I. Popescu-Malaiesti — Iudeii si Românii (1938)

4 
POPESCU-MALAEŞTI 


Preot- Profesor Universitar 


IUDEII şi ROMÂNII 


1 POPESCU-MĂLĂEȘTI 


Preot- Profesor Universitar 


IUDEII şi ROMÂNII 


Natura problemei iudaiceşti 
Ebrei, Israeliţi sau ludei ? 


Istoria Ebreilor 


Istoria ludeilor 


Credinfele Ebreilor 


Credinfele ludeilor 


Noi, Românii, ce să facem? 


BUCUREȘTI 3 
Tipografia „Carpați“, P. Bărbulescu, Strada Academiei No. 2 
—1938— 


IUDEII ŞI ROMÂNII ; 


| 
| 


Introducere. 

| ie ooupam de De când tin minte — cam 
| probiema imăsicească? İ de 50 de ani — in fara noastră 
s'a pus această problemă de mai multe ori cu o mai mare 
sau mai mică tărie, după cum erau de mari şi vijelioase 
interesele şi luptele politice; İ 

Zilele trecute s'a pus din nou, dar din pricina lipsei de 
tact şi temeinică chibzuire a produs turburare mare cu foarte 
mic folos. 

Prin faptul că, spre 
iubitori de neam, noua 
tice din figaşul personal şi intere: 
„ deschide orizonturi de viață nouă, 
o buie să fie pusă în rândul întâiu. 
Să ne ocupăm de ea fn li 


te KER 
ar ipan pp: de 
ata. La „saleyun popor foarte 
patriarhală. 
i uşor. 
deletniciri 


marea bucurie a adevăraţilor cetățeni 
Constituţie abate preocupările poli- 
sat pe care apucaseră şi 
problema iudaicească tre- 


“loc de aşezare | 
ta, pentru cet 


to A 
edin streinui şi-a găsit xepede 
să nu a fost mai mare ispi 

1 itornic, į 
x 000 | i fara: țară, dar 
cam din lume. jå 

pe: aceste locuri nu sè 
mă năvălire: din ce în ce mai mare a 
lor. Românul se credea norat de aşezarea lor. ş 


asemenea mi 


A 


Dar cu vremea situatiunea sa schimbat. Aşezarea 
streinilor şi cu deosebire a iudeilor a devenit o problemă, 
care dă de gândit. 

Problema iudaicească fiind scoasă la iveală numai în 
legătură cu luptele politice ni s'a părut că dacă ne-am rä- 
corit inima jelind în auzul tuturor că stăm rău şi suferim, 
sau dacă s'a luat o măsură vremelnic ar lua la o 
boală grea o doctorie, care te linişteşte pentru foarte scurt 
timp, dar nu te vindecă am făcut mare lucru. Dar după 
acest scurt timp vezi cu durere că boala a rămas în trup. 
Microbul ei n'a murit, ci trăeşte. Aceasta dovedeşte că nu 
s'a cunoscut boala, nu s'a cercetat mersul ei. 


Boalele trupeşti se vindecă in curs de ani de zile, dar boa- 
lele sociale se vindecă numai în curs de zeci sau sute de ani. 

İn tratarea acestor boale sociale se ivesc factori necu- 
noscuţi, şi chiar nebănuiţi, care pot schimba, în anumite 
puncte, tratamentul vindecării. 

De aceea problema aceasta trebue bine studiată şi 
calea de urmat pentru rezolvire bine stabilită pe temeiuri 
scoase din studierea trecutului şi mersului ei de desvoltare, 

Cele ce se vor: seri aci nu au pretenţia că dau desle- 
garea problemei iudaiceşti, Este numai o contribuție la des- 
legarea ei. Trecutul este luat mai mult în seamă, Un popor 
are rădăcini adânci, depărtate în istoria vieţii lui şi a lu- 
mii întregi. Şi din trecutul lui poţi lua învățături pentru 
prezent ca şi pentru viitor. 

EEA 


aaa ZI as ər Sub trei feţe ni se înfăţişează : Stă- 
or Erioinile ei. | Sonus pâni peste poporul rus. Stăpâni in 
lumea financiară a bancherilor şi în lumea comercială. 
Prigoniți din când în când în unele state. 
Toţi ludeii însă din toate statele, fără nici o scădere, 
Yuxunu socotiți ca o pacoste pe capul oamenilor. 
yə 4 Prin telul studiilor ce făceam, acum 40 de ani, în Uni- 
ou streine, mi se dădea prilej să cunosc Cine Ja- 
au Arabi, Perşi ca şi tineri din Ítoate neamurile din 
uropa — alături cu mulți Iudei. Toţi aceştia nu arătau 


nici un senti: R n z 5 
Gulu .. Sp Prietenie faţă de Iudei. Până şi la anh 


.. r mea mirare — am auzit vorbe de 
olana faţă de purtarea celor mai mulţi de acelaşi iir ei. 


əəə 


| 
| 
3 


Pe toţi, din toate neamurile, îi stăpânea un duh de vrăş- 
măşie impotriva Tudeilor, mărturisit sau nemărturisit, dar real, 
adevărat 

Nu este uimitor ca un popor vrednic de milă şi com- 
pătimire, ce rătăceşte în lume de atâtea veacuri, să fie vă- 
zut aşa de rău de toate neamurile lumii ? 
milă în inima nici unui neam din lume? Nu dă acest fapt 
de gândit ? 

Fiecare popor din lume are şi duşmani şi prieteni, 
Numai Iudeii sunt rău văzuţi de toți. 

Aceasta este realitatea în toată goliciunea ei. Despu- 
iată de straturile suprapuse ce o ascund, dar care fiind 
fără temelie şi putere se năruie, această realitate iese la iveală. 


Nu se mai găseşte 


Şi am mai luat seama un fapt: 

Pricina acestor sentimente generale o găseam cu toții atunci, 
innainte de războiul cel mare, in faptele ludeilor. 

Nu este faptă urită — dintr'un punct sau altul de ve- 
dere — spuneau toţi, in care să nu fie ameslecafi şi să nu 
lucreze activ şi Iudeii. 

Zilele ce trăim, noi cei de azi, dau dreptate părerilor 
noastre de atunci. Întărirea comunismului şi bolşevismului 
pustiitor pe care-l cunoaştem in vieata poporului rus, este 
lucrul aproape! exclusiv al ludeilor. Pe temeiul unor idei de 
neindeplinit se răspândesc în lumea întreagă idei de răs- 
vrătire şi inurdibire ucigütoare nu numai între popoare dife- 
rite, ca azi in China şi Japonia, dar chiar între fiii aceluiaşi 
neam, ca în Spania nenorocită şi pustiită de înşişi fii ei. 

De sigur, nu trebue să uităm că sunt şi Judei, care au 
avut şi au şi astăzi cu totul altă purtare. S'au lipit de neamul 
cu care au viețuit laolaltă făcându-se una cu nădejdile 


acelui neam. ə dəs 
Numărul lor este însă prea mic şi neînsemnat, faţă de 


numărul foarte mare al celorlalți. : 

Aceşti puţini au lăsat chiar averi — dacă „au avut — ca: 
să vie în ajutorul culturii sau progresului ţării în care ei zə 
trăit. Numele acestor Iudei a fost de-a-pururea cinstit de 
fiii neamului unde ei au trăit. 2 

Dar faptele rele ale celor multi au Hun cu fl 
numele şi faptele acestora. Şi cu osebire în vremil e pag Ə 
răutatea s'a întins aşa de mult în cât fiecare neam, văzâni 


ə kəs 


duhul de învrăjbire şi pustiire pe care poporul rătăcitor al 
Iudeilor il duce în tot locul şi în toată vremea, pune cu tot 
dinadinsul — mai mult ca ori când — problema iudaicească 
şi caută cu stăruință deslegarea ei, 
. 
.". 

Scrieri numeroase s'au dat la lumină, in diferite limbi, 
şi s'au propus deslegări deosebite după țară şi vreme. 

Şi în fara noastră sau scris multe asupra acestei 
probleme. 

Innainte de războiul european, în Universitățile streine, 
s'a scris mult şi s'au ţinut chiar multe cursuri universitare 
asupra acestei probleme, 

In toate aceste scrieri şi cursuri Sau arătat păreri 
temeinice işi sau propus deslegări serioase. 

2 Este curios că la nici un popor nu s'au strâns toate 
părerile la un loc şi nu Sau studiat mai bine şi pus în prac- 
tică una câte una, Pare că nici un neam pe lume nu a luat 
— Până astăzi — chestiunea în serios, 

: Convingerea mea este — întemeiată pe studii, călătorii 
şi 200 în lumea întreagă problema aceasta — dacă 
A (ua ut vreodată — nü se va putea deslega decât cu 

e "Er greutate şi poate peste multe veacuri. 
200 F faptul că multe din deslegärile propuse se 
757: pe i A Ereşite, mi se pare că se lasă la o parte 

— un fapt foarte însemnat, care deşi s'a scosde 
nenumărate ori la iveală, nu i s'a di t adi 
“ina at adevărata valoare, 
indeă stă în legătură cu credința în Dumnezeu, de care 
lumea se depărtează zi cu zi, 
„Acest fapt se va desprinde din 

"lui iudeu, 

Şi mai am o convin; 

sforțări ar face — nu va s 

nu-şi vor schimba vieața, 


istoria vieții neamu- 


T 


MARETA 


SE 


İ Natura problemei 


-—?— 


Ura neamurilor pământului împo- 
_——iuăaiceşti. İ triva iudeilor a avut urcări şi scă- 
deri, Câte odată ea se ridica cu furie împotriva lor ca valurile 
mării întărâtate de furtună. Altă dată scădea şi părea că sa 
liniştit totul şi ura a pierit. 

Dar era numai o închipuire; căci rămăseseră cărbuni de 
foc, care încă ardeau sub cenuşă, 

La isbucnirea prigoanelor contribuiau diferiţi factori. 
Dintre aceştia istoricii scot mai ales trei la iveală: Religia, 
caracterul etnic şi deprinderile vieţii lor de mii de ani. 

In accentuarea unuia sau altuia din aceşti factori mi 
se pare că se arată cea dintâiu greşali, Nu toţi aceşti fac- 
tori au rüscolit deopotrivă — odinioară ca şi astăzi — ura 


neamurilor, 

Este adevărat că Biserica romano-catolică a prigonit 
odinioară cu furie pe Iudei. Insă nu necontenit şi în tot 
locul, Şi din istorie se pare că prigoana pentru credința lor 
era numai un pretext, Adevăratul motiv era dorul de a lua 
pentru sine averile ludeilor. 

Nici deosebirea de credință, nici de rasă, nu erau cele 
mai tari temeiuri pentru prigoana lor. = 

Numai felul lor de a se purta in vieajă; îndrăzneala şi 
stăruința lor în afaceri băneşti şi negustoreşti; nepăsarea cu 
în vremurile când ţineau în mână 
1 — şi tes şi astăzi tot felul de 


care (eseau — cu osebire, 
conducerea unui popor sau altul es şi: 
încurcături în afaceri, ca şi în legăturile dintre popoare. 
Intr”un cuvânt „deprinderile vieţii lor“ erau şi sunt şi 
astăzi scânteia; care a aprins deapururea focul. 
Odată aprins, focul urii se hrănea şi se hrăneşte şi 
astăzi — în chip greşit — din ideile de religie şi deosebire 
de neam. ə A AR 
Problema iudaicească nu este însă nici de ordin religios, 
nici de rasă. Este o problemă de ordin social, care, ca sə 
problemele de felul acesta, are fire de panı n 
toate părţile şi ascunse în veacuri multe şi vechi, al căror 
început de formare nu-l poți prinde uşor. 
"sa ne coborim — cu mulţi ani în urmă — in trecut. 
i juta să întrezărim calea cea 


Poate aflăm ceva, care ne-ar aj i rim. « ză 
mai bună şi sigură pe care mergând să ne orientim în d 


legarea acestei grele probleme. 


-—.— 


Prin ideea de neam deosebit — să-i zicem de rasă, deşi 
mu tocmai exact — nu explicăm nimic. Ce este rasa? Nu 
e ceva fix, care să se fi arătat odată cu omul pe pământ. 
Nici ceva neschimbător. Deosebirile de rasă s'au arătat 
târziu, după ce un grup sau altul de oameni, vreme îndelun- 
gată, au trăit în aceleaşi condițiuni şi locuri geografice. Sub 
înrâurirea a numeroase deprinderi, care le-au fost cerute de 
loc şi vreme în cursul anilor, s'au format unele însușiri. 
Acestea au pătruns în obiceiuri şi cu vremea au format 
firea deosebitoare a unui grup de oameni. 

Moştenile din neam în neam, prin traiu laolaltă, au in- 
irat, în cursul veacurilor, în sânge şi au format caracteristica 
numai a acelora, care au avut acelaşi fel de vieaţă şi credință. 

s Când lumea începe să fie istoriceşte cunoscută, națiu- 
nile erau deosebite, rasele formate. 
ali . ən i cerinta caracteristicile diferi- 
ur m Aa tic socotite cu totul deo- 
7-—— 
specifice însă pier, pe 
5 de seamă, sub înrâurirea a nenumărați factori, 
ə E; şterg încetul cu încetul, Şi aceşti factori se formează 
pătă putere mare pe aceiaşi cale pe "au şi fe 
caracteristicile raselor, adică prin fel ld ee, 
ASE piete ţi c elulde traiu după vreme, 


multe x r RRN 
cum s'au je popoare când cauţi si prinzi şi să urmăreşti 


757100 a oamenilor, încât cercetă- 
est ər infA să poată prinde pe fiecare şi 


rede până astăzi, destul de 
osebit şi deosebeşte neamurile 


A înrâurire del, îsi alt á 
SEE msr. chjar 


ob RETETE 


—9— 
numiri se fauresc o mulțime de poveşti, care au drept țintă 
slăvirea neamului iudaicesc. Aşa de pildă, citeam zilele tre- 
cute in ziare că, deoarece în Sfânta Scriptură se vorbeşte de 
Adam, de Noe, s'ar susține de unii că aceştia ar fi proto- 
părinții neamului iudaicesc şi deci istoriea omenirii s'ar con- 
funda cu istoria Ebreilor din Biblie, 

| Nimic mai greşit. In Biblie se spune că Adam şi Noe 
au fost protopărinţii tuturor popoarelor din lume, 

Istoria Ebreilor, chiar dela începutul ei, nu este însă 
aceiaşi cu istoria omenirii. 

Dar punându-ne în cazul imposibil că ar fi aşa, aceasta 
nu poate fi un temciu de ingünfare pentru Iudeii de astăzi, 
pentrucă aceştia nu au dreptul să se numeascu Ebrei şi nici 
nu mai sunt de aceiaşi rasă şi aceiaşi relegie cu vechii Ebrei, 


fundamentale ale religiei Ebreilor. 


A. Sehifa istorică. 

Ca să se înţeleagă mai bine cele ce voiu susține mai 
departe şi să nu se repete multe idei privitoare atât la numele 
şi la neamul, cât şi la religia şi deprinderile vieţii Ebreilor, dau 
aici o scurtă schiţă istorică a neamului ebreesc din vremile 
scoasă nu atât din Biblie, cât din descoperi- 
pentru ca să ştim cine au fost 


cele mai vechi, 
rile arheologice din Orient, 
Ebreii şi care a fost viața lor !). 


in istortda Ebreilor gä- 
sim două taleturi de 


până pe la 1400 in. d, Christos. xu dok dintüiü 
braham, cam pe la 2300 (sau 2200) 
cu Hammurapi, vestitul rege 


ə... 
| Istoria Ebreilor, pe sourt, dela mia 3-a 


începe când se arală in istorie Aİ 
ianainte de Mantuitorul, in aceeaşi vreme 


babilonean. 5 i te al 
„lea neam din urmaşii lui Eber, care es 
Abraham este al 10-lea n RIA a, 


4-lea neam dela Sem, fiul lui Noe. Del m inapoi spre, Eber, 
iii t innaintaşii lui Abrahai 
adică spre începutul omenirii, cünd au Hn dəə ə 


+ Terakh sau Terah despre 
jile găsite acum decu- 
infata insulei Cipru). 
n Biblie, 
[Mamele Ebrei. | Ahraham este in Bibli 
„Ebreul” (Facerea, e, XIV). 

Până mai zilele trecute cerce 
,Ebreu” vine dela cuvântul ebraic „eber! 


toriei Orientului ziceau că nu- 
AE de dincolo, adicA cei 


mire; 


căci au pierdut caracterul rasei semite şi s'au abătut dela ideile | 


— 10 — 


Punânduii, în urmă, alături cu Iudeii de azi ne putem da 
mai bine seama de problema ce ne preocupă. 

3 Vieafa istorică a: neamului ebreesc este deosebită de a tu- 
turor celorlalte neamuri din lume. De şi neam mic, ale cărui 
începuturi dintâiu nu le cunoaştem, totuşi a avut în vechiul 
Orient o mare însemnătate. 


veniţi în Canaan de dincolo, de peste Eufrat. Astăzi însă sunt cerceta- 
tori, care cred că, este cu putință ca in vremi vechi, pe care istoria nu le 
cunoaşte, Abraham fiind unul din urmaşii lui Eber, să fi fost cunoscut 
sub numele de «Ebreul”, Dela el au fost numiţi şi urmaşii lui „Ebrei*. 
Este posibil, dar nu sigur, 

d Şi este posibil să tie aşa, pentrucă în inscripţiile dela Tell-ef-Amarna 
(Egipt) aflăm de un neam „Habiru*, care nu ar fi decat Ebreli şi, care 
în miea a 3-a şi a 2-a în. d. Christos a jucat un rol insemnat in Orient, 
prin Mesopotamia, Sirla şi Palestina. Nu este cu neputinţă ca Abraham 
și cu al lui să fi fost numai o parte din aceşti ,Habiru". İn unele puncte 
istorisa vieţii lor se cam confunda, De aci numele din Biblie dat lui Abra- 
ham de , Ebreul", 

Care este origlha Şİ cât de mare a tost acest trib nu ştim sigur. 

Urmărindu-l dela arătarea in istorie, allăm că şi Abraham a umblat 
cam prin aceleaşi locuri unde au fost şi Habirii. Prin Ur (Fac.c.11), prin 
Haran, adică Mesopotamia (Fac, e. 12), 

Din Ur şi Haran, Abraham a plecat curând. Sfânta Scriptură dă ca 
motiv al plecării porunca. dumnezeeasca, Noi oamenii insa căutăm mo- 

z tive omeneşti: Şi iată că le aflam, Abraham, spre deosebire de ceilalți, 

era monoteist; ci intr"unul singur. Şi era 


i lui sa 
cadă dela adevărata credința, pleacă i i 
ic ü Şi rataceşti y 
əl ə altare şi aducând fertfa ulu. 75: 
ş cișile acestea ale | i 
„m tii tie ee ăn sie de vapoare de care 
əmin Pala 2000 ind. Che., Elamifii su a 


tor şi peste Amurru sa malı sabun Babilonia au intins stăpânirea 


- Armata elamită fie sub conducerea 


de care ne vorbesc inscripțiile 
Elamifilor, ca şi ratacirile tri- 


şi inscripții se scut la iveală patru 
) Ca Abraham a Tost numit 


deşi el era inrudit de aproape cu 
Vezi Iosua 243); 3. Ca tribul lui, deşi 


bul lui aveau credinţa într'un ` 


ə 


Curios- şi neînțeles de noi oamenii, dar real, adevărat 
este faptul că în vremuri cu mult înnainte de ivirea creşti- 
nismului, acest neam a rătăcit din loc în loc prin toate tå- 
rile din soare răsare. 


destul de numeros, era mai paşnic, mai statornic pe căile păci! şi. ale 
credinții monoteiste; 4) Că pentru credința lui curată i s'a tacut fagü- 
duința că neamul lui se va inmulți și Dumnezeu il va binecuvânta 
(Fac. c. 12) 
De Habiri nu ştim că erau monoteişti. De asemenea nici de Aramei, 
Este însă posibil ca singur Abraham — ebreul — să fi păstrat credința 
monoteistă, Au nü se văd şi astăzi chiar frați, care se deosebesc mult 
unul de altul? Unul bun, credincios şi altul stricat, necredincios. Este po- 
sibil că pe vremea aceea erau incă mulți, care nu imbräțişaseră deplin 
politeismul. Erau numai pe cale spre: politeism. La această concluzie 
ajungem dacă cetim cele povestite in Biblie despre Laban — nepotul lui 
Nahor, rudă cu Abraham — la care acesta trimesese să ia soție pentru 
fiul său, Isaak. Laban locuia prin părțile ocupate de Aramei, dar pe cüt 
se pare, era tot închinător al lui Jahve. Dacă insă era moneteist tot aşa de 
curat şi credincios ca şi Abraham — nu putem şti. 
i| Pe langă numele de <Ebreu» găsim in Biblie şi 
numele de «israel», alt nume iubit astăzi de Iudei. 

Acest nume însă il aflăm numai dela lacob (Fac. 32:: sq.) încoace, 
cam de pe la 173017), Dincolo de lacob şi episodul biblic povestit (Fac. 
322) despre el nu putem merge decât prin presupuneri, Terenul istoric 
ne lipseşte. 

Am credința că toate faptele bil 
sunt legate de realităţi istorice, trăite. Descoperirea dumnezeiască este 
dată in istorie şi pururea în legătură cu istoria trăită a vieții oamenilor. 

Dumnezeu nu rupe pe om din lume. Ii luminează numai, cărările 
vieţii in legătură cu lumea şi orânda lui in lume, Deci şi numirea „Israel! 
trebue să aibă la temelia ei un fapt istoric real. De altfel chiar Sf. Scrip- 
tură ne dă temeiu pentru această credință, Adeseori se face deosebire 
între Ebrei şi Israeliţi (1 Sam. 133, 6: 1421). Din inscripţii nu cunoaştem 
această deosebire, Este cu putinţă să o aflam mai târziu prin alte des- 
coperiri arheologice, Astăzi însă putem face următoarele presupuneri: 
Au fost odinioară — când, nu ştim — triburi ce purtau numele de: ,//a- 
biru“ sau Ebrei şi altele de «Israel». Poate cü pe vremile acelea — sa 
de departate — tăceau parte din ramura arameică. Ca triburi aveau ins 
nume deosebite. Ceva asemănător intru câtva cu numirile: „Munteni 
„ Moldoveni", „Olteni“ la noi, deşi toți sunt Români. (Poate că de aceea 
şi intre limba aramaică şi ebraică sunt asemănări aşa de mari, încât par a 
fi “singură limbă). 

F 500001 “ə triburi inmultindu-se s'au despărțit şi îm- 


Numele Tsraeliti. 


ii ıl de altul, căci pământul 
=- prăştiat incoace şi incolo, depărtându-se multunul 
— “era larg şi liber. (Să nu se creada că episodul din Fac. 13 unde se po- 


ni os de Abraham şi Lot, nepotul lui, este 


ce povestite in Sfânta Seriptura , 


de simplu şi frumos Ata a 


ii 
| 


“x aa ri 


2719:— 


Impărțiţi, rasleti, cu îndeletniciri deosebite îi găsim in 
inscriptii amestecați şi pomenifi în vieata popoarelor cu di- 


ferite nume. 
Cercetând in deaproape vieafa lor de atunci ca să ne 


dăm seama de isvorul existentii şi rezistentii lor se poate 
uşor vedea că ceea ce i-a ținut să nu dispară în cursul atâtor 
veacuri, de şi rupti în bucățele printre celelalte neamuri, a 
fost numai credința religioasă şi anume credința intr”un singur 
Dumnezeu, sau monoteismul. 


scris ca să slăvească spiritul de pace al lui Abraham! Ca să nu se mai 
producă ceartă intre slujitorii lor, a zis către Lot: „Au nu este tot pä- 
mântul innaintea ta? Să ne despörtim1 De vrei tu la stânga, eu mă duc 
la dreapta, De vrei tu la dreapta, eu mă duc la stânga". Aici se înfaţi- 
„şează în chip simplu realitatea istorică a vremilor de atunci pe care noi 
cei de azi nu o mai putem înțelege. Cu atât mai uşor se putea face ase- 
lenea despörfiri innainte de Abraham), 

~ Aşa au ajuns triburile aramaice într'o parte, iar triburile ebraice in altă 
„parte şi în scurgerea anilor şi limba s'a diferențiat. Cu prilejul acestor 
 Tisipiri, unii din cei ce făceau parte din triburile numite /srae//fi vor ti 
„rămas in Mesopotamia, aproape de locurile unde locuia Laban — ara- 

meul — rudă de aproape cu Abraham (Fac, cap, 10). 
i un poen dın, ə 3 frica praata său Esau, 
i ü p! rietenit cu acele triburi vecine 
israelite, Când Laban a voit să-l păcălească (Fac, 28 sq), Tabu. afia 
Daen Israeliţi — frați — strângând asttel şi 


i alipit lui şi parte din tribul lui 
vite şi turme de oi, Israeliţii au crezut că 


dra 


ră 


— 13 — 


2 Este adevărat că din inscripții nu se poate şti dacă la 
toţi se va fi păstrat vechea credință monoteistă, dar suntem 
siguri că la un puternic trib — al lui Abraham şi urmaşilor 
lui — s'a păstrat. Ei au dus vestea acestei credinţe de ici 
colo, în tot Orientul. De când a avut:o şi cum a rămas numai 
el şi ai lui cu această credinţă, de geaba ne străduim să aflăm. 
> Ştiri mai sigure nu aflăm decât de pe la 2200 în. d. Christ Şi 
după aceste ştiri Abraham nu a putut avea această credință 
decât dela părinţii lui. Astă: 


în vremea noastră, stăpânită 


Prin aceasta şi triburile israelite erau măgulite că Iacob nu le dispre- 
tueşte şi le poartă chiar numele. 

Astfel dela Iacob — ebreul — incoace — Ebreii — au fost numiţi 
şi Israeliți. 
| Aşa cred — spre deosebire de critica protestantă — că se inca- 
_ drează şi se explică — în legătură cu datele istorice — numele acestui 
neam. 
: Nu trebue trecut ou vederea şi faptul cü episodul biblic, aşa cum: 
l-am arătat mai sus, se incadreazü nu numai în realităţile istorice ale 
mişcărilor de popoare din Orient, dar şi in ideologia religioasă ce se 
desprinde din Vechiul Testament. El ne arată că orice incepe omul tre- 
bue să inceapă cu voea Domnului şi cu rugăciune către EI. 

Ruga lui lacob — făcută cu căldură, inimă curată şi credinţă tare — 
„a fost auzită de Dumnezeu, care ține fagaduclile făcute, 


... 


f “Ebreii și Israelilit impreună au umblat càtäva vreme incoace şi in- 
= colo prin Orient. 
“xd In această vreme s'au făcut una şi aşa uniţi au venit în Egipt unde 


„ajungând în stare de robie au stat vreme lungă. 
“əy Tn această vreme lungă orice deosebire între triburile ebree şi israe- | 


zi 
„lite s'a pierdut şi an format un singur popor. 7 — 


isi i 
Acest neam ar fi, după părerea unor cercetători, o parte tot d 

„Habiru (Ebreti)". dar cu alt nume. Adică Habiru, Sa-Gaz sau Ebreii ar 

părţi din acelaşi popor. b 


— Pe aceşti Habiru sau Sa-Gaz îi allăm in miea 
ilonia de miazā-zf Yacünd slujbă de soldați 


va in, d. Chr. prim 
ai unei armate 


a 2-a in. d, Chr. fi găsim in slujba Hetillor. 
a o hətite sə vorbeşte — chiar în unele acte de stat — 
ir ci trebue să fi jucat un rol destul de 
al Hetiților. 2 


“2714 


de raționalismul exclusivist, istoricii critici, care nu "vad pe 
Dumnezeu în lume, nu admit acestea şi cred că mult mai 
târziu a apărut credința monoteistă ; iar cele ce ştim noi despre 
Abraham, fiindcă sunt povestite în Biblie, sunt născociri 
târzii. Totuşi realitatea o scot inscripţiile la iveală şi între 
aceste realităţi este şi credința monoteistă, ca şi istoriea nea- 
mului ebreesc. Ori câte concluzii am trage şi câte presupu- 
neri am face, adevărul nu se poate ascunde. . 

“Tot in miea a 2-a inscripţiile ne povestesc de faptele acestor Ha- 
biru in Sirla şi Palestina İn legătură sau alianță chiar cu diferiți principi, 


Putin mai târziu — cam pe la 1300 in, d. Chr. — auzim in Egipt 
vorbindu-se de un: popor strein numit: /«Pwry“, care sub Ramses İİ, Il 
şi IV-lea slujeau ca soldaţi simbriaşi ai unei armate streine. Literile 
acestea <pwry> mai toţi cercetătorii le cetesc „Habiru“. 


.". 

Deci Habiru, sau Ebrei, sau Sa-Gaz, sau Pwry după părerea celor 
mai mulţi cercetători sunt nume date aceluiaşi popor. 

Datele istorice ce se desprind din istorie despre aceste triburi int4- 
rest in adevăr părerea că ar fi unul şi acelaşi neam. 

Concluzia ce se desprinde de aci este că acei, care purtau numele 
de Ebrei erau mult mai mulţi decât acei, care rămăseseră în jurul lui 
Abraham, 

Biblia se ocupă însă numai de Abraham şi tribul lui pentrucă, în 
Vremea aceea, numai el păstra adevărata credință, 


2 eria 


dial də acum vieaţa acestui neam İn vremea dela liberarea 

ə ə i conducerea lui Moise, când unitatea credinfil a crista- 

Tocredjnța zə m tatea națională, pănă la aşezarea în Palestina ne putem 

0 ALL făcută lui Abraham a fost realitate, Tribul lui 

AER e Cu vrema şi alte ramuri răslețe i se alipise, in cursul 
ör prin Orient, ca şi in drumu) catre Canaan. 


D; șI 
Moge’ ə st aceasta unire, în cursul vremii, atunci putem infe- 
regii Elamiților. SI lupta din valea Sittim dintre tribul lui Abraham ṣi 


di 
b urun A urmă ina târziu trebue să recunoaştem că un trib aşa 
(inut şi multa əsi cel de sub conducerea lul Abraham, Isaak şi lacob, 
dtâsmeală în lup ii, ote, Bu putea da atâtea semne de curaj și in- 
ele), Nici nu bra (um De povesteşte Sİ. Scriptură (Fac, 17; Num.21 sd 
325 Num du, 16 aing Code gata In räsvrätire (Pac, 151 sqn 16, 17. 
ani prin pustie, È yə Pe Vremea lui Moise, când au: rătăcit 40 de 


De asemenea nü 2 
menea nu ne putem explica spaima ce produsese intre po” 


“urmări nebănuite, Acum se arată proprietatea mari 


eli” 


De şi împărţiţi în bucățele şi 


racteristica de rasă 


tăcind de colo colo, ca- 
semită nu s'a pierdut, Ei sălăşluiau numai 
printre cei de aceiaşi rasă. Vieata celor mai mulți dintre ei, 
in cursul acestor veacuri depărtate, era vieati nomadă de 
pazitori de vite mari şi mici, 

Dar să nu se creadă că erau nomazi săraci! Fi se 
strângeau în triburi mai mari, sub conducerea unui şef, care 
dispunea şi de avere şi de luptători la caz de primejdie, 


poarele din acele locuri pe unde treceau şi innaintau — cum reese şi 
din scrisorile dela Tell-EI-A marna, yi 

Nu mai puțin nu se poate înțelege curajul iscoudelor trimise de 
Moise şi Iosua (Num. 13; losua 2) să ispitească fara in care aveau să 
intre şi iscusinta cu care au dus lucrul la bun sfârşit decât dacă credem 
că în adevăr la oamenii paşnici şi plini de credinţă din vechiul trib al 
lui Abraham s'au alăturat, în cursul rătăcirii lor, de ici colo, resturi de 
triburi ebraice sau israelite (Habiru = Sa-Gaz = Pvvry) care rămăseseră 
în diferite localităţi şi care ca soldaţi simbriaşi ai altor popoare căpăta- 
seră şi iscusinţă şi indrasneala în lupte, 

Când vestea se dusese că, sub un conducător iscusit, o parte din 


~ neamul lor pleacă din Egipt, şi mai numeroşi vor fi fost acei din ai lor, 


care se alipeau la ei şi mergeau împreună spre Canaan. 

Această adunătură de oameni (Num. 11: cum ii numeşte Scriptura) 
de acelaş neam, care cutreeraseră tot Orientul şi veniseră in atingere cu 
toate celelalte neamuri ce mişunau In acele vremuri în tările din spre 
soare răsare au intrat in Palestina sub conducerea lui Moise şi apoi 
Tosua şi au luat în stăpânire tara ce fusese făgăduită odinioară strămo- 
şilor lor. 


Dela aşezarea in Pales- 
Tstorlea vieţii lor pe sourt de pe la | tina vicafa lor se schimbă 
1400 până in veaoul 6 in, d. Christos. | incetul cu încetul, 
ünü in veacul 6 in, d. Christos. | 


Cu osebire vremea aşa numită a /udecălorilor, cam dela 1400 până 
pe la 1100, poate fi socotită ca începutul schimbării vieții lor. İn acest 
timp au avut multe de suferit din partea popoarelor mürginağe, care-i 
loveau din când in când şi robeau când un trib, când altul. ` 

De altfel in acest timp s'a schimbat şi vieafa lor. Poporul nomad 
de odinioara, care a trăit din păstoritul vitelor cam de pe la 2200-1700, 
apoi rob în Egipt cam de pe la 1710—1480, şi iaräşi nomad EUT şi 
Iosua (cam de pe la 1480—1400) a ajuns acum prin stabilirea in Palesi ina 
la ufeald de agricultor. Nu numai felul pământului Palestini- pe viemos 
aceea plin de rod — dar şi vieața lor acum aşezată şi legătura — itzi 
de peste 3 veacuri — cu popoarele vecine au dus la schimbarea veci 


lor fel de vieaţă. pa 3 
T Sehimbaroa traiului a avut de urmare schimbarea ideilor entimon- 
telor, obiceiurilor şi atâtor alte deprinderi ce pat mici la arătare, Ca! 

e şi mică, care dau 


— 16 — 


Probabil că şi acei dintre ei pe care-i întâlnim sub nu- 
mele de „Habiru“ sau „Sa-Gaz“ sau "Pvvry. facind slujba 
de soldaţi simbriaşi ai unei armate sau alteia, în vreme de 
e se îndeletniceau şi cu paza vitelor. 5 
Cultura lor era — cum se deduce din cerce irile isto- 
rice — pe treapta vremii de atunci. Mai jos decât a popoa- 
relor mari şi puternice ce se luptau pentru stăpånirea Ori- 
entului, dar mai sus decât a unor robi sau a unor simpli 


linişti 


păstori rătăcitori, 
prilej de ceartă, apăsare şi ne: sum prin 1 
rele vecine infloreşte negustoria, deprinsă şi mai înnainte in 
dela vecinii lor, vestifii negustori ai Orientului — Canuaneti. 
Cu negüstorla au năpădit şi practice urite, ca inşelatoria, cântarul 
mb, căniătăria şi alte deprinderi rele pe care desigur le cunoscuseră 
ție în vremuri de robie, fie prin legături de prietenie sau vecinătate cu 
alte popoare. (De aceste deprinderi ne vorbesc proorocii de mai târziu. 
Şi dela ei se poate vedea că lemau desăvârși făcând mare progres in 
această direcţie), Negustoria, legăturile de tot felul cu popoarele din 
jutul lor au avut urmâri rele. Le-a slăbii unitatea najionaiă şi credința, 
care-i unea, Vecinii pricepeau acestea, îi atacau şi robeau. 
Peste 3 veacuri a ținut această vieaţă nesigură. Când un trib, când 
altul era robit, când de un neam, când de altul. 
x Credința lor monoteistă, ca şi unitatea lor națională, se slabise atât, 
-incât erau in primejdie chiar să le piardă. 
Arătarea unui bărbat ca Samue: — cu tărie in credința unui singur 
Dumnezeu şi vedere adâncă in vremile ce veneau — a dat un alt drum 


dreptate. Acum prin legăturile cu popoa- 
cursul anilor, 


a ocârmuirit lui Samuel, ca şi spiritul de imitare al 
i drum unei idei noi, acı de regalitate şi 

lor în viitor, căci pe temeiul ideii aceştia sa 
py ir 


te plină de lupte 


alestinei 


in spre Eufrat, Tari mare 
ului trebuiau să întâmpine 
DEET 4 


iea când clocoteau 
luptele de prin 


„vea incepe caderea şi prăbui F 
: Intiințat de David cu multă chibzuinţă, hotărire, curaj si jertfă, - 


uu 


Nu erau superiori celor din vremea 
credinţa într'un singur Dumnezeu. 

Această tărie în credinţa monoteistă i-a 
ham binecuvântare dela Dumnezeu. 


aceea decât prin 


adus lui Abra- 


Această binecuvântare, ca şi fi 


x duinta că neamul lui 
se, va înmulți, trebue scoasă la iveală, căci fă; 


ciy imi güduinfa aceasta 
sa împlinit cu prisosinti. Omul, care stă. la începutul nea- 
mului ebreesc este Abraham şi el a început vieata lui cu o 
binecuvântare. 


locuri, resturi de cultură astro-babiloneană, care ne tac să credem că prin 
acele locuri multe fapte s'au intamplatde care istoriça astăzi nu ştie nimic. 

Şi, de alta parte, dacă inscripțiile dela Tell-El-Amama din Egipt 
vorbesc de şefi de triburi din Palestina supuşi Faraonilor egipteni, nu ne 
indoim de faptul că din vremile cele mai vechi aceste locuri, veşnic măr 
de ceartă între marile puteri de atunci, au fost frământate cu mult sânge 
omenesc. 

Nu numai depărtarea, dar cu osebire cearta dintre acele 2 mari 
puteri au sprijinit indirect şi înlesnit intemeerea unui regat ebreu in 
aceste părţi ale Palestinii, 

Acest regat inflorind şi devenind tare — mai ales prin veacul 11— 
era firesc să fie punctul dorit de aceleaşi popoare puternice din Orient, 
care de mult voiau să pună stăpânire pe acele căi de comunicaţie ne- 
gustorească şi tot odată — cu osebire cei dela Eufrat — să ajungă la 
marea Mediterană, 

Mulțimea de negustori din caravanele venite din depărtări, numele 


lui David, regele poet din lerusalim plin de vitejie şi indrăsneală, vestea 


despre urmaşul lui, Solomon cel înțelept, dar şi luxos, inchinat spre vieaţă 
de plăceri pentru care îşi adusese în palat, dela curţile streine, multe 
prin: vestite, au fost pricini să se schimbe in rău şi aproape cu 
totul vieata acelui popor ce rătăcise zeci de ani în Orient sub câymuirea 
lui Abraham, Isaak, lacob, Moise, figuri de patriarhi din vremi de mult 


„trecute şi neapărat cu totul uitate, 


Urmarea in rău a acestei schimbări sta văzut îndată. A fost des- 


„părlirea regatului tn două: Regatul de miază-noapte — Israel, şi regatul 
„de miaza-zi — luda. r 4 


etură mare in vicata poporului ebreu, Cu 
a lui, ` 


Aceasta este a dona tăi 


inut de Solomon cu multă iscusință şi politică şireai u a putut ține 
piept pătrunderii nesimţite şi furişării pe nebăgate de seamă a ideilor, 
practicilor şi obiceiurilor streine ce destăcean încetul cu încetul firele de 


— vieaţă ale eredinfil lor, care nutrise, în curs de veacuri multe, şi tinuse 
strâns unite toate puterile de rezistență ale trupului lor naf/onal şi socat. 


De aceea, dela veacul al 10-lea innainte vieafa acestui neam—rupt 
- o necurmata sfârtecare de bucăţi rupte, de e/ fasişi şi 


imină, prin acele 


| Istorice și LA 
ilmi: CC al PER 


— 18 — 


Urmaşii lui Abraham, credincioşi păstrători ai cerinfelor 
unei asemenea binecuvântări, vreme cam de 12 veacuri au 
mers din bine spre mai bine. Cu conducători model de 
vieati, vrednici de cinste, pe care şi Biserica creştină îi 
pune între drepți au trecut prin valtoarea vremilor foarte 
sbuciumate de atunci. Şederea unora în robia Egiptului le-a 
deschis ochii. Sub energica cârmuire a lui Moise, diferitele 
ramuri rüslete s'au închegat întrun singur neam. Moise 
turnånd în vorbe scurte, dar limpezi, legi vechi şi noi, a înlă- 
turat deprinderi vechi din vremea de rütücire şi — luminat 

„de Duhul cel de sus — le-a înlesnit închegarea sufletească, 
ce le lipsea. Aşa au putut să se țină aproape 400 de ani în 
Palestina pe vremea zisă a Judecătorilor şi să nu piară îm- 
prüştiafi iarăşi printre neamuri, Şi acele legi şi acele deprin- 
deri din vremea de închegare i-a apărat de infiltrările streine, 
ce le primejduise într'o vreme şi naționalitatea şi. unitatea 
de credinţă. Pe acest fond sufletesc au clădit bărbaţi ca 
Samuel, David şi Solomon, A 2 
Era voința Domnului ca să nu piară credinţa cea ade- 
vărată într'un singur Dumnezeu. 
— Au trăit chiar vremi de slavă ca pe timpul lui David 
şi Solomon. 
ə ə omenească pe pământul mândriei că- 
e binecuvântării ia dus pe” drumul pieirii, 


din Insuşi irupul lor pe care le. aru i 
ncau chiar ei, fără milă şi gândire, 
orişicărui strein şi cu osebire orişicârui năvălitor iscusit şi imütasel, 


Dela veacul al 10-lea ini i 
randuiala ȘI Case iz oa sud sute de ani a stăpânit anarhia, neo- 


pi BR E EO vicata socială : luxul, destrăul. In. 
ə i n ə ani nedreptatea şi cruzimea in scaunele 


ita , Care era înlocuită cu făţăria iscu- 
sită şı inşelatoare, Practici şi obiceiuri foarte rele s'au NON m în 


lor. Pi 

ivi anca eta m. tătorii vieţii lor, din acele vremi, scot la 

totodată cum acestea i Hərə dı ulu” 

et ali cetul, vlaga viel 

aba AEE fi alta decât robirca lor de unul din acele po- 

mult doreau sa LL de vieaţă, de Asiro-Babiloneni, care de 

pustiită şi poporul dus pe nd ale Asiei Mici. Tara a fost 
Aşa s'a desfiinţat “ə 


anul.722.1n. di, hr, şi ap aynı de miaz4-noapie, regatul lui Israel, la 
în, d. Chr, regatul ii Co oae 200 de ani mai târziu — Intre 597 şi 555 


egatul de miaza-zi, r 
In patrie au ramas anadı ən 


k puţini — sub ocümuirea unui guvernator- 


— 19 — 


pe drumul blestemului, ce urmează pururea binecuvântărei 
nerespectate. 

Regatul cel tare—al lui David şi Solomon—prin veacul 
10 în. d. Christos s'a rupt în două, Acestea s'au certat şi 
s'au abătut şi mai mult dela cărările binecuvântării până 
ce au fost puşi în robie, sub stăpân. 

Din robie au scăpat abia prin veac. 6 în. d. Christo 
Dar nu s'au mai întors toţi, ci numai un mic „rest“ dintr'un 
singur trib, din tribul lui Iuda, din care au ieșit Iudeii de astăzi. 

De atunci înnainte nu se mai poate vorbi de Ebrei sau 
Israelifi, ci numai de Iudei’). 


Istoria Tudellor dola veao. 6 până | Restul asesta al tribu- 
la venirea Mântuitorului, İt ii ca a ella 


cat din robiea babilonică cam pe la 536 în. d. Chr. pe vre- 
mea lui Cir al Perşilor, deşi presupunem că era alcătuit din 
oamenii cei mai naționaliști şi mai credincioşi, totuşi nefiind 
aşa departe de vremile de anarhie şi destrăbălare de după 
despărțirea regatului în două, inrAuriti şi de vieata din ro- 
birea babilonică) — scurtă de altfel — dezamigiti de ceeace 
trăiau, acum întorşi in patrie foarte probabil că nu s'au 
arătat cu adevărat elemente alese cu simţire şi cugetare 
înnaltă, ci din potrivă, elemente stăpânite tocmai de vieaţă 
păgână în lăuntrul ei şi de obiceiurile pe care proorocii părin- 
tilor lor şi ai unora dintre ei chiar le dojeniseră şi le mus- 
traseră de multe ori cu cea mai mare asprime: 

Din acest rest al tribului lui Iuda, cu o asemenea moştenire 


părintească şi desamügili acum în toate nădejdile lor, a ieşit | 


poporul iudeu +). əə 

Aceasta este origina poporului care fără să mai aibă vieafă 
de stat, trăeşte şi astăzi împrăștiat printre popoarele lumii, 
dar ținut strâns unit numai de o idee rel 
de învățații lor, care le înfă 


işează greşit şi freculul şi viitorul. 
Gandindu-ne la acestea înțelegem de ce toate frămân- 

İn urmă, când au ucis pe acest gavernator, au țugit şi aceştia prin Egipt 

şi alte parti, 
Cu AA din urmă fapt s'a isprăvit viața poporului ə 
2) Vezi şi „Valoarea, Vechiului Testament“ de mine. pag 9. 


3) Cam 20U de ani cei din regatul Israel şi cam 52 ani cei din re- 


En iüdeul şovinist Kohler in scrierea lui 


4) Cum recunoaşte, chiar r 
00 der sistematischen Theologie des Judentums" (pag. 7), 


ligioasă. falsificata. İl 


— 20 — 


tările şi străduințele veacurilor dela întoarcerea din robie 
ŞI 
ale unor, bărbaţi ca Esdra şi Nehemia şi alţii până la îm- 
prăştierea în lume, de armata romană (la anul 70 după Chr.), 
nu au dat nici un rezultat 5). 
Imediat după robie acel mic „rest“ depărtat de credinţa 
şi simțul national al vechilor Ebrei, trăit în vremi de slă- 
bire a credinţii şi vieţii morale — ca în vremea de după 
desfacerea regatului în două — şi apoi în vreme de anarhie 
şi desmăț ca în vremile ce au urmat, pierduse din tăriea 
deprinderilor frumoase vechi şi slăbiseră cu totul temeliile 
„vieţii lor sufletești. 

Vieaja şi robia babilonică nu a fost prielnică reînvie- 

rii sufleteşti. 
J) Legăturile cu alte neamuri nu numai slăbiseră, dar dis- 
| truseseră toată acea veche inchegare sufletească, ce forma ca- 
i| racterul etnic al acelui neam. 

2 : "sunt scrierile proorocilor de după robie — 
i 7 E .. — care se plâng de starea sufletească şi 
b b . it TA când se întorseseră din robie. 
> RT 5 lupă robie, vieata acestui neam iudeu este 

Intâiu sub stăpânirea ă, i 
persană. A Pi 
când Alexandru cel Mare bate pe poi 5550 
ela 3231 ini e Apa 

dı la Breco-egipteană, sub Ptolomei. 

“ea pei Bur, când Antioh cel Mare scoate Pale- 
e la Bgipteni şi o încorporează la Siri. 
iudei Su, porează la Siria (vremea Se- 
eucizilor — veac. 2 in. d. Chr.), d 2 
riana. “ Chr.), durează stăpânirea greco- 
Pe la 167 sub Macabei — di 
a m zi al e matei — din neamul Hasmoneilor — 
ar Romanii sub P, i 
Terusalimul şi atunci a ic (ne la 63 d. Chr.) au curerit 
a început stăpânii 
Sub aceste stăpânită ipânirea romană. 
| | teristice ale rasei, cât şi Eu ri cu încetul, şi trăsurile carac- 
slabit pe nebagate dərya "Tedinfü şi viii lor religioase, s'au 
ea e Tı au pierit, 
əri estea s'au văzut limpede ir a, 
sreştinismuhi. Atunci un le in cel dintdin veac al 
a = al + iveală cât de mult sau de- 
en — cunoscutul oriti: protest 
protestant — caracterizează scurt 


itorşi din robie prin cı R 
alora ca iii is PAVIA: „Ga raci sau düs în 


—— 


e TRI, E 


, 
— 21 — 


părtat de căile dinnainte pe care au mers acei pe care greşit 
îi mai socoteau strămoşii lor. 

Intelegerea greşită tocmai a scrierilor lor vechi, a dat 
naştere la partide şi secte ce se certau între ele slăbind 
puterea credintii şi unitatea lor naţională. 

Intunecaţi la minte în înţelegerea scrierilor. lor vechi, 
orbi să nu vadă realitatea vieţii ce se desfăşura înnaintea 
lor, n'au priceput învăţătura Domnului şi au cerut Roma. 
nilor să osândească la moarte pe ciuce pe Mântuitorul 
luând ei insişi asupra lor blestemul faptei lor, blestemul osân- 
dirii nevinovăţiei Domnului. 

Nu Dumnezeu i-ă blestemat. El i-a iertat. Ei insişi au 
chemat blestemul faptei rele asupra lor. Şi blestemul acesta 
sună aşa: „Sângele lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri“ 


(Mateiu 2725). 
De atunci poartă asupra lor urmările acestui blestem. 


Cu această vreme începe cea dintâiu tăetură în vieata 
acestui neam şi cred că acesta este cu adevărat începutul 
vieţii neamului iudaicesc. 3) ti Fi 


[Indet qe astăzi. | inceputul vieţii neamului iudaicese de azi 
se face sub groaznic blestem. 

Cea dintâi faptă de seamă, după blestem, este risipirea 
lor de Romani la anul 70 d. Chr. printre toate popoa- 
rele lumii. 

De atunci au trăit în situaţii geografice diferite, în- 
rüuriti de obiceiuri deosebite, sorbind în sufletul lor, fără 
să vrea chiar, idei şi curente de idei felurite din vieața 
popoarele în mijlocul cărora trăiau. $ 

Traind astfel av lăsat moştenire urmaşilor alte deprin- 
deri, alte gândiri, alt fel de a fi, S'au depărtat cu totul de 
innaintaşii lor, de neamul strămoşilor lor cu care nu mai au 


pici o asemănare, trăsurile carac- 


ştergindu:se pentru vecie 
teristice ale rasei. semite, ə 

|U&netonrie:] Este adevărat că Iudeii, mai pătrunzător cu 
mintea, văzând cum li se schimbă neamul şi. 0 
Aminte de cele ce pățiseră fnnaintaşii lor, chiar ime 5 pă : 
robie, au căutat să pună piedici pierderilor Gar A a- 
zacteristice ale rasei şi obiceiurilor strămoşilor, cre: că 


— 22 — 


Sub stăpânirea ideii de separare de 
vede din cartea biblică 
s'au strâns, în toate ţările, 


aşa pot să se refacă. 
alte neamuri, idee, care, cum se 
Esther, işi croise drum statornic, 2 A țările, 
în grup închis căutând să facă ceea ce făcuseră înnaintaşii 
lor în Egipt, şi apoi mai târziu pe vremea lui Esdra, sau 
pe vremea Ptolomeilor, ca să se poată feri de inrâuriri 
streine. Voiau ca cel puțin în aceste „ghetouri“ să se în- 
| cerce refacerea lor. E 
Dar voea Domnului nu poate fi înfrântă. Pe nesimţite, 
în cursul atâtor veacuri — peste 20 la număr — amestecul 
cu alte popoare, înrâurirea puternică a elementelor fireşti, 
care contribue la cristalizarea şi formarea caracterului unei 
rase, fiind cu totul diferite de acelea unde se formase nea- 
| mul semit, an redus la nimic însemnătatea acelei despărțiri 
în grup închis şi au dat naștere la tipul de iudeu de astăzi, 
care este fundamental deosebit de Ebreul de odinioară. 
— Pe İüdei de azi nui putem pune alături cu nici un 
— alt popor din lume, Grecii de pildă— urmaşii vechilor Elini— 
ocupă locul strămoşilor lor. Vieaţa, pozitiunea geografică, 
literatura, toate sunt mai mult sau mai puţin în continuare. 
La ludei nu este aşa. La ei nu mai găsim: Nici vitejia 
1 triburilor ebree şi israelite (Habirii = Sagaz = Pvvry) cu- 
— noscuti soldaţi simbriaşi ai diferitelor popoare din vechiul 
Orient — sau a lui Ghedeon, Samson, din vremea Judecăto- 
rilor, sau a lui David, Ionathan, Abesalom din vremea re- 
„gatul ebreu, despre care ne pomeneşte Biblia. 
„Nici moral litatea şi tendinţa spre vieață curată ca la 
e care nii pune înnaite Vechiul Testament, ca la 
aham, Isaak, Iacob, Iosef şi alţii. Este adevărat că la 
în Biblie şi greşalele omeneşti, Dar 
mai sigură, pe deoparte că poves- 
pe de alta că Dumnezeu — lăsân- 
liberi — în chip netăgăduit pune in 
că omul singur, în faţa celor mai mici 
poate ține pe calea cea dreaptă. 
„Vieaţă în plină libertate să- 
ase obiceiuri, cum reese 
inta Scriptură. La Ebrei 


— 23 — 


crescătorii de vite mari şi mici, care au fost indeletnicirile 
de seamă ale vechilor Ebrei. 
Aci citim frumoasele comparafiuni 


şi figuri luate din 
natură şi vieata sătească pe care ei o trăiau. Sunt pline 
scrierile poetice, didactice şi protetice din V. Testament 
de asemenea figuri de stil, neîntrecute, ale căror frumuseți 
au fost scoase Ia lumină de vestifii scriitori şi poeţi creştini 
ai vremilor noastre. 


Nici cel mai mic simf de iubire a pământului unde s'a || 
născut şi a crescut, cum aveau cu prisosință Ebreii. Acest || 
simţ îl scoate la iveală V. Testament, atât în poruncile din 
Levitic 25», alături cu 19; sq. şi v. 23-25, unde se porun- 
ceşte să nu se vândă pământul şi altele, cât şi în cele din 
Deuteronom (22, sq. 241951). Şi mai ales frumoasele cuvinte 
ale lui Naboth, căruia regele Ahab voind să-i cumpere bu- 
cata de vie ce avea, el răspunde: „Să mă ferească Dumnezeu || 
sü instreinez moștenirea părinților mei“ (I Reg. 21). 

Luptele crâncene pe care Ebreii le-au avut cu duşmanii, 
ce voiau să le cotropească pământul, dovedesc puterea acelui 
sentiment de iubire a gliei patriei lui. 

Şi cu osebire, nu mai găsim la Iudeii de azi acea cre- 
dință în Dumnezeu, care, moştenită din vremile de mult 
uitate ale patriarhilor lor, a fost scoasă la lumină din nou 
de Moise, care a adunat, a închegat, a format, a apărat şi 
a ținut strâns laolaltă acel popor vechiu ebreu în cursul 
veacurilor de pribegie printre alte neamuri. 

Acele veacuri de pribegie dinnainte de robiea babilonică 
au avut rostul să sădească în mintea popoarelor pe unde ei 
rătăceau şi cu care veneau în atingere, ideea unui singur 
Dumnezeu desăvârşit, care a creat, tine, ocârmueşte şi con- 
duce omenirea din veac şi până în veac. 

Ebreii de atunci nu-și dedeau seama de rolul ce li se 
dăduse prin binecuvântarea cea de sus. De aceea au început 
să se ingimfe: Şi au fost aspru pedepsiți. Tot aşa Judeii de | 
azi nu-şi dau seama că zac sub blestemul cel de sus cerut de | 
ei să vină asupra propriului lor neam. 

Rătăcirea lor prin lume începe odată cu acel blestem. 
Felul de vicata sub blestem, în cursul acestor 2000 (două 
mii) de ani, a făcut din ei aceia ce sunt azi— în marea lor 


— 24 — 


majoritate, elementul disolvant, mărăcinele 77 care in- 
ţeapă şi răneşte pe oricine trece pe hani el. 

Firea lor stăpânită fireşte, de nevaia de a tr: i 
buit să ia alte obiceiuri şi să lase moştenire urmaşilor cu 
totul alte însuşiri decât acele care le aveau İnnaintaşii lor. 
Astfel au ajuns la un tip, care nu este al nici unei rase, cu 
atât mai puţin al celei semite. 

“Rităcind prin lume şi-au stors mintea şi au căutat să 
vadă care sunt cele mai sigure mijloace ca să poată trăi. 

La sate ar fi fost legaţi de pământ şi n'aveau oamenii 
nevoe de ei, De aceea s'au aşezat numai pe lângă orașe sau 
in oraşe. Ca să poată întemeea o familie sau să poată trăi, 
nu se gândeau mai întâiu cum să muncească, ca să-şi agoni- 
sească traiul, ci cum să aibă fiecare nevoe de ajutorul lor. 

S'au străduit să se arate iscusifi în legăturile cu oamenii. 
Toate îndeletnicirile vieţii lor, aşa cum ni-i arată istoriea, 
sunt să caute toate căile cum să se facă nu iubiţi, ci ca un 
element de care au toţi nevoe, Şi pentru acest scop nici o 
îndeletnicire nu era mai potrivită decât de negustor, mijlo- 
citor, înleznitor de lucruri trebuitoare vieţii. Pentru acestea 

> se străduiau să capete încrederea tuturor. Se sileau să ştie 
să linguşească, să rabde orice, făcând orice înleznire, orice 
„ajutor ca pe toţi mai pe urmă să-i folosească. Să fie negus- 

| tor îndrăzneţ, iscusit şi plin de stăpânire de sine, Toți oa- 
menii—de sus până jos—au nevoe de mărfuri, de diferite 
obiecte necesare vieţii. Deci toţi oamenii vor avea nevoe de 
ei. Temelia negustoriei este economia, strângerea de avere 


“də 
 miscatoare, cu un cuvânt „bancherul“, Voința neclinfita, 
ă, au fost tovarăşii 


şiretenia, de multe ori lipsa de conştiint: 
Si cârmuitorii paşilor lor în vieaţă, 


əə .... într'un asemenea aer spiritul Iudeului—strein în 
uş . t se dücea—se deslüta numai la critica şi rătăcirea 
Poporului În mijlocul căruia trăia. Luaţi la întâmplare o 
le poganița Și geti güsi batiocorite: credințele şi obicelu- 
: 5 Sİ trăiau, İn orice țară era, nu căuta. si 
877 7 „temelie agezăsii sau alcătuirii 
s | rece puter îi unde sălăşluia, ci numai cum să-şi mā- 
pi unea și inrăurirea asupra întregului popor. 
© DEUE Să vieafa ca şi munca dela, sat, nu erau po- 


ăi a tre- 


= 25 = 


trivite unor asemenea îndeletniciri. De aceea şi depărtarea 
şi aşezarea numai în oraşe. 

De ne uităm la ce pe petrece azi în Palestina, înţelegem 
îndată cât de puternice sunt asemenea deprinderi. Arabii 
muncesc pământul; iar ludeii sunt sau mari proprietari, fer. 
mieri, sau negustori. Muncitorii sunt numai rarităţi. 

Asemenea şi alte însuşiri desvoltându-se necurmat, în 
scurgerea a sute de ani, şi moştenindu-se din tată în fiu, 
au devenit a doua fire. Cum în vieaţă făcuseră proba că nu 
puteau să ajungă la situaţii şi să facă averi decât cu ase- 
menea însuşiri, Sau străduit să le desăvârşească prin obser- 
vări numeroase şi practică îndelungată, ajungând dela o 
generaţie la alta, la o aşa de mare desăvârşire, cum nu o 
poate avea nici un alt neam pe lume, căci nici un alt neam 
nu a avut şi nu va avea soarta acestui popor. 

Este dar lesne de înţeles de ce astăzi Iudeii sunt cei 
mai mari bancheri, adică înleznitori, mijlocitori de circula- 
rea banului, fără care nici un om nu poate trăi şi în acelaşi 
timp cei mai mari negustori, adică mijlocitori de mărfuri de 
tot telul. 2 

Este adevărat, căci adevărul trebue spus, cü prigoa- 
nele împotriva lor, fie ale conducătorilor popoarelor, fie ale 
Bisericii Romano-Catolice, au contribuit mult la impietrirea 
inimii lor şi la desvoltarea acelor însuşiri care au făcut din 
Tudeu acel tip de azi, cu totul deosebit. : 

De asemenea iarăşi, este un fapt adevărat că se gü- 
seşte printre ei un număr — de altfel destul de mie — de 
elemente bune, care se lipesc de neamul în care sălășluesc, 
cu tot sufletul şi cu toată dragostea, ajungând, să uite că 


au fost Iudei. R s 

Dar ca aceştia să nu uite că sunt Iudei e-a adus 
aminte pe deoparte curentul antisemit, pe dealta indürdlnici- 
rea neamului lor. ù 

Ivirea anlisemitismului este negreşit foarte 
Mi se pare chiar naturală, întrucât a fost soco. 
de apărare. Dar nu duce la scopul dorit, Eu c 
potrivă, împiedecă în mersul progresului poporu 
practică, əə 

Iudeii ni s'au arătat vraşmaşi din toate punetele de 


vedere: religios, politic, comercial ete: 


explicabilă. 
tit ca mijloc 
red că din 
İ, care-l 


—— 


Bogăția țării noastre i-a ispitit. 

De aceea când erau gonifi din alte părți năpădeau tara 
noastră, 

Acestea toate explică îngrijorarea noastră, dar nu an- 
tisemitismul aşa cum a fost pus in practică. 

Ca acțiune politică şi socială nu trebuia nici să se arate 
şi cu atât mai puțin să aibă vieață. Această acțiune a avut 
rezultat tocmai protivnic de ce a urmărit. A făcut bine 
Tudeilor şi rău poporului în mijlocul căruia trăiau Iudeii, 
căci a contribuit la desvoltarea şi desă şirea. însuşirilor 
trebuitoare fiecărui ludeu ca să poată trăi şi rüzbi in vieaţă. 
A făcut pe Iudei să-şi încordeze puterile, să-şi stoarcă 
mintea şi să se exerciteze în stăpânirea de sine ca să poată 
birui, 

Animalul flămând caută pradă. Dacă o găseşte îndată, 
săcâit, lovit, incol(it chiar, nu se dă bătut, ci se luptă cu 
înverșunare şi furie să păstreze ce a prins. Dar când vede 
prada şi toate încercările lui s'o aibă nu reuşesc, căci este 

l bine păzită, deşi Hămând, pleacă sa găsească în altă parte 
1 ə ə leneşi sau „sură cască“ 

Pta ia mi se pare cA am fost unii „gură cască“, 
i ST pa a „cu gura căscată după interese perso- 
$ sab Sau cuibărit la noi nu numai Iudeii, dar 
şi tot telul de streini, care sug bunul acestui pământ mănos, 
iar zi ne luptăm cu greutăţile vieţii. 
isə ə ə s'a făcut lucru negativ. Să se facă 

tiv. Să se facă „Românism“ sau „Naţionalism“, sau 
cum vreți să-i ziceţi. Dar nu uitându- tija fo. 
loase şi İtterese materal N DE necontenit la fo- 
„dâriixe,. pentra inna , personale, ci luptându-ne, cu în- 


aintarea şi intării i â 
acesta să devie cu ad; a şi intărirea elementului românesc, ca 


å 


Îşi un mare rău. Ea este LIA 
şi se nare rău. Ea este moştenire din cursul 
. .... . dispretul pentru acele elemente 
esc dragoste adevărată pentru neamul şi 


minte numai cum au fost de rău intam- 
publicate în „Univer- 
a seama de orbirea 


ə 


celor mulţi. Ari€ nu cerea altceva decât ca cei din neamul 
iudaicesc să fie corecfi, 
Dar să nu uităm că ludeii sunt un neam bolnav. 
După robie ei incep vieața lor istorică cu un blestem grozav. 
după 2000 de ani. 


stăzi cineva 
] 


Urmarea acestui blestem se vede şi asi 


Câţi nu vor râde cetind că se mai găseşte 
să creadă în binecuvântări şi blesteme dumnezeeşti ! 

Şi totuşi! Mă uit în istorie şi văd că toate popoarele 
cele mai tari şi mai mari ale lumii au pierit: 

Neamul ebreesc a trăit binecuvântat, cam vreo 2500 
de ani, cu o vreme destul de lungă de glorie şi slavă şi s'a 
slins pe măsură ce se depărta de cerințele acelei binecuvântări, 
cu care începuse vieafa lor istorică. 

Neamul iudaicesc, cu obiceiuri deosebite de cel ebreesc, 
cu însuşiri şi deprinderi rele, luate de aiurea în cursul vieţii 
lor rătăcitoare de peste 2000 de ani, umblă pribeag în toată 
lumea, peste tot pământul şi în orice vreme, Stăpân se soco- 
teşte, dar tot rob este. Puternic se crede, dar tot despretuit 
este şi rămâne. De ce? Câţi învățați nu s'au întrebat? N'au 
putut da răspunsuri întărite de realitatea vieții pentrucă n'au , 
vrut să creadă că Dumnezeu trăeşte in istoriea lumii şi istoriea ) 
vieții omeneşti are pe Dumnezeu la temelia ei. 

Au crezut poveşti născocite cele ce se spun in Sfânta 
Scriptură. Fie pentru ei poveşti. Noi vedem realitatea ce 
trăim şi credem că nu sunt poveşti, PE 

De 2000 de ani cu toate straduinfele tuturor nici o 
ridicare, nici o schimbare a vieții acestui neam. Citiţi istoriea 
popoarelor Europei! N'au fost vremi lungi când Iudeii au 
fost atot puternici? Imi aduc aminte că chiar prin veac. 8, 

9, 10 au fost primi miniştri, conducători de popoare: DE 

ce n'au fost? N”ar fi putut atunci să-şi aşeze un cuib undeva 

Au fost vremi când papalitatea atotputernică îi sprijinea: 

Puteau face orice. De ce n'au făcut? Au rămas ce sunt şi 
sasi EU $ ədu 

in 2000557 istorice reale şi nu se pot ha 

Neamul ebrcesc—mic şi nefusemnat —a scăpat .. 
numai după câteva veacuri chiar din robiea eş . 

Neamul iudaicese — tare, puternic se socotește în E 
ramurile de activitate omenească. Dar de 2400 de ani ri 
ceşte prin lumea toată — pribeag Şi hulit. 


= 28 — 


De ce ? Eu nu văd altă pricină decât în faptul că 


| este sub blestem de sus, 
i Cine crede că se va schimba soarta acestui neam face 
o mare greşală, 

Mi se pare foarte curios că nici un alt neam ca ei nu 
iau in ris chiar dragostea şi sprijinul ce le arătau şi li se 
arată şi azi de conducătorii statelor. Citiţi istoriea scrisă de 
iudeul Graetz şi vă veți convinge. 

De ce? Să am iertare dacă rămân la părerea ce mi-am 
făcut că credințele lor greşite le:au atras blestemul de sus, care 
le întunecă mintea şi nu mai pot judeca nici realitatea zilelor 
ce trăese, nici nu simt viitorul ce le stă înnainte. 

Nu cumva au început chiar de acum să se arate vre- 
mile împlinirii cuvintelor Domnului, Care le-a spus că vor 
zice odată: „Cădeţi munți peste noi şi dealuri acoperiți-ne?“ 


B. Credinfe religioase. 


Biserica ereştina 


un Cu osebire în zilele noastre sa făcut 


qü mult zgomot în jurul faptului că Biserica. 
creştină având la temelia învăţăturii ei scrierile vechilor 
Ebrei—adunate în Vechiul Testament—este tributară ludeilor. 
„Ura împotriva lor a avut ca urmare ura împotriva Ve- 
chiului Testament, adică împotriva celei dintâi părți a 
5 əşşi a Bisericii creştine micşorând prin aceasta 
ua a. iparolunlsa care trebue dată învăţăturii 
İn altă lucrare") am tra 

puncte de vedere. 
De data aceasta 


əl şi în legătură `; A 
chestiuni trehuese scoase la iveală, Si idee două 


m a ste | La temelia învățăturii Bisericii 
Iudeii au la temelia credinții 27: 75 
ir 0 
mea noastră, Este 4 temelie a credintü Tudeilor/ din vre- 


ST 
ə ə. Verbul „lamad“, 
“ə 


tat chestiunea aceasta din alte 


a învăţa, a instrui, Deci tal- 


f 


nea. 
mul evreesc era sub binecuvântare de sus; iar cel iudaicesc 


— 29 — 


in puncte însemnate de învățătura cuprinsă în Vechiul 
Testament care este o parte însemnată a învăţăturii Bise 
ricii creştine. 
Ideile religioase mai de seamă din talmud sunt luate 
din Vechiul Testament. 
Talmudul prin însă 


şi origina lui, aci arătată, dacă se 
scoate ce este în el din Vechiul Testament se vede îndată 
că rămâne "cu un cuprins fără nici o valoare, 

Tatmudul terusalimitean alcătuit pe la începutul veac. 5 d, Christos, 
având la temelie invafaturile şcoalelor din Tiberia, Cesarea şi Seforis. 
S'a păstrat puţin din el, 

Talmudul babilonean alcătuit pe temeiul învățăturilor şeoalelor din 
Nehardea, Pumbedita, Mahusa şi Sura, intre sfârşitul veac. 5 şi jumătatea 
întâia a veacului 6 d, Christos, 

Acesta fiind întreg este numit şi „talmudul nostru“ şi are mai mare 
vază decât cel ierusalimitean, 

Tulmudul are 2 părţi: Mişna şi Ghemara "), Textul lui este Mişna, 
iar Ghemara este ca explicare. 

Se compune din 6 despărțituri mari. Fiecare despărţitură are un 
număr de tratate (7—12). Fiecare tratat se imparte in capitole şi capito- 
lele în paragrate, ja 

Toate cele 6 despörfituri se tipăresc de obicein în 12 volume folio **). 

Limba este arameică, nu ebraică. 


İosizina talmuduni. | Ca să apreciem valoarea cuprinsului talmu- 
dului trebue să cunoaştem origina lui. 

Jato, pe scurt: 

Iudeii intorşi din robia babilonicü (v. 6 1. d; Chr) cãutau să Infe- 
leagă şi să aplice legea mosaică cuprinsă în V, Testament in toată stric- 
tötea lui, Aceasta era legea scrisă, h 

Dorința aceasta devenea şi mai puternică când uitându-se tm viena 
lor din urmă erdu siliți sa recunoască cele ce lise spuseseră 13: 
de prooroci lor, care Tüt"un glas le ziceau că nelmpiinirea KREMI Yai 
mozulue. era pricina tuturor nenorocirilor ce veniseră peste ei, Şi ace 

i au :3/0, ounoascăi 
lege veche, pe care 0 uitaseră, voiau s'o cunoască; A 

Dar in vremea robiei uitaserü şi limba batală, qtrlat, S1 legia 
mozaică fiind scrisă în ucenstă limbă, trebuia, sa le le explisalfa mitn 
cei veniti cu ei din Babilon erau şi Tnyafatf, care se CePM T re 
legea mözaidü şi cunoşteau limba veche. Aceştia erau pita peoi G 
slujeau Ja locaşurile de tachinare şi sunt numiți „Sofern“ R 
9) Mişni ca, Ghemara, dela ,gü- 


=) Mişna, dela «şanahs, a repetă, a expli 
mar", a complecta, a implini. 
*) Talmudul ierusalimitean nel 


sol Dela- „safar, a învăţa De unde „sofer, carte. (Vezi Isus Si- 


rach 38 z, Şİ 39 11). 


fiind întreg se tipăreşte în 1 sau in 4 


təbrizə dibə, 


— 30 — 


ludeul Hirsch, de şi vorbeşte de „sfântul talmud“ aşa cum 
este el acum, cu idei luate din Vechiul Testament, nu poate să 
nu spună că în el sunt multe idei şi învățături care nu au 
nici o valoare şi autoritate, Nu este nici codice, nici colecţie 
de legi. Sunt numai păreri ale gânditorilor diferitelor vremi 
adunate la un loc. 


adică acei, care puteau să-i înveţe carte, să citească şi explice legea scrisă. 


| Tegea orală. | par la legea mozaică, scrisă, nu se putea adăoga ni- 
imic. lar vicala şi telul, ca şi nevoile şi raporturile ei din acea vreme erau 
altele. In cursul vremii — din lipsă de oründuiri noi — se formaserä obi- 
ceiuri, care capatasera tărie mare şi nu mai puteau fi inlafurate. La for- 
marea multora din aceste obiceiuri contribuiseră şi legile diferitelor nea- 
muri cu care trăiseră laolaltă sau fuseseră supuşi. Ca sö) nu adaoge ni- 
mic la litera legii vechi, mozaice, sub puterea acelor obiceiuri, s'au dat 
prin viu graiu orânduiri noi. Acestea practicate multă vreme au devenit 
legi formând «datina orală» sau «obiceiul pământului», care era aşa de 
înrădăcinat, că nu se putea nici măcar schimba, necum înlătura. 


İlzstasotnİ Casă dea acestor daigne: și öründülrilər legate de ele pu- 
tere mare căutau să dovedească origina mozaică şi a acestor datine şi 
orânduiti, Această alirmafiune era un neadevăr. Ca să-l întărească se si- 
leau să arate că aceste noi orânduiri sunt în armonie cu cele ale legii 
mozalte, care şi ele se pot aplica şi Ja noile forme de vieață, Ca să do- 
Vedească aceasta se slujeau pururea de expiicări—aşa numitele „Midraş”. 

Unele din aceste explicări poate că sunt foarte vechi, chiar de prin 
veac, pa d. Chr, de pe vremea lui Esra, 

a acestea s'au adăogat in cursul vremii, cum Iudeii au trăit veacuri 
multe sub stăpânirea a diferite popoare, şi legile, obiceiurile, felul de vieaţă, 
cultura acestor popoare, care i-au inrâurit in deosebi ŞI de sigur că nu 
ăi n 007 de uu dar chiar in explicările şi aplică- 
trăiau în mijlocul teii ə 25 ip 


hissi 60 ambiția personală a cercetatorilor. să spună 
impestrifare de pareri ca si a CASĂ ce susţine ne putem inchipui ce 


au f i tatii lor, Tannanifli, Amoraili 
personale, cit + după gust, le incürcau cu păre 

— Feguli, farq ni Chiar şi anecdote, puse fără nigi 0 
diecăruia, ci numai după gustul şi inchipulrea 


Căror origină o urcau, 


— 3l — 


Goldschmit— traducătorul talmudului din limba arameică 
în cea germană-—ne spune că în el nu găsim „nici un sistem 
nici o metodă. Un vălmăşag de învățături şi îndrumări, zo 
verbe şi sentinţe, znoave şi pozne. Alături cu o idee 
foarte fină şi amănunţită scoasă dintr'o lege s'au altă regulă 
se află o fabulă, parabolă, sau o povestire închipuită. Alături 
cu o regulă de drept citim o murdărie, o obscenitate, Ali 


turi cu speculafiuni metafizice sunt explicări scolastice, 
Printre povestiri istorice sunt chestiuni astronomice, Toate 
puse cu furca. 


2, Toate legile tormulate pentru conducere in unele împrejurări noi 
şi asupra cărora majoritatea invafatılor se unesc; 

3. Toate orânduirile. invütatilor cu autoritate, formate în cursul 
veacurilor lungi şi a căror caracteristică principală este juristică, au luat 
numele de “//alacoth”, adica reguli — principii de drept — după care 
aveau să meargă în vieaţă (halach = a merge), 


Hagadoth.| Alături cu aceste principii de drept s'au format, tot in 
cursul vremii, şi oarecare norme in chestiuni care nu sunt cuprinse İn 
legi şi sunt in legătură numai cu evenimentele istorice sau cu chestiunile 
de ordin religios moral, Acestea dedeau prilej de gândire şi se faceau 
meditații asupra lor spunându-şi un învățat sau altul părerea, Acestea 
sunt ,Hagadoth", 


Caracterul lor. | Toate aceste legi şi norme, tie din „Halacha“, lie din 
„Hagada“ sau dat multă vreme din gură in gură. Nu au fost scrise, 

De aceea cetindu-le se cunoaşte imediat lipsa de sistematizare şi 
adâncite, Au un caracter mai mult şeolüresc in care /anfasfa, İnchipui- 
rea are un mare loc. 

Sunt numai speculafiuni şi refle: 
dobite de zborul fara frâu al imaginaf 


Vimeeputul lor. | Asemenea reflexii şi speculaliuni au început cam 
prin veac, İL i. d, Chr, adică după ce Iudeii vreme indelungată trăiseră 
sub noui legiuiri şi obiceiuri, ca şi sub diferiţi stăpâni, N 

Də sigur că la început un foarte mic numür de inväțați se ocupau 
cu inte i ul acesta, 

205 insă ca printre ele sā fie unele vechi. Chiar 
unele din obiceiuri şi practici sau chiar norme de vieaţă şi chiar inter- 
pretări de ale lor să tie Toarte vechi. 


| Sfarsitul 10r | Adică vremea când nu se mai tormulau asemenea re- 


exil este cam pe la Sfârşitul veacului 2 d Christos. 


ii şoolareşti ale invafafilor, impo- 
i lor. 


| Tāna au fost sorise, İ vreme lungă au tost date numai din gură in 


i farşitul veacului 2 d. Chr, 
gură, Au inceput să fie scrise numai de pẹ la si 
De i ca la început se scrieau numai parte din ele, lie de şco- 


lari, fie de dascăli, ca să slujească la invafat. 


xa 


Cum este cuprinsul aşa şi limba. Un amestec de dialecte 
fără nici un frâu”. 

In Mișna sunt idei protivnice puse una lângă alta; 
păreri singuratice fără temeiu şi fără nici o legătură nici cu 
legea mozaică, nici cu realitatea vieţii. Adesea povestiri 
inchipuite, caraghio Un amestec din care poți lua tot 
ce-ţi trece prin minte şi de unde pbţi scoate dovezi pentru 
orice nüzbü 

“—Ghemara este ca reproducerea stenogratică a discuti- 
unilor dintr'o sală de desbateri; puse fără nici o normă, 
fără nici un şir, fără nici o legătură. Astfel, de şi Ghemara 
este explicarea celor din Mişna, totuşi foarte rar se spune 
ce este bun şi vrednic de ținut din Mişna, Se găsesc chiar 
păreri protivnice puse una lângă alta. Şi nu rare ori şi 
barfiri eama creştinismului, 

Şi totuşi Goldschmit zice că ceea ce n'au putut face 
piramidele egiptene, legile draconice ale Spartanilor ca şi 


agil 
İadun: ea la un loc | a tuturor acestor învățături s'a făcut pe la 


sfârşitul veacului 2 şi inceputul celui de al 3-lea d, Chr, formând două 
colecţii: Mişna şi Ghemara, 


| müşna,İ Amândouă colecţiile („Halachoth* şi ,Hagadoth"). au fost adu- 
mate la un loc şi se numeşte «Mişna», După toate probabilitățile cea 
dintöiu adunare sau redactare a Mişnei s'a făcut pe la sfârşitul veac. 2 
şi inceputul veac. 3 după Christos. 


De atunci însă până in vremile noui a suterit multe şi nenumărate 
adaose, ,Mişna" este cea dintâi parte a talmudului. 
İK In Mişna erau, cum am văzut, legi, oründuiri, norme şi 
nenumürate explicări şi aplicari ale legilor vechi la împrejurările noui de 
vieata pe care o trăiseră ludeil în cursul veacurilor. 

Deosebirea de păreri asupra uneia şi aceldiaşi chestiuni; stilul de” 
ə de o parte prin dorința de a dovedi că „obiceiul“ sau 
qes le orale" se întemeiază pe «legea veche» mozaică, tără să tina seamă 
anda Sau nu; Hat pe de alta amestecul a nenumarate, explivări 

m ei isi unele chiar protivnice; adaosele unuia sau altuia, tăcute fără 
nici o s .... au făcut din Mişna un isvor de neinfelegeri. 
iscuţii aprinse s'au dus în urma ai i A 
dı supra felului cum frebuesc inf 
Aceste discutii au inceput indata du i 
pă redactarea Mişnei, adică pe 
da . o yati 2 şi au ținut pâna în veac, 5 d. Christon, Ay 
E fa RD, păreri s'au adunat la un loc şi au format 
a i „Oheinara", adică perfectio", desăvârşire, complectare: 
lana şi Ghemara 1a ün loc sunt talmudul. 


— 33 — 


digestele şi cetăţile întărite ale Romanilor pentre neamurile 
care le născoceau a făcut talmudul pentru Iudei. 

Numai talmudul a fost, care a păstrat un popor fără 
tulpină şi fără rădăcini în curs de mii de ani, cârmuin- 
du-l prin mijlocul tuturor trecătorilor cotite şi strimte ale 
vremurilor şi păstrându-l, până şi în vremurile de azi, în 
toată vioiciunea minţii şi a simțului naţional 5), 

Când au de conducător o asemenea carte te întrebi — 
ca şi Goldschmit— ce a ţinut şi ţine acest neam în fiinţă 
în cursul atâtor veacuri ? 


Puținele idei religioase de seamă în acest talmud şi care 
nu sunt decât acele cuprinse în legile mozaice şi câteva 
din scrierile proorocilor în cursul veacurilor—le-au păstrat. 
Dar şi pe acestea le-au infeles greşit şi înfățișat neamului 
lor aşa cum le conveneau şi cum li se păreau că le susțin 
mândria şi-i mângâe prin întărirea nădejdii în viitor, 

Aşa, ideea din Vechiul Testament înţeleasă greşit şi 
interesat—că sunt „popor ales“ le-a mângâiat ambifiça şi le-a 
afatat puterea de vicaţă. i 

Ideea vestită de proorocii V. Testament—de asemenea 
greşit şi interesat inteleas4—cA va ieşi din mijlocul lor Mesia 
cel aşteptat atunci de toate neamurile pământului, le-a 
întărit nădejdea in viitor şi i-a ofelit în nevoi. 


Nu mai puțin ideea că obiectul şi centrul credinței 
este Dumnezeu unic şi nevăzut, spiritual, care fine făgădu- 
elile fäcute—idee ce se desprinde deasemenea din V. Tes- 
tament—a fost pusă la temelia celorlalte şi le-a dat puterea 
de rezistență în mijlocul celor mai grele împrejurări. 

Este adevărat că aceste idei religioase se găsesc şi la 
temelia învățăturii creştine. 

Acei care nu le cunosc însă in de apoape şi le prind 
numai din ce citesc şi aud tot dela Iudei, cred că sunt 
dela ei şi deci ar fi vremea să desbrăcăm învăţătura creş- 
tini de ele şi s"o avem noi aşa cum este în N. Testament. 

Uită însă toţi că la temelia învățăturii creştine sunt ideile 
cuprinse în învățătura descoperită a vechilor Ebrei, nu a Iudeilor. 


8) Introducerea. la traducerea talmudului în limba germană, ediția 
din 1930, — 


— 34 — 


Biserica creştină in îvățătura ei 1 nimic şi nici un 
amestec cu învățătura talmudică a İudeilor. 
"giserica creștină nu poate lepăda scrierile Ca să înţelegem 
V. Testament târă să primejduiască mai bine acest 
intreaga ei învățătură. fapt să pierdem 
puţină vreme in cercetarea câtorva din ideile religioase 
care sunt la Ebrei şi sunt şi la temelia creştinismului pu- 
nöndu-le după aceea în faţa celor ce le găsim la Iudei. 

Un fapt nu trebue să uităm. Religiunea creştină nu 
este un sistem filosofic ieşit din studiu necurmat în odaia 
de lucru, nici nu este căzută din cer ca un meteor, Toate 
ideile ce ni se pun înnainte—în această religiune—s"au dat, 
s'au arătat, au fost trăite şi sau desvoltat in viața oamenilor. 

\ Fiind date pentru oameni trebuiau să fie trăite de oameni. 
Deci trebuia un popor în vieata căruia să se vadă trăirea 
lor. Nə 

Sfânta Scriptură ne spune că Ebreil au fost orânduiţi 
de Dumnezu in vieaţa cărora să se arate, să se desfăşoare 
şi desvolte acele idei innalte, care trebuia să fie la temelia 

vieţii lumii întregi. Cu Abraham —ebreul— se începe şcoala 
pentru răspândirea adevăratei credințe şi cunoaşterea ade- 
văratei vieţi, Pe vremea Mântuitorului se isprăveşte această 
şcoală. 

Vechiul Testament este cea dintâiu treaptă în care 

se oglindeşte irăirea acestor idei in vieata unor oameni. 
Alegerea unui neam trebuia să fie unul şi cel dintâiu 
dintre paşii din început prin care Dumnezeu a intrat İn 
istorie, în vieaţa lumii. Această alegere este o formă ome- 
| nească, corespunzătoare vremilor de atunci ca să facă pe 
toți să înțeleagă că între Dumnezeu şi lume, între Dumnezeu 
şi om, între credință şi vieaţă este strânsă legătură, Dum- 


loria nu este numai o inşirare de întâmplări din 

e puse unele lângă altele. Ele au o legătură, un rost» 

es, căci ele sunt paşii lui Dumnezeu pe pământ, PE 

T înțeles adânc şi drum omul çu mare greutate İl 
poate al, 

iind credinţă şi vieaţă în Dumnezeu nu SE 


— 35 — 


poate cunoaşte fără istoria vieții lumii, fără i 
înțeles adânc al drumului A în nări 00 

i Religiunea și istoria vieţii oamenilor sunt cele două 
părți nedespartite ale lumii. Religiunea este nedespărţită 
de istorie şi istoria vieţii lumii este factor puternic İn des- 
voltarea credinţei în Dumnezeu. 

Ideea de alegere a scos la iveală această legătură, Ea 
duce pe toţi cercetătorii la studiul filosofic al istoriei. Face 
parte din acest studiu. 

Ne întrebăm astăzi: De ce tocmai in uleafa acestui popor. 
să se facă. această trăire a ideilor religioase morale universale ? 

Mulţi au pus această întrebare şi au căutat s'o deslege. 

Curios este însă că în afară de acei, care au socotit 
istoria  Ebreilor ca o nascocire târzie a unor lăudăroşi, 
toate sforțările multor învățați şi istorici de seamă n'au 
ajuns la altă idee decât că „așa a voit Dumnezeu“. Noi vrem 
însă un temei omenesc. Şi de aceea unii caută o deslegare 
curat omenească şi întreabă: „De ce a voit Dumnezeu aşa?“ 

Nu găsea El alt neam pe lume, care să slujească drept 
loc de probă? Cu acest neam— cum se vede din parabola 
cu viea ce este în cap. 5 Isaia?) — a avut Domnul foarte 
mult de lucru, căci a fost un neam îndărătnic. 


9) 1. „Vreau să cânt, pentru prietenul meu, 
Cântarea iubitului meu pentru viea sa: 
O vie avea iubitul meu 
Pe un deal roditor 


2, Şi a desfundat-o şi a curăţit-o de pietre 
Şi a sădit-o cu viţe alese 
Şi a zidit turn în mijlocul ei 
Şi chiar tocitoare a săpat în ea 
Şi nadăjduia să facă struguri 
Şi a tăcut aguridă 


3. Şi acum locuitorii din Ierusalim 
Şi om din Iuda 
Judecaţi între mine 
Şi între via mea. 


4. Ce era să mai fac pentru via mea 


i eu nu am făcut? ET 
abu? când eu aveam nădejde să facă struguri 


„A tăcut aguridă? X 


— 36 — 


De altfel este drept că chiar după cele ce găsim in 
cartea sfântă voea Domnului de a alege acest popor nu se 

i şor de noi oamenii. 

0 situ însă că sunt încă alte multe fapte in 
care de-a-pururea vor rămâne neintelese de noi 
i nu le visează. 

are un răspuns ni-l poate da 
Acest fapt este că un singur 
trib, când se arată în istorie, avea credința într'un singur 
Dumnezeu şi idei deosebite şi înnalte despre El şi lucrul Lui în 
lume, Şi acela era tribul lui Abraham ebreul, 

Această realitate istorică întărind datele biblice a fost 
tăgăduită de mulți. Unii au mers aşa de departe, încât au 
intrebat dacă Abraham a existat, Aşa au mers din întrebări 
în întrebări formându-se o literatură foarte bogată, prin 
care însă nu s'a deslegat nimic, pe placul oamenilor, păre- 
rile lor rămânând toate presupureri şi deslegări subiective; 
care au pierit odată cu oamenii. 

Prin această alegere este adevărat că poporul ebreu 
avea o situatiune deosebită față de celelalte popoare. 

Cum vom vedea însă mai departe, chiar poporul ebreu 
de odinioară a pierdut situația lui în istoria religioasă a omenirii. 

Un fapt însă nu trebue pierdut din vedere şi anume: 


omenire, 

şi pe care gândirea nici 
Totuşi la această întreb: 

numai un fapt istoric, real, 


5, Şi acum vreau să vü spun 
Ceeace vreau să fat viei mele: 
Am să rup gardul ei 
Ca să devie loc de păscut. 
Dürüm zidul ei ca să fie calcată A 


6. Şi vreau să o pustiesc 
` Şi nu va mai fi tăiată 
Şi nu va mai fi hüracıta 
Şi se ridică spini şi ciulini 
Şi nourilor voin porunci 
Sa nu mai plouă peste ea, uz 
7, Căci via Domnului Sabaot 
Este casa lui Israel - 
Şi omul din luda 
= Sunt sädirea sa iubită, 
B Şi a nädäjauit spre judei 
„Şi inta vărsare i ... 
“Spre "ə ş 


1 4 


e“ Do AST a b 


si iata țipăt de durere». e 


əyə 


In acest fir vechiu al desvoltării religioase a omenirii 
poporul iudeu de astăzi nua avut și nu are nici un rol, nici 
o însemnătate. i 


Ce insemnează Faptul că nu s'a putut răspunde, după 
popor ales. | planul oamenilor, la întrebarea: „De ce 
Dumnezeu a ales neamul acesta!“ și penirucă în Vechiul 
Testament se spune că poporul Ebreu este un „popor ales“ 
a produs multă turburare. 

Dar din Sfânta Scriptură se vede că alegerea Ebreilor, 
prin Abraham, nu a fost făcută pentru folosinţa, fericirea 
şi ridicarea neamului lor, ci pentru menirea întreagă, Ei 
aveau să fie numai instrumentul prin care Dumnezeu se 
arată în omenire, brazda ce trebue curățată de multe burueni 
şi pietre, ca în ea să se poată sădi şi să poată crește şi 
desvolta adevărata credință intr"un Dumnezeu şi tot odată prin 
traiul oamenilor în carne şi oase să se probeze dacă sunt 
sau nu de ajuns legile religioase date. : 

Chiar la Ebrei ideea egoistă că alegerea s'a făcut numai 
pentru ei, a ieşit la iveală mult mai târziu, după ce au fost 
liberati din Egipt. De atunci Sa întărit, încet, încet îi 
mintea lor şi cu vremea au ajuns să creadă că au fost po- 
porul cel mai de seamă dintre toate neamurile pământului. 
De aceea i-a ales Dumnezeu tocmai pe ei, 

Această trufie i-a dus la mari greşeli. Aşa se credeau 
indrituiti, să facă orice greşala, orice faptă rea, căci 
Dumnezeu, „alegându-i din toate neamurile“, stă în mijlocul 
lor şi-i iubeşte mult şi deci le iartă toate greşalele. Au fost 
însă aspru mustrati de oămenii lor aleşi, de prooroci că 
au dat alt infeles alegerii Domnului. Proorocul Isaia eristali- 
zează această mustrare în cuvintele (din55:): „Gândurile Mele 
nu sunt gândurile voastre şi căile Mele nu sunt căile voastre“. 

Tar proorocul Amos vesteşte ce zice Domnul acelor 
care'şi închipue că dacă sunt poporul ales nici o nenoro- 
cire nu-i va ajunge, că: „Tofi păcătoşii din poporul Meu vor 
cădea prin sabie" (0). Proorocul, Micka, pentru caan. 
credință greşită le spune că: „Din pricina lor Sionul ua 
arat ca un câmp, Ierusalimul va Fi grămadă de ruine, dar Göl 
tele pe care stă femplul va fi innülfime acoperită cu püdure 3 

Şi aşa fi müstra toţi  seriitorii lor pentru sinda 
mila Domnului faţă de ei Le slujeşte ca motiv nu de indrep- 


| 


pa há T 


— 38 — 


tare, ci de îndrăzneală să stărue şi să înmulțească fărăde- 
j 


— mai este uu fapt, care trebue scos la iveală. Ale- 


gerea, în scriptura Vechiului Testament, are la ə 
"legümüni". Alegerea chiar este un legământ. Și kab egământ, 

f ca şi alegerea, nu este un contract între două părți cu aceeaşi 
voință şi cu aceleaşi drepturi. Acest fapt se poate cunoaşte 
şi din aceea că raportul dintre Ebrei şi Dumnezeu este 
pus alături cu acela dintre sot şi soție'!), sau dintre tată 
şi copii1!), Şi nu adeseaori poporul ebreu este numit pro- 

. prietatea sa "), Şi pe vremea aceea in spiritul şi legiuirile, 

| Orientului soția şi copiii erau proprietatea bărbatului. 

Nu aveau drepturile şi prețuirea de mai târziu şi cu atât 

7 mai puțin cea de azi. Afară de aceasta legământul acesta 

> în Vechiul Testament este una cu religiunea. La temelia 

E lü este numai voed Acelui care a ales, adică voea Domnului. 

“Nu stă în legătură nici cu voința şi nici cu vrednicia 
poporului ales, cum se vede din toată istoria vieții strămoşilor 
neamului ebreese, ca şi toată istoria vieţii neamului lor, 
aşa cum o găsim deserisă în Sfânta Scriptură şi întărită, 
prin descoperirile arheologice. 

Nicăeri (în V, Testament, Fac: 9y Dt. 30i sque sau 
în N. Testament, Rom. 10: sq», eto.) nu se poate pune la 
temelia lor decăt voea Domnului, cum recunosc, în clipele 
niştită, „chiar şi cercetătorii iudei de astăzi, 
umnezeu i-a ales numai „din propria Sa voință“). 

imposibil — am admite că şi vred- 
rá a avut vre-o însemnătate, acel 

, acea alegere s'a înlăturat de mult. 

intr'o alegere, ca şi întrun legimant, 

i cam din lume a avut o mare 

a acelor care fac legământul. 


em, Theologie des luden” 


1 ol înnaintea Domnului între ei şi Caşifi (Etiopieni) nu este. nici 


— 39 — 


nu pot fi temeiu pentru fapte ce nu intră în cadrul acelui 
legământ, acelei alegeri, 

De sigur că Ebreii se întemeiau pe ele când, văzând 
că le merg toate bine şi că Dumnezeu îi ajută, începuseră 
să se ingümfe şi să facă fapte nepotrivite alegerii şi legă- 
mântului. Mai ales pe vremea când aveau un regat bine 
văzut, ingimfarea lor creştea; din zi în zi; Dar. chiar regele 
lor David—poetul psalmist—le aduce aminte că: „nu cu 
sabia lor au luat tara în stăpânire, şi nu cu braţul lor au 
biruit, ci dreapta Domnului şi braţul Lui“ (Ps. 444). Când 
au văzut că toate le merg bine, starea lor sufletească se 
schimbase. Cu osebire pe timpurile de glorie ale micului 

„regat ebreu sub David şi mai ales sub înțeleptul şi, departe 
peste hotare, vestitul Solomon. Nu mai era voea şi puterea 
lui Dumnezeu dela care venea totul, ci strămoşii lor fuseseră 
aşa de isteti, tari şi înţelepţi, că au fost aleşi şi au ajuns aşa 
de sus, 

De aceea nu se mai simțeau legaţi de Dumnezeu ; iar 
îndatorirea ce aveau sâ-i fie recunoscători devenise o 
formalitate fără suflet. Astfel pierzând starea sufletească 
corespunzătoare demnităţii persoanei cu care—prin alegere— 
făcuseră legümantul distrugeau temelia acestui legământ, a 
acestei alegeri. 

Când Amos — şi ca el toţi proorocii — le zice: „Cău- 
fafi ce este bine, nu ce este rău, ca să irdifi, Atunci va 
fi Domnul Dumnezeul oşlirilor cu voi, cum voi zicefi (că este)“ 
(5 u), însemnează că ei se abătuseră dela condiţiile. legă- 


+ mântului făcut pe temeiul alegerii Domnului şi distruseseră 


temeliile şi ale legământului, şi ale alegerii. 
Aşa înțelegem de ce acelaşi prooroc le spune limpede 


o deosebire 14), ji = 
Nenumăratele fapte de ajutorare din partea Domnului, 


faţă de Ebrei, nu sunt decât dovada iubirii, fără margini a , 
Domnului faţă de lumea întreagă 18), r 
Omenirii întregi voeşte Domnul săi arate calea ade- 
vărată a vieții potrivită vremilor şi oamenilor. El orânduise ca 
= practica ideilor folositoare vieţii să se facă în vieața unui 
14) Amos 97, comp: şi 3: sq, comp. Micha 
15) Cum reese din proorocia lui Isaia şi a 


is, Be 
ți prooroci, 


.— 40 — 


singur popor, unde învăţătura Sa să fie trăită real şi în amă- 
nunt, ca toţi ceilalţi oameni să vadă, să judece şi apoi cre- 
zünd să urmeze această învăţătură. 
Neamul acesta deci nu avea dreptul să creadă că are 
x altă însemnătate decât aceea a brazdei de răsad la grădinar, 
care o îngrijește in deosebi ca să poată creşte sămânţa ce a 
pus şi apoi scbțând răsadul să-l ducă şi în altă parte. 
Pedagogii noştri din ziua de azi nu fac altfel. Ei dis- 
— cută, desbat, practică şi stabilesc ideile ce voesc să le răs- 
pândească în mulțime, întâiu în cercuri mici, restrânse. 
„Când au căpătat stabilitate de vieati în mintea aces- 
tora, atunci le dă la iveală în marea masă a poporului (vezi 
şi Isaia cap. 5). 
„Deci mu urednicia poporului ebreu sau insuşirile lui stau 
la temelia alegerii, ci numai voința Domnului. 
In legătură cu această trufe fără temeiu, İudeilor din 


qı) i 
ludeii stiruiau in ideea greșită a innaintaşilor 
că opor ales şi pot să facă 


şi de Iudeii din vremea 

ă alegerea s'a făcut nü- 
t însuşiri alese de inteli- 
se vede din faptul că din 
mă predicatori ai ade- 


— 41 — 


~ dimpotrivă, ca şi la Ebreii din nainte, voința indürüdnicd de 


a stărui în idei şi căi rele, ca şi pe vremea proorocilor. 
De altfel în vremea din urmă chiar învățații iudei de 
astăzi - cei obiectivi şi înţelepţi — recunosc că nicăeri în 
Sfânta Scriptură sau în alte scrieri religioase nu se arată supe- 
rioritatea din naştere a poporului ebreu. Dar lărgesc ideea 
trăgând concluzii favorabile lor. Ei zic că alegerea trebue 
socotită ca o povară. Ei au fost aleşi să fie preoți şi popor 
ales numai ca să slujească lui Dumnezeu. Chiar după învă. 
tatura talmudului pot fi aleşi şi cei religioşi şi morali dintre 
păgâni. Se îngâmtă însă spunând că numai ei au această 


„povară, adică îndatorirea să practice legea şi să facă şi pe 


celelalte neamuri s'o urmeze 1"). 

Deci alegerea era cerută de fiinţa religiunii ca un element 
esenţial al vieţii. 

Ea era însă neapărat — fintial chiar — legată de anu. 
mite condițiuni. 

Cine „ieşea sau trecea peste aceste condițiuni — mai 
mult ca într'o alegere oarecare — nu mai avea dreptul să 
se socotească ca părtaş în alegere. 

Poporul ebreu înnainte chiar de robie pierduse dreptul 
de popor ales. 

Din cartea lui lona se vede că Dumnezeu a lucrat ca 
un grădinar priceput. Când a văzut că din libertatea dată 
demnităţii omeneşti nasc rele ce primejduiesc răsadul a pă: 
răsit brazda şi a căutat alt pământ, Ebreii şi cu Iudeii au 
fost aruncaţi, şi luati păgânii. 


Aceste chestiuni limpezite putem înțelege că Biserica 


creştină nu poate lepăda scrierile vechilor Ebrei, din cauza 
şfinism. - 


legăturii ce este între ideile religioase ale Ebreilor şi cresti 

Vieata şi desvoltarea tuturor ideilor religioase din în- 
văţătura creştină se poate cunoaşte numai începând cu V. 
Testament. 

Potrivit ideii că religiunea este vicafi (p. 34 sq.) în 
V. Testament aproape toate învățăturile de credință şi vieață | 
sunt date de Dumnezeu sub formă de pilde de vieafă trăită de 
oameni în carne şi oase, cum nu se mai întâlneşte nicăeri în 
istorie. R 


16) Vezi «Die Lehre des ludentums nach den Quelepo» + 


42 — 


Foarte puţine au fost date sub formă de porunci, şi 

anume numai acelea a căror valoare şi adevăr puteau fi cu- 

” noscute chiar de cel mai simplu om, ca şi acelea, care fuse- 

seră de nenumărate ori şi din vremi depărtate probate şi 
practicate de oameni, cum sunt de pildă cele 10 porunci. 

Dar şi acestea numai mai târziu, după ce vreme înde- 

lungată fuseseră practicate, probate şi intrate in vieata de 

y toate zilele, ca să nu se uite au fost cristalizate în cuvinte 

scurte şi date sub formă de porunci. 

Şi totuşi, deşi practicate de mult şi repetate de multe 
ori, nu erau ascultate. De aceea, lucru unic in istoria vieții 
religioase a lumii, se iveau, din când in când, bărbați de 
seamă — numiți prooroci — cu idei religioase şi morale, de 
aceeaşi valoare şi pe aceeaşi treaptă de frumusețe ca şi cele 
din nainte, dar deosebit de alese şi înnalte faţă de vremea 
Sind .. ei. İn vieaţa lor se oglindeşte vicafa acestor 
idei religioase, 

Ei dojeneau necurmat neamul lor. pentru purtarea lui. 
„Câte odată erau aşa de aspri în mustrările lor, încât chiar 
se păreau vrăjmaşii neamului lor. 

„Multe din ideile religioase şi morale ale acestor. persona: 
lităţi nu se pricepeau atunci de popor, căci ele treceau pes- 
m veacuri, iar mintea neamului lor era "tintuitü în veac“. 
nun) cei împreună Veouitori cu ei erau numiţi „grei la 
| eg DACĂ nü am lua să cercetim decât ideile cele mai de 
"danı ea ideia de Dumnezeu, de închinare la El, de vieață 
məsələ s omului, ca şi de venirea unui Mesia — 
əə 752: SA în adevăr, in vieața 

. iși i ə | ntr'o brazdă de încercare, 


aşa cum ni se dau pilde fn V. Testament, 


— 43 — 


|1.1aeea ae Dumnezen. | La acest popor şi in a ea 
desvoltat ideea de Dumnezeu spirit, unic, personal, 
creator, ocârmuitor şi păstrător al vieți 
în general, ca şi a omului în special, 

„De asemenea s'a arătat tot în vicata lui ideea de bu- 
nătate, dreptate, milostivire, iubire nemărginită, de putere 
absolută, spiritualitate, ca însuşiri ale Dumnezeirii. 

Toate aceste idei şi însuşiri ale Dumneze , care rees 
din felul cum Dumnezeu se arată față de oamenii din V. 
Testament erau înfăţişate în pilde de vieață trăită omeneşte, 
adică întrun chip mult mai aproape de mintea omului şi 
deci mai convingător. 

Acei care le ascultau şi făceau voea Domnului erau 
oameni cu o vieață mai apropiată de felul nostru de a fi 
şi trăi, 

In vicata lor se oglindeau — deşi în mic şi mai slab — 
trăsăturile caracteristice atât ale abaterii dela căile desă- 
vârşirii în vieață, cât şi ale desăvârşirii depline care era 
voea Domnului şi care cerea şi fericirea omului. 

In Noul Testament toate aceste însuşiri ale Dumnezeirii 
trăese şi se întruchipează în Domnul nostru lisus Christos. 
Vieaţa lui este cea mai vorbitoare şi convingătoare pildă 
pentru noi. Când însă gândeşti ce a făcut şi cum a trăit 
El simţi îndată că te afli in fata unuia, care este mai mult 
decât om, mai pre sus de om, Şi atunci uitând că EI este 
Dumnezeu par'că te cuprinde întristarea gündindu-te că nu 
poți să te asemeni Lui în totul. ii 

Toţi oamenii din V. Testament însă, care sunt martorii 
lucrului lui Dumnezeu în lume şi înfăptuitorii învățăturilor 
şi poruncilor Lui, sunt oameni ca noi tofi. Ei ne arată cât 
de mult noi, oamenii în trup slab, ne putem apropia de 
vieafa, aducătoare de fericire pământească şi cerească, 

El nu sunt sfinfi, dar, cu toate greşalele lor omenești, 
sunt drepţi şi ne pot sluji ca drepfar al vieții noastre. Nu toți 
oamenii, se pot ridica la treapta sfintilor şi a celor aseme- 
nea cu ei, Toți însă ne putem ridica până la ideea de drep- 
tate ca să lim şi să trăim drepf ca drepții din V. Testament- 
Toți pot pune în practica vieții lor ideile ce se desprini 


ir iri i de iubirea de pace, bunătate, etc., 
in însuşirile dumnezeeşti de iul 400 


viu, 
il istorice a omenirii 


— 44 — 


ştienti de slăbiciunea noastră, nu ne putem uita decât cu 
sfală la vicata Domnului nostru lisus Christos şi a sfinți- 
lor Lui. t ə 

De aceea această parte a cărţii sfinte va rămâne puru- 
rea treaptă de vieaţă, de simţire şi apropiere către idealul 
tuturor către Domnul lisus Christos, prototipul adevăratu- 
lui fel de a trăi fericiţi pe lume. 

Acela era şi cel mai bun şi mai sigur drum să facă pe 
oamenii de atunci să înţeleagă şi să-şi lipească de sulletul 
lor ideea de Dumnezeu adevărat, care se deosebea cu totul 
de ideile ce se arătau la celelalte popoare din vremea aceea. 

Prin vieți trăite de oameni şi prin întâmplări din viea/a 
de toate zilele se putea prinde şi înțelege frumuseţea, valoa- 
rea şi puterea acelor idei, ce se desprindeau din însuşirile 
Dumnezeirii, 

Erau înfăţişate tuturor nu în teorie, ci practic, în vieața 
oamenilor ce trăiau cu ei şi ca ei. 

Numai începând să privim la faptele Dumnezeirii, din 
vremile copilăriei omenirii şi urcându-ne treptat pe scara 
vieţii lumii până la noi putem să înţelegem şi ființa dumne- 
zeiască şi lucrul lui Dumnezeu in lume. 

Şi putem prinde adevărul lor, realitatea fiinţii, lor, 
numai cercetând cum ni se înfăţişează ele în scrierile Ve- 
chiului Testament, Acolo Dumnezeu nu este înfăţişat ca un 
idol de material mort, ci o fiinţă vie, spirit ales, înnalt, de- 
săvârşit. Nu este un idol cu cerințe de vieafa josnică şi 
imorală, ci curățiea desăvârşită. a vieţii este porunca Lui 

aek mai de seamă. Din acestea se deduc ființa şi İucrul Lui 
n lume, 
A La lumina lor strălucesc cu putere razele Dumnezeirii 
ce pleacă din persoana Mântuitorului. 


De aceea aceste scrieri 
9 Scrieri vor rămâne de.a-pururea. poartă 
de intrare İn: taine manlı 


50005 le înţelegerii Fintii D irii, fn adân- 
curile ideilor cuprinse în Anı doə i 
2, Inchinare la Dumnezeu, 
Vieațà feriolta, Müntuire, 
eristalizate, in Vechiul Testa; 
Şİ Spirit înnalt, ales, care ni: 
ca spirit nu se 


Tot aşa şi alte idei ce preo- 
cupă spiritul omenese sunt 
ment, în legi pline de omenie 
ci ca formă şi cu atât mai puţin 
găsesc la nici unul din popoarele cele mai 


— 45 — 


vechi. Şi asemenea legi se cer şi azi, 
cu cele mai civilizate vremi. 

lată de pildă în Eşire 23:9; Lev, 19: se vorbeşte de 
respectarea bătrâneţii; Eşire 21 ;+, Lev, 20 sq, Dt. 27, de 
respectul părinţilor; Eşire 22 sq, Dt. 24, sq; 279, de 
apărarea văduvelor, orfanilor; Lev, 191, de simbria luară- 
torilor şi altele, 

Ele se pun înnaintea oamenilor tot aşa, ca şi celelalte, 
în pilde personificate in vieata acelora, care le-au trăit şi 
le-au încercat valoarea, ca şi puterea lor socială şi morală. 
Şi tot din această înfăţişare în practică se putea vedea nu 
numai origina lor, dar şi dacă înţelegerea lor era potrivită 
fiinţii lor, 

Şi totuşi! Deşi date prin pilde vii de vieaţă reală, 
erau prea puţin infelese, căci erau mai presus de ideile, 
obiceiurile şi practicile celorlalte popoare de atunci, cu care 
Ebreii veneau în atingere. De aceea chiar la ei multe din 
ele erau călcate în picioare şi nesocotite. Erau prea înnalte, 
prea morale şi spirituale, faţă de tot ce se afla asemănător 
la toate celelalte neamuri din vremea aceea. 

Formele lor de Netăgăduit că dacă cernem prin ideile 

înfăţişare. noastre de astăzi formele de înfăţişare de 
atunci ale acelor idei înnalte, multe ni se par simple, naive 
şi chiar păgâne. İ 

Dar pentru vremile de atunci nimic nu înțelegem cum 
trebue, dacă nu ţinem seamă de un fapt foarte elementar, 
dar de cea mai mare însemnătate. Şi anume: Dumnezeu făcând 
pe om l-a lăsat liber şi l-a crescut cum creşte tatăl pe copiii săi 
— dându-le toate potrivit vârstei şi puterii lor, de infelegere și 
deprinderilor lor, care numai cu vremea se schimbau, 

Adevărurile religioase de credință, cerinfele legate de 
vieata religioasă, socială, morală, în felul lor de lata 
sunt potrivite acestei puteri de înţelegere şi veacurilor de 
desvoli eniril, 

Br "satisi altfel înfăţişate, dar în ființa lor sunt 
aceleași şi rămân de-a-pururea aceleaşi. Nu sunt schimbă- 
toare, nici sehimbabile, „sed tempora quibus praesidet non 
pariter eunt“ 1), 

19) Augustin; Confessionum, 
numai vremurilor in fruntea cărora si 


căci se potrivesc. chiar 


Jib. II 7. Migne P. L. 32, 689. (Dar 
tau nu li se par aceleaşi); 


— 46 — 


Când biblicul Abraham — ebreul — se arată in istorie, 
“in urma lui erau mii de ani trăiţi în frământări de credință 
şi vieaţă, sub legi puse, cine ştie când, de Creator în făp- 
turile Lui, Care erau aceste credinţe şi ce fel de vieati era 
pe acele vremi, cu 2200 înnainte de Christos, nu putem 
spune sigur. Mergem numai pe dibuite. 

Astăzi unii cred că a fost întâiu credinţa într'un sin- 
gur Dumnezeu şi apoi credința în zei, Alţii din potrivă. 
A Cele din urmă concluzii ce se trag din studiile arheologice, 
= antropologice şi istorice ne fac să vedem că vremea nu este 
İb: "departe când se va stabili definitiv că a fost întâiu Mono- 
teismul și apoi Politeismul—aşa cum învaţă Biserica creştină. 
" Când toţi erau politeişti, singur neamul lui Abraham 
“a rămas monoteist. 
= İn acea vreme lungă de vieaţă trăită, omenirea căzuse 
în politeism şi luase obiceiuri felurite. Trăind vieaţă reală, 
în acest timp s'au înfipt în mintea oamenilor credinţe, obi- 
= eeiuri şi practice, ce se făcuseră una cu sufletul lor. 
Din acestea unele, ieşind din politeism, erau păgâne, 


intrun, singur Dumnezeu. 
ezeiască a lăsat să trăiască amân- 
inati de Dumnezeu ne-au transmis 


şi 
Boş 
Te z 


Aip ungă singură, încetul 
şi ce nu trebue să creadă 


— 47 — 


vieaţă trăite real, adică prin „exemple“, căci acestea 
Aşa a fost odinioară, aşa este şi astăzi, 

„Omul nu este numai trup, ci şi suflet, Nici o idee nu 
se lipeste de el deplin, dacă nu are legătură cu amândouă 
părţile din firea lui, 

Ideea de un singur Dumnezeu, 
om dacă el simte că această Fi 
de trupul, şi de sufletul lui. 

Ideea inchinării la acest Dumnezeu unic este legată de 
jertfă, dar şi de rugă — adică de omul întreg, prin trup 
(reprezentat prin jertfă) şi suflet (înfăţişat prin rugă), 

Ideea de vieaţă fericită şi mântuire o prinde omul dacă 
din ea nu lipseşte bunul material — care leagă pe om de 
pământ — şi nici bunul spiritual, sau multumirea sufletească 
— care-l leagă pe om de cer, de Dumnezeu- 

Toate aceste idei se desprind din învăţătura Vechiu- 
lui Testament. 

Noi astăzi, după atâtea sforțări mari tot in acelaşi fel 
simțim nevoia să adorăm pe Dumnezeu; ca ființă nevăzută, 
desăvârşită, ca idealul cel mai înnalt, singurul căruia înţele- 
gem să ne plecăm. Il adorăm în formă văzută, prin cult, şi 
în formă nevăzută, prin rugăciune, Rugăciunea, fructul cre- 
dinţei, este dovedită adevărată, prin faptele noastre. De geaba 
vei zice că eşti credincios, că te rogi, dacă faptele tale nu 
fac dovadă. 

Fericirea şi mântuirea tot aşa le înțelegem ca un bun 
material şi sufletesc. Sunt rari de tot acei, care găsesc feri- 
cirea numai în dobândirea bunului spiritual. Aceia sunt 
adevărații sfinți, care au trăit odinioară. Astăzi, mulțimea 
mare a oamenilor înțelege aceste două idei—fericire şi mân- 
tuire— numai prin dobândirea: bunurilor amândouă : trupeşti 
şi sufleteşti. ə 

In aceste idei toată lumea se uneşte. Deosebirea cea 

“mare şi neintelegerea este în armonizarea acestor bunuri. Ve- 
chiul Testament şi după el învățătura creştină socotese că 
numai armonizarea lor aduce adevărata. fericire şi mântuire. 
De aceea nu putem despărți Vechiul de Noul Testament R 
este absolută nevoie să cunoaştem amândouă aceste părti 
e Sfintei Scripturi. 


natrag”. 


duh nevăzut, se lipește de 
iință nevăzută poartă grijă şi 


— 48 — 


|_a: zăcea de Mesia: | Tdeca de un Mântuitor a frământat 
toată lumea din vremile cele mai vechi. Din toate cercetă- 
vile veehi şi noui se vede însă că această idee nu poate fi 
înţeleasă cum se cuvine, fără ideile din Sfânta Scriptură a 
Vechiului Testament. 3 

Invăţaţii de astăzi, scormonind istoria omenirii, abia 
în vremile noastre au dat de această idee chiar şi la po- 

„ poarele arice 2), 

Eu cred că dacă vreodată se vor cunoaşte din ins- 
cripţii în amănunţimi şi cu preciziune toate ideile şi nă- 
dejdile care au frământat sufletul tuturor popoarelor ome- 
mirii — din vremile cele mai depărtate — se va găsi nădej- 

d dea în venirea unui Mesia—Mântuitor—la toate neamurile 
lumii. Şi în adevăr, unii cercetători au găsit ideea unui Mån- 
tuitor la Babiloneni, la Egipteni, la Perşi, la Greci, la Ro- 
mani î), K 

O întrebare va rămâne, celor ce nu cred în spusele 
m Sfintei Scripturi, pururea nerezolvată : la care neam a apă- 
rut întâiu această idee, când şi care-i este origina ? 

Dar adevărată va rămâne — de-a-pururea — tot pă- 
rerea că această nădejde nu este decât răsunetul slab al 
făgăduinții făcute de Dumnezeu celor dintâiu oameni. Lor 


li sa spus că va veni — după vorba simbolică a Sfintei 
Scripturi —: 


E 


pa depărtării vremilor 2), răsune- 

a slăbit di i 

| a pierdut cu fot in ce în ce mai mult. Dar nu 
nii cercetători o găsesc la Sumeri prin mia a 4-a înnainte 


Tg cat 
| uu prin Babiloneni, a venit la 
ə b care q reformat acea învățătură veche 


5 ezi | Go Hasta f 3 

E i A, Jeremias:  BAOLeSIeiCh und Menschensohn-, 1937. 
Dennis Diea che Erlöser-Ervvarfung”, 1927- 
Vezi Fac, 3, 


= 49 — 


Alţii cred că face parte din acel ideal necuprins in totul 
de mintea omenească, care a fost şi este îndemn nobil şi sfânt 
spre desăvârşire, spre alte vremuri mult mai bune pe care 
cea mai ageră minte omenească nu le-a putut prinde în ade- 
văratele lor culori reale. 

Dar acel ideal este real, căci este în firea omenească. 
De aceea s'a putut întuneca, dar nu s'a pierdut. Cine mai 
poate scormoni azi vremile aşa de depărtate, care n'au lăsat 
urme sau dacă vor fi lăsat nu s'au găsit încă? 

Ce este de luat în seamă nu sunt însă formele din 
afară ce a îmbrăcat această idee la diferite popoare, ci 
existența ei din vremile cele mai depărtate, 

Ideea venirii lui Mesia era la toate neamurile, Când, 

„cum va veni, cu amănuntul nu se putea spune. Siguranţa 
întărea nădejdea şi nădejdea da îndemn la răbdare, la stă- 
ruină. 

Fapt real, istoric, este iarăşi că această nădejde sa, 
păstrat în toată curatiea şi puterea ei numai în S£ Scrip- 
tură a V. Testament, la oameni hotariti de Dumnezeu pen- 
tru aceasta, 

. Vremea când va veni cel aşteptat este vremea de decă- 
dere religioasă şi morală a vieții popoarelor, când pe sufle- 
tul tuturor va apăsa ca o greutate mare, vieata destrăbă- 
lată şi desmăţată pe care toţi simțeau că nu o mai pot 
îndura. art 

Timpul lui Mesia are, în Sf. Scriptură, ca o caracteristică 
bine definită, întipărirea în mintea oamenilor, ca şi punerea 
în practică in vieafa de toate zilele, a celor mai înnalte, 
frumoase şi alese idei religioase şi morale "“) — aşa cum le 
găsim în Noul Testament. Ri 

Vechii cuceritori ai Orientului visau vremea venirii 
lui Mesia ca începutul unei epoci de aur prin întemeierea 
unui puternic imperiu pământesc. 

21) Nici vremea venirii lui Mesia, ca şi domnia acelor idei alese 

| — care sunt legile impüriului ce El întemeiază — nu sunt 111777 
rur de desvoltare naturală a Omenirii pe scara progresului, Suni 


Domnului, care a voit să abată lumea de pe făgaşul pieirii şi să dunun 
" peste toţi acele idei, care corespund şi fiintii Lui dumnezeeşti, dar şi fe- 


- Ficirii omului. Pana astăzi, deşi s'au făcut paşi mari spre progres, acele 


idei de credință şi o/eafd aleasă aduse de lisus Christos — adevăratul 


Mesia — nu au fost întrecute, 
Z 


= 50 — 


Dar adevăratul Mesia este vestit ca un prinţ al pă. 
cii 5), Nu pe putere armată, prin sabie de otel, vrăjitorie 
sau alte căi, ci prin sabia cuvântului, prin înnoirea lăun- 
trică a minţii omului şi curăţiea vieţii omeneşti întemeiază 
El imperiul Său. i BAs 

Tăria Lui este înnoirea spirituală, nu sabia ucigătoare 
şi focul mistuitor al bunurilor pământeşti ale vrüşmaşilor. 

Aceste idei caracteristice vremii venirii lui Mesia şi 
persoanei Lui le găsim în toată istoria vieţii politice, ca şi 
religioase a vechilor Ebrei. Se pot urmări până la robiea 
babilonică şi la câţiva prooroci chiar după robie). 

Tudeii — cu osebire cei din zilele noastre — din nefe- 
- ricire şi pentru ei şi pentru celelalte neamuri ale pămân- 
tului — în talmudul lor — au lăsat cu totul pe a dona 
linie toate ideile religioase însemnate. 

Acei care mai cred in Dumnezeu L-au iudaizat zicând că 
numai ei au adevărata credinţă şi ei sunt poporul ales să 
„stăpânească lume; 

Ideile de fericire şi mântuire sunt îngropate în preocu- 
pări de ordin curat material. Privindu-le trecutul ne expli- 
cüm acestea. Dela întoarcerea din robie şi cu osebire İn 
timpul celei dintâiu ere creştine, preocupările lor nu puteau 

fi altele. Toată strüduinta lor era îndreptată spre traiul 


„ zilnic cüznindu-se să împace legile vechi cu legile popoarelor 


„în mijlocul cărora trăiau. i 
Ă iti r s 4 himbat şi adevăratul inte- 
i „cât şi al persoanei Lui. Au 
az rege pământesc, care să-i scoată din 


mesianice un caracter 


bi 
ale 
af sis 


„strein. 


reilor. 


se poate uşor înţelege 
m ə de mult ideile 


 platindu-şi gre 


idice deasupra tuturor po- 


a: taină, Zbuciumul acesta şi-a găsit urmarea în ideea. despre 


lui, care a venit cu gând de folos personal. S'a dp s. 


—51— 


menilor şi in lumea păgână — atât a filosofilor şi cărtura- 
rilor, cât şi a masei poporului — dădea tărie şi aripi ideii 
mesianice a vechilor Ebrei. De aceea mulţi din învățații lor 
rămăseseră credincioşi ideii mesianice predicate de proorocii 
Vechiului Testament, 

ldesa aceea era însă îmbrăcată în abstract, Vieaţa 
reală a ludeilor era mai puternică decât ideile. abstracte. 
Gemeau sub jug strein, Deci urmarea era firească, Libera. 
rea din robie era dorul ce-i ardea. Aceasta se vede cu ose- 
bire din literatura apocrifă. Selipirile de libertate şi glorie 
ca: cele din vremea Maccabeilor: vremile Hasmoncilor *) şi 
in special vremea lui Alexandru laneus, au făcut ca ideia 
mesianică să iasă la iveală şi să fie din ce în ce mai mult 
colorată politic. Şi mulţi învăţaţi de ai lor scoteau la iveală 
partea politică a venirii, puterii şi activității lui Mesia. 

Dar urtciunile săvârşite de acei pe care ei îi credeau 
că vor întemeia împărăţia lui Mesia desamăgindu-i cu totul 
şi mai ales zdrobirea puterii lor de imperiul roman i-a silit 
să recunoască greşala şi să-şi indrepte gândul tot spre viitorul 
depărtat, 

Sectele iudaice — Fariseii, Saduckeii — care se certau 
între ele produceau frământare şi împerechere între ei. 

İnvdfafil lor in fata unor asemenea desamăgiri se ocu- 
pau puţin de tot de făgăduelile făcute Ebreilor. Nu le mai 
găseau interesante. Dar ca să-şi păstreze ei autoritatea sco- 
teau la iveală numai ideea că dacă vor fi credincioşi li se va 
descoperi viitorul şi unul dinire ei le va arăta că Dumnezeu 
îi întrebuinţează pe ei pe toţi ca instrumentele Sale. se 

Preocupările luând acest drum ideea de Mesia ca nă- | 
dejde de viitor nu mai avea mare valoare. — — — 

Dar la venirea Mântuitorului, cele două idei mesianice 
se ciocniseră. Unii l-au recunoscut ca Mesia şi s'au ereşti- 
nat, Alţii nerecunoscându-L nu se puteau ub tea 
că totul s'a sfârşit şi viitorul nu le mai ascunde nici o 


doi Mesia: ə 5 E 
‘Unul, fiul lui Iosef, din neamul lui David, dar nu fiul 


27) Vezi în urmă pag. 20. 


əyağa í — 53 — 
scara progresului până ce amazifi de închipuire au alunecat 
pe alte căi şi s'au prăbuşit sub povara prea mare a pro- 
priilor lor greşeli, 

Iudeii, un mic rest degenerat al unei mici părți din acel 
vechiu popor, nu numai că m'au indreptat greşalele innain- 
taşilor, dar s'au lăsat amăgiţi de credințe, dorințe şi nădejdi 
închipuite şi falsificări vadite ale ideilor din scrierile vre- 
milor îndepărtate şi nepricepute de ei. 

Amăgirea le-a adus blestemul lor propriu, care-i urmăre- 
şte necurmat, 

De 2000 de ani sub blestemul lor propriu rătăcesc prin 
lumea toată, ajungând la situaţia desperată de astăzi când 
goniti de peste tot şi neprimifi nicăeri, de nici un popor, 
nu le rămâne decât să-şi aducă aminte de proorocia Mån- 
tuitorului că vor veni vremi când vor cere să cadă munţii 
peste ei şi apele să-i înghită, căci n'au unde se duce, 

Aceşti ani de pribegie — peste 2000 — le-a întărit 
însă firea, le-a schimbat rasa, le-a întipărit în suflet obiceiuri 
şi practice vechi, probate în cursul veacurilor, Acestea îi 
fac superiori în anumite îndeletniciri şi-i pun în stare să-şi 
câştige existenţa şi să-şi facă culcuş în toate colțurile pă; 
mântului, 

Ce suntem noi Românii față de un asemenea neam? 
Un popor tânăr, blajin, fiindcă a fost aşezat pe un pământ 
binecuvântat de Dumnezeu cu mari bogății. 

Vremile trecute când numeroase horde barbare au 
trecut peste aceste meleaguri, când popoare tari ne-au stă- 
pănit şi ne-au dat pe mâna speculanţilor şi jetuitorilor 
muncii noastre, nu ne-au lăsat vreme să ne ocupăm cum 
trebuie de noi înşine. E 

Când am dat de libertate am făcut ca tinerii de neam 
bogat. Văzând că pământul ne dă tot ce trebue am împru- 
mutat orbeşte credințe, obiceiuri, legi străine şi nu prea 
ne-am frământat de loc mintea să ne cunoaşiem firea, sü ne 
pregătim cu ce trebue pentru zilele de mai târziu. 3 

Streinii, de toate neamurile, năpădindu-ne, mai mult 
ne-au speculat decât ne-au ajutat să ne desvoltăm cum se 
cuvenea potrivit eredinfelor, fradiflilor şi trăsurilor caracteri- 
stice ale firii noastre formate în cursul anilor prin vieţuirea 
noastră pe acest pământ. 


a îngâmfat aşa de mult, încât s'a 
Acesta a fost răstignit pe cruce 
Ela fost premergăto- 


sine adevăratul Mesia. s 
socotit pe Sine Dumnezeu: i 
ca pedeapsă pentru îngâmfarea Lui. 


rul adevăratului Mesia, care va veni. i 
Altul este fiul lui David, adevăratul Mesia, vestit de 


prooroci. Acesta va veni in vremile viitoare şi va ridica 
neamul iudeu la slava, care i-a fost orânduită de Dumnezeu 
prin glasul strămoşilor lor. Acest Mesia nu va suferi nimic. 

Familia lui mai de aproape unii zic că nu se ştie, iar 
alții (Maimonides) zic că va întemeia dinastia lui David, 
căci este din casa lui David şi vlăstar al lui Solomon. El 
va veni dela miază-noapte. Când va veni, nu se ştie. 

Cât va ţine imperiul lui? Poate 2000 de ani, căci 2000 
de ani au fost înnainte de lege, dela Abraham până la 
Christos şi 2000 sunt după ce sa dat legea”). 

Acest Mesia va aduce neatârnarea lor. Unii, ca Abra- 
ham ben David, cred că Iudeii vor fi stăpânitorii lumii. 

Dar mulți reluând ideea că ei sunt numai instrumentele 
lui Dumnezeu cred că vremea acelui Mesia va fi vremea 
când fiind linişte, Iudeii vor putea să se adâncească în cele 
ale eredintii şi vieţii ca să poată aduce întreaga omenire la 

| adevărata credinţă a lui Dumnezeu pe care o au numai êi. 
Popoarele nu se iudaizează, dar vor cere să-i înveţe Iudeii 

| cele ale credinţii. Unii merg până acolo şi spun că popoa 
vele vor plăti acestui Mesia iudeu, tribut şi vor aduce daruri 
la Terusalim. lar alții merg şi mai departe, încât cred că 
celelalte popoare vor fi lucrători sau slugi la Iudei. 


C. Păreri pentru deslegarea problemei. 


cris cele dinnainte convins că un popor ca Să 
nteles şi judecat trebue să i se cunoască trecu! 

tul cu credinţele, dorinţele, nădejdile, care for- 
ufletese al lui. 

57 vede că noi Românii avem înnainte up 
cernut, nespus de mult în sita vieţii. 
uvântaţi de Dumnezeu au mers necurmat PE 


i tace. 
— ei 


au socoteala cam când vor stöpani 
la 2240, adică aproape peste 3 


la sfarşitul lumii. 


— 54— 


Au nu dibuim şi azi drumurile pe care să apucăm ca 
să ne organizim potrivit firii noastre, potrivit tradiţiilor 
noastre? De ce să nu spunem adevărul? Şi astăzi chiar nu 
maimuţărim multe dela streini? Este vremea să ne deschidem 

| bine „ochii. j : 

Şi în adevăr se pare că — puţin, dar numai puţin — 
ni s'au deschis; 

Deci să ne întrebăm: ce facem? 

Inceputuri bune s'au făcut. Sireinii sunt trimeşi, puţini 
câte puţini, in tara lor de ori 

Dar ce facem cu Iudeii fără tara, fără loc pe lume? 
Sunt mulţi. Sunt armafi şi căliți în războiul vieţii grele. 

Nu putem face ce au făcut Germanii, popor vechiu, 
foarte numeros, bine armat şi organizat şi cu osebire cu 


caractere formate, cristalizate. 
7 ar nici nu trebue să stăm cu måinile in sün. 


Nici nu sunt de ajuns jălaniile prin- gazete sau ocările. 
Acestea sunt treburi de babe bătrâne, neputincioase. 
Chiar Românii sub stăpâniri străine au stat de jălanie?! 
Nu. S'au luptat”cu mari greutăţi. 
à Azi suntem în fara noastră liberă. Dar putem sta cu 
mândria in sân şi feli sau ocür17 
i Noi suntem popor tânăr, plin de putere, vieață şi in- 
„teligenţă. Am dat doar dovadă de atâtea ori de puterea ce 
| zace în noi, De ce s'o lăsăm să zacă şi să n'o intrebuintim unde 
trebue şi cum trebue ? 
| f k Am căutat să văd ţara şi cu osebire provinciile alipite. 
“a Primejdia este mare, Dar în faţa primejdiei să stäm numai 
de vorbărie şi să ne văicărim ? 
La muncă dârză în toate ramurile. Munca va fi grea 
şi cere vreme lungă, Dar numai aci este 3 
Problema iudaicească nu este nici di 


scăparea, 
le ordin religios, nici 


„de rasă. 
i İn chestiuni de ordin religi A ərə 
3 | M s 33. igios Românii sunt aşa de indife- 


poporul "ə 

| 30%, cu adevärat credincioşi s de la sate — nu sunt 
ale estăiații ca si ni asim numărul indiferenţilor în cele 
din zi în zi. Și îi eelər: fără nici o credin se măreşte 


Vina intr”o mă əs 
S SİT O măsură oarecare o poartă şi Biserica or- 


— 55 — 


todoxă română, care s'a tras din zi in zi din lupta adevă. 
rată pentru vieata creştină. Inchizându-se în formele rituale 
s'a socotit pe sine ca absolut trebuitoare numai la păstrarea 
formelor tradiţionale în alcătuirea statului român, Credinţa 
cu ale ei frământări, zbucium sufletesc şi vieaţa creştină le-au 
luat ca ceva personal ce trebue cultivat numai pe răzoare 
şi brazde inchise şi păzite de soarele arzător şi vijeliile ne. 
prevăzute ale vieţii sociale — singurele locuri şi prilejuri 
când se putea dovedi tăria, frumusețea şi adevărul învăţă- 
turilor sale aşa cum Mântuitorul, sfinții apostoli şi adevă- 
raţii lor urmaşi le-au arătat public în vârtejul vieţii lumii 
acesteia. . 

Şi această stare caracteriză Biserica in deosebi după 
războiul european. 

ludeii de asemenea — afară de mulţimea celor nein- 
vatati — sunt tot aşa de indiferenți în cele ale credintii. 

İnvdfafli lor merg însă mai departe. Alături cu critica 
distructivă, necredincioasă, sfâşie, rupe şi aruncă tot ce este 
de seamă în tradiţia vechilor Ebrei. Dar numai cele pri- 
vitoare la Ebrei. 

Astfel sunt cei dintâi care au atacat şi atacă astăzi 
mai ales cele ce sunt în scriptura creştină cu privire la te- / 
melia credintii noastre. 

Pe aceasta cale ei ştiu bine că slăbesc temeliile eredinfil) 
creştine, nu temeliile credinţii lor. Cum Vechiul Testament este 
cea dintâiu parte a scripturii creştine ei chiar îşi bat joc 
de multe idei din el. Slabind o parte din temelia credinții, 
cu vremea se clăteşte întreaga credință. Cid 

Şi ajutaţi de Românii indiferenți şi necredincioşi au red- 
şit să slăbească temelia creștinismului. y = 

In şcoalele primare, în şcoalele secundare până chiar 
şi în seminarii toate cele cuprinse în Vechiul Testament 
se învaţă sau numai ca schelet istoric sec, fără mireazmă / ? 
şi duh religios, sau este redus la nimic. ə. } 

Prin aceasta nu se loveşte decât temelia creştinismului, 
cüci Mântuitorul şi sfintii Săi apostoli au socotit cü cea atât 
vreme de trăire a poruncilor. şi învățăturilor. inspirate este toem 
vremea descrisă in Vechiul Testament. : 

Au fost ei — Mântuitorul şi sfinții Săi apostol —. a 
mincinoşi, şarlatani 7 S'au se inşelau chiar pe ei însisi in- 


k 


toli — nişte | / 


— 56 — 


rin vorbe să-şi adoarmă credinţa conştiinţii lor? 


cercând pi onducător orb ? Spun Evangheliştii 


A ant ntz a ori 
A 00000 urmürile faptei necugetate ale slăbirii 
şi înlăturării învățăturii celor cuprinse în Vechiul Testament, 
Iudeii, ca şi necredincioşil, inlüturünd Vechiul Testament 
ştia că distrug credința creştină. Prin aceasta nu fac rău, ci bine 
iudaismului talmıdic. à 7 
Problema iudaicească nu este aşadar de ordin reli- 
gios, căci în cele ale credinţii şi Românii şi Iudeii fiind 
tot aşa de indiferenți, dacă nu tot aşa, de necredincioşi, pe 
i | această temă s'ar fi ajuns poate ușor la înțelegere. : x 
Nu este nici chestie de deosebire de rasă, căci Iudeii 
mu mai sunt de o anume rasă, sau sunt de toate, după locul 
unde au trăit şi pe unde au rătăcit. ən 
Singura pricină care, din timp în timp, face la noi din 
| chestia iudaicească o chestiune de mare importanţă sunt 
| deprinderile vieţii lor căpătate în curs de atâtea veacuri de- 
| când rătăcese prin lume. 
 Trebuind să-şi câştige existenţa ludeul nu cruță nici un 
mijloc — moral sau imoral — ca să răzbească în vieaţă ori 
în ce ţară Sar afla, 

Acolo unde fara este mai bogată şi poporul mai nepregă-; 
tit sufleteşle — cum este la noi — acolo se sălăşluesc mai 
uşor şi primejduesc vieafa națională a acelui popor. 

Sufleteşte este mai bine pregătit Iudeul decât Româ- 
mul. Dovada o avem înnaintea ochilor. 

De ce Iudeii sunt stăpâni în comerţ? Fiindcă de la cel 
cu tava cu ace şi ciorapi sau cine ştie ce altceva până la 
bancherul İngümfat în biroul luxos este suflefeşte tare, călit 
İn ăi eh vieţii şi cu deprinderi şi practică moştenită de la 
755: nu se dă înnapoi de la nimic ca să reu- 
əra - m'am avut negustori romani? Dar ce au fost 
eroen dunun Vorbesc vechile hrisoave? De ce m 
oan m. Lipscani di Bucureşti a fost din începutu 
“PT pumai cu prăvălii iudaiceşti 7 


numai Ev, după Mateiu şi Epist. Ap. Pavel äte 
teze cei ce înlătură Vechiul Testament că distu 


imputinat an cu an şi în loc 
nilor şi se dau şi azi streini 


dau şi as 


i tot ludeilor? 
put — lâncezește, merge foa 


Şi câte întrebări de ace 
Răspunsuri meşteşugite, 


ateva cuvinte, puse di 


Scrie, scrie 
Aşteaptă lu 
Incă luna n’ 
Şi leafa s'a 


Le-am auzit acum 40 de 


— Câte pilde de acestea nu 


răbdare, istefime, curaj şi mai 


lor şii impingeau necurmat. si 
Putin preten(ioase, care, prin 
atrăgeau, cu osebire prin faptul 


In toate oraşele româneşti, 
De ce marile depozite de 


De ce marile întreprinderi sunt în mån: 


S= 


ul lor s'au aşezat streinii, 


lor şi Iudeilor ? 


rte greu? 
stea nu s'ar putea pune! 
, ocolitoare ale adevărului se 


pot da desigur la toate întrebările. 
„Eu însă găsesc unul singur: N'am fost pregătiți su/leteşte 
şi nici astăzi nu suntem altfel. = ame ai ILIE 


e săteni chiar în versuri, pe 


care le țin minte de la un bătrân din satul meu natal, ne 
lămurese cum au pierit negustorii români, 
lată versurile hazlii auzite în sat: 
„Foae verde de lămâe 


pe hârtie, 
na să vie. 
a venit, 

isprăvit“, 


Ori cine poate înţelege că ele nu numai zugrăvesc pe 
funcționar, dar sunt şi o dovadă de durerea ce simțeau cei 
de atunci cum toţi aleargă spre slujbe la stat părăsind în- | 
deletniciri frumoase şi aducătoare de venit. 


ani şi au fost uşor de ţinut 


minte, căci erau legate de o împrejurare İn vieafa unui ne- 
gustor bogat şi printre săteni foarte cunoscut român din 
oraş, a cărui firmă a trebuit să dispară, căci fiul său intrase 
în politică, apoi în slujbă şi risipise averea; 


vor fi fost înnainte ca sătea- 


nul să ajungă la asemenea caracterizări cu haz, 
Şi observaţia este dreaptă. Fie nepriceperea părinţilor, 
fie ispitele din afară, fie încredințarea că negustoria cere 


ales muncă grea, depărtau pe 


tineri de ocupațiile negustoreşti sau de meserii ale părinți- 


pre slujbe mai uşoare, mai 
regimul ispititor, politic, îi 
] că numai funcfionarul era o 


negustorii români s'au 
tot felul sunt în mâna strei- 


a ludeilor şi se 


De ce industria noastră — chiar de acum de la înce: 


— 58 — 


. 
bucală din autoritate şi ca atare mai vrednic de cinste decât, 


negustorul sau meseriaşul. 

Cum în curs de ani indelungafi s'a înrădăcinat, încet 
încet, disprețul neîntemeiat, de negustorie, meserii, şi alte 
ocupaţii cinstite de acest fel, tot aşa nu poate İl gonit de- 
cât încetul cu încetul. 

Cum ludeul sau streinul a înlocuit în cursul vremii pe 
negustorul român, tot așa trebue lăsat la o parte ludeul sau 


streinul, şi în cursul vremii să fie aşezat Românul la locul 


lui, in tara lui, 

Este vremea să nu ne mai jelim ca babele neputin- 
cioase, şi să ne apucăm de lucru, căci este greu, greu de 
A tot şi cere vreme lungă! 

Deci: 1. Să nu mai socotim slujba in care suntem ca 

o moşie dată să ne îmbogăţească pe noi şi rudele noastre. 

x La graniţă, la licitaţii, etc,, în tot locul, streinul ca şi Iu- 
deul så nu găsească ureche să-l asculte sau mână întinsă 
să-l servească., Să găsească suflet românesc. 

İn fara românească să găsească loc de traiu numai 
Tudeul ai cărui strămoşi au fost născuţi aici şi ai căror ur- 
maşi au trăit aici. 

„2. Şcolile industriale, comerciale, de meserii şi toate 
cele de această categorie să fie bine îngrijite din toate 
punctele de vedere. Şi cu osebire să se aibă in de aproape 
cercetare inclinörile şi sufletul acelor care le cercetează. 

.. „Să „nu alergăm la schimbarea numelor acestor şcoli ca 

„Să amăgească ambițiile, De ce „liceu industrial” în loc de 

” „scoală industriala" ? De ce „academie“ şi nu „şcoală co- 

əə Ca sa güdile urechea şi să creadă tânărul care 

ii tano că s este pregătit să fie numai funcționar, 
“Nici sum ə Au ruşine de negustorie, meserie ? 

- Elen mulțirea fara chibzuire a acestor şcoli nu aduce 
jis dak care intră în aceste şcoli să fie sufletește 


alo: 


“țară, ne ia înnainte Și 


xə 


— 59 — 


preot de sat, până la profesorul de universitate şi vlădică, 
sunt singurii, care pot face această pregătire sufletească, Ei 
să nu socotească locul ce-l ocupă decât numai ca un apos- 
tolat în slujba neamului lor. 

Dar aceştia să fie bine aleși şi puși şi ei materialmente in 
stare să poată alege elementele, să le îndrumeze şi să le 
infiltre zi de zi, în sufletul lor dragostea de muncă cinstită 
în orice ramură de activitate, din care să trăiască cinstit şi 
să aibă folos şi concetățenii lui. 

Istoria vieții popoarelor vechi din Occident ne dove- 
-deşte fără de tăgăduire că numai aceştia pot să reînvie su- 
fletele şi să pregătească elementele de care se simte nevqe 
foarte mare în toate ramurile de activitate ale neamului 
românesc. , 

Nu se poate să pui pe Român la locul pe care-l merită în 
tara lui fără renașterea sufletului românesc în tineretul ce intră 
in vieață. 

Sufletul este puterea vie ce cârmueşte şi pune în miş- 
care totul in om, cu osebire în societate. „In technica pro- 
ductiunii economice nu este important atât înfăţişarea pe 
care o ia munca, ci deprinderile sufleteşti, care susțin această 
muncă“. „Noi, Românii, ca popor nu cunoaştem continuitatea 
şi consecventa în ocupafiunea noastră practică” %). 

Şi această renaștere sufletească nu o pot produce de- 
cât educatorii poporului — dascălul in şcoală şi preotul în 
Biserică, în şcoală şi în familie. > 

Dar mi se pare că în şcoală ca şi în Biserică toți se 
ocupă de forme din afară, nu de ceea ce formează sufletul lor, 
İndrumare, încurajare, ajulor negustorului român, trebue 
sü fie preocuparea tuturor. Dar cu osebire creşterea şi obiş- 
nuinfa urmaşilor lor cu gândul că negustoria şi meseria sunt 
îndeletniciri cinstite şi tot aşa — dacă nu mai mult chiar — 
“de folositoare vieţii neamului, ca şi slujbele în serviciul sta- 
tului trebue să Be cel mai de seamă gând al educatorilor 
poporului. 

Vieaţa ne arată în adevăr că fap! 


sunt foarte însemnate pentru viitorul unei järi. 


tele de ordin economic 
Dar ele sunt 


30) Rădulescu-Motru, în «Cultura română şi politicianismul», P- 
şi 355, 5 


— 60 — 


„reacţiunile sufletului Oen Dan fapte în care se întru- 
ază dispoziţiunile sufletului 5: h SF ə 

o 4, Deci nici credința creştină să nu mai fie slăbită chiar 

de 2. care sunt chemaţi s'o întărească. : 

Chiar dacă ne punem numai pe teren £conomic, starea 
de religiozitate a sufletului omenesc nu este numai o mani- 
festare sentimentală, ci are şi o foarte mare importanţă 
55700 07 000 nisa hartoi ca numai 
prin adevărata credință se pot forma şi păstra cu adevărat 
suflete tari, cinstite şi cu dor de neamul lor. lar credința 

i pică a fost şi va rămâne deapururea izvorul tăriei unității 
naţionale. À 
Acei, care vor să slăbească un neam încep întâiu cu 
„slăbirea eredintil, i 
De aceea în legătură cu această» idee şi. pe: temeiul 
principiilor religiunii creştine,ur dzebuese înlăturați ladeii dela 
| îmbrățișarea credinții ortodoxe. Să fie primi observați dacă 
x ] | tin la credința pe care au imbrățişat:o- > s= > ta 
R ... 
Indeplinirea acestor cerințe este in adevăr o muncă foarte 
+ grea şi de lungă durată, Dar prefacerile sociale nu se pro- 
duc nici prin mişcări politice, ofensive politice sau mai ştiu 


eu ce de acest fel, Ele au nevoe de ani îndelungați şi su- 
tlete tari. 


„Să nu se creadă că prin gonirea a câţiva străini sa 
isprăvit toată strădania noastră! Străinii ne cunosc slăbi- 


ciunile, Ştiu cât de bogată ne este țara, Ei nu execulă nici 


chiar ordinile ce li se dau, Străinul este dat afară din tari 
= pe o parte şi intră pe alta, 
Š ind pe trupul omenesc avem o bubă nu lăsăm se se 
infecteze tot trupul, ci prin antiseptice curățăm zi de zi ce 
.. ... murdar. In acelaşi timp - ajutăm puterile organizmului 
Zə uereze şi să întărească. țesuturile cărnii, care micşorează 
St “00 încet până se vindecă, 
; Visa Și cu streinii şi Iudeii noştri. Sunt | nos: 
- ù i b pe trupul no: 
„mu ca o bubi, Pe care noi nu prin tăere o putem vindeca, 


cif p. 354.) 
əz 


31) Rădulescu-Motru, op. 


— 61 — 


ci prin curăţire zi de zi a fot ce este necurat şi prin întărirea 
puterilor organismului nostru românesc, care încet, încet intin. 
zându-se ajunge cu vremea să înlăture tot ce este rău. Nu- 
mai aşa buba s'a vindecat deplin. 

Locul rămas iti reaminteşte numai greşala că te-ai in- 
fepat, te-ai tăiat sau cine ştie ce ai făcut din nebăgare de seamă. 

Dar să nu uităm iarăşi că buba se vindecă repede şi sigur 
numai la organismele tinere şi sănătoase. İn orgânismele 
slăbite fie de boală, fie de vârstă, cea mai mică rană sau se 
vindecă cu mari sforțări, sau duce la infecţie şi chiar la 
moarte. 


Noi, Românii, suntem azi organizm tânăr. Să fim siguri 
că ne vindecăm dacă suntem băgători de seamă; Mâine?!! 
Cine poate spune? 


lilli de fitil Istorice g dill 
de pe İyi | PA 


i8110 


BIBLIOTECA 

CENTRALĂ 
ARĂ “CAROL 1” 

BUCUREȘTI