I.Heliade Radulescu — Chestiunea neasimilarii ovreilor (1900)

- yw 


< P TSTS (O) 
1 k 


ONCURSU ZIARULUI „APĂRAREA NATIONAL À` 
” 8 NOEMBRE 1202. 


` 
CESTIUNEA 


NEASIMILAREI OVREILOR 


` 


LUCRARI PRESENTATE LA CONCURS ȘI RECOMPENSATE 
DE CĂTRE 


. |. HELIADE-RADULESCU, ST. G. BRAD'STEANU, C. S. S.. SAGHINESCU 


AVEND CA PREFAŢĂ 


RAPORTUL COMISIUNEI CARI LE-A EXAMINAT 


FASCICULA I. 


. 
CENS =e Z PE ea: ag 
No) ati moara (ORI PP a 
: SE Š RALAN 
rea) f 
N EYA 
+ Buctt Z, 
BUCURESCI 


TIPO-LITOGRAFIA SOCIETĂȚII „TIPARUL“ 
14, STRADA COVACI, 14 
1900 


PRETUL 70 BANI. 


CONCURSU ZIARULUI „APĂRAREA NATIONAL Á“ 
8 NOEMBRE 1900. 
€ o 


CESTIUNEA 


“NEASIMILAREI OVREILOR 


— e 


LUCRARI PRESENTATE LA CONCURS ȘI RECOMPENSATE 
' DE CĂTRE 


|. I, HELIADE-RADULESCU, ST. G. BRADISTEANU, C. S. S., SAGHINESCU 


AVEND CA PREFAŢĂ 


RAPORTUL COMISIUNEI CARI LE-A EXAMINAT 


FASCICULA L. .GTEGAGENTAJ 
A 4 


Ó ` 
NY Bucures” 


BUCURESCI 


TIPO-LITOGRAPIA SOCIETĂȚII „TIPARUL* 
14, STRADA COVACI, 14 
1900 


BCU Cluj-Napoca 


TI 


201603295 


RAPORTUL COMISIUNEI 


PENTRU 


CERCETAREA MANUSCRISELOR PRESENTATE LA PREMIUL DE 1000 LEI 


PUBLICAT DE 


REDACTIUNEA «APARAREI NATIONALE» 


In urma însărcinărei ce aţi bine-voit a ne da ca să cercetăm ele- 
boratele presentate la premiul da 1000 lei, publicat de onor Direcţiune 
a diarului «Apărarea Naţională“ asupra chestiunei despre „Neasimila- 
rea Evreilor“, avem onoare a vë comunica cele următoare : 


I 


Patru sunt manuseriptele primite si anume : 

1. Manuscriptul lit. A, presentat sub pseudonimul de Rdiel, se com- 
pune din 9 pagini! in folio. 

Autorul vede causa neasimilării Evreilor în legea lui Moise si în 
Talmud. Prima oprind amestecul sângelui ebrei cu al altor popore, 
Ebreii în genere de secole nu voesce a se căsători cu alte nemuri, 
Persecuţiunile maù fost un motiv de neasimilare pentru că bunidră 
în Francia, unde li s'a fost acordat tote drepturile, în loc ca ei să 
devină Francezi, Francezii sai jidovit, iar Ebreil, prin Alianţa israe- 
lită universală constituită în 1859, ca si prin societăţile secrete in- 
ternaţinale şi socialiste, tind ca să formeze stat în stat si să ruineze 
pe Crestini în tote chipurile. 

Numai căsătorindu-se Ebreii cu femeile de cele-Valte naţionalităţi, 
autorul crede că asimilarea lor va fi posibilă, căci urmaşii lor âtunci 
vor pierde vițiurile şi defectele ereditare cari fac ca eï să fie uriţi de 
secule de lumea întregă. 

După aceste considerăţiuni autorul arată cât de toleranți aŭ fost 


“Română, cu străinii de alte religii, din antichitatefpână adi,fai mai ales 
-cu  Ebreii, şi cum cestiunea semită în România nu este o cestiune re- 
-~ ligiósă, ci politică si socială. 

Tnchee studiul săi cu discursul rostit la 1886 de către Cremieux, 

:  pr'esidentul Alianţei Israelite Universale, care între altele dice: „Noi 
: navem concetăţeni, navem de cât coreligionari. Naţionalitatea nostră 

` este religiunea strămoşilor nostri si nu recunóscem nici o altă naţio- 
nalitate., Noi am r&mas si vom r&mâne în veci un popor ales si ne- 
despărţit, . Evreii nu vor fi nici o-dată prieteni cu Cregtinii si cu Ma- 
hometanii, până când lumina credinţei lui Israel nu va străluci peste 
tot... Biserica creştină, eterna nostră inimică, este deja rănită si că- 
dută jos, ete.“ 

Conclusiunea, este că „Ebreil—nu şi Ebreicele — nu iubesc pe Ro- 
mâni şi că scopul lor nu este d'a deveni Români când pretind drep- 
turi politice, ci ďa putea jidovi mai curând România ca apoi so do- 
mine.“ 

Acest memorii, de altmintrelea bine scris, de o persână care se 
vede că sa ocupat de cestiunea semitică, a scris prin diare franceze 
gi a vorbit şi la Atenei despre dinsa, se presintă mai mult ca un ar- 
ticol de diar, si publicarea luï în diarul „Apărarea Naţională“, ca şi 
în broşuri separate găsim că sar putea face cu folos pentru causa 
ce urmărim. f 

Cât despre acordarea premiului de 1000 lei acesta ar fi prea mult 
faţă de cele 9 pagini de manuscript. 

O încuragiare bănească pentru un scriitor experimentat si cu vază 
iarăşi ar fi de prisos. Să se mulţumescă cu ondrea si să ne dea studii 
81 cercetări mai întinse, iacă dorinţă comisiunei. 


II 


Manuscrisul litera B, un volum în 40 p. 100 se presintă cu inițialele 
St. G. Brădişteanu sau St. G Brădeşti-Dolj. Intro prefaţă adresată 
padeveraţilor Români“ autorul ne spune că „deşi abia egit din clasa, 
VII secundară, deşi n'am condeiul dexter si nici isvore suficiente re- 
lative la subiect... mă încere să iaŭ condeiul, nu spre æ concura la 
premiul laudabil... dar pentru ca în numele tinerimei de astă-di a Ro- 
mâniei de mâine, să vă «arătăm că si noi, pătrungi de cele mai vii 
sentimente pur românesci, am voi de acum chiar să intrăm ca volun- 
tari în numărul soldaţilor voştri, în lupta contra elementului celui mai 
ostil vieţei interidre si extoricre Române» 

După aceasta vine o declaraţiune că a lăsat să vorbească înşişi au- 
torii întrebuințaţi si acesti autori sunt: 1) o brosură „Cucerirea lumei 
de Ebrei“, traducere; 2) Cestiunea israelită înaintea camerilor de re- 
visuire, N. Blaremberg, B. Conta, D. Roseti-Teţeanu si Vasile Alexan- 
dri (discursuri); 3) Biblia; 4) „Rătăcirea Jidovilor“ de Neofit fost Ra- 


bin; 5) „Este Evreul sau nu un pericol pentru nationalitátile în mij- 
locul cărora trăesce? de A. Taubes, Rabin; si 6) Anuarul pentru Is- 
raeliți pe 1887 de M. Schwarzfeld. 

După un noŭ apel la Români, ca să se pregătească de r&sboiii con- 
tra Ebreilor, autorul expune teoria asimilării prin încrucişare si adap- 
taţiune (căsătorie şi adopţiune) si conchide că asimilarea nu e posibilă: 
că împămintenirea streinilor ar fi periculosă pentru Stat, ar fi crearea 
unui Stat în Stat si cucerirea .lumei de către Evrei. Spre a justifica 
acestea, se face o disertaţiune asupra originei si caracterului Evreilor 
aşa cum reese din cărţile sacre si mai ales din Talmudul, basat pe 
principiul interesului. Se demonstreză apoi neasimilarea Evreilor atât 
din punctul de vedere istorie (periodul egipten, periodul divin, ante- 
roman şi roman medieval şi modern’, cât şi din punctele de vedere 
fisiologic, social, moral, religios, politie şi financiar si conclusiunea 
la care ajunge că: Evreii remân tot evrei, si causele acestui feno- 
men le reduce la următoarele: 1) Tradiţiunile istorice si religiose . 
2) Unitatea originei 3) Solidaritatea intereselor, si 4) Ura celor-alte 
popore către Ebrei. i 

Memoriul se termină, precum a început prin câte un apel către le- 
gislatorii români, conducătorii si cârmuitorii ț&rei nostre, către înalții 
prelați ai Bisericei Române, către preoţi, profesori, redactori si jurna- 
listi, si ca o însciinţare pentru filo-semiţi termină cu versurile lui 
Zamfirescu puţin modificate : 


„Cum nu vii tu Ţepeş Domne, ca punind mâna pe er, 
Să-i împarţi în două cete: în Ovrei, Români-Ovrei, 
"Şi în două temniţi large cu de-asila să-i aduni: 
Să-i dai foc la puşcărie si la casa de perciuni.> 


Neindoios că opera tînărului autor nu este lipsită de valdre stilul 
este viü si înflorat, pe ici si colea însă cade în trivialităţi ; expunerea 
metodică, dar subjectul nu pe deplin studiat. 

Suntem de părere ca manuscripiul să se publice, după ce va fi re- 
vëdut de autor, căruia i se va acorda o recompensă de 100 ler. 


III 


Manuseriptul lit. C, un vol în 40 p. 89e presentat sub inițialele C. 
S. S. si cu dorinţa a se publica în diarul «Apărarea» părţile r&mase 
nepublicate, adică de. la pag. 59 până la fine, căci primele 58 pagini 
fără de a lămuri aŭ fost publicate în acelaşi diar. i 

Autorul îşi pune întrebarea prealabilă : ce înțelegem prin asimilare 
si cum se opereză ea, si o deslegă prin conclusiunea că: «asimilarea 
între popore este o lege mai naturală, care se opereză în timp, de la 
mic la mare, de la incult la cult, de la barbarie la civilisaţiune.» 

La acestă regulă însă există o singură excepţiune, este poporul E- 


= 


breii, si atare excepţiune se explică prin trecutul, acestui popor asa 
cum mi-l arată Biblia, Acesta ne dovedesce că nimic nu sa schim- 
bat, nici se va schimba, cât va exista jidovimea: aceeaşi stare psi- 
hică, aceleaşi năzuinţe, aceleaşi reguli de conducere între dinşii, ace- 
leasi raporturi față de popórele streine. 

După aceea autorul stabilesce cu argumente şi pe temeiuri istorice, 
"următoarele puncte : 

1, Ehreii nici o-dată nu si-aü recunoscut o naţionalitate, o patrie; 
2) Ebreii aŭ fost tot-d'auna interiori în cultura altor popoare, si waŭ 
avut nici o cultură naţională; 3) Ebreii n'aii avut si waŭ o religiune; 
4) Ebreii nu admit principiul psihic si nu cred în nemurirea sufletu- 
lui; 5) Si Israel nu trebue confundat cu Jidan. 

Odată stabilite aceste puncte se ajunge la conclusiunea că nici 
sovinismul, nică cultura superioară, nici bigotismul mai pntut fi o 
causă care să împedice pe Ebrei a se asimila cu neamurile în mij- 
lucul cărora a trăit. Atunci cari sunt causele de neasimilare? În pri- 
mul rind este lipsa totală de idei de naţionalitate, lipsa ideii de re- 
ligiune şi divinitate, si lipsa de cultură. Spre complectarea, dovedilor 
aduse, autorul arată concepţiunea lui Jehovah sati Jahveh, ce sunt 
legile jidovegti şi ce caracter ai, si apoi conchide cu pericolele ce 
asteaptă pe Statul Român, în qiue când Ebreii vor fi în masă împă- 
mânteniţi. „Românii nu vor mai guverna în această ţară. Ministru 
sai chiar Domn va face sluji! înaintea unui habotnie rabin, căci va 
veni cu dreptul lui de Stat în Stat“. 

Citirea acestui memorii scris într'o limbă clară, cu multă compe- 
tință si cu serioase cunoscinţe istorice, îţi face impresiunea că a egit 
din pana unui bărbat convins de adevărurile ce susține. ` 

Comisiunea propune a i se acorda un premiii de 200 lei si a i se 
publica lucrarea în brosură separată. In fine, 


1V 


Manuscriptul lit. D, un vol. în 40 p. 161, sub titlu: Neasimilarea 
Evreilor, tratat amănunțit bazat pe Biblie si Talmud, după o sumă de 
seriitori, se compune din trei. părţi, afară. de Introducere. În partea 
I-a, se arată cu dovezi biblice si talmudice neasimilarea Ebreilor; în 
partea II-a grozăveniile taliisdului asupra Neiudeilor; datele când 
Ebreil aü devenit nesuferiţi de cele-lalte popoare şi aü fost isgoniţi 
din cuprinsul teritoriului lor, judecata mai multor scriitori creştini 
despre Ebrei; escepţionalitatea în asimilarea Ebreilar convertiți la 
creştinism si conclusiune. In partea Il-a ceva relativ la economia 
noastră politică naţianală, si un apendice cu supliment în privinţa 
naţionalismului si socialismului. 

In prefaţă se analisează Talmudul si se conchide că studiul tal- 
mudului este mai important de cât al Bibliei în cestiunea ce ne preo- 


cupă. Dar Biblia nu servă mai puţin de cât Talmudul in demonstrarea 
tesei sale; se servă şi cu isvoare moderne la noi în ţară, scrise în 
limba română franceză şi germană; cunoaşte tot ce su publicat pen- 
tru si contra Ebreilor, iar punctul său de atac este cunoscuta brogură 
a rabinului A. Taubes. „R&spuns d-lui N. C. Aslan (1891). 

Lucrarea dovedeşte multă muncă, întinse cercetări şi o expunere 
metodică. Autorul este în curent cu cestiunea şi cu soluţiunile pro- 
puse în timpii din urmă; sste insutletit de o iubire luminată de patriei ; 
este convins de marele pericol ca presintă Evreismul pentru România, 
punctul acesta din urmă îl întemeiază mai ales prin consideraţiuni de 
economie politică naţională, lipsa comerciului şi industriei, numsrul 
continui crescând al Evreilor, dovedit eu date statistice, concurenţa 
neonestă ce o face comerciantul si industriaşul Ebreü si altele. 

In apendice ne înfăţişează o paralelă între economia politică din 
trecut şi cea de astă-di a Statului român, pareimonia strămoşilor nos- 
trii si galantomia guvernanţilor de astă-di pericolul cel mare al socia- 
lismului judaic, care minează societatea, română si alte cestiuni per- 
sonale cu d-nii Xenopolu, Tiktin si Şeineanu. 

Comisiunea față de meritele netăgăduite ale memoriului în cestiune 
este de părere a se acorda autorului suma de 300 lei, şi a se publica 
elaboratul in cât mai multe exemplare, 


—— = 


kakak Paka a bca e b aa Pina asa 


A 


NE ASSIMIBILITATEA HEBREILOR 


Da qua studiăm historia lumei, vedem quă popolii cuceritori au 
+ assimilat cu timpul naţiunile cădute subt a lor dominaţiune. 
- Astfel au assimilat Romanii toţi popolii suppuşi de ei. Şi queva 
' remarcabil este qud sutele de mii de 6meni aparţinând popo- 
 lilor civilisate din Europa, que au emigrat în Statele Unite, 
- toţi aqueştia au fost contopiţi cu popolul din aquel Stat. 
Numai Hebreii au fost cu neputinţă a se lăsă să fiă assi- 
` milati de nici un popole, fiă el quât di civilisat. 
Nici Englesii, nici Germanii, nici Italienii, nici chiar Fran- 
; cesii n'au putut ai assimilà, ei quari au assimilat chiar pe Al- 
' saţieni şi pe Loreni. 
+ Nici cu persecuţiunile în contra lor, nici cu accordarea drep- 
` turilor civile şi politice mau reuşit Francesii şi quellilalte na- 
iuni ai assimila. 
1 Quare este causa ? Ideile quari au fost incarnate în ei de 
legea lui Moise şi de Talmud si cerbicia lor quare a desesperat 
chiar pe Moise. 
+ Aquest mare legiuitor al antiquităţii spre a pute facce ca 
"religia dată de el să fiă tot d'auna respectată de Hebrei a 
"inventat o legendă, qui D-deu a făcut un contract cu Abra- 
: ham, Isaac şi Iacob, ca el să iubâscă numai pe Hebrei, săi 
-apere si să-i susţină în contra quelior l'alte naţiuni pe quari 
ei le va subjugă, tormând, cu timpul, un mare imperiu Judaic. 
' Dar pentru aqueasta trebuie ca şi ei să nu'si amestice sângele 
ilor cu al quellor-Palti popoli, pentru ca D-dei să-i pótă cu- 
inâsce, etc. etc. 


10 


Aqueste tóte au contribuit ca Hebrei in general, de secole 
să nu voiască a se căsători cu nici un chip. cu quasllelalte 


naţiuni, sciind bine quó numai astfel se vor assimila cu quei-. ` 


lalţi popoli, perdând naționalitatea lor, la quare ţineau si tin 
fórte mult, 
S'a susținut şi se susține âncă, quă daqua Hebrei mwar fi 
fost persecutați, ei de mult s'ar fi assimilat. Que mare errâre! 
Francesii de mai bine de 70 anni le-au accordat (6te dreptu- 
rile, sperând quă ei vor deveni Francesi. Dar que amară de- 


silusia au avut peste quaţi va anni. Franca s'a jidovit törö ` 


ca ei să fi devenit Francesi cu inima. (Vedi la France Juive 
par Drumond). Ba, que este trist şi dureros quó au corrupto 
aşă quă un Arton a fost în stare să cumpere deputaţii şi se- 
natorii irancesi în affacerea Panama. 

Hebrei în loc da se assimi'a, din contra au constituit în 
1859 Alianța Israelită universală, cu scop d'a domina 
lumea, formând state în state. S'in adevăr éttó que dicea la 
15 Maii 1865, marele Cremieux, presidentul aquestei societăţi, 
într'o ședință a societăţii: «Mergem cu pași repedi.... Alianţa 
devine o adevărată Putere». Mai târdiu adăogă: «Permitta- 
ți-mi acum a vă spune quât Aljianța n6stră se măresce 
si prosperă. Ea nu este o reuniune de quâţiva ómeni iso- 
lati... ea este o assoociaţiă numer6să. şi puternică, ea se intinde 
pe tóte punctele globului». 

În fapt Allianţa Israelită a șciut admirabil a "si crea influențe 
şi mijloce de tot felul. Ea numără în tóte părţile aderenţi nu- 
meroşi, ea are în mâinele salle avuţii imense şi acţiunile unui 
mare număr de jurnale importante, quari i dă majoritatea 
voturilor pentru allegerea comitetului de redacţiune, după 
placul ei. Ea dispune astfel, pentru a susține, în contra tu- 


tulor, interesele naţionalităţii Hebreilor, d'o forta considerabilă E 


de acţiune. Centralisând la Paris banii que-i strâng comitetele 
organisate în ţărrile din toată lumea, ea reuneşce facil attacu- 
rile assupra adversarului que are mai mult pe inimă, d'a °l 
combatte şi d'a "i învinge. Influența sa directă assupra presei 


Europene, intluenţă a quării. sorginte am arătat, îi permitte `` 


d'a presentă questiunile que o. interescdă ‘subt punctul de ve- 
dere favorabil causei salle, fărö ca nici o dată- apperarea să'i 
fiă permisă a se publica în numeroasele salle jurnale. 
Aquestea le-diceam eu la 17 Malu, 1870 pe quând stu- 
diam în Paris, în jurnalul la. „Cloche, „a lui Luis Ulbach în 
polemica ţinută. cu Cremieux in questia Hebreilor. 
ar Hebrei nu sa mulțumit cu aquestea tóte, ci au pus 
Ene pe Frantpasonerie. Cremicux devenise presidentul saŭ 
- marele maestru al ritului scotian, ast-tel qud tote. logele din 
lume au fost împânate de Hebrei. Apoi şi a întins puterea 


Lon 


1 


11 


sl assupra socletëtël Iplernationala. Max, presidentul ei, eră 
tot un Jidan. Nu s'a fondat o societate secre'ă fără ca Hebrei 
să nu se introducă în mare număr. 

Astfel vedem adi quă socialiștii sânt numeroși jidani. Ei 
asemenea devin de tóte colorile politice pentru a avé prepon- 
derenţă. In timpul lui Napoleon quei mai mari monarchiști se 
arătau quă erau ei. 

Puterea Alianței Israelite universale s'a dovedit quă este 
atât de mare, quând mai alles s'a vădut qud ea a putut să 
deschidă, în 1878, porţile Congresului dela Berlin, ,dic- 
tând articole în favórea Hebreilor. Que relaţiă avé re res- 
bellul Turco-Rus cu questia jidanilor, pentru a se prevedé 
articole în equel tractat relativ la Hebrei din România ? 

Aqueaşi forță s'a manifestat 61% după resbellul menţionat, 
quând potenta Russie a fost silită să abroge legile decretate 
în contra Jidanilor din imperiul sëü, şi să i lase a se rein- 
tórce în aquea térrá de unde fuseseră expulsaţi. 

Dovedirăm daró pind aqui sufficient, credem, quă Hebrei nu 
vor cu nici un chip a se assimila nici cu naţiunile quari le a 
accordat i6te drepturile şi lol6sele, ci au căutat numal să se 
constitue din di în di mai mult mărinduşi puterea lor occultă 
şi tormând stat în stat, ori unde se află mai numeroşi. 

Popolii duri aqueasta deșceptându-se si vădând tendinţele 
Hebreilor da domină iar nu d'a se assimilà, nu mai puturð 
năbuşi mai mult sufferințele occasionate de Hebrei, şi senti- 
mentele antisemite isbucniră pretutindeni attacând chiar cu 
forta pe jidani în statele quelle mai mari. Societăţi antisemitte 
se forma:5 pretutindeni. 

Astfel s'a realisat aquea que am prevădut âncă de la 27 Maiu, 
1879, la conferinţa que am ţinut în Atheneu assupra Alis njeti 
Israelite şi modal cum ar trebui să se resolve darea 
drepturilor politice Jidanilor fără qua existența najio- 
nil să Hš pusă în pericol, unde diceam între altele: 

«Nu va trece mult timp şi vom vede rădicându-se furtuni 
mari in statele Europene, în contra Hebreilor. Attunci Europa 
i6tă va găsi qu aveau dreptate Românii a fi nemulţumiţi de 
dânşii (t) Mai preved quă în Ungaria au să fiă măcelăriți. Pen- 
tru quo astă térră, quare le a dat tóte drepturile, se vede 
amenințată în existența ci. Hebrei au săracit atât pe Unguri, 
în quât jurnalul ofti ios al lor Pesti Naplo, constată quö de 
10 anni popalația Maghiară a scădut cu 34 la sutá in 
urma emigrărilor Ungurilor şi n'a crescut de quât cu 2 la sută 
prin naşceri. În annul trecut tot un jurnal al lor arăta quö a 


) Vedi Romania liberă, din Iunie, 1879, unde s'a reprodus aqieastă 
Conferinţă. 


12 


emigrat 85 mii Unguri în America, din quare numai vre-o 10 
mii în Romania și Orient. Daqua ei nu vor lua măsuri de 
conservare se va dice: fiuis Ungariae cum s'a dis finis Po- 
loniae. 

După cum se vede de mai mult timp în tóte ţerrile A Manta 
israelită universală face tot posibilul nu numai d'a nu lăsa 
să se assimile Hebrei dar le înlesnesc mijlocele d'a stăpini şi 
economicesce ţerrile unde ei se află. 

Dominația se supportă și ea quât-va timp, dar quând ajunge 
cuțitul la os, popolil ca şi individil se rescolă şi restârnă gu- 
vernele şi regii, allungând societăţile occulte. Ast-fel aŭ făcut 
şi cu Jesuiţii, quari cu tóte astea au întins mult instrucţia si 
mai alles buna educaţiă. 

Hebrei vor fi urmăriţi nu pentru quó au relig unea Mosaică 
ci pentru quă apparţin unei societăţi secrete, A//ianţa Israe- 
lită universală, quare formâză adi un Stat în Stat în tote 
tèrrìile unde sânt numeroşi. 

Numai căsătorindu-se cu femeile din quellelalte naţiona- 
lităţi va fi posibil assimilarea lor, quðcì urmașii lor attunci 
vor perde vitiurile şi defectele ereditare quari fac ca ei să 
Bš uriti de secole de lumea întregă. Omenii ca şi animalele 
moștenesc qualităţile şi defectele părinţilor şi prin amestecul 
cu rasele superiórë se perfecţions:lă progeniturile atât phy- 
sicamente quât si moralmente. 

Cu tote aquestea Hebrei deși sciu aqueasta au preferit ânsă 
a remâne astfel cum sânt de quât a perfecţionă rasa lor, creând 
fiinţe quari să nu mai aibă viţiurile si defectele, que fac pe 
oameni să-i urască din causa aqueasta. 


Mai *'nainte d'a termină, cată să arătăm quât de tolerenti 
au fost Românii cu streinii de altă religió, din antiquitate pînă 
adi, şi mai alles cu Hebrei, şi cu toate aquestea a fost im- 
posibil ai assimila pe quând streinii queilalţi i-aii contopit. 

Dela apparițiunea christianismului Românii au fost quei 
d'intiu quare au îinbrăcişat astă religió şi ca unii queau în- 
telles mai bine qua quellelalte popore, ei au pus mai adesea 
în practică escellentele precepte alle fraternității. Dela început 
spiritul tolerenței se manifestă la fie- quare mare oecasiune 
que se presintă. 

Indată que se declară marea schismă quare divisă Biserica 
lui Christ, Românii remânend chreştini orttodoxi, au permis ca- 
tholicilor nu numai d'a se stabili în térra lor dar âncă d'a 
construi biserici de cultul lor. La Câmpulung, vechia capitală 
a Ţării românești şi în mai multe oraşe din Moldova, se văd 
âncă ruinele bisericelor catholice. Pe quând în Statele Papale 


13 


şi aiurea orthodoxii nu numai quó nu puteau ave biserici dar 
nici îngropaţi la vre-o biserică catholică. 

Historia nóstră nu conţine nici o urmă de vexaţiuni sai 
persecuțiuni suferite de catholici din partea Românilor. N’əm 
pretins a ne numi civilisaţi, în timpurile aquellea, dar la noi 
n'a existat nici Inquisiţiuni nici Saint Bartelemy. Şi quând 
mult mai târdiu protestanții veniró în România, ei avură aque- 
leași libertăţi de Culte şi putură să constitue templuri şi să 
practice religiunea lor. 

Dup învingerea lui loan Huss, térra n6stră dette hospitali- 
tate la un mare număr din partisanii s&i, quari fondară ora- 
sul Huși. 

Allături de diversele religiuni, Hebrei în tote timpurile au 
rădicat sinagoge fărð qua quine-va să îi împiedice; tot astfel 
a fost si pentru quelle-lalte secte religi6se. Numai mahometa- 
nilor nu li s'a permis să construie giamii, din punct de ve- 
dere politic. Nu numai atât, dar nici n'am permis Turcilor d'a 
se stabili în terră, 

Hebrei in urma persecuţiunilor şi inquisiţiunilor s'au refu- 
giat la noi. Şi adi se recunose Hebrei lIspaniol, Egalitatea 
cultelor eră asá de bine stabilită, în quât, în epoca în quare 
la noi se dettea boeiii, şi Hebrei aü obţinut. 

Un popor al quărui trecut ave astfel de tradiţiuni de tole- 
renţă religisă nu pute să nu’! manifeste si la mişcarea re- 
generatore din 1848. 

In Constituţia semnată de preotul Radul Şapea, loan Heliade 


| Rădulescu, Tell și Nicolae Pleşoianu, la articolul 21 se 


—— maree rin aie 


dicea : 

«Emanciparea Israeliților şi drepturi politice pentru ori que 
compatriot de altă credință». In Monitorul Official de la 28 Fe- 
bruariu 1879, se vede în desbaterile Camerii cum L C. Bră- 


- tianu declară quă <aqueastă constitutió a fost făcută de He- 


liade Rădulescu si quă noi, quel tineri, adică Roseti şi el, n'a 
făcut de quât să urmede pe quei quari ţineau în mână stin- 
dardu! naţionalităţii». Ocupaţiunea rusă a desființat aqueastă 


= constltuțið si aquelle drepturi politice date Hebreilor de quari 
„ ar fi putut să se bucure tot-d'auna. 


Indată que instrucţia deveni la nol gratuită, Hebrei şi toţi 
streini fură admiși în schólele și lyceele nostre, fără ca Ro- 
mânii să ridă de religiunea lor. Ei au făcut amici buni prin- 
tre Români. 

Hebrei s'aii bucurat de tote libertăţile la noi. Ei au cum- 
părat şi au putut construi case si ori-que în oraşe. Unii 
' din Hebrei aü ocupat foncţiuni înalte. Quine nw'şi adduce a- 
| minte de doctorul Baras, quâre eră profesor la lyceul Sf. Sava, 


14 


la schò'a militară şi, quànd a murit, preotul Veniamin Gato- 
lescu, profesor de religie la aquel lyceu, i-a ţinut un dis- 
curs pe mormântul sëŭ. Unde s'a mal vădut în alte térri ca 
un preot de religió catholică saü protestant să facă discursuri 
pe mormintele jidanilor. Que dovedeşte aqueasta de quât tole- 
renta quea mai mare? Socia lui Baraş a obţinut o pensie, 
fără ca el să fiă naturalisat Franchetti, profesor de musică la 
lyceul St. Sava a fost şi el un Hebreu. 

Quine nu scie iarăşi qud D-l David Emanuel, Hebreu de 
origine, este de atâţi anni profesor la Universitatea de Bucuresci. 

Statul a trimes bursieri Hebrei; ast-fel a fost repausatul 
G. Montaureanu. 

Mulţime de sinagoge există în România precum şi biserici 
catholice și protestante. Si ori de quâte ori au querut străinii 
de alte religiuni ca a nóstră, li sau dat voie d'a construi. 

In polemica que am avut în 1870, pe quând îmi făceam 
studiele în Paris, cu Cremieux, unde probam qud questia 
Hebree în România nu este o questie relig 6să cı politică şi 
socială, am silit pe d-sa să declare în jurnalul les Debats de 
al 15 Maiu, 1770, quă «Popolul Român, proclam sus si tare, 
«n'are înimiciță contra jidanilor: el este bun, el este 
«tolerent, nare ură contra sectarilor de ori que cult. 
«Sûnt numai quâţi-va conducători, dicându-se republicani 
«liberali, quari au escitat aquest resbel atroce...» 

Tolerenţa aqueasta exemplară a Românilor bunătatea lor şi 
hospitalitatea que au dat streinilor, au tăcut ca ei să se cà- 
sătorească cu Româncele și să stabilâscă aqui. Hei bine, Grecii, 
Bulgarii, Sârbii, Armenii, Ruşii, Germani! și chiar Francesi 
aquestia daqua ei nu s'a assimilat, dar “toţi copii lor s'au 
assimilat. Numele que p6rti âncă adi atâtea familii cu ter- 
minaţiunea dis, polo, of, vici, indică originea grécă, sârbă; 
bulgară şi rusă, Stege, fostul ministru, D-l Vachman. re- 
pausatul Davilla, que au fost aquestia di quat Germani şi 
Francesi? 

Mare a tost rolul femei române în assimilarea raselor străine 
şi conservării limbei române si mai ales a cuvintelor de ori- 
gină latină. Mult trebuie s’o admirăm si s'o lăudăm si pentru 
aqueasta. 

Cu tóte quó noi Românii am fost quel mai tolerent popol 
din Europa, din antiquitate şi pînă adi, cu tóte quó buni si 
hospitalieri către Hebrei, după cum o recunbsce chiar Cre- 
mieux, presidentul Allianţei Israelite universale, cu toate aques- 
tea ei nau voit să se assimile cu noi. Aü năvălit în România 
50) de mii de Hebrei punând mâna pe commerciu, industrie, 
agricultură, făcându-se intermediatori intre productor si cons- 
sumator, în dauna ambelor părţi; speculând si încellând mai 


pa ara 


NEONET RAEE? xi fai. ai erai S wi anim suka i 


TER ENPI DER pa 


i 


15 


alles pe ţărran. Moldova pare o Palestină adi şi Muntenia din 
pi în di este copleşită! Cu que dar pot ei să ne probede qud 
au devenit Români ? Daqua súnt quâte-va eşceptiuni aquestea 
n'au influenţă assupra sutelor de mii de Hebrei pentru a le 
schimbă apucăturele şi tendinţele lor de dominaţiune. 

O probă palpabilă qusci iormedă o naţionalitate si un stat 
în Stat în ţărrile unde sânt numeroși, este âncă şi discursul 
de mai la valle pronuncat într'o primă şedinţă a Alianţei 
Israelite universale, de către Cremieux, presidentul ei, şi 
publicat în 1866 în diurnalul Moscova şi în quel engles The 
Mau. 

«Noi n'avem concetăteni, navem de quât correligionari. 
Naţionalitatea n6stră este religiunea strămoşilor noştri şi nu 
recunoascem nici o altă naționalitate. Credinţa strămo- 
şilor noştri este singurul patriotism. 

«Noi locuim în alte tëri, dar cu (6tă naționalitatea nostră 
externă, noi am r&mas şi vom remàné în veci un popol alles 
şi nedespărțit. Singur Judaismul represintă în sine 
adevărul religios şi politic. Hebrei nu vor fi nici o dată 
prieteni cu chreştinii si cu mahometanii, pînă quând lumina 
credinţei lui Israel nu va străluci peste tot, pinăd în diua 
quând religiunea Hebreilor va fi religiunea omenirii (?!). He 
brei din totă lumea lucredă împreună cu noi la aqueastă 
mare şi sfântă lucrare; aşă dar isbânda è sigură. Biserica 
chreştină, eterna nostra înemică, este dejă rănită şi că- 
dută jos. Retéoa întinsă peste glob de fii lui Israel se lăţesce din 
di în di şi se întinde mai departe şi astfel s'a îndeplinit 
sfânta proorocire : Va veni o vreme quând lerusalemul va fi 
o casă de rugăciune pentru tâţi popolii, quând stindardul 
lui Iehova va fâlfăi pînă la marginile pământalui. Fo- 
lositi-vë de tóte împrejurările. 

«Puterea nostră este mare, să o întrebuinţăm la un scop 
mare. 

«De que ne-am teme óre ? ];oa nu este de loc departe quând 
tote bogăţiele lumei vor aparține jidanilor şi numai 
jidanilor». 

Quelle que am aratat mat sus, precum și astă importantă 
declaraţiă a lui Cremieux, va convinge pe philosemiţii Români, 
quă Hebrei — nu dic Hebreicile—nu iubesc pe Români, după 
cum se vede de mult qud nu iubesc nici o naţiune alta, de 
quât p'a lor, şi quă scopul lor nu este d'a deveni Români 
quând pretind drepturi politice, ci d'a putâjidovi mai currend 
Romaniă ca apoi s'o domine. 

Patriotismul ânsă român ne impune tutulor datoria a luă 
tote măsurile de-a ne conserva naționalitatea şi existenţa 
n6stră iñ contra inamicilor noștri, fiă ei de ori que religiune. 


16 


Daqua părinţii si strămoşii noştri și-au versat sângele lup- | 
tându-se secole în contra invasiunilor streine, spre a ne da o ` 
țerră, se cuvine 6re ca noi să nu luptăm în contra quâtor-va 
sute de mii de Hebrei și să tolerăm qua ei să'şi mai întindă 
dominaţiunea peste tot în térra nóstră ? Nu cred quă philosemiţii 
Români să aprobe aqueasta si nici un Român, spre ondrea 
n6stră, 


I. I. Heliade-Rădulescu 
1900, August 31. 


w AYA a 
— poata e eoe 


pese 


B 


«Acum este timpul cel de bàrbàtie 
Când more Românul pentru datorie.» 


s nan s ms 
deverafa Or. onacdrui, 


Desi abia ieşit din clasa VII secundară, de si 
n'am condeiul dexter şi nici isvore suficiente rela- 
tive la subiect, deşi n'am mai scris până acum, 
cum S'ar putea dice în casul de faţă —, totuşi nea- 
similarea, Jidanilor devenind o axiomă, më încerc 
sà iau condeiul, nu spre a concura la premiul lau- 
dabil al celor mai Români dintre Români (căci nici 
n'as fi în stare fată de cei ce-au câstigat atâția 
lauri în viaţă prin lucrări, având si experienta la 
îndemână), dar pentru ca în numele tinerimei de 
astă-di, a României de mâine, să vë arătăm, că si 
nol, pătrunsă de cele mai vil sentimente pur Româ- 
nesci, am voi de acum chiar să intrăm ca volun= 
tari în numărul soldaţilor vostri, în lupta contra, 


` etementului celui mai ostil vieţei interiore si exte- 


- ridre Române; vrem ca prin câte-va cuvinte, asa 
; slabe, cum vor fi, să vë mulţumim vouă celor de 
; la adeveratul si singurul diar — al patriotismului 
sincer, — curat de ori-ce idei cosmopolite si curăţit 


2 


18 


de désa si împovărătore indeferentá faţă de inamicii 
de ori-ce fel, — indiferenţă isvorită din lipsa cons- 
ciinţei naţionale —; vrem dar să vë mulţumim vouă 
— celor de la diarul curat de serbedele lupte ale 
dilei, politice, — prin o mică participare. — Multu- 
mirea, pe care vrem să v'o aducem noi — Vou6 
celor de la „Apărarea Naţională“, care va bine- 
merita de la Patrie prin tendinţele sale mai mult 
de cât nobile, vitale chiar pentru România viitore 
începend cu diua de mâine — e declararea, că ten- 
dinţele vóstre le-am înţeles, că avem consciința im- 
portanţe! acestor tendințe, şi că vom sci a ni le 
asimila. transformându-le în carne din carnea nós- 
trá şi singe din singele nostru, că vom sci a ne în- 
muia în această soluţiune de| patriotism, ce radiaţi 
si ast-fel dresi, cum dice ţăranul, el Eroul de la 
Griviţa, liberatorul nostru, talpa ţării, vom sci să 
ajungem idealul strămoşilor nostri si prin mostenire 
al nostru. Declarăm, că vom sci să ne facem din 
secolul ce se pregătesce a trece pragul vecurilor, 
secolul naţionalităţii Române, secol de înălțare si 
continuare a celor incepute în secolul ce plecă, 
apune, aruncând o rază de mândrie naţională ho- 
mânilor, earl i-au imprimat o glorie divină prin in- 
dependenţa si regalitatea gloriosă, politică, a unu' 
popor ce e lăsat de Domnul Sfint, spre a-l repre- 
senta în lume prin dreptate, inimă, cuvint; decla- 
răm, că vom sci să căştigăm şi victoria economică 
contra jidanilor şi streinilor de ori-ce fel. 

„Cinstiti pe Dumnedei, iubiţi patria mal înainte 
de tote — (prin ce este Românesc “ va fi idealul 
nostru,—adăogând parantesa la cuvintele, cu care 
s'a caracterizat adevăratul Român de Căpitanul în- 
tre Căpitani, Soldatul vitez, Piosul Domn, primul 
Rege, Carol L Si nouă nu ne e temă cu ast-fel de 
ómen!, ce sciu a pune mintea inima, voinţa si bra- 
tul pe altarul Patriei mândră de el. Pàsim cu încre- 
dere în secolul ce vine, aducendu-ne, pe aripe-i noui 


kup ¿q Soya rS i a Rri hayu ad al a 


kitit ati cărui ditai 


19 


impresiuni, noui sperante, noul Omen! cu nou! ideale, 
dintre cari cei d'întâiu sunteţi Voi, — căci: 


„Viitor de aur, ţara nostră are 
Şi prevăd prin secolul XX a ei mai mare înălțare“ 


Fie ca diua de mâine să ne curăţe de totă lepra 
ce s'a prins ca un scaiu de Român, si ca nol ba- 
riera panslavismului prin distrugerea panjidovis- 
mului din ţara nostră, să realisăm din România, o 
cetate inexpugnabilă împodobită cu Românism, lo- 
cuită de Feti frumosi si Ilene Cosinzene de séma 
Elenei, mama lui Ştefan cel Mare, (iar nu de per- 
ciuni pestriță şi păr rosu) asa ca fie-care să cugete, 
să simţă si să voiască prin fapte cu adevărat Ro- 


„mânesci, si ast-fel să fim printre luceferii vecinici 


de pe cerul European. 

Inconjuraţă de întărituri în afară de avant-gar- 
dele şi arier-gardele homâne de peste Munu, Prut 
si Dunăre, trebue înainte de tote à ne curăţi şi a 
ne întări în interior, căci prea slabi suntem. 

Să scim (vorba nemuritorului poet) că: 

„Fericirea ţării de la noi s'asteaptă, 

De desarte vise să nu ne'nşelăm : 

Morte si robie la streini aflăm. 

Viitor de aur tara nostră are 

Si prevăd prin vâeuri a ei înălţare, 

Insă mai nainte trebue să scim 

Pentru ea cu toţii martiri să murim, 

Căci fără acesta lanțul ne va strânge 

Si nu vom sei încă nici chiar a ne plânge“. 


Ast-fel dar fără a se mai putea dice: 


„Damnedeul nostru: umbră, patria nóstră o frasă, 
În noi totul e spoială, tot e lustru fără basă“. 


Fără a se mai putea dice acestea, să putem dice 
să strigăm si împreună cu noi tot poporul Român: 


„Acum este timpul cel de bărbăţie 
Când more Românul pentru datorie“. 


St. G. Brădesci-Dolj. 


NEASIMILAREA EVREILOR 


Providentia Rumaniae: 


„O miseri, inquit, que tanta insania Rumani? 
Creditis avectos hostes ? aut ulla putatis i 
Fuga carere dolis Evreum ? Sic notus Israel ? 
Aut hac alteri emigratione oceultantur Jidani ; 
Aut haec in nostros fabricata est machina muros, 
Calumniatura Rumanos, ventura desuper auro ; 
Aut aliguis latet error: emigrationi ne credite 
Quinquidid est: Timeo Semitos (Jidanos, Ovreios) 
Judaeos, Ebreios, Jidovos, Istraelitos) (et aurum, 
ot assimilationom forentos*, ` 


NB. Dacă traduc cuvintul Semitos în corespundëtórele-í 
cuvinte (din parantesă) înţelese de poporul de jos, causa este, 
că jidanul A. Taubes, Rabin al judeţului Tutova 1) se în- 
cercă a pretinde că „poporul de jos nu înțelege termenul 
antisemit, ci crede că este un fel de crimă descoperită la 
Ebrei“ si de aceia adevăratul Român are desgust, grétà, de 
némul lui Abraham tinichigiul (căci pe cel-P'alt Pa părăsit din 
nascere). (Pag. 73 „R&spuns lui N. Ceaur-Aslan de A. Taubes, 
Rabin al judeţului Tutova). 


1) Oare asa să fie isaŭ va fi)?! Noi încă credem, că judeţul numit 
îşi are protoereii şi că este locuit.de creştini. Ce-o fi dicând streină- 
tatea, când citesce asemeni scrieri tesute în minciuni sl obrăsnicii ji- 
dovesci ?!! Cum reiese Waci, Moldova deja a fost cucerită şi în fruntea 
judeţelor jidovite stă ca autoritate supremă Rabinul jidovese. Domne, 
Dumnedeul nostru, scapă-ne de lepra jidovescă. 


PENTRU ROMÂNI 


„Si vis pacem, para bellum“. 


Dumnedeü a pus in sufletul 6menilor în particular şi in 
al poporelor in general, acel simţimiînt divin, numit instinct 
de conservare, care le face să respingă, să evite pericolele, 
să se conserve fără a fi judecat, raţionat asa de mult, cum 
gar face astă-di. In mod general chiar, aprope tocmai la 
urmă venia erudiţiunea a-tot discernătâre să constate, întă- 
rind cu argumente sdrobitore, aceia ce în mod spontanei, 
neinteles de multe ori, sentimentul numit, acea providență 
înăscută, evitase. Ast-fel şi Românul condus de acest ins- 
tinet de la început si până astădi a avut orore de a-tot-otră- 
vitorea invasiune ebraică, de jidovime, o va avea şi trebue 
să o aibă. Considerându-i spureaţă, cum probeză expresiunile - 
dilnice ale adevăratului român, tëranul ar fi trebuit, ca să 
le fi arătat, obicinuita plată, drumul plecărei urgente, tot asa, 
după cum si venise aceste lipitori, cari infecteză tot cu ba- 
lele lor spureate. Totusi prea bunul nostru eroi in luptele 
pept la pept, din firea sa a-tot omul tolerător, mai cu semă, 
când codele de topor nu lipsesc, în bunătatea-i acum deve- 
nită păgubitore, graţie nepăsărei eelor în drept, a lăsat sar- 
pele neomorit în ghióce şi astă-di sarpele, acest fenomenal 
agent de corupţiune si disoluţiune, a crescut mare, atacă pe 
Român pe căi piezise, prin viclenii proprii lor, si a inceput 
a atrofia Românismul până în meduva 6selor, începând din 
Moldova la Oltenia. Ajuns-a însă cutitul la os si Românul, 
aprope vindut jidovilor trebue să-si scuture spatele de aceste 
omidi, cari timp de 4000 de ani n'a găsit nici-o rudă, nici- 
un amic pe suprafața pământului, si luând armele pacinice 
ale industriei, comerţului, etc. să arate iesirea fiilor lui Is- 


> 


23 


trael. Timpul a demonstrat în deajuns absurditatea credinţei, 
că Jidanii trebue toleraţi ca folositori, căci în realitate aceşti 
6meni sunt paraziţii cei mai fiorosi cei mai de temut, care 
ruineză popore întregi spre a îmbogăţi un pumn de exploa- 
tatori. Acestă nou€ ediţiune a Fanarioţilor trebue să-si ter- 
mine stăpânirea despotică, ce o exerciteză aici prin ban şi 
viclenie, fiind-că trebue să se scie odată pentru tot-d'a-una 
că civilisatiune nu însemneză sinucidere. Ideile umanitare nu 
însemneză a-ţi pune stăpân sl pe cine....... pe nisce nespălaţi 
leprosi cari s'au oferit a fi spioni, agenti, mijlocitori, ser- 
vitori tuturor streinilor. cari aù avut vre-odată la noi inte- 
rese contrarii intereselor românesci spre a putea căpăta sim- 
patia, interesul, ajutorul tuturor streinilor si ast-tel a lupta 
mai cu succes contra nâstră. Ast-fel aŭ făcut ei pe Austria 
şi pe Germania să credă, că ei,la noi, ar fiante-mergătorii 
germanismului pentru a-si atrage simpatia si protectiunea 
acestor tări. Trebue să scim că ideile umanitare si egalitare 
nu sunt asa de sfinte în cât ele ar trebui reflectate chiar cu 
riscul de a călca tote cele-l'alte principii morale si sociale. 
Este bine si de neapărată trebuinţă să se scie că principiile 
nu sunt puse tote pe aceiasi linie în cât privesce respectul 
ce li se datoresce. Este si între principii un fel de ierarchie. 
Ast-fel principiul de conservaţiune trebue să mergă înaintea 
tuturor principiilor de libertate şi egalitate, si acesta pentru 
motivul că, dacă eù nu mă voii conserva, nu voi putea să 
exist si pe cât timp nu voii exista, nu më voii putea bu- 
cura de toate beneficiile tuturor celor-l'alte principii, A pre- 


Ainde că libertatea si egalitatea cea mai largă e bine să fie 


adoptată de o națiune, chiar când îsi compromite prin acesta 
existența, este tot una ca-si a pretinde că e bine a da li- 
bertate captivului, care se află pe o corabie în mijlocul mărei, 
cu conditiune ca el să se arunce în mare pentru a profita 
de libertate. Tot asa este şi cu națiunile. Trebue înainte de 
tote să respectăm principiul de conservaţiune, al existentei 
nostre naţionale, si numai după ce vom fi respectat acest 
principi imperativ pentru noi, numai atunci ne este permis 
si ni se pâte cere, ca să respectăm si cele-lalte principii, 
de cari se face atâta vorbă. Mai trebue să scim, că noi am 
fost despoiati de tote drepturile, de dreptate, imparţialitate 
si libertate, prin aurul a-tot ametitor afară de jidani, în mâna 
cărora devine. instrumentul cel mai sigur al coruptiunei. 
Cercul societătei. disă cultă pote că nu simte încă destul de 
bine (desi ar trebui să-l simtă) flagelul jidovese, dar o să-l 
simtă forte dureros. Sătânul însă a ajuns în sapă de lemn, 
înâtă. în sărăcia cea mai n6gră pe acolo, pe unde staii şi se 
preumblă jidanii, cari se pretind persecutați de noi. Am. 


24 


făcut însă cruda si trista experiență, că acesti parveniür in 
loc să fugă de persecuţiuni (căci astea sunt mulţumirile şi 
laudele ce ne-adu:), în loc să fugă de persecuții, îi vedem 
că se tot indésă mereü, se fac că emigreză (ca să potolescă 
curentul de acum, gura lumei), emigreză chiar (bre !! bre !!) 
cu decile spre a se întârce cu miile,——revin desmintind nu- 
mele de persecuţiuni,—revin ca să reîncepă suptul sângelui 
cald si tinăr, ce curge din rana deschisă de acesti microbi 
omenesci, ţărei celei mai frumóse si mai bogate de sub s6re: 
României. Nu numai atât, la noi în ţară, aü venit si vin 
perciunaţi chiar din acele ţări, unde se bucură de tote drep- 
turile civile şi politice, pe care nu le merită. Numbrul lor 
mereu crescend prin o nascere prodigiosă si prin năvăliri 
din afară, face tot mai grosă céta ce a acoperit patriotismul — 
sfarmă prisma patriotismului, prin care altă dată omenii de 
bine ohicinuiai să vadă ori-ce miscare sl lucrare mai de 
s6mă. 

Tot ce e românesc s'a profanat de aceste lifte spurcate: 
aú îndrăsuit să spună, că asta e tara lor si asa va fi, dacă 
nu se vor lua -mâ&suri de înflorire pentru Românism si con- 
trarii jidovismului. Alt-fel: independenta, regalitatea, ete., vor 
fi numai vorbe în vint, căci ce independenţă este, când noi 
aternăm în tote de jidani, căror le plătim un tribut de-o sută 
de ori mai mare de cât cel vechii?! Capitalul, nervul de 
viaţă materială si indirect si de cea morală al unei naţiuni, 
dace în mâinile Ovreilor, tăindu-ne ast-fel firul resistenţei 
materiale pe o parte, iar pe de alta demoralisarea propagată 
de aceiasi se infiltreză tot mai adânc în inima Românismului 
sub numele de libertate si lipsă de superstiţiuni ţ&rănesci, 
pe când pe Jidanii, care se fălese cu numele de atei în faţa 
Românilor (bun înţeles spre a-i face liberi-cugetători, etc., 
spre a-i corupe si cosmopolitisa) la sărbătorile şi Sâmbetele 
lor, cu cornul în frunte, îi vedem în Sinagogele lor bolbo- 
rosind rugăciuni şi para rugăciuni, dovedind un extrem fa- 
natism religios si lipindu-se tot mai mult de biserica lor 


care le promite [(în urma unirei dintre bï si desbinarea dintre ~ 


neovrei (ori-cum s'ar face acâsta din urmă, destul este să 
se facă)] cucerirea lumei sub conducerea lui Mesia mo- 
„dern, Banul (viţelul de aur). Acaparând comerţul si bruma 
de industrie ce avem, ne-a lăsat proletariatul public, si să- 
răcia Grbă ţesută în corupțiune generală, neunire, invidie si 
tote păcatele ce povestesc..... ruina unui Stat. 

A venit însă timpul, să iesim din nepăsarea, ce ne omóră 
vědênd cu ochii. Cesul a sunat... Sfirsitul Jidovismului în 
tote ramurile lui se aproprie .. Pe orizonul Secolului XX lea, 
ce-si îmbracă existența în haina speranţei și a gloriei naţio- 


25 


nale se întrevede licărind cu o forţă din ce în ce crescândă: 
unirea, moralitatea religidsă, renascerea pe tărâmul economic. 
completarea si sistematisarea edificiului nostru social, si în 
fine, intrega serie a luceferilor, ce prevestese o epocă de aur 
în tote direcțiunile, epocă demnă de un imperiii tesut în Ro- 
mânism şi de adevăraţi Români. Pericol de distrugere al edi- 
ficiului nostru economic, social, politic si naţional, Jidanii 
trebue să plece de voe sati (mai bine) de silă, de nevoe, că 
de voe n'au plecat si nu vor pleca nici-odată). 

Deci dar, Române, dacă „vrei: pacea si binele nemului şi 
+ t&rei tale, pregăteste-te de r&sboiul contra Jidanilor, luptă 
- cu prudenţă si victoria va fi a Ta, contra elementului celui 
mai neasimilabil, după cum vom vedea mai departe. 


TEORIA ASIMILĂRIL PRIN ÎNCRUCIȘARE ȘI ADOPȚIUNE 


(Căsătorie si adopțiune (contract) 


Este recunoscut de intrâga lume, că cea d'intâiu condi- 
tiune pentru ca un Stat să potă exista si prospera, este că 
cetăţenii acelui Stat să fie din aceiași rasă, din acelasi sânge 
si acâsta este usor de înţeles. Mai întâi, individit de aceiasi 
rasă se căsătoresc obicinuit numai între dânşii, fiind-că-nu 
mai prin căsătoria între ei se menţine perpetuitatea si uni- 
tatea rasei, din care fac parte; apoi căsătoria dă nascere 
la sentimentele de familie, cari sunt legăturile cele mai pu- 
ternice şi cele mai durabile din câte l6gă vre-o dată pe 
individi între dânsii. Acum, când ţinem sema, că aceste le- 
gături de familie se întind de la individ la individ în formă 
de lant, până când coprind întreg poporul unui Stat, vedem 
că toți cetăţenii, cari constituesce Statul sunt atrasi unul 
către altul prin un sentiment general de iubire, care ne dă 
acea preţiosă flóre: simpatia de rasă. Mai mult de cât atât. 
Dacă ţinem séma că acelaş sânge curge în vinele tuturor 
membrilor unui popor, înțelegem uşor, că toţi acesti membrii 
vor avea, ca curs normal al lucrurilor, prin efectul eredită- 
ţii, cam aceleaşi sentimente, cam aceleasi tendinte si chiar 
k cam aceleaşi idei, asa în cât la o vreme de nevoe, la oca- 
siuni mari, inima tuturor va bate in acelasi fel, mintea tu- 
turor va adopta aceiasi opiniune, actiunea tuturor va urmări 
"acelas scop! cu alte cuvinte națiunea care va fi de o sin- 
gură rasă, va avea un singur centru de gravitate si Statul 
“care. va fi format din o ast-fel de naţiune, acela si nu mai 
"acela, va fi în cele mai bune condiţii de tărie, trăinicie si 
progres. Prin urmare, după cerințele chiar ale sciinţei, cea 


20 


d'intëlü conditiune pentru existența unui stat este că poporul 
sä fie de aceiasi rasă. 

Acest adevěr este acela, pe care se baséză principiul 
naționalităților, de care se face atâta vorbă în lumea civili- 
zată. Acest principii al naționalităților, se înţelege că nu se 
raportă de cât la rasă, si nici-de-cum la ceea-ce se numesc 
supușii aceluiaşi Stat, fără deosebire de rasă, căci atunci prin- 
cipiul n'ar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest prin- 
cipii este atât de adânc înrădăcinat astă-di in consciinţa 
tuturor ómenilor, fie ómení de Stat, fie simpli cetăţeni în 
cât astă-di tote constituirile si reconstituirile de Stat nu se 
pot face in lumea civilisată de cât după principiul naţio- 
nalităților. Apoi să nu se mai. dică atunci de către publi- 
cistii evrei sau evreofili că baza Statului ar fi numai simplul 
interes material comun al concetăţenilor, fiind-că tocmai se- 
colul nostru este acel care a dat nascere principiului naţio- 
nalităţilor, si tocmai principiul acesta va prevala din ce în 
ce mai mult in secolul ce vine al XX. 

Să ascultăm pentru moment pe jidanul-rabin Taubes, cum 
definesce o naţiune: «Nu unitatea de singe formeză o na- 
tiune, ci comunitatea intereselor in lăuntrul unei patrii co- 
mune“. 

lată ce patriotism aŭ acel, cari. n'aui fost în stare măcar 
a-si păstra tara lor! (dar pe a altora?!!). Nu voesce cel 
puțin a'si da séma de rădăcina si insemnarea adevărată a 
cuvintului !! Si lucru e cu atât mai condamnabil, cu cât îl 
fac cu consciinţă, din intenţiune, din r&utate, vinând sco- 
puri meschine. Dar săi lăsăm în plata Domnului si a celor 
loviți de plagă.. Acest principiu al unităţii rasei întrun Stat 
este cu atât mai necesar, cu cât forma organică a unui Stat 
este democratică, precum este a României. Inţelgeti forte 
bine, că altă dată, si la noi si în alte State, a putut să fie 
la un loc fel de fel de rase, fiind-că atunci masa poporului 
nică nu avea drepturi politice; căci era un singur om sati 
o singură clasă, care domnia si ast-fel- afacerile Statului 
aveati în tote casurile o singură direcţiune. 

Dar astă-di, când regimul este democratic, când poporul 
ia parte la afacerile publice, cum ar putea să fie unitate de 
actiune si de direcţiune în conducerea Statului, când po- 
porul, ce conduce Statul nu ar fi de o singură rasă, si prin 
urmare, nu ar fi în el unitate de tendinţe, unitate de aspi- 
rațiuni? lată pentru ce la admiterea streinilor ca să fie ce- 
tăţeni ai unui Stat (lucru pe care-l cer si jidanii nostri), se 
cere ca, conditiune capitală: ca acei străini să se contopiască 
în națiunea dominantă, cu alte cuvinte, să se amestece cu 
totul asa in cât la urma urmei să rămâe in Stat tot unul 


27 


si acelasi sânge. Deci, dar: a fi do aceiaşi rasă saŭ a se con- 
| topi cu totul în acea rasă prin căsătorie (incrucisare), iată 
“ singurele principii sciinţifice ale împământenirei (naturalisa- 
“ țiunei). Asa dar pentru ca împământenirea să fie folositore, 
rațională si conformă cu sciinta, ea nu trebue acordată de 
F cât acelor streini, cari se contopesc, sau se dispun a se con- 
topi prin căsătorie cu indigenii (asimilare prin incrucisare). 
 Altmintrelea, dacă s'ar acorda cetăţenia la indivizi, cari nu 
f aŭ aplecarea si nici nu o pot avea de a se contopi în sin- 
| gele rasei dominante, atunci ar ñ a expune acea tară la o 
' luptă perpetuă între tendinte contrare. Nu dic, că nu se pote 
' ca diferitele rase, ce ar exista intr'o tară, să aibă câte odată 
f un interes comun, ca tendinţele ereditari ale uneia să fie de 
F o potrivă favorisate ca si tendintele ereditare ale alteia, de 
` aceleasi împrejurări. 

> Cât timp acestă stare de lucruri ar dura împămenteniţii 
E si cu pămentenii ar trăi negresit in pace. Dar împrejurările 
- se schimbă gi cu ele se pote. schimba si interesul diferi- 
telor rase, si dacă nu astă-di, mâine; dacă nu mâine, poi- 
' mâine, tendințele împământeniţilor (graţie pretinsei asimilări 
< prin adaptațiune) se vor găsi în conflict cu tendintele pă- 
mentenilor, si atunci interesul unora nu se va mai împăca 
f cu interesul celor-lalţi, si atunci interesele unora nu vor 
i. putea fi satisfăcute fără sacrificiile intereselor celor-l'altí 
“(cum suntem noi cu Ebreii, cari de si vecinic asimilați 
t prin adoptiune cum pretind) aü rămas tot Ebrei). 

Atunci va fi lupta pentru existentă între o rasă si alta, 
vor fi lupte înversunate, cari nu vor putea fi terminate de 
f câtsaii prin disolvarea complectă a-Statului; sati când una 
f din rase va fi zdrobită cu totul pentru a rămânea iarăşi o 
singură rasă dominantă în Stat. Acest resultat al luptelor 
civile este demonstrat în totul de istoria omenirei. (Dacă în 
"alte ţări s'a putut. că Jidanii nu aü avut până acum acest 
E resultat faptul se datoresce restringerei numărului lor faţă 
© de populaţiunea totală. Alt-ceva, este însă la noi, unde nu- 
" mărul lor faţă de Români este prea mare). 
| Alianta sai ` adoptiunea (asimilarea pretinsă prin adop- 
i tiune) nu este un act unilateral şi nu este destulă voință, 
"celui ce aspiră la împământenire, pentru ca acea impàmén- 
E tenire, să aibă loo de îndată sipe deplin drept. Simplul fapt 
i. al şedere într'o ţară, chiar din tată in fiù, precum nici sim- 
+ pla lepădare de o protecţiune străină, nu conferă negresit 
E si dreptul de cetăţenie, căci alt-fel n'ar fi.o naţionalitate 
“eare să nu fie amenințată de a fi copleșită, cu timpul dis- 
i trusă de alta mai „puternică şi mai mare, destul este ca 
+ acesta din urmă să o voiască si acesta în timp- de pace si 


28 


fără nici un pericol sai neajuns pentru cei ce o întreprind. ' 
„Toţi născutii în țară, care nu se servesc de o protecţiune: 


străină, suut copii legitimi ai țărei! Ei port tote obligaţiu- 
nile pentru Stat si li se cuvine tote drepturile“, dice Ji- 
danul A. Tubes în viclenia perciunaţilor. In adevăr, după 


principiile dreptului internaţional, un Stat nu pote închide ` 


portile sale cetățenilor pacinici ce vin din alte State. Dacă 
dar la obligaţiunea acésta se va adăoga si aceia de a îm- 
pămenteni negresit pe acei dintr'insii ce aü avut o reşedinţă 
în țară mai lungă si sai lepădat de protecţiunea străină, 
va fi de ajuns ca acei străini întrun moment dat să fie mai 
numeroşi, pentru ca întrun spaţii de timp, ce s'ar putea 
calcula matematiceste încă mai dinainte. ei să formeze ma- 
joritatea populaţiunei si să transforme Statul cel mic într'o 
colonie a Statului celui mare. Este recunoscut universal, că 
ori-ce Stat îsi fixeză în mod liber condiţiunile, în care 
acordă calitatea de cetăţean al Statului, precum si acelea 
ale admiterii străinilor pe teritoriul s&ă, având tot dreptul de 
a regula raporturile lor civile în timpul sederei lor şi de 
a-i exclude de la funcțiunile politice, etc., după cum binele 
şi justiţia térel va cere. 


CONSECINȚELE (SAU RESULTATUL) ADAPTAȚIUNEI (ASIMILARE 
PRIN ADOPȚIUNE) SAU CUCERIREA LUMEI 
DE CĂTRE EBREI. 


Resultatul adopiiunei nefiind de cât crearea de Stat in 
Stat este imposibil, ca, în consecinţa invariabilei legi fisice 
dilniv observate între 6meni „de a fi mai presus de alţii, 
supunându-i dominaţiunei lor“ comuna viețuire materială 
a diverselor națiuni să nu ia forma unei crîncene lupte 
de preponderanță şi existență. Efectul rivalităţii e mizeria 
naţiunei mai slabe. 

Mediile cu care se servă pentru atit gerea acestui scop, 
variind cu posiţiunile geografice, cu starea socială si poli- 
tică precum si cu capacităţile individuale ale națiunei s'aú 
redus la 3 (trei) principii categorii: 

1) Principiul forţei fisice. 

2) Principiul influenţei religiose si morale. 

3) Principiul interesului care supune pe om celui ce e 
superior prin avere şi la care alérgà la necesitate. Cele 
d'întâiu 2 principii sunt destul de cunoscute fie-căruia, pentru 
că istoria Greciei si a Romanilor în anticitate (pentru cel 
I-iü), si Papismul în evul-mediă (pentru al II-lea) presintă 
dovedi despre influența puternică a acestor principii. In 


29 


E adevăr aceste principii aü cooperat fârte mult la prosperi- 
tatea Statelor cari, aplicându-le cu precauţiunile necesarii, 
fai fondat începutul preponderantei lor materiale si aŭ ocupat 
trepte inalte între naţiuni, potrivit cu gradul civilisațiunei 
sau a influentei lor morale. În cât se atinge de influenţa ce 
- cade in categoria a treia, adică aceia care arată aplicaţiunea 
principiului de interes, se pote dice, că acest fel de domi- 
[natiune presintă o descoperire cu totul unică. Interesul de 
Į avere, în acest cas, ocupă locul principiului religios, şi este 
intr unul si acelasi timp causa. si mijlocul aservirei. Acest 
e principiŭ, după felul si insemnătatea sa în viaţă, este mult 
¡maï putinte de cât cele-l'alie, pentru că nimeni nu póte 
evita influența lui. E un principii basat pe necesitatea ab- 
f solută de a'si susţine cine-va existenta, pe una din primele 
| condițiuni esenţiale ale vietei ; este un principii etern si 
| comun întregei lumi: principii căruia noi toti trebue să ne 
supunem. Interesul constitue centrul în jurul căruia se în- 
f virtesc dorinţele si tendințele 6menilor si influenţa sa dom- 
Inesce egal peste tot globul terestru. Victoria fondată pe 
l acest din urmă principii nu este triumful puterei fisice 
asupra infirmităţii, nici al sciintei asupra ignoranței, ci este 
f triumtul vicleniei asupra sincerităţii şi asupra nepăsărei. 
Cu acest principii, părinții lui, Evreii, aü ajuns la forta 
si puterea, cu care domină în timpul de fată tindend la cu- 
| cerirea lumei. După tótă probabilitatea poporul Ebraic este 
foel d'intâiă care ne-a descoperit puterea secretă a acestui 
principii. Ori cum ar fi, el e cel d'intâiii care a profitat de 
r dênsul ca de un mediii spre a ajunge la scopurile sale. El 
“e mijlocul sigur cu care fac ori-ce. Studiind istoria acestui 
popor, de îndată vedem că Ebreii, până si în timpii cei mai 
[ depărtaţi aú urmat acestui principii, sciind a' întrebuința 
ca c armă contra altor rase si ca basa stărei lor politice 
si sociale. Citind cine-va bine istoria Ebreilor, pote lesne 
afla directiunea spiritului si a descoperi aplicările si tendin- 
“tele ce aŭ, si ast-fel să intelegem imposibilitatea asimila- 
țiunei lui Istrael. 


ORIGINA ȘI CARACTERUL EBREILOR 
Ebreii fac parte din familia Semitică cu Chaldecnii, Asi- 
rienii, Fenicienii (toți dispăruţi! si cu Arabii. Origina lor 
este deci arabică. Natura a dotat pe Arabi cu înalte facul- 
“tăță intelectuale, mult mai excelente de cât ale altor rase. 
Aceste facultăţi, ce'i caracteriză consistă în următorele: 1) 
‘Facultate de a analisa, neincrezătore în tot ce portă tiparul 


30 


misterului , 2) Combinatiune repede si complect desvoltată ; 
3) Suflet pasionat si receptiv, şi în fine 4) Astucie si vi- 
clenie extra-ordinare. Aceste calităţi posedate de toți Arabii 
in genere n'ai putut să nu devie apanagiul Ebreilor, însă 
acesti din urmă aü introdus în caracterul lor încă câte-va 
elemente, ce aparţin proprii numai lor. Asa spre exemplu: 
Arabului pe lingă impresionabilitatea si receptibilitatea sa, 
îi lipsesce constanta si fermitatea. Ebreul însă pe lingă ca- 
lităţile Arabului are o asa constantă sati mai bine îndărăt- 
nicie, în cât despre dânsul se pote dice: 

Ebreul nici odată nu cedeză! el nu scie ce însemnă a 
uita sati a erta. A doua distincţiune ce se observă în ca- 
racterul acestor doui fii ai deşertului consistă în aceia că, 
Arabii tind la tot ce este ideal si abstract, pe când Ebreii 
sunt forte materialisti si practici. Din acestă distinoţiun. în 
caractere resultă că frumosul produce în Arabi o încântare 
curată, lipsită de ori-ce gând materialist, pe când Ebreii 
privesc în el numai ceea-ce le pote aduce un profit sau mai 
bine dicend, un câștig. El se pote încânta cu o flóre sau 
cu ori-ce alt obiect excelent, dar cea întâiă idee ce stră- 
bate mintea lui, va fi întrebarea: „Ore ce câştig îmi va 
putea aduce acésta? Nesaţiul-terore este introdus în corpul 
si singele Ebreului, căruia el, prin consecință se supune 
instinctiv. Instinctul câştigului atât de mult s'a înrădăcinat 
în organismul lui în cât înăbusesce tâte cele-l'alte senti- 
mente. Ebreul, de exemplu, nu scie ce este amorul proprii ; 
del veţi insulta el nu va lua aminte la acesta; de veți ìn- 
cepe a' lăuda el va ride de acesta; dar păziţi-vă a'i lua 
vre-un ban căci atunci ca un tigru se va arunca asupra-vă. 
Unica lui ţintă, în viată, este câstigul si tot ce nu purcede 
direct spre acestă ţintă, după opiniunea lui, nu merită nic. 
o atenţiune. 

Acestă neastâmpărată sete, naturalmente pune pe Ebreii în 
positiună de etern antagonist, a tot ce privesce restul ome- 
nirei, contra căreia el portă resbel până la ultima extremitate. 
Acsstă stare pune în posițiune pe Ebrei de a se gândi că 
Gmenii există numai pentru a se însela unii pe altii. In acestă, 
luptă cei mai sireţi si hoţii trebue, după opiniunea lor, a în- 
ghiti pe cei-l'alţi. 

Idea eternului antagonism al 6menilor între ei sa” asezat 
profund în mintea tuturor Arabilor; probă la acâsta servă că, 
ea se presintă ca o ideie predominantă în învăţăturile Cora- 
nului si ale Talmudului, cărti ce servă ca cele mai complecte 
colecțiuni de idei gi critice a rasei semitice. Desi Arabii si 
Ebreji se acordă pe deplin în tote principiile ideii de anta- 


3i 


gonism, totusi aplicatiunea acestei doctrine în viața lor diferă 
fórte mult. : 

Ast-fel Arabul, după caracterul sëü cavaleresc, scie a dis- 
tinge pe amici de inimici, şi timpul păcei de timpul luptei, 
pe când Ebreul nu cunósce repausul si sustine lupta fără în- 
trerupere, cu toți si cu fie-care. 

Cu acestă disposiţiune de spirit si de inimă, cu acest ca- 
racter sui-generis, Jidovii ati trecut in câte-va mii de ani, 
prin o mulțime de ţări, aŭ trăit cu o mulţime de popore si 
pretutindeni pretinsa asimilare prin adopţiune basată pe comu- 
r'iatea traiul” nu "i-a mai schimbat. 

Mai mult de cât atât: pretutindeni pe unde aü trecut aü 
ruinat, aŭ corupt si aú ajuns chjar până a nimici poporul în 
mijlocul căruia aü trăit. 


PRINCIPIUL INTERESULUI 


Cea mai mare descoperire si cel mai mare miracol ce a 
făcut vre-odată popoprul Ebraic, este descoperirea principiului 
de interes şi forţa lui ca legătură socială si ca armă pentru 
supunerea altor popore. Acâstă descoperire a fost resultatul 
desvoltărei gradate a facultăților poporului lui Istrael. Din 
relațiunile lor cu rasele ce-i înconjoră, Ebreii aŭ extras si 
adoptat următorele maxime economice: 

«Nu devine avut cel ce adună, ci acela care scie a con- 
serva». «Acela care scie a conserva pote tot-d'auna domina 
pe omul risipitor». 

Afară, de acesta ei aŭ observat, că omenii forte puţini. pre- 
tuesc obiectul de care dispun, pentru că dorinţa d'a dobândi 
mai mult îi pune in posiţiune de a perde din vedere ceea ce 
tin în mână. Din aceste descoperiri a tras conclusiuni si ma- 
xime, cari cu timpul aü devenit pentru dinşii basa sistemului 
lor comercial, social si politic. Când primele lor încercări întru 
acesta s'aă încununat cu succes, eí s'aii silit a-si mări cerculac- 
„tivității lor, strămutându-se în localităţi avute si fertile. Trebue 
să presupunem că, înainte de a se decide la o asemenea în- 
trepriedere, Ebreii aü format planul conform cu scopurile lor 
si importanta întreprinderii ce si-a propus a săvârşi. 

Planul lor constă în aceia, ca prin viclesşug să devie stä- 
pânitorii tuturor avuţiilor părtei în care se vor strămuta. 

„Să adunăm în mâinile nâstre, diceaü Ebreii, aurul inimi- 
cilor nostri. Să ne silim a exploata munca lor, si să le lă- 
săm câmpiile si viile, pe cari ei le vor cultiva in profitul 
nostru. De vom reuşi a pune mâna pe averile lor, noi vom 
fi domnii lor, iar ei servii nostri“. 


Formând un asemenea plan, Ebreii s'ati lepădat imediat de 
principiul strămoşilor, puind de basă a activității lor un prin- 
cipiă nou, acela al interesului, exprimat în formă simplă si 
pură, adică lipsit de sprijinul forței fisice sati de influenţa re- 
ligi6să. Acum vom vedea, cum acest principiu prin ajutorul 
vielesugului si a activităţii a procurat Ebreilor triumful în 
cursul primului period al existenței lor, (căci de asimilarea 
lor nu se pote vorbi, ca si despre cel mai imposibil lucru), 
precum si cum eï aü fost ajutati în afacerile lor cotropitore 
de lumea comercială din secolul XIX. Fiind-că Ebreii, pentru 
prima 6ră în Egipt aü pus în aplicaţiune acest principiu (cel 
d'intâiii motiv al neasimilării lor). în proporțiuni mai întinse, 
de aceia vom începe a urmări mişcările lor de la acestă e- 
pocă depărtată, demonstrând ast fel neasimilarea lor din punct 
de vedere istoric. 


á 


1) Neasimilarea Ebreilor din punct de vedere 
istorie 


a) Periodul Egiptean.—Miscarea Ebreilor in Egipt se pre- 
sintă în următorele trăsuri, care caracteriză în mod pronuntat 
acţiunile lor cotropitore. Prima expediţiune compusă din Ebrei 
aventurieri, mai întâiu aü făcut recunâscerea Egiptului, pre- 
textând fomea, ca causa venirei lor. Acestă avantgardă si-a 
îndeplinit de minune misiunea ei, căci. nu numai că s'a îm- 
bogăţit în comptul indigenilor, dar încă a sciut apuca şi pu- 
terea în mâna ey. Înălţarea lui Iosif la rangul de vice-rege 
al Egiptului servi ca semnal invasiunei lui Iacob si a tuturor 
seminţiilor lui. Din acest timp Egiptenii (în sinceritatea, lor) 
ati devenit prada Ebreilor, cari îi jefuiau în voe liberă. lată 
cum viaţa, traiul comun, n'a putut să asimileze viperile E- 
braice în Boul Apian (Egiptean). Primiti în partea cea mai 
fertilă, onoraţă cu mari încrederi, ei se servesc de asta la 
pustiirea Egiptului. Cu tote acestea brigandagiul acestor cu- 
ceritori neasimilabili nu întârzie de a atàta reacţiunea indi- 
genilor, cari în fine aù aflat, de si cam târzii (în loc de 
frați adoptivi ai patriei comune) flagelul societăţii si perico- 
lul comun. 

Ast-fel dar dintr'un popor de vagabonzi calici veniţi de 
aiurea, eï s'a ridicat, acaparând totul, până când aü ajuns 
să aibă drepturi politice, până când adică un ministru Jidan 
a ajuns să conducă afacerile Statului Egiptean, Atunci ex- 
ploatarea si prigonirile lor contra Egiptenilor aú ajuns la 
culme în cât acestia s'au vădut nevoiţi să-i masacreze sau 


33 


să-i isgorescă peste hotare pe acei care aü avut aversiune 
si o vor avea faţă de asimilarea cu alte popore, din moti- 
vele cari se vor expune în altă parte. 

Atunci guvernul lui Faraon se decise a întrebuința în con- 
secință, măsuri apărătore şi ocrotitâre şi era deja decisă is- 
gonirea Ebreilor din localitate ; dar asemenea, măsură puse 
pe Egipteni fată în fată cu cea mai seriosă chestiune finan- 
cieră. Isgonirea Ebreilor atrăgea inevitabil după sine fali- 
mentul localităţii si născea întrebarea. : 

Trebuea să le permită lor a se strămuta cu tesaurele pe 
cari le-au strâns prin violenţă, s'au a-i lăsa să complecteze 
ruina Egiptului ? Si pe când Faraon se silea a eşi din acestă 
grozavă dilemă (ce se va perpetua tot-d'auna unde vor fi 
Jidani), Ebreii au luat tot ce aŭ putut fura si apuca în mână 
si aù fugit din Egipt. Cu iesirea din Egipt se termină primul 
period al istoriei, neasimulării Ebreilor, în cursul căreia ci 
saŭ tinut riguros de principiul interesului. 

Să trecem acum la periodul următor. Inainte însă de a 
intra în acest pasagiü istoric, sunt dator a pune în vederea 
cititorilor câte-va fapte distinse în mijlocul acestor succesive 
invasiuni si isgoniri ale Ebreilor. Mai cu deosebire doresc a 
atrage atenţiunea publicului asupra acestor fapte, pentru că 
ele desvelesc perfect tâte cursele si siretlicurile întrebuințate 
de Ebrei pentru menţinerea victoriei lor financiare. Primul 
fapt consistă în aceia că Ebreii, cu o deosebită stăruință evitau 
un resbel deschis cu poporele pe care aveai de gând a le 
subjuga. 

In primul period al istoriei lor ei împrumutai acţiunilor 
lor numai caracter moral, căci forţa fisică nici-odată n'a în- 
trebuinţat'o la lucru. Vicleşugul era atunci arma lor de pre- 
dilecţiune va să dică însusi interesul EHbreilor reclamă evi- 
tarea vărsarii de sânge, a luptei deschise, — aceste acţiuni 
fisice, cari contrasteză cu desăvârsire cu principiul câstigului. 

Ca un alt fapt remarcabil se presintă prodigidsa dibăcie 
cu care Ebreii făceau retragerea din locurile apucate de ei. 

Nu numai că aveati iscusinţa de a lua cu dânşii tot ce au 
hrăpit, dar încă se sileau a menţine victoria morală asupra 
inimicilor, aruncând asupră-le tótà culpa si. representân- 
du-se ca victime ale persecuţiunei. Acestă politică Ebreiască 
este superidră machiavelismului, în care nici-o rasă nici-o 
sectă nu i-a întrecut. Acâstă politică formeză si în dilele 
năstre sufletul Judaismului — si Românii o cunosc prea de- 
aprope. 

b) Periodul divin. De si sub acest nume s'ar putea designa 
` întrega istorie a Ebreilor, tin însă să o mărginese la periodul 
; cunoscut sub numele de darea legei si acesta pentru că fe- 
3 


wo 
Gaa 


nomenele din viața acestui Hopor se repetă la fie-care mo- 
ment aprope în acelaş fel,—progresul la ei nefiind cunoscut 
de cât pe calea r&utăţii. Asa dar vorbind de acest timp, vor- 
bim de întregul period divin al acestui popor fără Dumnezei. 
Faptul se resumă aici. Dumnezei Jehova a făcut contract cu 
strămoşii Jidovilor, Avram Iacob si Isac, ca să asimileze pe 
nepoţii lor moralității religiose si ast-fel domesticându ï să aibă 
din poporul Ebrei poporul ales, iar nu turma lăcustelor pä- 
mintului. Scia Dumnezeu că, dacă aceste lipitori erau lăsate 
în voia lor, de capul lor (căci asa aü tras, si aŭ ajuns) astă-zi 
pămîntul întreg ar fi fost nimicit de aceste lăcuste omenesci 
cari mănâncă 6meni si naţiuni întregi. Condiţiunea era ca 
ei să observe monoteismul sai mai bine poruncile lui, si 
tâte bunătăţile (ca resplata) ar fi curs pe capul lor în riuri 
de lapte si miere. Resultatul a fost că Dumnezei nu silesce, 
ci îndemnă numai prin pedepse si recompense. Vointa lui de 
a asimila prin adopţiune pe némul leprei a r&mas călcată 
în picidre : viperile, cu tot traiul lor de-a gata, nu s'au mai 
transformat în miei. 

Istrael a r&mas să se închine tot vitelului de aur (cum isto- 
risesce Scriptura), să cârtiască contra lui Dumnezeu, omorind 
pe profeță, pe moralisatori, pe acei cele aduceaii aminte de 
poruncile divine (decalog), până si pe Mesia. Minunile lip- 
site de amestecul aurului naŭ avut nici un efect asupra 
lui, căci la ei totul este material. Dumnezeii dupe eï, e obli- 
gat să le satisfacă pasiunile; Mesia trebue, dupe ei (bun 
înțeles) să le cuceriască lumea şi să le-o arunce la picidre, 


pentru ca el să se îmbete de sângele ei — căci asta e bu- 
curia lor. — Să ascultăm ce dice scriptura despre acest 
popor: 


„Deci să sei tu (se adreseză către poporul ludeilor), că 
nu pentru dreptatea ta, Iehova, îţi dă acest pămint bun, ca 
să-l iei în stăpânire; că esti popor tare la cerbice. Adu-ţi 
aminte si nu uita, că tu ai mâniat pe Iehova în pusi! 
Din diua aceia, în care ai iesit din pămîntul Egiptului, până 
ce ați ajuns în locul acesta, r&sculători aţi fost împotriva lui 
Iehova. Si în Horeb atit înrăritarăță pre Jehova, că el de mânie 
voi să vă perdă..... ete. Apoi: (adresându-se către Dumnezei) 
nu căuta la învirtosarea poporului acestuia, nici la r&utatea 
lui, nici păcatul lui... etc.“ (cap. 9. Dentru). Iată acum bles- 
temul, ce s'a indeplinit, în urma călcării porunci lui Dum- 
nezeti :„ Blestemat vei fi în cetate si blestemat în câmp.“ 

Trimite-va Iehova peste tine blestem, turburare şi risipire 
întru tote, pe care vei pune mâna ta si vei face, până ce 
te vei stinge si curând te vei perde pentru r&utatea faptelor 
tale, prin care pe mine mai părăsit. 


| 
E 
; 
i 


aZ k'uku iL RR p-ta E erat ali yaku i Ad au dCi gabi Tolea caii ase i 


35 


Bate-te-va Iehova cu lângusre si cu friguri. si cu infla- 
maţiune si cu aprindere mare şi cu secetă si cu arsură în 
griu şi cu gălbenare, — şi te vor urmări, până ce te vei 
perde. Şi cerul tëü. cel de d'asupra capului tăi va fi aramă, 
si pămintul de sub tine fer... Bate-te-va pre tine Iehova cu 
ulcerul Egiptului si cu emoroidi si cu râie si cu pecingine, 
de care nu te vei putea vindeca (adevăr învederat).... Ba- 
te-te-va pie tine Iehova cu ulcer răi la genunchi si la copse, 
de.cari tu să nu te poti vindeca de la talpele piciorelor 
până la crestetul tăi... Şi vei fi de groză, de proverb şi 
de batjocură între tote naţiunile unde te va duce Iehova... 
Şi acestea să fie întru tine de semne si de minuni si întru 
semintia ta în perpetuŭ....— „(Dentru 28). Si la cap. 32 Dentru 
iată ce clleso:...“ El este just si drept. Eï s'aü corupt contra 
lui (D-deüú) Nu mai sunt fii lui, ci ocara acelora, o gene- 
rațiune perversă si îndărătnică. Tu asa r&splătesci lui Ie- 
hova popor nebun si neintelept?.. Ascunde-voi faţa mea de 
la dinşii, voiu vedea care va fi sfirsitul lor. Că sunt gene- 
yatiune perversă, fii, întru care nu este încredere... voit tri- 
mite asupră-i tote nenorocirile si voii arunca în contra lor 
tote săgețile mele. Bi pe mine më întărîtară prin nedum- 
nedei si mě mâniară prin deşertăciunile lor. Şi eŭ îi voii în- 
tărita prin nepopor..... Amintirea lor. o yol şterge dintre 6meni. 

„Că vita lor este din vita Sodomei şi din câmpia Gomorei. 
Strugurii lor sunt struguri înveninaţi ; bobite amare. Fiere 
de balaur este vinul lor şi otravă crudă de aspide.... A mea 
este r&sbunarea si voit r&splăti la timpul s&,.... aprope este 
diua perdării lor, si cele ce aŭ să li se întâmple, vin cu 
iuţelă..... ete.“ 

Asa dar, dacă nici Dumnezei, n'a avut ce sà le facă, (n'a 
putut săi asimileze prin adoptiune) apoi noi ce le vom face? 
Dumnezeii şi-a luat mâna după ei... Acum aŭ trecut în stă- 
pânirea lui Satan, căci infern este în adevăr idealul, mintea, 
inima si voința lor. Este o vorbă: omului, rëü poți să-i faci, 
dar bine nu, dacă nu vrea el. Acest neam îmbătrânit în rele, 
cu perciunii minat) în veclenii va rëmànea, cât lumea, (dacă 
o va mai duce mult) cel mai neasimilabil popor. 

c) Periodul ante-Roman. — Căderea imperiului Iudeilor 
trase după sine căderea principiului forţei fisice, isvorul şi 
sprijinul său. Si fiind-că acest principiu s'a constatat impo- 
sibil de a subsista, Bbreii s'au convins, că numai principiul 
de interes pote să le procure imperiul universului. Vădendu-se 
constrânsi din tote părțile de către  Asirieni si Persi, parti- 
sanii ideii vechi impuseră tăcere compatrioților lor, cară încă 
credeati posibilitatea cucerirei universului prin arme. Ei sus- 
tineaü că, dacă profeţiile trebue să se îndeplinească, si dacă 


36 


realmente poporul Istrael va deveni vr'o dată domn peste 
întregul univers, apoi acesta se va aduce la îndeplinire, nu 
prin puterea armelor, ci prin aplicarea principiului de interes. 
„Pentru ce să avem, diceai aceşti oameni, regatul nostru, 
fortărețe si armată, când o invasiune inamică poate să distrugă 
tote acestea si să ne facă sclavi ai învingătorilor? Averea 
nóstră si puterea nostră nu trebue să fie concentrată întrun loc. 
Ele trebue să existe pretutindeni, si nicăierea să nu cadă în 
mâinile vrăsmasilor nostri. Nou€ nu trebue sà ne aparţină 
nici o tară, nici un stat, dar trebue să ne silim a pune 
mâna pe avuţiile tuturor tërilor şi tuturor statelor. R&spân- 
dindu-ne pe pămint, noi nu putem avea domiciliul stabil, 
dar trebue să alergăm numai acolo, unde se află înavuţirea. 
Numai pe această cale noi putem ajunge la îndeplinirea pro- 
fetiilor, cari prezic supunerea lumii de către fii lui Istrael“. 
Lupta pentru aceste 2 principii (al fortei fisice, şi al inte- 
resuluit desparte poporul Ebrei în 2 partide, cari dispulară 
mult timp una altia, gloria intâietăţii; — vëdénd apoi care 
din ele lua proponderanta, Ebreii, când se rëspândeaŭ în lo- 
calitățile lor de prin prejur, „când se concentra în Sion, 
centru vădut al naţionalităţii lor. In fine, într'un timp, idea 
__descentralisării a luat proponderanța, din care a resultat 
emigrarea, cunoscută sub numele de captivitatea Babilo- 
. niana. f 
In Babilon, Ebreii vëdéndu-se în imposibilitate de a lupta 
pe fată contra învingătorilor, alergau la mijlocul deja în- 
cercat, principiul de interes si începură a constrânge pe ìn- 
vingători prin vicleşug si usură. In adevăr, stabilindu-se în 
statul Asirienilor, Ebreii apucară în mânile lor mai întâiù 
avuţiile acestei ţări si în fine puterea, devenind ast-fel o 
plagă pentru societate, şi ca resultat a trebuit să aibă aceiaşi 
sortă pe care aü avut-o în Egipt. Ce este mai mult, cartea 
„Estera“ din Biblie, ne arată cum sciù jidanii a se asimila. 
Estera (Jidancă) devenind prin înselăciune (cum spune 
chiar scriptura), regina lui Ahasver, „domn al Persiei si al 
Mediei“ („de la India până la Etiopia“), se folosesce de acestă 
înaltă positiune spre a corupe pe rege in cestiunea Israe- 
lită. Deja bărbaţii prevedători,— ca Haman,— v&dend causa 
nimicirii din di în di a regatului, câstigă un decrat pentru 
stârpirea ludeilor, cari în loc să se asimileze cu locuitorii 
țării, deveniseră, (cum de la început aü fost si vor fi) an- 
troposi imperiofagi. Prin țesătura intrigilor jidovesci (cari 
în general aú încurcat minţi do 6meni pretinsi a fi ceva, dar 
în realitate prea uşurei în chestiune) decretul antisemit este 
abrogat si înlocuit cu un altul antinaţional, care dispune de- 
capitarea adeveraţilor patrioti si învoirea Jidanilor de a omorâ 


I 
F 
p 
t 


37 


el pe cetăţenii imperiului. lată cum dice scriptura: «Si in 
luna lui Adar, în a 13-a di a ei, când ordinul (antisemit) 
regelui si edictul sëü erai aprope să fie indeplinite, în diua 
în care neamicii ludeilor (ţineţi semă că sunt în captivitate 
pretinsă) spuneai să domnescă asupra lor (deşi s'a întors 
lucrul, căci Iudeii domneaü asupa celor ce-i urai) (paran- 
tesa e a Scripturei), se adunară Iudeii în cetățile lor, în 
tote provinciile regelui Ahasver, ca să pună mâna pe cei 
ce căutase nenorocirea lor; si nimenea nu putea a le sta 
înainte, căci frica de dînşsii căduse peste tote poporele. 
Şi toți mai marii provinciilor si satrapii si guvernatorii si 
economii regelui ajutară pe ludei (9!1!...); căci frica de mar- 
doheu (jidan) căduse peste ei, ca omul acesta mardoheu 
-mergea mărindu-se. Şi loviră Iudeii pe toti neamicii lor cu 
lovitură de sabie sl cu ucidere si cu nimicire; si făcură cu 
neamicii lor după voia lor». «Chiar si în Susan, cetatea pa- 
latului, Iudeii uciseră şi stârpiră cinci sute de bărbaţi». Apoi 
spune, că regina a cerut corupiului rege să repete si a 
doua di, când uciseră în Susan 30V bărbaţi şi pe fruntasi 
îi spânzurară. lar în provincii, scriptura dice: „uciseră din 
neamicii lor septe-deci si cinci de mii“. Ei instituiră serbă- 
torea Purim-—de bucurie, căci serbătorile lor se fac la amin- 
tirea unui măcel, etc. 

lată asimilări jidovesti. Ferice de națiunea care nu portă 
în spate-i lepra ucigătore..... de 6meni şi de popore. 

d) Periodul Roman. — După supunerea ludeilor de către 
Romani, Ebreii începură, cu încetul a se strămuta în provin- 
ciile Orientale si Occidentale ale imperiului Roman. A meste- 
cându-se printre Romani si printre poporele de sub domi- 
națiunea acestora, Ebreii începură, după obiceiul lor a ciupi 
pe unii si pe alţii, ast-fel cum făceau şi cu Asirienii. Acestă 
conduită a excitat în Romani o ură neîmpăcată contra între- 
gului nem Ebreesc si acestă ură ajunse la gradul superlativ, 
când Romanii se deciseră a face o expediţiune pentru a sterge 
după fata pământului națiunea, care devenise flagelul Im- 
periului. 

Armata lui Titu distruse Capitala Ebreilor, punctul con- 
siderat de Romani câ centru al acţiunilor acestui popor,—dar 
acestă expediţiune nu-si atinse scopul, pentru că Ierusalimul 
deja de mult încetase a fi centrul activităţii Ebreilor. La ei, 
sistemul centralisării deja făcuse loc descentralisării generale, 
iar principiul forței fisice — principiului de interes. Este evi- 
dent că în urma unor asemenea substituiri, fortărețele Iudeii 
si chiar Ierusalimul nu avură nici o influenţă asupra mo- 
dului de acţiune al Ebreilor. Ei se apăra cu curagii numai 
în casuri de o isbândă pacinică, si încetul cu încetul îşi 


38 


preparară victoria numai prin viclesug sl astuție. Cu acest 
mod Romanii aŭ comis o eróre indreptâudu-si armele contra 
punctului, a căruia distrugere nu diminuă întru nimic pu- 
terea Ebreilor. Fiind-că acestia de mult încă si-a schimbat 
modul de actiune, adoptând ca punct favorabil pentru eï- 
nu patria, ci principiul de interes,— Romanii ar fi trebuit a 
se sili spre a-l desrădăcina pe acesta, iar nu a-i priva de 
patrie, cu atât mai mult, că chiar distrugerea Ierusalimului 
a tras după sine consecinţe desavantagiose, desființând ul- 
timul obstacol, care împiedeca pe Ebrei a se arunca asupra 
altor popóre. De la acestă epocă poporul acesta pentru tot- 
dWa-una renunţă la patrie si la principiile lui Moise si se 
puse pe lucru ca prin căi secrete să ajungă a domina Uni- 
versul. Dacă dar Romanii,— recunoscuţi generalmente si în 
mod istoric ca cei mai capabili (prin excelenţă) asimilatori 
ai poporelor, chiar barbare, fie prin incrucisare dar mai ales 
prin adopţiune,—n'ati avut ce să le facă, apoi ce să le facă 
modernii lipsiți de brațul de fer si energia Romană? Porte, 
ei se vor asimila Jidanilor, cum deja si este, atât că acestă 
asimilare este curată aservire. 

e) Periodul Evul Mediu Slăbirea puterii Romanilor şi in- 
vasiunile barbarilor, aduseră timpul turburărilor, care cooperă 
cât nu se pote mai mult în favorul intentiunilor Ebreilor. 

Pusti între 2 elemente, unul delicat si altul grosier, Ebrei, 
în timpul desordinelor, păsiră inainte si se intăriră în păr- 
tile locuite de ei. Este adevărat, că după cât-va timp Bi- 
serica cregtină si dominaţiunea feudalismului se opuseră cu 
înversunare tendințelor lor. Ebreii însă nu se opriră înaintea 
unui asemenea obstacol, ci aŭ sciut a neutralisa relaţiunile 
ostile ale clerului şi nobleţei. Ei ai groză numai de: un 
singur mod de ostilitate, si anume de acela care privesce 
forma concurenței şi atacă propriul lor teren, terenul inte- 
resului. 

In tote cele-l'alte casuri ei tot aveai posibilitatea da 
aduna bani si de rest nu se îngrijaii; din contră, eï în se- 
cret rideai de persecutorii deşi ai lor, prevëdénd că va veni 
un timp când aceşti mândri cavaleri se vor pleca înaintea 
puterii lor pecuniare. Intre acestea, pe când Europa era sgu- 
duită de discordii interne, Ebreii se stabiliră pe la tote punc- 
telele comerciale. Desi în timpurile ocupării acestor puncte 
urmară si persecuţiuni grozave în contră- le, însă acestă apa- 
ritiune a violenţei, fu numai provisorie si nu era în stare 
a opri năvălirea Ebreilor, cari încet, încet întindea cercul 
acţiunilor lor. Micile stabilimente ale Ebreilor, pătrunseră în 
tote părțile principale ale Europei; o parte, de exemplu, se 
stabili in Veneţia, alta în Genua si ei înfiinţară colonii în 


39 


cele mat principale orase din Spania, Irlanda, Germania, Po- 
lonia, ete. Aceste stabilimente răspândite pe o întindere nare, 
constitue o asociaţiune puternică si bine organisată, care lucra 
sub influența puternicului agent, principiul interesului. 

In evul medii, aventurierii Ebre se strămutară în diferite 
părți ale Europei, în modul cel mai umilit, sub pretexte d'asi 
procura existenta, hotăriţi fiind a duce în cea mai mare mi- 
serie si susținendu-se numai cu convicţiunea órbà în destinul 
lor. — In zadar aţi voi să căutaţi în istorie un asemenea 
exemplu de abnegatţiune, căreia de bună voe sai supus 
Ebreii. în curs de secole întregi, spre a putea ajunge la tinta 
lor: victoria financiară asupra celor-l'alte popsre. Graţie unei 
asemenea abnegațiuni si activităţi energice, acesti apărători 
ai câstigului aü sciut remânea credincioşi stindardului lor, 
principiului de interes, si a se transforma în Gmeni mode- 
ratl, activi, si în unele casuri chiar virtuosi (cât pentru eï 
in particular). In adevăr, acest principii servia Judeilor ca 
lege, supunendu-i a duce o viaţă spartană si dându-le pu- 
tere a se abtine de la ori-ce i-ar putea atrage la o viaţă mai 
lux6să si plăceri fisice. Acest aspru mod de vieţuire a si 
dat. Ebreilor posibilitatea de a se lupta cu succes contra al- 
tor popore. Un Ebrei în acéstă luptă a sciut să învingă o 
sută de adversari af sti, pentru că dorinţa câştigului la 
făcut a fi mai sobru si mai activ de câto sută de adversari 
ay së uniţi împreună. — In cursul Evului mediu, stabili- 
mentele Ebreilor rëmàneaü cu desăvirsire isolate în mijlocul 
celor crestine, dar cu încetul se începu ciocnirea între Ebrei 
si Crestini, ce în curând se prefăcu într'o luptă seriosă pentru 
igemonie în lumea comercială. l 

Acestă luptă, mai în tot-d'a-una se termina in avantagiul 
Ebreilor, cari în fine se făcură autoritate în lumea manipu- 
laţiunilor bănesci. — Evul medii a mai arătat între altele, 
că asimilaţiunea Jidanilor nu se pote măcar imagina si din 
causa mutărei lor din loc în loc, — fiind-că eï nici-odatănu 
întreprind cultivarea pămintului, care i-ar putea stabili la 
un loc. Libertatea mutărei dintr'un loc într'altul a avut în 
ochii lor un farmec deosebit, pentru-că ea le oferă posibili- 
tatea de a fi pretutindeni, unde găsesc mediile de câştig. 
Cea mai vie vovadă despre acesta ne-o presintă Evul mediu, 
când forte des monopolul comerciului trecea de -la un oras 
la altul. Spre exemplu în epoca prosperărei Italiei, — Ve- 


.netia, Genua, Florenţa, etc.. aü fost inundate de Ebrei. Că- 


derea comerciului Italian a fost semnalul dispariţiunei acestor 
comercianţi rătăcitori, care'si transferară lagărul în Germania, 
Polonia etc., luând cu dânşii tote bogăţiile adunate: în păr- 
tile meridionale, afară de asimilare, care în tot-d'a-una a 


4) 


fost nulă !! — Prin atragerea Evreilor în părule occidentale, 
iar s'a arătat desvoliarea comerelului industriei si prospe- 
tarea generală în acâstă parte a Europei. — Anglia, asemeni 
a fost visitată de grupe Ebreesci, dar numai pe lu finele se- 
colului trecut ei se stabiliră acolo în mare cantitate. Acestă 
emigrare a fost efectul căderei comerciului Olandez si for- 
tificarea a celui Englez. Evreii aflaţi în Olanda în timpurile 
ei de putere aŭ părăsit-o îndată ce Anglia i-a răpit întâie- 
tatea pe mare şi pe uscat. -—In Spania Ebreii n'aui fost asa 
de fericiţi pentru că Spaniolii îi siliră să părăsâscă tara lor. 

Acestă isgonire a fost motivată din calcule financiare, eco- 
nomice si politice. — Spaniolii aü calculat, că le este torte 
desavantagios a înavuţi în comptul lor un popor ce le era 
cu totul strein, ba încă, care sta si în alianţă secretă cu 
maurii. lată dar, cum aü sciut Ebreii să se asimileze prin 
adoptiune poporelor, cu care aü trăit — adică mai bine, cum 
ati sciut să le însele, jefuiască si apm la vremea nevoci să 
le părăsescă, 

(Despre asimilarea prin încrucisare nu s'a putut, nu se 
pote si nu se va putea vorbi, din causa imposibilității create 
de Jidani, cum vom vedea mai departe — (desi, fie vorba 
între noi, nu sciù care ar fi poporul care să se căsătorescă 
cu pestriţul fiù al'lui Israel). 

f) Periodul modern. Im vecurile de mijloc, Ebreii, în tă- 
cere puseră basele puterei lor. Ingropaţi în Ghetto lor, de- 
parte de lumea ce-i înconjoră ei strângeau bogății si arun- 
cati cursele lor peste tótá Europa. Le trebuia numai o oca- 
siune, o împrejurare favorabilă, pentru ca să iasă din întu- 
nerec sl să ocupe posiţii în lume. Acesta se si întâmplă în 
timpul, când a urmat o schimbare în starea politică si soci- 
ală a Europei. Ebreii, profitând de acel timp, când ivirea al- 
tor idei sgudui sistemul social si religios, păsirea înainte ; ei 
se ataşară de carbonarismul liberilor-cugetători si alti revo- 
luţionari de diferite numiri “si nuanţe, cu strigăte: „Să trä- 
iască, toleranța, să trăiască fraternitatea, jos castele, jos pri- 
vilegiile“. ,..... 

Se înțelege, că aceste strigăte aü fost din partea Ebreilor 
o curată farsă, cu scop de a întreţine desordinea în mijlocul 
inimicilor spre a pescui in apă turbure, si cu acésta a pro- 
fita de timp spre a înbunătătți sorta si posiţiunea lor socială. 
A crede in sinceritatea acestei acţiuni nu se pote, pentru că 
acesti Ebrei nici-odată nu s'aü gândit a se schimba nici 
credinţele, nici iradiţiunile, nici principiile lor. Asimila- 
țiunile Jidovesci,. adică pretinsele asimilări, aü fost ase- 
menea asimilări lui Pisicovici între Ratoni. — Păsind în 
acest mod peste inimicii lor desbinaţi, Ebreii avură timp a-și 


g 


41 


întări stindardul si principiile lor pe dărămăturile vechei 
Europe. Materialismul si principiul interesului rămaseră ca 
si înainte, principiile domnitore, a căror aplicațiune hotări 
lupta în favorul Ebreilor. — Cu acest chip ameliorând posi- 
ţiunea lor în societate, ei s'au pus in ast-fel de relațiuni cu 
partidele aflate în inimiciţie, în cât tot-da-una se putéü 
atasa către acela, care ar fi arătat preponderanţă. Evreii, aci 
sustinéú revoluţiunea, aci se fàeéü partisanii ordinei stabi- 
lite. Intr'un moment se fac propagandistii utopiilor revolu- 
ționare, într'altul ajuta restaurarea monarhismului si au- 
tocraţiei: Se ințelege, că mişcările revoluționare ca si 
cele reacționare, procurai Ebreilor folóse colosale, pen- 
iru că si guvernele si revoluțiile trebuiai să facă îm- 
prumuturi bănesci, si Ebreii conduseră afacerile ast-fel, 
în cât aceste împrumuturi se plăteă forte bine, atât în bani 
cât si, în concesiuni i privilegii. Ast-fel sau asimilat Ji- 
danii!! — Când a început a se face miscarea liberală în Europa 
când republica francesă a proclamat marile principii de ega- 
litate, umanitate, libertate si cele-V'alte, Jidanii au fost cei 
dintăi, cari s'au acaparat de acele idei, cari aü strigat mai 
mult în numele egalităţii, cari au purtat mai sus stegul li- 
bertăţei pe ulite; si cu toate acestea, ei erai cei mai de- 
părtaţi de la nivelul acelor idei umanitare; danii s'au gră- 
bit să invoce egalitatea pentru a profita de dinsa. Eï aŭ con- 
siderat tut-d'auna si vor considera în tot-d'auna egalitatea 
si umanitarismul nostru ca o slăbiciune a noastră, de care 
voesce să profite, în toemai precum un usurar Jidan profită 
de toate slăbiciunile mici ale celor risipitori. Ast-fel trag to- 
losele lor şi speculeză umanitarismul nostru ca o slăbiciune 
si nimic mai mult! — Jidanii invocă egaltaiea şi au, înce- 
put a o invoca chiar de la revoluţia francesă pentru a veni 
la împărţela tuturor bunurilor crestinilor, iar nu pentru a 
împărți şi ei ceia ce este al lor; ast-fel, ei aü pretins să 
se folosească de toate instituţiunile de bine-faceri, precum: 
scoli, spitale, care aü fost făcute din fonduri adunate în timp 
de secole numai din punga crestinilor; ei aü invocat ega- 
litatea de a avea drepturi politice, onoruri, demnități si toate 
acestea le-ati avut; — dar, cînd crestinii aŭ vroit să ceră ceva 
de la dinsii, ei atunci s'a pus în dosul principiului de li- 
bertate religiós si aü spus, că nu le permite religia......... 
Ast-tel învăluit de egoism Ebreul a privit neclintit, cum 
poporele se strecurai, se prefăcâu şi dispăreati. Imperiul 
Roman cădu, barbarii sguduiră Europa gârbovită, renasce- 
rea sosi, reforma se făcu, mii de furtuni trecură, revoluțiu- 
nea fu......, dar jidanul rămase tot jidan. Fanatismul s6i 
a mers crescând si progresul universal a fost pururea pen- 


42 


tru densul un pretext pentru a se cufunda mai tare in tre- 
cut. Acelasi si iarăşi acelasi el a rămas de la nascerea lui 
până la constituirea alianţei universale spre a rămâne şi d'aci 
înainte. Neam părăsit prin esența şi natura lui, jidanul a 
cutreierat lumea si nicăerea nu si-a găsit odihna omenescă, 

Pornit din Asia, Jidanii aü intrat în Europa prin Grecia 
si prin Italia, din Italia s'añ mutat în Spania, din Spania în 
Francia, din Francia în Olanda, din Olanda în Anglia si în 
Germania, din Germania în Polonia, din Polonia în Rusia si 
în Rominia. Fenomenul are două cause : una directă: Jidanii 
aŭ fost isgoniţă ; alta reflexă: civilisațiunea îi otrăvesce. Nu 
este în adevăr, o tară în lume, afară de cit Rominia jumă- 
tate mortă, (dar putând reînviată prin apa vie — de viéta 


Rominismului) — si Polonia îngropată, care să nu fi luat în“ 


contra lor măsurile cele mai aspre spre a-si conserva exis- 
tenta si martură ne este istoria si numărul (relativ de po- 
pulațiunea întregă) forte restrâns al Perciunatilor. Causa e- 
migrațiunei de la apus spre răsărit a fost civilisaţiunea. — 
Nemul evreesc fuge de progres ca buhna de lumină. 

Intre civilisaţiune şi el este incompatibilitate organică căci 
Jidanul trăesce numai din exploataţiunea celor slabi si pă- 
călosi şi civilisațiunea are tocmai de efect întărirea şi in- 
tlorirea individului. —- Ast-fel se espheš faptul, că Jidanii 
aü fugit din tările, ce le dedese tote drepturile, spre a se 
stabili acolo, unde se pretind persecutați, de drept, însă unde 
ei pot să jefuiască în voe. Civilisaţiunea ca oceanul se curăţă 
de ori-ce element primitiv; Centrul Europei asvirli pe Jidan 
spre țărmurile orientale, si acestea deşteptate trebue să-l as- 
virle, acolo, unde va pleca de voe, de nevoe. — Iată ce zice 
Jidanul A. Taubes, relativ la continuarea intactă a Jidovis- 
mului, (consecinta neasimilării: «Existat-aă mulți Hamani si 
Aslani, cari si-au lovit în noi craniele lor. Am věđut Egip- 
tení, Babiloneni, Persi, Romani si multe alte popore mari şi 
mici, perdendu-se, înaintea nostră! Noi existăm! O naţiune 
cu sorta nostră şi cu cuprinsul Spiritual al literaturei nostre, 
nu se sugrumă cu instigaţiuni à la Aslan. 

Atari asmuţări nu vor opri róta vremei si acesta se va 
învirti cu tote astea neîncetat înainte . . . 


* 


Istoria deci, de la început până astă-di, in ori-ce timp si 
loc, a devenit imposibilitatea asimilării Jidanilor fie prin în- 
crucişare, fie prin adopţiune —, neasimilarea fiind chiar cea 
dintâi axiomă cerută de idealul ebraic. 


43 


2) Neasimilarea Evreilor din punct de vedere 
fisiologic 


Desi sfera cuvintului fisiologic se pote mări, până ce-ar 
coprinde întrega noţiune Evrei împreună cu tote aaccesoriile 
ei, totuşi în casul de faţă se restrânge la însemnarea lui 
proprie. — Asimilarea Jidanilor din punct de vedere fisiolo- 
gic este imposibilă, — basa ei fiind căsătoria si forta mai 
mare a asimilatorului (din causă că mijloacele naturei sunt 
anihilate prin legile sociale ale Talmudului!. 

Conditiunea capitală pentru instituirea imperiului jidovese 
sub Mesia cel asteptat, este după Talmud, acea, ca Jidanii 
să nu se .amestece prin căsătorie cu streinii, pentru ca ast- 
fel Dumnedeü să pâtă distinge sângele Istrael, pe care tre- 
bue să-l boteze din sângele strein pe care trebue să-l pri- 
goniască. — Mai înainte de toate să ascultăm un episod is- 
toric în acestă privinţă, care intră si la neasimilarea lor din 
punct :de vedere istoric. — Talmudul, după cum se scie, a 
fost făcut mai întâi la Tiberiada, putin timp după Christos 
de către 70 de Rabini si tot atunci acea adunare de Rabini 
a hotărit că ori-când si ori-unde se vor aduna 70 de Ra- 
bini într'o adunare vor putea face în religiune schimbări pe 
calea interpretaţiunei, care să aibă tot atâta autoritate să fie 
obligatore pentru Jidani ca si Biblia. In basa acestei dispo- 
sițiuni talmudice, Napoleon I, când a vroit să incerce a a- 
simila pe Jidanii din Francia, a convocat un Sanhedrin, o 
adunare de 70 de Rabini si le-a spus mai multe cestiuni 
spre a vedea, dacă este cu putință a face pe Jidani ca să 
se pună la nivelul civilisațiunei moderne. 

Aşa între altele acel Sanhedrin a fost ivitat a se pronunţa 
dacă jidanii sunt opriţi a intra in relaţiuni de căsătorie cu 
streinii O altă întrebare a fost, dacă jidanilor le este impus 


„a uri pe streini, o alta, dacă ei sunt opriți de religiune de 


a se supune legilor ţărei în care trăesc si alte câte-va în- 
trebări de telul acesta. Ce s'a întâmplat? S'a întâmplat, că 
acei 70 de Rabini n'aü usat, se pote dice, de cât de timpul 
necesar spre a redacta procesele=-verbale necesare, si fără a 
se mai gendi mult, aü declarat, după o simulare de delibe- 
rare, în unanimitate, că ovreii pot să se căsătorescă cu streine 
că sunt datori să iubésc pe streini, că trebue a se supune 
legilor tërel, în care. trăesc, etc. 

Francia a luat acele declaraţiuni de sincere, s'a mulţumit 
cu ele şi a dat evreilor drepturi; cu tâte acestea aŭ fost 
multe bănueli, că acele declaraţiuni nu aü fost serióse —, 


44 


căci toţi sciù, că in realitate Talmudul obligă chiar, nu nu- 
mai permite, obligă pe jidani să întrebuinteze minciuna spre 
a ajunge la scopul lor, spre a'si satisface interesele lor. 

Asa că în realitate acei Rabini, omenii cei mai fanatici 
între Ebrei, aŭ putut cu consciința împăcată să facă acele 
declaraţiuni numai spre a căstiga pentru coreligionarii lor 
drepturi politice si civile, spunend în acelaşi timp la ure- 
chea jidanilor, că acele declaraţiuni nu sunt obligatorii pen- 
tru ei. Acestă bänuélă contra marelui Sanhedrin este spri 
jinită de următorele împrejurări: Mai intâiă, cum se pote ca 
70 de Rabini fanatici, legati de religiunea cea mai exclusi- 
vistă, cea mai cristalisată, care a fost vre-o dată pe pămint 
să se înţelegă atât de bine între dânşii, în cât în unanimi- 
tate să primescă a schimba puncte fundamentale din reli- 
giunea lor si acesta întrun timp de câte-va dile: pe când 
scim că aŭ fost multe sinode pe lumea asta la alte confe- 
siuni şi că nu s'au putut înțelege nici după discuţiuni forte 
lungi, dând nastere la felurite schisme, fiind-că erai tot-d'a- 
una departe de a fi în unanimitate. 

Cea mai mare dovadă despre falsitatea declaraţiunilor, că, 
evreii se pot căsători cu străine este că, de atunci si până 
acum eï n'aŭ intrat în relaţiuni de familie cu Francesii. Masa 
poporului evreesc, a „rămas tot atât de credinci6să 'Talmu- 
dului în privința căsătoriei ca si mai înainte. 

Liberii cugetători la evrei sunt prea puţini. 

Când crestinii au voit să intre prin căsătorie in familia, 
lor, contorm legilor civile ale tërel, ei aú dis că religiunea 
nu o permite. Non possumus, ăsta e răspunsul lor. 

S'a dis că naționalitatea este = cu gintea ce i-a dat nas- 
tere + clima, cu care se înțelege si topografia localităței, in 
primul rind, apoi pe o a doua trâptă +- Institutiunile ó- 
meni mari Diferite accidente. Elementele acestei naţio- 
nalităţi aclimatisată întregei suprafețe a pămîntului si deci 
lui nicăieri (căci ex omnibus aliquid ex tot nihil) aŭ fost 
asa de exclusive, în cât represintă cea mai curată unitate 
lipsită de elemente streine. 

Evreii nu s'au amestecat cu nici o naţiune din acelea în 
mijlocul căror a trăit. Cu tote ciocnirile continue cu alte 
popore, Evreii însă conservară şi pân'acum tipul şi trăsătu- 
rile lor caracteristice, pe care n'aü putut să le stergă nici 
timpul, nici locul, nici obiceiurile locului. 

Resfrângerea căsătoriei numai între cercuri de jidovi a 
avut de efect putrezirea. fisică a acestora. 'Tote poporele s'ati 
mai altoit în decursul secolilor afară de jidani, cari au rë- 
mas aceiaşi si iar aceiaşi fie în viata lor materială fisică, fie 
în cea spirituală, psihică. 


“aaa 


re de in dy IC Zic i 


j 
| 
š 
3 
E 
š 
A 
s 


45 


Educatiunea lui a fost cea mai sinistră, infernală—, peda- 
gogii cei buni fiind omoriţi. A căuta să asimilezi pe jidani 
cel puţin in partea fisică, este tot una cu aceia, de a pune 
a amestica mere putrede cu de cele bune, ca să le faci 
mere sănătose. Resultatul ar fi stricarea a celor bune. Răul 
fisic este atât de incarnat, în cât putredirea lor corporală 
este prea mare spre a fi înlocuită de vigore prin altoirea 
jidanilor cu elemente creştine pline de viaţă. Cu tot respec- 
tul bunei-cuviinte, adevărul este, că toti jidanii sunt putredi. 
Iată cum îi descrie Neofit fost Rabin: „Cei din Europa aü 
râic la sedut, cei din Asia chiălbe în cap, cei din Africa 
rane pe picidre, celor din America le curg ochii“. Apoi tot 
sunt pestriţi, unii chiar peste tot corpul, toti puturosi!!..... 
Triumful fisicului lor asupra fisicului strein lor (dacă sar 
face încrucișarea) ar fi triumful merelor putrede asupra celor 
sănătose. Faţă de acestă axiomă (dovedită si stabilită în 
urma observațiunilor făcute cu ebreii crestini) nu sciù, care 
individ sati popor ar renunţa la existenţa sa vigurosă şi sä- 
nëtósà spre a o oferi putredirei si evoluţiunei jidovesci, a- 
celei otrăvi perciunate care pe unde trece lasă o duhâre 
asfixietore, fiind-că acesta este caracteristica întregei sale 
ființe. Faţă de asimilarea prin incrucisare dicem : Este impo- 
sibilă din următorele 3 cause. 

1) Ei nu o vrea, conformându-se cerințelor i imperidse ale 
tradiţiunilor istorice şi religiose, Talmudului. 

9) Asimilarea este imposibilă ţinând semă de forta şi sta- 
rea elementelor necesare de asimilat si asimilator). 

3) Nică elementul asimilator (adică care ar trebui sà fie 
asimilator, până acum nu s'a prea găsit) nu voesce, dându-si 
séma de ce-l aşteptă, lucru care-l face să fugă de jidani cu 
groză ca de ciumă (atâta scârbă îl apucă chiar la prima 
vedere !!.......). 


3) Neasimilarea Jidanilor din punct de vedere 


social 


Neasimilarea sati. mai bine dis imposibilitatea asimilărei 


: Jidanilor din punct de vedere social este coprinsă în însuşi 


; principiul de interes si idealul lor: cucerirea lumei, cari de- 
termină, cu precisiunea compasului cercul lor de activitate. 
Organisaţiunea lor socială are în vedere dogma Judais- 
+ mului, care ordonă nimicirea tuturor n&murilor nejidovesci. 
: Jidanul, lucrând cu consciinţă de idealul lor, despreţuesce 
| ori-ce meserie, care legă pe om de pământ. El nu vrea să 


e i 


46 


risce să se nască într'ânsul un sentiment de recunescintà 
către tara, de unde isvorăsc tote bogăţiile, căci acesta ar fi 
o slăbiciune, o desonsre, acesta ar fi desființarea judaismului. 
Faptul acesta merită o deosebită atentiune. In adevăr: nici 
una din nenumtratele ocupaţiuni ale Evreilor nu contribue 
la prosperitatea generală. 

Nici unul din ei nu se ocupă nici cu agricultura, nici: cu 
industria, nici cu metalurgia; eï numai speculeză. Acest 
fapt este forte important, pentru că el probeză că Evreii sunt 
un popor cu des&vârsire neproducător sl trintor. 

Evreul dice: „Dacă eü pot face proprietate a mea, cela 
ce produce alţii, si dacă din acesta pot seste un profit per- 
sonal, atunci de ce să mă ostenesc cu plugul si cu lopata 2“. 
In consecința acestei maxime, Evreii nici odată n'au avut 
representanți între agricultori, basa societăţii. Specialitatea 
lui e de a trăi nu pe pământ, dar pe spatele celor cari trăese 
pe pământ. 

In diua când esenta lui proprietară s'ar corci, vai de densul, 
el ar deveni om ca toţi cei-l-alță. Un exemplu: Un Stat se 
as6menă cu un stup. Eï bine! Ceia ce sunt trântorii în stup, 
acelas lucru sunt jidanii în sînul societătei. După cum în 
eternitate trintorii nu vor.lucra ca albinele lucrătâre' la fa- 
gurul de miere, ci vor fi mâncătorii si distructorii lui, tot 
ast-fel pentru vecie nu vom vedea pe trîntorul omenesc: 
Jidanul asimilat adevăraţilor fii ai terei, cari singuri lucréză 
la fagurul societăţei, la înflorirea edificiului naţional. Jidanul 
va fi în tot-d'a-una trintorul societăţei, care nu-l pote asi- 
mila sie-si spre a-l transforma în un membru folositor pa- 
triei. De la început si până astă-di Israel a dat societăței, 
unde se găseste, numai trintori. (Mesura contra lor ne-o daŭ 
însăși albinele lucrătore). Nici un jidan nu se vede la o 
muncă socială, adică folositore obstei, nici-un jidan nu e 
muncitor în adevăratul sens al cuvintului. Activitatea lui e 
cu totul egoistă: el e centrul şi circumferința faptelor sale. 
El percepe un imposit asupra tuturor claselor muncitâre si 
un imposit aşa de greu în cât miseria si mortea arată dira 
lui prin societate. De aceia vedem, că populaţiunea română 
scade di pe di, pe când populaţiunea jidovescă sporesce în- 
tr'un mod înspăimântător. Aci suntem faţă nu cu un feno- 
men accidental, vremelnic, dar cu un fapt constant avend 
causele sale înr&dăcinate în inima societăţei. Jidanul usucă 
societăţile unde pătrunde. Motorul lor fiind egoismul nu se 
pote arăta nicăeri si nici-odată vre-o bine-facere societăței 
din partea lor. 

Până astă-di nici-un evrei nu s'a găsit cu intențiuni bune 
pentru poporul pe care-l jefuesc. Pentru ei tot viitorul ţării, 


47 


unde staü, este o vorbă de nimic, numai lor sà le mergă 
bine. De virtuţi sociale nu voesce să audă. Când unii dintre 
jidani aü făcut vre-o instituțiune de bine-facere, în genere ei 
aü destinat-o numai jidanilor, chiar în țările acelea unde ins- 
tituţiunile de bine-facere ale crestinilor le sunt deschise tote 
fără excepţie. Cotropind o tară, înăbuşindu-i justiţia si ad- 
ministratia, aŭ ruinat pe ori-ce pământen, aruncând poporul 
de jos in miseria cea mai hidósă! Daca nu credeţi, treceţi 
putin graniță, mergeţi din Suceva prin Târgul-Siretului, Cer- 
novitz, Kolomea, Lemberg, Stanislaw si veţi vedea, cum în- 
tro ţară socialmente ocupată de jidani. dumnelor aü sciut 
să se asimileze din punct de vedere social. 

Duceţi-vă de vedeţi, ce a devenit în Galiţia generalii si 
soldaţii lui Sobieski, proprietarii si sătenii din fosta Polonie. 
Acelasi sortă o asteptă sl pe România, începênd cu Moldova, 
care deja a fost luată de curentul distructor al leprei!! Atât 
că «Jidănimea, după cum credem, va fi cât de curând, as- 
vârlită peste graniţele Românismului prin smulgerea spadei, 
cu care ne înjunghie. 

Legile lor de conduită socială sunt: corupţiunea exploa- 
tațiunea prin reaua credinţă, linguşirea, servilismul, falsifi- 
catiunea în tâte si în permanență, si multe altele alese din 
grărmada lucrurilor anti-sociale. Nicăirea jidanul nu s'a con- 
topit în societățile în care s'a furisat. El n'a trăit de cât 
în jidovism ; a rămas ném jidovesc, cu caracterul jidovesc, 
cu obiceiurile jidovesci, cu tendințele jidovesci, cu codul 
social jidovesc, cu organisaţiunea jidovescă. Statisticile ne 
spun acesta cu tótà brutalitatea obicinuită a cifrelor. Consti- 
tuirea si solidaritatea alianţei israelite universale e cea mai 
strălucitore probă. Jidanii din tótá Europa formeză un singur 
corp deosebit de tóte cele-l'alte. Pentru cei din occident nu- 
mele de Francezi, Englezi, Italieni, etc., nu sunt o naţionalitate, 
ci o simplă firmă comercială. Naţionalitatea lor e judaismul, 
înainte de tote sunt jidani, sacrifică pretinsa lor patrie la in- 
teresele cele mai neinsemnate ale judaismului, si apoi odată 
pe an, daca maŭ alta de făcut, ei sunt Francezi, Englezi,...... 
Indeletnicirile lor fost tot-d'auna acele, cari fără a cere în- 
cordare fisică, varsă aur în grămezi lăcomiei lor. Principala 
lor ocupațiunee negoţul în tote ramurile sale. 

Negoţul cu grâne, mărfuri gi vite a fost ocupaţiunea de 
predilecţiune a aurului şi dibăciei de a înşela, amendouă 
caracteristice jidanului. Din el s'au îmbogăţit Jidanii. Altă 
ocupațiune de predilecţiune a jidanilor este negoţul cu bëu- 
turile spirtose. De însemnat este că negotul eï îl fac spre 
îmbogățirea lor si sărăcirea si demoralisarea fiilor ţărei, unde 
fură, căci ei sunt hoţi de di, de nămiazi, cum dice tiranul, 


cu tote că pórtá brevetul ómenilor onesti, asedati. Spirtul, 
apa de foc, vărsat de Americani în gura selbaticilor a con- 
tribuit a distruge mai mult populațiunea indigenă de cât 
chiar armele de foc. 

Rachiul otrăvit vindut de evrei prin satele n6stre are a- 
ceiaşi tintă si produce acelas efect: Demoralisarea, secarea 
puterilor, tâmpirea si moartea! .. 

Negotul cu bani sai cu camăta (zarafia) (usura) a devenit 
o resursă forte bogată nesaţiului jidovesc, de când banul a 
ajuns o marfă asa de căutată si productore de folóse asa de 
mari. Averile româre aŭ fosi atinse de cangrena cametei 
jidovesci, de odată cu răspândirea jocului de cărţi adus de 
influența ruséscă. „Petrecerea cu cărţile devenind patimă, 
jocul acesta seceră multe victime. Boeri, cocâne, boernasi 
si negustori, v&dendu-si averile risipite, alergau la boceégiul, 
la samsarul si la negustorul ebreü, ca să-i scape din ne- 
voia de o cam-dată mementă, în schimbul unei recompense 
bune. Îndată ce o afacere începe a fi productivă ea este 
luată de jidani pe semă-le si cultivată. Negustorii jidani de 
atunci se face zarafi si bancheri; atunci prin creditul lor, aŭ 
atras la densii tote capitalurile zăcătore în tară si le-au pus 
în circulaţiune; imprumutându-le comerciului si agriculturei, 
ei s'au făcut prin acesta intermediarii necesari între capita- 
listi si agricultori. Acestea ne explică cum astă-di capita- 
liştii cei mari din ţară sunt în mare parte israeliți. 

De îndată ce agricultura spori şi comerciul interior luă 
proporțiuni mari, o parte din jidani deveniră samsari sai 
intermediari, crescend proporțional cu relaţiunile dinăuntru 
ale țărei. Nu numai atât ei se fac si arendaşii boerilor, care 
tot-d'auna aü fost code de topor contra ţăranilor, fie în mod 
conscient fie inconscient. Venirea jidanilor ca arendasi a adus 
pe ţărani la sapă de lemn. Negoţul cu robii, adică r&scum- 
p&rarea si vinderea robilor, fu unul din cele mai însemnate 
venituri ale evreilor din mai tote statele Europei. In Ro- 
mânia jidanii încetul cu încetul răpiră totul din mâinile ro- 
mânilor, desființând breslele acestora prin mijloce proprii lor. 
O privire asupra organisațiunei sociale a oraşelor nostre, 
mai cu s6mă în Moldova, ne pâte arăta ce-i convine jida- 
nului mereu întreprindător sl cuceritor. Croitori, băcănii, 
blănării, librari etc., aprâpe toţi jidanii au început a da ora- 
selor române aspectul unor adevărate oraşe jidănesci. Din 
medicină “si-au făcut un instrument de r&sbunare asupra tu- 
turor celor ce nu sunt evrei, (scăpând pe pacienti de dure- 
rile si suferintile de tote dilele forte usor şi în mod sigur). 
Literatura aü otrăvit-o, tipărind si scriind brosuri veninóse, 
pe care le vind sătenilor si copiilor, numai si numai să ne 


Li 
i 
i 
i 
i 
' 
Ë 
| 
; 
[A 
F 
| 
| 


49 


vadă mai repede pe patul mortificărei multiple. Asa dar cu 
spopirea avuţiilor s'a întărit si însemnătatea socială a evre- 
ilor. Scăpând din Ghetto lor, ei cu incetul se introduseră în 
tóte stratele superiore si de interes purtătore ale societăţii 
si se transformară dintrun popor desprețuit, lepădat, în ce- 
tățeni cu drepturi egale, neîncetând însă în adâncul sufle- 
tului si prin convincţiune a fi evrei. Dar ei nu sai mul- 
tumit că aŭ dobendit egalitatea în posițiunea socială cu 
cei-l'alţă cetăţeni, ci aü exploatat-o si aü dorit încă să aibă 
şi influenţă asupra politicei intericre şi exteriore, Pentru a 
ajunge la acest scop, ei s'au ocupat de medicină, literatură, 
instrucțiunea poporului, jurnalistică, ete. Jurnalisticei '-aü 
dat in deosebi preferința, ca unui mijloc, ce da posibilitatea, 
a exploata pe toţi în tot ce-ar voi. Într'un congres avut la 
Cracovia acum vre-o 60 ani, aú hotărit să pună mâna pe 
presă, fiind-că ea este care monopoliseză opiniunea publică, 
si fiind-că este o mare putere în Europa. Ei aŭ luptat, ca 
să pună mâna pe acestă armă spre a avea influenţă asupra 
nenumeraţilor cititori de jurnale cât si asupra guvernelor, 
care ţin s6mă de opiniunea publică, manifestată prin jur- 
nale. Pentru acesta ei s'ati gândit la tote mijlocele, ca să 
se facă stăpâni pe presa cea mai importantă din lume. 
Astă-di am putea dice cu siguranţă că 3 (trei) din patru 
părti din jurnalistica lumei se află în mâna jidanilor. Mai 
întâi un mare numtr de jurnale sunt proprietatea lor, re- 
dactate de densşii; pe urmă un alt mare numër primesce 
subvenţiuni de la ei; si apoi chiar jurnalele cele mai în- 
semnate, care sunt formate prin acţiuni, încă sunt în mâna 
jidanilor în mod indirect, prin posedarea acţiunilor; căci in 
tot-d'a-una, când apare un jurnal important, al căruia fond 
se face prin acţiuni, toţi jidanii alergă, ca să cumpere acele 
actiuni, pentru ca să ajungă să fie în cât-va timp, stăpânii 
acelor jurnale, pentru ca să potă avea 6re-care influenţă 
asupra tuturor acelora, care depind de budgetul votat de ei. 
Acestă presă jidovescă este tot-d'a-una de acord pentru a 
sprijini cu cel mai mare tapaj ori-ce interes jidovesc din 
lume; asa că nu este combinaţiune financiară, nu este ce- 
stiune politică sau internaţională în Europa, care să intere- 
seze pe jidani, fără ca acea afacere să nu fie apărată cu 
trâmbițări nesfirşite de totă presa jidovescă. Din contră, nu 
este afacere care să fie făcută contra lor, si care să nu fie 
iarăşi combătută de întrega presă jidevescă din lume. De 
aci urmâză un mare folos pentru eï; mai întâi lumea cea 
mare a cititorilor de jurnale, apoi guvernele, care tin semă 


- de opiniunea publică manifestată prin jurnale—tote acestea 


se influenţeză de presă, care este în mâna jidanilor. Ast-fel 
4 


50 


dar, guvernele care cred că ascultă si respectă opiniunea 
publică, nu ascultă si nu respectă în realitate de cât opini- 
unea jidovilor. Vë aduceţi aminte că la 1863, când a fost 
neîntelegere in cestiunea jidanilor la noi, tótà presa jido- 
vâscă în care scrie alianța jidovescă, totă s'a ridicat în 
contra nâstră si a spus minciunile si calomniile cele mai 
infame. Ce aŭ făcut apoi membrii cei luminaţi ai alianței 
israelite la congresul de la Berlin? Ai presentat un me- 
morii în care spuneai minciunile si calomniile cele mai 
mari contra nâstră, si aú isbutit. 

Vedeti dar, că jidanii cei mai luminaţi si mai cultí sunt 
incorigibili, incivilisabili, inasimilabili cu alte popore? Iată 
acum mijlocele pe cari ebreii le-ai întrebuințat cu succes 
contra nóstrà, pentru a pune mâna pe tote averile şi prin 
urmare pe totă puterea economică a ţărei. 

Afară de usură, pentru care sunt vestită, evreii mai intre- 
buinţeză 2 mijlsce pentru robirea edificiului social. Aceste 
două mijloce aü de scop aservirea economică a tërel şi sunt 
organisate întrun mod puternic si la ele participă cu fideli- 
tate toti jidanii. 

Primul mijloc este acesta: ori-ce consumator jidan este 
obligat, cu ordin de sinagogă, ca nici odată să nu cumpere 
un obiect pentru consumat de la un nejidan, pe câtă vreme 
pote să găsescă acelas obiect la un jidan din localitatea su. 
Nu este permis contrariul, de cât când prin acesta s'ar putea 
realisa un folos extraordinar. Cu chipul acesta tot profitul 
negustoresc ce provine de la consumatorii evrei, intră tot în 
pungile evreilor; pe câtă vreme profitul negustoresc, ce pro- 
vine de la consumatorii crestini se imparte intre negustorii 
crestini si evrei. 

Al douilea mijloc este: ori-ce negustor jidan e liber să 
vindă marfa sa cu ori-ce preţ crestinului, dar e obligat ca 
consumatorului jidan săi-o viîndă cuatâta la sută mai putin. 
Cu aceste 2 mijlece, jidanii fac ca consumatorii jidani pentru 
aceiasi cantitate de lucruri consumate, să cheltuiască mai 
putin din averea lor de cât creştinii, iar pe de altă parte 
prin diferitele lor mijloce de concurenţi, lipsite de scrupulul 
moralităței, câştigă mai mult de cât crestinii. Aşa dar dacă 
am presupune că crestinii sunt de o potrivă activi sau le- 
nesi, onesti sai neonesti, economi sau risipitori cât si jidanii, 
totuşi va fi o deosebire în fie-care an în minus, de atâta la 
sută din averea, care va trece din punga crestinului în a- 
ceea a evreului. 

Bancheri, antreprenori de ori-ce lucru, samsari, musicantă, 
etc., ar vrea să devină proprietari funciari-—si atâta le-ar fi 
de ajuns.-- Pretinsa asimilaţiune socială a jidanilor, fabri- 


Saint otil ti în ai Ea ta 


51 


cantí de miseril, calomnii si otrăvuri a adus spiritul de pro- 
stitutiune social, propagat de ei pe tote căile posibile. 

Funcţionarilor le-ai inoculat: mituirea, linguşirea, rene- 

- garea simțimintelor, lăcomia, corupţiunea, vinderea consciinţei 
etc... cosmopolitismul,... etc. 

Financiarilor, bancheriler, cămătarilor... le-ai dat pe semă: 
jaful, lăcomin, minciuna. nesiguranța, etc. 

Comercianţilor le-aă insuflat: coruptiunea, înselăciunea, 
linguşirea,... etc., darea de falimente fraudulose, etc... 

Lumei artistice i-ai dat ca condiţiune indispensabilă (de 
a atrage publicul educat de ei pentru perdere, disolutiune): 
obscenitatea, ete. ” 

Familiei i-au răpit forța de altă dată prin introducerea 
sistematică a dispreţului de biserică, în urma căruia căsă- 
toria a perdut acea forţă divină, pe care i-o da biserica şi 
care o făcea columna educaţiunei tinerimei. Astă-di am ajuns 
a privi în căsătorie un simplu negot, ce procură bani, etc... 

Când jidanii aü credut că aŭ corupt orăsenimea sai cel 
puţin, că i-aă făcut loc, în lumea coruptiunel perniciose, când 
aŭ credut, die, că triumful lor este asigurat la orase, atunci 
s'aŭ coborât la sate, ca ast-fel să nimicescă acea forță, care 
prin vitalitatea si lipsa sa de păcate mortale putea să le 
pună piedică, regenerând orășenimea," si să ia conducerea 
lucrurilor în mână, anihilând forta jidovismului si isgonin- 
du-i pe alt tărâm. Ast-fel jidanii aú început a propaga printre 
muritori socialismul, alcoolismul, anarhia, etc., credând că 
sufletul lor simplu dar curat va fi repede înselat. In parte 
aü isbutit, dar aü fost prinsi cu mâna în sac. Doctorii anti- 
semiţi, de si puţinei de o cam dată, aü început administrarea 
doctoriilor învietore si speranța este, că pe lângă bóle vor 
fi distruși sl toți microbii purtători de bóla timpului. 


` . . . . . 


In tote statele s'a constituit a tot puternica asociatiune de 
microbii jidovesci. Pretutindeni propagă lipsa de cinste si 
rusine prin ori-ce mijloce posibile. 

Asimilarea socială a jidanilor a. luat forma distrugerii so- 
cietătii pe tote căile, pe ori-ce teren. In schimb eï sunt cei 
mai bine organisaţi din tote punctele de vedere. Organisarea 
lor în sistemul feudal tinde la cucerirea lumei sub domnia 
şi conducerea lor. (De si naù armată în intelesul altor po- 
póre (afară de ebrei), căci acest element social n'a numerat, 
aprope nici odată representanţi jidani—pentru că în lucruri 
d'astea care cer viaţa sunt forte fricosi. Numai în urma res- 
belului sunt curagiosi. Cum sciù să soldăţiască, ne-a spus 
Dreyfus). 


52 


4) Neasimilarea evreilor din punet de vedere 
moral-religios 


Puţini consideră pe ebrei ca 6meni onesti, morali cei mai 
mulți, majoritatea îi privesc ca pe cei mai rëí. Ebreii conţin 
în sine două contrasturi care se acordă: ei sunt in gradul 
cel mai înalt virtuosi si grozav de vicioşi. Acest paradox 
pote părea absurd, dar aşa este. Ebreii sunt virtuosi pentru 
că sunt animați de amorul practic către virtute, iar nu pla- 
tonic, ca noi. Ebreul respectă virtutea in consideraţiunea a- 
vantajelor mateiiale, ce ea-i procură. Virtutea face viaţa lui 
îndelungată si conservă puterile lui, si acesta este de ajuns 
pentru ca el s'o respecte;—dar dacă pe de o parte princi- 
piul interesului îl îndemnă a fi virtuos, pe de altă parte tot 
acelas principiti serv de isvor viciului săi. Evreul, logo- 
dindu-se cu tóte avantajele, ce-i procură virtutea îsi închi- 
puie, că ea trebue să-i aparţină lui exelusiv. „Virtutea, dice 
el, este un lucru forte bun pentru mine, dar pentru acesta 
nu trebue ca fie-care s'o posede, altminterea îmi va fi impo- 
sibil d'a më îmbogăţi“. Asa dar ebreul prin calcul devine 
propagandistul viciului şi-l întrebuințeză ca armă pentru înăl- 
tarea sa. 

In modul acesta virtutea si vitiul se transformă in mâi- 
nile. ebreilor în armă puternică, ofensivă si defensivă, cu 
virtutea, ei se preservă de nenorociri si pierderi; prin mij- 
locul viciului atrag în cursele lor pe acei ce voesc a-i ex- 
ploata. l 

Conducătorul lor moral e interpretatiunea pe care o daù 
ei Bibliei sí Talmudului; (acest din urmă nefiind în mare 
parte de cât legea orală a lui Moise, păstrată prin tradi- 
tiune si colecționată în diferite timpuri de rabini). 

In puterea legei evreesci Jidanii sunt obligaţi a se iubi 
unul pe altul, precum Dumnedeii îi iubeste pe dânşii; iar 
pe de altă parte sunt obligaţi a uri pe străini, precum Dum- 
nedeü îi urăsce în urma contractului încheiat, 

Ei trebue să'si facă bine unu! altuia precum Dumnedeii le 
face bine; dar trebue să facă răi străinilor, pentru a'i slăbi, 
a'i subjuga si a pregăti ast-fel domnirea Jidanilor, sub con- 
ducerea lui Mesia, asupra lumei întregi. Ei trebue să fie si 
imorali, când prin acesta ei pot să'i subjuge; căci nimic nu 
se pote considera imoral, când este vorba de a se facilita 
prin acesta venirea lui Mesia si stăpânirea lumei de către 
Jidani. Se înţelege că Jidanii, chiar după prescripţiunile Tal- 
mudului urmeză să fie onesti cu strâinii, într'atât cât acea 


53 


onestitate sà impacà cu interesele lor; dar in casul contrar 
ei pot si chiar sunt datori sà intrebuinteze faţă cu străinii 
mijloce imorale, precum: minciuna, calomnia, corupţiunea ; 
ei trebue să practice între dânşii virtutea, dar în acelaşi 
timp trebue să favoriseze străinii la tote viciurile. 

Prin aceste mijlâce ei sunt siguri de a se achita de da 
toria ce au către Dumnedeü. Tote acestea nu sunt nisce în- 
chipuiri ci adevărata interpretaţiune, pe care Jidanii o dati 
Bibliei şi Talmudului. Jidovii aü executat pretinsul contract, 
pe care lau făcut cu Dumnedeii, întrun mod fórte con- 
sciincios de la început si până acum, si nu sai desmintit 
nici odată. Este interesant de a sci, care este secretul con- 
servărei asa de îndelungate a religiunei judaice, pe când 
atâtea, alte religiuni nu aü putut subsista asa mult timp. 
Acest secret se află chiar în natura contractului, pe când 
Jidanii, cred că laŭ încheiat cu Dumnedei. 

D-vostră scită că în alte religiunei superidre omul este 
dator să facă bine tuturor 6menilor de ori-ce rasă si să se 
abție de la tâte aplicările care le-ar avea în privința aces- 
tora. Ast-fel că în aceste religiuni omul este ori-cum tras 
de 2 curente: de o parte curentul religiunei îl trage spre 
Cer, obligându-l să'si înfringă tâte poftele rele; iar pe de 
altă parte poftele trupesci îl trag spre pământ; atunci, după 
cum va triumfa una saü alta din aceste atracţiuni, asa si 
ete va avea mai multă sat mai puţină putere. 

Se înțelege că ast-fel de religiuni sunt destinate a fi pä- 
răsite atunci când, întrun moment dat, credincioşii ajung 
în acel grad de corupţiune, în care nu maï pot învinge pof- 
tele cele rele. Nu este tot aşa cu religiunea evreiască. Ea 
tocmai ordonă credincioşilor să caute a pune mâna pe tote 
bunurile pământesci, pentru a'si satisface cu densele tote 
dorințele trupesci si pentru căpătarea acestor bunuri ea 
permite a se da loc, fără friü, tuturor patimelor celor mai 
rele, când acestea se îndreptâză în contra străinilor, aşa în 
cât evreul este tras spre bunurile pământesci si spre rele 
de 2 curente. Tot în aceiasi direcţiune îl împing si poftele 
lui si religiunea; asa în cât este natural că la dânsul să 
fie mai tare fanatismul religios de cât la cei-l'alţi omeni, — 
si este natural, ca acestă religiune să-l atragă în tote tim- 
purile, pentru că este legată de poftele trupesci, cară pe pă- 
mânt sunt eterne. Cum dar se pote ca să se asimileze reli- 
giunile ideale? In loc de asimilare, în loc de îmbrățisarea 
crestinismului, ei aü r&spuns cu omorul ritual „care taină 
nu se scie de toţi Jidovii, ci de Rabinii, Hahamii lor, de 
cărturari şi farisei, pe care o tin în ascuns“, cum dice Neofit 
fost Rabiu. Causa acestui barbarism executat de antropo- 


54 


fagii evrei este ura lor contra creştinilor. Scopul urmărit 
este facerea de farmece. Ei întrebuințeză sângele crestin ca 
medicament pentru ranele lor fisice, (întrebuinţându'l ca 
alifie). Apoi la cununii întrebuințeză cenuse de pânză mu- 
iată în singe de crestin, atunci când le dă ori să mănânce, 
(întrebuințând'o în loc de sare). Numai ast-fel vor putea Ji- 
danii să atragă si să însele pe crestin. Pe crestin îl nu- 
mese goi-păgâni, pe copil, verme, etc. Mortea crestinilor le 
este tot asa de dragă ca si aurul. 

La sărbătorea Purim si la Pasci locul lui Aman si allui 
Cristos este ocupat de câte un crestin, pe care il omoră în 
cele mai crude chinuri. 

La prasnicul colibelor, 4 dile înainte, Rabinii die, că Dum- 
nedei nu le scrie păcatele: atunci se dă friul la tote păca- 
tele. Acestea sunt tâte mărturisite de Neofit fost Rabin „în 
frica lui Dumnedeii“ dice el „si fără nici o zavistie asupra 
ler“. Multe si mari sunt crimele Jidanilor, si de aceia el 
conchide că „cu adevărat forte viclean este némul jidovese 
în inima lui“ si că „bine fac crestinii că ii urăsc“ ca pe 
inimicii de morte. Din acestea resultă că este imposibilă 
aprope întârcerea lui Istrael la o cale morală, (nu mai vor- 
bim de religiune ideală, ca crestinismul! ?). 

Trecerea unora Ja crestinism în general este cu totul in- 
teresată şi cu totul revoltătore. Ca şi Jesuiţii ei aŭ glori- 
ficat si glorifică principiile : „Scopul scuză mijlocele“ si „Re- 
serva mentală“, dar le glorifică in asa fel în cât maŭ egali 
sai exemplu : ele sunt elementul lor. Când apoi este vorba,... 
religiunea lor nu merită să fie tolerată. In adevăr, Religie, 
în înțelesul ideilor vâcului al XIX, este aceia care se ocupă 
numai de lucruri nepămentesci, care nu aú a face nimic cu 
organisarea socială. Acesta este religiunea tolerată, religiunea 
care nu influenţeză asupra drepturilor civile si politice. Re- 
ligiunea judaică se amestecă însă în lucruri cari nu sunt 
de loc de domenul religiunei. Ea ca si religiunea mahome- 
dană, este o organisaţiune socială si politică îmbrăcată cu 
forma religiunei; cu alte cuvinte este o organisaţiune so- 
cială-teocratică. In Talmudul judaic vedem prescriptțiuni de 
domenul legilor politice, de domenul legilor civile, până si 
prescripțiuni de higienă si de simplă ordine publică. Aceste 
prescripțiuni, după Jidani, nu se mat pot schimba, fiind îm- 
brăcate sub manta religiunei, — religiunea fiind un adevăr 
perpetuu. 

Apoi când într'o ţară ar fi prescriptiuni de ordine publică 
si privată declarate neschimbabile ca adevăruri de ale reli- 
giunei, atunci am avea de a face cu o oprirea progresului 
acelei ţări: ex. Turcia. Ast-fel dar întelegeţi bine, că o re- 


55 


ligiune care s'ar presenta cu ast-fel de preseriptiuni, nu 
pote pretinde a fi respectată de dreptul public european. 

După ideile vecului al 19-lea ale lumei civilisate sunt 
lucruri la cari ori-ce cetăţean este tinut să se supue, şi sunt 
lucruri la care este lăsat liber să le adopte sati nu. După 
ideile vecului al 19-lea nu este permis ca fie-care să adopte 
legile publice, care “i-ar conveni, ca fie-care să se supue 
la legile civile cari “i plac, ca fie-care să practice o mo- 
rală publică după gustul lui. Din contra după ideile vé- 
cului, ce trece, cetăţenii trebue să fie pusi cu sila sub as- 
cultarea acelor legi, cari privesc la ordinea publică, la re- 
gularea raporturilor dintre omeni, la reorganisaţiunea so- 
cială — ; pe când in ceia-ce privesce religiunea propriu 
disă, rămâne fie-cărui libertatea să credă cum voesce în 
Dumnedeiă, în nemurirea sufletului si in viaţa viitore. Prin 
urmare, când vine un jidan astă-di si pretinde în numele 
libertăţii religiose să nu se atenteze le drepturile lor de a 
avea un óre-care fel de comunităţi, de a percepe taxe, de 
a avea legi de higienă publică privitore la tăerea carnei pe 
care trebue s'o mănânce si altele multe de acestea; se în- 
telege, ca ast-fel de pretentţiuni nu s'ar mai potrivi cu ideile 
vâcului al 19-lea. Si acei jidani tin la credinţele si ideile 
lor înapoiate. Să presupunem, că am ajunge ca jidanii ce- 
tățeni să facă si să executeze legile în ţară, ei care sunt 
ţinuţi de consciinţa lor, de organisaţia si solidaritatea lor 
socială, să respecte si să pue în aplicaţiune numai şi numai 
legile civile si politice prevădute în Talmud si în Biblie. In- 
telegeti prea bine, că ei, cari pe lingă altele sunt si fana- 
tici, aú o datorie de consciinţă de a face ca legile ţărei în- 
tregi să fie făcute după acel tipic, si nu vor lipsi dea o 
face atunci, când ei vor predomni în tara acâsta. Bi bine, 
atunci, nu ei se vor asimila cu noi şi vor respecta legile 
nâstre, ci va trebui ca noi să ne asimilăm lor, ci noi să 
` xespectăm legile lor!... 

Asa dar asimilarea lor religidsă saŭ morală e imposibilă. 
Noi nu vrem nici chiar simulând botezul nici purtând 
firma comercială : botezul si numele creştin. Dacă Jidanii nu 
se asimileză, nu trec la crestinism, (apoi) e mai usor să 
vedem crestini trecuţi la jidovism. In adevăr, misionarul 
Ebrei, arătând săracilor, ce voesce a trăi în desfriü, cum la 
Ebrei coreligionarii se ajută reciproc, pe când la crestini se 
sfişie, promiţindu-le aurul celor prosti, încorporeză Neofiţi 
în falanga sa de usurieri si inselători, puindu-i să facă o 
săritură mortală în póla lui Abraham cel de aur si curse 
purtător. I 


56 


5) Neasimilarea Evreilor din punct de 
vedere politic. 


Cucerindu-si posițiunea dorită in societate, Ebreii păşiră 
inainte cu multă repeziciune. După căderea ordinei anteridre 
a societăţii, nu le-a fost diticil a dobândi influenţa în poli- 
tica interioră şi exterioră a statelor. Innovatorii contimpo- 
rani n'aú putut refuza aceste drepturi (politice) aliaţilor, care 
“i-au ajutat întru aducerea la îndeplinire a reformelor. Pro- 
gramul acţiunilor lor era basat pe principiul de egalitate —, 
prin urmare, a refusa Ebreilor egalitatea însemna a sgudui 
tot edificiul lor Acesti legislatori au afirmat că si Ebrei 
sunt asemenea cetăţeni ca şi toți cei-l'aiţi. Orbiţi în teoriile 
lor, ei n'ati judecat, că persóna, care după exterior semănă 
cu cei-l'alţi cetăţeni, pote să fie în acelasi timp membrul 
societăţii, si să lucreze tot odată în desavantajul celor-l'alţi 
cetăţeni. Si cum puteai ei prevede, că omenii cărora ei le 
acorda drepturi politice vor răpi pâinea din mâinile copiilor 
bine-făcătorilor lor? În adevăr. Egalitatea între membrii 
unuia şi aceluiasi popor e posibilă, dar egalarea drepturilor 
unui popor cu totul str&in, împrăstiat în tâte statele lumei 
pote nasce consecințe forte. triste. 

„Resultatele emancipării Ebreilor a demonstrat faptul. 

In timpurile de faţă în adunările legislative ale Angliei, 
Frantei si Austriei mulţi dintre membrii influenţi sunt 
Ebrei, — câţi-va suverani aü avut (si aü) ministrii si con- 
silieri Ebrei; — asemeni şi în. Prusia. Jidanii aŭ devenit 
capii opositiunei în multe părţi. Daca Ebreii din aceste ţări, 
unde sunt în cantitate prea neînsemnată în comparaţiune cu 
întrega masă a populațiunei, aü putut să facă atâta progres 
în privința socială si politică, apoi, putem conchide ca la 
cas de mare năvălire de Ebrei, preponderanța majorităţii va ` 
fi amenințată de un pericol eminent. Dar în România ce ar 
fi, când ar avea aceste drepturi ?!!... Tactica, cu care s'aii 
servit Ebreii spre a dobândi preponderanta în politică, con- 
sistă în următorele: 1) Ei se silesc a concentra într'un punct 
influența lor universală pentru a inàbusi pe cea locală. 

2) Ei se silesc a extrage folose din discordiile nóstre. In 
acest scop susţin când o partidă, când alta, pe când ei în- 
Sisi sunt impràstiati in tote partidele. Mulțumită unui ase- 
menea mod de a lucra, ori-care partidă ar rămânea învin- 
gătore, ei tot-d'a-una rămân in câstig. Pentru acest finit, 
societatea Ebraică coprinde în sine membrii de tote parti- 
dele politice, cari servă de fac-tot în acest joc universal. 


57 


In Francia există Ebrei republicani, monarhisti, socialişti ete. 
Dacă victoria va fi într'una sai într'alta, in ori-ce cas, 
Ebreii vor fi sprijinitori intereselor europene. 

Lucrând ast-fel, negresit că Ebreii nu vor întâmpina mari 
dificultăți a dobândi predominaţiunea, căci, câştigând cu tote 
partidele, aü într'acesta mai multe sanse de cât alţii. Acest 
mod de a lucra ei nu'l aplică numai asupra partidelor se- 
parate, dar chiar si asupra statelor întregi. 

In Anglia, Francia, Austria etc., membrii Societăţii Ebreosci 
sunt a tot puternici. Când Anglia si Francia aŭ fost a-tot- 
puternice, Ebreii se sprijin6ă pe influenţa lor si lucra prin 
compatrioţii lor Englezi si Franceză. 

In acel timp toţi agenţii si emisarii mişcărei Ebreilor în 
Turcia, Rusia, România at fost Ebrei de naţionalitate fran- 
ceză sau engleză. —- Abia însă aceste 2 state aŭ perdut o 
parte din influența lor politică si într'o clipă agenţii ebreesci 
s'au transformat în Americani si Prusieni, Preponderanţa în 
lumea politică arătându-se în partea Americei şi a Prusiei, 
asta a fost de ajuns Ebreilor, ca de la anul 1867 să schimbe 
stindardul tricolor si crucea Sf. George pentru vulturul negru 
si steua alianţei. 

Astă-zi interesele Jidanilor în Orient, la noi Românii, se 
sprijinesc în deosebi de Ebrei prusiani. .Trebue încă să no- 
tăm aci, că înainte de resbelul de sub Sadova, Evreii pru 
sieni aŭ fost o pasăre forte rară, iar din timpul capitulațiunei 
Sedanului, fie-care Ebrei avea în buzunarul săi portretul 
fotografic al lui Bismark. 

Ebreul s'a deprins cu servilitatea ; el se înjosesce înaintea 
celui forte si constrânge pe cei slabi a se pleca înaintea 
lui. — Mulțumită acestei politice masele evreesci aü înaintat 
cu mare rapiditate in Europa Asia si America. O asemenea 
positiune le permite a domni peste tote poporele, pentru-că 
le este lesne a susţine saù a slăbi o naţiune cuajutorul ca- 
pitalurilor si a influenţei politice. Ajutarea Franciei si Italiei 
la novoe i-a făcut, puternici în aceste tëri. Făcând pe cea 
dintei debitore pentru achitarea speselor de resboi si pe a 
doua pentru dobândirea independenţei, -le-a închis gura la 
congresul din Berlin si de aceia surorile României nu ne-ai 
susținut contra calomniilor Jidovesci. 

In Austria ei domnesc în cele mai multe sfere ale Impe- 
riului si sfarmă pe aristocrați sl pe proprietarii de moşii. 

In Germania, din înălțimea puterei lor bănesci, ei portă 
lupta contra militarismului. si pangermanismului. 

In părțile ortodoxe ale Orientului, ei se luptă contra di- 
recţiunei religi6se şi naţionale, care le închide drumul. 


58 


In România ca si in Rusia, Jóeà rolul de intermediatori, 
atât in comerciul interior cât si în cel exterior. 

Ca intermediatori la export, Ebreii după vointa lor fixézà 
prețuri la materiale brute si conform cu acestea, plătesc 
țăranilor producători atâta cât găsesc de cuviinţă. 

Agentii lor prepară curse contra ţăranilor, hrăpesc pro- 
ductele lor achitându-i cu păhăruţul de rachiă si promitén- 
du-le, intr'un viitor depărtat preturi mai bune si bani in 
numerar. — În Anglia, Ebreii sunt a tot puternici mulţămită, 
aliantei ce aŭ încheiat cu marea Britanie. — Interesele co- 
mune aú născut un legămint între aceste 2 naţiuni comer- 
ciale, asa că 6re-cum una complecteză pe alta. Anglia cu 
irfuenta sa politică susține pe Ebrei, iar Ebreii la rindul 
lor pun la dispositiunea sa capitalurile lor. 

In urma unei asa stări de lucruri şi o parte si cea-l'altă 
sunt în câstig. Anglia trage folose din imensele capitaluri 
ale Ebreilor, având în -persóna lor şi nisce spioni torte di- 
baci. Ebreii din partea lor iarăsi câştig prin alianța cu o pu- 
tere care în tot timpul le probeză o protecţiune reală. -—Si 
in lumea-nouă (America) sunt tot asa de puternici ca în 
lumea antică; si acolo ei aŭ sciut să puie mâna pe comerciù 
ca si în Europa. In politică se ţin tot de aceleasi principii 
si pote lucreză încă, si maj energic, de cât în Europa. — Asi- 
milarea Jidanilor, asa dar, din punct de vedere politic s'a 
găsit imposibilă. 

“In Egipt, în Imperiul Roman, după cum sciți, ei aŭ avut 
în mai multe rînduri 6re-cari privilegii si drepturi politice, 
care le-ai fost tot-d'a-una retrase, pentru că în tot-d'a-una eï 
întrebuința aceste drepturi pentru explotarea celor de alt 
ném, până ce în fine Egiptenii si Romanii ai fost nevoită 
să le dea pedepsele cunoscute. 

In adevăr, Ebreii vor continua a fi: un popor deosibit, cu 
patrie deosebită, cât timp vor continua să rămână Jidani. 
Pentru a ne convinge despre acesta, e destul să aruncăm o 
scurtă privire asupra organisaţiunei care le-a dat-o Moise. 

Se stie, că Moise a organisat acestă naţiune, pe când ea 
se afla rătăcind prir. pustiile Arabiei si a organisat-o ast-fel 
în cât să potă subsista ca naţiune distinctă saü vor avea o 
tară a lor sati nu vor avea-o, găsind pămîntul făgăduinţei 
sai negăsindu-l, trăind singuri sai amestecaticu alte popore. 

Mai întâi sciți ca Moise le-a dat o organisaţiune politică, 
împărțind poporul în diferite triburi, sub-triburi ete., si pu- 
nênd in capul fie-cărei din aceste divisiuni câte un magis- 
trat, care avea si autoritatea guvernamentală si dreptul de a 
interpreta si aplica legea. Acest fel de magistrați, cari s'aü 


59 


continuat prin traditiune până în zilele nostre, nu unt alłțiïs 
de cât rabinii lor de astă-di. 

Si e de observat ca nicăeri maŭ voit să renunţe la ju- 
risdicţiunea politică şi civilă a Rabinilor, pentru a se supune 
numai la jurisdicţiunea magistraților tërel în care trăesc ; şi 
a trebuit in Francia să se ia chiar măsuri severe pentru ca 
rabinii să fie controlaţi în conducerea comunităţilor lor pre- 
tinse pur religiose. 

Afară de legi politice, Moise le-a mai dat şi legi civile 
si domestice; ceia-ce este mai remarcabil în aceste legi este 
că Ebrei sunt opriți de a se contopi prin căsătorie cu streinii; 
apoi le-a mai dat legi de ordine publică etc. In sfirsit, pen- 
tru a face-ca acestă legislațiune să rămână cristalisată pen- 
tru tot-d'a-una asa, aü îmbrăcat-o sub torma religiunei, ca 
ast-fel să r&mână perpetuă ca si adevărurile religiunei. 

In timpurile mai din urmă, neasimilarea Jidanilor a luat 
o formă concretă în „Alianţa Israelită Universală“. In adevăr 
cu desvoltarea societăţii ebraice în secolul, ce si-a sborul 
in lumea trecutului, s'a simţit nevoe indispensabilă de o ad- 
ministraţiune centrală, care se dirigă tote acţiunile Evreilor. 

După programa sa oficială Societatea Ebraică Universală 
constituită în Paris era o, instituţiune: curat filantropică. Ea 
căreia i s'a subordonat d'atunci societăţile celor-l-alte tări, 
si-a pus problema: răspândirea instrieţiunei în masa Ebreilor 
din tote părţile. 

Insă acest scop le servia numai ca o perdea după care ei 
se ocupau cu politica pe cea mai întinsă scară. 

Ac6stă alianţă universală, după cum se vede din purtarea 
ei, din actele ei, nu este în realitate de cât un guvern al 
poporului Jidovesc. Mai întâi acestă alianţă dispune de ve- 
nituri enorme din cotisaţiunile membrilor din tote comitetele 
lor răspândite în tótă lumea, din chetele făcute prin sina- 
goge etc... Eï bine, ce se face cu aceste sume de care dis- 
pune alianţa Israelită? Se administreză guvernul Jidovesc. 
Dar ce cheltueli are guvernul Jidovesc? Cine stie armele cu 
care luptă acest stat-major al poporului ebreesc stie si na- 
tura cheltuelilor, pe care el le face. Insuşi existența chiar 
a alianţei istraelite este dovada cea mai strălucită din câte 
s'ar putea da, că Jidanii nu sunt nicăeri cetăţeni buni, că 
asimilarea lor de ori-ce fel este o imposibilitate. Ce-ar zice 
de exemplu, importanţii membrii ai alianţei israelite din 
Paris, care sunt cetăţeni francezi, dacă le-ar pune Francezii 
întrebarea acâsta: Cum, voi care xë pretindeţi cetățeni fran- 
cezi, si care prin urmare aveti datoria de a apăra interesele 
francesilor, fără deosebire de religiune, cum voi neglijați 
afacerile curat franceze si vë ingrijiti numai de Jidani fără 


60 


deosebire de Statul, la care aparţin ? Dacă ei ar dice că fac 
acesta din filantropie şi din umanitate li s'ar putea răspunde 
că umanitatea s'ar putea exercita în acelaş timp si în favó- 
rea altor popóre nenorocite fiind-că nu sunt numai Israe- 
liţii popor nenorocit, cum zic ei. Pentru ce de esemplu, maŭ 
luptat ei pentru acordarea cetățeniei la Arabii din Algeria, 
precum a luptat pentru Jidanii din Algeria? Asa dar, cum 
am dis, alianța Israelită nu este de cât un guvern Jidovese 
stabilit a lupta contra tuturor celor-l-alte natiuni; alianta Is- 
traelită este un Stat major al armatei Jidovesci, respândită 
în tâte părţile lumei, atât ca armele lor nu su t concrete ci 
sunt de cele cu 2 tăiuşuri fabricate în coruptiune, minciuni 
si calomnii. Alianţa Istraelită este noul Moisi care conduce. 
poporul lui Istrael către o nouă Palestină, 

In adevăr ea este o adunare de 6meni eminenţi în felul 
lor, iubitori de nemul lor puternici prin legăturile lor so- 
ciale în lumea politică si mai puternică încă prin agentul 
producător de minuni, prin aurul posedat de bancherii Is- 
traeliţi, prinții financei, după cum i-ai numit cu măgulire 
unele gazete franceze. — Alianțe istraelită !... nume misterios, 
dar r&sunător si lugubru-ca si numele de nihilism. Toţi vor- 
besc cu mirare îngrijită de aceste 2 firme răsărite în 
ochii lumii, dar nimic nu pote măsura întinderea aspirărilor 
acestor puteri oculte. — Alianţa Istraelită ! Admirabilă si 
colosală asociaţie! Vointa ei e voinţă întregului ném Judaic 
Poruncile ei sunt legi nediscutabile! Un gest al ei si sute 
de mii de 6meni îşi părăsesc căminul, ca să se înregimen- 
teze în tăcere sub drapelul negru al năvălirei ; sute de mii, 
cu cea mai deplină abne aţiune se îndrumeză pe calea tristă 
a emigraţiunei... 

Insă alianţa, noul Moisi le arăta viitorul aurit si eí merg 
înainte cu cuceririle ca valuri inundătore ale torentelor. Or- 
ganisată în sistem feudal, acestă societate are în combina- 
tiunile sale si jurnalisti agenţi secret, lucrători politici eto. 
6meni cu capacităţi înalte si cari cunosc tâte părţile lumei. 
Nici-un guvern nu are asa servitori credinciosi şi. experi- 
mentaţi ca acestă societate universală. In adevăr, care gu- 
vern pote conta pe ajutorul unei asa formidabile, cantităţi 
de agenţi representând în persona sa tote naţionalităţile din 
lume? — Acéstă societate dirijsză şi presa si politica si afa- 
cerile financiare. Din sinul ei ies diplomaţi şi agenţi cari tra- 
teză si încheie alianţe între Ebrei si cele-l-alte naţiuni. — 
Ast-fel aü cerut în mai multe rînduri să trateze cu Turcia 
cu vice-regele Egiptului, cu Imperatorul Marocului, cu Prin- 
tul de altă-datăal Românilor ete. De la 1857 societatea ebraică 
universală începu lupta cu pana si cu bani contra principa- 


61 


telor Dunărene si nu de mult predică cruciada in Anglia, 
Francia si America cu scop de a constrânge pe România a 
se supune voinței sale. 

Şi tote aceste fapte mari nu însemnă nimic aprope în com- 
parațiune cu acel artificii, cu care judaismul a aruncat praf 
în ochii întregului univers. Sporind împrumutul frances, cu 
ocasiunea memorabilului resbel, până la suma tfabulosă de 
42 miliarde, regele banilor si aliaţii lui politici aü aruncat 
mănuşa Germaniei învingătore. Acest antagonism între pu- 
terea pecuniară a Ebreilor si acea fisică a Germaniei, le con- 
vine de minune. El represintă ciocnirea celor 2 principii con- 
tra-opuse : puterea fisică si interesul. 


6) Neasimilarea Ebreilor din punct 
de vedere financiar *) 


Graţie desordinei politice, ce a domnit la începutul tim- 
pului modern. Ebreii aŭ ocupat în societate posiţiunea ce o 
vedem, fie in privinţa socială fie în cea politică. Un ase- 
menea pas înainte pote fi numit victorie în sensul deplin al 
cuvintului. — incă din timpurile Evului-Mediu, Ebreii aŭ pro- 
fitat de ocasiuni, ca să adune bogății colosale. In timpii din 
urmă puterea lor pecuniară deveni imensă si tote bogăţiile 
se strecurară, în mâinele lor. Causele sunt cele urmttore: 

Lăţirea ideilor cosmopolite, asemănarea exteridră a mo- 
ravurilor si obiceiurilor, îmbunătăţirea căilor de comunicaţie 
si relațiunile internaţionale. Aproprierea între diferite popore 
întărită la finele secolului trecut, a dat impulsiune puterei 
lor pecuniare. Ca experţi in afaceri bănesci, ei, mai mult de 
cât ori cari alţii, trăgeau folose din industrie si comeroiü, 
puse pe pas de desvoltare, 

Cu întinderea manipulaţiunilor bănesci, influența lor s'a 
mărit proporțional. In timpul de faţă ea este asa de mare în 
cât Evreii dispun de tote capitalurile ori ale cui ar fi ele, — 
ca de ale lor proprii. Notaţi bine, că acum nu există nici-o 
antrepriză întru cât-va însemnată, în care Ebreii să nu par- 
ticipe. 

Din tote acestea se vede că Evreii sunt poporul cel mai 
avut si cu cea mai mare influenţă. Ei dirigeză comerciul. si ma- 


* S'ar părea că titlul war fi exact, potrivit, cu cele ce vor urma si 
că mal bine era să se fi dis, (cum s'a dis, victoria, financiară. — Lu- 
crul însă nu importă. Si apoi Jidaniï pe tăte terenele aŭ câstigat nu- 
mai victorii, neasimilându-se în nici-o privință). 


62 


nipulatiurile bănesci, graţie capitalurilor lor a căror cantitate 
colosală înăbusesce activitatea tuturor concurenţilor lor. Tóte 
antreprizele cele mai însemnate si cele mai avantagidse, atât 
în Europa cât şi în alte părți se exploateză de Evrei. Se 
pote dice fără a exagera, că fie-care din noi plătesce tribut 
Evreilor. 

Toţi banii ce-i cheltuim trec în mâinile lor, dar incerca- 
ti-vě încă a le rămâne si datori—., atunci sunteți perduti pentru 
tot-d'a-una. Evreii vor sci să conducă trebile ast-fel că ve- 
niturile nostre se vor absórbe de procente si datoria tot va 
cresce mereu. Nu în zadar s'a conceput o ideie despre pro- 
centul Evrezc, ca de un ce periculos în cel mai mare grad. 
Acesti speculatori nu se mărginesc numai cu avantage ma- 
teriale, ei se silesc nu mai puţin a subordona si moralmente 
pe debitorii lor, pentru a-i întrebuința apoi în cas de nece- 
sitate ca armă pentru ajungerea la scopurile lor. 

Fi lucreză in acest mod, nu numai relativ la o pers6nă 
dar şi cu state întregi contractând vrun împumut, eí nu se 
multumesc numai cu profitul material, ci se silesc asemenea 
a dobândi si influența morală asupra societăţii. Puterea pe- 
cuniară îi represintă ca pe un gigant cu o sută de mâini, a 
căror degete sunt întinse în posunarele întregului univers. 
Acest gigante este invisibil, dar totusi nu e o fantomă, ci 
o realitate pentru că, în tocmai ca aerul se strecoră pretu- 
tindenea. 

Ca Satan, el ne spune nouă: <Adorati-më si vě voii face 
fericiți». O ast-fel de grozavă sporire a avuţiilor întregei so- 
cietăţi Ebreesci provine din desfăşurarea activităţei fie-căruia 
în parte din membrii ei. Pretutindeni vedem zarafi neinsem- 
natí transformati în bancher, sai agenţi ai pietelor; ambu- 
lanţii cei mici în speculatori, 6ră vinzătorii de haine vechi 
deschizând magasine avute. Ori-ce principii adus la gradul 
sciut de maturitate, trebue în fine să se personifice. Precum 
princiipiile fortei fisice si teocratice, în periodul cunoscut s'a 
personificat în Papă şi în Rege, asa puterea plutocraţiei se 
represintă prin familie. sprijinindu-se pe principiul interesului. 

Pe la sfârsitul răsboelor lui Napoleon, un Evrei din Frank- 
fort, anume Rotschild ajutat, de mprejurări favorabile se 
urcă pe trepta de sef al plutocraţiei Evreesci. Toţi Evreii se 
plecară înaintea lui si de atunci autoritatea sa se recunoscu 
în tote părțile lumei. 

Puterea lui Rotschild se măssră nu după sutimi de mi- 
lione, ce-i aparţin lui imediat, ci după acele enorme sume, 
ce se manipuleză după ordinele sale. Ast-fel fie-care milionar 
din Londra, Viena, Paris, Berlin îi servă ca agent si se supun 
pe deplin indicaţiunilor acestui barometru bănesc. 


65 


EVREII RĂMÂN TOT EVREI. CAUSE 


Din cele spuse resultă că Evreii aŭ remas tot Evrei în tote 
timpurile si locurile. Causele acestui fenomen ciudat sunt 
mai cu deosebire următGrele: 1) Tradiţiunile istorice si re- 
ligi6se. 2) Unitatea originei. 3) Solidaritatea intereselor. 4) Ura 
celor-P'alte popâre către Evrei. 

Este necontestat, că Ebreii răspândiți peste tot globul te- 
restru, aü compus si compun o singură societate colosală, 
unită prin legăturile cele mai solide. Evreii vor rămâne însă 
Ebreï chiar când vor stărui ei să se dedea moravurilor si 
obiceiurilor Statului, în care ei vor trăi. In adevtr, ce sunt 
Jidanii ? Se deosibesc eï (după cum pretind) de cei-l'alţi con- 
locuitori ai lor nu mai prin aceea, că aŭ credinte religiose 
deosebite ? Nu! Jidanii constituesc o naţiune inasimilabilă 
pentru că asimilarea cere cel puţin un element comun, lucru 
pe care Jidanii nu-l aü. Jidanii în adevăr constituesc o na- 
ţiune cu totul distinctă de tóte cele-l'alte naţiuni si duş- 
mana acestora. Mai mult de cât atât: putem dice, că Jidanii 
sunt națiunea cea mai distinctă din tote naţiunile câte -sunt 
pe lume. Mai întêiù nu le lipsesce nimic pentru a constitui 
o naţiune. Lucrul principal este că descind dintr'o singură 
rasă, care s'a păstrat tot-d'auna. Apoi în complescul lor de 
legi, în Talmud, aŭ legi politice, civile, administrative, legi 
de ordine publică, până si de igienă publică si privată, asa 
în cât nu le lipsesce nici-o lege din acele, care aü de scop 
constituirea unei națiuni. Din acestea vedem că la eï religiunea 
este espresiunea supremă a unităţii nemului lor. Pe de altă 
parte Evreii fiind adepţii celui mai orb fanatism religios si 
ca urmare credinciosi până la mârtea Talmudului, va urma 
că legile Statului unde vor trăi vor fi tot-d'auna lăsate la o 
parte. Sefii lor vor fi tot Rabinii, patria lor vor fi tot Tal- 
mudul, până ce se va nasce Mesia cu aspiraţiuni Jidănesc: 
si care le va da iubita patrie, Palestina, pentru care au atâta 
iubire si patriotism. in cât nu le mai rămâne nimic din aceste 
nobile sentimente pentru locurile cele ce le locuese 

(Când dic Palestina, trebue să întelegem o patrie imagi- 
nară, încă nestabilită până la venirea celui asteptat). 

„Talmudul e unica sorginte din care isvoresce Judaismul, 
e fundamentul, pe care stă Judaismul, e viața sufletâscă care 
tormeză sl conservă Judaismul !“, dice rabinul A. Taubes, 
Mare în adevăr este francmasoneria religiosă la Ebrei!! Ea 
este aceia care face ca între Ebrei să există acelasi fel de 
apropiare,—fie în ori-ce privinţă,—de la o extremitate până 


“i 


64 


la cea-l'altă a lumei de la Camcétca până la San-Francisco 
în mijlocul Europei civilisate ca şi în centrul Asiei. 

Acestă mulţime împrăstiată este unită si animată de o ideie 
de o credință, că ea ar fi poporul ales, care trebue să moste- 
nâscă bogăţiile întregului univers. Intrebaţi pe un mic in- 
dustrias Ebreu, din acei ce călătoresc prin Carpaţi sau pe 
câmpiile Asiei, întrebaţi dacă voit pe samsarul dibaciii din 
piaţă, si la toţi aceştia veţi găsi aceiaşi siguranţă în destinul 
lor, aceiaşi legătură amicală între toţi Jidanii. Solidaritatea 
Ebreilor este asa de puternică în cât dacă veţi atinge un 
Ebreu, toţi Ebreii din cele 5 continente ale lumei se vor 
scula contra vostră, ca un singur om. 

Pretutindeni unde sunt Ebreii, fie-care din ei pote fi în- 
credinţat că va găsi si sprijin. Unitatea limbei si a scrierii 
servă ca mijloc de întrunire a tuturor speculatorilor împră- 
sciati. Metamorfosarea Jidanilor în Nemţi, Francezi, Poloni, 
ete., se face nu mai în exterior, 6ră în adâncul sufletului ei 
rămân tot Evrei. Diversele naţionalităţi le servă numai de 
mască care îi ajută a se viri printre crestini. 

Acâstă duplicitate nu face onóre Evreilor, căci trebue cine-va 
a fi ceva, gi Evreul numindu-se pe sine Evrei nu pote fi 
nici Englez, nici Francez, nici Rus. Evreii însă nu judecă asa: 
ei se numesc pe sine Rusi; Francezi cete., si în acelas timp 
die că se mândresc cu numele de Ebrei. 

Crémieux şi Armand Levy, dou celibrități kvreesci aù 
spus precis, că ei se mândresc, că sunt Evrei până în virful 
unghiilor. Fiind-că însă după virful unghiilor nu se va 
găsi mult loc, naționalitatea francesă trebue să se simtă forte 
incomodă cu asemenea patrioți. 

Fiind-că s'a numit ca a patra causă a neasimilarii Jida- 
nilor : Ura celor-lalte popóre către Ebrei, cu acâstă ocasiune 
voesce a rectifica o erdre produsă mai cu semă prin sofismele 
şi minciunile evreesci. Se dice că Evreii aü fost persecutați 
in evul medii si în timpurile moderne din causa religiunei 
lor, din causă că ei au răstignit pe Christ, etc. Apoi acesta 
se pote combate prin acest simplu argument: Jidanii nu aú 
fost persecutați în momentul când aŭ intrat în vre-o tară. 
Pretutindinea, pe unde aŭ fost persecutați, aü trăit mai în- 
tâiă în linisce dou, trei, patru secole si apoi aŭ fost alun- 
gati. Pentru ce? Dacă ar fi fost din causa fanatismului reli- 
gios, întelegeți bine, că din momentul când aü intrat într'o 
ţară ati sciut 6menii de acolo, că ei sunt Jidani, că ei aü 
răstignit pe Cristos si cele-l'alte, si din acel moment i-ar fi 
gonit. Ei bine, nu s'a întâmplat asa, si lucrul nu se pote ex- 
plica de cât în modul următor: 

Mai întâiă când aà intrat într'o ţară, din causa lipsei lor 


65 


de mijlóce din causa posiţiunei lor inferióre, nu aü putut 
face asa mare rëü ţerii. Cu cât însă ati avut mai mult mij- 
locul de a pune în practică relele lor deprinderi, cu atât aŭ 
ajuns să fie maï nesuferiti societăţii, nu din causa religiunei 
dar din causa deprinderilor lor rele, asa in cât, când răul a 
ajuns la culme, peste 2, 3 secole, poporul s'a desperat si 
atunci i-a masacrat. Maï mult de cât atât: In tóte tările 
Jidanii aŭ fost introdusi în evul medii tocmai când fana- 
tismul religios al popórelor era mai mare si aŭ fost masa- 
crați tocmai la începutul timpurilor moderne. 

Sunt insă sl tëri in care Jidanii aŭ intrat tocmai la înce- 
putul timpurilor moderne fără s fie persecutați, cu tóte că 
era timpul persecutiunilor sia trebuit să stea si acolo un 
secol, două, trei, până aŭ ajuns nesuferiti pentru ca să 
ajungă iarăşi la acelaş resultat. Vedeţi dar că prin acéstă 
argumentatiune se pot înlătura tote acele insinuaţiuni jido- 
vesci, că ar fi fost pretutindinea prigoniţi numai din fana- 
tism religios, şi că prin urmare resistența nóstrš contra lor 
nu este de cât o rămăşiţă din acel fanatism. Pâte.... că re- 
ligiunea lor le ordonă purtarea revoltătore, si atunci noi re- 
voltându-ne contra puterei lor, Dumnelor li se pare că ne 
revoltăm contra causei acelei purtări, cu alte cuvinte contra 
religiunei. 

In casul acesta, după cum am mai spus, religiunea lor nu 
merită a fi tolerată. Asa dar, dacă acele ţări nu luai acele 
me&suri brutale, astă-zi lumea occidentală nu mai era nici 
francesă, nici engleză, nici italiană, ci era lumea Jidovescă 
si acolo nu sar fi desvoltat acea civilisaţiune în numele că- 
reia noi suntem astă-zi otrăviţi. Lucrul ajunsese acolo, că 
numai violenţa a scăpat ginţile de la Apus. -— Alt-fel ` le as- 
tepta sorta fostei Polonii. 


` 
`x 


A ` £ ă 
Conelusiune >. 


In dilele nostre puterea Evreilor a ajuns la o asa inàl- 
time, în cât nar fi nici o exageraţiune, dacă vom dice, că 
actualmente Evreii calcă în picióre capetele încoronate si 
puterea naţiunilor. Supunerea lumei de către fii lui Israel se 
presintă acum ca fapt aprope implinit. 

Poporele care odinidră se supuneau credinței lor si senti- 
mentului de onóre astă-zi sunt condamnate a-si pleca capul 
înaintea vicleniei si usurei. Puterea unui asemenea principiti 
este o nenorocire pentru omenire, căci nu se pote ascunde 
faptul, că societatea contimporană se află în ajunul cataclis- 


5 


66 


mului care o sgudue până în temelii. Acest cataclism va fi con- 
secința reacţiunei, care deja se simte în adâncimea ele- 
mentului comun, tinde se acumuleză reacţiunea contra ca- 
pitalului, adică contra. puterei evreesci, de ore-ce Evreul 
si capitalul este sinonim. Din acesta va resulta o luptă te- 
vibilă, pentru că naţinnile învinse si jefuite vor sacrifica 
totul, pentru ase libera de sub jugul iudaismului, acestă 
hidră cosmopolită cu o mie de capete. Acsstă schimbare va 
aduce începutul adevăratului progres, de ore-ce dominaţiunea 
clerului a fost numai o glumă usórà în comparațiune cu 
dominațiunea actuală a Evreilor. Roma întinse cursele sale 
prin mijlocul preotilor, călugărilor şi călugăritelor, al căror 
număr se urcă până la 400 de mii. Cu acestă armă Papil 
aü sciut să-si sustinà influenţa lor. 

Evreismul si-a întins cursele sale financiare nu numai în 
Europa, ci în totă lumea prin mijlocul a 10 milione de Evrei, 
cari se silese a întrece unul pe altul în activitate, hotie si 
înselăciuue. Acesta este un adeverat infern de lăcuste, cari 
S'aii introdus în tote băncile, comptorele si în tote adminis- 
trațiunile întregului univers, de aci acesti trintori rod rădă- 
cina omenirei. 

Escomunicările papale de la Biserică punea pe omeni 
afară din biserică. Evren făcând. escomunicări de felul lor, 
pun pe 6meni afară din piaţă, afară din societate şi îi omoră, 
pe drumuri. 

Etă frumosul resultat al emancipării popórelor si progresul 
secolului, ce trece!!! Se consideră liberi, se proclamă civi- 
lisati, si cu tote acestea, nu este un om care să cuteze a 
protesta si a ridica vocea cu totă puterea contra învingt- 
torilor prin mijlocul înselăciunii si a usurei. S'a dis că se- 
colul, ce îsi ia fiinţă, va fi un adevărat secol al societăţilor, 
al asociaţiunilor de tot felul, având în vedere desrobirea eco- 
nomică si întărirea națională, si aşa trebue să fie. Cosmopo- 
litismul evreesc va avea ca consecinţă desvoltarea cosmo- 
politismului contra-evreese, si victoria de sigur va fi a na- 
ţionalităților antisemite. 


Lăsând la o parte absurditatea istorică a istoricului M. 
Swarzield, care în „ochire asupra istoriei Evreilor în Ro- 
mânia“, ar avea să urce existenţa jidanilor în aceste tëri 
încă înainte de colonisarea Daciei, — punând pe iubiții sti 
perciunaţi să fugă cu Românii în munţi în timpul năvăli- 
rilor şi transformându-i în eroi (??!!),—vom întreba : ce caută 
Jidanii la noi? De ce într'o jumătate de secol numërul lor 
a crescut până la a 12 parte din populatiunea totală?... 

Re&spunsul este: Evreii caută aicea o proprietate lesne de 


67 


dobândit, eftină de cumpărat; o proprietate, pe care să o 
pótà trece către ori-cine altul, când acéstă transactiune ar 
conveni intereselor lor; o proprietate, care prin positiunea ei 
să presinte avantagiul de a fi ca o tarabă deschisă pe pragul 
ce desparte Orientul de Occident. Găsindu-se înecaţi intre 
milionele de locuitori ai marilor ţări Europene, ei vreaŭ la 
rindul lor să înece pe un popor mic, si prin ajutorul capi- 
talurilor, ce posed, să devie proprietari ai pământului să 
facă nisce ilotí precum sunt ţăranii din Galiţia şi din o parte 
a Bucovinei. Tara e frumosă, îimbelsugată si de o întindere 
convenabilă ; ea are orase mari, drumuri de fer, şosele, ins- 
tituţiuni desvoltate, si un popor cam... neprevădător ca tote 
poporele de viţă latină... Ce-i mai usor de cât a se subs- 
titui locuitorilor acestei tëri, si de a face din tara întregă 
o proprietate Israelită ?... Vë aduceţi aminte că imperiul 
Roman din Orient, cu capitala Constantinopol, a fost sca- 
motat de Greci. Era imperiul Roman, si într'o bună dimi- 
nétá se pomenesce, că i se dă numele de Grecia; si acesta 
pentru-că Grecii aü ajuns treptat, prin numtrul de manie- 
rele lor, a fi 6menii cei mai influenți din tară, si a ocupa 
locurile cele mai înalte în Stat. Ei bine, tot ast-fel se pote 
întâmpla si la noi când Jidanii vor dispune de drepturile 
politice, când numărul lor va deveni din ce în ce mai mare; 
atunci vor ajunge să ocupe posiţiunile cele mai înalte, 
funcțiunile publice cele mai mari, si în sfirsit pute- 
rea legislativă, în cât la un timp óre-care, tara o să de- 
vină jidovescă, ast-fel că vor avea si curagiul de a o de- 
clara de atare, fiind-că nimeni nu-i va putea împiedica de 
a face acesta. Cum se face însă, că jidanul, care a despre- 
tuit atât drepturile politice Francese, Engleze sai Germane, 
în cât a venit aici in tara persecuţiunilor,—să aibă o poftă, 
asa de mare pentru drepturile politice române ?! Oare nu 
cum-va la noi aceste drepturi sunt mai dulci de cât în altă 
parte ? 

Ca în tote statele, unde diferitele funcțiuni economice, so- 
ciale nu sunt încă bine ciuruite, si în special, mulţumită 
coruptiunei teribile cimentată anume de jidani, la noi drep- 
turile politice sunt amestecate cu o mulțime de alte burueni 
streine. In tara n6stră votul si eligibilitatea, nu sunt ema- 
națiunea suveranităţii, dar un lucru aparte, oproprietate eco- 
nomică, o maşină industrială, un capital de care titularul 
useză si abus6ză cum îi place pentru a produce marfă voită, 
Cine scie a învirti cum se cade drepturile lui cetăţeneşti, 
devine proprietar mare, capitalist, om cu greutate, făcător 
de creaturi sl de vasali cu mi si mii de ramificaţiuni. De 
câte privilegiuri se bucură cetăţenul proprietar înţelept! 


68 


Votul lui, dimpreună cu voturile celor de sub aripa lui sunt 
pretióse pentru guvern. 

Guvernul dar, îi va da în judet un prefect, care să nu 
fie orb. Prefectul îi va riîndui în plasă un sub-prefect, des- 
tept, care va avea primari demni de dinsul. Atunci, ast-fel 
fiind organisată ordinea şi moralitatea publică si funcționarii 
publică îndeplinindu-si sacrele lor datorii într'un mod seru- 
pulos si consciincios, — atunci boerul nostru jidan, punend 
în capătul biciului colecţiunea legilor rurale si ne rurale, 
va ridica comuna asa de mult, că locuitorii nu vor putea să 
se plângă nicăeri. 

Faceţi pe jidanul proprietar : advocat, funcţionar, alegëtor 
de colegiul I şi al II-lea, puneti-l în primărie, în prefectură, 
trimiteţi-l la Cameră ca deputat si veţi vedea cum arborul 
drepturilor | olitice va înflori. Alt-ceva e în Occident: acolo 
votul e vot si funcțiunea funcţiune; la noi funcțiunea este 
industrie, votul e un comerț. Asta o sciù bine Jidanii. Asa 
dar, scopul jidanilor e să facă din România o Palestină. 
Lucrul e de natură a le atrage lauda şi admiraţiunea 6me- 
nilor practici si mai cu sémà a acelor cari ne portă Sâm- 
petele. 

Ei (Jidanii) aveau să dea o proprietate mare celor mai 
săraci si mai neluminaţi din nemul lor; vreaă ca acei cari 
nu s'aü desăvirsit pe calea hotiei, înselătoriei, cu un cuvint 
în manoperile Jidovesci, si cari după eï sunt pe calea că- 
derei, - să aibă din tara nostră o şcólă asigurată. Nu numai 
atât : la un extrem cas, când întrega lume s'ar destepta si 
ar cunâsce bine pe Jidani si ca consecință i-ar alunga,—di- 
dănimea Universală să aibă un loc asigurat, un adăpost la 
vremuri grele, o Palestină din regina Carpatilor, din cheia 
Orientului : România. Schimbarea numelui de România în 
Palestina este si va fi idealul Evreilor din România si a 
Aliantei Israelite Universale, pentru că acâsta este, după 
cum aü audit şi aù v&dut cu ochii lor, — frumâsa ţară, unde 
curg în entusiaste riuri de lapte şi miere. 

Tntentiunea jidănească a fost óre-cum oprită în loc prin 
faptul, că nu aŭ dobândit drepturile cerute, dar de fapt că 
este pusă în lucrare, si merge înainte deşi pe nesimtite. 
Astă-di Românul móre, jidanul se nasce, si acestă tristă an- 
titesă va continua jocul el până în diua când tóte funcţiu- 
nile dirigente fiind monopolul jidanilor, Românii vor rămânea 
in numărul trebuincios pentru a ocupa funcțiunile de jos, 
vecinele masinelor şi ale animalelor. Atunci vor fi douč 
clase de omeni: capitalistă si proletari, adică: Jidanii si Ro- 
mânii; Jidanii stăpâni pe pământ, pe industrie, pe comerţ, 
pe finance, p€..... politică si Românii simpli salariaţi, pusi la 


69 


diseretia comercianților aliantei universale. Mijlocele sunt 
dilnic răpite din mâna Românilor şi date în prada jidanilor. 
Resultatul este: Românii se duc, Jidanii le ia locul. : es- 
pinsi de monopolul jidovese (căci asta e asimilarea lor so- 
cială), pe teritoriul economic. Românii s'au asvârlit si se 
asvârl în carierele dise liberale îndată ce es chiar din seo a 
primară. Ce s'a întâmplat ? Ya întâmplat, — din causa pro- 
gresului,—că numărul învăţătorilor, adică al celor ce le e 
ruşine să română plugari, a mers crescend, pe când nu- 
mărul muncitorilor agricoli a scădut în aceiasi proporţiune. 
Satele se desartă de producători, orasele se umplu de con- 
sumatori. Dar acolo ce se consumă ? Se consumă averea 
publică. Românii cu cunoscinţă de buchie, daŭ un asalt te- 
ribil la funcțiuni si la afaceri politice, sati se fac advocati, 
şi pentru a avea ocasiune să vorbâscă cu succes, scornese 
fel de fel de principii absurde şi costisitore între nisce 6meni 
cari nici nu gândesc să se apuce la sfadă. Pe terenul func- 
ționarismului se încinge o luptă crâncenă, unde triumfă cel 
care sa spălat mai bine de ori-ce onestitate, acel care e 
maestru în arta de a parveni, suindu-se pe nămolul năra- 
vurilor rele. Funcţiunile însă sunt mărginite, iar aspiranţii 
fără margine. Nuoii veniţi strigă la guvern să li se dea 
pânea cuvepită, în virtutea unui drept la slujbă, precum 
socialiştii francezi de la 1848 cereati recunâscerea unui drept 
la muncă. Faţă cu flămândii, guvernul se amețesce, spin- 
tecă budgetul, nasce mereti funcțiuni noui, care de care mai 
zadarnică si mai costisitore, numai pentru a potoli fómea ca- 
ninà a celor lipsiţi de hrană. Dar vine o vreme când nici 
acest prasnic nu ajunge, nici miliónele de dificit, nică vin- 
darea bunurilor publice. Atunci flămândii se coaliseză, iaŭ 
cu chirie de la un vecin steagul principiilor naţionale, rës- 
tornă guvernul sătuilor si se pun la masa cea mare, fără 
să fi plătit măcar chiria stâgului. Acesta e tristă dar reala 
analisă a stărei nostre, care stare decurge numai din faptul, 
că activitatea Românilor nu se pote strecura pe canalul eco- 
nomic închis cu torpilrele jidovesci. In starea actuală, în 
virtutea barierei jidovesci pusă la libera scurgere a forțelor 
naționale, tara nóstră va deveni în lipsa altor măsuri, o tară 
de mandarini antropofagi, menită să se mănânce unii pe alţii. 
Cu atât mai vîrtos şi mai curând ne vom duce de mal, când 
pămintul, funcțiunile liberale si carierele de acelas fel. ofe- 
rite celor cari aü secat isvorul naţional. Tóte acestea s'ar 
îndrepta însă, dacă Românul ar fi cel puţin d'aci înainte 
adevărat Român. Din nefericire Eroul nostru de la Griviţa, 
credând că lucrul ar fi jucărie, a cam uitat datoria capi- 
tală ce are de a-si feri tara de robie, care vine nu numai cu 


70 


arma in mână, ci si în timp de pace pe terenul economic. Şi 
ce este mai periculos de cât robia economică? Atunci esti 
in adevăr rob în tote privintele, pe tote terenele cunoscute. 
Asa dar trebue să opunem jidanilor o piedecă politică precum 
a fost si până astă-di, si o piedică economică precum n'a 
fost până astă-di. Altminteri, să nu ne facem ilusii, ne-am 
stins cu desăvirsire si ca naţiune si ca individi. In adevăr 
să nu uităm, că poporul român care a luptat atâtea gene- 
rațiuni pentru libertatea lui, nu vrea să expire, miserabil la 
picidrele Evreilor fără luptă si fără glorie. Tinerea lui Is- 
rael este compromiterea totală a viitorului. Românul victo- 
rios înaintea glânţelor, cade mort prin acea otravă lentă a 
iudaismului. Filosemitismul e ruperea cu trecutul, renegarea 
traditiunilor seculare ale ţării este călcarea si batjocorirea 
sângelui celui mai nobil al naţiunii vărsat de la început pină 
astă-di pentru apărarea independenţei nâstre. A venit timpul 
să dicem si noi: „O tempora o mores“ si «quonsque tandem, 
jidane, abutere patientia nostra»... ... 

Oare se pote ca acest popor Român, — popor ce intru- 
nesce seriositatea Romană altoită prin surisul dulce al Daci- 
lor, simțul de supunere al Romanilor altoit prin sentimentul 
de libertate al Dacilor, prosa Romană altoită prin poesia 
Dacă, vitejia bărbătescă Romană altoită prin aceia selbatică- 
juvenilă a Dacilor, — ce întrunesce inimi generose şi suflete 
mari, — el care a trecut prin valuri de greutăți uriase si în 
tot-d'a-una a învins, — se pote ore ca să abdice de la dem- 
nitatea lui inaintea leprosului Istrael 22... Noi, fiii acelora ce 
puteai să dică veni, vidi, vici, să nu putem să respingem 
pe acei cari nu si-ati putut păstra patria ?.... 

Lanţurile robiei, ce ne-ai pregătit Jidanii în curând vor 
zângăni, vor cădea si Românii desgustaţi până în gât de 
amarul îndurat din partea Perciunaţilor vor isbucni în o 
victorie, ce se va asemăna cu furia sălbatică a răsbunărilor 
stând peste mormane de ruine jidănesci, îngrozitore faţă de 
Istrael, — ţiind într'o mână o torţă pustiitore de perciuni iar 
în cea-l-altă, un palos crud si neimblândit, cu care va isgoni 
totă suflarea de seminţie evreiască de pe pământul Româ- 
nesc. Scim, că atunci când corabia turcescă era aprope să 
se scufunde, — noi am deslipit corăbioara nostră românescă, 
óre-cum lipită de Turcia jucată după placul Rusiei şi că 
am dat lopata unei dinastii, în cap cu Carol I, care o con- 
duse şi o va conduce în apele viitorului, pote furtunos si 
stâncos, într'o politică de imperator, cu braţ puternic, pur- 
tând pe cap corână de otel săturat de sângele eroilor nostri. 
- Acum n'am voi ca acâstă luntre, corăbidră să se topească 
tocmai din causa aurului jidovese. 


71 


Mai scim cà tot în fruntea corăbidrei nóstre stă o întreită 
regină, — o regină ce portă o cunună întreită: acea de aur 
a gloriei regale române (înmuiat în spiritul mamelor popo- 
rului în timp de pace şi a răniților în timp de r&sboiii), acea 
de lauri a poesiei si aceia de flori a artei naţionale. N'am 
voi ca coronele Suveranilor să fie infectate de un popor 
Jidănesc. 

Pentru acesta trebue ca între forţele statului să fie armonie 
in vederea scopului comun, si ca fie-care forţă în parte să 
fie sănătose, bine conduse si mai presus de tóte Române. 
Poporul trebue cultivat, căci prea este ignorant în drepturi 
şi datorii, lucru care îl face să stea într'o posiţiune critică. 

Educatiunea lui trebue să fie practică, relig16să-morală, eco- 
nomică (si prin urmare antisemită) si patriotică. 

Alt-iel oră de câte ori îl vom vedea sai vom merge în 
mijlocul lui, nu vom putea să nu dicem si noi „1402, etòov 
xal Exdavoa“ (venii, vedui si plânsei). Capul pestelui româ- 
nese s'a stricat de Evrei, nu însă si pretinsa codă. 

Těranul a sciut că „lupul părul si-l schimbă dar năravul 
ba“ — a sciut că Jidanul nu-i va fi frate, nici amic, dar a 
trebuit fortamente să stea în loc, din causă că el n'a fost 
chemat la luptă. Sosirea lui pe arena luptei este siguranța 
victoriei. Pe el dar trebue să-l aibă în mijloc luptătorii pentru 
Românism. 


Lepislatori Români, Conducătorii si Cârmuitorii të- 
rei nostre ! 


In numele viitorului României, feriti-vë de a schimba 
Constituţiunea, ce avem, măcar o literă în favorea Jidanilor. 
Gloria Vóstră. va fi, dacă veţi restrânge influența lor omo- 
. ràtóre de tot ce este românesc. 

“Lărgirea drepturilor streinilor va fi tot-d'a-una restrângerea 
celor ale fiilor ţării. Când jidanii se vor bucura de drepturile 
cetăţenesci, atunci se va realisa pe deplin jidanisarea Româ- 
niei, atunci drepturile nóstre vor fi inlocuite de teşgheaua lui 
Israel. Să nu vë împingă păcatul a crede în schimbarea si 
îmbunătățirea purtării Ewvreesci. 

Aduce-ţi-vă aminte de proverbele nâstre, care se potri- 
vesc de minune cu pretinsele asimilări ale Evreilor: „Lupul 
părul şi-l schimbă, dar năravul ba“ şi că: „Ce nasce din 
pisică, tot soreci mănâncă“, 

Nu uitaţi nici-odată că, dacă veţi lupta contra lui Israel, 
veţi fi adevăraţi representanţi ai poporului, veţi fi îngerii lut 
păzitori. Feriti-vë de a fi călâii poporului! . 


72 


Inalţi Prelati ai Bisericei Române, 


Feriti-vě de insinuaţiunile jidovesci. Nu credeţi prefàcë- 
toriei lor. Să nu credeți că puneţi în practică morala creg- 
tină, atunci când veți fi ispitiţi, să diceţi cuvinte în favorea 
ludilor. „Nu luaţi pâinea din gura fiilor si s'o aruncaţi în 
aceia a câinilor“. Demoralisarea, pe care o priviţi cu jale,— 
disprețul bisericei n6stre,-—spiritul general al necredinţei, — 
cu un cuvînt, corupțiunea religi6să, nu sunt de cât fructe 
ale Jidovismului. Acestia (Jidanii) sunt lupii, care aü năvălit 
în turmele Prea Sânţiilor Vostre. Multe ori spirituale a fost 
jertfele. Datoria bunului păstor este de a-si pune sufletul 
pentru oi. Dacă victoria va fi a Românismului, să sciți, că 
cea mai mare parte a victoriei va fi datorită Cleralui. Nu 
uitaţi de câte ori faceţi câte un preot saù diacon, a le pune 
în vedere lupii omenesci. Indiferenta, tolerarea, vor avea de 
efect dărâmarea bisericelor nostre, omorirea preoţilor, cari în 
urma instigaţiunilor jidovesci sunt priviti ca înselători. Dis- 
pretul pe care il suferă astă-zi clerul trebue să înceteze. 
Povătuiţi dar pe fiii sufletesci a se feri de cursele jidovis- 
mului. Faceți să mai r&sară acele virtuţi divine, ce împo- 
dobia pe Român. Să nu smulgem crucea din ciocul vultu- 
rului românesc spre a o arunca ca ceva netrebnic la piciórele 
Evreului ! Să murim în legea părinţilor noştri si nu în legea 
Talmudului, în cursele Rabinilor, precum nici în laţurile 
papale. 


Preoţi Români, 


Nu fiţi nici-odată, code de topor! Nu vë ametţiţi de aurul 
idănesc! Astă-di preotul trebue : 


Să fie doctorul Comunei sale, 
Tatăl s&racului ce-i ese 'n cale, 
Aprindătorul focului sfint, 
Nobilul bold p'acest pămint 
Către mărirea lui Dumnedei, 
Unirea, pacea, nemului sei. 


Fiţi adevăraţi doctori ai turmelor vóstre. Nu lăsaţi să se 
întindă la sate corupţiunea jidănescă. Fiţi doctori nu numai 
sufletesci, dar si trupesci si economici. 

Atunci numele vostru va fi respectat tot asa cum este 
acela al preoţilor transilvăneni. Trimiteţi copii din satele 


73 


vóstre la scolele practice de comerţ, industrie, agricultură 
raţională, ca să nu ne mai frece jidănimea în tară la noi. 
Nu mai lăsaţi pe jidan să însele pe iubitul vostru ñü sufle- 
tesc, țăranul, fie la vîndări, fie la cumpărări. Ştergeţi cu bal- 
samul divin, începuturile de putrefacțiune morală, introdusă 
de jidani la sate prin alcool, desfrinări, lux netrebuincios, 
ete. Fiţi educatorii poporului în tote direcţiunile bune. Numai 
atunci veţi merita pe deplin numele de Părinţi ai Poporului. 
Aveţi ocasiune de a Vë afirma ca elementul cel mai tre- 
buincios al societăţii, ca elementul vital al ţării si nu ca un 
element indiferent, provisorii, cerut numai de superstiţiuni 
tărănesci, cum dic jidanii si Românii-Jidovitţi, (cari pentru 
noi sunt tot jidani). Lupta prin mijloce pacinice, contra jido- 
vismului e deschisă. Invingeti si veți fi mari. 


Inveţători si Institutori Români, 


Pleiada luptătorilor Români Vë chiamă la ospătul naţional. 
Aü observat că o mulţime de cărți otrăvitore aü scos capul 
cu un pret minim atrofiind pe cei ce le cumpără, mai ales 
pe copii mici si poporul de jos (lucru ce ar cere censura 
unor ómenï speciali, cari fără a ne întorce în epoca barba- 
riei, ne-ar scuti de una din armele jidovismului ; prea marea 
libertate a adus rëü în tot-d'auna (Fabula; Calul si călărețul). 
Feriti pe iubiții Vostri scolari de asemeni brâşuri otrăvi- 
tore, pe când Riureanu stă în uitare. Infiltraţi copiilor dorul 
de muncă, iubirea îndeletnicirilor practice, daţi-le o direcţiune 
sănătosă, o educatiune bună în adeveratul înţeles al cuvin- 
tului. Spuneţi-le să se ferâscă de contactul cu jidanii, să 
fugă de cursele ce le întind. 

Invătători Români, — tr mite-ţă absolvenţii secolelor vóstre, 
la secolele practice : de agricultură, industrie si comerţ, si 
victoria economică va fi a nâstră. Consciinţa Vostră atunci 
să fie împăcată, când puterea jidovismului nu se va mai 
simţi în România. Cu cât misiunea vë este mai grea, cu 
atât lauda va fi mai mare. 


Profesori Români, 


Misiunea Vostră de instructori st educatori superiori ai 
tinerimei numai atunci va fi indeplinită, când în loc de 
spoiţi periculosi vetă scote din elevii Yostri adevăraţi Români, 
cu dor şi iubire de ţară. Insuflaţi-le iubirea poporului Român, 
poporului de jos, care e întruparea vieţei, binelui şi a voinţei, 


74 


când este bine condus. Faceţi să le bută inima când aud 
de România, de ţara-rai, care este întruparea frumosului sub 
tote formele si a bogăției variate. Convingenţi-i de impor- 
tanta chemărei lor. Să se simtă mândri când aud limba ro- 
mână. Când consciinţa datoriei naţionale va fi în mintea 
tuturor elevilor, mâine profesori, ete. atunci idealul nostru 
naţional va străluci cu mai multă putere se va apropia mai 
mult de noi. Tineţi seriositatea cea mai mare. Numai grâti 
curat să trecă prin mâna Vostră. Restul la comert, industrie, 
şi córnele plugului, căci numai ast-fel se pote forma comer- 
tul si industria naţională, care aü nevoe de Români capabili. 


hedactori si jurnalisti ai presei Române, 


Nu schimbaţi rolul vostru educator in cel jidanisator. Frun- 
tile Vostre să fie mai sus, de cât cnm sunt acele ale pre- 
tinsilor Români: Jurnalistii jidani sai jidanisaţi. 

Devisa Vostră este: progresul Românismului iar nu al 
Jidovismului. Susţineţi pe Român în tote elementele lui si 
aiunci veţi bine merita de la patrie. Infieraţi ori-ce calomnii 
jidănesci prin educațiunea antisemită a poporului. Numai ast- 
fel veţi opri disolvarea şi putrefacţiunea organismului 
Român. Luptele poliiicei trebue să lase locul luptei natio- 
nale contra streinilor de ori-ce fel. R dicati demnitatea presei 
atinsă de putrezirea jidănească. Luptati pentru disereditarea 
jurnalelor ce transpiră jidovism desnaţionalisare, corupțiune, 
ete. Faceţi cum Vë povăţuesce inima Vostră patriotică !... 


Asa dar: 


Desteptă-te, Române, din somnul cel de morte, 
In care te-adânciră barbarii de jidani; 

Acum ori. nici-odată croesce-ţi altă sortă, 

La care să senchine şi crudii tei duşmani. 


e s s + * e t |. * + * s> * |. + + . . * + 


„Unde-i unul nu-i putere 
La nevoi şi la durere; 
Unde-s doui puterea cresce 
Şi duşmanul nu sporeşte.“ 


Jidanilor să le adresăm cuvintele nemuritorului Gr. A- 
` lexandrescu. Se potrivesc de minune lui Istrael. 


75 


Adio, lung, adio, si tără revedere, 
Departe, mult departe, te du din țara mea; 
Pustiul Palestinei te- -asteptă cu plăcere: 
Pămîntul să te'nghiță si dracul să te ia. 


„Indrăgi-i-ar ciorile- 
Si spânzurătorile.“ 


Codelor de topor să le amintim cuvintele lui Eminescu: 


Cine-o îndrăgi streinii, 
Mânca-i-ar inima câinii 
Mâneca-i-ar casa pustia 
Şi nemul nemernicia.“ 


Căci: 


„Cum nu vii tu, Tepes Domne, ca punând mâna pe ei, 
Să-i împarţi în "două cete: în Ovrei, Români-Ovrei, 
Şi în două temniţi large cu de-asila să-i aduni : 

Să dai foc la puşcărie si la casa cu Perciuni,“ 


St. G. Brădişteanu, 


NEASIMILAREA JIDANILOR 


I. Ce înţelegem prin asimilare si cum se' 
operează 


A asimila, este a face ca un individ, un grup de ființe 
omeneşti să-şi pârdă trăsurile esenţiale, cari mai "nainte °l 
făcea să difere de un alt grup sai popor; cu alte vorbe, 
este a-l face să cugete, în ceea-ce priveşte naționalitatea, 
rasa, limba şi religiunea identic cu un alt popor, cu care 
se identifică prin convietuire. 

Asimilarea, când vorbim de 6meni, se operează în mod 
lent si inconscient, atât din partea asimilatorului cât şi a 
asimilatului. - 

Un grup de fiinţe omeneşti, fiind nevoit de împrejurări 
a trăi în mijlocul unui popor, care preponderează prin nu- 
măr, cultură şi organizaţiune socială, dar de care diferă în 
punctele principale, i se impune forţat asimilarea sa cu e- 
lementul: preponderant; individul sati grupul se vede ne- 
voit a adopta limba, obiceiurile, naționalitatea şi chiar re~ 
 ligiunea. 

Asimilarea nu trebue impusă, ci trebue să fie lăsată să 
se efectueze de la sine şi cu timpul; impunerea dă naştere 
' simțului de resistentá şi întârziază dacă nu împiedică asi- 
|, milarea. 

Printre causele cari se opun asimilărei, putem cita în 
primul rând: 

Şovinismul: ideia de naţionalitate escesiv desvoltată; 

Religiunea, când îmbracă haina bigotismului, şi 

Cultura prea înaintată, 


78 


Cele d'intâiii două casuri nu pot impiedica asimilarea de 
cât cel mult până la a Il-a sai a II-a generatiune. 

Se pote dar precisa că, nici bigotismul, nici şovinismul 
nu pot resista îndelung la actiunea asimilărei. 

Gradul de cultură pâte de asemenea împiedica, dar nu a 
opri cv torul asimilarea. 

Cu cât un grup saü un individ va fi mai cult, cu atât 
reţine mai mult suvenirile originei sale; din contră, cu cât 
un popor este mai puţin cult, mai în stare de barbarie, 
cu atât este mai lesne supus asimilărei. 

Casuri de tâte dilele ne demonstreză acest adever: 

Indată ce Franţa a pus piciorul in Algeria, populaţiunea 
locală, în mare parte incultă, sa mândrit a se numi Fran- 
cezi; o mantiă şi un ceac rusesc face pe un asiatic a se 
crede cel mai adevărat muscal. 

Din timpurile cele mai vechi istoria ne arată, că multe 
popore şi-aii transformat personalitatea lor, dispărând in 
combinatia altor popsre, cari aü predominat prin vitalitate 
şi cultură. 

Rabilonii, Chaldeenii, Sirienii, Phenicienii, Cananienii, 
Philistenii şi multe altele aŭ dispărut, nu pentru că aŭ 
perit individii cari le compunea, dar pentru că sai ab- 
sorbit sai identificat sau transformat în alte popore, cari 
aŭ predominat prin cultură şi civilisatiune. 

Popârelor barbare venite prin invasiune în Europa nu îi 
se mai cunâşte urma şi nu li sa mai cunoscut după două 
saii trei secole de la invasiunea lor ; elementul cult al Eu- 
ropei le-ai transformat. le-aii absorbit, le-au asimilat fără 
a le extermina. 

Câţi din europenii contimporani, jumătate dacă nu mai 
mulți, nu se bucură de fericirea de a avea strămoşi printre: 
Huni, Got, Visigoti, Vandali, Cumani, Ostrogoti, Gali, etc. 
dar care-şi zic cu mândrie şi convingere: sunt Român, 
Frances, Italian, Spaniol şi nu sciii mai ce? 

Resultă dar neînduios, din aceste observaţiuni, «că asi- 
milarea între popóre este o lege mai naturală, care se o- 
perează în timp, de la mic la mare, de la incult la cult, 
de la barbarie la civilisațiune. 


8 1. Există esceptiune? 


Sar părea că la acestă regulă nu ar fi posibilă vre-o ex- 
cepțiune; ei bine, există una si va exista cât va fi pámên- 
tul, e un singur popor (dar îi fac mare cinste numindu-l 
popor), o singură sectă sati seminție, cum le plac a se numi, 


„79 


din timpurile preistorice, nu sa putut supune asimilărei şi 
acesta este secta cea jidovescă. 

Care pâte fi causa, că numai el singuri, printre tóte po- 
p6rele, aü rămas refractari asimilărei? 

Fi-va re şoviuismul, cultura prea înaintată sau bigo- 
tismul? Vom arăta prin acest studii, că Iudeii n'aii putut 
să se bucure de vre-una din aceste însuşiri mai mult de 
cât alte popsre. 

Ne vom sili a demonstra acest adevăr, nu prin presum- 
tiun, ipotese saii deducţiuni trase din scrieri apocrife saü 
tălmăciri talmudice, căci se pâte fârte bine, a ni se obi- - 
ecta lipsa de autenticitate, greşita interpretare și greutatea 
de a pune la disposițiunea cititorului probe visibile, dar 
prin fapte istorice, recunoscute de jidovime şi întrega lume, 
ca adevăruri netăgăduite. 

Vom căuta a examina trecutul lor ast-fel cum "| găsim 
descris în bibliă şi vom trage conclusiunile cuvenite. 

Prin trecut se pâte discerne presentul şi viitorul. Or ce 
societate omenească are mişcări aprópe invariabile, în ce 
privesce jidovimea însă, un spirit dotat cu 6re-care sin- 
tesă pote fârte bine a" resuma istoria în câte-va tablouri 
saii colóne paralele, unde, dintr'o singură aruncătură de 
ochii, să potă urmări secol cu secol, generațiune cu ge- 
neraţiune, aceleaşi cause urmate de aceleaşi efecte, aceleaşi 
semne urmate de aceleaşi evenimente. f 

Cine va studia trecutul lor repede va vedea succesiunea 
aceloraşi evenimente, in tot parcursul secolelor până in 
present. 

Nimic nu sa schimbat şi nu se va schimba, cât va exista 
jidovimea: aceiaşi stare psihică, aceleaşi năzuințe, aceleaşi 
reguli de conducere între denşii, aceleaşi raporturi faţă de 
poporele streine. 

Acestea dise, să căutăm a da o soluţiune la cele tre? ces- 
tiuni, raportându-le la jidani. Şovinismul, adică ideia prea 
desvoltată, împinsă până la adoraţiune, de naţionalitate, de 
patriă, a fost pentru jidani o causă de neasimilarea lor? a 
priori negativă o admitem, pentru că: ' 


II. didanii nici odată nu şi-au recunoscut 
o naționalitate, o patrie 


Jidovimea n'a putut concepe nici chiar ca principiă ideia 
de naţionalitate, de patriă; şi era forte natural, să nu se 
lipească de ei o asemenea ideiă căci ea implică în sine, 


până la óre-care punct, pe aceea de stabilitate şi teritorii 
chiar. i 

E cunoscut însă, şi ne vom sili a dovedi, cà jidovul n'a 
fost nici odată țărmurit unei localităţi determinate pe su- 
prafata pământului; nu, şi nici nu admit, că pământul pote 
“fi redus la o porţiune limitată pentru ei: tot pământul le 
apartine după dreptul divin (după bibliă si talmud). 

Nici prin graiă, nici prin scris, nai adoptat un nume 
generic, care să,le determine naționalitatea; să le aratede 
unde sunt şi din cine se trag, nici chiar când prin împre- 
„jurări deveniră preponderentă în Palestina. 

Inainte de stabilirea lor în Egipt, Biblia ni'i descrie ca 
pe nişte mici horde, vagabondând din ţară în ţară, din 
oraş în oraş, din sat în sat, şi tot cu caracterul parasitar, 
practicat până în dilele nâstre. f 

Isgoniţi de pretutindeni, contactul cu alte jnaţiuni fiin- 
du-le inaccesibil, căutaii prin tote mijlâcele cele mai mes- 
chine, a'şi face loc printre alte populaţiuni. 

Lot, dă prostituărei pe ficele sale spre a trăi liniştit în 
cetatea Sodomei; Abram 'şi deschide drumul printre dife- 
ritele populaţiuni, făcându-se proxenitul soţiei sale, fru- 
mósa Saras. 

Acelaşi sistem ’l intrebuintézš şi fiul săi Isac, cu drà= 
guta de Rebeca, iar Iacob se serveşte de fiica sa Dina, spre 
aşi atrage indulgența poporelor. (1) 

Ca să pătrundă în Egipt seriptura ne spune şiretenia în- 
trebuințată: | 

Se alege cel mai nostim şi cel mai tânăr dia fiii lui, Ia- 
cob, Iosef, şi se face v&ndut Ismailiţilor, cari, la rîndul lor, 
"1 vând lui Faraon, despotul Egiptului. Nurlii precum era 
Iosef, se îndeletniceşte cu îndoitul rol la curtea împără- 
tescă: de a tălmăci visurile nocturne ale lui Faraon (nu 
prea e grei a ghici cam ce fel de visuri avea Faraon în 
timpul nopţii) şi de a distra seraiul favoritelor. 

Neapărat, cu asemenea aptitudin. nu era grei a câştiga 
favârea ilimitată de la Faraon şi a obține voia să-şi întro- 
ducă în Egipt tâte neamurile lui. 

Câte aü păţit bieti Egipteni din causa slăbiciunilor me- 
narhului lor, biblia ne arată cu de-amănuntul. Câtea pătit 
Moldova şi câte păţim cu toţii, noi Românii, din causa på- 
catului de arghirofilie tot al unui Monarh, le-am védut şi 
le vedem cu ochii. i : 

Din naraţiunea Bibliei relativă la intrarea lor în Egipt, 
resultă un fapt caracteristic, că jidanii ori pe unde pătrun- 


(1) Genesa c. 19 v. 8, c. 20 v. 2 și urm, ©. 26 v. 6—11, c. 34. 


clei sue pi ea e ai 


81 


deaŭ, căutaii a'şi ascunde origina. Lucrul nu e grei de ex- 
plicat. Sălaşuri murdare, imorale, cu obiceiuri sălbatice si 
bestiale chiar, tâte popórele H evitaii, îl alungaŭ. ` i 

lacă cum lIoșef face lecţie sălaşului lui Iacob pentru a 
putea pătrunde în Egipt. - k aa ` 

«Dacă vě chiamă Faraon şi vë dice: cine sunteți şi care 
«e meseria vâstră? Voi să diceţi: ‘servii tot-d'a-una aŭ fost 
«omeni care ţine vite din tinerețele lor şi până acum, atât 
«noi cât şi părinţii noştrii,—ca vol. să puteți locui în Gosen 
«(o localitate în Egipt).> j 
„Până aci dar Biblia nu le dă nici o denumire care să le 
indice naționalitatea, fără numâi, că arată numele pers6- 
nelor cari conducea sălaşurile. Se dice fiii lui Abram, ai 
lui Isac, aï lui Iacob, etc., ca cum sar dice în dilele nóstre: 
sălaşul lui Dobrin, lui Vişan, când vorbim de cârdurile de 
țigani vagabonzi. 

Cát aü stat în Egipt şi până la isgonirea lor, nu se vede 
trecut în Biblie, că ei sar fi numit într'un fel saii într'altul 
ca naţionalitate, mai târzii însă, pe când rătăceaii prin 
pustiele Asiei, se vede trecut in gura popsrelor, cari for- 
maŭ mici state, mai mult sau mai puţin civilisate, între 
mare şi râul Eufrat, denumirea de Ebrei, reservată popo- 
laţiunei sălbatice de dincolo de Eufrat. 

Cananienii, philistenii, phenicienii, amoniţii şi alţii, în- 
trebuinţaii cuvîntul ebreii (ibris) ca dispreţ, oprob, pentru 
hordele barbare de peste Eufrat, cari nu erau de cât jida- 
nii pe timpul rătăcirei lor prin pustii. 

Jidanii cunoscend însemnarea cuvîntului, nu-şi aitapropiat 
acéstă denumire, precum nici pe aceia de judeü sau semit ; 
le-a plăcut şi le place să se numâscă israeliți, seminția lui 
israel, poporul lui Dumnedeii, căci aşa-i numeşte biblia 

Vorba Israel se tălmăcesce prin Dumnedei triumfă, ceia- 
ce aplicată la jidani îi am putea numi: seminţia lui Dum- 
nedeü trimfătorul. Nu e greii a se vedea galimatias, absur- 
ditatea unei asemenea expresiuni ; ea nu arată nici naţio- 
nalitatea, nici origina unui popor. Toţi ómenit sunt fiii lui 
Dumnedei triumfătorul (jidanii nu recunosc acesta). 

Ajunşi a stăpâni pământul Cananului, căruia i-a schimbat 
numele în Palestina (pământ făgăduit, sinonim cu Eden) nu 
s'au numit nici palestinieni, nici iudei, nici ebrei, ci aü adop- 
tat diferitele nu miri ale triburilor, cari mai nainte de in- 
vasia lor, locuiai acele ţinuturi şi cu cari sai amestecat, 
ca: Nazarineni, Samariteni, Amoniţi, Danieni, etc. căror 
“numiri mai târdii le-ai adus 6re-cari modificări, după tem- 
plele ce ridicau idolilor; dedicate diferitelor personaje pre- 
tinse jidoveşti. i 

) 


82 


Cele 12 triburi ale lui Israel sunt fructul unei combina- 
țiuni şi nu represintă realitatea. l 

Maï tótă nomenclatura. triburilor si diferitelor localităţi 
din Palestina aparţine popórelor autochtone. (armeni, ărabi, 
"“philisteni, cananieni şi pe cari acestă sectă şi Ic-ai aprc- 
piat de ocâsie, prin scris, judeificându-le. ` f 

Jidovul, după acele vremuri, ca şi cel din dilele nóstre, 
nu rëspunde nici odată la un nume generic propriii lui... 
sunt nazarinen, samariten, danian, dice el, după localitatea 
unde trăia,.. şi acest sistem îl continuă până astă-di, 
“Cine, întrebând pe un jidan de unde este, nu va primi 
răspunsul piediş: sunt român, francez, rus, leş, american, 
spaniol,.. şi mai departe: sunt botoşenân, locşenân, ieşan, 
basaraben şi chiar moldoven, formând din aceste localități 
chiar numele lor de familie. f 

La fie-ce pas veţi întâlni: un Itie Vasluianw, Aron Bc- 
toşenenu, Morit Focşeneanu, Isac Basarabeanu Iacob Buco- 
vinenu, etc. i 

Analele jidovesci vor trece la posteritate aceste denumiri. 
în speranță, că daca secolele vor şterge şi vor da uitărei 
existența vre-uneia din aceste localităţi, ca state saŭ na- 
ționalități, jidovimea să aibă grije a pune în loc un stat 
ormat din seminţia lui Israel. 

Moldova, pâte, se va numi în timpuri Palestin“, (ferésc à 
Dumnedei) justificând acesta prin deduceri trase din aceste 
nume de familie, cari vor trece în rîndurile patriarchilor 
lui Israel. i 

„Cine, citind cartea numerilor din biblie, nu va vedea 
cu câtă giije se face pomelnicul tuturor jidanilor, cari au lc- 
cuit în diferite localităţi, pe cari apoi le-ai declarat ca 
aparţinâ.d lor? ` 

Fii lui Israel sunt sectari at unor reguli, stabilite din 
timpnri imemorabile, cari îi impedică a se confunda cu po- 
porele în mijlocul cărora trăesc, şi cari depărteză de la ei 
ideia de nâţionalitate, căci ea atrage după sine óre-care 
considerațiune etnică. | 

Jidanului îi aparţine întrega planetă, după prescripţiunile 
legei lui şi cată de a o umple cu de-ai lui în detrimentul 
celor-l-alte popóre. «Creşteti şi vë înmulţiţi şi umpleţi pă- 
mêntul», a dis Dumnedeii lui Abram... şi mai departe: «să 
vë inmultiti ca nisipul mărei şi ca stelele cerului pe supra- 
fața pămentului», 

S&rmanul pământ ce puhoiii necurat va avea să suporte ! 

Se înțelege de la sine, că în asemenea condițiuni alți 
ómeni nu vor mai putea avea loc pe pământ de jidani şi 
de aceia şi Dumnedeul lor prescrie : 


33 


«Şi bărbatul necirconcis, stârpise-va sufletul aceluia din 
«mijlocul poporului mei. (Gen. 18. V. 14). 

Da numai ei trebue să fie pe acest pământ şi numai eï 
trebue să se bucure de fructele lui, toţi -cei-l-alţi să piară 
sau să muncâscă pentru ei, căci Dumnedei le spune : 

«Şi sórele tăi nu va apune, nici nu se va retrage luna 
qta... şi odrasla sădirei mele vor moşteni pământul în veci. 


š 


(Isaia C. 59 V. 20. ` 

«Ca, să se aducă la tine averile popórelor si ca prinşi pe 
«regit lor, căci poporul şi regatele cari nu vor voi să-i 
«servescă, vor peri ; da, poporele acelea de tot se vor stârpi. 
(Idem. C. 60). Š 

Cu asemenea. principii, tàlmà:ite si restâlmăcite de ra- 
bini şi talmudişti, se póte crede, că ideia de naţionalitate a 
putut intra in mintea jidovâscă ? Nici odată şi ori cât de 
bine-voitori am fi către ei, este imposibil a le putea atribui 
epitetul de popor şi naţiune. 

Dacă prin limpuri ar fi trecut ca popor, ca naţiune, de 
sigur, că chiar de sar fi continuat până astă-di, ar fi 
fost cu totul transformați, cu totul schimbati şi pâte. le-ar 
fi remas numai denumirea. Dar nu, ei există sub același 
aspect şi astă-di ca şi acum 3000 de ani. ` 

Să nu ni se opuná exemple de alte popóre, ca Chinez; 
Indieni şi póte şi altele, cari aŭ rëmas sub aceiaşi fisono- 
mie până în dilele nóstre. Da, şi aceştia nu s'au schimbat, 
dar in aceste casuri lucrul se explică uşor: Nu puteaii să 
se transforme de Gre-ce posițiunea lor geografică le împie- 
deca contactul cu alte popvre. Nicï o influență a vre-unei 
noui culturi n’a putut pătrunde printre ei... Rasă omogenă, 
a trăit în aceleaşi maravuri, aceiaşi civilisațiune, care lesa 
fost transmisă de la mogi strămoşilor, pentru că n'ai avut 
alt model de imitat. 

Indată ce însă aü venit în contact cu popóre de o nouă 
civilisaţiune, opera de transformare a început să se urmeze 
pe o scară întinsă. Japonii, aceiaşi rasă cu Chinezii, în timp 
de o jumătate de secol, aü devenit curați europeni. 

Chinezii chiar aŭ început cu miile să îmbrăţişeze cristia- 
nismul cu zel şi devotament, mărind în mod simţitor nu- 
m&rul martirilor, 

Jidanii însă aŭ cutreerat tot pământul, a năpădit peste 
tóte poporele vechi şi noui. şi tot jidani aü rămas, nimic nu 
sa schimbat la el şi nu se va schimba cât va fi pământul, 
Poporul lui Israel va rămâne, adică secta care urmăresce 
vitelul de aur, căci nu voeste să ia în deşert numele Dum- 
nedeului lor. 

Aşa fiind, jidovii nu recunosc pe pământ de cât două 


84 


categorii de 6meni : israeliți, rasă nobilă, cu cele mai în- 
tinse drepturi şi ăi goym, sinonim cu spurcăciune, în 
care intra tâte ceie-l-alte popâre după păment, cari sunt 
meniţi, sai a fi sclavi jidanilor, sau a fi exterminați. De 
unde resultă, că singura denumire ce ar trebui aplicată ji- 
dovimei, din punctul de vedere al naţionalităței şi conform 
rincipiilor legei lor, ar fi aceea de pământeni, şi cam acest 
ucru înţeleg ei când se numesc israeliți. 


II]. Jidovii au fost tot-d'a-una inferiori în 
cultură altor popore. Ei n'au avut 
nici o cultură naţională. 


Prin capitolul precedent am demonstrat cu dovedi netă- 
găduite, că jidovimea nu şi-a apropiat nici o dată ideia de 
naționalitate, de patrie. 

Că ei nu recunosc altor popâre dreptul de a vieţui, ca 
liberi, pe acestă planetă, căci numai ei sunt exclusiv, stă- 
pâni asupra cetăței Sionului (cetatea lui israel neţărmuită 
pe pământ). 

Şi din acest principiii am conchis, că şovinismul, care 
se observă la multe popore, la ei na putut exista şi n'a 
„putut fi o piedecă la asimilarea lor. 

Acum venim a desvolta un alt principii, adică gradul de 
cultură prea înaintat, care pâte fi privit ca o causă de tein- 
porisarea asimilărei, A 

S'a pretins şi se pretinde încă de multi bine-voitori, că 
jidovimea a fost percursorul civilisațiunei omeneşti; că ea 
a premers în cultură tuturor celor-l-alte popor... şi dar, 
mândria lor de popor select a fost o piedică la asimilare. 

Ei bine, vom căuta a depărta acâstă legendă şi vom arăta 
cu probe irrefutabile că jidovimea a fost poporul cel mai 
incult şi este până în dilele nostre inferior celor-alte popóre. 

Cum, e de admis, că seminţia lui Israel s'a bucurat vre-o 
dată de cultură prea înaintată ? ! s. 8 

Amica risum teneatis ? 

In dilele n6stre chiar masa jidovimei e cu totul igne- 
rantă, neputând invëta în şcolile lor de cât principii prac- 
tice, de cum are să tragă folóse din relaţiunile cu cei-l-alţi 
6meni. 

Acest soiii de educaţiune le aservesce spiritul la un jos- 
nic materialism şi-i împiedică de aşi înălța cugetarea la 
idei mai abstracte. 


Rare câsuri,—şi de tot rare, se póte vedea, că trec d'a- 
supra nivelului ordinar al educaţiunei lor, — dar nici unul 
din aceste casuri waŭ putut atinge trepta geniului. Chiar 
de ar fi avut avântul, germenul educaţiunei primite în co- 
pilărie, i-a oprit a se hasarda peste gradul unei specula- 
țiuni reale. 

Nici un jidan, ori cât de savant, n'a putut ajunge la des- 
coperirea unor reguli noui în sciinţă, cı sa mărginit a spe- 
cula asupra celor existente, spre propriul lor folos. 

Mi se va obiecta póte, că nu ţin socotela de degenerare, 
de decadenţă, ca la or-ce popor prea mult îmbătrânit. 

Ei bine, de-i vom considera din timpurile cele mai vechi 
posibile şi nu-i vom putea găsi superiori în cultură mai 
mici unui popor, prin mijlocul căruia aü trecut. 

Au fost timpuri, când incultura lor îi reduce în stare de 
animale, 

Petrecerea lor prin pustiu, timp de secole nu a fost de 
cât o  viețuire animalicească, — acesta ne o spune chiar 
biblia. . 

Deprinderile lor josnice şi bestiale, aü făcut pe poporele 
mai culte de pe acele vremuri să-i ţină la distanţă timp 
de secole. 

Fenicienii, Filistenii, Moabiţii, Cananienii şi Adomiţii 
chiar, cari locuiau regiunea palestiniană, cu mult mai na- 
inte de năvălirea jidovescă, (socotită a se fi întâmplat cam 
pe la 1100 a. chr.) erai: popóre cu ore-care cultură şi ci- 
vilisaţie, constituite în state organisate, având aceiaşi scri- 
ere, vorbind aceiaşi limbă, cu mici diferințe dialectice; pe 
când jidanii trăiau prin pustiii ca turmele de vite, cârdu- 
rile de lupi fără organisaţiă, fără nici un fel de cultură. 

Nici o urmă nu a rămas spre a ne face să cunóscem ce 
limbă au vorbit mai înainte de a pătrunde în ţinuturile 
Cananului, da drepta Eufratului... va fi fost cea Egipteană, 
unde, pretind ei, că aü locuit şi s'aü înmulţit în aşa scurt 
timp !? Dar atanci ar fi trebuit să păstreze ceva urme în 
dialectul lor, cel puţin în limba scrisă, ceea-ce nu se pote 
stabili, precum nu se pote găsi nici urme de limba arabă 
(vorbită de poporele de prin pustii). Cărţile lui Moise nu 
mentionézà nimic despre acâsia. 

Să nu mi se obiecteze, că pentateucul chiar atestă cul- 
tura lor anteridră, căci alt-tel mar fi putut fi scris în pus- 
tiu, căci prin nimic nu se adevereşte autenticitatea aces- 
tui fapt, . l ! 

Din contra, se demonstreză de chiar criticii jidovesti, ca 
Aben Ezra, Shaftesbury şi o mulţime alţii, că cărţile lui 
Moise aii fost scrise în timpul regilor Palestinei. 


ss 


` Jidovimea în pustiu n'a avut nici maeştri, cari să le fa- 
brice vesminte, căci 40 de ani a umblat cu acelea cu care 
plecaseră din Egipt (vorbă să fie că a umblat eï şi goi) aşa 
spune biblia, necum să aibă artişti cari să graveze carac- 
terele scrierii în piatră şi cărămizi, după obiceiul timpului. 

Mai adăogăm la acest argument. 

Jidanii plecând din Egipt ar fi dus cu dinşii limba şi ci- 

vilisaţia din acea ţară ; şi deci, dacă sar fi încercat a scrie 
ceva prin pustiii, de sigur nu s'ar fi depărtat de limba şi 
scrierea egiptenilor, neputând avea alt model de imitat. 
„__ Constant e însă astă-zi în sciinţă, că primele încercări 
de scriere la evrei a fost în caracterul aşurit (patrat) pro- 
priu poporelor aramene din Asia minoră, iar nu în sistc- 
mul cuiniform. 

De asemenea, resultă din diferite menţiuni ale bibliei, 
(Num. 21, 14. Regii H c. 1 v.43. Samuel II. c. 1. 18) că 
cele mai vechi încercări de scrieri s'au fâcut cu transcri- 
erea legendelor, prin cartea numită, răsbâiele lui lah vëh 
şi cartea lui lasar, date la lumină în regatul lui Ephraim, 
sub regii Omri şi Asab an. 900 d. Chr. 

Mai tot în acelaş timp, în regatul Judei, sub Regii Joas 
şi Amazias, apare o altă scriere, coprinzend legende liste 
genealogice şi decalogul. 

In acestă carte proprie numai jidanilor din Judeia nu- 
mirea divinității aste Elohim, azi Elauhim, de unde şi de- 
numirea de documentul Elohisi. 

Aceste dou, Scrieri nu s'au asemănat nici ca fond, nici 
ca limbă, nici Ca caractere de scriere, 

La Efraimişti (Ehovişti) a predominat dialectul Philiste- 
nean moabit, având intonaţia mai mult arabă, pe când la 
Elobişti a predominat limbele vorbite de diferitele popore 
din Canan, imitându-se intonaţia şi caracterele aşurit (ara- 
mean) 

Din acâstă causă peste un secol de la apariția lor nu aŭ 
mai fost înţelese de poporul lui Israel, lucru, care a dat 
naştere strigătelor disperate ale profeților către popor, de 
a urma legea lui Iehova, a lui Elohim, (Isaia, Ezechil, Ere- 
mia şi alții) silindu-se a le explica aceste legi în limba 
vorbită din diferitele localităţi. I 

Din cele povestite până aci, resultă neîndoios. că până 
la apariția jidanilor în Palestina nu se cunâsce ce limbă 
aü putut vorbi ei timp de 40) ani, cât aü rătăcit prin pus- 
tii, nefiind nici o urmă de scriere de pe acele timpuri. 

Dacă "i vom aprecia după urmele găsite în documentele 
enunțate, am putea precisa prin deducţiune: că după obi- 
ceiul urmat de dânşii până în ziua de astă-zi, şi înainte de 


87 


„_invasia lor in Palestina aü vorbit in mod nechoerent şi ne- 
gramatical, limbele diferetelor popóre din Asia centrală. 

Multe din vorbele transmise prin biblie nu-si pot găsi 
explicaţia lor în. limbelesemitice din Asia minoră, cum A-dam 
A-braham, Moyse Aron şi altele, Moys după legendele in- 
diane pare a se fi numit eroi legendari, haiducii, şefii re- 
dutabili de bande. Abraham pare a însemna negaţiunea lui 
Brahma (A-nu-braham-brahma) Aaron are înțelesul de pre- 
dicator, vorbăret orator (A-aron nebălbăit) 

Plasaţi în Palestina aŭ căutat jidani a'şi cultiva o limbă 
omogenă, propria lor, fie scrisă fie vorbită ? Ferească Dum- 
nezeŭ!. Prima lor grije a fost să spolieze popsrele .autoc- 

„tone ca apoi să le predomine prin avuţiele lor. 

Jidanul din o provincie nu se înţelegea cu un altul din 
altă provincie şi biblia ne dă numerose exemple despre 
acesta. f 

Am văzut cum primele mai sus şiruri apărute în rega- 
tul Efraim nu puteai fi înțelese în regatul Judeia şi vice- 
versa. f 

Or cât veţi rëscoli biblia nu veţi găsi nici o mențiune 
despre o limbă naţională, din contra se va găsi mențiune 
de limbele vorbite de ei, care era ale popârelor din loca- 
itate. 

Aşa, vedem în profetul Isaia C. 19. 18, că limba vorbită 
în regatul Jadei era limba Canaanului. 

De asemenea Cartea JI Regii'18 vorbeşte de limba lui 
Juda. In Neemia c. 13 se spune, că toti jidanii vorbea 
limba philisteniană. De câte ori în bibliă se zice limba 
ebraică, se înțelege cea aramiană, după cum explică Ben. 
Serash şi Iosif la cuvântul eGpatort. ROJI 

Talmudul, când zice limba ebraica, esplică: că prin acésta 
se înţelege limba vorbită în Phenicia, în Samaritania, iar 
pentru cea jidovéscă zice, că e limba sacră (numai scrisă 
nu şi vorbitâ). 

Robiţii de babilonieni şi după aceea de Medi şi Perşi, ei 
uitară cu totul limbele vorbite în Canaan, ast-fel, că se vă- 
zură nevoiţi a face o nouă colecţiune de legi si legende, 
scrisă în limba care se putea înţelege de jidani şi care era 
un conglomerat al limbelor vorbite în Babilonia şi Persia, 
presărată ici colo cu vorbe archaice, al căror înţeles era 
mai mult convenţional. 

Acestă lucrare, care coprinde cele d'intâiii cinci cărti ale 
bibliei, după cum spune certea lu; Noemia ¢. 8, sa făcut 
sub domnia regelui Persan Artaxerxe, pe la anul 450. a. 
Chr. şi s'a dedicat eroului legendar, Moise, priimind nu- 
mele de Torah (cuvânt persan care însemneză lege). La 


88 


` 


fabricarea acestei legi a colaborat mai mulţi invétati jidani, 
sub preşidenţia lii Ezdra. 

Benevol a dat la lumină pentateucul jidănimea sai si- 
lită de împrejurări ? Nu putei să 'şi urmeze tradiţiile lor, 
ca şi până atunci, fără să le mai codifice, când se găsiaii 
destul de bine sub domnia. tolerantă a regilor persani? 

Pe lângă consideraţiunea enunțată, că seminţia lui Israel 
numai înţelegea nimic din vechile legi, maï era și o alta 
de ordină politică. 

Jidoviă ajunşi cu multă influenţă la Curtea regâscă, prin 
mijlocirea lui Mirdocher şi Estera (Hadasa) sub regele Ahas- 
var (Darue) aveai! pretenţiuni la drepturi egale în imperiu, 
însă poporul, persan civilisat pe acele vremuri avea legi scrise 
şi cunoscute de toţi, pe când jidovimea pretentiósà nu eşea 
din ocultismul lor legendar; nimeni nu le putea cunóste 
regulele civile şi religióse, după cari se conduceaii şi cari 
'i țineaii separați de alte popóre, formând stat în stat. De 
sigur, ei sa pretins a'şi codifica tradiţiunile şi legile, de al 
căror coprins, se vede, că Persanii nu aŭ fost multămiţi, 
căci a preferit, în loc de a le da drepturi, să-i trimeată 
cu torah cu tot la (Canada) Palestina, unde li sai: dat voe 
a se cârmui după disposițiunile legei lor. 

Câtă silinţă 'şi aü dat fabricanţii acestei legi să potă a 
o face să fiè înţelesă de poporul din Palestina, ne arată 
biblia cu deamănuntul. 

Ani întregi s'aü citit poporului, în fie-care Sâmbătă, părţi 
din aceste legi (regulă care se urmează până în zilele 
nostre). 

Nu trecu două secole şi cărţile lui Ezdra nu mai putu 
fi înțelese de jidovime, care vorbea cu totul altă limbă, 
urmând cursul lranstormărilor, ce sufereau din Asia mi- 
n6ră. 

După timpul Macabeilor, limba vorbită şi scrisă era cea 
arameană, aşa că, jidovimea spre a putea întreține poporul 
la credința lui lehova, fu nevoită a fonda scoli speciale, 
care să sé ocupe numai cu explicaţia textelor din cartea lui 
Ezdra. f 

Aceste scoli eraü cele profetice, sai maï bine zis, talmu- 
dice, menite a da la lumină reguli după care să se con- 
ducă poporul. I 

Toti aceşti profeți aü propoveduit şi scris în limba ara- 
meană, — limbă care s'a continuat până după Christos. 

Tote prédicele şi învăţăturile acestuia a fost făcute în 
limba arameană, care se r&spândise forte mult intótà Asia 
minoră. I : 

Cu 50 ani a. Chr. jidanii adaogă la cele cinci cărţi ale 


89 


legeï o nouă colectiune de scrieri botezată în armeneste 
Nebyim, în care se coprindea, pe lângă cei mai vechi pro- 
feti si cărţile Josué, judecătorii, Samuil, regii, cari singure 
eraü cunoscute în timpul lui Isus Christos. Evangeliştii nu 
vorbesc de cât de lege şi prooroci. 

Două secole dupe Christos se mai adaogă la biblia şi res- 
tul scrierilor cari complectează vechiul testament, cum: 
psalmii, căutarea căutărilor, înţelepciunile lui Solomon şi 
toţi cei alți mici profeti. i 

Acéstă nouă colectiune, numită Ketubhim (povestiri, seri- 
eri), diferă torte mult în Jargon -de vechile scrieri. Predo- 
mină în adevăr arinean însă este împănată ca neologisme 
din mai multe limbi vorbite pe acele timpuri şi mai cu 
s6mă din limba greacă. 

Sub domnia Ptolomeilor în Egipt (270 a chr.) jidovimea 
căduse ca lăcustele peste acestă biată tară, unde avend şi 
Gre-cari drepturi, adoptară limba grecă, uitând cu totul pe 
cele vorbite în Palestina, din care causă ei numai înţele- 
geaii nimic din textul bibliei. Nevoiţi fură dară a transpune 
şi legea lor în limba grâcă, la care lucrare a luat parte 70 
de învăţaţi. 

E probabil că cu acestă ocaziune, jidovimea spre a-şi sta- 
bili şi mai mult drepturile în Egipt, improvisară legenda 
vechii lor petreceri în ac6stă țară, pe care o intercală în 
vechiul text al bibliei, căci din studiele critice ale diferi- 
ților invitați, acestă legendă nu se găseşte în vechiul cod 
al lui losias. 

Vechiul testament dar îl găsim scris în diferite jargone, 
dintre cari cel d întâiii în care sa scris Torah, sa adoptat 
ca prototipul aşa disei limbe sacră. 

Să ne vprini aci, şi să ne întrebăm, care a fost limba 
cultă a jidanilor, limba lor naturală ? Istoriceşte stabilit este, 
că scrierile biblice aŭ variat dialectele din secol în secol, 


— sS 


Cu trei secole înainte de Christos, se formeză scóla Ma- 


N'ai putut ajunge nici chiar la rezultatul de à caracte- 
risa un alfabet naţional; căci n'aü putut descifra nici sunetele, 
nici valdrea literilor întrebuiţate în Torah. i 

La înțelesul ideiei si tălmăcirea literară a vorbelor'-3 
ajutat mult uniformitatea subiectului, şi cu tote acestea la 


90 


multe vorbe sa admis tălmăcirea prin apreciere şi conven- 
tional, pentru care s'a făcut adnotaţiuni în marginea vechilor 
texte aflate in templul din Ierusalim. 

In timpul lui Isus Christos, punându-se la cale traducerea 
vechilor texte, adunarea invëtatilor nu sa servit de cât de 
adnotaţiunile după margine, căci originalele a fost imposibil 
a se mai putea înțelege. 

Isprava Masoreţilor a constat în a număra frasele, vorbele 
şi hterile şi a introduce vocalele, în formă de puncte, spre 
a facilita citirea: vechei svrieri, care n'avea de cât consunə. 

In timpul lui Ptolomeii, ca semn de linguşire către Egip- 
teni, Jidanii înpestriţă alfabetul lor aşurit cu câte-va litere 
cuiniforme. 

Le plângi de milă, când îi vedi, că până în dilele nostre, 
n'a putut să precizeze valórea şi modul de citire a unor 
litere gătite în biblie ca: beth 3 kaph 3 pech 5, salet "7 
ghemel 4 şi altele. De aci a resultat, ca se găsesc multe 
vorbe în vechia limbă a bibliei, cari sunt scrise în semne 
cari nu corespund de loc la sunetul natural al vorbei ; aşa, 
cuvântul Adanay (sinonim cu Domnul când se vorbeşte de 


divinite) îl găsim scris N saŭ simplu 1) când conform 
alfabetului ar trebui scris "5, Ehoya se găsesce însemnat 
cu două stele $ 


Apoi, chiar de am admite, că babilonia limbei sacre ar 
fi proprie a jidanilor, nu putem însă a o privi ca o limbă 
cultă, flexibilă la studiul vre-unei ştiinţe. Până în dilele 
nostre, jargonului biblic nu i sa putut stabili reguli de 
legătura vorbelor între ele. Fără conjugări, fâră declinări, 
fără particule ligatorii, este imposibil a se aplica la alt gen 
de studii, de cât la cel narativ şi de cult, unde adesea ori 
înțelesul se stabilesce convenţional. ` 

Mult timp sa căsnit talmudiştii a forma o limbă în care 
să explice biblia, dar în care să predomine elementul archaic 
din Torah, însă silinţa lor a rămas zadarnică, căci aŭ căzut 
în păcatul de a nu putea să o coordoneze după anumite 
reguli, de aceea nici n'a putut fi vorbită, ci numai scrisă 
in mod convenţional. | 

Ea a rëmas dar numai pentru trebuinta talmudistilor. La 
perfecționarea eí a muncit mult Saadiga şeful talmudistilor 
din Sara. 

Nu le-a convenit a se presenta lumei cu o asemenea limbă 
naţională, şi de aceea un masaret de prin secolul XIII, 
numit Ibn Tibon, dete la ivelă ultimul model de limbă 
ebraică numită pium (poetică) saii rabinică, care servă numai 


m rca 


91 


la rugăciunile şi psalmodierile lor, dar care tot nu se poate 
vorbi. In acestă limbă predomină elementul arab încărcat 
de neologisme şi vorbe archaice din 'Torah. 

Ce cultură naţională pote cine=va atribui acestei secte, 
când n'a putut a şi cultiva o limbă proprie? Găsi-va cine-va 
în scrierile lor, urme de studiul sciințelor morale (sociale) 
sau reale? 

Dar cuvântul moral, nici nu are sinonimul sëü şi nu îl 
vom găsi nicăeri întrebuințat în Torah. 

Jidanul n'a cunoscut şi nu cunâsce acâstă marfă fâră 
valóre reaiă, materială, din contră legea îi ordonă să depăr- 
teze din sufletul lui asemenea prejudecăți. 

«Tu poporule în inima căruia este legea mea, nu vă temeţi 
«de ocara 6menilor, nici vă înspăimântați de batjocurile lor. 
«ln locul ruşinei vóstre veţi avea îndoita cinste şi în locul 
«ocărei vă veţi inveseli în moscenirea lor». 

Tot asemenea vom dice şi de cuvântul umanitate, a cărui 
întrebuințare ar fi fost o contradicţie, în raport cu princi- 
piele lor fată de restul omenirei. 

De arte şi sciințele positive nici vorbă nu poate fi, căci 
nu vom găsi la denşii nici chiar caractere pentru expri- 
marea ţitrelor; nu vom găsi termeni pentru a exprima cea 
mai simplă figură geometrică. 

Sunt sigur, mi se va pune înainte templul Ierusalimului, 
care ar putea represinta cu succes la jidani, sciința arhi- 
tectonică, sculptura şi o parte din artele plastice. 

In acestă privinţă însă, însuşi testamentul vechiii vine să 
dea o desminţire formală, 

Când Solomon a construit acest castel nu s'a servit də 
nici un meşter jidan ci sa imprumutat la feniciani. 

Din Tyr a adus pe Hiram, maestru iu arhitectură şi artele 
plastice (1 Regii c. 8 v. 13). 

Din Sidon şi alte cetăţi ale Feniciei aduse sculptori îi 
lemn şi piatră, meşteri în ale zidăriei, pe când jidanii nu 
serviaii de cât ca salaori. lacă în ce termeni Solomon inter- 
vine către regele Feniciei: «Şi acum dă ordin să mi se tae 
«mie codri din Liban şi îţi vom da plată pentru servii tăi, 
«cum vei dice tu mie, că între noi nu este cine să tae 
«lemnul ca sidonienii». (Regii e. 5 v.6. . 

«Şi zidarii lui Hiram şi Ghebliţii pregătiră lemnele şi 
pietrele pentru zidirea casei». (Aceiaşi v. 18) l 

La restaurarea templului Nehemia şi Ezdra aŭ adus meşteri 
persani si mediani. 

Din cele expuse resultă că jidanit.aü fost departe de ideia 
de a cultiva filosofia, arhitectura, . sculptura şi ori ce altă 
ramură a sciintelor. 


92 


Tot asa de inapoiatí aü fost şi în studiul artelor frumose, 
ca pictura, muzica şi literatura. 

De pictură nici nu póte fi vorba. Jidanii ignorai cu totul 
arta de a represinta imaginele prin pictură. 

De asemenea nu pot să li se atribue nici studiul literilor, 
de vreme ce nu aii avut o limbă naţională. 

Am demonstrat, că dialectele întrebuințate în cele mai 
vechi scrieri biblice, aü variat din secol în secol şi de la 
provincie la provincie, ast-fel că nu s'a putut stabili o limbă 
clasică, academică comună tuturor jidanilor. 

Unde se vede ceva mai desvoltat, genul poetic sunt în 
psalmi şi cei mai din urmă proteţi, ca, Zaharia, Daniil, etc. 
adăogaţi la biblie prin zelul şi cultul ce aveaii primi creştini 
pentru vechile legende. 

Nici una însă din aceste scrieri na fost alcătuită în 
limba sacră. O mulţime de psalmi aü fost în limba armenă, 
ceea ce denotă, că nici ca fond ei nu represinta spiritul 
jidănesc, de aceea s'au şi credut de mulți savanti, ce aceşti 
psalmi nu sunt de cât colecţiunea rugăciunelor psalmodie- 
relor adresate deilor de diferitele popore de prin Asia mi- 
n6ră. Daniel şi Zaharia aŭ scris în limba siriană. 

Musica de asemenea n'a fost cunoscută de ebrei, căci de 
ar fi avut cea mal mică noţiune, de sigur s'ar fi menţionat 
în bibliă, care n'a scăpat din vedere cel mai mic detaliii 
din viața lor. 

Instrumentele musicale menţionate în biblie sunt tote de 
origină streină si nu le-a desnaţionalisat nici chiar denu- 
mirile: Kinnor (harpa lui David, instrument triangular) era 
egiptian. Nebel, Asor, Ugob (soiuri de cimpoie) eraŭ asi- 
riane. Trompeta sacră numită Haţaţeroth era luată de la 
Persani. Iacá dar în ce a constat pretinsa cultură a e- 
breilor : 

In pustiit complecta barbaria ; 

In Canan a adoptat limba, moravurile si chiar religiunile 
popârelor locale,—dar aü rămas tot jidani trăind ca sectă 
s=parată. 

Nici robia Egiptului, nici aceea a Babiloniei, a Niniviei, nici 
dominaţiunea de secole a Romanilor, maŭ asimilat picior 
de jidan şi cu tote acestea aŭ fost mai inculţi de cât fie= 
care din aceste popóre. 

Pe lângă acestea tote, se mai póte pune la îndoială su- 
perioritatea culturală a întregei Europi, faţă de pleva ji- 
dovescă, si de secole n'a putut ajunge la scopul de a preface 
pe jidan în frances, englez, spaniol, român etc. 

Să nu mi se pună înainte casuri isolate şi individuale, 


93 


ele sunt forte. rari, căci chiar de vor fi existat, eŭ încă më 
„ îndoiesc că aŭ fost casuri de o adevărată asimilare. 

„„ Jidovul în ori-ce timp şi sub ori-ce formă sar găsi, tot 
Jidov rămâne. 


IV. Jidanii nau avut și nai o religiune 


Mulţi din cititori, vădând tema ce voesc a desvolta, a 
priori, vor considera încercârea mea ca hasardată... Fireşte, 
vor dice: jidovul este religios,. bigot peste măsură, nu pâte 
el să-şi părăsâscă adoraţiunea D-deului lui, D-deul lui Is- 
rael, căci T aparţine numai lui si nu-l lasă să se confunde 
cu alte popâre, pe 

Eŭ voii r&spunde: nu vă grătiţi a crede una ca acesta, 
nu, jidovul mare religie în adevăratul sens al cuvîntului, şi 
acestă afirmaţie voii arăta-o clar ca lumina dilei. 

Ideia abstractă,. desbrăcată de ori-ce legătură a lumei 
materiale, concepţiunea de o forţă sublimă, infinită, nemăr- 
ginită, creatore a existenţei, forţă care să-şi reverse acțiunea 
sa după nişte legi imutabile asupra întregei existenţi, fără 
deosebire şi fără privilegiu,—ast-fel de concepţie jidanul nu 
o are şi nici nu voeşte a o avea. 

Apostrofa adresată unei persâne fără simt moral, brutal 
nedrept de «jidov fără lege!» saii numai «jidove!...» aflată 
în gura poporului român—şi pot dice, fără să më înşel, în 
gura mai tuturor poprelor creştine, reprezintă un adevăr 
netăgăduit şi nu se pâte susține, că este rezultatul numai 
al urei de rasă saii religiune. O lungă experienţă, din tim- 
purile cele mai vechi, a stabilit credinţa printre popsre, 
că jidovul n'a avut şi nu are o religiune, cum aü avut şi 


"cum are mai tóte poperele, chiar şi cele mai sălbatice. 


Să nu se ia drept o exageraţiune spusele mele; ele se 
confirmă prin chiar cărțile biblice, cari din imprudenţă aŭ 
venit la cunoștința popârelor în timpul dominaţiunei ro- 
mane. 

Ori cât vom răsfoi Vechiul Testament, nu vom putea 
găsi întrebuințându-se cuvântul religiune, în sensul în care 
se întrebuințâză de popórele civilizate : reguli de morală, 
isvorâte din principiile dreptului natural, servind omenirei 
în raporturile de la individ la individ, însoţite de reguli de 
cult, cari stabilesc raporturile  6menilor faţă de o fiinţă 
supremă, luată ca obiect de admiratiune, purtând dubla 
„ sancţiune, divină şi umană. 

De la început şi până la sferşit Biblia nu se serveşte de 


94 


cât. de cuvintul de lege «Torah», a cărui sancţiune nu trece 
peste existență lumei materiale. 

Dar istoriceşte, cu biblia în mână, să-i urmâm pas cu 
pas şi vom vedea că resultatul cercetărilor nâstre, va con- 
firma tesa ce ne-am propus a susține. 

In adevăr, lăsând la o pârte invenţiunile mistice əl 
timpurilor preistorice, epoci dale lui Noe, Abraham, Jacob 
şi alte imitatiuni de patriarhi de acest soii, ne întrebăm 
cu mirare, ce religiune ai avut jidovii în tot timpul cât aü 
locuit în Egipt? 

Nicăeri Scriptura nu ne arată la ce anume divinitate se 
închinau ei, cart eraŭ formele cultului şi templele ce aŭ 
ridicat. 

Numai când se văd aprope de a fi alungaţi din Egipt, 
apare un Dumnezeii răsbunător, neuman barbar chiar, care 
croeşte pentru Egipteni atitea rele, atâtea răni (apoi mai 
răni ce aveau pe capul lor pe jidani) din care cea din 
urmă, este cea mai josnică, cea mat blestemată ce sa pu- 
tut închipui, la care nu star fi gândit nici chiar Belzbuth 
dacă ar fi fost inventat pe atunci: «A omorît pe cel dintâiii 
născut al egiptenilor şi al vitelor lor». (Bravo Dumnezeii, 
aşa model mai rar 1). 

Dar chiar aşa cum a fost, cine era, cum se numea? Să 
fi fost 6re inexplicabilul lahveh, divinitate neînzestrată cu 
daruri supra-naturale ? Să fi fost Adânay, un calificativ 
fără înţeles de divinitate ? Biblia se fereşte a o spune. 

N'ai avut deci o religiune, o divinitate proprii zisă a lor, 
căci i s'ar fi descris formele cultului. Evident, . găsind în 
Egipt un popor format in societate cu religiune de Stat; 
aŭ vëdut jidanii, că spre a putea trăi în mijlocul unui ase- 
menea popor, trebue sa adopte formalitatea unei religiuni, 
şi S'aii închinat şi ei fără nici o jenă la aceleaşi divinități . 
ca si Egiptenii. | I 

Imi veţi imputa pote, cà şederea lor în Egipt, este oin- 
venţiune a scribilor jidani, spre a-şi stabili şi ei o origină 
în trecut, de aceia nici nu se pomeneşte de o religiune. 
Lucrul pâte fi adevărat şi eŭ chiar îl cred, după cum voiii 
demonstra cu altă ocasiune; dar un lucru rămâne constant: 
că Scriptura inventând acest basm n'a avut grije a men- 
ţiona şi despre o divinitate, cel puţin de formă. 


1) Plăgile Egiptului zilnic cad, până în ziele nóstre, asupra 
tuturor poporelor nejidane, în rugăciunile rabinilor, cea ce do- 
vedește, că povestirea Bibliei relativă la egipteni, nu este de cât 
o prescripțiune impusă jidanilor prin care să blesteme pe goim. 

Numele egiptenilor a fost adăogat în Biblie maï târziă când 
nu maï aveau a se teme de acest popor. 


95 


Nu. ne mirăm numai noi de împrejurarea, cà jidanii maŭ 
cunoscut un Dumnezeii în Egipt, dar se miră şi Moise şi 
Faraon, căci ascultați dialogul narat în Biblie, mai întâi 
între Moise şi Dumnezei : 

«Dâmne — dise Moise vedeniei ce i sa arătat, — cine 
«sunt eŭ ca să më duc la Faraon, şi care este numele tăii? 
(nu-l cunoştea Moisilică până atunci şi nu-l ştia nici din 
nume) şi r&spunse vedenia: «Eu sunt cel ce sunt, aşa vei 
dice fiilor lui Israel cel ce se chiamă. «Eŭ sunt acela ce 
«m'a trimes la voi» (Exodul, cartea III, versetul 6 şi ur- 
mâ&toru!). 

Putin înțelese Moise din acest răspuns, căci nu putu să-i 
explice lui Faraon nimic, când îi puse întrebarea: «Cine 
«este Dumnezeul vostru nu cunosc pe acest Dumnezei şi 
«nu voiu lăsa pe israeliți să plece». 

Bietul Moise nu-i r&spunse nimic, ci incepu să facă sca-. 
matorii, prefăcându-şi bastonul în şarpe, arătându-şi mâna 
plină de lepră şi imediat vindecată, Faraon nu se convinse 
«le aceste flecuri şi-i răspunse cam turceşte, 


In pustii 


In sfârşit, după multe osteneli cam pe la anul 1500 a. 
Chr. in luna lui Nisan, (care corespunde cu Martie), jido- 
vimea, sub conducerea gângavului de Moise, trecu Marea- 
Roşie şi se stabili în pustiul de dincolo de Tigru şi Eufrat. 
Să-i dau şi prin aceste ţinuturi, de unde se pare că istoria 
lor devine mai puţin enigmatică, şi să vedem dacă aci cel 
puțin aŭ adorat o divinitate proprie a lor. 

Câte secole aü trăit ei în mijlocul popórelor mai primi- 
tive din acele ţinuturi, nu se póte precisa, căci nu putem 
crede cum că ar fi stat numai 40 de ani; (1) un lucru însă 
remâne constant, că naŭ urmat o religiune, naă adorat 
o singură divinitate. Aci îi vedem că se închină la vitelul 
de aur (boul Apis), aci la sarpele de aramă, aci la țapi, 
aci la Moloch, Zeitate grosieră si primitivă. 

In faptele Apostolilor (C. VI], v. 12) S-tu Stefan spune 
în discursul către evrei: «Ei adorară armata cerului, ei nu 
oferiră nici jertfe nici ostie în pustii, timp de 40 ani ei 
purtară tabernacolul zeului Moloch si steaua zeului lor 
Rempham. 


1) în ce priveşte cronologia, Scriptura bate câmpii: Moise a 
trăit pe la 1500 ani a. Chr. si Jidovii pătrund în Canaan pe la 
1100. Ce fel de 40 de ani or fi si aceştia? Ori și aci ca după 
obieeiü ne trage la fit un O. 


96 


Aceste zeități nu eraü adoptate de ei din punctul de ve- 
dere al spiritului religios, ci mai mult siliți de împrejură- 
rile în care se găseau, faţă de popoarele prin mijlocul că- 
rora eraŭ nevoiţi a trăi si de către cari ar fi fost alungaţi 
dacă i-ar fi constatat că nesocotesc cultul ca simţ fără Dum- 
nezeü. f 

De aceia şi ei nu sai jenat a simula adoratiunea a ori- 
cărei divinităţi ce au găsit la alte popoare. 

Ca dovodă despre acest adevăr voii! cita versetul 8 C. XII 
din Deuteronomo, unde Moise dice: «Când veți fi în pă- 
mentul Canaan, să nu mai faceţi ce faceţi acum, când fie- 
care se închină la ce vrea». 

Nu resultă óre de aci, că Moise chiar le-a permis să 
adopte ori-ce zeitate streină ? 

Nu este el acela care distruge vitelul de aur şi înnalță 
pe altar şarpele de aramă, obiect de adoraţiune pentru po- 
porele din acele ţinuturi? (Numeri C, XXI v. 15). 

Si Josué, le dice: «Dată vë este voia, alegeti dupe plac 
séŭ adoraţă dei ce voi aţi servit în ţările «Amoreene séü 
pe cari 'i-ațti recunoscut în Mesopotamia» (C. XXIV v. 15). 

Aşi putea să citez exemple nenumărate, prin cari să arăt 
că jidovii aü adorat atâtea zeități, încât nu H se pot pre- 
cisa cu esactitate numărul, dar më mărginesc a cita un 
text din Levitic (C. XVII) din care se vede că ei erau aşa . 
de jos în adorațiunea divinității în cât se închinau chiar 
la tapi, capre (Azazel): «Să numai adoraţi pe păroşi, pe 
tapi, cu cari chiar aţi comis infame abominaţiuni (1). 

Când devin o masă mai compactă, mai puternică printre 
popsrele din pustii ; când se pregătesc a pune în execu- 
tare planul, de a năvăli asupra popórelor mai civilisate 
de dincâce de Eufrat, îi vedem, că numai de cât caută a 
se lepăda de cultul idolilor de până acum, spre a fi gata 
să adopte altele. 

Schimbarea obiectului de adoraţiune la ei, era ceva de 
poruncdlă şi se făcea după trebuinţă şi ocasiuni. 

Cât aü umblat prin pustii! n'a avut nici o formă de cult 


(1) Comentatorii Bibliei, jidovi chiar, recunosc că eï aŭ comis 
turpitudini cu tapií şi capre, dar explică acesta prin lipsa de 
ala care se împuţinaseră din causa climei puţin prielnică aces- 
ui sex. 

Printre jidovi exista o tradițiune venerată, că din practica 
femeilor jidovești cu ţapii, aŭ resultat óre-carí monstri, din cari 
derivă secta leviţilor și cari formeză pepiniera din care se re- 
cruteză cei maï principali preoţi... La vedere aŭ aerul ţapului, 

«“Ţapul dracului» zicătâre română, nu o fi luat naștere din 
acestă traditiune ?! 


— ae e 


97 


proprie lor, n'ai avut nici una din sărbătorile, reglemen- 
tate mult mai târdiu de alţi rabini. 

Nu se vorbeşte nicăeri de paşte celebrat, de pentacote, 
de s&rbutorile tabernacolului, de nici o rugăciune publică ; 
chiar circonscisiunea, pecetea alianței lui D-q=i cu Abraam, 
nu a fost de loc practicată *). l 

Din cele expuse până aci, nu cred, că mai rëmàne veri o 
îndoială asupra faptului, că jidovii, cât timp aü fost conduşi 
de D-dei prin pustiu, maŭ avut, n'au recunoscut un D-deii 
unic. Dar, de sigur, mi se va obiecta, că cercetările mele 
cad asupra unor epoci preistorice, legendare, şi profit de 
simplitatea scribilor biblici, cari n'aü avut alt-ceva în ve- 
dere la culegerea tradiţiunilor, de cât a reproduce, pe cât .- 
le-a fost posibil, icóna societăților din timpurile cele mai 
înapoiate, de la cari nu se pote pretinde principii constante 
şi durabile asupra obiectului de adoraţiune. Că aşa fiind, 
este absurd a se trage conclusiuni defavorabile unui popor, 
din consideraţiuni basate pe invențiuni mytice. 

La prima vedere obiecţiunea s'ar părea seri6să, dacă eŭ 
aşi tinde să demonstrez, că jidanii pe acele timpuri admi- 
teaü cutare saŭ cutare religiune, mai mult saŭ mai puţin 
defectudsă, pe când din contra voesce a arăta, că nu aveai 


Şi nu admiteau nici una, şi că la ei nici odată şi sub nici 


o formă n'a pătruns spiritul religios. 

Scopul principal al scribilor biblici a fost de a pune în 
vederea sectei, că din timpurile cele mai vechi strămoşii 
lor n'aii admis nici o religiune; că aü depărtat ideia ne 
practică şi banală a cultului unei divinităţi, dar că l-ai 
practicat pe ici, pe colea din consideraţiuni cu totul poli- 
tice; că n'au admis nici un principiu moral, dacă practica 
lui n'a adus un profit real. | 

Mi se va mai obiecta pâle, că stabilit istoriceşte este: 
cum că Pentateucul, cărţile lui Moise, aü fost alcătuite de 
soborul jidovesc, sub presidenţia lui Esdra, ţinut cu 300 
ani a. Chr. în capitala Persiei, pe când domnia regele Ar- 
taxerxe. Or, tot ce aceste scrieri a spus despre timpurile 
vechi, intră în domeniul fantesiei, a legendelor admise, dar 
nedovedite. 

De acord, în ceea ce priveşte faptele, dar principiele 
admise pentru acele epoci? 

Neapărat, mi se va răspunde: şi principiele aŭ trebuit 
să fie puse în concordanţă cu faptele, spre a se putea da 


*, 'Tote aceste se&rbători aŭ fost inventate după întorcerea jida- 
nilor din robia Babilonului. 


7 


98 


o idee pe cât mai mult fidelă, despre nişte timpuri atât de 
înapoiate. 

Fireşte, jidovii, ca şi mai tóte poporele după acele vre- 
muri, aü putut fi athei, amorali, idolatri, neasociabili, acesta 
însă nu favorisează întru nimic principiul emis, că în tote 
timpurile, ei aŭ ignorat existenţa unei divinități. 

Judecă pe evrei în timpurile când existența lor intră în 
domeniul istoriei netăgăduite, când sa constituit în socie- 
tate, în stat... pe timpurile lor de splendóre. 

Prea bine, să-i urmăm pas cu pas, cu biblia în mână si 
să trecem din pustii în 


$ II. Palestina. 


Şi, să-i lăsăm să pătrundă dincâce de Eufrat, d'a stânga 
Iordanului, sub conducerea lui Moise ; să-i lăsăm să trecă 
si d'a drepta Iordanului sub conducerea lui Isus Navi şi 
Caleb (căci Moise 'şi lăsase ósele pe muntele Nebo, de unde 
privea adesea cu jind la bogățiile Cananului) şi să iea ce- 
tatea cea mai principală Erichonul, prin cântece de strună 
(më miram să fi fost prin rësboiü). 

Să-i lăsăm să se stabiliască în coprinsul popsrelor civi- 
lisate din Canaan, şi să vedem dacă, odată visul lor reali- 
sat de idoli şi şi-au ales, ca obiect de adoraţiune, o fiinţă 
mai superidră, un D-dei al lor; cu alte cuvinte să vedem 
din chiar scriptele lor, dacă aci aŭ urmat o religiune propriu 
disă şi dacă aveau regulamentat un cult unic. 

Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Prima lor grijă a fost, 
să caute mijloce prin cari să-şi însuşiască avutul altora; cât 
despre. religie şi aci, ca şi pe unde umblase mai "nainte, aü 
adoptat de formă religiunile localnice. 

Au ridicat altare lui Baal (s6re) şi Astarte (luna) precum 
şi la toți idolii importaţi din pustiu. Au admis locurile 
înalte numite Bamot, pe cari se ridicaŭ diferite temple, 
cum : la Dan şi Bethel, unde erau tauri de aur topit, la 
Ierusalim, şearpele de aramă, etc, 

Aü înfiinţat statui cu caracter de oracole numite Ephod. 

Aşa, vedem pe Roboam rege de luda, care stăpânea 
aprope dece părți din regat, că ordonă să se ridice viței de 
aur şi mult timp ca monarch şi ca pontifice al acestor idoli. 

Solomon, înțeleptul rege al jidanilor, nu e de cât un ade- 
vărat idolatru. De teama Egiptenilor, luă în căsătorie pe 
fiica regelui lor, introduse seraiul şi idolii pe cari pune să-i 
sculpteze în templul Ierusalimului; 42 boi si mai mulţi - 


99 


monştri cu cap de vultur ornaü altarul unde se păstra chi- 
votul legei. 

Sântul rege Asa (care guverna Iudeea pe la anul 500 a. 
“Chr.), respecta locurile Bamot şi permise adorarea idolilor 
din aceste diferite temple (Regii c. XVI). 

Urias ridică un templu regelui Siriei, la cari jidovii tre- 
buiaii să se închine. 

Cele narate în cartea judecătorilor CG. 17 şi 48, stabileşte 
starea lor de idolatrie chiar în timpii de splendore. 

Temple cu diferiţi idoli găsim mai în tote oraşele pre- 
tinsului lor regat, printre cari putem cita: Silo, Sichem, 
Bethel, Dan, Hebro, Bersabe, Gabaon, Galgala, Masphe, etc. 
şi ca să aibă aerul de divinități naţionale le dedicaü la câte 
un aşa dis patriarch jidan, ca: Abraam, lacob, Isac, etc. 

Adorarea şarpelui de aramă n'a încetat până în timpurile 
cele mai noi (1). 

Mai în tote aceste temple se sacrificai chiar fiinte umane. 

Găsim în biblie, că jidovii aü adorat atâtea felurimi de 
zeități, în cât s'au înspăimântat chiar comentatorii talmu- 
dişti, şi cu tote silinţele ce-şi daŭ a interverti sensul texte- 
lor, se věd nevoiți a recunóste, că pe acele vremuri, jidovii 
nau avut o religiune determinată; de sigur, nu aü nici 
până în diua de astă-di. 

Sanghivi, duşmani de morte, ducend rësboiü până la 
exterminare în potriva întregei omeniri, care nu face parte 
din secta lor, nu se pot asemăna cu nici un popor, care a 
practicat o religiune cu dre-cari principii morale, 

Mulţi din cei cari aü observat obiceiurile si ferocitatea 
lor, aü credut şi pote cu drept cuvânt, că ei nu pot fi de 
cât sectari aí sanghinului zeii Sivat, reprobat de tote popó- 
rele vechi şi al cărui principiii de cult ar fi, în prima linie, 
distrugerea a tot ce e o piedică pentru sectarii lui. 

Pilde nenumărate găsim în bibliă, cari ne adeveresc, că 
jidovii aü fost niste monştri, a căror presenţă era temută 
de totă lumea. Şi avea dreptate à se teme de ei, căci iacă 
ce principii frumâse le ordonă Dumnedeul lor să urmeze: 

«Când te vei apropia de o cetate ca să te baţi cu ea,să 
«o chemi la pace şi de va primi, atunci tot poporul ce 
„este într'nsa să-ţi fie ţie tributar şi să robâscă ţie. Şi 
«dacă nu va face pace cu tine, să o împresori. Şi dacă 
«Iehova ti-o va da în mână să treci prin ascuţitul sabiei 


(1) Părinţii Bisericei creştine, printre cari se strecurase mulți 
jidani, voind să împace şi capra si varza, aŭ dis că idolul im- 
provisat de Moise, simbolisează pe Christos răstignit pe cruce !... 
O fi!... wo fi! vorba ţiganului; dar nu scim ce simbolisează Baal 
Mooch, Kium, boul Apis şi altă idoli. 


100 


atotă partea bărbătescă din ea. Numai pre femei şi pre 
«copii şi vitele şi tot ce va mai fi încetate, răpeşte-le pentru 
«tine şi mănâncă. prada de la neprietenii tăi, pe cari Dum- 
anedeul tëü ţi-a dat'o ţie. Aşa să faci tutor cetăților car: 
«sunt forte departe de tine. Insă din cetăţile acestor popóre 
«pe cari Dumnedeü ţi le dă moştenire, nici un suflet să 
«nu laşi viă, ci cu desăvârşire să-i pierzi.» (Deut. c. 20 
v. 10). Y ; 

In cartea numerilor c. XXX se narează: š - 

Jidovii conduşi de Moise învinse pe poporul Madiahitilo 
şi li se porunci să omore pe toti copii de parte bărbătescă 
şi pe mume cu pruncii la tàtà. Ia în robie 30,000 fete ti- 
nere şi dispune să fie sacrificate treptat deilor (câte 30 de 
fie-care sacrificii) după ce le va lua sângele. 

In cartea Regilor c. XV vedem încă un exemplu de o 
atrocitate gróznică. i 

Saul învingând pe Agag, regele Amalaciţilor şi luându”l 
prisonier voi a'l trata mai omeneşte, însă marele preot Sa-: 
muel smulse pe Agag şi în numele lui Dumnedeü ’l făcu 
în bucăţi sil arse pe rug (1) şi în acelaşi timp, tot în nu- 
mele lui Dumnedeü, porunceste lui Saul să omore tot, de 
la bărbat până la femeeă, până la copiii cei mai mici chiar 
şi cei de tàtà. 

Ezeckil îndemnând pe jidovi la r&zboii le promite: «veți 
mânca pe cal şi pe cavaler şi veţi bea sângele prinților». 

Profetul Isaia, care pâte fi considerat ca cel mai vechi 
şi mai habotnic talmudist dice: 

«Şi vei suge laptele poporelor; da vei suge ţitele regilor 
«e. 61 v, 5). Veţi mânca bunurile popârelor şi în mărirea 
«lor vă veţi veseli (49 v. 23) şi regii vor fi hrănitorii co- 
«piilor tăi şi reginele doicele tale. Si streinii vor păşuna 
«turmele vóstre şi fiii streinilor vor fi plugarii şi vierii 
«voştri.» . 

Cine se mai pote îndoi că tabloul de mai sus nu repre= 
sintă cu fidelitate actualitatea ? 

Se mai pote pune la îndoială, că guvernanţii poporelor 
nu sunt hrănitorii copiilor jidoveşti şi că poporele nu mun- 
cesc pentru jidani? 

Sub acest aspect presentându-ne pe poporul jidovesc câr- 
tile lor, aşa dise sfinte, e posibil să admitem, că ei aü avut 
o religiune, isvor de precepte morale, simbolisate prin o 
fiinţă supremă, abstractă în concepțiune,sublimul bunătătei 
şi al umanităței? Dar nici o urmă de generositate, de u- 


(1) Acéstă scenă sa. petrecut înaiutea templului din Pagal. 


101 


manitate, de bine-facere, nu găsim in tótă istoria acestei 
secte blestemate. 

Nu e posibil să faci pe jidov ași recunóste tie, goym, 
acelaşi drept pe acestă planetă, ca lui. Drepturile ce ţi le 
acordă ție Dumnedeii, al tei şi al omenirei întregi, cel ji- 
dovesc l autorisă să ţi le hrăpescă, fără nici o remuşcare 
şi prin tote mijlâcele posibile, căci nimic nu a lăsat Iah 
vëh pentru goym, ci tot pentru jidani. 

Resultă 6re din cele spuse, că fiii lui Israel aŭ avut o 
religiune naţională, un obiect de adoraţiune de care nu s'aü 
despărțit nici odată? l 

Gàsi-vor óre umanitariştii interesaţi, progresiştii eman-: 
cipati, care a fost şi este Dumnedeul jidanilor? Biblia şi 
teologii lor nu descriii nicăeri vre-una din caracterele ge- 
nerale, principale, ale unei ființe care ese din cadrul per- 
cepțiunei omeneşti, cum face religiunea creştină şi mai tote 
cele alte religiuni, fie ele cât de primitive, j 

Un fetiş adorat de un popor barbar, are câte-va trăsuri 
determinate, care'l disting de om şi animal. O forţă supe- 
rióră, fisică sai morală, îl rădică d'asupra celor alţi mu- 
ritori şi-l face să fie obiect de adoraţiune. 

Creştinii prin teologii lor atribue lui Dumnedei superi- 
óre calități: în existență ne sfirsit, (în. timp) nemărginit 
(în spaţii)... şi ca principii moral: bun, drept, îndelung 
răbdător si mult milostiv. 

Dar al jidanilor, numească] Adanoy (m saü 7] corect 


ar trebui scris "msi halde ian). El (5 armean) Elauhim 
sat Elohim Zi sirian) Baal $ phenician, Moloch, As- 


tartă, etc. (1) arătatu-i-s'au de biblie sai talmud însuşirile 
existenţei sale fisice sau morale ? 

Că existența este Dumnedeul lui Israel (nu ne dă nici o 
ideiă), ca principiii moral, este negaţiunea atributelor. re- 
cunoscute Dumnedeului creştinesc. l 

In adever, în locul unui Dumnezeu, isvor al tuturor bu- 
nătăţilor, principii al dreptăţei, al înțelepciunei şi al uma- 
nităţei, scrierile jidoveşti ne arată pe un altul, sanghin, 
răsbunător, neuman, intolerant şi țărmurit numai în exis- 
tenta jidovilor. ` 

Un Dumnedeü care porunceste prin slujitorii săi, ca po- 
porul ludeii să omóre şi pruncii de la ţiţă, să usurpe drep- 
turile altuia prin or ee mijloc, să sugă singele şi să mă- 


(1) 'Tote aceste denumiri biblia le dă ca jidoveştă. 


102 


nànce carnea altor ființe umane, care preconiseză ca prin- 
cipiii divin, escrocheria, adulterul, promiscutatea!! Ce fel 
de Dumnedei o mai fi!! 


§ o. Jidanii nu admit principiul psihic şi nu cred în ne- 
murirea sufletului 


Creştinii admit principiul: Dumnedeii a făcut pe om după 
chipul şi asemănarea sa. E lesne de înteles, că acestă a- 
semănare nu se pote concepe de cât în principiul psihic. 
Se recunoşte dar omului atribute divine, cu Gre-cari mici 
restricțiuni. Insă Dumnedeu este infinit, deci şi omul nu 
trebue a fi limitat numai în existenţa sa din lumea mate- 
rială, el trebue să o continue în infinit prin sufletul săi. 

De aci a resultat principiul vieţii viitore: omul, după o- 
vieţuire transitorie pe pământ, îşi urmează cursul existenței 
sale în infinit ca şi Dumnezei cu care se aseamănă în 
principiul psihic. 

Existenţa nostră pe acâstă planetă este considerată ca 
un pelerinaj, impus de legea divină, spre a putea şi lumea 
materială să-şi continue transformările sale tipice. 

De aci dogma nemurirei sufletului ; de aci raiul şi iadul 
eu recompensele şi pedepsele lui, menit a înfrina pornirile: 
prea egoiste ale omului. 

Dumnezeul creştinilor îmbrăţişeză tótă existenta. 

Numai e nevoe să mai insistăm asupra sublimităței unui 
asemenea principiil. 

Să vedem jidanii admit un asemenea principii, şi tot ast-fel 
determin existenţa lui Dumnezeü ? 

Ei dic: Dumnezeul nostru este acela al lui Israel, acela 
al fiilor lui Israel. Dar dacă, prin vrun accident, fii lui 
Israel vor întrerupe existența lor (bine ar fi să se întâmple 
aşa cev:) cum rămâne cu Dumnezeii? Nu este aşa că în- 
celeză şi el de a exista? Căci ferescă Dumnezei el mwar 
primi în sînul sëü alte ființe. 

De unde consecinţă, că Dumnezeul lor înceteză de o-dată 
cu fii lui Israel. 

El nu e dar infinit şi nici nemărginit, căci jidanii sunt 
mărginiţi în spaţiu si timp. 

De aci a resultat, că jidovimea nu a recunoscut viata vii- 
tre la om, şi totul e resumat în existența materială pe 
pămint: 

«Din pămînt esci şi în pămînt vei merge» dice psalmistul. 
Nimic după morte, totul consistă în bunul traii pe pămînt. 


103 


Nici o frică de pedépsă în eternitate nu împiedică egoismul 
jidovesc, Nu se va gâsi în biblii prescrisă nici un fel de pe- 
depsă, care să-l urmeze dincole de mormânt, dar în viaţă, 
până la a decea spiţă. 

Găsim şi la ei vorba raiü, Eden, (di-i şi Palestina) dar 
imediat va explica, că Eden este raiul pămintesc, iar Pa- 
jestina pămînt făgăduit. 

Resultă dar neindoios, că jidanii nu recunosc la om de 
cât existenţa fisică nu şi cea psihică şi de aceia nici biblia 
nu ne dă nici o regulă pentru acâsta a doua existenţă. Deci 
la ei nu pote fi vorba de nemurirea sufletului, ci aceia a 
poporului lui Israel pe pămînt. 

Ca corolar al acestei credinţe este: lipsa complectă de 
simt moral; imoralitatea proclamată ca principiu ; ideile ab- 
stracte alungate ca nefolositore. 

De aci, ideia ce 'şi fac jidanii despre o forţă superioră, 
se resumă în mijlâcele întrebuințate la ajungerea scopului 
de a trăi în înbelşugare şi îndelung pe pămînt (1) Jehova 
dar este supus la tote patimele, este un adevărat tip de 
jidan, aşa ni-l descrie biblia : obraznic, vendicativ, neuman, 
atroce, când se vede mai tare, după cum lam văzut din 

` exemple date până acum când însă intimpină 'o forţă su- 

peridră se inmlădie ca ori-care fii al lui Israel se umilesce 
şi linguşesce 'şi renegă seminţia şi credinţa. L'am văzut în 
prima fasă să-l vedem acum şi în a doua: 

Jidanii sunt luaţi în robie de Nabuchodonosor, regele 
Babiloniei, şi Iehova, în loc să se supere căi maltrateză 
pe iubitul sëü popor, din contra'l slăvesce, îl prozlamă 
unsul sei, prin gura profetului Eremia : 

«Si acum am dat tâte aceste ţări lui Nabuchodonosor, 
«regele Babilonului, servul mei, şi chiar şi pe fiarele câm- 
«pului datu-i-leam ca să'i servâscă. Si pre poporul şi pe 
«regatul care nu vor voi să pună grumazul săi sub jugul 
«regelui Babiloniei, îl voiii pedepsi cu sabiă, cu fâmete şi 
cu ciumă, până când îl voii nimici prin mâna aceluia». 
(Eremia c. 27 v. 6 si urm.), 

Cum se vede supuşii Perşilor, Arie, regele lor, este pro- 
clamat de uns: «Dumnedeii care dice câtre Ciru: acesta 
este păstorul mei, care va îndeplini tótă voia mea (Isaia 
e, 45 v. 27 şi 28). 

De asemenea, când căzură sub robia Filistenilor, Jehova 
permite acestora să ia arcul sfint din templu jidanilor, re= 


(1) Cercă dar de iea pe jidani la răsboiii, că elo șterge la Ame- 
rica. Legea nui permite sacrificiul vietei pentru goy, căci dupe 
morte sa iege prafu de el. 


104 


cunoscându-le superioritatea şi omórá 70 nobili şi 5C0) 
popor dintre jidani pentru că îndrăsnise să primescă arcul. 

Am dis, că imoralitatea este proclamată ca principiu ; şi 
în adevăr, faptele cele mai murdare sunt aprobate de Dum- 
nezeii când sunt făcute în interesul nemului jidovesc. 

Prostituţia, adulterul, înşelătoria, devin virtuţi, când prin 
ele jidanul realiseză gheșeft. 

Câte-va celebre exemple va adeveri cele susţinute; 

Să luăm mai întâi pe ilustrul Lot, cel bine cuvintat de 
Dumnezeu şi recunoscut ca cel mai drept pentru faptele 
sale,... frumâse fapte !... 

El pune la disposiţiunea poporului din Sodoma pe fiicele 
sale, vergine, spre a fi prostituate: (gen. C. XIX v. 8) <lacà, 
cam două fete cari maŭ cunoscut încă bărbat, pe acelea vi 
«le voiü scote afară şi cu d'insele faceţi cum vé va plăcea» 
(Sodomiţii aveai ciudate obiceiuri). 

Şi mai târziu tot acest Lot comite incestul cu fiicele sale 
şi cu dinsele face copii (acelaşi v.30 si urm.). Din cea mai 
mare se nasce Moav, părintele Moabiţilor şi din cea mai 
mică Ben Anim, din care se trage Amoniţii. 

Unul din cei mai plăcuţi lui lehova a fost Abram, căci 
la fie-care pas îl vedem stând de vorbă cu Dumnezeu, după 
al cărui program “şi regula tote faptele. 

El a avut de soţiă pe frumâsa Sarai *) cu care umbla din 
oraş în oraş, din sat în sat în ţinutul Cananului. Și, pentru 
ca să nu sufere răutăţi de la locuitorii, earl erai atraşi de 
nurii Sarai, a dat'o drept sora sa, căci în aşa calitate putea 
fără jenă şi cu mai mare înlesnire să fie la disposiţiunea 
amatorilor. : 

Când însă Abimelech, regele Ghenarii, se inamoră de Sara 
şi o luă la dînsul, Abram se vede nevoit a destăinui ade- 
vărul, declarându-şi calitatea de sot. 

Abimelech mustră aspru pe Abram pentru acestă misti- 
ficare: «Tu ai făcut cu mine lucru care nu trebuia, ce ai 
` văzut de aï făcut acesta ? Abram răspunde: «Mi-a fost temă 
«că mă vor ucide din causa femei mele. Si cu adevărat 
«că-mi este soră, fata părintelui meü de şi nu fata mumei 
«mele. şi mi se dete mie de soţie». 

In tot locul unde vom merge, zi de mine: frate-mi este 
(1 Moise c. 30 v. 6, 9 şi urm.) 

Sä nu se credă, că întâmplarea lui Abram este un cas 


*) Sarai insemnézá mai multe femei, a ţinut cu alte vorbe lo- 
cul la mai multe. Mai târziă, după ce născu pe Isac, se numi 
Sarah care însemneză principesă. 


105 


isolat, împins de necesitate; fapte identice dovedesc că acest 
soiu de speculă a fost admis ca principii la jdani. 

Ceea ce a făcut Abram cu Sarai (l) a făcut si fiul său 
Isac cu nostima soţiă Rebeca (1 Moise c. XXV v. 67 şi urm.) 
şi a făcut'o toţi urmaşii, după cum se vede din casurile na- 
“rate de Ezechil și Eremia 

Tacă dar incestul şi adulterul făptuit după porunca lui 
Dumnezei. | 

Aci cred, că e locul să deschidem o parantesă: 

Mulţi din comentatorii Bibliei, când li sa obiectat asupra 
necurățenielor din acestă carte, a căutat să micşoreze efectul 
desastruos, alegând primitivitatea moravurilor, lipsa com- 
plectă de principii morale şi igienice la popórele din acele 
timpuri. ` 

Nu socoteaŭ jidanii un păcat, o faptă rea, dacă-şi speculaŭ 
surorile, nevestile şi chiar pe dinşii. 

Sălaşuri rătăcitore, făceau ce le dicta simţul lor de con- 
servare, în mod inconscient, dar de bună credință, ceea ce 
resultă din naivitatea cu care se nareză faptele. 

Creadă cine o vrea acest soiŭù de argumentare, ea nu pote 
convinge nici pe copii, dar eŭ më întreb: cum e posibil ca 
poporul Ghenarii idolatri, si aibă mai multe principii de 
morală, sociologie, igienă şi familiă, de cât jidovii, popor 
ales al lui Dumnezeu?! Apoi pe Abraham îl vedem vorbind 
en tète à tête cu Iehova, stând la masă cu el, figura aprope 

ca un membru în familie şi primea de la el tâte legile di- 
` vine şi umane. 

De sigur, saŭ Abram n'a înțeles ce i-a spus Dumnezei, 
saii acest Dumnezei era un tacâm după chipul şi asemă- 
narea lui Abram, căci prea l-a învăţat multe şiretlicuri. 

Si apoi, ar mai merge argumentul, dacă seria imorali- 
tăţilor de acest soiü sar curma cu timpurile primitive, dar 
ele continuă cu abundență si în epoca lor de prosperare. 

Așa, vedem pe Ruth (2) bunica divului David (Duvétz) 
ca sfătuită de socra sa, se duce de se culcă în patul lui 
Booz, pe când acésta dormia, se prostituă de bună voie şi-şi 
ajunge scopul de a fi soția regelui. 


(D E de mirare, cum un asemenea tacâm de femeiă, a fost admisă 
de părinţii Bis. creștine şi introdusă în rugăciunile şi psalmo- 
dierile nostre!!...'Te simţă scirbit, când audi pe preot că dice ti- 
nerei căsătorite..«Să te 'nmulţesci ca Sara, ca lacob... Nu sar 
prea fi simţit nevoia a se recomanda metoda acestei principese, 
adultere si incestusse. 

(2) Până în zilele n6stre numele ei a păstrat sensul de femee 
aprinsă, care exală prin corpul și focul patimei amorului; 


106 


Salmon, principe iudeu, avu femee pre Rahab (1), cea mai 
depravată femee, numită chiar de bibliă nietrice (meretrix, 
desfrinat), şi din acâsta se născu David. 

David, ajuns rege, ucide pe generalul sëü Uric şi-i iea 
femeea Betzabe, cu moravuri forte uşore. 

Ce să mai dicem de sfintul şi înțeleptul Solomon, care 
a introdus idoli chiar în templul Ierusalimului, a. format 
la curtea sa un harem de nenumărate femei, a propagat 
conrupția şi imoralitatea prin fapt şi prin scris. 

Imi este imposibil să raportez tele faptele imorale, cari 
la fie-care pagină, se găsesc menţionate în bibliă, tote ur- 
mate din porunca lui Dumnedeii. 

Dar or cum ar fi, atât naraţiunile biblice, cât şi argu- 
mentele comentatorilor, justifică până la evidenţă princi- 
piul pus că jidovii în tote timpurile aü fost mult mai in- 
feriori în cultură altor popóre; că nai admis nici un 
principiü moral, şi că acest cuvént nare sinonimul săi 
în pentateuc. 

Ast-fel fiind, tótă învăţătura legei şi a proorocilor nu 
constă de cât în pilde, de cum să speculeze, să înşele, să 
mintă, să extermine alte popóre, întrebuintţând mijlocele 
cele mai josnice pe cari le-a putut inventa mintea omensscă. 


& IV. Cine este Israel de care jidanii se despart în 
ruptul capului 


Din cele narate până acum am putut vedea. că jidanii 
simt o deosebită plăcere a fi numiţi seminţia lui israel fii 
lui israel saŭ mai scurt israeliți. 

Acesta e singurul epitet ce le convine. 

Cine e dar acest israel, acest semi-zeu înaintea căruia 
se prosternă tâtă jidovimea ? 

lacă ce putem culege din scrierile biblice asupra acestei 
denumiri : 

Supra numele de israel a fost atribuit unuia din cei mai 
principali patriarhi jidani lui Iacob fiul lui Isaac. 

Cuvîntul isra-el, am arătat cu altă ocasiune, că este for- 
mat din cuvintele vechii limbi aramene : El Dumnezeii, 
izra triumfător. 

Asupra acestei tălmăciri, recunoscută de toţi comentatori 


(1) Inţelesul vechii al acestui cuvînt ar fi un fel de reservoriŭ 
de tocitóre mare în care se scurg maï multe vase, Teologii cre- 
ştini a găsil cu cale a o asemăna, Bisericei crestine.... sancta 
simplicitas. 


107 


biblier, numai rămîne nici. o îndoială. Nedomirirea vine însă 
când ne punem întrebarea : 

Pentru ce lacob a primit supra numele acesta glorios? 
Ce ispravă mare a făcut.? Ce faptă măreţă i se atribue 
acestui august, acestui israel ? De ce îl a divinisat jidovimea ? ! 

Să [i dat 6re la lumină niscai-va principii de morală şi 
umanitate de o valore netăgăduită ? A dat ver-un exemplu 
de o viaţă sântă şi neprihănită? 

A fost întemeiatorul unui stat menit a progresa pe basa 
legilor organice emanate de la dinsul ?! 

Biblia ne da soluţiunea acestor întrebări: Ia viaţa fami- 
liară Iacob a dat esemplul celei mai scărbóse promiscuităţi, 
deci nu pentrn acesta a fost slăvit (sai. pâte că şi pentru 
aşa ceva!) De viaţa publică nici nu mai putea fi vorba, de 
6re-ce pe acele vremuri jidanii nu simțiaŭ necesitatea a 
trăi în stat organisat. Principiil& morale şi umanitare le vom 
arăta mai la vale cu ocasia ursitei fiilor săi. f 

Ei bine, Iacob a făcut o faptă mare de tot, carea servit 
şi servă jidanilor ca prototyp în lupta pentru existență,... a 
comis adică, cea maj fină, cea mai nobilă escrocherie, cum 
nu fâptuise alt jidan până la el, şi prin mijlocul căria şi-a 
însuşit avutul şi drepturila altuia. | 

Biblia în capitalele 26.27 ne arată lămurit isprava lui 
Iacob : 

Isaac avu duoi fii, pe Esau şi pe Iacob. Esau era primul 
născut şi prin urmare trebuia a se bucura de tâte drep- 
turile acordate primogeniturei sale, în averea părintescă. 
Pe lângă acesta mai avea şi păcatul, că era muncitor şi căuta 
prin sirguinţa sa a mări patrimoniul familiei. 

Iacob cel mai mic, un trântor de prima calitate, trăia 
numai la sînul mume! sale Rebeca, cu care făcea planul 
cum să usurpe drepturile lui Esau. Profitând de o situa- 
țiune critică a lui Esau, îl constrânge a renunța la drep- 
turile de întâiii văscut, pentru un blid de linte. 

Câţi din creştini, din Români nu aŭ fost despuiaţi de 
avutul lor de câtre jidani pentru nimica tótš, pentru un 
blid de linte ! Si pentru ca să'şi asigure depline drepturi 
a căutat să se îmbrace cu forma actului autentic, care pe 
atunci consta în bine cuvîntarea părintâscă. Cu ajutorul mu- 
meï sale Rebeca, profită de orbenia lui Isaac, se îmbracă cu 
pielea unui ied şi face să trâcă drept fratele săi Esau, pri- 
mind ast-fel bine-cuvântarea părintescă. «Dumnedeii să-ți 
dea tie indestulare de grâii şi must. Popórele să'ţi serviască 
ție şi să se prosterne înaintea to» (I Moise c. 27 ver 29). 

Erau dându-și semă de hoţia, a cărei victimă fusese, 
“a căutat neapărat a se resbuna pe fratele săi Iacob dar 


108 


acesta nupierde vremea şi o şterge la Mesopotamia, până 
ce va trece mânia fratelui săi. 

Fugi Iacob, căci ştia de frică. şi merse, merse mult. în- 
spăimântat de fapta sa, până ce, obosit, adormi pe pămentul 
cetăţei Luz..... şi o! minune!! viseză un vis frumos, un vis 
după gândul său. Un spirit i-se arată în somn şi-i comu- 
nică aprobarea faptei sale: «Ei sunt lehveh Dumnedeul lui 
Abram şi eŭ cu tine sunt şi te voii păzi ori încotro vei 
merge, căci nu te voiŭ părăsi». Prea ai fost ciapcân şi de 
aceea : «Voi întinde seminţia ta spre Apus şi Răsărit, spre 
Miadă-di şi Miadă-Nopte şi ea va fi ca pulberea pământului». 

Locul unde Iacob avu acest vis se numi Beth-El (casa 
lui Dumnedeii) iar el îşi schimbă numele în Israel. 

Iacob a reuşit prin fapta sa a-şi asigura o viață comodă 
si abondentă şi a-şi divinisa memoria Vëqénd că prin 
aşa metodă pote cine-va să-şi procure. cel mai bun mij- 
loc de traii, a hotărit ca toți urmaşii săi să-l imiteze, şi 
să nu se abată sub nici un motiv de la acestă regulă de 
conduită. 

El a formulat primul Credo (Crez) pe care trebue să-l 
urmez= jidanii în vecii vecilor, prin ursita fiilor săi făcută 
în momentul morţei sale. 

«Adunaţi-vă popore şi ascultați pe Israel» dice Biblia în 
prima carte a lui Moise C. 49: «Ruben, întâiu născutul 
mei : tu tăria mea şi începutul puterei mele, excelenţă în 
demnitate şi putere (pentru ce ?!) ca te-ai suit în patul pă- 
rintelui tău. Atunci Par întinat: în aşternutul meu el se 
sui (excelență incestosă)». 

«Simeon şi Levi, fraţi sunt: instrumentele cruzimei sunt 
armele lor, că întru mânia lor aü ucis 6meni. 

«Iuda, pui de leü este. Fiul meü din prădi te-ai suit. In- 
genuchiând s'a culcat ca un leii şi o ledică, cine îl va deş- 
tepta ? ! (Aceştia suni adevărații jidani). 

«Zabulon locueşte lângă portul mărei. 

«Isachar este asinul robust carele dace în staule. 

«Dan este ca şarpele în cale, ca cerastul (vipera) în că- 
rare carele muşcă călcâiul calului, încât călăreţul cade 
înapoi. 

«Gad cete mari impilă pe dânsul, dar în urmă el va im- 
«pila pe dânsele. 

«De la Asser vine pâinea grasă şi el dă mâncare gustâsă 
«regilor. | 

«losef pom roditor însemneză. . 

«Veni Amin este lup hrăpitor. Diminéta sfâşie prada şi 
«sera împarte hrăpirea. 

Acestea tâte sunt cele 12 seminţii ale lui Israel». 


109 


Cred ori-ce comentarii de prisos; căci ori-ce încercare 
s'ar face spre a caracterisa firea jidanulai, nu se va putea 
ajunge la o clasificare atât de perfectă, ca cea determinată 
de Israel prin acest capitol, care formeză credul întregei 
jidovimi. ' 

Si când tote acestea le găsesci, fără bătae de cap, în cartea ` 
fundamentală a jidovimei, în Biblie, më mir de ostenéla 
ce-şi daŭ unii scriitori, prin gazete şi cărţi, spre a demon- 
stra existența “Talmudului, în care pretind, că se găsesc 
transcrise disposiţiuni contra ne-jidanilor. Dar ce?! Li-se 
pare ucestor domni, că perceptele Bibliei nu sunt destul de 
clare spre a le motiva părerea ?! 
= Ce importante ar putea avea Talmudul, faţă de vercep- 
tele fundamentale transcrise în Pentateuc! Nici una..... căci 
Talmudul nu este de cât colecțiunea comentatorilor biblică 
cari nu sau depărtat o iotă de textele ei. I 

Talmudistii nu fac de cât să aplice la casuri speciale 
principiile generale, pentru a-le putea face mai lesne de 
inteles, atât din punctul de vedere al limbei, cât şi: al ideei. 

Cărţile lui Moise şi chiar vechii prooroci ar fi imposibil 
de studiat, în jargonul archaic în care a fost scrise, căci 
jidanii (vorbesca de majoritate) simt greutate chiar la ci- 
tirea lor, necum la înțelegerea ideilor. 

De aceia talmudiştiiy. începând cu cei d'àntél profeti, aŭ 
căutat să prevină aceste dificultăţi, transmitend principiile 
biblice în jargon mai lesne de înţeles, după timp şi împre- 
jarări, însoțindu-le de explicaţiuni şi exemple practice. In 
timpurile din urmă sai fixat asupra jargonului numit pium 
saii neo-ebraic, 

Cu alte vorbe, principiile sintetic emise în Biblie, talmu- 
diştii le analiseză, făcând deducțiuni de la general la par- 
ticular. 

Un exemplu ne va facilita întelegerea metodei talmudice: 

Jehova dice lui Israel, «când vei coprinde o cetate să 
«treci prin ascutitul săbiei tótă partea bărbătescă din ea. 
«Numai pre femei şi pre copii răpeşte=le, şi mănâncă prada 
«de la neprietenii tei pe care Dumnedeiu ţi-a dato. Insă din . 
«cetăţile acestor popsre nici un suflet să nu laşi viii». (Deut. . 
e. 20, v. 19—20). 

Să ne închipuim, că un rabin ar citi habotnicilor acestă 
poruncă, saii un belfer ar pune pe un elev să o înveţe, fără 
nici un comentar; de sigur, jidanul audind acésta sar cutre- 
mura până în măduva 6selor, căci nu ar găsi soluţiunea 
practică, cum ar trebui să aducă la îndeplinire o asemenea 
sfintă poruncă. Să omóre el pe goy?! i-ar veni la socotelă, 


110 


dar cu sabia?! Dëü ’i-e frică de asemenea instrument, în plus 
că pe goym “i-a învăţat dracu să inventeze şi puşcăria. 

O asemenea învățătură însă nu trebue lăsată fără urmare, 
dar prin ce mijloc? 

In asemenea împrejurări vine talmudistul şi arată mijlóce 
practice pentru a se pune în aplicare porunca legii. 

Ne apărat, în biblie se arată metoda primitivă de foc si 
de sabie, avându-se în vedere organizaţia socială, destul de 
primitivă, după acele timpuri, dar astă-di modificându-se 
me&surile de siguranţă, trebue schimbată şi metoda. 

Deci, ori-ce jidan, îndată ce a pătruns întrun sat sait 
oraş, va căuta, prin ori-ce mijloc, fie cât de mişelesc, să se 
facă stăpân pe averea goylor. Ori-ce tertip întrebuințat nu 
pote fi privit ca ruşinos, pentru că scopul justifică mijlocele. 

Fă-te dar tiritor, aratá-te supus, uman, închină-te la 
acelaşi Dumnedeă ca şi gcym; lucrează asupra patimelor 
şi sileşte-te a le desvolta. Converteşte mintea minorului, 
conrupe sănătatea generaţiunilor prin intoxicațiuni lente şi 
fii sigur că vei îndeplini întocmai porunca lui Iehova. 

Să nu te temi că vei fi hulit, criticat, taxat de şarlatan, 
amoral, etc., căci de vei avea asemenea scrupul, vei călca 
sfintele porunci ale marelui profet Isaia, prin gura căruia 
Eleuchim îţi dice: «Tu poporule în inima căruia este legea 
„mea, nu vë temeti (1) de ocara 6menilor, nici vë înspăi- 
mântaţi de batjocurile lor căci (e. 61 v. 5)». In locul ruşinei 
vóstre veţi avea «îndoita cinste şi în locul ocărei vě veţi 
veseli în moscenirea lor». 

După acestă metodă talmudiştii, începend de la cei dintâii 
profeti, până la rabinii din timpurile n6stre, explică legea. 

Mulţi din aceşti comentatori ai bibliei aŭ rămas necunos- 
cuti, mai cu semă dintre cei din naintea lui Christos, dar 
principiile emise de ei, parte s'aü încorporat în textul bibliei, 
parte sai trecut în colecţiunea explicaţiunilor, numită talmud. 

Dintre cei cunoscuţi vom cita ca celebri pe: Ben-Serah, 
losef, Hilel, Tibon, inventatorul limbei neoebraice (pium), 
Saadya, în plus toţi rabinii habotnici mai moderni, cari s'aü 
silit a înavuţi oculta colecţiune, mărind'o aşa de mnlt, că 
war ajunge o viață întregă unui jidan pentru a o studia. 

Dar noi creştinii, avem vre-un interes practic a cunósce 
acestă colecţiune, acest talmud? La ce ne-ar avansa acestă 
cunoscinţă? De sigur la nimic. ` 

Spre a dovedi, că jidanii sunt imorali, fără Dumnedeü, 


(1) La fie ce pas în biblie se găsesce întrebuințat singularul în 
locul pluralului și vice-versa, precum și un timp în locul altuia 
din causa lipsei de concordanță în jargonul întrebuințat. 


111 


cà lucreză prin tóte mijlócele la exterminarea si sărăcirea 
necircumcisilor, nu avem nevoe de principiele talmudice, 
când avem textele legei (Torah) şi vechii profeţi. 

Mult haz trebue să facă jidănimea, vădend munca nóstră 
zadarnică, de a cunâşte coprinsul talmudului, când legea lor 
fundamentală, biblia, de care nu se depărteză nici un comen- 
tator talmudic, o avem deschisă dilnic sub ochii noştri şi 
nu ne. putem da semn de coprinsul eï. 

Noi vedem fârte bine cum jidanul ne spoliază, se înavu- 
teste în paguba nóstră, cum ne conrupe sufletul, cum ne 
otrăveşte trupul, în virtutea unor principii neschimbate de 
secoli, şi tot am vrea să mai scim detaliele procedeurilor lor. 

Facem tocmai ca tiganul sergent, care voind a resbuna 
pe tatăl sëñ bătut de un român, merge la fața locului şi 
cere românului să reinoiască procedeul în fața lui : ia, mai 
dă odată më românico, să te vedem? Şi când românul se 
execută, fără multă paradă, vitezul sergent se mulţumesce 
a dice: ai më teteo acasă, că e nebun săracul! 

Ast-fel şi noi, scim bine că suntem reduşi în sapă de lemn 
de jidani, dar ne trebue talmudul..!.. şi dacă prin împre- 
jurări îl vom cuncşte, de sigur, în virtutea nepăsărei ce ne 
caracteriză némul, vom dice ca tiganul: Daţi dracului pe 
jidani, sunt nişte murdari?!... Slabă consolaţie. 

Revenind la subiectul nostru, cestiunea, pusă la înce- 
putul acestui capitol, se póte resuma ast-fel : 

Israel în sensul literar este un calificativ glorios atribuit 
jidanulur Iacob, pentru distinsele lui merite. In sensul dog- 
matic însă (şi în acest sens trebue considerat acest personaj 
imaginar) el represintă vn atribut al unui principiu, al 
unui ideal, a cărui realisare o urmăresce pe tote căile ji- 
dovii şi împrejurul căruia rulézà tote regulele cu cari se 
vede încărcat vechiul testament şi talmudul. Acest prin- 
cipiü n'are nimic de nematerial, de abstract, el nu trece 
graniţele vieţei pământesci. 

De unde dar conclusiunea iinală: Jidanii maŭ avut şi 
waŭ o divinitate cu atribute pur morale. 

Prin urmare, nici şovinismul, nici cultura superidră, nici 
bigotismul, wa putut fi o causă care să le impedice asi- 
milarea. 


V. Cari sunt dar causele neasimilărei 
jidanilor ? 


În primul rând, vom considera printre causele cari se 
opun la asimilarea lor, tocmai lipsa toʻală a ideii de natio- 


112 


nalitate, a ideii de religiune şi divinitate şi în lipsa de 
cultură, 

a) A se asimila un jidan, este a face să adopte nationa- 
litatea şi patria asimilatorului, cu alte vorbe, este a'l face 
să se asimileze la un teritoriii determinat şi o calitate màr- 
ginită ; dar atunci el trebue să'şi renege principiul, că ji- 
danului îi aparţine întreg pământul ;—dar atunci el este 
nevoit a se supune unor reguli organice ale Statului, ale 
naţiunei care a adoptuto, pe când el trebue să urmeze 
regulele trase de legea lui specială. 

Pe când legea lui îi permite să se numiască după tre- 
buintá, Român, Francez, German, Englez etc. atunci ar fi 
nevoit a'şi însuşi un calificativ determinat şi a şi pierde no- 
tiunea de fiii al lui Israel; ar fi cu alte vorbe, să adopte 
o parte din tot şi acesta nu' convine de loc. 

Numindu-se exclusiv după o naţiune, este a'l face să 
recunâscă implicit, că sunt şi alte popâre cu egale drep- 
turi pe pământ; dar atunci el n'ar mai face parte din 
clasa selectă. i 

Pe lângă acestea, a'şi apropia o naţionalitate, o patrie, 
ar trebui, ca o parte din activitatea lui să o întrebuinţeze 
pentru prosperarea naţiunei din care face parte; dar prin- 
cipiele legei lui cu cari s'a îmbibat din mica copilărie, îl 
opreste a contribui, în or-ce sens la progresul goylor, a 
căror peire a predestinat”, 

b) Nici o idee speculativă, de principii, nu are loc în 
legile si învățăturile. bibliei. Or, ideia de. divinitate, care 
atrage după sine atâtea discuțiuni abstracte, ar sustrage 
poporul lui Israel, de la ideile practice, cari îi. sunt folo- 
sitore în viaţă. Abstracţiunile sunt fleacuri, ornamente ne- 
folositâre jidanului. 

Priviti din acest punct de vedere, putem dice despre ei, 
că sunt epicurienii timpurilor celor mai vechi, cu aplica- 
ţiunea uhilaterală a principiului materialist... satisfacția 
grosieră a simțurilor. 

Epicur a proclamat principiul, că plăcerea este singurul 
bine al omului si că tote silinţele nostre trebue să tindă 
a o obține. 

Dar vorba plăcere se ia şi în sensul moral, şi mai cu 
semă în acest sens, pe când la jidani nu se ia de cât în 
sensul material şi nu intinde practica lui de cât la satis- 
facţia stomacului. 

Porniţi din acest punct de vedere ei sunt adepţii cei 
mai hotàriti al celui mai exagerat exelusivism: 

Omul trebue să se folosâscă cu îmbelşugare de produ- 
sele pământului; dar Gmenii cunt prea mulţi pentru ca 


- 443 


forta productivă a planetei să pótă procura o existenţă co- 
modă tuturor. Deci, trebne admisă o selecţiune printre 
Gmeni, cu excluderea şi chiar nimicirea restului. Selecţiunea 
s'a făcut, dice ei, în poporul lui Israel în jidovime; deci, 
lupta de exterminare, contra copărtaşilor lə bunurile pă- 
mentesci, se impune ca o lege naturală. 

Sr nea este singurul principiii de drept natural admis de 
jidani. 

c) lgnoranţa, în care zace masa jidovâscă, încă este o 
causă de neasimilarea lor. Legea (torah) le ordonă a nu 
trece peste învățăturile ei şi tocmai ca coranul le proibă 
a se hasarda în căutarea altor adevăruri sciinţifice. Porniţi 
de la acest principii, fie-care jidan, din mica copilărie nu 
este îndopat de cât cu idei din torah şi talmud. 

luvaţă şi jidanul, cu învoirea comunităţii, medicina, ma- 
tematica, musica etc, însă este obligat să nu uite nici odată 
înțelepciunea învățăturilor legei. 

Aceste sciinte în ochii jidanului sunt considerate ca me- 
serii, ca + tinichigeria, văpsitorie, bancherlicul şi altele de 
acest gen, bune a fi învăţate pentru aşi găsi un mijloc de 
traii. 

Abrulisaţi prin acest soiii de educaţiune, este imposibil, 
ca spiritul lor să depăşescă marginele învățăturilor talmu- 
dice, de cari îi ţine legaţi un soiŭ de frică superstiţiosă. 

Rabinul şi belferul le-a infiltrat credinta, că numai ur- 
månd înţelepciunea legei lor, pote vieţui indelung şi comod; 
ori-ce abatere aduce după sine cele mai grele pedepse până 
Ja a 3-ea saŭ a 6-sea generaţiune. 

Jidovul nu pâte pricepe absurditatea unui asemenea prin- 
cipiă şi incultura lui face atât de habotnic, atât de legat de 
asemenea ideiă, în cât nu îl pâte abate nici un fel de ra- 
tionament. 

Ca să complectăm conclusiunea n6stră asupra neasimi- 
lărei jidanitor, ne vom ocupa puţin de un alt principii 
simbolisat prin cuvintul: 


VI. lehovah 


In primul rénd, suntem datori o rectificare: 

Am întitulat acest capitol «lehovah», dar acestă denu- 
mire nu este propriă israeliților, căci biblia nu se serveşte 
nici odată de acest cuvânt; el este o creațiune creştină, de 
aceea nici nu este privită cu ochi buni de jidani, ba chiar 
o nesocoteşte. 

l s 


114 


Am demonstrat, că jidovii îndată ce se vedeü nevoilí a 
adopta o zeitate, aşa de ochii lumei, se serveaii pentru de- 
numirea ei, cu cuvintele, Adanog, Eleuchin, El, Baal, Rem- 
pham şi ori-cum alt-fel, însă pentru dânşii păstrau un ca- 
lificativ, pe care se fereaii a-l da în vil6g şi aï explica 
sensul. Acesta a fost şi este Iah veh (mult timp pronunţat 
` cnah v6h, actualmente degenerat în Haï vei). 

Creştinii primitivi, cari saŭ ocupat mult de archaismul 
jidovesc, neputând găsi origina acestui cuvint, în limbele 
vechi şi noi din Asia minoră, Fa adoptat aşa cum la găsit 
în tradiţia sau chiar scris. | 

In dorinţa de a stabili monolatria ebraică, a explicat, că 
prin acest cuvint se înţelege principiul superior al divini- 
tăţii, unicul D-dei cu calități supranaturale, principii, pe 
care nu “l-a putut afla în cele-alte numiri de zeități. 

Modul de citire al acestui cuvînt nefiind stabilit, şi tra- 
„diţia variind fârte mult, părinţii bisericei creştine, a format 
un noŭ cuvînt, «Iehova» prin combinaţiunea vocalelor din 
Adonay şi a consunelor din Iah veh. 

Ast-fel fiind, ne vedem nevoiţi a căuta să dăm solutiunea 
unei noui întrebări: 


Cine este acest Tah vêh şi care este însemnarea lui? 


Toţi învățații toţi philologii orientalişti si-aü dat multă 
ostenclă, a afla însemnarea litersră a acestui cuvint; dar 
încercarea lor a rămas zadarnică până în dilele nostre. 

Mulţi aŭ credut, că este o derivare, saŭ o pronunţiă schi- 
monosită a vechilor vorbe indiane. lahu Yah, şi de aci a 
dedus că, el pote să insemneze: sai o esclamaţie de mul- 
țămire, de satisfacţie, după o întreprindere răuşită, cam în 
sensul românescului, slavă ţie Domne, sai o sublimitate 
divină, luată cu totul în sens moral. Cea mai mare parte 
însă la declarat, din punctul de vedere literar, fără sens, 
inexplicabil. 

Primele presupuneri, nu le putem admite pentru ur- 
mătorele motive : 

a) Dacă Yah vêh (d) ar însemna numai o esclamaţiune 
de satisfacţiune, am găsito fórte des esprimată de jidani. 

b) După regulele tailmudice acest cuvînt nu se pote ex- 
prima de jidan, de cât după ce a ajuns deplin format, după 


(2) Acest cuvint portă pe ultima silabă accentul, neghinoth, 
pretins musical, care se observă la mai multe vorbe biblice, și 
care face a se termina vorba cu un unison prelungit şi nasal. 


115 


ce a atins stadiul pubertăţii ; copii şi femeile pot implora 
pe Adanoy sai Elauhim mai nici o dată pe Yah véh, sai. 
forte rar. f w l 

e) El nu póte însemna ceva supra natural, inmaterial 
de ordină morală căci am védut, din invëtàturile legei lor, 
că nu admit o existenţă, alta, peste marginele existenței, 
materiale, şi că alungă de la dinşii or-ce principiü moral. 

Este adevărat, origina acestui cuvint nu se pote cunóste: 
şi deci nici o tălmăcire literară nu i se pote da, însă, lă- 
sând la o parte studiul philologie, vom căuta a deduce 
intelesul din alte împrejurări. 

om căuta a arăta, cum simbolisaii ebreii pe Yah veh, şi 
cari erau formele cultului. 

— Biblia ne arată că acestă divinitate a fost simbolisată 
în trei feluri: - f | 

In primele timpuri, în pustiă, prin vitelul de aur căci : 
consideraii aurul ca cel mai preţios produs al pămîntului. 
Acest idol a fost numit Mamon sai divinitatea aurului. 

Mai târzii, se găsesce între ei unul mai deştept, aşa nu- 
mitul Moise, care observă rătăcirea conaţionalilor s&i. Se 
erige inreformator al legei, dărâmă viţelul de aur şi de- 
monstră, că aurul nu pote fi considerat ca cel mai preţios 
produs, şi deci, nu pâte simbolisa cu susces pe Yah veh. 

Incă de pe acele timpuri se observase, că pământul pro- 
duce alt-ceva mai preţios de cât aurul, şi acest alt-ceva 
erau pietrile preţi6se, cari puteai represinta mai cu * suc- 
ces pe Yah véh. 

Fiind-că jidanilor, după obiceiurile timpului, le trebuia 
un idol, Moise rădică la altar un şarpe de aramă şi înfiinţă 
Chivotul, numit maj, tâzziii, chivotul legei. . i 

Acest chivot, uh sqitui de cyfăr, făcut de lemn învelit peste 
tot cu aur; avéñd. lungimep ue 2 şi jumătate coți, inálti- 
mea şi lățimea de, unu F2 umătate, purta într'insul màrtu- 
ria lui Yah vêh (Exod, G. 35 v. 16). Acéstă mărturie constă 
in una din pietrele cele mai de valórë de pe acele timpuri, 
pe cari jidanii şi-o procurai cu multă cheltuială. 

Dete la iveală diferite legi şi regulamente, numite în ge- 
neral Statutele lui Yah veh, (Exod C. 48 v: 16) cari co- 
prindeaŭ reguli de cult, precum şi raporturile tutor jida- 
nilor cu şefii comunităței. 

Formele cultului constai în obligaţiunea impusă jidani- 
lor de a aduce la altarul lui Yah veh câte un dar din cel 
mai de frunte din tote produsele activităţii lor. 

Lui lehova se cuvinea primogenitura animalelor domes- 
tice, dintre cele mai grase şi mai sănătose; trufandalele 
produselor pământului şi o dajdie în bani, primind în schimb 


. 116 


rugăciunile rabinilor către Dumaezeü, ca sà le înmulțească 
la infinit fie-cărui jidan, darurile ce ei au făcut. 

Mărturia lui Yah veh era dar o piatră din cele mai 
preți6se, cultul lui era aducerea la altar a produselor ce- 
lor mai pretióse ale pământului ; de unde dar, putem de- 
duce primul înţeles al cuvântului Yah veh: El însemne ză 
esența produselor pământesci, sai forța superidră de pro- 
„ducțiune a pămentului, câre se cuvine esclusiv numai 
jidanului. l l $ - 

Mai târzii jidanii se văzură nevoiți a schimba mărturia 
lui Jah véh şi iacă pentru ce: 

De câte ori israeliti plecai la rësboiü, purtati cu dânşii 
chivotul legei, în scop de a-i face să se lupte maicu tra- 
gere de inimă şi a nu lăsa ca un lucru aşa de preţios să 
cadă în mânele vrăjmaşulni. 

. Cum însă jidanii, din firea lor, aŭ fost puţini curagioşi, 
cu tot chivotul lui Iehova, adesea erai bătuţi şi chivotul 
răpit de vrăjmaş; ast-fel că, pe lângă chelfâneala ce o 
mâncau, mai erau păcăliți şi prin paguba ce o încercau, 
prin pierderea chivotului. Spre a evita acest inconvenient 
sub domnia lui Saul, capiştea jidovească, înlocui mărturia 
` pretiósš a lui Iehovah prin cele zece porunci (deca-logul), 
săpate în două tăblițe de piatră, de unde aü şi luat nu- 
mele de tablele legei, iar cufărul în care se păstrează pe 
acela de Chivotul legei. Aceste zece porunci sunt conside- 
rate ca cele mai fundamentale legi, din cari derivă tote 
cele-l'alte legi şi regulamente de dotaliu, cu cari se află 
încărcată biblia. 

Din formele cultului însă nu a schimbat nici o iotă, nici 
chiar până în zilele nâstre. e e N E | 

Am văzut cu câtă greutate Moişeju!! ajuns să schimbe 
vițelul de aur, obiect de adorgtiune la “vechii jidâni. Ne- 
apărat, că şi cu schimbaraa niñhnpiek'pretióse sa ivit di- 
ficultăţi, ceea-ce a făcut a se redărge la o subtilitate în 
raționament. - St SR, Ie i 

Scopul sectei este să ajungă a se folosi de cele mai esen- 
tiale produse ale pământulni; la acest scop concura Jehova; 
dar Yah veh nu va da concursul sëü de cât numai când 
se va observa legile lui, cari prescriu mijlâce pentru atin- 
gerea scopului; deci Yah veh şi legile lui se identifică. 

De aci urmează că cea mai principală mărturie este res- 
pectarea legilor şi în acesta trebue să constea odararea 
lui Yah vâh. 

In al doilea rând putem dar precisa, că prin Yah vâh 
se pote înțelege, complexul legilor și regulamentelor ufiate 
în vechiul testament. 


SSS 


417 


Când dar jidanul se prosternă înaintea chivotului invo- 
când pe Yah vâh, el imploră concursul legilor, pentru 
prosperarea lui şi a întregului neam. 

Va să zică : pe de o parte, Yah vâh este simbolul esen- 
tel produselor pământeşti, iar pe de alta totalitatea legi- 


lor, cari urmăresc, pentru israel, realisarea lui Iah vâh 


VII, Ce sunt legile jidoveşti şi ce caracter au. 


Mult timp a admirat lumea creştină şi admiră încă inte- 
lepciunea legilor lui Moise, legendele şi viața patriarhală a 


. jidanilor. 


In delul lor de adorațiune, spiritul li s'a întunecat şi 
n'aii putut discerne enorma deosebire ce Christos a stabilit 
între lumea veche şi lumea nouă, între principiile legilor 
egoiste, după cari se cârmuiaii mai tâte popbrele antice şi 
principiile generale de morală, egalitate şi dreptate, pro- 
clamate de acest mare reformator. 

„ Cetatea lui Christos, nu este cetatea Sionului, nici ceta- 
tea Romei, ci cetatea întregei omenimi, în care pste intra 
cu drepturi egale, ori-ce pământean, ori-ce. credinţă. 

Pretutindeni, D-deul creştinesc nu este reservat numai 
sectarilor, ci tuturor 6menilor fără deosebire. 

Cum sa putut dar, ca învăţăturile lui Christos, pline de 
cea mai sublimă morală, să se apropie, să se încuscreasză, 
cu învăţăturile talmudice ale jidanilor, cari preconisează cea 
mai josnică imoralitate, cel mai insuportabil egoism? 

E ceva de neînțeles! Cum, creştinii, porniţi din entu- 
siasmul cel mai divin, luptând cu abnegaţiunea cea mai 
sublimă, umplând pământul cu sângele martirilor, cu care 
a cimentat sânta credinţă a lui Isus Christos, să se tre- 
zească cu credinţa lor pângărită de principiile jidovesci şi 
inconscient, să adore alături de D-deul lor şi pe Mamona, ge- 
niul r&ului ?!! j 

De departe se vede şi aci, ca şi în tóte ramurile activi- 
tăţei omenesci, influența jiăovescă asupra cristianismului. 

Acestă sectă blestemată, vëdénd, că prin naşterea chris- 
tianismului se dărâmă tot eşatodajul legilor ei, a dăt nă- 
vală printre propovăduitorii acestei noui credințe, s'aü făcut 
dintre ei chiar propovăduitori: dar alături de principiile 
lui Christos. aŭ strecurat învățături din vechiul testament,— 
şi incetul cu încetul, au ajuns la resultatul de a impune 
scrierile jidoveşti creştinilor. Acestă influență, ajutată de 
pornirile egviste ale omului, a mers crescând treptat, trep- 


118 


tat, incepând de la primii apostoli, până ce la sinodul de 
la Trente (anul 1540), unde mai mult de jumătate din pă- 
rințţi eraü de origină jidovâacă, se admise în mod obligatorii 
incuscrirea vechiului testament cu cel noŭ. 

Aü putut vechii creştini a stabili 6re-cari trăsuri de ase- 
mănare între legea lui Moise si a lui Christ, pentru ca să 
potă ajunge la acest resultat. Afară de genealog gia lui Chris- 
tos, introdusă prin influența jidovéscă, nici o “altă asemă- 
nare cât de depărtată nu s'a putut stabili. 

Christ îndrumează pe om către idealismul cel mai nețăr- 
murit, din care isvoraște morala lui divină. 

Christ vorbeşte intregei omenimi, pe care o pune pe picior 
de egalitate, înaintea 6menilor şi a lui D deu. 

Christ proclamă unui D-deii mare, bun, nemărginit şi 
infinit, la razele căruia se încălzeşte tótă suflarea. 

Christ desființeză privilegiile, ‘clasele, rangurile şi nu 
admite nici un fel de selecțiune. 

Moise insă, proclamă principiul celui mai josnic materia- 
lism. Nici o acțiune jidovéscă să nu urmărescă alt scop de 
cât acela, de a trage folóse materiale, câştig. 

Cugetarea jidanului nu trebue să trecă peste cunoştinţa 
regulelor practice prescrise prin legile lui Yah veh. Ideile 
abstracte sunt himere'! 

Moise caracterisă legile sale prin cel mai pronunţat esclu- 
sivism. 

Moise vorbeşte, nu la tâtă omenimea, cila o comunitate, 
la o sectă, aceea a fiilor lui Israel, (aşi dete de ştire la tótă 
comunitatea fiilor lui Israel», Numerii. e. XIII V. 26, c. 44, 
V. 1 şi multe altele) ; de aceia şi legile lui Sau numit sta- 
tute, adică reguli prin cari se stabileşte raporturile în inte- 
riorul comunităţii. 

In adevăr, de vom considera chiar cele 10 porunci fun- 
damentale ale lui Moise, vom vedea îndată, că ele nu se 
referă de cât la secta jidovescă, escludend cu totul de la 
protecţiunea lor pe streini. In cele mai mici detalii nu se 
vorbeşte de cât de némul lai Israel, cari nu pot să stea în 
nici un fel de legătură cu streinii: «Fereste-te să nu /uci 
legămint cu locuitorii pămentului în care vei intra ca să 
nu facă cursă în mijlocul tëü> (Euxodul, c. 34, V. 12). 

Ori-ce proibiţiune este însoţită de explicaţiune : : că, ea 
trebue să fie aplicată faţă de aprópele sëü, faţă de némul sëü. 

Ceea ce lasă a se înţelege, că fată de streini este permis 
totul. Dar ce dic, că lasă a se înțelege, când în biblie se 
prescrie în termeni destul de clari, că streinii nu pot be- 
neficia de legile lui Moise. 

Ori-cine, in distractiune, va citi Deuteronul, în care se 


419 


înşiră toate regulele, până la cele mai mici detalii după 
care trebue să se conducă fiii lui Israel, va vedea la fie-care 
poruncă, că numai ei trebue să se folosâscă de aceste legi. 

Până şi camăta, care e interdisă între ei, e permisă către 
streini : «Să nu ei camătă de la fratele tăi, pentru bani, 
«pentru bucate sait pentru ori-ce lucru, pentru care să iea 
«camătă. De la cel strein poţi sà iei 'camătă» (Deut,, c. 
XXIII, v. 19, 20). 

Moise recunóste privilegiile, diferite clase şi ranguri în 
comunitatea lui, şi pe d'asupra, proclamă selecțiunea jido- 
vescă, fată de restul omenirei, iar ca principiu de divini- 
tate ne spune că D-deul lui Israel, este D-deul oştirilor, 
al r&sbâielor, al r&sbunărei, al persecuțiunei şi esclusiv 
numai al jidanilor, 

Timpul sa scurtat de tot şi nu-mi mai permite să mai 
întind desvoltarea acestui subiect ; dar cred, că în trăsuri 
generale am reuşit a da la lumină causele de neasimilare 
ale jidanilor. Ele residă esențialmente în legile lor, în felul 
lor de organisaţie şi educaţie, 

Ei sunt sectarii unor reguli, din timpuri imemorabile, 
cari îi fixeză în o comunitate distinctă de restul 6menilor. 

Legi, cari prin timp nu li staii adus nici o schimbare, 
şi cari s'au încarnat în firea jidanilor. Nimic nu-i pote des- 
brăca de ele, pentru că le şi crează avantagii imense. 

In comunitatea lor se petrece aceleaşi lucruri, cari se 
petrec în lojile masonice, unde principala tendinţă este, de 
a face pe membrii lojei să se desbrace de prejudecățile exis- 
tenței unui D-zeii, de credinţa în o religiun». 

D-deul şi religiunea omului, dice masonul, este conştiinţa 
lui. Tóte actele lui în viaţă trebue să se conducă după acest 
Tribunal, de altmintrelea, fârte flexibil la cerința patimelor 
omeneşti. 

El pâte fi judecător drept în forul intern, dar acţiunea 
lui devine fârte slabă faţă de egoismul omenesc. 

Formalităţi, câte pofteşti, găseşti la masoni, dar ele nu 
sunt prescrise in vederea unui cult ; dar mai mult spre a 
influența tocmai asupra conştiinţei omului, spre a putea să 
o dea de partea ideilor propagate. 

La jidani de asemenea găseşti nenumărate forme, pe cari 
credulii le ieaü drept forme de cult, — ele însă nu sunt de 
cât rituale, şi nu sunt de cât mijlâce prin care se nimi- 
ceste puterea de a resona a individului, spre a nu-şi lua 
sborul prin alte sfere de cugetare, de cât cele prevedute 
în lege, precum asemenea de a-i şterge din forul intern 
puterea conştiinţei. 


- 


120 


Crescut sub influenţa acestor forme si legi, nimic pe lume 
nu mai e posibil a face să se asimileze jidanul. 

Ipotetic vorbind, numai atunci sar putea asimila un jidan, 
când ar fi posibil să-i ridici cu desăvârşire suvenirele legi- 
lor, cari "l-a guvernat odată ; or, acesta nu se pote; deci, 
nici de asimilarea lui nu mai pote fi vorba. 

Se svoneşte, că bărbaţi cu pretenţii de cultură superidră, 
ar fi agitând chestiunea, de a se recunâşte prin lege, co- 
munităţile confesionale jidanilor. 

Acestă cestiune, de multe ori, a fost pusă în discuţiune 
şi mai cu s6mă în timpul domniei Prințului Cuza, sub in- 
fluenta jidanului Libricht; îusă grație unor membrii din 
înaltul Consilii de Stat, s'a deschis ochii Prințului asupra 
şarlataniei jidovești. Sa vëdut atunci, că ei nu urmăreau 
liberul exerciţii al unui cult religios, ci recundşterea unui 
Stat în Stat. 

Aşa fiind, ceea ce înapoiaţii de acum 50 ani, n'aü în- 
drăsnit să facă, să vină culţii din dina de astă-di să o tacă! 

Atât ne-ar mai trebui |... 

Ochi aü şi nu věd, urechi aŭ şi nu aud l... 

E de admis că în acestă țară s'a impietat veri odată asupra 
confesiunilor ? 

Si în special, unde se va putea găsi. la jidani o confe- 
siune ? adică formalități, cari se învirtesc împrejurul unsi 
religiuni, ori-care ar fi ea? 

Nu věd re aceşti pretenţioşi. că comunitatea lor este 
pur civilă, iar nu religiosă?! Nu aud re aceşti grando- 
mani, ce grăeşte legile şi regulamentele ovreeşti ? 

Statute se numesc, O! îngâmfatilor! şi când e vorba de 
de statute, ele nu reglementâză forma unui cult divin, ci 
relatiunile civile, de guvernământ ale unei secte, ale unei 
comunități. 

Recundscă-se prin lege şi să fie siguri Românii, că nu 
vor maï guverna ei acestă tară. Ministru saŭ chiar Domn, 
va face sluji înaintea unui habotnic rabin, căci va veni cu 
dreptul lui de Stat în Stat.