneuclideane. Pe de altă parte, dacă geometria ar fi o 
ştiinţă experimentală, n'ar fi o ştiinţă exactă după cum este și 
ar fi supusă la neincetate revizuiri. Ba intrucit această geome- 
trie postulează existența de solide invariabile, şi solide riguros 
invariabile nu există in experiență, in cazul cind geometria ar 
fi o știință experimentală, am fi convinși de-acuma de inexacti- 
tatea ei. 

„Axiomele geometrice. nu sînt uşa dar nici judecăți sin- 
tetice apriori, nici fapte experimentale. 


1) Science et hypothèse, p. 91. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI IL POINCARE 215 


„Ele sint comvențiuni ; alegerea noastră, printre toate con- 
vențiunile posibile, este călduzită de laptele experimentale; dar 
ca râmine liberă, nefiind ingrădită decit de necesitatea de a évita 
orice contradicțiune. De aceia postulatele pot rămine riguros 
exacte chiar cind legile experimentale care au determinat adop- 
tarea lor nu sint decit aproximative. 

„Cu alţi termeni, axiomele geometriei (nu vorbesc de acele 
ale aritmeticei) mu sînt decit definiții deghizate. 

„Dacă e așa, ce trebue să spunem despre această intre- 
bare: Geometria euclideană este adevărată ? 

„Intrebarea n'are nici un sens. 

„Ar fi caşi cum am întreba dacă sistemul metric este a- 
devărat şi vechile măsuri greşite; dacă coordonatele cartesiane 
sint adevărate şi coordonatele polare Îalşe. O geometrie nu poate 
fi mai adevărată decit alta ; ca poate numai să fie mai comodă, 

„lar geometria euclideană este şi va rămine cea mai co- 
modă : 

a1} Pentrucă este cea mai simplă; —c cea măi simplă 
chiar luată în sine, tot așa după cum un polinom de gradul îintliu 
e mai simplu decit un polinom de gradul al doilea; formulele 
trigonometriei sferice sint mai complicate decit acele ale trigo- 
nometriei rectilinii, și vor apare astfel chiar unui analist care 
le-ar ignora semnilicarea geometrică. 

„2) Pentrucă se acordă destul de bine cu proprietăţile soli- 
delor naturale, aceste corpuri de care se apropie ochiul nostru 
şi membrele noastre şi cu care facem instrumentele noastre de 
măsură,* 1) 

Ca complectare a acestei concluzii mai pulem cita şi alte 
citeva rinduri, in care se enunță limpede rolul experienții şi 
acel al spiritului nostru in construcţia spațiului tridimensional. 

„Socotesc dacă prin spaţiu se înțelege un continuu mate- 
matec de trei dimensiuni, fie chiar amorf, că spiritul este acela 
care-l construeşte, dar nu Îl construește din nimica, ci li trebue 
materiale şi modele, Aceste materiale şi aceste modele preexistă 
in el, Insă nu se allă numai un singur model carei se impune 
lui; are libertatea alegerii; poate să aleagă bunăvară între spa- 
ţiul de patru și acel de trei dimensiuni. Care este atuncea ro- 
lul experienții ? Dinsa este aceia care îi dă indicațiile după care 
el tace alegerea.* *) 

In siirşit, pentru a termina această parte a expunerii, citeva 
cuvinte spre a fixa locul teoriei lui Poincaré și poziţia sa față 
de alte teorii, Din toate cele inşirate şi mai ales din ultimile 
citări se poate vedea că autorul nostru şi la această chestiune 
poate fi trecut printre apriorişti. Modelul spațiului geometric pre- 
există în spiritul nostru, Dar apriorismul său e de data aceasta mult 
mai larg şi mai elastic decit acela al lui Kant. Pecind filozoful 


1) Setenea et hypothèse, p. 66 şi 67. 
d papam mă e la science, p. 132. 


216 VIAȚA ROMINEASCA 


german socotește axiomele geometriei euclideane ca fiind singu- 
rile posibile, constituind o direcţie necesară a intuiției, dela care 
nu ne putem abate sau trece alături, Poincaré concepe spiritul 
nostru mai fecund sau mai lazestrat, capabil să construiască 
după mai multe tipare și în mai multe chipuri. Tocmai această 
Inzestrare mai bogată şi mai varie pe care o atribue spiritului 
Poincaré, || face pe de altă parte să lie mai empirist decit 
Kant. Avin) mai multe modele la indămină, experiența este a- 
ceia care ti determină alegerea, ṣi geometria de care ne servim 
este indicată de legile experienții, Mai mult, cum asociarea cu 
senzații muşculare este un clement esențial al genezii psiholo- 
gice a ideii de spațiu, a oricârui fel de spaţiu, intilnim chiar 
alirmări ca aceasta: „Pentru o ființă complect imobilă, nu va 
exista nici spaţiu, nici geometrie“, !) 

Care acuma idin cele două teorii, a lui Kant sau a lui 
Poincaré, ne insullă mai multă confiență In valoarea obişnuit 
crezulă necondiționată a axiomelor geometrice? Evident că 
acea a lui Kant. După acesta, omul şi toate fiinţile similar or- 
ganizale cu dinsul, In orice imprejurări ar fi puse, vor avea a- 
celeași axiome geometrice şi vor construi aceiaşi geometrie. 
După Poincaré, împrejurări de viață deosebite de ale noastre 
Vor face să se adopte—chiar de ființi similare cu noi—ală geo- 
metrie. Pentru Kant există o singură geometrie, cu axiome u- 
niversale. Poincaré lasă să coexiste mai multe în același timp. 

Garantind mai puțin decit teoria lui Kant universalitatea axi- 
omelor noastre geometrice şi prin urmare valoarea lor necondiţio- 
nată, teoria lui Poincaré o garantează totuşi mai mult decit empiriştii 
obișnuiți.  Axiomele geometriei euclideane, la a căror fixare a 
contribuit şi, după a lui părere, experiența, empiriştii mai susţin 
pe deasupra că poate sint provizorii şi că vor trebui retăcute— 
ca orice legi experimentale—in cazul cind se vor schimba im- 
prejurările şi vom intilni fenomene cu totul deosebite de acele 
de azi. În contra empiriştilor, Poincaré le consideră, am văzut, 
deasupra vicisitudinilor de această natură, la adăpostul oricărei 
schimbâri de ordine experimentală. Aceasta pentru motivul—a- 
rătat în decursul expunerii noastre—că toate geometriile se pot 
aplicu—mai ușor sau mai puțin uşor—la orice fel de experi- 
enfä, pentru cuvintul că ele nu pol fi contrazise de experiență. 
După cum putem aplica experienţii noastre o geometrie noncu- 
clideană, tot aşa transportindu-ne în alte imprejurări experimen- 
tale, cu geometria noastră cuclideană constituită, o vom pulea 
ajusta și acelor împrejurări eterogene, între care dacă ne-am 


fi deșieptat de-acapul am fi construit poate o altă geometrie. lata - 


cum în acest mod rămine garantată eterna exactitate a adevă- 
rurilor noastre geometrice. 

Așa fiind lucrurile, cred că nu in aceasta parte se poate 
vorbi de scepticismul lui Poincaré. Despre un scepticism se poate 


1) La valeur dela science, p 82. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUL H, POINCARE si? 


orbi însă, socot, in altă parte şi cu destul temeiu, Anume cind 
e vorba de complecta lipsă de legătură care se află, după acest 
autor, intre orice geometrie şi adevăr. După dinsul, nu are sens 
să ne întrebăm dacă o geometrie e adevărată, ci numai dacă e 
comodă. Subt acest raport, Poincaré, care in general ia o pozi- 
ie de mijloc (firește cu originalitate, nu ca un eclectic oarecare) 
„între aprivriști şi empiriști, e mai sceptic şi decit unii şi decit 
alţii. După empiriști, relaţiile geometrice sint scoase din experiență, 
„Sint deci o copie mintală a unor raporturi aflate aevea. Neajun- 
„sul empirismului stă mai mult în nesiguranța generalizărilor 

— intrucit acestea depăşesc experiențile actuale—nu în aceia că o co- 
pie mintală n'ar oglindi suficient realitatea, uşa cum aceasta se pre- 
zintă la un moment dat. 

După apriorişti, raporturile geometrice sint înnăscute in sufle- 
tul nostru. Dacă se postulează identitatea dintre formele spiritu- 
lui nostru și ale universului—din care sintem o parte—atuncea 
acele raporturi în afară de siguranța universalității lor mai au şi 
rangul de adevăruri absolute, Chiar în cazul cind nu se postu- 
lează acea identitate—cum e în critica lui Kant - acele raporturi 
reprezintă adevăruri imanente, adevăruri relative la tot ce se o- 
glindeşte in conştiinţa noastră omenească. 

Nimic din acestea la Poincaré. Pentru dinsu! un sistem 
geometric e analog unui sistem de măsuri, ce poate fi oricind in- 
locuit. Acele tipare preexistente in minte sint numai mijloace 
comode, practice, pentru a putea exprima şi minui laptele reali- 
tăţii.  Adaosul care îl aduce mintea datelor brute ale observării 
nu tinde de fe) să le pătrundă mai departe tainicul lor înțeles. 
De aceia Poincaré e sceptic, şi de aceia nu arareori pragma- 
diştii au căutat să se razime pe el. E o chestiune asupra căreia 
vom reveni şi altădată, mai ales la incheerea studiului de față, cind 
va trebui să ascultăm ce zice şi el singur în această privință, 
Deocamdată ne mulţumim cu observarea, că atita vreme cit inima 
omenească va aspira după adevăr, şi va Ințelege in a lui stabi- 
lire menirea ştiinții, atit tirap concepţia pe care Poincaré o ex- 
primă cu prilejul geometriei, reprezintă o trădare, în orice caz o 
decepțiune a acelui ideal. 


Dela geometrie să trecem la mecanică; dela știința figu- 
rilor la acea a deplasărilor în spaţiu. Tovărăşia în care e de o- 
biceiu pusă mecanica cu celelalte două ştiinți cercetate se ex- 
plică prin aceia că dinsa se poate desfăşura și expune intro 
formă strict matematecă, şi poale incă prin aceia cA mişcarea 
— obiectul ei—are ca factori esențiali același spațiu al geometriei, 
la care se mai adaugă —păfrunzindu-se între olaltă —şi timpul, un 
element care însă are aceiași origină sufletească şi prezintă un 
caracter similar cu spaţiul. Din această pricină mecanica, cel pu- 
ţin in unele privinți şi In unele părți, poate arăta un caracter 
Ştiinţific inrudit cu al geometriei, putindu şi constitui unele prin- 
cipii lundamentale Intocmai cași această ştiinţa, printr'o necesi- 


21$ VIAȚA ROMINEASCA 


tate lăuntrică numai, şi cu caracterul unei astfel de necesităţi. 
Cu toate acestea, dacă considerăm această știință în întregime, 
dacă In atară de partea ei mai formală (care și poartă numele 
densebitor de cinematecă sau foronomie) mai luăm in seamă 
şi partea cea mai concretă, mai bogată și mai fecundă (aşa nu- 
mita dinamică), mecanica apare ca o ştiinţă experimentală, ca 
o ştiinţă ce extrage din lumea din afară principiile sale consti- 
tutive, în majoritatea cea însemnată a lor. Se poate fixa apriori 
numai ceia ce atirnă şi rezultă din forma spaţiului şi a timpului, 
care le-am văzut impreunate in fenomenul mișcării. Ceia ce depå- 
şeşte aceşti factori și nu derivă nemijlocit din ei sau din im- 
preunarea lor—aceasta nu se poate stabili decit experimental. 

Aşa fiind lucrurile, se pun probleme foarte importante şi nu 
ușor de rezolvit, cu privire la rostul şi valoarea principiilor me- 
canice, la certitudinea acestei şiiinţi, la immutabilitatea cei, etc.. 
Dacă principiile mecanice nu au alt izvor decit experiența, sint 
ele numai apropiate şi provizorii? S'ar putea odată ca experienţi 
nouă să ne silească a le modifica sau chiara le părăsi?*') Dis- 
cuțiunea e cu atit mai folositoare, cu cit de ordinar se acordă a- 
cestor principii o mare conliență, excluzindu-se aproape posibi- 
litatea modificărilor. De unde această certitudine superioară, dacă 
sint experimentale, sau poate nu sint experimentale ori curat ex- 
perimentale ? 

Poincaré abordează discuțiunea, lulnd in cercetare poate pe 
cel mai important principiu dinamic, acel al inerfiei, care afirmă 
că un corp în mişcare, cind nu e supus la nici o forţă, se mişcă 
rectiliniu şi uniform. Este acesta, se intreabă autorul nostru, „un 
adevăr care se impune spiritului a priori? Dacă ar fi așa, cum 
se face că Grecii l-au nesocotit? cum au putut să creadă că 
mişcarea incetează odată cu cauza care i-a dat naștere ? sau că 
orice corp, pe care nimic nu vine să-l contrarieze, va lua omiş- 
care circulară, cea mai nobilă din toate mişcările ?* 5) 

Aceste intimpinări—făcule de alilel şi de alții—sint hotâri- 
toare, şi aprioriştii nu pot să le opună nimic serios. Încercările, 
de altminteri repetate, de a se arâta principiul inerției ca o ur- 
mare firească a acelui de cauzalitate, nu pot să aibă succes. Nu 
se poate cu temeiù susține că dacă un corp in mişcare, nesupus 
la nici o influență, ar apuca o direcție circulară sau s'ar opri, a- 
ceasta insemnează că s'a produs o schimbare fără cauză. Vom 
spune câ e schimbare fară cauză numai cînd am stabilit de mai 
înnainte că un astiel de corp se mişcă rectiliniu şi uniform. Prin- 
cipiul cauzalităţii poate să dea generalitate unei constatări indi- 
vidual făcute ; niciodată insă nu poate din propria lui substanță 
să facă o stabilire de fapt. 

Ceia ce face de-acapul imposibilă ideia că principiul iner- 
ției și altele similare au o origine apriorică este, cred, consta- 


1) Science et hipotèse p. 110, 111. 
2) Aceiaşi scriere, p. 115, 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 219* 


tarea că intuiţia mișcării nu are aceiaşi necesitate, cum are de- 
pildă acea a spațiului sau a timpului. Fireşte, nu văd o dovadă” 
peniru asta, în faptul câ au existat ginditori care au tăgăduit 
realitatea mişcării, cum a fost faimosul Zenon al antichităţii. A- 
cesta nu e un argument, pentru faptul că tot aşa, şi pentru ace- 
leaşi motive, sa mai contestat şi realitatea spaţiului şi-a timpu- 
lui, dovadă antinomiile lui Kant. Din acest punct de vedere nu- 
se poate face nici o deosebire. Mă refer însă la aceia că noi ne 
putem figura in mod intuitiv o stare de repaos, o Incremenire. 
Daca am fi aşa constituiți, incit orice intuiție externă ne-ar fi datà- 
în mișcare (după cum ne e dată în spaţiu), atunci toate principiile 
mișcări: le-am putea stabili fără nevoia experienţii, cum se poate 
zice că le stabilim pe acele geometrice, care au de substrat exclu- 
ziv forma spaţială. Cita vreme insă mişcarea e numai un fapt 
empiric, atita timp nu putem, răminind închişi înlăuntrul subiece- 
tivității noastre, să stabilim cu privire la dinsa raporturi necesare 
sau măcar valabile. Principiul inerției, impreună cu toate acele 
ce constituesc dinamica, vor trebui să fie—oricit işi vor scădea va- 
loarea—chiar pentru cel ce admite apodicticitatea geometriei, sau 
legi empirice, sau ipoteze, sau convențiuni. 

Ceia ce e caracteristic pentru mecanică--şi cu aceasta ne 
depărtâm un moment de expunerea lui Poincaré, tocmai spre a 
reveni mai preparaţi şi mai lămuriţi—e că și în cinematecă, unde 
am recunoscut propoziţiilor de căpetenie rangul dJe necesităţi 
mintale, şi acolo principiile sint de așa natură, incit cuprind, în 
insăşi forma obligatorie subt care se prezintă, un izvor de in- 
certitudine şi de scepticism. Principiul fundamental al cinematecei 
este relativitatea mişcării, Orice corp care se mişcă, se mișcă în ra- 
port cu altul, față de altceva. Cind—intr'un sistem izolat—un corp 
A se deplasează în raport cu B, putem spune deopotrivă că A s'a 
mişcat şi B a rămas staționar sau invers, precum şi avem po- 
sibilitatea de a le concepe pe amindouă în mișcare, repartizind 
intre dinsele viteza generală a deplasării, aşa ca să rezulte aceiaşi 
schimbare a distanței lor reciproce, în acelaşi timp determinat. A- 
ceastă reciprocitate pe care o conţine principiul relativității, este 
de fapt o ambiguitate. In unul şi acelaşi caz poţi presupune 
—pe baza necesității mintale—şi una și alta, fără a găsi In ne- 
voile minții şi mijlocul de a curma controversa ce insăși mintea 
o creiază. De aceia pentru a te hoțări Intre cele două soluții po- 
sibile, e nevoe sau să te adresezi la experienţă, sau, dacă nici a- 
ceasta nu e in măsură să te lămurească, să alegi prin convenție 
soluția cea mai comodă. Am văzut câ Poincaré şi la geometrie, 
socotind mai multe sisteme geometrice posibile, consideră alege- 
rea geometriei euclideane ca rezultatul unei convenţiuni. Dar aici 
este un punct de vedere personal, pe care alții—apăsind cu leo- 
sebire pe faptul că geometria euclideană e singura reprezentabilă — 
nu Il acceptă şi nu 1l vor accepta. Pecind la mecanică, chiar 
acei ce impărtăşesc față de geometrie punctul de vedere kan- 
tian, chiar acei care socot spațiul euclidean o formă necesară a 


220 VIAŢA ROMINFASCA 


SS — 


subieclivității noastre, vor trebui să recunoască — în cadrul soco- 
tit de ei obligatoriu al acestui spațiu —câ necesitatea principiului 
cinematec de care am vorbit, consistind tocmai în acea dualitate 
(ca så nu zicem chiar pluralitate) de interpretare, reprezintă un 
fatal izvor de incertitudine, de echivocitate, care nu poate f cur- 
mat decit cu temeiuri externe necesităţilor mintale. Aşa se ex- 
plică cum temperamentele sceptice au găsit aicea un cimp des- 
chis, cum s'a format acea şcoală intermediară, intre şcoala sco- 
lastică și acea copernicană, a lui Tycho-Brahe, care susținea că 
se poate spune deopotrivă şi că pămintul se invirteşte impreju- 
rul soarelui, şi, invers, că soarele se invirteşte lnprejurul pămin- 
tului, —e chestie numai de reperaj şi de convenţiune. De asemeni 
afirmarea identică a lui Poincaré, care susține că „aceste două 
propoziţii: „pămintul se invirteşte* şi „e mai comod să presu- 
punem că pămintul se invirtește“, au unul și acelaşi Ințeles*)). 

Din această incertitudine a principiilor cinamatice — care 
exprimă posibilități generale—au pină laun punct rolulde a ne scoale 
principiile dinamice, care firește vor avea fundamente suplimen- 
tare, acelor apriorice ale cinematecei. Sä revenim acum la acel 
principiu de care am şi inceput a vorbi, acela al inerţiei. Este 
acest principiu un fapt experimental? „Dar s'a experimentat vre- 
«dată, spune Poincaré, asupra unor corpuri sustrase dela acpi- 
unea oricărei forte, și dacă s'a făcut aceasta, cum s'a ştiut că a- 
ceste corpuri nu erau supuse la nici o forță 2* Cel mult se poate 
spune că sa remarcat, intrun numâr de cazuri, că cu cit un 
corp e mai sustras influenţilor externe, cu atit se mişcă mai 
rectiliniu şi mai uniform, Experiența dă o indicație, insă nicio- 
dată nu materializează in mod adequat acest principiu, care din 
această pricină nu poate avea rangul de lege experimentală. 
Dacă mai ţinem seamă şi de faptul că principiul inerţiei presu- 
pune existența mişcării absolute, adică un sistem de axe fixe la 
care raportăm mişcarea, degajindu-ne cu aceasta de relativis- 
mul cinemalec?), și dacă recunoaştem că acest sistem fix nu este 
dat nicăirea In experiență (cu toată pretenţia unor experienţi 
nouă dc a măsura mișcarea absolută), lăcind supoziţia că acesta 
e o convențiune, — urmează că și principiul însuşi se împărtășește 
de acest caracter. 

Care este acuma soarta acestui principiu, căruia experiența 
i-a servit ca bază, ce e dreptul, dar care pare a cuprinde mai 
mult decit ni se relevează in ca? „Această lege a inerției gene- 


J) Acelaşi seriero, p. 141 

2) Numai cu un reperuj fix se poute vorbi de o mişcare rectilinie, eare 
să păstreze necontenit si neconditionat această însușire. „0 linie. o mişrare, 
care în raport eu pămintul aparo reetilinio, este fată de Soare, Marte, Sirius, 
curbă oa este în raport cu celelalte corpuri cerești, ulară do Pămint, o 
curbă eu forme variate. Drept și curb sint exprosiuni compleet nedetermi- 
nate sau predicate relative, cită vreme nu se presupune un sistem de coor- 
donate fumlamental, faţă de earo forma oricărei linii, a orleării mişcări, tre- 
bue să fe apreviută și stubilită* 40. Liebmann, Zur Analysis der Wirk- 
lichkeit, p. 128). 


F 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI I, POINCARE 221 


ralizată, se intreaba Poincaré, a lost ea verificată prin experiență 


Şi poate să fie?... Sa nu ne temem oare că vre-o experiență 


nouă va veni intro zi să desminta legea în vre-un compartiment 
al lizicei ? O lege experimentală e totdeauna supusă revizuirii ; 
ne putem aştepta s'o vedem înlocuită printro altă lege mai 
preciza. 

„Nimeni nu se teme totuşi in mod serios că acea de care 
vorbim va putea să fie vreodată părăsită ori modificată. Si a- 
ceasta tocmai pentru cuvintul că niciodată nu va putea fi supusa 
la o probă deciziva“, 

Referindu-se la ştiinţa fizicei, Poincaré adaogă mai departe: 
„dacă fenomenele fizice se datoresc mişcărilor, acestea vor [i miş- 
cări moleculare pe care nu le vedem, Dacă atunci accelerarea 
unuia din corpuri pe care il vedem ne va pârea că depinde de 
altceva decit de poziţiunile şi de vitezele altor corpuri vizibile, 
sau a altor molecule invizibile (cum ar presupune principiul i- 
nerției)... nimic nu ne va impedica să admitem că acest ul/cera 
este poziția sau viteza allor molecule, a căror prezență nu am 
bânuit:o pină atunci, Legea va fi salvată. 

e in rezumat, această lege, verificată experimental în citeva 
cazuri particulare, poate fi extinsă fară teamă cazurilor celor mai 
generale, pentrucă ştim că in aceste cazuri generale experiența 
nu poate nici s'o conlirme, nici să o contrazică“ 1), 

Prin urmare, principiul dinamic de care ne-am ocupat, ve- 
rilicat de experiență in citeva cazuri, cu toate că şi aicea numai 
aproximativ, Indatā ce este generalizat devine neverificabil, dar 
intodată la adăpostul oricărei infirmaâri. 

Cum se explică acuma această imunitate pe care genera- 
lizarea o capata de-odată. Să lâsâm să vorbească Poin- 
carié, care izbutește să dea explicării o formulare scună şi o- 
riginală, 

„Principiile mecanice, spune dinsul, ni se prezintă subt 
două aspecte deosebite. Pe de-oparte cle sint adevăruri inteme- 
iate pe experienţă şi veriticate aproximativ cind e vorba de sis- 
teme aproape izolate. De alâ parte ele sint postulate aplicabile 
totalităţii universului şi socotite riguros exacte. 

„Dacă aceste postulate poseda o generalitate şi n certitudine 
care lipsea alevărurilor experimentale de unde au fost scoase, 
aceasta pentrucă se reduc în ultimă analiză la o simplă con- 
venţiune pe care o putem face, pentrucă sintem siguri dinnainte 
că nici o cxpericnţă nu va veni să o contrazică, 

„Această convenție nu este totuşi absolut arbitrară; ea nu 
izvorăşte din caprițul nostru ; o adoptăm pentrucă unele experi- 
enţi ne-a arâtat că va fi comodă. 

„Se explică atuncea cum experiența a putut să edifice prin- 
cipiile mecanicei, şi pentruce totuşi nu va putea să le răstoarne. 

„Principiile sint convenţii și definiții deghizate. Ele sint 


1) Science et hypothèse, p. 117, 118, 119. 


222 VIAȚA ROMINEASCA 


totuşi scoase din legi experimentale, —mai exact, aceste legi 1n- 
sele au fost erijate în principii cărora spiritul nostru le atribue 
o valoare absolută. 

„Cum poate o lege să devie un principiu? Ea exprimă 
un raport Intre doi termeni reali A şi B. Nu era insă riguros a- 
devărată, ci numai apropiată. Noi introducem un termen inter- 
mediar C, mai mult sau mai puţin fictiv, şi C este prin definiție 
acela care are cu A exact relaţiunea exprimată prin lege. 

„Atunci legea noastră s'a descompus intr'un principiu abso- 
lut şi riguros, care exprimă raportul dintre A şi C, şi Intro lege 
experimentală apropiată şi revizuibilă, care exprimă raporiul dela 
C la 5:9) 

Poate că spre a face mai accesibilă explicarea imunității 
principiilor mecanice, cu toată origina lor experimentală, citeva 
rinduri incă nu vor fi fără folos. Pentru aceasta vom adăoga 
următoarele observâri. Numai legile care exprimă raporturi ce 
cad deplin subt simțurile noastre, acelea sint compromise, dacă 
sint infirmate de anume experienţi, cel pulin în regiunea acelor 
experienți. Dar acele principii care, oricit vor fi fost inspirate 
„de experiență (zic inspirate, fiindcă nu sint copii exacte ale expe- 
»rienții), presupun totuşi condițiuni ce niciodată nu sint date in 
intregime, acele principii se folosesc de veriticările aproximative, 
“dar nu se tem de infirmări,— fiindcă şi acestea sint lut aproxi- 
mative şi vor găsi totdeauna subteriugii ca să explice infirmarea 
ca o infirmare aparentă, Dacă principiul inerției ar pretinde tit- 
lul de lege experimentală, atunci ar putea să fie infirmat de 
experienţă, ba încă 1l adam de-acapul infirmat, prin acea apro- 
ximaţie totdeauna prezentă chiar In cazurile cele mai favorabile. 
Socotit numai ca principiu ce enunță o directivă generală, fără 
a cuprinde şi împrejurările empirice care pot exista de fapt, rä- 
mine atuncea garantat, A erija o lege empirică in principiu, in- 
semnează a o scoale de pe planul experienții și ao așeza pe un 
plan in urmă, legind-o din nou cu experiența printr'o altă lege, 
care se poate modifica, aceasta, după împrejurări. Stabilind un 
raport A—B, in momentul cind experienţa il va infirma, îl pu- 
tem sau înlătura In intregime, sau stabilind într'insul o porțiune 
invariabilă şi nemodilicabilă, să modilicăm numai o parte, adică 
ceia ce trebueşte pentru a pune în acord ăcea porţiune cu noile 
experienţi. Principiile mecanice nu sint alta, In interpretarea 
lui Poincaré, decit stabilirea convențională a unor astfel de por- 
țiuni imutabile în nişte raporturi empirice, stabilire lâcuta de 
altfel după unele indicații experimentale. In orice caz, ceia ce se 
explică e faptul că o stabilire de origină empirică se poate ri- 
dica deodată deasupra vicisitudinelor experienții. 

Din cele arătate s'a putut vedea că Poincaré susține con- 
venţionalismul principiilor mecanice, tot aşa după cum îl susţi- 
;muse şi pe al celor geometrice. Din insuși faptul că mişcarea 


1) Science et hypothèse, p. 163, 165, 166, 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 2253 


: concepută in spațiul cuclidean —acesta fiind pentru Poincaré o 
ție comodă numai—se va impărtăși prin chiar aceasta şi 
ica de acest caracter convenţional. Dar indiferent de a- 
—şi Poincaré chiar face abstracţie de aceasta—principiile 
mecanice mai presupun convenții proprii, cum e în primul loc 
„acea care rezultă din erijarea legii in principiu. Cu toate aces- 
"dea, trebue să adăogăm că admițind drept criteriu fundamental 
Ja stabilirea principiilor mecanice pe acel al comodităţii sau al 
Rea, Poincaré nu se află aşa de izolat cum era la geo- 
metrice. Pentru a nu aminti decit pe întiiul formulator al acelor 
principii, pe Galifeu, şi tot va avea o companie dintre cele mai 
- autorizate. Galileu a recunoscut că ceia ce l-a călăuzit la formu- 
darea principiilor dinamice (al inerţiei, al egalităţii acţiunii cu 
reacţiunea, al compoziţiei forţelor, etc.), a fost nu necesitatea, 
çi simplitatea lor, faptul că dădeau socoteala de mişcările natu- 
urii în modul cel mai simplu posibil. Galileu nu trage, ce ¢ 
dreptul, de aicea nici o concluzie sceptică, dar aceasta pentrucă so- 
cotea criteriul simplităţii ca o lege obiectivă a naturii. Poincaré 
care nu admite aceasta—şi astăzi ginditorii mai critici e greu 
s'o admită—va trage concluzii analoage ca acelea ce le trăsese 
la geometrie. 

E totuşi necesar să adăogâm că autorul nostru nu găsește 
© analogie complectă intre convenționalismul postulatelor geo- 
metrice şi acel al principiilor mecanice. Deosebirea o precizează 
cu Ingrijire. „La prima vedere, spune autorul, analogia e com- 
plectă ; rolul experienţii pare acelaşi. Cineva ar fi ispitit să 
Spue: sau mecanica trebue să [ie privită ca o ştiinţa experimen- 
tală, şi atunci trebue să se zică acelaşi lucru despre geometrie ; 
sau dimpotrivă geometria e o știință deductivă, şi atunci se va 
spune acelaşi lucru despre mecanică. 

„O astfel de concluzie va fi nelegitimă. Experienţile care 
ne-au condus a adopta ca mai comode convenţiunile fundamen- 
tale ale geometriei se releră la obiecte care n'au nimic comun 
<u acelea pe care le studiază geometria. 

„Dimpotrivă, convenţiunile fundamentale ale mecanicei şi 
„experiențile care ne demonstrează că ele sint comode se referă 
la aceleaşi obiecte sau asupra unor obiecte analoage. Prin- 
<ipiile convenţionale și generale sint generalizarea naturală și 
directă a principiilor experimentale şi particulare“ 1), 

De aici urmează că principiile mecanice stau mai aproape 
„le experiență decit postulatele geometriei, sint mai puţin con- 
vențiuni și mai mult fapte experimentale, decit acestea din urmă. 
Ce rezultă de aicea pentru ele şi pentru apreciarea teoriei lui 
Poincaré? Rezultă că minusul lor de convenționalism, dacă le 
dă rangul de imagini mai credincioase ale adevărului experi- 
mental, pe de altă parte le ingrădeşte valoarea lor necondiţio- 
mată pentru orice Imprejurare și în orice timp. Cu toate că Poin- 


1) Science et hypothèse, p. 163, 164 


224 VIAȚA ROMINEASCA 


Îi 


cart a afirmat și a căutat să legitimeze totodată pentruce prin- 
cipiile mecanice nu vor putea să fie desminţite de experienţă, 
cu toată origina lor experimentală, — totuşi această inlailibilitate 
nu e absolută, ci numai relativă, şi e cu atit mai relativă, cu 


cit principiile acestea oglindesc mai de aproape „raporturi expe- 


rimental constatate. Descoperirile ştiinții moderne, mai cu seamă 
cele din domeniul radioactivităţii, au venit să arâte pe deplin a- 
ceasta, și Insuṣi Poincaré arata in altă parte că, adoplind teoria 
lui Lorenz, trebuește să renunțăm, pentru vitezele prea mari cel 
puțin, la principiul egalității acțiunii şi reactiunii’) 

Acest vechiu principiu, stabilit de Galileu, rămine atunci 
valabil numai intre certe limite, lucru pe care nu-l bănuia fi- 
reşte primul său formulator 3). 

Am stăruit alta asupra originii şi valorii principiilor me- 
canice, intrucit aceste principii au fost luate ca bază a ştiinţii 
naturii odată cu tendința de a se reduce calităţile fenomenelor 
la elemente cantitative, Subt acest raport mecanica a fost una 
dintre cele mai glorioase şi mai fecunde știinţi, şi cu toate cà 
mai pe urmă s'au ivit şi unele protestări, nu se poate Incă zice că 
a fost detronală din locul pe care l-a ocupat în cercetările știin- 
țifice dela Renaştere incoace, In orice caz, şliința mecanicei,. 
chiar relerindu ne numai la origina adevărurilor sale, formează 
trecerea dela știinţile matematece la ştiinţile empirice, dela ştiinţile 
de axiome şi principii la știnţile de legi. Formează tranziţia 
câtră acestea, lâră să se identifice insă cu ele, nici ubsorbin- 
du-le— fiindcă oricit vom erija o lege in principiu, va trebui 
pe lingă acesta să rămină şi o lege cempirică—nici evident. 
conlundindu-se cu ele. Abordind Știința naturii, cu legile ei. 
trecem la vo parte nouă. 

După două schimbări de decor pe aceiaşi scenă, schimbăm: 
acum chiar scena, 


I. Petrovici 


1) Science et méthode, p. 241 — 2040, 

2) Puinlewé, în articolul ce-l serie asupra merunicei, în laerarea dero- 
laboratie ce se intitulează „De lu méthode dans lea sciences“, caută să justi- 
fice ourecam această intimplare, afirmind că seest „postulut ni lui Galileu 
eru o rămășiță de idei seolastive“, p. 119, 


Documente omenești 


MARUNTIŞURI DIN CARNETUL UNUI DIRECTOR 
DE MINISTER 


Hotărit lucru; slujba m'a făcut să nu mă mai recunosc, 
Prea multă durere, nepăsare, ură şi răutate imi trece pe dinna- 
inte. Oare nu cumva puhoiul acesta de durere, supărare, ură și 
râutale, în năvala sa nâprasnică, mi-a rupt din mine toată sim- 
țirea omenească şi mi-a lăsat sufletul pustiu? „De citeori cerc 
să mă pun față cu mine insumi, adică eu de azi cu eu care am 
fost... mă ingrozesc... 


+ 


17 August, 19... Ana Marinegeu-—așa o chiamă ! De mină 
cu copila ei Mărioara, intră in biroul meu şi mă întreabă ce 
hirtii îi trebuesc pentruca să-i fie primită fata în Azil. Nu ştiu 
dacă mama duce pe fată de mină, ori dimpotrivă. Cind îi spun 
că se poate intimpla ca Mărioara să nu încapă in Azil, ingālbi- 
nește, se razimă de pârete, apoi cade pe canapea. E văduvă 
de lucrător tipograf, a rămas cu bătae de inimă dela moartea ră- 
posatului,— spune ea, cind Işi vine în fire— iar acum nu mai poate 
lucra nici la fabrica de trigotaj, de unde îşi ciștiga hrana ei și 
a Mărioarei, 


August, 19... Din actele Anei Marinescu se vede că în 
adevăr bărbatul ei a fost lucrător tipograf şi că n'a rămas pe 
urma lui nici un fel de avere; doctorul spune că „pacienta Ana Ma- 
rinescu, în virstă de 28 ani, sufere de viciu de cord şi nu-i in 
stare să-şi agonisască hrana prin muncă fizică“. Preotul biseri- 
cii, în frica lui Dumnezeu, impreună cu delegatul mahalalei, „In- 
5 


233 VIAȚA ROMINEASCA 


credințază că Ana Marinescu are cea mai bună purtare In $o- 
cietate, cu toate că-i muritoare de foame....* 

18 August, 79... Domnul M., tată de familie, se interesează 
de soarta copilelor de pe tabloul trimis de Eforie. Imi amin- 
teşte de stipulațiunile testamentare ale lundatoarei Azilului, că 
vor f primite in azil copilele trimise de Eforie şi de toate aşe- 
zămintele de binefacere, care ingrijesc pe copiii găsiţi. li spun 
că-i de prisos să-mi amintească acest lucru, de oarece noi păzrim 
regula şi fără asta; totuşi domnul M.... om cu innaltă poziţie so- 
cială şi cu multă greutate morală, ar dori să vadă el, cu ochii 
lui, dacă nu cumva Eforia a scăpat din vedere pe orfana Nata- 
lita Orzaru, o copilă cu totul drăguță și plină de inteligență. li 
implinesc dorința şi pleacă mulțumit. N'am nevoe de nici o do- 
vadă, pentru convingerea mea; convingerea mea insă nu folo- 
seşte la nimic. Supulaţiunile testamentare spun, negru pe alb, 
că in Azil se primesc, în primul rind, copilele găsite, iar Nata- 
lita Orzaru este în tabloul Eloriei, ea deci va fi primită, deşi am 
convingerea că Nataliţa Orzaru este fructul petrecerilor d-lui M. 
in afară de sinul familiei.. 

19 August, 19... Doamna L., cunoscută In aristocrația bu- 
cureşteană, vrea să se scape de o copilă orfană, de care sa „a- 
taşat* peste măsură şi pe care a crescut-o decind cra numai de-o 
sâptămină, până la virsta de şapte ani... După plecarea ei, văd 
că un domn, care mi se recomandă N. 1., mare moşier in Vlaşca, 
cată la mine cun zimbet bânuitor, iar în privirea lui văd o in- 
trebare şi o mirare că eu nu știu oarecare amănunte. Mă uit din 
nou la acte şi le găsesc în cea mai perfectă regulă. Rog pe 
domnul N. |. să-mi lămurească risul lui, care acum nu şi-l mai 
poate stăpini. 

— Nu-i adevărat nimic din ce spunea doamna |.—face dom- 
nul N. E Cum, domnule director?!.. Se vede că nu trăiţi de 
mult în București... Băiatul dbamnei |, a trăit nelegitim cu o 
studentă îrumuşică, până in ajunul căsătoriei sale legitime cu 
fiica marelui şi cunoscutului industriaș G.. ln ziua nunții, mama 
etfi pentru care stărueşie doamna L, în loc să se lase con- 
vinsă de lăgăduelile bănești ale doamnei |. vine şi-i leapădă co- 
pila, apoi se otrăveşie. Nu-s adevârate actele doamnei L.. căci 
tatăl copilei trăeşte, iar mama li moartă, nu-i „dispărulă“, cum 
spun actele... 

19 August, 19... După plecarea ti-lui N. |. mă uitdin nou 
la actele aduse de dinsul pentru „fetița Cristea Eliza, fica nele- 
gitimă a femeei Maria Cristea, foastă tn serviciul meu—cum 
spune d, N. I. în petiția de primire in Azil—acum dispărută, 
după cum dovedesc actele anexate“. Abea am vreme să mă in- 
treb, dacă d, N.I, nu e chiar dinsul tatăl „letiţii Cristea Eliza”... 
de a cărei creștere nu se mai poale ocupa, întrucit are şi dinsul 
proprii săi copii, destul de numeroşi. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 227 


19 August, 19... Pe uşă intră o fetiță, impinsă dela spate— 
aşa mi sa orga la început—de un domn, binişor îmbrăcat, dar 
pe a cârui lață se zugrăvește o suferință adinca. Fetiţa imi In- 


{inde o hirtie, pe care, pentru moment, n'o citesc, pentrucă vreau 


să-mi lămuresc mai întăi dece intră ei in chipul acesta, Apoi 
mai sint izbit și de un contrast ciudat... sulerința de pe faţa 
domnului acestuia și ținuta lui țanțoşa.. ca a unui general in- 
lors victorios din războiu. Nu pricep nimic. Deschid iute hir- 
lia şi citesc: Azilul orbilor „Vatra Luminoasă* certifica... Nu ci- 
tesc mai departe... Domnul acesta, fost impiegat, acum văduv şi 
ard, linăr incă, se gäseşie, el insuşi, în Azilul de orbi; iar le- 
öfa lui, de rochița căreia se ține e} cind merge, nu poate fi pri- 
mită în Azilul „Elena Doamna“ pentrucă... are tată... Şi în Azil... 
nu se primesc copilele care au tată. 

1 Sept, 19... Prezint Ministrului tabloul cu cele patru sute 
je cereri pentru treizeci şi nouă de locuri, alcătuit pe categoriile 
prevăzute în dispoziţiile testamentare ale Azilului şi după toate 
regulele ştiinții statistice: a) orlanele din azistență publică, b; 
orlanele de ambii părinţi, lipsiţi de mijloace, c) orianele de tată, 
lipsite de mijloace, d) alte cereri (in această rubrică intră şi fe- 
tja orbului). Arat Ministrului bânuelile mele asupra cererilor din 
fubrica a; ministrul oftează și spune că, in caz de proces cu E- 
foria, Ministerul ar perde din lipsă de dovezi, 

Numărul locurilor se complectează cu cele din rubrica a şi 
pu citeva din rubrica b; la rubricele c şi d nici nu ajungem. 
Acum aflu cu, din gura Ministrului, un lucru... la care nu mă 
gindisem. Văd că Ministrul alege şi primeşte în Azil din cele 
lipsite de ambii părinți, anume pe cele care nu au actele de 
sărăcie după toate regulele, „Cei în adevăr săraci nu ştiu și nu 
au mijloacele necesare pentru intocmirea actelor după toate re- 
gulele—spune Ministrul” 

2 Sepi., 19... Ana hiarinescu vine după rezultat și află că 
ietița Mărioara Marinescu n'a fost primită in Azil pentrucă „are 
mamă“ și n'a ajuns rindul la cele cu mamă... 

3 Sept, 19.. Reporterii gazetelor scriu: „Tragedia din 
strada $,... Scrisoarea sinucisei* ; iar scrisoarea sinucisei are ur- 
mătorul cuprins : 

„Mor, pentruca Mărioara mea să implinească toate condițiile 
de afi primită in Azil Ana Marinescu”, 


Sp. P. 


PTT a a a ae 


DE ZIUA MAMEI 


Piesă într'un act 


PERSOANELE: 


Maria Hasnaş Teodora, Gica ci 
Nicolae, ful ci loan Grumăzescu 
Adela Mincu O servitoare 


In ziele noastre, In laşi 


tO odao curată, ca mobilă simplă. Interior pașnie. Pe o masă serviciul 
j de enfea. Usi în fund, dreupta și stinga) 


SCENA I 
MARIA HASNAŞ, SERVITOAREA 
(Servitourea intră aducind luptele fumegind.) 
MARIA. Lizä, du-te şi polteşte pe cuconaşu la calea. 


SERVITOAREA, Îndată. {Vros să insă.) 

MARIA. Şi să pregătești pardesiul cel gros; văd că s'a 
pornit alară vint rece. 

SERVITOAREA. Bine, cuconiţă. (La usă.) laca şi cuconaşu. 
Dumnealui e harnic. Ne intrece pe noi. {Esa} 


SCENA H 
MARIA, NICOLAE 


MARIA. Bună dimineaţă, dragă Nicuşor, 
NICOLAE  /sărutindu-i mina.) Mamă, azi e ziua ta, lasâ-mă 
să te apoi a pe frunte. 
i ar cu să nute sărut petine? is i işați, 
NICOLAE. Asi fi vrut să fie si o zi gb iaronn 
să petrecem ; dar n'avem parte. 
MARIA. Intr'adevăr, altădată, la 8 Septemvrie era vară. 


__ NICOLAE. Anul acesta toamna se grăbeşte, alară-i rece 
gi trist 


cm te 09 


DE ZIUA MAMEI 220 


MARIA. Dar nu-i nimic, e bine şi 'n casă. Tu eşti des- 
iulă veselie și vreme bună, alta ce-mi trebue ?... (Voselă.) Cum 
ai dormit? 

NICOLAE. Foarte bine. 

MARIA. Mi se pare cai venit tirziu aseară. (1) amenință ce 


NICOLAE. La ii. Am petrecut cu prietinii, 

MARIA. Am să mă sfădesc cu cu dumnealor, măcar că-s 
bäcți buni. Şi ce-ați vorbit ?... Desigur că ai lost cu Petriceicu 
şi cu Dunăreanu şi v'afi spus unul altuia durerile inimei, 

NICOLAE. Aşil.. bărbaţii nu-şi spun durerile inimei, 

MARIA. Nu?... numai și le 'nțeleg, 

NICOLAE. Şi nu-i nici-o durere. 

MARIA. Cum?... Ba trebue să fie nişte ochi visători la 
mijloc. Mai cu seamă știu doi, tare frumoşi, cu cari am sămă 
cert. Am să le declar puţin război, 

NICOLAE, Aşi! nu-i nimic. i se pare ţie, 

MARIA, Da? mi se pare?... Dar ici, lingă noi, cine şade ? 

NICOLAE. Doamna Adela Mincu. 

MARIA. Şi pe duduia dumisule cum o chiamă? 

NICOLAE.  Domnişoara Teodora. 

MARIA. Aşa?... Bine. Și n'ai vorbit nimic cu prietinii 
tăi ? O mărturisire sinceră, cu oltări,,, 

NICOLAE. Nu. 

MARIA. Hm! da!.. bârbaţii nu-și spun aceste taine. 
Doamne ! tare mai sinteţi şireți!... Şi domnişoara cucoanei A- 
dela Mincu e tot aşa de şireată. Vine pe aici, să mă vadă; 
e lată cuminte și nepăsătoare, şi numai pe departe mă întreabă 
de tine, lar cu nu pricep nimic, uite nici atita. (Rid amindoi. În 
tot timpul acesta Maria a pregătit esfeana, a servit-o; au băut-o vorbind.) 

NICOLAE ţuitinăa-se pe fereastră). la uite d-ta ce vreme! 
Vintul a pornit mai tare, Nu-i tocmai plăcut să ies pe vremea 
asta. Şi tocmai de ziua ta. 

MARIA. Nu uita că ești inginer şi azi pui început unci 
alaceri mari, 

NICOLAE. Aşa-i, mă așteaptă Vlaicu să facem actele; 
azi punem o piatră fundamentală, Şi asta la urma urmei tot tu 
o pui. Şi-aici mi-ai fost călăuză ca 'n toată copilăria, ca 'n toată 
tinerețea mea, 

MARIA. Dacă eşti băiatul meu cel bun şi cuminte, şi-mi 
eşti drag L.. Ți-am dat tot ce-a fost mai bun în sulletul meu, ţi-am 
dat tot, am vrut să fiu fericită prin tine! Vezi cit de egoiste 
omul! N'am făcul pentru tine tot ce-am lăcul, ci tot pentru mine. 

NICOLAE trisind). Da, dat.. desigur!... egoism... De a- 
ceia toată lumea ta, cit eram un puiu, am fost eu! De aceia 
te-ai închis cu mine ani, mai știut de nimeni, de lume, de prie- 
tinii de altădată, de tinereţea ta! 

MARIA. Erai tu cu mine; îmi era destul, (N sărată.) 


4 
(s 


220 VIAŢA ROMINEASCA 


NICOLAE ţinduioșat). Îți aduci tu aminte, mamă, cum mă 
indemnai şi mă incurajai cind am inceput a cunoaște viața și 
oamenii ; cît eram de săraci şi cit erai de bună; cit erai de tare! 
Tu mi-ai dat putere, lu ai stat alături de mine şi numai cu a- 
jutorul tău am răzbătul Măicuţă, puţine femei şi puţine mame 
ca ține! 


SCENA IH 
ACEIAŞI, SERVITOAREA, apoi ADELA MINCU, TEODORA 


SERVITOAREA, A venit doamna Mincu cu d-ra Teodora 

MARIA. A, da. (Cătră Nicolae) Avem amindoi cite-ọ bu- 
curie. Să poftească, să poltească,,. (Nicolae ese inainte, Teodora a- 
duca un ghiveciu cu flori. Servitoarea ia tabla şi iese). 

ADELA, Buna ziua, domnule inginer, Bucuroşi de oas- 
peţi ?... M'am repezit pin aici, să-mi felicitez prictina. D-la ce 
faci?... bine. Poate vrei să afli ceva şi despre d-ra Teodora ?... 
După cum vezi, d-ra Teodora e bine, ṣi are pentru d-ta o ade- 
vărată dușmănie. 

TEODORA 
rea aceasta. 

MARIA. Mulţumesc, drăguță, mulțumesc. (Veselă, după strin- 
gori de mină și îmbrățişiri) Ce mai faceți? Ce bucuroasă sint că 
ați trecut pe la noi. 

ADELA. E cam dimineața. Teodora mea vrea să seducă 
la biserică. Dumneaei e foarte hisericoasă, Zice: mamă drază, 
hai să trecem pe la d-na Hasnaş, azi e ziua ei, 

MARIA, Ce bine aţi făcut! 

ADELA. Da, ca a ţinut să venim numaidecit. Dumneaei 
are o memorie foarte bună, domnule Hasnaş. 

NICOLAE. Cum se poate ?... Domnişoară, nu știam asta, 
Incă o calitate, Primiţi omagiile mele de admiraţie. 

TEODORA. Domnule inginer, eşti prea amabil. 

MARIA, Dragă Nicuşor, Vlaicu poate să mai aştepte pu- 
țin, nu-i așa 2... Ori poate nici nu-ţi mai aduci aminte că trebue 
să te duci! 

NICOLAE. A, nu, n'am uitat. 

MARIA, Şi mai ales că d-ra Teodora a venit pentru mine, 
nu pentru domnul inginer. 

TEODORA (lui Nicolae). Desigur. Ce, d-ta credeai cà am 
venit să-mi faci complimente și să-mi spui vorbe frumoase ?... 

MARIA. Tocmai, 

NICOLAE. Bine; atunci imi daţi voe să plec. (Işi în poanta.) 

TEODORA. Foarte politicos din partea d-tale. De altfel şi 
eu sint grăbită, trebue să mă duc la biserică. 

ADELA.  Dumneaei e foarte bisericoasă, 

NICOLAE. Despre asta nu m'am îndoit. 

TEODORA. Și am o memorie foarte bună. 


œu floarea) Doamnă Hasnaş, ţi-am adus fioa- 


Di 


| 


DE ZIUA MAMEI a 


NICOLAE. Negreşit. Dacă te grābeşli şi d-ta, d-ră, atunci 
eşim impreună. Imi dai voc să te conduc pină la biserică; nici 


nu-i așa departe. 


DELA. Asta-i bine, imi îinchipuiam eu c'o să eşi, și ai 

să fii aşa de bun să... 

THEODORA. Dar ce, mamă, eu am nevoe numai decit 
de călăuză ? 

ADELA, Nu? Atunci n'am nimic de zis. 

NICOLAE. Cum? dar protestez eul! 

MARIA. Impăcaţi-vă, îimpăcaţi-va !. Ce vă dușmâniţi, frate, 
așa de grozav ? (Către Adela) Sâ mergem s'aşezâm In odâiţa mea 
crisantema aceasta. Floare de toamnă, floarea virstei noastre, (15,) 


SCENA IV 
TEODORA, NICOLAE 


TEODORA  (eepezindu-se la Nicolae să-l imbrăţişeze și oprindu-se 
deodată). Vai, ce urit e afară! Ce râu imi pare! Sint supărată 

d-ta. 

NICOLAE. De ce? pentrucă 'i urit afară? 

TEODORA. Da, da, pentrucă "i urit afară și pentrucă de 
două zile nu te-am văzut. Unde-ai fost? Spune, de ce n'ai tre- 
cul pe la noi? k i 

NICOLAE. Aşa de des? Ce-ar zice d-na Mincu? Noi sin- 
tem oameni bine crescuţi, nu facem vizite în fiecare zi. 

TEODORA. Aşa? Trebue să vin numai eu aici. Foarte 
frumos ! | > 
NICOLAE  lartă-mă, nu te supăra. Fii bună pe cit eşti 
de frumoasă. Sterge-ți ochii, nu mai plinge ! NA 

TEODORA, Apoi da, d-ta rizi de mine; ştii bine că nu 
mă pot supăra, Cum aş putea să mă supăr eu pe tine? Ce bine» 
mi pare că am venit Inainte de plecarea ta! Văd că voiai să 
pleci cu geanta ceia umfata de hirtii. Grozavă ciudă am cu pe 
seantă r 
g NICOLAE. Bine că a trecut supărarea asupra gentei. (Pausi, — 
se apropia do vu). Tudoriţă ! 

TEODORA, Ce este ? i; 5 

NICOLAE, Tu ești fată cu memorie, spunea și d-na Mincu, 
Adaă-ţi aminte, A 4 

TEODORA. Ce? a, dal.. Tpi dau voe să-mi săruți un 
ochiu... (Il sărută). i 

NICOLAE. Şi să-ţi spun că-mi eşti dragă (li cuprinde mijlocul.) 

TEODORA. Psss!.. să nu ne-audă. Stai, să-ți văd și azi 
ochii! Ce bine seamână cu ochii mamei tale. De aceia o iu- 
besc eu aşa pe d-na Hasnaș, pentrucă seamână cu line la ochi. 

NICOLAE. O iubeşti şi pentru sufletul ei. å 

TEODORA. Da. Dar mai cu seamă ochii ei mi-s dragi.. 
Is aşa de frumoşi.. Şi citeodată se umplu parcă de-o umbră de 


tristețe.. ca șai tăi. (Zgumol,—se despart ropade). 


232 VIAȚA ROMINEASCA 


SCENA V 
ACEIAŞI, ADELA, MARIA 


NICOLAE.  Domnișoară, Imi dai voe să iau acest obiect 
al supărârei d-tale? (Ia geanta.) Şi acum putem pleca. 

ADELA, Ce? incă n'ați plecat ? 

TEODORA. Nu. Trebuia să-mi iau ziua bună. (Se apropie 
de Maria.) L.asă-mă să-ți sărul ochii. Tare-s frumoşi ochii d-tale!... 
(0 sărută). 


SCENA VI 
ACEIAŞI, SERVITOAREA 


SERVITOAREA.  Poltiţi scrisorile şi gazetele. 
NICOLAE, Stai. Azi e ziua mamei. Uite cinci lei, o cinste 
pentru moş Andrei postașul. 


SCENA VJI 
ACEIAŞI, fară SERVITOARE 


MARIA  (corcetind serisorile). Poftim scrisori. D-lui inginer Ni- 
colac Hasnaş, Ai o mulțime. Acestea-s ale mele: felicitări de 
Sintă-Mărie, Puţine ; noi trăim izolaţi. Dar cei ce-şi aduc aminte 
de noi, ne sint adevărați prietini. 

ADELA. Vin dezdedimineaţă, cu vorbe bune... 

TEODORA. Şi cu flori... 

MARIA. Da,—da... (Ride) 

NICOLAE (se uită la ceas). Trebue să plec. Mergem, d-ră ? 
Am cam Intirziat. (Punind scrisorile de-oparte,) Le citesc cind m'oi 
întoarce, 

MARIA  (destăcind serisorile). Nu intirzia, drăguță, azi ben- 
chetuim, ne poltim şi prietinii... Şi bagă de seamă, dragă, cu 
Vlaicu, bagă de seamă la contract, E o afacere de scamă, de 
aici atirnă viitorul tău. Eu nu prea am incredere în oamenii de 
afaceri, 

NICOLAE. De ce, mamă ?... Vlaicu e om de treabă. 

MARIA  (eltină scrisorile}, Bine, bine, eşti generos şi Incre- 
zător. Asta-i a virstei. Eu runosc insă mai bine oamenii, am 
suferit din pricina lor... Mi-ai făgâduit în orice caz să-mi aduci 
contractul să-l văd şi eu inainte de a-l iscăli. 

NICOLAE  ţeeromonias) Da. Se poate să nu-l vadă maistrul 
ŞI invățătorul meu ?... (li sărută mina) Vin îndată. La revedere, 
Domnişoară, sint la crdinile d-v. 

MARIA (privind tulburată o serisoare), Cum ?. (Cu teamă.) Ni- 
cuşor 

NICOLAE. Ce este, mamă? 

MARIA. Nimic. (Zimbește stinjenită.) Mi-am adus aminte de ceva. 


DE ZIUA MAMEI 23 


NICOLAE. Credeam că ţi-a adus scrisoarea vre-o veste 
stă. 
MARIA, A, nu, nu, simple scrisori de felicitare, Du-te, 


dragă, du-te, şi nu întirzia. 


NICOLAE {o priveşte cu îndolală). Mamă, ce ai? 
MARIA (tulburată). Nimic. 
NICOLAE. Mamă, pe mine nu mă inşeli. De ce eşti tul- 


burată? Cum pot să plec aşa, cu inima îndoită ?... 


MARIA (eătră Adela). Ce curioşi sint copiii! Duceţi-vă, dragă, 
duceţi-vă... De unde scoţi tu c'ași avea ceva? Te uitai că m'a 
tulburat puțin scrisoarea aceasta ? Da. Adevărat. (Priveste serisourea.) 
E o scrisoare dela o prietină veche, n'o cunoaște-ți... (Cătră A- 
dela) MA felicitează de ziua mea; dar imi vorbeşte şi despre o 
durere mare a ei. (Stăpină pe sina.) Curios l... Era o femee fericită, 
cu copiii ei, şi de-odată vine cineva, un om, bărbatul ei. S'a 
despărțit de el acu 15—20 de ani, a lăsat-o. Acu se intoarce, 
vine intre ea şi copiii ci... Un om cu.care nu mai are nimic... 
Ințelegi... (zimhină,) În sfirşit... Dar bine, d-le și d-ră, încă mați 
plecat ? 

NICOLAE. Ba da, ba da! La revedere. 

TEODORA, La revedere. (Nicolae si Teodora es). 


SCENA VIII 
MARIA, ADELA 


ADELA. Ce este? Credeam că azicezi numai de bucurie. 

MARIA. Da, de bucurie, pentru mine şi pentru băiat, 

ADELA. Şi pentru mine... Am vrut să vin cea dintâi, să-ți 
doresc realizarea unei mari ambiţii: să-ți vezi copilul fericit. Ştiu 
că asta e singura năzuință a vieţii d-tale. (Ii ja mina. Clipă de tă- 
cere, Maria stă ginditoare, n lunt în mină serisoaren,) Ce ai?.. Nu cumva 
prietina despre care vorbeai... 

MARIA (o priveşte surprinsă). lartă-mă, sint ca amețită. Ah!., 
de-ai şti! Tocmai astăzi, tocmai astăzi cind mă simțeam așa de 
bine, așa de îericită, cind am privit cu atita nădejde și dragoste 
spre cei doi capii... Ce caută el aici? Ce vrea ?.. (Clipā de racule- 
gere, în mina Adelei.) Adelă, d-ta îmi ești singura prietină. D-tale 
m'am spovedit în clipele cele grele, cind pentru mine toate u- 
rechile erau surde, toate sufletele inchise, cind imi intăream inima 
ca să pot crește copilul! lată-l, vine să-mi tulbure acest inceput 
de mulțămire. Se arată ca 0 iazmă, între mine și copilul meu. 
(li dă serisoarea.) 

ADELA (citind). loan Grumăzescu. Aşa îl cheamă? 

MARIA, Da. 3 

ADELA. Ce voeşte ?.. (Urmăreşte cu ochii scrisoarea.) A fost ne- 
norocit, a suferit douăzeci de ani, şi acuma de-odată s'a gindit 
ia zilele de altădată, s'a gindit că are un copil... 

MARIA, Şi o femee.. O femee care odinioară i-a fost a- 
mantă, care i-a fost tovarăşă in năcazuri, pe care a alungat-o 
cu cruzime, cind a ajuns să-şi facă o „carieră“, cum zicea el, 


234 VIAȚA ROMINEASCA 


a — ~ 


ADELA. Bine, dar de ce vine? Ce voeşie? 

MARIA. Nu, ştiu, nu înțeleg. Nu mă tem de el, știu cum 
să-l primesc. O să-l privesc drept în ochi, o să-l judec, și o să-i 
spun ce trebue, Dar parcă mi se rătăceşte mintea cind mă gin- 
desc la băiat. Vor sta amindoi iaţă în faţă... Aliţia ani am ascuns 
copilului ruşinea mea; a crescut ştiindu se fără tată ; a cunoscut 
in mine pe o mamă cum puţini copii au pe lume; șacuma,iată, 
mă va vedea roşind, i se va ridica inainte ruşinea trecutului meu ! 

ADELA. Dar nu-i o amenințare. O să-l faci să ințelează 
că trebue să le lase'n pace, 

MARIA  (ginditoare). Ruşinea... Nu, nu ruşinea! De sufletul 
meu de-atunci, de pornirea mea, nu-mi poate fi ruşine, De mi- 
zeria de-atunci! Stii cum mi-a dat cu piciorul, ştii pe urmă cum 
toți m'au călcat ln picioare şi m'au respins. 

ADELA. Ştiu, car au trecut toate. 

MARIA  țrizind). Azi e ziua mea. Mie și copilului meu... ne 
aduce în dar trecutul, cu durerea mea, cu ticăloşia lui. 

ADELA. Dar ce voeşie? Asta n'o înțeleg. 

MARIA  (entundată în giniiari, privind lung scrisoarea). Ce vo- 
eşte ? Știu eu ce voește? Îmi scrie citeva vorbe de ziua mea, 
vrea să mă vadă. Imi spune să-mi aduc aminte.. şi să-mi lie 
milă de el! A pribegit, a suferit şi regreiă amar anii «acere... 
Ah t regreta anii aceia.—Eu nu-i regret. —Ce vrea? Am avut 
tărie ; singură cu copilul meu am rămas pe lume. L-am crescut, 
Azi copilul meu e un om întreg... poate şi fericit... da, fericil... 
i-ai văzul cum au plecat.. Mini poate va fi şi bogat! Se gin- 
dește omul acesta, după ce a auzit de noi, că are o familie de-a 
gata? El n'a putut să-şi intemeeze singur un cămin? Vine la al 
meu, vrea så se așeze intre noi şi să-mi aducă aminte de drep- 
turile lui vechi? Dar l-am urit, l-am blăstămat, şacuma»l dispre- 
țuesc!—Ce are să zică băiatul !... Ce-i pot spune ? 

ADELA.  Linişteşte-te, Marie. Sint şi eu aici. Să vie; o să-l 
primim cum trebue, a să-l facem să'nțeleagă. 

MARIA, ţottind), Aşa-i; da. Spune el singur că are să vie aici; 
chiar azi. Nu, nu-i nevoe să stail Poate să vie. Să vie cit de degrabă, 
numai să nu se intilnească cu copilul meu. (Priveşte pe Adela rătăcită.) 
E şi al lui! 

ADELA. Da, e şi al lui... Un copil pe care nu l-a cunos- 
cut, nu l-a crescut și nu l-a iubit 

MARIA, Nu! nu! e numai al meu! Mi se pare o nebunie 
scrisoarea lui, hotărirea lui! Şi d-tale cum ţi se pare? Dumncita 
ai fost o femee cinstită, nu ţi-ai lăsat părinţii, ţi-ai crescut copiii 
alăturea cu soțul pe care ți l-au dat oamenii şi Dumnezeu.. Eu 
n'am făcut așa. 

ADELA. Cum vorbeşti! Stii că dela inceput mi-ai fost 
dragă şi ţi-am intins mina. Te-am înțeles, 

MARIA. M-ai ertat. 

ADELA.  N'aveam nici un drept så te ert. De ce vorbeşti 
astfel ?... 


DE ZIUA MAMEI 255 


SCENA IX. 
ACELEAȘI, SERVITOAREA 


SERVITOAREA.  Cuconiţă, a venit un boer, Zice că are 
lreabă cu dv. Întreabă dacă sinteți singură acasă. 


MARIA,  Ainiştindu-se). Polteşte-l aici. (Sorvitonren ase.) 


SCENA X-a 
MARIA, ADELA, apoi IOAN GRUMĂZESCU 


MARIA. FE cl! 

ADELA. Ce vrai să taci? Fii tare. Stau şi eu aici. 
MARIA. Nu, Te rog să mă laşi singură cu el. Acuma, 
dintrodată mi s'a liniştit cupelarea, mă gindesc la copilul meu 
şi-mi simt sufletul tare. Să vedem. (Intră loan Grumăzescu ; salută; se 
uită lung la cele donă femei: pure a nu cunoaşte pe stăpina casei. Adela 
Miner ese). 


SCENA XI 
MARIA, GRUMĂZESCU (Răstimp de tăcere) 


MARIA. Domnule, te rog să le explici. 
GRUMĂZESCU {eu îndoială), Mai cunoscut? 
MARIA. Te-am cunoscut, D-ta insă nu m'ai cunoscul pe 
mine. Între donă temei, ai stat la îndoială 
GRUMĂZESCU. Ba da; se putea să nu te cunosc? Cum 
[E nchipai una ca asta? Te-am cunoscut foarte bine... /Răstimp 
tere 


N 

MARIA, Domnule, mi se pare cel puţin ciudată vizita d-tale. 
Chiar foarte ciudată. Ne-am despărţit de 20 ani. Nam mai auzit 
de d-ta zece, unsprezece ani | După ceia ce s'a petrecut intre noi... 

GRUMĂZESCU. Desigur că mă urăşti. (Maria tace.) Poate că 
ai dreptule, Negreşit că ai dreptate. 

MARIA. Al! recunoşti singur asta, 

GRUMĂZESCU. Sint gata so recunosc, Ai dreptate apoi 
să te miri ce venirea mea după atiția ani. 

MARIA. Intradevâr, mă mir. 

GRUMĂZESCU. Cum aşi putea să-ți lămuresc, cum aș 
putea să te fac să mă 'nțelegi ? Dacă ţi-aşi spune că ai fost sin- 
gura ființă pe care am iubit-o în viaţa mea, nu m'ai crede, Dacă 
ți-aşi spune câ împrejurări grele, independente de voința mea, 
m'au silit atunci să fac ceia ce am făcut, iar poate nu m-ai crede! 
Şi cu toate acestea aşa a fost. Am lost silit, m-au silit alții să fac 
ceia ce am lăcul,.. 

MARIA, Inceput destul de patetic, 

SRUMĂZESCU. Aşa a fost, iți jur că a lost aşa. Cit am 
regretat... nu greșala.., ci... mişelia pe care am fäcut-o l... da, mi- 


236 VIAŢA ROMINEASCA 


şelia ! Mi-am urmat destinul meu, Ştii că m'am insurat... Am lost 
nefericit, grozav de nefericit... 

MARIA, Mä poate interesa pe mine asta? 

GRUMĂZESCU. Poate că ai auzit, sa vorbit mult... Îți 
reamintesc, M'a înşelat. Am avui un proces mare, daraveră cu 
dota, S'au petrecut lucruri triste care m'an silit să fug de aici, 
Am umblat mult, am rătăcit, m'am oprit pe la Bucureşti, la Brăila, 
ia Galaţi... dar nicăiri n'am avut linişte, nici noroc. Ştii. 

MARIA, Am auzit până la o vreme de oarecare incurcă- 
turi, dar nu mă mai priveau, 

SRUMĂZESCU,  Intradevăr mă urmărea nenorocul. Eu 
insă n'am lost vinovat. Am fosi numai un om slab. Am umblat 
pe toate drumurile, mam bâtut de toate zidurile şi m'am găsit 
după atițea ani... după atiția ani.. tot singur, la o margine de 
drum... Întimplător am aflat că ești în laşi, că ești fericită... că 
ai ridicat ş'ai făcut un om de seamă din copilul... nostru... 

MARIA. Copilul nostru? 

GRUMĂZESCU, Oricum, mam, gindit că-i şi copilul meu,., 
al nostru, da. Toată lumea vorbeşte de d-ta, de cl. Am citit și 
prin gazele.., Laude... viitor strălucit... 

MARIA, Şi copilul acesta, „ori cum“, e şa! d-tale? Co- 
pilul d-tale l-ai zvirlit pe drumuri! Omul de azi nu l-ai făcul d-ta. 

GRUMĂZESCU. 0, nu te supăra! Aşa e, ai dreptate, ai 
dreptate... Dar am simţit în sufletul meu, am simţit de-odată ceva 
trist, grozav de trist, Am indurat ceasuri chinuite... Mam gin- 
dit că colo... aproape de mine, sint cei pe care i-am iubit... fe- 
meia pe care am iubil-o,.. copilul., Am avut remușcări, nopţi 
intregi m'am gindit... Şi-mi spunea parcă cineva: iată şi pen- 
tru tine liniştea! lată şi pentru tine un colț. E copilul tău, ori 
ce s'ar zice. Du-te lingă el. Sint două sunete pe care le iubeşti. 

MARIA,  Minţi! Nu le iubeşti, nu le-ai iubit, 

GRUMĂZESCU. Mario, de ce vorbeşti aşa? Anume am 
așteptat ziua aceasta, ziua ta... să fie o zi de ertare.. 

MARIA. Nu! nu le-ai iubiti. Înţeleg acuma ce este. Te-ai 
Inspinat de toți maărăcinii, ai rătăcit pe toate drumurile, om slab 
şi fară suflet! Te-ai inchis în egoismul tău şai lost nenorocit, 
Sacuma, cind simţeşti slăbiciunile şi bătrinețea, cind te vezi pus- 
tiu și fără rost, acuma te-ai gindit la un lucru extraordinar, la 
ceva comic şi dureros in acelaş timp, te-ai gindit la femeia care 
te-a iubit odată... şi la copilul ei. Dar nu vezi că-i o nebunie? 
Cum ai putut d-ta să te gindeşti la asta? Cum? 

GRUMĂZESCU.  Intr'adevăr, e o nebunie. Am crezut că 
ai să mă erţi. Nu înțeleg nici eu ce mișcare sa produs în su- 
fletul meu... 

MARIA, Tot este ceva In viaţa aceasta... o dreptate ne- 
desluşită, care m'a răzbunat! Ai primit lovituri din toate părțile, 
ai îngenunchiat, ai privit spăimintat în juru-ți, și de-odată ai vă- 
zut poarta noastră. Ce ţi-ai zis?,. Să cerc, Acolo-i femeia care 
ma iubit. Copilul meu. Copilul d-tale? A! nu-i copilul d-tale! E 


îi 
“7 


4 
` 


DE ZIUA MAMEI aT 


nuomai al meu! numai al meu! Să-ţi iasă din cap nebunia... 
fantastica nebunie... 

GRUMĂZESCU. Bine, dar trecutul... trecutul nostru... 

MARIA. Trecutul 2... A! trecutul! (Seaude afară vijiltul vin- 
tului.) Auzi cum șueră vintul toamnei ? Aşa a şuerat prin sufle- 
tul meu disperarea. Te-am iubit! o, te-am iubit mult, căci am: 
fost o fire aprigă, pornită în pasiunile mele! Mi-am lăsat pä- 
rinții şi m'am dus după cel pe care l-am iubit! Dita ai lost a- 
cela ! inspre d-ta s'a indreptat amorul acela nebun, că 'n spre- 
un Dumnezeu. Ştii ce-am făcut. Te-am urmat In odăița d-tale sā- 
tacă de student, am împărtăşit loamea cu d-ta. Te-am ridicat 
apoi; ţi-am insuflat energie. Am stat cu d-ta alături, ca să te 
deprind a munci și a râbda. Eu te-am invățat. Chiar cind e- 
ram năcăâjilă, cu pruncul meu, fără somn, mă impărțeam intre el 
şi d-ta, să te ridic, căci erai slab, şi numai dragostea mea iți 
dădea putere! Dragostea mea ţi-a făcut viața frumoasă ; şi eram 
mulțămită şi eu atunci... cit de mulțumită... numai D-zeu ştie... 
Dar cind ţi-ai luat diploma de advocat şi cind ai pus la cale o 
partidă, cind ai găsit zestrea aceia după care toţi umblaţi.—ab, 
atunci ai dat cu piciorul tovarăşei d-tale, ai alungat pe cea care 
te iubea, ai lăsal-o pe uliţi, cu pruncul la sin! Şi eram să mor! 
Părinţii mei nu m'au primit, căci li tuşinasem! Lumea m'a res- 
pins pretutindeni, căci ofensasem morala! Eram vrednică de 
dispreţ, nu de milă! Şi ţi-ai urmat drumul, egoist ca o fiară, 
şi cu m'am culundat in nenorocire, pină ce, din puțina nădejde 
ce mai aveam, a incolțit iarăși putere, ca să trăesc și să cresc 
pe copilul meu, să-l tnalț. Şi l-am făcut om, l-am Inâlțat. 

GRUMĂZESCU. Inţeleg cit ai suferit, Dar se poate să 
nu erti pe cel pe care zici că l-ai iubit? 

MARIA. Cum? Dar cind gemeam in nenorocire şi-mi 
zmulgeam părul şi mă rostogoleam la picioarele lui, cind li a- 
rătam copilul şi-i vorbeam de dragostea mea, și plingeam cu 
lacrimi de singe, el a avut milă? M'a ertat el pentru dragostea, 
pentru jertfele mele? Căci 1i jerilisem tot, tot, tot? 

GRUMĂZESCU. Aveam o nădejde. Am venit. Credeam 
co să mă erji. 

MARIA. Te-am ertat, dar le disprețuese. Du-te. De ce ai 
venit? Ca să ridici in faţa copilului meu un trecut odios ? 

GRUMĂZESCU. A, da, el nu ştie... (Bate cineva ln usă.) 


SCENA XII 


ACEIAŞI, SERVITOAREA 


MARIA. Intră, 
SERVITOAREA. A zis doamna Mincu să vă spun că vine - 
cuconaşu... (Ese) 


T35 VIAȚA ROAINEASCA 


SCENA XIII 
MARIA, GRUMĂZESCU 


MARIA. Nu, el nu ştie. Te rog, d-le... te rog, dute E 
ziua mea, € ziua bucuriei pentru copilul meu. Ai auzit: vine. 

GRUMĂZESCU, Vine? Foarte bine! Am venit să mă 
rog, să mă umilesc. Am făcut o nebunie, cum spui. Ceva nea- 
uzit! Ai dreptate. Dar nu m'ai crtat; te răzbuni. Bine, am să 
mă duc, dar vreau să-mi vàd copilul... 

MARIA. Cum ai spus? 

GRUMĂZESCU, —Și să ştiu şi părerea lui cind va afla că are 
un tată. 

MARIA, Cum? Eşti capabil de această laşitate? Să ma 
lovești, să mā umileşti! L-am crescut in dragoste nemărginită 
şi 'n curăție, l-am învăţat să mā creadă fără pată; mă iubeşte 
că pe-o mamă slintă. şi d-la vrei să-i descoperi trecutul ? 

GRUMĂZESCU, De ce nu? Aşa se formează oamenii, 
Trebue să se deprindă cu toate. (Un zbucium mare o cuprinde pe 
Maria, aleargă prin odac, vorbeşte intrerupt, lnlricoșută. Se uită o clipă 
lu el, în Inerimi, apoi se ropede și se priveşte iu oglindă, Işi dă puţină pu- 
dră pe faţă şi pe ochi, parcă nu știe ce fuce; apoi rătăcită străbate din nou 
scena, către jilțul ei, unde cade. Asta în tot cursul scenei. Apoi ascultă ; 
aude paşi). 

MARIA, Te rog, cruță-l. Dacă nu ţi-i milă de mine, fie-ţi 
milă de el. Du-te, lasa-ne. 

GRUMĂZESCU. Am venit să-mi văd copilul. Lasa-l să 
ştie şi el de ce nu mă eri. 

MARIA. Ah! ai inceput c'o mişelie şi siirşeşti cu alta. 

GRUMĂZESCU. Team rugat în genunchi să mă erfi; să 
fie şi el judecător. El poate se va bucura că a găsit un tată pe 
care niciodată nu l-a cunoscut. 

MARIA. Jl credea mort, 

GRUMĂZESCU _ (sareastie). Mort a fost șa inviat, 

MARIA. Ah! Dumnezeule! (Se scoală, incromenită.) 


SCENA XIV 


MARIA, GRUMĂZESCU, NICOLAE apoi d-na MINCU, 
apoi TEODORA 


NICOLAE (se oprește surprins în prag. Priveşte pe řrind po cei- 
lali doi. Apoi pune geanta pa măsuţă. Işi trece mina prin pār cu neliniste), 
Ce. este, mamă? Am găsit pe doamna Mincu in odaia de alà- 
turi, pme foarte tulburată, ca şi tine. (li ia mina) 

MARIA (îşi întoarce espal; cu glas înăbuşit). Nu-i nimic. 

NICOLAE {către Grumăzeseu). Domnule, mă iartă, nu te cu- 
nose.. dar aşi vrea să ştiu ce este... 

GRUMĂZESCU. Îţi înțeleg nedumerirea, tinere! Indată o 
să te lămurim. Eu sint o veche cunoștință a mamei d-tale... Cu- 


DE ZIUA MAMEI 239 


noștință de-aproape... Dacă sar putea să răminem singuri o 


MARIA. Nu, nu! nu spune... cruță-l. 

NICOLAE. Ce? s'a intimplat o nenorocire ? 
__ MARIA (se ridică de-odată; lui Grumăzescu) Du-te! (Lui Nicolae). 
Copile |! copile! ah! iartă-mă! (Lui Gramăzeseu.) De ce-ai venit? 
de ce? Ce cauţi intre noi? 

(Piste de tăcere. Nicolae priveste în jura-i uimit). 

NICOLAE. A1.. scrisoarea!... (C'un gest iate, Maria vrea să 
o useandă, apoi u întinde băiatului, Nicolae o citește repede. Se întoarce spre 
miică-sa, îi in capu n mini, o sărută pe frunte. Moment de durere. Se 


„plimbă turburat, intră d-na Mineu, aleargă gi ia în brațe pe Maria). 


ADELA. Domnule Hasnaș, nu-l mai lasa să stee! Uite 
cit rău a lâcut mamei d-tale. 
GRUMĂZESCU. Dar aşi vreu să mă explic... 
NICOLAE.  Inţeleg. Nu plinge, mâicuță. Ai crezul că va f 
o nenorocire grozavă pentru sufletul meu, dacă voi afla taina pe care 
ai păstrat-o față de mine. Nu; taina aceasta s'au grăbit de mult 
să "mi-o Jescopere oamenii cei buni. De mult am aflat, şam su- 
ferit pentru tine, apoi m'am mingiiat : erai tu lingă mine, liniş- 


_UlA și impăcată. Tu ai fost viața mea, D-zeul meu. (Către Gru- 


miăzeseu.) Domnule... aşi vrea să știu dorința d-tale... Ce polteşti ? 
GRUMĂZESCU. Eu? nimic... am venit ca cunoscut... ca 
prietin, 4 
NICOLAE. Din partea celui ce scrie scrisoarea aceasta? 
GRUMĂZESCU {eu indolală). E scrisoarea mea ! (Nicolae tre? 
sare ; en falsă bucarie.) Ma simt aşa de fericit că pot să văd... cred 
că ai înțeles... să văd pe copilul meu... 

NICOLAE (priveşte pe Maria, o vede îngrozită și pierdută, Se 
"ntoarec) A | da, am înțeles; şi mai ales văd... 

GRUMĂZESCU. E o neințelegeze, o mică neințelegere. 
D-ta desigur că vei judeca mai bine, Ştiu că trecutul nu-ți a- 
minteşie nimic despre mine. Am lostun rătăcitor. Acuma m'am 
intors la cei ce mi-s dragi, 

MARIA. Nu! nut... 

ADELA. D-le Hasnaş, nu-l asculta, mama d-tale e pier- 
dută. 

GRUMĂZESCU. Nu cer nimic... ascultă-mă te rog o cli- 
pă... Te inşeli dacă crezi că ai in fața d-tale pe un om care cere 
ceva. Nu sint om sărac; dar ceia ce face mingierea omului 
mi-a lipsit In viață... Acum mi-am găsit copilul, îi dau tot 
ce am... 

MARIA (gomind.) Ce caută... între mine... și copilul meu! 

NICOLAE (cu durere). Amințeles.,, și văd... D-ta ești acela din 
pricina căruia n'am eu tată. Din pricina d-tale am plins noi doi, 
eu și mama, şam suferit cumplit. Am tremurat amindoi, am 
gemut în braţele ei. De mic am simțit răutatea lumii, șam ințe- 
les că a fost ceva grozav de trist în viața noastră, 


2% VIAŢA ROMINEASCA 


pie GRUMĂZESCU. N'am putut să-mi Inchipuesc niciodata... 
era ere give sint imprejurări în viața oamenilor... Am ex- 
s+ se pare i 
E pare că atunci cind un tată se allă in fața 
NICOLAE. Mā iartă! Mä uit la mama, şi mi 
IC i , şi mi-i destul, Su- 
rac Sa r an w Ti pe Pentru mine acum nu există decit 
1 i! (Trist) Ţi-ai plecat vre-odată urechea şi ji s 
mine ? Mi-ai zimbit Vre'odată ? d Azi anca 
pg apti Cum? dar tatăl d-tale... 
apărut în fund Teodoru, d-na Mincu spre ca). 
ICOLAE. N'am tată. Mama mi-a spus c'a murit. 


(Imbrățișează pe maică-sa, apoi toa 
Lasä-ne, du-te. apoi se intoarce spre străin, cu blindetă). 


CORTINA 


Mihai Sadoveanu 


e 


O RAZZIE“ 


Poliţia hotărise să facă orazzie. Ordinile au fost date în 
cea mai mare taină : un comisar, patru subcomisari și opt agenţi 
secreţi aveau să inspecteze cu deamâănuntul Şoseaua şi bosche- 
tele ei pline de poezie şi lirism, martori care nu pot vorbi ai a- 
titor idile petrecute în umbra lor. 

Cite n'ar putea spune sărmanele boschete dacă ar avea glas! 

Şi totuşi au şi ele glas, primăvara, cind frunzele le tremură 
in bătaia vintului, care poartă din floare 'n floare, din ram în ram, 
cintecile şi vorbele de dragoste ale lumii noastre. 

Dar cintecele au amuţit acuma, foile veştede s'au scuturat 
una cite una, şi prin ramurile goale vintul aleargă furios, poves- 
tind dureri parcă, iar teii ce-şi fring brațele, ar vrea să se jelu- 
iască lumii de durerea care-i apasă. 

Cine ascultă însă cintecul acesta trist, cine are vreme de 
pierdut, cind frigul ernii te goneşte în căutarea unui adăpost cald, 
unde să uiţi, să nu ştii ce se petrece afară, să nu auzi durerea 
şi geamâlul care se fringe in braţele lor... 

Mă duc rar la Şosea şi atunci pe jos. Aerul de ţară ce-l 
respir la marginea Bucureştilor nu-mi face nici bine, pici rău; 
dar inimii ştiu că-i face rău. Căci oricit farmec şi alinare ar a- 
duce sufletelor noastre poezia naturii, ctmpiile intinse şi lumi- 
moase dela marginea Capitalei, noi dorim oricum locurile cele 
mai indepărtate, visăm ţări necunoscute... 

Ma ertaţi, voiam să vă povestesc o razzie de astăvară, de 
care mi-am adus aminte Intr'una din zilele trecute, cind rătăceam 
singur pe şoseaua intinsă, largă, luminată de becuri rari, ce 1m- 
präştiau in întuneric, In ceasul amurgului care micşurează ziua, 
alba lor lumină. Pe påmint se desenau in forme bizare umblele 
teilor, inchipuind pete fantastice. 

Din depărtare auzii un sgomol, © trăsură trecu în goana 
cailor, apoi râmase iar singurătatea impunătoare a Şoselei. 

Mergeam Innainte. Un sergent mă privi ciudat. Credea oare 
că vreau să fiu in seara aceia oaspetele unui tei, de ramura că- 
muia aveam să-mi sfirşesc viața? Nu, prietene, tovarăș de sufe- 
rinţi. E prea invechit felul acesta de a-ți rupe filele din cartea 
vieţii şi nici frumos nu e. Un om, atirnat de o îringhie, cu limba 
scoasă, cu trupul legânindu-se ușor, e un spectacol infiorător. 

Suspendat intre cer şi påmint! 

6 


22 VIAŢA RUMINEASCA 


— E ———— 


E o idee frumoasă să pluteşti in spaţiu, e delicios poate 
să simţi senzațiile pendulului ; pe cind aşa eşti suspendat de o 
sloricică pe care o lamă ascuţită o tae și... te-ai prăbuşit la pä- 
mint, mică ființă, căreia-i e dal să Indure şi ceia ce nu poate. 
Dar mai caută desmoșteniţii aceştia la frumuseță, cind foamea 
i-a impins acolo ? Ce va fi dincolo, nimeni nu ştie, dar ei ştiu 
că au scăpat de ce a fost aici, şi e o fericire şi asta cind soa- 
rele nu are nici o frintură de rază pentru tine. 

Sergentul se bate cu minile peste cap. 

Ţi-e frig, prietene, care ai de pază în fiecare noapte singu- 
rătatea, vintul şi toată poezia aceasta aşa de tristă.. Ce muncă 
nefolositoare ! 

Pe cer nici o stea. O clipă a apărul şi luna, o jumătate 
numai, ca tăiată de tesacul sergentului, şi a dispărut Indată in- 
tre nouri... 

Trăsura se intoarce; caii merg la pas. Birjarul tumează, 
uneori pocneşte a lene din bici. 

MA Intreabă: Ducem in oraş, conașule ? 

— N'ui mușteriu? răspund, 

— N'avem. 

— Bine, ti spun, atunci cit imi plăteşti să mă duciacasa? 

-- Eu... plătește ! şi dete bici cailor şi astfel nu avui feri- 
cirea să mai aud ultimele li vorbe ce s'au pierdut în vint Şi 
mi-a părut râu, chiar dacă vorbele lui nu aveau să-mi aducă 
nici o plăcere, dar aşa e firea noastră: uneori ertăm totul, alte- 
ori un lucru de nimic deslânțue o furtună de patimi în sufle- 
tele noastre. 

Am ajuns la Flora, cea cu geamurile veşnic luminate. Zä- 
resc umbre: nici un glas nu răsbale insă pină la mine. Mă o- 
presc instinctiv, dar nu intru, căci „chenzina* e incă departe. Şi 
plec, nu fără păreri de rău. 

Indărăt vile, înnainte vile, unele sint in construcție, căror 
vile suflete aparţin, asta nu mă interesează. Cine le locueşte, 
nici atit. Aşi afla poate lucruri pe care n'ași vrea să vi le po- 
vestesc, și de aceia Imi opresc investigaţiile mele, fericit, cu gin- 
dul că aşa de uşor se fac averi in țara mea, unde numai cei 
rămaşi la coarnele plugului culeg din greu spicul griului pen- 
tru pinea pe care nu pot Insă s'o coacă, de oarece nu le-a dat 
incă Statul... cuptoare. 

„Un rond, o casă mare, albă, un bordei de cealalta parte 
şi pe fondul indepărtat citeva lumini roșii: o mahala. 

O umbră, o gheretă şi un felinar. Umbra pâzeşte clădirea 
aceia mare : cazarma jandarmilor rurali. 

__Ce renume prost a făcut publicul şi acestor păzitori ai bu- 
nurilor noastre ! Eu îi admir. Virtutea înnainte de toate. 

„ Velodromul, Școala de agricultură, pepinieră de funcţio- 
nari, Hipodromul... Tăcere şi jale în jurul lor, pe întinsul cim- 
purilor goale. Un pegas fantastic sboară deasupra tribunelor şi 
dispare In nouri, un public imaginar pariază, ciștiguri fabuloase 
se Încasează, şi ciudat că aurul nu se mai isprăveşte.,. 


O RAZZIE 243 


Innainte ! 

Pe şoseaua prunduită, imi dau onorurile două rinduri de 
sălcii, care au trezit în crenguțele lor un murmur misterios. Grá- 
besc paşii si ajung in gara Bâneasa. Un sgomot ca de ciocane 
anuață apropierea unui tren — direcţia Constanţa. Țăcănitul se a- 
propie, două lumini roşii tae intunericul ; un fuerat scurt, func- 
ționarii dau semnale, agită stegulețe roşii, un fluerat prelung ur- 
mează, și inlânțuirea ncagră a vagoanelor se oprește, maşina 
gifiind wreu, 

„Două minute“ ! - 

Ciţiva călători coboară buimăciţi din vagoane, drept bagaj 
au fiecare o traistă şi un bâț—simbolul țârânimii noastre, 

Ure intrun compartiment de-a treia. Oamenii Ingrâmădiți 
unii lingă alţii, tolâniţi pe jos, holbează ochii miraţi la mine. 
Trenul se pune in mişcare, şi ca la o poruncă toți se clatină 
intro parte sau alta. Fum de tutun şi miros de opincă, La mine 
nu mai priveşte decit un Țigan, soldat infanterist, ce poartă cizme 
câscate la virf şi o sdreanță de manta, poate o rămășiță scumpă 
din vremea războiului... Trec intrun compartiment de-a doua; 
miroasă a usturoi. Voiajorii se spionează, cercind să-și alle unul 
altuia tainele meseriei lor, Un sergent major iși mingle burta, 
ceilalți călători au legat prietenie și vorbesc de toate cites la 
ordinea zilei, Trec intrun compartiment de-a'ntâia şi o tacere 
glacială mă infiorează. Pare că oamenii aceștia au ceva de "me 
părții intre dinşii şi de aceia se privesc cu duşmânie. Au insă 
lanțuri de aur la briu, şi rozete de diferite culori, ce arată im- 
porianţa fiecărei decorații, precum și insemnatele servitii ce au a- 
dus,.. Ţării. f i y 

Şi ca să nu tulbur dulcile oare de digestie a sacerdoţilor 
Patriei, trec iarăşi in compartimentul d-ea treia, unde se află Ro- 
minia rurală. Acuma vâd pe pieptul unui imbătrinit, ce are o 
faţă aşa de chinuită, o cruce: Trecerea Dunărei, şi min nodo- 
moase, brăzdate de tăeturi, cu bătături in palmă, ce au ştiut să 
poarte cu vitejie arma şi să ceară brazdei ceia ce nu-i putea da. 
Venea pentru pămint veteranul. In faţa lui, un om ca de treizeci 
şi cinci de ani fi spuse: „Mie mi-o dat Statul; ţa da şi dumi- 
tale"! „Şi cit f'o dat* intreba cu atenţie. „Ci-i-t 7... făcu celălalt 
şi se scârpină după ceată. „Ni-o dat tot pămintul dintre șine 
dela Coslanța pin’ aici“... i ; Ă 

Trenul se opri în Gara de nord. O lumină orbitoare Imi 
luă ochii. Necunoscut m'am strecurat prin mulțime, în căutarea 
unui adăpost cald. 


Ma ertaţi, dacă in locul unei „razzii* oliciale v'am povestit 
o altă razzie a unui simplu râlăcitor... 


Vasile Savel 


7971 


Romanță nordică 


— 


În portul blond al unei mări din nord, 
Au debarcat corsarii bruni din sud. 


Şi "n portul blond al unei mări din nord, 


Greoaele otgoane se aud, 
Cintind barbar, cintind In dezacord 
Cu pinguinii tristului fiord. 


În portul blond, batrinii mateloţi 
Privesc tăcuţi la noii debarcaţi, 

Şi 'n portul blond, bătrinii mateloţi 
Par niște blonzi copii, infiorați 

De cintecele brunilor piloți 
Încremeniţi cu minele pe roți. 


Artişti pribegi şi oaspeţi nepoltiți, 
Bătuţi de vint şi-adesea de noroc, 
Artişti pribegi şi oaspeți nepoitiţi, 
Corsarii bruni repetă-acelaşi joc, 
Şi 'n porturile blonde-abia sosiți, 


Pornesc din nou și 'n veci netâlmăciţi. 


Şi 'n timp ce-albastrul mării uniform 
Și-adoarme 'n cint tristeţile de eri, 

Şi 'n timp ce-albastrul mării uniform 
Deşteaptă 'n ei eterne primăveri, 

În portul blond ca 'ntr'un ghețar enorm 
Autohtonii tremură... şi-adorm |... 


lon Minulescu 


Note pe marginea cărţilor 


UN PRIETIN AL NOSTRU 


Pe la jumătatea veacului trecut, Wilhelm de Kotzebue, un 
artist străin, care scria nemțește, a fost adus de imprejurările vieţii 
In năcăjita noastră Moldovă. 

A cunescut laşii dela 1850, şi alte tirguri, cu boerii în decă- 
dere, cari jucau cărți şi-şi pierdeau moşiile ori le lăsau să se 
ruineze în minile arendașilor străini; a cunoscut conrupția sluj- 
bașilor noştri, sărăcia şi durerile țărănimii. A umblat pe drumuri 
rele şi sălbatice, a trecut rluri fără poduri, a rătăcit printr'o tn- 
treagă țară înapoiată. A cunoscut Slânicul, care era pe atunci 
un campament de barbari nomazi parcă, a văzul iarmarocul de 
la Folticeni, cu ne mai pomenitele-i inghesueli de străini, de ță- 
rani și de tirgoveţi; a trecut şi pela mânăstirea Văraticul, unde 
l-au impresionat dureros fetele de boer făcute cu sila călugăriţe, 
fiinţe cu viața zdrobită şi stearpă, petrecind o tinereţe neinirinată 
şi ajungind la o bătrinețe pustie. 

Acest om era un artist de seamă şi ne-a cunoscut bine, A- 
devărata artă presupune simpatie. Toate mizeriile și scăderile 
noastre le-a privit cu îngăduință. Pe lingă asta a știut să vadă 
și calităţile fundamentale ale unui popor inteligent, cu obiceiuri 
blajine şi patriarhale. A înţeles și pricinile suferințelor noastre : 
poporul cel mare, bun şi muncitor, nu putea fi facut vinovat 
pentru intunericul în care zăcea; pentru jaful banului public, 
pentru conrupția slujbașilor ; pentru desiriul şi lenea celor bogaţi ; 
pentru năvala străinilor hrăpareţi și energici. d | 

In dragostea pe care ne-o arâta acest străin, a găsit cuvinte 
calde, cu nădejde intr'un viitor mai bun. Intr'adevaăr, timpul care 
tâmădueşte toate, a prefăcut şi a dres multe ; a ros pătura aceia 
suprapusă, urmaşă a levantinilor veacului al XVIII-lea, pe care au 
descris-o aşa de aspru şi aşa de crud alți străini trecători pe la 
noi; chiamă la viaţă şi la deşteplare poporul; și arâtindu-ne în- 
cercările altora şi năcazurile noastre, ne dă invățâminte pentru 
căile viitorului. 


216 VIAŢA ROMINEASCA 


Din cele ce-a văzut la ţara noastră, Wilhelm de Kotzebue 
a alcătuit două cărți: una, „Descrieri şi Schițe din Moldova“ şi 
alta, un roman de moravuri „Lascar Viorescu“. Amindouă sint 
scrise foarte vioiu şi cuprind lucruri interesante, dintr'o lume de 
acum şaizeci de ani, care arâmas numai in amintirea bătrinilor. 
Paginile acestea frumoase despre noi puțini le cunosc; traduce- 
rile făcute acum 20—25 de ani in București nu mai circulă, Ar 
fi bine să le vedem iar in minile tinerimii: sint lucruri scrise de 
un prieten al nostru. Cind vor învia insă aceste traduceri, ași 
dori să le văd Intro haină mai de sărbătoare. Paginile lui Kotzebue 
merită o limbă mai rominească; ele cer de asemenea şi o cu- 
noaştere a obiceiurilor și vieţii Moldovei. In traducerile care s'au 
făcut, am văzut de multe ori cu mirare că tălmăcitorul romin 
stă la indoială şi nu știe despre ce e vorba, în faţa unor lucruri 
pe care autorul străin le-a văzut și le-a cunoscut bine, Traducă- 
torul nu ştie ce e o „traista“, ce e „mujdeiul*, ce e un „bocet* 
şi altele; traducătorul nu știe cu alte cuvinte romineşte; de-aceia 
nici țăranii noștri, săracii, nu grăesc romineşte în traducere; și 
nu sint ei de vină, nici Kotzebue bine înțeles. Autorul neamţ 
cunoștea lucrurile şi oamenii dela noi mai bine decit le cunoaşte 
anonimul Romin pâmintean ; deşi mă Indoesc dacă e Romin şi 
pâmintean. Unul era un artist; cestalalt nu e nici un traducător. 


Citind intimplările tinărului și simpalicului boer Lascar 
Viorescu, Intre icoane cu credință zugrăvite, intre figuri adevă- 
rate, descrierea lui Enache Puricescu mi s'a părut mai mișcă- 
toare. Hoerul este blajin şi bun, cinstit şi primitor, care duce o 
viață ticnită la țară, în căsuţa lui, pe pâmintul părinților, intre 
țăranii cu care se poartă blind și-i socotește ca frați, —e o figură 
care nu mai trăește pe pămintul nostru, A trecut în lumea um- 
brelor, Poate nici n'a existat vreodată. Totuşi scriilorul i-a dat 
viaţă, și tipul boerului acesta bun va râmiae ca o licărire blindă 
in noaptea trecutului. Din liniştea lui (deşi el nu va fi bucuros) 
Il. vor scoale numai cei ce vor voi să Invie „epoca adevăraților 
boeri cu care țăranul trăia bine“ şi care vor voi să dovedească 
drepturile marei proprietăți și ticăloşia la care ne va duce färl- 
marea pămintului Intre muncitorii ţării. 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 247 


Dar pe lingă Enache Puricescu şi celelalte, se vede un lucru 
mai interesant pentru stările noastre economice: că cei care trăesc 
cu adevărat și lucrează, că cei care se zbat şi se luptă, nu s'au 
prea schimbat, Şi de-aceia a rămas un fir neintrerupt şi o stare 
de lucruri dela 1850 şi până azi. 

Ţăranii şi frumuseţile naturii nu s'au schimbat, cum zice 
aşa de bine domnul Maiorescu, vorbind tot de scrierile lui 
Kotzebue, 

Dar sint şi alții pe lingă umbra dispărută a lui Enache Pu- 
ricescu şi pe lingă ţăranii cari au suferit şi sular. 

lată doi epitropi ai tinărului Lascar, plecat în străinătate 
de copil, și intors acasă om cu judecată. Sint oameni alcătuiți 
dintr'un material mult mai rezistent decit blajinul boer Enache; 
sint necinstiţi şi firei ; prefacerile care au urmat nu i-au schim- 
bat; li avem şi azi printre noi, tot aşa de Inarmați și lot așa 
de primejdioşi. 

Tinărul intors dela învăţătură işi găseşte afacerile tare 1n- 
curcate, iar casa părintească şi moşia, pe mina unui arendaş, 
intro stare de ruină inspâăimintătoare. 

Prin cite năcazuri trece Lascar Viorescu, cum se sbate In 
lanțurile şireclicului, şi cum se încurcă ca o biată gizā intr'o 
rejea de painjen. Simţim și vedem toate peripețiile ruinării u- 
nui fecior de boer, cu atit mai bine, cu cit nu sint lucruri care 
„au fost odata“, ci lucruri care sint încă. E plină țara noastră 
de păminturi lăsate In părăsire, ori pierdute, ori incăpute pe mina 

ilor,—caşi la 1850. 
aie fost A noi mulți oameni ca Lascar Viorescu, băeţi 
drepți, suete dornice de schimbări, care au venit in lumea 
noastră veche visind să prelacă ceva, şi au râmas neputincioşi 
pentrucă n'aveau tărie. Lascar Viorescu al lui Kotzebue e un 
Moldovean fără energie. Ca dinsul sint foarte mulţi şi astăzi. 
Scriitorul îl îndrumă câtră o nouă viaţă, la siirșitul cărții lui, 
dar nu ne spune nimic hotărit. E adevâr că nehotărirea a rămas 
caracteristica fundamentală a multor boeri moșieri dela 1850 pină 
azi. Oamenii de afaceri străini, oamenii noştri noi, aspri şi Ja- 
comi, au dărimat generația lui Lascar Viorescu şi a urmașilor 
lui; dărimă şi azi pe cei din urmă, ŞI Lascar Viorescu insemna 
un suflet generos, şi desigur că a fost dintre cei cari au luptat 
pentru libertăţi şi pentru Unire. Intre urmașii Levantinilor lui 
Carra, Lascar Viorescu era un element preţios pentru progresul 
ţării noastre. Vremurile insă nu l-au găsit tare și l-au ingenunchiat... 


243 VIAȚA ROMINEASCA 


Mulţi străini au trecut prin țările noastre și au vorbit des- 
pre noi. Niciunul însă n'a pătruns aşa de bine în sufletul nos- 
iru cum a pătruns Kotzebue; nimeni n'a văzut aşa de limpede 
şi n'a judecat așa de drept, Am găsit în paginile lui amânunte 
ale vieţii noastre şi caracterizări care m'au uimit. Dar şi din- 
tre Rominii cari au vorbit despre țară şi despre poporul lor sint 
puţini cari l-au ajuns pe Kotzebue. Unul vede lucrurile în fugă, 
ca un câlător grăbit și străin, altul se sfiește să intre în mijlo- 
cul poporului ori nu vrea, nu știe să-i vorbească, ori nu-l Ințe- 
lege. Fratele acesta al nostru, cu toate ale lui bune şi rele, e 
pentru el un mormint inchis. Insă Neamţul acesta venit de pe 
depărtate țârmuri a avut două mari daruri: a fost un artist, șa 
avut un suflet generos. Sufletul şi ochiul unui artist sint in- 
strumente cu mult superioare sufletului şi ochiului unui cercetă- 
tor rece, care privește şi judecă după formule şi reduce toată 
lumea înconjurătoare la personalitatea lui şi la teoriile lui: cu 
atit mai rău pentru lumea înconjurătoare dacă nu răspunde pre- 
vederilor lui, Sufletul artistului tresare în faţa noutăţilor vieţii ; 
în ochiul uimit se intipăresc nestirșite și bogate variații; și daca 
inima bate pentru tot ceia ce poate face mai bună lumea asta 
şi pentru ce poate micşura neslirşitele dureri omeneşti, atunci gä- 
sește ințelegere şi ertare la toate. Cu dragostea străbate mai 
curind In sufletul omenesc şi-l pricepe mai bine. 

Așa a fost Kotzebue. De-aceia ne-a ințeles, a văzut cali- 
tățile noastre şi ne-a mustrat blind pentru scăderile pe care ni 
le-a văzut. Dar a mai fost ceva care a ajutat la atitudinea lui 
laţă de noi. Mai îintăiu venea din Rusia, unde cunoscuse mult 
intuneric şi cruntă durere; apoi a inceput a iubi la noi, mi se 
pare, pe una din frumoasele noastre pămintence; prin ea ne-a 
iubit şi pe noi; şi poate că asta ar fi o explicaţie şi mai sim- 
plă a simpatiei lui Kotzebue pentru blinda şi trista Moldovă. 


Mihail Sadoveanu 


CRONICA LITERARĂ 


———— 


Literatura romină şi literatura comparată 


A venit timpul, ni se pare, ca să introducem, în mod hotărit, li- 
‘teratura romină în domeniul studiilor de literatură comparată. Nu pre- 
tindem că s'ar face cu aceasta un lucru cu totul nou. S'au făcut deja In 
“senzul acesta cercetări importante şi care au atras atenţlunea scriitorilor 
celor mai serioşi şi celor mai erudiţi din Europa. Citeva studii parti- 
culare bune au fost chiar publicate. Voi cita numai unul din cele mal 
secente, teza domnului N. |. Apostolescu: L'influence des Romanti- 
ques français sur la Poésie roumaine, avec une preface de M. Emile 
Faguet de [Academie française. Paris, Champion, 1909. 

Din nenorocire aceste lucrări, cu toată valoarea lor documentară, nu 
sint o sinteză destul de generală, nu au înriurirea universală ce trebue să 
se alle întrun studiu de „literatură comparată“, Nu putem să facem din 
aceasta o vină autorilor lor, care au împlinit scopul mai restrins ce şi 
propuseseră, dar trebue să ne gândim că mai e şi altceva de făcut, 

Nu e nevoe să demonstrăm aici că literatura romină e demnă 
de a intra In programul acestor studii mai generale de literatură univer- 
sală. individualitatea ei, originalitatea ei proprie, nu pot fi puse la ports 
lä, chiar de câtră aceia care nu o cunosc decit într'un mod sumar, Leg - 
turile ei intime cu literaturile popoarelor vecine, mai cu gror i o- 
meniul legendelor şi al literaturii poporane, apar indată în ochii obser- 
vatorului celui mai superficial. 

Originalitate profundă pe de-o parte, legături per cu au at 
Taturi pe de altă parte, iată două motive care pas” ss să mr se x 
să zic a priori— studiul comparat al producţiunilor spi beer 
acelea ale celorlalte popoare. Prestigiul acestor eaS eee 
mu va putea decit să iasă mai mare dinirun astfel = 
admira întrun mod mai puţin naiv, poate, unele lucruri 7 ca coreeana 
crezute pină astăzi excluziv romineşti, dar se vor puri aia cet 
museţi neaşteptate, multe storţări originale, care pină a 


250 VIAŢA ROMISEASCA 


bănuiseră. Râul nu va fi mare, dacă se vor distruge unele idole: mo- 
numentul care va eşi din această muncă nu va fi decit mai simplu şi 
mai frumos. 

Trebue să ne gindim, totuşi, că studiul literaturilor comparate este 
o ştiinţă tinără de tot, de abia stabilită în principiile şi In metoda sa, că este 
lipsită incă de o mulţime de inele în inlănțuirea pe care caută s'o stabilească, 
căci cele mai multe din stadiile evol.ițiunii pe care o bănveşte sint încă ne- 
cunoscute, Este mai mult decit probabil că studiul, din punctul acesta 
de vedere, al literaturii romine va putea să umple un mare număr de 
lacune. Vorbeam adinesurea de romantism, cu ocaziunea cărții d-lui 
N, I. Apostolescu. Unul din cei mai buni critici de literatură compa- 
rată, d, A. van Gennep, observă că istoria comparată a romantismu- 
lul în formele sale iranceză, germană, italiană, rusă, scandinavă ctc. nu 
este incă făcută. Avem numai studii de detaliu, şi citeva vederi gene- 
rale, ca acelea asupra influenți europene a lui J. J. Rousseau. S'au exami- 
nat unele din izvoarele acestei mişcări, şi mai cu seamă influența exerci- 
tată asupra genezii romantismului de câlră poemele orientale, de câtră aşa 
numitele +hansons de geste. Lucrările d-lui Pio Rajna, în Itəlia, asupra 
epopeei Evului mediu, acelea ale d-lui Virgile Rouel asupra dezvoltării 
paralele a literaturilor germane și franceze, precum şi acele ale d-lui |. 
Bédier, asupra Fabliaux-urilor, sint jaloane importante, dar care tre- 
bue încă să fie legate Intre dinsele, 

Ca să intrăm în mal multe amănunte: se şiie cit ar îi de folosi- 
tor să avem o bună lucrare asupra ansamblului litesaturilor neo-latine. 

Este important să legi impreună, să grupezi, să compari produc- 
Vunile spiritului italian, francez, spaniol. portughez... dar e de neapărată 
trebuință să se adaoge la această serie, a cincea din marile limbi neo- 
latine: limba romină. Filologii ne-au introdus deja pe această cale de 
comparație fecundă. Folkloriştii i-au urmat, Acestea nu sint insă pină 
acum decit două puncte de vedere restrinse şi care trebue să ne ducă 
mai departe, Notele imprăştiate care se găsesc in privința aceasta la- 
erudiţi ca Hasdeu, Gaster, L, Şăineanu, T. Marian şi cîţiva alţii, trebu- 
esc să fie mai întăi clasate și coordonate şi să servească de punct de 
plecare pentru investigaţiuni mult mal metodice şi mult mai desăvirşite. 

Există deja cħeva bune invenlarii de literatură populară in Romi- 
nia: Culegerea de proverbe a lui Zanne, Colecjiunea de poezii popu- 
lare a lul G. Dem. Theodorescu, Basmele lui Ispirescu, fără să mai vor- 
bim de clteva alte colecţiuni foarte interesante. Aceste documente pre- 
țioase irebuesc, pe de-o parte, complectate prin cercetări active, iar pe 
de sită parte trebue să ne gindim să le interpretăm, să le introducem 
în marele ciclu al literaturii populare europene şi chiar mondiale. 

Rominia, prin situația sa geogratică, prin rolul pe care l-a jucat 
in istorie, s'a aflat intotdeauna la coniluentul celor mai mari curente de 
civilizație. Ea este aşezată inte lumea orientală şi cea occidentală, în. 
punctul de intilnire al Siavilor, al Germanilor, al Grecilor, al Turcilor, Ni=- 


CRONICA LITERARA ACE. 


mic nu e mal interesant ca Rominia pentru problema intiuenţilor. Ştiinţa 
jiteraturilor comparate are, aşa dar, absolută trebuinţă de o cunoştinţă 
din ce în ce mai serloasă şi mai precisă a literaturii romine. 

Nu putem să ne impiedecăm de a adăoga Incă un motiv de un 
ordin deosebit, dar destul de grav, în favoarea lolosului studiului lite- 
raturii romine din punctul de vedere comparat. Principiul naționali- 
tăților joacă, din secolul XIX-lea, un ro! absolut preponderat în orga- 
nizaţia şi direcţiunea politică a popoarelor. Nicăiri mai mult ca in Eu- 
ropa orientală şi meridională el nu este aşa de adesea invocat. Dar nu 
trebue el, pentruca să-şi aibă toată valoarea sa, să fie bazat pe ceia 
ce este în adevăr naţional, şi studiul pe care-l cerem nu este el cel mai 
bun mijloc, ba chiar singurul mijloc pentruca să se cunoască in ade- 
văr şi să se stabilească bine acest caracter ? De citeori nu s'a observat 
că lupta din prejurul nostru este mai aprigă prin argumentele etnologice, 
folklorice, limbistice etc., decit prin arme sau prin lupta economică ? Se 
cunosc storțările considerabile încercate în sensui acesta în Austria, în 
Ungaria, în Germania, Rusia. Pangermanismul şi panslavismul fac din 
studiul comparat al limbilor şi al folkiorului lor una din cele mai 
mari unelte de răsboiu ale lor, atit pentru atac, cit şi peniru apărare. 
Este dar permis celui care studiază literatura romină, chiar întrun scop 
mai abstract şi mai ştiiaţific, să nu neglijeze cu totul folosul politic care 
poate să decurgă din el, 

Este bine, în slirgit, să urmăm o mişcare generală şi să nu lăsăm 
să se exploateze în contra Rominiei un cimp de studii, unde activitatea 
şiiințifică romină poate să se dezvolte în mod aşa de larg şi de uşor. 
Este în interesul tuturor de a apăra adevărul în contra unor savanţi in- 
discreţi, care Îl acaparează şi Il ascund în profitul unor teze care le con- 
vin. Nu de mult un teoretician cam îndrăzneţ, Potanine, afirma foarte 
liniştit că toate temele epice, slave, germane, fineje, franceze (şi mai 
cu seamă romine, bine înțeles) nu sint decit nişte dezvoltări ale unor 
prototipuri pe care le găsise la Turco-Mongoli, El atribue Hunilor lui 
Antila şi Maghiarilor, descendenților lor, gloria de a fi procurat Europei 
toate materialele, din care epopea ei a trăit timp de secole! Dacă nu 
vom lua seama, un savant ungur va pretinde in curind că tot elemen- 
tul epic atit de abundent în basme şi în cintece haiduceşti provine 
dn izvor maghiar. 

Aceste reflecțiuni sumare sint de ajuns ca să ne dea o idee de 
folosul şi de urgenţa studiilor de literatură comparată in Rominia. Fără 
să le dezvoltăm mai mult, şi fără să mai enumărăm şi altele tot aşa de 
importante, putem să ne întrebăm care este metoda ce trebue întrebuin- 
tată şi în ce direcţie trebuesc făcute primele încercări. 


Nu este nevoe să pierdem vremea in prea lungi citiri de lucrări 
generale, care au fost scrise asupra literaturii comparale, Aceste lucrări 


252 VIAŢA ROMINEASCA 


sint foarte numeroase, mai cu seamă în Germania. Cele mai multe 
sint, din nenorocire, nişte generalizări făcute mult prea în grabă, nişte 
construcțiuni abstracte, unde faptele lipsesc, sau sint examinate în mod 
prea sumar. Totuşi, unele din ele, ca acelea ale R. M. Meyer, ale lui 
Wundt, ale lui Preuss, ale lul Iiastian, sint de o foarte mare valoare 
-şi trebue să fie cunoscute, Ştiinţa engleză a studiat cu un spirit mult 
mai realist literaturile popoarelor primitive, In particular. Cercetările lor 
sint minuţioase, datele exacte şi abundente: Mac Culloch, Andrew 
Lany, Elis Hart etc, sint autorități excelente. In Franţa, P. Sébillot, 
R. Basset sint de asemenea autori ce nu pot fi trecuți cu vederea. Tre- 
bue însă să ținem seama că în Italia şi chiar în Franţa, unde s'au fă- 
cut puline studii generale, există deja excelente colecțiuni foarte bine 
clasate şi care stau gala pentru o lucrare de comparație. Nu este tot 
aşa, din nenorocire, pentru Spania şi pentru Portugalia, care nu sint de 
loc mai înaintate, in privința aceasta, decit Rominia, 


Cela ce importă este să se facă comparaţiuni precise şi particu- 
lare, şi pentru aceasta este suficient un mic număr de cunoştinți gene- 
rale ce se pot repede dobindi. Ne va fi de ajuns să luăm două exem- 
ple, unul în priviuța cintecelor populare, altul în privința legendelor. 

Comparaţiunea cintecelor noastre populare cu acelea ale celorlalte 
naţiuni se impune oricărul spirit curios. Ea nu a fost incă incercată în 
întregul ei şi n'a fost nici chiar schițată, decit în mod foarte imperfect 
asupra unor puncte parliculare. Să ne mârginim, pentru moment, să 
încercăm o comparaţiune cu o singură literatură, cu literatura greacă 
modernă. 

Să punem în faţa colecţiunii lui G. Dem. Theodorescu, culegerea lui 
Passow (Popularia Carmina Graeciae recentioris— Leipzig, 1860), acele ale 
Hui Legrand, d'Aravantinos, Papazofiropaulos şi Antologia populară a 
Greciei moderne, publicată în franțuzeşte de d. Aubert Pernot, precum 
şi vechia lucrare a Contelui de Marcellus : Chants populaires de la Grèce 
moderne—Paris, 1860. Vom avea dar o mulțime de constatări serioase 
de făcul, şi de probleme de rezolvat Vom găsi într'insele o mulţime 
de puncte comune : diviziunea aproape analoagă in cintece eroice (clephti 
şi haiduci), cintece legendare, cintece de dragoste, cinlece de nuntă, 
caşi în cea mai mare parte a literaturilor. Dar vom remarca mai cu deo- 
sebire cintecele Perperiei (mâpawpoc, mbpempos şi zuprrpodva) care nu 
sint decit cintecele Paparudei sau Papalugăi romineşti (a se vedea Pas- 
sow—p. 232, No. 311) şi acele ale Caloianului şi ale xahoiwżvns. 
Aceste analogii deja semnalate merită un studiu mai complect, uşor de 
făcut în detaliu. 

Acelaşi lucru se întimplă cu legenda Meşterului Manole (G. Dem. 
Theodorescu, p. 460) şi cu acela a Podului de pe Arta (Passow, p. 338, 
Legrand şi Pernol—Chriestomaţia, p. 13—15). Aici chiar lăsind la o parte, 


CRONICA LITERARA 233. 


pentru moment, variantele sirbeşti (a se vedea: A. Dozon—Poezii sirbeşti, 
p. 189), aflăm materie pentru comparaţiuni încă inedite, cu totul spre- 
lauda poeziei romine, care a transformat nişte date destul de aride in- 
t'o poveste minunat de mişcătoare, Chestiunea priorităţi rămine şi: 
dinsa de clarificat. Un pasaj foarte curios al cintecului grecesc pare, în 
adevăr, că face aluzie la legenda romină ca fiind mai veche. Pecind 
o zideşte, tinăra soţie a meşterului zidar se jeleşte şi zice: „Vai, ce ur- 
sită! Ce sozrtă lunestă! Am fost trei surori, citeşitrele predestinate : 
una a fost zidită în Dunăre, alta în Avion, şi eu, cea mai mică în po- 
dul de pe Arta“, 

Tot astfel se mal impune o comparație între numeroșii nicrologi 
greci (a se vedea Aravantinos—Culegere de cintece populare epirote, 
Atena, 1888, p. 255 şi urm.) şi jelirile la mormint, culese de G. Dem. Theo- 
dorescu (p. 275 şi urm.), precum şi cele ce se mai aud la Inmormintă- 
rile din sate. Aceste cintece de origină aşa de veche şi atit de minu- 
nat conservate prin tradițiune, ne vor duce la renumitele voceri italiene, 
ale Corsicei şi ale Sardiniei. Acest obicei, care pare acuma bizar po- 
poarelor mai occidentale, fusese deja remarcat de un vechiu autor (Be- 
lon, Paris, 1554): „Vechia manieră a Einicilor de a plinge morții se 
„conservă încă In momentul actual în Ţara grecească, caşi in alte țări : 
„ale Albanezilor, Bulgarilor, Croaților, Sincasilor, Setvilor, Valahilor, 
„Sclavonilor, Dalmaţilor şi altele...*, 

Cintecele de nuntă, din cauza analogiei religioase, vor avea, ne- 
aparat, o foarte mare esemănare intre ele. Dar comparațiunea va fi mai 
curioasă intre cintecele fetii rău măritate (a se vedea G, Dem. Theodo- 
rescu, p. 198 şi 199) şi ne vor aduce aminte cîntecele franceze, atit de 
numeroase in privinţa aceasta, din Evul mediu. 

In amindouă țările, cîntecele de exil (surghiun) sint numeroase 
şi nespus de expresive (G. Dem, Theodorescu, p. 284, 285; Aravantinos,. 
p. 206, 207). Dar nota romină este mult mai duioasă şi mai pătrunză- 
toare, dorul patriei iubite pare mai arzător decit la Greci. Nu cred, spre 
exemplu, că un Romin ar fi cintat vreodată: Muma uitată (Passow, 239). 

Indicaţiunile pe care le dădurăm stni numai cele mal evidente şi 
cele mai cunoscute. Ele pot să ne dea o idee de ceia ce rămine de- 
făcut. In afară de comparaţiunile între poeziile populare grecești şi ro- 
mineşti, găsim în cele dintăi unele învăţăminte de mare valoare. Unul 
din primele cintece greceşti cunoscute vorbeşte de privighitorile din- 
Valahia, ìn secolul al XV lea. Nu este oare un mod de a spune că 
cintecele populare romine erau deja răspindite şi cunoscute, căci infe- 
lesul cuvintului „privighitori* aici nu este îndolos; este desigur vorba- 
de cintăreţi. Am mai putea remarca că şi Grecii, în cintecile lor, au ce- 
lebrat adesea pe Valahă, şi au făcut dintr'insa un tip de frumuseţă fe- 
melască (Aravantinos, p. 158, 169; Marcellus, p. 204, 243). Ei au. 
cintat moartea lui Georyakis şi a lui Pharmakis în Valahia; poemele: 


25t VIAȚA ROMINEASCA 


- — 


cleptice asupra lui Giptaki şi Nicotzaras fac asemenea aluzie la pro- 
vinciile romine, fără să mai vorbim de marile poeme istorice în limba 
greacă vulgară, relative la Turcia şi la principatele dunărene, publicate 
de E. Legrand (Paris, Leroux, 1877). Toate acestea sint de cel mai mare 
interes pentru literatura romină. 

Acest studiu, neapărat, nu ar fi decit un pas spre o comparaţiune 
care sar întinde în mod succesiv Ja țările slave, sirbe, bulgare, la Al- 
baneji, la Ruşi şi în sfirşit la popoarele ne-olatine, 


lată acum un alt subiect de studiu cu o altă metodă mai largă. 
“Teoria legendelor populare este poate ceia ce cunoaştem mai bine in 
literatura generată comparată. Putem dar numai decit, nu numai să com- 
parăm legendele tomine cu cele ale cutărei sau cutărei națiuni în par- 
ticular, dar să încercăm să le aşezăm direct în marile clasificări genc- 
rale stabilite. 

Va îi nevoe să precizăm bine, mai întăi, la ce mare categorie se 
pot raporta diversele poveşti, atit de diferite între ele, ce se confundă 
sub titlul cam vag de basme Deosebirea nu va fi întotdeauna aşa de 
uşoară pe cit s'ar părea la prima vedere, căci poveştile romine au tre- 
cut prin alitea vriste diferite, au suferit atitea influenți variate, încît s'au 
amestecat încetul cu încetul mnele cu aitete. Le vom putea însă clasa, 
după elementul predominant în fiecare din ele, în fabule, cind anima- 
lele vor juca rolul oamenilor; în basme propriu zise, cind subiectul mi- 
raculos, locul şi persoanele nu vor fi localizate, cind nu vor avea nici 
o preocupăre de învăţămint moral sau de explicare a fenomenelor na- 
turii; în legende, cind subiectul va avea un fond istoric, o tendință na- 
ționalistă, o localizaţie mai mult sau mai puţin precisă ; în stirşit, în mi- 
turi, cind se va găsi în cele o încercare de interpretare a fenomenelor 
naturii, a ideilor religioase sau morale, 

Această diviziune nu trebue totuşi considerată ca prea absolută, 
Totul în natură este supus legilor evoluţiunii, tranzițiunile sint nenumă- 
rate, şi iormele intermediare mult mai numeroase decit formele tip. Este 
chiar de remarcat că aceste forme intermediare caracterizează mult mai 
bine un popor, şi că In amestecul lor, dozat întrun mod oarecare, se 
găseşte mai curind originalitatea unei naţiuni. Această originalitate, sau 
mal bine acest amestec original de forme bine cunoscule şi bine de- 
terminate aiurea, va fi una din calitățile cele mai aparente ale poveştilor 
tomine. Va îl foarta curios să desprinzi aceste elemente din povestiri 
ca Harap Alb, unul din basmele cele mai tipice, din Meana Sinziana, 
din Porcul cel Fermecat şi din scurta Legendă despre Zidirea Lumii"). 


1) Harap Alb în operele lui Creangă. Meana Sinziana in Ispirescu — 
Pea mA si Basmele, Rominilor, 1907, București, Minerva, p. 33, Porcul cel 

„ibid, p.62. Legenda despre Zidirea Lumii— Basme din Toate Tinuta- 
pile Romineşti. Eå. Socec, 1909, p. 183. 


| 


CRONICA LITERARA 235 


Fără să împingem mai departe această enumerațiune, lată deja patru 


exemple foarte semnificative de modul cum poporul romin înțelege 
basmul, şi se poate intrevedea nestirşita varietate ce se ascunde în ele 
subt o uniformitate aparentă. 

O lucrare mult mai importantă este acela a analizei temelor şi a 
sequenței temelor care compun basmele romine. Această lucrare a fost 
chiar începută cu o rară conoştiință de cătră d. Șdineanu, in studiul său 
asupra basmelor. Trebue complectate, cercetările, indrumindu-le asupra 
basmelor de curind publicate, şi mai cu seamă trebue făcută lucrarea 
de comparațiune cu celelalte ţări. Analiza sistematică a temelor a fost 
deja făcută pentru un mare număr de țări. Afară de autorii pe care 
i-am citat, ne vom servi şi de clasificările lul Ehrenreich pentru A- 
merica, ale lui Crooke pentru India, ale lui Palloka şi Wesselofsky pen- 
tru temele slave. In sfirşit, vom cita şi curioasele cărți ale d-lui Lafcadio 
Hearn asupra legendelor japoneze, 

Temele cunoscute şi clasate pină acum şi recunoscute ca aproape 
ireductibile sint destul de numeroase. Ele nu sint numai citeva zecimi, 
cum se spunea nu de mult în prefața unei culegeri de basme romi- 
meşti. Şcoala psicologică germană a căutat în zădar să le simplifice, 
Tn realitate, ele sint mai multe sute, dacă vrem să le determinăm întrun 
mod puţin mai explicit. Procedeul cel mai ingenios ca să le cunoşti 
este sistemul catchword-ului al lui Lowie şi Krăber, El consistă in 
desemnarea fiecărei teme prinirun cuvint- caracteristic; tema potopului, 
tema obiectelor magice, tema luptei uriaşului şi a piticului, tema calu- 
lui năzdrăvan, tema castelului fermecat, iema arborilor vieţuitori, tema 
călătoriei în iad, etc. etc. Pulem vedea dar că un mare număr din a- 
ceste teme aparține basmelor romine, 

Trebue să distingem apoi, in aceste teme, pe cele care sint uni. 
v«rsale şi se găsesc în toate literaturile. Acestea, mai puţin numeroase 
neapărat, nu depind nici de limbă, nici de rasă, nici de civilizaţie. Tema 
obiectelor magice, de care vorbeam adineaurea, este dintre acestea, D. 
A. van Gennep a dat peste două sute cincizeci de variante asupra te- 
mei acesteia şi aceste variante se găsesc 1ăspindite în toată lumea, To- 
tuşi amănuntul local este intotdeauna interesant. Alături de inelul lui Gy- 
gès devenit clasic, de bastonul autolovitor, de punga fără tund, basmele 
romine au inchipuiri nostime, ca căciula care te face nevăzut şi cimpo- 
iul lui Picală, care te face să joci fără voe, 

Temele locale sint mai importante şi te ajulă adesea ca să hot- 
răşti chestiuni grave, de origină şi de influenţă străină, dar totuşi trebue 
în cazul acesta să te pronunţi cu mare prudență și să cercetezi nume- 
roase texte Innainte de a insemna cu preciziune limitele unei provincii 
tematice, 

Rareori temele apar izolate in basme, Putem chiar să atirmäm că 
basmele romine oferă în privinţa aceasta o extremă complexitate, Dacă 
examinăm de aproape pe Harap Alb, descoperim uşor ca vreo duzină de 


236 VIAȚA ROMINEASCA 


teme deosebite. Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fer- 
mecat are vreo zece teme ; sint cel puţin cinci sau şase în Tinerejă fără 
bătrineță. Aceste grupări de teme nu sint indiferente în literatura com- 
parată. D. Joseph Bédier în „Legendele epice“ a arătat, cu ajutorul u- 
nui mare număr de exemple, că această teorie a seguențelor este cel 
mai bun criteriu în chestiune de origină şi de naţionalitate, Aceiaşi 
temă izolată se poate găsi în ţări cu totul deosebite şi care nu au nici 
o relaţiune între ele, dar o serie de mai multe teme, întotdeauna iden- 
tice şi urmindu-se cite odată intr'o ordine invariabilă, probează desigur 
o comunitate de origine. Studiul temelor deja schițat pentru basmele 
romine va trebui dar să fie continuat print; 'un studiu serios al seguen- 
țelor, lucru care nu s'a făcut încă întrun mod sistematic, 

Nu putem să ne ferim îndestul de clasificările indoelnice care s'au 
înmulțit în Germania, mai cu seamă de vreo treizeci de ani încoace. Voi 
numi această tendință—tendinţa exegetică. Ea este deplorabilă din toate 
punctele de vedere. Marele său cusur este caracterul său cu totul anti- 
ştiinţific. Metoda interpretațiunii exagerate care vrea să vadă peste tot 
teorii astrale, concepțluni cosmogonice savante pină şi în visările cele 
mai bizare ale popoarelor primitive, nu puate sta în picioare dinnaintea 
realității. Poporul s'a preocupat intotdeauna mai mult de natură, de pă- 
duri, de cimpii, de animale, decit de cursul astrelor şi al planetelor. ŞI, 
dupăcum s'a observat, dealtminterea in mod foarte drept, culturile solare 
au avut în toată antichitatea o importanță absolut minimă pe lingă for- 
midabilul complex al credinţilor şi al riturilor relative la demonii boa- 
lelor şi ai vegetațiunii, la spiritele animale şi ancestrale. Vom putea 
dar trece cu vederea exegeza filozofică a basmului, pentru a ne ocupa 
mai mult de caracterele exterioare, de acelea care au fixat atențiunea au- 
torilor şi care au determinat forma chiar a basmului. Caracterul zoo- 
morfic sau antropomorfic cu derivatele sale: metamorlozele şi animalele 
ibride, are mult mal mare importanță. 

Două alte chestiuni, care au fost prea mult neglijate pină acum, vor 
trebui asemenea studiate. Influenţa antichităţii clasice grecă şi romană 
asupra basmului, şi influenţa religioasă creştină, 

Cea dintăi este relativ uşor de deslegat, căci, dacă nu avem exem- 
ple prea numeroase despre dinsa, ele au cel puţin avantajul că sint pre- 
cise. Singură cunoştinţa modului de transmisiune poate să prezinte puţi- 
nă dificultate. 

Influența religioasă creştină este, din contra, extrem de vagă. 
Dumnezeul basmelor romine este un fel de împărat mai mare, mai pu- 
ternic decit ceilalți, nu are deloc caracterele lui Jehovah al Bibliei, sau 
ale Dumnezeului creştinilor. Popa nu apare deloc în basm şi eroii 
basmului nu merg la biserică. Totuşi sentimentul păgin. care pătrunde 


toată această literatură, a suferit uneori o influență creştină, pe care va 


trebui să ştim s'o recunoaştem şi care trebue determinată. 


CRONICA LITERARA 257 


Se vede cit de vastă este această operă, se simte cit de folosi- 
toare ar putea fi. Ea va reclama concursul unei mulțimi de aptitudini 
diferite şi foarte speciale. Să sperăm că bunele voinţi nu vor lipsi. 
Noi ne propunem să studiem in detaliu unele din punctele pe care le- 
am indicat. In aceste lucrări, care par spinoase la prima vedere şi care de- 
scurajează adesea din pricina numărului considerabil de lecturi ce necesită, 
numai începuturile sint grele. Te pasionezi uşor pentru aceste călătorii 
cu mintea, printre popoare, virste, limbi şi obiceiuri. 

Deja lucrări analoge au dat la cunoştinţa lumii frumuseți, care fu- 
seseră prea multă vreme desprețuite, ale artei ornamentale romine. A- 
vem în literatura romînă giuvaeruri mai preţioase încă decit scoarțele, 
iusele şi cusăturile, Nici unele, nici altele nu trebue să rămle ascunse 
in Ţara rominească, ele trebuesc aşezate la locul pe care-l merită în arta 

şi în literatura lumii. 


Francis Lebrun 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 


Ceva despre maree și importanța lor pentru astronomie 


Dacă aţi vizitat vre-odată frumoasa noastră plajă dela Mamaia, aji 
admirat desigur regularitatea aproape de ceasornic cu care se apropie 
acele valuri mici şi drepte, paralele cu țărmul, şi depărtarea constantă 
ce o păstrează între ele, parcă ar fi nişte rinduri de soldaţi la defilare, 

Valurile acestea fac ca băile de mare să fe aşa de plăcute: stind 
pe loc, fără să te oboseşti în mişcări violente, ele, prin izbirea lor re- 
gulată, îţi dau iluzia că ai innota într'o apă agitată. Parcă ai jura că apa 
din largul mării se apropie de tine, şi că urmăreşti aceiaşi coamă de 
val din zare şi pină în clipa cind te izbeşte. Şi totuşi lucrurile nu se 
petrec tocmai așa. In realitate, apa nu se deplasează orizontal; un băț 
care ar pluti pe apă, s'ar ridica şi s'ar cobori tegulal, dar ar rămine s- 
proape in acelaşi loc. Mecanismul acesta de propagare a valurilor este 
unul din cele mai minunate fenomene din natură, Din observarea lui, 
savanții de odinioară su fost conduşi la acele cunoscute teorii ale vi- 
braţiunii, care explică aşa de simplu şi de desăvirșit toate fenomeneie 
acustice şi optice, 

Dacă însă în loc să fim pe malul Mării Negre, ne-am alla pe coas- 
tele Oceanului Atlantic sau ale unei mări in legătură apropiată cu el, 
un alt fenomen ne-ar atrage atenția. La unele ceasuri din zi, valurile 
de care vorbiam mai sus ar deveni din ce în ce mai puternice şi ar 
înnainta mereu mai departe, acoperind încet, încet, nisipul auriu de pe 
plajă ; după citeva ore însă, marea s'ar linişti, şi apa s'ar retrage, lăsind 
pe țărm un nămol fin, în care s'ar sbate fel de fel de mici vieţuitoare, 
regretind parcă poetica legānare a valurilor care le-au părăsit, 

De aceste oscilații periodice ale nivelului oceanelor vrem să vor- 
bim aici ; ele sînt pricinuite, după cum vom vedea mai la vale, de atrac- 
ția lunei şi a soarelui, şi poartă în ştiinţă numele de „maree astrono- 
mice“, spre deosebire de cele „teteorologice“, datorile ploilor, vinturi- 
lor sau schimbării presiunii atmosterice. 

Intrăm astfel într'unul din cele mai frumoase capitole ale „astro- 


CRONICA STIINTIFICA 259 


nomiei matematice“, pe care cată să-l urmărim împreună, scoțind în evi- 
denţă simpla gindire omenească, necesară explicării fenomenului în tră- 
săturite lui generale, din noianul de formule în care trebue expusă, cînd 
e vorba să se între in amănunte, care interesează pe specialişti, 


Pentră a putea observa cu mai multă preciziune oscilaţiunile ni- 
velulai mării în decursul timpului, este nevoe să cunoaștem cit mai 
exact însuşi acest nivel, la un momentdat; şi cum valurile, de care vor- 
beam la inceputul acestui articol, ne-ar impiedeca să facem o măsurare 
directă a acestui nivel, s'a recurs la un artificiu, Se sapă la locul de 
observaţie un puț, care este pus în comunicare cu marea, printr'un tub 
cate să intre in mare sub nivelul cel mai jos al acesteia; apa din acest 
puț, fiind lipsită de valuri, nivelul ei ne dă pe acela al mării, cu care e 
in comunicaţie. 

S'a observat astfel că nivelul mării se ridică şi se coboară de 
două ori pe zi. Timpul care trece Intre două maxime consecutive este 
de 12 ore 25 minute. Astfel, dacă am avut azi „apă mare“ (haute mer) 
ia amiază, cea următoare va fi la 12 ore 25 min din noapte, iar mine 
ca va avea loc la ora 1 fără 10 min., adică cu 50 minute mal tirziu ca 
azl. Dar tocmai acesta este și timpul cu care luna întârzie trecerea ei 
la meridian, dela o zi la alta; din primul moment se impune dar ideia 
unsi legături între cele două fenomene, 

Această idee se mal întăreşte încă dacă urmărim variaţiunile ma- 
simului de nivel, vreme mai îndelungată. Observăm atunci că innălțimea 
„apei mari” variază cu faza lunii; ea este mai mare la lună plină şi 
lună nouă, mai mică atunci cind luai e în păirare. 

Pentru a observa această a doua particularitate a mareelor, este 
nevoe de un tinp mai lung; în schimb insă nu e nevoe de ceasornic, 
ca la cea dinlăi. 

Cunoaşterea acestor variațluni ale nivelului mării este de mare 
importanță pentru navigatori. Din pricina lor se produc în apropierea 
porturilor nişte curenţi, care işi schimbă direcţia dela un ceas la altul, 
după cum marea este în creştere sau in descreştere. Pilotul care con- 
duce un vas, la intrarea în port, trebue să ştie neapărat aceste particula. 
rităţi ate portului; de asemenea, dacă portul nu e tare adinc, se poate 
intimola ca intrarea unul vapor msi mare să nu se poată face în mo- 
mentul „apei mici” (basse mer) sau să nu se poată face decit printr'un 
anumit drum. 

E bine să spunem dela început că datele necesare unui port, cu 
privire la maree, nu se pot deduce cu precizie din teoria generală a 
mareelor, pe care o vom expune ln acest articol; ele se stabilesc mal 
mult in mod empiris, pentru tiecare port. Lord Kelvin a construit un 
aparat Inregistrator, intemeiat pe o teorie proprie a sa, care “permite să 
se construiască dinnainte curba de variațiune a nivelului tmării pentru un 
an intreg, dacă se cunosc nlşie anumite constante referitoare la portul 


260 VIAȚA ROMINEASCA 


respectiv. Cu ajutorul acestui aparat se construesc tabele de maree pen: 


tru porturile cele mai însemnate din lume, care se publică în almana- 
hurile de navigaţie. Noi nu vom insista aici asupra părţii practice a 
subiectului ; cititorul curios poate consulta admirabileie prelegeri popu- 
lare asupra acestei chestiuni, făcute de cunoscutul matematician şi as- 
tronom englez, G. H. Darwin, profesor la Cambridge: „The Tides and 
Kindred Phenomena in the Solar System“ (tradusă şi în nemţeşte, în e- 
ditura Teubner din Lipsca), Această lucrare ne-a lost de altfel călăuza 
de câpetenie şi în cele ce urmează, 

Innainte de a intra în explicarea fenomenului „mareelor asirono- 
mice“, să spunem citeva cuvinte despre credinţile celor vechi asupra lor, 

In scriitorii chinezi găsim numai metafore : apa e singele pămin- 
tului, iar mareele sint pulsaţia inimii Iui; alţii compară mareele cu res- 
pirația. Unii Arabi explică mareele prin dilatarea apei de cătră razele 
soarelui şi ale lunei. Alţii stat mai puţin ştiinţifici; după ei, în mo- 
mentul fluxului, Profetul îşi bagă piciorul în apă şi nivelul acesteia se 
ridică ; iar cînd Profetul scoate piciorul, nivelul scade iar şi avem rfe- 
flux. Irlandezii explică mareele tot prin Încălzirea apei. La scriitorii 
greci şi romani, nu prea găsim detalii asupra acestui fenomen, de oare- 
ce el ny se poate observa aproape de loc în Mediterana, sau în mările 
pe care ea le formează. Totuşi, intilnim o descriere măiastră a mareelor 
în cartea lui Curtius Rufus, despre Isprăvile lui Alexandru cel Mare. E 
vorba de fenomenul numit „mascaret" (englez: bore), care se observă la 
imbucătura unor fluvii, în momentul fluxului. Nivelul mării, urcindu-ee, 
invinge cursul natural al fluviului, şi apa incepe să curgă întrinsul la 
deal, in valuri spumoase, formind adesea un zid de 10—15 metri, care 
se urcă pină la zeci de kilometri departe de gura fluviului, distrugind 
tot ce întilneşte în cale ; odată cu retiuxui, apa îşi reia cursul ei obiş- 
nuit spre mare. Acest fenomen a speriat grozav fota lui Alexandru, 
cind a ajuns la gura Indului, şi impresia produsă asupra soldaţilor e des- 
crisă foarle frumos de autor (Cartea IX, Cep. 34—37. Citat de Mach, 
în „Die Meckanik in ihrer Entwickelung*). 

Posidonius atribue mareele—lunei. El observă în Spania periodi- 
citatea lor semi-zilnică, lunară, şi chiar anuală, ceia ce este foarte remar- 
cabil pentru vremea acela, cind observaţia amănunţită era desprețuită 
de ştiinţă. 

Galileu a dat mareelor o expiicare greşită (vezi Mach, op. cit}. 
Teoria adevărată a acestui fenomen a fost găsită şi perfecționată de New- 
ton, Bernoulli (Daniel) Laplace, Airy şi Lord Kelvin, Să vedem acuma 
în ce constă ea. 


Ştim cu toţii ce este legea alracţiunii universale, descoperită de 
Newton : două părticele de materie din spaţiu se atrag între ele; s, 
tracția este proporţionată cu masele părticelelor de materie, şi invers 
proporționată cu pătratul distanţei dintre ele. Cu aite cuvinte, dacă unul 


CRONICA ȘTIINȚIFICA 261 


din corpuri devine de 2 ori mai mare, atracţia creșie şi ea în aceiaşi 
proporție; iar dacă distanța se face de două ori mai mare, atracţia de- 
vine de patru ori mai mică. Se dovedeşte—prin calcule grele, pe care 
nu le-am putea ințelege—că dacă avem două sfere rigide, bunăoară luna 
şi pămintul, deşi în realitate fiecare părticică din lună atrage pe fiecare 
părticică de pămini, rezultatul finał, In ce priveşte mişcarea lunei față 
de pămint, e acelaşi cași cum toată masa pămintului şi lunei ar fi 
concenirate în centrul fiecăruia din ele, şi atracția s'ar face între aceste 
două centre tot după legea lui Newton. Dacă însă forma corpurilor care 
se atrag nu e tocmai sferică, sau aceste corpuri nu sint în intregime ri- 
gide, lucru! se prezintă în mod diferit. 

Să ne inchipuim bunăoară că pămintul ar fi format dintr'o sferă 
rigidă, reprezentată în figura 2-a prin cercul cel mai mic, cu centrul în 
P, şi că această sferă ar fi acoperită peste tot de un strat omogen de 
apă, a cărei suprafața e figurată printrun cerc concentric cu cel dintăi, 
dar ceva mai mare, (Pentru a ne apropia cit de puțin de realitate, dis- 
tanja între aceste două cercuri ar trebui să fie mult mai mică decit am 
desemnat-o în figură; sm exagerat-o înadins, pentru a face figura mai 
limpede). 

Să presupunem de asemenea că luna va li în L (care ar trebui 
figurat mult mai departe.) Deşi fiecare moleculă a pămintului este a- 
trasă în mod deosebit, atit ca direcţie, cit şi ca intensitate, după poziţia 
şi depărtarea ej de lună, partea rigidă a pămîntului se mişcă în jurul 
centrului de greutate al lunei şi pămintului, tocmai fiindcă moleculele 
ei sint legate invariabil unele de altele, caşi cum toată masa ar [i con- 
centrată în P. Dacă însă considerăm o moleculă a stratului lichid dela 
suprafață, acea moleculă sufere o atracţie deosebită de centrul P, şi se 
mişcă sub inliuența acestei atracţii deosebite. Astfel, dacă luăm o mo- 
leculă din A, ea fiind mal aproape de lună, va fi mal mult atrasă đe- 
cit centrul P şi va avea o mai mare tendinţă de a se apropia de lună 
decit acest punct P şi deci decit orice punct din simburele rigid al 
pămîntului, chiar vecin cu A. De asemenea, o moleculă lichidă din B 
va fi mai puțin atrasă de lună decit centrul P şi deci va avea o ten- 
dință de a rămine în urma moleculelor vecine din simburele rigid. Me- 
canica elementară ne-ar arăta foarte uşor că moleculele lichide interme- 
diare între A şi B capătă o tendinţă de a se apropia de acela din aceste 
două puncte, în emisferul căruia se află. Rezultatul acestor forțe este 
că stratul de apă nu rămine în forma sferică, ci ia o formă de echilibru 
elipsoidală, cu viriurile indreptate spre şi dela lună, aşa după cum am 
desemnat în figură. 

Acuma, făcind abstracţie într'o primă aproximaţie de mișcarea de 
revoluție a lunel în jurul pămintului, care se face intro lună de zile, 
să vedem ce ar rezulta pentru un observator, învirtindu-se împreună cu 
partea rigidă a pămintului, in mişcarea sa de rotaţie diurnă, în sensul 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


săgeţii din figură. Elipsoidul lichid fiind ţinut in loc de atracţia lunet 
nemişcate, acest observator ar da de două ori in 24 ore peste apă mare, 


cind ar trece prin A şi B, şi de două ori peste apă mică, la extremităţiie | 


diametrului perpendicular pe AB. Mai mult, cum în realitate însăşi 
luna se mişcă în sensul săgeţii, pe orbita ei, pentru a ajunge din nou 
în punctul A, observatorul nostru va avea nevoe nu de 24 ore, ci de 
24 ore şi 50 minute, căci In acest interval de timp umilătura din A se 
va fi deplasat impreună cu luna ceva mai departe, in sensul săgeții, 
in dreptul lui Lu, lată deci perioada semi-zilnică şi intirzierea de 50 
minute pertect explicate. 

Dar figura No. 2 face ipoteze prea speciale. Observatorul este 
presupus situat la ecuator şi luna în planul ecuatorul. Să căutăm a- 
cuma să ne dăm seamă cum trebue să varieze fenomenul mareelor cu 
latitudinea ; vom găsi astfel explicaţia unei particularităţi de mult obser- 
vate, şi anume a „neegalităţii zilnice“ a mareelor. Ea constă în acela 
că din cele două maxime ale nivelului mării, care au loc în aceiaşi zi 
la latitudinea noastră, unul este mult mai insemnat ca mărime decit 
cellalt. 

Să privim pentru aceasta figura | cu bägare de seamă, Ea re- 
prezinta o jumătate de pămînt, obținută printr'o secţiune meridiană, per- 
pendiculară pe meridianul ce trece prin A. Paralelele sint figurate prin 
trăsături pline, din 15 în 15 grade; meridianele nu ne interesează. 

Să presupunem că luna sar alla pe cer în dreptul punctului A 
de pe această figură (declinația 1%). Apa—continuăm a presupune că tot 
globul pămintesc e acoperit de apă—s'ar îngrămădi, după cum am vă- 
zut, în jurul acestui punct, şi al antipodului său B, situat la 15" latitu- 
dine australă, pe acelaşi meridian, dar care nu etigurat, Cercurile punc- 
tate de pe figură, avind centrul în A, reprezintă nişte curbe de nivel 
ale apei. Dacă exprimăm prin 2 nivelul apei în A, primele 4 cercuri 
reprezintă curbele de nivel 135, 1 şi 14. Primul cerc trasat cu liniuţi 


mai groase reprezintă nivelul O, apoi cercurile următoare nivelul— z şi 


—1, sub nivelul mijlociu al apei. Faptul că dacă nivelul din A esta 2, 
cel mai mic nivel este—1, se dovedeşte prin calculul dimensiunilor elip- 
soidului lichid, de care nu ne putem ocupa aici. 


E uşor să ne inchipuim şi cellalt emisfer, care nu e desemnat. 
E! s'ar objiue schimbind în figura noastră numai pe N cu S şi scriind 
B în locul lui A, căci am văzut că antipodul lui A are latitudinea de— 15°. 
Cercuri identice ar fi la ie! orinduite în jurul lui B, ca ia ligura noss- 
tră în jurul lui A. 

Se vedem acuma ce se întimplă unui observator de pe paraleiul 
de 45, în timpul ursi rotiţii a pămintului, Pornind din stinga figurii, el 


dă peste nivelul de— $, N A I şi atinge aproape nivelul 1', la maxi 


CRONICA STIINȚIFICA aa 
e ua e 


mum, apoi scade la l 0-1, cit se vede pe figură. In emisferi 


nefigurat, lucrurile se Intimplă ca in cel figurat, dacă ne-am afla 
ralelul— 45. Observatorul va da deci peste nivelul—1, la ee 


poi nivelul va creşte a—, ajungind aproape la 0 la al doilea maximum: 
de unde va descreşte iar la nivelul de unde am pornit, la un nou mini- 


VA | 


Fig. No. 1 


mum. Vedem dar că la latitudinea de 4%, pecind un maximum este 
de aproape 134, cellalt este de abia aproape de 0. In mod analog s'ar 
putea urmări neegalitatea zilnică a mareelor la diferite latitudini, şi pen- 
tru diferitele innălţimi ale lunei pe bolta cerească. Cind luna e la e- 
cuator, simetria ligurii ne arată că inegalitatea zilnică a mareelor trebue 
să dispară, ceia ce e confirmat şi de observaţie, 


Pină acuma am ținut coamă in teoria noastră numai de atracţia 
lunei. Soarele insă produce şi el maree exact in acelaşi mod, după cum 
e uşi de iujeles, iniad seamă de depărtarea imensă pină la soare— 
ceia ce e o cauză de micşorare a mareelor—şi de masa lui enormă— 
care ii măreşte electul—se poate deduce, din legea lui Newton, că ma» 
reele produse de soare sint cam pe jumătate cit acelea datorite lunci, 
Avem aşa dar în acelaşi timp doi elipsoizi în teorie, unul cu virtul spre 


26t VIAȚA ROMINEASCA 


Iună şi altul cu virful spre soare; de fapt insă cele două acţiuni ale 
soarelui şi lunei lucrează simultan, şi rezultatul real este contopirea ce- 
lor 2 elipsoizi astfel, încit intrun punct dat nivelul observat este re- 
zultanta nivelurilor datorite fiecărei acţiuni în parte. Aşa se explică 
de ce, la lună nouă și lună plină, cind luna şi soarele se afli de 
aceiaşi parte a pămintului sau în părți direct opuse, virturile celor 2 elip- 
soizi coincizind, mareele observate sint foarte mari; pecind în pătrare, 
axele celor 2 elipsoizi fiind perpendiculare, efectele ior se neutralizează 
în parte şi mareele rezultate sint mult mai mici. O socoteală simplă 


ne arată că mareele cele mari sint cam de 3 ori cit cele mici (14-5 faţă 
1 
de 1 -3} 


Toate cele spuse pină aici constitue aşa numita „teorie stalică* a 
mareelor, După cum am văzut, ea ne-a explicat mai multe particulari- 
tăți ale acestul fenomen. Totuşi, sint fapte care contrazic această teo- 
rie, Aşa, pecind, după teorie, ar urma ca „apa mare" să aibă loc toc- 
mai În momentul trecerii lunei la meridian, axul elipsoidului find indrep- 
tat mereu spre dinsa, în realitate se întimplă adesea ca în acest moment 
să avem, tocmai din contra, apă mică. De fapt, nici nu trebue să luăm 
această teorie tocmai aidoma: luna niciodată nu aşteaptă ca apa să-şi 
ia forma de echilibru, pentruca apoi să pornească mai departe; această 
formă de echilibru trebue considerată numai ca tendinţa ideală a mişcă- 
rii apelor oceanului. Apoi această mișcare a oceanului se propagă ca 
toate valurile şi efectul secundar al acestei propagări modifică profund 
legile mareelor, după adincimea oceanului, cate influențează iuţeala de 
propagare. Dacă mai adăogăm şi faptul că pămintul nu este acoperit 
peste tot de apă, ci oceanele sint întrerupte de continente de diferite 
forme, nu o să ne mai mirăm de loc că observaţiile mareelor nu dau 
în totul dreptate unei teorii, care cuprinde totuşi o foarte mare parte de 
adevăr. 


ŞI acuma ne putem ocupa de partea cea mai interesantă a ches- 


tiunii, de rolul mareelor în astronomie, de halirul căreia am urmărit 


lunga expunere a teoriilor de mai sus, 

Şi cum acest rol se referă în mare parte la un trecut foarte înde- 
pârtat, cind pămintul, luna şi planetele erau formate din roci topite la 
o temperatură foarte înnaltă, vom putea cu atit mai mult să aplicăm „te- 
oria statică“ a mareelor, toate condițiile necesare pentru aceasta fiind in- 
deplinite pe vremea acela. 

In adevăr, mareele produse de lună şi soare trebuiau să fie foarte 
mari. Şi cum lichidul format din roci topite era viscos (de altfel şi apa 


-25 CRONICA STIINŢIFICA 265 
are un oarecare grad de viscozitate), frecarea produsă de maree era şi 
ea foarte mare. Dacă ne raportăm la teoria modernă a energiei, am pu- 
tea deduce de aici cu certitudine un fapt foarte surprinzător: micșorarea 
treptată a iuțelei de rotație a pămintuiui, sau, mai simplu, mărirea 
treptată a zilelor. Căci, prin frecare, o parte a energiei de mișcare a på- 
mintului se transformă in căldură (experiențele luf Joule), care este ra- 
diată câtră spaţiile cereşti; şi astfel răminind o energie de mişcare mai 
mică, luţeala de învirtire a planetei trebue neapărat să se micșoreze, 

Aceste considerațiuni, deşi foarte exacte, parcă nu sint însă destul 
de convingătoare. Să vedem dacă nu putem arăta lucrul acesta în mod 
mai concret, ca să-l putem pipăi, făcindu-l evident pină şi pentru Toma 
necredinciosul. 

la să ne uităm jar la figura 2-a. Dacă nu ar exista frecare, ar tre- 
bui, conform cu teoria, ca umilăturile din A şi B să fle îndreptate exact 
spre lună dela lună. Dar pămîntul învirlindu-se în sensul săgeţii, toc- 
mai din pricina frecării tirăşte puţin cu sine aceste umilătuti, care n'au 
vremea să-şi ia în fiecare moment poziţia de echilibru teoretică. Şi aşa 


Fig. No. 2 

se face că poziția acestor umflături, dacă ținem seamă de frecare, nu 
mai este astfel ca axul AB să treacă prin ună, ci acest ax este iirit 
mai departe, în sensul rotației pămintului, poziţia lui față de lună fiind 


226 VIAȚA ROMINEASCA 


de fapt ca aceia a figurii faţă de L’, iar nu de L. Aceasta se traduce pria 
lucrul constatat că „apa mare“ nu are loc chiar în momentul trecerii 
lunei la meridian, ci ceva mai tirziu; căci observatorul care se învirteş- 
te cu pămintul solid, întăi va veni în dreptul lui L’ şi pe urmă va 
da de A, j 

Dacă lucrurile sint astfel, ce influenţă are atracția lunei asupra um- 
Hăturilor A şi B? E uşor de văzut chiar pe figură că atracţia umflăturii 
din A, care se face după linia AL, se impotriveşte rotației pămintului ; 
pecind, atrăgind umflätura din B după linia BL, luna ajută rotația pã- 
mintului. Dacă aceste două atracţii ar fl egale, ele s'ar compensa; dar 
umilătura din A fiind mai aproape de lună decit cea din B, ea este 
mult mai atrasă de lună, aşa că rezultatul final este că atracţiunea lunei 
asupra umilăturilor din A şi B are de rezultat o uşoară impiedecare a 
pămintului în rotația sa; iată dar că pămintul, care prin rotația sa ne 


servea de exemplu tipic de mişcare uniformă, îşi încetinează invirtizea 
pe zi ce merge! ' 


S'a putut evalua chiar aproximativ cu cit îşi incetinează pămintul 
Invirtirea pe secol. lată, pe scurt, faptul care a servit de prilej acestei 
socoteli, 

Presupunind că mişcarea de rotaţie a pămintului ar fi uniformă 
astronomia ne permite să calculăm exact ziua şi locul unde s'au putut 
observa eclipse de lună în urmă cu 2—3 mil de ani; aceasta, bine inte- 
les, dacă se cunosc perfect mişcările cele complicate ale lunei. 

Ori, marele astronom francez Laplace, după ce descoperise că pia- 
netele pricinuesc o uşoară mărire a iuțelei de iaviriire a ilunei în jurul 
pămintului (din cauza unei variaţiuni seculare a excentricității orbitei pä- 
minteşti), a căutat, servindu-se de această descoperire, să calculeze cu 
preciziune timpul şi locul a două eclipse de lună istorice, văzute am- 
bele în "Babilon, una la 721 d. Chr, şi alta la 313 in. de Chr. Rezulta- 
tul găsit de Laplace coincidea perfect cu isvoarele istorice, 

Cum răminea atunci cu teoria incetinării rotației pămîntului? Lu- 
crul a fost lămurit deabia la 1853 de astronomul englez Adams, care 
a arătat că în calcului lui Laplace era o greșală, pe care îndreptind-o, 
răminea o diferință de explicat, fie în accelerarea rotației lunei în jurul 
pămîntului, lie în încetinarea rotației pămîntului în jurul axei sale. 

Pornind dela ipoteza că această diferență neexplicată încă ar pro- 
veni din incetinarea rotației pămintului din pricina frecării mareelor, A- 
dams, Lord Kelvin şi Tait an calculat că pămintul—ca să intrebuintăm 
expresia aplicată la ceasornice—rămine în urmă acuma cu 99 da so- 
Culiae pe secol, 

In vremurile îndepărtate, cind pămintul era un glob incandescent, lu- 
» feala lui de rotaţie era deci mult mai mare ca astăzi; ziua noastră de 
24 ore nu era atunci decit de vre-o 3—5 ore, 


CRONICA ȘTIINŢIFICA 267 


Aşa se explică şi formarea lunii ; căci din cauza repeziciunii ro- 
tației, pâmintul trebue să fi fost foarte turtit la poli şi umflat la ecuator; 
iar aici forța centritugă era desigur suficientă ca, învingind puterea gra- 
vitației, să facă să se desprindă părți din corpul central, dind naștere 
mal în urmă, prin contopirea lor, satelitului de astăzi, 

Pentru a ne da seama cum acest satelit a ajuns la depărtarea de 
påmint la care e astăzi, să ne relerim iarăşi la figura noastră. Ce in- 
luență au mareele pămîntului asupra lunei ? Este uşor de văzut că a- 
tracţia umităturii din A are o tendinţă de accelerare a rotației lunei In 
jurul pămintului, pecind aceia a umilăturii din B cată să impiedice 
luna in învirtirea ei. Cum însă atracția umilăturii din A e mai mare, 
se vede că rezultatul fina! este că umilăturile rezultate din maree trag 
luna mai înnainte în sensul traectoriei el. 

Dar rezultatul acestei acțiuni a mareelor este tocmai invers de 
cum s'ar crede la prima vedere ; face ca luna să se depărteze de pā- 
mint şi deci să-şi încetinească învirtirea in jurul pămintului. 

închipulți-vă atracţiunea dintre pămint şi lună înlocuită cu un 

gumilastic ; cu cit vom învirti piatra—adică luna—mai repede, cu atita 
gummilasticul se va intinde—luna se va depărta —şi de fapt piatra va 
ilace mai puține roţi pe minut, cercurile descrise de ea fiind acum 
mai mari, 
Aşa dar şi luna-—durata de revoluţie a lunei—creşte şi ziua creşte 
din pricina mareelor, Se poate dovedi însă că zina creşte mai repede, 
aşa că vom ajunge la o vreme—foarte îndepărtată desigur-—cind ziua 
va Îl egală cu luna, amindouă lungi cam cit 57 zile actuale. E lesne să 
vedem tot din figură că atunci nu vom mai avea maree mişcătoare; ci 
două umilături A şi B, cătind mereu spre lună, vor rămine fixe şi faja 
de pămint, care va încremeni astfel într'o. formă lungăreață neschim- 
bătoare, 

lată dar că am ajuns ia nişte concluzii destul de curioase, date atit 
pentru trecutul, cit şi pentru viitorul planetei noastre. Dacă prevederile 
noastre sint adevărate, e interesant să vedem de nu găsim printre corpu- 
tile cereşti fapte care ne-ar putea întări in convingerile noastre, 

Mai întăi, luna însăşi a fost la inceput un glob incandescent, şi 
deci trebue să fi fost teatrul unor maree cu mult mai puternice ca 
cele depe pămint, suferind atracţia unui corp mult mai mare, pămintul. 
E deci de aşteptat că în evoluția schițată, luna să se afle într'un stadiu 
mai înnaintat. Ori, observaţiile astronomice ne arată că luna are o formă 
lungăreaţă, cu axul cel lung îndreptat spre pămint, că invirtirea ei in ju- 
rul pămintului se face in acelaşi timp cu rotziia in jurul ei însăşi, astfel 
că noi vedem veşnic acelaşi faţă a lunei ; tocmai stadiul final pe care-l 
prevedeam pentru pâmint! Cei dintăi care au explicat aceste fapte prin 
efectul marzelor lunare au fost Kant şi Helmholz. 

Dar dacă o planetă, ajungind în stadiul final arătat mai sus, 


ma VIAŢA R OMINEASCA 


— 


cînd rotația ei se face în acelaşi timp cu revoluia satelitului, continuă a 
suferi maree solare, ce se întimplă ? 

Mareele solare, prin frecarea lor, continuă a înceteni rotația pla- 
netei, lăsind neiniluențată durata de revoluție a satelitului. Astfel, ajur- 
gem că ziua de pe planetă e mai lungă decit luna—ca să-l zicem aşa— 
feleritoare la satelitul respectiv. Ei bine, şi pentu acest caz avem un 
exemplu, care confirmă teoria noastră, Marte are dol sateliți, din care u» 
nul se învirteşte de trei ori în jurul planetei, într'o zi martiană. 

Atară de aceasta, mai sint incă şi alte fapte care dau dreptate acestor 
teorii : sateliți de ai lui Jupiter şi Saturn, care întorc mereu aceiaşi faţă 
planetei, Mercur şi Venus care, după Schiaparelli, intorc mereu aceiaşi 
față spre soare. 

Dar incetinirea rotației pămintului pare a avea consecinţi impor- 
tante şi pentru geologie: multe mişcări ale scoarței pămintului s'ar 
explica prin tendinţa firească a globulni pămintesc de a-şi lua mereu 
forma de echilibru corespunzătoare iuțelei de rotaţie la o epocă dată, 
Apoi cercetările moderne au arătat că scoarţa pămintului, netiind periect 
rigidă, este şi ea supusă unor maree, care se studiază acum cu mult 
interes de cătră unii astronomi, 

Asupra acestor chestiuni însă, peniru a nu abuza prea mult de a- 
tenjia cititorilor, ne rezervăm a reveni cu alt prilej. 


M. Sanielevici 


Cronica veselă 


SONETE 
Domnului M. Codreanu 
Scamatorul 


Întinde brațul.. Şi din pălărie, 

Ca prin minune 'ncep acum să iasă: 
Un porumbel, un epure de casă, 
Cutii, panglici, o "'ntreagă Îlorărie. 


ŞI, hocus-pocus, binişor o lasă 

Cu gura 'n jos... E altă boscărie: 

De sub joben apare-o îariurie 

C'un şniţe! „bine garnisit*, pe masă!,.. 


Aşa mereu. Şi vulgul cască gura 
La cel ce pare c'a învins natura. 


El concurează pe copiii Muzil, 


E! din nimic îţi dă fripturi şi poame, 
Dar totuşi rabdă uneori de foame.. ` 
— E fabricantul nostru de Iluzii. 


-P70 


VIAȚA ROMINEASCA 


La Cinematograf 


Se face beznă... 


Tremurind apare 


Pe pinza albă, fâră nici o cută,— 
Un domn cu cioc. Zimbeşte şi salută 
Jur-imprejur pestrița adunare. 


E un salon în care toți discută 

Şi id mereu,—e viaţă, e mişcare — 
Dar nici un sgomot! Fermecată pare 
Societatea asta surdo-mută... 


Cuiva, din sală, i-a scăpat un ban... 
Uşor întoarce capul, indignată, 
Madama care cîntă la pian... 


Alături o cucoană se frămintă: 
A enervat-o liniştea ciudată 
„Din lumea celor care nu cuvintă*,. 


Dalila 


Jai donné mon secret, Dalila ra me rrulre 
A. de Vigny 


Samson vorbi cu glas adinc: 


„Ştiu bine 


Că "n sărutarea asta care 'nşală 
Ai plănuit vinzarea criminală, — 
Că voi cădea şi voi muri, prin tine. 


Dar nu le-alung. E patima fatală 

Mai scumpă decit viața pentru mine..." 
Şi aţipi, stringind-o lingă sine. 

L-a biruit o curtezană pală: 


L-a desmerdat, l-a adormit cu sila, — 
O, veacuri viitoare, contemplaţi-i t... 
O clipă numai a cuprins-o mila, 


Dar aplecindu-şi trupul plin de graţii, 
Zimbind i-a smuls un fir de păr, Dalila, 
Ş'a suspinat pe ginduri:— Oh, bărbaţii! 


G. Topirceanu 


SCRISORI DIN ARDEAL 


Șco'i plerdute.— Remedii.— Inființarea de biblioteci pedagogice,— 
Şezătoarea scriitorilor romini la Sibiu 


Mult s'a vorbit şi scris în timpul din urmă despre şcolile noastre 
primare, pe care le-a înnăbuşii atit de tare legea lui Apponyi dela 1907. 
Prilej la aceasta ne-au dat necurmatele şicane pezcare le provoacă zi de 
zi inspectorii unguri, în raportul pe 1909 al ministerului de culte şi in- 
strucție publică. Din acest raport rezultă că in anii 1908—1909 noi 
Rominii din Ardeal şi Ţara ungurească am pierdut nu mai puţin de 321 
de școli primare, și considerind că anul 1910 a fost şi mai nefavorabil de: 
cit cei doi ani precedenţi, numărul şcolilor noastre pierdute în curs de 
3 ani (1908—1910) s'a cilrat cu 500; cinci sute de sale care aveau pină 
acum şcoli romineşii, bune-rele, cum erau, au fost lipsite deci de foca- 
seie de lumină, care s'ar fi putul întări cu timpul,—şi la cele vr'o citeva 
suie de sate romineşti, care mau avut nici pină la 1908 şcoală romt- 


nească, s'au adăogat incă 500 de sate condamnate întunericului şi de- 
moralizării. 


Era firesc că în fafa acestui dezastru enorm să se pue intrebarea: 
cine poartă vina ? Şi aceasta cu atit pentruca respectivii să-şi eie pedeapsa, 
pentruca noi Rominii sintem foarte indulgenţi cind e vorba de greşeli 
mari, ci pentruca cel puţin de aici incolo să se evite astfel de cala- 
mităţi, care pot îngenunchia cu timpul un popor intreg, Desigur că 
vina o poartă mat mulţi, Incepind dela conducătorii dela țară, pină la 
cel mal innalji conducători al destinelor vieţii publice. Atiţia preoţi slabi 
şi Invăţători fără ideal şi-au părăsit postul de santinelă. Au fost şi pru- 
topopi slabi, care şi-au pierdut capul, şi au lost şi consistori] care au in- 
curcat lucrurile. În diecesa transiugului vicar Mangra, şcolile s'au prăpă- 
dit cu duiumul, în vreme ce acel pus spre paza lor punea lumea la 
cale cu contele Tisza şi în vreme ce petrecea săptămini întregi In Pesta, 
pentruca, în calitate de deputat de Cameră, să voteze legi care ne ră. 
nese sufletul. Şi-au mai fost şi alții de vină. „Tribuna“ a îndrăznit să 
afirme din parte-şi două lucruri, care conţin desigur mull adevăr. Ea a 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


afirmat că conducătorii politici al unui neam asuprit, nu au numai chema- 
rea de a ţinea discursuri înnainte de alegerile pentru Cameră, sau de a 
combate în Cameră proecte de legi a căror votare şi aşa n'o pot im- 
pledeca, şi nu numai chemarea de a se intruni spre a discuta măsuri 
teoretice,—că aceşti conducători, care alcătuesc „comitetul naţional”, au la 
un popor ca noi rolul pe care intro țară îl are guvernul: acela de a 
purta grija tuturor trebuinţilor mari ale neamului, incluziv trebuinţile 
culturale, Altfel, ce soartă ne peate aștepta, dacă, pină ce comitetul! de- 
liberează asupra teoriilor, noi pierdem toate oștile? Ce ne mai rămine 
oare cind rind pe rind ni se vor prăbuşi aceste cetățui modeste ale cul- 
turii rominești ? Comitetul are, desigur, datoria de a se interesa cu 
toată seriozitatea de şcoala naţională şi de a da în toate privinţile mină 
de ajutor consistorilor pentru salvarea şi conducerea lor în regulă. Dacă 
pentru alegeri şi pentru gazete, care nu corespund unei necesităţi reale, comi- 
telul găseşte mijloacele necesare, să nu se găsească şi pentru şcoli, mai 
ales cind vedem că ele pier cu sutele? ŞI dacă comitetul găsește zeci 
şi sute de mil de coroane pentru scoaterea unei gazete, să nu 
fie oare în drept a cere cineva ca comitetul să se ingrijească şi de di- 
rea unei reviste pentru miile de învăţători care n'au de nicălri nici un 
sfat luminat,—şi asta mal ales întrun stat unde şcoala e socotită un 
factor politic? Biserica'noastră e naţională, şcoala e fiica ei,—să n'avem 
oare dreptul de a pretinde ca şcoala aceasta națională să fie condusă 
în spirit național şi de ea să poarte grijă conducătorii destinelor nea- 
mului ? Guvernul unguresc are o revistă şcolară pentru toţi învățătorii 
din ţară, n'ar trebui oare ca şi comitetul nostru naţional să se îngri- 
jească ca să se scoală o foaie şcolară între altele şi cu caracter politic? 

O astfel de foaie ni-ar aduce un folos imens: l-am avea totdea- 
una sigur pe invățător pe partea poporului, iar în şcoală el ar fi ceia 
ce în adevăr trebue să fie. 

Al doilea lucru pe care l-a spus „Tribuna* ecă şi sinoadele noas- 
ire sint de vină că treburile şcolare merg prost. Ele nu se interesează 
cum s'ar cuveni de chestiunile culturale şi mu se interesează din cauză 
că sint compuse intr'un mod cu totul nefiresc. Din cei 120 de membri 
laici ai celor trei sinoade ortodoxe romine din Ungaria, 60 sint 
advocaţi, dintre care nici ' poate nu se pricep la chestii bisericeşti şi 
şcolare. În schimb, în sinodul din Sibiu d.e. nu-i nici un singur preot 
şi nici un singur invățător,—într'o corporație care e chemată să conducă 
afacerile bisericeşti şi şcolare! Intr'o țară cultă ca Suedia, însuşi minis- 
ttul de culte a fost recrutat dintre învățători, iar la noi nici în sinoade 
nu pot pătrunde învățătorii! 

Dacă s'a cerut o reformă a sistemului sinodal, în împrejurările 
acestea, nu s'a cerut decit un lucru cuminte. Cind vom avea sinoade 
care să reprezinte în adevăr trebuințile bisericii şi ale şcolii—lucrurile 
nu vor mai putea merge cum merg acum. 


x 


SCRISORI DIN ARDEAL ns 


>. 


Un lucru Insemnat pentru şcoala rominească din Ardeala hotărit 
de curind consistorul din Sibiu. Constatindu-se starea, relaliv Innapoiată a 
învăţătorilor noştri, care nu cunosc nici pe departe cum ar trebui să fie 
literatura pedagogică şi problemele mai insemnate de educaţie, consistorul a 
hotărît că încă în anul acesta să înființeze 34 de biblioteci pedagogice, 
în fiecare protopopiat cite una. In curind invăţătorimea romină din arhi- 
diecesa ortodoxă romină a Transilvaniei va avea deci 34 de izvoare de 
înlărire sufletească, cum n'a mai avut pină acum! 


Un eveniment cultural de mare importanță s'a petrecut la 5 Martie 
n. in Sibiu. În acea zi a avut loc prima şezătoare literară a scriitorilor 
romini din Rominia şi din Transilvania. Au fost de faţă mai mulţi mem- 
bri ai tinerei „Societăţi a Scriitorilor Romini“, ca d-nii Girleanu, Goga 
Agirbiceanu, d-şoara „M. Cunţan, Caton Teodorian, Cincinat Pave- 
Jescu, Herz, Eftimiu, Nanu, C- Moldovanu şi A. Mindru, care au adus 
cu sine şi pe excelenta artistă dela Teatrul Naţional din Bucureşti, pe 
d-şoara Filotti, Şezătoarea s'a ținut în „Casa Naţională” din Sibiu, în 
faţa unui public numeros, venit din mai multe părţi ale Ardealului, 

Toţi scriitorii au cetit cite ceva din scrierile lor, producind un en- 
tuziasm desăvirşit. D-şoara M. Filotti a declamat citeva poezii Intr'un 
mod neintrecut, Lumea rominească, căreia rar i se dă ocazia de a gusta 
artă adevărată, a rămas surprinsă de eleganța limbii şi dicţiunii, care 
a stirnit o adevărată admiraţie. In aceiaşi zi s'a organizat în Sibiu şi un bat 
rominesc, seara, la care toate damele s'au prezintat în costum naţional, 
mai cu seamă din Ungaria, şi la care s'a dansat aproape numai dan- 
suri poporale romineşti. A fost o adevărată feerie pentru toţi cii au 
participat la acest bal, care întăreşte un bun curent naţional pornit de 
vPo clțiva ani încoace, Scriitorii au rămas încintaţi de multul farmec 
al acestui poem pe care l-au văzut cu ochii lor, desigur mai frumos 
chiar de cum a fost în realitate, 

Inceputul făcut la Sibiu cu şezătoarea scriitorilor a fost de bun 
augur. Cu timpul se vor ţinea şezători şi 'n alte centre de ale noastre. 
Ele pot face mult, mal mult decit zgomotoasă agitaţie politică, pe care 
aliția inşi nu se incumetă a oface din motive de „prudenţă“. ; 


0. Sima 


Scrisori din Basarabia 


Limba moldovenească în Duma imperiului 


In legătură cu tristul slirșit, pe care l-a avut propunerea de- 
putatului basarabean d, Gulikin, in Duma Imperială, pentru mo- 
dificarea proectului de lege a invățămintului general primar in 
senzul că şi Moldovenii noştri din Basarabia să fie „puși 
printre naţionalităţile care vor dobindi prin această lege privile- 
giul de a-și Invăţa copiii In şcoli naționale, cu predarea obiecte- 
lor în limbile respective naționale, —vreau să dau pentru publi- 
cul cetitor din Rominia citeva note, care ar [i în stare să ex- 
plice măcar în parte această nereușită. i à 

Lucrul se prezintă in modul următor, La discuția punc- 
tului de lege, care priveşte vechea limbă slavonă bisericească, 
pe care chiar Ruşii actuali n'o mai înţeleg, deputatul Basarabiei, 
preotul Ghepeţki, Moldovan de origine, a spus nici mai multinici 
mai puţin decit următoarele : „Va mărturisesc, domnilor deputaţi, 
că Moldovenii noștri din Basarabia tresaltă de bucurie şi de mtn- 
drie, cind văd că copiii lor cetesc bisericește slavoneşte, și că 
deci Duma Imperială nu este in drept de a refuza Moldovenilor 
să-și învețe copiii in limba bisericească slavonă; în cazul insă 
contrariu, Duma ar nemulţumi fara noastră, pentrucă poporul 
însuşi a Basarabiei sincer doreşte aceia despre care vă vorbesc“... 

« Aşa dar, Moldovenii noștri „tresaltă de bucurie și de mtn- 
drie“, cind îşi văd copiii cetind slavonește!... Să fie aceasta a- 
devărat ?  Intr'adevăr, să le inspire Moldovenilor noştri atita bu- 
curie limba aceia moartă, care îi lasă reci chiar pe Rușii mos- 
coviți? Acest lucru pare oricui cu neputinţă, şi numai deputa- 
tul moldovan, trădător de neam, Îl găseşte firesc şi demn de 
crezare. Dar preotul Ghepeţii a spus neadevărul acesta numai 
din zelul neofitului, căci adevărul se prezintă cu totul altfel. Și 
anume: Moldovenii noştrițin, ce-i drept, foarte mult la știința de 
carte ; pentru bietul nostru Moldovan, primitiv ṣi restrins in li- 
mitele inguste ale ignoranții, un știutor de carte e lucru mare! 
Dar să zici că „Moldovanul tresaltă* la auzul limbii slave vechi, 
însamnă a spune un mare şi evident neadevăr, căci de unde 
sărmanul de el să ştie și să înțeleagă ce e vechi sau nou în 


f 


SCRISORI DIN BASARABIA 25 


limba popoarelor slave 7! Doar ţăranul nostru moldovan n'a stu- 
diat filologia, şi mai ales cea slavă!... 

Sa-l lăsăm insă deocamdată pe preotul Ghepeţki, şi să ve- 
dem cum și-au înțeles chemarea lor ceilalți deputați basarabeni, 
in Duma Imperială, In chestia care ne interesează. 

Ei toți, afară de d, Gulikin, au găsit cu cale, prin tăcerea 
lor, să se asocieze la părerea lui Ghepeţki. Deputatul Gulikin, 
deşi Rus neaoș, ba încă şi Lipovan (aparţinind bisericii vechi ru- 
sești, protivnică bisericii actuale sinodale-niceniene), singurul a 
protestat contra trădătorului Moldovenilor. 

E interesanta cariera politică a acestui sprijinitor unic al 
Moldovenilor in adunarea legislativă rusească, D., Gulikin, de- 
putatul ţăranilor basarabeni, s'a strecurat în Dumă prin ajutorul 
grupărilor politice din dreapta. Dar ajuns în Dumă, el, om cu- 
minte, a priceput degrabă cu cine art a face, şi la un moment 
dat și-a luat rămas bun dela turma Purigkevicilor și a altor calăi. 
Acest țăran simplu, inițiat mai mult în chestiile bisericeşti şi ale 
sectei religioase lipovenești, din care face parte, a fost în stare 
să priceapă marele rău de care sufere foarte mult țăranul mol- 
dovan din Basarabia, —lipsa de cultură naţională moldovenească. 
Şi el a cerut, la 12 Noembrie, ca să se adaoge şi numele Mol- 
dovenilar la art. 16 din proectul de lege a invâțămintului pri- 
mar, care articol in modificațiunea  „octombriştilor* sună astfel : 
„în localităţi cu populaţiune polonă, lituană, nemțească, tâtărască, 
estonă, lalişă, armenească, cehă și georgeană se permite să se 
predea in limba naturală a școlarilor; această reformă se iniro- 
duce de consiliul şcolar județean in baza dorinții populaţiunii 
locale, care dorință va fi exprimată in forma unei hotăriri sau 
cereri a părinților şcolarilor”, 

Părea așa de natural să se pronunțe măcar cineva în folo- 
sul acestui neam de Moldoveni, atit de harnici, atit de ascultă- 
tori, atit de loiali față de stăpinitorii lor dela nordul rece, şi aşa 
de Incremeniţi în aşteptările lor molcome!,.. A fost atit de fru- 
mos gestul „velicorusului* Gulikin, care a amintit lumii politice 
innalte despre acele două milioane de Moldoveni, care au tăcut 
veşnic și tac şi astăzi, deşi viermele ignoranţii și a intunericu- 
lui fi roade chiar la rădăcină!... Părea aşa la timp venit acest 
strigăt de dreptate pentru poporul nedreptăţit și uitat de oameni 
şi de Dumnezeu !... 

Dar trădătorii neamului nu se lasă a fi răpiți de sentimen- 
tul de Indurare pentru acest sărman popor, care prin sudoarea 
sa i-a adus la viriul piramidei sociale. A fost de ajuns ca de- 
putatul Gulikin să pronuuțe numele Moldovenilor, pentruca de- 
putaţii trădători— preotul Ghepeţki, mareşalul nobilimii basara- 
bene Crupenski, primarul Sorocei Soltuz şi vestitul huligan Pu- 
rișkevici,—să sară 'n sus!... „Cum, un venetic din lume* —țipă 
de pe tribună preotul Ghepeţki— „poate să vorbească astfel despre 
Moldovenii din Basarabia, cind e știut că Moldovenii s'au adap- 
tat deja la viața de stat a Rusiei?" „N'avem nevoe de apără- 


er 


şa VIAȚA RONINEASCA 


i nechemaţi pentru Basarabia noastrâ*,—se pronunță grav 
Cropenski, i plin probabil în minte cuvintul „noastră“, 
căci intr'adevăr Basarabia de mult a incăput pe mina numero- 
şilor satrapi din plodoasa familie a Crupenskilor. „Dacă-i vorba 
pe asta, alunci să dăm şcoli naţionale şi Țiganilor, şi Iacufilor, 
şi Ceremişilor, şi Osteacilor*—zeflemisește comediantul Purișke- 
vici, Chiar şi Soltuz, care până acuma nu pronunțase nici un 
cuvint în Dumă, se grăbeşte la tribună pentru "a ponegri pe 
Gulikin și a spune prostii la adresa” Moldovenilor, Ceilalţi de- 
putați ai Basarabiei: Armeanul Demianovici, Grecii Sinadinos și 
Cara-Vasili (fost deputat In Camera Rominească de pe timpul 
cind Basarabia sudică aparținea Rominiei libere, 1854— 1878) și 
Treljacenco, —au crezut că era destul ceia ce făcuse deputaţii 
moldoveni, şi de aceia sau mulțumit numai cu bilele negre pen- 
tru propunerea d-lui Gulikin. x s 

Astfel, prin voturile şerpilor, hrăniți la sinul Basarabiei In- 
säşi, a fost distrusă prima iluzie, primul pas, care se făcea pen- 
tru scoaterea poporului moldovenesc din Rusia din bezna Intu- 
nericului.  Mârinimosul, velicorusul Gulikin făcuse ceia ce-i dic- 
tase conştiinţa de om și de cetățean. Nereuşita propunerii lui e 
incă o pată de veșnică rușine pe acei care cu atita ușurință pun 
in pericol soarta unui popor, din sinul căruia se trag și care îi 
hrăneşte !... Numai mulţumită lor, acestor oameni netrebnici şi slu- 
garnici, s'a intimplat aceia ce s'a intimplat; căci iată ce scrie 
d. Gulikin, în coloanele ziarului „Besarabeţ*, al amicului nostru 
Alexis Nour: „Sint foarte intristat şi indignat... La votarea pro- 
punerii mele nu s'au ajuns decit trei voturi, pecind deputații ba- 
sarabeni au 8; dacă ei s'ar fi reținut cel puţin dela votare, pro- 
punerea mea numaidecit trecea, Dumnezeu ne va judeca, şi gë- 
nerațiile viitoare iși vor spune cuvintul lor; conștiința mea insă 
este curată“, i F 

Deputatul Gulikin e indignat de purtarea colegilor săi ba- 
sarabeni în Dumă! D-sa se Intreabă, de unde atita zel pentru 
rusificarea Basarabiei la deputații basarabeni de origină moldo- 
venească ?-— Şi noi ne indignăm, deși de „mult am înțeles In-- 
cotro tind boerii basarabeni și o parte din preoțimea noastră. 
La dreptul vorbind, şi boerii şi preoțimea nu tind la rusificarea 
Basarabiei, pentrucă rusificarea ar insemna totuşi Impārtāşirea 
măcar in parte a poporului moldovenesc lao cultură, căci, oricit 
de joasă e cultura rusească, ca este o cultură. Şi unii şi alţii 
tind insă la ceva mai sigur pentru soarta lor proprie: boerii şi 
preoțimea vor cu orice preţ să menţină starea actuală a lucru- 
rilor. Și lucru nu e greu de înțeles, cind te gindești că toc- 
mai starea actuală a poporului de jos le convine de minune. 
Oare unde ar mai găsi boerul nostru basarabean o vită lucră- 
toare mai ascultătoare și mai lipsită de conştiinţa drepturilor sale, 
decit numai printre țărănimea incultă moldovenească? Și oare 
unde preoțimea basarabeană şi-ar gâsi mai buni poporăni, decit 
printre primitivii Moldoveni țărani, care sint aşa de darnici şi. 


SCRISORI DIN RASARABIA 277 


aşa de nepretenţioşi, mulțumindu-se pentru hrana lor sufletească 
cu ceva bolboroseală din vechea slavonă, cu puțintel fum de 
tämle și cu citeva picături de aghiazmă In şipuşor? Ori, tocmai 
în starea de astăzi, cu școala rusească, dela care Moldovanul nu 
se alege cu nimic, și cu puțină slavonă şi tâmie, — boerii și pre- 
oţimea din Basarabia cit se poate de bine exploatează turma 
mută şi oarbă a două milioane de Moldoveni harnici şi nepre- 
tențioși 1... Ceia ce insă spun deputaţii moldoveni în Dumă—cei 
trei boeri și preotul Ghepeţki—sint numai nişte evidente min- 
ciuni, prin care totuşi au reușit să respingă propunerea unui 
Rus dezinteresat, d. Gulikin. 

Aşa stau lucrurile in prezent; tot așa au fosi şi in trecut, 
Celitorul binevoitor, va binevoi să ştie anume cum au 
stat lucrurile în decursul acelui veac, ce se termină peste vr'o 
doi ani, dela răpirea Basarabiei. Şi In decursul veacului aces- 
tuia, tagmele superioare ale poporului moldovenesc din Basara- 
bia— boerii şi preoții—n'au fost mai de treabă decit cei din ziua 
de astăzi! lată un răspuns scurt... 

Cu toată politica nedreaplă şi asupritoare, de care s'au ți- 
nut în deobşie guvernele ruseşti față de Basarabia, totuşi chiar 
din sinul acestor guverne se desprindea din cind în cind cite 
o ființă mai blindă și mai binevoitoare pentru Moldovenii noşiri. 
E de ajuns să citām pe insuși impăratul Alexandru I, care prin 
şcoli lancasteriene moldovenești vroia să lumineze mintea co- 
piilor boerilor şi tirgoveļilor din Basarabia, Să mai cităm pe 
arhiepiscopul Dimitrie Sulima, care cu atita stăruință ti indemna 
pe preoţi să deschidă, pe lingă biserici, şcoli parohiale moldo- 
veneşti pentru copiii poporânilor lor, ţărani sau orăşâni. Să mai 
amintim de |. A. Nelidov, director şcolar in Basarabia (1838— 
1857), care relua din nou școlile lancasteriene moldoveneşti (pă- 
răsite pe un timp), şi pe timpul căruia numărul şcolarilor se ri- 
dicase dela 3100 la 11040, afară de copiii care Invâţau la şcoli 
parohiale. Apoi din cei mai apropiați de timpul nostru, să cităm 
pe guvernatorul Haruzin, care nu s'a opus la inființarea unei 
„Societăţi moldovenești*, care işi pusese in statutele sale ca punct 
principal; redeșteptarea Moldovenilor din Basarabia prin şcoli 
naţionale moldovenești;—şi pe episcopul Vladimir, sub care s'a 
introdus studiul limbii rominești în seminariul spiritual din Chi- 
şinău, s'a înființat tipografia moldovenească pentru tipărirea căr- 
ților bisericeşti In moldovenește, și care indemna pe preoți să 
slujească în biserici pe cit se poate mai mult moldoveneşte, 

Prin ce au răspuns nobilii şi preoții la aceste indemnuri, 
la aceste chemări ? Prin nepăsarea rece, dictată de egoismul tag- 
melor din care făceau parte, Pe cei dintâi li răpea mai mult 
sclipirea „stelelor“ ruseşti, pe cei de-aidoilea rubla ignoranţii jä- 
ranului moldovan... Au fost şi citeva excepții, ba chiar sint şi 
astăzi. Termin dar această scrisoare, amintind cu plăcere des- 
pre acei buni Moldoveni, pe care acuma nu-i mai avem printre 


278 VIATA ROMINEASCA 


-— 


i vii: reşalul nobilimii basarabene, I. M. Sturza, care pe 
ja ide 1841 gans se procure cărți de cetire şi manuale pa 
tru şcoalele lancasteriene chiar in Moldova și Valahia; pro a 
pul Balţilor, părintele Siniavski, care mult a stăruit papa eco 
lile moldoveneşti parohiale din județul său; mareşalu ar i < 
mii din ținutul Chişinăului şi consilier in Consiliul imperia A s 
Dicescu, care a inființat „Societatea moldovenească , Şi magna 
Gavriliţă (decedat în lulie al anului curent), care a scos pe 
ziar moldovenesc in Basarabia. Despre cei vii insă mai bine 
să tăcem,... 


Chişinău P. Cubolteanu 


-~ -~ 


SCRISORI DIN BUCOVINA 


— Recenzemintul popnlațiunii — 


Numärarea poporului, care se face In Austria din zece in 
zece ani, e una din problemele naționale cele mai de samă. In 
jurul acestei probleme se poartă luptele cele mai înverşunate, 
pentrucă pe rezultatul acestei numărări se bazează mai tirziu 
toată situația politică a neamurilor, se intemeiaza toate postula- 
tele de ordin național, cultural şi economic, La Inverşunarea lup- 
tei contribue și legea invechită dela 1869, care e făcută nu ca 
să ajute la facerea unei statistici ştiinţifice și obiective, în urma 
căreia să poţi avea o icoană clară a puterii numerice a diferite- 
lor neamuri ce compun monarhia Habsburgilor, ci se pare mai 
degrabă că caută să inlunece numărul unor popoare in favorul 
citorva neamuri privilegiate, care numai astfel işi pot susținea şi 
mai departe poziția lor periclitată. vin Austria adică, în contrazi- 
cere cu cerințile ştiinții şi în opoziţie cu toate celelalte state 
europene, nu se constată la numărare naționalitatea respectivă, 
limba maternă, ci limba de conversațit, şi această dispoziţie ar- 
bitrară, isvorită din sistemul biurocratic, a provocat şi provoacă 
cele mai grave neinţelegeri, contribuind la falşificarea rezultatu- 
lui numărării. Dacă şi scopul urmărit de legiuitor a fost poate 
altul, acela adică ca cu ocazia numărării poporului să se con- 
state trebuinţile de fapt ale poporaţiunii în ce priveşte limba, lup- 
ta naționalităților, ce sgudue de lungă vreme bătrina monarhie, 
a făcut ca rezultatul tuturor numârărilor să nu corespundă nici 
pe departe numărului de fapt al diferitelor popoare. Şi e intere- 
sant să constatăm că foale, dar absolut toate popoarele, se pling 
că au fost terorizate şi brutalizate cu ocazia numărării. În Austria 
aproape nu'i provincie care să fie locuită de o singură naţiune, 
şi de aceia pe timpul numârării se dau lupte uriașe în jurul co- 
misarilor de recenzemint. Şi nu'i nădejde că aceste lupte vor în- 
cela, cită vreme numărarea se va face după dispozițiile legii dela 
1869, care in multe puncte provoacă direct neințelegeri și lupte. 

Innainte de inceperea numărării din anul acesta, au incer- 
cat partidele slave, alară de Poloni, şi în fruntea lor Cehii, ca să 
modifice dispoziţia privitoare la limba de conversaţie, înlocuind-o 


280 VIAȚA ROMINAESCA 


cu naționalitatea sau limba maternă. În zădar, S'au lovit de o- 
poziţia Nemţilor şi a Polonilor, care au un mare interes ca pro- 
cedura neexactă şi neştiințifică de până acum să continue și 
mai departe. Nemţii inghit cu ajutorul limbii de conversaţie o su- 
mă de elemente elerozene, In primul rind pe toți Evreii în afa- 
ră de Galiţia, cu care işi măresc numărul, îşi umilă cerinţile şi 
caută să-şi afirme puterea şi în țări in care de altmintrelea ar 
trebui să rămie în urma tuturor celorlalte popoare. lacă nu mai 
departe decit in Bucovina, ei sint cu numărul in urma Rominilor 
şi a Rutenilor, dar cu drepturile innaintea lor. In Cernăuţi alegă- 
torii Nemţi pentru comună sint ca număr cei din urmă. dar au 
cele mai multe mandate. Polonii, In discreţia cărora e Galiţia in- 
treagă, au acelaşi interes de a Inghiţi în primul rind cele citeva 
sute de mii de Evrei și un număr considerabil de Ruteni, mai 
ales din oraşe. Guvernul a rămas pe lingă practica veche și ast- 
fel şi numărarea din anul acesta s'a făcut tot după calapodul 
limbii de conversație, ceia ce-i o mare minciună. 

In Bucovina, unde locuesc cinci neamuri diferite, lupta ce 
s'a dat în jurul numărârii a fost din cele mai vehemente, în deo- 
sebi lupta dintre Romini şi Ruteni. S'au dat lupte şi intre ce- 
lelalte neamuri, de pildă intre Ruteni şi Poloni sau intre Nemți 
şi Poloni, dar acele au fost simple hărțueli, pecind lupta dintre 
Romini şi Ruteni a fost o luptă pe viață şi pe moarte. In trecut Ro- 
minii sau dezinteresat complect de această problemă fundamen- 
tală şi numărul lor a scăzut din deceniu în deceniu, iar al Rute- 
nilor, muncitori şi sprijiniți de guvern, a crescut, pănă ce nună- 
rarea dela 1900 ne-a adus rezultatul dezastruos că sintem cu 
70.000 de suflete mai puţini decit Rutenii. Pe nesimţite barta 
Bucovinei s'a schimbat : nordul e complect slav, sudul e ames- 
tecat. Satele rutene desprinzindu-se din marea ce innaintează spre 
sud, se inşiră pănă sub zidurile Sucevii, până la mormintul lui 
Stefan şi până în creerii munţilor ocolului Cimpulungean. Aceste-s 
roadele negligenții şi nepăsării noastre şi ale muncii Rutenilor, 
ajutaţi cu dragoste de guvernul „binevoitor“. Și nu atit nepăsa- 
rea noastră, cil lipsa de orientare, munca izolată şi deci fără roade, 
au produs această stare critică neamului nostru in Bucovina. 

Rezultatul numărârii dela 1900 a căzut ca un trăsnet asu- 
pra Rominilor. Nu-i aici locul ca să arât ce progrese enorme, ce 
poziţie întărită şi-au creiat Rutenii pe baza numărării acesteia 
in cei zece ani din urmă. Sate, ba regiuni intregi au căzut deo- 
dată, pierzindu-se pentru cauza romină. 

Dezastrul dela 1900, în urmu căruia asalturile Rutenilor a- 
supra poziţiunilor romine în administrația țării, în şcoală și bi- 
serică, au inceput a se repeți cu o lurie nespusă, a avut pelin- 
gă multele urmări rele şi una bună: a trezit pe conducători Ro- 
minilor de cu bună vreme şile-a arătat că Incă un dezastru ca 
cel dela 1909, şi neamul nostru a fost in Bucovina. Azi nu cu- 
noaştem incă rezultatele complecte şi definitive ale numărării ce 
s'a făcut la finea anului 1910 şi nici nu putem ști ce se va ale- 


— 


SCRISORI DIN BUCOVINA 1 


ge până la siirșit, dacă ne gindim la campania de terorizări inau- 
gurată de administraţia țării, pentru a reduce numărul Rominilor, 
care se pare că a eșit prea mare, judecind după tipetele rutene, 
la care guvernul e foarte simțitor; un lucru insă se poate con- 
stata : că clasa conducâtoare rominească, în primul rind preoţii, 
învățătorii şi studenţii—trecind peste puţine excepții—şi-au acut 
datoria de conducători şi indrumaători ai satelor. Şi dacă munca 
pei rr ză ars na s'ar fi făcut la 1890 sau chiar la 1900, 
1 Rominismul bucovinean n'ar fi i 
rai ger așa de periclitat precum 
Speriaţi şi intariați de rezultatul inscrierilor tn cadastrul na- 
țional pentru alegerile in Camera provincială, care inscrieri au a- 
rătat superioritatea numerică a neamului nostru in țară, fără sa 
se fi făcut vre-o propagandă deosebită, Rutenii au pregătit pen- 
tru numărare o campanie din cele mai inverșunate. In adunări 
ținute cu preoții, invăţătorii și primarii, au compus un plan de 
muncă: au inundat satele cu fel de fel de broşuri de agitație 
dintre care cea intitulată „Rusene e volasca vira* (Ruşii şi bi- 
serica moldovenească) e cea mai murdară; au lucrat pentru în- 
lăturarea din comunele mixte a tuturor comisarilor care nu le 
păreau destul de siguri şi au organizat bande de bătăuşi ca să 
terorizeze poporul, folosindu-se și de bâncile lor, care dau împru- 
muturi fără procente sau cu procente foarte mici. Totul a fost mo- 
bilizat şi cine cunoaşte fanatismul agitatorilor ruteni, in primul 
rind al învăţătorilor, care, nu cunosc nici o graniță cind e vor- 
ba de Romini, va putea măsura primejdia ce ne-ameninţa. 
De astă dată nici Rominii n'au stat degeaba, Se ințelege ca 
nici pe departe n'a fost pe partea noastră o astfel de organizație 
ca pe partea Rutenilor, dar în sfirşit tot a fost ceva, pecind inna- 
inte pa era nimic, 
, Fresa romină din ţară a Inceput campania ei cu vre- 
luni mai Innainte ca să Inceapă aiaee BES dat ga tine 
puriu conducătorilor dela sate lămuririle necesare și intimplarea 
a vrut ca să avem de astă dată in locurile mai primejdioase 
oameni de inimă, muncitori entuziaşti pentru cauza națională. 
Reproducem aici ca document interesant citeva pasagii din 
apelul scris de d. George Tofan, In numele unui comitet de pro- 
papaa my name numărării. 
„În el se oglindește starea disperată în care ai . 
minismul bucovinean prin nigee. din trecut. posais 
„La sfirșitul anului acestuia se va face recenzemintul. E 
superiluu, credem, ca să inzistäm din nou asupra importaații ex- 
traordinar de mare ce 0 are recenzemintul în general, şi in spe- 
cial acesta din anul curent, pentru toate popoarele monarhiei 
noastre şi în deosebi pentru noi Rominii. Organul nostru naţio- 
nal, „Patria“, a publicat in chestiunea aceasta o serie de articole 
în care s'a arătat clar şi detailat că recenzemintul din anul aces- 
ta este pentru noi o chestiune de existență, Dela rezultatul ce-l 
vom obține în anul acesta depinde poziția noastră ca popor 


282 VIAȚA ROMINEASCA 


hăştinaş în această fară, depinde aproape intreaga noastră des- 
voltare națională şi culturală în viitor. E cunoscut că de citeva 
decenii încoace statistica oficială, ce s'a făcut în țară, a fost ten- 
denţioasă. Cu o perseverență demnă de lucruri mai bune, comi- 
sarii numiţi pentru facerea statisticii au lucrat consecvent pen- 
tru micşorarea numărului Rominilor din ţară, şi aşa ne-am trezit, 
intra bună zi, că din cel mai numeros popor al Bucovinei noi 
am ajuns în rindul al doilea, după Ruteni. După fiecare period 
de recenzemint, noi ne-am ales cu o nouă pierdere considerabilă, 
numărul nostru a scăzut tot cu citeva zeci de mii şi azi sin- 
tem numeric, pe hirtie, în statistica oficială cu mult în urma 
Rutenilor. 

Un tablou al ultimilor trei decenii ne arată evident descreş- 
terea noastră : 


Anul Rom. Rut. Rutenii au un plus de: 
1880 190.005 239.690 49.685 
1890 208.301 268.367 60.066 
1900 229,018 297.798 68.780 


Strangularea noastră națională se vede în toată monstruo- 
zitatea ci, numai dacă alăturăm aici şi datele recenzemintului anu- 
lui 1870: 

Romini Ruteni Romini au un plus de 
209.116 189.195 19.921 

Dela 1870—1880 în loc să creștem, noi avem o pierdere 
ciectivă de 19.111 suliele, iar față de Ruteni o pierdere de 69.606. 

Statistica aceasta oficială deşi nu reprezintă realitatea, are 
totuşi un rol deosebit de important în ziua de azi, 

Pe baza acestei statistici se face Impărțirea drepturilor in- 
tre popoarele monarhiei, Şi astfel pe baza acestei statistici, azi 
sate odată curat romineşti sint complect sau aproape complect ru- 
tenizate. In scurt timp se va stinge și ultima sullare rominească, 
ce mai este în ele, se va fi rostit ultima vorbă in dulcea noa- 
strā limbă, şi doar pe paginile istoriei se va insemna undeva 
tragedia unui neam care n'a şliul să-și apere odoarele cele mai 
scumpe lăsate de strămoşi : limba şi legea. 

Pe baza statisticii tendențioase se creiază in comune romi- 
neşti şcoale rutene, cu invăţători ucraini, importaţi din Galiţia, care, 
agitatori periecţi, nerespectind nimic, neavind nimic sfint, tero- 
rizează nu numai populațiunea comunei respective, ci populațiu- 
nea întregei imprejurimi. Avind la spatele lor Sicziul (un fel de 
Arcășie), compus in mare parte din cele mai rele elemente ale 
satului, aceşti agitatori atacă biserica, pe învățătorul romin, pe 
preotul şi pe oricine se opune planurilor lor. Prin stăruinţile de- 
putaţilor lor, prin azitațivni nesiirşite, se introduce in biserică 
iba ruteană şi astfel s'a scris ultima pagină a vieții romineşti 

in sat*, 

A arăta cu date cele spuse mai sus ar fi prea mult, totuşi 
pentru. orientarea și a celor mai puţini informaţi, vom arăta în 


SCRISORI DIN BUCOVINA 253 


treacăt citeva din cele mai clasice cazuri i 
statistica oticială a anului 1900, oile aril ma 
i In districtul Sucevii, care In ochii multora ce nu sint o- 

rientaţi, trece de district curat rominesc, statistica oficială ne dărueş- 
te 11269 Ruteni faţă de 37252 Romini. Şi anume în comunele 
Danila (541 Rut. 290 Rom), Găureni (191 Rut. 68 Rom.), Hatna 
(2180 Rut. 42 Rom.), Ipotești, cazul cel mai clasic (1552 Rut. 
54 Rom), lacobești (131 Rut. 51 Rom), Călineştii lui lenachi 
(579 Rut. nici un Romin}, Călinești lui Cuparenco, sat răzăşesc 
(1100 Rut. 80 Rom.), Mariei (1500 Rut. 6 Rom). Aceste sint 
numai exemplele mai tipice, câci de altiel—ceia ce denotă mai 
bine tendința urmărită — în tot districtul Sucevii din cele 41 co- 
mune numai în 1] nu e introdus nici un Rutean, pecind toate 
celelalte comune curat rominești au minorități mai mici sau mai 
mari rutene, incepind cu 2 şi urcindu-se până la sute. [Aşa Si. 
ilie cu 141, Mitocul-Dragomirnei cu 637, Stroeştii cu 168 Ru- 
teni, Ș,_a.). In districtul Cimpulungului avem, după statistica dela 
1900, 7342 Ruteni față de 28205 Romini. Rutenii, inventați in 
cea mai mare parte de statistica oficială, locuesc In Cirlibaba 
(320 Ruteni și numai 3 Romini), în Argel (cu 444 Ruteni și nu- 
mai 3 Romini), in Breaza (cu 1557 Ruteni şi numai 115 Ro- 
mini), in Ciumirna (cu 365 Ruteni şi 8 Romini), in Gemine (cu 
440 „Ruteni si numai 218 Romini), în Frasin (cu 285 Ruteni}, 
in Frumosul (cu 1215 Romini şi 190 Ruteni), în Fundul-Moldo- 
Vei (cu 2603 Romini şi 150 Ruteni), In Cimpulung (cu 192 Ru- 
teni), în Ostra (cu 424 Ruteni şi numai 33 Romini); din cele 29 
comune ale districtului numai 5 mau nici un Rutean. Dacă a- 
ceasta e situaţia districtelor Suceava şi Cimpulung, vă puteţi in- 
s TA e i a districtelor aşezate la linia de demarca- 
tune dinire elementul rutean şi romin, a distri i 
Siorojineți Sgr renn $ districtelor Cernăuți, 

in exemplul Sucevii şi al i 

ania pl ap ş Cimpulungului se poate scoate 
Rutenii caută ca pe cale artificială — și în această privință 
au tot concursul binevoitor al autorităților —să creeze în distric= 
tele noastre minorităţi rutene, ca mai tirziu, cind ar putea fi vorba 
de ð separare națională, să poată spune: nordul Bucovinei e 
curat rutean, deci trebue despărțit şi constituit ca o provincie 
ruteană, dacă nu chiar impreunat cu Galiţia ostică, iar sudul 
Bucovinei (la care calculăm districtele Suceava, Humor, Cimpu- 
lung, Rădăuţi) e utracvist, de oarece pe teritoriul lui locueşte o 
considerabilă minoritate ruteană, ş. a,. După ultima statistică, in 
districtul Sucevii 11.269, In cel al Rădăuțului 8.864, în cel al Gim. 
pulungului 7.842, iar în districtul Humorului 1472, deci în total 
28.947 Ruteni. Observați că districtele Storojineţului, Siretului şi 
Cernăuţului, in care sintem deja minorități, nici nu le trec în a- 
ceastă împărţire, Aproape toate cele 28.947 suflete rutene (noi 
avem în tot nordul Bucovinei, și anume In districtele: Cotman 
Vijnița, Zastavna, Väscăuți, 430 suflete), cu excepția celor 3 sau 


254 VIAŢA ROMINEASCA 


4 sate huțănești din districtul Radăuţului, sint suflete rominești 
Furaie. Metoda e foarte simplă, 

Comune mixte se prefac In sate curat rutene, majorităţile 
romine (vezi cazurile clasice din districtul Sucevii) se prelac în 
minorităţi disparente, în cele mai multe cazuri dacă se poate 
chiar sub 100 de suflete, cilră care nu dă dreptul la nici o pre- 
tenţiune naţională, iar in sate curat romineşti se strecoară, după 
imprejurări, minorități rutene, așa că nici un colțişor din pămin- 
tul Bucovinei să nu rămie curat rominesc, Urmăriţi statistica 
sat după sat şi veți vedea aplicată cu virtuozitate această inge- 
nioasă metodă de exterminare a elementului rominesc. 

Până aici am inzistat numai asupra situației districtelor de 
sud, fără să atingem marea problemă a răzăşimii noastre de din- 
coace şi de dincolo de Prut. Sate întregi, ba regiuni întregi lo- 
cuite de răzeşimea noastră conştientă de originea ti falnică, au 
fost trecute în numărul Rutenilor, slăbind astfel poziția noastră 
Şi întărind-o pe nedreptul pe a lor. 

Aprecieri aproximative fixează numârul lor numai cu 20— 
25000 suflete. Starea aceasta de lucruri, indicată numai, căci nu 
putem intra în detaliu, ne impune o mare datorie, care în trecut 
a fost absolut neglijată, In trecut aproape nimene sau numai ici- 
colea clte un om s'a interesat de facerea recenzemintului, 

Urmările acestei nepăsări le-am văzut şi le-am simțit cu 
toții. Slavismul a facut în ultimele două decenii progrese ingro- 
zitoare : cu toţii ştim mai departe că în ultimul deceniu, dela 
1900 incoace, Rutenii au luat cu asalt o sumă de poziții romi- 
neşti. La recenzemintul care se va face la lnea anului curent, ei 
vor lucra din răsputeri, ca să treacă aceste poziţii definitiv in 
posesia lor. In fața acestei primejdii naționale, noi n'avem voe 
să slâm nepăsători, dacă nu voim să ne facem vinovați de tră- 
dare de neam. O acţiune sistematică unitară, condusă cu price- 
pere şi cu multă iscusință, trebue indată pornită. Prin o agita- 
ţiune intensivă, care să se intindă asupra intregului teritoriu na- 
țional-romin, dar care să aibă in samă mai ales satele mai 
expuse, mai periclitate, trebue să deșteptâm interesul tuturora 
pentru această chestiune. Nu ne îndoim că fiecare Romin îşi va 
face datoria, dar e lipsă de o inițiativă energică şi de o condu- 
cere destoinică. Nu prubuluind, nu pipăind drumul, ci, organizați 
şi conștienți de puterile şi mijloacele noastre, să dăm lupta. 

Recenzemintul din anul acesta s'a incheiat favorabil pen- 
tru noi, cu toată agitația Rutenilor, cu toate că stăpinirea le-a 
încuviințat toate dorințile pe care le-au cerut pentru garantarea 
unui succes cit mai mare. 

Şi dacă, cu toate acestea, rezultatul numărării din anui a- 
cesta n'a mulțumit pe Ruteni—ei sint nesățioși—e o dovadă mai 
mult că ținta lor e slavizarea cu forța a intregii (ări. Şi dacă 
cu toată agitația Rutenilor, cu toată părtinirea stăpinirii, noi am 
putut salva o serie de pozițiuni pierdute, e dovadă sigură că po- 


SCRISORI PIN BUCOVINA 25 


ară Srogi acolo unde a uitat limba, simte romineşte şi vrea să 

„După rapoartele parţiale ce le-am primit, noi am i 
mai Intăiu aproape în intregime districtul Sucevii, gap em 
numărarea tendențioasă dela 1900, avea un aspect străin. Aici 
in afară de Hatna, unde avem o minoritate Insemnată pe care 
sprijinind-o cum se cade putem spera să recucerim intreg satul 
cu atit mai mult că rămine izolat in mijlocul Rominilor, toate 
satele cu populație ruteană artificială, ca Ipotești, Măriței, Cali- 
neștii lui lenachi şi Cuparenco, Danila, Romineştii, Găurenii, Slo- 
bozia, s'au declarat romine, răminind in ele numai minorităţi ru- 
tene disparente sau in multe mici un Rutean, Citadela Rutenis- 
mului din districtul Rădăuţului, Milisăuţi, a căzut definitiv. 

„Am reciştigat o serie de sate sau complect sau in parte 
în districtele Storojineţ, Sirete și Cernăuţi. Clasic e cazul satului 
Cuciur-Mare, cel mai mare sat din Bucovina. La 1900 sau nu- 
măra! (vorba vine) in Cuciur-Mare 7237 Ruteni şi numai 1574 
Romini, in 1910 numărul Rominilor a intrecut 9000, pecind Ru- 
tenii, intrebuințind toate mijloacele de agitaţie, au stors abia cam 
la 1000 de suflete. Şi din acele 1000 jumătate au dorit şi au 
izbutit să fie inscrise la Romini. Ce folos însă că n'au putut 
trece examenul ! Căci de fapt comisarii țineau examen cu oa- 
menii, ca să se convingă (!) dacă In adevăr știu romineşte. În 
alte sate se ademeniau copiii cu bani şi zaharicale, ca să spue 
că vorbesc rusește ; declaraţia capului familiei nu era suficientă, 
se supunea femeia şi copiii unui interogatoriu, se spiona pe la 
vecini şi dacă cu toate aceste mijloace nu-l puteau scoate Rus, 
atunci comisarii insemnau cu creionul ruminisch, ca cu uşurinţă 
să poată pe urmă schimba in ruthenisch, 

„E fapt constatat că la 1900 ni s'au furat astfel mai multe 
mii de suflete, prelăcindu:se listele în prefectură. Cu toate tero- 
rizările lor insă nu le mergea deloc. 

Sate care treceau de curat rutene, în care Rutenii credeau 
cau stins orișice urmă de viață rominească, s'au ridicat deo- 
dată din inițiativă proprie, fara să fie indemnaţi de cineva, şi-au 
cerul să fie inscrişi Romini, „aşa precum au fost moşii şi strā- 
moșii lor“. 

În ținuturile locuite de răzeşi s'a deslănțuit o urgie ne- 
spusă. S'au trimis ca comisari niște fanatici şi terorişti, care a- 
menințau şi terorizau pe oameni ca In mijlocul codrului. Şi to- 
tuş am reușit să scoatem citeva minorităţi, impestrițind teritoriul 
rutean. 

După incheerea numărării se credea că dacă n'am cum- 
penit pierderea dela 1900, adică cele 70.000 suflete ce le aveau 
Rutenii In plus, n'am rămas cu mult in urmă, cel mult cu 10.000. 

„„ Deabia s-au cunoscut primele rezultate ale numărării şi Ru- 
tenii au inceput a protesta, În multe comune s'au schimbat, după 
dorinţa lor, de mai multe ori comisarii In decursul numărării şi 
tot n'au fost mulțumiți. Presa lor, desigur cea mai desmățată 


Ri VIAŢA ROMINEASCA 


din Austria, a inceput o campanie de cele mai grețoase Invec- 
tire şi, nereuşind, a scris memorande şi proteste, care stau în 
teancuri la guvern, au inundat Viena cu telegrame, iar deputaţii 
Ruteni au intervenit pentru revizuirea mumndrării acolo unde re- 
zultatul nu le place, plingindu-se de „terarismul* Rominilor. Și 
se pare că guvernul a cedat, căci în multe sate s'au trimis co- 
misari speciali, care sub, scutul jândărmăriei, parcă ar fi răzme- 
rită în ţară, prefac numărarea contra voinții esprese a locuito- 
rilor, inlocuind limba romină cu cea ruteană, E cea mai mare 
nelegiuire ce se face în ţară, 

Şi ce fac Rominii ? Rominii se ceartă pentru scaunele de 
deputat în dieta țării. Dacă nu se va face nimic spre a opri te- 
rorismul ce s'a deslănțuit asupra locuitorilor din satele trecute 
de Ruteni la catastih—şi sint de-aceste vr'o 2D0—atunci ne vom 
trezi că sintem în 1910 cu 100.000 mai puţini decit Rutenii! 


Un Bucovinean 


MISCELLANEA 


Chestia „Tribunei* din Arad 
S 


Diferendul dintre comitetul național şi „Tribuna* din Ara 
i îi d tot nu 
este incă aplanat. Din lămuririle date de amindouă părțile rezultă că se 
pone uşor ajunge la impăcare, dar numai cu următoarele două con- 
uni: 
1) „Tribuna“ să accepte disciplina de partid (cu conseci 
ptite prac- 
tice e“ sa mi-ai un control! eficace din partea comitetului orzma 
mitetul să strămute din Arad în al x i 
ciosul partidului. ST Poe EETA 
Ambele aceste cerinți sint cit se poate de drepte 
i 
se complectează intre ele. j ST NET 
Dacă „Tribuna“ vrea să rămină un or 
pan independent—oricit d 
ere ar fi intenţiunile ei—ea nu poate pretinde comitetului să nu ka 
e şi un organ de partid intrun centru 
od epin ntru rominesc atit de însemnat cum 
lar dacă „Tribuna“ se supune direcțiunii 
partidului, comitetul nu 
poate prin nimic justifica lovitura ce ar da acestu 
pai ice i ziar editarea în Arad 
more pentru ce nu încetează războiul ? 
eauna am susținut că nu avem nici un drept de a ne ames- 
teca în conflictele de această natură, Cel mult avem datoria să spunem 
un cuvint impăciuitor, Dar cum s'au limpezit acuma lucrarile, sîntem 
siliți să atragem băgarea de seamă á fruntaşilor de peste munţi, că pre- 
lungirea acestei certe zădarnice nu poate decit să compromită interesele 


Prea multe vorbe grele au fost aruncate în vint, da 
7] f în fa da- 
toriei comune, a venit în silrşit momentul ca glasul celor taria pă fie 
ascultat, şi lăsate la o parte toate chestiunile de amor propriu şi ambi- 
țiuni personale, caşi gindurile de răzbunare, 
Ne înşelăm oare ?,.. 
Ar fi aşa de trist încit nu ne îngăduim nici un comentar... 


288 VIAŢA ROMINEASCA 


Scriitori foarte mari şi maeştri 


De o bucată de vreme stilul unei anumit. categorii de publicişti 
s'a ridicat la o temperatură foarte înnaltă. 

„Un foarte mare poet“, „un mare scriitor al neamului“, „maes- 
trul*, etc., se poate ceti aproape în fiecare zi, în reviste şi ziare,—şi mb 
e vorba nici de Eminescu, nici de Caragiale, nici de Goga, nici de Sa- 
doveanu, nici de Brătescu, nici de alţii care sînt la innâlțimea acestora 
sau măcar pe-aproape. De multe ori e vorba despre scriitori, pe care 
cei mai mulţi dintre cetitorii romini nici nu-i cunosc. 

Dar acei care oficiază la altarul acestor „mari“ zeități nu se opresc: 
aici, Ei le culeg vorbele, pe care le socot de spirit, şi datele biogra- 
fice, pe care le cred picante, şi le servesc publicului, parcă zeitățile a- 
cestea „ar îl murit de mult", vorba poetului, 

Odată Melchior de Voguë, scriind despre Tolstoi, l-a luat conde- 
iul pe dinnainte şi a scris aceste vorbe: 

„El e un maestru din cel mal mari, dintre aceia care poartă măr- 
turie pentru secolul lor”. 

Dar Melchior de Voguë îşi veni îndată în fire. El urmă: 

„Dar e permis a spune asemenea enormități despre un contem- 
poran, care nici măcar nu e mort, pe care-l poţi intilni in fiecare zi cu 
redingota sa, cu barba- sa; care prinzeşte, îşi cetește ziarul, primeşte bani 
dela librarul său şi-i dă cu dobindă, care face, într'un cuvint, toate iu- 
crurile de rind ale vieţii? Cum să vorbeşti de mărime, înnainte de a fi 
putrezii ultima rămășiță de cenuşă, înnainte de a se fi transfigurat nu- 
mele în respeclul acumulat al generaţiilor? Dar fie! /! văd aşa de 
mare, că-mi apare ca un mort". 

Panegiriştii noştri—pe marii scriitori dela cafenea fi văd aşa de 
mari, că le-apar ca nişte morţi... Şi sint cam ridiculi... 


D. Duiliu Zamfirescu şi damele cu moral 


D. Duiliu Zamfirescu şi-a publicat in volum romanul său „Cela 
ce nu se poate“, 

D-sa declară, în inevitabila prefață, că „romanul de faţă nu e scris: 
pentru criticii din Ţara rominească“. 

Şi pentru ce-şi pune d. Zamfirescu toată nădejdea in criticii din... 
„Marile Capitale europene“ ? 

' Pentru nimica toată: 

Pentrucă criticii romini, „ignoranți şi de rea credință“, vor spune 
că „Ceia ce nu se poate“ a d-sale „samănă cu Anna Karenine“. 

Fără să avem mandat special dela criticii romini, credem că ne 
facem interpreţii unanimităţii lor, asigurind pe d. Zamfirescu că nici u- 
nul nu va găsi că „romanul“ d-sale „samănă* cu Ana Karenin, 

D. Zamfirescu, bătăios cum e, alungă, mai departe, dintre cetitorii: 


MISCELLANEA 249 


săi, pe „damele cu moral”, cum spune d-sa spiritual, Şi, tot spiritual 
exprimindu-se, mai alungă şi pe „bărbaţii cu prinţipuri* ex re 
de spirituală, pe atit de nouă), 7 ia 
Atunci pentru cine e scris romanul? „Pentru tinerimea cultă 
i] care, 
in artă, vibrează ia tot ce e sincer, tresare la adi ii" 
cu modestie autorul. cort EENEN 
Intrebarea este numai, dacă damele cu moral şi bărbaţii cu prin- 
tipuri vor permite progeniturilor lor, pe care d. Zamiirescuii linguşeşte 
cu numele de „tinerimea cultă“, să cetească nesăratele obscenităţi din 
acest aşa numit „roman“, din care noi am dat citeva mostre în această revistă. 
Mare lucru ca acest „roman“ să nu aibă soarta tuturor celorlalte: 
să nu tămină cetite numai de criticii din Marile Capitale. 


Antonio Fogazzaro 


Cu Fogazzaro Italia a perdut unul din marii săi scriitori. Nă 
ia Vicenza în 1842, dintro familie nobilă şi catolică, a debutat in ui 
ratură la 1874 cu „Miranda“, un poem delicios de iubire, Versurile lui 
au mişcat dela inceput prin frumuseța lor simplă şi gravă, prin idealis- 
mul lor delicat, prin fluiditatea imaginilor şi grația lor neintrecută. In 
volumul de poezii „Vaisolda* (1876) sint descrieri care evoacă natura 
majestoasă şi solemnă de pe țărmurile lacului Lugano. Fogazzaro vede 
această natură cu ochii sufletului şi idealizează cele mal umile din ma- 
nifestările ei. In orice peizaj el găseşte un simbol sau o cugetare mo- 
rală. Dar nota spiritualistă şi mistică apare mai cu seamă in romanele 
sale. „Daniel Gortis* (1885) e o apologie a datoriei şi a sacrificiului, 
în care Fogazzaro analizează c'o rară pătrundere iubirea ideală şi di- 
vină în contrast cu acea senzuală şi terestră. Calitățile lui puternice de 
prozator sint mai cu samă vizibile în cunoscuta trilogie: „Piccolo mondo 
antico“ (1895) „Piccolo mondo moderno“ (1901) şi „Il Santo" (1905). 
Aceste trei romane cuprind o imagine vie a Italiei în a doua jumătate 
a secolului al XIX-lea, impreună cu analize sufleteşti, în care sint dez- 
bătute problemele religioase, politice şi sociale ale epocii, probleme care 
au pasionat totdeauna pe F şi a căror preocupare dă operei, ca- 
şi întregii sale vieţi, adevărata ei unitate. 

In literatura italiană, el apare ca un continuator al curentului spi- 
ritualist şi catolic, care a avut in Manzoni cel mai ilustru reprezentant. 
Concepţia lui Fagazzaro asupra vieţii e severă, îngustă, pe ascetică. 
Nobieţa şi innălţimea nu-i lipsesc însă şi Fogazzaro va răminea ca unul 
dintre puţinii scriitori care s'au adresat aproape numai elementelor su- 
perioare ale vieţii noastre morale şi au crezut cu un idealism invincibil 
în ceia ce numea el „ascenziunea omenească”, 


Dela redacţie 


Cu toate ntrădănuințile şi sacrificiile ce facem de cinci ani pentruca să 
ferim revista de prea bătătoare la ochi pus de tipar, mărtur eu pă- 
rore de rău că n'am putut atinge acest ideal, 

Chiar in numărul acosta, corectorii noştri au binevoit să corecteze pe 
d. Sadoveanu („Un ten al nostru”), atribuinda-i, în rindul întăiu, pagina 


216, „la țara *, în loe de „în ţara nonstră*,—în rindul al 
len de jos în sus de pe aceiași Š: „boerul este* în loe de „boorul a- 
cesta“ —în rindul al patruspr pagina 247: „neeinstiți şi firei*, în loe 


de „nocinstiţi şi fini“, ote. 
D-nii eorectori sint rugați să ia măsuri ca aceste rinduri să n'albă 


pevoea de.. erată! 
P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


A. Cotruş. Poezii, Orăştie, 1911, 

Alexandru Viţianu. Bacante. Vor- 
suri. Bacnrești, 1910, 

Oreste. Versuri. Bucureşti, 1911, 

Wam gindit nu odată, cu Ingrijire, 
uneori cu teamă, la nenumăratele ver- 
suri caro s'au seris şi se vor mal seria 
incă în limba noastră, Din noferielre, 
mai toate nu sint serise numai pentru 
plăcerea celui care le-a prodas. Aproa- 
pe întotdenuna atesta se simto obligat 
să Incinte cu ele pe alții, şi, eulose cu 
ingrijire, versurile văd lumina tiparului, 
în volume de dimensiuni respectabile, 
Va exista probabil în totdeauna acea 
rusă de tineri care, după ce au citit 
citiva poeți francezi, elteodută numai 
romini, erezind că nu in suflet scînteia 
divină, aştern pe hirtie impresiile lor 
adesen sincere, în tipare vechi şi con- 
sacrate, uicătuite după rețete cunos- 
cute. Şi ucoste roade mai totdeauna cru- 
do şi lipsite de a viață proprie sint 
date cit mai repede la lumină, ca să 
cireule cit mai departo în lumea largă. 
O nerăilure juvonilă, o seta timpurie 
de glorie indeamnă pe acești tineri să 
so grăbească. ȘI în mijlocul unei in- 
diteronți, mai totdanuna justificate la 
prima atingere, col mai mulţi sombrea- 
ză şi dispar de pe orizonul litorar, o- 
dată“ cu iluziile lor risipite,  Sărmani 
naivi, care uită că acei puțini chiar, a- 
cei care au o adevărată chemare, tro- 
bue să-și improgneze sufletul un 
cit mai indelungat cu improsii cit mul 


puternice și mai variate, pe caro tre- 
bue să le leso să pătrundă cit mal n- 
dine şi să doarmă cit maimult Intr'in- 
sul, pentruca tirziu să poată scoate din 
el citeva rare accente, care vibrează 
şi care rămin. M'am gindit fără voa 
la aceste adevăruri banale şi otome, 
citind aceste trei volume de versuri, 
ale unor autori pn caro nu-l eunose, dar 
care par foarte tineri. 

D. Cotraş e din Ardeal, şi naivitatea 
să uroceva adorabii, In compoziţii, pua- 
erile şi totdeauna prozaica, d-sa se ln- 
mentează după un vechiu cintec: 


lar eu ursitu-a printre lacrimi 
Să-mi tret a viaţii primăvară. 


Uneori s'avintă în discuţii filozofice, 
meditind împroună cu „Meşterul Kant” 
asupra neantului omului şi al vieții, sau 
se revoltă împotriva unei societăți jos- 
nice şi materialiste, care nu incurujenză 
tinerele talente. Vietimă nevinovată a 
lui Goga, el strigă cu omfază multimii ; 


Ñi tu mă 'ntrobi, tirană lume, 
De ce cint pururea 'n su ine, 
Cum poți s'aștepţi tu voo ună, 
Cind milioane pling în mine, 


Călătorii făcute în orient i-au inspi- 
rat serenade, în caro ne dolectăm cu 
sochi de ingerel“, „plote blondine", 
„obrăjori=, „perinițe* şi alte diminutive 
drăgilaze şi amazante, care ne trans- 
portă cu vre-o patruzeci de ani în ur- 


—————— 


mă şi na aduc aminte de poeziile ero- 
tiee ale unui Zambrescu sau chiar ilo 
„Florile Bosforului“ ale Juj Bolinti- 
neang, 

D. Vitianu nu e usn de pătruna de 
tradițiile vachi ale literaturii naționale, 
ba chiar nu e pătruns deloc. D-sa e 
un modern, un admirator a) lui Pierre 
Louya şi ul literaturii decadente fran- 
tezo. Versurile sale sint o apoleoză 
sarbădă și bolnăviciousă a voluptății 
şi a delirului senzual. 

Puritanismul moral în artă o desigur 
o ipocrizie si o poezie a senzualității 
va exista totdeauna. Dar acest izvor 
de inspirație, tulbure şi atit do redus, 
nu poste da la lumină cevu trainie, 
decit puuind în mişcare o senzibilitate 
aprinsă, o imaginnție vie, un dor avid 
şi nepotolit de viață. Nici una din a- 
ceste însuşiri nu apar în volumul de 
futi Combinații artificiale şi palide, 
po aceiaşi temă, eare pare pentru an- 
tor rostu] unie al vieţii, versurile n- 
cestea lasă o impresie neplăcută de 
răceală, de monotonie, uneori de dez. 
gust, 

Izvorul inspirației d-lui Oresto e mui 
uzat. Versurile sale curg uniforma și 
incolore, cu abundentă şi en facilitate, 
înte'o formă corecti si muzicală, Ele 
t0 mişcă uneori prin innălţimea şi deli- 
estèja diserot a simțirii, alteori prin 
imagini alese, dar, citindu-le, mai tot- 
desena arii cunoscute și exploatate îţi 
revin în minte, 

O notă personală mui accentuată nu 
se desprinde încă din aceste versuri. 

0. B. 


„fa 

C, Rădulescu-Codin, Legende, tra 
diții şi amintiri tatorice, adunate din 
Oltenia şi din Muscel, Bucaresti, Socec, 
Ediția Acudemiei Romine. 150. 

D. €. Rădaleseu-Codin, un cercetă- 
tor harnie şi un mure iubitor al litera- 
turli populare, publică sub saspieiile 
Atalomiei Romina o culegere de 61 
legende, tradiţii şi amintiri istorice, cu- 


RECENZH 201 


lose de d-sa in diferite timpuri și din 
diferite locuri, dar mai ales cu prile- 
jul unei călătorii de stadii, făcută in 
vara annlui 1909, 

Conţinutul foarte variat al acestor 
protincori literare da origină populară, 
exactitatea cu cure tulogătorul caută 
să ni le redea, ingeniozitate naivă n 
unora din povestiri, frumussta şi plas- 
ticitatea altora, maltelo și vnariatele a- 
mintiri istorice şi aluzii la viața sogi- 
ală din trecut ce conţin —touta con- 
tribue cu să facă din publicația de fată 
0 lucrare interesantă și de folos, 

Culegătorul ne dă astfel e nouă con- 
tribuția la materialul cure se scoata 
din ce in ce cu mal multă pricepere și 
iubire din întunericul şi ultareu în care 
do-atita timp zaco, şi din care vom ä- 
junge elndva să cunoaștem mai bine 
toate ascunsurile sufletului poporului 
nostru—utit de puțin studiat plină a- 
cum, 

Diferitele notite explicative şi glosa- 
rul dela sfirgitul cârții fae lucrarea 
accesibilă oricui şi sint pentru nutor 
un titla mai malt la recunoştinţa noas- 
tră. 


ARĂ 
ata 


D. Russo. Studii m Critice. Boen- 
reşti, Gibl-Rusideseu, 1510, 1 vol. s 
de 125 pag. preţul 3 lei, 

Volumul cuprinde următoarele studii: 

1. O carte asupra Invâțăturilor lui 
Paeiido-Neagoe (png. 1—16.—Este o 
recensio a cărții D-lui Romansky, Muhn- 
reden deos walaehisehen Woywoden 
Noagoe Basarab an seinen Sohn Thoo- 
dosios, Leipzig, 1908. 

Incontra D-lui Romansky D. R. sas- 
ține, cu argumento convingătoare, că: 
1. „Învățăturile lut Neagoe cătră fiul 
săii Teodosie" nu sint scrisa de Nea: 
goo, ci de un călugăr admirator al lui, 
care le-a atribuit fals Iny Neagoe ;—2, 
Originalal a fost seris nu în limba romt- 
nă, ci în limba slayonã;—53, Stmburele si 
modelul a fost Umilinţa (Kazâmis) 


2 VIAŢA ROMINEASCA 


lut Simion Monahul, scriitor bizantin, 

In cursul recensiei D. R. probează 
că D. Romansky comite tot felul de e- 
rori cu privire la interpretarea pasajelor 

din Invăţături, şi se laudă în zădar că 
ar fi col dintălă care să f arătat in- 
vonrple acestei opere. In adevăr iz- 
voarele Invăţăturilor ersň cunoscute 
absolut toste inainte de Romansky, 
şi, cela co încă e şi mni grav, aceste 
izvoare le-u cunoscut şi D, Romansky, 
dar s-a făcut că nu le-a cunoscut, pen- 
tra a faca să pară lucrarea mal intọ- 
resuntă. 

D. Romansky este olov al D-lui Gus- 
tavy Weigand, Acest fapt este sufci- 
ent să ne explice superfielalitatea şi in- 
corectitudinea D-lui Romansky. 

Este foarte interesant de romarcat 
cum din toate părțile pornese protes- 
tări încontra şeoaloi nefaste a farso- 
rului din Leipzig, 

3. Răapuna unui critic nepregătit, 
(171—95)—D. R. pune lu rezon pe D, 
N. L Apostolescu, care a incercat să 
se amestoce Intr-o discuţie în caro mare 
pregătirea necesară. 

3. Cărţi de Bund-curiinţă în limba 
greacă pi romînă. (217—b5).— „Una din 
cele mai răspindite cărți, depe care aŭ 
învăţat regulele de buoñ-cuviintă ge- 
norațiuni întreg! timp de citeva secole 
în şcolile greceşti, atit din Rominia 
căt şi din Grocia şi Turcis, a fost cu 
siguranță Jistaitia lul Antonie Vizan- 
tios". Această hristoitie este o tradu- 
cere în greaca clasică după serierea 
De eivilitate morum puerilum, po care 
Erasm a Intoemit-o pentru micul Enrie, 
fial lui Adolf, principele de Voere. 

Serierea Iul Erasm a fost tradusă 
mai întălă de un anonim în limba greacă 
populară (apla). Visantios, nepatind 
suferi limba greacă vorbită, barbară, 
o traduse în limba greacă voche. El 
nu s-a ținut insă deloc de textul după 
care a retradus, ci ba prelucrat potri- 
vindu-l cu obiceturile Grecilor din tim- 


pul săii, omiţind unele părți şi adău- 
gind altele. 

In limba greacă modernă avem încă 
prelucrările lui Duaponte, Chorameus, 
Calogherâs în versuri, apoi numeroase 
tălmăciri interliniare. 

In limba romină Hristoltia lut Erasm- 
Vizaatios s-a prelucrat de Naum Rim- 
niceanu, de un anonim și de A. Pann. 

Hristoitia lul Vizantios s-a tradus în 
limba slavonă și bulgeră, 

4. Cum trebue să fie întocmit wn 
catalog de manuscrise ideal. (66—116). 
D. Lătzica a publicat la 1909 „Catalo- 
gul manuseriselor grecesti aflate în 
Biblioteea Academiei Romine“. Făcind 
pe larg analiza scestul catalog D. R. 
arată pe deoparte gravele lui defecte, 
iar pe de alta normele pe care trebue 
să le urmăm pentru nlcătairea ştiinţi- 
fică a unul catalog de manuscrise gro- 
costi. 

D. R. discută cu toată urbanitaton, 
eu un bogat aparat ştiinţifice şi cu o so- 
lidă mtuniro a faptelor mărunte. Re- 
marcăm în special capitolul IV, unde 
autorul aduce importante contribuții la 
istoria noastră literară şi la cultura 
gteacă în Rominia, 

D. R. este desigur cel mai compe- 
tent dintre bizantiniştii noştri. 

+ 


N. Chicireanu. Particularités de la 
langue française à l'usage des Rou- 
mains. Brăila, 1911, 1 vol. 5 de 270 
pag, preţul 8 lei. 

O lucrare de multă muncă şi menită 
a aduce servicii reale tinerimii stu- 
dioase, 

QPF. 
+*+ 

Victor Lazăr. Die Şüdrumiinen der 
Türkei und der Länder. 
Un vol. de 344 p., Bucureşti. 1910. 

Intotdeauna o carte privitoare la 
frații noştri este bine-venită. 

Volumul d-lui Lazăr, un studiu com- 
plact şi bine documentat asupra Ma- 


cedo-Rominilor, este și ușor și plăcat 
ln citit. Imparțialitutea autorului, grija 
de a nu exagera nimic, de a pune pe 
fraţii dela sud în udevărata lumină, așa 
cum i-a format în lungul curs de ves- 
cari mediul fizic şi moral, cu scăderile 
şi calitățile lor, îndeplinesc desigur seo- 
pul autorului de a face cunoscut pa- 
blicului apusan, cu perfectă sinceritate, 
poporul acesta, cuminte şi muncitor. 

Nu vom analiza cuprinsul volumu- 
imi; de altfel pentru noi un rezumat ar 
fi şi pron mult și pres puţin, O pre- 
elzare n conținutului esta însă nece- 
sară, 

Autorul, sprijinindu-se pe tot ce s'a 
scris pină acum, ne urată poziția geo- 
grafică, întinderea și numărul Romini- 
lor transdanabieni, istorin lor pină uzi, 
caracterul, locuinţa, hranu, viața oco- 
nomică, limba, obiceiurile şi credin- 
tile lor; în această privinţă indicatiile 
fragmentare din serierile altor autori 
sint întregite şi sistematizute. Partea 
a doua a volumului este consacrată 
chestiilor bisericoști și geolure şi lite- 
raturii artistice şi populare. Ni so dau 
În traducere germană poveşti, cântece 
de leagăn, ghicitori, proverbe, balade, 
cintece de dragoste, ete.; n'am putut 
însă controla dacă toate au mai fost 
sau pa publicate, căci de unele ştim că 
sint cunoscute. La sfirsitul volumalui 
avem o hartă, unde sint indieate păr- 
{iio ocupate de Romini, 

Cartea aceasta, destinată străinilor, 
poate fi utilă si acelor dintre noi care 
dorese să albă reunite întrun volum 
tot ce poate intaresa din viața Mace- 
do-Rominilor; de altmintrelea studiul 
este fnsoțit de o bibliografie com- 
plectă, 


+ 
Constantin G, loneseu. Rumänisches 
Un vol. de 183 pag, Lan- 
gonSalza. 1910. Preţul 1 m. 75 pt. 
Volumul acesta, apărut în colecţia 
„Magazinul pedagogie“, este scris pen- 
tru străini; scopul e să dea într'o sin- 


RECENZII 193 


teză scurtă şi conștiineioază intreaga 
organizare a învăţămîntului nostru dela 
primele sale începuturi pănă azi. Pentru 
aceasta d, |. s'a servit de diteritela co- 
lecţii de legi şi regulamente ce s'au 
saceedat dela Regulamentul orgunie 
înconee, de programele analitice şi cir- 
cutările ministeriale, pe care lea gis- 
tomatizat şi coordonat. Aşa cum re- 
zultă din izvoarele întrebuințate, evo- 
luţia şeoalei noastre nu are destul re- 
lief şi liniile despărțitoare se confundă 
pe alocuri, 

Dofoctul acesta provine insă din cauză 
că autorul a vrut mai bino ca expune- 
rea să rotlecteze exact lucrurile, cu de- 
zordinea şi confuzia lor, decit să fie Im- 
tunecată de personalitatea sa. În ade- 
văr, şi discuţiile asupra metodelor de 
predare, eaşi surisurile de ironie şi 
criticile, ca care salată în treacăt ve- 
chea noastră școală, nu sint nle sale; 
clo sint un ecou al opiniei publice tre- 
cute. Această obiectivitate strictă are A 
desigur merite, care compensează lipsa 
părerilor personale autorului, Cartea su 
va servi ca izvor de informații chiar 
şi pentru acel dintre Romini, care nu 
pot avea la dispoziţie legile si regula- 
mentele şeolure. 

L Ae 
te 

Dr. Toulouse, Comment se conduira 
dans la vie. Paris, Hachette, 1910. Prix 
5.50. 

Ca o urmare a volumului „Comment 
former nu esprit“, apărut acum vre-o 
doi uni, și ea o întregire a planului, 
după cure autorul şi-a propus să ne 
dea un îndrumător pentru viață, bazat 
pe datele ştiinții și po experiența şi 
observărilo sale ca medie, dr. Toulou- 
se face să apură, nu de mult, volu- 
mul al cărui titlu în transeriem aice, 

După cum Insuşi ne spune, lucrarea 
de faţă cantă să fixeze principiile pe 
care experiența sa de observator apli- 
cat la studiul faptelor sociale şi de 
modic dedat la igienă şi la patologia 


294 VIAȚA ROMINEASCA 


spiritului, i le-a indicat ca superioare 
în conduita vieții. 

Antorul îşi împarte cartea sa în trei 
părţi, tratind fiecare cite unul din cele 
roi mari aspecte ale vieţii omului: 
viața publică, viața privată şi viaţa 
personali. 

In prima parte ni se arată cum tro- 
bne să ne alezom o carieră în confor- 
mitate cu aplicuţiile şi dispoziţiile moa- 
tre, cum trebue să înțelegem mese- 
ria noastră şi cum să muncim; a- 
pol cum trebue să luptăm în viaţă, cum 
să ne purtăm în societate, în relațiile 
cu semenii noştri $i în sfirgit cum să 
lušm parte la activitatea socială, la 
munes pentru interesul obgtesc. 

In a doua parte găsim cale mai vā- 
riate și raționule percepte în privinţa 
felului cum trebue să-și alcătulaseă o- 
mul o familie, cum e dator să se poarte 
cn copiii săi, cum să trâlască potri- 
vit cu mijloacele sale materiale şi 
tot odată în cele mal buno condițiuni 
morale și igienice, și în sfirşii, cum să 
se poarte cu prietenii, 

A troia și cea din urmă parto cu- 
prinde îndrumări şi precepte relative 
la întrebulnțarea calităţilor fizice şi mo- 
rale, la modul cum e mal bine să ne 

folosim de timp şi de spaţiu, cum să 
na distrim şi să trăim viaja interioară, 

Acestea sint, în linii mari, proble- 
mele pe cara autorul le atinge în cele 
aproape 300 da pagini ale lucrării sale, 
în care totul o justificat prin conside- 
roții buzate pe ştiinţă, medicină, igi- 
onā şi mai ales bun simi. Autorul in- 
tră în însuși miezul vieţii de tonte zi- 
lele, examinează conţinutul ei pină în 
cele mai mici amănunte şi face să rā- 
sară cu coa mai mare preciziune păr- 
țile bune şi cele rele ale el. Ceia ce 
urmărește autorul este ca omul să tră- 
iască în cel mal desăvirşit acord cu 
sina Însuși și cu semenii săi,—să rea- 
lizeze maximum də fericire de care e 
capabil, atit pentru sine, cit şi pentru 
ceilalți, 


Cartea, serisă intr'un stil admirabil, 
într'un ton de bonomie alectuoasă, cu 
o limpezime şi o preciziune care nu 
lasă nimic de dorit, e tot atita de plă- 
cută la cotit, pe cit e şi deo folositoare, 
—dacă nu i-am putea urma toate sfo- 


tarile... 
M.C. 


+" 

I. Novicow, Ie francaia— langue 
internationale de L? Europe. B. Grasset. 
Paris. 1911. 

Autorul sustine că limba franceză e 
menită să ajungă limbă internaţională. 

Ce-i face să susțină această părere ? 
In primul rind, iubirea limbii franceze, 
iubirea culturii franceze. 

RI, fireste, cînd iubeşti limba și cul- 
tura franceză, atunci argumentele vin 
şi le indropţi uşor impotriva părerilor 
opuse, 

Novieow îşi începe argumentarea 
prin o îmbărbătare caldă pentru Fran- 
cezi, care se ered pe pragul pieirii, dela 
infringerea din 1870, El le spune dés- 
lungit: SĂ nu credeţi că mergeţi la pieire 
sigură. Nu. Voi mergeli tot înnainte, 
Sintoţi în capul civilizatiei. Să nu vă 
tot pară rău cuţi fost bătuţi. Căci voi 
ati fost bătuţi pentrucă erai mai su- 
perlori, mai elvilizaţi decit cei care v'an 
bătut. Vol eraţi dozbinnţi pentru idei; 
ceilalți s'au unit în vederea unul fapt 
bratal, pentrucă atit îl tăia espul, și 
vau bätat, 

După această imbărbătare autorul in- 
cope n trimote săgeți contra limbilor 
universale artificiale, cum ar fi espe- 
ranto, de pildă. Autorul gindeşte că 
limbile acestea artificiale nu se vor im- 
pune niciodată, chiar do lœar deereta 
universale nu ştia cite aeademil din 
lume. Nu se vor putea impune pentru 
cuvîntul că-s urite, pentru cuvintul că-s 
greu de învățat şi in shirgit pentrucă 
nu au viaţă. 

Novicow găseşte că-i mai bino să-ţi 
dai osteneala să înveţi o limbă frumoasă, 
vie, cu o bogată literatură, decit să 


RECENZII 295 
E a 


ostenești Inväățind o limbă cum e espe- 
ranto. 

Ei, dar care limbă să o tnveți? 

Pentru nutorul nostru, vădit, că nu- 
mai limba franceză. In trecut limba 
franceză s'a vorbit mult; acum se vor: 
boşte deasemeni mult. 

De limba germană nici nu poate fi 
vorba. Limba engleză aro destule elo- 
mente romanice. S'apoi în cercurile 
înnalte, culte, engleze, limba franceză se 
bucură do multă trocere. 

Dacă mai ținem în samă că utit în 
Germania, cît şi în Anglia, limba fran- 
ceză se Invruţă cu stăruință şi e prevă- 
ută în programele geolilor mijlocii, a- 
tuci o limpede că drumul e deschis 
pentre această limbă. 

Să ua nităm că Slavii, Tareii, Un- 
gurii au o deosebită înclinare câtră 
limba. lranceză. Și pe lingă aceasta, 
toate popoarele neolatine tot ia limba 
franceză tin, tot ln izvoarele cultori 
tipa se ndapăà, 

r motivul de căpetenia al in- 
diriij anei limbi trebue căutat stai 
seamă in cultura pe care acea limbă 
95 Taea den, în iđoilo mari, de 

A progros, care le 
Imprăştia. r js 

In privința aceasta, Franța, limba 
franceză nu pot avea conenrent. 

Germania e reacționară. Anglia pă- 
$ește po urmele Franţei cătră o demo- 
eraţie tot mal înnaintată. Franţa e însă 
merta lunninta, 

Şi ceva mai mul a nu i 
miri războinice, ahanout on 

Azi mai mult ca orietnā se simte ne- 
voia enei federaţii a statelor caropene. 

dadecind bine, numai Franţa poate 
faeo primul pas cătră realizarea fede- 
Taţiei, Făcindu-l, își poata închipui ori- 
cine cit va creste Franţa în oebhii fn- 
trogii lumi, cit se va intinde cimpul 
limbii francoze. 


Lă 
Karl Groos, Der Lebenswert des 
Spiels. G. Fischer. Jena, 1910. 


PA 


N'avem lunainte decit o conferință și- 
nută la societatea pontru artă şi ştiinţă 
din Hamburg. Ca toate acestea, miezul 
acestei conferinți merită să fie cunos- 
cut pentru valoarea vitală, pe care, 
după Gross, o are jocul în general, 

Fără joe, nici puiul, nici copilul n'ar 
ajunge să-şi dezvolte puterile lor fizice 
şi psihice. Miţişoru! n'ar ajange să yi- 
nezo, dacă nu s'ar fi jueat dinteuntăi 
de-a vinatul. Copilul n'ar ajunge să se 
ție copăcel, dacă n'ar începe să facă 
nebunii, mişcind picioarele în fel şi chip. 

Deasemeni, n'ar ajunge să ne vor- 
boască, dacă nu şi-ar potroce o bună 
parte din vreme cintind la-ta.. ori vor: 
bind în legea lui. 

Jocul, în atare condiţii, nu-i decit o 
exercitare indrumătoare pentru uețiunea 
desăvirșită de mai tirziu, 

Dar în afară de exercitarea indru- 
mătoare cătră o sectiune desăvirșită, 
care are drept substrat instinetul, jo- 
cul poate deschide şi drumul expori- 
mentării. 

Prin joe animalul, omul, pot ajunge 
si adaoge ceva la ceia ce au mostenit. 

Interesantă în această privinţă e el- 
tarea, pe care o face K, Groos, din jur- 
nalul surorii cunosentalul darwinist Ro- 
manos. E vorba da o momiţă, căreia 
sora lui Romanes l-a datun mânunehiu 
de betisoare. Momiţa petrecea de mi- 
nune, băgind cîte un bețisor în for ş'apoi 
—după ce-l scotoa—mirosindu-i capătul 
fumagător. Ba, îndrăznen să scoată ce- 
nuşă și wo pue pe piept, arătindu-se 
satisfăcută de senzația de căldură. Din- 
du-i niște hirtie—și lanţul neingăduin- 
du-i să se apropie destul de foc—ea 
să o poată aprinde, a răsucit-o frumu- 
şel în formă de băț. In sfirşit, i-a dat 
un jurnal intreg. Momiţa la rupt în bu- 
căi, din care a făcut buciume şi le-a 
ars pe tonte fără să-și frigă cituşi de 
paţin degetele, 

lată un jot experimental. 

Desigur că omul primitiv, mai bine 
înzestrat decit această momiţă, tot prin 


296 VIAŢA ROMINEASCA 


un astfel de joe experimental a ajuns 
să stăptneaacă focul. 

Yalourea vitală a jocului nu se măr- 
gineşte aici. Jocul ne scoate din mono- 
tonia ocupaţiei noastre de toate zilele. 
Jocul ne intregeşte cela ce no în mo- 
notonia noastră profesională, Să ne gin- 
dim un moment numai la ce pot aduce 
diversele sporturi, excursiunile în pri- 
mul rind. 

Dar dela variaţia adusă, în viața 
noastră, de oxvursii și pănă lu plăcerile 
estetico, pe care ni lo dă artu, nu-i do- 
cit un pas 

Şi doar arta nu-i la urma urmei decit 
un joc al imaginaţiei noastre pontra a 
scăpa do silnicia lucrurilor de toate zi- 
lelẹ, pontru a complecta lipsurile reali- 
tăţii înconjurătoare, pentru a no face 
o lume mai potrivită nouă, 

Prin artă însă ne eliberim de greul 
muncii ziiniee, ne impruspătăm puterile, 
ne Innălțăm cătră forme de viaţă tot 
mai superioase,. Arta e însă un joc, 

Deci, prin Joe ne eliberăm de apăra- 
rea vieții zilnice, ne împrospătăm, ne 
innältäm cătră forme tot mai superioare, 

lată ce poate găsi cineva citind eon- 
ferința lui K. (Groos. 

+ 

Marcel Labbé. Le sang. |. B. Baillicre 
et Fils. Paris. 1910. 

Nu sint multe cărți serise de oameni 
specialiști într'anumit domeniu, care să 
poată f citite uşor şi cu folos de cei 
doritori de a avea cunoştinți generale 


—| 


din diferitele ramari de uetivitate in- 
telectuală. 

Tată insă o carte, care poate fi ma- 
mărată printre acestea. 

Doritorul de a cunoaşte osențialul 
din cunoştinţile noustre actuale ssupră 
singolui poate recurge la lucrarea lui 
Labbé, 

Intr'an mad nu se poate mai limpede, 
Labbé ne vorbeşte de rolul singelui în 
organism, de compoziţia lui, de schim- 
bările pe care le suferă singelo în deo- 
sebitele boll ale organismului, de væ- 
loaroa dingnostică a examenului singe- 
lni si în sfirșit de naşterea și moartea 
singelui, 

Străbătind carten, cititorul interesat 
asupra valorii metodei în cercetarea 
ştiinţifică va vedea că una-i să studiezi 
elementele sîngolui mort, fixat şi colo- 
rat pe lamă, şialta-i să le studiezi vii, 
cireulind, intr'o membrană cum e me- 
zenterul broaştei. 

Cel co poartă interes lugocytozei va 
citi frumoase pagini asupra ei, după 
cum va intilni nu mai puțin frumoase 
pagini asupre diverșilor fermenți së- 
cretați de leucocyte, 

In sfirsit, cei preocupaţi de filozofia 
vieții şi morții vor găsi destule date 
exacto, destule fapte, asupra vieții şi 
morții celulelor din singe, 

Această curte— mică do tot de altfel— 
aduce fapte, aduce cunoştinți, te face 


să gindeşti. 
Dr M. A. B. 


Revista revistelor 


Convorbiri Literare (Februa- 
rie).—Progresâm eu pagi uriaşi. Ne 
«occidentalizäm", ln literatură, am 
iransplantat toate genurile. Do-o bu- 
cală de vreme ne-a cuprins furia i- 
meditului, Publicam toate fiţuicile rä- 
mase dela oamenii mari. li compro- 
mitem, adesea, ori, mâcar, li Injosim 
şi-i bunalizăm,—ware a face: produ- 
cem „documente“, 

Aiurea, so publică volume de seri- 
sori ale morţilor, scrisori care arunca 
lumini asupra operei lor sau a altora, 
ori asupra epocii cind au trăit, 

Publicăm şi noi. Specialitatea asta 
o au Convorbirile Iăterare.  Alta- 
dată, ole publican corespondența in- 
tre Elinde și Negruzzi, relativă Ja lim- 
ba literară. Acuma sau modernizat : 
d. Maiorescu publică serisorila acelora 
pe care i-a protejat cindva (Lambrior, 
aa too Ele nu mai aruncă nici 
o A asupra șre-unei v 
bleme, sau epoci. sur 

Publicarea lor aro menirea să dea 
în viloug sprijinul pe caro Va acordut 
d. Maiorescu acestor tineri sărmani, 
lipsiţi de mijloace. 

Gh. Panu a publicul, aproape rece 
ani, o revistă in cure şi-a spus pâre- 
rilei originale asupra tuturor lucru- 
rilor petrecute în aceasta vrome. Con- 
si au ignorat revista lui Gh. 


Gh. Panu a publieat doua volume 
de amintiri asupra Junimii, în care a 
reinviut gloria ei de odinioară — pe 
“are micii epigoni se strădânuese s'o 
intunece—şi Convorbirile n'au spus 
un cuvint asupra acestor volume. 

È Gh. Panu a seris dona volume de 
istorie soelala, și Convorbirile n'au a- 
Nat nimie despre alo. 


Gh, Panu a murit—şi Convorbirile 
ne intrețin regulut cu generozitatea 
d-lui Mainreseu faţă de tinarul lipait 
de mijloace, Gh. Panu, 

Nona Revistă Romină,— D. 
Artur Gorovei (Pe hotarul fârei, 27 
Fevruarie) povesteşte citeva fapta, cara 
dovedesc că instituţia grănicerilor, aşa 
cum este organizată şi prin felul cum 
so roerutează organele sale, este o ne- 
norocire peniru populația mârginaşă. 

In Guvernul „binelui cu de-a sila“ 
(6 Martie), d. Radulescu-Motru a in- 
treabă ce este de preferat: minciuna 
liberala, sau einismul junimist ? 

„Cinismul junimist* este, după d, 
Motru, lipsa de orice grijă pentru far- 
mele constituționale. „Minciuna libe- 
rala“ este grija do nceste forme. Ju- 
nimiştii opereaza pe faţa ; liberalii pe 
ascuns (e vorba do alegeri). 

Care este canza acestei deosebiri ? 

Pentruee junimiştii sunt „cinici“ gi 
liberalii ipoeriţi? D. Motru n'o spune, 
şi asta era interesant, Pentru jani- 
mişti, pare a da un răspuns: Cinis- 
mul acesta e cinismul vechiului pos- 
tulant la domnie, ziee d-sa. Ar í, 
deci, mentalitatea, cum se zice azi, a 
vechei boerimi. Cu alte cenvinte, am 
zice noi, disprețul boerimii pentru 
formele constituționale. 

Dar „minciuna liberală” ? Pentruce 
liberalii au grija de a respecta for- 
mele constituționale? D. Motru n'o 


Ar f, poate, frica de a compromite 
aceste forme, întroduse de vi, de li- 
berali? Dar de ee mu le respectă in 
fond ? 

Poate pentrucă viața reală e infe- 
rioară ucelor forme ? 

Și atunci s'ar pune o intrebare: Li- 


298 VIAŢA ROMINEASCA 


boralii, care au introdus aceste for- 
me, caută ei să apropie cit de puţin, 
şi din ce in ec, fondul de forma ? Dacă 
da, îşi fae datoria. Dacă nu, atunci 
sint „mineiunoşi”, 

Ar trebui ca d. Motru să lămurească 
chestia, 

Buletinul Comisiunii Menu- 
menlelor Istorice (Octombrie-De- 
cembrie) —Primim foarte rar această 
admirabilă publicație. Probabil e4 pog- 
ta romină admiră şi ea frumuseța i- 
lustraţiilor... lu adevăr, Buletinul tace 
onoare arlei tipografice romineşti, 

Numâr cu număr, această revistă 
desgrospë comorile artei romineşti şi 
ne dovedeste că, in mijlocul urpiilor 
istorice din veacurile trecute, iubirea 
de frumos n'a pierit din sulelul ro- 
minese, 

Mercure de France. (Februar, 
1944). 

Un foarte scurt Istorie al mişcării 
socialiste din Japonia ne dà Albert 
Maybon in articolul său „Socialişti şi 
rezicizi*, Autorul pune în legătură o» 
riginile socialismului japonez cu „par- 
tidul liberal“ fondat in 1550 de clira 
Inagaki Taisuke, din care sa desmem- 
brat o parte, cea maiinnaintata, în 
frunte cu Oi Kentură, formind in 18534 
„partidul liberal oriental şi organizind 
mai apoi „Asociaţia japoneză a mun- 
cii* şi „Liga peniru obţinerea votului 
universal“. Bine ințelea, aceasta or- 
ganizaţie poiitică nu era incă un pur- 
tid socialist, ba chiar doctrina pură 
rerolulionară nici nu apare cu ea în 
Japonia. Cea dintai manifestaţie pa 
față muncitorească este revolta mine- 
rilor din Takashina în 1888, iar pri- 
mele incereări de organizalii socia- 
liste incep după 1800, cu cercul de stu- 
dii sociale al lui Tarni Tokichi şi cu 
„Asociaţia amicală a muncitorilor“, 
fondată in 1897 de Katoyama Sen. A- 
ceste organizații au fost urmate de 
greve şi mişcări muncitoare, pe caro 
poliția a căutat să le reprime, dizal- 


vind „partidul democrat socialist“, in- 
fiinţat în 1901 de câtra Katayama, Abe 
Isoo şi Kôtoku. Dar partidul dizolvat 
a reapărul în curind sub numele de 
„partidul popular“, publiciad şi vo 
manifest cootra răsboiului ruso-japu= 
noz. Mai apoi sa produs o sciziune 
în sinul socialiștilor, formindu-se două 
grupări, a moderaţilor şi a reroluţio- 
narilor, aceştia din urmă ajungind pină 
la cele mai extreme teorii şi adoptind 
unele din principiile şi mijloacele de 
luptă ale teroriștilor ruşi. Pe sama a- 
cestei „exlrume stinge socialiste s'a 
pus recentul atentat plănuit la viața 
Mikado-ului, dar care a transpirat atit 
de puţin în presa europeană, Dar, cu 
toate aceste Incereări de a organiza 
o puternică migeare socialistă, ca toata 
mizeriu extrema a claselor sărace din 
Japonia, masa cea mare o incă inerta 
in această tarà şi propaganda revo- 
lujionară va rāmipe probabil incă 
multa vreme namai la suprafață. 

G. Jeean- Aubry publică un mic ar- 
ticol asupra lui Henri de Régnier, 
in care caula să scoulă în relief innal- 
tele calități ale operei acestuia, şi 
mai ales însuşirile poetului. 

La Revue (Martie jul), 

O idee diseuiabilă, dar în tot cazul 
interesantă, susține Jean Finot intr'un 
articol pe care l-am traduce Poves- 
tea cu rasele (Le roman dos races). 
Ei afirmă că rase fiziologicește deasn- 
bite, intrucit cunoaştem istoria po- 
poarelor albe, nu există, căci „in vas- 
tele laboratorii unde se croiuzi patri- 
ile și popoarele, vedem dizolvindu-se 
diferențe fiziologice jeaşi mentalități 
venite din toate părțile pâmintului eu 
o iuțeală surprinzatoare”. Rasa nu 
poate fi decit o unitate spirituala, mo- 
rali, Sint Francezi, Germani, Englezi, 
ete, nu în virtutea unei unitați fizice, 
ei ca o comunitate inspirată de ace- 
leaşi idealuri şi supusă aceloraşi legi. 
ln ait sens nu se poale vorbi de 
raso; cfci Francezii de pildă sint pro- 


REVISTA REVISTELOR 299 


dusul unui amestec de cel puţin 50 
do popoare, printre eare Uralo-Altaiei, 
Semiţi, Negri; Italienii prezintă un 
ameslec şi mai variat; rasa aviună, 
despre care atita s'a vorbit, nu există 
nici ca tip fizie, nici en limbă ; şi cine 
ar putea dovedi ştiiuțificeşte unitatea 
fizică u popoarelor latino ? Exista insă 
o comonitate latină, germană, slava 
ete, bazată pe unitatea culturii, pu 
lurudirea limbilor, care a apropiat 
mentalităţile şi suflulele, 

In Căsătoria unul poet ne poves- 
teşte princesa Shahovskoy Strechnefp 
ultimii ani ai marelui şi nefaricitului 
poet rus Puşkin. Nenoroeit din pri- 
cina caracterului său mindru, vanilos 
şi capricios, cind exilal, cind in gra- 
Viile Curţii, peioțeles de societatea 
inalta, und: îi placeu să triiasea, el 
a luat în eăsătoriv pe d-ra Gonteha- 
rò, nna din cele mai frumoase femei 
din Rusia. Fericirea n'a putut-o insa 
avea in aceasi unire, căci n'a fost 
iubit şi mici apreciat de neva-lă sa, 
superficiala luxoasă yi smețitä de 
laudele contemporanilor. Sărac, el tre- 
buia să-şi eputzeza forţele muncind 
pentru n-i putea procura luxul necesar, 
În numtrul următor ni se vu povesti 
sfirşitul tragic ul poetului. 

La Nevue du Mois (Ianuar, (9! 1) 

Chestiunea Indo-Chinei şi De-Tham 
e titlul unui urlicol, în care Jean Box 
caută să pue in adevărata lumina rc- 
tivitatea şi tendinţile fostului pirat 
De-Tham, şi să atragă stenția asupra 
urmärilor pe care propaganda lui poate 
să le aibă pentru viitorul Franţei in 
Indo-China, Autorul pune in legătura 
cele citeva incercari de otrăvire in 
masă săvirşite iu contra garnizoane- 
lar franceze din Indo-China do catra 
băștinași, eu planul de revolta elabo- 
rat contra dominației franceze da cătra 
o parte din populaţia locali, sub inspiru- 
ţia lui De-Tham. Degi de obiceiu acest 
De-Tham e prezentat ca un simplu bri- 
gund, autorul acestui articol erede Însa 


cù el nu eun simplu brigand şi, amin- 
tind de insurecția din 1203, cind Intr'o 
singură noapte armata tatară din Im- 
periul Cerese a lost măcelărita toatā şi 
dinastia tatară râsturaala,—Jean Box 
crede că o astfel de procedure se poate 
intimpla şi în Indo-China coutra Frau- 
cejilor, şi ea De-Tham e acel care o 
pregătește. Acest Du-Tham, care pină 
acum a seipat de toate cursele ce 
i s'au iulius, da toale expedițiile tri- 
mose contra lui, şi care îşi permile 
să captureze Europei aprope sub ù- 
chii armatei franceze, la cițira kilo- 
metri do oraş, se bucură de foarte 
mare trecere in populuţia indigenă şi 
e foarte temut ṣi ascultat, Dacă la 
uceaslă împrejurare se mai sdaagă şi 
faptal că dominaţia străiuă a France- 
jilor nu poate A iubita în Indo-China, 
că impozitele sint prea grole şi că in 
genere se face prea puțin din partea 
Fruncejilor pentru u-și alrage recu- 
nuştința si simpatia Anamitilor, auto- 
rul crede că e loc en activitatea lui 
De-Tham sa ingrijeasca cercurile con- 
ducztuare franceze, 

Directorul revistei, Enile Borel, pu- 
blică un seurt articol asupra matema- 
ticianului Jules Tannery, autorul mai 
multor luerări insemnate, şi fost sub- 
director al Şoalei Normale, incetat din 
viață În 11 Noombrie 1910. Autorul 
articolului apalizază in scurt activi- 
tatea ca om de ştiinţa şi ea adminis- 
trator a lui Jules Tannery, seoțind 
totodată in relief iusuşirile frumoase 
sufleteşti ala ucestuia, Intre princi- 
palele opere ale lui Jules Tannery, 
Borel citează: „Leçons d'arithmétiqre“, 
„Introduction à la théorie des fonc- 
tions d'une variable“, „Leçons d'algè- 
bre et d'analyse" și „Eléments de la 
ihcorie des fouetions elliptiques* (in 
colaborare eu Jules Molk). 

Revue des Denx Mondes, (Fe- 
bruar), 

Contele d'Haussonville serie un in- 
teresant articol asupra rezultatului 


300 VIAȚA ROMINEASCA 


ultimelor alegeri din Anglia. După 
părerea a, acest rezultat u fost o de- 
ceplie pentru ambele partide. Guver- 
nul liberal, prin atacurile sale violente 
şi uneori grosolane impotriva lorzilor, 
spera să determine o mişcare popu- 
lară impotriva adunării aristocratice. 
EI nu a reușit, căci aproape jumătate 
din Anglia a rămas fidelă lorzilor, a 
căror străveche popularitate apare ca 
zădruneinată, dar nu încă ca perduta. 
Uniuniştii sperau ca, surexeiliad sen- 
timenlul naţional impotriva dieta- 
turii irlandere, să dulermine o miş 
care populară impotriva guvernu- 
lui şi sa dobindeaseă cu ajutorul ei 
dacă na victoria, dar cel puţin un nu- 
mir insamnat de locuri. Nici ei n'au 
reuşit, In fond, cearta dintre liberali 
şi unionişii ma pasionat țara, și in a- 
legerile actuale, au volat aproape 
600,000 alegători mai puţin decit In a- 
legerile trecute. Chestia dreptului de 
vot al Lorzilor a'a aţițat minia demo- 
erațioi, şi acea a referendului, ridicată 
cu zare zile anaintea alegerilor, n'a a- 
vut timpal să pătrundă, nici nu a fost 
incă înțeleasă de masele populare. Ta 
multe circonseripţii cifra majoritaţilor 
unioniste a crescut, pechod] a majo- 
ritaților liberale sa micşorat. Dar fap- 
tul brutal e că guvernul dispune de 
o majoritate de cualiţie de 126 de vo- 
turi. 

Ce va faco cu ajutorul ei? Autorul 
crede că guvernul se va feri de so- 
luţii extreme, ceara ar putea să aducă 
rezistență disperata din partea unio- 
niştilor. După toate probabilitățile, el 
va recurge la o tranzacție şi la un 
compromis care ar putea să fie adop- 
tat şi de minoritatea unionistă. Camera 
lorzilor e dispusă a renunţa la drep- 
tul de a respinge sau amenda proec- 
tele financiare şi gata să facă Insem- 
nate concesii, Pentru a mulţumi pe 
Irlandezi, guvernul va acorda un Home 
Rule parțial, eretad nu numai in Ir- 
landa, dar şi in Scoţiajyi țara Galilor, 
cile un parlament local. Două con- 


sideraţii de ordine diferită par a fa- 
voriza acest compromis: una e per- 
spertiva conferinţii imperiale, la care 
vor lua parte reprezentanți ai luturor 
Coloniilor engleze; alta acea a ineo- 
ronării apropiate a suveranilor. Aceste 
două manifestări naţionale cer ca at- 
mosfera politică a Angliei să devie 
mai liniştită. 

Rălgarska Sbirka (Ianuarie). 

Rovista, care apare 'n bulgăreşte 
la Sofia de 18 ani, odată pe luna, sub 
direcția profesorului universitar SL S, 
Bobeev. la numâru-i dela 1 Ianuario 
e, intre altele cuprinde, mai de seamă, 
un articol despre „mersul literaturii 
bulgărești în cursul anului 1910”, scris 
de Hr. Cankov. Autorul, intervenind 
in Inpta dintre curentul literar națio- 
nalist al lui Vazov şi cel modernist 
al lui Penco Slavejkov (despre care 
am vorbit şi noi în No. din Noemb. 
1910), spune, eu ginduri «nmpănite şi 
drepte, că gregese acei eritici care 50- 
cot că literatura poetică bulgărească 
ar fi regresind din pricina curentului 
modernist. Afirmă și dinsul că Vazor 
ar fi cel mai do seamă poet al sufle- 
tului naţional bulgăresc. Dar, în ace- 
laşi timp, recunoaşte ră modernismul 
nu retrogradează literatura națională, 
ci, dimpotriva, o innalța şi o Invioreză, 
prin motivele poetice noi care i le a- 
duce şi i le inoculeuza din literaturile 
europune culte, ca şi prin formele nes 
obisnuite in eare o Imbrarð. Prin a- 
caste elemente noi—recunoaşte Can- 
kov— literatura bulgărească actuală sa 
intinereşte. 

Apoi, enastată cs, în anul trecul, 
dintro genurile literare, cea mai bo- 
gata a fost poezia lirică, in fruntea 
careia a stat tot Vazov şi cu Penco 
Slavejkov ; iar, în al doilea rind, dra- 
ma, eare a produs citeva lucrări noi, 
—şi daca nu de prea mare valoare 
artistică, totuşi nu fără de insemni- 
tate litorară,. Romanul si nuvela par 
a fi fost în decadere. 

Cankov face aici şi constatarea gë- 


REVISTA REVISTELOR 30t 


nerală că misticismul incepe st pă- 
trundă din ee în co mai adine în sa- 
fletul poeziei bulgărești, 
Narodno Siopanstvo (Ianuarie). 
E cea mai de seamă revistă econo- 
miea popularizatoare din Bulgaria. A- 
pare în bulgâreşte, de două ori pe lună. 
de șapte ani acum. Număru-i apărut 
la 15 lan, e. cuprinde, intre altele, tn- 
semnate studii cennomice, un articol 
despre „Mişcarea de emigrare a Bul- 
gürilor în America”, seris de dr. Je. 
Krästev. In el se arată că, din pri- 
cina seumpelei traiului în Bulgaria, 
mulţime din populația ei emigrează. 
Anul lrecut, 1910, au emigrat in Ame- 
rica M000 sollete. Dar tocmai fiindea 
acestă bogată emigrare nu se poata 
impedica, zive Krestev, statul ar tre- 
hui să se ocupe cu regularea condiţi- 
ilor de emigrare şi cu ingrijirea de 
cei odată eimigruţi, Ar lrebui ca, pre- 
eum înc eu emigranții lor Germania, 
Italia şi Ungaria, tot aşa şi Bulgaria 
să-şi alcăluenseă mai jntii on „con- 
fillu peniru emigrați“, care să rogu- 
lamenteze chipul in cure se va pulea 
face do acum înnainte emigrare şi 
cate, tot deodata, punindu-se în lega- 
rose cu cei emigraţi, să stubileasea le- 
i uri statornice intre acestia şi pa- 
tria lor Bulgaria. Ba, chiar h ii 
înnainte de acest „consiliu“, zice Kràs- 
pe Balgsria ar trebui să intemeaze, 
ru emigrali, o a i 
3 bere genţi, diplomatică 
Chestia emigrației are nu numai 
zost ecunomie, ei şi insemnălate poli- 
jam d Bulgaria. Prin mijlocirea 
granților, acest stat le să-si 
stubileasea legături şi rulare cu ja 
merica, —logäturi din care insăşi Bul- 
garia să tragă foloase de naturi fò- 
larite, De aceia, Interesul Bulgariei 
chiar e cu ea så se ingrijonsea de e- 
migranți, ca nu rumva ei să se le 
pede de patria lor spre a se face ce- 
tățeni ai Americei, Şi mici e tocmai 
marele rol al unei „egenţii diploma- 


tice" in Amoriea şi al unui „consiliu 
pentra emigranţi“ in Bulgaria. 
oroa Bogaistvo (Februarie, 

Cu peilejul jubiluului de 50 ani dela 
moartea lui Taras Şevcenco, revista 
din Petersburg publică doua articolo 
consacrate memoriei marelui poet n- 
erninian : „Apostolul dreptății” de S. 
Efremov şi „Patru pedepse” de A.. 
Konisski. 

Cel dintăi incearcă o earurteristică 
a geniului lui Şeveeneo. Publicul ro- 
mir cunoaşte acest suflet de elita din 
schița d-lui C. Gherea. 

A. Konisski ne dă citeva detalii bi- 
wgralice foarta interesante. 

După cum se stie, Sevcenco era a- 
mesteral, foarte de departe, în migea= 
vea literară şi politică merainiană, in- 
treprinsă în prima jumătate n veacu- 
lui trecut de așa numita societate 
„S4ii Ciril şi Melodie“. Instrueţia 
n'a putut culege material suficient pen- 
tru dare în judeeatā. Dar „ordinea 
avea la indămieă fulgerile „căilor ad- 
ministrative“. 

In Mai 1547, şeful jandarmilor, ves- 
titul conte de Orloff, serie un raport 
călră impăratul Nicolae, in care aduce 
postului următourele grave acuzări: 

„Şeveenco a câpâlat intre admira- 
„torii săi gloria de mare srriitor u- 
„erainian, şi de aceia poeziile lui stat 
„indoit de dăunătoare şi primejdioase, 
„Cu poeziile acestea admirate în Uerai-- 
„Da se puteau simèna şi inrădăcina i- 
„deile despre prelinsa fericire a vre. 
„urilor de independenţa de sub ata- 
„mani, despre binefacerile ce ar re 
„Zullu din ruintoareerea acestor vra-. 
„muri, precum şi despe posibilitatea- 
„pentru Uernina de a exista ca un stat 
„deosebit“... 

Ca incheere, şeful jandarmilor reco- 
mandă impăratului măsuri energice. 

„Şereoneo, ca om eu o constitu- 
„ie robustă, urmează să fe trimis ea 
„un soldat de rind in corpul de Oren- 


2 VIAȚA ROMINFASCA 


„burg, dindu-ze autorităţilor ordine 
„severo eu să vegheze strict, pentru 
„eu sub nici un chip să nu poată ieşi 
„de sub pana lni seriori subversive 
„ŞI defaimătoare”,.. 

Pe această incheere impăralul puse 
o rezoluție grozavă in laconismul ei; 

„Sub nspra privighere, oprindu-i să 
serie şi să picteze**... 

Şaveeneo nu era pumai poel, ci şi 
pictor de mare talent, încoronat de 
Academia imperială de pielură, desti- 
nat să oeupo o caledră de pictură pe 
Jaga Universitatea din Kiev. 

ìn urma rezoluțiunii imperiale, Sev- 
cenen a fost expediat la Orenburg, a- 
prospe 2300 kilometri de Peotorshorg 
(pe vromea aceia nu erau căi ferate !), 
iar de-acolo dus peste Ural in stepele 
chirghize ale Siberiei de sud, şi inro- 
lat ca soldat in garnizoana cutaţii din 
Orsk... 

„In acest mormint,—ne spune au- 
torul —pietorul, poetul și ertstennul 
Saveeneo a stat zece ani şi patru luni”, 
—peilepsit pentru gloria de cazu se 
bucura in Ueraina, pentru admirația 
şi dragostea ce o inspira geniul său 
unui neam intreg. 

Pedepait, pe „cale administrativă”, 
eu patru pedepse, una mai gravā de- 
cit alta: 1) exilul în Siberis, 2) tero- 
larea ca soldat (in cazarmele lui Nico- 
lae!), 3) oprirea să serie şi $) sa pic- 
teze !.., 

Autorul ne povesteşte cum se eon- 
fiscan dela Seveenco-soldatul orice 
bucăţică de creion, orico petec do htr- 
tie... 

Și zece ani de acest infera nu l-au 
omoril,—in seurtul timp ee a mai trait 
după „grațiare* (după moartea lui Ni- 
colse) el ne-a mai dat ereaţiuni ne- 
peritoare, lar pentru gravurile lul, A- 
cudemia imperială de arta l-a introdus, 
la 1850, in ajunul morţii, sub cupola ei 
glorioasă... 

The Contemporary Review. 
(Februarie, 1911. London)).—PFixareu 


virstei planetei noastre esie una din 
problemele ştiinļifce. care pină scum 
incä n-a primit o rezolvire acceptata 
ia cadrul ştiinților pozitive, Marele 
prestigiu şliințide al Lordului Kelvin, 
argumentele originale aduse în spri- 
jinul calculelor sale, detorminaseră via- 
{u geologică a globului nostru ia ci- 
fra de 100,000,009 ani. Timp de patru- 
zeci do ani datele Lordului Kelvin ra- 
maseră necontestate şi geologii a- 
proape nu Îndrăzueau să contrazică a- 
ccastă cifra. Mai mult; una dia dove- 
zile hotaritoare, pe care diferiţii geo- 
logi le invueau in sprijinul metodelor 
şi ealeulelor lor, era tocmai apropio- 
rea de cifra stabilità de Lord Kelvin. 
Descoperirile din ultimii zace ani au 
dovedit erorila Lordului Kelvin şi-au 
răsturnat caneluziile stabilite de el cu 
puterea unor adevăruri definitive. 
Teorilie moderne aie timpului 
geologie, articol datorit d-lui Æ. S. 
Shelton, arată, pe tind, jipsa de si 
guranța ştiinţifică a diferitelor matode 
peutru a rezolvi această problema, 
Culculele asupra mareelor an fost eon- 
testate de Perry şi datele Lordului 
Kelvin asupra viralei geologica au ci- 
zul. Sir Archibald Geikie, care e de 
toți recnnuseut ca reformatorul geo- 
logiei moderne, cel dintii a atras a- 
tenția geologistilor asupra faptului că 
iuțeala erosiunii pămintului e mult mai 
mare decit sa credea. Profesorul Sol- 
las se foloseşte de constatările lui 
Geikie pentru a stabili virsta pămin- 
tului numai 20,000,000 ani—cea mai 
mică virstă atribuită pamintului. Sir 
George Darwin o fixase la 50,000,000, 
iar Lapparent la 80,000,000 ani. Pen- 
tru a ajunge la cifra sa, profesorul 
Sollas se sprijină pe un argument 
foarte simpla. El calculează că gro- 
simea medie a rocilor sedimentare ê 
de 255,000 picioare, şi că această gro- 
sime s-a formal, sporind cu eite un 
picior pe secol. Virsta pâmintului se 
fixează asifel prin o simplă operaţie 


de inmulţire. Caleuleie lui Sollas însă 
în privința creşterii stratului rocilor 
sedimenture av fost cu desăvirgire rts- 
turnate şi eitru de 26,000,000 a fost 
respinsă. Profesorul Joly caulă să de- 
ducă virsta geologiei din cantitatea 
de sare cuprinsă in npa de mare. Sir 
John Murray, prin măsurători ale 
fundului oceanului şi prin caleale, a 
ajuns să stabilească enntitatva de a- 
pă a mărilor şi cantitatea de sodiu 
cuprinsă in ea; precum şi cantitatea 
şi proporția de apa pe cure anual di- 
feritele fluvii şi rinri o vursă jn mări, 
impreună cu cantitatea şi proporția 
materiilor străine dizolvate in apa de 
fluviu şi de riu, Profesorul Joly, ser. 
vindu-sa de datele lui John Murray, 
admiţind apoi că sodiul dia apa de 
nare nu se mai intoarce niciodată în 
rocile sedimentare, şi că proporția de 
sodiu vârsată anual în mare a fost in- 
totdesuna seeiazi, ajunge la cifra de 
90000,0000 ani pentru virsta plávetei 
noastre, Operatia e fnarte simplă : o 
Impărțire. Și acest procedeu de sta- 
ilire o respins, de oarece: 1] nu se 
poate spune acum ce cantitate de sa- 
diu inteñù in mare în fiecare an; 2) nu 
ştim anume ce proporţie do sure se 
datorește soluției de sodiu dio roci; 
3) nu ştim dacă sodiul, şi anume in 
et proportie, nu se inloarce din nou 
in rocile sedimentare pentru af su 
pis dw nou erosiunii, O alta direelie 
de investigaţie è cea indicată de lu- 
crările lui Strutt, care-şi sprijiaa cal- 
culele pe transformările radio-active, 
eo au loe în unele din mineralele ro- 
cilor sedimentare. Mineralele care con- 
țin uruniu și radiu conțin și heliom in 
slare gazoază. Volumul acestui gaz a 
fost Intrebuințat de Strutt şi alții ca 
0 măsură a timpului streenrat dela 


REVISTA REVISTELOR P 


i A aa 


formarea mineralelor de uraniu şi ra= 
diu, Prin acest metod virsta pämin- 
tului se ridică lu cel puţin un miliard 
de ani. Faţa de metodal lui Strutt, au- 
torul aduce urmatoarele obierţiuni ; 
1) puterea de a produce helium in mi- 
neralele radio-activa nu e sigura ; 9) 
mineralele pot ciştiga ori pierde ura- 
nium şi radium in mod cu totul ne- 
regulat, În o lungă epocă geologică, şi 
helium se poale naşte în minerale din 
o mai mare cantitate de uranium daeit 
cantitatea aflata acum ; 3) acumularila 
de helium pot să nu dateze din epoca 
in care mineralul s-a depus, şi, in u- 
nele cazuri, acest helium işi poate a- 
vea origisa chiar in unele procesa de 
deziategrare, ce au avut loc in tim- 
purile pre-geologico. 

Oricare ar îi răspunsurile, la acesta 
obieeţii— fie ele chiar pe deplin victo- 
rioase—totuși o metoda, care adinite 
o compoziţie uniformă a mineralelor 
m intreaga epocă geologică, are de- 
sigur in ea insisi un izvor de erori, 
Un lucru pare sigur: eñ geologii vea- 
cului treent an socotit virsta pâmin- 
tului proa jós, Astăzi cel puțin, geo- 
logii au părăsit dogmatismul veinte- 
meiat, proferind a ignoranță rațională, 
Acum zece ani so ereden ca pamintul 
are virsta de 100,000,600 ani; ustăzi 
se știe cà în o epora foarte indepär- 
tată o crustă s'u format pe globul nos- 
tru incandescent gi virsta geologică 
astfel incepu. Dar daca acest fapt s-a 
intimplat acum 100,000.000 ori o mie 
de milioane de ani, ştiinţa nu ne 
poate spune. Stadiul actual al ştiinţii 
imelină pentru o virsta mai mare chiar 
decit un miliard de anj; dar toluşi 
Problema cosmică rămine inci nere- 
zolvată, 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. 

J. J. Gourd. Philosophie de la Reli- 
gion. Paris, Fâlix Alean, prix 5 fres. 

Considerațiuni asupra originel, spiri- 
tului și tendinţelor roligiunei în genere 
şi a diferitelor religiuni în special, 

Gabriel Dremard. Essai sur la Sin- 
cérité. Paris, F. Alcan, 5 fres, 

Autorul expune în această curte in- 
teresante observaţiani asupra chestiu- 
nei sincerităţii, 


ISTORIE 


Lord Broughton. Napolâon, Byron 
et leurs contemporains. Tome I (1509 
—1816) Traduit Armand Fournier. Pu- 
ris, Félix Juven, 7.50. 

E primul volam din memoriile lordu- 
lui Broughton, prietenul intim al poọ- 
tului Byron. Autorul a cunoscut multe 
personalităţi şi evenimente politice, s- 
supra cărora no dă interesante obser- 
vații, 


ŞTIINŢĂ 

G. Bohn. Alfred Giard et son oeu- 
vre. Paris, „Mercure de France“, 0.75. 
E un mic volumaş care face parte 
din colecția „Les Hommes et les Idées* 
şi în care autorul schijază în linii mari 
viața şi activitatea marelui biologist 
francez. 

Lés Errera. Physiologie générale et 

i Bruxelles, H. Lamertin. 
E o colecţie de diferite articole şi 


conferinţe în tare autorul sa ocupat 
cu chestiuni generale de știință. 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
CĂ. DREPT 


Lord Cromer. Imperialisme ancien ~ 


moderne, traduction et préface de Guy 
de Rocien. Paris, Nouvelle librairie na- 
tionale, 2 fr. 

E un studiu asupra imperialismului, 
incepind din timpurile vechi şi pănă 
astăzi ; autorul face interesanto apro- 
pieri între imperialismul roman și cel 
englez. 

Raymond de Passillé, Le Tissu so- 
cial, Paris, Plon, 350. 

Nu e tocmai un tratat de ştiinţă sọ- 
ciată, după cum ar arăta titlul: sauto- 
rul ne dă mai curind o sorie de consi 
deruțiuni asupra principalelor partide 
din Franţa, apreciate cu maltă impar- 
țialitate. 


Louis de Meurville. La Cité future. 
Paris, Plon, 3.50. 

Autorul examinează relele de care 
sufere organizaţia socială de uzi în 
cela ce priveşte munca, Justiţia şi 0- 
noarea, pentru a face să se înțeleagă 
cum trecue să fie în viitor. 

Ransson. Essai sur l'Art de juger. 
Paris, Podone, 3.50. k 

E un fel de „guide“ al magistratului. 
Plecind de la ideia că pentru a judeca 
bine nu sint suficiente bunul simţ și 
cunoașterea legilor, autorul adună alte 


—— 


MIȘCAREA INTELECTUALA 


principalele regale pe cure trebue să le 
armeze un han magistrat în opera sa. 


ARHEOLOGIE. ( ALĂTORII 


Arthur Rhon. L'Egypte à petites 
journées. Paris, H. Jouve, 15 fr, 

E o nouă ediție n unui volum de că- 
ătorii în Egipt, în care nutorul a in- 
semnat impresiile și observatiile sule 
Incă acum patruzeci de uni, 

Anonyme. Jen inondations de Pa- 
ris à travers les dea, Paris, 1.50. 

Lucreres e pablicată de cătră „Socie- 
tatoa istorieñ ṣi arheologică a arondis- 
mentului IV” din Paris si ne relatează 
diferitele inundaţii pe care le-a suferit 
Parisul în cursul vremilur. 

F. Grezoruvius. Rome ol ses enri- 
rons. Paris, Plon, 3.50. 

Traducerea luerării eruditalni ger- 
mam desi redă lucruri dintre 1854 si 
1875, e totuşi interesantă prin observa- 
Mile și cunoştințile bogate pe care an- 
torul le pune în lucrarea si, 
CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 

Augustin Cabut, Zas Portewrs du 
Piambeau, d'Hom?re ă Victer Huge. 
Faris, Perrin, 5.50, 

Sint mici stadii sintetice asupra ce- 
lor mai mari pocti ai omenirii, —„pur- 
titori de lumină“, eum le zice autorul, 

Lopis Haugmard. Zes célébrités Tau- 
jourd'hui: Edncad Rastand, Paris, 
Lunsot, 1 fr. 

U analiză a felului talentului lui Ros- 
tund, pe care autorul ni-l prezintă mai 
mult ca pe un iseusit jonglour de vor- 
be, un artist fatazist, decit ea pe un 
mare poot, 

A. Varloy. Gustave Nadaud, sa rte 


gila 


et ses ocutvres (1820—1898). laris, H. 
Daragon 3.50, 

Un studiu asupra vieții și nneretor 
spiritualuțui canțonetist francez, 

Hermann Haupt. Voltaire in Prank- 
furt. Chemnitz, Wilhelm Groniv, 2 M, 

Actorul expune amănanţit episodul a- 
restării lui Voltaire la Frankfurt lu 1758 
de cătră agenţii lui Friederie ve! Mare. 


LITERATURĂ, 


Marc Semenuif. Caserne. Paris, Fi- 
guicre, 3.50., 

Roman din viaţa militară; autorul 
scorto în relief mizeriile şi suferiuţile 
pe care le îndură eci mici în cazarmă. 

Norbert Sevestre. L'Emonchet, Pn- 
ris, Hathette, 3.50, 

Istoria dramatică n moni proot chi- 
nuit de ticăloşia fratelui său, care-l 
compromite prin reaua sa putere. 

C.M. Savarit. Jes Solitaires. Pa- 
ris, Ficker, 1150, 

E un roman din viața literaţilor ; a- 
utorul are interessnte observaţii nsu- 
pra moravurilor din acest medio. 

R. Schickele. Weiss wnd Rot. Ber- 
lin, P. Cassirer, 2 M. 50. 

Un nou volum da poezii nl cunos- 
cutului poet lirie german, 

Giuseppe Lipparimi, 47. Canto di 
Jeliita. Ancono, Pneini. 

E cel mai nou volum de versuri al 
tinărului poot italian. 

Jean Carrère. Terra fremente. Mes- 
sins, T, Landi. 

Traducerea consilincioasă a cărţii 
„La Terre tremblante* a lui Carrère, 
serisă cu prilejul catastrofei din Mes- 
sina, 


Compilator 


10 


Bibliografie 


Academia Romină. Dicţionarul Ambii romîne, Tom, I, fase. VI 
(Baba—Bandoală). 1910, Bucuresti, Găbl 
Academia Romină. Dicţionarul “limbii române. Tom, II, fase. l 


(P—Faţii 1910, Bucuresti, Gâbl. 
urescu, Un råspuns instructiv (extras din Convorbiri Literare. 


1910, Bucuresti, Göbl. Fără pret. 
Anuarul șroalei superioare de știiuțe de stat, redactat de St, Cihoschi. 


Bucuresti, Tip. S ranță“. 
N. ai rei ani de administrație comunală. 1910, Imprimeria ju- 


P, Mmiegaera. Arta de a iubi şi de a fi tubit. Bib. „Lumon“, Bu- 


sro. Pr, iù b. 

Lucian Bolcaş. Seri albastre (Pentameron), 1910, Arad, Tribuna, insti- 
tul page Niehin şi Cons.. Pr. 1 cor, 50 

Lucian Bolcaş, La rărările oupi: 1910, Arad, Tribuna, institut tipo- 


grafie Nichin și Cons.. Pr. 1 cor. 50 fi 
va., De ce ne frece regii. Umbra lai Stojan cel Mare 


Carmen 
(trad. de paky i Stern). Bib. „Lumen“ No. 66. Pr, 15 h. 
Goethe, Schiller, Lessi , Heine, Lenau. Poezii alese (trad, de B. 


Nemţoanu). Bib. „Lumen“ (No. 67). Pr. 15 b, 
anu. Poezii alese. Traduceri din Goethe, Schiller, Lessing, 


B. Nemţe 
Haine, Lensu. d-ra Bucureşti, Bib. „Lumen“. 
Catalogul cărților pedagogice romînegti al librârici arkidiecezane. 


1910, Sibin, Tip. rea cpr 
Andrei lescu. Agatat D Nestor, vor. Viața și activitatea lui, Wx- 
tras din Revista Critică de Drept, urisprudonţă. sai Bucu- 
resti, Atelierele oa ale Drept, ee moară yt Nominiei”. Pr, 1 
ia Re că ünästirele de călugărițe (schiţă istorică). aci „Carol 
Gobl* 20 b, 
G. Diamandy. Bestia. Schită dramatică tn 4 acte. 1910, Bucureşti, So- 
cec. Pr. 2.50. 
pp Sia maraa agricol Fer- 


Gri Patriciu. Studiu pedagogic as 
dinand. 1510, Bucaresti, Baer, | vol. § de 1 

Maximilian W. Schroff. Bilder aus Runiiien (Übersetzungen aus I 
mai und M. Demetreseui. 1910, Bukarest, Buchdruckerei G. Albrecht 


ar Sătenilor pe anul 1911. Vălenii-da-Munte, Tip, „Neamul 


1 Cutenda 
Rominesc™. Pr. 35 
Petre Mihaileanu. Fragmente latine ale lui Philumenus şi Philagrius, 

1910, Bucureşti, Detieieu, 1 vol, 5 de 202 . Fără preţ. 
. ©. Nic se Oreitia la studiul organizării administrative 


a satelor din Moldova. 1 Birlad, Tip, C. g Lupaşcu. Fără 
Babocanu. De furi.. (Cronici de literatură so şi de po- 


N. 
litieă Copiii a 21 ilustrații). 1910, București, Tip. coop, „Popartie. 
` Toan Ghiaţă. Raport adresat d-lui inspector școlar al circumserip- 


BIBLIOGRAFIE 307 


AEN EEE at 1 0-70 fala ea aml pendar 

de Margareta N aa MIV ar Bib. Tene: Ka 5 ‘cte 4 3) aae da 
Leon Eosen A inh ip N A. 

Luca. ri iamen è 

PE a a Dai zi hadh Volanthei Trad. de M, nt Bib. „Lumen*, 

inînia, o, Bucureşti, ea Zi & Co. Fără preţ, reia PAI ce-o 
Emil M. Brindzä. 4 pe (Dramă In versuri). 1910, Bucureşti, “ipo- 


Tip. pĂtaxim Mariei. ) Negri pe alb (Roman de actualitate), 1910, Bucureşti, 
pentru see oa beu Biy Gauthier-Villars. 1910, B 
rt doa Ciir Mase. dps Ea PE Ei Tevalo) I, rea 11y 
Protesionali Dim C do i Da Rucärului ni stai iz 
a Erie i a ba) A ese e Er 
a Ae re ă jarol go Pr. 4i 


N. 
diu istorie). 1510, Buc a Carne Bisericosti, Pr. 250 L 
Tudor Popescu. tul de le tru e y votului și 


SDAN d vo Ari Arion şi prob ala r reangajați. 1910, Bucaresti, Tih. 


D. Gh. jjonencu, Nopți învinse. 1911, Constanta, Tip. Dimitrie Nico- 


Sofocle; Oedip la Colona (Trad. din te d 

Välenii-do-Munte, Tip. "Luceafarul Rominese*, Pr. 30 b, PEIR gaz 
neea. /aceafărul (Dramă ind nete). 1910, Bucuresti, Pr, 9 

"i ga Nordau. Pesimusm gi optimista, Bibli iotoca Lumen, Teont 


îi iezii sad din viaja lui Cuza- Voda. Biblioteca Lumen. 
si: Paa Tolstol. Memoriile mele. (Trad) Biblioteca Lumen. Bucureşti. 


me reeri S. P. A. pe anul 1911. Bucureşti, Pr. 50 b, 
tavian €. Tăstăuanu t 
alii w Y: Kratt, A en pază Informaţii literare și culturale. 1910, Sibiu, 
reju. ta, Tipogro, ile din Romînia 80 
in impriarii Kaini - hrog, pr Kreo 4801 prai astazi, 1910, 
An x. Creţu, Tipogtafiile, / iia i Librå 
s Ao 13 paa de megir i Birlad, 1910, Bucureşti, Paaa BU Pa a 


Gh. Vo r a “Puai. 1911, București, Editura Göbl-Fi, Pr. 1.30 L 
X Pate logica în viaţă. 1910, București, Rasidoseu. 1 bros. de 299 


pag. Pr. ] 
|. C. Atanasiu, Pescării] 

iano 1 una de J1 seta pn mat” din judeţul Tulcea, 1911, Tulcea, 

» Atanasiu. Jur, situa 

1910, Tulcea, Doncoti, 1 vol 8 de 199 iaaniipuțiefului Tulcea pe anul 1910. 
D. Vasiliu-Bacău. Menirea învățătorului. rieinieneul. Poezia 
apg proteron Națională No, 50—32, gi Bucuresti, Minerva. Pr. b. 

rosti, Sfetea, Pra 0T Povești și fabule pentru copii. 1911, Bacu- 


03 VIAŢA ROMINEASCA 


Inginer Potarca. Spuse în trecut și prezent pentru a câlduzi în vii 
tor, Reforma electorală. 19.0, Galaţi, Tip. „Buclumul Romin“. Pr. d b 
À Prof. ©. G. lonescu. peace e Schulwesen, 1910, Langonsalzu, 
ror & Söhne. Pr. 1 m. 75 pf. u j 
K ir haaleaa pir el Complicele în nai ae dovezi în chestiu- 
i srenier, 1911, laşi, Tip. „Dicia“. Pr. 30 i 
(că Tine anar: Y: Puin. "Did istoria rizții monahale, 1911, București. 
p so. Pr. 150 L 2 
=... tă Vireo, Graiul din Vilcea, Publicațţiunea Societății Filologice. 1910, 
Socec & Co." Pr 2], ; 
Bpanteget, 0te Dron. Polul ratie pg a Sera noastrà națională. 1911, 
7 ii-de- te, „Neamul Rominesc". Pr. 40 i 
E Calotescu-Neicu. Citeva povestiri de Maupassant. Bibhoteca 
sistei „Viața Agricolă“, 1911. Pr. 50 b. Sia i 
la A sa Votul obşte, 1910, Bucureşti, Tipografia Coopera- 
i » 14. Pre: 3L i 2 
Pa aRar Petrovici. Teoria națiunilor (Stadiu de logică). 1910, Bucureşti, 
s i i lä“ Dim. C. loneseu, Fără preț. A g y 
e: "Pompiliu. Păltănea- Litu- Dinu. Satire lui Horaţiu. (Trad. din lati- 
neste Bucuresti, ¿ditura „Soeletutea Studenților în Litere”, Pr. sido 1 f 
V, Anestin. Cammile Flammarion— Planeta Marte egte ea locuită ? 
ŝi 4 * Xo 79) Pr. oh, Ă i i 
E grupă Tobia femeii | Femeia în aice aaa (Trad. 
idam), Bib. Lumen” (No. 74). Pr. 15 b. | Su, 
“ hik oară Doud mirele : reha Aai rA « arp) şi Noaptea 
“aste (trad, de Quidam). Bils „Lumen (Xo. 75), Pr, 15 b., a 
II a A ir area COhirgia omului. (Trad. de Dik). „Bib. Raţlonalistă 
(No. 1) Pr. t5 b. i i E fi 
„Vot Poezii. 1911, Orăştie, „Tip. Nouă” I. Moţa. Fără pret. 
Care t Columbeanu. Flori de toomnă (Poezii diverse). Craiova, 
ae Lal. DU Sudrumiinen der Türkei urd ider angrensenden 
. 1910, Bukarest, 1 vol, 5, 344 pag. i 
Lai L. istor. Die auswärtigen Handelshezichungen der Moldau im 
XIV; XV und XVI tarana o Nach Quellen dorgestelit. 3911, Gotha, 
4 s ol. § de 240 pag. Pr. 4 mk, A 
ziar: Fag A drd iesti noud în ta Abel primar linter- 
"riticoh 191:1, laşi, Tip. H. Gohiner. Pr. 1 s : 
aia vită Pf aaa e pentru seteni, „Bib. Dunulai Creştine Xo. 6) Pe. 80 b. 
Tolstoi. Viaţa, religia, patria, armata. Bib. Facla, No, 1. Pr. 10 b, 
Anatole France. Zorile. Bib. Faela, No, 2. Pr. 10 b, SEE 
Tolstoi. (i care tnidese și cei care mor, Bib, Facti, No, d Pr, 10 b. 
Anatole France. Povepti de Crăciun. Bib. Facla, No. 4 Fr. 10 b. 
Edgar Poë, Ingropat de viu. Bib. Facta, No 6, Pr. 10 b, 
Nizami. Visul și realitatea, Bib, Facla, No. #. Pr. 10 i 
Friederich Nietzsche. Autecristul, Bib. Facla., No. 7. Pr. 10 b. 
Grazzia Deledda., Cele două judecați, Bib, Facla, No. &. Pr. 10 b. 
Mark Twain şi W. ©. Morrow, Osinditul. Bib. Facla, No. 9. Pr. 10 b. 
Emanuel Socor. O Ruşine unicersitarð, Plogiatul d-lui A. C. Cuza. 
1911, Bucaresti, Facla, 1 brog, 8, do 115 pag- Pr. 1l. a 
N. Chicireauu. Particularités de la langue francaise à l'usage dies 
Roumains. 1941, Bràila, Minorvu, 1 vol. de 20 pag. Pr. ï l, 


(Restul în murmârul viitor). 


Descălecarea Munteniei! 


Intemeierea celor două state, Muntenia și Moldova, poartă 
in tradiția naționala numele de descălecare, termin ce s'a Intro- 
dus şi în graiul obişnuit, pentru a insemna colonizare, aşezare, 
intemeiere. Acest termin arată prin el insuşi, că inființarea sta- 
telor romine s'a facut prin oameni veniți mai de departe şi care 
sosiră câlări, o arătare foarte caracteristică a modului cum se 
înfăptui organizarea politică în massa mare a poporului romin, şi 
core lăsă o urmă pecetluită in limba lui insăşi. 


Istoria Rominilor Infâțişează mari greutăți în expunerea ei, 
din pricina lipsei izvoarelor pe care această expunere se poate 
întemeia. Am avut un şir de exemple ale acestor greutăți in cursul 
intregei perioade expuse până aici, mai ales tn ceia ce privește 
insemnata intrebare a stărvinții poporului romin in Dacia Traiană. 
Acuma cu prilejul descălecării, mai ales a Munteniei, întunerecul 
se lasă din nou pe evenimente și nu este străbătut decit de li- 
câriri ce trebue prinse din toate părțile pentru a inmânunchia 
din ele citeva raze de lumină. 

Trebue să amintim insă că unde mărturisirile documentale 
lipsesc și unde sintem nevoiţi a stabili faptele necunoscute, mai 
mult prin argumentare din cele cunescute, bazindu-ne pe logica 
incheierelor, acolo nu avem siguranță istorică, ci numai o inche- 
gare ipotetică ce trebue să'şi aştepte confirmarea prin descope- 
riri documentale posterioare. Acest principiu logic, că pentru fap- 
tele individuale, cum sint în deobşte faptele istorice, argumentarea 
poate numai cit izvodi ipoteza, niciodată insă şi a o adeveri, 
este prea adeseori uitat de istorici, şi de aceia este bine a-l a- 
minti la pragul chiar al cercetării ce voim din nou să intreprin- 


1) Un capitol din a Ila a Istoriei Rominilor, pe care d. Xeno- 
pol o pregăteşte de mai mult timp și care va f pusă mai tirziu la A 
cest capitol pe AOK- pohanka She ce esto în ediţia I-a, în 
1890, cu toste că ideea fundamentală a rămas aceiași, 


s10 VIAŢA ROMINEASCA 


——— 


dem. '). Atit stabilirile noastre, cit şi acele ale invățaţilor ce cred 
altfel decit noi. nu sint In ceia ce privește descălecarea Munte- 
nici decit stabiliri ipotetice, și viitorul dacă va aduce vreodată 
la lumină un document hotăritor, va arăta pe a cui parte a stat 
adevărul, afară decit dacă nu cumva va da pe toți de greș, arā- 
tind că lucrurile s'au petrecut altfel de cum cu toții le inchi- 
puisem. 

Pentru a stabili o ipoteză este de nevoc a pleca dela fapte 
cunoscute, pentru a se urca apoi la cele necunoscute, 

In Istoria Munteniei avem fapte absolut sigure, bine înţeles 
nu în amânunțimi, ci în trăsături obşteşti, asupra perioadelor a- 
tit premergătoare, cit şi următoare întemeierii statului ei; faptul 
insă al întemeierii acestui stat insusi, este o veriză ce lipsește 
din seria desvoltării polilice a acestei țări, şi ca trebuește făurită 
in acest lanț prin mijlocul ipotezei, 

Am cerceta! aiurea starea Muntenii înnainte de descălecare 
şi am constatat că această regiune era alcâtuită, ca viață ome- 
ncască, din mai multe state mici puse subit autoritatea unor voe- 
vozi şi kneji, precum erau acele ale lui Lythuon, Semeslau, loan 
şi Farcaș, Rominii din Țara Lytua (nu Lythira) şi acei din Epis- 
copatul Cumanilor %). Am văzut că aceste state posedau biserici 
şi o organizare religioasă, precum şi o clasă nobiliară; că plă- 
teau dări câtră căpeteniile lor și tributuri cătră regii maghiari, 
cărora ele crau supuse, in grade deosebite, aşa că asupra unora, 
ca voevodatele lui Lythuon şi Semeslau, regele unguresc nu avea 
decit foarte puţine drepturi; că locuitorii acestor voevodate lu- 
crau pămintul şi măcinau grineie în mori; că făceau comerţ a- 
trăgind la ei pe Ungurii şi pe Saşii din Transilvania, care-şi pri- 
mejduiau chiar credința catolică prin atingerea lor cu Rominii; 
că posedau ştiinţă de carte, invăţind pe Secui literile alfabetului ; 
că erau în sfirşit destul de puternic organizaţi militărește, pentru 
a da ajutor regilor maghiari la respingerea duşmanilor, a se o- 
pune năvălirii tatare şi a căuta chiar să se substragă de subt su- 
premația Ungurilor. Această stare am cules-o din documente 
neindoelnice, cuprinse intre anii 1161, data arâtării lui Cinamus asu- 
pra Rominilor din ținutul de azi al Bacăului, și 1265 — 1275, acea a 
revoltei lui Liten, voevodul Olteniei, impreună cu fratele său Barat, 
contra regatului unguresc, 

Jumătate de veac după această răscoală găsim Muntenia în 
o cu totul altă stare: voevodatele mici au dispărut şi autoritatea 
politică stă în mina unui singur stăpin al intregei Intinderi a țării. 
Alexandru Basarab, cel întâi domnitor pomenit cu siguranță al 
noului stat muntean, se opune unui atac al lui Carol Robert Ne- 


1) Natura ipotezei în Istorie am stabilit-o eu prety prima vară, În co- 
munienrea men la congresul de Istoria comparstă, din Paris, 1900: Le Hypothèse 
dans l'ihistoires- problemă tratată din nouin cartea mea, La Theme de 
L'Histoire, Paris, 190S, p, ATL şi arm, și In articolul meu, Istoria gi Geologia, 
publicat în Viaja Ro oñ, No. 12 pe 1910. 

2) Istoria Romìnilor din Dacia Traian. lași. Vol. |, p, 599 ṣi 558. 


DESCALECAREA MUNTENIEI su 


apolitanul, regele maghiar, și-l bate infricoșat în o mare luptă de 
lingă Curtea de Argeș, capitala chiar a Munteniei '). Nu se mai 
pomeneau in acest timp alți voevozi din Muntenia ca rămaăşiți ale 
vechilor principate acuma unificate, Dacă papa trimite în 1345 
nişte scrisori, In interesul catolicismului, nu numai episcopului 
Aradului şi lui Alexandru Basarab, ci incă şi lui Neculai prin- 
cipe de Remetea, lui Ladislav voevod de Bivinis, lui Stanislau 
din Siplac, lui Aprod voevod din Țăpuş şi lui Neculai voevod de 
Auginas, nu trebue să vedem în nici unul din aceşti vnevozi nişte 
urmași ai vechilor voevozi munteni, de oarece numele Incalnice 
indicate de documente și care se pot identifica sint din Transil: 
vania, ca Remetea pentru Remecha, Siplac pentru Sypprach, Tapus 
pentru Zopus şi tot de pe acolo sau din Bulgaria par a fi şi 
cele două mai greu de regăsit astăzi : Bivinis care ar fi Vidin sau 
Beiuş, și Auginas care poate fi orice, dar nu Argeşul din 
Muntenia. *) 

E drept că două regiuni ale Țării Romineşti păstrează și 
sub stăpinirea unitară, și până chiar mult mai tirziu, o poziție 
mai autonomă, anume Oltenia şi Vrancea ; dar această autonomie 
nu merge atit de departe, incit să desființeze unitatea statului 
muntean. 

Ce sa intimplat In acea jumătate de veac, asupra câreia 
au avem știri lămurite, și mai ales cum s'au contopit voevodatele 
cele destul de numeroase din veacul al XI-lea în voevodatul 
unic din veacul al XIV-lea, sau, pentru a intrebuința rostirea 
consfinţită de tradiţie, cum s'a tăcut descâlecarea statului muntean 2 

Asupra acestei imprejurâri s'au formulat pănă acum trei i- 
poteze, al câror grad de verosimilitate trebue să-l] cercelăm, pen- 
tru a vedea carce din ele are mai mulți sorți de a fi cea adevărată. 


I 


Ipoteza d-lui D. Onciul. Cea întăi pe care voim s'o supu- 
nem unei analize critice, ca aceia care pune originea statului mun- 
tean mai departe de cuprinsul Ini teritorial, este acea a d-lui D, 
Onciul, care desface acest stat unitar al Munteniei din acel al im- 
periului valaho-buigar din peninsula Balcanului. In rezumat, pä- 
rerea d-lui Onciul este următoarea : Rominii din Bulgaria şi Va- 
lahiu, din titulatura Impāraților Asăneşti, s'ar referi, pentiu Va- 
lahia, la Muntenia de astăzi, incit Asāneştii ar fi fost impä- 
rați ai Bulgariei de dincolo de Dunăre şi Valahiei de dincoace 
de ca. Cind mai tirziu Muntenia se desface din imperiul va- 
laho-bulgar şi se constitue in stat deosebil, dispare şi ter- 


garicarum, b 0e. gana de Kikullow) în Sehwandtner, Scriptores rerum hun- 
2 soaren din 1515, ta Hurm., Doc. 1, 6t. Vezi J 

Trauenfeld, raphisehes Lexicon pon yra a ul, p. 336 Kota TN. 
lorga, Studii și Documente, p. 251; Hasdeu, Etym. Magnum, I, p. CO i 


312 VIAȚA ROMINEASCA 


minul de Valahia din titulatura imperiului sud-dunărean, răml- 
nind numai un stat bulgăresc NI 

Nu poate fi supus la nici o îndoială faptul stăpinirii bul- 
găreşti la nordul Dunărei In vremile întăiulni imperiu bulgăresc, 
intemeiat de Asparuch în 678, slăbit mult prin cucerirea Bulga- 
riei dunărene de impăralul bizantin Zimisces (969—976), şi desfi- 
ințat desăvirşit la 1018 de Vasile al II-lea Bulgarochtonul 3). Toc- 
mai însă pe cind puterea bulgară se intuneca la Dunărea, se 
ridică in Panonia, şi apoi în Transilvania şi asupra regiunii trans- 
alpine a Munteniei, puterea ungurească, care se substitue, parte 
la stăpinirea, parte la suzeranitatea bulgărească a stătişoarelor 
romineşti din cuibul Carpaţilor şi de pe marginile acestor munţi. 2) 
Rămășiţile regiunii nord-dunărene—partea cimpului— cade tot pe 
atunci sub jugul Peceneghilor (970), înlocuită mai tirziu prin a- 
cel al Cumanilor (1057), incit de acolo înnainte, intrucit nu mai 
găsim nici o Incercare a imperiului valaho-bulgar de a reciştiga po- 
sesiile dela nordul Dunărei ale intâăiului imperiu bulgăresc, nu 
mai este cu putință de Inchipuit vre-o stăpinire a Asâneştilor la 
nordul fluviului, care să se fi substituit stăpinirilor intervenite în 
răstimpul intunecării puterii bulgărești. Se inţelege că ieşirea 
poporului romin din sfera politică a Bulgarilor nu a stins înriu- 
rirea culturală în biserică şi limba scrisă, primită dela ei în 
vremile intăiului lor imperiu, de oarece inrturirile culturale nu 
au nevoe de cadrele politice pentru a se introduce sau a se 
menținea. 

Dar puterea Bulgariei reinvie mai tirziu, după aproape 200 
de ani, în 1185, In o formă nouă, cea valaho-bulgară, sub dinastia 
aromină a Asăneștilor, 

Teoria că inființarea statului muntean a provenit din o des- 
facere din acel de peste Dunăre are deci în vedere stalul vala- 
ho- bulgar *). 

lată argumentele de căpetenie pe care se razimă părerea 
d-lui Onciul: 


1) eLa răscoala urmată sub Asănești se Insoțiseră şi Ro- 
minii dela nordul Dunâărei, de oarece măriurisiri din cele mai vred- 
nice de credință arată că după infringerea sulerită in prima luptă, 
Asan şi Petru se retraseră peste Dunăre în Ţara Rominească, și 
cu ajutor dela Romini de dincoace şi dela vecinii Cumani, ară- 


1) D. Oneiul a tratat neeastă chestie în mal malte rinduri: întăi în 
studiul d-sale, Radu aa ee, inile Principatului Țării Rominești, în 
Convorbiri Literare, XXIV, 1890, şi XXVI, 1892; apoi în Originile pici 
lor Romine, 1899, şi în stirşit în Titlurile lui Mircea, in Conv, Lët, VI, 


1902, 
SĂ 2) Ist. Rom, vol. I, p. 7401 şi 449 şi urm., capitolul Bulgaria nord- 


reană. 
3) Iġid., vol, I, p. 516 şi urm. 
„__ $) Aceasta toorie nu este nouă. Irnainte de d. Onciul ea a fost spri- 
jinită de msi mulţi istorici, incepind cu Cantemir. Vezi istoricul ei in On- 
ciul, Originile, p. 158, 


DESCALECAREA MUNTENIEI 313 


taţi ca numeroși în oștirile Asăneștilor In toate războaele lor ur- 
mătoare, Asan și Petru repurtară victoria asupra impăratului bi- 
zantin.!) Textul lui Nicetas Choniates, singurul scriitor bizantin 
pe care se întemeiază sprijinirea şi singurul care aminteşte im- 
prejurarea, nu pomeneşte insă nici prin uu cuvint de Ro- 
mini şi vorbeşte excluziv numai de Cumani. Choniates spune 
anume, că „Petru și Asan s'au repezit spre Dunarea, şi luntră- 
rind-o s'au dus la vecinii lor Cumanii“, repetind arătarea mai jos 
cu cuvintele că „barbarii ce intovărăşeau pe Asan (aderă Romi- 
nii din Hemus) trecind Dunărea se infilniră cu Cumanii şi strin- 
seră acolo mare mulţime de soți de arme după voe, şi se In- 
loarseră In patria lor Mysia. Aducind cu sine gloutele ajutatoare 
ale Cumanilor ca pe nişte cete de duhuri, (au hotărit) să inire- 
gească domnia Valahilor (de peste Balcani) şi a Bulgarilor, pre- 
cum a fost odinioară*>*), 

In tot cursul acestei arătări a scriitorului bizantin pe care 
d. Onciul il citează pentru a-şi Intemeia părerea, nu se găsește nici 
o vorbă despre Rominii ce ar fi venit din nordul Dundrei im- 
Preună cu Cumanii, spre a ajuta Vulahilor lui Asan. De un- 
de-i iea d. Onciul? 

Fără indoială cà Romini se aau pe acel timp la nordul 
Dunărei şi anume chiar In Muntenia; dar noi am văzut că ei 
ocupau mai ales partea de sus, muntoasă, a färii), și nu este 
de închipuit, că Asan şi Petru să fi căutat ajutorul lor prin Car- 
paţii munteni sau poate chiar in Transilvania, cind cei aveau la 
indămina lor pe Cumani, chiar pe malurile Dunărei. In orice caz 
izvorul citat de d. Onciul nu pomeneşte de Rominii dela nordul 
Dunărei. Tot atit de puţin incheietoare este arătarea d-lui On- 
ciul, imbogăţită cu multe citațìii, despre prezenţa Cumanilor a- 
lâlurea cu Valahii in oștirile asăneşti 4}. Dacă Cumanii apăreau 
în acele urmate ca ajutor dela-nordul Dunărei, Valahii erau a- 
cei din Hemus care se răsculaseră chiar dela inceput, şi nu erau 


1) Vezi Onciul, Originile, p, 27, şi Titlurile lui Mirceo, în Coar. Lit 
XXXVI, 1903, p. 33, 34 pe ži i i n Cone. Lit, 

2) Nicetus Choniates, p. 435 şi urm.: m 0 Iicpac Syiah zal ‘Asiy 
„tÒ "latpov Mpuyony nal trodro Banheisâuay tois èn pareau Xab- 
Aziz Ínumele Cumanilor în autorii bizantini) zpogiwt$av...oi š aspi thy "A cày 
Pápäanos thy Tistpos ămiămss zal mis Latine ayunigavrzs miris 
tnais asuma fmiy wzhos uriu aratoh itys dis tiy zatplèz 
Mosizv... Aryswizs Tysátwy thy En bzy Exayimevta BOIDI ., 
Trp n hefveat n Thy câ Moat vai ray Bonhyápoy Zara se Sy 
gwåpasy mg záka ori Ju, obõapis ijpifovto*, Citäm în text tra- 
ducere: d-lui G, Murnu din Nichita Acominatos Honiatul, in Analele A- 
cad. Rom, H, Tom. XXXII, +906, p. 25-26 (581—882. D. Onciul părăsește 
pentru acest singur loc bunul d-sale vbicelu de a reproduce în atiginal tex- 
tele pe care se întemeiază, Da acela l-am reprodus noi, 

3) Ist. Românilor, vol. L, p, D46 și urm, 

4) Originile, p. 129, 


514 VIAȚA ROMINEASCA 


i ii dela nordul Dunărei, pentru care d. Onciul nu poate a- 
Mareele o dovadă a impărtăşirii lor la răscoala Asăneștilor. 

2) D, Onciul adaugă la acest argument, pe care l-am văzut 
că nu poate à menţinut, un altultot atit de puţin temeinic, sus- 
ținind că din corespondența papei cu Ioniță reiesă, că Valahia din 
imperiul valaho-bulgar se află in vecinătatea Ungarici, de oarece 
se pomenește de nişte neinţelegeri de hotare între Bulgaro- Vala- 
hia şi Ungaria. Valahia imperiului romino-bulgar, pentru a fi 
vecină cu Ungaria, susține d, Onciul, trebue să fie la nordul 
Dunărei, ceia ce, după d-sa, se mai întăreşte şi prin mărturia cà- 
lugărului francez de Rubruquis, care, în enumâărarea țărilor tribu- 
tare Tătarilor, coborind spre Constantinopol pune întăi pe Vala- 
lua lui Asan, apoi pe Buigoria, sar cînd le înşiră în chip in- 
vers, dela Constantinopole iu sus, pune întăi pe Bulgaria şi după 
ea pe Valahia. Valahia lui Asan, incheie d. Onciul, fiind arătată 
ca situata la meazânoapte de Bulgaria şi vecină cu Ungaria, nu 
poate fi decit Ţara Romineusca)!). i 

Mai întăi, în corespondenţi dintre Ioniţă și papa Inocenţiu 
al II-lea, terminii de Bulgaria şi Valahia se aplică totdeauna la 
totalitatea imperiului iui lonilă, fără mici o deosebire teritorială, 
incit nu se poate scoate din ra nici un argument pentru intin- 
derea Valahiei lui Asan în Muntenia noastră, Cit despre câlu- 
gârul Rubruquis, el spune anume, că „Tatarilor sint supuse dela 
gura Tanaisului câtră apus, pănă la Dunăre, toate ţările (deci de- 
la nordul fluviului), dar şi peste Dunăre (adecă la sudul ei) cătră 
Constantinopole sint: Vulalhia, care este țara lui Asan, şi Bulgaria 
cea mică* (cea mare era Bulgaria de lingă Volga) i SE 

Apoi cind Rubruquis spune anume că Valahia lui Asan se 
află la sudul Dundrei, cum să poală fi ea strămutată, prin argu- 

re, la nordul ei? y 
ata cel întâi al d-lui Onciul cade, fiindcă izvorul 
la care se indreaptă nu pomenește faptul raportat ; al doilea pen- 
trucă documentul spune tocmai din potrivă. 

Să vedem celelalte argumente : Ai E 

3) D. Onciul adaugă, că „in timpul năvălirii tătăreşti, Ţara 
Rominească era încă unită cu Bulgaria in imperiul Asăneştilor, 
Din această cauză cronicarul persan al acestei năvâliri, Fazel 
Ullah Raşid, dă Țării Romineşti numele de Țara Bulgarilor. 
Această Bulgarie dela nordul Dunărei este invederat identică cu 
Valahia imperiului romino-hulzar al Asaneştilor“ 5). Cronica lui 
Raşid spune insă lămurit că „in primăvara anului 1240 (corect, 
1241) principii mongoli trecură munții Galijiei pentru a intra în 
Țara Pulgarilor şi a Ungurilor“ +). Prin munţii Galiției nu se pā- 


inile, p. 23-29, j 
3 Pit Da a, 194, I, p.205: „Etiam ultra Danubium. versus Con- 
stantinopolim Valahia quao est torru Asani ot minor Balgarin*. Rabraquis 
scrien în Frauţu, prin urmare la nordul Dunărei. 


3) e p 36. 
4) Ist. Rom, Vol. 1, p 550. 


DESCALECAREA MUNTENIEI 315 


 ———————————————————— 


trunde însă in Muntenia, ci in Transilvania. Această de pe urmă 
țară rămăsese cu numele de Bulgaria din amintirea stăpinirii asupra 
ei a Intâiului imperiu bulgăresc. Numai după ce Tâtarii coboară 
toată intinderea Transilvaniei dela Rodna pănă la Braşov, Bugek, 
unul din capii lor trece in Muntenia Mare asupra ducatului Ka- 
raulaghilor al voevodului Semeslau. Dacă acest argument al d-lui 
Onciul ar fi de primit, ei ar dovedi prea mult, anume stăpinirea 
imperiului romino-bulgar și asupra Transilvaniei, ce era insă în 
chip invederat pe la 1204 sub acea a Ungurilor, Această Intin- 
dere a denumirii de Bulgaria asupra regiunilor romineşti dela 
nordul Dunărei fiind o reminiscență a stăplnirii vechi bulgărești 
asupra acestor regiuni, nu poate dovedi nimic in ceia ce priveşte 
o stăpinire rfectivă a Asăneștilor in acele părţi. 

4) Mai aduce d. Onciul in sprijinul teoriei sale şi împreju- 
ratea că regii unguri, după o lupta purtată cu loan Asan al Tl- 
lea în anul 1230, înființează la hotarele imperiului valaho-bulgar, 
„câtră pârțile Bulgariei“, banatul unguresc al Severinului, luind 
regii Ungariei de atunci innainte şi titlul de regi ai Bulgariei şi 
Cumaniei. Această intitulare a regilor unguri nu Sar putea ex- 
plica altfel, după d. Onciul, decit prin aceia cà Banatul Severi- 
nului înlinzindu-se şi asupra unei regiuni din Oltenia (judeţul 
Mehedinţi), iar această regiune fiind pe atunci stăpinită de Bul- 
gari şi cucerită de Unguri dela dinşii, le-ar fi dat dreptul a se 
intitula şi regi ai Bulgariei t). Dar d. Onciul singur aminteşte 
despre o cucerire anterioară făcută de Unguri în hotarele impe- 
riului valaho-bulgar pe la riul Sava, Cu toate că stăplnirea A- 
cestui din urmă teritoriu lu mai tirziu pierdută de Unguri, re- 
gele lor pulea pastra titlul alipit din această cucerire trecătoare 
și pentru timpurile de mai tirziu *), după cum astăzi se menține în 
titulatura impăraților Austriei, zădarnica pomenire a imperiului 
Ierusalimului, ; 

Intre argumentele 1 și Z și acele enumerate sub 3 şi 4 există 
insă o desăvirșită imponcişare, de oarece acele dintăi cată să dove- 
dească existența Valahiei nord-dunăreană sub domnia Asâneşti- 
lor, iar aceste din urmă pun în invederare numele de Bulgaria 
pentru aceiași Intindere de pämint, Din faptul că Muntenia s'ar fi 
numit Bulgaria și că era cunoscută sub acest nume, regii Un- 
gariei luindu-şi chiar titlul de regi ai Bulgariei din cauza unei cu- 
ceriri In hotarele ei, nu se poate scoate existența unei Valahii 
a Asâneştilor la nordul Dunărei, 

5) Mai adaugă d. Onciul insă şi considerația, că impăratul 
Ioniță al Romino-Bulgarilor ar vorbi în o scrisoare a sa câtră 
papă despre principii din imperiul său, și intrucit în Bulgaria 
nu s'ar alla pomenit de scriitorii bizantini decit un singur prin- 
cipat, acel al lui Chrisis, cu capitala sa Prosacon?), ar urma că 


1) iginile, p. 42—44, ; 
gy Onelul, în Titlurile tuè Mircea, in Come. Lit, XXXVI, 1902, p. 
3) Originile, p. 5, 


ï1ö VIAȚA ROMINEASCA 


ceilalți principi să fi lost voevozii din Oltenia şi Muntenia Mare, 
predecesorii lui L.ythuon şi Semeslau din 1247. Din faptul că Cho- 
niates, căci cl este singurul izvor asupra acestor împrejurări, nu 
vorbeste de alți principi, nu se poale conchide că nu au exis- 
tat astlel de vasali ai lui Ioniță peste Dunăre in imperiul vala- 
ho-bulgar. Logica nu invoeşte o asemenea incheiere, 

6) D. Onciul mai recurge în stirşit şi la alte combinaţii de fapte, 
foarte iscusite, din care ar trebui să rezulte că inchinarea Ba- 
sarabilor Olteni câtră Radu Negru al tradiţiei, inchinare pe care 
d-sa ò primeşte, nu poate însemna decit inchinarea cătră impä- 
ratul romino-bulgar ; câ numele de Negru Vodă nu ar fi decit 
personificarea domnitoare a Negrilor Valahi, care la rindul lor 
ar fi dobindit acel nume dela Negrii Cumani şi Negrii Tatari, a- 
cest din urmă popor obicinuind a boteza cu epitetul de Negru 
pe popoarele şi țările supuse, iar cu lb pe acele stăpinitoare. 
În privirea aceasta d. Onciul se deosebește de Hasdeu, care ad- 
mite că epitetul de Negru dat acestor popoare, cum şi Mării Ne- 
gre și prin urmare şi descâlecătorului Munteniei, ar proveni din 
ințelesul falş de Negru ce se dădea cuvintului Arab din numele 
propriu Bas-arab !). 

Toate aceste argumente sintetizate in o singură întinsoare 
a gindirii pot produce oarecare efect asupra minţilor nedeprinse 
cu construirile logice şi istorice. Cugetătorul competent insă se 
va intreba totdeauna, că ce siguranță istorică se poate trage din 
o ipoteză care nu este întemeiată cel puţin pe fapte statornicite, 
ci numai pe presupuneri tot ipotetice, precum interpretarea titlu- 
lui de rege al Bulgariei al regelui maghiar, apoi pe intinderea 
stăpinirii Asăneştilor la nordul Dunărei, precum şi pe fapte do- 
vedite invederat ca neexistente, ca ajutorul pe care Rominii nord- 
dunăreni l-ar fi dat lui Petru şi Asan, sau pe arâtarea lui Ru- 
bruquis despre existența unci Valahii dela nordul fluviului ca 
ţară a lui Asan, cind el spune lămurit tocmai lucru dimpotrivă. 


In contra insă a inlregei acestei ipoteze a desfacerii Munte- 
niei din imperiul Asăneștilor se opune un fapt netăgăduit: suc- 
cesiunea capitalelor Munteniei dela nord la sud; căci chiar dacă 
lăsăm de o camdată la o parte Cimpulungul, capitalele celelalte 
ale acestei țări se coboară din nord câtră Dunăre, dela Argeş la 
Tirgovişte şi apoi la Bucureşti, indicind deci o innaintare și deci 
o obirșie a statului în munţii Carpaţi, iar nu precum ar cere-o 
ipoteza d-lui Onciul, o intemeiere din valea Dunărei şi deci o 
urcare a acestor capitale dela fluviu cătră munţi *). 


Mircea cel Bătrin (Arh, ist., II, i a 191); 1418 Mihail, 1430 Dan, 1439 Vlad 
Dracul (Arh. ist, J, 1, p. 118, 75 ṣi 84). Documentul acest din urmă conţine 
imdicaţia : „dat în y Hy dac seris în Tirguvişteu“, ceia ce ar arăta inceputul 
strămutării capitalel la Tirgovişte, unde in 1456 se şi aşeză desăvirşit (Doc. 
dela Vladislav, fiul Ini Dan. Ibidem], 1, p. 142). Bucnroştii devin capitala tã- 
rii dola 1659 înnainte, sub G. Ghica. 


DESCALECAREA MUNTENIEI 317 


Jn afară de aceasta, ipoteza d-lui Onciul este răsturnată de 
inseşi faptele aduse de d-sa pe calea unor alte ipoteze, Prima 
condiție de verosimilitate a unei ipoteze este insă ca ea să fie 
armonică, adică să nu iniâțișeze contraziceri in lăuntrul ei, nici 
în mintea celui ce o inchipueşte. Anume, d. Onciul admite, in- 
terpretind prea larg documentul din 1285, că Lythuon din Ol- 
tenia ar fi cucerit voevodatul lui Semeslau din stinga Oltului, re- 
fuzind a plăti regelui unguresc tributul pentru această nouă a 
lui agonisită ; cà in urma acestui refuz. ar fi fost atāäcat de ma- 
gistrul George, omul regelui, care l-ar fi bătut și ucis, şi că fra- 
tele lui Lythuon, Barbat, şi-ar fi răscumpărat iertarea dela rege 
prin mari sumi de bani, în urma cărei intrare a lui in supunere 
ar fi păstrat şi ducatul lui Semeslau. In puterea acestei inter- 
pretâri, d. Onciul admite, ce e drept la inceput numai ca probabil, 
că „Barbat să fi unit intrun singur principat ambele voevodate 
de până alunci* !). Aiurea insă d. Onciul schimbă această pro- 
babilitate in fapt neindoelnic, spunind, că „Lythuon, până atunci 
numai voevod al Olteniei, uneşte ambele voevodate întrun sin- 
gur stat, Astfel Basarabii din Oltenia devin întemeietorii. Prin- 
cipalului a toată Țara Rominească* i Ă 

Documentul din 1285, caruia d. Onciul ti dă această inter- 
pretare, spune insă numai atita, că „Lythuon vocvodul impre- 
ună cu frații săi, prin a lor necredință, ocupaseră pentru el o 
parte oarecare din regatul nostru aflătoare peste munţi, și nu se 
ingrijea a ne da tributurile ce ni se cuvineau din acele părţi. 
Mai ades numitul magistrul nostru George a fost trimis de noi 
contra lui Lythuon, pe care, George luptindu-se cu cea mai mare 
credința contra răzvrătitorului, l-a ucis, iar pe fratele său Bar- 
bat l-a prins şi l-a adus innaintea noastră, dela care am facut să 
se Stoarcă o sumă nu mică de bani, şi astfel tributul nostru din 
acele părți ne-a lost iar reintregit* 3), Din cuvintele că Lyth- 
uon „ar fi ocupat pentru sine“ nu reiesă că el ar fi cucerit un 
alt ducat, ci numai atita că el ar fi uzurpat neatirnarea pentru 
ducatul lui propriu, şi nu înțelegem cum fără a se silui textul 
se poate scoate din el cucerir»a ducatului lui Semeslau. Dar ad- 
miţind chiar această interpretare a documentului din 1255, ar 


1) Titlurile lui Mircea, în Cone. Tát, XXXVI, 1908, p. 43, 

si: R rms. p- 51, n n mp Negru, în Conv. Lit, XXIV, 1590, p. 
Sie ut (după ce e iertat de re 14 

roni în mal sure gele mazkiur) unifică cele doud 
3) Hurm., Doc, L, p 454, 1285: Lythuon voywoda una cum fratribus 
suis, per saam infidelitatem, aliquam partem de ipua nostro ultra Alpes 
existentem pro se arat et proventits illius partis nobis pertinentes stul- 
lis admmicimibus redire curabat. Saepedictum magistran Georgiura contra 
ipsam misimus. Qui samma cum fidelitate opera pugnäpdo cum eodem, ip- 
sum interfecit ot fratrem suum nomine Barbat eaptivavit et nobis adduxit, su- 
per quo nos non modicam quantitatem pecaniue focimus extorquere, quomodo 
tri nostrum in iisdem Fra nolis juit resteuratura”, Comp, alt 
rosia pac rară peoa r P : dar voten "i jos, san din o interpre- 
(TEY ox vă şi imaginară, ta "Or, l - 
ngt artera rengi aa zvor, lHuasdon stoate eucari 


318 VIAȚA ROMINEASCA 


urma, după d, Onciul, că statul muntean să fi Jost lagas 
de Basarabii Olteni, chestie in care vom vedea câ d, cp pue a 
primi, în fond cel puțin dacă nu și în formă, părerea lui | pr cas 
dar pe de altă parte tot d. Onciul susține că „Asăneştii s ră 
cei ce au pus temelia statului romin din stinga Oltului s A 
li se închină Basarabii din Ollenia)), şi d-sa lămureşte nc 
gindirea lui prin următoarele adaosuri explicative : anume, Să 
„preponderența părții răsăritene (Muntenia Mare) nu ar fi putu 
proveni dela Basarabeştii Olteni inşiși; ea emană dela o domnie 
anterioară lor in această parte răsăriteană, cum arată şi tradiția 
chinarea Basarabilor *). 
jai e care din cele două sprijiniri este cea adevărată: cuce- 
rirea ducatului lui Semestau din Muntenia Mare de cătrā Basara- 
bii din Oltenia. prin care aceşti Basarabi devin intemeetorii Prin- 
cipatului a toată Ţara Rominească, sau predominarea air 
a Asăneştilor asupra Munteniei Mari, cărora Basarabii vin să li se 
inchine? Caci amindoua nu pot sta impreună, de oarece se 
exclud mutual. In adevăr, Muntenia n'a putut fi înființată decit 
sau de Olteni sau de Asâneşti, - 
Aceste şovăiri ale gindirii d-lui Onciul sint rezultatul Incer- 
cării d-sale de a-şi sprijini ipoteza desfacerii Munteniei de statul 
Asâneştilor numai pe fapte așa de puţin dovedite și așa de puţin 
concludente, 


N 


Ipoteza lui Hasdeu. Hasdeu critică cu destulă vioiciune 
părerea d-lui Onciul; dar acea susținută de el—și câtră care 
alunecă şi d. Onciul în contrazicerea la care se expune — că des- 
călecarea statului muntean şi-ar avea obârşia în Basarabii din 
Oltenia, nu are o tărie mai mare decit ipoteza d-lui Onciul. 

Incă in /storia Critică, Hasdeu cercase să răstoarne cu to- 
tul „fabula despre Radu Negru ca intemeietor al Ţarii Romi 
neşti* $), susţininu că Radu Negru este domnitorul cel adeverit 
istoriceşte ca domnind mai tirziu, după constituirea statului mun- 
tean, şi pe care fantazia poporană îl aruncase Indărăpt la origi- 
nile lui, Cu toate aceste Hasdeu nu tâgâduește luarea in stăpi- 
nire a Munteniei Mari de cătră un voevod coborit din Fâgăraş, 
dar susține că acest voevod era originar din Oltenia, şi că după ce 
el cuprinsese Fägäraşul, a fost nevoit „din motive sirategice* a 
intinde stăpinirea lui şi asupra judeţelor Muscel şi Argeș, punind 
astfel bazele statului muntean. Pentru a pune această primă 
piatră la anevoiosul sistem al teoriei sale, Hasdeu „recurge la o 
interpretare absolut arbitrară a cuvintelor scriitorului bizantin Ci- 
namus, care, cum am văzul aiurea, spune că in întreita ex- 


1) Radu Negri, în Conv. Lit, XXVI, 1892, p S7. 
2) Ori e, p 34 7 
3) E mpi în Etymologicum Magnum, IV, p. XIX și urm. 


DESCALECAREA MUNTENIEI dig 


pediție organizată de impăratul Manoil Comnen contra Ungurilor, 
„Leon Batatze cu o armată tot atit de puternică, în cure se ajla 
mai ales un număr însemnat de Valahi, care se zic a fi ò colo- 
nie italică, fu trimis din o aliäë parte, din spre Marea Neagră, 
pe unde Ungurii niciodată nu fuseseră atăcați*.!) Hasdeu vrea 
să ințeleagă indicaţia „din spre Marea Neagră" ca Insemnind Olte- 
nia, în contra sânătoasei interpretări care ar indica Moldova. de 
oarece Oltenia nu este așezată in spre Marea Neagră. Hasdeu 
siluind textul in această privire, îl intinde fantastic în toată 
rămâşița concepţiei lui, susținind că din el ar rezulta, ca .Olte- 
nii dela Severin, profilind de duşmănia dintre imperiul! bizan- 
tin şi regalul maghiar, se aliază cu cel dintäi şi cuprind Fä- 
gäraşul*. * Interpretarea lui Hasdeu nu-şi găsește nici umbra 
unui sprijin în cuvintele lui Cinamus, de oarece din aceste cu- 
vinte tot ce se poate scoale ştiințificeşte este numai, că Valahii 
din armata lui Batatze erau din Partea locului pe unde el ataca, 
incheiere ce noi am și tras:o din ele, pentru a arăta aflarea unei 
poporaţii rominești în Moldova pe vremurile lui Cinamus *), 

Lui Hasdeu insă îi trebuia ca acest cuceritor al Fâgăraşu- 
lui să se coboare în Muntenia pentru a întemeia aici scaunul 
domniei acestei țări. Relerindu-se atuncea la tradiție, el afirmă 
că „între anii 1200—1210 un Bas-arab (de aici numele de Negru, 
şi de Radu Negru, prin aruncarea la inceputuri a figurii istorice 
al tatălui lui Mircea) năvâlește anume din Țara Fagăraşului la 
Muscel şi apoi gradat asupra celorlalte județe mai din şes*3). 

Aşa expunea Hasdeu In 1875 inființarea statului muntean 
de câtră un Basarab din Oltenia, care venise insă din cucerirea 
lui, Făgăraşul, pentru a întemeia Muntenia Mare. Hasdeu men- 
ține concepţia lui fundamentală a descătecării statului muntean 
din Oltenia și in ultima lucrare mai întinsă a vieții lui, studiul 
asupra lui Radu Negru, studiu pe care-l dă ca o supremă stor- 
tare a minții lui, ca un „non plus ultra după măsura puterilor 
sale”, fiind convins că „a reuşit pe deplin in deslegarea acestei 
anevoioase probleme“ 4). 

In zcest studiu, Hasdeu părăseşte părerea unei cuceriri 
„vultureşti* a judeţelor de sus ale Munteniei Mari prin zborul u- 
nui Basarab Oltean din Fagâraș, şi alribue descălecatul Munte- 
niei domnitorului Alexandru Basarab, pe care-l face să dom- 
nească mai bine de jumâtate de veac 1310—1364. Hasdeu re- 
petă in mai multe rinduri că acest domnitor este „adevăratul şi 
marele întemeietor al stalului Țării Romineşti* "j. Cum se face 
insă, față cu o asemenea sprijinire, ca Hasdeu să privească şi 
pe Radu Negru cel adevărat, fiul lui Alexandru şi tatul lui Mir- 


1) Local întreg conţinut în Zet. Rem., vol I p- 560, unde este repro- 
dus în notă şi textul grecesc, 
2 Jet. Rim, vol, L, le. 
3 peia A ii IV, Precuvintare, p. | 
j m cum Mapnm, IV, Precovintare, p. |. 
5) idem, p CCNI. 


320 VIAȚA ROMINEASCA 


cea cel Mare, ca pe autenticul întemeietor al stalului muntean*?1) 
Care din doi puse temehile acestui stat: Alexandru Basarab sau 
fiul său Radu Negru, „cel adevărat“ ? Este de observat apoi 
că aici nu mai avem a face cu o evoluţie a ideilor lui Hasdeu, 
precum a fost lucrul cu Basarab cel anonim, sare zboară veltu- 
reşte din Făgăraş, pe cind Hasdeu scria Istoria Critică, şi Alexan- 
dru Basarab din Etymologicum Magnum,—şi care lucrări 
sint despărțite prin un răstimp de 18 ani (1875—1893), —ci alri- 
buirea înlemeierii Munteniei cumulativ lui Alexandru Basarab 
şi fiului său Radu Basarab se face în aceiaşi lucrare, la inde- 
Părtarea numai de 100 de pagirti. Nu este vorba aici de evo- 
luție, ci de curată contrazicere, Este curios de constatat identi- 
tatea rătăcirilor d-lui Onciul cu acele ale lui Hasdeu. Ambii cad în 
păcatul de a atribui descălecatul Munteniei la două feluri de 
personaje: d. Onciul Basarabilor Oheni şi Asăneştilor, Hasdeu 
lui Alexandru şi lui Radu Basarab. 

Hasdeu Insă cade într'o altă contrazicere şi mai bătătoare 
la ochi, cum se Intimplă totdeauna cind ştiinţa işi iea datele din 
combinări mintale şi nu din puternicul izvor al faptelor, care con- 
trolează şi menţin adevărul pe târimul lumii aevea. Anume 
Hasdeu stabilise in /storia Critică un fapt până atunci neobservat 
de nimene, anume că Basarab, care domnea in Muntenia la 1332, 
este dat In o diplomă din acest an a regelui Carol Robert Ne- 
apolitanul ca fiul lui Tugomir (Thocomer), şi că acest Basarab, 
dat fară nume de botez de diploma citată, era Alexandru Basarab, 
se vede din cronica contemporană a lui Joan de Kikullew 3). 
Hasdeu mepţine cu oarecare mulțumire— cum era şi In drept să 
o facă— această părere, care este adeverită și documentală, şi 
in studiul său asupra lui Radu Negru, unde spune, că „in /storia 
Critică eu cel înlăi am constalai mumele lalălui lui Alexandru 
Basarab, menționat în o diplomă din 1332 dela regele unguresc 
Carol Robert, sub numela de Tochkomer*, Hasdeu deci admite 
şi In Etym. Magnum, și nici se putea altfel, că Alexandru Basa- 
rab cra fiul lui Tugomir Basarab 5). 

Hasdeu insă făcind, în acest studiu, din Alexandru Basarab 
Intemeietorul statului muntean şi voind cu orice preţ să menţină 
părerea lui, că descălecarea Munteniei a purces din Oltenia, avea 


1) Ibidem, p- Cii şi CCIH, . 

3) Fejer, VIU, 8 pa 625. Reproiua de Hurm., Doc., | p, 625: „In terra 
transalpina per Bazarab filius Thocomery“. CĂ eravorba de Alexandra Basarab, 
se vede din Ioan do Kikullew, cronicarul ungur contimporun, reprodus in ero- 
nica lui 'Thuroez (Sehwandinor, Soriptores rerum hungaricaniin, l, p 217; 
„Alexander Wuiwoda transalpinas qui tempore quodam Caroli Regis (1307— 
1543) rebellaverat et per multu tempore in rebellione permanserat*. 

3) Etym, Magnum, IV, p. CLXX. Alexandru Basarab este arătat în 
mai multe alte documento ca fiul unui situi Basarab, în care doc. el este numit 
Alexunder Bazarati (în genitiv, arâtind deci pe tatal). Apoi inseriptia pusă pe 
mormîntul lni Alexandru Basarab la Cimpulung în 1564, inscripţie descopo- 
rită de Tocilescu şi controlată şi de d. Onciul, spune că inmormintatal A- 
lexandra Voevod era fiul marelui Basarab Vi Onciul, Originile, p, 181. 


DESCALECAREA MUNTENIEI s21 


nevoe neapărată de a arăta pe Alexandru Basarab ca originar 
din Oltenia, şi sub presiunea acestei nevoi, Hasdeu uită de pa- 
ternitatea stabilită de el in persoana lui Tugomir Basarab şi fä- 
ureşte lui Alexandru Basarab, după cronici, o alta acea a lui 
Mircea (altul decit Mircea cel Mare), ce ar fi fost voevod sau 
poate ban al Olteniei. Hasdeu susține această nouă paternitate: 
in mai multe locuri. Așa, el zice in unul din ele, că „sub Mir- 
cea Vodă trebue să fi inceput deja a se ilustra fiul sdu Alexan- 
dru, care nu mai era copil", adăugind citeva rinduri mai la vale, 
că „pe cind Mircea era reținut în Haţeg, fiul său Alexandru, vi- 
itorul întemeietor al statului Țării Romineşt, incepuse a se câli 
la lupta“ 1). Aiurea Hasdeu mai intârește această filiațiune spu- 
nind, că ,Romänäjanul Basarab Mircea Vodă era talul lui A- 
lexandru Vodă” *). 

Intrebăm şi aici, cum am lăcut-o mai sus—cind am găsit 
pe Hasdeu sprijinind doi intemeietori ai Munteniei, pe Alexandru 
Basarab și pe Radu Basarab, sau cind am aflat pe d. Onciul 
atribuind descâlecatul Munteniei cind Basarabilor Olteni, cind A- 
sâneștilor—care din doi? Care din doi este tatul lui Alexandru 
Basarab : Tugomir din documentul lui Carol Robert, sau Mircea 
din cronici? Noi nu stâm nici un moment la Indoială pentru a 
respinge paternitatea dată de tradiţie ca fiind a lui Mircea, şi a 
admite pe acea a lui Tugomir dovedita documental. 


O ipoteză insă, pentru a se putea menținea și a aştepta 
confirmarea ei prin descoperiri ulterioare, trebue cel puțin să nu 
cadă in cuntrazicere cu lapte dovedite ca existente, câci atuncea 
ea trebue respinsă chiar dela inceput, lucru ce vom vedea că 
se întimplă tocmai cu descălecatul Ţării Romineşti din Oltenia. 

Această ipoteză cade anume in cea mai bâtâtoare contrazi- 
cere cu faptul bine adeverit al situației Olteniei de stat vasal şi 
supus Munteniei Afari, in decursul intregei istorii a acestei ţări. 
Este cunoscut că pe cind în Moldova rangul boecriei banului era 
mic şi venea după paharnic *), în Muntenia banul Craiovei era cea. 
mai innaltă boerie, îndată după Domn, şi cu mult mai presus de 
toți ceilalți dregători ai Curţii. Nu numa atita, dar banul de 
Craiova avea chiar, în deosebire de celelalte boerii, o putere te- 
ritorială care se intindea tocmai asupra celor 5 judeţe de peste 
Oit, unde se exercita din timpuri vechi autoritatea voevozilor 
sau a banilor acestei regiuni. Balthazar Walther in descrierea 
faptelor lui Mihai Viteazul spune despre banul de Craiova, că 
este „prefectul acestui mare ţinut al Ţării Rominești ; el trage 
toate veniturile de peste an ale acelei insemnate părți Ade ţară. 
Afară de aceasia, atit in privirea demnităţii sale din vechi aşe- 
zate, cit şi pentru apârarea mâryinilor țării, Intreține 200 de Ca- 


1) Ibidem, p. CLXXXIV—CLXXXV. 
2) Ibidem, p. CCHI. 
3) Neculcea, în Letopisefe, I, p. BIS 


-899 VIAŢA ROMINEASCA 


-žaci și mai mulţi presidiari Romini* '), De asemenea ne spune 
și raportul unui misionar catolic din anul 1688, că „după prin- 
-cipe e banul: dregătoria lui e să șadă la Craiova; are dreptul 
-de a judeca in cauzele criminale şi in oarecare civile ca şi 
principele, insă dela Poarta de fier pină la Olt* 3). Aceste drep- 
turi excepţionale ale banului de Craiova, păstrate până adine in 
“timpurile mai nouă, ne arată că autoritatea lui avea un caracter 
teritorial, că era un soiu de vasal al domnului Munteniei. O 
asemenca poziție a banatului Oltean în sinul statului muntean 
nu se puate insă explica decit prin anexarea acelei regiuni că- 
tră corpul mai mare de care ca se alipi. Fiindcă nici un izvor 
posterior nu ne arată, că banatul Olteniei să fi fost cucerit după 
descălecare, sintem siliți se primim de adevărate spusele tradi- 
ției care, prin pana cronicarului, arată, că „Băsărăbeştii cu toată 
boerimea ce cra mai innainte peste Olt (maiores terrae din doc. 
din 1247), s'au sculat cu toţii de au venit la Radu Vodă, inchi- 
nindu-se să fie sub poronca lui, și numai el să fie peste toţi stà- 
pinitor*2), Este cu neputinţă de privit ca „fabula“, cum o face 
Hasdeu *), tradiţia tochinâni Basarabilor câtră intemeietorul statu- 
lui din Muntenia Mare, de oarece atuncea e peste putinţă de ințeles 
pe de o parne autonomia teritorială a Olteniei în sinul statu- 
lui muntean, dar tot odată și poziția ei subordonată. Ba uneori 
chiar ea arată năzuința de a pune pe banul ei ca domnitor al 
statului intreg, dovada că banii nu aveau această insuşire, şi că ei 
se incercaseră uncori să o dobindească, cum se intimpla de mai 
multeori lucrul în timpul rivalităţii dintre Drăculeşti și Dănești 
sau Băsărâbești *). 

Dər dacă inchinarea Olenici sub Muntenia Mare este un 
lapt mai presus de indoiala, cum se poate împăcu această închi- 
nare cu Întemeierea statului munlean prin voevozii Olteniei? 
În acest caz ar trebui, după logica minţii omeneşti, ca Muntenia 
să fi fost supusă Olteniei, iar nu ca raportul să fe tocmai dim- 
potrivă.  Trebue insă observat, că atunci cind spiritele cele mai 
de seamă se contrazic, fie cu ele inseşi, fe cu faptele, aceasta 
“este lotdeauna un semn că adevărul a fost lovit şi că el işi răzbună 
nesocotirea sau nenimerirea lui, prin incurcâturile în care pune 
minţile ce nu sint în stare să-i limpezească firea. 

Prin urmare, nici ipoteza d-lui Onciul, cu desfacerea statului 
din acel al Asâneşiilor, nici acea a lui Hasdeu, a întemeierii Mun- 
tenici de cătră Basarabii Olteni, nu se pot susținea, și râmine 
încă de cercetat dacă nu cumva tot descălecarea tradițională din 
Ardeal este mai apropială de adevăr. 


(sfîrşitul în No. viitor) A, D. Xenopol 


i 


1). Tezaurul de Monumente al Ini Papius Ilarian, 1, p, 8, 
2) Mag., Ist, V, p. 42. i 

3) Cron. anemimă şi Mag. ist IV, p. 282. 

4) dat. Crit, p. 117. 

5) Vezi studial men, Drăculeştii şi Dănești, Bucuresti, t906. 


BORDEENII 


Niţă Lepădatu a venit la Iliṣşeni pe moşia boerului Jorj A- 
vrämeany, intr'o loamnă, singur, numai cu gluga şi cu ciomagul 
lustruit. De undeva, de peste deal, a urcat la coșere, şi acolo 
s'a oprit privind în vale spre iaz şi spre curtea boerească, Pä- 
minturi goale se tntindeau in toate părțile, în urmă, de unde ve- 
nea el, şi spre răsărit pină la apa Prutului. Călcase poște, fară 
să dea de o aşezare omenească ; ținuturile dela Jijia şi dela Prut 
pe-atuncea parcă erau niște pustietăţi, | 

Niţă trecu printre coşere. Intr un şopron se auzeau glasuri 
şi bătaia regulată a vinturătorilor. . Intr'un dos, un cal slab sta 
neclintit, cu capul plecat, dormitind In soarele de toamnă. Un 
cine focos, alb, se repezi de undeva foarte minios, hămâind rä- 
guşit, spre picioarele străinului, l.epădatu se apăra cu cinmagul 
şi păşea incet spre şopronul de unde venea vuetul de vinturători. 

«Ha! ce-i măi? se auzi o voce subțire, ca un behâit de 
oae, şi un moşneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, eşi 
la lumină. Ce este? Țibā, Coljun!—şi se răstea la cine ple- 
cindu-se din şale.—Hai! dă-te'n colo, du-te 'n cotlonul täu, că 
te dau la şapte draci 1...» 

După ce zvirli în Colţun c'o scurtătură, și-l alungă spre cot- 
lonul lui, moșneazul cel mărunțel se intoarse spre Niţă Lepă- 
datu şi-l privi cu luare-aminte. } i 

«Aşa... hm! zise el cu mirare; tu, măi băete, nu ești de 
pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai văzut... Ce vrai ?... e 

— Apoi, moșule, răspunse drumețul, așa este, eu vin de 
departe, din jos... 

— Te-a trimes cineva ? : iky, 

— Nu; dacă nu ți-i cu supärare, te-aşi ruga să-mi spui ci- 
mei boer pe moşia asta, şi dac'oiu putea să intru aici în slujbă, 

— Bine, băete, grâi moșneagul cu glasu-i subțire. Aici, 
dac'ai venil, ai să ai ce face, că asta-i moşie mare... Boeru, iar, 
ti om bun... 

— Da’ cum îl chiamă? à 

— Cucanu' Jor... Aşa-i zice : cuconu' Jor Avrâmeanu... Te-i 
duce la curte, şi-i vorbi cu el... 

— Bine...» zise incet Niţă Lepădatu. 


3N VIAŢA ROMINEASCA 


Moşneazul îl cercetă cu ochii lui mici şi vioi. Sirăinul era 
trudit, cu obrazul plin de pulberile negre ale drumului.  Privea 
trist in gol cu doi ochi verzi, înfundaţi subt frunte şi subt sprin- 
cene tuloase. Barba-i era de mult nerasă. Mustaţa creaţa, ro- 
tunzită la capele, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate şi 
arse, din cind in cind le intredeschidea și le umezea cu virful 
limbii, 

«Mi-i sete, gräl el trudit, fäți pomană c'o ulcică de apă... 

— Cum nu ? păcat mi-a fi dacă nu ţi-oiu da, răspunse moş- 
neagul. Hai la bordeiu...» 

Faţa bătrinului se făcu prietinoasă. 

«Pe mine mă chiamă Năstase Tentea, vorbi el râzind, pe 
cind mergea spre bordeiu,. Eu is humelnic aicea de mult... Ai- 
cea m'au găsit şi m'au lăsat trei rinduri de stăpini... Şi la mulți 
băetani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat,—ca să 
am şi cu cu ce mă răcori pe ceia lume...» 

Pe cind grâia așa. pâşea mărunt, și opincile-i nerase de 
porc lişiiau prin bătâtura uscată de secetă. Cămeşoiuii de cilti 
Mħia in bătaia vintului, prea larg pentru trupu-i pitic şi slab. 
Coşerele largi şi nalte rămaseră la o parte cu şopronul în care 
cițiva oameni vinturau şi ciuruiau pine albă; moş Năstase Ten- 
tea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat in påmint, Intrăel 
intâiu, coborind: intră după el şi drumeţul intr'o încâpere mică, 
lipită cu lut şi humuită. Inir'un colţ se ridica un horn: hogea- 
gul lui eșea pină la coama de pămint a bordeiului, Pe lături 
erau lăiți acoperite cu ţoluri groase de buci. In fuad o spăr- 
tură rotundă, în care era ințepenit şi lipit un geam de sticlă, aşa 
de mic, incit abia puteai viri în el ochii şi nasul. Lumina cea. 
mare intra prin uşa deschisă. La vatră, pe un scăunaş cu trei 
picioare, sta o lată ca de douăzeci de ani și se nācàjea să a- 
prindă un foc de ciucălzi. Cind bătrinul şi Niţă intrară, ca îşi 
scoase capul de supt horn. Întoarse ochii şi rămase mirată in 
fața străinului Fără voe îşi pâluri fusta de cit şi cămaşa de 
pinză, apoi zimbi, 

«Buna ziua... zise Niţă Lepădatu, aţintindu-şi ochii asu- 
pra ei. 

— Mulţămim dumnitale, bădică...» 

Moş-Nastase căută după uşă cola. Bātu în ea cu virful o- 
pincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: 

«Aşa... hm! fată mare... şi cofa goală !... Pune mina pe colă, 
Marghioliţă, și adă apă rece, să se râcorească un drumeţ trudit... 

—- laca mă duc, tătucă> răspunse ruşinată şi grăbită fata. 
Puse mina pe colă şi eşi repede, cu capu 'n piept, cu ochii in 
păminţ. 

«Aşa... hm! zise moş Nastase vesel. Atia copil am şi eu; 
lemeia nu ştiu ce s'a făcut... Sa dus îintr'o bună zi acu doispre- 
zece ori treisprezece ani şi dusă a lost pină în ziua de azi. De 
harnică-i harnică fata, da’ i-i urit singurică, aici, toată ziua. La 
noi, biserică nu-i, să te duci Duminica. Cum am văzut şi eu, 


BORDEENII 325 


încolo, pe la Siret şi pe la Moldova, nu-i sat fără popă şi fără 
biserică... Acolo, pe semne, și oamenii is altfel, La noi horă nu 
se face... Cind eram băeţandru, am trăit şi eu în alte părți de 
lume şi știu că faceau gospodarii hori... Da' la noi nici nu sint 
gospodari... Aici trăești aşa... cum dă Dumnezeu... Şi dă, şi ca-i 
un suflet.. doreşte și ca să-şi petreacă linereţele, Da’ aici, în 
bordeiu la mine, ce petrecere poate să aibă ?... 

— Aşa-i... zise Lepădatu așezindu-se pe laiță ; și oftā trudit, 

— Aşa... hm... începu iar moşneagul, Aici te sălbătăcești.., 
A crescut şi iata asta ca o buruiană sâlbatică... Se mai duce 
ea pe la curte, au mai deprins-o mădămile de-acolo să vorbească 
şi să umbile.. A mai fost de vre-o duuă ori şi pe la tirg, la Sā- 
veni, şi gata, ce vrai să știe ?... 

— Ei dă, trăesc şi oamenii cum pot... observă cu blindeje 
Niţă Lepâdatu. 

— De asta aşa-i.. bm! Taca eu acù am un fel de bucu- 
mie că a mai venit cineva pe-aici... şi mai am cu cine grâi o 
vorbă, două... Dumneaţa vii de departe, din jos?... 

— Vin din jos... da' nu de departe tare... 

— Poate vii dela tirgul Eşului 2... 

— Ei nu, tirgul Eşului e departe... nam fost niciodată pe- 
acolo... Şi eu, un biet băet fără părinți... A 

— Aşa-i... hm! suspină moș Nastase și se ridică în pi- 
cioare. laca, vine şi fata cu apă...» 

Fata venea repede, lepăind cu picioarele-i desculțe, sufia 
pripit şi ochii mari ti luceau pe fața brună. Cobori cele două 
trepte ale bordeiului, câută pe prichiciul hornului ulcica de iul, 
o umplu cu apă şi o intinse drumeţului. Niţă Lepădatu bäu pe 
nerăsullate apa şi mai ceru o ulcică. O bāu și pe a doua, a- 
poi işi şterse buzele şi mustăţile cu minica cămăși. Inapoie ul- 
cica şi zise, inviorat, fetei: j 

«Bună apă! Dumnezeu să-ţi dee sănătate... şi să-ți fie toate 
după inimă... , 

— Aşa... hm!ca apa nu-i nimica bun pe lumea asta»... grăi 
moşneagul, i 

Fata zimbea cu blindeţe. Puse cola cu apă după ușă; apoi 
se aşeză la vatră, pe scâunaşul ei cu trei picioare, Niţă Lepă- 
datu băgă de seamă că fața i-i mai rumenă şi pieptănătura mai 
lucie şi mai linsa, Se privise în izvor şi-și stropise obrazul și 
părul cu apă curată, i 

«Ei, apoi acu ce-om face? întrebă drumeţul oltind iar. 

— Hm! ce-i face ?... apoi li gusta ceva cu noi., că doar 
oameni sintem... şi pe urmă ne-om lăsa pină devale, la curte... 
Eu socoti că tot la noi li răminea, că cuconu' Jor are totdeauna 
nevoe de oameni... š 

— Are nevoe de oameni la vite... zise Marghiolija de lin- 
gā vatră t A 

— Da' tu de unde ştii? o întrebă bătrinul mai suhțire, 
clâtinind din cap și rizind. 

2 


326 VIAȚA ROMINEASCA 


— Apoi am auzit devale... Am mai fost pe la curte... 

— Aşari,., hm! un om la vite are să trebuiască...» incheie 
bătrinul foarte încredințat. 

Niţă Lepădatu era trudit de drum lung şi de suflarea se- 
cetei ; dar apa şi hodina în bordeiu, precum şi mincarea gătită 
de fata moşneagului, 1] mai inviorară. Incepu și el a spune cite- 
ceva, despre alt boer şi despre altă moşie, de unde venea, läsa 
apoi şi pe moș Nastase să vorbească și privea pe lată, şi se 
simţea in bordeiul acela ca intro casă a unor prietini. 

Pe la toacă, apoi, eşiră din bordeiu şi porniră la curte. 
Fata îi petrecu o vreme cu ochii din prag. Se gindea că dru- 
meţul poate are să plece iar înainte în pribegie, dacă n'a putea 
râminea la curte; şi pe la bordeiu, ca so mai vadă, nare să se 
mai intoarcă. li părea râu; flăcăul sămăna a fi om blajin, după 
ochi şi după graiu; ar fi fost bucuroasă să-l vadă Intorcindu-se 
şi aşezindu-se pe laiţă, privind-o şi cerindu-i iar o ulcică de 
apă rece, 

Soarele scăpâla spre dealurile dela apus, între pături sub- 
țirele de nouri.  Vintul de secetă tot sufla în întinderi. Cit cu- 
prindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, popuşoişti ; în 
valea de aproape lucea un iaz; pe o culme ușoară, Inegrea un 
pilce de mărăcini,  Nicăeri păduri, livezi, sate. Parcă erau in- 
tr'o țară pustie; şi deasupra lor se boltea un cer alburiu de sin- 
purătate,  Mergeau incet pe drumul de ţărină ; paşii lor stirneau 
o pulbere neagră, pe care vintul o invăluia şi o trimetea pe mi- 
rişti şi pe buruenile nalte de pe haturile popuşoiştilor. Un stol 
de stânci și de grauri se ridică din dosul coşerelor, pluti a lene 
pe vint, apoi se lăsă intro vălcea. 

«Hm ! curtea-i la doi paşi... zise intr'o vreme humelnicul. Azi 
e Simbaătă, boeru’ trebue să fie acasă. Simbăta vine mai de- 
vreme de pe cimp... 

— Da’ are moșie mare? întrebă Lepădatu... 

— Cum ?—Şi moşneagul privi uimit pe flăcău. Cit vezi cu 
ochii! Şi încă și mai departe... Groaznică moşie are 1... Cea 
mai mare moşie! Mai mare moşie nici nu se poate! Daca 
mai mare, cu ce-are s'o are şi cu ce are so Ingrijască? L-am 


intrebat eu odată: Cucoane Jor! ce faci dumneata cu atita pä- . 


mint, și cu atita bânel 2... 

— Şi ce ţi-a răspuns? 

— Ce mi-a răspuns? Hm! Nu mi-a răspuns nimica. A in- 
ceput a ride...» 

Flăcăul dădu din cap și zimbi. Zimbi şi moşneagul scu- 
turindu-şi pletele ; apoi intinse mina cu degete negre şi uscate: 

elaca, ici in vale-i curtea, cu toate acareturile...» 

O casă scundă, de bime, albea în vălcea, câtră iaz, Incon- 
jurată de şuri și grajduri acoperite cu pae. 

«Arc curte strașnică, boerul... vorbi moş Nastase... Boerii 
Is deprinși cu odăi multe... L-am intrebat cu intr'un rind: Cu- 


BORDEENII 327 


coane Jor, ce-ţi trebue dumnitale patru odăi așa de mari? Ce 
faci cu ele? 

— Şi el ce-a zis? 

— Hm! el ce să zică? N'a zis nimic. A Inceput a ride...» 

Pe o coastă mai prâăvâlatică în apropierea curții, stăteau 
inşirale o mulțime de bordee. Unele erau clădite ca bordeele 
obișnuite, în două ape, acoperite cu pămint; altele erau scurmate 
in mal și astupate in partea săpâturii cu scinduri ori gard de nu- 
ele, peste care era intinsă o lipitură subțire şi coşcovă de lut 
Fumuri eșeau din toate cotloanele acestea săpate In påmint. Gea- 
muri mici cit pumnul luceau pe alocuri in bătaia piezişă a soa- 
relui, Nicăeri nu era o imprejmuire. Vitele şi porcii rătăceau 
deavaima, pe dinaintea uşilor. Gaăinile scurmau In gunoaele grå- 
mădite pe bordee ca niște cuşme murdare şi jerpelite, 

A «Aicea „Stau bordeenii... zise moșneagul, Iaca cu cine mun- 
cim noi moşia... 

— După cum văd eu, are mulți oameni boerul... 

— Hm! are, ce crezi ?Pe acolo de unde vii, n'au boerii a- 
tifia 7... Apoi boeru' nostru are cea mai mare moşie... Şapoia 
adus oameni din toate părțile... Unii se mai duc, alţii vin... Cind 
è lucru'n toiu, apoi mai aduce lucrători de pe unde-s satele mai 
dese... Da’ alfel, cu bordeenii iacem noi toată treaba... 

— Dă, şi pe la noi tot aşa-i... zise Lepădatu... Şi eu tot 
in bordeiu am crescut șam trăit... 

— Așa-i, hm! tot în bordeiu... Da’ in alte părți oamenii 
stau în case... Eu ştiu cum or fi emile pe-acolo ?... Eu l-am in- 
trebat intrun rind pe cuconu' Jor. Cucoane Jor, zic, noi in bor- 
deiu nici grijă n'avem de iarnă... Da’ dumitale nu ţi-i frig in casă? 

— Şi el cea zis? 

— Ce să zică? A inceput a ride... şa spus că el face foc... 
Eu știu ? 

— Aşa-i deprinderea, moș Nastase. Noi trăim în pămint 
şalară. Nu știi dumneata cum îs ernile grele citeodata? Stäm 
alară in perdea, cu vitele... Noi sintem deprinși cu toate... Boe- 
ru-i boer, el are alte obiceiuri... 

— El are altă piele...» zise moș Nastase; şi amindoi Ince- 
pură a ride. 

Coboriră, trecură pe dinaintea bordeelor. Ciţiva oameni im- 
brăcaţi în strae mohorite umblau prin bătătură, adăpau vite, du- 
ceau cai de căpăstru, se invirteau in jurul unei fintini cu cumpănă. 

Boeru’ a venit acasă? strigă moşneagul câtră ei. 

— Venit, venit! răspunse cineva cu glas gros, 

— laca-i bun...» mormăi moșneagul mai mult în sine. 

Nici curtea n'avea imprejmuire. Prin şoproane umblau oa- 
meni; argați aduceau caii in grajduri; prin dosul curţii trecea o 
cireadă mare de vite într'o pulbere deasă, care se Inälța parcă 
pină la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemind, in- 
-demnind, amenințind, Dia cind în cind izbucneau sudălmi aspre 


328 VIAȚA ROMINEASCA 


şi vuiau ghioagele In deșerturile vitelor, Citeva tălängi sunau trist, 
nevāzute, prin pulberea aceasta neagră. À 

«Multe vite mai are și boeru' nostru l.» zise cu oarecare 
mindrie humelnicul. | 

Ocoliră casa scundă de birne şi se opriră la uşa de din dos. 
Aşteptară un timp, Pe după un geamlic trecea din cind în cind 
umbra unei femei. A 5 

«Asta-i madama care fine gospodăria boerului...» mormäi 
incet moş Nastase. ; : 

Umbra trecu iar. De data asta insă se opri, deschise uşa. 
Se arătă o lemee mică şi subțirică, palidă la obraz, cu ochii foarte 
negri şi cu nasul loarte ascuțit. Era imbrăcată mohorit. O bro- 
boadă neagră ii ascundea părul cu îngrijire. a 

«Ce este, moş Nastase ? întrebă ea ascuţit. 

— Apoi am avea ceva de grăit cu boeru'... CNU 

— Aşa? bine, Da pe fatâ-ta de ce n'o mai trimeţi la curte, 
să mai ajute ş'aici, că-i o mulțime de treabă ? i sac 

— Marghioliţa ? vorbi moşneagul domol. A mai robotit și 
ea pe-acasă, Da' om lrimele-o, de ce nu? i - 

— Şi ce-ai să-i spui mă rog boerului? întrebă și mai re- 
pede şi mai ascuțit femela märuntā, 4 

— Apoi are ceva de vorbit băetanu' ista...» ; 

« Madama» cercetă repede cu privirile-i ascuţite pe Niţă Le- 
pădatu, apoi inchise ușa grăbit, trintind-o, AE 

«Hm ! aşa-i! zise moş Nastase... iaca, aşa umblă ascuţit şi 
vorbește ascuțit, călugărița noastră... 

— Care călugăriță ? intrebă Măcăul, 

— Asta, A venit dela câlugărie, şacă ingrijeşte de gOSpo- 
dăria boerului, Iute muere... Iaca aşa grăește totdeauna... Vra să-i 
simțim stăpinirea... Da' altfel nu-i ea ră la inimă... Sta de vorbă 
cu Marghioliţa—s'apoi 1i spune o mulțime de-ale ei... Ce sa-i 
faci? N'a venit ea prin postielățile noastre, pentruc'a alungat-o 
binele de pe unde-a fost.» 

* Madama» trecu iar repede, ca o dungă neagră, pe după 
gramlic Apoi se auziră paşi Indesați şi boerul deschise „uşa, 
Oamenii iși scoaseră Indată cuşmele din cap. Cuconu' Jorj A- 
vrâmeanu, tinăr şi voinic, cu fața bună şi veselă arsa de soare, 
sta cu m'nile în buzunarele pantalonilor şi-i privea. Zimbea, 

«Ei, moş Nastase, vorbi el cu glasul puţin trăgânat şi rå- 
gușii, ce mai veste poveste? 4] 

— Dă, cucoane Jor, ce veste ? pin'acu-i bine... 

— Aşa? zise boerul cu veselie, sunindu-şi cheile în buzu- 
parele pantalonilor; şi ce vint te mină intr'acoace ? Cum de-ai 
lăsat coșerele singure ?,.. i 

== Da' nu le-am lăsal singure, cucoane Jor, că mai sint 
pe-acolo oameni de ințelegere. Ș'apoi mai am nădejde şi'n fată-mea... 

— Cum? ce nădejde poți avea în fată-ta ?...—Da' omu’ ista 
cine-i ? Ce cauţi cu el aici ? i 

—  Aista ? zise moş Nastase intorcind capul şi privind pe 


BORDEENII 329 


Niţă, parcă atunci îl vedea întăiu,—aista-i un băctan, care a ve 
nit azi la noi... 

-~ Cum il chiamă %2 

Moş Nastase nu răspunse, se intoarse iar spre fläcäu şi-i 
făcu semn cu capul, Pribeagul răspunse, Invirtindu-şi în mini 
pălăria pleoștită : 

«Niţă Lepădatu...» 

Moşneagul dădu din cap şi pāru a se gindi in sine: atunci 
auzea intăi numele fläcäului şi parcă i se părea ciudat, 

«Niţă Lepădatu ? zise boerul. Şi de unde eşti? 

— Dela Negoești, 

— Din ţinutul Eşului ? Şi ce vraj 2.. 

— Vra să se locmească la vite, cucoane Jor... se amestecă 
moş Nastase, 

— Vrea să se tocmească la vite? Bine. Da'ndreptări ai? 

— N'am, zise Niţă. Pe-acolo nimenea nu ni le cere, 

— Aşa? Apoi nu ţi le-oiu cere nici eu, numai să te porţi 
bine... Da' dela bocrul dela Negoeşti de ce-ai plecat? 

— Dă, cucoane, răspunse incet Niţă, să nu socoteşti că-s 
om rău, De «golan» îs golan, — adevărat N'am părinți, n'am casă, 
n'am nimic, numai minile muncitoare le am, — da's om de treaba... 
Eu am stat zece ani la boerul dela Negoeşti, cu leafă de fla- 
câuaș... Acu m'am gindit şi eu câ mi secuvine leafa de om, 
şam cerut să-mi sporească simbria. N'a vrut, g'am plecat. Imi 
pare rău,—zece ani ca un rob am muncit ; da’ ce să fac? M'am 
gindit şi eu c'oiu găsi în lumea asta o bucată de pine. Am por- 
nit ast’ noapte, şam Mers, am mers, plină ce-am nemerii aici... 
Acu, cucoane, dacă mi-i primi, eu ți-oiu fi slugă cu credință.. » 

Cuconu' Jor il ascultă în tăcere, invirtindu-şi cheile in bu- 
zunarul pantalonilor. In păminturile tinere pe care le desiunda, 
cu oameni de-aceştia de strinsură lucra. Cu ej iși inmulțea tur- 
mele de vite, cu ei făcea griul pe care-l trimitea la Galaţi. In- 
tr'un ţinut de margine, pustiu, trebuia să se mulțămească cu braţe 
de muncă. De unde veneau aceste brațe, ale cui erau,—știa că 
nu trebue să intrebe, La ce-i folosea? Aici nu era țară regulată. 
Aici el era stăpin. Pină la oraşe şi pină la ţara civilizată era 
departe. Aici era undeva, la «cimp», Aici perceptorii luau cit so- 
cotea boerul că trebue să dee, aici oastea nu-şi urmărea dezer- 
torii şi justiţia condamnaţii. Pină aici nu erau drumuri, Aici şcoli 
şi biserici nu erau. Aici era pâmint, care trebuia lucrat, şi boe- 
rul iși aduna oamenii de muncă cum putea. De aceia cuconu' 
Jor nu mai întrebă mult pe Niţă Lepădatu. Vedea că are a face 
cu un golan, fără părinţi şi fara sat, voinic şi muncitor după In- 
fățişare, şi-i era destul, 

«Bine, zise el cu bunăvoință, atuncea, măi Niţă Lepădatu, 
cu te-oiu lua la vite, și mi-i munci cum trebue, şi te-oiu plati 
cinstit. Ţi-oiu da şi suman şi cojoc, şi încălțări după trebuința 
şi căciulă, şi nici mincarea nu ţi-a lipsi, că la noi este de unde 


3% VIAȚA ROMINEASCA 


slavă Domnului... Şi-i dormi şi tu tntr'un bordeiu, cu alți sluji- 
tori ai moşiei, Şi poartă-te bine, căci şi eu oiu cunoaște la obraz. 

— Stăpine, răspunse Niţă domol, eu cu asta am crescut: 
am slujit... Cred că te-oiu mulțămi...» 

Boerul scoase o condicuța din buzunar, trecu în ea numele 
slugii nouă ;—după ce se ințeleseră asupra simbriei, trecu şi sim- 
bria şi celelalte indatoriri ;—inchise condicuţa și zise : 

«Gata. Acuma du-te cu humelnicul, și mini ți-oiu rindui 
slujba...» 

Cuconu' Jor scoase apoi un ban alb şi-l dădu lui Niţă. 

«Poartă-te bine, zise el, şi să fie intr'un ceas bun...» 

Siuga nouă sârută mina boerului, apoi se trase lingă hu- 
melnic. Boerul închise uşa, Oamenii îşi puseră cuşmele In cap 
şi porniră spre bordee. 

«laca, tot ai rămas la noi... zise moş Nastase vesel. 

— Şi mie-mi pare bine... răspunse Niţă. Eu zic să luăm 
o leacă de rachiu, să cinstim, moş Nastase... 

— Bine, mäi băete, bine... numai noi nu prea avem crișme 
pe-aici... Da’ Simbaătă seara se duce un om câlare ș'aduce... Om 
cinsti noi mai tirziu, de bine ce ne-am väzut... De-acu eu socot 
cai să stai la noi... Boeru-i om cum se cade... 

— Adevărat, e om tinăr şi deschis... mărturisi Lepädatu 
pe ginduri. 

Asfinţise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece. Focuri 
ardeau la bordee, Se auzeau mugete de vite, lătrături de cini, 
glasuri felurite de oameni. Într'un răstimp de linişte, sunară 
tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre 
rumeneala asfințitului se ridicară deodată, cu cîrliri şi țipete spe- 
rioast, ciori şi stânci, întrun convoiu lung. Se depânară repede 
in lumina amurgului, apoi dispărură, 

Humelnicul şi Niţă Lepădatu se apropiau de bordee şi gla- 
surile oamenilor întorşi dela muncă se auzeau acuma lămurit 
în toate părțile. Focuri ardeau in dosul perdelelor, la poalele 
dealului. Oameni mestecau mămâligi mari; umbrele lor negre 
se främintau ciudat in bătaia flacărilor, 

Se alaturară de un foc. Simţeau mirosul mămâligei. Un ca- 
zan mare, cu fiertură de carne de oae, scotea aburi deşi. Muncitorii 
aşteptau cina de seară. Erau oameni de toate felurile, felurit im- 
brăcați. Erau figuri blinde, bâlane; erau obrazuri intunecoase, 
cu ochii scăpărători. Erau strae albe, ca pe malul Moldovei, e- 
rau strae mohorite ca ale locuitorilor cimpiei. Palării largi de 
pislă, clopote de pac impletite, cusute cu aţă roșie, căciuli roase 
de vechime, roşii de ploi indelungate și de soare fierbinte, Unii 
din copii, de zece, ori doisprezece ani, erau cu capul gol, avind 
drept apărătoare un păr des, stufos şi zbirlit. Printre bărbaţi e- 
rau amestecate şi femei, cu broboade şi polci mohorile. Ele erau 
mai triste şi mai negre la față, şi tăceau, zdrobite de munca zi- 
lei. In dosul perdelei de stuf focul ardea vesel şi vioi. Imprăşti- 
ind fantasticele?i zbateri peste ingrâmădirea aceasta pestriță. Un 


BORDEENII sai 


băetănaș slab și cu gitul larg trăgea din cind în intr” 
măldar uriaş mănunchiuri de te le zvirlea pe eg piu dr 

_ Moş Nastase şi Niţă Lepădatu se cinchiră la pāmini. Un 
slujbaş al curții tăpşea mâmâliga c'o lopățică, iar altul stătea 
gata c'un linguroiu uriaş lingă cazanul cu fiertura de carne de 
oae. Oamenii ceilalți, cu străchinile, aşteptau flăminzi, şi nimeni 
nu băgă de seamă venirea strâinului. Dar după ce se impărțiră 
feliile mari și sorbitura, după ce taţi începură a minca in tăcere, 
—iȘi ridicară ochii şi se priviră prin luminile rumene ale focului. 
Atunci zăriră pe cel nou venit şi intrară in vorbă cu el. 

„In seara aceia străinul a râspuns multora, dar n'a cunoscut 
pe nimeni. Abia intrun tirziu, cind cei sâtui plecară şi la focul 
de trestie râmaseră numai cițiva, Niţă Lepădatu incepu a cu- 
noaşte pe unii din bordeenii moșiei. A cunoscut pe Gheorghe 
Barha, cel mai vechiu bouar, pe Mihalache Prescurie, vinătorul 
riul pe moe pn, aaa dela coşerele din vale, Stăteau 

oc ca în fiecare Simbătă secara şi ast 
care plecase călare, după rachiu, dili 
imprejurimile se liniștiseră, Ardea o lumină la curte, ardeau 
citeva locuri pe la bordee. Rare ori se auzeau glasuri ; şi 'n col- 
jul acela de lume, impresurat din toate părțile de tăcerea depâr- 
tărilor și de un ocean „le intuneric, glasurile acestea moi aveau 
ceva blind şi prietinesc. 

Flăcăuaşul veni într'un tirziu cu băutura. Așezaţi în jurul 
focului, oamenii incepură a cinsti și a vorbi despre greutăţile 
muncilor de toamnă și despre pregătirile de iarnă. Și cum vor- 
beau, un tropot iute de cal răzbâtu prin noapte, se apropie şi 
se opri In dreptul perdelei. 

Moş Nastase Tentea zise rizind: <Aista-i Sandu Faliboga... 

— El e, el e...» se auzi unglas aspru şi neprietinos. Si'ne 
dată, se arătă in lumină un om uscat, cu gitul lung şi cu ochii 
arzind supt frunte ca'n două văgăuni negre, Îşi incolăcea harap- 
nicul pe după git şi ridea, cu gura ştirbă de doi dinți de sus. 

«Am venit tot intro fugă, zise el repede, tocma' dela 
Moara-de-vint,.. Ştii cum umblă cuconu' Nastratin după caii lui? 
lucru mare !> Li 

__Ridea cu poftă, şi-i scâpârau ochii in cap. Se uită in ju- 
Tu-i; văzu ulciorul. 

„Aveţi rachiu ? întrebă el tare. Atuncea treceţi şi la mine 
ulcica...» 

După ce bäu, se uită iar în juru-i și văzu pe Niţă Lepädatu. 

«Da' aista cine-i ? intreba el scurt, ridicind capul. Mărul lui 
Adam i se mişca repede In sus și 'n jos, cind vorbea. 

— Om nou, la vite... zise zimbind moș Nastase. 

=- Aşa? şi de unde eşti lu? 

— Dela Negoeşti,.. răspunse blind Lepădatu, 

— Şi cum te chizma + 

— Niţă, 

— Niţă și mai cum? 


332 VIAȚA ROMINEASCA 


— Niţă Lepàdatu. 

— Şi de ceai venit aici, la noi? 

— Am venit şi eu la slujbă. 

— Aşa? bine, Om vedea noi...> A 

Privea crunt spre străin. Dădu de duşcă a doua oară rachiul 
i-şi ştiri cu putere gitul, i . 
Ei PAT daa tare dracului rachiul ista...—Şi cum de-ai fugit 
dela Negoeşti ? 

— N'am fugit; am venit de bună voe. è 

— Aşa? bine. Om vedea noi! Vra să zică la vite eşti. 
Apoi să ştii, Macâule, cà ești supt ocirmuirea mea, ești în mina 
mea... Pe mine mà chiamă Sandu Faliboga. Ai auzit de mine? 

— Daca te chiamă Sandu Faliboga, să fii sănătos, N'am 
mai auzit de dumneata... : $ 

— Apoi ai s'auzi yai să ştii de-acu nainte... Vei fi vred- 
nic, le-i împăca cu mine... Dacă nu, greul—Să vezi cum umbla 
cuconu' Nastratin după cail strigă Faliboga, ridicind capul şi 
rizind răguşit. L-am pindit eu din vâgâună, într'amurgul,,, Apoi 
cu noi nu se pune el, cuconu' Nastratin... Eu Is mare hoț și ştiu 
seama la cai, şi la toate... Tot intra herghelia lui pe moşia noastră... 
Boeru’ nostru găsea linaț călcat și pascul—și caii nicâeri... De 
unde să faci ispaşă şi să te despâgubeşti, dacă tălharii lui cu- 
conu’ Nastratin băuau de seamă şi-i scoteau Inainte de a se face 
ziuă 7... Aşa? bun! zic eu.. Şi mă iau cu Alba mea ast noapte, 
măi tată, și intru pe moșia lui cuconu' Nastratin şi mapropii 
de cai... Şi incepe a suna talanca Albei incet, hai- hai,—şi se iau 
toți căişorii lui cuconu' Nastratin după mine... Şi eu tot colea, tot 
colea, că le ştiu cu seama, pină ce i-am adus aici la curte... 
S'acu şed la curte, şi se zbate cuconu' Nastratin şi nu şi alā loc... 
la acù să vezi dumneata ce ispaşă are să plăteasca... Acù nu 
“mai merge, mâi bade... Inainte vreme, câlcau dumnealor moșia 
prin toate părțile, prin toate coturile, da’ acu nu! acu Faliboga 
nu doarme!... Eu cu harapnicu, şi cu puşca! Bat pindar, bat 
vatav, nu știu —să nu-i prind pe moșia noastră, că eu aici-s cu 
credință şi cu jurămint,.. De aceia noi călcăm alte moşii, —da 
pe-a noastră n'o mai calcă nimenea,..» . 

Faliboga se opri şi privi minios în juru-i. 

«Da' ceaşca ceia unde-i ? întrebă el. Mi s'a uscat gitul!— 
Apoi se intoarse spre Niţă: 

— Da' tu, măi Lepădatule, ești insurat ori nu ? 

— Nu-s insurat, răspunse scurt Niţă. 

— Apoi en, bre, 1s insurat, şi am un drac de muere care 
umblă călare şi dă cu pușca ca și mine... ; 

— Să fiți sănătoşi l> zise Lepādatu, fără să privească spre 
cel ce-i vorbea. 4 

Faliboga iși opri ceaşca in drumul spre gură și-și Incruntă 
sprincenele : 4 

«Mâ! grăi el aspru; cum vorbeşti tu cu mine? 

— Cum mă 'ntrebi, așa-ți răspund... zise incet Niţă. 


BORDEENII 333 


— Aşa? Da' slujba n'ai s'o faci tu cu mine, măi ? 

— Oiu face-o şi cu dumneata. 

— Da’ de mine nu te-i teme tu, mäi? 

— Nu m'oiu teme t...» 

Faliboga zvicni drept in picioare şi puse mina pe harapnic. 
In același timp răsări dela locul lui și Niţă Lepădatu şi scoase 
repede din glugă un buzdugan grozav: o măciucă grea de a- 
lamă cu mănunchiu de lemn de corn. 

«Ascultă, Faliboga, vorbi Lepădatu, eu is om blajin.. c'o 
vorbă bună, mă faci rob... Altfel, cu răul să nu mă ee nimeni, 
că nu-i bine. Şi să știi că eu nu-s dintre cei cari se tem...» 

Faliboga-şi puse bărbia 'n piept și privi ținta la Niţă, Le- 
pădatu il privea şi el drept şi dirz, fără să clipească, 

«Ei lăsați, lăsați şi voi! se amestecă dendată cu glasu-i 
subțire moș Nastase Tentea, Ce dracu, măi oameni buni! Abia 
v'aţi intilnit şi vă și uitaţi urit unul la altul... 

— Moş Nastase, zise blajin Niţă, punindu-şi buzduganul in 
ulugă, ai spus o vorbă bună... Eu n'am cu nimenea nimic, şi-s 
bucuros să fiu prietin cu oricine... In sufletul meu nu-i duşmănie. 

— Sa fii tu prietin cu mine? strigă Faliboga minios. Apoi 
începu a ride, arătindu-şi știrbăturile: Măi Niţă, strigă el, fru- 
mos buzdugan ai... Cu așa tovarăș poți trece fară grijă prin lu- 
mea asta. Mai Niţă, eu tot am să beau cu tine o ceaşcă de 
rachiu... Măi, da' tu tot ai s'asculți de mine, că tu eşti mai tinăr 
Și eu is cărunt,.. 

— Bine, bădică, a fi cum îi polti...» răspunse Lepădatu lu- 
ind ceașca pe care i-o intindea Faliboga. 

Sandu Faliboga se cinchi lingă foc şi-şi răsuci o țigară, a- 
poi şi-o aprinse şi se sculă repede. 

«Apoi eu mai trag o raită pină 'n Valea Lupului şi pe ur- 
mă mă 'ntorc..» grâi el cu glasu-i răguşii. Işi desfācu harap- 
nicul şi eşi cu ţigara în gură. Tropotul Albei se auzi indată 
grăbit, aproape, apoi mai departe, apoi se stinse in noapte, 

Rămași lingă foc, ceilalți păstrară un timp tăcerea. Moş 
Nastase mai zvirii în lHăcări un mânunchi de trestii, Gheorghe 
Barbă aduse ulciorul cu rachiu în lumină. Scinteile dela bor- 
dee se stinseseră. Numai în întunericul de sus luceau stele. Vin- 
tul de peste zi tot sufla şi fremāta uşor in perdea. 

Mihalache Prescurie, vinătorul, zise : 

«Vătav ca Faliboga n'a avut boerul, nici n'a mai avea... 
Cutreeră moșia ca vintul... N'au fost niciodată păzite hotarele 
aşa ca acum.., 

— De unde-i de loc?» întrebă Lepădatu. 

Prescurie se intoarse spre el. 

«Nu ştiu, răspunse. Nimenea nu ştie de unde-i... Altfel, 
cind a venit, știm cu toţii... Jaca, toţi iși aduc aminte... Într'o 
vară, la o gireadă veche de pae, şi-a făcut cuib un om... Noi 
am allat îndată şi l-am primit sara la focul nostru şi l-am hră- 
nit... Ne-a spus câ vine de departe— și-l caută jandarii. Acù de 


134 VIAŢA ROMINEASCA 


unde venea, Dumnezeu știe.. Poate a scăpat de undeva dela 
ocnă... Boerul a cunoscut că este un străin pe moșia lui. L-a ză- 
rit chiar pe virful girezii şi între popuşoae ; dar l-a lăsat în pace. 
Jandarii parcă dan vreodată pe-aici? Şi pe fugar dacă nu-l laşi 
în pace, il superi, şi-ţi poate da foc griului, ori îți sare 'nspate 
intro vălcea... Aşa, a venit boeru 'ntr'o scară aici în perdea, şi l-a 
găsit... şi l-a 'mblinzit cu vorba... și l-a luat In slujbă. Iaca de- 
atunci e Faliboga la noi, și are boeru' un slujbaş ca un zăvod... 
fără hodină, fără milă... 

— Intr'adevăr, se arată a fi om aspru şi vrednic...» zise 
Niță Lepădatu 

Moş Irimia Izdrail, cel mai bătrin dintre toți, se uită gindi- 
tor la cel nou venit, 

«Da' tu, bâete, grăi el, pe-acolo de unde vii, ai avut multe 
a indura.. Eu omul după firea lui îl cunosc—şi-l văd că a 
pătimit.., 

— Dă, moşule, răspunse Niţă, care om nu pâtimeşte? Eu 
fără de părinți m'am trezit pe lumea asta. Am crescut prin u- 
şile oamenilor ; unii mau bătut, alții s'au uitat cu milă la mine... 
Ş'apoi aşa am Inväfat cu a prețui pe omul cel cu inimă bună; 
acela are în inima lui dar dela Dumnezeu. Şi am crescut slu- 
jind... Şi ce să spun, cu credință am slujit.. Am umblat la apa 
Prutului, la apa Jijiei.—ş'am auzit că mai este ţară incolo, 
sate mari, oameni mulţi, tirguri întinse, da' nu m'am dus 
niciodată să le vad... Mie parcă mi-a fost drag aicea.. unde-s 
oameni mai puţini... Şi sărac am lost.—că chiar de aşi fi vrut, 
nu mă puteam duce nicăirea. Eu muncă am dat cit am putut, — 
da plată dela boer n'am prea avut, cam fost un băet sârman.. 
Am trăit în bordeiu, am mincat ce mi-au dat, șam muncit ca œ 
vită, nu m'am pus de pricină... Acu am zis așa: mi-a venit şi 
mie vremea să mă duc in lume... Deocamdată m'am oprit aicea, 
şi parcă mai departe nu m'ași mai duce... Ce-am să pot face 
eu unde-s tirguri mari şi oameni mulți ? Mai bine m'oiu Impăca 
eu cu vitele; cu ele am crescut și cu ele mă 'nțeleg. 

— Hei, măi băele, grăi, moş Irimia Izdrail,—de năcăjit, nā- 
căjit ai fost, da' eu ţi-oiu spune că păcat cine nu vede lume 
multă şi mindreța tirgurilor... Măcar în tinereța lui să le vadă... 
Eu dela unii și de la alţii am auzit că acuma umblă şun lei 
de căruțe cu foc... Şi sint case mari cu trei şi cu patru rinduri... 
Şi cum umblă oamenii la noi în iarmaroc la Săveni, aşa umblă 
acolo și zi și noapte... Da’ cum sint cu, aci, la bătrineţe, nu-mi 
trebue să le mai văd... Vezi tu, bre Niţă, cum ne-am strins noi 
aici la un pahar de băutură: tu eşti din alte părți dela cimp, 
Mihalache Prescurie e de peste Prut, Gheorghe Barbă a venit de- 
la munte cind era un copil... şi toți ciți sint aici, venetici din 
toate părţile... toți: sau adunat aici in pustietatea asta, la pămint 
mai mult şi la lărgime... Iaca şi eu—mă vedeți, un biet bătrin, 
mini-poimini am să mă duc... laca şi pe mine m'a aşezat Dum- 
nezeu aici... Asta-i puterea lui... Că eu, măi băete, în tinereţa 


RORDEENII 335- 


mea am fos: Jidov, şi mi-a dat Dumnezeu aşa un gind să mă 
botez, şi iaca de şaptezeci de ani m'am despărți! de cei cari au 
răstignit pe Domnul nostru lisus Hristos... S'acuma sint Moldo- 
van Şi Creştin... şi trăesc şi eu cu voi, cum vra Dumnezeu, în 
colțul ista de pămint... 

— Da’ eu, bade Irimie, de unde am venit... vorbi cu gla- 
su-i subțire ca un behâit de oae, moș Nastase Tentea... Hm! 
așa-i ! de departe am venit... şi m'am așezat aici... Ş'acă doi-. 
sprezece ori treisprezece ani. m'a lăsat baba și sa intors la 
lume, ș'am rămas singur cu Marghiolița mea... Hm ! aşa-i! Acù-i 
Simbătă seara, şi noi stăm la sfat şi bem un pahar... deciţi ani 
In fiecare Simbată ne stringem noi așa ?... Acu băetu ‘ista, Niţă, îi 
tinăr, da' are s'ajungă şiel ca noi, ș'are să cinstească, ş'are, să-şi: 
aducă aminte de cei bătrini... Noi aicea aşa petrecem, noi în de noi, 
popă n'avem, biserică n'avem... sintem şi noi nişte bieţi oameni 
cari trăim in singurătate...» 

Gheorghe Barbă incepu a ride scuturindu-şi pletele cărunte : 

slaca aşa, mâi băete, vorbeşte şi Jidovu ista de cind îl ţin 
eu minte, așa vorbeşte şi oaia asta, moșneagu' ista de Tentea.., 
Spun una, spun alta, da’ toate-s la ua fel... Şi după ce cinstim 
rachiul, ne ducem şi ne culcâm... Da' eu, bre, euis dela munte, 
de unde sint păduri... Aţi văzut voi, măi, pârduri ca acolo ? Pune 
măi, zece moșii ca a bocrului, o sută de moșii cap la cap... tot 
pădure verde de brad, măi, tot pădure verde de brad!... Şi prin- 
tre păduri curg ape, mäi... şi vijle,.. şi vlijte... cum vijie pe aicea; 
vintul jarnal.. Acolo-i altă lume... He! eu poate tot m'oiu intoarce 
acolo... Tot aşa am zis cam să mă 'ntorc, şi iaca am imbătrinit 
bouar boeresc, şi pe unde am fost eu tinăr,tolnu m'am intors... 
Da’ macar să mor m'aşi duce acolo...» 

Așa multă vreme Niţă Lepădatu și-a ascultat tovarășii vor- 
bind în jurul focului, şi din cind în cind îi venea rindul să ee 
în mină ulcica cu băutură de flacără. Şi cu cit bea, cu atit o 
moleşală mai mare 1l cucerea, ṣ'o induioşare mai adincă il pă- 
trundea. lar dela o vreme glasurile parcă se departară și sla- 
biră—de S'auzeau tot aşa de uşoare ca și şopotul vintului de 
toamnă, care se strecura prin pămâtulurile stutului din perdea, 

De-adouazi, Duminică, Niţă Lepâdatu şi-a inceput slujba la 
vitele boerești. Sandu Faliboga l-a dus la ocoale ş'acolo l-a descin- 
tat puţin, cu glasul lui aspru: 

«laca, mâi băete, aicea-s vitele, Intrun ocol sint mulgă- 
toare, dincolo sint sterpe, mai incolo juncele, juncii; iaca. toate 
sint după rinduială aşezate... Tu ii lua mulgatoarele. Acestea 
trebuesc purtate la locuri bune, prin bahnă, unde mai este iarbă 
verde, ori prin locurile unde a mai râmas mohor... 

— Bine, bade Sandule, om merge și mi-i arâta şi locurile... 

— Așai, om merge, mâcar că le ştiu și băitânașii iștia.,. 
Măa ! strigă apoi Faliboga câtră băeţi ; iaca v'am adus om ; să-l 
ascultați, că altfel vai de pielea voastră!... Daţi drumu’ l> striga 
el cu glas mare. 


335 VIAȚA ROMINEASCA 


Băeţii traseră zāvoarele şi vitele incepură a eşi din ocolul 
de răzlogi. Erau vite mărunte, murgi şi plăvane, sprintene şi cu 
coarnele țapoşe,  Băcţii le îndemnau răcnind, pocnind din bice, 
minindu-le la vale, câtră iaz, Pulberea neagră îndata se stirni şi 
se revârsă in valuri în toate părţile. 

<Aci, mäi băetane, grăi Faliboga. incalecă pe câluțul ista 
sur. laca, ai mâciucă şi măciucăriță la botul șelei, ai harapnic, 
—şi cu bărţii iştia vezi de păzeşte bine averea boerească și n'o 
risipi... 

Incălecară amindoi pe cai şi se luară după vite. Cu glasul 
lui neprietinos, Sandu Faliboga ii dădea toate lâmuririle şi In- 
vățăturile. 

«Mai Niţă! grăi el într'o vreme, uitindu-se pe supt sprin- 
cene la flăcău, aseară erai s'o pățeşti cu mine... 

— Da’ de ce, bade Sandule? 

— Așa; nu mă 'ntreba de ce. Mie nu-mi place să mă 'n- 
Îrunte nimenea... 

— Dă, bădică, eu nu ţi-am greșit cu nimica... dece te 
uitai așa de urit la mine 2... 

— Mā uitam urit? strigă Faliboga privind lung la flăcâu. 

— Da, te uitai urit, ce să-ți fac? 

— Măi făcăule! eu te-oiu sfătui un lucru... grăi rar şi ră- 
guşit vătavul; eu te-uiu sfătui pe tine un lucru: să te porţi cu 
mine ştii cum? ca c'un pahar subțire de stecla...— Vezi-ţi de 
vite! strigă apoi Faliboga şi-şi intoarse scurt Alba în loc. Să 
ne vedem cu bine !» — Pocni din harapnic și intră, In fuga calu- 
lui, in nourii deși de pulbere. 

Drumul apuca spre coada iazului; vitele umblau domol: 
tălângi sunau inainte, Soarele răsărea in nouri de aramă, şi 
deodată pulberile se umplură de-o rumeneală ușoară ; apoi o 
lumină lină se impinzi in dealuri și 'n văi. Curtea şi bordeele 
rămăseseră departe in urmă. Balta liniştită răminea şi ea intr'o 
parte, cu cirdurile de lișițe de pe ea. Tâlângile !şi opriră sunetul 
intro vreme, iar vitele îşi plecară capetele şi incepură a ronțai 
iarba unei vâlcele mlăștinoase. 

Pe câluțul lui sur, Niţă Lepâdatu făcu acolul vitelor. Bae- 
ţii 1l priveau pe luriş, cind trecea pe lingă ei. Din cind în cind 
glasurile lor tinere se ridicau in răcoarea dimineţii, strigind la o 
vacă care se răzlețea:—Nea, Preuteasa ! na ! Iæ’ napoi !--Gilasul 
iute se stingea, şi liniştea cucerea intinderile. In răstimpuri ne- 
regulate picura o talangă, vitele răspindite înaintau incet, păscind 
iarba scurtă. Pe deasupra vilcelei trecea din cind în cind cite o 
prigorie, care țirlia in inâlţime ; părea o pasere rătăcită, venită 
cine ştie de unde In aceste singurătăți, 

Lepâdatu descălecă şi şi priponi calul. Incepu a grăi cu 
băeţii ; li Intreba de numele vacilor şi de nâravurile lor, şi ei il 
purtau printre vite şi-i lămureau toate. Apoi ti intrebă şi pe ei 
cum li chiamă, şi unde li-s părinții.--Unii aveau tată Şi mamă 
la bordee ; alţii erau veniți din sate depărtate, copii străini rātā- 


BORDEENII l 337 
=s Kemmet i A RI art 


ciți în lume după o bucăţică de pine, Niţă Lepădatu 1i întreba 
cu blindeţe, și asculiindu-le glasurile se gindea la locurile nouă 
In care a intrat și la viața pe care i-o ascundea viitorul. 

Trecu Brumărelul, tot cu secelă, şi Niţă Lepădatu câlcase 
cu vitele lui toate hotarele moşiei. Acuma cunoștea drumu- 
rile, izvoarele, bălțile și iazurile ; cunoștea numele oamenilor 
şi ale vitelor, iuțelile lui Faliboga Şi gusturile boerului. Se du- 
cea din cind în cind pină la moara de devale și făcea urluială 
de ovâs, şi seara, ajutat de Năcăuaşi, şi de citiva bordeeni, mai 
adăogea vitelor puţină brahă, ca să le intregească hrana săracă 
de toamnă. 

„Altfel deocamdată viaja era uşoară. Dar fläcãul ştia că au 
să vie ploile cele mocnite, pe urmă inghețurile, pe urmă visco- 
lele ernii,— şi atunci va duce-o mai greu, afară, intre vite, in do- 
sul perdelelor de stuh, supt acoperișurile de pae. Ducindu-se şi 
Intoreindu-se cu vitele, vedea oameni lucrind la adăposturile 
vechi, astupind spărturile, schimbind acoperișurile putrezite. Boe- 
rul totdeauna era intre lucrători, le arăta cum să faca şi-i in- 
demna. —Boerul acesta tinăr, după cit vedea Niţă Lepădatu, işi 
ducea singur treburile moşiei, Se scula in zori, umbla neodihnit 
pină In seară in trăsurica-i ușoară cu cai mărunți, suia dealuri, 
cobora văi, acuma cra la pluguri, acuma la stini, acuma la vite, 
pe urmă la coșere. Intreba, certa, se supăra, se domolea—şi 
pornea inainte in trăsurica lui. Pe obrazul lui smolit şi în ochii 
lui vii, era o dorință mare, $o voinţă: să muncească din râs- 
puteri și să facă avere. 

«Vorba lui moş Nastase, se gindea Niţă, ce-i trebue lui 
atita pămint şi'alita bănet 2...» 

Intro zi liniştită de Brumar, Simbâtă după-amiaza, flăcăul 
se sui în deal la bordeiul humelnicului. De cind venise pe mo- 
ic, nu mai dăduse pe-acolo. Las’ ca nici n'avusese vreme, 

Moşneanul era pe lingă vinturătorii lui, la şopron. Cind 
cinele cel alb incepu a zăpâi cu minie şi a se da la picioarele 
lui Lepădatu, moș Tentea eşi cu scurtătura și cu sudâlmile lui. 

“Ai! bală-te şeapte draci! marș, Colţun!» Pe urmă, cind 
dulăui se trase miriind la un dos, fäcãul se apropie şi bălrinul 
se inveseli. 

«Tim! așa-i ! strigă el cu vocea-i subțire ; n'ai mai fost pe 
la noi de-acù o lună, cind ai venit din jos... Ce mai faci tu 
mäi Niţa? 4 

Ht Bine, răspunse Lepādatu punindu-și dinainte ciomagul 
lustruit şi sâltindu-şi gluga dela şold, 

— Da’ ex Faliboga cum o duci ? 

— Cum s'o duc ? Bine...» 

Moşueagul prinse a ride. 

<Aşa-i.., he-he-he ! aṣşa-i!l.. am văzut eu că nu-ţi prea 
sulā el in bors... Ei, ce săi faci? Aşa-i slujba, Ai de-a 
face cu oameni de toată mina... 

— Eu imi caut de treabă, şi ne impăcâm... vorbi fläcäut 


"958 VIAŢA ROMINEASCA 


privind in juru-i. Da’ dumneata, moș Nastase, tot cu pinea asta... 
Parcă curge dintr'un izvor: nu se mai stirşește... 

— Ei, apoi aşa-i pe moşia noastră... răspunse bătrinul fu- 
dul, Si anul a fost bun... Au venit o mulțime de cărăuși şau 
tot ridicat griu, au tot ridicat... Oare cite parale să fi luat boe- 
rul? Phii! multe parale trebue să fi luat 1.. Am vrut eu să-l in- 
treb intr'o zi, da’ l-am văzut cam supărat pentru seceta asta și 
nu l-am mai intrebat... 

— Aşari, seceta nu-i bună pentru plugar... observă Niţă, 

— Nu-i bună pentru nimenea, mâi băete! da’ ce să-i faci? 
l-am spus și cu boerului: Cucoane Jor, zic, ce să-i faci? şi asta 
tot dela Dumnezeu îi... Cind a vrea el, tot are să ne ploae L.. 

— Şi el ce-a făcut? a ris? 

— Nu, El a dat aşa din cap, şi sa dus mihnit la curte... 
Ce să-i faci? Boer, boer, da” are și el scirba!,.. Hm! aşa-i! Hai 
la bordeiu !> adăogi iute moşneagul făcind semn de injemn cu 
capul. 
Trecură printre coșere, printre mormane de pleavă şi ciu- 
călăi,—şi bubuitul de vint al vinturătorilor scâzu, Niţă ridică o- 
chii şi zări în uşa bordeiului numai o clipă capul Marghioliţei. 

«Fată häi! strigă bătrinul cind se apropiară; şi incepu a 
ride. N'auzi tu, Marghioliţă ?... ia vezi de-oleacă de apă rece... Şi 
ai pesemne şi nişte zabar... laca, iar a venit omul cel insetat... 

Lepădatu zimbi, cind fata se repezi din bordeiu sprintenă, 
cu cola de apă în stinga și cu ulcica de lut In dreapta. 

«Ei, zise el, aci nu-s nici așa de trudit, nici așa de insetat 
ca atuncea... Ce mai faci? adăugi el, privind drept pe fată, 

—- Ce să lac şi eu, bădică ? răspunse Marghiolița, Singurică, 
cu treaba... 

— A mai lost pe la curte... se amestecă moșneagul... A 
mai invățat-o nişte horboţele madama călugăriţă... Şi i-a dat şi 
nişte zahar... la dă tu, fa Marghioliţă, zahar cu apă, ca la boeri...» 

Zimbind stinjenită, fata scoase din sin o hirtie pe care o 
desfăcu incet şi alese din ea bucățele de zahar. Intinse flăcâului, 
dădu şi lui tatu-său, apoi puse intre ei cofa cu apă şi potrivi și ul- 
cica pe marginea cofei, 

Flăcăul se așeză pe prispa din proaspăt lipită; moșneagul 
se lăsă şi el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare şi 
Niţă Lepădatu, muşcind din zabar, băgă de seamă că e imbrâcată 
cu camașă albă, cu horboțele la minici și la guler, câ pieptănă- 
tura ii strinsă şi lucie şi cosițele groase i-s așezate în cunună. 
Acuma parcă-i părea mai nâltuță decit întăia oară, şi mijlocul 
mai strins de birneața roşie. Ridică privirile spre obrazul ei pā- 
lit de arşița verii; ea își îndreptă ochii căprii in altă parte. 

«Zaharul ista miroase a busuioc», vorbi Niţă şi umplu ulcica 
cu apă. 

Fata incepu a ride, ochii i se micşurară și-i luciră, 

«Hm! aşasi! zise repede şi moş Tentea. Fetele iestea au o- 
biceiu de umblă cu toate buruenile prin sin... 


BORDEEXII 339 


— Busuiocul nu-i buruiană, tătucă...» răspunse f 
— Bu í E A > fata. L 
cola şi ulcica şi cobori In bordeiu, repede, Acolo, ò auziră re 
mindoi robotind o vreme, pe cind vorbeau, în lucirile blinde ale 
soarelui, Cind glasul subțire] al moşneagului nu se mai auzi 
Marghiolița sui din bordeiu în lumina aurie şi se așeză la mar- 
ginea prispei, cu toată sfiala care se cuvine unei fete mari. Moş 
Tentea se ridică și se duse să mai vadă de nişte godaci, cari 
Buiţau ascuţit în ocolașul lor; şi, după ce se depărtă el mormäind 
mpo A Lepădatu se intoarse spre fată zimbind cu prietinie 
sl e eri m'am gindit eu să mă sui plină | ise 
el. Şi iaca, am avut parte de vreme bună... E AE TARS 
onii. frumoasă toamna, răspunse fata, Imi infloresc nişte 
— Da' de unde ai flòri? că pe-aicea nu pre 
a a sint.. 
pă Mi-a dat madama dela curte doi pui stă vară, că ea 
roi ad za i metri să-i az la fundul bordeiului la soare şi 
Á 2 olea e gunoiu la rădăcină, S'au cres ii mari 
şi frumoși, ş'acuma au să'nilorească,..> S sm ial m. 
a perua a clipă zimbind. 

, Pe la noi prin bordeele noastre nu se văd flori, zise Nita 
Imi spunea moraru] de devale că'n alte părţi sint şi grădini br 
o copaci şi cu fori multe... El e Neamț şa umblat mult prin 
ume... Multe mai știe ! Imi spunea aşa întrun rind că el a fost 
en nişte tirguri mari, ce umbli prin ele două zile şi nu le mai 
w e e mega Si rap că sint mori cu maşini de foc, cum are 

ul la treer, da’ mori mari, de maci "ai 

a aranea it Ae ol a acină toate griele din țară... 
= na pena acelea ? întrebă fata uimită. 
— Nu știu, da' am auzit că sint aşa un fel de că 

umblă cu maşini... şi pe ploae şi ninsoare... da' e pari 

ZAV». rE = aici, Şaci nu le pd a kmra paien aa 
— Multe minuni ! şopti fata: ca’ i 4 i 

nu sint de-acestea., K E n a ii 
— Pasig are şi ceasornic... zise Niţă, 

Mc ata Și boerul, Il îintrerupse repede fata; mi l-a arătat 
— Parc'ași vrea să mă duc aşa prin lume şi i 

toate...» grâi Niţă zimbind. £ e TA 
sari nu răspunse; rămase ginditoare. 

„După-amiaza de toamnă era foarte blindă şi o lini - 
ore intrista intinderile. Toate zgomotele tr hei oara e 
dn pirloagele apropiate luceau fire lungi de lunigei ; un vint abia 
auni poriè Şi prin văzduh firele acestea 'rătăcitoare de mătase 
pere „Flăcăul şi fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. 

uși mai vorbeau, dar se simțeau chemaţi unul spre altul de 
aste tainic. Dintr'un tufiș uscat de boz, la marginea unei gră- 
ari de Runoae putrezite, eşi deodată o nevăstuică. Se opri ne- 
S sa in lumină și-i privi cu ochişori negri ca gâmâlii de bol- 
uri. Era aşa de albă blăniţa ei, incit parcă bătea întrun albăs- 


VIAȚA ROMINEAS 


34 
triu dulce, ca zăpezile cele curate.— Dispăru ca o săgeată. Tine- 
rii intoarseră capetele unul spre altul şi-și zimbiră cu prietinie. 

Cu începutul acesta de dragoste In suflet, porni Niţă Lepă- 
datu într'amurgul spre vitele lui. Le cercetă in ocolul lor, le a- 
duse cu băeţii urluiala de ovâs, și femeile veniră cu doniţele la 
muls. Se aprinseră luminile şi focurile ia bordee şin perdelele 
de stuh; apoi incet-incet se întinse liniştea, şi deasupra se bolti 
un cer albastru intunecos. bâtut cu ținte mari de aur. Lepădatu 
sta pe spate în preajma vitelor, pe-un maldar de pae, in cojocul 
lui. Se uita la cer. În gind socotea stelele carului, şi murmura 
în gind numele florilor celor mai mașcate ale cerului, învăţate 
dela bălrinii pe lingă cari copilărise, Intăiu nu se gindea la 
nimic; li plăcea să se simlă aşa singur; pe urmă parcă-i luciră 
la căpătăiu ochii Marghioliţei dela bordeiul din deal. Inchise 
pleoapele și o văzu ca'n vis lingă el. Inţelese că i-i dragă şi i-i dor 
de dinsa; şi deschise deodată iar spre stele ochii ferbinţi. 
Privi în juru-i şi ascultă. Vitele stăteau tihnite in staul și rume- 
gau, Bordeele şi curtea se liniştiseră deplin. 

Se ridică In picioare repede şi-şi strinse mai bine câtăra- 
mile chimirului, Pipăi în glugă, la stinga, buzduganul de alamă, 
îşi lua între umeri cojocul şi porni spre coșere.—la o singură 
perdea, unde erau bordeenii cei bătrini, mai ardea focul. Niţă 
se opri şi se întoarse în loc; ocoli câtră perdea, Cind se apro- 
pie, auzi lamurit glasul aspru al lui Faliboga şi behâitul subțire 
al lui moş Nastase Tentea. Nu mai stâtu la indoiala; o luă re- 
pede la deal, şi nu-şi domoli pasul pină ce nu zări prin întune- 
cime grămezile mari ale coşerelor. Le ocoli incet; voia să iasă 
la iundul bordeiului. Dar 1 simți dulăul cel alb şi incepu a bate 
cu minie, Se repezea necontenit prin intuneric, parcă voia săl 
dee la påmint. «Mai Colţun, mâi Colţun...» îl chema cu prielinie 
Măcăul, dar cinele nu voia să înțeleagă, Apărindu-se cu băţul, 
inainta incet spre bordeiu. 

Un glas gros şi somnoros se auzi dinspre șandramaua vin- 
turătorilor : «Care-i acolo, măi?» In același timp răzbătu prin 
noapte şi vocea subțire a Marghioliţei, chemind cinele.—Tăcu 
dulăul ; se linişti şi glasul somnoros. l.epădatu trecu repede 
spre bordeiu. 

«Dumneata eşti, hădică ?» întrebă fata. 

Niţa nu răspunse. Se apropie, se opri lingă dinsa, îi căută 
minile şi i le cuprinse. 

«Am înţeles eu cine poate îi... vorbi iar fata. Ce vrai ?.. 

— M'am gindit aşa, să vin să te văd.» răspunse Inăbuşit 
făcăul. 

Fata se lăsă prinsă de mijloc, și flăcăul, apropiindu-şi-o la 
piept, ti simțea mireazma de busuioc din sin. 

«Bădica, vorbi deodată fata incet, vină la mine ziua, șom 
sta de vorbă... Acuma du-te, că vine tătuca...» 

Lepădatu nici nu se gindea că are să-i lunece aşa de uşor 
din mină. Simţi numai că a lugit de lingă dinsul; auzi ușa bor- 


BORDEENII 341 


deiului inchizindu-se și zăvorul sunind, lar Colţun incepu iar să 
latre cu mare minie, 

«Care-i acolo, mäi ?> răcni iar glasul cel somnoros dela 
şopron. Şi Niţă se strecură repegior pe drumul pe care venise 
şi se lăsă la vale. 

«Şerpoaică fata, se gindea el, Ştie cum să vorbească şi cum 
să se poarte la vreme de noapte... Parcam auzit-o rizind după 
ce-a inchis ușa... Cum văd eu, trebue să mă imprietinesc ințăiu 
cu cinele... lar ci parcă nu ii silā de mine. Și parca stiut care 
să-mi fie dragă...» 

Mormăia încet şi zimbea, apropiindu-se de ocoale. «Asta-i 
dragostea. asta-i dragostea...» gindea cel cu bucurie,—şi-i tre- 
mura ceva in toată ființa, In neştire se așeză la locul lui, in 
preajma vitelor, pe maldărul de fin, şi sta iar cu ochii la stele; 
şi nici nu simțea răceala nopţii, care trecea ușor peste lruntea-i 
fierbinte. 

La citeva zile după aceasta, veniră ropote de ploac, cu in- 
treruperi ; pe urmă ca nişte picie se așezară lungiie ploi de 
toamnă, Zările erau inchise de un fel de ziduri cenușii. Din- 
trun tavan jos de nouri curgea burniţă rece, umezind clădirile, 
adăpostunle vitelor şi perdelele pustii. Pâmintul gras sorbi apa 
prin toate crăpăturile lui, apoi începu să chiltească, și imprejurul 
curților şi pe drumurile de țârină oamenii şi vitele umblau prin 
nişte noroae inspăimintălvare. O săptămină întreagă se trudiră 
bordeenii ca să isprâvească adăposturile vitelor. S'acuma, la o- 
coale, incepeau oamenii a aduce  nutrețuri, şi vitele se mişcau 
încet in dosul gardurilor de stuh, supt acoperișuri de pae; stă- 
teau triste cap la cap, și mincarea numai o irunzăreau, —și'n jur, 
pretutirdeni, curgea umezeală rece. 

Oamenii stăteau în bordee. Se zbiceau la vetre cu ioc,—a- 
poi iar eşeau cu foluri In cap și lunecau cu opincile prin glod. 

Faliboga şi pe vremea asta nu se mai astimpăra. Ca un 
drac cu glugă în cap umbla în toate părțile pe Alba lui, şi mina 
pe oameni la treabă. Bocrul, plictisit ca totdeauna de asemenea 
vreme, nu mai avea ce face In căsuţa lui. Vinduse griul şi 
porcii ingrăşaţi, îşi încheiase toate socotelile; și într'o bună zi 
își lăsă călugărița și contabilul, lăsă pe Faliboga și pe toate slu- 
gile, se puse în trăsură şi apucă drumul cătră lume şi câtră pe- 
treceri —ln urma lui ploile sporiră; şi Faliboga, privind lanurile 
pline de apă, zicea cu mulțămire: 

«Are noroc boerul nostru, halal să-i fie 1...» 

Nimic din rinduiala moşiei nu se schimbă după plecarea 
stăpinirii, Hambarele erau pline de tainuri ; sumane şi cojoace se 
aflau peniru toată argăţimea, iar Faliboga, om cu credință, era 
neadormit şi rău ca un zăvod. 

Umblind prin ploae și glod, în năcazurile zilelor acestora, 
Niţă Lepădatu avea puțină vreme să-şi îngrijească boala lui de 
dragoste. Mai dădu odată pe la coşere; hordeiul era umed, şi'n 
încăperea strimtă era întuneric și rece. Marghiolița ti zimbi cu 


„As 


ua VIAȚA ROMIXEASCA 


prietinie, dar lumina care răzbătea prin ochiul de sticlă li punea 
o umbră fumurie pe față. Stătu de vorbă cu ea şi cu moşneagul ; 
apoi intrun răstimp, spre seară, tăcură, nu mai aveau ce-şi spune ; 
bordeiul se umplu de intristarea amurgului, şi ploaia neintreruptă 
suna uşor afară. 

l.epădatu eşi cun dor mare de primăvară in suflet; Mar- 
ghiolița Il petrecu o vreme cu ochii din prag. El işi puse gluga 
peste căciulă şi porni, lunecind la fiecare pus. Se lăsă la vale, 
spre adăposturile vitelor, ginditor, Dendată, amintindu-și de ziua 
de toamnă, în care simţise dragostea, se inegură şi o mare ne- 
mulțămire || cuprinse. larna-i grea pentru oamenii nevoieşi, cari 
duc supt pămint viaţă de cirtițaă. 

Apropiindu-se de vitele lui, văzu pe Faliboga care sta că- 
lare lingă şuri și-l aştepta prin ploae. 

«Da aista ce mai vra?» mormâi el, şi-şi trase mai tare 
gluga pe ochi. Voi să treacă pe lingă vătav, dar glasul lui aspru 
şi răguşil îl opri, 

«la stăi, măi Năcăule, stăi, unde mi te duci?» Şi simţi 
botul calului lingă cot, Faliboga descălecă repede și se alătură de 
flăcâu, în gluga-i sură, 

«Unde-ai fost? zise el scurt; și-l apucă de braţ, 

— Ia lasă-mă, bădică, răspunse năcăjit Niţă. Ce ai cu mine ? 
Destul sint eu de amârit ş'așa. 

— Cum ai lăsat vitele şi te-ai dus? 

=- Dacă le-am lăsat, le-am lăsat cu regulă... 

4 — Mái, de mult am cu cu tine o socoteală, mäi L.epădatule, 
Ş acuma m'ai găsit in toane bune L.. 

— Apoi văd eu, bade Sandule. că dela inceput ai dumneata 
ceva cu mine, da’ n'am ce-ţi face. Eu imi caut de treburile mele, 
caută-ţi şi dumneata de-ale dumnitale...» 

Flăcăul vorbi hotărit și porni repede spre şuri. 

«la stăi, ia stăi tu!» gemu Faliboga întăritat... Il apucă de 
braţ și-l întoarse in loc. Niţă se zmunci, 

«Bade Sandule, strigă el scurt, ce vrai ? 

i Măi, eu 1s stăpin aci aicea, şi tu nu vorbi aşa cu mine l... 
ţipă Faliboga cu ochii holbaţi. Măi, de ce plouă atita, de mi-i 
lehamite ? de ce-i glod de seneacă omul? Măi de ce-mi 
stupesc sufletul de năcaz ?... Eu trebue să mă uşurez și să ples- 
nesc cu harapnicul pe cineva!... Şi eu pe tine, mäi Lepădatule 
am să te plesnesc cu harapnicul t.» j 

Faliboga rinjea. Niţă işi dădu repede gluga pe umeri şi se 
trase TAN cu era pe incruntate, 

„*Aha! nu-ţi place ? strigă Sandu vătavul. Apoi stăi tu dacă 
nu-ți place!» L 4 i şi-şi 
ortha p srl äsä calul; făcu doi pași și-şi desfâșură harap- 

«Mâi Lepădatule ! strigă el iar. Tu dacă-i sări la mine, cu 
te rup în două ca pe un pui de găină!.. Eu in vremea mea, 
măi băete, am tăcut multe! Ş'acuma vrau să-mi ştii şi tu de 
frică, ca toţi ceilalţi... Să tremuri, măi, cind îi auzi de Faliboga ! 


BORDEENII 343 


— Da' ce ti-am făcut cu, bade Sandule ?> grăi Niţă amețit. 

Faliboga ridica biciul ; dar Niţă Lepădatu se prăbuşi scurt 
asupra lui, li cuprinse dreapta şi i-o răsucila spate. li cuprinse 
şi stinga, care se zbălea, şi i-o indoi lingă cealaltă. Cu harap- 
nicul ti legă pumnii; apoi, gemind de minie, 1} puse pe vătav 
la pămint, se lăsă greu pe el şi scoase buzduganul de alamă. 
Faliboga icnea şi-şi rotea Inspăiminlător ochii in orbite. Suduia 
inăbușşit şi suflarea lui de dușmănie era incârcată de miros tare 
de băutură, 

«Ce vrai?» strigă cu ochii tulburi Lepădatu, plecat asupra 
lui, Picături de ploae luceau pe ghioaga de alamă. 

«Măi Niţă, mâi băcte, nu mă omori!» gemu deodată, cu 
groază, Faliboga. 

Lepădatu se sculă uşor In picioare; îşi trecu la spate, In 
chimir, buzduganul; privirile i se muiară şi ridică pe vătav de jos. 

«Nu te omor, bade Sandule.. zise el pripit. Ce am cu cu 
dumneata ?... Mai bine m'oiu duce in lumea mea-—ca să-mi ciș- 
tig o bucăţică amară de pine, decit să mă războesc cu dumneata 
ori să intru intrun păcat! laca harapnicul. Taca, pune-ți gluga 
in cap, că te plouă, Sueste pe Alba şi du-te la bordee, Şi pe 
mine n'ai să mă mai vezi l... 

— Ce spui tu, măi? pulni Faliboga vină! la obraz. De ce 
n'ai dat cu buzduganul ? Eu credeam că nu-i la tine. Credeam 
că te-ai dus fară buzdugan la fata lui Tentea. 

— Bade Sandule, lasă-mă... Eu n'am inima dumitale...» 

Işi trase pe ochi gluga, şi státu un răstimp la indoială: să 
se indrepte spre şoproane, ori s'apuce drumul, spre zarea ne- 
cunoscută. 

Faliboga ìl privea țintă; parcă aştepta ceva. Apoi iar se 
repezi, Il apucă pe Niţă de cot și-l intoarse în loc, : 

«Mai Niţă, zise el scurt și mai răgușit parcă, nu te mai 
duce, că cu vreu să mă 'mpac cu tine...» 

Lepădatu îl privi zimbind. 

«Ce rizi, mäi ? strigă Faliboga. Tu mai credinţă în mine!... 
Măi eu am lost om straşnic in vremea mea.. Am avut cu așa, 
ceva, cu tine—şi te-am năcâjit ; şi m'ai năcăjit și tu... Da’ act 
văd că şi tu ai ale tale, şi cu vreau să mă 'mpac cu tinel... 

— la lasă-mă, bădică... grăi năcăjit Niţă şi se intoarse 
să plece. 

— Mäi Lepădatule! nu mă supăra! strigă Faliboga. Eu 
vrau să mă 'mpac cu tine şi să cinstim amindoi o leacă de 
băulură 1...» 

Faliboga apucă minios de brațul drept pe Niţă şi-l smunci 
iar spre el, 

«Hai cu mine lə 

Lepădatu îl urmă în tăcere prin cernerea ploii şi prin amurgul 
mohorit. Nimeni n'auzise, nimeni nu văzuse ce se petrecuse in- 
tre cei doi. Bordeenii toţi intraseră prin birloguri. Lumini triste 
şi sfioase licăreau şi parcă iremurau prin pinza de umezeală. 


Sti VIAȚA ROMIXNEASCA 


Cei doi oameni păşeau anevoios prin țărina deslundată. Alba 
fi urma cu capul plecat. Se opriră la un bordeiu, lingă perdeaua 
părăsită, unde slătuiau de obiceiu bordeenii cei bătrini, Simbata 
seara, Era şacu Intro Simbaălă seara, şi 'n bordeiu era lumină, 
și 'nuntru, la căldură, isprăveau cina de seară Gheorghe Barba 
bouarul, moș Irimia Izdral şi Mihalache Prescurie, Doi bâitănaşi 
se usca! de umezeală lingă vatra mars, pe care ardeau mânun- 
chiuri de (restii. 

Faliboga izbi in ușă, o deschise şi intră Inläuntru, cu Niţă 
Lepădatu după el. 

«Mai Grecușor! se râsti el cătră unul din flăcăuaşi, sub- 
tire și slăbuj ; eşi afară şi du pe Alba acasă la mine. Şi spune 
lanei să vie incoace şi s'aducă şi ulciorul cel cu viu... Repede, 
mài! nu umbla împiedicat! Auzitu-m'ai 7... 

Urecuşor se deslipi ca o umbră de lingă horn şi eşi afară 
ca sulat de vint, 

* Oameni buni ! strigă Faliboga răguşii, arătindu-şi ştirbă- 
turile, eu aci am un gust, să fac o cinste băitanului istuia,., (Şi 
bâtu pe Lepădatu pe spate). Am avut noi ceva, da' acă ne-am 
impăcat ! Nu-i aṣa, mâi Lepădatule ?» Flăcăul nu zicea nimic. 
«Da' vorbeşte, mái omule! strigă Faliboga minios, Măi! tu nu 
cunoşti pe Faliboga, Măi! cit Is eu de amarnic... ca un cine 
rău, màil.. mäi băete! da’ să știi că eu pe furiş nu muşe! la 
şezi, mâi Niţă, colea, pe laiţă, lingă vatră, şi scoate-ți gluga din cap...> 

Sandu vătavul smulse gluga albă a lui Lepădatu, işi smulse 
și gluga lui mohorită, puse pe fläcäu pe laiță, şi el se trinti Inain- 
tea focului pe un scăunaş scund. 

«Ce mai zici, moş zdraile ? strigă el apoi rizind. Alară tot 
plouă —de mi sa; urit! la așa, parcă-i o negură in jurul meu, 
și mă 'nnădușă,,. Aici în bordeiu, ti mai bine.. Am eu oleacă 
de gust de chef în iaseară,,. 

— Dă, ploaia-i dela Dumnezeu, n'avem ce-i face... intim- 
pină zimbind moș Irimia Izdrail. lar cheful ți l-ăi face, dacă 
ai plăcere., 

— Plăcere am cu, măi oameni buni, da' eu vrau să dez- 
gheţ şi pe băitanul ista. Tu nu zici nimica, măi Niţa ? 

— Eu ce să zic? Ascult şi eu cum vorbiţi dumneavoastră... 

— Na! vâd eu că eşti cu indoială... da' nui nimic...» 

Sula cu zgomot, caşicum ar f fost plin de nădul, şi se 
uită în juru-i, 

«Moș Gheorghe Barbă, să-ți uzi olcacă fueru... Să-mi cinți 
cum şti dumneata... 

— Tioi cinta de ce nu?..» raspunse gros Gheorghe Barbă 
din fundul bordeiului,.. 

Urmă o vreme de linişte. Faliboga privea în pâmint. Apoi 
deodată ridică capul şi-şi aţinti ochii arzâtori spre ușă. 

Singă cu glas mare: «Ai venit, Iano?» 

Ușa se deschise. Intră o femee scundă şi voinică, roşco- 
vană la față şi cu sprincenele puternice. Își aruncă din cap sa- 


BORDEEXII 15 


cul cu care se apărase de ploac, se uită rizind in juru-i cu mi- 
nile in şolduri, apoi se indreptă spre Faliboga. 

«Ce răcneşti aṣa? vorbi ea c'un glas bărbătesc. Am venit, 
şam adus şi ulciorul...2 

Grecuşor intră cu ulciorul. Şi indată Faliboga turnă vin 
In ulcele de lut și cinsti pe cei de faţa. 

«De mult nu s'a văzul vin pe-aici, zise el vesel, da” in- 
caltea aci am adus de cel vechiu, dela un Jidan dela Săveni... 
Iaca, şi cu inchin ulcica asta... Şi zic să trăiască lana, cu care 
mă am tu bine din alte vremuri, şi care a venit după mine cine 
ştie din cite hotare... Şi să trăiască şi Niță Lepădatu să-mi cu- 
noască inima... lar Barbă să zică ceva din fluerul luit...» 

Bäu de dușcă ulcica şo intinse lanei. Cinstiră şi ceilalți. 
Bau și Lepădatu, supt privirile arzătoare ale lui Faliboga ; iar 
Gheorghe Barbă incepu a zice din fluer un cintec dela munte, 

«L.a munte la noi, altfel sună lucrul, grăi el după ce se 
opri. Cinţi de sus— şi-ţi răspund parcă văile şi adincurile.., 

— Aşi, ce-mi spui tu, măi Barbă! striga Sandu vătavul, 
Iaca, să-ţi spue lana mea—de pe cind am colindat noi munții. 

— Am fost noi prin multe părți de lume... răspunse lana 
visătoare, apropiindu-se de căldura focului. 

— Am fost! urmă Faliboga. Şi cită pădure și cită cim- 
pie am străbătut nei pe cai! Noi în vremea noastră am avut 
meserie cu primejdie...» adăogi mai incet vâtavul, zimbind, cu- 
prins parcă de o mare plăcere. 

Mai hăură vin; în lumina focului ochii lui Sandu sclipeau 
aprig.— Cu ulcica în mină, se îndreptă din şele Şi incepu a cinta 
răgușit : 

«Hei, lano, Iano şi iar Iano... 
Du-te, dragă, şi-mi aşterne 
La răscrucea uliței 

La girliciul pivniţei— 

S'aud cepul scirțiind 

Şi vin roşu zurăind,.. 


li aduci tu aminte, lano, urmă el, c'o lumină ciudată pe 
față. Aşa iți cintam eu,—cind te chemam să mergi cu mine in 
lume... Şi tu mult m'ai chinuit, lano. De dragoste și de scirbă, 
imi era neagră inima, ca tina. Şi-mi cinta Ilie Ragazan cintecul 
meu — şi eu mă uitam la tine, şi tu te uitai în altă parte... 


Of! şam iubit o copiliță 
Cu milă şi cu credinţă, 
Şi pentru durerea me 
Mă dădui In crişm'a be... 
Băui azi şi băui mine, 
Băui patruzeci de zile... 
Băui prețul murgului, 
N'allai gustul vinului...» 


El i VIAŢA ROMINE SCA 


Cu glasul răgușit şi cu ochii arzători afintiți asupra lanei, 
Faliboga mai mult rostea trăgânat decit cinta. Bău iar cu sete 
o cană de vin, după aceia strigă cătră Niţă L.epădatu. 

«Mai Niţă, māi prietine! vezi tu muerea asta... Eu cu dinsa 
am hoţit, mâi! Cite ape am coborit, ciți codri am străbătut și 
prin cite locuri pustii am râtăcit... nici nu mai fin minte L.. Am 
fost, măi băete, şi prin Dobrogea, și prin Baragan, şi peste Prut, 
şam suit la munte şam coborit la vale... Mulţi cai am furat 
noi şam prefăcut... Ş'am stat şi inchis. Şam fugit. Şi lana ma 
găsit ş'aici... Ş'acuma, iaca, mâi oameni buni, m'am făcut sluj- 
baş cu credință... Da' voi tot mă ştiţi cine sint eu...—ŞȘi m'apucă 
aşa un foc, parcă m'ași duce.. Şi atunci mă uit la Iana şi beau 
citeoleacă... lana zice cu ochii: Haide !... da' eu imi simţese cio- 
lanele mai grele,—şi ele-mi zic: Stai. 


Hei !—n'am crezut, n'am socotit 
C'a avea dorul slirșit,..— 


Mai cintă o leacă, măi Barbă, că mi-i jele,—şi lana iar 
zice cu ochii: Haide L..> 

Femeia zimbea In lucirea focului. Erau In trăsăturile ei urme 
de lrumuseţe şi in ochi ii mai scinteiau incă patimele. Privea la 
Faliboga și parcă un intreg trecut ti Invia In amintire,—trecut de 
tulburări şi de porniri sălbatice, 

Fluerul lui Gheorghe Barbă incepu a fierbe in bordeiu, aşa 
de trist, aşa de dulce,—parcă deodată se deschiseră cimpiile Pru- 
tului într'o lumină de toamnă, şi picura de pretutindeni cintarea 
nemărginirii, lana işi şterse o lacrimă cu dosul palmei,—apoi in- 
cepu a ride cu ochii în gol, ameţită de vin. 

«Mai Niţă... zise intrun tirziu cu glasul greu şi Faliboga, 
—să mai bem amindoi şi ulcica asta ! Măi, tu eşti om tare— da" 
parc'ai venit din ţinuturile unde sint multe biserici şi mulți popi... 
Tu ai altfel de inimă... Tu eşti om cu milă și cu durere, cum 
n'am fost cu le 

Tirziu, suiră din căldura bordeiului în noaptea neagră de 
toamnă. Băâtrinii se pregăteau de culcare ; numai Gheorghe Barbă 
eşi invâlit in suman, ca să mai vadă ce fac boii boerești şi fläcãua- 
şii cari dormeau in şoproane cu ci. Niţă L.epădatu mergea alā- 
turi de Faliboga și lana umbla Inaintea lor. 

«Iano, zise vătavul, tu intră şite culcă. Eu mi-oiu lua calul 
să dau un ocol—şi mă întorc îndată...» Femeia dispăru in umbră. 
Faliboga iși aduse iapa. 

«Mâi Niţă, vorbi el iar, ia-ți şi tu căluțul tău și hai cu 
mine 1...» 

Coboriră la vaci,— şi Lepădatu iși scoase calul. Porniră a- 
mindoi prin ploaia care curgea necontenit rece şi neindurâtoare, 
Umblară mult alături. Flăcăul abia cunoştea locurile, Dar vâta- 
vul işi ducea calul repede, parc'ar fi umblat ziua. 

«M'am cam trecut eu în iaseară cu bâutura, grâi cl într'o 
vreme... dar moşia vâd că tot mă cunoaşte...» 


BORDEENIUI 347 


€ Aşa cercetară toate ocoalele ; pe urmă trecură i 
zului, pe lingă moara cu opustul umflat, suiră Pe a 
runtului la stini, şi trecură pină la hotarul dela miază-noapte 
Pe la așezări, abia mormăiau dulăii, pătrunşi de ploae în culcu- 
şurile lor, Incolo, pe întinderile goale, parcă mergeau impotriva 
unui zid negru care se tot trăgea indârăt. j 

i cind ay întorceau, Faliboga mormäi : 
,_ laca, aci-i vremea cea bună... O cunosc cu, reni 
doi-trei şi-ţi scot cele mai bune vite, dacă n'a fi o leacă a 

Trecind iar pe ja Coṣere şi șoproane, strigă cu glasu-i as- 
pru, şi oamenii de pază-i răspunseră somnoroși. Tot aşa de som- 
noroşi şi inăbușit zăpăiau și dulaii —odată, de două ori pe urmă 
parcă-i apăsa în amorțire negura ploii, 

i-ar se opriră inaintea curții. 

«Doarme și câlugărița singură in casa boer . zi 
voce joasă Faliboga, Contabilul e bătrin și se pir el odată 
cu găinile— după ce-şi pune comanacul peste chelie,.. Dinspre 
partea lor poate să ardă şi să se inece toate. Boeru’ petrece depar- 
te, cine ştie unde... poate s'a dus prin străinătăți... şi iaca a a- 
ră ca za does size e meri păzească averile, Sint și lucruri pi- 
mea asta, măi am i -te și 
seen za iță Noapte bună, du-te și te ho- 
Lepădatu iși stăpini calul, 
«Bade Sandule, grăi el, stăi o leacă.. 
= câ este? 

— ita Sandule, iartă-mă pentru cele intimplate... 

— Mai Niţa, tu ești omul lui Dumnezeu, vorki Faliboga ti- 
zind- Du-te și te culcă—şi te gindește la fata humelnicului „.» 

Vătavul se şterse în intuneric, L.epădatu descâleca şi-şi duse 
surul la adăpost; apoi iși căută un cotlon intre vitele liniştite, 


„ Îşi puse buzduganul la căpâtăi, se invăli in cojec,—şi ina- 


inte de a adormi se gindi un timp, cu îndoială inc 

i e g ă, la purtările 

şi vorbele vătavului boeresc. Pe urmă işi îndrepta gindul spre 

fata lui moș Nastase, şi i se pâru că-i departe, peste nişte ape, 

cota pi negurile pen şi'n vijeliile ernii apropiate. Ina- 
le a adormi, auzi alară, prin văzduh, ch i jalni 

paseri străine, rătăcite. Si Sa e TAT 


(sfirşitul în numărul viitor} Mihail Sadoveanu 


PERAE A A 


Ideile filozofice ale matematecului 
H. Poincaré 
(sfirşit) 


Yv 


În Introducerea studiului de faţă, am pomenit că fizica, 
fiind șuința empirică cea mai exactă şi mai desăvirşită, repre- 
zintă locul de căpetenie unde putem cunoaşte adevăratul carac- 
ter al şiiinților empirice (cărora le putem zice şi reale), elemen- 
tele principale ale organismului şi gradul certitudinii lor. Fizica 
e ştiinţa experimentală tipică, şi ceia ce Poincare—in examenul 
său filozolic— constată la dinsa, e valabil mai mult sau mai pu- 
țin pentru toate ştiințile empirice. Fiecare din ele poate să aiba 
alt corp, alte veşminte, alte legi,—toate prezintă aceiaşi osâtură 
faţa de critica filozofică, Am amintit aceasta, pentrucă deşi in 
cele ce urmează se va vorbi in particuliar de fizică şi se vor 
aduce exemple din tezaurul acestei științi, cetitorul să aibă grija 
a substitui ştiinţa empirică, și a considera concluziile ce se 
vor trage ca valabile pentru ştiințile reale in general. Ca a- 
ceasta a ius şi inlențiunea lui Poincaré, se poate vedea şi din 
aceia că, deși se mărgineşte aproape numai la fizică (după ce a 
shirşit cu științil» matematece), cind se rezumă, vorbeşte de „La 
Valeur de la Science“, aşa dar despre toată știința, fără vre-un 
epitet limitativ. 

Din chiar decursul celor arătate, cu prilejul a diferite ci- 
tări, sa putut vedea ca Poincaré consideră- la fel cu mai 
toată lumea — legile empirice ca fiind supuse rectilicărilor, trans- 
formărilor și chiar abandonărilor ulterioare, Ceia ce a eşit din 
experiență rămine supus experienţii, —prin urmare poate fi revizuit. 

Ştiinţile cercetate pină acuma (acele matematece) au scă- 
pat de această eventualitate, numai fiindcă adevărurile lor erau 
opera spiritului nostru. Chiar acolo unde experiența avuse o largă 
participare, cum e cazul la mecanică, activitatea spiritului se 
manifestase puternic, operind schimbarea de destinație a consta- 
tării experimentale, dindu-i cu dela el putere rangul de princip. 
Adevărurile aritmetice exprimă necesități mintale ; acele geome- 
trice—convenţii : acele mecanice—decrete. Toate emană intrun 
mod oarecare, şi in chip fundamental din spiritul nostru. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 349 


Dacă ne scoborim însă dela axiome şi principii la legi, 
lucrurile se schimbă!). Legile oglindesc experiența şi alirnă ne- 
incetat de ca. Pentru a scăpa—măcar în mare măsură—de a- 
ceastă alirnare, ar trebui să putem scăpa cu totul de legi, trans- 
formindu-le bunăoară în principii pe toate, Dar aceasta am vä- 
zut că este imposibil; principiile nu pot servi la cunoaşterea na- 
turii și pentru prevederea cursului ei, decit complectindu-se cu 
legi. Acestea formează prin urmare un element indispensabil pen- 


- tru cunoștința lumii concrete ; un șir de pietre absolut necesare 


în clădirea unei ştiinți reale. 

Trecind acum la cazul special al fizicei—cu ajutorul căreia 
Poincaré examinează caracterul intregii știinţi empirice —urmează 
să spunem că legile fizice nu izvorăsc din inteligența noastră şi 
prin aceasta le-am separat de adevărurile studiate pină acuma, 
care aveau baza in intelectul nostru. Am face insă o mare gre- 
şală dacă am pune de aicea ştiinţa fizicei in opoziție cu acele 
malematece, una reprezentind experiența și contingența, celelalte 
raționalul şi immutabilitatea. 

Am greşi din pricină că fizica nu se reduce la partea ex- 
perimentala, ci mai cuprinde pe deasupra o parte „superioară, 
așa numită fizică teoretică sau fizică matematecă, Această coamă 
supremă a lizicei, care are un caracter neexperimental sau mai 
puțin experimental decit legăturile faptelor de jos, e constituită 
insă, intr'o largă parte, tocmai de categoriile de adevăruri stu- 
diate, acele numerice, acele geometrice şi mai cu seamă acele 
mecanice, Sau, zis cu alte vorhe, opoziție se află între cele două 
jumătăţi ale fizicei, care se impreună totuşi laolaltă, pentru a u- 
nifica — constituind o cunoştinţă desăvirşită — datele experienţii cu 
tiparele, convenţiunile și decretele spiritului nostru. De altfel se 
înțelege lesne că aceste produse spirituale, oricit se dezvoltă şi 
din plăcerea intelectuală a dezvoltării lor, ele urmăresc totuşi 
pină la urmă să cuprindă In rețeaua lor meşteşugită universul, 
cu fenomenologia lui reală. Putem zice că am studiat pină a- 
cuma aportul spiritului nostru la cunoașterea naturii, —şi am 
Văzut că, după Poincaré, e foarte insemnat; acuma trebueşte să 
vedem și partea naturii insăși. Dar, incă odată, cel dintliu—oricit o- 
rigina lui deosebită In primul moment Il separă—are tendința 
finală de a se contopi cu aceasta din urmă și aşa se explică 
cum —privite dintr'un alt punct—ştiinţile matematece sint numai 
un fragment al unei discipline mai vaste, care imbină deopo- 
trivă contribuţiile subiectului cu acele ale obiectului. 

Toate ramurile matematece sint puse în serviciul studiului 
naturii. Ele caută să introducă coherență şi limpezime in rindul 
datelor brute, şi prin aceasta să facă icoana naturii cit mai u- 
nitară. Chiar matematecele cele mai pure, ale căror calcule par 
a fi secătuite de orice vestigiu material, pot fi socotite —prin u- 


i) Bine înţeles, utilizăm aicea cuvintul „lege* in ințelosul restrins 
reci dă Poincaré, ca aplicare exeluzivă la raportarile fenomenelor lumii 
sensibile. 


350 VIAȚA ROMINEASCA 


tilitatea care o au- ca elemente ale unci fizice comprehensive. Şi 
aceasta, după cum observă bine Poincaré, nu numai intrucit pre- 
cizează legile și legăturile aflate, „dar chiar pentru a face cunos- 
cută armania ascunsă a lucrurilor, făcindu-ne să le privim din 
alt punct*, Sint fenomene care liziceşte nu au nici un raport, 
dar totuşi analogiile malematece dintre ele ne lac a ghici, aju- 
taţi de legea unui fenomen, pe acea a celuilalt, 

„Aceiaşi ecuaţie, acea a lui Laplace, o intilnim in teoria 
atracției newtoniene, în acea a mișcării lichidelor, tn acea a po- 
tențialului electric, în acea a magnetismului, în acea a propa- 
gării căldurii, şi in multe altele, 

„Ce rezulță de aici ? Că aceste teorii par a îi imagini de- 
călcate, una după alta; cle se luminează reciproc, şi își impru- 
mută limbagiul lor; intrebaţi pe electriciani dacă nu se felicită 
că au inventat cuvintul flux de forță, suggerat de hidrodinamică 
şi de teoria câldurii. 

„Aşa că analogiile matematece nu numai că ne pot face a 
presimți analogiile fizice, dar nu incetează de a fi utile chiar 
cind acestea lipsesc.* !) 

Şi dacă lucrul se adevereşte de calculele cele mai imate- 
riale, cu atit mai mult pot fi socotite ca elemente ale unei lizice 
complecte raporturile geometrice — care studiază locul in care e- 
votuează fenomenele lizice—şi mai cu seamă principiile meca- 
nice, căre sint inspirate de insăşi experienţa lizică. 

Am stăruit atita asupra acestui fapt, pentru a face clară i- 
deia, că atunci cind se vorbeşte de o fizică desăvirşită, care cu- 
prinde, pe lingă fapte, principii şi axiome ; care pe lingă dibue- 
lile induciive e capabilă de o dezvoltare deductivă; în sfirşit care 
constitue un edificiu ierarhic, unde datele experienţii sint inse- 
rate în decrete şi postulate mintale,—acea parte superioară ce 
domină experiența mu e formată dintr'o clasă de principii în o- 
poziție cu cele malematece țincluziv mecanice), ci sint chior 
acestea. 

Mai ales nu se poate vorbi de principiile fizice, făcindu-se 
abstracţie de acele mecanice. Oricine, cu puţină cultură, cunoaște 
pretenția mecanicei de a oferi baza tuturor explicărilor fizice, 
intr'un cuvint de a se socoti tocmai că reprezintă canavaua de 
principii a știinţilor naturii. 

In afară insă de principiile mecanice, Poincaré mai inşiră 
şi alte principii (să le zicem pur fizice), care impreună cu ce- 
lelalte alcătuesc generalitățile supreme ale lizicei : principiul con- 
servării energiei, al degradării energici (principiul lui Carnot), 
principiul celei mai mici acţiuni. *) 

De multă vreme principiile mecanice clasice, socolile odi- 
nioară ca singurele principii ale lumii fizice, au pierdut dreptul 
unei astfel de pretențiuni. In 1847, R. Mayer şi Joule descoperă, 
fără colaborare reciprocă, legea de echivalență a câldurii şi tra- 


1) La Valeur de la Science, p. 146. 
2 Ibid, p. 176, 1îî, 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 35i 
————————— e a 


valiului, Această lege a fost generalizată (cu deosebire de Helm- 
holtz) și a devenit principiul după care cantitatea de energie e 
veşnic constantă, că, atunci cind apare o formă de energie de- 
terminată, a dispărut o altă formă de energie echivalentă cu a- 
ceasta, că toate fenomenele naturii sint transformări de energie, 
care se regăseşte, după aceste prefaceri, totdeauna constantă. A- 
cest principiu al conservării energiei nu se află cituşi de puțin 
in contrazicere cu principiile mecanice. Dimpotrivă, se poate àr- 
moniza foarte bine cu o ecncepţie mecanică, explicindu-se toc- 
mai această constanţă, pe temeiul aceleiași cantități de mişcare, 
care subzisla— ca fond obiectiv—in desfășurarea unui lanţ cu fe- 
lurite calități aparente. Contrazicere nu e, dar totuşi principiul 
conservării nu se poate confunda sau subsuma principiilor me- 
canice, tocmai pentru cuvintul că el a fost chemat să se aplice 
acolo unde acestea—din cauza dificultăţilor experienţii—nu se 
pot aplica. In orice caz, e un principiu complimentar, —și această 
situaţiune o explică mai bine ca toţi Poincaré. 

ae „Să presupunem că avem în lață o maşină oarecare: rua- 
jul iniţial şi ruajul final sint singurile vizibile, iar transmisiu- 
nile, ruajele intermediare prin care mişcarea se comunică dela 
unul la altul, sint ascunse in interior şi scapă vederii... Vom 
spune atunci câ ne este imposibil a înțelege ceva din această 
mașină cită vreme nu vom putea-o demonta ? Desigur câ nu, şi 
principiul conservării energiei ne ajunge pentru a ne fixa asu- 
pra punctului celui mai interesant; constatind de pildă limpede — 
intrucit amindouă sint vizibile—că roata finală se inviriește de 
zece ori mai incet decit roata iniţială, putem conchide că o forță 
aplicată pe prima va face echilibru uneia de zece ori mai mare 
aplicată la cea de-a doua. Nu e nevoe pentru asta să pâtrundem 
mecanismul acestui echilibru şi să ştim in ce mod forțele se 
compensează in interiorul mașinii; e destul să ne asigurăm că 
această compensare nu poate să nu se producă. 

A „Ei bine, în prezența universului, principiul conservării e- 
nergiei ne poate face acelaşi serviciu. E vorba de o maşină 
mult mai complicată decit toate ale industriei, și ale cărei părți, 
aproape toate, ne sint profund tâinuite; observind insă mişcarea 
acelora pe care le putem vedea, vom putea, ajutindu-ne de a- 
cest principiu, să tragem concluzii care vor rămine adevărate, 
oricare vor fi detaliile mecanismului invizibil care le insuflețeşte.*!) 

„Tot aşa ireductibil la principiile mecanice, cuprinzind o in- 
dicaţie absolut străină celor dintii, o indicație care chiar a 
părut că-l pune In oarecare contrazicere cu mecanica, este prin- 
cipiul degradării energici, descoperit de Carnot la termodina- 
mică şi generalizat de Clausius și Helmholtz. In principiu, o 
formă de energie se poate transforma In alta fără râmâşița. In 
fapt însă, lucrurile nu se petrec aşa; ci de clteori se petrece o 
transformare de energie, cantitatea de energie capabilă de a se 


1) La Valeur de la Science, p. 175, 176, 


952 VIAŢA ROMINEASCA 


transforma, energia utilizabilă, diminuează. De unde această 
constatare ? 

S'au remarcat mai multe lucruri: 1) Că un corp cald poate 
Arece căldura sa unui corp mai rece, este insă imposibil ca so 
recapete pe urmă dela acesta, restabilindu-se diferențile iniţiale 
de temperatură. 2) Mişcarea se poate transforma integral In câl- 
dură ; transformarea înversă nu se poate executa decit in parte. 
De aici s'a conchis că toată energia tinde a se transforma (sau 
cum se spune: a se degrada) in energie calorică, care tinde la 
rindu-i la o nivelare de temperatură. Nivelarea aceasta face im- 
posibilă orice activitate, orice travaliu, fiindcă condițiunea aces- 
tuia este existența unei diferenți de temperatură. Pe această 
bază Clausius şi Lord Kelvin, pâșind spre considerării metafi- 
„zice, ajung la concluziunea câ prin degradarea necurmată a e- 
nergici se va produce cu timpul o unilormizare a temperaturii 
“universului, şi cu aceasta repaosul unei morți eterne, 

Incongruenţa intre acest principiu fizic și acele mecanice 
se allă in punctul următor: Dacă fenomenele fizice sar reduce 
la mişcări de atome—aparţinind excluziv cu aceasta forului prin- 
cipiilor mecanice—alunci ar trebui să lie reversibile. Ne-am pu- 
tea aștepta oricind să asistăm la o desfășurare retrogradă a lu- 
mii, la repetarea aceloraşi lucruri, la o evoluţie ciclică a uni- 
versului, Principiul lui Carnot stabileşte dimpotrivă că destăşu- 
tarea fenomenelor este ireversibilă, că nu se mai poale rece 
prinir'o stare anterioară, că orice lucru e numai o singură dată. 
Fenomenele mecanice pot urma intro direcție sau alta cursul 
timpului, şi "nainte şi "'ndărat. Noul principiu arată o direcţie de- 
terminată, slatornicind că peniru înfățişările universului timpul 
nu este indiferent, !) 

Principiul conservării energiei şi al degradării ei, principalele 
contribuții la fizica teoretică a secolului al XIX-lea, faţă de unii 
savanți, au căpătat o semnilicare revoluționară. Pentru unii a- 
ceste principii reprezintă falimentul explicării mecanice, şi in o- 
poziţie cu mecanicismul tradițional s'a format aşa numita direc- 
ţie a „energetismului*, care combate pretențiunea principiilor me- 
canice de a alcătui temeliile fizicei intregi, cere înlăturarea in- 
terpretărilor mecanice, acordind rangul de principii supreme nu- 
mai acestora nouă, care nu vorbesc de mişcare, ci de energie. 
Această direcţie energetică, la a cărei dezvoltare au contribuit 
şi consideraţii de ordin speculativ, reprezentată de Rankine, 
1) Intr'uu articol filozofic, întitulat „Nihil novi 2* (Convorbiri Literare, 
15 Februar 1910), d, © Antoniadi se servește Intre altele şi de principiul 
degradării ouargiel, pentra a intătara maxima „Nihil povi” şi a-i substitui 
„Omnia nova“, Ceia ce totuşi rămine straniu în acest articol este faptul că 
autorul se serveşte de principiul lui Carnot, pentra a întemeia maxima 
„Omnia nova“, socotită ca strigătul vieţii și al nâdejdii in opoziţie cu „Ni- 
hil novi“, cara o al desnădejiii şi al amărăeiunii. {Finalul articolulai, p. 
347). Pecind principial degradării enorgiei, care tocmai prevede moartea 
universului, pa poate conduce decit la o concepţie absolut presimistă. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI U. POINCARE ` 253 


Mach, Ostwald și alţii, tinde, cu un cuvint, nu numai să dea şi 
alți tovarăşi principiilor mecanicei clasice, ci chiar să le inlo- 
cuiască, opunind concepţiunii vechi o cterogenă concepţie nouă 
In această luptă dintre mecanicism și energetism, Poincaré 
râmine in expectativă, Recutoscind valoarea şi iinportanţa prin- 
cipiilor nouă, se mărginește a le inșira alături de cele vechi pe 
aceiaşi treaptă cu ele. Această recunoaştere nu-l aşează cituşi de 
puțin printre energetişti; dimpotrivă, autorul nostru pare a trăda o u- 
şoară inclinare pentru mecanicism, pe care fireşte il concepe 
intrun mod mai critic, fără a subscrie la consequenţile ontolo- 
pe bea se trăgeau odată, ajungindu-se la materialismul me- 
„_ Lăsind la o parte controversa dintre mecanicis i r 
tism, care interesează numai indirect expunerea ver Zig apei 
ne ocupăm de caracterul științii fizice, nu de soluţiile ei con- 
crete—să vedem cum le consideră Poincart —ca origină şi Insu- 
Șirt -pe aceste principii nouă, Evident intocmai ca pe celelalte 
Stăruind asupra principiului conservării energiei, ne arată pe 
larg cum la inceput fiind o constatare experimentală, a devenit, 
prin convențiune, principiu, adică la adăpostul oricărei infirmări 
Ba incă putem spune că acest principiu operind cu o noțiune 
măi vagă (energia e mai vagă decit mişcarea), este şi mai e- 
lastic decit cele mecanice, şi mai garantat deci ele. In ultima 
instanță, principiul energiei, după cum arată şi Poincaré, nu mai 
enunță decit numai atit: „există ceva care rămine constant“ 
„Subt această formă, adaugă autorul nostru, el se allà la rindul 
lui de-asupra experienţii şi se reduce la un fel de tautologie. 
In adevăr, e limpede că dacă lumea e guvernată de legi, vor 
exista cantități care râmin constante.” 2) 
Rindurile din urmă nu pot fi trecute uşor. In ele se alla 
mărturisirea—poate involuntară—că principiul energici, la gradul 
cel din urmă de generalizare, mai are şi un alt izvor de certi- 
tudine, decti acela — comun cu alte principii—de a fi convențiune. 
Așa formulat, principiul exprima o adevărată necesitate mintală 
El reprezintă cxpresiunea nemijlocită a faptului că, potrivit cu 
exigenţile absolute ale minţii noastre, nu putem admite ca să 
lasă „ceva“ din „nimic“, precum şi inversul: că ceva poate de- 
veni nimic, Citā vreme susții constanța unei forme speciale de 
realitate, oricit dfi va părea indestructibilă la inceput, te poți 
aştepta totuşi la o desmințire. Cind insă te mârgineşti a susține 
constanța unui „ceva* nedeterminat, atunci o desmințire nu e 
posibila, decit numai prin inadmisibila minune de a face din 
ceva nimic. O pierdere pe care o suleră o realitate determinată 
poate fi compensată prin sporirea alicia. De aceia o realitate a- 
numilă poate creşte ori scădea, Dar realitatea ca atare, aceasta nu. 


1) Cită vreme se păstrează ca ideal al fizicei figura " 
turor fenomenelor sale si se speri in aceustă eE rin Eang mea pis 
mentan nu es a reulizabilă în totul—ucesta e mocunieiseu. 

2) Science ei Hypothèse, p. 153, 154. 


Di VIAŢA ROMINEASCA 


Pentru aceasta, principiul conservării energiei se poate zice 
„că are un grad de certitudine şi mai mare, fiind mai mult decit 
„convenţiune, expresia unei necesităţi mintale, 


Dar fizica nu e numai principii. Intre acestea și realitatea 
concretă se interpun, mijlocind, legile empirice,—și trebue să a- 
dăogăm că cu cit principiile vor fi mai garantate, fiind mai vagi 
şi mai elastice, cu atit vor trebui mai multe şi mai variate legi 
experimentale, care să conducă dela ele la jenomenele determi- 
nate ale unui moment dat. Cu atit prevederea fenomenelor nu se 
poate lăsa numai in sarcina celor dintii. 

Legile empirice, contrar principiilor, sint verificabile, A spu- 
ne că sint verificabile inseamnă a afirma că sint veşnic supuse 
controlului experienţii. 

Orice lege este o generalizare, „căci fără generalizare, pre- 
vederea este imposibilă. Circumstanţele în care sa operat nu 
se vor reproduce niciodată toate impreună, Faptul observat nu 
va mai reincepe; singurui lucru care se poate afirma este că, 
in imprejurări analoge, un fapt analog se va produce. Pentru a 
„prevedea trebueşte cel puţin să invocâm analogia, adică să ge- 
neralizăm* ?), 

Pentru a face aşa dar aplicabilă o constatare actuală la vi- 
itor, va trebui să facem abstracţie de unele Imprejurări indivi- 
„duale, să le socotim Tara influenţă in producerea faptului. Dar 
prin aceasta generalizarea devine ipotetică. „Graţie generali- 
zării, spune Poincaré, fiecare fapt observat ne face să prevedem 
un mare numâr de alte fapte; dar nu trebue să uitâm că cel 
dintiiu fapt numai este sigur, că toate celelalte nu sint decit pro- 
i babile. Oricit de solid întemeiată ne va părea o prevedere, nu 
sintem niciodată siguri, în mod absolut, că experiența n'o va 
- desminţi, dacă ne propunem a o verifica. Dar probabilitatea este 
adesea destul de mare pentruca în practică să ne putem mul- 
tumi. Mai bine să prevedem fără certitudine, decit să nu preve- 
dem de loc*?). Intr'o formulă concentrată Poincaré afirmă: ori- 
„ce generalizare este o ipoteză, propoziție care a devenit formula 
de luptă a şcolilor filozofice cu oarecare dispoziţii sceptice. 

E drept că Poincare caută pe cit îi pare posibil să indul- 
cească această consequență, incercind să impuţineze circumstan- 
tele individuale care ar putea să aibă Inriurire. Aşa, de pildă, 
„pozițiunea variată a lui Sirius in două momente in care se pe- 
trece un fapt pe pâmint, ar f o circumstanță fără insemnălate. 
“Dar această neglijare a influenții corpurilor foarte Iindepărtate o 
socotește tot ca o ipoteză ce o facem, ce e dreptul o ipoteză 

, naturală şi trebuitoare, dar ipoteză 3). 


1) Science et Hypothèse, p. 109. 
3) Ibid., p. ETA Š 
5) Ibid., p. 180. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H, POINCARE 3:5 
mee a e 


Oricare vor fi marile deosebiri dintre principii şi legi 
nele convenționale, altele empirice ; unele neverificabile. alele ie 
rificabile), şi unele şi altele sint ipoteze, — bine înțeles pentru mo- 
tive contrare. Principiile sint ipoteze pentru cuvintul că sint 
neverificabile, legile fiindcă sint verificabile. Principiile unei 
științi, intrucit niciodată nu sint singurile posibile, ci se pot ad- 
mite şi altele — numai mai puţin comode—care să ducă la ace- 
leaşi rezultate, prin faptul că nu sint supuse unei verificări di- 
recte și depline, ne lasă în nesiguranță, dacă ele corespund re- 
alităţii efective, sau altele, care fiind mai complicate, le-am dis- 
prețuit. Legile sint ipotetice in sensul că ne putem aştepta — 
răminind supuse controlului neincetat al experienții—să le ve- 
dem infirmate intro zi. Evident, principiile sint ipoteze in- 
trun fel şi legile in altul. La legi e ipotetic numai gra- 
dul generalității lor; principiile sint ipotetice în intregime. Pe 
de alta parte, o experiență determinată ne poate face să inlătu- 
râm ipoteza unei legi empirice,—nu însă pe aceia a unui prin- 
apu constitutiv. Ipoteticul unei legi constitue slăbiciunea ei, 
sira principiilor alcătuește intro privință tăria lor, căci 
aptului că nu sint verificabile— şi prin asta ipotetice — îşi dato- 
resc nr dâinuirii lor, 

4 rept acuma că și ipoteticul principiilor—ca orice fel 
a ppe eite in altă privință supărător, Ingăduind alături 

e ele şi alte principii posibile, şi neavind puterea de a curma 
maaa posibilitate, necesitatea de certitudine, care e o parte in- 
i peer a aspirațiilor noastre ştiinţifice, sulere. In orice caz, fap- 
ul alcătuește un neajuns. În această situațiune, Poincaré vede 
ca singură lumină călăuzitoare, care ne face să alegem cu mai 
multă sau mai puţină siguranță, între mai multe direcțiuni posi- 
bile, un postulat mintal, —acel al simplităţii, 

Acest postulat intervine de-opotrivă, după Poincaré, şi la 
alegerea principiilor şi la enunţarea legilor. Dar care e siguranța 
postulatului insuși ? Odinioară simplitatea unei formule era o 
garanţie deplină a exactității sale, Simplicitatea legii lui Mari- 
otte a lost invocată adesea ca un argument In favoarea cei. „As- 
tăzi, spune P., ideile s'au schimbat mult; şi cu toate astea acei 
care nu cred că legile naturale trebue să fie simple sint obligați 
adesea să facă caşi cum ar crede, Ei nu se vor putea sustrage 
cu tolul la această necesitate, fără a face imposibilă orice gene- 
ralizare, Şi prin aceasta orice ştiinţă“ 1). 

„Ultimele rinduri vor să spue că insuși faptul generalizării 
convingerea că mai multe fenomene vor asculta de aceiaşi lege, 
presupune credința că natura procedează simplu, nu complicat. 

: Cind e vorba de principii, postulatul simplicităţii râmine 
plină la urmă, după P., criteriul unic de alegere. Principiile sint 
comode sau incomode, nu adevărate sau falşe, Dispărind aicea 
in această concepțiune, punctul de vedere al adevărului, postu- 


1) Ibid, pe 173. 


as VIAŢA ROMINEASCA 


— ... 


latul simpliciiăţii nare obligaţia să'şi arăte titluri de legitimare, 
Cind insă ne slujim de postulalul in chestiune chiar acolo unde 
se aplică epitetele de adevărat sau falș, la legile empirice, cind 
simplicitatea e socotită ca un reflect al adevărului, atuncea in- 
trebarea asupra bazelor postulatului e absolut la lacul ei. 

In această ordine de idei trebueşte să spunem că experiența 
a desminţit uneori acest postulat şi nalura adesea se arată sim- 
plă numai in aparenţă. „În teoria cineticăa gazelor, spune Poin- 
cart, se consideră molecule animate de mari viteze, a căror 
trajectorii, delormate prin ciocniri neconlenile, au formele cele 
mai capricioase, şi brăzdează spaţiul In toate direcţiile, Rezul- 
tatul observabil este legea simplă a lui Mariolte.... Aici simpli- 
citalea nu este decit aparentă, și numai imperlecţia simţurilor 
noastre ne impedică să observăm complexitatea“ !). 

Tot pentru a arăta că dedesuptul simplităţilor de infâțișare 
se pot ascunde cnmplexități reale, Poincaré se referă la legea 
lui Newlon însăși, reputată plină astăzi prin simplitatea ci. „Dar 
această lege? Simplicitatea ci alita timp ascunsă e poate numai 
aparentă. Cine ştie dacă nu cumva se datorește unui mecanism 
complicat... In orice caz,e greu de presupus că legea adevărată 
nu conține termeni complimentari, care ar deveni sensibili la 


distanţe mici. Dacă în astronomie ei sint neglijabili... şi daca. 


legea găseşte astfel simplicitatea ei, asta va [i numai din cauza 
imensităţii distanțelor cereşti, Mai departe continua conchizind : 
„Fară indoială, dacă mijloacele noastre de investigaţie ar deveni 
din ce tn ce mai pâtrunzâtoare, noi am descoperi simplul subt 
complex, apoi complexul subt simplu, pe urmă iarâși simplul 
subt complex, şi tot aşa mai departe, fără să pulem prevedea 
care va fi ultimul termen, 

„Trebueşte să ne oprim undeva, şi pentruca Ştiinţa să fie 
posibilă, trebue să ne oprim cind am găsit simplicitatea. E sin- 
gurul teren pe care vom putea ridica edificiul generalizărilor 
noastre“ ?), 

Chestiunea este insă, după astfel de constatări şi desmin- 
țiri, ce valoare ştiinţifică are postulatui simplicităţii, sau cum in- 
treabă Poincaré însuşi: „Această simplicitate fiind numai apa- 
reniă, acest teren va fi oare destul de solid ?* 

La această Intrebare răspunde în modul urmâtor: „Ce im- 
portă dacă simplicitatea e reaiă sau acoperă o realitate complexă ? 
Fie că se datoreşte influenții numerelor mari, care nivelează di- 
ferențile individuale, fie că e datorită mărimii sau micimii unor 
cantităţi care permit a se neglija oarecare termeni, în orice caz, 
ea nu se datoreşte hazardului, Această simplicitate, reală sau 
aparentă, are loldeanuna o cauză. Atunci vom putea face tot- 
deauna acelaşi raționament, şi dacă o lege simplă a lost obser- 
vată in mai multe cazuri particulare, vom putea în mol legitim 

1) Op. citat, p- 175. 
3) Ihid., p- 176. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 357 
p u a A 


să presupunem că va fi adevărată în cazurile analoge. A refuza 
să credem inseamnă a atribui hazardului un rol inadmisibil*!), 

Aşa dar, aceia ce dă putere și legitimare postulatului sim- 
plicitaţii, dupa Poincaré, este în ultimă instanță inadmisibilitatea 
hazardului şi ideia de cauzalitate. Dar această ultimă idee are 
de fapt o valoare necondiționată ? Pentru un apriorist adevărat, 
care socoate cauzalitatea ca un principiu mintal (legindu-se pro- 
babil cu principiul logic al rațiunii suficiente), da, şi intemeindu-se 
postulatul simplității—în acest chip—pe cauzalitate, i sa dat o 
legitimare dintre cele mai tari. Pentru un empirist, care socoate 
cauzalitatea ca o lege empirică, ipoteticul se va menţine și 
de-acuma. 

Toată chestiunea se reduce la examenul cauzalităţii. 

Poincaré insă mu-l face. De aceia, sfirşind așa cum sfir- 
şeşte, inchee în mod dogmatic. lar dacă ne aducem aminte că 
în treacăt şi-a manifestat indoiala în certitudinea absolută a prin- 
cipiului rațiunii suficiente, putem spune că inchee chiar puţin 
inconsequent, i 

Am văzut că orice generalizare—așa dar orice lege empi- 
rică-— este, pentru Poincaré, o ipoteză, Această idee o reia şi 
dezvoltă in diferite forrae. „Enunţul unei legi, adaugă în altă 
parte, e cu necesitate incomplect. Acest enunţ ar trebui să cu- 
prindă enumerarea tuturor antecedentelor în virtutea cărora un 
consequent oarecare va putea să se producă. La inceput trebu- 
eşte să se descrie foute condiţiunile experienţii care e să se facă 
şi legea se va enunța atuncea: dacă toate condițiunile sint In- 
deplinite, cutare fenomen are să aibă loc. 

„Insă nu vom putea fi siguri de a nu fi uitat nici una din 
aceste condițiuni, decit cind se va fi descris starea universului 
întreg în momentul î; toate părţile acestui univers pot în adevâr 
să exercite o influență mai mult sau mai puţin mare asupra fe- 
nomenului care trebue să se producă in momentul i+ dt. 

„E totuşi limpede că o astfel de descriere nu va putea să 
se găsească In enunţul legii; în cazul cind aceasta s'ar face, le- 
gea va deveni inaplicabilă ; dacă am cere deodată atitea condi- 
țiuni, va exista foarte puţină șansă ca la un anume moment ele 
să fie toate realizate. 

„Atunci cum nu vom putea fi siguri niciodată de a nu fi 
uitat vre-o condițiune esenţială, nu se va putea spune: dacă a- 
nume şi anume condiții sint indeplinite, cutare fenomen se va 
produce; vom putea spune numai: dacă anume şi anume con- 
diţii sint realizate, e probabil că cutare fenomen se va produce 
aproximativ* ?), 

Mai departe, aduce în aceiaşi ordine de idei următorul e- 
xemplu : Să presupunem c'am calcula pe baza legii mișcărilor 
planetare orbita lui Saturn, şi facem In această privință o pre- 
vedere. Certitudinea ei va fi absolută ? 


1) La Valeur de la Science, p. 249 4 


258 VIAȚA ROMINEASCA 


„N'ar pulea să existe in univers o masă gigantică, mult 
mai mare decit acea a tuturor astrelor cunoscute şi a cărei ac- 
țiune ar putea să se lacă simțită la distanțe mari? Această 
masă animată de n viteză colosală, după ce a circulat tot timpul 
la aşa distanţe incit influența ei a rămas insensibilă pentru noi, 
să presupunem c'ar trece deodată mai pe aproape. Cu siguranță, 
ca va produce in sistemul solar perturbații enorme pe care nu 
le-am putut prevedea“ 1). 

Ipoteticul generalizărilor empirice, așa cum | lămurește 
Poincaré, decurge din două cauze, pe care autorul In expunere 
nu le-a deosebit bine una de alta. Distinse mai cu ingrijire, ele 
sint următoarele, Una este faptul că circumstanțe turburătoare, 
pe care nu le-am putut prevedea, pot să suspende efectele unei 
legi, sau măcar să le altereze; altă cauză este că atunci cind 
am formulat legea, făcind abstracție de unele condiţii ale expe- 
rienții— intrucit le-am socotit neinsemnate—e posibil să fi făcut 
abstracţie de o condiţiune care să fie esențială. Una din cauze 
este adăozirea neprevăzulă de condiţii accesorii pe care nu le 
cunoaştem ; cealallă— neglijarea de condiţii accesorii a căror im- 
portanță nu am iînţeles-o. Şi o cauză şi alta derulează preve- 
derile,— dar totuşi Intre ele trebue făculă următoarea deosebire 
teoretică. Prima cauză nu atinge veracitatea legii, ci numai li 
limitează eficacitatea îintr'o anume imprejurare dată. Cea de-a 
doua contribue însă la o greşală de enunț, Fireşte acum că a- 
mindouă pot să pricinuească nesiguranța generalizărilor expe- 
rimentale. 

Odată acestea stabilite, putem face un pas mai departe, 
căulind a cunoaşte părerea lui Poincaré asupra unui alt punct 
de seamă al problemii generalizărilor empirice, 

E drept că din pricina circumstanțelor accesorii necunos- 
cute sau neglijate, generalizările noastre nu au certitudine de- 
plină. Dar in cazul cind ar exista exact aceleaşi circumstanțe, 
sau pentru aceleași circumstanțe, putem conchide cu siguranță 
dela un caz un altul? Ce garanţie avem că ceia ce sa intim- 
plat odată se va intimpla şi-a doua oară, chiar presupunină i- 
dentitatea absolută a împrejurărilor? Şi aceasta e o problemă, 
nu e un lucru înțeles dela sine, şi dovadă că este aşa, e faptul 
că empiriştii de felul lui Hume, reducind legăturile cauzale la a- 
socieri psihologice, au compromis in teoria lor siguranța repeți- 
rii unui fenomen chiar in condiţii identice cu acelea in care sa 
mai intimplat, 

Din nefericire, nu intilnim la Poincaré nici o cercelare a- 
supra dreptului de a conchide dela aceleaşi cauze la aceleaşi 
efecte, E drept că o astfel de cercetare i-ar îi părut nefolosi- 
toare poate, lui, care accentuiază adesea că nu există circum- 
stanțe care să se repete identic, care susține chiar că enunţul 
obișnuit al procedurii inductive, reproducindu-se același antece- 


1) La Valeur de la Science, p. 250. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUNI. POINCARE 359 


dent, se va reproduce același consequent, n'are nici o aplicație şi 
cà ar trebui inlocuit, spunindu-se : dacă un antecedent A a pro- 
dus odată un consequent B, un antecedent A', puțin diferit de 
A, va produce un consequent B', puţin diferit de B )). 

Cine nu vede totuşi că ultimul enunț—oricit va fi mai a- 
proape de realitate decit acel dintiiu—il cuprinde totuși impli- 
cit pe acesta, ii presupune veracitatea lui? 

Pe de altă parte, din mai multe pasagii se poate vedea con- 
fiența pe care Poincaré o are in el. Vorbind bunăoară de ipo- 
teza că intr'o zi Sar descoperi un corp care are toate însuşirile 
fosforului, afară de proprietatea de a se topi la 440, după ce a- 
firmă puţina verosimilitate a acestei eventualități, adaugă: „Şi 
dacă prin imposibil s'ar intimpla, cele două corpuri nu vor avea 
probabil identic aceiași densitate, identic aceiaşi câldură speci- 
fică, etc., aşa că după cei vom fi determinat densitatea de ex., 
vom putea să-i prevedem gradul fuziunii sale“ 2). 

De asemeni, atunci cind opune scepticilor care anunță fali- 
mentul științii, din cauza necontenitei schimbări a teoriilor fizice, 
cind le opune faptul cå aceste teorii exprimă în realitate ace- 
leaşi raporturi, că sub veşminte schimbate se tnfāțişeazä ace- 
leaşi relaţiuni ale experienţii 3), prin aceasta— socotind constata- 
rile experienții immutabile, în limitele in care au fost exact făcute— 
exprimă aceiaşi conliență, că intre aceiaşi termeni vor avea loc 
totdeauna aceleași relațiuni. 

Aşa dar, Poincaré admite în mod dogmatic valoarea faimo- 
sului principiu al „unilormităţii legilor naturii“, fără a face un 
examen filozolic al bazelor legilimităţii sale. 

De altfel, această lacună o găsim aproape mârturisită, „N'am 
cituşi de puțin intențiunea, zice autorul nostru, să caut aicea 
fundamentele principiului inducţiunii; ştiu foarte bine că nu voiu 
putea reuşi ; a jusulica acest principiu e tot așa de greu ca a 
te scuti de el. Mă voiu mârgini să arât numai cum il aplică 
savanții şi cum anume sint forțați a-l aplica” +), 

Cum vedem, din cauza greutății de a se legitima inducţi- 
unea—de a i se desluşi fundamentele ei necesare—Poincart re- 
nunţă formal la aceasta, mărginindu-se la o descriere empirică a 
procedurii inductive, pe care o face iarăși nu lără oarecare ori- 
ginalitate, 

„Principiul inducţiunii ar fi inaplicabil, dacă n'ar exista în 
natură o mare cantitate de corpuri asemănătoare, sau aproape 
asemănătoare, dacă n'am putea conchide de exemplu dela o bu- 
câtă de fosfor la altă bucată de fosfor. 

„Dacă am reflecta asupra acestor considerații, problema 
dleterminismului şi a contingenții ne-ar apare într'o lumină nouă“, 


ma aaa n a neam rare 


1) La Valeur de la Science, p. 258. 
2) Ibid 237. 

3) La elice et Hypothèse, p. 189, 190. 
4) La Valeur de la Science, p. 298. 


380 VIAȚA ROMINEASCA 


Imbrăţișind -diferitele sequenţe dintre fenomene, „recunoaş- 
tem că printre aceste sequențe nu sint două care să fie absolut 
identice. Dar In cazul cind principiul inducţiunii, aşa cum l-am 
enunțat, e adevărat, vor exista sequențe aproape asemănătoare, 
pe care le vom putea clasifica unele lingă altele. Cu alte cu- 
vinte, e posibil să facem o clasificare a sequenţelor. 

„La posibilitatea şi legitimitatea unei astfel de clasificări 
se reduce în cele din urmă determinismul*. 

Shirşitul e cu deosebire interesant, sub aparenţa unei sim- 
ple descrieri străbate o prezintare a bazelor inducțiunii. Nu e 
vorba numai că o astlel de clasificare [ace singură posibilă apli- 
carea inducţiunii,— ceia ce va admite toată lumea; dar pe posi- 
bilitatea unei astfel de clasilicări are aerul a se spune că se 
întemeiază ideia determinismului, Cu aceasta am venit la Hume, 
care socotea regularitatea naturii ca temeiul ideii de cauzalitate 
(determinismului). Pentru un apriorist, regularitatea se intemeiază 
pe cauzalitate, nu viceversa. Pentru asta concepţia Intemee- 
rii răsturnate, care este acea a empirismului, conduce, în mod 
'consequent, la scepticism. 

Poincare scapă aicea de mărturisirea scepticismului (la care 
l-ar fi condus dealtlel şi indoiala In principiul roiunii suficiente), 
punându-se la adăpostul unei confienți dogmatice. Fără indoială 
că şi acuma putem vorbi de o inconsequență. Dar lăsind la o 
parte această apreciare, să vedem cum putem califica în aceas- 
tă parte doctrina lui Poincaré: este sceptică sau nu? 

După ton, nu. În fapt, da. Căci orice acceptare dogmatică 
lasă deschisă poarta vintului sceptic, mai ales cind elemente de 
indoiala se pot culege din chiar doctrina autorului insuși... 


In afară de peneralizările empirice, care sunt ipoteze veri- 
ficabile, şi de principii, care sint ipoteze neverificabile, oare- 
cum la mijlocul lor, Poincaré constată în ştiinţa fizicei incă o 
serie de ipoteze cu caracter specific, pe care le numeşte indi- 
ferente sau figurative, Cu acestea se termină descrierea com- 
plectă a edificiului ştiinților naturii.! 

Ipotezele acestea plăzmuesc nişte costume In care imbră- 
căm anume raporturi constatate, Ele au numai un înțeles meta- 
foric, De aceia ele sint fără legătură cu adevărul, și două ipo- 
teze de acestea, chiar dacă sar referi la aceleaşi raporturi ştiin- 
țifice, oricit s'ar deosebi intre ele, pot fi amindouă valabile, nu 
urmează câ una din ele e lalşă. Şi aceasta pentru simplul cu- 
vint că la aceste ipoteze nu trebuesc să se aplice epitetele de 
adevărat sau lalş. Fresnel atribue lumina mişcărilor de eler; 
Maxwell, după dinsul. o socoate curent electric. Mişcarea şi cu- 
renlul sint numai două imagini „pe care le substituim obiectelor 
reale pe care natura ni le va ascunde de-apururi* :).* Raporturile 


1) Science et Hupathâse, p. 190. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 361 


care se allă intre aceste obiecte reale sint singura realitate pe 
care o putem ajunge, și singura condițiune e să existe aceleaşi 
raporturi între aceste obiecte și între imaginile care sintem si- 
liji a le pune in locul lor. Dacă aceste raporturi ne sint cunos- 
cute, ce ne importă dacă ne pare comod să inlocuim o imagine 
printr'alta. A 

Cu alte vorbe, rostul și natura ipotezelor figurative se le- 
gilimează prin aceia că nepulind cunoaște decit raporturile feno- 
menelor, nu şi natura lor ascunsă, (aşa dar termenii concreți ai 
raporturilor), iar pe de altă parte mintea noastră neputind să mi- 
nuiască — oricit ar progresa spre abstracţiune —raporturi fără ter- 
meni reprezentați, substitue acelor obiecte necunoscute niște i- 
magini convenţionale, intre care se găsesc aceleaşi raporturi ca 
intre obiectele tăinuite. De aceia aceste imagini nu pot să pri- 
mească alte epitete decit comode și incomode, iar atunci cind 
unei ipoteze figurative i se preferă o alta, aceasta nu înseamnă 
că una e mai adevărată decit cealaltă. Aşa se explică cum 
teoria lui Fresnel se poate utiliza și astăzi alături de acea a lui 
Maxwell. Subt costumul schimbat, la spatele imaginilor conven- 
ționale intrebuințate, se găsesc aceleaşi raporturi, aceleași for- 
mule, aceleaşi ecuaţiuni,. | 

Ipoteze figurative se aseamănă așa dar pe deoparte cu a- 
cele neverificabile, intrucit nici ele nu pot fi supuse controlului 
experienții, şi infirmate de ea; pe deallă parte, pe ntru raţiuni de 
comoditate, pot [i şi sint mai repede schimbate şi inlocuite decit 
principiile, şi prin aceasta se apropie de generalizările experi- 
mentale. 

O singură observare înnainte de a părăsi această chestiune, 

Existența de ipoteze figurative, fără pretenția obiectivită- 
ţii, o va admite poate oricare savant. Motivarea rostului lor, aşa 
cum 0 face Poincaré, nu se încadrează Insă fără dificultate în 
concepția lui generală. Poincaré e idealist in sensul Berkeley, 
„Sans doute, une realile complètement indépendante de l'esprit qui 
la conçoit, la voit ou la sent, c'est une impossibilite* !) „Tout ce 
qui n'est pas pensée est le pur néant“ $), Totuşi legitimarea ipo- 
tezelor figurative n'a putut-o face fără oare care prolesie de ag- 
nosticism, Ele sint doar imagini substituite „aux objets réels 
que la nature nous cachera éternellement". Dar între agnosticism, 
pentru care senzațiile noastre sint reflecte ale unui substrat ne- 
cunoscibil, şi idealismul lui Berkeley, pentru care senzațiile sint 
realități absolute, există o deosebire care le face ireconciliabile. 
De aceia putem spune că şi aici se allă o contradicțiune, şi con- 
trazicerile —atunci cind nu pot fi puse în seama slăbiciunii de 
cugetare a aceluia care le-a rostit—sint mai mult decit oricine 
izvor de scepticism... 


E momentul să vedem acuma ce crede Poincaré însuși des- 
E La Valeur de la Science, p. 9. 
2) Ibid, p. 216 


362 VIAȚA ROMINEASCA 


pre natura concepţiunii sale şi despre interpretarea ce trebue să 
i se dea. Aceasta ne-o spune căutind să se separe de filozofi 
cu concepţiuni exagerate, care totuși se sprijină pe dinsul și l-au 
citat ca pe unul din ai lor. 

Faptul că In ştiinţă se găsesc elemente convenţionale, greu- 
tatea de a se defini adevărul şi eroarea, imposibilitatea de a 
compara o icoană a minţii cu ceva extramental, au făcut pe u- 
nii ginditori să socotească ştiinţa în întregime convenţională, 
legile creaţiunii artificiale, faptul ştiinţific ca o operă a savantu- 
lui. Ştiinţa nu ne poate conduce la adevăr, ci poate numai sā ne 
procure reguli de acţiune, Autorul cu care Poincaré discută este 
Le Roy, 

Din capul locului Poincaré arată absurditatea pretenţiunii — 
care formează trăsătura de câpetenic a aşa numitului pragmatism — 
ca o lege să poată avea titlul de regulă de acțiune, lâră ca să 
fie totodată şi o cunoştinţă. 

„Cind spun : pentru a face hidrogen faceți să lucreze un a- 
cid asupra zincului, formulez o regulă care reuşeşte ; aşi fi pu- 
tut zice: faceţi să lucreze apă distilată asupra aurului; şi aceasta 
ar fi fost o regulă, care însă n'ar fi reuşit, 

„Dacă dar „reţetele* științifice au o valoare, ca regulă de 
acţiune, asta pentrucă ştim că reușesc, cel puţin în general. Dar 
a şti aceasta, insemnează a şti ceva şi atunci cum veniți să ne 
spuneţi că nu putem cunoaște nimic? 

„Știința prevede, şi pentrucă prevede ea poate fi utilă și 
servi de regulă de acțiune. Ințeleg bine: prevederele sale sint 
adesea desminţite de eveniment ; aceasta dovedeşte că știința este 
imperiectă și cind adaug că ca va rămine totdeauna, sint si- 
gur că aceasta e o prevedere, care, cel puţin dinsa, nu va Îi nici- 
odată desrmințită. In orice caz, savantul se înșală mai rar decit 
un profet care ar prezice la intimplare, De altă parte, progresul 
e lent, dar continuu, așa că savanții, cu toate că din ce in ce 
mai indrăzneţi, vor fi din ce in ce mai puţin amăgiţi. E pu- 
țin, dar e destul, 

„Nu există mijloc de a scăpa de această dilemă ; sau știința 
nu îngădue să prevedem, şi atuncea ea e lără valoare ca re- 
gulă de acțiune ; sau dimpotrivă permite să prevedem Intr'un chip 
mai mult sau mai puţin imperfect, şi atunci ca nu e fără valoare 
ca mijloc de cunoştinţă“, ? 

Ceia ce nu poate de fel admite Poincaré e afirmația că sa- 
vantul creiază faplul. lar atunci cind pragmatiştii fac concesiu- 
nea de a spune că dacă savantul nu creiază chiar laptul brut, 
in orice caz creiază faptul ştiinţific, Poincaré nu admite deose- 
birea prolundă care se face intre faptul brut și acel științific. 
După dinsul, faptul brut rămine cuprins In acel științific, care re- 
prezintă numai exprimarea lui mai rafinată, faptul brut il deter- 
mină pe acesta din urmă ; savantul nu are latitudinea unei cre- 
ari arbitrare, ci, elaborind o noțiune științifică, urmează indicații 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI I. POINCARE 263 


nealirnale de dinsul, se supune unui lucru impus din afară. Fără 
indoială, şi după Poincaré, în știință se ală mulțime de ele- 
mente convenționale. Dar aceste elemente au scopul să alcătuiască 
numai un limbagiu comod, în care nu exprimăm Iinsâ—făcind 
ştiință— ceia ce vrem, ci aceia ce ni se dă ca existent. Faţă de 
o convențiune, fireşte, nu are senz a ne intreba dacă e adevărată 
sau falşă ; dar odată admisă o convențiune oarecare, ne putem 
intreba perfect dacă faptul exprimat în vestmintul ei e adevărat 
sau neadevărat. 

„Această convențiune fiind dată, dacă voiu fi întrebat: a- 
cest fapt este el adevărat ? voiu şti totdeauna ce să răspund şi râs- 
punsul meu imi va fi impus de mărturia simţurilor. 

„Dacă in timpul unei eclipse am să fiu întrebat: este in- 


Auneric ? voiu răspunde da. Fără îndoială, vor răspunde nu aceia 


care ar vorbi o limbă in care lumina se va chema intuneric și 
intunericul lumină. Dar ce însemnătate poate avea aceasta ? 

„.„Enunţiul unui fapt e totdeauna verificabil şi pentru veri- 
ficare am recurs sau la mărturia simțurilor, sau la amintirea a- 
cestei mărturii. Aceasta este în primul loc ceia ce caracterizează 
un fapt. Dacă tmi veţi pune întrebarea: cutare fapt este adevă- 
rat? voiu începe prin a vă cere, dacă e nevoe, săprecizaţi con- 
venţiunile, prin a vă întreba, cu alte cuvinte, ce limbă aţi vorbit ; 
apoi odată fixat asupra acestui punct, voiu întreba simţurile mele 
şi voiu răspunde da sau nu. Dar răspunsul l-a dat simțurile mele, 
nu acel care mă întreabă spunindu-mi: am vorbit în limba en- 
gleză sau franceză“. 

„Ce diferenţă este, se întreabă Poincaré mai departe, intre 
enunțiul unui fapt brut și acela al unui fapt științific ? este aceiași 
dilerența ca intre enunţiul aceluiaşi fapt brut în limba franceză 
sau germană.  Enunţiul ştiinţific este traducerea enunţiului brut 
intr'un limbagiu care se distinge și de germana vulgară şi de 
franceza vulgară, pentrucă e vorbit de un mai puțin mare număr 
de persoane“. 

„Cind zic: este cutare oră, acesta e un mod prescurtat de 
a spune : există cutare relațiune între ora care o arată pendula 
mea şi ora pe care o arăta in momentul trecerii cutărei şi cutărei 
astru la meridian. Şi odată această convenție de limbagiu adop- 
tată, cind se va intreba este cutare oară? nu va depinde de 
mine de-a răspunde da sau nu". 

„Mai avem atuncea dreptul de a spune că savantul creiază 
faptul ştiinţific ? Mai inttiu, el nu-l creiază ex mihilo, de oarece îl 
face cu faptul brut. Prin urmare, nu-l face liber și așa cum 
voeşte. Oricit de dibaciu va A lucrătorul, libertatea lui e totdea- 
una limitată de proprietățile materiei prime asupra căreia operează, 


i In rezumat, tot ce creiază "savantul intrun fapt este lim- 
7 


364 VIAȚA ROMINEASCA 


bagiul în care îl enunță. Dacă prezice un fapt, el va intrebuinţa 
un limbagiu, şi pentru toți acei care Ințeleg acel limbagiu pre- 
zicerea sa è lipsită de ambiguitate. Apoi odată această prezicere 
aruncată. evident că nu mai atirnă de dinsul dacă o să se inde- 
plineascăa sau nu“ '), 

Cind am vorbit de ipotezele figurative, am văzut cum Poin- 
cart socoale că nu putem cunoaște decit „relațiuni*, şi numitele 
ipoteze au menirea să le imbrace pe acestea intr'o haină con- 
creță, Aceste imagini sint opera spiritului nostru, căci nici vorbă 
nu poate să fie că ele reproduc realități ce există aevea. 

Ceia ce s'a spus de ipotezele figurative, ar putea atunci să se 
spună. intr'o măsură mai redusă, de tot ce e contribuţie a spiritului 
la edificiul ştiinții. Spiritul nostru nu creează nici o relațiune, pe 
acestea le constată (evident de citeori va fi vorba de fenomene 
empirice). Activitatea lui se mărgineşte la crearea unui limbagiu, 
a unor veşminte în care să se prezinte relaţiile constatate în alară. 
Ipotezele figurative apar atuncea numai ca un caz mai pregnant 
al unei activități generale, care se manilestă totdeauna in aceiaşi 
direcțiune și cu acelaşi scop. 

Din cele ce am remarcat noi Ingine la studiul doctrinii lui 
Poincaré şi din ceia ce mărturiseşte insuşi, polemizând la urmă, 
putem să precizâm acuma poziţia generală a concepțiunii lui. 

In timp ce empiriştii clasici susțineau, alături de complecta 
pasivitate a spiritului nostru, că toate cunoştințile ştiinţifice sint 
copii luate din afară, că toate legile și principiile—oricit de fun- 
damentale—sint inregistrate din experiență şi atirnă numai de ca, 
alţi filozofi remarcind larga activitate a spiritului nostru în toate 
elaborările științifice, activitate care se observă mai cu seamă de 
citeori intilnim în ştiinţă elemente arbitrare, care se pot inlocui, 
fără a dăuna, au conchis, luind o atitudine absolut opusă, că tot 
edificiul ştiinţii e o operă liberă a minţii, o țesătură excluzivă 
de decrete şi convenţiuni. 

Am putea numi această concepțiune, prin analogie cu ter- 
menul panlogism, un panconvenționalism. 

Între aceste doua atitudini opuse, Poincaré păstrează o ati- 
tudine intermediară. Ştiinţa, după dinsul, e în parte experienţă, 
în parte convenţiune. Partea de jos a edificiului, legile empirice, 
sint contribuția experienţii —sau, cum se mai zice, a factorului o- 
biectiv—virtul, cu generalităţile principiale, cu toată forma cunoaș- 
terii, este adaosul subiectuiui, opera lui, 

Atitudinea mijlocie pe care o ocupă Poincaré între empirismul 
clasic şi panconvenţionalism, amintește puternic poziția doctrinii 
lui Kant intre acelaşi empirism şi panlogism. Intre empirismul 
care susținea originea experimentală a intregei cunoașteri, şi pan- 
logismul care afirmă dimpotrivă obirşia apriorică a ei, concepția 
Kantiană admite şi factorul empiric, care procură materialul cu- 
noașterii, şi un factor aprioric, care aduce forma şi principiile con- 


1). La Valur de la Science, p. 226 și urm. 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H, POINCARE 345 


stitutive ale stiinții. Ceia ceeste semiraționalismul lui Kant pe lingă 
panlogismul hegelian (pe care Kant i! cunoștea subt forma ceva mai 
imperiectă a vechiului raționalism), este semiconvenționalismul lui 
Poincaré pe lingă panconvenționalismul pragmatist. Situația e 
absolut analogă, răminind ca deosebirea dintre Poincaré și Kant 
s'o facă numai faptul că după filozoful german contribuţia subiec- 
tului se rezolvă intro serie de mecesilăți mintale, pecini după 
savantul francez, cu puține excepții, intro serie de convențiuni 
mai libere, care se pot inlocui prin ale cunvențiuni, De altfel, 
tot asta ar fi şi deosebirea dintre panlogism şi panconvenţiona- 
lism ; primul caută să derive ştiinţa concretă din logica imanentă 
a minţii, cel de-aldoilea dintr'o serie de convenții, iarăși ale minţii 
noastre, Amindouă însă înlătură de-opotrivă factorul extramental. 
„__ Pede altă parte (lăsind analogia de metodă, care este la unul 
şi la altul : analiza logică a cunoştinții efectuate, mai mult decit acea 
psihologică a cunoșştinţii in formaţie), aAlăm asemănare intre Poincaré 
şi Kant şi subt raportul intențiunii, al țelului urmărit. Cine a studiat 
cu luare aminte opera filozolică a lui Poincare n'a putut să nu simtă 
dorința acestuia de-a întemeia priincipiile ştiinţifice cit mai la a- 
dăpostul vicisitudinilor experienţii. Aparte de faptul că curmă 
prin acte de contiență dogmatică discuţii ce l-ar fi condus cu con- 
sequență la rezultate sceptice, dar atunci cind a declarat convenţii 
mintale generalităţile supreme ale ştiinților, aceasta n'a făcut-o 
străin de gindul de-a le garanta dâinuirea şi a le întări siguranţa. 
La fel cu Kant, care a urmărit la rindui să asigure bazele 
știinţii, deciarindu-le apriori. De aceia cred că nu e greşită ca- 
racterizarea filozofiei lui Poincaré, cu toate părțile ei sceptice, 
ca un kanlism renovat, ca un kantism In care necesităţile min- 
tale s'au preschimbat în convenţii și decrete ale aceleiași minţi. 
Kant, caracterizind contribuţia subiectivă in actul cunoştinţii, a a- 
vut mai mult în vedere momentele în care spiritul e necesitat; 
Poincare-—momentele in care activitatea lui e liberă, și capabilă 
de varieri. Acestuia din urmă i sa părut in siirşit—pe temeiul 
faptelor ce le-a studiat—că nu se poate vorbi de necesităţi min- 
tale In gradul In care vorbise Kant, că contribuţia subiectivă tre- 
buește concepută mai elastic, mai slobod, mai mlădios. Că din 
această modificare rezultă o serie de consecinți deosebite, care 
ne mină departe de kantianism, aceasta am văzut-o şi nu se 
poate contesta. Dar, incă odată, intre antitezele modeme, Poin- 
cart ocupă cam aceiaşi poziție pe care intre antitezele vremii 
sale o avusese Kant. 


VI 


Am trecut în revistă toată opera filozofică a lui Poincaré, 
căutind a-i reda imaginea cit mai complectă şi mai clară, In 
dorința de a face această interesantă doctrină accesibilă la cit 
mai mulţi, dacă se poate tuturor oamenilor culţi, am avut de lup- 
tat cu greutatea de a prezenta nişte idei, care la autorul lor se 
înfăţişează adesea in uniforma științii sale speciale, de a le pre- 
zenta in haina unei exprimări mai populare. Am avut impresia 


366 VIAȚA ROMINEASCA 


că aceasta n'a fost cea mai mică dintre greutăţi, şi acea care Imi 
reclama dintre toate cea mai puțină luare aminte. Limbagiul 
specialistului e ca o tunică tăiată pe talia ideii, punindu-i bine 
in evidență formele ei specifice. Exprimarea populară e ca o 
haină largă, sub care adesea nu se mai poale cunoaște carac- 
terele, nuanțele, in sfirşit fizionomia lucrului îmbrăcat. De aicea 
grija necontenită de a stringe această haină cu tot felul de brie, 
pentru a se putea observa şi cu dinsa adevărata infāțişare a ideii. 
Şi cind nu-ţi dai seama de adevărata ei înfăţişare, li poţi atribui 
de-opotrivă sau o tărie inchipuită, sau o slăbiciune fictivă. 

in al doilea rind, am căutat în tot decursul expunerii noas- 
tre a dispărea la spatele autorului studiat. Ne-am silit så nu 
pierdem nici un moment din vedere că filozofia lui Poincaré a 
fost tema lucrării noastre, nu un pretext al ei. De aceia grija 
de căpetenie a fost să redâm această filozofie cit mai credincios 
şi mai unitar, iar atunci cind am dezvoltat şi alte idei decit a- 
cele extrase din opera acestui autor, aceasta am făcut-o tocmai 
pentru a relicla mai bine ceia ce e propriu operei în chestiune, 
ceia ce o separă precum şi ceia ce o unește de mediul filozofic 
in care a apărut. Tot din această pricină ne-am abținut pină a- 
cuma, pe cit a lost posibil, dela intimpinări. Cele citeva, făcute 
mai ales la capitolul precedent, au fost de o natură accesorie, și 
unele ne-au părut necesare chiar peniru a face caracterizarea de- 
plină a operei studiate. 

Şi totuşi ocazie de obiecţii fundamentale n'a lipsit. 

Vom menţiona pe citeva din ele, aicea, pe scurt. 

Mai întiiu, ni s'a părut silită analogia care se face între o 
unitate de măsură—cum ar fi de pildă metrul—şi spațiul eucli- 
dean, Spaţiul este o formă constitutivă a experienţii noastre, pe- 
cind un sistem de măsuri evident că nu. Chiar dacă am ad- 
mite că proectarea in spaţiu nu este anterioară experienții, ci a- 
jungem la dinsa prin raționament, acest raționament pornind de- 
la perceperile noastre și asocierile lor — dacă e raționament— cu- 
prinde oarecare necesitate, nu se poate asemăna c'un sistem de- 
măsuri care nu cuprinde nici una. Poincaré privește adesea o 
problemă numai pe partea care îi convine, Din concordanța sen- 
zaţiilor de acomodare şi a celor de convergenţă, spune dinsul, 
noi elaborăm un spaţiu numai cu trei dimensiuni. Dar problema 
mai are incă o față: dece concordează în fapt aceste două serii 
de senzațiuni ? Şi răspunsul cel mai probabil are să fie: pentru- 
că spațiul are numai trei dimensiuni. Cită vreme priveşti lu- 
crurile numai in inttiul fel, dela senzaţii cătră ideia de spaţiu, 
cità vreme priveşti senzațiile ca condiţie şi spaţiul condiţionat — 
ceia ce se poate dintrun anume punct de vedere—atunci iți poți 
lua libertatea de a concepe aceste senzații și impreunările lor, 
in felurite moduri, care vor atrage elaborări de spaţii deosebite. 
Dar oare impreunarea de senzaţii existentă, care atrage spațiul 
euclidean ca pe forma cea mai comodă—cum ar atrage o anu- 
mită unitate de măsuri—este ea accidentală ? Nu e tocmai din 


IDEILE FILOZOFICE ALE MATEMATECULUI H. POINCARE 367 


cauză că are la bază spațiul tridimensional ? Şi atunci conside- 
rind spaţiul ca o condiţie, nu ca derivat, ce asemânare mai poale 
fi între dinsul şi un sistem de măsuri? Dar chiar presupunind 
că pot fi mai multe tipare de spaţiu, care s'ar putea aplica ace- 
leași experienţi, așa cum susține Poincaré, rămine totuși stabi- 
lit că pentru constituirea experienții trebueşte nnu? din aceste ti- 
pare; nu se poate vorbi in același sens de nici un sistem de 
măsuri. 

: In siirşit, impotriva teoriei lui Poincare se mai poate avansa 
şi faptul că spaţiul tridimensional e singurul reprezentabil, E 
drept că aici Poincaré ocoleşte in mod original intimpinarea, sus- 
ținind că nici un spaţiu nu e reprezentabil, că toate sint numai 
idei conceptiile, Dar dacă neam lua după unele lraze din in- 
săși opera sa, am bănui că în această părere nu e singur des- 
tul de întărit. Alirmind că geometria euclidieană este și va fi 
cea mai comodă, pentrucă este cea mai simplă, adaugă: „etelle 
n'est pas telle seulement par suite de nos habitudes d'esprit ou 
de je ne sais quelle intuition directe gue nous aurions de l'es- 
pace euclidien* !). Aşa dar, spaţiul euclidean redevine intuiţie. 
E, de altiel, poate părerea cea mai justă. Intre spațiul euclidean 
şi cele noneuclideane există deosebirea, de mult semnalată, că 
numai primul e reprezentabil, celelalte sint construcții ireprezen- 
tabile, pe care totuşi mintea le poate face în virtutea puterii sale 
de a abstrage şi combina. Dar aceasta admis, sintem conside- 
rabil de departe de sistemele de măsuri, care—minus comodi- 
tatea—se allă toate pe acelaşi plan. 

___ În al doilea rind, înlocuirea largă pe care Poincart o aduce 
epitetetor „adevărat* şi „lalş* prin acele de „comod* şi „inco- 
mod*, nu o credem iarăşi la adăpost de intimpinări. După au- 
torul nostru, In afară de adevărurile logice, numai datele expe- 
rienţii pot fi adevărate sau neadevărate. Şi cum dinsul—urmind 
tradiția pozitivistă — socotește adevăr obiectiv numai „relaţiunile 
pure“, consideră fixarea acestor relații—ceia ce é, de altfel, posibil 
ştiinții —ca adevărul complect. Ce este ştiinţa ? se întreabă Poin- 
cart, și cu aceasta dăm un ultim citat din acest autor, „este 
mai intiiu de toate o clasificare, un mod de a apropia faptele pe 
care aparențele le separă, cu toate că sint legate printr'o înru- 
dire naturală şi ascunsă. Ştiinţa, în alți termeni, este un sistem 
de relațiuni. Dar am spus-o, numai în relaţii trebue căutată o- 
biectivitatea; ar fi zădarnic s's câutâm în lucruri izolate unele 
de altele“. 

- > . . . . . . . Li - + . . Li + . . . . . 
„Obiectele exterioare, de pildā, pentru care cuvintul obiect 
a fost născocit, sint obiecte, iar nu aparențe trecătoare și vapo- 
roase, tocmai pentrucă nu sint numai grupe de senzațiuni, ci 
grupe cimentate printro legătură constantă. Această legătură 
singură este obiect în ele, şi această legătură este un raport? î). 

1) Science et H; » p. 87. 

2) La Valeur de la Science, p. 265, 266, 


s6 VIAŢA ROIDEAN ——— 


Ceia ce face un obiect este cimentul indistructibil care 
leagă grupele de senzațiuni. Ştiinţa nu face decit să desăvir- 
şească această „Obiectivitate“ a intuiţiei, „relevindu-ne intre feno- 
mene alte fire mai subțiri, dar nu mai puţin solide; sint fire aşa 
de libere, incit au rămas mult timp neobservate, dar indată ce 
s'au remarcat, nu se mai poate să le trecem cu vederea; ele 
nu sint mai puţin reale decit acelea care procură obiectelor €x- 
terne realitatea lor!)*. 

Lăsăm la o parte chestiunea dacă „relațiunile pure* pot să 
reprezinte adevărul complect, şi să trecem la problema de care 
am zis că ne ocupăm. 

După autorul nostru, aportul subiectului se reduce la alcă- 
tuirea limbagiului în care exprimăm adevărurile obiective. Acest 
limbagiu, ca atare, nu ê nici adevărat, nici falş, ci numai co- 
mod sau incomod. Dar am vâzut mai innainte, tot în opera lui, 
ce importanță a avut acest limbagiu în fizică. Intre diferitele 
clase de fenomene fizice nu s'ar fi observat nici o Inrudire, dacă 
n'ar fi fost identitatea de ecualii matematece. Pe firul analo- 
giei matematece, s'au putut apropia aceste domenii, calitativ e- 
terogene, aşa dar s'au descoperit un număr din acele fire subțiri 
şi libere, care totuşi sint „reale*. Limbagiul nostru a semnalat 
atunci „adevărul“, Iată-l dar—sezisind nişte relaţii latente— ca- 
pabil de lucruri care depăşesc epitetele de comod şi incomod, 
De aceia nu puţini au sā prefere punctul de vedere Kantian, 
care nu făcea o prapastie între contribuţia subiectului şi acea a 
obiectului, — socotindu-le pe amindouă capabile să reprezinte a- 
devărul. 

După aceste observări e timpul să incheem. 

Evident, intimpinări se pot aduce şi doctrinii lui Poincaré, 
cum s'au adus în contra tuturor concepțiunilor, chiar a acelor 
mai considerate. Dar cum in aceste domenii cam greu se pot 
aduce obiecţii decizive, filozofia lui Poincaré rămine nu numai 
o filozofie interesantă, cu perspective nouă şi analize adinci, ci 
chiar o filozofie posibilă sub raportul exactității. lar dacă am 
privi lucrurile unilateral, fâcind abstracţie benevolă de unele fapte, 
„e desigur o filozolie hotărit adevărată. Fireşte, unilateralitatea 
nu e vorbă de laudă, ci un neajuns. Dar oare cite sisteme fi- 
lozofice imbrăţișează totalitatea faptelor, care din ele reprezintă 
mai mult decit sinteze parțiale ? 

Oricum ar fi lucrurile, opera aceasta poartă semnul opere- 
lor alese, care nu sint menite să dispară în torentul producţiilor 
trecătoare. După cum a imbogăţit știința specialităţii sale cu u- 
nele adevăruri definitive, tot așa Poincaré inavuţeşte şi filozofia 
c'o atitudine, care poate să mai semene şi cu a altora, dar în felul 
acesta este numai a lui. In mişcarea filozofică contemporană el 
are un loc hotărit. Istoria filozofiei nu-l poate şi nu-l va putea 


„ignora. 
I. Petrovici 


ponenu 


2) La Valeur de la Science, p. 270, 


SONET 


Etin Arcadia ego! 


Spre țara visurilor inslelate 
Umblind fugar din lumea cea reala, 
Facui mult timp fantastica greşala 
De-a te nesocoti, Realitate... 


Dar tu m'ai prins cu ghiare 'uverşunate 
Şi m'ai re "'ntors in temniţa fatala,— 
Caci Poezia nu-l decit... spoiala 

De forme seci pe miezul tău brodate. 


Împodobindu-ţi timplele supreme 
Cu-ale Himerei albe diademe, 
Eşti și cuprinsul şi decorul vieţi... 


„Şi pururea serbătorindu-ți proza, 
Te cinta ’n visurile lor poeții 
Şi 'n spini! sai te poarta pân' şi roza... 


Mihai Codreanu. 


Li 


Două cule în Măldărești (Vilcea) 


Pe platoul unui deal ce se ridică în satul Maâldăreşti, în 
partea stingă a apei Luncavăţului, se află două cule: una, pe 
partea ridicată a platoului, mai nouă, în stăpinirea d-lui 1. G. 
Duca; alta, mai In vale şi mai veche, în stăpinirea familiei 
Greceanu. 

Prima, căzind cea dintăi in drumul nostru şi atrāgindu-në 
prin proporţiile ei mari, va fi obiectul acestei descrieri, servind 
oarecum ca pregătitoare pentru ințelegerea mai deplină a cele- 
lalte cule, care, deşi mai mică, însă ca fiind mai veche, cuprinde 
in sine mai complect elementele unei case de apărare. 

Căci cel ce le vede are dela inceput impresiunea că se 
găseşte dinnaintea unor case inlărite anume pentruca stăpinitorii 
lor de pe vremuri să-și poată găsi refugiu pentru ei, familiile şi 
avutul lor, în înfricoșatele vremuri de nesiguranță și prădăciune. 

De departe, de pe drumul ce se scoboară spre Tirgul Ho- 
rez, venind dinspre Mănăstirea Hurezii, se vede pata albă a a- 
cestei cule, care, așezată pe culmea dealului, predomină impre- 


- jurimile ca o strajă de veghe, rotindu-şi vederea în toate părțile. 


Astfel, spre răsărit şi miazănoapte, stăpinește drumurile ce 
vin dinspre Rimnic şi Hurezi; iar spre miazăzi şi apus, drumul 


„ce se lungeşte pe lingă apa Luncavăţului şi se lasă in depăr- 


tare spre valea Oltului. Intrind in satul Măldăreşti, cula se as- 
cunde după casele şi pomii de prin grădini; dar îndată ce laşi 


DOUA CULE IN MALDAREȘTI (VILCEA) 371 


drumul mare şi apuci la stinga, pe deal, pe drumul ingust ce 
duce ia biseriră, incepe să râsară dintre copaci acoperişul ei 
innegri! şi sobru, 

Ajunși In dreptul ei, pârăsim uliţa din sat, spre a apuca 
iarăşi la stinga, pe o ulicioară mârginită in lături de garduri de 
nuele şi zidărie, iar la capăt se inlundă in marea poartă dela 
intrarea In curte. Poarta e innaltă și grea; e acoperită cu şin- 
drilă, iar dela stilpii mârginaşi se incep zidurile inconjurătoare 
ale curţii. 

l Intraţi aici. stâm locului, spre a ne sâtura de priveliştea 
impunătoare a culei: un masiv alb de zidărie, găurit ici şi colo 
de lerestre aproape pâtrate, iar la partea de sus, In umbra stre- 
Şinei sdrenţuite, ca niște ochi ascunși, se inşiră arcadele cerda- 
eului, pe care le urmărim cu drag. Aceste arcade sint formate 
din cite trei arcuri mici, ce parcă se razimă pe lemnele de le- 
gătură dela capetele celor opt coloane ale cerdacului. Restul 
pereţilor dintre soclu și cerdac e impărțit in panouri dreptun- 
ghiulare, rotunjite la colţuri; iar colțurile culei sint scobite spre 
a face loc unor sferturi de coloane de zidărie. Atraşi de tnfä- 
țişarea ei liniştită și severă, pășim pe pajiştea de iarbă deasă, 
ce imbracă curtea ca un chilim verde, şi ne indreptăm spre ușa 
dela intrare, păzită de o cruce de piatră, ce stă puţin înclinată. 

Aflăm că această cruce a fost găsită in matca unui pirău, 
de câtră noul stăpin al culei, care o ridică şi o infipse la ușa 
culei, ca un simbol al vechei ospitalităţi creștine, cu care intr'a- 
devâr furăm primiți şi conduşi prin toate incăperile şi colțurile 
acestui cuib de pază. Pentruca să putem intra, a trebuit să fie 
tras marele zăvoral uşei: un drug de lemn de gorun, de formă 
pătrată, ale cărui capete sint virite în găurile anume lăsate in 
pereții uşii. 

Dar nu pășim bine pragul, căci o altă gură scobită în pä- 
relele din dreapta ușii ne luă privirile! 

: Această gaură merge Inclinindu-se in sus şi lārgindu-se 
din ce In ce, pină la fața interioară a zidului (vezi planul parterului), 

Aflăm că prin această gaură se introducea ţeava puştei, 
spre a lovi la cap pe cel ce se incerca să spargă uşa, 

f Ingenioasă născocire, care In acelaşi timp ne face să ne 
îniricoşăm de grozăvia timpurilor ce au creat-o ! 

La stinga intrării, avem o uşă ce ne conduce intr'o Incă- 
pere patrată, care servește de magazie; de asemenea, și incăpe- 


VIAȚA ROMINEASCA 


322 


rea alăturată în care intrăm prin uşa din fața intrării principale, 
serveşte int de magazie. De aici, pătrundem în pivaiţa cea mare 
a culei. Magaziile şi pivniţa nu sint boltite, ci tăvănite cu scin- 
duri groase de gorun, sprijinite pe dedesubt de grinzi groase tot 
de gorun, şi ele răzimate pe stilpi puternici. Lumina se iurişează 
din afară prin mici barbacane lungueţe şi inguste, care se lăr- 


gesc in interior. 


-PLANUL-PARTERULUI- 


MAGAZIE: 


ÎI 
e JUL | 
rs 


Aceste deschizâturi strimpte, prin dispuziția lor la fel cu 
aceia a gurii de puşti dela intrare, ne face să ne gindim și la 
intrebuinţarea lor războinică, și sub impresiunea semi-intunericu- 
lui în care ne aflăm, fără de voe, intrezârim scene de luptă ce 
s'au petrecut cindva aici. Dar aceste ginduri negre sint repede 
împrăștiate de bolobocelul tupilat în colț, care ne dete să gus- 
tām din nectarul său în semn de bunăvenire. 


Luta buereasca din Maldiresti (Vilcea, proprietatea d-lui L G, Duca 


Cula bwerească din Maăldărești (Vilcea), proprietatea familiei Greceanu 


DOUA CULE IN MALDAREŞTI (VILCEA) 33 


Eşind de aici, urcarām treptele repezi ale scării ce ne con- 
duce la primul etaj. Ajunşi la odihna de sus, cotim la stinga, 
şi, printr'o trecere îngustă, ajungem intr'o sală lungă, luminată de 
o fereastră din zidul dela capăt. 

Fariurii smălțuite în culori și desene alese, prinse pe pe- 


-PLANUL -ETAÎULUI:1: 


‘ODAIA: MARE: 


*0DIHNA» 


“AON D TRAJA NENANA 


reţii acestei sāli, intrun ansamblu armonios cu icoane vechi, pro- 
soape, oale, precum şi câldârușele de aramă agāțate de tavan ca 
nişte candele, ne dau impresia cå ne găsim intrun templu, al 
cârui cult e „frumosul“, acel frumos simplu, curat, nepreiâcul, 
pe care îl intilnim numai prin satele şi mănăstirile noastre | 
Din această sală inlrăm în „odaia cea mare”, luminată de 
patru ferestre (vezi pianul etajului I). Aici, sint grupate intr'o 
ordine îngrijită obiecte vechi și nouă, care prin diversitatea lor 
ne fac plăcul timpul de şedere, incit cu greu ne putem hotărt 


5 


374 VIAŢA ROMINEASCA 


să eşim pentru a vizita „etacul* cel primilor şi vesel, prin cu- 
rățenia lui și lumina ce intră din belşug prin cele două ferestre. 

In fundul sălii găsim o altă săliță, la al cărei capăt se află 
comodităţile. 

Ne reintoarcem iarăşi la capătul scării din sală, pentru a 
sui cu neastimpăr treptele ce ne conduc sus, la catul al doilea, 
la cerdac (vezi planul etajului H). 

Aici, ne găsim Intro încăpere lungă ca de zece metri şi 
largă ca de trei; pe peretele din afară se inșiră cei şase stilpi 


- PLANUL- ETAJULUI:II- 


LATRINA 


* CERDAC: 


6 o Și a a e ee 


IND TRAJAN ESE 3 


rotunzi de zidărie, care dimpreună cu capetele de ziduri, rotunzite 
și ele în formă de jumătate de coloană, la fel pi i pas 
pătul cerdacului, sprijină arcurile 
șina acoperişului, 

Dar, prin deschizăturile are 
se pierde în depărtări, spre răs 


oana cele din ca- 
ȘI, prin ele, zidăria de subt stre- 


adelor, privirea alunecă afară şi 
ârit și miază-noapte, oprindu-se 


DOUA CULE IN MALDAREŞTI (VILCEA) 375 


pe munţii Buila şi Clăbucetul, a câror viduri albastre se pieri 
în cenuşiul şi vinâtul norilor. Pe spinarea Builei, intro opri- 
tură—un platou—stă de veacuri Mănăstirea Arnola, care a- 
dăpostește mormintul voivodului Matei Basarab ; iar la poalele 
Clăhucetului, înconjurată de păduri bâtrine de fagi, mesteacâni şi 
zăvoiul de arini din vale, se află Mănăstirea Hurezii, minunata cti- 
torie a voivodului HBrincoveanu, 

Privirea se plimbă mereu pe ondulația coamelor acestor 
şiruri de munți şi se lasă spre apus, unde, ca printrun mira- 
ziu fermecător, se innalță falnic silueta azurie a Paringului dir Gorj, 

In spre miază-zi se desfăşoară, de aici de sus, priveliştea 
văii Luncavățului, mârginită de dealuri și munţi, pină ce se pierde 
in depărtare spre valea Oltului. 

Subt impresiunea acestei frumoase panorame, s'ar părea că 
cerdacul In care ne alām ar fi avut o destinaţie pentmi desiă- 
tare şi plăcere ; cind insă ne intoarcem privirea innăuntru şi ve- 
dem zidurile cele groase și obloanele cele puternice, ce stau gata 
să acopere gura scării, un gind potrivnic ne cuprinde şi încet- 
incet ne dăm seama că dacă în timpuri bune de liniște și muncă 
acest cerdac era locul de odihnă şi repaus, în timpuri grele, de 
nesiguranţă şi jaf, aici, in acest cerdac se concentrau forţele a- 
părării. 

Pentru acele vremuri furtunoase erau pregătite ferestruicile 
cele inguste afară şi largi pe dinnăuntru, bune pentru ochire şi 
adăpostire, precum şi ușa dela intrare, păzită de drugi de lemn 
şi ingenioasa gură de pușcă, cași zidurile cele groase ale pa- 
rapetului de sus, străpunse de găuri pentru țevi de puşcă. Pen- 
tru vremurile de linişte insă, stăpinul casei a avut grijă să-şi in- 
frumusețeze tavanul cerdacului şi chenarele ferestrelor cu fru- 
moase podoabe In forme de ciubuce şi Nori, care se mai vād 
şi azi, în bună stare 

Tot atunci, cind şi-a făcut acest cuib, ca să se știe şi de 
cătră urmași vremea cînd s'a zidit cula, a insemnat pe un pe- 
rete al sălii, cu cifre în relief, leatul „1623*. 

Salutăm cei 37—88 ani trecuţi peste această culă și trecem 
mai departe, în „odaia“ de alături de cerdac, unde admirăm o 
frumoasă sobă bătrinească ; apoi „etacul* şi „cămara“, despâr- 
{ite între ele printr'un perete ocupat aproape in întregime de o 
sobă —tot bătrinească—într'o parte „oarbă“, iar în cealaltă parte 
avind gura de încărcare. 


576 VIAȚA ROMISEASCA 


Deosebirea de forme și ornamentație dintre aceste două 
sobe și aceia din odaia mare de jos sint o dovadă de gustul 
ales ce aveau meşterii sobari de pe acea vreme, 

Pe tavanul cămării admirăm o ornamentaţie formată dintr 'un 
disc eliptic, inconjurind un grup de doi copii ținindu-se de mini; 
pare a fi o emblemă a vieții patriarhale din. timpurile trecute. 

Vizita noastră fiind terminată, ne pregătim de plecare. Mai 
privim incă odată prin deschizătura arcadelor la incintătoarea pri- 
veliște de afară. coborim cele două scări, şi eşim în curte. Aici, 
sintem din nou țintuiți locului de înfățișarea puternică a culei 
Și cu greu ne depăriam de ea, spre a merge să vizităm pe cea- 
laltă culă, al cărei acoperiş negru de şindrilă 1! vedem pe de-a- 
supra pomilor. 

Trecem la descnerea culei Greceanu din acelaşi sat, 


"MAGAZIE: 


£ 
f 
3 
£ 


Cum intrām in curtea culei, o Și vedem ridicindu-şi spina. 
rea, ṣi pentruca s'o putem privi in faţă, trebue s'o ocolim, cobo- 
rind curtea spre miază-zi, Dar ocolul nostru—facut de altfel cu 


nerăbdare — este cu prisosință răsplătit de infățișarea neașteptată, 
nouă, a culei, 


DOUA CULE IY MALDAREŞTI TVILCEA) 377 
i 


Deprinşi cu masivitatea celeilalte cule, aici incercăm impre- 
siuni nouă şi oarecum diferite : căci, dacă zidurile pline ale colțu- 
lui din stinga (vezi figura fațadei), străpunse de goluri mici, ne 
intăresc în ideia că ne găsim dinnaintea unei case-lortăreaţă, gin- 
găşia celor două cerdace din colțul drept ne dă. tără şovăire 
impresiunea că avem în fața noastră un lucru de artă de bună 
tradiție, care din fericire ni s'a păstrat în bună parte pină în tim- 
purile noastre, Numai acoperișul pare că a suferit prefaceri mai 
mari, căci aşa improvizat cum se prezintă, mai cu seamă partea 
dela spate, pare a fi fost făcut cum s'a putut în urma unor vre- 
muri grele. Zidirea corpului dela spate pare că şi ea a sufe- 
rit schimbări, căci, după cum se arată, ciubucăriile de sub stre- 
şină dau impresiunea că această parte trebue să fi fost conti- 
nuată în sus, deci cu mult mai innaltă. Dar cum nici o mâărtu- 
rie a acelor vremuri de nestatornicie nu este, care să ne intă- 
rească în bânuiala noastră, ne mulțumim să gustăm farmecul zi- 
durilor rămase In picioare şi rind pe rind să cercetâm cele trei 
rinduri de incăperi ale culei, incepind cu pivniţa. 

Aici, pătrundem prin poarta cea mare şi grea ce se des- 
chide in două canate, lucrate cu drugi de lemn incrucişați, lä- 
Sind între ei intervale pătrate. In stinga se află o încăpere ce 
servește de magazie şi e luminată de două ferestruici, inguste in 
alară şi lărgindu-se in interior, In tund sint două încăperi ce 
servesc de pivniță. Semi-intunericul de aici, răcorea umedă ce 
ne pătrunde, ne grăbesc paşii spre eşire, după ce mai privim 
la grinzile groase ale tavanului și la zidurile puternice pe care 
se sprijină cula. 

Intrarea in cula se face printr'o uşă din fațada estică. Uşa 
e lucrată simplu din lemn de brad gros; şi pentrucă terenul este 
în pantă, trebue să urcăm trei trepte de piatră neregulat lucrate 
şi așezate. Innainte de a deschide uşa, privirea ne este atrasă de 
0 gaură ca de cinci centimetri lărgime, practicată în grosimea 
zidului din dreapta, Ni se spune că această deschidere răspunde 
în interior, lârgindu-se, ceia ce și constatăm de indata ce pătrun- 
dem în şălița largă cit scara ce duce la foişor. 

Intr'adevār, examinind locul, vedem o deschidere conică, 
prin care probabil că se introducea țeava de puşcă spre a sea- 
pāra intrarea in cula. 

Impresia cå ne găsim într'o casă de apărare o avem aşa 
dar de cum pâtrundem în culă, şi cu atit mai mult, cu cit la 
fiecare pas ce facem în lăuntrul său, descoperim noi indicii din 
ce in ce mai interesante. Urcâm treptele ce duc la primul foi- 


378 VIAȚA ROMINEASCA 


şor, şi de pe odihna scării privim afară printr'o ferestruică in- 
gustá, care se micşorează mai mult spre exterior. ci 
Grosimea zidului —pe de-oparte—şi dispoziţia acestei feres, 
truici—pe de alta—ne fac să ne gindim la Intrebuințarea răz. 
boinică a ei, mai mult decit la utilitatea ei casnică. In fața a- 
cestei ferestruici, pe peretele opus, se vede o deschizătură mâr- 
ginită în părţile laterale de două semi-coloane, angajate în gro- 


' MAGAZIE + CAMERĂ BOLTITĂ - 


- TRECERE 


' GURDAC 


simea zidului şi avind d'asupra un arc. Pätrundem in incăpe- 
rea de alături: aici, pe peretele nordic vedem o ușă prin care 
se poate inira intro incăpere mare, care acum este fară tavan, 
servind de magazie. Desigur că vreun incendiu a distrus a- 
ceastă parle, care s'a acoperit după împrejurări cu o polată în 
prelungirea pantei acoperișului dela corpul principal, lăsind să 
se vadă în incăperea despre care vorbim lemnăria acoperişului 
şi şindrila, 

Pe peretele din spre răsărit al acestei încăperi avem o ușă 
prin care intrăm într'o mare cameră boltită. Această cameră de- 
la început devine interesantă prin bolțile ei de colțuri, intretăiate 


i: DOUA CULE IN MALDARESTI (VILCEA) 8579 


la baze de alte boltişoare circulare, producinu efectul unei stele, 
prin intersecțiile în formă de lunete ale bolților, Pe doi din pe- 
reji se vede cite două ferestre de formă aproape pătrată şi o fi- 
ridă pe peretele cel mare şi plin. Această cameră şi cu cea de 
alături par a fi servit ca odâi de locuit ale stăpinului casei dim- 
preună cu familia.  Amindouă aceste încăperi sint văruite cu alb, 
ceia ce le dă un aer primitor și familiar şi din care cauză cu 
greu ne hotărim să le părăsim, spre a reintra în cerdacul cel 
mic. De aici, prin ușa din dreapta, intrăm într'o încăpere mică, 
de o înfățișare foarte ciudată; este tăvânită cu bolți in formă de 
lunete la fel cu cele din odaia mare, văzută mai innainte : intr'un 
colț al acestei bolți este tăiată o gură pătrătă, de marginea cā- 
reia se razimă capetele unei scări de lemn, aşezată aproape in 
poziție verticală ;—în dreptul acestei scări, pe peretele apropiat 
este o sobă ingropată în grosimea zidului : camera este luminată 
de 3 ferestre de formă eliptică la partea de sus. Privirea ne este 
continuu aţintită spre gura de sus şi de aceia intrun gind ne 
hotărim să urcâm scara cea repede, cățărindu-ne de treptele ei 
rari, pină ce ajungem la gura bolții. Aici, după ce punem la 
incercare puterea mușchilor minilor şi picioârelor, printr'o ade- 
vărată mişcare-forțä, ne vedem intrați intr'o cameră mică, ingustà, 
intunecoasă, abia luminată de trei ferestruici inguste. 

lingă peretele mic gâsim alipit un pat, iar pe peretele a- 
lăturat un cămin cu vatră şi cu coş larg pentru fum şi aburi. 
Sintem în ascunzătoarele sălii: aici se relugiau ai casei—le- 
meile, copii şi lucrurile de preț—pină ce se depărta urgia prä- 
dāciunilor. 

Privim tăcuți la tot ce e in preajma noastră și, fară de 
Șlire, rind pe rind, ne impresoară ginduri iniricoşate, reinnoind 
grozăviile trecutului ce au bintuit odinioară peste acest cuib de 
vulturi —Ne așezăm pe patul de scinduri și, ripiți de vraja unei 
poveşti, ne pierdem cu totul în ceața legendară a vremurilor a- 
puse: „in anul 1790 dela Hristos, iar dela facerea lumii 7299 
„Sa zidit în satul Măldăreşti bisericuţa care se vede şi azi, în 
„mare apropiere de culā, Această biserică sa zidit!) din teme- 
„lie cu toată cheltuiala de Dumnealui Jupin Gheorghe sin Cos- 
„tandin Măldărescul, ce l-a chemat pe călugărie Clement, şi 
„Dumneaei Jupiniţa Eva, nevasta lui, iar ispravnic a fost Dumnealui 
„Jupin Zamfir Maldărescul. La puțină vreme după săvirșirea 
„bisericii, iată că Jupin Gheorghe şi Jupiniţa Evase hotărăsc 


1) Din pisania bisericii, comunicată ded. Virgiliu Drăghiceanu. 


880 VIATA ROMINEASCA 
„să zidească şi pentru ei o casă, după ce mai întăi avuseseră 
„grijă de casa Domnului. Zis şi făcut: Zidiră această culă ca 
„să le fie adăpost pentru vremi de bâtrineţă, care nu intirziară 
„mult şi veniră, Multă vreme trăiră ei în această casă, pină cind 
„intro zi Jupin Gheorghe Măldărescul, mai bătrin şi mai slăbit, 
„işi dete sufletul în minile Domnului, iar Jupinița Eva, bătrină 
„şi ea de nouăzeci de ani, rămasă singură, abia se mai putea 
„duce la biserică, unde erau ingropate oasele răposatului. Aşa 
„bâtrină cum era, Jupiniţa Eva tot mai Ingrijia de averea lăsată 
„de Dumnealui Jupin Gheorghe şi aşa li mergea numele că e 
„putredă de bogată. Dar nu trecu multă vreme astfel, căci moar- 
„ea o pindea pe aproape și li luă zilele intro noapte infrico- 
„şată. Era pe toamnă. De cu vreme cerul se pregătea să ploae. 
iar norii din ce în ce mai vineţi alergau văzduhurile ca nişte 
„zmei. Pe seară incepu să tune și să fulgere și o ploae repede 
„se porni să toarne, Jupiniţa Eva porunci slugilor să închidă 
„porțile, iar ea se inchise în etacul ei. Aprinse luminarea dela 
„Paşti şi candela de-la icoană, işi lăcu cruce şi se culcă. Dar 
„mu putea să doarmă din cauza vijeliei ce isbea pedia în fe- 
„reastră şi a lulgerelor ce scăpărau intruna. Pe la o vreme, 
„parcă auzi lovituri in uşa dela intrare, ascultă mai bine, se 
„sculă din pat, se apropie de fereastră și la lumina unui trăsnet 
„văzu ingrozită umbre negre roind In jurul casei. Auzi bine pași 
„pe scară şi voci groase Innăbușite. Simţi că siirșitul i se apro- 
„pie. Alerga prin odae căutind un loc de eşire să fugă şi in- 
„cepu să strige ajutor, dar nimeni no mai auzea! lşi aduse 
„aminte de o uşă de dindos ; repede işi luă blăniţa pe spate, 
„luminarea în mină şi cu paşi şovăelnici trecu in camera de a- 
„lături, unde era ușa secretă ce da afară. Işi adună cele din 
„urmă puteri, auzind cum tilharii băteau in uşa camerei, trase 
„zăvorul de lemn, deschise uşa, şi ca o nălucă fugi In intuneri- 
„cul nopții, tinind strins în mină luminarea dela Paşti. Un 
„trăsnet ii lumină calea, dar la scăpărarea lui un thar o vede, 
„0 urmăreşte, o prinde și o duce la tovarășii lui de pradă. A- 
„ceștia o torturară să spue unde sint ascunşi banii, dar ea tã- 
„cea... şi cind tilharii aprinseră luminarea din mina ei, văzură 
„cu groază că Jupiniţa Eva murise cu mina incleștată de lumi- 
„nare... ca o siintă: se ingroziră de această vedenie şi lugiră 
„in lume.“ 

Infricoșaţi şi noi de cele ce auzim, părăsim ascunzătoarea 
cea plină de atitea taine nepălrunse incă şi ne coborim iarăşi 
în primul cerdac. 


DOUA CULE IN MALDARESTI (VILCEA) SBI 

Aici vedem iarăși semne ce ne vorbesc de timpuri grele 

de luptă, căci, în parapetul -cerdacului zărim găuri prin care se 

introduceau țevi de pușcă, pentru apărare. Scărița de lemn din 

acest cerdac ne invită tot mai sus la cerdacul cel mare, „la sag- 

nasiu“, unde ajungem după ce mai urcăm alte douăsprezece 
trepte de stejar, 

De aici se desfășoară spre miază-zi lrumoasa privelişte a 


ASCUHZĂTORE: 


ERTA m 
TE 
Își (la 


* PAT: 


MBL 


bna BIC EL JI BIC 
ae Dată 


văii Luncavăţului, mărginită de dealuri umbroase ce se pierd în 
depărtări albastre spre valea Oltului, 

Păduri de fagi și mesteacâni îmbracă aceste dealuri şi se 
coboară pină spre apa ce șerpuește în vale; iar toamna, frun- 
zișul lor se aprinde de un colorit gălbui-roşiatic, care prin as- 
pectul lui leerie ne duce gindurile In poezia timpurilor trecute 


552 VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


Colţuri din aceste păduri umbroase ascund ici-colo drumul ce 
se intinde pe malul apei şi se pierde în depărtare ca o dungă 
albicioasă, alături de argintul ceļos al apei. 

Pe acest drum se strecurau odinioară cetele de haiduci 
hrăpareți ai relelor vremuri de retrişte, jătuind tot ce Intilneau 
in cale. Dar mişcările lor erau la timp observate de străjeni 
care stăteau de pază in acest foişor deschis de două părți ; se da 
atunci alarma din bucium și, fiecare la postul său, apărau cu 
prețul vieţii familia şi avutul lor. 

Aici, în această incăpere pătrată, deschisă in spre răsărit şi 
miază-zi, cite scene de vitejie trebue să se fi petrecut! Para- 
petul pe care se sprijină stilpii cerdacului este străpuns de cinci. 
găuri largi innâuntru şi inguste innafarā. Prin aceste guri de 
puşcă şi prin cele dela rindul de jos se apărau cei dinnăuniru 
şi s'au apărat voinicește şi cu izbindă, dacă zidurile acestei for- 
tăreţe au rămas încă în picioare cu aproape tot cuprinsul lor 

Şi, dacă în timpuri grele, acest cerdac, precum şi cel da 
jos, erau un loc preţios pentru refugiu, ap în timpuri de liniște, 
tot aici, în încăperea lui primitoare, îşi petreceau timpul liber „Ju- 
pinul“ şi „Jupiniţa*, în zilele călduroase de vară sau serile sub 
farmecul lunei pline și a. cerului însteial. 

Aici, în acest cerdac, printre arcadele căruia privirea se 
destătează lără saţ la priveliştea indepăârtată a munților şi dea- 
lurilor pline de bogății neștiute, și-au petrecut o bună parte din 
viața lor Jupin (iheorgbe și Jupinița Eva Maăldărescul și mai pe 
urmă urmaşii lor, care au păstrat acest leagăn al familiei pină 
in zilele noastre. 

Coborim în curte, mai privim îndelung la această comoară 
nestirşită de duioase amintiri, cuprindem dintr'o privire statura 
ei cea sveltă şi robustă, şi cu imaginea ei în minte ne depărtăm 
pe ulița satului Măldăreşti, cu impresia că plecăm dela un 
loc sfint. 

lon D. Trajanescu 
arhitect 


Documente omenești 


UN MEŞTER ŞI OAMENII LUI 


Anul trecut, cit au ținut câldurile, cuconu' Mihai, megieșul 
meu, a clădit o casă şi nişte hambare. 

Ma duceam foarte des pe la el. Il găseam în mijlocul li- 
vezii mari, intro poiană, unde ajungeam pe o alee de tei. Pomi 
cu umbră deasă se aliniau în jurul nostru; pe la margini, în co- 
pacii sălbatici, rideau răutăcios țărcile, ori fluerau a lene pranguri. 

Priveam amindoi mişcarea incordată a muncitorilor şi sta- 
team de vorbă. In răstimpurile cit tăceam, auzeam bătaia bâr- 
zilor, ori sunetele ascuţite ale gealăului, care se amestecau cu 
glumele lucrătorilor. Cind tăceau ş'acestea, se întindea o pace de 
loc depărtat și singuratic, şi zvonurile livezii se deşteptau din 
cind In cind în jurul nostru ca într'o somnie. 

Lucrâtorii stăteau retrași undeva, intrun colţ de baratcă, la 
mincare şi la hodină In aceste răstimpuri de linişte ti plăcea 
vecinului meu să-mi vorbească despre aşezarea pe care o ridica 
acolv, în marginea tirgului. 

«Mai intâiu, imi zicea el, am ținut să lac o casă de birne, 
precum făceau părinţii noştri. Am vrut să am un cuib liniștit şi 
o wospodărie ca in vremurile cele bune...» 

Istoria cu planul casei era destul de interesantă.  Pentruca 
să aibă o casă cum ti plăcea lui, vecinul meu a făcul un drum 
la Bucureşti şa căutat un arhitect. L-a găsit. l-a arătat ce-l 
doare şi i-a dal toate lămuririle. Foarte bine. Arhitectul i-a lăga- 
duit o schiță de plan, «stil rominesc>. Şi n scurt ia şi infāți- 
şat o căsuță lrumușică, ca pentru o grădiniță dintro mahala a 
Capitalei, 

— Trebue însă s'v faci din cărămidă... 
zimbind, 

Şi băânuind o împotrivire, repede a tăial vecinului meu apa 
dela moară, 

— Ţi-o spun eu: astăzi, dacă vrei să ai o casă bună, s'o 
faci aşa... 

Cuconu' Mihai era însă un om curios. 


a spus arhitectul 


Avea şi el un gust 


384 VIAȚA ROMINEASCA 


şi voia să şi-l facă. Vroia să-şi clădească o casă de lemn. Pla- 
nul unei case de lemn însă are <anume marafeluri», care nu se 
învață in şcoli. De aceia vecinul meu sa intors în tirgul nos- 
tru şa căutat pe singurul nostru «inginer», un om în vristă, «cu 
şcoală puțină şi cu practică multă...» Cum i-a arătat cuconu' 
Mihai, aşa i-a făcut casa. În privința asta, inginerul s'a purtat 
foarte bine. După ce a dobindit planul, sa înfățișat la vecinul 
meu un meşter lemnar, un țăran dintrun sat de-aproape, 

— Uite, omule, zice cuconu' Mihai, am nevoe de-o casă de 
Dirne. Ai putea să mi-o faci? 

— Facem, de ce nu? 

— Apoi uite ce vreau eu; eu vreau o casă precum se a- 
rată în planul acesta.. cu șase odăi... împărţite în anume chip... 

— Cucoane, să văd planul, zise meșterul. 

Cuconu' Mihai ti Intinde planul, dar întreabă cu neincredere : 

— Dar cunoşti planurile ? Ştii carte? 

-- Nu știu carte, cucoane, dar un plan tot Il cunosc, ca 
unul care am lucrat la case mari şi biserici... 

Gospodarul a luat incet planul şi l-a privit mult  Cuconu' 
Mibai s'a dat lingă el și i-a lămurit in amănunt toate, arătind şi 
cu degetul, Spunea şi arâta şi de două ori și intreba pe om 
dacă pricepe. 

«Pricep, cucoane ; våd eu ce-ţi trebue dumitale... Dumitale 
Mi trebue o casă nospodărească,., 

— Tocmai, şi să mi-o faci precum se arată în planul acesta. 

— Bine, cucoane, om face-o, răspunse meșterul, Dar aici, 
in partea de miază-noapte nu facem apărătoare? In plan nu 
este. Dar la o casă de birne trebue apărătoare pentru ploile mari 
şi pentru viscolele ernii. 

— Aşa este, zise cuconu' Mihai dind din cap cu oarecare 
îndoială ; trebue apărătoare la miază-noapte. 

— În acest paravan, urmă omul, încap multe ciovee ale ca- 
sei, ca intro camară; tot aici e şi scara la pod. In plan e ară- 
tată afară, in partea de miază-zi. E mai bine să fie in paravan, 

— Bine şi asta, vorbi vecinul meu, 

— Apoi mai este ceva, cucoane, la Impărțirea odâilor... Om 
face cum a fi mai bine şi mai cu economie... 

«Toate acestea au fost iarna, imi spunea vecinul meu, Cum 
sa desprimăvărat, meșterul Ghiţă a venit la lucru cu oamenii lui. 
Dar inainte de a incepe, sa inlățişat, și mi-a înminat o coală de 
hirtie pe care era tras planul casei, aşa cum il ințelesese el. In 
acest plan, meşterul Ghiţă luase îndrăzneala să corecteze în două 
locuri pe «inginerul» meu. Deși liniile sint trase cu plumb mare 
de stoler, deși însemnările sint scrise de o mină stingace, a unui 
copil al lui, am înțeles ce voia omul meu; și mi sa părut cå 
are dreptate... lată planul... poftim 1 (şi cuconu' Mihai scoase din 
buzunar o hirtie și o desfâcu pe genunchi). Nici cu, nici «ingi- 
nerul» n'am văzut că o mică schimbare de linii aduce o impăr- 
țeală mai bună a camerelor... Nu știu, poate inginerul să-şi aibă 


DOCUMENTE OMENEȘTI 585 


See 


motivele lui, dar mie mi se pare că 

Dumneaia ode pa meșterul Ghiţă are dreptate... 
u nu Spuneam nimic. Priveam cu mirare la schi 
solană, care cuprindea planul temeliei, vederea fațadei şi sai 
unei laturi clădite din birne. Erau însemnări pe ea cu slove de 

bucher : «Faţa casei», elaturea de sâpre tirg> şi altele, cu o 
ortografie dintre cele mai curioase. Două hogeaguri erau insem- 
nate la coama clădirii, şi fumuri groase erau trase cu imbielşu- 
gare, ca niște izbucniri vulcanice. Zimbeam privind desemnul 
acesta naiv ; era insă un plan de casă. 

«Uite, aici sint prefacerile... Eu zic că l-a bătut pe «inginer» 
7ise cu pornire vecinul meu. -Dumneata ce zici? VA 
“să FR ce să Fy Hr e cal dreptate. L-a bătut...» Şi nu ma 

m privind schi e plan trasă e i 5 
a n ran plan t co margine de scindură 
«lată cum se pierd inginerii şi arhitecții cei mari... zisei 
eu cu filozofie vecinului meu. Meșterul Ghiţă nici nu ştie carte...2 


Meşterul Ghiţă și-a inceput lucrul. «L-am lăsat să lucreze 
cum ştie, îmi zicea vecinul meu, După cum vezi şi dumneata 
vine citeodată c'o mică modificare, „un pian nou* cum spune 
èl, şi eu îi las să facă, şi văd că nu ese rău... Mai întăiu mi-a 
zidit temelia... 

— Care temelie ? 

— Temelia casei: temelie adincă, cu piatră de cariera. le- 
pată cu var hidraulic. i se pare de mirare ? C 

— Fireşte ; doar nu e zidar, 

__— Hm! cu toate acestea a zidit temelia şi am rămas mul- 
țâmit. Dacă te miri, am să-ți spun că după ce-a clădit schele- 
tul de lemn pe temelie şi după ce a birnuit, după ce s'a așezai 
haizaşul și sa făcut lipitura, Ghiţă mi-a cladit hogeagurile dela 
temelie pină în virful acoperişului, hogeagurile cele cu fumuri 
groase din planul lui ; după ce le-a tencuit cu ingrijire, a ince- 
put cu oamenii lui văpsitul lemnăriei... Acuma, sufiturile, din var 
ŞI nisip tot el le face... Şi-mi spunea ia inceput că și tabla ar f 
intins-o tot el pe acoperiş, dacă ar fi avut vreme... Astfel, toata 
vara poartă cind barda și ferăstrăul, cind pestelca albastră şi 
mistria zidarului, cind îl văd stropit de vopsea și plin pe mini, 
ca adevărații fii ai lui Israel, cari singuri se indeletnicesr în 
tirgul nostru cu asemenea meșteșug...» 


După aceste siaturi cu vecinul meu, baratca de scinduri, în 
Care se adăposteau lucrătorii țărani, mi s'a părut mai vrednică_ 
de luare-aminte. Mă apropiam de ca în amurg cind se zbătea 


356 VIAȚA ROMINEASCA 


focul şi lumină pe oamenii stringi in jur şi cinchiți roată la 
area: A de mămâligă fortotea inăbuşit, prins în C&A acră 
supra flacărilor. Pe paan in sua re re er rara 
ini inguri şi felurite provizii. o lä e- 
og -ea Tra in de de ploae, stăteau prin OS VO 
cu oamenii mei, li cercetam, și incet-incet alam despre 
Se A Mes shi ioaei tinăr încă, roşcovan 
Meşterul Ghiţă-a-Andrioaei era un om În pen 
la faţă şi cu ochii verzi. Umbla îmbrăcat țărânește sea fni a 
Vorbea blind și moale. Altlel n'avea nimic deosebit în în age: 
In satul lui era bun gospodar, șavea o dorință cp ; ien 
dobindească pămint mai mult. Puţinul pe care-l bază E es 
bine, cu ingrăşăminte ; în jurul casei sădise şa liva 7 d m: 
cina «strimtoarei> In care se afa, eşea la lucru cum da p 
7 i clādea case şi acaretun, A "bl ăi 
uni Cu a lucrat în vadă cu cei șapte ori opt ge si hi, 
nu l-am auzit niciodată ridicind glasul, Umbla de co air sf ns 
surind, potrivind ; oamenii | ascultau și-i indeplineau astea 
cricnească poruncile. De altfel, apă aa şi pentru pricepe 
i i ceilalți ii ziceau «domnu' i 
pe p eny Ghiţa avea ş'un fel de contabil: pe lon aringgis 
un flăcău sprinten şi roş la păr ca focul. Era cel mai ie sera 
dintre toţi lucrătorii. Intr'una răstălmăcea vorbele şi tāia şi ar 
lalţi din glume şi pilde.— Agezat la pâmint, punea pe ge pa 
un caețel cu scoarje negre, pe care i-l intindea Ghiţă-a-Andn i 
muia tare plumbul de stoler în gură şi prindea să ei 
«Înseamnă socoteala sufitului, ti ei cu glas liniştit meș- 
ută cincizeci de metri patrați...» i a) 
stii mg er insemna încet socoteli în metri patrati, E 
coteli In metri cubi. Meşterul făcea numărătorile in gind şi e 
insemna, Uneori făceam şi eu inmulțiri şi probe și priveam m 
rat peste umărul lui Birleanu la numerele din reg arsi Gia, 
«Aşa.i socoteala...» zicea cu glas moale meşteru 
ind călră mine. l 
ue aie? ce isprăveau, Ghiţă băga de seamă dacă Pia 
au lost spălate, rinduite şi puse la locul lor ; apoi atit e car 
cu surcele, şi Birleanu incepea să cilească dintr'o Alexandrie o 
dintr'o Genoveuă dăruite de mine, şi ceilalți, în jur, ascultau cu 
luare-aminte, fumind tigari groase de tutun prost, 
Printre lucrătorii ceilalţi, era un frate mai mare al meşte- 
rului, H chema Dumitru. Noca Motan ale iaca gos- 
i i venise de mai multe zile pe lume. 4 sin- 
amaje Moe Pe Dumnezeu cun talant...» li plăcea păbărelul de 
băutură. Altfel era om dibaciu şi se pricepea să lucreze şi el Ja 
toate cite incepea Ghiţă. In alară de asta, acasă, avea foj și 
scule de faar, şi unele din „fierăriile ţigăneşti” trebuitoare la 
clădirea cea mare şi la acareluri, el le făcuse, acasă, In săptă» 
minile de vreme rca. 


DOCUMENTE OMENEŞTI Pn 


«Ce să faci, cucoane? Mai leg o căruță, mai fac ni 
scoabe, nişte bălămali, că nu-i de chip ; Rt e wan puţin... ie 
pricepem şi noi cite o leacă la toate.» 

Mai era la baratcă ş'un fost «mașinistru>, unul Toader Ma- 
nolache. Un om negricios, stricat de vărsat Și cu ochii tulburi, cu 
pârul totdeauna zbirlit. Fusese un biet băiat orfan și năcăjit, ridi- 
cal între străini, şi deprinsese meșteşugul morilor de apă. —Era 
o veche cunoştinţă a mea. Cu un an inainte 1 cunoscusem ca 
«conducător de motor cu benzină» cu brevet, la una din nenu- 
măratele mori nouă, care s'au intemeiat in vremea din urmă in 
ținutul nostru. 

Nemţi, cari nu ştiau boabă rominește, montau un motor de 
douăzeci de cai putere. Stăpinul morii adusese pe acest Toader, 
neştiutor de carte şi zbirlit, şi-l pusese să se ințeleagă cu Nemţii 
prin semne. S'au înțeles ca vai de lume, Şi Nemţii au plecat, 
iar Toader Manolache a rămas cu motorul, Îl purta, îl curăța, îi 
Şieluia ventilurile, făcea toată treaba de mecanic, Purta ciocane, 
Ciriige, chee lranțuzească, ca un Neamţ adevărat. Şi el purta 
Şi moara, lereca pietrele şi făcea făină la oameni In capătul 
«transmisiei» așezase o curea ş'o tocilă şi ascuțea topoarele şi 
bărzile gospodarilor, Ba a făcut şi altceva: a desfăcut ş'a tocmit 
nişte mașini de cafea ale unor negustori cari aduceau la măci- 
nat, deşi, ca țopirlan sălbatic ce se afla, intăia oară intindea laba 
spre asemenea civilizate instrumente. A mai făcut el şi alte Ju- 
pi pentru care sătenii din imprejurimi l-au poreclit «meha- 
nicul.» 

„Cind stăpinul a destăcut moara, șa trimis-o spre alte ţar- 
muri mai fericite, Toader s'a tras acasă, a pus mina pe fierăs- 
trău şi pe bardă, ş'a eșit la lucru de stolerie. 

Dar între lemnarii meșterului. Ghiţă, se găsea Ș'un cizmar, 
Era Costan Gherasim, un om nalt, slab şi subțire. Seara, cind 
avea vreme, se așeza turcește, scotea din traista piele, o potri- 
vea, o întindea, apoi incepea să-şi ascută custurile. 

L-am intrebat întrun rind : 

«Cind ai inväțat ciubotăria, Costane ? 

— Ei, cucoane, cind eram mititel, ma jucam și eu şi co- 
seam ciubole de carton. 

— Cum ? şi la meş'er n'ai învăţat ? 

— Nu, imi răspunse cu oarecare rușine (Costan. M'am dus 
numai la un ciubotar în tir şi mi-a croit el un tipar, Şi pe 
urmă mi-am făcut incetincet sculele. Jarna lucram ciubote oa- 
menilor—da” de cind m'am mutat în Pocoleni, sal nou, cu puțini 
kospodari, mam ce face cu meșteșugul meu... Numai din cind 
în cind imi mai scot sculele, ca să nu uit. 

„____— laca, cucoane, zise lon Rusu, intinzind niște ciubote u- 
maṣe; crzmele acestea, Costan mi le-a făcut...» f 

Mai sărac cu duhul dintre toți, mi se părea a fi un om 
mărunt şi Intunecat la față. Umbla domol şi era cam mărocănos 
de felul lui; răspundea cu vorbe puţine și Inăbușite şi se trăgea 


ss VIAȚA ROMINEASCA 
ti EI RE SEE 


seara intrun colț. După poreclă îi zicea «<Bursucul», In singură- 
talea lui parcă rumega ginduri amărite. 

«Se gindește la nec pe care 

Ion Birleanu cel roş. Sya ATO eo 
AS e intr'un rind maistrul avea chel, şi aduse oamenilor lui 
puţină băutură. In umbra bărătcii, focul se aprinse mai vioiu, 
glasurile porniră mai cu veselie, apoi scirții deodată o zik ge 
și larma se linişti. Cind mă apropiai, văzul in cotlonul Aor 
Bursuc cintind, Zicea pe strune ceva incet și trist. Ceilalți | 
ascultau, şi profilurile lor se zugrăveau palide şi ginditoare in 
bătaia luminii. Cineva intinse celui ce cinta un păhar ; cintecul 
se opri. Cind porni iar, arcușul tremura mai vioiu pe strunt, 
şi 'n curind se alese un cintec de joc sprinten şi iute. ai 

Un glas chiui bucuros. O clipă se învăluiră vorbele. Apoi 
o voce zise: «Vine boerul !» Se făcu tăcere. 

«De ce v'ați oprit? Intrebai eu apropiindu-mă. 

— Ei, aşa, numai cu scripca, nu prea are haz... răspunse 
meşterul Ghiţă. Păcat că nu și-a adus Costan Îligornul. Ar eşi 
altfel de cintec de per ae 

ntorsei mirat spre Gherasim : zică i 

pita ce, Costane ? Nu eşti numai ciubotar? Eşti și mu- 
icant ? : 
a A Apoi, cucoane, inainte vreme, cind eram la Botești, a 
caprar de muzică de acolo din sat s'a liberat. Cinta cu clurnelu. 
Şi ne-a spus el așa la cițiva, întrun rind, că sā ne invățăm a 
cinta şi să facem muzică. Şi a inceput a ne deprinde el, ne-a ma! 
arătat pe moale profesorul din sat, care-i fe, care-i be... Și m'am | 
năcăjit eu o iarnă şam invăţat a zice din fligorn. Şi nu mi-au 4 | 
mai trebuit noate, ziceam bine după ureche. i q) 

_— Vra să zică ai fost în banda dela Boteşti? * | 

— Da, cucoane, g'am suflat eu la multe „nunţi ŞI cumâtrii. 
Pe urmă, dacă m'am mutat din sat de-acolo, mam lasat. Cint nu- 
mai aşa, cind imi vine... După o vreme s'au împrăștiat şi ceilalti 

«Banda de muzicanți dela Botești» a făcut acum cițiva an 
mare zgomot în satele dela marginea țării. Fligorn, clarinet, eli- 
con, viori, talgere și tobe, — porneau prin sate in sărbători cu mare 
zvoană, Era ceva In adevăr spăimintător şi de mirare. Toba ma 
ales se auzea dela mari depărtări. Caşi Costan, nu aveam mare 
părere de rău pentru împrăștierea ei, căci o auzisem de trei ori 
de patru ori în viața mea și n'am so uit niciodată ! 


le are la boer...» zicea 
i „g me m n OADE S 


multe rinduri, am făcut popas lung la baratca din 
y pr ek se inâlțau clădirile vecinului meu, Am cunoscut 
de-aproape pe toți lucrătorii aceia cuminţi şi harnici. Işi läs 
in sate gospodăriile sărace şi veniseră la tirg, să cișuige = 3 
mai cu ușurință. Cu toate acestea aveau o mare părere de > 
pentru lipsa de påmint, Ciştigul meşteşugului lor parcă nu-i mingi 


DOCUVENTE OMENEȘTI 359 


«Cucoane, zicea Ghiţă meșterul, omul fără pămint nu-i om... 
Noi fără pămint şi fără vite nu putem trâi. Pămintu-i ca o mamă 
a noastră...» 

Despre pămint și despre holde vorbeau c'un fel de duioşie, 
care mă mișca și mă tulbura. Pămintul era dragostea şi scopul 
vieţii lor; pămintul fusese dragostea părinților şi străbunilor lor. 

Şi cunoscind așa, de aproape, pe aceşti oameni adunaţi la 
intimplare, pe aceste «documente» vii, imi treceau multe ginduri 
prin minte. 

Mai intăiu mă gindeam că nu e o legendă vană ceia ce a- 
rätau sufletele generoase despre însuşirile poporului nostru. Apoi 
mă gindeam că aceste documente ar [i bune de cercetat pentru 
cei ce scriu din cabinet, pentru cei cari vorbesc de inconștiența 
prostimii, şi pentru cei cari se ingrozesc fără vreme de întune- 
ricul dela ţară. Mai au de învățat şi cei cari cred că «meseriile 
vor fi scăparea», căci aceste documente vii arată că între oameni 
trăeşte un mare învățător, care propăvădueşte la vremea lui; a- 
cest învățător e nevoia, cu ghiara ci de fier. Jn siirşit oamenii 
meșterului Ghiţă mi-au pus intr'o lumină. deosebilă pe cei cari 
înfăţişează in sate statul cu puterea, cu lumina şi cu civilizaţia 
lui; cărturarii satelor pot sta alâturea cu cei mai negri făcători 
de rele... Statul şi cu reprezentanții lui sint dușmanii și prigoni- 
torii oamenilor noştri... 


Au lucrat oamenii meşterului Ghiţă în grădina vecinului 
meu pină toamna tirziu, Cind au început a se risipi frunzele in 
vintul toamnei, au stricat baratca şau pornit spre satele lor. Au 
rămas case frumoase şi vesele, ca o celățue impotriva ernii, iar 
ei au intrat iar în întunerivul necunoscut în care nimenea nu ter- 
cetează, 


M. Sd. 


SĂ DEA ORDIN PENTRU DREPTATE!... 


— Te-ai gindit ?... mă 'ntreabă Ioana, nevasta unuia din cei 
patruzeci şi nouă de veri primari ai mei, eşind de după uşă, 
unde se virise, cind m'a văzut pe fereastră că vin, 

— De unde răsărişi ?—fac cu, In adevăr mirat... 

— De pe valea Horincei l... de unde să răsar?! -răspunde 
ea c'o ușoară năzuință de 'nțepare. 

In tonul loanei ghicesc că întrebarea mea îi deșteptase din 
nou una dintre întrebările cu care, negreşit, se judecase, ca sin- 


390 VIAŢA ROMINEASCA 


gură, tot nestirşitul drum pină la Bucureşti. Ce-o să zic eu, cind 
viu vedea-o in Bucureşti? Cum de și-a lăsat ea casa, plină de 
capii, care-de-care mai mărunți, tocmai acolo, pe valea Horincei, 
şi-a pornit-o la București, în toiul muncii ? Nu-i vorbă, o să mă 
lămurească ca, deafirapăr, ce-i şi cum îi venirea ei; dar pin'a- 
tunci, n'o să mă uit eu cumva să văd de-i teafâră, ori nu? N'oiu 
intreba-o cu oare: „De nasul tău îs Bucureştii ?* Ei t- şi de-oiu 
intreba-o, are să-mi spună: „Adevăr t... nu-i de nasul meu !... decit 
să vezi cum li intimplarea... aşa, așa, așa...* şi pe urmă am să 
văd eu singur, că n'a făcut-o ea de zburdăciune... Dacă-i pe-a- 
ceia, de cumva i-aşi da peste nas, chiar şi după ce mi-ar lămuri 
pricina, are să zică şi ea, în gindul ei: „Cum adică ?... nu-s eu 
stăpină pe munca mea şi pe cuprinsul gospodăriei mele ? E banul 
meu, imi fac şi eu gustul meu; numai alții pot să vadă Bucu- 
reştii, ba chiar să trăiască Intr'insul 21... Apoi are să se plece, 
are să mă roage să pun cuvint ṣi.. are să izbindească!... 

— Ce face văru' loan ?—o Intreb eu iute, ca să-i tnlätur 
indoiala din suflet, 

— Ei... mulțămim ! sănătos, slavă Domnului —răspunde ea, 
luminindu-i-se fața... el tot se luptă cu vâtămătura lui, cum ştii ! 
adaugă, posomorindu-se. Cuvintele din urmă mi le spune loana, 
nu numai cu gindul să-mi amintească de boala lui vâru' lon, 
despre care eu ştiam, ci mai mult ca să-l apere, că adică a ve- 
nit ea... în loc să vină el la Bucureşti. Drept vorbind, tmi 
vine pe limbă „să-i zic"... că chiar de-ar fi lon sănătos, eu tot 
pe dinsa ași vedea-o acum în fața mea; dar mă opresc... pen- 
trucă scâderile rudelor nu trebue să le arăţi, tu singur, în vi- 
leag l... ba pe cit poți, mai ales față de soți, ești nevoit să le 
ascunzi păcatele, 

— Bine. dar tot se poartă pe picioare văru' lon! spun eu 
prefăcut, ca să-mi arât adică mirarea că el, bărbat, işi pune nä- 
dejdea întrun cap de lemee. 

— Apoi nu-s eu chiar aşa!—face loana, cu incredere stă- 
pinită și mereu cu dorința să-şi apere bărbatul —lon, sărmanul, 
tot cu boțul lui din pintece se munceşte; îi tincheşte cite o bu- 
rată de vreme, atunci munceşte, ca in vremurile cele bune, de 
răstoarnă pâmintul ; da” cind Il apucă și i se ridică vătâmâătura 
sub linguraş, alunci să ferească Dumnezeu pe toată lumea, se 
tâvăleşte ca puiul cel de şârpe şi chiar atunci, tiriş-grăpiş, de 
muncă nu se lasă. L-am lăsat în Birlad, sănătos... 

— Cum, în Birlad ? intreb cam mirat, măcar că ştiam c'așa 
putea să fie. 

— Adică nu In Birlad, că el îi acasă de eri dimineaţă. 

— Cum, de eri dimineaţă ? fac eu in adevăr mirat. 

— Apoi să vezi! spuse loana incepind să riză. Eu am ve- 
nit de eri dimineaţă in Bucureşti, Alaltăseară m'am pus în tren, 
din Birlad, şi eri dimineață am fost aici. Eu am pornit incoace 
şi lon s'a dus incolo, după ce m'a pus In tren; pină la ziuă, el 
trebuia s'ajungă acasă. 


DOCUMENTE OMENEȘTI 59t 


— Apoi ? t. 

— Stai să vezi! zău, Ifi vine să faci haz de năcaz! Eu a- 
veam adreasa in buzunarul polcuței, strinsă şi păturită cum tre- 
bue. Pe drum, tot mă pipăiam să văd de n'am prăpâdit-o cumva. 
Noaptea, pe semne, am aţipit, că alfel nu se poate... Unul, cine-o 
ñ lost, m'a tot pindit şi-o fi crezut că hirtia cu adreasa are in- 
trinsa bumaşte. De ugde!? nu-s eu aşa de proastă, că ştiu eu, 
după intimplările din iarmaroace, cum să mă păzesc: Aveam banii 
subsuoară, la piele. Şi mi-a furat adreasa! Toată ziua am intrebat 
eri şi n'am nimerit. Am întrebat un sergent de uliţă, m'a indrep- 
tat la han şi-am mas acolo. Azi, din unul, din altul, vam nime- 
rit. Acu'... intreabă-mă ce caut la București L.. că n'oiu fi venit 
cu de florile mâărului t... 

li fac semn c'aştepl să-mi spue. 

s De mare amar am lăsal eu casa, copiii— Dumnezeu să mi-i 
ție—şi-am venit!—incepe ea, izbucnind în lacrâmi. Sā pui cu- 
vint să râzbat! Că ştiu cul... mult bine îi fi facut in lumea asta 
şi mare noroc ai avut de-ai ajuns om mare. Mi-au luat pămin- 
tul, zestrea dela tata! M'am judecat la Birlad şi m'au dovedit. 
Ba, după ce mi-au luat pâmintul, ci-că să mai plătim şi amandă, 
douăzeci de hirtii de douăzeci, cheltucli de judecată. Ajută-ma 
să răzbat, că eu nu pot răzbate singură. Mi-am pus gindul la 
Maica Domnului să-mi dea putere „să chic |pic) la Doamnă“... 

S-a La cine?! intreb eu, îndurerat de vremurile, uitate de 
noi, şi stăpine încă pe sulletul mulţimii, neştiutoare de depărta- 
rea și prelacerea adusă de vremurile noastre .. 

— La Căroaia! — face ea desnădăjduită—da' la cine să 
chic ?... pâmintul «le la tata! cine nu ştie câ-i pâmintul dela tata 7! 

— Ei, şi ce vreai să-ţi facă Regina ?—o intreb eu Inadins, 
cu gindul s'o lămuresc. 

— Să dea poruncă trebunalului din Birlad... să-mi dea pā- 
mintul dela tata! 

— Ei, cum să dea Regina ordin 2... 

— lacaşa !... ci de ce mi-au luat pămintul ? 

Ce să-i spun?! Ea a venit cu cea mai adincă incredințare 
în dreptatea pe care o să i-o facă Regina. Să-i spun că Regina 
nu poate să dea un asemenea ordin ? Dar atunci... cine poate 
să dea dreptate femeilor ? L.. 

— MA rog, cine te-a indemnat să vii la Regina ?—o Intreb 
eu cu tulburare stăpinită. 

— Cine să mă indemne!? nevoia și amarul meu... 

— Nu spui drept, trebue să te mai fi indemnat și altcineva !... 

— Judecătorul dela Birlad... 

— Ei, cum? 

— lacaşa!.. După ce-au sfirșit judecăţile, cum şedeam pe 
trotuar şi ne plingea inima in noi, eu şi cu Ion, scoate Dumne- 
zeu pe un judecător—unu' dela trebunal; îl Intreb eu cum ar 
fi de facut să capăt pâmintul inapoi și dacă n'ar fi bine să fac 
un drum la Bucureşti. Întreabă pe Ion dacă are o bumașcă de 


392 VIAȚA ROMINEASCA 


douăzeci şi el îi face o hirtie la „Domnu Ministeriu“. li dă lon 
bumaşca şi el il întreabă de n'are pe cinevajla Bucureşti de stăru- 
itor. Ion îi spune că te avem pe dumneta, că eşti om mare de 
tot, aşa, aşa, așa... ii spune lon tot, de-amărunțelul. Judecătorul 
face de cola: „Să știți, oameni buni, că o să căpâtați inapoi pă- 
mintul !*—Eu eram tot cu inima îndoită, Ca vezi.. şi avocatul 
nostru ne-a spus că nepgreşit o să ne deg trebunalul pămintul 
inapoi. N'am avut noroc: Avocatul, din pricină că lon nu-i dă- 
duse înnainte amindouă bumâştile de cite-o sută, cum cerea din- 
sul, şi-i dăduse numai o hirtie, n'a vrut să vie la proces şi-am 
perdut. Ca avocatul cind să intre înnăuntru, cere lui lon şi suta 
cealaltă şi lon ma vrut să-i dea; aşa fusese vorba la inceput, 
cind la tocmeală : jumătate Innainte și jumătate pe urmă. Ne du- 
cem la han, mincâm ceva, că ne spinzura inima de foame și de 
mihnire—era sară şi noi nu gustasem alaltăeri nici naiură—şi ne 
luăm de vorbă c'un bătrin din Cirja, Ascultă moşneagul cit a- 
scultă şi numai ce se scoală de colo, de unde şedea el, şi vine 
la noi. „Oameni buni !—face el—nu faceţi nimica, pină ce n'ați 
chica la scaunul Domniei*. Mă uit la lon, lon se uită la mine. 
„Şi eu mă gindeam la asta —face lon în şoaptă.— D'apoi că și 
cu mă bat cu gindul întracolo—zic eu lui lon*, Şi 'ncepe moş- 
neagul să ne spună tot ce-a auzit el, cind era copil, dela buni- 
cul lui. Că ci-că tot aşa le luase, lui şi altora, pâminturile. 
Şi ci-că atunci le luase un boer păminturile. S'au adunat ei, s'au 
sfatuit, şi-au pus la cale să meargă la Eşi să chice la Scaunul 
Domniei. S'au dus la Murgeni, au năimit o căruță — c'atunci nu 
erau căruţi prin sate. umblau oamenii numai călâri; cai erau, 
da' căruţi nu erau. S'au dus tocmai la Eşi, an chicat innaintea 
Scaunului Domniei şi s'au intors inapoi cu hirtie cu pecetie, precum 
că sint buni stăpini pe locurile lor. Aşa a fost! şi pină azi nu 
s'a mai legat nimeni de dreptul lor şi al urmaşilor lor, 

— Ştii tu, loană—intreb eu—cită vreme a trecut de-atunci ? 

— ? 

— Multă vreme! Alte vremuri trăim noit.. 

.- Să dea ciuma în gitul dreptății de azi !... Am vrutsă mă 
duc să chic şi eu şi nam putut răzbate... 

— Cind ai vrut să te duci? 

— Eri! Nişte soldaţi spuneau că dau cu pușca in mine, 
de nu m'astimpăr... Ce să m'astimpăr?! Nu mi-au luat ei pă- 
mintul dela tata? Pune cuvint, mă rog, să răzbat la Regină!! 

Am de purtat o muncă grea pină să-i zdruncin din sufletul 
loanei credința că cu nu sint așa de mare, cum işi închipue ei 
in vorba dintre dinşii: apoi că eu n'am vorbit niciodată cu Re- 
gina şi mai ales că Regina nu se poale amesteca în daravelele 
dintre muritorii ţării Sale, şi in slirşit că,la o adică, Ea nici n'ar 
avea dreptul să dea ordin tribunalului din Birlad ca să-i dea I- 
oanei pâmintul ei de zestre. 

Din teancul de hirtii, pe care mi le arată loana şi cu care 
ne ducem impreună la avocatul N., se vede că istoria cu pămin- 
tul ci stă aşa: 


DOCUMENTE OMENESTI 393 


Tatăl ei lasă moştenire pămintul la cei patru f i 
care îi şi Ioana. Innainte de Impărțire, fratele cai mai sii pan 
dut o parte de påmint ca al lui unui alt om, străin de rudele lor. Toana 
îi din alt sat, nu din satul lui Ion, Au tot aminat împărţirea pä- 
mintului, pină cind loana vede casa umplindu-i-se de copii. A- 
tunci cad la invoială să impariă moştenirea părintească în patru 
părți. Sorţii au dat Ioanei lotul No. 1. în lotul No 1, sa pus 
însă pămintul vindut de fratele cel mai mare ca al lui, fără drept 
cu mai multde 10 ani mai innainte, iar lui i s-a dat lotul No. 3. 
Ioana s-a judecat cu cumpărătorul locului căzut în lotul ei, cum- 
paie, care avea insă act de vinzare și mai avea „stăpinirea de 
ună credință“ de mai mult de zece ani. Fireşte a perdut procesul. 
de Acrei pre APR avocatului din Bucureşti, Ioana trebue 
udecata din capăt, j ii 

astă rară pa pât. Trebue să se judece cu frații, 
„In locul desnădejdei că n'a făcut nimic cu Regin - 
vioarează cu nădejlea în procesul cu fatele cel mai Tea: aia 


A doua zi, ca s-o lac să-şi mai Indulceac i - 
det, îi arât Bucureștii, y “ip eta a 

— Aici li primăria—li spun eu, cind ajungem acolo. 

— Stai! face ea, uilindu-se cu bägare de samă, Aşa- t... 

—- Ce-i așa ? intreb eu mirat, 

=- Aici li primăria |! 

— De unde ştii? 

— Apoi am mäi lost eri aici, 

— Și ce-ai câtat ?—întreb eu, din ce în ce mai nedumerit. 

— Sa le spun că mi-au luat păminiul dela tata, 

Acum înțeleg 1... Dacă primăriile de pe valea Herincei îţi 
fac dreptate uneori, apoi mai incape Indoială că primăria din Bu- 
cureşti să nu-ţi dea pâmintul tău de zestre inapoi ? l... 

— Şi ce ţi-au spus ?— întreb eu rizind... 

— Apoi, ce să-mi spue? Ci-că... nici primăria din Bucureşti 
nu dă pâmintul inapoi 1— Aşa-i omul care nu șiie—face ca, ri- 
zind şi băuindu-se cu palma peste gură. 

— Ei, şi cum ai nimerit la primărie? 

— Am intrebat de dumneta. Mi-au spus: Fă pe ici, fä pe 
colo... ajungi la primărie și-o iai la dreapta... Cind am ajuns 
aici, „Stai, zic, mă duc la primărie să mă jeluesc pentru påmint !* 
şi m'am dus, Unii au izbucnit in ris; m'a dumerit un boer bă- 
trin că la primărie n'am ce căta din partea pâmintului, 

La palatul Sturza, după ce-o pornesc cam greu din loc, o 
intreb să ghicească a cui o fi casa aceia minunată, 

„__— A matale! spune loana, cu ochii scinteitori de bucurie 
Şi de nădejie că n'oiu da-o de sminteală şi i-oiu spune că-i a mea. 
„Răspunsul ei m'a uluit. Am avut întăi o pornire de ris; 
mai apoi insă, cătind să-mi dau sama mai bine de răspunsul 


294 VIATA ROMINEASCA 


ei. incepe să se dărime toată clădirea pe care mi-o făcusem eu 
cu lămuririle date despre puterea mea, 

Tirziu. incoace, mi-am dat sama ce-a fost cu palatul lui Sturza, 
in sufletul loanei. li spusesem că şi noi ne-am facut o casă și 
că toamna o să ne mutăm intriinsa. Cind am intrebat-o a cui să 
fie casa, la rare privea, am întrebat-o râu. Voiam să știu ce crede 
ea despre bogăţia stăpinului casei, Cind mi-a spus ca, cu ochii 
juminaţi de bucurie, că-i a mea, crau la mijloc și mindria ci că 
nu-i așa de proastă să nu ghicească și... nedeprinderea de a pu- 


lea socoti costul lucrurilor din altă lume decit a ei... 

Tot om mare am râmas in ochii Ioanei, tot aşa de bogat 
şi ştie numai unul Dumnezeu de nu s'a întors ea pe valea Ho- 
rincei cu incredințarea că eu n'am vrut so duc să inzenunche 


innaintea Reginei, ca să nu mă pun râu cu Dinsa ! 
Sp. P. 


. d . Li . Lă . + Li . . . 


Murise insăși Desnădejdea ! 
Tinjiă prin minţi doar unu fior: 
„E mintuirea ta din urmă 

Să nu aştepţi mintuitor!* 


Ca moarte ramuri veştejite, 
Sătule să mai dee rod, 
işi lasă brațele s'atirne 
Sărmanul istovit norod. 


Si-asemeni unui pus în criptă 
Cind pulsul lui se bate incă, 
El moare — că'și aude pulsul 
Bātind prin noaptea cea adincă. 


> 


VIAȚA ROMINEASCA 


Atunci, ţi-ai innălțat de-odată 
Luminătorul braţ, Isus,— 

Un fulger alb  punind părere 
De zori pe-al lumilor apus. 


O rază străbatu prin criptă 

Şi— de sub pialra-i frintă 'n două 
Se redeşteaptă Omenirea 

La dulce amăgire nouă... 


Il 


E. mult, de-atunci — ! Şi Omenirea 
Îşi pleacă iar trudiții umeri 

Sub silnicii, robiri şi patimi 

Cil nu e număr să le numeri. 


Şi-ades, jelindu-şi deșteptarea, — 
Cu paşi de umbră, Lazăr vine 
Să plingă mut pe piatra criptei, 
Cu-amare indoeli de sine... 


S'apleacă peste gol în taină, 

'Şi 'ntreabă cu Infiorare, 

De-i noaptea din adine mai oarbă, 
Ca golul vieţii fără zare... 


Acuma vino iarăşi, Crist! 

Revino ! cit e timp să vii, 

Cit frunți mai sint, ce'ntreabă cerul, 
Şi pe påmint mai sint Marii !... 


Cucernici magi gâtiră smiraă, 
Mirezme şi tămle scumpa, 
Şi-așteaptă'n nopți,  indrumătoare 
Din ceruri steaua să se rumpă, 


Mai sint pescari la Genisăreth 
Prin lume Crezuri noi să poarte, 
Și gloate sint şi azi s'arunce 
Profeţilor răspuns :— „la moarte !*, 


O, vin! — Mai nalță mini de vis 
Şi'n vint noi muguri sfinți tu pune— 
— Mai sint, mai sint destule cruci 

Şi spini destui pentru cunune! 


A. Toma 


Note pe marginea cărților 


— 


CU PALOȘŞUL 


lată o carte care merita altă soartă decit aceia pe care a avut-o, 
căci după cit știu mai nimeni n'a vorbit despre dinsa, și după cit bä- 
nuesc numai foarte puţini au cetit-o. Doriam de mult s'o cunosc, căci 
un prieten, al cărui gust literar constituia pentru mine o garanţie, 
mă sfatuise cu insistență s'o cetesc. Ei bine, am rămas incintat = 
rare ori mi-a produs o plăcere mai mare cetirea unti cărți. Şi 
dacă m'am hotărit să spun ceva despre dinsa, este pentrucă aşi 
dori ca cetitorii acestor rinduri sā verifice şi ei la rindul lor spu- 
sele mele. 

Stiam că autorul ei, d. Radu Rosetti, este un cercetător pe 
care-l chinuește aflarea adevărului din grele și incurcate feno- 
mene istorice. Ştiam că are şi talent literar, cetindu-i din intim- 
plare „Visul“ pe care l-a avut, după ce a dat la lumină „Pămin- 
tul, Sătenii şi Stăpinii în Moldova“. Strămoșii săi, logoleţi şi 
vistiernici, hatmani şi postelnici, vornici de țara de jos şi de Su- 
ceava, l-au chemat atunci în judecată, să-şi dee samă innaintea 
lor de ponosul pe care-l arunca asupra boerilor veliţi încheerile 
operei sale. l-am admirat in acea bucată puterea de viziune şi 
meșteşugul de a scrie. Mai știam că în lucrurile vechi şi bă- 
trineşti, peste care vremea a trecut fără să le distrugă, în rămă- 
şițile trecutului, strinse cu dragostea colecționarului, d-sa își gä- 
seşte o plăcere mingletoare. Şi ştiind toate acestea, eram mulţă- 
mit că cunosc un om de bine. Acuma, cetind cartea de față, 
m'am încredințat că d. Rosetti este un mare iubitor al ţării noastre- 
şi mai cu samă al Moldovei, şi sentimentele mele au ciștigat in 
complexitate. Căci pentru a scrie această romantică povestire din 
vremea descălecatului Moldovei, cind greutăţile timpului te si- 
leau să-ți deschizi drumul vieţii cu paloşul în mină, n'a fost de 
ajuns numai cunoștința trecutului, de care d-sa a ţi sut o oarecare 


- socoteală, nici talentul literar pe care l-a arătat mai ales în de- 


scrierea eroinelor. Lucrarea mai presupune o iubire caldă a vre- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 399 


milor apuse, o dragoste puternică a ţăranului, pe care autorul 
ni-l prezintă sub o înfăţişare plină de nobleță, un sentiment adinc, 
mistic al pâmintului Moldovei, al apelor ei limpezi, al munților 
innalți şi al văilor ei răcoroase. 

Şi dacă ținem samă că mulţi din eroii și eroinele romanu- 
lui sint luaţi din poezia populară, atunci caracterul epic al po- 
vestirii capătă un farmec mai mult, avind innaintea noastră fi- 
guri cu care am crescut în copilărie, 

La inceput sintem In Maramureş, la voevodul Bogdan, care 
în castelul sâu dela Cuhnia plânueşte descălecarea unei ţări 
nouă şi scâparea ei de sub puterea ungurească, Acţiunea se pe- 
trece apoi în jos, cind pe valea Siretului, cind pe acea a Trotu- 
șului, cind pe a apei carea dat numele ţării, sau prin părţile 
Birladului, unde o populaţie harmică de negustori imbrăca de 
multe ori minteanul gros căptușit, pentru a-şi apăra avutul de ce- 
tele năvălitoare ale Tatarilor sau de lotrii jâluitori. Urmârim cw 
interes pe eroi şi eroine prin codrii şi ponoarele din ținutul Ba- 
căului, sau prin munţii Neamţului, ori in acea vestită cetate, care 
azi şi oglindeşte pustiul in apa Ozanei, dar care pe atunci era 
o falnică cetăţue aşa cum eșise din minile cavalerilor Teutoni. 
In lăuntrul ei era viață, era mişcare: o viaţă aspră, răsboinică, 
dar de multe ori zidurile ei au ascuns șio patimă lumească. Cw 
doua rinduri de locuinţi pe toate laturile, cu cite un turn de pri- 
vighere la colţuri, de unde ochiul îngrijat al paznicului străbâtea 
intinderile catra cele patru vinturi, cu înfățișarea ei răsboinică, 
cetatea se ridica mindră pe muntele ei priporos, ca un semnal 
ordinei, ca un simbol al organizaţiei, In odâile ei aspre locuiau 
cavalerii nemți, care o stăpineau din mila regelui ungur, petre- 
cindu şi timpul în sala de arme sau în cea de judecată, ori in 
paraclisul cetăţii, unde un capelan minorit Ingrija de cele sufle- 
teşti. In rindurile de jos crau hambarele de producte, şi 
câmările de provizii, iar in partea dimpotrivă grajdiuri mari 
adăposteau cai de rasă. Geamuri mici, rotunde, unite prin 
cercuri de plumb, cu zăbrele groase de fier, lăsau să pătrundă 
în odăi o slabă lumină. In mijlocul ogrăzii era o fintină adincă, 
de unde un drum tainic, subpămintean, răspundea departe de ce- 
tate, lucru de care şi azi iți mai povestesc, fârâsă-l poală arâta, 
țăranii Condreni şi cei din Vinătorii-Neamţului, In sfirșit un pod 
mişcător iți inlesnea intrarea de pe un viaduc sprijinit pe picioare 
puternice de piatră, dintre care se mai văd şi acuma citeva, acoperile 
de muşchi şi impuţinâte de injuria vremii. Dacă azi cetatea „e In- 
grădită cu pustiu şi acoperită de tunete”, pe atunci o ceată aleasă 
de Nemţi şi de Romini îşi implinea datoria cu credință câtră re- 
gele Ungariei. lar Intro zi de primăvară, cind umbrele se jucau 
cu luminile pe coastele muntelui, dela o fereastră a setății, doi 
ochi negri de femee 'se uitau cu duioşie la un tinâr cavaler cu, 
zale straluciware Şi pinteni de aur, care incâlecindu-şi murgu 
voinic, trecea peste podul scoborit, lăsindu-se ginditor pe munte 
devale... 


400 VIAȚA ROMINEASCA 


Această povestire este un roman istoric, în genul celor Trei 
Muşchetari, câci Mihu, Toma Alimoş, Călugărul Isaia, Gheorghiţă 
al Şalgai, Stefan Stroici și toți ceilalți sint croiţi din stofa eroilor 
lui Dumas. Asistăm la comploturi pe sub pâmini, prin tainiţi 
ascunse şi meşteşugite, la lupte vitejeşti piept la piept, adevă- 
rate dueluri, sau la crunte răsboae pe șesurile Prutului ori pe 
cele ale Nistrului; la intilniri neașteptate care complică acţiunea 
şi măresc interesul cetitorului, la primejdii grozave In care viața 
eroilor e aproape pierdută, dar din care autorul ştie să-i scape 
la timpul oportun in chip cu adevărat romantic; In sfirşit luăm 
parte la o acţiune complicată şi plină de interes, care te face să 
nu laşi cartea din mină pină la ultima pagină a volumului... 

Eroii principali stat luați din epica populară, Păunașul Co- 
drilor este Mihu Copilul din balada cu acest nume, care desmiardă 
codrii cu cintecul lui din cobuz și câruia îi ese Innainte lanuş 
Ungureanul cu haraminii lui, pe care Mihu îl doboară în luptă 
personală. In romanul d-lui Roseti Păunașul Codrilor este tipul 
cavalerului : apărătorul celor slabi, ajutătorul celor nevoeşi, ocro- 
tirorul femeilor în primejdie. Dar in același timp spaima negusto- 
rilor lacomi şi a tuturor străinilor care întră în țară și pe care-i 
vâmueşte cu o regularitate uimitoare, iar voevodul Sas şi familia 
lui nu are duşman mai neimpăcat. Toma Alimoș, boerul vestit 
din părţile Birladului, din ţara de jos, cum spune balada, este 
un voevod vajnic, care după vitejii nenumărate este ucis de Ma- 
nea Fărtatul. Salga, femeia gospodină și vitează, care ucide pe 
vătăjelul de haiduci, moare aici In lupta cu mirzacul Cara-Catuş. 
lar Vidra, care tn cintecul popular are de-alace cu un popă Sto- 
ian şi cu Mihu, după multe aventuri uimitoare prin munţii Co- 
mâneştilor, prin preajma Sucevei şi prin orașele Poloniei, e așe» 
zată de autor intr'un rateş mare de piatră, acoperit cu şindilă, 
pe drumul Ciortolomului dintre Trotuş şi Siret, unde Mihu In 
nopțile de iarnă şi in zilele de restrişte găsește un adăpost cald 
şi o inimă iubitoare... 

Mai ales finerimea va ceti cu multă plăcere cartea d-lui 
Rosetti. Dar dacă voju mai aminti că am cunoscut oameni cu 
gustul rafinat, care au simţit adevărată plăcere intelectuală, stră- 
bâtind paginile acestui volum, atunci cred că am spus tot ceia 
ce se pulea spune. 


D. D. P. 


Din lumea balcanicä 


Ce falş cunoaştem pe Bulgari 


Luindu-ne după popoarele culte din apus, pe cari ambiţionăm să 
le Imităm dar nu le înțelegem gândul carele călăuzeşte în activitatea lor, 
nol Rominii învăţăm mai ales limbile şi istoria neamurilor din celălalt 
capăt al Europei. Din această pricină, persistăm mereu în ignorarea ve- 
cinilor noştri, Nu înțelegem că dacă, de pildă, în Franţa se învaţă lim- 
bete şi istoria Englezilor sau Germanilor, se face aceesta nu ca la noi, 
numai pentrucă aceştia sunt neamuri culte, ci, în primul rind, fiindcă ei 
sunt vecini imediați şi au legături felurite şi multe cu Francezii. 

Noi în dorinţa de a imita, parcă nu ne dàm seama cit ne-ar fi de impe- 
rios şi folositor să cunoaştem limba bulgară, limba acestui popor cu care ne- 
învecinăm dealungul Dunărei „şi cu care avem atitea legături şi atitea 
ciocniri | 

Acum cunoaştem pe aceşti vecini numai din ceia ce spun despre 
ei presa şi lumea apuseană franceză, engleză, germană sau italiană, Lau- 
dele acestora le am luat mereu drept realităţi obiective, fiindcă n am pu- 
tut avea e'emente de control. Dar citirea scrierilor bulgărești ne arată că 
cele ce spune despre Bulgari presa apusană e, de cele mai multe ori, 
nu arătarea obiectivă a stării lor cl expresia numai a dorinței acestor 
vecini de a fi prezentaţi lumii mult mai culți şi mai de seamă de- 
cit sint. 

Numai cunoaşterea limbii bulgare, zic, şi deci putinţa de a citi 
presa acesteia ne-ar prezenta pe Bulgari în adevărata lor lumină. 

Dar să întăresc această afirmare prin citeva exemple. 


Cel ce ştie bulpâreşte şi poate cili ce scriu Bulgarii intre dinşii, 
in intimitate, despre viaţa lor publică, vede că una dintre grijile lor de 
căpetenie este de a face să lie socotiți de străinătate popor voinic, cel 
mai cult, cel mai puternic şi mai numeros din Balcani. Aceasta pentru 
că aşteaptă să se înalțe nu numai piin sine ci şi cu ajutorul diploma- 
tiei europene! 

1. a) In Martie c,, socielatea literară bulgărească „Bălgarsko Kal- 
žovno druzestvo* s-a transformat în „Academie“. Cu acest prilej, mem- 
brul ei, profesorul universitar S. S. Bobčev, care tot în Martie c. a a- 
juns ministru de Instrucție în Bulgaria, scrie, în revista sa „Bålgarska 
Sbirka" din această lună, un articol despre „Academia bulgară“; aci 
spune că se impunea să aibă şi Bulgaria această instituție, pentruca 
străinii să nu crează că Bulgarii ar fi inferiori în cultură Ruşilo:, Polo- 


"402 VIATA ROMINEASCA 


nilor, Cehilor, Croaților, Sirbilor şi Rominilor cari au Academie. Vedem 
dar grija de a părea culţi în ochii străinilor. 

b) Camerele de comerţ şi Ministerul de comerţ şi industrie din 
Bulgaria se ocupă de chipul cum ar face să dea înfăţişare europeană 
hotelurilor de acolo. Şi vor să facă aceasta nu de altceva, ci mal întăi 
pentruca străinătatea, prin mulţii călători ai e cari vin în Bul 
garia şi trag în hotelurile acesteia, să ştie că această ţară e foarte cultă 
intre celelalte din Balcani. Revista economică „Narodno Stopanstvo” 
dela 15 lanuarie c. are un articol, scris de Dr. lv. Ziatarov sub titlul: 
„Nevoia de a se îmbunătăţi hotelleria la noi“. Acest articol, Intre alte 
motivări ale acestei nevoi de a se imbunătăţi hotelurile, zice şi urmă. 
toarele : „aceasta e nu numai o chestie negustorească ci şi naţională. 
Zic şi națională, pentrucă mindria noastră nzţională ne impune să fa- 
cem aceia ce ne-ar înălța in ochii strdini:or”. (Koeto bi ni podignalo 
pred očit na cuzdencile), Iarăşi grija, dar, de a părea! 

c) Revista „Bălgarska Sbirka* din Martie 1910 cuprinde un ar- 
ticol ascris de A. lgirkov, profesor de Geogralie ia Universitatea din 
“Sotia, sub titul: „Impre: din Macedonia“, Aci Iiikov ne arată im- 
„presiile sale din o călătorie ce a întreprins In această provincie a Impe- 
tlului Turcesc împreună—spune el—cu „prietinul Bulgarilor Kar Kas- 
ner, profesor la Universitatea din Berlin, şi cu soția acestuia, cărora am 
voit să le arăt bulgăreasca Macedonie“. lšīkov dar, cum insuşi de- 
clară, a voit ca, prin această călătorie, să arate unor Inalt-situaţi Ger- 
mani că Macedonia (pe care o tot rivnesc Bulgarii şi pe care aşteaptă 
să le-o dea lor cindva diplomaţia europeană) e locuită de o populație 
mai cu seamă bulgărească. E întrebare, dacă ceia ce Bulgarul voia să 
arate acelor Germani era în adevăr aşa : o țară de Bulgari!). la orice 
caz insă, el ținea să prezinte Europei, din cate veneau acei Germani, 
„pe Bulgari drepi un popor numeros, care locueşte nu numai în Bulga- 
ria proprie ci şi în Macedonia. Căci, declară Izirkov aci: „eu sint con- 
vins că părerea unui proiesor german cunos.ut In literatură despre po- 
pulaţia din Macedonia are pentru lumea învățată mai mare însemnătate 
-decit 100 de broşuri bulgăreşti, scoase anonim sau iscălite de vre-un 
Bulgar“. Acelaşi gind, aşa dar şi la profesorul |girkov de a prezenla 
pe Bulgari străinătăţii mai presus decit ei sint! 

Tendinţa de a-şi face reclamă in străinatate e, la Bulgari, un sis- 
tem, şi caută să o înfăptulască nu numai, cum văzurăm, aproape meca- 
nic şi inconştient, întreaga pătură intelectuală, dar chiar actualul lor rege 
Ferdinand şi guvernele sale, 


1} Căci datele deputatului bulgar Pančo Dorey din Parlamentul 
Turciei, intr'o intorprlare ce făcu acolo în Martie 1911 ministrului de externe 
Rifat Puya, arată că Macedonia are azi o populatie de 2,335,000 locuitori, 
„lin care 7204000 adică 30", Bulgari, 530, adică 25, patriarhişti (Greci, 
-Sirbi şi Mucedoromini) şi 1,100 adică 47%, Turci (A se vedea această 
interpelare in Air dela 27 Martie 1911), 


DIN LUMEA BALCANICĂ 403 


d) Ziarul partidului „narodnjak“ care-i acum la putere ‘n Bulga- 
ia, anume Mir dela 31 Dec. 1910, certindu-se cu guvernul democrat 
care avea cima atunci, destăinuește că guvernul stambulovist dela a. 
1906 plătea cu banii statului bulgar presei străine din apus, ca să facă 
reclamă în străinătate: ce patriotic şi cu ce lărgime de vederi condu- 
cean stambuioviştii Bulgaria şi politica ci externă 'n Macedonia. Intre 
alţii, spune Mir, guvernul de atunci piătca scump pe gazetarul belgian 
Georges Lorand, ca să-i facă reclamă. 

e) Sistemul acesta de reclamă 'n slrăinătate îl trădează chiar prea 
desele călătorii ale regelui Ferdinand în apus, de conivență cu guver- 
nele sale, Călătoriile lui sistematice tac parte chiar din politica ex- 
ternă a Bulgariei ; pentru ele acest stat destină anumite fonduri, Nu 
ştiu dacă va mai fi pe unde-va aceasta, dar budgetul Bulgariei prevede 
de mult, în fiecare an suma de 500,000 lei, „pentru cheltuelile regelui 
pe căile ferate din Austria şi Germania“, lar în budgetul anului trecut 
1910 s'a prevăzut (de guvernul democrat care a precedat pe cel coali- 
ționist- „narodnjak” de acum), pe lingă această sumă obişnuită anuală, 
incă şi alţi 800,000 lei cu cari să se plătească nişte vechi datorii, fä- 
cute de regele Ferdinand pe căile ferate din Austria şi Germania cu că- 
țătoriile saie diplomatice pe acolo. Aceste destăinuiri interesante ni le 
face ziarul Mir dela 18 Aprilie 1910, 

Iată dar cum, putinţa de a citi presa bulgărească ne dă prilej de 
a desvăli o notă caracteristică a sulletului bulgăresc şi să cunoaştem 
una dintre ideile fundamentale după care se conduc Bulgarii în tapor- 
urile cu alte state: rivna lor de a se prezenta lumii străine cu o /nfă- 
şare distinsă, care, de cele mai multe ori, nu corespunde stării lor 
reale, 

Insă tocmai această descoperire ce facem din cele ce Bulgarii scriu 
despre sine In intimitatea lor, la dinşii acasă, ne arată că nu din presa 
străină care vorbeşte despre el ne vom putea noi face o idee justă 
de dinşii, cl, evident, numai din presa lor bulgărească. lar cei care îşi 
capătă din scrierile străine ideile lor despre Bulgari nu-şi dobindesc de- 
cit cunoştinți falye şi greşite. 

Dar iată încă citeva exemple pentru ilustrarea acestei alirmări, 


2. In No. de pe Noemvrie 1910 al „Vieţii romineşti* (p. 285) 
am arătat că ziarul nostru Voința Naţională, (luindu-se după un articol, 
scris in nemţeşte de un Bulgar K. Krăstev în ziarul german: „Neue 
Freie Presse* despre literatura bulgară actuală) ne spunea că acel arti- 
col ne înfățișează starea actuală a literaturii bulgărești. Acolo se zicea 
că altă mişcare literară nu ar fi existind în Bulgaria decit acea a curen- 
tului modernist al lui Penco Slavejkov şi a tovarășilor lui. Dar cu am 
arătat că „Voința Naţională“ a lost indusă în eroare, din pricină că nu 
cunoaşte limba bulgărească şi cele ce Bulgarii scriu întrinsa, Intre 


su VIAŢA ROMINEASCA 


dinşii şi în intimitatea lor ; fiindcă cel ce ar cunoaşte această limbă ar 
vedea că acel articol al lui Krăstev era tendenţios şi că el ne dădea o 
idee falşă despre literatura bulgărească care, in realitate, alături de cu- 
rentul lui Slavejkov, mai are alt curent literar, mai puternic şi mai bo- 


gal, pe cel naţionalisi al lui Vazov. 
Acum alt exemplu, 


3, Spre stirşitul întăei jumătăţi a lui Martie č, şi-a dat demisia 
guvernul lui Malinov, şeful partidului democrat care în curind avea să 
aibă 4 ani de cind guvernează în Bulgaria. A simţit că regele Ferdi- 
nand ar vol ca guvemul unul alt partid politic să facă viitoarele alegeri 
generale cari vor aduce şi revizuirea constituției bulgare. De asta, in 
chip cu totul liniştit, ca şi la nol acum partidul liberal, Malinov şi-a dat 
demisia. Regele, atunci, a însărcinat, Ja început, pe Danev, șeful parti- 
dului progresist, să alcătuiască noul guvern. Danev n-a putut, decit cu 
concursul partidului poporan (uarodnjak) a lui Gešov, căruia chiar a 
fost nevoit să-i treacă preşedinţia consiliului iar el să primească a fi nu- 
mai preşedinte al Sobraniei, Şi aşa, acum avem in Bulgaria acest gu- 
vern de coaiijie. 

Dar în Adevărul dela 14 Martie c., d. avocat Toma Dragu scrie 
un articol despre „Criza ministerială din Bulgaria”. Aci, cu acel pesi- 
mism față de noi şi optimism faţă de Bulgari, caracteristic necunoscă- 
torilor vieţii reale din Bulgaria (să mă ierte d, Dragu!), scrie, între al- 
tele, că: „Malinol... şi partidul democrat pe care acesta se sprijinea per- 
duse, în ultimul timp, încrederea poporului. Regele s-a despărțit de Ma- 
linof, pentru că nu l-a crezut în stare să prezideze, în chip cinstit şi tH- 
ber, alegerile pentru convocarea constituantei, ŞI esenţialul e că (în 
Bulgaria) va fi chemat la cirmă partidul cel mai tare, cel mai numeros 
şi mai bine organizat. Esenţialul e că legea fundamentală a statului ve- 
cin, Constituţia, nu va fi modificată decit cu liberul asentiment al po- 
porului. Esenţialul e că nafiunea singură va hotări. Şi acum las pe 
cititor—zice d. Dragu—să tragă singur învăţămintul pe care ni-l dă 
criza bulgară de azi, după ce compară ceea ce s-a petrecut la noi cu 
recenta schimbare de regim. Singur (cititorul) să-şi amintească cum la 
cirmă a fost chemat (la noi) partidul cel mai slab, partidul care nu avea 
nici un sprijin în massele populare, şi să judece care din aceste două 
popoare merită în adevăr numele de liber: acela unde autoritatea se 
exercită de jos în sus, dela naţiune la coroană, ori invers, de sus în 
jos, dela coroană la naţiune, Mi-e teamă-—conclude d. Dragu—că viito- 
rul statelor, unde autoritatea se exercită de sus în jos, urmează şi el 
aceiaşi cale" *). 

De cit, întreg acest pesimism vine din pricină că aceste idei d. 
Dragu le are sau din presa apusană, prin care Bulgarii au grije să se 


J) Sublinierile din necastă reproducere sunt ale mele, 


DIN LUMEA BALCANICA 405 


vacantă mai aleşi şi culţi de cit sunt, sau din auzite, dar nu din 
ce Bulgarii scriu e! înşişi în -întimitalea şi presa 
i te dei şi presa lor bulgărească 

Cei ce poate citi bulgăreşte vede că realitatea este alta şi nici în- 
t'an caz aşa de roză, cum o vede d. Dragu. 

In adevăr, în Bulgaria nu e altfel, mai deosebit, decit la noi, deşi 
acolo e chiar votul universal. 

Ziarele bulgăreşti— între cari vol cita Mir al partidului narodnjak, 
dela 5 și 9 Martie c—declară Intre dinsele, în intimitatea vieţii bulgă- 
reşti, că şi azi, ca de cînd se află pe tron pe Ferdinand, otite guvern 
are în Bulgaria o zestre guvernamentală Intre 30 */ şi 50 /o. 

Apoi, afară de aceasta, datele oficiale impănăşite de presa bulgă- 
rească În intimitatea ei ne arată că nici acolo nu se exercită autoritatea 
„de jos in sus*, ci tot „de sus în jos", 

In adevăr, cu puțin inainte de demisionarea cabinetului lui Mali- 
nov, în Februarie c, s-au făcut în Bulgaria alegeri generale comunale 
în 37 cercuri. Ei bine, iată rezultatul lor, după partide. Partidul demo- 
crat, al lui Malinov care in Martie c. îşi dă demisia, obține 114512 a- 
dică 41.3 ^h voturi, partidu! narodnjak (a! lu Gezov) 61537 adică 22,2%, 
voturi, partidul agrarienilor (zemledeici) obţine 31570 adică 11.4 */, vo- 
turi, partidui progresist (al lui Dane+) 28936 adică 10.4 */. partidul ra- 
doslaviştilor obţine 25279 adică 9.1 +, partidul stambulovist 10055 a- 
dică 3.6 ^s, partidul tonceviştilor 2745 adică 1. %, voturi, partidul radi- 
cal 2192 adică 08 ”, şi, în sfirşit, partidul socialist obține 1423 voturi, 
(Vezi Mir dela 11 şi 17 Marie 1911). 

Deci, tot partidul care era la putere in momentul cînd se făceau 
aceste alegeri, acel democrat al lui Malinov, are mult mai multe voturi 
de cil cel mai puternic partid (cel narodnjak) din opoziţie. Dovadă de 
existența puternică a acelei zestre guvernamentale de 30 */,—50 *, de 
care spun Bulgarii intre dinşii ! 

Dacă ar fi fost ca regele Ferdinand să se ia numal după mani- 
festarea numărului voturilor, el trebuea să dea puterea de a face vil- 
toarele alegeri generale pentru Sobranie şi Constituantă tot lui Malinov. 

Aşa ar fi cerut „exercitarea autorităţii de jos în sus" şi desigur că, 
ținindu-se socoteală de puterea unul guvern şi de zestrea-i guverna- 
mentală, Malinov ar îl obținut majorități—chiar mari. Dovadă că aşa ar 
fi fost e următorul fapt La acele alegeri comunale de cari vorbirăm 
aci mai sus, în cercul Pirdopului guvernul din vremea alegerilor al lui 
Malinov a avut 1247 voturi, narodnjaci, adică cei cari sunt acum la pu- 
tere, au obiinut numai 341 voturi, iar progresiştii pe cit văd în ziar nici 
nu şi-au pus candidaţi. Dar, spre sfirgitul lui Martie c., cînd guvernul 
lul Malinov se retrăsese in opoziţie iar la putere este cel coaliționist na- 
rodnjako-ptogresist, se face alegere in ordșelul Pirdop, care pină acum 
era socotit ca o „lorţă a partidului democrat al lui Malinov*, De astă 


7 


405 d VIATA ROMINEASCA 


dată însă obține guvernul coaliționist 347 voturi, iar opoziția democra- 
tică a lui Malinov numai 32 (vezi Mir dela 29 Martie 1911). Aceasta 
ne arată că, aceleasi ar fi fost (sau vor fi) acum raporturile între guvern 
şi opoziție dacă s-ar îi făcut (sau cind se vor face) alegerile în cercul 
Pirdopului, 

Dar regele Bulgariei nu numai că în acest punct îşi exercită au- 
oritatea „de sus în jos“, ci, chiar cind cere lui Malinov (căci desigur că 
regele i-a cerut) să-şi dea demisia, chiar atunci nu lasă ca autoritatea 
să se exercite „de jos în sus“; căci însărcinează cu facerea noului gu- 
verm nu pe Gâsov, şeful partidului narodnjak care, cum văzurăm, 0b- 
ține la alegerile comunale, cele mai multe voturi (61537) după parti- 
dul democrat al lui Malinov (114512), şi nici măcar pe agrarieni cari 
obținuseră 31570 voturi, ci însărcineeză pe partidul progresist al lui Da- 
nev, care vine formai in al treilea rind după democrați ca număr de 
voturi (28936), 

Numai cind Danev nu izbuti, numai atunci intră Ggsov În combi- 
naţia coaliţiei. Dar, în orice caz, şi atunci, agrarienii, deşi mai puternici 
decit progresiştii, sunt lăsaţi la o parte. 

Deci şi în Bulgaria: nu „națiunea singură va hotări”, 

Cunoaşterea limbii bulgărești, dar, ne dă şi aci prilejul d'a sur- 
prinde realitatea vieții acestor vecini şi ne face să fim mai puţin pe- 
simişti faţă de noi şi cultura noastră în comparaţie cu Bulgaria. 


Mă opresc, deocamdată, numai la aceste exemple, fiindcă socot 
că şi numai dintr'insele se poate vedea limpede ce idei false şi cunoş- 
tinți greşite sau lipsă de cunoştinji e la noi despre Bulgaria şi Bulgari, 
din pricină că nu avem putinţa de a-i cunoaşte direct, din presa lor bul- 
gărească, ci numai din presa streină apusană. 


Ilie Bărbulescu 


CRONICA LITERARĂ 


Lafcadio Hearn 


Lafcadio Hearn e o figură ce cred că nu ar fi putut răsări în alte 
vremuri decil ale noastre. Tot fondul schimbător, toate aspiraţiile moas- 
tre nemărginite spre alte vremuri şi alte țărmuri, toată setea noastră de 
necunoscut şi pornirea pasionată de a pătrunde sufletul omului de pre- 
tutindeni şi de totdeauna, de a culege şi înțelege cupgetarea lumilor stinse 
şi lumilor de sub toate latitudinile, în cea mai fină şi mai nuanțată de- 
săvirşire, se păsesc realizate în opera lui Hearn. E un artist delicat, ce 
pare a fi adus În suflet din Leucadia, patria sa din Arhipelag, o prizmā 
tăiată îIntr'o estimată, prin care se răsiringe tot ce e fumos în mii de 
culori neînchipuite, într'un joc de lumină incîntător, 

Născut dintr'o mamă Greacă şi un tată Irlandez (1550), adus din 
lumina aurie a patriei sale în lumina crudă a verdei Erin şi crescut ca 
un străin, fără dezmerdări şi căldura binefăcătoare a cuibului din casa 
părintească, de o mătuşă depărtată, Hearn a păstrat toată viaţa nostal- 
gia nesfirşită a primei sale patrii, sau, mal bine zis, a unor țări create de 
dorul şi imaginaţia lui, spre care a năzult toată viaţa. 

Tot din această vreme a tristei sale copilării trebue să fi căpălat 
el dorul dea reda „fiorul“ necunoscutului, „invizibilului, glasurilor su- 
Hetelor ce rătăcesc în jurul nostru cu chemări duioase şi rugăciuni abia 
şoptite, pentru a-şi păstra locul în amintirea noastră. 

lată, în adevăr, ce ne povesteşte el din chinurile morale pe care 
le-a îndurat în creşterea severă a mătuşei sale: 

„In fiecare sară după ce mă culcam în pat, imi luau lampa; cheia 
se întorcea în broască, lumina ocrotitoare se ştergea, paşii dadacei mele 
se stingeau... Atunci agonia groazei mă sugruma. Ceva groaznic şi 
fără Hinţă reală părea a creşte încetul cu încetul în intunecimile ce mă 


408 VIAȚA ROMINEASCA 


împresurau... MI se părea că aud cum creşte... Atunci nu mă puteam 
opri să nu strig, şi cu toate că eram pedepsit din cauza strigătelor, cel 
puțin ştiam că se întoarce iar binefăcătoarea lumină..." 

Aceasta l-a făcut desigur să poată scrie cu atita emoție, cu atitea 
amănunţimi şi o aşa de teribilă putere de a suggera groaza, un faimos 
articol de reportagiu asupra unui asasinat celebru din Chicago, articol 
ce a fost o revelaţiune şi a stirnit o admiraţie fără margini pentru noul 
reporter al ziarului Enquirer, 

Hearn, după o copilărie singuratică, tristă şi aspră, avu o viaţă de 
şcoală tot atit de neindurată ; firea aceasta simțitoare şi pasionată, me- 
reu apăsată, închisă în ea însăşi şi de o suszeptibilitate dureroasă, a fost 


desprețuită de exuberantul tineret anglo-saxon, şi dezarmat, slab, a sufe- * 


rit toată viaţa urmările brutalităţii cu care camarazii l-au arătat antipatia 
lor, căci şi-a perdut şi un ochiu într'o încăerare cu el. A intret apoi 
fără nici o pregălire şi cu firea pe care i-o ştim în săibatica luptă pentru 
viață, din „cetatea neindurată”, Londra, şi a cunoscut toate prăpâstiile 
mizeriei. A fost pină şi chelner şi foarte adese a dormit pe cheiurile 
Londrei, între lăzile de mărfuri... Pină cind în sfirgit sătul de atita luptă 
zădarnică, istovit de mizerie şi minat poale şi de dorul acela de pribe- 
gie ce l-a stăpinit toată viața, s'a dus la Cincinatti (Ohio) In anul 1872. 
Aici îşi incepu el cariera literară, pornind dela treapta cea mai modestă, 
debulind ca corector, Insă un corector ideal, un corector după care ză- 
darnic ar năzul Viața Rominească în ţara noastră, un corector cate ar 
avea chemarea meşteşugului, grija exagerată şi plină de prevederi a ce- 
lor mai mici amănunțimi, cultul punctuajlei pină la superstiție, ceia ce 
tace pe colegii Iui exasperați săi dea porecla de „Punct şi Virgulă”. 
Pătrunăe greu visătorul delicat şi e de mirare că păttunde chiar, în ţara 
aceasta, unde trebue să joci din coate să-ți deschizi o cărărue, el atit 
de plăpind şi de o timiditate dureroasă, care-l face se rătăcească zile 
întregi pe la uşile redacțiilor, cu manuscrisele în mină, fără să aibă cu- 
rajul să intre, şi cînd în slirşit işi ia inima 'n dinţi şi se repede pe cşa 
deschisă din întimplare, se aruncă spre director şi cu glasul zugrumal, 
rugător, plin de temere, întreabă dacă nu are nevoe de nuvele sau de 
articole... Se poate uşor Intelege că în asemenea condiții rar se în-umela 
cineva -să i citească manuscrisele, dar dacă izbulea să se facă citit, #- 
tunci era sigur că | se publicau,—şi totuşi la celebritate n'a ajuns pria o+ 
perele publicate în jurnale şi magazine literare, articole, bucăţi literare, 
atit de originale şi încintătoare, ci prin faimosul articol de reportagin, 
despre care am pomenit. Cu aceasta cel puțin a eşit deasupra mizeriei, 
dar, inlânţuit de biurou prin munca aceia de jurnalist ce-i dădea pinea 
de toate zilele, sufletul lui de „pribeag* se usca de dorul altor lumi. 
Dacă nu putea atunci să-şi lea zborul spre Orlent şi țările tropicale, spre 
care nazuia cu atita aprindere, căuta cel puţin să prindă în sufletul lut 


CRONICA LITERARA 49 


şi să testringă în limba engleză, în toată frumuseța şi cutoală pertecţi- 
unea, lumea din operele marilor scriitori francezi, pe care-i admira. Toate 
nopțile şi le petrecea traducind din Guy de Maupassant, pe care-l iubea 
şi de care se apropia sufleteste, din Théophile Gautier, a! cărui Orient 
îi ferineca, şi din Flaubert, pe care-l diviniza, 

Tradacerile aceste sint opere de o artă desăvirşilă; cu o evlavie 
adincă urmărea el cugetarea maiştrilor pină în cele mai adinci și mai 
fine indoituri, şi căuta să o redee „fidei“ pină în cele mai greu de 
prins nuanţe, într'o limbă ai cărei termeni erau aleşi cu ogrijă respusă, 
în faze construite dumnezeeşie, dar, în care, cu tot respectul şi vene. 
tația pentru cugetarea maeștrilor, strecura pe ici pe cole cite o trășătură, 
o notă orlgina!ă, wbrația sufletului său de artist delicat, Inamorat cu a- 
tits palimă de tot ce era artă şi frumuseţă... 

Dar Heam nu era pasere care să poată sta in colivie... Intro bună 
dimineaţă este indepărtat dela jurnal, pentrucă ceruse înveirea să se in- 
soare cu o Negresă.. cu cate însă pină în cele din urmă nu se însoară, 
pentrucă... n'a putut să şi-o procure l.. 

Intimplarea aceasta însă îi dă pri'ej să poată în sfirşit pleca spre 
țara viselor lui, spre tropice, şi în drum se opreşte în Noul Orleans, unde 
peireze timpul cel mal fericit din viaţa lui şi scrie trei capo-d'opere : 
Foi răzlețe din literaturi ciudate”, „Citeva fantome chinezeşti” şi 
„Chita“, roman, 

Cit a poposit aici, în această oază a vieţii lui, şi-a împăcat nostal- 
gia, niciodată alinată, călătorind cu gindul prin lumea minunală a le- 
gendelor din alte vremuri. Culegea pe ici pe cole cărţi rare, cu cuprins 
bizar, şi se alunda în lectura a sute de bracuri învechite, în care se in- 
chidea taina atitor lumi apuse, cu acea putere de muncă şi dar de a 
migăti lucrul pină la desăvirşire, ce i-a atras odinioară porecla de „Purct 
şi Virgulă“. Din această intimitate sufletească cu „Anvari Soheili*, „Ma- 
hatharata“, „Gulistan”, „Kalewala”, „Talmudui“, cic., au eşit „foile rdz- 
leje din literaturile ciudate", „tn mozaic de recorstrucțiuni din cele ce 
m'au impresionat ca find mai fantastic de frumoase în literatura cea mal 
exotică pe care am găsit-o.“ cum zice Insuşi Hear. Sint pegini In- 
cintătoare, de un farmec, de o poezie şi de un colorit aiit ce potrivit 
cu poporul, epoca şi decorul vremilor în care se petrec evenimentele, 
incit parcă ar fi la mijloc un fel de vrajă, o putere de divinaţlune a- 
proape miraculoasă. 

Cu învățatul scrib Satni ne primblăm, in „Cartea lui Thoth", printre 
mormintele Egiptenilor în căutarea dezlegării tainei ce trebue să ne facă 
deopotrivă cu zeii, in „Kalewala*, „Cuvinte magice”, „Cel dintiiu 
muzicant“, etc, pătrundem În minunatele legende finlandeze, cu suflarea 
acea măreață de viață şi desfăşurarea de putere minunată a lui Waina- 
moinen, cel ce a născocit muzica, Sau ne destătăm cu gingaşele le- 


410 VIAŢA ROMINEASCA 


gende ale Eschimoşilor, cu „Femeia pasere”, care intro bună zi, pără- 
sindu-şi soțul, şi-a luat zborul, cu copii cu tot, intinzindu-şi arlpele de 
goeland. Sau în legendele Talmudului, în care lrece ca un fior din „Cin- 
tarea cintărilor* de dragoste aprinsă şi mistică în „Alegerea Estherei“, 
soţia pe care bărbatul vrea s'o alunge penirucă este stearpă. Dar pa- 
ginele în care atinge desăviişirea ca delicateţă de simţire, prețiozitatea 
iormei şi adincime de cugetare, sint desigur legendele indiene, printre 
care „O parabolă budistă”, în care e tratată, cu o Innaltă filozofie, de- 
şărtăciunea vieţii omului: asemenea unor oale de pămint, care oricit de 
prețios ar fi lucrate, sint totuşi menite să fie făcute fărime. Şi încă „Bu- 
țimar“, acea delicioasă povestire, în care eroul caută să, dovedească ce 
tristă ar [i o viață care nu s'ar mai stirşi. Al doilea volum, „Fantome 
chinezeşti“, sint şase legende „scurte“, cum zice Hearn, vorbind despre 
ele, dar adevărate juvaeruri ca formă şi cit se poste de suggestive În 
evocarea „necunosculului“, a lumilor nevăzute şi infinite ce înconjură 
mărginitul cimp, aceia ce numim realitate ; în fiecare rind simțim „fiorul“ 
noianului misterios şi infinit, în care licăreşte slaba lumină a vieţii noastre 
de o clipă. 

lar al treilea volum, acel care l-a aşezal definitiv printre marii „scri- 
itori ai lumii“, a fost romanul său „Chita”, care e mai mult un poem 
al mării, Intriga se petrece într'o insulă cin mijlocul mării. In punctul 
acesta mic, perdut în imensitatea mării, viața omenească se desfăşură 
cu micile ei întimplări, absorbind sufletul întreg al actorilor ei, făcindu-+ 
să uite pină şi de existența acestei „vaste lumini şi tăceri”, în care se 
scaldă „insula cea de pe urmă”. Din hotelul cel mare se revarsă cintări 
şi lumini de baluri, pecind marea se deslănțue ca un monstru înspâi- 
mintător în minia surdă a unei furtuni care creşte, se apropie, şi urietut 
ei sinistru, intovărăşit de mugelui inspăimintător al valuriloz, se îngină, 
in noaptea cind insula trebue să fie inghiţită de mare, cu ritmul molatec 
a! valsului din sala de bal a hotelului, pină cind oceanul se aruncă á- 
supra insulei, revărsind spaima groaznică a slirşitulul şi făcind să se rì- 
dice de pretutindeni „strigătul desnădăjduit 21 omului ce se găseşte pe 
neaşteptate în faţa naturii”... E în tot acest roman un suflu epic, de o 
putere şi o măreție uimitoare, e un poem al mării, in care aceasta e de- 
scrisă în toate priveliştile el, în nişte culori, cu o stăpinire şi o putere 
de evocate, cu o poezie şi o pasiune de care numai admiratorul exaltat 
al ei, Hearn, era capabil, 

Dar abia a dat la tipar această ultimă operă a sa, şi „pribeagul 
cel veşnic“ din sufletul lui s'a trezit, mai nerăbdător, mai ars de dorul 
altor lumi decit oricind, şi lată-l în drum spre tropice şi după citeva 
zile la Saint Pierre. A ajuns în sfirşit la țara aceia din ocean la care nā- 
zulse cu atita patimă, despre ale cărei delicii visase o viaţă Intreagă. In 
primele timpuri a fost ca fermecat în această lume în care totul e dum- 
nezeesc, şi cu darul Jui de a se teincarna în lumile din alte vremuri, de 


| 


CRONICA LITERARA +i 


a transpune În senzibilitatea lui tonalitatea celor mai deosebite senzibi- 
Hàji, de a trăi viaţa din prejurul său şi a ghici sufletul naturii înconju- 
rătoare, scrie „Doi ani în Antilele franceze“, o colecţie de legende și 
schiţe pline de finejä şi farmec, în care trăeşte natura din aceste locuri 
divine şi locuitorii ei cu moravurile, caracterul, lrumuseţa şi poezia lor 
proprie; sint şi unele povestiri intunecate, ce te impetresc de groază In 
unele momente, ca acele din timpul boliştei de vărsat negru dela 1887. 
izbucnirea puterii acelela de viață, a exuberanței naturilor acelora îmbă- 
tate de soare, de aerul înflăcărat şi îmbălsămat cu arome ameţitoare, 
deslânțuite In danţuri pline de o senzualitate arzătoare, vrind să petreacă, 
să guste fericirea de a trăi, —,cearea face dacă vom muri mai apoi ?*— 
şi deodată groaza morţii, tăcerea în fața preotului ce trece ducind împăr- 
tăşania vreunul bolnav pe patul morţii L.. Cu ce varietate de culori, cu 
ce nuanțe, cu cilă mlădiere şi bogăţie de mijloace t:ece el dela cele mai 
fine, mai delicioase şi caprițioase creajiuni ale fantaziei, la cele mai lu- 
gubre şi violente scene din împărăţia groazei l.. 

Dar, după doi ani petrecuţi în acest „raiu pămintesc*, Hearn se 
simte obosit, nervii lui nu mai vibrează la nici una din senzațiile acele 
ce-l infiorau de plăcere în primele vremuri, „visul lui de frumuseţă veş- 
nică“ s'a mistuit, Dorul de muncă, de viaţă activă, trecutul lui din ţă- 
tile de activitate Inirigurată, il face să se întoarcă iar in prozalca şi rea- 
lista lume a Americilor. Vine jn Filadelfia şi scrie un roman psihologic: 
„Karma”, regenerarea unui suflet boinav moralmente prin dragostea cus 
rată și curagioasă a unul nobil caracter de femee!.., Sintem departe de 
„Fantomele chineze“ şi mai ales de statuetele acele cu picioarele goale, 
ce merg tăcule cite 40—50 kilometri cu pasul rimat, ducind pe cap pa- 
nere pline de fel de fel de mărunţişuri dela un oraş la altul, Negresele 
„porteuses“, ale căror glasuri răsunau pină departe în aerul calm şi dulce 
din Antile. Departe de cetăţile acele vechi scăldate In lumina tropicelor 
şi azurul mărilor, departe de lumea ceia primitivă, naivă şi copilăroasă, 
dar de un pitoresc atit de viu, atit de nouă şi de curioasă! Din Filadellia 
s'a dus la New-York şi a stat mult timp la îndoială pină cind s'a hotă- 
rit în stirşit să plece în Japonia, in 1890, unde s'a insurat cu una din 
acele creaturi bizare, fiică a împărăției dela Soare-Răsare, şi s'a natura- 
jizat Japonez, pentruca fiul ce i sa născut din această căsătorie să fie 
cetățean adevărat al acestei minunate impărății. Aici a stat profesor 5 
ani de zile la universitatea din Tockyo, pină cind, orbind la 1898, Japo- 
nezii l-au exilat de pe pămintul lor; iar puţin după aceia a isprăvit Laf- 
cadio Hear lunga lui pribegie printre secole şi pe supralața pămintului, 
tămiind să se odihnească, în sfirşit, pentru totdeauna, în impărăţia necu- 
noscutului, spre care rivnise toată viaţa. 

Paginile scrise în Japonia, deşi redate cu acel farmec particular 
lui Hearn, cu acea înțelegere desăvirşită şi formă armonioasă şi străluci- 
toare particulară talentului lui, nu mai respiră admiraţia entuziastă, încin- 


S a a —..—.——” 5 


412 VIAŢA ROMINEASCA 


tarza ce a resimpit-o Im Antile Deşi preţueşte calilățiie acesiui neam, 
curajul, energia lor, darul lor de a armoniza ceia ce primesc dela cul- 
tura occidentală cu vechea şi strălucita lor cultură orientală, deşi schi- 
țează, cu arta lui desăvirşită, tipuri de studenţi Nipponi, figuri curioase 
şi ațițätoare de Japonezi moderni, cu înfăţişarea lor politicoasă şi liniş- 
tită şi cu viaţa intimă alit de ascunsă, este totuşi ceva, care-l face să nu 
se simtă apropiat de țara şi oamenii aceştia, pare că ar presimţi purta- 
rea lor de mal tirziu cu el, atunci cind orbește... Cela ce-l atrage și 
pasionează e trecutul eroic din epoca Damyo-lor şi Samurat-lor, legen- 
dele de odinioară ce şi le insuşeşte cu acel dar miraculos a intra 
in viața trecutului, pe care |-! cunoaştem, şi suiletul poporului care a păs- 
trat amintirea acestor legende, înfricoşate sau atingătoare. 

Marc Logé în Mercure de France citează printre cintecele popu- 
lare foarte vechi, culese de Hearn, un cintec, în care „soacra“ este tot 
atit de !uată la vale ca în toate cintecele noastre populare: 


Ce luceşte oare aşa 
In muntele 'ntunecat ? 
Lună să lie oare, ori stele? 
Ori musca de foc? 
Nu-i lună, 
Nici stele t.. 
E ochiul bătrinei, 
Ochiul mamei soacre 
Străluceşie aşa! 


Ochiul mamei soacre 
Străluceşte aşa | 


Ceia ce face insă un capitol deosebit în opera lul Hearn şi nişte 
pagini unice în literatura lumii sint studilie sale asupra diferitelor insecta 
din Japonia, asupra furnicilor, libelutilor, fluturitor de Japonia şi mai a- 
les asupra unor „insecte muzicanți“, care scot nişte sunete atit de jal- 
nice Ja apropierea ernii, lacit poeţii japonezi le-au cintat în versuri in- 
cintătoare, culese de Hearn şi citate de Marc Logt în pomenitui articol, 
Studiile acestea, dintre care au fost traduse vre-o citeva in Mercure de 
France, sint adeseori rezultatul unor lucrări minuțloase, ce au costat 
multă muncă. Hearn insă le scrie atit de fin, de armonios şi ușurel, In- 
cit admirind poetul senzibil, lăsindu-te stăpinit de farmecul frumuseţii 
pe care autorul ţi-o desfăşoară cu atita dragoste şi de simţimintul biza- 
rului care te seduce, cum l-a sedus şi pe Hearn, nu bagi de seamă ce 
cugetare adincă şi calităţi științifice şi filozofice reale se revelează in ele 
şi nici nu poţi să crezi că au costat atita muncă şi răbdare. 

Hearn e un scriitor rar, de o strălucire şi fineţă fără pereche în 
limba engleză, un scriitor ce a ştiut să uniască In opera sa adincimea, 


CRONICA LITERARA 415 


=o 


Mensitatea de emoţii şi măsura În expresie a spiritului englezesc, cu vie 
giciunea, coloritul, strălucirea şi armonia popoarelor de sud. De origină 
gec cași Jean Mortas, e curios că are caşi acesta pornire de a înţe- 
lege toată cuzetarea omenească, de a se pătrunde de toată frumuseja şi 
de a trăi, întrun fel de reincarnare continuă, viaţa din toate lumile şi din 
toate timpurile, E însă un talent mai viu, mai bogat, mai tufos (dacă 
aşi putea zice astfel) decit Mortas, un talent în care periecţiunea for- 
mei e disciplinarea şi înfrinarea unei vieţi pline şi puternice, nu a ne- 
gațiunii acestei vieţi, ca în Jean Morcas. Dar mai ales e un tovarăş al 
sufletului viu, variat, interesant, aţiţinad inteligența, deschizind orizonturi 
nouă cugetări, dezmerdind simţurile şi incălzind sufletul, satistăcind me- 
zeu în alt chip şi cu alte mijloace, în noi, nevoia de a admira. 


Izabela Sadoveanu 


De e 


CRONICA MEDICALĂ 


Hrana copiilor mici 


Mortalitatea mare a copiilor mici a atras totdeauna atenţiunea i- 
gieniştilor şi a sociologilor. La noi in țară, cu deosebire, această mor- 
talitate este excesivă. Mor anual 23—24000 de copii mai mici de o- 
lună şi 25—26000 dela o lună până la un an; în total mor în primul 
an al vieții 49—50000 copii, cam a 4-a pănă la a 5-a parte din ciji se 
nasc. Din 100 copii ajung pănă la un an numai 80, iar pănă la 15 
ani 43. . 
In cea mal mare parte mortalitatea enormă in primul an este da- 
torită turburărilor aparatului digestiv. De aceia nu e de mirare că mai 
ales cercetările din ultimii ani ale medicilor de copii s'au îndreptat în 
această direcțiune. Rezultatele obţinute au fost aşa de bune, incit în 
unele țări statul şi iniţiativa particulară se intrec în complectarea măsu- 
rilor pentru apărarea sănătăţii copiilor, 

Copiii mici capătă turburări digestive şi cind sint hrăniţi la sin, 
dar au cu deosebire turburări grave cind sint hrăniţi cu lapte de vacă 
sau alte alimente preparate. 

De mult timp s'a văzut rolul pe care hrana îl avea în producţiu- 
nea acestor turburări, dar cind era vorba să se explice modul cum hrana 
cauza turburările, părerile erau impărţite, nefiind nici una bazată decit pe 
conjecturi mai mult sau mai puţin plauzibile. S'a acuzat rind pe rind 
diferența de compoziţiune şi în special prezența in cantitate mai mare 
a caselnei în laptele de vacă, apoi infecţiunea laptelui cu anumiţi mi- 
crobi, în sfirşit intoxicațiunea cu producte de fermentațiune ale laptelui. 

Numai în timpul din urmă s'a procedat mai metodic, cercetindu- 
se mai întăi starea normală şi apoi, în mod aproape experimental, efec- 
tele diferitelor schimbări în alimentaţiune, 

Pentru determinarea schimbărilor nutritive ale copilului sint două 


CRONICA MEDICALA +5- 


metode de cercetare : metoda zisă directă, exactă, care constă în cerce 

tarea chimică a hranei introduse şi a excreţiunilor (urină şi fecale), măsurarea - 
absorbțiunii de oxigen, a eliminării de acid carbonic şi de vapori de apă,—şi - 
din acestea se deduce starea cupilului, ținindu-se copilul în aparatul special 

al lui Pettenkofer ; a doua metodă, statistică, care face o medie de cantitatea 

laptelui absorbit în timpul lactaţiunii şi de cantităţile de substanţe nu- 

tilive conţinute în lapte, socotind tot în mijlociu compoziţiunea urinei, - 
a fecalelor şi a creşterii cupilului, partea necunosculă fiind schimburile 

gazoase, Un exemplu valămuri ma! bine diferența celor două metode : 

Un copil de 10 săptămini este pus în aparatul lui Pettenkofer şi 

studiat în timp de 9 zile. Copilul cintărea 5220 grame la început şi: 
5250 grame la sfirşitul experlenţii. Sugea pe zi 613 grame lapte şi ab- 

sorbea prin plămini 96,2 grame oxigen; în total 709,2. Copilul elimina 

prin urină şi sudoare 325,7, fecale 38,2, acid carbonic 116,9, vapori de- 
apă 224,4 ; în total 704,2. Rămine deci pentru creştere 5 grame, com- 

puse din 4,3 apă, 0,2 săruri şi 0,5 substanțe organice. Un copil de 

aceiaşi vristă are următorul bilanţ nutritiv, după metoda statistică: suge 

800 grame de lapte, creşte în 24 ore 25 grame, rămin pentru eliminare 

775 gr., care se impart în 520 gr. urină, 20 gr. fecale; în total 540 gr.,—şi: 
mai tâmin determinate prin dilerență 235 gr. pentru schimburile ga- 

zoase, anume ; eliminare de acid carbonic şi apă. 

Pentru a se obţine insă aceste medii a trebuit să se facă cîntăriri 
la o serie mare de copii, înnainte şi după fiecare sugere, să se cintă- 
tească asemenea excrețiunile şi apoi să se facă o serie de analize ale 
laptelui la diferite epoce ale lactațiunii. 

Dacă se determină energia, adică valoarea dinamică măsurată în calo- 
rii") a substanțelor alimentare, se vede că copilul utilizează pentru fiecare 
kilogram de greutate 80—110 calorii, pecind un adult cel mult 35—40. 
S'a căutat explicaţiunea acesie! diferenţi in creșterea copilului. Se zice doar 
că copilul trebue să mănince mult ca să crească. Dar această creş- 
tere nu reprezintă decit 1—0,5*), din greutatea copilului, 85°, din alimente se 
ard şi creşterea se face chiar cu arderea propriei substanțe a corpului, incit a 
trebuit căutată alurea nevoia mare de alimente a copilului. 

După o lege cunoscută de stereometrie, dintre două corpuri cu aceiaşi 
formă, cel mal mic are suprafaţa cea mai mare în raport cu greutatea; pe de 
altă parte, se ştie că un corp îşi perde căldura cu atit mai repede, cu cit supra- 
fața este mai mare: dacă la un vas cu supratața de 1 m. p, se adaugă a 
tipi de 1—2 m, p., pierderea de căldură va fi de 2—3 ori mai mare, 
Cini adulţi, de diferite mărimi elimină aceiaşi cantitate de acid carbo- 
nic pe metru pătrat de suprafață, nu însă pe kilogram de greutate. Un 
pitic de 6570 gr. (cam cit un copil de 4 luni) consuma pe zi 630 calo- 


1) Căldura necesură ca să încălzească cu 1 grad 1 litru de apă. 


46 VIAȚA NUMINEASCA 


rii, ceva mal mult ca un copil, care ta această vristă creşie 24 grame 
pe zi. Făcindu-se măsurători ale supralejei corpului la diferite vriste, 
s'au găsit următoarele cifre : la naştere 25 decimeti pătrați pentru 3 kgr. 
greutate sau pentru un kgr. 8,3, la 10 săptămini 35 dmp. pentru 5 
kgr. sau pentru un kgr. 7 dmp, la un an 55 dmp, pentru 10 kgr. sau 
pentru un kgr- 5,5 dmp., la adult 209 dmp. pentru 70 de kgr. sau pen- 
tru 1 kgr. 3 dmp. Din aceste cifre se vede iarăşi că 1 kgr. de copil are 
o suprafaţă de 3 ori mai mare decit un kgr. de om adult şi pierde prin 
urmare de 3 ori mai multă căldură. Ca să-şi menţină căldura corpului 
ti trebue de trei ori mai multă hrană. 

Afară de supratața corpului sint şi alle condițiuni, care influen- 
țază nevoia de hrană, Fără indoială că şi creşterea, digestiunca, influ- 
ența temperaturii exterioare, dar mai ales activitatea musculară ; toate 
acestea, însă, mult mal puţin decit pierderea de căldură prin suprafaţa 
corpului. 

Dintre substanțele nutritive, care compun hrana copilului, albumina 
Ta 40%, grăsimea în 12*, din cit se introduc rămin fixate In organism, 
restul împreună cu tot zaharul se arde şi se elimină in parte prin excre- 
țiuni şi cea mai mare parte în formă de gaz prin piele și plămini. 

Hrana naturală a copilului, laptele mamei, conţine într'o sută de 
grame | gram de caselnă (albumină), 6.50—7 grame zahar de lapte 
(lactoză), 4 gr. 50 grăsime şi 0,25 săruri, reprezintind o energie de 70 
—75 calorii, Laptele de vacă, care înlocueşte în med obişnuit hrana 
naturală, cuprinde : caseină 3 gr, lactoză 4.5 gr, grăsime 3,5 gr. şi sã- 
ruri 0,7, reprezintind o valoare energetică de 67—68 de calorii pentru 
100 grame. De aceia schimbările nutritive la copiii htâniţi artificial sint 
deosebite puţin, deşi In principiu sint aceleaşi cu ale copilului hrănit la 
sin. Trebue o cantitate mai mare de lapte, o muncă mai mare pentru 
digestiune ; se introduce un exces de caseină şi săruri şi o cantitate 
mai mare de apă. 

Din cercetările făcute asupra transformărilor prin digestiune şi ab- 
sorbțiune ale diferitelor componente ale laptelui s'a văzut că, in Opo- 
ziţie cu credința dominantă, caseina este cea mai puţin vătămătoare ; ea 
se arde în cea mai mare parte şi se elimină sub formă de uree. Zaha- 
tul se arde asemenea şi se elimină sub formă de apă şi acid carbo- 
nic; iar cind se dă în exces, se elimină prin urină sau produce © miş- 
„care peristallică exagerată a intestinului (diaree). 

Sărurile în mare parte se absorb, servesc la creşterea organismu» 
lui, lar cind sint în cantitate mai mare se elimină cu materiile fecale 

-sau urina; ele influențează mult reținerea în organism a apei. 

Grăsimea se absoarbe in cea mal mare parte (94—95',), transfor- 
mindu-se în săpunuri, trece în singe, unde formează din nou grăsime 
neutră cu glicerina şi se depune sub piele 12%, iar escesul se arde. 

„Cind este absoibită în esces şi mai ales neasociată cu zaharul şi idro- 


CRONICA MEDICALA 47 


carbonatele în general (făinoasele), produce o stare de boală cunoscută 
sub numele de acidoză, 

Aceste substanțe alimentare trebuest date în anumite proporţiuni, 
peniruca să nu producă tulburări. Hrana prea bogată in zahar este 
vătămătoare, precum şi mal ales acea care are un exces de grăsime, fără 
să aibă suficiente idrocarbonate. 

In alimentaţiunea artificială trebuesc avute In “vedere aceste con- 
stalări ; în hrana copiilor la sin, cind se produc lurburări, lrebue cerce- 
tate asemenea compoziţia laptelui mamei şi caracterele” speciale din care 
se poate deduce natura turburării. Hrana copilului poate să fie co- 
tectă din punctul de vedere al compoziţiunii şi al proporțiunii sub- 
stanțelor alimentare şi totuşi să se observe tulburări digestive şi ale 
schimbărilor nutritive. Atunci întră alte elemente in acţiune şi anume 
infecțiunile posibile şi reaua administrațiune a hranei. Infecţiunea pen- 
tru laptele mamei sau al doicii este posibilă numai cînd mama este 
bolnavă de o boală generală sau a sinului, sau cind se neglijează cură- 
tenia elementară a sinului. Pentru laptele de vacă inlecțiunea se poate 
face mult mai uşor, fie din boale caşi la mame, fie în momentul mul- 
gerii, în vasele In care este transportat şi păstrat, sau la domiciliul con- 
sumatorului, se înțelege că păstrarea laptelui la căidură, vara cu deo- 
sebire, favorizează înmulțirea enormă a germenilor ajunşi accidental în- 
trinsul şi-l transiormă într'o soluțiune de otrăvuri. Trebue un anumit 
interval între 2 mincări, pentruca digesiiunea stomacală să fie com- 
plectă ; trebue în cursul celor 24 ore să avem şi intervale mai mari, 
pentrica organele digestive să se repauzeze. Se ştie că digestiunea lap- 
telui mamei durează o oră şi jumătate cel puţin, a laptelui de vacă 
peste 2 ore. 

Greşala cea mai comună este hrana peste măsură şi la intervale 
scurte, 

Se înţelege că aceste lurburări vor Îl şi mal grave şi mai uşorde 
realizat în alimentațiunea copiilor cu lapte de vacă, 

Dacă nu se ea seama la turburările uşoare dela început şi se 
continuă în acelaşi fel cu hrana copilului, foarte repede se instalează 
turbutări grave, care seamână cu intoxicaţiunile şi care dispar uneori cu 
multă greutate, compromiţind de foarte multeori viaţa sau desvoltarea 
ulterioară a copilului. 

La noi noţiunile acestea siat prea puţin răspindite, chiar printre 
unii medici. Zilnic intilnim în oraşe mame care ar fi dorit să lăpteze 
singure, dar au fost indemnate de medici și moaşe să recurgă la doici 
sau la hrana artificială, La sate, alte prejudecăţi şi obiceiuri rele com- 
promit rezultatele hranei naturale la sin 

Va trebui, deci, pentru indreptarea săulului, mai întăi o educa- 
țiune serioasă În această privinţă a medicilor—în special a mamoşilor— 
şi a moaşeior, un învățămînt mai temeinic'a! igienei în şcoalele de fete, 


418 VIAȚA ROMINEASCA 


„şi ajutoarea, prin toate mijloacele, a pătrunderii acestor noțiuni în do- 
„meniul cunoştinţilor comune. Pe de altă parte, se impune o suprave- 
„ghere strictă a industriei laptelui pentru copii, înlesnirea pentru mamele 
„cele mai sărace de a-şi procura un lapte bun, supravegherea de aproape 
_a copiilor daji la crescătoare (din aceştia mor 80 °» în primul an). Unde 
statul sau comuna nu poate interveni, iniţiativa particulară a făcut ade- 
„mvărate minuni, fie ca propagandă, consultaţii pentru copii mici, fie ca 
„ distribujiune gratuită de lapte, ş. a.. 
Eficacitatea acestor măsuri este dovedită prin faptul că comunele 
sau țările care le-au luat şi-au văzut, în scurt timp, mortalitatea copiilor 
redusă la mai puţin de jumătate. 


Dr. M. Manicatide 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 


Evoluţia climatului 


Pecind geologul de acum 50—60 de ani se mulțumea să stabi- 
fească, într'o localitate, succesiunea unor straturi şi să le găsească echi- 
“valentul în alte regiuni mai dinnainte cunoscute, cel de aziare cu totul 
alte năzuinţi. El, prin cercetări de amănunt, prin încercări experimen- 
dale de laborator, etc., urmărește să clarifice o problemă locală sau ge- 
merală de geografie a unor timpuri de care ne despart mii şi, poate, mi- 
dioane de ani; el năzueşte să cuprindă faptele cunoscute iîntr'o lucrate 
de sinteză, din care şi profanul să înțeleagă împrejurările prin care a 
trecut planeta noastră, pentru a lua forma actuală. 

Adică, geologul modern, În special cel sintetizător, se strădănu- 
-eşte să arăte, pentru fiecare epocă, întinderea uscaturilor, innălțimea mun- 
ilor, configurația mărilor, natura climatului, felul vegetației (florei) şi a 
lumii animale (faunei), precum şi toate evenimentele mai principale ce 
«au avut loc în acele epoci, 

Stabilind locurile unde au avut loc erupţiuni vulcanice, scufun- 
dări de uscaturi, ridicări de lanţuri muntoase, roaderea treptată a acestor 
ianțuri—prin acțiunea atmosferei, a apelor curgătoare, a ghețarilor, etc, — 
i dovedind în ce relaţiuni s'au găsit aceste fenomene unele cu altele, 
„geologul nu urmăreşte numai satisfacerea unei curiozităţi, oricit de le- 
gitime, ci şi un interes practic. Căci, este evident că sint chestiuni, de 
<el mai mare interes, la care nu putem răspunde sprijiniți pe observați- 
“unile noastre, incepute abia de eri alaltăeri; că niciodată nu vom azista 
la fenomene ca acele care au contribuit să ne aducă, din centrul pămin- 
tului, mineralele utile sau preţioase; că, prin măsurătorile şi calculele 
„unei vieţi de om, unei generaţii sau mai multor generaţii, nu vom des 
termina legile unui cutremur de pămint, nu vom stabili, în mod neindo- 
-elnic, unde cutremurul s'a simţit altădată şi unde va produce—cu multă 
probabilitate— dezastre şi în viitor. Nu vom răspunde la nici una din 
-aceste chestiuni, fără să ne obişnuim a citi, în coaja globului, docu- 
mentele lăsate de evenimente pe care abia le bănuim. 


420 VIAȚA ROMINEASCA 


Una dintre problemele interesante de geologie e şi problema cli- 
matului în diterite epoci din istoria pămîntului, problemă care variază în 
detalii după rezultatele căpătate în urma cercetărilor sistematice ce se fac 
asupra climatului actual, problemă dela care se aşteaptă răspuns la două 
chestiuni, una generală— dacă climatul a avut o evoluţie continuă sau 
cu repeţiri, cu recurențe—căci e în raport cu problema generală a evo- 
juţiei ; altă chestiune e specială, priveşte numai istoria globului terestru. 
Această chesilune este acea a determinării duratei în ani a epocilor 
geologice. 


Pentru determinarea climatului actual, dintro localitate, ne ser- 
vim de temperatura medie a locului, de direcţiunea curenților de aer, 
de cantitatea precipitațiunilor atmosferice, de cunoașterea iniluenţii pe 
care o are asupra uscatului apropierea sau depărtarea de oceane, de in- 
nălțimea locului deasupra nivelului mării, ete.. 

Pentru a stabili climatul unei epoci geologice nu avem decit un 
mijloc indirect : să deducem natura climatului după efecteie pe care le-a 
avut asupra distribuţiei, în spaţiu şi timp, a faunei şi florei, şi—în ci- 
teva cazuri—după urmele lăsate de ghețari, 

Este fapt bine stabilit că distribuția geografică a animalelor şi plan- 
telor e determinată de climat. Așa constatăm că se întimplă astăzi şi 

“avem motive puternice să credem că s'a intimplat în toate epocile ge- 
ologice, fapt pe care de alifel îl putem controla prin datele paleontolo- 
gice, Sprijiniţi pe un număr destul de mare de observaţiuni, geologii 
de acum citeva decenii au popularizat părerea că climatul a avut o e- 
voluţiune continuă din era arhaică pină azi, cu o tendinţă manifestă spre 
răcire. Pentru era arhalcă n'avem mijloace să determinăm ce fe! de cli- 
mat eta, căci lipsesc urme de faună şi de floră. Penlru era primară 
s'a putut alirma că temperatura şi toţi ceilalţi factori ai climatului erau 
ca în regiunile tropicale de azi. Apoi că temperatura a scăzut şi, În era 
secundară, se puteau deosebi două zone climaterice: zona polară, spre 
poli, şi zona ecvatorială,—care era cu mult mai întinsă decit -cea de azi, 
cuprinzind şi actuala zonă temperată. In siirşit, în era terțiară climatul s'a 
modificat treptat-treptat pină a luat forma de acum, 

' Se dădea şi o explicare acestei continui evoluțiuni a climatului, 
anume răcirea treptată a pămintului. După concepția noastră actuală, pă- 
mintul a fost, la un moment dat, un glob de materii topite, avind, evi- 
dent, o temperatură de mai bine de 2000 grade. Această enormă ci- 
time de căldură s'a tot imprăştiat cu vremea, prin radiație, în spaţiu. In 
măsura în care căldura se pierde, scoarța globului— formată din timpuri foar- 
te indepărtate—se tot ingroaşă, fără a impiedeca insă cu totul pierderea 
mai departe a căldurii. S'a complectat apoi această concepțiune cu a 
firmarea că climatul, din era"primară şi inceputul erei secundare, a fost 
cald şi unilorm pe tot globul, din cauza călduiii sale proprii. 

Această afirmare este desigur nefundată, căci din toate observaţi= 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ si 


— 


unile şi experienţile făcute cu lava aruncată de vulcani, rezultă că ră- 
crea globului s'a făcut extrem de încet şi că Innalta temperatură a ma- 
teriel topite din interior a fost aproape fără influență în exterior. 

Dar, pe lingă aceste observaţiuni, mai intervine un alt fapt de 
mare importanță, anume dovada că apa mărilor şi oceanelor n'a avut 
piciodată— nici la incepulul erei primare—o temperatură mal mare de 
40—45 de grade, temperatură proprie vieţii protoplasmice a celor mai 
simple fiinţi. Dică această temperatură ar fi fost mai mare, atunci de- 
sigur că răcirea apelor mării n'ar fi rămas fără influență asupra tuturor 
animalelor şi vegetalelor ; că, adică, nu s'ar putea să intilnim azi vre-o 
specie animală care să fi trăit şi In era primară. 

Evident. Faptele dovedesc însă contrariul. Sint citeva specii ma- 
titime care au rămas aproape neschimbate din era primară pină azi. 
Numai distribuția lor a variat: pecind erau şi spre poli în era primară, 
mu se păsesc astăzi decit la ecvator, 

Prin urmare, căldura centrală a globului nostru n'a avut aproape 
nici o influenţă asupra climatului. Deci, factorii climatului trebue cău- 
taji în afara simburelul fierbinte, în căldura astrelor, în special a soare- 
lui, şi în accidentele scoarței; munţi, mări etc. 

Pe această cale chestiunea climatului geologic a putul aştepta şi 
mal mult sprijin dela cercetările asupra factorilor climaterici actuali. O- 
dată pusă chestiunea astfel, s'a cercetat dacă nu cumva uniformitatea 
climatului din era primară, de pildă, nu este decit aparentă; dacă nu 
cumva, în vreme ce în oceane o temperatură uniformă domnea dela ec- 
vator la poli, pe uscat—unde intervin mai mulţi factori, ce au influență 
asupra climatului—nu erau variațiuni, cam în felul celor de azi, cu di- 
ferență de grad, bine înțeles. Pentru indreptarea problemei în această 
direcţiune au servit nişte descoperiri neaşteptate, anume: recunoaşterea 
unor urme de ghețari, cam spre stirşitul erei primare, a acelei ere in 
care climatul era, se spunea, uniform şi... tropical. De atunci incoace— 
dela descoperirea acestor urme de ghețari— documentele doveditoare a 
unor insemnate variațiuni climaterice au sporit. 

Pentru era terțiară apoi, eră din care avem mai multe documente, 
s'au determinat considerabile schimbări în climat, schimbări ce nu do- 
vedesc tocmai o evoluţiune continuă, într'un anume sens —spre răceală — 
ci par să ne îndrumeze spre ideia unor cicluri climaterice. Adică, am 
fi conduşi să credem că climatul unei regiuni variază cîtva timp întrun 
sens, atinge un maximum, apoi revine cu încetul la o stare cam la fel 
cu acea dela care a plecat. Prin aceasta nu se poate tăgădui însă că 
temperatura a scăzut din era primară pină azi, ci se susține numal că 
în această evoluţie au fost cicluri, au fost reveniri, recurenţe. 

Dacă lucrul acesta s'ar dovedi şi ar fi recunoscut ca general, s- 
tunci ar trebui cercetate cauzele acestor reveniri şi desigur că ele nu 
pot fi căutate decit în astrul dela care primim căldura şi lumina, În è- 
voluția soarelui. 

8 


422 VIAȚA ROMINEASCA 


Problema aşa pusă este de o extremă importanţă, căci avem mo- 
tive să credem că varlaţiunile în starea soarelui sint periodice, şi desco- 
perind această periodicitate, nu numai că vom calcula toate schimbările 
din trecut, dar vom prevedea şi pe cele din viitor. 

Din nenorocire, plină acum, ne lipsesc date pentru a discuta a- 
ceastă problemă şi ne mulțumim numai să cercetăm, pină în amănunte, 
micile schimbări climaterice locale, pe care le putem constata prin vari- 
ațiunile vegetației, prin distribuţia coralierilor şi prin rarile urme lăsate 
de ghețari. 


Coralierii sint animale care trăesc In asociaţii arborescente. A- 
ceste animale îşi labrică o căsuţă de piatră de var şi căsuțele tuturor 
ființilor dintro colonie fac o piatră poroasă, ce tot creşte, din pricină 
că pe animalele mai bălrine se nasc necontenit altele tinere, care clă- 
desc şi ele căsuțe de piatră. Multe colonii de aceste, aşezate unele 
lingă altele, formează stinci şi chiar insule, insule de coraliu, cum sint 
în oceanul indian şi pacific. 

Pentru prosperarea coralierilar se cer trei condițiuni: 1, ca teme 
peratura apei să nu scadă sub 20 C.; 2, ca adincimea apei să nu fie 
mal mare de 37 m.; 3, ca apa să lie agitată şi foarte limpede, lipsită 
de materii pămintoase. 

Aceste condiţii şi în particular cea privitoare la temperatură erau 
desigur indeplinite în era primară dela poli la ecvator, căci în toate mă- 
rile vremii—unde adincimea era mică şi lipsea nămolul—se clădeau zi- 
duri şi slinci, pe care le găsim astăzi minunat păstrate, In era secun- 
dară nu mai găsim-—mai ales spre stirşit—coralieri spre poli, deci apa 
nu mai avea temperatura proprie dezvoltării lor, dar ti găsim pină in 
nordul Angliei. 

In era terţiară apoi, ei se retrag tot mai mult pină în limitele în 
care îi găsim azi, adică pină la cel mult 30 grade latitudine nordică 
ori sudică. 

Sint însă epoci—chiar din era primară—in care corallerii lipsesc 
in anume mări şi există mai la nord şi mal la sud. In acele mări se 
observă însă o sedimentare activă, care e semnul unei considerabile ac- 
tivităţi a apelor curgătoare, Aceasta dovedeşte o variație locală a cli- 
matului ; adică ploi mari, care au produs şivoae şi riuri violente. In ace- 
laşi timp, sau în scurtă vreme după această sedimentare activă, se poate 
urmări, pe uscat, și urme lăsate de ghețari, ceia ce denotă o scădere 
continuă de temperatură, cel puţin în acele Jocuri. In stirșit, depozitele 
mal dovedesc o ridicare treptată a temperaturii spre sfîrşitul erei pri- 
mare şi începulul erei secundare, fapt ce coincide şi cu reintoarcerea 
coralierilor în locurile de unde dispăruseră. 

S'a putut urmări astfel, in depozitele erei primare, o variaţiune a 
climatului, ce s'a mai repetat apoi—cam sub |aceleaşi aspecte—in era 
terțiară. Nu s'au putut urmări toate fazele acestor evenimente climate- 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 423 


zice, pantrucă depozite așa de vechi, cum sint cele din era primară, au 
suferit schimbări considerabile în cursul vremuriior şi multe urme, pe 
care depozitele terțiare—mai recente—le păstrează, s'au şiers în stratu- 
sile erei primare. ln linii generale însă, constatăm o remarcabilă ase- 
mânăre. 

Pricina acestor asemănări poate fi atribuită orl numai unor eveni- 
mente orogenice, ori şi acestora şi unor perioade în activitatea solară sau 
in starea atmosferei. 

Evenimentele orogenice, cu care par a sta în stinsă relațiune va- 
iațiile climaterice, sint: ridicarea lanţului munţilor hzrcinici în era pri- 
mară și formarea lanțului aip-himalalan în era terţiară. 

Din lanțul hercinic—care se întindea pe direcția Rennes, Nancy, 
Praga, Odesa, Urali—n'a mai rămas pină azi mai nici o culme impot- 
tantă ; apele curgătoare şi diferiți agenji atmosferici au avul destulă 
vreme să roadă şi să care, în văi şi oceane, materialul unor uriaşi ce 
treceau, desigur, de 5090—6009 metri innălţime. Lanţul alp-himalaian se 
ridică, in schimb, şi azi impozant, din regiunea Pirineilor pină dincolo 
de Himalaia, cuprinzind Alpii, Carpaţii, Balcanii, Caucazul, etc.. 

In regiunile acestor lanţuri de munți—primari şi terțiari—s'au pro» 
dus variațiuni climaterice, cum se produc şi azi, atit la nord, cit şi în 
zona temperată sau în zona tropicală, Curenţii de aer izbiţi în aceste 
creste şi siliți a se ridica în văzduh au contribuit a spori ptecipitajiunile 
atmosterica ; de unde ploi mari, continui, apoi grămădire de zăpadă şi 


` in urmă ghețari, După mii şi mii de ani, coamele au fost roase şi a- 


tuaci au schimbat şi mai puţin uniformitatea climatului din anumite re- 
giani. Aşa s'a Initnplat în era secundară, în care climatul are varlațiuni 
foarte tncete, incit se poate vorbi de o evoluțiune continuă spre clima- 
tul mai rece de mal tirziu; așa e posibil să se mai întimpie şi în vii- 
tor, cind dintele vremii va reduce şi lanțul alp-himalaian, reducindu-i 
la un platou jos, la cela ce se numeşte, după Americani, un peneplaine. 

Dacă coralierii dau indicaţiuni foarte preţioase pentru variaţia con- 
dițiilor din mări, nu se poate lipsi geologul de contribuţia pe care cu- 
noașierea vegetației şi animalelor de uscat o aduce pentru climatul de 
uscat. Aşa că la concluziunile de mai sus s'a ajuns ținind samă de toate 
cunoşiințile mai importante ce s'au adunat pină acum, 

Se pot atribui variaţiunile climaterice şi unor perioade in activi- 
tatea solară şi poate şi unor stări particulare ale atmosferei. Arrhe- 
nias a susținut că uniformitatea climatului se datorește unui spor 
in cltimea de acid carbonic în atmosferă, Ipoteza aceasta poate fi ac- 
ceptată pentru începutul erei primare, în care atmosfera cuprindea, cu 
siguranță, o mai mare citime de acid carbonic, ceia ce a favorizat ve 
gètajia luxuriantă din carbonifer. Dar, pentru erele următoare, ipoteza 
nu e cu totul justificată. 

in ce d aere activitatea solară, un fapt pare necontestat: soarele 
a scăzut ta volum, a dobinăit, în cursul istoriei terestre, un diametru a- 


42 VIATA ROMINEASCA 


parent mai mic, a trimes, prin urmare, tot mai puţină căldură spre noi, 
şi cu raze ce au venit tot mai oblic spre poli. Cind soarele era mai 
mare, razele lui formau un con enorm, care învălea pămintul dela un 
pol la altul. Aceste raze, ce cădeau in toate părţile perpendicular, incăl- 
zeau globul nostru uniform, dela un pol la altul, cum încălzesc azi zona 
tropicală. In măsură ce soarele s'a micşurat a tot scăzut şi căldura pe 
care o dădea pămintului. In acest chip se explică scăderea continuă, 
evolujiunea spre răcire, a climatului terestru, 

Dar în activitatea actuală a soarelui par a se recunoaşte variajl- 
uni periodice, despre care ne dau o idee petele solare. Aceste variaji- 
uni au influență evidentă asupra factorilor climaterici, care urmează pe- 
riodicitatea activităţii solare şi astfel s'a putul—pentru vremurile noastre 
—vorbi de cicluri climaterice cu durata de 35 de ani. 

E posibil ca pe lingă aceste cicluri scurte—pe care abia începem 
a le constata —activitatea solară să aibă cicluri de lungă durată, poate 
de mii de ani, care să determine variaţiuni climaterice considerabile, 
cum au fost acele din pleistocen (cvaternar) de pildă, sau poate acele 
—abia de curind descoperite —din era primară. In acest caz lucrul ca- 
pătă o enormă importanță, cum am spus şi mai sus; căci evenimen- 
tele astronomice au perioade calculabile, fiind supuse unor legi nestră- 
mutate. Odată ce această periodicitate in activitatea solară se va con- 
stata, ne va fi permis să calculăm cite mii de ani au trecut dela apari- 
fia omului-maimuță pină azi, cite milioane de ani s'au scurs dela apa- 


tiția plantelor cu flori şi a insectelor ce le-au supt pentru prima oară 


nectatul ; cite zeci de milioane de ani dela naşterea celei dintăi vietăţi şt 
cite sute de milioane din epoca în care, pe globul nostru lichid, abia 
începuse a se forma cite un petec de materie solidă, petec care plutea 


pe masa inferbintată, ca zgura pe spija topită în creuzetele cuptoarelor 
înnalte in care se extrage flerul, 


T. A, Bădărău 


CRONICA EXTERNÄ 


Lupta împotriva lorzilor 


Lupta impotriva lorzilor este mal crincenă decit oricind. După a- 
legerile în care națiunea s'a rostit pentru liberali şi, prin urmare, în con- 
tra lorzilor, d. Asquith a depus în Camera Comunelor proectul său de 
lege, prin care mărgineşte puterile Camerei Lorzilor în materie financiară 
şi stabilește chipul cum urmează ca de aici innainte să se rezolve con- 
flictele dintre ambele Camere. 

Lorzii, simțind că sint învinşi, au început să recurgă la fel de fel 
de subterfugii, ca să îndulcească efectele isbindei liberalilor şi ca să 
scape citeva crimpee măcar din atotputernicia lor de odinioară. 

E interesant să vezi cum s'a stins încetul cu încetul trufia lorzi- 
lor în ultimele luni. De unde primăvara trecută, ei refuzau să discute 
cu Comunele şi revendicau dreptul de a aproba san de a respinge bnd- 
getul şi legile financiare ; de unde, chiar după aceia, în faimoasa con- 
ferință dintre cele două partide, se arătaseră de-o intransigenţă absolută 
şi adeseori semeață,—acum recunosc fără inconjur că nobila adunare nu 
poate să subziste sub forma el actuală şi declară pretutindeni că reor- 
gânizarea ei se impune, şi că la urma urmelor sint dispuşi să primească 
chiar măsurile care ar tinde să le stavilească puterile şi drepturile con- 
stituționale. 

Singura chestie pe care el o mal discută e cum trebue să fie re- 
constituită Camera Lorzilor şi cum ar îi mai bine să se rezolve neințe- 
legerile dintre cele două adunări, Şi de aceia trăim într'o epocă în care 
răsar în fiecare zi noi propuneri şi noi planuri de reorganizare, După 
proectul lordului Rosebery, ne-a fost dat să auzim de proectul lordului 
Balfour of Burleigh. E! a avut citeva ceasuri de o efemeră celebritate. 
După aceia a venit rindul propunerilor lordului Curjon, fostul vice-rege 
a! Indiilor. Dar şi acestea sint menite să se eclipseze dinnaintea proec- 
tului pe care Îl pregăteşte de citeva săptămini şeful opoziţiunii din Ca- 
mera Lorzilor, lord Lansdowne. Nobilul lord, care fără îndoială a condus 
şi conduce lupta de rezistenţă a aristocrației engleze Impotriva demo- 


420 VIAŢA ROMINEASCA 

DD ———— 
crajiei care îl dă asalt, şi este adevăratul suflet al partidului unionist, 
zace bolnav în demeniul său Istoric dela Bowood şi acolo, în liniştea bib- 
jiotecii celebre a acestui castel, de care printr'o ciudată ironie a soartei 
se leagă atitea amintiri, nu din istoria conservalismului, ci din istoria li- 
beralismului englez, el lucrează la elaborarea acelei reforme, care este 
ultima speranță a lorzilor, dar care desigur nu va salva cauza lor perdută. 

Pecind lorzii se agaţă de tot ce le ese în cale, şi cu O versatili- 
tate simptomatică schimbă in fiecare zi platforma luptei lor de apărare, 
dind astiel Angiiei şi întregei lumi spectacolul celei mai desăvirşile con- 
fuziuni şi al celei mai vinovate nehoţăriri, d. Asquith urmăreşte cu o 
seninătate olimpică şi cu o regularitate astrală linia de purtare pe care 
şi-a tras-o incă de un an de zile. 

Contrastul dinte decizivnea unora şi dintre dibuirile celorlalţi iti- 
vederează şi mai bine situaţia critică în care lorzii s'au pus. Fiindcă 
dacă lucrurile au ajuns aici, vina este numai a lor. 

Ceia ce a scăpat pe lorzi în decursul veacurilor este spiritul lor 
de adaptare facultativă, admirabila lor facultate de a se mlădia după ce 
tințile timpului sau ale imprejutărilor. Altminteri, Camera lor nici n'ar 
fi putut să se menţie într'un secol de democratizare ca al nostru. De data 
asta, lorzii uitind trecutul lor, fo'onasele ce le-au tras din tactica lor tra- 
dițională, s'au pus pe terenul s > stenţii intransigente şi nesocotite, 

In asemenea condițiuni întrmgerea lor era fatală, şi aceasta cu atit 
mai mult, cu cit ei n'au avut nici măcar dibăcia să pue împotrivirea lor 
sub scutul vre-unei mari idei sau a vre-unel cauze simpatice. Au ales 
ca pretext cefa ce era mai antipatic şi mai odios: o chestie de interes 
material. Et, care un veac şi mai bine au lăsat să cadă în dezuctudine 
dreptul lor de a discuta budgetul, au desgropat acest drept de toți uitat, 
numai pentru a se opune votării unor impozite care atingeau clasa lor 
privilegiată. Ej, care de ani de zile nu mai călcau prin Camera Lorzilor 
şi care nu veneau la Westminster nici cind destinele Imperiului erau în 
joc, au venit cu toţi, s'au adunat din toate părţile Regatului Unit, cind 
in numele nevoilor superioare ale naţiunii li s'a cerut şi lor odată să 
facă unele sacrificii băneşti, de altfel foarte modeste. Desigur că un 
adevărat vint de sătăcire a suflat peste ei. Dar în lumea aceasta, in care 
toate se plătesc, greşala odată făcută nu se mai poate indrepte. De- 
geaba se căsnesc căpeteniile conservatoare să reciştige terenul perdut. 
Camera Lorzilor În forma œi actuală nu mal poate să răspundă nici ne- 
voilor, nici asptraţiunilor poporului englezesc; concesiunile pe care turzii 


le fac acum în extremis accentuiază numai spasmele agoniel lor, Dacă 
proverbul „păcatul mărturisit este pe jumătate ertat* poate să fie adevă- | 


sat în viaţa particulară, el nu-şi găseşte aplicațiunea în viața publică. A- 
colo nimic nu este mai compromiţător decil să recunoşti o greșală, 
fiindcă dacă Îţi este ertat să greşeşii cind nu e vorba decit de persoana 
ta, nuţi se iartă cind greşeşti pe socoteala unei naţiuni întregi, pe care 
o reprezinţi şi vrel s'o dirigueşti. Opinia publică, cu acel bun simţ care 


CRONICA EXTERNĂ Logi 


caracterizează judecățile el, se întreabă, şi cu drept cuvint, dece lord Lans- 
duwne şi partizanii săiau fost dirzi in apărarea Camerei Lorzilor, dacă 
după mai puţin de un an mărturisesc singuri că nobila adunare ni pu- 
tea să trăiască färä transformări radicale. Sau lorzii nu erau de bună 
credință acum un an, ceia ce nu Ii se poale permite, sau erau de bună 
credință, dat atunci erau intr'adevăr stit de lipsiţi de simţul realității, in- 
dit avea dreptate d. Lloyd George cind susţinea căe o primejdie 
naţională să laşi destinele Imperiului pe mina unor asemenea oameni. 
Orice ar face lorzii, nu mai pot eşi din această dilemă simplă, dar zdro- 
bitoare, 

Dealiminteri, ce ar putea şlerge impresia pe care cu atita tărie o 
imprimă, În orice creer, simpla constatare a acestei stări de lucruri? Ar- 
gumentele apărătorilor Camerei Lorzilor? Nu negăm că lorzii au apă- 
Tători de talent, dar toţi au cite un cusur, care distruge toată puterea sau 
patăiizează tostă acţiunea lor. 

Aşa, de piliă, e netăgăduit că dacă lord Rosebery ar fi vrut să-şi 
insuşiască roiu! de mare apostol al cauzei lorzilor, el ar îi avut toate 
darurile necesare spre a exercita o influentă hotăritoare asupra opiniei 
publice, Dar lord Rosebery e cel dintăi lord care a ptetins că se im- 
pune o modilicare In constituţia şi in atribuţiunile Camerei Lorzilor. 
E! susținea această temă acum 15 ani, în mijlocul surisurilor ironice ale 
colegilor săi. Cum voiţi ca el să producă o impresie in masele popu- 
lare, inceiciidu-se szi să facă apologia nobilei adunări? Aiară de a- 
ceasla, lord Rosebery este mai presus de toate un diletant. Spiritul 
Său veşnic in mişcare, veşriic în căutarea unor emoţiuui pol, a imrezâărit 
de muli acest problem, a proectat asupra lui o lumină profetică, a indi- 
cat in treacăt citeva solujiuni. toate juste şi toate judicioase, și pe urmă a 
trecut înnainte, Să-i ceri să stăruiască intra direcție anumită. e să-i ceri prea 
mult, De atunci mintea lui s'a indreptat cătră alte chestiuni, s'a pasio- 
nat pentru alte probleme, şi e culundată astăzi In cine ştie ce cercetări 
istorice, sau în cine ştie ce contemplaţiuni artistice, Poate chiar că ràe 
tăceşte în sferele mai intunecoase ale speculațiuniior filozofice, sau pur 
şi Simplu că se delectează in plăceriie vulgare a vre-unei banale 
îrlvolilăţi, 

Lord Lansdowne e antipodul lui. Mintea sa subtilă, elegantă, ca 
toată tinja lui aristocratică, ageră şi ascuţită. dar plină de moderaţiune 
armonioasă prin echilibrul ei pertect, a adus în multe sinduri diploma- 
tiei şi politicei engleze servicii însemnate, Dar preocupări de castă, 
reacționarismul său organic, au făcut din el adevăratul simbol al unor 
interese aşa de potrivnice cu realitatea lucrurilor şi cu mentalitatea e- 
pocil sale, incit orice ar spune sau orice ar vrea să făptuiască astăzi va 
purta pecetea greşelei săvirgite şi nu va mai inspira incredere nimănui. 
Dacă aceasta e soarta conducătorului, cum vreţi să fie acea a tovară- 
şilor lui. 
« Lord Curjon, loră Cromer, lord Milner, sint glasuri frumoase, dar 


ts VIAȚA ROMINEASCA 


tără de răsunet. Nici unul ding ei n'are autoritatea cuvenită pentru a 
crea curente în opinia publică şi, prin urmare, şi mai puțină încă spre a 
schimba pe cele existente, 

lar în Camera Comunelor se poate spune că toată povara rezisten- 
ţii stă pe umerii citorva luptători, printre care se prenumără în rîndurile 
dintăi : d-nii Balfour, lord Hugh Cecil şi F. E. Smith. Lord Hugh 
Cecil deserveşte insă cauza clasei sale mai mult decit o slujeşte, In- 
transigența lui sectară răpeşte orientărilor sale orice putere de convin- 
gere, iar toată întăjişarea lui reacționară şi severă nu dau acţiunii sale 
putinţa de a atrage mulțimea şi de a o captiva. Lumea îl respectă, da nu-l 
iubeşte. D. F. E, Smith dimpotrivă e şi fermecător şi simpatic. Talen- 
tul său plin de ironie şi de vigoare, dialectica sa vie și convingătoare, 
sint pentru cauza lorzilor un preţios ajutor. Dar d. F. E. Siniih este un 
debutant. Şi deşi nicăeri începătorii nu se bucură de o autoritate mai 
mare decit în Anglia, fiindcă nicăeri mai mult decit acolo oamenii se judecă 
după valoarea lor intrinsecă, iar nu după prejudecăţi sau după contingenţi, 
cu toate acestea el n'are încă consacraţiunea timpului şi a serviciilor aduse, 
care singure pot să alirne greu într'o desbatere de gravitatea aceleia care 
se desfăşură în Regatul Unit. Pe lingă aceasta, d. F. E. Smith, care este 
un avocat, nu s'a putut desbăra de obicelurile şi de artiticiile profesiunii 
sale. Discursurile pe care le rostește sint mai mult pleduarii pline de a» 
bilitate, uneori chiar de sofisme, decit enunțarea simplă, dar puternică şi 
evocativă, a unor adevăruri politice sau a unor constatări sociale. Rā- 
mine singur d, Balfour, care flind un parlamentar de seamă, un orator 
pentru care arta cuvintului nu mal are nici o taină, aduce şi în această 
chestiune lorzilor un concurs efectiv şi fără de pereche. D. Bal- 
four e însă un om şovăitor şi din nenorocire situația impune energie. 
D. Balfour este un spirit visător şi situația cere realism. D. Balfour 
in stirşit este omul subtilităţilor oratorice şi împrejurările cer elocinţa fap- 
telor, Aşa fiind, lorzii m'au nici măcar mingierea de a se putea folosi 
de plenitudinea facultăţilor şi a talentului său. 

Cu totul alta e situaţia în lagărul liberalilor. Lupta la ei e con- 
dusă mai cu seamă de trei oameni, de d-nii Asquith, Lloyd George şi 
Winston Churchill, care se complectează admirabil şi insuşesc toate ca- 
Jităţile rolului pe care sint chemaţi să-l joace. În această trinitate d. 
Lloyd George e forța propulzivă. D-sa deschide drumul cu brutalitate 
citeodată, dar cu luciditate întotdeauna. D. Winston Churchill este 
factorul de propagandă. El răspindeşte ideile asvirlite, le dă o formu- 
lare suggestivă. Prin impetuozitatea temperamentului său, provoacă discu- 
tiile, stirmeşte controversele, ridică protestări, deslănțueşte patimi, într'un 
cuvint ține atenţia publicului încordată asupra unei chestiuni, Suflind 
mereu. Intreţine focul. Şi după aceia vine d. Asquith, cu singele lui 
rece, cu inteligența sa luminoasă şi cu conştiinţa sa senină, şi toarnă în 
formule detinitive şi neperitoare problemele care se agită confuz şi ide- 
ile care se ciocnesc cu violență, dind acţiunii comune unitatea care o 


CRONICA EXTERNĂ 429 


dlesăvirşeşte şi autoritatea care o impune atențiunii şi respectului obştesc. 
Cind acum trei ani sir Champbeli-Bannerman, îmbătrinit şi bolnav, s'a 
tetras din viaja politică, toată lumea ştia că în d. Asquith partidul 
liberal şi-a ales un conducător dibaciu, obişnuit cu luptele politice şi cu 
dueiurile parlamentare. Nimeni nu bănuia însă că liberalismul englez a 
«dobindit şi un şef plin de strălucire. De atunci prestigiul d-lui Asquith 
a crescut fără incetare şi felul cum a condus lupta impotriva lorzilor îl 
consacră definitiv ca un om de stat şi ca unul din marii parlamentari 
al Angliei moderne. Clar, stăpin pe el, rezumind cugetarea partidului 
“său cu o conciziune uimitoare, traducindu-şi ideile intr'o formă lapidară, 
el găseşte întotdeauna calificativul, expresia care sintetizează o situaţie 
‘sau ilustrează o acţiune. Punindu-se pe un teren înnalt, el intunecă toate 
criticile mici şi desemnează toate pasiunile meschine. Dealtminteri, e! are 
în talentul său toate coardele, precum are şi în erudițiunea lui toate com- 
pelințile. In materie juridică e un maestru neîntrecut. Anglia numără 
puţini jurisconsulți care să poată rivaliza cu el şi cunoaşte puţini avo- 
caji care să ajungă pină la reputația lui. In materie de finanțe este o 
autoritate necontestată, El a fost de multeori cancelar al Excheque-ului 
şi prim-lord al Tresoreriei. Nimeni nu cunoaşte mai bine și mai amă- 
nunţi! mecanismul finanțelor britanice şi nimeni nu ştie azi în Anglia să 
„apere sau să combată un budget cu o competință mai desăvirşită, In 
chestiunile constituţionale, în labirintul inextricabil al procedurii parla- 
mentare in istoria partidelor englezeşti, toţi lac apel la cunoştinţile lui, 
dar el în aparenţă nepăsător, fără nici o sforțare, cel mult din cind în 
«Ind cu o notă de ironie, împrăștie cu prodigalitate în dreapta şi în 
stinga cunoştinţile, luminile, argumentele şi elocința sa mesecată, Mo» 
derat în formă, foarte violent în fond, autoritar cind trebue, mlădios cind 
vrea, imperturbabi! intotdeauna, de o suavitate delicioasă cînd socoteşte 
trebuincios să-şi  dezorienteze cu desăvirşire adversarii, d. Asquith re- 
vuşeşte să înconjure toate dificultățile şi să domine toate situațiunile. 

Lumea, care stă la o parte şi compară, se simte atrasă de tenaci- 
tatea acestui om şi revarsă asupra cauzei pe care o reprezintă simpatia 
pe care i-o inspiră, ingreuind astfel şi mai mult încă situația lorzilor. 
"Ultimile ceasuri au sunat. Cind peste două luni se va aşeza pe capul 
lui George V coroana strămoşilor săi, se va putea spune că el domneşte 
peste o nouă Anglie, peste o Anglie a cărei întocmire va îi incetat de 
-a mal fi de esența aristocratică, 


L G Duca 


CRONICA TEATRALĂ 


„Salomea“, „Gringoire*, „Maman Colibri”, „Cid* 


Luna Februar a fost pentru orașul nostru prielnică senza- 
țiilor artistice. Trupa d-lui Davila a dat pe scena Teatrului Naţio- 
nal o serie de reprezentații, din care cel puţin citeva nu vor îi 
multă vreme uitate, Asupra repertorului nu mă pot opri insă de 
a nu face o observaţie. Ştiu că necesităţi imperioase impun chiar 
unui teatru serios să facă oarecare sacrificii gustului indoelnic 
al publicului, şi că d. Davila e nevoit să adopte unele noutăți 
picante ale scenelor pariziene de a doua mină, O măsură fre- 
bue pastrātā insă în această dificilă şi delicată materie, De data 
aceasta nu aşi putea spune că măsura nu a fost depășită, și 
citeva piese fade şi lipsite de orce merit ar fi putut desigur lipsi, 

„Salomea“ lui Wilde nu e dintre acestea, şi totuși mă in- 
doesc dacă alegerea ei a fost fericită. Sint unele spirite care, călău- 
zite de norme pedante şi inguste, condamnă orice operă care prin ten- 
dinţile ei deosebite sau îndrăznețe se depărtează «de idealul lor immu- 
tabil. Aceste spirite pronunţă, cu uşurinţă, cuvintul ajuns banal de 
„decadenţă* în fața unor manifestări care oglindesc adesea aspira- 
țiile sufletului complex şi tulbure al vremii noastre, In căutarea 
unor noi formule de artă. Şi, oricit ar fi de bizare şi de obscure, a- 
ceste manifestări işi au farmecul lor, cind simţi în ele tresărind 
fiorul vieţii şi trecind ceva din eternul omenesc. Insușirile aces- 
tea nu le-am întilnit insă în Salomea. k 

Din vechea poveste biblică, care a inspirat atiția poeţi şi 
pictori, Wilde a ales pe enigmatica fiică a Herodiadei, Regină a 
ludeei, Herodiada e căsătorită cu lrod, care a ucis pe primul ei 
soț. lokannan, proorocul care a blăstamat fapta ei incestuoasă, 
e inchis din ordinul, regelui. In sara unui ospăț, in grădina pa- 
latului, s'arată Salomea. Ea cere unui ofițer Sirian să aducă în 
fața ei proorocul. Acesta se opune la inceput, dar sedus de far- 
mecul şi de fägäduințile Salomeei, li îndeplinește dorința. Jn 
cuvinte nebune, ea desvâleşte proorocului patima aprinsă care o 


CRONICA TEATRALĂ 43l 


alrage spre cel şi o face să-i dorească părul, buzele, carnea, 
Proorocul rămine nesimţitor, blăstămind conrupla fiică a Babilo- 
nului, În timpul acesta, hod ameţit de orgii, de patimi bolnave, 
de Îrumuseţa tinără a Salomeei, o imploră să joace dansul celor 
şapte vâluri. Herodiada se impotriveşie. Salomea promite că 
va juca dacă regele li va da tot ce-i va cere. Regele fägā- 
dueşte, Salomea joacă, şi cind sfirșeşte voluplosul dant oriental, 
cere capul proorocului,  Inspăimintat, Irod caută s'o imhune cu 
alte daruri; totul c zădarnic, şi, desperat, regele e nevoit să-şi 
ție cuvintul, Proorocul e ucis şi capul său e adus pe o tabla, 
Salomea, răzbunată, li sărută buzele cu lăcomie, dar Irod, in- 
spăimintat de fapta ci, poruncește s'o ucidă, şi corpul ei cade sub 
loviturile ustaşilor, 

Intreaga piesă nu e decit apoteozarea patimii fizice exaspe- 
rute. Peste ea pluteşte o atmosfera moleşiloare de senzualitate, de 
pariumuri grele şi de miros de singe. Şi totul e atit de artificial şi de 
străin de sentimentele noastre, incit nu ne simțim puţin mişcaţi 
decit doar de aluziile privitoare la Isus și la chipul cum invâţă- 
tura lui se oglindea în spirite. Restul ne lasă reci; nu poale 
procura decit cel mult senzații, poate ațița nervii, dar nu vor- 
beşte sufletului. 

In rolul covirşitor al Salomeei, d-na Voiculescu a reușit să 
concentreze asupra-i loală atenţia şi a pus în acţiune toate re- 
sursele puternicului său temperament, Ea a avut momente su- 
perbe de tenziune nervoasă, de pasiune, de avinturi lrenetice. 

N'a fost insă totdeauna la aceiaşi innălțime. Citeva atitudini 
mi s'au părut afectate şi timbrul vocii sale e uneori cintător, alte- 
ori, dimpotrivă, cam înnecat, 


Piesa lui Banville, „Gringoire*, e o mică comedie roman- 
tică, strălucitoare de spirit, de grație gi de poezie, Sintem in $e- 
colul al XV-lea, pe timpul lui Ludovic al XI-lea, regele viclean şi su- 
perstițios, dușmanul nemilos al nobililor, amicul burgheziei care 
se ridica, Regele petrecea Intr'o zi la negustorul Simon Four- 
niez. Un rapsod pribeag, Gringoire, care gâsca adesea un adă- 
post In casa negustorului, trecea tocmai atunci pe stradă. Che- 
mat in casă, el incepe să declame din producțiile lui și infier- 
bintal, neştiind in fața cui se alā, spune faimoasa baladă a 
spinzuraților, in care satiriza amar cruzimea regelui faţă de su- 
puși. Atins şi uimit In acelaşi timp de originalitatea şi sufletul 
sincer al poetului vagabond, regele, după ce se dă pe faţă inna- 
intea lui Gringoire ingrozit, spune câ il va erta de spinzură- 
toare, dacă va şti să cucerească inima fetei lui Fourniez, Loysa, 
Tinerii sint lăsaţi singuri, Gringoire e timid şi urit, dar el pune 
atita foc In vorbele lui şi sulletul său apare alit de nobil, incit fata, 
induioşată şi cucerită, răspunde iubirii lui. 

Acolo unde Gringoire vorbeşte de menirea poetului, Ban- 
ville, acest poct de obicei atit de puţin serios și de vesel, a 
găsit accente vibrante de o rară innâlțime. Vorbele sărmanului 


+" VIAŢA ROMINEASCA 


rapsod sint o protestare eloquentă și veșnică impotriva cavale- 
rilor frumosului pur și a tuturor acelora care socotesc că poezia 
e prolanată de cite ori tresare de durerile poporului asuprit. 

D. Manolescu a interpretat cu multă măestrie rolul lui 
Gringoire. Jocul său e sobru şi de o naturaleță desăvirşită. 

D. Davila a dovedit o rară pătrundere şi fineţă In rolul regelui. 

D-ra Cocea a fost o Lovsă gingașă şi arațioasă, dar cam 
stingace în mişcări. 


Prin psihologia lor prolundă și subtilă, prin estetica lor 
complexă şi rafinată, prin atmosfera poetică care le învălue, pic- 
sele lui Bataille sint desigur dintre operele cele mai originale ale 
teatrului contemporan. Ele pun în vibraţie intreaga noastră ființă, 
o tulbură şi o neliniştesc. Oameni care sufăr, iubesc, se chinu- 
esc pe ei şi pe alții, se mişcă innaintea noasiră, minaţi de forțe 
obscure şi fatale. In fața pasiunilor, voința acestor oameni e 
incapabilă de cea mai mică rezistență, de cel mai mic efort. 
Pentru ei nu există mindrie, demnitate, datorii mai ales, nimic 
din vechile zăgazuri ridicate cu trudă de bătrina omenire impo- 
triva torentului impetuos al instinctelor. In sufletul lor pare că 
retrăeşte individualismul desirinat și anarhic al perioadei roman- 
tice. Caşi eroii acelei epoci, ei ne vorbesc citeodată de drep- 
tul divin al pasiunii, şi moderni elevi ai lui Nietzsche admiră 
manifestările violente ale eului, de cele mai multe ori insă ei se 
simt mai slabi ca strămoşii lor din trecut, şi lără iluzii și cu re- 
semnare se lasă liriți de puterea curentului. Un fatalism orien- 
tal şi-o melancolie profundă se degajează din aceste piese pline 
de un farmec seducâtor şi trist. Unele sentimente ale vremii 
noastre trăesc desigur aici, dar zădarnic vom căuta în opera lui 
Bataille seninătatea, echilibrul sufletesc şi atitea alte note, fără de 
care nu putem avea o imagine complectă a vieţii 

Cu toată concepția sa indrăzneaţă și cu lot subiectul său 
crud, „Maman Colibri* mi se pare mai timidă ca celelalte piese 
ale lui Bataille ; găsim cel puţin in ea oarecare concesii făcute 
moralei curente, lrena de Rysberg are aproape patruzeci de ani, 
dar e frumoasă, veselă, elegantă şi pare mult mai linără. Şa 
stimat, dar nu şi-a iubit niciodată soțul, un om serios şi grav, 
care nu sa ocupat niciodată mult de dinsa. Pentru cei doi 
fii ai săi, unul de douăzeci şi doi de ani, gata să se însoare și al- 
tul de șaisprezece, e mai mult o confidentă și o camaradă, și 
ei o numesc „Maman Colibri“. Fără să-şi dea samă, a căzut in- 
tr'o zi in brațele unui prieten al lor, Georges de Chambry, pe 
care-l cunoştea de mic şi cărui ar putea să-i fie mamă. Re- 
fuzind să se gindească la urmări, ca se lasă ripită cu incon- 
ştiență de farmecul tirziu al acestei iubiri vinovate. Soţul ei, 
ocupat mereu cu afaceri, nu observă nimic, dar fiul cel mare, 
Richard, e neliniștit și o bânueșie. Pe cind se aflau cu toții la 
“Trouville, el se incredințează de adevăr, s'arată rece față de 
Georges şi se hotărăşte să-l provoace. Irena Il mustră, Richard 


CRONICA TEATRALĂ 433 


o face să vadă că știe totul. Pe ctad vorbeau impr 

nul venind pe neaşteptate li surprinde. El ele precar pag 
vărul şi față de răspunsurile lor confuze înțelege. Luind pușca 
se indreaptă „Spre uşă, spunind că vrea să caute pe Georges 
Pasiunea conținută a Irenei izbucnește atunci fără margini. In sufletul 
ĉi nu mai există decit iubirea care a absorbit:o cu totul. Arun- 
cindu-se în fața soțului şi a fiului, ea se pune în calea lor şi îi 
oprește să se alingă de viaţa lui Georges. Revoltat şi plin de 
durere, baronul o alungă pentru totdeauna dela căminul său 
Actul al II se petrece la Alger. lrenaa urmat pe Georges ca- 
re-şi făcea acolo stagiul militar. E fericită, căci iși trăeşte vi- 
sul, dar simte că el numai poate dura, şi In fața oglinzii, in cu- 
tele feței, zărește toamna care sc apropie neindurâtoare, Geor- 
ges Hirtează cu o linără engleză, şi ca care simte că orice luptă 
e zădarnică, că a început a deveni pentru el o povoară, se ho- 
tărăşte să-i dea libertatea, li lasă o scrisoare şi pleacă. In ac- 
tul din urmă o vedem revenind la căminul părăsit şi implorind ọs- 
pitalitatea fiului. Richard e insurat acum. Ea îi va ingriji co- 
pilul. Acesta o primește cu bunătate, dar încearcă In zădar o a- 
propiere Intre dinsa și soțul trădat. Baronul e induioșat, dar re- 
luză s'o vadă. Irena va răminea cu fiul său, care va uita treću- 
tul. Acum ce bunică. 

In această piesă personajele trăesc și au individualitatea lor 
pronunțată. Acel al Irenei mai ales dovedește o rară putere de 
intuiție a sufletului femenin. In această temee seducătoare şi pa- 
sionată, porniri fireşti, nepotolite la timp şi comprimate atita vre- 
me, trebuiau să se manifeste mai tirziu c'o necesitate falală, să 
distrugă in avintul lor legăturile de familie, să lese în urma lor 
dezonoare şi suferința. 

Cu multă viață e redat deasemeni caracterul baronului, a- 
cest om serios, grav, care intelege viaţa și nu-şi face iluzii asu- 
pra ei, şi acel al lui Richard, care știe să fie delicat şi bun în 
momentele grele. Seducătorul, Georges de Chambry, e un tip 
mai puțin individualizat, în orice caz neinsemnat şi aproape in- 
color. Poate că Bataille nu l-a caracterizat mai mult, ca sā arâte 
că adevărata cauză a căderii Irenei nu trebue căutată în per- 
soana lui, ci In trecutul ei sufletesc. 

Acţiunea e condusă cu o mare abilitate in primele două 
acte, Al treilea are citeva scene pline de lirism şi de poezie. 
Actul ultim însă mi s'a părut inferior celorlalte. Morala pe care 
Richard o face mamei sale, reintoarse la cămin, dovedeşte o 
lipsă de delicateță nepotrivită cu caracterul său. La inzistenţile 
pe care le face Richard pentru a-l impăca cu soția care-l trä- 
dase, baronul refuzā și îşi arată cu adincime motivele sale. Dar 
vorbește prea mult și rămii cu impresia că autorul intervine direct, 
luind pe neaşteptate poza ingrată a moralistului, 

In „Maman Colibn*, d-na Sturza a avut o minunată creaţie. 
Am rămas profund impresionat de jocul savant al acestei artiste, 
care ştie să pătrundă c'o rară inteligență toate nuanțele unui. 


4H VIAŢA ROMINEASCA 


suflet, şi să le Intrupeze cu un realism minunat. Capilăroasă şi 
nebunatică în primul act, pasionată şi puternică In actul al II-lea, 
de o melancolie poetică in actul al III-lea, resemnată şi umilită 
in actul ultim, (sa a cucerit toate sufletele și a lăsat op neuitată 
impresie. In rolul lui Richard, d. Bulandra a pus multă căldură 
şi uneori putere. In acel al baronului, d. Bulfinsky a avut mo- 
mente fericite, mai ales în actul al IV-lea. 


Aşteptam, nu fără curiozitate, reprezentarea lui „Cid*. Tradu- 
cerea d-lui Iosif are insuşiri remarcabile, şi dacă citeva pasaje 
vestite ale tragediei sint redate cam palid, multe versuri amin- 
tesc frumuseţa originalului. Cu toate storțările mele insă, la lu- 
mina rampei, vechea tragedie mi-a lăsat o impresie neasemâănat 
mai slabă decit multe piese moderne. Lumea care se mișcă aici 
e Insufleţită de sentimente şi de idei atit de depărtate de ale 
noastre ! Sufletele noastre complexe, slabe, nehotările, frămintate 
de atitea tendinţi contrare, nu pot fi decit prea puţin mişcate de 
aceşti eroi şi eroine, care în lungi şi monotone tirade de o re- 
torică uneori declamatoare şi alteori inflorită, elegantă și prețioasă, 
ne dezvălesc caracterul lor simplu, clar şi energic. Nimic din nu- 
anțele infinite ale vieţii noastre afective şi inconștiente nu trăește 
in această omenire simplificată şi redusă la citeva sentimente 
elementare. Conflictele morale care o frâmintă se desiăşoară şi 
se rezalva c'o logică desâvirșită şi cele mai nelinsemnate din 
manilestările ei sint conştiente, calculate şi raţionale. Cit de in- 
telectuală, de puternică, de stăpină pe pornirile ci, ne apare Chi- 
mena, cind o comparăm cu eroinele teatrului contemporan, şi ca e 
poate cea mai femee din eroinele lui Corneille, singura în care ideia 
datoriei se pleacă la urmă In fața iubirii triumiatoare, Şi desigur 
bătrinul tragic, cu suflet roman. a reuşit să prindă c'o luminoasă 
putere, în cadrul ingust şi tiranic al convențiilor de artă ale tim- 
pului său, clleva din trăsăturile eterne ale firii noastre. Admir 
impreună cu alții suflul eroic şi frumuseța severă și impunătoare 
a citorva din sentinţile sale, Şi dacă admiraţia aceasta € mai 
mult intelectuală şi nu are aproape nimic spontan, imi place s'o 
incerc citeodată. Omul, cum spunea Nietzsche, trebue să caute 
mereu să se depăşească pe sine și viziunea unei lumi eroice ne 
poate da din vreme în vreme iluzia unei lecţii de energie şi 
poate fi chiar un tonic pentru senzibilitatea noastră blazată. 

In rolul Chimenei, d-na Sturza a avut viață, grație. Şi 
mai ales o supremă distincție. D. Bulandra a lost un Cid e- 
legant şi seducător In scenele de iubire, alectat şi uneori falş în 
scenele care cereau putere, D. Bulfinsky a lost un Don Gomez 
cu adevărat spaniol. Despre artiştii care au interpretat celelalte 
roluri nu ași putea spune același lucru. 


Octav Botez 


Cronica. veselă 


Un romantic 


De două ceasuri tremurind în stradă, 
Cu ochii plini de mută resemnare, — 
işi face planuri extraordinare 

ŞI 'n mintea lui rosteşte o tiradă... 


Poftim la geam, sublimă arătare ! 
De-ai auzi tăcuta serenadă, 

Te-ai apleca uşor, pe balustradă, 
Ca să trimiţi în vint o sărutare,.. 


El speră incă... Poate,—cine ştie,— 
Dela distanță, prin telepatie, 
Va 'nfiripa cu ea un dialog... 


Dar inima "i-se stringe ca 'ntr'un cleşte, 
Pecind vardistul trece şi "i şopteşte 
C'un zimbet straniu : Circulaţi, mă rog ! 


VIAŢA ROMINEASCA 


Testament 


Din cel ce sint acum,—o jumătate 
E cit p'aci să sboare câtră stele... 
Las dracului necazurile mele 

Ş'un post vacant la „Comptabilitate”. 


Las dragei mele scumpa libertate, — 
De azi încolo poate să mă ‘ngele... 
Nepoţilor le las instincte rele. 
Duşmanilor, o dragoste de frate... 


Las doamnei Şvarţ, în urma mea, „un nume“, 
Şi `n loc de bani,—supremă mingiere,— 
Un geamantan cu opere postume. 


Şi plec rizind de propria-mi durere, 
Că tuturor vă las această lume,— 
Dar tuturor vă zic: la revedere!... 


G. Topirceanu 


MISCELLANEA 


Pentru d. C. Graur. 


La noliţa noastră dintr'un No. trecut, relativă la d. C. Graur, 
talentatul publicist ne onorează cu un răspuns foarte curios. 

D-sa ne dă sfaturi în privința tacticei ce ar trebui sā ur- 
mâm spre folosul nostru. 

De gravele invinuiri (venalitate, trădare, asasinat), pe care 
ni le aduce socialdemocraţia romină prin organele ei oficiale şi 
oficioase, poate c'am putea să ne apărăm, scrie d. Graur, şi d-sa 
regretă că nu o facem. 

Căci d-sa nu înțelege să ne repugne a sta de vorbă cu a- 
ceastă presă, care vrea să reformeze lumea. Ca să ne încura- 
jeze la polemică, d. Graur ne invață că aşa se înjură în ța- 
rile latine. 

Se poate ca latinii să obişnuiască a se gratifica, in discu- 
țiile de sociologie, cu epitetele de ucigaşi și hoți, dar, deşi ad- 
miratori ai geniului latin, nu ne simțim datori să aplăudăm și 
această notă caracteristică a acestui geniu aşa cum îl defi- 
nește d. Graur. 

D. Graur nu Incuviințează, deasemenea, nici hotărirea 
noastră de a nu face politică curentă in această revistă. Ce fel 
de Viafă rominească e asta, se 'ntreabă d, Graur, dacă omiteți 
o lature atit de însemnată a vieții romineşti, cum e politica? Dar 
d. Graur nu bagă de samă că noi am specificat chiar pe cuperta 
volumelor ce fel de „Viaţă rominească* e asta. E „literară şi ştiin- 
țifică*. Politica nu poate face obiectul articolelor noastre, decit 
numai atunci cind e tratată din vre-un punct de vedere ştiinţific, 

— Dar de ce nu vă apărați măcar aiurea, în ziare? ne 
stringe de-aproape d. Graur, din ce în ce mai ingrijit de soarta 


9 


458 VIAŢA ROMINEASCA 


De ce? Poate că nu avem vreme, poate că... dar trebue 
să dăm noi socoteală d-lui Graur de chipul cum inţelegem să 
trecem prin această tristă vale a plingerilor ? 

Dar d-ta, d-le Graur, de ce nu răspunzi... presei socialde- 
mocratice ? Căci ai fost solidar (fie şi mai puţin... ortodox) cu 
acţiunea de până acum doi ani a aşa numitei „linerimi gene- 
roase“. Nu vei nega că ceia ce se impută activităţii de până a- 
cum doi ani a acestei „tinerimi* nu te privește şi pe d-ta. 

De ce nu dovedeşii că n'ai fost renegat, transfug, trădător, 
vindut şi asasin ? 

„Şi iată cum ne-ai silit să... plagiem pe d. A, C. Cuza: 
să răspundem pe larg pentru ce nu răspundem... 


P.S. D. Graur protestează impotriva vorbelor noastre că 
a iubit poporul, limba, etc. Are dreptate. Nu ne-am exprimat 
bine. Dar ideia noastră a putut-o vedea dintrun alt pasagiu, 
unde recunoaştem că d. Graur are sentimente mai romineşti de- 
cit atiția „naționaliști“. Timpul trecut, la care punem sentimen- 
tele d-lui Graur, din pasajul cu pricina, vrea să spună că acuma 
d. Graur nu mai are acele sentimente așa de puternice sau, și 
mai bine, aşa de active. Aceasta ni se pare că reese din preo- 
cupările ce se vădesc în articolele d-sale de acuma. Ne-am in- 
şelat? Cu atita mai bine. 

Şi să 'nchidem incidentul, d-le Graur, Nu face... 


larăşi „Moş Gheorghe la Expoziţie“ (Un proces „literar* ca- 
racteristic moravurilor noastre). 


Colaboratorul nostru, d. Spiridon Popescu, care n'a scris şi 
n'a vorbit niciodată impotriva dinastiei, pentrucă n'a fost nici- 
odată politician, este acuzat din nou că a polemizal cu suvera- 
nul, pentrucă... un țăran, din una din bucăţile sale literare, își 
inchipue, un moment, că regele ar fi vinovat de sărăcia în care 
se găseşte clasa lui. Bine înțeles că vorbele lui Moş Gheorghe 
n'au nici pe departe acreala cu care se rostesc bărbaţii politici 
la adresa dinastiei, cind devin nerăbdători. Curios însă, și mai 
mult decit curios, este faptul că cei interesați in cauză nu re- 
produc şi vorbele lui Moş Gheorghe, prin care el revine asupra 
primei sale gindiri şi face considerația, că nu regele, ci alții, 
trebue să fie răspunzători de jalea satelor, 


MISCELLANEA 439 


Dar e o culme, în materie de pricepere literară, a atribui 
scriitorilor opiniile personagiilor lor. Pornind pe această cale, s'ar 
putea dovedi că d. Spiridon Popescu susține asasinarea țărani- 
lor, pentrucă d-sa are personagii care spun acest lucru, 

D. Spiridon Popescu, aproape în toate bucăţile sale, arată, 
in deosebite chipuri, un lucru foarte interesant : cum țăranul ro- 
min nu pricepe nimic din civilizația orășenească. Humorul din 
bucăţile sale tocmai in aceasta stă: în enormiltățile pe care ţăra- 
nul ie spune, cind e vorba să-şi explice lui şi altora lucrurile 
acestei civilizaţii... Şi aceste enormităţi sint concepțiile d-lui Spi- 
ridon Popescu ? 

Dar d. Popescu şi-a spus părerile safe in nişte studii foārte 
frumoase, premiate de Academie, care pecit ştim nu e subver- 
sivă. Dar clevetitorii d-lui Popescu fac acele studii, asupra că- 
rora li s'a atras atenția. 

Şi dacă e vorba de o bucată literară, în care d. Popescu 
şi-a spus părerea sa (pe cit un scriitor îşi poate spune părerea sa 
intro bucată literară), apoi aceasta e Rătăcirea din Stoborăni, 
in care, erte-ne colaboratorul nostru, d-sa a fost cam „reacţio- 
nar“, a luminat aşa faptele, incit a stirnit admiraţia unuia din cei 
mai marcanți și mai inteligenți reprezentanţi at Junimii, care se 
arată în manifestările sale publice de un intransigent reacţio- 
narism, 

Dar d. Spiridon Popescu poate dovedi spiritul său de or- 
dine, aşa cum puţini îl pot dovedi. De mult, cind era mai 
tinăr, cind mai degrabă putea să fie „revoluţionar*, d-sa a fost 
decorat cu medalia serviciului credincios de... Lascar Catargiu, 
pentrucă, fară să aibă vre-o calitate oficială, a astimpărat o răscoală, 
care putea deveni foarte primejdioasă, 

Să fii recompensat ca apărător al ordinei de Lascar Catar- 
giu, care era mai conservator decit domnii de azi, şi totuşi să 
fii denunțat ca răzvrătitor, este, pare-ni-se, o adevărată culme... 

Aceste lucruri arhibanale le-am mai spus pănă acum de 
două ori... d-le Graur! lată, cind „răspundem“ la orice fel de 
învinuiri, unde ajungem ! 

Bine înțeles, dacă n'ar fi lost la mijloc un proces literar 
(vorba vine !), nu ne-am fi putut permite să intreținem pe ceti- 
torii noştri cu a treia ediţie a acestei „polemici“. 


P, Nicanor & Co. 


AAA SEI ANEO AA 


RECENZII 


loan Păun (Pincio) Versuri. Proză. 
Serisori. Bucureşti 1911. 

Poaţii care au murit tineri nu pot fi 
decit cu greu apreciati cu o libertate 
doplină. Citindu-i, ne gindim Lără voe 
la unele posibilităţi cărora soarta nu 
le-a îngăduit să fio renlizate,,. 

Poetul Păun a murit la sfirşitul a- 
nului 1594, la douăzeci gi şase de uni. 
Prietenii săi de odinioară au tipărit 
de curind intr'o noni ediție versu- 
rilo şi poemele sule In proză. Ei au 
avut şi nimorita idee de a adăoga în 
volum unele sorisari şi dato biografice 
care ne permit să resonstituim mai bine 
firea poetului. Acast fiu de sărman funo- 
fionar, cara şa petrecut copilăria mai 
ales În ţară, undo sa pătruns de far- 
mecul linistit al naturii, avea un carae- 
ter blajin, un spirit visător i medita 
tiv, înclinat cătră misticism, 

Intr'una din poemele sule in proză, 
într'o vreme În care materialismul fi- 
lozofie și stoismol combativ erau ln 
modă în generația linără, el vorbeşte 
cu evlavie de filozofia erestină şi pură 
din vieţilo sfinţilor. Firea lui visătoare 
il făcea să preţuiască singurătatea, dur 
suferea grou lipsa prietenilor, căci ara 
dintr'acele suflate slabo și delicate care 
au o nevo organică do intimitate şi 
de iubire. Imprejurările in caro a trăit 
au fost destul de vitrege, şi prin lipsa 
Imi do ebergie, în lupta neindarătoare 
a vieţii, era aproape un dezarmat. 


De fosta mişcare socialistă a fost le- 
gat prin mila de cei apăsaţi, dar el 
n'aven nimic din temperamentul mili- 
tantului. In poeziile sale sociale mw 
transpiră revolta. In genul acesta nu 
ora la largul lui, ti lipsea vigoarea 
și avintul. 

Venit într'un mediu sufletesc în care 
subieetivismul și pesimismul predom- 


nesu, era natural ca poeziile lui Păun 


să sa resimtă în simtire și mal ales în 


formă de inuenta lui Eminescu, Malte 


poezii ale lui Păun sint cu totul emi- 


neseieno; în unele apare însă siim 


fluența lui O. Carp, cel mai intelectual 
dintre poeţii acelei goneruţii, distins: 


intre toți prin mdineimea gindirii şb 
mai sles prin forma lui concentrată i 


lapidară. 
Uriginalitatea lui Păun se desvileste 


însă în pasteluri şi mai nios în poe 


ziile lui de iubire. Creseot la țară, a 


vea într'un grad înnalt sentimentul na- 


turii. Il atrăgeau mai ales aspeetele et 


întunecate şi triste. Poisajele din pas- 
telurila sale Intăţisează mai totdeauna 


toaman. Descrierile lui sint de obicei 
subiective şi peste elè pluteşte melan- 
colia pe tare o avea în suflet: 


> 


În limpede albastru răsare- luna plină, 
E-o linişte de toamnă... şi-i liniute "n 


dure ; 
Po toate le presară o sarbi lumină 
Și leneș rată ochii. pe 'ntinsul apei sure. 


RECENZII 
a 


Se pare cum că moartea, din tinig- 


ă A tita r 

Un gialgiu alb ar țese pentr'un imens 
y sicriu 

Și n lunea părăsitei singurătăți vo- 


În tremurul tăcerii, cintaren raze A 


Deşi imaginația lui avea nn carac- 
ter mai mult afectiv, Pănn nu era lip- 
sit nici de viziunea plastică a lucruri- 
lor, Iată un peisaj de primăvară, care 
aro conturul și culoarea şi care vor- 
beşte și simțurilor şi sufletulni : 


Ce tinăr şi co vesel e codral, parcă 
riul 


a 
În tromurul vionei Jumini ce fl presară ! 
Jar trunchiurile albe selipesc in rama 
À umbrei 
Și parcă ard la raza cta PR. a 
5 


Mirezme daleli de erburi pornese s 
cuibari calde, 
De unde-nşor coboară un vis demi do 


9 
Urzind un basm albastru... ie el 
cul lui umple 
Singarătate' adincă a codrului în 
DOR pt 


O notă mai personală an poeziile lui 
do dragoste, Unele idile en „Scrie-mi, 
mindro* se disting prin naivitate și 
gingäşio : 


Ja, serle-mi ochii tăi cum sint? Că eu 
De cut în ei, tu-i lași în jos, trumoşii— 
Si-obeajii albi se fac en macal, roşii! 

Zău, fă-mi şi tu odată 'n placal meu, 


Altele, ca „In amurg“, au un farmec 
duroros și trist; 


S'aşterne amurgu 'n raze roșii, 

Noi stăm sub vişini amtodoi: 

— „De-acuma cind mai vii la nol?* 
Mă 'ntreabā ochii vi, daioşii...- 


Eu schimb privirea 'n altă parte— 
ra Ain ce 

cat așa... în viat, departe, 

ochii tot mai calzi, mul grel... 


441 
Rare ori regretul pa care-l lasă în u- 
nii dintre noi absența unei ființi iubite 
a fost exprimat c'o tonalitate mai pro- 
fundă şi mal pătrunzătoare, ca în 
„Urma despărțirii“, po care nu mă pot 
opri de s nu o elta în întregime, căci 
însuşirile caracteristic» slo poetului 
sint cu deosebire vizibile intringa : 


Milinit stă vestejitul ering 
Și chinuit de vint suspină; 
Sub streşini presure se siring 
Și ciripese încet: se 'nchină.... 


Doi corbi din aripe grăbese 

Si vin să mie 'n sat pe noapte ; 
ar cintecele lor trezesc 
Pustietățile 'nghoţate, 


Un brad se soutură şi curg 
Ernuticelo-i flori puzderii ; 
Coboară ginda- În amurg, 
S'atundă 'n lumile durerii.. 


Asa era cind ea s'a dus... 
Acelaşi vint şi frig atură; 
Şi soarole-i tot lu apus, 
Numai dureren-i mai amară... 


ȘI dus pe urma unul gind 
Un glas iubit parcă mă chiamă, 
ȘI pareă văd cum tlaturind 
Se pierdo n zare o năfrumă... 


Și nu ştia cum, parcă mă sting, 
Inmârmurese în loe departe... 
lar mai tirziu simțese că pling: 
— Au, unde eşti ? Iu care purte? 


Desigur, nu tot ce-a seris Pàun e 
lu această innăltime. Orizonol imagina- 
ției lui o dostul de restrins, unele din 
poeziile lui sint compoziţii reci, în al- 
tele forma e imperlectă. Dar măcar 
citeva din versurile acestui poet, care 
a murit înnninto ca talentul său să fi 
ajuns la deplina lui desvoltare, vor 
răminea în amintirea noastră, prin sin- 
coritatea accentului, prin delicateța n- 
loasă a simiri 


0. B. 


Li Și VIAȚA ROMINEASCA 


t*e 

Mihail Lungianu. Jn sărbători. Mi- 
nerva, Bucareşti. 

Povestirile d-lui M. Lunciunu sint o 
sărbătorire a vieţii dala țară cu ero- 
dințilo, obiceiurile şi superstiţiile ei 
din vechi. Respiră in aceste povestiri 
pe lingă veselia, puterea de viată si 
pitorescul sărbătorilor poporului nos- 
tru, şi un mare savint pootie, © mare 
dragoste de vista satului, în evocarea 
petrecerilor din aceste zile de lumină, 
E elneva cure lubeşto şi înțelege a- 
ceastă vinţă pentrucă a luat parte la 
eu cu tot sufletul și focul celor dintâi 
ani ai vieții. 

Unele din ele, cum e „Prezaia“ şi 
mai ales „Focu lu Sumedru”, sint a- 
devărute poeme, Toate incintătoarele 
superstiții care au păstrat la ţară ve- 
chiul şi raţiosul cult al vieţii, alături 
de crestinismul din biserică, sint trăite 
în viaţa săteanului, în povestirile d-lui 
Lungianu, şi vititorul simte ca un fel 
de recunoștință pentru cel ce a ştiut 
să le păstreze in povestirile sale tot 
farmecul şi savonrea, toată insufieți- 
rea lumii aceleia în care s'au păstrat, 
Sint atitea lucruri mici bine obser- 
vate, atitoa trăsături bine alese, încit 
ai pretutindeni, în privelistile abia schi- 
tate, o impresie puternică de ceva bine 
cunoscut, parcă respiri chiar serul u- 
celor locuri şi le vezi în lumina lor a- 
devărută. Și oamenii au gesturile, vor- 
ba şi gindul atit de just prinse, încit 
ai mulțumirea să na simți nicãiri o 
notă falsă. Ba chiar și animalele nu o 
fizionomie şi o psihologie ca li se po- 
triveşte elt se poate de minunat. Aga 
scena cind preotul citeşte şi stropeşte 
strunga „făcînd cruce cu stropitul aghias- 
mel“: „Clinii s'au strius în jur șistau to- 
lăniţi po labe; citiva porci wau apro- 
piat nedumeriți, grohăind, parcă ar ins 
treba ceva“;—=şi primirea străinilor ln 
stină în ziua de Simpeteu : „Urechia 
tul din bătătura stinii, cind zărește 
oaspeții, dă alarma ca un gornist ca- 


re-şi aşteaptă şefii în poarta regimen- 
tului, Ciţiva dulăi, garda de onoare, 
dau năvală să le facă primirea, ară- 
tindu-şi dinţii ascuţiţi, In urmă-le s- 
leargă insă, dupăind, un băețandra, 
strigă la ai: „Na, dălătari, garle u- 
ritet" şi svirle în ctto unul cu bita, 
de-i face să infunde pădurea chelă- 
läind.“ 

Povestirile acestea, plăcute și lim- 
pezsi, sămănate cu termeni populari și 
provincialisme numai atit cit trebue 
pentraca să păstreze culoarea locu- 
lui, au gustul şi aroma frugilor de 
pădure si se citesc cu o adevărată 
încinture. 


+ 

Radu Baltag. Feciorul. Minerva, Bu- 
turegti 

Bänuese că d. Baltag trebue să fie 
un tinăe incepător, de oarece îl atrag 
subiectele de senzaţii: crimele și do- 
liotele, sinuciderile şi asusinatele. E o 
cursă în caro sdese cad tinerii din 
lipsă de experienţă. „Un subiect! am 
un subiect de nuvelă“,—noutatea, dra- 
matismul, eludățonia și curiozitatea em- 
zulai, ucestea ti ntrag, după cum o- 
trage şi pe cititorul nepregătit roma- 
nul de senzaţie şi de aventuri. Pe s- 
somenoa subiecte domnia-sa brodează 
consideraţii filozofice şi notează cu 
multă îngrijire rosturi tragice, atitu- 
dini teatrale şi fraze de un sentimon- 
talism de cara de mult neam desvă- 
jate In „Fbetorul“ e o crimă, cara nu 
e nisi măcar pasională şi niei pasjo- 
nantă ; în „Sfirşitul Dascătalui Pavel“ 
un delict şi o somnambulä ; în „După 
banehet* o sinucidere, şi aşa mal do- 
parte, Observ însă oarecare îndemă- 
nare în înjgheburea subiectului şi multă 


uşurinţă în minaires frazei. 


L S. 
= 


++ 

Grigore Procopiu. Viața absolută. 
O broșură de 52 pag. Rimnicu-Vilcea, 
1911, 

Intr'un stil plăcut si limpode, d. Pro- 


RECENZI 


copiu ocreetează şi el ceia ce se as- 
cunde îndărătul formelor senzibile ale 
cunoştinţii, acel lueru în sine, pină la 
care, după Kant, puterile minţii noss- 
tre nu pot pătrunde. Absolutul, Ineral 
în sine, substratul unie şi etern al Iu- 
mii fenomenale, este pentru autor „viața 
absolută, în senzul cel mal larg al cu- 
vintului“, pentrucă este „singurul care 
nu admite conceptul contrariu“, 
2 

L Răducauu. La mutualité rou- 
maine. Bucuresti, Tipografia „Miner- 
va“, 1511. 

Extragem din brosura d-lui R. cite- 
vu date privitoare la mersul societăți- 
lor de ajutor retiproc din ţară. Socio- 
tăţile de ajutor libere aveun, în 1909, 
11.508 membri, recrataţi din clasele mo- 
deste ale orașelor, şi un capital de 
1.364,951 Jei, proveniţi din cotizaţii, în 
proporiie de *, ofrande și taxe de 
înscriere; fondul serveşte la azisturoa 
membrilor în esz de boală și ln aju- 
torarea familiilor celor morţi. Soeletă- 
{ilo de mutualitate obligatorie, create 
din inițiativa statualni prin logon mese- 
riilor dela 1902, aveau, în 1908, în 
casă un capital de 523.918,59 lel, din 
care în acelasi an s'au cheltuit 209.666, 
57 loj in ajutoare la 5.2838 membri. 


+ 

V. N, Madgearu. In chestiunea me- 
sèriagilor. O broșură de 19 pag. Bu- 
cureşti, Institul Grafic „Eminescu“, 1911. 

Bazindu-se pe istoria trecutului mos- 
tru și aplicind metoda economistului 
Karl Bücher, autorul ajunge la urmă- 
toarele concluzii in chestia meseriagi- 
lor: „A oxistat o industrie romineaacă,.. 
dar n'a existat un sistem al meseriilor 
rominesii. Procesul evoluțiunii indus- 
triale a fost intrerupt în stadiul seml- 
meseriilor ; a fost continuat numai 0x- 
ceptional pănă în stadiul meseriilor; 
sa sărit peste el ln sistemul capitalist 
al industriei la domicilia.”—Tuterea e- 
economică redusă a meseriașilor romini 
faţă de cei străini dela noi se explică 


445 


prin inferioritatea cunoștinților teenice 
ale lor, 

Decăderea meseriilor la noi casi în 
Apus e o urmare necesară a concuren- 
ţii între formele da exploatare indus- 
trială ; numai sutele ur putea da me- 
seriilor noastre un teren unde să-ai 
valorifice calităţile lor esențiale, căci 
„acolo an meseriaşii un cîmp de neti- 
vitute, a cărei bogăţie va creşte im- 
preună ca inmultirea și rafinarea tre- 
buinţilor țărănimii, drept corolar al 
ridicării materiale și morale a satelor“. 
Numai dacă, cum observă autorul, şi 
nici nu vor fi învinse de sistemul in- 
dustriei la domiciliu și de fabrici, dat 
fiind obiceiul sătenilor de n se apro- 
viziona în oraş. 


A 

1. E. Toronţiu. Romênii și clasa in- 
telectuală din Bucovina. O broşură de 
45 pag. Cornăuţi, 1911. Fditara Socie- 
tăi Academice Junimea". 

Din tablourile statistice prezentate 
de autor, rezultă că numărul intelec- 
tualilor Romini e într'o inferioritate in- 
grijitoaro fată de Evrei și străini în 
toato ramnrile de activitate. Nemediul 
trolme căutat însă în întărirea serioasă 
a elementului romin şi nu în deelama- 
ţii goale contra străinismului. 


= 

Dr. Onisifor Ghibu. Cerretări pri- 
vitoare la situaţia învățămîntului nos- 
tru primar şi la educația populară. 
Un vol. de 140 p, Sibiu, 1911 

In donă eronlei din numerele preca- 
dente alo ucostei reviste s's amătut si- 
tmația noliniştitoare a Rominilor din 
Ardeal; cartea d-lui Ghibu vine şi a- 
nalizează mai profund cauzele relei si- 
tuaţii a şcolilor de ncolo,— demonstrind 
„cu date gi documente pozitive staren 
învățămîntului... privit din toate punete= 
le de vedere care pot interesa“, Cerca- 
tind fiecare comitat In parte, ne urută 
că numărul şeoalelor seude necontenit, 
că sint puţin frecventate de elevi 
si cele co rămin, că localurile sint rele 


si 


1 


444 VIAŢA ROMINEASCA 


şi neigionice, că cei mai mulţi învăţă- 
tori nu ştia ori nu pot să-și facă da- 
toria, că sint lipsiţi de pregătirea pe- 
dagogică necesară, că nivelul lor enl- 
turul e scoborit peste miisură. Diferite 
exemple de conferinți si planuri de 
lecţie adusa de autor o demonstrează 
cu prisosinţă.—In capitolul din urmă, 
se ocupă da activitatea extrașcolară, 
care a fost concepută în acelaşi mod 
caşi la noi, şi de roadele po care le-a 
dat, cum și de insufețirea cu caro în- 
vățătorii nu răspuns la chemaren con- 
ducătorilor, şi de activitatea posteo- 
lară, pe care noi o numim învățămînt 
complimentar. Paralel cu arătarea rău- 
lui, d. Ghibu indică și măsurile de fn- 
dreptare ce s'au luat sau ur trebui să 
se ia. 

Acestu-i cuprinsul paginilor d-lui 
Ghibu. Studiul său e un strigăt de a- 
larmă, Dorim numai să fe înțeles. 

À. B. 
sa 

I. A. Candrea şi Ovid Densușianu. 
Dictionarul etimologie al limbii ro- 
mõne. Hlementele latine, Fascieola LII 
(Pin- Lat). Bucureşti, Socoe, 1910 [rocte 
Februar 1911], 1 broş. & de 48 pagini 
(97 — 144), 

D-nil Candrea şi Densuşianu añ In- 
coput, încă din 1907, a publica un Dic- 
tonar etimologie ul elementelor latine 
din limba romină, 

In carsul anului 1907 añ apărut dofă 
fascicole cu un total de şese coale de 
tipar. În primele zile ale Innii Februar 
a. è a apărut fascicola a trela, de trei 
coale de tipar. 

Asupra întregii lucrări vom vorbi 
pe larg dapăce ca va fi apărut com- 
plect. 


Nu ne putem abtine însă de a face 
dope acuma eltova reflecţii asupra pre- 
zentei fascicole, 

Autorii tratează lucrarea lor în mod 
decadent: 


1. Nu aduce mal nimic noñ în ce pri- 
veşte et'mologiile. 

2. Lasă la o parte în mod intenţionat 
etimologiile evidente propuse de filologi 
„Bubvorsivi*, Astfel autorii aù omis e- 
timologii ca: fleamă<fAamma, folte< 
*follitus, giunar < juvenalis, jîudescu 
gaude, greomint<tgrevimentum. 

3. Claptează munca altora. Astfol a- 
utori mi-añ cleptat, între altele, po: 
ggäur<*ergavulo {etimologio propusă 
də mine În Arhiva din april 1907, și 
reprodusă in Etimologii Rominesti), 
ehiur<*pipiulo (Despre Cimilituri, I, 
230, Iaşi, 1909), înfoiat < folleatus (Eti- 
mologii Rominoşti, laşi, 1910, p. 2 

In fino, doşi apărută in Februar 
T911, fascicola este datată 1910. Au- 
torii añ erozut că prin aceasta vor pi- 


toa induce publicul în eroare făcind să - 


so creadă că fascicola a apărut în a- 
celaș timp cu lucrările citate; lar pe 
de altă parte añ crezut că vor putes 
să maï apropie în timp ultima fasticolă 
de celelalte doŭà, apărute tocmwi ls 
1907 ! 

In curs de patru ani autorii ati ti- 
pärit doci abia noiiă coale. Cum însă, 
după propria socoteală a autorilor, lu- 
crarea lor va cuprinde treizeci de conle, 
aceasta inseamnă că lucrarea întreagă 
sa va tipări în timp de aproape patspre- 
zece anl. 

Dacă pontru un dicționar elimologie 
numal al olomentolor latine autorii vor 
intrebuința un timp așa de conaidera- 
bil, cât timp ar întrebuința autorii, dacă 
ci şi-ar propune să lucreze un dieţio- 
nar general al limbii romine ? Această 
Intrebare este cu atit maï naturală, ca 
cit unul din autori, D. Ovid Densuşianu, 
nu pierdo niclodată ocazia de a cirti 
asupra timpului pe care alți lexicografi 
tl pan în rodactarea operelor lor. 

D, Densuşianu merge reci foarte in- 
cel şi în acelaşi timp cârteşte asupra în- 
cetinelii altora ! E picant, nu-l aşa ? 


G. P. 


a. me R e O Ii i ai 


Pe 


—î.. . 


RECENZII 445 


d*e 

Atanasie Gherman. Sfaturi priete- 
meşti pentru țăranul vomîn. Cernăuţi, 
editura „Societăţii pentru cultura şi li- 
teratura romină în Bucovina”, 1910. 
Preţul | coronă 20 bani. 

Sub acest titlun părintele Gherman 
din Bucovina reoditează, rovăzind-u şi 
imbogăţind-o considerabil, o broșură a- 
părută in 1908, sub titlul „Cel ce mun- 
este isbiutegte*, broșură în care îşi u- 
ddunase o parte din conferiuțile pe care 
le-a publicat apoi în gazeta economică 
„Agricultorul* din Bucovina, 

Lucrarea părintelui Gherman e un 
del de tratat popular de ceonomla po- 
litică, sau, mal hine, e o cnlegora de 
exèmple şi fapte menite să lumineze pe 
săteni asupra tutnror chestiunilor ce 
privese bunul mers al gospodăriei na- 
ionale. Autorul caută să lânturescă, 
prin pilde apropinte şi întrun limbaj 
pe înțelesul săteanului, chestiunile a- 
desoa aride și dificile ale economiei 
politico: producerea bogățiilor, eapita- 
lismul și proletariatul, clreulația bani- 
lor, erciitul, şi altele, —şi rouşește des- 
tal de bine în încercarea sa. 

In orice caz, cititorii săteni al cărţii 
aceştin vor găsi în en foarto Ințelepte 
sfaturi, cum trebue să înțeleagă omul 
munca, cum să-şi cîştige și păstreze a- 
veret; vu înțelege rolul mare pe ca- 
re-l au bineile populare în viaţi ceo- 
nomică a păturilor ilo jos, cum si in- 
semnătatea ccloriulte institaţii de voo- 
peraţie, 

lar pildele pe care le udună pària- 
tele Gherman, pentru ascultătorii şi ci- 
titorii săi, din viața unor popoare ca 
Indienii, Chinsjii, Japonejii, ete., le vor 
deschide ochii asupra multiplelor pri- 
mejăii şi suferiuți curo pindese nea- 
murile ce „nu sint destul de munti- 
toare, destul de hurnice, destul de 
treze, unite şi iubitonro de innnintare“, 

Cartea e serisă cu o adincă simpatie 
pentru cei miei şi cu o vie dorință de 
a le folosi —și intro limbă care nu 


lasă nimic de dorit din punctul de ve- 
dore al caracterului ci popular, 


+ 

Marins-Ary Leblond. La Pologne 
vivante, Paris, Perrin et C-ie, 1910. 
Prix 5.50, 

In procesul de nârmaro şi de întă- 
rire a naționalităților, proces care a 
fost unn din caraeteristicele vieții sa- 
cialo a veacului trecut şi care conti- 
nuă încă să domine viaţa politică a 
lumii şi in veacul acesta, ru se putea 
en situația celei mal nefericita națiuni 
din Europa să nu cheme asupra ei 
luarea aminte à sufletelor de elită, și 
să an ocupe un loc do frunte în preo- 
cunările eugetätorilor şi seriitorilor. 

Numeronsele urtieole şi studii asu- 
pra chestiurii polone ce apar actual- 
mente în reviste, traducerile unor lu- 
erări asupra Poloniei, cam sint: „La 
question polonaisa* a lui Dmowski, 
„La Pologne n lui ©. de Wolski, și 
altele, ne arată că pentru a doun oară 
dela epoca marelui Mickiewicza soarta 
naţiunii polone atraga asupra ei sim- 
patia și înterosal străinilor,—n Yranţel, 
a generoasti Franjo mul ales. 

Lucrarea fraților Leblon—,La Po- 
logne vivante*—e o adoväratā pladua- 
rie în favorul acestei natiuni neferi- 
eite. Nu că autorii, din prea mare sim- 
patio pentru Poloni, ur fi urmărit să 
pledoze pentru canza lor, dar fiindcă 
chiar simpla expunere a faptelor de- 
vine, în această chestiune, un rochizi- 
tor impotriva usapritorilor.,. 

Autorii au căutat, după cam singuri 
ne Spun, „să facă să trăiască Polonis 
în fața publicului“, ȘI potrivit cu a- 
cest scop ci ne-au dat o expunere 
foarte exactă, foarte amănunțită și foar- 
te plastică n sulerinților po care ur- 
mașli falniellor lugolloni si Sobieski le 
indură astăzi. 

Faţă de lucrarea d-lui Dmowski, pe 
cart un colaborator al ncestei reviste 
a analizat-o nu de mult, şi caro se o- 
cupă mai ales de partea politică s 


446 VIATA ROMINFASCA 


chestiunii polone, în raport ca Rusia 
în special, și în politica Europei în 
general, —serierea de faţă æ fratilor 
Leblond e mai generală, îmbrăţişind 
un cimp mai vast, căutind să ne dea 
si obiceiurile, vința intimă şi publică, 
psihologia Polonilor, aspectul orugelar 
si sutelor, cum şi mişcarea de rodeş- 
teptare, mijloucele de luptă, aspiraţiile 
și speranțele Polonilor. Bine înțeles, 
pici latura politică nu e cu totul ne- 
plijată, dar se pare că şi-au p-opus 
să se ocupe mal în spetial cu aceasta 
în viitorul volum—La Pologne sera— 
ce-l vor scoate în curind, 

Autorii au o încredere desăvirgită în 
viitoral naţiunii polono : 0 prea mare 
energio, pros minunată răbdare, prea 
multă fineță de sufet, pres puter- 
nică vitalitate in neamul caro a dat 
lumii pe Mickiewicz şi Krasinski, pe 
Chopin şi Moniuszko, pe Gerottger şi 
Mateyko, și atiția alţi artişti și seril- 
tori —pentruca ol să fie menit să dis- 
pari.. 

Cartes, serisă ca o caldă simpatie, 
documentată pină la exces, e operă de 
istorie și de pictor totodată, şi se ei- 
teşto cu un interes care nu lincezeşto 
nici o clipă de-alungul celor aproape 
cinci sute de pagini alo sale. 

Mc. 
«a 

N. Dobrescu. Antim Tvireanul, Mi 
tropoiitul Ungro Viahiei. Biblioteca 
Societății „Steaua“ (No. 20), 119 pag. 
Bucureşti, 1910. 

Este doscrierea vietii și faptelor mi- 
tropolitului Tärii-Rominesti, Antim /- 
rireanul, unul din cei msi mari mi- 
tropoliți ai noştri, cum spune autorul 
şi cum in adevăr recse din acenată 
doseriere. Avem în fața ochilor nostri 
o apulogie a adevăratului merit: viața 
gi faptele unui om de muncă, ale unui 
muneltor stăruitor, cure—dintr'un om 
străin, prin origine, de neamul nostru 
şi venit în mijlocnl lni la o virstă dos- 
tul de iannintută—a ajuns prin munta 


şi prin meritele sale la cea mai innuită 
treaptă bisericească: acea de mitropo- 
lit al Ungro-Viahiet. 

Că numai mulțamită meritului s'au 
potrocut tonte acestea, no-o dovedeşte 
activitatea acestui bărbat, dintre 1688 
(cind probabil a venit în țara noastră) 
şi 1716, cind e omorit din ordinul 
domnitorulni de pe atunei, Nec. Ma- 
vrovordat, cel întăi domn fanariot din 
Tars Rominească, pentrucă Antim era 
de partea Nomţilor şi contra Turcilor, 
cu ocazia războiului ivit chiar atunci 
intre aceste popoare. 

Cea mai însemnată activitate a lui 
Antim Ivireunul, este acea de fipograj + 
ol a încetățenit la noi meşteșagul ti- 
parului, în caro era foarte iscusit; dar 
mai alos a tipărit foarte mnlte cărți, 
toate religioase, unele do cuprins mak 
general, moral, pentru educaţia oame- 
nilor, altele pentru slujba religioasă, 
ori pentru combaterea papistaşilor. Prin 
aceste tipărituri se nsționalizează slujba 
bisericească, care, cu toată reforma lui 
Matei Basarab, continua a Ñ în ces 
mai mare parta tot slavonicească; pe 
de altă parte, prin faptul că Antim 
traduce multe cărți în romineşte, tipă- 
rindu-le și răspindindu-le, putem spune 
că el a făurit vechea limbă biseri- 
cească. A mai tipărit el, ori discipolii 
lui, cărți slavonesti, greceşti, arăbești 
şi georgiano, nstfol că din acest punet 
de vedere ura BRominească ajunsese 
un fel de centru cultural pentra Orien- 
tul Europei 

In afară de acest moştoşug, de tipo- 
graf, Antim a fost un foarte bun ca- 
ligraf şi wilograf (=—săpător în lemn), 
cum dovedese luerările rămase dela 
dinsul ; asemenea, a fost versificator, și 
după tradiţie, şi pictor bisericese. 

Mari merite ure acest om, uşa de 
dăruit de matură, şi ca orator biso- 
ricese : Didahiile (predicile sale), ti- 
părite acum vreo 20 ani în două vo- 
lume, ne dau dreptul să-l considerăm 
ca pe cel mai mure predicator al nos- 


ue 


ES 


RECENZII HT 


tru. Caracterislice pentru viaţa şi su- 
fletul aşa de curate ale acestui bărbat 
distins, sint desele aluzii din predicile 
sale cu privire la viața socială con- 
temporană, plină de jafuri şi nedrep- 
tăţi din partea celor muri și puternici, 

Ca păstor bisericesc se distinge An- 
tim prin o bună gospodărie și mul a- 
les prin incercările sale de a ridica 
preoțimea, care era, cum zice el, sto- 
borită prin „atita prostie, atita noinvă- 
țătară şi atita nedumireală?. In sfirsit, 
Antim a fost şi un mare filantrop ; iar 
pentru patria sa adoptivă a avut cea 
mai mare dragoste, care l-a și împins 
la pielre; căci al a vrut să scape ţara 
de Turci, caro tocmai atanci începu- 
seră a ne trimite produsele Fanarului 
pe tronurile țărilor, Do altfel, intrenga 
lui activitate nu no dovedeste, în dé- 
finitiv, alta decit că n fost un mare şi 
aderârat naţionalist. 

Cărticica d-lui Dobrescu are o mare 
bogätio de fapte; afirmaţiile sint mai 
totdeauna dovedite cu citați; şi en 
toata acestea forma e foarte clară, u- 
şoară și lesne de pricoput, colorată 
peste tot de o mare simpatie și căl- 
dură pentru această mure individuali- 
tate, care n fost mitropolitul Antim. 

Din toato neeste puncte de vedere 
brogura de faţă își poate ajunge foarte 
hine și în intregime scopul, precizat 
în prefaţă: populurizarou trecutului 
nostra, reprezentat prin personalităţi 
marcante, Dar ne indoim de uceasta 
din oultă pricină: Biblioteca „Steaua“, 
care publică acest stadiu, e prea pii- 
țin răspindlită ; căci altfel nu ne putem 
explica pentru ee de vreo 7—8 ani, de 
cind npare, a trecut abia de No. 20, 

. 

Cintece voinicesti şi ostäşeşti, a- 
lose de trei înväjätori. Biblioteca So- 
cletăţii „Steaua , Bucureşti,” 1910, 

Această brogură cuprinde vreo fi? 
cintece, împărțite po diferite catego- 
rii. După prefaţă, aceste cintece par a 
fi populare, căci se spune arclo că 


ele sint alese din colecţia d-lor C. R- 
Codin şi SE. Tuţeseu, şi din acea a 
d-lui & 7, Nirileanu, toţi troi Invă- 
ţători şi cunoscuţi prin activitatea lor 
tolkloristică, 

Carecelind insă aceste cintece, se 
velo că în cea mai mare parte ele nu 
sint populare; chiar acele numite bd- 
trinești, cum e Cîntecul lui Stefan, 
Visul lui Tudor, sint dovedite a- 
proape că au de autor pe Alecsandri, 
san că, col putin, nu-s populare. 

lar în ncele numite roinicești, in 
care e vorba de haiduci, găsim eu- 
vinte ea patrie, ture numi popular 
na poata f, Categoriile numite osti- 
șești și din råsboiu au un enractor en 
totul nou—cela din urmă sint produse 
in urma războiului dela 1877—şi su 
un limbaj cam de mahals, amestecat 
cu termoni din milităria modernă, Za- 
lade sint patru: Dragoș, Novac și 
Corbul, Movila lui Burcel si Toma 
Alimoş: dintre ele numai două sint si- 
gur populare, căci Dragog e făcută de 
Alecsandri, care „avea neyoe* de 
dinaa, și negăsind-o în popor, a com- 
pus-o ol, iar Movila lui Burce încă 
na sè posie spune că e populară, 

Orieam ar ñ insă, celo spuse pină 
aici nu ating atita de mult scopul pen- 
tru care au fost alese aceste cintece 
si po enrọ bar indepliui ṣi asa tum 
sint: anume, pentru educatia, patrio- 
Lică, zicem nol, a soldatilor, Dar oare 
va putea ajunge acenstă cărticică în 
minile lor acuma, cind se spuna că 
viitorii ofițeri nu nevoe de o educa- 
tie mai.. militäresscã ? 

Lă 


Dr. Wilhelm Münch. Didaktik und 
Methodik des französischen Unterrichts. 
C, H. Bock'sehe Verlagabuchhandlung 
Oskar Bock. Münchon, 1910. 192 pag. 
Pret. 4 mk, 

Poziția poporului german fată de 
limba şi cultura franceză a variat foarte 
mult ià decursul vremurilor, Ca să 
vorbim numai de timparilo nouă, vom 


P.S tit 


148 VIAȚA ROMINEASCA 


spune că în arma războiului de J0 ani, 
care opreşte în loc dezvoltarea cultu- 
rii germane, cultura și limba franceză 
capătă în Germania o mure influență. 
Intre 1650 şi 1750—vrema de un secol 
—această influență e în culmea dezvol- 
tării ei, mai ales în prima jumătate 
4 sec. al XVill-leu, cind limba ger- 
mană ajunsese fată de cos franceză 
cam În aceiași situație ca limba noas- 
tră faţă de cea grecească în epoca fa- 
nuriotă. Însuși regele Friderie II îşi 
arăta disprețul lui pentru limba și lite- 
satura germană, scriind versuri frana- 
eşti şi chomind la curtea sa pe Vol- 
taire, și în acelaşi timp avind cuvinte 
grele pentru literatura naţională eon- 
temporană. Ca Lessing începe însă o 
reacțiune, care are de rezultat creşta- 
rea mare a iniluenţii engleze şi mai 
tirziu naționalizarea desăvirşită n litera- 
turii germane. Această roatțiuno e 
transformată mui tirziu în ură şi dispreţ 
pentru tot ce esto francoz, muai cu sumă 
în urma suforinților și mizeriilor ce au 
avut de îndurat Germanii de pe urma 
lni Napoleon. Disprețul pentra cultura 
și literatura franceză ea superficiale, 
neuaturale şi frivole, a durat vrema 
destul de îndelungată, plină cind ne- 
voile timparilor mal nouă au făcut să 
sa nască un curent mal favorabil Fran- 
cazilor, spre o cnnoaştere mai ştiinţi- 
fcă și mai obioctivă a lor. Și aṣa, de 
citeva decenii, se fac toste sforțările 
spre acest scop; invăţămintului limbii 
franceze i se dă toată atenția cuvenită 
şi | se consacră o preocupare întinsă, 

Printre mulțimea de cărți privitoare 
la învățarea limbii franceze este şi a- 
cesatu, a reuumitului profesor de peda- 
gogie dela Universitatea din Berlin. 
In partea introductivă e vorba de sco- 
pul predării acostui obiect, caro —o bine 
să se ştio aceasta la noi—este tot im- 
bogăţirea și perferționarea culturii ma- 
tionale; apoi se tratează asupre chosti- 
anii de metodă a predării acestei limbi, 
An voderea atingerii scopului pus, În 


partea a doua—care e parten esențială 
a cărții—se arată modul cum trebuase 
tratata diferitele domenii ale învăţă- 
mintului limbii franceze: pronunțare, 
vorbire, gramatică, exereiţii de limbă 
orale şi serise, lectura și tratarea ci, 
tezanrul de cuvinte, şi apoi părți mai 
secundare, ca; sinonimica, stilistica, is- 
toria literaturii și a limbii, vorsificaţie, 
etc... Interesant este că autorul pune cu 
scop principal—în atară de putinţa ca 
elevii să poato eiti orica carte franțu- 
zească—si pe neela al vorbirii limbii 
franceze, asupra căreia ipzistň foarte 
malt, 

Dată fiind vecinătatea celor două po- 
poaro şi mal ales tendințile ascunse 
din raportarile dintro ele, e lesne de 
înțeles pentru ce se dă atit de multă 
atenția vorbirii. 

Cind esta vorba de lectura autorilor 
fruneezi, modul cum Minch tratează a- 
coastă parte ne dă ilreptul să credom 
că disprețul de altă dată faţă de lite- 
ratura franceză se moşteneşte și oxistă 
în bonă parte şi astăzi, chiar la oa- 
meni ca autorul acestei cărți. In ade- 
văr, printre autorii propusi pentru a f 
cetiţi găsim prea puţini dintre acela 
pe care sintem noi deprinşi să-i soco- 
tim—şi care sint în adevăr—mari şi ei- 
racteristici pontra spiritul francez ; iar 
preocuparea prea mare de moralitate 
il face să suspecteze, alături de deen- 
danți şi simbolişti, şi pe... parnasieni. 
Desigur că de disprețul pentru litera- 
tura franceză se leagă în o bună mā- 
sură și oarecare necunvaştere a oi, 

Partea a lil-n se ocapă eu local pe 
care trebne să-l ocupe studiul limbii 
franceze în diferitele feluri de şcoli 
germane ; iar parten ultimă dă o foarte 
bogată hibliogratie asupra tutaror ches- 
tiilor tratate de autor, bibliografie ponte 
chiar prea bogată pentru a fi și do va- 
loaro toată, dar eare ne arată cit in- 
tores se pune în Germanis pentru ast- 
fel de chestiuni, 

Şi, întoreindu-ne la noi, ce să zi- 


-“ 


3 


RECENZII 449» 


com ?—De aceia cartea do fată ere- 
dem că ar fi do mare folos dascălilor 
noştri de limba franceză si mai ales 
celor de limba gormană, căci această 
limbă la noi are aesinși poziție față 
de limbi romină taşi limba franceză 
în Germanin fată de limba germană : 
è tot o limba străină, ca origine, de s 
noastră și legăturile dintro ele sint 
prea slabe. In sărăcia noastră de cărţi 
de ncost fel, această carte credem că 
ar f bine venită. 


LI, 
.“a 

Dr. J. Nistor, Die auswärtigen Han- 
delsbesiehungen der Moldau în XI F, 
XV ind XVI Jarh.—Gotha, Fr, Andre. 
as Perthes A. G.. 1914, 1 vol. 240 pag. 

Și de duts aceasta, tinărul autor, un 
profesor romin din Cernănţi, sa arătat 
conştiincios în studiarea și utilizarea 
izvoarelor; ba pontea mers chiar prea 
departo cu serupulele, căci uneori ci- 
tează izvoare pentru lucruri bine sta- 
bilite, d. e, pontra inchinarea lui P, Mu- 
sat cătră W. Jagiello şi pontra impra 
mutul acestuia; pontra luarea Chilei 
de Ştefan in 146%, ete, Lucrarea cuprinde 
4 părţi: 1) Condițiile de desvoltaro ale 
comerțului, 2) Comerţul Moldovei cu 
Poloriia, Germania, Anglia şi Rasia, $) 
Comerţul cu Transilvuniu şi 4) Participa- 
res Moldovei In comerțel Mării Negre. 
Peste cele ce so ştiu din publicarea 
socntelilor Lemboreului, Braşovului și 
altor oraşe comerciale vecine, suu din 
lucrările d-lui lorgu asupra Chilici şi 
Cetăţii Albe şi negoţalui în trecutul 
rominese, nu sint multe suta nouă, to- 
tuşi sint, Ideile generale încă sint pu- 
ține. Acestea ur fi fost trebultoare pen- 
tru fixarea rezultatelor unei munci a- 
tit de lăndubile, ca să poată fi mai uw- 
gor folosite şi ca să se dea o legătură 
diferitelor capitole în caro se repetă 
domniile Moldovei cu feluritele lorintim- 
plări ; raportai între comerţ și politică 
e bine urmărit, totaşi repetarea oste- 
pește. Cartea aceasta nu e un studiu 


complect asupra comerțului Moldovei, 
nici chiar în secolul al 14,15 şi 16-len ; 
e numui partea ponerulă, cum spuse 
d. Nistor în prefață, şi d-sa anunță că 
pregăteşte şi parten specială, relațivă 
in, vămi, comunicații, monede, mărfuri, 
ete. Această parte generală e mai mult 
o constatare a legăturilor comerciale 
ce le avea Moldova in trecut; păcat 


că nu s'a ocupat d. Nistor de toate tã- 


rile romine, căci rămine o lipsă pe earo 
altul mai greu o va complecta, Din a- 
ceastă constatare so vede că a existat 
un comerţ exterior şi înnainte de in- 
temeerea principatului, dar înflorirea 
Îmi incepe subt Alexandra cel Bun,. 
care face învoeli cu vecinii, și ține plină 
la pierdorea Chiliei şi Cetăţii-Albe ; o 
reîntlorire trecătoare are loc subt Lă- 
pușteanu; dar din sec. ul 16-lea inna- 
inte Constantinopolul devine întrepozit 
penarul de mărfuri nici in orient şi Gre- 
cii tind să monopolizeaze comarțul, Schim- 
bările de Domni și nesiguranga din ţară, 
precum şi pretențiile Turcilor de m li 
se vinde lor întăi, eu prețuri mai mici, 
vite, cereale, ş. a. mărfuri, aduc docă- 
derea comerțului. Pentru istoria poli- 
tică incă se pot sconto incheeri nonă, 
d, o. dacă Ilie şi Stéfan, fii lui Alexan- 
dru, închoe soparat învoeli comerciale 
cu Braşovul; erod c'ar fi aceasta o do- 
vadă că domniuu în adevăr unul în 
țara de sus și altul în ces de jos. 
Lucrurea aceasta are, în tot cazul, mo- 
ritul de n fi adunat şi sistematizat Jn- 
tr'un total dutole relative la comerțul 
exterior al Moldovei în trecut, 
ê 


Emile Olivier. Philosophie Tune 
guerre (1870). Paris, Flammarion, 1910, 
362p., 8.50 fr. (BibL de phil. seientiâque), 

D. Emile Oilivier a fost odată depu- 
tat republican; dola 1864 a intrat însă 
in legături eu Napoleon al Hf-len şi 
cind aseesta s'n hotărit- să domnească 
în chip mai liberal, în 1869, a Insärei- 
nat pe d. Ollivier cu formarea şi eon- 
ducerea unui minister, a fost prim- 


430 VIAŢA ROMINEASCA 


ministru pină la vostea primolor in- 
fringori ale Francezilor în 1870, Deei 
a luat parte activă ln întimplarea a- 
supra căreia lozofeură. Cartea întreagă 
a în adevăr numai filozofie, e o analiză 
cinstită și profundă a pricinilor războ- 
iului din 1470, sau mai bine un răspuns 
la întrebarea : cine e răspunzător de în- 
coperea războiului acestuia dezastros din- 
tre națiunile celomai civilizate? Răspuns: 
Bismarck ! Acest genia puternic a forțat 
evenimentele, n provocat războiul pan- 
tru a sili la unire şi pe Germania de sud, 
dar astiel ca în aparență să fe luaţi 
Francezii drept provocatori, Bismarck 
a uncltit candidatura lui Leopold de 
Hohenzollern la tronul Spaniei. Ollivier 
şi Napoleon, ajutaţi de Olozaga, amba- 
sadoral Spaniei, şi de rominul Strat, 
ministrul Rominiei la Paris, au rougit 
să înlăture candidatura. Bismarek pu- 
blică atunci că regale Wilholm a rofuzat 
să primească pe ambasadorul Frantei; 
acest lucru ¢ luat ea o insultă do po- 
porul francez, eum şi era. Fără aceste 
3 motive războlul n'ar îi isbucnit. 

Toate acestea sint bine dovedite de 
A. Olivier; nici cnuzele mai adinci, 
mai vechi, nu sint trecate cu vederen : 
Germanii vedeau în Francezi nişte m 
gresori seculari; Pruneezii so ngrijeau 
de ridicarea Prusionilor după Sadova. 
„Cit pentru răspunderea militară à in- 
fringerii, d. Ollivier crede și dovedește 
că ea se datorește numai generalilor 
conducători ai armatei franceze. 

Y: D. 
„"e 

Ivan Turgheniei, Poeme în proză, 
traducere de Ludovic Leist ; 

Elie Metehnicolt. Bätrînefa, tradu- 
cere de Paul lonescu; 

Anatole France. Povestiri, tradu- 
care de Iosif Nădejde ; 

Dostoievschi. Suflet de copil, trm- 
ducerea de N. Daşcoviei; 

Leon Tolstoi. Revolufionarii, tra- 
„Aucere de dr. I. Duscian. 

Aceste cinci traduceri, în brogari ale 


editurii Alcalay, ne-au sosit odată, Na 
inţolegom pentru re, Nu sint numere 
consecutive ale cunoscutei Biblioteci 
pentru Toţi ; nu sint opere ale aceluiaşi 
autor, nici alo uceluiaşi traducător ¿nici 
măcar nu sint toate traduceri din s- 
cetași literatură. Mărturisese că nu pri- 
cep motivele acestei înmănunchieri. 
Par a fi motive ascunse, dacă no fi 
fiind o simplă întimplare; ori dacă nu 
va fi crezut editorul că sint cela mni 
bune traduceri pe care le va fi tipărit. 
In adovăr, calitatea traducerilor pare 
a stabili o legătură şi o potrivire în- 
tre aceste cinci broşuri: sint traduceri 
de duzină, am putea spune traduceri 
de sută, căci în ultimul timp tradace- 
rile de acest fel nu devenit un fel de 
invazie, de multe ori barbară, 

Astăzi traduce oricine. Traduc elevii 
de licea şi studenţii, din novoe; tra- 
duc gazetarii, din meserie. Co tradne ? 
—Orice, la intimplare. La fncoputurila 
literaturii noastre, traducerea eru o no- 
bilă îndeletnicire, şi era făcută pentru 
a folosi cititorilor. Acuma sint două 
ori trei biblioteci oltine, în care se ti- 
păresc traduceri, Sint intreprinderi co- 
mereiale. Editorul, ca să cîştige, caută 
marfa cea mai eftină. Domnii Alealay 
şi Segal, editori de asemenea biblio- 
teci eftine, plătese 50—60 de lei de 
traducere. Cu asomenes sumă nu sè pli- 
toşte nici măcar timpol pierdut,—cit 
despre artă şi pricepere, nici vorbă! 
Un editor care faca negustorie, şi cure 
nu citeşte niciodată ce tipăroşte, nu se 
sinehiseşte de așa ceva. El zimbește 
cind vede Ingrămădindu-se ofertele, și 
cugotă că concurența va mai scădea 
prețul, 

Un cunoscut al meu, acum un an 
ori doi, văzind năvala aceasta de tál- 
măciri din limbi străine, Intr'un moment 
de nevoe s'a gindit să traducă și el 
ceva, Dicţionar francez-romin avis. 
Deşi nu era un obişnuit cititor al no 
bilei literaturi galice, avea două ori 


trei cărți dăruite ori uitate la eì de 


RECENZII 451 


prietini. A căutat, a găsit un volum 
cam trist și jerpelit. A seris numele 
autorului, un nume nocunoseut; a a- 
dăogit dedesupt pe hirtia albă titlul ; 
şi a deschis dieționarul. A început a 
traduco fără să fl citit vreodată car 
toa. Pe în jumătatea traducerii a bä- 
gat de seamă că traduce o fantastică 
inepție. Mi-o spunea c'un zîmbet; nu 
pricepea nici el cum de s'a rătăcit a- 
semenea enrte în rafturile micei lui 
biblioteci, 'Totagi a isprăvit munca, 
pentrucă  nădăjdnia că „oricum“ va 
patea plasa proza necunoscutului. „E 
o traducere ; trebue să-i gäsest un loo", 

Alegerile de acest fel nu sint prea 
rari. Uazetarul întinde mina asupra ce- 
lni mai apropiat volum. Nici unul din- 
tre nonumărații traducători nu s'a gin- 
dit serios În alogerea celor mai bune 
lueruri din literaturile mai bătrine— 
“Traduei pe Leonid Andreier, pentru- 
că l-au tradus Nemţii care nu mai au 
ec traduce ; şi aproape toate operele 
marilor cugetători şi seriitori sint ne- 
eunostute publicului nostru, 

Cârţuliile de care vorbim acuma nu 
sint dintre cele mai rău alese, degi 
Reroluționarii nu e o lucrare a artis- 
tului Tolstoi. Revoluţionarii e o po- 
vestire serisă anume pentru pravos- 
lavnici Lipoveni. 

Poemele în proză ale lui Turghe- 
nief putean să facă loce uneia din mi- 
nunatele povestiri ale acestui mare Rus, 
Asta na din pricină că poemele nu 
merită o traducere,—dur din pricină că 
totdeauna m'am înfiorat ea de o du- 
sere cind o mină profană a inceput a 
scirții eu arcuşal pe vioara unui mare 
maestru, : 

Cind domnul Leist zice că „deja ei- 
nepa e mare...", că „în fum trece un 
riuleţ vesel“, că „musce și gindaci* 
sint prada unor găini moțate, că „un 
«cățelaș cu botul încă alb se tăvăleşte 
într'o mreajă de lin“, incepo să mi se 
abirlească părul în cap de groază. A- 
poi cind adaogă „creerul munţilor* şi 


PD o N N 


cind zice că „peste munţi* se tnnaltä 
un cer senin, nu mai am curaj să 
merg mai departe. Inchid broșara și 
oltez. 

Dar și d, dr. Dusciau a pus mina 
pe un arcus, fără să ştie a cinta din 
vioară. 

In Revolufionarii, un general „se 
încruntă cu o încruntare ce spune 
multe“, Acelaşi general trece dintro 
odze enormă in altă odae unde este 
un enorm paravan. Un învățător și 
un doctor ţin pe o femee care se zbate 
în desnădejde. Domnul Duselan zice 
că învățătorul şi doctorul „o rețin“. 
lar femela întreabă: „De ce mă refi- 
nefi P—deşi era mulțumită de faptul că 
„0 reținea“.— „Liniştaşte-te, ln citeva 
picături, spuse doctorul propuniudu-i 
un lichid străveziu dintrun păhărel-, 
Același doctor cu o clipă mai înnainte, 
„ta o mină ținea de eot po femee, iar 
cu cealaltă mină ţinea o sticluță de pi- 
cături care erau pe o măsuţă de lingă 
căpătăiul patulai“, Un tinăr rovolu- 
Vionar elteşte din evanghelie „pagini 
eare ti erau lni cu înțeles", Tn aceste 
pagini lisus vorbește apostolilor săi 
într'o limbă de gazetă, la fel cu cea 
de mal sus,—deşi nu era mare oste- 
neală dacă domnul doctor măcar pasa- 
giile evanghelice le-ar fi luat după o 
evanghelie dela Neamţ, ori dela Ba- 
său, —căei una e limba gazetelor și alta 
e limba cărţilor bisericeşti... Mi-l fn- 
chipai pe lisus scriind la „Minerva“ 
ori ls „Universul“, cînd spune: „Căci 
acela care vrea să-si salveze viața so 
piardă şi acela care o va pierde pen- 
tru mine o va regăsi-0.*—Tinărul care 
citeşte evanghelia, condamnat find la 
moarte, „nu-şi putea să-și închipue 
că pe ei doreau să-l ucidă". —Ua alt 
revoluționar „aruncă una sau două 
cuvinte”, ceia ce mă face să nu mai 
nădăjduese că voiu isprăvi broşura. O 
pun lingă a d-lui Leist. 

lau Povestirile lui Anatole France, 
tradase de d, Iosif Nădejde. 


42 VIAŢA ROMINEACCA 


Hm! Anatole France e cel mai fin 
stilist de astăzi. Cuvintele lul nu de 
multe ori atita prociziane şi atita 
înţeles, încît devin intraduetibile. SI 
iată cum ştie rominoşte reest fin şi €- 
legant Anatole: „Putois avea ochii 
ciacîri*, „Àu sint acels care e", (E 
vorba ilo cunoscutul „en sint cel ce 
sint” al lui lisus). „Dar eanu renunța 
cu una vu două la ce şi-a pus odată 
în cap". „Oh! îi știu eu pe de al de 
asta ! Til cunosc pe degete pe Putois 
al d-tale, Dar nu cred să fie vre-un 
lucrător aşa de huenatec ca să nu vrea 
să lucreze la Monplaisir“. „0 barbă 
tinerică”, ş. a.—Anatole France are o 
nuvelă intitulată Procuratorul ludeei, 
în care o vorba de un procurator ro 
man, caro era reprezentantul imperu- 
torului în Fudoca.=-Traducătorul zice 
„procurnatorul din Iudeea”, cași cum 
ar spune „avocatul ori apărătorul din 
ludeeu*.— Cu părere de rău, nu mai pot 
reciti pe acest procurator din ludeea, 
care à devenit așa de neştiulor de 
propria lui mărire. 

Sufletul de copil al lui Dostolevachi 
e tradus din franțuzeşte. Se vede a- 
ceasta după nenumăratele franțazisme 
care furnică în traducerea d-lui Daşco- 
vici.—Avom ş'aici do-a face cu o in- 
teresuntă combinaţie literară. 

In sfirsit, mă grăbose să inu broşura 
lui Motehnicoti. Să vodom, S'a spus că 
acest savant ¢ do origine Romin. Tra- 
ducerea Bătrinații lui dovedeşte că 
domnul Paul lunescu erede aserțiunea 
aceasta cu totul nendevărată, Dom- 
nul Jonescu se silește să-l facă pe 
Metehnicoli a vorbi ca un adevărat 
străin, și se alăturează la duloasa ar- 
monie lingvistică pe care o desfăşură 
ceilalți patru tovarăşi ai săi in tradu- 
cerile lor. 

F. 
- ze 

Chateaubriand. Atala. Traducere de 
Margareta Popescu, Bibliotoca Minerva. 

Trista istorie de iubire intre doi pri- 


mitivi, în cadrul unei naturi sălbatice 
şi grandioasa, ne impresionează și azi. 
Și ducă unele note de senzibilitate sună 
felg şi dacă unele peisaje sint departe 
de a fi reproduceri exacte ale realità- 


tii, căci Chateaubriand a descris o Louws 


siană şi o Floridă pe care n'o vizitase, 
rămii cucerit de bogăţia culorilor, de 
viziunea intensă, de poezis gravā, caro 
se desprinde din paginile acestui $n- 
comparabil artist, părintele romantis- 
mului şi al literaturii exotice. Și în tra- 
ducerea semnată Margareta Popescu 
trece cova din farmecul pururea tinăr 
al originalului. 
. 

H. Taine. Despre producerea operei 
de cartă. Trad de M. Sadoveanu, Mi- 
nerva. 

Hippolyte Taine a fost desigur unul 
din spiritele cele mai bogate ale seco- 
lulni trecut, El intrunea întrun grad 
înnalt însuşirile cugetătorulni cu acele 
ale poetului, şi acest poet logician ştia 
să îmbrace in imagini splendide ideile 
sale. 

Una din teoriile sale cele mai lecande 
e scena influenţii mediului asupra pro- 
ducerii operelor de artă, teorie pe care 
a aplieat-o în studiile sile critice și a 
formulat-o mai ales lu „Philosophie do 
Vart*, operă care rezumă cursul său de 
estetică, Infloenţa mediului fusese indi- 
cată de mult de Montesquieu şi mai a- 
les de Comte în „Filozofa lui pozitivă”. 
Tuine însă a arătat pentra întăla oară 
importanţa acestei inilnenți şi a reușit 
s'o scoată în relief cu o rară putere, 
Prima parte din „Philosophie de l'art”, 
tradusă în chip excolont de un seriitor 
de talia d-lui Sadoveanu, nu poata fi 
decit binevenită pentru tineretul nostra 
intelectual. 


+ 

J. M. Guyau. Spre mai bine, Tra- 
ducere da Scarlat Georgescu. Biblio- 
teca Minerva, 

Filozoful poet Joan Marie Guyau e 


murit În 1888 în virstă de $4 de ani 


Puterea de viață a operei sale creşte 
insă odată cu timpul. Guyau e unul 
din acele spirite rare care seduc prin 
idealismul generos și innălțătoral unei 
cugetări sincere şi serioase, Trebue să 
fim recunoseători d-lui Scarlat Geor- 
geseu, care, într'o conștiineioasă tra- 
ducere, ne-a dat refiexiunile lui Guyau 
asupra pesimismalui, a materialismului 
şi a morţii, reflexiuni en care nobilul 
filozof sfirgeste „Ireligiunea viitorului“ 
şi care sint dintre paginile cele mai 
frumoase ale operei sale. á 
©. D. 


Me 


Charles Bernolak de Haraszt. 14 
mouton en Hongrie. Atheneum, Bu- 
dapest, Preţ. 16 1. 

Intro ramurile de producțiune omo- 
nească, agriculturs fini singuri care dă 
matoriile prime, ce alimentează ome- 
nirea este ruzămul intregei noastre 
uetivităţi, 

Cresterea vitelor ca ocupație princi- 
pală are loc atit în țările intinsa și 
pustii, ea Argentina, unde din lipsă de 
braţe se impune ca regiuni intregi să 
fe lăsate en pășune, pe care rătăcese 
turme nenumărate în stare aproape sil- 
batocă, cit si'n țările cole mai Înns- 
intate ca civilizaţie, în Anglia, Belgis, 
Olanda, ete, unde din cauza seum- 
petei brațelor, caltura ceroală cu Ju- 
erări grele şi numeroase nu mai poate 
ñ făcută. Aici pămintul este alesen eul- 
tivat cu pășune artificiale, pe care insă 
cresc vitele cele mai Îrumoase, Cren- 
tiuni ale metodelor perfecţionate şi ale 
unei culturi sistematice și raționale. 

Cartea d-lui Bernoluk se ocupă do 
una din acele rase de oi bine înjrhe- 
bata în occidentul Europei, și oste cu 
atit mai interesantă, cu cit încercările 
aducerii acestei rusese face într'o țară ca 
Ungaria, al cărei teren și climă se nuses- 
mănă mult eu ale ţării noastre. 

Această carte cuprinde cinci părți. 

în partea intii autorul descrie rasa 


RECENZII. 453 


de oi, care este mai răspindită în Un- 
garias, © rasă asemănătoare cn acea 
țurcană dela noi, care dă puţină carne 
și lină, puţin lapte și numai cîte un 
miel. Se opreşte pe larg asupra chel- 
tuelilor și veniturilor, arătind micul 
profit not. 

In partea t doua d, Bernolak spune 
că, văzind acest mic folos, în urma in- 
drumărilor căpătate dela academia a- 
gricolă din Cassa, se hoțărășie să-și 
procure oi de rasă friză. Incercarea 
sa u izbutit pe deplin JD-aa arată că nici 
măcar nu a avut pagube datorite unei 
mortalități mai mari ca lu rasa locală, 
cela ce pină la deplinu lor aciimatizare 
era de aşteptat. Dar pecind rasa lo- 
cală ia dat pe an 10 kgr. brină, 1 
kgr. lină și numai cite un miel, rasas 
friză a produs S7 kgr. brină, ® 3$ 
kgr. lină și eite doi miei, aproape In 
aceloasl condițiuni do trai. 

Pe lingă aceasta, frizele so bucură 
de-o mare prevocitate și aduc venituri, 
reproducinda-se chiar in primăvara tè- 
lui de ul doilea un; oile noastre încep 
a produce abia în anul al treiles, 

In partea s treia acest untor se o- 
cupă de urmările înrudirii rasei locale 
cu friza. Dels cea dintii inerucivare, 
cantitatea de lină și lapte s'a mărit la 
îndoit, iar micii născuţi au întrecut cu 
10—13 kgr. pe acei ai rasei locale 
curate. Aceste oi asfel produse sau 
bucurat de aceiaşi precocitate, aidu- 
cind numai cite un miel la virsta 
de 12 luni. Autorul prezintă mai multe 
socoteli spre a arăta foloasele căpătate 
in urma acestei corelri, care luind fiinţă 
înte'un timp cum nehotărit al întreprin- 
derii sale, nu poate să scoată conelu- 
ziuni sigure în ceia ce priveşte venital 
met în bani. 

Aceste încercări au lost făcute in 
regiunea dealurilor și erei că și la noi 
ar da rezultate bane în văile mânouse 
şi adăpostite ale Carpaţilor, unde, bine 
întreținute, ar putea da pină la 5 kgr. 
lapte, caşi în locurile originii lor, fo. 


10 


e RER — 


los ce nopreşit nu trobue trocut ca ve- 
deres, căci chiar vacele la noi în țară 
dau uneori mult mai puțin- 

Rasa friză poate aduce venituri şi 
prin faptul că produșii ei pot fi între- 
bainţaţi pentru imbunătățirea celorlalte 
rase. Autorul ne arată că în 1907 a 
trimis 52 oi singe curat friz în Bulga- 
ria şi 17 în Rominia, cu preţul mij- 
lociu de 75 lei bucata, pocind cole si- 
milare ca virstă, locale, se vind cu 15 
lei. Guvernul bulgar se interesează de 
aproape de creşterea oilor, trimiţind 
pentu cumpărărea de buni reproducă- 
tori pe d, Dimitrie Sterew, preşedintele 
comisiunii permanente din PilipopolL 

In a patra parte » cărții se arată în- 
cercările făcute în Ungaria de guvern, 
incrucişind oile negre turcane cu rasa 
buehara. După înerncişare pielicelele 
de miel se vindeau cu 10—20 lei, po- 
cind acele ale micilor din localitate, 
pecoreiţi, cu 4—5 loi. 

In a cincea parte redă pe scurt des- 
crierea raselor de ul străine de Larzac, 
de Causses, de Segala, de Lacaune, ete, 

Cartea d-lui Charles Barnolak se pro- 
zintă foarte avantajos cetitornlui, ea 
are 27 piange repartizate in text ssu- 
pra diferitelor rase de oi deserise, fo- 
tograñi bine reușite şi reproduse și 
foarte interesante pentru agricultor. 

Tratind asemenen chestiuni econo- 
miee însemnate, d. Bernolak cu mult 
bun simţ spune: „că dacă cineva In- 
„ceareă să vorbească poporului în spi- 
„ritul său, îl duce uşor pe căile bune, 
„şiodată indrumnt,merge înnainte chiur 
„dacă ar trebui să fucă sacrificii”, 

Se ştie de altfel că oain a îndestu- 
lat în veacurile trecute casele ţărăneşti, 
dindu-le produsele corpului sân ; acum 
insă delelşindu-se islaxurile în regiunea 
dealurilor şi etmpiei, aceste animule se 
impuţinează și săteanul e silit să cum- 
pere totul din oraşe. 

ȘI această mieşorare a suprafetei pă- 
sunelor so datorește nu numai faptu- 
Imi că rasele noastre de oi produe prea 


în raport cu cultura careală H- 
sută chiar in rele condițiuni de teron 
şi muncă, dar și sistemului de exploa- 
tare adoptat pe întinsele proprietăți, 
care pot face griu şi porumb fără cs- 
pital mare de exploatare, cu scule tä- 
rănești, ceia ce e extraordinar de ron- 
tabil. 

Dar aceste animale nu au dispărut 
nici chiar din țările cele mai civilizate, 
ci urmind miscarea cătră progres a 
tuturor mijloacelor de trai ale ucelor 
popoare, s'su îmbanătăţit şi ele, Numă- 
rul lor s'a restrins, însă folousele ce 
dă fiecare individ în parte sint mult 
mai mari. 

La noi acelaşi animal sufere în mod 
fatal depreciaren mijloacelor de viaţă 
ale ţăranului, caro neavind en ce trăi 
el bine, intretine vitele sule în rele 
condițiuni. Dar impuţinarea oilor si 
reann lor stare pe unde mai sint in- 
groniuză viața săteanului, făcindu-l să 

că o industrio casnică trebuin- 
cioasă lamiliei salo, căci toți ar putea să 
se imbrace cu țesături de lină făcute 
de mina lor, în lungul timp cit stau ne- 
ocupați de  intermitentele Inerări ale 
cimpalui. In același timp nu mai are 
niei brinza, hrana ces mal substanțială 
ce a avut-o în vechime. 

Și nicăeri poate că in această ţară, 
avindu-aa în vedere situaţia vitriză a 
cultivatorului mit, nu ur trebui statul 
să se ocupe cu mai multă sirguință de 
imbunătăţirea animalelor. Ele degene- 
reusi, din pricină că creşterea lor è 
lăsată în cea mal mare parte în seama 
nevoiaşului sătean, care e neputincios 
faţă cu orice imbunătățire de cultură. 


LAC. 


s's 


Harry de Windt. Zrough Savage 
Europe. Collins! Clear-Tipe Pross, price 
1/—London, 1911. 

Volumal conține multe pagini inte- 
resante cu toate că nu poate fi pus de- 
cit intro acele publicații trecătoare me- 


RECENZII 455 


nite să impresioneze un scurt timp şi 
să fie apoi uitate pentru totdeauna. 
Autorul e un corespondent special al 
marelui ziar englez: „The Westmins- 
ter Gazette”, cunoscut cetitorilor en- 
gleji prin alte volume de călătorii ea: 
„Dela Paris la New-York, pe uscat”; 
„Siberia Ni Li 

Genul acesta de literatură ziaristică 
— contribuţia corespondenților străini, 
grăbiţi prin ţări pe care le văd pentru 
Intlia dată—nu trebue judecat din punct 
de vedere al adevărului cuprins în ob- 
servaţiile şi impresiile scriitorului. Ar 
fi absurd să so ceară acest lucru dela 
un trecător străin, orlcit de ascuţită ar 
fi puterea lui de observaţie și oricită 
strădănuință şi-ar da să străbată înțe- 
lesul adevărat al formelor de viaţă pe 
care le vede, dar fatal nu le poate 
pătrunde în citeva zile, Formele ex- 
terne de civilizaţie nu sint un criteriu 
sigur de judecată; îndărătul acestor 
forme mleseori nu găseşti şi sufletul 
însuşi al poporului care trăoşie în ca- 
drul lor. 

Prin acest mijloc indirect şi nesigur 
nu se poute cunoaște psihologia unui 
popor: trebue să ştii limba şi să trăoşti 
viața poporului al cărui suflet vooşti 
să”! cunoşti. Cu toate aceste, cărțile 
de telul volumului d-lui Windt sint 
totdeaune şi interesante și instructive. 
E interesant și caracteristice să citeşti 
primele impresii, fie cle eit de super- 
ficiale, pe care viaţa unui popor și for- 
mele do civilizație străină le lasă asu- 
pra unei inteligenți vii și serutătoure ; 
e instructiv, pentrucă chiar aceste su- 
perficiale impresii personale implică 
comparații Intre civilizaţii deosebite, şi 
ne tintuese mai mult privirea asupra 
unor forme din propria noastrā viață, 
asapra cărora obişnuința, care banali- 
zeuză și primeşte totul, le-a acoperit cu 
indiferența tuturora. 

Prin „Europa sălbatecă* autorul in- 
tolege ţările cuprinse între Adriatica şi 
Marea Neagră. Intre aceste țări intră 


și tara noastră, pentru care d. Windt 
are și cuvinte de laudă, recunoscind 
progresul ce s-a tăcut la noi în ultimii 
treizeci de ani și promisiunile acestui 
progres pentru viitor. Serbia e numită 
„Grădina Balcanilor* ; Bulgaria, „Ţara 
A gituţinnilor* ; Bucureştii sintnumiţi „O- 
raşul Plăcorii* şi „Parisul Balcanilor“, 
Antorul pourtă încă cu groază amintirea 
ususinării rogelui şi reginel Serbiei și 
a măcelăririi primului ministru Stam- 
buloff. Deasemenea e urit impresionat 
de bandele macedonene. 

Cela ca l-a izbit pe corespondentul 
englez e mai cu seamă contrastul între 
capitale și sate, în țările pe unde a că- 
lătorit. El spune că a găsit capitale 
care pot fi considerate ca replici in mi- 
niatură ale Londrei şi Parisului, pecind 
districtele Indepärtate de capitale saec 
în barbaria medievală de altădată: 
trebue să călătoreşti cu revolverul 
în bazanar, lată de ce autorul nu 
crodo că exagerează cind numeşte 
țările dintre Adriatica și Maron Neagră 
„Europa Săibntecă* ori „țări sălbatece 
şi Fără logo“. Autorul laudă cimpille mă- 
noase şi verzi ale Munteniei, satele ei pi- 
toreşti cu case albe şi curate, şi deplingo 
şesurile arse, bordeele murdare și vitele 
slabe do pe şesarile Prutului din Mol- 
ova. În laşi d. Windt stă numai et- 
teva oare, în trecere spre Rusia; În 
Bucuresti însă stă mai multe zile şi 
leagă oarecare prietenii. 

Bucareştiul i-a făcut impresia unni 
oraș care-şi efulează bogăţia cum ne- 
gustorii işi etalează marfa în galan- 
tare. In Petersburg, spune autorul, Mi- 
das își cheltuește averea cași în Bu- 
cureşti, dar o cheltueşte discret: dea- 
ceia Petersburg pare sărac, lar Bucs- 
roştiul dă impresia bogăției. Frumu- 
seta trăsurilor de stradă din Bucureşti, 
care loveşte pe orice străin, Il face pe 
autor să declare că birjele sint mai 
frumoase nici desit donă treimi din e- 
ehipugiile particulare din londra si 
Paris. A observat că birjurii cei buni 


406 VIAȚA ROMINEASCA 
e —————— 


sint seopiţi, apartinind sectei pe care 
el a cunoscut-o în jurul oraşului Ya- 
Xutsk. Admiră frumusaţa Palutulai Pog- 
tei—co] mal frumos palat de poştă din 
lame, din panet de vedere al arhitec- 
turii. Constată însă că vastele lui săli 
sint de zoco ori mai mari doelt tre- 
bue, judecind după mişcarea din 
iäuntru. Palatul Regal în schimb e 
o clădire foarte moilostă, aşezată în 
stradă, în care poți privi pe geamuri 
cursul afacerilor de stat ori private. 
Vorbeşte de popularitatea reginel Car- 
mon-Sylva, din cauza vieţii ei simple 
şi lipsită de ceremonial; și se face o- 
conl unor informaţii curloase că boerii 
noştri (Boiards) nu lubese pe regele 
Carol din cauza metodului și maniere- 
lor lui prusace. Magaziile din Calea 
Victoriei sint frumoase şi preţurile sint 
de Monte-Carlo, dela bijuteriile de lux 
pină la cotlata dela dejun. Nu uită nici 
pe lăutarii „Tziganes și sampania 
proastă şi scumpă. Laudă bucătăria 
dela Capşa, care e tot aşa de bună ca- 
si n lui Paillard din Paris. A avut 
prilej să constate că la Jochey-Club 
din Bucureşti se joacă cărțile mai mult 
poate docit ln Yacht Club din Peters- 
burg. De altfel se ştie, spane autorul, 
că de citeori se intimplă o perdere ori 
un clştig mura lu Monte-Carlo, col eare 
câştigă ori perde e an Romin ori un 
Rus. Clasei de sus li plac foarte 
mult luxul şi petrecerile; la oarele 5 


după prinzila Capşa, vezi acoluşi eta- 
laj viu caşi la Columbin, în Paris. 
Femeile fermecătoare şi galante vor- 
bese un jargon latin dulce şi melodios, 
foarte amestecat cu fraze întregi fran- 
eese. Toți işi amestecă aici vorba cu 
limba franceză. Noaptea se petrece 
foarte mult ; cela ce a făcut pe tovară- 
sul său irlandez să exelame că aici „nu 
trebue să te culci niciodată”, Automobile 
sint destul de multe, dar lumea tot se a- 
dună în jurul lor privindu-le foarte cu- 
rios. Oamenii sint politicoşi, fetele sint 
crescute foarte sever, după sistemul 
francez, dur „infidelitatea conjugulă este 
foarte obișnuită“, Divorţurile sint frec- 
vente, darelo nu nstraciseaz pe di- 
vorțată ca în alte țări. A avut prilej 
să facă cunoştinţa unel doamne ferme- 
cătoare, canre avusese trei bărbați—toţi 
încă în viaţă—si acum se progitea pon- 
tru o-nouă căsătorie. Constată foarte 
maltă „frivolitate (pentru a mu întrebu- 
înța un termen mai râu)" la femeile ro- 
mine, pe care autorul o explică prin faptul 
că clasele de sus duc viaţa înte'un con- 
tinuu virtaj de plăceri, caro nu lasă 
timp liber pentru studii serioase de ort- 
ce fel. Impresia autorului e că Bucu- 
reștiul e un oraş de plăcere și „eu si- 
guranță e cel mai imoral oraș din lume”, 
decînd un alt oraş din America a in- 
cotat să mai aibi această reputație. 


L B. 


REVISTA REVISTELOR 


Lnceatăärul (Aprii).—Citeva pne- 
zii de d. Cincinat Pavelescu. Despre 
una, Serenadă, am vorbit, cind a fost 
publicata în revista d-lui M. Dragomi- 
rescu şi cind i-am adus toato elogiile 
meritale. 

O amănunţită dare de samă a „ser- 
barilor culturale din Sibiu” şi n seza- 
torii pe care „scriitorii romii“ au ți- 
nut-o în acel orag Un fapt, care treco 
ca un fir rog prin toată uesastă dare 
de samă şi care formează un epitod 
plin de peripeții al importantelor e- 
venimente petrecute, esta paltonul 
d-ini Caton Teodorian. Dar să poves- 
tim faptele, D. Caton Teodorian ob- 
servă in gara Nagyszeben că-i lipseşte 
paltonul, Evident, era aproape de min- 
tea oricărui om că Va uitat uudeva, 
Ipoteza cea msi rațională era că pal- 
tonul a rămas la Clineni, D. Caton 
Taodoriau telegrafiază la Clineni. Dar 
pină să vină paltonul, un prieten îi 
imprumută o pelerină. Oricum, intime 
plarea nu era de natură a inveseli pe 
scriitor. D. Caton Teodorian era abă- 
tut. Această intimplare avu o înriu= 
rire aprociebilă in desfâgurareu eroni- 
mentelor : pe cind taţi caiialţi seriitori 
culeaeră lauri la şezătoare prin strălu- 
cirea şi modularea vocii ru care-şi recl- 
tau operele, d. Caton Teodorian, lrădat 
de organul său, nu putu sa dea lot pres- 
tigiul meritat prozei sale. Abia mai tir- 
ziu, în spre al doilea banchet, cind serii- 
toral reintra in posesiunea paltonului 


sin, Imerurile reintrară şi ele in cal- 
mul lor obişnuit, un calm foarte rela- 
liv, bine înţeles. 

Să lăsăm un moment pe d, Caton 
Teodorian să se bucure de regisirea 
paltonalui pierdut şi să ne intoarcem 
la seriitori, Vom trece cu diseraţie pe 
Jagă o srenä pgalantă, la care auto- 
rul dării da samă mn s'a pulut opri 
să nu tragă cu coada ochiului: vom 
admira un moment verva dinbolică a 
scriitorilor în timpul faimoasei ker- 
mease, şi vom asista, în sfirşit, la ge- 
zâtoare, 

Un adevărat triumf al scriitorilor 
cisearputiui şi o adovărată răsplată 
pentru indiferența publicului din Re- 
gat faţa cu cei mai mulţi dintre ei. 
„„Intotdonuna aerul visător, pe care-l 
au cei care „realizează frumosul În o- 
peru de arta“, a exercitat o puternică 
faseinuţie asupra tinerelor imaginaţii 
feminine, Și ceia ce nepovesteşte au- 
torul dării de samă confirmă inei odată 
acest Imeru. „Dudaile* şi „bobocii“, 
cum numeşte el pe frumoasele asculti- 
toare, „se uitau la seriitori ca lu niște 
zei şi-i invăluiau cu privirile lor pline 
da dor şi de dragoste”, mai cu samă 
ei eran toți frumoşi, fie In totul, fie 
in detaliu (de obiceiu ochii, spune darea 
de sama). Chiar şi d. Herzşi-a avut par- 
tea sa da admirație, bine înţeles nu- 
mai după ce şi-a produs actele de iden- 
titate, care dovedeau că nn e străin. 

Dar spaţiul nu ne pormite să insis- 


458 VIAŢA ROMINEASCA 


tăm mai mult asupra acestei dări de 
samă, scrisă cu o desinvoltură în a- 
devăr parisiană. 

Viaja Socială (Februariu).— D. 
Tudor Arghezi începe sa vorbească po 
înțelesul tuturora. D- Tudor Arghezi 
are un spirit original, în mintea că- 
ruja lumea nu se stinge, cwn ar zice 
Anatole France, accident ce li se 
tatimplă la atiţia versifieatori ai nog- 
tri, eare ne intreţia cu banalitatea im- 
presiilor lor căpătate penibil din .. po- 
eziile altora. In „Tirzin de toamna“ d. 
Arghezi serie această frumoasă strofă, 
pe eare ne furem o plăcere so tran- 
seriem aici, 

Intr'un peisnj melaneolie : 

Citiva molifţi s'au intilnit departo 

Pe vind în jur, prin mormurul ce roagă 
Se "nehide inserarea cu o carte 

i sufletul tn foi va o zâloagă. 

Dacă d. Arghezi mar ebuta să fie 
şi mai original decit e, Vam aplauda 
şi mai mult. De ce nu se convinge 
-sa cà simplieitatea şi claritatea siul 
cele două mari virtuți ale oricărui seri- 
itor, din orice vreme? 

Intr'un articol despre Th. Cornel, 
cu conținutul ciruia de altmintrelea 
nu ne impăcăm şi care, în purlea eri- 
tet şi biografică, e cam pripit şi în 
fond şi în sil,—d. Arghezi are elteva 
expresi eu adevarat poetice, Mor- 
tu): „omul totins pa spate gi de-apu- 
rurea indiferent", —Cela ce ne desparte 
de morți: „acel zid uriaş și negru, 
de care îşi sfarmă pumnii omenirea 
in desert; pria care nu se mai aude 
nici o būtae şi nici un strigăt; care 
dela inceputul lumii incoace, 7i cu zi 
ereşte, şi in lungul căruia visarea noas- 
trá zugrăvește speranță şi ideal ne- 
eontenit*.—Proletariatul agitat de nä- 
zuința de a se desrobi: „holdele de 
oameni pe cure un vint de ideal, ce 
nu se poale compara cu nici o miş- 
care omenenseă de pină astăzi, le ela- 
țină din ce in ce mai mult"—Incă o- 


data: Păcat că d. Tudor Arghezi 
nugi seutură zgura ce a depus-o pe 
talentul său „şcolile“ exasperate lite- 
rare din apus! 

Revista Politică şi Literară 
(No. 7)—Un articol al d-lui Aurel Po- 
povici despre şcolile din Ardeal. D-aa 
se ridică împotriva Ungurilor în nu- 
mele libertatii. D. Pupoviei se fare a- 
pâcâtorul prineipialui libertăţii. l-ar Ñ 
poale cam greu să spună cum se'm 
pacà aceste accente peniru libertate 
cu teoria d-sale că un popor trebue 
să fe condus de-o oligarhie... Cei do- 
minnți, cărora li se impun organizări 
şi legi, siot liberi? Dar, în sfirși!, d. Po- 
povici a devenit amantul libertatii. 
Şi totuşi d-s: urăște grozav revoluția 
franceză, enreia li datorește. li- 
bertalea de a cere o mai desărirşită 
libertate in Ardeal, 

Nimic mai curios, ca să nu zicem 
nimic mat antipatic, decit purtarea a 
celora care, ridicați, după mii de ani 
de robie, la rangul de oameni liberi 
de eñtrā o mare mişcare generoasă, 
sa ridică impotriva ei, insultiad-o, pen- 
tru a face po placul fostilor lor stä- 
pini, care, aceștia, au tot dreptul să 
urască şi să hulească acea mare miş- 
care, care i-a pus alaturea cu foștii 
lor iobagi şi cu vechile lar slugi. 

E revolta robilor impotriva desra- 
birii. 

Mereare de France (Mart, Iul). 

Intr'un articol intitulat Rimbaud 
la parnasieni: legătura lui cu Ver- 
laine, Paterne Berrichon se ocupă 
do cele gase luni pe care poetul Rim- 
baud le-a petrecut la finele lui t871 
şi inceputul lui 1872 intro parnasieni, 
şi mai ales in toväráşia lui Verlaine. 
Autorul caută si scoală în reiiel per- 
sonalilatea exuberanlului autor al po- 
eziilor „Le Bateau Ivre“ şi „Llumi- 


nations“, puvestiad primele lui zile 


traite Ja Paris, seoţind in reljef deli- 
eateța și mindria sufletului lui. Ocu- 


E ina 


pindu-se apoi de legăturile dintre Ver- 
laine şi Rimbaud, autorul arată că Var- 
luine căpălă in scurt timp o mare ad- 
miratie peniru indrăzneala întelectu- 
alu a lui Rimbaud, pentru bogăţia lui 
suheleaseă, dar că influența lui Ver- 
laine asupra tinărulai sau amic a for’ 
rea, de oarece a facut şi pe Rimbau, 
să se dedea la consumaţia absintului 
și n bașşului. In esia ce priveşte svo- 
nurile rele ce au stirnit de eatri duş- 
manii lor asupra legăturilor dinlre cei 
doi poeți, Paterne Berrichon respinge 
cu puternice secente de indiguare ca- 
lompiile duşmanilor şi cauti să ari- 
te, cu dovezi scoase din psihologia ce- 
lor doi poeţi, vă relaţiile lor nu pu- 
teau fi decit intelectuale. 

Cu prilejul apariției ediţiunii „De 
viris ilusteibas urbia Romae“ a lui A. 
[la mel, care îşi propune să dea o mai 
mare atenţie pronunțării latine, Dowis 
Romasel publică un articol asupra pro- 
nunțării latine, in care, plecind de- 
la constulareu că „pronunţarea limbi- 
loe vechi, în Franța mai mult decit 
aiurea, e un seaodal*, propune o serie 
de modilicări in predarea limbii la- 
tine, mai ales in ccia ee priveşte pro- 
nunțarea. Autorul crede că pe baza 
informațiilor pe caro le avem asupra 
limbii latine se poate reconstitui pro- 
nunțarea ci, şi crede că e de cel mai 
innsit interes ca aceasta să se Inveţe 
cit mai roreet, Dar pentru aceasta el 
¿ero cn studiul limbii latine sã se 
facă nu in vederea utilizării literatu- 
rii romane, ci pentru simpla eunouș- 
tere adică a limbii,—şi erede că pen- 
tru asin orele de predare consacrate 
actualmente limbii latine sin! insufi- 
ciente, 

La Revue (Aprilie 1914). 

Max Nordau în © putere ce s0 
naşte brodează un imti de preama- 
rire pe lems, ce ameninţă # deveni 
banala, a sindiealismului. Autorul e 
incinta! de forta brutală ce mişcă sin- 
dicatele si de „individualismul fară 


REVISTA REVISTELOR 49 


serupule in senpurile salo* a-l aro 
tei mişcări. Decit numai prea se sim- 
plifică problema  eronomică şi prea 
se face abatracția de al treilea fuc- 
tor: publicul consumalor, 

Prințesa Shahovskoy-Strechneff sfir- 
sesto in numărul de faţa articolul 
plin de interes, căsătoria unul poet, 
unde e vorba de Pușkin, şi pa care 
l-am rezumat intran nume pre- 
cedent. Aici ni se vorbeşte de Impre- 
jurārilte ee au precedat trugicul duel: 
de gelozia poetului, care a fost pro- 
vocată de curtea prea asiduă n afițe= 
rului din gardă, Anthis Heekeren, 
dul adoptiv a ambasadorului Olandei, 
«are a jucat un rol odios in această 
afacere, da atmosfera din Innulta #0- 
cietate, ostilă lui Pogkin, şi de ulti- 
melo momente ale sale, care uu fost 
o reabiliture pentru soția eompromisă 
cu desăvirşire, 

Jean Finot lermină de asemenea 
studiul său povestea cu rasele. l- 
dein ve se degajeuză e ca sub influ- 
euţa mediului ambiant trăsăturile ce 
eran considerate ca cele mai persis- 
tente, aproape imobile, se perd, şi 
incă foarte iule, în timpul unei sau 
doua generații. Exemple numeroase 
ne dau māsyrätorile cranilor imigran- 
țitor din Statele Unite şi din America 
de Sud. Autorul își ride de concep- 
ţia de rase superioare, cum a fost 
considerată de pildă rasa dolicocefală, 
şi seoate din cercetările salo coneluzii 
da un larg umanitarisrn. 

Scientis (I—V—I11)—Dam in 
rezumat eleva din ideile Ini S. Ar- 
rhenius asupra cultului astrelor, publi- 
cale io urlicolul origina cultului ste- 
lelor. Acest eult îşi are inceputul in 
nevoia de a calcula timpul, prin mä- 
sura căruia se puteau faca valeule re- 
tative la viitor şi sa se prezică veni- 
rea dilaritotor anotimpuri. Astrele care 
au atras intai atenția omului sint Luna, 
Soarele şi Venus, Relativ la ordinea 
in timp în care aceste astre au fixat 


460 VIAŢA ROMINEASCA 


asupră-le privirea oamenilor, autorul 
emite parerea că la popoarele depâr- 
tate de ecuator, Soarele e eel dintii care 
a ciştigal Intactatea, din pricina influ- 
euții sale binefacatoare, pocind ln po- 
poarele nomade din regiunile apropi- 
ata de tropive e Luna cu schimbările 
sala frecvente de forme. Arrhenius 
susține această idee buzindu-se pe 
mitologia comparată a Seandinarilar, 
Germanilor, Savilor, Haldeilor, Egip- 
tonilor şi Mexicanilor, La popoa- 
rele din urmă calculul timpului se 
face bazat pe fazele Lunei In inceput, 
şi numai cu Vremea, cind ele trec în 
faza agriculturii, observind importanța 
Soarelui in vegetaţie, dau acestuia ran- 
gul prim intre zei şi calculează tim- 
pal după mersul său. la urmă do tat 
Venus cnpäta şi en importanţa şi im- 
preuuă ru Luna și Soarele alentueşte 
triada reprezentată in mitologia babi- 
lonică prin zeii Sio, Shamash şi Is- 
btär,—In aceiaşi ordine se petrec sehim- 
bärile şi tu Egipt şi Mexic. 

In cu priveşte popoarele din sud, Iu- 
cerul paro a se fi prtracul aşa cum il 
sehițeaza autorul ; pentru vele dola 
nord lusă observăm că ele au putut 
ü influentate de cele din sud. Do oare- 
ce noi ştim de o Inrăurire asupra ar- 
tei preislorice de pe marginea Balti- 
cei, venita dela sud, insoţita probabil 
şi de infinenţi religioase, dacă {inem 
samă de vagile dato cronologice pe 
care lo avem. 

Pagini interosante serie savantul 
limbist A. Meillet in articolul Di- 
ferenț'erea şi unificarea limbilor, 
undo e de remureat previziunea şi 
claritatea cu gara expune idet, deja 
eunoseule do altfel, relative la viața 
limbilor. 

Limbile se diferenţiază continuu : 
intai prin transmiterea dela o gent- 
raţie la alta, tranmnitere insoțita tot- 
deauna de schimbări în pronunțare și 
gramatică ; al doilea din pricina exis- 
enţii de distineliuui in interiorul unui 


grup sozial întins. Aceste dislinrţiuni 
piseute din deosebiri de sex, de o 
cupaţii, due diferențierea unei limbi 
la extrem şi merg in contra obiec- 
tului limbii, eare e de a uşurare» 
laţiile intre oameni. Acestei situaţii 
instabile i se pune capt prin exten- 
zie unei limbi noi sau prin substitui- 
rea unei limbi comune idiomurilor de 
aeciaşi familie. O limbă nouă se im- 
pue sau prin cucerire, san prin faptul 
că reprezintă o civilizație superioară : 
în ories caz procesul e complicat. Dar 
sint mai complexe şi mni felurite con- 


dițiile politice, economice, religioase, 


care permit gensralizarot unei limbi, 
şi elo nu-s incă suficient studiate, O 
limbă comună odata stabilita tinde să 
suprime diferenţile locale şi să for- 
meze o unitate; aceasta unitate de 
limba nu implică tasà niciodată o co 
munitate de origină a oamenilor ve o 
vorbane. 

Xuova Antologia (Februar 1911). 
Sebastiano Vento Palmeri: Influenta 
culturii arabe asupra poeziel popu- 
lare sielliane. Trasatura caracleris” 
țica a poeziei populare siciliane este 
puternicul ei senzualism. In poezia 
populară a tuturor eelorlalia regiuni 
ale Italiei, un se găseşle nirădirea, in 
poezin exotică, un senanalism aga de 
puterni : pronunțat. Se naşte atunci 
intrebarea : căror împrejurări datoreşte 
Sicilia această latura a producției sale 
poetice? Iaspun-ul on poata fi decit: 
prezenții Arabilor, De mult încă s-a 
recunoscut iufuenţa pe care Arabii 
au exereltat-o asupra poeziei lirice 
culte alciliana. E cunoscut rolul pe 
care poețji arabi l-au jucat la curţile 
uormande din Sicilia, Darit urolo se 
tacea poezie lirică de câtră poeţi culti, 
şi această poezie n-a avut niciodata 
vre-o influentă asupra produselor mu- 
zei populare. Cum se poale dur ex- 
plica senzualismul acestei din urmă ? 
Geneza urestui fenomen, ereda anto- 
rul, trebue căutată în inerucigarva ce- 


Jor două rase: rusa ariană, reprezen- 
tată de Siciliani—rezullată eu Instigi 
dintr'un amestec de elemente omo- 
gene, cu Sieulii, Sicanii şi Grecii imi- 
graţi—şi rasa semita, reprezentată de 
Arabi, care au stat trei veacuri în in- 
salā, Factorul etnogrufic şi antropolo- 
gic poale mai curind da explicațin, 
decit factorul estetie. O inflitrație de 
singe semit a mai avut loz odată, dar 
in prea mică măsură peulru ane pu- 
tea da explicatia : Cartaginezii mau 
orusat niciotută teritorii intinse in Si- 
cilia şi muu fost niciodată iu număr 
mare, In anul 415 a. Cr, ei ocupau abia 
300 km. si formau o populutie numai 
de 40,000 de suflete. Populaţia musul- 
mană insă a insulei ora, in anul 972, 
de aproape 750,000, aproape jumatate 
din populaţia totală n insulei, Pa de 
altă parte, su știe că a inerucişare in- 
tre aceste donà rasa a avut loe en 
adevărat, Srlavii siciliani treceau ime- 
diat la religia mn=ulmană; far dopă 
cucerirea normandi, Arabii nu pără- 
siră insula. Influenţa singelui arab se 
vede si în tipul fizic al femeii sicilia- 
ne şi se vedo și In obieelurile și da- 
tinile poporului. Şi-apoi incă o consi- 
devaţie : dacă n-a putut avea loc vreo 
infinenți dela poezia arabă cultă ln 
cea populară siciliani, o asemenea in- 
fuent a trebuit dosigar să wxisle 
dela poezia populară urabă,. Dacă se 
fara o comparaţio intre molivele pot- 
tice ale Jiricei populare siciliana en 
scelea sle poeziei populare arabe, 2- 
somănare esto în afara de orice in- 
doiala, 

Märg (April). 

Hermann Bahr, studiind problema 
germană, conrhido că adevărala pro- 
b'emă germună internă e urmâloarea : 
barghezimea și lărkuimea gerinană se 
ţin departe de politica, Atil „intelee- 
tualii“ burghezi, comersanţii, fabrican- 
Vi, inginerii, căt şi ţăranii, nu se simi 
bine în atmosfera politien. Cine n li- 
beral, ca Adam Smith, Lesaing, Goethe, 


REVISTA REVISTELOR 451 


Schiller si aproape îinlreaga generație 
dela 13485, va iseàli părerile ce ur- 
mesză : omul muncii nu-şi cepata de- 
plina răsplată și exislă oameni ce ex» 
ploalează munea altora, iar pe de altă 
parte oameni ce pot şi vreau să mum- 
ceascã, dar n'au unde. Un englez îmi 
spunoa: „miw rușine că aparțin unui 
stal unde există oameni ce mu pot 
găsi de lucru”. Intelectualii umanitari 
preferă a nu avea nimie aface en po 
litica. Părinţii pogghi no iorcățau: cine 
nu lucrează, nici sù nu mininee, inr 
noi seontem concluzia: cine poale și 
vra så muncească, trebne să aibă gi 
re minca. 

Dar muncitorii delu țară! Liberalii 
şi social-domorralii sint la urma urmei 
partide orăşeneşti și au nn vocnbular 
orâgenese inuccesibil ţăranilor. 

Cel ce ar rezolvi această problemă 
germană şi ar gèsi formula de n ehe- 
ma la vinţa politică pe acea parte a 
burgherimui ce se ține departe de frà- 
mintarile politice, precum şi masele 
țirăneșii, acela ar aveo în minile sale 
o putere hotăritoare. 

Otto Pick atrage cititorilor atenția 
asupra unui roman: Viaţa în Intu- 
nerie şi a unni volum de nuvele: 
Aventuri şi intimplări ziinies din 
viata orbilor. 

Autucul e poetul orb din Praga: 
Dakar Baum, 

Părerile tradiţionale despre orbi sint 
aruncale paste bord. Se credea pină 
acum despre ei (v. celebrul monolog 
al lui Molehihal to Wilheim Tell 
ol lai Schiller) ca sint dezarmaţi in vi- 
aţa și vegetează in mizerie. După ca 
zul Helen Kellar se zieoa: ochii an o 
viaţa interivară intensă, gindese mult, 
nu pot altceva, n'au nici o distracție, 

Eroii romanului lui Oskar Baum mu 
lpeezese in enga pârinteasră inlr'o 
atmosferă de milă şi compătimire u- 
militoare, ci îşi făurese o viaţă ca ma- 
menii, îşi croese drum ta lume. Devin 
profesori de muzică (prolesia autoru- 


462 VIAȚA ROMINEASCA 


lui), etuta la petreceri cu dans, lu- 
crează în utelierole de timplarie şi ale 
fabricanţilor de perii. 

E frumos şi plastie zagrăvită viața 
fetelor şi băeţilor în institutul de orbi, 
trezirea iubirii ln inimile lor. In de- 
finitiv, toţi şi tonta sint eroii romanu- 
lni, căci toţi şi toate au influenţă n- 
supra micului Friede, care devine un 
bărbat harnie şi care știe ce vrea, 
Bine scoase in relief sint şi caracto» 
rele directorului institutului, al invă- 
ţatorului Herke şi al excelentului in- 
vâțator Auss, care incenrea a-i des» 
chido directorului ochii asupra lipsu- 
rilor sistemului de educaţie, și lormai 
de seein e silit să părăsească insti- 
tutul. 

Din ponet de vedere literar romanul 
è ireproşabil. Umorul, nobleța sufle- 
leaseă şi innulta cultură de eare da do- 
vezi, satira amari lı adresa unor pe- 
dagngi incapabili, dar umllaţi de pre- 
tenţii, inta Imsușiri care pun pe Oskar 
Baum alături de cei mai atrăgâtari 
scriitori coalimporuni, 

Deminehe Revue (Februar 1911) 
Alexander Freiherr von Siebold: Ja- 
ponia şi Statele Unite. Autorul exa- 
minoază cauzele ult'melor neințelegeri 
dintre Japonia şi America de nord, 
spre a găsi un răspuns la latreharoa, 
ducă intre aceste două siale va it- 
bucni sau nu un răzbaiu. După Olinda, 
Statele Unito sint cei mat vechi prie- 
teni ai Japoniei ; expediției din 1853— 
5$ a comandorului Perry se datoregto 
faptul ca Japonia a intâlurat legile 
caro upreau comerțul cu strainii şi a 
deschis astfel ţara comerțului mondi- 
al. De atunci şi pina in ultimele vre- 
tutri, raporturile dinlre aceste două 
țări au fost totdeauna prietenești. Cum 
u fost posibil dar cea scuma aceste 
relații să se tulbure pină utr-atits, 
incit să apară și perspecliva unui räz- 
hboiu ? Două chestii sint care au con- 
tribuit la aceasta: imigrarea Japonilor 
in statele de vest ale Americei şi 


menținerea principiului „porţilor des- 
chise” în Manciuria. A treia chestie 
care a mai fost adiogată de jurnalişti 
avizi da ştiri senzaţionale, „prodomi- 
narea in oceanul pacific“, o o chestie 
inventata numai. Chestia imigrării 
nu e atita o vhestie de rasă, peci! o 
chestie de coneurență a muncii. Ea 
s-a mâsecut mulţumită faptului ca 
partidul muncitorilor din California 
aro o influenţă prepnnderantă asupra 
puterii legislativa, pe vare a silit-o 
să jea măsuri contra fortelor efine 
de muncă, ce veneau din Asia. Cum 
constituția Statelor Unite din 1787 
recunoaşte fiecărui stat o suverană 
libertate in chestiile legislative, admi- 
nistrative şi judiciare, putereu cen- 
trala n-are niciun mijloc de iulerreu- 
ție. Japonia s-a simţit, fireşte, jignit 
da măsurile represive din California, 
n recunoscut Toss că chestiuni spè- 
cisle unui stat nu pot fi generalizale 
asupra intregei Uniuni. Ea s-a märgi- 
nit numai a lun măsuri care să res- 
iring emigrația şi să favorizeze ra- 
patriarea Japonejilor plecaţi. Cu cipa- 
tarea Coreei, unde o loc destul peniru 
supra plusul de populație, chestia Ja- 
ponejilor din California a perdat mult 
din importanța ei. Chestia Manciuriei 
are şi mai puţină importanţa. Mai in- 
tăi, interesele Americanilor nu sint a- 
colo mult angajata, ei cu mult mai 
mult in celelalte părţi ale imensolui 
imperiu chinoz; in anul 1807 se gi- 
sesu in Manciaria 36 de supuși ame- 
ricani faja de 76,000 imigranţi japo- 
neji. Japonejii se indeletnicese acolo 
mai mult cu micul eomert, pe care 
capitaliştii nmuricuni îl dispreuese, 
In mod fatal, prin urmare, nu 
poate f vorba de o egală impariişire 
a tuturor naţiilar la comerţul maneiu- 
rian, Niri chestia Manciuriei nu poate 
deci primejdui pacea, Astfel, lipsind 
motive economice serivase, un războiu 
între aceste două state e cu deshvir- 
gire exclus, 


REVISTA REVISTELOR 468 


Rozinlistisehe Monats-Hefte 
Max Sehippel : Paul Singer. Cu Paul 
Singer a dispărut din viaţiun insem- 
nat lragment din istoria partidului so- 
cialis. Prin deceniul al şaselea al vea- 
cului trecut, cind Singer şi-a ineepul 
cariera politică, fortele upoziţioniste 
din Prusia eruu reprezentate prin ve- 
cehii liberali şi prin partida progre- 
sistā. Oameni populari eran pe a- 
lunci Virehow, Waldeck, Sehultza-De- 
liteseh. Ziarul „Volkszeitung*, eşit din 
„Urwihlerzeitung”, cel fondat de Bern- 
stein, sapinena clasele mijlocii din Bor- 
lin. Era natural ca un om eşit din 
mica burghezie, ca Singer, să se alis 
peaseă acestei grupări. Dela inceput 
insă, tendinţile sale mai radicala e- 
şirä la ireala si olse alipi de acei 
grupaţi în jurul talentatului publicist 
Guido Weiss. După introduceren insă 
a legilor excepţionale Impotriva socius 
liştilor, Singer se nlipi ofria! de par- 
tidol socialist, al cărui unol din rei 
mai de sami şef rămase pină la 
moarte. Cil a contribuit Singer cu 
neobosilu sn putere de munră și cu 
mijloacele sale binèsti, pe care nu 
le-a refuzat niciodată, la infaptuirea 
telor dintăi organizalii ale partidului, 
nu se poate spune ln citeva cuvinte, 
Crearen ziarului „Horliner Volksblatt” 
şi susţiuerea lui se datorește numai 
lui Singer, care, „ni de-ariudu-l, i-a 
acoperi! deficitele, Alts in parlament, 
dela 1534 n iual parte activăla toate 
discuţiile. Mai alea in dezbaterile din 
comisiuni era cei mai competent re- 
prezentat al partidului, Orator de tem- 
perameul nu era; cilo odata tush, elod 
subiectul o cerea, pulea sii sn ridice 
la mari innălțimi. Astfel a fost rechi- 
zitoriul pe rare l-n făcut politicei de 
provocare a lui Puttksmer. Discursul 
său de alunei insamnă intiin culme 
pe care el aalins-o in cariera sa par- 
lamentară. Faptul eñ ministrul poli- 
tiei de atunci a lost alit de mic la 
suflet, en, după cileva zile, sa decre- 


teze expulzarea, a făcut dintr-o data 
din Singer unul din cei mai populari 
şefi ai sociuldemocratismului, nu mui- 
mai în Berlin, ci in întreaga Germa- 
nie, Ca prezident al luturor congrese- 
lor socialiste germane de după cade- 
rea legii de excepţiune, ca co-pruzi= 
dent ul tuturor congreselor internaţio- 
nale, ca membru al biurnului inter- 
naţional, Singer n dovedit prelutin- 
denea aceiaşi neobosită putere de 
muncă și pricepere. Tot aşa de im- 
portanta este și partea pe care a lunu- 
t-o în politica comunală a Berlinului, 

Astfel, golul pa cure moartea l-a fú- 
cut în şirarile partidului socialist ger- 
man va fi greu de implinit. Oameni 
ea Liebknecht, Auer, Singer, se ridi- 
cuserå odstă cu partidul, si de acwia 
ei erau mult mai stringi uniți eu el 
decit tinerii. 

Archiv fr Slavische Philo- 
logie (1910), 

Intre altele cupriude un studiu seris 
de Aleksa Ivii despra Coloniile de 
Bulgari in Ungaria in soc. XVII și 
XVIII. Intomeindu-xe nai ales pe date 
istorics nont, desroperite de dinsul in 
„Arhiva de Război a Curţii din Viena“, 
autorul arată că, atunci eu deosebire, 
mii de Bulgari catolici din Bulgaria, 
nevoili de prizunirile religioase ale 
Tureilor, nu trecut şi s-au aşezat parle 
in Ungaria: la Alvin, Halmaz, Totva- 
radia, Scholimos, Salişte, Dova, iar 
parte in Tara Rominrască ; la Cimpu- 
lung, Rimnie, Brădiceni, Craiova,—pe 
uude şi de mai "nainte vreme erau 
aşezaţi Bulgari ortodoxi, Mai arată, 
iaraşi după datele documentelor dos- 
eoperite de dinsul, ea, în aceleași lo» 
calităţi aratate, deci chiar şi in sate 
ca Bradiceni, au mai venit de s-au a- 
gezat Bulgari şi în sec. XVIII in Ţara 
Homineaseă. Aici ocupaţia austriacă 
de atunci le este favorabilă şi le da 
anumite privilegii. Cu toste acestea, 
din pricina asupririi veonomiea n boe- 
rilor, multe sute de familii de Bal- 


454 VIAŢA ROMINEASCA 


gari nu vor să mai rămină aici, ci free 
din Oltenia în Banat (in mai multa 
rinduri : la a. 1737, 1741), unde impă- 
răteusa Austriei, Maria Teresa, le da 
noi privilegii, 

Colonizările ncestea cu străini în 
sata ne inleresează nu numai istori- 
ceşte, ci şi din punctul de vedere al 
curateniei noastre etnografice. Se stie 
eà unii (a ex. N. Iorga) pretind că 
țărănimea satelor noastre ar fi sin- 
gura păstrătoare a singelui rominese, 
flindeaă—se zico—ru nu s-a amestecat 
cu străini. Deceit coloniile de felul a- 
cestora, prin sata (en Brädiceni, ete.), 
pe unde azi sta! numai Romini, ne a- 
rată că in singele ucestor ţărani s-a 
amestecat şi sîngele acelor colonişti 
străini care au rămas ln noi. 

Srpski Knjizevni Glasnik 
(Martie). 

Acest numâr e închina! amintirii a 
100 de ani dela moartea lui Dositej 
Uhradovid, care a murit în Martie 
1811. Obradović a fost „creatorul lite- 
ruturii noi strbeşti, organizatorul eul- 
turii In reinoita Serbie, omul care a 
formal sufleteste cilova generații ale 
noastre şi care mai mult decit ori- 
cine a lucra! la făurirea sufletului mo- 
dern ul Sirbilor“,—zice directorul re- 
vistai, profesorul hiversitar L Skerlic 
in articolui introductiv. 

intr-un articol sub titlul „Dositej 
Obradović şi Rominii“, docental dela 
univeraltatea din Belgrad, 7. E, Gjor- 
gjevi€ arată, eu extrase din spusele 
chiar alu lui Obradović in serierila 
sale, că acesta s-a năsent în Banut, 
unde a inväțat fotre Romini, şi stia 
limba moastrattot aşa do perfect ca- 
şi pe cva sirbească a neamului lui. 
Dositej insuşi apune că el a fost cà- 
ingăr şi apoi dascal, spre a njanges 
în stirşit, chiar ministru în Sirbin, In- 
täis-i cultură şi-a ficul-o el din câr- 
tila bisericeşti ; Cazanla, carte de 
învățături, şi Vieţile shaţilor, serise în 
limba rotminească ; şi tot în rominește 


a eilit învățături mai înnalte teologice, 
în „Cartu sau lumină cu drepte do- 
vediri din dogmele bisericii Răsaritu- 
Jui, asapra dejghinării papistaşilor* a 
lui Maxim Peloponiseanul, tipărită în 
anul {499 la minastirea Znspov. ln 
sfirsit, Leon Giuca, mai Înläi episcop 
si Romanului şi apoi mitropolit al 
Moldovei, a fost „cel mai mare bins- 
facator al lui Dositej Obradović“, eum 
acesta Insusi declara in serlerile sale. 

Acest Obradović, prin activitatea 
serierilor sale, rupe pa Strbi de eul- 
tura bizanliah si medievală rare ti 
stăpinea şi cra singura lu ei până la 
dinsal, intruducindu-i în cultura npu- 
sană; lot ol, cel înthi între Sirbi, îi 
invaţa solidaritatea naţională, predi- 
cind unilalea Strhiloe eu Croatii, pe 
motivul că nn religia formează indi- 
vidunlitatea națiilor, ci limba şi sufle- 
tul lor, j 

Seriarile lui Dositej Obradovic se 
citeau foarte mult ln Sirbi, Croaţi, 
dar întraeitoa chiar și la Bulgari şi 
la Romini, in toati prima jumâtale a 
sec. XIX. La noi, Dimitrie Țichindeal 
a tradus la anul 1802 în romincşte: 
„Sfaturile, la 1808 „Adunare de Ju- 
ceruri  moraliceşti*, spunind eñ le ea 
din Dositej Obradović; dar la anul 
1814 traduca din acelaşi autor „Bas- 
mele“ sub titlul „Filosoficesei si puli- 
tieesei prin fubule morainice invaţă- 
turi", comițind insi incorectitudinea 
ziee T. R. Gjorgjević, da na spune 
et le traduce din Obradović. 

Din pricina acestei traduceri, profe- 
sorul Skerlić zice că „influența lvi 
Dos. Obradović s-a întins şi asupra 
Rominilor“. Dar ou cred că ar trebui 
mai curind să se intrebe ducă nu va fi 
inversul : că cultura noastră de atunci 
şi legâturile lui eu „cel mai mare 
binefăcător” al san, mitropolitul Leon 
Giuea, va A format suldetul şi va A 
stirnit basmele şi celelalte iuvâțături 
„moraliceşti* alo lui Dositej Obrudo- 
vic. Aceasta eo atit mai molt, cu cit 


REVISTA VEVISTELOR 165 


—cum însuşi Obradović spune 'n serie- 
rile sale—mitropolitul Giuea era om 
învățat, cunoscător al limbii franceze, 
şi dăduse să se traducă iu limba ro- 
mină al lui Oksenstern „Teatru poli- 
tie” („Teater političeski*) şi pe „Te 
lemah !* 

The Contemporary Review 
(Martie, 1011. London}.—.Ben Jonson 
şi Shakespeare”, sludiu datorit d-nei 
Mary Suddard, e o interesantă pa- 
ralelă intre cei doi mari scriitori dra- 
matici din sweolul Elisabetei. Jonson 
e caracterizat pria dominarea ialelec= 
lui asupra emoţionalitaţii, pecind Sha- 
kespeare prin versatilitalea emuţiuni= 
lor, Jonson e conştient totdeauna de o- 
pera lui, pe care o construeşie logic 
și simetrie, după un plan conceput de 
mai innainte, un plan al lui, isvorit 
din cunoştințile cuiturii clasice şi din 
observaţia externă a realitati, Elim- 
pune caracterelor lui logica externă 
a concepţiilor premeditate. Persona- 
jele lui Jonson demonstrează totdea- 
una un viciu ori o virtute: ele sint 
integral reduse la acest rol in toate 
împrejurările vieţii; în toate impre- 
jurările ele nu pun în evidență deett 
unn şi uceiagi curactoristică—sini ma- 
niaci. Lipsa de complexilate paiho- 
logică a personajelor lui Jonson, trans- 
formarea flinților in piese demonstra- 
tive, sterilizează vialu creațiilor lui 
Jonson, tare ajung un fel de incarna- 
ţii unilaterale inerte. In orice dramă 
două lucruri siat esențiale: 1) viata 
personajelor: 2) arta prezenlării sce- 
nice—teknica. Desigur unui scriitor dra- 
malie i se cer şi insuşiri de imagina- 
ție, lirism... dar toate aceste sint se- 
evadare şi privesc mai mult partea pur 
literară decit cea dramatică a operei, 

Jonson raşi Shakespeare are me- 
ritul a şti cum sa dezvolte acţiunea. 
Pina la ei se poale spune că, din i- 
cest punet de vedere, genul dramatice 
nu exista în Abglia ca un gen literar 
aparle. In dezvoltarea acțiunii, Jon- 


son e condus de tradiția clasică; lo- 
gica sețiunii la el nu rezultă din lo- 
gica internă u desvultarii psihologice 
a caracterelor, ci din logica externa 
a coneepțiunii autorului. Personajele 
lui Jonson nu se mișca liber, acțiunea 
lor e regulată parcă dinnainte de au- 
tor conform rolului unic cu care fle- 
care personaj e investi. 

Persauujele din piesele lui Jonson 
sint stit de consevonte caracterului 
lor uniteral, ineit poti prevedea ñe- 
tare gest, fiecare replică în orice im- 
prejurare. 

Sufletele lor au un singur clivaj şi 
nimic din ele nu mimine ascuns ochiu- 
lui observatorului obişnuit. Dar, toc- 
mai din această cauză, piesele lui Jon- 
son sin! lipsite de viaţă, Shakespeare 
are inluițiu profunda a vieţii; logica 
acțiunii reesă din psihologia adincă 
a caracterelor, tar personajele lui Sha- 
kespeare au o psihologie complexă, 
aşa eum sint oamenii în realitate, 

Personajele lui Shakespeare frăese 
liber viața lor, pecind Jonson inter- 
vine, prestubilind acţiunea eroilor dra- 
mei. Jouson e un propagandist, Sha- 
kespesre un artist. Ambii siot realisti, 
chci pleacă dela realitate ; unul caută 
să imiteze conştient logica externa n 
fenomenelor, allul are intuiţia pro- 
funda n ințelesului lor, Jonson defor- 
mează realitatea prin aplicarea logi- 
cei sistematice, prin dextilarea oi pen- 
tru a seoate curacteristicile; Shakes- 
peare primeşte realitutea aşa cum ë, 
făra să o deformeze prin preferinli 
personale. Shakespeare nu detaşează 
caracleristicul de banni şi tocmai a- 
ceaslă lipsă do intervenire sporeşte 
puterea de viaţa a creaţiilor lui Sha- 
kespeare. E foarte greu de prins intr'o 
formulă un singur personaj al lui Sha- 
kespeare, pecind pe fiecare personaj 
al lui Jonson se poate pune o eticheta 
Shakespeare pătrunde complexitatea 
sufletului omenesc, Jonson yede unele 
părți numai. 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE, PEDAGOGIE. 


Eucken. Les grands courants de 
la pensie contemporaine. Paris, F. Al- 
can, 10 fr. 

Traducerea franceză a Insemnatei 
lucrări dutorite profesorului Eucken 
dela Iona, lucrare ce a făcut oarecare 
zgomot în lumea intelectuală cu prile- 
jul unei recente atribuţiuni a premiu- 
lui Nobel. 

M. N. Kostyleff. La Crise de la 
Psychologie expérimentale, Paris, F. 
Alcan, 2.50. 

Autorul constată ourecare lincezală 
in cercetările experimentale de psiho- 
logie şi crede că pentru a se ds un 
nou imbold, e novoa deo incercare 
de sintatizare, ce nu sa făcut pină 
scum. 

A. Ménard. Analyse et Critique dea 
Principes de la Psychologie de W. 
James. Paris, Alean, 7.50. 

In această lucrare se dă o orientare 
generală n psihologici lui James, răs- 
punzindu-se ceriticelor lui Wundt și fă- 
_ cînduso o paralelă intre James și 
Bergson. 


ISTORIE 


Louis Matte. Crimes et Procès po- 
litigues sous Louis XI V. Paris, „So- 
ciété française d'imprimerie et de li- 


rului de Roban”. 


E. Longuemare. Bossuet et la So- 
ciété française sous la rògne de Louis 
XIV. Paris, Blond, 3-50. 

Sarvindu-se de scrierile lui Bossuet 
şi mai ales de discursurile lul, sutorul 
cantă să des o imagină a societății 
franceze din timpul lai Ludvic al XTV- 
lea, așa cum o vedea marele orator. 

Gertrude Lowthian Bell. Amurath 
to Amurath. London, Heinemann, 16 s. 

O luerure de erudiție asupra antichi- 
tăților mediovale ale Mesopotamiei. 


ŞTIINŢĂ 


L. Cuénot. La gendse des espèces 
animales. Paris, Altan, „Bibliothèque 
sciontifique internationale". Prix 12 fr, 

Autorul consemnează nice rezultatele 
unor îndelangate. studii și observaţii 
asupra importantei probleme u origi- 
nii speciilor, deosehindu-se in conclu- 
ziile sale și de Darwin şi de Lamarck. 

Dr. W. C. de Sermyn. Contribution 
à Pâtude de certaines facultés céré 
brales méconnues. Paris, F. Alean. 

Mai mult de domeniul spiritismulai, 
lucrarea aceasta tinde să stahiloaseà, 
pe baza faptelor extraordinare obser- 
vate de autor, existenta a două forte- 
în univers: una creatoare pi brutală, 
alta conștientă, rațională și morală. 


SOCIOLOGIE. ECONOMIE POLITI- 
CĂ. DREPT 


A. Boissard, Le contrat du travail 
et le salariat. Paris, Blond, 3.50. 


E o introducere filozofică, economică 
şi juridică la studiul convenţianilor rè- 
lative la muncă, după cum caracteri- 
zază insuși autorul lucrarea sa, în sub- 
titlul pe care il dă. 

Hubert Lagardelle. La socialisme 
ouvrier, Paris, Giard et Brière, 4.50. 

E o colecţie de articole relative ln 
miseareu socială, articole care ndosea 
nu au o strinsă legătură între ele. 

Vilfredo Pareto. Le mythe vertuiate 
et la littérature immorale. Paris, Ri- 
vière, 3 fr. 

Autorul ironizează în scrierea sa pe 
acei manigei ai virtuţii, care se scean- 
ðnalizează şi fac mare caz de orice li- 
bertate pe care şi-o iau scriitorii ar- 
tisti faţă de moravurile curente. 


CRITICA LITERARĂ şi ARTISTICĂ 


Gaspard Vallette. Jean-Jacques Rous- 

seau Genevois. Paris, Plon-Nourrit; 
Genove, A. Jullian; 7.50. 

Antorul își propune să arate pentru 
ce şi în ce chip Rousseau o gonevez 
şi va rămino astfel în visja, în carac- 
terul, în gindirea și operele sale. Pen- 
tru aceasta Vallette reconstitue mediul 
in care a trăit marele seriitor şi arată 
educaţia pe care a primit-o. 

Edouard Maynial. Casanova e! son 
temps, Paris, „Mercure de France“, 
prix 3.50, 

Bázindu-se pe „memoriile“ lui Casa- 
nova și pe alte documente ale timpu- 
lui, autorul caută să probeze buna ere- 
dÎinţă, sinceritatea și autenticitatea po- 
vestirilor celebrului aventurier. 

Stendhal. Journal d'Italie. Paris, 
Caiman Lévy, 5.59 

E o colectie de note de călătorie, po 
care marele romancier nu le seria de- 
eit pentru sine, așa că nu au alt inte- 
res decit acela de a contribui la lī- 
marirea mai adincă a acestui tempe- 
rament, 


MIŞCAREA INTELECTUALA 46T 


ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII 


Marins Vachon. La Renaissance 
Française. Paris, Fiammarion, 25 fr. 

In această voluminonsă lucrare, nuto- 
rul studiază renașterea franceză căutind 
să urăte că ea nu e o importațiune i- 
taliană, el desvoltarea logică n arhi- 
tecturii gotice franceze. 

Anonyme. L/ Architecture romane en 
France. Puris, Hachette, 25 fr. 

E un mare album, o colecția de planṣe 
cu explicările necesare, care alcătuese 
un fel de istorio al arhitecturii romane 
in Franţa. 


CHESTIUNI MILITARE 


General Zurlinden. Napoléon èt ses 
Maréchaux, Paris, Hachette. 

Nu e un studiu asupra organizaţiei 
comandamentelor sub Napoleon, ci o 
serie de portrete: galeria mureșalilor 
creaţi de marele împărat. 

E. Gachot. La troisième campaţne 
d'ltalie (1806). Paris, Plon, în 8°. 

După ce a descris in operele sale 
anterioare celelalte două campanii din 
talin, uutorai ne dă acuma & treia 
campanie, coa mai puţin deserisă pină 
neumi. 


LITERATURÄ 
e m 


J-H. Rosny Ainé. La guerre du 
Jeu. Paris, Fasquelle, 8.50. 

Un noa roman al cîntărețalui vieţii 
din epocile preistorice. 

Abel Hermant. Histoire d'ua fils 
de roi. Paris, A. Fayard, 1.50. 

Descrierea vieții fără derost a unui 
tocior de bani grata, care-ţi pierdo vre- 
mea în nimicuri. 

Rudyard Kipling. Rewards and Fai- 
ries. London, Macmillan, 6 s- 

E o colecție de povestiri pentru ti- 
nerbne. 


Compilator 


Bibliografie 


P. Girboviceanu, Sp. C, Haret, Ion Kalinderu. Cuvinte rostite la ingu- 
gurarea Arpntiler istorivo-artistice ale comisiunii monumentelor istorice. 
mii Acea le y , Tip. cărţilor bisericeşti. 

imță și ateism, Traducere de A. Luca. Editura „Lumen*, 
ae erei, Pr. 15 bani, 

ae Puterea pasiunilor. Traducere de A. Luca. Editura „Lumen”, 
(No. 77). Pr, 15 buni. 

Kme Lungianu. „Icoane din popor. Bibl; pentra toţi“, (No. 613). Pr. 
Corneille. /foraţiu. Tragedie în 5 acte, tradusă do Haralamb G. Lecea. 
sas. pentru toţi“, (No. 616). Pr. 30 bari, 

1 Caraivan. Soare. „Bibl. pentru toți“, (No. 625) Pr. 30 bani. 

M ère, „Vieleniile lui Scapin., Traducere de A. Alexandru-Dornu. „Bibl. 
pontru toți*, (No, 624), Pr. 30 bani, 

Alex. 580. Cugetări şi amintiri. Ediţie publicată de P. V., Haneg- „Bibl 
pentea toti“, (No, 61D. Pr. 30 bani. 

Raportul comitetului societății pentru cultura şi literatura romînă din 
Bucovina, pe timpul dela 16 Noembrie 1909 la 31 Decembrie 1910, 
1911, Cernăuţi, 1 broş. 8 de 46 pag.. Fără pret, 

Oreste. Poezii, Pucureṣti, Socec. Pr, 3.50 |. 

loan Adam. Porbe de clacã. 1911, Văleaii-de- Munte, Tipografia „Neamul 
Rominesc*, Pr. 2 lei, 

l. Constantinescu-Mion. Peniteneiarele noastre. Istorie. Munca penală. Mo- 
dalităţile regimului penitenciar (după sistemul Crafton), ete, ete.. 1911, Bu- 
curesii, tip. Rosenthal & Gold. Pr. 1 leu. 

Carlo Bertolazzi. Zile de sărbătoare (comedie în $ sete, traducere de |. 
Barberis). „Bibl. Teatrului Naţional“, (No, 14), Pr. 40 bani. 

A Slavici. Românii din, Ardeal. „Bibl. Minervei“, (No. 86). Pr. 30 bani, 

J. M. Guyau, Spre Da DA bine (traducere de Scarlat Georgescu). „BiblaMi- 
nervei*, (Na. 57), 

H. Zschokke. ir ti (traducere de |. Rădut} „Bibl. Minervei*, (No. 
RS). Pr. 90 bani. 

Dumas-Fils. Diana de Lys (traducere de AL. Şerban}. „Bibl. Minervel“, (No. 


iai Taime, pi A producerea d ă (trad de M. Sad ) 
a art ucere dè oveanu). 
„Bibl. Minervei*, Io 90). Pr. 20 bani. 
Silvio Pellico. Ani de temniță ae I şi 1, traducere de N, Pandeleu). 
„Bibi. Minervei“, (No. 91 şi „sat e Si 
Xavier de Maistre prea rejurul mesei mele (traducere de J. B. 
Hâtrat). „Bibl, Minervei“, ri 93), r. 30 bani. 
Clara Tschudi, Tinerefa a Mariei Antoaneta (2 volume, traducere de .. 
Anestin). „Bibl. Minervei”, (No. 94 şi 95). Pr. 60 bani. 


BIBLIOGRAPIE 464 


LA eanu. În întuneric, 1911, Bucureşti, „Minerva”. Pr. 2 1 

M. Lungianu. Jn sărbători, 1911, Bucureşti, „Minerva“. Pr. 1.50 I. 
Bi - oveanu. Apa morților (roman). 1911, Bucureşti, „Minerva“. 

Radu Baltag, Feciorul. 1911, ponkan, „Minerva“. Pr, 1 

Al. Russo. Xorieri (cu o prefață de Bogdun-Dulcă), Ti Bucureşti, 
„Minerva“. Pr. 1.60 i. 

Calendarul „Minervei“ pe 1911. Pr. 1.25 I 

Schiller. Don Carlos (poem dramatic în 5 acte si 17 an; traducere 
de G. Cosbuc). „Bibl. Teatrului Naţional“, (No. 10). Pr. 50 bant. 

Calderon. Judecătorul din Zalamea (dramă Spa 3 s traducere de Ovid 
ai A pan „Bibl. Toatrului Naţional“, (No. 11). Pr. 

P. Locusteanu. Nevasta lui 'ercelus ipiesă într’ un ări „Bibl. Toatrulni 

Naţional“, it en 12). Pr. 30 ses: 

W. Shakespeare. Ae = cast a tragedie în 5D acte ṣi 25 tablouri, tradu- 
coro de Margareta M er-V orehi). „Bibl. Teatrului Național“, (No. 13). 


Pr. p der bani. 
L Boteni. Drumuri. „Bibl. Minerva”, (No. 96). Pr. 30 bani, 
Sacher Masoch. Buni şi răi (Gazetarii) (traducere de sy Qonetaatinpae 
Delabniu). „Bibl. Minervei” (No. 97). Pr. 
= ~ Creditorii, {traducoro de |. Cohataniiuescu- Dolabaia). 
„Bibi. Minervel”, (No. 98) Pr, 30 bani, 
Chateaubriand. Atala (traducere de Margareta Popescu). „Bibl. Minervei“, 
(No. 93). Pr. 30 bani. 
E iai Mironescu. Cura de slăbit și îngrişat. „Bibl. Minervei“, (No. 100). 
A ani, 
C. Flamarion. Urania (2 volume, Sadness de I. Mihälcesen ṣi ©. Chitu). 
a. n parakihe ăi e: să și DD a ed s bani. f P 
reann, Particularités a langue pinagas à l'usage des Rou- 
a ai Brăila, „Minerva"—Moscu ravi. Pr. 8 lei. 
Le apr i după Carlo Cafiero, de Dik). „Bibl. So- 
siaina», ai, No: 1) 
arneliu Botez. Ioana n idecätorului de ocol vâzută în lumina noilor 
E ma (Observaţii eritiec asupra legislației şi jurisprudenţii). Extras din 
„hevista Critică de Dee; Legislație și Jurispruđentă). 1911, Bucureşti, Tip, 
„Anuarul General“. Pr, 1.50 1. 
-y şi invențiunile sale. „Bibl. Lumen", (No, 78). Pr. 15 buni. 
E. Haeckel. Dumnezeu cote și lumea (traducere de G. St, Graur). „Bibl. Lu- 
mons, (No. 79), Pr, 15 ba 
Andrew Carnegie. Arta de a face bani (traducere de A. Luca). „Bibl. 
Lumen” (No, 80), Pr. 15 bani. 
Gabriel Donna. Marginalia. 1911, București, Tip. „Unirea*. Pr. 1 leu. 
I. Răducanu. La mutualité roumaine. 1911, Bucuresti, Tip. „Minervu*, 


e Mescla.. Matoda a experimental l b 31, B i, 
a imentală în politică, o bros. 1 meureşt 
a dei. Pr. 50 r A 
Titus Maier. cehe ma ra factor social, o bros, 31 pag. 1911 Cralova, 


st ra Liza pret. 
anaitescu. Generalul (Ir. Crăiniceanu, Activitatea ua li- 
re în păr de fortifieaţiune. O bros. în 8 de G7 png 1911, București, 
aa Fără prej, 
W. Dostaiewski. Nuvele (traduse de B. Marian). „Bibl, pentru Toti", 
gE 629). Pr. 30 bani. 
Dr. Maximilian Popovici. Colonizări pi rată dl age i. D re de samă asu 
misiunii de stadii de colonizări din Germa: ria şi citeva cuvinte 
despre camerele de agricultură, o broş. în 8 pt pag. 1911, București, 


ca i A . 
In chestia meseriașilor, 1911, Bucureşti, Instit. Grale 


„Vinea. ră 
Ti Sehter. a e Aaea originală în 8 acte, în versuri). 
1911, e iă Tip. „Unirea“. Pr. 

lon Cocirla-l.eandru. Jalea satelor. 1911, Suceava, Tip. Societ. „Reoala 
Romină“. Pr. 2 cor. 


11 


470 VIAȚA ROMINEASCA 


C. apg i Invăţămintul limbilor străine în liceele din Germania, 
Franța şi Italia. (Anchetă făcată în cursul anului șeolar 1909—1910). 1911, 
Bue Pr. 2.50 L. 

lon Dragoslav. Inwițați şi meserii. Cu o procuvintare de lon Kalinderu. 
1911, Bucuresti, Tip. „Gutemberg“ Ioseph GÖDI. Bibl. populară a administra- 
ției domeniului coroanei. Cărtieiea XI, 

E. Toronţiu. Romimi şi clasa intelectuală din Bucovina. 1911, Cer- 
năuţi. Editura „Junimea“, Preţul 1 coroană. 

Gh. N. Munteanu-Birlad, C. Negri. Viata și vrolnieia lui, en un portret. 
ad Bucureşti, „Minerva“. Preţul I leu, 

Dr. Onisifor Ghibu, Cercetări privitoare la situația învățământului no- 
stru ru primar ei l şi la educaţia populară. 1911, Sibiu, tip. Arhidiecezană. 
uşianu, Tradiţii și legende populare. Leon Alalay, Bucuresti, 
Biblioteca pentru toţi, No. 600. Preţul 30 bani. 

L Tolstoi. Jn ce constă fericirea ? Bucuresti. Editura „Lumen*, Biblioteca 
„Lumen* No. RI. Preţul 15 bani. 

H. Sienkiewicz. Janko muzicantul, Slugă bitrină, Trad. de C. V, Bucu- 
cureşti. Editura „Lumen“, Biblioteca „Lumen” No. 85. Preţul 15 bani, 

Dr, C. Şobru. Ca. Protal rinite e. Bucuresti. Editura „lumen*, Biblio- 

5 


teaca Lumen” No, Să 
anual al societății academice „Hominia Jună* din Viena. Pen- 
tru anii odministrativi : E V 1908/9 gi al XLVI 1999/10. 1910. Viena, 
Editura şi propriet. sot. Rominia Junā“, 


Cafiero, Capitalul nt pius valoarea relatiei. Cooperajia.  Diviziu- 
nea muncii pi manufactura, ete) de Karl Marx. 1911, Bucureşti. Biblio- 
teea sociologică No, 2. Biuroul „Cultura”. Proţul 15 bani. 

Octav Minar. Cum a iubit Eminescu. Pagini intime, Serisori, poezii, a- 
mintiri inédite. 1911, laşi. Renaşterea Cărților Rominaști, 1 vol. în 12, 160 


à 

f fan E Teireviei. mai cena penans filosofice. 1911. Iaşi, tip. Dacia. Prețul 1 leu, 
ge aeg 1911, lași, tip. Dacia. Protul 1 ton. 

ion Cadilla Lonmin a Jalia lor. Suceava. Tip. Soe. Scoala Romină, 


Preţul 2 cor 
aae ia e Procopie. Viața absolută, aaa Rimnicu-Vilcea. Tip. societăţii 
Tado ir Tg ra ul iuli apă E Dorë- credintei lai 
u u țele poporu romin, 1911. 
mie revistei Ton, Creangă; Fi ; dorna“ Tipograñ aaia iri cetei nai. 
e Pirvan. Contributi eggi ag> smului o- 
Român, 1911, Bucureşti. Soret ET 
Constant. C. Georgescu, Impozitul pe venit în encijan şi legislațiunea 
o = 1911, Bucureşti, Socec & Co. Pretul 4 lei 
asile Mihăilescu. Directorii șeoalelor secundare. "1911, Vălenii -do-Munte, 
Tip. „Noamul Romtnesc. Proj. 1 leu. 
nstan. Teodorescu. D'ale tinereții. 1911, Bucureşti, Tip. Manrieiu Kal- 


e Pt Petru a Pentru Sfînta Direptate (drumă 4 n, B ti, 
> a e (ru in 4 acte). 19 neure 
Boese & Co. Preţ 125 I. TARS | R 

C. Miks erii (traducere do liviu Rebreanu). Bib. „Lumina“ 
(Ne. 19. cer 


Guy de Ma ERĂ Povestea unei fete de țară. Tradacere de C. Stejărel. 
1541, Bucureşti, Luceafărul, Biblioteca Luceafărul, No, 6, 20 b. 

Nekrassof. Jn oenele Siberiei: Amintirile Prințesei Wolkonskala. Bueu- 
mi myg Luceafărul, No. 7. 20 b. 

IN.M aru. Zur D Eiis Entwickelung Rumäniens, Die 
pa An des riksystems în der Walachei. 1911, Woids i. Th, Druck 
von Thomas & Hubert. 

Căpitan Băncilă loan. Conştiinţa naţională (Conferinţă ţinută l:i Cereal 
Militar din Focşani, în Februarie 1911). (911, Bucuresti, Albert Baar. Prot. 50b. 
Vasilin-Bacân. XXALMI. Economia naționali. —XÎXIV Basarabia. — 
XXXV. Cronicarii romîni. Bucureşti, „Bib. Naţională* (No. 3835—35). Mi- 
nerva. Preţ. 50 b. 


(urmează în numărul viitor) 


TABLA DE MATERIE 


Volumului XX 
(ANUL VI, NUMERELE 1,2 şi 3) 


1.— Literatură 


Anghel D.— Sămănătorul i : ; 
Beidiceanu N. N.—Gruia $ : 
Bran Simina. —S-a stins un vis.. (versuri) 3 
Brătescu- Voineşti Al. T.—,Un reghiment de antilerie“ 
Intuneric şi lumină (Predoslovie) . $ 
Ciura Al.— Dascălul Cojoc . . . 
Codrtanu M.—Sonete (Rugaţi-vă...— Dura lex.—In 
faţa morţii. Atot-puternicul) 
Sonete (La moartea lui José- Maria de Hé: 
redia.—Cintăreţul mien tori de seră.— 
Marea) é š 
Sonet (Et in “Arcadia ego) s . 
Minulescu I.— Romanţă nordică (versuri) s r 
Moldovan E. V.—Călàtorie în Florida 
Rădulescu Dem. Mrcea.—Privelişti moderne (versuri) 
Sadoveanu M.—Rătăcirea lui cuconu' Toderaş 
De ziua mamei ipea intr-un act) 
Bordeenii . & 
Savel V.—O „razzie* A A i 
Toma A.—Decebal (versuri) . S ; i 
Crist (versuri) 


Volbură Poiană. —Strofe din amurg (versuri) TTNA 


IV.—Ntudil.— Articole. Scrisori din ţările romine și 


din străinătate 


Pag. 
Bădărău A. T.—Forme de asociaţii la animale 70 
Bărbulescu Iie.— Din lumea AEBS (Regatul Mun- 
rului) . . 105 
$ cuno sa pe Bulgari) 401 
Cina p-ar Aer sarabia (Limba mol- 
dovenească în Dui Imperiului) . 274 
Irimescu S. Dr.—In chestie personală A 100 
Petrovici I.— semer filozofice ale matematecului H. 
Poin 24 348 
Poenaru Gh.— Serisori din Ardeal (Progresele siste- 
mului de maghiarizare) 127 


Sima 0.—Scrisori din Ardeal (Şcoli pierdute. —Re- 
medii.— Înfiinţarea de biblioteci pedago- 
pe: i Şezăätoarea scriitorilor romini la 

|] . + 

Tatuşescu D, Dr — Statul şi tuberculoza i 

Trajanescu D. y T oer cule in Mâldăreşti (Vilcea) - 

Un Bucovinean.— Scrisori din Bucovina (Recenze- 
rue pulaţiunii) A f 

D. A.—Descălecarea Munteniei 


MII. — Documente omeneşti 


„Tot făcut mi-a fost* (Sp. P. J 

Marunţişuri TE unui director de minister 
( i j ; 

Un meşter şi oamenii lui (M. Sd). 

Să dea ordin pentru dreptate L.. (Sp. P) 


IV.—Note pe marginea cărţilor 


Manon Lescaut /G. 7.) 
Un prieten al nei Ruj Sadoveanu) 
Cu paloșul /D. D l 


Y.—Cronici 


Bădărău A. T. — Cronica ştiinţifică poale cli- 
matului) 
Botes Octav. — Cronica teatrală („Salomea*, — „Grin- 
goire*.—,Maman Colibri*.— „Cid“ ) 
Damian Ea Cronica ştiinţifică (Teoria energetică) 


419 


430 
120 


Duca G. 1.— Cronica externă (Lupta Impotriva lorzilor) 

Lebrun Francis.— Cronica literară (Literatura romină 
şi literatura comparată) 

Manicatide M. Dr.— Cronica medicală (Hrana copii 
lor mici) i 

Medicus. — Cronica medicală (Citeva consideraţiuni ge- 
nerale asupra terapeuticei, cu prilejul in- 
trebuințării preparatului lui Ehrlich-Hata 
„606* ca tratament contra sifilisului) 

Sadoveanu Izabela.— Cronica literară (L.afcadio Hearn) 

Sanielevici M.— Cronica ştiinţifică (Ceva despre ma- 
ree şi importanța lor pentru astronomie) , 

Topirceanu Gh. — Cronica veselă Sonete : Scamatorul. 
— La cinematograf. —Dalila) 
(Un romantic. — Testament) 


YI. —Miscellanea 


P. Nicanor € Co.—Pentru d. C. Graur,-» „Neoiobăgia“, 
Chestia „Tribunei* din Arad. -Serutori 
foarte mari şi maeştri.—D). Duiliu Zami!i- 
rescu şi damele cu moral.- Antonio Fo- 
pune —Dela redacție . 

entru d. C. Graur.—larăşi „Moş Gheor- 
ghe la Expoziţie“ (Un proces „literar* ca- 
racteristic moravurilor noastre) 5 


VII. —Recenzii. 


piete 1.— In intuneric.—Prăpastia (I. S.). 
Radu.— Feciorul (I. S.). 
e Îi de Haraszt Charles.—Le mouton en Hon- 
grie (I. A.C) 
Berthod Amé. —P. |. Proudhon et la propriétė, Un 
socialisme pour les paysans (M. J.) 
Brieger- Wasservogel Lothaire. A travers l'art con- 
temporain (G. M. S.) 
Candrea A., Í. şi Densuşianu Ovid.— Dicţionarul eti. 
mologic al limbii romine, Elementele la- 
tine (G. P.) i 
Chateaubriand. — Atala (C. D) 
Chicireanu N.— Particularités de la lingue i française 
à l'usage des Roumains (G i 
„Cintece voiniceşsti şi ostäşesti*, alese de trei învăţa- 
tori (|. I) - à 
Coatu-Cerna G.—Momente vitejeşti (V. D.) . 
Cotruş A.—Poezii (O. B.) i 


137 


IV 


De Windi gr — Trough Savage Europe (|. B.) . 

Diculescu C. Const.— Vechimea creștinismului la Ro- 
mini. Argumentul filologic (G. P.) 

Dobrescu Ta Ter aria bisericii romine (Secolul al 

V-lea ) 

fai Ivireanul, mitropolitul Ungro-Vla- 
hiei (I. L) 

Dostoieuschi.—Suflet de copil (F ) 

France Anatole.— Povestiri (F.) 

Gherman Atanasie, preot.—Sfaturi prietenești pentru 
țăranul romin (M. C.) i 

Ghibu Onisifor d.— Cercetări privitoare la situația 
AT nostru primar şi la educa- 

A populari (A. B) 

Groos PA gh r Lebenswert es e Spiels (Dr. À M. A. B.) 

Guyau M. J.—Spre_mai bine (C 

Tomescu G. Çonst.—Rumänisches Skan (M. J) 

lonescut- Quintus, — Câsnicii (I. S.) 

Torga N. -Francisc Râkoczy II (V; D.) 
Un Y, italian In Turcia și iibidbva 


(V. 

„Keinen A fn Tafu“ (Illustrated Books ofthe Birds 
and Flowers of Japan) (Dr. N. Q.) 4 

Labbi Marcel.—Le sang (Dr. A.B.) 

„La Belle au Bois dormant et quelques autres con- 
ad ră pda, (Préface de Edmond Pilon) 
| 

Lasăr Victor.—Die Südrumänen der Türkei und der 
angrenzenden Länder (M. J.) 

Leblond Marius-Ary.—= — La Polone vivante (M. C) 

Lungianu M.--In sărbători (I. 5) 

Lupu Elena. — Nouvelles contributions ‘à l'étude de la 
respiration intestinale du Cobitis fossilis 
(chiscarul) (T. A. B) 

Madacaru N. V.—lIn chestiunea meseriașilor (A. B) 

Metchnicoff Elie.— Batrineţa (F.) 

Moldovanu Corneliu. — Cetatea Soarelui (|. L) 

Münch Wilhelm dr.—Didaktik und Methodik des 
französischen Unterrichts (I. L) . 

Nistor J. dr.—Die auswärtigen Handelsbeziehungen 
der Moldau in XIV, XV and XVI Jahr 


(V. D.) 
Novicow I.—Le fran ais— langue internationale de 
L'Europe (br. M. A.B. i 


) 
Ollivier Emule.— Philosophie d'une guerre (V. D.) 
Oreste.— Versuri (0. B) 
Pascu G. dr.— Th. Capidan, Die nominalen Suffixe 
in Aromunischen (G. P) . : 


Păun 1. (Pincio).— Versuri, Proză. Scrisori (O. B.) . 

rin ai Grigore.—Viaţa absolută (A. B) - 

Puiu V. a Din istoria vieţii monahale 

Răducanu 1—La mutualité roumaine (A. B} 

Rădulescu-Codin C.— Legende, tradiții şi amintiri is- 
torice (M. C.) - ; : 

Russo D.—Studii şi critice (Q. p. ) 

Taine H.—Despre producerea operei de artă (C. D. 

Tolstoi L.—Revoluționarii (F.) 

Toronţiu E. 1.— Rominii şi clasa intelectuală din Bu- 
covina (A, B 

Toulouse dr, — Comment se conduire dans la vie M. C. 

Turghenief Ivan. —Poeme in proza (F) 

Vițianu A.—Bacante (O. B.) r 


VEIL — Revista revistelor, 


Arrhenius S.—Origina cultului stelelor 
Bahr Hermann—Problema germană 
Bernstein Ed.—Progresul şi socialismul , 
Berrichon Paterne.— Rimbaud la parnasieni : legătura 
lui cu Verlaine 
Borel Emile. — Matematecul Jules Tannery 
Box Jean.— Chestiunea Indo-Chinei şi De- Tham 
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice” 
Cankov Hr. — Mersul literaturii aaa în cursul a- 
nului 1910 . . 
Capuana Luigi. —Sfirşitul lui Tolstoi . 
Carito Diomede dr. —Relexele neurasteniei in viaţa 
politică . 
Cesareo A. G. — Tolstoi scriitor 
Collins Churton.— Teatrele pe vremea lui Shakes eare 
Contele“ d Haussomvi le. pa prea ultimelor a egeri 
in Anglia . a 
„Convorbiri Literare" 
Efremov S.— Apostolul iei 
Ferrero Guglielmo. — ideile lui Tolstoi asupra istoriei 
Finot Jean —Povestea cu rasele. 
i reiherr von Siebold Alex.— Japonia şi Statele- Unite 
vit R. T.— Dositej Obradović şi Rominii 
VAA ph tein Julius.— Wiliam James 
Gringoire. — Finanţele şi financiari în serviciul gu: 
vernului 
Herold Ferdinand A. — Adaptațiunile vechi franceze 
ale piesei „Romeo și Julieta” 
lot Aleksa. = Colpniile de Bulgari in Ungaria, in sec. 
XVII şi XVIII f 


Pag. 


VI 


Pe a „EP 
Komisski A.—Patru pedepse . ; A 301 
Krüstev lv. dr.— Mişcarea de emigrare a Bulgarilor 
in America £ A . x 301 
Letopis Malice Srpske" 5 > . ; 156 
„Luceafürul* , : $ . a „152, 45 
Maybon Albert. — Istoricul mişcării socialiste din Japonia 124 
Meillet A.—Diferenţiarea şi unificarea limbilor b 460 
„Mercure de France" , A . A . 208 
Nordau Max.—O putere care se naştr. A 459 
„Noua Revistă Romina" . > . 5 297 
„Nuova Antologia” A 153 


Pick Otto. — Asupra romanului Viaja în întunerac gi 
volumului de nuvele Aventuri și intim- 
plări silnice din viata orbilor de poetul 
orb Oskar Baum 3 š A 

Principesa Shahovskoy Strechneff.— Căsătoria unui poet 290, 459 


Rădulescu-Motru C.—Guvernul „binelui cu de-a sila“ . 29 
„Revista Politică şi Literară” A A A pe 
Roussel Louis.— Pronunţarea latină . A $ 4 
Schippel Max.—Paul Singer . e A ; 4 
Shelfon S. H.— Teoriile moderne ale timpului geologic 302 
„Srpski Knjizevni Glasnik* . s : A 484 
Streitsme Homan.— Tolstoi şi socialismul , . I 
Suddard Mary.—Ben Jonson şi Shakespeare % 465 
Tăslăuanu O.—Cărți pentru popor . . . 152 
Vento- Palmeri Sebastano.— Influenţa culturii arabe 

sopra poeziei populare siciliane . . 460 
„Viaja Socială“ S j : à ; 458 
„Zora* . £ à A A . 156 


IX.— Miscarea intelectuală în sirăinătate 158,304, 466 
X. — Bibliografie 5 š ; - 160, 306, 468 
XI. —Nlustraţii 


D. Anghel (Iser) . š . . 4 
C. Stere (fason vechiu, fason nou) (lser) . à $ 
Spitalul de izolare pentru tuberculosi dela Filaret. 

Sanatoriul pentru tuberculosi dela Filaret. 

Sanatoriul pentru tuberculosi dela Bisericani (Jd. Neamţ). 

O cula boerească din Maldăreşti (Vilcea), proprietatea d-lui I. 


G. Duca. .* 
O cula boerească din MAldăreşti (Vilcea), proprietatea familiei 
Greceanu. 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoştinta autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se înnapoiază ; în schimb, acei autori 
ale căror lucrări urmează să se publice in revistă, vor fi 
înștiințați, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice și onorarul dorii; în caz contrar, acesta 
se va fixa de cătră Direcțiunea Revistei. 


ir putu e a i ————— 


Pentru tot ceea ce priveşte redacția: manuscrise, 
reviste, ziare, carți, etc, a se adresa d-lui G, Ibrăi- 
leanu strada Golia 52, lasi. re 

Numai articolele ştiinţifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. NIA- 
tineanu, str. Știrbey-Vodă, 111 bis, București. 


Pentru tot ceea ce privește administraţia: cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa g A pe revistei „Viaţa Rominească” 
strada Golia, 52, laşi. 

D-1 1. Botez va continua a reprezenta revista noas- 
tra, avind dreptul de a incasa sumele ce ni sint dato- 


rite, si a face angajamente in privința anunciurilor. 


~ 


Persoanele, care doresc să se aboneze la Viaja 
Rominească, sint rugate sa se adreseze Administraţiei 


prin mandal postal. 


ij 


Au apàrut în editura revistei „Viaţa 
Rominească“ și se afla de vinzare la principalele li- 


brarii din tara. precum și la administratia revistei : 


|, Al. Brātescu-Voineşti, Zn lumea dreptății. Nuvele. Un vo- 
lum, în 80, de 290 pagini.— Preţul 2 Lei. 

A. Philippide. Specialistul Romtin, Contribuţie la istoria cultu- 
rii rominești din sec. al XIX-lea. Un volum, in format mare, 
de 96 pagini.— Preţul 1 Leu 50 Bani. 

M. Lermontov. Demonul. Poemă tradusă de loan R. Rădulescu, 
precedată de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“. O 
plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 64 pa- 
gini.— Preţul 1 Leu, 

St. O. Iosif şi D. Anghel. /esenda Funigeilor. Poem drama- 
tic, In trei acte, O plachetă elegantă, pe hirtie velină. format 
special, de 60 pagini. — Preţul | Leu. 

G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura rominească. Un vo- 
lum, în 8o, de 267 pagini. —Preţul 2 Lei. 

G. Ibrăileanu, Scriitori şi Curente. Un volum în Bo de 320 p. 
Preţul 2 lei. 

D, D. Pătrășcanu Schițe şi Amintiri. Un volum în 8 de 292 
pagini. Preţul 2 Lei. 

A. Stavri. Luminişuri (Versuri). Pr. 2 Lei. 


PREŢUL 2 LEI 


Ey ie N RRRA NAAA iai d ia a a a a a a a a EN 
PENDB ALIA MAT Aa a A h si mai ahi