D.Bolintineanu — Caletorii la Ierusalim in serbatorile Pascelui (1867)

a 


CĂLETORII 


IERUSALIM 


IN SERBĂTORILE PASCELUI 


| SIL ÎN porpri. 


| DE 
| 


D. BOLINTINEANU | 


BUUURESCI 
EDIȚIUNEA TIPOGRAFIK] LUCRĂTORILOR ASSO CIAȚĂ 
12, PASSAGIULU ROMĂNU 12. 
1867 


E 


e O a N a anad og DIA ACT She re ee "Vă 


CĂLETORII 


IERUSALIM 


ŞI ÎN EGIPTU 


DE 


D. BOLINTINEANU 


brem aaa aa 


A doua ediţiuna 


BUCURESCI 
TIPOGRAFIA LUCRĂTORILORU ASOCIAȚI 


12. PASSAGIULU ROMANY 12. 
1867 


CARTEA I 


La 9 mastic, pe la cincă óre séra, mă imbarcaiă pe vasul cu vapor 
Merse , împreună cu alţi doi compatrioți. 

Scopul nostru era să visităm Ierusalimul şi tâte locurile sânte. 

Nâptea se întindea asupra saraiurilor misteridse, perdute prin 
arborii grădinelor desfătătore ale Bosforului. Cotul unde fuse altă 
dată palatul impdraţilor, astăgi saraïul sultanilor părăsit, rămase 
la drépta nâstră. Scutari, Cadikioi, periră unul după altul în 
umbră şi în depărtare; insulele Principilor , semănate în faça mă- 
reï, păréŭ că înótă sub cununele lor de scântei , în apă, în umbră 
şi în tăcere. 

Scutari cade în fașă cu palatul cesarilor. În vechime acest oraș 
se chema Chrisopole saŭ cetatea de aur. Denis din Bizanţ dice că 
acest oraş priimise numele de aurit căci perșii strângâii aici tri- 
butul de la popolii aubjugaţi. Aici era mormentul lui Chrisis, fiul 
lui Agamemnon şi al Chriseidci; unii cred că de aici il veni numele 
de Chrisopole. După Xenofonte , atenienii se agedară aici cu 30 de 
vase, ca să supue la contribuţie pe toţi navigatorii care trecâă prin 
Bosfor. 

Promontorul de la Scutari se chema în vechime Bos, și se vedea 
aici (Denis de Bizanţ) o col6nă de marmură albă pe care cra statua 


lui Bos, femcea lui Hares, general atenian. 
1 


2 CĂLETORII 


Cadikioi se află spre sudul Scutarii, dincolo de promontorul Bos. 
Acest oraş se chema în vechime Chalcedonia ; era aședat pe un ri- 
uleţ de la care oraşul îşi primi numele. Aici se afla o mulțime de 
monumente măreţe; intre altele, templul lui Apolon. Mai era 
templul Venereï , al eroului Eupostes gi vestita fontână Her- 
magora. 

Tacit, ann. c. 12; Strabon, c. 7; Polib. c. 4; Pliniu c. 5. spun 
că megarienii fundară acestă cetate şi că mult timp aŭ fost de rîsul 
vecinilor lor care le deteră nume de orbi, căcă în loc să se agede 
pe partea Bizanțului, se aşedaseră la o parte retrasă. 

Perşii de mai multe ori despoiâră acâstă cetate; zidurile ei se 
surpară de Valens; goții o sfărămară şi Corneliu Avitu o restabili. 
Saraciniï o dărâmară cu totul. Aică se zidise o biserică: sánta Eu- 
femia in care se ţinu soborul (conciliul) generală; dar astăqi nu 
maï este. 

Aică se osândi sântul Chrisostom la exil, pentru că vorbise în 
contra viţiurilor femeilor și în contra credinţii pentru statua Eu- 
doxieï. În portul acestui oraş, Foca făcu să peri Mauris şi patru 

fi aï săi. 

Pe aici împăratul Constantin se luptă şi triumfă în contra lui 
Liciniu , şi Mitridat se bătu cu Romanii. 

Mai în susul acestui oraş spre sud, se întinde o limbă de păment 
în mare ce se numia altă dată promontoriul Hereum ; astăti Fa, 
nar-bacce ; Procop dice că aici era altă dată un palat măreț şi băi - 
zidite de Justinian , pentru Teodora. 

Mai în tote părţile sc aflaii pe aici zidiri ce purtaŭ numele Teo- 
dorei. 

Împărătâsa Teodora era fica unul om care nutrea vite; maïcă-sa 
vindu pe bani virtutea ei, şi Teodora se prostituă publicului. Fuse 
ţinută cât-va timp de un Haţebol din Tir, caro o goni în urmă. 
De aici merse în Alexandria, apoi veni în Constantinopole unde 
se ocupă cu trista eï meserie. Împăratul Justinian , vădându-o, îă 
plăcu , o luă de ţiitâre, apoi, stricând legea ce oprea pe împărați 
să se însâre cu femel de meserie înjositâre, o luă de soţie. Procop 
dice că fuse un biciă al n&mului omenesc. Muri pe la anul 565, 


LA IERUSALIM 3 


Insulele Principilor sunt patru mai mari și locuite; cle se află 
vecine cu cósta Asiei. Pliniii le numesce Propontide, Aici era o 
dată locul de exil ai martirilor politică și tot de o dată asilul de 
plăcere al curtesanilor bizantini. Două, Proti şi Antigona, nu sunt 
mult locuite; celelalte dout, Halchi şi Princhip, sunt mai roditâre, 
maï locuite și mai visitate de călători. Aici sunt vii, grădini, mo- 
nastiri grecesci, Halchi se numea în vechime Halchitis. 

Vasul nostru despica undele nopţii şi ale Propontidei ìn linisce,. 

Marca Propontidă saii de Marmara , priiinea deosebite numiri 
după vecinătatea țărmurilor eï. So află inchisă între malul Europei 
şi al Asiei, în larg; iar în lung, între Dardanele și bosforul Tra- 
cică, Prin Bosfor comunică cu marea Nâgră; prin Dardanele cu 
Archipelul. Este lină, şi caicele plutesc cu mândrie pe faça eï. De 
pe ţărmul Europei, in multe locuri, se vede cu ochii ţărmul Asiei. 
De la Bosfor până la Dardanele, în lung, sc alârgă, cu vasul cu 
vapor în 12 óre. 

Clopotul vaporului ne chiemă la mâsă. Aici făcuiii cunoscinţa, 
tutulor pasagerilor. Între cei mai curioșă era un engles , născut 
în orient, in vîrstă de 55 deani. Acesta vorbea. neincetat, şi 
pentru acâsta era silit së spue și bune gi rele. Ne spuse o mul- 
time de anecdote, al căror eroii era totd'auna el însuşi. Mai era 
o damă bătrină ce se ducea în Palestina, insogită de un căţel. Era 
âncă un pașă turc cu două-deci de şerbi după el. Acesta nu mânca, 
cu noi la mésă; dar venea së ne vsdă mâncând. Însă cra şi o jună 
fetă, englesă, însoçită de părintele săii, un lord bătrin. Fiicele Al- 
bionului în genere, nu sunt frumâse : graţia, gentileţa, vioiciunea, 
le lipsesc; nalte şi reci ca nisce colne de marmură; mari în mâni 
şi în picăore; însă când , printre cle, se întâmplă unele frumose , 
aceste escepţii sunt frumose ca nisce minuni. Astfel era acâstă 
jună englesă ; vioiciunea sufletului săii se r&sfrângea pe faça ei a- 
semenea radelor de sóre ce se versă pe stele şi pe care ochii nostri 
nu le pot vedea, aflânduse ascunse. Fie-cine, tineri și bătrină, 
din pasageri, ar fi dorit să ţie mâsa în tótă viaţa lor ; dar deii îşi 
rid de hotăririle Gmenilor , dice Omer unde-va, astfel mesa ţinu 
maï puçin de cât trebui să ţie, căci audirăm afară o mare gălăgie. 


4 CĂLËTORIŤ 


Adoratorii mis Liei uitară farmecele frumusețeï ei, şi egiră repede 
afară. Amorul viețeï se vede că este pentru ómenï în genere maï 
pre sus de tâte bunurile, de tâte simţimântele sublime. Astfel, 
când pentru o idee înaltă, ca simțimênt divin, menii cei aleși îşi 
sacrifică viața, lor, nu este de mirare ca mulţimea Omenilor de rend 
şi ignoranţi, să crâgă pe ceï ce să sacrifică că sunt nebuni! 

Frumâsa mis Lia fu dată la o parte, călcată pe piciore de cei ce 
voiră să 6să! Sunt sigur că dacă s'ar fi spart vasul, de am fi scăpat 
în bă.că pe mare, de am fi nătăcit mai multe qile însetaţi gi flă- 
mânqiţă ; de amn fi hotărit în amețéla fomei, să mâncăm pe unul 
din noi și sorta ar fi cădut pe frumâsa fecioră, negreşit că acestă 
adoratoră ar fi mâncat'o, fără nici o mustrare de cuget, numai să 
nu moră eï. Vasul nostru întâlnise un caic încărcat cu marfă și 
cu trei-spre-dece ómenï. Îndată ce îl lovi, îl rupse în doč :îl vë- 
Qurăm plutind un minut pe apă, apoi se cufundă. Câţi va mate- 
loţi se dară josii din vapor cu o barcă së caute pe cei ce se înecaii. 
Audirăan âncă strigătele lor durerose, apoi o tăcere de morte se în- 
tinse peste unde. După câte-va minute barca veni la vapor cu trcă 
Omeni scăpaţi din apă : dece se înecaseră. Vaporul urmă atunci 
călătoria sa prin întuneric. 

A doua di ne aflarăm în strâmtorea, Dardanelelor. 

Până a nu ajunge aici lăsarăm pe partea Europei mai multe ce- 
tăţă ce în vechime aŭ fost vestite şi astăgi aŭ picat cu totul în 
păagină și uitare. Astfel sunt Silivia sai Silimbria de unde 
incepea zidul ce rădicară locuitorii din Constantinopole ca să se 
apere în contra barbarilor gi care mergea până la Filea , pe marea 
negră făcând 420 de stade de lungime; vine în urmă Hereclia ce 
tmcii numesc Reclia , zidită pe malul mărei la anul Romei 153. 
Vespasian avea aici un amfiteatru şi mai multe palate, ale cor 
urme âncă se cunosc. 

În acestă mare se află âncă două insule mai mari: una Calo li- 
mna, nu departe de golful Mondanici; alta insula de Marmara 
saŭ vechea Proconesa. 

Canalul Dardanelelor sai vechiul Helespont nu pâte să se pue 
în frumusețe cu Bosforul Traciei. Nu me nici grădinele tot-d'auna 


LA IERUSALIM 5 


verdi ale malurilor celui din urmă; nici casele şi saraiurile lor, 
cu desfătările şi durerile misteriose; nică tablourile Bosforului rë- 
pitâre ce se schimbă pe fie ce minut, fără së semene nică odată unul 
cu altul. Canalul Dardanelelor cură cu majestate între douămaluri, 
unul al Asiei, cel alt al Europei; malurile sunt selbatice şi mo- 
notone. Din timp în timp se vede, pe unul din aceste maluri, 
câte o turmă de oi, câte un sat saŭ oraş cu fisionomie de păragină, 
care umple inima de desplăcere. 

Dar , dacă nu fermecă ochii celor ce îl věd , ca Bosforul prin fru- 
museţea lui materială , cel puţin pentru o sémě de Omeni inteli- 
genţi, acest canal are un merit mai preţios. Aduce aminte de fapte 
mari și glori6se din trecut : sângele atenienilor , lacedemonenilor, 
persilor , venețienilor şi musulmanilor , pică şi se amestecă odată 
cu aceste unde. 

Strêmtórca are 11 leghe de lungime; lărgimea schimbătâre, 
începe de la 2—9 kilometre. 

Pe istmul de la drâpta , intrând , era o dată trei cetăţi vestite: 
Pactie, astăqi Patio-Patino; Cordia , pe golful Melas şi Lisima- 
chia, fondată de Lisimach, unul din mostenitorii lui Alexandru 
cel mare; acâsta din urmă se află între cele două aşedată. 

La drâpta iar pe ţărmul Europei se vede Galipole. Oraşul de 
astădi este părăginit ; dar posiţia lui este avantagiosă : astfel toţi 
cuceritorii se aședară aici, maï 'nainte de a păși în Tracia. Jus- 
tinian ţinea la Galiople o garnisână numerâsă. În dilcle nâstre, 
avend esemplu trecutul , francesii şi englesii , descărcară gi se ase- 
dară aici. 

Riul Burga-su și Musachei-su care în vechime se chiemai, cel 
d'ântăiu. Percot , cel de al douilea , Practius, cad pe cósta Asiei. 
Pe ţărmul din façă sc află rîul Aegos, astăgdi Caraoba-su. Pe ma- 
lurile lui se întâmplă vestita bătac a Peloponesului. Mai în sus, 
pe canal, este o limbă de pământ, numită Nagara-bumu. Aici 
se dice că a fost în vechime castelul lui Abidos. În faţă, pe ţer- 
mul Europei, a fost castelul Sestos. Între Abidos şi Sestos, dice 
Strabon, împăratul persilor Xerxes aruncă un pod ca să-și trecă 
numerdsele sale trupe, să mârgă să supue pe greci. Tot pe aici 


6 căLEToRII 


trecu cu ostirile lui Alexandru cel mare din Europa în Asia, Turcii 
âncă de aici trecură in Europa pentru ântâia órë. Vom vorbi âncă 
de Leandru, Lord Biron , şi de un june ebreii ce trecură asemenea, 
dar înnot , acâstă strimtore? 

Hero fiica lui Sestos, pretresă, locuia un castel pe malul acestui 
canal. Leandru, amantul eï, trecca, înnot, nóptea , Hclespontul, 
câ să întâlnâscă pe juna sa amantă; pe când acâsta din urmă, din 
vâful unui turn, ţinca un fanar aprins, după a cărui lumină, se 
îndrepta , prin întuneric amantul. Înti'o nâpte pe când Leandru 
trecea apa , se rădică o furtună : lumina se stinse de vânt și junele 
înnotător se înecă. Hero atunci, se aruncă în valuri şi peri. O 
mulţime de poeţi aŭ cântat acâstă scenă tristă, în versuri și în 
prosă. Un călător ce şi-aii scris călătoria pe aici, dice că, aducen- 
du-și aminte de acâstă întâmplare, a plâns de durere. Eù însumi 
așii fi scris ce-va asupra acestii ncfericiri , saii cel puçin , ași fi 
plâns, dar nu făeuiă nici una nici alta : eram supărat pe acel Le- 
andru, căci a pus în practică proverbul: 


» On n'a pas tant d'esprit quand on cst amoureux. “ 


Dacă trecea apa într'o barcă, în loc să trecă înnot, nu numai 
nu s'ar fi innccat; ba âncă ar fi ajuns la iubita lui, și investit gi 
neostenit. 

Poetul Virgilii cântă acestă istorie în Georgicele lui , dar cea, 
maï frumosă poeină eroică este a lui Muse. 

Lord Biron trecu apa innot pe aici, urmat de o barcă, Un june 
ebrei, iubea o fâtă crestină: el o ceru de soție; părinţii fetei, 
ca să ridă de el,ii răspunseră că-i vor da-o, când el va trece ca- 
nalul înnot. Ebreul luă acâstă condiţie de serios, se aruncă 1u 
valuri, şi trecu dincolo sănătos. Se dice că părinţii fetei, nu se 
ţinură de cuvint. Pe amendouă țărmurile, turcii aŭ aședat baterii 
gi aŭ zidit fortificaţii ca să apere intrarea în Marmara a vreunei 
flote străîne; dar tractatele dintre puterile Europei, sunt mai tari, 
dice D. Blanqui, de cât fortereţele turcilor de aici. 

Mohamet IX zidi cele mai multe din aceste fortificaţii în a- 
nul 1659. 


LA IERUSALIM 7 


Cianac-alesi este un burg, pe partea Asiei cu vre o 2000 sai 
3000 locuitori. Vaporul nostru se opri aici câte-va dre: iar noi, 
merserăm mai mulţi să visităm aceste triste barace. Căte-va case 
vechi de lemn, ce par că se închină înaintea nstră ca să ne dică+ 
bine am ajuns; câte-va gemii ruinate şi saraiul guvernorului , ce 
stmănă, la cel ântêiŭ vânt tare că 2re de gând să sbore în mare cu 
Gmenii şi cucuvaele ce îl locuesc, formâză acest burg. Bazarul se 
compune de câte-va dughene. Nu puturăm înţelege dacă stăpânii 
acestor dughene, vindéŭ ori cumpăra. căci marfă nu se vedea aici. 

Merserăm la un cafeii, pe malul mărei. Aici aflarăm o mulțime 
de turcă cu chipuri galbene și posomorite. Ei nici se mișcară» 
nici rădicară ochii să ne vâdă , precum fac alţii la venirea, unor că- 
lštorï. l-ar fi luat cineva, vădendui, pentru o adunare de morţi 
în midlocul mormintelor precum se dice în baladele fantastice ale 
occidentului. După ce ne apedarăm pe o bancă şi treeură trei mi- 
nute, eï ne salutară unul după altul, puind mâna la cap. 

Aici văduiiă ... sai mai bine nu voiii mai dice ceea, ce văduii. 
Nu am cetit âncă o carte de călătorie în orient , în care autorul 
să nu vorbâscă de un derviş cu barbă, trenţeros etc. Pretutindeni, 
adică, în cărţile acestea, dervişul este tot acela, şi vorbele lui, 
şi portul nu aŭ nici o deosebire. Ca să nu cad in acâstă greșâlă, 
voiii păstra o tăcere asupra, dervigului ce veduii aici. Ciudat ném, 
némul turcesc! totul în Turcia pare în ruină : ómeuï şi lucruri; 
şi acâstă scădere să resfrânge chiar asupra guvernământului. 
Străinul ce vede aceste lucruri pentru ântâia dată, crede că Turcia, 
mâre. Ea ete în ajunul unei prefaceri, și dacă ómeniï ce guvernă 
vor inţelege misia lor, nu este îndoială că va renasce , din ruinele 
eï, maï frumósă și mai fericită. 

Numele de turci se da altă dată mai multor populaţii ce locuéu 
'Turchestanul. Aceste semenţii eraii cuprinse în marea nație a sci- 
ţilor. Unii autori pretind, că turcii eraii cunoscuţi în vechime sub 
nume de mesageți. Etă ce spune Herodot despre străbunii tur- 
cilor dacă strEbunii lor fură mesageţi. 

„Mesageţii să învestmântă ca sciţii ; felul vieţii lor este tot 
acela. Sunt resboitori; trag bine cu săgâta și sunt lăncieri di- 


8 CĂLETORIĂ 


baci . ..se bat călare şi pe jos .. . aŭ câte o femee; cu tote acestea, 
femeile sunt comune între ei... când un mesaget se îndrăgesce 
de o femee ce vede, atârnă arcul la cap și se desfătâză cu dânsa, 
fără temere şi rușine. Ei nu sâmănă în pământ; se hrănesc cu vitele 
şi cu pesce din Arax . . . se închină la sóre ; căruia-i sacrifică cai, 
căci dic ei, celui maï iute din dei se cuvine a i se sacrifica, cel maï 
iute din vieţuitore.“ 

Mesageţii locnéŭ spre orientul mărei Caspiene, la picïórele Cau- 
casului. 

Ciru căută să-l supue prin arme; dar nu isbuti. Acâstă luptă 
este descrisă de Herodot. 

„Pe la anul 722, califul Ulad I, supuse o mare parte din aceste 
semenţii şi le dete religia musulmană. În timpul resculărei unor 
guvernori în contra califilor arabi din Bagdat, acele semenţii ve- 
niră în ajutorul califilor; dar îndată începură să facă cele mai mari 
nerăndueli prin ţâră şi deveniră arbitri tronului și vieţii califilor. 

De la 935 , turcomanii începură së facă statură neatârnate. O- 
guzianii, una din semenţiile lor . saŭ turcii de astăqi, mai rema- 
seră âncă spre orientul mărei Caspiene; dară când se arătă Gingis- 
chan, emigrară de frica acestuia, cu şeful lor Soleiman, şi se 
strânseră în număr de 50 mii Omeni la Aderbegân, de unde, goniţi 
de mongoli, se aruncară în Armenia. Soleiman, capul lor, se 
înecase în Eufrat. Fiul săi Ortogiul , luă comanda și intră in A- 
sia-mică , unde luă putere, prin cutropiră de țč1ï. Acest Ortogiul 
găsi la Iconium pe Ala-el-din, un turcoman din cei veniţi mai na- 
inte spre ajutorul califilor. Acesta, dete pământ fiaţilor sei şi numi 
pe Ortogiul gencral al armiilor sale. Fiiul seă Osman, ce se afla, 
în mare favor pe lângă mostenitorul lui Alu-el-din , dete ordin ca 
turcomanii lui să pârte numele săă, chemânduse Osmanlâi. Ace- 
sta fundă un regat, întărit prin provinciile ce luă dela Greci. În 
anul 1300 îşi dete nume de sultan. 

Următorii lui, măiiră âncă împărăţia cea nuoă prin câscigarea, 
altor provincii. Mohamet IL, luă Constantinopole. Baiazed , fiul 
lui Mohamet II, Selim I, câstigară totă Asia-mică, Siria, Egiptul, 
formând o putere unită asupra fărămăturilor turcomauilor. 


LA IERUSALIM 9 


Principii arabi din Bagdat , se detronară de tătari. Califii de 
la Cair âncă picaseră. 

Nu departe de eşirea din Dardanele , se află locul unde se dice 
că ar fi fost altă dată vestita cetate Troada , a cării incongiurare 
face sujetul Iliadei lui Omer, şi unde se află mormintele atâtor 
eroi celebri. 

Spre sâră eșirăimn din Dardanele şi intrarăm in Archipel saii 
marea Egee. 

Archipelul se întinde spre nord, între Macedonia şi Romelia , 
spre vest, către Grecia ; spre sud , către Creta ; spre est , către A- 
sia-mică. Se mai chiamă Marea-albă. O mulţime de insule sunt 
semănate pe faça Archipelului. 

Abia eşirăm din strimtore, şi séra se întinse peste câmpiile de 
azur, lăsândune să vedem cele mai frumâse efecte ale naturei, 
purcese în parte din grămădirea norilor pe urmele s6relui apus. 
Dar acâstă mulţuinire ne costă forte, căci timpul se strică. Vântul 
de la sud, începu d'odată să sufle cu iuțime. Căpitanul, prevădând 
o mare furtună, dete ordin ca toți pasagerii ce se afla asupra po- 
dului vaporului, să se cobore în pimniţa mărfurilor care atunci era 
deșertă, Ventul se îndoi. O mie de șuerături, pe tote tonurile, 
făcu , prin funghiile vaporului, nisce concerte infiorătâre şi fan- 
tastice, străine âncă la urechile nostre. Vasul incepu să dănţuiască. 
Toţi pasagenii de la locul d'ântâiii, intrară în cabinele lor, unde 
piemă bolnavi de răul mărei saii de frică. Englesul cel linbut, 
care, înainte d'a începe furtuna, să apucase să-și boiască favoritele 
cele sive, ca să placă mis Liei, fu silit să intre să se culce în că- 
măruţa lui, cu o favorită sivă gi alta négră. Noi rămaserăm âncă 
în salon. În câte-va minute, bănci, scaune, mese bine legate , se 
mişcară , se r&sturnară; unele se rumpseră : tote amăruntele din 
salon , incepură, să sară, să se spargă; ómeniï picar la pământ; 
dar nică acolo nu putură să afle liniste. Vaporul se pleca la o parte 
şi la ccă-altă : avâm vântul în costă. Cu tâte că crém toți taântiţi 
pe jos, ne arunca, ca pe nisce obiecte, de la o parte la cei-altă a 
camerei. La o mare înclinare ce făcu vasul, un pasager strigă: 
ne-am răsturnat! la aceste vorbe neplăcute, pasagerii căduţi în 


10 CĂLETORII 


cabinele lor, respunseră prin stiigăte de spaimă; dar nu putură eęi 
din cuiburile lor. Căţi-va turci, credend ın adevăr că ne perdem , 
ancepură së plângă cu lacrimi și să-și ia adio de la rudele lor. Din 
norocire, căpitanul răsbind aici, îi ameninţă că-i aruncă în mare 
dacă nu vor înceta din tânguelile lor cele ridicule. Paşa turc, care 
ținea la mare, și cu care stam la vorbă agedați grecesce pe planșete, 
avu nenorocita idee să se scâle în piciore dicend că el pote sta. Dar 
abia se ridică, şi cădu pe o sobă de fer, apoi de aici pə planșete, 
trăgând după densul soba in aţe. Machina vaporului lucra cu 
puçin foc. Marea nu putea fi mai turburată ; valurile ei, mai mari 
de cât vaporul, trecă unul după altal, lăcâiud între ele un abis. 
Adesea vasul părea ameninţat să se invéléscà sub unul din acestă 
munţi de apă. 

'Trecurăin astfel tótă noptea. 

Venirea dilei nu linisci undele. Vederea mărei, cu lumină, era, 
maï mult înspăimântătore. 

Atunci vădurăm că nu eram departe de insula Mitilena, vechea, 
Lesbos. Acâstă insulă îmi aduse aminte de poeta Safo ce se născu 
aici. Era frumsă şi inteligintă. Grecii o numiră a decea musă. 
Compatrioţii săi îi bătuseră chipul pe medalie. Versunile eï se deo- 
sibesc prin delicateță, dulcétă, armonie, tinereţă şi gragie nemăr- 
ginită. Din tot ce a compus, a rămas dela ca numai două poesii ce 
se află tipărite cu versurile lui Anacrcon. Safo se namoră de Faon 
de la Lesbos care nu o iubi, și desperată , se aruncă in mare de la 
insula Leucadia. Safo fuse măritată după un Cercal din insula 
Andros; trăi pe la 600 înainte de Iisus Christos. 

Când ajunserăm la intrarea în golful Sinirnei , îngrijirea ofige- 
rilor sc îndoi, căci pe aici se află un prunt de năsip sub faça apei și 
pe care adesea ori se sdrobesc corăbiile. Spre séră intrarăm în 
portul Smirnei, Aică valurile se înblândiră; pasagerii eșiră toţi pe 
podul vaporului. Atunci se arătă şi figura englesului cel limbut, 
cu o favorită albă și alta nâgră, cum se aflase in minutul când 
începu furtuna. 

Atunci vădurăm pe podul vaporului un pasager de care unii se 
mira, alţii sc înspăimântaii. Câţă-va greci, făcură semnul cru- 


LA IERUSALIM 11 


cei , suflând in aer* „lată , dice ei, pentru ce am avut furtună: 
diavolul era cu noi.“ Unul imi spuse că în magasin unde toți 
acesti pasageri trecură noptea , câţi-va fanatici crestini şi musul- 
mani , diseră că acel om curios era causa vijelieï și a fost propus 
să-l arunce în mare. 

Acest om era un iezid sai inchinător cătră Satan. Un imam 
ture îmi spuse că iezidii sunt un popor din împărăție ; dar nu cu- 
nâsce bine din ce parte de loc. Acesti Omeni, mai dise el, cred și 
se închină la Satan, fiind că faptele lor sunt atât de rele, în cât 
numaă diavolul pote să priimâscă inchinăciunile lor, 

Acesti iezidi se află pe lângă muntele Singer-dag spre sudul 
Mardinului (vechea Marda) în Mesopotamia. Acel munte se maï 
chiamă Gingistan saŭ ţâra diavolului. Popolul iezid este resboitor 
și pământul ce locuesce, fârte roditor. Totă populaţia se urcă la 
200,000 suflete. Se crede că sunt o rămășiță din vechii mardi pe 
care Arsas, rege al Persii ii strămută în Mesopotamia, și care dete 
numele lor cetăţei Marda (astădi Mardin). După Strabon și Pliniu, 
âmcă de atunci eï se închina lui Ariman , geniul răului. Numele 
lor de iezid le vine de la un general arab ce se chiăma Iezid și care 
ucise po Husein, nepot al lui Mahomet profetul. De aici vine, dice 
d. Pujulat , ura lor în contra turcilor. 

Adoraţia iezidilor pentru Satana este forte mare. Eï nu pro- 
nanţă nică odată numele împăratului intunecimelor cu dispreţ, 
cum fac crestinii şi alţii; din contra, cu mare respect. Pe Satana 
eï îl numesc Şeic-Mazan , adică marele şef. Amar celui ce aflân- 
dusc în ţâra lor, ar dice o vorbă de r&ă în contra diavolului! acela, 
s'ar ucide de cel ântâiă iezid care ìl va audi. Etă că şi Satana are 
poliţie în lume?! 

În imaginaţia lor, Satana se înfăţișâză sub figura de archangel 
precum era inainte de a se revolta. Este frumos, majestos; nu a 
perdut nimic din vechea strălucire, dar pârtă în fisionomie ce-va, 
trist şi gânditor care arétă o suferinţă adâncă. Satana mai este 
adorat de iezidi sub forma, unui şârpe. Pe fie care an odată, eï aŭ 
un fel de sărbătâre ın ondrea diavolului, a qecea nópte din luna 
lui August. 


12 CĂLETORII 


Din locurile cele mai depărtate ale ţărei locuite de iezidi, se 
adună locuitorii în nóptea de sărbătore aprâpe de un munte înalt 
Abdul-Azis, la 13 leghe departe de Mardin, cu nevestele și fetele 
lor. La piciorele muntelui Abdul-Azis este o pesteră forte adâncă. 
Fă cred că acâstă pesteră are comunicație cu iadul. Când vine 
micdul nopţei, toţi se aşcdă pe marginile pesteri și aruncă în a-~ 
dâncime daruri, adică berbecă, boi, capre, bani, vestminte, pâne, 
ca să facă plăcere Satanei, care le adună pe tâte. Pe urmă, la su~ 
netul musiccă , eï dănţuesc nisce danţuri sălbatece și înfiorătore 
împregiurul gurei pesterii. După aceste danţuri, mulţimea iezi- 
dilor se duce către altă pesteră, nu departe de aceea a iadului, 
Omeni,, femei, fete se coboră aici. Mănâncă , béŭ , la lumina făcli- 
ilor; apoi la un timp hotărît sting tote făcliele. Atunci orgiile 
cele mai spăimentătâre încep; fie ce om se desmârdă cu cea ânteiii 
femee ce-i cade sub mână, 

Eï onóră pe Moise, pe Iisus, pe Mahomet ca omeni aleși ai Dom- 
nului, și cred că o să vie timpul odată ca acesti trei să-i protâgă. 

Printre eï se află o seminţie căria este încredinţată garda mor- 
mântului lui Iezid , fundatorul acestei secte. Şeful seminţiei este 
ales tot-d'auna din coï ce se coboră din némul lui Iezid. Acest şef 
este privit ca un sânt; iar cl, ca toţi cei alţi, cred că are un loc 
în raiŭ , însemnat mai d'iînainte. El are pe lângă el un om căruia 
se dă nume de Coșec. Acesta, se crede că priimesce revelații de la 
Satana, că nunai lui se arâtă diavolul și îi spune voințele ce are. 
Fără voinţa acestui Cogec, nimeni nu face nimica. Unii cumpăă 
cu bani, saii cu alte favore , de la Cogec un loc în raiii. 

În răsboele cruciaților , iczidii luară o parte în contra și se pur- 
tară cu mare crudime. Gauthier, istorianul resboelor lui Antioh, 
îi numesce parti. Partea acésta a Mesopotamici este locuită de 
multe popore curiose. După iezidi, populaţiile cele mai curiose 
sunt : gekiisbckii ce se inchină la câni negri; nestorienii ; iunisii, 
şiisii , ghebri saii închinătorii la foc; manișeenii ce se închină la 
sâre; apoi adoratorii părţei femeesci despre care vom vorbi maï 
târdiă, 


LA IERUSALIM 13 


Dar lăsarăm pe iezid şi pe Satana şi chemând o barcă, ne cobo- 
rîrăm în Smirna. 

Smirna se află situată în amfiteatru în fundul golfului ei celui 
mare şi încongiurată, de trei părţi, de munţi înalţi şi sterpi. Po- 
pulaţia Smirncă se urcă, după cea mai nuoă statistică la 150,000 
locuitoii , din cae 80,000 turci; 40,000 greci; 15,000 ebrcï; 
10,000 armeni şi 5,000 francă saii streini emopcă. 

Golful Smirnei este de 12 leghe 48 kilometri de lungime şi de 
la 2 până la 5 de lărgime. Smirna se chiăma cu acest nume și în 
timpii antici. Ea sc fărămă de mai multe oră şi iar renăscu din 
cenușa ci. Locuitorii eci mai vechi, cunoscuți, se crede că ar fi 
fost coloni efesieni. Eolienii o luată în domnia lor, de la care trecu 
sub ionieni, maï în unnă sub lidicni. Smirna era situată la ín- 
ceput pe lângă schela de astădi de la Burnabat. Smirna deal doilea, 
se zidi de Alexandru cel mare ca să realiseze un vis ce avu, când 
adormi una dată pe vârful mantelui Pagus. În timpul lui Strabon 
Smirna de al doilea, cra în totă strălucirea ei. Smirna a treia, 
a evului de migloc, sc aşegă pe ruinele celiă de al doilea. Împărații 
romani şi greci o stăpâniră unii după alţii; apoi veniră latinii, 
cavalerii rodului, genovesii. Tamerlan o surp; dar ea renăscu a 
doa (i din cenușă. 24 deani mai în urmă, adică pe la 1426, sul- 
tanul Anurat II , o luă în stăpânire. De atunci se află în puterea 
turcilor. 

Se dice că Smirna fuse patria lui Omer şi că pe malul iîuleţului 
Meles, Critea născu acest fiii. Se arâtă încă credulilor călători, o 
pescoră, cale de o óră de lasatul Burnabat, cese numesce pescera 
nimfelor și în care Omer ar fi scris frumosele sale inspiraţii. Maï 
în sus de vechea, cetate este un munte pe care se dice că era zidit 
templul c 1 faimos al Cibelei. Aici se arstă âncă urmele acelui 
templu. Maï jos de acest munte, către schela de unde se îmbarcă 
pentru Burnabat , se vede un tumul, unde se crede că ar fi mor- 
mântul lui Tantal. Este, după comtele Joseph d'Estourmer de 
300 piciore de giur; de pâtră brută; vâful lui ce a fost rădicat 
mult, a cădut de cutremure de pământ, flagele fatale la care esto 
supusă Smirna. În temelia acestui mare mormênt , s'a găsit o ca- 


14 CĂLETORII 


meră mortuară cu o boltă ascuţită. În vecinătate cu Smirna, se 
mai află âncă urmele templului Fortunei; templul lui Joe; ruinele 
unui teatru etc. 

În dosul cetăței Smirna de astădi, se rădică un munte ce se 
chiamă Pagus. Fortereţa este părăsită; se află zidită pe tot cre- 
stetul muntelui lătăreţ, din ordinul lui Alexandru cel mare,pentru 
ântâia 6ră, saŭ pe ruinele unei maï vechi cetăţi, nu se scie sigur; 
dar după tradiţie, se dice că la porta acestei forterețe era agedétă 
statua amazânei Smirna , fundatorea cetăţei celei vechi. Cetatea 
ruinată ce se vede astădi, este zidită din fărâmăturile cclii vechi 
a lui Alexandru , de Ión Duca. 

Am dis maï sus că Smirna este supusă la cutremure de pământ, 
căci tăremul este vulcanic. Cel mai mare cutremur care o supă, 
fuse cel din anul 1778. 

Locurile cele mai plăcute unde se adună locuitorii, sunt podul 
caravanelor și malurile rîului Meles. În vecinătate se află satul 
Burnabat, Bugea gi Sedienii, unde sunt casele de ţră ale locui- 
torilor celor avuţ. 

Smirna, în untrul eï este un oraș ca tote orașele din Turcia: 
Partea locuită de francă , e mai frumâsă și întrece, sub tote rapor- 
turile, Pera din Constantinopole. Strada roselor, ce și-aii luat 
numele de la frumâsele femei care locuesc aici gi care se arstă în 
ferestre printre glastrele cu rose, este una din cele mai frumose. 

Atât pe strada roselor cât şi pe altele ce se află în vecinătate, 
vădurăm la tote ferestrele o mulţime de capete feminine. Nu este 
vedere mai plăcută pentru un călător ce ese din sînul undelor şi 
întră aici, ca vederea acestor femei , de felurite naţii şi religii, 
arătându-se la ferestre , în costumul lor pitoresc şi elegant, visă- 
târe şi melancolice; cu capul plecat pe mânile lor albe, şi aruncând 
asupra străinilor câte o căutare distractă, purcesă din ochil cei 
maï frumoși care pot să fie . . . se arétă la ferestre şi la porţi. So 
dice că aceste frumâse creaţii, obicinnite âncă din copilărie să se 
uite după ferestre şi să se plece, uitânduse, sunt tâte plecate. Nu 
scim până la ce pant pâte să fie adevărat; dar scim că cele maï 
frumâse femei din orient, locuesc acâstă cetate. Sogietatea europână 


LA IERUSALIM 15 


de aici, este tot de origina soţietăţii europene din Constantinopol: 
felurimea, între ele este mică; dar ca să o cunoscer mai bine, vom 
da o repede idee despre cea din Pera. 

Pera este o parte din Constantinopol situată pe o înălţime și 
despărțită, spre sud, de Constantinopol, prin golf şi prin Galata. 
Este locuită de trimişii puterilor străine gi de crestini, greci, ar- 
meni şi franci care se chiamă Peroţi. 

Peroţii sunt de origină din tote ţările Europei, veniţă aică, din 
deosibite timpuri și improspătaţi saŭ prin prăsilă saii prin venirea 
altora. Cei mai mulţi sunt negoșători ; o mică parte, împiegaţi 
pe la ambasade. La dEnşii nu există simţimântul de naţionalitate: 
dacă întrebi pe vre unul din eï de ce nație este, răspunde : catolic. 
Pare că ar fi o nație catolică în lume! Simţimentul religios ține 
locul naţionalităței. În midlocul musulmanilor și grecilor, tot 
atâta de fanatici, peroţii nu putéŭ să rămâc în urmă cu fanatismul. 
Asttel este în tote lucrurile : acolo unde locuitorii âmblă armaţă, 
călătorii âncă se armâză. La aceste cause se mai adaogă înrîurirea 
ce arc, asupra spiritului lor, propaganda iesuită italiană şi face 
din eï Omenii cei mai ncertători cătră cei-alţă dealt rit. Peroţii 
privesc ca un mare păcat alianţa în căsătocie cu o personă de ritul 
grec saii altul. În spitalurile lor publice bolnavii nu sunt priimiţi 
dacă nu sunt catolici. În França catolicismul s'a nobilat prin to- 
leranţă : prejudecățile din vâcul de midloc a perit; dar catolicismul 
în orient se află cu mai multe vâcuri ın urma véculuï nostru. 

Peroţii, în relaţiile lor amicale , sunt forte recă : rare ori vor face 
cunoscința unui străin , fără un interes material. Casele lor sunt 
nisce forterețe în care străinul călător, cu cele maï bune reco- 
mandaţii , nu intră nici odată; dar primesc tot-d'auna cu plăcere 
o invitare la mésă, la bal cte. Din fericire se află âncă nisce rari 
escepții printre cei mai civilisați, sai printre rarele familii ce 
păsti6ză âncă obiceiurile vechei lor patrii. Românii rătăciţi pe 
aici, de 30—40 de ani, aŭ perdut până şi limba lor,dar nu aŭ putut 
perde o virtute ce este a nâmului lor : ospitalitatea. Bătrânul 
român Isailă este un esemplu. 

Numele de perot nu sună cu plăcere la urechile locuitorilor. 


16 căLEronit 


Dacă vorbesci cu dispreţ de peroţi către peroţi, eï vor vorbi cu 
mai mare dispreţ de cei ce pârtă acest nume şi nici unul din ci ni 
crede că face parte din corpul perotesc. 

Platon a qis că virtuțile trag în cumpănă de o potrivă cu aurul. 
La peoţi virtutea nu axe nică greutatea ce îi da filosoful atenian; 
meritul personal nu însemn6ză nimic. Acolo unde aurul singur 
domnesce, muselor le rămâne să se spânzure. Acâstă maximă pote 
să se aplice aici. Sogietatea Pereï nu produce ómenï de talent, 
nică în artele frumâse , nici în litere. Câţi-va pământeni, armeni 
sai greci, se ocupă de pictură; dar maï puçin pentru amorul artei 
de cât ca să se pue în stare de a face portretul sultanului. Sul- 
tanul priimesce tot-d'auna cu plăcere dedicaţii în fel de tablomi 
ce produce geniul armenesc ; dar il costă mai mult de cât tablo- 
urile maisterilor celor mari. 

În literatură aceeaşi secetă : dar tote declaraţiile erotice ale 
tinerilor eleganță către dulcineele lor , se scriii în versuri : astfel 
este obiceiul. Etă o declarație ce mi-a cădut în mână şi pe care 
am tradus'o în româneste vorbă cu vorbă. Cititorii vor înţelege 
că amantul era comergiant. 


» Tu ce esti asa frumâsă ca ducatu inpărătesc 

Şi ca lia englesâscă, o copilă, te iubesc! 

Ca ghimia încărcată ce apare'n depărtare , 
P'orizonul vieţei mele, cù te văd cu palpitare. 
Al tăii nume ce'ntre 6meni face-atâta, mare svou, 
Sună-n gura omenirei ca un dulce milion. 

Te iubesc cu înfocare , și răpit d'a ta junie, 

Uit şi somnul şi mâncarea şi mă dă-n apoplexie. 
Nu-i mâncare mai plăcută, nu e vis mai fericit, 
Ca iubita vieţii mele ce atâta m'a slăvit. 

Dar esti crudă . . . ca steluța ce se stinge firmament , 
Viaţa mea cu ani-mi tineri, 6tă face faliment.“ 


Peroţii vorbesc tote limbele pe care le învâţă fără să ínvețe. 
„Ori care locuitor de aici sâmănă că nasce cu galogii în picióro 
şi cu un fanar în mână, două antidote puternice in contra tineï și 


LA IERUSALIM 17 


a întunericului. Stradele Perei sunt strimte, necurate. A egi fără 
galoși în qile de érnă , este cu neputinţă; trăsurile lipsesc; fanarul 
este neapărat, din două cause, una căci astfel este ordinul poliţiei; 
alta, maï serisă, căci, fără fanar, riică a-şi frânge piciorele. 
Panarul âmenilor de rând este de hârtie, cu o singură lumină; cei 
bogaţi âmblă cu un fanar de sticlă cu trei lumini, pe care îl portă 
un fecior ce merge înainte. Acesta este aici ceca ce însemnâză la 
Paris o trăsură cu doi cai. Când trece un asemenea fanar, ono- 
rabilul public se dă la o parte să trâcă înnalta nobilime, care, în 
lipsa trăsurilor, înótă prin tină. Mai este un mod de transport prin 
oraş : scaunele închise, ce le portă ómeniï pe braţe. 

Damele ce ţin de corpul diplomatic, silite să âmble pe jos, şi 
voind să se distingă de cek-alţi muritori, aŭ câte un cavaz ce merge 
înainte și face loc, dând cu toiagul, ca Moise când trecu Marea 
roşie: undele popolului se despică îndată sub paşii lor și mai ales 
sub loviturile toiagului, gi se închid după eï. Acesta s'a făcut 
obiceiti astfel, încât acele persone nu pot să maï âmble fără cavaz. 
Se qice că o damă se plângea într'o di că tote consolesele şi altele 
de rang maï mic , se însoțesc de un cavaz şi ca să se deosibâscă de 
aci înainte neghina de grâiă, ar fi bine, fie ce cavaz să pâite în 
spinare un stindard cu armele puterei de care ţine fie ce damă. 

Sal6nele deschise străinilor sunt acelea ale ambasadelor. Se 
cheltuesc adesea, ori sume mari ca, să dea mese şi baluri locuito- 
rilor din Pera. Întrebând una dată pe un diplomat despre scopul 
acestor baluri, îmi răspunse că trebue să-și facă clacori. Nu ar fi 
mai bine, ca së ajungă acolo, în loc să le dea baluri, să le dea, 
hacișii , cum făcea bătrânul munţilor? Prin baluri se vede tot- 
d'auna aceeași lume, 

Să vorbim de câteva familii care fac nisce graçióse escepţii, prin 
obiceluri mai delicate. Salonul D-ei ..... Baltagi este unul din 
cele mai plăcute : aici strălucesc maï multe floră din grădinele 
Bosforului ce, perdute în umbra ciparoșilar, se uită de ambasade. 
Dar âncă de ar lipsi aceste creaţii suave şi poetice, amabilitatea, 
graçia, delicateţa D-ei Baltagi, ar face să se uite cele ce lipsesc. 

În lumea înaltă frumuseţele sunt rari şi acesta se înțelege fórte 


18 CĂLETORII 


lesne, căci dâmna ce ţine sceptrul frumuseţei orientale de 20 de 
ani, nu a găsit âncă o rivală în mâna cării să-l depue. 

Amorul de multe ori vine în soţietatea Perei de lovesce în câte 
una din inimile damelor #dar săgețile lui alunecă pe inima lor, şi 
atunci junele Cupidon ese rușinat. Cu tote acestea, când află 
câte o inimă slabă el îşi răsbună pentru tote infruntările ce a prii- 
mit. Mulți a scris şi a dis că clima orientului, apa, aerul, sorele, 
aŭ o mare înriurire asupra simţurilor şi duce pe ómenï la urmări 
neprevădute. Pot să dovedesc din contra; dar fiind că sunt silit 
să întrebuinţez termini de sciinţă ce ar supăra delicateța, estetică, 
mă mărginesc a dice că, sub acest raport, cele ce să intemplă în 
tote dilele aită , vorbesc în contra aceï opiniă : 6meni, femei, aici 
Yubese cu capul iar nu cu inima. SE luăm de esemplu fetele, fi- 
ințele cele mai date spre poesie. Când o fetă iubesce pe cine-va, 
cundsce mai dinainte cifra esactă a stărcă iubitului ei. Dacă soco- 
téla se întâmplă greşită și mai în urmă află că se amăgise, amorul 
rumpe arcul şi sboră. Ele prefaă pe străini căci cred să fie ce-va 
mai mult de cât negușător. Astfel, pentru ele ori ce engles este 
un lord, oră ce frances are în sin epolete de general, ori ce romăn 
un prinç de Moldova saă de Valahia în perspectivă. Etă clima 
Orientului. 

În tote duminecile și sărbătorile, tinerii curtesani se adună 
pe calea cea maro din Pera, inaintea unei biserică, ca să vedă eșind 
femeile. Graçiósa turmă, din parte-i, vădânduse obiectul admira- 
ţiei tutulor, saltă în graçia ci. Pe acâstă cale nu maï poți trece 
atunci de mulţimea curtesanilor. 

Damele perote în general nu aŭ gust pentru musică, puţine 
jocă pe piano; în cele mai multe case jocul cărţilor ţine locul eon- 
versaţiilor spirituale. 

Astfel este pe scurt soţietatea francilor din Pera. Cea din Smirna 
este tot aceea , afară de pugine deosebiri. Smirnidţii sunt maï o- 
spitalicrï și maï poliţă cu străinii și aŭ mai multă pornire spre 
civilisaţie. Cine voesce să aibă o idee mai întinsă asupra Perei, 
citâscă ingeniosele observaţii ale d. D. Ralet asupra Perei. 

La Smirna aflarăm-un compatriot ce de maï mulţi ani trăesc 


LA IERUSALIM 19 


aici, ocupat cu crescerea copiilor săi. El ne priimi cu bucuria care 
simţea un romăn în ţâră străină la vederea altor romăni, atunci 
când civilisaţia răi înţel&să nu schimbase âncă obiceiurile lui, 

Adoa-ţi lăsarăm Smirna, și îmbareândunc, pornirăm tot cu acel 
vapor inainte, 


20 CĂLËTORIÏ 


CARTEA II 


Pe la 8 ore séra eșirăm din golful Smirnei, 

Nâptea nu ne mai erta să privim locurile desfătătâre ce trecâii 
pe sub ochii nostri. Atunci ne chemă la mâsă unde ne ascepta a- 
necdotele englesului limbut. 

Pe la miedul nopţei, abia ne culcaserăm, când un pasager strigă 
cu spaïmă : „ne înecăm!“ vaporul se opri de odată, și aburul, liber 
să 6să din prinsórea unde era constrâns, se aruncă în aer cu un 
sgomot spăimântător. Într'un minut toţi erém pe pod, vântul în- 
cepuse să sufle; vasul se legăna, necondus de miscarea machinei; 
ntorcânduse în tote părțile. Machina se stricase. Stăturăm aici 
ca să o drégă : stricăciunea era neinsemnată. 

Nu departe de locul unde ne aflam atunci, văduiă nisce lumini. 
Era insula Chio. 

Acestă insulă , în vechime âncă pretindea că este patria poetului 
Omer. După mârtea acestui poet, mal multe ţări se lăudară că 
er6ii patria lui. Pe cât trăi, în ori ce parte a Grecici se arăta, 
era răi vădut , gonit saii despreşuit; tristă şi durerâsă ursită este 
acâsta care face pe ómeniï cel mari să fie iubiţi şi lăudaţi numai 
după ce aŭ murit! 

În Chio se află câte-va urme de edifice vechi. Ruinele de la 
Cordomila se crede să fi fost templul lui Neptun. 


LA IERUSALIM 21 


În vechime Chio cra puternică, dete o sută de corăbii armate , 
cu patru-deci răsboinici fie-care, aliaţilor greci împotriva pergilor, 
înșelaţi-de unii din aliaţi ce nu voiră să sc bată, soldaţii după fiota 
din Chio se luptară bărbătesec; dar slăbiţi ei &nsuși, se subjugar i 
de Histia , tiranul de la Milet, după căderea Miletului in mâna 
perșilor, 

Locuitorii de astăgi ai Chiolui, degeneraţi de multe cotropii 
străine ce încercă acestă insulă de la perși până astădi, schimbară 
cu totul caracterul lor răsboinic. Astădi sunt negucători; cei mai 
mari comercianţi din Turcia sunt Chioţi. 

Înainte de revoluţia de la 1821 , Chio avea 100,000 locuitori ; 
dar la acâstă epocă, chioţii, compromişi de samioţi, se măcelă- 
1iră, şi parte se luară în robie de turci. Astădi populaţia este forte 
mică, Casele de ţâră ale locuitorilor crâii altă dată nisce palato; 
ustă(i sunt în ruine. Chio produce portocale , lămăi, sacâs ete. 
Insula este verde şi plină de frumâse şi pitoresci posiții pe care 
le-am admirat la întorcere. 

Machina vaporului se puse din nuoii în mișcare, lar noi din 
nuoi ne aruncarăm în braţele lui Morfei , bine-cuvântând acéstă 
deitate caro ne sterge ochii de lacrimi și ne face să uităm amără- 
ciunele vieţeă. 

După câte-va ore ne aflam în dreptul insulei Samos. Aici Morfeă 
mă părăsi şi sbură, 

Cósta Asiei ce cade în façă cu insulele acestea, nu este mai paçin. 
interesantă de cât insulele. 

Pe acolo era Lidia despre care vorbesee Herodot. Sarda, capitala 
acestui regat, a căria fondaţie sc perde în noptea timpurilor, fuse 
una din cetăţile cele mai vestite din lume. Perșii o supuseră şi o 
fărămară in parte , pe urmă pică în mânele lui Alexandru, ale lui 
Antioch și ale romanilor; către al XI-lea vée turcii deveniră stăpânii 
ci; sub Baiazed cădu în puterea lui Tamerlan care o surpă cu 
totul. Astăqi se află iar sub turci, gi este redusă într'un sat mi- 
scrabil. Călătorii ce aŭ visitat'o , ne spun că sc află aici ruinele 
unui teatru și mai multe templuri, şi că se vede âncă urma pala- 
tului vestitului Cresus. 


22 CĂLĚTORIE 


Herodot ne păstrăză , vorbind de originea lidienilor , o anecdotă 
forte curiósă, 

Candaul, un rege al Lidieï, erea înamorat de soçia sa pe care o 
privea ca pe cea maï frumósă femee. Avea un ofiçer lângă dânsul 
numit Gizes pe care îl iubea mult, şi căruia îi vorbea neincetat de 
frumuseţile femeei s6le. Odată ii dise : „tu nu mă credi că femeea 
mea este atât de frumâsă pre cât îţi spuiŭ, am să te fac să o vedi 
despoiată ... te voiii duce gi te voiii ascunde în camera de culcare; 
o veï vedea, fără să scie ca.“ Gizes nu voi să priimâscă acâstă pro- 
punere, dar regele îi dete ordin să facă acesta. La ora de culcare, 
îl duse in camera lui unde veni îndată şi regina. Gizes ascuns, 
o vědu lepădându-şi vestmintele , şi pe când inturna spatele să 
se urce în pat, el egi din cameră; dar regina îl vădu egind. Înţelese 
că soçul eï ìl adusese acolo. Cu tâte acestea nu dise nimica; dar în 
fundul inimei păstră dorinţa de a-și resbuna, 

Adoa-di chemă pe Gizes şi îi dise : „ta m'ai vădut despoiată; 
oră vei ucide pe Candaul şi mă vei lua de soţie, saii te voii ucide 
eŭ.“ Acesta, preferă să trăiască el și ucise pe regele; îi luă tronul 
şi femeea, 

Perșii luară Sarda de la Cresus. Tot Herodot descrie bătaea li- 
dienilor cu perşii şi luarea acestei cotăţi. 

Mai în façă cu insula Samos se află schela Nova, vechiul Neapole. 
Trei ore maï în untru este Efesul, cetate veche, ce după fabulă 
ar fi fost fondată de amazone. Fasele istorii ei fură mai tot acelea 
prin care trecu Sarda. Efesul cădu subt puterea perșilor, pe urmă 
sub a lui Alexandru, Lisiinac şi regii Siriei, apoi sub a romanilor 
carii înfrumuseţară cetatea cu mulţime de edifice publice. De la 
romani cădu sub împărații saracini , carii apoi o dară iar grecilor 
Ja 1206 , iar maï în urmă o luară turcii, 

Dar së lăsăm Asia-mică și să ne înturnăm la Samos. Acéstă 
insulă este de dece leghe de lungă şi cinci de largă. Ea jucă o 
rolă însemnată , atât în istoria veche cât gi în cea nouă, Locui- 
torii ei sunt bravi, dar săraci şi daţi la tâlhărie maï mult din causa, 
lenei de cât din ingratitudinea pământului. 

Acestă insulă a dobândit o constituţie destul de liberală : are 


LA IERUSALIM 23 


dreptul de autonomie şi administraţie națională. Se află sub suze- 
ranitatea, Porţei căria-i plătesce un tribut neînsemnător. Este 
patria mai multor Omeni învățați şi cu talente. Aici se născu vesti- 
tul Pitagora filosoful ; astronomul Canob care, aflânduse în Egipt 
mai în urmă, proclamă că cosiţa Berenicei regine, depusă la templul 
Venerei zefirite şi care se fură de acolo, se rădivase la cer ca să 
strălucâscă printre stele , pe lângă constelațiea leului co astădi 
âncă se chiamă Gerba sai cosiţa Berenicei. Teodor architectul, 
care zidi templul vestit al Junei la Samos; pictorul Timat; poetul 
Haril. Tot aicï , Herodot, fugit din ţâra lui, compuse cele d'ântâi 
cântece ale istoriei ce ne-a rămas de la el. 

Dea Juna ce avea aici templu, se dice în fabulă, că era năs- 
cută aici. 

Oraşul cel mai mare este Vati, situat pe malul mărei. 

A doa di timpul era frumos. Marea lină şi luci6să ca o mirasă 
(oglindă), un vânt dulce şi uşor, pe ici pe colo, increţea subt linele 
lui sărutări surfaça de azur a undei şi făcea din aceste creţitură 
graçióse nisce imagine repite ce-și schimbati forma pe fie ce se- 
cundă şi înotaii tot d'odată sub valurile scânteetâre ale sârelui 
de primăvară. 

Ochii nostri, răpiți și osteniţi de vie lumină, se inturnaii cu 
voluptate asupra pulberei de insulițe ce păreai plutind ici colo pe 
faça mărei : unele mici, fără nume, fără locuitori şi fără verdéță; 
unele mai mari, locuite; altele purtând asupra lor nisce muuţi ale 
căror vârfuri se învăl6ii òu sînul unui nor rătăcit în acâstă climă 
senină. Pe ici pe colo, pe malul acestor insule, apărâii sate, ale 
căror case albâi de departe printre grădini verdi și înbălsămite. 

Noi trecem o parte din timp a privi jucând sai a juca şah cu 
ofigerii saŭ cu pasagerii. Mis Lia ce jubea cu deosebire acest joc, 
cra cea mai mesteră. Nu este nici un joc care să mănânce mai 
mult timp ca jocul șahului. Acest joc se inventă de Sesa , filosof 
indian, şi âtă cu ce ocasie: 

Ardlir.rege al Persiei, inventase jocul triostracului şi era mândru 
de acesta. Sheram, rege al Indiilor, era gelos şi căuta să facă şi el 
o invenţie. Toți indienii se apucară să inventeze câte co-va, ca să 


24 CĂLETORII 


placă domnului lor. Sesa, unul din ci, descoperi jocul şahului și 
îl arătă regelui carele ii promise , pentru recompensă , ori ce va 
dori. Filosoful îi propuse së-ï dea atâtea bâbe de grâii căte ochiuri 
se află in tabla de şah, îndoind la fie care ochiă adică gâse-deci 
şi patru de oră. Regele mai ântâiii rise la acestă cerere; dar când 
începu a număra, după dorinţa filosofului , indoind mereŭ bâbele 
de grâii, vădu că nu este in stare a plăti atâta mare cătăţime, 
căci îndată ce ajunse la pătrarul numerului ochilor, mai urmând, 
numărul se făcu nemărginit. 

Pe la jumătatea dilei, vântul de sud începu să bată din nuci: 
valurile se rădicară pe faça apei : ele venéŭ de odată cu vântul: 
le vădurăm ìn depărtare venind, vestinduse printr'o colore întu- 
necâsă. 

Până la insula Rodalui avém să facem âncă maï multe óre : numai 
n6ptea putâm ajunge acolo şi portul accă insule nu este praticabil. 
Aceste motive făcură pe căpitanul să dea ordin ca së rămânem în 
portul insulei Cos, in dreptul căria ne aflam atunci. Vaporul stete 
la adăpost şi aruncă racul. 

Insula Cos saii Stanchei pe limba turcilor, este mai mică de cât 
Rodul, are 25 de mile de lungime; face parte din insulele sporade. 
Este situată ia intrarea canalului ceranic. Strabon vorbesce despre 
rodirea, ci şi fructele plăcute ce da âncă din vechime. Populaţia 
eï este scădută la 12 mii locuitori; turcii sunt în maioritate. Aici 
s'a născut Hypocrat, părintele medicinei şi Apeles cel mai mare 
sculptor din Grecia; in vechime era aici templul lui Hypocrat și 
statua Venerei egind din mare, lucrată de Apeles. Aici s'a născut . 
poetul Teocrit ; către anul 285 era în florea lui. 

Astădi este cădută în miseria în care se află tote insulele Turciei. 
În piaça orașului este un platan a căruia mărime este prodigidsă. 

Îndată ce ajunserăm aică, guvernorul insulei, turc , veni să ne 
visite însoţit de consolul frances de acolo ce era tot într'un timp 
consol al tutulor puterilor străine. Ei mâncară aici. O bandă de 
musică ce se afla pe vapor, jucă tótă nóptea arii de opere pe când 
vinurile Frangei ferbâă în paharele convivilor. Astfel, prin înțelep- 


LA IERUSALIM 25 


ciunea căpitanului, in loc de a trece n6ptea, legănaţi do furtună, 
o trecurăm în desmerdări la umbra unei insule. 

A doa di vântul nu încetă, dar noi plecarăm la Rod. Când erém 
aprope de acestă insulă, marea sè linisti. 

Nică o insulă din Archipel nu are o posiţie mai încântătore. 
Apele mărei chiar aici sâmănă mai albastre. Ar dice cineva că 
ele se fac frumose ca së pâtă rivalisa cu Rodul. 

Cetatea, antică nu mai este; cea de astădi ne aduce aminte de 
vâcul de midloc şi de cavalerii ce aŭ domnit aică până în dioa când 
Rodul cădu în mânile lui Soliman la anul 1522. 

Îndată ce întrarăm în cetate, vădurăm o mulţime de case de 
pâtră vechi. Cea mai mare şi maï frumâsă stradă sc chiamă strada 
cavalerilor. Începe dela porta portului, trece prin cetate și merge 
la vechia, biserică a santului Ioan. Casele, pe acâstă cale, sunt âncă 
astfel precum créŭ Ja Tuarea cetăţii de turci : unele pârtă âncă pe 
façada lor data când s'aii zidit; altele portă numele, armele cava- 
lerilor ce le locuiaii, iar unele pârtă âncă cruci săpate. Maï aŭ 
turele, scosurï, gutiere de pâtră. Astădi le locuesc turcii care aŭ 
astupat ferestrele cu scânduri. 

Insula, în lungime are 36 de mile şi în lăţime 18, este -depăr- 
tată de vre-o dece mile de costa Asiei mici. 

De la acest oraș, în lungul insulii, pământul se înalţă, mereŭ şi 
formâză , pe la midlocul că, un munte numit Artamira; vegetaţia 
ei oste forte bogată, pădurile nu lipsesc aici, văile sunt coperite 
cu luxóse verdeţi şi grădini de arburi delicaţi; palmierii âncă 
rodese aici. 

Portul era apărat de două tururi pătrate, ce se chiamă , unul 
santul Ioan , cel-alt sântul Michail. Mai este un port cu un turn 
numit sântul Nicolae. Astăţi sunt în păragină. 

Colosul Rodului ce se număra între minunele lumci, era pus la 
intrarea portului pe doč stâncă, departe una de alta de 17 metri; 
între picidrele lui trecâă corăbii. Era înalt de 50 picidre; costase 
doi-spre-dece ani de lucru. Un cutremur de pământ îl dete jos și 
gedu culcat 900 de ani până la 672 dela lisus, când califul Mao- 
vias vându arama colosului unui evreii care încărcă 900 cămile. 


26 CĂLETORII 


În acestă insulă, în timpul lui Omer , eréŭ trei mari cetăţi : 
Lindus, Camisus şi Ialisus. În Lindus era templul Minervei. 

Rodal se zidi de Hipodamu. Së dice că numărul statuelor lui 
era de o s6mă cu al locuitorilor, atât frumâsele arte înfloréŭ aici, 

Locuitorii ei de astădi sunt turcă, greci şi ebrei; populaţia bhece 
de 30 de mii suflete. 

De la Rod până la Mersina făcurăin dou qile şi jumătate saŭ 60 
de ore, fără să ne maï oprim în vre-un alt port. Costele Carama- 
nici, din Asia-mică, ne repiră cu majestosele sâle posiții. Noi 
trecurăm qile și nopţi pe podul vaporului. În timp de maï multe 
qile avurăm sub ochi munţii Caramanici incărcaţi de ninsóre ; 
formele lor se schimbaii neincetat , din ce ın ce maï bizare și mai 
sălbatice : verdile d6luri ce se află între munţi şi mare facii un 
contrast răpitor pe lângă acest munte cu o mulțime de capete, 
de braçe , de gheburi, tâte albe de nins6re. 

Este timp a vorbi despre ore-care datine ce sunt pe vapóre. 
Ofigerii despreţuesc pe toţi pasagerii ce nu aŭ bilete pentru locul 
ântâiă. Pasagerii de la locul ântâiti desprețuesc pe cei de la locul 
al doilea , și rare ori vor vorbi cu că aflânduse pe pod. Cei de la 
al doilea, îşi răshună către cei de la al treilea, etc. Omul a găsit 
midloc să practice ierarchiea, chiar în midlocul undelor. Cu tâte 
acestea cei ce se află tot intr'un loc, fac lesne cunoscinţă între 
dêngiï, fără miglocirea presentaţiilor cerute în soçietate. Étă pen- 
tru ce. Fie-cine îşi închipueste că cutare şi cutare pasager este cel 
puçin un prinç degitisat, un ministru. De câte ori trebue st fi trecut 
în ochiă călătorilor pentru milionar!! 

La Mersina ne darăm jog cu mare greutate, căci aici port âncă 
nu este, 

Mersina nu este nică oraș, nică sat, ci o schelă unde se află mai 
multe magasii în care se depun mărfurile, asteptând venirea va- 
porelor să le ia; locul este mocirlos , 6menii nu pot să trăâscă aici 
véra din causa frigurilor. 

Alexandreta, ce se află de cei-altă parte a golfului celui mare, 
este un sat miserabil, unde frigurile ucid pe locuitori; câte-va case 


LA IERUSALIM 27 


ce se află aici, sunt în midlocul unui băltăii. Turcii o numesc 
Ischenderum , este portul Alepului. 

De aici urmarăm calea nóstră până la Latachea. 

Latachea este vechea Laodichea ; portul eï nu pâte adăposti va- 
se mari, nefiind curăţit. Oraşul este situat pe un cap de pământ 
numit Ziaret, împrejurul lui se înalță grădini de portocali renu- 
mite. Latachea, vădută de la mare, este unul din cele mai fru- 
mâse oraşe după țărmurile Siriei. Arc 6000 locuitori. Comerţul 
seŭ consistă în tutun şi fructe maï ales. 

De la Latachea se îmbarcă pe vaporul nostru o damă Alepiană. 
Ea mi se păru că este vestita, domna Iorel despre a cărei frumuseţe 
toţi călătorii vorbesc și pe care ânsuşi Lamartine a cântat'o în ver- 
suri graçióse, pe ea şi pe narghel6oa eï. Ca să aflu dacă este ea, o 
imtrebaiii de obicinuesce să fume din narghele, căci Lamartine, 
in versurile lui, o descrie fumend din acâstă sticlă. Ea îmi rës- 
punse că iubesce mult narghel6oa. De când a cântat'o Lamartine 
sunt mulți ani. Plorea alepiană s'a 'vestegit , poetul ei trebue, cl 
ensuşi, să fie alb, pleguv şi stirb ; nargheléoa s'a fărămat. Numai 
versurile aŭ rămas tinere şi graçióse; frumuseţea femei trece, a 
poesiei nică odată. 

De la Latachea merserăm la Tripoli. 

Tripoli saŭ trei cetăţi, cum arctă numele eï, este situată sub 
piciorele munţilor Libanul, pe o înălțime ce înainteză în mare. 
Tripoli este o cetate antică. În cartea ântâiii a Macabeilor se vor- 
besce de dânsa. Portul cel vechiii se află la marginea limbei de pă- 
ment ce înaintâză în mare. Câte-va fărămături de pétră , răsipite 
pe ici pe colo, arétă urma vechilor edifice. 

Tripoli are 16,000 locuitori, aerul nu este sănătos. 

Comitele Joseph d'Estourmel dice că a căutat peste tot, în 
Tripoli , së afle urmele cască Templului unde muri cavalerul de 
Rudel, a căruia istorie amorosă se află în chronicele Françeï. Etă 
acâstă istorie: 

Era în Franca un june și frumos cavaler cu nume de Gaudefroid 
de Rudel. El audise de la pelerinii ce se înturnaii din Antiochia 
o mulţime de laude despre frumusețea şi virtuțile comitesei de 


28 CĂLETORII 


Tripoli. Imaginaţiunea lui se aprinse; fără să o vâdă se inamoră 
de ca; compuse asupra ei tot felul de cântece pline de graçie şi 
de patima cea mai sublimă; patima lui merse crescând. Timpul, 
ce stinge tote bucuriile şi durerile omenescă, nu putu să stingă din 
inima lui acestă flacără , nici imaginea, iubitei sale. Cădu într'o 
adâncă melancolie. În deşert amicii sei cercară, prin tote midlâcele, 
să combată patima lui; de Rudel se făcu cruciat şi plecă în Siria. 
În lunga sa călătorie pe mare se făcu şi mai melancolic, şi întri- 
starea lui se mărea cu cât se apropia de Siria; o cugetare dulce gi 
tristă tot d'odată îl aruncă în amărăciune : fi-va el jubit? Dar ín- 
tr'una din qile pică într'o bâlă grea pe corabie; Gmenii săi cre- 
dură că o să moră; dar, având vântul favorabil, ajunseră la Tri- 
poli cu domnul lor âncă viă. Aici îl depuseră înta'un spital, ve- 
stea amorului săă,, statornicia,, suferinţa lui, veni la urechile co- 
mitesci. Acesta se duse lângă patul lui de morte să-l vâdă gi st-l 
mângâie. Ea se aruncă în bragele lui. De Rudel, aflând că acé- 
stă femee cra iubita imaginaţiei scle, se înturnă spre viață, şi cu 
lacrimi mulţumi cerului că a trăit până să vâdă pe dama sa iu- 
bită. Apoi muri în braţele celii ce iubea. Comitesa îl înmor- 
mântă la Tripoli in casa Templului. A doa di ca, luă vălul și de a- 
tunci trecu viaţa în lacrimi, cugetând geincetat la credinciosul eï 
iubit. 

La fortificațiile cotăţei Tripoli sc afla lucrând, ca prisonier, pe 
timpul francilor , vestitul poct persan Saadi. El se născuse la 
Smiras, capitala Persieï, în anul 1193 de la Christos. Fugi 
din patria sa, secerată de turcă , ajunse în Palestina, unde pică 
în robie. La acâstă epocă cl lucră la fortificațiile cetăţci. Un ne- 
goçëtor din Alep îl rescumpără şi i dete de soţie pe fic-sa cu care 
nu fu ferice. 

Séra pornirăm de la Tripoli către Bairut , pre care eram ne- 
răbdător să cunosc. A doa di vaporul nostru se opri aprâpe de ţer- 
mul pe care este situat acest oraş. 

În vechime Bairutul se chema Berit şi era a doua cetate a Feni- 
ciei. Se află âncă câte-va urme din antica cetate; câte-va fără- 
mături de colâne. Căile aici sunt așternute cu pâtră pătrată. A- 


LA IERUSALIM 29 


cest paviment esto din vâcul de midloc. Afară din cetate, și nu 
departe , so arâtă locul unde sântut George, după tradiţie, ar fi 
ucis an balaur. Şârpele locuia singura făntână care adăpa pe toţi 
locuitorii cetăţii. El nu mai erta, de la un timp, pe nimeni să 
scâță apă din fântână, de cât cu condiţie săi aducă, din timp în 
timp, o fecăâră tânără, ca să o mănânce. Mai multe feciore se dară 
garpolui și le mâncă. Veni răndul fiicei unui om mare. Fata fu 
legată la gura fântânii și ascepta cu spaimă să vie balaurul, când 
sântul Geprge se arătă aici călare şi armat. Şérpele, ale cărui gu- 
stur nu erâă fără óro care poesie, se arătă îndată. Dar sântul 
George se luptă cu dânsul, îl ucide, scapă pe fecidră şi o duce la 
părinţii săi. Acâstă faptă se află şi în Orlando furiosul al lui A- 
riost, dar personagele sunt schimbate. 

Din tâte cetăţile după cósta Siriei, Bairutul pare a fi ursit să 
ajungă odată una din cele mai importante cetăți din Orient. Cli- 
ma lui esto sănătâsă gi dulce. De la cetatea cea, veche se întânde 
două aripe po malul măreă, cu case nuoř şi grădini verdi şi fru- 
móse. 'Tote oasele aici sunt zidite de pétră , cu terdţe. 

Mişcarea este mare in Bairut. Aici se îngână o mulţime de co- 
stume , religii şi naţionalităţi. Siria este o țéră unde din timpii 
cei vechi până astădi, populaţii străine venira una după alta să 
o locuiască. Asirienii de la Niniva, Chaldeenii din Babilon, Per- 
şii, Macedonenii, Romanii, Bizantinii, Arabii, Cruciații, Turco- 
manii, Mamelucii, Tătarii, Turcii, Egipteniiși Ebreii aŭtr ecut 
pe aici mai înainte gi aù lăsat în urma lor felurite vice ce s'aŭ 
amestecat, perind unele, iar altele trăind âncă în genul lor. A- 
ceste din urmă aŭ numirile următâre : grecii, co se împart în 
grecă catolici şi greci de biserica orientului. Arabi catolici şi 
arabi de biserica Orientului. Maroniţi ce st crede a fi de origină 
grécă şi care se ţin de secta călugărului Maron ce s'aii unit cu bi- 
serica Romei. Musulmanii se împart în Mutualis, în Druză , în 
Ansarieni. Pe lângă acestia vin Curdii, Turcomanii, Arabii, 
Beduini. 

Noi vom arăta pe scurt care este cultul acestor populaţii şi fa- 
sele principale ale istoriei lor, vom începe cu Arabii. 


30 CĂLETORIĂ 


Între Persia, Siria şi Egiptul se întinde o peninsulă. Acâstă pen- 
insulă se imparte în trei, Nedged saŭ Arabia deșârtă: un deşert in- 
tins, cu stâncă sterpe şi năsipuri ardătore ce spulberă vânturile uci- 
dčtóre ale lui Samul, numit şi ângerul morţei. Aică din timp întimp, 
pe malul vre unui riuleţ rătăcit, cresce iarba palidă şi tristă ce a- 
trage prin murinda ci frăgedime pe locuitorii desertelor. Hedjas, 
saii Arabia, Petree, spie otarul Egiptului : numele ii vine de la o- 
xaşul Petree, nume ce îi daŭ grecii. Arabia fericită este a treia 
parte: se chiamă âncă Iemen, patria apelor dulci, a fructelor 
delicate, a parfumelor desfătătore. Locuitorii acestor trei ţări se 
chiamă arabi. Unii din eï se chiamă Şarachiuni (Saracini). Ara- 
bii, după biblie, se cobor din Sem, dar se subîmpart în mai multe 
viţe. Ioctan, nepot al lui Sem, avu duoi fii: popolul lui se chema 
Ioctanid ; din cei doi fii ai săi, să osebiră Cahlanidii şi Diora- 
midiă. Alt ném să coboră de la Abraham. Ismail, fiul lui Abraham, 
gonit de tată-săă, fugi în pustie cu muma-sa Agar. Acolo Agar 
vădu pe ângerul Domnului care îi dise : „Acest copil va rădica 
mână împotriva tutulor şi toți împotriva lui vor fi, gi va ageda 
corturile lui în faça fraţilor săi.“ Diu ceă 12 fii aï lui Ismail s'aiă 
născută ismailiţii , fii desertuluï , cunoscuţi astădi sub nume de 
Beduini. 

Arabii avâi gust pentru poesie , dar primitivă și simplă. Serbaii 
geniul unui poet născut inainte de Mahomet. Eï se ducéŭ pe fie- 
ce an la târgul de la Ocad; acolo, schimbând mărfurile lor, re- 
petaii bucăţi de poesie şi elucuinţă. 

Deii arabilor , în timpii vechi, nu sunt bine cunoscuţi, dar së 
cunosc câte-va lucruri despre cultul lor. Vechile tradiţii spun că 
era la Meca o casă numită Caba gi zidită de Abraham saii Ismail; 
în acestă casă să păstraii două petre : una pe care era tipărit picio- 
rul lui Abraham; cei altă, o pâtră nâgră ce se numia sîmburele 
cel ântăiă al pământului și care perduse albeţea sa din causa 
păcatelor omenesti ; pétra iar era să se albescă la dioa judecă- 
ţei. La 'sfârşitul lunei fie cărui an, orașul Caba se umplâă de 
pelerini, fie-cine se 'despoia de vestminte; ocolo de şâpte ori 
Caba alergând ; săruta de gépte ori pétra nâgră ; arunca, de gépte 


LA IERUSALIM 31 


oră petre în valea Mihei; visita de gépte ori munţii vecini și la 
urmă sacrifica, oï şi cămile. 

Toţi arabii nu uimară acâstă idolatrie de o potrivă. Unii din eï 
unnaii Sabeismul lui Zoioastru , legea lui Moise şi chiar christia- 
nismul , ale cărui precepte fură răspândite printre că desântul Iud. 

Alexandru cel mare voi săşi întemeeze tronul în Arabi} feri- 
cită, dar muri mai înainte de a pune în lucrare acest project. 
Regele arabilor Aretas fu bătut de Pompei în anul 63 înainte 
de Christos. Sub Traian, Palma, general roman, supuse Ara- 
bia(103). Atunci legile Romei se aședară aici în al 4-lea secol, to- 
bahii de la Iemen făcenduse ebrei, persecutară pe chrestini, Acesti 
din urmă, cu ajutorul abisinienilor, își făcură un rege crestin, A- 
biat; fiul acestuia, voind să surpe idolatria, nu isbuti, la Mecu. 
Icmenul recunoscu supremaţia sasanidilor. 

După tote acestea veni Mahomet fiul lui Abdalah. El se născu 
la Meca în anul 570. Familia lui era din seminţia coreischiţilor. 
La, vârsta de 5 ani, Mahomet rămase orfan, neavând altă avere 
de cât cincă cămile, sub epitropia unchiului săi Abu-Taleb. De 
la 14 ani se băgă gerb ca să caute de cămilele unei văduve bogată, 
numită Cadijac, cu care se și însură. Atunci să puse să mediteze a- 
supra lucrurilor omenesc şi să'şi inchipuiască că pote să fie împă- 
ratul Arabiei, lumeă întregi, gi profetul lui Dumnedei. . 

Cinci-spre-dece ani trecu în singurătate, meditând ; la vârstă 
de 40 de ani, într'o nâpte când se afla în pesteră la rugăciune, 
în nóptea lui Alcadar, adieă a poruncei Dumnedeesci , islamul 
sai credinţa ge coborâ din cer : archangelul Gabriel i se arătă, 
ţiind o carte şi îi dise: citesce, „Nu sciù să citesc,“ răspunse 
Mahomet. Atunci ângerul îl apucă de păr și îl trânti pe pământ 
de trei ori. La a treia óră , Mahomet se sculă sciind ceti; iar Ga- 
briel maï ise: „ Citesce în numele Domnului tăi care a făcut to- 
tul, care a făcut pe om din puçin sânge; citesce, căcă domnul tăi 
este cu totul mărit: el a învăţat pe ómenï să serie, și tot lucru 
ce omul nu scia!“ Profetul repetă aceste vorbe şi, mergând în 
midlocul muntelui, audi un glas care-i dicea : „ Mahomet! tu esti 
apostolul lui Dumnedeii şi eŭ sunt Gabriel. * 


82 CĂLĚTORIŤ 


Venind in Meca , spuse familei séle tóte cele ce se întâmplase. 
Femeea sa credu cea maï ântăiu că Mahomet era profet şi se în- 
chină în Ismail; atunci soţul eï qice : „Între ómenï sunt mulţi 
buni; dar între femei numai patru, adică : Asia , fiica lui Faraon; 
Maria, fiica lui Abraham; Cadijac femeea,, şi Fatmauna cea din 
urmă fiică a lui.“ Ali, văr al profetului credu âncă; apoř Zaid , ro- 
bul lui Mahomet; apoi Abu-becher; apoi alţi noš care toţi măr- 
turisiră că ângerul se arătase lui Mahomet. 

După trei ani profetul vădu pe ânger stând în tron între cer şi 
pământ. El fugi către aï săi, strigând : „coperiţi-mă!“ iar Dom- 
nul îi răspunse: „O, tu ce esti coperit rădică-te, etc.“ La un prânz 
ce dete după acesta, la tâte rudele lui, le vorbi de tote fericirile 
pământesci şi ceresci; dar toți zimbiră cu un aer de îndoială; 
„ voii fi calif; cine din voi va să fie vizirul meii ?“ toţă tăcâii. Dar 
Ali strigă „eŭ voiii face tot ce tu voesci; cine se va împotrivi ție, 
îi voii sparge capul : eŭ voii fi vizirul tăi!“ Rudele profetului 
se retraseră , ridând de Mahomet. 

, Mahomet înfrunta şi ameninţa pe compatrioţii lui idolatri că 
vor suferi îniad. Acestii se plânseră lui Abu-Taleb , unchiul profe- 
tului, care dicându-i de aceste , primi răspunsul : „când vor veni: 
către mine cu sârele într'o mână şi cu luna în alta, âncă nu mă 
vor face să mă 16păd de credinţa mea!“ 

Coreischiţii atunci proscriseră némul sei. 

El dise proseliţilor săi fără familie : „risipiţi-vă pe faça pămân- 
tului!“ unde? îl întrebă ei. — Pe acolo adăogă profetul, arë- 
tândule Etiopia. Opt-decă porniră în Etiopia , iar profetul cu pro- 
scrişii săi întră în castelul unchiului săi Abu-Taleb, unde geđa 
treă ani âncă. Coreischiţii dară un rescript în contra profetului, 
oprind pe toţi de a avea înţelegere cu el, până ce îl va preda lor. 
Atunci iar i se arătă ângerul Gabriel cu o sută de capete şi o sută 
do perechi de aripi, care se întiudéŭ de la răsărit la apus, iar 
Gabriel îi gise: „Dumnedei te salută şi îți vestesce prin mine : o 
iubitul mei! o puterea mea! o gloriea mea ! n'am făcut âncănică 
un profet mai bun decât tine! pentru ce te-ai umplut de temere 
şi de spaimă?“ 


LA IERUSALIM 53 


După mârtea soţiei sale şi a unchiului sěŭ, aflânduse pe délul 
Al-Acaba, sa arătă unor locuitori de la Iatreb şi pe mulţi îi 
mulţumi prin vorbele lui. Acestia spuseră celor-alţi. Doi-spre- 
dece din acesti nuci proseliţi ansarieni, adică ajutători, veniră 
la Meca să se închine profetului. Coreischiţii porsecutară pe uce- 
nicii lui Mahomet. Gabriel iar se arătă profetului şi dise lui: 
„Nu te culca astă nópte în patul tăi unde te culci altă dată.“ Ali 
se îmbrăcă cu haina cea verde a profetului şi se culcă in patul 
săii; iar profetul deschidând o uşă ascunsă, apăru în midlocul con- 
juraţilor şi luând pulbere în mână, o aruncă pe capetele lor. Aici 
începe fuga lor saii egire (622), Era vineri: fuga profetului a 
sânţit acestă qi, ce âncă astădi este o di de sărbătore pentru mu- 
sulmani, El plecă cu aï săi, şi pe cale, temênduse de vrăjmași, 
intră în pestera Tur unde şedură trei dile; cei care 11 gonéùŭ ve- 
niră aici gi aflară la gura pesteii doč columbe ce făcuseră cuibul 
lor, și o pânză de paiajen care astupa întrarea „Daca ar fi intrat 
cinevaaici de curând, ar fi spart acâstă pânză de paiajen şi oule co- 
lumbelor“ giseră gonacii. Dicând ast-fel, nu intrară gi merseră, 
înainte. 

După mai multe necasuri, ajunseră la Iatreb care din acel 
minut se numi Medina (medinet, adică orașul profetului; iar so- 
gii lui se numiră Mohagerieni, adică: refugiţi). Aici se zidi o 
gémie la care profetul lucră însuși. Aici se înfrăţiră mohagorienii 
cu ansmienii, Aici Mahomet se împuternici gi ridică stegul, 
Egi din Medina cu 313 ómenï şi 70 cămile. El întâlni pe vrăj- 
magii săi, se luptară, şi era se ia fuga, când profetul ii îmbărbătă 
încălecând pe cal şi aruncând pulbere în coreischiţă, dicând : „să 
vi se învălâscă faça de ameţâlă!“ iar către aă stă: „loviți din tote 
puterile vóstre!“ vrăjmaşii se învinseră, De aici merse la Meca. 
Maï târgiii avu âncă o luptă cu coreischiţii, în care profetul fu 
xănit şi 70 de aï săi rămaseră pe câmpul de bătae. Mai târqiŭ 
bătu seminţia nadiriţilor şi supuse cea mai mare pate din se- 
minţiile după la Medina, apoi avu un resboiiă la Medina cu dece 
mii arabi, dar acesti din urmă, având mulţi şefi, se certară 
între ei şi fugiră. După tâte acestea făcu un tractat de pace cu 

3 


84 CĂLETORII 


coreischiţii; bătu pe ebrei la Caibar. Mahomet se mai bătu în con- 
tra romanilor apoi luă Meca: De atunci începu răsboiul în con- 
tra idolatriei ; supuse seminţia Honain și încungiură de doč ori 
pre arabii de la Taief. Mahomet priimi ambasadori de la cele 
maï multe staturi ale lumei la Medina (631), noă ani de la anul 
Egirei. El muri, după ce domni mai peste totă Arabia. 

Dar să lăsăm aici tradiţia, și së vorbim după istorie. Mahomet 
cunoscuse în călătoriile sale, un călugăr grec eretic şi un rabin. 
Acesti doi 6meni îi cetiră, unul evangeliile, cel-alt pentateucul. 
Acestia fură ângerii care il inspirară. Profetul făcu o compara- 
ţie între aceste doă cărță cu obiceiurile arabilor gi făcu o lege mai 
bună de cât idolatria. Când se credea inspirat, dicta secretarilor săă 
care scriaii pe câte o foe de curmal. Aceste foi se adunară, după 
mâitea lui Mahomet, de Abu-Becher și făcu o carte cu nume de 
Coran, ca Biblia ebreilor, ca Zend-Avesta perșilor. 

Islamul este întemest pe doc principe fondamentale : nu este 
alt Dumnedeii de cât Dumnedeii şi Malomet este profetul să 
Mahomet declară răsboii idolatrieă, gi schimbă numai Sacele 
crestine. 

Islamul cunosce de profeţi saii trimişi de la Dumnedeii pe 
Adam, pe Noe, pe Abraham , pe Christos; dar Mahomet este cel 
din urmă, și prin urmare cel mai sigur, pentru musulmani. Ma- 
homet este acela ce evangelia crestină promite să stârgă lacri- 
mile lumei; ei cred că crestinii vor fi osendiţi pentru că cred în 
Iisus ca intrun Dumnedeii, și ebreii ce n'aii voit să recunâscă pe 
Iisus, âncă se vor osândi in cei-altă viață; că Iisus, el 6nsuşi are să-i 
pârască înaintea judecăţei; că, Dumnegeii ce a priimit ființa de la 
sine Ensuși, nu semențeză, precum nu estesemânțat, şi nu cunósce 
nică un soți. Dumnedeii, tot după eï, are ângeri pre cari-ï trimite 
în lume profeţi, este puternic, drept, pedepsesce și recompensă; 
face să trăiască sufletul după mârte şi învie corpul la sfârşitul 
timpurilor. Când toţi, după morte, vor respunde pentru faptele 
lor, vor trece toți pe o punte îngustă ce va fi peste un abis, cei 
drepți vor trece lesne; cei păcătoşi vor cădea după punte în iad, 
mai sus saii maï jos, după faptele lor. Iadul are g&pte alte despăr- 


LA IERUSALIM 35 


țitură, a şâptea, cea mai amară, va priimi pe ipocriți; a găsea 
pe idolatri; a cincea pe magi; a patra pe ebrei; a treia pe cre- 
stină; a doa peapostaţi saŭ revoluționari; cea d'ântêiŭ pe musulma- 
nii cei râi care numai ei pot să fie ertaţi de păcate, În raiă, 
Mahomet promite credincioșilor săi că vor fi investiţi în aur, 
că vor locui o grădină desfătătâre ca Semenul și plină de mese 
strălucitâre cu cele mai delicate bucate ; vinuri alese și huriile 
cu ochii negri, cu faça albă ca mărgăritarul vrientului. 

Ca să pătă intra în raiii, musulmanul este dator să crâqă; să 
se taie împregiur ca să arate că este aliat cu Dumnedeii, së pos- 
tâscă,, să se roge şi să dea la săraci. Prin rugăciune, el ajunge 
la calea diumătate către Dumnedei, prin post până la porta ce- 
rului, prin darea către săraci, i se va deschide porta. Dumne- 
deii voesce fie ce credincios să se închine de 50 ori pe di; dar 
profetul a midlocit către Dumnedeii să se închine numai de cinci 
ori. Musulmanul se înturmă spre Meca când se închină. Vinerea, 
dioa fugei profetului, musulmanii se închină la gemie. Odată 
în viață , dacă pâte, trebue să se ducă la Meca. Acest obiceiii 
era âncă înainte de Mahomet. Postul se făcea în timpul rama- 
sanului pentrn serbătorea, Baieramului. În acest timp musulma- 
nii, o lună, nu mâncă dioa, nu béŭ, nu fumă; dar ândată ce a- 
pune s6rele, se desfătâză în tot felul. Săracilor trebue să dea a 
(lecea parte din averea lor, şi cine dă, să dea în secret; să îm- 
prumute fără dobândă. Mai sunt datori să se spele (vodca); daca, 
nu are apă, cu năsip. Nu sunt liberi să bea vin, nici altă băutu- 
ră spirituosă. Acest ordin (după tradiţie) veni din cer profetu- 
lui când acesta, se afla la masă la nadiriți; jocurile de noroc ân- 
că sunt oprite, precum și carnea de porc, de iepure și alte dobitâce 
sugrumate; dar să értă să aibă mai multe femei, de la 4—15. 
Acâstă credinţă se impusă cu armele. Ca sè facă pe om să moră 
fără părere de răi, priimi dogma predestinaţici , adică ceea ce 
este scris să fie, va fi : acâsta este causa cea mai însemnată a mă- 
rirei arabilor. 

Dupe coran, vine suna, altă carte scrisă de alţii, în urma lui 
Mahomet unde se vorbesce de profetul şi de minunele lui. Abu- 


36 CĂLETORIL 


Bere, se făcu Calif, dupe Mahomet. El era socru profetului şi 
părinte Aișel. Ali ginere-sei ceru să-l mostenâscă ; dar în deşert. 
Soçia lui muri, şi el (Ali), fu silit să recunâscă pe Abu-Becher; 
cu tote acestea Ali inventă un schism. Suneţii recunoscură de le- 
gitimi pe cei trei califi ce fură înaintea lui Ali; pe d'altă parte 
siiciă, aŭ adăogat la islam că dacă Mahomet este apostol al lui 
Dumnedai , Ali âncă este vizirul scă. 

Sub Abu-bere începu războiul de lege care ţinu 23 de ani sub 
trei califi, Abu-becher, Omar, Otman. Arabii luară Siria, Pale- 
stina, Porsia și Egiptul. Mai târdiă rësbóele iar începură sub califii 
omniasi (692) ; armele arabilor merseră până la marea nâgră , în 
Spania şi o parte din Franca. După domnia califilor cască omnia- 
dilor, veni dinastia califilor abasidi' Cătrevâcul VIII-lea, Abu-Gia- 
fer, Almenzar, hotărâ scaunul acestei împărăţii la Bagdat dincolo 
de Eufrat în Chaldea. Domnia califilor ţinu gése secol și diumă- 
tate, apoi lăsă locul turcilor. 


— o oo 


LA IERUSALIM 87 


CARTEA III 


Maroniţi! locuesc între ansarieni şi intre druză în Siria. Pe la 
anul 600 de la nascerea Domnului locuia pe malurile Orontului, 
un sihastru numit Maron ce, prin purtarea sa, se făcuse iubit po- 
pulaţiilor din vecinătate. În certele ce incepură între cele doă 
biserici, el luă partea occidentalilor. Mulți îinpărtăşeii ideile lui. 
După ce muri, eşi vorbă că pe mormântul lui se făcii minuni. 
Crestinii îi rădicară în Hama o capelă şi un mormânt. Pe la in- 
cheerea sutei a 7-a după Christos, un călugăr din schitul Hama 
numit Jón Maronitul, se declară pentru biserica latină. Partisanii 
împăratului din Bisanţ, făccii progrese în Liban contra latinilor. 
Acestă din urmă trimiseră acolo pe Ión Maronitul, numindu-l e- 
piscop. Acesta uni partisanii săi, îi adună şi se duse cu dânşii în 
Liban unde formă o societate neaternată sub raportul stărei civile 
şi religiose. Locuitorii luară nume de Maroniţi. De atunci ei se 
amară, se organisară şi se luptară contra inamicului comun ; eï 
se făcură stăpâni peste toți munţii până la Ierusalim. Dar mai 
în urmă, începură să fie persecutați. Şeful lor se ucise prin tră- 
dare ; le luă dece mii de Omeni 6stea ce merse contra lor, sfărămă 
monastirea Hama şi măcelări pe călugări. După mórtea lui Ju- 
stinian, maroniţii bătură óstea ce venise în contra lor. 

Cu cruciații, ei se aliară şi se bătură, perdând ţinuturile lor , 
sc traseră in Liban. Pe la anul 1215 maroniţii se apropiară maï 


38 CĂLETORII 


mult de Roma. În anul 1588, Amurat III trimise în contra lor pe 
lbiaim paga din Cair şi îl supuse la un tribut anual ce esistă på- 
nă în dilele de astăqï, Forma guvemului lor este înteinectă pe 
datine. Naţia se imparte în popóre şi în şeici sait capi. Ei sunt 
plugari maï toţi, aŭ fie-care câte o femee. Legea talionului este 
pusă în practică printre ci. Mai toţi sunt armaţi. Numărul ome- 
nilor în stare de a purta arme, se urcă la 40 mii suflete, până a- 
stăgi ţâra lor este un tărein de revoluţii. 

Sub raportul religiei, că depind de Roma ; aŭ un patriarh ales 
dintre dânșii. Preoţii lor se insoră; dar trebne să se insore cu fete; 
jar nu cu văduve; după mortea celei d'ânteiii femei, nu mai pote 
se se insâre. Unii din eï citesc liturgia in limba siriană. Cumeni- 
carea se face cu anaforă, pusă ìn potir. Regulile monastirilor lor 
sunt cele făcute de Sântul Antonie. 

După maroniți, un popol care locuesce acâstă ţcră și merită sa 
se insemne, este poporul mutualis. Lângă ţera druzilor spre ră- 
sărit locuesce un popol cu nume de Mutualis. El ţine religia mu- 
sulmană ; dar este de partea lui Ali, ca perșii, pe când turcii se 
ţin de partea lui Omar. La anul 36 al egirei, se făcu schismul ; 
de acolo se născu între aceste dot partide o ură ncîmpăcată care 
trăesce până astăqi, 

Partisaniă lui Omar se numesc soniţi; aï lut Ali giiţi; mutua- 
lis insâmnă iar sectatori d'aï luă Ali. 

Sectatori lui Ali îșt mai daŭ nume de Adlie, adică paitisani 
ai dreptăţii. Ei cred că Dumnedeu nu face nimic de cât numai 
prin piincipe de dreptate amestecată cu mintea oinenâscă ; Dum- 
nedeii nu pote să ordine o credinţă ce nu se pote practica, nici 
fapte neputinciose, nică să indatoreze pe Gmeni la Încruri ce sunt 
afară din cale; dar poruncind supunerea numai, depărtăză causa 
eului, értă 1esonemântul ; cere ceca ce este lesne iar nu ce este 
grei ; nu face respundetor pe un om pentiu păcatele altuia; nu 
pedepsesce o faptă străină ; nu află reă în om ceca ce el 6nsuşi a 
creat şi nu cere să intempine ceea ce uusita a decretat asupra ui, 
căcă, după că, ar fi o nedreptate şi o tiranie de care Dumnedeii A- 
tot-bun , nu este in stare să facă. Pe lângă acâstă doctrină, ei 


LA IERUSALIM 39 


adaoga alta : blestemă pe Omar şi pe Moauia ca pe nisce rebel; 
adoră pe Ali şi pe Hasain ca pe nisce sânți. Se cred tinaţi dacă se 
ating de vre un străin; nici nu mănâncă nici nu béù din vase din 
care aŭ mâncat ómenï ce nu sunt de secta lor, nică nu şcd la masă 
cu dânşii ; se spală incepând de la câto ; iar nu a de la verfal dege- 
telor, cum fac turcii. 

Druzii saii Deruzii sunt un popor mic ce locuesce Libanul. Er 
séměnă forte mult cu maroniţii, se trascră in Liban din cause de 
certe religioso. Acolo trăiaii în anarchie, sub comanda mai mul- 
tor geică. Eraŭ despărțiți in dos, in cauzini și in imani; pe la a- 
nul 1588 Amurat Il] supuse pre acesti rebeli ceea ce schimbă 
mult constituţiea, lor : în loc de mai mulţi şeici, li se dete numai 
unul ; dar acesta concentră puterea lor şi ii intări, in loc să-i slă- 
bescă. Sub şeful lor emirul Facar-el-din, druzii se împuterniciră 
cu totul; bătură pe turcă; dar mai la urină Amurat IV-lea trimise o 
mare armie în contra lui Facar-el-din, care 1l bătu și îl trimise in 
Constantinopole, unde fu ucis. Druzii rămeseră sub suzeranitatea 
porţei otomane; în revoluţiea lui Ali-Beg şi Daher, ei âncă juca- 
ră o rolă însemnată. De aici istoria lor este un şir de resboe mici 
şi revolte contra porțeï. 

Ei sunt plugari, cultivă tutunul, bumbacul, grâne etc.; platesc 
tribut turcilor; pot së dea până la 40 mii Omeni armaţi. 

Së venim la religia lor ; dar mai înainte să aruncăm o repede 
privire asupra schismului musulman. Certele dintre Ali ginerile 
lui Mahomet şi Moania, guvernul Siriei, causară schismul. Deo- 
sebirea ideilor ânsă nu era asupra dogmelor, asupra representaţiilor 
profetului musulman. Se dice că adevărata causă a schismului 
vine din ura ce femeea profetului, numită Aiga, avea in contra 
lui Ali. Acesta, in spirit de resbunare, rădică asupra lui pe toți 
capii arabilor şi pe Amru din Egipt, pe Moauia din Siria; cel din 
urmă se proclamă calif în Damasc. Ali îi declară r&sboiă; dar 
peri la Cufa, ucis; fiiul săi Hosein ii luă locul; partisanii lui Moa- 
uia îl uciseră şi pe acesta. De atunci ura intre partisanii acestor 
prinți se făcu mai mare şi nu se mai inţelcseră. Din certele reli- 
gi6sc să născură o mulţime de idei; unii scâseră metempsicosa , 


40 CĂLETORII 


cele dog principe ale binelui şi ale r&ului ; învierea peste 6 mii de 
ani, după Zoroastru, fie-cine se făcu apostol, apot gef de sectă. 
El-Machim scriitor arab dice : în anul egireï 386 (996 de la Iisus) 
se puse calif în Egipt, Hachon, care sili pe musulnani să nu maï 
mârgă în pelerinagiii la Meca. Postul, cele cinci rugăciuni fură 
oprite şi vru să trecă drept Dumnedeii el ânsuşi. Făcuse se su- 
scrie pe un registru pe toţi aceia ce vor să'l adore pe el ca pe Dum- 
nede, şi află gese-spre-dece mii de închinători. Un profet min- 
cinos Mahomet-ben-Ismail, îi vine în ajutor. Acesta propagă că 
pelerinagiul la Meca, posturile , rugăciunea , tăterea impregiur, 
sărbătorile , eraii tote de prisos ; că era absurdă oprirea de a se 
mânca, carne de porc şi de a se bea vin; că nunțile între fraţi gi 
surori putéù sč se facă etc. Cât pentru califul acesta, nu era nici 
mai mult nici maï puçin de cât un Dumnedeii. Dar acest Dum- 
nedeii se ucise într'o revoltă şi profetul săi muri âncă ucis pe 
muntele Mocatan, fără să fi prevădut acâstă întâmplare. Ei muri- 
să, ânsă ideile lor rămasesă âncă : un discipol al acestui profet 
mincinos, le răspendi în Egipt, in Palestina şi pe câstele Siriei 
până la Beirut. Druzii priimiră aceste idei. Religia lor este astădi 
întemestă pe opiniile lui Mahumet-Ben-Ismail, profetul min- 
cinos. Astfel, druzit, ou tâte că sunt musulmani, nu aŭ tăcerea, 
împregiur, nici nu se r6gă, nici nu postesc; nu aŭ sărbători, 
nică opriri de unele lucruri ; bâii vin, mănâncă porc gi fratele se 
însóră cu soră-sa. Printre druză se află o semenţie care are dati- 
ne religi0se insemnătore. Cei ce o forméză își daŭ nume de ocalză 
adică spirituali. Ei oii mai multe grade de iniţiaţie în cele 
sânte; cel mai înalt grad este fecioria. Se cunosc după turbanul 
alb, simbol de curăţenie. Dacă cinc-va bea în vasele lor şi mă- 
nâncă din talerul lor, eï sparg aceste blide. Tote faptele lor sunt 
coperite de mister. Altarele lor sunt singuratece. Acolo se adună 
adesea în secret cu femeile lor. Se crede că practică nisce ţeremo- 
nii ce înfăţișeză un boii saii vițel. 

Unii din ei aŭ nisce datine religiose ce rechiamă metempsicosa; 
alţii adoră sorele, luna, stelele. 

Ansarii saii Ansarienii sunt âncă maï curioşi; locuesc pe lanţul 


LA IERUSALIM 41 


munților de la Latachia până la riul Nar-El-Kebir. Originea lor 
este puçin cunoscută, dar numele ce pórtě se dete âncă în cei d'àn- 
tăi timpi aï lui Mahomet, unor proseliţi. Volney ce a scris fórto 
indelungat despre tote aceste popore curidse, a găsit în biblioteca, 
orientală documentul următor pe care noi îl cităm aici: 

„În anul 891 de la Iisus era pe lângă Cufa, la satul Nasar, 
un bătrân pe care postul şi rugăciunea, precum și sărăcia, îl făcu- 
seră să trâcă de sânt. Mal mulţi declarânduse partisanii lui, el 
alese intre dânşii doi-spre-dece inşi ca să împrăstie doctrina, sa. 
Dar căpitanul locului, îngrijit de acestă mişcare, închise pe bătrân. 
Starea bătrânuluiatinse inima fetei gărduitorului acei închisorişi 
hotărâ să-i dea libertatea. Pe când gărduitorul se culcase, bét, fata 
luă cheile închisorci de sub perina tatălui său şi după ce liberă pe 
bătrân, le puse la locul lor. Adoa di veghietorul nu mai află pe 
prins şi cădu la mirare cum a putut së scape, când nici o urmă 
despre eşirea lui nu era. El credu că bătrânul fu scăpat de vre-un 
ânger ceresc, şi, ca să scape el nsuși de pedâpsă, dete de veste că 
ângerul liberase pe prins. Din parte-i, bătrânul prins spuse tot 
astfel unde se duse, şi de atunci, mai mult de cât tot-duna începu 
să propage ideile lui. El scrise o carte în care se citeșce: „Eŭ am 
vădut pe Christos care esto vorba lui Dumuedeii, care este Ahmed 
fiul lul Mahomet, fiul lui Hanafa, din vița lui Ali, ce este și Ga- 
briel, și mï-aŭ dis : tu eștă acela care citeşti, omul ce dice adevă- 
rul, cămila ce preservă pe cei credincioși de mânie; tu ești dobi- 
tocul ce portă greutăţile; tu eştă spiritul şi ești Ión fiul lui 
Zacharia. Mergi şi spune 6menilor së se încnine de patru ori pe di 
adică de doč oră înaintea rădicării sârelui și alte doč după ce apune, 
întorcându-șă feşile spre Ierusalim şi Qicând-de trei oră: Dónme tot 
putinte! Dómne preainalt ! Dâmne prea mare! . . Së nu mai ție de 
cât a doa și a treia sărbătâre; să postâscă numai două dile pe an; 
să nu-și maï spele membrii, să nu bea bere, ci vin; së nu mănânce 
carne de vite carnivore“ şcl. . . 

Mulțimea îl credu; dar, după câţă-va ani, el se făcu nevădut. 

Locuitorii din acele locuri unde trăia bătrânul, sunt ansari- 
enii. Sunt împărţiţi în mai multe ramuri saŭ secte. Printre dânşii 


42 CĂLETORII 


sunt semsienii , sait cei ce adoră sorele; calbiii ce adoră cânii şi 
cuadinusjenii ce aŭ un cult rușinos. Acestă 'din urmă , ca iezidiă, 
aŭ adunări de nópte cu femei unde se fac orgii inspăimmântătâre. 

Turcomanii sunt un popor păstor ce âmblă pe ică pe colo, fără 
să aibă loc hotărât. Eï se trag din popâre ‘tartare saŭ pote chiar 
din mesageţi din care se trag turcii. Ei voniră in Siria în timpii 
califilor. Vorbesc limba turcă. Numărul lor se urcă la 35 mii su- 
flete. Religia lor cea mohametană; dar nu prea îngrijesc de dânsa. 
Curdi âncă se află în Siria. Eï sunt veniţi de 250 de ani, din ţara 
lor proprie, de pe la Mesopotamia. Sunt păstori gi nomadi. Nu- 
mărul lor este nï mare de căt al turcomanilor. Limba lor ssmănă 
ore-cum cu cea persană. Sunt daţi la prade. Legea lor este cea 
snahometană. 

Astfel sunt deosebitele populaţii ce se ingină în Siria și se a- 
rstă în Beirut. 

Feluritele costume ale acestor popâie ne atraseră mai cu séma 
mirarea, ânsă cel mai curios costum este al femeilor druze. Ele pór- 
tă pe cap, sub văl, intr'o parte, un corn lung de un cot aprope. 

Aică ochii călătorilornu mai văd pestrade trecând femeile invălite 
cu văluri transparente prin care se zăresce feçe albe şi frumâse , 
cosiţe voluptâse împletite cu perle; ochii negri saii albastri, a căror 
căutare se vérsă asupra străinilor ca nisce scântei; aici femeele 
sunt invălite in mantile albe; pe cap portă un văl alb şi pe figură 
un alt văl inchis, des, prin care să văd, fără să fie vădute. Aï dice, 
vădendule , invălite în mantilele lor albe, nisce umbre egite din 
morminte cu giulgiul de mârte, şi rătăcind în lumea ce nu mai 
este a lor. Câte din aceste femei surprinserăm un minut fără văl, 
vădate prin porţile caselor lor, ne dară să înțelegem că Beirutul 
are în sinu-i cele mai rari frumuseți. În Siria ochii femeelor sunt 
partea, ce ele ascund mai cu îngrijire , pe cănd sînul rămăne des- 
vălit; în Turcia proprie ele învălesc gura, mai cu ingrijire ; acesta 
se face și in Egipt. 

Noi vădurăm în Beirut mulţiine de femei fără văl, cele mai 
multe creştine. 

Mis Lia rămase aici, de unde era să se ducă la Ierusalim pe us- 


LA JERUSALIM 43 


cat. Părintele ei ne invită să prânzimii impreună la o locanda 
unde ne arătă părerea lui de rëu că nu-iansoțiam în călătoria lor 
pe uscat. 

Tot ce este ciudatii şi xăneşto urechile , nu se face nwnaï pe la 
noi. Fic-ce féră are ale că. Etă ce ni se întâmplă în portul Bei- 
vutului. 

Înainte de u se porni Yaporul din port, o femee şi un sceretar de 
la un consul din Beirut, însoţit de un cavaz ce purta un baston 
de argint, veniră la vapor şi reclamară, ghiciţi ce? pe vre-un refu- 
gitii politic? nu; vre-un bărbații ce-şi lasă femeea și fuge în lume? 
na, nu! Ei venéŭ strigând din departe să stea vaporul, ca să recla- 
me doă cotelote de vițel! Consulul disese măcelarului arab să-i pă- 
streze doč cotelete deviţel; măcelarul aflind preţ mai bun, levinduse 
la vapor. Pentru acâstă lipsă de parolă, consulul se supără și ceru de 
la cârmuire să bată pe măcelarii, ca së'l înveţe se fie de aici ìna- 
nte gentilom. Pe de altă parte trimise la vapor pe bucătăriţă 
cu cavazul seii săreclamne coteletele. Aici rămase dama Alepiană 
despre care ain vorbit maï 'nainte. Ea se învăli in portul ei gra- 
çios şi poetic ce este al tutulor femeelor din aceste locuri , şi dis- 
păru în mulțime, Fiind că suntem în vorbă de dame alepiane, vom 
dice că tote aceste făpturi graçióse sunt însemnatoin façă s6ii prin 
alte locuri cu urma unui urcior saii a butonului de la Alep. Etă co 
este acest buton : fie ce om saii femee, fără osebire din sthăini, 
care a gedutii cât-va timp în Alep , capătă , pe facă, pe brage sau 
pe sin, o brobână cunoscută sub nume de buton din Alep. Acest 
buton se face bubă, adese rană, dă friguri, durere şi pere, după un 
an, lăsând o urma amară aceluia ce ii va cşi buba în facă! Causa 
acestui buton nu este bine cunoscută : apa, aerul, vegetalele pote 
se o producă, Dama alepiană cântată de Lamartin avea urma lui, 
dar Lamartin nu dice nimica, în poesia lui, despre acesta, Dar 
este timp să lăsăm aică damele alepiane şi butonul din Alep. 

Între mulţimea pasagerilor ce luarăm de aici, vedurăm cu plăcere 
o cunoscinţă din Pera . . . un secretar de ambasadă ce mergea să se 
facă hagiii! . . Era însoçitù de soçia sa, o femee tenără, mică, plină 
de vioiciune și de gragiă ca o gazelă sălbatică. 


44 CăLETORII 


De la Beirut plecarăm drept către Iafa unde ajunserăm după 
16 re. Trecurăm , fără să ne mai oprim pe la Said sai vechiul 
Sidon, Tirul, Acra, Caifa. 

Sidonul fuse acel oraș al Feniciei ale cărui corăbii pătrunseră, 
cele maï ântêiŭ , mările necunoscute âncă pe acei timpi. Astădi, 
după trei mii de ani, este un sat miserabil. Călătorii ce l'aŭ vi- 
sitat, spun că aŭ vădut colâne din măreţele lui edificii, aruncate 
pe pământ. Pe aici Iisus ge înturnă către marea Galileii, se dice 
că posiţia este plăcută. El era în vechime impăratul mărilor på- 
nă când Tirul nu-i luă locul. 

'Tirul merită să ne ocupe câte-va minute. Ce idee mai bună 
putem da despre vechia lui strălucire de cât aceste strofe ale lui 
Ezechiel : 

„Tir, tu aï dis în tine însuţi : eŭ sunt cea maï frumâsă printre 
frumuseți și domnesc preste mări ! 

„Catartele corăbiilor tâle sunt de lemn din cedri Libanului; 
lopeţile tâle, din stejarii Bazanului ; lâna Egiptului a ţesut vălu- 
rile tâle, iasomia și purpura Archipelului daŭ feçe pavilonului 
tăi. Sidonul îţi dă lopătarii ; cârmacii sunt învățații și înţelepţii 
tă. Lidianul, persul, libianul, sunt în armia ta, şi arcul pigmeilor 
lucesce pe turnurile téle cele prea înalte. Cartagena schimbă cu 
tine metalurile; Ionia şi Georgia, schimbă robii lor; Armenia 
cursiarii să. Sirienii vând in târgurile tele stofe şi pietre preçi- 
óse ; fii lui Israil şi a Iudeii, vând mierea , balsamul ; Damascul, 
vinurile alese şi lâna fină. Maï multe insole schimbă cu tine ebe- 
nul și ivoriul. Arabii îţi daŭ cana aromatică gi ferul cu grație po- 
leit ; alţii covorele ; iar locuitorii desertului, berbecii şi mieii lor, 
Abisinia şi Iemenul te îmmbogăţesc cu aurul şi aromele lor; asiria- 
nul şi chaldeul îţi trimite argintul şi stofele scumpe , galurile şi 
mantele lor. 

„Lopătarii tăi te-a purtat pe apele adânci ; dar vânturile aŭ 
sfărămat în midlocul mărei marinarii tăi, menii de răsboiă ce 
făcâă puterea şi bogăţia tea! Tot va peri în dioa perdorei! cei 
ce ținéŭ cârma, o vor părăsi ! Cârmacii vor rămânea pe ţărmuri 
cu ochii la pământ. Popolii şi împărații vor fi abătuţi şi vor 


LA IERUSALIM 45 


schimba faça, privind, şi vor pune fruntea în ţărână şi vor dica 
unii altora : unde se maï află o cetate asemenea Tirulut! şi astădi 
este mută în midlocul apelor !* 

Acéstă profeție s'a împlinit. Strălucirea Tirului nu mai este. 

Dar să ne înturnăm la societatea nâstră din vapor. O mulţime, 
de sirieni, în costumele lor ce ne aducâi aminte de căldărarii din 
Bucurescă, înecaseră salonul elegant al vaporului când ne chiămă 
la mâsă, eï se aruncă să ïa locurile pe întrecute; se loviră in ca- 
pete, se certară, se ameninţară cu pumnii. Locurile damelor pre- 
cum şi locurile vechilor pasageri, se luară de ei. Comandantul 
dete ordin să se pună o altă mssă pentru noi şi pentru dame. O 
ursită părtinitore voi să şed lângă graçiósa damă, soţia secretaru- 
lui de ambasadă şi lângă un sirian, din a mea nefericire. Acesta 
fu causa să mă scol de la mâsă nemâncat. Eram ocupat a convor- 
bi cu dama de lângă mine şi a-i turna apă în pahar. Când găsiiii 
un minut de regaz, vruii să mănânc; dar pâne nu avém : vecinul 
meii sirian, după ce mâncă partea lui de pânc, luă şi pe a mea;tot 
ast-fel făcuse gi cu apa, cu vinul mei. Vruiii së strig să mi se dea, 
pâne şi apă ; dar frumâsa mea vecină më întrebă repede dacă Mis- 
Lia era atâta de frumósă precum se dice. Răspunsul meii aduse 
alte întrebări : apoi convorbirea nóstră se făcu maï interesantă , 
apoi ... adio mâncare !... Eram la sfârşitul mesii. Când mă în- 
turnaiii cătie positivismul vieţuirei, ceruiii o bucată de plăcintă 
dulce . .. vecina îmi cere apă. .. Sivianul luă plăcinta și o mâncă 
pentru mine. — Din ce loc esti ? intrebaiii pe acest vecin. — De 
la Nazaret răspunse el cu buonomie. 


46 CĂLETORII 


CARTEA IV 


O barcă veni să ne ia de la vapor şi să ne ducă la Iafa. Marea 
era vânturosă. Ajunserăm la mal cu mare necaz, căci trebui să 
trecem printr'o striintâre forte îngustă intre doč stânci late ce 
se rădicai maï până în faça apei, ca să intrăm în micul şi mise-. 
rabilul port, bun numai pentru adăpostul corăbiilor, Bram ame- 
nințaţă să ne lovim de o parte saŭ de cei-laltă a petrelor; dar du- 
pă o larmă ce făcură, lopătarii, după câte-va săltături ale bărcei 
gi lovitură cu capul ei de petre, trecurăm sănătoși; ânsă uqdi de 
apă. 

Iafa se află situată pe o înălțime, pe malul mărei Mediterane 
de la 13 — 14 leghe departe de Ierusalim, între Acra și Ascalon. 
Acestă cetate este vestită în mitologie, în tradiţiile religiose şi în 
istorie. Pliniă dice că pe timpul sčň se arăta âncă într'o stâncă, 
aprope de Iafa, urmele lanțurilor Andromedei ce fusese legată a- 
colo'de Nereide. Sântul Ieronim âncă mărtuisesce căa vădut acâstă 
stâncă, De aici s'a îmbarcat profetul Iona, carc, înecânduse gedu 
treï qile în pântecele une! balene. Grecii o numesc Iope, numele 
eï de astădi îi vine de la arabi. 

În vechime Iafa era singurul port al ebreilor. Sub principii 
Macabei, fu luată cu asalt de la sirieni. Cestiii, general roman, 
âncă o luă, o arse şi trecu sub sabie opt mil locuitori ebrei. Mai 
târdiă Vespasian o bătu, o luă şi o arse din noii; apoi făcu în lo- 


LA IERUSALIM 47 


cu-i un castel în care lăsă o garnis6nă romană. Sub Constantin 
cel mare, se afla aici o mitropolie crestină care ţinu până pe tim- 
pul cruciaților. Balduin III fortifică acâstă cetate ; dar în anul 
1188 se luă de Saladin. De atunci Jafa incepu a se ruina şi către 
al 17-lea secol era numai un castel dărămat și nisce colibe de pes- 
cari. Cetatea de astăqï începu a se forma de 120 de ani numai. 
Noua cetate suferi în urmă din partea mamelucilor egipteni carii 
măcelăriră pe egipteni. Sub Napoleon cel mare âncă să luă cu a- 
salt de către franceză. 

„ Noi cităm aici câte-va rănduri de D. S. Munc asupra acestei 
vestite incungiurări. 

„În cele ântčiŭ qile ale nï februarie, anul 1799, armia francesă, 
compusă din divisiile lui Cleber, Regnier, Lannes, Bon şi Murat, 
în număr de 13 mii Omeni, plecă spre El-Ariş. Ea ajunse aici pe 
la 17 februarie. Garnisâna, compusă de 1300 Gmeni, se predete 
după o scurtă apărare . .. Buonaparte luă cu aceâși inlesnire Gaza, 
de unde armia se îndreptă către Iafa. Acâstă cetate care avea o 
garnisână numerâsă, dete, cea d'ântăiă escmplu de vie apărare 
ce ţinu două dile. Atacată la 4 martie, se apără până la 6 aleace- 
liï luni, când se luă cu asalt şi se dete voe soldaţilor să prade în 
timp de 30 6re. Buonaparte trimise adiotanţii săi Beauharnais și 
Croisier să astâmpere furia soldaţilor. Acesti doi ofiçerï, priimiră 
cererile de pace a 4000 soldaţi albanezi carii, retrași în nisce 
mari ziduri, strigară din ferestre că eï se predaii, dacă îi vor lï- 
sa să trăcacă; iar alt-fel, se vor bate până la cel din urmă. Buo- 
naparte nu scia ce să facă cu eï, când se aduseră în tabără ca 
robi : să-i trimiţă în Egipt, nu putea, căci nu avea destui Omeni 
să-i conducă; nu putea nică să-i libere, de frică să nu se ducă la 
Acra unde se afla pașa. După trei dile de deliberaţii, se dete or- 
din să-i ucidă pe toţi.“ 

D. de Bouriânne în memorandele sele t. H, p, 226, dice despre 
acestă scenă, la care se afla facă : „Mai mulţi din acesti nefericiți 
scăpară înotând până la nisce petre unde glonţele nu putéŭ să-i 
ajungă. Atunci soldaţii nostri lăsaii puscele pe nisip şi ca să-l facă 
a se înturna, le făcâii nisce semne de impăciuire după datina egip- 


48 CĂLETORII 


tenilorii, Albanezii se ínturnaŭ atunci; dar îndată ce se apropiai, 
îi ucidâă și se înecaă in apă...“ 

În Tafa soldaţii lui Napoleon căpătară semânţa de ciumă. 

Populaţia Iafei pâte să se urce la 10 mii suflete. Cei mai mulți 
locuitori suntii arabi musulmani. Sunt alţii de ritul catolic şi de 
ritul oriental. Maï suntă greci curaţi, ebrei, armeni şi europei. 
Căile cetăţei sunt strimte și cele mai multe formate din scări do 
pstră, din pricina neregularităţei tărâmului. Casele sunt tote de 
pétră, și sâmănă cu nisce mari închisori; nici o artă, nici un gust 
nu lo caracteriseză, Comerciulă principală al Jafei stă în fructe. 
Locuitorii se ţină mai mult cu banii ce lasă aici pelerinii sai 
închinătorii creștină, 

Pe malul mărei aprope de schele se află trei monastiri. una a 
grecilor, una a catolicilor şi alta a armenilor. Monastirea catolicilor 
se află pusă intre celelalte două; acâsta a făcut pe călugării latini 
să dică că Iisus era între doi tălhari răstignit și că cel din drépta 
s'a mântuit. (Schitul grecilor cade la stânga lui.) 

Aceste schituri sunt tot d'odată 6spătării pentru închinătorii co 
trec pe aici la Ierusalim; ânsă ospitalitatea să plătesce maï scunp 
de cât la o locantă. 

Eram hotărâți să tragemù la schitul latinilor unde se primesc 
călători de tâte ritele gi unde, după cum ni se spusese, era să fim 
forte bine trataţi; dar voirăm a cunâsce un local despre care nici 
un călător n'a scris, şi a vedea tot d'odadă cum priimesc grecii 
pe romăni care aŭ înzestrat aceste monastiri cu venituri atât de 
mari. Astfel urmarăm acestei dorință. 

Schitul grecilor este o grămadă mare de pâtră zidită fără artă, 
fără gustă, fără nică o ţintă, cu curți multe şi mari; galerii, te- 
rașe, şi bolți, Ni se păru că întram într'o închisre, Întrarăm într'o 
curte, suirămi o scară, trecurăm printr'o galerie, mai urcarăm două 
scări până ajunserăm la un loc hotărit. Tote curţile, galeriile, 
scările , teraele erai încărcate de ómenï, femei , copii, închină- 
tori de ritul nostru din care cea maï mare parte se compunea de 
grecă de la Cipru. Mi so păru că văd o lae de ţigani în călătorie, 

Un gerb al schitului ne duse indată la egumenul monastirei, 


LA TERUSALIM 49 


Acest călugăr era culcat în pat, fiind bolnav de mulţi ant de gu- 
tă saŭ durere ce vine la încheeturile 6seloră şi cade mai ales la 
picire. Acâstă bólă bântue mai pe toţi călugării din aceste locuri |, 
din caasa umegelei petrelor. Părintele Stefan, egumenul acestii mo- 
nastiri, era un om de la 60—65 de ani; o façă palidă şi vestedă de 
ani şi. de suferinţe; dar căutătura-i vie şi intelgentă, îl rămăsese 
încă. 

La egumenul se aflaŭ maï mulţi greci şi arabi de ritul nostru, 
veniți în visită. Acesti omeni ne întrebară de noutăţi. Noi le spuse- 
rămii că a murit împăratul Nicolae. Trăsnetul de ar fi picat aici, 
nu ar fi produs efectulă ce produse acâstă veste! unii din ci nu 
voiră să ne credă; ba âucă unul ne întrebă dacă an cetit acâstă vest e 
în gazetele francese. Fiind că respunsul lui era cum îl vedeţi, 
riserăm şi noi. Părintele Stefan ce avea esperienţa lumei, letăie 
vorba dicând : „Se pâte forte bine, căci împăratul era om şiomul este 
trâcător ca florea câmpului.“ Uu arab nu voi să înţelegă acestă 
maximă consolătore şi în durerea lui striga ca un turbat: „are să 
ne tae musulmanii !* O lună după acâsta am întălnit pe acel om 
cu capul tot pe umere , şi cred că nică astădi nu i la tăiat âncă 
nimeni , afară dacă nu l'a ucis yre-un om. 

După ce ne dete dulcéță şi cafele, părintele Stefan ordonă să ne 
ducă într'o cameră ce se păstra pentru persâne simandicose, după 
cum se esprima egumenul. Camera ce ni se deschise, cu tot nu- 
mele de simandicâsă, nu avea nici gémurï la ferestre, nici aster- 
nut în paturi; dar era peste tot o mare de pulbere în care înotaii 
în tâtă fericirea lor, miliâne de purici călugărescă, 

În casa, unde sc află o pisică nu se află şorici. Astfel şi acolo 
unde şâde o femee, nu sunt purici. Nu cred să vie deaici vorba: 
„Cu o femce nu faci purici !“ dar femeea în privinţa paricilor este 
ca pisica în privinţa, şorecilor. Locurile locuite numai de bărbaţi, 
sunt vestite pentru aceste insecte ; astfel sunt casarmele şi mo- 
nastirele de unde şi vine vorba: „puric călugăresci.“ Noi, ca ni- 
sce călători înţelepţi, nu luarăm în sémă acâstă puricărie, apoi 
vederea desfătătâre ce avea pe mare camera nâstră, ne făcu să uï- 


tăm tâte suferinţele. 
4 


50 CĂLETORII . 


Aici aflarăm, adăpostit, un călugăr din Moldova anume Iona, 
altă dată Ilidor. El venise să se inchinc la sântul mormânt şiă- 
măsese pe aici, neaflând midlâce a se reînturna în patria lui. În- 
dată ce audi că aŭ sosit trefromăni, bătrânul Iona veni să ne vâdă. 

Suntem recunoscători acestui călugăr rătăcit, fiind că în tot 
timpul gederei nâstre într'aceste ziduri triste, el ne desfătă. prin 
musică : juca de minune cu flautul doine moldovene. Elsciu mid- 
locul să scâţă din ochii nostri uscați de străinătate, o lacrimă de 
dor pentru ţera nóstră părăsită , dar nică odată uitată. 

Îndată se puse o mâsă pentru noi. Eram în postul Pastilor, Prin 
urmare fasolea era primadona bucatelor. La mesă vădurăm mai 
mulți ómenï ce ne servâii, de cât feluri de bucate pe mâsă. 

În acest schit visitarăm biserica cea nuoă, al cării architect se 
vede că a fost părintele Stefan saŭ că este un plan acolo după care 
se zidesc tote bisericile lor : căci câte am vădut, séměnă unele cu 
altele. În untrul bisericei sunt două rëndurï de colâne mărețe; 
dar îndată ce le atingi cu mâna, vegi că sunt de lemn scobit 
tencuite ca sč imite colânele de marmură. 

Cele mai frumóse icóne şi daruri ale bisericei vin de la Ruși. 

Într'un loc unde astăqi sc află băile, se crede că a fost în ve- 
chime biserica Sântului Petru, zidită pe tăremul casei lui Simon 
curelarul. Aici principele Apostolilor a avut o vedenie în carei 
s'a dis : „Scolăte! ucide și mănâncă!“ - 

Adoa-qi de diminsţă imerserăm să ne luăm bună qioa de la pă- 
1intele Stefan. El cetca pe agatangel, profetul după Iisus , şi ale 
cărui profeţii nu s'aă implinitâncă, Acestă carte scrisă sai tipă- 
rită, Oră de vre-un Pralea grecesc, saă de propaganda politică, 
jOcă o mare roiă printre ómeniï ignorenţi și simpli după aici. Noi 
voirăm să lăsăm ce-va aici, după cum este gartul, dar părintele 
Stefan se împotrivi tare la acâsta. Darăm banii ca să ne pome- 
nescă la biserică. 

Aici toţi ne luară de ruși, căci pentru acesti ómenř jumătate 
sălbatică , românii şi ruşi sunt una. Unii se aruncaii să ne sărute 
mânile; alţii ne diceii încet: Să trăâscă Nicolae! În deşert le 


LA IERUSALIM 51 


spuném că se îngélă; eï nu voiră să înțelčgă. Astfel, farăm siliţi 
a ne apăra cu biciul. 

Plecarăm de la schit pe la amiaqă-qi. 

La pórta cetățeï pe unde era să eşim, aflarăm vre-o trei sute de 
omeni, femei, copii din mai multe naţii, cu un numër mai tot a- 
tât de mare de cai, ciunile , măgarï şi mule (catîri). Asceptaiă să 
se deschidă porta să iasă. Portarul era dussă mănânce. După 30 de 
minute de asceptare, acest sânt Petru al Iafei, sosi cu faça vese- 
lä și mulţămită ce ne spunea de departe că a prănqit de minune. 
De cea-altă parte a porţei pe din afară se aflaă, asceptând ca noi, 
maï tot atâţi Omeni, să ântre în cetate, când se descise pôrta, ne 
aflarăın în faça celor ce vosi să ââtre ca doč armii ce aŭ să se 
lupte. Podestrimea lor, strângându-şi' aripele, se aruncă asupră- 
ne cu furie. Noi âncă nu perdurăm timpul gi pornirăm către eï. 
Femeile şi copii strigaă: cavaleria inamică sosi, vru să ne învăl- 
scă ; din norocire, măgarii nu voiră să se supue ; eï întălniră pe 
aï nostri şi se opriră să se sărute. Acâsta opri şi caii şi cămilele. 
După o luptă lungă, eşirăm de sub pântă. Ei avură o mulțime de 
perderi ; iar noi un paner cu portocale vărsat. 

Când mă văduiă afară din cetate, căpătaiii din nuoŭ bucuria 
inimii ce perdusem înti'aceste morminte locuite de fiinţe vieţui- 
tore. O vedere fermecătore ne răpi : ne aflarăm în midlocul gră- 
dinilor ce încungiură Jafa despre uscat. Aceste grădini sunt de 
arbori portocală, lăinti, chitri şi alţii ce în ţerile nóstre abia, sunt 
cunoscuță în florăriile Gmenilor de gust. Calea ce duce la Ramla, 
în timp de o óră gi dumătate, trece șerpuind printre aceste nenu- 
mărate grădini și forméză nisce alec răpitore, perdute între doč 
baricade dese gi verdi de arbori de cactus. Ochii se încântă nein- 
cetat la vederea portocalilor, unii înfloriţă, alţii încărcaţi de ne- 
numărate fructe de aur. La o mare depărtare de aceste grădini 
aerul este bălsămit de profumul florilor lor. 

Calea acesta, ne scâse în valea numită în vechime Valea Caronn- 
lui și a căril frumuseţe era vestită în lume. Până la Ramla nu 
vădurăm nimic insemnător. Mulțimea câlčtorilor europieni, vor- 
bese de o dumbravă de maslinï sădită de cruciați şi care s'a ìn- 


sa căLtroRil 


prospătat până astădi , precum şi de o citernă făcută din ordinul 
lui Constantin. Vădurăm acâstă dumbravă : sunt câți-vă măslini 
rari şi pulberaţi ce sâmănă bolnavi de oftică. Citerna âncă nu 
merită a o descrie, 

De la Iafa spre Egipt, în lungul malului mărei se află nişte 
vechi cetăţă destul de însemnate altă dată, ca să nu vorbim în tré- 
căt. Antêiŭ este Aszdod. Pe timpul lui Salomon acâstă cetate 
era sub ebrei. Maitărdii filistenii o luară înapoi, dar Usia , relu- 
ându-o, surpă fortificațiile ei. Dupe Herodot (Cartea II, cap. 157) 
Psametic, rege al Egiptului. o încongiură în timp de 29 ani și după 
ce o luă, o surpà cu totul. Iuda Macabeu fărâmă, maï târdiii, alta- 
rele ei idolatre. Fraţii acestuia, bătând pe Apoloniŭ, general si- 
rian, O arser impreună cu tâmplul lui Dagon. Generalul roman 
Gabiniii o rezidi. Astădi este un sat în miserie, vestit numai prin 
mulțimea scorpiilor sale. 

Mai departe, pe malul mărei, se văd ruinele cetăţei Ascalon. 
Vechii s&i locuitori eraŭ închinători de idoli. Semenția lui Iuda luă 
cetatea , dar pică iar in puterea filistenilor până în timpul prin- 
cipilor Macabei. Aici s'a născut vestita regină Semiramis. Muma 
ei era adorată aici sub forma unui peste: se dice că acâstă femee 
ruşinânduse căci avusese relaţii cu un june sirian, al căror rod a 
fost Semiramis , se aruncase întrun lac apcâpe de Ascalon, după 
ce a ucis pe amantul ci (Diodor din Sicilia). Tempulul eï (Hero- 
dot) s'a despoât de cătră sciţii ce locudi părţile de la nord ale 
mărei Negre gi făcură o invasie în aceste locuri. Sub arabi Asca- 
lon se numea Arus-El-Şam saŭ mirâsa Siriei. 

Ascalon suferi mult pe timpul cruciaților. La anul 1191 se sur- 
pă cu totul de musulmani şi de crestini. Astădi este cădut în 
ruine, Comitele de Forbin, în călătoria sa pitorâscă, dice aga: 

„Acsstă cetate, care nu maï are astăgi nică un locuitor , este 
aședată pe o costă întinsă ce face un semicerc, Despre uscat sui- 
gul este lesnicios ; iar despre mare, greă este coborîgul care, aici, 
face corda unui arc de săgstă. Zidurile, porţile, staii âncă în pi- 
ciâre: turnul pare că asteptă să vič sentinela veghietore ; stradele 
te duc pe piegele cetăţii, şi gazela sălbatică se urcă pe scările 


LA IERUSALIM 53 


palaturilr ; echo al bisericilor intórce numaf strigătul şacalului : 
turme întregi de aceste lighi6ne se adună pe piegele publice și as- 
tăi sunt singurii stăpâni ai acestei cetăţi. Arabii de astădi, ce o 
numesc Dgerah , pătrunşi de adânca ei tristeţă, cred că aici esto 
locaşul spiritelor rele , şi asigură că n6ptea , acâstă cetate se ilu- 
mină ; că se aud sgomotele unor glasuri nenumărate, nechezări 
de cai , loviri de arme şi gălăgia luptelor. Nu departe de aceste 
monumente gotice, se află marele fărămături ale templului Vene- 
rei. Patru-deci de colóne de granit roșu, forte înalta, capitole , 
frize de marmură, frumâsă , se inalță maï pe sus de o boltă adân- 
că și intredeschisă ; un puț cobóră in untrurile pământului. Smo- 
chinii, curmalii , sicomorii, înveselesc, pe ici pe colo, acâstă în- 
tinsă cotropire. . . Ce contrast pitoresc şi filosofic esteacela al rui- 
nelor grece ce dispută eleganța cu ogivul şi colânele împletite 
care sprijină bolta unui altar al fecïóreï ! Acestă capelă predom- 
nesce asupra ţermului. Adesea călătorii de mare, în midlocul 
perirei acestor coste furtundse , aŭ învocat acest altar. Pe azurul 

- bolţei se cetesce âncă aceste vorbe în caracter gotic: „Stella ma- 
tutina , advocata , navigantium , ora, pronobis.“ 

La 5 leghe departe de Ascalon este Gaza, cea din urmă cetate 
despre Egipt. Cartea judicătorilor spune că aici Samson răsturnă 
templul şi muti cu filistenii ce se afiaŭ acolo. 

Gaza se luă de semonţia lui Iuda și se dete înapoi filistenilor. 
În marșul săi în Egipt , Alexandru cel mare o luă cu asalt, după 
cincă luni de încongiurare. Ionatan Macabei o luă în urmă și arse 
o parte dintr'Ensa. Regele ebreilor, Alexandru Ioanne, o fărămă; 
dar se rezidi de Gabinius romanul. Musulmanii puseră mâna, pe 
dânsa pe la 634. Sub Baudouin IJI se rezidi de cruciați. La 1152 
se dete templierilor , iar Saladin pe la anul 1187 o luă înapoi. 

Volney dice că Gaza, se compune de trei sate, din care unul, sub 
nume de castel, este aşodat între cele alte doč pe o movilă. Cli- 
ma aici se schimbă; roa cade ca pe malurile Nilului Pe ici pe 
colo se văd âncă, bucăţi de marmură care dovedesc că aici fuse 
altă dată locaşul lusului. Pământul este negru şi roditor ca al 
Egiptului, în vecinătăţi, Grădinele ei sunt udate de nisce riuleţe 


54 CĂLÉTORTŤ 


şi produc portocalï , rodii, curmalï , de la natură maï mult. In- 
dustria a 2000 locuitori ce se află âncă aici, stă in fabricațica 
bumbacului. 

După o cale de trei ore de la Iafa, ajunserăm la Ramla. Până 
a m ântra, âncă in cetate avurăm timpul st privim tâte grădinele 
ce încongioră cetatea. Pe calea, Iafei visitarăm turnul celor patru- 
deci martiri; curtea care îl impresâră este largă. Aici se află mai 
multe rânduri de chilii ruinate şi o mare citernă suterană. Tar- 
nul este situat spre occident. Acest edificii ce stă âncă în piciore, 
se dice că s'a zidit în timpul cruciaților ; după alţii, ar fi zidit de 
impărătâsa Elena. Noi vădurăm asupra porţii prin care ântri 
într'6nsul , o inscripţie arabă. Din vârful Ini, vederea văci Saro- 
pului, a măreï în deprtare, ne fermecă ochii. 

Prin tâte potrele precum şi prin arborii de maslini din aceste 
locuri vădurăm o mulţime de guştericu o formă nuoă p'niru noi şi 
deo mărime necunoscută. Moise, (levit. C. 2, v. 29 gi 30) vorbesce 
despre opt feluri de reptile in Palestina. Din aceste, gâse sunt din 
familia guşterilor. Cât despre şerpi, aici nu se află din cei veni- 
naţi. (Seetzen.) 

Acesti mari guşteri s6mănă cu crocodilii. Eï nu fac răă şi ó- 
menii îi lasă în pace. Unul din acestă guşteri, îmï ântră în sin 
într'o qi şi egi pe mânica cămâșii, aflândumă redemat la umbra, 
unui maslin ; el nu mă pişcă, 

Până a nu merge maï departe, este de tiebuinţă să dăm o ră- 
pede idee despre istoria Palestinei. 

Palestina face parte astădi din Siria şi din paşalicul Acrei şi al 
Damascului. Se întinde între 31—33 grade de lut. n. şi între 32 
Și 35 de lung. E pe o întindere de 1300 leghe pătrate, 

Altă dată era locuită de israeliți. Ebreii o numâă Palehst, În 
vechime îi dicea âncă Canaan, nume ce se crede că-i vine de la 
Cam, fiul lui Abraham. De la venirea ebreilor ea se mai numi 
țéra lui Israel. După esilul Babilonului se numi ţâra lui Iuda de 
unde îşi luă nume de Iudea , apoi ţâra sântă, pământul făgădu” 
inţei, etc. 

Ea se intindea (după cartea facerei) pe câsta mărei Mediterane 


LA IERUSALIM 55 


de la Sidon până la Gaza și până la Iordan şi marea mortă, des- 
pre uscat. Cu tote acestea puterea, ebreilor se ducea dincolo de 
Jordan și marea mortă, şi, o parte, sub Salomon, până la Palmira. 

Cei mai vechi locuitori cunoscuţi ai Palestinei aŭ fost rafaimii 
(uriaşii), care se sub-impărţâă în deosebite ramuri cu mai multe 
numiri. 

Popolul cananean venise în Palestina înainte de Abraham. 
Acest ném, impărţit în 11 semenţii, cu felurite numiri , se age- 
qase pe ruinele nemului efraimesc. Cananeenii zidiă cei ântâiii 
Sidonul. Acra şi alte cetăţi, afară din Palestina propric. În a- 
cestă 6ră se aşedară cananeenii ce purtaii numirile de hegiţi, ie- 
busisti, carii locuiaii în Salem (Ierusalim), emoriţi, girgasiţi şi 
heviţi. Se mai vorbesce de două rainuri ale acestui ném : cana- 
niţii şi feriziţii. Tóte aceste popore se supuseră de ebrci și cei 
maï mulţi din némul cananconilor fură uciși de israeliți în resbó- 
ele lor cele lungi ce avurä; alții emigrară în ţări străino; alţii 
iar vămaseră in Palestina. Până la înturnarea ebreilor din esilul 
Babilonului âncă se vorbosce de cananeeni. Înainte de venirea, 
ebreilor în aceste locuri (1800 aui înainte de Iisus) veniseră filis- 
tenii de la insula Critului şi se aşedaseră pe malul mării de la Iafa 
până la Gaza , unde aŭ fost întemeiat cinci principate. Luptele 
dintre ebrci și filisteni sunt scrise în biblie. 

Acuma câte-va rânduri âncă despre ebrci. Abrahan dintr'o fa- 
milie din Chaldea, veni şi se aşedă in ţâra Canaan. Familia lui 
crescu și seluse în Egipt. Acolo toţi câţi purcesoră din acest ném, 
se inmulţiră cu timpul și formară un popor mare. Moise se puse 
in fruntea lui, îl scose din Egipt, şi străbătând cu el degerturile, 
ajunse în Palestina. Moise more, dupo ce dă legi. Iosue, urmt- 
torul lui Moise, câstigă prin arme o mare parte din Palestina. 
Alţi următori ai acestora, urmară să cucerescă instituţiile, doctri- 
na, religia lui Moise! Se apropie de a lor cădere; anarchia amc- 
ninţă statul obreilor. Un levit, Samoil, face să inainteze doctrina 
mosaică, dar nu pâte să aducă poporul la principul curat teocratic. 
Samoil alege dar rege pe Saul. Acesta bate pe filisteni. Saul ân- 
să nu pâte să mulţumâscă pe Samuil. Acest din urmă pune ochii 


56 CĂLETORII 


pe David. De atunci Sau] cade la melancolie şi se ucide în rës- 
boiii. David se luptă cu sucesgi se face rege. Sub David statul 
ebrei se face mare şi tare. Salomon vine după David la tron; dar 
Salomon cade în amorul lusului şi al femeilor, două viçiurï ce 
aduserăidolatria care aduse schismul şi schismul slăbăciunea. Sub 
Rehoboam , următorul lui Salomon, dece semenţii aleg alt rege 
în parte. Semenţia Iuda şi Beniamin rămân sub mostenirorii lui 
David. Statul celor dece semențiï se depărtâză de credinţa lui 
Moise. Aceste două state slăbiră prin lupte între ele în timp de 
doi secoli şi jumătate. Statul celor dece semenţii cădu sub asirieni, 
al lui Iuda ţinu âncă legile şi doctrina lui Moise şi se reinteme- 
iază de Ezechias. Asirienii nu'l pot supune. După mortea Ini E- 
zechias, următorii lui favorară idolatria, dar învinși de chaldeent 
se iaŭ în robie la Babilon. Acest stat a trăit 130 de ani mai mult 
de cât acela al lui Israel. 

Perșii aduseră înapoi pe ebreii esilaţi, după ce luară țéra chal“ 
deenilor. 

Sub Alexandru cel mare, cbreii suferiră înriurirea grecilor. 
Mai târdiŭ, la chemarea unci familii de preot (principii Macabei) 
ebreii scuturară jugul. Domnia Macabeilor este glori0să , insem- 
nată prin eroismul şi patriotismul ebreilor. Iuda Macabeii , puse 
ânsă Palestina sub protecţia, romanilor. Ca, tote protecţiile, pro- 
tecția romană se schimbă în stăpânire. După rescularea ebreilor , 
romanii surpară Ierusalimul şi măcelăriră mii de ebrei. 

Cu tote acestea , sub roinani , ebreii formară o soţietate religi- 
ósă. Civil, eraii guvernaţi de Nașii saii patriarchi aï lor; avâi si- 
nagoge şi scoli şi ţincii serbătorile lor în public. 

De la Constantin, christianismul luă mai mare întindere în a- 
câstă ţâră. Ebreii se munciră, se arseră vii de către chrestini, po 
atuncă fanatici şi barbari. Din acel timp începu pelerinagiurile 
la Ierusalim. 

În VII secol, regele Persici, Cosroe III, trimise în Palestina 
armie. Perșii, uniţi cu ebreii, luară mai multe cetăţi şi mulţi 
chreștini uciseră. Dar Heracliii bătu pe perși şi scăpă țéra. 

Pe atuncl islamismul rădicase stindardul săi. Omar sosi cu ostile 


LA IERUSALIM 57 


sele în Palestina, luă Icrusalimul; dar fu marinimos cu chrestini : 
le dete dreptul să aibă bisericele lor. Pe la 638 tótă Palestina 
ântră în marea împărăție a arabilor. De mult timp plângerile 
chrestinilor răsunaii în tâtă Europa în contra muslmanilor. Regii 
Europei, temânduse de'mărimea împărăției arabo, se folosiră de 
fanatismul poporelor ca să le scóle, sub pretext religios, în con- 
tra arabilor. Alexandru Comnen trimise la Papa ambasadori să 
câră ajutor. La consiliul din Clermont, Papa Urban I] și Pierre 
l' Ermitc, inflăcărară adunarea, Mulţime dc chrestini se hotărâră 
să mérgă să mâră pentru lege. Cel ce ar fi murit în luptă, era 
măntuit de tote păcatele. Acesti răsboinici, numiţi cruciați, puseră 
la cap ostofă roșie în formă de cruce. Dar fiiid că istoria resboelor 
îndelungate de cruciați nu ântră aici, ne vom mărgini a dice nu- 
mai că Palestina cădu in puterea chrestinilor carii fură maï răi 
de căt păgânii. Ei făcură aici împărăţia Ierusalimului. Dupe al- 
te nuoi vărsări de sânge, cădu iar în puterea musulmanilor. Pc la 
1517 Palestina se luă de turci sub Selim I, după ce trecu maï 
ântâiiă prin mâna sultanilor Siriei. Pe la al XVIII secol, fu pra- 
da mamelucilor. La 1799 cădu sub francesi. La 1832 o luă Ibra- 
him fiul lui Mohamet Ali ; dar o dete înapoi porţei otomane în 
puterea, intervenţici staturilor color mari din Europa. 


58 CĂLETORII 


CARTEA V. 


Abulfed , geograf arab, dice că cetatea Ramla s'a zidit de cali- 
ful Soliman, fiul lui Abd-al-Melec, pe la 716 dnpë Isus, Alţii pre- 
tind din contra. 

Ramla este mică și nu are nică o frumuseţe. Pâte să aibă până 
la trei mii locuitori din care cei mai mulți suntarabi musulmani, 
Sunt câte-va familii catolice gi grece precum şi câți-va ebrei , ar- 
meni și francă. 

Traserăm la monastirea grecilor care aici, ca cea de la Iafa 
ospătâză pe pelerini şi este zidită în forna unei mari închisori. 
Abia ne urcarăm pe scări şi vădurăm în capul scărcă de sus, figura 
ridendă a călugărului Iona moldovânul, umbra lui Macbet, ce ne 
urna pretutindeni. El se făcuse nevădut la Iafa : ne eşise inanite 
să ne facă surprisă. Călugărul Iona ne conduse la egumenul acestui 
schit. Ne prinse mirare să afliin în el un adevărat gentilman! El 
ne primi cu o politeţă şi cu o manicră atât de plăcute, încât nu pu- 
turăm crede de o camdată că acesta era egumenul, ci vre o fiinţă 
misteri6să. Părintele Grigorie locuise mulți ani în Moldova; aco- 
lo fusese în relaţie cu ómenï bine crescuţi şi delicaţi. Acesta cra 
neapărat motivul pentru care se deosebea, atât de mult de cei-alţi 
călugări; ânsă acâsta nu ar fi fost destul, dacă şi natura nu-i ar 
fi fost părtinitâre tot d'odată, 

A doa di pornirăm pentru câte-va óre la Lida, un burg în veci- 


LA IERUSALIM 59 


nătate. Părintele Grigorie ne dete pe nepotul seii George să ne 
condncă. Peste o jumătate de 6ră eram acolo. 

Lida fu zidită de un mostenitor al lui Beniamin. Sub domnia 
sirienilor, făcea parte din Samaria. Cestiii, general roman, 0 surpă. 
Mai târgiă se rădică din nuoii sub nume de Diopolis. În secolul 
al IV după Isus, Lida fu scaunul unei mitropolii ce se numea 
Fântul George. 

La marginea, acestui burg, spre sud, vădurănm ruinele unei bise- 
rică, numită st. George, şi zidită după cum se vede de impăratul 
Justinian. Dară lucru de mirare ! în midlocul acestor ruine, vădu- 
răm âncă odată chipul călugărului Iona. Iar umbra lui Macbet! 
strigă unul din soţii mei. Partea bisericeï, despre răsărit, stă âncă 
în piciore. Spre sud-vest se văd niste colone împletite, cu capitole 
de marmură albă, gracios săpată. Mai presus do capitole, se ră- 
dică arcuri ogive. Architectura eï este veche şi gotică, căci acestă 
biserică, după qisa vestitului călător Pockoche, se zidi din nuoŭ 
de Richard Coeur de Lion. În fundul bisericei se vede âncă pétra 
ce forma masa altarului. Locuitorii de la Lida credii că acâstă 
masă de pâtră a fost mormântul st. George care, se dice, căaică a 
fost martirisat. Arabii musulmani aruncă aică necurăţeniile cetă- 
țeï, împinşă de ura fanatismului ignorent. La câţă-va paşi de la 
biserică, aflarăm o citernă părăsită , și mai 'nainte o colonă de 
granit imgropată in pământ. 

Chwestinii aŭ cerut să se zidéscă acestă biserică, dar arabii se 
împotriveac. Astfel ne spuseră grecii; dar adevăratul este altfel. 
Cu bani, ajunge să capete voo de la musulmani spre a zidi ori ce 
biserică ; gelosia ce este între greci şi latini opresce aceste zidiri. 
Grecii vor să o zidâscă ei și să o facă proprietatea lor; latinii vor 
să facă asemenea , şi se împedică unii pe alţii cu intrigi. Acâsta 
se intemplă şi cu o dregere ce este să se facă la biserica st. Mor- 
mênt. 

De aici merserăm să visităm scóla grecilor din Lida, insoţiţi 
de vr'o sută de cetăţeni curioşi. 

Mai toţi băeţii din acâstă scólä eraii cu ochii roşi şi umflaţi; 
alţii stricaţi , se înţelege nu din multă învăţătură ci , este în a- 


60 CĂLETORII 


câstă ţâră, pe partea costelor mărei , o epidemie care strică ochii 
locuitorilor, precum este şi în Egipt. 

În acâstă scâlă, copiii arabilor învaţă limba arabă şi cea grâcă. 
Catechismul şi puţină aritmetică se predă aici. Scola este ţinută 
cu cheltuiala monastirei grece de la Ramla. 

După tradiţie , în acâstă cetate , sântul Petre ar fi vindecat pe 
Encas de lepră. 

De aici ne înturnarăm la Ramla. Eiam ìn luna lui Martie. Dar 
aici clima nu este ca în ţările nostre : sârele ardea ca în luna lui 
Iultii pe malul Dunărei. Puturăm ânsă, prin ocoluri, să ne scăpăm 
de radele lui, păşind pe la umbra arborilor de Cactus. 

A doa di, plecarăm la Ierusalim forte de diminéță. Părintele 
Grigorie, după ce ne dete merinde de tot felul, nesciind ce să ne 
maï facă ca să ne mulţumâscă, ne dete cavazul turc al monastirei 
să ne pctréeà pe cale până la Ierusalim. 

După două re de călătorie intrarăm printre cele d'ântâiă va- 
luri ale munţilor Iudeci. Acest munte se întinde până la margi- 
nele despre miaqă-di ale Palestinei. Spre vest este mărginit cu 
marea, mârtă. Înainte de venirea ebreilor se chemati munţii A- 
morii. Cel mai însemnat vârf al acestor munţi este acela ce se 
numesce Carantania, ce se află spre podul luncei lui Ieriho ; nu- 
mele îi vine de la postul de patru-deci dile al lui Isus în acest 
loc. Pe unul din vârfurile color ântâii piciore ale acestor munţi, 
vădurăm satul Latrun , unde se dice că a locuit unul din cei doi 
tâlhari răstigniţă pe cruce odată cu Isus. 

Nu departe de aici se maï dice că a fost anticele cetăţi Adu- 
lan şi Timna care inflorâă pe timpul patriarchului Iacob , cum și 
fortereţa Modein, unde a locuit preotul Matatia, părintele Maca- 
beilor. 

Pe cale întâlnirăm o turmă graçiósă de gazele sălbatice. La 
vederea nâstră , ele se răspândiră în tote părţile. Palestina este 
plină de aceste gentile căpriţe. Ele erati âncă în timpul lui Salo- 
mon, căci acesta, în proverbii săi, vorbesce de gazele. Iepurii âncă 
sunt numeroși ; Moise nu da, voe ebreilor să mănânce carne de ie- 
pure (biblia, Levit. 11. 1. Dauteron 14—7). Aici se află aseme- 


LA IERUSALIM 61 


nea și cerbi şi vulpi, dar în mică câtăţime. Leii eraii altă da- 
tă , dar astăqi nu maï sunt; urşi âncă se află. Ehrenberg dice că 
a ucis unul. Mistreţii sunt așa de feroși ca în ţerile nóstre. În 
părţile sălbatice ale Palestinei se găsesc hiene şi pantere. Lupul 
este forte rar. Ânsă nică un animal nu se află în aşa mare număr 
ca gacalul, ce este un fel de câne sălbatic. Şacalii, după Volney , 
locuesc cu turmele în apropiere de sate şi mănâncă legurile. Nu 
atacă nici odată pe ómenï, şi nu se audi de cât prin ţipetele lor, 
ce sunt forte triste şi adese oră ţin câte un pătrar de óră. 

Noi făcândo leghe de cale, intrarăm printre munţi. Nisce stânci 
arse de súre şi presărate de o pulbere albă gi vărosă se rădicail 
în tote părţile. Calea pe aici era atâta, de grea , încât caii nostri 
abia putură să se ţină pe picióre. Ică şi colo vădurăm câte o adu- 
nătură de maslini perduţi prin îndoiturile munţilor. Păluri nu 
" îmtâlnirăm nicăini âncă. Cu tote aceste în cărţile vechi se vorbescă 
multde păduri de maslini în Palestina (Plin. cart. 16, cap. 44, cart. 
27—28, Seidlitz. Diut. 33—24. Ezechiel 27—17). 

Pliniii qice că măslinul Palestinei trăia până la 200 de ani. Alţi 
călători spunii că se aflaŭ âncă şi alți arbori, precum smochinul ce 
purta rodul 6 luni pe an şi îl pârguia de trei ori; sicomorul ce 
sâmănă cu dudul saii agudul la frunde şi dă un rod de smochină; 
curmalul ce craaltă dată podoba ţărei (Strabon, cart. XVI, cap. 41) 
rodiul, fisticul şi terebentinul se află şi astădi, dar rari. Păduri 
de stejari se mai află spre Iuboc, câte pot âncă scăpa de securea 
beduinilor, 

Într'o vale umbrită maï mult de cât altele de măslini, unde se 
dice că este calea jumătate, ne oprirăm să facem gustare. Aici 
întâlnivăm maï multe sute de pelerini, Omeni, femei , copii ce 
gustaŭ la umbra săracă a arborilor. Abia ne aședarăm aici, şi 
o mulţime de băcţă şi fete arabe, musulmani şi chrestini din 
vecinile sate eveniră să ne dea pe întrecere apă din vasele lor, 
cerândune bacşiz. Printre tote cra o fată de 15 ani ce ar fi tre- 
cut de o frumuseţe sub alt costum. După cum se înţelege, 
băurăm apă mai bucuroşi de la acâstă din urmă. 

De aici urmarăm călătoria către Ierusalim, în valea Turpenti- 


62 CĂLETORII 


nului trecurăm peste un podișor de pâtră, zidit peste un riuleţ 
ce sâcă- vara. Aici David se luptă gi ucise pe uriașul Goliat, 

Filisteniă inecaseră ţâra de jos a Ludeii și aşedară tabăra lor în- 
tre Soco şi Azeca, Saul tăbări cu armia sape lunca Turpentinului. 
Valea ce tecurăm despărţea pe luptători. Un om din cetatea, 
Gatului eşi atunci din rândul Filistenilor şi propuse ebreilor să 
alegă, printre ei , un om să se lupte cu deusul: urma acestii 
lupte trebuia să hotărască care din aceste două naţii să se supue 
celci alte. Nimeni din ebrei nu cuteză să iasă la luptă, căci Goliat 
era mare ca un uriaș. În timp de 40 de dile Goliat repetă acâstă 
propunere, adăogând vorbe umilitâre pentru ebrci. Saul publică 
că acela care va egi la luptă cu Goliat, după învingere, are să 
priimoscă damri preçióse şi pe fie-sa de soție. David ce venise 
de la casa părintâscă cu demâuncare în tabără, audind de una ca 
acesta, luă un baston, o prastie şi câte-va petre colţorâse ce le 
alese din acest riuleţ. Astfel merse înaintea lui Goliat . Acesta, 
vădându'!, ii dise : „Câne sunt eŭ inăi ? de vit asupră-mi cu ba- 
stonul ?“ El se apropie de David dar acesta alergând înaintea lui 
i aruncă o piatră care îl lovi în frunte cu atâta tărie, in cât Go- 
liat pică la pământ leșinat. Atunci David se repedi și luându-t 
sabia, ii curmă capul, 

Astfel de aduceri aminte destâptă acest riuleţ. Tiecătorul ânsă 
trece aceste turburi unde, fără să scie cât de dulce și tristă este 
suvenirea lor, şi în ignoranţa luf, despreţuiesce tărâmul pe care 
calcă piciorele sale. Omule peritor ! nu despreţui aceste turburi 
undişore 1 Cel ce aŭ sorbit altă dată din ele, astăqi nu mai sunt. 
Alţi omeni, alte generaţii, alte popore aŭ venit de atunci şi fără 
urnă âncă aŭ trecut! Numnaï aceste unde aŭ rămas ca tot deauna, 
jucând neincetat pe pietricelele lor, fără să le desființeze nici 
numărul secolilor, nici mâna surpătâre a omului! 

Din vârful celui maï înalt munte, vădurăm Lerusațimul. Acestă 
cetate este situată pe trei munţi : Sion, Maria şi Acra. Muntele 
Sion cade spre sud-vest, unde se afla altă dată fortereţa vechilor 
iebusisti; Acra pe care ebreii o luaseră în cet d'ântâii timpi aï 
rěsbóclor lor, aŭ priimit acest nuinc de la o cetate ce Antioh Epifan 


LA IERUSALIM 63 


zidi maï în urmă asupra lui. Între acestă dei munţi era odinioră 
o vale care mergea de la nord-vest la sud-vest spre făntâna lui 
Siloe; Maria âncă era despărțită de Acra printr'o vale. Prinţul 
Macabei a umplut acâstă vale. Astădi acesti trei munţi s'a reunit. 
Ierusalimul şade sub 31—47 lat. n. şi 33 long. est. Toţi istoricii 
ebrei şi chiar Iosif sunt de părere că acâstă cetate a fost Salem 
(liniştita) unde domnia Melchisedec. Înainte de David, ea se nu- 
mea lebus. Nu se scie bine la ce epocă a priimit nume de Ierusa- 
lim (Ierusalim, moştenirea păcii). Împăratul Adrian îi dete nume 
de Aelia Capitolina. Arabii o numesc El-Cods. 

Pe timpul lui Iosue, următor al lui Moise, era locuită de ca- 
naneceni. Adonisec domnia peste ea. Acest rege chiamă odată po 
regit Hebronului , Iaromutuluï , Lahizii şi Eglonului, ca să ïa 
parte cu toţii în contra gabaoniţilor aliaţi aï ebreilor. La acâstă 
veste ebreii merseră lângă Gabaon, loviră și învinseră pe aliați ; 
armiile lor se răsipiră și cei cinci regi se ascunseră inti'o pesteră 
lângă Machedan unde, găsinduse de ebrei, fură puşi în cinci furcă, 

Locul ce se chiamă cetatea de jos (Ierusalim) se luă atunci de 
ebrei ; icbusistii rămaseră în cetatea de sus. Acâstă cetate se luă 
de la icbusistă în timpul lui Daid. Împăratul proclamase că acela 
care va intra cel ântâiii în cetate, se va numi capii al tutulor ar- 
miilor sale. Ioab căpătă acest preţii. Pe iebusistă îi goniră , iar 
David aşedă tronul săă în Sion. Cetatea Ierusaliinului, mărindu- 
se atunci, se făcu capitala împărăției. Luarea ei, causă resbel în- 
tre ebrei şi filisteni ; acestă din urmă voiă să atace Ierusalimul, 
dar David îi bătu în valea Refaimului. El îi mai sparse în două 
vândură şi le luă ţara Gatului. David aduse în Ierusalimi arcul. 
sânt şi îmbunătăţi cultul. Pacea se turbură pe timpul resculării 
lui Abesalon; dar David, voind să cruţe locuitorii şi cetatea plecă 
în esil. Când se înturnă, locuitorii îl priimiră cu recunoscinţă, 
Sub împeratul Salomon, Ierusalimul se înfruimuseţă cu templul 
să cel vestit şi o mulţime de palate. După ce se făcu schism, Ie- 
rusalimul rămase capitala Iudeii, ânsă el suferi, după acâsta, 
căci cele dece seminţii desbinate, întrigară pe lângă Egipteui şi 
aduşeră pe Sisuc regele Egiptului cu ostiri la Ierusalim. Acesta 


64 căLtroRri 


despuie templul şi palatele de avuţii, luând şi buclierii de aur ai 
lui Salomon. Sub regele Aţa, se fărămară în cetate tâte urmele 
idolatriei ce începuse a se întinde. Sub regența Ataliei se făcu o 
revoluţie în Ierusatim în contra et, de Ioiada, preotul cel mare. 
Acâstă princesă se ucise în valea Citronului. Regele Amaisa de- 
clară resboi lui!Soas rege al lui Israel. Lupta se întemplă la Bet- 
semeș. Amasia fu învins. Ioas întră în Ierusalim și, după cedes- 
puie templul, se înturnă în Samaria. Pe la 603 înainte de Isus, 
în al 8-lea an al domniei lui Ioachim, Nabucodonosor intră cu chal- 
deenil în Iudea. Ioachim se închină lui, dar mai târdiii se revoltă 
în potrivă-i. Atunci chaldeenii veniră din noii, bătură Ierusalimul, 
desporă tot, axseră şi luară în exil pe toţi capii ebreilor. Ieru- 
salimul se supuse lui Alexandru cel mare. După mârtea acestuia 
cădu în mânile moştenitorilor lui. Sub principii Macabei , Pom- 
peiă intră învingător în cetate. Pe la 71 ani după Iisus , Titu o 
bătu, o luă, măcelări mii de ebreişi surpăcu totul cetatea. Atunci 
se împlini profeția lui Iisus că cetatea se va fărăma , că nu va 
maï rămânea piatră peste piatră. Deatunci istoria Ierusalimului ce 
este mai tot aceea a Palestinii , intră în niste fase pe care nu a- 
vem nevoc a le maï spune aici. 

Este cu neputinţă să védă cine-va acâstă cetate pentru întâia, 
Oră, fără să simţă o durere secretă pentru lungele ei suferinţe şi 
să nu fie pătruns de un simţimânt de respect! Un poet ebreă, la 
vederea acestor locuri de durere şi de mărire, a întonat următorele 
strofe ce le dăm traduse : 

„Aï uitat tu, o Sion! pe fii tăi esilaţă pe faça pămentului ? osti 
tu nesimţitor la sărutările ce-ţi îndreptă fărămăturile turmelor 
tele răspândite prin lume? Din tâte părţile exilatul îndrâptă că- 
tre tine o căutătură plină de speranţă, cu tributul de lacrimi ce-ţi 
este dator. Aceste lacrimi pică ca roa Hermonului! Ah! pen- 
tru ce nu pot ele să cure pe délurile tale degarte ! când plâng a ta 
durere, plângerile mele sunt lugubre ca gemetul şacalului ; dar 
când visez întorcerea în patrie, aceste plângâră se îndulcesc ca sus- 
piele harpei ce altă dată însoțea cânturile tale divine! inima mea 
sbóră în locaşul Dumnedeului meii! Acolo se plâcă înaintea, lui: 


LA IERUSALIM 65 


acolo se deschid porțile cerului; acolo maiestatea lui Iehova intu- 
necă luna, sârele, stelele. Ah! de ce mit pot vărsa sufletul mreii 
acolo unde spiritul domnului se cobâră pe aleşii să?! Tu erat. o 
Sion! locaul regilor cel etern şi astădï văd robii şedend pe tranul 
npăraţilor tă! 

«Pentru ce sufletul meŭ nu pote se plutescă asupra locurilor unde 
divinitatea- se arătă profeților tăi ? Dă-mi mie aripe şi voiŭ purta 
pe ruinele tâle fărămăturile inimei mele! voiă merge să sărut 
pietrele tele cele mute şi voii inchina fruntea mea pe a té pulbere 
sântă. Pictorele mele var atinge monmnântul străbunilor :voiŭ ve- 
dea la Hebron sântul morment! voiii privi muntele Abarim. mun- 
tele Hor, care învălesc ţărâna divinilor tăi domni, cele două lumini 
ale lui Israil. În aerul tăii voiit respira suflarea vieței ; in pulberea 
té prefumul cel de miră; in apa riurilor tele, voii gasta ceresca 
miere! Cât de dulce va fi st umblu cu piciorele gote pe ruinele 
altarului tăă în locul unde pământul se deschidea ca să priiimâscii 
in sinu-ă arcul de aliangă şi Cheruvimii tăi ! voiii smulge din ca- 
pul meiă acâstă deşârtă podobă şi voii blestenta ursita care a arun- 
cat pe adoratorii teipe pământul profan. Cum voii putea eŭ să mč 
daŭ bucuriilor acestei vieţi când văd cânii sfâşiiad leuşorii tăi! 
ochii mei nu pot să sufere lumina gili, căci lumina qile! më face 
să văd corbiï sfâşiind şi ridicând în aer cadavexele acuilelor telè !. . 
opresce, cupă de suferinţe! lasă-mi un minut de repaos ; tote vi- 
nele îmi sunt pline de amărtciunlie tele! un minut, numai, sč mă 
gândesc la Ohola (Samaria) şi apoi voiŭ curma băutura té amară !.. 
Àncă o repede aducere aminte de Oholiba (Ierusalimul), apoi te 
voiă seca până în fund. 

«Sion, cununa frumuseţilor! adnţi aminte de amorul cel tinăr 
al fiilor tăi pe care fericirea té îi umplea de bucurie şi pe care su- 
terinţele tele îi“tufunda în durere! Din fundul exilnlui lor, eï îţi 
deschid inima şi în rugăciune se plâcă către porţile tele : turmele 
lor, risipite pe faca munţilor, nu aŭ uitat âncă patria. Fii tef ge 
simt âncă atrași către înălţimele tele, la umbra palmierilor tăi : 
Sinear şi Patros, în deşertele lor măriri, pot óre a se pune tuine? 
"Ce gunt profețiY lor mincinoşi pe lângă Urim şi Tunim? unde este 

5 


66 . căLETroRIi 


maritorul care pâte să se măsâre cu princii tei, cu profeţii, 
leviţii şi cântătorii tăY ceresci ? Tâte împărăţiile vor pori în ne- 
gură : iar tu vel rămânea până ce se vor curma secoli , căci Dom- 
nul va alege întru tine locaşul seŭ cel d'a pururea. Ferice muri- 
torul ce va sta la umbra desertelor tele! Acela va vedea fericirea 
alegilor tet şi va fi facă la sărbătorile tele, Iar tu veř fi frmnos ca 
în timpul junici tele.“ 

No! ântrarăm în Ierusalim pe porta Betlehemului. Ierusalimul 
are gâpte porţi. Porta Damascului (Bab-el-A mud, pe limba arabă) 
ea duce la Napluza. — Pârta lui Irod saă Efraim (Bab-el-Zaheri) 
este închisă. Porta necurăţeniilor care duce la fântâna lui Siloe 
(Bab-el-Mogareb.) Porta Sionului (Bab-el-Nabi Daud) ce va să 
dică : porta profetul David. Ma) este âncă porta, sântului Ste- 
fan unde acest sânt se ucise cu pietre, după tradiţia chrestină : (Bab 
Sitti Marian); porta Betlehemului (Bab-el-Calil) ; o portă ce am 
numit maï sus precum şi âncă una deosebită, sunt astupate, căci 
poporul crede că chrestinii prin aceste două porţi aŭ să ântre 
odată în Ierusalim. 

Zidurile cetăţei sunt făcute din ordinul Sultanului Suleiman 
pe la 1534: sunt de 40 picïóre de înalte şi de 3 piciore de grâse, 
Pórtă, pe ici pe colo, in fruntea lor, niste turnură de 120 piciore 
de înălţime. | 

Căile din cetate sunt strimte; pugine sunt coperite cu pietre, 
Casele sunt ea în cele-alte cetăţi ale Palestinei şi Siriei, cu te- 
rase, bolți, ferestre mici cu cafase, şi triste. 

La porţa cetăţei intâlnirăm o mulţime de 6meni şi femei ara- 
be, chrestine, ebree şi de alte nâmuri, veniţi să privâscă dezirând 
armia pelerinilor pedestri şi călără, în mare număr, Eï luaii în 
ris pe toţi aceia ce avură ideea să încalece pe asini, Tristă idee ne 
dete îndată despre gradul de civilisaţie a acestor locuitor! ! 

Am dis'că părintele Grigorie ne dase cavazul să să ne ducă do 
la Ramla la Ierusalim, el dase ordin acelui cavaz să ne ducă la ` 
patriarchia grecilor; de aici şi scrisese tot d'odată celor mai mari 
călugări pentru noř. 

Nemulţumniţă de ospătarea ce voiră călugării să ne dea, merse- 


LA IERUSALIM 67 


răm la o locantă, unde furăm destul de bine. În altă parte voiii 
istorisi ceea ce ni se întâmpla cu acestă călugări răi. 

Îndată ce ne aşedarăm la locantă, ne duserăm să visităun bise- 
rica sântului Mormânt. 

Acéstă biserică este zidită de iinpăratul Constantin şi Elena, 
care, singură în persónă, veni în Ierusalim_să fie facă la lucrarea 
ei. La venirea perşilor, sub Cosroe (614 după Isus), acest rege 
dete ordinul barbar de a arde biserica sântului Mormânt. Când 
perşii sei părăsiră Ierusalimul, luară şi crucea pe care se răstig- 
nise Isus; însă când împăratul Constinopolului Heracliii bătu pe 
Peorşi, şi în urmă făcu pace cu următorul lui Cosroe, amânduoi 
principii merseră în Ierusalim cu crucea cea sântă ce de atunci se 
crede că se dete bisericei înapoi. 

Sub Omar, chrestiniăi cetâii în acâstă biserică. Pe la anul 1008 
Moez-Ledin-Alah, calif din dinastia Fatimiţilor, dete ordin să se 
surpecu totul biserica sântului Mormânt, căci i se spusese că preo- 
ţii chrestini de atunci, în agiunul Pastelor, făcâi să se cobore din 
cer focul sânt prin midlocirea unor funiY unse cu materii înflăcă- 
rătóre, făcsud cu acâsta să crâgă, că lunina venea din cer. Bise- 
rica se surpă o paite numai; zidurile rămaseră âncă în piciore. 
Sub împăratul grec Constantin Monomacu, Biserica se drese şi se 
dete voe să se ţie liturgic în untru. Monomac căpătă acest drept 
de la califul Al Monstazar Bilah, cu condiţia să-i întorcă 5000 
arabi ce luase robi Monoinac întrun răsboiii. Acestă biserică este, 
pe din afară înecată de mulţime de case şi barace ce se rszămă 
de păreţii ei. Are forma unei cruci, cu 120 paşi de lungime şi 
70 de lăţime. Ântrarea cea mare este spre miaqă-di lângă un turn 
dărâmat. Ordinul Corintian domnesce ìn architectura ef. Fără 
peristil. 

Sunt două-spre-dece staţii în biserică. 

1. Staţia ungerei. Aici se depuse corpul lui Isus, după ce îl 
dară ïos după cruce de Iosif din Arimatea (Ramla). Aici se află 
o pistră de marmură albă, cu balustrade de fer, şăse mari cande- 
labre se află împregiur. După Deshayes, piatra este de opt pici6- 
re, maï puçin trei degete de lungă, şi două picïóre, fără un deget, 


68 CĂLETORII 


de lată. Acest loc este cel d'ântâiii ce vedi, ântrând pe poria 'bi- 
sericei, 

2 Staţia unde Isus se puse pe cruce. Este Calvarul saŭ Gol- 
gota; aici este o capelă, la care te urcă pe cinci-spre-dece trepte. 
Sântul Epifan are cuvânt când ice că Calvarul nu este an munte. 
În acâstă capelă se afiă trei altare. La midloc un stâlp pătrat 
sprijină bolta. La mâna drâptă aŭ fost stat cele trei Marii în tim- 
pul răstignirei pe când [sns dicea mumeseï : «Femee &tă fiul tëŭ! » 
arătându'i pe cel maï iubit discipul. Iar lui : «étă mumd-ta». 

Este mare cârtă între învăţaţi despre locul Golgotei și des- 
pre sântul Monnânt. Unii, luând de marturi scriitorii vechi pre- 
tind că Golgota și mormântul erati altă dată afară din cetate, şi 
astădi se află în midlocul cetăței(1) Alţi scriitori îi combat şi îi 
numesc eretici (2). 

Etă ce dice D. Chateaubriand, autorul chrestin. 

« Constantin, după ce a rădicat religia lui Christ pe tron, seri- 
sese Ii Macarie, mitropolitul Ierusalimului, dând ui ordin să facă 
o biserică frumosă pe mormântul lui Isus. Elena, muma împăra- 
tului merse în personă în Palestina și ca însuşi căută sântul Mor- 
mènt. Acest monument se ascunsese sub edificiurile lui Adrian. 
Un cbreŭ care scia de lastrăbuni acest loc, arătă tărâinul unde erai 
mormântul, şi căutând, se află. » 

3 Staţia unde se înfipse crucea, se află tot în acéstă capelă, 
aici âncă este un altar. Sub altarul coperit cu o tăbliță de mar- 
mură și sprijinit de colone, în mijlocul unei plăci rotunde de ar- 
gint, se vede gaura unde se dice că ar fi fost înfiptă crucea ; în 
drépta şi în stânga se maï vede alte doué locuri unde ar fi fost 
crucile celor doui tâlhari. 

4 Staţie, locui de bătae se află aprope de portă; scobitura al- 
tăragului este într'un zid şi închis de niste grile, 

5 Staţie, unde remase Isus, pe când se făcâii preparaţii pen- 
tru punerea pe cruce. Este o baltă plecată şi sprijinită po stâlpi. 
6 Staţie, locul unde se îinpărţiră vestmintele Mântuitorului. 

7 Staţie, de la locul împărţire vestmiutelor, te cobori pe 

(1) Cont, D'Anvillo eta. (2) Quaressaulus. Scholtz» 


LA IERUSALIM 69 


scară de 28 trepte făcută de S-ta Elena; pe urmă te mai coboră 
pe altă scară într'o capelă snterană la locul unde s'a aflat grucea, 
Este insemnat cu o piâtră de marmură pe care sunt săpate titi 
cruci. 

8 Staţie, Capela sântei Elenei, Bolniţile ei sunt în ogive; 
colónele unele sunt de marmură , altele de granit. Pavimentul este 
făcut din felurite materiale. 

9 Staţie, locul unde Isus se încunuuă cu spini, se arétă o bu- 
cată de colână pe care Isus ar fi şedut când soldaţii îl încununară. 

10 Staţie, locul unde Isus se arătă Mariei Magdalinei şi unde 
acesta, luândul drept grădinarul, îi dise* «dacă tu Lai rădicatù 
spudeni unde laï pus, ca să-l iaŭ. » 

11 Staţie, locul unde Maica-Domnului vădu pe Isus, după 
înviere, Tei 

12 Sântul Mormânt ın biserică este un loc rotuud; pe la miq- 
locul acestui loc se află un cenotaf séŭ capelă, gése-spre-dece co- 
lóne de marmură sprijinită, descriind 17 arcade, o galerie înaltă 
compusă iară de 16 colâne şi 17 arcade mai mică, nişte nișe ce 
corespund cu arcadele, se înalță mai presus de friza celci din urmă 
galerii, bolta începe din arcul acestor nige. Nişele, dice D. de 
Chateaubriand, eraŭ altă dată decorate cu mosaice, înfăgişând pe 
cei 12 apostoli. Maï eraŭ S-ta Elena, Constantin şi alto tacă 
portreto. 

Capela este destul de înaltă; totă este în piatră ; are douë că- 
mčruțe. Cea d'àntèiŭ însemnă locul unde ângernl s'a arătat fe- 
meilor gi Le-a. dat scire despre înviere. Acel loc se chiamă capela 
âmgerulu:, aici este o piatră cu formă de picdestal şi îusénmă 
locul unde a şegut ângerul. Din cea dântâiii cameră ântri pe o 
ușă pitică şi strâmtă în camera S-lui Mormânt. Acestă cameră 
este largă de şse piciore şi opt degete; abia pot încăpea tari 
omeni. La drepta, ântrând, este mormântul luï-lsus. Piatra mor- , 
mentului este de marmură albă, lungă de 6 picădre, luată de trei 
piciore şi adâncă de donă picïóre. Asupra acestui mormânt ard 
candele de argint şi de anr. Păreţii sunt coperiţi cu marumură 
săpată pe din untru şi pe din afară. Piatra dupe mormânt este 


70 CĂLETORII 


crăpată în două. Întrebând pe călugării grecă de ce piatra acesta 
era crăpată, îmi respuusesă că un turc mare disese unui patriarchă 
că voesce să se facă chrestin, dacă şi Isus va arăta puterea sé prin- 
tr'o nouă minune. Patriarchal îi dise atunci să trecă o nâpte în 
sântul Mormânt şi va vedea minunea. Acâsta se făcu. Turcul şi 
patriarchul seinchiseră în capela mormântului, pe la miedul nop- 
ţei, se audi an sgomot mare, apoi o lumină egi din mormânt. Cei 
doui veghetori picară cu faça la pământ, a doua-di uflară piatra 
crăpată, turcul se făcu atunci chrestin, Alt călugăr mai mintos 
ne spuse că odată arabii cerând acâstă frumâsă marmură să o 
intrebuinţeze în folosul lor, călugării de atunci, de frică să nu 
o ia arabii, o crăpară, Ac6stă părere se pare mai probabilă. A- 
supra acestei capele se înalţă rotunda, de asupra unde vine lu- 
mina, nu este acoperit, şi cu lumina qileï, cade şi ploea, pe ca- 
pela mormântului. Călugării, ca să apere capela mormântului de 
ploe, aŭ intins un fel de cort ce începe prin căpătâele séle sus şi 
sfărşesce pe capelă, grecii aŭ cerut să dregă acesta; dar catholicii 
âncă aŭ cerut să o facă eï, pentru aceea nu o face nimeni, 

În biserică toţă chrestiniă de ori ce rit aŭ câte un altar. În tim- 
purile pe când vestitul Deshayes călători în Ierusalim, opt naţii 
avé o parte de drept în acea biserică. Astăgi însă catholicii, gre- ` 
ciă şi armenii aŭ mal mană privilege. Copţii şi sirienii aŭ câte 
an altăraş. Cele d'ântâiă trei comunităţi aŭ în biserică, fie care, 
călugării lor ce locuesc în untru, prin deosebite apartannente, 
preoţii catholici sunt toţi Italieni şi Spamioli. Ei se schimbă la 
fie-ce trcă luni, grecii aŭ aici un egumen şi câți-va, călugări ce 
nu se schimbă. 

Capela grecilor din acâstă biserică este cca maï mare şi maï 
frumâsă. Capela latinilor este mică şi intunecosă; a armenilor 
se află la etagiul de sus. Liturgia se face de toţi, unii după alţii, 
la altarele cele comune, Catholicii aŭ ântâitatea, după eï grecii, 
apoi armenii. 

Călugării greci ne mai arčtară o stâncă ce se despică când se 
răstigni Isus şi ne Qiseră că trei ore ţinu întunurec pe lume; ca- 
tapetesma bisericei se surpase, pământul se cutremurase, pietrile 


LA IERUSALIM 71 


s'aŭ fost despicat şi abimul a strigat in limba latină: Dedit-abis- 
sus vocem suam ! Dar când se despică stânca, in crăpătura ei se 
arătă d'odată capul luf Adam, Acâsta tot călugării ne-o spuseră, 
iar eŭ repet ce am audit, 


72 CĂLEZORIĂ 


CARTEA VI. 


Eşind pe porta sântului Stefan, spre răsărit, ne aduserăm a- 
minte că pe aici se ucise cu pietre sântul Stefan; tot pe aiți se 
dete asaltul de cruciați în anul 1099. De aici te cobori, apoi te 
urcă în Muntele măslinilor ce stă în facă cu Ierusalimul. Acest 
munte axe trei vârfuri. Pe vârful cel mai din midloc, împărătâsa 
Elena zidise biserica Înălţărei , căci, după tradiţie, de aici s'a 
înălțat Isus, 

În timpul revoluţiei lui Abesalon , impăratul David, plecând 
în exil, eşi din Ierusalim cu puţini ómeni şi se urcă cu piciârele 
in vârful acestui munte. Acolo îngenuchiă şi rugă, apoi se cobori 
de cei-altă parte cu ochii plini de lacrimi. ` 

La piciorele acestui munte, d'iucoce, se vede grădina măsli- 
nilox saii Gepsimania (tease de unt-de-lemn). Acâstă grădină este 
astăgi ocolită cu zid şi se află proprietate a părinţilor schitulni 
St. Salvador. Aici văturăm câţi-va maslini bătrâni pe care păriu- 
tele italian care cultiva grădina ne disc că suut tot acei mă- 
slini ce trăiaă în timpul lui Isus, Cu tâte că este cunoscut; că mă- 
sliuiă aie nu trăcso maï mult de 200 de ani. În tâtă grădina sub 
arbori se afiă partere de floră de tot felul ce tu colorile şi parfu- 
mul Ior gâdilă dulce simţurile. 


LA IERUSALIM 18 


De aici plecarăm ou părintele Atanail, român din Macedonia, 
care nu-şi ascundea naționalitatea sa , şi atunci cgumnen la Gepsi- 
mania, plecarăm să visităm capela Maicei domnului, Acâstă ca- 
pelă suterană se află spre nordul grădinei, 

Ne coborirăm aici pe o scară de piatră de marmură de 47 de 
trepte. Pe la midlocul scărei, vădurăm la o parte, în zid, o sco- 
bitură unde este un mic altar. Aici se dice că este mormântul 
luă Joachim şi al Anei, părinţii Mariei: în fagă cu acest mormânt, 
este mormântul lui losif. De la capul de dios al scărei, la mâna 
dreptă, se deschide o calc. Acolo se află uu moijument de piatră, 
În acest edificiii ântri peo portă mică, plecândute, într’o cămăruţă 
în care sẹ vede o lespede de marmuă aşedată ; sub acâstă lespede 
se dice că este mormântul maicei Domnului. Aici vădurăm mai 
multe icóne, candele şi candeliere mari, de argint şi de aramă cu 
unt-de-lemn și cu făclii, argând neîncetat. Acestea, sunt ale sa- 
tholicilor, grecilor şi armenilor ce aŭ aici drepturi egale. Maï vë- 
Jurăm la drépta , afară diu acest monument , în zid o scobitură 
unde estaun fel deloc sânt şi unde turcii vin să se închineei însuşi. 

La stânga, ântai în altă pesteră, a Agonieï, unde sufletul lui 
Isus se intristă până la morte şi dise : « nu se pâte, o părinte, se 
trécă de la mine paharul acesta?» Aici un ânger veni să-l întă- 
rescă, şi Isus adăogă ruga sa, şi căgând ìn agonic, asuda sânge, 
şi picăturile curaŭ pe pământ, 

Fiind că shntem âncă la grădina măslini lor, gë ne aducem a- 
minte că aici Isus venea adese ori sč se plimbe « și cind se duse, 
după datina sa, dincolo de riul Kidronulul, spre muntele masli- 
nilor unde era o grădină. » 

Tot pe aici ne arătă pe o stâncă , afară din zidurile grădinei, 
lucul unde adormiră apostolul Petru, Ion și Iacob. «Ce! voi dor- 
mipi! nu ați putut să ve rugaţi nică un cés cu mine împreună? 
veghiaţă şi vë inchinaţă ta să nu cădeţă în ispită, căcă dic voà : 
duhul cste ager; dar carnea este slabă, . . tot aic Isus maï dise 
puçin maï în urină : « Dormiţi acuma, timpul a sosit, acela ce are 
să mè vîndă, este aprope de aici.» Atunei Iuda veni cu ban- 
da sa prin valea lui Iosafat. Isus îi eşi înainte. Cu o săvutare ce 


14 CĂLETORII 


dete lui Isus, Iuda arătă sutaşilor că el era. Călugării ne arëtară 
locul unde se dete sărutarea. 

De la grădina acesta, către satul lui Siloam spre S.-0. se in- 
tinde valea lui Iosafat unde se află âncă mormintele ebreilor ce- 
lor vechi. Printre altele, se arâtă treci monumente mai deosebite, 
pe partea stângă : mormântul lui Abesalon, al lui Zaharia și al 
lui Iosafat. Cel puçin ast-fel se dice prin tradiţie. Aceste trei mor- 
minte sunt nişte monumente de piatră ce merită luarea aminte a 
călătorilor. 

În façă cu satul Siloain este fintâna Mariei. Se vede că ar fi aceea 
despre care vorbesce biblia. Cură în fuudul unci pesteră şi comu- 
nică cu fântâna lui Siloe. Între muntele Sion şi Maria unde se îm- 
preună valea lui Iosafat cu valea Chinomului, se arctă fântâna lui 
Siloe ce cură dintr'o stâncă de piatră de calcar. Acest isvor face 
două lacurï mică :celânteiii uda altă-dată grădinile regilor şi se che- 
ma lacul regal (Nehemia). Când Ierusalimul se încongiura de ini- 
mică, locuitorii înturnaŭ apa din Siloe şi astupaii isvorul. Acé- 
sta se făcu şi de Hischia saŭ Ezechias, când Asirienil încongiu- 
rară cetatea Ierusaliinului. Se mai făcu asemenea în timpii cru- 
ciaţilor : Ceeur de Lion încetă de a mai bate cetatea din causă 
că Saladin tăcse apele. Nu departe de aică, se arată locul unde 
Isaia, după tradiţie, fu tăiat în donă bucăţi cu herăstrăul din or- 
dinul regelui Manasea ; tot aic se dise că ar fi îngropat. Din cei 
treï-qecï de arginţi ai lui Iuda pentru care aŭ vindut pe Isus , 
s'ar fi cumpărat un loc ce se chiamă câmpulsângelui saŭ Hachel- 
dama. Acest loc se află spre miadă-di de la Sion d'încolo de valea 
Chinomului. În dosul acestui loc se inalţă muntele numit Sfatul 
văii şi în care Clarc a găsit monumente şi inscripţii grece : Tîs 
&yiag Liv. 

În valea Chinomului, spre vestul cetăţei, se vede o tăntână ce 
portă numele văei. Mai nainte d'a ajunge la porta Damascului, 
vădurăm o pesteră în caro se dice că Ieremia ar fi compus plân- 
gerile sale, adâncimea acestii grote pote să fie de 38 piciore şi 
lungul de 30, învălitârea, se sprijină de două colone. Spre Est se 
mai vede o grotă ce se dice că ar fi fost închisorea lui Ieremia, 


LA IERUSALIM 75 


La 600 pași de la grotă, vădurăm un monument pe care toți 
căletoriï îl însemnă. Se crede că aici ar fi mormintele regilor Iu- 
deeï, din urma lui Irod; iar unii pretind că seaflă şi mormentul 
lui Otaniel, Gedeon, Samson, Icfta şi alţi judecători ebrei ; insă 
nu este nimica sigur. Nu puturăm vedea tote aceste lucruri, cu 
nepăsare. Când gândesce cine-vala timpii trecuţi, la gloria, mă- 
rirea, puterea, acestui popor, pe când arta şi îndestularea inălţă, 
aceste măreţe monumente, si apoi trece la starea de astăqi, cine 
pote să nu verse o lacrimă asupra, deşertăciunei lucrurilor ome- 
nesci? Acest sentiment se face cu atâta maï dureros când gån- 
dim că aceste popâre aù trecut, şi nu s'aii sacrificat ele singure, 
Ori care popor, oră care ar fi mărirea lui, va peri într'o di şi ur- 
mele lui ânsuşi se vor sterge sub greutatea secolilor ! ferice însă 
acele popore care prin virtuțile lor vor afla midlocul së amâe so- 
sirea, orei, de perire! , . oră ce popor cade, se stinge, el Ensuşi 
este vina căderei sale, a 'suferinţelor sale . , , poporul ebretă însă 
perduse virtuțile bărbătesci ale vechilor lor străbuni ; moliciunea 
şi luxul, îl duseră la simţualism, acâsta la idolatrie, idolatria lu 
schism apoi la slăbiciunea, ce purcede din desbinare, 

Noi lăsarăm aceste morminte a căror vedere ne âmplea de în- 
tristare şi ne înturnarăm în cetate, tot prin valea lui Iosafat. 
Pe cale ni se spuse că un engles călător, vădând acâstă vale, ar 
fi întrebat pe dragoman « Acesta este valea lui Iosafat ? 

— Acesta, i-a fost respuus, 

— Unde, la învierea ce are să fie, toţi morţii aŭ să se adune? 

— Aici, 

— Din Londra, este departe, dise englesul , .. căi am venit astă- 
dată; calea este grea... aşa dar, ca să nu mai am necazul dea 
mai veni odată la timpul învierei, uităte ce voii să fac!» vor- 
bind ast-fel el incărcă un pistol cu care se sinucise, Acestă 
anecdotă ce ne-o spuse un călugăr, am citit'o mai în urmă întrun 
voiagii, 

De aici ne duserăm să visităm gémia lui Omar, 

Omar, după ce luă Palestina, dete ordin să se zidescă în Ieru- 
salim o gémie frumosi pe locul unde se afla altă dată templul 


76 CĂLETORII 


lui Salomon, El €nsuşi lucră la temelie, chiar cu mânile sâle, căci 
voea să facă un monument; demn de templul lui Salomon, Se dice 
că Sofronim, geful bisericei chrestine do aici, vădând că se zidise 
acestă gâmie muri de durere. 

Gemia lui Omar este una din trei gâmii pe care musuhnanii 
le preguesc ca, cele mai sânte. Cele-alte două sunt cele de la Meca 
şi Medina unde se duc în pelerinagiii; cea, de la Ierusalim se nu- 
mesce Al-Acsa (depărtata), 

Spre Vestul gâmiei se înalţă nisce căscïóre turcescă ocupate da 
ómeniï eï, În miglocul curţei se înalţă gémia cs formâză un op- 
togon regulat; boltă sferică, cu o semi-lună aurită, o încunună, 
Bolta, se odihnesce pe o plată formă, unde te urci pe o scară largă 
de gâse trepte, aici ântri pe patru porţi co se uită în cele patru 
punstuiti cardinale, trei porţi aŭ fie-care câte o porșă de lemn, 
graçios lucrată; cea de la nord este împodobită cu o portică ce 
şede pe 8 colóne de mannură de ordiuul corintian. Cele patru 
părți unite, sunt pătrunse, fie-care de opt ferestre; cele patru prin 
care ântri, ai numai cinci. Aceste ferestre sunt ornato cu sticle 
colorate. Fie ce fagadă a gâmiei este împătrată şi părţile in- 
pătratului formeză in fie-ce ânghiii, niste pilastri plini. Dïosul pă- 
reţilor şi friza sunt, pe din afară, îmbrăcate-în marmură albă şi 
albastră ; iar in untru este imbrăcat tot cu marmură albă. Přa- 
tra de sug a păreţilor şi friza sunt coporite de mici pătrate de 
smalt, de mai multe feçe, dar printre care domnesce faga albastră. 
Aceste pătrate sunt amestecate de arabescunt și versete din coran. 
Sc văd de departe şi formeză un mosaic ciudat şi gragivs tot d'o- 
dată; coperemântul este de plumb; bolta âncă este coperită cu 
plumb. 

Câţi aŭ putut së ântre în untrul gâmiti, ne spun că nu este ni- 
mica interesant. A intra în acâstă gemic, este forte greii pentru 
chrestini : trebuc să aibă cine-va un ferman de ia Porta otomană, 
şi atuncă âncă se încârcă mare iiupedecare din partea preoţilor 
musulmani. Noi abia puturăm a o examina po din afară, şi acâsta 
pentru că eram însogiţi de şeful poliţiei diu Ierusalim ce întâlni- 
răm la párta curțeï acestii gémiï. 


LA IERUSALIM 77 


Dar âtă destul despre gémia lui Omar. Së vorbim de templul 
lui Salomon. 

Ne vom împrumuta la mai mulţi autor! vechi şi nuoi ca să dăm 
o idee cât se va putea maï justă despre acel templu minunat; 

Salomon trimise la Hircan regele Tirului să-i trimiţă lemne 
din cedri Libanului şi architecţi fenicieni ca së lucre Ia templul 
ce avea de gând să facă. Maï 'nainte d'a incepe lucrarea, , 'prepă- 
ră, prin mari strădanii, locul pe care era să zidâstă.! Lucrarea 
începu patru an! de la domnia lui Salomon şi tinu 7 ani. 

Templul cel de piatră era de 70 cudee de lung, 20 de larg şi 
80 de înalt. Înaintea, porţei lui se afla o portică numită Ulam, a 
cării lungime coperea tótă lăţimea templului. Înaintea acestii 
portică erai două colóne de aramă atât de înalte pè cât templul 
era de larg, gi largi de 12 cudee fie-care, cu capetele asupra lor, 
nalte de cinci cudee. Surfaca capetelor era coperită cn flori de 
crini în relief. Ş6pte lanţuri încongiuraii acâstă surfacă şi formati 
un fel de viţă. La fie-care din tele două margini ale capetelor dra 
pe lanț, o sută de grenade. Culona despre miaqă-qì se chema, Ya- 
chin, şi cea despre nord, Boaz. Artistul care le făcuse se numta, 
Hirom din Tir. Pe dou& părţi în dosul “templului, pe lângă zid, 
se maï înălțaii trei etage compuse de camere unde era să be ţie 
provisiile şi tesaurii templului. Ma! presus de aceste case lipite 
de templu, eraii ferestrele templului. Templul era coperit cu lem- 
ne de cedri din Liban. Acum să vedem în untrul lui. Templul 
era despărţit în două : locul sânt care priimi nume de Heşal şi 
Sântul Sânţilor care se numea Debir. Acest din urmă ce se afla 
spre Occident, se întindea peste a treia, parte din spațiul templu- 
Ink, adică 20 de cudee; lărgimea lut era âncă de 20 cadee precum și 
înălţimea. Părcţii eraii coperiţi cu lemne de cedri, săpaţă în che- 
+abimi, rămuri de palmieri şi de flori de tâte felurile, Plafonul 
era iar de lemn de cedri, pardoséla de lemn de ciparis; peste př- 
roţi, plafon şi pardosélă era o lucrare frumâsă, împodobită cu flori 
de nur. În amândouă despărţirile acestui Templu, lemnele erai 
poleite cu aur; iar in, Debir şi pardoscla cra de lemn de ceâlri. În- 
traren în Debir era închisă cu o pârtă de lemn de măslin sălbatic, 


78 CĂLETORIY 


săpată şi aurită ca păreţii. Asemenea pârtă era şi în Helaş; dar 
broştele şi cheile lor eraii de aur. 

În midlocul curţi! din untru, se afla altarul cel mare de aramă 
ce avea 20 cudee de lungime şi lățime şi 6 de înălțime. Basinul 
ce se afla spre sud-ost de la altar, din causa mărimei lui, se chema 
Marea de aramă. Avea forma unei emisferi; mărginile lui eraii 
lucrate în forma florilor de crini. El se odilmea pe 12 boi de 
aramă : trei din acesti boi se uitai spre răsărit, trei spre apus, 
trei spre nord şi trei spre miaqă-di. Afară din acest mare basin 
maï eraii alte dece care eraii, fie-care, de 4 cudee de adâncime, 
Eraŭ aşedate pe piedestalele de aramă care staii pe patru róte 
Piedestalele erai împodobite cu figuri de lei, de boi şi de cheru- 
bimi, Cinci basine se aflaii agegate spre nord şi cinci spre mia- 
dă-qi. În Hegal, înaintea ântrărel în Sântul Sânţilor, era altarul 
parfumelor de lemn de cedri, coperit cu aur, Candelierul cu gépte 
rămură şi masa pânei se afla pe acel loc, ca în tabernacolul lui 
Moise. Mal era âncă la fie-care din două părţi, cinci candelabre 
gi cincă mese de aur cu o mulţime de cupe, vase şi alte unelte 
tâte de aur. 

În Debir era arcul sânt pe un piedestal ; doï cherubimi de lenm 
de maslin poleiţă cu aur, la două margini ale arcului, de 10 cu- 
dee de înalte fie-care, şi aripele lor întinse coperâi totă lărgimea, 
Debirului şi arcul. 

Templul era zidit pe muntele Moria, 

Nu departe de templu, Salomon maï zidise palatul săii care, 
după istoricii ebrei, costă 13 ani de lucru. D. Mune pretinde că 
tot edificiul acesta forma un paralelogram cu o curte la midloc, 
lung de 100 cudee, cincă-decă de larg şi 30 de inalt. Fondamen- 
tul era de piâtre mari pe care se înălța ziduri de piatră poleite şi 
împătrate prin colóne imarl de lemn de cedri. Palatul era des păr- 
tit în trei etage al căror plafon era de lemn de cedri. Împregiur 
se afla, la fie-ce etagiii, ferestre. La ântrarea sé, era o portică spri- 
jinită de colâne de 50 cudee de lungi şi 30 de largi. De aici mer- 
gea într'o sală ce se chema portica Justiţiei. Acolo era tronul lui 
Salomon. În dosul porticei, în curtea din untru, eraii, la o parte 


LA IERUSALIM 19 


apartamentele împăratului; de cei-altă parte, ale împăreteset, 
fiica regelui din Egipt. Edificiul era ocolit cu o curte formată 
dintr'un zid. Tronul lui Salomon era de ivoriii coperit cu aur. 
Dosul lui era rotundit în sus; te urcai aici pe 6 trepte, avend fie- 
care trâptă dot lei la cele două margin] ; în sala armelor se vedeti 
două sute de bucliero mari de aur şi trei snte mai mici. 

Atât templul cât şi palatul am dis că se despoiară de Sisac, re- 
ge al Egiptului, maï târdiii de Filisteni sub Ioram; iar sub Na- 
buchodonosor, Chaldeenii, surpară cu totul templul şi palatul. Cele 
două culone Yachim şi Boaz cum şi marea de aramă, se sfără- 
iară şi se luară la Babilon. Cirus regele Perşilor, dete voe mai 
târgiii ebreilor, să facă din nuoi templul lor; dar se zidi numai 
sub Darie. Acest nuoii templu se numi al lut Zerubabel ; era mai 
tot atât de mare ca al lui Salomon; dar nu avea nici bogăţia, 
nică frumuseţea celui d'ântâiii. După cinci secoli acest templu se 
surpă de Erod snb cuvânt să zidâscă altul care să răspundă cu fru- 
museţa celui d'àntêiŭ. În locui dar, zidi Erod un templu ce so 
săvârşi după opt ani şi care întrecea în frumuseţe pe al lui Salo- 
mon. Templul lui Erod se surpă cu totul la luarea Ierusalimului 
de Titus d'impreună cu tâte cele-alte edifice. 

Era timp să facem o visită paşii din Ierusalim pentru care a- 
vém serisóre vizirială. A doua di dar merserăm să-l vedem. 

Chiamil paşa ne priimi cu o politeţă şi bună-voinţă rară. 
Acest paşă este dintre turci cei tineri, cu idel mai nuoi şi gene- 
râse în privinţa chrestinilor : nică un alt paşă înaintea lui, afară 
de Ibraim, fiul lui Mahomet Ali, nu făcuse atâtea concesii pentra 
chrestini. Ca să arate arabilor fanatici că nu trebue să maï existo 
Orbele prejudecăţi religióse şi despreçnl ce aŭ pentru biserica chre- 
stină, acest paşă veni regulat, în tâte serile din septămâna mare 
a Pastelui la biserica nostră, 

Paşa ne întrebă de voim să mergem să vedem Iordanul şi ma- 
vea Mortă, după cum fac toţă pelerinii; răspundândui că dorim, 
ne promise să ne dea, cavaleri să ne însocâscă precum şi un cort. 
Însă not îi mulţamirăm şi îi diserăm că voim să mergem odată 
cu mulţimea pelerinilor greci, pentru ca sé vedem acestă procesie 


80 CĂLETORII 


curiósă; cât pentru cort, şi alte trebuinclose, îi giserăm că gres 
cii călugări s'aŭ însărcinat singuri a ni le înlesni. 

« Nu trebue să vă lăsaţi în speranţa ce vă dă călugării, dise 
el ridând, ori-cum, la intâmplare să vă trebuescă, le atlați tote la 
mine, > 

De la paşa, merserăm să visităm câte-va alte locuri în Ierusa- 
lim; văgurăm casa suterană unde se dice că s'a născut maïca 
Domnului. Aici grecii aŭ zidit o biserică de mult; dar astăşi 
este părăsită, ântrarea, în pestera ce a fost casa de nascere, se a- 
flă în biserică. Acâstă biserică nn este departe de porta Sântului 
Stefan. 

Maï departe de aici visitarăin locul unde Isus a fost arestat. 
fraţii latini aŭ zidit aici un altar. 

Merserăm de aici să facem visită patriarhului catholic. EF ne 
priimi forte bine; este un italian, om forte învăţat şi înţelegător. 
Ne întrebă despre lucrurile resboiului ; vorbea, despre aceste cu 
înlesnirea unul militar, 

El ne invită să mergem să ședem la schitul catholic unde ne 
promitea tótă mulţumirea, adâogând că la Iatini se priimese strei- 
nii de oră-ce rit vor fi. Noi îi mulțumirăm ; el ne rugă să visi- 
tăm cel puţin aşedământurile lor. 

Curăţenia şi rânduiala domnesc în al lor schit, aici seaflă ca- 
mete în care călătorul află, aceeaşi comoditate ca la o locantă de 
vândut ântâiii. După un unoii ordin al papei, călătorit se ospă- 
téză aici în timp de 20 ile, fără să se ïa de la nimeni ọ lescae 
penteu ospitalitatea dată, 

Tot în acea îi visitarăm monastirea armenilor; biserica lor 
este unul din cele maï frumâse monumente din Ierusalim. Nici 
grecii, nict catholicii nu aŭ ce-va maï măreț. Ea este zidită pe 
muntele Sionului în marginea cetăţer. Se dice că ar fi zidită pe 
locul unde a fost altă-dată casa Caiafei. Acolo Retru, gedènd la 
foc, după ee prinse pe Isus, sc lepădă de stăpânul săi, văspun- 
dEnd că fiu îl cunâsce, 

Nu departe de aici, pâte chiar în acest loc, a fost palatul îm- 
păraţilor vechi ebreă. Aici se trecură atâtea fapte mar! şi fru- 


LA IERUSALIM 81 


móse şi tot deodată atâtea micşorimi, atâtea crime! Aici era lo- 
caşul celor maï frumose fiice ale Iudeei, care cele d'ântâiă, îm- 
pletiră lanţurile de robie ale ebreilor, împletind cununile desfă- 
tărilor şi ale moliciunei. 

Aici, împăratul David, preâmblându-se pe terasele palatului 
săi ‚vědu în grădinele vecine pe Batseba femoea lui Urie a cării 
frumuseţe perfectă turbură mintea împăratului, Aici Batseba se 
desonoră în bragele acestui suveran. Tot aici, ca să spele păcatul 
ce urmă acestei fapte, David compuse sublimii s&i psalmi, tre- 
când dilele în lacrimi şi în rugăciune. Aici Amon, fiul lui David, 
pretăcânduse că este bolnav, chemă pe Tamor, soru-sa, şi o des- 
onoră, Tot aici, ostenit do ani, de lupte, de desmerdări, bătrânul 
împărat, căută în deşert să reintinere simţurile sâle cele stinse în 
bragele Abisagăi, cea mai frumosă fecioră din tâtă împărăţia, 

Afară din porta cetăţei ce nu este departe de schitul armenesc, 
se vede o mică gâmie. Se dice că acâstă gémie este zidită pe mor- 
mentul împăratului David. 

Locaşul patriarchiei grecilor este forte întins, compus de maï 
multe case, împletite una cu alta, fără architectură, gust şi cu- 
vânt de a fi ast-fel. Aici este locaşul superiorului archiereilor şi 
alţi călugări mai mici. Când ajunserăm în Ierusalim, cavazul 
de la Ramla ne duse aici unde deo camdată trag toţi streini de 
ritul oriental, şi de aici, cei ce sunt de prisos, se trimit pe la.alte 
monastiri grece din Ierusalim, 

Pe noi ne duse aici la un călugăr grec, dragomanul ântâii al 
patriarchiei. Acesta, se vede că fu însărcinat să ne cerceteze să 
vâdă ce 6meni suntem, apoi să ne dea ospitalitate potrivită cu 
posiţia nâstră socială; deră se vede că persânele nostre nn prea 
însufiară mare lucru, căci de aici ne trimise să locuim într'o sală 
mare, cu alți patru-deci de pelerini. Aici ne asternuse, pe les- 
pede de piatră, câte un ţol vechii ca la câni. La acestă vedere 
neașteptată chemarărmm cavazul şi-i darăm ordin să ne porte ba- 
gagele la vre o locandă, Atunci, numai atunci vEdurăm o mulți- 
mede călugări, venind să ncinvite, fic-care, la monastirea sa unde 
era egumen. Ei ne aduseră aminte de stăpânii de ospătării ce se 


6 


82 CĂLETORII 


arată pe vapore când ajungi în vre-un port , şi te ostenesc cu in- 
vitaţiile ce-ţi fac şi desfătările ce-ţi promit. Noi ţinarăm bine 
şi eşirăm din patriarchie cu bagagele nostre. Merserăm la locandă 
unde aflarăm mare mulţumire despre tote. Câte gile gedurăm în 
Ierusalim, pe fie-ce Oră venea la nof câte un călugăr să ne afle ce 
Gmeni suntem; dar noi răspunserăm la tâte întrebările lor atât 
de încurcat şi contradicător, încât el se înturnară mai încurcaţi 
de cât veniseră. 

Paga trimeţând la noi pe dragomanul şi doctorul să să ne vi- 
sitese din parte-i, şi să ne vestâscă că are să vie la noi să ne vedă 
într'o di, călugării ântrară în mai mare curiositate. Atunci et 
credură că ori suntem niste boeri înriuritori din ţeră, séŭ niste 
agenți secreți trimişi ca să-l spioneze. Maï târdii vădură că nu 
eram nică una, nică alta, ci niste simpii călători cu scrisori bune 
de recomendaţie. 

La ântrarea nostră dintr'o preâmblare afară din Ierusalim nu 
maï aflarăm la locandă bagagele nostre; călugării le luaseră şi 
le-aă fost dus la monastirea sântului Archangel. Aici eï prepa- 
xaseră o cameră frumosă cu trei paturi francese. Eï ne rugară a- 
tâta în cât ar fi fost o impoiiteţă din partea nostră să nu priimim; 
făcurăm însă, condiţie, să le dăm ceea ce dam şi la locandă. Călu- 
gărul Iona, séŭ umbra lui Macbet ce ne urma neincetat, fu bu- 
cătarul nostru, 

Veniturile sântului Mormânt sunt din principate, 

Din taxele puse asupra pelerinilor ce vin să se închine în Ie- 
rusalim. 

Din daruri de la Rusia şi alte locuri. 

Din închirieri de case etc. 

Din mosteniri de la particulari şi de la călugări bogaţă ce mor 
în Ierusalim. 

Însă cele maï însemnate sunt celece vin din proprietăţile aces- 
tor locuri din principatele nostre şi din taxa pelerinilor. 

Veniturile proprietăţilor lor din principate sunt destul cuno- 
scute de români ca, să le mai înşir aici. Vom vorbi numai de taxa 
asupra închinătorilor. Acesti închinători greci, bulgari. sârbi, 


LA IEBUSALIM 83 


arabi, sirieni, ruşi etc., abea ajung la Iafa şi trag la monastire, şi 
sunt siliți să suscrie într'un registru numele lor, apoi îndată fie- 
ce inchinător este îndatorat să numere 24 de lei turcesci pentru 
ospitalitatea de o nâpte ce se compune d'o supă de linte şi un loc 
de dormit între nisce ziduri deşerte şi umede. A doa-di déca eï vor 
sč mai șdă, trebue să mănânce de la dânşii. La schitul de la 
Ramla, fie-ce inchinător, suscrie în registru şi dă 12 lei. Ajun- 
gând la patriarchia din Ierusalim , suma se face cu totul mare, 
fără ca felul de ospitalitate să se îmbunătăţeze. La biserica s-tului 
Mormânt, la Gepsimania, Betlehem, s-tu Sava, profetul Elie, la 
biserica Crucel, pretutindeni unde mergi să se închine, trebue să 
dea bani, şi trebue să mârgă , căci alt-fel nui se dă la plecare 
diploma de Hagiă. Pe cei mai săraci îi gonesce, pe unii chiar îi 
închide până ce plătesc. Afară de acâsta se ia o taxă de 24 lei de 
om, pentru ducerea la Iordan. Suma totală şi anuală ce se ia de 
la închinători este fârte mare. Pe fie-ce an vin închinători de la 
2000 până la trei mii Gmeni şi nici unul nu cheltuesce în Ierusa- 
lim mai puţin de 5000 lei. 

Când ajungi în mulţime închinătorii în Ierusalim , călugării 
greci se artă la ferestre cu un zimbet de triwnf şi de despreg tot 
d'odată pe buze. Fie-cine scie atunci că bucuria lor este determi- 
nată prin numărul închinătorilor. 

Etă cum vorbesce un călător în scrierile séle despre pelerini. 

« În fiece an plâcă din Morea, din Archipel, din Constantinopol, 
din Asia mică, Bulgaria, Macedonia, Armenia, Rusia, Siria şi Egipt 
o mulţime de pelerini de tote verstele şi de amândouă sexele. Nu- 
mărul lor se urca in anul 1784 la 2000. Călugării ce văd pe regis- 
tre că altă dată venii de la 10 până la 12 mii ómenï , strigă că 
religia cade şi zelul chrestinilor se împuţină. Dar trebue să le dăm 
dreptate : acest zel este costisitor, fiind că cel mai simplu pele- 
rinagiŭ costă cel puçin 4000 francă. » (Volney). 

Altă-dată dările erai mai mari, fiind-că şi turcii luai mai mult 
de la călugări. Fie-ce pelerin era dator să plătescă un drept pen- 
tru ântrarea în acest pământ, fără a mai numtra alte dări ce 
purcedâii din imprudenţa pelerinilor în timpul cât şedea în Ieru- 


84 CĂLETORIĂ 


salim : se plătea un drept deosebit pentru ori-ce procesie ; se mat 
daŭ bani la guvernământ pentru dregeri de case, de ferestre, apoi 
la fie-ce schimbare a superiorului şi a pazei; gratificaţii ascunse; 
astăqi este ce-va îmbunătăţire, 

Patriarchia grecilor are vre-o 15 monastiri în Ierusalim. Tâte 
monastirile de afară, cum Betlehemul, profetul Elie, sântul Sava, 
Crucea şi altele, aŭ de la patriarchie câte o mică sumă anuală. 
Dacă nu se ajunge, egumenul implinesce lipsa cu câştigul de la 
închinători. Betlehemul priimesce de la patriarchie 10 mii de lei 
turcesc pe an sii 200 galbeni, pentru ţinerea Bisericei, a scâlei 
şi a Omenilor. 

Patriarchia arc o tipografic ìn Ierusalim. 

Se cheltuesce âncă bani cu dregeri şi zidiri; cu tote că am vă- 
qut forte puţine; se maï cheltucsce cu propaganda religidsă prin- 
tre arabii chrestini. Greci sunt siliţi să le dea bani ca së nu se 
facă catholici; se mai cheltuesce cu membrii mesglisului, spre a 
căpăta felurite favori. 

Câtă osebire din timpii vechi cu cei de astădi! Astădi peleri- 
nik ce vin să se inchine, sc priimesc de călugări rčň şi pentru un 
interes material. Când aruncăm ochii în cărţile vechi, ne âmplem 
de mirare védênd schimbarea! în timpii trecuţi pelerinii se prii- 
mâi aici de cavalerii sântului I6n; mai târdiii de gardienii sån- 
tului Mormânt ce eraă de rândul s-tului Fracesco d'Asisa, Pă- 
strând datinele din timpii cei vechi, geful lor spăla el 6nsuşi pi- 
clârele călătorilor şi le da tot ajutorul (Munc.) 


LA IERUSALIM 85 


CARTEA VII 


Ducerea la Iordan a închinătorilor de ritul oriental, ca së se 
mâie în acest rîti, se face în septămâna cea mare a patimilor. Acea 
di este o di solemnelă. Guvernământul trimite o mare escortă de 
cavaleri armaţi să însogâscă pe cale pe hagii, ca să nu fie atacați 
de către beduini. 

Înainte de pornirea acestei caravane, şeicii stii capii bedui- 
nilor, trimit la patriarchia grâcă deputaţi care se îndatoră să 
lase së trecă fără supărare caravana şi să dea Gmeni ca să o în- 
soçéscă; patriarchia din parte"! se îndatoră să dea şeicilor o sumă 
de hani pentru acest; sfârşit. Îndată ce se fac aceste formalităță, 
Paşa trimite din parte'i cavaleri turcă şi un om care së facă po- 
liçia pe cale. Patriarchia trimite un călugăr şi beduinii, două- 
deci până la patu-deci cavaleri de aï lor cu câţi-va geici, 

Mai înainte de pornire, fie-ce închinător este îndatorat să nu- 
mere în casa patriarchiei 24 lei dreptul séŭ taxa acestei plecări. 
Tot patriarohia este însărcinată să găsâscă caii trebuincioşi séð 
alte midlâce de transport şi să tae pentru tâte un preç hotărât, 


86 CĂLETORIĂ 


Caii se plătesc deosebit. O parte din acestă bani rămân în patriar- 
chie; cei-alţi se daŭ la Beduini. Astă-dată numărul hagiilor 
abia se urca la o mie suflete, din causa resboiului ce ocupa tótă 
lumea, chrestină din orient. Pentru acâstă scădere călugării nu 
eraii voioşi. EX ni se plânseră că românii, dintre toți, uu vin la 
Ierusalim. 

Voley dice că pe timpul să o ducere la Iordan raporta 
112,500 francă guvernămêntuluï turc, dar atuuci numărul ha- 
giilor era forte mare. 

Noi unindu-ne cu europeii ce profitaă de acâstă ocasiel, ca să 
vâdă acele locuri, plecarăm asemenea şi nu ca să ne scăldăm în 
Iordan cum fac unii; nici să visităm urmele cetăților biblice, 
cum fac turistii Europei, nică ca să spargem splinul cum fac 
Englesiï; dar ca să vedem acâstă mare procesie atât de curi6să 
şi imposantă. Trebue să aibă cine-va credinţa adâncă şi lauda- 
bilă a vechilor chrestini séŭ frumâsa nebunie a archeologilor ce 
caută ruine, ca să călătorâscă cu plăcere în aceste locuri, pe o 
căldură atât de tare, un sóre atât de ardător şi un těrêm atât 
de uscat. Tóte locurile acestor ţări sunt mai frumâse în căr- 
ţile călătorilor, dispuşi tot-lVauna să laude oră ce văd ca să 
intereseze pe cititori; dar în realitate, scad mult, căci cele mai 
multe lucruri care fermecă pe învățaţă, nu sunt sigure. Natura, 
ea ânsuşi, în aceste părţi nu are nimica de pitoresc să despăgu- 
bâscă pe călătorul desilusionat şi sâmănă ea Ensăşi că a imbrăcat 
vălul întristărei şi al morțeï de când mântuitorul lumei a suferit 
pe cruce pentru 6meni. Vădeud acâstă natură săracă, aceste stâncă 
góle şi arse de sâre pe care iarba şi arborii parcă se cred că se 
umilesc de a cresce, aceste văi coperite de năsip şi acele plante 
ce pălesc şi mor îndată ce se nasc, noi încercăm un simtiment ce 
nu are nici meritul adâncei melancolii, ci acela al abaterei şi al 
morţei. 

Plecarăm toţi de o dată, având în capul procesiei o bandă de 
musică arabă ale căror instromentea trebuit să se fi născocit înain- 
tea potopului lui Noe. Mai tâtă populaţia din Ierusalim eşise 
afară din porta sântului Stefan şi în valea lui Iosafat, să privés- 


LA IERUSALIM 8? 


că trecând armia pelerinilor, Trecurăm printre două rânduri de 
femei arabe, turce, ebree etc., cele mai multe invălite la facă. 

După trei pătrare de oră, trecurăm pe lângă satul Bitania un- 
de, după tradiţie, locuea Lazăr cu surorile séle Maria și Marta, 
şi unde se retrase Isus, în cele din urmă gile, de góna ebreilor. 
Câţă-va arabi ce locuéŭ acest sat, arată pentru câte-va parale ce- 
lor ce vor să credă un mormânt şi o grotă dicând că este grota 
unde locuea Lazăr şi mormântul săă. 

Pretutindeni, în Palestina maï ales, pe unde trec streinii, ó- 
meni, femei, fete staŭ pe cale şi fără cuvânt, nică ruşine, îţi cer 
bacşișul. Trei ore de la Ierusalim, munţii ce trecâm incepură din 
ce în ce să ïa o fisionomie maï tristă, mai sălbatică; verdâţa în- 
cetă cu totul şi calea se făcu anevoiósă, De când în când vedem, 
pe marginile drumului, rădicânduse, asemenea morţilor ce ima- 
ginaţia poeţilor Germani îi vede rădicânduse din morminte, câte 
o fiinţă omenescă, câte un beduin, Qiumătate gol, cu chipuri pa- 
lide, sbârcite și siuistre pe care rătăcea un zimbet amar ce făcea, 
şi mai sinistră fisionomia lor. Aceste fantasme întinde o mână 
négră ce ai fi credut transparinte, să priimsscă bacşişul, pe când 
cu cei-altă mână ținea o puşcă. 

Când ajunserăm în vârful cel mai înalt, vădurăm valea Iorda- 
nului care pe icï pe colo, pe unde se scura capriciosul rîŭ, era 
verde ridătore. Aici se vede Jordanul curgând în ocoluri şi marea 
Mortă închisă între doi munţi. 

După câte-va minute eram în vale. Caii nostri ne duseră cu 
iuţimea vântului la locul unde a fost altă-dată cetatea Jerihonul. 

Jeriho séŭ cetatea Palmierilor era aşedată in acestă vale şese 
ore departe de Ierusalim. Ea se luă de ebrei sub Iosue următorul 
lui Moise. Patru-deci de ani după sosirea ebreilor în Palestina, 
Omeni, vite, tot ce era vieţuitor înti'acâstă cetate, cădu sub sa- 
bia cuceritorilor; cetatea se arse cu tâte avuţiile ei. Josue pro- 
nunţă atunci anatema peste toţi aceia ce vor zidi din nuoŭ ace- 
ste ziduri. Cu tote acestea se rezidi de Hial de la Betel. Aici lo- 
cuiră mai în urmă profeţii Elie şi Eliseiă. Când se înturnară 
ebreil din exilul Babilonului, afară Ierihonul în flórea luf. Prin- 


88 CĂLETORIĂ 


cipil Macabei îl fortifică mai în urmă. Erod făcu aici un teatru 
şi un palat. Sub Vespasian, se dărâmă; Adrian o zidi din nucă. 
Pe timpii cruciaților se arse cu totul. Iar astădi nu se maï cu- 
nâsce nici o urmă. Palmierii cei vestiți aŭ cădut sub săcurea 
Beduinilor. Rosele de la Ieriho, despre care vorbesc poeţii aŭ în- 
cetat de a mai cresce în aceste locuri de când mâna delicată a fe- 
ciorelor Ierihonuluï aŭ îngheţat sub sărutările morțeï, 

Pretutindeni prada, desolaţia, no aduce aminte de răutatea 
omului din tote locurile, din tâte timpurile ! Ore cartea trecutu- 
lui scrisă cu lacrime de sânge pu vădesce că viitorul nu va fi mai 
ferice? Tristă şi durerosă cugetare ! Cât de mult trebue să sufe- 
re omul cel bun la acestă gândire!.. Presentul se amestecă âncă 
gi mărturisesce că nu este speranţă pentru visele cele dulci ale 
inimilor nobile şi generóse. Amar acelora ce în sborul imaginaţiei 
lor şi-ati format o patrie, o societate ideală și frumâsă ca sufletul 
lor! Vine o di când tot ce este verde, tot ce este tînăr in inimă, 
înbătrânesce şi se usucă! Ferice âncă de acela pre care mortea 
flù cosesce înainte ce trista realitate nu a cosit âncă florile ini- 
mei séle. 

Nu departe de Ierihon, dice sântul Antonin în călătoria sé, pe 
cei d'ântâiă timpi aï chrestinismului, se afla într'un munte o 
grotă unde locuâi în rugăciune şâpte feciora. Fie-care fecidră 
avea cămăruţa ei în fundul grotei, venite fiind aici din pruncia 
lor. Când murea vre-una din ele, se îngropa în cămăruţa unde 
locuise şi se scotea altă cameră pentru altă fecioră. Aică se dice 
că se păstra pânzele séŭ giulgiul cu care s'a fost coperit c»rpul 
lui Isus. 

Acéstă vale are ése ore de lungime, trei de lărgime. Pămen 
tul eï este năsipos şi coperit ică colo de erburi palide şi rari. Pe 
locul unde a fost cetatea Ierihonului, se află o dumbrăvioră de ar- 
buri sălbateci crescuţi din sînul năsipului şi face un fel de oazis 
în midlocul deşertelor vecine. La umbra acestor arbori cură un 
xîuleț ce vine din muntele Carantania. Iosif dice că isvorul luï 
era forte aprope de vechia cetate. Profetul Eliseiii , care işi dete 
numele săă acestui rîă, indulei apele lui ce maï 'nainse eraŭ să- 


LA IERUSALIM 89 


rate. « Aduceți'măï sare » dice profetul locuitorilor , şi uruncând 
sarea în isvorul rîului, mai qisse : « Iată ce dice Domnul, acâstă 
apă nu va mai da nici mârte, nică secetă » Apoi apa se făcu bună, 

Munţii între carii se află acâstă vale, sunt înalță, sterpă şi pul- 
beraţi. 

Muntele Carantania ce este aici este acela unde Isus a postit 
patru-deci de qile şi unde i s'a arătat diavolul ca să-l ispitâscă. 
Pe câstele acestui munte, maï în sus de fântână, se află ruinele 
unei monastiri. Mal înainte, mergând către marea Mârtă, se văd 
ruinele monastirei s-tului I6n; sunt pe diumătate surpate. După 
Iosue şi vestitul călător d'Anville aceste ruine se află pe tărâmul 
unde a fost ìn vechime Galgala, unde tăbărâră ebreii după ce tre- 
cură Iordanul şi unde şeful lor înălţă 12 pietre ce scóse din Ior- 
dan, spre aducere aminte că Israel a trecut Iordanul, Aici ebreiă 
începură së pratice tăierea impregiur pre care o părăsiseră de 
40 de ani. Tot aicí mâncară, pentru ântâia óră, fructe din pămentul 
Canaan. Aici ângerul răsboiului se arătă lui Iosue. Galgala se 
făcuse cartierul general al ebreilor. De aici că porniră in contra 
lui Adonisec rege al lerusalimului. 

Prin stăruirea călugărilor greci, seaşedă pe lângă dumbrăvi6ră 
o mulţime de corturi destinate pentru pelerini, nefericiţiă călă- 
tori carii plătâii tote cheltuelile procesiet. Dar printr'o întâm- 
plare ce nu este rară în analele societăţei omenesc, corturile se 
ocupară de călugări şi de rudeniile lor, de cavazi, de beduini; ha- 
giii r&maseră sub cer, espuşi la s6rele dileă şi la roa nopţei. 

Călătorii Europei aşedară corturile lor, lângă un apeduc. 

Călugării ne-ai fost gis la Ierusalim să nu luăm provisii, căci 
acolo (la Ierihon) ei aŭ îngrijit de aie mâncărei cum şi de un cort 
pentru noi trei. Chiamil paşa însă ne-a fost gis: Nu vă lă- 
saţi în speranţa călugărilor ! El avea dreptate. Dupe ce ajunserăm 
la Ierihon şi cerurăm un cort, călugărul dragoman ne respunse că 
nu are nici un cort. Din norocirea nâstră, paşă ne trimisese un 
cavaz la plecare. Acest om preţios, îndată ce se incunosciinţă de 
buna-voinţă a călugărului, se duse cu patru beduini şi puse mâna- 
pe cel d'ântâiii cort ce întâlni mai îndemână. Acel cort era ocu- 


90 CĂLETORIĂ 


pat de nepâtele călugărului. Fapta nâstră supără atâta pe unchiul, 
în cât nu vru să ne trimiţă mâncare. Noi avem cu noi bucătar, 
pe popa Iona saii Elidor. Cavazul ne aduse cele trebuinciose; um- 
bra lui Macbet le prepară, trecândule prin foc şi prin apă, şi noi 
prândirăm ca tot-d'auna; ba âncă, trimiserăra să invite a mânca 
cu noi călugărul dragoman. El refusă cu amărăciune. 

Până a nu se face tote aceste, maï multe fete de beduini, din 
din satul vecin, veniră printre corturile nâstre. Într'uu loc se 
opriră, se luară de mână, făcură o horă şi incepură a se înturna în 
drâpta şi în stânga, cântând o arie selbatică cu niste voci gutu- 
rale. şi de când în când bătând din palme şi fluerând într'un chip 
necunoscut în ţerile nâstre, imitând óre-cum fluerul grcerilor de 
câmp. Cea mai înaltă dintre ele, sta singură în midlocul lor şi 
părea că ţine tactul. 

Dupe "acâsta veni rândul cavalerilor arabi. Jucară giritul pe 
cai arăbesci forte frumoşi. A câstă eserciţie fuse frumâsă în adevăr. 

Dupe dânşii veniră comedienit, musicanţii şi dicătorii de vorbe 
comice. 

Aceste petreceri dâiniră până dupE miedul nopţei. Cutotă oste- 
néla nâstră, nu puturăm dormi de multele sgomote ale ómeni- 
lor, vitelor şi de necomoditatea ce încercam. Prândul trecuse 
bine; dar culcarea era alt-fel. Ne culcarăm sub cort, având, în loc 
de perne, şelele cailor şi pentru asternut, năsipul desertelor. Mul- 
time de insecte âncă ne supăraii cu muşcăturile lor. 

Abia una dată închiserăm ochii; dar ne desceptarăm repede, 
treziți de o mare larmă. Hagii aŭ fost dat bani ca să fic siguri 
pe cale despre tâlhari. Acum călugării şi şeicii beduinilor voiră 
së dovedâscă că acei bani eraii bine daţi; voiră pâte să maï ïa şi 
alţii, În vecinătatea corturilor se aședară, âncă de cu séra, be- 
duini armaţi, avend consignă să nu lase pe nici un om din călă- 
tori să se depărteze măcar dece paşi de la corturi, ca să nu-i a- 
tace tălharii. 

Tot acestă beduini plecaii, despărțiți, şi se înturnaii toţi îm- 
preună către corturi, strigând şi descărcând puscele. Atunci gei- 
cii lor daŭ alarma şi trimiteii pe alţi beduini ca să tracteze cu 


LA JERUSALIM 91 


inemiciă comună ce veneii să ne despoe, séŭ să se bată cu ci, dacă 
nu vor voi să tracteze. Dar nemiciă comună, omeni cu minte, 
aŭ ales tot-d'auna pacea şi aŭ venit la corturile nostre ca să ne 
apere. Aceste giretenii ţinură totă noptea şi se repetară chiar în 
ducerea la Iordan. Şiretenia nu este o proprietate a civilisațieă; 
este proprie tutulor fiinţelor vicțuitóre, ori care ar fi felul lor, şi 
a tutulor poporelor, oră care ar fi starea lor de civilisațic. Dar 
se află mai ales în natura fiinţelor celor slabe la care ea ţine lo- 
cul putereï ce le lipsesce. Cu cât un om este mai slab, cu atât 
este silit să alerge la şiretenie, séŭ ca să se apere contra celui 
mal tare, séŭ ca să atace el Ensuși. Ceea ce este pentru individe, 
póté, în acest cas, să se aplice şi la popore. 

Beduinii se află în acestă categorie în care un popor nu pâte 
vieţui, fără să alerge la şiretenie. Divisia, nesciinţa despre pa- 
terea lor, despotismul ce-i gonesce din societate , trebuinţele vie- 
ţuirei, i-aă adus la stare de slăbiciune. Dar oră care ar fi causele 
slăbicăunei lor, este netăgăduit că sunt un popol plin de şiretenie. 

Mulţă scritori mari, între alţii Volney, s'aă aprins de mirare 
pentru caracterul lor onest! El pune înainte datinele lor; ântre 
altele multe actata: că dacă odată mănâncă din mésa té, apoi te 
apără cu sângele scii, şi când va să-ţi facă rcii, te vestesce, ne 
voind să ia din mesa té. Cum pote să aibă caracter frumos, un 
popor în a cărui ţâră nu poţi merge, fără să fii despuiat, bătut 
séŭ ucis, dacă te aperi? 

Beduinii sunt arabi musulmani, locuesc desertele care se în- 
tind de la ţermurile Marocului până la hotarăle Persiei. Sunt 
despărțiți în seminţii, cu geiciï lor. Limba lor este cea arabă, 
De religiune nu îngrijesc mult ; Mahomet ii numea rebeli, pen- 
tru acestă causă. 

Nu aŭ case, nică locuri hotărite, dar aleg tot-d'auna tărâmurile 
vecine cu vre-un riă, unde află apă şi erburi pentru vite; târăsc 
în tote părţile după eï corturile şi vitele care îi hrănesc cu laptele 
lor. Nu lucră pământul nici odată. Mâncarea lor este forte simplă. 
Sémănă în multe locuri cu ţiganii nomadi din principate. Ei sunt 
negricioşi la facă, macri. Vestmentul low este o manta lungă de 


92 CĂLETORII 


lână séŭ altă materie, cu un capuşon pe cap, peste care se legă 
cu 0 funie. Acestă manta se chiamă baracan; cei mai avuţi portă 
pe sub manta cămaşe. Femeile lor aŭ câte o cămaşe grâsă de 
pânză albastră și o maramă iarăşi de pânză, pe cap. Adesea ori 
se răsboesc între dânşii. Cât despre starea lor în privința tur- 
cilor, sunt tot-d'auna în revoltă, Cei din fundul desertelor sunt 
cu totul neatârnaţi, 

Acesti strănepoţi ai vechilor patriarchi, dupe D. Gische, ar fi 
mai onesti de cât str&bunii lor. Acest autor dă un exemplu şi 
dice că unul din şeiciă beduinilor, priimină de la pașa Egiptului 
o l€fă mare şi postul de guvernator de provinţie, nu află nică o fâtă 
de beduin care să priimescă să-l ïa de bărbat, Aceste sentimente 
nu se potrivesc cu datinele fetelor care le-am vădut pretutin- 
deni întindând mâna la călători să ïa mila, ce o cer cu neruşinare, 

Tot acest autor maï dice despre ei : «Femeile măritate portă 
un fel de cămage mai puçin graçiósă de cât a Felahelor din Egipt, 
Fetele lor, în genere sunt góle : ele nu aŭ nică o grijă de coafura 
lor; părul lor este împletit. strâns şi uns cu grăsime... Când 
un beduin va să se însóre, trimite o cămilă la părinţii fetei; dacă 
darul este priimit, capătă voea să vorbâscă cu féta, care, în acâstă 
întâlnire, séŭ priimesce scă refusă proposiţia, Când răspunsul este 
favorabil, se hotărasce dioa nunţei. Mirii şepte qile nu se văd; 
în a opta, se adună în casa părinţilor fetei, Atunci se tae câte- 
va oi şi adunarea se desmiardă, uitânduse alergând cămilile ; a 
doua di mirii se aştdă într'un cort, Cămila dată înaintea nunţei, 
se face proprietatea miresei, , ,„» 

Am putea dice o mulțime alte lucruri despre acesti selhatici; 
dar fiind că cele mai multe nu pot să intereseze mult pe cititoril 
vom sferşi spuind o istorie ce ne dise cavazul nostru Hasan. 

Pe cănd audirăm afară o mare larmă, Hasan ântră în cortu, 
nostru să-şi ia pistolele şi sabia ce le despusese aici, 

— Te armezi de bătae ? ÎI întrebarăm noi, 

— Nu, răspunse el; dar bine este ca arma să fie tot-d'auna lân- 
gă om... cu beduinii se întâmplă multe, Sunt gâlcovitori şi te 


LA IERUSALIM 93 


înfruntă ... în ast-fel de întâmplare, vorbele sunt degerte . . . lovi- 
turile îţi daŭ dreptate. 

— Este adevărat, îl întrebă unul din soţii mei, că acestt săl- 
batici despóe pe călătâri ? 

— Se întâmplă câte odată. Aici nu sunt tâlhari de meserie, 
dar sunt toţi tâlhari de întâmplare. De te vor găsi singur séŭ în 
număr mic şi nearmat, cei d'ântâiii beduini ce-i întâlni, te des- 
bracă ; de te vei apăra, te bat; de vei trage cu focuri, te ucidă. 
Sunt câţi-va ani de când mi s'a întâmplat chiar mie una bună... 

Vorbind ast-fel, Hasan îşi âmplu ciubucul ; şedu şi începu ast- 
fel : 

« Sunt doi-spre-dece ani de când veni în Ierusalim o domnă 
mare din țéra rusescă. Acestă domnă, după ce vădu tâte lucrurile 
din oraş, voi să vedă monastirele din afară. Într'o di plecă la 
monastirea sântului Sava cu două femei ale ei şi un om ce o ser- 
vea. Datina este când un călător de biserica grecâscă, face acestă 
călătorie, să spue călugărilor de la patriarchie cari găsesc cai şi îi 
daii un beduin spre gardă. Jar călătorul plătesce o sumă de bani, 
Acestă domnă nu dete de scire călugărilor, ci trimise să céră un 
om de la Paşa. Paşa mă trimise pe mine. 

Plecă dar cu două femei, un om şi cu mine. Eŭ mergem înain- 
tea tutulor, Dar abia ne urcarăm pe un munte, şi şâse ómenï 
ascunși după niste stânci, întinseră puşcile strigândune să stăm. 
Tot d'odată, înturnânduse către mine : <iar tu, lasă ghiaurii şi 
fugi, căci alt-fel te vom ucide!» 

Mai ântâiii îi rugaii cu binele să ne lase să trecem înainte; nu 
fu cu putinţă. Trăsciii sabia; dar patru alţii, ce nu se arătaseră 
âucă, mă apucară, pe la spate, imi luară armele şi mă legară 
strâns şi mă lăsară së zac pe pământ. Doi copii ce venâii după 
cai, precum și servul, aflânduse mai în urmă, o luaseră la fugă 
înapoi, Beduinii deteră pe femei dios după cai, apoi le invitară 
să se desbrace şi să le dea lor vestmintele. Ele tremurând de spaimă 
şi ameţite, së desbrăcară de ori-ce vestminte purtau peste cămăși, 
şi credură că beduinii se vor mulţumi pe atâta ; dar albețea că- 
măşilor îi răpi; ei cerură să se desbrace chiar de cămăși. Puteți 


94 CĂLETORIĂ 

să vă închipuiţi că mai ântâiii nu se supuseră, ținute de ruşine, 
dar beduinii le tăiară cămăşile dupe ele şi le luară cu cele-alte 
vestminte. O damă mare, tânără, care nu umblase pote în viața 
eï, de cât pe covóre scumpe, €tă-o acuma, gólă cum se născuse, 
ìn midlocul tâlharilor, cu piciorele plăpânde călcând pe pietrele 
ardătore şi colţorose ! Dar ce eraii acele necazuri pe lângă rușinea 
ce simţeii să se vedă góle sub ochii atâtor âmeni ? Beduinil însă 
luară caii şi fugiră. 

Atunci le strigaiii în limba grecescă să vie să mă deslege, căci 
numai aşa aş fi putut să le fiii de ce-va ajutor. Dar putâii ele să 
më deslege, fără să se ruşineze, în starea în care se aflaii ? tre- 
buiră însă a mă deslega. Cu tarabuluzul meă învăliin pe una, cu 
brâul pe a doua, şi cu mintânul pe a treia. Iar de aici mersarăm, 
cum puturăm, la monastirea s-tului Sava. Aici altă nevoe! Dupe 
cannele monastirei femeile nu se priimesc în untru. Egumenul 
trimise însă vestminte călugăresci pentru câte trele, le găsi trei 
măgari şi ne înturnarăm la Ierusalim însogiţă de dece beduini 
armaţă ce trăiaă din pânea monastirei. » 

Ast-fel ne vorbi Hasan şi eşi armat. 

Pe la 3 ore dupe miedul nopţei caravana se prepară de plecare 
către Iordan. Beduiniă şi cavaltrii turcă deschiseră calea. Acestă 
armie de pelerini, compusă de ómenï, de femei, de copii din mai 
tote naţiile, pe cai, pe asini, pe cămile, pe dios, se silea să ajungă 
pe mergătoriă înainte cu torţe aprinse în mână. Toţi se îndesaŭ , 
se lovâii unii de alţii : femeile şi copii țipaŭ de prin coşurile în 
care se aflaii pe cămile; caii nechezaiă; asinii răspundâii prin niste 
țipete neplăcute urechilor nededate cu melodiosele lor concerte. 
Arabii, voind să pue ordine prin rânduri, făcâii mai mare larma 
şi încarcătura. Acestă caravană compusă de o mie călători, nu- 
măra âncă o mie de 6meni, gardieni, închirietori de cai, şi o pul- 
bere de speculatori de tot felul ce urma cu mărfuri pacinica nó- 
stră armie. 

Vădând acestă mulţime, mai de tote limbele, și religiile mer- 
gând către locul unde Isus a priimit botezul, însufla, respect şi da 
caravânei nn caracter nobil şi maiestos. Dar acest sentiment se 


LA IERUSALIM 95 


stingea îndată ce analisa cine-va natura acestei caravaue; turcii, 
arabii, beduinii, mergéŭ la Iordan pentru un interes material, 
pentru o sumă de bani; călugării să împlinescă o datorie cumpă- 
rată cu bani de către călători; o mare parte din călători, ca să trâcă 
prin tâte formalităţile impuse acelora ce vor să porte titlu cel dorit 
de dânşii, de hagi ; europeii, de curiositate ; rămânea o mică parte 
de 6meni care luase acâstă cale, împinşi de un sentiment religios... 
Cât de adâncă şi adevărată este vorba Scripturei ce dice : « Mulţi 
chemaţ, puţini aleşi! » 

De la Ierihon la riul Iordanului sunt trei ore, Noi ajunserăm 
acolo cu lumina dilei, după şese staţii ce făcurăm, din voinţa arabi- 
lor ca së ne asicurăm, maï înainte de posiţia nemacilor comuni. 

Vederea, acestui riă n'are nimica de rar, afară de suvenirele 
religiâse ce ne păstreză. Lărgimea Iordanului este de la 60 până 
la 70 picïóre; 12 piciore de adâncime. Semănă mult cu riul Dâm- 
boviţa până ce nu ajunge la şanţuri; dar este mai repede. Apa 
lui este turbure. Malurile sunt coperite de sălcii şi alţi arbori 
sălbateci. Locul ce el stropesce, este mai verde de cât cel alt të- 
rêm al băei. 

Ebreii îl numâă Iarden ; arabii El-Şarid. Iordanul se face din 
trei râuri : din Hasbeni care ese din muntele Gebel-cl-Șeic; din 
Dan ce ese despre Hasbeni, aprope de Tel-el-Cadhi ; din Baneas 
(Paneas) ce vine de la Est şi care ese dintr'o pesteră de lângă Ba- 
neas, vechia Cesarea Filipi. Aceste trei rîulețe, impreunânduse , 
fac Iordanul. El cură maï ântâiii în lacul numit El-Hulci (Samo- 
conites), apoi ese din acest; lac şi alergă pe băile Galileel. Trei 
ore şi diumătate de la acest lac, cade în alt lac ce se chiamă lacul 
Tiberiadeï , pe limba ebree : Iam Chineret. Iordanul ese âncă din 
acest lac, fuge pe valea Gorulu, şi la o distanţă de 25 ore se 
aruncă şi pere cu totul în marea Mortă. 

Caravana nâstră se opri pe malul Iordanului, într'un loc unde se 
gice, că Isus ar fi fost botezat de Ión. Îndată ce ajunseră pe mal, 
mulţimea pelerinilor greci voi să se arunce in apă; cei mai mulţi 
din ei erai osteniţi, asudaţi; dar acésta nu-i opri de a sc scălda 
îndată ce ajunseră. 


96 CĂLETORIL 


Fie-care se cufunda de trei orlin apă; o a doa persână trebuca 
să-l móe. Avâi fie-care om şi femee o cămaşe de borangic supţire, 
făcută în adins pentru scăldarea în Iordan. Cu acestă cămaşă tre- 
bue să se îngrope la mârte. Unii însă nu avâii cămăși. Femei de 
tote vârstele şi albeţele, cu cămăşi supţiri, altele fără cămăşă, 
despletite, se arunca în apă, printre 6meni, şi își espunéŭ ast- 
fel corpul lor la vederea arabilor suridători. Ar fi credut cine-va 
că vede o scăldătăre a nimfelor din mitologie. Atâta numai că cele 
mai multe din aceste nimfe înbătrâniseră şi se uriţiseră acuma. 
Un preot grec intrase în apă îmbrăcat, şi acolo citea pe o carte. 

Etă ce dice in itinerarul săi sântul Antonin. « Valea Iordanu- 
lui era locuită de sihastri. În luna lui Iulie şi August, malurile 
mărei Morte, în vecinătate cu gura Iordanului, se coperâă de le- 
proşi. După ce stai tâtă dioa culcaţă pe mal, séra se muiaŭ în 
apa lacului Asfaltit, şi Dumnedei vindeca pe cei care voia el... 
Segor era âncă in piciore.. Şépte monastiri de ómenï şi şâse de fe- 
mei seaflaii prin vecinătate. O cruce de lemn, înfiptă în apa Ior- 
danului, însemna locul unde Mântuitorul priimise botezul. În a- 
junul Epifaniel, în tot anul, venéŭ aici mulţime de chreştini ; cel 
ce serba, ântra în rii, îl bine-cuvânta, şi îndată riul Iordanului se 
oprea cu mare sgomot; undele rămânții nemigcate, Chreştinii din 
Alesandria venéŭ la acâstă solemnitate, cu vase cu balsam și alte 
aromate, pecare le umplea cu apă din Iordan. Din acâstă apă stro- 
pi corăbiile la fie-care nouă călătorie pe mare. Chreştinii pără- 
s6ă Iordanul, după ce să muiaă în apa sântă ... După ceremonie, 
undele Iordanului incepâii iar së cure ca mai înainte către marea 
Mortă. » 

Aceste sunt scrise de o mie două sute de ani. Ducerea la Iordan 
este dar o veche datină. 

Mulțimea cu care venisem aici, era să se intârcă îndată la cor- 
turile de la Ierihon, unde eraù să maidormă o nâpte. Grecii nu iu- 
besc să vâdă marea Mórtă. Nol lăsarăm aici pe toți acei scăldă- 
toră şi purceserăm către lacul Asfaltit. Un şeic de beduini. ne dete, 
pentru 50 lei de pers6nă, un cavaler să ne insogâscă pe cale. Cu 
un singur beduin, eşti tot-d'auna sigur d'a nu fi atacat de beduini, 


LA IERUSALIM 97 


Eï despoe adesea pe acei călători ce nu se insogesc de unul din 
€ă, căcă aceia dovedesc că nu aŭ plătit dreptul de călătarie în locu- 
rile lor. După o oră şi jumătate, ne aflarăm pe malurile lacului, 
unde întâlnirăm o mare companie de Englesi şi Frances. 

Acest lac séŭ mare este închis între doui munţi. Este de 20 
leghe de lung şi patru numai de lat. Dupe La Jenesse (c. 14-8-3,) 
pe acest loc unde astădi este lacul, altă-dată era o vale numită 
Sidim. Aici se aflaŭ o mulţime de puţnri de asfalt. Se dice că 
acâstă mare se formă din catastrofa care arse cetăţile Sodoma, 
Gomora, Adana şi Seboina. Mai înainte de acestă catastrofă, ace- 
ste cetăţi eraŭ guvernate de patru domni cari se aflaŭ sub suze- 
ranitatea lui Chedorlaomer, rege al Elamului sâi al Suzianii. Na 
se scie sigur originea acelor popore. Cei patru domni se resculară 
una dată împotriva lui Chedorlaomer. Acesta merse înaintea lor 
cu óste, îi bătu în valea Sidimului, apoi se inturnă cu o mulţime 
de robi şi avuţii luate de la enimici. Acest rege luă atunci rob 
pe Lot, nepotul lui Abraham. Abraham, audind, plecă cu robii 
să, împotriva lui Chedorlaomer; îl ajunse; il bătu şi îi luă tote 
prădile şi pe cei ce acest rege făcuse robi. Lot dar locuea în ace- 
ste locuri, âncă de când se deosebise de Abraham. 

În biblie se dice că Dumnedei spusese lui Arbaham că are să 
perdă acele cetăţi. Abraham rugă pe Jehova să cruţe pelocuitori, 
sperând că cei rï se vor erta pe lângă cel buni; dar fiind că 
drepţi nu eraii, arderea Sodomei şi celor-alte cetăţi, fu hotărită. 
Doui vestitoră ceresci se duc la Sodoma să scape pe Lot şi familia 
sé. Lot îi priimi în casă; dar locuitorii cetăţei ocoliră casa lui 
Lot şi cerură să le dea pe acei 6speţi. Vestitorii cerescă spuseră 
lui Lot ceea ce era să se întâmple şi diseră să 6să indată din ce- 
tate. Lot şi familia lui, credură că este o mistiticaţie şi nu voiră 
să-i asculte; vestitorii însă iaŭ pe Lot şi familia sa, prin silă, 
şi îi depun afară din cetate, printr'o putere preste natură. Atunci 
o plóe de foc şi de puciosă cade şi arde cetăţile. Femeea lui Lot, 
seuită spre cetate; dar fuse schimbată îndată într'o stâncă de sare. 

Victor Hugo, un poet francez, a compus o frumâsă poemă asu- 
pra acestui sujet. ` 


98 CĂLETORIĂ 


Acest lac este cunoscut în biblie sub nume de Marea de sare; 
marea Orientală. Grecii şi Romanii o nume Lacul asfaltit, din 
„causa mulţimei de asfalt ce se află pe malurile mărei. Arabiï îl 
numesc Bahret-Lut (Marea lui Lot). Numele de Marea Mârtă îi 
este dat de Euseb şi de S-tu Ieronim ; acest din urmă, în comen- 
tariele lui, asupra lui Ezechiel, dice că se chiamă ast-fel, fiind 
că nu se află nimica viii în apa eï. 

În adevăr, nimica trăitor nu se află în marea acâsta. Etă cum 
se exprimă Volney. 

« Nu se vede nică verdéță pe malurile eï, nică pesce în apă; dar 
nu este adevărat că aerul să fie atât de înveninat aici, încât pase- 
rile să nu pótă sbura pe d'asupra apei, fără să le facărăă ... 
causa lipsei vegetalelor şi animalelor, este sărăţimea acră a apei 
ce aici este mai tare de cât în alte mări: pământul din vecină- 
tate, plămădit cu acâstă sărăţime, nu produce plante; aerul chiar 
care se încarcă de sărăţime, prin evaporația mărei şi care prii- 
mesce âncă aburii puciosei şi aï bitumului, nu prieste vegetației.» 

Se dice că 6menii pot să plutéscă în marea acâsta, fără să îndte, 
din causa greutăței apei. Iosif serie că Vespasian dete ordin să 
arunce în acestă mare 6meni cu mănile şi picăorele legate şi plu- 
tiră pe faca apei. Nol ne scăldarăm aică ; apa este grosă, te face 
să plutesci mai mult de cât apa celor-alte mări; însă nu atâta 
precât scrii unii călători. Eşind din apă, eram toţi albi pe faşă 
şi pe păr de felurite lucruri ce se află în apa acestei mări. 

După o experienţă făcută, pesci din alte mări, mor îndată 
ce'i pune în apa din acest loc. 

Câtăţimea de apă ce cură din Iordan în acest lac, este mai 
lesne de credut că se evaporeză, de cât că se strecoră prin vre-o 
comunicaţie ascunsă cu alte mări. 

Vederea acestor locuri, cele mai triste ce pot să fie, este atâta 
de împovărătore; natura aici se pare atâta de degradată, încât 
ţi se pare că distrugerea generală a lumei a început aici! Sufle- 
tul călătorului se despoe de tinereţe, de poesie, de ilusii şi, într'un 
minut îmbătrânesce. Un singur sintiment îl maï pune în mişcare; 
acela al distrugerei şi al morţei ! 


DBA IERUSALIM 99 


Nu departe de malurile acestei mări a trebuit să fi fost ceta- 
tea Masada ce se făcu vestită în timpii lui Titu, prin purtarea 
ebreilor încongiuraţi de Romani. După luarea Ierusalimulai de 
Titu, Flaviu Silva incongiură Masada, Eleazar ce comanda gar- 
nisona ebree, vădând că nu este midloc să se apere cu succes, dar 
nevoind nici să se închine cu ruşine, luă o hotărire teribilă pe 
care o găsiră de bună toţi soldaţii din cetate. Ebreii, după ce 
iîmbrăgişară femeile şi copiii lor, chiar cu mânile lor îi uciseră. 
Pe urmă traseră la sorţi dece ómenï ce erai îndatoraţi să ucidă 
pe cel-alţt, şi apoi ei 6nsuşi să se ucidă până la cel din urmă 
între eï, ca să nu cadă nimeni cu viaţă în mânile romanilor. A 
doua-ai romanii, ântrând în cetate, se mirară de tăcerea ce dom- 
nea acolo. Atunci eşiră două femeï şi cincă copii ce scăpaseră 
ascundânduse prin apeduce. Ele spuseră romanilor cele întem- 
plate. La vederea cadavrelor, soldaţii Romani, vărsară lacrime. 

De la Marea mârtă ne înturnarăm la Ierihon prin locuri năsi- 
pose şi neâmblate. Astădi în Palestina nu se vede o cale bună, 
nici şosele. Cu tote acestea era un timp când se aflaŭ şi pe aici 
drumuri bune. Sub ebreï eraii şâse mari drumuri : patru pleca 
din Ierusalim; unul spre N.-E. mergea în Perea, trecând prin mun- 
tele maslinilor, desertul Ierihon şi Iordanul; altul se ducea spre 
Sişen şi Samaria în Galileea ; al treilea mergea spre Vest la Iafa 
şi la mare ; al patrulea se ducea la Hebron de ande înainta până 
la golful Elanitic; altul âncă, mergea de la Acra la Damasc şi al- 
tal trecea pe lungul țărmului mărei. Iosif qice că Salomon or- 
dină së se paveze cu piatră nâgră sei de basalt, şoselele ce mer- 
gsii la Jerusalim. Aceste drumuri se chema Mesila, 

La Ierihon era să mai trecem o n6pte. Noi voiam să pornim 
chiar noptea, prin deserte, către sântul Sava; dar călăuzii nostri 
se opuseră, dicând că este mare pericol despre tâlhari. Ast-fel rë- 
maserămii n6ptea aică, şi a doua di pornirăm cu toță pelerinii spre 
Jerusalim, 


—o oem 


100 CĂLETORIĂ 


CARTEA VIII 


Mercuri pe la 10 ore ântrarăm în Ierusalim. Mulţime de lume 
ne astepta, ca la plecare, să ne vedă revenind, În cetate era o 
mare mişcare, di de târg. Stradele cetăţei ni se părură mai ne- 
curate de cât tot-d'auna. Se vede că de o mie de ani Ierusalimul 
nu a luat nici o schimbare în ceea ce se atinge de curăţenia căi- 
lor. Căci pe la 800 ani după Isus un episcop de la Gaulles, sån- 
tul Arnulf, dice că se făcea, pe timpul s&ă, în cetatea sântă un 
târg mare, şi mulţime de ómenï venâă atunci în Ierusalim; că 
multele cămile, cai şi boi âmpleă de nevurăţenii cetatea lut Isus; 
însă, după târg, o plóe minunată cădea regulat şi spăla căile. Din 
nenorocire acâstă ploe nu mai cade şi cetatea nu este curată, Gu- 
vernământul se vede că astâptă o ploe ca aceea, ca să curețe stra- 
dele. 

Joia este hotărită ca să se facă un serviciă religios, cel mai 
frumos ceam văgut aici, căci are în sine un princip moral. Înain- 
tea bisericei sântulut Mormânt, pe o înălțime făcută din lemne , 
se face spălarea piciorelor Apostolilor de Isus : doui-spre-dece că- 


LA IERUSALIM 101 
lugări nfășişeză pe cei 12 apostoli; un archiereii pe Isus. Spăla- 
rca se face în public. 

Sâmbătă, merserăm la biserică să fim de facă la ceremonia ce 
se face pentru venirea focului sânt pe mormântul lui Isus. În 
timpii vechi acâstă ceremonie se făcea de catholici. Astădi catho- 
licii nu o mai fac; numai grecii şi armenii schismatici o mai 
practică. 

Omeni mai din tote părţile Imnei se adunară aici, ca să dea 
tributul de recunoscinţă celui care învățase pe ómenï să iubâscă 
şi să sufere pentru fericirea nâmului omenesc. Puţini 6meni însă 
înțeleg adincele cugetări ale lui Isus! şi mai puţini âncă sunt 
aceia, ce urmă voinţelor lui! Când cine-va a împlinit formalită- 
tile impuse de disciplina şi regulele bisericei, crede că şi-a ìm- 
plinit datoria de chrestin, pe când faptele nu semănă cu voința 
celui ce a pus anathema pe cele rele. 

Biserica era plină de lume : Euglesi, Germani, Francesi şi alte 
n6muri, veniseră să fie faţă şi să mulţumâscă curiositatea lor. 
Soldaţii turci, postați pe la tote eşirile, prevegheă la păstrarea 
ordinei. Cu tote acestea, arabii de ritul oriental, făcură din bi- 
serică un fel de târg : vândătorii de portocale, de cafele, gerbete, 
circulaii neîncetat prin biserică, lăudând marfa lor, prin strigăte 
neplăcute. Ori unde aruncai ochii, se vedéŭ turme de femei arabe 
învălite la ochi ca nisce măsci de bal, şedend, unele să mă- 
nânce în biserică; altele aduseră aici dupe la casele lor asternu- 
turi şi învălituri, şi dormâi în biserică, asceptând începutul ce- 
remoniei, Omenii béň cafele şi fumaŭ pe ică pe colo, prin colţuri. 

De când în când vederea tutulor se oprea pe nisce arabi de 
ritul oriental, carii, ântrând cu mulţimea pe portă , eşeiă pe alta, 
dupe ce trecéŭ de două trei oră biserica, ţinându-se de mână şi 
dănţuind séŭ sărind în sus ca nisce turbaţi. Ei guerai ca greerii 
gi băteii apoi în palme; ocoli un cerc ce se afla în lespedile ca- 
pelei grecesci şi unde grecii de aică, în nesciinţa lor, dic că se 
află centrul pământului. Vorbele ce spunéŭ eraă acestea : « Nu- 
maï religia grecilor este adevărată; cele-alte sunt mincinâse! » 
După tâte acestea, se punéŭ să urle, chemând lumina sântă. Ast- 


102 CĂLETORIĂ 


fel de vorbe nu pot să facă onore nică celor ce le dicéŭ, nici celor 
ce îi lăsau să dică, căci nu avéŭ nici marinima unor antagonisti 
nobili, nici toleranța ce timpul de civilisaţie cere. Eï cădâi in 
greşâla musulmanilor ce nu sufere alte religii cu nepăsare, 

Întrebând pe călugări cum lasă să se facă asemenea lucruri ne- 
cuviincăose, ce sunt o urmă de barbarie, răspunseră că este da- 
tină veche; că eï fac tot ca să o stârpâscă, şi că, cu tote măsurile 
luate, aceşti sălbateci tot nu se lasă de obiceiul lor. Văduii cu 
ochii mei, cavază ai bisericei, inbrâncindu-i şi bătendu-i ca să-i 
desbere; dar fără folos. 

Netoleranţa, fanatismul chrestinilor aici este tot atât de mare 
ca al musulmanilor. El se întinde nu numai asupra celor ce nu 
sunt chrestini, dar chiar asupra chrestinilor de alt rit. Musul- 
manii numesc cu dispreg pe chrestini ghiauri, adică necredin- 
cioși, cână; grecii numesc pe catholică şi ceă de alte rite schilo- 
franchi : câni de francă; catholicii, pe greci, schismatici. Când 
spuseiŭ călugărilor că la noi poporul este mai înaintat în civilisa- 
ţie; căcă, el nică nu urasce, nici nu iubesce pe ómenï pentru că 
aŭ cutare se cutare religie, ci îi privesce tot-d'auna după faptele 
lor; că oră ce rit şi lege este tolerată şi că toți sunt înaintea lui 
Dumnedeii ca ómenï iar nu ca câni, călugării nu putâii să crâdă. 

Dar să ne înturnăm la arabii cei fanatici. După ce făcură tote 
acele exerciţuri barbare, se puseră astă-dată cu tot de adinsul 
să cheme lumina, prin urlete înfiorătore şi selbutece. Aï fi dis, 
vâdendu-i şi audindu-i, că sunt o turmă de lupă ce urlă la stele. 

Tote candelele erai stinse. Un Mitropolit ce se chiamă sântul 
Petru, din causă că a avut séŭ are âncă o monastire în Arabia 
potrosă, se închisese în camera a doua a sântului Mormânt. La 
uşa capelei mormântare, pe din afară, erai inşiraţi mai mulţi 
preoți şi diaconi. 

De odată auţirăm sunând clopotele în biserică. Niste flacări 
esiră repede prin ferestrele capelei mormântului. Mulțimea aprinse 
atunci făcliele din acestă lumină. Peste două minute tâte can- 
delele se aprinseră. Noi însă eşirăm, căci fumul luminărilor ne 
îneca. 


LA IERUSALIM 103 


Origina sărbătorilor pascelni vine de la cbrei. 

De câte ori Faraon era lovit de o rană nouă, se înrăutăţea şi 
nu lăsa pe ebrei së plece, inainte de a'i veni cea din urmă rană. 
Moise dise să fie preparaţă de plecare. Le dete ordin să tae câte 
un mie] de fie-care familie, a patru-spre-decea din luna primă- 
verei; după amiaţă să mănânce carnea friptă, cu pâne fără 
aluat şi erburi amare. Ebreii eréŭ să facă acestă gustare nóptea, 
pe picior, în costume de călători şi cu bastonul in mână, şi tre- 
buia să ungă cu sângele mielului porţile caselor lor, ca ucidă- 
torul celor ântâiti născuţă să recundscă casele ebreilor şi să trâcă 
pe lângă ele. De aici acea gustare şi ceremonia ce ordină de a se 
repeta în fie ce an; spre aducere aminte despre minnune, prii- 
miră nume de Paesaş (pasce). Pascele la ebrei începea la a 15 di 
a lunei lui Abia ; ţinea, 7 qile şi se termina séra la 21.— În aju- 
nul sărbătorei, a 14 di a lunei, între cele două seri, fie-care fami- 
lie trebuia să taie un miel séŭ un ied de un an şi fără nică o me- 
tâhnă ; sângele ce-lă lua preoţii, se vărsa la piciorele altarului. 
Mielul fript întreg se mânca în séra aceia cu pâne de azimă şi 
erburi amare, şi nu putâă să oprâscă din acestă mâncare nici o 
rămăşiţă pentru a doua di; ceea ce nu se mânca, séra, se arunca în 
foc. Dacă o familie nu cra numerósă şi nu putea mânca tot, se 
însocea cu alta. Mielul se numea : mielul pascelui, şi trebuea să 
aducă aminte în fie-ce an ritul ţinut de ebrei în ajunul eşirei lor 
din Egipt. Azima aducea aminte plecarea repede, ce nu ertase 
să se rădice plămădsla ; erburile amare erau simbolul amărăciu- 
nilor robiei din Egipt. 

Datina pâne:-azime era ordinat pentru şspte dile ale sărbătorei, 
pecând nu se putea păstra aluatul prin case. Legea osândea pe acela 
care, în timpul pascelui, ar fi mâncat pêne plămădită cu aluat. 
De aceea şi pascele se chiamă Hag-Hamacot (Sărbătore de azime). 

Pentru cultul public legea prescria un sacrificii mare : în 
fie-ce di din cele şâpte dile de sărbătore se maï sarifica doui 
tauri tineri, un berbece mare şi şspte mici... Cea d'ântâiă şi a 
şeptea, di erâă singure privite ca dile de repaos şi de strbătore ; în 
cele cinci dile de la midloc, erea ertat să Jucre. 


104 CĂLETORIĂ 


Pascele era asemenea cea d'ântâiă epocă a recoltei. Era săr- 
bătorea câsei orzului ; şi în acest înțeles sărbătorea trebuea să se 
sărbeze printr'unrit particular. A doa-di din dioa ântâia a pascelui, 
se trimitea la templu o rămurică de orz din noua cosă. Un preet 
făcea cu acestă rămurică ceremonia întărirei ; tot d'odată să tăia 
un miel (Munc. levit. 23-9-14.—Ex. 12-3.) 

Din aceste vedem că unele lucruri le-am priimit cu sărbătorea ; 
însă cele mai multe s'a lepădat. 

Isus âncă ţinea sărbătorile pascelui. 

A treia di după pasci, noi pornirăm din Ierusalim ca să visităm 
Biserica sântului Sava, Betlehemil şi alte locuri, 

Monastirea sântului Sava sc află trei ore departe de Ierusalim. 
Pe cale întâlnirăm o tabără de beduini cu corturile; 6meni, fe- 
mei, fete. copii, alergară înaintea nâstră sč ne céră bacşișă. Arabii 
ce vensă cu noi din Ierusalim ca să îngrijescă de cai, le dară pâne. 
Ei se păstréză tot-d'auna de pâne când călătoresc prin locuri săl- 
batice, ca să dea beduinilor; acesta îi scapă de ori ce maltratare 
din partea lor. Așa dar, beduinii, ne lăsară să trecem în pace ; dar 
începură, intre eï, un rěsboiŭ pentru împărțirea prădilor luate. 

Este cu neputinţă să'şi facă cine-va o idee driptă despre acest 
loc, pînă a nu-l vedea cu ochii! monastirea este zidită pe o costă 
a unei stânci, peste un abis in fundul căruia cură un torent ce 
se chiamă Chedron şi care vera sâcă cu totul. 

Aică sântul Sava , fondatorul acestei monastiri, trăia retras de 
Omcni, Călătorii carii visiteză acestă monastire , sunt îndatoraţă 
să se arate cu o scrisóre de recomendaţie de la patriarchia greci- 
lor ; fără asemenea scrisore, nu se deschid porţile. Îndată ce so- 
sesci aici, portarul deschide o ferestră de la turnul săă de unde 
veghiază ; se uită, gi când s'a încredințat că nu sunt beduini, co- 
boră un paner legat cu o funie lungă. Aici se pune scrisârea ce 
aduce călătorul, iară portarul o trage în sus cu panerul, apoi se 
face nevădut. După câte-va minute de asceptare, pârta se des- 
chide. Femeile de ori-ce religie şi vârstă ar fi, nu se priimesc a 
ântra în monastire. În anul acesta s'a făcut o escepţie pentru Du- 
cesa de Brabant, sub cuvânt că venea de departe etc. 


LA IERUSALIM 105 


Ântrând în curtea Monastiret, ne deterăm pe scări lungă şi mer- 
serăm cu un călăuză, mai ântâiii într'o curte, apoi într'o sală a 
unci case zidite pe o înălţime în formă de terasă. Aică superiorul 
veni să ne v6dă. Curăţenia domnesce în tâte părţile monastirei, 
Călugării aŭ sădit pe ică pe colo arbori roditoră, carii, de şi trişti 
şi degeneraţi înveselesc 6re-cum adânca întristare a acestor lo- 
cari sălbatice şi sterpe. 

De aici purceserăm së visităm schitul cu de amăruntul. Merse- 
răm mai ântâiă într'un turn ce se află pe partea de sus a mona- 
stirei către pórtă. Până la un loc ne urcarăm pe scări de piatră; 
ântrarăm în turnul cel vechiă, ale cărul scări sunt de lemn putred, 
ne maï acăţarăm pe une locuri, urcândune, şi cu mânile. Maï ân- 
tâiii visitarăm sala bibliotecei, părăsită şi lăsată păiajinilor şi 
scorpiilor. Planşetele putrede, ameninţa să se rumpă sub pașii 
nostri. Biblioteca este compusă de câte-va cărţi, ediţii vechi, grece, 
latine, germane şi slavone; precum şi câte-va manuscrise. Tote 
aceste cărți eraii aruncate fără nică o ordine. 

Asupra camerei biblioteccă este o cameră unde călugării se urcă 
şi se închid de câte ori sunt ameninţaţi de beduini. 

De aici visitarăm grota unde sântul Sava, după spusa călugă- 
rilor, a trăit mai mulţi ani în societate cu un leii. Ea se află în 
partea despre sud a monastireă. Astăqï , din acestă pesteră, s'a, 
făcut chilii pentru călugări. 

Biserica făcută de s-tu Sava se vede âncă, dar veche şi maï sur- 
pată. Într'o chilie întunecâsă şi închisă, în ântrarea vechei bise- 
rici, ni searătă, printr'o ferâstră, o piramidă de căpăţini omenesc, 
ce ar fi fost ale călugărilor care locuéŭ în monastirile aprope de 
Jerihon şi pe care ostaşii lui Cosroe, rege al perșilor, îi măcelă- 
xiră, pe când veniră în Palestina. Călugărul ce ne spuse acâsta, 
adăogă că maï în urmă arabii măcelăriră pe călugării din mona- 
stirea sântului Sava. şi ne arătară pe un zid al bisericeă un cadru 
desemnat cu culori. ce înfăçişa acestă ucidere. 

Biserica ce se vede astădi, este maï nouă și drésă de curând. 
Ea nu are nimica care să atragă mirarea streinilor. În curtea mo- 
nastireă, lângă biserică se vede un mic monument de piatră pă- 


106 CĂLETORII 


trată unde este mormântul s-lui Sava. Aici, în untru, este un altar. 

Iată ceea ce cundsce istoria despre acest sânt. Nu trebue să se 
confunde cu Sava Hereziarhul, capul Mesalienilor, ce dete averea 
sé la săraci, ca să urmeze Evangeliei, se făcu enuc, şi făcu pro- 
seliţi şi fară arși cu toţii în foc de Letoriă, episcopul de la Miti- 
lena. Sântul Sava era egumen general al monastirilor din Pale- 
stina. Se născuse pe la 439 de ani la Mutalosc, burg după hotarul 
Cesariei din Capadocia. Ântră într'o monastire unde petrecu 
viața, îmbunătăţindu-o. Sântul Sava apărase cu zel credinţa consi- 
liului de la Calcedonia, sub domnia lui Anastase. Şi muri la 5 
Decembre 531. 

Lângă costa occidentală a bisericei, la o înălţime ore care, se 
ridică o casă cu mai multe chilii destinate pentru patriarchul séŭ 
călători de distincţie. Aici domnesce o mare curățenie; o terasă se 
întinde de aici peste orăţii. Vederea este maiestosă. Muntele, 
pare că s'a despicat, urmând capriciosului curs al Chedronului, 
ca să lase să trecă apele lui. 

În câstele acestor stânci deslipite, să află o mulţiine de grote 
naturale în care se dice că altă dată locucă sihastri. Noi visi- 
tarăm cele mai mară grote. În cea mai de dios, ce este în 
cósta siâncei monastirei, ântrarăm, plecându-ne, Aici este un mie 
isvor de apă rece din care băurăm; călugării ne spuseră că aică 
âncă se făcu o minune; dar am uitat ce fel de minune, ne-a dis 
că s'a făcut. 

În sântul Sava locnesc patru-Qecă de călugări. Noi trecurăm 
diumătate din nopte pe terasă să privim în fundul abisului, la 
radele lunei, mulțime de vulpi ce ventă să adune fărămăturile 
mesei călugărilor. Séra era frumosă. Luna plină înnota în valu- 
rile azurate ale cerului acestor locuri; cerul părea ca voesce să 
ajute natura acestui tărâm fără frumuseţe, prin frumuseţea lui, 
vârfurile dslurilor negre şi întristate ca mormintele, se coperiră de 
radele acestii stele, ca bătrinele femei ce se învălesc âncă sub cu- 
nuniile de lori ale verginilor. Din când în când strigătul dureros 
al gacalilor se amestecaii cu ţipetul unei vulpi, cu răcnetul séŭ 
guerătura vre-unui bedum. 


LA IERUSALIM 197 


Superiorul veni atunci la noi şi ne învită să ântrăm în cameră, 
căci aerul de la marea mârtă putea să ne dea friguri. 

Noptea fu turburată de sgomotul ce făcură câți-va beduini ar- 
maţă care, voind să ântre în monastire, aflară întimpinare. 

A doua-di, luându-ne dioa bună de la superiorul acesti mona- 
stiri, şi dând o mică sumă pentru biserică, pornirăm către Be- 
tlehem. 

Betlehemul se află trei ore departe de santul Sava. Acest burg 
avusese altă-dată nume de Efrata. Este situat la două ore de Ie- 
rusalim, de care se află despărţit prin valea Refaimului. Burgul 
este aşedat p'o înălţime şi este vestit ca locul unde s'a născut 
Isus; e locuit de arabi, cei mai mulţi chrestină de ritul oriental 
şi catholic. 

S-tul Ieronim scrie că cetatea sântă cădu mai în urmă la cre- 
dinţa, idolilor; că aici era o pădure consacrată lui Tamnus adică 
Adois. Aici în timpii antici Samuel veni să al6gă printre fiii lui 
Isaia pe David ca să domnâscă peste ebref. 

Îndată ce ajunserăm aici, visitarăm imonastirea grecilor unde 
se află biserica. De biserică sunt lipite monastirile grâcă şi ca- 
tholică. Biserica este făcută de impărătesa Elena, pe uv loe unde, 
dupe tradiţie, se născu Isus. Principii chrestini o dreseră mai în 
urmă. Este forte întinsă şi sprijinită pe două rânduri de colóne mari. 
Are mai multe altare; dar cel mai frumos este al grecilor, În 
midlocul bisericei se mai află două scări de 15 trepte fie-care, 
amândouă sucite, pe care te cobori în pesterea naşterei lui Isus. 
Acâstă grotă este tăiată în piatră. Locul unde s'a născut Isus, se 
află spre răsărit; aici este un altar; în diosul lui se vede o inar- 
mură albă ocolită cu un cerc de argint cu rade în forma sârelui. 
Împregiurul cercului se citesce : « hic Vergine Maria Jesus Chri- 
stus natus est, adică : Aici s'a născut Isus Christ din feciora Ma- 
ria.» La drépta vădurăm, pe păreteatârnate lanţuri şi căpestrele 
vitelor ce s'aŭ fost aflat aici la nascerea Domnului. Se mai vede 
locul unde Maria se afa când arătă magilor copilul. Aici âncă 
este un altar. Tot în acestă mare biserică se află o grotă unde, 
dupe tradiţie, se dice că s'aă îninormântat copiii ucişi din ordinul 


108 CĂLĚTORI 


lpï Irod çe voea cu acâsta sč ucidă pe Isus; în altă grotă se arétă 
mormântul s-lui Ieronim şi Pavel şi Eudochia, În grota nascerei 
grecii, catholicii şi armenii fac liturgia unii dupe alţii; dar ca- 
tholicii aŭ ntsietatea. 

Monastirea, grâcă este aci şi mai frumâsă şi mai bine ţinută 
de-cât æ celor-alţi; călugării, adică superiorul şi iconomul, prin- 
tr'o întâmplare rară, sunt Omeni cu óre-care cunoscință. 

La treï pătrare de oră de la acâstă monastire, se află o biseri- 
cuţă, în pământ, zidită sub locul unde se qice că îngerii se arë- 
vază păstorilor, vestindule nascerea lui Mesia. Iată ce se dice prin 
tradiţie despre acâsta : 

« Eréŭ nişte păstotă ce trecéŭ nopţile în câmp şi luaŭ aminte 
de turmele lor. Într'o nâpte o lumină cerâscă înecă ochii lor şi 
un ânger li se arătă dicând : « nu vă temeţă, vestea ce vă daŭ voš 
va âmpleș, dle bucurie tot poporul : mântuitorul lumeï s'a uăscut, 
Isus Christ, în cetatea lui David. Mergeţi şi-l veţi afla într'o 
ieslă! » Atunci mulţime de cântece cerescă se audiră lăudând 
numele lui Dumnedeii.» 

Acâstă bisericuţă este proprietatea, grecilor, se află într'o gră- 
dină de maslini. 

Între Betlehem și acest; loc, maï vădurăm o grotă; aică se dice 
că maica Domnului. priimi de scire să ia pruncul şi să plece în 
Egipt. Ne mai având ce face la Betlehem, pornirăm să visităm 
niste mari reservorii de apă ce se dice că ar fi făcute din timpul 
luă Salomon : șe află la o oră şi diumătate departe de Betlehem, 
spre calea, Hebronului. 

Aceste reservorii sunt pe o costă lină; sunt trei: cel mai ră- 
dicat versă apa în al doilea; acesta, în cel de al treilea care se 
află maï jos. Șunt săpate în stânci de piatră; aŭ forma pătrată; 
cel ântâiă pote să fie de 470 picïóre de lungime ; cel de al douilea 
de 590; iar cel deal treilea de 650 de lungime ; lățimea tutor trele 
pote să fie de 260 piciore. Aceste reservorii priimese apa de la o 
fontână ce se află aprope de cel d'ântâiă, gi care se chiamă fön- 
tâna sigilată, Arabii o numesc : Bias-el-ain, Al treilea resérvoriŭ 
are două scări de piatră mari ce s'aŭ păstrat, Noi ne coborirăm 


LA IERUSALIM 109 


aici pe una din aceste scări şi ne preâmblarăn în untru pe mar- 
ginile luï, tăiate în trotoriă. 

Din al treilea reservoriă se aducea altă-dată apă, pe țurlóe, la 
Ierusalim. Astădi nu mai âmblă. 

Valea unde se află aceste reservorii este între doui munţi co- 
periți cu mari brobâne albe de piatră. Valea, este ndată de o apă 
limpede ce se strecâră de la reservorii. Coprinsul acesta se chiamă 
Hortus. Noi trecurăm printre pietrele muntelui, despre Ierusalim, 
apoi coborîrăm prin niste strâmtori, urmați de departe de niste 
beduini armaţi, ce ne vênaŭ ca pe nisce căprióre sălbatece, dar 
de care scăparăm aprope de reservarii, unde o mare caravană 
poposise. 

«Eram impăratal Ierusalimului, am făcut lucruri măreţe, case, 
grădini ; am făcut reservorii de apă ca să se ude arborii cef ti- 
neri..,» Aceste vorbe din Cântecul cântecilor mărturisesc că 
aceste reservorii sunt făcute pe timpul lui Salomon şi vecinătăţile 
lor erai împodobite cu grădini. 

Încuragiaţi de caravana care mergea către Hebron, ne veni 
ideea să mergem la acel oraş. Promitând un preç bun călăuzului 
cu cai, şi acesta învoinduse, pornirăm îndată. Hebronul se află 
5 ore departe de la Betlehem. Noi ântrarăm cu séra. Este una 
din cele maï vechi cetăţi al» lui Canaan. Se dice că se zidi şâpte 
ani înainte de Tanis din Egipt (cart. numerilor). Înainte se chiema 
Chiriat-Arba (cetatea Arba). Fondatorul eï fuse Arba părintele 
ui Anachim (Iosue cap. 14). Aici a locuit Abraham și a înmor- 
mântat pe femeea, lui, Sara; tot aic s'a înmormântat el &nsuşi 
(Munc.) d'împreună cu fiul săă Isac şi femeea lui, Rebeca, precum 
și Iacob cu Lea. Pe timpul lui Iosif scriitorul, se vedâii âncă mo- 
numentele patriarchilor. Regele Hebronului Hoham, pe timpul 
lui Iosue se ucise de ebrei. Cetatea se dete atunci lui Caleb în 
puterea unei făgăduinţi a laï Moise; dar pe urmă se dete Levi- 
ţilor din familia lui Kebat. David a avut aici scaunul săi până 
a na lua Sionul. Idumeenii o luară în stăpânire, după exilul Ba- 
bilonului ; iar maï pe urmă fură goniți de Iuda Macabei. După 
ce se ocupă de romani, se mal luă de Simon fiul lui Gioras, un 


110 CĂLETORI 


cap al insurecției Ebreilor. Generalul roman Cerealis o luă, după 
acâsta cu asalt, ucise garnisona ebreilor și arse cetatea. În tim- 
pul cruciaților Hebronul se chema sântul Abraham. Astăqi în . 
Hebron, acolo unde se dice că a fost mormântul patriarchilor, 
este zidită o gemie, numită Mesged-al-Calil, în onârea lui Abra- 
ham pe care musulmanii il numesc Al-Calil (amicul lui Dumne- 
(eii). La Hebron se află 600 case. Locuitorii mai toţi sunt mu- 
sulmani. 

Afară din mormintele patriarchilor ce se atlă sub gemie, în care 
nici ebreii, nici chrestinii nu pot së ântre; se află la Hebron mor- 
mentul Isaiei (ese) părintele lui David. 

'Trecurăm aici nóptea la un arab bătrân, om onest şi fârte ospi- 
taliar. Dar nu puturăm dormi tótă noptea, din causa mulţimet 
insectelor supărătore şi mai ales a scorpiilor ce se adunaii cu gră- 
mada, in asternutul nostru. Ast-fel fuserăm siliţi să lăsăm patul, 
şi să renunţăm cu totul la dulcele plăceri ce ne dă qeul Morfeă, 

Nu se făcuse âncă bine diuă, când noi plecarăm să visităm orașul. 
După acesta încălecaăm şi pornirăra înapoi către Betlehem. 


LA IERUSALIM 111 


CARTEA IX. 


Trecând din nuoŭ pe la reservoriile luy Salomon, ne oprirăm së 
ne repausăm câte-va minute. Trebuința de a resufla un minut la 
umbră , în aceste locuri, este maï simțită de cât fómea și de cât 
setea. Aprópe de reservorii este un fel de vale pe care apele fön- 
tănei o întineresc, dândui verdâţă. Aici se dice că Salomon ar fi 
avut o grădină şi un palat unde petrecea dilele de vară în mid- 
Jocul celor mai frumâse femei din ţările sele. 

Noi ne odihnirăm puţin la umbra unor arbori, pe un tapet de 
verdeţă şi de flori. Uu vânt lin şi dulce răcorea şi resfăţa, frun- 
tile nostre arse de sóre și de necazuri, ce de mulţi ani mâna iubi- 
ților nostri încetase de a mai mângâea, pe pământurile străine, 
Eram cufundaţi în contemplarea acesti naturi tinere şi pline de 
viaţă. Ea ne aducea aminte de patria nâstră atât de frumâsă şi 
îndestulată de vegetaţie! Blestemam însă frumuseţea și îndestuia- 
rea ei,căcielesunt causa primarăa nefericirilor în carea,fost. Gândi- 
vile nostre se rătăceiă în fel de fel de bisarerii, când aagirăm deodată 
în fundul văei, o voce de femee, exprimând o cântare atât de dulce 


112 CĂLETORII 


gi melancolică, atât de expresivă şi suavă, în cât credurăm că 
sufletele feciorelor lui Israel, venéř să cânte aici, desmerdările 
vicţei şi suferinţele poporulni ebreii. Acestă voce era însoțită de 
sunetul clavestin. Dar de odată cântecul se stinse precum se stin- 
sese altă-dată cânturile verginilor ebree, când mâna lor suavă şi 
delicată îngheţă pe harpele de aur, atunci când sinurile lor sân- 
gerară sub sabia Babilonului. 

Mal mare fuse âncă mirarea nâstră când vădurăm aprâpe de 
noi pe fromosa mis Lia ce o lăsasem la Beirut! Ea venise, cu ta- 
tă-săii, ca noă, să visite reservoriile lui Salomon şi se oprise câte- 
va minute în casa unui Engles original ce locuesce, retras de lume, 
acâstă vale cu familia sa. Ea cântase şi acuma încăleca şi se du- 
cea la Ierusalim. 

Vederea nóstră causă mare bucurie atât misei Lia cât şi părin- 
telui săii; îndată ce ne vădură, se opriră, ne strânseră mâna şi ne 
spuseră că venâă de la Nazaret. Ne aruncarăm pe caă şi pornirăm 
cu toţii către cetatea sântă. 

Pe calea Ierusalimului, aprope de Betlehem, vădurăm monu- 
mentul ce se dice:că ar fi mormântul Rabhilei, soţia patriarchuluï 
Jacob. Acest monument este situat printre morminte musulmane. 
Construcţia lui este însă nouă și sâmănă să fie mai mult o zidire 
turcâscă, Se compune de un vestibul gio cameră închisă în care se 
vede un mormânt. Cu tote acestea scriitorii vechi vorbesc despre 
acest mormânt că ar fi fost pe aică. 

«Când mě înturnam din Mesopotamia, dise lui Iosif, frate-săii 
Iacob, perduiii pe Rahila ce muri pe cale, în ţâra lui Canaan... 
Pe unde ântri în Efrata (Betlehem).» La cartea 10 se mai dice: 
că Rahila muri născând pe Beniamin şi se înmormântă pe calea 
ce duce la Betlehem; şi că Iacob îi înălţă un monument peste 
mormântul eï. În cartea împăraţilor, cap. X din ce. I, se dice ân- 
că :... «Vei găsi duoi 6meni aprâpe de mormântul Rabhilei, pe 
hotarul lui Beniamin, spre miaQă-di ...» Ieremia âncă dice: 
« Ţipete s'aii audit în Rama; şi iată sub ochii nostri mormântul 
Rahilei ...» 


LA IERUSALIM 118 


Architectura acestui monument nu este ebree; acésta e un lu- 
cru sigur. 

Noi vom da la vale, fiind că este vorba de artele la ebreï, o 
repede idee despre frumósele arte de atunci, 

Frumbsele arte la ebrei nu aŭ fost nică odată în vechime, în 
mare înflorire, din causa religiei lor : geniul ebrei avea drept 
misie cunoscinţa unui creator nevădut, nepipăit; ast-fel ebreii nu 
avâii aplecare a reproduce formele din afară ale obiectelor natu- 
rei vădute şi pipăite. La greci frumosele arte se rădicară la atâta 
perfecţie din causa credinţei idolatriei; dar în decalog cum şi în 
legea, lui Moise, este oprită reproducerea lui Dumnedei sub un 
chip vigibil. Sepultura singură era maï tolerată, precum vedem 
cei 12 boi de aramă din templul lui Salomon; dar şi acâsta cu 
condiţie ca să nu represente nică o divinitate. 

Pentru ârchitectură, nu era nică un stil ebraic, căci vedem că 
pentru templul lui Salomon, palatul lui David, se chemară tot- 
dauna artistă fenicieni, 

Musica era iubită cbreilor. Ast-fel vedem că începutul artei 
musicale la ei, era ântâitor timpurilor istorice. Acâstă artă se 
desvoltă de profeţă, care se inspiraii la sunetul instrumentelor, 
Vedem în istoria lui Saul efectul ce cânturile lui David producă 
asupra simţurilor acestui împărat. Sub David, musica ajunsese la, 
cea, maï înaltă perfecţie. Un mare număr de musicanţi, osebiţi 
în maï multe secţii, fură însărcinaţi cu musica sântă. Fie-care 
cor de cântători avea în cap un virtos (Menasseach) care dirigea 
si cânta, solo. În viaţa privată, prin festine, musica avea cel 
ântâii rol. Avéŭ mulţime de instrumente, unele de vânt, ce exis- 
taŭ maï n'ainte de exilul Babilonului, adică: Ugab, Halil, un fel 
de fluer; Hacocera, trompetă dréptă; Şophar, iară trompetă; dar 
întorsă. Instrumente cu córde avéŭ Chinorul, eu care se deose- 
bea, David. Iosif dice că avea dece córde pe care le atingea cu 
plecirumul şi chiar cu mâna. Nebelul pe care grecii numéŭ 
văB)a, era cu dece corde (dup psalmi). 

Instrumente de Percusie avea 1-ii Tof pe care arabii numese 
Dof şi spaniolii Adufa , un fel de tamburică; 2-le Celcelim uâă 


8 


114 CĂLETORII 


Mesil-taim ce :nsemna cimbalele celor vechi; 3-le Menaaneim ; 
4-le Palisşim. 

Literatura cbraică s'a mărginit la istoria naţională , la legile 
şi poesiile didactice şi religióse precum şi la discursele profeților 
ebrei. Cărţile istorice ce aŭ putut trece până la noi prin urgia 
secolilor sunt, afară din Pentateuc, cărţile lui Iosue, ale Judecă- 
torilor, ale lut Samuel şi ale Regilor. 

Cărţile lui Iosue séměnă cu Pentateucul prin stilul şi spiritul 
religios care predomnesce în ele. Cărţile judecătorilor , sub cei 
ânteiu regi, se compun de două părţi, una despre tradiţia asupra 
judecătorilor luj Israel, cci-altă despre nerinduelele în care cădură 
ebreii sub republică. Cele două cărţi ale lui Samuel şi ale regilor, 
care în vulgata şi în versia grâcă se numesc Ule, şi patru cărţi 
ale regilor, tratâză despre istoria poporului ebreŭ, de la nascerea 
lui Samuel până la exilul babilonului. 

Poesia ebraică este de două feluri, didactică şi lirică, pre- 
cum tuse şi poesia arabilor. Poesia ebraică era nodespărţită de 
musică. Cele mai vechi poesii sunt acelea care celebraii faptele 
eroice ale străbunilor, s6ă imne religise , precum cântecele lui 
Moise, după trecerea, mărei Roşii şi cântecele Deboraheï, Dar nu- 
maï în timpii lui David, poesia lirică luă o desvoltare atâta de 
înnaltă. Poesiile lirice mai sunt Mizmor saă Şir. Imnul séŭ oda 
care în limbagiul biblic pârtă nume de psalmi; Chinah (elegia) 
despre care avem modeluri in lamentaţiile lut Ieremia, şi com- 
posiţiile lui David asupru lui Saul. În poesia didactică aflăm sen- 
tine morale, enigne şi comparații ; acest fel de poesie este de- 
semnat prin numirea de Masşal (adică asemănare). Mai sunt şi 
câteva fabule. 

Cărţile de poesie mai insemnate sunt : 

Psaltirea ce este o culegere de poesii lirice compuse de mai 
mulţi poeţi, de la David până la Exilul Babilonului, unul din 
psalmi numit Ruga lul Moise, se crede că ar fi făcut de Moise 
chiar; mai sunt psahni făcuţi în urma exilului din Babilon. Cei 
mai mulţi psalmi sunt ai lui David. 

Cartea proverbilor lui Salomon este o antologie gnomică în 


LA IERUSALIM 115 


care se deosebesc, o parte printr’o prefaçă a autoruluï prin care 
recomandă tinerimei, înțelepciunea , a doua parte e plină Je ma- 
xime şi sentinţe ingeniose. Acâstă parte se sub-împarte âncă în 
trei secţii : în secţia a treia se văd reflecţii şi enigme ale lui 
Agur; sfaturi date regelui Lemuel de maică-sa, şi descripția 
femeii cei tari, făcută de un poet necunoscut. 

Mai este o carte numită Cohelet ; scrisă într'un spirit de scep- 
ticism, cu proverb şi alte maxime. 

Cartea lui Iob coprinde: «Secreteleprovedinţei divine și regimul 
universului sunt nepătrunse de slabii muritori; omul nu pâte să 
cunâscă căile fiinţei cei nesferşite, ci trebue să se încline înain- 
tea a tot puternicului şi să se supue la voința sa.» 

Ast-fel este teza ce se desvălesce în acâstă carte. Opiniile sunt 
felurite despre epoca când s'a scris : unii o cred scrisă în timpul 
lui Moise căruea o şi atribuesec ; alţii, în timpul exilului; alţii o 
atribue lui Salomon; unii iar cred că a fost compusă de vre-un 
poet necunoscut în timpii regilor Iudei. 

Cântecul Cântecelor s'a făcut de un poet modest, sub Salomon, 

Literatura profetică a început 8 secoli înainte de Isus, Pro- 
feţii erati Iona, Ioel, Amos, Hosea, Isaia, Niga, Nahum, Sefania, 
Ieremia, Habacuc, Ezechiel, Obedia. 

În facă cu monumentul Rahilei se află o vale. Pe délul de d'm- 
colo de acea vale, către sud-est, este satul Begeala. Noi ne repe- 
dirăm acolo, în trâcăt, împreună cu tânăra nóstră englesă şi pă- 
vintele s&ă. Vecinătăţile satului Begeala sunt de o frumuseţe 
rară în aceste părţi, din causa malţimei de arbori de maslini ce 
coper valea şi cósta delului. Nici odată nu am vedut mai mare 
şi maï frumâsă pădure de acei arbori. 

Satul Begeala este locuit de arabi de ritul oriental. De la un 
timp , propaganda catholicilor a inceput să se întinqă şi aici. Pa- 
triarchul latinilor a dat ordin să se zidâscă aici o biserică şi un 
schit, zidirea este mărâţă. Călugării greci, întrebuinţară tote. 
midlâcele să oprâscă zidirea acesti monastiri ; dar nu isbutiră. 
Un preot catholic ne eși înainte şi ne arătă lucrările acestui 
edeficiă. Acesta era un om inteligent și cu învățătură. Luând vorbă 


116 CĂLETORII 


cu el despre certele ce aŭ cu gretii, ne spuse că arabii de ritul 
oriental, întăritaţi de ore-care fanatici, maltratară cu bătae pe 
patriarchul latiu când veni aică, şi că acesta, asemenea unui 
vechii martir, suferi tote, fără să murmure. 

În tâtă Siria şi Palestina unde se află âmeni ce urmiâză acestor 
două biserici, sunt mari certe între preoţii greci şi catholici ; 
se întrec care mai de care să facă proseliţi din oile celui-alt, căci 
dintre musulmani nimeni nu se face chrestin. Pentru o sumă de 
bani, astădi, grecil se fac catholici, mâue iar se întorc la ritul 
ântâiă pentru altă sumă de bani. Asemenea fac şi arabii de ritul 
catholic; ast-fel, în cât se folosesc de slăbiciunea preoţilor de 
aceste două rite, şi speculă cu religia. De cât-va timp, prote- 
stanţii ei însuşi aŭ intrat într'acâstă luptă al cării scop este să 
facă chrestini pe chrestini. 

De la Gebala plecarăm la Ierusalim. Mis Lia, ne propuse pe 
câmpul ce se află ântre biserica profetului Ilie şi Ierusalim , o 
alergătură de cai. Părintele ci refusă pentru el, gi se opuse la 
propunerea fiicei sâle. Socul mei de călătorie Marin, acest men- 
tor care, printr'o sistematică moderație, voia, să ne dea exemplu , 
abia audi propunerea, şi în loc să fie de părerea înţeleptului Lord, 
se plecă pe cal cum fac cosacii, dete pinteni şi calul plecă cu el 
ca 0 săgâtă. Caii nostri, îmbărbătaţi, sburară cu noi pe urmele 
bătrânului Democrat. Pietrele, movilile, se netegiră sub ochii 
nostri şi sab picidrele cailor, atât fuga era repede şi uşoră. Lordul 
rămase în urmă. În acâstă fugă calul Misei-Lia, se împedecă, 
cade, se rostogolă în pulbere, Oprirăm caii, ne coborârăm repede 
să o rădicăm credându-o mârtă stă cel puçin sdrobită. Dar priu- 
tr'o rară întâmplare, aruncată de laturi, în niste moi arături, nu 
păţi nică un răi. Se rădică, şi învită calul să se ridice, încălecă 
gi avu timpul să iea sborul eï fără să o vedă bătrânul eï părinte, 
ce venea încet pe urma nóstră. 

Aprâpe de pârta Ierusalimului rărirăm paşii să asteptăm pe 
nobilul Lord. 

— Puşin a fost rămas ca să ne vedem âncă, in cielo, dise ne- 
buna fâtă suridend. 


LA IERUSALIM 117 


— Vorbesci ast-fel ca şi când vei să ne arăţi că înfrunță mortea ! 

— AI sii mâne, răspunse ea, nu o së murim? apoi de mu- 
Tém astădi era să faci o poesie care acum nu o să o faci. Ea ședu 
pe gânduri câte-va minute, apoi, ca şi când ar fi avut presimţi- 
mentul unei morţi curânde, adăogă : « dâcă te vei ţine de vorbă, 
acea poesie aï să o compui în curênd, » 

Dar să lăsăm în Ierusalim acâstă fiinţă misteriosă, şi să vorbim 
de alte locuri ce mai vădurăm în dioa viitâre în vecinătatea Ie- 
rasalimului, 

Adoua-di, laarăm cu noi pe călugărul Atanail românul din 
Macedonia care ne arăta o mare simpatie, şi meiserăm să visităm 
biserica cruceï. Acâstă biserică so află într'o vale, în midlocul 
unei curţi încungiurate de locuri închise şi sterpe ale patriarchiei 
grece. Biserica se zidi de Georgieni. Asternutul eï în untra este 
de mosaic vechiă ordinar ; asternutul din altar este âncă de mo- 
saic; dar de un mosaic forte fin, pe care se vede o inscripție ın 
limba georgiană, Sub masa altarului, se vede o marmură cu o 
scobitură la midloc, sub acâstă marmură se dice că a fost tăiat 
arborul din care a făcut crucea răstignirei lui Isus. 

Călugării greci aŭ făcut aice nisce case pentru locuința, streini- 
lor, împiegaţilor monastirei şi a seminaristilor ce învéță şi locuese 
aici. Acest edificiă este destul de lucsos ; dar fără gust şi smănă 
cu provincialele ce se învestmântă cu lucruri luxóse, dar fără gust. 

Profesorul călugăr de aici, vorbesce binişor limba germană şi 
francesă. Ne spuse, între alte multe că un misionar de aï papii, 
$ï face propagandă pentru unirea celor două biserică. Aflarăm mari 
discuții între călugări despre unire, 

Noi nu avem nici un fel de opinie în acâstă chestie care ne este 
atâta, de streină ca şi barba împăratului Chinei, Cu tâte acestea 
putem da aici o idee repede, despre schismul ce se făcu între aceste 
biserică, în timpii vechi, 

La început bisericile era una; dar grecii din Constantinopol, 
xampseră acestă unire. Causele desunirei sunt mai multe; însă 
cele principale fură, ambiţiea grecilor de a se supune eï care a- 
v6ă pe atuncl printre scriitorii bisericesti Gmenii cei mai mari şi 


118 CĂLETORIĂ 


mai învăţaţi; ura ce avâi pentru latini, purcesă din chestii de 
interese politice. Pretextele ce puseră înainte, ca să se desghine, 
fară : chestia de iconolatrie (1) eï încriminară pe latini ântâiă 
de închinătort la idoli, şi al douilea că aŭ băgat, prin şiretenie, 
în soborul de la Nicea , propăşirea, unei doctrine eretice asupra 
purcederei sântului duh. 

Pe de altă parte, latinii afurisiră pe grecii iconoclastă (2). 

Aceste certe se arătară âncă sub Fotiă (863) şi se mârginiră 
sub patriarhul Michael (1058) când aceste două biserici se despăr- 
țiră cu totul. 

La 1274 era se se unâscă din noii: dar preoţii greci din Con- 
stantinopol, se întărâtară şi afurisiră pe papa. Pe la 1439 sub 
Jón Paleologu , se făcu conciliul din Florenţa în care se subin- 
semnă unirea acestor două biserici; dar clerul grec și poporul nu 
recunoscură de bună acâstă impăciuire, 

Tărâmul. în vecinătate cu acestă monastire este fârte curios 
prin mulţimea de granit roşu ce are în sinul săi, ast-fel nu ne 
prinse mirare să vedem în acestă monastire, mulţime de lucruri, 
cam băncă, mese ete. de pâtră de granit roşu, 

Noi diserăm dioa bună profesorului de aici, şi ne întur- 
narăm în cetatea sântă, unde maï visitarăm câte-va alte mo- 
nastiri proprietăţi ale grecilor : între altele o tipografie şi biblio- 
teca patriarchieă. 

După două ile ne prepararăm de plecare. Ţinta nâstră era ca 
lăsând Ierusalimul , së ne îndreptăm pe uscat cătră Nazaret şi 
muntele Tabor. Chemarăm închiriitori de cai. Din nenorocire 
se afla de facă la învoire, un alban, cu nume de Ghica pe care 
îl sugarăm s€ ne fie dragoman cu arabii stăpâni aï cailor, Acest 
om s6ă că nu înţelegea bine limba arabă, séùŭ că noi nu ne expri- 


(U) De la grecesce Erzoy : ictnă; Aazge:a : adoraţie ; închinare în icóne. 


(2) Erxov şi Kiaw spărgători de icóne. Vegi istoria cădereY îpptrăşiey Romane 
c. 49, de Gibbon, şi intoria împăr. JoonoclastT, de Bchloster. 

Leon IJI dete în ann) 726 un edit care desfiinţa credinţa icânelor. Grigorie ILI în 
anul 782, întări din noŭ acea credinţă. Constantin V Sofronim, puse să sfărame icó- 
nule. Irena, la 287 adună conciliă în biserica S-teY Sofil, pe urmă la Nicea, unde se 
desfiinţă editnl nJ Leon JJJ şi reînfibță eredinşa icâneler. 


LA IERUSALIM 119 


marăm destul de bine, vorbind despre preçul inchirierei cailor, 
încărcă lucrurile ast-fel în cât nu le mai venirăm în capăt. Noi 
tăiarăm un preç de 400 lei pe patru cai până la Nazaret; arabii 
fură încântați de acâata şi veniră a doua Qi cu caii lor ; trebuind 
a da înainte suma chiriei, arabii ne cerură şâi-spre-dece sute de 
lei pentru cai, numerând patru sute de lei calul, după învoire. 
Atunci chemarăm pe Ghica albanul şi-i cerurăm explicaţie. El 
dise că de la Isus până astădi, nimeni nu a dat atâta chirie; 
cu tote acestea noi ne-am fost învoit a da acâstă sumă, Arabii 
pretinseră să ne chieme la judecată, Partida era frumâsă pentru 
noi, maï ales că avem patru călugări martori de preţul ce qi- 
sesem acelui Ghica, să dea arabilor, şi era să căstigăm judecata; 
dar maï bine voirăm să ne invoim cu acei tâlhari dândule 50 de 
lei să se ducă. 

Acâstă întâmplare ne desgustă atât, în cât ne hotărârm să ne 
inturnăm la Iafa şi să ne ducem ın Egipt. 

Plătirăm la monastire dilele gederei nostre şi pornirăm la Iafa, 
fără a ne mai opri de cât la bunul părinte Grigorie de la Ramla. 
Îuturnarea nâstră fuse o alergătură, pentru două cuvinte : una 
că ne ardea sufletul së eșim odată din acâstă ţară tristă; alta, 
căci pornirăm odată cu Mis Lia ce călătorea, peste munți şi peste 
văi, în fuga calului. 

La lafa nu aflarăm nici un vas cu vapor care să plece către 
Alexandria în acea di. Ast-fel trebuia să asteptăm gépte qile, 
Ideea unei asemenea asteptări ne făcea rii. Ce vom face? să 
asteptăm vaporul s6ă să plecăm cu o corabie care în cea ântâiii 
di era să pornâscă la Alexandria? Dar corabia nu putea să ne dea 
decât locuri pe corvetă căci inuntrul eï era ocupat de mărfuri; 
dacă va ploa? însă ploea nu cade aici pe acel timp nici odată şi 
gederca nóstră pe podul corăbiei ne promitea o mare plăcere; a- 
poi, a călători cu o corabie, era ce-va nuoă pentru noi: ce-va 
poetic ,,. Ne consultarăm cu Mis Lia care fu de părerea nóstră 
şi aplaudă cu bucurie; tată-săă âncă da în acest fel de idei şi că- 
lugărul tona, numit şi umbra luf Macbet pre care îl luarăm cu noi, 
ne intări în acâstă opinie. 


120 CĂLETORIĂ 


Mis Lia dete ordin să asternă, pentru ei un cort pe podul co- 
xăbiei. Noi luarăm din lafa niste saltele, şi provisii pentru gură, 
bucătarul lordului şi călugărul Iona era să ferbă bucatele. 

Juna nâstră englesă se aședă sub cort cu o femee ce o servea. 
Noi şi cu părintele ei, ne inşirarăm pe podul vasului, având drept 
coperemânt bolta cerului de azur semănată cu stele de aur. Către 
seră, corabia întinse pânzele scle, şi legănată de un vânt priincios 
porni printre brasdele de spumă ale mărei. 

A vorbi de acâstă faptă originală a nâstră, sâii a ne mira de 
frumuseţea, naturci ce se desfăşura înaintea ochilor nostri, noi 
nu sciam ce să preferăm. Cea din urmă învinse pe cea d'ântâiii. 

Dar nóptea veni repede, o cină simplă ne astepta şi noi âncă 
maï mult, trecurăm diumătate din nópte în convorbiri de mat 
multe feluri, până ce somnul veni să sărute genele de aur ale 
frumâsei nostre spe de călătorie, care se închise în micul ei cort 
cu femeea ce o servea. 

Noi âncă ne lăsarăm a ne influenţa de denl Morfeii pe la locu- 
rile nostre. 

Dar abia, închiserăm ochii, şi o ploe repede, ce cădu, ne aduse a- 
minte că eram slabi muritori. Peste câte-va minute eram cu totul 
udaţi, şi un torent; de apă ce se scura pe podul vasului, no sili să 
ne rădicăm. Mis Lia nu era mai bine sub cortul eï cel supţire. 

Pl6ea ţinu până a doua-gi, dar începu din nuoii cu mal mare 
repediune. Noi rugarăm pe căpitanul corăbiei, grec de la Samos, 
să dea adăpost delicatei damicele englese în untrul corăbiei. Că- 
pitanul priimi bucuros şi-şi dete mica sa cămăruţă, preferind să 
stea, el afară în ploe. El făcu tote acestea, fără nici un interes 
de bani, ceea co ne făcu să cunâscem că grecii şi mai ales Sami- 
oii, nu sunt atât de barbari precum îi cred în Europa civilisată. 
Ne adăpostirăm o di şi o nópte sub podul cel mic, diu capul co- 
răbiej, în societate cu niste găini închise în colivie. Două lucruri 
nu ne cuvinâii prea mult, unul era mirosul acelor găini; cel-ait, 
apa, de mare, ce din timp în timp, ântra pe găurile lanţului an- 
corei şi ne scălda. Călugărul Iona găsi midlocul a ne scăpa de 
acele băi dese şi neplăcute, astupând găurile, una cu potcapiul 


LA IERUSALIM 121 


săii, pe ceï-altă cu rasa. Marin aruncă în mare colivia, cu găini 
gicând : « muriţi, voi ce sunteţi destinate la mârte. Mai frumos 
va fi mormântul vostru în undele de azur ale mărei, de cât în 
stomahul marinarilor !> 

A doua ĝi, din norocire plâea stătu; un s6re dulce şi bine fă- 
cător se arétă pe cer şi uscă vestmintele nostre. 

Noi mal trecurăm două dile pe podul acestet corăbii. Apol n- 
tro diminâță vădurăm cu mulţumire costele Egiptului, apoi 
Alexandria. 


—oo oo 


PARTEA II 
E G IP T. 


CARTEAI 


Ântrarea în portul Alexandriei este pericul6să din causa, mul- 
țimei stâncilor ascunse în mare. Vasul nostru, ca, să evite acele 
stânci, făcu o mulţime de volte apoi trecu sănătos în port. 

Junele Eroŭ al Macedoniei Alexandru cel mare, luă Egiptul, 
ai căruia locuitori îl priimiră ca pe un libertator. Pe o limbă de 
pământ de patru chilometri de lărgime, ce se află între lacul Ma- 
reotis şi Mediterana, spre vestul Nilului era înainte, o burgadă 
egiptână cu nume de Racotis. Pe acestă limbă, Alexandru fundă 
o mare cetate căria îi dete nnmele săă. Alexandru fundă acâstă 
cetate ca să dea Tirulul o rivală, căci Tirul nu voi să i se supuie; 
acâstă rivală trebuea să ucidă comergul cetăţei Feniciene. finsuşi 
Alexandru trase planul nuoeï cetăți. Era de opt-deci stade de 
diametru; architectonul Dinar, se însărcină cu execuţia planului. 
Aripele cetăţei se întinde peste tot tărâmul limbei între mare şi 
lac. Populaţia sé se urca la un milion suflete, afară de locuitori, 
aripilor ei şi satelor vecine, căci eroul Macedonici chemase aici o 
parte din populațiile altor cetăţi Egiptene; greci din Asia şi mul- 


LA EGIPT 125 


time de ebrei. Se rădicară templuri maiestose, egiptene şi grece: 
patru mii palate şi alte monumente se zidiră. Alexandria se făca 
întrepositul a tot comerțul dintre Orient şi Occident. 

Astăgi, locul unde a fost vechea cetate este coperit de ruine şi 
fărămături. Colonelul Galiei a descoperit sub aceste ruine patru- 
deci de strade masi, al căror asternut de lespedi să păstreză âncă 
bine; ruinele unui teatru şi fărămăturile unui cheii pe malul la- 
cului Mareotis : 896 de citerne de piatră care avâă comunicaţie 
cu un apeduc mare. 

Etă ce dice D. Gische în călătoria sa ın Egipt despre ruinele 
Alexandriei. 

« Ax trebui să se caute urmele vechii cetăți, afară din cetatea 
cea nucă de astădi : Foburgul Nicopoli unde Autoniă se învinse, 
prin trădarea Cleopatrei, mai mult de cât de geniul rivalului 
săi, avea o mare inţindere. Aici se aflai casele de țéră ale celor 
maï avuţi locuitori. Aprope de aici era satul Racotis, locuit de 
negușători; maï era Bucolis, alt foburg populat pe unde se ducâă 
locuitori! la mare; era âncă Eleusiua, frumâsă burgadă şi comer- 
cantă ; pe urmă venea Ședis unde se lua dreptul mărfurilor ajunse 
în Egipt. Se vedea templul Venerei Arsinoe, pe un cap ale cărui 
picïóre se scăldaiă in mare ... Foburgul Necropole, hotărît pen- 
tru înmormentări, era aşedat spre vestul Alexandriei și ocupa lo- 
cul ce dă façă cu portul vechii. De la scorburele mormântale ce 
se chiamă astădi, băile Cleopatrel, se întindea pe tot tărâmul 
dintre lacul Mareotis şi marea, adică o leghe de lărgime şi mai 
atâta de lungime. Vederea acestui mare cimitirii, nu era intris- 
tătore; morminte măreţe; mii de capele; locagele elegante ale 
preoţilor, încungiurate de grădini : o mulţime d'alte case, nu fă- 
câii uici o deosebire din aceste locuri mormentale cu an mare 
oraşii. Mai departe, urcând costa spre turnul arabilor, se vedea 
ca în partea despre răsărit, sate mari şi burguri ce semăna că 
ţin de Alexandria. » 

Noi visitarăm colona lui Pompeiii. Este de 96 piciore de înăl- 
time şi de 28 picióre de circumferință; de granit și cu o capitulă 
ce se crede că a, fost; făcută în altă epocă. Este rădicată de Dio- 


126 CĂLETORIĂ 


clitian în onsrea lui Ptolomeiii. Se dice că este adusă de la Siena. 
Nu are scris pe façă nică un nume. Numele de col6na lui Pompeii 
i se dete în al 15 secol. Vădurăm două obelisce din care unul este 
âncă în piciore. Poporul îi dă nume de acul Cleopatrei. Neapărat 
că regina Cleopatra nu a putut să cose cu ast-fel de aci. Aceste 
obelisce erai aşedate la palatul lui Ptolomeiii. Se dice că sunt 
făcute ın timpul regelui Moeris. Băile Cleopatrei, tăiate în costa 
de piatră a malului mărei, aŭ două camere : apa din mare ântră 
aice prin două porţi. Ântrarea a trebuit să fie pe o scară ce cobora 
din sus şi se "'nturna în drepta, apoi in stânga. Noi săpând asu- 
pra malului, aflarăm o potecă de mosaic ordinar care ducea către 
băi. Opiniile călătorilor sunt deosebite întru acesta, ceea ce face 
să nu fie prea sigure : unii cred că era o scorbură ca cele ce se 
află în vecinătate; alţii că erai băi. Aceste două camere nu sé- 
mănă cu scorburile catacombelor; nu aŭ cu ele nici o comunicaţie. 
După tradiţie, aicí regina Cleopatra venea regulat să iea băi, în 
timpii verei, cu sclavele séle. Noi ne aflarăm aici pe la apusul 
s6relui. Suvenirile trecutului se înălţară în imaginaţiea nostră, 
Séra era frumâsă, cerul senin, marea lină; cele din nrmă rade ale 
sóreluï apuind, vărsa pe faca undelor torente de lumină de aur, 
de argint şi de purpură. O radă de inspiraţie poetică, rămasă âncă 
în fundul inimei, lumină un minut fruntea bardului călător. Ce- 
titorii nn se vor supăra să cetâscă câte-va strofe de suvenirile ce 
rechiamă aceste ruine. 


1 


SE stăm p'acestă stâncă ce se prevede'm valuri! 
Aceste băi tăiete în lespedi de granit, 
Rechiamă o regină ce'n umbr'acestor maluri 
Venea să recorâscă al că sîn înflorit. 


Vedeţi acestă scară de dalbe mosaice 
Ce duce către băi? 
Picăorele-i plăpânde călcat'aii pe aice 
Când Trupa graçiósă de vergiue finice, 
Terihoene rose punéŭ sub paşii săi. 


LA EGIPT 


u 


Dar sórele se culcă . . tăcere! . . o femee 
Apare’n acest loc ! 

Cosiţa-i voluptósž, în aure, scântee 

Şi briu-i scamp r&spândă torente dulci de foc. 


Ca sorele în rade-i ea arde'n voluptate. 
O mantă de regină pe umeri riura ; 
Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, 
Tapete prețioase astern în calea sé. 


Pe lespede de marmur cu aur poleite, 
Mantila-i purpurdsă, se mişcă . ... a cădut, 
Şi sclavele-i suave, ca vise înflorite, 
Formeză împregiuru-ă un cerc nestrăbătut. 


Dar tă stéoa dulce din umbră se rădică 
Pe umedele-i scări 

Şi radele-i tăcute resfacă-a lor cosică 

Şi albele lor sinuri cu dalbe sărutări . 


Căci grupa cestor vergini, folatre, tinerele, 
Prin valurile limpedi, prin rade, se juca, 


Lacind ca vise dalbe ce'n nopţi amari şi grele. 


Vin a ne încela, 


Pe albele tanice în flori d'argint casute, 
Se sparge-al stelei foc, 

Când vesele, uitânde, în undele tăcute, 
Feciorele se joc. 


Dar alba lor regină cu genele umbrose, 

P'o lespede-airită, răpită şgade'n dor. 

«0 dulce tinereţe! o dile mult fraomose! 
Nu-i óre cu putinţă s'opriţi al vostru sbor? >» 


127 


CĂLETORIY 


Aşa vorbi regina. Din harpa-i aurită 
Atrage cântec dulce, curmat de dulci oftări; 
Tar vocea-i întristată, cu cantecu-i unită, 
Lăsă să se auqă aceste suspinări : 


«În darn cerem së’nturne frumâsa tinereţe, 
Fatalei nostre sorți! 

Căcă dilele umane sunt flori de frumuseţe 

Născute în grădina neîmpăcatei morţi! 


Oh! cursul vieţei trece cum trece-o sărutare 
Aicea pe păment! 

Putere, fericire, şi nume mândru, mare, 

Na vor putea s%'mpuie la vermii din morment. 


O flóre se usucă de criveţe bătută; 

Dar sârele cel dulce o pote'ntineri; 

Iar tu, o vană umbră! odată abătută, 
Nu vei maï înflori! 


Dar unde-i frumuseţea a cării dulce xagă, 
Atita fermeca, 

Cât Aŭgust nici odată n'a vrut ca să mă v6gă, 

De frică să nu pice în fermecarea sa! 

Şi unde-mi e puterea, averile-mă pompose 
Şi populi-mă smeriţă? 

Şi voi gentile turme de inimi gragiose, 
Frumoşii mei iubiţi? 

Ah! tâte-acele bunuri luciră'n diminéță 
D'un fermec strălucit; 

Dar la apusul dilei, a morţei tristă céțà, 
Tot a învăluit!» 


Aga cântă regina şi mâna-ă diafană, 
Pe marmuru 'nflorit 


C'un ac de aur mândru a scris : <o lume vană!... 


Şi'ndată a perit. 


LA EGIPT 120 


Së ne înturnăm Ia alte obiecte. Visitarăm asemenea, insula Fa- 
ros. În acâstă mică insulă se afla Farul care ântra în numărul 
celor şâpte minuni ale lume. Era un turn înalt de piatră albă 
cu mal multe etage. Ptolomeiii ani acâstă insulă cu conținutul 
prin o şosea. Farul se făcu de Ptolomeiii Soter, prin architectul 
Sostrat. Fie-ce otagiii se strimta suind, şi avea o galerie pe din 
afară de jur împrejur. Se dice că era îualt de o mie de coţi 
Scări, făcute cu mare măestrie, ducéŭ în numerâsele lui aparta-, 
mente. Se dice că chiar vitele mari ar fi putut să se urce pe acele 
scări, atâta eraii de bine făcute. În secolul XII mai remăseseră 
150 coţă de zidire din acest Far. Aici se întâmplă o scenă istorică 
ce merită a se spune : Regina Cleopatra, unită cu Romanii în con- 
tra soţului şi supuşilor ei, ântră o dată în secret în apartamen- 
tele dictatorului Romei. Tot aici maï târdiii pe când Cleopatra 
se închisese în mormintele străbunilor ei, răspândind vorba ìna- 
dins, că a murit Antoniă, părăsit de flotă, de armie, de amici, 
care acuma trecuseră în partea lui Octaviii triumfător, se pătrun- 
se cu sabia, dar nu muri âncă până când nu cunoscu trădarea 
amantei sale. În deşert acâstă regină voi să învingă pe Octaviii 
prin frumuseţea sa, acest din urmă hotărâse să o înjunge la ca- 
ru-i triumfător, ântrând în Roma. Ea se ucise singură la 15 ale 
ui August, anul 30 de la era vulgară, 

Astădi nu se maï află nici o urmă din acest Far. O mică for- 
teroță cu un mic Far se află în locul unia din minunile lume. 

După mârtea lui Alexandru, cetatea lui nu opri sborul desvol- 
tărei eï. Acest eroii muri pe când Asia îl admira ca om şi îl a- 
dora ca pe un Deii la Babilon. Țărena lui se aduse în Aloxandria 
unde se înmormântă cu mare pompă. Dece ani după fundarea 
Alexandriei, 321 ani inainte de Isus, Ptolomeiii Soter se duse în 
Siria, înaintea ţărânei eroului pe care căpitanii voćň să înmor- 
meântese în templul lui Joe Amon. Ptolomeiii isbuti să aducă ţă- 
rêna eroului în Alexandria. Un car măreț, coperit cu an pavilion 
aurit tras de gâse-deci şi patru de catâri; cu cununi de aur și sal- 
be cu petre scumpe, ântra în Alexandria urmat d'o armie în doliŭ 
şi un popor în lacrimi. Sub Alexandru, fiul Cleopatrei, acela ce 


9 


130 căLEronIt 


ucise pe maică-sa, se fură cosciugul de aur cu ţărâna lui Alexandru 
cel mare, Strabon dice despre acâsta : că ţărâna eroului Mace- 
don, âncă pe timpu-i, se afla în Alexandria, însă pusă într'un cos- 
ciug de sticlă, şi că cel ântâiii cosciug fusese de aur; că un Pto- 
lomeiii surnumit Parisactus, îl furase, dar gonit mal în urmă a- 
câstă pradă i-a fost nefolositore. 

În al XV secolulă, Leon africanul, încredinţă că morinântul lui 
Alexandru se afla într'un templu frumos făcut de Ptolomeiii Soter, 
că se vedea âncă pe timpul săi şi că chiar Mahometanii îl res- 
pectaŭ, Marmorul dice că l'a vădut la 1546, că se afla în midlo- 
cul cetăţei aprope de biserica sântulut Marcu. 

Sub următorii lui Alexandru, cetatea lui prosperă. Ptolomeiii 
Soter făcu acea scâlă vestită a Alexandriei, şi de atunci acâstă 
cetate se făcu patria literilor şi altarul sciinţelor. Omenii învăţaţă 
şi eu ori-ce talent, din tóte părţile lumei, se chemară aici : pala- 
tul regilor deveni locaşul ideilor sublime. Scóla Alexandriei era 
centrul tutulor învățăturilor fisice şi morale ale geniului ome- 
nesc. Ptolomeiii făcu şi o bibliotecă forte mare. 

Scâla începu a slăbi sub următorii lui Ptolomeiă Soter şi slăbi 
cu totul, dupe ce Romanii luară Egiptul : cet mai mulţi învăţaţă 
merseră la Roma. Biblioteca, se arse în parte. 

Pentru ântâia óră Alexandria se subjugă de August după mór- 
tea lui Antoni, 301 ani de la zidirea ei. Locuitorii Alexandriei 
se revoltară de mai multe ori sub domnia Romanilor, Caracala 
o lăsă odată in voea soldaţilor săi ce despoiară, arseră și nciseră 
pe locuitori. Diocletian atacă Alexandria, dar abia o luă după 
luni de încungiurare, E) dete ordin să se pue foc cetăţei şi voe 
soldaţilor să despóie şi să ucigă pe locuitori, 

Locuitori! Alexandriei eraă ómeniï cei mai nestabili, turbură- 
tori ca ebreii din Palestina, sub Romani; pote că regimul Ro- 
manilor îi făcuse ast-fel. O scrisâre a împăratului Adrian către 
consolul Servius, desâmnă forte bine caracterul lor. Etă acâată 
scxisore ce ni se pare forte interesantă : 

«Scumpul meii Servius, am studiat fârte bine acest Egipt ce-mi 
lăudaă netncetat și l'am găsit uşor, nestabil, lesne a face oră ce - 


LA EGIPT 181 


sgomot. Cei ce se închină lui Serapis suut chrestinï: cei ce se dic 
episcopi aï lui Christ, sunt âncă închinătorï aï lni Serapis; nu este un 
singur şef de sinagogă ebreŭ, nici preoţi chrestinï, nici divină, nică 
aruspici,nici scăldători cari să nu se închine aeelui Serapis. Se di ce 
âucă când vine în Egipt patriarchul, că el 6nsuşi se închină lui 
Serapis; alţii dic că lui Christ. Aicise află o viţă de ómenï făcuţi 
pe revolte, pe laude, pe înfruntări. Cetatea este îndestulată, avută, 
producătâre, şi nimeni nu este leneş. Se află mulți ţesători delână: 
toți aŭ câte o meserie. Ologii, orbii âncă lucră; chiar ciuntiţii fac 
câte ce-va . . . Facă domnul ca cetatea lor să fie mai polită! 
căci este demnă şi prin întregimea eï, şi prin întindere, a fi ca- 
pitala a toti Egiptului. Am dat tot ce mi-ai cerut, am dat ve- 
chile ei privilege, am adăogat chiar altele mai nouă, ca să fac pe 
locuitori să bine-cuviute timpul de astă-di. Dar abia am eşit 
din cetate, şi tot felul de vorbe neplăcute răspândiseră asupra 
fiului mei Verus, poţi să'ţi închipuesci lesne co aŭ dis] despre 
Antinou (1). Le poftese să se hrănâscă cu găinele lor, pe care le 
fac să nască într'un chip pe care ruşinea mă opreşte a spune aici. 
Ți-am trimis vasele cu felurite feçe ce mis’aŭ dat de preoţii tem- 
plului şi care lo vei lua d-ta şi cu sora mea, Doresc ca së le în- 
trebuinţezi cu convivii în qile de sărbători. Ja séma însă ca A- 
fricanul nostru să nu le întrebuinţeze prea mult, » 

Mai târdiii Alexandria se făcu locagul certelor religióso. Cand 
sosivă Arabii, locuitorii de aici ce se desbinară ântre eï, îi prii- 
miră cu mulţumire , dar garmisona Alexandriei se apără bărbăte- 
sce. Cetatea, cădu însă sub sabia lui Amrn. Mai pe urmă Con- 
stantin II, împăratul Orientului, trimise o flotă lui Manuel să 
ântre în portul Alexandriei, să o ïa ; dar Amru veni iar cu arabii 
lui, bătu cetatea, o luă şi ordină să o ardă. 

Biblioteca cea vestită se arse, din ordinul lui Amru, âncă dela 
cea d'ântiii luare, Ore cine, întrebând pe acest general sălbatec, 
dacă trebue să o ardă saii să o cruţe, el răspunse: «că dacă în 


(1) Acest Antinoii cra favoritul luY Adrian. El se înecă pe când cra în Egipt, şi 
Adrian ce îl plânse mult timp, zidi o cetate căreia î! dete uumele luY. SE văd încă 
urmele acelei cetăţi. 


132 CĂLETORIE 


cărţile ei se afla lucruri neprevădute de coran, acâstă bibliotecă 
este de prisos; dacă se află însă lucruri în contra coranului, este 
pericolâsă.“ Atunci se arse cu totul, 

O scrisore despre Alexandria a lui Amru către califul Omar» 
stăpănul săă, nu este fără interes în acâsta,. Iată coprinderea ek: 

«Am luat cetatea despre mare. Este forte întinsă și plină de 
minunate lucruri, pe care îmi este cu neputinţă să le înşir. Se a- 
Aă aicipatru mii palate; patru mii băi; patru mii comedieni; pa- 
tru-deci mii ebreï ce plătesc tribut ; patru sute teatruri, circuri 
saï monumente publice; o mie două sute grădini, etc, ete,» 

Sub Arabi Alexandria începu se reînflorâscă ; Ahmet-Ben-Tu- 
lun, ocoli cu ziduri partea cetăţei locuită. Pe Ja 1234 se făcură 
fortificațiile ce se văd astă-di. De atunci Alexandria împărţi sór- 
ta oi cu Egiptul întreg. 

Cetatea de astădi este aședată spre nordul celei vechi, popu- 
lația, ei se urcă la 35 mii locuitori, cei mai mulţi Mahometani, 
apoi Copţi, Greci şi o adunătură de omeni din tote naţiunile Eu- 
ropei, cunoscuţi sub nume de Franci. Cetatea are o fisonomie 
originală, În cartierul francilor, aprope de mare, este o piaţă forte 
întinsă, hotărită din tote părţile prin case mari ca nişte palate, 
Aici călătorul se crede într'o cetate europână. Mulţime de du- 
ghene după forma celor din Europa; ospătării mari; trăsuri ele- 
gante; dame în costum europân se văd aici; însă printre acestea, 
apar locuitorii pământeni cu turbane şi cămăşi albastre; femei 
cu mantale negre şi cu măsci la faţă; aceste din urmă îţi aduc 
aminte că nu te afli în Europa. Cămilele încărcate, ce circulă ne- 
încetat pe strade, dromadarii ce al6rgă , asinii ce aici ġe port 
în spinare cu repejune şi uşurinţă, se amestecă cu obiectele ce 'ți 
aduc aminte de datinele Europei şi compun un cadru încântător. 

Tote casele sunt de piatră, cu mai multe etage şi cu terase. 
Câte-va strade sunt drepte şi curate, Mai multe grădini se află 
în vecinătăţile cetăţei, unde ochii se îndrâptă cu plăcere, atraşi 
de pădurile de curmali aï căror arbori se înalţă cu mîndrie în for- 
ma colónelor antice. 

În cetate se află două movile de pământ, făcute de mână de om 


LA EGIPT 133 


şi pe care s'a zidit căte o fortereţă. Cea despre nord se chiamă de 
străini movila lui Napoleon, iar pe limba arabă Kom-El-Di 
(movila cocoşului); cea altă numită Cafareli, după numele gene- 
ralalui frances mort la St. Ioan d'Acra. Mulţi cred că aceste mo- 
vile se rădicară intro singură nâpte de soldaţii lui Buonaparte 
pe cănd francesii ocupară Egiptul, dar este o fabulă. 

Astăgi Alexandria este un întreposit de comerciă cu Indiile. 
Este, dice un seriitor, porta tutulor mărfurilor ce es din Egipt 
pentru Mediterana . . . Portul ci este tot-d'auna plin de vase 
sub bandieri nenumărate. 

Alexandria nu este aşedată pe delta, ci pe o limbă a deşertului 
Africei. De aceea şi tărâmul eï este nisipos, pe când pământul 
deltei este negru şi roditor. Cetatea are comunicaţie cu Nilul 
printr'un canal numit Mahmudie ce făcu saă repară Mehemet Ali 
şi care începe din lacul ce se numesce Portul vechii. Nilul vârsă 
în canal apele-ă de prisos : vasele din mare nu ântră înt'rânsul, 
Canalul merge până la malurile lacului Mareotis, de acolo se în- 
torce spre Est, trece spre lacul Etcu, pe lăngă satul Alfech gi se 
aruncă în Nil. Când apele Nilului sunt scădute, canalul nn este 
navigabil , dar îndată ce se rădică, începe plutirea băreilor mari. 
Acest canal a costat mai multe miliâne de lei la facerea lui, mul- 
fime de âmeni morţi, precum şi lacrimile şi blestemele celor ce 
lucraŭ prin silă. Un alt canal mai mic îl hrănesce din apele sele. 

Folosul ce aducea aceste canale, a scădut astădi de când s'a 
făcut o cale de fer de la Alexandria la Nil. Mai tărdii vom vorbi 
despre acâsta. 

În vecinătăţile Alexandriei, visitarăm două grădini destul pe 
frumâse : una a patriarchiei Armene, cea-laltă a unui beiii tare 
pe malul canalului. La acâstă din urmă grădină, publicul este 
priimit să o visiteze; în mijlocul ei se află o casă, cu an rez-de-cho- 
sé. Călăuzul nostru ne invită să o visităm. Noi socotém că o să 
fie un grajdii. Păreţii ei zidiţi, pe din afară din fărămături de 
stăncă, neregulat, nu degtâptă curiositatea privitorului. Intrând 
în untru, ne prinse mare mirare să aflăm un apartament regal : 
gustul, luxul, eleganța, domnâii pretutindeni. 


184 CĂLETORII 


Satul de căpetenie unde locuitorii bogaţi din Alexandria petrec 
dilele vereï, este Ramle. 

Dacă ne vom înturna în cetate să visităm monumentele de as- 
tăgi, nu vom afla lucruri măreţe ; gemii vestite prin architectura 
arabă, nu se află aici ca la Cair, Biserica grecilor cea nouă este 
un monument, prin mărimea eï: nu însă prin architectură,. Aci 
este şi o casă de sculă fârte întinsă. Biseri&h gi scola sunt făcute 
cu ajutorul neguțătorilor greci. 

Călugări greci ne spuseră că în locul unde se află biserica 
a fost în vechime biblioteca Alexandriei; dar fiind că sunt o mie 
de păreri întru acâsta noi o lăsăm să trecă, Tot acesti călugări 
ne spuseră că de s'ar fi păstrat până astăgi cărţile acei bibli o- 
teci, sciinţele geniului omenesc ar fi fost mult mai naintate, lucru 
la care nu eram cu totul de părerea călugărilor, pentru că Strabon 
fuse unal din bibliotecari, şi de ar fi fost ceva ce cunosc astădi 
sciinţele, el ar fi vorbit în cărţile luy, precum asemenea, ne-ar fi 
spus şi alţi bibliotecari însemnați, fie care în specialitatea, lui, eï 
cari aŭ lăsat scrieri dupe dânşii. 

În Alexandria căldurile sunt mari în dilele când suflă vintul 
din degerte. Séra şi nâptea, fără să fie răcorose, sunt umede : o 
roă mare cade aici ; dacă aï umblat căte-va minute afară din ca- 
să, noptea, ântrând, vestmintele se află ude ast-fel în căt ar crede 
cineva, că ai umblat prin ploie. Acâstă rouă este pericul6să ; rare 
oră locuitorii es sâra. În Alexandria, ca şi în Cair şi alte ţinuturi 
ale acestei ţări, este o epidemie supărătore, bola ochilor; mul- 
time de ómenïaŭ ochii roşii; unii stricaţi, alții sunt cu totul orbi. 
Cănd vom ajunge la articolul despre Cair, vom vorbi mai pre 
lung de acesta, 

Aici se află residenţa consulilor tutulor puterilor streine, până 
şi un consul Român, Acest din urmă s'a improvisat fără voia lui, 
Când merserăm la poliţie să ne vizeze pasportul, ne dise aici să 
ne ducem mai ântăiă la consulul nostru, 

Iată cum merge lucrul : 

În Alexandria se află o mulţime de ebrei, ment și femei cu 
pretenţie la naționalitatea Română, Ei sunt ebrei poloni goniţidin 


LA EGIPT 135 


Rusia, veniți în Moldova sati în Valahia, siliți şi de aică să trécă 
în Turcia; unif sunt chiar născuţi în Principate, şi veniți aici 
după speculaţii ruşinóse cu femei ce uneltesc o meserie înjositâre. 
Cei mai mulţi nu sciii bine să vorbâscă limba nâstră. Înaintea, 
resbelului, toță acestă ómenï se aflaii sub protecţiea consulului 
rusesc. După ce începu resbelul, fiind că toți supușii ruşi trebu- 
iaŭ să plece, ebreiă se darăde Români curață, şi în acâstă cualitate 
cerură protecţia consulului austriac. Dar se vede că purtarea lor 
nu plăcu acelui consul, căci peste câte-va dile îi lepădă de sub 
a lui protecţie. Poliţia locală numi atunci un ebrei dintre dânşii 
cu care să se inţelâgă în pricinile lor. Acest ebreii îşi dete nume 
de consul Român însuşindu'şi dreptul de a viza pasporturi. Se 
înţelege că noi nu ne duscrăm să ne vizeze pasporturile. 

Aceste fapte nu sunt cunoscute de autorităţile din Moldova şi 
Valahia, şi suntem siguri că vor face punere la cale, când le vor 
afla, spre a înceta acestă usurpare a numelui de român. În Ale- 
xandria când cine-va voesce să dică că cutare femee este de- 
gradată, dice că este ca o română : « s’est Valaque. » 

Nu vom părăsi Alexandria, fără a vorbi de suvenirile glori6se 
şi tot deodată durerâse cu care armia lui Buonaparte a tipărit 
margul ei în acâstă ţâră depărtată. 

În anul 1798, Iulie 3, armia francesă, condusă de Buonaparte 
debarcă pe cósta Egiptului; armia cea mare stătu pe flotă âncă; 
dar 8600 soldaţi debarcă la Marabut, aprâpe de vechiul port Ci- 
botis. Kleber era cu eï şi se ráni în cel d'ântâiă atac pe când voia 
să se urce pe zidurile cetăţei. Generalul Manum se răni în şâse 
locuri, dar pătrunse cu o mică colână, cel ântâiă, pe pârta Ale- 
xandriei, despre locul unde se află colâna lui Pompeiii. Genera- 
lul Von, sparse porta despre Roseta. În căte-va ore francesii luară 
Alexandria şi tâte punturile fortificate. 

Locuitorii capitulară. 

A doua qi Buonaparte publică o proclamaţie către locuitorii 
Egiptului prin care se da de bine-voitor al Sultanului şi al locui- 
torilor din Egipt, declarând că pentru binele lor vine să-i scape 
de despotismul Mamelucilor. 


126 CĂLETORIĂ 


Cine nu cunâsce faptele glórióse ale acestei armii în Egipt 
precum şi nefericirilt ce încercă aici? 

Acestă armie după ce luă Egiptul, și fărâmă puterea, Mamelu- 
cilor, fu silită să se întârne în Francia. Garnisâna din Cair de 
5000 6meni, năbuşită de o mare armie otomană, și de populaţia 
fanatică de aici, întărătată in contra francesilor de englesi, sub- 
scrise condiţii ce le da ocasia să se întârne în Francia. La 2 sep- 
tembre francesii capitulară şi peste câte-va qile se îmbarcară pe 
vase englesd care îi duseră în Francia. 


oog oam 


LA EGIPT 187 


CARTEAII. 


De la Alexandria până la un punt aprâpe de Nil este o cale de 
fer. Noi ne îmbarcarăm pentru Cair pe calea de fer. Acâstă dis- 
tanţă o făcurăm în trei ore. Vagânele dramului de fer de aici sunt 
forte elegante. Noi ne oprirăm, pe cale, la Damanhur, ce se chema 
în vechime Hermopolis Parva. Damanhur este un oraş miserabil 
ale cârui case sunt ca tote cele-alte în tâte satele Egiptului, z- 
dite de cărămiqi de pământ nears. Populaţia lui are 9000 suflete: 

Înainte de a pătrunde mai departe în acâstă ţâră ce fuse lea- 
gănul civilisaţiei omenesc , să dăm o repede idee despre eveni- 
meutele principale in istoria acestui pământ curios. 

Diodor din Sicilia scrie în cart. I, part. II: 

«După mitologia Egiptenilor, unii din el pretind că la ince- 
put deii şi eroii domniră în Egipt intr'un spaciă de 18 mii uni 
şi cel din urmă Qeii care fu şi împărat, se chiema Horus, fiul lui 
Isis. De atunci ţâra se gavernă de ómenľ ce domniră mat ła 5000 
ani pănă la 180 Olimpiadă (60 de ani înainte de Isus). Printre 
acest lung şir de principi, din care cel mat mare numâr era pă- 


188 CĂLETORIĂ 


mânteni, abia se află unii de origine Etiopiană şi care nici nu aŭ 
domnit unii dupe alţii, dar din când în când, şi mai puçin de 36 
de ani. De la Cambis, care supuse Egiptul prin arme, Pergii dom- 
niră aici 135 de ani, pe lîngă acesti ani se adaogă epocile de 
revolte ale Egiptenilor, care nu putură suferi nici asprimea gu- 
vernorilor Pergi, nici impietatea ce cuceritorii arătai către 
Dumnedeii ţării. Macedonenii domniră aici după Pergi 270 de 
ani; în cei-altă rămăşiţă a timpului, ţâra avu trei guvernori 
pământeni. Toţi sunt întrun număr de 470 Reg! şi cinci regine.» 

Din toate scurtările istorice despre Egipt, acâsta, ni so pare cea, 
maï sigură. Ne vom sili să dăm căteva fapte ale acestor îinpă- 
raţi şi căteva idei mai delungi asupra epocelor mať însemnate. 

Menes, șef al castel militaro, făcu o revoluţie, schimbă guvernă- 
mêntul teocratic în civil. Acest Menes fu cel ântâiii rege al Egip- 
tului recunoscut de istorie; el întreprinse resbele, fundă cetatea 
Memfis, ca să desparţă de influenţa preoţilor ce locuiaŭ în Teba 
vechia capitală; fortifică cetatea, cu gosele; abătu cotul Nilului, 
cătră miadă-di (1), făcu un lac mare şi zidi templul lui Fta. 

Regele Atotis, fiul şi următorul lui Menes, din dinastia I, zidi 
palatele regilor din Memfis. Acosta cultivă sciinţele fisice şi scrise 
insuşi o carte de anatomie. 

Şous, din dinastia II, regulă cultul celor tre! vite, boul Anis, 
Menevis şi ţapul. 

Bofis, din dinastia II, făcu o lege ca femeile să potă impărăţi 
in Egipt. 

Sub Nimerofis, din dinastia III, Libienii ântrară cu arme în 
Egipt ; dar, speriați de un eclips în lună, se înturnară în ţâra lor- 
Sesortos, tot din acestă dinastie, cultiva medicina şi scia arta d'a 
tăia petrele. Nicotris, femeea cea mai frumâsă din timpul ei, cea, 
d'ântâiii femee ce domni în Egipt, veni la tron după Mentesufin 
din dinastia VI. Iată cum vobesce Herodot de Nicotris : 


U) Herodot, în cartea II gice. „Menes care fu cel fntâiu rege, făcu după qisa preo- 
fior din Egipt, şanţuri la Memfis, Nilul pănă atunci cura cu întregime, în lungul 
munteluY nisipos despre Libia; dar astupână cotul ce face Nilul despre miagă-gi, şi 
făcână o digă la 100 stade maY sus de Memfis, secă patul săil cel vechii şi TI detosă 
curgere printr'nn canal noŭ, etc. 


LA EGIPT 189 


<Acâstă femee cedomni în Egipt, se chema Nicotris, ca regi- 
na Babilonului. Preoţii Egipteni imi spuseră, că locuitorii dupe 
ce au ucis pe frate-săii, ce era rege, îi dară eï corâna; dar ea 
cătă să-l răsbune şi ucise, printr'o şiretenie, o mulţime de capi 
Egipteni. Din ordinulei, sefăcu sub pământ, un apartament mare 
ce de facă era hotărît pentru festine, dar în secret avea altă des- 
tinaţie. Regina învită la un festin, aict, o mulţime de egipteni, 
pe cari îi cunoscea ca cei maï mari autori ai morţei frate-seŭ , 
şi, pe când eï erai la masă , făcu să ântre apă din rîă în acel 
apartament, printr'un canal ascuns, şi toţi 6speții muriră fne- 
cați.» Totacest autor dice că ea se ucise după acâsta, cu să scape 
de furia poporului. Menston dice că a domnit 12 ant. 

Se crede că Sesostris cel vechii, fuse din dinastia XII. El luă 
prin arme tâtă Asia , în timp de 9 ani, şi pătrunse în Europa 
lăsând pretutindeni pe unde trecea, inscripţii pe colâne de piatră, 
spre aducere aminte despre victoriile sale. 

Eată âncă câte-va, rânduri din Herodot pe care îl vom cita de 
mai multe -ori ca o autoritate după care toţi scriitorii istoriei E- 
giptene s'aii îndreptat. 

«< Acest principe, după spusa preoţilor, fuse cel d'ântăiii care , 
plecând din golful Arabic cu vase lungi, supuse poprele ce locu- 
esc țărmurile mărci Eritree (mării Roşii) gi purcese âncă până la 
0 mare ce nu era navigabilă. De acolo, adăogară preoţii, se în- 
tumă în Egipt, rădică mare armie, şi înaintând, pe uscat, supuse 
tote poporele ce întălni în cale. Când afla naţii curagiose şi Yubi- 
târe de libertate, înălța în ţâra lor colóne , pe care scriea numele 
seŭ, al patriei scle, precum gi că învinsese acel popor prin arme ; 
iar cât pentru ţările ce lua cu înlesnire şi fără apărare din partea 
locuitorilor, rădica colóne cu inscripţii, adăogând, în săpătură, pe 
col6ne, ca să arate laşitatea acelui popor, părţile naturale ale fe- 
meii. ..,. El trecu în Europa şi supuse pe Schiţi şi pe Traci.» 
Acâstă subjupare a Schiţilor este interesantă pentru istoria ţării 
Românilor, Se dice curat că Sezostris ântră în Tracia , apoi în 
Schiţia. Acâsta dovedeşee că partea Schiţiei ce supuse era cea maï 
vecină cu Tracia, şi ţera Gheților sei, România de astădi, era una 


140 CĂLETORIL 


din cele maï vecine cu Tracia. Tot Herodot rapârtă răspunsul ce 
ar fi dat preoţii Egipteni lui Dariu că nu pot să agede statua lui 
alături cu a lui Sezostris, căci acest din urmă supusese pe Schiţă, 
pe când Dariă “i-a atacat, dar nu a putut să-i supue. De la acâstă 
epocă artele începură să înfiorâscă în Egipt. 

Regele Osimandias, din dinastia 15, făcu răsboii în contra Bac- 
trienilor. Diodor din Sicilia şi Hecate , în descrierea ce fac des- 
pre mormântul lui dic că era scris pe el acestă bătae. 

Ozortasen din dinaatia 16, rădică obeliscul ce âncă se află fu 
picăâre la Heliopolis. Trăi cu 23 de secoli înainte de Christos. 

Manaton qice că Salates, gef dintre populii barbari, de origine 
scită sai ebree, şi caro sub Timaus încongiură cu barbarii sei E- 
giptul, sefăcu împărat; că luând Menfisul, despărţi Egiptul de sus 
de cel de jos, rădică biruri grele şi hotărî să facă răsboiii Asirieni- 
lor; dar muri maï 'nainto. Străinii ce ocupară atunci Egiptul sunt 
desemnaţi de Maneton sub nume de Hicsos séŭ păstori. Ei se a- 
gedară în Egiptulă de jos şi îndată se făcură două rigate şi două 
puteri. Faraonii, legitimi suverani în Egiptul de sus, şi Păstorii 
în cel din midloc. 

De la mortea lui Timeos până la gonirea păstorilor, domniră 
qese faraoni care formâză dinastia 17 ce ţinu 260 de ani. 

Păstorii în Memfis, de la Salatis, cel ântâiă rege al lor, avură 
6 regi ce domniră 259 de ani, Se dice că regele sub care Iosif se 
făcu ministru, se chema Apofis, şi era din regii păstori ; doi regi 
păstori domniră âncă după mortea lui Iosif. 

În acel timp, impăraţii Paraoni, retraşi în Egiptul de sus, se 
afla neincetat în certă cu păstorii. Unul din acestă regi, isbuti 
să gonâscă din ţâră pe păstori. Acest Faraon se chema Ahmosis. 
Sub următorul lui ţâra scăpă cu totul de străiui. Atunci guver- 
nul Faraonilor se întinse din noŭ peste tot Egiptul şi tote luară, 
altă curgere. Cel mai mulţi rogi făcură monumente măreţe ale 
căror ruine se văd şi se admiră până astăqi. 

Amensa, femes regină din a 18 dinastie, domni peste Egipt 
21 de ani. Rădică obeliscul de la templul din carnac la Teba; 
este cel maï frumos ce s'a vădut. Fiul ei Moeris, îi urmă în tron. 


LA EGIPT 141 


Acesta domni 13 ant. El âncă rădică o mulțime de monumente. 
Poporul îl nami amicul artelor şi al păcei. Herodot dice de 
Moeris : 

< Preoţii Egipteni îmi spuseră că din toţi regii nici unul n'a 
fost âncă care să se deosebâscă atât de mult prin lucruri în- 
semnate ce a făcut sâii prin fapte strălucite ca Moeris. . . > 

Un rege ilustru a fost asemenea Amenofis III saii Memnon ce 
a dat numele lui statuei vorbitâre. El âncă rădică mať multe mo- 
numente, şi fuse din dinastia 18-lea. Horus, fiul acestuia lăsă după 
dânsul iară o mulţime de edificiuri. 

Sub domnia lui Ramses Meiamun, ţâra se turbură. Isto rici 
greci dică că păstorii se încercară să răpâscă din noii tronul E- 
giptului ; luară ţâra şi şedură 13 ani aicí, pocând Ramses se trà- 
sese în Etiopia. Fiul săi Setos, venind în vărstă de 18 ani, ântră 
în Egipt cu armie, bătu şi goni pe păstori. Acest rege plecă mai 
târdiă din Egipt cu armie şi o flotă, luă cimpu, atacă Finicia, A- 
sirieni! , Medit , şi se duse spre naţiile orientului. Acolo află că 
frato-săă Armais, pre care-lă lăsase ìn locu, se proclamase îm- 
părat. El se înturnă ; frate-seă scăpă prin fugă. 

Herodot vorbesce despre acâsta în cartea Il, dar pe Sestos îl 
numesce Sezostris. 

Reînoirea sicului zodian şi căderea Troadeï se întâmplară în 
timpul regelui Menofres. (Teon, matematicul.) 

Unul din regii renumiţi, fuse Psametic, care scatură jugul E- 
reselor şi chemă străint în Egipt, dândule pământ. Acest rege 
întreprinse răsboiă în Siria ; rădică propileele, despre miadă di 
la templul lui Fta (Vulcan) în Memfis, şi domni 54 de ani. Sub 
Psametic armia s6 emigră în Etiopia. Mai în urmă, temerea ce 
avea de Pergi, îl făcu së caute aliaţi între greci. 

Dar să trecem peste câţiva regi şi să venim la luarea Egiptu- 
lui de Perşi. 

Pe la 525 de ani nainte de Isus, un popor din Asia, trecând 
pe la Aracs, tărî după sine o mulţime de populaţii barbare, con- 
duse de Ciru, urmaţi toţi de magi şi comandaţi în parte de prin- 
cipiAhmeniti şi de caste privilegiate a Pasargazilor. Acesti bar- 


142 CĂLETORIĂ 


bari supuseră Babilonul, Siria , etc., şi veniră maï la porţile 
Egiptului. Dar aici muri Ciru, şeful tutulor. 

Fiul săă Cambis se puse în locul lui. Cambis mai avea ajutâre 
un corp do Eolieni şi altul de Ionieni; se aliă cu Arabii, ca să se 
asigure despre deşerte, și înaiută spre Peluza. Psamenit, regele 
Egiptenilor, tăbări spre gura Nilului unde aştepta pe Cambis ; 
armiile se loviră şi Egiptenii luară fuga în neorînduială să se as- 
cungă în Memfis. Cambis trimise deputaţi la Psamenit, dar E- 
giptenii uciseră pe deputaţi. După ce se încungiură cetatea mult 
timp, Egiptenii se predară. Perșii intrară în cetate ; Psamonit 
se coborî din tron, după şâse luni de domnie. De atunci Egiptul 
cădu în puterea Perşilor. 

Herodot, de la care se sciii tote aceste lucrări din istoria Egip- 
tului, descrie astfel starea lucrurilor după resboiă, (cart. III). 

«< Dece qile după ce luă Memfis, Psamenit, regele Egiptului, 
fu dus, din ordinul lui Cambis, înaintea oraşului cu alți Egip- 
teni. Pergii îi maltratară forte, ca să-i încerce. Cambis dete or- 
din să învestmînte pe fiica acestui rege ca pe o róbă, şi o trimise, 
cu un urcior în mână, să caute apă. Era însogită de mai multe 
fete de cele ântâiă familii, învestite tóte ca féta regelui. Aceste 
fete, trecând pe lângă părinţii lor, se inecară de lacrimi şi sc6- 
seră ţipete tângnitâre. Părinţii, vădând pe copii lor în ast-fel de 
stare, le răspunseră prin lacrimi, strigăte şi gemete ; dar regele, 
cu tote că le vădu şi le audi, plecă ochii numai şi tăcu. După a- 
cesta Cambis făcu să trecă pe lângă Psamenit, pe fiul seă, înso- 
git de 2000 Egipteni d'aceeaşi vîrstă, cu funiile de gât şi un friă 
în gură. ÎN ducea să-i omâre, ca să risbuno pe deputaţii ucişi la 
Memfis, căci judecătorii regali ordinară că, pentru fie ce om ucis, 
să omâre dece Egipteni din cele ântâiii familii. Psamenit cunoscu 
pe fiul să, mergând la morte; dar pe când cei-alţi Egipteni plân- 
gâi şi se tânguiaă, Psamenit tăcea şi părea liniscit. După ce tre~ 
curătoţă, regele Egiptului, vădu un bătrîn care mai 'nainte mănca 
la masa lui. Acest om despuiat de tâte averile sâle, şi trăind a- 
cuma cu cergetoria, se ducea din rând în rând prin armia pergi- 
lor, cerând graçia fie-cărui soldat. Psamenit, la acâstă vedere, 


LA EGIPT 143 


nu-și putu opri lacrimile, . . Gardienii ce gedéŭ lângă el ca să-l 
privegeze, spuseră lui Cambis de cele întâmplate, «Cambis, stă- 
pânul tăi , îi dise un trimis, te într6bă pentru ce nu aï strigat, 
nică nu aï plâns, vădând pe fie-ta, tratată ca o róbă şi pe fiul tăi 
mergând la mârte, ci aï făcut şi una şi alta, vădând pe acest cer- 
getor care nu-ţi este nică rudă, nict aliat?,. Nefericirile caseï 
mele suut prea mari ca săle plâng ; dar sorta, tristă a unui amic 
care, la începutul bătrineţei, a cădut; la cerşetorie, după ce a a- 
vut mari avuţii, mi s'a părut demnă de lacrimi.» 

Cambis găsi că are cuvânt. Cresus ce urma pe Perşi, plânse la 
acâsta; nu numai el, dar âncă toţi Perșii avâii ochii plini de la- 
crimă, Cambis chiar, atât fu de atins, în cât dete ordin să scâţă 
pe fiul săii dintre cei ce eraŭ să se ucidă; dar cei ce so duseră să 
aducă pe acest principe, îl aflară mort, căci se ucise cel mai ân- 
tâii, Psamenit trecu viaţa pe lângă Cambis. 

Se dice că Cambis se duse la Sais, ca să maltrateze țărâna lui 
Amasis, după datina, barbarilor de atunci; neputind a-şi răsbuna 
în contra unui om în viaţă, îşi răsbuna după morte, maltratând 
corpul inamicului, Ajungând în Sais, Cambis dete ordin să scoță 
corpul lui Amasis şi să-l bată cu nucle, să-i smulgă perii şi să-l 
înţepe cu ace, i 

Perşii se purtară cu asprime în Egipt. Țéra acesta sub Perş 
se cărmui de guvernori. 

Sub Darid Notu , Egiptenii se revoltară, având în cap pe un 
Amirta care goni pe perși şi restatornici regatul Faraonilor, A- 
cestă dinastie trăi 120 de ani. Cel àntêiù rege se numi Neferites, 
Certele urmai între acesti regi cu Perşii, În timpii lui Acoris: 
Egiptenii se aliară cu Ciprioţii, cu Arabii, cu Sirienii, cu Libienii 
şi Lacedemonii, Perşii, ocupați de proiecte mai mari, nu făcură 
cu dânşii r&sboiii serios, După ântâia dinastie urmă âncă una. 

Sub Dariii Oca , Grecii aliaţi cu Egiptenii se bătură şi se m- 
vinseră de Perşi carii luară din noi Egiptul (332). Dariu Ocu , 
dupe ce bătu pe Nectanab II, rege al Egiptului, iu acest răsboiii» 
orândui satrapi ca să guverne, 


144 CĂLETORI 


Alexandru cel mare, după ce sparse împărăţia Pergilor, luă În- 
dia şi tótă Asia, şi ântră în Egipt. Locuitorii îl priimiră ca pe un 
liberator. El aşegă aici autoritatea sa în anul 332 înainte de Isus, 
dar peste opt ani muri în Babilon. 

Alexandru nu avea moştenitor în vârstă, Generalii sei se adu- 
mară së hotărască pe cine să pue în locu-i, Perdicas, propuse un 
fiu al Rohanei, pe cere acâsta îl purta âncă în pîntoce. Nearc, se 
declară pentru fiul Barsinei , gi Ptolomeiă în contra amândoror, 
«Ore am învins pe Perşi, dicea el, ca să-i punem pe tronul Ma- 
cedoniei?» Femeele lui Alexandru eraii persane. Mulțimea însă, 
afară, proclamă rege pe fratele lui Alexandru, Aride. Guvernă- 
mentul Egiptului se dete lui Ptolomeii cu Libia și o parte din 
Arabia. Ptolomei fu unul din cei mai înţelepţi principi ai Egip- 
tului. Avu o mulţime de certe cu moştenitorii lui Alexandru, 
purtă răsboiii în Siria, în Archipel şi alte locuri. Rodienii îl sur- 
numiră Ptolomeii Soter (scăpătorul, le sauveur). După mai multe 
învingori, luă titlul de rege. O dinastie de origină grecă începu 
în Egipt. Acâstă dinastie domni 270 pe ani. Aceşti regi se che- 
mară Lagizi de la Lago, nume ce se da lui Ptolomeii Soter. 
Următorul lui Ptolomceii Soter fu Everget, fiul seă cel mare năs- 
cut cu Arsinoe, 

Din căsătoria acestuia cu Berenisa fiica lui Magos, rege al Li- 
bici şi Cerenaicei, născură mai mulţi fii. Cel ântâiă urmă tată- 
lui seii la tron şi se chema Filopator. Epifan, fiul acestuia, îl mo- 
steni. Murind, lăsă văduvei Cleopatra, duoi fii şi o fiie, Fiul cel 
mare, Filometor, îi urmă la tron. După 11 ani de împărăție, cădu 
printr'un resboiă cu Antioch Epifan , rege al Siriei. Frate-seă îi 
urmă sub nume de Everget II sc Fiscon. El împărtăşi mai în 
armă tronul cu frate-săii ce se liberase, Apoi acest din urmă dom- 
ni singur 18 ani âncă, căci frate-seŭ fu silit să domnâscă numai 
în Cerenaica. După mârtea acestuia, Evergat veni cu armie in 
Egipt şi luă tronul, ca regent şi epitrop al nepotului sei. Luž- 
în căsătorie pe muma junelui rege ce era soră-sa, ucise pe junele 
mostenitor şi se făcu rege. 


LA EGIPT 145 


Un fiii al lui Everget ce era exilat în Cipru, veni în Egipt şi 
[uă tronul. El îşi dete nume de Ptolomei Soter II. Maică-sa Cleo- 
patra sculă poporul în contra acestui Ptolomeii Soter II, îl de- 
tronă şi puse în locui pe Alexandru, un alt fii al ei. Ea medită 
apoi mârtea lui Alexandru, ca să pâtă domni singură; dar acesta 
prevădând, o ucise el. 

Poporul chiămă la tron pe Ptolemeii Soter II care muri după 

épte ani de noăă domnie. 

Alexandru II, protegiat de Romani, se însară cu Berenisa , şi 
luă tronul Egiptului; dar ucise pe Berenisa şi domni singur. A- 
lexandrinii, supăraţi, se resculară şi îl goniră din tron. El, murind 
la Tir, lăsă Romanilor prin diată, o ţeră ce nu mai era a lui. 

Neos Dionises , fiul lui Soter II , luă tronul. Silena , femeea a 
doua a lui Soter JI, sogie a lui Antioh Epifan, şi gonită din Siria, 
reclamă tronul Egiptului la Romani, dar fără folos. Acest rege 
merse la Roma. În acest timp tronul se dete fiului săă cel ântâiă, 
Seleucus, venind în Egipt, se însură cu Berenisa şi se făcu rege; 
dar acesta îl sugrumă. Se mărită pe urmă cu Arcelau, ce muri 
în resboiù contra lui Marcu-Antoniă. Ptolomeii Denis ce se afia 
în Roma , se înturnă cu Romanii și luă tronul. După patru aní 
muri. Cleopatra, cea, mai mare fiică, se urcă pe tron cu frate-săii 
Ptolomeii , după cererea Romanilor. Poporul era contra Cleopa- 
trei şi cerca numai pe Ptolomeii. Poporul, resculat ceru să le dea 
pe Ptolomeii ; Iuliă Cesar care favora pe Cleopatra , priimi ; dar 
junele rege muri repede. Cesar proclamă din noŭ pe Cleopatra , 
asoţiindu'i pe un frate Ptolomei pe care acâstă regină îl luă de 
soç. El era de 11 ani şi nu fu nică bărbată, nici rege. 

Cleopatra se mântui de acest din urmă şi rămase singură re- 
gină. Ea este cea din urmă regină a dinastiei Macedone. Dom- 
nea fără temere, în puterca armelor rarei sale frumuseți mal mult 
de cât în puterea oştirilor şi a flotei; căci văduse la picïórele ei 
pe fiul marelui Pompeii; Iuliŭ Cesar, uitase în bragele ei, ale lui 
datorii, Antoniii ce o vădu pentru ântâia 6ră la Tarsus , se bătu 
ìn Armenia gândind la Cleopatra ; învins, fuge în Egipt şi nu are 
putere d'a se înturna la arme fără acâstă femee, Ea ìl urmâză Ja 

10 


146 CĂLETORII 


răsboiii. Octaviii, voind să surpe acest rival , dar necutesând , a- 
tacă pe acestă regină, o acusă înaintea senatulni. 

Dar ca să nu întârdiem în lucruri de puçin interes aici, vom 
dice numai că Octaviii deschise răsboiii; că Antoniii luă parte cu 
Cleopatra ; că acest din urmă , părăsit de flotă , de armie, urmat 
de Octaviii, trădat de Cleopatra , se ucise singur. După ce se u- 
cise însuşi Cleopatra, Egiptul cădu cu totul în puterea Romani- 
lor. Lagizii domniseră de la 30 maiă 223 până la 15 august a- 
nul 30, după era vulgară, saŭ 294 de ani Iulieni şi 78 de qile, 
oră 294 de ant Egipteni şi 152 de qile. Avură 16 regi şi regine, 
şi dară 21 de domnii felurite. 

Cel ântêiù prefect , sub romani, fu Corneliă Galu. Petroniă îi 
urmă. Alexandrinii se revoltară şi fură învinși. Pe când armia 
lui August, sub Eliu Galu, ântră în Arabia, unde suferi atâtea 
rele , regina Candace a Etiopienilor ântră în Egipt, şi după ce 
despuie ţera, se înturnă. Petroniii o urmă în Etiopia şi o supuse 
la un tribut. August urmă politica lui Alexandru cu Egiptenii, 
tolerând religia şi datinele lor. Câte-va întâmplări ce maï ur- 
mară, fiind numite la articolul Alexandriei vom trece înainte. 

Sub împărații orientului, Egiptul fu turburat adesea de certe 
religiose. 

Pe la anul 614 Perșii ântrară în Siria , învingători ; peste doi 
ani luară Alexandria. Împëratnl Heraclie recunoscuse autoritatea 
lui. Pe atunci ordele arabe ale lui Omar , conduse de locotenen- 
tul lui Amru , ântrară în Egipt; bătură armia lui Horaclie şi pe 
Macaucas. În anul 641, Egiptul pică cu totul în puterea arabilor. 
Mai târdiă Constantin IL trimise o flotă şi o armie în Egipt, 
Dar Amru Yeni din nuoŭ în Alexandria și bătu pe Greei, unit cu 
Copţii. Atunci Islamismul se statornici în tot Egiptul. 

Marea împărăție a Califilor se desmădulă cu timpul; gavernorii 
eï se declarară peste tot suverani independenţi. Pe la 969 în E- 
gipt se stabili o putere regală, aï cării principi cărmairă sub nn- 
me de Califi Fatimiţi. De atunci eï se certară cu Califii Bagda- 
tului ; disputându-le acest teatru, califit Egiptului rămaseră stă- 
pâni aică ; se ganestecară în certele religiose de secte. Mai târdiii 


LA EGIPT 147 


veniră în Egipt cruciații. În timpul Califului Adhad-El-din, acesta 
chemă un ném de Turcomani şi de Curdi din Siria , pecum şi pe 
Nur-El-din, suveran de la Alep. EI seăpară pe Ahmad-El-din de 
tributul cruciaților şi de pretenţiile generalului lor; dar acesti 
străini se făcură epitropi ai Califului. Selah-El-din , unul din a- 
cesti străini, luând în anul 1171 comanda armiei, sugrumă pe 
Calif. Ast-fel Arabii Egiptului se supuseră la străini , aï cărora 
principi începură o altă dinastie în persóna lui Salah-El-din. 

Următorii acestui principe sub nume de Turcomani, în anul 
1230, după invasia Mongolilor, cumpărară 12 mii de Circasieni, 
Mivgrelieni şi Abasani; ii crescură, ii esersară în lucrurile mili- 
tare. Mai târdiii acâstă miliţie se resculă şi dete legă principelui 
turcoman; pe următorul să îl scose din tron. Pe la 1250 uciseră 
pe cel din urmă principe turcoman şi puseră în locu-i pe un şef 
al lor, cu titlu de Sultan, păstrând pentru ei numele de Mame- 
lucï, ce însemnă robi militară. De atunci Egiptul cădu în dom- 
nia Mamelucilor carii cuceriră asemenea Siria şi Palestina. În 
257 de ani ce domniră, avură 47 de şefi a căror tiranie fusc nesu- 
ferită. Pe la 1517, Sultanul Otomanilor, prindând pe Suinambeg, 
cel din urmă şef al lor, luă Egiptul. El nu ucise pe Mameluci , 
după datinele Turcilor, ci din contra, statornici un consilii séŭ 
divan compus de guvernorul otoman şi gâpte din şefii miliției. 
Mamelucii trebucai să dca , dintre eï , 24 guvernori sâă beni de 
téră, şi fură însărcinaţi să ţină pe arabi în frîii, să facă poliţia în 
untru, să strîngă birul. Acest guvernământ a ţinut mai mult de 
duoi secoli. 

Mamelucii s'aii îmulţit în Egipt, nu din prăsila celor d'ântâiii» 
căci se stingâii mai toţi neavând fii, ci din vândarea robilor de a- 
câstă origine. Porta otomană , ca să ție în fri pe Pașii guver- 
nori, dete divanului putere întinsă, şi şefii Ienicerilor şi Abazi- 
lor se făcură puternici. Şefii miliției, căpătară voie să aibă pro- 
prietăţ în pământ şi sate; aceste proprietăţi depindâă de guvernul 
mameluciler. Mamelucii căpătară o mare înrîurire de atunci a- 
supra împroprietăriţilor. Proprietarii cumpărară robi, îi liberară 
în urmă, le deteră rangură în armie. Un Ienicer Ibrahim, colonel 


148 CĂLETORIĂ 


veteran în anul 1746, luă în mână-i tote puterile. Îşi făcuse o 
mare partidă dintre Omenii ce înaintase în carieră felurite, saă 
liberase din robie. Mai pe urmă se însoţi cu Rodoan , alt colonel 
de Abazi. De atunci puterea Pagii ajunse să fie o umbră; ordi- 
nile Sultanului eraă nulă pe lângă ordinile lui Ibrahim. După 
mârtea lui, anul 1757, toţi ómeniï casei, creaturile lui unnară a 
da ordine. După mârtea lui Rodoan, care luase locul lui Ibrahim, 
mai mulți şefi urmară unul după altul ; iar la 1766, Ali-Beg, u» 
mameluc , luă tâtă puterea în mână, şi mai în urmă se declara 
neatârnat de Porta otomană, goni pe paşa, nu mai voi să tri 
miță tributul, bătu monedă în 1768. 

Daher , în Siria , âncă se revoltase atunci; Porta ocupată cu 
pretenţiile Rusiei , nu putea să rădice arme : veninul , strângul, 
intriga, dice Volney, nu putură să isbutéscă. 

Ali-Beg trimise în Sais, în anul 1769, în contra unui şef arab, 
o câtă de Mamelucă comandată de Mohamed beiii, care sparse pu- 
terea arabului; mai în urmă supuse Meca; se aliă cu Daher din 
Siria. La 1771, armia lui Ali-Beg şi a lui Daher, merse la Da- 
masc asupra armiei turcesci; bătaia se dete şi turcii o luară de 
fuga. Aliaţii luară Damascul. Dar prin intrigile turcilor, Moha- 
med-Beg, se inturnă repede în Egipt cu tâtă armia sa. 

În 1772 acesti aliaţi bătură pe turcii malt maï numeroşi decât 
armia lor, aprâpe de riul Aula, lângă Saida. Șâpte paşi carii co- 
mandaă, luară fuga. Aliaţii merseră şi luară lafa. 

Ali-Beg se înturnă la Cair. Mahomet, vechiul seă general, voea 
să se pue în locu-i. Acesta trimise una mie mamelucă , sub co- 
manda unui june mameluc Murad, ce era înamorat de o femee a 
luă Ali, ca să bată pe Ali-Beg. Se întâlni cu Ali în deşerturi, îl 
lovi fără veste şi îl luă rob. Ali-Beg mori în Egipt. 

În anul 1773 Mohamet Beg se puse în locu-i şi se supuse Por- 
țeï, cu condiţie să rămâie la putere. 

După acésta veniră la putere. Murat Beg şi Ibrahim Beg ce 
domniră împreună. Un Ismail Beg, le luă locul; dar iară fu go- 
nit de cei doi d'ântâiă carii acuma învinseră pe Hasan- Beg 
rebel. 


LA EGIPT 149 


Napoleon, ântrând în Egipt, mai în urmă, sparse puterea ma- 
melucilor, 

Mehmet Ali-Paşa din Rumelia stârpi pe cei din urmă mame- 
luci. Următorii acestui paşă ce domni în Egipt, daŭ astădi pe 
vice-regii acestel țări. 


——a059109—— 


150 CĂLETORIĂ 


CARTEA III 


Damanhur ne aduce aminte de trecerea armiei francese in tim- 
pul expediției lui Buonaparte. 

Damanhur se surpă de francesi în anul 1799. 

Oraşul era ocupat de 60 de francesi. O mulţime de arabi fa- 
natici atacară acest burg, ca să ucidă mica garnisonă ; ceea ce se 
şi făcu. Şeful de brigadă Lefevre, vino, îi atacă aici, ucide două 
mii ; dar este reîmpins până la Ramanief. Mulţime de beduini se 
uniseră cu arabil. Generalul Lanusse, sosesce cu armia, bate, risi- 
pesce grămedile arabilor şi răsbună pe cei 60 soldaţi uciși, 

După trei ore do călătorie de la Alexandria, cu drumul de fer, 
ajunserăm la Nil. De aici calea ferată are să urmeze până la 
Cair; dar atunci nu mergea mai înainte, nefiind făcută tótă. 

Aici dar, trecurăm pe un vas cu vapor, O mulţime de pelerini 
s6ii hagii turci, ce mergâă să se închine la Meca , ne înecaă pe 
vapor, În aceste vapóre serviciul, mâncarea , locul, nu aŭ nimica 
de însomnător ; afară de preţul transportului care este destul de 
mare, Căpitanii de vapore nu sunt destul de îngrijitori, Noi că- 


LA EGIPT 151 


durăm de mai multe orf pe năsip în deosebite locuri. La cel din 
urmă loc, gedurăm trei ore, şi numai după ce se aruncară toți 
hagii turci în Nil să împingă vasul cu umărul de pe năsip, putu- 
văm merge înainte, 

Mis Lia era cu noi, ocupată a priimi cu nesaţiii malurile Ni- 
lalui. 

Aceste maluri, pe ici pe colo, aŭ o fisionomie răpitâre. Satele, 
semănate pe amândouă malurile, înălțate pe movile unde se scapă 
de înecăciunea apei, şi încongiurate de păduri de curmali apără 
ică colo, şi semănaă , ca printr'un efect magic , că es din păment 
séŭ din apa riului încolăcit. Pe ici pe colo, aceste maluri ne des- 
merdaii ochii , prin părţi verdi şi voióse; printre aceste părţi in- 
verdite, pline de tinereţe şi de viaţă, se arăta părţi albe scă gal- 
bene de nisipuri ardătore, ca niste valuri s6ă torente, curgéŭ din 
sinul deşertelor. 

Este timp a vorbi despre Nil, « Nilul, gice părintele istoriei, 
începând de la Cataracte, desparte Egiptul în două şi se vârsă în 
mare, Până la oraşul Cercasora, are numai un canal, dar dincolo 
de acest oraş se desparte în trei ramuri ce iaŭ trei căi felurite 
una se chiamă Gura Pelusiană şi merge spre est ; ceea-laltă Gura 
Canonică, şi cură spre vest; a treia merge drept de la înălţimele 
Egiptului până la colţul Deltei, pe care o desparte prin midloc 
mergând spre mare. .. Acestă ramură se chiamă Canalul Sahe- 
nitin. Din acest canal, plecă altele două care se duc asemenea de 
se versă în mare prin două guri , Saitica şi Mandeziana, Gura 
Bolbitină şi Bucolică sunt făcute de mână omenâscă; iar nu de 
natură. , . Nilul când cresce , în€că nu numa! delta (Egiptul cel 
de jos) dar âncă locuri ale Libiei gi nisce mici cantâne ale Ara- 
bici... Cât despre natura lui, nu am aflat nimic, nici de la pre- 
oţii Egiptului nică de la alţii. Voiam să sciă pentru ce cl începe 
a se âmfla la solsticiul de vâră şi urmeză a se âmfia în acest timp 
de una sută ile ; şi pentru ce cuvânt, crescând în acest număr de 
dile, scade în urmă, încât iarna remâne mic şi stă as-fel până vine 
iar solsticiul verei. .. dar nimeni nu a patut să-mi spună... Nu 
patuiă să aflu nici pentru ce Nilul nu aduce, ca alte rîuri, vên- 


152 CĂLETORII 


turi recorâse. Cu tâte acestea sunt 6meni la greci , carii ca să-şi 
facă un nume prin sciinţa lor , aŭ cercat să explice vărsarea ace- 
stul rii. Din trei opinii ce s'aă dat, două nici sunt demne dea 
se desbate, După cea d'ântâiii vânturile eteziene imping, prin su- 
fiarea lor, apele Nilului şi le opresc d'a alerge spre mare. Ast-fel 
së causă crescerea apei, dar de multe ori vânturile nu suflă âncă, 
şi Nilul cresce. Apoi, dacă vânturile eteziene sunt causa înecărei, 
ar trebui ca tote cele-lalte riuri al căror curs este în contra ace- 
stor vânturi, să încerce acelaş lucru ca Nilul, cu atât maï ales că 
sunt mai mici și maï pliue. A doua părere este mai absurdă âncă... 
După acâsta, oceanul încongiură tot pământul şi Nilul face acâstă 
înecare, căci vine din ocân. A treia părere este cea mai greşită, 
cu tote că are un grad mai mult de asemănare, este a nu dice ni- 
mica, pretindând că Nilul purcede din topirea ninsorilor, el ce 
cură din Libia, prin midlocul Etiopiei şi ântră de acolo în Egipt. 
Cum dar pote să fie din topirea ninsorilor, când vine de la o cli- 
mă forte caldă într’o ţeră maï puţin caldă? un om ce este demn 
să judece ast-fel de lucruri , pâte afia aici mai multe doved! că 
este peste putinţă ca acesta să fie causa, vărsărei Nilului. 
Autorul combate aceste trei păreri, apoi dă opinia sa ast- 
fel :... « Mie îmi pare că Nilul se îngrópă vara, căci 6rna só- 
rele , gonit din vechea lui cale de asprimea timpului, merge a- 
tunci în regiunea, cerului ce răspunde la partea din sus a Libiei, 
Etă în puçine vorbe, cuvintele âmflării rîului; căct, cu cât acest 
deii merge spre o ţâră şi se apropie, cu atâta usucă riurile. Dar 
să esplicăm acâsta maï cu întindere : aerul este tot-deauna senin 
în Libia de sus şi forte cald, nică o dată vânturile reci nu suflă 
acolv. Când sórele trece prin acâstă ţâră, produce acelégÝ efecte 
ce produce tot-d'auna vera, când trece prin midlocul cerului. El 
trage aburii la sine şi îi împinge în urmă spre locurile cele în- 
nalte, de unde vânturile, priimindu'i îi risipesc şi îi topesc. .. De 
aceea vânturile ce sufiă din acestă țéră, precum cel de sud şi sud- 
vest sunt cele mai ploiose, cred însă că sorele nu împinge totă 
apa Nilului ce atrage pe fie-ce an, ci îşi opresce o parte. Când 
iarna se móe , sbrele şe înturnă în midlocul cerului şi de acolo a- 


LA EGIPT 158 


trage aburii din tote riurile: pînă atunci ele se adaogă forte 
mult din causa ploilor de care pământul este stropit şi care face 
torente; dar vera slăbesc căci ploile lipsesc şi sórele trage o parte 
din apele lor, Nilul nu areape de plâie ca în farnă și sorele rădi- 
că din el aburi: aşa dar, cu cuvânt, apele lui sunt v&ra mai seci 
de cât ale celor-lalte rîuri. Sorele trage, precum din alte riuri, 
apa Nilului vâra ; dar iarna, acâstă stea trage apă numai din 
Nil. Sorele este dar causa âmfiărei şi scăderei lui. .,.“ 

Herodot ce combătea părerea grecilor, nu scia că el Ensuşi se 
încela, Astădi se scie cu siguranţă că vărsările periodice ale Ni- 
lului, sunt pricinuite de ploi periodice în Abisinia, spre miadă-di 
a tropicului de la Cancer, Aceste ploi incep în luna lui Martie; 
în Egipt Nilul începe a se âmfla pe la sfârşitul lunei lui Iunie 
gi cresce până la ecuinoxul de tomnă, apoi scade. 

Îndată ce Nilul începe së se verse, locuitorii de prin orage se 
duc către Nil cu mulţimea, ca când ar egi inaintea unui 6spe iu- 
bit, şi acolo fac un fel de ceremonie de priimire. 

D. de Rozieres, dice în călătoria sa: «Era o vedere demnă de 
mirare , să vedi regulat în fie ce an, sub un cer senin , fără nici 
o simptomă prevestitore, fără nici o causă vădută , şi ca printr'o 
putere mai presus de natură , apele unui mare rii , până atunci 
curate şi limpedi, schimbându'şi îndată faça la timpul hotărît al 
solsticiului de vâră, prefăcânduse la vedere într'un rîă de sânge, 
mărinduse, rădicânduse treptat până la ecuinoxul de tomnă şi a- 
coperind totă faça ţărei ; pe urmă trecând regulat, etc.» 

Herodot vorbesce de o cuestie ce area face cu Nilul, Unde 
sunt isvorele lui? Acâstă întrebare a făcut pe invățaţi să'şi ba- 
tă capul mulţă secolă, dar fără folos, 

Herodot ce se afla în Egipt în al 5-lea secol înainte de Isus, dice 
că nimeni nu pretindea se cunâscă loeul de unde purcede Nilul, 
afară de un interpret al Minervei la Nais, Acesta îi spuse că între 
Siena, în Tebaida şi Elefantina, əraŭ doi munţi ale căror vârfuri 
erai ascuţite; că unul se chema Crofi şi cel-alt Mofi; că isvórele 
Nilului care sunt niste abisurăi, eşiaii din midlocul acestor munţi; 
jumătate din apele lor curaŭ în Egipt către nord, și altă jumătate 


10 


154 CĂLĂTORII 


în Etiopia către sud; că regele Psametic, ca să incerce aceste abi- 
sură, aruncă în ele o funie de mai multe mii de orgii (orgia avea, 
4 coţă saŭ 6 piciore grece); dar că funia nu se duse până în fund. 

După acâsta, Herodot dice alte lucruri tot atâta de nesigure şi 
absurde ca disele interpretului; însă le dă cu îndoială şi nu ca 
dise ale lui. 

Pe la a! 3-lea secol după Isus, Eratostan, unul din cei mai în- 
vățaţi ómenï de pe timpul săi şi bibliotecar la vestita bibliotecă 
din Alexandria, plecă cu regele Everget ve purta răsboii în Eti- 
opia, ca să afle sciinţi despre isvorul Nilului. El dă măsurile 
cursului acestui riii mai presus de insula şi cetatea Meroe către 
isvâre, la sud-est, şi de la Meroo până la cataracta, de lângă Sie- 
na către Egipt, spre nord. Neron trimise romani în adins să des» 
copere aceste isvâre. Cei ce se înturnară despre acolo dicéŭ că aŭ 
vădut două mară stâncă din midlocul cărora rîul eşia cu repe- 
diune; dar nici ei nu putură spune dacă acolo eraii isvârele. 

În al 16-lea secol, Iesaiţii portugezi ce se duseră ca misionari 
în Abisinia, scriseră în Europa că aŭ găsit isvorele Nilului. Dar 
învățatul d'Anville, le arătă că eï luase drept Nil, un riuleţ ce 
se aruncă în Nil. Este cunoscut că Nilul ce acolo se chiamă Rîul 
alb, priimesce în sînu'% din malul oriental, ântâiă Riul albastru, 
al doilea un alt riuleţ Astaboras. Etă ce încelă pe Iesuiţi. 

O societate s'a format pentru acâsta. Mulţi călători aŭ încer- 
cat să afle aceste isvâre; însă în deşert : astădi nu so scie mai 
mult despre ele. 

Acum së venim la cataractele Nilului. 

Champolleon Figeac, dice că mai "nainte de a âgiunge la hota- 
rul Egiptului de sus, Nilul face cinci cataracte; a Sienei, la ân- 
trarea despre miadă-di în Egipt, care este cea ântâiă, urcând Ni- 
lul de la mare. Acest cataract a avat mult timp un renume spăă- 
mântător. Astă-qi s'a vădut că se reduce la câte-va cascade împăr- 
tite pe o întindere de păment şi al căria total dă abia de câteva 
piciâre de înălţimea apelor din Nil la ântrarea acestui rii în E- 
gipt. 

Herodot crede că Delta sai Egiptul de jos, era la început un 


LA EGIPT 155 


braç acoperit cu valurile mărei, şi că, cu timpul, nisipul ce aruncă 
Nilul, a înălțat acest loc şi marea s'a tras. 

Etă cumse esprimă : «Pământul Egiptului ce este un tărâm ne- 
gru şi gras, se deosebesce cu totul şi de pământul Africei care e- 
ste nisip roşu, şi de al Arabiei care este pietros şi argilos, . . 
Acest tărâm (Delta) este adus în Etiopia de Nil. Scoicile ce se 
află prin deserte dovedesc că altă dată marea se întindea mai de 
parte de tărâme. . .» Herodot dă maï multe exemple : între al- 
tele, alăturările Troadei, lunca Efesului, etc. Opinia că Delta a- 
fost odată un braç de mare și că s'a rădicat prin nisipul ce aruncă 
Nilul, este împărtăşită de mai mulţi Gmeni învăţaţi. Cu tote 
acestea, tâte cuvintele ce daŭ ei, pot să fie combătute. Pământul 
aici este negru şi roditor pe când în vecinătăţi este pietros : dar 
pe părţile mărei din Siria spre Gaza, tărâmul pe multe întind eri 
este asemenea celui din Egipt, pe când vecinătăţile lui sunt pie- 
ti6se. Am putea face mai multe observaţii asupra tutulor ace- 
stor păreri ; dar să lăsăm mal bine pe învăţaţi să-şi caute ci sin- 
guri trebile lor, mai ales când se află atât de întunecate. 

Apa Nilului este ugşoră şi plăcută la băat. Nilul când se trage 
este maï îngust de căt Dunărea. Se dice că Egiptenii prin vorba 
Nil, înţelegea Ocean. Nilul a fost pentru Egipt principul crea- 
tor şi vieţuitor. Prin vărsarea lui, Omenii trăese în acele locuri : 
să lips6scă a lui revărsare şi tărâmul Egiptlui nu mai rodesce 
Un portugez Albuquerque, voind să nimicâscă Egiptul, către al 
15-lea secol, dete un proiect să abată apa Nilului pină nu ajunge 
de cataractul Sienii, dar nu se puse în lucrare. Nilul era adorat 
la Egipteni ca un deii ; îi rădicară un templu şi ii dară preoţi. 
Grecii il numeaii Joe al Egiptenilor. Egiptenii, dice Champolleon» 
vedea Nilul sacru ca un chip pipăit al lui Amon, deul lor cel mai 
înalt. Era pentru ei numai o manifestaţie pipăită a acestui deii, 
care, sub o formă vădută, învieţuia şi păstra Egiptul . , . Filo- 
sofiă lor îşi inchipuiseră un Nil în cer şi altul pe pământ. Marele 
dei Cnufis ere vădut ca isvorul şi rândaitorul Nilului pămân- 
tesc, şi era representat pe multe monumente, cu formă omenâscă» 
şedând pe tron, cu o tunică învestmentat ; cu cap de berbece, a, 


156 CĂLETORIL 


cărui facă era verde; ţinea în mâni un vas din care cura apa ce~ 
râscă. Deul Nilului ceresc avea câte o dată trei vase, emblema 
vărsărei apelor. Un vas representa apa ce produce Egiptul singur; 
al doilea vas apa ce de la Ocean vine în Egipt, în timpul inun- 
daţiei ; al treilea vas, apele ploilor ce cad la epoca crescerei Ni- 
lului, în părţile do miagă-di ale Etiopiei. 

Acâstă din urmă aplicaţie este făcută de Herapolon ce a scris 
o lucrare asupra interpretaţiei ieroglifelor. 

Nilul pământesc cra representat printr'un om gros ce séměnă 
să fi fost de amândoă sexele. Pe cap purta un buchet de Tris, sim- 
bol al riului, la epoca, vărsărei lui . . Se mai representă, ţinând 
pe o tăbliță, câte o dată patru vase cu apă sacră, despărțite prin- 
tr'un sceptru ce este emblema curăţeniei, câte o dată, pâne, fructe, 
buchete de flori, iar cu sceptrul curăţeniei despărțite. . . Mai 
era representat pe două bas reliefs ce împodobâă doă părţi ale 
dâlului pe care se rădica obeliscul de granit ce s'a transportat; la 
Paris . . Acest deŭ se chiamă Hopi (Ch. F.) 

Pină la Cair şi de aici o distanţă mai în sus, din causa popu- 
laţiei şi a marei mişcări pe Nil, nu se mail află crocodili; iar de 
la 100 lege de la mare în sus, se găsesc mulţime de aceste lighi- 
óne. Crocodilul este înrăutățit. Mărimea lui se urcă, pănă la 40 
picïóre. Herodot pretinde că în timp de patru luni, ei nu mănâncă 
nimica; că locuesc în apă şi pe uscat, gi că oule lor se fac pe ni- 
ip unde le şi clocesce. Dioa locu esc pe mal şi nóptea în apă, a- 
flând în apă nâptea, mal multă câldură. Oule nu sunt mai mari 
de cât de gâscă, şi puiul este in proporţie, când ese; cu tote ace- 
stea crescela urmă până la 17 coţă şi mal mult, de lungime. Ochii 
lui sâmănă cu aiporcului;dinţii îi sunt forte mari şi es afară din 
gură. Crocodilul, din tote animalele, nu are limbă, şi falca de 
jos nu se mişcă, ci falcă de sus cade pe cea de jos, unghiile lui 
sunt mari; pielea, dosului solzósš, nu se pote pătrunde. În apă 
nu vede bine, pe când, afară, vederea îi este pătrangătore. Cerul 
gurei lui este tot-d6una încărcat de insecte mici ce se lipesc aici 
şi îl sug sângele. Numai Troşilus, o mică pasere, trăeace în pace 


LA EGIPT 157 


cu el, fiind că, de câte ori ese pe uscat şi după datina lui se în- 
tinde cu gura deschisă către vântul de miagă-di, acâstă pasere 
îi întră in gură şi mâncă tâte insectele ce se lipesc de cerul gurey 
luă, şi că, crocodilul, recunoscător, nu-i face nică un răă, 

Unele din aceste dise ale lui Herodot s'aii găsit neadevărate 
Sa găsit că el mănâncă tot anul neincetat; este crud, îndrăsneţ , 
neobosit şi giret şi înţelept. Pândesce femeele ce vin să ia apă din 
Nil, le răpesce şi se aruncă cu ele în îi, dacă pâte. Trăesce pe 
uscat ; dar mai mult în apă,pentru care este mai mult organisat. 
Limbă are. 

Cinci feluri de crocodili sunt în Nil. 

Mai este în acest rii o reptilă ce se chiamă Tupinanbis ; tră- 
eşte pe mal şi se hrănesce în apă. Acest gușter este de patru 
piciore de lung : nu face nică un r&ă : locuitorii îl numesce cel ce 
scapă. Se gice că pe când ómeniï se află, fără să scie, ameninţaţi 
de croendili, acel Tupinanbis îi vestesce prin fluerături că este 
aprope crocodilul. Dar aceste strigări el Je face căci simte cro- 
codilul şi se înspăimântă el Ensuşi pentru el. Nu are piciore ca 
cele-alte reptile care în6tă. Mai este un Tupinanbis de uscat ce 
s6mănă cu al Nilului. Acesta fărimă oule crocodilului nnde le află. 
Când ese pe mal în mulţime, unul din ei face garda, lipind urechia 
de pământ ca să audă sgomotul vre unui inamic. 

Ne râmâne să vorbim de o pasere numită Ibis ce vădurăun sbu- 
rând pe Nil. 

Herodot vorbesce âncă de şerpi cu aripe care se află în Arabia, 
la Buto, unde gice că s'a dus el însuși şi a rădut o mare câtăţime 
de 6se de acei gerpi ; maï ice că, după spusa unora, acei şerpi 
sburaii din Arabia în Egipt pe la începutul primăverii; dar că Ibis, 
o pasăre de Nil, alergând cu mulţimea înaintea şerpăriel , îi uci- 
dea ; şi că, pentru acâsta Egiptenii onoraii pe Ibis ca pasere sacră: 
o bălsămâii, Se află mulţime de momii bălsămite de aceste paseri 
în Egipt âncă astăgi. 

Herodot mai gice că erai două feluri de pasere Ibis : cel ân- 
teii fel avea fulgii forte negri : ciocul întors ; acest Ibis se bătea 
cu şerpit; cel de al doilea fel se afla în număr marc ; avea o parte 


153 CĂLETORII 


a capului şi tot gûtul cu puțini fulgi; fulgii sunt albi, afară de 

Sacel ai câdei, aï vârfului aripilor, gâtului gi capului carii sunt ne- 
gri. Ast-felă dice Herodot; dar pe acele timpuri eraŭ lucruri multe 
are numai astădi aŭ pntut să se limpegâscă; apoi părintele is- 
toriel a spus, pe lângă multe adevăruri multe fabule. Astădi este 
dovedit că acei şerpi cu aripi nică aŭ fost, nici sant. 

Ibis începe să se arâte cu âmflarea apelor; câte o dată nnii 
din eï vin înainte ; cu scăderea apelor, cei mai mulţi se duc. Ibis 
este pasere din Nubia. În vechime era consacrată marelui deii 
Thoth,iventatotul literilor şi ală sciincelor. Ibis se hrănesce cu 
insecte, vermi de apă și pesci mici. 

Sorele era aprope de a apune; radele lui ce pină aci nu ne er- 
taŭ a sta pe podul vaporului, se îndulciră. O aure lină şi plăcută 
răcorea aerul; malurile Nilului, ce de la un timp începuseră a 
perde maï mult cununa lor de verdâţă, înnotaŭ acuma în valuri 
de umbră şi de lumină , în tăcere şi în întristare, palide şi albe 
cu satele, cu arborii de curmali, maï rari pe aici. Unele din sate, 
maï depărtate, apără şi se perdâii fh fundul umbrei şi al deser- 
tului, Departe, printre rade, printre umbrele serei, printre valu- 
rile mărci de nisip cu mulţime de feţe, vădurăm piramidele. Dar 
nu puturăm să ne bucurăm mult timp de vederea lor, căci se in- 
veliră sub umbrele serei. 

În acâstă tér crepusculul este scurt : îndată ce apune sârele , 
séra îi urmâdă repede. Ar dice cineva că noptea este grăbită să 
ascundă sub aripele ei aceste locuri deşerte şi intristătore, semă- 
nate cu morminte şi cu lacrimile unu; popor neferice. 

Vaporul cu care venirăm la Bulac era încărcat de pelerini 
musulmani ce mergâaă la Meca să se închine. Étă ce scim asupra 
actelor de cuvioşie ce fac pelerinii în cetatea lor sântă. 

Când ajung la Geda, fac cea d'ântâiii datorie sântă ce se chia- 
mă Saharmo şi care stă de a se arunca în mare; după ce s'a 
scăldat ast-fel, se învălesc, de la midloc până la genuchi, cu o bu. 
cată de stofă, apoi întorcându-se către partea unde se află Meca, 
se pun toţi şi fac grămădiore de nisip cu mânele. 

După ce ajung la cetatea sântă fac o spălare generală, apoi se 


LA EGIPT 159 


duc la templu unde ântră prin porta scăpărei (Bab-es-Selem) ce 
cade în ânghiul drept al templului. Când ântră în curtea în mid- 
locul căria este Caba, conducătorii le spun că aici este casa lui 
Dumnedeii şi îi învită să fie cu respect. 

Când se apropie de Caba, el se rogă, sărută piatra cea nâgră, 
apoi ocolesc odată acest monument. 

Caba este un edificii cu patru feţe. Un văl negru şi forte larg 
îl acoperă. Pelerinii ocolesc de șâpte ori Caba. Când trec pe la, 
âmghiul despre sud, ântind mânile, şi se rogă încă. După al gép- 
telea ocol, âncă se râgă. De aici se duc într'un loc ce se chiamă 
locul lui Abraham, unde iar se râgă şi de unde se duc la puţul lui 
Zem-Zem de béŭ apă ; apoi se duc de se urcă pe délul Safa unde 
se rógă âncă. După acâsta, âmblă pe strada mare, tot rugând ; de 
unde se înturnă către templu şi revină iar aici de şâpte ori. 

Casa lui Dumnedeii se deschide de trei oră pe an, odată pentru 
ómenï, a doua óră pentra femei; după cinci dile, o deschidii spre 
a o curăţi. 

După ce pelerinii aŭ sfârgit actele de cuvioşie în cetate, se duc 
la muntele Aarafat co se crede nn loc sacru. Aici este o stâncă de 
granit 'maltă de 50 de metri şi ocolită cu ziduri. După ce fac şi 
aici închinăciunele cuvenite, unii se duc la casa diavolului ce este 
în façă cu fântâna Mina şi aruncă aci şepte pietre, pronunţând : 
în numele lui Dumnnedeii; Dumnegeii este mare! 

Templul peste tot se numesce , El Haram (templul mare), În 
untrul Cabei este asternut cu o stofă de mătase roşie ce fie care 
Sultan, când se ureă pe tron, este datorsă o schimbe. Vălul ce 
copere monumentul pe din afară, îl schimbă pe tot anul. 

Puţulii Zem-Zem este de 56 piciure de adincime şi gése de 1šr- 
gime. Musulmanii cred că nsugi Dumnedeii l'a săpat pentru 
Agar, pe când ea era să móră de sete în deserturi. 


160 CĂLETORIĂ 


CARTEA IV 


Ajunserăm la Bulac la 2 óre după miadă-nâpte, căci vaporul 
se opri mult timp la un pod de piatră ce trece peste Nil, şi 
unde, cu mare necaz pătrunse printre duoă ziduri strîmte, ce es 
din apă, Acest pod este o lucrare alui Mehemet-Ali, şi sâmănă 
a fi făcut cu scop d'a opri să înainteze spre capitala Egiptului 
ori ce flotilă inamică. 

Bulacul este portul Cairului şi face parte din acâstă capitală. 
De la Bulac pînă la Cairul mare este o óră de distanţă. Îndată 
ce eşirăm din vapor, afinrăm pe mal mai multe trăsuri, ca omni- 
busul din Europa ; ele asteptaii să ia pe călători şi să-i ducă în 
Cair pe la locande. Un omnibus , tras de doi catâri, ne duse 1a 
ospelul oriental , în piaca numită Lesbekieh, afară din cetate. 
Stăpâna locandei se sculă din patu'i la sosirea trăsurei şi veni 
ca singură să ne hotărască camerile ce fie-care din noi trebuia 
să ocupe, Era o femee de 38—40 de ani, âncă frumâsă şi âncă 
cociietă. 


LA EGÍPI 161 


Acâstă locandă este una din cele mai bune ce se află în tot ori- 
entul. 

A doa di desceptândune din somn şi căutând pe ferestrele ca- 
merei nóstre, vădurăm piața Lesbekieh. Ea este forte întinsă, dar 
neasternută şi împedicată de un şanţ ce trece pe patra mict po- 
duri. De la şanţ începe o grădină de sicomori pe un tărâm 
mai jos, ce se înécă de apă, la timpul âmărei Nilului. Pe acâstă 
piacă locuise generalul Buonaparte. Piaça rechiamă mai multe 
suvenire despre Napoleon. Aici, acest mare căpitan ţinu un dis- 
curs vestit soldaţilor săi carii, de aici electrisaţi, sburară la pira- 
mide să înfigă în crestetul celei mai înalte stindardulă tricolor , 

Nu credâm să aflăm Cairul o cetate ca tâte cele-altu ale Tur- 
ciei, cu case mari, vechi, zidită fără gust; cu căi strimte,nepavate, 
cu câni ce nasc şi mor fără nume , fără stăpân, pe strade nemă- 
turate , cu dughene miserabile, etc., şi îl aflarăm astfel. Ba âncă 
vădurăm multe case de pământ amestecat cu pae, multe strade 
prin care nu puturăm trece, din causa materialelor aruncate pe 
ici pe colo, Francii, Armenii, Copţii , Ebreii, Mirienii, Mahome- 
tanii, aŭ în parte cuartierul lor. Bazarul âncă nu respunde la 
asteptarea călătorilor. Cu tote acestea Cairul are maj multe 
monumente vestite de architectură arabă, care, prin graicâsele 
lor fantasii, fac să uiţi miseria cetăţei. Unele din gâmii merită 
să atragă tótă admisarea căltornlui. Minarelele acestor gâmii 
nu sunt ca cele din Turcia proprie : niște colóne ce pórtă pe cre- 
stet o galerie rotundă, de unde strigă imamul, şi de la galerie în 
sus, o urmare ascuţită în virf, ar putea să le compare cine-va 
forte bine cu Sultanii cei vechi ce purtaă pe cap torbanul şi în 
turban o pană, lungă ascuţită la vîrf. Minarelele gâmiilor din 
Egipt ai o formă mai graţiâsă ce séměně cu o turelă. 

În tot Cairul sunt mai la patru sute gâmit, dar nu sunt 
tote frumâso. 

Mahometanii, după preserierea coranului, se închină de cinci 
ori po di, care închinăciune se chiamă namaz : diminâţă , la mia- 
Qădi, maï târdiă, apoi la apusul s6reluişi la două re după apusul 
lui; închinânduse, se înturnă, precum am mai spus, către Meca, cu 


162 CĂLETORII 


faça ; staŭ îngenuchiaţi, cel bogaţi pe tapete cusute cu auri cei 
săraci pe alte asternute ordinare. În singurătate saă în miglocul 
unei mari mulţime de ómenï de ori ce religie, musulmanul se 
închină, fără turburare ; cetesce o rugă, se rădică, iar se pune în 
genuchi, se spâlă pe mâni, pe facă, pe gură, pe barbă şi pe braqe. 

În untrul gâmiei se află un basin pentru spălare. Locul altaru- 
lui este coperit. În partea către care cade Meca, se ailă un mare 
scaun saŭ tron. Pe ici pe colo, pe păreţi, se cetesc versete din 
coran. 

Cele maï frumóse gémiř din Cair sunt: ântêiù gémia lui Sultan 
Hasan , zidită în 14-lca secol pe piaça Rumeileh, de Malec-El- 
Nazar Abu ; ea pe din afara este mărcţă. Zidurile ei înalte, sunt 
zugrăvite cu bande roşii şi albe şi cununate de o cornișă, şi pe 
una din fegele séle, sunt pătrunse de opt rânduri de cruciade. Este 
încongiurată de capele ce se deschid pe curte printr'o mare arcadă 
ogivă, figurată prin cele patru liniă ascuţite. Un rând de trefle, 
dice D. J. d'Estourmel, face balustradă pe crestetul zidurilor; şâse 
porți frumâse, sunt practicate în niste retrageri adinci de unii 
picior; pe d'asupra sunt inscripţii şi nişte feluri de ferestre ... . 
O fântână cu o colonadă făcută în opt colțuri şi coperită de 
o cupolă destul de frumosă, ocupă midlocul curţeă; la drâpta, în 
fundul unei capele, o pârtă duce în sanctuarul unde se află mor- 
mêntul patronului sânt. Acâstă urmatecă sală, pătrata şi rădicată, 
se rotundesce în sus ca o boltă; este încongiurată de o frisă lată 
ce pârtă v inscripţie arabă. Maï adaogă o mulţime de mici podóbe 
pa lingă acestă minunată architectură, sticle cu multe feçe, boa- 
serii detăiaţe à jour ; tavane zugrăvite și aurite după gustul Mau- 
resc; lambrii de marmură preţiosă, pardosla de marcueterii . .. 
şi vei avâ o idee despre gâmia lui Hasan. După aâstă gâmie vine. 
aceea a lui El-Muarid, bogată prin podâbele ei. Cait-Bai, ce se află 
afară din cetate spre Est, mică, dar fârte elegantă; apoi El-Az- 
har, séù gemia florilor. O parte a acestui mare edificii este sco- 
bit şi sprijinit de colone de marmură albă în număr de 130, Tóte 
formele podobelor ce se află la alte gemii, sunt gi aici, Acestă 
gemie, încongiurată de accesorii, formă tot d'odată un caravan” 


LA EGIPT 163 


serail şi dă în sîna'Y loc unei scoli musulmane. În umbra eï locui 
Suleiman El-Halegi, acidătoral generalului frances Cleber. Şi 
fiind că suntem la gémia Azhar, la Suleiman şi la Cleber, citito- 
rul nu se va supăra să-i dăm o idee de acestă întâmplare. 

Iusuf-paşa, mare vizir, propaga în Siria, după bătălia de la 
Heliopolis, idei contra armiei francese din Egipt. Un musulman 
fanatic, Suleiman El-Halegi, se arătă preparat a ucide pe Buo- 
naparte. Autorii francesi pretind că vizirul stiu de acâstă hotă- 
tíre şi îl trimise în Egipt cu cheltuéla sa. Or cum ar fi, acest fa- 
natic plecă în Egipt şi află în Cair, asil în gémia Azhar. 

La 14 Iunie 1800 generalul frances Cleber, părăsind casa ge- 
neralului Damas ca să se întârcă la locaşul săi, întâlni un om 
june âncă și răi învestmântat care se aruncă la piciórele sele ; 
Cleber. atins la vederea miseriei ce arăta portul acestui om, se 
apropie de dânsul şi se plecă ca să'l rădice. Soleiman se scólă 
şi lovesce pe Cleber cu un cuţit care îi pătrunde ânima. Genera- 
lul cade şi strigă ; n'a înjunghiat ! Architectonul Protain, martor 
la acâstă întâmplare, alârgă să prindă pe ucidaș; dar el 6nsuşi 
priimi gése lovitură de cuţit gi cădu fără cunoscință. 

Ast-fel peri acest mare general. Ucidătorul, fiind aprope de 
a] pune în ţâpă strigă : « Nu este alt Dumnedei de cât Dumne- 
deii, gi Mahomet este profetul să!» 

Mai vădurăm gâmia Calaum, spre nordul cetăţei. Gurih-Bar- 
cum, unde se află mormintele Califilor, şi Tulum. 

Populaţia Cairului pâte să se urce de la patra sute mi! la patru 
sute doă-deci mii suflete, Ebrei, Musulmani, Cop, Armeni, Si- 
rieni, etc. Cairul se compune din : Bulac, Cairul mare, Cairul 
vechii saii Tostat. 

Bulac , pe unde am ântrat, se află situat pe malul Nilului. 
Aici sunt fabrice de postav gi de pinză; tersătari de bumbac, 
funierii, fonderii, scólă politecnică, făcută de Mehemnt-Ali. Astădi 
se dice că sunt în stare prâstă; noi nu voirăm să le visităm. 

Bulac se arse şi se surpă de francesi în timpul expediției lor 
în Egipt, într'o di de revoltă a locuitorilor din Cair., Populaţia 
lui se urcă astădi la dece mii suflete. 


164 CĂLETORII 


Într'o diminâţă, luând pe frumâsa Mis Lia, pe care ne-o încre- 
dinţă părintele ei, silit să g6dă în pat din causa gutei, pleca- 
răm să visităm alte locuri gi lucruri din Cair. 

Mai ântêiŭ merserăm să visităm cetatea lui Saladin. Pe cale 
ne duserăm în risete din causa animalelor ce ne purtaii, voiii să 
dic de nobilul animal asinul. Acela care purta în spate'i pe gra- 
gi6sa nâstră călătore, nu voia nici într'un chip să înainteze. Lo- 
vituri repetate din partea călăuzei, strigăte, nimica nu putea fa- 
ce pe asin să mârgă. Din norocire, niște muşte puinduse în nările 
lui, îl făcură să alerge în galop. Acest esemplu îmbărbătă şi pe 
ai noştri, căcă cu aceşti asini, este îndestul unul să o ïa de fugă 
şi toți ceï-l-alță îl imită. Cu noi se luase, de la locandă, un căl&- 
tor, al cărui corp putea să tragă cel puçin câte gâse asini, şi cu 
tote aceste un singur asin îl purta în spate; lângă acest persona- 
giù cu formă rotundă, mergea pe alt măgar, soţia sa, nu maï pu- 
çin ugóră şi optogonă. Când animalii noştrii începură să galo- 
peze, prin nisip, aï lor însă o luară de gonă, Domnul cel gros 
strigă, se légănă, cade în nisip cu faça către s6re ; sogia sa, âncă 
pică. Tabloul ce făcură picând, causă acele risuri frenetice ce în 
călătorie găsesc nascerea în cele mai mici subiecte, 

Ajunserăm la citadelă. 

Către sfârşitul secolului al 12-lea, Saladin cel mare , zidi o ce- 
tăţue pe costele dâlului Mocatan, pe un inalt Mamelon. Acâstă 
cetăţue este astădi locuită de o mică garnisnă şi câte-va tunuri. 

Visitarăm puţul lui Iosif, fiul lui Iacob. Acest puț este tăiat 
în stâncă ; adânc de 269 picire. Lucrarea lui este minunată şi 
face de se miră toţi călătorii. Cu tote aceste istoricii Rollin şi 
Segur, precum şi câţi-va călători şi chiar locuitorii din Cair, ca- 
re pretind că este puţul lui Iosif, se amăgescforte. Acest puț este 
făcut cu 3000 de gni în urma lui Iosif, odată cu cetăţuea, precum 
arâtă ânsuşi construcţia lu. Cititorii mă vor erta a nu le maï fa- 
ce descripția amăruntelor lui. Vom spune numai că se făcu de a- 
Tabi, ca să aducă, prin el, apă în cetăţue. De aică, visitarăm pa- 
latul lui Saladin, restaurat de Mehemet-Ali gi mobilat europene- 
sce, Acest palat ne aduce aminte d'o mulţime de scene tragice. 


LA EGIPT 165 


Pe teraga cetăţuei, s'a fost ucis o mare parte din Mameluci din 
ordinul lui Mehemet Ali. 

Buonaparte îi bătuse, dar mai rămaseră âncă, şi acestia se în- 
mulţiră mai târgiii. Mehemet- Ali paga, se temea de puterea lor; 
rivali aï autorităţei lui, trebuia, ori să împarţă acéstă autoritate 
cu dânşii, ori să-i perqă. El îi combătu mai ântâiii, apoi se îm- 
păcă cu dânşii , ca să pâtă mai lesne a! perde. Mehemet-Ali nu- 
mise pe fiul săi al doilea gef al unei armii ce era să plece asupra 
Vahabiţilor. Pioa de plecare la răsboiii era să se serbeze printr'o 
sărbătore publică. Mehemet-Ali, chiemă în cetăţue pe toți bărba” 
ţii de căpetenie, corpurile armiei şi pe Mameluci, Acesta se în- 
tâmplă la 1 martie, 1811. Arnăuţii, soldaţi credincioși al paşii, 
ocupară palatul şi edificele vecine. Paşa sta în divan, în midlocul 
ómenilor sel celor maf siguri. O lovitură de tun era să dea semna- 
lul de a începe sărbătorea. Tunu} se audi. Mamelucii ce eraii 
îngiraţi pe piaça armelor, începură să pisce sub împuacăturile 
arnăuţilor şi ale soldaţilor şi sub loviturile tunurilor ; cei ce nu 
picară, alergară să 6să din cetate; porţile eraii închise. Dot Ma- 
meluci putură singuri să scape din acâstă ucidere ; sărind după 
teracă pe talisul repede ce se află la picidrele zidului cetăţeă ; 
acesti doi scăpaţi , fugiră de acolo prin deserte; dar pe unul îl 
aflară şi îl uciseră; cel-alt scăpă în Siria. 

Câţă din Mameluci nu veniră în cetăţue, fură ucişi pe la ca- 
sele lor şi oxi pe unde îi aflară. Casele lor se despoiară de armă- 
uțï gi de populaţie. Opt-deci de francesi ce rămăseseră în Egipt 
âncă din timpul ocupaţiei şi care se făcuseră Mameluci, fură 
cruțaţi. 

Spre sâră ne înturnarăm în Cair, 

După câte-va qile de la veuirea nâstră în Cair, se arătă la lo- 
candă un călugăr român din Bucuresci, care se afla atunci în ser- 
viciul patriarchiet din Egipt. Acest călugăr se dise trimis de pa- 
triarchul să ne invite să mergem să-l vedem. Unul din saşii: de 
călătorie, Românii , se duse să facă acestă visită , pe când noi 
însoçirăm la mâsă pe Mis Lia. 


166 CĂLETORIĂ 


După trei ore, socul nostru cel dus, se înturnă, încântat de per- 
s6na patriarchului grec. 

Patriarchul ne învita pentru-câte-va dile să mergem la mona- 
stirea sântului George, în Cairul cel vechii, care monastire prin 
posiţia eï, avea o vedere răpitore, un aer bine-făcător şi de nnde 
am fi putut maï cu lesnire să visităm piramidele şi alte locuri. 
Sănătatea mea suferea de cât-va timp din causa lungilor osteneli 
ale călătoriei şi din désa schimbare a climelor felurite. Avém tre- 
buinţă de repaos şi de aer curat. Acésta ne determină să priimim 
amabila propunere a patriarchului. Ne luarăm adio de la Mis Lia, 
şi părintele că şi plecarăm la țéră, însoţiţi de compatriotul nostru 
călugăr. 

La o jamëtate oră între Cairul mare şi Cairul vechiă, trecu- 
răm pe sub un mare apeduc ce aduce apa din Nil şi o împarte 
prin citernele cetăţei. Înălţimea lui pâte să se urce la 40 metri; 
are arcade ce se multifică cu o perspectivă nesfârşită, Ast fel lun- 
gimea lui este de 2120 metri. 

După o altă jumătate de oră eram în Cairul vechii, Călugărul 
ne duse la o casăaşedată pe o înălţime, şi care casă ea ânsuşt era 
fârte înaltă, cu mai multe etage, de unde vederea predomnia, preste 
tot oraşul, Aici era monastirea St, George, 

` În adevăr, aici nu simţirăm atâta căldură : un vânt răcoros 
sufla neîncetat, Aerul era maï curat ; însă nimics nu era mal 
frumos, mai măreț, mai noă pentru ochii nostri de cât vederea, ce 
ni se înfășişa asupra locurilor vecine! După teraqa acesti case, vë- 
durăm Cairul cel mare cu gâmiile lui, cu minarelele sele ce se 
perdéŭ prin buchetele de arbori de curmali; cetăţuea, satele vecine, 
câmpiile verdi şi galbene; Nilul cu apele lui capriçióse ce se în. 
turnă ca un gérpe printre grădini şi nisipurile desertului spăi- 
mântător ; lanţul muntelui Nocatam, hotar între luncile Curar 
lui şi desertul, între viaţă şi mârte; apoi piramidele măreţe ce 
sâmănă că vor să impue deşertului, ameninţândul cu puterea 
geniului omenesc ce ele pârtă în fruntea lor de atâtea mii de ani, 
Tâte aceste lucruri ne fermecaă. 
Într'o di eram singur în acest locaş, trist prin singurătatea lui, 


LA EGIPT 167 


Eram puţin bolnav. Stam pe teracă, privind acestă natură plină 
de noutate. Dosertele păreait că se resfrâng pe ânima mea. Séra 
venea repede şi cu dânsa gândurile cele mai triste sburaŭ pe su” 
fletu*mi obosit de durerile vieţei, de amărăciunile unui lung exil. 
La aceste se adăoga impresiunea, durerâsă a locurilor ce vedém 
cu sângerâsele suvenire do care ne vorbesce istoria lor. Ori unde 
ochiul se opresce, orf unde piciorul călătorului calcă acest tărâm, 
puiberea acestor locuri este amestecată cu ţărâna eroilor. Ferice 
pământul care produce âncă ânime nobile şi generâse! . . Dar 
iarăşi nu este un singur loc unde piciorul călătorului să nu calce 
pe lacrimele, pe sângele acestui popor nefericit! âncă din nâptea 
secolilor, într'an spaçiŭ de multe mii de ani, acest tărâm fu pra- 
da tutulor nefericirilor : gilele de bucurie ale locuitorilor lui pot 
să se numere, fie-care, cu un secol din timpulii de suferință. 

Oh ! dâcă gilele nostre de durere ar putea să fie egale la nu- 
măr cu cele de fericire, cât de dulce ar fi âncă acestă viaţă min- 
cinsă! Căci ori ce durere se stinge fără urmă în raQele unei 
bucurii, şi nici o dată fericirea nu este mai dulce de cât după 
o durere. Dar nu, acâsta nu s'a dat omuluil 

Sub oră ce parte a cerului, sârele răsare numai ca să lumine o 
crimă, o barbarie, o nedreptate omenâscă! Pretutindţni relele aŭ 
întins umbra, împărăției lor ! virtutea se înclină umilită inaintea, 
crimei ca o frumâsă şi timidă fecioră ce atrage înfruntările unei 
femci neruşinate, fără să pótă să se apere ; şi sorele nu se intunc- 
că , cerul nu se despică âncă? Tot pare părtinitor celor răi! Nu 
maï este nică o sporanţă de a se vedea, vre odată împlinite visele, 
ânimelor frumose ! 

Nici chiar acea speranţă fatală că pământul se va nimici cu 
cei răi! 

O patria mea ! Țéră frumâsă şi întristată ! Pot eŭ vorbi de o 
mare suferință, fără să-mi aduc aminte de tine? Streinătatea 3 
încreţit fruntea mea âncă de tînăr; departe de tine, de amorul tăi 
eare este românul ce ar fi ferice ? Primăvâra vieţei mele a inflo- 
rit şi a scuturat florile cununei ei în străinătate, la umbra sin- 
gurătăţei, Departe de tine, nu am cunoscut bucuria. Dar stră- 


168 căLEToRIi 


nul, nică inamicul tăi, nu s'a bucurat vădând curgând lacrimile 
din exil: ele aŭ picat în tăcere şi în umbră ca roa nopţilor. . Eu 
nu m'am hrănit cu laptele vieţei tale. Mâna ta nu a răsfățat 
fruntea mea. În cartea fiilor tei, numele mei este sters. Nimica 
nu-ţi sunt dator şi cu tote acestea nu pot să te urăsc: şi fericirea 
ta pâte âncă să-mi aducă ile de bucurie. Ah! o di numai de fe- 
ricire pontru acest pământ, şi voiii fi ferice! . . dar o cugetare a- 
mară se întinde ca umbra pe ânima mea; mormântul se va în- 
chide peste anii mei, înainte de a vedea, acâstă ţâră fericită! 

Eram cufundat în ast-fel de meditații, când, do odată, pe o te- 
rață, alătură, audind o voce, şi nu ca aceca a fantasmel ce apăru- 
lui Volney ; o voce adevărată, blândă şi dulce care îmi dise : 
« Domnule, séra vine; aici în țéră nu e înţelept a sta séra afară. » 
Era o fecióră de 16 ani, albă, frumâsă, delicată şi poetică ca fló» 
rea deserturilor. 

Acâstă jună copilă îmi spuse că locuesce cu mai-căsa, un aparta- 
ment al acei monastiri, pe a cărni teraçă se afla. 


Atunci sogi mei veniră şi mă câboriiii la mâsă. Câte qile mai 
şgedurăm aici, căutaiii să afiu cine era acea, fecioră; dar or pe ci- 
ne'întrebam, nu-mi respunse nimica, şi âncă schimba vorba: un 
mister! . . De atunci nică odată nu se mal arătă. 

Patriarchul ne dase apartamentul sei să-l locuim. O mâsă , 
nu lux6să, ci curată, se punea de doă ori pe di pentru noi. Petre» 
curăm aici câte-va seră voioşi. Egumenul monastirei, unul din 
cel mai mari partisani ai deului Bachu, ne desfăta printr'o mul- 
time de anecdote comice. 

Dar este timp să vorbim de Cairul vechiii, unde ne aflam atunci 

Aici era altă dafă o cetate numită Babilonia. Nu se scie nici 
de cine, nică în ce epocă a fost zidită. Cu tote acestea, se crede 
mat veche de cât Alexandria. Ptolomeii, geograful, vorbesce de 
cetatea Babilonia, din Egipt că ar fi fost pe locul unde era mai în 
urmă Fostatul. Aici era scaunul guvornorilor Constantinopoliţă. 

Nişte scriitori pretind că Babilonia ar fi fost zidită de urmă- 
torii lui Cambis, carii îi deteră numele de Babilonia, spre adu- 
cere aminte despre Babilon. Dar se pare o simblă suposiţie. A- 


LÀ EGIPT 169 


câstă cetate se încongiură de Amru , şef de arabi pe la 644. Era 
apărată de Macaucas, guvernor al Egiptului sub împăratul He- 
raclie. Cădu în puterea arabilor. 

Cartierul Copţilor de aică, este ocolit de ziduri. Aică se află o 
capelă suterană unde, după tradiţie, Maria, Iosif şi Isus, în fuga 
lor în Egipt, ca să scape de furia lui Erod, ar fi locuit cât-va 
timp. 

În acestă cetate se mai află gâmia lui Amru. Se crede că ar fi 
zidită de acest geueral Arab. Gemia este mare şi a trebuit altă 
dată să fie frumosă ; astădi insă, incepe a se ruina. 

Egumenul de la sântul George ne duse să visităm o biseri că (nu 
mï aduc aminte-ce nume purta) grâcă, făcută pe un loc nnde se 
găsesc neîncetat, fărămături de colone de granit şi de marmură, 
precum şi alte anticuități. Biserica este mică şi nu are nimica 
frumos. 

În partea bisericeă despre sud-est, vădurăm mai multe mor- 
minte coperite cu pietre pe care era scris, în mal multe limbï, 
numele răposaţilor. Eraŭ câte-va nume ale unor călători ruşi. 
Maï vădurăm mormântul unul căpitan Engles; acest oficer, aflân- 
duse în Egipt şi voind să se cobóre de pe piramide, arătă băr- 
băţie, nevoind a se sprijini de Arabii orânduiţi de guvernământ 
pentru acâsta, şi coborând singur, cădu, se prăvăli pînă jos unde 
ajunse în bucăți : ţărâna lui se îngropă la biserica grecă unde 
oram. Nu departe de acest mormânt, se află altul , al unui june 
trances, mort în Cair. Acesta îşi făcuse singur epitaful, în versuri» 
câte-va ore până a nu muri. Epitaful era scris pe mormânt. Dicea 
că more în florea juniei, înainte de a pune în lucrare dorinţele 
lui bine-voitâre pentru patrie şi umanitate. Dar acest frumos 
simtiment perdea tot fermecul seŭ printr'un vers ce urmâsă în 
epitaf şi care vorbea de cai şi de harem. 


«Adieu mes beaux chevaux, mes femmes adorées !» 


Cetatea Babilonia, saŭ Cairul vechiă, ori Fostatul, ave o fisio- 
nomie miserabilă; stradele sunt strimte, în cât de la ferâstra uncă 
case poţi săruta femeea vecinului la ferâstra casei din fagă. 


170 CĂLETORII 


Maï în tâte dilele ne ducâm la'Cairul cel mare să maï visităin 
câte ceva. 

Acâstă din urmă cetate se zidi după venirea Arabilor. Meez- 
El-din-Alah, calif din Africa, trimise o mare armie în Egipt; sub 
comanda lui Giauer. Cel din urmă tăbări cu ostile sale între 
Cairul vechii şi piciórele Mocatamului, Generalul arab dete ordin 
să se facă aici un zid ca o barieră de apărare pentru soldaţii sei, 
Acel ocol se populă cu case, gâinii, şi se făcu un oraş , căruia se 
dete numele învingătorul, Negușătorii venețieni schimbară pe Bl- 
Caharah, (numele oraşului) în Cair, (De Maillc), Sub Meez-El- 
din-Alah, fondatorul dinastiei Patimiţilor, precum şi sub urmă- 
torit laï, Cairul se înfrumuseţă cu monumentele artelor şi bine- 
facerile civilisaţianei, S-iinţele, literatara, înfloriră aici sub ma- 
rele Saluh-El-din şi sub următorii lui ce formară dinastia Aubi- 
ților. Cairul urmă a înflori din ce în ce mai mult; dar când a. 
cesti sultani, cumpărară de la Gingischan (1230) o mulţime de 
sclavi care formară un corp de armie şi usurpară puterea sultani- 
lor, Cairul, sub acestă barbară:Cerchesi, Mingrelient şi Georgieni, 
începu să pârdă înflorirea lui. Sub Turci, âncă scădu până la 
Mehmet-Ali , care dete âncă un lustru de viață acestei capitale, 

Este timp să vorbim de acâstă epocă şi de omul ce scimbă faça 
lucrurilor în Egipt. Am dis că Mehomet-Ali se născu în Macedo- 
nia, în satul Cavala, Se născu pe la 1769, o dată cu Napoleon cel 
mare. Pamilia din care purcese, era modestă : tată-săă era un 
împiegat otoman, din cei maï mici. În timpul expediţei luf Buo- 
naparte în Egipt, Porta otomană , strinse din tâte părţile împă- 
răţiei soldaţi şi bagi-buzuci. Satul Cavala dete asemenea 6menii 
sei, Mehemet-Ali se puse în capul a 300 de ómenï care plecară 
din Cavala să se unâscă cu corpul ce era să combată pe francezi, 
Mehemet-Ali, perdu la bătaia de la Abuchir soldaţii sei, şi el ên- 
suşi abia scăpă, De atunci ântră între Mameluci, Geniul sei, de şi 
necultivat, luci şi îl făcu cunoscut celor alţi, Șefii-lul, mulţumiţi 
de el, îl înaintară. Mehemet-Ali se făcu cap peste una mie ómenï, 
apoi şef al poliţiei palatului, mai pe urmă şef secret al unui corp 
de Albanesi ce veni în Egipt. Porta voi să înfrângă puterea Ma- 


LA EGIPT 171 


melucilor şi trimese 6ste în Egipt, dar Mamelucii bătură pe sol- 
daţii Sultanului. Mehemet-Ali luase parte cu Mamelucii După ce 
scăpă de urgia Porţei, revoltă pe Albanezi caril atacară pe Ma- 
meluci şi goniră pe capi lor în Egiptul de sus. Do atunci, Mehe- 
met-Ali luă totă autoritatea în mânile sele; numi însă un paşă 
turc, vice-rege al Egiptului şi el îşi păstră postul de caimacam, 
Acestia la! supunere de bună-voe către Portă, îi da timpul să rôn- 
duâscă lucrurile şi săcomplice intrigile care întrebuința ca să ajun- 
gă la alt resultat, Deto sume mari Omenilor din care voia, să-şi 
facă partidă şi neîngriji cu totulă pe soldaţi, Acesti din urmă 
nemulţumiţă în contra paşei în numele, cărui se făcea lucruri ne- 
mulnmnitore pentru oştire, tot d'odată învitaţi de agenţii lui Me- 
hemet-Ali, se revoltară în contra lui şi cerură pe caimacam să fie 
pagă. Acâstase făcu; Porta îl recunoscu la 9 Iulie 1805, cu condiţie 
să trimiţă la Constantinopol un tribut anual de gépte miliâne cinci 
sut emit franci. Mehemet-Ali chiemă după acesta, Mamelucii şi se 
împăcă cu ei. 

Sultanul ît dete ordin să mârgă cu ostire asupra Vehabiţilor în 
Hetjaz, să-i supue. Mehemet-Ali plecă; dar Porta voia să se fo- 
losâscă de plecarea lui, ca să numâscă pe altul în locui; ast-fel, 
după plecare”, se numi Latif-paşa guvernor în Egipt. Acesta, ve- 
ni la Cair, dar în secret. Mehmet-Bei, om credincios al lui Ali, 
ținea locul lui în Cair, Acesta se arătă a fi de partida paşei celui 
noă ; îl învită în cetăţue, dar, cum veni aici, îi tăie capul. 

Mehemet-Ali, făcu o flotă mare, adăogă armia şi-i dete orga- 
nisaţie şi disciplină militară, însărcină ofişeri Francezi şi Ita- 
lieni să înveţe trupele, 

Porta, era în resboiii cu grecii, Flota ei arsese la Navarin. Me- 
hemet-Ali visa să se urce pe tronul sultanilor din Constantino- 
pol, El însă nu schimbă âncă nimic în purtarea lui cu Porta; dar 
căuta, ocasie să se certe. Acâstă ocasie se arătă în anul 1840, O 
mulţime de ţărani din Egipt, ca să scape de tirania lui Mehemet- 
Ali, emigrară în Siria. Paşa Egiptului ceru de la Abdalah-paşa 
de la Acra darea înapoi a fugiţilor precum şi despăgubire pentru 
o sumă mare de bani ce dase la Pârtă să erte pe acel pașă pe 


172 CĂLETORII 


când fusese răi vădut de Sultanul. Tot într'un timp scrise la Portă 
cerând voe să silâscă, prin arme, pe Abdalah-paga să împlinâscă ce- 
rerile sale. Porta răspunse că ţăranii din Egipt erai supuşii îm- 
părăţiei, iar nu robii paşii din Egipt şi prin urmare avéň drep- 
tul a se strămuta ori unde ar voi în ţinuturile imperiului oto- 
man. Maï târdiii, după ce se revoltă paşa de la Scutari, ca să nu 
"şi facă tot într'un timp inamic şi pe Mehemet-Ali, Porta îi dete 
voe să mârgă cu arme în Siria, dar sub ordinele lui Căpitan-paşa. 
În luna lui Octombre 1831, 0 armie de trei-deci mii Omeni, con- 
dusă de fiul săi Ibrahim-paşa, plecă din Egipt. Tot d'odată o flo- 
tă de 22 bucăţi de corăbii armate, porni spre câstele Siriei. Gaza, 
Tafa, Caifa, cădură în puterea lui Ibrahim. De aici înaintă la A- 
cra. Abdalah-paşa se opuse; atunci, Porta, cătă să-i împace, dar 
nu isbuti, căci Mehemet-Ali nu voi să audă vorbindu-se de pace, 
Porta declară atunci pe Mehemet-Ali şi pe fiul lui, de rebeli. I- 
brahim merse înainte cu tótă armia, afară de 5000 soldaţi ce lă- 
să lângă Acra. Aprope de Tripoli, bătu o divisie a sultanului de 
15 mii ómenï (7 April) apoi se inturnă la Acra, pe care o luă cu 
asalt. De aici, după ce luă Palestina şi Siria, plecă spre Tauru și 
Eufrat, coprinse Asia mică, La 24 Decembre 1832, atacă la Co- 
nieh armia Sultanului ce o bătu şi o sparse cu totul. La 2 Fe- 
bruarie 1833, se puse în capul unui corp compus de un regiment 
de gardă, de doč de cavalerie şi 6 tunnri, şi ajunse la Chiutaia, 
în sgomotul bucuriei locuitorilor. Aici făcu un tractat cu Sulta- 
nul la 16 Aprilii 1833 prin care i se da Siria în stăpânire, cu con- 
diţie să se tragă din cele-alte staturi ale Sultanului. 

Expediția din anul 1840 ce mai întreprinse Mehemet-Ali în 
staturile sultanului, avu alt caracter. Englitera, Prusia, Austria 
şi Rusia, sub-semnaseră un tractat la Londra în 15 Iulie, prin 
care asigura lui Mehemet-Ali administraţia mostenitore a Egip- 
tului şi guvernământul pe viaţă al Siriei cu titlu de pașă al A- 
creă. După acest tratat, Mehemet-Ali era dator să-şi tragă, în 
termin de dece dile, armiile sale, din cele-alte provinţii ce ocu- 
pase. Mehemet-Ali nu se supuse acestor condiţii. Atunci, puteri- 
le cele patru, ii declarară resboiă. Flota Englesă atacă Bairutul, 


LA EGIPT 173 


ce cădu la, Îl Septembre cu tâtă apărarea curagiósš şi demnă a 
lui Soliman-paşa, Sidonul, Acra, âncă picară, Vice-regele Egiptu- 
lui închee atunci un tractat prin care se îndatora să dea ordin 
fiului seă Ibrahim să lase cu totul Siria gi să se întorne în Egipt. 

Mehemet-Ali a schimbat cu totul faça lucrurilor din acâstă țé- 
ră, Tot ce face astă-Qi din Egipt o țéră civilisată , pe lângă cele 
lalte provinţii otomane, vine de la acest om extraordinar. Mulţi 
scriitori îl critică ca un mare tiran, Dar când va lua cine-va cu 
nepărtinire în băgare de sâmă timpul gi locul, când și unde Me- 
hemet-Ali se purtă ast-fe], precum şi ţinta unde voia să ajungă, 
sub raportul civilisaţiei, neapărat că-i értă midlocele despotice ce 
întrebuință, A făcut o scólă de agricultură; sc6lă de arte şi mă- 
estrif; scóle de limbi ; scolă politechnică; sc6lă militară de cava- 
lerie, de dreptul administrativ ; canalul Mahmudie ; arsenale, ca- 
sarme, gosele ; scolă de medicină; spitaluri ; un colegiii la Paris 
pentru junil Egipteni, fabrică de chârtie, de filaturi şi mannfac- 
turi de tot felul de mătase ; ateliere pentru facerea râdelor cki- 
mice ; fonderii ; vapore; o flotă pe apă; o armie mare şi discipli- 
nată, etc. etc, 

Sub următorii lui, tote aceste aŭ degenerat, 


174 CĂLETORIT 


CARTEA V 


Într'o s6ră hotărirăm să mergem a doa-di, de diminsţă, să vi- 
sităm piramidele de la Giza, cele maï mari şi mai vecine cu Cairul, 

A doa-di plecarăm dar, călări pe asini, având cu noi pe călu- 
gerul român Marinescu, 

Ajunserăm la malul Nilului ce se află în marginea oraşului; 
aicí ne îmbarcarăm, cu vitele nostre, într'o luntre mare , ca să ne 
trecă apa, Acâsta se făcu într'o jumătate de ră, 

- Eşind pe malul din façă şi încălecând pe asini, urmarăm călč- 
toria către piramide, Trecurăm printr'o alee de sicomori, apoi 
printr'o pădure de curinală, ce nn ne apăra de s6re, căci acesti ar- 
hori aŭ ramuri în vârf puçine, şi frundă âncă maï puţină, 

De aici egind, ântrarăm într'o luncă, Pe cale întâlnirăm o mul- 
time de fete tinere de felahi, Numele de felahi se dă ţăranilor 
cultivatori ce locuesc satele Egiptului. 


CĂLETORIĂ 175 


Populația Pgiptului se urcă mai la trei milione şi se compune 
cum urmâză: 

2,000,000 Felahi musulmani. 

170,000 Copţă, crestini. 

18,000 Turci otomani. 

70,000 Arabi beduini. Acâstă cifră este o suposiţie numai, 
căci beduinii, trăind prin deserturi, fără case, loc 
stabil, nu se scie numărul lor exact ; şi pote să fie 
mult mai mulţi, 

6,000 Sclavi Circasieni, Georgieni, ete, 
4,000 Sirieni, 

18,000 Negri, sclavi şi liberi, 

10,000 Ebrei, cel puçin. 

10,000 Greci. 

10,000 Francă, Italient, Maltezi şi alte nemuri. 

Cetățile cele mai populate astă-di în Egipt sunt: Cairul, Ale- 
xandria, Damieta, Roseta; cele dea doua mână sunt: Suez, Coseir 
la marea roşie; Romanieh, Damanhur , Mansurah, Puah, Tantal, 
Belbias; acestea în Delta; iar în Egiptul de midloc gi de sus 
Benisuef, Siut, Minieh, Girget, Coneh, Esneh, Cus, Etfu, A- 
suan , etc. 

Satele stabile sunt peste două mii, Ş 

Dar câtă osebire se află între numărul de populaţie a Egiptu- 
lui de astă-gi cu cea din timpii vechi!.. Herodot dice că sub re- 
gele Amasis, erati în Egipt doă-deci de mii de oraşe şi sate. 

Cititorii nu se vor supăra să aruncăm aici o repede idee, asu- 
pra originei vechilor Egipteni. Champoleon, le jeune, care a stu- 
diat la faça locului Egiptul în monumentele sele, dice: « Cele 
d'ântâiii seminţii ce locuiră în Egipt, veniră din Abisinia saŭ din 
Senear. Locuitorii Egiptului dintr'un ném de 6meni asemenea cu 
Canuzii saii cu Barabrasii ce locuesc acuma în Nubia, Nu este 
nică o asemănare între că şi Copiii din Egipt; nică o trăsură ca- 
racteristică. Sunt resultatnl unui amestec încurcat din tote na- 
țiile care cu neîncetare aŭ domnit în Egipt ., , « Ast-fel scriea 
lut Mehemet-Ali acest autor renumit după ce visitate Nubia, 


176 LA EGIPT 


Un autor vechiii, Diodor din Sicilia, dice: « Etiopienii pretind 
că Egiptul a fost colonisat de ei. Chiar pământul Egiptului este 
adus de Nil, din Etiopia. Este asemănare fârte mare între legile 
şi datinele acestor doč ţări. Aici se dă regilor nume de dei . . . 
scripturile ce se întrebuinţă în Etiopia, sunt tot acelea, ce se în- 
trebuinţeză în Egipt, şi cunoscinţa caracterelor sacre, ce în Egipt 
numai preoţii le mțelegéŭ, în Etiopia erai cunoscute de tâtă lu- 
mea. În amândoă ţările eraŭ colegiuri de preoţi Organisate toti 
într'un chip; cei care eraŭ hotăriţi pentru serviciul deilor, prac- 
tica tot acele regule . . . şi erai învestmântaţi şi rași tot în- 
trun fel.» 

Emigraţia etiopienilor în Egipt nu se scie sigur la ce epocă se 
făcu, căci se perde în nâptea timpului. 

Dar să ne înturnăm la timpurile de astă-di. Vom vorbi de o 
clasă de 6meni ce, prin numărul et, merită câte-va vorbe, Acestă 
clasă este aceea a Felahilor saŭ ţăranii Egiptului ce dispută cu 
Copţii onórea de a fi următorii vechilor Egipteni. Felahii sunt 
schimburile populaţiei Egiptului. Sub mânile lor, se despică aici 
pământul şi isvorăsc bogăţiile ţăreă; cele-l-alte populaţii, în nu- 
măr mai mic, sunt, în Egipt, 6speţi flămând“, veniţi să domnâscă 
şi să consume rodul muncei lor, 

Asupra originei Felahilor sunt felurite păreri: unii pretind că ei 
se trag din vechii Egipteni; alţii, din feluritele seminţii arabe 
ce s'aii aședat în Egipt, după ce Omar luă acâstă ţeră. Fie-ce că- 
l&tor ce a scrie despre Egipt, are opinia sea despre multe; iacă 
pentru ce nu ne încredem mult pe nici una din aceste păreri. În 
acâstă confusie fie-care pote dice ceea ce îi place: oră ce călător, 
întarnându-se din Egipt, scrie o carte; dacă va scrie ceea ce o 
sută alţii aŭ dis înaintea lui, cartea lui n'are nici un merit: tre- 
bue să scrie lucruri ce nimeni încă înainte de dânsul n'a scris. De 
aic] vine mania de a combate, adesea fără cuvânt, opiniile celor 
ce aŭ scris înainte. Noi nu ne vom opri asupra acestor felurite 
desbateri: nu vom hotări care are dreptul şi care se înşâlă, care 
este originea Felahilor etc., maï ântêiŭ că nu se pote dovedi, 

Ne vom mărgini a spune ce sunt astădi aceste populaţii, Fela- 


LA EGIPT t77 


hiï vorbesc toți limba arabă, şi numai acéstă limbă. EY sunt sobri, 
dedaţi la arşiţa sóreluř, caro pe străin aici îi ucide ; dedaţi cul 
nemâncarea, cu tóte privaţiile; dar sunt; nccuraţi şi fără nici un 
simtiment de ruşine (pudeur); superstiţioşi, plecați și ipocriţi 
inaintea, celora de cari aŭ trebuinţă; ingraţi cu cei ce le fac bine. 
O purtare delicată, ci o iaŭ de slăbiciune; o purtare aspră face 
să te asculte cu respect, Ca să-ţi facă un bine, trebue ori se aibă 
e temere sai un interes material; linguşitori, hrăpitori, avari, 
răi când nu se tem de tine ; degradaţi, sacrificână onórea lui şi 
a familiei sale pentru bani; tâlhari, şireţă, laşi, gâlcevitori, min- 
cinoşi; în scurt, sunt astfel cum ï-aŭ făcut despotismul atâtor 
guvernăminte de cuceritori ce de atâţi secolt i-aă strivit sub pi- 
cïóre. Beduinii ce aŭ aflat în deserte midloce de a nu se supune 
jugului, în comparaţie cu Felahii, sunt maï buni. Felahiï sunt 
toți mahometani, dar aŭ nişte superstiții, nişte datine reli- 
gi6se (afară din cele puse de coran) întemeiate pe ale vechilor 
Egipteni. Eï se investmântă tot; d'auna cu nigte cămăși de pânză 
albastră. Pe cap pârtă sai fes sai un fel de turban, âmblă cu 
pici6rele góle tot-d'auna, În Alexandria, Cair şi alte cetăţi, servii 
cocişii, bucătarii, sunt din Felahi. Portul lor nu şi-l schimbă nici 
odată şi servă pe puçin lucru. Femeile lor sunt mai muncitóre de 
cât ei. Ele iai parte la tot lucrul bărbaţilor; în câmp fac demân- 
carea; cresc şi hrănesc copiii; vînd în târg lapte, legume şi alte 
lucruri. Sunt privite ca róbe ale bărbatului. Herodot dice că fe- 
meile vechilor Egipteni făcsă trobile ce fac în alte ţări bărbaţii. 
Sub multe raporturi acâstă datină se păstrâză la Felahi. Ele nu 
se învelesc la façă. La turcă, din contra, femeea nu lucră nimica. 

Copţii sunt o populaţie şi mai curi6să. Sunt chrestini ; aŭ un 
şef spiritual ce urmâză doctrina lui Eătiges, heresiac vestit ca fu 
osândit de consiliulă din Constantinopol şi al Halcedoniei și care 
muri pe la anulă 451 dupe lisus. Acest gef de sectă recunoscea 
numai o natură în Iisus. Étă oe gice un seriitor stimat Cham- 
polleon Figeac, despre acâstă sectă : «Chrestinătatea se făcea sec- 
tatore a lui Eutiges, în Egipt, şi era ursită a se păstra ast-fel aici 
până în Qilele nostre . .. Sub timpul lui Heraclio, secta Iacobi- 


11 


178 CÂLETORII 


ţilor care era a lui Eătişes, se statornici . . . acâstă sectă era în- 
flăcărată de spiritul Egiptân, cu totul în contra autorităţei Romei 
şi era o legătură la tâte împotrivirile. Iacobitul fu vădut ca un a- 
devărat Egiptân, şi acestă cualificaţie era ca un semn de unire 
în contra, oră căria autorităţi străine. Iacobiţii saii Copţii pă- 
straseră âncă , ei singuri, antica limbă naţională; cărţile lor de 
liturgie eraă scrise în idioma egiptână, alt element ce trebuea 
să întărâscă unirea lor gi să-i desparţă mai adânc de cele-lalte g- 
sociaţii care vorbâii şi scria limba grâcă, ebraică saŭ siriană. » 

Acesti Copţi aŭ păstrat până astă-Qi secta lor religiâsă ; şi căr- 
ţile bisericesci ale lor sunt scrise în limba egiptenă pe care eï 
n'o maï înţelegi. Astă-di vorbesc limba arabă. 

Copţii se comunică în doč feluri : se taie împregiur ca Maho- 
metanii şi ca Ebreiï; aŭ numai o femee insă, şi preoţii lor sunt 
însuraţi. Fetele la Copţi , se mărită unele la vârstă de dece ant: 
Pemeele sunt róbele bărbaţilor. Ele nu cutâză să gédă la mâsă tu 
bărbaţii, nici să géđă jos, până ce bărbaţii nu le daŭ ordin. Când 
es din casă, se învălesc la facă cu mare îngrijire. 

Copţii aŭ 130 biserici sai capele în Egipt. Arabii îi numesc 
El-Cubt. Numărul lor cel maï mare se află în Saida sati in Egip- 
tul de midloc unde se află şi câte-va sate numai de Copţă. 

Volney crede că ei se trag din egipteni. Numele de Copt, dice 
el, trebue să vie de la vorba grécă aenounpa-os, un Egiptân. Găsesce 
că Copţii aŭ pielea gălbiciâsă şi frumâsă, care nu este nici grâcă 
nici arăbă; faça buhăită, ochii âmfiaţi, nasul strivit, buze grose, 
ca figura sfinxului de la piramide al cărui caracter este acela al 
unui negru. Volney citeză pe Herodot care dice aşa : « Colgii 
sunt o colonie de Egipteni, pentru că, ca dânşii, aŭ pelea negră 
şi perii creți şi groşi.» Volney închee dar că egiptenii erai ó- 
meni negri din felul celor din Africa, şi că de atunci sângele lor 
s'aă schimbat prin crucire cu grecii, cu romanii şi alţii. 

Maillet şi Denon âncă sunt de părerea lu! Volney. Cercetări 
maï seriâse ce s'aŭ făcut intru acâsta mai în urmă, aŭ, dovedită 
că părerile acestor scriitori sunt greşite, 


LA EGIPT 179 

Dar oste timp să lăsăm autorii şi opiniile lor şi Copţii cu ori- 
ginea lor şi să vorbim de alte lucțuri. 

Din tote lucrurile curise gi măreţe din acest pământ, ce mi-am 
îmchipuit, avéŭ până să nu le văd, în imaginaţia mea un fermec 
strălucit; dar, după ce le văduii, le aflaii mai prejos mult de 
idea ce îmi făcusem despre ele. Dintre tote însă, piramidele se 
deosebesc : le aflaiŭ mai presusde ori ce pote imaginaţia să-şi în- 
chipuescă, 

Cu cât ne apropiam de dâlulă pe care piramidele sunt zidite, 
în loc së ni se arate mal mari, ni se părâiă că se micşora. O 
mulţime de arabi Felah, ce întâlnirăm, se luară după noi, ca să 
ne serve de ciceroni saŭ să ne ajute a ne urca în vârful piramide! 
celei mari. Ei aŭ învăţat, de la călătorii străini ce vin aici, tote 
limbele ce i-ai audit vorbind. Ast-fel ne vorbiră în limba fran- 
cesă, italiană, germană şi englesă, destul de reii , dar se făcèù că 
înţeleg. Acesti Omeni sunt plini de vioiciune şi de inteligenţă; 
păcat numai că nu putem dice tot ast-fel şi despre onestitatea 
caracterului lor. 

Ne urcarăm pe cósta dâlului, Numaila piciorele piramidelor vě- 
gură, ca priutr'un efect magic, cât eraă de mari şi de majestâse. 

Ca să dăm cititorilor o ideie cât mai desluşită despre aceste 
monumente măroţe, vom face o descriere pre lungă, incepând din 
timpurile antice. 

Herodot ce le-a vădutii, ciuci secol“ înainte de lisus, dice: 
« Heop, următorul regelui Ramsinit, puse pe locuitori să sape 
pe carierele munţilor Arabiei, să târască de acolo până la Nil pie- 
trele ce scotâă, să le pue pe bărci, dincolo de rii. Alţii le prii- 
méŭ şi le târaă până la muntele Libiei. În fie-ce tref luni se 
intrebuinţai nna sută mii Omeni. Cât pentru timpul cât Omenii 
suferiră cn acestă lucrare, fuse de dece ani, numai casă facă 
şosea pe unde era să trâcă pietrele. Acâstă gosea este demnă 
de t6tă mirarea, ca şi piramidele, căci are cinci stade de lungime 
şi dece orgii de lăţime, precum şi opt orgii de înălţime. Este 
de piatră poleită şi împodobită cu figuri de vite .. . Piramida a 
costat doă-deci de ani de lucrare; este bine păstrată; fie-care din 


180 CĂLETORII 


fegele ei are 8 plotre de largă şi opt de înaltă; este de pietre po- 
leite, bine unite şi mari de 30 piclore fie-care. Piramida, se zidi 
în formă de scară . . . Şi se spune că: după ce înălţară piramida» 
se gerise pe ea, , în caracter egiptén , cât se cheltuise cu a et zi- 
diro . . , Heop, stors de bani, din causa cheltuelelor, ajunse până 
să trimită pe fie-sa într'o casă publică ca să se prostitue, cu ordin 
să câră de la fie-care amant o sumă de bani . . Nu numai că acé- 
sta, urmă ordinului ce-i dete părintele et, ba âncă fi veni în cap 
să lasegi ea un monument. . Ast-fel câţi în casa publică, venea să 
o visitoze, le cerea câteo piatră, Preoţiiegipteni îmi spuseră că 
din aceste pietre, ea zidi o mică piramidă ce se află în midlocul 
celot-alte, în fagă cu piramida cea mare şi este de un pletru şi ju- 
mătate pe tóte feçele ei... Sefren, fratele lui Heop, venind la tron, 
vădică asemenea o piramidă. Acâstă piramidă nu este aşademare 
ca a lui Heop, nu are bici edificiă în pământ nici canal care să 
aducă apa din Nil aică; pe când cel-alţă, unde se dicé că ar fi 
şi mormântul lui Heop, sè află într'o insulă şi este ocolită cu apa 
din Nil adusă printr'un canal făcut în adins, Cea d'ântâiă asiză 
a acestil piramide este de o piatră din Etiopia, cu mai multe 
feçe ; are in înălţime mai la 30 pictore mai puçin de cât piramida, 
cea mare. Aceste doă sunt pe acelaşi dél ce este de 100 picïóre 
de înalt . . . Miserinus, fiul lui Heop, domni după Sefren... 
Acest rege lăsă asemenea o piramidă ; este pătrată gi de piatră 
din Etiopia până la'midloc, dar mult mai mică de cât a părintelui 
sei, avênd 20 depiciore mai puçin şi fie-care din părţiloei treipletre 
de lărgime..» Părintele istoriei spune multe adevăruri, vorbind 
de piramide; însă cele maï multe s'aŭ găsit astă-di neadevărate. 
Mai la vale vom arăta, ce este adevăr şi ce este fabulă din cele 
dise. 

Herodot se încâlă când dice că aceste trei piramide sunt făcute 
de Heop, de Sefren şi de Miserinus. Pe credinţa lui Herodot, 
piramidele priimiră numele acestor trei regi şi sub acest nume 
sunt cunoscute şi astădi; dar s'a dovedit că le zidiră cei ântâiii 
trei regi din a patra dinastie : cel ântâiă rege se chema Sufi, al 
doilea Sensasufi şi al treilea Manheres. 


LA EGIPT 181 


Champolleon le jeune a descoperit în şanţul piramidei a doa, 
mormântul unui ofiçer al lui Sezotris. Pe sfinxul cel mare a aflat 
o inscripţie hieroglifică din timpul lui Tutmosis IV, ce fuse îna- 
intea lui Sezostris mai mult de cât 250 de ani. Alt6 morminte 
ce s'aŭ mai aflat în vecinătate aŭ avut inscripţii cu numele îm- 
păraţilor ce trăéŭ doč mii ani înainte de era chrestină, cu 500 
ani îuainte de autorul ce dă Herodot piramidei, Maneton, preot 
egiptân, dând lista regulată a regilor Egiptului, încredinţâză că 
aceste piramide s'aii zidit de cei trei primari regi din a patra 
dinastie. Ar trebui să seia în vedere âncă un lucru : pe nică 
una din aceste piramide nu se află nici o inscripţie hieroglifică 
nici pe din untru, nici pe din afară, ceea ce face pe D. Champol- 
leon să închee, că piramidele sunt mai vechi de cât epoca când 
s'a întrodus scriptura alfabetică în sistema hieroglifică. Aceste 
piramide dar sunt zidite într'un timp, mai vechii de 5000 de 
ani, inaintea ere! chreatine. Numele celor trei fundatori aï pira- 
midelor de care vorbasce Herodot, nu se află nică în lista lui Ma- 
neton, nică pe vre-un monument din Egipt, cât pentru proatitu- 
tiea ficei regelui Heop, din ordinul tată-săă, este o fabulă cu“ 
rată, ca şi cek-altă adăogire a lui Herodot, că de la fie ce omii 
cu care avea comerciă, lua câte o piatră, Un călător a făcut bă- 
gare de sémě în acâsta ast-fel, că piramida cea mică este zidită 
din trei sute de mii de pietre şi că acea jună princesă n'a putut 
să aibă trei sute de mii de amanți. 

Un autor din cei mai serioşi gi care, în călătoria sa în Orient, 
plânge asupra ori cării pietre ce vede, plânge şi uraita acei prin. 
cese ce din ordinul tată-aoii a fost silită să se sacrifice şi sč-9ï dea 
atâta, ostenélă. Dar, după Herodot, filista saă juna acea princesă, 
nu luă acâstă faptă ca, ostonitore,căci îndată ce strânse banik câţi 
trebuia tată-seii, îi veni în minte aë facă şi ea o piramidă, Se ve- 
de dar că tînăra princesă se îndulcise în acâstă meserie. 

Preoţii Egipteni mai spuseră lui Herodot că Heop a fost un 
despot şi răi-voitor clerului. Acesta pote bine să dovedâscă că 
preoţii născociră acâstă muşcătore fabulă ca să-şi răsbune în con- 
tra familiei acelui rege. 


182 CĂLETORII 


Pietrele cu care s'aă zidit piramida sunt aduse dela Torah, pe 
malul drept al Nilului, în fagă cu locul unde a fost cetatea Mem. 
fis, iar nu din Etiopia. În aceste carieri s'aii găsit inscripţii vechi 
ce dic că Faraonii, Perşii, Romanii, âncă aŭ tras pietre de aici. 
Pietrile din untru pirumidelor sâmănă prin natura lor cu cele 
din aceste carieri, 

Cât pentru scriptura ieroglifică de care Herodot dice că se 
afla pe piramida cea mare şi coprindea suma cheltuelilor ce se fă- 
cuseră cu a eï zidire, este âncă îndodlă, căci pe nici o piramidă 
nu s'a aflat nici o urmă de inscripţii. Şos6oa de care vorbesce, nu 
trecea prin valea Nilului. Avea în lungime cincă stade, ceea ce 
nu este nici a cincea parte dintr'o leghe. Înălţime de opt orgii 
adică 14 metri */s şi lărgime de dece orgii, adică 18 metri ?/2 
nu a putut să fie, dice D., Giske, de cât o rampă pentru suirea 
pietrelor pe dél, 

Piramida cea mare noi nu am măsurat'o; alţii aŭ măsurat'o 
înaintea nâstră şi cu tote că numeroşii măsurători aŭ fost mate- 
matici renumiţi, aŭ aflat tot d'auna deosebite distanţe, ast-fel, 
"în cât chiar astăgi nu se scie sigur dimensiunile ei. 

D. de Chazelles, ce a măsarat piramida cea mare în anul 1693, 
îi dă 110 stânjini de diametru sai 660 picióre, şi 77 de stânjini 1/2 
(475 de picióre) de înălţime perpendiculară, 

Niebür îl dă 480 piciore de înălţime perpendiculară. Napo- 
leon cel mare, era de părere că piramida cea mai mare este de 
1,198,000 stânjini cubi, şi dicea că din pietrile el s'ar face un 
zid de 4 stânjini de înalt care ar coperi 50 leghe și ar putea tn- 
cinge Egiptul de la Baratron la Siena la Marea roşie, şi de la 
Suez la Rafia în Siria. 

Champolleon Figeae qice că înălţimea piramidei esto de 450 
picïóre, adică mai mult de doč ori de înnaltă de cât turnurile bi- 
serice Notre-dame din Paris. Baza ei séŭ temelia are 716 1/2 pi- 
cióre, ceea ce dă un volum de 1,444,664 stânjini cubi. 

Fie-care din colţurile piramidei se uită către cele patru punc- 
tură cardinale. Faça despre nord a piramidei, este aceea prin care 
se află ântrarea în untrul eï, şi care se află în dreptul a cinci- 


LA EGÍPT 188 


spre-dece asize saŭ trepte, şi la 48 picióre mal sus de bagă. 
Cel ântâiii loc către care ne îndreptarăm fu faca de la nord că- 
tre ântrare. Pe acâstă facă călătorii se urcă în vârfal mareï pi- 
ramide. Trei-deci de arabi cel puçin, ne încungiuraă, învitândune 
să ne urcăm în vârful eï. Suirea de şi este grea , dar nu è cu pe- 
ricol, din causă că te ţin arabii ce se urcă cu tine, Not ne urcarăm 
mai mult ca să nu trecem de fricoşi, de cât de plăcere : căci era 
o căldură nesuferită, şi sorele era fârte ardător. Dacă niscari-va 
ómenï cu minte şi cari nu se află sub înrîurirea manie călătorilor, 
ne-ar fi vădut, agăţândune ca mâţele din piatră în piatră, pe ast- 
fel de mare căldură , ne-ar fi credut nebuni. Şése ómenľ puseră 
repede mâna pe mine; doi mă ţintă de mâni, doi de midloc, doi 
de picïóre, Eu nu atingem de pietre de cât câte odată, ci sbaram, 
rădicat în bragele nervóse ale acestor sălbatici. Soţii met mă ur- 
mară, Nu departe de vârf se află în colţul despre nord al pirami- 
dei o scobitură. Şedarăm aici să ne odihnim. Panta piramidei 
ni se părea lunecOsă şi depărtarea de la păment ne da amețeli. 
Aici aflarăm , stând să se odihnâscă dot călători Englezi : ei ne 
dară aici veste că un cutremur de pământ întâmplat la Brusa a 
fărămat cu totul acâstă cotate şi a ucis pe toţi locuitorii. Acâstă 
nefericire ce privea pe unii din amicii nostri din acel oraş ne făcu 
să uităm arșiţa sorelui şi temerea ce ne inspira posiţiea nóstră. 
Lăsarăm pe Engleză și ne urearăm în vârf. Pe vârful piramide! ’ 
unde pot să şedă câte va persâne, toţi călătorii ce se urcă aici , 
scrii numele lor. Dar fiind că nu a maï rămas loc vacant spre a 
se scri, călătorii cei maï not sterg numele celor mai vechi şi 
scriă în locu-le pe ale lor. Vederea, de aici, peste câmpii este des 
fătătore. La o parte apare valea Cairului cu satele și cetatea, pe 
de altă parte desertul, acéstă mare cu valuri mişcătore de nisip. 
Dar nu puturăm să ne bucurăm în pace de acâstă privire, căci 
arabii ne cerură bacşişul inainte de a ne cobori, ameninţîndane, 
că de nu îl vom da acolo, ei ne lasă şi să cob6ră singuri. Acéstă 
tâlhărie atâta ne supără, în cât lăsându'i aici începurăm së ne 
coborim singuri. Ei vădând acâsta ne eșiră înainte : astă dată 
ge luară cu noš prin rugăciuni. Ca să scăpăm de atâtea cereri, 1 


184 CĂLETORII 


aarăm un ban de dece franci, pentru care nu fură mulţuniiţă. A- 
xapbii din Egipt, Siria şi Palestina, când Sţi fac, un servicii, cât 
de mare sg fie suma ce le dai sub titlu de bueşiş, nu se mulţumesc; 
dar fie o para sa o livră engleză, ei tot mai cerii. Ne coborîrăm 
18 locul ântrărei în piramidă de undo am fost plecat. 

Arabiï ne învitară să visităm în untrul piramidei. Temendune 
Bă nu repete şi aici cererea ameninţătâre ce ne făcuseră pe vêrful 
piramidei, noi ne îndoirăm;; dar aflândune aprâpe de ântrare pu- 
seră mâna pe noi, ne împinseră în untru şi 6tă-ne coborînd în pi- 
ramidă fără voea nóstră. 

Galeria ce duce în piramidă este de 3 piciâre, 5 degete de lăr- 
gime şi tot atâta de înălţime; te cobori aici, la o inclinaţie de 
26 trepte, într'o lungime de 95 picăore; de aice apuci altă galerie 
de 112 piciore dar pe acâsta te urci. La puntul unde ântâia galerie 
se unesce cu a duoa, este un codrn de granit. Din a duoa galerie ân- 
tri într'un canal, de unde te urci pînă la margine" şi afli un loc unde 
te odihmesci. La drâpta a fost orificiul unui puț forte adânc , tăiat 
în paitră şi sucit. Aici incepe un pasagiii orisontal şi lung de 170 
picăore; acest pasagiii te duce în camera numită a reginei. Camera 
actsta este de 17 piciore de lungă şi 16 de largă. Spre partea ori- 
entală se vede o scobitură mică. 

De aici te înturni înapoi şi te duci prin altă galerie ce merge 
spre centrul piramidei, coborînd. De aici ântri pe altă galerie în 
camera regelui. Acâstă cameră este de 32 piciore de lărgime şi 
Jungime şi de 16 de înălţime. La drépta , ântrând, vădurăm un 
coșciug de granit rogatec , fără coperemânt şi deşert, ce şe dice 
că a fost acela al regelui, autorul piramidei. După o inscripţie ce 
a găsit Belzoni în cea d'ântâiii cameră, piramida s'a deschis 'de 
arabi. Inscripţia sună ast-fel : «Stăpânul Mohamed Ahmet, a 
deschis aică şi stăpânul Otman a fost de facă la deschidere,» A- 
rabii ne supărară şi aică cu bacşişul lor. Vădend că na le dăm 
nimica , gtinseră luminările şi rămaserăm prin întanerec : trebui 
să le dăm, şi numai ast-fel, aprinseră luminele şi puturăm eşi. 

Văgurăm de aprâpe şi cele-lalte doč piramide, A treia este mai 
mică de cât a doa şi a dpa de cât cea d’ântêiŭ. 


LA EGIPT 185 


Un mamlue, a cercat înainte timp, së deschidă a treia pir- 
milă ca să scóțě bogățiile ce se credâi à fi ascunse aici. El déb! 
chise piramida tot pe faca şi la puntul ide înălțime unde este 
deschisă ântâia piramidă ; dar, după ce trase câte-va sute de pie- 
tre, fără folos, se lăsă. 

Pirartida cea maï mică a Pilistei scă fetei lui Heop, după He- 
Yodot, estr âncă în piciâre, dar vârful eï este ciuntit, 

Pe tâtă taça acestui loc vădurăm o mulţime de piramide mici 
de doi saă trei metri, şi cele maï multe fărămate, Aceste din 
urmă, cu totul neînsemnate, a trebuit să fie făcute de particulari 
servind de morminte. Afară de aceste, se văd camere suterane şi 
scorburi prin mauri de unde s'a scos sarcofage şi mumii. 

Un lucru nu mï puçin curios de cât piramidele, este sfinxul 
cel mare. Se află apiâpe de piramida cea mare spre est, tăiat din 
stâmdă de piatră. Sfihrul era la egipteni o ficţie desetnriată cu 
corpul de vită şi capii de om. Statua lui dè aici este lungă de 
39 de metri saŭ 117 picitre; imprejurul capului spre finnte j de 
27 metri; înălțimea de la pîntece până la crestetul capuluï de 17 
metri. Sfinxul era înainte îngropat cu totul, în nisipul ce de a- 
tâţia secoli vânturile grămadiră impregiurul lui; numbi capul 
era âncă afară. De la cercărilt ce făcură învățații francesi în E- 
gipt, în timpul expediției frantesilor, se săpă un şaliț fărte larg 
impregiurul sfincsului. Atunci sacunoscu că întrb bût şi picidrele 
de dinainte în sus, fusese o ântrare care ducea la niște galerii 
suteranc săpate în stânci și comunica tu piramida cea mare, pe 
sub pământ. Sfinxul avea pe cap o polâbă regală saii rèligiósă ce 
servia să determine care era expresă simbolică 8 luf. Fisiono- 
mia-i sâmănă unui negru : faca buhăită. ochit âmfiaţi, dar dulc 
nasul strivit, buza largă, etc. 

Piramidele se zidiră pentru duoă cuvint : 1, să fie niste monu- 
mente care să spue secolilor numele celor ce le-ai făcut, şi 2, să 
serve ca morminte. Mulţi călători aŭ dat feurite alte păreri, de- 
spre țelul pentru care ele se zidiră; dar tót acele păreri mi se 
par niste fabule. 

Aici no preâmblarăm duoă óre prin sînul mornintelor suterane' 


186 CĂLETORIĂ 


Ori unde se lasă ochii, se lasă pe multele săpături, unde locuito- 
rii ţării gi călătorii streini aŭ săpat ca să afle lucruri interesan- 
te. Când vedem gacalul scobind mormintele cele prâspete ca să-şi 
scóță hrana, vieţii, un,simţiment de desgust şi de grâză ne în- 
congidră. Cu tote acestea, mult mai nesuferită trebue să ni se 
pară lăcomia omului ce turbură pacea mormintelor , ce înfruntă 
majestatea lor , ca să tragă din sînul lor cadavre omenescă şi să 
le vângă pe bani! Acésta se face neîncetat de locuitori şi de că- 
lători !., 

Noi trecurăm dioa la umbra ce aflarăm în dosulcapului aceluk 
mare sfinx, Aici făcurăm şi o gustare din provisi ce luaserăm 
cu noi. De aici puturăm observa că corpul sfingului este crăpat 
pe la midloc şi crăpătura este atât; de largă în cât un om nu o 
pote sări, 

Este peste putinţă să rămâe cine-va simplu privitor în midlo- 
cul unei populaţii de morminte unde odiknesc atâtea generaţii, 
Vederea acestor locuri îmi inspirară aceste strofe. 


I 
Acei ce vă 'nălţară, periră în ultare, 
De cincă-gecă evi, pe dânşii s'a ‘nchis al lor mormânt ; 
Ţărâna lor perit'a l'a vântalui suflare 
P'acest; desert pământ. 
Popâre nuoi venit'aăi şi aá trecut din viaţă; 
Mai multe tronuri mânjre d'atunci s'aii răsturnat, 
Şi lumea fugătore schimbat'a a sé facă 
În cursu- minunat. 
Chiar mintea omerâscă luat'a o schimbare; 
De deii sei poetic! şi cerul a scăpat; 
Iar voi, o monumente d'eternă admirare, 
Nestrămutate-aţă stat ! 


II 


Colo se araiă valea dalbă, verde 
Unde Nilul vesel, şerpuind se perde, 


LA EGIPT 


P'între sicomori; 
Cairnl înalţă albele-i palate, 
Vesele moschete, grațios săpate 
"N marmură cu flori. 


m 


Dar maï colo se zăresce 
Cel desert spăimântător : 
Unde viaţa își opresce 
Pasu-i verde, rîdător. 
Emblemă de tăcere a tristelor mormânturi 
În care tot adórmé, plăcere, lungul chin; 
În care numai pasul fantasticelor vânturi, 
Deştâptă un suspin. 
Unde vântul ce omâră 
Nalţă munţii de nisip, 
Ce pe fie-care 6ră, 
Schimbă forma, se risip. 
Dar luncile degârte atât sunt de măreţe, 
Atât de melancolică, cât ochiul prișitor, 
Ce cată tinereţe, 
Se'nturnă să ascundă o lacrimă de dor ! 


Iv 


Dar dioa se abate.— Pe undelé pălite 
A mărei de nisip. 

Se luptă umbra tristă cu radele ei muta 
Ce 'n nâpte se risip; 

Tar formele lor albe se schimbă cu durere 
Pe fie-ce minut, 

Şi tremurânde ‘nótă în umbră gi'n tăcere 
Sub vălul lor tăcut, 


187 


i88 


CĂLĂPORII 


v 


Dar colo pe hotarul deșerteloriă tăcute 
Era odinidră acel vestit Memfis : 
Luminele, sciinţa şi artele plăcute 
Păcuseră acolo al lumei paradis. 

Aică era cetatea cu magice palate; 
Aict locuitorii trăéŭ în gărbători; 
Dar una dată, mârtea aice se abate 

Si mâna lor înghiaţă pe cupe şi pe fari: 
D'atuncea, în tăcerea anticilor deserto 
Sacalul cel şălbatec se plânge întristat 
Şi vânturile 'ntonă lugubrele concorte 
În vechile ruine ce timpul a 'nfyuntat, 


VI 


Voi umbre nevădute, o fii de 'nchipuire! 
Sculaţivă odată din ast tăcut mormânt ! 
Tar tu, lumina vieţei, învie c'o zimbire 
Al lor trufaş pământ! 
“Păcere ! âtă noptea ! . . o umbră se arétš, 
Răsare din pământ! 
Ea face semn cu mâna-i plăpândă şi uscată , 
Şi mil do alte umbre, se ?nalţă din mormânt. 
Treï regi ce rădicară aceste piramide, 
Trei umbre, în tăcere s'aşâqă la benchet ; 
Trei cupe aurite, la stelele splendide 
Rădică în tăcere o mână de schelet. 
O tînără princesă s'aşâdă în tăcere 
Şi chiamă lângă sine fantastici trecători, 
Şi întonând armonii d'amor şi de plăcere, 
Deschide vălul d'aur pe sînul ei de flori, 
Dar €tă se aude o surdă nechezare 
De ageri cursieri ; 


LA EGIRT 189 


Cambis păgesae'n capul popâtelor barbară, 
Mii ţipete se 'nalţă în sînul desel seri ; 

O luptă cruntă 'ncepe şi armele în vânturi 
Răsună cu tărie pe braţele do as; 

Tar cetele-egiptene reântră în mormânturi 
Şi aerul răsună d'un sguinot dureros, 
Eroul Macadonic în urma loy apare. 

El trage dupe caru'i popoli cei copringi; 
Aceste turme sclave se luptă cu turbare 
Să 'nvingă în robie alţi populi neînvingi, 
Oh ! nu mai e speranță d'acâstă omenire! 
Tu, dulce libertate, ce lumea-ai amăgit, 
Ori nu aï fost tu óre de cât închipuire? , . 
O popol, încetâză d'a cere-o fericire 

Pe care nu sciă însu'ţi s'o 18șă la cei robiţi! 


Dar cine sparge âncă nisipurile d'albe ? 

Soldaţii lui preurmă al seŭ tar aurit ; 

Ei sant fieroşi şi falnicĂ şi pletele lor albe 
Sub arme aŭ albit ; 


O mantă de purpură pe umeri-ï s'abate; 

Iar brâul lui luceşte ca cerul înstelat; 

Alături stă amanta-ă : divina-l voluptate 
Pe toţi a fermecat. 


El trece, dar s'arâtă ordiile păgâne : 
Sub pașii lor pământul în doliă s'a 'pvălit; 
Dar el chiar se strecóră şi'n urmă nu rămâne 
De cât o suvenire de, dor ce a periţ, 
Dar cine e eroul a cărui strălucira 

Pe toți a întrecut ? 
Soldaţii lui sunt palidi de lungă nedormire 
Eï n'aă nimic în facă şi `n vorbe neplăcut. 
Eroul si conduce în valea gloriósă ; 


190 


CĂLETORII 


În purpură, în aur el nu-t învestmântat ; 
Un redingot albastru, o şlapă colțurósă 
Acopere scheletu'i, de vânturi legănat, 
Dar ochiul lui străluce de-o flacără străină 
La cei-lalţi muritori! 
Tăcere! Mamelucii se-adună, se desbină 
Prin umbra nopţei dâsă pe cai lor ugori. 
El face semn din mână . . . ostagii lui s'adună; 
Scadrânele s'avântă prin câmpul nisipos, 
O luptă crudă 'ncepe şi armele răsună 
Pe albele schelete ce strătucesc la lună, 
Pe hîrcele de os. 
Dar Mamelucii sb6ră prin câmpil cei sălbateci 
Ca pulbera în vânt, 
Si umbrele lor mute, cn caii lor fantastici, 
Reântră în mormânt. 
O geniii al durerii! tu aï trecut în lume 
Şi globul sub picăoru'ţi gigantic a săltat;; 
Cădut-aii edificiul coprins de putregiune, 
Legi, datine, şi tronuri cu regii aŭ picat! 
Dar când picară tote, prea mic d'a le abate, 
Tu tremuraşi de viaţă'ţi sub greutatea lor! 
Şi începuşi d'al doilea, să dregi cele stricate, 
'Trufage muritor | 
Aga la locuinţă-i când un copil foc pune , 
Suride de plăcere păn’ totul s'a încins ; 
Atunci se înspăimântă vădând că se r&pune, 
Şi vrea cu mâna-ă mică să stingă ce-a aprins; 
Ca şârpele din fabulă ce'n via-i nerăbdare 
Fărim' a mă-sei pânteci născând înveninat, 
Aşa, venind în lume, sârobiși cu nepăsare 
Republica ta mumă, ce'n viaţă sbor ţă-a dat!. . . 


LA EGIPT 191 


CARTEA VI 


La Giza se află un cuptor public unde clocesc oule de găină, ce 
daŭ pui, fără să aibă trebuință de closci, ci numai prin căldura 
lui. Acest agedământ se chiamă pe limba ţării Mahmal Ferugi. 
D'aceste cuptâre sunt mai multe în Egipt. Este despărţit în doč 
scorburi ; oule se depun în scorbura de mai jos; în cea de mai sus 
arde focul. Călduraseceresă fie tot-d'auna de 32 de grade Réau- 
mur. Aici se depun d'odată 4,000 de oue, pe trei rânduri. Ome- 
ni însărcinaţi cu privigherea lor le înturnă adesea. Clocirea se 
face în 20 la 25 de qile cel mult; îndată ce puii ciocnesc oul, îi 
scote din oŭ gi-i dă femeilor îndatorate să-i crescă. Fie ce parti- 
cular pâte aduce aici ouă. Pentru o sută ouă, primesce propieta- 
rul lor cinci-deci de pui de găină. Suma puilor ce scâte acest cup- 
tor, pe fie care an, este forte mare. 

Tot ce pote cineva să-şi închipuâscă mai grațios, mať feeric > 
mai oriental, tot ce sə asâmănă mai mult cu acele grădini magi- 
ce din o mie şi una de nopţi, este grădina Şubrah, făcută de bš- 
trenul Mehemet-Ali, Aleele ei cele mai mari sunt pavate cu mo- 
săice albe; arborii cci mai rari şi mai delicaţi se află aici, Chios- 


192 CĂLETORII 


cul unde bătrânul paşă căuta umbra în dilele de vâră este elegant 
şi pare că învită pe fie-cine la repaos şi la desfătaro. Mai este un 
labirint ce pârtă în vârfu'i un pavilion grațios. Aici te urcă pe 15 
trepte. Pavilionul este pătrat; în inidlocul lui se află un basin 
mare de marmură albă ocolit cu figuri săpate gragios, care vârsă 
aici apă limpede ca cristalul. Este cel maf frumos monument din 
acâstă grădină. Eleganţa, bogăţia, aică sunt vărsate din urna fri- 
volă şi graçiósă a plăcerilor celor moi, mai mult de cât oră unde, 
Aici, Mehemet-Ali, în midlocul celor mai frumâse odalisce, venia 
să ulte câte-va minute grijele sâle, răpit de plăcerile băei şi bét 
de răsfăcările nimfelor graçióse ce îl încungiuraii ; şi iară de aică, 
sătul de plăcerile unui simţualism brutal, se arunca din noŭ în 
viscolul luptelor pătimage ale sufletului seă ambițios. 

Dar acest bărbat nu maï este, şi tote cad în ruină. 

La trei Ore departe de Cair, pe Mocatam , începe pădurea îm- 
păetrită, despre care o mulţime de călători vorbesc cu entusiasm; 
mulţi însă cu dispreşii. SE nu credeţi că voiŭ descrie o pădure îm- 
pietrită ca cele din o mie şi una de nopţă, ce este numai...., dar maï 
"nainte să vedem care este părerea D. Gische despre acesta. Acest 
autor pretinde că este o adevărată pădure împiatrită, ba âncă, cer- 
cetând trunchii arborilor, a afiat câja, rămurile, şi nisce crăpături 
unde altă-dată locuia vermuleți în lemn, şi adaogă că pâte să 
spue chiar felul lemnului acestor arbori împietriți. Dar să cităm 
chiar cuvintele sele: «Apele mărei aŭ împletrit acâstă pădure atât 
de întinsă; dar, de când s'a tras marea, partea arborilor lipită de 
pământ, saii făcut de fer . . . acâstă a doa schimbare se făcu din 
causa căldurei din centru . . . toţi arborii împietriţi ce zac pe 
pământ sunt de fer în jumătatea grosimei lor gi de piatră în cek- 
altă jumătate, . , materia primară a acestor minunate împietriri 
a fost sigur de lemn. , , şi nu se pote tăgădui, . . se deosebesce 
forte bine câja de cei-altă parte ; se cunâsce arborul ce se uscase 
maï 'nainte de a se resturna şi a se coperi de apa sărată a mărei ; 
mii dă înţepătură mici, arâtă locul vermuleţilor ce'i rodâii, gi se 
găsesce, cu tote că este îinpietrită, pulberea rumegătarei lor şi 
pulberea produsă do putrediunea de maï 'nainte. . , Tote carac» 


LA EGIPT 193 


terele se păstrâză aşa de bine. că oră ce ar dice cine-va în contra, 
ar fi o nebunie ... este lesne să dovedescă din ce esenţă era lem- 
nul ... sâmăână că este de felul acelui ce cresce în climele ndstre...» 

Acest autor, cu o lovitură repede şi absolută , hotărasce două 
lucruri: că acestă pădure era de lemn şi că marea a fost înecat a- 
coste locuri altă-dată, apoi iar s'a tras. Adaogă că în timpurile 
antice muntele Mocatam şi munţii Libiei se fărămară de la na- 
tură . . . căaceşti munţi aŭ în sînullor mulţime de scoici de mare, 
de unde închee că marea, se atla pe locul unde aceşti munţi se ră- 
dicară și goniră apele mărei; că atunci isvoraii de aici ape dulci 
ce produseră pe acest munte păduri, etc. 

Volney dice că întâmplarea singură a dat acestor minerale for- 
ma unui vegetal împictrit. 

Fie-cine pote să-și dea o părere; dar în deşert ómeniï vor căuta 
să dea soluţie unei asemenea probleme : nu este dat minţei ome- 
nesci să pătrundă tote secretele naturcă. 

Ceca ce vădurăm înşine despre acâstă pădure este : o mulţime de 
trunchiuri de piatră, cu forma de arbori, eraă culcaţi pe pământ 
ca nisce cadavre despoiate şi resturnaţi în tote felurile... cei 
mai lungi eraŭ de 30 de metri. Unii eraă fărămaţi. 

Dar să lăsăm pădurea împietrită. 

Într'o di merserem să visităm insala Rudah. Se află malîn faţă cu 
satul Ghifa şi Fostatul. În acâstă insulă se află un Nilometru fă- 
cut de Amra. Încă dola venirea Arabilor acest Nilometru era 
o măsură a apei Nilului; dupe el se scia, la vărsarea Nilului, 
gradurile înălţărel apei. Este o colână ce stă în midlocul unui 
basin a cărui adâncime este egală cu fundul Nilului. Pe o colónă 
sunt scrise gradurile. Acestă colână este locuită. Se dice că îna- 
intea venire arabilor era o cetăţue. În cercul acestei cotăţui se 
află Nilometrul. În acestă insulă, se dice, că fiica lui Faraon, mer” 
gând să se scalde, găsi în apă şi scăpă pe Moise, Aici paşa are 
câte-va grădini frumose şi case. 

Este timp să vorbim de relelela care se află supusă acâstă țéră. 

Înainte timp, în fie-ce an, ciuma sc declara aici, pe la februaro 
şi ținea până tâmna. 


194 CĂLETORII 


« Câto-va persone, dice Volney, a voit să ne facă să credem că 
ciuma se nasce în Egipt; dar acestă opinie, întemeiată pe preju- 
decăţi nesigure, nu séměně cu ceca ce se întâmplă. Negucătorit 
nostri, stabiliți aici şi pământenii, dic că ciuma nu vine din Egipt; 
ci, ântâiă se arétă pe costa, Alexandrie; de aici trece la Rozeta, 
Cair, Damieta şi alte locuri. Mai spun că ea se arâtă după ajun- 
gerea vre-unui vas venind de la Smirna şi Constantinopol. . . . se 
vede dar că vine de la acest din urmă oraş unde se înprâspătă ne- 
încetat din causa neingrijiref, etc.» 

Mulţi alţii pretind că se nasce în Egipt, din aerul cadavrelor 
ce esală pescii saŭ crocodilii rămaşi prin nisipul desertelor, după 
ce se retrag apele vărsate ale Nilului. Alţii iar cred că vine din 
aerul ce esală lacul Mareotis de lângă Alexandria. Noï să nu cer- 
cetăm causele ce o produc, dar să luăm o cale mai sigură. De 
când s'aii aşedat carantine regulate in orient, ciuma a perit cu 
totul. Dacă era născută în Egipt, ciuma s'ar fi arătat din nucă, 
căci atunci carantina ar fi fost nefolositâre. Nu putem dice nici 
că vine din Constantinopol, căci nici în acest oraş ea nu se mai 
arâtă. Dar oră de unde ar veni, măsurile de curăţenie, prefacerile 
spre îmbunătăţire, făcute de atunci în tâte părţile ca să o stâr- 
pâscă, aŭ isbutit. Pote iară că ciuma să fi fost una din acele bóle 
ce se arstă intr'un timp de mai mulţi ani şi piere. 

Una din epidemiile cele mai rele în Egipt, este perderea vede- 
re, Într'o qi ântrând în Cair, cu soţii mei, făcurăm băgare de 
sémš la cet cu ochi stricaţă. Aflarăm că la o sută de persâne cu 
ochi buni, erai cinci-decă orbi ochiaţă şi cu ochii âmfiați, Nu am 
întâlnit nici un om care să aibă ochii cu totul sănătoși, adică fă- 
ră să aibă o căutătură care este naturală. Închipuiţivă o popula- 
tie întrâgă, copii, femei, men orbi, albeţiţi, saii cel puçin cu o- 
chiï roşiţi şi lăcrimaţă cu necontenire, purtând asupra ochilor, ori 
unde purced, un nor de musce pe care nimica nu pâte să le go- 
nâscă , şi veţi avea idee de acâstă neferice populaţie, Nicăirí, nu 
am vădut âncă acea mulţime de musce care se află în Egipt. Ele 
ântră în bucate, în apă, în gură, în nas, Causa ce le produce este 
marea necurăţenie ce domnesce aici, 


LA EGIPT 195 


Inflamaţiile ochilor, în Cair, sunt maï dese de cât în ori ce alt 
oraş din Egipt. Bogaţii şi străinii sunt maï puçin supuși de cât 
locuitorii. 

Acestă epidemie a domnit în Egipt âncă în timpii antică, Mai 
mulţi faraoni erai, după istorie, orbi. Herodot vorbesce de un re- 
ge din Egipt ce era orb şi căpătă vederea printr'o minune. Acestă 
anecdotă mi se pare forte picantă şi pentru acâsta o reproduc aică. 

« Preoţii din Egipt îmi spuseră că după mârtea lui Sezostris, 
fiul seii Feron se urcă pe tron. Acest principe nu făcu nică o es- 
pediţie militară şi orbi. Nilul, vărsânduse atunci, de 18 coţi şi 
înecând tote câmpiile, un vânt mare se rădică care vênt întărită 
aspru valurile. Atunci Feron, printr'o nebunâscă îndrăsnâlă, luă 
o ostie şi o aruncă în midlocul întăritatelor ape, după acesta, în- 
dată orbi. Dece ani fuse orb. În al un-spre-decelea an, i se aduse 
xăspuns de la oracolul de la Buto, ce-i vestea că timpul prescris 
pentru pedâpsa lui se sfârşise, gi că are să dobiudâscă vederea 
dacă se va spăla la ochi cu udul unef femei care nn a cunoscut 
alt bărbat străin de cât pe al ei, Feron încercă mai ântâiă cu a- 
cela al femeci lui, dar fiind că nu se vindecă cu acesta, alergă la 
acela al altor femei. În sfârşit găsind unul de la o femee, care îl 
tămădui, strinse într'o cetate numită Eritrebolos, pe tâte femeele 
ce le incercase, afară de aceea al cării udii îl vindecase, și le arse 
de vii cu oraş cu tot; iar pe aceea ce contribui la a lui vindecare, 
o luă de socie. 

Aerul mărei, unit cu u.nedâla, care wneqélă unită iarăşi cu o 
mare căldură, este causa acestor infiamaţit, nisipul cel mărunt 
ce se rădică în aer în aceste locuri şi se aruncă pe nesimţite în 
ochi, contribuesce la propăşirea acestul răi. 

Maï este un r5ă ce numai aice se întâmplă; o irupţie ce vine 
la piele, să cu alte vorbe mulţime de brobóne şi pete roşii ce se 
vespândesc pe corp, însoţite de o mâncărime nesuferită. Causa a- 
cestui răi se crede să vie din apa Nilului. Unul din soții mei de 
călătorie, N. Apolanie, nu îl vădusem de patru qile; când il re- 
văduiii, era atât de împodobit de aceste brobone, în cât îmi fuse 
cu neputinţă a'l cunósce. 


196 CĂLĚTORIŤÏ 


Primăvéra domnesc aice nişte friguri rele care ucid pe om în 
timp scurt. Sub alte raporturi, clima Egiptului este sănătosă, 

Egiptul este o ţâră roditore, plină de bogății. Prin posiţia sa 
are o parte forte favoritâre pentru comerciii. Dar acestă ţâră nu 
pote nici să înfiorescă, nici să existe de cât cu condiţia ca să o 
cultive, sub tote raporturile spre a ajunge la civihsaţie, Egiptul 
nu este o ţâră frumâsă ; câmpiile aŭ numai vegetaţia ce este din 
munca omului ; dumbrăvi, păduri, erburi şi flori sălbatece, rîu- 
leţe, nu se află pe aici. Volney dice că nici o țéră nu este maï 
puçin pitorâscă pentru zugrafi şi poeţi . . «Este de însemnat, 
adaogă el, că nimeni, nică chiar arabii, nu dic că aici să fi născut 
un poet. În scurt, ce ar cânta Egiptânul pe fluerul lui Gesner și 
Teocrit? n'are nică rîuleţe limpedi, nică brasde fragede, nici a- 
dâncimi singuratice . , , Tompson nu ar afla aică nică şuerătura 
vânturilor în păduri, nici sgomotul tunetelor în munţă, nică lina 
majestate a dumbrăvilor antice, nică vijeliile turbate şi linistea 
ce le urmeză.» 

În Egipt rare oră ploă iarna; iar vâra nică odată. Cerul aici 
este tot-d'auna senin şi monoton; ochiul întâlnesce numai văi se- 
mănate de ómenï, sate cu fisionoinie miserabilă, înălțate pe câte 
o movilă nisipâsă; desertele nemărginite , ale căror valuri sunt 
mai temătove de cât ale ocânului; pe care călătorul nică odată nu 
începe să le străbată, făra să fie sigur că aceste valuri nu or să-i 
fie mormântul, 

Vitele aici sunt multe şi de cel mai bun soiŭ ; caă, asini, mule, 
cămile de mai multe feluri, oi, tote par că ar fi mai îmbunătă- 
tite în soiul lor de cât ori în ce altă parte, însă nimica mai mult 
de cât boii şi bivolii din Egipt. 

Venturile sunt forte rele; dar cel mai r&ă este vântul numit 
Camsin, în Egipt, şi Samun, prin deserturi. Din norocire suflă 
puşine qile; dilele când suflă sunt cele maï calde : suflarea lui lo- 
vesce ca căldura unui cuptor aprins. În deserturi, acest vânt este 
mult mai periculos; ucide pe călătorii ce află în sînul nisipurilor. 
Cămila, fiică a deserturilor, când vine-acel vânt, bagă capul în 
nisip, închidând ochii, ca să scape de omorit6rea lui înrîurire. După 


LA EGIPT 179 


Herodot, armia luf Cambis, ce plecă în contra oazisuluï lui Amon, 
aflânduse în deserturi, la calea jumătate, întâlni acel vênt, şi toţă 
soldaţii periră în valurile de nisip. 

Acum să vedem care sunt animalele ce se află în Egipt numai. 

Printre pesci, cel mai curios este cela ce se chiamă Bişir, ce 
s&mănă cu gerpele şi tot d'odată cu patrupedele. Códa lui este 
scurtă; e lungă de două picidre; multe aripi înotătore are pe spi- 
nare; mănâncă cărnură. Cuţitul nu pâte pătrunde soldii săi. Mai 
este un fel ce se chiamă Fahaca. Acesta se âmflă cu aer, când rë- 
suflă afară din apă , şi pântecele lui se faee atunci forte mare. 
Când, din greutatea, dosului, cade pe spinare, nu pâte să se maï 
întorcă şi sâmănă cu un glob. ghimpos. Se apără ca ariciul. Vine 
în Egipt cu apa pe Nil. Când se retrage Nilul, nu pote cu apa 
să se înturne; atunci locuitorii alergă gi îl prinde. Copiii se jócă 
cu el, Arabii dic că acest pesce are glas. Mai este âncă un pesce 
electric numit Silurul tremurător, Arabii il numesc Road (tune- 
tul). Arabii cred că grăsimea ce are sub piele vindecă bilele, o 
ard pe tăciuni aprinşi şi pun pe bolnavi asupra gazului produs 
de ardere, 

În Nil se află nisce brâsce ţestâse forte mari ce se numesc Tri- 
onix. Aŭ falca cu buze mişcătâre; sunt de trei piciâre de lungi. 
În altă parte am vorbit de Tupinambis şi de Crocodil. 

Şerpii sunt de cinci feluri mai cunoscuţi. Cel mai frumos este 
cel cu capuşon, vestit prin graçia col6relor. Corpul lui este lung 
de un picior. Şérpele scital de la piramide, ce sâmănă cu vipera , 
are ace veninóse ca vipera; rare ori îl afli mai lung de două pi- 
ciore ; este privit de locuitori ca cel mai înrăutățit gi toţi se tem 
de dânsul. Vipera ceresta saii cornorată, este tot atâta de temut : 
are pe d'asupra ochilor un fel de corn, de trei linii de ‘nalt, — 
Vipera hage, este, cel puçin de oinci piciore de lungă şi trei de- 
gete de grâsă. Cand te apropii de dânsa, rădică capul şi se pune 
în posiţie de apărare : muşcătura eï este periculosă, dar nu atacă, 
dacă nu o superi. 

Fiind că suntem la şerpi, să vorbim gi de psili saă descântători 
de şerpi, ce se află în Egipt. Originea lor este forte veche, Psilii 


198 CĂLETORIL 


figură in s&rbătorile religiose şi sunt cea mal curiosă podobă. Ei 
dic că cine nu se trage din némul Psililor, ny pote să aibă putere 
asupra şerpilor, Se preâmblă, mai goi, pe strade cu şerpi încolă- 
ciți după gât. Unii pretind că aŭ vădut gerpi ce muşcă pe psili 
de mâni, de sîn, etc. gerpele lor favorit este vipera hage (Champ), 

Denon dice că aflânduse odată în Cair la generalul Buonaparte, 
vădu nisce psili. Li se făcură câte-va întrebări despre gerpi, între 
altele, dacă se află vre-un gérpe în acea casă, şi de este, pot eï 
să-l scoţă de unde se afla ? Psilii respunseră că este un gérpe, şi 
că pot să-l scoță. Apoi se răspândiră prin camere, însă, în un- 
ghiul unei camere se opriră şi spuseră că gârpele era acolo. În a- 
devăr, căutând, aflară un şerpe. 

Se vede că iscusinţa lor stă într’o chemare ce imită strigarea 
de amor a gérpeluï : ei contrafac glasul printr'o guerătură, când 
ca a gârpelui bărbat, când iară ca a şgerpelui femee, atuncă şerpi 
es din locul unde staă ascunși, 

Sunt âncă gopârle frumose şi guşterï mari şi hidoşi la vedere, 
precum și scorpii veninóse. 

Liliecii sunt de opt felură ; însă cel mai curios este acela care 
se chiamă Ruseta, Mai nu are codă, şi pe facă sâmănă cu cânele, 
Este priimitor de educaţie; se dedă cu omul ce îi dă să mănânce; 
linge ca un câne. 

Animale patrupede, Egiptul are : acalii, singurul lup al locu- 
lui; Hiena ce trăesce în deserte; Ipopotamul ce locuesce părţile 
Nilului cele mai spre miadă-di, fărâină semănăturile, dar nu atacă 
pe 6meni; cu sgomote şi focuri, locuitorii îl gonesc în Nil. Egip- 
tul are, printre vegetale, curmalii ce nu se află in Egiptul de sus; 
Sicomorul; Tamarinierul, Cordia, Mixa, Acaţia, Lebcec şi Casia, 
Fistula ce sunt de origină din India, În Egiptul de jos cresc tre- 
stii, două feluri de Nimphaea, Lotusul şi Papirus; cel din urmă 
este rar astă-Qi. 

Locuitorii cultivă, maï tote legumele şi bucatele nostre. Afară, 
de acestea, orezul, bumbacul, trestia de zahar se cultivă mult. 

Papirus sai Biblos, din tote plantele, în vechime, era aici forte 
mult, crescea prin lacuri, se inălţa la dece piciore. Cocânul (stru- 


LA EGIPT 199 


janul) lui are în vârf o cosiţă. Altă-dată, sub Romană, şi chiar în 
al XI-lea secol, în Franca, se scriea pe papirus. De aici vine şi 
vorba de papier. Se află âncă prin archive, scrise pe papirus din 
Egipt şartele regilor Frangei, ale împăraţilor şi papilor; cărţă în 
grecesce şi latinesce. S'a găsit asemenea în Egipt, prin morminte 
acest papirus din care anii sunt âncă din timpul lui Moise. Cel 
mai fin papirus pe care scriaii cel vechi era acela ce sub Egipteni 
se chema împărătesc şi sub Romani Augustus ; după acesta era 
cel ce se chiamă Hieratin, întrebuințat la lucrurile religiose. De 
când s'a născocit chârtia de Bumbac, acel papirus nu se maï cul- 
tivă şi s'a rărit mult. 

D. Chainpolleon, — ast-fel arâtă midlocul cum din acâstăplantă 
se făcea papirus pe care se pâte scrie. — « Se scotea cele două 
margini, tăea tivga în două părţi egale în lungime, şi despărțea 
c'o împunsătură cămăşuţele ce erai mai la 20 şi care formaŭ tivga 
al cărui diametru este de două sâi trei degete. Albeţea cămăşu- 
telor crescea cu cât se apropiau de centru. Aceste cămăşuţe se în- 
tindéŭ deosebite; fie-care forma o fóe : iar după felurite prepara- 
ţii. lipsi donă fot una peste alta; bătea, strîngea şi polcia fie-ce 
foe, şi cu maï multe foi, lipite una de alta, făcea bucăţi de châr- 
tic de ori ce lungime. Ungea pe urmă cu unt de chitru acâstă, 
chârtie, ca s'o întărâscă în contra putredunei. 

Vom sfirşi acâsta cu o scrisâre a lui Omar către Ainru, după 
ce luă Egiptul şi respunsul acestui din urmă către Omar. 

« Amru, fiŭ al lui D'E1 Aaz ! doresc de la tine, la priimirca a- 
cesteă scrisori, să-mi facă despre Egipt, o scriere drâptă şi vie. 
cât să pot a-mi închipui că văd cu ochii mei acâstă țéră frumosă 
Salutare !» 

Amru respunse ast=fel : 

«O domn al credincloşilor! închipuesceți un desert sterp şi o 
hincă minunată între doi munţi, care unul sémčnă cu un dél de 
nisip, şi altul cu pântecele unui cal ofticos, saii cu dosul uncă că- 
mile. Iată Egiptul! Tâte producţiile şi tâte bogăţiile de la Asun 
(Siena) pînă la Menga, purced dintr'un rîă bine-cuvântat; ce cură 

cu mărire prin midlocul lui. Minutulcrescerei şi scăderei acestui 


200 CĂLĂTORII 


viii este tot atât de regulat, ca cursul sórelnï şi al luncă, Este în 
an o epochă hotărîtă, când tâte isvorele din univers, plătesc a- 
cestui împărat al rîurilor, tributul la care providenţa le-aŭ supus, 
Atunci apele Nilului se îmulţesc, es din patul lor gi acoperă tótă 
faça Egiptului pe care depun o humă roditóre, Atunci se tae co- 
municaţiile de la un loc la altul ; numai cu bărcile cele numărâse 
ca foile curmalilor, âmblă âncă 6menii, 

Când vine minutul, ca apele vărsate să nu mai fie folositore 
pământului, rîul reântră în marginele ce ursita i-a prescris, şi 
lasă ast-fel, să se adune, pe unde aŭ călătorit el, comorile cea 
ascuns în sînul pământului, 

Un popor părtinit de cer, și care, asemenea albincă, pare ursit 
să lucre pentru ceï-alți; fără ca el să se folosâscă din rodul mun- 
cei luf, deschide cu uşurinţă, în untrurile tărâmului şi depune să- 
mânţa, a cării rodire o astéptă de la facerile de bine ale acei fiinţi 
ce face să crâscă şi să pârgoâscă bucatele, Sămânţa se desvoltă , 
mrâja se rădică, spicul se face prin ajutorul ce-i dă o roă ce ţine 
aici locul ploilor şi care hrănesce sucul îndestulător din tërêm, 
După cea mai îndestulată rodire,vine câte o dată seceta. Ast-fel, 
o dómne al credincioşilor, Egiptul este chipul unui degert nisipos, 
unei văi apâse şi argintate, unei mocirle negre, unei lunci verdi 
şi undse, unui parter împodobit cu flori de tot felul şi unei grin- 
diostii coperită cu grâne galbene . ,.,, bine-cuvântat să fie 
urditorul acestor minuni ! 

“Prel lucruri fac, maï ales, indestularea Egiptului şi fericirea 
locuitorilor ; cel ântâiă, să nu se priimâscă proecte născocite de 
lăcomia, ficsală, cu scop de a mări birul; a doua, să se întrebuinţese 
a treia parte din venituri pentru ţinerea în bunăstare a canalelor, 
podurilor şi stăvililor ; a treia, să nu se pue bir alt-fel de cât în 
natură pe ródele ce produce pământul, Salutare !» 

În Cairul vechiă, cumpăraiii un cap de mumie de om, pentru 
puçin lucru; dar fuseiă silit să-l arunc, pentru desgustul ce'mi 
pricinuea a lui vedere, Era bine păstrat. Este lucru de mirare a- 
câstă artă de a bălsămila vechii Egipteni, Când cineva, vede cor- 
pură omenescï de mai multe mii de ani intregi âncă sub pinza ce 


LA EGIPT 201 


le coperă de atunci, nu pote să nu se mire de geniul acestui 
popor. 

Herodot esplică chipul cu care se îmbălsămea morţii ale căror 
mumii le vedem pînă astădi. 

< Doliul şi funeraliul, qice Herodot, se fac ast-fel : când mâre 
un om maï deosebit, tâte femeile din casa lui, spocsc cu tină ca- 
pul şi chiar obradii ; lasă pe mort acasă, gi îşi desvălesc sânul şi 
agaţându'şi vestmintele cu o încingătore, îşi lovesc peptul şi 
al6rgă prin oraş însoșite de rudele lor. Pe de altă parte, ómeniï 
âncă îşi bat peptul. După acâstă geremonie, duc corpul mortului 
la locul de bălsămit, . .. Sunt în Egipt nisce persâne pe care legea 
le-a însărcinat cu îmbălsămitul şi care fac o meserie din acâsta. 
Când li se aduce un corp, el arâtă aducătorilor modeluri de morți 
de lemn .... gi întrébă după care model să-l îmbălsăm 6scă. 
După ce se învoesc la pregiii rudele se retrag (1). Bălsămit rii lu- 
créză la dânşii ; şi iată cum fac la îmbălsămitul cel mai pregios : 
Mai ântâiii trag creerii prin nări, parte cu un ferămâni întors» 
parte priu midlocirea unor doctorii ce întroduc în cap; pe urmă 
fac o incisie în pântece cu o piatră din Etiopia ascuţită, prin 
acâată deschidere ce fac, scot înuntrurile, le curăţă gi le trec prin 
vin de Palmieri, apoi prin aromate măcinate; pe urmă reample 
pântecele cu miră curată măcinată, canelă şi alte mirose; pe ur- 
mă le câsă, Îndată ce aŭ făcut; acâsta, sară corpul, coperindu'l cu 
natrum în timp de gâpte-deci qile. Nu este ertat; să'1 ţie ma mult 
în sare. Aceste gâpte-deci qile trecute, spâlă corpul şi îl înve- 
lesc peste tot cu bande de pânză de bumbac, spoite cu gomi (2) 
cu care egiptenii se servă ca de o cocă (clei) ; rudele reia apol 
corpul, dic -de fac o cutie cu formă omenâscă, de lemn, închid 
aici pe mort gi îl pun într'o sală hotărită pentru acest sfârşit ; îl 
agâdă drep împotriva zidului. Ast-fel este chipul cel mai magni. 
fic de a bălsămi pe morţi. 

Mat esto un chip maï puçin costător. Se âmple cu o licâre ce 
se scâte din chedru , şi stropesce pîntecele mortului, fără să facă 


(1) Bălsămitul cel preçios costa nn talant d'argint saŭ 5,400 liv,, cel d'al doilea, 20 de 
mine saù 1800 livre şi cel din armă puçin lucru, 
(2) Gom Arabic, 


12 


903 CĂLĚTORIŤ 


nici o incisie şi fără să scóță mațele. Când a întrodus acâstă licóre 
prin fundament, îl astupă, ca să oprâscă licórea de a eşi, pe urmă 
sară corpul în timp iar de 70 de qile. În dioa din urmă scâte din 
pântece licórea care are atâta putere cât topesce înuntrarile şi 
le trage cu el afară, Natrumul consumă cărnurile, şi nu mai ră- 
mâne din corp de cât pielea gi 6sele. Acestă operaţie sfârgită, daŭ 
corpul, 

Al treilea fel de hălsămit este pentru cei mai săraci. Injectă 
corpul cu licâre numită surmaia ; pune corpul în natrum în timp 
de 70 de qile şi îl daŭ la cef ce Faŭ adus. 

Cât pentru femeile mai însemnate, când mor, nu le dă îndată 
bălsămitorilor, nici pe cele care sunt frumâse şi care aŭ fost mult 
considerate, ci le dă trei saŭ patru dile, după ce aŭ murit. Se face 
acâsta, de frică ca bălsămitorii să nu facă abus cu corpurile ce li 
se încredinţâză. Se dice că pe unul l'a prins cu o femeie mârtă de 
curând .. » 

Noi mai făcurăm câte-va escursii în vecinătăţile Cairului, La 
2 lege gi maï bine de la Cair, se află satele Matarieh, El-Canca 
şi Abuzael. Cel d'ântâiă se crede să fie situat pe tărâmul unde fuse 
altă-dată vechiul oraş Heliopolis, Acolo leginitorii Greciei, filoso~ 
fii, poeţii, veniră să se adape din luminile cunoscinţelor omenesc. 

În acâstă cetate era templul s6relui. Obeliscul ce s'a aflat aici 
se crede să fi fost făcut în timpii lui Ozortasen care domni inainte 
de nascerea lui Abraham. Preoţii de la Heliopolis cei d'ântêiŭ rân- 
duiră numărul gilelor ce compun anul. Macron pretinde că mai 
multe popore din Italia luară de la preoţii acestui vechiă oraş 
datina d'a face asemuire între fasele vieţii omeneşti şi acelea ale 
anului solar. La începutul periodului, adică la solsticiul de iarnă» 
sârele se representa print'un copil născut de curând ; primăvera , 
sorele avea simbolul unui tânăr, vâra avea drept emblemă un om 
matur, iama un bătrîn pleşuv. 

Herodot descrie o sărbătâre curiâsă ce so făcea la Heleopolis ; 
dar locul nu ne iartă să o producem. Tot acest istoric dice că, un 
fii al Ini Sezostris rădică aici două obolisce. Tărâmul Heliopolis 

numit în vechime pământul lui Gesen, fuse însemnat copiilor luf 


LA EGIPT 203 


Iacob spre locuinţă. Iosif luase de soçie pe Asineta, fica unui pre- 
ot; din acest; oraş, ce se numea Putifar. Se crede că aici a stat cât 
va timp familia lui Isus. Copţii a rădicat o capelă pe ruinele ca- 
sei ce ar fi fost locuit maica domnului. La o fântână ce se află 
în vecinătate , se dice că Maria a spălat scutecele copilului. 

Astădi templul cel vestit, oraşul, palatele măreţe, âmenii, tot 
aŭ dispărut sub nisipurile desertului. 

Noi vom vorbi despre iereroglife cejle vom vedea de acum îna- 
inte pe multe monumente. Apoi despre limba Egiptână. 


204 CĂLETOREĂ 


CARTEA VII 


Vechea, scriptură Egiptână este cunoscută sub nume de scrip- 
tură ieroglifică; este compusă de semne numite ieroglifice, a că- 
rii etimologie însemnâză, caractere sânte săpate, În sistema scrip- 
turei ieroglifice, trebue să se ia în băgare de sâmă două lucruri : 
1-iŭ, forma materială a semnelor ce fac trei feluri de caractere 
numite ieroglifice, ieratice şi demotice ; 2-le, espresia în parte a 
fie-cărui semn, care face trei feluri de semne, ce sunt: figurative, 
simbolice şi fonetice. 

Scriptura ieroglifică, în parte, se compune de semne ce repre- 
sentâsă obiecte din lumea fisică, cam : animale, plante, figuri de 
geometrie, etc. Numărul acestor semne felurite se urcă la opt 
sute. 

Scriptura ieratică, este un chip de scurtare a semnelor ierogli- 
fice; spre exemplu un arbor , în loc să-l arâte întreg, ca în iero- 
glifie, îl arstă prin silueta lui numai, 

Scriptura demotică, este de aceâşi natură ca cea ieratică, numaj 
că numărul caracterelor lor era mai mic, 

Cea ieroglifica se întrebuința pentru monumente mari; cea de 


LA EGIPT 205 


a doa se întrebuința, de preoți, în ale lor lucruri; cea de a treia 
era cea maï întebuinţată şi mai populară. 

Semnele figurative arétă idea unui lucru ale cărui forme le re- 
produc semnele : ideea unui leii, cal, om, eto., exprimată chiar prin 
figura fie-cărui din aceste obiecte. 

Semnele simbolice, exprimaă o idee metafisică prin chpiul unui 
obiect material ale cărui căalităţi avâii analogie cu idea ce era 
să explice. Albina era semnul simbolic al ideei unui împărat , etc. 

Semnele fonetice esprimaŭ sunetele limbei vorbită şi avea ace- 
légă foncţii ca literile în alfabetul de astădi al Europeilor. 

D. Champolleon Figeac, unul din cei mai competinţi autori, 
sub raportul acestii scripturi, dice : scriptura ieroglifică , . » 
întrebuința, deodată, în acelaş text, în acelaș fras gi câte o dată, 
în aceeaşi vorbă, cele trei feluri de caractere : figurativele, sim= 
bolicele şi foneticele, po când scripturile nâstre moderne, ce sé- 
měně întru acâsta cu scripturile celor lalte popâre din antici- 
tatea clasică, nu întrebuinţeză de cât caracterile fonetice, adică 
alfabetice , . . cu tote acestea nu se intâmplă nici o încurcătură, 
căcă sciinţa acestii scripturi este răspândită în ţeră, şi închipuind 
acest fras : Dumnedei a creat pe 6menă. Scriptura ieroglifică 
se esprima lămurit : l-iii, vorba Dumnedeii prin caracterul sim- 
bolic al ideei Dumnedeii; 2-le, a creat, prin semnele fonetice ce re- 
presentă litera care formaii vorba Egiptână a creat, precedată 
saŭ urmată de semne fonetice gramaticale, ce arétă vorba radicală 
a creeat era la a treia pers6nă bărbătâscă a preteritului dc la 
indicativul acestui verb ; 3-le, pe Gmenă, saŭ scriind foneticesce a- 
ceste două vorbe, după regulele gramaticet, sai trăgând semnul 
figurativ om urmat de trei punturi, semn gramatical al îmulțitu- 
lui; şi nu era nici un ectiivoc în expresia acestor semne, l-iă că 
cel ântâiii, ce era simbolic , nu avea valóre nici ca semn figurativ 
nică ca semn fonetic, 2-le căci semnul! figurativ om ce închee frasa 
avea- numai acelaşi înțeles figurativ, 3-le căci semnele fonetice 
midlocitOre, exprimaii sunete ce formaii vorba trebuinciosă pentru 
lămurirea proposiţiei; şi, cu totă acâstă osebire a semnelor, Egip- 
tânul care citea acest fras scris, pronunța ca şi când ar fi fost 


206 CĂLETORII 


scris în întregime ca semne alfabetice e . . Cât pentra semnele 
fonetice sai alfabetice, 6tă cum mergea . . . Egiptul dedat cu 
o scriptură ideografică ce zugrăvea ideele iar nu sunetele lim- 
hei, nu putea să se rădice de o dată la simplicitatea arbitrară 
a alfabetelor nóstre. Silit să combine forma semnelor nuoi, cu a- 
celca ce le avea, nu se lepădă de figurile obiectelor naturale, urmă 
întrebuinţarea lor, şi otărî numai, după ce analisă silabele lim- 
bagiului sei, şi descompus sunetele pînă la cele maï simplo ele-. 
mente care sunt literile, că figura unui obiect al cărui nume, în 
limba vorbitore, începea prin glasul A, va fi în scriptură, carac- 
terul A; că figura unui obiect al cărui nume, în limba vorbi- 
târe ar începe prin articulaţiea B, va fi în scriptară, caracteral B, 
şi ast-fel înainte. În scriptura fonetică, aciiila ce se chiema A- 
hom în Jimba egiptână, se făcu litera A ; o strachină, Berb, litera 
B;o mână, Tot, litera T, şi D; o săcure, Kelebin, litera K, şi C. 
etc. etc, Din acâsta ajunse că tâte obiectele al căror nume începea 
prin C, se făcură semnul grafic al acostei litere; dar câte-va obi- 
ecte numai, cele mai cunoscute, acele a căror formă era deter- 
minate sigur şi putea, să se transcrie lesne, se otăriră să represen» 
tese sunetul C, şi ast-fel înainte. Fură dar un număr Ore-care de 
semne omofone ce exprima acelaşi sunet în alfabetnl scris de 
egipteni , şi acesta era trebuincios într'o scriptură în care com- 
binaţia şi rânduirea materială a semn elor era supuse la regule, 
demne de monumente... numărul ieroglifelor fonetice nu se 
urca mai mult de cât la donă sate . . . .> 

Pină la aflarea pietrii ca inscripţii ce se găsi la Rozeta, nu era 
nimica, sigur despre acestă limbă. Acestă piatră înaltă de câte- 
va piciore, era săpată cu trei inscripţii. Cea d'ântâiă era în cara- 
ctere ieroglifice. A doa în caractere demotice şi a trola în limba 
grécă, ce era traducţia inscripţiilor de mal sus neînţelese âncă. 
După două-deci de ant de încercări, lumina eşi din acest monu- 
ment : l-ii toztul grecesc, dice D. Champolleon, dovedeace că 
inscripţia este un monument al preoţilor din Egipt în on6rea luă 
Ptolomei Epifan; 2-le acest; decret spune de mai multe orf numole 
acestui rege şi alte nume proprii ; s'a putut traduce şi scrie în 


LA EGIPT 207 


limba egiptenă tote ideile exprimate în textul grec; dar numele pro~ 
prit grece, neexprimând nici o idee înlimba egiptenă, nu s'aă fost 
putut traduce; a trebuit dar să scrie în caractere egiptene sunetele 
ce formâză aceste nume propri! în grecesce; 4-le trebue să se afle 
în inscripţia egiptână de la Rozeta semne ieroglifice exprimând 
aceste sunete; pâte asemenea să se afle în scriptura ieroglifică 
semne fonetice séŭ exprimând sunetele iar nu idcele; 5-le textul 
egipten artă o grămadă de semne ieroglifice, deosebite printr'o 
întrapare eliptică ce le ocolesce; acestă grămădiâră este de mai 
multe orf repetată în textul Egiptân; numele propriii al regelui 
Ptolomei era repetat de mai muite ori în textul grec; grămădi- 
óra de ieroglife încadrate póte să fie numele lui Ptolomei, şi, în 
acestă suposiţie, semnele ast-fel grămăaite, scriind acest nume în 
ieroglife, aceste semne sunt alfabetice, gi cel ântâiă este urn P, a 
doilea un T, etc, Iată da. mai multe ieroglife alfabetice regăsite 
şi rămâne nu mat a complecta acest alfabet atât de asteptat; 6-le 
multe stavile sunt âncă: grămădira încadrată într'un elips, séŭ 
cartuşă, este numele lui Ptolomeiă sâii nu este? în casul d'ântâii 
este trebuincios d'a încerca adevărul acestui d'ântâiii resultat al. 
fabetic, asupra altor nume scrise în ieroglife şi tot d'odată îngre- 
cesce, şi în care se află tâte literile cunoscute să suposite a fi, 
prin numele lut Ptolomeiă. Inscripția grâcă de la Rozeta are maj 
multe alte nume proprii către începutul ef; dar textul icroglific 
fiind sdrobit la acest punt nu se pâte face comparaţie. Nu era 
nimica sigur de tot până atunci în resultatul atâtor în căutări, 
7-lea Belzoni descoperi la insula File un chip cu o inscripţie gre- 
a6scă şi un mic obelisc purtând o inscripţie ieroglifică : se cu” 
noscu că chipul și obeliscul forma un singur şi acelaşi monu- 
ment .. . : inscripţia grâcă numea asemenea pe un rege Ptoldi 
meiti,o regină Cleopatra, şi se vedea în inscripţia ieroglifică, în 10- 
cul chiar unde trebuia să se afle numele regelui Ptolomeiŭ, tot ace- 
şi încadrată grămădicră ce este în inscripţia de la Rozeta, se 
dase cu socotelă că era vorba Ptolomeii ; acest ântâiii resultat tras 
din inscripția de la Rozeta, era dar cu totul sigur : numele rege- 
lui Ptolomeiii era seris dar cu îeroglife : de atunci grămădisr 


908 CĂLETORII 


de ivroglife, încadrată, care, pe obelise, urma numele acestui rege, 
nu putea fi de cât numele Cleopatrei, şi ântâiul semu al vorbei 
Ptolomeiă, P, se află în scurt al cincilea d'al Cleopatrei; al doilea 
al celui ântâii, T, al şeptelea al celui-alt ; al patrulea al celuy 
d'ântâii, Ļ, era al doilea : numărul semnelor recunoscute, crescu 
dar din tâte cele-alte ce compunea numele Cieopatrei şi egi jamë- 
tate din alfabet Şi odată ce grămăgiârele de ieroglite încadrate, 
séŭ cartuşele, se recunosceră pentru nume da împărați şi regine, 
deosebite de etichetă ast-fel şi aceste cartuşe, fiind numerâse pe 
monumente, alfabetul fuse lesne complectat, şi descoperirea cea 
maï dorită şi neasteptată. . . se întâmplă. . „2 

Champolleon je jeune fuse acela cărui sciința îl este datâre 
acâstă descoperire. 

De atunci se făcu o gramatică despre ieroglife, 

Pe la începutul cristianismului în Egipt, alfabetul copt luă lo- 
cul ieroglifelor. De atunci limba egiptână ce se scria cu semne 
ieroglifice, ieratice gi demotice, fârte numerâse, şi cu expresii fe- 
lurite, séŭ figurativ, sâă ideografic seii alfabetic, și representând, 
uni! ideile chiar, alţii vorbele somne ale ideilor, începu să se serio 
cu o serie de 31 de semne d'o expresie identică, tâte înfăţişând alfa- 
beticesce vocele şi articuluţiele cerute spre a compune silabele şi 
vorbele limbei vorbitore, şi din aceste 31 de semne, 24 sunt ace- 
lea chiar ce compun alfabetul grec gi cele-alte gâpte sunt semne 
din vechiul alfabet demotic, întroduse în cel noi ca să esprime 
sunetele proprii ale limbei egiptene. 

Origina limbei egiptene se perde în nâptea trecutului. Pote 
să fio din locurile de unde vine Nilul? nimeni nu scie sigur, Limba 
egiptână dar se vorbi în tot timpul cât ţinu împărăţia egipteni- 
lor şi 6nsuşi sub concheranţii ce veniră aici. Vorbele egiptene ce 
le află în limbele ebraică, siriacă, haldee, s'aă introdus prin in- 
fluenţa cele! egiptene, ca cea mai civilisată. Până la Romani 
limba egiptenă âncă nu perise pe acest tărâm, Sub dominaţia 
Grecilor, numai contractul scris în limba egiptână, avea tărie; 
sub Romani, rugăciunile cuviâse închise în morminte çu mumiile 
erai scrise âncă în limba egiptână, precum artă manusoriaele de 


LA EGIPT 209 


atunci pe papirus, ce se află astădi în museele Europei. Plutarch 
dice că Cleopatra, cea din urmă regină, vorbea în acâstă limbă cu 
străinii; soldaţii romani rădicară împăratului Gordien III un 
mormânt pe care scriseră în limba egiptână şi alte patra idiome. 
Se dice âncă că a fost o carte scrisă în limba egiptână, două vécurľ 
de la Isus. Sântul Ieronim dice că sântul Paul ermitul, scia a- 
câstă limbă gi sântul Antonie vorbea numai limba egipt6nă. Bi- 
serica creştină din Egipt ne-a păstrat acâstă limbă până la midlo- 
cul secolului XVIL; asemenea esempluri sunt mai multe. 

Limba ce în Egipt se chiamă limba copţilor, este indentică cu 
cea Egiptnă. O mulţime de 6meni învăţaţi ce s'aă ocupat de ase- 
mănarea dintre aceste două limbi, aŭ adus dovedi de natură ce 
nu se póte combate. 

Champoleon Figeac merge până acolo de dice că era aceeaşi 
limbă : «Limba coptă, dice el, este limba epiptână : este acelaş 
idiom în tâte epocele existinţii ei; dar acâstă existenţă se des- 
parte în două perióde neegale, pe când se întrebuinţă una după 
alta cele două scripturi felurite ca să se scrie aceeaşi limbă : maï 
întâi semne antice şi primitive numite ieroglife, şi pe urmă sem- 
nele alfabetului grec, adăogite de câte-va semne din vechiul 
alfabet popular egiptân; ast-fel limba coptă este cea egiptenă 
scrisă cu semne grece în loc să fie cu semne ieroglifice, 

Limba egiptână era monosilabică în vorbele eï primitive. Ori 
ce vorbă mai mult de o silabă este vorbă compusă séŭ derivată, 

Construcţia saă sintaxa eï este în ordine logică ţiind socotâlă 
de monosilabe ce statornicesc raportarile vorbelor proposiţiei în- 
tre ele şi sunt; supuse la regule. 

Dar înainte de a da o scurtă idee de aceste regule, să maï fa- 
cem câte-va observaţii. În limba egiptână se află o mulţime de 
vorbe formate onomatopee. Acestă limbă prodede prin imitație, 
legând un sunet maï curând de cât altul la expresia unet idei 
date, ca când acel sunet ar fi imitativ al ideeï chiar. La egipteni 
numele celor mai multe animale este numai imitaţia aproxima- 
tivăa strigătului fie-cărui animal, ast-fel porcul se numea Rir,gt 
Pentru obiectele neînsufleţite, se urma âncă acâstă lege a imita- 


210 CĂLETORII 


ţiei séŭ a sgomotului lor, cum Sensen, sunet, când aceste mid 
l6ce de imitație nu se mai putură întinde asupra altor obiecte, se 
căută asemănări şi, prin alegerea sunetelor repedi, tari aâii dulci» 
rechema obiectele ale căror căalităţi fisice păréŭ analoge cu 
acele sunete :ast-fel vocea se chema auo; răsfăţare, guşu etc. Pen- 
tru modul de a exprima ideile abstracte, întrebuințară asimilaţii- 
le trase din ordinea fisică. Étă un exemplu : ânima, het; de Ja 
care, apoi, aŭ făcut o mulţime de vorbe ce tâte aŭ raport cu het, 
fără să se schimbe rădăcina. 

Sunt tref dialecte principale : dialectul Tebei, cel Memfitic (de 
la Memfis) şi cel Başmuric, din Taium. Cel mai vechiii este acela 
al Tebei ce se dice şi Saidic, şi care fuse fundul limbei egiptene. 
Aceste dialecte eraii caracterisate prin Gro-care schimbări de con- 
s6ne de la una la alta : P, tebean se făcea F în dialectul Memfitic, 
C şi T tebean era Ş, şi th în cel Memfitic ete. 

Dar noi ne oprirăm aick, nevoind să ântrăm în dominiul gra- 
maticilor, 

Pe lunca de aici, în anul 1800, marele Vizir tăbărise cu 70,000 
de $meni, pe picior de a se bate cu armia francesă, stricând ast- 
fel tractatul de la El-Aric, după cererea Engliterei. 

După bătălia de la Abuchir, generalul Cleber, suscrisese cu 
condiţii onorabile un tractat şi promisese deşertarea Egiptului; 
şi armia frangesă se prepara de plecare. Englezii încredinţară pe 
vizir că trebue să lovâscă pe Frangesi, carii în număr mic fiind, 
vor fi lesne sdrobiţi. Vizirul ascultă şi porni cu armia, pe când 
amiralul Englez Keith, scria lui Cleber că nu primesce a ratifica 
convenţia de la El-Aric, şi cerea, ca oștirea frangesă să pue armele 
jos, să dea corăbiile, muniţiile şi bagagele. Cleber respunae prin- 
tr'o proclamaţie către ai sei : «Soldați! La o ast-fel de insolenţă 
se respunde numai prin victorie; preparaţivă de bštae !> 

Cleber cu noă mii de 6ment atacă pe vizirul ce avea 70 de mii, 


îi sparse şi îi nimici armia care fugi prin deserte numai cu 500 
de omeni. 


De la Cair la Suez la marea roşie; prin desert, sunt; 28 de lege, 
Pelungul acestui drum se află câte-va staţii de repaos, ţinute de o 


LA EGIPT 211 


companie şi unde călătorii afiă cele trebuincióse. Călătoria se face 
în mai multe feluri, cu trăsuri, cu cămili şi cu asini. 

Suezul este situat pe malul mărei roşii pe costa Egiptului sub 
29-58-10 de lat. Nord, şi 30-15-5 de lung. Est. Numele de Suez 
se dă asemenea istmului ce desparte Asia de Africa aici, şi Medi” 
terana de Marea roşie. Oragul are o fisionomie de miserie: nici un 
arbor nu îuvelesce marginile lui; nici un isvor nu se află pe aici; 
dar se văd lacuri stricăciâse sănătăţei în vecinătăţile lui. 

Fluxul şi refluzul mărei aici este fârte însemnător. Când se 
trage apa, fundul golfului rămâne tot gol, Aicf călătorit aŭ căn- 
tat să afle locul pe unde Evreii, conduşi de Moise, aŭ trecut ma- 
rea roşie și unde egiptenii, urmându'”! s'a înecat. Unit sunt de 
părere că locul pe unde s'aii întâmplat acâstă trecere, se află a- 
stădi depărtat de câte-va lege de ţârmul mărei, căci pământul 
se lăţesce neincetat intre Marea rogie şi Mediterana şi prin ur- 
mare apele Mărei roşii se depărtâză. Herodot dice că lungul ca- 
nalulut ce unesco Nilul cu Marea roşie, îl călătorea în vechime 
în patru dile de navigaţie (canalul era cu ocoluri; adecă 82 de 
lege de lungime.) Apoi mai dice: «Dela marea septentrională 
(Mediterana) pină la marea australă (marea roşie) prin muntele 
Casius, ce desparte Egiptul de Siria, este cel mai scurt. De la a- 
cost munte, la golful arabic (iar marea roşie) sant o mie de stade; 
dar canalul este cu atât mai lung căci face întorsătar . , .> 

Astădi în linie drâptă, distanţa este, de la o mare la cet altă, 
de trei-deci de lege. Prin urmare, de la Herodot pînă astăd! s'a 
depărtat de ai multe lege, şi locul pe unde aŭ trecut Ebreiă, 
nu se pote re cunâsce. 


212 CĂLETORII 


CARTEA VIII 


Toţi locuitorii din Egipt vorbesc de nisce dănţuitâre numite Al- 
mee, Aceste femei se află la un sat nu departe de Cair; se găseso 
asemenea prin cetate. Ele se deosibesc în două feluri : în oulem, 
cele care cântă numai și în almee. Aceste femei cântă sâii dăn- 
tuese prinhar emurile celor bogaţi; purtarea lor este neruşinată 
danţurile lor âncă sunt scandalsse. În danţurile lor, ele se înbâtă 
de exaltaţie pînă la delir gi atunci uită tot felul de respect către; 
pers6nele ce privesc şi ânsuşi către persóna lor. Se arâtă coprinse 
de o patimă adâncă pentru vre unul din privitoră cărui îndreptă 
fără nică o rugine, fel de fe] de provocaţii ardătâre de amor. Cele 
maï multe sunt frumâse; excesurile dar de tot felul şi maï ales 
băuturile spiritâse, le vestedesc îndată. Sunt investite ca cele maï 
lux6se odalisce. Se află prin tote orașele şi satele gi plătesc o 
taxă guvernămâutului. Mehemet-Ali exilase pe celemai multe din 
Egiptul de sus. De atunci aŭ început să degenere almcele. Cavalii 
le-ai luat locul. Acestă cavali sunt ómenï neruşinaţă ce se învest- 
mântă ca femeile şi dănţuesc într'un chip cu totul supărător bu- 
nelor moravuri. 

Într'o Qi merserăm să visităm locul unde aŭ fost vestita ceta- 
te Memfis şi piramidele de la Sahara. 


LA EGIPT 213 


Memfis era capitala regilor Egipteni , centrul civilisației ome- 
nesci, artelor, sciinţelor; rivala Tebei. Învăţaţii, din secolii înce- 
taţi, aŭ discutat mulţi an! asupra locului unde a fost acâstă cetate: 
unii gicâi că este acolo unde se află Cairul vechii; alţii, între 
piramidele de la Giza şi satul ce pârtă acest nume. Diodor din 
Sicilia îl pune pe puntul de pământ al Deltei la locul unde Nilul 
se desparte în mai multo ramură, Arabii cred că era pe lângă 
satul Metrahenii. 

De la expediţia Franegsilor încâce, după cercetările membrilor 
institutului ce urmară armia Francesă în Egipt; de la descope= 
ririle ce s'aă făcut în urmă gi de alți călători învăţaţi, s'a aflat 
că Memfis era pe luncile unde sunt astădi satele Metrahenii, Be~ 
drehen gi Menf. Părerea arabilor era dar întemeiată. 

Menes care fu cel ântâiă rege al Egiptului, voind să scape de 
înriurirea preoţilor, părăsi Teba din Egiptul de sus, unde preoţii 
avéŭ tâtă puterea, gi venind în Delta, zidi cetatea Memfis în al 
18-lea secol înainte de era creştină. 

Mai mulţi autori vechi aŭ vorbit de Memfis; între alţii Herodot, 
Dar să venim la un autor arab Abdalatif, ge vădu ruinele acestei 
cetăţi : «Cu tâtă întinderea nemărginită a cetăţei acestia și înalta 
anticiiitate la care se urcă, cu tâtă asprimea a multor guvernă- 
mânte ce aŭ gubjugat aceste locuri, cu tâte stăruinţele mai mul- 
tor popore ca să o nimicâscă, cu tâtă greutatea a patru mii de ani 
ce a trecut peste dânsa şi aŭ adăogat causele dărămăret ei, rui- 
nele acestei cetăţi ar6tă âncă în ochii privitorilor ca o unire de 
mai multe minuni care cufundă înţelepciunea şi pe care omul cel 
mai elocuent ar încerca, în deşert să descrie. Cu cât o privesci. 
cu atât simţi mai mult mirarea ce-ţă însuflă. .. În numărul mi- 
nunilor ce Amiri, printre aceste ruine, este camera saii scorbura 
ce se chiamă camera verde, făcută dintr'o singură piatră de noă 
coţă de înaltă şi opt de luugă, pe şepte de largă. Cât pentru fi- 
gurile idolilor ce se văd în aceste ruine. . . este un lucru maY pre- 
sus de ori ce descripţie şi despre care nu se pote da idee ... Dar 
ceea ce este âncă mai demn de mirare, este exactitatea formelor 
lor; justeţea proporţiilor gi asemănarea lor cu natura, Noi am mě- 


214 căLtroRri 


surat una care, fără pedestal, era mal mult de 30 de coţi de în- 
altă; lărgimea de la cósta dreptă la cea stângă, era de 10 coţi... 
era numai dintr'o piatră de granit tăiată. . . frumnseţea chipului 
acestor statue, este tot; ce artaomenâscă pâtesă facă meă excelent... 
lipsea nnmai imitaţia cărnurilor şi a sângelui!. ., am vădut duoi 
lei puși în facă unul aprâpe de altul : vederea lor însufia spaimă. 
Cu tâtă a lor colosală mărime, păstraii adevărul formelor şi pro- 
porţiei lor.» 

După autorii mai vechi, precum şi după documentele istorice gă- 
site în Egipt, boul Apis, imaginea taurului ceresc, era hrănit şi 
adorat aici; tot aici era mormântul lui Oziris, templul zeci Ator 
(Venera) şi al lni Esculap , templul cel mare al lui Fta (Vulcan) 
şi o mulţime altele, 

De la zidirea Alexandriei, Memfis rămase capitala preoţilor. 

Strabon visită Memfisul şi îl descrie ca un oraş măreț, cu tâtă 
întristarea ce pricinuéŭ ruinele palatelor, a basinelor ce-} atra- 
seră mirarea, şi cu tote statuele colosale ce'l oprea de a pâşi. Dar 
sub domnia Romanilor, după ce răspândi atâta strălucire, acest 
oraş peri sub un mormânt de nisip. 

Astăţi nu mai rămâne nici o urmă din acestă măréță capitală. 
O pădure de curmali a răsărit pe mormântul cetăţei cel gigantic- 
Din când în când, câte un călător se vede rătăcind pe aceste lo- 
curi; gacalii se adună cu turmele, în tâte nopţile, și plângerile 
lor lugubre pare că se îndrâptă la cei ce nu mai sant. 

Tristă şi sfăşiitore vedere în adevăr, şi cu atât mai mult căci 
ne spune cât de miseră este ursita omenâscă, cum piere fără urmă 
oră ce a vieţuit, ce a strălucit, Mărire, glorie, bogăţie, frumuseţe 
tot ce ne farmecă, se stingă fără urmă. Nu este un singur om că 
ruï aceste triste cugetări să nu-l vină în minte; cu tóte acestea 
ómeniř pun atâta preç pe aceste dulci vanităţă ! Care este causa ? 
Asemănarea ursitei omului peritor cu natura bunu rilor trecătâre 
face aceste bunuri să fie dorite atâta de 6meni. 

Nu departe de piramidele de la Giza, se află piramidele de la 
Sachara, despărțite printr'o bacată de degert. Aici a fost anticul 
cimitir al oragului Memfis, somănat de piramide şi de morminte, 


LA EGIPT 215 


Acest cimitir se chiamă lunca Momiilor. « Vederea acestui loc , 
dice un călător, este cu atât mai întristătore, căci lăcomia săpă- 
torilor a răspândit aici devastația ; mormintele împodobite de 
sculpturi s'aii despoiat; tărâmul este coperit de codri de nisip, 
pricinuit de săpături şi este semănat de osăminte omenesci pe din 
afară, albite de timpuri, rămăşiţă din cele mai vechi generațiţ 
omenesc, > 

Aceste piramide se zidiră de regii din a treia dinastie şi sunt; 
cele mai vechi monumente eşite din mâna omenâscă, 

Din aceste gése piramide, trei se află mat aprâpe de satul Sa- 
chara; cele alte trei sunt mai departe gi vecine cu satul Abuchir- 
Cea mai mare piramidă de la Sachara, şi în care generalul Muni- 
toli ântră cel ântâiii, sunt mai mulţi ani, aro terage şi este for- 
mată de şâse grămedi piramidale puse asupră-i, Înuntrul ei se 
compune de o sală întinsă cu un plafond fârte înalt, Acestă sală 
gi lespedele pe care calci sunt de granit rogu; un puț pătrunde 
aici în pământ, Mai este un puț ce nu este coperit ca cel ântâiă, 
afară din piramidă; servă de trecere şi trebue să te cobori pe aici, 
ca să ântri în piramidă printr'o sălică strimtă gi câte-va trepte de 
scări, Acolo se află, după disa arabilor, mai multe camere în care 
nimeni nu pote pătrunde şi în caro sunt cosciuge cu mumii: 
porţile lor sunt zidite. 

Se află aici o piramidă de cărămidi. Herodot dice că a făcut'o 
un faraon Asihis gi că avea inscripţia acésta : «Nu mă despreçui, 
comparândumă cu piramidele de piatră; eù sunt mai presus de cei 


alți dei, căci am fost zidită cu cărămidi făcute din huma sc0să 
din fundul lacului . . „> 


Părerea lui Herodot despre numele celui ce a zidit'o, s'a cunos- 
cut nesigură, prin aflarea mai multor dovedi contrarii în urmă. 

În una din piramidele de la Abuzir s'a deschis două ântrări : 
una la Nord, cei-altă spre Sud, scoțând pietrele cu mare ostenâlă: 
A doa piramidă âncă este deschisă despre Nord, Galeria prin care 
ântri, cobóră, apoi se urcă pină la o cameră mormântală, Sunt şi 
alte maï multe piramide, dar nu merită a le mai îngira aici. 

La jumătate cale de la Abuzir şi Sachara , în nisce maluri, a- 


216 CĂLETORIĂ 


flarăm niste scorburi fârte întinse, Aici este puţul lui Ibis. Tóte 
aceste scorburi sant pline ca mumii de Ibis, învălite în vase de 
pământ. Aceste mumii sunt milione. Egiptenilayâii aici cimitirul 
paserilor Ibis, mârte în ţâră și pe care ei le privâi ca sânţite, 

D. Jumelle a descoperit în vecinătate alte scorbure ce închi- 
puesc un apartament complect; tăiat în piatră. Se gice că acest 
loc a fost mormântul unui rege. Mai departe, în altă scorbură, se 
află statua lui Sezostris cea vestită, culcată pe pământ, Picidrele 
ei na mai sant; dar fără acesta, este de 84 de picióre în lungime, 
Lucrarea acestei statue este perfectă; este de piatră albă ca mar- 
mura. Acestă statue este aceea de care vorbesce Herodot, că Darie 
voind să'şi pue statua lui lângă a acestui principe, preoții îi qi- 
seră că nu se cuvine, căcă Sezostris bătuse po Sciţi, etc. În timpii 
cei vechi era pusă în templul lui Hator (Venera), care a trebuit 
să fa zidit aici, Tot aici se afla statua Venere străine, 

Este timp să lăsăm mormintele şi să vorbim de religia egip- 
tenilor celor vechi. 

Idolatria materialistă nu a fost tot-d'auna cultul egiptenilor- 
La început ei credâă întrun singur Dumnedei. Porfir, filosof 
vechii, dice că Egiptenii credară la început într'un singur Dum- 
nedeiă. Herodot âncă dice că locuitorii Tebei (cei din Egipt) ave 
idea unui dei singur, fărâ început şi nemuritor, Lambic, ce a pä- 
trans serios spiritul filosofică egiptene, mărturisesce că Egiptenii 
ċredéŭ într'un singur dei, arditor al universului, mai presus de 
tote elementele, nematerial, necreat, nedespărţit, etc. Doctrina 
simbolică învţă că prin marele număr aldivinităţilor, se arăta nu- 
mai un dei singar, și prin varietatea puterilor purcese de la dên- 
Bul, arăta unitatea puterei lui. Religia lor dar era un monoteism 
curat ce se arăta pe din afară printr'an politeism simbolic, adică 
un singur Dumnedei ale cărui cualităţi şi atribuţii, se personi- 
fica în alţi agenţi activi, sei deitâţi supuse laï. 

Trei punturi mai însemnate avea acâstă religie, 1-iù, Dogmels 
séŭ morala: a 2-lea ierarchia ce arăta rangul şi autoritatea de- 
ilor supuși, 3-lea cultul sii forma agenţilor şi geremoniile sânte 
ve întrebninţaă în public séŭ în secret. 


LA EGIPTU 217 


Prin dogme era recunoscută unitatea lui Dumnedeŭ; nemu- 
rirea snfletului; o altă viață de pedepse şi recompense. Nimica nu 
pote să explice mai bine cele-alte două punturi, adică ierarchia 
deilor supuşi, de cât următorele rânduri scrise de D. Champolleon 
le jeune în midlocul ruinelor şi monumentelor din Egipt. 

«În templul Calabshi, în Nubia, dice el, am aflat o noš gene- 
rație de dei care adaogă cercul formelor lut Amon . . . Amon- 
Pa, fiinţă suptemă ... fiind ânsuşiel tată-săii, estecalificat de bär- 
bat al maice-sel (zea Mut). Porţia lui femenină, închisă chiar 
în a lnï persână, bărbătâscă gi femeâscă tot de odată .. . Cek-alţi 
dei ai Egiptului sunt numai nişte forme ale acestor două princi- 
pi constituante, vădute sub deosebite raporturi, luate în parte 
fie-care. Aceste sunt numai nisce abstracții curato ale marelui 
dei. Aceste forme doiare, triare, fac un lanţ necurmat ce cobâră 
din cer gi se materialis6ză pe pământ şi sub forme omenesci. Cea 
din urmă din aceste încarnări este a lut Horus, și acest ânel din 
marginea lanţului, face, sub numele d6 Horamon . + . al deilor 
şi Amon Horus (Amon cel mare) este A a acestui lanţ. Puntul 
de plecare al mitologiei Egiptene este o triadă formată de trei 
părţi : de Amon-Pa, adică Amon bărbatul şi tatăl; de Amut, adică 
femeea şi muma, şi de Cons, fiul copil. Acâstă triadă, manifestân- 
duse pe pământ, se înţelege din Oziris, Izis, şi Horus : dar Oziriş 
gi Iris aunt fraţi. La templul Calabshi am afiat triada de la sfâr- 
git ai cării trei membri se confundă cu cei trei membri ai triadei 
iniçiale : Horus pârtă aici nume de bărbat al mumei şi fiul ce a 
avut de la maică-sa şi care se chiamă Malali, este deul cel mare 
de la Calabshi. Cinct-deci de bas reliefs, artă genealogia lui. 
Astfel dar triada de la sfêrgit se formă de Horus, de mumă-sa 
Tzis şi fiul seŭ Maluli, ce toți ântră în triada inigială : Amon, mu- 
mă-sa Mut şi fia lor Cons. De aceea la acest templu şi Maluli era 
sub o formă asemenea cu a lui Cons, sub acelaş costum şi impos 
dobit cu aceleaşi insigne. Numai deul cel tânăr portă aici mai 
mnlt titlu de domn de la Talmis adică de la Calabshi . . .> 

Întregimea sistemei religiâse era compusă de o serie de triade, 
felurite, dar nu despărțite, legânduse unele cu altele prin însogiri 


218 CĂTĂETORIĂ 


colaterale , , . fie-cara nom (inut) avea triada sa şi aceea ce era a- 
dorată întrun templu în capitala unei provinţii, se adora în tóte 
templurile acei provinţii ; fie-ce nom având, ast-fel, un cult parti- 
cular pentru trei bucăţi deosebite ale fiinţei Domnedeesci, co şi 
ele avâii forme şi nume în parte, 

Pe multe monumente se află săpat iadul egiptenilor. Este un 
Joc unde patru-decă şi duoi de judecători staŭ și aşteptă sufletele 
morţilor. Multe din pedepsele rânduite pentru cei păcătoşi la 
egipteni, s6mănă cu ale n6stre. Când faptele bune ale sufietelor 
judecate pot să fie de o sémă cu cele rele, acele suflete se trimit 
să se bucure de fericirea cerâscă ce gustă cei drepţi, Adesea, 
acestă judecători trimitâă sufletele pe pământ ca să mai trăiască 
sub felurite forme, potrivite cu natura păcatelor ce făcuseră, pînă 
ce se pocăiaii ; lumea dar era luată drept un loc de dureri, 

Acâstă trimitere a sufletelor sub altă formă pe pământ pâte 
că a dat idee lut Pitagora ce visită Egiptul, pâse secoli înainte 
de Isus, să croiască sistema, lui de metompsicosă, s6ă trecerea 
sufletelor sub alte forme pe pământ. 

Înturnândune din escursiile nostre, şi trecând apa Nilului pe 
la insula Podah, un arab ne arătă locul unde fuse înecată o fâtă 
t6uără, sora unei beiii mare, din ordinul autorităţei gi din voinţa 
părinţilor ei. Câţă-va autori aŭ vorbit de acâstă tragică morte; 
dar în felurite chipuri. Arapul ne-o spuse întrun chip mult 
maï simplu şi maï aprope credământ. 

Era în Cair un franc tânăr și frumos venit aici pentru specu- 
laţii comerciale, 'Tâte femeile , întâluindu'l pe strade, stai şi îl 
urmati cu privirea lor, atât era de graşios gi plăcut. Faima se 
dase în tot Cairul despre frumuseţea acestui om şi ajunsese să 
fie idealul femeilor. O fâtă tânără, sora unul beiii , ce se afla în 
serviciul lui Mehemet-Ali, se înamoră de acest bărbat din ve» 
dere şi din laudele ce audea în tote gilele făcândnse' despre dên- 
sul. În scurt, acâstă tînără fâtă, ne-mat putând înfrîna patima 
sa, se informă de casa şi numele amantului eï şi află midloce se 
îl v6gă în secret. O dată, ea se duse în casa lui; dar, poliţia, 
având bănuelă, o urmă şi o surprinse în bragele acestui ghiaar. De 


LA EGIPT 219 


acasa amantului săi, fu târâtă la închisóre; autoritatea o condemnă 
la mârte, dar Mehemet-Ali hotărî să o trimiţă ìn sinul familică 
eï pe care o rugă să o erte. Părinţii fetei declarară că numai 
sângele acestei criminale pâte să spele afrontul adus asupra fa- 
miliei lor, şi nică rugăciunea lui Mehemet-Ali, nici lacrimele fii- 
cei lor nu putură să schimbe hotărîrea luată de dânşii. Gidea 
dar, luă pe fétă şi porni n6ptea cu dânsa, pe jos, către Cairul 
vechiii, la locul unde era să o ucidă. Pe cale féta întrebă pe gide 
unde o duce şi îl râgă să nu o pérdă. Ajungând în façă cu insula 
Podah, o puse într'o barcă. Aici nefericita fâtă, înţelese că qi- 
lele ei sunt în pericol, şi îngenuchind, ruga cu lacrimi pe neîm- 
blânditul ei conducător să o cruţe. Dar în acel timp, gidea o 
lovi în cap, o puse în sac şi o aruncă în Nil. 

Fiind că ne aflăm la datinele acestor popóre, să vorbim despre 
nunțile musulmanilor. 

La musulmani poligamia este ertată; despărțeniile fârte lesne, 
Musulmanul se însâră cu o fâtă pe care nu a vădut'o nici odată, 
numai ca să fie însurat. Femea este la dêngiï un instrument de 
plăcere, ce trebue să-ă serve atâta timp cât va voi el. Fetele nu 
daŭ zestre, ci bărbaţii asigură o sumă de bani óre-care în folo- 
sul femeei, Un musulman are drept să se ìnsóre cu patru femei 
şi să aibă un nemărginit număr de ţiitore. Fetele se mărită forte 
tinere; şi s'a vădut de multe ori un om de cincă-doci de ani, lu- 
ând soçie o fâtă de dece ani. 

Când două familii se învoiesc pentra o însurare, şi se otărasce 
un termin pentru nuntă, bărbatul se dă la petreceri cu amicii sei , 
iar mirâsă este condusă la bae de rudele eï cu geremonie. În dioa 
de nuntă o duce la casa mirelui cu mare pompă, şi cu musică, 
Toţi amicii şi rudele împrumută pe mirésă cu obiecte preçióse cu 
care o împodobesc în acea, di. Convivil află o mâsă întinsă la casa 
ginerelui. După ospăț toţi se duc şi las pe miri singuri. Atunci 
mirele vede faca soçieï séle pentra ântâia Oră. Dacă mirâsa a pă- 
strat curăţenia onóreř sâle, ginerele trebue să arâte, a doa-fi, o 
batistă sângerată la toţi invitaţii şi nsuşi la vecini. Dar dacă se 
întâmplă din contra, mirele gonesce îndată pe mirésă din casa 


220 CĂLETORII 


sa. Multe din aceste nefericite s'aii ucis de părinţii lor, la ast-fe) 
de întâmplare. 

Mal în tâte ilele vădurăm, ca şi în cele-alte părţi ale Turciei 
pe strade copii de mosulmani, trecând cu mare pompă ca să mér- 
gă să se tae împrejur. Dar aici, aceste procesii sunt şi maï curi6se. 
În dioa când fiul unui musulman bogat este să se tae, săracii se 
folosesc de acâstă ocasie ce le cruţă cheltuelele ceremonici şi tri- 
mit pe copii lor la tăere tot într'un timp. Ast-fel vedi, maï malţi 
copii, călări, învestiţi măreț , însoţiţi de robi şi de o bandă de 
musicanti, de dănţuitoră cavali, de femei ce strigă şi aruncă în 
trecători cu apă de rose, trecând pe strade şi armând unui om 
care pârtă cu sine o cutie unde se află instrumentele de tăere, ei 
se duc la gâmie, de unde, înturnândose acasă, se pun să mănânce; 
după mâncare se face tăerea împrejur. 

Copil, feciori şi fete, la musulmană, sunt supuși la acestă ope- 
xaţie, de la cetatea de 6 pînă la 10 ani. Pentru bărbați, este pri- 
vită ca un midloc de igienă şi de curăţenie ; pentru femei, ca un 
midloc de a astâmpăra arşiţa dorințelor simţuale. 

Acâstă datină este veche în Orient. Ebreii o practicată; eï o lu- 
ară de la Egipteni, Iar în Egipt se crede întrodusă de Etiopieni, 
Tote mumiile bărbătesci ce se găsesc în Egipt portă urma acestei 
operaţii. Herodot âncă vorbesce despre acâstă datină. « Colşidienii, 
Etiopienii şi Egiptenii, dice el, sunt singurii Omen! ce se tae ìm- 
prejur âncă din timpuri necunoscute. Fenicieni! şi Sirienii din Pa- 
lestina, dic chiar eï că aŭ luat tăerea împrejur de la Egipteni; dar 
Sirieniide la mărginile Termodonului şi ale Parteniusuloi, şi Ma- 
croniă, vecinii lor, spun că o aŭ luat de la Colşidieni . . . . Fiind 
că tăerea împrejur pare la Egipteni şi la Etiopieni, că este fârta 
antică, na voii putea spune care din aceste două naţii, o are luată 
de Ia cef-altă .. . cât pentru cele-alte popore, ati luat'o de la E- 
giptenă ...> 

Bruce vorbesce despre tăerea ce se face femeilor în Africa des- 
pre miadă-di; şi alţă autori âncă, arâtă modul cu care se face a- 
câstă operaţie în Egipt. Dar noi vom trece sub tăcere aceste da- 


LA EGIPT 221 


tine barbare pentru respectul ce purtăm gustului celui bun şi 
lâsăm medicii să vorbâacă, 

Să ne înturnăm la costumul femeilor de aici şi să arătăm viaţa 
lor în lăuntrul familiei lor. 

Ele se învălesc într'un văl de mătase numit habarah, ce le cq- 
pere de la cap pâuă la piciore, un fel de domino, mai puţin gra- 
ţios. Când o femee este măritată, habarahul ei este negru; al 
fetelor este alb. Pe facă pârtă un fel de jumătate de mască de 
mătase séŭ de alte stofe. Sub habarah pârtă alte vestminte. A- 
cest port se schimbă însă după clasa și averea acestor femei, Fe- 
meile Felahilor, puçine pârtă măsci şi nici una văluri lungi. 

Viaţa de harem este tristă în adevăr; dar pentru aceste croa- 
turi, născute şi crescute în acest fel de închisori, se pare dulce 
şi frumâsă, ele par âncă fericite de trista lor condiţie; dar acâstă 
fericire este ca fericirea robului ce nici o dată nu a gustat dul- 
ceţile libertăţei. Indiferenţa lor pentru sârta femeci din Europa» 
pâte să se asemene cu nepăsarea orbului ce nu a vădut nici o dată 
vadele sârelui şi fermacătóres privire a naturei. Femeiele Musul- 
mane nu aŭ nici cele maï d'ântâiii cunoscinţe, Abia sciii să cóse ; 
nu se ocupă de nimic folositor; trec timpul, esercitânduse în dan- 
turi, să'şi frângă corpul, să cânte, séu să asculte cântând, să fume 
gi să bea gerbetul; să mârgă la bae şi să şâdă la oglindă totă dioa. 
Priimesc visite de femei; dar adunările lor favorite sunt pe la 
băi unde se desfăteză mai totă dioa întregă. 

Acolo unde se află mai multe femel adunate, bărbatul stăpâ- 
nul de casă, nu pâte să ântro nici într'un chip. Numai bărbatul 
singur are dreptul a pătrunde în haremul femeilor sâle când nu 
ge maï află aici nici o altă femee străină, 

Apartamentul bărbaţilor are altă ântrare, şi altă curte deose- 
bită, Porta ce comunică dintr'un apartament în cel-alt nu se des- 
chide de cât stăpânului. Hrana şi alte lucruri trebuinciose trec 
de la seleamlic la harem, prin midlocirea unei forestrui : acâstă 
ferâstră representă o gaură în părete. În acâstă gaură se află o 
cutie care o astupă şi care se înturnă în loc. Cutia ars în sine 
două caze una vădută de o parte, cel-altă de altă parte. În una 


222 CĂLĚTORIÍ 


din aceste caze se depune hrana ce va să o ducă la harem : atunci 
cutia se întârce şi înfăţişeză caza din cei-altă parte, pe când cea 
încărcată se află în partea haremului, 

Când femeiele se preâmblă pe strade, bărbaţii lor nu le înso- 
gesc maï nici odată. Ele âmblă singure; rare ori se însoçese de 
eunuci, 

Femeile felahilor sunt tot atât de libere ca şi bărbaţii. 

Étă cum se esprimă un călător despre aceste din urmă: 

«Aceste femei, supuse, răbdătâre muncitâre şi curagióse, ce 
merită iubirea şi recunosciuţa bărbaţilor, suut martire ale lor : 
bărbaţii le îndatorâză la muncele cele maj grele, ca pe vitele tră- 
gătore, dar ele suferă, fără să murmure, cele mai rele tratări şi 
îndreptă către cel ce le chinuesc aat-fel, vorbe de iubire gi de res. 
pect ... vedeţi acel om tăcut şi posomorât ce trece serios, turbue 
rat de grija de a'şi duce ciubucul, pe când femeea sé il urmă, în- 
cărcată de mai mulţă copii ce'i pârtă pe umeri, cum şi d'o mul- 
time de obiecte ce are pe cap, pe brage, pe spate; se târasce cu 
greutate, se abate sub poverile ei; dar ce-i pâsă stăpânului! el 
merge şi soţia trebue să-l ajungă . + , Fiva óre ea răsplătită, pen- 
tru devotamentul eï, pentru răbdarea-i angelică, cel puçin sin- 
gurul obiect al răsfăţărilor sogului ei? nu; are rivale, séŭ o să 
aibă .. , Fericită âncă, când nu o gonesce din casă . . . Pugin Fe- 
laht sunt carii nu se însóră cel puçin cu dece femei în viaţa sa, 
alungândule una după alta .,. Unii călători dic că femeile fela- 
hilor aŭ mare pornire către libertinagiă . . , Călătorii judecă, pe 
nisce simple aparenţe, caracterul lor .. Pâte în trâcăt, aŭ cu- 
noscut; niscar-va ființe nefericite, împinse de miserie, la o condi- 
ţie ruşinătâre; dar a crede că este aat-fel cu tote egiptenele, ar 
fi ca când s'ar lua oscepţiile drept regulă . . , Femeile Felahe ce 
nu sunt prea sărace, se îmbracă cu galvari, cú o cămâșă albă, altă 
cămâşă de bumbac albastră şi de o bucată de aceeaşi stofă ce lo 
servă tot d'odată do habarah, de văl de cap. O pun pe cap în chip 
ca cale două căpătâe se cadă pe umeri; cu un căpătâiii îşi copere 
talia, cu cel-alt faça câte o dată... Cele ce pot să cheltuescă câți- 
va leï, cumpără o bucată de stofă cu feçe şi îşi fac vălul. Îl prind 


LA EGIPT 223 


în dreptul ochilor prin ajutorul unor lănţuleţe de aramă sai de 
argint ce le înfig în părul capului. . . Două târte de aramă mari 
le servă de bragelete . . . Cele maï sărace aŭ numai şalvarii, că- 
méga albastră şi habarahul, şi tâte âmblă cu piciârele góle .., 
Datina d'a purta obiecte grele pe cap, este pote ceea ce le face 
să capete acel eciiilibru, acea supleţă, acele pose elegante şi ma- 
jestâse tot d'odată care fac să se uite vestmintele lor cele prâste, 
Când le vedi trecând prin luncă... cu o amforă pe cap, cu un 
braç sprijinit pe gele, pe când cel-alt, descriind un semicerc, se 
pune cu graçie asupra capului ca să sprijine vasul, cred! a vedea 
mergând o statuă antică saii una din musele grecilor . . . gi înţe- 
legi că Venera nâgră de la Atena a putut să aibă tot atâţi ado- 
ratori ca cea albă. Cămâga cea lungă fluturosă, desemnă formele 
şi face să te miri de a lor regul aritate. Aŭ raqele şi cracii ro- 
tundi, picăârele mică . . . Col6na vertebrală arcată ; ochii umbriţi 
de gene lungi; pieptul tare desvoltat şi dinţii forte albi. Dar 
gura lor este urîtă, nasul lat... faça bronzată, şi fac obrajii forte 
neplăcuţi, făcându'şă, cu indigo, o mare pată între buză şi bărbie. 
Palma, mânele unghiile, sunt tinte c'o facă roşie cu foi de heno. » 
Genele âncă sunt tinte , .» 

Când un musulman mâre, rudele mortului exprimă durerea lor 
prin țipete ; femeile işi smulg părul, și adres6ză mortului felu- 
rite întrebări ce aŭ raport ca viaţa lui. Îndată ce mâre se 
fac preparaţii de înmormântare, căci profetul a recomandat a- 
câstă grabă, ca să nu se strice corpurile morţilor afară. Cum via- 
ţa părăsesce pe un musulman, mortul se pune po o mâsă ; îl rade 
îl aplă şi îl acopere întrun giulgii de pînză noš. Îndată ce se 
aşâdă corpul în cosciug, îl pârtă la mormânt, cu capul înainte ; 
privilegiii de care se bucură musulmanii , căci creştinii sunt în- 
datoraţi să scâţă morţii cu picăârele înainte. Maï ântâiă convoiul 
mortului merge la gâmie unde {se faceo scurtă ceremonie; de 


aici la cimitir. Pe cale, este însogit de ómenï ce cântă, de servi- 
torii mortului, apoi plângători pentru bani, căci în aceste locuri 
se află 6ment ce aŭ acâstă profesie. Patru ómenï pârtă cosciugul, 
dar pe cale, de este mortul sărac , ori ce musulman trece, se o- 
presce şi ia locul unui din purtători, apoi îl lasă altui ce întîl- 


294 CĂLETORII 


nesce mai în urmă, În mormânt mortul este aşedat cu capul că- 
tre orient. Ei fac toţi gustare pe marginile grâpel şi în urmă 
toță se înturnă la casa reposatului. Numai imamul, rămâne âncă 
la mormânt, ca să asculte întrebările ce fac mortului cei doi ângeri 
Nachir gi Munchir; apoi se întârce la casa mortului să spue fami- 
liet lui tot ce a audit la mormânt, 

Ómeniï nu portă doliii pentru un mort; dar femeile îşi tintă 
mânele şi braceleşi înturnă pe dos gervetele, covârele, pernele, etc, 

Cimitirul musulmanilor de la Cair este spre sudul oraşului, 
forte întins. Fie-ce familie sapă în acest tărâm un mormânt, du- 
pă plăcerea sa. Acest mormânt este coperit cu o boltă de cără- 
midi séŭ de piatră. Aici încap cinci şi gâse morţi ; înălţimea lui 
este atât cât un mort pote să se rădice când va veni să-l visiteze 
cei doi ângeri Nachir şi Munchir. Pe bolta mormântului este o 
tertră lungăreţă şi zidită ; pe căpătâele ei se află o stelă de piatră 
ce s&mănă prin formă cu o coafură de om séŭ de femee. Acest ci” 
mitir ca cele mai multe este deschis. În Constantinopol âncă, ci- 
mitirile deschise şi umbrite de chiparişi deşi, sunt locul unde se 
adună locuitorii la preâmblare. Pe cimitirele crestine de la Cam- 
po-mare, nu numai merg locuitorii să respire aer curat , ba âncă, 
pe la sărbătorile Pagtelui, so fac danţuri publice. Cimitirele din 
provingiă şi cele din Egipt, musulmane, sunt expuse la lăcomia 
gacalilor ce scobesc mormintele, 
- Între Nil și Mocatan, se află mormintele Mamelucilor. Aică este 
şi mormântul lui Mehemet-Ali şi al familiei sâle. Dar cele mai 
frumse morminte sunt acele făcute de Califii Aiu biţi gi Fatimiţi. 
Între cele-alte, acela al sultanului Barcuuc, se deosibesce prin 
mândreţe. Este zidit în al 14-lea secol. Pe cele două căpătâe ale 
fagadei lui se înalță d6uă minarele la o înăţţime de 40 de metri 
pe cele două ungiuri ce corespund, se află două cupole în care se 
găsesce : într'una mormântul Califului, în cea-altă mormântul 
fiului seă. 

Am uitat să vorbim de două porți monumentale ale acestui 
oraş şi care se află spre nordul lui. Beb-EL-Fotuh (porta învin- 
gerii) şi Bab-EI-Nasr (porta ajutorului). Cea din urmă pârtă a- 


LA EGIPT 225 


duce aminte de o crudime alui Selim I. Când luă Egiptul 
în anul 1517 şi prinsc pe Turman-bei, cel din urmă cap al ma- 
mnelucilor, îl spângură d'asupra acestii porţi. Amândouă aceste 
porți aŭ o frumâsă architectură, 

Călătoria de la Cair în sus pe Nil până la Teba şi mai departe 
este cea mai interesantă, din causa mulţimei şi frumuseţei mo- 
nuinentelor rămase de la Egipteni. Ruinele Tebei mal ales aŭ 
fermecat pe toţi călătorii care le-ai visitat. Călătoria într'acolo 
se face cu bărci mari şi învelite ce se închiriază pentru două şi 
trei luni. Noi eram otăriţi să vedem aceste locuri interesante; 
dar ne fuse cu neputinţă, din causa căldurilor celor mari caro 
începură atunci şi din causa unei epidemii ce începuse să cosâscă 
omenii, Ne inturnarăm la Alexandria cu speranţa de a visita Teba 
în tomna viitâre. Aici mă despărţiiă de socii mei de călătorie; ei 
plecară din Egiptă; iar eŭ rămăseiă 'âncă pînă ce casa fraţilor 
Polichroniadejimi“ trimise banii trebuincioşi de a urma călătoria 
în alte părți. 

Mis-Lia”şi părintele eï plecaseră pentru Indii. 


Fixi