Gala Galaction — Sionismul la Prieteni (1919)

SIONISMUL LA 
PRIETENI 


DE GALA GALACTION 
cu o întroducere de A. L. ZISSU 


Edit. „MÂNTUIREA“ 


www.dacoromanica.ro BUCUREŞTI 


6. GALACTION 


sionismul 
Ia prieteni 


non de [Pet ape m 


SOCIETATEA ANONIMĂ DE EDITURĂ 
„MÂNTUIREA“ 
Stabiliment de Arte Grafice 
BUCUREŞTI 


www.dacoromanica.ro 


Fratele Galaction a avut tăria de soflet să ne aducă, 
noud evreilor, prinos. In arena urei, a disprețului şi a tr- 
diferenții în care ne găsim, coborâră cu frenezie : creşti- 
nul, ca să aducă omagii făuritorilor credinţii lul; "omul, 
ca să aducă semenilor huliți mângâere şi îmbărbătare ; 
«democratul, ca să arate profunda lui înțelegere şi admiri: - 
He peniru năzuințele generoase ale poporului b'bliei, 
estetul, ca să cânte frumusețea reînvievii unul neam. 

In jara necunoaşterii desăvârșite a tot ce-i evreu şi ju- 
daism, cunoașterea adâncă pe care o dovedeşte inijlatul 
Galaction şi pe care nu se sfieşte s'o manifeste, e o che- 
gășie a neprefăcutei lui dragoste pentru noi. Acest eroism 
{l cinstește pe el şi reabilitează îndiferentismul față de noi 
al intelectualității româneşti, 

Paginele cari urmează şi cari adăpostesc o caldă apo- 
logie a profetului judaismului modern și o odă renoş: 
terli noastre, vor fi nu numai o prețioasă câlduză pentru 
necvrel şi chiar pentru anumiți evrei, dar şi — pen- 
tru giua de mâine — un preţioa document al conștiinței 
românești neîntunecate de ură și prejudecată. Căci, isto- 
ria literaturii româneşti, neputând ignora şi exclude nici 
un vând de frumusețe făurit de misticul cântăreţ al „Bi- 
sericuții din Răzoare“ va trebul să pomenească cu cinste 


www.dacoromanica.ro 


D aa 


și de acest vad al sufletului şi talentulua vlitorului Sachst 
Masoch al literaturii româneşti. Aiunci, poporul român cu 
cugetul deplin democratizat şi cu sufletul nepervertit îl va 
binecuvânta pe Ga aclion pentru că a scutit românismul de 
mustrarea de a fi fost singurul pe p mânt care na a- 
clamat desrobirea lui Israel, 

Şi când ne vom întoarce în patrla pentru care cultul în- 
doit al lui Gala.tion a inspirat cântului său accente atât de 
îndlțătoare, galeria numelor ncevreşti carl au însemnat o 
dără pe râbujul vremii şi un cuvânt generos în catastiful 
nostru, îi va da iul Galaction locul cuvenit. 


A. L, ZISSU 


www.dacoromanica.ro 


SIONISMUL LA PRIETENI 


| 


Theodor Herzl a murit în ziua de 3 Iulie 1904. Am aflat 
cine a fost şi ce a muncit în viaţă, deabia după moartea 
lui. Eram la Cernăuţi, student in Facultatea de Teologie. 
Intro zi, observ în ziarele locale bare negre. A doua zi şi 
a treia zi, la vitrinile lbrăriilor, apare fotografia lui Theo- 
dor Herzl, un chip măreț şi grav de sultan plin de gân- 
duri. „Die Welt" soseşte încadrată în doliu, dedicată în 
întregime împrejurărilor morţi şi înmormântării marelui 
evreu. 

Ştirea acestei morţi a fost primită pretutindeni cu o vie 
durere. Amici şi inimici, interesaţi şi desinteresaţi, evrei şi 
creştini, au avut cu toții acelaş sentiment, aceeasi excla- 
maţie : s'a dus un om! 

In orațiunea lu: funebră, rabinul vienez Feuchtwang, 
plecând dela acest adanc verset luat din psalmi: „Amu- 
tesc, nu deschid gura, căci Tu ai făcut-o“, a deplans 
această plecare atât de timpurie şi a aratat cu amar, ja- 
lea lui Israel Am urmărit cu emoţiune acest imens convoi 
sufletesc şi am învăţat, întaia oară, ce este sion'smul. Dar 
cine era cel pe care o lume întreagă, int'm îndurerată şi 
răspândită peste tot pământul, îl îinsoția cu gândul la 
jocul cel de veci? 

Amănuatele de nai jos sunt cunoscute multora, dar nu 


www.dacoromanica.ro 


—- ô — 


tuturor, Pentru cei puţini şi pentru mine insu-mi, vreau să: 
le recapitulez aci, 

Theodor Herzl s'a născut la Budapesta, în anul 1860. 
Tatăl său era un negustor cu stare Când era de 5—6 ani 
s'a dus la şcoala evreiască, „Prima mea amintire dela 'aceas- 
tă şcoală este bătaia pe care am mâncat:o, pentru că n'am 
ştiut amănuntele exodului evreilor din Egipt. Astăzi dim- 
potrivă, mulţ dascăli de şcoală mi ar da bitae fiindcă ţin 
minte prea mult acel exod,.“ 

In 1878, în urma unui doliu în familie, Theodor Herzi şi 
ai lui se strămutară la Vina Aci Herzl studiă ştiinţele 
juridice şi în 1884 fu doctor în drept De timpuriu începu. 
să scrie în ziare şi cultivă: cu deosebire teatrul, dând la 
iveală diferite piese, dintre cari unele mult gustate fura 
primite la Burgtheater. După câtva timp de practică jude- 
cătorească la Salzburg, zise adio magistraturei și întreprinse 
câteva călătorii, tainic frământat de problema cea mare, 
pe care era s'o rostogolească în lume in curând. In 1889, 
Herzl se căsătoreşte, Dela 1891 până la 1895 este cores- 

ondentul ziarului vienez «Neue Freie Presse», locueşte la 
aris şi se ocupă în corespondențele sale — cu un senti- 
ment dat pe faţă, fără înconjur, în cartea-i „Palais Bour- 
bon“ — de politica generală. 

In 1895 se înapoiază la Viena. „in ultimele două luni de 
zile ale şederii mele ia Paris, am scris cartea Statul Evre- 
esc,.. Nu-mi aduc aminte să fi scris, vreodată ceva într'o 
dispoziţie sufletească atât de înaltă, cum am scris această 
carte, Heine spune că el auzea deasupra capului, când îşi 
scria unele versuri, par'că freamătul aripelor unui vultur... 
Credeam că simt şi eu atare treamăt, deasupra mea, scriind 
această carte. Lucram la ea toată ziua până când cădeam 
extenuat; singura mea recreaţie de seara, era să ascult 
muzica wagneriană, mai cu seamă Tannhăuser, o operă la 
tare m'am dus ori de câte ori s'a dat. Numai în serile, 
EEN era operă aveam îndoeli asupra justeţei gândurilor 
mele“, 

După ce a terminat de scris Statul Evreasc, autorul s 
lăsat să treacă oarecare timp până la publicare. A fost 
curios să audă părerea unui vechiu şi devotat prieten asu- 
pra ideilor cuprinse în cartea-manuscript. Deci, ia dat 


www.dacoromanica.ro 


E i 


manuscriptul să-l citească După ce a citit o bună parte, 
acest amic a început să plângă . Fireşte, s'a gândit Theo- 
dor Herzi, plânge şi el, cum am plâns eu, adeseori, pe 
când scriam. Doar şi el e vreu... Dar prietenul care citia 
Statul Evreest: plângia din altă cauză: „Bietul Herzl a 
înebunit Is. | 

Aceasta a fost prima impresie pe care ideia lui Theodor 
Herzl a trezit-o în multe suflete timide şi liniștite, din preaj- 
ma lui şi mai de departe. După publicarea Stotulut Erre- 
e8c, viaţa lui Herzl ajunge vijelie. Dela 1895 până la 1904, 
Herzl ajunge cel mai mare israelit din lumea contimpo- 
rană. Tihna lui de scriitor s'a dus pe veci. Acum trebue 
să-şi comenteze cartea şi: să se explice în zecimi de ar- 
ticole. Trebue să liniştească pe mulţi oameni de bună cre- 
dinţă, fals informaţi şi pe nedrept alarmaţi. Trebue că com- 
bată pe numeroşi protivnici, unii sinceri, foarte mulţi pre- 
făcuţi. Trebue să scrie şi să răspundă la sute şi la mii de 
scrisori. Trebue să călătorească, să ceară audienţe împă- 
raţilor politici şi împăraţilor finanțelor. Trebue să prezi- 
deze congrese entusiaste, din cari ideia sionistă iese din ce 
în ce mai complectă şi mai cuceritoare. 

Răsunetul, discuţiile, însuflețirea, lupta de idei şi de pa- 
timi, adoraţia şi duşmănia, binecuvântările şi insultele pe 
cari Theodor Herz le-a ridicat deodată, până la cer, în 
toată lumea evreească ai de aci mai departe, numai în răs- 
timpul celor 8—9 ani cât i-a mai fost dat să trăiască în- 
jăţişează un fenomen minunat şi fâră termen de compara- 
De aiurea, de cât în secolul întâi după Christos. 

„Uneori aş vrea să fiu în afară de mişcarea sionistă nu 
numai din cauza mizeriilor ce mi se fac, ci din curiozitate, 
fiindcă îmi închipuesc că mişcarea noastră trebue să pre- 
zinte, văzută din afară, o interesantă privelişte." Theodor 
Herzl a rămas, însă, în sionism până la ultima-i suflare. 

Și era un ont aproape sărac, care trăia din munca lui de 
scriitor ! Ideal de corect, neauzit de: scrupulos, ma primit 
miclodată ca bogătaşii neamului să-i vie într'ajutor, sub 
nici o formă. Şi necesităţile, cerinţele şi cheltuelile vieţii 
erau acum înzecit mai mari ca altădată. A continuat să 
scrie literatură şi să trăiască din ea, fără să înțeleagă că 
untdelemnul din ulcior este pe fund, Munca lui uriaşă, ju- 


www.dacoromanica.ro 


a GE 


mătate pentru pâinea zilnică, jumătate pentru reunificarea 
lui Israel, i-a curmat viața la 44 de ani. 

Intr’o zi câţiva amici bancheri i-au propus cu dragoste : 
« — Lasă munca ta de scriitor, (munceşte numai pentru 
Sion şi noi, iată, lângătine suntem cu banii noştri» Theo- 
dor Herzl le răspunde : „Singurul lucru pe care nu pot 
să-l jertfesc poporului meu este independenţa mea!... 
„„— Dar cine va şti că noi te ajutăm cu bani ?1,.“ „Voi 
şti eu şi asta e destul.“ , 

A murit în 1904, aşa dar cu zece ani mai inainte de iz- 
bucnirea marelui război care era să aducă, fără de veste 
Sionismului, mai toate elementele realizării. 

După o audienţă la sultanul Abdul Hamid; pentru trata- 
tivele pe atunci necesare, se zice că Padişahul şi-a rezu- 
mat astfel impresiile: asupra lui Theodor Herzl: 

„— Imi închipuesc că Profetul Creştinilor semăna cu el “ 
Acest cuvânt, numai, ar fi destul ca să deştepte interesul 
nostru pentru Theodor Herzl şi pentru Sionism, opera lui. 


4. Mai, 1919 


www.dacoromanica.ro 


lI 


Acum douăzeci şi câțiva de ani, Sionismul nu exista de- 
cât în reveria şi în suspinele mult încercatului Israel. In 
fiecare an, la celebrarea Paştilor, fiecare tată de familie 
şi fiecare suflet din Israel, la ridicarea paharului tradiţio- 
nal, rostea şi auzea: La onul la Ierusaum ! Dar aceasta 
dorinţă era mal mult o formulă sacramentală, un amănunt 
venerabil din venerabila Hagadă. 

In 1894, Theodor Herzl] trăia liniştit în Paris, îşi trime- 
tea articolele de corespondenţă politică, la ziarul Neue 
Freie Presse şi se plimba necunoscut şi gânditor, prin mo- 
dernul Babilon, ca Danii! altădată prin vechiul Babilon. 
imprejurul lui Herzi, în Paris, în Franţa şi în lumea în- 
treagă, poporul evreu, risipit de două mii de ani, muncea. 
luptă, suterea insulte şi prigoane, răbda şi stăruia după da- 
tina străveche și amară. Herzl privea asculta, se întrista, 
dar ce putea să facă? De mii de ani Israel străbate toate 
țările, călătoreşte pe toate mările şi nu este nici un loc 
pe lume unde numele Domnului să nu fi fost invocat în 
limba şi în spiritul 'Thorei. Dar astăzi Dumnezeu tace 
Cum vom şti voinţa lui? Cine poate să ne spună încă 
odată poruncile lui? 

In anul următor, 1895, tot în Paris, acest lucru înfrlco- 
şat are loc. Ca în vechiul profetism ebraic, ca în sgudu- 
jtoarele solii coborâte de sus, pe capul celor bine plăcuţi, 
Theodor Herzl primeşte poruncă să iasă înaintea poporu- 
lui şi să vorbească pe faţă şi îndrăzneţ.: Intr'o dispoziție 


www.dacoromanica.ro 


= [0 aa 


sufleteascá, pe care trebuie s'o numim mai mult decât fe- 
ricită fiindcă era profetică, Herzl scrie, în două luni de 
zile, — cele din urmă ale şederii sale în Paris — cartea 
revoluţionară Statul Evreesc. 

Cine nu poate să treacă peste concepţiile curente ale 
vremurilor noastre, nici să bănuiască exiguitatea lor, va 
vedea pe Theodor Herzl, pierdut în imensitatea Parisului 
3 aşternând la biuroul lui de scriitor, într'o cameră cu 
mobile Bas Empire, ideia biruitoare şi clară. Un intelec- 
tual, un publicist, îmbrăcat europeneşte, care-şi scrie på- 
renle f.. Nu tot aşa apare Herzl înaintea convingerilor 
noastre. Ceeace scrie el se va preface în curând Im zgu- 
duitură universală. Sute de mii de cugete din lumea în- 
dreagă se vor aprinde de focul idealului sfânt. Oameni, 
până eri umili şi neştiuţi, se vor simţi în stare, deodată, 
să răstoarne munţii şi să apropie în devotament, în zel, 
în Sacrificiu, pe cei mai frumoşi apostoli ai omenirii. Un 
vis nou şi o frumuseţe nouă pogoară în omenire, pe má- 
sură ce Herzl îşi scrie cartea! 

Şi vă închipuiţi că deasupra lui cerul stă gol, nepăsa- 
tor Sau mort ca în capul unui filozof materialist d O, out 
„Ecce, servus meus, suscipiam eum : electus meus, com- 
placuit sibi in illo anima mea: dedi spiritum meum super 
eum judicium gentibus proferet“ (Isaia 42,1). Deasupra 
tuturor popoarelor şi în primul loc deasupra lui Israel, 
vor străluci deapururi, la fel cu stelele nemuritoare, cu- 
vintele Proteţilor şi aie Legei. Dacă cei străini şi nealeşi 
Sau putut bucura de comorile poporului ales, cu atât mai 
vârtos proprietarul legitim Să däm lui Israel ceeace este 
a lui Israel. Theodor Herzl vine pe aceiaşi cale minunată 
şi misterioasă pe care, de mii de ani, vin intre noi —goim— 
marii semănători, marii luptători, marii răsturnători de 
lumi, eşiţi din coapsele lui Iacov. În rând cu atâţia trimişi 
providenţiali, se iveşte şi lucrează şi Theodor Herzl. Apa- 
dia lui în sânul poporului celui mai încercat de pe på- 
mânt este o poruncă nouă. Sub înfăţişarea banală a scrii- 
torului de azi, care compune o carte, pulsează viforul de 
foc al inspiraţiei străbune. (Ezechiel 1,4). 'ar acel freamăt 
de aripi, pe care-l simte pe când scrie, ce este alt decât 
zborul vulturului lui Ezechiel ? 


www.dacoromanica.ro 


s € 


Mărturisesc că eu unui n'aş putea înțelege mișcarea si- 
onistă şi mai departe n'aş înţelege mare lucru din istoria 
poporului evreu, dacă naş vedea, nelipsit, la începuturile 
lui, legământul de pe Sinai şi privilegiul alegerii. Cugetă- 
torii moderni, cari cred că au defrișat lumea aceasta şi au 
scos din ea, ca pe nişte buturugi, de prisos, misteriosul şi 
divinul, se simt destul de stingheriţi când e vorba de Is- 
rael. Ce greu este să măsori destinul acestui neam cu vre- 
una din concepţiile azila modă! 

Caracteristic şi remarcabil este însă faptul că, pe când 
privită din afară şi din depărtare, călătoria în lume a po- 
porului evreu desfide explicările posibile şi la potriva vre- 
mei, suileteşte, eternul pelerin este totdeauna purtătorul 
ideii şi pricepătorul cel mai just al împrejurărilor şi al 
timpului Așa se face că misiunea lui Theodor Herzl, con- 
timporanul lui Pasteur, al lui Edison şi al lui Tolstoi, este 
o misiune cu totul clară şi umană. Acest profet din vre- 
murile noastre pare a nu bănui de loc filiaţiunea lui pro- 
fetică. Deabia dacă se gândeşte — fără să o spună vreo- 
dată — că fraţii lui mai mari sunt Isaia, leremia, Ezechiel, 
Cuvântul pe care-l poartă, îl poartă în numele dreptului 
popoarelor şi al respectului cuvenit umanităţei. O discreţh 
une desăvârşită stăpâneşte toată cugetarea şi toate cuvân- 
tările lui, atât cât putem să le vedem din ceeace s'a tipă- 
yit până astăzi. Legitima mândrie a poporului ales, con- 
vingerile religioase gi punctul de vedere ebraic, la Theo- 
dor Herz], rămân aproape numai în presupunerea şi în aş- 
teptarea cititorului. O complectă stăpânire de sine, un li- 
beralism cald şi sincer, o imparţialitate ideală dau farmec 
și înălţime acestui izvor, ivit între noi în ultimele zile, dar 
purces d'n stânca eternă a protetismului biblic. Când Dum- 
nezeu trimite pe cineva în lume ca să vorbească, îi dă 
tot înţelesul vremei şi-l face să vorbească tuturor pe m- 
leg, Astfel a vorbit Theodor Herzl. 


8 Maiu 





www.dacoromanica.ro 


II 


In 1894, Theodor Herzl fu martor la degradarea căplta- 
nului de artilerie Alfred Dreyfus. Zguduitoarea solemnitate 
avu loc înaintea şcolii militare. „Clamoarea mulţimei de pe 
străzi nu s'a stins nici azi din urechile mele: à mort, ă 
mort les juifs!“ 

Evenimentul acesta, luat în sine şi deslegat de uriaşa 
dramă care era să-i urmeze, a avut asupra sufletului lui 
Herzl o înrâurire nepieritoare. 

O putere deosebită a cugetelor mari şi a marilor talente 
este sinceritatea. Theodor Herzl e sincer şi clar ca un 
cristal. Despre sine însuşi mărturiseşte că făcea parte mai 
curând dintre evreii asimilați, de 'cât dintre cei neasimilați. 
Cu o rară libertate sufletească, priveşte şi discută toate 
chestiunile întâlnite în calea spre marea lui idee, spre Sio- 
nul desvelit din norii milenari. Cugetarea lui nu cunoaşte 
nici şovăeli, nici ascunzişuri. Citind pe Theodor Herzl re- 
găseşti impresiunea binefăcătoare pe care tiau lăsat o unii 
maeştri ai clarităţii. Vă aduceţi aminte ce limpede, ce orân- 
duită şi ce amicală este viaţa, când ţi-o lămureşte Platon 
sau Fabre! Eşti încredinţat, vrei să fii încredinţat că lu- 
crurile sunt tocmai aşa cum ți se spun. Atât de subjugă- 
toare e puterea de lumină şi de simpatie a dascălului as- 
cultat, în cât argumentele şi judecăţile, puse la temelie, 
într'o discuţiune, apar, deocamdată ca irefragabile. Trebue 
să treaca farmecul, să închizi cartea, să te izbeşti de vre un 
maestru posac sau de cine ştie ce realităţi contradictorii 


www.dacoromanica.ro 


— 14 


al amare, ca să pui cu tristeţe, la îndoială, frumoasa drep 
tate pe care i-o dădeai maestrului iubit. 

Modernul profet al lui Israel face parte din această fa- 
langă a scriitorilor cuceritori. Atât numai că dreptatea lui 
Theodor Herzl nu mai este un miragiu sau o vraja, ci este 
un lung fenomen, cu obârşiile în istorie şi cu tot plinul lui, 
în zilele noastre. După ce ai citit cartea lui şi ai trecut 
printre acele oglinzi etern inexplicabile, în cari se multi- 
plică şi rămâne sufletul scriitorului, convingerea agonisită 
nu înserează şi nu oboseşte, ci se preface în forță şi în 
viaţă. Herzl are dreptate nu numai când stai şi-l citeşti, 
ci şi când străbaţi viaţa şi te zbuciumi în ea, 

„Studiam dreptul în Viena, luam parte la toate năzdră- 
vâniile studenţeşti şi purtam şapca pestriță a unei asociaţii, 
până când, înt od, asociaţa luă hotărâ ea că de aci îna- 
inte Evreii nu vor mai fi primiţi în sânul ei, 5 „Mi-aduc 
şi azi aminte ce impres une a făcut asupra mea, în 1882, 
când eram de 22 de ani, cartea lui Diihring despre cestiu- 
nea evreiască, o carte plină şi de ură și de spirit. Cred 
că până aci nu mai ştiam de loc că sunt evreu, 

„Cartea lui Duhring fu asemenea unei lovituri pe c reg 
cineva mi-ar fi dat-o în cap Tot aşa li s'a întâmplat multor 
evrei din Occident cari aproape că şi uitaseră că sunt 
Evrei: antisemiţii iau redeş eptat Evrei“. Experienţa lui 
Herzl, făcută cu mii de variante sg de dureri de fiecare ` 
suflet de evreu, este suprem de interesantă fiindcă este 
experiența unui suflet mare. „Dar toată această scară de 
încercări şi de tristeţi, adaogă Herzl, n'ar putea să lámu- 
rească îndestul atitudinea mea de azi, şi cu ea, mişcarea 
sionistă .. Sionist mia făcut — procesul Dreyfus“. 

Sunt douăzeci de ani dela revizuirea acestui proces şi 
nu mai Uu minte în detaliu, ce scria în scrisorile lui pri- 
zonierul d'n Insula Dracului. 

Știu că erau sfâşietoare. Luaţi aminte acum că tragedia 
acestui nevinovat, trecând prin cugetul lui Herzl, era sa 
se adune, să se potenţializeze, să ardă şi să se prefacă, 
din că bune, în diamant! 

Priv ţi pe Theodor Herzl, corespondentul ziarului „Neue 
Freie Presse“, revenind în trăsură, dela locul degradărei, 
prin Parisul revărsat şi clocotitor: „A mort, à mort lee 


www.dacoromanica.ro 


- 


— 19 


juiis“1 Cu siguranţă că în acele momente primul verset 
din Psalmul Îi era cu totul departe de gandurile lui: 
„Quare fremuerunt gentes et populi meditati sunt inania ?* 

De ce se sbuciumă acest popor? Fiindca un pfiţer din 
armata franceză, de neam evreu, e crezut trădător şi pe 
depsit ca atare? Theodor Herzl era intim convins ca 
osânditul era nevinovat. Furtunoasa afacere de mai târziu 
a dovedit întregei lumi că nenorocitul căpitan de artilerie 
fusese credincios patriei şi onoarei. Dar trebuia să mai 
treacă cinci ani pană acolo! Admiţând că Alfred Dreyfus 
este vinovat (azi în anul 1894) de ce greşala lui să se re- 
verse ca o plagă, asupra întregului popor evreu? De ce 
pentru păcatele unuia sau altua dintre noi să fie făcut 
răspunzător, să fie prigonit şi torturat tot neamul Israel ? 

De ce de altă parte, munca, meritele şi -binetacerile 
aduse omenirei de atâţia şi atâţia mari evrei, de ce tot 
visul, toată poezia şi tot dumnezeescul, dăruit iumei de 
urmaşii lui Avraam, nu ni se ţin în socoteală niciodată şi 
nu ni se aplică solidar şi recunoscător, tuturor câţi sun- 
tem evrei ? 

Şi atunci veacuri lungi şi întunecoase, epopeea uriaşă a 
risipirei şi a suferințelor lui lacob se perindează pe dinain- 
tea ochilor strănepotului Urâţi, blestemaţi, alungați, traşi 
la răspundere pentru toate crimele ai căror făptaşi nu S'au 
putut descoperi, sau — în zilele cele mai normale şi mai 
liniştite, —jigniţi, insultaţi, luaţi în picioare şi excomunicaţ, 
când vom pune capăt rătăcirei noastre pe pământ şi unde 
vom găsi, locul de odihnă şi de onoare, căminul nediscutat 
şi definitiv ? 

Poporul evreu n'a uitat, nu poate să uite pământul fá- 
găduinţei. Oricât de timpuriu a început tragedia lui, prin 
Sargon, prin Nabuchodonosor şi prin toţi ceilalţi cari în 
atâtea rânduri au stricat via sădită între Liban şi Sina”, 
oricât de timpuriu a început desrădăcinarea, dorul de re- 
venire n'a pierit nici odată din inima lui Israel. 

acum două mii şi cinci sute de ani, cântăreții Templu- 
lui. deportaţi în Babilon, plângeau şi suspinau pe țărmul 
Eufratului: „De te voi uita, lerusalime, uitată să fie dreapta 
mea“. Arătaţi-mi, în lumea întreagă, un ideal mai vechi de 
cât acesta. Arătaţi-mi un dor mai statornic decât acesta ? 


www.dacoromanica.ro 


16 — 


Sionismul întreg se cuprinde în acest jurământ, făcut acum 
două mii cinci sute de ani, pe ţărmul Eufratului! 

Dar iată că poporul ales printr'o insondabilă hotărâre 
dumnezeiască, se gaseşte astazi mai mult decât oricând 
împrăştiat pe toată fața pământului Cum vei putea să 
aduni la olaltă ceea ce au risipit douăzeci şi şeapte de 
veacuri ? 

Cum vei putea să refaci stâncile şi muntele din dezagre- 
parea cărora a eat imensitatea de nisip dintr'o pustie? 
Cum vei putea să te lupţi piept la plept, cu Istoria şi cu 
Dumnezeu ?... 

Israel s'a mai luptat odată, piept la piept cu Dumnezeu 
şi pa fost biruit. 


10 Maiu 


www.dacoromanica.ro 


Iw 


O amintire din copilăria depărtată flutură înaintea cuge- 
tului meu, astăzi când recitesc pe Theodor Herzl. Veneam 
adeseori, dela ţară la oraş, împreună cu părinţii mef, ca 
să vedem nişte rude, Eram mic; mă apropiam de clasa 
întâia primară Intro dimineaţă de vară sosind dela ţară, 
las pe cei mari în casă, bucuroşi de revedere, şi ies în 
curte să mă plimb. Era o curte fermecătoare: plină cu 
ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi şi cu unele lu- 
ceruri vechi, răsturnate şi decrepite.,. l 

In fafa casei, o ulucă de stachete despărţea curtea acea- 
sta, de alta mai mică şi mal luminoasă. Observ întâia oară, 
că dincolo la vecini, sunt copii. Mă apropii şi prin stachetele 
are legăm prieteşug. Erau două fetiţe... Cum vă cheamă ? 
Matilda şi Lia Matilda era de seama mea; Lia mai mică. 
Era un eveniment plăcut. Matilda avea o păpuşă, Lia un 
cărucior... Erau copii frumoşi şi blânzi. Ne-am lipit frun- 
De de ulucă şi ochi în oohi am stat de vorbă, copilăreşte 
mulțumiți de întâlnirea noastră. Dar lată că mă strigă cel 
din casă. 

Am alergat să le spun că mi-am găsit prieteni. Spre 
toată mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea 
sunt fete de ovrei, Să nu le mai chemi la ulucă, Auzi? 
Sunt ovreice | 

Era întâia oară când mă întâlneam în viaţa mea cu 
Antisemitismul. Rudele mele dela oraş mă ţineau de rău 
să nu mă împristenesc cu Ovreii. lată "prima înțepătură 


2 


www.dacoromanica.ro 


i8 


veninoasă pe care filoxera antbemilà o incearcă supra 
mlădițe: sufietuiu: nostru. Sunt copil de ovreil. Sr dacă 
sunt ?... Ce sunt Ovreil ? Asupra mea, umna, această dis- 
tincţiune veştejitoare, prinsa la şase ani, a inraurit curios 
ca o ispită. Ce sunt ovreii, dacă trebue să n: ferim de ei 
şi de copin lor? În îinprejurarea mea, de Matilda! Era 
so un copil atât de drăgăiaş, de bucălat şi de tranda- 
firiu | 

Jn ciasele primare, am avut coleg ua singur ovreiu, Qold- 
şiain Marcu. Un şcolar de seama, premiant totdeauna, și 
vrednic de toată luarea aminte. Mă impresiona, la el, în 
deosebi, un fel de francheță şi de avânt sufletesc pe care 
nu-l găseam decât la un singur alt coleg. Afară de aata, 
Marcu al meu citia haiduci şi la orice încurcătură sau con- 
troversă aprigă nu rămânea cu mâinile în buznnar 

Cu aceste impresiuni despre Evrei am ajuns, din colţul 
meu de provincie, în (Capitala României, Ar trebul poate 
să mai adaog că în podul acelei case, lângă care locuian 
spăiinţii Matildei, am găsit, mai târziu, o biblie şcolară, cu 
icoane. In această carte, am citii o mulţime de intâmplări 
de fapte minunate sau vitejeşti, o poveste întreagă cu pe- 
ripeții zguduitoare, petrecută intre Dumnezeu şi Israeliţi. 
Aceşti Israelifi — am aflat de la dascălul sostru — nu 
erau altceva de cât strămoşii Evreiior. 

Aşa ajunge cineva să se desparia de gloata antisemita 
şi så creadă că Evreii sunt oameni vrednici de toate drep- 
turile, de toate libertăţile şi de toate binefacerile filantro- 
piei şi ale civilizaţiei. Cunosc viaţa, înțeieg luptele sociale 
şi economice şi ştiu de muli că popoarele nu sunt colonii 
ingereşti. Antiseinitismul popular e o inferioritate şi o plagă, 
ca atâtea altele de cari este bântuită coleciiviratea, Theo- 
dor Herzl spune cu dreptate: „Popoarele pe lângă cari 
trăesc Evreii sunt toate în general şi în parte, cu perdea 
sau fără perdea antisemite. Poporul de rând are nici o 
pricepere istorică şi nici nu poate să aibă. Vulgul nu-şi dă 
seama că păcatele Evului Mediu se întorc astăzi pe capul 
ponoareior europene. Noi suntem ceeace ne-au făcut alţii, 
închizându-ne în Ghetto In afacerile bănești suntem fără 
îndoială, mai tari de cât alţii, fiindcă în Evul Mediu am 
fost asvârliji şi ţinuţi numai pe maidanul afacerilor. 


www.dacoromanica.ro 


19 


Dacă înjeleg tisă antisemitismul celor mulţi, nu înţete 
antisemitismul celor puţini, dedaţi studiului si uaa 
generoase. Când problema evreiască este una din durerile 
omenirei civilizate, când antisemitismul e o pornire josnică 
născută din gelozie şi din subteranele sufletului omenesc, 
cum puate un om luminat să se lase contaminat de anti- 
semitism d Socotesc că dinpotriva orice amic al culturei 
a al libertăţei sufleteşti trebue să se intereseze cu simpa- 
tie de problema evrelască şi de măreţul ideal care împinge 
astăzi spre Sion toate inimile evreeşti. 

ŞI cu toate acestea punţile între evidenţa intelectuală şi 
realitatea existenta subt soare sunt totdeauna rupte! Prin- 
Ire oamenii noştri de carte şi de condel găseşti mai mulți 
rău voitori şi antisemiţi, de cât prieteni dispuşi să priceapă 
şi să ajute. 

incercarea mea sa rechem uriaşa și glorioasa figură a 
ilui Theodor Herz şi să fac o pimbare de centură împre- 
jurul Sionului, visat şi reclădit de el, nu are scopul să in- 
siruiască pe cel ce cunosc lucrurile foarte bine ci să cheme 
ia gânduri şi ia sentimente mai bune pe cei ce stau întru 
intunericul necunoştinței N'ar fi de loc pagubă ci ar fi 
câştig dacă intelectualii români ar fi cuprinşi de curiozi- 
tatea să afle mal de aproape ce suflet au în ei — ce dor 
ce idealuri — aceşti nameni atât de apropiați de noi şi to 
tusi atât de depărtaţi, 

Dar nu e vorba numai de curiozitate ştiinţifică ; e vorba 
de dureri comune şi de o lungă pâlceavă socială, Ura fără 
ochi şi fără cap, sentințele înfumurate şi dispreţuitoare, 
ațâţările şi violenta pot să pară unora din noi atitudine su- 
fictentă, în chestiunea evreiască Dar ac.asta e atitudine 
neroadă şi copilărească de pe urma căreia înghiţim destule 
neajunsuri şi uinilințe. De ce, cum, de unde — o ştie fie 
care dintre noi şi este de mirare numai atâta că experienţa 
făcută şi refăcută nu este de loc caplată spre cel mai bun 
tolos al nostru. 

Eu unul nu voi pregeta să sfätuesc pe tofi cei ce vor 
să mă audă, Invăfati să cunoaşteţi şi să prețuiți pe Evrei. 
De aci va ieşi profit comun. Iar azi cu deosebire nu uitaţi 
că ei sunt pe cale să adaoge istoriei omenirei un pasio- 
nant capitol nou 


13 Ma 





www.dacoromanica.ro 


v 


Am spus deunăzi că ceeace caracterizează opera strisă 
a lui Theodur Herzl este o ideală transparenţă de concep- 
ție şi de intenţie. Theodor Herl e desăvârşit de clar în 
gecace expune şi impunător de sincer în ceeace voeşte, 
Poate cineva să nu-l admită, poate să-l combată; dar ni- 
meni war putea să susţină că-l găseşte obscur şi întorto- 
chiat. Şi ori-ce adversar — numai om de inimă să fie — 
se va inchina deapururi înnaintea regale! lui sincerităţi. 

Cu ochii lui larg văzători, ou mintea-i generoasă, el îm- 
brățişează dintr'odată, robust, sincer, problema evreiască : 
«Probiema evreiască 'stă în picioare. Ar fi o nerozie să e 
tăgăduim. Ea este un crâmpeiu din Evul Mediu, târât până 
în timpul nostru, şi de care popoarele culturale, chiar cu 
cea mai mare bunăvoință, nu pot încă să se scape. Acea- 
sti bunăvoință au manifestat-o, se înţelege, când ne-au e- 
mancipat. Problema evreiască stă în picioare pretutindeni 
unde evreii trăesc în număr considerabil, unde nu ex'stă, 
ea vine odată cu evreli emigranţi. Ne ducem, fireşte acolo 
unde nu suntem prigoniţi; dar prin ivirea noastră se 
naşte prigonirea. Aceasta este adevărat, rămâne adevărat, 
pretutindeni, chiar în -tările cele mai desvoltate — probă 
Franța — atâta timp cât: chestiunea evreiască este nedes 
vegată politiceşte. Evreii săraci duc azi antisemitismul în 
Anglia, după cum lau dus şi în America», 


www.dacoromanica.ro 


a DD n 


Aşa stau lucrurile înaintea noastiă, Aceasta este baza 
experimentală, de care trebue să ţină seamă şi pe care 
trebue să construiască oricine vrea binele lui israel şi ine 
să-i ajute. Alături de această constatare, iată o alta, cu 
aceiaşi tărie: «Am căutat, pretutindeni în chip cinstit, Bă 
ne contopim în obştia popoarelor şi să păstrăm numai 
credinţa părinţilor noştri. Nu ni sa îngăduit, Zadarnic 
suntem patrioţi credincioşi şi pe unele locuri chiar supra» 
patrioți; zadarnic aducem şi noi aceleaşi jerte de bani, şi 
de sânge la fel cu concetăţenii noştri; zadarnic ne ostenim 
să ridicăm Slava paltriilor noastre, prin arte şi ştinte, så 
ridicăm averea lor prin comerţ şi prin schimb. in patriite 
noastre în care sălăşluim de sute de ani, ţipă toţi că sun- 
tem venetici, ţipă Chiar şi unii din aceia ale căror nez- 
muri nici nu erau în ţară, când în ea suspinau părinții 
noştri». ` 

Mai drept şi mai deschis cine ar putea să formuleze 
trista situaţiune a poporului evreu, risipit de atâtea vea- 
curi printre neamurile bănuitoare şi exclusiviste | Odini- 
oară, era credinţa religioasă care stabilea un zid despăr- 
jitor între Evrei şi Creştini ; azi vechiul zid s'a măcinat 
mai tot, dar în locul lui au apărut numeroase bariere de 
sârmă ghimpată. puțin vizibile dar şi mai dureroase. 

Ce va face Israel în lumea aceasta, ce va face eternul 
călător, din veac în veac şi din ţară în ţară ? Să uite un 
trecut plin de măreție, de jertfe uriaşe, de supremație 
spirituală, — din care fusese scris să iasă o nouă lege a 
omenirei— să renunţe la o personalitate puternic înzes- 
trată şi la un patrimoniu religios şi national, atât de pre- 
Dos, atât de vigilent păstrat, de două mii de ani? Israel 
nu se poate ucide sufleteşte Nici nu poate s'o facă nici 
mare dreptul eo facă. O atare sinucidere sufletească ar 
scădea din bogăţia şi din frumuseţea dramei omeneşti 
“universale. lar în mintea noastră a celor ce credem în 
Dnmnezeu ar naşte o nedomirire dureroasă. 

Uneori în mijlocul popoarelor răzvrătite şi inamice, 
poate că poporul excepţional ar avea dorința să lase 
toiagul pribegiei, să se dea odihnei şi să uite moştenirea 
glorioasă şi apăsătoare, 

Dar nu e cu putință. Unii şi alţii dintre evrei rămân 


www.dacoromanica.ro 


23 — 


în urmă, se despart de Caravana lui lacob şi se cutundă 
între neamuri: caravana însă merge mereu înainte, E timp, 
e timp, a suspinat Theodor Herzl, ca mult încercata ca- 
ravană să vepasească drumul Canaanului ! 

Asimilarea, scrie Herzl, nu S'ar putea realiza de cât 

rn căsătoriile mixte.. Cine doreşte într'adevăr apusul 

vreimii prin contopire n'are înaintea ochilor decât o po- 
sibilitate. Evreii ar trebui să ajungă mai întâi la atâta pu- 
tere economică, în cât, prin aceasta, vechile prejudecăți 
sociale să cadâ la pământ. Pilda ne-o dă aristocrația, în 
care căsătoriile mixte au loc, relativ, mai adesea. Nobili- 
mea primeşte să-şi aurească din nou blazonul cu aur e- 
vreesc şi aşa se resorb unele familii evreeşti. Dar cum 
sar putea realiza acest fenomen în straturile mijlocii (fi- 
indcă Evreii sunt un popor de stare mijlocie) unde cestiunea 
evreiască ara tot focarul ei 2 Această prealabilă şi nece- 
sară dobândire de putere ar însemna atotputernicia eco- 
homică a Evreilor, pe care pe nedrept o susțin şi azi unii 
şi alţii. Şi dacă chiar astăzi puterea evreilor îi face pe 
Antisemiţi să umple lumea cu strigătele lor, ce-ar mai fi 
când această putere ar creşte şi mai mare ? 

Aşa dar poteca aceasta e atât de strâmtă în cât nu se 
pot strecura pe ea decât puţini, prea puţini bogați dintre 
Evrei. Rămâne poporul cel mult, sărac şi apâsat. Şi cauza 
celor săraci şi apăsaţi bate pe toate celelalte. 

Pentru cei mulți din neamul lui, Teodor Herz: a ridicat 
încă odată în lume, dupâ alti eroi predecesori, flamura 
naţională şi mistică a Sionului. Spirit pătrunzător şi pru- 
dent, Herzl a căutat să întățişeze visul vechi în lumina 
cea mai clară a ideilor şi a posibilităţilor de astăzi. Nu şi-a 
ascuns nici un moment că stă înaintea unui ma iv uriaş, 
crescut secol cu secol atât în luinea plină cu risipa filor 
lui Israel cât şi în sufletul acestor fii Nu s'a înşelat o 
clipă asupra poverei supraomeneşti pe care s'a încumetat 
s'o ridice pe umeri, Era însă menit să lase pe pământ că- 
rări neperitoare. Deabia adolescent, pe vremea când Les- 
seps tăia istmul dela Suez şi uneă Mediterana cu Marea 
Roşie, Theodor Herzl concepe planul să tae şi el, când o 
fi mare, istmul de Panama, 


www.dacoromanica.ro 


— 24 


Ceea ce-gi propunea el să îndeplineagcă gi ceeace şa 
şi îndeplinit în zilele lui de către alţii era mult mai pre- 

8 de cât opera cu care Providența îl trimetea în lume 

a să aduni la olaltă pe Evrei la picioarele Sionului, în- 
Semnează så prefaci fața lumi] mult mai adânc de cât a 
prefăcut-o opera dela Suez, 


Lë Mai 


www.dacoromanica.ro 


Vi 


Evreii trebue să se înaroieze la vechiul lor cămin, De 
atâta timp de când au fost aruncați din ţara lor, ei călă- 
toresc şi tr c printre celelalte nesmuri, ca nişte oi printre 
mârăcini. Prea multă lână rămâne în mără ini! Şi duşmanii 
sunt tot neîmpăcaţi: nu e destulă! Vrem toată lăna! 

Țoată lâna nu se poate. Evreii nu se pot sărăci Intra- 
iăta de toată personalitatea lor, de toate amintirile lor şi 
de sacrul lor patrimoniu, în cât—despersona izaţi şi blafarzi 
-— să moară printre noi de moartea asimilărei. Personal, 
fiecare individ este absolut liber să-şi diaciplineze conştiinţa 
şi să-şi guverneze viaţa, cum îltae capul şi cum îl povă- 
fuesc interesele. Cu popoarele, însă, Incrurile stau altfel: 
popoarele trăesc şi se mişcă într'altfei decât personalităţile 
silogiere. 

Cu impunătoare cutezanjă, Theodor Herzl aruncă risipi- 
tului popor evreu planul Statului Evreesc şi, din cugetele 
fainic obsedate, face să se aprindă încâ odată flacăra visului 
nemuritor. Voim si ne întoarcem în pământul în care dorm 
de două mii de ani străbunii noştri! 

Acum cincisprezece ani, când am învăţat întâia oară cine 
a fost Theodor Herzl şi ce însemnează sionismul, am trecut 
sufletește, prin acele clipe de înălțare şi d plenitudine, pe 
cari ţi le dá priveliştea mărei. Uriaşă perspectivă! Gândul, 
inima, ființa întreagă se pierd în depărtările licăritoare, se 
pierd în splendoare şi neînțeles ! Israel să se readune în 
Palestina ? Să vedem nol cei de azi aceia ce văzură Con: 


www.dacoromanica.ro 


— gp — 


timporanii lui Zorob,bel şi ai lui Daniil? Ceasul de (ou 
să se amestece cu Istoria, subt ochii noştri ea într'o nouă 
viziune a lui Faust? Uimitoare concepțiune! Vulturesc a- 
vânt sufletesc! Aş vrea să trăesc şi eu, să privesc freit, 
parea acestui prim capitol dintr'o Biblie nouă! 

Zi cu zi, miraculosul se pogoară în lumea reatităței şi 
visul sionist începe să înflorească aevea, în coloniile pa- 
lestinene. Theodor Herzl a uvut grijă să adun-, împrejurul 
marei idei centrale, elementele de construcţiune cele mai 
raţionale şi mai aplicabile. Să nu ne ia nimeni drept uto- 
pişti; să nu creadă nimeni că dorul nost u nu poate să 
creeze de cât romane şi stăte imaginare, 

Astăzi (voi să zic pe timpul lui Theodor Herzl) Palestina 
este sub stăpânire străină Ne vom înţelege cu stăpânii 
d recţi şi cu protectorii sau interesaţii indirecţi ca Pales- 
tina să fi» larg deschisă năzuințelor noastre şi stabilirei 
noastre, dându-ni-se toate garanţiile cu putinţă, câ nu vom 
fi supăraţi de nimeni şi că vom fi lăsaţi să ne desvoităm 
în pace. E adevărat că începuturi de coloniz re se făcuseră, 
dar de ia existenţa lor timidă şi tolerată până la situația 
universal recunoscută şi intanpibil juridică pe care o vola 
Theodor He zl era o lungă cale de curaj şi de muncă, 

In zeci de ocazii — după publicarea Statului Evreese — 
şi în expuneri totdeauna clare şi originale, Herzi formu- 
lează ideia lui mântuitoare, 

„Care este scopul nostru? Voim să pregătim poporulut 
evreesc un cămin juridiceşte asigurat, în Palestina, vechea 
lui patrie. După noi, aceasta este soluţiunea definitivă a 
cestiunei evreeşti Soluţiunea aceasta presupune trei lucruri : 

1) Ex stenţa poporului evreesc. 

2) Calitatea Palestinei—pentru colonizare. 

3) Asigurarea temeliilor juridice“, 

In privința primului punct, congresele dn Basel ne-au 
agonisit o învăţătură” nepieritoare, Cine ar putea să pună 
în discuţie fiinta şi unitatea sufletească a poporului evreu, 
când sute de delegaţi din lumea întreagă aduceau la con- 
gres, în înflăcărate scrieri de adeziune, strigătul de bucurie 
a milioane de Evrei! Despre punctul al doilea, calitatea 
Palestinei pentru colonizare, încercările făcute dădeau cele 
mal bune garanţii. lar fziul cum Theodor Herzi corcepea 


www.dacoromanica.ro 


9 m 


colonizarea convingea şi pe cui mai increduli, E absurd së 
ne înch'pulm că vom începe în Palestina viaţa noastră de 
coloni cu mijloacele agricultorilor de acum câteva mii de 
ani. Vom aduce cu noi, în ţara părinţilor, tot ceeace pro- 
gresul şi technica modernă au născocit, în vremile din urmă, 
pentru uşurarea şi înfrumusețarea vieţei omeneşti. Maşini 
agricole, căi ferate. poduri, fabrici, reţele telegrafice, iri: 
gaţii, toate idustriile potrivite şi în general, cele mai bune 
sisteme de muncă, la îndemâna unor muncitori care vor 
lucra numai câte şapte ore pe zi — aceste şi alte multe 
avuţii şi detalii vor face încă odată din Palestina ţara ideală 
şi muls dorită, 

Cari vor fi pârghiile cari vor ridica până la nivelul rea- 
ităţei, uriaşu! nostru plan? Vor îi două organe, pe cari 
Theodor Herzi le aşează în Anglia, țara binevoitoare Evre- 
ilor. latâi, o înaltă societate de patronaj moral, Soe of 
jews, care € un fel de sanhedria ac: ut din cei mai mari 
evrei ai ceasulu: de fată şi care pregăteşte, înaintea gu- 
vernelor europene şi a întregei lumi preliminarile operei 
sioniste şi al doilea un organ practic, Jentat Cowpeny 
mâna financiară indispensabilă. 

Neapărat că Theodor Herz trebuia şă facă parte din 
Society of Jews. Asigurarea. temeliilor juridice ale statului 
sionist era o operă vastă şi complicată. Herzl a luat-o 
asupră-şi cu eroism. A fost crainicnt şi diploamatul lui 
Israel la unele curţi europene şi la acei principi de puterea 
şi de buna voinţa cărora atârna recunoaşterea statului evre- 
esc. Desigur că din timpul străvechilor profeţi, nu se măi 
ivise Ja curţile împărăteşti un trimis asemeni cu acesta! 
Diplomatul evreu era curat şi rectilin ca o făclie dn can- 
delabrul cu şeapte gemănări, iar cuvântul lui şi solia lui 
tuminau şi impuneau ca o jerfă adusă Celui-Prea-Innalt. 

Intre congres sl congres, Theodor Herzl străbate Europa 
în toate sensurile, iese de la o audienţă” imperială ca să 
alerge la alta, dintr'o cancelarie de prim ministru ca sâ se 
anunţe la o a doua şi are fericirea într,o zi, să ajungă pe 
coasta Palestinei şi să intre în pământul incomparabil. 

E o pauză de o clipă, dar o clipă de negrăit freamât- 
sufletesc, în zilele lui înfrigurate şi pline de trudă suprao- 
menească, Acţiunea diplomatică a lui Theodor Herzi— ori 


www.dacoromanica.ro 


— 98 — 


câtă hinpresune făcea dipiomatul-- nu putea să izbutească 
dintr'o dată. Lumea aceasta e prea robită intereselor gro 
solane’ ca să dea ascultare solilor cu solii pacinice şi 
drepte. Ce ace herodul păcei n'a putut si obțină prin cu- 
vânt, n amul care | trlmetea era să obţină prin insondabil 
concurs de împrejurări, în urma înfricozatei încrucişăei de 
săbii, din ai doilea deceniu al veacului al douzecilea. 


19 Ma 


www.dacoromanica.ro 


Vii 


Cele din urmă trei zile din August 1897 sunt date fără 
moarte în istoria noului judaism. in aceste dere loc pri- 
mul congres din Basel. Până la acest eveniment, Evreii cei 
mai inimoşi și mai convinşi de viitorul lui Israel, nu ştiau 
să spună clar câtă forţă, cât drept şi dor de viaţă proprie, căt 
entusiasm naţional poartă în sufletu-i poporul cel pribeag. De 
sute şi de sute de ani, fraţii erau risipiţi pe tot pământul. 

11 legau la olaltă aceaşi soartă amară, aceleaşi prigoniri 
din partea celorlalte neamuri, aceleaşi amintiri de veche 
slavă şi aceiaşi convingere adâncă dar ascunsă că Israel 
au plere. Și era prima oară, după oarbe veacuri despār- 
ţitore, când strănepoţii din toată lumea se adunau împreu- 
ap, ca să se chibzuiasoă asupra reclădirei căminului lui 
lacob ! 

Ce se va întâmpla când ne vom vedea laolaltă câteva 
sute de deputaţi ai Evreimei din tot pământul? Dar vom 
ajunge pâ-ă acolo? Veni-va' la acest congres, atât de mult 
împrăştiata progenitură a celor doisprezece Patriarhi ? lată 
ce se întreabau și scepticii dintre Evrei şi duşmanii dintre 
acevrei, 

ongresul din Base! a fost minune nouă. Voința congre- 
siştilor s,a afirmat dreaptă şi luminoasă” înaintea lui Israei 
ca altă dată, stâlpul de foc, în deşertul Arabiei Suntem 
un popor şi avem una şi acelaşi voință să ne adunăm cu. 
toții în ţara amintirilor şi a gloriei străbune! 

S'a dat pe faţă. scrie mai târziu Theodor Herzl, că tdeia 
pațională evreiască are puterea să strângă la un loc, în 
Noe unitar, pe toți cei deosebiți din punct de vedere ai 
limbei, din punct de vedere social, pelitic şi religios, Toc- 
mai aceasta tăgăduiau adversarii mai cu învergunare, şi 


www.dacoromanica.ro 


mie MÉ e 


aceasta am dovedit nul ia Base; mal cu strălucire, Dugima- 
niie de partide, cari pretutindeni aiurea unde se întâlnesc 
urlă uncie impotriva celorlalte, amuţiră Intro clipa, ta 
întâia chemare a națiunei 

Fraţii s'au regăsit“, 

Congresul di: Basel aduse Evreiinei din apus şi în deo- 
sebi lui Theodor Herz! o descoperire de imensă valoare: 
în Rasia trăiesc Evrei al: căror calităţi şi puteri de entu- 
zlasm covârşesc toate aşteptările noastre. Ştiam că se gå- 
sesc în Rusia câteava milioane de evrei nenorociti Auzisem 
despre ei cå sunt foarte robust), trupeşte şi că muncesc 
din greu în ateliere şi pe la ţară, unde iau asvâriit împre- 
jurările şi sărăoia, Dar n'avem nici o idee despre Evrel 
intelectuali din Rusia.. 

Ce ruşine pentru noi cari ne crezusem mai presus de 
cât ei! Toți acesti profesori, medici, avocaţi, ingineri, fabri- 
canţi şi negustori (delegaţi la congres) au un nivel de cul- 
tură care desigur că nu este mai scăzut de cât al europeanului 
din Occident. În medie, vorbesc şi scriu două sau trei lim- 
bi culturale moderne şi din asprimea luptei pe carea 
dat-o fiecare, acolo în ţara lor, ca să ajungă unde a ajuns 
suntem îndreptăţiţi să credem că fiecare îşi stăpâneşte 
bine meseria“. 

Intr'adavăr, Evreimea din Busia care, la acest prim con. 
gres din Basel se vădea, prin deputaţii ei, viguroasă, con- 
sistentă şi plină de însufleţire naţională era, de atunci 
încoace, să pregătească Europei multe şi felurite surprize. Pe 
când Theodor Herzl era la începutul operei, şi prin scris şi 
prin vorbă propovădula ideia sionistă, auzise adeseori 
din gura celor sceptici:— Nu veţi putea sa câştigaţi decât 
cel mult pe Evrei! din Rusia. Acum, zice Theodor Herzl, 
după ce am cunoscut pe admirabilii nostri Evrei ruşi dacă 
mi s'ar mai face proorocia aceasta, aş răspunde: Numai 
pe Evreii ruşi? Este destul! 

E o privelişte în veci zguduitoare şi măreaţă să vezi în 
luptă pe trimişi ldealului cu inerția aparentă şi vicleană a 
construcţiunilor politico sociale, Seam?nă lupta lor eu lupta 
miliardelor de pumni, cu cari oceanul stărâmă. secol după 
secol, țărmul în aparenţă neclintit şi neînvins, Zelul, stăruința 
şi munca de uriaşi a tuturor apostolilor seamănă, când le 


www.dacoromanica.ro 


— 3l — 


priveşti în treacăt cu iuregul valurilor mărei, asupra stâa- 
eilor din sărmul tare. S,ar părea că toată această înspumata 
şi olocotitoara oţerire e deşertăciunea deşertăciunilor | Când 
a să mai ajungă oceanul să detroneze aceşti uriaşi de granii 
crescuţi aici de la urzirea lumii! Şi cu toate acestea, opera 
de biruinţă asupra stâncilor înaintează subtil şi sigur, în 
fiecare zi. Aşa este si cu acţiunea ideilor asupra masivelor 
politico-sociale. Idea se înfiltrează, roade şi dezagregă 

Dar suiletul, nervii şi persoana apostolului au, în lupta 
declarată, aproape aceeaşi soartă ca şi valurile, unul câte 
unul asvâriite de ocean în inimicii lui de piatră. Ideia va 
birui nu azi, nu mâine, nu la anul, dar va birui! Cel ce-a 
“semănat însă ideia, s2 va izbi, toată viaţa, de mii de stân- 
ci dușmane, până când va cădea de istov! 

Trece congres după congres, trec patru congrese şi pre- 
gătirea diplomatică a cauzei sioniste tot n'a ieşit dia faza 
dibuelilor. Mli de fire politice se desnoadă, într'o parte, 
favorabil, dar altele şi mai multe se tunoadă, aici şi din- 
colo, defavorabil. 

In cuvântarea sa dela congresul al patrulea, Herzi declară 
limpede : „Există o întrebare pozitivă dioaintea căreia nu 
voim să ne dăm înlături. Obţinuteam până acum charterul 
pentru colonizarea Palestinei ? Răspundem tare ca să audă 
toţi: Nul.. Trebue, însă, să: fim destul de mulţumiţi cu 
primirea pe care aspiraţiile noastre au găsit-o ta sferele 
celor puternici din lumea aceasta“. i 

La al şeaselea congres sionist, după numeroase demersuri 
şi călătorii, în Anglia, în Turcia, în Egipt şi în Rusia, 
Theodor Herzl face cunoscut deputaților sionişiti că „din 
toate tratativele lui cu Poarta rămâne deasupra numai. fap- 
tul că Măria Sa Sultanul păstrează poporului evreu 
sentimente de trainică prietenie. Desigur, un lucru îmbu- 
curător şi preţios, dar fără consecință practică“. 

Congresul al şeaselea din Basel este cel din urmă la 
care Theodor Herz! mai ia parte. In August, din anul ur- 
mător 1904, campionul lui Israel se odihneşte în cimitirul 
din Viena, aşteptând ziua cea mare când neamul lul, gata 
de marele exod, va veni să i culeagă osemintele şi să le 
strămute în Canaan, 

23 Mai 


www.dacoromanica.ro 


VI 


Q idee mare când se arată întâi în lume seamănă Cu un 
pârâu menit să ajunga fluviu, Oricât de limpede şi de in- 
genioasă e ideca, ea nu este încă desăvârşită, fiindcă, de- 
ocamdata, stă împachetată în sistemul, în cartea unde a 
depu“o autorul. Ideea se va desăvârşi de aci înainte, când 
va începe lupta cu realitatea. In calea ei prin vremuri 
și prin cugetele omeneşti, ideia se complectează şi adesea 
se transiormă. Tot aşa se întâmplă cu pârâul, fiul muntelui, 
care coboară mereu în văi, primeşte tributul fraţilor ma 
mici şi, din ce în ce mai larg şi mai amplificat. se îndreaptă 
spre ocean. 

ideia lui Theodor Herzl —iloarea vechiului dor, scr.s în 
psaimi—era să se plece sub aceeaşi lege universală, Sio- 
nismul marelui evreu era să se complecteze şi să se în- 
covoae după. nevoile şi după accidenţele, ivite în calea 
spre îndeplinire. Însuşi Theodor Herzl prevede şi admite 
că teeiia sionistă, ca orice idee este extensibilă şi obligată 
să țină seama de împrejurările necesare, dar neprimej- 
dioase pentru ideea în sine. In Londra, înaintea unei înalte 
comisiuni, zisă pentru streini, Theodor Herz], la intrebarea ` 
Ce înțelegeți sub  Siamw-m, răspunde: „La primul congres 
din Basel am formulat un program care stabileşie ca scop 
ai sionismului crearea, în Palestina, pentru poporul evreu, 
a unui cămin juridiceşte asigurat, Acesta este scopul nes- 
trămutat, “dar pot să vină “momente când sunt neapărat 

3 


www.dacoromanica.ro 


= Bl 


trebuincioase, vreun ajutor imediat sau vreun pas înainte, 
Astfel, sioniştii - păstrând neatinse princ'piile şi programul 
lor—se s:mt obligaţi, ori decâte ori este nevoe, să încerce 
să uşureze, prin mijloacele potrivite, soarta aspră a evre- 
ilor apăsaţi“, 

Această concepţiune extensivă a sionismului formulată 
de însuşi Theodor Herzl ne va explica sionismul integral 
pe care-l mărturisesc toţi sioniştii de astăzi, dedus în chip 
firesc din sionismul, ca să zicem aşa mai mult teritorial, 
de acum douăzeci şi cinci de ani 

Acelaş principiu al „ajutorulul imediat” aceeaşi necesitate 
a „unui pas înainte“, înțelese între oameni siguri unul de 
altui. au adus în discuţiunea congresului al şaselea din 
Basel, cestiunea colonizărei Ugandei din Africa: Herzl zice 
în congres: „După ce ultimele tratative din Constantinopol! 
se dovediră cu totul sterpe, față cu nevoia din ce în ce 
mai mare, trebue să căutăm alte căi“, Aceste căi augfost 
două ; una spre peninsula Sinai, pe care guvernul Britanic 
în înţelegere cu Kedivul Egiptului, ar fi test bucuroşi s'o 
cedeze şi alta spre Uganda, după ce calea spre Sinai s'a 
arătat impracticabilă. 

Guvernul Britanic, deosebit de binevoitor faţă cu ideea 
sionistă şi cu distinşii ei protagonişti s'a declarat gata să 
deschidă, în Uganda, un cămin provizoriu tuturor oropsi- 
Hor din Israel, prea greu încercați în patriile lor vitrege 
de pretutindeni. Uganda ar îi fost să fie un popas vre- 
meinic, pe drumul cel lung şi glorios spre Patria Uaică. 
„Această ofertă, zice Theodor Herzl, astfel cum ne este 
pusă înainte are menirea să îmbunătățească şi să despo- 
văreze situația poporului evreu, fără ca să sacrificăm ab- 
solut nimic, din marile principii, pe care, se întemeează 
miscarea noastră”. p 

Propunerea aceasta cu colonizarea Ugandei a ridicat la 
al şaselea congres din Basel, apriga controversă cunos- 
cută. Este de prisos să reconstituim fizionemia discuțiunei, 
dar nu e de prisos să proectăm, încă odată, lumina sim- 
patiei asupra figurei marelui apostol, atât de puţin înțeles 
în acel moment al vieței lui În general, cra şi este ziua 
să ne amintim cu intensitate de sufietul evreesc arzător, 
care a spus încă odată în fafa lumei, personal şi energic: 


www.dacoromanica.ro 


— 3% - 


„De te voi uita lerasalime, uitată să fiə dreapta mea! 
Astăzi, când fortărețele cari păzeau şi opreau drumul spre 
Sion au căzut aproape în felul lerichonului din Biblie, se 
cuvine ca numele lui Theodor Herzl să fie cinstit cu cinste 
nouă. Şi îi dám acest prinos de cinste, mârturisind că fn 
discuţiile aprinse dela al şaselea congres gi de după con- 
gres, multe inimi din Israel au rătăcit în judecarea marelui 
luptător. 

Slava lui însă, trebuia să fie întreagă, şi slava unui om 
ma e nu poate să fie întreagă, dacă poporul din care face 
parte şi pe care îl serveşte, cu prețul vieţei, nu se întoarce 
măcar odată, împotrivă-i şi nu-l defaimă. Ba din nefericire, 
segula es e şi mai grea. Meritele eminente şi jerti le cele 
mai grele pentru poporul propriu şi pentru patrie trebuesc 
consfinţite de ingratitudinea naţională. E adevărat că Is- 
rael, în cazul lui. Theodor Herzi, a avut norocul să nu sa- 
tisfacă această lege. Au fost, însă, glasuri pripite și stin- 
ghere cari au strigat cu nevinovăție: Theodor Herzl e un 
trădător i 

E o pildă mare şi mângăetoare. Dacă ne-am descoperit 
înaintea apostolului care pne sus, deasupra unui neam în- 
treg, fâclia idealului pe când poporul îl aclamă, ne vom 
descoperi cu atât mai mult înaintea celui pe nedrept învă- 
luit de furtuna protestelor şi a invectivelor. l 

Privind lung această figură de erou ne vom aduce a- 
minte de un episod din viata lui, -petrecut în călătoria din 
Rusia, la porțile oraşului Vilna. Când a fost să intre în 
acest oraş, evreii din Vilna i-au eşit înainte, cu mic cu 
marire, şi onorându-i ca pe un rege i-au prezintat, ca dar, 
Sulul sacru al Thorsi. Era darul cel mai mare pe care 
putea să i-l facă neamul lui! Era onoarea teocratică su- 
premă cu c re putea să fie salutat un muritor! Liber-cu- 
gstătorul Theodor Herzl, primind darul acesta, a fost zgu- 
duit până la lacrimi. lar în casa lui din Viena a ridicat un 
tabernacul, unde a aşezat sulul legei nemuritoare. 

Acea minoritate din Basel, vremelnic rătăcită în judecata 
ei asupra lui Theodor Herzl, a fost râscumpărată de evreii 
din Vilna. 


% Mai 


www.dacoromanica.ro 


IX 


Nu aduce anul, ce: aduce ceasul. Acest proverb îţi viue 
în minte, negreşit când priveşti, în consecinţele de azi, 
marele cutremur politic social, început anii trecuţi. Printre 
consecințele date pe față până acum este şi eliberarea Pa- 
lestinei. intocmai ca pe urma zguduiturilor geologice, când 
înălţimi arhaice se lasă în jos şi ajung câmpii, când fun- 
duri de mare cresc în sus şi formează insule sau noui anexe 
continentale, tot aşa, şi pa urma zguduiturei istorice la care 
asistăm, munţii se prăbuşesc şi neamuri şi țări, înecate de 
stăpâniri străine, ies la lumina libertăţei, | 

Cu toate zvonurile îngrijitoare, cu tot scepticismul care ne 
ispiteşte adesea. trebue să stăruim în credinţa că principiile 
proclamate de biruitorii actuali, mau fost o armă de război 
ci o doctrină sinceră, Fiecare popor să spună Singur cum 
voeşte să trăiască şi să se administreze ! Fiecare popor să 
arate care este vatra părintească şi să fie stăpân pe ea! 
Fiecare popor să-şi adune copiii şi să-şi determine singur 
soarta lui pe pământ ! 

Principiile sunt atât de frumoase încât autorii lor, dacă 
vor reveni şi vor căuta să se târguiaecă asupra traducerei 
în practică, vor căşuna lumei întregi o deziluzie cum n'a 
mai fost alta. Toată lumea aşteaptă cu încordare rezultatul 
laborioaselor tratative din Paris. Toate popoarele, dar: ma; 
cu seamă cele mici şi de multă vreme uedreptăţiie, stau 
intinse şi visătoare, în bătaia ultimelor informaţii, ca nişte 


www.dacoromanica.ro 


— 38 — 


harle eoliene în bătaia vântului! Ce face conierința din 
Paris ? Ce face Wilson cu cele 14 pucte din evangheliul lui ? 

S'ar părea că poporul cel mai sigur de beneficiile noilor 
principii seste deocamdată poporul evreu. Republica pales- 
tineană este una din primele formaţii, care apare în faţa lumei 
în urma marelui cutremur. Să recunoaştem, într'aceasta, o 
simetrie providenţială. Poporul cel mai nedreptăţit, şi cel 
mai vechi îndurâtor al nedreptăţii universale trebuia să fie 
cel dintâi care să se bucure de aurora vremurilor nouă In 
unanimitate. cei ce vor să rectădească lumea în stilul, păcei 
detinitive, au proclamat că Palestina este proprietatea nea~ 
mului evreu şi au chemat pe evrei s'o ia în stăpânire. 

Marele război a delegat, pe neaşteptate, lunga şi dureroasa 
problemă evreiască. Visul marilor sionişii, câţi au trăit 
înainte de Theodor Herzl, câţi au luptat alături cu el, câți 
mai trăiesc şi astăzi — iată-l, s'a izbândit. Desigur că 
Theodor Herzl, când străbătea Europa în lung şi în lat. şi 
cerea audiente împăraţilor şi miniştrilor, ca să pledeze 
înaintea lor cauza lui Israel. ori cât de profund convins 
era că opera va izbuti, n'ar fi cutezat să spere că izbutita 
va fi atât de apropiată Erau, doar, în joc nu numai Sul- 
tanul nu numai interesele Germaniei, nu numai Ţarul 
Rusiei, ci era în joc diplomaţia europeană întreagă, monstru 
real, dar imprecis, cu zecimi de capete şi cu milioane de 
şiretenii. Faptul azi s'a îndeplinit. Theodor Herzl şi toţi 
ceilalți eroi ai sionismului, adormiţi în speranţa redobândirei 
gloriosului pământ străbun, se bucură azi, alături cu Pa- 
triarhii şi cu Părinţii! 

Poporul evreu se înapoiază lângă lordan şi lângă Marea 
Moartă Această perspectivă la prima vedere, interesanta 
numai pentru evrei, prezintă din punct de vedere general 
a mai cu seamă din punct de vedere creştin un interes tot 
atât de mare. Creştin şi amic al Evreilor cum sunt, 
voi urmări cu libertate şi cu Simpatie nou! exod al lui 
israel, din Egiptul întins astăzi în toată lumea. Nu e lucru 
de care să nu-mi dau seamă că atitudinea mea, în această 
cestiune — ţinând seamă de oamenii şi de împrejurările de 
la: noi — este ce! puţin originală. Sunt încredinţat, însă, că 
merg în iruntea multor gânditori şi scriitori creştini, al căror 
şirag pare-că-l întrevăd prin ceața viitorului. Din poporul 


www.dacoromanica.ro 


românesc şi în limba românească se vor ridi:a, foarte cu- 
rând, multe glasuri pentru Israel. Odinioară, creștinismul 
a ieşit, prin lupte intestine din monoteismul judaic. Con- 
irazicerea şi antipatia reciprocă şi-au avut atunci rațiunea 
lor. Din nenorocire, lucururile au mers prea departe Creş- 
tinismul a biruit lumea şi Evreii, rămaşi în minoritate, au 
ajuns poporul martir. 

Putea-vom, noi creştinii să -răscumpărăm vre-odată toate 
lacrămile pe care Evreii le-au plâns de pe urma prigoane- 
lor, a brutalităței şi a insolenţe: noastre d Putea-vom noi 
creştinii să-i facem pe Evrei să uite tot ce leau greşit 
părinţii noştri ? Eu cred că nu există creştin adevărat — dar 
creştin al lui lisus Christos — care să nu se simtă, față de 
Evrei, tainic mişcat suileteşte, şi pornit spre gânduri de 
generoasă reparație 

Sa încercăm a uita trecutul, lucrând pentru îmbunătățisea 
ceasului de faţă. Din fericire pentru Evrei, nu sentimentele 
câtorva prieteni neevrei, ci drepturile recunoscue şi procla- 
mate au azi cuvânt hotărâtor. Emanciparea politică a Evreilor 
mai încoace şi independent de idealul sionist, a răzbit 
opoziţia tradiţională şi a fost acceptată pretutindeni. Evreii 
mai înainte ca să fie cetăţeni ai viitorului stat sionist, sunt 
cetăţeni :deplini. în orice ţară se gâsesc și vor să fie 
cetățeni 

De când popoarele s'au trezit la viaţă şi au început pânza 
istoriei, neam cu neam se întâlneşte şi se întrețese, Nu toţi 
Elinii au trăit nemişcaţi în peninsula şi în insulele greceşti. 
Mulţi au răzbătut departe, printre celelalte neamnri, unii 
sau amestecat, alţii au trăit ca Elini. Fenomenul ţine de 
la începutul lumei şi se va termina odată cu Lumea. Sunt 
oameni, ale căror ţară și seminţie, sunt altele decât tara şi 
seminţia unde stau şi trăesc. 

Aceşti răzleți de centrul lor, 'neputându se contopi Cu 
neamul găzduitor, şi nevoind să-şi uite numele şi fraţii sunt 
o minoritate naţională Pentru aceste minorităţi, naţionale, 
cartea drepturilor popoarelor e gata să apară intro ediţie 
nouă şi favorabil revizuită. 


Mai 


www.dacoromanica.ro 


A 


O piedică pe care Theodor Herzi o găsea mereu în calea 
lui era chestiunea Evreilor asimilanţi. Multă contrazicere 
şi defâimare i-au adus iui Theodor Herzl unii dintre con- 
naţionalii lui, obosiţi şi descurajaţi de soarta lui Israel. 
Imparţial şi larg la inimă cum era, Herzi şi-a dat de nu- 
meroase ori osteneala să se lămurească amical cu cei cel 
ponegreau şi să smulgă, dintre fraţi, cuiul vrajbei. Reali- 
tatea stă înaintea noastră şi peste învăţămintele ei nu pu- 
tem să trecem nici odată de cât cu pagubă; dimpotrivă, 
vom câştiga totdeauna când le vom ine „minte şi le vom 
pricepe. 

E fapt experimental că natura care e foarte vigilentă in 
„privinţa conservărei speciei şi are pentru aceasta prevederi 
şi mijioace admirabile e cu totul nepăsătoare cu individul 
singur. Specia e păzită şi păstrată cu scumpătate; indivi- 
dul e părăsit împrejurărilor şi întâmplărei. Observaţia a- 
ceasta, pe care am CL o, prima oară, în Schopenhauer; 
e universal adevărată, pentru toată scara îndoitei existențe, 
animale şi vegetale. Viaţa întreagă. e un vârtej care vân- 
tură pe indivizi şii aruncă morței pradă, cu desăvârşită 
nepăsare, Lucrurile se petrec ca în acea naivă şi adorabilă 
cantilenă cu care sa închee Hagada pascală: Mieluşelul, 
pisica, câinele, ciomagul, focul din vatră, apa, boul, măce - 
Larl, sânt jertfiți unul după altul, fle care distruge şi = 
distrus, după o lege fără excepţii și fâră justificarea mə- 
rală din Hagadā. 


www.dacoromanica.ro 


— 43 — 


Spa este nemuriloare, individu! e trecător şi neglijabil. 
In atingerlle şi în luptele dintre popoare, este destul dacă 
fiinţa etnica starueşte şi se păstreaza. Individualitațile pier 
in ech de mii de feluri şi un fel anumit de moarte este 
desrădacinarea din poporul propriu şi răsădirea în al po- 
por. In decursul lungei şi prigonitei lor vieţi, Evreii, mai 
mult de cât fiii ori carui alt popor, au simţit ispita asi- 
milarei Sau asim lat foarte mulț ai mulţi se vor mai a- 
simila. E o chestiune de conştiinţa personală şi ficare se 
cunoaşte pe sine şi ştie ct poate si cât nu poate, mai 
bine de cât vecinul lui. ` 

Dacă însa, Patriarhii din lumea iericiţilor şi evreii per- 
severenţi, de aici de pe pământ, vor avea cuvânt să pri- 
vească inustrator pe evreul apostat, evreimea asimi'antă 
comite un pacat cânt tagâuueşte şi defaiina idealul sionist. 
tierzi a avu: mult de lucru cu această categorie de evrei. 
) ucrul se înțelege foarte bine, dar trebue să liniştim pe 
cameni. Şi iată-l pe Herzl dându şi osteneala să vie a- 
proape de aceşti evrei şi să le întind, singur, puntea 
bunei înțelegeri. E prea firesc ca un om, pe care ştiute 
şi neștiute pricini sufleteşti Pau făcut sa şi uite neamul, 
sa nu fie bucuros de loc să asiste la o discuţie sau la un 
panegiric, în onoarea nationaliştilor eroi. Când Theodor 
Herz! a ridicat, între popoare, steagul lul alb, cu şapte 
siele de aur, cei dintâi Evrei cari au murmurat și l'au 
contrazis au fost Evreii, porniţi pe calea asimilărei. Din 
vreme şi cu sagacitate, spiritul lui limpede vede opoziţia 
venind şi o întâmpină liniştit: „Dacă topi sau câțiva Evrei 
francezi ar protesta împotriva acestui plan (al statului ev- 
veesc) sub cuvânt că, ei unii s'au âsimilat, raspunsul meu 
este simplu: Ce fac eu nu vă priveşte pe d-v. Sânteţi 
irancezi israeliți foarte bine! Aici e o afacere de resort 
intern evreesc“, 

Acesta va fi totdeauna răspunsul pe care sionismul il 
va da evreilor asimilați E vrednic de, reamintit cu câtă 
lărgime şi caldă comprehensiune aşează față în faţă Theo- 
dor Herzl atitudinea asimilistă cu acea sionistă: „Mişcarea 
mea... va vătăma pe francezii isracliţi tot atât de puţin ca 
şi pe asimilanţii din alte ţări. Dimpotrivă le va folosi! 
Mişcarea sionistă le va folosi. Fiindcă spre a întrebuința 


www.dacoromanica.ro 


43 


cuvântul iui Darwin, nu vor mai fi tulburaţi în fanctianea 
jo: crvomuiieă. Vor putea så se asimileze în linişte întru 
cât antisemitismul de azi vi amuţi deapururi. Şi va crede 
toată lumea ca s'au asimilat până în adâncul sufletului, 
când statul evreesc cu alcătuirile sale suptrioare ajungând 
o realitate, ei totuşi vor rămânea unde locuesc astazi“. 

E locul să ne aducem aminte de un cuvânt spus de un 
alt evreu mare, azi trecut în cartea de aur a haoiologrei 
creştine, şi anume: toate Sunt curate, pentru cei curaţi! 
Sufletul curat al lui Theodor Herz învestmanta în pur tate 
şi în nobieţă orice sub ect propus discuţiunei. Din aceasta 
pricină controversabilă şi iritantă: cum trebue să se pri- 
veasca între sine Evreii naţionalişti şi Evren acomodanți, 
Herzl scoate $ lecțiune de toleranța şi de umanitate! 

Sunt ispitit, iar şi iar, să revin asupra acestei aparitii 
minunate şi luminoase Core a fost personalitatea lui Theo- 
dor Herzl, mai cu seama când înțâlnesc în calea mea oa- 
meni pe cari Dumnezeu a voit să-i facă painea sufletească 
a unui neam, dar la framântarea cărora nu știu ce bes- 
tiolă venineasă a căzut în căpistere şi pâinea sa stricat. 
Când Dumnezeu a frământat sufletu! lui Theodor Herzl 
împrejurul divinei capisteri nu era nici un ţânţar, nici un tăun, 

Vom privi fenomenul evreimei asimilante cu priceperea 
şi cu îngăduiala a căror pildă ne-o dă marele evreu. Din 
atâţia şi atâţia evrei, din lumea întreagă, mulţi rămân 
printre popoare şi se contopesc cu ele, uitând trecut:l şi 
uitând viitorul Sunt o primă categorie. Alți mulţi evrei, 
credincioşi părinţilor şi tradiția”, se convertesc la idealul 
sionist şi aşteaptă toată viaţa ziua exodului. 

Dar poate că nu le va fi dat să ajuugă în P-lestina şi 
vor muri în pământul înstrăinărei. Imprejurările vieței îi 
vor ţine pe loc şi dorinţa inimei lor să intre în țara sfântă 
nu se va îndeplini niciodată. Aceştia sunt a doua categorie. 
In fine, alţi evrei, cei mai însufleț ți şi mai nerăbdători, 
vor zZmulge ţăruşii cortului, vor lămuri afacerile lor, cu a- 
jutorul instituţiilor sioniste create în acest scop, şi vor 
porni spre Sion E categoria a treia, este tribul lui Levi 
care poartă pe umeri Arca legămâniului nemuritor. 

3 Pama, 





www.dacoromanica.ro 


XI 


Fierberea sufletească şi mulţi.nea evenimentelor, în toata 
lumea, se înfăţişează azi atât de crescute, în cât este greu 
sa incepi t.atarea unui subiect de actualitate şi să-i dai o 
desvoltare mai mare, fără ca să nu te ajungă din urma 
informaţii, veşti şi fapte cari tind să-ţi amplifice tema a- 
leasă, ba chiar să i creeze o fațadă nouă. Vom căuta să 
rămânem credincioşi planului tras dela început şi ne vom 
mulțumi să deschidem alte rubrici problemelor sosite sau; 
ridicate în ultimul moment. 

E vorba de configuraţia generală a marei chestiuni care 
ne preocupă. In câte feluri poate să fie întâmpinată doc- 
trina sionistă de evreii de pretutindeni d Cu dulce indife- 
rent de către cei ce s'au asimilat sau vor să se asimileze. 
Cu aprobări entusiaste, cu fapte st ou avânt, de către cei 
ce nu se pot uita pe sine şi nu pot să-şi vândă pe un blid 
de linte dreptul de primogenitură lată-i, deci, pe Evrei 
despărțiți, prin forţa lucrurilor, în douăcateg orii: O pătură 
subţire, în general reprezintată de intelectuali şi de bogă- 
taşi şi massa cea adâncă a poporului evreu, credincioasă 
trecutului şi nebiruit încredințata de splendorile viitorului. 
Mulţi dintre intelectualii, mulţi dintre bogătaşii evrei vor 
merge în fruntea cetelor însufleţite şi devotate Sionului. 
Dar vor fi şi mulți zăbavnici, mulţi timizi şi mulţi robiţi 
de bună starea lor creată printre goim, şi unii ca aceştia 
vor fi mereu în coada caravanei, când fruntea caravanei 


www.dacoromanica.ro 


46 — 


va fi ajuns de mult. în pajiştile pline de crini şi de lalele 
ale Saronului. 

Trebue, însă, să ne dăm osteneala şi să înțelegem exo- 
dul cel nou potrivit vremurilor şi realităței. Nu putem să 
ne închipu m că într'o bună zi—una, în toată lumea — E- 
vreii de pretutindeni se vor ridica în picioare, cu mic cu 
mare, ca altă dată în valea Nilului, şi întrun convoi uriaş 
de peste 10—12 milioane vor trece mările, vor trece ţările 
şi vor veni să colonizeze Palestina. Evenimentul se va pe- 
trece altfel, intro îracţionare suczesiva, bine chibzuită şi 
cu prevederi superioare, Exodul va ţine multă vreme. E 
probabil chiar că pe ţărmii lordanului prima recoltă sio- 
nistă va merge spre bătrâneţe fericite, câid, în diaspora, 
seminția lui israel va fi tot mereu numeroasă, iar căile lu- 
mei pline de evrei, călători spre Palestina. 

Pe lângă tuate acestea, mai este un tenomen, pe care 
Pam mai reamintit, şi pe care trebue să'l punem în lumina 
cuvenita, Ori cât de mult Sar răspândi între Evrei idealul 
sionist şi ori cât de puțini Evrei nesionişti ar mai rămânea 
pe pământ, să nu uităm că nu toți cei convertiți şi entu- 
siaşti vor putea să închidă ochii în patria iubită. In cele 
mai bune condițiuni din lume şi în ipoteza colonizărei celei 
mai fericite, vor rămânea destui evrei "departe de cămin, 
şi poate chiar unii dintre cei mai nerăbdători să'şi vadă 
visul îndeplinit. Aceşti evrei vor conlinua să trăiască în 
actualele lor patrii adoptive şi—nădăj tuim—se vor bucura 
de drepturi într'adevăr egale cu ceilalți concetățeni. 

Iată, acum, întrebarea pe care o pun unii şi alţii, cu 
privite la evreii sionişti, la aceşti cetăţeni cu inima în pa- 
tria israelită, iar, în aşteptare, cetăţeni cu trupul în patria 
vremelnică unde sau născut—: Cum vor împăca evreii a- 
ceste două cetaţenii ? Intrebarea poate să vină nu numai 
de la adversari interesaţi, dar şi dela oameni imparţiali, 
insuficient pregătiți pentru prob!'emă. Aşa cum stau lucru- 
rile astăzi subt ochii noştri, cu o Palestină în care autori- 
tatea este ţinută provizoriu de comandamentul interaliat, 
răspunsul la întrebarea de mai sus nu poate fi complet. 
Trebue sa aşteptăm clarificarea situaţiei. Guvernul pales- 
tin»an trebue să ajungă o realitate nu numai proclamată 
dar şi intronată, raporturile dela stat la stat să aşeze re- 


www.dacoromanica.ro 


4T 


publica exreească în amphiteatrul puttic unversal, iar ce- 
tâțenia în Sion să coboare, din lumea entusiasmului mistic, 
în arena drepturilor şi a .reciprocităților internaționale. 
Când vom privi la răsarii Statul evreesc, definitiv aşezat 
pe coasta Mediteranei, foarte multe cestiuni, cari se par 
deocamdată fără uşi, făra ferestre, vor fi atunci accesibile 
şi luminoase ca un portic 

Până atunci, va trebui să ne bazăm pe câteva analogii, 
oferite de experiență. Prima este analogia socialistă. Cum 
poate un socialist sa împace, în conştiinţa şi în atitudinea 
lui, idealul internaţional, cu obligaţiile cetăţeneşti burgheze? 
Lumea întreagă ne arată azi milioane de sectari ai crezului 
politic socialist cari trăesc în statele capitaliste, se supun 
legilor gi sunt patrioți meritoşi, Convingerile lor că viaţa 
poate să ajungă mai” bună şi ca sistemul social de azi 
trebue să fie înlocuit cu cel socialist le păstrează o vigi- 
lență şi un spirit de control şi de opoziţie cari nu strică 
de loc vieţei pubiice  Socialiştii s'au arătat pretutindeni 
voioşi să poarte sarcinele actuale si idealul lor le-a dat o 
forţă cumpănită, o atitudine înțeleaptă, pentru cari patriile 
burgheze mar putea să le fie destul de recunoscătoare, 

Cu acest termen de comparaţie am ajunge să înțelegem 
cum vor armoniza Sioniştii, în teorie şi în practică, devo- 
tamentul pentru Sion şi datoriiie cetățensşti  Neapărat, a- 
cesta este termenul de comparaţie cel mai general şi a- 
nume ales pentru largul l:i coprins. Mai de aproape, ev- 
reii sionişii — fiindcă cei neslonişti se disolvă în massele 
popoarelor convieţuitoare—vor forma insule distincte, apă- 
rate de drepturile minorităţilor. După cum elementu! så- 
sesc, de pildă, va trăi, printre noi, liber să'şi vorbească 
Lmba, liber să'şi cultive amintirile şi să nu uite că există 
pe pământ frați cari simt şi cugetă la fel, tot aşa şi ev- 
rii vor fi l beri să se simtă şi să trăiască vaţa lor de 
minoritate recunoscută. 

E adevărat că toate acestea sunt gândite şi potrivite 
pentru un plan superior de viață, Acest plan este scopul 
străduinţelor noastre, iar realizarea lui; semnul viito-ului. 
Credem într'un viitor mai bun şi tot ceiace dorim şi al- 
tora şi nouă este ca o invocare către bunele destine. 

Cu credinţă şi cu forţă, înainte spre străluciteic profile 
cari ni se desinează în auroră! 


15 Jante 





www.dacoromanica.ro 


XII 


Un ziar american publică un interview luat de un cores- 
pondent celebrului scriitor evreu. Achad Haam, azi trăitor 
în Lond a. In interview Achad Haam previne pe Evrei că 
greutăți destule mai sunt de biruit până la deplina netezire 
à căii spre Sion. Impotrivirile sunt numeroase şi origina 
lor e felurită. Unii protivnici sunt ascunşi, alţii sunt notorii. 
Ciudat este că printre ei sunt mulţi evrei, asimilați, sau 
doritori de asimilare, care văd o primejdie personală în 
idealul sionist al majorităţilor evreeşti: 

Teama evreilor asimilați este cunoscută şi am atins-o 
şi noi în articolul imediat precedent. Se tem că afirmarea 
hotărâtă şi separatistă a poporului evreu—voim să trăim 
ca Evrei şi să ne înapoem în Erez-lsrael!—o să le cadă 
grea, lor’ celor ce vor să rămână unde se găsesc astăzi. 
Se tem că evreii cei entuziaşti şi naţionalişti vor desteptă 
bănueli şi discredit în privinţa fidelităţei lor către patriile 
adoptive. Am căutat dăunăzi să arăt,- printr'o analogie, 
cum se poate ca un evreu Sionist să fie şi să rămâe un 
bun cetățean, în ţara unde s'a născut şi unde îşi aşteaptă 
izbândirea idealului. In acest ultim articol. din seria mea. 
Sionismul la prieteni, voi dovedi, printr'o altă analogie, 
că patriile pământeşti nu Sunt nici de cum trădate dacă 
cetăţenii lor îşi logodesc inima unor idealuri cari trec 
dincolo de graniţele ţărei şi ale timpului. | 

Intre Evreii Sionişti şi între Evreii asimilîşti să-mi fie 
îngăduit să păstrez vechea mea atitudine de prieten şi de 


www.dacoromanica.ro 


Se 2 ze 


apologet. Voi avea prilejul, mai târziu, sa analizez şi sa 
discut în amănunte, diferite cestiuni cari privesc pe Evrei 
în general. Mă măgulesc cu gândul că voi face-o tot- 
deauna cu prevenienţa caldă şi limpede pe care o am 
pentru toţi Evreii, la olaltă. 

Astăzi vreau să dau o pildă edificătoare în deosebi 
Evreilor asimilişti, adică acelor ce se tem ce fraţii lor sio- 
nişti, le pregătesc neplăceri şi mari încurcături, în viitor. 
Ce li se poate spune Sioniştilor, de către adversari (de 
bună sau de rea credinţă): „Voi aveţi în suflet şi propo- 
văduiţi un ideal străin societăţei şi ţărei noastre. Voi doriţi 
de Sion şi voiţi să vă vedeţi într'o zi adunaţi în Palestina” 

Răspunsul cel mai nimerit pe care îl găsesc în con- 
ştiinţa mea şi argumentul cel mai temeinic cu care se 
poate întâmpina învinuirea de mai sus este analogia 
creştină. Este prea adevărat. însă că anevoe vom găsi 
printre antisionişti un adevărat creştin... Oricum. argu- 
mentul e învincibil. lată-l. | 

Credinţa creştină face din cel ce mărturiseşte pe lisus 
Christos un exilat aici pe pământ. Gândurile lui toate, 
aşteptările lui şi mângâierile lui sunt îndreptate, ca florile 
de helianthă, spre un astru din altă lume. Intâmplările 
de aci durerile, bucuriile şi tot ce priveşte pe cetăţeanul 
supus Cezarului sunt un capitol trecător şi de proba, faţa 
cu cartea vieței. care începe de abia dincolo de viaţa på- 
mântească. Adevăratul creştin este aici sub soare, un pele- 
rin pornit în călătorie lungă şi ostenitoare. Nimic din aceea 
ce îl întâmpină în drum nu trebue să-l oprească prea mult 
şi să-i abată inima de la țelul ceresc pe care îl urmăreşte. 
Mai departe, mai departe |... este deviza lui, atâta vreme 
cât sub picioare, simte ţărâna pământului şi imaginile de 
şarte pământeşti n'au apus cu totul sub pleoapele lui. 
Patria, familia, prietenii şi toate legăturile şi datoriile pe 
cari ni le impune viaţa pământească sunt o povară care 
disciplinează şi poate să ne fie profitabilă, dacă o purtăm 
cu eroism creştin. Dar această sarcină trebue purtată în 
numele lui lisus Christos şi pentru El! Mai presus de 
Domnul Vieţei nimeni nu are puteri şi drepturi asupra unei 
conştiinţe de creştin. In mijlocul întregei lumi, comunitatea 
creştină apare ca un neam sufletesc distinct, mai presus de 
graniţele convenţionale şi mai presus de prejudecățile 
naționale, 


www.dacoromanica.ro 


Creştinul ortodox trebue, macar odata în viaţa lui, să 
cerceteze Locurile Sfinte şi să îngenucheze la Mormântul 
Domnului. Creştinul catolic e dator ca, măcar odată în 
viaţa lui, să facă o călătorie la Roma şi să adore pe 
Pontiful Suveran. | 

Putea-veţi, oare, să găsiţi un termen de comparaţie cu 
idealul sionist mai izbitor şi mai suprinzător de cât idealul 
creştin ? Un creştin adevărat se simte fără voia lui, tainic 
atras de idealul lui Israel şi e cu neputinţă să nu urmărească 
cu 6 frăţească simpatie avântul şi luptele pentru Sion. Din 
păcate, în această parte de pământ unde trăim simţirea 
superioară creştină şi cunoştinţa obârşiilor comune—a 
eternelor isvoare purcese din Sinai, din Carmel şi din Sion 
—sunt astăzi lacăte închise, cu chei uitate şi pierdute, 
Oricari ar fi mirarea, ignoranţa sau mânia celor de un 
neam şi de-o credință cu mine, eu unul mă simt dator, 
tocmai pentru că sânt creştin şi teolog, să întâmpin cu un 
cald salut întru Sion pe idealistul pelerin evreu. 

Voi credeţi în Sion, voi doriţi şi aşteptaţi cetăţenia între 
lordan şi Mediterana. Voi sunteţi nemulţumiţi cu lumeă 
strâmtă şi străină care vă împresoară. Voi voiţi mai mult 
soare, mai multă libertate şi mai multă vrednicie! Cum 
vă înţeleg! Ce mult mă potrivesc cu voi! Cu ce ochi în- 
duioşaţi şi plini de admiraţie vă privesc şi vă petrec! 

Cred şi eu aproape la fel cu voi, Aştept şi eu opa- 
trie superioară şi mi-e inima, ca şi a voastă, dornică de 
soare, de crinii Saronului şi de definitivul Ierusalim. 

Fraţii-mei mă ţin de rău şi mă ocărăs?, văzându-mă ieşit 
intru cordiala voastră întâmpinare. Nu mă potrivesc cu 
ei şi mă doare că între ei şi voi lipsesc buna îngădu- 
ială şi putinţa înţelegerei. Dar sunt adânc încredinţat că 
dreptatea voastră şi a mea va birui odată, în ochii lu- 
mei, concepţiile lor exclusiviste şi negre ca pământul. 

Visaţi, doriţi, lucraţi, luptaţi pentru Sion! E atât de 
săracă în visuri şi în idealuri omenirea, că de-ar curge visul 
în ea, prin cele patru fluvii din paradisul biblic, şi tot 
secetoasă ar rămânea. In mine — creştinul stingher şi 
prizărit—vedeţi pe copilul entusiast, care priveşte popasul 
vostru, întins lângă calea spre Sion, îşi aduce aminte că 
vă cunoaşte din Biblie şi din Evanghelie, şi vă salută din 
toată inima : — «Cât sunt de plăcute corturile lui Iacob}... 

19 lunte 


www.dăcoromânica.ro 


LOCURILE SFINTE 


Areopagul care chibzueşte astăzi la Paris, cum să în- 
firipeze casa păcei — dragă Doamne, cu nişte grinzi mai 
trainice decât cele de până acum — a ajuns cu punerea 
la cale pâgă la Locurile Sfinte. intrun articol scris în 
ziarul «Mântuirea», prietenul meu A. L, Zissu arată ce 
deslegare ar fi înclinată să dea conferinţa din Paris acestei 
chestiuni. De altă parte, ştim de mai înainte că există 
undeva o societate sau un comitet proaspăt înfiinţat care-şi 
propune să se ocupe cu problema Locurilor Sfinte. 

Care e problema? Nu e o problemă prea precisă, poate 
nici nu este o problemă, ci un miragiu specios, care se 
întâmplă în aceste zile torid diplomatice. după cum mi- 
ragiul fizic se întâmplă în zilele toride. Infăţişătorii marilor 
popoare biruitoare au admis şi au recunoscut că poporul 
evreu are tot dreptul să ceară şi să dobândească vatra 
lui părintească, Palestina să fie a Evreilor! Fiecare popor 
îşi caută azi mormintele părinţilor şi pe frații risipiţi şi 
fiecare vrea, dacă s'ar putea, să-şi vadă la olaltă toate 
amintirile şi toate speranţele. Sfânt lucru! Cine n'ar fi 
bucuros să ştie, odată, statornicită pe pământ, împărăţia 
dreptăţei! 

Aşa dar, Palestina va fi țara Evreilor, potrivit năziiinţei 
lor de veacuri, potrivit revendicărilor sioniste din ultimul 
sfert de veac şi potrivit sfintei dreptăţi. Dar Palestina, 
patria redobândită a Evreilor. este leagănul Creştinismului. 
Țara întreagă, din Liban până în Sinai e plină de mor- 

Wwww.dacoromanica.ro 


minte, de fântâni, de coline, scumpe tuturor Creștinilor. 
Da, dar ele sunt scumpe şi tuturor Evreilor. Ierusalimul, 
cetatea mistică, este oraşul fără pereche, apariţia de jeratec 
şi de aur care farmecă şi cheamă toate inimile devotate 
lui lisus Christos! Da, dar Ierusalimul e cetatea lui David 
şi alui Solomon, vatra gloriei străbune, locul de pe care 
iudaismul, în trei temple succesive, a ridicat febrile mâini 
la cer şi a început cucerirea monoteistă a lumei. 

Cine ar putea că cântărească şi să șpună în inima cui 
anume, a creştinismului sau a iudaismului, lerusalimul 
este mai sacrosanct şi mai iubit! Şi cine mai are astăzi 
sufletul să cugete la restricţiuni ofensătoare, în privinţa 
Locurilor Sfinte? Mirare mare deşteaptă în mine ideia că 
înalta conferinţă din Paris se gândeşte la un cordon de 
poliție religioasă în jurul acestor locuri. Ar fi, pentru 
Evrei, o jignire nouă şi fără nici un sens. 

Toată creştinătatea ştie că, din nefericire, gelozia cre~ 
ştină interconfesională isbucneşte foarte des în Ierusalim 
şi că, mai ales de sărbători, dezordinele nu pot să lip- 
sească. In preajma Sfântului Mormânt zelatorii de con~ 
fesiuni diferite uită dragostea frăţească, uită sublimitatea 
sărbătorii şi stinţenia locului şi se dedau la îmbrânceli 
şi la pugilate. Stăpânul de până acum al (äre, Turcul 
credincios lui Mohamed, era un poliţist ideal. fiindcă nu 
avea nici o preferinţă creştină confesională. Nu s'a auzit 
nici o dată că paznicii musulmani ai Sfântului Mormânt 
au favorizat cutare confesiune în paguba vreunei alteia. 
Pe tăcute, această stare de lucruri mulțumea pe toată 
lumea, înţeleg adică pe creştini. Faptul că stăpânirea 
Locurilor Sfinte era în mâna păgânului avea şi o parte 
bună: Gelozia şi rivalitatea dintre frați dormeau la umbra 
zidurilor Ierusalimului. 

Astăzi ţara şi-a schimbat stăpânul. Turcii se duc şi vin. 
Evreii. De ce n'am privi chestiunea cu simplitate, de ce 
n'am privi-o cu inima curată ? 

Nouii stăpâni să ia locul vechilor stăpăni, în această 
poliţie religioasă, absolut necesară la Locurile Sfinte! 
Mai întâi Evreii au dreptul lor istoric şi- religios, mai 
vechi de cât al nostru şi al doilea noi creştinii avem 
nevoe de o autoritate imparţială, în disputele noastre de 
familie. 

Theodor Herzl face în această ordine de idei câteva pre- 


www.dacoromanica.ro 


țioase observaţii: «Un articol... dint'un ziar prusian sus- 
ținea acum în urmă, ideia că lisus Christos trebuia să se 
ridice tocmai din slabul popor al Evreilor, fiindcă figura 
sa supra omeneasca ar fi adus pe oricare alt popor. din 
care ar fi făcut parte, la stăpânirea întregei omeniri... 
Să legăm de această idee o alta: Şi stăpânirea locurilor 
pe unde el a umblat odinioară, ar da oricărui alt neam 
de cât cel evreesc o situaţie atât de extraordinară, în 
lumea creştină, în cât e greu de închipuit cum far putea 
celelalte naţiuni să admită vreodată aşa ceva». 

Herzl are mare dreptate, Dacă locurile sfinte nu sunt, 
prin prevăzătoare chibzuinţă, lăsate în paza stăpânului 
celui nou al ţărei, noi creştinii vom ajunge să ne certăm 
şi să ne prigonim. Atunci. care să fie înţelesul tratative- 
lor de cari se aude şi ce voeşte să facă areopagul păcei 
din Paris ? Vor într'adevăr, marii diplomaţi de acolo să 
depărteze pe Evrei dela supravegherea Locurilor Sfinte ? 
Greu de înţeles! Confesiunile creştine ar intra într'o epocă 
de nelinişte şi de competiţiune păgubitoare. Dipl&maţia 
ar avea un teren nou de cultivat şi simţul pietăţei ade- 
vărate ar fi jignit. Pe lângă toate acestea, Evreii ar avea 
cuvânt să se plângă amar de această restricţiune ofen- 
sătoare. Să sperăm că informaţiile sosite la noi, până azi, 
sunt incomplecte sau provizorii, Să sperăm că atâţia 
oameni luminaţi şi generoşi. adunaţi la olaltă, la înalta 
conferinţă, vor putea găsi, discutând problema locurilor 
sfinte, cel puţin soluţiunea pe care a găsit-o inteligenţa 
unui Singur om: «Pentru locurile sfinte ale creştinătăţei, 
scrie Theodor Herzl, se va găsi o formă juridică inter- 
naţională de exteritorializare. Noi vom forma garda de 
onoare împrejurul Locurilor Sfinte şi vom chezăşui cu 
fiinţa noastră petru îndeplinirea acestei datorii. Aceasta 
pază de onoare ar fi marele simbol pentru deslegarea 
chestiunei evreeşti, după optsprezece veacuri trăite de 
noi în durere». 

Aşa se oglindesc, într'un cuget clar şi nobil, problemele 
pe cari neîncrederea, prejudecata, interesele nemărturisite 
şi mediocritatea sufletească generală le deformează și le 
complică. O soluţiune mai bună de cât cea întrevăzută 
de "Theodor Herzl nu ştiu cum s'ar mai putea găsi. Con- 
ştiinţa creştinilor rămâne neispitită şi netulburată, iar 
onoarea Evreilor rămâne neatinsă. 


www.dacoromanica.ro 


Sioniști creştini 


Citesc amănunţita biografie a lui Theodor Herzl, scrisa 
de Adolf Friedemann şi găsesc printre membrii de onoare 
ai mişcărei sioniste destui creştini. In anul 1896, lulie 6 
când Herl (nn în „Clubul Maccabeilor“ din Londra, me- 
morabila-i conferinţă, la desbaterile aprinse ce urmara, 
conferenţiarul fu susținut cu căldură de pictorul creştin 
Holman Hunt. Acest pictor concepuse fără să aibă vreo 
legătură cu Theodor Herzl, ideia restaurărei statului 
evreesc ! 

Când a fost vorba de statornicirea locului unde trebuia 
să se adune primul congres sionist, promotorii mişcărei 
după câteva alegeri neizbutite, şi-au oprit ochii asupra 
oraşului Basel. Doi prieteni devotați sionismului, au dat 
tot ajutorul lor ca Baselul să fie locul de gazdă primu- 
lui congres. Aceştia au fost creştinii Bernhard Collin- 
Bernouilli, redactor la ziarul Baseler Nachricht şi librarul 
Kober, ginerele episcopului protestant Gobat, din leru- 
salim. Mai târziu, când în faţa întregei lumi, sionismul 
şi-a trecut întâiul lui examen strălucit, în cetele amice, 
încăerate în luptă, cu cele inimice, n'au lipsit de loc lup- 
ătorii creştini. Dintre creştini zice biograful lui Herzi, 
nu trebue să uităm pe cucernicul profesor Hechler. cărui 
Herzl, şi atunci şi mai târziu a avut adeseori să-l mul- 
ţumească pentru. sprijinul însemnat şi 'mănos, dat mun- 
cei lui politice. 

www.dacoromanica.ro 


— 58 — 


Prin urmare nu e un fenomen, ne mai vazut sub soare 
sionismul la creştini. In lumea largă şi generoasă care 
începe dincolo de hotarele noastre lucru s'a văzut şi se 
vede mereu. Nu mai departe ca acum câteva zile, a avut 
loc în Anglia creşiină o impunătoare manifestaţie de sim- 
patie pentru aspiraţiile naţionale ale poporului evreu. 
Ziarul «Mântuirea> a reprodus deunăzi textul declaraţiu- 
nei formulate de acea adunare umanitară, Intre cei ce 
au semnat declaraţia de simpatie sunt: 96 de membrii 
ai parlamentului englez, 57 de profesori universitari, 14 
medici, 8 artişti. 35 de literați şi ziarişti şi—omiţând 
pe alţii—toţi episcopii Angliei şi ai Scoției. 

lată nişte adevăraţi creştini, nişte adevărăţi episcopi. 
E foarte firesc să ne întrebăm cum sunt alcătuiți sufle- 
teşte aceşti oameni şi cum arată la faţă creştinismul lor 
dacă le însădue să se declare adepţi ai sionismului? 
Aceste întrebări trebue să ni le punem pentru luminarea 
prin contrast a psihologiei celor ce mai cred că sunt 
creştini şi stăruesc în antagonismul lor necugetat împo- 
iriva a tot ce este evreu şi aspirații naţionale evreeşti, 

Nu e nici de cum mirare când vedem azi între noi,pe 
stradă, in piaţă. in adunările amestecate, pretinşi creş- 
tini, greu şi lamentabil apăsaţi de povara prejudecăţilor 
moştenite. Ce poţi să faci! E la mijloc o ereditate în- 
tunecoasă şi stratificată în curs de veacuri. Antisemitul 
de pe stradă, din piaţă, din adunările amestecate, este 
un biet om oarecare. Cine ştie dacă a terminat liceul! 
Cine ştie dacă, în anii de facultate, a mai citit altceva 
decât ziare şi cursurile litografiate, bune pentru examene! 
Azi e om gospodar, are convingeri politice şi partid, are 
treburi absorbitoare... Când mai are el vreme şi cine-i 
dă lui mintea necesară—pentru revizuirea sentimentelor! 
lui antisemite ? 

E treştin (fiindcă e botezat) se duce la biserică la Paşte 
şi la Crăciun şi se mai duce, suplimentar, când cunună 
vreun fin, agent electoral. In colo tot creştinismul lui e 
un loc viran, năpădit de burueni netrebnice şi depozit 
de gunoae raţionaliste. N’a citit nici odată Evanghelia! 
N'a ţinut nici odată în mână Biblia celor două Testamente ! 

Acesta e singurul tip de aşa zis creştin din vechea 
Românie. In afară de lumea preoțească şi lăsând la o 
parte câteva personalităţi, pe cari ca să le găseşti tre- 


www.dacoromanica.ro 


bue să le cauţi cu lumânarea, nu exista printre noi de 
cât această imensa categorie de pseudocreştini, 

Sionismul la creştini nu poate să crească din burueni 
sau din piatră seacă. Spun cu durere că lipsa de sim- 
patie pentrit sionism, dovedită în societatea creştină ro~ 
Masca, este un semn funebru. Creştinismul nostru e 
mort. 

Privlţi episcopatul anglican şi scoţian şi osteniţi-vă cu 
mintea să pricepeţi ce a putut să le insufle acestor con- 
ducători ai bisericei creştine dragostea lor pentru idealul 
poporului evreu. Numai creştinismul lor cel viu, zilnic. 
alimentat de isvoarele biblice ! 

Englezii cresc, citind, învățând şi iubind Biblia, aproape 
ca şi Evreii Orice familie engleză trebue să aibă în casă 
Biblia, după cum are scrinul pentru rufe şi maşina de 
bucate. Dacă nu în fiecare zi, cel puţin în ziua de Du- 
minică englezul trebue să citească şi să mediteze o pagină 
din Biblie. 

Dar Biblia este primul şi nemuritorul titlu de nobleţă 
al poporului Israel! Cum poţi să ridici între Biblie şi 
Israel un zid despărțitor? Minunile, frumuseţile, înţelep- 
ciunea şi toată comoara mistică, pe care ne-am însuşit-o 
noi creştinii de două mii ne ani încoace sunt opera şi 
proprietatea acestui popor providenţial. 

Vom înţelege cum că simpatia societăţei creştine en- 
glezeşti pentru sionism şi pentru Sionişti este urmarea 
firească a unei educaţii larg creştine şi adânc biblice. 
Şi nu e de mirare că în ţările cu falsă ori cu nulă edu- 
Cafe creştină, evreii n'au prieteni şi idealul lor atât de 
respectabil şi de vrednic de iubire—în loc să deştepte 
firescul entuziasm deşteaptă bănueli şi certuri de mahala. 

Cine citeşte şi iubeşte Biblia nu poate urâ pe Israel, 
In cartea Psalmilor stă scris: Numărat-ai pribegiile 
mele! Strânge lacrămile mele în urna ta! 

Cine e într'adevăr creştin se va feri, cu sfântă teamă 
să facă să mai cadă măcar o lacrimă în urna înfricoşată! 


www.dacoromanica.ro 


Herzl doarme întru slavă 


Amintirea lui Theodor Herzl trece astăzi, calda şi du- 
ioasă, prin inima tuturor celor ce mau uitat şi nu pot să 
uite că sunt Evrei. Mai mult de cât atât, sunt multe cu- 
gete creştine cari pomenesc cu admiraţie pe campionul lui 
Israel. lată, se împlinesc cincisprezece ani dela moartea lui. 

In ziua de 3 Iulie 1904, la orele cinci seara, Theodor 
Herzl şi-a dat, în Sanatoriul din Edlach, obştescul sfârşit. 
Suferea de inimă de multă vreme. Munca lui uriaşă, ve- 
ghile lui nenumărate şi drumurile foarte multe pe cari le 
făcuse în ultimii lui ani, i-au înrăutățit boala şi i-au grăbit 
moartea. 

Imprejurările acestei morţi, de care a răsunat lumea 
întreagă şi pe care au deplâns-o milioane de oameni, 
aduce aminte de acele câteva morţi celebre cu cari se 
onorează lumea clasică. 

Cu două luni, mai înainte de deznodământ, Herzl, secerat 
de puteri, se găsea la Franzesbad. Un amic intim, Katze- 
nelsohn se afla lângă el. Brav în faţa morţei, cum fusese 
în faţa vieţei, Herzl spune prietenului său aceste cuvinte 
bărbăteşti: 

— De ce să ne amăgim ? Pentru mine a sunat clopotul 
al treilea. Nu sunt laş, ci privesc, foarte calm, moartea 
drept în față, cu atât mai mult cu cât n'am pierdut zadarnic 
ultimii ani ai vieţii mele. 

Am fost, nu e aşa? mişcărei igote un servitor nu 
prea rău... Nu mai e timp de glumă, ci de amară seriozitate. 


www.dacoromanica.ro 


Katzenelsohu trebuia să plece, trimis de Herzl, eu o 
misiune specială, la Londra şi la Petersburg. A doua zi, 
după cuvintele de mai sus, dis de dimineaţă, Katzenelsohn 
se pomeneşte cu Theodor Herzl în camera lui. Ii aducea 
un imens manuscript, un memoriu care era să-i servească 
la Petersburg. Herzl, bolnav în cel din urmă grad, scri- 
sese toată noaptea! Dureros mirat, priefenul lui îi aduce 
mustrări. 

— Da dragul meu, îi răspunse Herzl, dar ai văzut eri: nu 
mai avem vreme de pierdut. Ultimile săptămâni sau zile 
Mi-e de grabă! 

La începutul lui lunie, Herz! vine din Viena la Edlach 
şi aici o lună întreagă, înfruntă moartea şi o ţine în loc, 
printr'o neauzită tensiune de voinţă. Dar la 1 lulie, con- 
tractează un catar bronchial, care se preface în pneumonie. 
Un amic creştin, cu convingeri sioniste, era lângă patul 
lui. <Salută Palestina şi din partea mea, îi spune legio- 
narul murind: mi-am dat sângele pentru poporul meu !» 

Aceste cuvinte putem sn le considerăm ca pe cele din 
urmă rostite de Theodor Herzl. Și este de notat că ele 
au fost spuse unui sionist creştin Ne place să vedem în 
aceasta un simbol şi accentuăm că azi, în lumea depăr- 
tată şi nobil însutleţită, între cei ce iubesc Sionul şi lu- 
crează pentru Sion sunt şi mulţi lucrători creştini. 

Ar fi fost cu totul trist, ar fi fost o pagubă morală 
ireparabilă, daca creştinătatea, uitând cu totul multul pe 
care-l datoreşte poporului evreu, ar fi rămas indiferență, 
sau s'ar fi dovedit ostilă în acest ceas suprem, ajuns 
de Israel. 

Mişcarea sionistă e unul din fenomenele capitale cari 
caracteriză istoria contimporană. Sulletut lui Theodor 
Herzl, devotamentul lui. credinţa lui nebiruită în tainele 
viitorului, au învăluit tot pământul, propagându-se şi 
aprinzându-se în milioane de conştiinţe. Ceeace mii de 
ani a fost un vis sublim, dar covârşitor, lăsat moştenire 
din generaţie în generaţie, astăzi intră în lumea realiză- 
rilor! De pretutindeni, sosesc veşti din ce în ce mai pre- 
cise că ţara sfântă renaşte din colbul milenar. Coloniile 
se înmulţesc, agenţii şi semnele vieţei civilizate sporesc, 
puteri financiare şi culturale uriaşe se îndreptează către 
porturile Palestinei. Cuvintele Scripturei se îndeplinesc: 


deşertul se acopere EN, Zo, 
äcoromanica.ro 


Şi întocmai aşa, cum primăvara—în Tata firei renovate, 
muiate în verdeață şi în flori—ridici capul cu recunoştinţă 
Către astrul de aur care a săvârşit minunea transiormărei, 
tot aşa în faţa entusiastei lumi sioniste, ridicăm fruntea 
amintirei către geniul nobil care a fost Theodor Herzl. 
După cincisprezece ani dela moartea lui, sămânţa gene- 
roasă a rodit, a crescut şi sa multiplicat atât de mult, 
atât de minunat, cât nau cutezat să nădăjduiască zecimi 
de generaţii! Trebue să ne socotim deosebit de norocoşi 
noi aceştia de azi, cari suntem contimporanii fenomenului 
sionist. Nestrămutat idealist şi mistic, irevocabil încre- 
dinţat că poporul Israel este şi a rămas înscris pe tabla 
alegerei dumnezeeşti, mă bucur de bucuria lui cea nouă 
ca de un câştig sufletesc personal. 

In tot pămăntul, pretutindeni pe unde sunt risipiţi copiii 
lui Abraam, numele lui Theodor Herzl e pomenit azi cu 
venerație. In mii şi mii de sinagoge, rugăciuni în limba 
ebraică se vor înălța către Dumnezeul cel viu, pentru 
sufletul lui Theodor Herzl şi pentru reînflorirea Sionului. 
Herzl doarme întru slavă! Către cimitirul din Doebling 
se îndreptează regretul nostru pământesc. Către arcanele 
eternităţei zboară sigura noastră convingere idealistă. 

Totuşi, în ziua cea mare când Statul Evreesc va îi 
inaugurat, rămăşiţele din Doebling vor fi depuse cu pietate 
alături de mormintele Patriarhilor. 

Pomenirea lui Herzl e o sărbătoare nu de tristeţă, ci 
de speranţă biruitoare. In concertul de inimi şi de voci 
evreeşti. cari binecuvintează amintirea lui Theodor Herzl, 
fie bine primit şi glasul creştinilor, amici Sionului! 


www.dacoromanica.ro