O.Rispler, S.M.Littmann — Antologia Literaturii Evreesti (1939)

O. RISPLER 
ŞI 
S. M. LITTMANN 


ANTOLOGIA 


LITERATURII 
EVREESŞTI 





— BUCUREŞTI 1939 — i 
„TIPARNIŢA“ INST. DE ARTE GRAFICE, Str. Dr. ISTRATE 10 


www.dacoromanica.ro 


PREZENTARE 


Merituosul secretar al Tarbutului O. Rispler 
şi Profesorul S. M. Littmann publică o an» 
tologie a. literaturii evreeşti. In genere mie 
îmi place o liferatură de antologie fiindcă 
tânărul evreu nu este înlănţuit în operele 
unui singur maestru şi are ocaziunea să cua 
noască toți factorii culturii noastre, 

Aci în fară sau în vechiul regat este ab= 
solut necesar ca antologiile şi almanahurile 
să fie în limba română. Tarbutul n'are nu- 
mai misiunea de a răspândi cunoştiințile li= 
“teraturii în limba ebraică ci şi de a face cu= 
noscut tfarbutul ebraic pentru cunoaşterea li= 
teraturii ebraice şi ale literaturii evreeşti. 

Ca preşedinte al societății pentru studiile 
judaice, am repetat de atâtea ori în grai şi 
în scris că am bucurie deosebită, când scrii= 
tori din Ţara Românească sau când intelec= 
tualii noştrii fac propagandă pentru cultura 
ebraică prin publicaţiunile lor. 

N'am avut posibilitatea să studiez întreaga 
carte a literaţilor şi dascălilor Rispler şi Litt= 
mann, dar tot ce am văzut misa plăcut mult. 


www.dacoromanica.ro 


II 


Notiţele biografice văzute de mine sunt pline 
de miez şi operile alese din fiecare poet şi 
scriitor sunt interesante şi potrivite cu toate 
că nu pot asigura că toate capitolele sunt o 
operă prea subiectivă, totuşi având o încres 
dere în autorii acestei antologii rog pe amis 
cii culturii evreeşti să sprijine această carte 
folositoare atât bătrânilor cât şi tinerilor. 


Şef Rabin Dr. I. NIEMIROWER 


Preşedintele Asociaţiei „Larbut” din România 


www.dacoromanica.ro 


CUVANT INAINTE 


Este oare nevoie să explicăm în prealabil, să 
justificăm adică publicarea în româneşte a unei 
antologii didactice a literaturii evreeşti ? Oricât 
de imperfectă ar părea, la prima vedere, o aseme= 
nea lucrare, auxiliară a educaţiei tineretului în 
şcoală şi în afara ei, ea corespunde totuşi, în bună 
parte, unei -necesităţi culturale din cele mai stă= 
ruitoare. Şi nu numai faptul incontestabil că e 
dintre cele dintâi culegeri antologice, îi va confirma 
dreptul la viaţă. Această încercare e menită să înles= 
nească şi să complecteze chiar învăţământul de isto= 
rie şi literatură evreească, despre care se poate afir= 
ma că e lipsit, la noi, până şi de cele mai elemen= 
tare instrumente pedagogice. 


Volumul acesta, cuprinde o seamă de bucăţi a= 
lese din ebraică şi idiş. Epoca literară îmbrăţişată 
corespunde cu istoria literaturii evreeşti, 

Această epocă este însă fecundă în mişcări, în 
personalităţi şi în opere literare de valoare. În as 
proape toate limbile şi ţările lumii vechi şi noui, 
s'au găsit în acest interval istoric, scriitori evrei 
sau, cum se mai zicea, de origină evreească, cari 
să ilustreze cu strălucire fie literatura lor proprie, 
fie annlele culturale ale altor neamuri. Astfel do= 
meniul literelor evreeşti nu cunoaşte liniile de 
demarcaţiune comune, naţionale şi teritoriale; de= 
păşindu=le însă, el atinge în faptă culmile litera= 
turii mondiale. După cum dealtfel, din adânca 
antichitate, scrierile lui Israel au putut alcătui 
Biblia, ceeace înseamnă „cărţile“, nu numai 


www.dacoromanica.ro 


1V 


cele declarate „sfinte“, ci „Cartea“ prin excelență 
a omenirii întregi. 

„Cum se poate dar extrage şi oferi publicului 
câteva pagini alese dintr'o atarə imeasitate şi ins 
finită varietate de opare, cercetări şi studii, poz 
vestiri şi descrieri, culegeri poetice, oratorice şi 
didactice? Există, poate oare să existe, o normă 
fixă de conduită, după care un autor de antologie 
ar avea să se conformeze, fără riscul obiecțiunilor 
inerente ? Bunul simț critic, necesităţile şi posibi= 
lităţile reale, dimensiunile logice şi armonia intimă 
a lucrării, iată consideraţiunile ce se impun, îna= 
inte de toate celelalte. 

Colegii mei profesori, D=nii O. Rispler şi S. M. 
Littmann, au izbutit să întrunească în volumul 
acesta cele mai interesante figuri literare — ace- 
lea care trebue şi care pot interesa cu folos peda- 
gogic pe acei cărora li e menită cartea; — şi din opera 
celor aleşi s'au redat acele capitole, bucăţi ori exa 
trase, care, prin continutul lor edificatoriu, de i= 
dei, au darul să iniţieze pe cititor în învățăturile 
şi viaţa Judaismului. Acolo, unde lucrul era cu 
putință, s'a luat din tălmăcirile în româneşte ale 
unor scriitori cunoscuţi, pentru ca să se dea în 
acelaş timp şi o imagine a activității literare de 
la noi. 

Notiţele bio=bibliografice, precum şi cele expli= 
cative, au fost alcătuite cu aceiaşi solicitudine de 
de a nu supraîncărca cu date superflue puterea 
de asimilare şi memoria tineretului şcolar. 

Cartea, aşa cum e, apreciată la justa ei valoare 
pozitivă de cititorii cărora ea se adresează, e sus= 
ceptibilă totuşi să fie revăzută în viitoarele ei 
ediţiuni, pentru ca să poată corespunde şi altor 
nevoi culturale, decât acele simțite de noi în în= 
văţământul evreesc din Capitală. 


Dr. M. A. HALEVY 


www.dacoromanica.ro 


INTRODUCERE 


Literatura evreiască constitue un lung lanţ de aur, 
al cărui început este fixat în istoria semitică din anti- 
chitate şi contiriuă până în zilele noastre. Această lite- 
ratură, unică în felul ei, a avut o soartă identică cu 
aceia a poporului evreu în decursul veacurilor, şi o 
putem împărţi în opt epoci distincte. 


Epoca Proteţilor 


Literatura acestei epoci a luat naştere odată cu sta- 
bilirea evreilor în Eretz Israel. Făşia de pământ dintre 
Iordan şi Marea Mediterană a fost patria culturii umane 
şi în acelaş timp leagănul limbii şi literaturii ebraice. 
In această ţărişoară, evreii au dus o viaţă sănătoasă, 
trăind în tihnă din truda lor. Deaceia ei au cultivat 
limba şi literatura, care s'au desvoltat şi au atins cele 
mai înalte culmi ale perfecțiunii. 

Literatura evreiască din antichitate (Biblia) a început 
cu folklor, cântece populare, proverbe şi basme. Incă 
înainte de a avea o literatură scrisă, evreii au avut o 
vastă literatură orală. Din această literatură orală a 
intrat în Biblie numai o mică parte. Când citim Biblia 
găsim urme de cântece populare din timpuri străvechi. 
Astfel Biblia ne povesteşte că Miriam cu femeile cântau 
din gură şi tobe dansând şi cântând cântecul: 


Să cântăm Domnului, că cu 
mărire Sd preamărit 

Pe cal şi pe călăreț 

în mare i-a aruncat. 


(Exodul 15.v.20—21) 


www.dacoromanica.ro 


Povestirile superbe despre cei dintâi oameni, Pa- 
triarhii, eroii şi conducătorii lui Israel, cântecele popu- 
lare, judecăţile cele străvechi, care erau dealtfel tra- 
diții de drept, erau la început orale şi apoi au fost 
adunate şi scrise. Epoca aceasta de creaţii orale s'a 
sfârşit cam pe la mijlocul celui de al optelea veac îna- 
inte de era creştină. Cam în acelaş veac au apărut, 
în arena literelor ebraice, scriitori celebrii cari au luat 
o atitudine faţă de acţiunile politice şi religioase ale 
dregătorilor statului. Independenţa ţării evreeşti era 
ameninţată de forţa militară a asirienilor și aceştia au 
distrus chiar statul evreesc din nordul Palastinii în 
anul 722 a. C. A rămas numai statul evreesc din 
sudul Palestinei, care la rândul său, a avut de suportat 
atacuri cumplite, catastrofe naţionale şi conflicte intes- 
tine. Aşa se explică faptul de ce literatura acestei epoci, 
spre deosebire de cea profetică, e străbătută de isbuc- 
niri patetice şi sbucium înflăcărat.. In epoca aceasta 
de restrişte au apărut profeţii literari, care au profetizat 
evenimentele fatale evreilor. Aceşti profeţi, cari erau 
poeți desăvârşiţi, ne-au lăsat o seamă de scrieri lite- 
rare într'o formă perfectă. Concomitent cu profeţii a 
apărut o pleiadă de poeţi şi scriitori individualişti, 
Aceştia au creiat poeme naţionale, legiferări umanitare 
în spiritul profeților, cari erau exponenţii poporului. 
Din epoca aceasta ne-au rămas scrierile ultimilor pro- 
feţi, Cartea Iov şi o bună parte din Psalmi. După 
căderea statului Iudeu, şi în decursul celor 50 de ani de 
robie babiloneană, producţia literară a stagnat, evreii 
au avut de suportat persecuții religioase (Cartea Ester), 
şi chiar la întoarcerea lor din Eretz Israel nu au avut 
răgazul necesar pentru creaţii noi. Deaceia literaţii 
sau îndeletnicit mai mult cu strângerea 'operilor îm- 
prăştiate şi astfel a luat naştere cartea „Tehilim” care 
cuprinde cântecele religioase, „Mişlei” (proverbele) pre- 
cum Şi o serie de cântece de dragoste „Şir Haşirim” 
etc. Totuşi, s'au creiat şi în epoca de reconstrucţie a 
jării câteva opere noui: Ezra, Nehemia, Cronicile, Ko- 
helet, Ester, etc. 

Această literatură pe care o numin Biblia, conţine 


www.dacoromanica.ro 


5 


creaţia literară a poporului evreu în decursul unui mi- 
leniu. Această literatură clasică evreiască a fost şi a 
rămas farul întregii omeniri. Ea a devenit un model 
pentru geniile gândirii şi artiştii scrisului, ajungând 
patrimoniul spiritual etern al întregii umanităţi. 


Epoca Mișnei 


După ce poporul evreu şi-a pierdut independenţa şi 
când intelectualitatea evreiască a fost isgonită din E- 
retz-Israel, evreii au pierdut posibilitatea de a-şi con- 
tinua cultivarea limbii şi literaturii. Poporul a început 
să se folosească de limbi străine, uitând cu totul pe 
acea a profeților. Limba arameică, care era pe atunci 
limba oficială de stat a diferitelor ţări, a devenit şi limba 
evreilor şi de aceia s'a simţit nevoia de a se traduce 
Biblia. Ceeace a făcut Unckelus. Inţelepţii şi erudiţii 
evrei însă, au continuat să-şi ţese gândirea în limba 
străbună, în diversele academii şi sinagogi din Dia- 
spora. Intreaga legiferare, sentinţele şi legendele, pil- 
dele şi aforismele din vremea celui de al doilea Templu, 
au fost scrise în limba ebraică. Erudiţii, cultivând 
această limbă, au inirodus o serie întreagă de cuvinte 
noui, împrumutate din alte limbi şi adaptate spiritului 
ebraic. Din această epocă ne-au rămas cele şase orân- 
duiri ale Mişnei (învăţătură) care constitue un tezaur 
spiritual şi moral scris într'un stil ebraic curat, care 
este luat ca model chiar de artiştii moderni. 


Epoca Talmudului 


După dărâmarea celui de al doilea Templu, limba 
ebraică a fost abandonată şi de diversele sinagogi şi 
academii. Savanţii din Babilionia şi Eretz-Israel au 
început să se folosească de un jargon arameic-sirian 
şi ebraic, iar Talmudul din Ierusalim este scris într'un 
dialect ebraico-sirian. La aceasta au contribuit mult 
suferințele ce le îndurau evreii, neavând răgaz în acele 
vremuri de urgie, să-şi cultive limba şi să o adapteze 
nevoilor zilei. De aceia, limba Talmudului este un 


www.dacoromanica.ro 


6 


amestec neîngrijit din diverse graiuri, exceptând le- 
gendele din aceste două Talmuduri (cel babilionean şi 
cel din Ierusalim) în care s'a mai păstrat stilul şi expre- 
siile din Mişna, întrebuinţând proverbele şi aforismele 
frumoase într'o ebraică curată. 


Epoca Gheonimilor 


In epoca gheonimilor, care înseamnă încheierea defi- 
nitivă a cărţilor talmudice, şi care a durat aproape 500 
de ani, înţelepţii evrei şi-au scris operele lor, în toate 
domeniile vieţii, în limba arameică sau siriană, care 
era vorbită de evrei. In această epocă s'au creiat o 
seamă de opere şi în ebraică: legendele din Midraș, 
(Rabba, Tanhuma, etc), care au fost cu timpul anexate. 
Talmudului. S'au mai creiat în această epocă diferite 
opere poetice, mai cu seamă poezii liturgice pentru 
sărbători de către Josi Ben Iosi orfanul, Elazar Ha- 
calir, lanai, etc. Aşa încât firul ebraicei a continuat 
să existe. Rabbi Săadia şi Rabbi Hai au cultivat in- 
tens limba, primul a întocmit cea dintâi gramatică 
ebraică şi datorită acestui fapt limba ebraică a fost 
ferită de pieire. 


Epoca spaniolă-arabă 


La sfârşitul epocii Gheonimilor, un vânt de renovare 
a suflat în ţările de sub domnia arabă, care a atins 
şi pe ebraiştii cari au început să cultive ebraica îmbo- 
găţind-o cu nesfârşite comori. In această epocă de aur, 
care a durat aproape 300 de ani, au trăit renumiţii, 
poeţi ebraici: $muel Hanaghid, Şlomo Ben Gabirol, 
Moşe Ben Ezra, Iehuda Halewy şi mulţi alţi. In această 
epocă au trăit şi gramaticienii Ben Sruk, Donaş Ben 
Lavrat, și mulţi alţii. Limba şi literatura s'au îmbo- 
găţit cu o sumedenie de creaţii genial; religioase, 
naționale şi filosofice. 


Epoca rabiniçă cabalistică 


La sfârşitul epocii arabo-spaniole a început epoca 


www.dacoromanica.ro 


7 


de decadență în literatura noastră. Suferințele evreilor 
provocate de persecuțiile din ţările arabe şi din cele 
creştine, au pricinuit această decădere a literaturii. 
Evreii europeni depărtându-se şi izolându-se de duş- 
manii lor, s'au îndepărtat şi de literatura generală. 
Rabinii au interzis întrebuinţarea limbilor străine şi a 
ştiinţelor universale. Intreaga forţă de creație a fost 
concentrată pentru studiul Talmudului şi al Kabalei. In 
acest studiu ei au găsit mângâere pentru tristeţea lor. 
Pilpulistica Talmudului pe deoparte şi studiul Kabalei 
pe de alta, au devenit un scop în sine, de aceia ei au 
abandonat şi neglijat limba ebraică, precum şi regu- 
lele de gramatică. Literatura a devenit cu desăvârşire 
religioasă, scrisă într'o limbă greşită şi într'un ame- 
stec de cuvinte arameice şi jumătăţi de fraze din Biblie 
fără nici-o ordine logică sau gramaticală. Totuşi, mul- 
fumită unor rabini cu orizonturi largi, limba ebraică a 
continuat să trăiască. Rabinii din Franţa şi Germania 
au tradus în ebraică operile evreilor scrise în arabă. 
Aceste traduceri au înviorat limba prin numeroasele 
cuvinte şi expresii noui întrebuințate de aceşti tradu- 
cători, 


Epoca Hascalei 


Incepând cu ultima jumătate a sec. al XVII-lea, când 
zidurile Ghetoului au început să fie dărâmate, evreii 
au ieşit din mizeria materială şi spirituală. Popoarele 
europene, eliberându-se din lanţurile evului mediu, au 
acordat drepturi evreilor din gheto. In uliţa evre- 
ească a luat naştere o mişcare nouă. Lanţurile judais- 
mului rabinic au fost scuturate şi a început studiul 
limbilor străine şi al ştiinţelor.  Promotorii Has- 
calei evreeşti au fost: scriitorul şi poetul Rabbi Moşe 
Haim Lutzatto din Italia, filosoful Moses Mendelsohn 
în Germania şi Ițhak B. Levensohn în Rusia. Sub in- 
fluenţa lor, a luat naştere un curent pentru ştiinţele 
laice, educaţia europeană şi obiceiuri europene. Dato- 
rită acestui fapt, limba şi literatura ebraică au fost 
reinoite. Intelectualii acelei epoci s'au sirăduit să creeze 


www.dacoromanica.ro 


8 


un stil nou. Ei au editat ziarele ebraice: ,Hameasef”, 
„Kerem-Nehmad”, „„Hehaluţ”, „Ricurei-Itim”, etc. In a- 
ceste reviste au fost discutate toate problemele vieţii. 
Printre scriitorii acestor ziare găsim pe poetul Naftali 
Weisel, David Franco, Halevi Stanov şi mulţi alţi. O 
influenţă covârşitoare asupra Hascalei au avut-o sa- 
vanții evrei din Italia: Şmuel David Lutzatto şi Itzhac 
Regia. 

Literatura creată de către maschilimii din Galiţia, 
Lituania şi Polonia a luat o desvoltare neobişnuită. 
In aceste ţări au trăit genialii gânditori: Nahman 
Krochmal, Şlomo Leib Rappaport, Zaharia Frenkel, 
Dr. Erter, Iosef Perl şi Meir Halevi Leteris, ş. a. Irr 
Lituania sau distins poeţii şi publiciştii I. B. Levensohn, 
Ghinzbury, Adam Hacohen Lebensohn şi fiul acestuia, 
subiilul poet Micha Iosef Lebensohn, Iehuda Leib Gor- 
dou şi romancierii Mapu, Smolenski Mendală, Broides 
Lilienbluim. Unii din aceşiia s'au îndeletnicit cu cerce- 
tarea literaturii şi a limbii, iar alţii au luptat împotriva 
fanatismului şi superstiţiei, îndemnând poporul la ci- 
vilizaţie, la reformarea religiei şi a vieţei sociale. Unii 
au luptat împotriva asimiliştilor, iar alţii s'au consacrat 
literaturii universale, adoptând ideia: artă pentru artă. 
Hceastă muncă uriaşă are o valoare mare nu numai, 
din punct de vedere istoric, ci mai cu seamă o valoare 
literară permanentă, pregătind drumul generaţiei de 
scriitori tineri. 


Epoca Renaşterii 


Hascala, această mişcare de însuşire a civilizaţiei, a 
inteleciualităţii evreeşti a dat şi rezultate negative. In- 
telectualii s'au îndepărtat din ce în ce mai mult de 
massa evreiască, distrugând cu totul punţile de legătură 
cu literatura ebraică. Dar în acelaş timp, ca urmarea po- 
gromurilor din Rusia şi a persecuţiunilor din ţările 
răsăritene, a luat naştere curentul naţional „Hibat 
Zion” (dragoste de Zion) apoi mişcarea sionistă. La 
această mişcare au aderat scriitorii şi poeţii celebri: 
Achad Haam, Bialik, Cernihovski, Cohen, neur şi 


www.dacoromanica.ro 


9 


alţii. Ei au dat o mare desvoltare literaturii ebraice 
creiând opere nemuritoare şi contribuind la îmbogățirea 
limbii ebraice, care a devenit o limbă vie în urma stră- 
duinţelor lui Eliezer Ben lehuda. In critică s'au mani- 
festat: David Frişmann, Reuven Brainin, Fişcl Iaho- 
ver, Iacov Fichmann şi alţii. 


Literatura ebraică palestineană 


După războiul mondial, odată cu declaraţia Balfour, 
centrul literaturii ebraice a trecut în Palestina. Aci s'au 
stabilit: uriaşul poeziei ebraice Chaim Nahman Bialik, 
care a continuat să creeze pe tărâmul poeziei populare, 
Saul Cernihovski care a publicat în Eretz cântecele bi- 
blice, David Șimonovitz creatorul idilei palestiniene, 
poetul liric Iacov Fichmann, lehuda Karni şi Iacov 
Steinberg, ultimii doi cântând destinul poporului în 
lupta de recucerire a ţării. 

Evenimentele ce au urmat după Declaraţia Balfour, 
întoarcerea evreilor în Eretz, Haluţismul, ridicarea ora- 
şelor şi recucerirea pământului sunt zugrăvite cu măe- 
strie de către poeţii Ury Zwi Grinberg, Avigdor Ha- 
meiri, Ițhac Lamdan, Avram Şlonski, S. Şalom, M. 
Temkin, A. Broides, S. Halkin, Grossmann şi alții. 

Un grup aparte îl formează femeile poete: Elişeva, 
Lea Goldberg, Rachel Anda Pinkerfeld, etc. 

Deasemenea s'a desvoltat în Palestina romanul ebraic, 
Locul de frunte îl deţin romancierii: A. Kabak, I. Ho- 
rovitz, Eliezer Şteinman, David Kimchi, lehuda Burla, 
Iacov Horghin, Israel Zarhi, Iosef Hanani, etc. 

Motivele preferate de poeţii şi romancierii litera- 
turii ebraice din această epocă sunt: munca câmpului, 
lupta cu natura, Haluţismul, lupta dintre părinţi şi 
copii, viaţa colectivă a muncitorilor. Şi astfel după un 
înconjur lung în ţările Diasporei, lanțul de aur al lite- 
raturii ebraice fixat încă în antichitate pe ogorul Pa- 
lestinei, sa înfipt din nou, cu o vigoare de creaţie 
puternică, pe pământul făgăduinţii, în ţărişoara dintre 
Jordan şi Marea Mediterană. 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIA ŞI CĂRȚILE EI 


Numele de Biblie dat Cărţei Sfinte, de către diverse 
popoare, se trage din cuvântul grec „Biblion? şi al 
cărui înțeles este cărți (Cărţi Sfinte). 

Biblia se împarte astfel: 


1. Cele cinci cărți ale lui Moise (Pentateuhul). 

2. Cărţile Profeţilor. 

3. Diferite cărți cunoscute sub numele Ketuvim. 

Evreii denumesc aceste cărți sfinte cu numele de 
„Tanah”, adică Tora, Neviim, Ketuvim. 

Tora. 

__1. Prima carte se numește Bereşit (Geneza) și con- 
ține narațiuni istorice dela crearea lumii până la moar- 
tea lui Iosif. 

2. Cartea Il-a „„Șemot” (Exodul) conține narafiuni 
despre suferințele evreilor în Egipt, despre Moşe, eşi- 
rea din Egipt, darez Bibliei pe muntele Sinai, şi ridi- 
carea Tabernacolului în deşert. 

3. Cartea III-a „Vaicra” (Leviticul) conține legije- 
marea cu privire la Templu, familie și societate. 

4. Cartea IV-a ,„„Bamidbar” (Numeri) descrie pribe- 
girea lui Israel în pustiu. 

5. Cartea V-a „„Devarim” (Deutoronomul) repetă 
evenimentele principale şi legile importante din cărțile 
anterioare, terminând cu moartea lui Moșe şi sfârșitul 
pribegiei din deșert. 

Neviim rișonim și Neviim aharonim (cei dintâi pro- 
jeti şi cei din armă) în ordinea următoare: 

6. Jehoșua; T. Şoftim (Judecătorii); 8. Şemuel A. 
și B.; 9. Melahim A. şi B. (regii). 


www.dacoromanica.ro 


12 


Profetii din urmă conțin următoarele cărți: 

10. Isaia. 

11. Eremia. 

12. /eheskeel. 

13. Cartea Trei- Asar (12) conține cuvintele celor 12 
profeti şi anume: FHoşca, Ioel, Amos, Ovadia, Iona, 
Miha, Nahum, Havakuk, Țefania, Hagai, Zaharia şi 
Malahi. 

Ketuvim este o colecție de diferite cărți cu conținut 
religios-moral, înțelepciune şi pilde, poezii și rugă- 
ciuni. 

14. Tehilim (psalmi). 

15. Mişle Șelomo. (Pildele lui Solomon). 

16. Jov este o disertaţie jilosofică în forma de dis- 
cuție între lov şi prietenii săi. 

17-21. Hameș Meghilot (Cele 5 suluri). 

a) Sir Haşirim. (Cântarea cântărilor) care se citeşte 
în sinagogi, Sâmbăta ce cade de Paşte. 

b) Ruth, se citește de Savuot. 

€) Eiha, se citeşte în ziua de Tişa- Beav. 

d) Kohelet se citește în Sâmbăta ce cade de Sucot. 

e) Ester se citeşte de Purim. 

22. Daniel. 

25. Ezra şi Nehemia. 


24. Cronica poporului evreu dela crearea lumii până 
la întoarcerea din Babilonia. 


I. Apocrifele 


a) Cronicile: 

1. Ezra cartea III-a. 

2-4. Cărţile Macabeilor 1, I1, HI. Prima descrie re- 
volta Macabeilor, a doua este un rezumat al acestei de- 
scrieri legendare. Acest rezumat a fost compus de că- 
fre lason din Cirenaica. A treia mare nici o legătură 
cu numele de FHaşmonaim, ci este o poveste legendară 
despre purtarea despotică a regelui Ptolomeu Philo- 
pator cu evreii din Egipt. 


www.dacoromanica.ro 


13 


2. Diferite evenimente în chestiunile religioase 


5. Cartea luditei. 
6. Cartea Tovia. 


3. Complectări la Sf. Scrip'ură 


7. Rugăciunea lui Menaşe, regele din ludeia. 
8. Adaose la cartea Daniel. 


4. Diferite cărți de înțelepciune 


9. Cartea Baruch (Secretarul lui Eremia), 
10. Scrisoarea lui Eremia. 
11. Cartea lui Ben Sira (Pilde). 


12. Hohmat Şelomo (Înţelepciunea lui Solomon), 
pilde. 


II. Pseudo-epigrafice 


a) Legende: 

1. Scrisoarea lui Aristeu (despre Septuaginta). 
2. Cartea Jubileelor. 

3. Chinurile profetului Isaia. 

b) Poezii: 

4. Tehilot Şelomo (Psalmii lui Solomon). 
5. Cartea IV-a u Macabeilor. 

c) Viziuni: 

6. Cântecele sibiline. 

7. Cartea Enoh. 

8. Inălțarea lui Moise. 

9. Ezra, cartea IV-a. 

10. Vedenia lui Baruh. 

11. Testamentul celor 12 Patriarhi. 

12. Viafa lui Adam și Eva. 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIA 
Traducerile și diversele ediţii 


Biblia a devenit o carte sfântă pentru poporul evreu 
pe care l-n însoțit în decursul generațiilor. Evreii au în- 
vățat Biblia comentând-o şi explicând-o, aşa încât a 
yuat desvoltare o nouă creație monumentală a spiritului 
evreesc: Talmudul. O atenție deosebită au dat savanții 
evrei pentru fixarea definitivă a textului şi păzirea lui 
de greşeli. Forma Bibliei în care a fost păstrată până 
nstăzi se numeşte „„Masora” (tradiție), iar acei cari s'au 
îndeletnicit cu aceasta, sunt denumiți „Ilahmei Hama- 
sora”. In decursul timpului nu era suficientă Biblia în 
originalul ei căci evreii ce au locuit în afară de hota- 
rele Palestinei nu sau servit de limba ebraică şi de 
aci nevoia de a o traduce în alte limbi. Prima tra- 
ducere a Bibliei a fost cea elenă, făcută de 70 de sa- 
vanti, de aci numele Septuaginta”. O nouă traducere 
a Bibliei a fost făcutii în secolul al II-lea, de către 
Achilas din Pont. În veacul al treilea, Biblia a fost 
tradusă de către Unckelus în limba arameică. In seco- 
iul al IV-lea, Biblia a fost tradusă de către Hereni- 
nus, unul din fruntașii Bisericiii creştine. Această tra- 
ducere latină se numeşte ,,Vulgata” (331-420). Rabbi 
Sadia Gaon a tradus pentru prima dată Biblia în limba 
arabă, (în anul 892-924). In evul mediu au apărut 
traduceri în Spaniolă și italiană. Prima traducere co- 
rectă în limba germană a fost făcută de către Mar- 
fin Luther, în sec. XVI-lea. Această traducere a servit 
foarte mult desvoltării limbei literare germane. Bi- 
blia a mai fost tradusă în mai toate limbile lumii. 
În româneşte traducerea măiastră se datorește părin- 
felui V. Radu şi Gala Galaction. 


www.dacoromanica.ro 


16 


Evreii din Germania, Polonia, vorbeau în limba 
germană-idiș (jargon) şi în această limbă, Biblia a fost 
tradusă de câteva ori, anume pentru femeile evreice cari 
mu înțelegeau Biblia în original. Cele mai vestite tra- 
duceri sunt: „Ţeene Urena”? şi „Nahalat Ţevi”. In 
afară de povestirile biblice, aceste cărți mai conțin di- 
ferite legende din Talmud şi Midraş. Traducerea în- 
Zregii Biblii în această limbă a fost făcută de două ori 
în Amsterdam în veacul al XVII-lea, iar în ultimul timp 
de poetul Jehoaș. 

Biblia a mai fost tradusă de câteva ori în 
limba germană de către Moses Mendelsohn (1773) 
apoi de Zunz, First, Filipsohn şi S. Bernfeld (1902). 
Martin Buber şi Frantz Rosenzweig în 1929. Dease- 
menea a mai jost tradusă în limba poloneză de către 
Predicatorul Dr. Zilkoj (1908). 

Caracterul sfânt al Bibliei a crescut laolaltă cu răs- 
pândirea ei. În orice casă evreiască se găsea câte o 
Biblie, iar în sinagogile şi casele de rugăciuni se ajlii 
până astăzi Biblia (cele cinci cărți), scrise de mână, 
pe pergament, aşezată în dulapul sfânt (Tabernacol). 
Acest obiceiu datează din timpul celui de al doilea 
templu, când Tora se afla în dulapul sfânt. Totuş, 
după dărâmarea Templului, a fost trecute sub ar- 
cul lui Titus, pe lângă celelalte obiecte de pref 
din Templul sfânt din Ierusalim, un Sefer Tora învelit 
întrun vestmânt de sărbătoare. Multe manuscrise bi- 
blice s'au pierdut în decursul persecutiilor împotriva 
evreilor şi în timpul pribegiei lor. 

Cea mai veche din copiile Bibliei (manuscrisele) da- 
fează din sec. IX-lea şi se ajlă în muzeul Britanic din 
Londra. Un manuscris mai nou, din 916, se află în 
Muzeul din Petersburg. La Oxford se găseşte un ma- 
huscris din anul 1104 şi la Biblioteca Națională din 
Paris, unul din anul 1286. 

Când a fost descoperit tiparul, Biblia a fost cea dintâi 
carte ce s'a tipărit, în 1475. 
plicative. Acest „Tanah” se numeşte „Tanach rabinic” 
și a apărut la Veneţia în anul 1517-18. 


www.dacoromanica.ro 


17 


Savanții creştini au tipărit pe lângă originalul ebraic, 
și paralel cu textul biblic, diferite traduceri. Acest Ta- 
nach se numeşte Biblia poliglotă. Cea mai bogată 
Biblie este Poliglota Pariziană (1629-45) în 10 volume 
care conține traducerile: latina, elenă, Unckelus, ara- 
meică, arabă, samariteană şi o traducere latină pentru 
diversele nuanțe. 


www.dacoromanica.ro 


BIBLIA, CARTEA _CARȚILOR 


Ştiţi voi oare, prieteni, care carte e cea mai iubită 
de mine până în ziua de azi, care e cartea cea mai 
scumpă şi iubită din toate cărţile, pe care le-am citit 
în zilele vieţii mele? 

Această carte este Biblia. 

Nu plec nicăieri, nu fac cel mai mic pas ; fără sfânta 
scriptură. Când şed într'o cameră, în care nu-i Biblia, 
poate fi o cameră cât de plină cu diferite cărţi, am un 
simțimânt foarte neplăcut, un simţimânt potrivit cu 
al acelui evreu ortodox, care înoptează într'o casă fără 
de Mezuza. Nu înţeleg, nu concep, cum se poate scrie 
ebraică, dacă Biblia nu este în apropierea noastră, cu 
atât mai mult, dacă nu este concentrată în amintirea 
noastră, dacă nu avem un contact direct cu profeţii şi 
vizionarii noştri cei mari. 

Pe masa mea de lucru se află în permanenţă Biblia; 
e suficientă o privire în cuvintele profeților, ca să pri- 
mesc dela dânşii o influenţă morală şi spirituală. In 
fiecare dimineaţă, înainte de a-mi lua ceziul, înainte 
de a citi gazetele de dimineaţă, citesc din Scriptură 
mai mult sau mai puţin. Şi, aşa, m'am obişnuit cu acea- 
stă citire, care a devenit hrana mea spirituală şi fără 
de care nu se poate exista măcar o zi. Zilnic citesc în 
această carte veche şi totdeauna ea e nouă în ochii mei. 
Către Biblie mă îndrept când sunt copleşit de tristeţe, 
într'însa îmi găsesc mângâierea şi tristeţea, îmi trece 
repede. Şi în momente de bucurie deschid Biblia şi 
cuvintele profeților întăresc în mine mai mult pulsul 
vieţii, bucuria existenţei naţionale evreieşti. Ea îmi mă- 
reşte dorinţa de a lupta cu toate piedicile şi ispitele 
care mi se pun în cale, calea evreului în Galutn. In 


www.dacoromanica.ro 


20 


momente de restrişte, când lumile interioare se apropie 
de nimicire şi dărâmare, mă reazăm de acest prieten, 
de cartea cărţilor şi găsesc în ea un punct de sprijin 
între valurile de pustietate şi ruinele sufletului meu. 
Dacă simt în orele de creaţie interioară sau în orele 
de plimbare în „grădinile lui Efeth şi parcurile lui”, 
că firul spiritual care mă leagă de trecutul ce! lung, 
de lanţul generaţiilor trecute, de umbrele uriaşilor cari 
au dispărut, că acest fir merge slăbind, devenind din ce 
în ce mai subţire, atunci deschid Biblia şi trecutul meu 
devine un prezent viu, trăesc în el şi devin o parte din 
el. Trecutul, pe care l-am avut înainte cu un moment, 
e mort, ca o umbră palidă, ca un ecou îndepărtat care se 
stinge, el devine, însă, acum când citesc în Biblie ca o 
parte din existenţa mea, din interiorul şi exteriorul meu. 
Umbrele se încarnează şi simt sufletul vieților concrete. 

Şi în clipa când sentimentul viitorului se întunecă, 
atunci când aripile fantaziei mele sunt obosite, iar 
orizontul cerului meu devine ingust şi strâmt, atunci 
mă adresez Sfintei Scripturi şi viitorul devine viu. 
Atunci îl simt cu toate simţimintele mele şi mi se 
pare chiar că un nou simţimânt, iar sentimentul celor 
cari vin creşte ascuţit şi subţire în interiorul meu. 

Şi eu sar, fac o săritură mare în viitorul depărtat, 
fără nici o încordare. Această săritură dela prezentul 
trist, către viitorul frumos îmi devine naturală şi când 
mi-l zugrăvesc în suflet, îndepărtat, nu mi-l pot în- 
chipui altfel, decât cum l-a descris profetul Isaia: 
„Nu va ridica un popor asupra celuilalt sabia, săbiile 
se vor preface în lopeţi iar lăncile în cazmale şi vor 
locui laolaltă lupul cu oaia şi pământul va fi plin de 
ştiinţă ca apele care acoperă marea”. 

Nu o simplă carte este pentru mine Biblia, ci o co- 
moară de suflete, o comoară de mângâiere, o comoară 
de amintiri, de speranţe şi promisiuni şi şiiu că sutele 
de generaţii ale strămoşilor s'au sacrificat pentru fie- 
care literă a acestei cărţi, unicul refugiu ce-l avem din 
zilele de demult. 

Şi această carte a cărţilor este uitată de copiii şi 
fraţii noştri, este schimbată uneori pe cărţile fără de 


www.dacoromanica.ro 


21 


valoare, atât din punct de vedere al formei, cât şi al 
conţinutului, al artei şi frumosului, aş putea spune 
fără gust şi miros. : 

Intoarceți-vă, fraților, la cartea cărților, la Sfânta 
Scriptură! Acela ce se depărtează de ea se depărtează 
de izvorul vieţii noastre naţionale, de izvorul limbii 
ebraice şi al spiritului profeților noştri. 


REUVEN BRAININ 


www.dacoromanica.ro 


Cântarea lui Moşe 


I. „Voi cânta Domnului, căci şi-a arătat slava: 

A năpustit în mare pe cal şi pe călăreț”. i 

Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele 
de laudă. El ma scăpat. 

El este Dumnezeul meu; pe El îl voi lăuda; 

El este Dumnezeul tatălui meu: pe EI îl voi preamări. 

Domnul este un viteaz în luptă. 

Domnul este numele Lui. 

El a aruncat în mare carele lui Faraon şi oștirea lui; 

Pe căpeteniile cele de seamă ale lui în mare le-a erun- 
cat. Marea Roşie le-a înghiţit. 

In fundul mării ca o piatră s'au pogorit. 

Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria; 

Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi. 

Cu mulţimea slavei tale ai surpat pe cei protivnici; 

Iţi deslănţueşti mânia. 

Şi ea-i mistuie ca pe nişte paie. 

La suflarea nărilor Tale, s'au despărțit apele, 

Strânsu-s'au la un loc apele ca un zid, 

Şi s'au închegat valurile în inima mării. 

Vrăjmaşul zicea: „li voin goni, îi voin ajunge. 

Voi împărţi prada de război; şi-mi voiu sătura su- 
fletul de răzbunare. 

Goli-mi-voiu sabia şi mâna mea îi va stârpi! 

Dar ai trimis Tu duhul Tău: 

Şi marea i-a înghiţit; 

Ca plumbul s'au atundat. 

In adâncimea apelor. 

Cine-i asemenea Tie între dumnezei, Doamn2? 


www.dacoromanica.ro 


24 


Cine-i asemenea Ție preamărit în sfințenie. 

Minunat întru mărire, 

Și făcător de minuni? 

Tu Ţi-ai întins dreapta: 

Şi i-a înghiţit pământul. 

Prin îndurarea Ta, ai călăuzit. 

Şi ai izbăvit acest popor; 

Iar cu puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţieii 
Tale. 

Huzit-au popoarele şi s'au cutremurat. 

Frica a cuprins pe cei din Filisteia. 

S'au înspăimântat căpeteniile Edomului. 

Pe voevozii Moabului, cutremur i-a cuprins; 

Toţi locuitorii Canaanului şi-au pierdut cumpătul. 

li va apuca teama şi spaina; lar văzând măreţia 
braţului Tău, ca pietrele vor încremieni, 

Până va trece poporul Tău, Doamne! 

Până va trece. 

Poporul, pe care ţi l-ai răscumpărat. 

Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe niuntele moştenirii 
Tale, 

In locul, ce ţi l-ai făcut sălăşluire, Doamne. 

La Templul, pe care mâinile Tale l-au zidit, Doamne! 

Și Domnul va înpărţi în veac şi în veacul veacului. 


Cântarea lui Moşe 


Deuteronom 


(Fragment) 


Ii. „Luaţi aminte ceruri, şi voiu vorbi: ascultă, pä- 
mântule, cuvintele gurii mele. 

Ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă 
cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca pică- 
turile de ploaie pe iarbă! 

Căci voiu vesti numele Domnului. Daţi slavă Durmne- 
zeului nostru! 

El este Stânca, lucrările Lui sunt desăvârşite, căci 


www.dacoromanica.ro 


25 


toate căile Lui sunt drepte; el este un Dumnezeu cre- 
dincios şi fără nedreptate, el este drept şi curat, 

Ei s'au stricat; netrebnicia copiilor Lui, este ruşinea 
lor! Neam îndărătnic şi ticălos! 

Cu acestea răsplătiți voi, Domnului! Popor nechib- 
zuit şi fără de minte! Au este El Tatăl tău, care te-a 
făcut, te-a întocmit şi ţi-a dat fiinţă? 


Hdu-ţi aminte de zilele cele de demult, s-o [ast 
anii, vârsta de oameni după vârstă de oameni, întreabă 
pe tatăl tău şi-ţi va da de ştire, pe bătrânii tăi şi îţi 
vor spune. 

Când cel Prea Inalt a împărţit o moştenire neamu- 
rilor, când a despărţit pe copiii oamenilor, a pus ho- 
tare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel. 

Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este 
partea lui de moştenire. 

EI l-a găsit într'un pământ pustiu, într'un pustiu plin 
de urlete înfricoşate, l-a apărat, l-a îngrijit şi l-a 
păzit ca lumina ochiului său. 

Ca vulturul care îşi scutură cuibul, sboară deasupra 
puilor şi întinde aripele, îi ia, şi-i poartă pe pe- 
nele lui; 

Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, şi nu 
era niciun dumnezeu străin cu El. 

L'a aşezat pe pământul înalt al ţării şi Israel a mân- 
cat roadele câmpului, i-a dat să sugă miere din stâncă, 
untdelemnul care iese din stâncă vârtoasă. 

Untul dela vaci şi laptele oilor, cu grăsimea mieilor, 
a berbecilor din Basan şi a ţapilor, cu grâul gras, şi 
ai băut vinul, sângele strugurelui. 

Israel s'a îngrăşat şi s'a făcut îndărătnic; — te-ai 
îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai umplut de grăsime! — 
şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit 
Stânca mântuirii sale. 


Domnul va judeca pe poporul Său, dar se va milo- 
stivi asupra robilor Săi, când va vedea că puterea le 
este sleită, şi că nu mai este nici rob, nici slobod. 


www.dacoromanica.ro 


26 


El va zice: Unde sânt dumnezeii lor, stânca aceea 
care le slujea de adăpost. 


Dumnezeii aceia cari mâncau grăsimea jertfelor lor, 
cari beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, 
să vă ajute, şi să vă ocroteascăl 

Să ştiţi dar că Eu sânt Dumnezeu, şi că nu este alt 
Dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață şi Eu omor, 
Eu rănesc şi Eu tămăduesc, şi nimeni nu poate scoate 
pe cineva din mâna mea. 

Căci îmi ridic mâna spre cer, şi zic: „Cât este de 
adevărat că trăesc în veci”. 


Cântarea Deborei 
(Jud. Cap. V) 


In vremea aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, 
au cântat şi au rostit: 
Ascultaţi, voi regi, şi luaţi aminte, voevozi, 
căci eu cânta-voi Domnului cântare; 
Domnului Dumnezeului lui Israel cânta-voiu. 
O Doamne, când ieşeai tu din Seir, 
din ţinutul Edomului când tu porneai, 
pământul se cutremura şi cerurile se zguduiau, 
şi nourii se topeau deodată în ploaie! 
Munţii se clătinau în fața Domnului — 
însuşi Sinai! — în fața Domnului Dumnezeului lui Israil. 
In vremea lui Şamgar, feciorul lui Anat, 
în zilele lui Iael, caravane nu se mai vedeau, 
Şi cei ce aveau drumuri de făcut, umblau pe cărări, 
întortochiate. 
Satele lui Israel, erau pustii, erau pustii... 
până. când ridicatu-te-ai, Debora, 
ridicatu-te-ai tu, mamă în Israil. 
Fiindcă îşi aleg zei străini. 
De aceea războiul bătea la porți. 
Dar nu se mai vedea nici scut, nici lance, 
La cele patruzeci de mii de suflete din Israil! 
Şi regii au venit şi s'au încins la luptă; 
încindu-s'au la luptă regii canaaniţi, 


www.dacoromanica.ro 


27 


la Taanah, la apele Meghidoului. 

Dar pradă de argint; nici pomeneală! 

De sus din cer se războiră stelele; 

din cereştile lor cărări, luptau cu Sisera. 

Puhoiul Kişonului i-a măturat la vale. 

puhoiul războaielor străvechi! puhoiul Kişonului! 

Binecuvântează, suflete al meu, puterea Domnului 

Cum loveau pământul în ropot copitele cailor, 

când fugeau, fugă nebună, călăreţii! 

Blestem cetăţii Meroz! — zice îngerul Domnului 

Blestem amar pe cei ce-l locuesc, 

căci n'au sărit într'ajutorul Domnului 

într'ajutorul Domnului şi al vitejilor săi. 

Dar binecuvântată să fie între femei Iaela, 

soţia lui Heber Keneul, 

între femeile care au sălaş la corturi, binecuvântată 
fie ca! 

Apă cerea Sisera şi lapte i-a dat ea, 

Intr'o năstrapă scumpă i-a adus lapte proaspăt. 

Cu mâna stângă a apucat ţăruşul, 

şi cu dreapta ciocanul de dulgher, 

şi a izbit pe Sisera cu ciocanul şi ţeasta i-a zdrobit; 

i-a sfărâmat tâmpla şi a străpuns-o. 

Şi s'a frânt la picioarele ei Sisera şi a căzut şi s'a lungit. 

La picioarele ei s'a frânt, s'a năruit! 

Unde s'a frânt, acolo a rămas zdrobit. 

La fereastră, mama lui Sisera tot pândoşte. 

şi se uită printre gratii: 

„Pentru ce carul său de luptă întârzie să vină? 

Şi de ce tropotul cailor lui zăboveşte?” 

Cea mai înţeleaptă între domniţe răspunde; 

şi ea însăşi îşi dă răspunsul ei: 

„Desigur că au dat de pradă şi acum o împart: 

o fecioară, două fecioare, de războinic; 

pradă de veşminte în fel de fel de feţe, 

pradă de veşminte în fel de fel de feţe. 

un şal şi două, cu flori pe ele — pe umerii reginei...” 

Aşa să piară vrăjmaşii tăi, o Doamne! 

Iar cei ce te iubesc pe tine: ca soarele să fie, 

când răsare în toată strălucirea lui. 


www.dacoromanica.ro 


28 


Cântarea Hanei 
(Samuel I) 


„Mi se bucură inima întru Domnul, puterea mea a 
fost înălţată de Domnul; mi s'a deschis larg gura îm- 
potriva vrăjmaşilor mei, căci mă bucur de mântuirea Ta. 

Nimeni nu este sfânt ca Domnui, nu este altul afară 
de Tine, nu este stâncă aşa ca Dumnezeul nostru. 

Nu mai vorbiţi cu atâta îngâmfare, să nu vă mai 
iasă din gură cuvinte trufaşe; căci Domnul este un 
Dumnezeu care şti? totul, şi toate faptele sânt cântă- 
rite de EI. 

Arcul celor puternici s'a sfărâmat şi cei slabi sânt 
încinşi cu putere. 

Cei ce erau sătui, vor munci pentru pâne, şi cei ca 
erau flămânzi nu vor mai avea foame; chiar cea stearpă 
va naşte de şapte ori, şi cea care avea mulţi copii, 
va fi neputincioasă. 

Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa 
morților şi El scoate de acolo. 

Domnul sărăceşte, şi tot El îl îmbogăţeşte, El sme- 
reşte şi El înalţă. 

El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi 
pe cel lipsit, punându-i în rând cu cei mari. Şi le dă 
de moştenire scaunul de domnie al măririi; căci aie 
Domnului sânt temeliile pământului şi a aşezat lumea 
pe ele. 

El va păzi paşii sfinţilor Săi, dar nelegiuiţii vor 
îi aduşi la tăcere în întuneric; căci omul nu va birui 
prin putere. 

Vrăjmaşii Domnului vor îi zdrobiţi, din înălţimea 
cerului. El tuna-va din cer asupra lor; Domnul va ju- 
deca marginile pământului. El va da Impăratului Său 
putere, şi El va înălța tăria Unsului Lui”. 


www.dacoromanica.ro 


Profetismul 


Cărțile Profeţilor sunt o literatură unică. Ele se im- 
Pun, firește, atât prin formă cât şi prin conținutul lor. E 
cu neputinţă ca un miez atât de interesunt să fie îm- 
brăcat într'o haină obișnuită. Un tezaur mare nu se în- 
destulează cu monetele turnate, trecute din mână în 
mână. Profeții, la venirea lor, au propovăduit idei noui 
și astfel au născocit vorbe neauzite. Profetismul evreesc 
este o creație sau mai bine zis a devenit o forță crea- 
foare. Platon zicea că creația, în senzul ei intim este 
mai adevărată decât fapta, decât realitatea. Realitatea 
este numai un reflex al gândirii, dar gândirea este o 
forță poetică, o forță creatoare. Profetii evrei mau creat 
o lume artistică, ci o lume ideală. Arta este pliicerea vieții, 
o plăcere sublimă care înalță sufletul omenesc. Morala 
este o necesitate imediată a sufletului omenesc. Ea în- 
drumează progresul social. Gustul artistic evoluează şi 
uneori strică gustul înaintaşilor. Progresânid, morala 
devine o putere revoluționară care înlătură tot ce i-a 
premers. Oamenii moralei noui luptă cu generația res- 
pectivă, ca să smulgă din inima ei tot ce a fost socotit 
moral înainte. Chiar dacă nu izbutesc în timpul viețui- 
vei lor, ei înving după moartea lor, uneori chiar după 
scurgerea mai multor generații. Cu cât dezideratele 
(morale se distantează de prezent, ele îşi imbogițesc din 
ce în ce mai mult conținutul. Deoarece găsim în cuvintele 
profetismului evreesc percepte morale superioare, din 
Care numai putine s'au realizat şi foarte puține au fost 
adoptate, lumina adevărată fiind încă ascunsă în vii- 
torul îndepărtat, aceşti profeți sunt geniile morale, iar 
învățătura lor este veşnic nouă. 


www.dacoromanica.ro 


30 


Amos 
(760 a. c.) 


Profetul Amos, din Tekon (Iudeea de sud), a trăit 
pe la anul 760 a. C., pe vremea lui lerobeam II, regele 
lui Israel, şi Uzia, regele lui luda. Lucrările lui -— 9 
la număr — se prezintă sub forma a șase predici și 
trei viziuni. S'a ridicat în contra idolalriei contempo- 
ranilor, și într'o formă plină de o sinceră emoție, a pwe- 
zis toate nenorocirile care se vor abate asupra celor ne- 
credincioși. Verbul lui este plin de căldură, bogat în 
alegorii și în acelaş timp lesne de înțeles. Se crede că 
Şi-a scris singur toate profețiile şi că era convins de in- 
semniătatea lor. Apare dealtfel ca unul dintre cei mai 
desăvârșiți susținători ai monoteismului, întro epocă în 
care politeismul era reprezentat de puterea mereu cre- 
Scândă a asiro- babilonienilor. 


Cap. 8 


Și iată ce mi-a arătat Domnul Dumnezeu. Iată, era 
un coş cu poame de vară. 

El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un 
coş cu poame coapte”. Şi Domnul mi-a zis: „A venit 
sfârşitul poporului Meu, Israel; nu-l voiu mai putea 
ierta!” 

In ziua aceea, cântecele Templului se vor preface 
în gemete, zise Domnul Dumnezeu. Hoiturile fi-vor fără 
număr şi aruncate pretutindeni vor fi. 

HAscultaţi acestea, voi cari mâncaţi pe cel sărman, şi 
prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară! 

Voi, cari ziceţi: „Când va trece luna nouă, ca să vin- 
dem grâul, şi Sabatul, ca să deschidem jitniţa, să 
micşorăm efa şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cum- 
păna ca să înşelăm? 

Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe arginţi, şi pe 
sărac pe o pereche de încălţământe, şi vom vinde co- 
dina în loc de grâu”. 

Domnul a jurat pe slava lui Iacov: „Niciodată nu 
voiu uita niciuna din faptele lor! 


www.dacoromanica.ro 


31 


Nu se va cutremura ţara din pricina acestor mişelii, 
şi nu se vor jăli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla 
toată ţara ca Râul, ridicându-se şi pogorându-se iarăş 
ca râul Egiptului? 

In ziua aceea, zise Domnul Dumnezeu, voiu face să 
asfințească soarele la amiază, şi voiu întuneca pământul 
ziua nămeaza mare. 

Vă voiu preface sărbătorile în jale, şi toate cântările în 
bociri, voiu acoperi toate coapsele cu saci şi voiu face 
toate capetele pleşuve; voiu arunca ţara într'o jale ca 
pentru cel unul născut şi sfârşitul ei va fi ca o zi 
amară”. 

„lată, vin zile, zise Domnul Dumnezeul, când voiu 
trimete foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici 
sete de apă, ci foame şi sete după cuvintele Domnului. 

Vor pribegi atunci dela o mare la alta, dela miază- 
noapte la răsărit, vor cutreera istoviţi pământul ca să 
caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi. 

In ziua aceea se vor usca de sete fetele frumoase şi 
flăcăii. 

Ei, cari se jură acum pe păcatul Samariei, şi zic: 
„Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!’ Şi: „Pe drumul 
Beer-Sebei!” vor cădea, şi nu se vor mai scula”. 


www.dacoromanica.ro 


32 


Hosea 
(750 a, c) 


Proorocul FHoșea, a fost un urmaș al lui Amos şi Sa 
evidenţiat prin deosebita profunzime a cuvântărilor, 
fare în acelaș timp lăsau să se întrevadă şi o simțire 
hleasă. Este unul dintre profeții care au prezis jugul 
asirian. Cerea poporului să revie la credința adevărată 
şi la iubire de aproape, precum şi la religiozitate. Va- 
Zoarea literară a srrierilor rămase dela el se resimte în 
bine de pe urma acestor lucruri şi stilul său, înflorit, 
caută totuşi să se adreseze direct inimii cititorului. 


Cap. 5, v. 6,7 


„Veniţi, să ne întoarcem către Domnul! Căci El ne-a 
rănit dar tot El ne va tămădui; El ne-a lovit, dar 
tot El ne va lega rănile. 

El ne va da iarăși viaţa după două zile; a treia zi 
ne va scula, şi vom trăi sub oblăduirea Lui. 

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! 
Căci El se iveşte cu zorile dimineţei, şi va veni la noi 
ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pă- 
mântul ! 

Ce să-ţi fac Efraim? Ce să-ţi fac lehuda? Evlavia 
voastră este ca norul de dimineaţă, şi ca roua care 
trece curând. 

Deaceea îi voiu biciui prin prooroci, îl voiu ucide prin 
cuvintele gurii Mele, şi judecăţile Mele vor străluci 
ca lumina! 

Căci milă voiesc, nu jertfe, şi cunoaşterea lui Dum- 
nezeu mai mult decât arderile de tot! 

Dar ei au călcat legământul, ca oricare om de rând; 
şi nu mi-au fost credincioşi. 

Galaadul este o cetate de nelegiuiţi, plină de urme 
de sânge. Ceata preoţilor este ca o ceată de tâlhari, 
care stă la pândă, săvârşind omoruri pe drumul Sihe- 
mului; da, ei fac lucruri de ocară. 

In casa lui Israel am văzut lucruri spăimântătoare: 
acolo Efraim e stricat, Israel se spurcă. 

Și ţie Iehudo, îţi este pregătit un seceriş, când voiu 
aduce înapoi pe robii de război ai poporului Meu! 


www.dacoromanica.ro 


33 


ISAIA 


(701—740 a. c.) 

Cei dintâi profeți care l-au precedat pe leremia, 
wau vorbit poporului întrun grai liber, curgător, ci își 
orânduiau vorbele într'o formă poetică, în descrieri şi 
întrun ritm cadențal. Ei nu erau oratori populari, nu 
vorbeau poporului fără pregătire, ci se pregăteau in 
scris. Profetismul era o artă. Ideea, subiectul discur- 
sului, profetul şi-l aranja dinainte întro formă poe- 
țică corespunzătoare talentului său. Din această cauză, 
găsim la primii proțeți, deseori, forme epigramatice. Un 
cuvânt laconic ce conținea o idee complectiă, uneori 
continuarea aceleaşi idei cu alte cuvinte, aceasta consti- 
tuia, după cum se ştie, una din însuşirile poeziei bi- 
blice din antichitate ; o varietate foarte bogată în 
descrieri şi proverbe, câteodată, chiar o antiteză accen- 
fuiază ideea principală. Acesta era stilul tuturor proje- 
filor antemergători lui leremia. Chiar el, în stilul și 
forma sa exterioară, reprezintă o personalitate deose- 
bită. El a introdus o sumedenie de idei noui în pro- 
fetia evreiască, umplând-o cu un conținut interesat, 
dându-i o formă nouă. 

leremiu a fost profetul vieții, dar la profeții cari 
l-au precedat nu întâlnim profeții de acest gen. Stihu- 
rile lor erau mai totdeauna Scurte, epigramatice. Nu se 
adresau urechii, ci ochiului. Nu vizau sentimentul, ci 
creerul. Unii afirmă că profețiile lui Isaia, Sunt procla- 
maļii, pe care le scria şi care după aceea s'au copiat 
și răspândit în popor. Această afirmaţie necesită încă 
un control. Dar e sigur că Isaia şi-a notat întâi ideile, 
le-a cizelat, în vorbire și în proverde. Isaia se deo- 
sebeşte nu numai de Ieremia prin stil şi personalitate 
— era o figură nouă între profeții evrei, — ci chiar 
de Amos și Hoşea. In cuvintele lui nu găsim acea 
blândețe a cuvintelor lui Hoşea, profetul, ale cărui în- 
tâmpliări personale şi familiare au turnat în tempera- 
mentul său picături de milă și dragoste față de oameni. 
Chiar dojana lui conține stropi de dragoste pentra 
toncetățeni. De asemenea nu găsim în cuvintele lui 
Isaia naturalețea țărănească a lui Amos, acea naivitate 


www.dacoromanica.ro 


34 


poral pe care o resimte în Sgomolul orașelor şi al 
vieții în genere, aşa cum ea se concentrează în reali- 
tate, în societatea politică. La Isaia nu vedem acel pa- 
fos moral, acel entuziasm al profetului Miha, care se 
enfuziasmează până la extaz de tot ce i-au văzut ochii. 
Isaia este întro măsură, cei mai mare dintre profeti; 
îl vedem totdeauna stăpân desăvârşit al ideilor sale, 
spiritul său este activ, nici decum motiv. EL s'a înălțat 
Va o concepție morală înaltă, dar care sjârşeşte în chip 
vațional. Răul în ochii lui nu e o boală morală, un 
defect sufletesc către care putem privi din punct de 
vedere al muilej şi al iertăciiinii; răul este o faptă de 
trădare a moralei publice. Poporul car? îl părăseşte 
pe lehova, este un „popor piicătos”. „Un popor în- 
cărcat de păcate”, un popor ale cărui buze sunt Spur- 
cafe. Nu există milă în judecată. „Dacă veți voi şi 
asculta, veți avea bunătatea pământului şi dacă vă 
veți opune, veți fi nimicifi de sarir Când Isaia ros- 
fește aceste cuvinte poporului: „Acei care vor părăsi pe 
Iehova se vor stinge”, el nu resimte nici o participare 
la suferințele poporului. Conceptiile lui morale sunt 
desăvârșile; cinste, judecată şi dreptate. El este un 
judecător aspru pentru falșificatorii de monete pentru 
hofi, pentru acei cari amestecă apă în vin, pentru acei 
cari se ating de hotarele altuia, etc. El nu admite nici 
p slăbiciune morală la om. El ştie ce e bine şi cee rău, 
dar nu ia în seamă Sănătatea morală și slăbiciunea mo- 
rală. Nu numai că el nu judecă ca milă, dar nici nu 
recunoaşte, nici nu admite că cei păcătoşi merită milă. 
Nu admite vreun compromis; acela care nu e drept 
cu desăvârşire, este rău cu desăvârşire. Această con- 
cepție morală mare vreo contrazicere, ci e perfectă 
din toate punctele de vedere. Aceasta distinge perso- 
nalitatea cea mare a lui Isaia. 


Isaia Cap. I. 


I. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! 
Ia aminte la legea Dumnezeului nostru, popor al Go- 
morei! 


„Ce-mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre? zice 


www.dacoromanica.ro 


35 


Domnul. Sunt sătul de arderile de tot cu berbeci, şi 
de grăsimea vitelor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor 
şi ţapilor. 

Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă 
cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? 

Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci 
Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noui, Sabate 
şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea 
unită cu sărbătoarea! 

Sufletul meu urăşte lunile voastre cele noui şi praz- 
nicile voastre. Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot 
suferi. 

Când vă ridicaţi mâinile, Imi întorc ochii dela voi; 
şi ori cât de mult v'aţi ruga, mascult; căci mâinile vă 
sunt pline de sânge! 

Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochi- 
lor Mei faptele rele pe cari le-aţi făcut! Incetaţi să 
mai faceţi răul! 

Invățaţi să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți 
pe cel asuprit, jăceţi dreptate orjanului, apărați pe vă- 
duvă!” 


II. Proorocia lui Isaia, fiul lui Amotz, asupra lui Iuda 
şi asupra Ierusalimului. 

Fi-va în vremile cele de pe urmă, că muntele Casei 
Domnului va îi întemeiat ca cel mai înalt munte; se 
va înălța deasupra dealurilor, şi toate neamurile se 
vor îngrămădi spre el. 

Popoarele se vor duce cu grămada, şi vor zice: „ve- 
niţi, să ne suim în muntele Domnului, către casa 
Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile lui şi să 
umblăm pe cărările lui, căci din Sion va eşi legea, şi 
din Ierusalim cuvântul Domnului. 

El va fi judecătorul neamurilor, El va hotări între 
popoare fără de număr. Preface-vor săbiile în fiare 
de plug și sulițele lor în seceri: nici un popor nu va 
mai ridica sabia împotriva altuia şi ni vor mai face 
războaie. 

Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul 
se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, 
şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mâna un 
copilaş; 


www.dacoromanica.ro 


36 


Vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se 
vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul. 
Pruncul. de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii, 
şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina basilicului. 
Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot 
muntele meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de 
cunoştinţa Domnului, de fundul mării, de apele cari-l 
acopăr. 
IEREMIA 
(586—628 a. c.) 


Personalitatea projeților pătrunşi de adevăr şi drep- 
fate ne este foarte puţin cunoscută. Datele despre 
Amos ne sunt jurnizate de şirul faptelor sale în patria 
de origină. Despre Hoşea ştim numai ceeace ne Spune 
wieața lui din sânul familiei. Despre Isaia am aflat 
doar situația socială şi relațiile sale cu regele Hişi- 
nhu. Un singur profet ni se înfățișează în toată am- 
ploarea personalității sale, cu scăilerile și frământările 
inimei sale: acesta este profetul leremia din Anatol. 

Omul genial, cu cât se apropie mai mult de noi, cu 
atât este mai iubit. Chiar atunci când ajlim amănunte 
“le slăbiciune din viața sa particulară. Spinoza şi Goethe 
ne-ar fi înspăimântat cu măreţia lor Spirituală, dacă 
wam fi cunoscut tot ce li Sa întâmplat în viața lor 
particulară, dacă nu i-am fi cunoscut în naturalețea 
lor omenească. Genialitatea omului este o [orță de 
care ne entuziasmiăm şi o admirăm, aşa cum ne entu- 
ziasmăm de forțele naturii. La omul genial căutăm 
iomenescul. Acesta ne apropie de dânsul, retuşează mi- 
racolul, scade admirația, dar întăreşte dragostea noa- 
stră pentru el. Fără îndoială că noi admirăm pe pro- 
fetul Isaia cu înalta sa morală, dar nu ne apropiem 
de el, pentrucă nu cunoaștem nimic din personalitatea 
şi din întâmplările vieții sale. Puținul pe care-l ştim 
despre profetul Hoşea, întâmplările vieții sale de fa- 
milie, e suficient să ne apropie de el și sc participăm 
la durerea lui. Deusemeneu, profetul Amos ne este drag, 
când cunoaştem simplitatea sa țărănească. Pe profetul 
Ieremia îl cunoaștem însă în toată naturaletea şi tem- 
peramentul său, în tot ce a activat şi a făurit, în tot ce 


www.dacoromanica.ro 


37 


i Sa întâmplat din tinerețe până la bătrânețe. La pro- 
fetul Ieremia observăm chiar activitatea gândirii, con- 
finuitatea şi progresul ei. A început cu solia profetică 
pe când era încă tânăr. Atunci sau întâmplat eveni- 
mente importante ce au influențat desvoltarea ideilor 
sale. Noi îl însoțim pe acest profet pe drumul creşterii 
anilor şi al ideilor sale. La sfârşitul vieții, în timpul 
crizei grozave ce a lovit poporul său, profetul a văzut, 
într'o ochire, viitorul, istoria şi misiunea poporului 
evreu. Atunci, concepția sa era desăvârșită, clară şi 
sigură. Aceasta era la sfârșitul evoluției sale profetice. 

Cartea lui Ieremia nu este numai o colecție de pro- 
fetii, ci o cronică foarte importantă a evenimentelor 
jsforice şi o creaţie literară foarte interesantă. Profe- 
fiile sale sunt în legătură cu evenimentele poporului 
evreu la sfârşitul celui dintâiu Templu, şi constituie o 
adevărată operă literară de autentică şi puternică poe- 
zie. Cuvintele profetului nu sunt numai accente literare, 
ideile nu se îmbină numai în proverbe şi poezii după pre- 
gătire şi studiu, ci sunt discursuri cari curg şi isvorăsc 
dintro inimă plină. Ieremia a fost un orator popular 
în cea mai largă acceptiune a cuvântului. Până şi 
forma exprimării sale poartă pecetea entuziasmului 
moral. Această construcție morală nu stă dincolo de 
gxistența sa, ci face parte intrinsecă din sufletul lui. 
Ideile sale erau în firea existenței sale. N'a putut să 
se libereze de domnia lor. Solia profetică era soarta 
Sa, Oxigenul existenței sale. Adevărul ideii sale era 
Clar şi sigur de o claritate geometrică. Nu afirm că 
Ieremia era mai presus și deosebit de ceilalți profeți, 
dar îi cunoaștem mai bine. 

În cartea Ieremia găsim biografia completă a unui 
om mare care a luptat, aducând jertfe mari pentru 
adevăr şi morală. E biografia unui martor şi a unui 
martir ce a durat o viață de om, din tinerețe până la 
bătrânețe. Vieața profetului este o tragedie plină de 
amărăciuni, o tragedie care Sfarmă inima de durere. 
Profetul a suferit, tofi anii, chinuri sufleteşti și tru- 
peşti, timp de 40 de ani fără întrerupere. Numai o 
forță morală putea să reziste unui martiraj atât de 


www.dacoromanica.ro 


38 


lung. Cu toate acestea, există și o notă de împăcă- 
ciune în această grez tragedie; profetul a învins, spi- 
ritul a învins trupul. Ieremia a trăit şi creat întrun 
colt din apusul Asiei; dar domnia ideii sale s'a răs- 
pândit în lumea întreagă. Suferințele lui au fost vre- 
melnice, dar izbânda spiritului său, eternă. Poporul, care 
a persecutat pe acest profet, când era în vieaţă, i-a strâns 
ou grijă cuvintele, după moarte, aşezându-le în co- 
moara Spirituală a averii sale şi găsind în ele, în ace- 
laş timp, o mângâiere şi o fortificare în decursul 
generațiilor. 


Ieremia 


XII. „Tu eşti prea drept, Doamne, ca să mă cert cu 
Tine; vreau totuş să Te întreb asupra orânduirilor Tale. 
Pentruce calea celor răi este cu izbândă şi toţi mişeii 
trăesc în fericire? 

I-ai sădit, au prins rădăcini, cresc, fac rod. Ce-i 
drept, eşti aproape de buzele lor, dar departe d 
inima lor! i 

Totuş, Tu Doamne, mă cunoşti, mă vezi, îmi cerce- 
tezi inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi, 
cari trebuesc tăiete, şi pregăteşte-i pentru ziua mă- 
celului ! 

Până când să se jălească ţara, şi să se usuce iarba 
de pe toate câmpiile? Pier vitele şi păsările din pri- 
cina răutăţii locuitorilor. Căci ei zic: „El, (Ieremia) 
mare să ne vadă sfârşitul!” 

Dacă alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te 
obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte 
cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât înir'o ţară 
liniştită, ce vei face pe la revărsările Iordanului? 

Căci şi fraţii tăi şi casa tatălui tău te vând, ei strigă 
în gura mea după tine. Nu-i crede, când îţi vor grăi 
bine. 

Mi-am părăsit casa, şi mi-am lăsat moştenirea. Mi-am 
dat iubita sufletului meu în mâinile vrăjmaşilor ei. 


www.dacoromanica.ro 


39 


Moştenirea mea a ajuns pentru mine ca un leu în 
pădure, a mugit împotriva mea; şi deaceia o urăsc. 

A ajuns oare moştenirea mea pentru mine o pasăre 
de pradă pestriță, în jurul căreia se strâng păsările 
hrăpăreţe? „„Duceţi-vă şi strângeţi toate fiarele câm- 
pului, aduceţi-le ca s'o mănânce!” 

Mulţime de păstori îmi pustiesc via, îmi calcă ogorul 
în picioare; ogorul meu cel iubit îl prefac într'un pustiu 
părăsit. 

Il pustiesc şi el stă trist şi pustiit înaintea mea. Toată 
țara este pustiită, căci nimeni nu ia seama la ea. 

Peste toate înălțimile pustiei vin prădători, căci sabia 
Domnului mistuie ţara dela un capăt la altul; şi ni- 
meni nu-i lăsat în pace. 

Au semănat grâu, şi seceră spini, s'au ostenit fără 
folos. „Să vă fie ruşine de ce culegeţi, în urma mâniei 
cuprinse a Domnului !” 

Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei 
răi, cari se ating de moştenirea pe care am dat-o po- 
porului meu Israel: „Iată, îi voiu smulge din ţara lor, 
şi voiu smulge casa lui Iuda din mijlocul lor”. 

Dar după ce-i voiu smulge, Mă voiu întoarce, voiu 
avea iarăş milă de ei, şi-i voiu aduce înapoi pe fiecare 
în moştenirea lui, şi pe fiecare în ţara lui. 

Şi dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor 
jura pe Numele Meu, zicând: „Viu este Domnul!” cum 
au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor 
fi fericiţi în mijlocul poporului Meu. 

Dar dacă nu vor asculta, voiu nimici cu desăvârşire 
pe un astfel de popor, îl voiu nimici şi îl voiu pierde, 
zice Domnul”. 


Ezechiel 
(570—592) 

XXXVII. Mâna Domnului a venit peste mine, şi ma 
luat Domnul cu duhul, şi ma pus în miplooul unei văi 


pline de oase. 
Wa făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi 


www.dacoromanica.ro 


40 


iată că erau foarte multe pe fața văii, şi erau uscate 
de tot. 


El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele 
acestea să învie?” Eu am răspuns: 
„Doamne Dumnezeule, numai Tu şti aceasta!” 


El mi-a zis: „„Proorocește asupra oasele acestora 
şi spune-le: „Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! 


Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: 
„Iată că voiu face să intre în voi un duh, şi veţi învia! 

Vă voiu da vine, voiu face să crească pe voi carne, 
vă voiu acoperi cu piele, voiu pune un duh în voi, şi 
veţi învia. Şi veţi şti că eu sunt Domnul”. 

Am proorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proo- 
roceam, s'a făcut un vuiet, şi iată că s'a făcut o miş- 
care, şi oasele s'au apropiat unele de altele, os lângă os. 

M'am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a 


crescut şi le-a acoperit pizlea pe deasupra; dar nu era 
încă duh în ele. 


El mi-a zis: „Prooroceșşte, și vorbeşte duhului! Proo- 
roceşte fiul omului, şi zi duhului: „Aşa vorbeşte Domnul 
Dumnezeu: „Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă 
peste morţii aceştia, ca să învieze!” 

Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul 
în ele, şi au înviat, şi au stătut pe picioare: era o oaste 
mare, foarte mare la număr. 

El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată 
casa lui Israel. Iată că ei zic: „Ni s'au uscat oasele, ni 
s'a dus nădejdea; sântem pierduţi!” 

Deaceia, prooroceşte, și spune-le: „Aşa vorbeşte 
Domnul Dumnezeu: „lată, vă voiu deschide mormintele 
voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăş în ţara lui 
Israel. 

Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, când vă voiu deschide 
mormintele, şi vă voi scoate din mormintele voastre, 
poporul Meu! 

Voiu pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi, vă voiu aşeza 
iarăş în ţara voastră, şi veţi şti că Eu, Domnul ant 
vorbii şi am şi făcut, zise Domnul!” 


www.dacoromanica.ro 


4l 


Psalmul LXXIX 
Un psalm al lui Asaf 


Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, 
au pângărit Templul Tău cel sfânt, şi au prefăcut Ie- 
rusalimul într'un morman de pietre. 

Trupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să 
le mănânce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi 
au dat-o s'o mănânce fiarele pământului. 

Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ieru- 
salimului, şi n'a fost nimeni să-i îngroape. 

Am ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi 
de râsul celor ce ne înconjoară. 

Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare, şi 
va arde mânia ta ca focul? 

Varsă-ţi mânia peste neamurile cari nu te cunosc 
şi peste împărăţiile cari nu cheamă Numele Tău! 

Căci au mâncat pe Iacov, şi i-au pustii locuinţa. 

Nu-ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor 
noştri, ci să ne iese degrabă înainte încdnrările Tale! 
Căci suntem nenorociţi de tot! 

Hjută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava 
Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi iartă-ne păcatele, pentru 
Numele tău! 

Pentruce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul 
lor?” Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, 
că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi! 

Să ajungă până la tine gemetele prinşilor de război! 
Scapă prin braţul tău cel puternic, pe cei ce pier! 

Intoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sânul lor, 
batjocurile, pe cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne! 

Şi noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom 
lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam lau- 
dele Tale. 


Psalmul CIV 


Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dum- 
nezeule. Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat 
cu strălucire şi măreție ! 


www.dacoromanica.ro 


42 


Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi ce- 
rurile ca un cort. 

Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori 
îți faci carul, şi umbli pe aripile vântului. 

Din vânturi îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori. 

Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodată 
nu se va clătina. 

Tu îl acoperi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; 
apele stăteau pe munţi. 

Dar la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului 
Tău au luat-o la fugă. 

Suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la 
locul, pe care îl hotărâseşi Tu. 

Le-ai pus o margine, pe care nu trebue s'o treacă, 
pentrucă să nu se mai întoarcă să acopere pământul. 


Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg 
printre munţi. Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; 
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbateci. 

Păsările cerului locuesc pe marginile lor, şi fac să 
le răsune glasul printre ramuri. 

Din locaşul Tău cel mai înalt Tu uzi munţii, şi se 
satură pământul de rodul lucrărilor Tale. 

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pen- 
tru nevoile omului, ca pământul să dea hrană; 

Vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn care-i 
înfrumusețează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima. 

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari 
i-a sădit El. In el îşi fac păsările cuiburi; iar coco- 
stârcul îşi are locuinţa în chiparoşi. 

Munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stân- 
cile sunt adăpost pentru iepuri. 

EI a făcut luna ca să arate vremile, soarele ştie când 
trebue să apună. 

Tu aduci întunericul, şi se face noapte; atunci toate 
fiarele pădurilor se pun în mişcare; puii de lei mugesc 
după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu. 

Când răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în 
vizuinile lor. 

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, până 
seara. 


www.dacoromanica.ro 


43 


Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe 
toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin 
de făpturile Tale. 

“lată marea cea întinsă şi mare; în ea se mişcă 
nenumărate vieţuitoare mici şi mari. Acolo în ea, umblă 
corăbiile, şi în ea este leviatanul acela, pe care l-ai 
făcut să se joace în valurile ei. 

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai 
hrană la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi des- 
chizi tu mâna, ele se satiră de bunătăţile Tale. 

Iţi ascunzi Tu faţa, ele tremură; le ei Tu suflarea: 
ele mor, şi se întorc în ţărâna lor. 

Iţi trimeţi Tu suflarea: ele sânt zidite, şi înoieşii 
astfel faţa pământului. 

In veci să ţină slava Domnului! Să se bucure Dom- 
nul de lucrările Lui! 

El, priveşte pământul, şi pământul se cutremură; a- 
tinge munţii şi ei fumegă. 

Voiu cânta Domnului cât voiu trăi, voiu lăuda pe 
Dumnezeul meu cât voiu fi. | 

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul. 

Să piară păcătoşii de pe pământ, şi cei răi să nu 
mai fie! Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi 
pe Domnul. 


LIOV 





In ultima epocă a existenței sale în Eretz, la lumina 
ultimelor raze de soare ale cerului palestinean, geniul 
creator al poporului evreu a zămislit cărți ciudate, 
unice în felul lor şi minunate prin conținut. Orice creație 
este o lume aparte, izolată, fără înrudiri, ca şi vâr- 
fjurile munților solitari ce nu se pot uni niciodată. 
Fiecare poartă pe vârjurile sale o viaţă deosebită şi un 
peisagiu deosebit. De astă dată, nu mai găsim Spiritul 
unitar-colecliv, care domnea în creatiile profelismului 
antic, pecetluindu-le pe toate cu o unitate interioară, 
ca strălucirea soarelui orbitor, care şterge cu lumina 
lui toate culorile. Profetismul era o mare largă în care 


www.dacoromanica.ro 


44 


Sau vărsat fluvii uriașe, alcătuind un singur tot, încât 
nu se puteau deosebi unul de altul. Creaţia profetis- 
mului clasic a fost aproape colectivă. Cu multă greu- 
fale putem caracieriza personalitatea câtorva dintre 
profeți. Un singur vis plutește peste tot. Chiar cei mai 
individualişti dintre poeți au ceva comun, care îi leagă 
de tovarășii lor. Trăsătura originală a fost absorbită de 
forma epocii. Individul nu se închide întrun cerc în- 
gust ci se bucură să se contopească în colectivitatea 
cu riscul de a se pierde. Deaceea vedem că profeții 
se repetă, fără ca noi să simțim aceasta, ba uneori 
ni se pare că totul a eşit dintro singură inimă. Pro- 
fetismul este creația întregii natiuni, şi noi trecem dela 
cartea unui profet la a celuilalt, ca dintro sală în 
alta cu pași plini de încredere. 

Când trecem dela creațiile profeților la ultimele pro- 
ducții ebraice antice, simţim că am intrat în alt climat. 
Nu este o punte de legătură între ele. Ca o insulă sin- 
guratecă străluceşte fiecare creatie. Ele nu sunt legale 
de timp şi de loc ca majoritate profeților. Se adre- 
Sează eteernității. Aci omul sa aflat Singur cu enigma 
vieții şi tristețea morții. Aripele largi ale poporului 
nu le mai dau Sprijin. Fiecare începe să-şi caute un 
adăpost pentru sine și pentru Sujlelul său. Nu o so- 
Vuție de vieață pentru întregul popor, ci o soluţie izolată 
pentru om doresc acești profeti, al căror nume ma 
ajuns până la noi. Un popor poate să aștepte pe Alesia 
şi pe Mântuitorul său, dar individul este trecător. 
Jertja vieții sale nu implică şi răsplată. Această stare 
de spirit se poate replica prin faptul că irupul național 
a început să se fărâme. Copiii s'au despărțit de mama 
lor şi pe întinsul deșertului au început să se arate pri- 
mii pribegi. ' 

Aceasta g fost începutul secerişului. Furtunile de 
primăvară ale poeziei ebraice au trecut de mult și to- 
rentul puternic din munți sa irosit. Un ultim ecou 
palid se aude în tăcerea nopților. Ultimele pâraie ale 
primăverii curg lin, ca apele limpezi, blânde și mol- 
come. Dar o jale reținută însoţeşte drumul lor. Și dacă 
furtuna se stârneşte, stârnind valuri mari şi întunecoase, 


www.dacoromanica.ro 


45 


glasurile din urmă ale profetiei, vor continua a fi sin- 
guratice şi nu ne vor chema la războiul sfânt al Dom- 
raului. Nu ne vor dace la izbânda luminoasă a lui le- 
hova, ci la jalea şi distrugerea noptii. In creaţiile ace- 
sfei epoci nu mai găsim dârzenia şi accentul puternic, 
hici claritatea de cristal a projetismului. Pe câmpiile 
Iudeii scăldate altădată, de soare, coboară noaptea, 
iar stelele ce sclipesc pe cerul întunecat, n? transmit 
wesagii îndepărtate, tainice şi necunoscute. 

Cântecul lui lov este ecoul înspăimântător al jfur- 
unei ce se anunță. Vânturile deșertului suflă asupra 
noastră şi Dumnezeul ne grăeşte iarăşi prin vije- 
lie: un Dumnezeu tânăr şi puternic, care nu cu- 
woaste lingușirea, care nu renunță la vieața şi la fru- 
jnusețea ei și. care nu poate să fie îmblânzit prin su- 
punere. Acest Dumnezeu nu mai crede în om şi în ne- 
vinovăția lui, chiar atunci când îl impune tuturor încer- 
cărilor prin aleşii săi. Mai există oameni de grea în- 
cercare. Din înălțimea tronului său, El se bucură când 
vede pe cei ce se ridică împoiriva lui din dragoste şi 
credință adâncă. Se bucură că pământul nu şi-a secat 
isvoarele, că pe întinsurile spiritului se profilează coama 
` leilor Domnului. 


Nimeni nu ştie cine este aatorul poemei minunate, 
vine este acela care a aruncat sămânța primei revolte, 
din care a răsărit vegetația puternică şi abundentă a 
spiritului omenirii. Ca și autorul cărții „Kohelet”, el e 
învăluit în mister. Chiar mai puțin decât în cartea 
„Koheleb”, se recunosc aci urmele timpului şi ale 
locului. In stilul lui lov se aude un glas 
care poartă pecetea antică. Pe alocuri se văd urmele 
Deșertului, inscripții săpate în stâncile bătrâne ale căror 
pontururi sunt şterse, dar în jghiabul lor continuă sä 
curgă lavă dătătoare de viații. Cartea şi numele lui 
vor rămâne pentru totdeauna o enigmă ca și taina crea- 
fiunei eterne, fără limită şi fără măsură. 

Nu există în creația întregii literaturi din antichitate 
yuna gare să stea din punct de vedere al conținutului 
și al formei, dincolo de curgerea vremurilor. Toate 
ipotezele cercetitorilor se sfarmă de stânca acestei pro- 


www.dacoromanica.ro 


46 


bleme: rătăcirea eternă a omului şi chinul Său sufle- 
Zesc, rana produsă de focul muşcător, când este atinsă 
de conștiință, țipătul spaimei sale amare, când dă să 
ridice vălul misterului vieții. 

Când trecem dela celelalte cărți ale Scripturii la 
această carte, simțim că picioarele noastre se află pe 
un pământ nou, ca și cum ceruri străine s'ar bolti dea- 
supra noastră. Tot mediul obişnuit se înstrăinează şi 
suntem puşi față în faţă cu enigma eternă a soartei 
omului pe pământ. Nu degeaba s'a părut această carte 
atât de stranie. Nu numai talmudiştii, ale căror con- 
pepții şi ipoteze se contrazic aşa de mult, ci chiar un 
cercetător exclusivist ca Abraham Ibn Ezra, s'a expri- 
prat că aceaslă carte este un produs al tuturor neainu- 
rilor. Această cântare gigantică este unică în Scripiură, 
E poate unica în cântarea tuturor popoarelor din toate 
generațiile. Ca un isvor al cărui curs a fost oprit în 
decurs de mii de generații şi a isbucnit deodată în 
fața soarelui cu mii de culori, descoperind în primul 
vând Spiritul omenesc în toată amploarea și frumusețea 
sa eternă. Si astăzi, după ce cunoaștem poemele Pro- 
meteu”, „Faust? şi Cain”, noi rămânem uimiți în 
fața acestei lupte a omului cu Dumnezeu, ca în fața unei 
enigme mari a naturii. Ca din adâncurile unei păduri 
seculare ajung spre noi aceste idei, care au prospe- 
fimea graiului cedrilor, când cad la pământ şi răspân- 
desc în căderea lor spaimă și groază. 


Cartea lui lov 
(Fragment) 


Și într'o zi, fiii lui Dumnezeu au venit şi au stat 
înaintea Domnului, şi a venit şi Satan laolaltă cu ei 
Şi a stat înaintea Domnului. 

Ci Domnul grăi către Satan: „De unde vii?” Iar 
Satan răspunse Domnului şi zise: „Am dat târcoale 
pe pământ şi am hoinărit prin el”. 

Atunci Domnul grăi către Satan: „Ai luat tu seama 
la robul meu Iov? Că nimeni nu este ca el pe pământ, 


www.dacoromanica.ro 


47 


bărbat fără prihană şi drept, temător de Dumnezeu şi 
care să se ferească de ce e rău. Şi acum el stă dârz 
întru nevinovăția lui, măcar că tu mai aţâţat împotriva 
lui ca să-l prăpădesc fără cuvânt”. 

Dar Satan răspunse Domnului şi zise: „Cojoc pentru 
cojoc! Că tot ce are omul dă pentru vieaţa lui. 

Ci numai întinde mâna Ta şi atinge-Te de osul lui 
şi de carnea lui şi vezi dacă n'o să Te blagoslovească 
în faţă!” 

Atunci Domnul rosti către Satan: „Iată îl dau în pu- 
terea ta! Vieaţa lui însă, să o cruţi!” 

Şi a plecat Satan din faţa Domnului şi a lovit pe 
Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul 
capului. 

Şi lov a luat un ciob de oală ca să se scarpine cu 
el şi a stat pe maidanul cu gunoaie. 

Atunci a zis către el soția lui: „Şi acum te mai ţii 
dârz în cucernicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori”. 

Insă el i-a răspuns: „Vorbind astfel, ai vorbit ca o 
neroadă. Dacă am primit cele bune dela Dumnezeu, 
oare pe cele rele să nu le primim?” Şi întru toata 
acestea, Iov na păcătuit cu buzele sale. 

Şi au auzit trei prieteni ai lui Iov despre toată acea- 
stă nenorocire care dăduse peste el şi porniră, fiecare 
din ţinutul lui, Elifaz din Teman, Bildad din Suah şi 
Tofar din Naama, înţelegându-se împreună să vie să-l 
plângă şi să-l îmbărtăteze. 

Şi şi-au ridicat ochii din depărtare, dar nu l-au mai 
cunoscut şi au înălţat glasul lor şi au plâns şi toţi şi-au 
sfâşiat veşmintele şi deasupra capetelor lor au aruncat 
cu pulbere spre cer. 

Hpoi şezură lângă el, la pământ, şapte zile şi 
şapte nopţi, şi nici unul nu i-a vorbit nici un cuvânt, 
căci vedeau cât e de mare durerea lui. 


III. După aceea, Iov deschise gura şi blestemă ziua în 
care se nescuse; 


Şi Iov se porni şi vorbi: 


„Piară ziua în care m'am născut şi noaptea care a 
zis: s'a zămislit un prunc! 


www.dacoromanica.ro 


48 


Intunericul să se aleagă de ziua aceea, şi Domnul 
din cer să no mai pomenească şi lumina să m'o mai 
lumineze! 

Bezna şi umbra morții să aibă parte de ea; negurile 
să se încuibeze în ea şi de spaimă s'o facă întuneci- 
mile de peste zi! 

lar noaptea aceea beznele s'o ia! Să nu mai fie nu- 
mărată la zilele anului, în socoteala lunilor să nu mai 
intre! 

Pustie să fie noaptea aceea şi nici o veselie să nu 
mai intre în ea! 

So blesteme cei ce descântă zilele şi gata sunt 
să deştepte pe marele Balaur. 

Intunecă-se stelele revărsatului zorilor, să adăste 
lumina, dar în zadar şi să nu mai vază genele răsări-: 
tului ! 

Pentrucă ma închis porţile pântecului maicii mele şi 
ma ascuns truda vieţii dela ochii mei. 

De ce n'am murit pe loc, în sânul maicii mele. Din 
pântece, când am ieşit, de ce nu mi-am dat duhul? 

De ce m'au primit genunchii ei şi de ce sânii ei 
mi-au dat să sug? 

Căci acum aş sta culcat şi maş odihni, aş dormi 
în toată tihna, 

Cu împărații şi cu dregătorii pământului, care îşi 
zidesc piramide. 

Sau cu domnitorii care au aur, care umplu de argint 
casele lor. 

Sau, ca o lepădătură ascunsă, n'aş mai fi, ca pruncii 
care mau văzut lumina zilei. 

Acolo cei nelegiuiţi contenesc cu turbarea lor şi 
cei sleiţi de putere se odihnesc. 

La îel cei prinşi în război stau în bună pace şi nu 
mai aud glasul paznicului. 

Mic şi mare acolo sunt otova şi robul este slobod 
de stăpânul său. 

De ce dă Dumnezeu lumină celui nenorocit şi vieaţă 
celui cu suflet amărât? 

Celor ce aşteaptă moartea şi ea nu vine şi care sapă 
după ea ca după comorile îngropate. 


www.dacoromanica.ro 


49 


Celor care se bucură cu bucurie mare şi sunt foarte 
fericiţi că nu au găsit un mormânt. 

Omului, a cărui cale e ascunsă, fiindcă Domnul l-a 
închis jur-împrejur. 

Căci suspinul meu o ia înainte mâncării mele şi 
gemetele mele curg ca apa. 

Şi dacă mă tem de ceva, iată că mi se întâmplă şi 
de ceeace mi-e frică vine peste mine. 

N'am pace, n'am tihnă, nu mă odihnesc, zbuciumul 
mă covârşeşte”. 


Cântarea cântărilor 
(Fragment) 


Mireasa: 
Sunt narcisul din câmpie, crinul din vâlcele sunt. 
Mirele: 


Precum este crinul între spini, aşa este între fete 
draga mea. 


Mireasa: 


Precum este mărul între copacii din pădure, aşa între 
cei tineri, este iubitul meu. Şi la umbra lui am stat 
cu mare dor şi rodul lui e dulce, în cerul gurii mele. 

El ma dus în casa de ospăț şi flamura cu care m'a 
învelit este iubirea. 

Daţi-mi struguri ca să prind putere, daţi-mi mere ca 
să mă înviorez, căci sunt bolnavă de iubirea lui. 

Petreacă-şi braţul stâng pe după capul ineu şi cu 
cel drept să mă cuprindă strâus! 

Mirele: 

O, fiice din Ierusalim, juru-vă pe cerboaicele şi pe 
gazelele câmpiei, nu treziţi, nu sculați pe draga mea, 
până ce nu-i va fi voia! 

Mireasa: 


Este glasul celui ce mi-e drag! Iată-l vine, trecând 
din munte în munte, sărind peste coline! 


www.dacoromanica.ro 


50 


Iubitul meu asemeni este iedului sălbatec, asemeni 
este puiului de ciută. Iată că se strecoară pe după 
zidul nostru, se uită prin fereastră, chiteşte prin ză- 
brele. 

Hlesul meu vorbeşte şi zice către mine: „,Scoală în 
sus, iubita mea, scoală în sus, frumoasa mea şi vino 
după mine! 

Căci, priveşte,- iarna a trecut, ploile au contenit şi 
nu mai sunt. l 

Florile se arată iar pe plai, vremea tăiatului viei a 
sosit şi glasul turturelei se aude pe meleaguri! 

Smochinul odrăsleşte smochinele-i micşoare şi via 
înflorită mireasma şi-o revarsă. Te scoală, draga mea, 
O, prea frumoasa mea, şi vino după mine. 

Porumbiţa mea, cu cuib în crăpături de stâncă şi'n 
pereţi prăpăstioşi adăpostită, arată-mi faţa ta şi gla- 
sul tău mă lasă să-l ascult, căci glasul tău e dulce şi 
faţa ta frumoasă! 


Mireasa: 

Prindeţi-ne vulpile, puii de vulpe care ne strică 
viile, atunci când viile noastre sunt în floare! 

Al meu este alesul meu şi a lui sunt eu şi el îşi, 
paşte mieii printre crini. 

Până a inu se răcori de seară şi până a nu se întinde 
umbrele, vino, iubitul meu, vino săltând ca o gazelă, 
ca un puiu de ciută, peste munţii Beterului! 


Kohelet 
(Fragment) 


Cuvintele lui Kohelet, fiul lui David, rege în Ieru- 
salim. 

Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Kohelet, deşer- 
făciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni. 

Ce folos are omul din toată truda lui cu care se 
trudeşie sub soare? 

Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne 
«leapururi. 


www.dacoromanica.ro 


51 


Soarele răsare, soarele apune, zorind către lăcaşul 
său ca să răsară iar. 

Alergând spre miazăzi, răsucindu-se apoi spre miază- 
noapte, vântul face roate, roate şi se întoarce mereu 
în ocolurile sale. 

Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple: 
către locul de unde au pornit, acolo ele vin înapoi ca 
să purceadă iar. 

Toate lucrurile se frământă mai mult decât poate. 
s'o spună graiul omului: ochiul nu se satură de câte 
vede şi urechea nu se umple cu câte aude. 

Ceeace a mai fost: aceea va mai fi şi aceea ce s'a în- 
tâmplat aceea se va mai întâmpla, căci nu este nimic 
nou sub soare. 

Dacă este vreun lucru despre care să spună cineva: 
„lată ceva nou”, aceasta a fost în vremurile străvechi, 
de dinaintea noastră. 

Nimeni nu-i mai ţine minte pe înaintaşi şi, tot aşa, 
pe urmaşii care vor fi nimeni nu-i va mai ţine minte, 
între cei ce vor trăi în viitor. 

Eu Kokelet, am fost regele lui Israil, în Ierusalim. 

Şi mam sârguit în inima mea ca să urmăresc şi 
să cercetez cu înţelepciune tot ceea ce se petrece sub 
cer; aceasta e o îndeletnicire trudnică pe care Dum- 
nezeu a dat-o fiilor omului ca să-şi frământe mintea 
cu ea. 

Privit-am toate strădaniile care se împlinesc sub 
soare şi iată: toate sunt deşertăciune şi goană după 
vânt! 


www.dacoromanica.ro 


TAL MU DIC E 





www.dacoromanica.ro 


CAP. II 
Polemici 


Invăţară Rabananii isprava unui învățăcel care veni 
în faţa lui Rabi Iehoşua şi-l întrebă: „Rabi, rugăciunea 
de vecernie e facultativă sau obligatorie?” 

Ii răspunse: — facultativă”! 

Şi veni înaintea lui Raban Gamliel şi-l întrebă: ru- 
găciunea de vecernie, facultativă e, sau obligatorie! 
Ii răspunse lui: — „„obligatorie”! 

Ii spuse lui învăţăcelul: „dar Rabi lehoşua decretă: 
facultativă!” Răspunse lui (R. Gamliel): ,Aşteaptă 
până vor intra combatanții în Bet-Hamidraş”. 

Când intrară luptătorii în Bet-Hamidraş, se ridică 
interpelatorul şi terpretă: Ruga de vecernie, faculta- 
tivă e, sau obligatorie!” 

Răspunse Raban Gamliel: „obligatorie?! Li se a- 
dresă apoi înțelepților: „nu este nimeni care să mă 
combată la acest lucru?” — li spuse lui Rabi leho- 
şua: — „Nul 

Ii răspunse el (R. Gamliel): „Oare nu în numele 
tău sa spus facultativă? şi îi mai spuse: „„lehoşua, 
sooală”'n picioare şi să servi mărturie!” 

Se ridică Iehoşua, în picioare şi spuse: „Dacă eu 
aşi fi viu şi el ar fi murit, ar fi putut cel viu să dez- 
mintă pe mort. Dar acum că eu trăesc şi el trăeşte, 
poate cel viu să desmintă pe cel viu?” 

Şezu Raban Gamliel şi dizertă mai departe, şi Rabi 
lehoşua rămase'n picioare, până când toată adunarea 
începu să murmure şi ceru interpretatorului Huţput să 
înceteze şi acesta încetă. 

Spuseră (cei din adunare): „Până când va mai con- 
tinua să-l amărască? 

„Sa întâmplat de Roş-Haşana mai an, că l-a per- 


www.dacoromanica.ro 


56 


secutat, l-a persecutat cu ocazia discuţiei la părerea lui 
Zadek asupra primilor născuţi. Acum din nou îl per- 
secută. Oare până când îl va tot persecuta? „Să-l 
dăm jos!” 

Pe cine să ridicăm în locul lui? Să ridicăm pe Rabi 
Iehoşua! Dar Rabi lehoşua e amestecat în cauză! 
Să punem pe Rabi Akiva! Dar mare origine ilustră 
şi Gamliel îl va umili. Atunci să-l punem pe Rabi 
Eleazar ben Azaria, căci el înţelept e, bogat, origine 
ilustră ana, e a zecea generaţie din Ezra. 

Inţelept e şi va putea replica atunci când il va 
ataca, 

Bogat e şi va putea câştiga astfel graţia împăra- 
tului, ca şi el. A zecea generaţie din Ezra e, aşa că 
originea sa e ilustră şi nu va putea fi umilit. 

Se duseră atunci şi îi spuseră: „primeşte domnul să 
devie capul academiei?” 

Le răspunse el: — Voiu merge şi mă voiu sfătui cu 
ai casei, Merse şi s2 sfătui cu soţia sa. Ii spuse ea: 
„şi dacă te vor da jos, apoi? | 

Ii răspunse el: „se înalţă în sanctitate lucrurile sacre, 
nu se coboară”, 

— Şi dacă te vor umili? 

— Spun oamenii: „Măcar o zi să te serveşti cu o 
cupă scumpă, iar a doua zi spargă-se”. 

— Dar nu eşti nici cărunt! 

In acea zi era în vârstă de optsprezece ani, dar 
o minune i sentâmplă şi îi cărunţiră optsprezece şu- 
viţe de păr în creştet. Deaceia şi citim, că Rabi Ala- 
zar ben Azaria spunea despre el: iată sunt ca un sep- 
tuagenar, şi nu: iată sunt de şaptezeci de ani. ' 

Se spune că în acea zi paznicul a fost îndepărtat 
de la intrare şi s'a permis talmidimilor să intre, Ceeace 
interzisese Raban Gamliel spunând: că oricare Talmud 
Haham al cărui interior (intelect) nu e cum îl arată 
exteriorul, să nu intre în Bet Hamidraş, ca să nu se 
spună că cel ce învaţă pe un discipol neapt e ca şi 
când ar zvârli o piatră lui Marculus, 

Pe când Rabi Elezer ben Azaria spune că nedem- 
nitatea trebue să fie evidentă, şi Rabi ben Azaria 


Ca 


www.dacoromanica.ro 


57 


propovăduia totdeauna: „Indeletnicească-se omul cu 
Tora şi fapte bune chiar dacă nu ar face” pentru nu- 
mele Domnului căci chiar dacă nu se face în numele 
lui, prin ele se ajunge la acesta. 

In ziua aceea se înmulţiră foarte jeţurile din Bet- 
Hamidraş. 

Rabi lohanan zise că dispută în această chestiuna 
Reb Iosi bar Dostai şi Rabanani. O parte zice ea s'au 
adăugat patru sute de jeţuri iar cealaltă şapte sute. 


Acest lucru turbură pe Rabi Gamliel. Işi spuse: 
„Indepărtam oare eu, Doamne fereşte, Tora dela Is- 
rael? Şi văzu în vis ulcioare albe dar pline cu ce- 
nuşe. Dar această arătare nu fu decât pentru a-l 
linişti. í 

Şi au învățat pe Ediot în acea zi a fost învățată 
(când Elezer fu pus rector) şi de câte ori se zice Tal- 
mud în ziua aceea se înțelege când Elezer fu rector. 

Şi nici-o Halaha nu era, care să rămână suspen- 
dată din cele aduse în Bet-Hamidraş, şi căreia să 
nu i se afle explicaţiunea. Nici Raban Gamliel nu se 
depărta de Bet-Hamidraș, căci, se povesteşte: Odată 
stătu înaintea lor (înţelepţilor) în Bet-Hamidraş, Ie- 
huda Gher Hamonii şi întrebă, „Oare eu pot intra 
în adunare?” 

Răspunse Raban Gamliel: îţi este interzis. Răspunse 
Rabi lehoşua: îți este îngăduit. Replică atunci Raban 
Gamliel: „nu e oare scris să nu intre Amonitul sau 
Moabitul în adunarea Domnului? La care-i răspunse 
Rabi Iehoşua: Dar este oare Amon şi Moab pe locul 
său? Nu veni soare Sanherib şi învălmăşi noroadele? 
După cum e scris: „Şi voiu desface hotarele popoare- 
lor şi voiu smulge comorile lor, iar locuitorii i-am 
umilii”; şi (noi ştim că) cel ce se desparte, de majo- 
ritate se desparte. 

Ii spuse lui, Raban Gamliel: Dar s'a spus şi că: 
„după aceea voi întoarce pe exilaţii fiilor lui Amon” 
şi ei s'au întoars. 

Din nou îi răspunse Rabi Iehoşua: „Dar care nu s'a 
spus: „şi voi întoarce pe exilaţii neamului meu Is- 
rael?” şi până acum nu s'au întors. Dar vei spune: 


www.dacoromanica.ro 


58 


totuşi se vor întoarce, ei bine şi aici (poţi spune) se 
vor întoarce”. Atunci i se permise numai decât să intre 
în adunare. 

Dacă e aşa, îşi spuse Raban Gamliel: „voiu merge şi 
voiu cere etrare lui Rabi Iehoşua”. Merse şi apropiir- 
du-se de casa-i văzu că pereţii sunt negri. Se adresă 
lui Rabi lehoşua şi-i zice: „după păreţii casei tale 
se cunoaşte că eşti fierar”. La aceasta îi răspunde Rabi 
lehoşua: „Vai generaţiunii pe care o conduci, şi vai 
corabiei al cărui cârmaciu eşti, căci nu cunoşti amarul 
Talmid-Hahamilor, cu ce se îndeletnicesc şi cu ce-şi 
duc traiul!” 

Spuse Raban Gamliel: „Mă căesc înaintea ta; iar- 
tă-mă!” Dar nu îl lua în samă. „Fă-o în memoria 
tatălui meu!” Atunci îl ertă. 

Spuseră atunci (cei de faţă): „cine să se ducă să 
veslească Rabanan-ilor? 

Le răspunse un spălător: „eu voi merge”. 

Trimise vorbă Rabi Iehoşua la Bet-Hamidraş: 

„Cel ce a îmbrăcat mantia, să îmbrace şi deacum 
înainte mantia, iar cel ce nu e îmbrăcat cu mantia ac- 
tualmente (tot R. Gamliel) să spue celui îmbrăcat: 
leapădă mantia ta şi eu o voiu îmbrăca. 

Şi spuse Rabi Akiva Rabanilor: Inchideţi-i calea 
(spălătorului) ca să nu vie pe urmă slujitorii lui Raban 
Gamliel şi să persecute pe Rabanan. 

Spuse Rabi Iehoşua: „Mai bine mă voiu scula şi voiu 
merge eu la dânşii”. Merse Rabi Iehoşua, bătu în 
uşe şi spuse: „Cel ce stropeşte până acum în apă 
sfințită, fiu de stropitor, stropească şi deacum înainte, 
iar cel ce nu e stropitor şi nici fiu de stropitor, spue 
celui ce e stropitor, fiu de stropitor, apa ta e simplă, 
de iântână e, iar cenuşa ta, simplă cenuşe”. Se adresă 
Rabi Akiva către Rabi Iehoşua: împăcatu-te-ai, iar noi 
cari am făcut (cele ce făcurăm) în cinstea ta, vom 
merge şi eu şi tu, mâne să-i eşim în întâinpinare”. 

Şi cu toate acestea, nu fu îndepărtat Rabi Elazar ben 
Azaria, căci vorbea Raban Gamliel două săptămâni, 
iar Rabi Eleazar ben Azaria o săptămână. 


www.dacoromanica.ro 


59 


De aceea se'ntreabă talmudistul (într'un loc) a cui 
săptămână era? (Răspuns:) A lui Eleazar ben Azaria. 
Iar acel talmid care întreabă dacă ruga de vecernie 
facultativă e 'sau obligatorie fu Rabi Simeon ben Iochai. 


(Masechet Berachot 27-11, 28-1). 


Aforisme 


Câtă vreme praful drumului mai e pe picioarele 
tale, să-ţi vinzi marfa cumpărată. 
(Berachot 62-a) 


Când eşti flămând mănâncă, iar când ţi-e sete bea. 
Omul obişnueşte să-şi recunoască neamurile bogate 
şi să se dezintereseze de cele sărace. Domnul din po- 
trivă, numeşte frate şi prieten pe Israel, chiar când 
iacesta a căzut pe ultima treaptă. 
(Midraş-Tehilim 4-3). 


Omul se deosebeşte de semenii săi prin glas, statură 
şi cunoştiinţe. 1 
(Sanhedrin 38-a) 
lubeşte pe cel ce te dojeneşte şi fii bănuitor față 
de cei ce te laudă. 
(Avot de Rabi Natan, perek 29) 


lubeşte pacea şi urăşte cearta. 
(Tana de be Elijahu suta cap 9) 


Vai bârfitorului, căci păcatul său va cădea şi pe 
capul urmaşilor săi. 
(luma 87 a) 


Rău e de acel Talmid-Haham care se îndeletniceşte 
cu Tora şi nu se teme de Dumnezeu. 
(luma 72 b) 


Bârfitorul face şi pe vecinii săi să sufere de pe 
urma bârfelii sale. 
(Suka 56 b) 


www.dacoromanica.ro 


60 


Fiecare meseriaş, de meseria sa va vorbi. | 
(Sohar Mişpatim) 


Daţi femeei cinstea cuvenită şi veți fi avuți. 
(Baba Mezia 59 a) 
Dacă ai de gând să ospătezi douăzeci de oameni, pre- 
găteşte hrană pentru douăzeci şi cinci. 
(Midraş-Ester Raba 22-24) 
Cine e erou? 
Cel ce-şi stăpâneşte impulsiunile instinctului ! 
(Avot 4-1) 


Erou e acela care schimbă pe vrăşmaşi în prieteni. 
(Avot de Rabi Natan 23 a) 


Inţeleptul învaţă dela oricine. 
(Avot perek 4) 


Cel ce ştie a cinsti pe oameni, cinstit va fi şi el, 
(Avot perek 4) 


Bogat, este cel ce se mulţumeşte cu partea sa. 
(Avot perek 4) 


Omul nu poate spune aproapelui său: faptele mele 
sunt mai de seamă ca ale tale. 


(Sota 41 a) 


Dacă un ţăran ar deveni rege, tot nu şi-ar lepăda 
panarul şi leacul alinător. 
(Meghila 13 b) 
Dacă mar fi întunericul, n'am cunoaşte lumina. 
(Zohar Sasria) 


Dumnezeu nu loveşte pe Israel mai înainte de a îi 
pregătit şi leacul alinător. 
(Meghila 13 b) 


Numai prin dreptate va veni mântuirea Ierusalimului. 
(Sabat 139 a) 


www.dacoromanica.ro 


61 


Nu există nevoe pe capul cuiva, din care alții să nu 
tragă foloase, 


(Bereşit raba 38—10) 


Mântuirea lui Israel va veni numai atunci când va 
fi unit într'un singur tot. 


(Tanhuna Neţavim) 


Nu întrerupeţi pe copii de la învăţătură, nici pentru 
a-i întrebuința la clădirea templului. 


(Sabat 119 b) 


www.dacoromanica.ro 


LITERATURA EVREEASCĂ IN ALEXANDRIA 


Învățământul Torei era răspândit şi în Alexandria 
prin diversele sinagogi și academii. Mediul, în care trăise 
evreii, a făcut ca profesorii să adopte un nou sistem 
în predarea Bibliei. In Palestina, învătământul Torei 
era practic, pentrucă se îndeplineau toate prescriptiu- 
nile religioase, dar în Alexandria învățământul era 
mai mult teoretic. Afară de aceasta, savanții evrei fură 
nevoiți să înfrumuseţeze Tora evreească, în ochii fra- 
ților lor înstrăinați de tradiție. In literatura din Ale- 
xandria, îşi făcură loc o seamă de neadevăruri cu 
scopul de a micșora valoarea bibliei. Multe porunci şi 
yninuni cuprinse în Biblie erau tălmăcite cu ajutorul 
unor simboluri: divinitatea, alegerea poporului evreu, 
etc. După aceşti învățați, fiecare problemă avea un în- 
feles adânc: cele patru râuri ieşite din Eden înseamnă 
cele patru daruri ale omului: înțelepciunea, vitejia, 
toleranța şi dreptatea. Porunca Domnului, ca Avram 
să-şi părăsească patria, arată că omul trebue să pă- 
hăsească fot ce este trupesc şi pământesc pentru ca su- 
fjletul să fie capabil de a cunoaște pe Dumnezeu. Toate 
vasele din Templu aveau o valoare simbolică. Templul 
Se compunea din trei părți: în două din ele erau admişi 
preoții şi poporul, iar în a treia numai Marele preot. 
Primele două părți simbolizează apa şi pământul, de 
care se' folosesc oamenii, a treia încăpere simbolizează 
cerul, locuința Domnului. Cele 12 pâini depe masa 
sfântă, simbolizau cele 12 luni, cele 7 brațe ale me- 
ingrei simbolizează cele 7 stele călătoare, şi cele şapte- 
zeci de părți ale Menorei simbolizează căile acestor 
stele, etc., etc. Pânzele tabernacolului compuse din 


www.dacoromanica.ro 


64 


Patru părți simbolizează cele patru baze: pământul, 
viermele roşu vopsit cu sânge de peşte înseamnă apa, 
albastrul este aerul, purpuriul, focul. 

Unul din savanții evrei din Alexandria a fost Philon. 
El avea cunoștințe vaste în domeniul ştiinţelor judaice 
si al filozofiei elene. Aceste două studii, învățământul 
ebraic şi filozofia elenă, s'au contopit la el într'o 
sinteză armonică. Philon era foarte credincios. El era 
convins că toate ştiinţele şi adevărurile filozofice, sunt 
cuprinse în învăţăturile lui Moşe. Din această credință 
a dlui isvorăște afirmația, că toate cunoștințele de 
bază ale filosofilor eleni au o origină divină, fără ca 
ei înşişi să-și dea anume seama, şi prin urmare ele 
pu pot fi diferite de învățătura originară. 

Philon şi-a propus pe deoparte să popularizeze şti- 
ința elenă printre evrei, iar pe de altă parte să de- 
monstreze adevărul ideilor lui Israel cuprinse în Bi- 
blie. În acest scop Philon a scris mai multe cărți ce 
se disting prin stilul lor original: 

- a) Scrieri [ilozofico-religioase, conținând explicarea 
Bibliei și a filozofiei; 

b) Scrieri istorice; 

€) Scrieri politice. 

Philon, ca bun evreu a îndeplinit toate poruncile, 
dând fiecăreia din ele o semnificație superioară: „După- 
cum o floare nu poate exista fără de un înveliș şi 
dupăcum nu există un suflet fără trup, tot astfel re- 
digia nu poate fi concepută fără ritual; dacă nimiceşti 
trupul, se pierde și sufletul. Dacă distrugi poruncile, 
se pierde însăşi conținutul credinței. 

Logos. O concepție originală a avut-o Philon despre 
divinitate. „Dumnezeu este substanța cea mai perfectă, 
este spirit fără trup şi, ca atare, este imposibil să aibe 
o atingere cu lumea sensibilă. In chip necesar se im- 
pune existența unei substanțe mijlocitoare între Dum- 
pezeu şi lume. Această substanţă este Logos-ul, cuvân- 
ful divin. Acest logos este începutul creațiunii, este 
spiritul, trimisul divin. 

Din acest Logos înalt a pornit un al doilea Logos, 


www.dacoromanica.ro 


65 


care este forța creatoare; din acesta a purces al treilea 
Logos, adică obiectul sau forța naturală care dărueşte 
vieaţă tuturora. Cu acest Logos s'a creiat lumea: Dum- 
nezeu a spus să fie lumină și „lumină s'a făcut”. 

Când se înfățișară cei trei îngeri la Avram, el a re- 
cunoscut întrinşii Logosul, care alcătueşte lumea spi- 
ritului moral şi a trupului. 

Prin fuziunea teoriei lui Platon cu cea evreească, 
Philon a ajuns la concluzia, că îngerii constituesc for- 
yele sau ideile lui Dumnezeu, iar ideea superioară tutu- 
vora este Logosul. Și pentrucă teoria lui Philon se ba- 
zează pe filozofia lui Platon, noi denumim sistemul 
Său, lărgit de savanții următori lui, cu numele de neo- 
platonism. Academiile palestiniene nu Sau ocupat de- 
foc cu teoriile lui Philon, căci tot ce a apărut sub in- 
fimența grecească, nu era pe placul hasidimilor. Bise- 
rica creștină, însă, a adoptat sistemul său şi deaceea 
pumele Philon sa răspândit atât de mult în lumea 
peevreească. În cărțile evreești nu este pomenit timp 
da 1.500 de ani şi numai De Rosi, un scriitor evreu, 
kare a frăit în Italia, în veacul al XVII-lea, îl amin- 
fește pentru prima oară. 


»Vieaţa lui Moşe“ 
(Fragment din cartea lui Philon) 


Căsătorindu-se, Moşe se făcu păstor pregătindu-se, 
astiel, pentru rolul de conducător. Căci păstoritul ser- 
veşte ca o pregătire pentru conducerea acelora, cari 
vor avea a păstori în viitor pe cei aleşi dintre turme, 
adică pe oameni. Astfel, bunăoară, vânatul serveşte ca 
o pregătire pentru răsboinici, căci în luptă cu animalele 
salbătice se oţelesc şi se formează viitorii coman- 
danţi. Astfel, fiinţele comune sunt temeiul pentru pre- 
gătirea domnitorilor. Vânătoarea animalelor sălbatice se 
aseamănă cu orânduirile războinice, iar îngrijirea ani- 
malelor domestice se aseamănă cu purtarea domnito- 
rului faţă de supuşii săi. 

Deaceea regii nu consideră titlul de „păstor al po- 


www.dacoromanica.ro 


66 


porului” ca o ofensă, ci ca o cinste mare şi fără a 
lua în seamă părerea mulţimii, cred că voiu avea drep- 
tate dacă voiu afirma că numai acela care a fost îna- 
inte un păstor credincios, poate fi un domnitor iscusit. 
Moşe a fost cel mai credincios păstor din timpul său. 
Şi-a îngrijit oile, îndurând această povară nu de ne- 
voie, ci de bună voe, ca să aducă la îndeplinire, cu sâr- 
guinţă, toate cele trebuincioase pentru buna-stare a 
unei turme. Şi aşa turma a trăit în belşug şi după 
pravila vitelor. 

Odată, Moşe păştea turma lângă un izvor de apă 
şi păşune bună şi iată, că într'o pădurice apropiată, 
se năzări o minune: un spin veşetjit luă foc, aruncând 
lumini de basm prin împrejurimi şi cu toate că fla- 
căra cuprinse spinul dela rădăcină până la coroană, 
ca un val de apă care ţâşneşte dintr'un loc nevăzut, 
spinul nu se mistui, ci rămase întreg. In inima fla- 
cării se ivi o înfăţişare minunată ce nu semăna a 
om şi răspândea lumini din flacăra spinului; s'o numim 
cu numele de trimis divin, înger. Acest înger îi pro- 
roci viitorul cu glas molcom, dar el auzi mai bine decât 
i-ar îi grăii „un glas puternic. Spinul este simbolul 
chinurilor şi partea nemistuită simbolizează eternitatea 
suferinței în mâinile chinuitorilor. 


Această viziune e simbolul poporului evreu, un sim- 
bol care strigă nenorotiţilor: „Să nu vă fie teamă, slă- 
biciunea voastră este eroismul vostru, care va stră- 
punge pe duşman, nimicindu-l. Iar cei cari vor să vă 
disirugă pe voi, nu vor reuşi, căci, fără vrerea lor, ei 
se vor întoarce să vă apere. Nicio nenorocire nu vă 
va prăpădi, iar duşmanul care doreşte să vă târască 
în prăpastie, vă va lăuda, împotriva voinţei sale. Focul 
mistuitor spune încăpăţânaţilor: „Nu vă încredeţi în 
forţa voastră, iată, vam prevenit. Forţa mistuitoare 
va arde ca lemnul şi lemnul cel mai uşor va arde ca 
focul”. 

In aceasta minunată viziune Dumnezeu a desvăluit 
lui Moşe viitorul, cerându-i să se pună în fruntea po- 
porului chinuit şi să-l mântuiască: „Am zărit chinul 
poporului meu, am ascultat jalea lor, şi ruga lor, iar 


www.dacoromanica.ro 


67 


eu plin de milă şi har, voiu veni în ajutorul lor. Du-te 
fără frică la Regele Egiptului şi spune-i să se ducă trei 
zile în deșert, pentru a-mi face jertfele cuvenite, aşa 
cum obişnuiau înainte”. Moşe întrebă: Dar dacă îmi 
vor zice: „Cine e acela care te-a trimis la noi?” I s'a 
răspuns: „Spune-le că eu Iehova, te-am trimis, să afle 
ei deosebirea ce este între fiinţă şi neființă şi să înţe- 
țeagă că n'am nume. Dar dacă sufletul lor chinuit va 
cere un nume, spune-i că am fost Dumnezeul lui 
Abraham, Iţhak şi Iacob, primul pildă de învăţătură, 
al doilea de iscusinţă şi al treilea de înțelepciune. Şi 
dacă nu le vor crede pe toate acestea, vor fi convinşi 
de trei minuni pe care nu le-a mai văzut om pe pă- 
mânt”. 


Agada 
(Legendă) 


Legenda ( Agada) mare seamăn în frumusețea ei poe- 
fică. Ea a crescut pe pământul palestinean şi e fiica 
profeției. Aceste două aparitii, legenda şi profetismul, 
S'au unit laolaltă în legenda poetică. Agada conține nu 
humai elementele unei poezii desăvârșite ci şi datele 
specificului evreesc. 

Agada este o formă literară care a domnit aproape 
o mie de ani în lumea de creații libere, populare şi 
personale ale poporului evreu. 

Agada cuprinde multe din părerile poporului şi ale 
personalităților de seamă despre poporul evreu şi va- 
Zorile lui naționale, despre lumea viitoare şi cea pre- 
zentă, despre figurile mari ale poporului, întâmplările 
și faptele lor, despre idei și credințe şi înțelepciunea 
vieții. Wu există vreo ramură de gândire şi simfire u- 
mană, din domeniul rațiunii Sau al fictiunii, care x 
nu fie tratată în Agada. 

Agada conține din punct de vedere al formei pro- 
ducfii literare, tot felul de curente la evrei, şi anume 
Povestiri, mici producții epice, dialoguri, descrieri reale 
și fantastic, aforisme şi ghicitori. 


www.dacoromanica.ro 


68 


Acela care vrea să cunoască poporul evreu, trebue 
Să cunoască neapărat Agada. Acest gen literar măreț 
atât calitativ cât şi cantitativ, specific poporului evreu, 
a hrănit Spiritualiceşte massele poporului în scurgerea 
veacurilor. 

Intradevăr chiar în generațiile din urmă, după sg- 
carea isvorului de creație a legendei, influența Agadei 
wa încetat să se mențină, cu strălucirea şi rodul ei, 
în massele populare din diverse sinagogi şi academii. 


Omul şi adevărul 


Când Dumnezeu a hotărît să creeze pe om, toţi în- 
gerii înconjurară tronul ceresc, unii aprobând inten- 
tiile Domnului, alţii deplângând realizarea lor. 

Mai întâi, „Mila”, înaintând cu umilinţă, vorbi astfel: 

„O, Stăpâne! Eu voiu insufla acestei noui creaturi 
sfânta compătimire, şi ea va fi cea mai frumoasă în- 
trupare dintre toate operele tale. Omul trebue creat!” 

Dar „Ingerul Păcii”, suspinând, zise: 

„In lumea, căreia i-ai dat vieaţă, domneşte armonie 
şi frăţie; omul va aduce neliniştea şi răsboiul!” 

„Nu-ţi fie frică, soră, interveni cu putere , Justiția”. 
Eu voiu şti să răsbun „„Dreptul” călcat şi, datorită 
„Legii”, care ocroteşte pe nevinovat, voiu pedepsi pe 
cel vinovat. Fericirea va domni pe pământ”. 

„Ol Tată, strigă „Dreptatea” plângând, abate de 
la Tine acest gând, căci ,„,Omul” va fi regele „Alin- 
ciunii” şi duşmanul meu cel mai crunt!” 

Deodată se auzi o voce care zise: 

„Părăseşte îndoiala ta „Dreptate”, fiica mea, căci tu 
vei îi tovarăşa omului”. 

Şi îngerii strigară: 

„Cum Stăpâne! Tu vrei să lipseşti cerul de giuvae- 
rul tău cel mai preţios, de cea mai frumoasă podoabă 
a coroanei tale?” 

Da: cuvântul dumnezeesc continuă: „Rând pe rând, 
Dreptatea, se va urca în cer şi va cobori pe pământ, 
şi ea va fi trăsătura lor de unire”. 

Și omul fu creat. 


www.dacoromanica.ro 


69 
Omul 


Ne învaţă înţelepţii: „Omul a fost zămislit singur. 
Şi pentru ce? Pentru ca seminţiile de pe pământ să nu 
se mai urască între ele; căci dacă acum, când ele purced 
întrun singur om, se urăsc una pe alta; cât de mare 
ar îi fost ura dacă descindeau din mai mulţi! 

Ne învaţă înţelepţii: „Omul a fost creeat în ajunul 
Sabatului. Din ce cauză? 

Pentru că dacă se va dovedi trufaş, să i se spună: 
„Viermele târâtor în ţărână a fost creeat înaintea ta”. 


K k 


Rabi Ahabar Hanina spuse: „Ziua aceea fu de două- 
sprezece ore. In ceasul dintâi se strânse ţărâna, în al 
doilea se frământa pieptul; în cel de al treilea fură 
plăsmuite membrele; în al patrulea i se dărui un suflet 
viu; în al cincilea purcese a umbla; în a şaselea dădu 
nume tuturor lucrurilor; în al şaptelea îi fu dată pe- 
reche, Eva; în al optulea ceas se urcară din culcuş 
şi scoboriră patru; în al nouălea i se dărui suflul 
vieții; în al zecilea păcătui; în al unsprezecelea fu 
judecat; în al douăsprezecelea fu isgonit; şi plecă. 


(Sanhedrin 38 a-b) 


x k k 


O femee întrebă pe Rabbi Iose: „Dece oare a fost 
luată coasta pe îuriş?” El spuse: ,„Iți răspund prin- 
tro pildă: un om îşi încredințează în secret un gram 
de argint, iar tu îl înapoiezi, în văzul tuturora, o oca 
de aur. Insemnează aceasta un furt?” 


Femeia 


Dumnezeu, gândindu-se şi întrebându-se, de unde 
să zămislească pe femee, spuse: „Nu o voiu crea din 
cap, ca să nu fie mândră, nici din ochiu, pentru ca 
să nu vadă prea mult; nici din gură, pentru ca să nu 
vorbească prea mult; nici din inimă, ca să nu fie in- 
vidioasă; nici din mână, pentru ca să nu atingă prea 


` 


www.dacoromanica.ro 


70 i 


multe lucruri; nici din picior, pentru ca să nu alerga 
prea mult; dar o voi crea dintr'o parte ascunsă a, 
corpului, dintr'o parte acoperită, chiar când omul 
este gol. 

Şi repetă într'una: „Femeia să fie cuminte; femeia 
să fie modestă!” 


Bărbatul şi Femeia 


Fu întrebat odată Rabi loşua: „Dece se înfăţişează 
bărbatul cu capul plecat, iar femeia cu fața în sus?” 
El răspunse: Bărbatul priveşte locul creaţiunii sale 
(pământul), femeia, locul creaţiunii sale — (cerul)”. 
„Şi dece se aude vocea femeii şi nu aceea a bărbatului?” 
El spuse: „Ascultă pilda următoare: Când umpli un 
vas Cu carne, nu se aude nici un sgomot, când însă 
atunci un os, se aude un sgomot”, 


(Bereschit Raba C. XVII) 


www.dacoromanica.ro 


SEMUEL HANAGHID 
(992—1056) 


Semuel Hanaghid s'a născut în 992 la Kordova. A 
studiat diferite limbi şi în scurt timp, a ajuns Marele 
vizir al Calijului Habus. Cu toate preocupările sale de 
Sfat veni regulat să-şi fie cursurile la academia evre- 
iască din Malaga. A scris mai multe opere interesante: 
„Mevo-hatalmud” (Introducere la Talmud), „Ben Te- 
hilim, Ben Mişlei şi Ben-Kohelet”. A încurajat mult 
pe tinerii poeți între care era şi Ben Gabirol. Şemmel 
Hanaghid a avut un Sfârşit tragic. Arabii, foștii lui 
prieteni neputând suferi măreția acestui evreu au ațâțat 
norodul împotriva lui şi Şemuel Hanaghid a fost spân- 
zurat la porțile orașului în 1056. In acea zi au fost 
ucişi şi 1500 de evrei. Ziua morții lui a jost ani malfi 
o zi de jale la evreii din Spania. 


Rabbi Șemuel Hanaghid 


După trecerea celor 7 zile de jale a fratelui său 
a. 


S'au terminat zilele de jale 

Zile de suferință şi nopți de sbucium 
Vai, cât de rău îmi pare şi îl plâng 
Pe fratele meu, fiul mamei mele 
Aceasta oare e răsplata mea? 

Mi-e foarte amar, sunt desnâdăjduit, 
Oh, tu coroană a capului meu. 
Aceasta e soarta mea? 

Şi într'una mă va clătina coroana? 


www.dacoromanica.ro 


72 


L-am căutat cu puterea mea 
Și l-am mântuit cu tot ce aveam 
Aceasta e judecata ta Doamne? 


b. 


Ia şi mănâncă bogat şi milostiv prieten 
Din camera ta ieşi şi ai să vezi 

Dacă ai o durere în inimă. Vino, 
Goneşte-o din urmă, scoate-o, 

Bea în bucurie şi trăieşte în fericire. 
Prieteni şi discipoli, 

Se va însenina atunci 

Cerul acoperit cu nouri: 

Porniţi spre ulciorul ce vindecă dureri. 
Atunci orice inimă suferindă 

Va fi sortită vieţii. 


www.dacoromanica.ro 


JEHUDA HALEVY 
(1070—1140) 


lehuda Halevy Sa născut în anul 1086 în Castilia 
(Spania). A studiat în şcoala lui Rabi Ițhak Alfasi — 
pe lângă ştiinfele judaice şi limbi străine, filosofia şi 
fnedicina. A Scris un mare număr de poezii dintre care 
cele mai cunoscute sunt „Cântecele Zionului”. Poezia 
lti Iehuda Halevy constitue un tezaur de perle stră- 
lucitoare în literatura evreească. Dorul nemărginit al 
fui lehuda Halevy spre Zion și pământul țăgăduinții era 
atât de mare încât el şi-a părăsit situația strălucită 
Ca medic, soția, copiii și prietenii pentru a se duce în 
Palestina. Legenda ne spune că lehuda Halevy a fost 
jrcis de către un arab bolnav în momentul când le- 
huda Halevy săruta pietrele Ierusalimului, rostind ves- 
tita operă: „Zion Halo tişali”. Cântecele lui lehuda 
Halevy sunt recitate până în ziua d2 azi în sinagogi 
în ziua de post „Tisa-be- Av”. lehuda Halevy este au- 
forul remarcabilei opere filosofice „Facozari”. 


Cântecele mării 


A venit oare potopul, înecând lumea, 

De nu poţi să zăreşti faţa uscatului? 
Nici om, nici animal, nici păsăret — 

A pierit oare totul, zăcând în nemişcare! 
Când văd dealul sau valea — mă simi odihnit 
Toate câmpiile îmi sunt plăcute. 

Scrutez zarea şi nimic nu mi se arată. 
Doar apă, cerul şi corabia. 

Și când balenele răzvrătesc marea 

Cred că prăpastia deschide guri, 

Ca să înghită corabia 

Care a intrai pe furiş în domeniul mării. 
Şi marea se înfurie spumegând. 

Şi sufletul meu tresaltă cântând, 


www.dacoromanica.ro 


74 


Căci spre meleagurile sfântului templu 

Se îndreaptă, se apropie! 

O dorință ma cuprins 

Să caut locul tronului lui Mesia 

Şi nu m'a lăsat să sărut 

Copiii, frații şi prietenii! 

N'am deplâns via sădită de mine 

Udată, şi cu rod 

Voiu uita pe lehuda şi Azarel 

Cele două flori atât de scumpe mie 

Voiu uita casa de rugăciune ` 

In care sufletul meu s'a purificat 

Voiu uita plăcerea Sâmbetelor 

Frumuseţea sărbătorilor de Paşti. 

Voiu schimba odăile mele cu umbrele copacilor 

Şi palatele cu umbra spinelor. 

Pe apele mărilor voiu pribegi 

Până ce voiu găsi scăunelul de sprijin al Domnului. 

Acolo voiu deschide sufletul şi ruga mea — 

Acolo voiu goli parfumul în apele cristaline ale 
Jordanului 

Şi voiu vărsa în Şiloah lacrima mea. 

O să laud numele sfânt cât voiu trăi 

Şi veşnic tot îi voiu aduce mulţumiri. 


Inima mea e la răsărit şi eu la capătul apusului; 

Cum să simt gustul mâncării şi cum o să-mi priască? 
Cum să plătesc datoriile şi sarcinile, dacă 

Zion e încătuşat în Edom şi eu în Moab? 

Mi-e uşor să părăsesc binele Spaniei, dar 

Foarte greu îmi este să văd pământul templului în ruine, 


ŞELOMO BEN GABIROL 


(4020—1070) 

Slomo Ben Gabirol s'a născut în anul 1020 lângă 
Saragosa (Spania). Părinţii lui Gabirol au murit când 
Gabirol era în frageda vârstă. La 16 ani s'a remarcat 
prin talentul poetic ce-l avea. Ocrotitorul său Ecutiel- 
Hasan a fost ucis, din cauza acrasta Gabirol a părăsit 
Saragosa stabilindu-se la Granada sub protecția vizi- 
vului Şemuel FHanaghid. Aci Gabirol și-a scris cele 


www.dacoromanica.ro 


75 


mai frumoase opere poetice: „„Keter-malhut” etc. Ga- 
birol a murit în vârstă de 38 de ani. Legenda ne po- 
vestește că un poet arab a invidiat înțelepciunea şi 
darul poetic al lui Gabirol şi Pa ucis într'o grădină 
îngropându-l sub un pom de smochine. Cu timpul, 
pomul a dat un rod miraculos. Caliţul aflând de acest 
rod- minune l-a interogat pe arabul criminal, acesta şi-a 
vnărturisit vina. Califul a poruncit atunci ca arabul 
criminal să fie spânzurat pe acelaş pom. 


Rădăcină a fiului lui Isai, 
Până când vei zace în pământ? 
Sooateţi floarea 

Căci toamna a trecut! 

Dece să fie sclavul 

Stăpân peste domni? 

In locul celui tânăr 

Să izbândească pletosul Esav? 
Din vremuri îndepărtate. 

De mii de ani sunt robit, 
Sunt în galut, ca 

Şacalul în deşeri. 


Când mi se termină vinul, 
Ochiul meu lăcrămează 

Râuri de apă. 

Râuri de apă. 

Şaptezeci 1) este numărul eroilor 
Şi-i nimiciră nouăzeci 2) de curteni, 
Au încetat cântecele, 

Căci gura e plină de apă, 

Plină de apă. 

Pâinea cum să fie gustată? 

Ce gust are mâncarea 

Dacă în cupe ni se serveşte 
Apă, apă. 

Apele Mării Roşii 

Le-a secat fiul lui Amram, 
Umplând lacurile Egiptului cu miasme. 


1) 70 corespunde cuvântului „lain“ ce înseamnă vin. 
2) 90 corespunde cuvâniului „faim“ ce inseamnă pă. 


www.dacoromanica.ro 


76 


Ci iată cum Moşe, 1) Domnul, 
Picură apă, 

Picură apă, 

Sunt prieten cu broasca 

Cu ea împreună strig şi ţip 
Ca şi ea gura mea cunoaşte 
Cântecul apei, 

Cântecul apei, 


Se va înfăţişa ca un sihastru în faţa morţii. 
Soarta sa va fi ca a feciorilor lui Rehav 2), 
Copiii săi şi familia sa 

Vor deveni apari, apari. 


IEHUDA ALCHARIZI 

(1170—1230) 

Sufletul meu tânjeşte după Zion 

Acolo vrea să-şi petreacă zilele şi liniştea 

In dorul Zionului trec necazurile pe nesimţite 

Capul mi-l supun şi obrajii loviturilor, pentru a te 
vedea, Zion, 

Nu voi râvni la nimic decât la tine, 

Până mă voiu pierde în mormânt... 

Voiu săruta pământul tău într'una 

Până când pământul va lăsa urme pe fruntea mea; 

Pământul tău va fı leacul suferințelor mele, 

Balsamul de reînviorare a inimii mele. 


Rădăcina cântecului e în inima mea, 
In gândurile mele sunt isvoarele lui 
Cugetul meu în rotire 
Cuprinde întreaga lume. 
Grindina cuvintelor este ascunsă în comorile înţelep- 
ciunii 
Şi îmi topeşte focul inimii îngheţate. 
Fulgerele limbii mele 
Intunecă flăcările vederii; 
Străbate apusul şi răsăritul, ca 
Pe aripile furtunii uriaşe. 
1) Moşe este acel prieten care l-a servit pe Gabirol cu 


apă în loc de vin. 
2) Fiii lui Rehav erau sihaştri. 


www.dacoromanica.ro 


AVRAHAM BEN EZRA 
(4092—1185) 


'Avraham Ben Ezra s'a născut în 1089 la Toledo 
(Spania). Din copilărie încă s'a distins ca un mare 
Vunoscător al științelor evreești şi cele generale. A fost 
un prieten intim cu lehuda Halevy. Poeziile lui sunt 
mai toate satirice, stilul foarte concis, conținutul poe- 
ziilor e ndânc. Avraham Ben Ezra a fost toată viața 
un om sărac și a colindat întreaga lume fără să fi 
găsit un loc stabil. El a scris vestitul comentar asupra 
Bibliei numit „Even Ezra”. A murit în 1167. 


Tată, tată, când ai să-l aduci 
Pe profetul Eliahu? 

Cu inima frântă, te aştept, 

Ca să găsesc har în ochii tăi; 
lată: peste puţin timp o să vină, 
N'ai să aştepţi mult, copile, 

— Jar tu, fată, încetează 

plânsul şi aşteaptă cu resemnare. 


Nu te speria de faptele zilei 


Nu te speria de faptele de peste zi 
Intâmplările zilei nu stau locului 

Nu te bucura, dacă te desfătează 

Nici să nu te înfricoşezi dacă te întristează 
Căci binele ca şi răul 

Aşa cum vine, aşa se duce. 


www.dacoromanica.ro 


78 


Omul şi locul lui 


Locul mi-l cinstesc eu chiar dacă stau la urmă 
Şi nu mi-l aleg trufaş şi nepăsător 

Ca proştii, cari socotesc 

Că cinstea e în fruntea mesei. 

Locul lor îl sfințeşte lăudăroşenia 

Locul meu mi-l cinstesc eu însumi, 

Pe când netotul își mnecinsteşte aşezarea. 


www.dacoromanica.ro 


MOŞE HAIM LUTZATTO 


M. H. Lutzatto a renovat adevărata poezie ebraică 
după o stagnare de câteva secole. S'a născut la Padua 
(lialia) în anul 1710 şi a murit în vârstă de 40 ani. 

El şi-a însuşit pe lângă studiile judaice şi kabalis- 
tice, cunoștințe vaste în domeniul ştiinţei. La vârsta 
de 17 ani a scris drama: „„Șimşon şi Dalila”, apoi car- 
tea „Leşon Limudinn”, un manual de retorică, „Zohar 
Tiniana”, „Tikunei Zohar”. A compus 150 de psaltire. 
M. H. Lutzatto avea înclinații spre misticism (s'a con- 
siderat că e Mesiu) şi a fost duşmănit de mulți. Din 
această cauză s'a stabilit la Amsterdam. Aci publică 
3 volume: „Derech Tevunob”, (Drumul înțelepciunii) 
„Mesilat Eşarim” (Calea drepţilor) şi piesa „„Laişarim 
Tehila”. (Lauda celor drepți). 

M. H. L., a fost înzestrat cu un talent poetic extra- 
ordinar. El a redat poeziei ebraice elasticitatea, elibe- 
rând-o de influența regulelor arabe în poezie. 


Turnul puterii 


O, munţi ai veşniciei, adăposturi plăcute, 
Ascunzători şi lăcaşuri ale păcii sigure, 
Solitari vă înălţaţi aci. 

Ce scumpe îmi sunt coroanele copacilor! 
Mai mult de cât palatele regale şi castelele ducilor, 
Care închid amărăciuni. 

Oraşele lor largi, întărite, 

Odată cu înmulţirea aurului, se măresc 
Duşmanii ce le întind curse, nu încotează 
Lupta, până nu cad în ele. 

Nu tot astfel sunt aceste locuri liniştite, 
Căci ele au îndepărtat zornăitul armelor, 


www.dacoromanica.ro 


80 


Vocea asupritorilor, suspinul răniților. 
Sufletele celor obijduiţi găsesc odihnă 

La umbra copacilor. 

Sub ramurile pomilor, la suflarea vântului, 
Uită sărăcia, asuprirea, devin şi ei avuţi. 

Doar comorile omului constituie o închisoare 
Pentru stăpânitorii lor, 

Dacă trăiesc, dacă au dispărut, dacă dorm, 
Sau dacă sunt treji. 

Căci ce este domnia şi coroana . 

Dacă nu o muncă silnică îndurată de posesori? 
Ce bună este partea ciobanului tânăr, ce dulce! 
Se plimbă printre turme, se bucură cu sărăcia 
Se culcă la umbră şi e sigur. 

E sărac, dar vesel. 

Sufletul său nu e chinuit de pofta banului, 
Nu jinduieşte după averi şi lux: 

Ci chiar dacă mărăcini sunt mâncarea sa, 
Devin dulci în gura lui, când e voios. 

Pe culcuşul sărăciei sale, îşi găseşte odihnă noaptea, 
Noaptea îşi găseşte odihnă, reînoind dimineaţa 
Florile fetelor, odată cu reînoirea vulturului. 
Dacă sunt bogate câmpurile sau pustii, 

Dacă cerul e îndoliat şi se sguduie de tunete, 
Inima lui nu-i turburată, nu-i înspăimântată. 
Nu-i e groază de duşmani, 

Nici nu se teme de martori mincinoşi. 

E sărac, dar vesel. 

Dacă-i place o fată, 

O fată care-l îmbie, 

Cu ea se bucură şi ea deopotrivă cu el. 
Inima-i se înveseleşte, necunoscând 

Decât plăceri veşnice; 

Unul cu celălalt se bucură, se desfată, 

Fără să se teamă de pizmaşi. 

Dacă sufletul său a obosit, 

La sânul ei îşi uită oboseala. 

Căci la lumina feţei ei 

Il părăseşte toată truda, 

E sărac, dar vesel. 


www.dacoromanica.ro 


81 


SEMUEL DAVID LUTZATTO 
(1800—1865 


S. D. Lutzatto s'a născut la Triest în anul 1800. A 
funcționat ca director al seminarului rabinic de stat 
din Padua. Sa distins prin cercetările sale exegetice, 
răspândind ştiinţele judaice în scris şi graiu viu. A 
explicat și editat literatura poetică evreească din evul 
mediu. A scris un număr apreciabil de poezii: On- Ben 
Pelet, Derech Eretz, etc. 


Cuviinţă ! 
(Fragment) 


Cuviinţă, cuviință, 

Har şi bunătate, pace eternă 
Intăriţi-vă, stăpâniţi pământul, 

Să înceteze ura, hula şi urgia, 

Să vieţuiască laolaltă 

Leul cu oaia 

Ca juncanii, ursul o să mănânce iarba 
Peste vizuina viperei o să se joace, 
Copilul sau sugarul. 

Nu vor mai sfâşia şi devora 

Leul şi tigrul furioşi. 

Fără inimă şi minte 

Am fost, când v'am vorbit, 

De rău, douăzeci şi doi de ani. 
Insălbătăcit am fost atunci, 

Cuibul meu era departe de oraş, 
Am avut vedenii mincinoase, 

Gura am deschis-o larg. 

Să se mărească şi să se sfinţească, 
Să se înalțe şi să se mândrească 
Şi lăudată fie noua generaţie; 

Fără de spini, fără de mărăcini; 
Prima generaţie — generaţia oarbă, 
Generaţia furiei — generaţia războiului. 
Ultima generaţie e cea mai bună: 
Generaţia păcii şi a ştiinţei. 

Să nu ne amintim de cei dinainte, 


www.dacoromanica.ro 


82 


Totul să tie nou sub soare. 

Vor dispărea furtuna — şi bezna 

Nu va mai îi spaimă nici suferinţă! 

E lumină — e frumuseţe, 

Domneşte spiritul ştiinţei şi al vitejiei 

Spiritul raţiunii şi al perfecțiunii. 

Pe aripile spiritului, 

Te înalţi deasupra norilor, 

Fără vâsle şi vânturi, 

Străbaţi drumul mărilor. 

Şi fără cai şi cămile, 

Străbaţi căile uscatului 

Şi cu forţa aburului 

Inlocueşti oboseala şi truda, 

Munca oamenilor. 

Tu opreşti grindina, trăznetul şi torentul 

Să coboare peste câmpuri şi vii 

Săgeţile Domnului şi ale mâniei Sale. 

Le opreşti şi le adânceşti în pământ 

Ai analizat apa şi aerul 

Pământul, piatra şi stânca 

Le-ai descompus, 

Inălţimile, întinderile le-ai măsurat 

Ai desfăcut carnea, sângele şi oasele 

Și cu sângele ai descoperit fierul. 

Acum să se ruşineze natura 

Că i-ai descoperit tainele 

Şi i-ai smuls uneltele din mână. 

Cu sticla ţi-ai apropiat luna, 

Uitându-te departe ca spionul. 

Hi înţeles cauza maladiilor 

Si ai născocit leacuri minunate. 

Deaceia natura s'a înfricoşat 

Generaţie a ştiinţei, a păcii. Laudă copiilor tăi! 

Sunt fericit că mam născut acum. 

Sa sfârşit ura şi urgia 

Frate, prietene, 

Omul nu mai e prigonit pentru credinţă şi gândire 

S'a stins ura religioasă în vecii vecilor 

O, generaţie liberă a păcii, a ştiinţei şi a 
fraternității. 


www.dacoromanica.ro 


83 


ABRAHAM DOV LEBENZOHN (ADAM HAKOHEN) 
(1794—1878) 


A. D. Lobenzohn s'a născut la Vilna în anul 1794. 
Et a funcționat ca profesor întro şcoală rabinică. A. 
D. Lobensohn a fost considerat în timpul său „părin- 
fele poeziei ebraice” din Rusia. Colecţia poeziilor sale 
sub titlul „Sirei Sfat Kodeș” (Cântecele limbei sfinte) 
esite renumită şi foarte mult apreciată în literatura 
ebraică. A. D. Lebenzohn a activat şi pe câmpul exe- 
gezei biblice. A contribuit mult la explicarea unor 
fexte, atât din punct de vedere gramatical cât şi poetic. 
A mai Scris o dramă alegorică. „Emet Veemuna” (Ade- 
văr şi Credinţă) în care critică hasidismul extremist. 


Mila 
(Fragment) 


Vai, numai jaf şi jale; nu mai pot să privesc. 
Măruntaiele mi. se sdrobesc, în inima mea e apăsare. 
Vai, ce înspăimântat e sufletul meu. 

Inlăuntrul meu şi-a făcut loc groaza. 

Vă rog, sprijiniți-mă, să nu mă topesc ca apa: 
Sunt însăşi mila coborită din cer. 


Dacă-mi amintesc de lupi, de tigri şi lei 

Ce pândesc cu ură şi furie, 

Năpustindu-se cu sălbătăcie asupra mieilor şi iezilor, 
Rupând carnea şi lingând sângele lor, 

Unul se sbate amarnic, şi se stinge, 

Dar altul sfâşie şi nu ascultă. 


Undeva cântăreţul nopţii trezeşte cuibul 
Cu hrană pentru cei şase copii 

Şi iute se grăbeşte să le aducă din nou. 
Dar iată că la întoarcere se 'nspăimântă, 
Zburând deasupra cuibului gol, 

Pătat de sângele copiilor 

Sfâşiaţi de o fiară prădalnică. 


www.dacoromanica.ro 


84 


Şi omul are cereale şi fructe. 

Totuşi mănâncă sufletele animalelor 
Cu miile, şi fără milă, 

La abator le poartă zilnic. 

Făptuind astea, nu se gândeşte la păcat, 
Căci tot ce e amar devine dulce 

Și tot ce-i necinstit devine drept. 


Oare pentrucă sunt muţi 

Şi pentrucă nu sunt în stare să vorbească 

Nu-i mai vede Dumnezeu? 

Şi ca focul mistuitor îi distruge cuțitul celor lacomi. 
Oare pentru mau destulă viclenie, necunoscând mândria, 
Sunt sortiţi să piară? 


Nu-i o fiinţă pe pământ, nu există curăţie în suflet, 
Ca să nu vrea să guste sângele celui slab. 

Chiar acum, în această clipă, vai, în toate părţile 
In guri de pradă, victimele se sbat. 

Vă rog, sprijiniți-mă, căci mă voi topi ca apa 

Sunt însăşi mila, fiica Cerului. 


NAHMAN KROCHMALL 
(1790—1848) 


Nahman Krochmall s'a născut la 1790 la Brod 
(Galiția). A trăit în orăşelul Zsolkeiev, ocupându-se cu 
pomerțul. Timp îndelungat, Krochmall a fost îndru- 
mător al maskilimilor galifieni. A murit la Tarnopol 
(1918). N. Krochmall este considerat ca părintele filo- 
sofiei istoriei evreeşti. Ideile şi concepțiile sale adânci 
sunt originale, stilul concis (stilul filosofilor din evul 
mediu). Krochmall nu şi-a scris teoriile metodic şi 
ordonat întrun volum. El şi-a notat observațiile, iar 
după moartea sa, savantul Zunz le-a strâns într'o carte 
întitulată „Morei Nevuchei Hazman”. N. Kroehmoll 
și-a propus să) explice valoarea judaismului pentru 
umanitate, pe bazele filosofice critice: 

Trei epoci principale există în viața unui popor: 
Epoca inflorii şi creşterii, epoca statorniciei şi a sta- 


www.dacoromanica.ro 


85 


bilității şi epoca decăderii. In ceeace priveşte poporul 
nostru, istoria ne demonstrează că aceste epoci se per- 
peiuiază prin ivirea unor noui idealuri, care strâng 
laolaltă poporul nostru spre a continua existența sa. 
Aceasâa se explică prin faptul că judaismul a atins 
acea dezvoltare care îl scuteşte de celelalte valori na- 
tionale concrete (precum instituții de stat, pământ etc.), 
păci judaismul se bazează pe un resort intelectual 
demn şi universalist. Şi din acest izvor, spiritual îşi 
trage puterea de reînflorire şi creştere continuă. 


Oaspetele 


Intr'o zi dogoritoare, Avram evreul sta la uşa cor- 
tului său. El zări din depărtare un bătrân încovoiat, 
mergând sprijinit de un toiag şi venind din pustie. 
Zărindu-l, Avram alergă în întâmpinarea sa, zicându-i: 
— „Te rog, omule, vino în casa mea, îţi vei spăla 
picioarele, te vei odihni o noapte, iar dimineaţa îți 
vei continua drumul”. Omul refuză, spunând. — „Nu, 
voin dormi sub pomul acesta”. Avram îl rugă atunci 
fierbinte şi, convingându-l, omul, intră în cort. Avram 
îl servi cu unt şi lapte şi cu azime bine coapte şi 
omul mâncă. După ce mâncă şi bău bine, Avram îi 
spuse: „Acum să-l lăudăm pe Dumnezeu cel de sus, 
creatorul cerului şi a! pământului, care ne-a săturat 
cu bunătăţile sale”. Omul îi răspunse. — „Nu cunosc 
pe Domnul, Dumnezeul tău şi numele său nu-l voiu 
binecuvânta. Voiu lăuda pe Dumnezeul meu, cioplit de 
mâinile mele, ce se află în casa mea, îndeplinindu-mi 
toate lipsurile”. Auzind aceste vorbe, Avram se mânie 
şi-l goni din cort. 

Omul porni spre pustiu. 

După plecarea acestuia, Avram se căi, gândindu-se 
„Ce am făcut, de ce am alungat acel bătrân din casa mea 
în timpul nopţii? Dacă Domnul, 'stăpânul cerului şi 
al pământului a îndurat păcatul acestui om, în toate 
zilele vieţii sale, hrănindu-l şi îmbrăcându-l mai bine 
de 100 ani, deşi nu a mers pe căile sale, eu, păcătosul 
de mine, nu eram în stare să-l îndur măcar o noapte?” 


www.dacoromanica.ro 


86 


Atunci Avram se grăbi, înhămă măgarul său, călări 
în căutarea omului. Il găsi în pustiu, zăcând sub un 
copăcel. Avram se închină atunci şi ceru iertare. Apoi 
rugându-se mult de el, îl duse la cortul său, spunându-i 
vorbe blânde. Dimineaţa următoare, când omul porni : 
la drum, Avram îi dădu merinde şi-l petrecu o bucată 
de vreme, binecuvântându-l. 

lar Dumnezeu vorbi lui Avram: — „Am văzut ce ai 
făcut bătrânului, de aceea voiu ţine minte fapta ta şi 
pentru urmaşii ce vor veni după tine. Şi chiar dacă 
vor păcătui, nu voiu ascunde harul meu dela ei şi nu 
voiu părăsi legământul cu tine în vecii vecilor”. 


AVRAHAM MAPU 


A. Mapu s'a născut în 1807 la Slobodka (Lituania) 
Şi a murit la Königsberg în 1867. A. Mapu era fiul 
(unui învățător şi a gustat din copilărie amărăciunile 
şi mizeria ghettoului evreesc. A studiat cu sârguință 
Biblia și Talmudul. 

Intâmplarea făcu ca Mapu să găsească în biblioteca 
dascălului său o traducere latină a Bibliei şi astfel 
îşi însuși această limbă la perfecţiune, după o sâr- 
guință rară. Mapu a refuzat scaunul rabinic în diferite 
oraşe şi s'a ocupat cu meditaţia. A învăţat apoi limba 
franceză şi germană. Limba ţării nu a fost mult pre- 
fuită de intelectuali (maskilimi), din două motive: 
întâiu, că literatura era foarte redusă, apoi, chiar dacă 
era cunoscută perfect, totuşi nu putea un evreu să 
ocupe vreun serviciu la stat, căci tinerii erau lipsiţi 
de drepturi cetăţeneşti. 

Comunitățile erau autonome și persecutau pe acei 
care se îndeletniceau cu răspândirea culturii generale, 
socotită anti-religioasă. Deaceea A. Mapu ca şi ceilalți 
ynaskilimi se ferea de a-și manifesta opiniile în public. 

In 1830, el scrie romanul ,„Ahavat Zion”, primul 
Voman original în ebraică. Romanul acesta a produs 
apifație mare în rândurile intelectualilor şi invăţiăceilor. 
Succesul acestui roman l-a făcut pe Mapu să scrie un 
nou roman ,,Așmat Somron”. 


www.dacoromanica.ro 


87 


In 1855, Țarul Alexandru al doilea a încercat să 
introducă ordine şi instrucțiune în sânul evreimii ruse. 
Când porțile ghettoului încenură a se prăbuşi, se iîviră 
discuții între intelectualii şi fanaticii evrei. A. Mapu n 
scris atunci romanul „Aiit Zavua”, în 5 volume, în 
care descrie acea epocă. 

A. Mapu a fost şi un excelent pedagog. A întocmit 
manualele „Oman pedagog” și „llanoh lanasr”. 

A Mapu a fost nu numai creatorul romanului ebraic, 
dar şi îndrumătorul generației sale spre produclivizare 
și renașterea națională. !. 


Amnon în exil 
(Fragment) 


O frică îl cuprinse pe Amnon, în Beth Lehem, în 
noaptea aceea şi se temu să fugă de acolo. El sosi 
dimineaţa la Azeka. Acolo el se împrieteni cu vaga- 
bonzii oraşului, cari şi-au pus în gând să plece în 
Egipt. În apropiere de Ekron au fost prinşi de către 
filisteni, cari îi vândură Grecilor, ce plecară cu corăbii 
spre Grecia. Grecii i-au dus pe fiii ludeii în această 
insulă, unde i-au pus să lucrezee în vii şi la facerea 
vinurilor. Acolo s'a aflat un bărbat din Judeea, care 
fusese luat prizonier, în zilele lui Ahaz. Pe acesta, 
Grecii l-au pus ca supraveghetor peste fraţii săi evrei, 
căci ei nu au cunoscut limba elenă. 


Fiii Judeii au lucrat pe malul mării, aproape de 
un munte, care era acoperit în întregime de vii su- 
perbe. Marea din apropiere adăoga muntelui o în- 
făţişare majestuoasă şi atunci Amnon, amintindu-și 
de oraşul divin, fu cuprins de doruri copleşitoare. Se 
considera ca o plantă de măslini smulsă din locul 
ei de predilecție şi transplantată în pământ sărat, 
unde se veştejeşte şi frumuseţea i se întunecă. 

Veni timpul culesului şi fiii Judeii intrară în vii 
la lucru. Amnon se dădu la o parte, în colţul viei, şi 
ochii i se umplură cu lacrimi. Supraveghetorul, obser- 
vându-l, îi spuse: „Intreaga natură e veselă, înve- 


www.dacoromanica.ro 


88 


seleşte-te şi tu. Eşti încă tânăr, dece te descurajezi? 
Sooală-te, scumpul meu flăcău, întăreşte-te. Află, că 
ai plăcut stăpânului viei şi eu, deasemenea, te iubesc 
mult; eşti frumos şi frumos e locul naşterii tale. Mi 
s'a spus că eşti din Zion, oraşul idealului meu”, Amnon 
răspunse: — „Adevărat, sunt tânăr, dar bătrânii nu 
sunt în stare să pătrundă în taina exisțenţii mele, 
M'am despărţit de iubita sufletului meu, de o mamă 
milostivă, de o soră frumoasă şi mă lovi mâna duşma- 
nilor mei, îndepărtându-mă de ei. Vai mie, pasăre pri- 
beagă, nimeni nu întreabă de mine şi nimeni nu-mi 
şterge lacrimile de pe față. Suferințele le povestesc 
vântului şi necazurile valurilor mării, care duc sbu- 
ciumul sufletului meu. Ce mângâiere îmi poate da 
natura? Vai, nu pentru cei cu necazuri suflă vântul 
dătător de sănătate, nu pentru amărâţii zilelor lumi- 
nează soarele”, 

Supraveghetorul îi spuse: — „Mi-e milă de tine şi iau 
parie la suferinţele tale, dar dacă ai cunoaşte necazul 
meu, ai tăcea. Sunt dintre aleşii poporului meu. Am 
stat liniştit în palate de fildeş, m'am condus după 
lumina lui Dumnezeu, fiind fericitul pământului. Dar, 
vai, sfârşitul veni. E nouăsprezece ani decând îndur 
şi sufăr pe pământ străin... Dar dece să ascund nu- 
mele meu? Desigur că ai auzit de numele lui Joram 
Conducătorul?... Iată-l, stă în fața ta, sărac şi 
zdrenţuit t” 

Amnon ridică ochii spre el şi se dete în lături cu- 
tremurat. Faţa îi păli, puterea îl părăsi „mila îl cu- 
prinse pe acest om care căzu din vârful munţilor 
spre adâncimile unei mări cu necazuri. Inima îi tre- 
mură la gândul tatălui lui Azricam, duşmanul său. Şi 
Joran îi spuse: — „Dece te miră, dece te sperii aşa? 
Omul doar se naşte gol. Dumnezeu îl înalţă şi îl 
coboară”. Şi Amnon oftând zise: — „Tu eşti oare Joram 
conducătorul, tu, al cărui nume e aşa de cunoscut? 
Joram îl întrebă apoi de starea prietenului său Yedidia şi 
de pacea fiului său Azricam. Amnon îi povesti sfâr- 
şitul lui Naian şi când pomeni de Yedidia isbucni 
în plâns, stârnind mirarea lui Joram. 


www.dacoromanica.ro 


89 


In timp ce vorbiră, veni stăpânul viei şi se adresă 
lui Joram în greceşte. — „Cum, pentru aceasta te-am 
pus supraveghetor peste fiii Judeii, ca să le vorbeşti, 
topindu-le inima, făcându-i inapţi pentru lucru? Tu 
eşti răspunzător de munca acestor oameni şi tu vei 
plăti pagubele”. Amnon se grăbi la locul său de muncă 
şi acelaş lucru îl făcu şi Joram. 

A doua zi, Amnon veni în vie, foarte palid: îl 
lovise malaria. Dimineaţa era senină, dar din depăr- 
tare se vedeau nouri grei cari întunecau pe alocuri 
cerul. Amnon stete atunci pe vârful 'colinei, privind 
la soare. Grăi: — „Tu eşti lumina cea mare care stă- 
pâneşte ziua! Soare dulce, tu eşti cerescul martor al 
legământului meu cu Tamar. Ca şi ochii mei, acum 
privesc şi ochii lui Tamar către tine şi la strălucirea 
razelor tale, ea păşeşte mândră pe muntele măsli- 
nilor, ca să vadă frumuseţea apariţiei tale. Adu-mi, 
te rog, speranţa cu razele tale şi alinarea pe aripile 
tale! Tu, soare al dreptăţii, luminează oraşul divin şi 
scoate la lumină dreptatea mea față de Tamar! Vai 
mie! Strigătul ei îmi umple sufletul şi Dumnezeu îşi 
ascunde faţa Sa dela mine. La ce nevoe lumina soa- 
relui? La lumina lui îmi văd rana, văd truda şi ne- 
cazul meu. Ascunde-ți, soare strălucirea! Ascunde-te 
în întunerec, aşa cum s'a ascuns calea mea din fața 
Domnului 1...” 


Amnon nu mai putu să vorbească, leşină şi căzu 
pe iarbă. Joram văzându-l, se cutremură şi-i zise: 
Vederea ta mă sbuciumă, iubite flăcău, inima ta rătă- 
ceşte în pustiu şi gura exprimă vedehii şi visuri în- 
grozitoare. Scoală-te şi te voiu culca pe patul durerii, 
căci sufletul îți arde ca focul, tu, floare frumoasă şi 
plăcută! Blestemaţi să fie acei ce te-au smuls din pă- 
mântul tău, predându-te în mâini ticăloase!'' Vorbindu-i 
astfel, îl luă în braţe şi îl aşeză în coliba din vie. 
Când Amnon se trezi şi-l văzu pe Joram stând lângă 
el, strigă: — „„Milueşte-te de mine, domnule, sunt un 
nenorocit”. Joram îi răspunse: — ,„,Linişteşte-te, scumpul 
meu flăcău, te voi îngriji pe patul suferinţii ca şi pe 
copilul meu”. 


www.dacoromanica.ro 


90 


MOŞE HESS 
1812—1875) 


Moşe Hess s'a născut în 1812 la Bonn (Germania) şi 
a murit la Paris în 1875. Până la vârsta de 14 ani a 
fost educat de bunicul său în spiritul culturii evreeşti. 
La 14 ani a încetat influența familiei şi s'a consacrat 
studiului în genere. A frecventat universitatea din Bonn. 
Aci Hess a început să lucreze intens pe tărâmul demo- 
crației. Ideile lui nu erau pe placul părintelui său şi 
Hess plecă la Londra apoi la Paris ande a studiat cu 
sârguință filosofia publicând apoi lucrarea: Die Heilige 
Geschiechte der Menschheit von einem Schüler Spi- 
nozas”. In 1841 a publicat cartea: „Die Europäische 
Triaschie”. A colaborat la diverse ziare socialiste cu 
Karl Marx şi Engels. Lupta de eliberare a Italiei pre- 
tum și faimoasa năpastă din Damasc din 1840 l-au 
împins îndărăt la Judaism şi dânsul publica cartea: 
„Roma şi Erusalim” (1862) în care demonstrează că 
Singura soluție a problemei evreești este crearea unui 
stat evreu în Palestina. 


Intre popoarele socotite moarte şi care totuşi au o 
simţire intuitivă, istorică şi îşi consideră dreptatea 
naţională răpită, se află şi poporul evreu, care nu în 
van s'a războit cu furtunile timpului ce au năvălit 
asupra lui, din toate părţile, în decurs de 2.000 ani. 
Din toate colţurile lumii, unde valurile evenimentelor 
l-au aruncat „evreul s'a gândit la Ierusalim, rugându-se 
într'una pentru eliberarea lui până în ziua de astăzi. 

Evreii cari erau sortiți să îndeplinească o misiune 
înaltă în lume, trebue să se întărească pe o bază naţio- 
nală adevărată; acest lucru e posibil numai în Eretz 
Israel, pe pământul străbun. Situaţia politică din zilele 
noastre, face posibilă crearea unui stat evreesc în 
Eretz Israel. 

Munca practică trebue începută cu aşezarea în Eretz 
Israel a lucrătorilor şi agricultorilor. Acest sâmbure 
pentru viitorul stat evreesc, trebue să-l formeze nu 
evreii din occident, ci cei din răsărit. 


www.dacoromanica.ro 


91 


Epoca în care trăim este o epocă de pregătire pentru 
o zi mare de Şabat, Şabatul întregei lumi, şi noi 
trebue să fim pregătiţi pentru misiunea noastră cea 
din urmă. 


Dr. L. PINSKER 
(4823—1890) 


lehuda Leib Pinsker s'a născut în 1823 la Tomaşov 
(Rusia) a murit la Odessa în 1890. Tatăl său, a 'fost 
profesor de l, ebraică la Odesa şi Va educat pe lehuda 
Leib în spiritul tradiției evreești, sădind în el dragoste 
pentru evreism. l. L. Pinsker după ce a absolvit facul- 
tatea de medicină din Moscova s'a stabilit în Odesa 
practicând medicina. In acelaş timp Pinsker a activat 
mult în mișcarea „Hascala” răspândind ştiinţele gene- 
rale între frații săi evrei. Pogromurile din Rusia l-au 
influențat şi Pinsker publică o seamă de articole, în 
Care propuse Sâ se întemeeze în Palestina un stat 
evreesc. A publicat apoi vestita broșură „Autoemanci- 
parea” în care demonstrează că Palestina constitue 
unica cale de tămăduire a suferințelor evreeşti. 


Evreii sunt străini pentrucă n'au apărător, pentrucă 
nau o patrie ,pentrucă patria lor n'are hotare, în care 
să se întărească şi de aceea sărăcia lor n'are margini. 
Neexistând un loc, unde un evreu să se simtă în casa 
lui, unde să fie socotit ca un fiu al ţării, în care lo- 
cueşte, e deci „străin întregii lumi de peste tot. Şi 
chiar dacă el şi strămoşii săi s'au născut într'o ţară, 
aceasta nu schimbă nimic în viaţa lui. Evreul este con- 
siderat ca un fiu vitreg, un orfan părăsit şi în cel mai 
bun caz e socotit ca un copil din flori ce a primit 
recunoaşterea fiiască în zadar, care totuşi poate să-i 
fie contestată. Niciodată nu e socotit ca un fiu între 
ceilalţi fii legitimi ai unei ţări. In orice caz, aceasta 
constitue un dar al bogătaşilor dăruit unui popor sărac 
şi cerşetor... Pentrucă e imposibil să ai o atitudine 
loială şi dreaptă faţă de un sărman, lipsit de patrie. 


www.dacoromanica.ro 


92 


Sentimentul demnităţii naţionale! De unde să-l avem 
noi? Aceasta e nenorocirea noastră cea mare, că nu ne 
adunăm să formăm un singur popor, şi că suntem numai 
evrei. Suntem o turmă, o turmă răspândită pe supra- 
faţa pământului şi ne lipseşte păstorul, care să ne 
adune şi să ne apere... Pe suprafaţa pământului nu 
găsim un loc pentru noi, n'avem posibilitatea sub nici 
o formă să ne odihnim capul nostru obosit. Am cerut 
orice loc, unde o fi el şi astfel am micşorat cerinţele 
noastre dela viaţă şi odată cu aceasta demnitatea noastră 
atât în ochii noştri cât şi în ochii altora, până ce a 
dispărut cu desăvârşire fără nici o urmă. 

In vecii vecilor viaţa noastră va fi expusă, dacă nu 
va surveni o schimbare radicală în situaţia noastră 
Această schimbare nu poate fi rangul de cetăţean al 
evreilor dintr'o ţară sau alta, ci eliberarea interioară 
a poporului evreu ca o naţiune, întemeierea unei aşezări 
speciale evreeşti „în care să găsim în viitor casa noastră, 
patria noastră. In locul căminurilor, în care ne-am 
obişnuit de când lumea, dorim să avem un singur cămin 
asigurat, dar existenţa acestui cămin trebue să fie asi- 
gurată politiceşte. 

Dacă nu acum, când oare? Să răspundă fiecare din 
noi şi va fi vai de urmaşii noştri şi vai de acei evrei 
din generaţia noastră, care nu va pune umăr şi nu vor 
lucra din răsputeri în această direcţiune. 

Pământul trebue să fie avutul întregii naţiuni şi 
să nu poate fi vândut. 

Departe, foarte departe este ţărmul la care tindem. 
Dar pentru un popor rătăcitor de mii de ani, şi cel 
mai lung drum, nu poate fi prea îndepărtat. 


www.dacoromanica.ro 


MICHA IOSEF LEBENSOHN 
(4828—1852) 


M. I. Lebenzohn fiul poetului A. D. Lebenzohn, s'a 
păscul la Wilna în 1828 și a murit de tuberculoză în 
1852. Pe lângă studiile ebraice avea cunoștinți vaste 
în domeniul ştiinţelor universale. 

M. I. Lebenzohn este poetul răsfățat al epocii sale. 
El a trecut dincolo de culmile poeziei ebraice şi a fost 
un poet de respiraţie europeană. Versificaţia sa per- 
jectă, împletită cu expresiuni alese, conține accente de 
lirism adânc și îmbibat şi de idei filosofice. In timpul 
scurtei sale vieţi au apărut 2 volume: „Cântecul Zio- 
nului” şi „Distrugerea Troei” (traducere din Schiller). 
După moartea sa a apărut în editura tatălui său încă 
un volum cu titlul „Vioara fiicei Zionului”. 


lehuda Halevi 


Acolo la Ierusalim la poarta cerului, 
Unde odinioară cântară Leviţii, 
Acolo a ajuns Iehuda Halevi 

Pentru a jeli cu dor cântarea tinereţii. 


Cu inima frântă şi sufletul îndoliat 
Lacrimile îi fierb clocote în ochi 
Şi elegia vioarei aci s'a oprit. 

In inimă au năvălit muzele toate. 


www.dacoromanica.ro 


94 


A părăsit ţara, pământul patriei, 

Soţia dragă şi cele două fiice; 

Spre orient a pornit ca pasărea pribeagă 
Spre ţara dorită şi atât de dulce. 


Țara aceasta este un al doilea raiu, 

In ea este pomul ştiinţei atât de înalt 

Şi pomul vieţii tot de ea arătat 

Şi duhul Domnului care acoio s'a plimbat. 


Porţile acestei țări suni porţile cerului, 

Căci: pe tronul acestui regit a stat Dumnezeu, 
Țara, în care orice piatră este un altar divin, 
Orice stâncă sortită inspiraţiei profetice. 


Sufletul meu ţinteşte spre aceste meleaguri, 
Colo, pe munţii Zionului să-şi sape groapa. 
In vis şi în doruri ea i se arată, 

Acolo se îndreaptă gândurile pe aripi vultureşti. 


In mijlocul urletelor de furtuni uriaşe, 

La răscrucea vâltorilor de pieire şi întuneric 

Corabia se balansa şi clătina 

Şi valurile se îrălțau în văzduh să stingă soarele netrebnic. 


Atunci Jehuda îşi adună muzele toate 

Şi un cântec puternic spintecă văzduhul, 

Fiicele mării încetară murmurul frumos, 

Ascultând glasul omului de pe apă — profetul Domnului, 


Şi corabia se apropie din nou de țărm 
Picioarele lui călcară pe glia sfinţită. 
Cât de mult îi svâcni şi tremură inima 
Şi din sânul pământului se revărsară cântecele. 


Din ochii săi lacrimile curgeau şiroaie 
Şi sărutau setoase pământul. 

Ci lacrimile se învălmăşiră îndată 

Cu pământul acestei ţări însorite! 


www.dacoromanica.ro 


95 


Şi în linişte, în bezna nopţii, 4 
Pe mormântul lui Isaia lăcrimă ochiul său 
Cuvântul său de leu se auzi: 

Cum de a năpădit mormântul jalea şi ruina? 


Privirile i se opriră asupra mormântului lui Ieremia, 
La plânsul căruia suspina cetatea Zion şi 

Lacrimile mulţimii se scurseră prin ochii săi 

Şi toate suspinele muribunzilor se auziră în gura lui. 


Inima poetului se aprinse puternic 

Şi picioarele îl purtară spre cedrii Libanului. 

Ochii lui revăzură tinereţea de altădată a Zionului, 
El auzi şi oftatul adânc al tinereţii apuse. 


Agitară coroanele deasupra creştetului poetului, 
Jeluind parcă şi ei Zionul A 
Crescură atunci, dinir'însul, cântece ca violine. 


El cântă atunci: „Zion tu mă întrebi”? 
Cedrii amuţiră, nu se mai mişcară, 
Păreau a răspunde elegiei: „Să nu încetezi” 
Căci elegiile lui Ieremia se auziră din nou 


Şi un vis îl purtă spre împărăţiile morţilor 
Gropile şi-au deschis larg gurile, 
Alungând morţii de sub pietrele funerare. 
Poetul îngheţă, sângele i se opri. 


Morţii Zionului eşiră din mormintele lor: 
Cei cari muriră pentru Domnul 

Bătuţi, răniţi şi osândiţi, 

Arşi pe ruguri şi înecaţi în apă, 


Umilaţi de foame şi străpunşi de sabie 

Aruncaţi leilor şi sacrificați ciumei, 

Stinţind numele Domnului dimineaţa şi seara — 
Cei cari pentru poporul lor au coborât în mormânt. 


www.dacoromanica.ro 


96 


Şi vizionarii Domnului au răsărit din gropi 
Acolo e Isaia cu vocea de leu, 

Trupul său e rănit şi obrajii zgâriaţi 

Pe şolduri un sac şi ţipă puternic. 


Dincolo Ieremia, ce palidă i-e faţa! 
Pe pletele lui, praf şi cenușă, 
Tristeţe adâncă pe faţa-i mânjită — 
In mâna dreapta sulul cu elegiile. 


In jurul poetului se adunară toţi 

Şi îl priviră cu orbite stoarse de lumină 
„Vino la noi”, îi şoptiră toţi 

Şi mâini osoase întinseră spre el. 


Şi când mâinile morţilor se întiuseră spre el 
Inima îi tremură încă de groaza visului: 

Dar iată, vai şi o mână vie, de spaimă şi groază 
O sanie ascuțită, vai, se adânceşte într'însul. 


Sabia unui netrebnic a pătruns în inima unui visător 
Şi sângele ţâşni, vai, ca apele pâraelor de munte! 
Şi în torentul sângelui i se scurse sufletul: 

„Ca şi noi ai fost ucis” strigară morţii. 


Şi un râs desfătător, nu groaza morţii 

Ci fală, har divin, învălui faţa senină. 

Aci visul se sfârşi, visul amarnic al morţii, 
Şi poetul nu-şi mai deschise ochii. 


Căci îndată ce aţipi obosit, cu sufletul îndurerat, 
Un arab netrebnic şi trufaş, 

Oh, frate cu tigrul, prieten cu vipera, 

L-a răpus furios cu sabia blestemată. 


www.dacoromanica.ro 


IEHUDA LEIB GORDON 
(1850 — 1892) 


I. L. Gordon s'a născut la Wilna (Polonia). In co- 
pilărie a fost educat după traditia evrească. In ado- 
lescență sa aruncal cu entuziasm în bratele mişcării 
de iluminare (Hascala) Studiind cu sârguință limbi 
străine. A fost profesor de stat apoi inspector scolar. 
In anul 1862 fu chemat la Petersburg să conducă de- 
partamentul culturii al comunității. A redactat ziarul 
Petroie Hamelitz precum şi ziarul în limba rusă 
„Wosckhod”. 

I. L. G. a luptat împotriva ignoranței în care se 
afla atunci evreimea rusă (lipsa de cultura europeană) 
și săgețile sale erau îndreptate mai ales împotriva rabi- 
nilor şi a conducătorilor evreimii de atunci I. L. Gordon 
Sa distins nu numai ca mânuitor rafinat al versurilor 
dar și cu bogatele sale resurse de limbă şi stil. El 
este primul care a introdus în limbă şi cuvinte din 
Talmud. I. L. Gordon e un artist în a reda tipuri de 
oameni, când descrie un tablou tragic, îi tulbură adânc 
pe cititori, tot astfel când zugrăvește vre-un tablou 
caraghios provoacă un râs irezistibil. A. L. Gordon 
este în același timp un mare fabulist şi un renumit 
povestitor. Opera acestui titan creator are o valoare 
nu istorică ci actuală-permanentă. Opera sa a apărut 
în cinci volume. 


Sora Ruhama 


De ce plângi, soră Ruhama? 
Vai, ce tristă e inima ta, 


www.dacoromanica.ro 


98 


Obrajii trandafirii de altă dată, cât de palizi sunt? 
Oare pentrucă te-au pângărit nemernicii? 

Tu mai păcătuit, soră Ruhama, 

Dacă mişeii te-au doborit, cu pumnul grosolan. 


„Unde să-ţi ascunzi păcatul”? N'ai păcătuit. 
Inima ta e curată „eşti pură; 

Haide, soră, ridică-ţi privirea, 

Nu e prihana ta, ci a călăilor tăi. 

Castitatea ta a rămas nepătată de necurăţia lor. 
Eşti neatinsă şi pură, soră Ruhama! 


Pe fruntea lui Cain a rămas sângele lui Havel! 
In sângele tău orice ochiu vede, 

Semnul lui Cain, semnul ruşinei veşnice, 

De pe fruntea nemernicilor ucigaşi. 

Să afle popoarele lumii, dela răsărit la apus, 
Cât de mult ai fost chinuită, soră Ruhama! 


Mai bine, că ai suferit şi tu, şi sufletul meu a îndurat 
Chinuri, hulă şi urgie fără de sfârşit. 

Am pătimit necazuri şi jafuri, totuşi 

Țara me-a n'am părăsit-o, am sperat mereu. 

Dar ruşinea ta nu o mai pot îndura, 

Să plecăm de aci, soră Ruhama! 


Să plecăm! La căminul mamei iubitoare 

Nu te mai pot aduce ca să trăeşti în linişte. 
N'avem mamă şi nu mai putem locui în casa ei, 
Vom poposi întrun han în altă parte, 

Până ce Domnul se va milostivi de noi 
Acolo să stăm şi să aşteptăm. 


Plecarea Muzei 


Din colţurile lumii urlă furtuna, 

Temeliile lumii se clatină ca în pădure copacii, 
Peste tot e jale, sbucium şi desordine 

Oare a venit ziua Domnului să distrugă pământul? 


www.dacoromanica.ro 


99 


Şi sufletele toate vântul le lovi, 
Mâinile au slăbit, curajul s'a topit, 
Căci groază e împrejur, torente şi ruine 
Au gonit speranţă, au distrus dorinţa. 


Şi din infernul sgomotos şi distrugător 
Prind a auzi suspinul şi furia. 
Cu tânguirea unui porumbel iubit, 
Muza divină părăseşte pământul: 


„Ce să caut aci ‚în acest infern grozav, 
Unde tot ce e sfânt nu e băgat în seamă? 
Poporul ca pleava se calcă în noroiu, 
Pleava acoperind toate lacurile sufletului. 


„Mă voiu înălța, voiu sbura deasupra apei ca atunci, 
Când cerul şi pământul fură încă neant, 

Căci omul în anul şase mii încă w'a învăţat 

Să preţuiască înţelepciunea şi ştiinţa. 


Te plâng poete, tovarăş de suferinţă, 

Ştiu că şi tu te-ai îmbolnăvit ca mine; 
Mirosul tău s'a curăţat de murdărie şi noroiu. 
Nimbul divin ţi-e încătuşat și frânt. 


La ce folos, suflet d2 poet fără vedere?! 

Ce-ai vedea în bolțile cerului? 

O seară lungă ţi se va înfăţişa 

Cu oameni mereu coborind, dar urcând, niciodată 


Păreri de rău, o, visătorule, păreri de rău atâtea! 
Amărăciuni vei sorbi o vieaţă întreagă, 

Vei dormi, vei visa, odihnind o clipă, 

Iar când te vei trezi, vei vedea totul frânt. 


Inchide, deci, vioara, lasă călimara, 

Ia haina luminoasă, înfăşoară-ţi într'insa visurile, 
Urcă cu mine, să ne avântăm în văzduh, | 
Spre viziunile divine, la hotărârile Domnului. 


www.dacoromanica.ro 


PERETZ SMOLENSKIN 


(1842—1885) 


Peretz Smolenskin s'a născut în anul 1842 la Mo- 
nastireina (Rusia) şi a murit în Ianuarie 1885. Smo- 
lenskin avu parte de o copilărie nefericită. Tatăl său 
muri foarte de timpuriu şi micul Peretz fu lăsat în 
grija obştei. A studiat în diverse leschivoth (Academii) 
de unde fu îndepărtat pentru spiritul său critic. Sa 
stabilit la Odessa, unde s'a ocupat cu lecţii de limba 
ebraică. Aci îşi începu activitatea literară cu broşura 
„Bicoret tihie”, în care critica pe M. Leteris și tra- 
ducerea făcută de acesta operii „Faust”. Publică apoi 
nuvela „Hagmul”. Smolenskin se stabili mai târziu la 
Viena şi întemeie faimoasa revistă „Haşachar” ce apăru 
12 ani În aceast ărevistă, el își publică romanele şi 
articolele documentare. Tribuna aceasta deveni celebră 
și pentru alți scriitori de valoare. Smolenskin a pu- 
blicat romanele: „Simhot-Hanep”, „Hatoc b'darhei ha- 
chaim” patru volume, „Kevurat Hamor”, „„Hairuşa”, 
etc. , 

Smolenskin lupta împotriva obiceiurilor fanatice din 
vremea sa. Deși înzestrat cu o puternică fantezie, 
vu reuşi totdeauna să analizeze caracterele şi simțurile 
umane. Romanele lui au defectul întinderii peste mă- 
sură În publicistică el s'a distins cu explicarea şi cla- 
rificarea ideilor. i + 

Smolenskin are marele merit de a fi purtat stin- 
dardul național cu mult curaj în scrierile sale publi- 
cistice și beletristice. 


www.dacoromanica.ro 


101 


Răsbunarea 


(Fragment) 


Mult timp s'a plimbat Efraim pe străzile oraşului, 
privind în jurul său, fără ca să intre în casa tatălui 
său care se afla la marginea „oraşului, căci dânsul nu 
voia să strice armoriia casi în timpul dimineţii, sim- 
ţind în acelaş timp o neplăcere interioară la amintirea, 
mamei sale, pentrucă n'avusese ce să-i comunice şi nici 
ce să asculte. 

Deodată se cutremură, căci o voce plângătoare, gro- 
zav de înduioşătoare, auziră urechile sale. I se păru 
că glasul miilor de oameni care se sbat în ghiarele 
morţii, glasuri de femei şi copii s'au contopit laolaltă, 
supărând cerul. Inima i se împietri, se linişti şi strigă: 
Călăilor! Iarăşi v 'aţi întors peniru a ucide; este glasul 
fraţilor mei, al căror suflet obosit aşteaptă moartea. 
Voiu lupta! Mă voiu răsbuna impotriva duşinanilor! 
Unde mi-e puşca? Dar şi pe aceasta, din păcate. am 
aruncat-o ca pe un lucru de prisos. Intâmple-se orice, 
voiu muri de data aceasta ca moartea celor drepţi şi 
sfârşitul meu să fie ca al fraţilor mei ce s'au sacriticat 
pentru sfinţirea Domnului! Cu voi sunt în timpul su- 
ferinţii”. Strigând astfel, a sărit ca un leu spre locul 
de unde venise glasul. Era Sinagoga cea mare din 
oraş. A forţat uşa, şi înebunit de groază se dete înapoi, 
văzând mulţimea stând la pănâat ca teluitorii unui 
mort. Picioarele lor erau goale, capetele aplecate, iar 
ochii, un isvor de lacrăni, şi glasul lor supăra şi 
vântul, înspăimântând inimile. O clipă se opri locului 
înebunit, căci nu înţelese vedenia, părându-i-se că visa 
Incepuse chiar să se obişnuiască cu gândul că visase 
un vis rău. Dar deodată, il apucă o mână nevăzută, 
care-l aruncă la pământ. Şi el se pomeni deodată la 
pământ, desbrăcându-şi ghetele, aruncându-le departe, 
aplecându-şi capul, isbucnind într'un plâns care întrecu 
glasurile celorlalţi. Acest glas părea glasul unui co- 
mandant de oaste ce trebuia să arate minuni. Furtuna 
sutelor de inimi sfărâmate se amesteca laolaltă cu fur- 


www.dacoromanica.ro 


102 


tuna unei singure inimi, devenind un ciclon îngrozitor. 
Strigătul fiicei lui Jehuda, călcată în picioare şi batjo- 
corită, se înălța până la cer. Mult timp, a stat astfel 
adâncit în sgomote, până ce îl trezi glasul unui ci- 
titor: „Cum pot mânca şi bea, de vreme ce văd cum 
câinii târesc leii tăi?” Vocea aceasta atinse coardele 
inimei sale şi îl înspăimântă. Acesta era glasul tatălui 
său ce venise în ziua de Tişa b'av în casa Domnului, 
ceeace nu făcuse mulţi ani. Acum începu şi Efraim să 
citească elegia „Sion, halo tişali”. Lacrămile îl podidiră, 
dar necontenind a plânge, simţi par'că o uşurare. I se 
păru că era îngropat de viu şi acoperit de pămâutt, 
având pe inimă o piatră apăsătoare. Deodată însă toate 
acestea îi fură luate de pe inimă şi se simţi mai uşurat. 
Când se sculă dela locul său după rugăciune, văzu 
o lume nouă, de iubire şi frăţie .Nici nu-şi termină 
gândul, când bătrânul ,chipeş şi falnic se apropie de 
dânsul şi-i spuse cu glas tremurător: „Să te bine- 
cuvânteze Domnul, fiul meu Efraim”. Faţa bătrânului 
arăta cinste şi dreptate, ochii lui, în care străluceau 
picături de lacrămi ca safirii, barba albă pe care se 
rostogoleau lacrămile ca picături de rouă şi glasul său 
mângâetor „plin de speranţă şi ertare, răspândiră un har 
divin împrejur. El făcu nu numai pe tatăl lui Efraim, 
ci pe toți dimprejur, să reprimească pe fii rătăciţi şi 
să întoarcă inima fiilor către părinţi... Tineretul, când 
văzu această scenă, se supuse, cerând iertare pă- 
rinţilor, şi jurând că vor fi, de aci înainte, fii 
credincioşi ai poporului din care fac parte. Astfel 
jalea se prefăcu în bucurie şi ziua postului deveni 
sărbătoare pentru copii şi părinţi. 

Toţi fii se obligară a se întoarce cu inima împăcată 
la poporul din care făceau parte .Efraim însă îi în- 
trecu. Deodată isbucni întrun strigăt: „Am păcătuit 
foarte mult şi acum când îmi dau seama de greşeala 
mea, mă oblig a duce o jertfă poporului meu”. 

Iată că voiu imigra în ţara care era leagănul copi- 
lăriei şi bucuriei speranţei noastre veşnice şi voiu 
rătăci în depărtări”. 

— Ce vorbeşti „fiule? strigă tatăl său înspăimântat. 


www.dacoromanica.ro 


103 


— Imi voiu îndeplini cuvântul, mă voiu, răsbuna, 
am jurat să mă răsbun şi mă voiu răsbuna. lată, 
mi-am închinat vieața, forța şi cinstea mea străinilor şi 
toată dorința şi idealul meu era să mă unesc cu ei în 
dragoste şi în frăţie, să uit tot trecutul şi să iau în 
seamă că toţi avem un singur viitor. Noi aveam dorinţa 
de a nimici numelee lui Israel prin voinţă şi dragoste, 
dar iată că ei veniră şi voiră să ne nimicească cu cru- 
zime aşa cum au fost obişnuiţi. Deaceea aşa să li se 
întâmple: de azi înainte cât voiu avea un suflet în 
trupul meu, îl voiu sacrifica, ca să ridic ruinile Sio- 
nului să întorc coroana poporului pierdut, să-l în- 
tăresc şi să-l încurajez. Nimic nu-mi va sta în cale. 
Toţi cei cu suflet nobil din tineretul nostru să por- 
neasctăi şi să| 'facă la fel. Aceasta va fi râsbunarea 
noastră, ca să reînviem tot ce vor ucide ei şi să înălţăin 
tot ce vor dărâma. Iată steagul răsbunării cu care ne 
mândrim: „„Jeruşalaim, i se spune”. Nu prin forță, 
nu prin putere şi nu prin sânge şi omor, ci prin spirit! 
Voiu vedea răsbunarea la duşmanul nostru, răsbunarea 
coreligionară ce o facem de azi înainte, este ca să ne 
ajutăm unul pe celălalt şi fiecare să spună fratelui său: 
„Hazak, hazak” pentru poporul nostru şi ţara noastră”. 

Ca un profet al Domnului apăru, când vorbi astfel 
în ochii celor adunaţi, şi el fu luat drept un înger mân- 
tuitor .Zecile de tineri, îmbrăcaţi în uniforma şcolară, 
jurară că-l vor urma şi că sunt gata a suporta toate 
chinurile în viitor. Li se păru că îngerul mântuitor 
îi şi isbăvi de suferinţele lor, şi că pe muntele Sion 
li s'a şi pregătit acea casă care nu se va mai dărâma. 
Şi aşa străluciră feţele tuturora „ascultând cuvintele 
profetului, în ziua aceea şi în cele următoare. 


www.dacoromanica.ro 


MOSE LEIB LILIENBLUM 
(1844—1910) 


M. L. Lilienblum sa născut în 1844, la Keidan 
(Rusia) şi a murit în 1910. A urmat studiile teo- 
logice în diferite ieşivot (academii). In urma unei 
corespondențe în ziarul „Hamelitz”, coreligionarii ja- 
hatici îl perseculară şi fu silit să părăsească oraşul 
şi si se stabilească la Odessa, unde functiona ca 
profesor de l. ebraică. M. L. Lilienblum a luptat cu 
vigoare pentru a rejorma religia și a atacat pe rabinii 
de atunci şi pe acei care s'au opus curentului Hascalei. 
Curând, Lilienblum părăsi ideile de reformare a re- 
ligiei și deveni un aprig susținitor al ideii naţionale. 
Romanul „Hatot neurinv” (Păratele tinereții) este o 
oglindă fidelă a epocii sale. M. L. L. a desfăşurat o 
intensă activitate publicistică „atacând toate problemele 
în legătură cu renașterea națională a poporului evreu._ 
A fost un entuziast promotor al dezideratelor sioniste 
şi considerat ca adversarial lui Achad Haam. 


O cangrenă veche 
(Fragment) 


Suntem într'o mare suferinţă: un aer stricat, plin 
de otravă, ne sufocă. Sisteme false şi prosteşti au în- 
corijurat şi cuprins vieaţa noastră, adâncindu-se în trupul 
şi sufletul nostru, în sângele şi vinele noastre. Dar 
toate acestea nu constitue nimic faţă de trândăvia şi 
lenea ce ne înconjoară, care coboară mândria noastră 
şi demoralizează prin suierinţe grozave zeci de mii de 
oameni din poporul nostru. Dacă nmam avea milioane 
de trândavi, adică oameni cari nu sunt capabili de a-şi 
câştiga existenţa printr'o profesiune potrivită sau cu- 
noştinţe speciale, încă situaţia noastră spirituală n'ar 


www.dacoromanica.ro 


105 


fi aşa de dureroasă. Omul care este ocupai cu o spe- 
cialitate, nu se poate lăsa în prada visurilor şi fan- 
taziilor, omul care trăeşte în lumea acţiunilor şi a rea- 
lităţilor nu dă frâu liber fantaziei şi nici nu o poate 
preferi necesităţilor vieții; şi dacă n'am fi fost aşa 
de adânciji în trândăvie, am fi fost siliți câte odată 
să înlăturăm sistemele false faţă de nevoia vieții şi 
a faptelor. Chiar dacă ar fi în mijlocul nostru un 
număr şi mai mare de superstiţioşi şi sclavi ai fan- 
taziei şi am avea totuşi un număr mic de batlanimi, 
suferința noastră m'ar fi aşa de grozavă, căci orice minte 
limpede va recunoaşte că acela ce crede în existenţa 
diavolului, a lui Samal etc. nu ne-ar strica atât nouă, 
cât lui însuşi; ca acel baZ/an care nu se poate hrăni pe 
cont propriu, ci trăeşte pe socoteala altora sau piere în 
sărăcia sa, suferind ca şi miile de nenorociţi din 
Isarel!... Să binevoiască orice cititor a număra evreii 
din orăşelul său: câţi din ei se hrănesc din munci pro- 
ductive, meserii, fabricate sau din un negoţ organizat 
ca negoțul europenilor şi câţi din ei se hrănesc ca 
ciupercile din aer şi deşertăciuni. De aceea şi starea lor 
înfloreşte în aer, având ca bază deșertăciunea, vieaţa 
fiindu-le mereu în pericol. Câţi din ei au urcat și 
coborit roata învârtitoare în vânt, câţi din ei umblă goi, 
fără haine,. câţi fug de creditorii lor, câţi îşi amane- 
tează vasele, toţi aceștia privesc cu ochii holbaţi la 
copiii lor bolnavi, neavând posibilitatea de a consulta 
un medic, câți din ei mănâncă de pe urma pomenilor, 
şi câţi din ei au pribegit în oraşe depărtate, în cău- 
tarea pânii, fără nici o speranţă? Să binevoiască citi- 
torii să facă ei înşişi socoteala vieţii lor şi să se 
întrebe: cu ce le este sigură existența, atât a lor 
cât şi a copiilor lor, pentru viitorul apropiat? Se 
bazează ei oare pe forţa muşchilor lor, pe o meserie 
rentabilă sau pe largheţa înţelepciunei lor, a ştiinţei 
în domeniul medicinei, a technicei, etc., sau pe ca- 
pitalul ascuns în casete sau pe întâmplarea care, la 
un simplu vântişor îi scoate din rădăcini, aruncându-i 
în necunoscut? Pot ei oare să fie [iniştiţi, bizuindu-se 
pe zicala talmudului (Sanhedrin pag. 29): „Şapte ani 


www.dacoromanica.ro 


106 


a durat foametea, dar pe meseriaş nu l-a atins”, sau 
au dreptate, când se tem de viitorul, în care vor fi 
siliți şi ei după multe suferinţe să pribegească pentru 
o bucată de pâine, să ajungă în mijlocul unui popor a 
cărui limbă nu o cunosc. Să trăiască într'o atmosferă 
nepotrivită şi să fie priviţi ca un mărăcine pe toate 
drumurile. Să muncească munci grele, respingătoare, 
necunoscute nici de strămoşii lor şi după aceea să se 
mai realizeze profeția bibliei, care spune „şi între acele 
popoare nu vei avea liniște”? Dânşii se bizuie pe acela 
care hrăneeşte toate, „dela coarnele renului până la 
ouăle paraziţilor”, ca să-i hrănească şi pe ei. Dar 
ce valoare are încrederea celor incapabili? Dacă n'am 
fi văzut pe cei care se sting de foame, poate ar îi 
loc pentru o atare încredere; dar acum, când astfel de 
fapte se petrec zilnic, când oamenii se sting de foame 
zi de zi, cu ce sunt asiguraţi că sunt iubiţi de către 
acela care hrăneşte lumea mai mult decât pe cei apro- 
piaţi lor, oameni ca şi ei şi totuşi au murit de foame 
chiar în faţa lor? Dacă „coarnele renului şi ouăle 
paraziţilor” m'au murit de foame, aceasta se datorește 
faptului că ei îşi trăiesc fiziceşte viaţa, şi dacă noi am 
putea trăi o viaţă pur fizică: să mâncăm iarbă, să 
dormim goi în crăpăturile pământului şi aşa mai de- 
parte, am putea fi şi noi siguri că nu vom muri de 
foame. Dar noi trăim o vieaţă civilizată, o vieaţă socială 
Şi e imposibil ca cineva să existe fără un rost, măcar 
o săptămână şi cerul doar nu plouă cu bani!... De 
mult a spus Aba Saul (Kiduşin): „E mult mai bună 
starea vitelor şi a animalelor decât situaţia oamenilor, 
în ceeace priveşte agonisirea existenţii”. Deci şi dânsul 
admite, că este imposibil de a face analogia, referitor 
la ceeeace priveşte existenţa şi la coarnele renului şi 
ouăle paraziţilor”!... Să binevoiască cititorii a fi atenţi 
la aceste vorbe şi atunci vor înţelege şi ei situaţia 
în care ne aflăm şi la ce perspectivă putem să ne 
aşteptăm. Şi ce oare a dus la toate acestea, dacă 
nu acea trândăvie sălbatecă, în care suntem adânciţi 
dela începuturile tinereţii noastre şi care nimiceşte toate 
darurile firii noastre? 


www.dacoromanica.ro 


MENDALĂ MOHER SEFARIM 


(Şalom Iacob Abramovici) 
(4836—1917) 


S. I. Abramovici Sa născut la Capoli (Rusia) în 
1836, a murit la Odessa în 1917. 

Abramovici a jost educat la Heder şi Bet-hamidraș. 
La vârsta de 13 ani avu nenorocirea să-l piardă pe 
atăl său şi tânărul Abramovici a început să 
kunoască mizeriile vieţii. El făcu la Capoli cunoştinţă 
ou aventurierul Avram Șchiopul care îl îndemna să 
plece cu el în lumea largă. Abramovici consimţi şi 
a cutreerat târgușoarele evreeşti din Rusia. Această 
călătorie lungă o descrie Mendeli în opera sa. 

Prima sa lucrare a fost un studiu „„Mișpot-Șalom” 
despre o lucrare a lui Zweifel. A publicat apoi cartea 
„Haavot ve hubanim”. 

In 1865 Mendeli a început să scrie idiş. A publicat 
romanul „,Omulețul mic” apoi „Fiske Schiopul”. In 
această operă Mendeli ni se înțățişează în plenitudinea 
geniului său satiric. El descrie admirabil vieața celor 
umiliți descoperind la ei sentimente de dragoste, jenă 
si mai ales un mare dispreț pentru cei bogați. Con- 
voiul de „Kabfanim” este zugrăvit cu o rară măestrie. 
În drama satirică Mendală biciueşte cu vehemențiă 
pe conducătoriii oștiilor care se îmbogiițesc pe spi- 
narea săracilor. 

In a sa „lapa” Mendală continuă să descrie vieața 
de mizerie a evreilor învinuind filantropii care călăresc 
pe spinarea sărmanei populațiuni. 

Deasemenea în „Călătoriile lui Beniamin al treilea” 
precum și în romanul „In acele zile” Mendală descrie 


www.dacoromanica.ro 


108 


sărăcia grozavă în care se sbătea evreimea rusă acum 
câteva decenii. 

Mendală a bătătorit un drum nou în stilistica ebraică 
și pe calea aceasta au mers ceilalți purtători de slove 
şi litere ebraice. 


Kabzansk 


Sosise şi Paştele! După atâta bătaie de cap, după 
atâtea supărări şi necazuri, sărbătoarea de Paşti fu 
primită cu bucurie. Pretutindeni se simţea aceasta. 
La sinagogă, ca şi acasă aerul miroase a Paşti, după 
macaroanele şi patiseriile sale şi pătrunde fiecăruia 
tânăr şi bătrân, sărac şi bogat, în adâncul sufletului. 
Toţi sunt veseli şi voioşi. 

Kabzansk e în plină sărbătoare. Fireste că nu se 
vedeau haine frumoase. Numai o cămaşe albă şi vechiul 
caitan de Sâmbătă. $i totuşi Kabzansk străluceşte. 
Carne de curcan şi compoturi nu se mănâncă, şi nici 
vinuri spumoase nu se văd nicăierea. Pentru a îm- 
plini porunca, se mănâncă o bucată de carne cu hrean 
şi zarzavaturi, se bea apă sărată, vin de stafide şi 
“toți se înveselesc cu gândul că sunt, după cum sună 
citaniile, poporul ales şi intonează rugăciuni şi imnuri 
de laudă. E o reculegere, o renaştere, ca şi când harul 
divin ar domni peste comunitate. 

Sărmane Kabzansi! Ce soartă pe prigonitul Kab- 
zansk. După un an de atâtea suferinţe amare bucu- 
raţi-vă cel puţin acum de sărbători de o zi voioasă,. 


Ultima zi de Paşti, zi de veselie. In această zi 
trecură strămoşii noştrii Marea Roşie, iar egiptenii, 
cari îi îugăriră, se înecară în mare. Kabzansk petrecu 
această zi „plin de speranţă în Dumnezeu, în toate 
timpurile protectorul poporului lui Israel. De odată 
se auzi un sgomot. Oamenii proprietarului vin în masse 
mari, fluerând şi chiotând, sparg geamurile, distrug 
vetrele şi aruncă afară totul din casă. Ce s'a întâmplat? 
Proprietarul goneşte pe evrei, aceşti „hoţi”, „şarlatâni”, 
„lipitori”, cari s'au furişat în casele lui şi cari acum 


www.dacoromanica.ro 


109 


nu vor să plătească Chirie. Află acum locuitorii Kab- 
zanskului puterea proprietarului. . 

Servitorii lucrează cu conştiinciozitatea unui rabiu, 
care, după ce a învăţat un capitol, trece la altul. Ei 
goliră astfel mai întâi o stradă, unde trăiau adevăratele 
„lipitori” adică cerşetorii Kabzansk-ului. Rândul celor- 
lalţi va veni mai târziu. Şi familiile evreeşti, cărora 
li se dete o lecţie bună, umblă desculți şi înfometați 
pe străzi şi dorm sub cerul liber. 

— Vai, vai, strigă tot Kabzanskul, trăznetul ne-a 
lovit. 

Şi ce fac familiile evreeşti? Cu hoinăritul pe stradă 
nu se face nimic. Şi nici să strigi mare nici un rost 
Şi-au împachetat de aceia lucrurile şi au părăsit târgul. 
O parte plecă departe în lume, alţii căutară adăpost 
în Kabzanskul-nou .Sunt, ce e drept, cam mulţi, aproape 
să înăbuşe pe locuitorii din Kabzanskul-nou. Dar şi 
un copil ştie, că atunci când îţi rămâne un osişor în 
gât, trebuie să tuşești atât timp până când osul ese 
afară. Şi astfel locuitorii Kabzanskului-nou începură 
involuntar să tuşească tare şi se încercară din toate pu- 
terile ca să scape de cerşetori, a căror sărăcie era 
sucită deoptori ca şi tresele veritabile. Târgoveţii din 
Kabzansk-ul nou interveniră acum pentru stingerea focu- 
fui din Kabzansk-ul-vechiu, pentru ca fraţii lor să poată 
rămâne liniştiți acasă şi să-i scutească pe ei de pre- 
zenţa lor. Cu proprietarul au fost în totdeauna în 
cele mai bune relațiuni şi nici 'odată n'au avut vreo 
ceartă cu dânsul. Şi ca să se certe acum pentru un 
jet dela peretele din Mizrach, nici prin gând nu le 
trece. Ştiau prea bine că era un om cu toane. El nu 
ştia de glumă. Altfel era duplecabil. 

Târgoveţii din Habzanskul-nou se duseră de aceia la 
Chaikel Chaim şi îi făcură următoarea propunere: 

— Uite, rab Chaikel Chaim, Kabzansk se află acum 
în mare strâmtoare. Rău e pedepsit pentru păcatele sale. 
E nevoie de un ajutor grabnic. Cu sila nu reuşeşti, 
nimic la proprietar — şi Kabzanskul rămâne Kabzansk. 
Trebue să-i faci pe plac. Poate cu timpul se va mai 
îmbuna, dar acum lăsaţi-l cu toanele lui. De aceia 


www.dacoromanica.ro 


110 


reb Chaikel Chaim, renunţă la ambiția d-tale de a 
avea jeţul dela peretele din Mizrach, care e cauza 
întregii pacoste şi gândeşte-te că locul ce-ţi oferim 
acum este şi el la peretele din Mizrach, însă în altă 
parte, puţin mai încolo, în curtea sinagogii vechi se 
află, cum ştiţi, o odăiţă cam întunecoasă, dar goală. 
Nu sar putea aranja în această odae o ladă sfântă 
şi tot ce o sinagogă are nevoe, pentru d-ta şi prie- 
tenii d-tale? Dacă primeşti propunerea noastră, atunci 
furia proprietarului se va linişti, iar situația comuni- 
tăţii se va îmbunătăţi încetul cu încetul Adversarii, 
ca reb Șmelkă, de pildă, vor amuţi şi ei atunci când: 
vor rămâne singuri şi vor putea pune mâna pe toate 
funcțiunile onorifice — înece-se cu ele. 

Chaikel Chaim şi o parte din prietenii săi erau 
cât pe aci dispuşi să primească propunerea. In îm- 
prejurările de acum, era singurul mijloc de a avea 
linişie în comunitate. ~ 

Dar pentru anumiți oameni asta însemna ca să li 
se ia apa de la moară. Dacă sgomotul va înceta şi 
focul se va stinge, care va îi atunci rostul lor! 

Nu, strigară, ca şi când ar fi vrut să iasă din sărite. 

Și iar răsculară tot Kabzanskul... 

Si cum stau lucrurile acum? , 

Pacostea e mare. Mulţi sunt nevoiţi să iee toiagul 
pribegiei. 

O pacoste care nu se ştie când va lua sfârşit. 


www.dacoromanica.ro 


MAX _NORDAU 
(1849—1921) 


Max Nordau e pseudonimul lui Simha Mair Zidfeld. 
S'a născut în 1849 la Budapesta. Tatăl său era pro- 
fesor de l. ebraică şi i-a dat o educație evreească euro- 
peană. A terminat facultatea de medicină în 1871. 
Max Wordau a călătorit mult, şi-a publicat notele de 
călătorii în 2 volume: „Aus dem wahren Miliarden- 
Lande”, „Vom Kremel zur Alhambra”. S'a stabilit 
apoi la Paris şi practică medicina. Aci a publicat cărțile 
sale de valoare care au strânit admirație în europa: 
„„Paris”, „Minciunile convenționale”, „Paradoxe”, „En- 
tartung”, efc. In aceste cărți Max Nordau biciueşte şi 
critică obiceiurile şi literatura timpului său. A mai Scris 
câteva piese de teatru. M. N. S'a apropiat de ideia sio- 
pistă, a colaborat cu Dr. Herzl, a prezidat câteva 
congrese sioniste și a devenit o figură centrală în sio- 
nism. . v! 


Spicuiri din diferite opere 


Speranța evreilor în zilele mesianice, a fost secretul 
veşniciei lui Israel. 

Idealul nostru, idealul mesianic e înalt şi înde- 
părtat ca stelele cerului ¡etern ca stelele. Pentru cel 
credincios e o speranţă vie, pentru necredincioşi e un 
simbol superb, a cărei însuşire e că nu se poate realiza 
curând şi aceasta e forţa şi puterea lui şi aceasta mi 
se pare că constitue taina vitalităţii lui Israel. 

Aceasta e soarta evreului eliberat în occidentul Eu- 
ropei din zilele noastre. A renunţat la caracteristica în- 


www.dacoromanica.ro 


112 


suşirilor sale, şi popoarele îl consideră ca pe un om 
incapabil să-şi apropie însuşirile lor. Intelectualul evreu 
se îndepărtează de fraţii săi, pentrucă antisemitismul 
i-a urăţit în ochii săi. Mediul ghettoului a dispărut 
pentru el şi ţara în care s'a născut nu e patria lui. 
In inima sa şi-a făcut loc sentimentul că întreaga lume 
îl urăşte, negăsind un colţ pentru sufletul său. 

Iată sbuciumul morâl care e mai puternic decât 
amărăciunile şi suferinţele fizice, pentrucă atinge oa- 
menii fini, mândri şi sentimentali. Evreul emancipat 
este lipsit de un reazăm, îi lipseşte siguranţa în relaţiile 
sale cu oamenii dimpreiur .Cea mai bună forţă o chel- 
“tueşte pentru a acoperi însuşirile lui, de frică că 
poate se va descoperi caracterul său evreesc. Niciodată 
nu se trezeşte în el simţul bucuriei de a se arăta aşa 
cum e, în simţiminte şi în gândire, în graiul său şi 
în expresiunea ochilor săi. El este un schilod lăuntric, 
în afară, e fals şi deaceea atât de caraghios şi un om 
cu un suflet frumos, nu poate privi cu ochi buni la 
acela ce e lipsit de adevăr. | 

Sioniştii recunosc că opera ce şi-au asumat să în- 
făptuiască, nare asemănare în greutatea ei. Nu s'a 
încercat încă până azi să smulgi zeci de mii de 
oameni în zilele de pace şi în timp scurt, din diferite 
ţări, pentru a-i coloniza pe alt pământ. Nu s'a încercat 
niciodată a se preface zeci de mii de proletari de- 
căzuţi fiziceşte şi lipsiţi de meşteşug, ca să devină agri- 
cultori şi viticultori; a se da o sapă în mâna negustorilor 
din oraşe, în mâna agenţilor şi voiajorilor, străini de 
natură; a-i apropia de pământul hrănitor ca o mamă... 
Ceeace dăruieşte sioniştilor curajul să realizeze aaceastă 
operă, uriaşă, este conştiinţa lor că ei făptuesc o faptă 
necesară, de iubire, de dreptate şi înţelepciune. 

Sionismul este un cuvânt nou pentru un obiect 
vechiu, foarte vechiu. 


www.dacoromanica.ro 


ARON DAVID GORDON 
(1853—1921) 


A. D. Gordon s'a născul în 1853 la Obidovca (Rusia). 
A murit în 1921 în colonia Degania. 


A. D. Gordon s'a stabilit în Eretz Israel la vârsta 
We 50 de ani şi a creiat un cult nou „cultul muncii”. E! 
însuşi Sa înrolat în armata tinerilor halutzimi (pio- 
neri) lucrând pe ogorul străbun cele mai grele munci. 

Vieața lui A. D. Gordon este o pildă pentru muncito- 
rimea evreească. 

A. D. Gordon și-a propagat ideile în scris, ediji- 
când și lămurind importanța Muncii pentru individ ca o 
nevoie sufletească şi ca o necesitate fizică. 

A. D. Gordon a luptat pentru schimbarea structurii 
economice a poporului evreu. 

Opera lui A. D. Gordon a apărut în patru volume. 


Un vis 


Am avut un vis împreună cu voi, frate şi soră. 
Este un vis foarte vechiu de când am eşit din exil, 
dar pentrucă voi l-aţi uitat, ori nu l-aţi cristalizat, vi-l 
voiu povesti: 

Acum ascultă, te rog, frate, şi să asculte şi sora 
visul meu şi vă veţi aminti că aţi visat ca mine. 

Am visat că am sosit în Eretz. Ţara, părăsită şi 
pustie, se afla în mâini străine. Ruinile înegresc lumina 
ei şi îi nimicesc sufletul, o guvernare străină o desfi- 
gurează. Departe de mine şi străină e ţara strămoşilor 


www.dacoromanica.ro 


114 


mei. Legătura unică ce-mi leagă sufletul cu ea şi unica 
amintire ce mi-a rămas; că ea mi-e mamă şi eu fiul 
ei, îmi pustieşie sufletul ca pe al ei; şi aci au năvălit 
mâini străine ca să distrugă şi să ruineze. Simt ruina 
şi văd dărămăturile în toate încăperile sufletului meu, 
în toate organele mele. 


Simt vieaţa cea din ţările exilului. Ele mă încorse- 
tează, sufletul mi se simte strâns, mă sufoc. Şi mă 
trezesc cu toată forţa, arunc depe mine vestmintele 
acelei vieţi şi încep totul dela capăt, totul din nou. 
Incep cu alfabetul, nu schimb, nu repar, ci o iau dela 
început .Primul lucru, care-mi deschide inima spre 
vieaţa încă necunoscută, este lupta. Nu lupta pentru 
existenţă ci o luptă luminată ce străluceşte asupra ei 
Şi care a devenit o parte a vieţii mele, una din rădă- 
cinile cele mai adânci. Muncesc. 

E straniu ceeeace fac. Drumul ales e foarte greu, 
aproape invizibil. 

Şi privesc lumina cărbunelui care se desvoltă din 
ce în ce mai mult, şi cu cât continuu să lucrez, să 
sufăr, nici o picătură a sângelui meu, nimic din forţa 
gândului meu nu se pierde; căci orice picătură de 
sânge e o scântee de foc şi tot ce este în creerul şi 
forţa mea devin o scântee luminoasă în sufletul meu 
care renaşte. 

Incă puţin şi tu, frate, vei deveni ca mine şi tot 
aşa va fi şi sora mea, pe care n'am văzut-o de când 
s'a trezit Israel. Şi când vă văd pe amândoi muncind 
laolaltă cu mine sufletul îmi învie. Spun atunci: voi 
veţi privi casa lui Israel, voi veţi găsi drumul care 
ne va duce la mântuire, drum la care Israel a jinduit, 
sacrificându-se şi pe care îşi va continua mersul său 
în viitor. Voi veţi renaşte viaţa lui Israel care va 
deveni ca un isvor cu ape cristaline ce va uda câmpii 
mănoase. i 


www.dacoromanica.ro 


ACHAD HAAM 
(1857—1927) 


'Aşer Ghinsberg s'a născut în 1857 la Severa (Rusia) 
işi a murit la Tel Aviv în 1927. Aşer Ghinsberg a fost 
educat într'o atmosferă ultra fanatică. Studiul său con- 
finu a fost Talmudul și comentariile textelor reli- 
gioase. 

La vârsta de 16 ani deveni celebru în lumea ra- 
binică. Dar, Aşer Ghinsberg „studia în ascuns filo- 
zofia evului mediu, plecă apoi la Berlin şi Breslau 
pentru a se perfecționa în studiul filozofiei. 

Așer Ghinsberg a fost activ în mişcarea „Hibat-Zion” 
şi întâmplător a publicat un articol „Lo zu haderech”, 
în care protesta împotriva acelora cari considerau miş- 
carea Hibat-Zion ca un scop filantropic. Acest ar- 
Zicol, scris cu o logică de fier şi întrun stil concis, 
a stârnit admirați> dar şi opoziție. Achad Haam, răs- 
punzând, a construit o concepție filozofică originală 
despre sionism. El în opoziție cu Herzl este creatorul 
sionismului spiritual. Opera lui Achad Haam a apărut 
în patru volume ,„Al parașat derachim”. El a redactat 
celebra revistă „„Haschiloach”. Meritele sale în publi- 
cistica evreească sunt incalculabile. 


Renaşterea spirituală 


Nu e necesar a demonstra cu argumente palpabile 
existenţa unei culturi ebraice originale. Atâta vreme cât 
va exista Biblia, nimeni nu va putea tăgădui puterea 
de creaţie ce vibrează în spiritul poporului nostru; 


www.dacoromanica.ro 


116 


ba, aceia care desmint încă existenţa poporului evreu 
sunt siliţi să recunoască, că în vremea existenţei sale 
Organizate — a fost un popor creator. Deasemenea 
creaţiile culturale rămase după urma lui poartă asupra 
lor pecetea unui spirit original, care nu se va stinge 
niciodată. Lucrurile prezentându-se astfel, putem noi, 
cei care credem că poporul nostru trăeşte, să nu 
avem convingerea, fără a căuta dovezi speciale, că 
puterea de creaţiune a poporului nostru trăeşte în 
adâncurile sufletului său şi că e capabil să creeze 
valori nouă ca pe vremuri? Dar în zilele noastre s'a 
răspândit o altă credinţă, care şi-a făcut drum mai 
ales printre sionişti, anume că numai Biblia reprezintă 
adevărata cultură ebraică, căci poporul a creiat-o când 
trăia în ţara sa şi când activa după anumite obiceiuri, 
în timp ce întreaga sa activitate din exil nu corespunde 
cu adevăratul său spirit şi mare nici o legătură cu cea 
dinainte, căci jugul exilului a slăbit puterea de creaţie 
originală, încetând de a da rod. Pare-se că aceşti sio- 
nişti, cari cred astfel, au convingerea că astfel întăresc 
ideia naţională, înjosind în ochii opiniei publice va- 
loarea vieţii din Galuth. In adevăr, dacă părerea 
aceeasta ar fi justă, ar urma drept consecinţă să ne 
îndoim dacă în genere mai este o speranţă de a reînvia 
forţa creatoare @ poporului, chiar dacă sar întoarce 
în ţara sa. Căci orice forțe vii, care încetează a 
acţiona, îşi pierd valoarea, până la dispariţie. 2000 de 
ani de inactivitate, sunt suficienţi, ca să dărâme şi să 
distrugă până la temelie cea mai mare forţă. Spre 
fericirea noastră însă, această părere nu are nici o 
bază logică. Condiţiunile grele ale vieţii noastre, de 
când am fost goniţi din ţara noastră, au pus, prin, 
forţa lucrurilor, o anumită pecetie pe creaţia şi spiritul 
nostru, dar spiritul însuşi nu s'a schimbat în însuşirile 
sale îundamentale şi n'a încetat de a lucra chiar în 
exil, Iată, de exemplu, că savanții celorlalte popoare 
precum şi mulţi dintre savanții evrei obişnuesc a ac- 
centua deosebirea fundamentală şi interioară dintre teo- 
riile „profeţilor” şi „judaismul” practic născut pe 
vremea templului al doilea şi primind apoi ultima formă 


www.dacoromanica.ro 


117 


în generaţiile de după dărâmare. Uăci teoria profeților 
e pătrunsă de morală, tinzând spre idealuri înalte pe 
când judaismul practic s'a adâncit în legi exterioare 
răspândind forţă de creaţie în lucrurile lipsite de va- 
loare şi de morală. Această deosebire pare aşa de 
esenţială, încât nu există o posibilitate die a o desminți. 
Cu toate acestea, dacă adâncim problema, constatăm 
că deşi sunt două feluri de creaţie deosebite, totuşi 
sunt rzultatul unui singur spirit cu toate că se înde- 
părtează unul de celălalt din punctul de vedere al 
conţinutului. Aceasta este una din însuşirile funda- 
mentale ale spiritului nostru, care nu face compro- 
misuri şi nici nu se complace într'o oprire la mijlocul 
drumului, căci îndată ce a recunoscut adevărul unei 
gândiri, l-a prefăcut imediat în baza acţiunilor sale 
şi se sacrifică ca să realizeze în vieaţă toate amănuntele 
fără a se abate din cale şi fără ca să acorde, fără 
nici un rost, întâietate unui anumit lucru. Această în- 
Suşire de bază este aceea care ne-a dăruit în timpul 
libertăţii noastre teoriile profeților cu toate extremi- 
tăţile lor morale şi tot ea ne-a dat în timpul sclaviei 
Talmudul şi „Şulhan-Aruh”, cu extremitatea lor prac- 
tică. Nevoia de a păzi existenţa ei în timpul sclaviei, 
a atras națiunea de partea practică, exterioară, hotă- 
rând şi statornicind în inimă credinţa, căci „,vrut-a 
Dumnezeu să-i privilegieze pe evrei şi le-a dat Tora şi 
Mitzvot”. 

Indată ce poporul a apucat pe calea aceasta de 
Mitzvot, le-a înmulţit fără de sfârşit,  nedeosebind 
între lucruri mari şi mici, nevoind să renunţe la nici 
unui, oricât de uşor ar îi. 

Puterea de creaţie a poporului nostru, nu a murit deci, 
Au s'a schimbat şi nici n'a încetat să dea rod în de- 
Cursul timpurilor, dar rodul s'a schimbat după gust, după 
schimbările condiţiunilor de vieaţă. Rodul unui pom 
crescut în locul său natural şi liber nu este la fel cu 
rodul aceluiaş pom plantat şi conservat pe cale arti- 
ficială. Pomul în sine însă, atât în locul său natural, 
cât şi în cel artificial, rămâne acelaş şi atâta vreme 
cât trăeşte rădăcina, el continuă să dea rod. Şi spiritul 


www.dacoromanica.ro 


118 


poporului nostru a dat rod. A clădit edificii culturale 
pe o cale originală, specifică lui, nu numai când stătea 
pe pământul său propriu, ci şi în ţările exilului, atâta 
vreme cât condiţiunile existenţei i-au dat posibili- 
tatea să lucreze pentru sine şi să se folosească de 
toate forţele lui interioare. 

Numai în ultima epocă, epoca emancipării şi a asi- 
milării „atunci, într'adevăr ,cultura ebraică a încetat 
de a fi productivă .Nu pentrucă a dispărut deodată 
puterea de creaţie şi că nu mai erau capabili de o 
muncă originală, ci pentrucă eram înclinați către asi- 
milarea cu celelalte popoare. Aceasta a pricinuit criza, 
pe deoparte şi pe de altă parte dorinţa expresă de a 
se îndepărta de voie bună de însuşirile originale ale 
poporului nostru şi a căuta cu orice preţ să fim la fel 
cu ceilalţi şi de a face totul cum vor alţii, a dus la 
îndepărtarea din mijlocul nostru a talentelor celor mai 
bune din ultimele generaţii, care au părăsit câmpul 
muncii noastre naţionale, dând puterea lor de creaţie 
altora. 


Talentele care lucrează pe alte tărâmuri mărturisesc 
şi ele despre existenţa forţei de creaţie, care trăeşte în 
mijlocul nostru ca un isvor nesecat .Căci, cu toate că 
se căsnesc a-şi ascunde însuşirile specifice evreeşti, 
nu reuşesc, critica literară şi artistică demonstrând în 
genere, că această dorinţă mai totdeauna dă greş şi 
întotdeauniai se evidenţiază spiritul judaic din toate 
faptele, vădindu-se totdeauna o notă specială deose- 
bită, pe care nu o veţi întâlni în operele colegilor 
neevrei. E, deci, sigur, că dacă s'ar aduna toate aceste 
forțe creatoare şi ar lucra împreună pe tărimul nostru 
cultural-naţional ca înainte, am avea cultura cea mai 
bogată şi cea mai originală din lume. Dar această 
„mângâiere? nu poate decât să ne provoace o grijă, 
şi mai mare, văzând că poporul nostru răspândeşte 
scânteele spiritului său în toate părţile, mărind bogăţia 
şi onoarea asupritorilor săi şi nu are plăcerea de a-şi 
vedea îmbogăţit tezaurul naţional cu munca cea mare 
a acestor talente şi genii, creiate de forţa lor. 


www.dacoromanica.ro 


119 


Profetul şi Preotul 


Profetul este întotdeauna „,unilateral”. O anumită 
ideie morală stăpâneşte toate fibrele sufletului său. Ea 
stăpâneşte într'atâta fiinţa lui întreagă, încât el nu se 
poate despărţi nici o clipă de dânsa; el priveşte tot 
ce se petrece în lume numai prin prizma ideiei sale. 
Toate străduinţele sale, toată dorinţa sa, se reduc doar 
la realizarea desăvârşită a idealului său în toate îm- 
prejurările vieţii. Pentru acest ideal luptă profetul tot 
timpul vieţii şi din toate puterile; el îşi sacrifică 
fără nici o milă toate puterile pentru a-şi atinge scopul. 
El nu are în vedere condiţiunile vieţii şi nici măcar 
cerinţele armoniei universale. El se gândeşte numai la 
ceceace ar trebui să fie, urmând impulsul propriilor 
sale convingeri, cari îl însufleţesc — nu la ceeace 
este posibil, potrivit situaţiunei generale. Deaceea pro- 
fetul este o forţă originală şi independentă. Activitatea 
sa aplică o pecetă anumită pe caracterul armoniei uni- 
versale, atunci când el nu e la unison faţă de această 
armonie, ci rămâne totdeauna o fire individualistă, 
închis între propriile sale graniţe şi mergând pe drumul 
său unilateral. Nu poate suporta cu nici un chip pe 
oricine ar apuca pe o altă cale, însă, deoarece el nu-şi 
poate ajunge niciodată, în mod desăvârşit, ţinta sa, 
este mereu o fire mânioasă, umblând mereu cu inima 
frântă de durere. In tot timpul vieţii, este față 
de întreaga lume un „Iş raiav veiş midon”: se ceartă 
şi se răsboieşte cu fiecare. Mai mult chiar, oamenii 
„multilaterali” cari sunt un produs al armoniei univer- 
sale, aruncă cu pietre după el şi-i strigă: „Oiel hanavi, 
meşuga iş harnach”; ei îl socotesc drept un nebun, îl 
batjocoresc şi râd de „„mărginirea” şi extremismul lui 
neştiind că tocmai ei cu întreaga lor vieaţă multilaterală 
nu reprezintă mai mult decât un pământ sterp şi imobil, 
care primeşte hrana ce ţâşneşte din ciocnirea care se 
întâmplă între influenţele acestor uriaşi mărginiți. 

Cu totul altfel este preotul. El apare în scenă, abia 
după ce profeția a reuşit să-şi croiască un drum pentru 
ideile sale, să atragă spre sine „direcţia intermediară” şi 
să dea naştere, astfel unei noui „armonii universale”, 


www.dacoromanica.ro 


120 


între forţele active. Şi cu toate că preotul slujeşte 
acestor idei şi cu toate că şi el ar voi ca ele să exist> 
tot mai puternic şi mai îndelungat, el nu este un uriaş 
şi neavând în sine acel curaj necesar spre a putea păşi 
în această îngrozitoare luptă împotriva necesității şi 
împotriva realităţii, e nevoit să-şi plece capul în faţa 
nevoiei şi să se închine realităţii. Decât să rămână în 
mărginirea profetului şi să pretindă vieţii ceeace nu se 
poate da cu nici un chip, el preferă să-şi lărgească pă- 
rerea şi privirile sale asupra situaţiei care se află şi 
trebuia să se afle între vieaţ ăşi gândire şi nu pre- 
tinde ceeace ar trebui să fie ci ceeace poate 'să fie. 
Nu ideia însă, cu toate detaliile şi preciziunile ei, ci 
acea „armonie” ticluită, care a fost realizată graţie unei 
fuziuni dintre mai multe forţe, devine stindardul preo- 
tului, pe care el îl păzeşte şi pentru care luptă de astă 
dată, nu împotriva realităţii, ci ‚dimpotrivă, în numele 
acestei realităţi, împotriva tuturor celor cari i se îm- 
potrivesc. Gândul preotului nu mai este, aşa dar, o 
forță independentă, ci un amestec întâmplător de forţe 
diferite, între care, nu există nici o legătură interioară, 
afară de aceia că, întâmplător, s'au întâlnit împreună, 
că s'au luptat un timp anumit, pe câmpul vieţii şi că 
apoi au fost siliți să-şi unifice activitatea lor într'o 
direcţie intermediară. Gândul viu, absolut, care se stră- 
“duieşte să înghită totul şi să domnească peste tot, care 
nimiceşte şi înoieşte forma exterioară a vieţei, nu se 
schimbă — acest gând original dispare odată cu pro- 
feţii săi. Din el na mai rămas decât forța faptelor 
sale, urme superficiale, care au rămas pe diferitele 
forme ale vieţei, care dominau pe vremea lui, iar preoţii 
împrejmuiesc această formă veche şi depun toate sfor- 
ţările sprk| a o 'păstra în întregime, aşa cum se prezintă, 
în favoarea acelor urme proietice, pe care aceştia le-au 
lăsat asupră-i. 

Popoarele antice au avut şi ele profeţi în diferite 
epoci, cari cutreerau lumea ca nişte gânduri întruchi- 
pate aşi apoi după ce reuşeau să modifice puţin direcţia 
intermediară, mai mult sau mai puţin unilateral, profeția 


www.dacoromanica.ro 


121 


lor înceta iar rezultatul influenţei le trecea în mâna 
preoţilor cari trebuiau să-l păstreze pentru vecie. 
Profeţia a sălăşluit la evrei mai mult ca la toate 
celelalte popoare, mai ales în vremurile vechi. Atunci, 
profeția nu era la noi numai o apariţie întâmplătoare, 
ci permanentă, semănându-şi activitatea timp de mai 
multe generaţii, fără întrerupere, ca şi cum ar fi o 
însuşire individuală a poporului evreu, care e pecetluită 
de spiritul său naţional. 


Ideia principală a profetismului evreesc a fost: con- 
cepţia dreptăţii absolute în întreaga natură; acolo, de 
sus, din cer, prin Dumnezeu, care are veşnic în mâna 
sa măsura cea dreaptă, care judecă toate vieţuitoarele 
cu dreptate şi de jos— prin om, care a fost creat 
după asemănarea lui Dumnezeu şi care trebuie să se 
conducă după legile creatorului său şi să-l ajute să 
conducă lumea cu dreptate. Această ideie, cu toate 
ramurile ei religioase şi morale, a fost’ suflul vital 
al profeților evrei; în ea au căutat şi au găsit tot ce 
le trebuia şi în afară de aceasta nimic nu mai avea 
vre-o valoare. Acolo unde există dreptate, acolo se află 
şi frumuseţea, binele, înţelepciunea, adevărul şi în 
afară de ea, toate aceste însuşiri n'au vre-o valoare. 
Şi când profetul a văzut că omul sau autoritatea su- 
perioară au făptuit o judecată mincinoasă, el nu a mai 
vrut să cunoască cauzele car eau dus la această măsură, 
na vrut să se supună realităţii şi să privească gre- 
şeala cu îngăduinţă. 

In legătură cu aceasta, profetul nu s'a simţit nici- 
odată căzut într'un impas, el nu s'a îndoit vreodată 
de forţa dreptăţei şi de posibilitatea de realizare a 
gândurilor sale. El ma făcut decât să se mânie, să 
protesteze, să-şi verse amarul cu vorbe de foc, ur- 
mându-şi drumul său şi luptând mai departe pentru 
idealul său, fiind covârşit de speranţa, că la urma 
urmelor, mai curând sau mai târziu, dreptatea va 
stăpâni peste asupra lumii întregi. „Drept eşti tu, 
Doamne”, de aceasta măcar nici nu se îndoieşte pro- 
fetul, cu toate că vede cu propriii săi ochi că „drumul 
celor rău este un drum fericit”; căci simţul necesităţii 


www.dacoromanica.ro 


122 


morale că dreptatea va ajunge în cele din urmă la locul 
ei de cinste, îl stăpâneşte cu mult mai vârtos decât 
ceeace vede cu proprii săi ochi; „la urma urmelor mă 
voiu răfui cu tine”, strigă fără nici o frică dreptatea 
pământească către dreptatea divină. Aceste răfueli îi 
mâi uşurează amarul sufletului şi el îşi urmează tot 
mai mult activitatea sa, el începe iară: „să trăiască cu 
puterea credinţei”. 

Şi aceşti profeţi ai dreptăţii, al căror spirit puternic 
i-a pus mai presus de graniţele unor cetăţi sau po- 
poare „aceşti profeţi cari au predicat dreptatea şi mi- 
lostenie pentru întreaga omenire, mau încetat, pe de 
altă parte, să rămână fiii credincioşi ai poporului lor. 
Ei considerau poporul lor ca un „popor ales” şi când 
îi auzim vorbind despre evrei, putem să credem, în- 
tr'adevăr că în lumea întreagă nu există nimeni pentru 
ei afară de evrei. Insă idealul universal, căruia ei 
slujesc, influenţează şi asupra naţionalismului lor, aşa 
încât el ne apare numai ca o continuare a ideii lor 
principale .Căci credinţa lor puternică în domnia drep- 
tăţii absolute şi faptul că ne vorbesc atât de des de 
„ket haiamin” „serveşte ca dovadă că acel „Ruah Ha- 
kodeş”, din inima lor s'a gândit, nu odată,, cât de mare 
şi de grea e munca ce-i aşteaptă pe oameni până să 
ajungă la acel grad de perfecţiune, şi nu odată şi-a 
spus că nu e de ajuns munca individuală a unor 
oameni cari lucrează fiecare pentru sine, în diferite 
vremuri şi locuri; ci se simte nevoia creerei unei so- 
cietăţi, care să lucreze din generaţie în generaţie, fără 
întrerupere în tolosul acestei forţe a dreptăţii şi s'o 
apere de toate celelalte forțe care stăpânesc peste 
această lume. Această asociaţie va trebui să-şi ia de 
bună voie acest jug, de a rămâne vecinic sub puterea 
unui singur gând şi, să ducă, în favoarea lui, o 
veşnică luptă cu stăpânirile lumeşti. lar patronajul 
acestei forţe a dreptăţei lau găsit profeţii (după cum 
le era obiceiul de a privi în dorinţa lor lăuntrică ca 
şi cum ar exista şi în afară) la micul lor popor, pe 
care lau iubit atât de mult. Idealul lor naţional nu era 
p domnie a preoţilor, ci „Mi iten col am adonai neviim”, 


www.dacoromanica.ro 


123 


că în armonia universală a vieţii omeneşti, poporul 
evreu” să se realizeze ca o forţă independentă, ca o 
forță a dreptăţii, tocmai precum ei, profeţii, s'au re- 
liefat mai ales vieața naţională. 

Dar, ca orice forță originală şi independentă, ideia 
profetică cu caracter dualist — universal şi naţional 
— s'a întâlnit în vieaţa practică cu alte forţe care au 
împiedecat desvoliarea ei şi n'au lăsat să se agite 
în libertate, iar urmările acestei ciocniri au fost tocmai 
că influenţele tuturor forțelor s'au amestecat într'o 
nouă armonie — care cuprinde toate aceste forţe — 
prefăcând astfel ideia profeților într'o teorie a preoţilor. 

Inainte vreme, cât timp profeția nu încetase în în- 
tregime se certau mereu cu preoţii, cu mult mai aprig 
decât cu întreg poporul. Pentrucă aceştia, partizanii 
ideii vii, isvorâtă din adâncul sufletului lor şi cu aju- 
torul căruia voiau să stăpânească peste întreaga ome- 
nire „nu se puteau mulţumi cu acele urme slabe pe 
care ideia lor le lăsase în vieață; mai mult chiar, ei 
priveau aceste urme ca o graniţă care desparte ideia 
lor de popor. Şi această zâzanie care era între profeţi 
şi preoţi, a încetat la urma urmelor, odată cu insuşi 
profeția, iar în fruntea poporului s'a pus „preotismul” 
(nu întotdeauna a purtat această denumire) ca sin- 
gurul reprezentant al ideii profetice, care nu mai putea 
acum, să-şi urmeze şi să-şi proteguiască activitatea, 
căci n'a mai avut cine să-i vină în ajutor. 

Şi deaceia când a venit vremea pentru această ideie, 
în partea ei universală, să părăsească graniţele popo- 
rului evreu, şi să devină o forţă înrâuritoare în vieaţa 
celorlalte popoare, preotismul evreu n'a mai putut s'o 
urmeze pe aceasta din urmă cale, spre a protegui 
puritatea ideală printre multele şi feluritele forţe, care 
se manifestau atunci în societatea omenească. Puţină 
vreme s'a evidenţiat ca o forţă originală; mai târziu 
însă, întocmai unei picături de apă care cade într'o 
într'o mare adâncă, şi-a amestecat acolo înrâurirea 
sa cu alte mii de înrâuriri diferite ,care au venit 
din diferit elocuri .Aci, forţele cu care această ideie 
avea să lupte erau cu mult mai numeroase ca odinioară 


www.dacoromanica.ro 


124 


în patria sa de origină, şi deaceia înrâurirea sa a fost 
aci cu mult mai puţin însemnată. 

Dacă profeţii evrei s'ar deştepta din mormintele lor 
şi ar voi să vadă rezultatele activităţii lor pe această 
lume, nu ar avea nici un motiv de a sta liniştit şi de 
a se bucura de realizările lor. Dimpotrivă, acum, după 
o îndelungată practică de mii de ani, ar simţi cu atât 
mai mult nevoia găsirii unui „„vecinic şi anumit pur- 
tător” ai ideii lor universale, ci ar accentua şi mai 
mult ideia lor națională şi cu o mai caldă simţire, ca 
odinioară, ar începez să strige din nou: „Mi iten col am 
adonai neviim”. 

Un astfel de strigăt auzim şi azi, pornind dela 
învățații noştrii, partizanii cunoscutei teorii a „misiunei 
evreilor” printre celelalt epopoare .Dar după toate câte 
am spus până acum, ideia profetică se deosebeşte de 
aceasta din urmă prin trei caracteristice: 

1. Scopul principal al misiunei profetice nu constă în 
a căula care este noul adevăr teoretic şi a-l împrăştia 
în lume, până când toţi îl vor cunoaşte şi atunci 
această misiune este terminată — ci a a îndruma tot mai 
departe vieaţa practică spre dreptatea absolută neavând 
posibilitatea de a ajunge la o realizare desăvârşilă. 

2. Această indrumare este, în definitiv, o operă 
practică, nu teoretică şi deaceia ea implică, ca o con- 
dițiune imperioasă, spre a face posibilă această acti- 
vitate, tocmai ca poporul lui Israel să nu fie împrăştiat 
printre toate popoarele, ci, dimpotrivă, ca toate forţele 
sale să fie reunite şi concentrate — în orice caz ca o 
însemnată parte din acest popor să fie grupat într'un 
loc, unde să-şi poată trăi vieaţa, potrivit caracterului 
şi însuşirilor sale individuale. 

3. Această îndrumare a vieţii spre dreptatea absolută 
nu are sorţi de izbândire asupra celorlalte forţe care 
atrag societatea omenească în alte direcţiuni; deaceia 
această teorie ca şi partizanii săi nu vor dispare nici- 
odată. Ea va exista totdeauna, afară doar dacă omul va 
înceta să mai fie om, iar vieața va înceta să mai fie 
o vieaţă omenească, afară doar dacă vom ajunge la acea 
treaptă unde: „Zadikim ioşvim veatroteiihem bero- 
şeiihem venaehenim meziv haşechina”. 


www.dacoromanica.ro 


ALEXANDER ZISKIND RABINOVICI 
i 

A. Z. R. sa născut la 1850 în Liadi (Rusia). A. 
Z. R. a fost profesor la Moscova şi Poltava. A cola- 
borat la diverse reviste ebraice, publicând nuvele foarte 
ğnteresante, în care descria vicața evreiască a păturii 
de mijloc. „Păcalele publicului”, „Fiica burghezului”, 
„Umbrele trecutului”, „In zilele lui Hmelnițki”. A mai 
publicat „Istoria evreilor” 3 volume, „Istoria literaturii 
ebraice” şi patru volume întitulate „lzreel”. Din 1905 e 
stabilit în Eretz-lsrael şi colaborează la „lejet” şi 
„Hinuch”. Publică apoi volumul „Iscor” şi „Galileea 
de Jos”. Admiratorii săi au editat opera sa în 2 
volume. i 


Eretz Israel nu e California. Noi îmbrăţișăm colbul 
ei, nu pentru aurul ce-l posedă, ci pentrucă sperăm să 
reparăm şi să ştergem petele sufletului nostru, 

Noi dorim să întemeiem acolo un guvernământ, gu- 
vernământul dreptăţii şi al cinstei, o împărăție a cerului. 

Dar nu o împărăție a cerului care educă leneșii şi 
linguşitorii, nu o împărăție a cerului care se bazează 
pe jaf şi fără-de-lege, nu împărăţia care provoacă 
intrigi între popoare, ci împărăţia cerului care se ba- 
zează pe muncă cinstită, muncă manuală, ridicarea 
omului dela animalul sfâşietor la scara înaltă a civili- 
zaţiei pure, fără vărsări de sânge, fără jaf ascuns şi 
jaf pe față. 


www.dacoromanica.ro 


126 


Asta e voinţa noastră. Intru aceasta ne unim cu 
propovăduitorii umanităţii. 

Şi dacă căutăm şi dorim educaţia ebraică, limba 
ebraică, literatura ebraică, noi le dorim, nu pentru a 
ne izola de popoarele civilizate, care nutresc aceleaşi 
idei civilizatorii, ci pentrucă credem că numai prin 
comoara însuşirilor noastre naţionale, putem adânci 
înţelesul Torei noastre, Tora dreptăţii şi a cinstei în 
inima nouii generaţii. 

A educa o generaţie de muncitori peste tot şi mai 
ales în Eretz Israel, aceasta este dorinţa noastră. 
Muncitorii cinstiţi, numai ei îl vor aduce pe Mesia. 
Ei singuri constituesc Mesia. 


www.dacoromanica.ro 


I. L. PERETZ 
(1851—4915) 


I. L. Peretz s'a născut la 18 Mai 1851 la Zamotsch 
(Polonia). A studiat temeinic cultura talmudică şi filo- 
zofia evrească din evul mediu, apoi a studiat literatura 
universală. La 20 ani se însură. I se încredință con- 
ducerea notariatului comunitălii din Varşovia. Activi- 
gatea literară a început-o în ebraică. A publicat o cule- 
gere de „poveşti în versuri şi poezii noui” (ebraice). 
In 1886, a publicat în „Haasif” o serie de schițe şi 
poeme. A trecut apoi la idiş, publicând poema „Muniş” 
și nuvelele „Meshilăch”, „Figuri cunoscute”,  „Po- 
vestiri hasidice”. A mai scris multe drame. Cele mai 
reuşite sunt „Lanțul de aur” şi „Noaptea în vechiul 
fârg”. Peretz e renumit în literatura evreească ca un 
poet al hasidismului, creator al epocii neo-hasidismului. 
El e considerat maestrul legendelor şi basmelor popu- 
lare. 


Intre doi munţi 


„„Şi trebue să ştiţi că Rabi Noechke, zadikul din 
Biala, care era la început discipolul de seamă al rabi- 
nului din Brisc, a turnat apă pe mâinile sale câţiva ani, 
până ce a dispărut deodată, plecând ca să suporte 
Galuthul. Apoi a venit la Biala unde s'a aşezat. 

Pe gaonul din Brisc l-a părăsit din acest motiv: Se 
studiază acolo Tora, dar el simte — să nu păcătuiesc 
cu buzele mele — că aceasta este o Tora seacă, fără 
mici un pic de umezeală. Se studiază, se studiază, de 
exemplu legile feminine, carne cu lapte, chestiuni co- 


www.dacoromanica.ro 


128 


merciale. Ce bine! Şi, într'adevăr când Ruven şi Simon 
apar înaintea lui Dumnezeu cu pretenţii şi reclamaţii, 
sau când o servitoare oarecare apare punând o între- 
bare cu referire la carne şi lapte, sau când apare 
o femeie şi cere lămuriri asupra unei chestiuni de hi- 
gienă, atunci judecata şi legea e vie, iar întreaga Tora 
trăeşte stăpânind întreaga lume... Dar, când ei încep 
să studieze partea exterioară, când se vede numai 
coaja superficială şi nu mai mult, atunci Tora, să ne 
ierte Dumnezeu, îngheaţă, neavând nici un miros al 
vieţii. Şi inima zadikului îi şopteşte, că Tora este o 
'Toră a vieţii. 

Deasemenea, este oprit a studia cărţi cu alt text. După 
cum se ştie, gaonul din Brisc este un adversar mare, 
răzbunător ca un şarpe. Blestema, anatemizâud pentru 
cel mai mic lucru cu privire la hasidism. Şi atunci s'a 
răspândit svonul că un hassid a fost prins, că a fost 
predat păgânilor şi gaonul din Brisc a poruncit — 
Doamne fereşte — ca'să i se radă barba, iar când acest 
hassid fu cuprins de melancolie, ieşindu-şi din minţi, 
au plecat cu el la zadikimii lumei, cari nu l-au putut 
ajuta însă, căci nu este un lucru tocmai aşa de uşor 
cuvântul gaonului din Brisc. Şi, dacă dânsul te vatămă, 
nu mai ai scăpare. 

Deasemeni nu este aşa de uşor să părăseşti pe 
gaonul din Brisc! i 

Şi şovăia atâta vreme până când i sua spus în vis 
ce are de făcut. 

Intr'o noapte, pe când dormea, gaonul din Brisc 
s'apropie de patul său, îl apucă de mână şi îl trezi 
zicându-i: „Scoală, te rog, discipolul meu Noach şi 
eu te voiu conduce spre Gan Edenul de jos”. 

Şi îl introduse întrun palat înalt, înfricoşător. In 
acel palat mu era nici fereastră, nici ușă, în afară de uşa 
prin care au intrat, şi, cu toate acestea, palatul era 
plin de lumină, căci pereţii erau făcuţi din cristal şi 
diamante: răspândind, strălucire, iar tavanul de sus era 
deasemenea din pietre preţioase care străluceau ca 
lumina lunei. Gaonul din Brisc îi porunci să apuce 
poala hainei sale, pentrucă aci sunt nenumărate săli şi 


www.dacoromanica.ro 


129 


dacă îl va lăsa de mână, se va rătăci şi nu-şi va mai 
putea regăsi calea. Toate sălile din palat erau goale, 
fără scaune şi bănci .Gaonul îi spuse că aci nu e loc 
de oprit, pentrucă acest palat este străbătut de toate 
generaţiile până la sfârşitul lumii. Şi zadikul vede 
că sălile goale devin din ce în ce mai mari, din ce 
în ce mai luminoase. Tavanele strălucesc, răspândind 
lumina în diferite culori, dar întreg palatul e pustiu şi 
gol. Atunci simţi o oboseală în tot corpul şi i se 
păru că umblă de câţiva ani. Tălpile picioarelor lui 
se umilară, pricinuindu-i mari dureri. Ochii îi sunt 
orbiţi de atâta lumină şi o sudoare rece îi acoperă 
corpul... inima îi bate, sufletul îi e plin de noduri şi 
de pofta de a ieşi din această lumină rece, din deşer- 
-“tăciune... Sufletul îi arde de dorul întoarcerii la to- 
varăşii săi. In acel moment, gaonul îi spune: „Acest 
palat este al nostru, ne aparţine. Dacă mă vei asculta, 
îmi vei moşteni tronul. Vei deveni Rabbi în Brisc, 
venind apoi aci după mine” 

Şi zadikul se cutremură şi de spaimă a atins cu 
mâna peretele. Simţi o arsură. Dar aceasta era o arsură 
rece. Observă. că pereţii sunt de ghiaţă şi nu de 
-pietre preţioase. Atunci strigă cu un glas înfricoşător: 
— „Rabbi, nu vreau să stau stingher aci, vreau să 
trăiesc împreună cu poporul Israel”. Când aceste cu- 
vinte îi ieşiră din gură, gaonul din Brisc dispăru şi 
el rămase singur, fără a cunoaşte ieşirea şi intrarea. 
Rătăci încoace şi încolo, rugându-se din adâncul su- 
fletului său: — „Stăpân al lumii, arată-mi un evreu 
oarecare, fie el cât de simplu, cismar sau croitor!” 
Continuă să se roage: „Stăpân. al lumii, vreau să 
trăiesc în cele şapte apartamente ale iadului, laolaltă 
cu toţi: păcătoşii lui Israel, decât dă fiu singur în 
Gan Eden”. 

In acel moment apăru înaintea sa un evreu, încins 
cu un brâu roşu, având în mână un biciu lung. Acesta 
îl scoase din palat. 

Când se trezi de dimineaţă, îmbrăcându-şi hainele 
şi fugind spre Beth Hamidraş pentru a-şi povesti 
visul prietenilor săi, văzu pe stradă o căruţă înhămată 


www.dacoromanica.ro 


130 


cu doi cai. Lângă ea stătea un evreu, încins cu un 
brâu roşu, având în mână un biciu lung. Recunoscu 
îndată în acest căruţaş pe evreul care l-a scos din 
palat. 

— Incotro o iei, evreule? 

Acesta îi răspunse: 

— Ce nevoe ai să ştii? 

— Ia-mă cu tine, se rugă Rabi, 

Căruţaşul, privindu-l câteva clipe, îi spuse: 

— Unui tânăr ca tine i se potriveşte să meargă pe 
jos. Du-te, băiete. 

— Incotro să merg? 

— Acolo unde te vor duce picioarele. Mie mi-e tot 
una, răspunse căruţaşul, întorcându-se spre caii lui. 

Zadicul a înţeles semnul şi nu s'a mai dus spre 
Beth Hamidraş, ci porni îndată spre Galuth. 


Speră şi crede 


Speră! 
Primăvara e aproape, 
Fluturi iarăşi vor sbura, 
In noi cuiburi păsărele 
Viersuri nouă vor cânta! 
Crede | 
Noaptea iată se resfiră 
Vor pleca şi negrii nori 
Cerul iar va fi albastru 
Cu noi stele, cu noi sori... 
Nouă flori pe câmp trezi-va 
Suflul primăverii sfânt! 
Peste tot :parfum şi soare 
Chiar şi nouă..., p emormânt! 


www.dacoromanica.ro 


M, Z., MANE 
(1859—1886) 


Mordehai Zvi Mane s'a născut în 1859 la Radaş- 
kovitz (Rusia) și a murit de tuberculoză în 1886. M. 
Z. Mane a fost un pictor de mare talent. Poeziile sale 
lirice „Masat Najsi”, „„Oşri”, „Am Olam” au devenit 
cântece populare. In aceste poezii vibrează un lirism 
adânc care impresionează şi astăzi. M. Z. Mane e so- 
cotit cel dintâiu poet al renașterii. , 


Idealul meu 


Soarele primăverii coboară la apus, 
Spre marginile cerului; 

O strălucire roşiatică sclipeşte acolo, 
Incântare rară pentru ochi. 


Imprejur se întinde liniştea. 

Dar iată, se aude un foşnet de aripi 
Un vânt uşor, mângâie fața, 

Şi mişcă rămurelele copacilor. 


Tată, o barză cu aripi largi, 
Cu trupul alb ca zăpada, 

Se înalţă rotind în văzduh, 
Tăind în două marea albastră. 


Vai! cine să-mi dea aripi de vultur, 
Mie, vierme târîtor? 

O, de-aş îi om liber, 

Să mă pot urni şi să pornesc. 


pa 


www.dacoromanica.ro 


132 


Aş sbura, călătorind spre răsărit, 
Unde a cântat şi murit Halevy; 
Acolo, pe câmpiile roditoare, repede 
Ar trece durerea mea. 


Unde eşti, glie sfântă? 

După tine râvneşte sufletul meu! 
Mireasma înviorătoare a ţărânii tale 
Alină durerile trupului. 


Clima ta dulce, balsam sufletesc, 
Trezeşte gânduri noui în cugete, 
Privelişti frumoase, privelisti sfinte 
Şi viziuni de aducere aminte. 


Unde eşti, glie sfântă? 

După tine râvneşte sufletul meu 
O, de am putea fi împreună, 
Ca amândoi să renaştern. 


Jalea 


Sunt trist, jalea mă roade, 

Absoarbe seva vieţii mele amare. 

Sunt trist ‚jalea nu mă părăseşte, 

Soarele mi se întunecă, vieaţa mi se înnegurează, 
Tristeţea cuprinde fiinţa mea. 

Inima mi-e moartă, sângele rece ca mormântul, 
Dar mai trăiesc şi încă simt durerea, 

Căci săgeata veninoasă se tot adânceşte. 

Sunt încă viu, căci simt uneori 

Cum simţurile fierb în clocote furtunoase, 

Cum inima mi se rupe bucăţi, 

Cum scânieia vieţii, încet se stinge. 

Sunt trist şi trăiesc în singurătate, 

Fără fraţi şi prieteni, doar pustia mă înconjoară. 
Blestem pământul „lumea toată. 

O singură mângâieree mai am: tăcerea adâncă. 


www.dacoromanica.ro 


Dr. THEODOR HERZL 
(1860—1904) 


Dr. Th. Herzl s'a născut în 1860 la Budapesta şi a 
murit la 3 Iulie 1904 la Edlach (Austria). In copilărie 
a învățat ebraica şi istoria evreilor. În timpul studiului 
său la Universitate a dat la iveală o serie de creații 
literare de mare valoare. După ce şi-a luat doctoratul 
în drept, Herzl îşi consacră mai tot timpul scrierilor. 
Aşa încât la vârsta de 30 de ani avea 17 piese de 
teatru, o sumedenie de foiletoane, note de călătorii, 
esseuri și critice. Cele mai mulle din piesele sale au 
fost puse în scenele de Burgtheater din Wiena şi la 
Teatrul de stat din Berlin. La 1891 el deveni redac- 
forul ziarului „Neue Freie Presse” și se stabili la 
Paris. Aci a publicat schitele întitulate: „Palatul Bour- 
bon”. La Paris, Herzl a început să se intereseze de 
problema evreească. (Procesul Dreyfus). Pentru solu- 
ționarea acestei probleme Herzl fără să ştie de scrierile 
şi inițiativele altora a propus crearea unui stat evreesc 
(și în acest scop a luat contact cu capitaliştii evrei, care 
însă nu l-au înțeles, Herzla publicat atunci vestita sa 
lucrare „Statul ludeu” care a stârnit discuţii pro şi 
contra Sionismului. Herzl a lucrat foarte mult pentru 
realizarea acestei idei. A creat Congresul Sionist, Or- 
ganizația Sionistă, Banca Anglo-Palestineană, etc. Herzl 
creatorul Sionismului e considerat ca o persoană le- 
gendară. 


Am încrederea deplină, că ideea se poate realiza, cu 
toate că nu îndrăznesc să sper că proiectul meu va 
căpăta în decursul zilelor o altă formă. 

Țara evreească este, în genere, o chestiune necesară 
vremii noastre, deaceea trebuie bine pregătită. Dacă 
numai indivizi oarecari vor urma această idee, desigur 
că va fi numai un vis, dar dacă mulţi din fiii poporului 
nostru vor lupta cu mijloace raţionale, desigur că vor 
reuşi. Cu cât mai mult se vor înmulţi adepţii acestei 


www.dacoromanica.ro 


134 


idei, cu atât mai mult valoarea ei va îi mai mare. 
Şi poate că are să vină o generaţie tânără, care îl va 
răspândi, fiind cunoscut că tinerii noştri n'au şanse 
mari să se stabilească şi să trăiască în linişte în alte 
părţi, căci numai în ţara lor înnoită, pot spera pentru 
vremuri mai bune, când onoarea şi fericirea lor vor 
deveni reale. 

Propunerea „în forma ei esenţială, e simplă de tot 
şi trebuee să fie simplă, ca să fie înţelezasă de toţi. 

Să ni se dea nouă o bucată de pământ, care va servi 
poporului nostru pentru nevoile lui naţionale. Restul o 
să facem noi cu însăşi mâinile noastre. Chestiunea în- 
temeerii unui stat nou, este o chestiune de sine stătă- 
toare, nu e o glumă; aceasta se poate realiza. Doar am 
văzut chiar în zilele noasire asemenea realizări la alte 
popoare mai sărace decât noi şi mult mai slabe decât noi. 

E posibil ca bazele proectului meu să se năruiască, 
dacă „oamenii practici” le vor combate. „Oamenii prac- 
tici” pe cari îi cunoaştem nu pot abandona obişnuinţa 
lor şi nu pot părăsi cercul strâmt al concepţiunilor şi 
gândirilor, în care s'au obişnuit. Dar opoziţia acestora 
poate dăuna ideii celei noui, atâta timp cât ideea nu va 
îi în stare să îndepărteze pe aceşti „oameni practici” 
şi concepțiile lor perimate de mult, ca să nu mai fie 
o piedică în drumul ei. 

Pretenţia dk a se reda unui popor rătăcitor pământul 
său, este înaltă şi morală. Această pretenţiune se va 
întinde ca pe aripile vulturilor în toate straturile şi ţările 
locuite de evrei, unde aceştia suferă şi îndură. Peste tot 
unde se va auzi cuvântul „mântuirii”, poporul nostru 
va tresări de bucurie, dacă inima lui n’a devenit încă 
tare ca piatra. Peste tot unde fii poporului nostru vor 
dovedi întregii lumi că încă sunt capabili de a se ralia 
ideii naţionale, că sunt capabili de a aprecia la justeţea: 
ei ideia cea mare de renaştere a lui Israel pe pământul 
său, şi atunci vor căpăta mulţi prieteeni cari îi vor 
ajuta. 

E foarte urât ca să ni se arunce învinuirea că 
suntem lipsiţi de o idee naţională... 

Mişcarea de întemeiere a unor colonii în ţara stră- 


www.dacoromanica.ro 


135 


moşească, va aduce desigur uşurare şi o vindecare 
ţărilor de nisip, bolnave de antisemitism, şi, odată cu 
aceasta, va productiviza ţările orientului, introducând în 
ele o bună stare materială şi spirituală, precum şi o 
ordine europeană. Şi coloniile înfiinţate pâuă în pre- 
zent în Eretz Israel, deşi puţine la număr, au do- 
vedit totuşi că pământul ţării noastre e roditor. Şi, în 
genere, orice pământ e roditor, când este prelucrat 
şi muncit de mâini harnice. 

Locul, care ne este necesar, este cu totul unic în 
felul lui. Nici un loc pe suprafaţa pământului n'a atras 
inima evreilor ca Eretz Israel. Dorinţa celorlalie po- 
poare asupra acestui loc, era atât de mare, încât a pro- 
vocat ruinarea lui. Dar noi avem încrederea că acest 
colț pustiit din deşert are nu numai un trecut ci şi 
un viitor. Pe acest pământ, care rodeşte înir'o măsură 
aşa de mică, au rodit odinioară idei umanitare per- 
manente .Şi tocmai pentru aceasta nimeni nu va tăgădui 
că legătura trainică dintre evrei şi această ţară, nu se 
va desface. Dacă în genere orice popor are dreptul să 
pretindă un anumit teritoriu, cu atât mai mult, oainenii, 
cari cred în Biblie, vor trebui să recunoască dreptatea 
juridică a evreilor asupra acestei ţări. 

E miraculos că noi evreii am visat acest vis, în de- 
cursul nopţii celei mari a istoriei noastre. Şi iată că 
ni Sa luminat ziua. Trebuie să gonim somnul depe 
ochii noştri şi să prefacem acest lucru în realitate. Nu 
sunt profet şi nici visător, dar cred şi sper cu sigu- 
ranţă că entuziasmul va copleşi poporul nostru în zilele 
apropiate. 

Nouă premergătorilor acestei idei, ne e greu să cre- 
dem că vom reuşi să vedem sfârşitul minunat al reali- 
zării ei. Dar, de la început „această idee a introdus 
în viața noastră mândria omului şi fericirea libertăţii 
lăuntrice. Noi vom munci pentru copiii noştri aşa cum 
strămoşii noştri au muncit, păstrând tradiţia peniru noi. 
Vieaţa noastră e o clipă în veşnicia poporului nostru, 
şi clipa aceasta are obligații speciale. 

Sionismul este întoarcerea la judaism, înainte de 
întoarcerea la Statul iudeu. 

Sionismul a fost Sabatul vieţei mele. 


www.dacoromanica.ro 


ŞALOM ALECHEM 


Şalom Rabinoviiz 
(1859 —49416) 


Salom Rabinovitz s'a născut la Prioslav (Pultava) în 
1859 şi a murit la New-York în 1916. 

Salom Alechem este cel mai Mare scriitor umoristic 
fn limba idiş. Operile sale constitue un vast material 
de studiu de o valoare istorică. E cel mai popular şi 
iubit scriitor. Operile sale sunt traduse în mai toate 
limbile. In româneşte a fost tradus de Horia Carp, 
C. Săteanu şi I. Ludo. 


Menachem Mendel dela Odesa 
către nevastă-sa Şeine Şeindl dela Casrilifca 


Neprețuitei, isteței şi prea curatei mele nevest2, 
madam Seine Seindl, sä trăiască! 

Inainte de toate, află că sunt, slavă Domnului, bine 
sănălos şi întotdeauna — să dea Dumnezeu — să 
auzim unul de altul, numai veşti bune, bucurii, alinare 
şi izbăvire pentru tot neamul „amin! 

Află apoi că nici nu mă simt în putinţă să-ţi zu- 
grăvesc cât de mare şi frumos e oraşul Odesa şi cât 
de detreabă sunt 'oamenii de prin partea locului şi ce 
afaceri straşnice se pot pune la cale aici. Inchi- 
pueşte-ţi! O pornesc cu beţişorul prin Gretk — aşa-i 
spune uliţii unde fac evreii negoţ — şi dau peste 
douăzeci de mii de ataceri: vreau grâu, am grâu, vreau 
tărâță, am tărâţă, lână, lână, sare, îulgi, stafide, ţuhali, 
scrumbii, mă rog, tot ce-ţi trăzneşte prin minte, găseşti 
la Odesa. 

La început, mirosisem chiar vre-o două-trei afaceri, 
dar nu-mi prea mergeau tocmai la inimă... şi m'am 
plimbat atâta prin Greik până m'am înfipt şi eu în 
ceva ca lumea; o învârt adică — cum s'ar zice — cu 
„Londra” şi merge... să nu-i fie de deochi: câteodată 


www.dacoromanica.ro 


137 


poţi să înşfaci un douăzeci şi cinci ruble, un cincizeci 
şi uneori, dacă iese mai bine, un sutar chiar, mă rog, 
„Londra? e o meserie aşa de-a dracului, că într'o 
singură zi, poţi s'ajungi mare bogătaş. Iaca, nu de 
mult, a picat pe aici unul, un ceauş sau mai ştiu eu 
e dracu o mai fi şi cât ai clipi din ochi, a înhăţat un 
treizeci de mii... Şi acu, nu-l ajungi nici cu prăjina de 
fudul ce e. Iti spun drept, dragă nevastă, pe aici 
înoţi pe străzi în aur, aşa să trăesc, nici mai mult nici 
mai puţin, decât în aur. Mulţumesc lui Dumnezeu, — 
nu-mi pare rău deloc că am venit la Odesa. O să mă 
întrebi tu, desigur, că ce caut eu la Odesa, când de 
plecat, plecasem parcă la Chişinău? Imi era, pe semne, 
scris, să câștig bani din gros! 

Cum am ajuns la Chișinău, la moşu-meu Menaşe, 
să-mi iau zestrea, mă apucă el că ce-mi trebue mie 
zestrea? Zic eu: se vede că-mi trebue, că dacă nu-mi 
trebuia, maş fi venit .Zice el, că bani peşin acuma, 
mare. El — zice — poate să-mi dea o scrisoare către 
Bachrach dela Varşovia. — Zic eu: las'să fie şi Var- 
şovia, numai parale să fie! Zice el :ce-ţi trebue Var- 
şovia? Varşovia e departe. — Dar dacă vreau, îmi dă 
el o scrisoare către Barabas dela Odesa. — Zic eu: 
las'să fie şi Odesa, numai parale să fie! Dar el de colo: 
ce ai atâta nevoie de parale? Zic eu: se vede că am. 
Să nu fi avut, maş fi venit. 

Ce să-ţi mai spun? S'a sucit încolo, încoace, — de- 
geaba! Dacă spun eu parale — parale rămâne! 

Se apucă dumnealui, moş Menașşe şi-mi scoate două 
poliţi de câte cinci sute de ruble pe cinci luni şi o 
scrisoare către Barabas dela Odesa, pentru sute. Restul 
mi-l dă în bani, ca să am — zice el — de drum. 
Dar fiindcă n'am vreme o scurtez. Cu ajutorul lui 
Dumnezeu, în cealaltă scrisoare, am să-ţi scriu de 
toate mai cu deamănuntul. 

Fi sănătoasă şi dă complimente socrului, soacrei 
şi copiilor — să trăiască — şi tuturor celor cari 
întreabă de mine, cu multă dragoste. 

Bărbatu-tău Menachem Mendel. 

Notabene. Când vin la Barabas, mi se spune că 


www.dacoromanica.ro 


138 


scrisoarea nu face nici cât o ceapă degerată. Dar ce-i 
cu scrisoarea asta? Cai verzi pe pereţi! Să vină mai 
întâiu dela moşul dumitale Menaşe, vagonul de grâu 
şi apoi vagonul ăsta de grâu să fie vândut şi atunci, 
o să poţi pune mâna pe parale. 

Frumoasă istorie, păcat numai că nu-i ceva mai 
lungă! 

I-am scris îndată moşului o c. p. la Chişinău şi i-am 
spus că dacă nu trimite grâul îndată, îi bat o depeşă. 
Insfârşit, scriu în dreapta şi în stânga, umblu amării 
ca vai de lume şi deabia eri, îmi vine dela Chişinău 
un sutar şi pe celelalie două, o poliţă. 

Acu înţelegi de ce nu ţi-am scris? Credeam de 
acuma că pot să-mi iau rămas bun dela cele trei sute 
de carboave. Vezi! De asta nu-i bine să ţi-l închipui 
pe dracu, mai negru decât e. Pe lumea asta, e un Dum- 
nezeu mare şi bun,, care nu te uită nici odată. Toată 
sărăcia de parale, am băgat-o în „Londra”. Mi-am 
târguit o partidă de marfă, „hosuleţe” şi „,besuleţe” şi 
— slavă Domnului — mi se spune că sunt în câştig. 

Tot bărbatu tău. 


Dacă aşi fi Rotschild 


— Dacă aşi fi Rothschild, — filozofa tocmai Reb 
Eli Meier, melamed-ul din Kassrieliwke, înaintea ele- 
vilor săi, într'o Joi după prânz, pe când femeia lui 
îi cerea cu multă energie bani pentru a cumpăra toate 
cele de Sâmbătă. Dacă aşi fi Rothschild, ei, ia ghiciţi 
acum ce aşi face? (zicând aceasta Reb Eli Meier duse 
la nas o mare priză de tabac). Inainte de toate aşi 
îngriji ca femeia mea să aibă totdeauna la dânsa un 
„sechserl” bani peşin, pentru ca Joia să mă lase în 
pace. Al doilea, mi-aşi scoate caftanul de Sâmbătă care 
este amanetat; hm, dar mai bine cojocul „ei”, pentruca 
să nu-mi mai bată capul şi să tot murmure într'una 
că răceşte. Apoi aşi cumpăra toată casa asta, cu cele 
trei odăi, cu bucătăria, pivniţa şi chiar întreaga curte — 
ca să nu-mi mai tot jelească că mare loc destul. „lată 


www.dacoromanica.ro 


139 


aici ai două odăi, găteşte, spală, curăţă, cât îţi place; 
pe mine însă să mă laşi în pace”. Eu aşi trăi atunci 
liniştit şi mi-aşi vedea de treabă .N'aşi mai avea griji, 
nu mi-aşi mai frămânia capul, unde să iau pentru 
„Sabos” — ce frumoasă vieaţă ar fi asta. Fetele mă- 
ritate, liberat de această povară apăsătoare — ce mi-ar 
mai lipsi?... Atunci aşi începe să mă interesez de co- 
munitate Inainte de toate pun să se facă un acoperiş 
nou la sinagoga cea veche, pentru că ploaia să nu mai 
curgă pe capul acelora cari se roagă. Şi baia trebuie 
reparată, căci azi mâine poate să se dărâme tocmai 
când evreii se scaldă întrinsa. Şi după ce baia va 
îi reconstruită, infirmeria va trebui să se schimbe într'un 
spital, înt'un adevărat spital, cu paturi frumos aşe- 
zate, cu un doctor „medicamente, supe zilnic la bolnavi, 
aşa cum se obicinuieşte în oraşe ca lumea. Şi voiu 
mai clădi un Azil, pentru ca bătrânii învăţaţi să nu se 
mai chinuiască în Bet-Hamidrasch; apoi voiu mai în- 
ființa o societate pentru îmbrăcarea copiilor săraci, 
pentru ca aceştia să nu mai alerge goi pe străzi, apoi 
© societate de credit, unde melamedul ca şi negustorul 
sau meseriaşul să nu mai plătească dobinzi cămătăreşti, 
să nu-şi dea şi cămaşa de pe el. Şi o societate pentru 
înzestrarea fetelor sărmane, pentru ca toate fetele ma” 
sărace să se poată mărita (la aceasta, Reb Eli Meier 
scoase un suspin adânc, uitându-se la Pessale faia lui, 
care număra de acu peste treizeci de primăveri), şi 
încă multe, multe asemenea societăţi şi donaţiuni aşi 
înfiinţa la noi în HKassrieliwke... Dar, de ce adică 
tocmai la Kassrieliwke? In toate părțile, unde locuesc 
evrei, introduc asemenea instituţiuni frumoase, preiu- 
tindeni, în toată lumea. 


Ia ghiciţi însă, ce aşi face eu pentru ca toate acestea 
să fie în ordine? Infiinţez o societate mare, care va 
avea supravegherea asupra îuturor societăţilor mici, 
asupra tuturor evreilor, pentruca toţi evreii să aibă în 
toate părţile pâinea lor, şi să trăiască în pace, să stea 
în Beth Hamidrasch şi să înveţe Chiimesch şi Raşi, 
Ghemara şi Tosafoth şi M'harscha şi toate cele şapte 
înţelepciuni şi cele şeaptezeci de limbi. Şi peste toate 


www.dacoromanica.ro 


140 


Beth-Hamidraschim să fie un Beth-Hamidrasch mare, 
fireşte ca în Vilna, unde să vie toţi învățații mari ai 
lumii. Şi toate vor fi gratis, pe cheltuiala lui „G'wir” 
(a marelui bogătaş); totul să fie condus în ordine şi 
după un plan anumit. Acel obiceiu uricios, „îți dau, 
îmi dai” să înceteze, toţi să se gândească la binele 
comun, trebue însă, îngrijit de binele fiecăruia. Şi cum 
să te îngrijeşti de fiecare? Fireşte, aşa ca să-şi aibă 
pâinea cea de toate zilele. Căci pâinea, asculta,i ce vă 
spun, este primul lucru şi cel mai însemnat; fără 
pâine nu există unire. Din cauza bucăţelei de pâine 
persecută unul pe celălalt, îl omoară, îi scoate ochii!... 

Aşa este la evrei, aşa este şi la celelalte popoare, pre- 
tutindeni, în întreaga lume. In toate părţile invidie, ură, 
suferință, nenorocire, persecuție, crime, masacre... 

Războiul acesta este, ascultați bine, cea mai mare 
nenorocire în lume. Dacă aşi fi Rothschild, toate răz- 
boaiele ar trebui să înceteze, să dispară fără urmă. 

Vreţi să ştiţi cum? 

Prin banii mei! Ain să vă explic şi o să înţelegeţi. 
După cum mi s'a povestit nu de mult, englezii s'au 
bătut cu burii, germanii, francezi şi ceilalţi cu chinezii. 
Au voit să-i înfricoșeze, ca să-şi tae coada și să se 
îmbrace cu pantaloni. Ce vă pasă vouă, adică, de toate 
astea? Chinezul vrea să poarte haină umilată şi o 
coadă, să poarte deci în numele Domnului ceeace-i 
place. A cui grijă e asta? San turcul cu fesul lui cel 
roş. Pentruce să-şi bată lumea capul ca să i se ia 
mereu, rând pe rând, câte o bucată de pământ, câte o 
țară? Şi când e vorba pe lupte — fiecare vrea, fireşte, 
bucata cea mai bună. Unul spune: „Ia-ți ţie Stambulul 
şi lasă-mi mie Bosforul”, apoi vine un al treilea şi 
spune: „Ştii ce? puteţi să vă certaţi mult şi bine pentru 
Stambul şi Bosfor, eu vreau Dardanelele...! De aci o 
gălăgie mare: „„Dardanelele?” Dar ce înseamnă asta? 
Noi să-ţi permitem ţie să iei Dardanelele? Dardanelele 
sunt pentru toţi, ele aparţin tuturor...” Scurt, Darda- 
nelele ici, Dardanele colea, toţi dardanelează atât, pe 
când sgomotul tunurilor cutremură aerul şi sânge ome- 


www.dacoromanica.ro 


14i 


nesc curge în valuri. Poftim, iată ce s'a ales din Dar- 
danelele voastre! 

Atunci vin eu şi spun: „Incet fraţii mei, mă pun în 
serviciul vostru. Ce vreţi? Meint ihr den die Hagudă 
oder die Knâdlech? Mai bine vă dau un împrumut, 
câteva miliarde; cu ajutorul lui Dumnezeu, aveţi să-mi 
plătiți datoria...” 

Ei acum înţelegeţi? Eu am făcut o afacere bună şi 
oamenii încetează de a se mai omori ca vitele pentru 
lucruri de nimic. Şi apoi — la ce bun armele şi ar- 
matele şi toată gălăgia? Şi când nu mai e războiu, 
mu mai e nici invidie nici ură. Ce mai încolo şi încoace! 
Ce mi-e turc, englez, francez, ţigan sau evreu. Toată 
lumea va avea altă înfăţişare, cum spune la Profeţi: 
„In ziua când va veni Messia...” 

Şi poate, ha!... dacă aşi fi Rothschild, poate, cine 
ştie, poate voiu desființa chiar banii. Jos cu banul! Căci 
ce e în realitate banul? Banul nu este decât o insti- 
tuţie convenţională, un lucru închipuit, o pasiune, da, 
o pasiune, dintre cari toate celelalte sunt mai bune... 
Dar dacă mar mai fi bine nici pasiune... Inţelegeţi 
acum sau nu? 

Hm! dar atunci se pune întrebarea: Unde aşi lua 
eu parale pentru Schabbes”? (Reb Eli Meier se adân- 
ceşte în cugetări, îşi freacă fruntea şi caută în toale 
buzunarele). 

— Da! unde iau eu acum pentru Schabbes? 


Frișman în vizită la Şalom Alechem 
Câteva episoade descrise de Şalom Alechem 


E mult, mult de atunci. Nici eu şi nici Frişman nu 
visam măcar jubileuri... 

Personal nu ne cunoşteam. Eram totuşi prieteni buni, 
ne scriam unul altuia „scumpul meu” şi ceva ne trăgea 
unul spre altul, cum de alifel e şi foarte natural între 
scriitori tineri. i 

Ce să faci însă, dacă unul e la Kiev, şi celălalt la 
Varşovia? 

Dar într'o bună zi, Frişman a venit la Kiev, în vizită 
la Salom Alechem. A venit Frişman! 


www.dacoromanica.ro 


142 


Se'nţelege că am fost la gară ca să-l întâmpin, 
fireşte că l-am adus la mine acasă, i-am cedat un 
apartament întreg. Eh vremurile de atunci mau să 
mai revie... | 

Cum am petrecut timpul, de prisos să mă întrebaţi. 
Amândoi eram tineri, amândoi plini de viaţă, amândoi 
veseli şi gata de şotii... 

N'o să vă povestesc de râsetele, ce erau în casă, în 
stradă, la teatru. Ce nu făceam? de toate... şi râdeam. 

Când am venit la teatru, ne-am instalat într'o lojă 
benoir, şi musatirul meu s'a aşezat cu faţa... spre uşă... 
Şi a stat aşa tot timpul celor, 4 acte — şi... am râs. 

Eh, au fost alte vremuri şi mau să mai revie. Dar 
nu despre asta vreau să vă povestesc, ci despre câteva 
episoade din vremea aceia. 


Episodul No, 1 


Cum a venit încă la gară mi-a pus o condiţie (sau 
poate era o invenţie de a mea?) incognito — „filosofii 
Kievului” nu trebue să afle că el e Frişman. 

„Filosofii Kievului”, era un grup de scriitori evrei, 
printre ei unii foarte renumiţi, şi unii foarte mititei. 

Erau acolo: Moşe Aron Saţkes, iţhoc Iakob Veis- 
berg, Dubzevici, Darevski — şi încă alţii mititei de tot. 

Cea mai mare parte dintre ei mă vizitau şi tocmai de 
ei voia Frişman să scape. 

Ce dă Dumnezeu însă? — Ii trăsneşte prin cap 
unui dintre ei, să vie la mine tocmai atunci când 
Frişman era la mine, şi se începe o discuţie — desigur 
despre literatură şi fără îndoială, despre critici. 

„Critici noştri” — şi când e vorba de criticii noştri, 
— atunci Frişman e primul şi Frişman e ultimul. 

Nu-mi aduc aminte exact dacă Frişman la atacat 
cândva în foiletoanele sale pe acest individ, sau la 
biciuit numai într'o scrisoare — dar câte na bârfit 
acest individ pe socoteala lui Frişman! Foc şi pară! 
Criticul Frişman e un om de nimic, un zero. Frişman s'a 
interesat de... Frişman şi sărmanul scriitor n'a încetat 
să-l distrugă... pe Frişman! 


www.dacoromanica.ro 


143 


Fireşte că stimabilul mâzgălici, trimisese înainte cu 
câteva zile aceluiaş Frişman, scrisori încărcate de atâtea 
complimente că şi omul cel mai modest şi-ar fi pier- 
dut cumpătul... Râsetele ce au isbucnit (la Kiev) după 
ce acest individ a plecat dela nine, au fost auzite, 
cred eu, şi în Varşovia .Naiural că mai cu poftă ca 
oricine a râs, Frişman însusi 


Episodul No. 2 


„Scriitorii”, veniau des, foarte des la mine acasă. 

Vorbesc de acei scriitori cari scricu mereu deşi 
nimeni nu le tipărea operile. 

Unul din aceşti scriitori mi s'a plâns odată de Te- 
derboim: „Ce fel de redactor e Tederboim asta?” Ii 
tot scriu şi el nu-mi tipăreşte un rând măcar! 

HAdusese cu el un roman, dinti'un orăşel mic din 
gubernământul Poltava, şi vrea două lucruri: Prima, 
noi amândoi, adic ăFrişman şi cu mine, să-i citim ro- 
manul dela început până la sfârşit. Mai bine zis nu moi 
să citim. Ferească Dumnezeu! De citit —- ne va citi 
el, şi noi să-l ascultăm. Şi secundo — să îl tipărim. 
Adică nu pe autor, ci romanul să-l tipărim. Ne lasă 
toată latitudinea tipăritului: într'o gazetă, într'o revistă, 
o carte, — n'avea nici-o importanţă pentru el. Prin- 
cipalul pentru el era: să-l tipărim. 

Grozav ţinea, ca romanul lui să fie tipărit, 

Insfârşit — ce era de făcut? A trebuit să ne re- 
semnăn şi să ascultăm. Ne-am aprins câte o ţigară, 
şi ne-am instalat foarte comod în câte un chaise-long, 
autorul în fruntea mesei, lângă el un pachet de manu- 
scrise — un pachet destul de greu,— trei tomuri 
mari şi voluminoase. 

N'am să vă înşir cele ce ne-a citit autorul. 

Un roman în „3 părţi” croit pe calapodul lui Sumer; 
presărat cu umor şi piperat cu satiră”... 

Trebuia însă să-l auzi, citind opera sa, intonaţia, 
felul cum apăsa, cum cizela fiecare cuvânt aparte, cum 
da din mâini, cum îşi pusese în mişcare toate mem- 
brele, şi avea o plăcere deosebită privindu-ne din 
când în când... 


www.dacoromanica.ro 


144 


Sărea aproape de pe scaun de bucurie! 


Cum dracu, aşterne un om asemenea năzbâtii pe 
hârtie? !... 


Să mai spun ce s'a întâmplat cu noi, când după 
primele fraze ne-am uitat unul la altul? Eram galbeni 
ca ceara, nu lipsea mult ca să fi crăpat pe loc, astixiaţi 
de cetitul lui. 

Noroc că hohotele noastre, pe care le înăbuşiserăm 
o bucată de vreme, şi-a făcut drum şi au ţâşnit afară. 

Semnalul l-a dat Frişman — şi, vai, vai, cât am 
tremurat din cauza lui; te pomeneşti că-l zăreşte au- 
torul, şi mai ştii? pune mâna pe „un tom” din tomurile 
de pe masă şi-l pocneşte pe Frişman în cap — de-i 
merge peticele... Cinci parale n'aşi fi dat pentru vieaţa 
lui Frişman, în momentul acela! Şi închipuiţi-vă noroc 
de om! — autorul ne-a văzut hohotind şi a început 
şi el să surâdă. 

Era convins că hohotele noastre, le-a provocat umorul 
şi satira din opera sa. ! 

Deodată, se scoală Frişman: Destul! E atât de bine, 
că nu mai trebue citit mai departe. 

— Aşa dar, domnule ce doreşte? 


— Eu vreau că romanul meu să fie tipărit şi altceva 
nimic... Şi bani — cât veți aprecia dv.... 

Când am văzut că măzgăliciul nostru nu se mul- 
țumeşte numai cu cinstea tiparului şi are şi pretenții 
pecuniare, am tăbărit pe el: 

— Mai întâiu — asta a fost invenţia lui Frişman 
(invenţia unui Gaon) — e necesar să cunoaştem va- 
loarea operii ,şi asta nu se poate aprecia, decât sta- 
bilind greutatea operii dumitale! 

Şi asta nu e greu de aflat. Iei un cântar şi cântăreşti 
adică (şi asta, iar a fost ideia genială a lui Frişman) 
într'o parte a balanței pui opera, şi'n cealaltă pui greu- 
tăţi şi astfel faci socoteala cât cântăreşte exact. Şi 
fără prea multe discuţii, am mers într'un magazin unde 
am găsit o balanţă, şi am cântărit opeera trei kilograme 
Şi trei sferturi — să nu-i fie de deochiu. 

Acum a mai rămas o singură chestiune: Preţul? 


www.dacoromanica.ro 


145 


— Cât să socotim kilogramul? Şi omul nostru nu 
vrea să ceară un preţ. 

— Cât veţi aprecia dv. atâta primesc. 

Atunci am hotărît noi, două sute de ruble de kilo- 
gram. 

— E suficient? 

Omul nostru care fără îndoială se credea în al 
7-lea cer, a exclamat: 

— Mă mulţumesc cu 100 ruble de kilogram. 

Dar Frişman o ţinea morţiş: — „Două sute de ruble 
— face chiar mai mult! 

Autorul nostru nu mai putea de bucurie: 

— La urmă, hai, fie! Dacă ţineţi cu orice preţ 
200 — fie 200! 

— Deci, cât face în total? 

Şi Frişman şi-a pus pe nas pince-nez-urile (nu se 
țineau pe nasul lui Frişman pince-nez-urile) şi toţi 
trei am început a socoti în total 750 ruble. 

Omul nostru a început să-şi mange barbişonul şi 
aşteaptă. Aşteptăm şi noi. 

— Ei? 

— EI, ei? 

— Poftim? 

— Poftim, poftim? 

Şi acum deabia s'a văzut toată greşeala: autorul 
credea că noi trebuie să-i plătim lui 200 ruble de kgr. 
şi noi am crezut că el trebue să ne plătească nouă 200 
ruble de kgr. 

Dar omul nostru a găsit soluţia: 

— Ştiţi ce? Nu vă plătesc nici eu dv. şi nici dv. mie 
şi suntem chit. Luaţi opera mea şi tipăriţi-o! 

Dar noi o tineam morţiş. Nu! Aşa nu merge. De 
când lumea şi pământul, e obiceiul că pentru a tipări 
0 operă sau se plăteşte autorului, sau Hatori plăteşte — 
altfel nu se poate! 

Afacerea a rămas baltă. 

E! Vremurile tinereții entuziaste, plină de copilării 
dar şi de fericire — nu vor mai reveni niciodată! 


www.dacoromanica.ro 


S, ANSKI 


(S. Z. Rapaport) 
(1863—1920) 


S. Anski (Șlomo Zanvil Rapaport) s'a născut în 
1863, la Witebsk şi a 'murit în 1920. Vestit folklorist. A 
Scris multe nuvele şi schite .Mai ales e cunoscută pre- 
fulindeni monumentala operă: „Der Dibuk”. 


ENOCH (clătină din cap): 


Prea te-ai vârit în Cabala, Hanan! De când te-ai 
întors n'ai mai pus mâna pe o carte, 


HANAN (fără să privească): 
N'am mai pus mâna pe o carte!... Ce fel de carte? 


ENOCH: 
Ce mai întrebi?... Talmudul... cărţile de legiuire... 


HANAN (pierdut mereu pe gânduri): 


N'am pus mâna pe Talmud... pe cărţile de legiuire!... 
Talmudul e rece şi sec... cărţil esunt uscate şi reci... 
(deodată îşi revine, vioi): Sub pământ se frământă 
aceeaşi vieaţă întocmai ca şi pe pământ. Acolo sunt 
păduri şi câmpii, mări şi bărăgane, târguri şi sate. 
Şi'n codrii şi deşerturile de acolo, se deslănţuie furtuni 
înfricoşătoare şi pe faţa mărilor vuesc şi spumegă 
valuri mari de apă. Şi'n pădurile stufoase domneşte 
o groază veşnică şi tunetele bubue şi cutremură cu- 
prinsurile. Dar un singur lucru lipseşte acolo: un cer 
înalt, de unde să se împletească şi să se abată ful- 
gerile, de unde să zâmbească şi să strălucească soarele! 
Aşa e Talmudul! E adânc, e sfânt, e măreţ!... Dar 


www.dacoromanica.ro 


147 


trăeşte lipit de pământ şi nu te lasă să iei sborul spre 
înălţimi! (cu avânt): Dar Cabala... Cabala... Cabala!... 
Ea smulge sufletul din cleştele pământului, ea’l înalță 
pe om spre palatele cereşti, ea te mână deadreptul spre 
grădinile Domnului, ea desvălue un colţ al marei cor- 
tine... (istovit) Sunt sleit... inima-mi leşină... 


ENOCH (cu gravitate): 

Foarte adevărat!... Uiţi numai că un sbor prea a- 
vântai şi prea nesocotit te poate pune în cele mai mari 
primejdii. Lesne, prea lesn echiar... poţi să-ţi frângi 
gâtul! Talmudul îmbie şi el sufletul spre înălțimi, încet, 
încetişor, e drept... dar stă de veghe lângă om, ca o 
strajă credincioasă care nu doarme şi nici nu aţipeşte 
măcar. El înfăşură pe om ca întrun vesmânt de fier 
şi nu-l lasă să se sbată din cale-i, nici la dreapta nici 
la stânga. Dar Cabalal... Ştii ce spune Talmudul! 
(recită cu intonare talmudică): Patru au intrat în 
grădina Domnului: Ben Azai, Ben Zoma, Acher şi 
rabi Akiva. Ben Azai şi-a aruncat ochiii înăuntru şi s'a 
prăpădit... Ben Zoma şi-a pierdut minţile... Acher, şi-a 
retezat aripile credinţei... şi ma mai vrut să creadă... 
Și numai rabi Akiba... a intrat şi a ieşit viu şi ne- 
vătămat. 


HAANAN: 

Nu mă speria cu pilda lor. Noi nu ştim la ce sau 
dus şi cu ce s'au dus. Poate au fost pedepsiţi fiindcă 
vroiau numai să vadă, fără vre-un temeiu mai adânc. 
După ei, au venit doar şi alţii, prea cuviosul Ari şi 
marele Baal-Sem... şi mânia sfântă nu s'a abătut asu- 
pra lor... 


ENOCH: 
Te măsori cu ei? 


HANAN: f 
Nu mä măsor cu ei... eu îmi urmez calea mea... 


ENOCH: 
Ce cale? i 


www.dacoromanica.ro 


148 


HANAN: 
N'o să mă înţelegi! 


ENOCH: 


Am să te înţeleg, fiindcă şi sufletul meu tinde spre 
cele mai înalte trepte... 


HANAN: 


Osteneala rabinilor făcători de minuni se cheltueşte 
în curățirea sufletelor omeneşti, de pe cari rup coaja 
păcatului... şi le ridică la izvoarele de cerească lumină. 
Munca e grea... fiindcă la uşa omului, pândeşte păcatul. 
Odată descojit de suflet, vine peste el un altul, mai 
întunecat şi cu mai multe pete... Abia sileşti o spiţă 
să-şi ceară ispăşirea... şi în locul ei răsare o alta mai 
rea, mai îndărătnică. Şi omenirea devine tot mai ne- 
putincioasă în faţa ispitei, păcatul tot mai puternic şi 
sfinţii tot mai puțini... 


www.dacoromanica.ro 


IEHUDA STEINBERG 
(4863—1908) 


S'a născut în 1863 la Lipcani (Basarabia) şi a murit 
la Odessa în” 1908. 

fehuda Şteinberg a functionat ca profesor în dijerite 
orașe din Basarabia. Inceputul activității pe tărimul 
literelor a fost un volum de fabule originale apărut 
în editura „Tuşia”. A publicat un mare număr de nuvele 
în cari s'a impus prin puterea sa de analiză psihologică 
„Kadiş-latom”, „Zaken hole”, etc. In 1902 a publicat 
2 volume cu „Povestiri Hasidice”, In aceste nuvele 
Steinberg învedercază atât analiza psihologică per- 
sonală cât şi un humor fin. 


` I. Şteinberg era un mare iubitor de copii și a creat 
o literatură originali ebraică pentru tineret. 


Stilul lui Steinberg este concis, clar şi foarte atractiv. 


Desrădăcinaţii 


Mă conduseră în sala de arest. Nu eram singur acolo. 
Fuseseră aduşi mai mulţi copii. Unii plângeau, alţii se 
priveau înmărmuriţi. Ni s'a spus că mâine vom fi scoşi 
şi conduşi... unde ne vor conduce. Ni se povesteşte dea- 
semenea că rabinul a voit să intre în închisoare dar 
accesul i-a fost interzis... Rabinul acesta era un om 
integru şi drept; pacea fie cu el. Integru şi drept, 
dar când era nevoit să înșele, nici un om oricât de 
crud sau de viclean ar îi fost nu i se putea asemui. 
Ce făcu el? Se îmbrăcă ca un goy şi o porni clăti- 
nându-se şi împleticindu-se ca un beţiv. Păzitorii îl 


www.dacoromanica.ro 


150 


întâlniră şi-l întrebară: „Ce faci?” El răspunse: „Sunt 
un hoţ”. Gardienii îl duseră la închisoare. 

Toată noaptea, Rabinul rămase în picioare şi plân- 
gând înăbuşit, ne vorbi în întunerec. Ne povesti că, 
pe când copiii lui Iacob vândură pe Iosif cel drept, 
ei săvârşiră fapta aceasta fiindcă era voința Cerului, ca 
Iosif să vină în Egipt şi să facă cunoscut Egiptenilor 
existenţa pe lume a Dumnezeului unic şi a poporului 
unic Israel. Ne examină să vadă dac ăştim rugăciunea 
de dimineaţă şi Şema. Şi ne aminti că vom fi duşi 
într'un loc foarte depărtat, unde vom rămâne un timp 
îndelungat, mulţi ani, şi ajunşi mari, vom fi soldaţi. 
Ne spuse să nu mâncăm animale moarte sau sfâşiate, să 
nu uităm numele Dumnezeului lui Israel, nici poporul 
strămoşilor noştri chiar de ne-ar arde carnea cu fierul 
roşu. Ne povesti întâmplarea celor zece ucişi pe vremea 
regatului Romei, cari îşi jertfiră sufletul pentru Sfin- 
ţirea Numelui şi aceea a unei femei cu şapte copii cari 
îură măcelăriți fiindcă nu voiseră să se prosterneze 
unui idol străin. Şi ne zise că toţi aceşti sfinţi sunt 
aşezaţi în grădina Edenului, alături de cel Sfânt, bine- 
cuvântat fie eel, şi se bucură de strălucirea divinității 
Sale. In noaptea aceasta am invidiat mult pe sfinţii 
aceştia şi îmi zisei în inima mea: „De mă vor sili şi 
pe mine să slujesc un idol străin, mă voiu împotrivi din 
răsputeri cu riscul vieţii mele, şi după moarte mă voiu 
bucura de strălucirea divinității”. 

Dimineaţa ne aduse lumină, şi păzitorul închisorii 
intră în celulă. Atunci, rabinul ne zise: „Sfântă trupă 
acum ne vom despărţi. Voiu suferi lovituri de cnut şi 
închisoarea fiindcă m'am strecurat la voi prin viclenie; 
voi plecaţi acum în exil şi sufletele voastre vor fi supuse 
încercării, ispitirii. Nu ştiu dacă voiu trăi până la 
reîntoarcerea voastră .Dar acolo sus, în lumea adevă- 
rului, desigur, ne vom regăsi. Copiii mei, facă-se voia 
Domnului, şi să nu am dece să roşesc de voi înaintea 
Celui de Sus!” Vorbele acestea coboriră adânc în inimile 
noastre; şi astfel ne despărțirăm. 


www.dacoromanica.ro 


DADID FRISCHMANN 
(1865—1923) 


David Frischman s'a născut în anul 1865 în orașul 
Lodz (Polonia). A fost educat în spiritul european ultra 
modern. Doctor în filosofie a debutat în literatura ebraică 
[a vârsta de 13 ani. De atunci a devenit celebru prin 
scrierile sale variate și multilaterale. 

(A scris nuvele, schițe, legende şi poezii. Frischman e 
cunoscut mai ales ca critic. El a introdus spiritul eu- 
ropean în literatura ebraică. A tradus artistic operile 
lui Byron, Andeersen, Rabindranat-Tagore „etc. Cele 
mai importante scrieri sunt: Poezii (Maşiach, Alim, 
Handava, etc.). Nuvele: Ingerul, „Hagolem” precum şi 
seria de nuvele: „Bamidbar”. In critică: „Tohu Vabohu” 
și „Michtavim al dvar Hasiţrut”. 

A redactat colecțiile „Hatkuja”. 

„A murit la Berlin în anul 1923. 


Cina 


Vreau să vă spun o poveste: Despre trei oameni, 
cari au mâncat în ziua de lom-Kipur. Şi nu pe ascuns, 
într'un colţ neştiut de nimeni; nu, deschis, în sinagoga 
cea mare, în văzul întregei comunităţi! Nu erau oameni 
simpli, necunoscuţi, ci mai curând cei mai cunoscuţi 
şi credincioşi bărbaţi ai oraşului, rabinul şi amândoi 
„dajanhim-ii”, şi chiar după această faptă au rămas 


www.dacoromanica.ro 


152 


tot ce au fost şi întreaga comunitate îi privea ca pe 
nişte sfinți... 

Eram pe atunci un copil mic şi mam prea înţeles 
multe din cele petrecute. Bănuiam însă că se întâmplă 
un lucru mare. 


Erau zile groaznice şi întunecate. Căzuse din cer 
o mare molimă. Pentru prima dată apăruse la noi în 
Prăşel. I se zicea holera... 


Spectrul se strecura în orăşelul nostru din ţări de- 
părtate, din Asia tocmai. Pe stradă era fără de milă în 
furia ei; şi prin case gâtuia fără nici o cruţare; săl- 
batic bântuia ziua“nămiază mare. Cine mai putea socoti 
numărul victimelor? Cine să spuie numărul lor? Cine 
cunoaşte numărul mormintelor proaspăt închise? 


Cel mai îngrozitor bântuia molima în uliţa evreească. 
Mic şi mare, tânăr şi bătrân, cădeau ca spicele. Nu 
era nici o casă în care să nu se găsească câţiva morţi. 
Sus în mansardă, deasupra locuinţei părinţilor mei, au 
căzut într'o zi nouă fii; dedesubtul nostru, în subsol, 
muri ọ mamă cu patru copii. In casa de peste drum am 
auzit toată noaptea gemete puternice, iar dimineaţa 
aflarăm că n'a mai rămas nimeni în viaţă. 

Păzitorii cadavrelor şi groparii şi-au încetat activi- 
tatea; nu mai puteau răzbi cu lucrul. Morţii zăceau pe 
pământ, un cadavru lângă celălalt, şi nimeni nu se 
ocupa de ei. 


Aşa trecu vara şi apoi veniră zilele sfinte, şi în urmă 
cea mai sfântă dintre zile: Ziua Impăcării. 

Kol Nidrei. La Umăd în faţa Chivotului care adă- 
posteşte sulurile legii, nu stăteau de astădată, oficiantul, 
cu doi balabatim cu vază, cum e obiceiul din moşi-siră- 
moşi, şi rabinul cu cei doi „daianimi” ai săi. De jur 
împrejur ardeau lumânările şi flăcările lor pâlpăie încet 
şi misterios. Credincioşii se înghesuiau lângă pereţi, 
învăluiţi în talesim, în kitel şi şepci albe. Pe pereţi 
umbre rătăcesc încoace şi încolo, şi se mişcă fără în- 
cetare. Sunt umbrele celor ce-au murit azi, eri, alaltăeri? 
Ele au apărut pe pereţi? Nu-şi pot găsi linişte în mor- 
mânt şi au venit aci? 


www.dacoromanica.ro 


153 


Se aude vocea rabinului şi apoi aceea a celor doi 
daianimi. Un suspin străbate întreaga asistenţă. Suspi- 
nului îi urmează un murmur. Se începe rugăciunea: 

„In numele lui Dumnezeu şi în numele coinumnităţei, 
în numele judecăţei cerești şi în numele celei pământeşti, 
dăm voe să se facă rugăciunea împreună cu cei pä- 
cătoşi”. 

Sunt numai urechi. Pentru ce spune acestea rabinul? 
Unde există oare azi păcătoşi? De ce pomeneşte el 
acest nume? Nu îi este frică să amintească Satanei 
aceasta, acum, într'un timp atât de îngrozitor? 

O frică care opreşte bătăile inimei mă cotropeşte 
şi simt că aceeaşi frică cuprinde pe toţi cei adunaţi aci 
în Sinagogă. Şi văd cum Rabinul urcă pe almemor. 

Va ţine oare azi o predică, vrea să spue cuvinte de 
pedeapsă sau vrea să ne mângâie şi să ne inspire curaj? 
Ceeace aud e cu totul neaşteptat... Un obiceiu nou pe 
care nu l-am cunoscut până azi. Rabinul aminteşte pe 
cei morţi de curând şi spune tuturor pe nume. 


Ah! cât de lung e şirul, cât de mare e numărul 
celor morţi. Minutele se scurg încet şi rabinul încă 
n'a sfârşit. Pare-se că ar fi făcut mai bine dacă ar fi 
numărat pe cei vii. A 

In noaptea aceea n'a părăsit nimeni sinagoga. După 
rugăciune se spune „Schir Hajchud” „apoi se trece la 
psalmi, pe urmă se citi din Mischnajoth şi alte cărţi 
sfinte. 

De dimineaţă lipsim iară câţiva credincioşi, au căzut 
deodată jos şi nu s'au mai ridicat. Fură scoşi afară, 
înveliţi în talesim şi în kitel. Astfel lor nu le-a mai 
lipsit nimic la trecerea dela vieaţă la moarte. 

In sinagogă pătrundeau noi veşti înfricoşătoare din 
ulița evreească, dar nimeni nu le dădea atenţie, nimeni 
nu întreba şi nimeni nu voia să audă. Fiecăruia îi era 
îrică să afle ce era la el acasă. 

E în după amiaza zilei de Impăcare. In sinagogă 
pe Almemor stă rabinul cu capul ridicat în sus. 

In colţ stă un copil — sunt doar eu însumi — şi 
ochii lui mu se pot deslipi dela această privelişte. 


www.dacoromanica.ro 


154 


Rabi e bătrân, un moşneag, cu siguranţă că are opt- 
zeci de ani şi mai bine. Şi totuşi statura lui e dreaptă 
ka o lumânare şi înalt de întrece pe toţi. Albă e barba 
lui: colilie. Mai alb e părul său. Şi figura lui e albă, 
aşa de albă că deabia se poate deosebi de talesul său. 
Albe erau atunci şi buzele lui. Numai ochii, ochii cei 
mari şi arzători erau negri catifelaţi şi luminau într'o 
neîntreruptă strălucire tinerească. 


Din copilărie eram obişnuit să-l venerez. Incă de 
copil ştiam că e un om sfânt cu adevărat, ale cărui 
sfaturi toată lumea evreească le da ascultare. Mai ştiam 
că era dispus să dea o interpretare mai uşoară prescrip- 
ţiilor severe ale Legii, şi că toţi rabinii se plecau 
înaintea sentinţei lui, ca înaintea sentinţei Torei. 

Toţi stau tăcuţi şi aşteaptă să audă ce va spune omul 
lui Dumnezeu. Nimeni nu îndrăzneşte mici măcar să 
respire ceva mai tare. Şi rabinul vorbeşte: Vocea sa 
slabă şi înceată devine din ce în ce mai tare, aşa de 
tare, că stăpâneşte întreaga sală. El vorbeşte de sfin- 
tenia sărbătoarei, de scopul pe care înfăptuitorul Torii 
l-a legat de ea. Vorbeşte de vicaţă şi moarte, de vi2ţui- 
tori şi de morţi. Vorbeşte de holera care a venit ca un 
nor năpraznic, pe neaşteptate „viclean,” cărând totul 
cu sine, care mănâncă şi nu se satură, bea şi cil 
potoleşte setea. Până când? până când? 

: Obrajii săi, ca ceara, şi buzele sale se colorează cu 
încetul în roşu. Şi deodată îl aud spunând: 


„Vede omul că vin nenorociri asupra lui? atunci e 
de datoria lui să se judece pe el şi faptele lui. Nu 
numai purtările dintre el şi Dumnezeu, dintre el şi 
propriul lui suflet, ci şi purtările dintre el şi propriul 
lui corp, dintre el şi propria lui carne, dintre el şi 
vieaţa lui de toate zilele”. 

Incă vorbeşte: despre curăţenia care întreţine vieaţa 
şi despre murdăria care răpeşte vieaţa. Vorbeşte despre 
foame şi sete şi despre aceea că foamea şi setea sunt 
îngeri răi cari fură omului vieața, imediat ce vine o 
molimă să omoare şi să distrugă, şi să omoare. 

Şi apoi: 


www.dacoromanica.ro 


155 


„Stă scris: W'chaj bahem; we-lo scheiamuth bahem. 
Asta înseamnă, să trăeşti, prin ele ,prin porunci, dar 
nu să mori prin ele. Şi mai departe spun înţelepţii: 
Eit la assorth Adonai heferu toratecha. 

Vine un timp când trebue să calci o poruncă a învă- 
țăturei. Câteodată ţi se porunceşte să distrugi legile, 
pentruca prin aceasta să păstrezi vieaţa şi omenirea 1...” 

Deodată îi aud sughiţând. şi cum stau în colţ, tre- 
murând şi clănţănind din dinţi, încep să plâng şi eu: 
lacrimă după lacrimă îm ipicură din ochi. 

Și azi încă îl văd sus, cum întinde mâinile. Cheamă 
pe dajanimi şi văd cum aceştia se urcă la el sus pe 
Almemor. i 


Toţi trei stau pe Almemor, Rabi cel mai înalt, în 
mijloc, cei doi dajanimi mai jos ca el, unul la dreapta, 
celălalt la stânga. Ce le şopteşte Rabinul la ureche? 
De ce s'a făcut alb ca creta? 

Și apoi, îl aud pe el şi pe cei doi dajanimi spunând 
vorbe cu totul neobişnuite. 

Clară şi limpede le e vorba şi totuşi nu pot să 
prind înţelesul. Ca dintr'o singură gură, se aud cu- 
vintele cari par totuşi fără tâlc: 

„In numele lui Dumnezeu şi în numele comunităţii 
dăm voie să se mănânce şi să se bea azi”. 

O linişte înşpăimântătoare, o linişte de moarte, dom- 
neşte în toată sinagoga. 

Deodată înţeleg ce cere rabinul dela noi. El cere ca 
Evreii să nu postească în Ziua Impăcării, ci să mănânce, 
din cauza holerii, din cauza holerii, din cauza holerii... 

Incep să sughit tare. Nu sughit numai eu. Mulţi 
sughit cu mine şi cei trei, acolo, pe Almemor. Cel mai 
tare sughite cel mai înalt dintre ei: sughite ca un 
copil. Ca un copil mic, aşa stă. Cuvintele lui sunt 
aşa de calde şi blajine. Câteodată îi vin lacrimile şi 
îi opreşte cuvintele în gât. 

Mâncaţi, mergeţi să mâncaţi, e un astfel de timp: 
sunt timpuri, când e poruncă să calci Tora. Să trăeşti 
prin ele, prin porunci, nu să mori prin ele”. 

Dar nimeni nu se mişcă dela locul său. 

Şi continuă rugător, spunând că ia păcatul asupra 


www.dacoromanica.ro 


156 


lui; ei însă vor fi curaţi înaintea lui Dumnezeu, curaţi, 
fără păcat, fără greşeală. Dar nimeni nu se mişcă. 

Deceodată încă se schimbă vocea sa; nu mai roagă, el 
porunceşte: „Eu dau voe, eu, eu, eu!” 

Cuvintele lui pornesc ca săgețile, ca tulgerile ţintesc 
ele. Dar nimeni nu se mişcă. i 

Şi iar se îmblânzeşte vocea lui şi devine rugătoare. 

„De ce v'aţi unit toţi contra mea? Nu vă e oare 
deajuns ce-am suferit azi disdedimineaţă până acum? 

Şi dajanimii îi ajută şi vorbesc rugându-se către 
comunitate. Degeaba. 

Şi figura Omului lui Dumnezeu se face şi mai 
palidă ca înainte. Capul îi cade pe piept şi un oftat 
profund care-ţi rupe inima, străbate sinagoga dintr'un 
capăt la celălalt, şi după aceea se distinge un murmur: 

„E voinţa lui Dumnezeu”, spune el cu vocea uscată 
ca şi cum şi-ar vorbi sie-şi. 

Am optzeci şi doi ani, şi încă nici odată n'am călcat 
cu voinţă o lege. Dar şi asta e o poruncă, o învă- 
ţătură, o lege. E voinţa lui Dumnezeu ca să nu mor 
până nu voiu îndeplini şi această poruncă”, 

Şi linişte domneşte un minut, linişte ca într'un ci- 
mitir ! 

larăşi răsună vocea rabinului. El cheamă pe şames. 
Şamesul se urcă la el, şi el îi şopteşte ceva în ureche, 
Apoi vorbeşte încet cu dajanimii. Aceştia îl aprobă dând 
din cap. Şamesul părăseşte sinagoga şi în curând se 
întoarce, cu o sticlă de vin, pahare şi cozonac în mâini. 

Şi dacă mi-e hărăzită o viaţă încă odată aşa de lungă, 
scena aceea nu o voiu uita niciodată. Şi acum când 
închid ochii, îi văd înaintea mea, p ecei trei cari au 
mâncat în Ziua Impăcării. Trei bărbaţi mari, sfinţi, 
stau pe Almemor, în sinagogă, şi mănâncă în ziua de 
Iom Kipur, în văzul întregei comunităţi. Erau eroi! 

„Voi mi-aţi impus aceasta: am făcut-o!” Vocea lui e 
clară şi nu mai tremură. 

„Numele Domnului fie binecuvântat!” 

Şi comunitatea mănâncă şi plânge... 


www.dacoromanica.ro 


MICHA IOSEF BERDICEWSKI 
(1865—1921) 


M. I. Berdicevski (Ben Gurion) s'a născut la 3 Aug. 
1865 în Berschad (Ucraina) şi a murit la 19 Noembrie 
1921 la Berlin °A primit dela tatăl său care era rabin, 
o educație Iradițional-evreească, a studiat la` Leșiva din 
Volojin, apoi la universitatea din Breslau unde şi-a luat 
fitlul de dr. în filosofie. Dela 1888 s'a consacrat lite- 
vatuii. M. I. B. a scris romane, nuvele și schițe în l. 
ebraică și s'a distins ca un gânditor profund şi este încă 
i azi foarte mult upreciat. S'a ocupat cu toate pro- 
blemele vieţii în toate formele ei. M. I. B. s'a înde- 
Zetnicit și cu folklorul evreesc mai ales cu legendele 
pepulare dela epoca Talmudului la Hasidism. M. 
I. B. era adversarul sionismului spiritual propagat de 
Achad Haam. Opera lui literară a apărut în editura 
Stibel „Basade” 3 volume, „Baderech” 3 v., „„Machşavot 
Vetorot” 3 v., „Mibait Umibahut2”, „Machnaim, Urva 
Parach”, „Mişnei olamot”, „Sefar Hasidim”?, M'hador 
FHaover”, „M'oțar-Haagadot”. In literatura idiș Ben 
Gurion a apărut în 6 volume. 


Un codru de pâine 


Eram copil pe vrea aceea şi locuiam în casa tatălui 
meu. 

Tata era rabin într'un mic târguşor evreesc şi avea o 
simbrie neînsemnată .In afară de asta, era căsătorit a 
doua oară şi avea copii dela ambele soţii. Eu eram din 
prima căsătorie. 

Maica mea vitregă mai îmbogăţi casa noastră cu 


www.dacoromanica.ro 


158 


copiii ce-i rămaseră dela bărbatu-i dintâiu şi cari îşi 
pretindeau şi ei partea lor. 

Dela tatăl mamii ne rămase o mică moştenire, pe 
vremea când deveniserăm de-acum orfani, dar care era 
depusă ca un fond inatacabil, iar tata nu lua decât do- 
bânda anuală, ca pe un prisos, pe care să-l cheltuiască 
cu întreţinerea noastră. 


Şi acest prisos îl lua mama, pentru ea şi fiii ei. De 
fapt nu era o femee rea, dar făcea şi ea cum îi dicta 
inima. Aşa, de pildă, avea obiceiul să facă mari eco- 
momii în ceeace ne privea pe noi şi ne dădea la paharul 
de fiertură, pe care-l beam dimineaţa şi seara, câte o 
singură bucată de zahăr, pe care i-o zmulgeam, fără- 
miţă cu fărămiţă, între înghiţituri. 

Ni se spunea că bogaţii obişnuesc să pue zahărul 
în pahar şi să bea ceaiul astfel îndulcit. Câte odată, 
foarte rar, când tata scuipa sânge, îi prepara soţia 
ceaiul în acest chip, iar eu îl invidiam nespus, şi dacă 
mai rămânea ceva în pahar, mă repezeam să sorb, în- 
dulcindu-mi astfel gura. 

Intr'o seară târzie de iarnă, pe vreme de îngheţ şi 
afară şi în casă, samovarul fierbea pe masă, dar se 
isprăvise tot zahăruul din casă şi nici bani nu erau, 
cu cari să se fi cumpărat de cu seară. Numai o bucată 
fărămiţită mai rămăsese şi p2 care am îi putut-o în- 
trebuinţa numai punând-o în ceai. Dar maică-mea vi- 
tregă ne interzise în seara aceea să bem ceaiul. 


Ea intră în camera de alături să cârpească nişte haine 
de ale copiilor ei şi samovarul rămase pe masă. 

Tata, în bunătatea lui, văzu în ochii mei, ce mult 
doream o ceaşcă cu ceai şi-mi permise, în taină, să 
pun zahărul în ceaşcă şi să-mi beau repede porția. 

Mai beam încă ceaiul, care-mi plăcea atât de mult, 
când iat-o că vine. Privirea ei înfuriată mă ardea şi, 
zmulgându-mi ceaşca cu ceai, o zvârli la pământ. Dar şi 
pe mine mă cuprinse furia. Tot ce trecusem cu vederea, 
eu şi frații mei, până atunci, izbucni din mine în clipa 
aceia şi, fără a mai căuta să mă stăpânesc, urlam 
şi blestemam. 


www.dacoromanica.ro 


159 


Tata rămase mut, iar eu, dându-mi seama de ce 
făcusem, rămăsei încremenit. Tata nu mă bătu, ca de 
obiceiu, ci-şi strânse toate categoriile de fii şi mă 
afurisi. ~ 


De atunci fuseseem îndepărtat dela masă. Toți cei- 
lalți copii au fost siliți să se depărteze de mine şi să 
nu-mi vorbească. 

Lucrul acesta, a fi duşmănit şi ocolit în casa tatălui 
meu, mă înfuria la culme. 


Eram copil şi nu mai cunoscusem sentimentul sin- 
gurătăţii care mă cuprinse. Fără să-mi dau seama, 
am simţit odată durerea anatemizatului şi amărăciunea 
izolării. Mă porni atunci împotriva tatii, o pornire cum 
nu mai încercasem vreodată. 

Intr'una din zile, când frigul slăbise şi soarele lumina, 
fugii de-acasă; simţisem că nu voiu mai putea trăi 
acolo nici un ceas. 

Mă reftugiai pe o arie pustie, afară din oraş. In 
timpul verii locul servea de păşune, iar iarna locul 
era pustiu şi acoperit cu burueni moarte. Era pe acolo 
şi o moară de vânt veche, ruinată şi care sta pustie 
de ani de zile. lar copiii se jucau pe locul acela 
Sâmbăta, când nu se duceau la „heder”. 


Am stat ascuns acolo toată ziua. Cu siguranţă, gân- 
deam eu, că mă caută şi nu mă găsesc şi mă bucuram 
de zăpăceala lor. Doar foamea mă chinuia toată ziua 
şi pe seară deveni şi mai apăsătoare. Pe de altă parte 
îuseiu cuprins de groază la ivirea serii. 


Stam singur înire pereţii morii de vânt şi ascultam 
tăcerea din jurul meu. Mi se părea, în minutele acelea, 
că au dispărut oamenii de pe fața pământului şi că eu 
singur exist pe lume. 

Şi deodată mă simţii cuprins de un sentiment de milă 
de ceilalţi copii ai casei, o milă care trăia prin ea 
însăşi. 

Și deodată văzui o fetiţă mică, care se întorcea dela 
turmă cu capra tatălui său, care se împotrivea să 
meargă, iar ea, sărmană şi frumoasă, avea ochi al- 
baştri, păr blond şi mâinile sale albe mă fermecară 


www.dacoromanica.ro 


160 


de departe cu gingăşia lor. Dar iată, s'a apropiat de 
mine îmi întinse o bucată de pâine, pe care o păstra 
în coşul ei. 

Voiam să-i spun numai câteva cuvinte, o vorbă. 
Dar ea se şi grăbi să se depărteze. Ii mai zăream 
umbra, după aceea dispăru şi aceasta, nu mai vedeam 
pe nimeni şi nimic... 

Inima mi se întunecă, ca şi când o lumină a pă- 
răsit-o deodată... Imi îngropai faţa'n mâini şi plânsei... 


www.dacoromanica.ro 


HILEL ZEITLIN 


H. Zeitlin sa născut în 1873 la Kormi (Rusia), un 
mic orăşel locuit de un mare număr de savanți tal- 
mudişti. Tatăl său îl îndreptă pe căile rațiunii Talmu- 
dice, iar mama o femeie pioasă şi modestă îi trezi 
fantezia prin poveştile ei hasidice şi tainice. 

Aceste influențe au lăsat urme adânci în sufletul 
Jui Zeitlin. Când îi muri tatăl, se îndeletnici cu me- 
ditații în diferite sale și târguşoare. Ajungând la War- 
șovia el publică celebra sa carte filozofică ,Hatov- 
V’hara” (Binele şi Răul) în literatura ebraică şi în cea 
generală. | 

H. Zeitlin luptă împotrivă produsului literar super- 
ficial al scriitorilor şi introduse în literatură, o seamă 
de probleme religioase şi filozofice. H. Zeitlin trata 
mai cu seamă chestiuni mistice. Astfel el scrise o 
introducere la cartea „Zohar”. 

Nenorocirile din 1905, cari au lovit adânc evreimeu 
rusă l-au impresionat mult şi atunci el publică o serie 
de articole: „Al. FHazevach”, apoi foiletoanele: „Gân- 
duri” şi „Comori spirituale”. Zeitlin luptă contra par- 
tidelor cari au invadat cu programe şi lozinci deșarte 
în ulița evreească, arătând că numai focul divin al cre- 
dinței poate salva poporul de pieire. 

H. Zeitlin trăeşte în Varşovia şi îşi conlinuă opera 
îmbogățind cu valori incomensurabile literatura ebraică. 


Mângăerile nopții 


Şi plânsul şi bucuria cea adevărată dau o luptă în 
timpul de „Tikun Haţot”. *) 


°) Rugăciunile din miezul nopţii pentru mântuirea lui Israel, 


www.dacoromanica.ro 


162 


Şi în şoapte mărturisesc existența unui „Tikun Ha- 
țot”, care nu necesită să stai la pământ şi să-ţi pui 
cenuşă pe cap. ! 

Locul potrivit pentru aceasta este vârful unui munte, 
de pe coasta unei păduri, şi vremea potrivită pentru 
aceasta e atunci, când lumea e învăluită în nouri şi 
stelele dispar ascunzându-se. 

Umbre întunecoase acoperă fața tuturor. Nu se văd 
pomii nici florile singuratice, şi nici o ființă solitară. 

Peste tot se întinde un văl întunecat. 

O linişte adâncă e în faţa ta, liniştea gândirii pure, 
liniştea creaţiei, liniştea veşniciei. 

N'ai în faţa ta nici o mişcare, freamăt, sgomot sau 
simţ, revoltă sau concentrare, ci totul există, trăeşte 
laolaltă. 

N'ai în faţa ta schimbări şi metamortozări, totul 
este adâncit în linişte. Tinzi a prinde cu gândul tău 
însăşi vieaţa, însăşi realitatea, însăşi veşnicia. 

Şi te adânceşti în această gândire şi te oboseşti ca 
să-i dai o formă, pentru ca să ţi-o faci de înţeles 
ție însuţi. 

Dar din depărtare ajunge la urechile tale ecoul 
atâtor glasuri, care-ţi amintesc de cursul vieţii per- 
manente. 

Acolo, acolo foarte departe de locul unde te-ai 
aşezat, murmură pârâul, susură isvorul, ciripeşte pa- 
sărea, se târăşte râma, şoptesc frunzele, se 'ntâlnesc 
vânturile. 


Şi atunci înţelege taina liniştei şi a mişcării laolaltă. 
Existența şi felul existenţei, taina vieţii, taina crea- 
țiunii şi a formei. 

Simţi atunci jalea şi veselia eternității. 


iţi povesteşte taina nopţii despre sângele curat, vărsat 
dela începutul lumii, despre sărmani şi cei jertfiți, 
despre mizerabilii şi înjosiţii, care de când s'au născut 
trăesc în jale şi trudă; despre durerile groasnice şi 
chinurile care continuă fără de sfârşit; despre jertfele 
cari cad în orice moment la dreapta şi la stânga ta. 

Această vreme nu e potrivită pentru entuziasm, ci 


www.dacoromanica.ro 


163 


pentru plâns, un plâns liniştit, un plâns veşnic, al 
veşniciei. 

Asculţi însă şi în taina nopţii eternitatea a tot ce 
ie sfânt şi curat, frumos și superb, tot ce e sublim şi 
înalt, toate simţămintele frumoase şi sfinte, toate actele 
şi operile celor nari şi sfinţi. 

Şi-ţi mai divulgă taina nopţii că totul se sinte- 
tizează, se uneşte, încât nu există un sentiment fru- 
mos, o voinţă bună care să se piardă, nici o dorinţă 
sfântă care să nu-şi găsească odată şi-odată un mân- 
tuitor. 

Inţelegi şi simţi că totul este pecetluit cu pecetea 
veşniciei. 

Şi, când Dumnezeu, lăudat fie El, ese din locul său 
pentru a se distra cu Zadikimii din Gan-Eden, atunci 
superiorii şi inferiorii se trezesc ieşindu-l în întâmpi- 
pinare, iar pomii din Gan-Eden îşi încep cântecul, atunci 
asculţi şi murmurul isvorului de lapte... 

Atunci simţi grozava suferinţă, jalea cea adâncă şi 
împreună cu ea, mângâerile sfinte ale frumosului su- 
perior. 


Cheia la cartea „Zohar“ 


Când soarele arabilor a început să se întunece şi 
când noaptea de întuneric a preoţilor negri din Spania 
a început să se întindă pe suprafaţa ţării; când evreii 
din Spania au început să uite „epoca de aur”, când, 
făclia lui Maimonide, s'a stins dispărând, şi apoi una 
câte una, faclele celorlalţi luminători ai Judaismului, 
atunci Dumnezeu trimise deodată o lumină strălucitoare 
şi s'a ivit cartea „Zohar”. 

Atunci când s'a stins lumina ştiinţei exterioare, s'a 
ivit deodată o lumină interioară. 

Ce este Zoharul? Este sufletul divin ce a aabot 
deodată din lumea înaltă a spiritualității pe pământ, 
pentru a se arăta oamenilor cu milioane de lumini şi 
umbre, culori şi nuanțe . 

Dumnezeu scoate o piatră prețioasă din coroana Sa 
şi o trimite pe pământ; piatra se sfărâmă răspândin- 


www.dacoromanica.ro 


164 


du-se în milioane de nuanţe luminoase, bucurându-se şi 
jucându-se cu miile de raze, venite din eternitate, 
pentru a lumina colţurile întunecoase şi pentru a sătura 
pe cei flămânzi şi pe cei doritori de lumină, pentru a 
reînvia şi a încălzi tot ce a stins ştiinţa cea rece şi 
întunecimea prostiei, greutăţile naturii şi răutatea oame- 
nilor. 

Zoharul este un amestec de adevăruri profunde şi 
fantezii, paradoxe, linii directe şi strămbe, drumuri 
drepte şi altele cari duc la rătăcire; descrieri clare, 
scomplecte şi armonit€ şi descrieri caraghioase şi stranii; 
robusteţea şi blândeţea copilului. Şipot năvalnic de 
apă şi şoapta plină de isvor, întunecimi de mister, pe 
scurt, o luciditate în adâncirea problemelor lumii şi 
teme adânci, la al căror final nu mai poţi ajunge, 
toate acestea se amestecă ca într'un vis turburător. 

Zoharul, din punctul de vedere al conţinutului este 
foarte bogat. Greu de ideia divinității, exterioritatea lui 
pare uneori nebuloasă. Cine vrea să destăinuiască ceeace 
e în cer, nu poate vorbi decât prin semne nebuloase şi 
neînţelese. | 

“Cartea Zohar e deschisă pentru toţi, dar foarte 
puţini sunt acei cari pot gusta din rodul pomului de 
vieaţă, aflător într'insul. Numai supraoamenii, foarte 
puţini şi rareori, pot pătrunde. Acolo unde muritorul 
neiniţiat rămâne la suprafaţa expresiei, omul Zoha- 
rului aude un cântec divin străbătând veşnicia. 

In cartea Zohar toate evenimentele, toate simbolu- 
rile şi ideile se învârtesc în jurul unei axe — Rabi 
Şimon şi societatea” sa. 

Dar şi pe acest Rabi Şimon cu societatea lui îl 
vedem par'că prin vis. Rabbi Şimon şi prietenii săi 
ne învaţă totdeauna, că cea mai mică mişcare produce 
vibrații animate în celelalte lumi. 

Nu numai porunci şi diferite obiceiuri arată divini- 
tatea, ci tot ce face omul, tot ce vede şi simte. Lucrul 
cel mai infim din câmpul «existenţei este o proclamaţie 
către om, care-l învaţă ca să părăsească tot ce este 
exterior, trupesc şi pământean peniru a se cufunda în 
vieața eternă a divinității. 


www.dacoromanica.ro 


165 


lată că şi omul s'a născut într'o formă trupească, 
exterioară, dar odată cu această formă trupească s'a 
născut şi o formă interioară. In această din urmă formă 
se oglindeşte soarta omului, bucuria şi tristeţea sa, 
fericirea şi nenorocirea, tot ce lucrează omul dela 
naştere până la moarte... 

Sunt trei noţiuni ce se cunosc şi se despart una 
de alta: trupul, sufletul şi Dumnezeu. Prin diferite or- 
gane ale trupului şi diversele sale stări, noi putem 
cunoaşte acţiunile sufletului; prin diferite manifestări 
sufleteşti putem cunoaşte diversele acţiuni ale dum- 
nezeirii, 

Insă pentrucă e imposibil să cunoşti sufletul numai 
prin trup şi divinitatea prin suflet, noţiunile îmbrăţişate 
de suflet şi divinitate sunt cunoscute şi necunoscute. 

Fiecare zi din vieața omului este diferită, are un 
suflet şi o lume spirituală deosebită. Zilele sboară 
în jurul omului ca umbrele. In fiecare zi când nu s'a 
făcut o operă bună, se întoarce la creator batjocorită 
şi ofensată. In acea zi în care s'a făcut o faptă bună 
se ţese omului şi sufletului său o haină de mărire. 
Când sufletul se desparte de trup el îşi îmbracă acea 
haină. 

Tot ce vede omul în jurul său, este simbol. 

Când omul observă ceva trebue să se gândească la 
acea lume spirituală arătată de obiectul simbolizat. 
Când omul vede un trandafir în culori roşu şi alb, 
trebue să ştie că trandafirul simbolizează ,„Keneset 
Israel”, care arată milă şi încredere. Aşa, omul trebue 
să se înalțe dela concret la abstract. In felul acesta 
Zoharul tălmăceşte simbolul cântecului păsărilor, sborul 
lor şi orice batere de aripă. 

Cartea Zohar se îndeletniceşte mai cu seamă cu 
trupul şi sufletul omului. Sutele de pagini din această 
carte, descriu mecanismul gândirii omului, însușirile, 
simţurile şi înclinările lui. Tot asifel, descriu în altă 
parte trupul „„omului” ,toate organele corpului, forma 
or, înfăţişarea lor în diversele lor nuanţe, toate semni- 
ficând înapoia lor lumi superioare, omul, aşa cum se 


www.dacoromanica.ro 


166 


înfăţişează simţurile noastre „avându-şi corespondenul 
în altă fiinţă superioară, 

Zoharul nu este numai alchimie biologică, ci şi o 
psihologie, de acelaş ordin, 

Zoharul ne învaţă să cunoaştem cu preciziune ţesu- 
turile corpului şi senzul corespondent lor în marele 
cosmos. _ E 

“Cartea Zohar, acest poem divin, descrie după cum 
am mai spus vieaţa lui Rabi Şimon ben lohai. 

Dar acest Rabbi Şimon ben lohai mare altă vieaţă 
în afară de cea de dincolo de realităţile noastre. Rabbi 
Şimon a murit şi ziua morţii sale este o zi de veselie. 
Sufletul se uneşte cu mireasa ideală într'o dragoste 
eternă. 


www.dacoromanica.ro 


MORDECHAI ZEEV FEIERBERG 
(4674—4899) 


M. Z. Faierberg s* născut în 1874 la Novgorod şi a 
murit în 1899. M. Z. Faierberg a fost educat în spi 
ritul vremii sale. A studiat Biblia, Talmudul, etc. A 
suferit de tuberculoză. 

M. Z. F. a publicat nuvele şi schițe în revistele 
»„Hașiloach”, „Hafejira”, semnând Hofni Baal Dimion. 
Nuvelele sale: „Hakamea Haegel”, „Lean”, „Baer>v”, 
„Hațelalim” sunt gustate şi azi cu multă plăcere de 
cititori. Inclinarea sa Spre misticism i-a fecundat mult 
fantazia. Lupta instinctului împotriva anumitor precepte 
religioase capătă la dânsul o înțăţișare mistică, unde se 
iciocnesc două forțe opuse şi invizibile. M. Z. Faierberg 
fı fost înzestrat cu un dar poetic foarte promițător, dar 
moartea îl răpi în floarea vârstei. 


Umbrele 


Lumea toată doarme, numai eu sunt treaz. 

Știu că lumea nu râvneşte la fericirea mea. Leneşii, 
cari stau întinşi pe paturile lor, socotesc că dânşii sunt 
cei fericiţi; cei mici la suflet cari se bucură pentru o 
fărămitură de pâine, pe care şi-o găsesc punându-şi 
vieaţa în pericol, nu cunosc decât munca şi truda pentru 
mâncare şi dormit. Cei cari aleargă după plăceri, cei 
cari sunt adânciţi în mocirla poftelor, îmbătaţi de plă- 
ceri şi pofte urâte, îşi bat joc de un nenorocit 
ca mine. Şi, în mine se trezeşte uneori o dorinţă 
stranie care îmi spune: Hofni, prostule ce cauţi aici? 
Dece cruţi somnul şi-l alungi din ochii tăi? Dece go- 


www.dacoromanica.ro 


168 


neşti plăcerile trupului tău? Cu toate acestea,-ştiu că 
eu sunt cel fericit. Nenorocit voiu fi atunci, când voiu 
dormi ca ceilalţi oameni, când voiu alerga după deşer- 
tăciuni, ca ceilalţi muritori... Căci umbrele se vor 
răspândi şi va răsări ziua. 

Ştiu că lumea priveşte Beth Midraşul meu ca pe 
o ruină: dar, vai, ce nenorocită e inima mea!... 

Toată lumea se strânge ca un singur punct în inima 
mea, iar inima mea € un punct mic în Beth Midraşul 
cel vechiu şi, când soarele se va înegri, se va întuneca 
şi pământul. 

Eu văd Beth Midraşul meu clădit în centrul lumii, 
din care se răspândesc raze de lumină peste tot... 

Şi noaptea... 


In timp ce necunoscutul îmi apasă inima şi când 
un farmec invizibil îşi varsă duhul său asupra mea, 
trăgându-mă într'un loc, către necunoscut, când simt 
că sufletul meu caută un fel de hrană ce nu va găsi 
în odaia de bucate; când simt că ochii mei plini de 
lacrimi îşi caută o floare mirositoare, ca să verse 
asupra ei picăturile de rouă — atunci fug spre Beth 
Hamidraş şi, între sumedeniile de umbre, mă desfăt 
la lumina unui opaiţ întunecos, încovoiat asupra cărţilor 
sfinte. + 

Si cărțile cele sfinte, desigur câ sunt sfinte... Iar 
dulapurile, ce pline sunt!... 

Nu ştiu ce explicaţie să dau acestui lucru şi, totuşi, 
acest lucru exisiă: sunt momente când nu văd deloc 
cărţi, ci oameni, generaţii; şi oameni de o înălţime 
uriaşă, a căror piele radiază lumină! Şi aceşti oameni 
ies din dulapuri, amestecându-se cu umbrele... umbrele 
negre... De sub picioarele acestor oameni curg pâraie 
de sânge.. .plânsul şi tipetele se urcă până la cer. 
In faţa lor se află un pârâiaş de lacrimi şi sânge... Şi, 
în fața mea şi în spatele meu, tot sânge... 

Lacrimi şi sânge! 

Şi aci nu sunt singur, sunt mulţi nenorociţi ca mine... 
Aci văd deşărtăciunea şi pustietatea din fața mea şi 
întunericul din urma mea... Aci nu sunt singur. Sunt 
mulți fericiți ca mine... Aci văd lumina şi binele din 


www.dacoromanica.ro 


169 


faţa mea, veşnicia şi frumuseţea din urma mea... Şi 
aci... ce largă e lumea mea... 

Aci voiu trăi şi acı voiu muri. Aci voiu îndura, tot 
aşa cum au îndurat sufletele care mă privesc din 
aceste dulapuri vechi şi tot aci sper, sper cum au 
sperat şi aceşti nenorociți. 

Şi în furtuna gândurilor grozave, care trimit valuri 
în inima mea, înegrind cu înfăţişarea lor neagră încă- 
perile sufletului meu, la vederea nesfârşitei batjocuri şi 
ruşini, a suferinței sufleteşti şi trupeşti, mi s2 trezeşte 
în inimă un duh de geniu şi forţă, mult mai mare 
decât acel ce şi-a clădit ruinele! Trăiesc şi există în 
dulapuri putrezite, între pagini mucegăite. 

Alal Israel” In timp ce alţii au îmbălsămat trupu- 
rile eroilor lor, ai îmbălsămat şi tu sufletele chinuito- 
rilor şi asupritorilor tăi; de aceea, trupurile lor au 
devenit piatră, şi sufletele tale, Israel, trăiesc şi există 
fălfăind ca umbre în aceste dulapuri stricate, între 
pagini mucegăite... Şi lăudat va fi acela care va strica 
paginile mucegăite, lovindu-le de o stâncă, pentru a 
curăța de pe ele colbul imens şi arătând întregii lumi 
strălucirea şi curăţenia lor. 


www.dacoromanica.ro 


HAIM NACHMÂAN BIALIK 
(1873—1934) 


H. N. Bialik cel mai mare poet ebraic dela Halevy 
încoace s'a născut la Rodi (Rusia) în 1873. In tine- 
refe a avut să suporte necazuri multe, tatăl său murind 
când dânsul era încă copil. Bialik și-a făcut studiile la 
leşiva din academia Wolozin. Mişcarea ",„,Hibat Zion” 
d-a influențat mult și Bialik a părăsit școala şi s'a sta- 
bilit la Odessa. Aci a început activitatea literară pu- 
blicând poezia „EL hatipor”, o poezie lirică în care își 
exprimă în accente calde dragostea şi dorința arzătoare 
pentru Zion. In curând Bialik fu numit „cântărețul re- 
nașterii evreeşti”. Poeziile sale au apărut în câteva ediții. 
‘Bialik a publicat și o serie de nuvele: „Arie Baal Guf”, 
„Safiach”, etc. Articolele lui Bialik numeroase din Has- 
chiloach erau foarte mult gustate. Ee e autor de manuale 
didactice. A cules şi orânduit în 4 volume legendele răs- 
pândite în Talmud şi Midraş „Col Agadot Israel”. 
După revoluția rusă Bialik s'a stabilit la Tel-Aviv unde 
a fost admirat de publicul evreesc. A murit la Wiena 
în urma unei operaţii în 1934. 


Măcel 


Ceruri! «1 

Zmulgeţi milă pentru mine! 

De esten voi un drum spre Dumnezeu 

Şi nu-l ştiu eu — 

Imploraţi, voi, ceruri pentru mine! 

Mi-e inima moartă şi nu mai am rugă pe buze 

Iar brațu mi-e fără de vlagă... nădejdea pe rug e 
Până când? Până unde, până când? 


Gâde, iată grumazu-mi — retează-l! 
Jupoaie-mă ca pe un câne, braţ ai şi topor 


www.dacoromanica.ro 


171 


Şi toată lumea te îndeamnă la omor — 

Iar noi — noi suntem cei puţini! 

lar sângele nostru 'ngăduit e să-l verşi 

Isbeşte, ţâşnească sângele, cald, 

Roşită ţi-e cămaşa de sânge de prunc şi moşneag 
In veci stigmat să fie. 


De s'o ivi dreptatea 

Atunci când n'oi ma fi 

Să-i fie'n veci tot rostul răsturnat, 

Şi cerul prăbuşească-se'n ticăloşia lumii; 
Doar voi, cinici ucigaşi, din prada asta 
Trăiţi şi vă sfinţiţi în sânge casta. 


Blestem celui ce strigă răsbunare! 
Astfel de răsbunare, Satan n'a făurit 
N'a făurit răsbunare pentru sânge de prunc, 
Ci sfredelească sângele genuna 

Să sape sângele întunecoase găuri 

Şi'n besnă mistue flăcări vii, 
Nevrednicele lumii temelii! 


Sub aripile tale ia-mă... 


Sub aripile tale ia-mă 

Şi soră tu să-mi fii şi mamă... 
O, lasă sânul tău să-mi fie 
Un reazim şi refugiu mie, -- 
Un cuib spre a fi adăpostite 
A mele rugi nenorocite. 


Vino'n amurg şi o să-ţi desvălui. 
A supărării taină grea... 

Se spune: este o tinereţe! 

Unde-i tinereţea mea? 

Şi înc'o tain'am să-i descopăr: 
Mi-e sufletul în mistuire... — 


Se spune că iubire există! 
Ce-o fi însemnând, iubire? 


Amar minţitu-m'aţi, voi stele! 
A fost un vis — ca toate fum... 


www.dacoromanica.ro 


172 


Nimica nu mai am în lume! 
Eu nu mai am nimic acum... 


Sub aripile tale ia-mă 

Şi soră tu să-mi fii şi mamă!... 
O lasă sânul tău să fie 

Un reazim şi refugiu mie — 
Un cuib spre a fi adăpostite 
A mele rugi netorocite! 


Noapte 


Stele strălucesc scânteind 

Şin bezna nopţii oamenii dorm greu — 
Priveşte la toate şi'n sufletul greu — 

E beznă, prietene, beznă... 


Răsar visuri şi se ofilesc 

Dau inimi în floare şi vestejesc 
Priveşte la toate şi în inima mea — 
Ruine, prietene, ruine... 


Şi toate stau smerite în faţa lumii 

Din mii de guri se'nalţă slava rugăciunii; 
Şi vorbele se 'ngână lâncezite 

Şi cad greoaie în ritmuri mohorite. 


Și nopţile — ah! cât de bezne şi triste se întind! 
Până şi luna palidă ştirbită, 

Şi dânsa cască, cască obosită 

Şi aşteaptă zorii, moţăind... 


Val şi Stâncă 


„Fă-mi, stâncă, loc! Spre ţărmul colţuros 
Se aruncă ’n clocot negrul val spumos 
Fă-mi, stâncă, loc! In suflet port mânii 
Şi-a mării ne 'nfrânate energii, 

Nu-i furia ce strigă cu turbare, 

Nici sub picior strivita răzbunare 

Ci-i sângele vărsat ce-şi cere plata 

Şi strigă: ceasul ţi-a sunat, fii gata! 


www.dacoromanica.ro 


173 


De simţuri gol, un sclav, odinioară 
Noroiul ţi-l spălăm de pe picioare 

De câte ori cu rânjet mi-ai strigat: 
Ce văicăreli de val încătuşat! 

Dar eu, săltând jur împrejuru-ți roată, 
In pulbere-am fărmat mândria-ţi toată; 
Vremelnic astupând sfârşitu-ţi, stâncă! 
Acuma vezi, şuvoaiele te-au prins, 

In pulbere te nărui — şi-am învins; 
Fă-mi, stâncă, loc — m'apropiu spumegos 
Al mării Domn zvârli trufia-ţi jos” 


Din somn tresare stânca. Văluri dese 
De neguri şi 'ntuneric se 'ntreţese. 

In strai de moarte, mută, solitară, 
Ea pare o icoană funerară. 

Ii tremură prin creţi lumini de lună, 
Fantastic nimb de raze o'ncunună; 
Suspină cânturi, vise'n aer zboară... 
Furtunile, ca valuri, omconjoară. 


Nicicând lovită crud de-un val rebel, 

Trufaşa stâncă tremura de el 

Oricât vuia, puternică tăcea — 

Dar astăzi suge măduva din ea. 

— Copil nebun, ce furii te-au cuprins? 

Cu forţă, cine fruntea ţi-a încins? 

Nu vrei, cântând la sânu-mi să te culci? 
Și nu mă mai alinţi cu visuri dulci? 

De ce vuești? Ce vrea mânia ta? 
Te-apropii spre-a mă desrădăcina? 
Cunoaşte-ţi bine forţa, val nebun... 

Tot stâncă sânt: în luptă te răpun! — 

„Mă cheamă răzbunarea! Traiul meu 
Durere-a fost şi plâns şi zvâcnet greu. 
O lacrimă mai eri, un strop de sclav, 
Azi pleacă-te puhoiului grozav! i 
Căci nu-mi mai târâi aripa’n noroi, 

Şi'n urma-mi vine-al apelor puhoi. 
Născutu-s din al spumelor noian 

Cu-adânc răscolitoru-i uragan. 


www.dacoromanica.ro 


174 


Puterea isbiturii el mi-a dat. 

Fă-mi loc. Oceanul mut s'a deşteptat!” 
Şi stânca amuți. 'Nspumându-şi ghiara, 
Gigantul val asupră-i s'azvârli. 

In sine prăbuşindu-se — ca ceara 
Soobita stâncă'n valuri se topi. 


"Mai spumegă al mării valvârtej, 

Şi 'ncet încet se 'nchise-al ei gâtiej. 
Iar unde-a fost al stâncii trist mormânt: 
Uşor şi clar un val se joacă'n vânt... 


Din „Meghilat-Haeş“ 


Toată noaptea vuiră mări aprinse şi limbi de foc sé 
ridicară către cer, deasupra muntelui casei. Stele fără- 
mițite cădeau din cerul înroşit de văpaie şi jar peste 
jar se prăvălise, topindu-se spre pământ. 

Şi-a asvârlit oare Domnul tronul său din înălțimea-i 
şi sfărâmatu-şi-a el oare coroana sa? Nouri, zdrenţuiţi, 
grei, înroşiţi de sânge şi foc, călătoreau pribegi prin 
imensitatea nopţii. Ei purtau munţilor îndepărtați, vestea 
mâniei Dumnezeului răsplătirii şi focul înverşunării 
(ale îl trâmbiţau stâncilor din pustie. Ruptu-şi-a el oare 
mantia-i de purpură şi risipitu-şi-a el oare bucăţile 
vântului? Şi un fior Dumnezeesc zgudui munţii în- 
depărtaţi iar stâncile pustiului se cutremurară. S'a arătat 
Iehova, Dumnezeul răsplătirii. 

Şi, iată, el e însuşi, în toată splendoarea sa! Liniştif 
şi majestuos şade el pe tronul de foc, în mijlocul mă- 
rilor de vâlvătae .Mantia e purpură de flăcări şi cărbuni 
încinşi e piedestealul său. O năprasnică mare de văpăi 
îl înconjoară ca coroane de flăcări mistuitoare. La ureche 
îi vâjie flacăra, ce soarbe nesăţioasă întinsul luminilor. 
Şi el stă liniştit şi majestuos, cu mâinile încrucişate 
pe piept. El scrutează cu privirea ochilor săi marea 
de flăcări şi le înteţeşte puterea nimicitoare, doar cu 
clipirea pleoapelor sale. 

Slăviţi pe Domnul prin jocul vostru, slăviţi pe Domnul 
voi hore de flăcări. 


www.dacoromanica.ro 


ŞAUL CERNICHOVSKI 


Saul Cernichovshi s'a născut în anul 1875 în Crimea. 
Cernichovski este considerat ca cel mai viguros poet 
ebraic. j 

Saul Cernichovski preferă mai totdeauna subiectele 
haturii şi ale dragostei. Aceste două se combină şi pa- 
sionează un tot armonic și trece drept leit motiv în 
foatii opera sa. Cernichovski e în acelaş timp şi națio- 
walist, are o concepție originală despre eroii evrei şi 
este un mare admirator al concepțiilor eleniste. 

Cernichovski nu se mulţumeşte cu spiritualitatea, el 
sperii că viitorul va aduce pace pe pământ „care va fi 
cultivat de toate popoarele deopotrivă şi peste tot va 
fi o armonie a firii. 

Cernichovski este un vestit traducător. A tradus din 
„Calevada” și „Ilavewata”, etc. 

Trăeşte la Tel-Aviv şi practică medicina. 


Credinţa mea 


Râzi, prieteno, râzi, de visurile mele, 

Aşa îţi grăesc eu, visătorul 

Zâmbeşte, căci încrederea mea în om e mare 
Incă mai cred în om 


Sufletul meu tinde spre libertate 
Nu l-am vândut viţelului de aur: 
Incă mai cred în om 

Şi în spiritul său puternic. 


Spiritul său va rupe cătuşele nimicniciei, 
Se va înălța în sfere sublime, 


www.dacoromanica.ro 


176 


Nu de foame va muri muncitorul: 
Pâinea sărmanului: libertatea sufletului. 


Şi în viitor mă încred, 

Deşi depărtată, va veni ziua 
ceea care va aduce pace 
Bună înţelegere între popoare. 


Va înflori din nou poporul meu 
Si în ţară va creşte o generaţie 
Fără lanţuri şi cătuşe. 

Lumina eternă va străluci. 


Atunci poetul va cânta un nou cântec 
Un cântec sublim şi frumos 

Şi florile mormântului meu 

Se vor oferi tânărului. 


Doruri 


Redaţi-mi tinereţea, vă implor, 
Veacul cântecelor, bucuria veşnică, 
Câmpiile de aur şi cerul senin, 
Zilele copilăriei şi copilăria raiului. 


Redaţi-mi visurile 
„Fermecătoare şi multicolore, 
“Fantazia mea le-a brodat, 
Incântându-mi inima. 


Redaţi-mi şi lacrimile 

O, dacă inima mi-ar înapoia 

Şi credinţa plecată, 

Şi necazurile, ce sufletul mi l-au întristat. 


Infloreşte din nou, copilărie-primăvară 
Intoarce-te, lucefere strălucitor ! 
Mai poate înflori stânca pleşuvă, 
Și Sadoma va mai fi reclădită? 


www.dacoromanica.ro 


177 


Şaul la „Ein-Dor“ 
(Baladă) 


Şi în bezna nopţii, fără arc şi sabie, 

Pe un cal sprinten, regele sosi la „Ein Dor”. 

Dintr'o casă se vedea o lumină palidă 

— „Aci locueşte”, i-a şoptit flăcăul 

— „Tu eşti vrăjitoarea?” — „Da, Mărite, iată-mă, 
Cu vrăjile tale, te rog, arată-mi umbra profetului!” 
Intuneric,,, foc înspăimântător... în colţ, cazanul, 
Fierbe amestecul şi numele diavolilor 

Ca şerpii ce se încolăcesc între ierburile din Başan, 
Se târăsc, se înalţă rotocoalele fumului 

Şi în cercul vrăjit, uns cu pucioasă 

Stă regele, cu inima svâcnind. 

Şi duhurile întunericului, diavoleşti, 

Stropi de sudoare curg şiroaie pe obraji 

Curajul l-a părăsit, sufletul e sbuciumat 

Inima svâcnind vesteşte moartea! 

Şi viaţa sa apare şi chipuri se perindă 

„Lasă-mă, lasă-mă!” şoptesc o rugă buzele, 

Şi regele îşi aminti de „,Ghena” tinereţea, 

Lumea primăvăratecă, cu soarele strălucitor 

Tablouri fantastice văd ochii lui, 

Câmpiii ntinse, oile la păşune,. 

Acolo, în tihnă, trăia ciobanul flăcău 

Şi oile sburdând treceau, prin faţa lui, 

O mare tristeţe îi apăsă pieptul, 

Lacrimile îi inundară tot gâtlejul, 

Un glas tunător se auzi puternic 

Fulgerul spintecă bezna nopții, 

— „Eu sunt profeteul, care te-am uns rege, 

Te-am luat din mijlocul mioarelor şi te-am aşezat în 
palate 
Dece m'ai scos din găuri putrede 
Şi mai adus în ţara vie? 

— Dece m'ai luat de lângă oi 

Şi dece mai aşezat pe tron? 
Mi-au slăbit toate puterile în furtuna războiului 
Şi fericirea casei a devenit apusă 


www.dacoromanica.ro 


178 


Filistenii m'au împresurat, svârcolirile morţii şi 
Duhul rău mă copleşi şi mă duce la moarte. 

Om al Domnului ! Răspunde-mi | 

Ce să fac? Căci Domnul m'a părăsit. 

De ce, vai, m'ai uns rege? 

Dece m'ai luat dela oi? 

Trufia şi nesupunerea ta le ocărăște Domnul 
Mâine veţi fi lângă mine, tu şi poporul! 

In zorii zilei fără arc şi sabie. 

Regele Saul se întoarce pe cal sprinten, la tabără 
Faţa-i palidă, dar inima neînfricoşată 

In ochi îi luceşte sfâșietoare desnădejdea. 


www.dacoromanica.ro 


A. REISEN 


S'a născut în 1875 la Kvidonov (Rusia). A funcţionat 
ca institutor în care timp a Scris versuri perfecte în 
idiş şi un mare număr de nuvele şi schiţe. Descrie mai 
cu seamă amărăciunile şi aspirațiile păturii de jos. 


In Ghetto 


E târziu... E întuneric. 
Ceaţa s'a întins, 
Toate dorm... Şi străzi, şi case, 
Visul le-a cuprins. 
Obosit, doar păzitorul 
Tropăe pe drum 
Și întunecat priveşte 
Casele acum. 
Colo'n aşternutul moale 
Şi nepreţuit 
Ah, ce bine trupul trudnic 
Şi-ar fi odihnit! 
Către cer durerea-şi spune: 
— Uită-te la mine! 
N'am nimic; păzesc, o Doamne, 
Doar averi străine! 


Luna 


Intr'o noapte, târziu, Haiki cojocarul iese în curte 
şi e curios impresionat. 

Afară e lumină, parcă ar fi ziuă. Şi casele aruncă 
umbre mari, întinse şi liniştite! Umbra lui chiar, e 
şi ea atât de mare, lungă şi lată! Pare, că ar fi şi 
ea o fiinţă omenească! Să fie miezul zilei, nu se 


www.dacoromanica.ro 


180 


poate: în stradă e o linişte atât de ciudată că-şi aude 
propria-i respiraţie, porţile caselor sunt toate ză- 
vorite, chiar şi zăngănitul sabiei străjerului îl aude. 
Ce însemnează dar această lumină? 

Intoarce ochii în toate părţile, ca şi cum ar căuta 
lampa luminată, care luminează atât de viu noaptea. 
Insfârşit ridică privirea spre cerul albastru împestriţat 
cu nouri mici, albi şi zăreşte în mijloc un cerc luminos, 
rotund şi neted... Cercul ăsta îi e parcă cunoscut, îl 
văzuse odată undeva... „Curios! ia stai, mi-oi a- 
minti eu...” 


Tot felul de amintiri din tinereţe încep să ţâşnească, 
să joace şi să sburde înaintea sa şi deodată îşi aminteşte 
de Hederul său, de înapoierea dela Heder, cântecele 
„Adonai Meleh”, „Oi, oi, hemeri”; îşi aminteşte apoi 
de Bet-Hamidraş: de rugile de seară, de ieşirea evreilor 
dela Bet-Hamidraş. Dar Evreii nu mergeau acasă, 
făceau cerc în curtea sinagogei şi începeau să se 
roage din nou. 


— Ei, e luna doar! sare deodată Haiki, ca şi cum 
şi-ar fi amintit de o poveste veche, frumoasă, pe 
care o auzise în Heder odată când ziua se îmbia cu 
noaptea... şi inima îi săltă de bucurie. 


— Luna, pe cuvântul meu, luna! strigă el tare. 
Of, of, of, n'am mai văzut-o... De când lucrez, deabea, 
deabea că am mai recunoscut-o... Dacă noaptea dormi, 
ziua lucrezi, slavă Domnului... 


Incepe să privească cu luare aminte la vechea cu- 
noştinţă, către care îi plăcea atât de mult să privească 
în copilăria sa şi mai cu seamă la nasul şi ochii ei... 
Incepe dar să-i caute nasul, ochii, dar nu-s. 

Rămâne mirat. Poate jura, că altădată luna avea nas, 
doi ochi; cum, nu ţine el minte?... Şi unde au dis- 
părut?... 

Face ochii mai mici şi caută. Luna rolundă şi clară 
alunecă liniştită, cu un zâmbet uşor, dar nasul, ochii 
nu-s... 

Haiki trebuie să se întoarcă în casă să se culce. 
Toată ziua lucrase din greu; şi apoi trebuie să,se scoale 


www.dacoromanica.ro 


181 


în zorii zilei, dar îl supără, de ce adică mar găsi nasul 
şi ochii... măcar nasul. Sau poate nu e aceasta luna? 

La gândul acesta, două lucruri îl înfricoşează! Intâiu 
dacă nu, e luna, atunci ce e? Apoi cum se poate ca un 
om să nu ştie care este şi care nu este luna... Dacă 
s'ar afla aceasta, toți l-ar crede nebun. 

Priveşte atent în sus şi caută... Dar în afară de unica 
lună şi câţiva nouraşi alburii, nu e nimic. 

Atunci asta-i luna! De fapt, e ca întotdeauna. Ar 
recunoaşte-o, dar parcă e despuiată. 

Fleacuri! Nu ştie el care-i luna? Cine nu ştie care 
este luna? Da, de sigur, că e luna... Şi simțind cum 
ochii i de lipesc de somn, vrea să se ducă să se culce; 
deodată însă gândul îl opreşte: totuşi unde-i nasul 
lunei şi ochii ei? Şi e foarte limpede amintirea că 
odată avea un nas şi doi ochi... 

Incepe într'adevăr să se neliniştească. Nu-i pasă, 
într'atât de faptul că luna a pierdut nasul şi ochii, 
cât faptul că nu ştie unde au dispărut. 

Poate că s'a schimbat în vremea aceasta cât n'a 
mai văzut-o. 

Trebuie s'o afle. De întrebat nu va întreba. Vor 
râde de dânsul. Dar o poate afla din cartea: „O lume 
cu lumi...” Acolo se vorbeşte despre soare, lună şi 
despre toate... Păcat că Sâmbătă citeşte cărți privi- 
toare la vieaţa politică, iar despre altele nu ştie nimic... 
In „O lume cu lumi”, îşi aminteşte el, se vorbeşte 
despre aceasta. A citit-o cândva, dar a uitat-o toată... 


www.dacoromanica.ro 


HERS DAVID NOMBERG 
(1876—1927) 


Născut în 1876 în Amşinov (Polonia). A murit la 
21 Woembrie 1927. A colaborat la numeroase publi- 
cafiuni ebraice şi idişiste. Nuvelele şi schițele sale 
conțin veminiscențe, îndemnuri la Muncă. Opera sa a 
apărut în ebraică; „Col Kitvei H. D. Nomherg” (2 
volume), iar în idiş în 5 volume. 


Dragoste şi ură 


— Ifi place Eretz Israel? 

— Imi place, iubesc această ţară sfântă, veche. O 
iubesc, deşi n'am văzut-o. O iubesc şi-mi amintesc de 
ea, tot aşa cum iubesc şi-mi amintesc de anii copi- 
lăriei, aşa cum voiu iubi şi-mi voiu reaminti de cerul 
roşu şi arzător din amurgul unei zile din luna Elul, 
când credinţa mea era în pace cu Dumnezeul stră- 
moşilor mei. Glasul Lui îl auzeam poste tot şi exis- 
tenţa I se evidenția în jurul meu. 

O iubesc cum a iubit-o Rabbi Jehuda Halevi, cu o 
dragoste plină de doruri. O iubesc când pleoapele 
ochilor mei se închid şi când un fulger umed îmi 
acoperă ochii — în momente inimoase „unice. 

— Limba ebraică o iubeşti? 

— Ọ iubesc. Iubesc trandafirii, crinii înfloriţi cu 
petalele deschise la soare, când înfăţişarea lor este 
întreagă, nevătămată şi când mirosul lor se răspân- 
deşte din plin; iubesc sunetul limpede, creaţia rotundă şi 
desăvârşită, Ebraica — iată o floare învoaltă, al cărei 
miros e plin şi a cărei înfăţişare e strălucitoare. 

— Dar poporul tău? Poporul lui Israel, îl iubeşti? 


www.dacoromanica.ro 


183 


— Poporul meu? poporul lui Israel? dacă îl iubesc? 
Poporul meu? aşteaptă te rog... evreii din Aşişoc, O- 
desa, Vilna şi Varşovia, aceşti negustori, cari duc o 
vieaţă mizeră, care-şi trimit odraslele în gimnazii 
străine — dacă îi iubesc pe aceştia? — nu, prietene, 
îi urăsc. 

Urăsc vieaţa lor, urăsc gândirea și mentalitatea lor. 
Urăsc înţelepciunea şi prostia lor, căci totul € întunecat, 
vătămat .S'a adeverit proorocirea profetului Isaia: „Dela 
talpa piciorului până'n vârful capului, numai răni şi 
vânătaie”... 

Dacă îi iubesc? — nu! Căci, ura împotriva mea 
însumi este ura față de acest popor. Nu pot uita 
nici un moment căderea şi mizeriile lui în vieață: o 
fiinţă nu se poate uita pe sine. Am oglinda în fața mea: 
privesc în ea şi găsesc dușmănia, amărăciunea. O ură 
neîmpăcată, amărăciune nesecată... 

Şi cu toate acestea... < 

Ascultă: dragostea mi-e scumpă, căci mi-e scump 
orice sentiment al inimei mele ;dar ura mea mi-e mai 
scumpă decât orice şi nimic nu poate fi egalat ei şi 
dacă va oferi cineva tot capitalul ce-l are şi îmi va 
-realiza toate dorinţele pentru ura mea, nu o voiu 
vinde. 

Căci ura mea este firul țesutului vieţii mele, este 
tesutul ce-l lucrez .Ce valoare am fără ea? Un om viu 
care mănâncă şi bea... 

Se poate oare vinde scânteia creatoare din inimă, 
conţinutul vieţii şi rostul ei? | 

Laudă, celor ce iubesc. Dar pe acei cari urăsc, 
binecuvântaţi-i cu binecuvântarea izbândei şi a cu- 
rajului, pentru ca ura lor să fie productivă. 


www.dacoromanica.ro 


SCHALOM ASCH 


Schalom Asch s'a născut în 1880 la Kutve (( Polonia). 
A fost educat în spiritul tradițional evreesc şi şi-a în- 
Sușit temeinic cultura ebraică. Asch este considerat cel 
mai de frunte scriilor evreu. El e tradus în mai toate 
limbile moderne. Debutul său literar au fost câteva 
nuvele și schițe apărute în ziarul „Der Id”. Apoi 
volumul „Intrun timp rău”, „Orăşelul”, „Rabi Şlomo 
Hanaghid”, „Kiduş-Haşem”, etc. A scris şi drame: 
„latza V'hazar”, „Dumnezeul răzbunării”, etc. El e 
foarte fecund şi e în ascensiune continuă. Trilogia sa 
„Moscova, Petersburg, Varșovia”, precum şi „Der Thilim 
Id” i-a crziat un prestigiu mare în lumea literelor. 


Pe ţărmuri străine! 


E Sâmbătă „după amiază. Orăşelul pare adormit. Pe 
bănci în faţa porţilor şed calfe de croitori cu gulere 
albe de sărbătoare şi privesc servitoare, care împodo- 
bite cu ce au mai frumos, — căci aşa se obişnueşte în 
zilele de sărbătoare, — se plimbă cuviincioase în sus 
şi în jos! 

Reb Anschel Weinbaum cetățeanul cel mai bine văzut 
în orăşel, trece cu nepotul său Idele la plimbare, spre râu. 
Părul său alb, tremură pe batista roşie pe care Reb 
Anschel şi-a legat-o în jurul gâtului. Barba lungă 
şi subţire flutură pe pieptul său rugând pare-se vântul 
să nu i-o smulgă cu totul, 

Reb Anschel merge tacticos, nu atât din cauza bă- 
trâneții sale, cât din cauza odihnei de Şabat: şi-a 
plecat capul său îmbătrânit într'o parte şi ascultă 
la cele ce-i povesteşte nepotul său: 


www.dacoromanica.ro 


185 


Idele, un tânăr svelt, poartă o haină de sărbătoare, 
ghete lustruite şi un guler scrobit, lux pe care numai 
un cetăţean bine situat şi-l poate permite. Tânărul îşi 
dă osteneală să-şi potrivească paşii săi repezi, mersului 
liniştit al bunicului său. Tonul blând şi potolit dă 
povestirii sale gravitate şi seriozitate. - 

Din când în când, răspund salutului trecătorilor şi 
întrerup astfel convorbirea. 

Şi continuă drumul până la sfârşitul străzii şi ajung 
la râul ,care străbate orăşelul. 

Un platou mare se întinde până la apă, plin cu grinzi, 
saci de făină şi cisterne. O căruţă fără cai stă aproape 
de apă; jos pe apă se află o luntre mare, aşezată 
ca o punte, spre căruţă; aceasta dovedeşte că lucrul 
a fost suspendat din cauza Sabathului. 

Evreii se plimbă după amiază pe malul apei 
şi privesc oglinda apei cu aerul unor cetăţeni li- 
niştiţi şi mulţumiţi oarecum de ei înşişi- Pe luntre stau 
nişte ţărani şi scot nisip din fundul apei. Femeile gătite 
cu cercei de aur, trec şi ele p'acolo. Una din ele po- 
vesteşte ceva trist, cu o voce plângătoare care din de- 
părtare se aude ca plânsul miresei înaintea cununiei. 
Jos lângă apă se bat băieţii din Heder şi îşi smulg unul 
altuia pălăriile, de pe cap, aruncându-le în apă. 

Reb Anschel şi nepotul său se aşează pe o grindă 
la marginea râuleţului, în jurul căruia domneşte o 
tăcere mormântală. Apa curge liniştit între maluri, se 
leagănă mlădios şi sărută prelung nisipul plajei! Pe 
apă totul este liniştit; luntrile şi bărcile nu se mişcă 
din loc. Un val urmează pe celălalt, ca şi cum ar şti 
că Sâmbăta nu se cade să facă sgomot şi tot curentul 
apei seamănă cu un cetăţean evreu în sărbătoare: după 
munca de şase zile îşi poate permite şi el să glu- 
mească puţintel Sâmbăta; sărută malul şi trage în 
onoarea Şabatului un mic somnuleţ!... 

Şi tânărul urmează cu povestirea sa: 

„Bunicule, acum optsprezece ani, evreii din diferite 
partide şi medici şi avocaţi, plecau spre „Eretz Israel” 
şi între ei a fost şi Reb Schmuel Mohilever. Şi când 
s'au văzut în ţara noastră şi-au înfundat capul în praf, 


www.dacoromanica.ro 


186 


sărutând plini de emoție ţărâna sfântă! Şi plângeau — 
era plânsul bucuriei, — şi-şi făceau sub cerul liber 
rugăciunea de „Minha”. Işi cumpărară primul cot de 
pământ şi îufiinţară prima colonie. 

„Aşa, aşa...” se miră bătrânul „,clătinându-şi capul 
şi îndreptându-şi iar privirea spre apă! 

„Sion, Sionul nostru, despre care este vorba în 
„Chumasch” acolo este, în zări depărtate... ţara în care 
au locuit evreii, copiii lui Israel, cum scrie în Huinasch. 
Acolo este o stradă acoperită de pietriş, înconjurată 
de brazi, ea duce spre Betlehem !Acolo este un mor- 
mânt, mormântul mamei Raschela, despre care scrie 
în Humesch, că tatăl nostru Iacob l-a clădit, că mâinile 
sale au așezat pietrele, mâinile tatălui nostru Iacob l-au 
clădit! Ş'acolo este grota pe care Abraham a cumpă- 
rat-o dela copiii lui Heth, cum scrie ,„Humaschul”. 
Pentru 400 taleri a cumpărat-o. Acolo sunt îngropaţi 
străbunii noştri, Abraham, Isac şi Iacob; şi cu 2i stră- 
bunele noastre sfinte. Oh, dacă s'ar putea să-mi car 
oasele mele bătrâne într'acolo!... 

„Sion, Sionul nostru, despre care este scris în „Hu- 
masch” suspină bătrânul, uitându-se în apă! 

Şi apa curge în zări depărtate, este apa noastră! 

x 


„Copilărie. Zi de vară. Rebe dă drumul copiilor din 
Heder, mai devreme ca altă dată... Se duc jos, la apă, 
după amiază târziu. Acolo e o barcă. El sare înăuntru, 
iar ceilalţi împing barca... El este acuma un bărbat în 
toată puterea cuvântului şi stă în gazdă la scorul său... 
Se plimbă încetinel pe râu... 

x 


E toamnă! Totul este trist, frunzele cad de pe pom, 
malul este umed... Apa trece zgomotoasă şi murmură 
înfuriată. El umblă aproape de apă şi gândurile îi 
zboară departe, departe, spre viitorul lui, la afacerea 
lui... Apa se izbeşte de mal... şi acolo se ridică un 
mal, rostogolindu-se în depărtare... 

„Tare a fost pământul, povesteşte nepotul — ,,1800 
(le ani a fost părăginită — 1800 de ani a aşteptat mama 


www.dacoromanica.ro 


187 


noastră, pe copiii ei cari tânjeau în Galut... Alte po- 
poare au vrut să profite de ea, au vrut să lucreze 
pământul ei, dar dânsa n’a lăsat să-i ia străinii fructul 
şi sângele ei... A vrut să rămâie pustie până ce copiii 
ei se vor întoarce la dânsa... Şi copiii se întoarseră! 
Şi ei udară pământul cu sânge din inima lor şi azi avem 
de acum 20 de sate în Sion. Fraţii noştri lucrează 
Pământul nostru...” 

Şi bătrânul şade şi ascultă... „Sion „despre care este 
vorba în ,,Chumesch” „Aicea stă un om cu un plug 
şi lucrează pământul. ...Şi acolo în Ierusalim stă Templul; 
Templul nostru mai stă încă acolo, un zid mai este încă 
conservat, zidul apusean, zidul plângerii... şi pomi... 
Şi aicea este Bethel, locul unde e îngropat tatăl nostru 
Iacob şi unde i-a apărut în vis Dumnezeu, precum 
scrie în ,,Chumesch”... Acolo stăteau evreii şi-şi aduceau 
jertfele lor... Veneau în pelerinaj. Atâţia evrei din de- 
părtări se întâlneau acolo şi aduceau fel de fel de lu- 
cruri cu ei şi un nor de praf se ridică pe străzile Ieru- 
salimului... Şi acolo este un zid şi încă un zid. Eu îi văd 
cu propriii mei ochi. Acolo stau evrei şi plâng şi se 
roagă lui Dumnezeu... Märit fie El... 

„Ah, Dumnezeul meu, de aşi căpăta barem un 
pic de pământ din „Eretz Israel”: mormântul meu!” 

Şi bătrânul privea spre apă. Acolo este apa şi acolo 
este podul de lemn... Şi aicea este strada, care duce 
la Lonkeschin, moşia bătrânului conte dela care cumpără 
el în fiecare an lâna mieilor. Din această stradă se 
poate zări tot orăşelul: e situat pe o colină şi se oglin- 
deşte jos, în apă... 

Şi el aude cum nepotul povesteşte mai departe cu 
glas încet: 

„Vezi bunicule, pământul nostru sfânt reînfloreşte; 
frații îl lucrează .cu sudoarea şi sângele lor!l...” 

Şi bătrânul se uită spre mal; un val se rostogoleşte 
peste pietriş. Aceasta este apa orăşelului, aşa se îră- 
mântă de o vecnicie... Acolo în faţa casei lui Rows s'a 
înecat Leibisch, corpul lui s'a descompus în apă, acolo 
este mormântul lui, Leibisch s'a prefăcut într'o păr- 
ticică de apă, într'un val... Şi îi se pare că fiecare 


www.dacoromanica.ro 


188 


val care se rostogoleşte peste plajă, este Leibisch... 
Leibisch cu camarazii lui înoată acolo în depărtare... 
Câte odată i se părea că aude murmurul apei, vocea 
plângătoare a lui Leibisch... Iată un val, el aleargă 
spre plajă. Leibisch salută şi înoată înapoi... In zări 
depărtate, într'acolo se duce ell... 

Bătrânul aruncă o privire asupra nepotului: un foc 
luceşte în ochii lui, inima lui bate, vocea lui tre- 
mură... Şi el povesteşte liniştit ca un erau tânăr, care 
s'a întors de curând din războiu. 

„Pe câmpiile Sionului locuiesc fraţii noştri şi ră- 
sună cântecile noastre!...” 

„Ce aspect au acolo câmpiile? Tot aşa ca cele de 
pe aici?” întrebă bătrânul. „Este acolo acelaş grâu?” 

„Da, exact ca aici, răspunse nepotul. „Sunt câmpiile 
noastre”, zise el cu foc, „acolo fraţii noştri lucrează 
câmpiile; ierburile, pomii, totul a fost plantat de fraţii 
noştri „este munca lor, grâul lor, sudoarea frunţii lor...” 

„Mi se pare că există pe acolo şi un fluviu... cum se 
numeşte?” 

„Iordanul nostru, iubitul nostru Iordan, care străbate 
ţara. Pe malurile lui au arat fraţii noştri pământul şi 
au privit în apele lui care se scurg în depărtare...” 

„Curge ca şi apa noastră de aici?” 

„Apa noastră?” zice nepotul. „Străină ne este apa 
aceasta, străinilor le aparţine, nu nouă. Sânge evreesc 
s'a scurs aici. Noi avem patria noastră în „Eretz Israel” 
şi într'acolo se îndreaptă dorul nostru...” 

„Departe este „Eretz Israel” murmură bătrânul, şi 
clătină capul uitându-se în zare. 

In depărtare, la marginea orășelului, jos lângă apă 
e cimitirul. Zidul s'a prăbuşit, se văd numai câteva 
pietre şi câţiva pomi sus pe colină. Acolo se zăreşte 
cupola sub care este înmormântat Rabi. Şi tot acolo 
se mai zăreşte o cupolă ce se oglindeşte în apă: e mor- 
mântul tatălui său; iar alături, un petec de pământ în- 
grădit unde se va odihni el însuşi odată. Lângă mor- 
mântul tatălui său este pregătit locul lui de veci... 

Bătrânul îşi ridică privirea spre depărtări... In zări 
îndepărtate se scurge şi apa... 


www.dacoromanica.ro 


189 


Aci, la malul acesta, va fi culcat, în pământul acesta, 
peentru vecii vecilor... Monumentul său se va oglindi 
în aceast ăapă şi această apă se va scurge în de- 
părtare... 

„Copilul meu” „zise bătrânul sculându-se. 

„Eşti tânăr, poţi vedea totul cu proprii tăi ochi, 

dar eu, eu sunt prea bătrân, copilul meu; eu stau 
cu un picior în groapă. Sa isprăvit, mă voiu mulţumi 
cu peregrinarea mea după moarte. 
“ „Suflete bătrâne, suflete moarte, vă veţi prăpădi cu 
toţii în deşert, voi servi ai Galuthului!” Tânăra gene- 
raţie va veni însă în „Ereiz Israel” își zise tânărul în 
sine!...” 

Bătrânul clătină din cap, ca şi cum ar fi aprobat... 

„Da, copilul meu, da...” 


www.dacoromanica.ro 


IACOV COHEN 


Iacov Cohen (Doctor în filosofie) s'a născut în 1880 
da Slufk (Polonia). Debutul său literar şi l-a făcut prin- 
îr'o serie de articole critice publicate în diverse reviste 
semnând cu pseudonimul „Akiva Wandorp”. 

In 1902 publică un volum de poezii „Sefer Haşi- 
rim” iar în 1905 apăru un al doilea volum de poezii 
foarte mult gustate de publicul cititor. lacov Cohen este 
un poet liric. D. Frișman îl denumise poetul pan- 
feismului. Intradevăr lacov Cohen descrie admirabil 
Și cu o artă originală natura cu ale ei privelişti eterne. 
In deosebi sunt gustate poeziile sale „Din cântecele 
zeloților”. A redactat și renumita colectie „Hate kufa”. 
Tpyăeşte în Eretz Israel unde îşi continuă activitatea 
poetică. 


Păsărica moartă 

O păsărică mi-a murit, © păsărică mică, iubită, 

Cum să nu plâng? 

In grădina înfloritoare a tinereții, sub un cireş tăcut, 
Ii voiu săpa un mormânt şi o voiu îngropa. 


Era o păsărică drăgăstoasă, pana gălbuie, ochiul perlă 
Şi avea un glas răsunâtor, în triluri: 

In zori însorite mă trezea cu triluri vestitoare, 
Proorocind mântuirea apropiată. 


Mi-am zis atunci: Incă puţin şi cântecul va izbucni, 
Cu putere, aducând cu el mântuirea, 

Se va cutremura lumea de trilurile păsăricii — 
Dar, iată, păsărica mi-a murit, a murit. 


Dormi în pace, păsărică scumpă! Mult timp 

Mă voiu duce la mormântul tău, 

Mult voiu sta şi mă voiu gândi decea zăbovit mântuirea? 
Dece te-a. stins aşa devreme? Dece? 


www.dacoromanica.ro 


191 
De ce plângi? 


De ce plângi, poete? 

Ascultă, cum bate inima veşniciei! 
Imprejur, vieaţa mișună, 

Existenţa toată dansează fortotind. 

In jurul tău spumegă marea tinereţii. 
Dece numai sufletul tău e atât de trist? 

Şi numai în sgomotul plăcerilor pământului, 
Găseşte inima ta tristeţea? 


Deplângi oare florile 

Ce se vestejesc? 

Cântecele păsărilor ce inundă lumea? 
Oare deplângi lupta veşniciei, 

Cearta apelor ce se încaieră 

Cu stâncile gigantice, 

Care le opresc calea? 


Plângi pe fiii lui Adam 

In inima cărora Domnul a sădit ura, 
Spirit răscolitor, nesăturată 

Plină de tină? 

Pentru că Domnul i-a înzestrat 

Cu o fărâmă de înţelepciune? 


Sau deplângi soarta ta, 

Pentrucă steaua ţi-a dăruit 

Simţuri îndoite, fantazia îndoită, 

Foc îndoit în inima ta. 

Ca să simţi lipsa şi să tinzi mereu, 

Ca să înduri durerea tuturora şi să  milueşii 
Pe săraci şi obijduiţi? 


Pe vârful colinei 
Privesc întinderea depe vârful colinei, 
Şi ochii mei cuprind liberi măreţia naturii. 


Ici, colea, numai la marginea răsăritului, câmpul e gol, 
pleşuv, 


www.dacoromanica.ro 


192 


Iar peste tot sunt sădiți zeci de mii de pomi, 

Pare că e o armată imensă, înarmată 

Ce aşteaptă ordinul comandantului pentru a porni 
înainte; 

Şi simţul unui comandant mă cuprinse o clipă, 

Pentru a striga: Inainte, Inainte! 

Dar îndată m'am răsgândit: poate, pe acest căcaank 

S'au aşezat în veşnicie cetăţeni? 

Şi priveliştea acestei păci sigure mă turbură, 

Sufletul meu binecuvântă atunci vieaţa poporului așezat 
în tihnă. 

M'am uitat la cer, din vârful colinei, 

Şi o lumină scumpă şi sfântă învălui natura, 

Albind cerul cuprins de o linişte măreaţă, 

Cu urmele nourilor rătăcitori cuprinse de flăcări; 

Şi acolo, la apus, în marea de raze aurii, 

La capul pădurii coboară soarele înflăcărat, 

Revărsându-şi farmecele pe câmpia întinsă. 

Şi atunci inima mea şopti: ca acest soare, 

Aş dori să-mi treacă vieaţa în măreție şi frumuseţe; 

Şi când goana vieţii mi s'o termina pe pământ 

Intr'o aureolă de raze aş voi să mă sting, ca un apus 

de soare! 

Singur păşesc în tăcere pe vârful colinei; 

Fantezia îmi sboară şi mă gândesc 

La sănul colinei, unde mă vor arunca urmaşii. 

Şi într'o zi de vară, la apusul soarelui, 

Când purpuriul regesc va împodobi norii din văzduh, 

Vor veni fecioarele, ascultând cuvântul sufletului meu, 

Cu jerbe de flori vor împodobi mormântul; 

Vor povesti cu lacrimi în ochi întâmplările mele, 

Și vor cânta cânteceie mele măreţe şi triste. 

Glasurile curate vor pătrunde în mormânt, 

Şi veşnic visând voiu dormi liniştit. 


www.dacoromanica.ro 


IOSEF HAIM BRENER 
(1881—4921) 


I. H. Brener s'a născut în 1881 la Hamtin (Rusia) 
i murit în Eretz Israel, în timpul turburărilor din 

21. : 

I. H. Brener şi-a început activitatea literară la 
ziarele „Hamelitz” (1899), „„Haschiloach” şi „Luach 
Achiasaf”, a descris vieata obijduiților. In nuvelele 
lui „Pentru un codru de pâine”, „Din Valea Plângerii”, 
precum şi în romanul „larna”, „In jurul punctului” 
întâlnim accente de dragoste caldă pentru toți cei care 
îndură pe pământ. 

In 1905, Brener s'a stabilit la Londra unde a în- 
temeiat revista „FHameorer” în jurul căreia s'au con- 
centrat o întreagă pleiadă de scriitori tineri. A scos 
apoi revista „„Revivim”. In 1910 s'a stabilit în Eretz 
și a redactat revista „ilapoel-Haţair”. A publicat in 
acest timp romanele „Micaan Umicaan”, „Bein Maim 
Pmaim”, „Schol-Vechișalon”, etc. 

1. H. Brener a desfăşurat şi o intensă activitate în 
ziaristica ebraică combătând sionismul micei burghezii, 
l. H. Brener a fost şi un critic de mare anvergură. 


Arie Lapidot 


Arie Lapidot trăieşte în Eretz o vieaţă originală, 
o vieaţă grea, o vieaţă model. EI, în vârstă de peste 
50 ani, lucrează ca un simbriaş la o muncă necunoscută 
de părinţii săi: un culegător de struguri, de portocale; 
lucrează cu târnăcopul, curăţă grajdurile şi curţile şi 
uneori chiar ajută la pază. Casa sa nu este încă ter- 
minată, e acoperită deasupra, fără a avea un interior, 


www.dacoromanica.ro 


vT 


pereții subțiri nu sunt tencuiți nici pe dinăuntru nici 
pe dinafară şi spre seară, când bătrânul se întoarce 
dela muncă, dacă nu zăboveşte la rugăciunea de Mincha, 
se ocupă uneori cu gospodăria şi cu aranjarea casei, 
ostenindu-se peste puteri. 

Cum s'a întâmplat această transformare în vieaţa lui 
Lapidot, e greu de lămurit .Mult face întâmplarea, mai 
mult nevoia, întrucâtva şi conştiinţa, dar mai mult 
spiritul şi încăpăţânarea. Dânsul era, într'adevăr, fiul 
unui sătean, având şi o înclinare deosebită pentru toate 
vieţuitoarele, dar părinţii săi erau negustori, ca toți 
evreii, întâi prin sate ,apoi la oraş. Educaţia lui Arie, 
dotat cu un suflet ales şi cu un deosebit talent, a fost 
identică cu educaţia celorlalţi copii de evrei talentaţi 
de acum 30 ani, odată cu naşterea ideii de Hibat Zion. 
Tânărul Arie a devenit după nunta sa un Maschil (in- 
telectual), ca un bun fiu al timpului şi a învăţat într'un 
institut, unde a plătit mulţi ani 3 ruble comitetului 
din Odesa, chiar după ce îşi pierdu dota într'o afa- 
cere proastă. Dar când plecă spre Eretz, după ce 
îşi pierdu postul de rabin de stat şi după ce îşi pierdu 
„orele' 'în birourile de emigrare din capitala jude- 
tului, ma visat, nici n’a putut să viseze să devină 
un muncitor ca astăzi. La venirea sa în ţară căuta un 
serviciu, dar nu putu găsi. El nu a îngroşat pleiada 
celor fără servicii, a încercat norocul său în altă parte. 
Şi după multe zile, când un prieten al său i-a propus 
un serviciu, ma mai vrut să primească. „Ce, sunt un 
solicitant de slujbe? Sunt un țăran”. Această credinţă 
minunată a făcut loc unei alte credinţe. „Munca e vieaţa 
noastră, ea ne scapă de nenoroc”. A auzit acest cântec 
de două, trei ori, în acele zile şi a fost influenţat. 
Familia sa caută hrană. Dar cu ce sunt ei mai de 
preferat şi, mai buni decât mine? Să lucreze şi ei 
ca dânsul şi să se mulţumească cu puţin ca şi el. Are 
el oare o anume îngăduinţă pentru aceasta? Desigur 
că da. Acesta e doar drumul său. In judecată nu există 
milă. Și oare în vieaţa de oraş există fericirea? 

Astfel Arie Lapidot s'a înhămat la căruţa vieţii sale 
celei noui şi, după cum mărturiseşte, nu s'a căit. „Aci 


www.dacoromanica.ro 


195 


trăesc ca un peşte în apă”. A căutat s'o convingă pe 
nepoata sa, la venirea ei în ţară, dar mie, care eram 
de față, mi s'a părut că el nu băga în seamă nici pe 
soția sa şi nici pe oaspetele său. 

In genere, Lapidot ca un om delicat, înzestrat cu un 
spirit deosebit, n'a vorbit de sine şi a evitat să po- 
vestească toate suferinţele ce le-a îndurat, precum şi 
acele evenimente din primele zile, când alerga după 
muncă, fără ca să fie primit, fiind bătrân şi sleit de 
putere, etc., etc. Dar toţi au ştiut aceasta. Se ştia de 
toţi, cât de mare era năzuinţa bătrânului Lapidot de a 
fi un muncitor harnic. El se căznea şi suferea când 
mâinile sale nu reuşeau o muncă anumită şi tot astfel 
era cunoscută . naivitatea ochilor săi adânci şi care 
dăunau în acelaş timp când se căznea să nu cază ca 
o povară asupra altora. 


www.dacoromanica.ro 


IACOV FICHMAN 


Iacov Fichman s'a născut în 1881 la Bălți. Iacov 
Fichman este unul din cei mai buni critici şi eseişti al 
literaturii ebraice moderne şi este cunoscut dease- 
menea ca un poet fin. Activitatea sa pe ogorul literar 
este foarte mare. A redactat revistele „Hador”, „Ha 
foje” precum şi „Biblioteca Ghedola”, care a editat 
cele mai de seamă opere ebraice. A mai redactat ne- 
vistele ,„„Moledet”, „„Netivot” şi marea revistă Ha- 
tekufa”. 

I. Fichman şi-a publicat o parte din opera sa în 
editura „Moria”. El este cunoscut ca un bun pedagog 
şi manualele sale sunt vestite. Keren Kayemet i-a în- 
credințat redactarea antologiei „Haaretz”. 

iAcum e stabilit în Eretz unde îşi continuă aċti- 
vitatea fecundă pe ogorul literaturii şi redactează revista 
penclubului palestinean „Moznaim”. 


Noami 

Nu e bine ca omul să-şi părăsească ţara 

In timp de restrişte, mântuindu-se numai pe sine 
Laudă aceluia care, în sărăcia patriei sale, 

Ia parte la durerea ei. Patria poartă în sânul ei 
Răsplata celor ce îndură şi împacă 

Pe credincioşi în clipe grele. 

Iar pe cei ce se îndepărtează de pământul său 

Il urmăreşte cu blestemul toată vieaţa. 

Ci femeia îşi urmează bărbatul. Aceasta este datoria 
Femeii, de când lumea, şi eu 

In tăcere l-am urmat pe soţul meu, 

Dar sufletul rămase aci, în acest cuib sărac. 


www.dacoromanica.ro 


197 


Nu odată, pe înserate, am urcat 

Munţi străini şi nevăzută de nimen: 

Ochiul meu privea la Bet-Lehem 

Orăşelul ce mă crescu, luminându-mi calea vieţii. 


Visuri nemuritoare 


Visuri nemuritoare dacă au înflorit 

Odată în suflet, veșnic 

Ja însoţi pe om. Şi, la moartea lui, 

Ecoul visurilor străbate lumea până departe. 


Şi în nopţile nedormite, când sgomotul 
Pământului amuţeşte pretutindeni 
Visurile ies din mormânt 

Şi cată molcome să prindă trup. 


Ele sboară ca păsărelele 

In jurul cuibului lor distrus 
Şi la inima luceatărului, bat 

La porţile inimei pustiite. 


Se trezește omul dimineaţa, 

Cu faţa palidă şi blândă, 

Ca şi cum frumuseţea visurilor 

I Sar fi așternut pe faţă, noaptea. 


www.dacoromanica.ro 


Dr. IACOB KLATKIN 


lakob Klatzkin Sa născut în 1882 la Kartosz-Brezi 
(Rusia). E fiul eruditului rabin Eliahu din Lublin. A 
studiat la universitățile din Strassburg, Geneva, Berna. 
Titlul și l-a obținut cu disertația „Das problem der 
Bewegung”. A colaborat la revistele „Hazman”, „Ha- 
șiloach”, „Haoghen”, „Maşuot”, „Hatekuja“ şi „Mi- 
klat”. A redactat ziarul „Freie Sionistische Blăler”. 

Iacob Klatzkin este un distins eseist şi critic. Con- 
finuă şi acum activitatea literară în Eretz Israel. 

1. K. a publicat şi în l. germană volumele: ,,Pro- 
blemele Judaismului modern” şi „Herman Cohen”. 


Galut 
Din problemele judaismului modern 


Hdmiţând că situaţia de drept în Galut ar mai per- 
mite încă o anumită menţinere şi desvoltare a judais- 
mului împrăştiat, admițând chiar, cam reuşi să îm- 
piedecăm asimilarea şi să conservăm în ţări străine 
şi în mijlocul popoarelor străine, civilizate, un judaism 
distinct de religie, adică deosebit de condiţiile şi res- 
tricţiile impuse de legea noastră religioasă — ce aspect 
va avea oare acest judaism, această curioasă unitate 
în pluritatea ţărilor? 

N'au să ne înfăţişeze diferiţii evrei împrăştiaţi printre 
alte naţiuni tot atâtea feluri de judaisme? Ebraica 
sau idişul vor putea constitui limba comună tuturor? 
Sau ne vom păstra şi în pluralitatea limbilor unitatea 
poporului? 

Ce formă naţională va fi determinată pentru această 
unitate lipsită de religie „de teritoriu şi de limbă? Şi 


www.dacoromanica.ro” 


199 


ce se poate spune despre indrituirea la o viaţă naţio- 
nală internă a acestei forme de existenţă? 


In cel mai bun caz toate sforţările noastre naţio- 
nale în Diaspora pot avea ca rezultat ca asimilarea 
moastră să rămână necompletă şi fără valoare; ca 
să se conserve un judaism lânced şi palid care lipsit 
de atributele naţionale se apropie de neexistenţă, ca 
să-şi poată duce traiul mizerabil, într'o izolare insulară 
şi în continuă defensivă faţă de națiunile străine, o co- 
munitate de oameni sdrobiţi sufletește, sfâşiaţi de con- 
traziceri neresponsabile, mistuiţi de conflicte chinui- 
toare. Toate digurile pe care ne silim să le opunem 
forţei naturale ale curentului asimilării în ţările Dias- 
porei pot cel mult să aibă ca efect producerea unei 
corcituri, care poate nu va fi destul de neevreească 
încât să nu se mai cheme evreu” dar care desigur 
nu va fi nici destul de evreească încât să mai merite 
numele de evreu”. Neapărat că trebuie să admitem 
că cu toată egalizarea exterioară şi amestecul intern, 
va exista o categorie de oameni desemnaţi cu numele 
de evrei şi deosebiți totdeauna de populaţia de baştină 
a ţărei, deşi încorporaţi de dânsa pe tărâm naţional 
cât şi cultural. 

Ajunge dar o trăsătură aproape invizibilă, o amin- 
tire slabă, o urmă încă neştearsă cu totul a originei 
evreeşti, un nas aşa zis semit, ca să treacă drept evreu. E 
destul o rămăşită a unui alt fel dea fi, care nu mai este 
totuşi un fel anumit de a fi. Indivizii sau comunităţile 
desrădăcinate de generaţii din sânul nostru şi plantați 
în mijlocul altor naţionalităţi continuă să fie încă 
priviţi ca evrei deşi nevinovatul lor evreism se măr- 
gineşte la aceea că vorbesc câteodată idiș, ba ajunge 
chiar dacă au făcut-o strămoşii lor. Evreii asimilați — 
o noţiune care nu se găseşte cu acest înţeles la nici 
un alt popor — ne apar nouă ca şi altora ca evrei 
cu calificativul de neevrei. Sunt persecutați de alţi 
evrei şi sunt sărbătoriţi de noi ca evrei, când produc 
ceva glorios. 


După cum ştim, trecerea la o altă naţionalitate, nu 
există pentru evrei. Şi evreii botezați sunt priviţi ca 


www.dacoromanica.ro 


200 


evrei; ca una din multiplele categorii şi trepte înlăuntrul 
judaismului ; ca evrei calificaţi „botezaţi”. 

Datoria acestei calităţi de a se mlădia şi întinde, 
datorită acestei confuziuni şi slăbiri a înţelesului no- 
țiunii de evreu s'a putut menţine un judaism modern, 
care nu mai reprezintă nici un adevăr evreesc. Este 
conservarea unei aparenţe: a unei existenţe fictive, după 
spulberarea conţinutului viguros al vieţei noastre şi 
după distrugerea formelor organice ale traiului nostru. 
Este conservarea unor membre care tind să se desfacă 
ca ceva întreg şi legat; a unei degenerări ca înfă- 
țişare a unei existenţe, sau a unei lipse de forme spe- 
cifice evreeşti. Este admiterea unei strâmbături drept 
caracteristică a fizionomiei noastre naţionale. 

Aceste flexibilităţi şi confuziuni a înţelesului no- 
țiunii de evrei îi datorim şi durata unei conştiinţe 
evreeşti fără existența evreească propriu zisă. 

Fără îndoială că naționalismul din Galut poate să 
continue cu succes în această direcţie a conservării. El 
poate opri şi împiedeca procesul de asimilare în sensul 
ca să nu dispară numele de „evreu” şi deasemenea de 
„evreesc”, indiferent de scăderea valorii înţelesului lui. 
Poaie salva un judaism naţional ca pe o antichitate 
sau seinn de pietate: un judaism care trebue cercetat 
şi stabilit cu microscopul, dar care totuşi e resimțit 
ca un element turburător şi care va rămâne cauza unui 
antagonism rafinat; un judaism ca accesoriu şi adus 
ca o nuanţă subtilă şi o umbră înlăuntrul naţiunii cu 
care e amestecat. 

Oare face să te lupţi pentru o fineţă naţională? 
Pentru o uşoară nuanţare a unui semn deosebitor, 
căruia nu-i mai corespund calităţi şi atribute naţionale? 
Pentru durarea unui judaism aparent? 


Judaismul nu-şi are în Galuţ viitorul său naţional. 
Cine vrea să-şi salveze sufletul evreesc ca să trăiascâ 
ca evreu integru, cine vrea să-şi apere copiii de desju- 
daizare, fie conștientă „fie inconştientă, trebue să aleagă 
soluţia plecării din ţările străine. Este alegerea celor 
fericiți! Dar şi evreimea legată prin blestem de Galut, 


www.dacoromanica.ro 


201 


poate să-şi îndeplinească funcțiunea naţională în di- 
recţia formărei unui popor în Eretz Israel. 

Palestina întinerită va fi încă timp de multe generaţii 
redusă la rezervorul naţional aflător în exil: Galutul 
va furniza materialul de construcţie căruia Palestina îi 
va da o formă. Palestina va lua Galutului cele mai bune 
forțe şi energii, iar nu-i le va da, aşa cum crede Achad- 
Haam, fructificându-l şi întărindu-l Din contra exilul 
va îndeplini oarecum funcțiunea îngrăşămintelor asupra 
pământului nostru istoric. 


Activitatea politică şi culturală în Diaspora trebue 
pusă în slujba scopului viitor în ţara proprie, trebue 
condusă în spiritul acestuia şi potrivit cerințelor lui. 
Fără această meuire Galutul modern nu e decât mi- 
zeria unui popor decivilizat şi o insultă a demnităţii 
noastre de oameni şi popor. Fără nădejdea însănă- 
toşirii definitive în ţara părinţilor noştri, fără perspec- 
tiva idealului palestinian şi anticiparea viitorului — 
naționalismul din Galut se poate compara cu munca 
lui Sisif. Nu înseamnă decât conservarea unei anomalii 
a unui antagonism inteern şi extera cultural, social şi 
politic; conservarea unei existenţe pline de conflicte, de 
imperfecțiuni şi absurdităţi care ne schilodesc iar pe 
alţii îi înfricoşează şi îi desgustă. 

Aşa dar s'avem deviza: Conservarea Galutului ca 
un mijloc de revenire în Palestina: o conservare în 
vederea unei renaşteri. Nu ne'nşelăm pe noi înşine, 
şi ştim că vom avea necontenit de luptat contra dife- 
ritelor puteri materiale sau intelectuale. Ştim că men- 
ținerea unui judaism modern în Galut nu este decât 
menţinerea unei anomalii naţionale. Ştim deasemenea 
că judaismul în Galut va trebui mereu ajutat, sprijinit, 
că va avea mereu nevoie de subvenţii „Dar noi nu 
punem doar temelia viitorului poporului aci, pe ruinele 
judaismului ci împiedecăm dărâmarea lui complectă 
în exil în vederea reclădirei în Eretz Israel. Este marea 
şi greaua ţintă a unor vremuri de încercare, de tran- 
siție spre o nouă formă de vieaţă naţională. Şi orice 
rezolvire a chestiunei evreeşti în Galut —egalizare în 


www.dacoromanica.ro 


202 


faţa legii şi acordarea de drepturi — nu e decât o 
rezolvire provizorie. 

Tot ce este artificial, prea conştient şi voit în această 
existență naţională în Galut ,nu trebue să ne ducă 
în eroare asupra țintei noastre :punctul ei de vedere 
este norma naţională a viitorului. Vrem să ridicăm 
judaismului, care odată cu sdruncinarea bazei sale 
religioase ameninţă să se dărâme, şi să-i luăm 
pietrele încă bune de întrebuințat pentru nouă şi 
puternica clădire a poporului. Ştim că opera noastră 
de regenerare nu poate avea în ţările Diasporei aczeaş 
acele ale ridicărei naţionale a unui popor care se 
bucură de unitatea teritorială, care ridicare se'nde- 
plineşte în consecinţă în condițiuni naturale. Dar noi 
suntem „pe drum” — aşa dar avem de îndurat toate 
ostenelile lui. 

Recunoscând neturburaţi anomalia existenţei noastre 
în Galut trebue totuşi, ba cu atât mai mult, să inter- 
venim energic prin orice mijloc pentru naţionalizarea 
Galutului. Numai opunând o rezistenţă neobosită for- 
telor străine, influențelor lor vizibile şi invizibile; numai 
înfruntând curagios ispitele egalizării cu poporul în 
mijlocul căruia trăim, putem tinde să menţinem în 
împrăştierea lui poporul nostru. 

Existenţa noastră în Galut e dintr'un anumit punct 
de vedere o stare permanentă de răsboiu. Nu suntem 
totdeauna conştienţi de aceasta deoarece e o stare care 
durează de optsprezece veacuri. Este lupta necontenită 
Contra lumii străine înconjurătoare care ameninţă să ne 
înghită. 


www.dacoromanica.ro 


A. A. KABAC 


A. A. Kabac s'a născut în 1883 la Smargon (Rusia). 
Tatăl lui era rabin modern și i-a dat pe lângă educația 
religioasă, o seamă de cunoștințe generale. A studiat 
apoi la Berlin, Paris şi Perna vinde şi-a luat doctoratul 
în filozofie și psihologie. 

În 1905 a publicat primul său roman ,,Levada” 
(singură) apoi romanele „Daniel Sprunov”, ,„Hanitza- 
hon”, „Ahava”, „Meal Hamigdal” şi un mare număr 
de nuvele; în urmă a publicat trilogia istorică „„Șelomo 
Molcho”. 

Romanele lui Kabac sunt citite cu nesațiu și sunt 
joarte iubite de tineret. 

In opera lui Kabac se oimdesti vieafa evreească, 
cu frământările și necazurile ei. O atentie deosebită dă 
Kabac mișcării sioniste, a cărei doctrină e desbătută 
de eroii romanelor sale. Kabac e stabilit la Jerusalim 


unde funcționează ca profesor de limba ebraică în liceul 
Schiller. 


Șelomo Molcho 
(Fragment) 


Tot drumul, Șelomo Molcho, se clătina pe spinarea 
măgarului, în stare de toropeală. Căldura cea mare şi 
liniştea dimprejur revărsau asupra sa somnul oboselii. 
De ambele părţi ale măgarului, se mişcau două legături: 
deoparte, sabia, pălăria de pluş şi colierul de perle, 
de alta, lanţul de aur cu briliantul, ciorapii de mătase 
şi câteva cărţi — întreaga sa avere. 


www.dacoromanica.ro 


204 


După câteva ore de călărie, Molcho se bucură, că a 
reuşit în fine să ajungă în locul atât de dorit, Işi 
plimbă ochii pe cer şi pe munţii dimprejur — munţii 
din Canaan, — goi, pleşuvi şi arzători. Pe înălţimea 
unui munte ,ca un ciorchine, ou uriaş al unei păsări 
legendare, străluceau casele din Țefat, cu o albeaţă 
de zăpadă, Sfântul Țefat e atât de înalt, curat şi stră- 
lucitor. Se scaldă în soare şi se oglindeşte tot, în 
vale şi în depărtări!... 

Cu sufletul sbuciumat şi-a iuţit paşii, grăbindu-se 
să se urce pe pământul din Țefat, să soarbă aerul, 
în tovărăşia sfinţilor de acolo. 

Ca un drumeţ al mărilor, care râvneşte spre ţărmul 
ce-l cheamă cu lumini înveselitoare... 

Sfârşit al peregrinărilor şi sbuciumărilor sufleteşti... 

Molcho şi-a spălat mâinile şi picioarele, pregătin- 
du-se să intre în oraş. I-a părut rău, că haina nu-i e 
călcată şi că nu-i e curată cămaşa, ci mototolită. Şi-a 
îndreptat gulerul larg şi alb al cămăşii peste haina de 
catifea, a scos o pereche de ciorapi de mătase şi pantofi 
de pluş. Din legătura doua, a scos, în cele din urmă, 
o pălărie de pluș negru cu un colier de perle şi cu 
o coroniţă în jurul ei, lanţul de aur cu diamantul şi 
sabia împodobită cu aur şi argint. Timp îndelungat, 
luni întregi nu s'a atins de aceste obiecte. Şi le-a 
păstrat pentru o zi însemnată, pentru sărbătoarea cea 
mare, ziua încheierii legământului de dragoste şi cre- 
dință cu Dumnezeul Atotputernic.. 

Şi-a pus pălăria de catifea, s'a încins cu sabia şi 
şi-a atârnat lanţul de aur: aşa o să apară la porţile 
sfinte din Țefat şi va sta cu smerenie în faţa profeso- 
rului său; aşa va sărbători încheierea legământului 
cu Dumnezeu, isbăvirea sufletească şi renașterea spi- 
rituală, 

Din toate ferestrele şi găurile se iviră capete; pri- 
viri, cari arătau admiraţie, mirare şi frică, i se aruncau 
din toate părţile. In fața şi înapoia lui, răsăreau în- 
văţăcei. Fiecare căuta să-i arate locuinţa rabinului Iosef 
Karo şi toţi îl însoțeau. Au trecut prin uliţi şi curţi 
strâmbe şi întortochiate. Din ferestrele şi uşile caselor 


www.dacoromanica.ro 


295 


ieşeau capete de femei, care întrebau în arabă, spaniolă 
şi ebraică. Băeţii ştiau numai un singur răspuns: 

— Spre casa Rabinului Iosef Karo. 

Şi Molcho înainta descurajat. Viziunea cea mare 
purtată în inimă la sosirea sa în Țefat, a murit deodată. 
Realitatea era posomorită faţă de visul său. 

Posomorii a intrat în curtea cea mică pavată cu 
pietre. Gardul şi pereţii casei din interiorul curţei 
erau văruite într'o albeaţă albăstruie, curată şi tristă. 

Fu întâmpinat de o femeie în vârstă de 30 de ani, 
a cărei faţă era tristă şi bolnăvicioasă, exprimând amă- 
răciune, Văzându-l pe Molcho în grupul de băeţi, se 
sperie la început. Dar îndată îşi recapătă curajul, 
gonind cu ţipete ascuţite pe băeţii din curte. Când 
Molcho rămase singur, îl întrebă cu o voce destul 
de supărată încă: 

— Ce doreşte Domnul? 

— Doresc să vorbesc cu Domnul Rabin. 

— E ocupat. 

— Am o chestiune foarte importantă... trebue să-i 
comunic neapărat... 

— Mai târziu! Mai târziu! Invaţă acum, nu pot să-l 
întrerup. 

— Te rog! spune-i, te rog, Eminenţei Sale, dom- 
nului rabbi. Sunt un oaspe venit dintro țară înde- 
părtată., .din Portugalia. 

— Eşti evreu? 

— Da! Da! Evreu.. .mă numesc Şelemo... Şelemo 
Molcho... răspunse el cu bucurie. Se apropie mult de 
femeie şi îi şopti: 

— Spune Eminenţei Sale: sunt un maran... din Por- 
tugalia, refugiat aci în Eretz Israel, la Ţeiat. 

Femeia dispăru, dar într'o clipă se întoarse făcându-i 
semn să intre. 

— Domnul este călător? poate un trimis? sau... 
întrebă bătrânul, poftindu-l să se aşeze lângă el. 

— Nu, nu exclamă Molcho, par'că ruşinat, vreau 
să mă stabilesc aci. 

— Pentru a face negoţ? 

— Nu, nu! 


www.dacoromanica.ro 


206 


— Inţeleg... Sufletul dumitale doreşte să înveţe Tora? 

Această întrebare îl turbură pe Molcho şi mai mult: 
Pentru ce şi-a ros picioarele, ca să ajungă la Ţefat? 
Ca şi cum ar fi prima dată când îşi punea întrebarea 
asta. Tora a învăţat-o la Lisabona, Tora a învăţat-o la 
Constantinopol, la Smirna... Cum să explice bătrânului 
scopul venirii sale încoace? Multe zile, mulţi ani, a 
visat să ajungă la Ţefai. Tot timpul, drumul său era 
hotărît şi precis. Acum, prin ce miracol, odată ajuns 
la locul idealului său, nu găseşte un cuvânt să explice 
rostul venirii sale încoace... 

Incepu să bâlbâe: - 

Am venit încoace.. .la voi... în dorința de a mă uni 
cu cei din societatea Domnului. 

Rabbi scrută cu privirea sabia şi lanțul de aur cu 
briliantul care-i atârna, pe piept, şi apoi îşi aruncă ochii 
visători asupra lui Molcho. Privirea îi era fixă, în- 
gheţată. Se gândi Molcho că nu-i înţeles şi adăugă: 

— „Acel ce locueşte în Eretz Israel, e ca şi cum ar 
avea un ideal, un Dumnezeu. lar eu apropierea sa o 
caut. N'am ştiut drumul pe care să-l apuc. Eu cred 
că aci.. 

Din camera alăturată despărțită de o perdea subţire, 
se auzeau tot timpul glasuri, şoptiri şi cântarea unor 
oameni care învaţă Tora. Acum par'că glasurile s'au 
înmulţit, mişcările oamenilor cu tusele deopotrivă. 

— Mă aşteaptă cu Pugeuunica: discipolii mei... a 
spus Rabbi Iosif. 

— Bine. Mă voiu duce şi eu. 

Rabbi Iosif îl măsură cu privirea, ca şi cum ar fi 
fost turburat. Molcho se miră şi nu înţelese turburarea 
bătrânului. 

— Nu, nu, dragul meu! spuse Rabbi Iosef, caşi cum 
s'ar fi scuzat, astăzi nu... astăzi nu... du-te... aşteaptă. 
La cine să te trimit? E o problemă grea, foarte grea, 
la care din discipolii mei aş putea să te îndrept? La 
Rabbi Moşe Kordivero? Nu. Acesta a intrat, acum, în 
interiorul salonului şi afară de el nu mai vede nimic, 
nimic... Asteaptă! La Rabii Moşe Alşich? Acesta este un 
savant... Cunoştinţe nemăsurate, nu! nu se potriveşte 


www.dacoromanica.ro 


cu tine... e miop... uite, că am găsit!... strigă el cu 
bucurie. La Rabii Selomo Alcabeţ ai să te duci... E 
adevărat că nu mă mulţumeşte... nu e sârguitor... A 
apucat pe altă cale... şi tu trebue să înveţi, să înveţi, 
să înveţi... să-ţi însuşeşti o seamă cu cunoștințe... Cu 
toate acestea te vei duce la Rabi Alcabeţ, Acest om 
a intrat înnăuntrui salonului, dar se mai uită şi în 
afară... Să-i spui în numele meu că trebue să te 
împrieteneşii cu el şi că e obligat să te îndrumeze... 
In ceeace priveşte numele tău, ţara din care ai venit... 
mu e nevoie, nu trebue deocamdată să povesteşti nimic... 

Molcho fu cuprins de un sentiment straniu, mistic. 
Cuvintele lui Rubbi erau, pe alocuri, neînţelese. Nu 
pricepu dece i-a vorbit la persoana doua şi dece trebue 
să-şi ascundă numele. Cineva nevăzut îi şopti în ureche, 
că din această seară începe pentru el o vieață nouă. 
- Sa ridicat să plece. Lumina apusului de soare de pe 
vârfurile munţilor s'au reflectat pe fața lui palidă, i-au 
aprins ochii, l-au entuziasmat. Devenise un iluminat... 
Piatra briliantului răspândea scântei. 

A ieşit. La uşă par'că îl mai auzea din spate, pe 
bătrân vorbind. Se întoarse. Bătrânul stând locului, 
îi spuse: 

— Semnul? Semnul, vrei semnul, Rabbi Selomo? 
va veni dela sine. 

* 


Colţul camerei, în care a stat bătrânul, era plin de 
umbre. De acolo i se păru figura bătrânului mică, atât 
de mică, întocmai ca a unui copil .Din partea ferestrei 
deschise se vedea vârful muntelui, acoperit de flăcările 
apusului; jumătatea de jos a muntelui era învăluită 
într'o umbră de noapte neagră, foarte neagră. Şi muntele 
însuşi era atât de înalt, puternic, groaznic! 


www.dacoromanica.ro 


ITHAK DOV BERCOVICI 


Itzhak Dov Bercovici s'a născut în 1885 la Slofk 
(Rusia). A căpătat în copilărie o educație tradițională 
evreească studiind Talmudul şi mai ales Agada. In- 
Hluența Agadei se resimte în mai toate scrierile lui l. 
D. Bercovici. 

I. D. Bercovici a funcționat ca profesor de limba 
ebraică la Lodz. A publicat în 1903 nuvelele: „Erev 
lom Kipur”, „„Malcut” şi „Moşke Hazir” care a fost 
premiată de ziarul „Hatzoje”. 

I. D. Bercovici sa stabilit apoi în America şi îm- 
preună cu socrul său,. scritorul Schalom Alechem, s'a 
înapoiat în Europa, vizilând Italia, Elveţia şi Germania. 
In timpul răsboiului sa întors în America şi a redactat 
revista „„Miklat”. I. D. Bercovici a tradus cu măesirie 
opera lui Schalom Alechgm în ebraică. l. D. Bercovici 
este cântărețul orășelului ce dispare, dar el reuşeşte 
în accente lirice să desvălue realitatea evreească şi 
figurile lui bine conturate, înalță un cântec trist, adânc 
omenesc. 


Țara patriei mele 


Ziua aceia era frumoasă de minune. O zi albă de 
iarnă foarte senină. Soarele vărsa strălucirea lui pe 
acoperișurile caselor şi asupra zăpezii munţilor şi asupra 
gheţei abundente încărcată pe crăcile pomilor. Fumul se 
târăşte şi urcă din coşurile acoperişurilor cu lene şi e 
linişte. Nici un vânt nu-l mişcă din loc.. Deasupra 
lui zboară ciori negre care ţipă. E ţipătul dimineţii, 
întăritor, dispar în dosul munților şi liniştea nu e de- 


www.dacoromanica.ro 


209 


ranjată ca şi cum au coborit farmecile lumii întin- 
zându-se pe câmpiile învelite în albul zăpezilor şi 
într'o răceală liniştită dela un capăt la altul. In acea 
dimineață am ieşit şi am stat pe pragul casei mele. 
Munţii din jurul meu erau înveliţi într'o pâclă subţire 
albăstrie „casele şi grajdurile au întunecat cu umbrele 
lor stratul gheţei proaspete care acoperea drumurile. 
Am stat visând şi ascultând la chemarea inimii mele şi 
plin de reverie asupra mea însăşi şi la vederea acesteia 
gândind şi socotind drumul meu. Drumul meu era 
departe, mai departe decât munţii cari înconjurau oră- 
şelul liniştit. Deodată am părăsit zăpezile albe, călcate 
de picioarele mele când eram încă copil şi mergând 
atunci în căutarea vocii mamei mele pierdute; deodată 
am ieşit din oraşul meu liniştit. Deodată s'a întâmplat 
aceasta şi colţul înalt al morii cu vapori care se afla 
la marginea oraşului a scos după mine flueratul ei 
strident şi fumul ei abundent, negru, mia acoperit de 
ochiul oraşului şi de atunci am deveenit pribeag cău- 
tându-mi mereu un adăpost. De atunci sunt cuprins 
de vânturi reci cari suflă în golul lumei. 

Era o minune în ochii mei că acest lucru s'a în- 
tâmplat în decursul unei singure zi şi a unei nopți! 
Au venit oameni străini lipsiţi de ştiinţă cu topoare şi 
lopeţi şi era atunci o zi înourată, înspăimântătoare, o 
ploaie torențială, cu nori grei şi negri, aceşti oameni 
au rupt uşile cortului meu, au pătruns în interiorul 
liniștei mele moştenite de strămoşii mei, cu răcnete săl- 
Batice, grosolane, lipsite de gust. 


www.dacoromanica.ro 


NACHUM SOKOLOV 
(1860—1936) 


N. Sokolov s'a născut la Wisgorod (Rusia) în anul 
1860. N. Sokolov este cel mai popular şi iubit scriitor 
ebraic. Activitatea sa literară şi ştiinţifică e vastă. S'a 
distins ca critic, jur alist, poet, nuvelist și foliotenist. 
N. Sokolov a redactat cotidianul ebraic „Hatzefira”, 
antologiile: „Haasif” , „Sefer-Hoşana”, a întemeiat apoi 
organul „Haolam”. Sokolov a colaborat la toate revis- 
ele şi periodicele din timpul său: „Hamaghid”, „Ha- 
șiloach”, apoi „Moznaim”, „Ketuvim”, etc. Sokolov cu- 
noscând perfect multe limbi a colaborat şi la revistele 
engleze, germane, poloneze, ruse tc. N. Sokolov era un 
fenomen literar şi a uimit intelectualitatea prin vasta lui 
productivitate în toate domeniile literaturii şi ale istoriei. 

Ultimele opere de proporții mari sunt: „Istoria Sio- 
nismului”, „Işim” (portrete) etc. 

N. Sokolov a fost și un conducător de elită, a co- 
laborat cu Herzl şi a fost câțiva ani preşedintele orga- 
nizafeii sioniste mondiale. A murit în 1936. 


Naționalismul 


Sunt, pe lumea noastră, plante, pentru care soarele 
e o adevărată binecuvântare; sub scutul său călduros 
şi luminos, ele se înalţă, înmuguresc, înfloresc. ro- 
desc. La răsărit şi la apus, spre miază-noapte, spre 
miază-zi, pe pământ gras sau pe stepe nisipoase, — 
plantele acestea sunt supuse aceleiaş puteri, ale luminii 
şi ale căldurii .Incercaţi, bunăoară, să schimbaţi felul 
de a fi al unui trandafir, mutându-l din locul, în care 


www.dacoromanica.ro 


211 


se află; — dacă nu piere pe dată, viețuitoarea aceasta 
roză şi parfumată se va adapta noilor condițiuni de 
viaţă. Instinctul, care o sileşte să se desvolte fără 
întrerupere, forța, care sălăşlueşte într'insa şi o în- 
deamnă să se conserve, — o învaţă să se mlădie, să 
se adapteze celor din jurul ei, fără ca să se bur- 
zuluiască şi fără ca să facă vreun rău; dar, în pofida 
acestei adaptări, floarea nu se va deosebi de semnele 
ei, cari cresc pe cu totul alte meleaguri. Soarele a 
toate iubitor, care risipeşte viaţă şi putere peste toți 
trandafirii din lume, îi dărueşte, şi ei acestei mici 
vietăţi, din belşugul lui de lumină şi căldură, după 
cum şi asprul îngheţ, care revarsă întuneric şi amorțire 
pretutindeni, o va înţepeni şi pe ea. Dacă o smulgi 
din locul ei, — ea prinde rădăcină pe alt teren. 
Blestem asupra celor ce o smulg, pentru că ei în- 
cearcă să nimicească ceeace a fost plămădit din mâna 
Domnului, dar mai puternic şi mai grozav, apese ble- 
stemul asupra acelora cari altoiesc şi preschimbă, pri- 
cinuind corcituri degenerate, căci e preferabil cel ce 
distruge față de cel ce strică, amestecând şi amestecă 
stricând. Rămâie mirtul —mirt, trandafirul — tran- 
dafir, şi — crinul — crin. E loc, pe lumea lui Dum- 
nezeu, pentru toate plantele, şi varietatea formelor, 
a trăsăturilor, şi a culorilor e taina măreției firii. 
Nimic nu e mai sublim decât frumuseţea naturii, în 
varietatea formelor ei; nimic nu înlănţue cu mai multă 
putere decât tonurile variate şi, totuşi, ale unei or- 
chestre care armonizează sunetele a diferite instrumente. 
Fiecare, — după legea sa fundamentală, potrivit naturii 
şi structurii sale, — tinde înspre vieaţă, înspre liber- 
tate, înspre splendoare, înspre frumuseţe, înspre dra- 
goste, Toate particulele se îmbină, toate se reunesc 
întrun singur şi mare TOT, fără ca să se oprime, 
fără ca să se asuprească una pe cealaltă, fără invidie, 
fără violență, fără intenţii nelegiuite, ca, de pildă, 
aceia care sună: „Eu şi cu el, nu încăpem pe aceiaş 
lume”, şi fără prosteasca aroganță care susține: „Eu 
— şi nimic în afară de mine”; — dar, în acelaş timp, 
fără spirit reptil, fără tendinţa nebunească de a nimici 


www.dacoromanica.ro 


212 


formele distincte, fără travestiri mincinoase şi intere- 
sate, şi fără fapte maimuţăreşti. Fiecare făptură e 
frumoasă, în felul şi după firea ei, minunată, în nă- 
zuinţa ei înspre perfecţiune, sublimă, atunci când urmă- 
reşte ceva, şi când se apropie tot mai mult de scopul, 
pe care propria sa fire i l-a fixat. Un pumn de praf, 
o rază de soare, caldă şi luminoasă, — şi planta se 
împodobeşte singură şi împodobeşte specia întreagă; 
nu amestecați, însă, între ele speciile, care există şi 
se desvoltă, ca să nu nimiciţi suprema splendoare a 
clipei „Inceputul din nimic” (Bereschit), ca să nu 
distrugeţi „tabloul isvorului frumuseţii şi al simbolului 
purității. E mână dumnezeiască în fiecare din ele şi 
nimic mare dreptul să le pângărească... 


x 


Eram un singur popor, pe când ne aflam pe pă- 
mântul nostru străvechiu, un singur popor am fost 
dealungul întregii noastre istorii, care e mai mare 
şi mai impunătoare decât aceea a ori cărui alt popor; 
ca un singur popor, ne consideră Tora noastră; ca 
un singur popor, ne-a fixat caracterul singular al rasei 
noastre, care a fost „ca nici una alta de separată, 
izolată şi neamestecată; ca un singur popor, au plă- 
mădit durerile patriei şi ale neamului, tradiția stră- 
moşească şi ereditatea noastră națională; ca un singur 
popor, ne-au considerat legiuitorii noştri şi profeții 
moştri, precum şi obiceiurile noastre, şi sărbătorile 
noastre, cari în cea mâi mare parte sunt amintiri 
istorice. 

1x 

Unii oameni ,sımt de părere că ideia națională pro- 
voacă ura între națiuni; numai că acesta este destinul 
şi cursul normai dl oricărei idei bune, ori de câte ori, 
ea este răstăimăcită şi ori de câte ori raţiunea e împinsă 
până la ultima limită. 

Ce anume vrem noi? Să extindem influenţa noastră 
asupra altor neamuri? Să încălcăm drepturile altora? 
Fireşte că nu! E, doară, un principiu fundamental în 
doctrina noastră evreească, acela care sună: „Să nu 


www.dacoromanica.ro 


213 


faci altuia ceeace nu vrei să ţi se facă ţie!” Nici măcar 
în închipuirea noastră, nu purtăm gândul de a atinge 
dreptul altor neamuri. Noi nu voim decât să forti- 
ficăm existenţa noastră, să refacem vieaţa noastră, 
să reinsufleţim ceeace ne-a mai rămas. 

Sunt, în genere ,două căi, în activitatea naţională: 
Una porneşte, dela ins spre colectivitate, şi cealaltă 
face drumul inevrs dela obște la ins. Pe primul dintre 
cele două drumuri, se încearcă a se corecta faptele şi 
a se desăvârşi trăsăturile moral eale insului, ale di- 
verselor grupe „ale Comunităţilor şi a le apropia de 
năzuinţa întru perfecțiune şi de ideile urmărite, ceeace 
fireşte, trebuie să ducă, în cele din urmă, la înnoirea 
vieții întregii colectivități, pe cel de al doilea drum, 
se încearcă a se împrăştia, în masse, ideile cele noi, 
cu ajutorul literaturii şi al propagandei orale. 

Intreabă unii: „Ce iubeşti mai mult: Zionul sau 
pe Israel?”. Ca şi cum, o sentinţă divină, un ordin, 
şi o necesitate de neînfrânt, ar fi statornicit că una 
trebuie neapărat să stea înaintea celeilalte, că ele 
amândouă pot convieţui că ele se neagă una pe cealaltă, 
concurându-se între ele. Intreabă aceşti oameni, pe 
ori care architect experimentat: „Ce anume precum- 
păneşte: Temelia, sau zidul? Stâlpul sau traversele? 
Uşile sau ferestrele? Poarta sau acoperişul? Şi care, 
anume, e materialul „care are întâietatea: Cărămizile 
sau varul? Piatra sau cimentul? Lemnul sau fierul? 
Şi cine e mai important: Cel care lucrează planurile 
sau cel care sapă fundamentul? 

Ascultând asemenea întrebări, arhitectul ar pufni 
cu siguranţă, în râs. Pentru că toate aceste elemente: 
Stâlpii şi traversele, lemnul şi fierul, şi a. m. d., sunt 
la fel de importante pentru el. 


E 3 


Scopul e: Renaşterea lui Israel şi desvoltarea sa 
nezăgăzuită, potrivit naturii şi specificului său. Re- 
naşterea lui Israel înseamnă: Reînvierea a tot ceeace 
a fost bun şi util, frumos şi etic, în vieaţa lui Israel. 
Inseamnă: retrezirea tuturor potenţelor noastre sufle- 


www.dacoromanica.ro 


214 


teşti. O asemenea desvoltare va duce poporul nostru, 
cu necesitate, tot mai înainte şi nu înapoi. Năzuinţa 
noastră e să redeşteptăm întreg neamul evreesc, pentru 
ca să capete putere de rezistenţă, pentru ca să poată 
exista şi înflori. 

Scopul € unul şi acelaş, însă căile „mijloacele, instru- 
mentele sunt deosebite şi variază după loc şi după 
talentul colaboratorilor. 

Idealul, însă „unifică pe toți ce se străduiesc în 
numele lui şi în favoarea lui şi îi reunește sub o 
singură lozincă: renaşterea lui Israel. 


www.dacoromanica.ro 


ZALMAN ŞNEUR 


Zalman Şneur s'a născut în 1887 la Scalov (Rusia). 
Părinţii săi, extrem de fanatici, au vrut să-l educe într'o 
„ieşiva” dar Şneur fugi la 13 ani la Odessa unde a fost 
încurajat de H. N. Bialik. S'a stabilit apoi la Varşovia, 
unde și-a tipărit poeziile în revistele redactate de Friş- 
man. Z. Şneur şi-a câştigat un renume cu poemele 
„Matana” şi „Maorei Breşit”. Locueşte la Paris. În 
1924 a apărut volumul de poezii „Gheşarim”, „Wilna”, 
„Hezionot”, etc. 

Z. Şneur este absolvent al facultății de științe din 
Paris. 

Opera poetică a lui Şneur este mai toată presărată cu 
ideile şi problemele vieţii, în toate manifestările ei, 
şi este din această cauză un adevărat conti- 
nuator al poeziei ebraice, care în esența ei, înclină spre 
rațiune. Z. Şneur este înzestrat cu o vastă fantazie, 
pe care o combină cu o măestrie soră cu ideia. Șneur 
îmbogățește zi cu zi arta poetică ebraică cu valori 
artistice incomensurabile. 


Idealul omului 


Va părăsi odată omul 

Răsboaiele sângeroase, răsboaiele între fraţi 
Şi cu natura uriaşă 

Va porni la un războiu veşnic. 


Va lupta cu natura 
Stăpână pe pământ 
Indărătnică vieţii, 
Impotrivindu-i-se cu trufie. 


www.dacoromanica.ro 


216 


Şi se vor ciocni cele două forţe 
Şi se vor răsboi uriaşii. 

Voința omului — spiritul înalt, — 
Forţele naturii puternice. 


Secole multe se vor încăera 
Rostogolindu-se ca nişte mingi, 
Forțe noui se vor naşte 

Și vor dispărea în vălmăşag. 


Dar la sfârşit va învinge omul. 
Totul se va supune voinţei sale 
Şi natura îi va sluji 

Cucerită şi resemnată. 


Toţi monştrii mării eterne 

Il vor asculta înfricoşaţi 

Și ca păsările soarelui 
Intreaga existenţă va jubila. 


Singur 


Nu doresc ca străinul să se amestece în visurile mele, 
Cântecul inimii mele doresc să mi-l cânt singur; 

In inima mea isc şi înmormântez 

Scopul simţurilor mele, broderia cântecului meu, 


Mi-e scump cântecul când fierbe în sufletul meu, 
Umplându-l cu înălţarea singurătăţii tainice şi lumină 
Iar când isbucneşte sălbatec, viu, inundând inima altora, 
A murit, e mort pentru mine şi îl dispreţuiesc. 


Cântecul veşniciei 


Se revarsă glasuri, se contopesc 
Laolaltă suspine şi cântece 
Isgonite din inimi sângerate, 
Creiate de suflete tinere, 


www.dacoromanica.ro 


217 


Se contopesc suspine şi cântece, 
Isbucnind puternic spre văzduh, 

Târând întreaga existenţă 

Intr'un amestec de cânt şi plâns şi se topesc. 


Cântă inimi şi plâng 

Cât dăinuiesc, până se sting. 

Din putreziciunea lor altele se nasc 

Mai mari şi mai bune ca ele 

Și iarăşi se înalță cântecul între creaţie şi 
putreziciune. 


Viaţa 


Deşartă e vieaţa cu sgomotul şi frumuseţea ei, 
Pentru acel ce o caută şi o jindueşte o vieaţă întreagă. 
Oriunde s'ar uita, îi lipseşte un crâmpei 

Ca să-şi împlinească dorinţele. 


Şi inima i se mistue în flacăra dorințelor, 
Imbătrânit găseşte la picioare aruncate 
Comorile căutate, 

Luminile, florile... 


Goală îi este inima de caldele dorinţe. 
Priveşte obosit şi cu milă la ele 

Şi amintindu-şe de dorurile neimplinite, 
Se întristează şi din nou le jindueşte. 


Atunci vine moartea şi îl ajută, 

Adormind în tăcere ultimul său vis. 

Lumea deşartă a întregii sale vieţi 

O înlocueşte fulgerător un bulgăre de pământ. | 


www.dacoromanica.ro 


DAVID ŞIMONOVITZ 


D. Şimonovitz s'a născul în 1886 la Bobrosc (Rusia). 
A absolvit Universitatea din Werțenberg ca licenţiat 
în filosofie şi limbi orientale. Actualmente e stabilit 
în Eretz ca profesor la liceul din Tel-Aviv. 

David $Şimonovitz a început activitatea literară în 
„Luach Achiasaf”. redactat de Bialik, n colaborat la 
„Hapoel Hațair” redactat de Brener. Operile sale: „Eși- 
mon”, „Saar Udemama”, „Sefar ha idiliot”, sunt răs- 
pândite şi foarte mult gustate de cititorii ebraişti. 

D. Șimonovitz a fost influențat de Nietsche şi Byron, 
opera sa conținând în bună parte reflexii despre „W elt- 
Schmerlz”, dar idilele sale precum si cântările sale de 
călătorii pe mare, în pustie, îl așează în rândurile 
marilor poeți ebraişti din zilele noastre care descriu 
vieața actuală a evreilor din Eretz în toate manifestă- 
rile ei. 


Deasupra oceanelor 


Deasupra oceanelor se înghesuesc grupuri de nouri, 
Pe munţii de păcură clocotitoare se întind zăpezi 
uriaşe ; 
Intre crăpăturile întunericului se sbate o corabie 
singuratecă 
Păsările furtunii se adună şi se 'nvârtesc în cercuri. 


Dar pe malul pustiu mai strălucesc razele dulci ale 
soarelui: 

Roşietice şi delicate se 'ntind pe nisip, 

Pe corturile pescarilor clătinate de vânt 

Se răsfaţă razele milostive aducând şoapta mângâierii. 


www.dacoromanica.ro 


219 


Singur rătăcesc, legat de lumină şi umbră, 

Şi mă lupt, suspinând, între lanţurile a două lumi 

Intunericul mai ţese firele tăcute în sufletul meu 

Dar vijeliile şi furtunile mele lăuntrice şi-au pornit 
țipătul liberator. 


Șimşon 


Ard nisipurile: s'au roşit de căldura 
Cerului albastru. Un vultur din văzduh 
Pe stârvul unui măgar în linişte se lasă. 
Prin viile din ,„,Timna”, leşinat de arşiţă 
Păşeşte Şimşon sub soarele dogoritor. 


Pieptul e încordat, mâna e de fer... 

Pământul crapă de abundența sevei, 

De flăcările arşiţei absorbite... 

Pe viile tăcute un răcnet se rostogolește... 

Şimşon zâmbeşte: „Glasul meu, glasul sângelui meu, 


Pe malul unui pârâu uscat mugeşte o vită 

Se grăbesc şopârlele între spini şi mărăcini, 

Şimşon zâmbeşte: ,Glasul meu, glasul sângelui mea. 
In învălmăşala nopţilor şi a zilelor — 

Leule, n'ai să-l amuţeşti !” 


El a sfâşiat leul în două — şi în mâna-i — nimic -— 
Dar inima îi svâcneşte de prea plinul vieţii, 

In sângele lui clocoteşte încă furtuna... 

Somnul beat se întinde în viile din Timna 

Leşinat de flăcările veşniciei. 


www.dacoromanica.ro 


ITHAK KATZENELSOHN 


I. K. sa născut în 1886 la Karetitz (Rusia). Lo- 
cuiește în Lodz şi e profesor la gimnaziul evreesc. A 
scris foarte mult. In editura „Tuşia” au apărut 2 vo- 
lume: „Dimdumim”, „Bahurim”, „Bigvulot Lita”, „Ga- 
lut”, „Anu Haim Vemelim”, „Hanani“ (piesă), „Cocha 
şel Mangina”, etc., etc. A tradus o seamă de opere din 
diferite limbi în ebraică. 

I. K. este înzestrat cu un dar poetic popular, poeziile 
sale sunt uşoare şi tineretul îl cântă cu nesaf. 
Katzenelsohn este creatorul romaniei ebraice. 


Steaua 


Tremură'n văzduh o stea, 

Şi străbate uliţa o fată. 

Dece tremuri, stea, atât de mult 
Şi dece atât de palidă e fata? 


Amândoi s'au îndrăgit de mult 
Şi se întâlnesc în timpul noptii. 
„Scump luceafăr, vino pe pământ!” 
„Urcă sus, la mine!” Spune steaua. 


Intr'o noapte dulce, liniştită, 

Când e ceasul dorului puternic, 
Pieptul desgolit, porneşte faia 
Şi se opreşten fața dragostei. 
Steaua s'a aprins atunci pe cer 
Şi s'a năruit îndată la pământ 
Ingrozi, stingându-se fecioara 
Ce, de ghiaţă, la pământ căzu. 


www.dacoromanica.ro 


221 
Tristeţea 


Soarele apune printre flăcări 
Şi pe rug e fumul zilei mele 
Şi speranţa mea astfel se stinse 
Visul meu muri în agonie. 


Iară noaptea este mută, mută 

Nu spune nimic, nimic n'aduce — 
Tot aşa de mută mi-este jalea 

Tot aşa mi-e inima tăcută. 


Mâine lumea o să se topească 

Şi'n sclipiri de soare o să se scalde 
Poartă în inimă un sbucium veşnic 
Şi suspinul meu nu mai sfârşeşte. 


www.dacoromanica.ro 


IACOV ŞTEINBFRG 


Iacov Steinberg s'a născut în 1886 lângă Kiev. Lo- 
cuește în Eretz. lacov Steinberg este considerat în lite- 
ralura ebraică, ca poetul cel mai original. Volumul său 
de poezii „,Sonele din cafenea” a însemnat ceva nou 
în poezia ebraică, a cărei motive erau luate din natură 
și orășelul evreesc. l. Steinberg este un poet liric. 


Volumele: „Sefer Hasatirot”, „„Meholot”, ,,Bediluk- 
Hamenorot”, „7 zohoraim”, au jost apreciate de critică. 
E o nouă etapă în poezie. 

I. S. este şi un bun prozator, descrie mai cu seamă 
vieața din Eretz: „Sirat Haavoda, „lerusalim”, etc. 


Dumnezeule, clădeşte! 


De printre neamurile şi împărăţiile Nordului şi Apusului, 
Cu spiritul minunei Tale, am fost sorociţi aci. 

Noi, cei în visuri şi bresle uniţi, 

Noi, ziditorii cu lopata şi cărămida. 


Doamne, clădeşte nostru, cum am clădit 

Câmp după câmp, zid după zid; 

In sufletul nostru binecuvântarea porunceşte-o, te rog, 
Până se va umple de har şi forţă inima fraților noştri. 


Sufletului înspăimântat, ce-i folosesc forţa și gândul? 
Ce mântuire, — dacă inima la răsvrătiri se întoarce? 
Mâna noastră a mântuit ce-a avut d epret 

Acum ca şi atunci: sufletele noastre rătăcite. 


www.dacoromanica.ro 


223 


Doamne, lecuieşte, te rog, boala noastră, căci mult 
am îndurat, 

Pe cerul tău de fier şi pe pământul tău de piatră; 

Și numai atât te vom mai ruga, numai asta ne mai 


trebuie 
Intăreşte cu har şi forță inima fraților noştri. 


www.dacoromanica.ro 


S. I. AGNON 


Era o vreme când în cercul literaturii ebraice se 
aprecia numai acea literatură unde își găsea expresiune 
tot ce este omenesc, motivele evreeşti fiind disprețuite. 

S. I. Agnon influențat de literatura scandinavă a pus 
capăt acestei concepțiuni. S. 1. Agnon este acela care 
a găsit tocmai în motivele evreeşti, motive general 
umanitare. 

Prima sa nuvelă a fost „Agunot” (Femeile părăsite), 
apoi nuvela clasică „Ce e strâmb se va îndrepta”. 
Opera aceasta a jost tradusă în multe limbi. A publicat 
apoi volumul „Hachnasat Calakh”, „Bidmi-iameiha”, etc. 
Opera lui a apărut într'o mare editură americană. Agnon 
are meritul de a fi descoperitorul sufletului ebraic. 
Agnon este considerat ca cel mai bun prozator şi cu- 
noscător al folkiorului evreesc. 


Povestea lui Rabi Gadiel Copilul 


` Rabi Gadiel copilul se născu ca o recompensă pentru 
tatăl său, care în tinereţe învăţă pe fiii lui Israel, Tora. 

Şi când se născu el, era aşa mic, încât nu se putea 
recunoaşte dacă avea figură de om. 

Când ajunse la vârsta învăţăturii, începu tatăl să-l 
înveţe poruncile şi frica lui Dumnezeu şi-i făcu un 
mic „talit”, îi tunse părul la mormântul lui Rabi Simon 
ben Jochai în ziua de Lag B'omer şi nu-i lăsă decât 
cârlionţii de pe tâmple . 

” Il ducea cu sine în buzunarul hainei sale la înalta 
academie, dimineaţa şi seara, ca să spue: „baruch hu, 
uvaruch semo” 1) şi „Amen”. 


1) Binecuvântat fie el, și binecuvântat fie numeie ei. 


www.dacoromanica.ro 


225 


Şi copilul striga cu toată puterea, că se cutremurau 
pragul şi uscioarele uşii de tăria vocii sale. Dar nimeni 
nu ştia de unde venea glasul, căci Rabi Gadiel era 
în buzunarul hainei tatălui său. 

Când ajunse la vârsta scrisului şi cititului, îl aşeză 
tatăl pe capul cutioarei de tabac, deschise Tora din- 
naintea sa şi-i tălmăci cuvintele Dumnezeului viu. Il 
învăţă Tora până ajunse copilul să ştie să citească şi 
să traducă după cum e scris. 

Şi astfel făcea el progrese în învăţătură, cunoscu 
Scriptura, Mişna, Halachot şi Hagadot, Talmudul ba- 
bylonean şi cel ierusalemitean, Sifra şi Sifre, Tosefta 
şi Mechilta, Cartea Creaţiunii, Alfabetul lui Rabi Akiba 
şi Cartea Gestalt şi era admirabil introdus în ştiinţa 
Kabalei. 

Câte odată când tatăl adormea puţin la învăţătură, 
cobora Rabi Gadiel din palma tatălui său de pe cutioara 
cu tabac, venea de se aşeza pe marginea foilor cărţii 
şi repeta tot ce a învăţat. 

Tatăl se trezea şi crezând că copilul sa dus în 
brațele mamei sale, închidea cartea şi pleca. 

Rabi Gadiel sta între foile cărţii ore întregi şi 
repeta întreaga Tora, aprofundând-o în chip desăvârşit 
şi reuşind pe deplin în studiul său. 

Şi pentru ca să nu apară ca neadevăr şi exagerare 
cele spuse până aci, să spunem ceva despre micimea lui 
Rabi Gadiel. 

Odată s'a pregătit o sticlă cu untdelemn pentru lu- 

minile de Hanuka și căzu Rabi Gadiel în sticlă şi 
rămase acolo până veni tatăl să aprindă luminile şi 
turnă ulei în lămpiţe; atunci sări Rabi Gadiel afară şi 
fața sa strălucea şi împrăştia miros de ulei fin. 
“ Din pricina aceste. micimi, se temea tatăl să-l lase 
printre oameni, ca nu cumva trecătorii să-l calce, de 
aceea îl lua totdeauna într'unul din buzunarele sale. 
Şi când se ducea tatăl în piaţă să negocieze cu nea- 
murile lumii, Rabi Gadiel, din buzunar auzia ce vor- 
beşte tatăl său şi tot ce i se spune. 

Astfel învăţă el greceşte, latineşte, araba şi cunoscu 
toate limbile popoarelor, pe cari le vorbea perfect. 


www.dacoromanica.ro 


226 


Intro bună zi se strânseră o mulţime de goimi, cari 
invidiau pe Rabi Gadiel, şi spuseră: „până când ne va 
mai lua acest ovreiu pâinea dela gură”. „A venit ceasul 
să-i dăm paşaport de pe lumea aceasta”. 

Le răspunseră lor alții: dacă n'ar fi frica de stăpâ- 
nire, de mult ne-am îi scăpat de el. 

Se ridică atunci şi spuse: „Pesahul evreilor se 
apropie, să luăm un cadavru, să-l aruncăm în casa 
acestui negustor şi să spunem că el l-a omorit ca să-i 
ia sângele pentru „,maţot”. Evreul va fi osândit la 
moarte şi noi ne vom împărţi cu avutul său”. 

Dar tot nu ştiau cum să aplice acest plan. 

Cel mai iscusit dintre ei sfătui: „Tradiţia la ei, este 
ca în seara de Pessah să bea patru cupe de vin, iar 
o cupă se toarnă pentru profetul lor Elia. 

Să luăm un bidon cu sânge, să provocăm în noaptea 
de Pessah un tumult în casa evreului şi în timp çe el 
şi ai lui vor fi zăpăciţi, vărsăm vinul din cupa lui 
Elia şi turnăm sânge în locu-i. 

El va fi adus în fața judecătorului şi a bătrânilor 
comunităţii, va fi pus în lanţuri, judecat şi astfel ne 
vom răzbuna”, 

Ideea le plăcu tuturor, şi ca să pregătească lucru- 
rile, au scos svonul că un băiat de-al lor ar fi 
dispărut. 

Când sosi seara de Pessah se adunară mulţime, cu 
topoare şi coase, hotăriți să prade, să omoare şi să 
distrugă seminţia lui Israel. 

Şi fiindcă tatăl lui Rabi Gadiel era în vremea aceea 
şeful comunităţii, veniră, mai întâiu la el. 

Stăpânul casei şi membrii familiei sale, şedeau re- 
zimaţi şi povesteau de eşirea din Egipt din noaptea aceea 
şi despre minunatele şi măreţele fapte ale creatorului 
care ajută pe fiii săi. Atunci se deschise uşa, se făcu 
uri tumult extraordinar şi mulţime de tâlhari năvăliră în 
casă, speriind pe cei ce şedeau în jurul mesii şi cari 
căutară apoi să se ascundă de furia huliganilor. 

Rabi Gadiel, mititel cum era, sări în cupa lui Elia, 
neobservat de nimeni. 

Rămase acolo câteva clipe, până veni preotul lor, 


www.dacoromanica.ro 


227 


ridică paharul, bău vinul conţinut şi-l umplu la loc 
cu sânge. 

Şi aşa stătu Rabi Gadiel în trupul acelui crunt preot 
şi nu se lăsă asimilat de carnea necurată a aceluia, ci 
în această vreme gândi la cele „7 ştiinţe” şi 70 de 
limbi, pentru a nu reflecta la vorbele Torei într'un 
aşa loc. 

Când goimii au sfârşit fapta lor nemai auzită, de a 
umple cupa cu sânge, au pus s'o păzească şi au chemat 
pe bătrânii oraşului şi pe judecător şi le arătară sângele 
spunând: „lată pe aceşti evrei cari ne răpesc vieaţa şi 
ne sug sângele pentru a-l bea la praznicele lor”. 

Bătrânii s'au mâniat şi puseră pe tatăl, mama şi 
frații lui Rabi Gadiel în lanţuri, îi aruncară în închi- 
soare, îi chinuiră cu o cruzime neînchipuită şi aşteptau 
numai porunca regelui pentru a-i nimici cu desăvârşire. 

Lucrurile ajunseră la rege, iar Rabi Gadiel sta în 
pântecele acelui hain şi se hrănea cu conţinutul cupei 
lui Elia. El se gândea la cuvinte înțelepte, egalitatea 
noroadelor şi convorbirile oamenilor. 

Dar împărăţia aceea era o împărăție a mărinimiei în 
care nu se judeca niciodată vieața sau moartea cuiva, 
fără dovezi, cercetări edificatoare. 

De aceea şi în această pricină se aduseră martori 
pe toţi acei bărbaţi cari au fost de faţă, cu preotul în 
frunte, îl puseră pe acesta să jure solemn şi i-a po- 
runcit: „,vorbeşte”. 

Se ridică atunci preotul şi jură că toate cuvintele sale 
adevărate vor fi şi vru să-şi înceapă mărturia. 

Ce făcu Rabi Gadiel? Rabi Gadiel se urcă în gâtlejul 
hainului şi începu să-l zgârie cu degeteie. Preotul 
simţi zgârietura din gâtlej şi nu putut să vorbească. 
Hmuţiră atunci acuzaţiunile sale şi fața i se înegri. 

I se adresă atunci regele şi îi spuse: „deschide gura!” 

Ce făcu Rabi Gadiel? Incepu să vorbească din 
gâtlejul hainului, povesti întreaga întâmplare aşa cum 
se petrecuse. Ceilalţi nemernici îşi ţintuiră privirea în 
pământ. Şi regele ascultă împreună cu sfetnicii săi, 
adânc impresionați, cât era cât pe aci să verse sânge 
nevinovat. Pe criminali puseră să-i bată cu biciul, 


www.dacoromanica.ro 


228 


pe deţinuţi îi lăsară liberi cu mare cinste, iar pe preot 
îl spânzură. Ceea ce voia el să facă evreilor, îi făcu 
lui Dumnezeu. 

Şi aşa rămase atârnat toată ziua, până veni profetul 
Elia — amintirea fie-i binecuvântată — dete pe cri- 
minal deoparte şi scoase pe Rabi Gadiel din trupul lui. 
Il înveli apoi în pulpana mantiei sale şi-l aduse la 
isvoarele calde ale Tiberiadei, îl spălă şi-l unse cu 
untdelemn fin, îl îmbăe în râuri de balsam, îl invest- 
mântă într'o haină de lumină şi-l purtă către peştera 
celor drepţi, unde stătu şi-l învăţă pâra împotriva 
tâlharilor cari năpăstuesc fără milă pe fiii prea sfân- 
tului lăudat fie El, Şi încă mai şade Rabi Gadiel 
în leşiva drepţilor şi înseamnă cu slove drepte toate 
pârile cu cari cei haini defăimează pe fiii Domnului, 
lăudat fie numele Său. 

Și când va veni ziua Domnului, ziua cea mare şi 
teribilă, atunci va eşi Rabi Gadiel dela locul său, se 
va învesimânta în mantia răzbunării şi zelos îi va 
dojeni în fiecare zi spunând: „Voi aţi făcut cutare şi 
cutare, aţi susţinut următoarele minciuni!” Iar principii 
popoarelor nu vor putea deschide gura pentru a-l 
contrazice, pentru a-l combate: ei vor intra în văgăunile 
stâncilor, în despicăturile pământului după cwu e scris: 
şi se vor ascunde în văgăunile stâncilor şi'n crăpăturile 
pământului, de frica Domnului şi de strălucirea ma- 
jestăţii sale, când acesta se ridică, să îngrozească 
pământul. 


www.dacoromanica.ro 


LEIB IAFFE 


Leib Infe sa născut în 1875 la Grodna. A studiat 
la universitatea din Heidelberg. Leib lafe a tradus in 
rusește o bună parie din operile lui Gordon, Mane, 
Bialik şi Cernichovski. Poeziile sale sunt răspândite în 
revistele „Haschiloach’, „Haolam”, „Der Id”, „Das 
Idische Folk”, etc. Leib lafe este şi un mare luptător 
pentru ideia sionistă şi e stabilit în Eretz Israel, und” 
desfăşoară o rodnică activitate pe tărâmul literar şi 
public. 


Ierusalim 

In pribegie mă însoţeşte minunea. 
In depăriatele ţări străine 

Am purtat-o ca pe o comoară; 


Cântece de primăvară sunt pentru mine pietrele, stâncile, 
Rugăciune orice deal. 


Rana vieţii e rana de pe colină... 
Stâncile eterne, ruinele şi munţii 
Svâcnesc şi cântă în inima mea. 

E pentru mine „Cântarea Cântărilor”. 


www.dacoromanica.ro 


ABA CONSTANTIN ŞAPIRA 
(4840—1900) 


A. C. Sapira (Alexandrovici) s'a născut la Grodno 
în 1840. A murit la Petrograd în 1900. 

Poeziile sale lirice cuprind accente calde de dra- 
goste peniru „Şabatul evreesc”, „Bircat hanerot” şi 
„Erev Şabat”. A. Sapira s'a botezat şi a dus o viață 
sbuciumată plină de nostalgia trecutului său Judaic dar 
în zadar. 


Pe câmpiile din Bet Lehem 


Pe câmpiile din Bet-Lehem, pe drumul spre Efrat, 
O piatră funerară jelueşte un mormânt străvechiu. 
La miezul nopţii, din ara întunerecului 

O femeie părăseşte mormântul. 


Pășeşte agale la răsărit, spre Iordan, 
Priveşte gândind în valurile apoi sfinte; 
Din ochiul ei frumos, o lacrimă se prelinge 
In valurile apei sfinte care curge agale. 


Lacrimă după lacrimă lin se prăvale 

Fără suspine şi fără plânsete curg şiroaie. 
Una câte una lacrimile cad în Iordan 

Şi în apele ascunse se risipesc curgând. 


www.dacoromanica.ro 


JEHUDA KARN! 


lehuda Karni a apărut în poezia ebraică cu volumul 
„Searim”. Acest volum, în afară de sonete și cântece 
palestinene, conține o seamă de poezii cu accente reli- 
gioase de o rară fineţe. I. Karni aparține pleiadei de 
scriitori şi poeți din generatia lui Cernihovski. i 


Cu orice piatră 


Odată cu piatra rostogolitoare băgaţi-mă afund 
Și mä fixați cu ciocanele 

Poate voiu linişti fața ţării mele, şi va fi iertat 
Păcatul poporului care n'a reparat ruinele. 


Ce bine ar fi, dacă aş şti că sunt o piatră ca celelalte 
pietre din Ierusalim! 

Ce fericit aş fi, dacă sufletul mi s'ar contopi cu cetatea! 
Dece trupul meu să fie mai sărăcit decât sufletul pe 
ogorul vieţii, 

Când cu tot neamul se avântă spre cer sau prăpastie? 


Lăsaţi-mă cu piatra Ierusalimului şi mă zidiţi în pereţi 
Să fiu tencuit odată cu ea. 

Și din zidurile cetăţii vor cânta oasele mele putrezite 
In faţa lui Mesia. 


www.dacoromanica.ro 


ELIEZER STEINMAN 


Eliezer Steinman (născut în Rusia) trăeşte în Eretz 
Israel și e cunoscut prin romanele sale: „Ester Haies”, 
„Schor, Schor”, etc. În mai toate romanele şi nuvelele 
sale Şteinman descrie vieața sufletească a eroilor săi 
cu tot sbuciumul caracteristice eyreului lipsit de patrie. 
Eliezer Steinman este vestit prin lupta sa literară 
pentru introducerea în literatură nouile curente ale mo 
dernismului. A redactat mulți ani celebra revistă „Ke- 
tuvim”. Colaborează acum la revista „Moznaim”. 


Pe malul Kineretului 


O zi tropicală Şi eu mă aflu în valea Kineretului, 
pe pământul lvuţei, ce se întinde dealungul Kinere- 
tului. Vântul arzător aruncă cărbuni de foc pe capul 
meu obosit. Vâlioarea vieţii continuă ca în fiecare zi. 
Băoţii ară şi fetele sc trudesc în bucătărie, în grajd 
şi deasupra albiei de rufe. Palmele obosite şterg, ne- 
păsătoare, sudoarea feţei. 

Și eu sunt cuprins de plictiseală, de truda trândă- 
viei. Această vizită fără interes pe pământul patriei, 
sub privirea gânditoare a publicului muncitoresc, cât 
de mult apără sufletul drumeţului! 

Păşesc dealungul scărilor, pe o cărare învăluită în 
flori, pe malul închis al Kineretului. 

Inalţ ochii şi privesc lungimea şi lăţimea parcelei 
de argint, liniştită şi naivă. Vai, scumpa mea vioară 
exaltaioare! Vai, râul meu iubit care, în decursul veacu- 
rilor, te-ai schimbat în nare! Sunt atât de legat de 
tine, râu limpede, mica mea mare, cu toate că abia 
azi te-am văzut. Eşti frumoasă, mica mea mare. Ochii 


www.dacoromanica.ro 


233 


mei pătrund în apele tale cristaline, până la fundul tău 
nisipos. 

Și cu cât hainele mele cad mai mult de pe trupul 
meu, cu atât mai mult simt apropierea sufletului mev 
de tine, râul meu, marea mea, şi, astfel, mă încurajezi. 
Pare că fizicul meu pierdut ini-l scot cu pumnii din 
măruntaiele tale senine. Şi spiritul meu se înnoieşte. 
Nu mai sunt săracul rătăcitor în lume, cu toate că merg 
fără de lucru. imbrăţişez Kineretul meu în braţe şi 
îmbrăţişez întreaga existenţă cu braţele Kineretului. 
Şi, cu toate că Kineretul meu e atât de mic la vedere, 
totuşi o dragoste deosebită port pentru toate aceste 
lucruri mici, care alcătuiesc marile simboluri. Căci pe 
când celelalte popoare au văzut această lume ca o 
materie simplă, iantazia evreească a creiat în lume 
grădina simbolurilor. Martoră este mica mea mare: 
Kineret, care a glăsuit în depărtări, dincolo de generaţii 
şi de civilizaţie. Martori sunt sufletele pescarilor şi 
ale profeților din Galileia, cari şi-au revărsat spiritul 
de pe malurile acestui imic râu dincolo de popoare şi 
țări depărtate. 

Se înţelege, deaceea, dece strămoşii noştri, naivi, au 
înfrumusețat atât de mult acest colţ drăguţ, plimbân- 
du-se dealungul malurilor modeste. Pare că acest 
misticism cu care sa acoperit, este pentru a ocroti 
domnia veşnică. Şi acela care se scaldă în apele curate, 
se simte renăscut, simțind în el mii de siinţiminte de 
iubire, ceeace a folosit strămoşilor noştri ca un subieca 
pentru atâtea denumiri de dragoste şi măreție, cât şi 
pentru a ridica strălucirea ei în lume. 

Intărit şi încurajat de baia mea, am păşit spre 
colonie; am trecut în linişte pe cărarea ce duce 
printre case, în mijlocul mulţimii muncitoare. M'am 
închinat, am salutat fetele încovoiate pe albiile de 
rufe; am salutat şi fiinţele care ară şi care dăruiesc 
lapte în şură. Wam înalțat mergând din vale pe muntele 
Kineret; acesta e pământul Kvuţei care se află la 
hotarul coloniilor evreeşti din Galileia inferioară. 


www.dacoromanica.ro 


URI ZWI GRÜNBERG 


A. Z. Grünberg S'a născut în 1896 la Bialy-Komien 
(Galiția). Locueşte la Tel-Aviv. A colaborat la diferite 
reviste ebraice. In 1924. „Eima Ghedola We iareach” 
(Spaima cea mare şi luna), „Clapei tişim we tişah”, 
„leruşalaim şel Mata”, „Sefer Hakitrug We ha emnuna”, 
etc, U. Z. Grünberg a fost cel dintâiu după războiul 
mondial care a introdus Modernismul în poezia e- 
vreească. 


Regii Emekului 


Ce e coroana regilor şi care e fala ce o cântară 
Poeţii în cele şaptezeci de limbi ale lumii 

In împărăteşti palate? 

Ce e sângele în corpul regelui şi care e minunea? 


A venit timpul să stai drept, chiar în zdrenţe 

Şi fără pantofi, 

Să cunoşti valoarea celor zece degete dureroase 
Şi ce e pământul pentru om. Pur şi simplu! 


Şi să înveţe generaţia aci legământul cuceririi noastre 

în deşert 
E scris de mâinile excelenţei Sale, evreul descult 
Din veacul al XX-lea. 


Noi am învăţat roşul din sângele lui Israel ce s'a 
vărsat în pieţe 

Şi a curs pe câmpii îngrăşându-l 

Să se bucure netrebnicii de rodul lor, cântând la seceriş. 


www.dacoromanica.ro 


235 


Pe când evreii plângeau odinioară şi sângele le sugruma 
piepturile, 


Acum ştim ce rod va fi aci partea noastră, în acest 


deşert 
Şi dece regii Emekului nu poartă haine purpurii. 


Mefisto 

(Fragment) 

Dece-i albastrul primăverii timpurii atât de-adânc 

mâhnit? 

Dece răsare lacrima în ochi la văzul firului plăpând 
de iarbă? 

Dece sunt nopţile de nuntă-ale mireselor atât de 
turburate? 


Şi mirii când orchestra cântă — atât de palizi? 

Dece te scurmă o jale întunecată'n seri feerice, 

Când femeea — nestemat al lumii — străluceşte pe 
patul tău 

Când cosiţele ei te 'mvăluie, 

Dece-ţi svâcneşte inima? 

Dece-i atât de 'ndoliată melodia nopţilor ploioase 

Şi cu tristeţi te 'ntâmpină miresmele câmpiei, 

Când în sihăstrie te atrage adânca linişte a unui sat 

Şi roşul pârguit al unei mari livezi înlăcrimează 

Ochiul tău întunecat? 


Desigur este tineva — afară de Dumnezeu — 

Ce odihneşte'n zări şi prinde fiinţă din verdeață, 
Suspină cu alean de printre ziduri, 

Sbucneşte'n plâns la orice bucurie 

i In lăcaşul fericirii. 


Neîndoios, este cineva, ce suflă 
O boare de fiori în inima odihnei, 
De-ţi pare: cineva pitit stă şi ascultă. 
Cineva priveşte 
Şi-ţi spintecă închipuirea în zbor tăios un corb sinistru. 


www.dacoromanica.ro 


AVIGDOR HAMEIRI 


Avigdor Hameiri (Feuștein) s'a născut în 1890 în Un- 
garia. Ca ofițer în armata Austro-Ungară a luat parte la 
războiul mondial 1914—1918 şi a descris războiul în 
romanele sale: „Flaşigaon Hagadol”, ,„Gehinam şel 
Mata”, etc., etc. E un poet subtil și lasă o impresie 
adâncă asupra celitorului. Trăieşte în Eretz Israel si 
colaborează la diferite reviste ebraice. 


Țara mea, mama mea 


Rupt şi zdrențuit mă întorc la tine 

Fără inimă, fără suflet, 

Țara mea, mama mea. 

Inchide-ţi ochii, rogu-te, odată, 

Sfinţeşte sărutând, noroiul, fapta vinovată. 


Mezinul tău prea mult a păcătuit, 

In sânge şi în suflet; 

Ţara mea, mama mea. 

Intinde, te rog, braţele tale în faţa mea 

Şi lasă-mă să mă odihnesc la sânul tău sfinţit, 


Nici o întrebare, nici o dorinţă n'am la tine 
Pentru sfârşiiul zilelor: 

Tara mea, mama mea. 

Pe pământul tău roditor mă voiu culca 

Şi cu ochii umeziţi, pentru ploi, mă voiu ruga. 


www.dacoromanica.ro 


AVRAM ŞLONSKI 


Avram Slonski (născut în Rusia în 1900) este poetul cel 
mai modern şi viguros al generaţiei actuale. Trăeşte în 
Eretz Israel şi a redactat împreună cu E. Steinman 
revista „Ketuvim”. A publicat: „Dwai”, „Aba Vima”, 
„Bagalgal B'ele-Haiuminv”, „Awnei- Bohu”, etc. Redac- 
fează revista literară „„Turim” din Tel-Aviv. A. Slonski 
este un artist desăvârșit al cuvântului ebraic şi e in 
continuii ascensiune. 


In pustiu 


Suluri de nisip pustiul îşi întinde 
Scrisul sulului picioarele mele îl sapă 
Astfel merg, sculptând 

Scrisul, până la capăt. 


Merg, cu găleata în mână, şi isvorul e încă 
departe 

Și oaza curmalelor... 

Dar voiu umbla mereu, căci acolo e izvorul, 

Cu ape cristaline. 


Acolo rodeşte curmalul, izvorul acolo e 
Și acolo va fi reazămul inimei mele 
Şi pustiul se întinde, şi drumeţul 

Tot înaintează 

Fără să ajungă... 


La groapă fără apă, cu găleată fără fund, 
Vai, dece m'aţi trimes într'acolo? 

Acum îngenunchiaz aci cu buzele crăpate 
De sete. 


www.dacoromanica.ro 


238 
Sa 


bat 


A încetat să fumege vaporul, 

Un țipăt trist şi-a amuţit sirena. 
Şabat coboară lin pe-odihnitorul 
Pământ precum bunica pe ,,Ţeena-Urena”. 


In săptămână zilele sunt şapte 

Cum şapte sunt şi braţele Menorei, 

Cu ea în suflet scapi de neagra noapte, 
Turnând olei în licăririle Aurorei. 


O! toariiă, rogu-te oleiul şi ascultă 
In cupa ta de aur melodia 

De care, Domnul, răspândind- -0 multă 
Inundă calea, casa şi câmpia. 


Pe vasul altora cântam — îţi aminteşti? 
Şi înălţam umila rugăciune, 

Când învia-voi inimi evreeşti, 

In Eretz, vesel svon o să răsune. 


Oare ai uitat? Tu doar ne-ai îndemnat, 
Spre ţară peste mare să gonim 

Şi la ospăţul marelui Şabat 

Noi, cei dintâi chemaţi, să-l prăznuim, 


www.dacoromanica.ro 


ITHAK LAMDAN 


I. Lamdan şi-a câștigat celebritatea prin poema sa: 
»„Masada” în care descrie vieața şi spuciumul eroic al 
pionerilor evrei din Eretz Israel. 1. Lamdan redeactează 
revista „,Ghilionot” care apare la Tel-Aviv. 


Rugăciune 


Celor scăpaţi din spânzurătorile străine urcându-se 
în cetate 
Intăreşte-le pasul, Doamne „să nu alunece, să nu cadă, 
Căci sunt încă obosiţi şi sleiţi. 
Cui s'a întunecat soarele din cele şapte ceruri, 
Porunceşte, Doamne, harul soarelui Massadei de pe 
urmă. 
Căci dacă o vei întuneca şi pe aceasta, unde s2 vor mai 
duce şi opri? 
Celor desprinşi din fața steagurilor a şaptezeci de 
naţiuni, venind goi, 
Dă-le Doamne, o singură cămaşă să le încălzească şi 
să le acopere 
Trupurile tremurânde, lovite de friguri,,. 
Celor cu buze neuscate încă de laptele mamei lor 
Și pt2 a căror faţă fâlfâie încă mângâierea tatălui răpus, 
Uşurează-le Doamne, vieaţa de orfan, fi tu păzitorul lor 
Fă, Doamne, ca braţul lor slab să ţină scutul greu, 
Fă moale stâncile Massadei sub capetele lor obosite! 
Cei cari au semănat cu lacriini sămânţa sufletului şi 
visurilor 
Să nu fie loviți de grindina tristeţii, să nu-i usuce 
Hamsinurile neaşteptate 


www.dacoromanica.ro 


240 


Porunceşte, Doamne, ploi mângâietoare şi să le 


fructifice roua nopţilor 
Până ce vor rodi la seceriş răsplata... 
Dacă şi acum, Doamne, nu te vei milui şi nu vei 
îndeplini visul 
Iar la jertfele rătăcitorilor nu te vei întoarce nici acum, 
Doamne, păzeşte Massada! 


www.dacoromanica.ro 


SIMON BAS 


S. Bas s'a născut în 1900 (Ucraina). A scris: Ho- 
fim” (Tărmuri) poezii. „Era” nuvele. E pedagog vestit. 
Ca poet el tinde spre țărmuri îndepărtate. Poeziile sale 
scurte și concentrate impresionează prin sinceritatea lor. 


Patria mea 


Este o fâşie mică de pământ, 
Intre mare şi pustiu, 

Sus străluceşte tăria albastră 
Şi jos sclipeşte nisipul auriu. 


Nici pădure, nici pâraie 

Nu înviorează pe cel trudit cu murmurul lor 
Ci o mână va semăna aci umbră 

Şi va scoate apă din stânci. 


Mâna muncitorului va clădi aci oraşe 
Sădind împrejur grădini, 

Şi sat după sat se va naşte în cântec 
Reînviind fala trecutului. 


Văile vor da rod mult, 

Iar bucuria va acoperi munții 

Și atunci va trăi muncitorul evreu 
O vieaţă fericită. 


www.dacoromanica.ro 


MOŞE LEIB HALPERIN 


Mama. 


Fiule, hai să pribegim la porţile ţării, 

Ca cerşetorii să fim goniţi dela uşi, 

Acolo, în grădina înflorită unde cântă păsările, 
Acolo odihneşte mama ta în veşnicie. 


Fiule, hai să rătăcim pe drumuri şi să mergem, 
Ca doi orbi, plângând şi trişti. 

Strălucitoare ca soarele e mama ta, 

Dar lumina ei nu mai încălzeşte. 


seg a 


Tot astfel să hoinărim într'una. 
Poate că asta ne este hărăzit până la mormânt 
Să tot umblăm şi să o căutăm pe mama. 


Amare şi grozave sunt vorbele, ca să le mai rostim 
Durerea e ascuţită, foarte greu o uiţi, 

Un lup de pradă, cu ochii de toc, 

A sfâşiat inima mamei, şi a ucis-o. 


www.dacoromanica.ro 


SARA ŞAPIRA 


Nu roua, nici ploia 


Nu roua, nici ploaia, lacrimile umezesc 
Zion, munţii tăi. 

Nu tocul, nici soarele, sângele nostru roşeşte. 
Zion, cerul tău. 


Nori se 'nalţă, din lacrimile noastre 
Se schimbă apoi în ploi, torente, 

Şi apa lină ne uşurează răsuflarea, 
Răsuflul jeluitorilor Jerusalimului. 


Lacrimile ochilor mângâie sufletul 
Tămăduiesc spiritul frânt. 

Dau putere celor slabi, 

Ogoaie durerea sufletului nostru. 


www.dacoromanica.ro 


ELISEVA 


Chineret 


In taină apele şoptesc, 

Lacul Chineret răsuflă într'o veşnică odihnă. 

Un pescăruş cu aripi albe trece în zbor. 

O clipă sunetul cântecului tremură în inima mea. 


Ca o oglindă argintie într'o ramă, 
Munţii se înalţă împrejur, 

Chineret se râsfrânge în faţa cerului. 
Murmurul apei povesteşte 

Tainele lumii, dar nimeni nu ascultă, 


Nu, n'o să cânt aci... Pot oare turbura 
Somnul adânc al acestei frumuseți? 
Rci, între Cer şi Mare mă voiu opri, 
Gândind că ţinta a fost ajunsă. 
Sufletul meu şi-a regăsit patria. 


www.dacoromanica.ro 


RACHEL 


Nu ţi-am cântat, ţara mea 


Nu ţi-am cântat, ţara mea, 

Şi nam înfrumusețat numele tău 
Cu fapte vitejeşti, 

Cu pradă războinică. 


Numai un pom au sădit mâinile mele 
Pe malurile tăcute ale Jordanului. 
Numai o cărare şi-au croit picioarele mele 
Peste acele câmpii. 


E, într'adevăr, foarte sărac, 
Stiu asta, mamă, 

Foarte sărac, într'adevăr 
Darul fiicei tale. 


www.dacoromanica.ro 


N. BISTRITZKY, 


„Sabatai Zwi“ 


Scenele cari urmează, sunt luate din actul al treilea. Ac[iu- 
nea se petrece la Lemberg. Vestea despre apariția pretinsului 
Mesia a pătruns şi în Polonia Aci caşi în întreaga Europa 
mii de evrei cred în chip neîndoios că trebue să-şi părăsească 
tot avutul şi să plece la Ierusalim, căci „mântuirea“ e pe cale 
să vină, In timp ce la Lemberg, conducerea evreimii poloneze 
ține o consfătuire pentru a pune capăt nebuniei, massele a- 
măgite se adună ca să plece. Scena reprezintă interiorul ca- 
sei unde se fine „sfatul celor patru țări“ cum şi piața din fa- 
Ja casei, unde se strânge poporul pentru plecare. Piafa e la 
începul goală, dar toale casele sunt luminate, toate uşile sunt 
deschise. Se aud sgomotele pregătirii pentru plecare, între- 
rupte de cântece exiatice. 


Seder: Şi mie îmi pare rău, Siissel, după Pann. A 
fost un om cumsecade Paul Wladislaw. Poate putem 
întreba pe Mesia dacă nu doreşte să-l aducă şi pe 
Pan la lerusalim?... în definitiv... va îi nevoe de Pani... 
dacă Mesia a venit (cu ardoare) Siissel!... Adu-mi caf- 
tanul. Siissel... caftanul de Pesah! In fiecare clipă trebue 
să fim gata. 

Siissel: Imediat... Sender !... 

(Se duce în casă şi vine imediat înapoi. Un mic bu- 
toiaş se rostogoleşte înaintea ei). 

Sender: Siiussel... ce-i cu butoiaşul? 

Siissel: Sender, cum a ajuns vestea bucuroasă că 
Mesia — să trăiască — a sosit, pe îndelete am pre- 
gătit merinde. Ifi spun, Sender... în butoiaş nu sunt 
deloc lucruri rele... 

Sender: Oh... voi femeile! Păr lung şi minte scurtă. 
Cine ţi-a spus că ne trebue merinde? Crezi tu oare că 
Mesia nu ne poate hrăni pe drum, aşa precum Domnul 


www.dacoromanica.ro 


247 


hrăneşte păsările cerului şi animalele sălbatece ale 
câmpului? Siissel, repede caftanul meu..., repede. Uite... 
negustorul ambulant soseşte! 

Negustorul ambulant: (Vine în piaţă şi aleargă dela 
casă la casă). 

Haideţi, evrei! La drum! Să plecăm! 

(Din toate casele ies în grabă, bărbaţi, femei şi 
copii, toţi în caftane şi haine albe, îmbrăcaţi ca în seara 
de Seder sau de Kol Nidre, unii din ei desculți. Toţi 
se adună împrejurul negustorului ambulant). 

Evrei! Locuitorii din târguşorul vecin, au început să 
plece din Galut! Se adună la marginea pădurii celei 
mari. Din Turcia vin veşti îmbucurătoare... ca nici- 
odată... o veste vine una dună alta... ne urmăreşte... 
Se petrec minuni... minuni de neînțeles! 

Voci. Ce zice? Ce? Sa fie linişte! 

Mesia al nostru, a pronunţat Cuvântul de nepronunţat 
şi în aceeaşi clipă a căzut coroana depe capul Sul- 
tanului... : 

(Unii încep să cânie Alţii cer linişte). 

Evrei!... Mesia îl poartă pe Sultan — numele lui să 
fie stins — ca prizonier, legat în curelele tefilimilor 
săi! Evrei! Gog şi Magog trebue să-i croiască drumul! 

(Din nou cântece. Se aude strigând: Să fie linişte! 
Să ascultăm!) 

Evrei! Mesia al nostru, dintr'o singură săritură a 
ajuns la porţile Ierusalimului.. îndată va intra şi în 
Ierusalim. 

Sender: Vai, Evrei! Doamne fereşte... să nu sosim 
prea târziu. 

Siissel: (Impinge butoiaşul). Şi cine ştie, cât de lung 
va fi drumul!... 

Negustorul ambuiant: Incredere. Evrei! Incredere! 
Dacă Domnul va voi, ne va scurta drumul... Frații 
noştri din Smyrna, s'au aruncat în valurile mării şi 
întro clipă i-a adus la țărmul marelui pustiu. Şi 
vântul pustiului, i-a luat pe aripile lui şi — hui i-a 
adus în ţara sfântă. In toate ţările s'au pregătit corăbii 
de argint ale căror pânze sunt făcute din talesimi şi 
ale căror echipagii vorbesc ebraica. Şi aceste corăbii 


www.dacoromanica.ro 


248 


aduc pe frații noştri, copiii lui Israel, drept la mor- 
mântul Rahelei — mama noastră, — la peştera Mah- 
pelah, pe Carmel şi pe Hermon... cu un cuvânt: la 
Ierusalim ! t 

Sender! Nu este oare minunat? Repede Evrei! Fe- 
rească Domnul, să nu ajungem prea târziu. 

(Se pregătesc în grabă de plecare. In camera de 
sfat a celor 4 țări, s'a terminat rugăciunea de seară. 
Samesul aprinde lumânările). 
` Preşedintele: (bate în masă). Rabotai! Să trecem 
iarăşi la consfătuirea noastră | 

Reb Salomon Sissi: (care a privit tot timpul de la 
fereastră). Rabi, ei pleacă! (Eşind repede afară). Trebue 
chiar cu forța să-i opresc. 

(Cei prezenţi aleargă la fereastră). 

Reb S. Sissi: Reb Salomon Sissi... idiotule! 

Sender: Şi de ce Reb Salomon Sissi? Când Mesia 
a venit... sunt toți evreii egali... hihihi... 

'Reb S. Sissi: Prostule! mojicule! Şnorer! Când te vei 
întoarce fărä pantaloni, vei vedea ce o să fac cu tine! 

Sender: Şi ce vei face cu mine, Salomon Sissi? Iți în- 
chipui că vei putea lua dobândă din partea ce o am 
în lumea viitoare, aşa precum mi-ai scurtat partea în 
lumea aceasta? In timpul luj Mesia nu mai există 
camătă, Salomon Sissi. 
~ Reb S. Sissi: Evrei! Eu, Salomon Sissi, preşedintele 
marei ieşiva şi a societății Hevra Kadişa, vă opresc în 
numele tuturor, să plecaţi. 

Negustorul ambulant: Reb Salomon Sissi! Mesia ne 
aşteaptă la porţile Ierusalimului! Nu ne opri! 

Reb S. Sissi: Evrei! Voi care sunteţi oameni cu ju- 
decaiă, ați devenit deodată nebuni? De când ig. evreii 
şi dau totul... aşa simplu? 

Negustorul ambulant: Ce avem de predat? 

Reb. S. Sissi: Ce? Averea noasiră! 

Sender: (batjocoritor). Salomon Sissi! De când îl 
considerați pe bietul Sender ca tovarăş? 

O voce din mulţime: Fraţilor, în aceasta aveţi un 
semn sigur de venirea lui Mesia. 


www.dacoromanica.ro 


249 


O altă voce: Când Mesia vine, un evreu dă tot 
ce are. i 

Reb. S. Sissi: Da, dar evreul aşteaptă întâi venirea 
lui Mesia şi nu caută să şi-l ia înainte. 

Sender: Gata... Evrei! Grăbiţi-vă Evrei! 

Reb. S. Sissi: Ce vor deveni pretenţiile guvernului? 
Cine va plăti impozitele şi dările pentru cari am ga- 
rantat? 

Negustorul ambulant: Să terminăm! Mesia, Sabatai 
Zwi, a doborit diadema de pe capul Turciei... şi co- 
roanele altor regi şi prinți vor cădea. 
= Reb. S. Sissi: (aleargă desnădăjduit dela unul la 
altul). Evrei! Şi.... datoriile voastre... ce se va alege din 
ceeace îmi sunteți datori? Din capital, dobândă şi do- 
bândă la dobândă? Evrei, întreaga avere a lui Israel să 
fie predată? Cine-mi dă înapoi, ceeace este al meu? 
Milă.,. Evrei! Acesta este un furt! Voi sunteţi hoţi! 

Negustorul ambulant: Gata! Evrei! La drum! Marş. 

Reb. S. Sissi: Nu plecaţi... Evrei! Ceilalţi vă vor 
bate la drum... guvernul vă va închide toate graniţele... 
Soldaţii vă! vor lua prizonieri. Gândiţi-vă la femeile 
voastre!... Evrei! Aveţi milă de copiii şi de sugarii 
voştri! Evrei... ce au păcătuit nevrâstnicii fără vină? 
Voi... bune neveste... Inapoi! Voiţi să duceţi copii voştri 
curaţi la abator? Femei... nu plecaţi. Evrei... nu plecaţi! 

(Poporul trece pe lângă el cântând şi jucând. Se 
îndreaptă înapoi în casă). 

Rabi! Rabi! Pleacă! Pleacă pur şi simplu!... s'a 
sfârşit... Groaznic sfârşit! 

Reb. Nehemia Kohen: (Se vâră într'un colţ şi per- 
zistă în tăcere. Către sine) Doamne în ceruri! Priveşte, 
ce sete şi dor de mântuire au copiii tăi. Este posibil, 
ca în ziua de astăzi, tu Doamne, tatăl milosteniei, să-i 
saturi cu otravă şi să-i adapi cu fiere? 

Reb. David Halevi: Baruh dajan haemmet! O co- 
munitate a lui Israel a murit. 


www.dacoromanica.ro 


HILEL BAVLI 


La Kesaria 


Arde soarele şi nisipul se aprinde 

Şi legătura depe spaie apasă. 

Corturi de beduini stau la dreapta şi stânga. 
Câinii dimprejur sunt gata să se încaiere. 


Singuratic mă opintesc, rătăcind ca iedul. 
Cine-mi va arăta drumul? 

Vai mie, am ajuns străin în ţara mea 

Şi căile ei îmi sunt străine încă. 


Dar iată, un glas şi un cântec se îndreaptă către mine. 
De unde cântecul şi pentru cine? 

Inima mea mişcată tinde spre el, 

Și iată că se vesteşte şi calea. 


Tu eşti marea albastră, sclipitoare şi mângâietoare 
Care primeşti cu bucurie pe fratele pribeag. 


La glasul tău întregul ţinut îl simt, 
Căci în cântecul tău am regăsii calea. 


www.dacoromanica.ro 


MORDEHAI TEMKIN 


Zidul Plângerii 


In tine, fortăreață veche, ce ascunzi 
Rugăciunile, darurile şi cântecele, 

Din  depărtări am venit să găsesc reazăm 
Pe pietrele tâle pentru jalea mută. 


Capul mi se apleacă în tăcere 
Printre capetele înegrite şi obosite 
Un plâns jalnic se înalţă din afund, 
Din rănile pietrelor mânjite. 


N'am să mă plâng, nici n'am să visez, 
In mângâieri mincinoase nu mă încred. 
Din depărtare am venit, sărac, obosit. 
Lasăţi-mă, lăsaţi-mă, să mă reazăm. 


Tel-Aviv 


Răsuflarea ta, fiică a oraşelor, nu e grea, 

In jurul tău sunt mari întinderi cu cerul senin. 

Ca un grup de fete în zi de sărbătoare şi strălucitoare 
Zidurile pornesc la braţ — uliţe. 

In cartiere depărtate şi pe străzi 

Ciocanele răsună vesel. 

Dar, dintre zidurile-mormane şi cartierele înguste 
Merge şi se arată duhul oraşului 

Intr'o haină de ciment închisă şi cenuşie, 

Cu mâinile încleştate în pumnii reţinuţi cu trufie: 
Ici, colea, el atinge cu mână misterioasă. 

De pe o scară înaltă, un om cade, se prăbuşeşte. 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


CAP. } 


Prezentare, Dr. I. Niemirovet . 

Cuvânt înainte, Dr. M. Falevu 

Introducere, O. Rispler : 

Biblia şi cărțile ei . i 

Biblia (traducerile şi diversele ediţii ). 
Biblia, Cartea Cărtilor, R. Brainin . 

Cântarea lui Moşe | . ; ; 

Cântarea lui Moşe II. . A 

Cântarea Deborei, trad. G. Galaction : 

Cântarea Hanei . E pg 

Profetismul, ui S. Bernteld . 

Amos . . . A , 

Hoşea . 

sala: S. Bernfeld . 

Isaia, Cap. 1. 

Eremia, S. Bernfeld . 

Eremia, E 

Ezechiel . SR 

Psalmul lui Asaf | 

Psalmul C. IV . 

Iov, I. Fichman . 


Cartea lui lov (Fragment trad. G. Galaction) , 


Cântarea Cântărilor, trad. G. Galaction . 
Kohelet, trad. G. Galaction . 


CAP. II. TALMUDICE 


Polemici, trad. Rav Zair . 

Aforisme, trad. Rav Zair . , 
Literatura evreiască în Alexandria . . 
Viața lui Moşe (fragment din cartea Philon) . 
Agada (legendă) . maae 


www.dacoromanica.ro 


254 


Pag 
Omul şi adevărul . e. 68 
Omul o e e e E e a e e e e e a da 69 
Femeia. . bom Eo e o e a a ae 100 
Bărbatul şi Femeia ko og ie e e i e a e 10 
CAP. Ii. 
Şemuel Hanaghid, trad. O. Rispler . . . . . . 71 
Iehuda Halevy, trad. O. Rispler. . . . . . . 71 
Cântecile mării, trad. O. Rispler . . . . . . 73 
Șelomo Ben Gabirol, trad. O. Rispler . . . . 74 
Jehuda Alcharizi, trad. O. Rispler . . 76 
Abraham Ben Ezra: Nu fe speria de faptele zilei, 
Omul şi locul, trad. O. Rispler. . . 78 
CAP. IV. 


Moşe Haim Luizatto: Turnul puterii, trad. O. 
Rispler . . . 79 

SȘemuel David Lutzatto: "Caviinţa, trad, O. Rispler 81 

Abraham Dov Lebenzohn: Mila, trad. O. Rispler 83 


N. Krochmall: Oaspetele, trad. O. ASDA a 85 
Avram Mapu: Amnon în exil. . . ©. 87 
Moşe Hess, trad. O. Rispler . . . . . . . . 90 
L. Pinsker, trad. O. Rispler . . . 91 
Micha Iosef Lebenzohn: Jehuda Halevy, trad. 9. 
Rispler . . . 93 
lehuda Leib Gordon: Sora “Ruchama, trad. O. 
Rispler . . 97 
fruda "Leib Gordon: Plecarea ` Muzei, trad. o. 
Rispler . . . . 98 


Peretz Smolenskin: Răzbunarea, trad. o. 'Rispler . 101 
Moşe Leib Lilienblum: O cangrenă veche, trad. O. 


Rispler . . . . 104 
Mendală Mocher Setarim: Kabtansk, trad. L Ludo 108 
Max Nordau: Spicuiri, trad. O. Rispler . . . . 111 


Aron David Gordon: Un vis, trad. O. Rispler . . 113 
Achad Haam: Profetul şi Preotul (din Hasmonaea) 119 


www.dacoromanica.ro 


255 


Pag. 


Alexander Ziskind Rabinovici: Eretz Israel, trad. 

O. Rispler. . . . . 125 
I. L. Peretz: Intre doi munți, trad. O. Rispler . . 127 
I. L. Peretz: Speră și crede, trad. M. Kleiner . . 130 


M. Z. Mane: Idolul meu, trad. O. Rispler. . . .131 
M. Z. Mane: Jalea, trad. O. Rispler. . . . . . 132 
Theodor Herzl. . . 133 
Şalom Alechem: Menachem Mendel către "Seine 
Seindl, trad. I. Ludo. . . „136 
Şalom Alechem: Frișman în vizită la Șalom Alecherm, 
trad. H. Feller. . . 1 
S. Anski: Dibuk (fragment), trad. I. Ludo. . „146 
lehuda Şteinberg: Desrădăcinații (din Hasmonaea) 149 
David Frişman: Cina (din Hasmonaea) . . . . 151 
Micha Iosef Berdicevslki: Un codru de pâine, trad. 
de Sas. . . „157 
Hilel Zeitlin: 1.  Mângăierile nopţii, trad. o: 
Rispler . . . 161 
Hilel Zeitlin: 2. Cheia la Cartea Zohar, trad. 0. 
Rispler . . . „163 
M. Z. Faierberg: Umbrele, trad. O. Rispler . „167 
H. N. Bialik: 1. Măce;, trad. Miosotis. . . . 170 
H. N. Bialik: 2. Sub aripile tale ia-mă, trad. I. 
Kleiner . . . 171 
H. N. Bialik: 3. Noapte, trad. S, Miosotis . . . -172 


H. N. Bialik: 4. Val și Stâncă, trad. E. Furtună . 172 
H. N. Bialik: Din ,Meghilat-Haeş”, trad. O. 
Rispler . . . 174 
Şaul Cernihovski: 1, Credinţa mea, trad. O. Rispler 175 
Şaul Cernihovski: 2. Doruri, trad. O. Rispler . . 176 
Şaul Cernihovski: 3. Saul [a Ein - Dor, trad. O. 


Rispler . . i . . . 177 
A. Reisen: In Ghetto, trad. Sas E 179 
A. Reisen: Luna, trad. O. Krâmer . . . 179 


H. D. Nomberg: Dragoste și ură, trad. O. Rispler 182 
Şalom Asch: Pe fărmuri străine (din Hasmonaea) 184 
Iacov Cohn: 1. Păsărica moartă, trad. O. Rispler 190 
Iacov Cohn: 2. Pe vârful colinei, trad. O. Rispler 191 
I. H. Brener: Arie Lapidot, trad. O. Rispler . . . 195 


www.dacoromanica.ro 


256 


Pag, 
Iacov Fichman: Noami, trad. O. Rispler . . . . 196 
Iacov Fichman: Visuri nemuritoare, trad. O. Rispler 197 
Dr. I. Klatzkin: Galat, trad. din Hasmonaea . . . 198 
A. A. Kabac: Ș/omo Molcho, trad. O. Rispler . . . 203 
I. D. Bercovici: Țara patriei mele, trad. O. Rispler 208 
N. Sokolov: Wafionalismul (Ami) . . . . . .210 
Zalman Şneur: Idealul Omului, trad. O. Rispler . . 215 
Zalman Şneur: Singur, trad. O. Rispler . . . .216 
Zalman Şneur: Viaţa, trad. O. Rispler . . . . . 217 
David Simonovitz: Deasupra Oceanelor, trad. O. 
Rispler . . . ; . 218 


David Simonovitz: Şimşon, trad. O. Rispler . . . 210 
I. Katzenelsohn: Szeaua, trad. O. Rispler . . . . 220 
I. Katzenelsokn: Tristefea, trad. O. Rispler . . . 221 
Iacov Şteinberg: Dumnezeule, clădește! trad. O. 

5 [1 n] | că o c a SI a e oroa IRI RI RE AI A 
S. I. Agnon: Povestea lui Rabi Gadiel copilul 

(trad. din „Hasmonaea”) . . . . . . . . 224 
Leib Iafe: Jerusalim, trad. O. Rispler . . . . . 229 
A. C. Şapira: Pe câmpiile din Bet-Lehem, trad. O. 


222 


“ Rispler . 9 E E . 230 
I. Karni: Cu orice piaträ, trad. O. Rispler . 231 
Eliezer Şteinman: Pe malurile Kineretului, trad. O. 
Rispler .. . . s a som y D r a a a „232 
U. Z. Grünberg: Regii Emekului, trad. O. Rispler 234 
` U. Z. Grünberg: Mefisto, trad. S. Miosotis . . . 235 
A. Hameiri: Țara mea, mama mea, trad. O. Rispler 236 
A. Şlonski: In Pustiu, trad. O. Rispler . . . . 237 
A. Şlonski: Sabat, trad. O. Rispler . . . . , . 238 
I. Lamdan: Rugăciune, trad. O. Rispler . . . . 240 
S. Bas: Patria mea, trad. O. Rispler . . . . . 24 
M. L. Halperin: Mama, trad. O. Rispler . . . . 242 
S. Şapira: Wu roua, nici ploaia, trad. O. Rispler ` . 243 
Elişeva: Chineret, trad. O. Rispler . . . . . . 244 


Rachel: Nu fi-am cântat, țara mea, trad. O. Rişpler 245 
N. Bistritzky: Șabatai-Zwi, trad. Dr. I. Rossman . 246 
H. Bavli: Ja Kesaria, trad. O. Rispler . . . . . 250 
M. Temkin: Zidul Plângerii. trad. O. Rişpler . . 251 
M. Temkin: Tel-Aviv, trad O. Rispler . . . .251 


www.dacoromanica.ro