Nicolae Nita — Sarbatorile pascale in presa nationalista — 2018

Nicolae Nitâ 



eDITVRA JXCK50NVILLE, 2018 






^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


2 



AhTaOCiE 

© Copyricjht 20 7 S 


I oate drepturile rezervate 


iĂRBĂTORILe PAfCALe ÎN PR£fA NAŢIONALISTĂ 3 



Desenul: Radu Boureanu. Revista “România”, Anul II, Nr. d-, Aprilie 1 Q31 







^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


4 


♦ ♦ ♦ 


Voi toţi ce-aţi plâns fn tntuneric 

Şi nimeni nu v^a mângâiat 

Din lunga voastră ‘ngenuncbiere 

Sculaţi,,, HR/STOS A ÎNVIAT! 

} 

Al, vLflhuctfl 

/ 


♦ ♦ ♦ 


S a păstrat fără nici o schinbare forna originală a textelor şi poenelor apărute, intervenind doar 
asupra erorilor evidente identificate în parcurs. 


Ilustraţiile clin cuprins: Anastase Dernian. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 5 




Iiistjs CI liniviicitî: cHiiifî) cu 

iM©Clff®CI ipr® fPDOCirl:® cîiiîlllCiâirDCir' 



« Când înoeP® ° “ „e to Cuinii oeleUalte, 

cruce. De _Ca^. ^.cţiunea iw Jţ^pre reali^ţ»®. 

tocmai. Oi ^ mcede; ca »»^J^aâ puterUe şi S 

AR la care totul p - patruuua ţ}uinuezeu ş 

oreaţimie. C^ce ^^sirea şi 
s'ar fi gândit. 

paştelor. Aramă pfi’^ 4-t^de 

4 -« sunt: marea dram ^ de 

Căci Paştele eu, s'au LgtăbUindu-se - ca 






^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


6 



T I G N I IR e A 


(fracjnente clin eseul “j uxta Crucen” apărut în revista “Gândirea”, Anul VII, Nr. 4, 1 Q21) 


gCCK 



de Nae lonescu 

...Da, iată OMUL. Răstignirea este un fapt istoric, şi un simbol. Ea 
închipue suferinţa acumulată, de proporţii enorme, a omenirii. Pe lemn 
atârnă EL, pentrucă numai el purta pe umeri toată durerea trupului, 
câtă s'a îngrămădit dela săvârşirea păcatului. Iar crucea a fost înfiptă sus 
pe Golgota. Dacă şi aceasta are un sens - Golgota, quod est Calvariae 
locus (Matei 27, 33) - nu ştiu. Dar că 
jertfa a trebuit să se împlinească acolo 
sus, nu e fără niciun rost. Sus, adică în 
văzul întregii lumi antice, care într'o 
desperată stăruinţă încercase 
excluderea, sau cel puţin Ignorarea 
suferinţei câtă este ea în univers. 


Aci stă marea întoarcere, marea 
semnificaţie omenească a 

creştinismului: durerea este un fapt; 
care nu străbate în încheeturlle Iul 
cosmosul, cl neamul omenesc. 

Creştinismul nu la faţă de această 
durere atitudini potrivnice; nu o 
Ignorează, nu o combate; cl înşelată în 

nădejdile el de mântuire, prin Crlstos-omul omenirea se doreşte după 
dreptul şl libertatea de a-şl plânge înfrângerea. 



Omul este cel care se svârcoleşte în chinuri sus, la locul Căpăţânll, 
Nu Crlstos-Dumnezeu. Ştiu, şl Dumnezeu poate să sufere; şl 
Dumnezeu suferă. Când flecare din noi îşi întoarce faţa dela EL, şl lasă 
drum Iubirii sale către vadurile întunecate ale diavolului. Dumnezeu 
plânge. Iml aduc aminte cât de puternic e în Leon Bloy^) sentimentul 
acesta pentru Dumnezeu care suferă, pentrucă e părăsit de oameni. Pe 
cruce însă a fost părăsit durerii sale omul, de către Dumnezeu. Plângerea 
Celui răstignit nu o spune oare destul de categoric?: „Dumnezeul meu. 
Dumnezeul meu, pentru ce m'al lăsat?" (Matei 27, 46) Şl nu este 



iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 


7 


caracteristic că în isbucnirea suferinţii Lui, Christos găseşte exact 
aceleaşi cuvinte ca şi psalmistul? Deus, deus meus... quare me 
dereliquisti? (Psalmul 21 (22), vers. 2) Ca şi psalmistul, care nu a fost 
decât om. 

Fără retorism, fără pathosul eroic al Grecilor, de care nu a putut 
scăpa nici o personalitate aşa de măsurată, adânc cumpănită şi sinceră 
ca a lui Socrates, gemătul acesta este plânsul simplu, umil şi 
necontrafăcut, expresiunea veridică a sufletului închircit de dureri sub 
gesturile teatrale şi inutile ale lumii vechi. E recunoaşterea pur şi 
simplu a unui fapt; şi anume fără comentarii. 

Toată metafizica creştină e dominată de această trăsătură 
fundamentală. Ceeace există, nu are nevoe de justificare, nici de 
fundare teoretică. Nici măcar de explicare. Răul este; ca o stare de fapt. 
Păcatul originar, dela care derivă, în timp, răul, nu reprezintă o 
demonstrare a necesităţii răului, care există, aş zice, ontologic. Primul 
om a păcătuit atunci când s'a îndreptat înspre cunoştinţă. Dar nu 
întâmplător, prin intervenţia unui principiu exterior al răului, diavolul; 
ci în vîrtutea uneî slăbîcîunî exîstând chîar în om. Căcî dîavolul, când a 
voît să îspîtească, nu s'a întors către Adam, cî către femee. De 
ce? Pentru că el ştia că femela nu va rezista Ispitei. Ea era deci mal 
slabă; Iar dacă a greşit, trebuia să greşească: propter Imbecllltatem sexu! 
Posibilitatea păcatului preexistă deci în om căderii, în acelaş fel în care 
firul de iarbă e închis în sămânţă. Profund realistă, metafizica creştină 
este lipsită de dialectică... 

...Dela Răstignire, lumea ştie că nu durerea sau bucuria ca atare sunt 
hotărîtoare pentru suferinţa sau fericirea noastră; cl atitudinea pe care 
personalitatea noastră spirituală o păstrează în faţa lor. Astfel durerea 
însăşi poate deveni Isvor de nesfârşită bucurie, dacă ea îndeplineşte un rost 
şl îşi capătă un sens în încordarea noastră înspre mântuire. 

Această înaltă semnificaţie morală a durerii, creştinismul a găslt-o; ea stă 
în acţiunea purificatoare asupra sufletului. Asceză. Suferinţa nu poate fl 
pedeapsă trimisă nouă de Dumnezeu întru Ispăşirea păcatelor; cl tovarăş 
Iubit şl ferlcltor, prin care sufletele noastre se desprind de contingentele 
concretului, înălţându-se în sferele fericite ale libertăţii adevărate - focul în 
care ele se lămuresc, binecuvântarea unul Dumnezeu îndurător, care nu ne 
poate lăsa pradă năclăelll. Creştinismul este deslegarea dumnezeiască a 
problemei Iul Iov, pe care lumea antică nu o putea primi decât cu revoltă 
legitimă, dar împotriva căreia nu era în stare să întreprindă nimic... 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


8 


Cristos a fost spânzurat pe lemn; şi a suferit; omeneşte; dar nu atât 
pentru ca prin suferinţa lui să ne mântuiască; ci pentru ca prin pilda lui să 
ne înveţe a ne mântui. Cristos a fost răstignit - şi a înviat. CU MOARTEA 
PRE MOARTE CĂLCÂND - prin suferinţa lui înfrângând suferinţa. 

Pilda este lămurită. Durerea e drumul mântuirii - calea pe care ne 
putem câştiga pe noi înşine; minunile sunt la îndemâna orîcuî; numaî să 
ştîî a te înţelege - şî a cere dela tine. 

Mişcarea lumilor nu s'a săvârşit încă. Legea nouă e legea Iubirii şl a 
suferinţei; dar ea nu e decât un drum. Cuvântul Apocallpsel stă încă 
neîmplinit; deci cată a pătrunde înţelesurile Crucii şl pregăteşte-te întru 
marea înnoire care va să vină. 

Nae lONESCU 

Revista “Gândirea”, Gucureşti. Anul VII, Nr. â-, 7 RGI 


-Cuvintele lui Pilatus către mulţime, după loan 19, 5. 

2 ) 

-Leon Bloy (1846-1917), scriitor francez, catolic militant şi polemic. 


î N VIE IR E 


A înviat Chrlstos! 

Sunt ani de când întoarcerea prăznulrll acestei cutremurătoare fapte 
ridică în mine acelaşi tristeţe: Iarăşi voi citi aceleaşi comentarii şl voi auzi 
aceleaşi Interpretări. Proasta literatură protestantă, anemic efort de 
"cugetători" pozitivişti în nevoia slăbănoagă de a împăca domeniul raţiunii 
cu cel al harului. Ca şl cum cine a Intrat odată în împărăţia harului se mal 
necăjeşte cu neputinţa raţiunii! Ce zadarnică bâlgulală - ştiinţifică, dragă 
Doamne! - în jurul unul PAPT simplu şl evident! "Renaşterea naturii", 
"mitul solar" şl atâtea alte neputinţe, pentru a escamota faptul năucitor, dar 
PAPT, al învierii după trup a Iul Chrlstos. 

Căci a înviat, aşa cum o hotăra mal dinainte, dealtfel. Scriptura; şl a fost, 
după trup, în mijlocul alor Săi, în acelaş fel precis şl real în care este în 
mijlocul nostru - trup şl sânge - şl va stărui să fie până la sfârşitul veacului. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 9 


A înviat, cum vom învia şi noi, atunci când vor suna trâmbiţele judecăţii 
din urmă, când se vor rupe peceţile cărţii şi vor cădea zidurile carcerii 
vremii; adică la sfârşitul veacului. 

Aci e doară toată "taina"; care nu e, de fapt, nici o taină, ci numai o 
neînţelegere. Noi vom învia din morţi la judecata de apoi. Adică atunci 
când se va sfârşi istoria şi vor cădea încercuirile timpului şi spaţiului. Ne¬ 
am născut în timp; am murit în timp; vom învia însă dincolo de veac. 
întocmai ca Christos; devenit om şi jertfit în veac; dar înviat în afară de 
acesta, şi rămas în mijlocul nostru după natura lui de înviat în afara 
veacului. 

Cum se lămuresc toate! Şi învierea, şi prezenţa Lui deapururea în 
mijlocul nostru! în sfânta împărtăşanie este prezent Christos nu "în formă 
de" pâine şi vin, ci existând în chip real ca trup şi sânge. Nu e deci vorba de 
un simbol, de o prefiguraţie, ci de un fapt real. Şi totuşi... noi nu vedem 
acolo decât pâine şi vin, deşi este trup şi sânge. 

Ce însemnează asta? însemnează că există mai multe planuri de 
existenţă; şi că pentru fiecare din aceste domenii noi trebuie să avem 
mijloace speciale de investigaţie. Că nu putem să înţelegem prin raţiunea 
noastră decât ceeace cade înlăuntrul veacului; şi că pentru ceeace este în 
afara lui avem nevoie de un alt instrument, în speţă - al credinţei. Că nu 
putem să înţelegem prin raţiunea noastră decât ceeace cade înlăuntrul 
veacului; şi că pentru ceeace este în afara lui avem nevoie de un alt 
instrument, în speţă - al credinţei. Din această lume de dincolo de veac face 
parte învierea după trup a lui Christos; care înviere, ca şi înălţarea la cer, ca 
şi prezenţa în mijlocul nostru, nu sunt minuni decât în ordinea veacului şi 
a raţiunii; dar sunt realităţi şi existenţe fireşti în ordinea care ţine de 
domeniul credinţei. 

Simbol? Nu. Ci FAPT. Simbolic poate fi cel mult limbajul nostru. 
Faptele însă nu pot fi simbolice, ci numai fapte pur şi simplu. A înviat 
Christos. Nu Christos-Dumnezeu, ci Christos-Omul, anticipând învierea 
noastră la sfârşitul veacului. Anticipând-o, dar nu schimbându-i natura, 
învierea lui e la fel cu învierea noastră; şi după cum noi vom învia la 
sfârşitul veacului, deci după încetarea acestuia, aşa a înviat şi El: în afară de 
veac. 

Afirmând prin aceasta existenţa mai multor lumi, de grade de realitate 
deosebite, sau mai exact comportându-se în chip deosebit faţă de Absolut. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


10 


Şi astfel învierea nu este actul prin care noi am fost mântuiţi; ci numai 
anunţarea şi definirea lumii în care vom trăî după judecata de apoî. 

"Chrîstos a învîat dîn morţî, cu moartea pe moarte călcând..." Moartea 
Luî - decî jertfa Luî - este faptul hotărîtor al mântuîrîî noastre. învierea este 
doar semn pentru viaţa veacului ce va să vie, deci nu a veacului care, 
pentru noi, este în acest moment. 

Să lăsăm deci Interpretările şl încercările de a înţelege, şl să mărturisim 
smeriţi credinţa noastră nestrămutată: 

"Şl a înviat a treia zl, după Scripturi." 


Nae lONESCU 
Ziarul "Cuvântul", 20 Aprilie 1 Q30 



„Săvârşltu-s'au!" Cerul şl pământul. Iarăşi împreună, pentru cea dlntâla 
oară dela păcatul vechiului Adam, şl-au ţipat în noapte durerea: „astăzi s'a 
spânzurat pre lemn Cela ce spânzură pământul pre ape..."; şl s'a spintecat 
catapeteasma bisericii. 

Ce cald şl greu e aerul în noaptea asta! Cald şl greu de rugăciune. Căci 
chiar dacă noi nu ne mal rugăm, undeva cântă pentru noi îngerii şl se roagă 
sfinţii. Pentru noi; pentru păcatele noastre; pentru neînţelegerea şl 
împietrirea noastră, care e cel mal greu păcat. Stau numai şl cumpănesc ce 
lipsă de raport e între noi şl vremuri. Şl cum trecem cu ochii închişi pe 
lângă porţile împărăteşti ale mântuirii! Cum? Reculegerea noastră, a 
tuturor, să fie mal puţin însemnată decât o schimbare de guvern? Mintea 
noastră nu ar fl fost mal clară, sufletul nostru nu ar fl fost mal ferm, 
dragostea noastra nu ar fl fost mal largă şl hotărîrea noastră nu ar fl fost 
mal rodnică după o săptămână de cufundare în noi înşine? Sau poate că aşa 
a vrut Dumnezeu, ca de data aceasta destinele noastre să se înnoade când 
îşi dă duhul pe Cruce mielul Domnului, când plesneşte cerul sub fulgere în 
miros greu de pucioasă, când ne prohodlm „Primăvară dulce" şl stă 
pământul încordat în aşteptarea bucuriei celei mari a învierii? Cine ştie! 

Desigur, nimeni nu poate şti; dar evident e totuşi un fapt: lipsa putinţei 
noastre de a lega văzutul cu nevăzutul, lipsa de sevă metafizică a aplicării 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 11 


noastre la cotidian. Când începe o treabă, românul îşi face mai întâi o 
cruce. De ce? Ca să cheme în ajutor pe Dumnezeu? Nu tocmaî. Cî ca să 
pună acţîunea luî sub egîda lumîî celeîlalte, dela care totul purcede; ca să 
deschidă înspre realităţile luî concrete poarta prin care să pătrundă Puterile 
şl Stăpânîîle, ca să restabilească unitatea originară dintre Dumnezeu şl 
creaţlune. Crucea aceea simplă, înfrlcată şl umilă este - cine s'ar fl gândit? - 
mărturisirea şl închinarea cotidiană a Paştelor. Căci Paştele asta sunt: marea 
dramă prin care, după hotărîrea Iul Dumnezeu, s'au arunct Iarăşi punţi de 
legătură între creaţlune şl Stăpânul el. Restablllndu-se - ca posibilitate 
numai, e adevărat, ca posibilitate la îndemâna celor cari înţeleg şl vor - 
starea dela început, când omul trăia cumpănit şl împăcat cu el însuşi în 
Dumnezeu. 

Starea asta fusese ruptă prin păcatul primului Adam: care adâncise, prin 
vina Iul şl a Şarpelui, o prăpastie între el şl Făcătorul Iul, origine a ţăcăelll, a 
sbuclumulul şl a chinurilor noastre. Pentru umplerea acestei prăpăstii îl 
fusese făgăduită dela început jertfa Mielului, singura care putea să ne 
răscumpere. Ea a venit. Prin pătimirea Iul Chrlstos, Dumnezeu sl Om, cel 
de-al doilea Adam. In zilele astea nl se împlineşte jertfa făgăduită - şl mâine 
va răsuna Imnul de bucurie a învierii, pecetea mântuirii noastre, puntea 
dintre văzut şl nevăzut. Căci a înviat Dumnezeu-Omul, lăsând să Irumpă 
realităţile de DINCOLO dincoace, şl a înviat Dumnezeu - Omul, 
deschizând poarta celor de DINCOACE înspre Dincolo. Vedeţi ce 
posibilităţi mari, nebănuite nl se deschid şl cum putem Iarăşi înnoda firul 
bucuriei contemplative, al echilibrului nostru vecinie, rupt prin Ispita 
diavolului? 

Să mărturisim deci Paştele. Să facem ca cel simpli şl adevăraţi semnul 
crucii la flecare act al vieţii noastre, slăvind şl sfinţind orice gest şl orice 
început, aslgurându-le rodnicia. Căci omul nu poate trăi desprins de 
Dumnezeu şl cazna Iul nu poate rodi în afară de El. Să facem semnul crucii, 
care nu însemnează acceptarea suferinţei, cl dimpotrivă chezăşia mântuirii. 

La locul Căpăţânll crucea de supliciu străluceşte de toate nădejdile 
noastre împlinite. 

Nu vrem să coborîm strălucirea asta în noi? 

...Să facem deci semnul crucii, mărturisirea Paştelor! 

Nae lONESCU 
7iarul "Cuvântul", 7 2 Aprilie 1 Q31 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


12 



Nu ştiu cum s'ar putea mai bine prăznui Paştele. Probabil că trăindu-le. 
Dar asta e din ce în ce mai greu. Pentru cei mai mulţi dintre noi. A trăi 
Paştele - asta presupune a te duce la biserică; a te ruga acolo; a te supune - 
ceară moale şi receptivă - tuturor sugestiilor transcendenţii; a te pregăti 
pentru coborîrea harului, lasându-te purtat pe unda caldă şi învăluitoare a 
cultului - minunata propedeutică la deschiderea cerurilor. înţeleg însă că 
asta nu se maî poate. Asupra tuturor acestor amănunte şî momente noî am 
gândît; noî, părînţîî noştrî, părînţîî părînţîlor noştrî; de patrusute de anî 
încoace; sau noî sîngurî cu mîntea acestor patru sute de anî. Iar gândul 
omoară viaţa - orî de câte orî, orgolios, se rîdîcă deasupra eî, voind să o 
stăpânească în loc de a î se supune şî a o sluji. Şî aşa gândul a omorît în noî 
Paştele în momentul în care am vrut să trăim ceeace înţelegem în loc să fî 
încercat a înţelege ceeace trăim. 

A fost, desigur, în sufletul omenirii, cândva, undeva, o soluţie de 
continuitate; când s'a întunecat totul şî când, la întoarcerea luminii, ne-am 
găsit într'un alt peisaj spiritual. A fost. Nu înţelegem bine când şî cum. Dar 
a fost. Şî când pe crugul cerului s'a întors, ca în flecare an, ceasul tainei 
pascale, auzul nostru nu se maî măsura pe trăsnete, cî pe plesnituri de bici; 
fulgerele erau biete scântei electrice, pe care şl noi le puteam fabrica în 
laborator la o simplă maşină a Iul Wlmshurst; şl nu mal mirosea tot 
cuprinsul a pucioasă, cl ne gâdila înţepător nările doar fumul de Iarbă de 
puşcă a focurilor de tracatrucl! Paştele erau o amintire ştearsă, care nu se 
mal revărsa împlinitoare în suflete. Dar pentru că totuşi, măcar ca o 
moştenire (deşi zăvorită cu nouă lacăte înţelegerii fiinţei noastre), încă mal 
dăinuia, ne-am îndreptat asupra el cu cheia gândului. 

A, desigur, din vechea taină am deslegat prea puţin. Un colţ; o fărâmă. 
Dar pentru că fărâma aceasta era tot ce puteam înţelege cu gândul, am 
crezut ca asta e tot. Şl s'a născut astfel pentru omenire, chiar pentru cel mal 
buni dintre noi, paştele nou, paştele cel sărac. In care taina a dispărut. In 
care omul-Dumnezeu a devenit omul-erou. Un erou al unei noul credinţe, 
care pentru această nouă credinţă, a Iul, se oferă în holocaust; cam aşa cum 
pentru convingerea Iul era să se ofere ca jertfă şl Galllel - dacă nu l-ar fl 
Isblt spaima durerii. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 13 


Ce e Christos? Un erou al unei convingeri morale! Ce e Paştele? 
Prăznuirea amintirii unui proces juridic între două morale, în care peste 
veacurî a învîns cea a vîctîmeî. Atât. Nu e destul? 

Atât - nu e destul! „Probe" desigur nu am. Dar e ceva în fîînţa mea, care 
se refuză cu încăpăţânare gândului că Paştele ar putea să fîe aniversarea 
unul fel de „afacere Dreyfus" de acum nouăsprezece veacurî. A răsunat în 
mine Joî seara strigatul sfâşietor al crainicului care anunţa: „astăzi s'a 
spânzurat pre lemn Cela ce spânzură pământul pre ape", şl s'a întors în 
mine sufletul în seara de Vineri la cântarea de prohodlre, care mărturisea 
că în mormânt fu pusă, prin coborîrea Iul Christos, însăşi viaţa. 

Patimile, răstignirea şl învierea nu sunt slmboale, cl fapte. Ele nu 
"însemnează", cl "sunt". S'au întâmplat aevea; lată, acum 1900 de ani. SI ne- 
au deslegat pe noi de păcat, de vină şl de moarte. A trebuit să se jertfească 
cineva. Dar jertfa omului singur nu putea deschide din nou porţile cerului. 
Şl s'a jertfit Dumnezeu-omul. A suferit pe lemnul de spânzurătoare ca un 
om - după ce că Dumnezeu suferise pentru noi încă dela căderea Iul Adam 
în păcat. 

S'a răstignit deci, 
şi s'a îngropat 
şi a înviat a treia zi. 

Toate - "pentru noi, oamenii, şl pentru a noastră mântuire". Ca să ne fie 
Iarăşi cu putinţă a arunca punţi dela noi la Dumnezeu; de a eşl din noi, 
destrămându-ne în Dumnezeu; de a scăpa de noi - depăşlndu-ne. Ca să nu 
se mal sperie gândul nostru în faţa morţii, a murit El; cu moartea pre 
moarte călcând - omorînd deci moartea. Şl a înviat - după trup - cum vom 
învia şl noi la plinirea vremii; când se va împlini şl ceeace credem atunci 
când mărturisim: aştept învierea morţilor şl viaţa veacului ce va să fie. 

...Iată Paştele - pentru care nu am probe, dacă volţi. 

Dar Paştele sunt, dincolo de gând, în Inima fiecăruia, bucurie. întreb, 
deci, numai: unde e bucuria, acolo sau aici? Şl poate că prin asta am făcut şl 
proba. 

Pentru cine are nevoe. 

Nae lONESCU 

Ziarul “Cuvântul", 1 Mai 1 Q32 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


14 


r IR IC 



f I A 


... „Apoi au venit la un loc împrejmuit al cărui nume este 
Ghetsemane şi acolo a zis către ucenicii săi: şedeţi aci până ce mă voiu 


ruga. 


Şi a luat cu el pe Petru şi pe lacob şi pe loan şi a început să se 
înspăîmânte şî să se sbucîume. Şî le-a zîs lor: Prea întristat este sufletul 
meu până la moarte. Rămâneţi aîcî şî prîveghîaţî. 

Apoi mergând putîn mal înainte, a căzut la pământ şî se rugă că de 
este cu putinţă să treacă dela el ceasul acela. 

Şî zicea: Abba, toate sunt ţie cu putinţă; depărtează dela mine 
paharul acesta. 

însă nu ce voesc eu, dar ceeace tu voeştî. 

Şî a venit la ucenici şl l-a găsit dormind şl a grăit către Petru: Slmone, 
dormi? N'al avut tărie să veghezi un ceas? Fiţi treji şl vă rugaţi, ca să nu 
cădeţi în Ispită. Căci duhul este nepregetător, dar trupul - neputincios. 

Şl Iarăşi s'a dus de s'a rugat, spunând aceleaşi vorbe. Dar întorcându- 
se, l-a găsit pe el din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de 
somn, şl nu ştiau ce să-l răspundă." Aşa Marcu 14, 32-40. 

„A început să se înspălmănte şl să se sbucîume, şl le-a zis lor: Prea 
întristat e sufletul meu până la moarte." 

Iar Luca (22, 44): „Şl fiind în sbuclumul durerii, cu mal mare 
stăruinţă se ruga. Iar sudoarea Iul, ca picături mari de sânge, picura pe 
pământ." 

Aşa dar a suferit. A suferit însă Chrlstos-omul sau Chrlstos- 
Dumnezeu? A suferit, pentru că mergea spre împlinirea soartel Iul - 
spânzurarea pe cruce - sau pentru că se făcea gol în jurul Iul, pentru că 
Iuda îl trădase, pentru că Slmon-Petru era să se lapede de el, pentru că 
al Iul n'au avut tărie să vegheze nici măcar un ceas, cl au adormit în 
chiar vremea agoniei Iul? Teamă ml-e că a suferit Dumnezeu şl nu 
omul, că suferinţa e chiar în Dumnezeu, că prin aceasta tragedia 
existenţii e mal adâncă şl mal cutremurătoare. 

De ce nu? Căci Dumnezeu a creat cerul şl pământul - şl asta 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 15 


însemnează că Dumnezeu însuşi era în lipsă. în lipsă de ceva, pe care a 
căutat să-l împlinească prin ceeace a creat. Să se împlinească. Să se 
împlinească - prin actul de creaţie sau prin creatură, asta e deocamdată 
indiferent. Fapt e că se afla în lipsă, în desechilibru. Căci unde este 
echilibru, nu e creaţie; pentru că unde e echilibru nu e nimic; e 
nemişcare. Dunmezeu s'a mişcat însă când a creat lumea - a ieşit din el 
însuşi; şi creind ceva, a făcut un efort; iar efortul e suferinţă; şi instituind 
existenţa a ceva, a instituit existenţa efortului, existenţa fiind 
întotdeauna un efort asupra nefiinţei. 

Din lipsa şi din suferinţa lui a ieşit deci lumea; şi trăeşte numai ca 
suferinţă. Atât cât trăeşte în ea. Deosebită de el. Să tindă însă din nou 
către el, să se destrame în el, să renunţe în el la fiinţa ei, şi totul intră din 
nou în echilibru, în plenitudine. Şi omul la fel. 

Dumnezeu are deci nevoe de creaţiune. Are nevoe de iubirea ei. De 
actul de iubire prin care creaţiunea se doreşte către isvorul ei. Căci dacă, 
odată creată, lumea devine de sine stătătoare, atunci actul de creaţie a 
mers în sec. Dumnezeu tot neîmplinit a rămas, iar actul trebue să se 
repete în infinitum - cât ar dura, dealtfel, şi suferinţa lui Dumnezeu. 

Pentru om e încă mai uşor. El nu are nevoe decât de el însuşi, pentru 
a ajunge din nou în Dumnezeu. Plato cunoştea deja funcţiunea 
erosului, ascensiunea fericitoare înspre Dumnezeu, la capătul căreia stă 
pacea şi împăcarea - storghe ziceau Grecii. 

Pentru Dumnezeu însă - nu. Căci Dumnezeu are nevoe de actul liber 
de iubire al omului, pentru ca toate să se întoarcă în El. Astfel încât 
tragediei omului dela care Dumnezeu şi-a întors faţa, îi răspunde, mai 
înfricoşetoare încă, tragedia lui Dumnezeu dela care îşi va fi întors faţa 
omul. Am amintit-o şi altădată: Leon Bloy a avut o prăpăstios de adâncă 
intuiţie, atunci când a vorbit de suferinţa lui Dumnezeu, cel singur şi 
părăsit de oameni. 

„Simone, dormi?" De trei ori s'a întors lisus către ucenicii lui, cei mai 
de aproape ai lui, şi le-a cerut să vegheze cu el. Si de trei ori ei l-au 
părăsit - adormind întru osteneala lor: şi nu ştiau ce să răspundă, că 
erau ochii lor îngreuiaţi de somn. 

De ce le-a cerut să vegheze? Ca să-l păzească? Să-l păzească - contra 
cui? Contra slugilor mai marilor bisericii? De aceştia s'ar fi putut feri 
ieşind din Ierusalim. Nu a făcut-o. Pentru că el mergea la moarte - voia 
să meargă. în ceasul în care însă soarta lui se împlinea, el le cerea să 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


16 


privegheze - să fie cu el. Iar ei au adormit. Nu au fost. Deşi iubirea lui 
pentru ei avea să sfărâme şi porţile iadului. Simon-Petru doarme. Şi noi 
toţi - ca el. Şi deaceea până şi iubirea e suferinţă. Lumea se răsuceşte în 
durere ca o râmă pusă pe jăratec. - Şi Dumnezeu odată cu ea. 

... „Iar sudoarea lui, ca picături de sânge, picură pe pământ." 


Nae lONESCU 

Ziarul “Cuvântul", 1 Q33 



f r a cj n e n t 


de Vasile Găncilă 


...Poporul român însuşi a dovedit o mare aptitudine de a creia 
moravuri şi o impresionantă voinţă de sărbătoare. Şi fiindcă acum suntem 
în zona temporală a Paştilor şî cu deosebire în Păresîmî, al căror râu de foc 
lăuntric curge către marea eflorescentă festivă a învierii, să menţionăm 
câteva sărbători şl obiceiuri româneşti din acest timp, ca o concretizare a 
consideraţiilor de până aici. Unele din aceste sărbători sunt 
consacrate naturii primăvăratece; altele deadreptul transcendentului 
creştin, fără însă ca ordinea naturii şl ordinea divinului să fie vreodată 
separate deplin în concepţia poporului. Acum în pragul primăverii, e 
povestea cu multe variante a babei Dochla, care dă zilelor el pigmenţi de 
festivitate jucăuşă. Tot acum e legenda şl ziua sfântului Toader şl a 
cailor săi năzdrăvani. Şl cum primăvara pornesc toate să crească, se crede 
că vor creşte şl cosiţele fetelor „cât cozile Iepelor", dacă va fl Invocat sfântul 
cu cal. Apoi, ziua când apar cele dintâi flori şl când se crede că păsările se 
însoţesc pentru o nouă viaţă, tineretul glumeşte şl petrece Idilic, pentru a fl 
în armonie cu natura şl a-şl asigura un rost potrivit legilor el. Când ţăranii 
încep aratul, plecarea plugului se face cu un adevărat alalu de ceremonii, la 
cari la parte întreaga familie şl chiar tot satul. Pentru timpul 
când gângănllle Ies larăş în lume din ascunzişurile lor de Iarnă, poporul a 
crelat legenda Iul Alexe, prefăcut apoi în cocostârc şl condamnat să adune 
toată viaţa Iul gângănii, fiindcă odinioară le-a risipit din lăcrlţa în care le 
adunase Dumnezeu ca să scape lumea de ele. Când vine Buna-Vestire, ea 
nu e numai ceva religios, cl şl o sărbătoare a naturii: poporul vede toată 
existenţa transfigurată în acea zl, într'o tresăltare adâncă sl atunci 
toată vegetaţia o la repede din loc, limba păsărilor „se deschide", căci atunci 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 17 


s'a vestit parcă şi naturii Domn nou! Iar în ziua de Paşti e, în unele ţînuturî, 
un obîceîu grav şî încântător, obîceîul scăldatuluî într'un râu apropîat, dîs- 
de-dîmîneaţă, pentru purîfîcare. Apa râuluî e consîderată ca „neîncepută" 
şî ca având vîrtuţî spîrîtuale. Astfel natura e asociată la înălţarea omului şî 
e cu atât mal mult respectată. Acest sentiment se vede în aceste câteva 
versuri, pe cari flăcăul sau fata, fără ca să-î vadă orî să-î audă nimeni, le 
spun, în timp ce-şî fac cruce, înainte de a păşi spre undele râului: 

Bună dimineaţa, 

Râu mare, 

Domn mare ! 

versuri atât de fraged tâlcuitoare şi în cari se arată, ca un lujer de floare, 
toată înalta cuviinţă a adoraţiei ţărăneşti. In ceeace privesc sărbătorile şl 
obiceiurile dominate de Intuiţia transcendentului, ele pornesc mal întâlu 
dela Idela postului mare, care le unifică pe toate în acelaş înţeles. Acest post 
era în mare vază ascetică la Români. In unele zile nu se mânca nimic, ori 
numai lucruri reci, ori era stabilit numai să se spele blidele care fuseseră de 
frupt. La practica postului, poporul adăoga şl practica muncii încordate, 
nu numai pentru scopuri utilitare, dar şl pentru merltarea vieţii în 
transcendent: în acest timp femeile începeau negreşit ţesutul pânzei pentru 
toate nevoile casei şl ea trebuia terminată odată cu postul. învierea Iul Ilsus 
trebuia primită în straie noi şl în albituri făcute în timpul postului. Apoi 
idela comunicării cu lumea cealaltă era puternic întreţinută de cultul 
morţilor. Pomenirea lor se făcea nu numai într'o Sâmbătă, cl în 
toate Sâmbetele Păreslmllor, afară de cea din urmă. In Joia mare, se ducea 
apă la morminte, şl în curţi se aprindeau focuri, ca să se încălzească 
umbrele morţilor scumpi, cari oblşnuesc în acest timp să se întoarcă la 
vechile lor gospodării. Morţii erau atunci pentru popor ca nişte tovarăşi 
duloşl şl Invizibili. Cimitirul nu era exilat din sat ca azi, cl între oameni, în 
curtea bisericii, care, în acest chip căpăta o îndoită vrajă. în întâia sau a 
doua zl de Paşti, ţăranii noştri luau chiar masa, în unele locuri, în cimitire, 
deasupra mormintelor, pe vellnţe, feţe de masă, ştergare, aşezate frumos, 
astfel ca să se bucure împreună cu cel duşi şl să nu-1 lase singuri într'o zl 
atât de mare. Idela comunicării cu o altă lume, care transcedă lumii noastre, 
era atât de vie în popor, încât Intra până şl în obiceiul ciocnirii ouălor — 
care de altfel se făcea după anume reguli bine fixate — cel ce ciocneau 
împreună închlpulndu-şl că se vor întâlni şl pe lumea cealaltă. Dar 
adevărata Invazie a transcendentului în viaţa de aici, era atunci când ţăranii 
credeau că cel ce mor în Vinerea mare, odată cu Mântuitorul, se bucură de 
cea mal mare cinste şl fericire, pe cari le poate avea un om, el fiind 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


18 


oarecum anexaţi suferinţei şi învierii lui lisus. Iar imediat după Paşti, 
începea „săptămâna lumînată", aşa cum e numîtă şî astăzî, în care „cerul e 
deschis" şî ceî ce se sting în acest timp merg deadreptul în raîu. Ideîa de 
a concepe o săptămână „lumînată", în care toate lucrurile să strălucească de 
o lumină care nu pleacă dîn lumea aceasta, este exemplul cel mal pur de 
sărbătoare. Şî dacă la acestea adăogăm sărbătoarea Paştilor Blajinilor sau 
Rocmanîlor, cari sunt nişte oameni angelici ce locuesc pe alt tărâm şl cărora 
creştinii de aici le dau de veste că a venit Paştlle prin cojile de ouă, pe cari 
le aruncă pe râuri ca să meargă în ţara lor, atunci se vede cât e de prezent la 
poporul nostru sentimentul unul alt plan de existenţă, cu care prin 
sărbători ne punem în legătură. în afară de aceste sărbători, ţăranul român a 
adăogat o sumă de nenumărate obiceiuri şl momente festive grupate în 
jurul sărbătorilor religioase sau a crelat versiuni ale Istoriilor biblice, unele, 
cum ar fl povestea Iul Lazăr cel sărac, prezentându-se cu nuanţe de 
genialitate. In sfârşit, copiii sunt în popor un factor creator de sărbătoare. 
La tabloul sărbătorilor celor mari, el adăogau pitorescul şl graţia lor de mici 
şăgalnicii, în cari sacrul se uneşte cu nu ştiu ce picanterie pură. Intr'o parte 
de ţară, copiii umblau „cu toaca" prin sat în Joia mare şl vesteau: 

Toaca tocănelele, 

Joi Joimărelele, 

Paşte popa vacile 
Pe toate ogaşele, 

Pe toate socacile, 

Duminică-s Paştile ! 

Acest gâlgâit de bucurie cuprins în „Dumlnlcă-s Paştlle", arată că nimeni 
nu aşteaptă mai mult sărbătorile pascale decât copiii şi pe ei satul îi primea 
ca pe vestitorii cei mai buni. Căci societatea în care copilul a fost cel mal 
adânc pus în valoare, a fost societatea patriarhală*). 

Sărbătorile folclorice româneşti au un puternic suflu cosmic şl religios, 
căci în popor nu s'ar putea înţelege fără suflul doctrinar dat de sărbătorile 
teologice. Sărbătorile bisericeşti ale ciclului pascal au fuzionat ori s'au 
împletit cu cele crelate de popor, dând o Izvodire complexă şl jubllant 
severă. Timpul prepascal şl Pastile înseşi alcătuiesc ceeace e mal preţios în 
creştinism. Acum mal mult ca oricând se Introduc în lume sensuri 
şl funigel biblici. Apoi, odată cu postul, începe marea campanie de 
purificare, pe care creştinul o aşteaptă cu o sete anticipată. In acest timp el 
trăieşte mal mult pentru Dumnezeu decât pentru el, ceva înalt lunatic şl 
totuşi adânc realist Intră în viaţa Iul. Acum se poate vedea cum plasma 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 19 


umană, inspirată de creştinism, caută să evadeze din pământescul trecător 
şi să se tragă către dumbrăvile duhului, printr'un proces care atinge o 
expresivitate de revoluţie quasi-geologică. Acum creştinul se închină în faţa 
tainelor luminii veşnice, cum alunecă apa la vale şi acum sufletul său e 
torturat de nevoia curăţirii, care-1 zguduie, aşa cum vântul puternic 
răsuceşte arborii; acum nădejdea lui cată spre cer, ca florile spre soare. Nu 
există păcat cât de groaznic, pe care creştinul să nu-1 recunoască în vremea 
aceasta: „...fără de legea mea eu o cunosc şî păcatul meu înaintea mea 
este pururea... întru fără de legî m'am zămislit şî în păcate m'a născut maica 
mea" (Psalm 50). „Pîerdut-am frumuseţea, cu care am fost zidit întâîu, şî 
nevinovăţia mea; şî acum zac gol şî mă ruşinez". „Cu lut mî-am amestecat 
gândul eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în bala lacrimilor mele" (Trlod). Dar 
recunoaşterea zbuciumată a păcatelor e însoţită de o nădejde profundă. 
Căci umilinţa creştină îşi are corelatul într'o mare demnitate, după cum se 
vede în aceste cuvinte adânci şl sintetice ale sfântului Slmeon 
Metafrăstui: „mllueşte-mă. Doamne, că nu sunt numai neputincios, cl şl 
zidirea Ta sunt". Nădejdea creştină prlnclplar motivată e însă susţinută de 
fapte bune, post («să ne răstignim mădularele prin postlre". Trlod) şl 
rugăciuni. In vremea aceasta, biserica înalţă către cer cele mal frumoase şl 
mal puternice rugăciuni, ca nişte flăcări veşnice ce-şl ard Inima sângerândă, 
cum ar fl rugăciunea sfântului Efrem Şirul sau această rugăciune: 
„Invrednlceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat să ne păzim noi. 
Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şl lăudat şl 
preaslăvlt este numele Tău în veci... Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum 
am nădăjduit întru Tine. Bine eşti cuvântat. Doamne, învaţă-mă 
îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat. Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu 
îndreptările Tale. Bine eşti cuvântat. Sfinte, lumlnează-mă cu îndreptările 
Tale. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu 
vederea. Ţie se cuvine laudă. Ţie se cuvine cântare, Tle slavă se cuvine" 
(Ceaslov). Creştinul se roagă ca să se lumineze „ochii gândurilor noastre, 
ca nu cumva să adormim în păcate spre moarte" şl se roagă chiar ca să fie 
învăţat să se roage „căci a ne ruga, precum se cuvine nu ştim de nu ne vel 
îndrepta Tu, Doamne" (Llturghler). — Iar când se apropie şl se arată 
Paştlle apare taina necuprinsă, care e la temelia creştinismului. Dacă Paştlle 
e cea mal însemnată sărbătoare, nu e numai fiindcă a înviat Ilsus, nu e 
numai fiindcă această sărbătoare cade în primăvară, cl e mal ales fiindcă 
lisus a suferit. Suferinţa Iul, mal ales cea sufletească, n'a fost atinsă de nici o 
altă fiinţă şl tocmai prin Imensitatea acestei suferinţe s'a învins păcatul 
omenesc. Taina suferinţei şl învierii Iul Ilsus constltue esenţa 
creştinismului. Mal mult e chiar serviciul religios în orice sărbătoare a 
omului nu e, sub forma ceremoniilor religioase, decât repetarea 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


20 


sacrificiului Mântuitorului şi împărtăşirea cu El. Dar nu numai atât. însăşi 
biserica a fost întemeiată şi oarecum organizată de lisus, în epoca 
timpuluî pascal. La Cina cea de taină. Mântuitorul a dat apostolilor săi la 
mână împărăţia, aşa cum Tatăl o dăduse Lui (Luca, 22, 29), Iar când s'a 
arătat întâia oară ucenicilor, după înviere, l-a trimes în lume să 
propăvădulască adevărul, asa cum fusese trimes sl El (loan, 20, 21). Esenţa 
doctrinară şl organizarea culturală a creştinismului sunt deci în legătură cu 
sărbătoarea Paştilor. Aceste adevăruri au fost cunoscute şl în orice caz 
adânc bănuite de către poporul nostru, mult mal mult decât se întâmplă azi 
la Intelectuali. De aceea sensurile creştine au pătruns în zona cea mal înaltă 
a spiritului ţărănesc şl l-au înălţat viziunea şl trăirea sărbătorii. 

Ceeace a realizat poporul român prin sărbători e Incomensurabil. 
Aceasta se poate vedea dacă ne oprim un moment la Idela de timp. S'a 
spus, şl cu drept cuvânt, că principala categorie, asupra căreia trebue să se 
aplice meditaţia filosofică, e timpul. Mal mult decât întinderea spaţiului, 
problemele puse de trecerea timpului au deşteptat gândul filosofic. 
Ecleziastul, de exemplu, e Impresionat de spectacolul petrecerii lucrurilor, 
ceeace l-a făcut să Intoneze acea elegie filosofică atât de contagioasă, care a 
pătruns în veacuri. Nu e deci o întreprindere uşoară să corectezi timpul, 
care duce în nimicnicie toate dorinţele noastre, sau să-ţl faci despre el altă 
concepţie. Dar tocmai acest lucru l-a realizat poporul nostru. Şl anume, 
prin sărbători. El a aplicat o metodă, care s'a dovedit valabilă şl în alte 
împrejurări: atunci când vrei să învingi o realitate, în loc să o 
combaţi, prlmeşte-o, dar dă-1 o valorificare mal adâncă şl mal vitală. Astfel, 
ţăranul a acceptat trecerea timpului, dar a punctat-o cu sărbători, cari sunt 
momente de absolut. Omul din popor ştie profund că totul trece, cunoaşte 
înţelepciunea Ecleziastului, dar şl-a Integrat-o într'o atitudine mal vitală şl 
mal diferenţiată. Ţăranul trăieşte trecerea timpului însă o trăieşte vital şl 
armonios, fiindcă a făcut din viaţă o punte de sărbători, şl când depăşeşte 
timpul, e pentru a intra în eternitate. Orăşanul cele mal adesea caută să 
uite timpul, „să-l omoare", se revoltă contra Iul, şl când îl depăşeşte, e 
pentru a Intra în neant. Prin crearea şl trăirea puternică a sărbătorii, care e 
un moment luminos de punere în legătură cu existenţa generală şl absolută, 
cu transcendentul sau măcar cu direcţii spre transcendent, poporul a învins 
ori a valorificat timpul. învingerea în acest sens a timpului devine de fapt o 
valorificare maximă a Iul. Căci timpul e acela care, în trecerea Iul fatală, 
aduce o sărbătoare după alta. în locul categoriei absurde şl 
duşmănoase nouă, el se arată mal degrabă ca dispozitivul ce revelează cu 
Intermitenţe absolutul. Timpul e ceva ce trece, dar care are din loc în loc 
explozii festive. Astfel, el capătă un caracter de respectabilitate şl 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 21 


organicitate. Timpul nu mai e o înşirare de clipe deşarte, aducătoare de 
casne sau distrugătoare de bucurii, ci e înălţat la rangul de 
maiestate, fiindcă pe făgaşul lui sunt prinse sărbătorile. Acum, se înţelege 
uşor de ce poporul nostru a creat orî şî-a însuşit atâtea sărbători. N'a făcut-o 
din „lene", cum au crezut unîî. Aceasta a putut fî cel mult o cauză cu totul 
secundară, cum tot cauză secundară a fost moştenirea noastră bogată de la 
alte popoare sau fantezia vie a Românului sau chiar mijlocul de a mal 
scăpa de împilatorii sociali al trecutului, cari îl cereau prea multe zile de 
muncă. Cauza principală a fost nevoia spirituală de a colora şl valorifica 
timpul. De aici a rezultat pentru poporul nostru o mare densitate 
sărbătorească, care dă vieţii un preţ înalt. Această învingere sau valorificare 
a timpului prin sărbători, are o valoare filosofică demnă de a fl luată în 
consideraţie. Poporul nostru dacă a ajuns la ea, împreună cu celelalte 
popoare, nu a făcut-o deliberat, cl mal mult Instinctiv. Dar Instinctul 
puternic şl just orientat dovedeşte gradul în care un Individ sau o 
colectivitate participă la misterul armonios al existenţei generale. Aşa că 
sărbătorile, în ultima analiză, sunt creaţia acestei participări. Sărbătorile 
sunt voinţa adâncă de a trăi a popoarelor, manifestată prin înlăturarea 
zădărniciei timpului şl coborîrea în efemer a sensurilor adânci şl luminoase 
ale existenţei. 


Vasile GĂNCILĂ 

Revista "Gândirea", Anul XV, Nr. 4, Aprilie 1 Q16 


*) _ 

- Cultura noastră posedă, din fericire, o literatură folclorică bogată referitoare la obiceiurile şi sărbătorile 
poporului român. Pentru majoritatea faptelor citate aici, să se vadă L. Bodnărescul, «Câteva datini de Paşti 
la Români» şi, mai ales, S. Fl. Marian, «Sărbătorile la Români», voi. II şi III. 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


22 


ÎNVÎEIREA OOiHiNULUir |I 
ICIhliPORTAN 1A EI UNIVEIRSALA 


de Dunitru Stăniloae 

învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. 
Importanţa ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă şî se poate întâmpla 
în univers. Numai creaţiunea lumii mai are această importanţă şi calitate. 
Ca şi creaţiunea tot aşa şi învierea, nu sunt evenimente propriu-zis istorice, 
întrucât nu se datoresc unor cauze îmanente, nu pot fî explîcate şî 
prevăzute ca provenînd dîn concursul forţelor şî împrejurărîlor naturale 
antecedente. 

Cauza care produce creaţiunea este metaîstorîcă şî metanaturală. De 
aceea, chîar dacă ar fî existat, prin absurd, oameni cari să vadă apariţia 
lumîî, eî tot n'ar fî putut prîvî lucrarea cauzei aducând-o la existenţă, o dată 
ce omul nu are acces dincolo de domeniul Imanent fizic. Istoric şî spiritual. 
Acel predîspuşî martori al apariţiei lumii ar fl văzut ceva enigmatic şl e 
posibil că şl-ar fl explicat această enigmă altfel decât prin creaţiunea lumii 
de către Dumnezeu. Creaţiunea prin Dumnezeu nu se poate constata 
pozitiv, empiric, ştiinţific. Istoric. E drept că celelalte teze pot fl uşor 
respinse, ca absurde, dar actul pozitiv prin care se acceptă creaţiunea e 
credinţa. 

Tot aşa de puţin Istoric este, sub acest raport, evenimentul învierii 
Domnului. Cel care lucrează şl de astă dată în calitate de cauză este tot 
Dumnezeu. învierea Domnului nu se datorează vreunei puteri din natura 
omenească a Domnului, sau altor puteri naturale de primprejur. învierea 
Domnului nu este o verigă ce se înşiră în lanţul vieţii Istorice ca toate 
celelalte întâmplări. De aceea cauza care a produs învierea nu s'a putut 
vedea în lucrarea el, fiind transcendentă mijloacelor de Investigaţie şl de 
constatare omenească. Dacă ar fl văzut pe Domnul după moarte cineva fără 
credinţă ar fl căutat, desigur, o explicaţie naturală a acestui fapt sau l'ar fl 
considerat o enigmă a cărei explicaţie naturală nu se poate da încă, dar se 
va putea în viitor. Şl aici, ca şl la creaţlune, toate explicaţiile acelea se pot 
uşor destrăma şl există foarte multe consideraţii cari mână mintea spre 
acceptarea învierii prin Dumnezeu, dar pozitiv, empiric şl deci absolut 
constrângător, lucrul nu se poate vedea. Credinţa îşi păstrează şl aci rolul 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 23 


hotărâtor. Se vede că e destinul nostru cât suntem în forma actuală de 
existenţă să nu ne putem apropia de lucrările şi de prezenţa lui Dumnezeu 
prin vedere, prin constatare indubitabilă, ci prin credinţă, prin ascultarea şi 
acceptarea smerită a asigurării ce ne-o dă prin cuvântul Său. 

Dar dacă creaţiunea şi învierea nu sunt evenimente istorice în sensul 
obicinuit, aceasta nu însemnează că ele n'au avut loc sau că n'au nici o 
relaţie cu istoria şi cu natura creată. Ele amândouă sunt un perfectum 
deplin, fapte petrecute odată pentru totdeauna si nu ceva ce se petrece 
continuu, o lege generală a existenţei. O persoană care a trăit într'un timp şi 
într'un loc anumit ca om deplin a fost înviată de Dumnezeu. Acesta e un 
fapt unic, aparţinând timpului trecut şi tocmai prin această unicitate, 
introducând în istorie ceva neobişnuit ei, ceva care face să vedem că istoria 
nu e totul, nu e ultima realitate, că pe lângă ea, pe deasupra ei şi la sfârşitul 
ei, există altceva care dă astfel istoriei un sens relativ. 

De la punctul acesta, al relaţiei cu istoria, creaţiunea şi învierea merg pe 
drumuri deosebite. Din cei doi factori ai creaţiunii, cauza şi efectul, cel din 
urmă cade cu totul în istorie, în domeniul nostru. Creaţiunea, fără să fie 
astfel o lucrare istorică, ţinteşte în istorie şi determină istoria. Tot ce se 
întâmplă ulterior în lume se datorează şi poartă pecetea actului anistoric al 
creaţiunii, chiar dacă nu văd oamenii, chiar dacă lumina aceasta revărsată 
peste univers nu e văzută de orbia oamenilor căzuţi în păcat. 

învierea însă nu numai în factorul cauză, ci şi în factorul efect este 
dincolo de istorie. lisus Hristos cel înviat nu e o persoană istorică, supusă 
condiţiunilor existenţiale ale acestei vieţi, cauzelor fizice şi spirituale ce 
domnesc în imanenţă. învierea lui lisus Hristos se deosebeşte astfel de 
toate minunile săvârşite de El, sau de profeţi, sau de alte organe 
dumnezeieşti. Efectul tuturor minunilor, oricât ar fi cauza de metaistorică, 
este istoric. Prin oricare minune se repară pe cale extranaturală o piesă 
stricată din natură, se repune ceva în funcţia ce-o îndeplinea în angrenajul 
imanent al vieţii: se reface un ochi, se schimbă un lucru din natură cu un alt 
lucru tot din natură, se readuce o persoană care a încetat de-a mai trăi în 
viaţă, în starea de a continua viaţa în aceleaşi condiţiuni ca înainte de 
întreruperea prin moarte. Lazăr prin înviere n'a intrat într'un nou mod de 
existenţă, ci l-a reluat pe cel dinainte de-a muri, a reluat o viaţă tot aşa de 
supusă bolilor şi morţii, trebuinţelor naturale, ca şi cea dinainte. El va mai 
trăi un timp, apoi va muri. 

lisus Hristos însă prin înviere intră într'un mod de existenţă, într'o 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


24 


dimensiune de viaţă cu totul deosebită de cea anterioară, de cea istorică, de 
cea pe care o trăim cu toţii supuşi stihiilor acestei lumi. El a intrat la o viaţă 
sustrasă cu totul din angrenajul cauzalităţii naturale; la o viaţă fără boli, fără 
moarte, fără frică de moarte. Viaţa acesta nu e o fază ulterioară a celei 
istorice, încât să decurgă din ea în mod natural. Atunci toţî am ajunge la ea 
fără să fî fost necesară patima pe cruce a Mântuitorului. Realitatea aceasta 
nouă a învierii e o operă exclusivă a Iul Dumnezeu, nefllnd nimic în afară 
de Dumnezeu care să contribuie la realizarea el: e un fel de creaţlune din 
nimic a Iul Dumnezeu. 

Deosebirea de creaţlune constă doar în aceea că pe când prin creare se 
Iscodesc Ipostasurl, fete cari n'au mal fost, prin înviere se readuc fetele, 
suporturile cari au încetat să mal existe, la o nouă formă de viaţă. Cel înviat 
este, ca eu, ca faţă, ca Ipostas, exact cel dinainte de moarte. Rostul 
apariţiilor după înviere, a căror natură nu se poate preciza, e tocmai să 
arate Identitatea Iul Hrlstos cel înviat cu cel de dinainte. 

Tocmai în acest punct găsim relaţia învierii cu Istoria: ea atinge cu 
degetul el creator şl transformator ceva ce-a fost în Istorie. Degetul 
minunat, lucrarea Iul, şl efectul lucrării Iul sunt metalstorlce. Dar Ipostasul 
învrednicit de o viaţă metalstorlcă e tocmai cutare Ipostas care a trăit 
într'un punct precis al Istoriei. Golul rămas prin evaporarea vieţii din el, 
"oasele moarte" primesc o nouă viaţă exclusiv prin puterea Iul Dumnezeu. 

Creaţlunea e actul dumnezeiesc ce cade perpendicular pe un punct de la 
care începe, tocmai prin această cădere. Istoria. învierea e actul 
dumnezeiesc ce cade perpendicular pe ceva care a fost în Istorie, dându-1 
prin aceasta o nouă viaţă, transfigurată. Şl la creaţlune, şl la înviere Istoria 
nu e productivă. Productiv e numai Dumnezeu. Ea e arătată în toată 
micimea el. Ea are ce are ca Istorie şl va ajunge la o depăşire a el în 
eshatologle numai prin Dumnezeu. Ea este ca Istorie şl va fl ca eshatologle 
numai prin harul dumnezeiesc. 

Creaţlunea dă posibilitatea Istoriei, învierea o arată ca Insuficientă, ca 
stadiu ce trebuie să dispară şl să fie înlocuit cu forma cea perfectă şl 
definitivă a existenţei. învierea arată Istoria ca un provizorat în tensiune 
spre eshatologle. în înviere se manifestă nemulţumirea Iul Dumnezeu cu 
Istoria. O nemulţumire de care suntem şl noi pătrunşi. Dacă învierea ar fl 
fost fapt Istoric, încadrat perfect, în cauza sl efectul el, în Istorie, atunci ea 
nu ne-ar arăta ceva peste Istorie, cl ne-ar confirma existenţa Istorică drept 
existenţă ultimă. Numai prin faptul că învierea atrage, cu forţă metalstorlcă. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 25 


ceva din istorie în altă orbită de existenţă, arată spre un viitor altfel decât 
istoric. învierea are de lucru cu istoria, dar nu pentru a o confirma ca 
singura realitate, ci pentru a o judeca, a o arăta în crîza de care suferă, şî 
pentru a se mîlostîvî de ea. 

De unde vîne această contrazîcere dîntre întentîa dumnezeîască manîfestă 
în actul creaţîunîî care afirmă Istoria şî cel al învierii care dezaprobă Istoria? 
E de observat mal întâi că învierea nu este o dezaprobare radicală a Istoriei, 
pentru că atunci nu s'ar mal ridica din moarte aceleaşi Ipostasurl cari au 
trăit în Istorie. învierea e totuşi ceva pozitiv şl Intenţia el se referă tocmai la 
cele Istorice. Dar întrucât învierea trece pe cele Istorice la o nouă formă de 
viaţă, se vede că forma cea veche nu e pe placul voinţei dumnezeieşti. Şl 
întrucât învierea urmează după catastrofa morţii, în care se arată deplin 
dezaprobarea dumnezeiască a Istoriei, se vede că forma de viaţă Istorică, 
neagreată de Dumnezeu, e atât de înrădăcinată în fiinţa creaţlunll, încât e 
necesară în prealabil o distrugere totală a el, ca s'o facă Dumnezeu din nou. 
Dumnezeu nu-şl dezminte prin înviere dragostea de cele create, dar forma 
lor de viaţă nu mal e cea dorită de El. O deviere, o stricăciune serioasă le 
face de neacceptat din partea Iul Dumnezeu. Intervenţia Iul Dumnezeu 
după creaţlune, prin înviere, postulează păcatul Intrat în lume după 
creaţlune. 

Manifestările păcatului, ale stricăciunii, ale bolii care stăpâneşte toată 
creaţlunea, le simţim toţi. Ellosofla contemporană a unul Heldegger se 
opreşte în faţa acestui caracter bolnav al existenţei ca în faţa aspectului el 
fundamental. Dintre toate manifestările de boală ale acestei existente se 
remarcă îndeosebi în această fllosofle moartea cu neliniştea ce-o aruncă ca o 
umbră asupra întregii vieţi, determinând în mod covârşitor actele, 
gândurile, atitudinea vieţii noastre. Viaţa noastră e o "existenţă spre 
moarte". Moartea mărgineşte tot ce există în lume. Lumea aceasta este în 
mod fllnţlal o lume a morţii. Existenţa el, ca şl existenţa omului, este o 
existenţă ameninţată, nu numai obiectiv, cl sl subiectiv, de graniţa morţii. 
Aceasta ne face să suferim. Dar şl să simţim existenţa de aici ca ceva 
nedeplln, ca un biet fragment dlntr'un întreg pe care nu-1 vedem, dar îl 
dorim. Bolile fizice sunt agenţii morţii cari avansează continuu în fiinţa 
noastră, cari rod neîntrerupt ca nişte viermi al morţii din micul tezaur de 
viaţă al nostru. Insuficienţele Intelectuale şl morale ne vorbesc Iarăşi de 
caracterul fragmentar al existenţei noastre. 

Viaţa acesta cariată, anemică, tulburată, răpusă în scurtă vreme de moarte, 
nu corespunde cu Izvorul care dă viaţa şl în care nu e nici o urmă de 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


26 


slăbiciune şi de boală. Caracterul ei actual nu e voit de Dumnezeu. Dar nu 
Dumnezeu a făcut lumea aşa, ci stricarea a venit prin voia liberă a fiinţelor 
raţionale. Dacă Dumnezeu ar fi făcut lumea aşa, atunci prin înviere El s'ar 
sili să o repare, mânat de regretul că a făcut-o aşa. Cum însă strîcarea eî s'a 
făcut prîn voîa lîberă a fîînţelor raţîonale şî urmarea acesteî strîcăcîunî e 
moartea, învîerea se înfăţîşează ca un act de graţîe a luî Dunmezeu care nu 
vrea să lase ca suferinţa să albă ultimul cuvânt şî pe oameni pierduţi în 
moarte, cl ridică totul la o nouă viaţă, fără suferinţe şl fără moarte. 

Prin înviere El scoate lumea din starea bolnavă în care s'a rostogolit, 
înălţând-o la o stare a cărei bogăţie, plenitudine şl fericire nici nu ne-o 
putem închipui, aşa cum nu-şl poate închipui omul mereu bolnav starea de 
perfectă sănătate. Dacă prin păcat s'a Introdus în viaţa de la Dumnezeu 
boala radicală, prin înviere această boală e eliminată. E de crezut că fără 
căderea în păcat n'ar fl Intervenit înviere, aşa cum peste tot n'ar fl avut loc 
întruparea Elulul Iul Dunmezeu. 

în Ilsus Hrlstos viaţa cea nouă, eshatologlcă, e realizată. El este începătura 
pentru toţi cari cred în învierea Lui, pentru întregul univers, care actual 
boleşte. Viaţa cea nouă nu este numai promisiune, cl este în El realizată, 
prezentă. Noi însă trăim mal departe în Istorie, dar cu ochii credinţei şl al 
speranţei spre El, spre viaţa cea adevărată, deplină, ultimă şl fără de moarte. 

Când zicem cu credinţă: Hrlstos a înviat! afirmăm Implicit: Noi toţi vom 
învia! 

Sfintele Paşti, 1937 
Dunitru Stăniloae 

Din vo(. "Ortodoxie şi românism", Tipogr^ia "Arlaidiocezana", Sibiu, 1939 





iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 27 



de lordache Nicoară 

De mult li s'au făcut de zăpadă oasele, şi lor şi voievozilor care au făcut 
strajă crucii cu sabia şi cu pecetia jertfei lor de sânge. Stropite cu isop, de 
mult li s'au făcut de zăpadă oasele şi ard acum sfinţite în adânc, sub 
lespezi şi sub ierburi, cum ard comorile cu para mocnită şi verde. Sunt 
atâtea veleaturi şi ei tot mai păstoresc de-acolo! 

Adânc, veacuri creştine au înverzit în banul de vamă dîn palma lor 
dreaptă culcată pe înîmă. Sub ninsoarea anilor de-atuncî evlavia şl slava 
s'au topit laolaltă cu materia. Din piatra, din clisa, din lutul, din vegetalele 
sl vieţuitoarele pământului românesc svâcneşte acea undă de omenie 
învăluitoare pe care nu se poate să n'o simţi oriunde. 

Să Ieşim afară din oraşele de piatră, mal ales acum când s'au pornit 
zăpoarele primăverii, sus pe-o turlă din uriaşa catedrală carpatină, la poala 
unei păduri, pe mal de mare sau în bărăganul răsturnat de pluguri şl să 
punem urechea la pământ. Vom auzi răsuflarea Iul Dumnezeu şl vom simţi 
cum trece prin carne această undă bună şl caldă, în care ţl se topeşte Inima 
şl în care ţl se pare că te împrăştll, te destraml ca într'o mare împăcare cu 
tine. 

Te pătrunde duhul creştin al Vlădicilor, al Voievozilor, şi-al ţăranilor 
topiţi în ţărână, cu tot cerul ochilor lor, pe aici pe aproape şl pretutindeni. 

Şl azi, din nou, îngenuche ţăranii, în nopţile acestea de taină, în corăbiile 
tuturor bisericilor. 

Pretutindeni, sus în Jeudul Maramureşului, în Sacarâmb, la Vidra, la 
Vatra Moldovltel, la Neamţ, la Piscul Corbului, pe Valea Horlncll în 
Covurlul, la Aclllu, la Buga, la Movlllţa, sus la Rarău, pretutindeni. 

Noaptea va fl clară poate şl adâncă şl sus în tării se va aduna ca 'ntr'un 
chimval uriaş slava şl şoapta înflorată a satelor româneşti. Isus priveşte şl 
surâde. Isus surâde şl sue în pieptul acestei rugi şl acestei slăvi a lor, ca la 
prora unei corăbii de aur... 

lordache NICOARĂ 

(Fracji^ent - Revista “Vestitorii”. Anul I, Nr. 3, 7 2 Aprilie 1 Q26) 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


28 


OINEFACElReA ÎNVIEPII 
iPENTliQU UN LEGÎONAP 


de Ion MOJA 

Ne gândim doar la una din binefacerile sfintei învieri a lui Isus. O 
binefacere deosebit de mângâetoare şi scumpă inimilor noastre în 
veacul de descompunere a credinţei şi de înăbuşire sufletească, în care 
avem amarul de a trăi. E binefacerea convingerii pe care o coboară 
Sfânta înviere în sufletele noastre, privitoare la incontestabila biruinţă a 
Binelui dumnezeesc împotriva puterii Răului. 

Şl, biruinţă absolut sigură. Biruinţă care, dacă nu mal poate fl câştigată 
pe căile omeneşti, cu respectul legilor obişnuite ale vletll pământeşti, 
atunci recurge la ajutorul şl Intervenţia harului ceresc al Creatorului. SI, 
ce-1 este Creatorului să calce legile naturii întemeiate tot de El, spre a-şl 
Impune voinţa Sa, care altfel n'ar mal putea fl împlinită? Cel ce a crelat 
legile naturii, legile creaţlunll, de ce nu le-ar putea modifica atunci când 
ele îl sunt o pledecă pentru triumful Său? 

Astfel s'a întâmplat că Isus, căzând în cursa pământească a naţiunii 
jldăneştl (pe care atât de uşor o uităm noi că este naţia ucigaşe de 
Dumnezeu!), fu omorît pe Cruce. Doborâţi de greutatea slăbiciunilor 
omeneşti, ucenicii Săi s'au risipit, lepădându-se de Cel-ce de-acum era 
fără viaţă şl rece, pierdut lumii sl plecat pentru totdeauna. Nimic n'ar 
mal fl rămas din lupta pentru Bine şl Adevăr a Iul Isus, dacă ar fl fost 
lăsate de Părintele ceresc să se întâmple cele sortite de legile pământului 
acestuia. Isus mort, plecat pentru totdeauna dintre oameni, discipolii 
fugiţi şl urmăriţi de teamă şl chiar de îndoială. Biserica încă 
neîntemeiată. Caiafa triumfător cu toţi al Iul, - toate acestea ar fl făcut să 
dispară repede amintirea efortului de mântuire al blândului 
Nazarlnean. Căci aşa cereau, fără putinţă de înduplecare, legile 
pământeşti ale morţii, ale mlclmel şl slăbiciunii omeneşti. Iar stăpânirea 
celor cari "dela tatăl lor Diavolul sunt", ar fl continuat, în dispreţul 
condamnărilor şl ameninţărilor Iul Isus şl împotriva volnţll Cerului, să 
stăpânească lumea, coborând-o tot mal mult în întunerecul Pierzării. 

Atunci Bunul Părinte Interveni. Şl Binele, Adevărul, triumfară chiar 
împotriva legilor naturii omeneşti. Legea morţii fu răsturnată şl, în locul el. 
Sfânta înviere veni să dărâme din temelii puterea ce triumfase cu trei 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 29 


zile mai 'nainte. în locul biruitoarei cetăţi diavoleşti a fariseilor, 
omenirea primi, spre adăpost mântuitor în cursul veacurilor. Biserica, 
creştinismul. Slăbiciunea, laşitatea, micimea omenească, fură ele înşile 
desmoştenite din sânul omenesc al Aleşilor Domnului, iar în local lor 
coborî harul Duhului Sfânt cu dîvîne puteri Invincibile. Şl avurăm 
astfel, după Isus, nesfârşitul şir al Apostolilor, al sfinţilor Părinţi al 
Bisericii, al celorlalţi sfinţi şl martiri, cari răspândiră şl întăriră Biserica, 
cetatea Binelui şl Adevărului. 

De aceea azi, când puterea întunericului îşi întinde Iarăşi tot mal 
mult pâcla întunecoasă asupra pământului, stingând tot mal mult 
strălucirea luminii sale, înstăpânind tot mal mult duhul diavolesc 
asupra vieţii noastre, de aceea noi, cel ce ne sbatem cu încăpăţânare în 
luptă cu răul ce ne copleşeşte tot mal mult, ne oprim o clipă în această zl 
de sărbătoare, spre a primi binefacerea cea mal caldă, împărtăşania 
sufletului de luptător. Ne oprim, legionari, să primim în sufletele 
noastre (obosite şl poate chiar pesimiste uneori) binefacerea 
înviorătoare sl readucătoare de puteri pe care nl-o trimite murmurul 
dulce al Mântuitorului înviat. El ne învaţă cu blândeţe să citim în 
pagina de etern adevăr pe care nl-a deschls-o El prin învierea Sa şl pe 
care nl-o oferă spre alinare, de atunci încoace, zl cu zl, şl mal ales de 
sfintele Paşti, când toţi suntem chemaţi a trăi cu Inima Iul Isus, cu 
suferinţele Lui, spre a putea primi binefacerea învierii Sale. 

Aveţi toată dreptatea domnilor secretari şl subsecretari de Stat, e 
îngrozitor de puternic sistemul ce ne opuneţi nouă: poliţie, armată, 
corupţie, tentaţii, chiar moarte la urma urmei. Apoi aveţi preţloşl aliaţi 
înfricoşetorl: francmasoneria, presa, ştiinţa viciată. Universitatea, 
fllosofla modernă, quasl-unanlmltatea "Intelectualităţii". Sl vă întrebaţi 
cu drept cuvânt, dacă noi existăm, dacă nu e ridicol a ţine chiar prea 
mult socoteală de noi, şl vă potoliţi restul de conştiinţă faţă de 
prigonirile ce ne Impuneţl, repetându-vă cuvintele Iul Caiafa: e mal 
bine să stârpim o mână de exaltaţi şl de nebuni, decât să riscăm a lăsa 
neamul pe căi pierzătoare. 

Erământata Inteligenţă a d-v. scapă însă de a-şl da seama, cât de mult 
seamănă soliditatea d-v. cu cea a fariseilor, câtă Identitate e între planul 
d-v. de menţinere a ticăloasei stări actuale şl planul din care a făcut 
parte uciderea Iul Isus. Iar în fericirea de a fl găsit formula care să 
justifice cu belşug punctul d-v. de vedere, nu vă daţi seama, că sunteţi 
victimele unul sofism fariseic, şl, natural, nu vă aşteptaţi la ceeace se va 
întâmpla contrar tuturor aşteptărilor d-v., nu vă aşteptaţi la surpriza 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


30 


unei anumite biruinţi pe care au gustat-o similarii d-v. din vremurile 
mesianice. 

Noi, legionarii, să ne ridicăm peste zâmbetele acestor oameni cari se 
cred atât de siguri şi tari. Noi, împreună cu mizeriile, sărăciile, grijile 
noastre amare, împreună cu sudoarea, cu nesîguranţa zîleî de mâîne şî 
adesea cu lacrămîle durerîî în gât, să ne împărtăşîm sufletele cu darul ce 
nî-1 trimite azi Isus: binefacerea certitudinii absolute în biruinţa 

5 

adevărului nostru, contra tuturor, chiar contra legilor eterne ale 
pământului... 


Ion MOJA 


Revista “Pământul Strămoşesc", Anul 11 , Nr. 8, 15 Aprilie 1928. 




iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 31 


î IN VIE IR e A 


de Prof. Constantin Pudneanu 

Dintre toate sărbătorile creştineşti ziua învierii este cea mai măreaţă. Ea 
este triumful luminii asupra întunerecului. Lumina a venit în lume 
deodată cu lîsus Hrîstos, — Fiul luî Dumnezeu, care a luat chip de om 
pentruca să rîdîce păcatele oamenilor, — Naşterea, activitatea şl Moartea 
Lui pe Cruce, sunt dovezi ale mântuirii noastre. 

Dovada puterii divine s'a arătat mal ales în zua învierii, ea pecetlueşte 
pentru totdeauna puterea Fiului Iul Dumnezeu asupra morţii, fiindcă 
mormântul a fost găsit gol, piatra, semnul îndoelll a fost prăvălită şl Isus 
Hrlstos a'nvlat din morţi... 

Biruind moartea s'a făcut conducătorul şl stăpânul adevărat al vieţii. Dar 
şl în faţa mormântului deschis, au început îndoielile, gândirea divină a fost 
profanată da aceeaşi necredinţă a poporului evreu, care se întreba, cum a 
fost cu putinţă una ca aceasta? Şl cum puteau face altfel acela cari o viaţă 
întreagă au dus lupta cu Fiul Iul Dumnezeu. Negaţia divină din trecut a 
trecut în lume, şl raţionaliştii de atunci ca şl cel de azi, încearcă mereu pe 
atâtea căi ca să întunece misterul sfânt al învierii. 

Dar acest mister sfânt nu poate fl negat, căci el stă la temelia lumii 
creştine. Despre această "minune a minunilor" sfântul apostol Pavel ne 
spune, că dacă am nega-o zadarnică ar fl toată străduinţa şl tot ce am face 
noi: „Iar dacă Hrlstos n'a înviat zadarnică este credinţa Voastră. Sunteţi şl 
acum în păcatele Voastre" (ICor.XV,17); Iar păcatul acea negaţie a 
spiritualităţii noastre omoară virtutea, făcând ca să triumfe fărădelegea, 
care aduce pelrea sufletului. 

Grea a fost chemarea Mântuitorului Ilsus Hrlstos şl multe a trebuit ca să 
îndure din partea necredincioşilor. Necredinţa Evreilor, şl a lumii moderne 
de azi a zdruncinat temeliile spiritualismului — dar cuvintele 
Mântuitorului răsună şl azi: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru oricine 
care crede în Mine, să nu rămână în întunerec" (loan XII.46) 

Cu drept cuvânt ne spune un mare exeget creştin despre înviere: "Acest 
mare fapt cel mal mare din Istoria lumii — după acela al întrupării 
Cuvântului, a cărui consecinţă naturală este, că prezintă toate garanţiile din 
punct de vedere al criticii Istorice... „că într'adevăr Domnul a'nvlat şl s'a 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


32 


arătat lui Simon" (Luca XXIV, 34). Această veste îmbucurătoare transmisă 
de Apostoli a servit ca deviză Bisericii Iui Hristos, din prima zi a 
întemeierii şi până în zilele noastre şi ea va rămâne până la sfârşitul 
veacurilor." 

Ziua învierii să fie ziua luminii sfinte atunci când omul trudit de grijile 
zilnice găseşte „Adevărul, Calea şi Viaţa" — Adevărul mai presus de fire — 
Adevărul dela începutul Lumii, Calea credinţi! creştine şi Viaţa eternă. 

Dincolo de filosofia păgână şi de sistemele de negaţie ale divinităţii, 
găsim faptul istoric, real, al învierii lui lisus Hristos, găsim minunata 
învăţătură a Aceluia, care a biruit împărăţia morţii şi a restabilit valoarea 
spirituală a fiinţei umane. 

învierea, este mersul adevărat al credinţei creştine, ea e supremul 
argument de lume spirituală faţă de lumea necredincioşilor şi a 
materialiştilor. 

în această zi de mărire cerească trebuie să răspundem cu toată 
sinceritatea sufletului nostru, repetând cuvintele sf. Evanghelist Luca: 

„Adevărat că a'nviat"! 


Prof. Constantin Rucineanu 
Revista “înnoirea ”, Arad. Anul 1 , Nr. 15-16,1938. 




iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 33 


iPATIlMILe II ÎINVIEPEA LUI 



de Dr. Aurel Cosna J r. 

„La ai săi a venit şi ai săi nu l-au primit” - a spus evanghelistul loan (cap. 
1., vers 11 ) despre lisus Christos. La poporul său israelit a venit şi acest 
popor n'a vrut să-l primească. Evreii nu numai că n'au recunoscut în lisus 
pe Mesia mult aşteptat şi prevestit de profeţi, dar l-au batjocurii, l-au tratat 
ca pe un tâlhar, l-au făcut să pătimească şi l-au condamnat la moarte prin 
răstignire pe cruce. 

De ce a fost răstignit lisus chiar de poporul său? Pentru ce n'au vrut 
jidovii să-l recunoască pe lisus ca pe Mântuitorul lor? 

Răspunsul îl găsîm în mentalîtatea şî spîrîtul poporuluî evreesc de 
atuncî, create de starea lor polîtîcă şî de suferînţele subjugărîî lor dîa 
vremea venîrîî Mântuitorului. 

Evreii erau mândri pe trecutul lor glorios. Iar Istoria biblică ne arată că el 
se bucurau totdeauna de protecţia şl providenţa Iul Dumnezeu. El nu 
puteau să-şl închipuie pe seama lor decât o situaţie dominantă asupra 
celorlalte popoare şl încrederea lor în puterea tradiţională a rasei lor 
mergea aşa departe, încât, cu aproape şase secole înainte de naşterea Iul 
lisus Christos, se împotriviră în contra regelui Nabukodonosor al 
Babllonulul şl nu mal volră să-l plătească dări. Probabil credeau că este 
datoria Iul Dumnezeu, care îl ocrotise în trecut, să-l scape şl de data aceasta 
de domlnaţlunea străină. Regele Babllonulul se supără atunci aşa de mult, 
încât distruse Ierusalimul şl puse stăpânire pe împărăţia Iul luda. Iar pe 
Evrei îl duse în exil la Babllon. Nu mal veni nici Dumnezeu şl nici Mesia 
cel aşteptat, ca să-l scoată pe Evrei din robia babilonică. 

După această robie urmă domlnaţlunea romană. Poporul Iul Israel 
ajunse sub stăpânirea Imperiului roman. Iar ludeea fu administrată de 
funcţionari romani. Evreii fură atunci supuşi la grele sarcini şl la Impozite 
apăsătoare. Iar starea lor economică şl naţională deveni deplorabilă. El nu 
se mal gândeau decât la venirea Mântuitorului, care să-l salveze din 
această stare. Ştiau din spusele profeţilor că Mesia avea să vină tocmai în 
timpul acela. Dar lor nu le trebuia un Mesia naţional, un erou militar, care 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


34 


să se pună în fruntea unei oştiri şi să cucerească pe seama poporului 
evreesc nu numai libertatea politică, dar şi puterea de supremaţie asupra 
celorlalte popoare, ca odinioară. Şi când văzură, că lisus Christos nu era 
viteazul care să se războiască cu sabia, când văzură că el nu le vorbea 
despre speranţele lor naţionale, ci propovăduia milostivirea şi bunătatea, 
ba spunea despre săraci şi despre necăjiţi că sunt fericiţi, iar pentru bogaţi 
nu avea decât cuvinte de compătimire, atunci se născu în sufletul lor 
convingerea că lisus nu poate fi Mântuitorul lor, că Mesia lor încă nu sosi. 
Evreii şi azi îl mai aşteaptă pe Mesia arătat de profeţiile vechiului 
testament. Neînederea Evreilor faţă de lisus s'a transformat într'o adevărată 
ură, mai ales când arhiereii şi fariseii au instigat poporul împotriva lui, de 
teamă ca să nu-1 ademenească cu vraja cuvântului său atât de înţelept şi de 
convingător. Iar când lisus a început să facă minuni şi să dea dovezi 
evidente despre puterea sa dumnezeiască, arătând în faţa poporului 
prefăcătoriile şi orgoliul arhiereilor şi fariseilor, aceştia s'au hotărît să-l 
piară. 

A doua zi după ce îl înviase din morţi pe Lazăr, lisus a intrat în 
Ierusalim, unde a fost întâmpinat ca un împărat cu strigăte de : „Osana, Fiul 
lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului\ Osana întru cei 
de susl” Cine ar fi crezut atunci că pe Acela pe care poporul l-a primit în 
Dumineca Eloriilor cu osanele, după cinci zile acelaşi popor îl va răstigni 
pe cruce. 

Primirea triumfală a lui lisus la Ierusalim, precum şi ataşamentul tot 
mai mare al poporului faţă de el, i-a pus pe gânduri pe arhierei, cari 
observau că poporul nu le mai dădea ascultare. Atunci s'au adunat în casa 
arhiereului Caiafa, unde au hotărît ca să-l prindă pe lisus cu vicleşug şi 
apoi să-l omoare. 

Unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Christos, Iuda Iscarioteanul I- 
a trădat pe Domnul său, pentru treizeci de arginţi. Cu ajutorul lui Iuda, 
arhiereii au pus mâna pe lisus şi l-au tras în judecată pentru agitaţie şi 
eăsvrătire. Cu mărturii mincinoase l-au condamnat la moarte. Pedeapsa 
însă nu o puteau executa fără încuviinţarea guvernatorului povinciei 
romane, fiindcă erau sub stăpânirea imperiului roman. L-au dus atunci pe 
lisus înaintea guvernatorului Pilat din Pont, care nu i-a găsit nici o vină. 
Poporul însă era înfuriat şi cerea răstignirea lui Christos. Atunci Pilat, cu 
gândul ca să-l scape dela moarte pe lisus şi-a adus aminte de obiceiul că la 
sărbătoarea Pastelor guvernatorul are dreptul să elibereze un vinovat şi i-a 
întrebat pe Evrei: „Pe cine voiţi să vă slobozesc vouă, pe Varava sau pe lisus ce 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 35 


se zice Christos? Vara va era cel mai mare tâlhar al timpului, care săvârşise o 
mulţime de crime. Filat era convins că faţă de Varava, poporul cu si¬ 
guranţă va cere eliberarea lui lisus. Furia poporului era însă aşa de mare, 
încât ceru slobozîrea luî Varava. Pe lângă toată bunăvoinţa obiectivă ce o 
arăta Pliat faţă de Ilsus, fu nevoit să dea curs justiţiei. 

Poporul evreesc, ca să-şl bată joc de Ilsus, l-a îmbrăcat în haine 
împărăteşti şl l-a încoronat cu o cunună de spini, spunându-1: „Bucură-te 
împăratul Iudeilor . L-a dus pe muntele Golgota şl l-a răstignit între doi 
tâlhari, ca pe un răufăcător. In vremea aceea numai tâlharii se pedepseau 
cu răstignirea pe cruce. Iar pe vârful crucii sale l-au pus Inscripţia: „Isus 
Christos împăratul Iudeilor", ca o Indicare a faptei pentru care fusese 
condamnat. 

Evreii l-au răstignit pe Ilsus, fiindcă lor nu le trebuia un Mântuitor 
sufletesc, cl un împărat pământesc, care să-l emancipeze din punct de 
vedere politic şl naţional. 

Fără îndoială că Ilsus Christos, Fiul Iul Dumnezeu, care făcuse atâtea 
minuni şl care îşi profeţise chiar şl patimile, moartea şl învierea sa, ar fl 
putut face şl minunea ca să se salveze pe el însuşi, dar n'a vrut să o facă. 
Dovadă că n'a opus nici o apărare. Şl n'a vrut să se salveze, fiindcă aşa era 
scris în cărţile profeţilor, că Fiul Iul Dumnezeu va trebui să pătimească şl să 
moară pentru mântuirea neamului omenesc. Ca să poată învia, trebuia să 
moară. Aceasta era şl voinţa Tatălui ceresc, revelată Fiului său în grădina 
Ghetslmanl, când Ilsus înţelegându-o, a zis: „Părinte, dacă nu poate fi luat 
paharul acesta dela mine fără să-l beau, fie voia Tal" 

lisus Christos a murit pe cruce pătimind toată ziua de Vineri. In aceeaşi 
seară. Evreii l-au rugat pe Pilat să dea ordin soldaţilor lui ca să zdrobească 
fluerile picioarelor celor răstigniţi, ca să moară mai iute şi să poată fi luaţi 
jos de pe cruce, deoarece a doua zi fiind mare praznic. Sâmbăta Paştelor 
evreeşti, nu era îngăduit să rămână condamnaţii în chinuri pe cruce. 
Soldaţii au zdrobit fluerile celorlalţi doi tâlhari, cari încă nu muriseră, şl 
ajungând la Christos, nu l-au atins, deoarece l-au găsit deja mort Numai 
unul dintre soldaţi l-a împuns suliţa în coastă. Ieşind din locul acela sânge 
cu apă. Apoi loslf din Arlmatea, cel cu bun chip, luând trupul Iul Ilsus de 
pe cruce l-a înfăşurat în glulglurl cu miresme şl l-a aşezat în cripta sa nou 
construită, acoperind Intrarea mormântului cu o piatră grea şl mare. 

Arhiereii şl fariseii, aducându-şl aminte de vorbele Iul Christos, că va 
învia a treia zl din morţi, s'au dus ta Pliat şl l-au rugat să le pună la 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


36 


dispoziţie soldaţi, cari să păzească mormântul lui lisus până a treia zi, ca nu 
cumva să vină ucenicii săi şi furându-i corpul, să spună că Domnul lor a 
înviat. Arhiereii au sigilat bine cripta şi au lăsat o gardă puternică să 
păzească mormântul lui Christos. 

Fiul lui Dumnezeu a biruit însă moartea. în faţa puterîî dîvînîtăţîî sale 
toată măsurile luate de arhierei s'au prăbuşit. A treia zl în zori, după cum 
era scris în sfânta scriptură, s'a coborît îngerul Domnului şl a răsturnat 
piatra mare de pe mormânt. Iar pământul s'a cutremurat şl Ilsus Crlstos a 
înviat din morţi. 

Soldaţii, cari păzeau mormântul, s'au înspăimântat în urma celor văzute 
şl după ce s'au desmetlclt, au alergat să dea de veste arhiereilor cele 
întâmplate. Aceştia, îngroziţi de cele auzite, s'au adunat şl au ţinut sfat cu 
cărturarii bătrâni, hotărînd ca să cumpere cu arginţi tăcerea soldaţilor, 
învăţându-1 ca să spună tuturora, că Ilsus n'a înviat, cl corpul Iul a fost furat 
de ucenici. 

Ilsus Christos a mal rămas pe pământ după învierea sa patruzeci de zile 
şl în timpul acesta s'a arătat în mal multe rânduri atât Maicii Domnului, cât 
şl apostolilor şl ucenicilor săi, cu cari stătea de vorbă şl le întărea sufletul în 
credinţă. Deprimarea lor sufletească provocată de patlmele şl de moartea sa 
trebuia risipită. Şl le-a rlslplt-o prin dovedirea învierii sale şl prin 
demonstrarea împlinirii profeţiilor. Iar ca credinţa lor să fie şl mal mare, s'a 
dus în mijlocul apostolilor săi, cari stăteau cu uşile încuiate de frica Iu¬ 
deilor, şi le-a spus : „Pace vouă! Precum m'a trimis pe mine Tatăl meu, aşa vă 
trimit şi eu pe voi! Luaţi duh sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, iertate vor fi, şi 
cărora le veţi ţinea, ţinute vor fi!” Apoi ca să le dovedească realitatea învierii 
sale şi că arătarea sa nu era o viziune, a stat cu apostolii la masă şi a mâncat 
peşte fript şi o bucată de fagure de miere, iar la o săptămână apostolul 
Toma, punând degetele în rănile Mântuitorului, s'a convins direct că Ilsus 
Christos într'adevăr a înviat. 

Duşmanii iul Christos şl arhiereii n'au încetat a răspândi, că Ilsus n'a 
înviat, că a fost furat de ucenici, ba unii susţineau că nici n'a murit. 

Puterea adevărului era însă mal mare decât minciunile arhiereilor. Este 
Incontestabil că Ilsus Christos a murit şl că a înviat, căci dacă n'ar fl murit 
nici n'ar fl putut învia ori dacă n'ar fl înviat, ar fl deşartă credinţa noastră, 
după cum spunea apostolul Pavel. 

Că Ilsus într'adevăr a murit, nu poate fl tăgăduit de nimeni. Aceasta au 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 37 


recunoscut-o chiar arhiereii, când i-au cerut lui Filat soldaţi pentru straja 
mormântului, apoi moartea a fost dovedită ştiinţific cu apa şi sângele ce 
ieşise din coasta lui Christos, când soldatul îl împunsese cu sulîţa. Dar 
chîar dacă n'ar fî fost încă mort, împungerea plămânîlor îar fî cauzat 
moartea, îar mormântul sigilat şî închis l-ar fî asfixiat din lipsă de aer. Apoi 
şl soldatul, care spărsese fluerîle picioarelor celor doi tâlhari, s'a convins de 
moartea Iul Ilsus, căci altfel nu l-ar fl lăsat nezdrobit. S'a mal convins de 
moartea sa şl loslf din Arlmatea, care îl ceruse corpul Iul Ilsus, ca să-l aşeze 
în mormânt, precum şl tot poporul care s'a adunat la locul răstignirii. 

Fiind moartea deci dovedită. Evreii căutau să răstălmăcească învierea Iul 
Ilsus, susţinând că corpul Iul ar fl fost furat de apostolii sau ucenicii 
Domnului, cari să poată vesti lumii că Ilsus a înviat. 

învinuirea aceasta însă cade dela sine, când ne gândim la puternica 
strajă ce o pusese arhiereii la mormântul Iul Ilsus Cum ar fl îndrăsnlt să 
săvârşească o astfel de faptă cu sfidarea soldaţilor înarmaţi tocmai acel 
apostoli şl ucenici cuprinşi de spaimă cari s'au împrăştiat în momentul 
prinderii şl judecării Iul Ilsus, tocmai acela între cari se găsea şl apostolul 
Petru care se lăpădase de trei ori de Christos? Cum ar fl putut el ridica 
piatra mare şl grea de pe mormânt, fără să trezească atenţiunea 
sentinelelor? Dar nici nu se poate admite că aceste sentinele să fl adormit, 
căci în cazul acesta n'ar fl primit arginţi dela arhierei, cl pedepse aspre. Tot 
astfel, dacă s'ar fl făcut un furt, atunci cu siguranţă că s'ar fl cercetat cazul. 
Iar făptuitorii n'ar fl scăpat nepedepsiţi. Dacă apostolii aveau Intenţlunea 
să-l ridice corpul Iul Ilsus, ar fl putut-o face în noaptea de Vineri, când 
mormântul nu era încă păzit. El însă nici nu se gândiseră la aceasta. Ba mal 
mult, când 11 s'a spus că Ilsus a înviat, nici n'au vrut să creadă. Abia după ce 
l-au văzut, l-au pipăit şl au vorbit cu el, au crezut în învierea sa. 

Că învierea Iul Christos este adevărată, ne-o dovedesc martorii vremllor 
de atunci, cari au avut ocazlunea timp de patruzeci de zile să se convingă, 
că Christos a trăit şl a avut vleaţă nouă în el. Este Imposibil ca atâţia oameni 
la diverse ocaziuni să îi fost înşelaţi de simţurile lor. Şi este tot atât de 
imposibil, ca atâţia oameni să fi îndurat persecuţlunl şl martiraj pentru 
propovădulrea unul fapt neadevărat. 

învierea Iul Ilsus Christos este un fapt Istoric, care nu mal poate fl 
combătut de nimeni. Această înviere a fost cea mal mare minune a Iul 
Christos şi ea este fundamentul credinţei noastre creştine, ea este piatra pe 
care şi-a clădit lisus biserica sa. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


38 


Ce s'ar fi întâmplat dacă lisus n'ar fi înviat? 

Răspunsul ar implica profunde meditaţii, fiindcă întreaga refacere 
morală a lumii şi evoluţia civilizaţiei omeneşti s'a bazat pe imensa dragoste 
şi credinţă creştinească, pe care o sădise lisus Christos în inimile oamenilor 
prin moartea şi prin învierea sa. Fără înviere n'ar fi fost lumină şi fără 
lumină lumea omenească ar fi cunoscut întunerecul, ar fi ajuns în negura 
suferinţelor şi a deşertăciunilor. Dacă lisus Christos n'ar fi înviat din morţi, 
ar fi însemnat sfârşitul vieţii şi începutul împărăţiei întunerecului. Ar fi fost 
cea mai îngrozitoare pedeapsă pe care Dumnezeu ar îi trimis-o asupra 
oamenilor. Dar din nemărginita sa bunătate şi milostivire. Tatăl ceresc a 
învrednicit neamul omenesc să vadă împlinirea revelaţiunilor sale divine 
pe cari le-a împărtăşit oamenilor prin gura profeţilor săi. 

învierea lui lisus Christos a fost minunea minunilor, a fost cel mai 
scump dar pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor pentru mântuirea lor 
sufletească. De aceea, ori de câte ori sărbăm Paştile, în inimile noastre 
vibrează sentimente de smerenie şi de evlavie creştinească, iar gândul este 
plin de credinţa religioasă pe care ne-a lăsat-o Fiul lui Dunmezeu şi pe care 
a întărit-o în noi prin moartea şi prin învierea sa. 


Dr. Aurel Cosna J r. 

Revista “Luceafărul”, Vinişoara. Anul II, Nr. 4 Aprilie 7 Q36 



cIg Mircea Streinul 


"Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta 
înainte..." ...Şi s'a arătat loan în pustie, botezând şi propoveduind botezul 
pocăinţei spre iertarea păcatelor. Şi ieşeau la dânsul oameni din toată ţara 
Iudeii şi ierusalimlenii, şi se botezau toţi de el în râul Iordanului, 
mărturisindu-şi păcatele... loan însă era îmbrăcat cu haină de păr de cămilă 
şi avea cingătoare de curea peste mijlocul său; şi mânca aguride şi miere 
sălbatică; şi propoveduia şi zicea: " Vine după mine Cel mai Tare decât mine, 
Căruia nu sunt vrednic să mă plec să-I desleg cureaua încălţămintelor... Eu v-am 
botezat cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duh Sfânt". Şi, iată, în zilele acelea a 
venit lisus din Nazaretul Galileii... 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 39 


El venea în numele spiritului, unul peste toate puterile cerului şi-ale 
pământului. II vesteau faptele lui loan şi semnele proorocilor II aşezau 
peste vremile acelea de turburare şi desmăţ, vremile unei ludee terorizate 
de stăpânirea fariseilor şi-a saducheilor mai mult decât de cea absenteistă a 
procuratorului, care îşi temea jâlţul domnesc şi purpura măreţiei cezariene, 
încă de la căderea întru păcat a întâilor oameni, îl anunţase Dumnezeu. Si 
El a venit. Dar nu în palat crăiesc şi zeci de roabe nu I-au vegheat somnul 
copilăriei, - ci în staul, sub ochii luminaţi ai unei Marii alese de Spirit. 
Omul, cum îl vedeau înconjurimile cuvântătoare - căci Om îl vedem - a 
chemat înţelepciunea cărturarilor la Sine, însă cărturarii nu s'au arătat, că se 
aţineau în straşnice controverse pe litera legilor. Omul nu s'a nedumerit. 
Cunoştea El nătângia învăţaţilor şi dacă i-a chemat, a fost ca să-şi 
împlinească întreaga bunătate. Şi Omul a luat-o prin sate, departe de 
zidurile moarte ale cetăţilor întinate de spurcăciunea mândriilor deşarte, şi- 
a'nceput să cuvânte pe'nţelesul celor slabi cu'nţelegerea, - dar iată că 
aceştia L-au înţeles. Din sat în sat, svonul despre sat cutreera sufletele. în 
cetăţi, cărturarii mai râdeau. Aşa a fost întotdeauna şi Omul nu s'a mirat. 
Pentru că ştia. El, Omul, nici nu mai trebuia să creadă. El ştia, ceea ce e mai 
mult decât a crede. Aceasta, totuşi, nu'nseanmă că şi ascultătorii lui ştiau. 
Ei credeau. Căci e datoria ascultătorilor să creadă şi a alesului să ştie. Şi, 
deodată - parcă - s'au aprins de credinţă câmpiile ţării Iordanului. Domnii 
cei mari s'au zăpăcit. Cruntă prigoană au poruncit. Neamurile îşi 
prigoneau neamurile. Să-şi ucidă copiii, cari aveau vina credinţei, ar fi voit 
stăpânii. Au aruncat calomnii, domnii. Au trimis nevrednice iscoade. 
Nimeni nu mai avea drept să spună: IISUS. Atât de puternic ajunsese 
numele, că şi de el, nu numai de realitatea lui omenească, aveau teamă 
stăpânit or ii. 

Uneori, înţelepciunea se judecă păcat - şi aşa este, căci înţelepciunea 
câştigată numai pentru stearpa plăcere a omului se socoteşte, pe drept, ca şi 
îmbuibarea cu ale trupului. Iar sfiala minţii răscumpără înmiit 
înţelepciunile goale şi, de aceea, IISUS a spus că sunt fericiţi cei săraci cu 
duhul. Oricât ar fi râs boierii Ierusalimului, IISUS a spus astfel. IISUS ştia şi 
turmele sale credeau. Eariseii şi saducheii, stăpânii pe înţelepciunea 
literelor, nu făceau decât vorbe, atât de nebună era înţelepciunea, cu care se 
făleau. Se pare că întotdeauna a cam lipsit înţelegerea din minţile seci ale 
înţelepţilor lumii. 

* 


Poţi prigoni un om. îl poţi ucide chiar. îi arunci în temniţe învăţăceii. 
Le'nsângerezi cu gârbaciul braţele şi cu spini fruntea. La urma-urmei, le 
frângi şi osul picioarelor şi le sdrobeşti pieptul. Dar ei nu vor înceta să 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


40 


creadă într'un nume, care nume înseamnă şi faptă. Căci IISUS e şi nume, şi 
faptă. Nimeni nu poate ucide un nume. Nici cu otravă, nici cu sabia, nici cu 
răstignire. Murind, IISUS n'a înviat? N'a înviat după nume şi după faptă? 
Deci: şi după mântuire? Vedeţi, IISUS s'a primit şi s'a dat prin Sinea 
dumnezeiască spre mântuire - peste prigoana omenească, peste răstignire, 
înţelegerea adevărată, nu a înţelepţilor, este că nici o prigoană nu poate 
distruge credinţa, când ea se reazemă pe ştiere. IISUS fiind ştiere, credinţa 
n'a pierit sub sabie, chiar când mai marii unei biserici moarte erau cei ce-o 
porneau din becisnicia firii lor diavoleşti. încă o dată: nu poţi ucide 
numele. Acesta e bine de ştiut pentru totdeauna... 

A spus IISUS: Căci se va scula popor peste popor şi împărăţie peste 
împărăţie vor fi: foamete şi ciume şi cutremure pe alocurea. Dar toate 
acestea sunt numai începutul durerilor. Atunci vă vor da la chinuri şi vă 
vor ucide, si veţi fi urâţi de toate popoarele pentru numele Meu. Şi atuncea 
se vor sminti mulţi; şi unul pe altul se vor ucide şi se vor urî unul pe altul. 
Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Şi din 
pricina înmulţirii fărădelegilor, în mulţi se va răci dragostea. Dar cel ce va 
răbda până'n sfârşit, acela se va mântui. 

Şi să nu ne cutremurăm, întrebându-ne: cum de au vrut să-L ucidă 
fariseii şi saducheii? Că ochi, să-I vadă faptele, au avut, - şi urechi să-I 
asculte învăţătura, iarăşi au avut. Ce mândrie ticăloasă trebuie să fi fost în 
ei, în blăstămata lor înţelepciune, ca să nu-L vadă şi să nu-L asculte? Un 
pumn de oameni a vrut să ucidă copilul neamului lor, - copil, care era şi 
Dumnezeu. Căci atât de rău ajunsese tagma fariseilor şi-a saducheilor: să-şi 
omoare pruncii. 

Această pornire, de ucidere, atârnă greu în cumpănă. Este cumplită 
răutate să omori, adică să sfârşeşti trupul, dar cu cât mai cumplit să încerci 
a ucide duhul! Si ucidere de duh era ceea ce voiau, pe lângă a trupului, 
hoardele stăpâniilor pământene. A porni împotriva Spiritului întru pricină, 
este a coborî, de oriunde ai fi. Tot neamul sfârşeşte, când se ridică 
Spiritului. 

Dar - toate acestea se pot spune şi altfel. 

* 

Şi'n linişte să ne gândim că trebuie să credem în Cel ce ştie. 

Mircea STREINUL 
Revista “Iconar”, Cernăuţi. Anul I, Nr. S, 1 Q3 6 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 41 



Studente şi studenţi creştini, suflete din sufletul neamului nostru, 
adunaţi la Craiova în congresul 17 — 19. IV. a. c., ţin să oficieze un 
ceremonial neobicinuit: Ard în publîc unele cîurpercî otrăvite ale scrisului 
cotidian şl periodic. 

Citim: „Se procedează simbolic la înfierarea concretă (a trădării). Se ard 
pe scenă foile "Cruciada românismului", „Acţiunea studenţească", 
„Cioclii", şl ziarul „Dimineaţa", pe care congresul le califică de oficine ale 
tuturor trădătorilor de neam". 

Ne închipuim elanul de însufleţire colectivă ce se desprinde din miile de 
piepturi viguroase ale asistenţei părtaşă la acest sacrificiu de avertisment. E 
oferit pentru afirmarea unei demnităţi. 

Victimele?... Scrisul unor duşmani declaraţi ai sufletului românesc, litera 
tipărită a anarhiei morale, meschinele unelte ale internaţionalei 
destrăbălate şi, cozi de topor ale trădărei. 

Că Sărindarul aparţine categoriei prime, o ştim. Conştiinţa unui neam 
întreg se ridică azi împotriva acestui front al dlstrugerel, al Imoralităţii, al 
mlnclunel, al spionajului în solda străinătăţii şl al obrăzniciei potenţată la 
culmi revoltătoare. Cutia Pandorei, cu boalele tuturor mollpslrllor morale, 
trebuie arsă, în accente delirante de jubileu românesc... Râde de veselie un 
tată, neamul nostru, care îşi vede descătuşat şl readus la vleaţă, tineretul 
drag pe care voia să-l otrăvescă păgâna Insurecţie ludeo-masonlcă a 
destrăbălării... „Mort a fost şl a înviat, pierdut a fost şl s'a aflat". 

Aceştia — Intenţionat ori nu — mal subsapă temelia morală a Statului: 
Biserica, deşi este ştiut că, numai o morală adevărată, cum este morala 
creştină, ne garantează trăinicia acestui Neam viguros — până azi. 

Morala creştină însă, se va realiza în vleaţa publică, numai dacă la 
temeiul vieţii de stat va obţine respectul Integral, ca Instituţie 
fundamentală, biserica naţională. 

A nu se uita că biserica noastră creştină, în numele puterel ce 1-s'a dat de 
Dumnezeu, ştie să Ierte Individului greşit, precum a Iertat unul Augustln- 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


42 


africanul înflăcărat, dacă vede intenţia nobilă de îndreptare, privirile 
ridicate la ceriu şi gândul sincer de propăşire morală. Rigorismul dublat de 
ipocrizie nu a fost cultivat niciodată de Biserica adevărată a milostivului 
Cristos. 

Trecem la un gest frumos al congresului, armonic legat de arderea 
simbolică. 

Studentele şi studenţii sunt invitaţi de autorităţile craiovene la serate 

J 5 5 5 

dansante. „Au refuzat însă să participe, arătând că, fiind în postul mare al 
Paştilor, nu se cuvine să folosească asemenea distracţii". Ce atitudine de 
nobleţe, ce nădejdi de seriozitate viitoare. Bravo tineret universitar ! 
Creştinismul nu e etichetare goală, ci practică şi faptă. Credinţa fără fapte 
înseanmă moarte. 

De încheiere mai zicem ceva. 

S'ar fi complectat minunat tabloul desbaterilor congresuale ţinute pe o 
linie de înalt prestigiu intelectual şi românesc, dacă am fi auzit şi o 
propunere, ca pe viitor, Duminecele şi sărbătorile legale, studenţimea în 
corpore să-şi facă apariţia la sfânta Liturghie. Ce admirabilă demonstraţie, 
ce desfăşurare de forţă spirituală, sub steagurile deapururi triumfătoare ale 
blândului Isus, „calea, adevărul şi vieaţa", care ne-a dat misterul biruinţei 
prin îndemnul: „Nu vă temeţi, eu am biruit lumea", şi prin categoricul 
consemn al eroismului: „Dacă Dumnezeu e cu noi, cine va fi împotriva 
noastră?" într'o moţiune de congres creştin ar fi atât de binevenit gândul 
ca, de sf. Paşti, fiecare studentă şi student creştin să-şi ţină de datorie a-şi 
pleca genunchiul cu smerenie sub patrafirul sf. mărturisiri şi a se cumineca 
denm cu Trupul şi Sângele lui Isus Cristos, pentru ca inima lor să se 
contopească mistic cu Dumnezeu, ca doi picuri de ceară topită, 
împrumutând din acest ceresc contact forţe noui, triumfătoare. 

§i încă una. 

Să mai fi auzit şi o studentă conferenţiind — căci ştiu că avem talente 
strălucitoare — despre suprema mândrie a femeii, chemarea să închege 
nucleul familiar — celula de vieaţă a oricărei naţiuni —, prin 
binecuvântarea cerească din sacramentul căsătoriei după legea creştină, 
pentru a da neamului nostru armata de mâine. Un glas delicios de con¬ 
damnare a flirtului, a fardului, a frivolului, a crimei prin avort direct — de 
oricine ar fi să fie legiferat. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 43 


Dar, să nădăjduim pentru la anul. 

Deocamdată tresărim de bucurie. Bucuria primăverei spirituale care 
începe, în numele eternei biruinţe: Cristos a înviat. 


Prof. \ itus Mălai 

Revista “Flori de Crin ”, Şimleul-Silvaniei. Anul IV, Nr. 5-6, Mai - Iunie 1935. 





II 


întreaga atmosferă înmiresmată de radierile primăverii este străbătută 
de ecourile sunetelor armonioase ale clopotelor, cari cu glasul lor metalic 
vestesc lumii întregi, că a treia zl după moartea Sa pe Cruce, a înviat din 
morţi cea mal măreaţă, cea mal sublimă şl cea mal nobilă figură a Istoriei 
umane: Domnul Nostru Isus Hrlstos, care într'o singură persoană a întrunit 
atât atributele Divinităţii eterne, atotputernice, atotştiutoare, drepte, cu 
Iubire faţă de creaţlunlle sale, etc., cât şl calităţile omului dezinteresat, 
blând, muncitor şl dornic de a promova Binele semenilor săi, chiar cu 
preţul jertflrel de sine. 

Cu deosebită evlavie, străbătută de sentimentul bucuriei creştineşti, 
omenirea serbează amintirea înălţătorului eveniment al învierii Dom¬ 
nului. 


* 


E sărbătoarea sărbătorilor. O sărbătoare ce sintetizează o mulţime de 

5 

simboluri în legătură cu trezirea forţelor de viaţă, cari pulsează în sânul 
universului. 

Este simbolul triumfului vieţii asupra morţii, al victoriei eternităţii 
asupra clipei, al biruinţei spiritului asupra mărginirii materiei, al puterii 
luminei asupra întunericului! 

Este simbolul pur al trezirii spre viaţă puternică, neperitoare, a tuturor 
forţelor bune, pentru înfrângerea svârcolirilor nefaste ale agenţilor pu¬ 
terilor întunericului. 

Este simbolul trezirii spre viaţă a naturii, care după amorţeala iernii, 
umple câmpurile de iarbă şi de flori, pădurile de frunziş verde, iar 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


44 


rapturile verzi de paseri căutătoare. 

Sărbătoarea învierii Domnului este un izvor de viaţă, de energii 
neţărmurite, de la care se inspiră şi se adapă toţi adevăraţii creştini, toţi cei 
pătrunşi de sentimente nobile şi altruişte şi toţi cei cuprinşi de dorul unei 
munci neprecupeţite, care trebuie să fie stimulată de izvor de energie vie, 
eternă, neperitoare, — de izvorul de energie al credinţei creştine! 

Hristos a înviat! 


(Nesennat) 

Revista “Flori de Cn'n^, Şimleul-Silvaniei. Anu[l,Nn, Maii932. 



Desen de Georcje Racoveanu (ziarul “Cuvântul în txil”, Nr. SS/SQ, Martie—Aprilie,! QSI) 











iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 45 



ele Ion Gonea 


1. Puterea rugăciunii. 

în sală mohorîtă şi aspră de închisoare, trăesc clipe grele de plumb 
optsprezece suflete chinuite. 

Ridicate din mijlocul celor apropiaţi şi dragi, au trecut multe nedreptăţi 
peste ele. Cu o impresionantă solidaritate în suferinţa lor comună, au 
rezistat mereu. Se găseau însă la sfârşitul puterilor lor. Scândurile aspre, 
loviturile şi revolta lor manifestată prin greva foamei, îi slăbise. 

Atunci şi-au adus aminte, că „în împrejurări grele ai nevoie să te 
sfătuieşti cu Dumnezeu cu toată încrederea, să asculţi îndemnurile Lui şi să 
le urmezi". 

Au chemat preotul închisorii. Şi a venit. 

Ascultându-le durerile care le frământă sufletele, cu o rară înţelegere 
duhovnicească a spus: „fără vinerea patimilor, nu vine dumineca învierii". 
Fără suferinţa voastră legionărească, — neamul românesc nu poate aştepta 
ziua învierii lui. Şi înainte de a pleca, îngenunchind, a înălţat o rugăciune 
caldă şi simţită către Atotputernicul. 

Cei optsprezece zăvoriţi, au lăsat sufletele să se înalţe pe firul rugăciunii 
până în grădina curată alui Dumnezeu. Se simţeau uşori, mângâiaţi şi 
liniştiţi. 

Ochii lor au vărsat lacrimi... Ce binefăcătoare sunt câteodată acestea. 

După rugăciune toate sufletele se simţeau noi şi tari. Bucuria şi 
încrederea au luat locul desnădejdii. Nimic nu-i mai îndurera acum. 
Simţeau cum puterea nebiruită a rugăciunii le-a dat viaţă nouă. 

II. Floriile 

Zi frumoasă de primăvară. Râde soarele din ceriuri pământului, care 
scuturându-şi straiul alb al iernii, se îmbracă în veşmântul verde al 
nădejdilor. Pe albastrul frumos al ceriului, se profileazaă săltăreţe 
rândunelele venite din alte ţări. Prin ascunzişurile câmpului şi grădinilor. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


46 


ridică uşor capul, florile. Prinde viaţă toată natura. 


E Duminecă înainte de St. Paşti. 

Isus Cristos, propovăduind timp de trei ani învăţătura Sa, vîne la 
Ierusalim, în vederea sărbătorilor cari se apropiau. 

Şi mai presus de toate venea pentru a îndeplini cele ce s'au scris. Mulţimea 
care l-a ascultat de atâtea ori, vorblndu-1 despre o Iubire necunoscută încă, 
vindecând şl înviind din morţi, l'a primit cu bucurie ca pe un împărat, 
strlgându-I: Osana ! Osana ! Verdeţuri şl covoare l-au aşternut în cale. 

Pretutindeni este acum bună înţelegere şl pace. 

Floriile, dumineca bucuriei şl a păcii 

III. Crucea. 

Pe masa Consiliului de judecată, străjuieşte ca o veghe a Dreptăţii 
divine. Crucea. 

E mare, frumoasă şl Impunătoare. 

Jos Icoana Maicii Domnului. Prlvlndu-le cu mal multă pătrundere parcă 
prin viaţă, arătându-se aidoma, cum au fost odată. 

Crucea purtând pe capul el, trupul sfânt care se sfârşea încet. Iar jos 
tângulndu-şl durerea nemărginită. Fecioara Marla. 

Sfântă imagine, a celei mai sfinte dureri 

Prin cruce şl marea el jertfă, lumea mântuită a scăpat de puterea 
Diavolului. 

Prin puterea crucii, a fost învinsă puterea Iadului. Prin cruce şl 'n 
numele el s'au făcut minuni. 

Dela Cruce şl Adevărul cel mare care a sflnţlt-o aşteptăm şl noi acum 
mântuirea. 


Ion Banea 


Revista “Flori de Crin ”, Şimleul-Silvaniei. Anu[ V, Nr. 4, Aprilie, 1936. 



iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 47 



— Scurte consideraţii pentru Săptănâna Patiniloi- 

de Pr. Teofil Ă\. Gălibanu 

Două cuvinte în cari se concentrează toată admiraţia şi întregul dispreţ. 

Osana: iubirea şi slava nemărginită... 

Restigneşte-L: ura spasmodică ajunsă la apogeu, la răsbunare turbată şi 
infernală... 

Ambele isbucniri ale aceloraşi oameni, îndreptate către acelaş Om ... 

Dumineca Floriilor: popor mult... auzind că vine Isus în Ierusalim a 
luat stâlpări de finie şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi-şi aşterneau 
vestmintele lor pe cale şi... ramuri din arbori şi... cântau „Osana fiul lui 
David, bine e cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Osana întru 
cele de sus"... (Mat. 21.9 şi loan 12.13). 

Vinerea Patimilor:... popor mult... arhierei, ostaşi şi slugi... strigau: noi 
lege avem şi după legea noastră trebue să moară... Iară ei strigau cu glasuri 
mari cerând să-L restignească. Şi se întăreau glasurile lor... Dară diregătorul 
a întrebat: ce rău a făcut ? Nici o vină nu aflu întru el! Iar ei mai vârtos 
strigau să se restignească I Restigneşte-L, restigneşte-L p e El... (Io. 19; Mat. 
27. Marc. 15. Lc. 23) 


* 


Statornicia omenească: aceiaşi oameni, (evreii) în aceeaşi săptămână 
(săpt. mare) aceluiaş om (Isus Hristos-Dumnezeu) nemărginită slavă 
(Osana) şi extremul urei diabolice (Restigneşte-L). 

Motivele acuzaţiilor omeneşti: Filat a întrebat poporul: Spuneţi-mi ce 
rău a făcut, ca să-l pot condamna ! ? Dar poporul i-a răspuns, fără a-i aduce 
vre-o acuză... Să se restignească! Restigneşte-L, restigneşte-L! Motivul 
acuzei, deci, nu era vre-o vină. Erau aţâţările arhiereilor jidovi, cari 
întărîtau poporul însetat de sânge... 

Dreptatea judecăţii omeneşti: Filat recunoaşte şi declară solemn că nici 
o vină nu află întru Isus şi totuşi continuă: după-ce îl voi pedepsi îl voi 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


48 


slobozi... şi îl pedepseşte cu vre-o 4000 de biciuri, cunună de spini, etc. dar 
nu-L sloboade, ci... „ La dat voii lor..." să-L restignească... 

* 


Iată un tablou adânc grăitor; un tablou care arată în toată goliciunea: 
statornicia şi dreptatea omenească. De aceea şi există convingerea în 
omenîme, că mulţî dîntre ceî acuzaţî de crîme, condamnaţî, apoî, la temniţă 
grea la muncă silnică pe vleaţă, ori la moarte, sunt nevinovaţi, ba uneori, 
chiar persoane sfinte*!. Iar criminalii, hoţii şl tâlharii adevăraţi se plimbă în 
maşini luxoase, în vagoane elegante cl. I. trenuri speciale (expres, simplu, 
rapid, etc.) şl... adeseori sunt în posturi onorabile... Această convingere 
generală a omenlmel este alimentată şl susţinută mereu de polltlclanll 
timpurilor noastre, cari nu ştiu altfel să-şl expună programul lor politic, 
decât făcând — pe toţi duşmanii temuţi — hoţi, ucigaşi, etc... şl 
învlnovăţlndu-se reciproc, promit sancţiuni pentru cazul că vor veni la 
putere... Ajunşi la putere însă, nimic... nici o măsură împotriva bandelor 
tâlhăreşti, cari au jefuit avutul ţării... iar poporul, ascunzându-şi tăciunele 
de sub cenuşă în câteva cuvinte Inofensive, zice doar că: una li-e cununa... 
Nici pe statornicia poporului nu te poţi baza. El, dacă îl dai şl-1 faci după 
voia Iul şl dacă curentele sunt favorabile ţie pentru moment, îţi cântă 
osanale, te divinizează. Iar ca mâine, acelaş popor, căruia 1-al făcut cel mal 
mare bine şl pentru care tu aproape te-al jertfit, te va acuza, te va 
condamna, te va restlgnl... 


* 


„Cele ce se văd sunt trecătoare.,." (II, Cor. 4.18). De aceea nu este 
cuminte să ne bazăm, ori orientăm după justiţia şl recunoştinţa omenească 
deoarece se schimbă ca „fulgul în sbor"... 

Bine ne îndeamnă Scriptura: adunaţl-vă comori în ceriu, cari nici rugina, 
nici moliile nu le strică, şl tâlharii nu le sapă, nici le fură (Mt. 6.20). 

Comorile pe cari le vom aduna să fie comori cari nu se văd: fapte bune, 
împlinirea datoriei (de dragul Iul Dumnezeu, Iar nu pentru ochii şl răsplata 
lumii!) căci numai „cele ce nu se văd sunt, veclnlce" (II. Cor. 4.18). Şl „Cel 
ce vede întru ascuns. Acela ne va da la arătare". (Mt. 6.4). 

Aceasta va fl singura recunoştinţă statornică, singura răsplată adevărată 
a Justiţiei desăvârşite, care nu va fl alterată de nici o consideraţie 
omenească. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 49 


Pentru câştigarea ei, să muncim din răsputeri. 


Iată ce am crezut că ar fi de folos să medităm în săptămâna mare, a 
Patimilor. 


Pr. I eofil A. Gâlibanu 


Revista “Flori de Crm", Şimieul-Silvaniei. Anui 111 , Nr. 4-5, Aprifie-Mai 1934. 


*). 


- Nu voi uita niciodată zguduitoarea întâmplare, de acum 4—5 decenii, cum preotul 
corn. Aix (Franţa) a fost condamnat la muncă silnică pe vieaţă pentru faptul că autorităţile 
l-au presupus pe el drept ucigaş al unei doamne bogate. Numai după douăzecişicinci 
ani — dupăce preotul (în puşcărie) ajunsese moşneag bătrân — adevăratul ucigaş, pe 
patul de moarte, în faţa preotului, judecătorului şi notarului public din localitate, a 
recunoscut solemn vinovăţia sa şi a declarat că Preotul era un sfânt nevinovat, că ar fi 
putut scăpa dacă ar fi voit, însă, el — ucigaşul — după crimă, prin spovedanie făcută 
anume, a legat limba preotului care ştia (din spovedanie) cine este ucigaşul şi când. 
Preotul, a fost acuzat de crimă n'a putut spune altceva decât: „nu sunt vinovat, dar nici 
nu pot descoperi pe vinovat" — ca nu cumva să rupă sigilul sacramental care este 
inviolabil. 

Ucigaşul a fost chiar crâsnicul (paraclisierul) preotului. 

La eliberarea Sa din penitenciar şi reîntoarcerea Sa în parohie, preotului bătrân — cu 
barba albă - i-s'a făcut primire de sfânt... căci sfânt şi era... sfânt şi martir al Secretului 
confesional, al Sf. Mărturisiri... 



Atunci când s'a rupt în două catapeteasma şi fulgere brăzdau văzduhul 
deasupra Celui răstignit pentru iubirea de oameni, nimeni nu ştia că 
moartea avea să fie călcată prin moarte şi că lumina dumnezeiască avea să 
dăinuiască deapururi, smulsă din sufletul blândului Crist. Piatra de 
mormânt căzută grea peste trupul bătut în cuie şi împuns de suliţă, avea să 
se ridice uşoară ca fulgul, ca să se poată înălţa din culcuşul pregătit pentru 
veşnicie flacăra credinţelor noastre. Au căzut în genunchi cei ce păzeau 
mormântul, îngroziţi de sfânta vedenie ce însenina cu chip de slavă 
limpezimile nemărginite. Cu dreapta ridicată spre binecuvântare. 
Mântuitorul lumii arăta calea spre limanul creştinătăţii şi al încercărilor, 
dincolo de care se deschide poarta împărăţiei de veci. Şi în semnul biru- 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


50 


inţii se tăinuia înfrăţirea popoarelor până la marginile lumii. 

Omenirea n'a înţeles totdeauna să urmeze preceptele acestui mare 
îndrumător de conştîînţî, născut dîn Dumnezeu ca să se facă om şî 
urcând culmile Calvarului ca să biruiască nedreptatea. La răscruce de 
veacuri, popoarele s'au încleştat în luptă dârză ca să împartă moştenirea 
binecuvântată de cel cu mâinile străpunse de piroane. 

Florile primăverii, nepreţuit şl etern dar al firii, au fost culcate în brazdă, 
ca să treacă Iureşul nestăvilit spre cetăţile ce trebuiau cucerite. Văzduhul s'a 
întunecat sub foc de obuze, comori de artă s'au prefăcut în ruină, trupuri 
tinere s'au amestecat cu pământul şl din toată truda şl moartea acelaşi 
omenire nu s'a ales decât cu convingerea că se năruleşte mal curând într'o 
singură clipă tot ce a fost în stare să clădească pe temeiul civilizaţiei, neam 
după neam şl ţară după ţară. 

Astăzi însă, când poporul românesc, cel mereu încercat şl nedreptăţit, 
luptă pentru biruinţa crucii şl triumful creştinătăţii, are drept mal mult ca 
oricând în faţa Istoriei să-şl înfrăţească sufletul cu credinţa pe care şl-a 
păstrat-o curată şl statornică. învierea din morţi a Mântuitorului înseamnă 
pentru noi trezirea la o nouă viaţă, acela a jertfei şl a cuminţeniei, pe care 
n'o putem pregăti decât prin muncă şl înălţare de suflet. 

Aşa cum Domnul Isus Crlstos înlătură piatra ce-1 acopere mormântul, 
noi vom da într'o parte deşertăciunea, ca să răsară făclia călăuzitoare menită 
să ne desăvârşească fiinţa. 

Aşa cum Mântuitorul se înalţă prin veacuri, propovăduind învăţătura 
creştină şl dragostea de aproapele, noi se cuvine să ne adâncim cu şl mal 
multă smerenie în noi înşine, pipăind cu conştiinţa străfundurile în care zac 
energiile creatoare şl setea noastră de Ideal. 

Avem, azi mal mult ca oricând, nevoie de această înfrăţire cu noi înşine, 
pentru a putea fl la înălţimea jertfelor româneşti. 


Cele Trei Crişuri 

Revista “Cele Trei Anul XXIV, Nr. 3-4, Martie-Aprilie 1943 





iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 51 


aS 



% 




* 5 ^ 


'"MO 




AL viej'n 

"Peste puţină vreme nu Mă veţi mai vedea, apoi iarăşi peste puţină 
vreme Mă veţi vedea" a spus Mântuitorul ucenicilor Săi. 

Iar, pentrucă ei nu au putut pricepe îndeajuns aceste cuvinte. El le-a 
explicat: "Adevăr, adevăr vă spun vouă, că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, 
iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface 
în bucurîe... şî nimeni nu vă va răpi bucuria voastră" (loan 16 . 16 , 20 , 22 ). 
După cele cuprinse în Sfânta Evanghelîe, nîmenî nu poate afîrma cu 
certîtudîne că apostolîî nu ar fî crezut în momentul acela spusele 
Domnului despre învierea Luî, mal ales după explicaţiile date. Dar după 
moartea luî lîsus pe cruce s'a lăsat întuneric nu numai "în toată ţara", cî şî în 
sufletul lor. Dacă nu alt întuneric, măcar întunericul ezitării de a crede în 
înviere. Această stare sufletească a lor pare să o tălmăcească destul de 
lămurit graiul celor doi ucenici călători spre Emmaus. îndoliaţi de cele 
petrecute la Ierusalim (răstignirea şl 
moartea Iul Ilsus), el au spus: "Noi 
trăgeam nădejde că El este Acela, care va 
Izbăvi Izraelul". 

învierea a sfărâmat toate ezitările şl 
îndoielile. Din momentul învierii, 
credinţa în dumnezeirea Iul Chrlstos, ca şl 
credinţa în învăţătură Lui - în toată 
întregimea el - s'a pecetluit definitiv în 
Inimile apostolilor pentru vecii vecilor. Iar prin pogorîrea Duhului Sfânt, el 
au dobândit toate luminile, ca şl curajul necesar pentru propovădulre - 
curaj, care nu l-a mal părăsit niciodată. 

însfârşlt, însfârşlt, adevărul de temelie a pus stăpânire absolută pe 
lăuntrurlle lor. De aci înainte n'a fost problemă, nici gând, cari să nu fie 
strecurate prin sita limpezitoare a toate necurăţeniile: "Căutaţi mal întâlu 
împărăţia Iul Dumnezeu"... pe calea învăţăturii Domnului... numai pe calea 
învăţăturii Domnului. 

El au biruit (turma cea mică), pentrucă nu au acceptat compromisuri cu 


. • • - v-ii î 




j 




lisus a înviaţi 






^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


52 


învăţătura; nici un fel de compromis. 

Poticnirea de azi, ca si de atâtea veacuri în urmă a omenirii, este că omul 
(ca să întrebuinţez cuvintele recente ale unui slujitor al altarului) "intră 
numai cu un picior în corabia mântuirii". 

Aceasta e cauza tuturor dezastrelor: lipsa de credinţă în valabilitatea 
absolută a învăţăturii lui Christos. Sau şi mai bine: lipsa de credinţă că 
pentru toate problemele numai această învăţătură este valabilă. 

lisus s'a pogorît pe pământ pentru mântuirea neamului omenesc. Dar şi 
pentruca să ne dăscălească, arătându-ne calea unică pentru dobândirea 
împărăţiei lui Dumnezeu. 

Nimeni nu poate spune că el crede în lisus-Domnul, dacă nu crede în 
acelaş timp şi în toată învăţătura Lui genuină, fără strâmbarea şi numai a 
unei singure iote. Decât, si încrederea in Christos si încrederea în 
învăţătura Lui sunt cu putinţă numai prin acea renaştere lăuntrică despre 
care vorbeşte El în convorbirea cu Nicodim ("Adevăr, adevăr îţi spun ţie că 
dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu", 
loan 3.3). 

învierea a fost momentul cel mai cutremurător, care a rodit renaşterea 
lăuntrică desăvârşită a apostolilor, ca şi a tuturor credincioşilor adevăraţi, 
încât nu mai încape nici o îndoială: poticnirea omenirii în a crede fără 
condiţii în învăţătura Domnului este din pricină că această omenire nu 
crede din toată inima, din tot sufletul şi din toate puterile în învierea lui 
Christos. Acestei omeniri a credinţei de suprafaţă îi sunt adresate cuvintele 
din Apocalips: "Vai ţie biserică din Laodicea, că nu eşti nici caldă, nici rece. 
Iar pentrucă nu eşti nici caldă nici rece, sunt pe cale să te scuip din gura 
Mea..." 


♦♦♦ 

Credinţa e un dar dela Dumnezeu. Decât, acest dar nu se face fără nici o 
osteneală din partea omului. Pentru a fi vrednic să-l primească, omul 
trebue să-şi primenească şi sufletul şi trupul de toate necurăţeniile prin 
rugăciune, pocăinţă şi umilinţă. Să-şi pregătească lăuntrurile: pentru a primi 
pe Dumnezeu. 


♦♦♦ 

Dacă te doare starea dureroasă în care te găseşti, ca şi starea cumplită în 
care se svârcoleşte neputincioasă această lume, nici vaierele, nici protestele 
tale nu sunt de nici un folos. Dacă vrei o schimbare înspre bine, trebue şi 
începi cu tine însuţi. Să cerşeşti neîncetat, în desăvârşită umilinţă şi 
încredere, dela Stăpânul a toate darul acelei renaşteri interioare fără de care 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 53 


nici tu, nici omenirea aceasta "nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu"... 
singura împărăţie a binelui. (Acelaş slujitor al altarului a spus-o cu multă- 
multă dreptate: "înnoirea omenirii adusă de Christos aşteaptă plinire din 
partea omului - din partea omului de azi!"). 

Şi nu te lăsa ispitit de şoaptele descurajatoare ale diavolului că tu nu 
poţi schimba lumea, că lumea o poate schimba numai Dumnezeu. Căci 
Dumnezeu, din dragoste pentru tine, te-a cinstit să te facă împreună 
lucrător pentru acea împărăţie, pe care pentru tîne a pregătît-o. 

♦♦♦ 

La pregătirea pentru prăsnuîrea Învîerîî nu sunt suficiente rugăciunile 
căldicele, nici numai abstinenţa dela bucate, nici numai prezenţa trupească 
la slujba din Biserică. Dacă vrei să prăsnuleştl cu folos învierea, trebue şl 
trăieşti întâlu agonia din grădina Ghetsemanl, patima şl răstignirea Lui pe 
cruce, să trăieşti moartea Lui, învellndu-ţl sufletul în straiele doliului, în 
care s'au învelit cel cari L-au Iubit sl L-au urmat, pentruca apoi lumina 
celei mal mari minuni - învierea - să te transfigureze, născând în tine fiinţa 
cea nouă, neprihănită, vrednică să fie primită ou braţele deschise în 
împărăţia Iul Dumnezeu, vrednică să mărturisească acestei lumi rătăcitoare 
în întuneric - cu glas de trâmbiţă triumfătoare: 

CHRISTOS A înviat I 

Veniţi şl luaţi LUMINĂ ! 

Vaneşul 


Revista “DRUM”, Anul 7 O, Nr. 2, Aprilie-Iunie 1 QIU. 


ipiQA^NircoL îNvireipii 


Odată cu venirea primăverii întreaga natură îşi îmbracă haina verde de 
sărbătoare. Din nou Impulsul de viaţă al firii, după puţinul timp de 
vegetare, îşi la avântul său primenitor. Omul însuşi, ca parte Integrantă a 
naturii, la parte la noul ritm de viaţă, prin diferitele munci ale câmpului, 
pentru nevoile materiale viitoare. 

Dar dincolo de bucuriile redeşteptării naturii cu atâtea legitime năzulnţl, 
speranţe şl bucurii pentru om. Creatorul l-a orânduit şl o altă sărbătoare cu 
mult mal adânci înţelesuri şl rosturi: acela a învierii Mântuitorului Ilsus. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


54 


Prin actul învierii. Mântuitorul nu numai că săvârşeşte marea biruinţă 
asupra morţii, pecetluind definitiv dumnezeirea sa şi întreaga învăţătură 
creştînă, dar aprînde în suflete cel mal măreţ dor al omului: dorul mântuirii 
sale. învierea este gajul Indiscutabil al reînvierii noastre în viaţa viitoare. 
De aci porneşte marea însufleţire a primilor creştini, ale căror manifestări 
nu cunosc nici o piedică; de aci eroismul 
dus până la jertfă al atâtor mucenici; de 
aci certitudinea Invincibilă a îndeplinirii 
Lumii făgăduite; şl de aci întreg 
procesul de transfigurare a omului 
creştin, timp de atâtea veacuri, atunci 
când în duh nou şl curat el participă la 
marele praznic al învierii. 

Este, fără îndoială, cel mal măreţ prilej 
de reculegere, de reflexlune şl de 
orientare al omului. El ne duce cu 
gândul la cea mal mare cotitură a 
Istoriei, dela care întreaga faţă a lumii la 
altă desfăşurare. E momentul crucial din 
viaţa omenirii, când catapeteasma 
vechilor aşezări omeneşti cu Inechităţile 
el se frânge, punându-se noul temelii 

ancorate în forţa de granit a credinţei în minunea învierii. Prin aceasta 
centrul de greutate al preocupărilor omeneşti se schimbă, dela exterior spre 
Interiorul omului, dela cele materiale spre cele spirituale, şl dela cele 
vremelnice spre cele veşnice. 

Salvarea sufletului este mobilul acţiunilor acelora cari sunt prinşi în raza 
acestei mari perspective pe care Ilsus Hrlstos, prin jertfa sa supremă, a 
deschls-o omenirii. 

învierea constltue, deci, piatra unghiulară a noii împărăţii "de pace şl 
bună învoire între oameni", menită să transforme radical concepţiile şl 
aşezările lumii antice. Ea conturează sensul vieţii şl destinul omului, pe cari 
înţelepciunea celor vechi nu le-au putut deslega; după cum tot nedeslegate 
rămân şl pentru spiritele necredincioase din vremurile noastre. Neputinţa 
de înţelegere a acestor chinuitoare probleme provine tocmai din 
nepătrunderea şl lipsa de credinţă în actul învierii. Căci, "dacă n'ar fl 
învierea" spune răspicat apostolul Pavel "zadarnic ar fl toată predanla 
noastră". 



iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 55 


Credinţa în actul învierii Mântuitorului a devenit astfel isvorul 
mântuirii tuturor acelor însetaţi de adevăr, bine şi frumos. La făclia de Paşti 
s'au aprins atâtea flăcări ale izbăvirii noastre, timp de 19 veacuri. Misterul 
acesta, insesizabil de raţiunea omului, a declanşat în inimile credincioase 
cele mai profunde transformări şi înoiri. De aceia, prasnicul învierii este şi 
rămâne punctul central al creştinismului. 

Faptul acesta însă, a contrariat spiritele liber cugetătorilor şi ateilor din 
toate timpurile. Faţă de nici un alt eveniment nu s'a încercat din partea 
acestora atâtea plăsmuiri de denaturare şi falsificare, începând cu Jidovii 
cari au cumpărat soldaţii romani, ce erau puşi de straje la mormântul 
Domnului, ca să tăgăduiască realitatea învierii şi până astăzi nu contenesc 
cu tot felul de sofisme şi cu teorii năstruşnice spre a tăgădui veracitatea 
acestei minuni. Ei sunt perfect conştienţi că dacă ar izbuti să sdruncine 
credinţa în acest punct central al creştinismului, ar destrăma însăşi puterea 
de salubritate şi primenire a vieţii individuale şi colective creştine... 

Pentru noi, creştinii, această încercare de a reduce figura divinului lisus 
la un rol pur omenesc şi încadrată în această efemeră perspectivă constitue 
cea mai neruşinată perfidie. Căci rolul prim al al lui lisus pe pământ este şi 
rămâne cel de Mântuitor. Deci, el depăşeşte rostul pur uman, postându-se 
pe un plan supra-uman. Iar garanţia acestei posturi ne-o dă tocmai 
învierea Sa, preludiul reînvierii noastre în viaţa care va să vină. 

Aici stă mobilul sufletesc al nesfârşitului şir de martiri pentru marea 
cauză a creştinismului. Aici rezidă secretul atâtor convertiri individuale 
sau colective pentru o viaţă nouă, curată şi izbăvitoare, încât, încercările de 
denaturare ale acestui mare adevăr creştin, dacă pe ici pe colo câştigă 
suflete slabe de îngeri, provocând perturbaţii în viaţa creştinătăţii, ele ne 
atrag şi toată luarea aminte spre a le paria. Este limpede, deci, că prin 
sdruncinarea credinţei creştine se sdruncină însăşi temeliile aşezărilor 
Statelor creştine. De aceia, în faţa acestor tentative diabolice răspunsul cel 
mai categoric pe care-1 putem da este acela pe care ni l-a lăsat tradiţia de 
veacuri a creştinismului: 

Hristos a înviat! 


1. L. 


Adevărat a înviat! 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


56 


ÎNVIEIREA OOlMNULlil 

de Pr. Georqe Gaqe 


"Vedeţi mâinile şi picioarele Mele, că eu însumi sunt, pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu 
are carne şi oase, cum mă vedeţi pe Mine având... Şi aşa se cădea să pătimească Hristos şi 
să în vieze din morţi a treia zi". (Luca 24, 39-46) 

Cu aceste cuvinte i-a întâmpinat Mântuitorul pe ucenicii săi, care, deşi 
au fost martori direcţi ai multor minuni săvârşite de lisus, nu le venea să 
creadă ochilor ceea ce vedeau. Erau martorii celei mai mari minuni pe care 
Mântuitorul a făcut-o asupra persoanei sale. 

Jertfa Mântuitorului de pe crucea Golgotei ar fi fost zadarnică, dacă 
învierea nu s'ar fi produs. Intre Cruce şi înviere exista o unitate ontologică. 
Ambele stau la baza procesului de mântuire a neamului omenesc căzut sub 
robia păcatului adamic. Crucea conduce spre înviere, iar la înviere nu se 
putea ajunge decât prin Cruce. 

In Adam toţi eram sortiţi păcatului şi deci morţii, dar în noul Adam, toţi 
devenim curăţiţi de acest păcat, împăcaţi cu Dumnezeu şl deci candidaţi la 
mântuirea universală. Cerul este din nou deschis prin jertfa sângeroasă 
adusă pe altarul crucii. (Vezi 1 Cor. 15,22,47; loan 3,16). 

Ziua învierii Domnului este praznicul cel mai sfânt al întregii 
creştinătăţi, "sărbătoarea sărbătorilor şi praznicul praznicelor, care întrece în 
strălucire pe celelalte sărbători, aşa cum întrece soarele strălucirea stelelor". 
(Sf. Gregorle Teologul), este "ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm 
şl să ne veselim într'însa". (Psalm 117,24). 

învierea stă la baza credinţei noastre, este totodată chezăşia mântuirii 
noastre. După cum Apostolii au crezut şl experimentat realitatea actului 
soterlologlc petrecut a treia zl după răstignire, aşa şl noi experimentăm 
actul învierii după aproape două mll de ani. Sfântul Apostol Pavel 
subliniază Importanţa acestui act pentru întreaga Biserică când spune: "SI 
dacă Hristos n'a înviat, zadarnică este atunci propovădulrea noastră, 
zadarnică şl credinţa noastră - pentru că dacă n'a înviat Hristos... voi sunteţi 
încă în păcatele voastre". (Citit Epistola 1 către Corlntenl, cap. 15). 

Eără minunea învierii, taina întrupării nu ar fl fost decât o legendă. Iar 
taina vieţii sale pământeşti o simplă povestire. învierea a trasformat nu 
numai Apostolii cl întreaga omenire, renăscându-ne la o nouă viaţă, 
dându-ne noi perspective. 

învierea e dovada cea mal grăitoare că şl noi vom învia din morţi, la 
Judecata finală: "Eu sunt învierea şl viaţa, cel ce crede în Mine, va fl viu. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 57 


chiar dacă va muri". (1 cor. 6,14; loan 5,25-29). 

După Legea Vechiului testament, oamenii sacrificau animale pentru ca 
Dumnezeu, căutând la sângele jertfei lor, să le ierte păcatele; Mesia cel 
întrupat din Fecioara Maria, "la plinirea vremii", se aduce pe sine însuşi, 
fiind în acelaşî tîmp Arhîereu şî jertfa, dând dovada cea maî grăîtoare a 
îubîrîî luî Dumnezeu spre om: "Părînte, îartă-le lor, ca nu ştiu ce fac". 

Cu braţele Sale întinse pe lemnul însângerat al crucîî, lîsus a îmbrăţişat 
întreaga omenire; sângele Său cel scump a spălat păcatul, omorând pe cel 
potrivirile. Adam şî Eva au fost scoşi la lumină din împărăţia celui 
"viclean". 

Dacă înainte de înviere. Sfinţii Apostoli au fost dominaţi de teamă şl 
s'au ascuns, după înviere şl arătările Iul Ilsus, el se schlmabă fiind convinşi 
că Ilsus este Mesia, "Domnul păcii şl al pământului". 

Din relatările evanghellştllor reţinem următoarele: 

învierea s'a petrecut Duminica dimineaţa, la trei zile de la răstignire, 
fiind însoţită de evenimente deosebite, cutremure sl apariţia îngerilor la 
mormânt. 

După înviere. Mântuitorul s'a arătat ucenicilor vreme de patruzeci de 
zile, vorbind cu el, mâncând cu el sl dându-le ultlmlle Instrucţiuni înainte 
de înălţarea la cer. 

5 

Ilsus se arată prima dată Măriei Magdalena (loan 20,1) care, venind la 
mormânt, găseşte piatra de la Intrare răsturnată şl mormântul gol. Speriată, 
se întoarce spre a-1 înştiinţa pe Petru şl pe ceilalţi, dar revenită la mormânt, 
doi îngeri ce străjulau mormântul îl fac cunoscută învierea. 

în cele din urmă 1 se arată şl Domnul Ilsus. 

Se arătă şl femeilor mironosiţe (Matei 27,5-10; Luca 24,1-11), care veneau 
să ungă trupul Iul Ilsus cu mirodenii. îngerul le spune şl lor ca Măriei 
Magdalena: 

"Nu vă înspăimântaţi. Căutaţi pe Ilsus din Nazaret, care a fost răstignit: 
a înviat, nu este aici. (Marcu 1,6-7). 

La scurt timp 11 se arată şl Ilsus, Căruia femeile I se închină. In aceeaşi zl, 
Ilsus se arata Iul Luca şl Cleopa în drum spre Emaus (Luca 24,13-35), care-1 
recunosc pe Ilsus numai când frânge pâinea la cină. Spre seară Domnul se 
arată şl Apostolilor, exclusiv Toma, când suflând peste el le-a încredinţat 
darurile Sfântului Duh. 

Apostolul Toma, care şl înainte a mal cerut dovezi fiind şl cel mal greu 
de convins, dorea să se convingă personal de acest act minunat al învierii. 
La opt zile de la Paşti, Mântuitorul s'a arătat Iul Toma şl celorlalţi ucenici, 
încredlnţându-1 pe Toma, care, la plpălrea urmelor culelor şl a coastei 
împunsă de lancă, strigă: "Domnul meu şl Dumnezeul meu". (Matei 16,16). 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


58 


îndoiala lui Toma serveşte credinţei noastre cei de astăzi, căci de mult 
au încercat ateii să infirme realitatea istorică a lui lisus, realitate care este 
acceptată peste tot. 

lisus nu s'a arătat numai la persoanele din jurul Lui, dar s'a arătat şi la 
mulţimi mari de persoane, cum se mărturiseşte la 1 Cor. 15,6: "în urmă s'a 
arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc 
până astăzi, iar unii au şi adormit". 

lisus a trebuit să se arate cât mai multor persoane spre a-i convinge 
asupra divinităţii Sale şi a învierii, cu toate implicaţiile ei soteriologice pe 
plan uman. 

Orice îndoială dispare la citirea acestor pasage neotestamentare, căci în 
vremea scrîerîî acestor versete, unîî martorî ocularî se maî aflau în vîaţă. 

Învîerea Domnuluî constîtuîe un evenîment îstorîc, cu adâncî rezonanţe 
în sufletele noastre, rămânând piatra unghiulară, pe care s'a zîdît nu numai 
Biserica Iul Hrîstos dar şl întreaga teologie creştină. 

Precum lisus a postit la începutul activităţii Sale mesianice, vreme de 
patruzeci de zile, aşa şl noi ne-am străduit să ne curăţim de păcate, să ne 
iertăm unii altora greşelile, să ne iubium până şi vrăjmaşii, astfel, ca în ziua 
învierii să ne dezmorţim din moartea păcatelor noastre şl să ne sculăm 
odată cu noul Adam spre viaţa cea nouă. 

învierea nu devine sfârşitul lucrării pământeşti a Iul lisus, cl este 
începutul. 

La Rusalii, Sfântul Duh este trimis de către Dumnzeu Tatăl, spre a 
desăvârşi aceasta opera dlvln-umană, care se continuă până în ziua de 
astăzi. 

Să ne apropiem de lisus, astăzi, precum femeile mironosiţe odinioară, şl 
să-L mărturisim din adâncul firii noastre. Să mergem la biserica Iul Hrlstos, 
Duminică de Duminică, care este o reactualizare şl celebrare a slăvltel 
învieri. Hrlstos se răstigneşte şl învie pentru noi în flecare Duminică, 
pentru ca noi să ne apropiem de El tot mal mult. 

Să cântăm cu toţii: 

Hristos a înviat din morţi, 

Cu moartea pe moarte călcând, 

Si celor din morminte viaţa dăruindu-le 

Fie ca lumina învierii să strălucească în Inimile noastre etern. Iar harurile 
Duhului Sfânt să ne fie călăuza cea mal de preţ. 

Pr. Georcje GAGE 

Ziarul “Libertatea", New York. Anul VI, Nr. S6, Aprilie? QST 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 59 


KA OOlMNULlil 

de Pr. Iconon stavr. Botiş Radu 


An de an, în dangănul clopotelor, ca o mărturisire că nădejdea şi 
credinţa au învins, sosesc zilele celei mai mari sărbători a creştinătăţii 
„învierea". 

Duminică dimineaţa, a treia zi de la punerea în mormânt, un mare 
cutremur a zguduit pământul. îngerul Domnului s'a coborât din cer, a 
ridicat piatra de la uşa mormântului, a răsturnat-o la pământ şi a şezut 
deasupra ei. Avea înfăţişarea ca fulgerul, iar îmbrăcămintea lui era albă 
ca zăpada. 

Cea mai mare minune se petrecuse, lisus biruise moartea şi înviase 
din morţi. în aceeaşi zi Maria Magdalena şi alte femei credincioase au 
venit la mormânt, ca să ungă cu miresme trupul Său, dar au găsit 
mormântul gol. îngerul le-a vestit că lisus a înviat, poruncindu-le să 
ducă acestă veste ucenicilor Săi. 

Vestea învierii Domnului s'a 
răspândit peste tot. 

învierea Domnului Iubirii 
este sărbătoarea de care se leagă 
cele mai înalte sentimente 
creştine; cuvintele: - Hristos a 
înviat. Adevărat a înviat, 
mărturisind credinţa că 

5 

Mântuitorul, după ce a fost 
răstignit, a murit şi a fost 
îngropat, iar a treia zi a înviat. 

Dintre minunile Fiului lui 

Dumnezeu, învierea este şi rămâne cea mai mare, având menirea de-a 
ne convinge de dumnezeirea şi puterea Sa, pentru ca învăţăturile Sale 
să fie primite ca porunci divine şi cale de dobândire a mult doritei 
mântuiri. 

Legenda spune că Maria Magdalena purta pe braţ un coş cu ouă, pe 
care au ajuns picături din sângele sfânt al Mântuitorului. în amintirea 
acestei întâmplări, în primele faze ale creştinismului acest obicei pascal, 
limitându-se doar la roşirea ouălor. Ulterior s'au conturat diferite 
tehnici de încondeiere, de mici inscripţii (Hristos a înviat. Paşte 




^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


60 


Luminos, etc.) 

Pentru creştini, oul este expresia vizuală a faptelor petrecute pe 
Golgota în urmă cu aproape două mii de ani. Oul roşu simbolizează 
transfigurarea şi înnoirea omului renăscut la viaţa de sfinţenie şi de 
dreptate în Hrîstos. 


HRISTOS A ÎNVIAŢI 

Bucurîa Învîerîî Domnuluî să se sălăşluîască între noî, Hrîstos Cel 
ce a bîruît moartea să reverse asupra noastră viaţă, pace, bucurîî 
duhovniceşti şî întru toate bună sporire. 

ADEVĂRAT A ÎNVIAŢI 

Rr. Iconon stavr. Dotiş Radu 



1. ...învăţăturile Iul lîsus se răspândiră din ce în ce mal mult în popor. 
Preoţii cel mari şî cărturarii nu vedeau cu ochi buni acest lucru, căci 
adeseori Mântuitorul îl dojenea pentru necredinţa şl făţărnicia lor. 
Deaceea el hotărîră să-l omoare. 

Cumpărând în ascuns pe Iuda, unul 

din ucenicii Iul Ilsus, el II prinseră şl-L 
trlmlseră în judecată la arhiereul anului 
acela Ana, Iar de aci la alt arhiereu 
Caiafa. 

2. Neputând să-l facă nimic, acestla-L 
trlmlseră la Pliat, căci Pliat era 
guvernatorul sl judecătorul cel mal 
mare al Iudeilor. înaintea acestuia, el 
II pârîră că vrea să se facă împărat. 

Pliat a întrebat atunci pe Ilsus: "Tu 
eşti împăratul Iudeilor?" Iar Ilsus a 
răspuns: "împărăţia Mea este din 
lumea aceasta, căci dacă ar fl fost din lumea aceasta împărăţia Mea, 
slugile Mele nu M'ar fl lăsat fiu dat Iudeilor". Şl Pliat L-a întrebat din 



iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 61 


nou: "Au împărat eşti Tu?" lisus, răspunzând, a zis: "Tu zici că sunt 
împărat Eu. Eu pentru aceasta M'am născut şi pentru aceasta am 
venit în lume, ca să grăesc adevărul". 

Pîlat a îeşît atunci înaintea poporului adunat şl a zis: "Eu nu 
găsesc nici o vină omului acestuia." 

Ilsus a fost apoi trimis la Irod în Gallleea, care L-a chinuit şl 
batjocorit şl L-a trimes înapoi la Pliat. 

3. Acesta, neputând să-L scape dela moarte. L-a dat pe Ilsus să-L 
răstignească. 

Iudeii L-au dus pe El la Golgota sau Locul Căpăţânll şl L-au 
răstignit acolo, între doi tâlhari: unul de-a dreapta şl altul de-a 
stânga Lui. Iar deasupra crucii au pus tăbliţă, pe care sta scris: 
"Acesta este împăratul Iudeilor". 

Toţi câţi treceau pe acolo îşi băteau joc de Ilsus şl ziceau: "Pe alţii 1- 
a mântuit. Iar pe Sine nu poate să se mântuiască. Pogoare-se acum de 
pe cruce şl vom crede cu toţii în El". Ostaşii de asemenea îşi băteau 
joc de El; se apropiau, II dădeau oţet şl-I ziceau: "Dacă eşti Tu 
împăratul Iudeilor, mântueşte-Te pe Tine". 

Şl dela ceasul al şaselea*) şl până la ceasul al nouălea, întuneric 
mare s'a făcut peste tot pământul. Soarele s'a întunecat şl 
catapeteasma templului s'a rupt în două. 

Iar Ilsus a strigat cu glas tare: "Părinte, în mâinile Tale Iml dau 
sufletul!" Şl când a zis aceste vorbe, Şl-a dat duhul. 

*) După ora noastră 12 şi 3 p.m. 


Din: “Carte de citire", 1Q21. 




1. După ce Ilsus Şl-a dat duhul, loslf din Arlmatela, care în ascuns era 
ucenic al Iul Ilsus, s'a dus la Pliat şl l-a cerut trupul Iul Ilsus, ca să-L 
înmormânteze. Pliat l-a dat voie şl loslf a dat jos de pe cruce trupul Iul 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


62 


lisus, l-a înfăşurat într'un giulgiu şi l-a pus în mormânt nou săpat în piatră. 

A doua zi, arhiereii si cărturarii Evreilor s'au dus la Filat şi i-au zis: 
"Doamne, adusu-ne-am aminte, ca înşelătorul acela a zis pe când era încă 
în vieaţă: „După trei zile voiu învia!" Dă poruncă dar ca mormântul să fie 
bine păzit, până a treia zi". 

Filat le-a dat tot ce-au cerut, iar ei, ducându-se au întărit mormântul, 
pecetluind piatra şi punând straje. 

2. Duminică, foarte de dimineaţă, Maria Magdalena şi alte femei s'au 
dus să tămâieze mormântul Domnului. Iată însă că s'a făcut cutremur mare 
pe pământ, un înger s'a pogorît din cer şi a dat piatra de pe mormânt la o 
parte. 

Străierii s'au înfricoşat şi au căzut cu faţa la pământ. 

Apropiindu-se femeile, îngerul le-a zis: "Fentruce căutaţi pe cel viu între 
cei morţi? lisus nu mai este aci. Mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui că a 
înviat". 

3. Chiar în ziua învierii, lisus s'a arătat mai întâi femeilor, ce se întorceau 
dela mormânt şi apoi ucenicilor Săi. El a mai stat pe pământ încă patruzeci 
de zile, iar a patruzecea zi i-a binecuvântat pe ucenici şi s'a înălţat la cer, 
unde stă de-a-dreapta Tatălui. 

înainte de a se înălţa la cer. Domnul Nostru lisus Hristos a zis ucenicilor 
Săi: "Duceţi-vă în toată lumea şi propăvăduiţi Evanghelia la toată făptura. 
Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; cine nu va crede, va fi osândit". 

Rucjăciunea Domnească 

Tatăl nostru care eşti în ceruri, 

Sfinţească-se numele Tău. 

Vie împărăţia Ta. 

Eacă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. 

Fâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. 

Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum si noi iertăm greşiţilor noştri. 

Şi nu ne duce pe noi în ispită; 

Şi ne mântueşte de cel rău. - Amin ! 

Această rugăciune se numeşte "Rugăciunea Domnească", pentru că ne-a fost lăsată de 
însusi Domnul lisus Hristos. Ea se mai numeşte obişnuit "Tatăl nostru" şi trebue ştiută 
de orice bun creştin. 


Din: “Carte de citire ptr. elevi”, 1Q21 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 63 





mtî 


de Horia Şina 

Ştirile care ne ajung din ţară semnalează între multe lucruri triste şi un 
fapt îmbucurător: o consîderabîlă afluenţă în bîserîcî, o nemaîcunoscută 
partîcîpare la slujbele religioase. Dumineca şl sărbătorile, lăcaşurile sfinte 
sunt pline de credincioşi. Nu se mal întâlneşte apoi acea lume uşuratecă şl 
nepăsătoare în bisericile din marile oraşe, cl o mulţime îndurerată care se 
prosterne cu evlavie în faţa Iul Dumnezeu, care a revenit la credinţă ca la o 
noţiune vie şl aducătoare de rod. Sufletul neamului nostru, Isgonlt din 
toate aşezările Iul de veacuri, din vatra strămoşească, din oraşele ce le-a 
clădit, din întreprinderile ce le-a ridicat, din avuţia ce-a agonlslt-o, din 
Instituţiile ce şl le-a întocmit, se alipeşte cu atât mal multă nădejde de 
ultimul loc de refugiu ce i-a mai rămas, altarele strămoşeşti. Până într'o 
bună zi, când tiranii vor chibzui că şi acest "cuib de agitaţie contra 
regimului" trebue distrus, unde oamenii nu se adună pentru a vorbi de 
Stalin, de Revoluţia din Octombrie, de misiunea proletariatului, ci pentru a 
se destăinui şi a implora ajutorul lui Dumnezeu. 

Să lăsăm gândurile noastre să pribegiască spre patrie, acolo unde fraţii şi 
surorile noastre trăiesc ca într'o vastă închisoare, închlpulndu-ne pentru o 
clipă alături de el, în Noaptea învierii. Ce-am 
putea simţi noi înşine fiind în locul lor, ce 
Imagini ne-ar năpădi conştiinţa, ce svâcnlrl 
lăuntrice ne-ar subjuga în acele momente? Fără 
îndoială că tot acest popor de mucenici se va 
întoarce spre amintirea blândă a sărbătorilor 
de care a avut parte altădată, înainte de a fl 
căzut pacostea rusească pe ţară. învierea 
cuminte şl aşezată de odinioară, cu pâlcuri de 
credincioşi cari se îndreaptă în miez de noapte 
spre bisericuţa din deal, aşteptând apoi în 
seml-obscurltatea naosului să înceapă 
momentul solemn al slujbei, ca să-şl grăiască în 
şoaptă "Chrlstos a înviat", 11 se va părea tuturor a fl mal degrabă o 
născocire, o întâmplare amăgitoare, petrecută "pe tărâmul celălalt" din 
basmele româneşti. A existat aevea o asemenea viaţă? El, cel ce aveau 
altădată un nume, o situaţie, un rang social, o familie şl un rost în viaţă, să 
fie identici cu această masă zdrenţuroasă şi flămândă de robi? Aceiaşi 
oameni, aceleaşi fiinţe, să fi trăit acum cinci ani pe plaiurile româneşti? De 







^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


64 


când s'a tras peste istoria neamului românesc oblonul greu al ocupaţiei 
sovietice, atâta desnădejde s'a strâns în sufletul lor, atâtea lacrimi s'au 
vărsat, s'atâtea suferinţe i-a încercat, încât vremurîle de altădată trebue să lî 
se pară despărţite de cele de acum prin abisul nefiinţei. Intre Individ şl 
ordinea socială actuală s'a produs o bruscă separaţie. O alta lume, cu alte 
finalităţi şl concepte, a alungat Imaginea celei vechi, încât el nu se mal 
poate regăsi în mediul în care a crescut şl s'a desvoltat. Individului nu-1 
rămâne altă alegere decât să se încadreze dimensiunilor monovalente ale 
universului marxist sau să moară. Milioane de fiinţe rătăcesc în neştire 
într'o viaţă care nu mal e a lor, adăstând zl şl noapte să se Ivească de 
undeva semnul mântuirii. 

Din ce complex de împrejurări se poate desprinde mesaglul mântuitor? 
Isbucnlrea unul nou răsbolu, prăbuşirea Internă a regimului comunist, 
sfârşitul ocupaţiei sovietice? Toate aceste eventualităţi nu sunt excluse în 
ordinea raţională şl politică, dar tot atât de posibil este ca nici una din ele să 
nu se întâmple. Şl atunci poporul român trebue să-şl caute salvarea în 
acceptarea răului, în destrămarea totală a sufletului său strămoşesc? Există 

o armă, un scut de 
esenţă superioară 
tuturor speculaţiilor 
omeneşti, capabilă să 
ţină piept şl oştilor 
Iadului de s'ar porni 
în marş spre pământ. 
Din însăşi potirul 
suferlnţll, băut până la 
capăt, până când se 
simte licoarea morţii, se vor ridica acele forte Isbăvltoare cari să împrăştie 
sumbra viziune de afară. Poporul român e chemat de destin să facă această 
experienţă crucială, să cunoască acest drum abrupt, care începe prin 
paragina mormintelor şl sfârşeşte în slava învierii. 

Există un aspect patriarhal al Paştilor. Paştlle copilăriei, al bucuriilor de 
familie, al cadrului feeric al naturii, al lumii adunate la biserică în straie de 
sărbătoare, al obiceiurilor noastre frumoase. Când însă suntem prea mult 
absorbiţi de aceste exterioare duioase, poate să ne scape semnificaţia reală a 
Paştilor. Astăzi pelsaglul uman al acestor sărbători s'a estompat în oceanul 
de suferinţă care a înghiţit întregul popor, dar în aceeaşi măsură se 
alungeşte în suflet şl se luminează perspectiva lor spirituală. Praţll noştri 
care se închină în faţa Iul Chrlstos încununat de spini şl aud apoi Troparul 
învierii vor înţelege ca momentele fundamentale din viaţa Mântuitorului - 
Calvarul şl învierea - reprezintă şl legea supremă a existenţei umane. între 










iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 65 


Christos care "şi-a pus viaţa, ca iarăşi să şi-o ia" şi neamul românesc chinuit 
de tirani s'a făurit o solidaritate pe axa nevăzută a lumii, un front invincibil, 
pecetluit de certitudiuea învierii. Christos umilitul, Christos batjocoritul, 
Christos răstignitul şi Christos biruitorul nu reprezintă numai o garanţie 
supranaturală a mântuirii noastre, ci şi o garanţie istorică. Cine se reazimă 
pe Cuvântul Lui şi îşi potriveşte viaţa după Viaţa Lui, cine intră pe poarta, 
al cărei frontispiciu e iluminat de cuvintele: "Eu sunt calea, adevărul si 
viaţa", nu are a se teme de nicio oprelişte şi de niciun chin. Căci biruinţa 
finală va fi întotdeauna de partea acelora cari au îmbrăţişat cauza luî 
Christos pe pământ. Chiar morţii din morminte se vor alia cu acei cari 
depun mărturie zilnică pentru faptul învierii. 

Putea-vor aşadar diriguitorii ţării să despoaie poporul român de toate 
avuţiile, să-l supună la cele mai teribile cazne, să-i înlănţuie existenţa cu 
cele mai neomenoase legi, să-i suprime dreptul la cultura proprie şi să nu-1 
slăbească zi şi noapte din reflectoarele propagandei lor urgisite; atâta 
vreme cât masa românească îşi va păstra neatinsă credinţa în Christos, va 
dispune de un plan Inaccesibil atacurilor vrăjmaşe. 

Deşi nu suntem în mijlocul fraţilor noştri, ca să participăm la prefacerile 
lăuntrice ce le suferă sub presiunea sovietică, totuşi simţim de departe că 
sufletul neamului nostru se îndreaptă spre acest liman mântuitor. 

Horia Şina 

Revista “Vestitorul”, Linz, Austria. Aprilie, 1 Q50 



de Gabriel Gălănescu 


Este puţin îndoelnlc faptul jertfei în sine. 

Pentrucă după jertfă n'ar mal urma nimic. Ar fl momentul final, colectiv 
sau Individual. Momentul de supremă abdicare dela existenţa ta. Abdicare 
pentru pregătirea împărtăşaniei. 

Dealtmlnterl, Imperativul nostru ar trebui să fie Imperativul jertfei. 
Adică să ne supunem până la transcenderea timpului prezent nouă. 

Deaceea nu poate fl vorba de o valoare principală şl teoretică a jertfei. 


<>♦0 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


66 


După jertfă urmează o altă jertfă. O inepuizabilă putere iniţiată de o 
realitate. 

Jertfa nu o începem noi, nu o sfârşim noi. Jertfa a premers patimilor lui 
lisus şi se va sfârşi la sfârşitul veacurilor. O vom sfârşi cu toţii. Numai 
astfel ne vom putea mântui. Jertfindu-ne toţi pentru unul. Atunci va începe 
o nouă vîaţă. Şî vom trăî cu toţîî semnul crucîî. Acela este semnul singur al 
jertfei. Nu întrucât crucea este jertfă. Crucea s'a jertfit prin învierea 
Domnului. Prin deschiderea mormântului. Prin faptul dimineţii. 

Crucea, nu este, nu poate fl - simbol. 

Simbol poate fl împreunarea zilei cu noaptea - şl a nopţii cu dimineaţa. 
Dimineaţa se sfârşeşte totul. Nu începe totul. Dimineaţa este epuizarea 
forţelor unei zile. 

9 


0^0 

După sfârşitul fiecăruia urmează definirea celor ce trebue să fie. Atunci 
recunoaştem faţa din lăuntru a cerului, şl tăgada bucuriilor. 

<>♦0 

Jertfa este blrulrea noastră pe moarte. Este adeverirea participării noastre 
prin fiinţă la fiinţa Iul Hrlstos. Ne jertfim atunci când ne salvăm din 
Cosmos. Atunci când ne constrângem drumurile. 

Ne jertfim primind plinătatea darurilor din care ne-am născut. 

Gabriel GĂLĂNESCU 

Revista "Vestitorii", Anul I, Nr. 3, 7 2 Aprilie ^ Q26 



iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 67 


nAmoim IPAI \\'€ 

de Delia V. Lucaciu 

Dimineaţa se trezeşte cu ochii mijiţi în lumină prea clară; albastrul de 
sus orbeşte cu puritatea sa pe cei care-şi ridică privirea a rugă. Limpezimea 
e transparenţă de cristal şi viaţa se face simţită palpitând în toate. 

Izbucnesc muguri de flori învoalate şl verdele se apleacă mângâiat de 
vânt tânăr şl subţire. Privirea se opreşte pe culori, lacomă de frumuseţe şl 
proaspăt; aburi de lacrimi dau ochilor o strălucire tainică şl şugubeaţă în 
acelaşi timp. Zâmbetul e descătuşat de frig şl cu capul dat pe spate, hohotul 
de râs Izbucneşte rebel în picături de perle cuminţi, înşirate ca pe aţă. 

E început de viaţă în tot şl toate şl sufletul se simte mal liber acum; 
mişcarea e alertă, vivace, tonul vocii schimbat, mal plin de rezonanţă, mal 
sigur pasul. Iar vorba măsurată se precipită ca într'o cascadă. 

E bucurie în strigăt şl'n joacă şl proaspăt în respiraţia liberă. 

E lumină în fine după atâta amurg prelungit în umezeală şl cenuşiu 
împietrit parcă între cer şl pământ. 

E sărbătoarea vieţii care Izbândeşte spre bucuria celor ce ştiu să-l guste 
paharul plin, e bucuria naşterii noului din cel vechi, fermecătoare şi eternă 
schimbare care va duce spre miez fierbinte începutul care să-l frământe şl 
să-l topească spre a se mistui în desăvârşire, ca mal apoi, să la din nou 
fiinţă, dar altfel. 

Este simbolica înviere şl întoarcere de dincolo de lume a celui care a 
murit spre a ne mântui, a murit şl a înviat spre a ne dovedi că există şl că ne 
Iubeşte, aşa cum suntem noi, în nimicnicia noastră. 

Este întoarcerea triumfală în viaţa şl lumina din întunericul lumii de 
nimeni ştiută, dar a cărei taină flecare are a o afla la timpul său, este clipa 
de fulger când cu ochii plecaţi aşteptăm rugăciunea. 

CHRISTOS A ÎNVIAT! 


Delia V. LUCACIU 

Revista “Libertatea”, New York. Anul III, 7 QSt;. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


68 


IPAITILE II SliFLETUL 





de Pr. Mihail Gulacu 

Cel mai mare eveniment biblic, din viaţa Domnului Isus Hristos, — în¬ 
vierea din mormânt, — este cel mai mare eveniment sufletesc din viaţa po¬ 
porului român. Este prilejul întâlnirii supreme a vibraţiilor de credinţă, 
mângâere şi de nădejdea sufletului nostru creştin, cu revărsarea bucuriei 
celei mai mari minuni dumnezeeşti, „învierea din morţi". 

Sufletul omenesc, prin structura divină a creaţiunii sale de a fi 
nemuritor, găseşte intuiţia concretă a credinţei sale în nemurîre, în faţa 
mareî mînunî a învîerîî Domnuluî şî a puterîî sale dîvîne, de a săvârşi 
mînunî asupra celor morţi. Căci dacă sufletul este, cum spunea odată 
Goethe, cea mal frumoasă parte din fiinţa omnească, ce face să tresară sl să 
vibreze viaţa în noi, tot sufletul se înalţă cu tresăriri de viaţă şl de nemurire 
către strălucirea învierii, ca şl florile de primăvară către lumina şl căldura 
soarelui. 

Precum scria nemuritorul şl neuitatul poet şl scriitor Gheorghe Coşbuc, 
învierea Domnului ne face să simţim şl să trăim îndoita binecuvântare a Iul 
Dumnezeu, primăvara sufletului şl primăvara naturii ce ne înconjoară. Pri¬ 
măvara vieţii întregi, înobllată cu tot ceea ce Dumnezeu ne-a putut da mal 
scump şl drag. 

Prin pomi e ciripit şi cânt, 

Văzduhu-i plin de-un roşu soare 
Şi sălciile 'n albă floare - 
E pace 'n cer şi pe pământ. 

Răsuflul cald al primăverii 
Adus-a zilele 'nvierii. 

Cărţile noastre bisericeşti în lirismul credinţei sl recunoştinţei noastre 
creştineşti către Dunmezeu redau aceeaşi bucurie creştinească prin cuvin¬ 
tele, ce se cântă în Biserică: „Răsărlt-a primăvara! Veniţi să ne desfătăm. 
Străluclt-a învierea Iul Hristos! Veniţi să ne veselim". 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 69 


Sărbătorirea cu sufletul plin de bucuria creştină a marelui eveniment 
dumnezeesc îi face pe oameni să-şi rostească la primele cuvinte de întâlnire 
când se văd, vestea cea bună a Evangheliei: „Hristos a înviat!" Şi răspunsul 
este acelaş ecou sfânt, al adeveririi şi al încredinţării, pentru marea minune 
a învierii Domnului, prin cuvintele: „Adevărat a înviat !" Ca şi ţăranii 
satului românesc, descris în tradîţîîle sale sănătoase creştineşti, tot bunul 
Român, care este şî bun creştin, rosteşte aceste cuvinte de salut românesc : 

Şi cât e de frumos în sat! 

Creştinii vin tăcuţi din vale 
Şi doi de se 'nâlnesc în cale 
îşi zic : Hristos a înviat 1 
Şi râde-atâta sărbătoare 
Din chipul lor cel ars de soare. 

S'a dus vremea şî la oraşe când împestrîţarea etnică de altă dată cu acel 
de neamul jidovesc, ce l-au prigonit şî l-au răstignit pe Domnul Hristos, să 
nu mal socotească o înjosire acest salut, apreciat ca ceva ţărănesc, rostit 
numai de oameni simpli şl fără de cultură. Seninătatea creştină şl solidarita¬ 
tea naţională a satului românesc, atât de mult apreciat de Coşbuc şl de 
Vlahuţă, s'a revărsat cu putere deasupra oraşelor noastre. 

In noua atmosferă românească, animată de spiritul jertfei eroice pe 
câmpul de onoare al războiului, tot bunul Român îşi împărtăşeşte sufletul 
de cuvântul Evangheliei, de lumina Sfintei învieri, desprinse din pragul 
sfântului altar, al Bisericii noastre strămoşeşti. Se aprinde lumină din 
lumină şl suflet din suflet, dela uşile sfinte ale altarului şl până departe în 
pridvorul Bisericii, - sfintele locaşuri nemalfllnd încăpătoare. 

Biserica pe deal mai sus, 

E plină astăzi de lumină, 

Că 'ntreaga lume este plină 
De-acelaş gând, din cer adus: 

In fapta noastră ne e soartea 
Şi viaţa este tot, nu moartea. 

Şl cât de fericite sunt sufletele eroilor, când privesc de-acolo din ceruri, 
din lumea celor drepţi şl sfinţi, că fraţii noştri buni Români, din Bucovina şl 
din Basarabia şl-au putut prin jertfa lor căpăta libertatea mult dorită şl pot 
sărbători acum, cu toţi al lor marea sărbătoare creştinească! Copiii şl bătr⬠
nii trăesc o viaţă nouă, într'o lume nouă românească, sub binecuvântarea 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


70 


împărăţiei creştine a Domnului Hristos. Moartea a putut răpi multe trupuri 
omeneşti ale ostaşilor noştri, prin jertfa lor eroică, dar n'a putut omorî viaţa 
sufletelor. Viaţa de dincolo se continuă iar în cântările creştine ale învierii, 
vibrările vieţii noastre creştine de aici de pe pământ se întâlnesc, precum 
scrie poetul Coşbuc, cu sufletele celor ce sunt dincolo şi se înalţă din 
morminte. 

Şi-un vânt de-abia dăunător 
Şopteşte prin văzduh cuvinte; 

- E glasul celor din morminte, 

E sgomotul sburării lor 1 
Şi pomii frunţile-şi coboară 
Că duhul sfânt prin aer sboară. 

Pare că niciodată sufletul omenesc nu trăeşte mai cu putere nădejdea 
învierei tuturor celor dragi şi scumpi, ca în noaptea Sfintelor Paşti. Lacrimi¬ 
le se şterg şi frunţile bătrânilor, mamelor şi orfanilor se înseninează şi se 
luminează. Suferinţele, patimile, crucificarea şi moartea Domnului Hristos 
ne sunt mărturii, că fără de jertfă nu-i cunună, fără moarte nu-i înviere. Din 
dragoste pentru oameni a suferit toate Domnul Hristos precum spunea în 
mod profetic, înainte de supremul său sacrificiu: 

„Mai mare dragoste decât aceasta, ca cineva să-şi pună sufletul pentru 
prietenii săi nimeni nu are" (loan Cap. XV, 13). Şi din dragostea pentru 
desrobirea fraţilor noştri de sub jug străin şi-au dat viaţa nemuritorii eroi ai 
Neamului Românesc. Credinţa lor creştină le-a dat puterea jertfei eroice. 
Căci precum ne spune Evanghelia, în noaptea Sfintei învieri, „Celor ce cred 
în numele Lui, le-a dat putere, ca să se facă fii ai lui Dumnezeu" (loan 1,12). 
De aceea poetul Coşbuc, tot în poezia la „La Paşti", ne înfăţişează 
mângâerea tuturor mamelor îndurerate, în noaptea sfântă a învierii 
Domnului, pentru pierderea fiilor lor scumpi. 

Ah, iar în minte mi-ai venit. 

Tu mama micilor copile 1 
Eu ştiu că şi în aceste zile 
Tu plângi pe-al tău copil dorit 1 
Ea zâmbet cerul azi ne chiamă 
Sânt Pastile 1 Nu plânge mamă 1 

Deci sărbătoarea Sfintelor Paşti ne dă prilejul de întărirea credinţei, a 
nădejdei şi a mângâerei sufletelor noastre creştine. De-asupra noastră a 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 71 


tuturor, celor ce suntem în viaţă şi celor ce sunt cu trupul în morminte, se 
ridică strălucirea învierii Domnului Nostru, ca mărturie vie, că toţi cei ce 
s'au jertfit pentru un ideal înalt se află sub binecuvântarea lui Dumnezeu. 
Nimeni nu moare, toţi vor învia. 

Anul acesta, când Sfintele Paşti sunt sărbătorite în aceeaşi zi de toate 
confesiunile creştine ale lumii, este anul simbolic al unirii creştineşti în 
acelaşi gând şi aceeaşi simţire a popoarelor cu adevărat creştine, pentru 
desrobirea oamenilor din robia întunericului, spre a le reda libertatea, 
credinţa, simţirea şi trăirea luminii creştine. De aceea, cântările Bisericii 
noastre strămoşeşti au un ecou mai puternic ca oricând, când le ascultăm 
din nou: „Ziua învierii ! Să ne luminăm cu prăznuirea şi unul pe altul să 
îmbrăţişăm. Să zicem, fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi. Să iertăm toate, 
pentru înviere. Şi să rostim cu toţii: "Hristos a înviat din morţi, cu moartea 
pre moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". 

Iubirea şi unirea tuturor popoarelor creştine laolaltă pentru biruinţa urii 
omeneşti, din partea acelor ce prin groază şi teroare stăpânesc o lume în¬ 
treagă, este chemarea creştină pe care ne-o face, acum mai mult ca oricând, 
sărbătorirea învierii Domnului Hristos. Sufletul nostru românesc a înţeles 
această chemare şi pe această linie de credinţă îşi desfăşoară toate jertfele 
sale pe câmpul de onoare. De aceea toată nădejdea noastră este că aceste 
jertfe creştineşti vor fi urmate de marea înviere a biruinţei şi victoriei noa¬ 
stre finale. 


Preot MIHAIL GULACU, conferenţiar universitar 

Revista “Universul Literar", Bucureşti. Anul LII, Nr. 1 7, Marţi 20 Aprilie 7 Q42 





^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


72 


î IN VIE IR e A 

de Şerbana H. Tartea 

Desenul: F. Micoş 


Cu mânile încrucişate peste pântecul acoperit cu pestelca-i ţesută în in, 
cu capul aplecat pe piept şi buzele strânse într'o durere înfrântă, îşi târăşte 
picioarle tăbăcite în faţa Precistei, ca în fiecare seară înainte de culcare. 

Se opreşte privind straniu, la icoana de lemn învechit şi mâncat de carii 
unde chipul Fecioarei cu Pruncul în braţe, înegrit de timp, a dispărut cu 
totul în umbra ştergarului din borangic, pe care doar câte o frântură de 
rază a candelei — singura luminiţă ca un opaiţ din odae — îi mai dă iluzia 
c'ar fi o icoană, pata aceea neagră. Mănunchiul de busuioc proptit între 
icoană şi perete, îşi amestecă mirosul vechi cu pământul lipit proapăt pe 
jos, plămădit cu zăduful cald din grajd, şi cu mirosul proaspăt al 
cozonacilor scoşi atunci din vatră, printre cari, cel mai mare, stă ca un 
sceptru, şi ouăle roşii din strachina mare înflorată, de pe măsuţa de sub 
oglinda încadrată şi ea c'un ştergar înnodat pe rama ei. 

Mirosul cald al cozonacilor, îi gâdilă plăcut nările şi o făcu să-şi întoarcă 
capul ca la o chemare. Ii priveşte c'un sentiment pios şi-o uşoară mângâere 
a ochilor obosiţi, adulmecând aroma lor. „Au crescut frumos... numai de 
s'or fi copt bine...". 

Şi 'ndreaptă paşii către masă: ia unul în mână şi-l duce la nas... Aspiră 
adânc cu satisfacţie, apoi îl pune la loc peste pânza albă aşternută anume 
pe masă. II mai priveşte cu ochii îndureraţi... „Ionică mamă, o mai avea 

mama parte să facă Pastele cu 
tine?..." îşi trecu dosul manei 
peste ochi, şi-şi târşi iar 
picioarele în faţa icoanei. Şi iar 
rămâne mută... Nu mai are 
putere să se roage. S'a rugat 
mereu şi... Ce i-a folosit? 
Priveşte în întunericul icoanei 
ca'n grota unei stânci de 
granit.... O ia cu frig şi mâna-i 
pare paralizată... Nu-şi mai poate face semnul crucii, încearcă să zică: „Tatăl 
nostru..." Şi rămâne îngânând... „fie voia ta..." O îngrozeşte ceva dureros: II 




iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 73 


vede pe Ion mort, în locul icoanei... Se scutură şi-i tremură bărbia. „Nu, 
Doamne, să nu-ţi faci pe voe rău cu mine. Nu eşti Tu atât de crud să vrei 
moartea fiului meu..." Simţi o sfârşeală dureroasă în inimă şi strângea amar 
din buzele al căror tremur nu putea să-l stăpânească. Apăsă ruga pe buze: 
„fă-mi Doamne parte de copilaşul meu!.. Sfânta înviere!.. Şi de-odată căzu 
bătând mătănii, sărutând pământul cu gura plină. 

Untdelemnul din candelă era pe sfârşite; dădu de apă şi începu să sfârâe 
aruncând câteva scântei, şi lelea Tudora, cum i se spunea în sat, se văzu 
prăbuşită în întunericul odăii, ca'n sufletul el. întinse mâna pe patul de 
lângă fereastră, şi dete în lături perdelele de pânză albă călcate proaspăt, 
proptindu-le de cuiul bătut anume în perete. Prin geamul ferestrei, veni 
năvală lumina lunei, ca o apă cristalină revărsată dintr'un isvor de argint, 
înveselind sărăcăcioasa încăpere, în care bătrâna îşi rotea ochii după cutia 
cu chibrituri şi sticla cu untdelemn. 

Puse un genunchi pe lada de sub icoane ce se afla la capătul patului în 
rând cu uşa şi întinse mâna de luă paharul-candelă de pe mica policioară; îl 
puse pe masă, îl umplu cu untdelemn, schimbă iasca şi o aprinse cu o 
duioşie ce-i încălzea inima. îşi făcu semnul crucii, şi o puse la loc cu o 
mulţumire tainică plină de umilinţă şi evlavie. 

Astrul nopţii lumina camera ca ziua, şi-i pătrunse sufletul deschizându-1 
ca o floare la razele lui. Mai roti ochii pe masa cu ouă şi cozonaci, şi o clipă 
se pierdu în gând cu câţiva ani înapoi, turburând-o amintirea unei fericiri 
din plin cu o bucurie caldă, sfioasă: bucuria învierii; o bucurie letargică, în 
faţa sfintei zile ce o închina, cu contradicţia inimii îndurerată, ca 
muribundul în lumina amăgitoare de speranţă, în ultima clipă a vieţii... 

„Să fie şi Ion acas..." Şi ghimpele îi sângera inima. 

Se îndreptă către celălalt pat, dela peretele din fund, unde dormea 
copilul, şi trase plapoma mai sus pe spate de-1 înveli bine. „Să nu răcească". 
Făcu semnul crucii peste el. Tot aşa îi făcea şi lui Ion, când în războiul 
trecut, bărbatul ei a plecat pe front de unde nu s'a mai întors, şi a lăsat-o cu 
copilul la aceiaşi etate: patru anişori... Atunci îşi închina copilul, acum îşi 
închină nepotul... „Parcă a fost ieri...". îşi şterge ochii cu poala pestelcei şi se 
îndreaptă către lada unde-şi păstra ce avea mai bun pentru îmbrăcăminte, 
până şi cele de înmormântare. Desface capacul şi scoate afară: rochia 
castanie de caşmir, şorţul negru de şaten cu dantelă pe poale, o cămaşe de 
pânză cu poale lungi, polcuţa, caşmiruil negru cu ciucuri şi batista în care e 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


74 


înfăşurat un colac de lumânare. închide capacul lăsând în cameră adieri cu 
miros de sulfină. Să fie gata pentru a merge la sfânta înviere, atunci când 
va auzi că se trag clopotele la biserică. 

Nu ştia ce să facă: să se culce, nu-i venea şi o agitare nervoasă îi frământa 
inima. Sa aşeză pe marginea patului unde se strânse în ea, ca într'o tăcere 
de prăpastie, ce-i scormonea talazurile suferinţei. Prea era singură. Se făcu 
mică; se aplecă. învinsă, încovoind spatele, şi cu o privire năucă, sfredeli 
pământul din mijlocul camerei, unde sburdau razele luminoase în largul 
lor, rătăcind cu gândul ca un tovarăş cu suflet pe meandrele unor drumuri 
din pustiul vieţii lui... 

...Atât avea pe lume: Ion, unica ei bucurie rămasă ca sprijin de bătrâneţe. 
Singură şi văduvă cu el la patru ani; săracă fără nici o palmă de pământ, 
muncind pe la străini, şi-a luat copilul de mână şi bocceluţa pe băţ proptită 
pe umăr; coborî şi urcă dealurile şi munţii Sibiului; văile şi vâlcelele, pentru 
a ajunge pe Bărăganul unde Statul i-a dat câteva pogoane s'o 
despăgubească de răposat. A muncit cu copilaşul ei, până şi-a făcut un rost 
în rândul lumii. Băiatul s'a făcut mare şi era fruntea satului: frumos şi iubit 
de toată lumea, că era vrednic şi săritor la nevoile altora. 

Cumpărase pe Busuioc la bâlciul din Călăraşi. Dăduse pe el bani mulţi şi 
era aşa de fericit că-1 are. II iubea ca ochii lui din cap, şi ce-1 mai ţesăla şi-l 
spăla. De dragul lui dormea noptea cu el în grajd. Când călărea pe bălanul 
lui ca neaua, voinic şi neastâmpărat, ai fi zis că-i Făt-Frumos din poveşti. 
Cu pălăria sau căciula dată pe spate, la care nu-i lipsea muşcata sau groafa 
vara sau iarna, lăsând smocul de păr să-i cadă pe frunte, cântând sau 
fluerând, el cutreera satele cu zâmbetul pe buze, să servească cu căruţa lui 
pe oricine: pe mult, pe puţin, şi de multe ori pentru un „să trăeşti, taică", 
sau „să-ţi dea Dumnezeu sănătate Ionică mamă". Sau pentru un zâmbet de 
fată : „Iţi mulţumesc. Ioane..." S'a însurat şi n'a avut parte de nevastă. A 
murit la facerea lui Mihăiţă. Acum e plecat cătană de doi ani... De câteva 
luni, nu mai ştie nimic de el... 

Lelea Tudora se strânse mai tare în ea, cutremurându-se, revăzând visul 
ei din noaptea trecută. Dacă ar fi să se întâmple aşa cum visezi, s'ar fi 
bucurat, dar ştie ea: e tocmai contrariu. Se făcea că venise Ion acasă, şi 
Doamne... cât s'a bucurat! Apoi îl mai visase şi pe Busuioc că sboară... 
„Asta-i veste rea..." îşi întoarse capul pe fereastră... „I-o mai fi pus iar gând 
rău, te pomeneşti, să-l fure ca în noaptea de Paşti anul trecut..." 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 75 


De când a plecat Ion, ea nu doarme noaptea cum se cade. Grija ei: să nu 
se furişeze cineva să-l fure. Cu cât foc i-a lăsat Ion în grije: „Mamă... 
Busuioc şi Mihăiţă!... 

Au încercat eî hoţîî în două rândurî să-l fure. Dar el nu se lasă furat. Pe 
unul l-a lovit în stomac de l-a lăsat mort pe loc, îar pe Gheorghe al 
Gherghinei, s'a lăsat încălecat de el până a eşît pe poartă afară. A rupt-o în 
goană, l-a trântit de l-a lăsat mal mult mort şl s'a întors mândru la grajd să- 
şî aştepte stăpânul. „Iacă e anul în noaptea aceasta. Gheorghe umblă şî 
acum în băţ după urma scrânteleî..." 

Se teme... „de... nu î-ar da păcatul îar în gând să fure pe Busuioc?..." In 
noaptea aceasta, toată lumea e la biserică. Cum să plece ea de-acatsă?... 
Visul eî: Busuioc sburând... Dar cum să-l scape ea?... Dacă-î dă una în 
cap?... Mal rămâne Mîhăîţă bietul copilaş singur pe lume... Şî ea, cum o să 
se apere?... Gândul îl sbură la securea din tindă ce-o ţinea după uşe. Se 
scutură, îşi făcu semnul crucii. „Azi, în noaptea de înviere... fereşte-mă 
Doamne!... 

— Mamă male, mamă male ! 

— Ce e mamă? îşi reveni bătrâna brusc ca dlntr'un somn cu coşmar. 

— A venit tăticul, e în glajd la Busuioc doalme acolo. 

— N'a venit, băiatul bunlcăl, suspină bătrâna, venind spre copil: culcă-te 
şl dormi cu bunica. 

— Ba da, a venit. L-am văzut eu. 

— N'a venit, bunico. Are să vie dacă o vrea Dumnezeu. 

După ce îl mulţumi pe copil, şl văzu c'a adormit, se depărtă îngânând: 
„Visează şl el ca şl mine... cine ştie ce durere mă aşteaptă..." Şl totuşi. Inima 
începu să-l bată cuprinsă într'un val de căldură; privirile îl devenlră mal 
clare, şl o sfârşeală dulce 1 se lăsă în picioare. 

Să mal lasă pe afară... Nu, doar, c'ar putea crede în visul copilului... dar 
numai aşa... să mal dea o raită prin curte. 

Cu paşi Uni, se strecură pe la capătul prispei, spre dosul grajdului. Işl 
stăpânea un zâmbet şl mergea pe lângă zidul proaspăt văruit, unde-şl lăsă 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


76 


papucii, atingând pământul în vârful picioarelor. Se dădu în umbra 
lumîneî albe, ce scălda ograda cu şira de pae în mîjlocul eî, într'o bae 
lăptoasă. Apropîîndu-se de scândurile învechite, abia le atingea cu mânale 
tremurânde şi cu o sfială pioasă. Isi stăpâni pornirea să nu răbufnească: 
„Ionică mamă, ai venit?..." De câte ori n'a făcut ea drumul acesta cu aceeaşi 
speranţă, sculându-se brusc din pat, cu nălucirea că poate-1 va găsi 
dormind lângă Busuioc, sau ţesălându-1 în şoapte dragi. 

Işî prelungea umbra în bătătură, şî nu ştia cum s'o ascundă, cum să se 
strângă mal mult să nu o dea de gol mal înainte. Se apropie de gura mare a 
grajdului, şî sta ca un hoţ lipită de scândură ascultând. Dar nu auzi nici foş¬ 
nete de pae... nici şoapte, nimic, decât spaima Inimii ce-1 ciocănea sufletul 
prea mult în cercat... Cum? n'aude şoapte adresate Iul Busuioc de bun 
venit?... 

Cu acelaşi tremur şl teama ascunsă sufletului de a nu-1 înşela; îşi întinde 
puţin capul sfios, atât cât poate vedea cu ochii în lăuntrul grajdului, de 
unde aerul cald o Isbl în nas... întâlneşte prunele mari şl negre ale Iul 
Busuioc, care o priveşte mirat. 

Işl întinde corpul spre Intrare, şl la lumina brumată, cercetează restul 
gol. Sfârşită, cade rezemată de cadrul de lemn privind buclele de argint şl 
zâmbetul lunel ce o priveşte nepăsătoare; ogllndlndu-se pe obrazul el, pe 
ale cărei încrustărl îşi fac loc râurile calde prellngându-se pe colţul buzelor, 
coborând la vale, înodându-se pe bărbie, şl deacolo picurând pe nodul 
basmalei. 

Busuioc se uită cu milă la ea. Apoi, vrând parcă s'o încurajeze, începe a 
necheza ca atunci când se apropie stăpânul Iul de el: desface nările nervos, 
face pas de galop şl-şl scutură coama stufoasă. 

Zadarnice sunt încercările Iul s'o învioreze: Inima 1 s'a strâns fricoasă să 
plângă închisă în ghlmlrlla el. Ca bătută de soartă cu pumnii în cap, lelea 
Tudora, cu grumazul aplecat din ce în ce mal mult, obidită, cu ultlma-1 
nădejde spulberată, îşi târşeşte papucii, pe cari îl luă umilă dela capul 
prispei unde-1 lăsase, prin curtea măturată frumos, în care luna râdea din 
plin. Se aşeză pe prispa ce mirosea a lipitură proaspătă, şl-şl dădu drumul 
durerel... 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 77 


Se auzeau clopotele la biserica din sat. începea slujba. Lelea Tudora, se 
ridică în picioare, îşi făcu semnul crucii, dar nu mai privea în sus. Lumînîle 
ochîlor eî pătrundeau lutul bătătorit. 

Intră în casă, cum ar fî Intrat într'o celulă la închisoare. Totuşi... să se 
îmbrace de sfânta mare zî. Să meargă şî ea la înviere. Molatec, îşi schimbă 
îmbrăcămintea, înodă cîmberul de bărbie, la colacul de lumânare înfăşurat 
în batista, şî rămâne cu el în mână şî cu ochii rătăciţi... Dar dacă în urma eî 
vine cineva să fure pe Busuioc?... 

— Mamă male! a venit tătlcu?... 

— N'a venit. Culcă-te şl dormi. Ce-al şl tu astăseară de nu te odihneşti 
liniştit? Se îndureră ea mai rău. 

— Nu mai mi-e somn. Aştept pe tăticu. 

— Lasă, că dacă o veni, te scoală el. Haide dormi. Iată: mă culc şi eu aci 
lângă tine. 

Se aşeză pe marginea patului punând capul lângă copil, pentru a-1 
adormi. A stat aşa... nu ştie cât. Poate a adormit puţin... sau mai mult... 
Cântecul cocoşului a sculat-o brusc din pat. Năucită, cu inima ce se 
svârcolea în piept, lese repede afară şl fuga la grajd. Dacă în timp cât ea a 
dormit, au venit şl l-au furat pe Busuioc... 

Calul era la locul Iul şl nici urmă de om prin curte. Respiră uşor, liniştită. 
Ca o apă după furtună, se duse spre poartă. O deschide, lese un pas mal 
departe, şl-şl întinde privirea pe cărarea albă ca laptele. 

Pe uliţa îngustă, un om se anină din depărtare. Nu o Interesează: un 
oarecare. Dar mal apoi, îl vede băţul în care propteşte pasul. II trasare 
Inima şl se 'nfăşură într'o panică sufletească: „E el: Gheorghe, cel mal rău 
om din sat. Nu l-o aduce păcatul '"încoace, crezând că eu sunt la biserică..." 

Acela îşi întinde paşii... „El este..." O doare în capul pieptului... Cum o 
să se lupte ea femele singură mică şl slabă, cu atâta namila de om?... Cum 
se va apăra ea de el când se va opune?.... Mal poate să-l dea şl una'n cap. E 
singură aci. Casa lor e răsleţltă de sat, pusă la o răspântie... Şl apoi, în 
noaptea aceasta, chiar în sat, aproape că nici copiii nu-s pe-acasă. Toată 
lumea e la înviere. 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


78 


Cel cu băţul grăbea în pasul lui, răsfrângându-şi umbra pe uluci, pe 
pomi, pe fântână, apoi îşi lăsă umbra în urmă şi se pierdu pe uliţa ce duce 
spre biserică. Ea respiră din adânc şi rămase cu privirea jinduită pe aceeaşi 
cale. 

„Poate n'a fost el... şi chiar dacă a fost... dă-1 păcatelor că s'o fi săturat de 
ce-a păţit an..." 

Se aşeză pe scândura de lemn dela poartă, bătută în patru pari, plină de 
mâhnire că nu-i şi ea la biserică. A stat aşa alungând gândurile din toate 
colţurile durerii, până îi apăru în faţă nişte luminiţe jucând printre 
zaplozurile caselor, umplându-o de fiorii credinţei. Luminiţele se întindeau 
pe uliţi şi clipeau pline de viaţă, ca stelele cu umbre lungi într'o apă 
limpede şi curgă toare. „Vine lumea dela biserică..." 

Mâhnită, se mai pierdu puţin cu ochii prin ploaia de stele căzute pe 
pământ, şi intră şl ea în casă să se culce. Puse cârligul la poartă, deşi nu e în 
mare siguranţă că şi un copil poate s'o deschidă; se urcă cu paşi grei pe 
prispă, intră în casă oftând şi închise uşa cu zăvorul. 

După ce s'a desbrăcat, şi-a aşezat rochia şi celelalte pe ladă, să pună 
puţin capul pe pernă să se odihnească ca să poată lua sfânta împărtăşanie 
mâine de dimineaţă. Dar... n'apucă bine să aşeze mâna sub căpătâi, când... 
pocnituri de ciomag proptind prin bătătură, îi răsună în urechi cu ecou de 
spaimă în suflet. I-a îngheţat inima, încetând să mai bată, strângându-se în 
ea ca de o mare primejdie. 

„A venit!... tot nu s'a lăsat hoţul!... Asta e noaptea lui !... Sări repede din 
pat şi se uită pe fereastră: o umbră de voinic se rupse peste poartă, 
împreunându-se cu cea dela casă doar dela brâu în jos, iar restul se lungea 
cu... parcă o lumânare aprinsă?... sau ce?... Umbra tindea spre grajd. 

Cu nodul ce-i sufoca respiraţia şi bătăi puternice în piept, se năpusti la 
uşe. 


— Mamă male... sare copilul din pat agăţându-se de poalele cămăşii ei. 
A venit tăticu. Mă duc la el la glajd. 

— Fugi măiculiţă din calea mea, ce-i mai fi având şi tu de tot aiurezi? 
Dând copilul la o parte: fugi că nu e ta'tu! se mânie bătrâna. E blestematul 
de Gheorghe, a venit cu farmece să ameţească calul să-l fure. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 79 


— Să-l fuie pă Busuioc? Stai că-i dau eu lui. 

Iar lelea Tudora, plină de mânie, împinse copilul înlăuntru, închise uşa 
după ea strigând: „Să nu eşi afară! Sue-te în pat! 

Uită şi de Dumnezeu şi de înviere... să salveze calul şi la nevoe să se 
apere... Răbufni pe uşe afară cu securea de-asupra capului, năpustindu-se 
spre grajd. 

Razele lunii jucau vesele pe spatele militarului ce ţinea cu o mână capul 
lui Busuioc ce necheza, sărutându-1, iar în cealaltă mână, ţinea lumânarea 
aprinsă cu care a venit dela biserică. 

Tremurând din tot corpul, bătrâna scăpă securea jos privind uluită şl 
mută. 

La sgomotul greutăţii căzute pe pământul tare, acesta întoarse capul, şl 
cu o bucurie ce-1 lumină faţa, ridică lumânarea în sus, strigând vesel: 

— Chrlstos a înviat, mamă! 

— A... a... Şl fără să mal poată lega cuvintele, ea căzu jos învinsă de 
emoţiile succesive. Dar în urma el, se auzi un ciripit vesel ce răspundea din 
plin cu braţele ridicate, ale copilului care cu toate protestările bunicii, o 
sbuchl pe uşe afară: 

— Adevălat a înviat tătlcuţule! Şl se repezi de-1 încercui genunchii 
sărutându-1 vestmintele pe unde apuca. 

îmbrăţişaţi, tatăl şl fiul luară pe bunicuţa de braţ, în care nu mal încăpea 
bucuria sărutând şl ea cu duioşie vestonul după fiul său în care-şl înfunda 
capul într'un plâns ce-1 uşura sufletul încărcat. Apoi, câteşl trei Intrară 
veseli în casă, bunica ştergându-şl ochii cu pestelca într'un zâmbet fericit. 
Iar Ion stinse lumânarea cu o cruce în cadrul uşii de sus. 


Şerbana IH. 1 AR 1 hA 


“Universul Literar” 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


80 




îNvireiRii 


de Ion Valerian 

Acum în preajma Paştelui, încercând să ne adunăm gândurîle răvăşîte 
de suflul atâtor vânturi protîvnîce, ne-am surprins Inima bătând în ritmul 
unor versuri ce ne-au desfătat zilele fără griji ale copilăriei; Imagini însorite 
se deapănă ca într'un film de basm, roluri de păsări ciripesc în sate 
Inundate de râset şl voie bună, hore de flăcăi şl fete se învârtesc în sunet de 
cobze şl viori. Iar în peisajul sărbătoresc lucesc la soare căsuţele proaspăt 
văruite 


„pc care cocostârcii, înfipţi într'un picior 
„dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor". 

Ce departe suntem astăzi de pastelurile Iul Alecsandrl, cu cerurile lor 
atât de senine, cu primăveri aducătoare de noul nădejdi şl îndemnuri la 
muncă, cu bucuria patriarhală a unor vremuri de pace şl siguranţă! 

Vestitorii primăverii de anul acesta se lasă aşteptaţi de înfrigurarea 
noastră. Poate mal cred că văzduhul nu şl-a scuturat toate cojoacele de 
zăpezi rămase din Iarnă, poate se tem de bubuitul tot mal înteţit al tu¬ 
nurilor. 

Şl, totuşi, peste plaiurile noastre sbuclumate vor pluti într'o zl cocorii. 
Pe firmamentul cenuşiu vom vedea vâslind unghiuri întraripate, în aceeaşi 
formaţie tactică, devenită astăzi obsesie. 

Desigur, primul gând al celor de jos, va fl ca să se ascundă în săpăturile 
pământului, şl numai dacă sirenele de pe înaltele acoperişuri vor rămâne 
mute, oamenii vor afla că sunt cocori adevăraţi, că a venit primăvara. 

Iată într'adevăr pentru blazarea secolului nostru emoţii Inedite, 
recorduri de progres negândite! Contemporanii se pot felicita că au atins 
culmea perfecţiunii, că stăpânesc cu desăvârşire văzduhul, întrecând 
sburătoarele cerului. 

După aproape două mll de ani dela învierea Mântuitorului, nu se poate 
spune că mintea scotocitoare a omului a rămas Inactivă în tendinţa de a 
ferici speţa umană. Confortul modern nu lasă nimic de dorit; ne plimbăm 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 81 


CU uşurinţă pe apă, pe sub apă şi în aer; în laboratoare se descoperă leacurî 
pentru toate bolîle trupuluî; dragă Doamne, o vîeaţă de om e un dar pre 
ţîos, care merîtă toate strădanîîle savanţîlor. 

S'ar părea că astăzî am atîns ferîcîrea absolută, ne-am apropiat la un pas 
de dumnezeire. 

De ce oare, acum în ajunul Paşteluî, un oftat uriaş învăluie pământul? El 
vine de undeva, din strana unul schit uitat de munte; acolo, doborît şl 
singur suspină Ilsus. Plânsul Iul dumnezeesc, pornit pentru împăciuirea 
lumii, este copleşit de huetul avioanelor, de sgomotul exploziilor, de 
undele radiofonice care în toate limbile îndeamnă popoarele la învrăjbire. 

Secolul nostru de aur a Isbutlt în fine să provoace o încăerare cu 
adevărat mondială. Milioanele de vieţi sunt nimicuri, populaţia nevinovată 
este terciuită în oraşe, operele de artă păstrate de veacuri, sunt distruse în 
câteva minute. 

încearcă unii filozofi mistici să lămurească pricinile actualului conflict, 
în cuvinte mustind de erudiţie, ca şl când erupţia unul vulcan s'ar putea 
potoli cu vorbe savante şl explicaţii ştiinţifice. După el, societatea de astăzi 
este obosită de civilizaţie, măcinată de acţiunea corosivă a raţionalismului. 
O prăpastie s'ar fl deschis între spirit şl materie, între religie şl ştiinţă. Un 
nou „ev mediu" va să vie peste epoca noastră, un uragan de foc va sufla, 
îngropându-ne în besnă, asemenea cetăţilor îrailslpate ale pustiului. 

Cel cari au avut datoria şl putinţa n'au aruncat la vreme punţi de 
înţelegere între golurile Ivite între oameni, el au acumulat doar bunuri 
materiale, cu mult peste trebuinţele lor, socotind că lumea începe şl sfâr¬ 
şeşte cu el. Astfel au luat naştere cele două tabere duşmane, a flămânzilor şl 
a sătullor. Astăzi, războaiele nu se mal pornesc dlntr'un capriciu de alcov 
Imperial, cl dlntr'o nevoie de existenţă categorică. De aceea şl sgudulrea 
este mal puternică, asemenea straturilor ce pornesc spre stabilizare în 
cataclismele seismice. 

Nu ştim cât adevăr cuprind aceste teorii ale misticilor contemporani. Un 
lucru pare să lasă în evidenţă anume că egoismul neînfrânat al epocii 
noastre şl setea arzătoare după satisfacţii materiale ne-au îndepărtat de 
propriul suflet, de sufletul fratelui de lângă noi şl de sufletul divin al Celui 
crucificat pentru împăcarea omenirii. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


82 


Constatarea aceasta, destul de banală, ne tulbură conştiinţele, acum în 
preajma învierii, când forţele urii se găsesc mai deslănţuite ca oricând şi 
fără niciun simptom de aplanare. 

Dacă oamenii ar fi urmat sfaturile lui lisus, nu ajungeau la încleştarea de 
astăzi. I-au răstălmăcit pe dos învăţăturile, au uitat sensul dăruirii Lui 
pentru înfrăţirea celor zămisliţi după chipul şl asemănarea Tatălui ceresc. In 
scurta Lui vieţuire, s'a dat drept pildă de simplitate şl umilinţă, dar urmaşii 
au cultivat un nemăsurat orgoliu. La ce ne-au folosit toate descoperirile 
ştiinţei dacă n'am fost în stare să îmblânzim nici cu o Iotă sufletul 
pitecantropului din noi? 

In ajunul acestor Paşti, când nu se vede nici o zare de lumină pe pământ, 
ochii se îndreaptă mal arzători către Crucea Mântuirii, braţele se ridică 
pădure către cer. Implorând pe Ilsus ca pe supremul reazem al sufletelor 
bântuite d e furtună. El este chemat ca prin puterea sa dumnezeiască să 
poarte către liman corabia lăsată în voia valurilor. II strigă cu tărie copiii 
nevinovaţi, tremurând sub ploaia de bombe venite din cer, îl roagă femeile 
şl bătrânii porniţi pe lungul drum al bejeniilor şl El trebuie să vină. 

In aşteptarea sfintei învieri, mulţimea înfricoşată se leapădă de 
născocirile semănătoare de nimicire şl îşi întoarce faţa către Icoana blândă a 
Mântuitorului, cu o ultimă speranţă. 

Iată, simţim în aer trista împrlmăvărare, ascultăm trezirea la vleaţă din 
sânul pământului şl ne spunem că vleaţa biruitoare a colectivităţii merge 
înainte „cu moartea pre moarte călcând" că avem datoria să credem în 
zilele de mâine. 

Vom avea un Paşte de purificare prin suferinţă, o revizuire adâncă a 
raportului dintre om şl dumnezeire, cum nu a mal fost de veacuri. Numai 
aşa vom Isbutl să trecem întremaţi greaua cumpănă de astăzi. 

Cel puţin, dacă l-am înţelege şl Iubi pe Ilsus în ceasul al 
douăsprezecelea! Altfel, în zadar vom aştepta clipa mântuirii. 

Ion VALERIAN 


Revista “Universul Literar", Anul LIII, Nr. IO, Luni 7 0 Aprilie 1 QU-U 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 83 









O U ^ L E IR O 11 I 


"După ce a fost Domnul nostru Isus Cristos înmormântat, învăţaţii şi mai 
marii Jidovilor, de bucurie că s'au mântuit de dânsul, se adunară cu toţii la un loc, 
se aşezară la o masă, pe care se afla un blid cu zeamă şi carne de cocoş, precum şi 
mai multe ouă fierte, şi prinseră a mânca, a bea şi a se veseli. Iată însă că pe când 
stau ei la masă şi se aflau în culmea veseliei, îşi aduce unul dintre dânşii aminte 
de cuvintele lui Isus, pe care le rostise el înainte de a fi prins şi răstignit, că adecă 
a treia zi, după ce va fi înmormântat, are să învie, şi le-o spuse aceasta şi celorlalţi. 
Atunci cel ce se afla în capul mesei începu a râde şi a zice: Când va învia cocoşul 
ce-l mâncăm noi acuma, şi când se vor preface aceste ouă fierte şi curăţite, din 
albe, cum sunt, în roşii, atunci va învia şi Cristosl 

N'a apucat însă bine a rosti cuvintele acestea, şi iată că, prin puterea lui 
Dumnezeu, toate ouălele se făcură îndată roşii, iar cocoşul din blidul cu zeamă 
învie şi bătând din aripi, începu a cânta. Jidovii, văzând aceasta, se băgară în 
toate răcorite şi, de spaimă, săriră ca fripţi dela masă şi voiră s'o tae la fugă. 
Cocoşul însă, înainte de ce apucară a spăla ei putina, îi împroşcă pe toţi cu zeamă, 
şi pre care i-a ajuns zeama, i-a împestriţat şi le-a umplut tot capul de râie. Si de 
atunci Jidovii îşi tund şi rad capul, pe unde i-a ajuns stropeala, şi numai pe 
de'nainte, pe unde nu i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul să crească 
şi poartă aşa numiţii perciuni. Si tot de atunci îndătinează şi oamenii noştri a face 
ouă roşii de Paşti." 


(conunicată de pr. Vasile I urtureanu din Boian, Bucovina) 

Sinion Florea Marian - “Sârbâtorile la Ronâni” 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


84 




de Artur GOROVEI 

Acceptat de creştini, obiceiul ouălor roşii, în legătură cu sărbătorile 
primăverii dela păgâni, sărbători care coincid cu Paştele creştineşti, era 
firesc lucru ca oul roşu să fie pus în concordanţă cu sărbătoarea creştînească 
a Învîerîî Domnuluî Isus Hrîstos, şî să se ajungă la concepţia credinţei că 
ouăle roşii simbolizează sângele Mântuitorului, după cum rezultă din toate 

tradiţiile despre originea lor, ceea ce se 

® spune chiar în mod concret: «în jurul 
Gherlei e credinţa că ouăle roşii 
simbolizează sângele Mântuitorului»^). 

Credinţele despre origina aceasta a 

® ouălor roşii, sunt puse în legătură cu flecare 
fază prin care a trecut vleaţa Iul Hrlstos, în 
timpul pe care-1 sărbătoresc creştinii, la 

1. In judeţul Mehedinţi se spune că în 
timp ce evreii duseseră pe Isus la Pilat, să fie judecat şi osândit, şi 
după ce judecătorul, spălându-se pe mâni, spusese că negăsind nicio 
vină asupră-i, nu-1 poate condamna, evreii auzind, au cerut capul lui 
Isus, iar Pilat, întinzând mâna peste ei, a spus: «De voiţi să ucideţi un 
om nevinovat, păcatul să cadă asupra voastră». O ploaie de pietre a 
căzut asupra capului lui Isus, şi urlete grozave au răsunat. Dar, 
minune: toate pietrele s'au prefăcut în ouă roşii. 



«Comoara satelor», II, P. 72. 















iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 85 


De atunci, în amintirea sângelui vărsat pentru omenire, popoarele 
aduc ca jertfă ouă roşid). 

2. In Posada-de-sus (Ardeal), cred oamenii că pe când îl duceau pe 
Domnul Hristos să-l răstignească, copiii jidovilor dădeau cu pietre 

după el; pietrele acelea însă toate se prefăcură în ouă roşiP). 

3. Pe când Simion mergea la câmp, având o pâne şi ouă albe în 
traistă, l-a ajuns Hristos ducându-şi crucea în spate. Simion i-a dus-o 
până la ogorul lui, de unde i-a dat-o înapoi lui Hristos. 

Mai pe urmă, punându-se la masă, n'a mai găsit ce avea, ci în loc a 
găsit pâne şi ouă roşiP). 

La Ruşi, legenda aceasta sună aşa: 

Pe când evreii duceau pe Hristos la răstignire, şi el cădea sub greutatea 
crucii, un om care intrase în oraş, ducând un coşuleţ cu ouă, l-a ajutat pe 
Hristos să-şi ducă crucea. Când omul s'a întors la coşuleţul cu ouă, a găsit 
numai ouă roşii (krasenki) şi încondeiate (pisanki). 

Omul n'a mai dus ouă în piaţă, înţelegând semnul DomnuluP). 


4. In târguşorul Boian, din Bucovina, se crede că după ce Hristos a 
fost răstignit, învăţaţii şi mai marii jidovilor, se adunară la o masă, pe 
care era un blid cu zeamă de cocoş şi mai multe ouă fierte. 

Pe când se ospătau, unul dintre ei povesti despre spusa lui Isus, că 
după ce va fi înmormântat, are să învie. Un altul răspunse: 

- Când va învia cocoşul pe care-1 mâncăm acuma, şi când se vor preface 
ouăle acestea în ouă roşii, atunci va învia şi Hristos. 


1) Revista «Satul», Aprilie 1934. 

2) «Comoara satelor», loc. cit. 

3) Pamfile, Cromatica, II, p. 16. 

4) Kurdinovski. 


In clipa aceea ouăle se făcură roşii, şi cocoşul, bătând din aripi, începu să 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


86 


cânte^). 

Moldovenii din Basarabia, povestesc astfel această legendă: După 
înmormântarea lui Hristos, cărturarii şi fariseii, şefii evreilor, s'au bucurat 
şi au făcut un ospăţ mare. In timpul veseliei, unul din ei şi-a adus aminte 
de prorocia că a treia zi Hristos va învia. Atunci cel care şedea în capul 
meseb), râzând, a spus: «Când va învia cocoşul pe care-1 mâncăm şî ouăle 
fierte vor deveni roşii, atunci va învia şl Hristos». N'a Isprăvit bine 
cuvintele acestea, când ouăle s'au făcut roşii. Iar cocoşul a înviat, a Ieşit pe 
farfurie, a început să bată din aripi şl a cântat. Bătând din aripi, cocoşul l-a 
stropit pe evrei cu zeamă, sl toţi au căpătat «râle»^) pe cap. De atunci evreii 
îsl rad capul şl-şl lasă păr numai lângă urechi, pe unde nu l-a stropit 
cocoşul, îşi lasă a perciuni»^). Iar creştinii de atunci se felicită cu ouă boite şl 
închlstrlte^). 

5. In altă parte a Bucovlnll, legenda aceasta, în o variantă, vorbeşte 
de masa pe care era un cocos fript şl un borş de peste. Unul din evrei 
a zis: «Când va cânta cocoşul Ista şl când va înota peştele în borş, 
atunci va învia Hristos». Cocoşul a cântat, peştele a înotat, şl toţi 

copiii s'au trezit cu câte un un roşu în mână^). 

6. In satul Vascău din Crlşana, se spune că o femele s'ar fl dus la un 
corifeu - unii spun că, chiar la Pliat - să 11 dele Iertare să scoboare pe 
Domnul de pe cruce, să-l îngroape, şl l-ar fl dus ca cinste o corfă cu 
ouă, care întlnzându-le Iul Pliat, la o clipă s'au făcut roşii. Atunci Pliat 
ar fl zis: «Nevinovat sunt de sângele acestuia; voi veţi vedea»^). 

7. In Agrlsteu (Târnava-mlcă) se spune că loslf din Arlmatela şl cu 
Nicodlm, cerând dela Pliat trupul Domnului spre înmormântare, 
patru copil au dus Iul Pliat daruri, ouă roşii. De atunci creştinii 
înroşesc ouă, ca să facă bucurie copiilor la învierea Domnului^). 

8. Prin judeţul Tulcea se spune că, pe când Hristos era pe cruce, îl 
rugă să facă o minune, pentru ca mulţimea să poată cunoaşte că este 
Fiul Iul Dumnezeu. 

1) Marian, Sărbătorile, II, p. 16. 

2) Cuvinte moldoveneşti în textul rusesc. 

3) Mateevici. 

4) Voronca, Datine, p. 14; Variantă din Vrancea, la 

5) Comunicat de Preotul Vasile Sala, din Văscău. 

6) «Comoara satelor», II, p. 72. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 87 


Abia isprăvi rugăciunea, şi minunea se arătă: pietrele svârlite de 
jidovi asupra lui Hristos se prefăcură în ouă roşid). 

9. In Bucovina se povesteşte că, pe când Isus era răstignit pe cruce. 
Maica Domnului crezând că va îndupleca pe jîdovî să nu-1 mal 
chinuiască, îl duse o coşarcă plină cu ouă. Jidovii, însă, mal rău se 
întărâtară, şl când Hristos le ceru apă, el îl deteră oţet şl urzici. Marla 
Domnului puse cosarca la picioarele celui răstignit sl începu a plânge. 
Sângele din ranele Mântuitorului curgând peste ouă, le înroşi. Iar 
Hristos spuse celor de faţă ca de acuma să facă şi ei ouă roşii, întru 
amintirea răstignirii Iul. După ce a înviat Hristos, Maica Domnului a 
făcut ouă roşii şl pască, pe care le împărţea oamenilor ce întâlnea, 

spunându-le: «Hristos a înviat!»^). 

In Basarabia, legenda aceasta are următoarea cuprindere: Pe când Hristos 
era răstignit. Sfânta Marla s'a dus la evrei cu un coşuleţ cu ouă, cerând să 
nu-1 mal chinuiască. Văzând că evreii au început să-l batjocorească şl mal 
tare. Sfânta Marla a pus coşul la picioarele crucii şl a început să plângă. 
Sângele care curgea din Hristos, a zugrăvit unele ouă cu diferite Izvoade, 
Iar pe altele cu totul le-a înroşit. Văzând aceasta, Hristos a zis: «De acum 
înainte şl voi vă veţi creştina şl veţi zugrăvi ouă, în amintirea răstignirii 
mele, precum am făcut astăzi eu». 

După înviere. Sfânta Marla, cea întăl a boit şl a închlstrlt ouă, pe care le-a 
luat într'un coşuleţ cu «păscullţl»^) şl s'a dus, fericită să-l vadă pe fiul el. In 
drum, pe toţi ce-1 întâlnea, îl saluta cu cuvintele «Hristos a înviat», şl le 
dădea câte un ou şl o păscullţă^). 

10. O legendă din Bucovina, reprodusă într'o carte din Suedia, 
vorbeşte despre Marla Domnului că s'ar fl dus la Pliat: «Când 
Mântuitorul a fost închis şi dus la moarte pe cruce, îndurerata Maica 
Domnului a încercat să-şl scape fiul. A colorat ouă cu aur şl le-a pus 
într'un coşuleţ aurit. Apoi a luat o găină frumoasă şl s'a dus cu ele la 
Pilat. Căzu în genunchi înaintea Iul şl se rugă pentru Fiul el. Nu 
plânge, îl răspunse Pliat, Fiul tău nu mal sufere, a fost torturat până 
şl-a dat sufletul. 

1) Ţapu, Din iesle pe cruce, p.27, 

2) Marian, Sărbătorile, 11, p. 17. 

3) Cuvânt moldovenesc în textul rusesec. 

4) Mateevici. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


88 


Ca trăznită. Maica Domnului căzu la pământ, iar ouăle au făcut ocolul 
pământului»^). 

11. In Păuşeşti-Otărău, jud. Vâlcea, legenda este astfel: 

«După ce l-au răstignit pe Hristos, şi au venit soldaţii cu ciocanele 
de au rupt fluierele picioarelor celor doi tâlhari, toată lumea a plecat, 
mai cu seamă când s'a cutremurat pământul şi s'a întunecat soarele. 
Maica Domnului a venit cu un coş de ouă să-l dea soldaţilor, ca s'o 
lese să ieie pe fiul său de pe cruce. Când a venit ea, s'a dus lângă 
cruce, a pus coşul jos şi a început să plângă amarnic. Când a luat ea 
coşul să-l dea unul soldat, a picat o picătură de sânge din mânlle 
Mântuitorului peste ouă, şl deodată toate ouăle s'au înroşit. Au venit 
toţi soldaţii şl au luat câte unul ca să albă şl el un semn despre cea din 
urmă minune a Iul Hristos. 

De atunci e obiceiul să se înroşească ouă de Paştl»^). 

12. In Vascău (Crlşana) se spune că «o femele s'a dus la crucea 
Domnului, unde era răstignit, cu o corfă plină cu ouă; a pus-o lângă 
sfânta cruce, până a sărutat-o, şl când a plecat, vântul a ridicat 
marama ce era pe deasupra ouălor, şl ce l-a fost mult mirarea văzând 
toate ouăle roşii în corfă»^). 

13. In Răcăşdla (Banat), ouăle roşii sunt pietrele pe care copiii de 
şcoală, aduşi de dascălii lor, le aruncau asupra Iul Hristos, pe cruce^). 

Aceeaşi credinţă este şl în Vaşcău (Crlşana^)). 

14. In Ujfalău (Alud), credinţa despre ouăle roşii este că mergând 
mironosiţele de dimineaţă să ungă trupul Dorimulul, aveau în coşuri 
ouă, şl jumătate din acele s'au roşit, jumătate nu, şl îndată au văzut pe 
Domnul. 

1) Louise Hagberg, p. 124. 

2) Comunicat de d-1 G. G. Fierescu, învăţător. 

3) Comunicat de preotul Vasile Sala. 

4) Novacoviciu, Folklor, II, p. 73; III, p. 19. 

5) Comunicat de preotul Vasile Sala. 

După aceea au dat din ouăle roşii învăţăceilor, cari s'au mirat şi le- 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 89 


au socotit drept semn despre învierea Domnulud) . 

15. In Aloviliţa, jud. Putna, se spune că după ce a fost înmormântat 
Hristos, Maria Magdalena s'a dus la Chesarul de atunci şi s'a plâns că 
Filat s'a spălat pe mâni de păcatul morţii ce evreii au săvârşit asupra 
Domnului. Ea a dus împăratului plocon ouă roşii. împăratul s'a mirat 
de aşa nelegiuire, şi găsind vinovat pe Filat, a pus de l-a cusut într'o 
piele de bivol, unde a şi murit. De atunci a rămas obiceiul înroşitului 
ouălor de Faştd). 

Legenda aceasta o au şi Ruşii, cari cred că Sfânta Maria Magdalena s'a dus 
la împăratul Tîberîu şî a predicat, începând cu vorbele: «Hrîstos a înviat», 
şî oferi împăratului un ou roşu. Tradiţia spune că predica Măriei 
Magdalena a avut mare efect, asupra iul Tîberîu, care atunci a auzit, prima 
oară, despre omorîrea iul Hristos, şl a trimes pe Pliat în judecată^). O 
variantă a acestei legende crede că Maria Magdalena s'a dus la Pliat 
împreună cu Petru şl PaveP) . 

In Stefăneştl (Vâlcea), tradiţia spune că mironosiţele s'au servit cele întâi de 
ouăle roşii, ca de un sfânt simbol al învierii Iul Hristos. Maria Magdalena 
mergând la Roma, după înviere, a prezentat Cesarulul Tlberlu un ou roşu, 
zlcându-1: «Hristos a înviat»^) . 


16. Prin Bucovina se spune că jidovii aruncau pietre pe mormântul 
Domnului, care pietre se prefăcură în ouă roşll^) . 

17. In Bucovina cred oamenii că datina de a înroşi ouă, vine dela 
munclrea Domnului Isus Hristos, că precum l-au muncit jidovii pe el, 
aşa au luat şl creştinii datina de a face ouă roşii spre aducere aminte 
de munclrea Domnului. 

Se mal crede că. Ieşind din mormânt, Hristos era în veşmânt roşu, şl purta 
un steag roşu^). 

1) «Comoara satelor», II, p. 72. 

2) Mateescu, în revista «Doina» I, p. 11. 

3) Kurdinovski, care citează pe Constantin Economid, Despre începutul obiceiului 
întrebuinţării ouălor roşii în timpul Paştelui. In ruseşte, din greceşte, traducere din 1826. 

4) Revista e «Albina», 26 Aprilie 1935. 

5) Bălăşel, în «Şezătoarea». 

6) Marian, Sărbătorile, II, p. 21. 

7) Marian, Sărbătorile, II, p. 21. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


90 


18. O legenda din Capul-Codmlui (Bucovina), spune: Isus Hristos 
anunţase că după ce va fi înmormântat, are să învie. Jidovii, după ce 1- 
au luat de pe cruce şi l-au înmormântat, au pus păzîtorî la mormânt, 
ca nu cumva creştinii să-l fure şl să spuîe că a înviat. Păzitorii s'au 
înarmat cu pietre, ca să arunce în acel ce ar veni să-l fure. îngerul 
Domnului coborîndu-se din cer, se apropie de mormânt ca să ridice 
piatra de pe el. Păzitorii voind să arunce asupra îngerului pietrele ce 
le aveau în sân, acestea s'au prefăcut în ouă roşii. De atunci păzitorii 
aceştia stau şl astăzi împietriţi lângă mormânt, şl întineresc când e 
lună nouă. Iar la lună veche îmbătrânesc^). 

19. In Ardeal, bătrânii spun că după ce a fost îngropat Hristos, o 
fată de jidov a zis că ea nu crede că va învia Isus, până ce nu se vor 
roşi ouăle ce le avea într'un coş pe cap, şl atunci îndată s'au înroşlH) . 

20. In Roşa (Bucovina), ouăle roşii de aceea se fac, pentrucă atunci 
când Domnul Hristos a înviat, toţi copiii s'au trezit cu câte un ou roşu 
în mână, şl de atunci a rămas obiceiul ca să se facă la Paşti ouă roşlP). 

21. Tradiţie din Căllenl, jud. Putna: In noaptea Paştilor, după 
înviere, Isus sculându-se din morţi, umbla în jurul Ierusalimului ca şl 
găsească pe cineva care să vestească învierea Iul. Atunci, viind o 
femele spre oraş, Isus l-a zis să meargă să vestească pe ucenici că a 
înviat, pllnlndu-se Scriptura. Femela a răspuns: Doamne, nu mă va 
crede nimeni; dă-ml un semn adeverltor despre aceasta, şl 
Mântuitorul, cu puterea lui dumnezeiască, a înroşit toate ouăle ce le 
avea femeea în coş^). 

22. După o tradiţie din judeţul Vâlcea, toate ouăle din lume, până şl 
ouăle de prin cuiburile păsărilor, s'au înroşit în clipa când a înviat 
Hristos^). 

1) Marian, op. cit., II, p. 16. 

2) «Comoara satelor» >, II, p. 72. 

3) Voronca, Datine, p. 424. 

4) N. Mateescu-Movilă, în «Calendarul poporului», ziar din Cernăuţi, 1 Aprilie 1934. 

5) Bălăşel, în «Şezătoarea», XVII, p. 19. 


23. In Bucovina se mai spune ca, pe când se înălţa Hristos la cer, 
jidovii aruncau asupra lui pietre, care, căzând pe pământ, se prefăcură 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 91 


în ouă roşii^) 

24. Tot în Bucovîna, o altă legendă spune aşa: 

Pe timpul Invîerîî Domnului, stătea o evreică în piaţă, cu două coşercl cu 
ouă de vânzare. Marla Magdalena, veselă, îl zise: «Hrlstos a înviat». Iar 
evreica răspunse că atunci va învia Hrlstos, 
când ouăle din panerlle el se vor înroşi, ceea 
ce s'a şl întâmplat chiar în acea clipă. Marla 
Magdalena duse câteva ouă de acestea 
împăratului Tavrerl (Tlberlu?), a căruia soţie 
era oarbă, şl atlngându-1 ochii cu ouăle roşii, 
o vindecă^). 

Aceeaşi legendă din Basarabia, vorbeşte de 
împăratul Tabreru, în loc de Tavrerl. In ziua 
învierii Iul Isus, o evreică stătea cu două coşercl de ouă ce le vindea. Printre 
cumpărători era şl Marla Magdalena, care aduse cu bucurie vestea ca 
Hrlstos a înviat. Cu dispreţ, evreica răspunse: «Atunci va învia, când ouăle 
mele se vor înroşi», şl Imediat s'au înroşit. Marla Magdalena a dus câteva 
ouă Iul Hrlstos, Iar altele le-a dus soţiei împăratului Tabreru, care era 
oarbă. Când a atins ouăle de ochii împărătesei, aceasta a început să vadă. 

Multe minuni a mal făcut Marla Magdalena, cu aceste ouă^). 

25. In judeţul Tulcea, se spune că Marla Domnului alerga spre 
Ierusalim să ducă vestea învierii, şl s'a întâlnit cu femeea cu ouă, şl 
ouăle s'au înroşlP). 

Alte variante ale acestei legende, vorbesc de fete care duceau ouă de 
vânzare, de o Samarlteancă şl o variantă, spune că întâmplarea aceasta a 

fost în Ţarlgrad^). 



26. Mal amplificată o variantă din Bucovina: 

1) Marian, Sărbătorile, II, p. 21. 

2) Marian, Sărbătorile, II, p. 21.: Marian, op. cit., p. 20; Revista «Albina», 26 Apr. 1935. 

3) Mateevici. 

4) Hristian Tapu, op. cit. 

5) Bălăşel, în «Şezătoarea», XVII, p. 19; Marian, op. cit., p. 19; Voronea, op. cit., p. 423; 
Hârnea, op. cit., p. 12. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


92 


A doua zi după înviere, o fată de creştin se duse în târg să vândă nişte ouă. 
Pe drum întâlni o fată de păgân, care voia să le cumpere, dar neavând bani 
destui la dânsa, o rugă să meargă la ea acasă, ca să-i dea restul. Pe drum, 
fata de creştin începu a îstorîsî că numaî legea creştinească este cea maî 
bună, şî o îndemnă să treacă la această lege. Fata de păgân îî spuse că 
numaî atunci o va crede, când ouăle ce le are în coşercuţă se vor înroşi. 
Minunea se înfăptui. Fetele, de spaimă, leşinară. Nişte băîetanî, fiind prin 
apropiere, aduseră apă dela fântână, le udară şl fetele se treziră. Fata de 
creştin împărţi băletanllor ouă roşii, şl de atunci a rămas obiceiul ca 
băletanll să ude fetele a doua zl de Paşti, şl, ca răsplată, să capete ouă 
roşlP). 

27. Pliat, fiind chemat de mal marii Evreilor, după răstignirea Iul 
Hristos, la o masă, tocmai când ţinea un ou în mână, un soldat roman 
a strigat: «Hristos a înviat». Pliat a râs şl a răspuns neîncrezător: 
«Hristos o să învie când se va roşi oul acesta». Minunea s'a înfăptuit 
pe loc. Pliat, fiind înfricoşat, a scăpat oul din mână şl s'a spart. 

De atunci a rămas obiceiul ciocnitului cu ouă roşlP). 

28. In Broştenl, pe malul Bistriţei, se crede că ouăle roşii sunt făcute din 
bolovanii ce aruncau jidovii după Maica Domnului, când căuta pe Domnul 

Hristos^). 

29. Prin judeţul Muscelului, unde se spune că Jidovii îl ziceau Iul 
Hristos «Marin», este legenda următoare: 

Maica Domnului, căutând pe Hristos, îl găseşte sub chip de volnic, cântând 
cu cavalul. Hristos l-a povestit chinurile Iul, şl cum l-au pus pe mormânt 
nouă pietre de moară şl deasupra au pus jidovii masa, pe care aveau pâne, 
fiertură de cocoş şl vin. Un jidov a strigat: 

- Când om vedea pânea asta spic verde, vinul viţă verde în grădină şl 
cocoşul întrupat cum a fost, atunci să mal lasă fiul Marin de unde l-am 
băgat noi. 

Când a Isprăvit de urat, pe câmp grâul era verde, în grădină viţa era verde 
şl pe buzele străchinii cocoşul face: cucurigu şl stropeşte pe jidovi cu 
zeama, de au rămas cu pistrui pe obraz. 

1) Marian, Sărbătorile, III, p. 131. 

2) Codin, Sărbătorile, p. 53. 

3) M. Lupescu, în «Şezătoarea», VII, p. 117. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 93 


Pe masă nu mai era nici pâne, nici vin, numai cocoşul. Jidovii au strigat: 

- Us ! Vede-ţi-aşi ouăle roşii! 

Si cum s'au uitat sub pat, au văzut ouă roşii. 

De atunci au rămas jidovii cu pistruii pe obraz, iar la Paşti se fac ouă 
roşiP). 

30. După o credinţă din satul Răchiţi, jud. Botoşani, origina ouălor 
roşii ar fi aceasta: 

După ce Maica Domnului a găsit pe Hristos înviat, mergând cu el, 
întâlnesc nişte găînî scurmând. 

- Mamă, ce-s acestea? întrebă Hrîstos. 

- Găînî, dragul mamei. 

- Găînelor, găînelor, blagoslovite să fîţî şl blagoslovit să fie oul vostru. Iar 
când va da Dumnezeu şl vor ajunge Paştele, flecare om, cât de nevoiaş, să 
se închine, să facă măcar câteva ouă roşlP). 

31. In Mlhalcea (Bucovina), se crede că ouăle roşii se fac de atunci 
de când Hristos, fugind de jidovi, împreună cu Maica Domnului, a 
blagoslovit grâul ce a fost în acea zl bun de secerat. Evreii atunci 
luându-se după el, Hristos aruncă în urma sa pietre, care îndată se 
făceau ouă roşii, verzi, galbene, etc., şl jidovii văzându-le, au prins a le 
culege, şl Domnul Hristos a putut fugp). 

32. După o tradiţie din Vascău (Crlşana), ouăle roşii sunt lacrămlle 
mironosiţelor, care au stat la sfânta cruce sărutând-o şl vărsând 
lacrăml, ce s'au prefăcut în ouă roşii, pe care copiii se îngrămădeau să 
le culeagăP. 

33. In satul Bălăceana (Bucovina), minunea cu ouăle roşii se crede 
că s'a înfăptuit înainte de moartea şl învierea Domnului. 

1) Codin, Sărbătorile, p. 53. 

2) Voronca, Datine, p. 337. 

3) Voronca, Datine, p. 423. 

4) Comunicat de preotul Vasile Sala. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


94 


Se spune că pe când Hristos predica, într'un templu, cuvântul lui 
Dumnezeu, Jidovii voiră să puie mâna pe el şi să-l omoare. Domnul 
nostru, cunoscându-le gândurile, ieşi din templu, dar Jidovii se luară pe 
urma lui şi aruncară cu pietre după el. Pietrele toate se prefăcură în ouă 
roşii. înspăimântaţi. Jidovii fugiră în toate părţîle, şî de atuncî oamenîî 
fac ouă roşîP). 

în Basarabîa, această legendă este la fel: Odată, când Hrîstos propovăduia 
într'un templu, Evreîî au vrut să-l prindă şî să-l omoare. Hrîstos, 
cunoscând gândurile lor, a Ieşit din templu şî s'a dus în altă parte. Evreîî au 
început să arunce în Hrîstos pietre, pe care el le-a prefăcut în ouă roşîP). 

34. După o legendă dîn Erătăuţul-nou (Bucovina), Maica Domnului, 
aflând Intenţia Jidovilor de a pune mâna pe dânsa, şî pe fiul el, l-a luat în 
braţe şî a fugit, aruncând în urma el ouă roşîP). 

în Basarabîa, legenda aceasta spune: Când s'a născut Hrîstos, Evreîî voiau 
să-l prăpădească. Sfânta Marîa a fugit cu pruncul, dar era urmărită şî era să 
fie prinsă. Atuncî a aruncat în urmă câteva ouă roşii, sî Evreîî le-au admirat 
aşa de mult, încât au uitat să o mal urmărească. Astfel oul roşu a salvat pe 
Hrîstos, şî de atuncî nu trece Paştele fără ouă roşîP) 

Ruşii au o legendă care spune că în ziua când s'a născut împăratul Sever, o 
găină dîn curtea părinţilor Iul a ouat un ou roşu. Ajuns împărat. Sever a 
stabilit obiceiul de a oferi ouă roşii, în semn de atenţie, de bunăcuvîînţă 
împărătească, obîceîu adoptat şî de creştini, în semn de bucurie că vor Intra 
în împărăţia cerească^)^ 

în termeni mal laconici, un scriitor rus explică coloarea oului de Paşti 
astfel: «Coloarea roşie înseamnă naşterea noastră prin sângele 

Domnului»^). 

1) Marian, Sărbătorile, II, p. 15. Aceeaşi credinţă în Ardeal: «Comoara satelor»,II, p.72. 

2) Mateevici. 

3) Marian, Sărbătorile, II, p. 14. 

4) Mateevici. 

5) Kurdinovski. 

6) P. Levasov. 


♦ 


Credinţa despre origina creştină a ouălor roşii, o întâlnim şl la poporul 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 95 


francez. O tradiţie din Bretagne, spune aşa: 

Când Mântuitorul a fost ţintuit pe cruce, două paseri s'au aşezat pe 
instrumentul de supliciu. Prima era o ţarcă, pasere care, pe atunci, era cea 
mai frumoasă dintre paseri. Pe cap avea o egretă şi coada-i era tot aşa de 
frumoasă ca şi a păunului. Dar, pe cât era de superbă, pe atât era şi de 
răutăcioasă, şi nenorocita a insultat pe Hristos, care-şi dădea sufletul. A 
doua era o păsărică cenuşie la pene, care se apropiă sfioasă de cel răstignit, 
ciripind ca şi cum ar fi plâns; cu aripile ei şterse lacrămile din ochii 
Mântuitorului, şi cu pliscul îi smulse spinii din cap. Deodată o picătură de 
sânge căzu de pe fruntea Domnului pe pieptul păsăricei, ale cărei pene se 
făcură toate roşii. «Să fii binecuvântată», îi zise Hristos, tu care te 
înduioşezi de durerile mele. Unde te vei duce, fericirea şi veselia să te 
însoţească; ouăle tale să albă coloarea azurului cerului şî de acuma să fîî 
paserea bunului Dumnezeu, purtătoarea mesagîîlor fericite. Tu, zise el 
cătră ţarcă, să fll pasere blăstămată. Să nu mal fl de acuma nici egretă, nici 
aceste colori strălucitoare, cu care te mândreşti, dar nu eşti vrednică de ele. 

Fugi, pasere răutăcioasă; orice vel face, apa cerului va cădea în cuibul tău^). 


1) Rolland, Faune populaire, II, p. 263. 

Artur GOROVEI 


l-racjnent - "C)uăle de Paşti", Studii de l-olklor, bd. Acad. Roi^âne, 1 Q'2'1. 



lega 








de Artur Gorovei 

în satele din Sărând (Munţii Apuseni), se adună feciorii de Sâmbăta 
Paştelor, se duc la pădure după butuci, aduc câteva care cu butuci şl le 
descarcă în cimitir. De cu seară, feciorii fac foc In cimitir, are foc nu se 
stânge în cele trei zile ale Paştelor. Toţi oamenii stau afară, în curtea 
bisericii, până vine preotul, şl atunci Intră cu toţii în biserică. După sf. 
liturghie, se dau «Paşti» (datină generală la Românii din Muntenia şl 
Ardeal); cel care la «Paşti», dă un ou roşu (Şezătoarea, XVIII, p. 
119). Pretutindeni, la Români, acel ce se duc la înviere, se spală cu apă 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


96 


proaspătă în care s'a pus măcar un ou roşu şi câţiva bani de aur sau de 

argint. Oul roşu însemnează ca să fie uşori şi sănătoşi ca oul, iar banii, ca să 

li meargă bine peste tot anul, şi să fie curaţi ca argintai sau ca aurul. 

Aceasta se face şi în ziua de 
Paşti, înainte de a merge la 
biserică (Bucovina: Marian, 
Sărbătorile, III, 44; Dan, 
Comuna Straja, p. 47; Voronca, 
Datine, P. 424. Moldova: 
Gorovei, Credinţi, p. 251; 

Şezătoarea, VII, p. 116; Hărnea, p. 20. Bihor: Gorovei, Credinţi, p. 251). 

Pasca la sfinţit se duce într'un şervet curat, într'o coşarcă sau pe o tablă, 
puindu-se două paste: cea cu cruce, care se aduce înapoi acasă, şi una 
fără cruce; aceasta se lasă preotului, şi mai pune o bucată de slănină şi 
patru ouă roşii (Voronca, Datine, p. 341). 

La înviere bisericile Tării Oaşului sunt pline de coşuri cu alimente : 
pască, colaci, cârnaţi, miei, şuncă, ouă. Le aduc bărbaţi pe umăr, ca să 
le sfinţească preotul (Muslea, în Analele Arhivei de folkor, 1,154). 

Pe la Magarova, Bitolia, şi în alte părţi, femeile duc ouă roşii la biserică, 
de Paşti, la înviere şi la a doua înviere. Dumineca (Comunicat de d-1 
Licea). 

Din ouăle pe care le sfinţeşte preotul, se dau câteva preotului, si restul se 
aduce acasă (Marian, Sărb., III, 45). Tot creştinul e dator să dea 
preotului şi altor prieteni şi rubedenii, câte un ou roşu în ziua de 
Paşti, zicându-i: «Hristos a înviat», şi cel ce primeşte e dator să 
răspundă: «Adevărat a înviat» (Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 21). 

Sosind acasă, dela înviere, se pun cu toţi la masă, gustând întâi din 
pască, şi apoi ciocnesc ouă roşii (Marian, Sărbătorile, III, 46). 

Când încep a mânca, de Paşti, încep întâi cu oul, şi ciocnesc mai întâi 
bărbatul cu femeia, apoi părinţii cu copiii, zicând la ciocnit: «Hristos a 
înviat!», «Adevărat că a înviat». Se crede că acel ce strică oul celuilalt, 
e mai tare (Voronca, Datine, 424). 

Să nu mănânci ouă roşii în cele trei zile ale Paştelor (Jorăşti) Covurlui), 
sau măcar în ziua de 'ntâi (Tuţcani, Covurlui; Schineni, Tutova. 
Pamfile, Agricultura, 122). 




iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 97 


Unii nu mâncă ouă roşii în ziua întâia a Paştelor, că-i rău de buboaie 
(Vrancea : Hârnea, p. 20). 

Rar cine mănâncă ouă roşii în zîua de Paştî, şî maî ales în Moldova şî 
Banat, crezându-se că celui ce mănâncă î se fac buboaie pe corp 
(Marian, Sărb., III, 101). 

în Mihalcea (Bucovina) se spune că de Paşti să nu mânând ou împestrlt 
întâi, căci vezi şerpi peste an, aşa cum stă scrisoarea încolăcită 
(Voronca, Datlne, p.22). 

Ouă roşii nu se mănâncă în ziua de Paşti, până ce nu s'a împărţit pomana 
morţilor. Altcum pomana nu e primită (Banat: Novacovlclu, III, 
19). ’ 

în ziua de Paşti, după ce te-al împărtăşit, sau al luat Paşti, mânând întâi 
ou roşu, apoi lei alte mâncări (Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 21). 

E bine ca ouăle pe care le mânând în ziua de Paşti, să fie nesărate; altfel 
ţl se vor roşi (pârli) mânlle (Muscel: Codln, Sărb., 55). 

E bine ca pe cel întăl ou ce mânând în ziua de Paşti, să-l mânând cu 
găocl cu tot, căci vel fl tare, sănătos şl viteaz peste an (Bălăşel, Şez., 
XVII, 21). 

în ziua de Paşte e bine ca copiii, după ce «şl-au deslegat gura cu ouă», să 
mânânce - dacă au - peşte rămas, fie de pe la Plorll, fie de pe la 
Blagovestenll (Muscel: Codln, Sărb., 55). 

Oul roşu cu care te-al împărtăşit în ziua de Paşti, îl păstrezi peste an, şl 
dacă în cursul anului se va sparge şl va face viermi, e semn că vel fl cu 
noroc. Dacă, din contra, se păstrează bine, e semn că vel fl sec de 
noroc (Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 22). 

în ziua de Paşti se împart numai ouă roşii, şl nu la capul morţilor, cl prin 
curtea bisericii (Păuseştl-Otărău, Vâlcea; corn. de d-1 G. G. 
Plerescu). 

Spun bătrânii că înainte vreme era obiceiul ca în ziua de Paşti să se 
împartă numai ouă încondeiate. Azi rar se mal văd ouă de acestea, 
prin 10-15 comuni împrejur. Chiar în restul judeţului nu e nlclo 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


98 


comună să exceleze. Aproape în fiecare se găsesc câteva babe care să 
încondeieze. Acum au început să fie în mare cinste ouăle încondeiate. 
Au mai adus de pe la oraşe meşteşugul de a încondeia cu spirt de sare 
(idem). 

Există obiceiul ca să trimeată ouă roşii pe la rude şi pe la cunoscuţi 
(Macedonia; corn. de d-1 Christu). 

In prima zi de Paşti, se aşează pe masă colăcei si ouă pentru pomana 
morţilor si sănătatea vitelor (Banat: Novacoviciu, III, 17). 

In Banat si Transilvania, în ziua de Paşti, se dau moşi de sufletul celor 
morţi. Celor ce vin cu moşu, li se dăruiesc ouă roşii (Marian, Sărb, III, 
111 ).’ 

Prinoasele din ziua de Paşti au, în locul colivei, câte 4 sau 8 ouă. Afară 
de acestea, fiecare creştin mai dă la miruială, colo unde ia anafora, 
câte două ouă roşii. Femeile împart copiilor de pomană, la uşa 
bisericii, ouă roşii (Muscel: Codin, Sărb., 54). Cei bătrâni, cu deosebire 
mamele care au copii morţi, sau fără de lumânare, nu pot lua nimic în 
gură înainte de a împărţi de sufletele răposaţilor ouă roşii cu lumânări, 
care au fost aprinse în momentul când s'a încunjurat biserica cu 
Domnul Hristos (Epitaful). Cu această ocazie de obiceiu se împart ouă 
roşii pe care e deserimată «poteca rătăcită», căci această «potecă 
rătăcită» este simbolul drumului celui rătăcit, pe care orbecă, pe ceea 
lume, toţi cei ce mor fără lumânare, ori fără lumina botezului (Bălăşel, 
Şezătoarea, XVII, 21). 

In ziua de Paşti e bine să dai pe o apă curgătoare găoci de ouă roşii, căci 
aceste găoci vor merge pe ape până vor da în «apele Sâmbetei», şi de 
aci apoi vor trece în apele cele de sub pământ, unde sunt înfipte 
furcile pământului. Iuda roade mereu la aceste furci, cu gând ca să 
scufunde pământul, dar când vede venind pe «apele Sâmbetei» găoci 
de ouă roşii, îşi aduce aminte că a sosit Paştele creştinilor şi i se taie 
curajul, stă din lucru şi furcile în clipă cresc la loc. De asemenea cei ce 
mor nebotezati, fără lumânare şi nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, au mare 
uşurare când văd găoci de ouă roşii venind pe «apa Sâmbetei » 
(Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 21). 

Ouăle încrestite puse sub perna fetelor, în noaptea învierii, se crede că se 
vor mărita fetele (Sălăgeni, Fălciu). 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 99 


In ziua de Paşti, toţi copiii şi toţi oamenii trebue să aibă în buzunare ori 
în sân, un ou. Când copîlul se grîjeşte cu oul în sân, acel ou îl pune 
mamă-sa în boabele de sămânţă de porumb, ca să răsară toate şî să 
rodească (Păusăştî-Otărău, Vâlcea). Se opreşte, în zîua de Paştî, un ou 
roşu; se acopere cu o făşîe de ceară pe la mijloc, ca să se poată lega, sî 
apoî se atârnă în cuîu, în casă, şî la un an, la celalt Paştî, se sparge. 
Dacă se găseşte cu vîermî, cel ce l-a pus va fî om norocos; dacă nu va 
avea vîermî, va fî fără noroc. Altu păstrează oul acesta 40 de zîle, şî 
dacă în acest răstimp nu se împuţeşte, e semn că cel ce l-a păstrat, este 
norocos (Şezătoarea, III, 122). 

In zîua de Paştî să nu arunci ghîocele ouălor roşîî afară, că-ţî arunci 
norocul (jud. Vâlcea: Goroveî, Credinţi, 251). In Bucovina, în zîua de 
Paştî, copîîî se dau în scrânciob cu câte un loc, care se fac pe la unele 
case, şî cel ce se dă în scrânciob, plăteşte celui de casă câte un ou roşu 
(Voronca, 345). 

In cea dintâi zî a Paştelor, slujba bisericească este sfârşită până 'n ziuă. 
Sătenii se duc flecare pe la casele lor, şî în zîua aceea şed toţi în casă şî 
nu Iau parte la nîcîo petrecere sgomotoasă - doar îşi roşesc ouăle 
încondeiate mal înainte (Codrîî-Musceluluî: Codîn, p. 67). 

In satul Cucîur-Menjîr, jud. Tîghîna (Basarabia), în primele zîle ale 
Paştelor, cel căsătoriţi se duc cu nevestele să se felîcîteze, şî-şî dăruesc 
colaci şî două ouă colorate (Pr. Gh. Nemţanu). 

In satul Stăvucenî, jud. Hotîn (Basarabia), este obiceiul că după ce se 
felîcîtează zîcându-şî «Hrîstos a înviat», şî răspund «Adevărat a 
înviat!», se sărută şî-şî dau reciproc câte două ouă colorate sau 
închîstrîte. La adunările săteşti - hore şî jocuri - vin cu ouă şî ciocnesc 
(S. Kulcîtkî). 

La Paştî fac pască din făină de casă, groasă 'n doagă de un lat de mână, 
dar cu foarte puţină brânză, fără ouă, aşa că, la tăiat, se risipeşte. 
Cozonacul îl fac numai cel ce trăiesc păneşte (boiereşte). După slujba 
dela a doua înviere, băîetanîî şî fetele rămân în ograda bisericii, unde 
se joacă "de-a mâţa cu soarele", cântând un cântec rusesc şl 
învârtlndu-se mereu. Bărbaţii şl femeile se strâng în pâlcuri, în cimitir; 
unii joacă cărţile, alţii cântă. Iar alţii mânâncă pască şl ouă roşii. 

A doua zl de Paşti se duc la biserică numai oamenii însuraţi şl nevestele 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


100 


lor, iar fetele stau acasă şi aşteaptă să vie băieţii cu «udatul»: le udă cu 
un mănunchiu de busuioc muiat în cofiţă şi li urează sănătate, noroc. 
Fetele dau câte două ouă ori pască (satul Hâjdău, jud. Hotin 
(Basarabia), Sandulescu-Topliţa). 

Până la Duminica Tomei, la vizită, pe lângă dulceaţă şi cafea turcească, 
se dă şi câte un ou roşu (Macedonia: Licea). Un ou dela Paşti, roşu şi 
încondeiat, e bine să-l păstrezi si să-l pui vara în patul cu gândacii, 
pentru ca să nu ţî se deoache gândacii sau gogoşlle (Muscel: Codln, 
Sărb., 55). Primul ou roşu vopsit în joia Mare, se păstrează la Icoană 
până la celălalt an (Macedonia: Chrlstu). 

Oul muncit e păcat să-l dai de pomană (Bucovina : Voronca, Dadne, 
422). 

In Macedonia este obiceiul ca în timp de furtună să se puie sub streşina 
casei o plrostle pe dos. Iar deasupra un ou roşu din joia Mare, ca să 
înceteze furtuna (Marian, Sărb., II, 280). 

Dacă se îngroapă la hotarele unei moşii un ou înroşit Miercuri în 
Săptămână Patimilor, nu va bate piatra pe acea moşie (Vlaşca: 
Marian, Sărb., II, 280). 

In Joia Mare se duc 12 ouă roşii într'un şervet, la biserică, seara la denie, 
şl se lasă acolo până în ziua de Paşti; în urmă se îngroapă câte un ou 
din acelea la hotarele moşiei, spre a fl ferite de piatră (Dr. Elefterescu, 
în Izvoraşul, 1932, p. 113). 

Celor ce mor sau se înmormântează în zilele Paştelor, 11 se pune în mâna 
cea dreaptă un ou roşu, ca semn ca' au răposat în zilele învierii, şl pe 
care îl arată dracilor dela vămi. Iar ceştla văzând oul roşu, îl lasă de 
trece nesupărat, oricâte păcate ar fl făcut (Bălăşel, Şez., XVIII, 221). 

Cojile de ouă, la Paşti, trebue date pe apă, ca să ajungă la Blajini, şl să le 
ducă veste că au sosit Paştele (Puescu, Şezătoarea, VII, 116; Gorovel, 
Credinţi, p. 252; Dan, corn. Straja). 

Aceeaşi credinţă în Gallţla: Găoclle ouălor roşii se aruncă într'o samă de 
comune din Gallţla, încă şl astăzi, în râu, crezându-se că abia atunci 
când ajung aceste găocl de ouă în ţara Rachmanllor, ţin el sărbătoarea 
lor (Marian, Sărb., III, 186). Nu e bine să ţll în casă găocl goale de ouă 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 101 


roşii, fiindcă se ascunde dracul în ele (Bucovina: Marian, Sârb., III, 
49). 

Găocile ouălor colorate nu se dau găinilor de mâncare, că nu mai ouă 
(Banat: Novacoviciu, III, 16). 

In cele trei zile ale Paştelui trebue să ai, la toată masa, ouă roşii (Bălăşel, 
Şezătoarea, XVII, 22). 

In cele trei zile ale Paştilor se păstrează pe masă o scafă (de lemn) - o 
farfurie astăzi - cu ouă roşii (Banat: Novacoviciu, III, 19). 

La sfintele Paşti mânăncă ouă roşii, ca să fii roşu (Gorovei, Credinţi, p. 
251; Luncuşoara, Bihor; Basarabia: Mateevici). Ouă roşii, sfinţite în 
zîua de Paştî, la biserică, se ţin până la anul şl atunci se sparg ; dacă 
oul e sec, n'al nevoie, dacă e plin, al nevoie mult (Lupescu, Şez., VII, 
117). 

In cozonaci, colaci, se pune la mijloc câte un ou roşu (Macedonia: 
Llcea). 

In Mahala (Bucovina), când vin oamenii cu pasta unii la alţii, se pune pe 
masă o strachină plină cu ouă şl ciocnesc, ca să se vadă pe ceea lume. 
Iar ouăle le mânăncă (Voronca, Datine, 424). 

După părerea unor românce, e tare bine dacă la praznice pentru cel 
răposaţi, pe lângă mâncările şl băuturile uzitate la asemenea ocazlunl, 
se dau de pomană şl ouă roşii (Cupca, Bucovina : Marian, Sărb., II, 
278). 

Copilul, după ce s'a grljlt, lasă un ou pentru preot. Iar unul îl dă unul alt 
copil, împreună cu lumânarea care a ţlnut-o în mână, când s'a grljlt 
(Păusăştl-Otărău, Vâlcea). 

In ziua de St. Toma, femeile fac colivă cu ouă roşii, pentru morţi 
(Macedonia: Chrlstu). 

La Duminica Tomel şl la Duminica Mare (sărbătoarea verde), toţi 
oamenii duc la cimitir pască, ouă roşii, cozonac, cănite cu zaharicale şl 
alune americane cu covrigi, pe care le împart de pomană, lângă 
morminte. Se face parastas şl se pomenesc toţi morţii, de cătră preot. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


102 


după ce s'a terminat slujba liturghiei (satul Hâjdău, jud. Hotin). 

In Bucovina, unele românce scot albuşul şi gălbănuşul prin o burticică, 
din o samă de ouă roşii, sau împistrite, şi păstrează găocile până la 
Paştele viitor, şi le întrebuinţează la felurite lucrări, precum spre a 
înpiestri alte ouă de pe dânsele, înşirându-le pe o aţă, şi atârnându-le 
pe la icoane, sau puindu-le în cuîe, ca podoabe. Se zîce însă că nu e 
bîne de ţînut aceste găocî goale în casă, fîîndcă se ascunde dracul în 
ele (Marian, Sărbătorile, III, 49). 

Aceste găoci se numesc «hârzob» (Pamfile, Cromatica, 191). 

Dacă moare cineva în sat, în Joîa Paştelor, apoî ouăle roşîî nu îes 
frumoase (Bucovina: Goroveî, Credinţi, P. 251). 

La Sfântul Gheorghe se împart, de sufletele răposaţilor, ouă roşîî cu 
flori de liliac (Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 23). 

In Lunea Paştilor, prietenii şl rudele se vizitează acasă unii pe alţii, 
dându-şl unii altora ouă roşii. Aşa, copiii se duc pe la părinţii lor, finii 
pe la naşii lor, ducându-şl unii altora basmale cu ouă roşii. Apoi se 
adună cu toţii la horă şl aci pun mese, ciocnind ouă roşii şl petrecând 
unii cu alţii până seara (Bălăşel, Şez., XVII, 22). 

Când preotul lese cu învierea a doua, femeile (la munte) dau 
dascălilor clte 1 sau 2 ouă (Lupescu, Şezătoarea, VII, 116). 

A doua zl de Paşti, este praznic la blserlcele ursăreştl (Sfinţii 
Voevozl), şl la biserica din satul Tălvăcl (hramul Sf. Neculal), plasa 
Tărău. După ce s'a sculat masa, toată lumea trece la horă. Aici se 
întâlnesc oameni din 3-4 comune, în care nu se prea fac petreceri, în 
aceste zile. Aici, la horă, se ciocnesc multe, foarte multe ouă. Sunt ani în 
cari mergi pe cojile de ouă, câte o săptămână în urmă (G. G. 
Flerăscu). 

In toate părţile româneşti e obiceiul a merge de Paşti cu pască, 
bărbaţii cu nevestele lor, la rudele cele mal în vârstă, ducând o pască şl 
câteva ouă, pentru care în schimb 11 se dă pască şl mal multe ouă 
(Voronca, Datlne, 344). 

Lunea Paştelor e o adevărată sărbătoare a ouălor roşii. Flecare creştin 
duce la biserică câte o basma de ouă roşii frumos încondeiate, pe care le 
pune pe masă în biserică. După săvârşirea sfintei leturghh, preotul le 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 103 


blagosloveşte şi apoi, fiecare luându-şi legătura sa cu ouăle, ies afară 
înaintea bisericii - preot si popor. Aici fiecare creştin merge şi dă lui 
moş-popa câteva, zicându-i «Hristos a înviat». Preotul, primind ouăle, 
răspunde «Adevărat a înviat». In alte localităţi apoi se întinde o masă 
mare şi frumoasă, care se încarcă cu tot felul de bucate, între care şî ouă 
roşîî, se pun cu toţîî la masă şî ospătează pe îarbă verde, înaîntea 
bîserîcîî, după ce maî întâî preotul a cântat frumoasele psalmodii ale 
Invîerîî (Bălăşel, Şezătoarea, XVII, 229)... 


Artur GOROVEI 

Fracjnent - "C)uăle de Paşti", Studiu de Folkior, Ed. Acad. Ronâne, 1 Q31 



de Ion BERINDE 


Maramurăşul voevodal, pe lângă toată obida şî sărăcia care-1 apasă, este 
fără îndoială, un ţinut pitoresc. Năvala neîncetată a elementelor de obârşie 
streină, n'a putut - oricâtă stăruinţă diabolică s'a depus - să-l altereze 
sufletul românesc. Bărbatul moroşan, cu cămaşă scurtă, opinci, gubă şl 
căciula de miel, a rămas acelaşi un vrednic urmaş daco-roman. Femela la 
fel: O autentică făptură valahă, păstrătoare credincioasă a datlnelor şl 
credinţelor strămoşeşti. Ceea ce a fost „în bătrâni" (veacurile apuse) obicei 
sfânt, cu toată vicisitudinea vremurilor, a rămas şl astăzi tot datină sacră. 
Sărbătorile creştineşti de peste an sunt cinstite cu evlavie permanentă. 
Colinda, la Crăciun, şl „Hristos a'nvlat" la Paşti, sunt azi, ca şl Ieri 
adevărate tallsmane cereşti legate în mod Indisolubil de credinţa creştină a 
românului maramurăşean. îndeosebi Paştele, sărbătoarea învierii 
Domnului, constltue, pentru ţăranul din ţara voevozllor descălecători şl 
mari ctitori de biserici, marea bucurie a primăverii. Dls de dimineaţă tot 
omul e sculat. Bătrâni şl bătrâne, feciori şl fete, copilaşi şl fetiţe, toţi sunt 
cuprinşi de cea mal curată voie bună. Necazurile şl arhaica sărăcie în care 
se sbat, nu pot diminua cu nimic tainica fericire creştinească tipărite pe 
feţele aspre ale mureşenilor. Gazda casei, cea dintâi între lucrătorii micei 
colectivităţi care e familia, orândueşte o farfurie curată de porţelan în care a 
avut grijă să pună două ouă roşii, o monetă de argint şl apă cristalină. Toţi 
pe rând se spală pe feţe în acest tradiţional „lavoar", care funcţionează 
numai în prima zl a Paştilor. îmbrăcaţi, apoi, în hainele cele mal curate, 
aleargă — la cea dlntâlu chemare a clopotelor — la „sfânta biserică". 
Bărbatul duce desagii în care se află: paşti, ouă, cârnaţl, şolduri de porc, o 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


104 


sticluţă cu vin, tămâie etc., le duce să fie „slujite", binecuvântate de preot. 

Acolo la biserică e tot satul. Slujba se oficiază afară, în aer liber. Desagii 
cu bunătăţi sunt înşiruiţi în lînîe de bătae. Gazdele scot lumânări de ceară, 
orî de său, le aprind cu alcam şl le înfig în deschizătura desagilor. Copiii 
mal răsăriţi se apucă de... pozne. Căţăraţi sus, în turla bisericii, unde sunt 
aşezate clopotele, mal scapă din greşală câte un ou colorat în capul celui de 
pe pajiştea din faţa templului sfânt. Solemnitate cu voie bună. Sunt Paştlle, 
nu plânge mamă! într'o atmosferă de veselie creştină Impregnată de sob¬ 
rietatea reclamată de oficierea liturghiei, auzi deodată glasul de aramă al 
preotului: Crlstos a'nvlat ! — Adevărat ca'nvlat! răspund sutele, ori miile 
de glasuri. 

După sfinţirea "paştilor" şi după ce păstorul sufletesc dă 
binecuvântarea, sutele de trăişti şi desagi sunt ridicate în sus şl aşezate pe 
umerii spătoşl al poporenllor. Cu o grabă mecanică lumea aleargă spre 
cămlnurl, să se ospăteze cu „de dulce". Şapte săptămâni au mâncat numai 
de post : cartofi, fasole, varză şl Iarăşi varză, fasole, cartofi. Acum fiind 
învierea Domnului, cade-se ca şl stomacul să se bucure, întrucât a păzit 
poruncile Lui. 

Un amănunt Interesant, pe care era să-l uit: în dimineaţa Paştilor, de 
cum se mijeşte de ziuă, te pomeneşti în prag cu 5 —6 ţâncl înarmaţi cu 
trăistuţe înflorite, cari îţi aduc marea veste: „Chrlstos a'nvlat"! — „Adevărat 
ca'nvlat!" ţl-1 răspunsul. Pentru solie le plăteşti: câte un ou colorat de 
căciulă. 

După prânz întreg satul lese în grădina cea mal spaţioasă, unde au loc 
jocurile „de-a mingea", — Joacă şl bătrânii, fug, asvârleasc cu mingea; 
femeile privesc şl încurajează. Spre seară terenul e pustiu. Mulţimea s'a 
împrăştiat pe la case. Paştlle au trecut. De-acum satul reintră în viaţa 
obişnuită pe griji, necazuri şl nevoi permanente. 


Ion BERINDE 

Revista “Flori de Cn'n", Şimleul-Silvaniei. Anullll, Nr. 4-5, Apn[ie-Maii934. 



iĂRBĂTORILe PAfCALe ÎN PR£fA NAŢIONALISTĂ 105 



Desenul: Radu Boureanu. Revista "România”, Anul II, Nr. U, Aprilie 1 Q31 




^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


106 












iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 107 



de Em. C. Măiereanu 

Ecou din zare'n zare de clopote străbate: 

E zi de sărbătoare 'n oraşe, 'n codri, 'n sate... 
Sub focul sfânt de soare zâmbeşte orice floare. 
Sub bold de cetini saltă bătrânele isvoare. 

E zi de sărbătoare, e sfânta zi de Paşte: 

Azi tot ce e sub soare "creştin" se şi cunoaşte! 

Şi curg nenumărate şiraguri de creştini 
Spre vechile biserici a'slujbelor, senini. 

Iar clericii în cârturi slăvesc Mântuitorul 
Şi'n repetate rânduri se'nchină'n rugi poporul. 
Apoi, spre-altarul sacru, ce taina şi-o ascunde. 
Din contemplarea rugii, din suflet se răspunde 
Şi cu credinţ'adâncă: "Hristos a înviat! "... 

Pe la răscruci de uliţi, în orîşîcare sat, 

Aceî cu crucîfîxe la gâturi atârnate. 

In straie ca omătul, perechîle'nşîrate. 

Ciocnesc în cinstea Celui ce-a pătimit pe Cruce 
brumoase ouă roşii, sub soare ce străluce. 

Şl orişice'n natură, din zori până'nserat. 
Şopteşte laolaltă: "Hristos a înviat! ". 



de Valeriu Cârdu 

Doamne, 

Amar aduc din satul meu, uitat, departe. 

La margini de hotar. 

Deschis să-ml fie sufletul - o carte 
Pentru copil - abecedar... 

Din lacrima ce-o poartă'n colţul genei. 

Ţărani cu palma noduroasă şi suflet răstignit. 
Am însemnat opriri la porţile Gheenei, 

Şl-am împletit 

Cunună de măriri pentru înviere. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


108 


Din datina poporului sărac şi bun. 

Aduc azi ruga mea la denii. 

Nădejdiile'n salbă să le adun. 

Ca să distrăm năpraznice vedenii. 

Umil, 

Cu gând neistovit în ceasul răstignirii Tale, 
Cobor în gîulgîu trupul Istovitului norod. 

Din chinul frământărilor , o cale - 
Să-i hărăzeşti - cu bucurie şi cu rod. 

Din ochii stinşi şi feţe măcinate 
Răsară floarea traiului mai bun. 

In ruga mea, - străbun după străbun, - 
Noi toţi am năzuit spre deslegarea de păcate. 

Când toaca va vesti nemărginita Ta putere 
Şi îngerii vor proslăvi Minunea în sobor. 
Trimite răstignitului popor. 

Mult aşteptatul semn de înviere. 

Revista “Cuvântul Nou”, Satu-Mare. AnulNr. 4-5, Paşte, 1936. 



de Radu Gyr 


Ca o vioară seara a sunat 
şl s'a umplut de muzică şl denii. 
Vişinii 'nchlnă smirnă şl smerenll 
şl crănglle de măr mătănii bat. 

Heruvl sfioşi, în aeru 'mbătat 

de lună şl de mirodenii, 

îşi scot sandalele de ceară din picior 

şl merg desculţi, pe flori călcând uşor, 

să nu trezească somnul gâzelor. 

Pe ramurile mol se frâng arcuşuri. 
Din basm, vin feţi-frumoşii la fântână 
să bea beteală lină din căuşuri. 
Păenjeni mari de aur ţes spre lună 
aeriene trepte şi urcuşuri. 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 109 


E-o seară de albastre patrafire 
şi de tămâe şi de veac prior, 
ca seara când Fecioara, în pridvor, 
de la arhanghel a primit bună-vestire... 

Acuma, printre sânii serii cruzi, 

nici fluturarea îngerilor nu o mai auzi. 

Doar ochii lor miraţi îi ştii pe-aproape . . . 

Tăcerea suflă "n stele, prin aguzi, 
închide aripi, leagă ape, 
şi florilor de-aiasmă clare 
le stinge-aprinsele fanare. 

Cu degetul pe buze pus uşor 
merg tainele prin leneşa 'nfrunzire. 

Totul a stat. Frunzişuri. Tâmple. Sbor 
Mâinile tac în albă ncremenîre 
şî doar miresmele mal dor... 

Şî 'n lîmpedea 'mpîetrîre de mister, 
când toate tac şî visul parcă nghîaţă, 
numai mormintele prind viaţă 
şl se ridică, fâlfâlnd, spre cer. 

Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anu[ XVII, Nr. 5, Mai 1938. 



de C. lonescu-Cristeşti 

Un glas de clopot sună'n miez de noapte... 
E noaptea învierilor creştine! 

Cucernlce-s văzduhurile toate 
Şl zările sunt parcă mal senine. 

De mult, cândva, Te-au răstignit. Părinte... 
Cumplita faptă-a răscolit pământul. 

Dar Tu al pus viaţa în morminte 
Şl moartea-I blrult-o cu cuvântul! 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


110 


Azi ne rugăm, căci lacrimile noastre 
Doar mila Ta mai poate să le-usuce. 
Dar, dacă din tăriile albastre 
Te-ai pogorî şi milă ne-ai aduce, 
în negurile neştiinţei noastre. 
Acuma iar Te-am răstigni pe cruce! 



de Vasile Militaru 


E 'n mijlocul Săptămânii 
Patimilor... Peste sat, 

Dela Schit din turlă sună 
Glas de clopot, trăgănat... 

Lunca e'n potop de floare... 

Pe spinarea unui dâmb 
Pare de argint, în soare. 

Un mesteacăn nalt şi strâmb. 

împrejurul lui, o droae 
De copii... S'au tot jucat; 

Ba de-a "Focul" ba de-a "Rugii" 
Ba de-a "Dardora-împărat"... 

Dar un drac cu părul galben 
Ca un spic bălai de grâu; 
"-Ce-ar fi, măi, dac'am încinge 
O "bătută" sau un "brâu"?... 

"-D'apoi cine ne opreşte 
Să nu'ncingem? i'auzi măi!..." 
"-Fete mari suntem destule! ..." 
"-Şi suntem destui flăcăi! ..." 

Codănacele de fete, 

- Fete-mari, deşi sunt mici! 

- Şi-au împodobit cosiţa 
Cu răsuri şi cu aglici. 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 111 


Flăcăiandrii - vorba vine! 

- Ca să pară mai în draci. 

Şi-au pus maci la pălărie 
Şi la beţe iarăşi maci! 

Al Ilincăi şi cu-al Mării, 

- După placul tuturora. 

Fac, mă rog, pe lăutarii 
Şi se'nvârte, nene, hora!... 

Strigă unii, buni de gură; 
"-Bate-o, Oană, bate-o des!..." 
"-Dragi mi's ochii ca de mură!..." 
"-Bine joc, dar nu prea ţes!..." 

"Leasa", "Brâul", "Ca la Breaza" 
Hopa-tupa... tupa-hopa... 

Dar, te uită, din zăvoae. 

Răsări deodată Popa! 

Toţi încremenesc - văpae; 
Fetele-şi ţin ochii'n sân... 

Râde'n barbă Popa Nae; 

"Jucaţi hori, ai?... 

Nat păgân!". 





II 


de Vasile Militaru 

Hristos a înviat! Ce vorbă Sfântă! 
Iti simţi de lacrimi calde ochii uzi 

î 5 

Şi'n suflet parca serafimii-ţi cântă 
De câte ori creştine o auzi. 

Hristos a înviat în fîrul îerbîî, 

A învîat Hrîstos în Adevăr; 

In poîenîţa'n care zburdă cerbîî. 
In florile de pîersec şî de măr. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


112 


In stupii de albină fără greş. 

In vântul care suflă mângâios 

In ramura'nflorită de cireş 

Dar vai, în suflet ţi-a'nviat Hristos? 

Ai cântărit cu mintea ta creştine 
Cât bine ai făcut sub cer umblând. 

Te simţi măcar acum pornit spre bine 
Măcar acum te simţi mai bun, mai blând? 

Simţi tu topită'n suflet vechea ură? 

Mai vrei pieirea celui plin de Har? 

Ţi-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură? 
Iubirea pentru semeni o simţi jar? 

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte 
In aur măcar azi te-au îmbrăcat 
Cu serafîmîî'n suflet îmn fierbinte 
Ai drept să cânţi: Hristos a înviat! 



de George A. Petre 

Alăturatu-m'am într'o zi pe drum cu Christos. 

Pufnea drumul de praf şi mergeam amândoi pe jos. 

Pe-o margine am stat puţin de vorbă, departe de tumult. 
Ca două rude ce nu s'au întâlnit de mult. 

Pe toropeala Firii cădea jărăgaiu din soare. 

Şi eu i-am întins batista să se şteargă de sudoare. 

Dar la 'napoere m'a junghiat adânc un tresărit 
Văzând pe ea chip blând de om întipărit. 

Privindu-1 atunci înmărmurit, de sus până jos. 

Cineva din lăuntru 'mi şopti: acesta-i Christos. 


II 


Doamne — grăit-am — iată că nu ştiu ce fac! 
Iar el, zâmbitor, îmi făcu semn să tac. 

Mi-am ridicat crucea, aşa cum stă la carte. 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 113 


Şi pornirăm pe calea cu gloduri şi praf, mai departe. 
Mă simţeam voios că lângă mine păşeşte lisus. 

Şi trist că nu-i pot grăi ce-am de spus. 

Voiam să-l întreb: când se sfârşesc toate aceste? 

Dar el, oglindit în cugetu-mî, prînse de veste 
Că vreau să-l Iscodesc şî nu ştiu ce fac — 

Şî, răstîgnîndu-se pe troiţă, mî-a făcut semn să tac. 

III 

Mărturisesc de-atuncî că Domnul stă cu noi, 
întocmai cum mereu păstorul e-aproape de ol. 
Mi-atlnge braţul la drum sau Intră lin în casă. 
Totdeauna binecuvântând pâinea la masă. 

O, de câte ori, sleit de puteri, dogorit de soare. 

Mi-am şters cu chipul lui fruntea de sudoare! 

Iar când zăbovesc cercetător la vre-o răscruce. 

Graiul lui se desprinde omenesc de pe cruce. 

Precum odinioară, la Apostol, preotul ne binecuvânta: 
Pace ţie, trecătorule, crede şi nu cerceta I 

Revista "Gândirea.", Bucureşti. Anu! XX, Nr. 3-4, Martie-Aprilie 1941. 

î N V I E IR E 


Un înger s'a lăsat din slavă. 
Vestind în largurl sfântul Duh. 
Tresare floarea cea firavă 
Şl gândul se porneşte navă 
Cu stelele 'n văzduh. 

Au prins de veste mll de turle 
Şl clopotele varsă grai. 

De parcă împăraţi cu surle 
Şl toţi ciobanii dela târle 
Prin ţară s'au pornit alai. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


114 


Şi s'adunară toţi creştinii 
Cu straie albe şi lumini - 
Şi cântă'n slavă heruvimii. 

Isonul îl rostesc creştinii 
Şi păsările prin grădini. 

în zori de sfântă dimineaţă. 

Sfinţitul preot argintat. 

Deschide uşi de nouă viaţă 
Şi'n grai străbun el dă bineaţă: 

Christos a înviat! 

Deodată un fior se'mbie 

Din gând în gând, dîn pîept în pîept; 

Ca o mireasmă de câmpie. 

Ca un rotit de ciocârlie. 

Când aburul se'nalţă drept. 

Un val de zâmbet şi lumină 
Pe frunţi şi ochi a adiat. 

Adânc poporul se închină 
Strigând credinţa lui creştină: 

Adevărat a înviat! 

Ziarul “Transnistria”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 35-36,3 Aprilie 1942. 



de Petre Paulescu 

A înviat lisus de dimineaţă 
Şi'n satul tot e bucurie mare. 
Caişii sunt gătiţi de sărbătoare 
Şi zarzării înmiresmaţi de viaţă 
îşi scutură petalele 'n ninsoare. 

Şi cimitirul a 'nviat 

Odată cu Christos cel răstignit. 

Stă liliacul, ciucur, înflorit 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 115 


Şi florile se leagănă curat 
Drept mulţumire celui proslăvit. 

Pe drum copii cu păr buclat de soare 
Ciocnesc la ouă roşii bucuroşi. 

Şi Doamne, sunt atâta de frumoşi 
Şi sunt cu haine noi în cingătoare 
Şi ochii lor sunt azi mai luminoşi. 

Iar maica dă la morţi prinos curat. 

Le dă la fiecare "mbucătură 
Le spune numele al fiece prescură 
Se 'nchină lăcrămând cu-adevărat 
Spunându-le Christos a înviat. 



de C-tin Pârlea 


Te-au dus, lisuse 'n vămile de ură 
Şi'n gânduri negură-au slomnit de zare. 
Copiii toţi au plâns, — doinar, — altare 
Cântând şi 'nrourând bujori în gură... 

Golgotă de azur şî lespezî grele 
Streînîî fără pîc de mîlă'n tină 
Tî-au zăbovit blândeţea de lumină 

» 5 

Şî-au rânduit şuvoi de patimi rele... 

Te plâng copil la margini de răscruce. 
Iar lumânări de rouă şl de denii 
Aduc hotarele doinite în vedenii 
Ce-ţl cântă răstignirea depe cruce... 

Să vil, cândva, în satul nostru Iar... 
lisuse 'n slăvi de sărbători creştine. 
Adu-ne iar în ramuri de lumlne 
Istoria s'o 'nscrlem Iconar... 


Revista “Afirmarea. ”, Satu-Mare. Anul V, Nr. 4-5, Aprilie-Mai, 1940. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 




de Vasile Militaru 


Christos a înviat, creştini!... 

Din morţi, Christos a înviat!... 

E zarea plină de lumini 
Şi parcă Serafimi de crini 
Străbat văzduhu 'n lung şi'n lat: 
Creştini, Christos a înviat!... 

In toate. Duhul Lui cel sfânt. 
Trimite har de viaţă nouă. 

Şi tuturor de pe pământ 
Le pune'n inimi câte-un cânt. 

Şi râde'n bobu' cel de rouă. 

In care Cerul stă răsfrânt... 

Surâsul Lui e-acel pe care 
II cerne salcia pe ape; 

El toarce'n fiecare floare 
Un fir de aur smuls din soare 
Şi'n vadul milei Lui, încape 
Chiar viermele, să se adape!... 

Strivitul fir de iarbă verde. 

Sub mângâierea Lui, re'nvie; 

Pe toţi El vine să-i desmierde. 

La toţi aduce bucurie; 

Credinţa'n El cine nu-şi pierde. 
Rămâne viu în vecinicie!... 

Şi'n timp cel El stă sus, în slavă. 
Atâtor neamuri, drept comoară, - 
Un singur Neam, - un neam-otravă. 
De l-ar avea iar, om, - să moară, - 
Cu ură crâncenă, grozavă, 

L'ar răstigni a doua oară!... 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 117 


IHIriittc)S cu îiruviicut!! 

de Pr. iconom stavr. Radu Botiş 

Ne însenineză iarăşi divina bucurie 
Ca niciodată parcă mai omenos zâmbim. 

Cum nesfârşiri ne poartă'n veşnicie 
Prin vestea învierii, eveniment sublim. 

în bucurie cerul emană strălucirea 
Vin îngeri să vestească: A înviat Hristos 
Iar omenirea întreagă azî gustă ferîcîrea, 

O! Doamne totul este mal sfânt, mal luminos. 

Nu vremuri de întristare putea-vor să educe 
Până acum ce atâta mereu s'a încercat. 

Şl resemnaţi cu toţii să ne amintim de cruce 
Mal buni să rostim oameni: - HRISTOS A ÎNVIAT! 



de A. G. Delafântânele 

Din cerul cu stele. 

Din cerul cu flori, 
în visele mele, 

Isuse, cobori. 

Mă rupe din truda 
Pământului greu. 

Şi smulge-1 pe Iuda 
Din sufletul meu. 

Arată-mi cărarea 
Ce duce la Tine, 

Şi — întinde-ţi iertarea 
Pe lutul din mine. 

învată-mă Doamne 

5 

Să cânt şi să plâng. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


118 


Şi sfintele-Ţi toamne. 

La sân să le strâng. 

Din cerul cu apă. 

Cu vis şi lumină. 

Cobori şi mă scapă 
Isuse, din tină. 

Revista “Flori de Crin ”, Simleul-Silvaniei. Anul V, Nr. 4, Aprilie, 1936. 



de Ion Molea 

Te-ai răsvrătit sub lespezile humii 
Cu duhu' ameninţând nimicnicia. 

Şi-ai făurit eternitatea lumii 
Din înfrăţirea cerului cu glia. 

Şi te-ai născut pe-o margine de lut 
încremenind cu ochii peste zare 
Şi'nsetoşat de ceruri ai băut 
întreg azurul mărilor solare. 

Tăceri târzii, din umbre'nsângerate, 

Ţi-au înflorit apoi în palme spînîî 
Şî răstignit cu lumile în spate 
Ai reînviat sub bolţile luminii. 

5 

Revista “Rânduiala”, Bucureşti. Anul 1 , Nr. 3, Iulie - Septembrie 1935. 



de N. Crevedia 

Bat turlele, bat lung, prelung — şi tac. 
Caişi, aprinşi, în noapte, nişte sori. 
Boerî, cocoane, slujnîcî, negustori 
Aduc la Răstignire liliac. 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 119 


Tămâia crinii suspinând şi-i suie — 

Copile albe de madipolon 
Jelesc subţire, dulce, monoton. 

Pe Cel necununat, bătut în cuie. 

Moşi-Dumnezei frumoşi, înalţi, par popii 
Miroase-a groapă, a sălcii şi-a Florii — 

Cât nişte lumânări de cununii 
La poartă, verzi, în noapte, tremur plopîî. 

Ţi-s ochîî florî şî părul alăut — 

De-o săptămână — vîe, scumpă viţă, 

Dîn pumnul tău mîc cât o linguriţă. 

Extaze şî păcat n'am mal băut. 

Curaţi ca luna, cuvîne-se dar 
In seara sfântă, cu luceferi jos. 

Iubirea noastră, brebenel stelar, 

S'o trecem pe sub Domnu Crlstos. 

Revista “Gândirea ”, Bucureşti. Anu[ XVI, Nr. 6, Iunie 1937. 










^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


120 




iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 121 



de George Coşbuc 


Pe când umbla Hristos prin ţară 
Lăţind cuvântul său frumos. 
Ovreii toţi i-au scos ocară 
Şi cărturari de-ai lor cercară 
Prilej să piardă pe Hristos. 

Aşa, 'ntr'o noapte'ntunecată 

Când vecinicul Mântuitor 
Dormea'ntr'o casă'ncreştinată, 
Găsitu-l-au ovreii'ndată 
Şi sfat făcut-au de omor. 

La miezul nopţii aveau să vie 

La casa unde el dormea 
Şi, casa pentru ca s'o ştie. 

Au pus ca semn şi mărturie 
In faţa casei o nuia. 

Dar Dumnezeu, cel ce scoboară 

Şi'n gândul cel mai nevădit. 

Nu lasă p'al său fiu să moară. 
Căci a răscumpărării oară 
Şi vremea morţii n'a sosit. 

Şi Dumnezeu orbit-a firea 

Ovreilor împinşi la rău, 
încât să n'aibă nicăirea 
Vrun chip de-a făptui pierirea 
Născutului din Dumnezeu. 

La miezul nopţii'n gloată mare 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


122 


Ovreii pe furiş pornesc 
Sunt muţi ovreii de mirare. 

Că ei la casa fiecare 
Ca semn câte-o nuia zăresc. 

Dac'am pierdut şi astăzi prada. 

Cu greu putea-vom s'o găsim. 

Porneşte-apoi răgnind grămada, 

Perândă2)'n zgomot toată strada 
Tăcutului Ierusalim. 

Dar neputând să mai găsească 
Pe Christ ca să-l omoare'n somn, 

Pierdut-au noaptea duşmănească 
Şi n'au putut să'ndeplinească 
Pierirea veşnicului Domn. 

Şi dintr'acea zi'nainte 
Rămas-a obicei, şi spun. 

Că pentru-aducerea-aminte 
De noaptea mântuirii sfinte 
Românii şi-azi armingeni pun. 

1) _ 

- Arminden (Armingen) se cheamă ziua primă de Mai, când Românii au obiceiul să pună la 
poartă sau înaintea casei nuiele lungi împodobite cu frunză verde. Aceste nuiele încă se numesc tot 
armingeni. 

2) _ 

- Perândă - cutreîeră pe rând. 



de Octavian Goga 


E sărbătoare pe câmpie, şi'n suflete e sărbătoare, 
învie firele de iarbă sub ploaia razelor de soare. 

Sunt Paştile cele frumoase, şi'n fire zvonul lor străbate, 
Clopotniţa-şi îndoaie trudnic încheieturile uscate. 

Arama strigă când se zbate măiastră clopotului limbă. 

Eu simt strigarea ei aprinsă, şi'n vorbe sufletul o schimbă: 




iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 123 


Voi toţi cari suferiţi şi plângeţi sub larga'ntindere albastră 
Veniţi, veniţi, căci va să vie curând împărăţia voastră! 

Veniţi voi obidiţii lumii cu buzele înfrigurate. 

Voi chinuiţii de arsura unei tăceri îndelungate; 

Voî osteniţi fără nădejde, voi slujitorii fără plată. 

Voi căror vremea v'a dat veşnic numai porunca blăstămată; 

Voi ce muncirăţi pentru alţii, trudind cu mâlnlle-amândouă. 
Veniţi, căci zvonul meu acuma, vesteşte învierea, vouă! 

Voi, cel cu fruntea de sudoare, cu genele de lacrimi ude. 

Eu cerului vă strig durerea, şl Dumnezeu din cer aude! 

Aduc lumina care sparge şl sfarmă caplştl de păcate. 
Zăvoarele mucegăite din tenmlţe întunecate! 

Eu celor orbi dezleg azi taina înfricoşată de-a vedea. 

Şl prăznulesc, că'n al lor suflet învie învierea mea! 

Ascultă mintea mea supusă, genunchii mei se pleacă'ncet 
Şl-aduc prinosul închinării celui de neam din Nazaret. 


^ li yen 1 i'fi) V li li li 

de George Coşbuc 

E soare'n cer şl cânt de clopote e'n sat. 

Biserica e plină de cel care-au plecat 

Din zori şi de cu-noapte, din dealuri şi cătune. 

Sfânt Paştele! Văzduhul e parc'o rugăciune. 

Şi totu-i sărbătoare pe deal şi pe câmpii. 

Cu flori şi cu izvoare, cu glas de ciocârlii: 

El, El dă zilei farmec şi farmec dimineţii. 

El morţii dă repaos, dă dragoste vieţii! 

E soare'n cer, puternic şi mândru ca un Crist, 

E linişte pe dealuri, şi ca o rugă sfântă 

Trec şoapte prin văzduhuri, iar clopotele cântă. 

E ziua veseliei, cu glas de ciocârlii. 



^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


124 


Cu zâmbete şi jocuri şi râsuri de copii. 

Căci azi învie Domnul, iar Domnul este mare 
Şi nimeni nu cunoaşte ascunsa lui cărare! 



de Mihail Codreanu 


Isus veni şi'n casa mea 'ntr'o seară: 

- Era'ntr'un tainic şi suav apus... 

Şi-am stat în casă sîngur cu Isus... 
Şî-afară era blonda primăvară. 

Atunci mî-a spus cu vocea Iul cea clară 
Că oamenii sunt buni, deşi l-au dus 
Să-l bată'n cule pe Golgota sus, 

Fllnd-că l-a Iubit din cale-afară. 

Şl ml-a mal spus că poate fl Iertat 
Chiar Iuda ce-I vându c'un sărutat. 

Ca să-şi sporească cu treizeci, argintii. 

Apoi, plecând, din prag mi-a spus că: 
Comoara sufletului ca şi-a minţii 
E să iubeşti pentru-a putea ierta. 



de Dumitru Iov 

Ce triste's Paştile în acest an 
Când dorurile pleacă în colind 
In spre hotare prinse de duşman. 
Unde nădejdllle candele aprind. 

Ce triste's PaştileI... au amuţit 
Clopotniţele gurăşe alt'dată 
Şl tot norodul parcă a murit 
Sub apăsarea grea şl blestemată. 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 125 


Nu-i primăvar'acolo'n depărtări. 
Livezile nu dau în promoroacă 
Şi toporaşi, la margini de cărări. 
Dumbrăvile'n albastru nu îmbracă. 

Stăpână-î moartea peste câmp sî sat 
Şî-un ţîntîrîm pe suflet moldo van... 

Ce triste's Paştîle în acest an. 

Când plânge'n larg ogorul nost'furat... 

Şî când în trup de frate răstignit 
Pe'ncrucîşerî de leat, ca şî'n trecut. 
Durerea lunii geme năduşit 
Şl arde al ludei nou sărut... 

Privesc spre-acolo Iar în viitor 
Şl văd cum bucuriile s'adun. 

Când pentru neamul nostru acesta bun 
Va învia Crlstos biruitor. 



de George Coşbuc 

Murind pe cruce să trudea 
Să ţie ochll'n sus spre soare. 

Dar fruntea Iul sângerătoare 
Incet-încet spre piept cădea. 

Iar mă-sa mâlnlle-şl frângea. 
Ţipând de-odată: "Moare!" 

Atunci veni un corb zburând 
Cu crocnet spre Mântuitorul, 
Deasupra Lui oprlndu-şl zborul 
Da roate şl ţipa flămând. 

Marlo! Junghi e al tău gând 
Şl fulger ţl-e fiorul! 

Cu fata albă ca de var 

5 

Spre corb ea-şl înălţa cuvântul. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


126 


Izbind cu mâini întinse vântul 
Spre el, dar le izbea'n zadar; 
N'avea puteri, de mult amar. 

Şi n'o ţinea pământul. 

Atunci Hristos si-a ridicat 
Spre corb privirea milei sale. 

Şi ochii-i s'au umplut de jale. 

Un zâmbet trist i-a luminat 
Din ochi pe chipu-i sângerat, 
Şi-apoi privi la vale. 

Spre mă-sa, şi cu glasul frânt 
A zis: "Ştia el, de ce vine! 

"O, lasă-1, mamă, lângă mine; 

"Că de'nsetat şi-aprins ce sânt, 
"Cum face el din aripi vânt, 

"îmi face, mamă, bine!" 

Ea blestemând la corb privea. 
Căci el pândea pe Crist să moară. 
Şi-l fericea dintr'altă oară. 

Căci singur el lui Crist făcea 
Durerea cea nespus de grea 
Să-i fie mai uşoară! 



de Vasile Voiculescu 


lisus lupta cu soarta şi nu primea paharul... 
Căzut pe brânci în îarbă, se'mpotrîvea întruna. 
Curgeau sudorî de sânge pe chîpu-î alb ca varul 
Şî-amarnîca-î strigare stârnea în slăvi furtuna. 

O mâna nendurată, ţinând grozava cupă. 

Se coboara-mîîndu-1 şl î-o ducea la gură... 

Şî-o sete uriaşă sta sufletul să-î rupă... 

Dar nu voia s'atingă Infama băutură. 

în apa el verzuie jucau sterilei de miere 
Şl sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă... 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 127 


Dar fălcile'ncleştându-şi, cu ultima putere 
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă! 

Deasupra fără tihnă, se frământau măslinii. 
Păreau că vor să fugă din loc, să nu-1 mai vadă... 
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii 
Şi uliii de seară dau roate după pradă. 



de Alexandru Vlahuţă 

Ş'au tremurat stăpânii lumii 
La glasul blândului profet 
Şi-un duşman au văzut în fiul 
Dulgherului din Nazaret! 

El n'a venit să răzvrătească 
Nu vrea peirea nimănui; 
Desculţ, pe jos, colindă lumea 
Şi mulţi hulesc în urma luî. 

Şî mulţî cu pîetre îl alungă 
Şî râd de el ca de-un smintit: 
lîsus zâmbeşte tuturora, - 
Atotputernic şî smerit! 

El orbilor le da lumina. 

Şl muţilor le dă cuvânt. 

Pe cel Infirmi îl întăreşte. 

Pe morţi îl scoală din mormânt. 

Şl tuturor de o potrivă, 
împarte darul Iul ceresc 
Şl celor care cred într'Insul, 

Şl celor ce-1 batjocoresc. 

Urască-1 cel fără de lege... 

Ce-1 pasă Lui de ura lor? 

El a venit s'aducă pacea 
Şl înfrăţirea tuturor! 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


128 


Din toată lumea asupriţii 
în jurul Lui s'au grămădit 
Şi'n vijeliile de patimi 
La glasul Lui au amuţit: 

"Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă. 
Iertaţi pe cei ce vă lovesc. 

Iubiţi pe cei ce'n contra voastră 
Cu vrăjmăşie se pornesc.. 

Cât bine, câtă fericire. 

Şi câtă dragoste-ai adus! 

Şi oamenii drept răsplătire 
Pe cruce'ntre tâlhari te-au pus. 

Au râs şi te-au scuipat în faţă 
Din spini coroană ţi-au făcut. 

Şi, în deşarta lor trufie. 

Stăpâni asupră-ţî s'au crezut... 

Aduceţi piatra cea mal mare 
Mormântul să-l acoperiţi 
Chemaţi sutaşll cel mal ageri. 

Şl străjl de noapte rânduiţi... 

S'au veselit necredincioşii 
C'au pus luminii stăvllar. 

Dar ea s'a întărit în focul 
Durerilor de pe Calvar, 

Şl valurlle-1 neoprite 
Peste pământ se împânzesc. 

Ducând dreptate şl Iubire 
Şl pace'n neamul omenesc. 

Voi toţi, ce-aţl plâns în întuneric 
Şl nimeni nu v'a mângâiat. 

Din lunga voastră'ngenunchere 
Sculaţi... Cristos a înviat! 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 129 



de Vasile Voiculescu 

lisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă 
Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii 
Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii 
Părea că varsă lavă. 

Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii 
Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii... 

Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii 
Şl-1 ocărau tâlharii. 

Zdrobită, la plcloare-I zăcea plângând Marla 
Şl-adânc zbucnea blestemul din lnlma-1 de mamă 
Alături Magdalena, în lunga el maramă. 

Ţipa văzând urgia. 

Departe ucenicii priveau fără putere... 

N'aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă 
Cu el se nărulse nădejdea lor întreagă 
Şl fără mângâiere. 

Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate 
Pe drumurile'nguste cu lespezi pardosite 
Trecură fariseii cu fetele smerite 

5 

Şl bărblle-arglntate. 

Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste 
In vale, ca'ntr'o pâclă, dormea Ierusalimul, 

Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul 
lisus, vegheat de oaste. 



de Nichifor Crainic 

Prin grâul copt, pe unde-aleargă şerpuitoarea mea cărare 
Ce scapătă departe'n aur de glorioasa înserare. 

Mi s'a părut că treci, lisuse, precum treceai pe vremea ceea 
Gustând în mers prietenia pescarilor din Gahleea. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


130 


Pe părul Tău, încununându-1, juca o flacără bălaie 
Şi soarele muia veştmântul drumeţilor în vâlvătaie. 

Vorbeai... şi inimile toate se aninau de vorba Ta 
Şi le purtai ca o podoabă de ciucuri prinsă la manta. 

Că vorba Ta era mai dulce ca rodiile din Edom 
Şi'nomenia dumnezeirea şi îndumnezeia pe om. 

Treceai... şi sângera în Tîne prîgoana crudelor sînedrîî. 

In zări vă aşteptau gigantici, cu crengi ocrotitoare, cedrii. 

Iar eu părea că merg în ceata de ucenici şl ucenice 
Să sfarăm şl eu, pentru cină, cu palmele-amândouă, spice. 
Eram, socot, prea mult al lumii şl prea puţin al vrerii Tale 
Că pământeană grlje. Doamne, m'a'ntârzlat, stingher, pe cale. 

Pe-acelaşl galben grâu coboară acelaşi glorios apus. 

Dar n'aud vorbele pe care evanghellştll nu le-au spus. 
Trecură veacuri, şl cu ele că treci din nou ml s'a părut 
Şl-Ţl caut urma luminoasă în lutul moale s'o sărut. 



de Octavian Goga 

De glasul el tresal pe pernă. 
Măicuţă, tu, cu chip frumos, 
Şl-alergl în grabă la altarul 
Mântuitorului Hrlstos... 

Te văd în colţul vechi de strană 
Cum stal supusă de răstrlştl, 
Şl-atâta jale pare scrisă 
In ochii tăi curaţi şl trişti... 

Şl cum te'nchlnl în rugăciune. 
Eu mă gândesc înduioşat: 
Nemllostlva toacă-a nopţii 
Ce vis frumos ţl-a tulburat?... 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 131 



de Vasile Alecsandri 

De Paşti în satul vesel căsuţele'nălbite 
Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite 
Pe care cocostârcii, înfipţi într'un picior. 

Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor. 

Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună 
Flăcăi şi fete mândre ce râd cu voie bună, 

Şi'n sunet de vioare, de cobze şi de nai 
Se'ntoarce hora lină, călcând pe verde plai. 

Bătrâni cu feţe stinse, români cu feţe dalbe. 
Românce cu ochi negri şi cu ştergare albe 
Pe iarba răsărită fac praznic la un loc. 

Iar pe'mpregiur copiii se prind la luptă'n joc. 

Şi scrânciobul se'ntoarce, purtând în legănare 
Părechi îmbrăţişate cu dulce înfocare. 

Ochiri scânteietoare şi gingaşe zâmbiri 
Ce viu răspând în aer electrice luciri. 



de Vasile Alecsandri 

Christos Mântuitorul din morţi a înviat 
Şi fruntea-i ca un soare. 

Lucind peste popoare. 

Flori de nemurire în lume-a'mprăştiat. 

Christos, Zeul credinţei, ieşit-a din mormânt! 
Ş'a sa reînviere 
Ne arată că nu piere 
Dreptatea şi credinţa şi adevărul sfânt! 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


132 


Christos e viu! Ca dânsul, ol voi ce suferiţi 


în lanţuri de robie. 


Curând la viata vie 

5 

Din umbra trist' a morţii veţi fi cu toţi ieşiţi! 



de Tudor Arghezi 

La toate lucarnele şi balcoanele 
Au scos din cer îngerii icoanele 
Şi-au aprins pe scări 
Candele şi lumânări. 

Oraşele de sus, în sărbătoare. 
Au întîns velînţe şî covoare, 

Şî ard în potire 
Mîreasmă subţîre. 

Şî dîn toate ferestrele odată. 

Mii şi sute de mii. 

Heruvimii fac cu mâna bucălată 
La somnoroşii copii. 



de Cincinat Pavelescu 

E soare pe ceruri, 

Şi'n inimi e soare. 

Cu iarna ce moare. 
Nădejdea învie. 

Pe firul de iarbă. 

Pe frageda floare. 

Cu lacrime plouă 
Mărgele de rouă. 

Aleargă peste'ntreaga fire 
Fioruri largi de fericire 
Şi toate inimile bat: 
"Cristos a înviat!" 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 133 


Un zbor naiv de idealuri 
în inimi prinde să tresară... 

Ca şi pe câmpuri, văi şi dealuri, 
în suflete e primăvară! 

Şi cerului mai clar, mai dulce, 
I-aduce parcă o solie 
De tot norocul nostru - blânda 
Şi-armonioasa ciocârlie. 

Cântati "Cristos a înviat"! 

5 

Şi clopotele'n dimineaţă 
Să'nalte'n ceru'nseninat 

5 

Cântarea dragostei de viaţă! 

Şi glasul lor purtat de vânt. 
Când va sui 'n lumină. 

Spre tronul Domnului cel Sfânt, 
Cu lumile se'nchină. 
în ceasul binecuvântat 
De vis şi rugăciune 
Când soare răsare, 

C'o argintie trâmbiţare 
Un înger poate o să sune 
într'a popoarelor uimire. 
Universala mântuire: 

"Cristos a înviat!" 




^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 






iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 135 



de Andrei Ciurunga 

Hristos a înviat peste şantiere 
precum peste cărbuni învie para. 
De-aici va creşte marea înviere 
ce va cuprinde - mâine - toată ţara. 

Hristos a înviat peste lopeţi 
abia mişcând în mâini însângerate, 
a înviat ca în atâtea dăţi 
să ne sărute frunţile plecate. 

Hristos a înviat peste spinări 
încovoiate aprig sub povară - 
acest Hristos care'n atâtea ţări 
a fost bătut pe cruce-a doua oară. 

Hristos a înviat şi pentru noi, 

sau poate numai pentru noi anume, 

să ne deschidă drumul înapoi 

spre câte-au fost - şi vor mai fi în lume. 

Hristos a înviat biruitor, 
cum biruind vor învia martirii, 
când peste zidul închisorii lor 
va creşte mâine muşchiul amintirii. 

Hristos a înviat peste şantiere 
să-şi dăruie trupul - pâine, 
şi să vestească marea înviere 
ce va cuprinde toată ţara, mâine. 

1953 


Din voi. “Poemele cumplitului canal” {1 QSO-1 QS4). bel. Universalia, Craiova, 7 QQ2. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


136 


DE 


IPAITI 


de Virgil Mateiaş 

Un crâmpei de soare umblă 
Prin zăbrele loc să-şi facă, 

A împins vreo zece suliţi 


în celula mea opacă. 


Şi pe firul lor subţire 
A lăsat uşor să vină. 

Pentru zilele învierii, 

O prescură de lumină. 

S'a uitat în jur şî'n blîdu-mî 
Şî, văzând, îar, cât de gol e, 
A vărsat un ou de aur 
Peste ciorba de fasole. 

S'a urcat pe mâni, pe frunte 
Şî mî-a sărutat frumos 
Lacrima ce mî-a adus-o 
învierea Iul Hrîstos. 

Soare milostiv, ascultă 
îţi mal cer un dar, şl-anume 
Varsă-un pic de omenie 
Peste om şl peste lume! 

1 3 Aprilie 1 Q63, AiucI, Zarea, celula 



de Virgil Mateiaş 

E mult de-atuncl, ostaşii 
din garda lui Pilat 
au râs când li se spuse 


că Tu eşti împărat. 


Ţi-au spus măscări, făcut-au 
şi glume de prost gust 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 137 


când Ţi-au adus cununa 
şi haina lui August. 

Te-au şi scuipat, şi'n urmă 
chiar ei Te-au răstignit, 
că la aşa ispravă 
iudeii s'au gândit. 

Ba unul dintre dânşii 
cu suliţa Te-a'mpuns 
că se'negrise Cerul, 
ca semn că e de-ajuns. 

Când totul se sfârşise, 
o Mamă mai plângea, 
ludeii-şi dădeau coate 
şi garda Te păzea. 

A treia zi din piatră 
din moarte Te-ai sculat 
că garda şi iudeii, 
fugind, s'au speriat. 

Doamne! în fiecare Vineri 
de Paşti, pe înserat, 
eu vin să văd vreo rană 
dacă s'a vindecat. 

Dar când mă uit la Tine, 
roşesc şi mă agit 
de parc'am fost acolo 
şi eu şi am fugit. 

Nu cumva rătăceşte, 
fugar strămoşul meu 
că'n loc să-ţi mângâi rana 
încep să tremur eu? 

Şî cum îl cheamă. Doamne? 
să-l strig de pe la daci, 
că Tu nu ţîî mânia, 
să-l Ierţi şî să Te'mpacî! 


1 1 Aprilie 7 QSS, Min. Interne, celula subsol. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


138 


O € N I € 


de Radu Gyr 

Şi primăvara parcă era alta, 
curgea şi luna altfel pe zăplaz ... 

Pe-atunci nu ne cioplisenn stânci, cu dalta, 
meşterul timp, nici frunte, nici obraz. 

N'aveam tăiate'n cremene nici faţa, 
nici lacrima, nici frunza cu cununi. 

Mai mirosea a zmeură şi viaţa 
şi inimile noastre a căpşuni. 

Pe-atunci purta şi vântul flori în chică 
şi cântecul pe frunte, prour nou, 
şi'n fiecare cuib de rândunică 
pui de heruvi ţâşneau din orice ou. 

Căzând din cer ori coborând din lună, 
ne aşteptau caişii în prîdvor; 
mergeam cu eî la denîî, împreună, 
şî ne'nchînam ca ramurîle lor. 

lisus venea cu rouă în potire, 
prîveam adânc în ochîî Luî adâncî, 
şî învîam în orîce răstîgnîre, 
când surâdeam pe crucîle de-atuncî... 



de Nichifor Crainic 

Din spuma de vişini răsare conacul 
Sub nemărginitul safir înstelat. 

Aprins de-aşteptare, pândeşte buimacul 
Strângându-şî toporul sub braţu'ncordat. 

Troianul de floare T ascunde ca norul 
Ce-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALIfTĂ 139 


Din sânge rachiul, din minte amorul 
Străpung cu duhoare văzduhu'nflorit. 

E noaptea'nvierii. Tresaltă făptura; 
Tămâie e'n codri şi smirnă'n grădini. 
Spre marea minune se'nalţă natura 
Cu ierburi şi arbori schimbaţi în lumini. 

Un clopot răsună, răspund celelalte. 
Talazuri rotind în eter. 

Se umplu de vuîet tăcerile'nalte 
Şî sufletul lumîî se sule spre cer. 

Buimacul înjură părută zăbavă 
Cu care creştinii se duc spre altar 
Pur, crinul credinţei se leagană'n slavă 
Să-l mlrule rouă cerescului har. 

Conacul e singur. Al casei plecară. 
Zăvoarele astăzi pe uşi nu se pun. 
Deschisă e poarta oricărui de-afară. 
în noaptea'nvierii tot omul e bun. 

Acasă rămâne bunica oloagă, 
lisus înviatul luceşte'n Iatac. 

Bătrâna'n fotoliu, sub candell, se roagă 
Când Intră navală tâlharul buimac. 

Alături e lada crezută cu-o sumă 
Ce face un diavol din omul mărunt. 

El strânge toporul de parcă-1 sugrumă 
Smuncindu-1 în aer sălbatic şl crunt. 

Bătrâna se uita la el fără frică 
Cu chlpu'n văpae de candell nlmbat. 

Ea crede că omul o cruce ridică 
Şl glasul el cântă: "Hrlstos a'nvlat!" 

Ce caldă blândeţe, ce miere cerească 
E'n glasul bătrânel că omu-a'mpletrlt? 
Se nărui braţul ce vru să lovească. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


140 


Toporul îi cade cu zgomot icnit. 

Se mişcă năluca lisus în icoană 
Şi'nvăluie'n aur tăcutul iatac. 

Podeaua răsună de stranie zvoană 
De parcă'n adâncuri ar geme un drac. 

Atât a fost totul. Acum se frământă 
Ca noru'ntre vânturi de nord şi de sud; 

Cu mintea trezită şi-asupra-şi răsfrântă. 

Se vede deodată nemernic şi crud. 

Cu spaimă zăreşte, surprinse'n trezie. 
Dihănii de beznă ce'n suflet s'ascund 
Precum într'o apă când e străvezie 
Vâscoase jivine târându-se'n fund. 

Sub bolta'nstelată, ce stă'n sărbătoare. 
Pământul se'ntinde smălţat ca un preş. 

Tot omul lumină, tot pomul o floare. 

Doar el, pângăritul, se simte un leş. 

Bătrâna-1 priveşte de parcă-1 răsfaţă. 

Străină cu totul de zbuciumul lui; 

Ea pare bunica lui însuşi de faţă 

Ca'n vremea când, fraged, era doar un pui. 

Mergea împreună cu sfânta bătrână 
în nopţi ca şi asta la Domnu Hristos, 
Râdeau ghioceii în chita din mână 
Şi inima floare s'o ducă prinos. 

O, glasuri de clopot şi ropot de toacă. 
Odraslă de înger rămasă'napoi. 

Cascada de munte căzută'n băltoacă. 
Zăpadă de suflet topită'n noroi! 

Zdrobit îngenunche şi geme: "Iertare, 
Iertare, iertare", cu grai sugrumat. 
Bătrâna-1 priveşte cu-adâncă mirare. 

Iar glasul ei cântă: "Hristos a'nviat!" 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 141 



de Andrei Ciurunga 

O, de-ar mai trece Dumnezeu prin ţară 
să ne citească sufletul afund, 
cel răstignit a nu ştiu câta oară 
pentru'ndrăzneala de-a se vrea rotund, 

ar da de mari palate'mpestriţate 
şi de bordeie-ascunse în pământ, 
dar niciodată. Doamne, ferecate 
la'nfăţişarea oaspetelui sfânt. 

O, de-ar veni bătrânul din poveste 
cu barba lui de sălcii şi măslini, 
ne-am ridica încreştinaţi pe creste 
spre Răsăritul hojma de străini, 

şi zornăind cătuşele comune 
ce-au ruginit în temnîţele lor, 
ne-am lumina de-o dulce rugăciune 
cu care abia ne'mbujorăm de dor. 

Dar Dumnezeu mal zăboveşte încă 
la ceasurîle-acestea prea târzii, 
în lume poate s'a lăsat vreo stâncă 
mal grea, pe pieptul altei seminţii. 

CI noi, bolnavi de-adâncă neputinţă, 
privim zadarnic înăsprltul drum. 

Din cele ce ne-ar fi de trebuinţă 
ne sunt de lipsă scuturile-acum. 

Sub cerul ţării, cătrănit sinistru, 
s'a răstignit Hristos ca la'nceput, 
cu palma stângă sângerând pe Nistru 
şi palma dreaptă înflorind pe Prut. 

Privindu-Ţi Fiul dăruit pierzării, 
îţi mulţumim de codri şi de grâu, 
dar ne revoltă, Doamne-al îndurării, 
că nu ne-ai dat şi fulgere la brâu. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


142 


îrnwii^r 


de Maica Teodosia (Zorica Laţcu) 

Am fost cândva mormântul nou în care 
Nicicând vreun mort nu mai fusese pus. 
Mormânt deschis în lungă aşteptare. 

Ca să-l primesc în mine pe lisus. 

Şi iată, mâini de ucenici, pioase. 

Mi l-au adus în giulgiu'nfăşurat; 

Cu zvon de rugăciune şi prinoase 
In mine ca în groapă L-au culcat. 

A stat dormind sub lespedea uitării. 

Cu strai de gânduri aspre învelit, 
înmormântat în noaptea întristării 
Şi cu tăceri adânci pecetluit. 

Dar tu ai înviat. Lumină lină 
Şi totul s-a umplut de străluciri. 

Iar bucuria trâmbiţei divină 

5 

Zvoneşte imnul veşnicei iubiri. 

Acum mormântul este bazilică. 

Iar gândurile mele - pelerini - 
Cucernice spre Tine se ridică 
Şi Tu spre ele mila Ţi-o înclini. 



de Virgil Maxim 

O, Crucea Domnului Hristos, crescuta'n noi! 

Ca pe-un Copac al Cunoştinţei Binelui şi-al vieţii 
Te-am adăpat cu sânge cald şi tânăr şi cu ploi 
de lacrimi revărsate'n "psalmii dimineţii"... 
Suntem cu Simon Cireneu, toţi, sub Tine, 
Izbăvitoarea noastră din temniţele morţii!... 

5 9 

Ne-am răstignit pe Tine, surâzând 
durerilor răsfrânte'n prăbuşirea 
dorinţelor de viaţă vinovată şi păcat!... 

Purificaţi sub Har, durerea noastră 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 143 


am preschimbat-o în iubire, 
şi i-am iertat 

pe cei ce-n amăgirea lor din cuget 
ne-au junghiat!... 

Credeau în biruinţa lor de "ceas pătat"... 

Şi ne-am sculat din "giulgiul morţii" 
la ceasul rânduit de Cel Prea înalt, 
să fim acelaşi leat 
cu Domnul nostru în Lumină 
la Judecata Lumii!... 

La Marea şi Sfânta, înfricoşătoarea 
Şi singura Prea-Dreaptă Judecată 
din Valea losafat!... 

O, Crucea Domnului Hristos, crescuta'n noi, 
să Te purtăm ca pe-un Stindard Biruitor 
în Viaţa de acum şi'n Veacul-de-Apoi!... 
Amin! Amin! Amin! 
în veci. 

Amin, Amin! 



de Nichifor Crainic 

Sub vraja mângâierilor de soare, 
Natura'n strai de floare s'a'mbrăcat, 
Pluteşte'n lume duh de sărbătoare. 
Căci azi din morţi Cristos a înviat! 

Nădejdi primăvăratice ne'nbie 
Să ne trezim din ură si păcat. 

Iubirea si credinţa'n noi să'nvie. 
Căci azi din morţi Cristos a înviat! 

5 

Cu sufletele'n volburi de lumină 
Şi'nflăcăraţi cu cugetul curat 
Să ne'nfrăţim în dragoste creştină, 
Urându-ne Cristos a înviat! 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


144 


Serafice cântări de biruinţă. 
Zdrobesc cătuşe şi dărâmă porţi 
Sus inimile fraţi de suferinţă. 

Căci azi Cristos a înviat din morţi. 

5 

1956, Zarea Aiudului 



de Dumitru Bacu 

Azi noapte mi-a bătut în geam un glas. 

Părea un geamăt sfâsîat sî stins 
Venit din adâncimi de necuprins. 

Un vagabond prin nopţi, fără popas... 

Prin licărirea stelelor de sus 
Ml s'a părut că'ntrezăresc un sfânt 
Ce rătăceşte'n taină pe pământ. 

Un vis ciudat? Sau poate chiar Isus? 

în ochi sclipeau aprinse, verzi lumini 
în palma rezemată de oblon 
Ardea adâncă, urma de piron 

Pe fruntea albă semnele de spini. 

Azi noapte ml-a bătut Isus în geam. 

Şl ml-a vorbit. Dar parcă eu vorbeam... 

Din volunul de poezii “/l/uc/”. Colecţia “Dacoronania”, Madrid, 1 Q61. 



iĂRBĂTORILe PAfCALe ÎN PR£fA NAŢIONALISTĂ 145 




^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


146 



S'a oprit din scris şi pana. 
Toate, de înmărmurire. 

Las' sa picure din rana 
Fiului, dumnezeire. 

„Iartă-1 Doamne că nu ştie 
Ce-a făcut sau ce doreşte. 

Azi s 'a lepădat de iie 
Şi-a uitat de pâini şi peşte. 

A uitat să-şi oglindească 
Ceru'n milă şi iertare. 

Purta coif, azi, poartă cască 
Şi mereu ceva nu are. 

Strânge 'ntruna ca'n blesteme. 
Strânge depăşind măsura. 

Şi visând tot diademe 
A 'ncurcat mila cu ura. 

Tu i-ai dat să-ţi poarte chipul 
Cel întru desăvârşire. 

El, îţi numără nisipul 
Şi se'mbată din potire. 

Tu ai vrut stăpân să crească 
Şi'n dreptate să-ţi urmeze. 

El, din dania cerească. 

Toate vrea să'nstrăineze. 


iĂRBĂTORILe PASCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 147 


lartă-i Tu deşertăciunea. 

Iartă Doamne tuturora; 

Repeta-voi rugăciunea 
Până când suna-va ora." 

Picură din rană sânge. 

Buze binecuvântare 
Murmură, iar lumea plânge 
Şi se'nşiruie cărare. 

Cade brumă de culoare 
Peste ouă ce le'nchină. 

Dor genuchii, umăr doare. 

Creşte crucea în lumină. 

Frunţi se pleacă la mormântul 
Ce-are piatra răsturnată. 

Şoaptele le poartă vântul... 

„lartă-i Doamne încă-odată!" 

JfefaH KS^keors^e TH£OT>Of^U 

“Revista Scriitorilor Români", Munchen, Nr. 7 2, 7 QT3 



Plâng amurgurile serii, picături mari de lumină 
întunericul se lasă peste frunţi care se'nchină, 

Şi'n tăcerea grea de piatră, peste sufletele triste. 
Noaptea scutură fiorii unor gânduri pesimiste. 

In căminele de veacuri, pe-un pământ sfinţit cu sânge 
Stau de strajă sărăcia şi răbdarea ce se strânge. 
Şoaptele's rostite'n taină, pe covor de lacrimi grele. 

Cu speranţe spulberate; viaţa-i goală fără ele. 

Palid pâlpâie'ntre buze ruga plină de mistere. 

Căci credinţa mai rămâne singura lor mângâiere. 

Este noaptea învierii, după Patimile Sfinte, 

Cu slăvitele prohoduri. Cel mai Sfânt dintre Morminte. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


148 


Şi lumina ce s'aprinde din lumina lui Isus 
Este dusă în cămine cu credinţa'n Cel de Sus. 
Zâmbetele'nseninează ochii feţelor cernite. 

Ca să cânte'n cor de îngeri cântecele moştenite. 

Şi să-şi spună'nviorate cum românului i-e dat 
După datinile sfnte, că "HRISTOS A ÎNVIAT!". 

ALexaKciHKA ISAC 

Din volunul "Pribegie şi Dor", Editura "Coresi", Freiburcj, 7 QSS. 

ip A I T ir 

Numa'n Munte este-un brad, 

Mult încetinat şi'nalt, 

Dela Dumnezeu lăsat 
(Colind) 

1 . 

întâia răstignire. Stă Cuvântul, 

Şi litera-1 rodeşte'n alfabet. 

Mai necuprins ca timpul şi pământul, 
Liturghisind cu cel dintâi poet. 

Azi infinitu-i carte peste carte. 

Şi litera bea viaţă din tăcere. 

Călcând cu semnul morţii peste moarte. 
De-abia mai ştim de-această înviere. 

2 . 

A doua răstignire. Ştie dorul 
De sfinte amintiri din alte sfere: 

Cetim în game stelele şî sborul 
Spre-acasă, îngânând durere. 

Şî notele de-abîa vrăjesc misterul 
Să ne-aromească rugile şî cina, 

Şî'n geamul pauzei să ne-arate cerul. 

Aşa-î cuminecarea cu Lumina. 

3 . 

Şî-a treia: Dela unul pânTa nouă. 
în zero-s geometrie şî algebre: 

Splendori de ordine, o lume nouă. 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 149 


Cu centrul în matrice şi tenebre. 

Rachete-1 caută'n altă încăpere, - 
Anti-materie, viteză de quasari, - 
Şi câtul iscă roiuri de mistere. 

Şi noi suntem mai singuri, mai fugari... 

4 . 

Şi-aceasta-i Crucea. Mântuiţi de Nume. 

Răspundem toţi în ceruri. Suntem una. 

Născuţi din taină, din exil la lume. 

Şi spinii minţii ne'mpletesc cununa. 

Cu zorii care-anunţă dimineaţa, 
în inimă ne strângem cu sfială. 

De două mii de ani ne tragem viaţa 
Din groapa Lui, fără de cruce, goală. 

VasUe. rOST£UCÂ 

Din voi. “în narea şi’n nornintele din noi". Editura revistei “Drun”, Madrid, 1 QSI. Publicată iniţial 
în ziarul “Cuvântul In Exil", Freisinq. Anul IV, Nr. US-U-l, Martie-Aprilie 1 Q66. 



Bate, 

în inimă de cetate, 
în inima mea, 
în inima ta, 
clopotul învierii!... 

îl auzi frate 
cum bate, 
pentru tine, 
pentru mine, 

pentru toţi cei fără de Ţară 
ce-şi duc zilele amare 
peste hotare?... 

Christos a înviat, 
cu moartea pre moarte călcând, 
iar nouă dăruind 
speranţa că. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


150 


mai târziu, ori mai curând, 
învia-va şi România, 
precum învie 

în fiecare prîmăvară păpădîa. 

Frate de sânge sî credînţă, 
uîtă orîce umîlînţă. 

Uită lacrimile, 
uită suferinţele, 
îndoindu-ti credinţele 

5 5 

că, precum El, 

sculatu-s'a din morţi, 

şi noi, aşişderea, 

ne vom scula 

odată cu Tara 

din inima mea 

din inima ta, 

din inima noastră, 

spre a sta veşnică mărturie, 

pentru o altă Mare Românie. 

Bat clopotele în Cetate. 

Chrîstos a Învîat, frate! 

h/CcoLae NOVAC 

Revista “Carpafii", Madrid. Anul XXII, Nr. 3, Feb.-Martie 1 Qll. 

IPOSTÎICT 


Mîezul nopţii 
bate... 

Agonice inimi... 
prinse'ntre lăcate - 
sub un cer 
de sânge... 
când luna 
se stânge... 
şi Hristos se frânge - 
pe-o putredă Cruce 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 151 


CU Juda năluce... 
Miezul nopţii 
bate... 

inima-mi străbate... 
cu fior de ghiaţă 
cu sufletu' nghiaţă... 
Miezul nopţii 
bate'n 

crudă vijelie... 

Pustiit mă sting 
pe culmi de mânie... 
Sfântă Românie! 

6. II. 1963 

AL. SILISTR£AhJU 


Ziarul "Cuvântul în txil", l-reisinq. Anul I, Nr. I 7 


Aprilie 7Q63. 



Iertare, Doamne, dacă nu mai pot. 

Când crucea mă apasă la pământ! 

Azi parc' aud chemarea din mormânt 
Şi mă despart de toate şi de tot... 

Mişelnicii din urmă m'au răpus. 

Să nu le tulbur viaţa de pigmei. 

Sunt gata. la-mă, dacă Tu mă vrei. 

Iar Neamul soarta'n mâna Ta şi-a pus! 

Pe frunte-mi arde ramura de spini, 
în glezne simt piroanele adânci... 

O, Doamne! Dă-mi oţetul, să-mi alini 

Văpăile de sete infernală... 

Şi lasă-mă să mă târăsc pe brânci. 

Spre încercarea cruntă şi finală!... 

Pemetnus L£OUri£j 

Din volunul de poene "La răscucea neamului". Tipografia “Danubia”, Munchen, 7 Q19-. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


152 


ISIJS IPE GOLGOTA 

Privea spre cer, spre lumea largă, 
la muribunzii de pe largă, 
ce aşteptau, o mână'ntinsă, 
ca moartea "n lut să fie'nvinsă... 

Nimica n'apărea în zare... 

Nici o speranţă, lumânare, 
din ochiul celui răstignit, 
scuipat de toţi şi biciuit... 

Sub umbra de măslin, un om, 
sărman olog! Cum implora 
un ajutor mântuitor... 
zadarnic! 

Când Isus acum, 
urca calvarul ca un om... 

AL S1L1STR,£ANU 


Din volunul “Poarta singurătăţii", bclitura “Carpaţii”, Madrid, 7 Q6 7. 



în noapte sfântă de "nviere 
răvaş scriu către ţară 
şi gândul mi-e la cei 
ce-aşteaptă izbăvire 
din noaptea asupririi. 

Ca'n vis revăd trecutul - 
în satul de pe Prut 
omătul se topeşte 
şî'n luncă 's sălciile verzi. 
Şl prima bucurie: 

Floriile cu soare. 

E Săptămâna Mare: 
vecerniile 'ncep - 
Trădarea, Răstignirea 



iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 153 


şi Punerea "n Mormânt. 
Şi-apoi un gol... 

E noapte de un veac 
e noapte de-un mileniu 
şi noaptea'ar fi rămas 
dacă Hristos n'ar fi 'nviat... 
Dar visul se 'ntrerupe 
biserica se umple 
şi candela veghează: 
o stea în întunerec. 

De-odat' un fulger, 
un trăznet de lumină: 
Hristos a înviat! 

Lumină din Lumină. 

Şi fiecare poartă 
lumina mai departe 
din om în om 
dîn casă 'n casă: 

Lumîna Invîerîî! 

Voî ceî de-acasă 
sîmţîţî cum pâlpâîe 
lumîna 'n prîbegîe 
aîcî şî pentru voî? 

Şî noaptea se destramă, 
lumîna năvăleşte 
în suflet şî în case 
şî fiecare ştîe: 

Hristos a înviat! 

Şi fiecare cântă: 

Hristos a înviat! 

Acum şi 'n veşnicie: 
Adevărat! Adevărat! 

1966 

LeoKCda LUTUTOVlCI 


Ziarul "Cuvântul în txil", l-reisinq. 

Anul IV, Nr. USlUl, Martie - Aprilie 1 Q66. 


^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


154 


HAPEA CEA HAIRE 

Pe ţărm, în rugi fierbinţi, în ritm cu zorii. 
El vede'n mări de secole, vapoare. 
Hrănind, din grâul românesc, istorii 
Şi inima rodindu-ne-o cu soare... 

în preajma lui furtunile sunt râme, 
Isbindu-se, becisnice, de Munte. 

Ci El îşi rupe timpul din parâme 
Şi creşte evi de cer dintr'un grăunte. 

O inimă-i neamul. O bătaie. 

Pe drumul cel din urmă, spre 'nviere. 
Cuvântul lui, ca paloşul. Şi taie 
între duşmanii legii şi tăcere. 

Şi îngerii-1 anunţă din trompete; 

- în alt veleat, în sânul altei fete. 

Şi-l duce valul mării spre oceane: 

O să m'aştepte lanţuri şi coronae... 

Atunci vom strânge iarăşi colb şi spume. 
Urcând în vifore şi'n bătălii; 

Şi-om fi din nou însinguraţi în lume, 
Scrumiţi de nedreptăţi, de veşnicii... 

El vede totul că se uită'n El, 

Ca'ntr'un străfund de taină şi lumină; 

Şi taina-i una, cum a fost în Miel: 

- O să-i împartă sângele drept cină. 

Şi astăzi, val de val, vuieşte Marea 
Şi-i pregăteşte scară de basalt, 
Plecându-şi spre faleza lui spinarea 
Şi răzimând-o'n ţărmul celălalt... 

îl aşteptăm mereu. Luptând cu piatra 
Din fundul Mării, să ne facem sară; 


iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 155 


Şi'n rădăcini, în dimensiunea patra. 
El ni-se-aşează piatră unghiulară. 

Martie 1966 

)/asUe rOSTEUCÂ 


Ziarul “Cuvântul în fcx/V”, l-reisinq. Anul IV, Nr. 46/4T, Martie — Aprilie, 1 Q66. 








^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


156 


CUPRINS 

NAE lONESCU 

Răstignirea - Ecce Homo! . 6 

înviere.8 

Să mărturisim Pastele.10 

Pastele gândului şi celelalte Paşte.12 

Tristia.14 

VARIOUS 

Duhul sărbătorii - Vasile Băncilă .16 

învierea Domnului şi importanţa ei universală - D-tru Stăniloae .22 

Isus sângeră, Isus surâde - lordache Nicoară .27 

Binefacerea învierii pentru un legionar - /on Moţa .28 

învierea - C-tin Rudneanu .31 

Patimile şi învierea lui Hristos-Aure/ Cosma .33 

Numele de peste tăria săbiilor - Mircea Streinul .39 

Focul simbolic dela Craiova - Titus Mălai .41 

Hristos a înviat!.43 

însemnări fugare - Ion Banea .45 

Osana - restigneşte-l - Teofil Bălibanu .47 

învierea Domnului.49 

Temeiul adevărului şi al vieţii - "Vameşul" . 51 

Praznicul învierii - /. L .53 

învierea Domnului - George Gage .56 

învierea Domnului - Radu Botiş .59 

Prinderea, judecata şi Răstignirea Mântuitorului.60 

înmormântarea, învierea şi înălţarea lui lisus.61 

De Ziua învierii - Horia Sima .63 

Adevărata jertfă - Gabriel Bălănescu .65 

Paşte - Delia Lucaciu .67 

Paştile şi sufletul românesc - Mihail Bulacu .68 

învierea -Şerbana H. Târtea .72 

în aşteptarea învierii - Ion Valerian .80 

TRADIŢII Şl OBICEIURI 

Ouăle roşii -Simion FI. Marian .83 

Originea ouăleor roşii în folkiorul românesc -Arfur Gorovei .84 

Tradiţii în legătură cu ouăle de Paşti -Artur Gorovei .95 

Paştile în Maramurăş - Ion Berinde .103 



































iĂRBĂTORILe PAiCALe ÎN PRPfA NAŢIONALISTĂ 157 


PAŞTELE ÎN VERSURI 

Hristos a înviat! - Em. C. Măiereanu .107 

Rugă pentru înviere - Valehu Cârdu .107 

Seară de taină - Radu Gyr .108 

Azi ne rugăm - C. lonescu-Cristeşti .109 

Săptămâna Patimilor - Valeriu Cârdu .110 

Hristos a înviat! - Vasile Militaru .111 

Cu Domnul alături - George A. Petre .112 

înviere.113 

înviere - Petre Paulescu .114 

Rugăciune - Constantin Pârlea .115 

Christos a înviat! - Vasile Militaru .116 

Hristos a înviat! - Radu Botiş .117 

Isus-A. G. Delafântânele .117 

Wsus- Ion Molea . 118 

Denie - A/. Crevedia . 118 

CLASICE 

Armingenii - George Coşbuc . 121 

E sărbătoare - Octavian Goga .122 

Ziua învierii - George Coşbuc . 123 

Solul Golgotei - Mihail Codreanu .124 

Paşte trist - Dumitru Iov .124 

Corbul - George Coşbuc .125 

în grădina Ghetesmani - Vasile Voiculescu .126 

Cristos a înviat! - Alexandru Vlahuţâ .127 

Pe cruce - Vasile Voiculescu .129 

lisus prin grâu - Nichifor Crainic .129 

Răsună toaca - Octavian Goga .130 

Paştele - Vasile Alecsandri . 131 

Christos a înviat! - Vasile Alecsandri .131 

De Paşti - Tudor Arghezi .132 

Cristos a înviat! - Cincinat Pavelescu .132 

CEI ÎNLĂNŢUIŢI 

Hristos a înviat! - Andrei Ciurunga .135 

De Paşti - Virgil Mateiaş .136 

Vinerea Patimilor - Virgil Mateiaş .136 

Denie - Rodu Gyr. 138 

Noaptea învierii - Nichifor Crainic .138 

Răstignire -Andre/ Ciurunga .141 






































^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


158 


înviere -Zor/co Laţcu .142 

La crucea purtată! - Virgil Maxim . 142 

învierea - Nichifor Crainic .143 

Isus - Dumitru Bacu .144 


DIN EXIL 


Pascale - Ştefan Gh. Teodora .146 

Hristos a înviat -/4/exonc/r/no Isac .147 

Paşti - Vasile Posteuca .148 

Ora învierii - Nicolae Novac .149 

Pustiit - Alexandru Silistreanu . 150 

Rugă - Demetrius Leontieş .151 

Isus pe Golgota - Al. Silistreanu .152 

Răvaş de înviere - Leonida Lututovici .152 

Marea cea mare - Vasile Posteucă .154 

















iĂRBĂTORILe PAfCALe ÎN PR£fA NAŢIONALISTĂ 159 


SFÂRÂIT 


© Copyright 2018 
Toate drepturile rezervate 




^ ^ ^ NICOLAE NIŢĂ 


160 


X: ^ n ^ n n t:m n 


DE ACELAŞI AUTOR: 

♦ “Bibliografia operelor autorilor legionari”. Editura "Libertatea", Jacksonville, 
Florida, 1993. 

♦ “Publicaţii Legionare". Editura “Libertatea”, Jacksonville, Florida, 1993 / 2017. 

♦ “în cumpăna vremii" (scurte nuvele). Colecţia “Libertatea" Jacksonville, Florida, 

1994. 

♦ “VICTOR CORBUŢ - în pas cu noi”. Colecţia “Omul Nou" Hallandale, Florida, 1995. 

♦ “Crâmpeie de viaţă - în pădurea cu fiare sălbatice" (voi. 1 - 11). Editura 
“Libertatea” Jacksonville, Florida, 1995 - 1996. 

♦ “Martirii ne veghează din ceruri” (voi. 1). Editura “Libertatea" Jacksonville, 
Florida, 1997. Voi. 11 (în pregătire). 

♦ “Snop de vise" (versuri). Colecţia “Libertatea”, Jacksonville, Florida, 1997. 

♦ “Crăciun în Exil” - Mică antologie a celor mai frumoase versuri de Crăciun 
publicate în Exil. Colecţia “Libertatea”, Jacksonville, Florida, 2014. 

♦ “De ici, de colo...” - Antologie de versuri legionare (Voi. 1 - 11). Editura 
“Libertatea”, Jacksonville, Florida, 2018. 

♦ “Sărbătorile Crăciunului si Anului Nou Reflectate în Presa Naţionalistă" - 

Antologie în texte şi versuri. Editura “Libertatea”, Jacksonville, Florida, 2018. 

Ediţii îngrijite: 

♦ “Acuzat, martor, apărător în procesul vieţii mele” de Dumitru Banea. Colecţia 
“Omul Nou”, Miami Beach, Florida 1994. 

♦ “Rezistenţa în Munţii Braşovului" de Petre Baicu. Colecţia “Omul Nou”, 
Hallandale, Florida, 1994. 

♦ “Cărticică de cântece" (legionare). Editura “Libertatea”, Jacksonville, Florida, 

1995. 

♦ “Jurnal numai pentru mine" de Niţă Ghimbăşanu (1), caietele 1-2; în lucru, 
caietele 3-4. Colecţia “Libertatea”, Jacksonville, Florida, 1997. 

în curând: 

♦ "încrustări pe răboj..." (volum antologic), 2018. 


X ^ u X ^ n n xm n