G.T.Buzoianu — Chestia Israelita — Partea-1 (1897)

G. T. BUZOIANU 








STUDIU CRITIC 


HESTIA eu 


ET 


"ACADEMIEI + 







le A 


DE LA ORIGINĂ PÂNĂ LA CUCERIREA PALESTINEI 


BOTOR A N Ie 


NOUA IMPRIMERIE „MOLDOVA DE SUS“ 
o stele” Ar 


wwWwW.dacoromanica.ro 


G. T. BUZOIANU 








© 


Chestia 
Israelită 


-~eo 


BOTOŞANI 


Noua Imprimerie „MOLDOVA DE SUS“ 
1897 
www.dacoromanica.ro 


CHESTIA ISRAELITĂ 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUGERE 


Amicul meu, d. loan Miclescu, 
directorul ziarului „Prutul“, a în- 
ceput în numărul său din 10 A- 
prilie, să trateze chestia Evreilor. 

Cât e de arzătoare această ches- 
tie toată lumea o știe și o simte. 

N'aș fi avut — d'o-camdată —ni- 
mic de zis, dacă onoratut meu amic 
nar fi făcut de căt să semnaleze 
vre-unul din milioanele de inci- 
dente mai mult sau mai puţin re- 
probabile — incidente produse de... 
— să spun cuvîntul — de starea de 


www.dacoromanica.ro 


apa 


barbarie în care înnotăm, cu toată 
pretenția de civilizație în care zi- 
cem cå ne găsim. 

Dar nu. 

In primul său articol, confratele 
nostru, începe să trateze chestia în 
fond. 

El declară încă, de la început că 
chestia Israelită la noi e o chestie 
morală, 

Respectez părerea amicului meu, 
d, Ioan Miclescu, în modul cel mai 
loial, și voi aștepta cu răbdare so- 
luţia ce va propune, cu toate aste 
nu mě pot opri un singur moment, 
de a mě ridica în contra acestei 
păreri cum că chestia israelită poate 
fi — la noi mai cu seamă — o chestie 
morală, înainte de a fi o chestie 
etnică și mai mult încă o chestie 
economică. 

$ 

I4 fu E o “Le 

Mi-aduc aminte bine a fi citat 
numeroase discursuri și foarte mult 
remarcate pe acea vreme, cînd, acum 
vre-o 'două-zeci de ani, faimosul 
articol 7 din Constituţia noastră 
era discutat de fruntașii tribunei 


www.dacoromanica.ro 


dag ÎN e 


parlamentare. Şi amicul meu d. 
Ioan Miclescu, își aduce de sigur 
aminte și el, că aceste discuţii erau 
provocate de porunca pornită de 
la Berlin, poruncă care făcea să 
sîngereze inima neamului întreg. 

Se discutase în congresul de la 
Berlin o mulţime de chestii privi- 
toare la soarta tristă a popoa- 
elor, care avusese nenorocirea să, 
trăiască o viață precară în Orientul 
Europei şi care de veacuri fusese 
condămnate să sufere jugul unui 
sclavagiu politic și economic impus 
de o îinpărăţie, care nu cunoștea 
de stăpân alt-ceva de cât arbitrarul 
cel mai puţin conform cu ideile 
timpului, 

Și în acest congres, pe lângă 
ideile de salvarea popoarelor creș- 
tirede sub dominaţiunea semilunei, 
s'a impus Românilor, ca o condi- 
țiune sine quanon, rezolvirea 
chestiei Ebreilor. 

Se cerea cu stăruință, în con- 
gresul de la Berlin, ca România să 
acorde acestui neam de oameni 
dreptul de cetăţenie, fără cel mai 


www.dacoromanica.ro 


— - Pe 


mic, fără cel mai elementar contrul. 

Valuri de elocință au izvorît de 
la tribuna Senatului și Camerei în 
acea vreme. Se părea că un in- 
stinct puternic de conservare îm- 
pingea pe distinșii oratori, cari,— 
poate fără să știe în destul—, "ți adu- 
ceau aminte că turma de oameni, 
pentru care se pusese atâtea in- 
sistențe ca să li se dea drepturi 
egale cu acelea ale „Românilor, 
nu făcuse nimic pentru această 
țară, ba încă promiteau deja a-'i 
face tot răul posibil, 

Se ştie că unul din membrii 
congresului de la Berlin, represen- 
tantul Franţei, Waddington, era 
Ebreu. Mai mult, că acest Ebreu 
avea misiunea specială de a im- 
pune tutulor micilor popoare, ¢ we a- 
vusese nenorocirea dea trage brazda 
cunoștinței binelui în Orientul în- 
că întunecat, cetățenia în masă 
a acestui neam de oameni, care 
n'are nimic comun cu neamul din 
care facem parte noi. 

Acest Waddington nu pierdea 
nică o ocazie de a spune celor cari 


www.dacoromanica.ro 


—9— 


'1 ascultau, că e o rugine și o bar- 
barie, de a mai lăsa să trăiască, 
fără dreptul o sumă de oameni 
în nişte timpui când civilizația a 
scos la lumină frumosul şi în veci 
nepieritorul principiu al naţiona- 
lităţilor. 

Toți, cei cari au vorbit în fai- 
moasa Adunare românească, drept 
răspuns la această impunere—căci 
era o impunere, ba încă una din 
cele mai arbitrare—toţi đu fost în 
deplină înțelegere de a nu acorda 
drepturile impuse prin protocolul 
de la Berlin. 

Nici unul însă, n'a atins chestia 
așa cum trebuia atinsă, Nimeni nu 
era preparat la aceasta. Elocinţa 
lor s'a desvoltat ca întrun câmp 
pustiu, fără să atingă țelul dorit, 

Chestia Ebree nu era încă stu- 
diată, prin w'mare câtu-și de puţin 
preparată. 

x 
% % 

Au trecut de atunci aproape 

două-zeci de ani de zile și, în acest 


www.dacoromanica.ro 


— 10 — 


vrestimp, multe, foarte multe eve- 
nimente sau petrecut. 

Oameni luminaţi și absolut de- 
sinteresaţi au adus la cunoștința, 
mulţimei adevăruri, care au îndru- 
mat cercetările asupra 'raselor, in- 
stinctelor şi însuşirilor lor, pe calea 
cea largă a discuțiunilor știinșifice. 

In timpul de două-zeci de ani 
de muncă intelectuală ce s'au stre- 
curat de atunci și până astă-zi, a 
ieșit la iveală ideea că, între rasă 
și rasă există deosebiri de instincte și 
de însușiri, a căror diversitate e 
determinată mai întăi de ceea ce 
antropologii moderni numesc „chi- 
mia sângelui“ și apoi de „ne- 
diul social“ a cărui înfluenţă 
este în mare parte decisivă. 

Nu mai e permis prin urmare 
pimănui astă-zi să trateze o chestie 
politică sau economică din puntul 
de vedere moral şi nimeni nu o 
mai face. Proba cea mai evidentă 
o avem încă vie înaintea noastră, 
Cine ar putea să afirme că poporul 
grec n'a avut dreptul să se scoale 
de la mic la mare, pentru a goni 


www.dacoromanica.ro 


= T1 = 


de pe pămîntul stăpănit de veacuri, 
pe usurpatorii, care dictează și im- 
pun voința lor, cu totul contrarie 
și credințelor și näzuințelor vechi- 
lor stăpînitori ? 

Da, dar lumea cu minte, mintea 
însă-și a celor, care conduc azi des- 
tinele popoarelor din Europa, n'a 
voit să urmeze acestor porniri, pen- 
tru că, odată, stăpâni peste imperiul 
turcesc, Gwecii ar fi nesocotit și 
și drepturile Românilor dín Mace- 
donia și pe acelea ale Albanezilor 
și pe acelea ale Bulgarilor, întrun 
cuvînt dreptwile tutulor naționali- 
tăților, care trăesc astă-zi sub scutul 
pasiv al imperiului Otoman. 

Din această cauză pretenţiile 
Grecilor au fost respinse și năzu- 
inţele lor înăbușite. 

Și totuși Grecii constituesc un 
popor cu un trecut, un present și 
un viitor, de sigur. Constituesc o 
naționalițate, ale cărei aspirații nu 
sunt în desacord cu aspiraţiile ci- 
vilizațiel moderne. Păwmîntul, care 
formează astă-zi Grecia, precum și 
o mare parte din cel ocupat de 


www.dacoromanica.ro 


— 12 — 


usurpatori, a fost frămîntat de Greci 
din timpuri innmemoriale. Pe acest 
pământ a izvorit, încă din acele 
timpu, cea mai vie și cea mai 
strălucitoare lumină a geniului Aric, 
representat prin ginta pelasgică 
şi a inflorit cea mai mai frumoasă, 
civilizaţie din câte cunoaște Istoria. 

Nu ar fi fost oare toate aceste 
considerațiuni suficiente, pentru ca 
întreaga opinie dir Europa să fit 
de partea acestor desmoșteniţi ? 

Și cu toate astea Europa a fost 
tot de partea usurpatorului secular. 

Pe când popoarele toate din 
Europa simpatisau cu bravul po- 
por elin și "i doreau izbînda deplină, 
diplomaţia întreagă sa pus tocmai 
în contra acestui curent pornit din 
cea mai nobilă simţire și Grecii au 
fost nevoiți să-și înghită aspiraţiile 
întrun lung și dureros oftat. 

De ce? 

Este că, în afară de ordinea, mo- 
vală, se consideră, este prevalată 
o altă ordine cu mult mai înaltă: 
ceea a interesului, acea a nevoii 
de a trăi. Totul se poate permite 


www.dacoromanica.ro 


— Îi 


celor care cer, fie cu drept, fie, 
fără drept, cu condiţia expresă 
însă, ca să nu izbească în intere- 
sul şi în viața celor de la care 
se cere, 

Cine sunt Evreii? 

Care este origina lor? 

Cum au parcurs ei drumul vieţei 
în decursul veacurilor? 

Cum s'au stabilit ei în România? 

Care sunt drepturile lor la viața 
publică ? 

Și mai presus de toate, care 
dintre Evrei anume au dreptul să 
ceară cetățenia română și cari nu? 

Iată căte-va chestii ce'mi propun 
a cerceta și desvolta în numerile 
viitoare. 


www.dacoromanica.ro 


Din marea și numeroasa familie 
semitică, care popula, odinioară, 
toată Asia mică, nau maï rămas: 
astăzi decât Jouëě ramuri: Arabii, 
care, din timpuri neprinse de Is- 
torie, s'au aninat de stâncele pus- 
tiei și [ureiă, care nu sau putut 
anina nicăieri, 

De veacuri îndelungate neamul 
acesta nu'și mai găsește rost pe 
lume. Se pare că singura lui me- 
nire a fost să nemulțumiască pe 
toți aceia, cu care a venit în 
contact, Parcă un blestem i-a ur- 


www.dacoromanica.ro 


= Jý ae 


mărit prin veacuri, să-și tot caute 
un culcuș, un adăpost, o patrie; 
să o dorească ca pe o ultimă și 
supremă nădejde, și totuşi să nu 
o mai găsească nici o-dată— ba 
încă, să fie veșnic maltrataţi și go- 
niți de prin locurile unde ar fi 
putut să trăiască vreme multă, 
$ i * 

Transformarea societății omenești 
în decursul veacurilor este o lege 
de la care nici un popor nu sa 
putut sustrage, fără a fi nimicit. 

Evreii, singuri, au rămas aceiași. 
Exclusivismul lor ultrat, i-a con- 
dus pe această cale greșită, din al 
cărui făgaș nu vor mai putea, ieși. 

lată pentru ce lupta, ce se dă 
în contra lor, nue alt ceva decât 
o consecință normală a firei lor. 
De la această luptă nici eï, nici 
noi nu ne mai putem sustrage. 

Ea e fatală, 

Este greșit acela care crede că 
această luptă a început de ieri, de 
alaltăieri, 


www.dacoromanica.ro 


— 16 — 


Nu, ea există de la începutul Is- 
toriei, 

Geneza, de sigur, nu era încă 
scrisă pe vremea când, protopă- 
rinții Evreilor, cei de la Tigru și 
Eufrat, prindeau în mrejele lor pe 
naivii, care porneau din Bactriana 
şi năvăleau în câmpiile Asiei-Mici, 
atrași fiind de faima bogățiilor ne- 
sfirşite. 

Au avut și ei o patrie, nu Pa- 
lestina, unde sa, desfășurat lanţul 
de evenimente, de care este plin 
vechiul şi noul testament, — ci o 
alta, Chaldeea și mai în urmă A- 
siria și Babilonia, țări renumite 
prin admirabila lor fertilitate şi 
care atrăgeau pe toate popoarele 
tinere— „barbare“ —de prin prejur, 
de la Nord și de la Est. 

Au format și ei un popor — de 
sigur, Părinţii lor— cei care au lo- 
cuit aceste ţinuturi timp de vea- 
curi nenumerate,—au avut civiliza- 
ţia lor, ba încă o civilizație îna- 
intea căreia remâi uimit. N'a reu- 
şit însă nici o-dată să-și formuleze 
un mod de viaţă comun și să con- 


www.dacoromanica.ro 


—1?7— 


ceapă ideea de patrie, ast-fel cum 
a înțeles-o cet cari au venit în 
urma lor. 

„Rînd pe rînd ignobil și seducă- 
„tor, rebel şi supus, cu o înlesnire 
„de a se încovoia  spăimântă- 
„toare, de o imoralitate constantă, 
„Asiaticul apare în istorie, pe 
„dată ce grupul de oameni se o- 
„feră gata a fiexploatate. ` 

Acestea sunt cuvintele cu care 
Marius Fontane, începe al doilea 
volum, Les Asiatiques, din is- 
toria sa universală. . 

Ele caracterisează perfect firea 
popoarelor semitice, care au fră- 
mântat atâtea veacui pământul 
Asiei-Minore. — Ele constituesc un 
resultat pe atât de adevărat pe cât 
și de concis al istorii unei civili- 
sațiuni trecute și dispărute pentru 
veci. 

k i $ 

Ştiinţa modernă demonstrează 
pînă la evidență că solul are o in- 
fluență hotărîtoare asupra omului. 
Dacă aceasta e adevěrat, desigur 

2 


www.dacoromanica.ro 


—]§— 


că influența mediuluï geografic a 
făurit firea neamurilor cari, cele 
dintâi, au sălășluit prin aceste 
locuri. 

Intre Eufrat și Marea Roșie, de 
la Marea Neagră și până la golful 
Persic, pe o suprafaţă de câte-va mi- 
lioane chilometri pătraţi, pămîntul 
a oferit omului maï toate varietă- 
tile de sol și de climă: de la co- 
linele tot-d'a-una verzi, la câmpiile 
întinse, cari par făvă margini; de 
la ţinuturile muntoase, brăzdate de 
nenumărate rîuri, până la câmpiile 
joase acoperite veșnic cu apele re- 
vărsate de fluvii, Aci e țara gră- 
dinilor încântătoare, la umbra cà- 
rora omul bun și conștient de frumu- 
seţile naturei, poate aștepta în pace 
sfârșitul tuturor lucrurilor, Dincolo 
pământ întins, unit, unde ochiul 
călătorului nu întâlnește nici un 
obstacol în cale. Mai dincolo e 
câmpia fără apă, câmpie tristă, 
gălbue și neagră, acoperită, pe u- 
nele locui cu o iarbă subțire și 
îngălbenită de arșiţa soarelui, pe 
alte locuri cu nisipuri fine și miş- 


www.dacoromanica.ro 


—19— 


cătoare, De cea-laltă parte un sol 
accidentat, cu munţi nu tocmai 
înalți, dar sfășiaţi de urme vul- 
canice, ale căror coaste sunt în- 
verzite de apele care curg limpezi 
și albastre; iar vîrfurile stâncoase 
goale, albe și sterile. 

Soarele însuși nu luminează și 
nu încălzeşte pretutindeni în ace- 
lași fel. Prin unele părţi senin și 
maiestuos, el se ridică falnic pe 
după munți și apare în zorii di- 
mineţei ca un zău bine-făcător; 
prin altele e învăluit de brumă, ca 
de o haină străvezie, ca și când 
ar voi să-și ascundă razele, care 
străbat spațiul în formă de săgeți; 
iar prin altele, către mările despre 
miază-zi, se ridică înspăimântător, 
despicând v&zduhul și arzând în ca- 
lea lui oameni și frunze, 

Prin întinsa cîmpie, rîurile șer- 
puesc nesigure, încolăcind înălți- 
mele și ferindu-se de nisipurile, tot- 
d'a-una arzătoare, care le-ar înghiți. 

Ca şi dânsele, Asiaticul, frămân- 
tat de frică, având în mintea lui 
un vrășmaș, care '] urmărește pas 


www.dacoromanica.ro 


902 


cu pas, plin de dorul unei vieți 
fericite, insinuant, capabil de a fa- 
ce tot, comedian îndemânatic, cu 
mii de feţe, astut în ultimul grad, 
pretutindeni și nicăieri, fără nici o 
forţă, de coesiune, învingător chiar 
când este învins,—un popor în fine, 
care n'a putut să priceapă în lun- 
ga lui viaţă, nică sentimentul de 
solidaritate nici pe acela de patrie. 

Ideal n'au avut nici odată se- 
minţiile lui Sem. N'au avut, nu au 
și nu vor avea. Iubirea pentru ei 
se reducea la o primitivă şi des- 
gustătoare bestia tite. Generosita- 
tea, un sentiment absolut necu- 
noscut. Amicia, un contract de 
„dă-mi să-ți dau.“ Curajul, o frică, 
de moarte. 

„Generator perfect, dar instru- 
„ment deplorabil, Asiaticul cunoaş- 
„te rău măsura lucrurniior. Mani- 
„testările lui trec— adeseori până 
„la ultragiu — limita omenească a 
„sensațiunilor. Stăpân, porunca lui 
„este o cruzime; rege, guvernul 
„său un despotism; preot, autori- 
„tatea lui este o tiranie; profet, 


www.dacoromanica.ro 


SD Îi 


„prezicerea lui este un urlet; sol- 
„dat, bravuralui este unact oribil, 
„filosof, quietitudinea lui este o 
„lașitate; comerciant, negoţul lui 
„este o înșelătorie. Familia la dên- 
„Sul nu este de cât o simplă aso- 
„ciație, produs al nevoilor vieţii și 
„consacrat de psalmi... 

Acesta este Asiaticul pretutin- 
deni, de la marea Mediterană până 
la India, și atât de puternică este 
forţa lui de asimilare, în cât, cu 
toate invaziile Arilor „naivi și ge- 
nervoși“ urma lor sa transformat 
ori sau nimicit, fără a rămâne 
după dânșiialt-ceva de cât o slabă 
şi palidă amintire. 

Asiaticul de acum câte-va mil 
de ani, trăește astă-zi în poporul 
ebreu, a cărui fire sa ascuţit încă 
și mai mult prin atâtea veacul 
de prigonire. 

La origină Ebreii nu se numiau 
așa. Numiwile de Ebrei, Israeliţi și 
Mosaici le au căpătat mai tărziu. 

Numele de Ebrel lau căpătat, 
după ce s'a stabilit Abraham în Cha- 
naan. Locuitorii din acest ţinuu 


www.dacoromanica.ro 


i-a numit bris, Tberim, Ebreă, 
cuvînt care însemnează: „Cei de 
peste fluviu“. (E vorba tot de Şat-el 
Arab). 

Rasa, din care a eşit Abraham 
— „părintele prin excelenţă al a- 
„cestei seminţii, primul și cel maï 
„mare patriarch al lori —, a pornit 
din Chaldeea, unde ei (Ebreii) con- 
stituiau casta sacerdotală, 

Nu departe de vîrful nordic al 
golfulu Persic, spre răsărit de rîul 
Tigru, se întindea regatul Klan, 
care ocupa tot ţinutul de miază-zi 
al Persiei de astă-zi, până la poalele 
marelui Platou, locuit pe atunci 
de Medii, noii izvoriți din Bac- 
triana, rasa cea mai curată și cea 
mai desăvîrșită a albilor, 

La vre-o câte-va leghe spre ră- 
sărit de îmbinarea Tigrului cu Eu- 
fratul, regii Elumului ridicase ce- 
tatea Susa, după numele căreia 
întreaga regiune sa numit apoi 
Susiana. 

Orașul mai sus pomenit, a adă- 
postit în zidurile sale, după cât se 


www.dacoromanica.ro 


= 99 — 


ştie, primele vestigii ale civilizați- 
unei semitice. 

Dincolo de Tigru spre apus, se 
întindeau ţările locuite de Accazi şi 
Sumiri — indepedente, — cunoscute 
în caelași timp și sub numele gene- 
ric de Chaldea. 

La un moment dat, o parte din 
Elam — cea despre munţii din ră- 
sărit — fu ocupată de năvălitorii 
Iranului „poporul nou, maï alb la 
„față, mai frumos la chip, mal r&z- 
„boinic şi totuși barbar“; iar restul, 
de o parte și de cea l'altă a Şat-el- 
Arabului, începând ceva mai sus 
de la îmbinarea celor două brațe 
ale sale și până la țirmul mării, 
rămase sub stăpânirea Iușiţilor 
(primilor Semiţi), care se grupară 
în aceste ținuturi mlăștinoase, de 
fica năvălitorilor şi stabiliră o ci- 
vilizaţie a lor—a parte— civilizaţie, 
de a cărei înfluență ne resimțim 
încă în zilele noastre!). 





Un exemplu între altele mult»: Intre portul 
preuților noştri (ortodoxi in special) şi intr 
portul preoților chaldeani de acum patru mij 
de ani, nu e maï nici o deosebire, 


www.dacoromanica.ro 


i Di 


Inceputurile acestei civilizații nu 
se cunosc în destul, cu toate mi- 
raculoasele și neașteptatele desco- 
periri făcute, mal cu seamă în 
timpurile din urmă, 

Tot ce se poate ști și dovedi 
este faptul că pe țărmurile joase, 
băltoase şi deci dătătoare de toate 
boalele ale Șat-el-Arabului, sau 
aninat în veacurile negre ale tre- 
cutului insondabil rasa această, asi- 
atică pură, asiatică propriu zisă. 

Cam cu vre-o 2500 de ani înu- 
intea erei noastre, adică cam acum 
vre-o patru mil patru sute ani, un 
popor numit în Genesă, Madai 
(Medii de sigur), locuiau în apro- 
piere de dânșii spre răsărit. Acest 
popor — după cum spun analele 
Chaldeane — făcea, parte din nea- 
mul lui Jafet, — Arian prin ur- 
mare — și considerat ca un popor 
barbar, pe când ei, Chaldeanii, pe 
acea vreme chiar, atinsese un grad 
de civilizaţie, de ale cărei înce- 
puturi ei înșiși nu 'și mai aduceau 
aminte, 

De unde au putut veni aceste 


www.dacoromanica.ro 


— 95 — 


popoaresemitice ne interesează puțin 
de o cam dată; ceea ce ne importă 
însă, și ceea ce voiesc a dovedi, 
este fapul că acest popor n'avea 
nimic c mun cu Medii—primii Arï— 
care scoborîse din platoul Pamir. 

Cercetări multe san făcut în 
timpurile din urmă, cu dorul de a 
se găsi un semn oare-care de în- 
rudire între Semiţii” din Chaldea, 
și Arii de la răsărit. Resultatul a 
fost cu desăvirșire negativ. Nu sa 
găsit nici o urmă de înrudire, ab- 
solut nici una. 

Despre caracterele naturale voi 
vorbi mai târziu. Më grăbesc acum 
a aduce o dovadă pe atît de ime- 
diată pe cât de palpabilă, că între 
noi şi et, nimic comun nu există; 
afavă doar forma de om, care e 
comună la toate rasele. 

Filologia modernă a fost un s- 
jutor prețios, spre a stabili filiaţiu- 
nea neamurilor atit de multiple 
și atît de diverse de pe supra-fața, 
globului. Când rudenie există între 
două limbi, e o probă evidentă că, 
mal de aproape sau ma! departe, 


www.dacoromanica.ro 


= 98... 


cele două neamuri, cari vorbesc a- 
ceste două limbi, au o origină co- 
mună, 

Or, iată ce zice, în astă privinţă, 
cunoscutul linguist francez Move- 
laque: 

se NU Numa că rădăci- 
„nile limbilor semitice și cele 
„indo-europene sunt cu de- 
„săvîrşire deosebite unele de 
„rutele; dar ele se deosebesc 
„încă și în ceea ce privește 
„structura lor însă-și. Flexi- 
„unea unora este cu totul diferită, 
„de flexiunea celor alte..... 

De aceași părere este și filologul 
german Schleicher, precum și 
Phitney, renumitul profesor de 
linguistica de la Royal College din 
New-York. 

Toţi aceia, care sau trudit să 
găsească vre-o apropiere cât de 
nică între cele două grupuri de 
limbi, wau putut reuși, iar decepţi- 
unea lor, a fost desăvîrșită, 

Protopărinţii noştrii — din nea- 
mul lui Jafet, cum zice Geneza —, 
vorbiau prin urmare cu totul o altă 


www.dacoromanica.ro 


— 9 — 


limbă de cât Semiţii din Asia ante- 
vioară. 
Iată deci primul punct stabilit. 
Să vedem acum, cum stau lucru- 
rile cu privire la rasă, la ceea ce 
mal sus am numit chimia sângelui. 


x 
* * 


Toate sau maï toate caracterele 
şi fisice și morale ale acestui po- 
por, sau moștenit și sau menținut 
cu atîta tenacitate în decursul a- 
tîtor veacuri, în cât un exemplu 
similar nu se găsește de cât la un 
singur popor din lume: Chinezii. 
Și încă aceștia din urmă au o scuză. 
Filosofia lor, toate credințele lor, 
întreagă, lov mor uă s'a bazat și se 
bazează încă și astă-zi pe respectul 
strămoșilor lor, pe actele și faptele 
acestora. Ibreii n'au cunoscut ase- 
menea sentimente, Ei an fost veșnic 
conduși de cel mai neţărmurit ego- 
ism. Amintirea str&hunilor chiar, 
n'au scos-o în evidență de cât atunci 
când au fost siguri că vor trage 
ua profit personal. Vitalitatea este 
la acest neam de oameni atît de 


www.dacoromanica.ro 


— 98 — 


intensă, în cât nimic pe lume nu 
o poate egala. Graţie acestei vita- 
htăţi, al cărui seamăn nu gă- 
sește loc în istoria neamurilor, se 
datorează faptul că, în contra tutu- 
lor legilor naturale, acest neam de 
oameni și-a păstrat individualitatea 
lui absolut intactă și fără să dea, 
greș un singur moment, timp de 
40 și mai bine de secole! 

Acest sentiment s'a moștenit deci 
din tată în fiu, în decurs de mii 
de ani, cu toate persecuțiile şi cu 
toate suferințile îndurate, și nu- 
mai Dumnezeu ştie cât a suferit 
acest neam de oameni, de când a 
luat naștere şi până astă-zi. 

E o eroare de a judeca pe Ebrei 
din puntul de vedere religios, — 
sau şi mai bine—e o eroare a-i 
judeca pună din puntul de ve- 
dere religios, precum e o eroare și 
mai mare aï judeca nunal din 
puntul de vedere umanitar sau mo- 
val. Părerea mea este că, într'o 
chestie, ca aceea cu care ne ocu- 
păm, trebuie să ținem socoteală îna- 
mte de toate, de caracterele na- 


www.dacoromanica.ro 


— 29 — 


turale ale celor ce voim a studia, 

Rasa din care făcea parte Abra- 
ham, și care era ursită să parcurgă 
un lung şi nesfișit număr de ţări 
şi de oraşe, trăise vreme îndelun- 
gută în aceste locuri, cunoscute 
sub numele de Chaldeea. Aci ei 
au suferit cunsecinţile unei climi, 
și unui mediu geografic implacabil, 
care le-a modificat firea; și le-a 
fixat, simţiri noi, deosebite de ale 
altor popoare. 

Ținuturile ocupate în acele vre- 
mun de Chaldeani nu erau încă 
pe deplin formate. Aluvioanele a- 
duse de Tigru și Eufrat nu avusese 
timpul să se așeze pretutindeni şi 
să formeze încetul cu încetul păr- 
muï stabile, pe care lumea să 
le locuiască și să le cultive. Existau 
încă mană întinderi de locuri băl- 
toase, produse din revărsarea flu- 
viului, care, sub influența arșiței 
teribile a unui Soare tropical, exa- 
lau miasme pestilențiale. Aceste 
terenuri băitoase alternau însă cu 
ținuturi de o fertilitate neauzită. 
Frica de vrăjmașii care ï înconjurau, 
s 


www.dacoromanica.ro 


— 360 — 


—'Turanii la Nord și Iraniani la 
Est—de o parte, și fertilitatea so- 
lului, care le asigura existența, de 
altu, i-a făcut să nu părăsească 
aceste locuri, ci să sufere aci evolu- 
ţia fatală a evenimentelor istorice. 

De aci a urmat ca o consecință 
fatală și iremediabilă, mai întăi 
o grijă nețărmurită de a'și asigura 
existența şi apoi boalele, care erau 
endemice și al căror virus sa în- 
filtrat încetul cu încetul în sângele 
lor. 

La un moment dat sângele lor 
era atât de saturat de răutate, în 
cât starea această maladivă deve- 
nise pentru ei o stare normală. 

Pe lângă că era un derivativ 
puternic, lepra, a cărei origină este 
în Chaldeea, a fost pentru acești 
oameni un fel de vaccin, care i-a 
ferit în mare parte de alte boale 
contagioase. 

In același timp însă virusul pesti- 
lențial îi turmenta. 

Suferințele lor erau lungi și du- 
reroase și aceste suterinţi, de care 
știau bine că nu pot scăpa, le 





www.dacoromanica.ro 


Lg e 


înăsprean încă și mai mult carac- 
terul. Veșnic iritaţi, veşnic cu teama 
în suflet, de noi calamităţi, tot 
obișnuindu-se cu cele existente, și 
în același timp veșnic cu virusul 
în sânge, ființa lor psihică se trans- 
forma. Izolîndu-se unul de altul, 
pentru că aveau groază să se pri- 
vească chiar, cănd erau atinși de 
lepră, ei au devenit exclusiviști în 
gradul cel mai înalt posibil și ego- 
iști până la cea din urmă extre- 
mitate. Creerul lor nu mai cugeta 
de cât la asigurarea zilei de mâine, 
în orl ce chip şi cu ori-ce preț. 

Și cugetarea lor, degajată de 
or ce alte simțiri, care ar fi dat 
naștere la alte idei, s'a simplificat, 
s'a ascuţit şi s'a îndreptat înta”o sin- 
gura direcție. Nu a maï avut de 
cât o singură ţintă, un singur și 
suprem scop: Existenţa pentru sine. 

Şi la realizarea acestei ţinte, și la, 
atingerea acestui scop, asiaticul din 
Chaldea lucrează cu o patimă de 
o rară îndărătnicie, pentru că cor- 
pul lui este veșnic torturat și sân- 
gele lui tot da-una în toc. 


www.dacoromanica.ro 


— 89 — 


Această surescitație de tot mo- 
mentul, îl face să fie rău, crud, 
sanguinar și laş. Patimile lui, cănd 
isbucnesc nu se mai pot înfrâna. 
Un singur sentiment îl domină 
mai presus de tot ui de toate: 
Frica. O frică de care nusi dă so- 
coteală, o frică, care ’l conduce a 
comite câte o dată acte de o bra- 
vură nediscutabilă, dar care, prin 
însă-și intensitatea patimei tare le 
produce, transformă bravura înta”'o 
cruzime fără seamăn. 

A se bucura de toate bunurile 
pămînteștă, ori unde și oră când, 
iată grija lui, și, ca săși atingă 
scopul, el invoacă ajutorul tuturor 
elementelor. „El Elohini,—zeul 
primordial invocat de părinţii lui 
Abraham, este un zeu bun—dătă- 
tar de lumină, principiul însă-și al 
lumineï, luată în cel maï larg sens 
al cuvîntului. Este un zeu bun, în 
în tot cazul inofensiv. Cănd sau 
simțit însă în pericol, Ebreit lau 
transformat întrun Dumnezeu te- 
ribil, răzbunător şi rău și, în ru- 
găciunile ce-i vor adresa mai tărziu 


www.dacoromanica.ro 


— 33 — 


Jehovah va trebui să extermine 
pe toţi dușmanii lui Israel!.. 

Se vede că formula a fost pe 
jumătate găsită, căci, dacă nu toţi 
vrăjmașii lui Israel au fost niraiciți, 
Iehovah a reușit totuși să-și menţină 
scumpul și iubitul popor în picioare 
şi să-l conducă la gloria de-a fi în 
fruntea popoarelor celor mai civi- 
lizate, a comanda chiar regilor și 
împăraţilor din secolul XIX! 

Teamă mi-e că prima victimă a 
acestul dumnezeu, să nu fie bietul 
țaran moldovean. 


II 


Am aratat în capitolele prece- 
dente cum între Semiţi — părinții 
Ebreilor, și Ari — părinții noştri, 
nu există nici o legătură funda- 
mentală comună, nici în ce pri-. 
veşte rasa, și mai puțin încă ce 
privește limba. 

Dar în afară de aceste, ceea ce 
mai diferinţează încă diferitele fa- 
milii între ele, sunt aceea ce, în 
Etnografie, se chiamă caracterele 


3 
www.dacoromanica.ro 


— 34 — 


sociale ; moravuri și credinţe în 
genera]. 

Eï bine, și ca moravuri, și ca 
religie și ca credințe în genoral, 
deosebirea între cele două familii, 
semitică, și arică, este desăvîrșită. 

Voiu discuta mai întăiu una din 
credinţele fundamentale, credinţă 
ce sa studiat cu o grijă deosebită, 
la toate popoarele, a căror civili- 
zaļie a jucat un rol oare care în 
istoria omenireă, 

Voi cerceta credința despre Dum- 
nezeu. E vorba să știm modul cum 
a fost concepută ideea despre 
Dumnezeu de către Arieni și cum 
de către Semiţi. Nu am cătu-și de 
puțin intenția să discut religie; 
ceea ce voiesc a dovedi este nu- 
mai faptul că între concepţia u- 
nora și concepţia celor alţi, deo- 
sebirea este fundamentală. Când 
voiu reuşi să dovedesc acest lucru, 
ținta meu va fi atinsă. 

Să luăm mai întăi pe Ari și, 
ca să nu mi se mai obiecteze că 
Arii din India, fiind departe de 
Chaldeea, au putut foarte bine să 


www.dacoromanica.ro 


— $5 — 


aibă o concepție teistă deosebită, 
voiu lua tocmai pe Arianii vecini 
de Semiţi, pe aceia cu cari au 
venit chiar în contact, pe Iranie- 
nii lui Zaratustra, cunoscut şi 
sub numele de Zoroastru. 


$ $ 
$ 


Intro epocă depărtată, atît de 
œepărtată în cît cronologicește nu 
se poate preciza, înaltele și vas- 
tele platouri ale Bactrianei erau 
locuite de popoarele Iranice, frați 
cu Arii din India şi cu Arii care 
populară mai în urmă Europa, 
cunoscuți sub numele generic de 
Indo-Germani sau maï hine Indo- 
Europeni. 

Se știe numai atît despre aceste 
popoare că, în momentul de a 
emigra spreWest, el trăiau în tri- 
buri. Triburile se împărțeau în 
clanuri şi clanurile în familii. 

Din începuturile iranice nu ne-a 
rămas de cât un singur document : 
Zend-:Avesta, o colecție de mai 
multe cărți, a căror amintire a 
fost din fericire perpetuată de către 


www.dacoromanica.ro 


— 36 


o sectă zoroastriană numită Par- 
sis. Tot ce a parvenit până la 
noi nusunt de cât mici resturi, de- 
parte de a ne da o idee despre 
totul documentului, dar care, totuși, 
ne face să ne dăm seamă întrun 
mod precis, atît despre caracterul 
acestor popoare cât și despre ad- 
mirabila lor conformaţie intelec- 
tuală, 

Ceea ce reiese în primul rând 
din Zend-Avesta este convingerea 
că aceste popoare trăiau indepen- 
dente și se conduceau de principii 
curat umanitare. Temelia societății 
ivanice era egalitatea. Ei n'au avut 
la început nici preoţi, care să pună 
poporul în contact cu Dumnezeu, 
nici idoli la care să se închine. A 
trebuit să vină maï târziu în con- 
tact cu Semiţii, pentru ca să iasa 
la lumină magii,— instituţie curat 
semitică — care să defigureze cea 
mai curată concepție religioasă din 
câte au existat pe pământ. 

Ormuzd este zeul binelui, zeul 
care dă viața omului și întrebuin- 
țează toate forțele lui pentru a-i-o 


www.dacoromanica.ro 


g a 


face plăcută. Este o fiinţă abstractă, 
o putere necunoscută, în care omul, 
cu cât o poate defini și personifica 
mai puţin, cu atît trebuie să aibă 
mai multă încredere întrînsa. 

De aci, ca resultat inevitabil, un 
optimismu cu atît maï priincios 
omului, cu cât era mai nețărmurit. 

Dar omul, ca să poată trăi, tre- 
buie să pună în mişcare forţele 
naturei. Şi pământul, care "i nu- 
trește animalele, este în stare să-l 
nutrească, și pe el. Pământul deci 
trebuie muncit pentru ca să dea 
rodul bine-făcător vieţei. „Acela, 
cure încredinţează pămêntu- 
luă o sămânță ă bună, este mă 
mare de cât acela care face 
zece mii de jertfe“, zice Zo- 
roastru. 

Şi, pe când muncește pământul, 
omul așteaptă cu grijă recolta. Ea 
se produce încet, trece prin mai 
multe forme și este expusă, până 
să ajungă la maturitate, la diverse 
pericole. Sunt vînturile reci, sunt 
ploile și zăpezile, sunt revăxsările 
apelor, care amenință necontenit 


www.dacoromanica.ro 


— 38 — 


munca s&mănătorului. Toate aceste 
sunt elemente rču-fäcătoare și după 
cum există un geniu bun, care are 
grijă de bunul traiu al omului, tot 
așa există un geniu r&u, care este 
în luptă veșnică cu dânsul. Lenea, 
orgoliul, somnul, iarna sunt copii 
lui Ahriman, geniul răului după 
cum sîrguința, ordinea, demnitatea, 
mândria sunt îngerii lui Ormuzd. 

Atât de puţin sau gândit Ira- 
nianii să personifice pe Dumnezeul 
lor, săl făurească după chipul şi 
asemănarea lor, în cât, pentru eï 
Ormuzd representa numai lumina 
curată, lumina care produce acţi- 
unea, lumina, care singură dă via- 
ţa și o prezinta sub mii de for- 
me, unele mai încăntătoare de cât 
altele. Din Ormuzăd emană sufletul, 
care are nevoie de a se alimenta 
cultivându-se, după cum corpul 
are nevoie de alimente, spre a se 
întări. 

Moartea pentru iranian nu este 
un triumf al răului nici o nimicire 
totală a individului. Moartea nu e 
altceva de cât limita vieţei. Grija, 


www.dacoromanica.ro 


— 39 — 


lui toată stă în aceea ca viața să, 
fie cât mai bună și cât maï lungă. 

După moarte sufletul se întoarce 
la izvorul de lumină, din care a 
plecat. De aceea el moare cu fa- 
ţa întoarsă către Soare și ultima 
lui cugetare către dânsul se în- 
dreaptă. 

Cadavrul se ridică pe o înălțime 
unde animalele terestre „murdare“ 
să nu "| poată atinge și acolo, cei 
rămași în viață așteaptă în pace 
descompunerea, lui. Soarele 'și ia 
partea, ce i se cuvine, iar rămășiţile 
cadavrului aparțin pasărilor. 

Trei zile după moarte, sufletul 
mortului rămânea înprejurul cada- 
vrului păzit de pasările cerului, 
apoi zbura către soare. 1) 

El este condus de fiica lui Or- 
muzd, un alt eu?) sufletul universal 
unul și același. Un fel de înger, 
care nare nimic comun cu îngeri 
lui Isruel, intermediatori, curtieră 

1) La ţaranii noştrii există încă și astă-zi 
cr dința că sufletul omului, ramăne trei zile 
in streaşina casei și pe urmă zboară către cer, 


la Dumnezeu. 
2) Vezi Pompejo Gener. La Mort, 


www.dacoromanica.ro 


— 40 — 


sau comisionari între Dumnezeu 
şi, oameni pentru a le ierta păca.- 
tele şi la rigoare a le îngădui să facă, 
altele din nou. Acest înger, care 
represintă sufletul „care a atins 
perfecțiunea“ este credința respec- 
tată, este conștiința intactă și ne- 
prihănită, este reflexul operilor sale 
pentru omul care n'a cugetat și 
n'a practicat de cât binele. 

Ceea, ce este remarcabil în această 
credință este faptul că omul nu se 
consideră sclavul credinței însă-și. 
Are un cult adevărat şi adânc 
pentru lumină, nu o consideră în- 
să ca pe un Dumnezeu absolut. 
Ivanianul adoră lumina, constată 
că ea constituie, că ea este prin- 
„cipiul fundamental al vieţei și a- 
tâta tot. In Zend-Avesta nu se 
găseşte nici o ideie de resemnare 
sau de fatalitate. De aci cuvintele 
înţeleptului Zoroastru: „Mai bine 
moartea de cât absenţa lu- 
minei, acela care trăește fără 
lumină, este un mort care 
simte că nu poute trăi“. 

Iranianul lui Zoroastru se simte 


www.dacoromanica.ro 


= Al 


mândru de a face el însu-și parte 
din lumină, cât privește însă for- 
țele sau elementele rău făcătoare 
vieței, el se simte dator să lupte 
cu ele, să le supună și apoi să se 
servească chiar cu dânsele. 

Iată, în câte-va vorbe, fonda- 
mentul moralei lui Zoroastru. Iată 
cum 'Și închipuia Iranianul pe Dum- 
nezeu. 

Să vedem acum, ce se petrece 
la Semiţi, cum adică au conceput 
ei pe Dumnezeu? 

Popoarele semitice din timpurile 
vechi au adorat natura sub dife- 
rite aspecte. 

Zeităţile lor erau niște ființe, fie 
de gen bărbătesc fie femeesc. Ma- 
nifestaţiile active ale naturei erau 
atribuite zeităților bărbătești, pe 
când cele pasive zeităților femeești. 

Trec repede peste concepția mon- 
struoasă despre creațiune a Ohal- 
Jeanilor primitivi, în care se vede 
o mulţime de zei şi zeițe, create 
de Ocean și cari împrumutau toate 
formele animalelor locale cunos- 
cute. In tabletele descoperite, mai 


www.dacoromanica.ro 


— 42 — 


cu seamă în timpurile din urmă și 
descifrate, fie de Lenormant, 
fie de Smith și alții, se věd 
zeități sau genii sub forma de cai 
cu botul de câine, taw'ï cu cap de 
om, oamenY cu cap de vultur şi 
o mulțime nesfirșită de monștrii, 
cai populează pământul și cari se 
luptă veșnic între dânșii, 

Se vovbaște de un monstru origi- 
nar, care poartă numele de Oanes. 
Corpul lui era format din pește 
iar capul stu era şi de peşte, şi 
de om, pe când, din coada de pește, 
se desfăcea, două picioare de om. 

Acest monstru a descins printre 
oameni și i-a învăţat arta de a 
trăi. El se scula dimineața, o dată 
cu răsăritul soarelui adică eșia din 
culcușul, unde petrecnse noaptea, 
umbla toată ziua din oraş în oraș, 
învățind pe oâmeni, şi seara când 
apunea, soarele, se scobora și el în 
Ocean, spre a se odihni. 

Incet, încet însă, cugetarea Se- 
miților 'și continuă evoluţia și a- 


1), Maspero, Chaldee primitive, 


www.dacoromanica.ro 


— 43 — 


ceste monstruozități dispar din 
mintea popoarelor, înlocuindu -se 
cu zei maï concreți, avînd fie-care 
pasiunile sale, precum și puterea 
sa de creator sau distrugător, bine 
definite. Totuși, până la Iahweh, 
principiul binelui și al râului nu 
sunt nică bine concepute nici bine 
definite. 'Toate acţiunile lor se con- 
fundau cu manifostațiunile nature 
întrun mod atât de confus, în cât 
adese-ori nu le găseşti bine rostul. 
Ceea ce se degajează mai clar din 
studiul acestei teogonii, este biza- 
reria cugetării acestor popoare și 
tendinţa lor de a imprima în do- 
rințele și actele zeilor dorinţele și 
actele lor proprii. 

Părintele lui Iahweh — Iehova, 
care a dominat și domină încă pe 
Ebrei, este un zeu oribil, cunoscut 
la Peniceni, Cartaginezi, Chana- 
neani și la Amoniți sub numele de 
Moloch, Când se supăra acest 
zeu era teribil în mănia lui şi, ca 
să-l înduplece, i se aducea sacrificii 
de copii. 

El era representant printi”'o co- 


www.dacoromanica.ro 


— 44 — 


losală statuie de bronz, scobită în 
mijloc. Când trebuia să se îndepli- 
neasci jertfa, metalul era încălzit 
până la roșu și, pe când limbile 
de foc țineau afară, pe gură, pe 
nas și pe ochi, atunci se aruncau 
copil destinați a fi jertfă și se con- 
sumau în flacările acestui iad in- 
ventat de oameni. 

Orori de felul acesta nu se în- 
tilnesce la nici un popor din vechi- 
me. Tot Semiţii au inventat crucea, 
dar pentru a ţintui pe dânsa mem- 
brele celor supliciaţi. 

In opoziţie cu Moloch, este ZI, 
cuvînt care însemnează lumină, 
putere, suveranitate. Prin unele 
localităţi se numeşte zeul bun și 
producător Adon, cunoscut și sub 
numele de Tamauz, Zegreus, 
Atis, Hamon și Llium. Era 
însă maï în general cunoscut sub 
numele de Baal în Fenicia și Bel 
în Chaldeea. El avea de femee pe 
zeița Belit sau Mir-Milita, cu- 
noscută de asemenea sub diferite 
alte nume prin diferitele locuri o- 
cupate de Semiţi. Ast-fel, ea se nu- 


www.dacoromanica.ro 


— 45 — 


mea și Taaut imspirătoare de 
idei lugubre; Zarpanit °, când 
inspira idei voluptoase. La Ni- 
nive aceeași Zeitate se numia 
Istar, iar acest nume îl purta o 
zeitate sinistră. La Sidon se .nu- 
mia Astarte, sau Astoreth, la 
Cartaginezi Sala sau Salambô 
„trista“. 

Renumele şi faptele aceste zeițe 
resună în toată istoria civilizații 
popoarelor semite din anticitate. 

Legenda spune că din convie- 
țuirea lui Baal— Adon cu Myr- 
Milita — Raalath năștea toate bu- 
nătățile pământului. Zeul morţii 
însă, Moloch, gelos fiind de Baal, 
îl pândește pe muntele Libanului, 
se luptă cu dânsul și 'l ucide. A- 
ceasta se întîmplă la începutul 
verei. Din acest moment Zeul Morţii 


2). Un rabin, anume David Kimși, spune că 
preoţii acestei zeițe, ii umplan ochii cu plumb, 
şi cănd voia să escite cultul vulgului in amor- 
tire, ei aprindeau toc in nauntrul idolului care 
o represenia şi, plumbul topindu-se, lumea o 
vedea plăngănd. 

(Contribution à évolution des idées par P. 
Gener. Vezi de asemenea Oppert și Lenormant, 
Commentaire sur Borose). 


www.dacoromanica.ro 


— 46 — 


devine soarele arzător, care usucă, 
și nimicește vegetația. 

In acest timp poporul întreg se 
asocia la desolarea naturei şi, în 
grupuri numeroase bărbaţi și femei, 
cu părul despletit, maltratându-și 
corpul și sfășiîndu-și carnea, se în- 
dreptau spre templu, unde se oficia 
slujba divinului ucis. Această ce- 
remonic lugubră dura câteva zile 
până ce cadavrul era depus în 
mormînt,. 

Doliul ţinea până în toamnă, când 
lacrimile zeiței se uneau și se con- 
topeau cu sîngele soțului ei, pentru 
ușurarea neamului semit. Imediat 
însă după ce treceau şapte zile 
după prima revoluție lunară, zeul 
se ridicase la cer şi atunci începea 
un alt-fel de orgie. 

Tristețe1 desnădăjduite urma a- 
cum timp de șeapte zile, o veselie 
frenetică și, după cum durerea tu- 
sese stașietoare în timpul doliului, 
tot așa veselia depășea toate limi- 
tele simțwilor. Zeița Baaiath se 
împreunase cu iubitul ei Baal Adon 
în cer, iar poporul credincios făcea 


www.dacoromanica.ro 


= 4Ţ = 


același lucru pe pământ. Pădurea, 
sacră se umplea de devoțţi, bărbaţi 
și femei, și în această incintă sa- 
cră orgia se deslănțuia furioasă, 
monstruoasă, oribilă. La un moment 
dat în pădure nu mai încăpea mulți- 
mea, care se tot grămădea mereu; 
atunci lumea pornea spre cetate și 
în cele din urmă se revărsaj peste 
câmpii. Era un fel de omnigamie 
generală, beată de furia erotică, 
care nu cruța nimic și de la care 
lipsea cea mai elementară noțiune 
de pudoare. 

Toate aceste orori se petreceau 
în numele cultului religios, cult ce 
'și crease ei înși-și. 

Procesul evoluţiei ideilor în a- 
ceastă epocă depărtată, la Semiţă, 
nu poate avea altă soluție de cât 
cele ce am spus în capitolul pre- 
cedent: o degenerare a sângelui pro- 
dusă din cauza unui mediu geo- 
grafic detestabil. Din acest punt 
de vedere o judecată imparţială 
nn i poata acuza. 

A face Ebreilor de astă-zi un 
cap de acuzație din faptul că pro- 


www.dacoromanica.ro 


— 48 — 


to-părinții lor 'și crease obiceiuri 
cu totul deosebite de ale altor 
popoare, însemnează a abuza de o 
superioritate la care n'ai contribuit 
și pentru care nu te-ai jertfit. 

De acea istoricii moderni, senini 
şi fară umbră de predilecție pen- 
tru un popor sau altul, nică nu! 
acuză ; ei se mulțumesc a po- 
vesti faptele și a trece ușor peste 
comentariile atât de bogate, când 
e vorba de civilizaţia altor popoare. 

Scopul meu, de o cam dată, nu 
e altul de cât să demonstrez că 
procesul de desvoltare a ideei în- 
tre Ari și Semiţi este deosebit, că . 
prin urmare, încă de la început, 
cele două seminții, au constituit 
două entitați, două imdividualități 
deosebite una de alta. 

"Mi rămâne, ca să stabiliesc pa- 
ralelismul între aceste două nea- 
muri, să vorbesc despre Jah- 
weh, de modul și de causele care 
i-au dat naştere, pentru ca compa- 
rația să se poată face cu înlesnire. 

lată ce voi trata în capitolul 
viitor. 


www.dacoromanica.ro 


— 49 — 


Genesa, vorbind despre creaţiu- 
nea lumei, spune că așa a voit, 
aşa a hotărât D-zeu, cel „Etem? 

Aceasta însemnează că în cre- 
dința Ebreilor, Dumnezeul lor, a 
existat în tot-d'a-una ast-fel cum îl 
concepe Biblia; că nimica și nimeni 
înaintea lui n'a existat în afară de 
dînsul. Dumnnzeul Ebreilor — Je- 
hovah — a existat de la începu- 
tul tutulor începuturilor. 

Voiu dovedi că este inexact. 

Credința Ebreilor este unică și 
nu sa schimbat întru nimic în de- 
cursul veacurilor. Jehova exprimă 
cel mai curat monoteism. Iehova 
întrupează în sine și elementul bi- 
nelui și pe acela al răului, iar ema- 
națiunea lui Satan, nu este de 
cât accidentală, de oare-ce despre 
această din urmă nu se vorbește 
pentru prima oară de cât în cartea 
lui Job. 

Rezultat al tutulor zeităților se- 
mite anterioare, Jahueh acape- 
rează toate puterile şi toate cali- 
tățile acestora. Elohim este crea- 
torul tutulor bunătăților care în- 


4 
www.dacoromanica.ro 


— 50 — 


dulcește viața omului. Moloch este 
zeul teribil, care arde cîmpiile,” 
nimicește oamenii, pustiește pă- 
mîntul, 

Iahweh este copilul lor natural, 

căci moștenește calitățile şi unuia 
și celui lalt. 

Cum că lahweh nu este Dum- 
nezeul originar al Ebreilor, reiese 
din cărțile ce se constată a fi fost 
scrise înainte de captivitatea ba- 
biloniană. In aceste cărți se spune 
că Ebreii credeau în demoni și stafii 
care rămăneau ascunse ziua prin 
zidurile ruinilor nelocuite, demoni 
sau spirite care provocau toate 
boalele și toate nenorocirile. 

Şi aceasta se înțelege perfect. 

Fii al Chaldeanilor, Chaldeani ei 
însăși prin origină, Abraham și se- 
minţia lui nu se puteau sustrage de 
la, aceste credinţi, eï, cari consti- 
tuiau însăși casta preoțească, 

Faptul că poporul ebreu a ajuns 
la concepţia unui Dwanezeu unic, 
dătător de bine şi de rău, se da- 
torează la două împrejurări. 

Prima este contactul cu Iranianiă, 


www.dacoromanica.ro 


A bioa 


contact care sa întîmplat înainte 
de exodiul lui Abraham. A doua, 
este izolarea însă-și — la un mo- 
ment dat — a Ebreilor, când, în- 
conjurați de toate părțile de vrăj- 
mași, au încheiat pactul formidabil, 
care se menține încă și astă-zi. 

Până să se încheie întrun mod 
definitiv acest pact între Iehovah 
și poporul său iubit, a trebuit să 
se întâmple multe lupte între a- 
cesta din urmă și cele l'alte divi- 
nități, care aveau, dacă nu puterea 
de a continua dominaţiunea, cel 
puțin dreptul de vechime stabilit 
de veaculi. 

A trebuit deci să treacă multă 
vreme pâaă ce lupta să se decidi 
în favoarea iui Iehova și numai în 
monrântul când cei alţi zei au fost re- 
cunoscuţi ca incapabili de a mai 
sta pe tronul ridicat de veacuri, 
numai atunci sa declarat a tot pu- 
ternicia Im și sa încheiat pactul 
între el și poporul lui Israel, 

E nevoie acum să știm care este 
adevărata origină a zeului Iahveh. 

In lhmba ebraică, aceea. care s'a 


www.dacoromanica.ro 


e piua 


păstrat până astă-zi în cărțile sacre, 
se găsește rădăcina Pta, care 
însemnează „a fi“ cu vo însemnătate 
categorică de „a fi fost tot-d'a- 
una“, de unde apoi denumirea de 
„cel Eten. Nică o îndoială că cu- 
vîntul ebreu Aaya e un derivat al 
rădăcinei Aava, care însemnează 
a fi, u respira, şi care :se pă- 
sește în vechiul dialect assyro-ba- 
bilonian. Prin urmare denumirea 
primitivă a lui lahweh însemna 
„cel dădător de viaţă, de suflare“. 

Dar zeitățile antice ussiro-babi- 
loniane ca și cele aramaice, ca și 
cele feniciene şi mai tărziu carta- 
gineze, mai cu seamă când atribu- 
țiunile lor îmbrăcase o formă con- 
cretă, își aveau fie-care rolurile îm- 
părțite. Unele din ele aveau mi- 
siunea de a înmulți vietăţile pe pă- 
mînt prin amorul fisic și decă prin 
reproducțiune. Acestea erau divi- 
nităţile bine-făcătoare și folositoare 
omenirei, Altele aveau o misiune 
distrugătoare, cum, am văzut mal 
sus pe teribilul Moloch, avid de sînge 
și a cărui furie nu se putea potoli 


www.dacoromanica.ro 


— 3 — 


de cât atunci când flacările din 
näuntrul său mistuiau copii popo- 
rului. Şi, cum la început, înainte de 
al spiritualiza definitiv, Tahweh 
era representat sub forma unui taur 
de metal, aproape întocmai ca pe 
Moloch al Fenictenilor, nu mai ră- 
mâne nică o îndoială că: actualul 
Dumnezeu al lui Israel este flul 
dacă nu fratele lui Moloch. 

Ori-cum ar fi, fiu sau frate, un 
fapt rămâne cert. 

Este că noul sosit în panteonul 
semit a știut foarte bine să'și facă 
trebile. A eliminat pe toți zeii, ca- 
ve-i făceau concurenţă și, în scurtă 
vreme, a rămas stăpân pe situație. 

Cu toate acestea, chiar maï tăr- 
ziu Ebreii, până a nu deveni un 
popor de sine stătător, tot se maï 
gândeau, din cănd în cănd la căteva 
din vechile divinități, pe care cu 
greu putea să le uite, ca Asta- 
roth, care a dispărut o dată cu 
poporul ce "1 adora și Milcom 
al Amoniţilor. Atunci Iahweh și-a 
arătat funia. 

Ebreilor necredincioşi, închină- 


www.dacoromanica.ro 


s DA 


tori la alte zeități, el le zice prin 
gura profetului Ezechiel: „Altarele 
„voastre vor fi dărîmate. Idolii voș- 
„trii vor fi sfărîmați, veți cădea, 
„răniți de moarte la picioarele ido- 
„ilor voştri infami, și cadavrele 
„voastre vor remâne pe pămînt, până 
„ce voi veni eu să, vă, ridic oasele 
„din jurul templelor voastre. Şi cănd 
„veţi vedea căzînd morții împre 
„jurul vostru, atunci numai veți 
„Şti cine sunt, și veţi recunoaşte 
„că nu în zadar vam ameninţat. 

„Acela care va fi departe va muri 
„de ciumă ; cel care va fi aproape 
„va muri de sabie; iar foamea va 
„extermina pe toți aceia cari se 
„Vor închide în locuinţele lor, pen- 
„tru că voiesc să'mi satisfac furia 
„mea în contra lor... 

„Nu va fi vale care să nu se 
„umple de cadavrele lor, și nici 
„coamă de munte... și voi pustii 
„pămîntul... 

„Atunci veți recunoaşte că sunt 
„lahweh,*) 


1) Ezechiel, Vezi Iahweh et Satan. Gener (citat.) 
www.dacoromanica.ro 


— 55 — 


In schimb însă, dacă "și va în- 
toarce fața de la idolii infami, 
care persistă a-i face concurenţă, 
poporul lui Israel va fi poporul seu 
iubit. El va fi susținut de dânsul 
„cel Etern și cel a tot puternic“ 
în vecii vecilor. Toţi vrăjmaşii nea- 
mului lui Israel vor fi îngenuu- 
chiați sau nimiciți de furia lui, 
iar popurul bine cuvîntat va merge 
din biruinţă în bivuință, până ce 
va ajunge în pămîntul făgăduinţei, 
în raiul pierdut odinioară, unde 
curge numai lapte și miere... 

Se înţelege ușor cu cătă grabă, 
Ebreii au acceptat această din ur- 
mă aiternativă. 

Iată cum sa încheiat pactul. 

Trebue să recunosc că ambele 
părți contractante și-au ținut cuvîn- 
tul, căci până astă-zi nici o umbră 
de motiv de reziliare nu sa ivit 
fie dinto parte fie dintralta. 

Sunt V'atuncă sute şi mii de ani 
şi Ebreji n'au clintit din credințalor. 
Atita tenacitate întrun spaţiu de 
timp considerabil nu se întilnește 
la nici un alt popor pe lume, 


www.dacoromanica.ro 


— 56 — 


Exemplu este unic în istoria nea- 
murilor, 

Au trăit în toate părţile locui- 
bile. Sau acomodat cu toate cli- 
mele. Au suferit toate torturile fi- 
sice și morale, Ei au remas tot- 
dauna aceiași, Și au trecut peste 
capul lor atîtea calamităţi și atî- 
ta de grozave, în cât ori-ce alt po- 
por ar fi pierit fără să se mai de- 
ștepte vr-o dată, 

Et însă au îndurat tot, cu o råb- 
dare fără seamăn și fără exem- 
plu. Cauza este că, în mijlocul celei 
mai cumplite vijelii, în momentul 
când nici o nădejde n'ar maï fi 
rămas nimănui, credința lor în cel 
a tot puternic sa menținut ca o 
stincă de granit. 

Totul de la dumnezeul lui Israel 
şi nimic fără dânsul! 

lată o deviză care a putut trăi 
câte-va mii de ani și care va con- 
tinua de a trăi încă multă vreme. 

La rîndul seu, lahweh i-a scăpat 
din toate nevoile şi i-a călăuzit 
atît de bine, în cât astă-zi domi- 
nă lumea. 


www.dacoromanica.ro 


= pT — 
III 


Ceea ce a deosebit în tot d'au- 
na pe om de bestie și pe omul de 
rasă superioară de cel de rasă in- 
ferioară este, între altele, concep- 
ţia divinității și considerația ce a 
avut despre jumătatea femenină a 
genului omenesc. 

Am cercetat pe cea d'întăl și 
la Ari și la Semiţi, în capitolele 
precedente, și am văzut deosebirea. 
Să cevcetăm acum pe ceea da 
doua. Ar fi se mě depărtez prea 
mult de scopul la care mi-am-pro- 
pus să ujung, dacă ași aduce aci, 
cel puţin o parte din cercetările 
făcute cu privire la raporturile ce 
există între bărbat şi femee, care, 
la unele animale, ar putea servi ca 
lecţie multor neamuri omenești. De 
aceea trec fără a le enunța măcar 
Trebue să notez însă numai atit că, 
la rasele inferioare, femeea se bu- 
cură de prea puţină considerație 
și, cu cât o rasă este mai bine do- 
tată, cu atîta considerația ce se dă 
femeii este mai înaltă, 


www.dacoromanica.ro 


— 58 — 


Intre rasa semită şi cea arică 
deosebirea—din acest pnnt de ve- 
dere -- este, ca și în alte privințe, 
enormă, 

Şi demonstrez. 

Se ştie că rasa arică, rasa din 
care se trag toate neamurile care 
locuiesc astă-zi Europa 1), s'a despăr- 
țit, acum vre-o câte va mii de ani, 
în momentul exodiului din Valea, 
Pamirului, în două ramuri: Fra- 
nicniă, care au apucat spre apus 
și care, mai târziu, sau amestecat 
cu Semiţii, și Indienii Arya, care 
au scoborit spre Sud și sau așezat 
pe văile Indului și Gangelui. 

In privinţa rasei mume, care a 
dat naştere acestor două rase su- 
ro, avem prea puține date. Tot ce 
se ştie este că ei, Ani primitivi, 
trăiau în triburi, veșnic în luptă 
cu rasa turanică, — vecină, „Gal- 
benii de la Miază-noapte“. Fie-care 
trib "și avea o numire particulară 


1). Se esceptează bine înţeles Turcii, Ungu- 
ru Finezi:, Laponii şi pănă la un punt oare 
care Bascii, a căror origină a rămas încă să se 
stabileasca, 


www.dacoromanica.ro 


— 59 — 


şi se împărțea în clanuri, iar fie- 
care clan se compunea din mai 
multe familii înrudite. 

Din cele scrise în Zend- Avesta 
reiese, că aceste neamuri erau, pe 
timpul lui Zoruvastru, jumătate păs- 
tori, jumătate agricultori. 

Cunoscând adînc aplecarea nea- 
mului său spre agricultură, pe care 
marele legislator o consideră ca 
pe cea mai nobilă muncă, Zoroas- 
tru sanctițică munca câmpului mai 
presus de toate cele l ilte. Şi pen- 
tru ca să "și ridice neamul, el 
îi hărazeşte o serie de legă, a căror 
morulitate constitue astă-zi încă i- 
dealul celei mai perfecte civiliza- 
țiuni. 

După ce "i învaţă folosul muncei 
câmpului, el se gândeşte la întă- 
virea familiei, asigurându-i fericirea, 
pe care o clădeșşte, cu dexteritatea 
unui maestru, pe baza respectului 
şi stimei reciproce, așa că, încă de 
Ja început, femeea la Jranieni a 
fost considerată ca egala barbatului. 

In YVendidad, una din cărțile 
ce compun întreaga colecție a 


www.dacoromanica.ro 


— 60 — 


Zend- Avestei, se găseşte urmă- 
torul precept: „,Zranianul fără 
soție este considerat inai pre- 
jos de ori-ce“; iar mai departe 
spune că „unirea bărbatului 
cu femeea este actul „cel mri 
plăcut luă Ormuzdi“. 1) 

Sunt apoi, în această admira- 
bilă carte de legă, câte-va precepte 
de o delicateţă incomparabilă, fapt 
care denotă nu numai noblețea 
cugetării și a moravurilor, dar 
încă, mai mult de cât ori-ce, adîn- 
că deosebire dintre rasa arică și 
cea semită, 

Iată ce zice mai departe cu pri- 
vive la copilele iranice: 

„Părintele iranian dispu- 
„ne de fiica sa și fratele de 
„Sora sa. Tâncira copil este 
„dată soțuluă seu, gătită cu 


1). In aceste cărţi care compun Zend-Avesta, 
Zoroastru spune că legile scrise întrînsele i-au 
fost dictate de însu-și Ormuzd. Acelasi lucru 
spune şi Moise. Şi el zice că a primit de la 
Tehovah cuprinsul celor zece table. Cum însa 
Zoroastru este cu mult anterior legislatorului 
Ebreu, ori cine înţilege că, şi aci, ca în tot 
restul, Moise wa facut alt-ceva de cât să imi- 
teze, dacă nu sa plagieze, 


www.dacoromanica.ro 


PERI i IN 


„tot ce “i trebuic; ea poartă 
„cercei în urechi. Eaeste vir- 
„gin şi nimenă din oraș sau 
„llin prejur wa atins cu- 
„rătenia celor cincisprezece 
Ani... 2) In afar. de darurile de 
nuntă, curăţenia copilei constituă 
singura "i zestre. 

Ași putea să mě opresc aci, sl- 
gur că, din aceste două trei cita- 
țiuni, ori cine 'și poate tace o idee 
despre modul cum erau înzestrați 
părinții noştrii de acum 4000 mif 
de ani cel puţin, dar nu mě pot 
opri să nu adaog încă câte-va tră- 
suri, nu mal puţin caracteristice, 
ale modului cum aceste nfamuri 
începeau o viaţă, care mai târziu, 
trebuia să fie infectată de vi- 
rusul altor neamun cu sângele 
corupt și cu moravuri odioase. 

Devenită soție, tînăra copilă "și 
ia rangul de companie a bărbatului. 
„Fără soție, în astă viaţă, nu 
„există nică bucurie nică fe- 
„ricire desăvirgită“. 


2), M. Fontane Les Iraniens (op-citat). 


www.dacoromanica.ro 


62 — 


Recompensa ce trebne să se a- 
corde unui Iranian, după Zoroas- 
tru, constă din: „o sursă de apă 
„curgătoare, un teren irigat, un 
„pare cu animale folositoare, o ca- 
„să înaltă cu terasă, şi o tânără 
„fecioara, de cincisprezece ani. 

In dorința ce Zoroastru are de 
a se imprima, în spiritul poporului 
s6u, idea de respect pentru femee,. 
el merge încă și mai departe. 

Considerând pământul, Sapar- 
domad, ca pe fiica lui Ormuzd, 
careia se aduce jertfe, şi invoca- 
țiuni tot așa trebuie să se aducă 
omagii femeilor a căror cuvinte, 
acțiuai și gândiri sunt sfinte și 
cari sunt „inteligente și bine in- 
stimite“. De aceea temeeu care 
urmează aceste percepte ale legei, 
este considerată de o potrivă cu 
bărbatul. Ea este suverană în casa 
ci și la nevoie poate lua chiar co- 
manda. 

La Ariani din India, se obser- 
vă aceeaşi concepție pentru femeie 
şi aceeiasi delicateță în sentimente. 

Primele imnuri vedice simt a- 


www.dacoromanica.ro 


— 63 — 


dresate puterei „a tot creatoare și 
văzătoare atoate“ și daci, printr'o 
drăgălașă tranziție, adoraţia se 
concentrează pe obrazul divin al 
tinerei fecioare. 

„Lrebue să te faci iubit de zei, 
cum trebue să te faci iubit de iu- 
bita ta“, zice un imn. „Aurora 
daurită a splenduarei soarelui, nu 
este mai frumoasă de văzut de cât 
obrazul tinerei fecivare“, zice, un 
altul, Apoi: „flăcăii iubesc vocea 
fetelor cum iubesc zeii landele oa- 
menilort. Arii tine, devin întâi 
îndrăgostiți, apoi logodnici şi în 
fine soţi. Şi soțul nu e stăpânul, 
nu e șeful care ordonă, iar femeia 
nu e sclavă care se supune. El o 
consideră ca pe o tovarăşă. Are 
conștiință de slăbiciunea ei, ştie că 
trebue să o „nutrească“ şi s'o sus- 
ție în lupta vieţei. El adoră pe íe- 
meie cu aceiași ftăgezime ca şi mai 
înainte când era fată mare. Omul 
și femeia în familia ariand este 
bărbatul şi soția, uniți spre a da 
naștere fiilor „discipolii tatălui“, 


www.dacoromanica.ro 


— 64 — 


prin care se transmite tradiția 
arică, 1). 

Inainte de a se efectua bymenul, 
bărbatul se arată discret şi supus, 
iar tănăra fată abia lasă să se in- 
trevadă înclinarea el. Şi această 
discrețiune atât de delicată, o în- 
tâlnim în același timp la Greci în 
eroinele lui Omer. Cine_nu cunoa- 
şte visul tinerei Nausicaa — pentru 
a da un exemplu ~- fiica regelui Al- 
cinous, înainte de a oferi ospitali- 
tatea Iui Ulysse. „Ziua căsătoriei 
tale se apropie, `ï zicea Minerva în 
vis, și atunci va trebui să te îm- 
braci cu haine frumoase ; și să dal 
şi acelora care te vor conduce că 
tre soțul tău. Ast-fel, tu vei câştiga 
un bun renume printre oameni, și 
vel înveseli pe tatăl și pe mama 
ta“ 2). Şi pe când se întorcea de 
la, scăldătoare către casă, Ulysse, 
abia ajuns la țăimi, apare înna- 
intea lor, coprius de teamă de a 
nu supăra naivitatea și pudoarea 


DM. Fontane, op. citat, 
2) Clarisse Pader, La femme. Grecque. 


www.dacoromanica.ro 


— 65 — 


copilei, care se oprise în loc și 'l 
privea cu o admirațiune naivă. 

Această dilicateță de sentimente 
este apanagiul rasei albe, și în 
special a Arilor. Ea a ridicat a- 
tât de sus neamurile acestei rase,. 
în cât veșnic vor ţine în mână 
făclia care conduce omenirea spre 
progres. 

Căsătoria este actul cel mai im- 
portant din viața Arilor. Pentru 
ca ea să fie plăcută zeilot trebue 
ca logodnicul să fie tânăr și tână- 
ra fată frumoasă. Iubirea nu este 
numai o plăcere, dar o fericire şi 
numai tinerețea, sinceră și veselă, 
poate să se confunde întrun surîs 
„fără impudoare“. Soţul trebue să- 
și urmeze soția „cum soarele 
urmează pe divina și stră- 
lucitoarea auroră. 

Bărbatul nu 'și arată autorita- 
tea de cât în anumite cazuri și 
pe când în rezboaie el comandă 
și ridică braţul, el nu este acasă 
de cât părintele îngrijitor de fe- 
meea și copii lui; iar femeea lui, 
îl ajută în toate trebile, fără a 

5 
www.dacoromanica.ro 


— 66 — 


pierde vre unul din drepturile eï 
de tovarăşă. 

Ea păstrează vasele sacre, ea 
culege plantele, estrage sucul și 
'] lasă să fermenteze, întrun cu- 
vînt ea face toate trebile, unde 
nu se cere forța musculară, 

Ori-ce femeie este încântată de ` 
curagiul și de gloria soțului, care 
o iubește şi tot ast-fel din toate 
imnurile vedice, reiese respectul 
şi simpatia arianului pentru soția 
sa. Când un .arian voește să adre- 
seze zeilor o rugăciune şi pen- 
tru ca să le arăte cât de arză- 
toare este, el zico: „Le invoc cu 
tandreța ce soțul are pentru soția 
lui...“ „Te rog cu credința ce o 
soție are în soțul eï...“ „Primește 
jertfa, noastră, ascultă rugăciunile 
noastre și fii pentru noi, ceea ce 
soțul este pentru tânăra lui so- 
le...“ 

Atât de mult s'a înrădăcinat ideea 
de fericire în căsătorie, în cât băr- 
batul, mai accesibil la viții de cât 
temeea, este convins că nu găsește 


www.dacoromanica.ro 


— 67 — 


altă scăpare de cât căsătoria în 
care își construește ultimul refugiu. 

Nu mai puţin gingașă este căn- 
tată solicitudinea mamei pentru 
copii sti» care aleargă la dânsa, cu 
încrederea instinctivă că „numai 
ea poate să-i înțeleagă“. „Primeas- 
cămă Aditi 1) cum primește mamă, 
pe pruncul său“. 

Și această feridire nu poate fi 
întreruptă de cât de moarte. 

Intr'un imn din Veda 2) poetul 
compară pe Mrityou 3) să nu maï 
secere alte victime. 

Atât de puternic este dorul de 
„a trăi, dar mărit mai mult de fe- 
ricireă căsniciei, în cât înaintea 
unui cadavru, înconjurat de toată 
familia în lăcrămi, poetul printr’o 
„repede reacțiune către plăcerile 
vieţei cântă: „Viaţa și moartea se 
urmează. Fie-ne în ajutor protec- 
țiunea zeilor. Să ne dăm la plá- 


1). Personificarea Naturei, Muma zeilor și a 
oamenilor, 

2), Cl. Bader. La femme Hindoue. 

3). Zeul Morţei. 


www.dacoromanica.ro 


Cerea rîsului și a danțului și ast-fel 
să ne prelungim existența“. 

In faţa mormântului, care se des- 
chide, văduva este susţinută de ru- 
dele familiei. Preotul o recomandă 
fratelui mortului, care de acum va 
avea grijă de dânsa; iar preotul 
care oficiază serviciul divin îl zice: 

„lar tu femee, mergi în locul 
„unde este încă viaţă pentru tine, 
„O vei găsi în copii ce'ţi lasă a- 
„cela care nu mai este“. 

„Pretutindeni unde femeile sunt 
onorate, zice un alt imn, zeii sunt 
mulțumiți; iar unde nu sunt ono- 
rate, toate rugăciunele rămân ste- 
vile“. Şi ma! departe: „Între băr- 
bat și femee trebue să se menţină 
până la moarte credinţa ; iar bär- 
batul, conscient de forța lui şi mo- 
rală, şi materială, trebue să fie în 
acelaş timp un părinte ertător. El 
nu trebue să pedepsească pe soția, 
lui. Nu lovi nici chiar cu o floare 
o femee culpabilă de o sută de 
greseli, zice un precept indian. 

Astfel era arianul în prima în- 
florire a civilizaţiunei. 


www.dacoromanica.ro 


wB DE 


Nu este oare acesta idealul so- 
cietăței moderne? 

Să, vedem acum care este cən- 
cepția Semiţilor despre femee şi 
ce rol joacă ea în istoria poporu- 
lui ebreu. 


IV 


Nu më depărtez de subiect, dar 
pentru a desvolta tema ce mi-am 
propus, simt nevoia de a o proba. 
Pentru ca să ajung la acest sfir- 
şit și pent ca nici o obiecţiune 
serioasă să nu aibă putere de ar- 
gument, trebue negreșit să iau lan- 
tul acestor evenimente psihologice 
— de se poate zice — încă de la 
început. 

„Este știut și demonstrat că, în în- 
treaga viaţă a lumilor de tot felul, 
fie-care fapt, or de ce natură ar 
fie el, constituie o cauză și un e- 
fect în același timp; că prin ur- 
mare faptele, simţirile și eveni- 
mentele, de ori-ce fel, sunt legate 
între ele într'un mod atît de strîns, 
în cât numai cei ce nu sunt pre- 


www.dacoromanica.ro 


== 70 = 


gätiți pot nega această legătură 
ințimă. 

S'a spus și sa "probat de spirite 
luminàte și desbrăcate de orice 
patimă — alta de cât aceia de a 
găsi adevărul — că deosebirea în- 
tre rasă și rasă nu e un cuvint 
vag; că această deosebire se mwa- 
nifestă mai cu seamă în ceea ce 
priveşte sentimentul, luat în cea 
mai largă accepție a cuvântului ; 
că, în fine, alătun cu această deo- 
sebire determinată de diferenţiarea 
vaselor, intervin alte cauze, deter- 
minante și ele, cum, în primul rînd, 
mediul geografic, mediul sociolo- 
gic, diverse evenimente istorice, 
contactul, fie prin comerț, fie prin 
invazii, precum și o mulțime inf- 
nită de alte accidente, 

A scruta, a cerceta, a căuta ro- 
lul şi influenţa ce fie care—sau maï 
multe, sau toate la un loc — din 
aceste cause a determinat asupra 
vieței une popor, este — cred — 
singurul mijloc de a spune advurul 
istoric, 

Am văzut în capitolul precedent 


www.dacoromanica.ro 


cum Arianit — proto-părinții nog- 
trii — concepeau rolul ce trebuia 
să joace femeea în desvoltarea și 
propășirea neamului. Este vorba, 
acum să vedem, ce idei aveau Se- 
mi ţii în a ceastă privinţă. 

Fi bine, iată ce găsim: 

Istoria vechiă a popoarelor se- 
mitice este dominată de instinctul 
iubirei, în tot ce acest sentiment 
are întrînsul mail brutal şi maj 
degradator, Zeița Myr-Mylitta, des- 
pre care am vorbit mai sus, și care 
representa cultul amorului fisic, nu 
se găsea numai la Babilonieni, ea 
se adora de toate popoarele semi- 
tice. Deosebirea consta numai în 
aceea că numele i se schimba du- 
pă localităţi. Această zeitate era 
însă-și concretizarea viețel. Aman- 
ta lui Beoel—Soarele, ea era fecun- 
dată de dânsul în fie-care primă- 
vari, când i se arată împodobită, 
cu flori şi cu verdeață. Imediat 
după această divină împreunare, 
toate vietăţile de pe suprafaţa pă- 
mântului luau naștere și gustau 
plăcerile nesfirșite ale vieței. 


www.dacoromanica.ro 


— 72 — 


Dar cultul amorului fisic, nu se 
miirginea aci, căci, sub forma a- 
ceasta,' ori cât de dosgustător ni 
sar părea, el tot ar ascunde într- 
însul o umbră de poesie, care ar 
contribui mult în al face scuzabil. 
Nu, cultul procreaţiunei se întin- 
dea la toate cele alte zeități mari 
şi Mică, genii şi demoni, la întrea- 
ga mitologie chaldeo-assiro-babilo- 
niană. 

Din această unitate de regim, 
care se practica în ceruri, resulta 
în mod fatal o promiscuitate ge- 
nerală pe pământ. Ast-fel femeea 
nu era considerată ca o companie 
drăgalașă și demnă a bărbatului, 
ci ca un instrument de plăcere și 
de reproducțiune, întocmai cum se 
considera și zeița pe care o adora. 

Toate monumentele și toate le- 
gendele babiloniene dovedesc până 
la evidență înfluența acestui cult, 
care convenea atît de bine sânge- 
lui degenerat, sângelui tot d'auna în 
foc al Chaldeanilor. Rawlinson * 


1) The Five-Great Monarchie 


www.dacoromanica.ro 


— 73 — 


Maspero *) Culimore `) Ten- 
sen *) Haupt *) Teremias *) 
Herodot, Philon [Ebreul] Stra- 
bon. .. . întrun cuvînt topi cer- 
cetătorii antici și moderni cu pri- 
vire la civilazaţia popoarelor semi- 
tice din vechime, sunt unanimi 
în a constata gradul de depravare 
a simţurilor, ne cunoscut și nepo- 
menit încă la alte popuare, con- 
timporane sau nu cu dânșii. 

Este adăverat că acest cult in- 
fam se practica și la Grecii de 
pe coastele actualului Levant, în 
Efes, Alexandria, Milet și chiar la 
Grecii Ionieni, dar iată tocmai in- 
fluența nefastă, şi ucigătoare a con- 
tactului. 

Nu există legendă mitică, or mo- 
nument plastic, în care femeea chal- 
deană, representanta zeiței Myr- 
Mylitta, să nujoace rolul principal. 
Pe monumente, fie că sp vede zeiţa, 


2) La civilisation Chaldenne 

3) Oriental Cylinders. 

4) Die kosmogonie der Baylonier 

5) Das Babylonische Nimrodepos 

6) Die Babylonisch-Assyrischen Vrostellungen, 
etc, etc, 


www.dacoromanica.ro 


ere. 


încoronată cu mitră, cu părul 
filfăind, cu figura mândră și pro- 
vocătoare, fie că se prezintă cu 
un picior pe gâtul unei leu, super- 
bă în nuditatea eï, fie-ca, se rep- 
resintă întrun car, condus de doi 
lei,ea să arată pretudindeni aceeași: 
pottitoave insatiabilă și provocă- 
toare de dòrinți. Toate aceste 
monumente nu reprezintă alt-ceva 
de cât divinizări antropomorfice 
ale femeii chaldeane, și în același 
timp forma cea mai concretă a 
civilizaţiunii faimosului regat din 
valea Eufratelui. 

Ast-fel era femeea asiatică de la 
țermul mârii până dincolo de Şat- 
el-Arab, imagină fidelă a zeiţei 
pretudindeni adorată, — cu firea 
veșnic bântuită de o sete de amor 
fisic malterabilă, sete,care coprindea, 
în sine ceva neînțeles, ceva ne- 
determinat, ceva imens; sete, care 
domina toate cele alte simțiri ome- 
nești, fie chiar nobile, dacă putem 
presupune că Semiţii le-au putut 
avea vre-o dată, 


www.dacoromanica.ro 


z O = 


In timpurile sale de splendoare 
Babilonul, cetate renumită prin 
comerțul şi industria sa, printre 
nenumăratele * târguri comerciale, 
în care "și vindea produsele sale 
miraculoase, acumulind bogății ne- 
„sfivşive, oferea la o epocă a anului, 
tutulor națiunilor care o cunoşteau 
și cu care se afla în relații de co- 
merţ, un târg de o specie cu totul 
diferită, oferea carnea femeilor sale. 

S'ar zice că Semiţii — din Babi- 
lon mai cu seamă — întrun mod 
inconscient, cereau celor alte naţiuni 
sângele lor, curat, sănătos și plin 
de vigoare. Sar mai putea zice 
că simţiau întrun mod instinctiv 
nevoia de a se cosmopoliza. 

La epoca acestui târg pelerinii 
soseau în cârduri nenumărate, pe 
mulțimea de drumiui ce condu- 
ceau de la cele patru puncte car- 
dinale la faimoasa metrop' lă a co- 
merțului asiatic. 

In templul Zeițeï femeile Babi- 
loniene cu capul încins de cordeaua 
simbolică, erau aşezate, rînduri 
rînduri în incinta sacră, așteptând 


www.dacoromanica.ro 


— 76 — 


fie-care pe acela—orl-care ar fi el 
-— care "1 va arunca moneda sa- 
cră, și care "1 va zice „Invoc 
pentru tine pe Militta“ şi or- 
cât de ignobil ar fi fost el, femeea 
ast-fel preferată” și aleasă trebuia 
să-l] urmeze; alt-fel s'ar fi adus cea 
mai mare ofensă zeiţei. Odată pe 
fie-care an, de la sclava cea mai 
de jos până la dama din clasa cea 
mai înaltă, toate femeile Babilo- 
nului trebuiau să îndeplinească a- 
ceastă datorie, pentru că ori-ce 
femee din Babilon, se considera ca, 
soția lui Bel, și ori-ce om, care a- 
dora pe Bel, se identifica, cu dînsul 
tot timpul cât dura această sär- 
bătoare. 

Aceasta era orgia universală. 
Străinii din cele patru unghiuri ale 
lumei veneau la acest tîrg pentru 
a să îmbăta de plăcerile orașului 
blestemat. 

In afară de dinsa, servitorii tem- 
plului zeiței Zirbanit, reprodu- 
ceau aceleași scene oribile la zile 
anumite. Aci vinul curgea în va- 
lină și hierodulii (servitori ai tem- 


www.dacoromanica.ro 


— 77 — 


plului, preotese, preoți etc.) îmbă- 
taţi de vinwï și de partumuri, se 
dădeau la toate transporturile e- 
rotice. 

Pontificele, care dirigea serbarea 
alegea. pe cea mai frumoasă dintre 
preotese, se urca cu dînsa pe plat- 
forma templului, unde, sub taber- 
nacol, se afla un pat de aur 
și acolo ei sacrificau în onoarea 
zeiței scumpe și adorate. 

Poporul căuta a duua zi să afle 
de la preoteasa aleasă, cuvintele 
ce i se spusese în timpul nopței 
de către zeița însă-și, care se CoO- 
bora din înălțimele cerului şi "1 
vorbia în vis!... 

Iată în scurte cuvinte cum con- 
siderau vechii Semiţi femeea și cît 
de departe erau ei de concepția 
suavă și nobilă a Arianilor, cari 
considerau unirea dintre soţ și soaţă 
ca prima datorie în viață și ca 
unica condiție pentru fericirea in- 
dividului, pentru propășirea și în- 
mulțirea neamului. 

Se înţelege deci ușor că, cu 
asemenea, moravuri, femeea semită, 


www.dacoromanica.ro 


78 — 


era departe de a se bucura de acea 
simpatie și consideraţie, care la 
Ariani, o făcea să fie soția demnă, 
egală cu bărbatul, mama, respec- 
tată, și venerată în adevăr, 

E foarte posibil ca, la începutul 
acestei civilizaţii, femeea semită 
să se fi bucurat de o oare care 
preponderență, de o oare care su- 
premație. Această supremație însă 
n'a putut dura multă vreme. 

Pe dată ce deschidem paginile 
următoare ale acestei părți din is- 
torie, atît de turmentată, vedem 
pe Semit înconjurat de soţi, de 
sclave, de copi și servitori, și fie- 
care din aceste categorii de indi- 
viză, care constituiau apanagiul ex- 
clusiv al șefului familiei, "și avea 
rolul seu particular, pe care tvebvia 
să] joace negreșit și din ale cărei 
prescripţium nu putea eşi cu nici 
un preț. 

Rolul femeei știți care era? 

Aceia de a face copii..... căt de 


„Ce darfrumos dela Dum- 


www.dacoromanica.ro 


— 79 — 


nezeu Copiii“... zice un psalm 
judaic. 

Femeea, care era sterilă, era 
considerată ca un obiect netrebnic. 
De alt-fel nici aceea, care 'si înde- 
plinea această obligaţie, nu era mai 
respectată, căci era destul ca băr- 
batul să-i spună într'o hună dimi- 
neațà cuvintele: „Tu nu maŭ 
esti femeca mea“*), pentru că 
în adevăr, a doua zi, să plece. 

Că o alta, că zece altele îi lua 
locul, aceasta, era treaba șefului fa- 
miliet. El era stăpân absolut. 

Și avea dreptate, de oare-ce era 
un obiceiu consfințit de lege, ca 
mireasa să fie cumpărată. 

Fetele chaldeane nu se măritau, 
ci se vindeau, cu forme în regulă 
înaintea magistratului. ) Părinţii 
nu lăsau fata din mână până ce 
nu primeau costul. Valoarea fetelor 
varia după frumuseţe, după etate 
şi după rangul ce ocupa în so- 
cietate 


t) „Maspero.“ La civilisation chaldeenne. 
1) Meissner. Beiträge zum altbabylonischen 
Privatrecht. (Autor citat şi de Maspero). 


www.dacoromanica.ro 


— B80 — 


Când se întămpla ca o fată să 
nu corespundă acestor condițiuni, 
atunci părinţii căntau să se scape 
de dinsa, împrumtând sau cedând 
ei înșiși valoarea cu care voiau să 
o taxeze. 

Este adevărat că clasele avute 
ofereau zestre fetelor lor, ba în 
unele împrejurări li creeau chiar 
anumite privilegii; totuși, condiția 
femeii remănea tot acea a unei 
sclave, care putea fi aruncată pe 
stradă, ori când se credea că pre- 
sența ei în casă devenea inutilă. 

ȘI în astă dureroasă condiție a 
femeei, ea nu putea cer>-divorţul. 
Prin lege i se acorda. Aceasta, 
însă se întămpla de ordinar cu fe- 
meile din clasa de sus. Cu toate 
acestea, dacă vre una din aceste 
“femei așa zise nobile, întrun mo- 
ment de mânie ar fi îndrăznit să 
spună soțului seu „Du nu cești 
bărbatul anez“, soarta eï se juca 
o dată cu pronunţarea acestor cu- 
vinte. 


www.dacoromanica.ro 


— 8T 


Se arunca în fluviu şi se înneca t). 

Maspero adaugă că femeia adul- 
teră era sau ucisă cu sabia, sau 
destinată infamiei. Bărbatul ultra- 
giat îi lua îmbrăcămintea și o a- 
runca pe stradă. 

Intre o femee măritată și o sclavă 
deosebirea nu consta de cât în a- 
ceia că cea d'întăi nu putea fi vîn- 
dută în piaţă. Atât și nimic mai 
mult, Luând acum în consideraţie 
faptul că femeia legitimă putea fi 
repudiată ori când, fără ca soțul 
să aibă a da cui-va socoteală, les- 
ne putem conchide că familia la 
Semiţii din. Chaldeea, Babylon și 
Assyria se reducea la un simplu 
concubinagiu, care se putea des- 
face la prima ocazie și după vo- 
ința numai a barbatului. 

Familiile semite erau bogate în 
ce privește numărul membrilor- ce 
le compuneau. Copiii în genere e- 
rau numeroși. Aceasta se explică 
prin faptul că, alături cu femeea, 





1), Rawlinson. Oppert.... Lenormant (citați 
pe Maspero). n 


www.dacoromanica.ro 


— 82 — 


şeful familiei putea să mai adaoge 
una sau mai multe concubine, lă- 
sând la o parte sclavele. 

Mai adese ori în clasele nobile, 
sau maï bine în clasele dirigente, 
șeful familiei avea drept neveste 
două surori; iar numărul concubi- 
nelor şi sclavelor creștea în raport 
dirèct cu bogăţia, individului. 

Copiii care nășteau aparţineau 
toți familiei. Era totuși o deosebire 
între copiii eșiţi din femeile legi- 
time și cel născuți de concubine 
și cei născuţi, din sclave. 

Nu se considerau ca adevăraţi 
frați de cât aceia cari sugeau a- 
celeași lapte, adică născuţi din una 
și aceași femee. 

Intre fiii din această categorie 
primul născut avea, prin tradiţie, 
privilegii considerabile; el era des- 
tinat a fi, după tatăl, șeful fa- 
miliei, 

Ca, să poată obţine acest drept 
era nevoe absolută de bine-cuvîn- 
tarea tatălui. Această bine-cuvin- 
tare valora prin ea însăși o con- 


www.dacoromanica.ro 


— 83 — 


sfințire desăvîrșită, chiar când se 
făcea, eroare 1) asupra persoanei. 

Tată în câte-va vorbe ce fel de 
moravuii au moştenit poporul Ebreii 
de la strămoșii lui, moravui pe 
care le-a păstrat cu sfințenie cătă 
vreme a trăit poporul lui Israel. 

El nu le-ai părăsit de cât după 
ce sa răspândit pe întreaga su- 
prafață a globului. 


i) Essau și Iacob Renan 


www.dacoromanica.ro 


ISTORIA 


Intre Istoria poporului lui Israel 
şi istoria chaldaică firul nu e că- 
tuși de puţin întrerupt. Atât Biblia, 
cât și cercetările savanților sunt 
de perfect acord asupra acestui 
punt: Abraham, primul patri- 
arch, piatra ânghiulară a monu- 
mentului juduic, a plecat din Ur, 
capitala Chaldeei şi unul din cela 
mai însemnate centre de civilizaţie 
chaldaică. 

„ŞI Abraham și Nacor, fiul lui 
„Tareh, luară femei. Numele femeii 
„lui Abraham era Sara. Şi Tareh 
„luă pe ful sëu Abraham și pe 
„nepotul stu Loth, fiul lui Haran, 
„Şi pe nora sa Sara, femeea fiului 
„stu Abraham, și eu toții părăsiră 


www.dacoromanica.ro 


— 86 — 


„cetatea Ur și se duseră în țara 
„Chanaan“. 

Acest eveniment se întîmpla cam 
acum vreo doă mii şi maï bine 
de ani înainte de Christ. 

Biblia mai adaogă însă că Abra- 
ham fugea din Ur, pentru că as- 
culta. de porunca lui Dumnezeu 
„cel Etern“... 

Este vorba așa dar de un Dum- 
nezeu altul de cât cei cunoscuți 
în Chaldeea, și, mat presus de toate, 
de un Dumnezeu unic. Ideea este 
nouă, după cum se vede, și, dacă 
firul istoric nu se întrerupe, în spi- 
ritul acestui om și a tutulor celor 
cari lau urmat în acest prim și 
hotăritor exodiu, se făcuse deja o 
revoluție desăvirșită. In analele 
chaldaice se vorbește că Abraham 
a fost isgonit din cetatea Ur pentru 
că refuza de a se mai închina la 
idolii, cari constituiau o civilizație 
ce se pierdea în noaptea fimpuri- 
lor. In analele arabe, foarte vechi 
și ele, — căci nu se ştie cu precizie 
când această seminție semitică s'a 
desfăcut de grosul popoarelor de 


www.dacoromanica.ro 


— 87 — 


aceași rasă și a emigrat în spre 
pustie—în analele arabe zic, se vede 
că Abraham fugea de aceia care "l 
sileau să se închine unor divini- 
tăi falșe. 

Toți, întrun cuvînt, aceia, cari 
vorbesc despre plecarea lui Abra- 
ham din orașul seu natal, exprimă 
aceeaşi idee. Singură Biblia, scrisă 
de alt-fel cu mult în urmă, spune 
că „a ascultat vocea, celui Etern“ 
și de aceea a plecat. 

Ei bine, cu toţii exprimă un mare 
adevăr istoric. 

Abraham n’a fost alt-ceva de cât 
fondatorul unei idei noi și unel 
noi religiuni. 

Vechia credință chaldaică'și trä- 
iesce traiul. 

O' noă idee, şi o credință nouă, 
mai rațională, se impunea. 

Cam în același timp însă se în- 
tîmpla un alt eveniment. 

Medii—lranianii lui Zoroastru— 
ocupase deja valea Eufratului şi 
se pusese în contact cu Chaldea- 
nii, împingându-i spre West şi 
Nord, unde au continuat mai tărziu, 


www.dacoromanica.ro 


— 88 — 


subt imperiile Babilonului și Assy- 
riei, vechile credinți. 

S'a întîmplat în acel timp nu nu- 
maï contactul â două neamuri deo- 
sebite, dar și ciocnirea a două idei, 
a două credinți opuse: politeismul 
natural chaldaic cu monoteismul 
spiritual al Iranianilor. Şi se înţelge 
ușor că cei osteniți cu credința 
vechiă, priviau cu admiraţie ideea 
cea nouă, cu atît mai mult cu cât, 
întrun mod inconscient, această 
credinţă înlocuia, în spiritul lor 
nemulțumit, un gol de care nuși 
dau socoteală. 

Abraham desigur era unul din- 
tr'aceștia, 

Este constatat astă-zi că ideea 
monoteistă îmbrățișată de Abraham, 
a fost luată, din Zend-Avestal). 


1), D-nul Israil Lewi, eruditul colaborator al 
revistei „Revue des études Juives* stabileşte 
identitatea aproape deplină între concepţia bi- 
blică şi cea zoroastriană despre creaţiunea lu- 
mei şi se întreabă, cu o naivitate adorabilă, care 
din donă o fi originalul și care copia! 

„Cetitorii noștri zice savantul scriitor, ne vor 
„A recunoscători de a le face cunoscut noua solu- 
„ție (?) dată acestei probleme de către eminentul 


www.dacoromanica.ro 


— 89 — 


S'a întimplat însă un-lucru, foarte 
natural de alt-fel. 

Poporul căruia patriarchul biblie 
voia să hărăzească noua credință, 
era departe de a poseda toate în- 
sușirile cerute, pentru a putea îm- 
brăţișa ideea cea nouă în toată 
curăţenia și în toată întregimea el. 

Voiesc să admit chiar un lucru 


„nostru amic“!), „Influenţa ebreo este nu maï 
„puţin vizibilă în Zend-Avesta pe cât influenţa 
„meo-platoniciană ; ea se observă nu în doctrină, 
„dar în vederile generale şi în formă. 

„Pentateucul şi Avesta sunt singurile cărți 
„religioase cunoscute, unde legislația scoboară 
„din cer pe pămînt, întro' serie de conversații, 
„mai mult sau mai puţin fantastice, intre legis- 
„lator şi Dumnezeu. Ambele cărţi tratează des- 
„pro creaţiune și omenire; și în omenire vor- 
„besc de rasa cea maï superioară ; şi în această, 
„rasă de religia cea mai adevămată. Ambele cărți 
„au de scop de a revela credinciosului regulele 
D 

„Concordanţe particulare arată unitatea pla- 
„nuluit. 

„Creaţiunea lumei. I. Iehova crează lumea în 
„şease zile, el crează succesiv lumina, cerul, 
„marea, pămîntul și plantele, stelele, animalele 
„Și omul. Il. Ahura Mazda (Ormuzd) crează şi 
„el lumea în şase perioade, începînd cu cerul 
„Si urmând cu apa, pămîntul, plantele, anima- 
„lelo şi omul“. 


1) E vorba de un coreligionar și colaborator la a- 
ceeași revistă, d. Alexaneru Kohut. 


www.dacoromanica.ro 


— 90 — 


imposibil. Voiesc să admit că toți 
Chaldeii care au urmat pe Abraham, 
eredeau cu tot dinadinsul în acest 
ideal, în acest ultim refugiu. O 
imposibilitate materială însă, se opu- 
nea la aceasta: era sîngele dege- 
nerat și spiritul dominat atîta vreme 
de cea-laltă credință, precum și 
de atîtea obiceiuri și moravuri al- 


CT a omului. In Genesă omenirea dos- 
„cinde dintr'o singură păreche, Adam și Eva. 
„Cuvîntul Adam însemnează el însuși om. In 
„Avesta omenirea descinde de asemenea dintr’o 
„singură pereche: Mashya și Mashyana cuvîntul 
„Masbhya însemnează, în limba zendică, şi el 
„tot om“, i 

In privința păcatului originar identitatea de 
asemenea este perfectă. 

Tot cam așa şi cu deluviul, 

Dar iată că distinsul cercetâtor al „studiilor 
ebraice“ alunecă uşor de tot asupra chestie, 
fără, să desvolte vre-o probă sau cel puţin vre-o 
consideraţie oare-care, și sfărșeşte cu o afirmaţie 
(pe care nu o dovedeste), prin întrebarea: 

„La çare epocă s'au facut aceste împrumuturi 
„de la doctrina judaică (?) și sub care formă ?* 

La care epocă? De asta e vorba aci? 

Ar fi trebuit mai întâi să dovedească d-nuj 
Israil Lewi faptul că Zenda Avesta, a fost co- 
piată după Biblie, şi pe urmă să se întrebe la 
ce epocă. Și tocmai lucrul acesta nu era uşor 
de dovedit. De aceea d-sa se strecoară frumusel 
pe din dosul perdelet. 

Ca să arăt că este tot atât de greșit pe cât 
este de necinstit, nu voi avea alt-ceva de făcuţ 


www.dacoromanica.ro 


— 9i — 


tele, cu totul altele, de cât ale 
poporului aric, cu care venise în 
contact. Prin urmare, ori cât de 
fericiți ar fi fost Chaldeii, care 
au urmat pe Abraham, cu ideea 
monoteistă, ei nu puteau să o păs- 
treze așa de curată, cum o luase 
de la noii sosiți. Mazdeismul lui 
Zoroastru în măinele Semiţilor tre- 
buia în mod fatal să degenereze. 


de cât să restabilesc datele istorice şi pentru 
Moise și pentru Zoroastru, 

Moise a trăit la curtea faraonului Ramses IL 
şi apoi la curtea lui Menephtah I, în secolul al 
XIV înainte de Christ; iar Zoroastru a trăit 
înainte de invazia Modilor în valea Eufratului, 
adică înainte de secolul XXV înainte de Christ, 
Cea, ce însemnează că doctrina lui Zoroastru este 
mai vechlă de cât doctrina lut Moise cu cel pu- 
ţin 1100 de ani. 

Cred că e de ajuns. Ar fi în adevăr straniu 
să admitem că autorul Zend-Avestol să fi visat 
că, că cu o mie și mai bine de ant în urmă, 
va naşte Moise, şi-l va veni chef să se urce pe 
muntele Sinai şi acolo, în mijlocul tanetelor şi 
fulgerilor să audă din gura lui Iehova faimoa- 
sele cuvinte, care alcătuesc cele zece porunci. 

De ce ne-am aventura să credem un fapt care 
n'ar conține în sine nimic natural, nimic posi- 
bil şi n'am urma calea logică cum că cel care 
a venit în urmă a copiat pe cel dinainte, cum 
sa făcut şi cum Sa urmat în tot-'auna. 

Că Ebreii şi Ebreo-flii voiesc să probeze pe 
toate căile, numai aceea ce le convine, aceasta, 
e çu totul o altă socoteală, 


www.dacoromanica.ro 


— 92 — 


Abraham însuși, marele refor- 
mator de se poate zice, a dat cel 
d'întâi exemplul. El a îmbrățișat 
credința întrun dumnezeu unic, 
„etern“, și a tot puternic, dar şi-a 
păstrat obiceiurile. Poporul său nu 
putea face maï mult de cât dînsul. 

lată un exemplu. Ca ori ce bun 
Chaldeu, el 'și-a luat o femee, pe 
frumoasa Sara; a fost însă departe 
de a fi mulțumit numai cu una, 
Biblia ne spune că, pe lângă Sara, 
bătrînul patriarch a mai avut vre-o 
câte-vaservitoare, printre cari Ha- 
gar, mama taciturnului Ismail 1). 
Mai mult de cât atît. Credinţa 
Chaideuluă Abraham despre fe- 
mee nu s'a modificat în Ebreul A- 
braham. Sara a fost vîndută mai în- 
tăi faraonului egiptean în schimbul 
unei numeroase turme de oi, argint, 
aur și sclavi de ambe-sexe?), şi 


1) Abraham a avut, afară de Isaac și Ismael 
mai mulți alțujbăieţi şi fete de la oa treia femee 
numită Detura. Pe acestia îl trimise spre Orient 
el fiind încă în viață. Genesa Cap' XXV. 

2 Abraham s'a stabilit cât-va timp în ținutul 
Negeb sau extremul Sud al Palestinei şi a să- 
äş luit la Gerar, capitala districtului filistean 


www.dacoromanica.ro 


— 53 — 


ápoï lui Abimelek, regele Filiste- 
nilor. 

Faptul este confirmat de Biblie, 
de și cam voalat. Aceasta se da- 
torește însă faptului cà Biblia n'a 
fost scrisă pe timpul lui Moise și 
mai puţin încă pe timpul lui Ab- 
raham 3). Intre cele două personage 
se strecoară un spațiu de timp 
considerabil. E vorba de zece secole 
cel puţin. Pe vremea lui Abraham, 
Semiţii aveau o concepție despre 
rolul femeii în lume cu totul alta 
de cum o avem noi astă-zi și, cănd 
cugetăm noi la moravurile din acele 


vecin. Crezând că Sara era Sora lui Abraham, 
regele o transportă în haremul sei, dar fiind 
avertisat de Dumnezeu, el o restitui lui Abraham 
făcându-i daruri scumpe. I. Halevy, „Revue 
Semitique. Année IIi pag. 125. 

Femeile care intrau în palat nu erau aduse 
în intimitatea regelui de cât după c> făcuse 
un stagiu, în timpul căruia ele erau parfumate 
și împodobite cu haine frumoase...... Ver- 
setul III Genesă. (Acelaşi) 

3) Primul istoriograf judeu a început să lu- 
creze numai în timpul domniei lui David. Acesta 
era un fel de serib însărcinat cu redactarea 
evenimentelor memorabile ale fie-cărei domnii. 
Marius Fontane (op citat). 

I. Halevy (Recherches bibliques) discutând 
data compunerei capitolului XV din Genesă, o 
fixează în timpul lui Solomon. 


www.dacoromanica.ro 


vremuri avem absolută și imperioasă, 
nevoie să ne desbrăcăm de ori-ce 
prejudițiu. 

E nevoie să se știe iarăși că 
valea Nilului era de mult populată 
cu. tot felul de naţionalităţi, maï 
cu seamă asiatice. In special femeile 
asiatice erau foarte mult apreciate 
de Egipteni. De mult încă asiaticii, 
jucau în valea Nilului: rolul de his- 
trioni, căntăreți, dănțuitori, scribi, 
negustori și preoți chiar. Femeile 
asiatice în special plăceau cu deo- 
sebire Egiptenilor, pentru că se 
presentau în mai bune condițiuni. 
Se stabilise deja de mult obiceiul 
ca imigranții asiatici să plătească, 
Egiptenilor nevoia de a se stabili, 
de a munci, de a trafica, ospitali- 
tatea întrun cuvînt, cu surorile, 
cu femeile și cu fetele lor. Era 
aceasta de partea Egiptenilor, ca 
un drept al segniorului, pe care”l 
percepeaii cu cea din urmă punctua- 
litate. Nu e prin urmare cătuși de 
puţin de mirare ca Abraham să 
nu fi făcut alt-ceva de cât ceea ce 
era în uz, ceea ce era stabilit, 


www.dacoromanica.ro 


— 95 — 


ceea ce însă-și predecesorii sël 
făcuse. 

Și faptul că și-a vîndut femeea, 
dacă ne transportăm în acele tim- 
puri, nu trebue să ni să pară, de 
cât un act foarte natural, cu atît 
maï mult cu cât recompensa acestui 
tîrg a fost în adevăr demnă de 
învidiat,... „Abraham a devenit îr. 
urmă foarte bogat în turme, aur, 
argint și servitori de ambe sexe“. 

Bibha se încearcă să îndulcească 
puțin efectul acestor povestiri, cu 
care totuși se onorează. Ast-fel, ea 
spune că lahweh amenință cu rez- 
buharea lui și pe Faraonul egiptean 
pentru luarea Sarei în haremul seu 
și pe Abimelec regele Filistenilor, 
pentru acelaş motiv. i 

In ambele cazuri însă furia te- 
ribilului Sabaot se înmoaie cu daruri 
de turme numeroase... etc. Cât 
despre furia lui Abraham nu mai 
poate fi vorbă. Versetul 14 (Cap. XX) 
spune: „Abimelek dă lui Abraham 
vite și sclavi de ambe sexe, în 
dorința de a se face ertat de gre- . 
şala comisă luîndu-i femeea. Două, 


www.dacoromanica.ro 


— 96 — 


versuri maï jos însă găsim urmă- 
toarea idee curat judaică: „La 
„urma urmei Abraham n'avea nici 
„un drept de a fi îndemnisat, fiind, 
„el insu-şi cauza inciden- 
„tului (sic); Sara, singură avea, 
„dreptul de a reclama în contra 
„răpitorului seu“ $). 

Grija ce pune scribul, care a 
redactat aceste versuri, de a în- 
vălui cruditatea adevărului, dove- 
dește îngustimea, vederilor sale. 
Tradiţia e mai frumoasă așa crudă 
cum sa transmis. El însuși se dă 
prins în versul următor, când, vor- 
bind de cele ce sau petrecut în 
haremul lui Abimelek, după întro- 
ducerea Sarei, zice: „Tachweh“ 
făcuse stearpă (traducere sinceră : 
inchisese or ce săn) toată casa 
lui Abimelek, din cauza Sarei....... 

Prin urmare îndoială nu mai 
încape: Sara a fost vîndută și fa- 
raonului egiptean și regelui filis- 
tean. In schimb, patriarchul sa 
întors în țara lui Chanaan, may 


1). 1. Halevy(op citat) 


www.dacoromanica.ro 


_ 97 — 


bogat de cum ar fi visat vre-o 
dată; iar în această ţară soarta, 
nui a fost mai puţin favorabilă, 

Ştia bine bătrînul că fără avere 
nimic nu e posibil pe astă lume, nici 
chiar o propagandă religioasă. 

Paginile Bibliei sunt pline de 
fapte, care confirmă cele spuse în 
capitolele precedente. Istoriografii 
toți care sau ocupat cu aceast 
parte a istoriei, nau avut la în- 
demână un izvor mai prețios de 
cât Biblia, totuși nu cunosc chestie 
istorică, asupra căreia cercetările 
critice să se fi trudit mai mult. 
Or, faptele expuse în Biblie do- 
vedpsc până la evidență nu numai 
descendența poporului Ebreu, dar 
chiar moștenirea tutulor apucătu- 
rilor sale, moştenire ce — în unele 
trăsuri generale cel puțin — se ob- 
servă încă și astăzi. 

Iată încă o serie de fapte care 
dovedesc aceasta. 

Dumnezeu, ca să încerce cre- 
dința aliatului seu, Abraham, „îi 
poruncește să/'i aducă jertfă pe fiul 
seu unic Isaac“. 


www.dacoromanica.ro 7 


— 98 — 


Şi Biblia adaugă: Abraham, de 
şi foarte măhnit de pretenţiile lui 
Dumnezeu, pornește cu fiul seu 
Issac, la locul de jertfă, cu cuțitul 
ascuțit, gata să'l înjunghie, spre a 
proba lui Dumnezeu că el, Abra- 
ham, se ţine de cuvînt. In mo- 
mentul suprem însă, Dumnezeu 
opreşte pe Abraham și! arată un 
berbece care păștea... etc... 

Inainte însă de povestirea acestui 
paragraf, aceeași ltiblie ne vorbește 
despre greutatea cu care Dumnezeu 
acordase lui Abraham graţia dea 
avea, un fiu legitim, un urmaș din 
Sara, destinat să prepetueze neamul. 

Se știe iarăși că la popoarele semi- 
tice era în uz monstruoasa credință 
de a jertfi viața primilor născuți lui 
Moloch și am explicat în de ajuns 
rudenia dintre acest zeu feniciano- 
cartaginez cu Yahweh, 

Cine ar îndrăzni să nege această 
rudenie, când însăși Biblia po- 
vestește faptul arătat maï sus? 1). 


„1 Abraham avea încă să ispășească o ultimă 
şi Supremă încercare, Fiul seu Issac, în care 
pusese atita iubire şi atitea speranţe, era săi 


www.dacoromanica.ro 


— 99 — 


Chestia este aşa dar destul de 
lămurită. 

Ebrei, ca și consângenii lor din, 
Chanaan, din Fenicia sau C rtegena, 
aveau oribilul obiceiu de a'și ucide 
copiii, fie spre a îmblânzi un D-zeu 
îngrozitor de rău, fie spre a pro- 
ba unui alt Dumnezeu nu mai 
puţin rău, căl iubeşte și că "i este 
devotat mai presus de ori-ce, mai 
presus chiar de cea mai sfintă și 
cea mai divină din simţirile ome- 
neşti. 

” Cu cât cuget mai mult, cu atît 
obiceiul acesta mi se pare mai pu- 
țin natural. 

Biblia, care—o repet—s'a —scris 
mult maï târziu, se încearcă în 
zadar să atenueze aceste orori. Ea 


fie răpit, nu de vre-o boală în contra căreia 
ar fi reclamat protecţia divină, dar de către 
însuși Dumnezeu, care-i dădu ordin, de a'l sa- 
crifica pe un munte. Sacrificiul copiilor era un 
obiceiu general la popoarele din Chanaan. Ab- 
raham ştiu să arate că iub;a mai mult pe Iah- 
weh de cât Chananeauil pe zeii lor, căcă, pe 
când acestia din urmă ofereau (aruncau în foc) 
pruncii lor, spre a depărta de la dinşii neno- 
rociri inevitabile... ete. 

Genesa XXII — XXIII (Vezi Révue Semiti- 
que, pag. 189. (Anul 1895). 


www.dacoromanica.ro 


— 100 — 


spune că Dumnezeu a voit numai 
să încerce pe Abraham, să vadă 
dacă favoritul său merge cu devo- 
tamentul atît de departe, în cât 
să 'şi ucidă copilul atît de mult 
aşteptat și chiar dăruit de dânsul (!) 
în niște împrejurări supreme, atunci 
când Abraham disperase de a avea 
un moștenitor care să'i perpetueze 
neamul. 

Şi mă întreb: Ce fel de Dum- 
nez6u era acela, care cerea aseme- 
nea sacrificii ? 

Ce fel de făptură omenească ` 
este aceea care poate concepe o 
ast-fel de divinitate ? 

Pe timpul lui David, când a în- 
ceput să se scrie Biblia, acest 
monstruos obiceiu nu se pierduse 
încă, de oare ce se vorbia de dîn- 
sul ca de ceva cunoscut și admis 
de toată lumea. 

Cât-va timp înainte, unul din 
judecatorii poporului lui Israel. (al 
9-lea judecător’), a nume Jeptheu, 

1) Judecătorii erau maï mult nişte consilieră 
aleși şi numiți pe un timp det, de cât nişte 


magistrați : adose-ori ci au jucat rolul ce sufețir 
jucau la Feniceieni și în special la Cartaginezi. 


www.dacoromanica.ro 


— 101 — 


fiul lui Galaad și la unui curti- 
tizane, fu ales sufet de câtre Ebrei, 
ca să-l scape de Ainoniţii, cu care 
se aflau în xăzboiu. Jephteu învinse 
pe Amoniţi și porni în triumf spre 
reședință. Fiica lui îi eşi înainte 
cântănd și jucând, plină de fericire 
că vevedea pe tatăl seu întorcându- 
se victorios. Jephten o ucide, pen- 
tru că făgăduise divinități că va 
ucide prima ființă ce'i va ieși îna- 
inte... Copila muri, fără să murmur'e 
alt ceva de cât regretul că nu'şi 
utilizase virginitatea. 2) 

Faptul acesta de sigur nu era 
izolat, el confirmă un obiceiu bar- 
bar, monstruos, oribil, un obiceiu 
ce mintea omenească nici când 
și nicăeri n'a fost în stare să con- 
ceapă. Este cu atît mai monstruos, 
cu cât jertfa se făcea în numele 
lui Dumenzeu. 

Ceea ce este încă și maï carac- 
teristic, este că faptul arătat mai 
sus se petrecea la anul 1243 sau 
1242 înainte de Christ; el este 


2) M. Fontane Op citat, 


www.dacoromanica.ro 


— 102 — 


prin urmare posterior lui Moise cu 
cel puţin o sută și mai bine de 
ani. Prin urmare nici o posibilita- 
te de a scoate pe Ebrei din cer- 
cul vicios și degenerat al popoa- 
relor asiatice. In zadar să căsneșşte 
Ernest Renan să scoată în relief 
geniul civilizator al Ebreilor, el 
însu-și e forțat să recunoască că 
între Moloch și Yahweh există o 
rudenie strănsă 1). 

Să pășim mai departe: 

Issac are doi fii: Essau și Iacob. 
Primul născut era un om simplu, 
fără nici o ambiţiune alta, de cât 
aceea de a continua viața de no- 
mad, dusă atâta vreme de neamul 
care urmase pe tatăl seu. 

Iacob însă, este tocmai con- 
trariul. El are ambițiuni mari, el 
voiește să urmeze și să desăvir- 
şească opera începută de moșul 

1), Ofranda premiţiilor şi prin urmare a pri- 
milor născuți divinității, tu una din ideele cele 
maï vechi ale popoarelor zise semitice. Moloch 
şi Jahwebh în particular erau concepuţă ca focul 
care devoră ceea ce i este oferit, aşa că, a da 
lui D-zeu, însemna a da focului să mănânce. 


„Ernest Renan“, Histoire du peuple d'Israel, 
Vol I. Pag. 120. 


www.dacoromanica.ro 


— 103 — 


său, operă degenerată deja în mare 
parte și redusă la cea maï simplă, 
expresie. O piedecă însă se punea 
de-a curmezișul planurilor lui: era, 
dreptul de prim născut pe care °l 
poseda fr tele său Essau. Printr'un 
subterfugiu, pe care Biblia ’l explică 
în modul cel mai naiv posibil, Ia- 
cob fură fratelui său dreptul de 
primogenitură, și devine stăpân pe 
situație; iar Essau, desmoștenitul, 
pleacă de la căminul părintesc și 
'și rătăcește viața prin întinsul ne- 
cunoscut al stepelor și câmpiilor 
goale, fără a lăsa nemic de seamă 
în urma lui. Se știe numai atât că 
și-a sfîrșit zilele în ţinutul Edom, 
situat în apropiere de Arabia, în 
special de logurile ocupate de 
fratele s&u vitreg „tăcutul“ Ismael. 

Jacob remâne locului și devine 
adevăratul fondator al poporului 
israelit. 

In scutul coprins al acestui 
studiu am vorbit prea puţin de 
un alt neam, vecin cu Semiţii, asi- 
atic și el, semit prin urmare, în 


www.dacoromanica.ro 


tot cazul de mult, foarte de mult 
în contact cu poporul lui Israel 
și cunoscut de dânsul. E vorba de 
poporul gramean, care locuia ți- 
nuturile muntoase ale Armeniei de 
astăzi. 

Dacă —cum susține Renan—toate 
aceste nume: Abraham, Isaac, Israel 
nu sunt alt-ceva, de cât nişte 
mituri, sau personificarea unor tra- 
diții depărtate, atunci, judecând lu- 
cerurile după chipul cum istoricii 
caracterizează pe Laban „aramea- 
nul“ socru lui Iacob, trebue să atri- 
buim acestui popor niște aptitudini 
nu mai puțin asiatice decât Chalde- 
ilor și Ebreilor. 

In studiile făcute asupra Semi- 
ților, la începutul istoriei lor atât 
de întunecoase, grupul Ebreu se 
găsește de o dată transplantat, 
aproape de țărmul Mediteranei, în 
regiunea Damascului, rătăcind din 
loc în loc după pășuni. 

Istoricii numesc la început pe 
acest grup, probabil spre a'l deo- 
sebi de cele alte grupuri semitice, 
Terachiţi, adică urmași ai lui 


www.dacoromanica.ro 


— 105 — 


Terah — unii scriu Tareh — 
tatăl lui Abraham, orginar din 
cetatea Ur: Cum însă pe acea vreme, 
și la Ebrel maï cu seamă, tendinţa 
de a spiritualiza sau mal bine de 
a diviniza originile, era puternică, 
Ebreii aceștia, străbunii Ebreilor lui 
David şi maï târziu ai celor de 
astă-zi, perpetuau tradiția emigra- 
țiunei lor din Caldeea, considerînd 
pe Abraham când ca pe un om, 
când ca pe un zeu. Cuvântul Abra- 
harm, derivat din AV-Orham 
însemna „părinte a multor *) 
popoare, Alţii, prescurtându-l în 
Abram, îi da semnificaţia de 
„părintele cel prea înalt*.. Bra con- 
siderat ca un om bun, un adevă- 
rat părinte, pentru că, cel dîntăi 
poate — de sigur că cel dintâii 
cunoscut dintre Semiți — refuzase 
de a sacrifica pruncul său zeului 
neîndurat. O altă versiune se pare 
că circula printre cel care, la um- 
bra cortului, povesteau trecutul, 


1) Ernest Renan Histoire de peuple d'Israel 
Vol. I. pag. 92 


www.dacoromanica.ro 


— 106 — 


trasmințând legenda din generaţie 
în generaţie. Se zicea că Dumne- 
zen i-a acordat lvi aceasta graţie 
— fapt unic în istoria religioasă a 
popoarelor semitice — de a primi 
jertfa unui berbece în locul prun- 
cului dorit. Se înţelege ușor că, astfel 
îndumnezeit de spiritul poporului, 
Abraham și urmașii lui erau ridi- 
cați mult în stima popoarelor Semi- 
tice. Afară de Ebreii  terachiţi, 
alte popoare ca Edomiţii, Moabiţii 
etc., 'şi făceau o onoare de a se 
considera, ca popoare ale lui Abra- 
ham. Damascul chiar pune un 
Abraham printre regii săi legen- 
dari. 

Iacob auzise de, bogăţiile lui 
Laban, arameanul şi mai auzise 
încă și de frumusețea Rașelei. 
Aceste două consideraţiuni au fost 
de ajuns pentru ca să-l îndemne 
a face o călătorie în partea locului. 

Intre Iacob și Laban se deschide 
o luptă, căci târgul era prielnic 
și de o parte și de cea laltă. 
Laban voia negreșit să aibă de 
ginere pe Iacob, dar voia să se 


www.dacoromanica.ro 


— 107 — 


scape mai întăi de fata cea mai 
mare, Lea, care era uită; iar 
dacă era forţat să dea pe Rașela, 
cel puţin frumusețea aceșteia din 
urmă trebuia să-i procure oare 
care avantaje. 

Rezultatul acestei lupte a fost 
că Iacob a învins. Nu de geaba 
învinsese el pe îngerul lui Iehova, 
nu de geaba primise el porecla de 
Israel „învingătorul“, 

El reuși să ia și pe Rachela, ba 
încă aceasta din urmă luă cu 
dânsa (fură, este termenul) toată 
averea bătrânului sču tată..... 

E caracteristice cum acești patri- 
archi nu se uitau la mijloace, spre 
a aduna bogății. 

In urma acestui act Genesa 
spune că Iacob avu apoi turme 
numeroase de vite, cămile, servitoare 
şi sclavi..,. 

Se înțelege. Aceasta era princi- 
palul. Primum vivere deinde 
philosophari.: 

Trece vreme multă şi anii ur- 
mează anilor. Iacob, cu nevestele 
și sclavii lui, — un trib întreg — 


www.dacoromanica.ro 


— 108 — 


rătăcesc din loc în loc, „nomazi“ 
căutănd locuri de pășunat și înâl- 
țînd cortul acolo, unde iarba îl 
ademenea. 

Alte tribun, tot semitice, reuşise 
să, se anine, fie în vre?o oază, fie 
pe flancul unui munte, fie pe tår- 
mul mâmii — aci mal cu seamă, 
Și aci gustau el deja deliciile vieţei 
sedentare. 

Se pare că, la un moment dat, 
lui Iacob i se urîse cu viaţa răti- 
citoave ce ducea de atîta vreme. 
In creerul popoarelor nomade nu 
se poate forma noțiunea vieței 
sedentare, de căt numai sub înflu- 
ența unui mediu făcut a nume să 
le sugereze aceasta, Şi tocmai acest 
mediu nu a lipsit, judecând după 
varietatea regiunilor ce cutreera 
ŞI mai cu seamă după îndemnul ce- 
lor alți Semiţi. 

Dar lacob nu știa cum să în- 
ceapă, ca să aibă un oraș al lui, 
chit ca mai pe urmă din acel oraș 
să 'și făurească o ţară întreagă, 

Trecerea unui popor de la sta- 
rea nomadă, în care trăise veacuri 


www.dacoromanica.ro 


— 109 — 


întregi, la, o viaţă sedentară, presu- 
pune un proces de transformare plin 
de tot felul de vicisitudini, care 
cere timp îndelungat. 

Iacob, se pare, n'avea vreme să 
aștepte. El voia să ajungă numai 
de cât. A fost destul să constate 
binele ce tribul lui va trage din- 
two viaţă sedentară, pentru ca 
scopul să fie atins cât de repede 
și cu ori ce chip. 

Predecesorii lui se mulțumise a 
acumula averi, dar dø atunci se 
strecurase ani și ani, în care timp i- 
deea, vieței sedentare putuse lua fi- 
ință în creerul nomazilor. Iacob, de 
sigur, i-a simţit necesitatea, 

Copil avea deja doi-spre-zece, 
printre care şi o fată, Dinah, renu- 
mită prin frumuseţea eï. Sclavi și 
sclave destule, turme de vite nu- 
meroase, și cămilele nn mai ajun- 
geau să transporte dintr'un loc 
într'altul atîtea bogății. 

O nevoie -împerioasă prin urma- 
re cerea, impunea lui lacob să se 
așeze unde-va. 

Dar unde ? 


www.dacoromanica.ro 


— 110 — 


In mersul lui vagabond, din câm- 
pie în câmpie și din oază în oază, 
el se apropiase de oraşul Sichem 
(Naplusa actuală) și pusese ochiul 
pe dînsul. 

Nu de multă vreme se așezase 
aci un neam semit și se alcătuise în 
stat despotic, după cum se prac- 
ticau lucrurile pe acea vreme. 

Pe dată ce se iviră Iacob și 
cu lumea lui de oameni și vite, 
Regele Schemiţilor căută să cu- 
noască pe noii sosiți și, de la prima, 
întîlnire, puse ochii pe tînăra Di- 
nah, pe care o şi ridicâ, din cortul 
părinților sei și o transportă în 
hăremul lui. Chestia de cinste la 
Semiţi nu exista, pe acea vreme cel 
puţin. Dorinţa de a se îmbogăţi 
cu oli-ce chip şi pe ori-ce cale, 
iată, ce a posedat, și ce va poseda 
această rasă cât va trăi, 

Urmând exemplul moșului seu 
Abraham și al tatălui sau Isaac, 
care vându-se în aceleaşi condițiuni 
fie care pe femeile lor, Iacob, 
mai practic și mai ambițios de 
cât glorioșii sei predecesori, con- 


www.dacoromanica.ro 


— ilii — 


sacră, obiceiul strämoşesc, și începu 
tratativele cu regele Sichemuiui. 
Reuzltatul acestor tratative a fost 
că Dinah va remâne pentru tot 
deauna în haremul regelui, iar cele 
două, popoare, Israeliţi și Sichemiţi, 
se vor contopi. Şi pentru ca acest 
tractat de alianță să aibă o con- 
sacrare decisivă, Regele și întreg 
poporul sichemit trebuia, să se cir- 
cumciză,. 

Orbit de patima ce'i înspirase E- 
breea, Regele ordonă tutulor bărba- 
ţilor din Sichem să suporte această 
operație, și, pe când cu toții sufe- 
reau consecințele actului, cuprinși 
de friguri, emasculați, neputincioşi, 
bolnavi, Iacob și cu toți ai lui se 
reped asupra lor și "i ucide până la 
cel din urmă. 

Iată cum patrirarchul Iacob, 
părintele neamului lui Israel, a 
devenit stăpîn pe cetatea Siche- 
mului. 

Faptul este descris pe larg în 
Biblie. Se vede însă că scribul care 
a consemnat faptul. a simţit nevoia, 
să atenueze oroarea faptului, căci 


www.dacoromanica.ro 


— 113 — 


aduce o scuză, „El adaogă: Iacob 
a făcut această crimă, pentru uși 
răzbuna în contra regelui Siche- 
mului de răpirea ficei sale Dinah. 

Şi aci, ca în multe părţi se ob- 
servă imediat judecata îngustă și 
naivitatea scribului, căci, după or- 
dinea în care s'au petrecut faptele, 
ideea de răzbunare ar fi fest cel 
puțin tardivă, din partea unui om 
atât de deștept și atât de practic în 
același timp. 

Dată Iacob sar fi înfuriat ime- 
diat după răpirea fetei, atunci s'ar 
fi putut admite explicaţiile Bibliei 
în loc de asta însă, el se pune la 
tocmeală cu regele hrapitor, şi 
„_cine-va nu poate discuta bazele 
unei alianțe definitive şi pe viață 
de cît fiind foarte liniștit. 

Adevărul însă este că Iacob a 
profitat de ocazie, spre ași pune 
în practică un plan, al cărui re- 
sultat a fost una din cele mai odi- 
oase crime din câte se văd înșirate 
în așa zisul vechiul testament. 


www.dacoromanica.ro 


— 113 — 


Faptul este descris pe larg în 
Biblie. Se vede însă că scribul, care 
a consemnat faptul, a simţit nevoia 
să'1 atenueze oroarea, de oare ce'i 
aduce o scuză, El adaogă: „Iacob 
„a făcut această crimă, pentru ași 
„lăzbuna în contra regelui Siche- 
„mului de răpirea ficei sale Dinah“. 

Şi aci, ca în multe părți, se ob- 
servă imediat naivitatea, judecata 
îngustă a scribului, căci, după or- 
dinea în care sau petrecut faptele, 
ideea de răzbunare ar fi fost cel 
puţin tardivă din partea unui om 
atât de deștept şi atât de practic în 
același timp. 

Dacă Iacob sar fi înfuriat ime- 
diat după răpirea fetei, atunci s'ar 
fi putut admite explicaţiile Bibliei ; 
în loc de asta însă, el se pune la 
tocmeală cu regele hrăpitor, şi 
cine-va nu poate discuta bazele 
unei alianţe definitive și pe viaţă, 
de cât fiind foarte liniștit, 

Adevărul însă este că Iacob a 
profitat de ocazie, spre ași pune 
în practică un plan, al cărui re- 
zultat a fost una din cele mai odi- 

8 


www.dacoromanica.ro 


— 114 — 


oase crime din câte se văd înşirate 
în așa zisul vechiul testament, 
Ceea ce este caracteristic în a- 
titudinea lui Iacob, nu e faptul în 
sine, căci, la urma urmei, nu tre- 
buie să tragem concluzii rele dintr- 
un fapt barbar foarte comun, foarte 
frequent și deci foarte posibil pe 
acele vremuri. Cu toată alegerea, 
acestui popor de către înaltul Je- 
hova, el a putut prea bine să comită 
tot. felul de acte, unele mai repro- 
babile de cât altele. Până și peste 
actul, în adevăr monstruos al lui 
Iacob, trec, cum se trece peste toate 
evenimentele istorice, unde viaţa, 
se prezintă în niște condițiuni așa, 
în cât asemenea abominaţiuni nu 
sunt nici de cum niște acte extra- 
ordinare. Ceea ce reiese însă este 
faptul că, adunând toate actele 
la un loc, şi judecându-le, ele 
dau naștere unui sistem bine 
definit, unui drept politic, care se 
urmează, se moștenește și se per- 
fecționează din tată în fiu, din 
generație în generaţie. Iacob e 
pătruns de faptele, de modul de 


www.dacoromanica.ro 


— 115 — 


a proceda, al tatălui și moșului 
său și "1 imitează cu adăogirea 
monstruozității arătată mai sus. 

Mijloacele nu sunt căutate nici 
cercetate dacă sunt sau nu bune, 
de acești întemeietori ai unui neam 
care a străbătut cea mai lungă 
cale cunoscută în istoria omenirei. 
Sunt sentimente pe care acest neam 
nu le-a cunoscut şi nu le va cu- 
noaște nici o dată. Așa, ei n'au 
cunoscut nici mila, nică generozi- 
tatea nici pietatea. Reducând toată 
activitatea lor la îmbunătăţirea 
traiului lor, cu ori ce preţ, ei au 
căutat să'și îmulțească cât mai 
mult posibil mijloacele de apărare, 
iar piedicele ce întâlneau, le oco- 
leau, dacă nu puteau face alt-fel, 
sau le nimiceau... și aceasta fără să, 
dea dovadă vre o dată — atunci 
ca și mai pe urmă, ca și în tot 
d'auna— de cel mai elementar scru- 
pul. 

De acum poporul lui Israel se 
prezintă în istorie pe deplin con- 
stituit. El are un caracter perfect 
definit, atât de bine definit, în cât 


www.dacoromanica.ro 


— 116 — 


nu va desarma cât 'va trăi şi oră 
ce i sar întâmpla. Ori ce va face 
și ori ce va întreprinde, va fi în 
numele Dumnezeului ce și-a făurit 
după chipul și asemănarea Ini. Ebreii 
sunt sigui că tot ce nu va fi 
Israel sau nui va aparţine, va fi 
exterminat de dânsul fără milă, 
Și cu toate astea poporul lui 
Israel numai bine na văzut de 
la Zeul ales, zeul alcătuit de dîn- 
şii. Iehovah nu a făcut decât să-i 
torture, căci ru cunose un singur 
popor în întreaga istorie, care să 
fi dus o viață mai greu de cât 
poporul ebreu. Scăpat astă-zi de 
sub jugul faraonilor, el nu va apuca 
să se constitue în stat și va merge 
să îndure captivitatea unui Nabu- 
chodonosor oare-care, unde e des- 
tinat să sufere umilinți încă și mai 
atroce de căt în Egipt. Scăpat și 
de aci, el cade în mîinile Romanilor. 
Vesnice neastîmpăraţi, cu sîngele 
tot dauna în foc, ei caută să 
scape de jugul asupritorului, dar 
aceste revolte sunt de regulă înă- 
bușite în sînge, până ce, spre a 


www.dacoromanica.ro 


— 117 — 


sfirși o dată cu aceşti blestemaţi, 
care reclamau în fie-care moment 
vigilența armatelor romane, statul 
lor este nimicit, orașul lor, metro- 
pola faimoasă, al cărui nume era 
destinat să străbată secoli, dănt- 
mat întrun mod atât de cumplit, 
în cât nu mai rămăsese piatră 
lângă piatră. In intervale, ici și 
colo, la distanţe mai mult or mai 
puţin depărtate, se ivesc oare- 
care clipe de independență și de 
bravură; dar acestea sunt numai 
niște clipe. Restul umiliri peste 
umiliri. La Babilon este actor și 
spectator în acelasi timp — fără 
voia lui — la s&rbăţorile criminale 
date în onoarea zeului Belus. In 
Egipt ei ridică cu umerii și cu 
braţele lor coloanele imense, cu care 
se construese nepieritoarele pira- 
mide. In ţara lui — în Palestina 
-—sau aiurea, actele Ebreului sunt 
dominate de un despotismu fără 
margini și grumajii lui gem necon- 
tenit subt greutatea unei mantil 
de plumb. 
Nefericit popor! 


www.dacoromanica.ro 


— 118 — 


„Pe întinsul nisipurilor, ca și 
„în incinta orașelor — colo rătă- 
„citor, colea supus — gura lui nu 
„se deschide, de cât pentru a 
„exala un gemăt de durere şi de 
„lipsă. — Cântecele lui sunt plân- 
„Seri, poemele lui nişte vaete. 
„Profeţii blesteamă și '] ameninţă 
„cu urgia celui de la care așteptă 
„ajutor și protecţie! Filosofii lui 
„gem sub influenţa blestemului ce'l 
„urmăreşte! Până şi legislatorii 
„lui Israel t) nu face alt-ceva de 
„cât să blesteme și să dispereze“. 

Influențat de împrejurăni atât 
de funeste, cu un sânge stricat, 
încă de la origină, de un mediu 
implacabil, Ebreul nu putea tä ca- 
pete un caracter altul, de cât acela 
ce a avut în tot d'uuna, caracterul 
unui sclav. El va poseda în tot 
dauna sobrietatea mizeriei și lo- 
viturile unei soarte fără milă. Res- 
pect pentru muncă na putut să 
aibă, pentru că munca a fost pen- 
tru el veșnic o pedeapsă. Noţiunea 





1) Pompejo Gener. Op. citat, 


www.dacoromanica.ro 


— 119 — 


de libertate, era în mintea lui atât de 
cufundată în întuneric, în cât doar 
o minune nesperată îi va hărăzi 
poate această dumnezeiască fa- 
voare. Viaţa de sclav, dusă un lung 
și nețărmuit numër de ani, "l-a 
făcut astut, și când a scăpat de 
biciul tiranului, și-a adus aminte 
că toți i-au fost vrăjimași, că toți 
au trăit din munca lui, și și-a răsbu- 
nat... și "și răzbună încă... 

N'a căpătat nimic de la nimeni 
în decursul veacurilor și nici că a 
voit-o. Nici o schimbare nu sa 
putut face în sângele lui. A rămas 
acelaşi ca acum trei mii de ani 
și același vu rămăne, căci când 
se va schimba nu va mai fi. Aşa, 
însă, cum se găsește, urgisit pretu- 
tindeni și de pretutindeni gonit, 
gândul lui se îndreaptă către cer, 
și cugetă zi şi noapte la salvatorul, 
la Mesia, care ’l va scăpa de nă- 
praznica urgie și care va găsi rostul 
unei vieți fără ţel, și fără Dum- 
pezeu, 


www.dacoromanica.ro 


— 120 — 


Ebreii în Egipt 


Și lanţul se urmează, neîntre- 
rupt, același tot același. Faptele 
decurg unul dintr'altul fără ca să 
aducă cea mai mică schimbare fivei 
lucrurilor. 

De acum, elementele care com- 
pun istoria acestui popor, încep a 
lua o formă mai concretă. Puțin 
câte puţin, ele se desfac din man- 
tia nesigură a întunericului. Le- 
genda dispare și face loc istoriei 
sigure, istoriei documentate. 

Istoria lui Iosef nu se mai poate 
considera ca un mit, nică ca o le- 
gendă. Viaţa lui este luminată, do- 
cumentată, sigură. 

Cine a fost Iosef? 

Se știe că Iacob a avut doui-spre- 
zece băieţi și o fată. Rubin, Simion, 
Levi, Iuda, Isachar, Zabulon dim- 
preună cu fata Dinah, erau copii 
născuţi de Lea; Dan, Naftali, Gad 
și Asur, erau copii din sclave; Io- 
sef și Benjamin erau căpătați de 
la Rașela. 


www.dacoromanica.ro 


— 121 — 


Se mai știe că, încă cu mult în- 
ainte de Abraham chiar, Ebreiï 
emigrau în Egipt, unde găseau de 
muncă, o pace relativă şi o hrană 
suculentă în abondenţă. Cu spiritul 
lor ascuţit, cu răbdarea lor neţăr- 
murită, gata la toate sacrificiile și 
la toate umilințile, ei găseau aci 
un adăpost sigur și speranţa de a 
obține o situaţie strălucită, 

Las la o parte legenda geloziei 
fiilor lui Iacob în contra lui Iosef, 
unul din preferiţii bătrinului pa- 
triavh. Adevărul poate fi acesta, de 
oare-ce Rașela era nevasta cea pre- 
ferată, fiind mult mai frumoasă de 
cât sora ei Lea, 

Oi cum ar fi, vîndut sau plecat 
de bună voie, Iosef ajunge în E- 
gipt şi devine serib la Putifar, sub 
numele de Zaphnat-Paneah. Deș- 
tept de sigur, fiumos la chip și 
atrăgător la vorbă — doar era fiul 
Rașelei—el reuşeşte în scurtă vreme 
să-și câștige o reputaţie serioasă. 
Averile lui Putifar erau conduse 
de o mână dibace și Egiptenii aveau 
un mare respect pentru oamenii 


www.dacoromanica.ro 


— 122 — 


ageri în a rotunji sumele. Cali- 
tățile lui și fisice şi morale lau ri- 
dicat atît de sus, în cât reușește 
să ia, de soție pe fiica unui preot, 
fapt care i-a asigurat o situaţie 
splendidă. 

De aci şi până la marea dem- 
nitate care °l aștepta nu mai era 
de cât un pas. El întră mai întâi 
ca scrib la una din secțiunile ave- 
rilor faraonului; iar, nu tîrziu după 
aceasta, deveni primul consilier al 
tronului, un fel de Bismare al an- 
ticităţii, 

Politica lui fu numai economică, 
e adevărat, dar remarcabilă ca 
spirit  judaic, 

Este extraordinar cum în această 
privinţă, Semiţii au fost tot-d'auna, 
neîntrecuți. Sunt autori care susțin 
că, calitățile mercantile ale Ebrei- 
lor datează numai de când rega- 
tul lor a fost nimicit șiei sau răs- 
pândit pe suprafața globului. A- 
ceștia caută a dovedi că aptitu- 
dinile lor comerciale au fost deter- 
minate de îndelungile persecuţi- 
uni din partea creștinilor. Eroare, 


www.dacoromanica.ro 


— 123 — 


eroare. Voluntară sau împusă, dar 
eroare, și Iosef este cva mai vie 
dovadă. 

Iosef este cancelarul faraonului. 

Se întinplă atunci în Egipt o 
foamete îngrozitoare. Ce face Eb- 
reul ? Prevăzând rezultatul dezas- 
tros al recoltei, el cumpără toate 
grânele cu prețuri ridicate și le 
păstrează în magazii pănă ce foa- 
metea se declară, deslănțuind jalea 
peste tot regatul. 

Se știe că fie care egiptean era 
agricultor și proprietar rural t), 
Constrînşi de foame, bieţii propri- 
etari se duceau la curtea regelui 
și cereau să împrumute grâul ne- 
cesar pentru hrană, Inteligentul 
ministru—și inteligent și a tot pu- 
ternic— le împrumuta grău, dar 
nu pe credit nici cu poliţă, ci pe 
amanet, ipotecă. Preprietarii n’a- 
veau alt-ceva de emanetat de cât 
porțiunea de pământ ce posedau, 
prin urmare, rînd pe rînd, aceste 


1) Vezi studiul meu „Africa“ pagina 87, 88 
şi 89, 


www.dacoromanica.ro 


— 124 — 


proprietăți deveneau proprietatea 
regelui. Cei cari n'aveau proprie- 
tăţi, se angajau a plăti impozite 
grele pe o parte sau pe toată 
viaţă. Și foametea a durat mult, 
șeapte an în șir, spune legenda. 
Poatăcă, chiar pe acea vreme, un fa- 
raon oare care, sau ori-cine altul s'ar 
fi găndit să vie în ajutorul popu- 
laţiunei căzută într'o atât de mare 
suferință ; dar la cârmă era Iosef, 
fiul lui Iacob, ebreulcu simţul aca- 
parator, semitul incapabil de senti- 
mente altruiste, prin urmare in- 
capabil de a se gîndi la alinarea 
suferinților unui popor întreg. N'au 
fost scutiți de căt preoții, care 
erau și eï Ebrei în mare parte, 
compatrioți dai lui și pe carei 
favoriza și pentru că erau de ori- 
gină asiatică și pentru că făceau 
parte din casta sacerdotală, cea 
mai puternică în stat, în Egipt 
ca pretudindeni *). 

Egiptenii s'au supus fără să mur- 
mure și consecințile acestor ori- 


1) Marias Fontone. Op citat, pagina 185, 


www.dacoromanica.ro 


— 125 — 


bile exploatări s'a resimţit ani in- 
delunguţi în urmă, în tot regatul. 

Situaţia lui Iosef era splendidă. 

Regele era încântat de abilita- 
tea ministrului, care știuse să stoarcă, 
din însă-și mizeria poporului bo- 
găţii nenumărate. 

Preoţii °l admirau. Nobilii se te- 
meau de dânsul și-1 miluiau pro- 
tecţia. 

Și poporul nu se resculase. 

Popor muncitor cu deosebire, 
popor prin urmare cinstit, el nu 
pricepea încă colusalul abuz de 
putere al ministrului străin. De 
alt-fel, pe acea vreme, popoarele 
nu căpătase încă obiceiul, de a se 
rescula în contra unui ministru a- 
tât de agreat de suveran, atât de 
absolut stăpîn pe viață şi pe des- 
tinele lui. 

O răscoală ru sar fi putut în- 
tâmpla în Egipt, de cât în cazul 
când regele ar fi fost slab și po- 
porul condus și susținut de cei 
mai, de preoți mai cu seamă. 

Și tocmai acum nu era cazul. 

Iosef avea cu dânsul pe faraon, 


www.dacoromanica.ro 


—: 126 —- 


pe care "| îinbogăţise; avea apoi 
pe preoţi, pe care "i desceptase în 
traficurile lui, avea în fine pe no- 
traficurile lui, avea în fine pe no- 
bili, pe care "i ţinea sub picior. 

Grija aceasta, de a pune pecei 
tari de partea lui, o avusese din 
vreme și din vreme măsuri sufi- 
ciente fusese luate ?). 

lată cum, la un moment dat, 
Iosef dispunea de Egipt. Iată cum 
el devenise stăpânul a tot puter- 
nic, care dispunea de soarta, celui 
mai bogat regat din vechime și 
celui mai bine organisat. 

„Atunci — Biblia vorbeşte — 
„losef 'și aduse aminte de frații 
„lui, care rătăceau prin Chanaan 
„ȘI le trimise vorbă să vie în E- 
„gipt, unde nu vor mai duce grija 
„Zilei de mâine“, 

Şi fraţii lui Iosef, cu femeile, co- 
piii, servitori și sclavi, sosiră, 


1) Cât de mult s'a modificat caracterul Ebre- 
ului se poate vedea astă-zi chiar, Cel care vo- 
ieşte să se convingă, n'are decât să observe 
cele ce s'au petrecut; și se petrec încă în ţara 
noastră. De alt-tel este știut că tot ce e lag 
caută să se pună bine cu cel tari, 


www.dacoromanica.ro 


— 1927 — 


„ȘI erau mulţi la număr“. 

Alți semiţi invadase cu vre-o 
zece secole înainte Egiptul. Aceş- 
tia erau ZIyhksoșii, (cuvânt, care 
însemnează păstori), care între- 
rupse un moment mersul civiliză- 
rei egiptene 1) și fondară un stat 
semit puternic în partea Nord-es- 
tică a deltei, cu capitala în Ta- 
nis. Acești Hyksoși au cunoscut 
maï tîrziu pe Israelii, cu care au 
fost în contact mai cu seamă în 
epoca când aceștia din urmă se 
aninase pe lângă Hebron. 

Dar Hyksoșii sau egiptianizat 
cu timpul, cel puţin parte din- 
ti” înșiă, 

Drumul era deci făcut, lăsând 
chiar la oparte pe cei alți asiatică 
care erau atrași în această ţară 
de înleznirea cu care 'și asigurau 
un traiu mai bun şi mai asigurat, 

Cu temperamentul lor neastîm- 
părat, cu caracterul lor maleabil, 
ei au fost gata să îmbrăţișeze 


1) Ernest Renan, Op citat. 


www.dacoromanica.ro 


— 128 — 


orï-ce fel de ocupaţiune, afară de 
aceea a agriculturel. 

Printre asiaticii, care se stabi- 
lise în Egipt, Ebreii erau cei mai 
puţini la număr, Aceasta însem- 
nează că, cu toată vechimea ce 
le acordă Biblia, ei au fost printre 
cel din urmă Semiţi, care sau 
constituit în popor propriu zis. 

Când au fost chemaţi de Iosef 
în Egipt, fiii lui Iacob — poporul 
Israel—concentrat de astă dată și 
unit, ducea o viaţă precară, o viață 
de lipsă și de mizerie în Chanaan. 

Ei plecară deci fără întârziere. 
Și nici că aveau de ce să întîrzie. 
Auzise de isprăvile lui Iosef și 
știeau că el erau acum a tot pu- 
ternic în ţara cea mai bogată din 
lumea pe atunci cunoscută. Tri- 
misul acestuia navu deci nevoie 
să-i roage mult. Ei plecară toți cu tot 
ce posedau și, când ajunse la mar- 
ginile Egiptului, alți trimiși ai lui 
Iosef îi conduse în deltă,în ţinutul 
„ Gessen *, 1) ce li se destinase. 


1) Alţi autori îl numesc „Gosen“. 


www.dacoromanica.ro 


— 129 — 


Acest, ţinut constituia partea 
cea mai fertilă, nu numa! din del- 
tă, dar și din tot Egiptul. Pămînt 
de formațiune nouă, plin de ma- 
terii organice, această câmpie, a- 
coperită de vegetaţie și udată de 
numeroase canale naturale, era 
menită să asigure cea mai fru- 
moasă existenţă unul popor, care 
ar fi știut și voit să o cultive cu 
stăruinţă şi cu îugrijire. 

Iosef încă cugetase la aceasta. 
Cunoștea el din tradiție cât de 
amară e viaţa nomadului și mai 
cu seamă viața dusă de neamul 
din care făcea parte. Dorinţa lui 
intimă, era ca poporul Ebreu să 
devină sedentar, ocupându-se cu 
agricultura, El voia să colonizeze 
delta, cu neamul lui și să '] egip- 
tianizeze cu tot dinadinsul. S'a în- 
șelat, însă în ambele dorință. 

Ebrei n'au devenit agricultori. 

Eï nu s'au egiptianizat. 

Nau putut deveni agricultori, 
pentru că până acum, de când 
trăiau ca Ebrei, el nu se ocupase 
pro, riu zis cu munca câmpului. 


www.dacoromanica.ro 


— 130 — 


Păstori, da, fusese toată viaţa lor 
și încă cea maï mare parte dintr'- 
însa nomazi, agricultori însă nici 
o dată. Noţiunea beneficiului mun- 
cit și îndelung așteptat; nu o cu- 
noștea nici că avusese prilejul 
să o cunoască. 

Nu s'au egiptianizat, pentru că 
spiritul şi caracterul ebraic a îm- 
piedicat absorpţiunea sângelui e- 
breu în cel egiptean; pentru că 
Ebreul, din momentul ce sa năs- 
cut și până astă-zi, a rămas cu 
noțiunea de Ebreu, incapabil de 
a trăi subt o altă denumire etno- 
grafică. Au rămas deci și aci, cum 
au rămas pretutindeni și în toate 
timpurile, tot fbreă. 


Istoria Ebreilor în Egipt este 
tistă şi îndurerată. Este istoria 
unul popor, care venise aci plin 
de speranța de á găsi o viață nai 
bună, mal uşoară, o viață de pa- 
ce şi de odihnă, sau cel puțin o 
viață pusă la adăpostul grijei de 
ziua de mâine. 


www.dacoromanica.ro 


— 131 — 


Timp de un secol și mai bine, 
ei nau întîmpinat de cât umi- 
linţi atroce și sclavia cea mai 
amară, 

In starea de barbarie—ba chiar 
în starea de semi-cultură — omul 
nu a putut pricepe că munca 'și 
are valoarea sa intrensecă și că, 
numai ea, munca, se răsplătește; 
el voiește ca între relaţiile dintre 
om și om, cel care plătește sala- 
riul, cere, în schimb, cât mai multă 
muncă, iar cel care muncește, cere 
în schimb o plată cât mai mare. 
Barbarul și semi-cultul, ambii de 
o potrivă, se revoltă cu ușurință 
în contra avutului puternic, care 
le cere sacrificiul persoanei lor — 
sacrificiu ce adese-ori exagerează 
— în schimbul unei sume pe care 
o consideră mică și neînsemnată. 
Fericirea lor cea mai mare este a- 
tuncă, când se pot bucura de bu- 
nui, pentru care nu depusese nici 
o muncă, nu făcuse nici un sa- 
crificiu. 

Noţiunea de echitate, de echi- 
libru între muncă și resplată, abia, 


www.dacoromanica.ro 


— 182 — 


astă-zi se discută serios şi i se 
recunoaște valoarea, și totuși, as- 
tă-ză chiar, o punem cu multă 
greutate în practică. 

Ebreul pe atunci era barbar 
și, în'astă privinţă, barbar a rä- 
'mas până astă-zi. Resplata ce i se 
dă în schimbul sumei ce depune, 
e tot da una prea mică și, dacă 
nu mMurmură, cauza e că nu gă- 
seşte oportun. In schimb însă sa- 
larul ce plăteşte el însuşi este tot 
d'a una prea mare pentru munca 
ce primetşe în schimb. 

Intre Ebreul colonist şi egip- 
teanul de acum trei patru mii de 
ani deosebirea era desăvârșită. 
Cel d'întăi nu avusese încă timpul 
să cunoască avantagele viețeï se- 
dentare, pe câtă vreme Egipteanul 
era de două mii de ani civilizat. 

Nerăbdători, într'o continuă miş- 
care, Ebreii din Gessen făceau un 
contrast izbitor cu quietudinea më- 
surată a Egipteanului, sigur de ziua 
de miine şi cugetând numai la lu- 
crărïi grandioase, 

Ebreii nu cugetau de cât la mij- 


www.dacoromanica.ro 


— 133 — 


locul de a-'și satisface micile lor pa- 
timi. In toată viaţa lor, atât de lungă 
și atât de zdruncinată, ei veşnic 
au căutat formula unei organiza- 
țiuni sociale, fără a o putea găsi. 
Măsura lucrurilor, care ordonează 
o viață pașnică, nu o cunoșteau. 
Se certau. Ej de ei erau nemulţu- 
miți. El pe ei se urau. Ținutul 
Gessen deja nn-1 mai încăpea. 

Din înălțimea concepţiunilor sale 
grăndioase, faraonul Egiptului "şi 
aruncase de mult ochii asupra aces- 
tei mulțimi neastîmpărate, pentru 
executarea planurilor sale achi- 
tectonice. 

Egipteanul— cetăţean, agricultor 
sau artizan — nu se putea între- 
buința la ridicarea blocurilor de 
piatră pe vîrful acelor clădiri, care 
uimesc lumea, după trecere de mii 
de ani. 

Cu_miile și cu zecile de mii, E- 
breii erau aduși la locul de muncă 
unde, sub paza biciului, ei săvirşeau 
minuni, 

Din ordinul lui Meneftah I în- 
vingătorul Libienilor, ei ridicară, 


www.dacoromanica.ro 


— 134 — 


ziduri imense pentru întărirea E- 
giptului spre Vest, fortărețe, câm- 
puri întărite, 

Devenise niște uvrieri abili, pe a- 
tât de abili, pe cât de răbdători și 
supuși 

Şi se înmulțeau. 

Nau stat mai mult de cât un 
secol în ținutul Gessen. In acest 
timp ei devenise numeroși. S'a sem- 
nalat în tot-d'auna înmulțirea po- 
pulațiunei Ebreești. „Ce moştenire 
frumoasă a lui Yahweh, copiii! Ce 
recompensă frumoasă fructul pân- 
tecului“, zice un proverb ebreu. A- 
cest dar al procreării îl va avea 
Ebreul pretutindeni, întrun mod 
covîrșitor. El se va bucura de dîn- 
sul în toate părţile și în ori-ce îm- 
prejurări. Bogaţi sau săraci, bucu- 
rîndu-se de libertate sau oprimaţi, 
trăind în ghetos, în grupuri com- 
pacte sau răslățiți, căsătoriile lor 
vor fi tot-d'uuna bogate în copii. 

Această superioritate a poporu- 
lui Ebreu nu va fi întrecută nici 
o dată și de nici un alt popor pe 
lume, 


www.dacoromanica.ro 


— 135 — 


Şi cu cât se înmulţeau, cu atât 
nevoile se înmulțeau și ele și vrajba 
și certurile şi nemulțumirile, Ar fi 
voit acum un spaţiu maï întins de 
cât colțul acela, 

Un dor ascuns, dur care se im- 

= a 
punea ca o nevoie imediată, îi îm- 
pingea la ducă. Inconscient visau 
și suspinau după spaţiurile nesfh- 
șite, străbătute sub arșiţa soarelui, 
ȘI la nopţile răcorite, petrecute sub 
cort, când 'și povesteau isprăvile 
lui Dumnezeu. 

Atunci erau liberi. Acum erau 
sclavi! Iosef le făcuse un serviciu 
rău. losef era blestemat. Le trebuia 
un salvator, un nou Abraham. 

De altă parte iarăşi, viaţa se- 
dentară nu le aducea toate foloa- 
sele. Pentru o viață sedentară se 
cere a nume prescripții higienice, 
fără care viața însă-și devine im- 
posibilă. Aceste prescripţii nu e- 
rau cunoscute de dînșii și deci nu 
erau urmate. Lipsa de curățenie 
readucea lepra, care-i făceau res- 
pingători și despreţuiţi. Ideia că 
și erau sclavi, și că nu puteau f 


www.dacoromanica.ro 


— 136 — 


alt-ceva de cât sclavi, pătrundea 
din ce în ce mai mult în spiritul 
Egiptenilor. De aci... munci din ce 
în ce mai grele însoţite de mal- 
tratări şi de insulte. 

Eipreii începură să murmure. 

Faraonul ţinea la dînșii, pentru că, 
avea nevoie de muncitori harnici, 
care să-l ridice piramidele, să-i sape 
canalele și să-i zidească fortă- 
reţele. 

Din ce în ce însă muncile im- 
puse deveneau mai grele și nemul- 
țumirea, lor mai accentuată. 

Se gândeau deja la o nouă pa- 
trie. Căutauu deja orizonturi noi. Un 
cer mai blajin și un popor mai în- 
durător, mai frate !... 

Țara_ Egiptului, unde sperase o 
viață mai bună, devenise un infern. 
din care trebuiau să iasă cu ori-ce 
chip. 

Când ideia crescu și luă o formă 
concretă în spiritul lor, când toți 
fură gata să o pună în executare, 
atunci apăru Moise. 

Un secol de viaţă sedentară nu 
reușise să scoată din sufletul E- 


www.dacoromanica.ro 


— 137 — 


breilor dorul de viaţa nomadă ce 
dusese atâtea secole înainte. 

In timpul domniei lui Ramses 
JI „cel brav“ ei fură osândiţi să 
execute lucrări peste m.isură de 
grele. Imbătat de succesele mili- 
tare obţinute, el visa noi victorii 
și, ca să se pună la adăpostul unui 
atac eventual din partea, vrăjma- 
șilor, el proectâ construcţiunea a 
donă orașe întărite la marginea 
nord-estică a regatului, pe actua- 
lul istmu Suez. In același timp 
-el reluâ săparea unui canal, care 
era destinat să unească Nilul cu 
lacul Bal:h 1). Scriitorii antici 
susțin că Egiptenii n'au luat parte 
la aceste lucruri. Sub conducerea 
soldaților, Ebreii au ridicat orașele 
întărite și au săpat canalul. In 
schimbul unei munci de sclav, ei 
nu au căpătat de cât reconpensa 
sclavului. 

Cât a domnit Ramses II, Egip- 
tul era tare şi temut. Ebreii, în- 
covoiați sub greutatea unor munci 


1) Maspero. Op citat. 


www.dacoromanica.ro 


— 138 — 


mai pre sus de puterile lor, 
murmurau, dar nau îndrăznit să, 
se revolte. 

Sub Merenphtah urmașul lui Ram- 
ses, războaile continui cu succes. 
Numeroase popoare atacă Egip- 
tul, mai cu seamă Lihienii despre 
Vest. Ei sunt învinși, dar alți vrăj- 
mași se ivesc și răzbuaile reîncep. 
Lucrări noi sunt necesare: nume- 
roase fortărețe, interminabile cîm- 
puri întărite. Toate erau executate 
"de Ebrei. 

In același timp, ca o consecință. 
fatală a atâtor războaie, urmează 
un fel de descompunere socială, 
un fel de desgust de viaţă și deci 
o slăbiciune generală. Ebreii, ne- 
putând să-și facă dreptate singuri, 
se gândesc să părăsească 0 ţară 
care-i ucidea sub greutatea unor 
munci mai pre sus de puterile lbr. 

lată care era starea spiritelor 
pe când Moise 'și pregătea planul 

> scăpare sub cortul beduinilor 
Madianiţi. 

Şi totuşi, ei nu ar fi îndrăznit, 

încă—poate nici o dată—să pără- 


www.dacoromanica.ro 


— 139 — 


sească delta, dacă n'ar fi fost în- 
demnați, însuflețiţi şi conduși de 
dînsul. 

In privința tinerețeï lui Moise a- 
nalele ebraice nu se învoiesc. 

Manethon susține că a fost câteva 
vreme preot în Heliopolis, pe cînd 
istoricul Ioseph spune că sa răz- 
boit în Egipt ^. 

Biblia, singurul document de 
seamă ce avem la îndemână cu 
privire la acest personaj miraculos, 
ne spune că el a trăit de mic co- 
pil la curtea faraonului, curte com- 
pusă din generali, savanți, serii- 
tori, histrioni și tut felul de şar- 
latani asiatici, atrași aci de 
munificența africană. E greu să 
credem legenda biblică, care spune 
că, la un moment dat, faraonul 
ar fi ordonat ca să se ucidă toți 
copiii de parte bărbătească ai E- 
breilor. Singura explicațiune ce 
am putea da acestui act oribil, 
ar fi să/l considerăm ca o pedeapsă 
în contra lor în cazul când, exas- 





1) M. Fontane. Op citat. 


www.dacoromanica.ro 


— 140 — 


peraţi de atâta urgie, ei ar fi în- 
cercat să se răscoale. Dar o res- 
coală în contra faraonului nu e 
semnalată nici de Biblie nici de 
vre un alt document, Scriitorii 
vechi încă nu pomenesc de așa 
ceva. De altă parte numele Moise 
nu e semit, el este egiptean. Renan 
crede, şi poate cu drept cuvânt, 
că acest nume nu este alt-ceva 
de cât o derivație a numelui A- 
moses. Cuvântul mos, de altă 
parte, în limba egipteană, însemna 
fiu. Scris singur, ar însemna, fiu 
orfan de tată, fapt ce ar confirma 
întru cât-va legenda. Tot Biblia, 
însă ne spune că pe tatăl său ’l 
chema Amram și pe mama sa Jo- 
chabed. Aaron era fratele său și 
Miriam sora sa. 

Se pare, zice Renan (Vol. I, pag. 
158 și 159) că la orașul Pâ-Ram- 
ses, unul din oraşele fortificate 
în timpul lui Ramses II, Ebreit 
au conceput planul de a părăsi 
ținutul Gessen. Printre Ebrei se 
găseau o mulțime de Zeviță, egip- 
teni întrebuințaţi ca preoți al ze- 


www.dacoromanica.ro 


— 141 — 


ilor locali adoptați de Ebrei. A- 
ceștia, dimpreună cu alți Egipteni, 
nemulțumiți de domnia lui Meren- 
phtah, ar fi contribuit mult la a- 
ceastă decisivă hotărire, 

Or cum ar fi, omul acesta do- 
mină întreaga istorie antică a E- 
breilor. Ştiut este că multe ade- 
vă&ruri istorice au fost nimicite sau 
estropiate de scribii, care au adu- 
nat mali târziu elementele care 
compun Biblia, figura lui totuși 
rămâne în picioare ca un enorn 
colos printre cei-lalți coloși aï an- 
tichității depărtate, 

Legenda urmează, fuarte pro- 
babilă, 

„Indignat de modul barbar cum 
era tratat neamul său, el cugeta, 
încă de tînăr, la mijlocul de a'l 
scăpa. Se zice că a ucis un egip- 
tean, care maltratase un Ebreu, 
din care cauză a tost nevoit să 
fugă în Arabia, unde a stat 40 
de ani. Locul unde sa oprit se 
numia Madian. Poporul care se 
afla aci, Madianiţii, erau acei A- 
rabi, despre care istoricii germani, 


www.dacoromanica.ro 


— 142 — 


Scherer şi Herren, ne spun că 
practicau mijlocirea între comer- 
țul Egiptului, al Chaldeei, şi Ira- 
nului, pe când alți Arabi, care lo- 
cujau mai la Sud, erau mijloci- 
torii maritimi între India și Egipt, 
Pe drumul de pe uscat — pe la 
Madian —caravanele treceau zilnic 
în sus şi în jos. Aci Moise, fugit 
de groaza răzbunării egiptene, a 
stat patru-zeci de ani și în acest 
restimp mintea lui ageră a fost 
pusă la bună încercare. Unica lui 
țintă era: să'şi scape neamul de 
peire, scuturîndu-i lanţurile scla- 
viei, care °l încătușase și să ridice 
prestigiul lui Iehovah, Dumnezeul 
strămoșilor săi, prestigiu slăbit de 
către preoţii zeităților egiptene. 
E adevăvat că legenda biblică, 
'i-a mărit mult personalitatea, nu 
e mai puțin adevărat însă că nu- 
mele acestui om a străbătut se- 
colii, stimat și adorat, pe când alte 
nuwe în adevăr scânteetome de 
lumină şi adevăr, au dispărut o- 
dată cu popoarele ce au civilizat: 
el a imprimat o credință, care 


www.dacoromanica.ro 


= 143 — 


a rezistat cu o îndărătnicie fără, 
seamăn, timp de peste patru mii 
de ani şi care va continua să re- 
ziste încă multă vreme. 

In ținutul Madian, Moise a fost 
remarcat de Yeter sau Yetro, care 
dădu pe fiica sa în căsătorie. 

Aci, spune Biblia, Moise auzi 
cuvîntul lui Dumnezeu întrun rug 
care ardea. Nu e nici timpul nici 
locul să analizez cauza care a dat 
naștere acestei legende, fapt de 
care istoria antică și Biblia în spe- 
cial abundă și abuzează. Ceea ce 
este adevărat însă este faptul că, 
planul su, aci a fost elaborat. A- 
fHându-se pe drumnl caravanelor, 
care făceau comerț între Egipt și 
Chaldeea, invadată deja de Ira- 
nianii lui Zoroastru, el era pus în con- 
tact cu toate credinţele. Și în timp 
de zeci de ani, cu minteu lui a- 
geră, el a putut să le cearnă pe 
toate și să acorde fie-căreia din eie 
valoarea reală ce conţinea, precua 
și profitul ce avea să tragă în sco- 
pul ce 'și propusese. 

Cunoștea deja destul de bine pe 


www.dacoromanica.ro 


— 144 — 


Egipteni și le studiase firea. Mai 
știa încă un lucru, anume că un 
popor insubordonat cum erau E- 
vreii, nu puteau fi dominat de 
cât cu o singură armă: fiica de 
Dumnezeu. 

Aceasta o învățase de la Egip- 
teni, unde preoţii conduceau des- 
tinele poporului. 

Cugetând la toate eventualităţile, 
cumpănind toate calităţile și de- 
fectele neamului ce voia să scape, 
el alcătui un plan nu numai de 
eliberare a poporului Ebreu, dar 
și de organizare statornică,. 

N'a reușit și war fi reușit chiar 
un geniu mult mai mare de cât 
Moise. 

Din vastul și mărețul plan, al- 
cătuit în liniște zi cu zi, timp de 
patru-zeci de ani, na rămas în 
picioare de cât o singură idee; 
frica de Dumnezeu. Restul nu nu- 
mai că sa spulberat ca cenușa în 
vînt, dar chiar nu sa putut clădi 
nici odată. Ebreii mau putut trăi 
ca nație de sine stătătoare. Puţi- 
nul spaţiu de timp câta durat 


www.dacoromanica.ro 


— 145 — 


împărăția unui Saul, unui David, 
unui Solomon, până la Herozi, 
constitue o picătură infimă în vas- 
tul ocean istoric și, în acest ca- 
leidoscop imens, care se chiamă is- 
toria omenirei, tabloul vieţei po- 
porului Ebreu, ca stat organizat, 
ne apare ca cea mal crudă ironie 
a soartei. 

Ramses II murise și Merenphtah 
îi luase locul pe tronul Egiptului. 
Noi calamități căzuse pe acest 
popor. O invazie teribilă despre 
Vest din partea Libienilor, pusese 
în pericol existența ţării. Acest e- 
veniment a determinat noi pro- 
iecte de fortificațiuni și alte lu- 
crăvi de apărare. Tirania faraonu- 
lui se simțea din ce în ce mai 
grea și mai greu de suportat. Po- 
pulațiile semitice din deltă și în 
special Ebreii se hotărâse să scape 
de urgie și să plece. 

Până la sosirea lui Moise din 
Madian, Aron, „excelentul vorbi- 
tor“ întreținuse această idee prin- 
tre Ebrei. Slăbiciunea faraonului 
și grija lui de a se apăra de vrăj- 

10 
www.dacoromanica.ro 


—- 146 — 


mași, le dăduse curaj. Acum era 
momentul de care trebuia să pro- 
fite cu ori-ce preț. 

Dacă ar trebui să urmărim po- 
vestile Biblia, am fi nevoiţi să 
credem că Moise, odată 1eîntors 
pe malurile Nilului, ar fi început 
să trateze cu monarhul ca de la 
putere la putere, că acesta sar fi 
opus la plecarea Ebreilor din deltă 
și că ar fi fost ameninţatde Moise 
cu toate urgiile lui Dumnezeu. Ar 
trebui să mai credem că, din ordi- 
nul lui Moise, Dumnezeul lui Is- 
rael ar fi tiimis faimoasele zece 
calamităţi peste Egiptul deja des- 
tul de încercat în ultimile timpuri. 
Nimie însă din aceste fantastice 
povești nu merita denumirea de 
miracole. 

Dacă vre una din mumiile pi- 
ramidelor sar putea ridica din 
anticele sarcofage şi ar vedea cele 
scrise de Biblie în astă privință, 
ar spune celor carı cred în po- 
vestile ei, că sunt or ienoranţi or 
de rea credinţă ; le-ar mai spune 
că broaștele, muștele acelea maini, 


www.dacoromanica.ro 


— 147 — 


pustulele pe pielea oamenilor și a 
animalelor, furtunile cu grindină, 
vînturile care întunecă lumina soa- 
relui cu nisipurile aduse din pus- 
tie, boalele care lovesc în copiii 
mici și în fine Nilul roșu, căre 
exală un miros nesuferit și care 
nu e ast-fel de cât atunci când 
se umflă și debordă peste maluri, 
nu sunt alt-ceva de cât fenomene 
inerente acestui mediu geografic 
şi cu care Egiptenii, și cei de atunci 
ca și cei de astăzi, erau obișnuiți. 

Se obișnuise cu ele și Ebreii. In 
timp de 100 de ani, cât trăise în 
Egipt, ei avusese destul prilej să le 
cunoască și să le suporte. Plăgile 
acestea ar fi căzut peste Egipt și 
fără intervenţia lui Moise, cum mai 
căzuse și cum se mai întâmplă astăzi 
încă. 

Ceea ce rămâne adevărat este 
faptul că atât Ebreii cât și alte 
popoare semitice, cât și chiar o 
parte din Egiptenii, care se ames- 
tecase cu dînșii, au căutat să scape 
de urgia faraonului. 

Trecerea prin marea Roșie și 


www.dacoromanica.ro 


— 148 — 


faptul că în urma lor armata e- 
gipteană, cu faraon cu tot, a fost 
înghițită de valwï, iar nu poate fi 
privită ca un miracol, chiar de 
sar fi întâmplat întocmai așa cum 
povestește Biblia. Se ştie că, dru- 
mul pe la istmul Suez era pe- 
riculos înainte de crearea canalu- 
lui actual. Apele mării roșii, în 
special cele din golful Heroopolitic, 
erau perfide. Fluxul era foarte ca- 
pricios, mai cu seamă când era a- 
jutat de vîntună. 

Nu se poate crede iarăși că a- 
celași rege să ordoane masacrul 
tutulor copiilor noui născuți, de 
teamă că neamul Ebreu să nu se prea 
înmulțească și să se ia în goană după 
dînşii, tocmai când se vedea scăpat. 
Contradicția povestită de Biblie este 
evidentă. Acei cari au scris, mult 
maï tîrziu, această parte a Bibliei, 
nu și-au dat câtuși de puțin seamă 
de mediul în care s'a creat această 
legendă. E foarte posibil ca so fi 
creat ei înșiși. 

Ceea ce însă rămâne caracteris- 
tic este că Dumnezeu a ordonat 


www.dacoromanica.ro 


— 149 — 


poporului Ebreu, prin gura lui 
Aaron, să împrumute Egiptenilor 
vasele necesarii, spre a-'șilua cina, 
precum și alte obiecte preţioase și că, 
la plecare. au uitat să le restitue. 

„Şi voiu face ca poporul meu să ob- 
„țină buna-voinţă a Egiptenilor, aşa 
„că, când veţi pleca să nu plecaţi cu 
„mâinile goale. Dar fie-care femee va 
„cere de la vecina sa şi de la aceea 
„în casa căreia locueşte, scule de aur 
„şi haine, în scopul de a jefui pe E- 
„gipteni.* „aa. 


www.dacoromanica.ro 


PARTEA II 


EXODIUL 


Ebreii au trecut peste istmul 
Suez. 

In zarea depărtată, culmea, as- 
cuțită a Sinaii se confundă cu 
albastrul cerului, proectănd o pată 
cennșie. Inaintea lor se întinde 
câmpia netedă și liniștită, pustie 
de oameni, nesfirșită, spațiu ne- 
mărginit, care produce fiori. Spre 
miază zi se întrezărea oceanul de 
nisipuri mişcătoare, care ardea a- 
erul şil facea „nesuferit. 

Drumul spre Chanaan era cu- 
noscut, era însă periculos. 

Kbreii 'l cunoșteau și 'și mai a- 
duceau încă aminte. 

De alt-fel, în lungul șir de ani 


www.dacoromanica.ro 


— 152 — 


de suferinți, cât stătuse îu delta 
Nilului, ei avusese destule ocazii să 
afle de cele ce se petrecuse în 
țara, în care trăise odinioară viața 
lor nomadă, 

Semiții din Chanaan suferise în- 
vazia Philistenilor din Cipru, care 
ocupase partea de Sud a Siriei, Pa- 
lestina de mai pe urmă. 

Moise le făgăduise o ţară de 
minuni, o țară unde avea să „cur- 
gă lapte și miere“. o ţara peste 
care se vor face ei stăpâni, ei 
care trăise un secol de sclavie. 

Amintirea acestui secol nu tre- 
buia să se steargă nici o dată din 
mintea, lor. 

Va trebui să se perpetueze tra- 
diția din neam în neam, din ge- 
nerație în generaţie, cât va trăi 
lumea, cât va trăi pământul. 

Că scăpase de servitutea egip- 
teană, nu puteaucrede. Se uitau 
cu grijă înaintea lor, împrejurul 
lor și se înnumărau. 

Se zice că erau peste 3 milioa- 
ne de suflete. Un popor întreg, și 


www.dacoromanica.ro 


— 1563 — 


o armată de peste 500,000 lup- 
tători. 

Așa spun analele. 

Nu știu de trebue să pun bază 
pe ele, stiu numai atît că erau mulți. 

Şi drumul era greu și poporul 
încă şi mai greu de condus. 

Deja, parte dîntr'înşii, regretuu 
ținutul Gessen, gras, fertil cn le- 
gumele în abondenţa, cu ceapa 
dulce, cu grău din bielșug. Dar e- 
rau duși de speranța unei vieți 
mai bune, întro țară unde vor 
munci pentru dinșii, unde nu vor 
mai ridica stanele de piatră pe 
vîrful piramidelor, nic! vor maï să- 
pa, cât era ziua de mare, cana- 
lunile, de cure nu ei aveau să se 
folosească, 

Ş'apoi, mai era cuviatul lui Moi- 
se, care vorbise cu Dumnezeu..... 

ŞI cu cât înaintau, cu atît drumul 
era mai penibil. Pajiştele înver- 
zite și colinele vesele dispăreau în- 
cetul cu încetul. Inaintea lor se 
întindea acum nisipul, în care pi- 
ciorul se scufunda. Era cat vedeau 
cu ochiul, o mare galbenă, a că- 


www.dacoromanica.ro 


— 154 — 


rei suprafață se mișca necontenit 
și peste cara razele soarelui se 
revărsau strălucitoare şi teribile. 

Şi înaintau mereu. Unde? 

Pierduse națiunea locului. 

Incepuse să piardă și iluzia ţă- 
rii, unde curgea necontenit „lapte 
ȘI miere". | 

Cuvîntul acesta e tipic în Bi- 
blie. El are o însemnătate extra- 
ordinară. Un dor ascuns și persis- 
tent de o viaţă abondentă a bîn- 
tuit veșnic pe Ebrei. 

„Țara în care va curga veșnic 
lapte şi miere“ l.. 

Unde o vor gasi? Şi credința 
lor nu a mers nici o dată mal de 
parte. Aci, pe ast pământ e totul. 

Dincolo nimic. Dimeolo?... Nu 
pricep el acest cuvînt. Cănd Christ, 
2000 de ani în urma, le vorbia 
despre viața de apoi, ei au rîs și 
apa laŭ crucificat. Viaţă de apoi? 
Un cuvînt fără sens, 

O viaţă, alta de căt aci pe pä- 
mîut, nu pricepeau şi nu pot pri- 
cepe nici astă-zi. Fericirea toată, 
numai pe acest pâmînt. Aci, nu- 


www.dacoromanica.ro 


— 155 — 


mai aci. Atunci la ce bun jertfa 
vieţei cât timp trăim? La ce bun 
altruismul, la ce bun binele a- 
proapelui? | 

Să căntăm ţara unde curge 
lapte și miere și so căutiun veș- 
nic, necontenit, so căutăm până 
ce o vom găsi. 

Şi au căutat-o şi-o caută încă, 
Sunt de atunci cel puțin 4 mii ani. 

Ebreii, sub conducerea lui Moise, 
pășeau înainte, și greutăţile vie- 
țel se înmulțeau în fie ce mo- 
ment. 

In prima zi, după ce trecuse 
marea Roșie, ei prinziră în pustie. 
Prînzul lor fu o sărbătoare. Ea se 
repetă încă astă-zi, o dată pe an. 
Este Paștele. 

Acum, mîncarea începea să lip- 
sească. Moise se îngrija, căci po- 
porul începuse să murmure. Ince- 
pea acum perioda penibilă a vieții 
din pustie, cu regrete disperate, 
cu ţipete și imprecațiuni, cu acu- 
zări și cu blesteme. 

„Navem ce mânca. Pentru ce 
„am plecat din Egipt?... Pentru ce 


www.dacoromanica.ro 


— 156 — 


„ne-ai luat W'acolo? Ebreii Farao- 
„nului ne biciuiau, scribii notau 
„lungimea zidurilor ridicate, dar 
„în schimb, seara, aveam cina, noas- 
ptră și stomacurile noastre erau 
„satisfăcute“. 

„Ce făcem aci? Prin aceste lo- 
„curi nu putem semăna. În nisipură 
„semînţa nu încolţește. Nu crește 
„uici vița, nici grâul, nici ceapa. 
„Nici apă n'avem să bem.“ 

Oh, de ce n'am murit cu toţii 
în Egipt, pe când oala era plină. 
cu carre și ne puteam sătura? 

Acuzau deja pe Moise căa voit 
moartea tuturor. 

Toată această lume nu era com- 
pusă numa! din Ebrei. In timpul 
cât stătuse în Egipt, “ei se ames- 
tecase cu sânge egiptean. In multe 
din familiile israelite, zice Fontane, 
mama era egipteană. Hagar, mama 
lui Ismael nu fusese și ea egip- 
teană ? Tradiția era vechie.... 

Cele două tipuri "şi păstrau 
cavacterul rasei. Fie-care din ele 
regretau şi blestemau în felul său 
plecarea din Egipt. 


www.dacoromanica.ro 


— 157 — 


Moise avea să lupte cu greutăți 
mai mari de cât 'și închipuise. 

Drumul prin pustie a durat trei 
lani, după care ajunse la picioarele 
muntelui Sinai. Biblia este plină 
și aci de poveștile miracolelor lui 
Iehova, care n'a lăsat pe poporul 
său să piară în greaua încercare 
prin care trecuse, Moise, care cu- 
noștea secretele pustiei, le-a dat 
apă, „lovind stînca cu toiagul pro- 
videnţial“, iar cel Etern le-a „tri- 
mis“ mană cerească și prepelițe. 

Când ajunse la poalele muntelui 
Sinai, fu o mare sărbătoare de 
gratitudine, pentru Dumnezeul care 
avusese grijă de dinşii în timpul 
cât străbătuse pustia. 

Moise se urcă pe munte ca să 
„vorbească lui Dumnezeu“. Ei tre- 
buiau să aștepta jos cuvântul sfânt. 

Când scoborî, îi găsi strânși în 
jurul „viţelului de aur“. 

Divinitatea egipteană se impu- 
sese, prea repede tolerată de Aa- 
ron, care nu pricepea încă proec- 
tele fratelui său și care poate era 


www.dacoromanica.ro 


— 158 — 


gelos de ascedentul ce luase asu- 
pra poporului. 

Moise se înfuriă. El avea cu to- 
tul o altă concepţie despre viitorul 
Dumnezeu al poporulu lui Israel. 
La grijă și nevu învățase a cu- 
noatșe bine caracterul neamului 
sin și știa bine că singurul Dum- 
nezeu, care lar fi ajutat să dom- 
pteze acea turmă de nedescipli- 
naţi, era un Dumnezeu teribil şi 
răzbunător. Poporul se va supune 
lu sau va pieri. 

El spuse poporului că Dumne- 
zeu i s'a arătat pe virful muntelui 
înti'o ceaţă groasă și acolo, în mij- 
locul fulgeriler şi trăznetelor, i-a 
dictat, cele zece porunci. 

O ciumă, care a decimat popo- 
rul lui Israel, a fost luată ca o 
pedeapsă divină pentru neascuita- 
rea lor. . 

Ideea de Dumnezeu unic devine 
fundamentul credinţei judaice. I- 
deea este zendică. De alt-fel Moise 
se vede că a avut o deosebită 
predilecție pentru religia lui Zo- 
roastru, n'a putut însă săi păs- 


www.dacoromanica.ro 


— 159 — 


treze toată curăţenia. Caracterul 
semitic nu putea concepe un cult 
atît de înalt și atâta de curat. 

Ideea de Dumnezeu unic s'a fixat 
totuşi desävîtşit, indestructibilă, 
ritul însă a rămas tot asiatic. Pe 
altarul sfint sîngele curge în și- 
roaie. Poporul treluia să imploare 
pe Dumnezeu înaintea altarulu 
stropit cu sîngele jertfelor, aja cum 
se practica odiriomă de strămo- 
şi lor. 

Iată cum, în momentul de a păși 
spre țelul dorit, poporul lui Israel 
primi botezul de sânge. 

Trecuse vreme multă de cind 
nu mai vedeau sacrificându-se fiinţe 
omenești. O sută de anı cel puţin, 
cât stătuse în Egipt. ei nu mai 
văzuse repetându-se ororile feni- 
ciane sau bahiloniane. Acum însă 
căleau din nou pe pământul bles- 
temat al Asie și instinctul de o- 
dinioară, revenea cu pași repezi, 
fatal şi impunător. 

Faimosul decalog, conţinator al 
celor zece porunci, e luat din Zend- 
Avesta. Ny e nimic schimbat. Ful- 


www.dacoromanica.ro 


— 160 — 


gerile și trăznetele din muntele 
Sinai, vorbise, cu două mii de ani 
înainte, lui Zovoastiu, aceleaşi cu- 
vinte, caii constituesc o întreagă 
și desăvîrșită civilizaţie. 

„Să cinstești pe tatăl şi pe mama 
„ta, și zilele tale se vor prelungi 
„în vecii vecilor în împărăţia ce- 
„urilor. Să nu uciză; să nu ne- 
„cinstești casa vecinului tău; să 
„nu fulă; să-nu te faci mărturie 
„incinoasă; să nu dorești casa 
„aproapelui tău, nici pe sclavul lui, 
„nici pe serva lui, nici vitele lui, 
„Dică nimic din ce are el...“ 

Aceste percepte ei le ascultau 
uimiță, le-au învăţat chiar. Preoţii 
lor le repetau la fie-ce moment, 
nimic însă din adînca și nepieri- 
toarea morală ce se depgajează din 
ele, nu sau lipit de dînșii. 

Pe aceste precepte viitoarele nea- 
muri arice au ridicat deja un monu- 
ment nepieritor. 

Moise le-a săpat cu litere de fog 
pe vîrful unei piramide de ură și 
vapacitate, de egoism și corupțiune. 
Și fenomenalul colos va căuta să 


www.dacoromanica.ro 


— 161 — 


se așeze în Ierusalim, dar va fi 
dărîmta. El se va rezidi din nou, 
și va porni în lume, ducând cu 
dînsul, şi imprimând pretutindeni, 
toate seducţiunile asiatice și toate 
ignominiile. 

Iată greşala cea mare a lui 
Moise. A voit să scape un popor 
și a dat naștere unni Ahhasve- 
7Osh l... 

Ideia lui Iosef era cea adeve- 
rată, El știa bine că neamul lui 
nu va putea rezista timpului, de 
cât făcându-l să-și piardă pornirile, 
prin amestecul cu sângele blând 
și calm al neamului: berberic din 
Egipt. 

El a căutat să facă contrariul. 

El a căutat să păstreze carac- 
terul primitiv al rasei și, când 
a văzut pericolul ce amenința vas- 
tul s&u proiect, a recurs la înte- 
meievea unei credinţi întrun Dum- 
nezeu, unic în analele religioase 
ale timpurilor, 

A reușit să facă, ca consecință, 
din neamul său, un popor unic în 

n 


www.dacoromanica.ro 


— 162 — 


lume, unic în istorie; dar acest 
popor va străbate veacurile hulit 
și prigonit şi, în toată lunga și în- 
durerata lor viață, Ebreii își vor bate 
veșnic pieptul, implorând un sal- 
vator, care nu va sosi nici odată. 

Iosef fusese un om practic. 

Dacă war fi putut îndruma pe 
o cale maï bună neamul lui Israel 
— neamul său — cel puţin, lar fi 
ferit de atâtea nenorociri și de a- 
tâtea umilină. 

Moise a tost un iluzionist. 

Cu toată îndărătnicia lor de a 
trăi ca neam a parte, în timpul 
celor 100 ani, cât au stat în Ges- 
sen, Ebreii 'şi însușise multe din 
obiceiurile Egiptenilor. Fără Moise, 
ei ar fi r&mas poate încă multă, 
vreme prin aceste locuri. Poate că, 
cu timpul, ar fi sfîrşit — dată fiind 
inferioritatea  condiţiunei lor so- 
ciale — să se piardă în noianul de 
popoare, care și-au făcut drum 
paci, urmăndu-și menirea lor veș- 
nică şi fatală. Poate că... dar.cine ar 
putea spune ce sar fi putut în- 
tâmpla ?! 


www.dacoromanica.ro 


— 163 — 


Acum ponise. 

Unde? 

Țara tăgăduită de Dumnezeu de- 
venea un miragiu. Ebreji, atâta 
timp nomazi, se desobișnuise cu 
viața rătăcitoare, timp de 100 ani, 
cât stătuse în deltă. 

Ei mergeau înainte străbătând 
pustia şi purtând pe spetele lor 
greutatea de plumb a razelor ar- 
zătoare ale unui soare implacabil. 

La poalele muntelui Sinai po- 
posise destul. Nu aci însă se gă- 
sise ținutul unde curge necontenit 
lapte și miere. 

Trebuia să meargă înainte. 

Și mergeau. 

Și pe măsură ce înaintau, gren- 
tățile se înmulțeau. Pe lângă lipsa 
de hrană, care devenea din ce în 
ce mal simțită, erau boalele de 
piele, care le nimicea ori-ce e- 
nergie. 

ȘI murmurau. 

Şi blestemau. 

Și regretau amar Egiptul, cu 
clima lui scăldată de valurile Me- 
diteranel şi răcorită de vînturile 


www.dacoromanica.ro 


— 164 — 


ei, şi cu pămîntul lui atât de 
darnic. 

„Aveţi sajungeți“, le spunea 
Moise enervat de atâtea plângeri 
și de atâtea blesteme, Apoi, ca să”! 
intimideze, adăoga întrun acces 
de furie. Nu, voi nu veţi ajunge 
în pămîntul făgăduinței. Nu, voi 
nu-l meritaţi, nici voi nici copil 
voştrii, pentru că nu știți să sufe- 
riți. Jehova va pus la încercare, 
și voi ați murmurat şi v'ați revoltat. 

„Vë veţi aduce aminte de dru- 
mul ce Dumnezeu va făcut să ur- 
maţi în pustie, timp de 40 deani. 
Vë veţi aduce aminte de chinurile 
ce va făcut să suferiți, pentru a 
vă umili, pentru a vë pune la în- 
cercare, dacă sînteţi în stare să-i 
urmați poruncile. 

„Voi îmbăta săgețile mele cu 
sânge“. 

„Gladiul meu se va sătura de 
carne.“ ' 

„Şi, de sângele ucișilor și al cap- 
tivilor“ 

„ŞI, de capul vrăjmașului“. 

„ȘI, copiii voștrii vor purta pă- 


www.dacoromanica.ro 


— 165 — 


„catul necredinţei voastre, până ce 
„cel din urmă dintre voi va pieri 
„în pustie“, 

Şi cu toate astea, el însu-și era, 
neliniștit, 

Inaintase spre”Nord și rătăcise 
drumul. Cu cât mergea mai mult, 
cu atât părea mai mult că se de- 
părtează de cât se apropie de ţara 
ce întrevăzuse atâtea ori în visele 
lui. Când ajunse la țărmurile mării 
Moarte și le văzu atât de triste și 
de dezolate, atunci înțelese el u- 
șurința cu care scosese poporul 
din Egipt, condus numai de o inex- 
plicabilă temeritate și de o vagă 
speranță de a-'l duce la locul, unde 
va putea trăi și liber și îmbelșugat. 

Pierduse acum și drumul spre 
Chanaan. Iscoadele trimise se în- 
torceau fără alt răspuns decât tot 
pustie și iar pustie, întinsă, dezo- 
lată, fără sfărșit. 

Ceea ce căuta Moise, era un pă- 
mânt roditor și liber. Pe această 
latitudine în Asia mică, altul nu pu- 
tea găsi de cât pe cel Chanaan. Dar 
acesta era ocupat de Rafaimi, go- 


www.dacoromanica.ro 


— 166 — 


niți spre mare de Ketași. Poporul 
lui Israel trebuia să ia cu ori-ce 
preţ în posesiune acest pămînt, alt- 
fel era condamnat să piară. Odată 
instalați aci, trebuiau să se cioc- 
nească cu Filistenii. In perspec- 
tivă prin urmare li se deschidea, 
un şir de războaie, ce nu se vor 
curma de cât atunci când vor 
trebui să renunţe la individualita- 
tea lor ca stat de sine stătător şi 
vor umple pământul, 

Oare pentru asta plecase ei din 
Egipt? 

mase Si când veți ajunge acolo, 

le zicea Moise — „veți găsi în a- 
„bundenţă hambare pline cu grâu, 
„pe care voi nu latı muncit, şi vița, 
„care dă renun. itele vinur, pe care 
„vo nu ați sădit, nici plivit, 
„nici supat, nica cules. Şi veți 
„mânca de ajuns şi veți beapână 
„ce vă veți stinge setea. Și vă 
„veți sătura. Dar nu vo, nică fiii 
„voştri, căci cadavrele voastre vor 
„putrezi aci în pustie, pentru că 
„aţi cârtit în contra lui Dumnezeu! 

„Dar dacă voiți să atingeți a- 


www.dacoromanica.ro 


— 167 — 


„ceastă fericire, veţi trebui să vă 
„îmbărbătaţi și să vě pregătiți de 
„luptă. Iehova. vă va ajuta. lehova 
„a hotărît nimicirea tutulor vrăj- 
„mașilor noştri“. 

„Şi când Dumnezeu vě va ajuta 
„să pătruudeţi în țara care va fi a 
„voastră, și va goni înaintea voastră 
„popoarele, care o locuiesc acum 
„sau vă va ajuta să-i nimiciţi, a- 
„tunci, voi veți fi fără milă și fără 
„îndurare pentru dînșii. Nu vă veţi 
„amesteca cu dînșii. Altarele lor le 
„veți dărîma și idolii lor îi veţi ni- 
„mici“. 

Chanaan trebuia cucerit. 

Aci se redusese ultima speranță 
a lui Moise. 

Un războiu de năvălitori contra 
unor oameni pașnici, are mai de 
obiceiu drept rezultat nimicirea ce- 
lor năvăliţi. 

Erau deja patru-zeci de ani de 
când plecase din Egipt. Bătrânii, 
care 'și mai aduceau aminte de 
țara îu care dusese 100 de ani de 
sclavie, pierise. 

O nouă generaţie îi luase locul, 


www.dacoromanica.ro 


— 168 — 


Speranţa însă într’o ţară bogată 
nu se pierduse, dar iluzia de a o 
afla numai cu ajutornl lui Iehova 
dispăruse cu totul. 

Acum se preparau de luptă. 

Prima ciocnire serioasă o avură 
cu Moabiţii, popor aşezat din tim- 
puri în partea de răsărit a mării 
Moarte. Moabiţii fură învinși și 
țara lor ocupată. 

Imediat veni rândul Amoreeni- 
lor „gigantici“ apoi a Emoriţilor, 
nu ma! puțin periculoși... 

Și Moise se bucura. 

Aceste victorii îl apropiau din 
ce în ce mai mult de visul iveali- 
zabil. 

„Ţara în care curgea veșnic lapte 
și miere“ trebuia cucerită de oare 
ce nu era liberă. Trebuia ca bär- 
b-ții valizi să se transforme în sol- 
daţi selbatecă, în soldaţi fără milă 
și cumpătare. Trebuia să curgă 
sânge şi să se plătească cu sînge 
tara în care curgea numai lapte 
şi miere. 

Şi sa vărsat atâta sânge și a- 
tâtea lacrămi au curs, până ce sa 


www.dacoromanica.ro 


— 169 — 


cucerit această ţară, în care nu- 
mai lapte nu curgea, în cât viața 
efemeră ce Ebreji au dus într'însa 
a fost mai amară de cât fierea, 

A avut sau nu Moise cunoștință 
de existența acestei ţări? De si- 
gur că da. Țara Chanaanului era 
cunoscută prin tradiţie; ea fusese 
doar vizitată de Abraham. 

Ceea ce este însă sigur, este că 
Moise nu cunoscuse bine drumul. 

Moise auzise de dînsa, de sigur. 
I se lăudase producţiunile-i bogate, 
gustase chiar din renumitele por- 
tocale de pe coastele Mediteranei 
și cunoştea dulceața smochinelor, 
„mail dulci chiar de cât mierea“. 
Imaginaţia lui de poiet, dorul ne- 
stins de a forma un popor,a cărui 
viaţă să străbată veacurile, voinţa 
lui nestiămutată de a face pe Dum- 
nezeu răspunzător de binele și răul 
ce avea să sufere poporul lui Is- 
rael, îl făcea să mărească lucru- 
rile, și le mărea atât de mult în 
cât le denatura. 

Exaltat de reuşita însă-şi a a- 
cestei întreprinderi grandioase, el 


www.dacoromanica.ro 


— 170 — 


a nesocotit greutăţile drumului și, 
în loc să urmeze calea, spre Nord, 
nevoit să-și ațintească. mintea și 
să-și cheltuiască energia, spre a 
depărta greutățile ce se grămă- 
deau în cale, el apuca o direcţie 
greșită și ajunge la ţărmul mărei 
Moarte, în ţinutul Moabiţilor. 

Ebreii r&spândise deja groaza 
printre popoarele vecine. Moabiţii 
se aliază cn Madianiţii, spre a-i 
goni; alt-fel, ziceau ei, „această 
mulțime de străini vor nimici hol- 
dele şi vor devora vitele ca un e- 
norm stol de lăcuste“. 

Pe Arabii Madianiţi Moise îi 
cunoștea destul. De ei nu avea 
teamă, trăise doar patru-zeci de 
ani printre dînșii. Grija lui de că- 
petenie era să infiltreze în cuge- 
tul poporului că succesele obținute 
se datorau numai lui Dumnezeu. 
Iehova își ţinuse cuvîntul: până 
acum vrăjmaşii lui Israel fusese 
învinși. 

Avea însă de luptat mult cu 
dînsul. 

Balaam, preotul zeițe. Baal Phe- 


www.dacoromanica.ro 


— Il — 


gor, una din nenumăratele forme 
ale zeiței Myr-Milita, lascivă și 
crudă, e trimis de Moabiţi în câm- 
pul Israilitenilor să predice cultul 
asiatic, întemeiat de veacuri, și 
sfirșește prin a ridica laude lui 
Iehova. 

Israel triumfă, dar, în contact 
cu acest popor se strică. Opera lui 
Moise, fragilă, se sfăramă. Pămîn- 
tul blestemat al Asiei le arde tăl- 
pile și moravurile infame ale po- 
porului asiatic învăluie din nou pe 
oamenii lui Israel. Moise ordonă 
Ebreilur su nu comunice cu popo- 
rul învins. Nu e ascultat. El or- 
donă atunci uciderea celor nesu- 
puși și sângele condamnaților curge 
în șiroaie, 

Războiul în contra Moabiţilur fu 
teribil şi cruzimea învingătorilor 
fără seamân. Ca să nimicească 
cultul păcătos al zeiţei Baal, el 
ordonă masacrul tuturor femeilor 
moabite, nelăsând în viaţă de cât 
numai pe vergine. Pineas călăul, 
şi-n perpetuat multă vreme în fa- 
mliie această demnitate, pentru 


www.dacoromanica.ro 


— 172 — 


că străpunsese cu lancea pe un 
luptător Ebreu și pe o Moabilä, 
care sacrificau cultului amorului 
în fața zeiţei Baal Phegor. 

Neamul lui Istrael forma acum 
un popor și să prepara să devie 
o națiune. Erau stăpâni deja pe 
întreaga parte stângă a Iordanului. 
Moise 'și înnumără poporul şi re- 
sultatul recensământului dădu șase 
sute de mii luptători. 

Şi pământul făgăduinţii le um- 
pleau sufletul, Până acum nu'l gă- 
sise încă. In loc de lapte și miere 
cursese numai sânge. Partea de 
răsărit o ocupase deja triburile 
Manase, Gad şi Rubir, dar Cha- 
naanul, cel adevărat se întindea 
dincolo de Iordan până la ma- 
rea Maditerană. Cele alte triburi 
trebuiau să 'și găsească locul. 

Acum încep timpurile epice ale 
poporului Ebreu. Succesele obți- 
nute îl îmbărbătează. O mulțime 
de lume remasese fără pămînt. Se 
gândeau deja la un început de or- 
ganizaţie socială, bazată pe o viaţă, 
sedentară. Nu era încă o naţiune, 


www.dacoromanica.ro 


— 173 — 


dar era pe puntul de a deveni. 
Instinctul nomad, se mai ivește 
încă, cu toate astea dorința de a fi 
stăpîni pe pămîntul altora era cu 
mult mai puternică. Știau acum 
că era mult mai bună viața de 
stăpîn, de cât viața precară a ră- 
tăcitorului, care umblă din loc în 
loc, veşnic nesigur de ziua de mâine. 
Şi cum acel pămînt atît de dorit 
nu se putea căpăta de cât respîn- 
dind moartea, printre posesorii de 
fapt, și cum ajutorul Dumnezeului 
lor, care le făgăduise moartea, vrăj- 
mașilor, nu le lipsea, ei vor veni 
încet încet la concepţia unui indivi- 
dualism național, la care până acum 
nu avusese încă timpul să cugete. 

Moise atinsese limita vîrstei în 
care ori-ce energie nu mai este 
posibilă. 

De pe înălțimea muntelui Nebo, 
el privește în spre zarea depărtată 
a Mediteranei, și înneacă ultima 
suflare, cu regretul că nu-i fusese 
dat să calce și el pămîntul făgă- 
duinții. El moare înainte de ași 
vedea visul urmărit cu atîta îndă- 


www.dacoromanica.ro 


— 174 — 


vătnicie și lasă în urma lui o operă 
atît de rău alcătuită, în câtea va 
constitui pentru Ebrel o întreagă 
serie de nenorocili. 

Urmașul lui Moise, acela care 
era menit să-i săvîrșească opera și 
să-i realizeze visul era Iosua. 

Moise, o dată recensămîntul fă- 
cut, împărțise poporul Ebreu în 
două-spre-zece triburi, dintre care 
unul — tribul lui Levi — trebuia 
să trăiască din mila celor alte. 
Cele două-spre-zece triburi formau 
un fel de confederație, având fie- 
care trib semnul s6u distinctiv și 
chiar interesele sale deosebite, 

Erau încă departe de a concepe 
o unitate naţională și tot așa de 
departe au rămas încă şi astă-zi. 
Anarchia domnea liberă și nestă- 
pînită în câmpul Ebreilor. Luptele 
avute, victoriile repurtate și sân- 
gele vărsat le îndirjise încă, şi mai 
mult caracterul şi le împietrise i- 
nima. Singura legătură care-i ți- 
nea strîns uniți între dinșii, era 
religia, pentium a cărei cimentare 
Moise își jertfise o viaţă întreagă. 


www.dacoromanica.ro 


— 175 — 


Şi atât de pozitivă era această 
idee nouă printre ideile din acele 
vremuiă, și atâta de puternică, în 
cât ea a putut străbate neclintită, 
şi neatinsă, cinci mii de ani a- 
proape, prin cele mai amare și 
mai dureroase încercări. 

Ideea aceasta va face pe Ebrei 
să braveze toate nenorocirile și 
toate umilințele, dar tot ea îi va 
menţine și ca credinţă şi ca na- 
ționalitate. 

Ideea aceasta îi va condamna 
să ducă veșnic o viață de nomad 
rătăcind în spațiul pămîntesc fără 
rost şi fără o anumită ţintă, dar 
tot ea va sfirși prin an conduce la 
gloria nepieritoare de a ţine în 
mână destinele popoarelor. Ideea 
aceasta va contribui în aï face să, 
fie abhorați de neamurile cu care 
se vor găsi în contact, dar tot ea 
îl va face rezistenți și tenaci, cum 
n'a maï fost popor pe lume și îi 
va învăța cum să braveze toate 
calamităţile. 

Va întîirzia multă vreme divinul 
Saboat, până ce 'și va ţine cuvîn- 


www.dacoromanica.ro 


— 176 — 


tul, lungă și dureroasă le va fi în~ 
cercarea; va sfişi însă prin a-l" 
impune lumei ca pe un neam, dacă 
nu ca pe un popor, dominator, 
exclusiv, răzbunător și rău. 

Iordanul e trecut. Unul câte u- 
nul popoarele, care ocupase Pales- 
tina, sunt învinse și pămînturile 
lor cucerite, În lupta de la Iericho: 
„Dumnezeu va porunci soarelui să, 
se întunece, ca să orbească pe vrăj- 
mași, asiguînd ast-fel victoria po- 
porului ales“, 

Și după fie-care victorie, popo- 
rul se retrăgea sub corturi. Aci se - 
ridicau tabernacolele, în jurul că- 
rora se cânta gloria lui Saboat, 
care "1 ajutase să ucidă pe vrăj- 
mașii ce nu le făcuse nici un rău, 
să le jefuiască avuturile, să le bat- 
jocorească fiicele ! 

Iată puntul de plecare al între- 
gel istori a Ebreilor. Iată enorma 
gveșală a lui Moise. Nică o noțiune 
practică pentru nevoile sufletești. 
Cultura toată ce se degajează de 
atâtea veacul din învăţătura lui 
Moise, nu va avea alt scop de cât 


www.dacoromanica.ro 


— 177 — 


satisfacția fisică și materială a in 
dividului. 

Nimic pentru sufiet, totul pen- 
tru cop. 

Și visul li s'a ial în cele 
din urnă. 

Acum ej au un pămînt al lor, 
o ţară a lor. 

Neamul lui Israel, rătăcitor de 
veacuri, se va stabili și va începe 
pentru dînsul o eră nouă. Poporul 
Ebreu e pe puntul de a deveni o 
națiune, ale cărui interese se vor 
generaliza. 

El va avea oraşe și sate care `ï 
vor aparține, 'și va putea plăti de 
acum luxul de a avea regi și pon- 
tifi, judecători şi profeţi. Și fie- 
care dintr'aceștia, fie-care în felul 
său, va contribui la mărirea și la 
decadenţa lui. 

De acum se sfirșește cu viața 
nomadă, cu îngrozitoarea nesigu- 
ranţă a zilei de mâine. Incepe o 
altă viaţă cu totul nouă și cu totul 
alta de cât aceea ce dusese timp de 
nenumărate veacuri. 

Dacă Palestina nu era tocmai 


www.dacoromanica.ro 


— 178 — 


țara visată, dacă printi însa nu cur- 
gea lapte și miere cum li se pro- 
fetizase, era totuși o ţară, care de 
acum va fi a lor, pe care o vor 
stăpâni, și care le va asigura tra- 
iul zilnic : visul lor de aur suprema 
și unica lor dorință. 

De acum Ebreii intră definitiv 
în concertul națiunilor asiatice, de 
care se simte însă cu desăvîrşire 
izolaţi și din care cauză vor pieri 
ca nație și se vor răspândi peste 
tot pămîntul. 


(Sfârșitul părții întâia) 


www.dacoromanica.ro 


(soi 

E 

D 
E 

o 
ta 


co 


te) 


dai