A.C.Cuza — Nationalitatea in arta (1927)

m. 


„NAȚIONALITATEA. 
IN ART A 


„mea FAPTE, cehcuuza 


pap 


INTRODUCERE, 


DOCTRINA NAȚIONALISTĂ -CREŞTINĂ 


MOTTO: 


Naţionalitatea este pateren, 
„creiatoare a ouliurei umana— - 
cultura, putere areiatoara, a. 
Nofionarajal: a ta 


FALI 


EDIȚIA A TREIA ADĂOGITĂ 


EDITATE DE 
„CARTEA ROMÂNEASCĂ: 


9 o 


Conta A., Opere filosofice 
Eliade Rădulescu I, Echilibru între antiteze 


Rousseau J. Jẹ Contractul social . . » 
Traducere de N. Daşconici 
prof. la univ. din lași 


Ghiulea N. Prof. univ., Asociaţiile țărănești 
Premiată de Cortesa Românensci 


Gorovei A., Datorii şi drepturi, Ed. I. 
Premiată de Cartea Românească 


Taşcă G., Tratat de Economie 


FILOSOFIE, SOCIOLOGIE, 
ECONOMIE POLITICĂ 


lel 


90 


60 


22 


58 


48 


60 


Pe aa 7 EEN e pe AEO TP a 


NAȚIONALITATEA IN ARTA 


a e ir za 
-i 


-144 ~ 


A. C. CUZA 


NAȚIONALITATEA 
IN ARTĂ 


PRINCIPII, FAPTE, CONCLUZII 


De a 


INTRODUCERE 


LA 


DOCTRINA NAȚIONALISTĂ-CREȘTINĂ 


MOTTO: 

Najionalitatea este pulerea 
creialoave a oulluaei umane 
enlitura, putere creiatoare a 
naționaltiăței, 


EDIȚIA A TREIA ADĂUGITA 


Ə 


EDITURA „CARTEA ROMANEASCA“, BUCURESTI 


24,805 7. 


De De A TO EE 


i 
4 


Cinerimei Române 
închină 


Cutoru? 


hiene Fit Ai 


PREFAŢĂ LA EDIŢIA A TREIA 


„Naționalitatea în Artă“, apare în a treia 
ediție—de fapt, în a patra dacă socotim că a fost 
publicată, mai întâi, în revistă!) 

Scopul „Naţionalității în Artă“ ca studiu teo- 
retic, este să dovedească existența unei legi a 
naţionalităței, ca lege naturală. O lege natu- 
rală, după definiţie, este modul constant de mani- 
festare a unei puteri a naturei. Puterea naturală 
aici este naționalitatea — ca expresie a rasei sau 
sîngelui — care se manifestează pururea ca putere 
creiatoare de cultură a diferitelor uaţii. Eu zit, 
definind mai precis?). 

O nație este totalitatea indivizilor de acelaş 
sînge, formând prin coheziunea lor naturală 
aceeaș fiinţă colectivă cu organe proprii cari 
sunt clasele sociale și Statul şi cu acelaș suflet, 
care este naționalitatea. 

Intocmai precum Sufletul omului, este factorul 
hotăritor al manifestațiilor lui, tot aşă si su- 
Hletul naţiilor, care este naționalitatea, determină, 
1) Vezi Anexa XXI 
% Vezi Anexa II. 


Pe AT 


VBI A. (i. UUZA 
în mod caracteristic pentru fiecare, în orice dome- 
niu, manifestațiile ei. 

Legea naţionalităţei, se poate dar cuprinde iu 
următoarea formulă : 

Naţionalitatea este puterea creiatoare a cul- 
turei, umane — cultura, putere creiatoare a 
naţionalităţei. | 

Ca să dovedesc existența acestei legi, am ter- 
cetat-o anume în domeniul artei, pentru că tocmai 
Sa zis că „arta nu are patrie“, înțelegându-se 
că este indiferentă de nație : deși se vede lămuri! 
că toate creiațiile artei —ca și ale științei și eul- 
turei în genere —- nu sunt decât producte originale 
ale unor natii şi patrii deosebite. 

am ajuns asa dar la această concluzie, de o 
foarte mare valoare practică : l 

Naţiile trebue să se păstreze, cum sunt, cu 
orice sacrificii, dezvoltând naționalitatea lor, 
întrucât fiecare reprezintă o formă deosebită 
a culturei umane. 

De la cultura pământului -~ care esta baa 
culturei — natiile se ridică la cultura spiritului, 
fiecare cu însușirile ei, aşa de variate, da ln una 
la alta. 

Comparând diferitele nații, în această privința, 
am cercetat si natia jidănească, care mia wovil 
mai ales ca exemplu peniru a ilustra teoria naliw- 
nalitătei în artă. 

Product de amestecătura, nalia jidăneawâ, rie, 
nu înstrăinată, cu timpul, ci străină «le la Imepul 


PREFAŢĂ IX 


de cultura pământului, trăind pretutindeni supra- 
pusă celorlalte popoare, din exploatarea muncei 
lor productive, parazitar : incapabilă să-și creieze 
cultura ei proprie. 

Religia jidănească, iudaismul, nu este și el 
fireşte decât expresia instinctelor parazitare, ale 
naționalilăței jidăneşti—şi faţă de care am dovedit 
că se ridică religia lui Isus, creştinismul, evident 
de altă origine. 

Plecând, așadar, totodată si de la legea na 
ţionalităţei, și de la adevărul superior al religiei 
creştine, ajungem la aceeaş concluzie, de mare 
însemnătate, cu deosebire pentru natia, românească : 
eliminarea jidanilor. 

„Naționalitatea în Artii“—în dezvoltarea logică 
a principiului ei de bază — se prezintă astfel ca 
O introducere la doctrina naționalistă creștină, 
dacă nu chiar ca această doctrină ea însăși. 


* 


Textul „Waționalităței în Artă“ — aşa precum 
a fost publicat în revistă la 1905, şi apoi în vo- 
lum, la 1908 si la 1915 — a rămas, și în această 
ediție, fără nici o schimbare. 

„Waționalitatea în Artă“, este si un document 
al timpului în care a fost scrisă, Sub impresia 
tendințelor Iui, pe care a venit să le schimbe, 
prin adevărul ci. Textul, şi pentru acest motiv, 
(rebuia păstrat neatins. 1) 


1) Vezi Concluzii. 


N A. ©. CUZA 


Am adăogit numai, ca nouă dovadă, ilustrând 
teoria, incă o anexă : cazul Shakespeare. 

Modificarea textului ar fi însemnat apoi că teoria 
„Naționalităței în Artă“, a fost greșită ca fond 
sau greșită ca formă. Dar eu am satisfacția rară 
să pot afirma, şi la această revizuire : 

Forma nu am găsii nici un motiv pentru u 
o modifica. 


Fondul — observ, că a fost pe deplin confir- 
mat de faptele ce s'au produs, de la publicarea 
si a ultimei noastre ediții, dovedind că umani- 
tatea este stăpânită în mod absolut de legen 
naționalitălei, asa precum a fost formulată ite 
mine aici. Si le voiu aminti: 

Războiul mondial -- încheiat la 1918,a ardtu! 
încă o dată, prin atitea fioroase distrugeri ile 
cultură, ce însemnează puterea naționalitățal, su 
pūtere naturală, când întocmirile greşite ale oamr. 
nilor, comprimă expanziunea ei prin îngrădiri 


nefireşti. 


Pacea de la Versailles — s'a încheia şi eu pr 
baza legei naționalităţei, și putem afirma R 
siguranță, precum se și vede, că această pate uu 
va fi respectată decit numai întrucît a dat vu 
tisfacție legei. Dovada o avem în războaele natio 
nale, de sub ochii noştri, mai numeroase chila! de 
cum au fost altă dată. 


Societatea Naţiunilor — are și ea la bază mru: 


4 


PREFAŢĂ XI 


lege a naționalităței,pe care o confirmă ieputința 
ei văzută, datorită unei contraziceri, care o va 
distruge: pretinzind să satisfacă legea —ea cere 
ca națiile să renunțe la naționalitatea lor! 

O ipocrizie, o chimeră absurdă, sau o: înşelă- 
ciune perjidă ! 

România, sf astăzi mai mult decit oricând 
sub stăpînirea acestei a tot puternice legi a na- 
ționalităţii, —după cum o dovedește așa de lămurit 
mişcarea națională a timpului nostru, îndreptată 
împotriva jidanilor !). 

Naţionalitatea românească cere — cu putere 
elementară— să i se dea satisfacţie. 

În ce mă privește—eu sunt mulțumit, intrucit 
pot să zic şi de data aceasta că „Naţionalitatea 
în Artă a contribuit și ea cu ceva la această 
mişcare. 

Dovadă : o avem în faptul că miscarea națio- 
nală se îndreaptă exact în direcția stabilită prin 
„Naționalitatea în Artă“. 

Atât mi-e destul, personal. 

Dar, mă gîndesc la viitor— care aparține fireşte 
tinerimei. Cum va fi ea— așa va fi el. 

De-aceea, după lupta mea statornică, de pa- 
truzeci de ani, pentru apărarea naționalităţei 
româneşti —- în cursul căreia mam simțit în tot- 


1) Vezi Anexa XVIII. 


` 


XH A, C. CUZA 


deauua, în acord cu sufletul tinerimei— nu cred 
că aș putea mai bine să servesc și viitorul și inte- 
resele ei, decit închinînd „,Naţionalitatea în Artă“ 
ca o călăuză încercată si sigură : 


Tinerimei Române. 


Având pururea în minte şi în suflet, ca o lu- 
mină vie, legea naţionalităţei, ținerimea româna 
este chemată să lucreze cu toată energia, la În: 
făptuirea deplină şi repede a idealului național 
românesc : 


România Românilor. 


laşi, în ziua de Învierea Domnului. 
25 Aprilie 1927. 


A. C. Cuza. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 


Principii. 


’a zis: frumosul nu are patrie!), arta e cos- 
mopolită. Noi susţinem, și vom dovedi, că 
ea nu există, şi nici nu poate fi înţeleasă 

altfel, decât ca artă națională 2). 

Și mai întâi să ne lămurim. E o deosebire în- 
tre cosmopolit şi universal. Prin strălucirea crea- 


țiunilor ci, arta tinde a fi universală; prin ori-. 


gine, ea este națională, şi nu cosmopolită, întru 
cât operele de artă sunt producte ale unor pa- 
trii deosebite. l 

Căci un fapt e mai presus de orice îndoială: 
omenirea nu se compune dintr'o massă de ele- 
mente omogene, răspândite pe o suprafață de 
teren uniformă. Ea se desface în grupe eterogene, 


:) Vezi Anexa |. 
) Vezi Anexa ll. 


miman a e a o N RR N N PR II OO 
si 


y au. Urà 


fumate da duicivia, cai se  ascamună între 
dành, și «litera de indivizii celorlalte grupe prin 
jomngiil caracteristice. Şi aceste grupe ocupă a- 
numite feitorii, eme şi ele se deosebesc prin 
situația, relieful, clima, vegetațiunea lor, pe su- 
prutaţa pământului. 

Prin sâugele comun, unificat în cursul unui 
proces secular de încrucișeri variate, prin fm- 
preună-viețuire de veacuri, în acelaş mediu în- 
cunjurător, indivizii fiecărei grupe, legaţi de un 
teritoriu determinat, care e baza necesară a*exis- 
tenţei lor, se contopesc formând acelaș trup şi 
acelaș suflet, o nouă ființă colectivă: nafia.* 

Ca fiinţi vii, naţiile își manifestează activitatea 
lor, fiecare în conformitate cu firea sa. Ele nu 
pot fi decât ele înşile. Şi astfel limba, obicelu- 
rile, credinţa, instituţiile, arfa, apar ca producte 
ale unor individualităţi etnice, care nu se con- 
fundă, purtând pecetea evidentă a rafionalităței 
lor. K 

Fiecare popor reprezintă dar o notă originali 
de cultură în sânul omenirei, adică față de ce- 
lelalte neamuri, în care se desface poporația pä- 
mântului. Umanitatea nu-i decât naţiile privite in 
totalitatea lor: civilizaţia umană, cuprinsul vi- 
vilizațiilor naţionale. 

Şi din două lucruri unul: | 

Sau un popor va trăi din vieaţa proprie şi 
atunci îşi va produce şi formele existenţel wile 
în deosebi — aşadar cultura sa naţională =: vau 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 3 


nu va fi producător de cultură, și atunci nu va 
trăi. Din această dilemă naţiile nu pot ieși. 

Este doar evident că, în sânul omenirei, po- 
poarele nu au ființă decât prin cultura lor deo- 
sebită; de îndată ce imitează cultura altor nea- 
muri, ele se confundă cu dânsele și nu mai 
există, 

In al doilea rând, e tot atât de sigur că cea 
mai înaltă formă a existenţei e conştiinţa ei. 
Numai acele fiinţi trăesc, în adevăr, care ştiu că 
trăesc — celelalte vegetează. Popoarele nu pot 
ajunge însă la conştiinţă deplină decât prin cul- 
tură. In creațiunile ei naționalitatea se exteriori- 
zează; naţia își vede chipul în oglinda străluci- 
toare a frumosului și adevărului — şi se cunoaşte. 

[n sfârşit, în timp, numai activitatea culturală 
e dătătoare de vieaţă. Arta, mai cu deosebire, 
păstrează fiinţa unui popor, pentru că se concre- 
tizează în lucrări, care nu trec, fiind întrupări 
ale sufletului nostru nemuritor. Pe când munca, 
având ca scop îndestularea trebuinţelor efemere 
ale trupului, se risipeşte odată cu scopurile pe 
care le-a atins. Piere faima popoarelor producă- 
toare numai de bogății odată cu brazdele plu- 
gului, cu sgomotul uneltelor lucrătoare și cu 
spuma corăbiilor încărcate cu mărfuri — dar 
productul unei singure clipe de inspiraţie genială, 
rămâne pe veșnicie, păstrându-i amintirea. 

Din ori-ce parte le-am privi — față de cele- 
lalte neamuri, în sine, în timp — la acelaș re- 


4 A. 8, CUZA 


zultat ajungem: nafiile nu există decât prin cul- 
tura lor. 

Un popor nu are alt mijloc de a se pästrà 
decât desvoHându-se ca factor de cultură. El 
nu o poate face însă decât cultivând însuşirile 
proprii, afirmând caracterele specifice ale na- 
ționalităței lui în domeniul culturei. Astfel cul- 
tura umană nu există decât prin națiuni. 

Naţiile nu pot renunță la cultura lor naţio- 
nală, fără a renunţă la orice cultură şi a nu mai 
aveă fiinţă. Ele nu pot imită cultura altor nea- 
muri, fără a pieri, confundându-se cu dânsele. 

Vom zice dar cu siguranță apodictică: 

Instrăinarea de sine a unei nații e nimicirea ei... 

In sânul naţiilor, ca adevărate celule ale orga- 
nismului lor, trăiesc însă indivizii. Ei nu aparțin 
omenirei, şi nici universului fără hotare, ci fac 
parte dintr'o familie de oameni, și locuesc un- 
deva pe pământ. Fiinţa lor e o parte dintrun tot 
însufleţit — trup şi suflet de o constituţiune anu- 
mită, supus odată cu nașterea, înrâurirei unui 
mediu determinat. E firesc dar ca şi indivizii să 
poarte semnele vădite ale naționalităţei. Și cu 
cât organizaţia lor fizică şi sufletească va fi mai 
desăvârșită, cu atât aceste semne vor fi mai pro- 
nunţate. Căci în întreaga natură exemplarele 
cele mai perfecte, sunt acele care înfățișează mai 
bine caracterele speciei din care fac parte. 

Și activitatea indivizilor va fi dar conformă 
cu firea lor naţională, și cu cât vor fi mai talen- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ ` 5 


taţi — ființi mai superioare — cu atât naţioua- 
litatea va apăreă mai lămurit în operele lor. 
Artiştii, mai cu deosebire, prin organizaţia lor 
mai aleasă, şi prin cultura lor mai îngrijită — ale 
cărei baze ştim că sunt naționale — vor fi re- 
prezentanţii cei mai distinși ai naționaiităţei. 

Primind din copilărie impresiile adânci ale 
mijlocului înconjurător, pătrunzâ::d originalitatea 
geniului naţional, exprimată în arta popuiară, cu- 
noscând legendele și istoria neamului, care-i va 
îi mișcat încă de timpuriu — artiștii vor aveă 
în acelaș timp şi instinctul și cunoștința cea mai 
deplină a naționalităței. Intr'inșii trebue să se 
potenţeze caracterele neamurilor, să se exprime 
mai lămurit sentimentalitateca lor specială. Ni- 
meni ca dânșii nu va întelege sufletul unui popor, 
nu va adânci misterele limbei, nu se va identi- 
ficà cu viata naţiei, reproducând-o. Sau mai bine 
zis: ei sunt chiar vieața ei, pe szara cea mai în- 
naltă a desvoltărei. 

"A ieși din sfera naţionalităte: nu însemnează 
altă, pentru artiști, decât a renunţă la mijloacele 
cele mai puternice ale creaţiunei: la instinct, la 
comoara impresiilor acumulate încă din copilărie, 
şi la cultură. Şi ne putem așteptă ca tocmai acei 
mai talentaţi să fie în imposibilitate de a o face, 
şi ca reprezentanţi tipici ai geniului naţional, şi 
ca fiinţi simțitoare, şi în virtutea culturei lor mai 
desăvârşite. 

Dacă artistul, prin însăși firea lui, e însă astfel 


6 A. tc, CUZA 


legat de naționalitatea căreia ii aparține - - atunci 
e firesc, ca în alte terenuri de cultură, cl să ră- 
mână mai mult sau mai puțin steril. Fiind vieaţă 
din vieața unui popor el nu o poate reproduce, 
în mod desăvârşit, decât pe aceasta. 

Ajungem dar la aceeași concluzie, și în ce pri- 
veşte artiştii: 

Instrăinarea artistului e nimicirea lui. 

In asemenea condiții se naște opera de artă: 
in sânul culturei naționale, ca. product al talen- 
tului artistului care e reprezentant al unei anu- 
mite nații. Și cea dintăi condiție, pe care trebuc 
să o îndeplinească, este adevărul. 

Fie că am consideră-o ca un colț de natură 
văzut printrun temperament, fie că am zice că 
c un moment de emoție reprodus în formele na- 
turei, un lucru e sigur: opera de artă trebue 
să fie adevărată, adică să ne redeă un fond de 
Simțire sinceră, în forme reale. Aceasta presu- 
pune atingerea efectivă cu mijlocul înconjurător. 
Realitatea imediată e dar punctul de plecare al 
operei de artă, timpurile, pasiunile, întâmplările, 
societatea, natura în mijlocul căreia trăieşte ar- 
tistul. Aceste îl vor stăpâni chiar atunci când fan- 
tazia lui Par purtă în alte lumi, reale sau închi- 
puite. In artă, natura se confundă dar cu naţiona- 
litatea şi cu patria. Aceasta e natura concretă, 
natura vie şi colorată, pe care o vede și o simte 
artistul — nu universul și umanitatea, care sunt 
concepte incolore 'ale minței. Prin însăși ii i 


Ca 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 


~J 


ei, arta e dar națională, fiind oglinda realităței 
— dacă nu voiește să fie numai o plăsmuire 
arbitrară de scheme fantastice, adică să nu fie 
artă — adevăr — ci minciună, 

Aşa fiind, următoarea concluzie ni se jim- 
pune: caracterul național al artei nu exclude 
ci implică reproducerea exactă a caracterelor - 
manităței și ale naturei în genere. Căci natura 
e întreagă în fiecare din părțile ei, și cine o înfă- 
țişează in parte, o reproduce peste tot. Dar nu- 
mai acela O ya reprezentă mai lămurit, care o 
va simţi mai de aproape. Naţionalitatea operei 
de artă, fiind chezăşia adevărului, e dar condi- 
țiunea însăși a artei prin urmare, 

Deslipită de terenul solid al realităței na- 
tionale, opera de artă e amenințată să treacă în 
domeniul irealităței, şi arta să fie numai un joc 
al fanteziei dezordonate, al subiectivităței arbi 
trare sau bolnave, E 
„Păstrând însă astfel caracterul ei naţional 
din necesitatea însăși a existenței, opera de artă 
Şi ca inraurire va trebui să fie întrucâtvă legată 
de naționalitatea care a produs-o, Căci fiind i- 
coana umanităței şi a naturci, toți oamenii o 
van. înțelege, dar întru cât ea nu le răsfrânge 
decât în formă națională, este sigur că ani pa 
meni — conaționalii — o vor înțelege mai bine 
simfind-o cu fibrele sentimentalităţei “înrudite. 
în toate nuanțele ei, din care multe vor rămâneă 
străinilor. pururea ascunse. 


i 


8 A. © CUZA 


Şi mai e încă o încheere, de mare preţ, la 
care ajungem, conside.ând leză'u:a dintre naio- 
nalitate şi artă, în special în ce privește /ife- 
ratura. 

Aicea fondul artistic se prezintă şi în formă 
specific națivnaiă — limba — care e materialul 
operei de artă, a poeziei. Ca product al geniului 
naţional, fiecare limbă îşi are particularitățile 
ei ireductibile. Orice fond poetic va fi dar, în 
mod indisolubil, legat de forma în care s'a pro- 
dus. Incercarea de a despărți fondul de formă— 
prin traducere — va trebui să aibă ca urmare 
atingerea vitalităței operei de artă. De aceea ne 
putem așteptă ca opera tradusă să nu poată da 
niciodată iimpresia' vieței originalului. Ea va fi 
numai o copie neînsutleţită, un chip de ceară 
mecanizat. 

Şi în ce priveşte opera de artă, din orice 
parte am.privi-o — ca expresiune a adevărului, 
în efectele ei, ca fond de vizața ce nu se poate 
despărți de formele, în care se produce —con- 
cluzia e acceaşi: 

Instrăinarea operei de artă e nimicirea ei. 

Așa-dar, şi dacă cercetăm cultura umană, în 
realitatea ei; şi dată privim pe artişti, în exis- 
tența lor reală; şi dacă avem în vedere opera de 
artă, ca icoană a realită;ei, la acelaș rezultat a- 
jungem: naționalitatea şi arta sunt nedespărțite. 

Naţionalitatea e pulerea creatoare a artei — 
arta, putere creatoare a naţionalităței. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ g 


In artă nù suntem, și nu putem fi reprezen- 
tanți ai umanităței, ci aparținem unor anumite 
nații. O artă umană, cosmopolită, generală o- 
menească, e negațiunea artei, pentrucă e nega- 
țiunea culturei umane, care nu există decât în 
forme naționale; pentru că e negațţiunea gce- 
niului artistic, care nu poate fi decât reprezen- 
tantul unei anumite nații; pentrucă e negațiunea 
adevărului, care în artă se confundă cu najiona- 
litatea. 

Vom zice dar, rezumându-ne: 

Arta nu poate să existe decât ca artă națio- 
nală. 

Aceasta este rezultatul sigur pe care-l do- 
bândim din adevăruri evidente prin ele înșile, 
şi pe care ne putem aşteptă -a experiența să 
le confirme. 


II. 


Fapte. 


reațiunile variate ale artei populare, însu- 

şirile artiștilor, ca şi operele de artă uni- 

versale, învederează deopotrivă legătura 
strânsă ce există între naționalitate şi artă, și 
confirmă adevărurile dobândite de noi pe cale 
deductivă. i 

Să privim mai întâi la arta populară şi la 
manifestațiile generale de cultură ale diferitelor 
popoare. 

Câtă deosebire, ca tehnică, desemn, colorit, 
între covoarele persiane ṣi acele din India; între 
chilimurile turcești și scoarțele dela Rucăr; în- 
tre fustanela Schipetarilor și costumul higlan- 
derilor Scoției; între îmbrăcămintea poporului 
din Olanda şi acea din Andaluzia, sau din Rẹ- 
mânia. 

Dar oare jocurile și cântecele se aseamănă? 
Să fie vre-o apropiere între liniștita horă ro- 
nânească și zbuciumatul czerdas unguresc, între 


prios CO 


Ree 


12 A. ©. CUZA 


grațioasa mazurkă poloneză și voluptosul fan- 
dango spaniol? Sau e vre-o potrivire între doină 
şi lied? 

Asemenea nu există o poezie populară umană, 
cosmopolită, aceiași oriunde — ci poezii populare 
mai răsboiiice, mai duioase, mai cavalerești, ger- 
mane, maghiare, spaniole, românești — pe atâtea 
nuanțe de sentimentalitate în exprimarea ace- 
luiaș fond comun omenesc, 

Pe suprafața pământului ni se înfăţişează ast- 
fel o admirabilă varietate artistică, fiecare popor 
deosebindu-se prin caractere specifice, şi contri- 
buind la îmbogă.irea civilizației umane, prin ori- 
ginalitatea geniului său. 

Varietatea culturei nu e dar o întâmplare, ci 
e consecință firească a multiplicităţei factorilor 
care o creează — a natiilor. Cultura se confundă 
cu naționalitatea, ca și naționalitatea cu cultura. 
Ele sunt condiţii reciproce de existență. 

Un admirabil exemplu de rezistență prin cul- 
tură, ni-l dă poporul evreu. Trăind de veacuri 
în contact cu alte popoare, el nu se confundă cu 
dânsele, păstrându-și neatinsă ființa lui națio- 
nală. Păsț:area aceasta se datorește numai cul- 
turei lui religioase, care ca la nici un alt popor 
în gradul acesta, ea însăși nu-i decât expresia 
ideei naţionaie. Mozaismul nu e o religie umană, 
ci exclusiv națională, izraclită. In special, ji- 
danii sunt un product al Talmudului, care nu-i 
decât product ul geniului naţional evreesc, am 

7 


bla + Li cutite ce calita a aa 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 15 


puteă zice templul imaterial, și centrul de gra- 
vitate al sfărâmăturilor poporului izraelit în miş- 
care. Şi tocmai de-aceea, fie zis în treacăt, e 
așa de naiv de a crede în asimilarea jidanilor, 
întru cât. rămân jidani, adică întru cât își păs- 
trează religia. Căci aceasta e însăși naționalitatea 
lor jidovească, în "forma cea mai înaltă a exis- 
tenței, care știm că e cultura. Şi aceasta e atât 
de exclusiv națională, încât nici nu admite proze- 
“litismul, precum îl admit toate celelalte religii, 
și în special creştinismul. Cineva se naște, dar 
nu poate deveni jidan — nascuntur judaei. Şi 
față de dânșii — poporul ales — toate celelalte 
neamuri sunt străini fără drepturi, și ființi in- 
ferioare — goim — excluşi dela binefacerile 
îndatoririlor cătră aproapele. 

Sterilitatea jidovească îşi găseşte însă şi ea 
explicaţia în lumina aceleiași concepții relativă 
la legătura dintre naționalitate și cultură — în 
parte cel puţin. In lipsa unei patrii, de care să 
se lipească cu toată iubirea, și a /imbei cores- 
punzătoare geniului lor național —jidanii sunt 
osândiți să rămână neputincioşi, acolo unde tră- 
esc în mase compacte, şi unde s'ar puteă vorbi 
de cultura lor. ca atare, întrucât se păstrează ca 
popor deosebit. Și avem un termin de compa- 
rație. Ce însemnată operă de cultură nu a sä- 
vârșit oare infima minoritate a Sailor în Tran- 
silvania — al căror număr, în zilele noastre, abia 
trece de vre-o 200.000, 


14 A, U, CUZA 


Dar ce au produs oare milioanele de jidani 
îngrämădiți în Galiţia şi Polonia rusească, unde 
au acaparat comerțul și industria, ca și la noi, 
şi cum se înfățișează acțiunea și utilitatea lor 
culturală în România? Şi desigur că, pe lângă in- 
capacitatea firească a rasci, îpsfrăinarea e încă 
o cauză a acestei sterilităţi surprinzătoare. 

Doar e bine știut că ori de câte ori, vremelni- 
cește, un popor a primit formele de cultură ale, 
altor popoare, el a rămas steril, și nu a început 
a fi productiv decât din momentul în care, și 
pe măsură ce s'a dezrobit de supt înrâurirea străi- 
nătăţei. Germanii, franțuziţi un moment, nu şi-au 
arătat puterea lor întreagă de producere, decât 
odată cu însănătoșirea lor națională. 

Și noi Românii, câtă vreme am stat supt în- 
râurirea Slavonilor și a Grecilor, am fost cu totul 
sterpi, și nu am creat opere de oare care valoare 
-decât atunci când am revenit la graiul nostru 
firesc și când am început mai ales a ne simf? 
ca Români. 

Când însă un popor nu are destulă tărie ca 
să reziste înrâurirci culturale a celorlalte nații, 
şi cade în mod statornic supt influența lor — el 
dispare din rândul neamurilor. 

Oare ce-a mai rămas astăzi din străvechiul 
popor al Vasconilor, răspândit pe cele două la- 
turi ale Pireneilor, şi pe care-l înghite cu în- 
cetul cultura latină covârșitoare, franceză și spa- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ ib 


niolă? Ce-au devenit Românii din Moravia și 
din Istria — şi unde sunt slavii din România? 

Dispariția lop se explică prin absorbire, da- 
torită, înstrăinărei. Surprinşi în momentul când 
nu apucase a-şi creà o cultură a lor ocrotitoare, 
sau fiind incapabili să şi-o creeze, ei sunt siliți 
să. primească formele unor culturi străine, în 
care geniul lor neputându-se manifestă, rămâne 
steril. Puținele talente ce se ivesc, pierdute pen- 
tru poporul lor, adaogă numai puterile naţiunei 
absorbitoare. Iar în lipsa culturei naţionale, cu- 
noştința de sine se întunecă — şi nația dispare. 

Faptele confirmă dar încheerile teoriei: 

Instrăinarea de sine a unei nații e nimicirea ei. 

P 
Li * 

Precum existența naţiilor e condiționată de 
afirmarea naționalităţei lor, asemene și fiinţa 
artiştilor. In arhitectură, în plastică, în pictură, 
în muzică, în poezie, artiştii aparțin unor anumite 
nații, și unor patrii deosebite, ale căror însușiri 
le reprezintă. 

Homer uu a fost un om oarecare, cetățean al 
lumei, ci un grec, născut într'o ţară anumită, 
crescut în mijlocul acelei societăți patriarhale, în 
acea natură variată şi fermecătoare, pe care a 
reprodus-o, în chip atât de plastic, numai pentru 
că a stat subt înrâurirea ei, pentru că s'a inspi- 
rat de miturile poporului elin, pentru că eră 
trup și suflet din trupul și sufletul acestei naţii, 


16 A, 0. CUZA 


Aparținându-i cu toată ființa, întrînsul culminează 
genialitatea acestui ncam, cel mai artistic din 
câte au trăit pe pământ — și genialitatea ome- 
nirei, 

Dar Shakespeare? Nu a pătruns el oare în 
tainele celc mai ascunse ale sufletului omenesc? 


Și nu a creat el tipuri neperitoare, zane — : 


tocmai pentru că a fost unul din poeții cei mai 
naționali ai tuturor timpurilor? 

„Nici un poet ma fost vre-o dată mai na- 
țional. Shakespeare este geniul englez personi- 
ficat“ — afirmă Villemain. 

Şi Victor Hugo ni spune: „Shakespeare este 
un spirit uman, dar el este și un spirit englez, 
prea englez chiar“. 

Dar marele Goethe? E un geniu universal și 
uman, fără îndoială — dar ființa lui întreagă 
poartă semnele poporului și a patriei germane. 
Şi ce este Schiller, dacă nu întruparea cea mai 
aleasă a geniului poetic german, în care nația 
germană se recunoaște cu toate însușirile ei, 
slăvind într'însul culmile la care a ajuns? 

Asemenea și Dante, unul din cele mai pro- 
funde spirite ale omenirei, nu-i decât un naţio- 
nalist italian, îndurerat de frământările pâtriei 
lui. 

Dar Zafontaine, Beanmarchais, Voltaire, Mus- 
set—e posibil să ne închipuim că ar puteă să apar- 
țină vreunui alt popor, decât poporului francez? 

Experienţa universală ni arată, că în special 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 17 


poeții sunt reprezentanții hotărâți ai naționali- 
tăței, întrupând calitățile, aspirațiile, idealurile 
ei artistice. Dar mai mult decât atât: ei nici nu 
sunt capabili să producă decât în limba patriei lor. 

E un fapt, în adevăr, curios la prima vedere: 
nu avem exemplu ca un poet să fi creat vre-o 
operă de valoare într’o literatură străină, chiar 
atunci când a trăit vreme îndelungată în alte 
țări, și a avut cunoştinţa perfectă a idiomelor 
respective. 

Heinrich Heine, a locuit jumătate din viața 
lui în Franța, pe care a considerat-o ca patria 
sa adoptivă, dar nu a scris nici un vers în limba 
franceză. Carmen Sylva trăeşte de mulţi ani în 
România, dar aparține cu totul literaturei ger- 
mane. Există apoi o sumă de poeți moderni, care 
au scris în limba latină, dar operile lor nu sunt 
mai mult decât niște copii fără viaţă, după mo- 
dele antice — jocuri meşteşugite ale spiritului 
menite să piară. Şi doar printre acești poeţi ai 
latinităței postume găsim individualități puter- 
nice ca Petrarca, ale cărui scrieri în limba ita- 
liană împodobesc şi astăzi literatura, pecând o- 
perele lui latine au dispărut cu totul, și nu le 
mai citește nimeni. 

Se naște dar întrebarea: talentul poetic rä- 
mânând acelaș, care e cauza incapacităţei lui de 
a se manifestă în altă limbă decât în limba ma- 
ternă? 

Altă explicație nu poate fi decât că limba 


A. C. Cuza. -Naţionalitatea în artă, La 


18 A. ©, CUZA 


şi poezia sunt deopotrivă emanaţii ale geniului 
naţional, și nu rodesc decât împreună. Și aici, 
ca și în întreaga natură, viața e nedespărțită de 
formele subt care se prezintă. Un fond de viaţă 
sufletească naţională — artiștii fiind reprezen- 
tanții cei mai aleşi ai naţionalităței lor — nu 
poate fi cuprins decât în forma corespunzătoare 
a liinbei materne. 

Sunt şi unele excepții, fără îndoială, dar ele 
vin să confirme această regulă. 

Adelbert von Chamisso, deşi francez de ori- 
pină, aparține literaturei germane. Noi ştim însă 
că: a trăit în Germania încă de pe la vârsta de 
nouă ani, identificându-se cu geniul limbei și 
al culturei germane, din frageda copilărie. Și 
cu toate acestea coloritul uncori sumbru al ope- 
rilor lui a fost atribuit, cu drept cuvânt, zdrun- 
cinărei unităței lui sufletești, datorită nepotri- 
virei dintre nașterea poetului și mijiocul în care 
a fost chemat a trăi. 

Dar un exemplu încă și mai caracteristic de 
desechilibru sufletesc, provenind dintru con- 
flict de naționalitate, ni-l oferă Heinrich Heine. 
Şi acesta e un poet al literaturei germanc — dar 
oare este el un poet german, precum e Schiller, 
de pildă, sau Uhland sau Riickert? 

Născut din părinţi evrei în Germania, dar 
trecând la creștinizm, şi revenind apoi la religia 
părinților săi, Heinrich Heine, care a petrecut 
cei mai buni ani ai vieței în Franţa, nu a avut 


nai 


= 


PR E E Poe a A pp de e Rotta, pă 7 pe 20 Miu sila aaa ctre, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 19 


un caracter național hotărît. El și-a îmbrăcat 
inspirația în forma limbei germane, care erà 
limba lui sä zicem maternă, dar fondul însuși 
a rămas străin, schimbând pururea de conținut. 
Şi aicea naționalitatea ne apare lămurit ca însăşi 
puterea creatoare în artă. Căci aceea ce ne iz- 
bește în opera lui Heinrich Heine e tocmai lipsa 
ei de unitate, E un amestec de note disparate, de 
accente quasi patriotice şi de declamaţii umani- 
tariste, de melodii ebraice, de imnuri păgâne şi 
de cântări creștineşti. Şi la sfârşitul aceleași 
poezii naive, care pare a fi expresia celei mai 
sincere înduioșeri — apare deodată „grimasa“ 
reflecției batjocoritoare. 

Evident că aicea avem mai multe curente su- 
fleteşii, cari se anihilează, lăsându-ne acea im- 
presie penibilă de cinism și de frivolitate, pe 
care o face opera lui privită în totalitatea ei. 
E o adevărată /ipsă de caracter estetic — dacă 
ne putem exprimă așa — care nu-i decât urmarea 
lipsei desăvârşite de caracter național. Şi este 
evident că tocmai aceasta îl împiedică pe Hein- 
rich Heine de a ocupă în literatură locul cei 
s'ar fi cuvenit, după alesele lui însuşiri 1). 

Dar aicea ni se oferă încă un fapt, care e o 
strălucită confirmare a teoriei ce susţinem despre 
legătura strânsă dintre naţionalitate și artă. Căci 
ce se întâmplă? 


1) Vezi Anexa III. 


20 A. ©. CUZA 


În anul acesta, germanii: d€ pretutindeni au 
sărbătorit memoria lui Schiller. Chipul de mar- 
moră sau de bronz al acestui mare poet național, 
se ridică în multe oraşe din Germania, numele 
lui împodobește stradele, pieţele publice, așeză- 
mintele de cultură. E o splendidă manifestaţie 
a recunoștinței unui întreg popor pentru como- 
rile artistice, ce i s'au hărăzit de către unul din 
fiii săi geniali. | 

Dar Heinrich Heine? A scris și el fără în- 
doială unele pagini, care vor rămâneă în litera- 
tura germană. Şi meritele i se recunosc. Dar 
unde e pietatea poporului? 

Până acum, nici un oraș german, nici chiar 
oraşul lui de naştere, artisticul Düsseldorf, nu 
a voit să-i înalțe un semn de comemorare. Dar 
mai mult decât atât -— şi caz unic în istoria 
lumei: mai deunăzi statuia lui, oferită în dar de 
un admirator al poetului, a fost refuzată de toate 
orașele germane, şi a trebuit să treacă mările. 
Ea se ridică a tăzi pe o piaţă ao:aşului New-York. 

Și chiar acum în urmă, o nouă încercare de a 
sc înălță o statue lui Heinrich Heine, a trebuit să 
capituleze în fața opunerei obștești. In momentul 
când scrim aceste rânduri, ziarele ne aduc urmă- 
toarea ştire caracteristică: 

„8 August, 1905. Consiliul comunal din Düsseldorf 
a interzis a se așeza pe una din pieţele acestui oraş 
monumentul lui Heinrich Heinc, proectat a se face cu 


o cheltuială de peste 500.000 mărci. In urma acestei 
hotărâri, comitetul monumentului s'a disolvat“, 


o 


a S 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 2] 


Es 


Fără îndoială că bogătașii evrei vor fi putut 
să adune şi peste 500.000 mărci, pentru râdicarea 
unei statui coreligionarului lor — dar poporul 
german o respinge în mod statornic, Și acest 
consens unanim nu e doar rezultatul vre unei 
propagande vrăjmaşe sau a unei înțelegeri prea- 
labile. E o manifestaţie spontană, pornind din 
conștiința naționalităței, ajunsă la deplină des- 
voltare prin cultură, la cel mai cult dintre po- 


poarele lumei, Natia germană refuză a se recu- 


noaște pe sine în scrierile lui Heinrich Heine, a 
căror formă e germană, dar al căror Jand. e 
ibrid şi protivnic propriei sale ființi, 

Şi atunci se naște intrebarea, ce-și poate pune 
orice poet: dacă nu te recunoaște poporul în a 
cărui limbă ai scris — pentru cine exişti? 

Dar să ne înch;puim un moment că la Heinrich 
reig fondul şi forma nu ar fi fost în conflict. 
Dacă s'ar fi născut din sângele poporului ger- 
man, cu talentul lui poetic necontestat, oare ce 
opere desăjârșite nu ar fi creat, Sau, de rămâneă 
evreu, trăind în mijlocul naţiei sale, încă stà- 
până pe destineie ei: lipit de sânul patrici mume 
ce melodii ebraice nu ar fi putut produce în 
limba lui maternă, Poate chiar că tocmai aceata 
eră să fie marele poct național care — de vre-o 
trei mii de ani şi până astăzi încă — jidanilor li 
lipseşte. 

Faptele ni dovedesc astfel, cu prisosințä, că 
artiştii sunt legaţi de naționalitatea căreea a- 


»2 A. ©. CUZA 


parțin, și confirmă rezultatele la care ajunsesem 
pe cale deductivă: 

Instrăinarea artistului e nimicirea lui. 

* ză * 

Precum suut artiştii, prin necesitățile crea- 
țiunei ca și ale înrâurirei, nedespärțiți de na- 
ționalitatea lor, asemenea şi operile de artă: 
ele sunt producte ale naționalitäței. 

Naţionalitatea apare în opera de artă și ca 
natură deosebită, și ca interpretare, a acestei 
naturi, pe care fiecare popor o simte și o E 
produce înt”un mod anumit, după caracteri 
specific al sentimentalită{ei lui, și al împrejură- 
rilor în care se găsește. Şi aceasta e tocmai aceea 
ce alcătuește sfiluț, în diferite ramuri ale artei. 
Sfilul e naționalitatea. 

In artele decorative, în arhitectură, sculptură, 
pictură, muzică, poezie, operele de artă se deo- 
sebesc prin stilul lor național, şi înlăuntrul artei 
naționale, prin stilu! epocei, în care au fost 
create, In arhitectură, de pildă, avem stilul egip- 
tean, asirian, indian, grec, roman, gotic. Acesta 
se ramifică, la rândul său după popoarele care 
Pau cultivat, în gofic-francez, gotic-englez, go- 
fic-german, având apoi fiecare caracterele lui 
epocale. Astfel, englezii își împart evoluția go- 
ticei lor în trei perioade: 7. early english (englez 
timpuriu, veacul XIII); //. decorated style (vea- 
cul XIV); perpendicular style (veacul XV şi XVI). 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 23 


Așă fiind, este evident că opera de artă, care 
nu va purtă semnele vădite ale naționalităţei, nu 
va puteă fi decât operă neadevărată, — întrucât 
nu va răsfrânge natura imediată — Și lipsită 
de stil, întrucât nu va fi product al unei scnti- 
mentalități specifice -— şi ca atare uici nu va 
aparļineà artei. In artă, naționalitatea e dar 
puterea dătătoare de viață. 

Pe chipul principelui Ra-Hotep şi a sotici sale 
Nejert, sculptate cu 6000 de ani în urmă, în- 
nainte de construcția marelor piramide; pe faţa 
Scribului șezând, ca şi a bustului vestit de piatră 
calcară, caracterile naţiei egiptene sunt atât 
de viu reproduse, încât pare că aceste opere 
sunt scoase acuma de pe natură. Așă s'a 
întâmplat cu celebra statue de lemn, cunoscută 
sub numele de Seikh-el-Beled (primarul satului) 
și descoperită de Mariette întrun monument 
funerar din Memphis, care a fost astfel numită 
pentrucă locuitorii satului învecinat Sakkara, vă- 
zând-o, au crezut că e chiar înfățișarea prima- 
rului lor, 

In cladirile uriașe şi masive ale Indici, ca şi 
in zidurile armonice ale Atenei, în sculpturile 
greoae din Khorsabad şi din Persepolis, ca şi 
în creațiunile elegante ale Partenonului și ale 
Olimpiei, se oglindește chipul şi caracterile unor 
nații diferite. Oare arhitectura romană, cu mł- 
vatia și splendorile ei, nu poartă pecetea indi- 
vicualității măreţe şi a strălucirei poporului cu- 


24 A. C. CUZA 


ceritor al lumei? Şi câtă genialitate națională nu 
răsfrâng' catedralele gotice, tablourile lui Van 
Dyck, ale lui Velasquez și Tiziano, ale lui Rem- 
brandt, Murillo şi Teniers. 

lată un motiv artistic răspândit: chipul Maicel 
Domnului. Aceeaşi evlavie creștină, acecaşi du- 
ioșie a iubirei de mamă, acciași ideal al frumu- 
seței femceeşti, cată să sc întrupeze în Madona 
Sixtina, în Madona primarului Meier, în Madona 
din Sevilla. Dar câtă deosebire! Si la prima 
vedere înțelegem, comparându-le, că între dân- 
sele e ceva mai mult decât o nepotrivire de 
temperamente artistice. In operile lui Raphael, 
Holbein, Murillo, se oglindesc nu numai perso- 
nalități, ci și naționalități diterite. 

Despre Holbein sa zis, că c „cea mai in- 
naltă expresie a școale; curat germanc“; despre 
Murillo, că „toate operile lui poartă pecetea 
Andaluziei vesele ca soarele ci“. 

Dar oare despre care pictor însemnat nu sar 
puteă spune acelaș lucru, că tablourile lui sunt 
producte ale naționalităței, resfrângeri ale mij- 
locului înconjurător? 

Şi tocmai de aceia, nici nu există o pictură 
umană, cosmopolită, ci scoale naționale de pic- 
tură: şcoala italiană, școala flamandă, școala 
franceză, şcoala spaniolă, școala germană—adică 
artiști, cari sunt reprezentanţii geniului unor 
popoare deosebite, și opere, care reproduc na- 
tura înconjurătoare întrun séi anumit, înfăţi- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 25 


şându-se astfel cu particularităţi de forme, de 
colorit, de lumină, de sentimentalitate şi de 
compozijie, 

Şi dacă în plastică şi în pictură naționalitatea 
apare ca principiu creator al operei de artă, do- 
minând individualitatea artiștilor, cu atât mai 
mult ca este stăpână pe muzică şi poezie. Cu 
atât mai mult, cu cât aici naţia însăşi e dea- 
dreptul creatoare. 

Căci pe când nu avem o pictură, și o plastică 
populară — decât doar în elemente de ornamen- 
taţii, de descauri şi de săpături primitive — gă- 
sim în toate țările o bogată literatură de po- 
vești, de legende, de cântece, de poezii, dato- 
rite colaborărei masselor populare. Aceste crea- 
țiuni străbătute de farmecul naivităței poporului, 
producte ale tinereței lui, pline de sănătate și 
de putere, exercitează apoi o înrâurire covârşi- 
toare asupra sufletului complex al artiştilor, 
fiind izvorul nesecat al inspirațiuuci și întărirei 
celor mai emirenți muzicanți şi poeţi. Muzica şi 
poezia artistică stau sub îndoita înrâurire: a 
națioraiităței nemijlocite, ca şi a creațiunilor, 
în care natiunca întreagă şi-a exprimat simţirile, 
în atingere cu natura înconjurătoare. 

Iliada şi Odyssea, ce sunt altă decât o adu- 
nare meșteşugită de mituri și de basme populare 
grecești, formate în curs de secole, și în care 
geniul sporului elin se arată în toată splen- 
doarea îincreței, fixată pentru veșnicie. Şi e 


26 A. © CUZA 


doar o banalitate să zicem că mult iscusitul Odis- 
seus, că mândrul crai Agamemnon, și Ajas, cel 
iute, şi alesul războinic Ahille, și întregul O- 
limp, cu zeii şi zeițele lui, e numai oglinda i- 
deală a vieţei naţionale grecești, întrupări splen- 
dide ale idealurilor, aspiraţiunilor, simţirilor celei 
mai geniale dintre naţiunile lumei. Și desigur 
că măreața figură a lui Zeus, cel puţin — de 
se puteă — ar fi fost mai cu deosebire potrivită 
să ne înfăţișeze idealul umanităței, în loc să 
fie şi el numai un caracter nafionul, în între- 
gimea înțelesului acestui cuvânt. Dar nu sc putea 
pentrucă umanitatea nu are ființă, ci e numai 
o noțiune incoloră a minţei, pentrucă artistul 
nu e un rece mântuitor de abstracțiuni, ci suflet 
încălzit de farmecul vieței, pentrucă poezia nu 
e o plăzmuire arbitrară de scheme, ci oglinda 
realităţei, 

Sa crezut un moment că Divina Commedia 
ar reprezentă oarecum cpopea uimanităței, că 
ar fi alegoria omului trecând dela viaţa mate- 
rială, către contemplaţia ideală şi fericirea lăun- 
trică, Dar s'a văzut mai apoi, că şi această operă 
genială, departe de a fi o construcţie de abs- 
tracții filosofice, e imaginea vietei reale, a sufe- 
rințelor poetului, a frământărilor patriei Ini. 

Aceiași realitate naţională o vedem apărând 
în comediile lui Aristophanes şi ale lui Molière, 
în fabulele lui Lafontaine, în creaţiunile nepe- 
ritoare ale lui Shakespeare și ale lui Goethe, 


NAȚIONALITATRA ÎN ARTĂ 27 


în scrierile lui Balzac, Musset, Gogol, Turge- 
niew — ale tuturor. 

Dramele lui Shakespeare sunt atât de special 
engleze, incât unele situațiuni şi caractere — să 
ne gândim la Falstaff, de pildă —nici nu pot 
fi înţelese, în toată întregimea lor, decât de En- 
glezi. Lirica lui Goethe s'a zis, cu drept cuvânt; 
că nu-i decât poezia populară germană, îmbră- 
cată în forme desăvârşite. lar opera cea mai 
umană a acestui mare poet, e în acelaşi timp 
şi cea mai refională. Căci nu numai Faust e 
o prelucrare a unor legende populare germane, 
dar spiritul în care e scris e specific german, ca 
şi figurile caracteristice ale lui Faust şi Marga- 
retei, Şi până la atât, încât cu greu ar fi să ne 
inchipuim că s'ar fi putut naște în sânul vreunui 
alt popor. Un Faust francez, sau —- ferească 
Dumnezeu — ungur, şi o Margaretă spaniolă, 
sunt capricii ale fanteziei, cari ne fac să zâmbirn. 
Dar Figaro, deşi bărbier în Sevilla, pe malu- 
rile Guadalquivirului, cum ni-l închipueşte Beau- 
marchais, e un francez de pe malurile Seinei, și 
nu ar puteă fi nici german, nici englez, nici . 
altcevă decât aceia ce este după originea lui — 
un copil neastâmpărat al Parisului. 

Vor fi şi excepţii la această regulă a legă- 
turei dintre naţionalitate și artă, în literatură— 
dar ne putem aeptă ca separația lor să fie 
pururea fatală. 

In operile lui Byron, nu apare un fond spe- 


28 A C. CUZA 


cific naţional în forma corespunzătoare a limbei 
engleze. Dar ce se întâmplă? Creaiiunile Iui ce-i 
dreptul nu sunt oglinda uaci naționalități anu- 
mite — dar nici a umanităței în genere — ci a 
unei individualități bolnave. 

Avem însă un exempiu încă și mai plastic 
de morbiditate estetică provenind din nesocotirea 
naţionalităţei, pe care ni-l oferă intreaga lite- 
ratură așă numită /e-a/entă din Franţia. 

Scriitorii aparținând acestei școale — din cari 
unii chiar străini ca origine, dar în tot cazul 
înstrăinați de fondul simţirei naţionale și de 
geniul limbei franceze — în loc de a privi rea- 
litatea care-i înconjură, primind impresiile ei, 
și de a le reproduce, în graiul înțeles de toată 
lumea, își creează ca din nimic o lume de sen- 
zaţii artificiale, pe care le exprimi întrun jargon 
turmentat, alcătuit din cuvinte abătute dela înțe- 
lesul lor obişnuit, sau formate pe deaintregul, 
sau împrumutate dela limbele străine, Astfel, şi 
ca font şi ca formă, ei cad în domeniul ircali- 
tăței, făcând ca scrierile lor să nu poată fi în- 
telese nici măcar cu ajutorul defionaruiui, pe 


care au rosi siliți să și-l facă — şi care poate 
să explice întunecimile formei, dar nu să com- 
pliniască  excentricitățile fonduiui — străin. 


In scrierile unui „poei“* cunoscut al acestei 
școale, si care răspunde la gallicul nume de 
Kahn — evident un membru al numeroasei fa- 
milii, şi nouă cunoscută, a Xoân-ilor, Cohen-ilor, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 29 


Kahane-lor, Caan-ilor, Alcan-ilor — găsim spre 
pildă următoarea mostră de proză „franceză“, 
care şt-mcă e limba cea mai clară din câte există: 

„Sourd la mémoire des légendes, et ce qui 
fut Porchestrale bute se precise et motif arrivé 
â Pinstant de vivre, clame“ 1). 

Am da bucuros un premiu acelui — neiniţiat 
în misterele decadentismului — care ar voi să 
deslege înţelesul acestei enigme. 

Nu mai vorbim, fireşte, de cacofonia acestei 
oribile proze, în care geniul limbei franceze e 
răstignit cu piroane de plumb. 

Dar iată un alt poet, tot așă de francez — 
de origine elină — ale cărui opere sunt uncori 
tot atât de luminoase și de artistice — Jean 
Mortas, care scrie de pildă: 

Cauguemarres séculiers épris dorbes amphi- 
curtes 2), 

Diu cele cinci cuvinte care alcătuiesc acest 
crâmpei de frază, trei sunt necunoscute în limba 
obişnuită, şi trebue să le căutăm în glosarul 
școalei unde cetim:3). 

 Caugquemarre = moine lubrique. 

Orbe = figure sphérique ou cir.laire. 

Amphicurte = courbé de deux côtés. 


2) Jean Moreas: Chronique du Symboliste. 

3) Jaques Plowert: Petit Glossaire pour servir ag'in- 
telligence des Auteurs dâcadents et symbolistes. Paris 
1888. 


39 A, © CUZA 


Cunoaştem acum înțelesul cuvintelor, şi cu 
toate aceste — nu înțelegeri. Şi exempieie sar 
puteă înmulți dovedindu-ne încă odată că na- 
tionalitatea şi arta nu se pot despărți, färă pri- 
mejdie, şi că părăsind terenul solid al realităței 
naționale — aice în special domeniul limbei și 
al simţirilor normale — suntem amenințați să 
ne pierdem în lumea subicetivităţei arbitrare, 
şi să nu mai fim înţeleşi de nimeni. Deaceea cu 
drept cuvânt i s'a zis acestei literaturi că e de- 
cadentă, pentrucă numai în timpuri de decadență 
se întunecă simţul naționatităței până la atât, 
încât o asemenea literatură să fie posibilă. Și 
numai popoarele decadente admit ca sfrăiaii să 
le facă literatura, 

Aceeași putere creatoare, a najionalitiţui, se 
învederează şi în muzică. Comporijile lui Schu- 
bert şi ale genialului Chopin, nu sunt alta decât 
muzică populară în forme artistice. Aice legă- 
tura dintre naţionalitate și artă e imediată şi 
simțită; e geniul caracteristic al unor neamuri 
deosebite, vorbindu-ni o limbă, în care le recu- 
noaștem. Aiurea, înrâurirea nationalităței, deși 
mai putin evidentă, nu e mai puțin adâncă. Oare 
cine nu distinge graţia spiritului francez în ope- 
rele lui Boieldieu şi Auber, adâncimea sentimen- 
talităței germane la Sebastian Ba h şi la Schu- 
mann, sterilitatea semită, căutând pururea să se 
învâlue în artificii ameţitoare, la „Giacomo“ 
Meyerbeer — adică lacob Meyer Beer? Şi oare 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 3! 


creațiunile lui Wagner şi ale lui Verdi, ale lui 
Gounod şi ale lui Glinka, ale lui Smetana, Dvo- 
rak și Liszt — răstrâng numai însuşiri indivi- 
duale deosebite, sau și caractere naționale, care 
nu se confundă? 

Avem însă un exemplu mai plastic de strânsă 
legătură între naţionalitate și artă, în genul ibrid 
al operetei. E curios de a vedeă că această pa- 
rodie a operei, în care efectele artistice se obţin 
prin ironizarea sentimentului, sau pipernicirea 
lui, şi deformarea formelor artistice — și care 
nu stă în legătură cu geniul muzicei franceze — 
a trebuit să fie creată, în forma ei modernă, de 
Jacques Offenbach, evreu născut în Germania. 
Dar și mai caracteristic e faptul că pentru alcă- 
tuirea fexfului, potrivit cu această muzică de- 
Șanțată, nu s'a găsit un francez, ci un alt jidan, 
din Franţa — Ludovic Halévy, — autorul tuturor 
libretelor cunoscute: Orfeu în injern (1861); 
Frumoasa Flenă (1865); Viata pariziană (1866); 
Marea Duresii de Gerolstein (1867); Briganții 
(1870) — în care instituţiile fundamentale ale 
societiței, idealurile şi sentimentele mai sână- 
toase ale sufletului uman, sunt luate în batjo- 
cură şi date pradă caricaturei şi satirei înjosi- 
toare. Posibile numai întrun organism social 
în descompunere, precum eră societatea deca- 
dentă a Parisului, către sfârșitul imperiului al 
doilea, în care au putut să se dezvolte — şi apă- 
rând tocmai în timpul spasmurilor agoniei lui 


32 A. G. CUZA 


în anii 1861—1870 — aceste opere bolnăvicioase 
au contribuit foarte mult la conrupţia gustului 
şi a moravurilor poporului francez, dispărând 
apoi din domeniul artei adevărate — precum 
piere viermele odată cu putregiunea în care s'a 
născut. 

Şi să se observe bine şi aicea puterea covâr- 
șitoare a naționalităţei, exprimată în permanenţa 
însuşirilor de rasă, în ramuri de activitate şi 
împrejurări diferite. Evreul german Offenbach, 
in muzică, dă exact aceiaşi notă și se ridică la 
acceaşi înălţime, ca evreul francez Ludovic Ha- 
lévy, în teatru, ca evreul Heinrich Heine, în 
poezie, ca evreul Ludwig Börne — cu adevăratul 
său nume Leib Baruch — în publicistică. Pro- 
ducțiile lor, deși în genuri deosebite, au aceiași 
înfățișare „un air de famille“, cum zice fran- 
cezul — care le face a fi recunoscute ca specific 
jidoveşti, la prima vedere. E aceiași ușurință 
frivolă, aceiaşi exuberanță aparentă, acelaş sar- 
casm nimicitor de idealuri, acelaş cinism revol- 
tător — şi aceiaşi sterilitate. 

Reprezentanţi tipici ai spiritului jidovesc, ei 
nu-și găsesc loc în formele de cultură ale po- 
poarelor în mijlocul cărora trăiesc, şi faţă de 


care — din instinctul rasei, căreia aparţin, dacă 
uu în mod conștient și voit — ei se prezintă ca 


străini. De aici acțiunea lor negativă, tendinţa 
firească a ridiculizărei, a satirei exagerate, a 
batjocurei impertinente — și a speculaţiei — 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 33 


care nu e capabilă să producă opere de valoare 
statornică, ci caută să distrugă — și să tragă 
profit, speculând tendinţele efemere ale mo- 


mentului, și veşnicele înjositoare patimi ale su- 


fletului omenesc. Incapacitatea acestei rase, atât 
de diferite, de a se adaptă unor forme de cul- 
tură, care nu corespund naturei proprii, nu mai 
lasă în sufletul reprezentanţilor ei, decât însu- 
şirea dominantă a neamului: ¿interesul de a 
profită pe cât mai mult cu putință, prefăcând 
totul în monedă sunătoare. 

Aceasta este explicaţia adevărată — conflictul 
între naţionalităţi și rase eterogene — care ne 
învederează cauza acțiunei disolvante, exercitată 
de jidani în sânul tuturor societăţilor, în care 
se introduc, și ale căror înrâurire păgubitoare 
marele istoric Mommsen o caracterizează în ur- 
mătoarele cuvinte: 1). 

„Și în lumea veche jidănimea a fost un fer- 
ment activ de cosmopolitism si de decompoziţie 
națională. (Auch in der alten Welt war das Iu- 
denthum ein wirsksames Ferment des Kosmo- 
politismus und der nationalen Dekomposition). 

De aceia, în oricare societate şi în orice ra- 
mură a ei de activitate, precumpănirea jidanilor 
e o cauză de boală — în tot cazul simptomul 
doveditor al slăbirei și degenerărei naţionale. 

Ce le pasă ovreilor Ofjenbach şi Halevy de 
1) Rōmische Geschichte Fünftes Buch. Kapitel XI. 


A. C. Cuza. --Nationulitatea în artă, 2 


54 A. C CUZA 


sănătatea sufletească a poporului francez, aflat 
pe povârnișul căderei? In sânul societăței pu- 
trede a Parisului cosmopolit, dela sfârşitul unei 
domnii obosite, ei descoper porniri morbide, 
pe care le exploatează — lățind corupţia și pre- 
gătind ceasul fatal al prăbușirei. Religia, res- 
pectul datorit oricărei autorități, în primul rând 
maiestăței regale, care întrupează suveranitatea 
nației, armata, care e brațul ei de apărare — 
străine pentru dânșii, ca nefiind ale lor, dar 
fără de care nici un popor nu poate să existe — 
sunt luate în batjocură, ridiculizate, date pradă 
sufletelor lacome de scandal ale acelora, cari 
alcătuiesc canalia dominantă a societăților în 
descompunere -—- dar şi înjosite în conștiința 
celor mulţi. Astfel, in ceasurile de grea încercare 
când un popor e chemat la răspundere, în faţa 
istoriei — nu mai rămâne nimic, decât o massă 
demoralizată, fără nici o directivă, decât con- 
ducători imbecili și istoviţi de vicii — şi totul 
se risipeşte intro grozavă catastrofă răzbună- 
toare. Pare că vedem cârdul istrionilor lui Offen- 
bach și Halevy, urmaţi de cocotele speriate și 
de vietățile aquatice ale Bulevardului, sburând 
în toată lumea, din cuibul dogorit al Parisului, 
în lumina edificiilor aprinse de mânele aceleiași 
bestii cu mii de capete — scăpată acum din 
frânele legei — care aplaudase odinioară perver- 
sitățile lor. 

in Germania, jidănașul din Franckfurt—Zeib 


Te Da naaa TE AER E re a prea a e ae man 


NAȚIONALITATEA IN ARTĂ 35 
Baruch — transformat, prin stropire cu câteva 
picături de aghiasmă, în teutonul autentic Ludwig 
Bârne — profitând de starea de efervescenţă a 
spiritelor, produsă de răsunetul revoluţiei fran- 
cezilor din lulie 1830 — și strămutându-se în 
Paris, care pentru dânsul ce „Mecca libertăţei 
politice“ — se înstreinează tot mai mult de 


Germania, pentru care nu are apoi decât dispreţ 
şi batjocuri. Cât despre Heinrich Heine, bote- 
zatul de formă, așezându-se și el în Paris, unde 
trăește ca stipendiat al poliției franceze, e știut 
în ce mod disprețuitor a tratat instituţiile și mă- 
ririle poporului german — care până astăzi încă 
nu voeşte să-l recunoască, 

Dar să ne întrebăm puţin: ce a rămas din 


„ creațiunile, cu aparenţe atât de strălucitoare, ale 


lui Offenbach şi Halévy, ale lui Börne și chiar în 
mare parte ale lui Heine, cel mai talentat dintre 
dânșii? In opera acestuia, fără îndoială că sunt 
pagini cari vor rămâneă -— dar şi stropi de no- 
roiu, care nu se vor șterge, pângărind-o. Și 
iată teribila sentinţă pe care o rostește posteri- 
tatea germană. într'o carte clasică, prin graiul 
autorizat al cunoscutului publicist şi profesor de 
istorie la Politechnicul din Zürich, /ohannes 
Scherr: 1). 


„Cum că Heine a fost un ticălos (ein moralischer 
Lump) nu mai poate fi îndoială, după propriile lui 


1) Dr. lohannes Scherr: Allgemeine Geschichte der 
Literatur. Ed. V. adăogită 1575, Vol. H, Pag. 200. 


cite iai Ema aaa 


36 A, C CUZA 


mărturisiri. Doar a primit un salar anual din „fon- 
durile secrete“ sub Ludovic Filip, adică dintr'un izvor, 
care nu curgeă decât pentru mușarzi, spioni, apostați 
şi trădători. Dar abstracţie făcând de această pată ne- 
ştearsă, e sigur că Heine, din cauza lipsei de fond 
moral, nu a putut niciodată parveni să crecze o operă 
de artă, cum eram în drept a ne aşteptă, după dispo- 
zițiunile lui geniale“, 
"De sigur. Dar lipsa de fond moral, care-l îm- 
piedecă de a creă în artă, nu-i decât expresia 
lipsei unui caracter naţional hotărit, — a conflic- 
tului dintre fondu! național, specific evreesc, și 
forma străină, în care erà silit a se manifestă, 
şi dânsul, ca și ceilalți corifei semiţi în artă: 
Offenbach, Halévy și Borne, 

Oricum, din operele acestor talente, care nu 


se pot contestă, celelalte popoare nu au câștigat 


nimic. Dar oare nafia jidovească, prin înstrăi- 
narea lor, cine ar puteă zice că nu a pierdut? 
Şi oare nu e şi aice evidentă legătura dintre o- 
pera de artă şi naționalitatea artistului, dintre în- 
străinarea acestuia şi nimicirea lui? 


* 
* * 


Un fapt care învederează încă și mai bine 


legătura indisolubilă dintre naționalitate și artă, 
e insuficiența traducerilor 1). | 

1) Tratând aice despre valoarea artistică a tradu- 
cerilor, e bine înțeles că nu voim să micşorăm valoarca 
practică mare, pe care o au, ca singur mijloc de cu- 
noaştere a operilor literaturei universale, pentru imensa 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 37 


Cu toate silințele celor mai distinse talente 
literare, nici o literatură nu se poate făli de a 
aveà traduceri echivalente cu originalele. Nu 
există până astăzi o traducere perfectă a Bibliei, 
a lui Homer, a lui Virgil, a lui Dante, a lui 
Shakespeare, şi nici a vreunui alt poet cunoscut, 
Incercările necontenite ce s'au făcut, într'o limbă 
atât de bogată și de mlădioasă, precum e limba 
germană, cu traducerea Bibliei, înainte și după 
Luther, cu Homer, înainte şi după Voss, cu 
Dante, înainte şi după Philatethes, cu Shakes- 
peare, înainte şi după Schlegel-Tieck — pentru 
a cită numai pe acestea — sunt dovada cea mai 
bună a imposibilității de a desbrăcă fondul lite- 
rar de forma lui naţională. 

E curios de a vedea că până astăzi nici unul 
din popoarele culte nu are o bună traducere a 
Bibliei, cu toate stăruințele ce se pun de a na- 
ționaliză această operă universală, ca bază a cre- 
dinței creştine. In Germania, înainte de tradu- 
cerea lui Luther (1534), s'au făcut vreo 17 în- 
cercări de a reproduce textul original în limba 
germană, şi după dânsul, până astăzi încă opera 


majoritate a acelora, cari nu cunosc limbile străine. 
De aceea ar fi de dorit ca traducerile, în limba noastră, 
a scrierilor mai însemnate, să fie pe cât mai numeroase. 
Și e o gravă lacună că nu sunt. Cele ce urmează, având 
menirea să invedereze principiul naționalităţii în artă, 
nu sunt dar protivnice activității foarte utile a tradu- 
cătorilor şi nu ating nici meritele artistice ce le pot avea. 


pi 


«semnau tai 


3R AC CUZA 


de revizuire a traducerei lui nu a fost încheiată 
şi, pecât s'a făcut, nu a dat rezultate deplin sa- 
țisfăcătoare. In Anglia, cea dintăi Biblie en- 
gleză datează încă de pe la 1380, datorită re- 
formatorului Wiclef; ea a fost însă mereu mo- 
dificată, până în zilele noastre, când a apărut 
revizuirea din 1881, care de sigur nu va fi cea 
din urmă. Francezii însfârșit se servesc de di- 
ferite Biblii, printre cari cea. a lui Osterwald 
(1744) pare a fi cea mai apreciată, cu toate de- 
fectele ce i se recunosc. 

Dacă o asemenea lucrare, în proză, prezintă 
atâtea dificultăți traducătorului, se înţelege că 


operele poetice sunt încă Și mai anevoe — noi 
zicem: peste putință -- de reprodus în limbi 
streine. 


Aşa, de pildă, decând Francezii au ajuns să 
înmlădie limba lor şi să întemeieze o literatură 
națională, s'ar fi putut păsi cineva care să tra- 
ducă în mod desăvârșit operele marelui maestru 
al poeziei Homer. Şi încercările nu au lipsit, 
dela traducerea poetului Hugues Salet (1545) 
şi până la traducerea contemporanului poet Le- 
conte de Liste (1867), — dând cu toatele același 
rezultat negativ. 

In şirul acestora, una din cele mai bune tra- 
duceri e acea făcută de D-na Dacier, a Iliadei 
în 1699, şi a Odiseei în 1708. Boileau le gă- 
şește chiar că sunt adevărate capodopere. Dar 
traducătoarea însăşi nu împărtășește această pă- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 39 


rere, simțindu-și slăbiciunile, Pentru dânsa, 
Homer în traducerea ei, e numai ca mumia fru- 
moasei Elene, ce ar fi fost îmbălsămată de 
vechii Egipteni. Vieața cu farmecul colorilor și 
a ochilor scânteietori, a celei mai splendide fru- 
museţi, a dispărut, rămânând numai trăsăturile 
feţei ncînsuflețite, ale cărei proporţii abia dacă 
ar mai îngădui o ideie slabă de strălucirea tre- 
cută a chipului viu. Şi posteritatea i-a dat ei 
dreptate, şi nu lui Boileau, reluând opera, pe 
care ea nu fusese în stare a o desăvârși!). 
După D-na Dacier, urmează traducția inter- 
pretativă a lui Bifaube, care ne dă, după multe 
încercări, Ziada, în 1764, şi Odisea în 1785; 


apoi, un alt Homer, decât acei precedenţi, a | 


lui Dugas-Montbel, în 1815 şi 1818; însfârşit — 
traducția în proză — a maiestrului Leconte de 
Lisle, care publică Iliada în 1807 și Odisea în 
1870. Aice grija de a păstră caracterul origi- 
nalului e dusă până la extrem, dar nu ajunge să 
producă decât o operă în multe privinți ibridă, 
în care cuvintele greceşti — din care unele au 
nevoe să fie și ele traduse — îţi fac efectul 
unor măşti, precum e de pildă Akhilleus şi O- 
dusseus, în locul figurilor cunoscute ale lui 
Achille şi Ulysse, din limba franceză. Dar apoi 
ce să mai zicem de o traducere a lui Homer îz 
proză? Şi ce valoare au expresiuni ca acestea: 


1) Vezi Anexa IV, 


l 
) 


40 A. CUZA 


jambes „rapides“, mort „dure“, jleche „amère“? 
Exacte, or fi, dar franceze, desigur că nu. Nici 
această traducțiune, făcută de un distins poet, 
nu e dar o traducție suficientă, necum egală cu 
originalul. După trei sute cincizeci de ani de 
încercări stăruitoare, putem zice că și astăzi 
poziţia onorabilă de traducător al lui Homer, 
în franțuzeşte, e vacantă, ca și în vremea lui Salel 
şi—ca și în celelalte literaturi moderne !). 
Dar pentru a arătă cu câtă îndărătnicie unele 
popoare au stăruit să „naţionalizeze“ capodo- 
perele literaturilor străine, vom da încă un ex- 
emplu, citând aice traducerile cele mai însemnate, 
parțiale sau totale, în proză sau în versuri, ri- 
mate sau nerimate, în terzine sau în iambe, ale 
lui Dante în limba germană, făcute succesiv de 
Bachenschwanz (1767); /ageman (1780); A. W. 
Schlegel (1795); Kannegiesser (1814); Streck juss 
(1824); Horwarter şi von Enk (1830); Heigelin 
(1836); Philalethes (1830); Kopisch (1840); von 
Berneck (1841); Graul (1843); Braun (1363); 
Blanc (1864); Eituer (1865); Witte (1865); 
Josepha von Hoffinger (1865); A. Dörr (1867); 
Krigar (1870); Baron (1870); Notter (1871); 
Bartseh (1877); Francke (1883—1885); Bertrand 
(1887); Hasenclever (1889); Bassermann (1892); 
Porchhammer (1901); Gildemeister. Ed, 1I 
(1902) — adică douăzeci și șeapte de traducători, 


1) Vezi Anexa V. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 41 


in curs de wia sută treizeci de ani — şi vor 
mai fi, 
Presupunem însă că dacă vreunul din aceştia, 


- până la cel din urmă, ar fi reușit să reproducă 


cuprinsul originalului, următorii lui nu ar fi 
putut să existe, munca lor fiind evident inutilă. 
Traducerile anterioare fusese dar greşite, ne- 
conforme cu textul, în tot cazul nedesăvârşite, 
și atunci — cine ne garantează că şi cea din 
urmă, va fi cea de pe urmă? Ba din contra, 
avem probabilitatea că lui 27 va urmă 28, şi 
că acestuia îi va găsi un altul alte metehne — 
și va reîncepe — și tot așa, în dulce infinitum. 

Aceeași muncă o face Sisyphr-fraducătorul — 
cu operele mai însemnate, — în toate literaturile 
lumei. | 

lată dar un fapt desigur interesant, şi e drept 
ca să ne punem întrebarea: pentruce oare ideea 
poetică nu se poate desbrăcă de învălişul ei 
naţional, și îmbrăcă în haina vreunei alte limbi 
străine? Răspundem: pentru aceleaşi motive, 
pentru care şi poeții nu pot produce decât în 
limba neamului lor? 

Altă explicaţie nu poate fi decât că: între 
naționalitate, limbă şi poezie există o legătură 
organică. Limba și poezia sunt deopotrivă crea- 
țiuni ale geniului național; se nasc și nn trăesc 
decât împreună. Fiecare popor vede şi simte 
lucrurile întrun chip anumit, fiecare își are felul 
său de a se exprimă, şi fiecare limbă își are 
particularitățile ei, care nu-şi găsesc echivalentul 


A Ei ia 


42 A. CUZA 
în alte idiome. Astfel — pe lângă greutățile, 
adese ori de neînvins, ale versului — operele 


poetice opun oricărei încercări de a le desbrăcă 
de forma lor naţională, o întreită rezistență: a 
simțirei specifice, a modului de a o manifestă, 
adică a stilului, şi a idiotismelor limbei — care 
toate sunt producte naturale ale aceleaşi puteri 
a naționalităței, 

Din cauza strânsei legături dintre naționali- 
tate, limbă şi poezie: față de literaturile străine, 
poeții sunt fond fără formă — ființe sterile; tra- 
ducerile, formă fără fond — opere moarte. 

Despre această neputinţă a poeţilor, în alte 
idiome, am vorbit mai sus. Ea a fost bine ca- 
racterizată de Heinrich Heine, zicând despre 
sine: l 

„În Franța spiritul meu se simte exilat, Sur- 
gunit într'o limbă siriiină“. (Mein Geist fühlt 
sich in Frankreich cxiliert, in eine fremde Spra- 
che verbannt) 1. 

Cât despre insuficiența traducerilor, întreaga 
literatură ni-ar puteă servi ca dovadă. Noi ne 
vom mărgini să dăm numai câteva exemple. 

In celebra sa a doua meditaţiune: Omul, în- 
chinat Lordului Byron, Lamartine — luând ca 
termin de comparație vulturul, ce-și spânzură 
cuibul de-asupra prăpăstiilor, pe coastele stân- 
cilor, ude de sângele negru al victimelor lui, și 


1) Gedanken und Einfälle. — 1. Persönliches. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 43 


adormind în legănarea furtunei — zice poetului 
englez: 


Et toi, Byron, semblable à ce brigand des airs, 
Les cris du désespoir sont tes plus doux concerts. 
Le mal est ton spectacle, et Phomme est ta victime. 


Aceste admirabile trei versuri, traducătorul 
român, D-l A. Naum, le redă în următoarele 
patru: 


Şi tu, Biron, întocmai acestui hoţ de soare, 
Răul din lume numai e dulcea ta cântare! 
l'a desperărei gemăt și lacrimi omenești 

La suferinți nespuse, tu râzi, te veseleşti !). 


Să comparăm această traducere, cu textul 
francez, şi să ne întrebăm: mai întâiu, ce în- 
semnează kof de soare? Arc vreun sens, de 
sine stătător, în românește? Şi e tot una, ca 
adevăr şi plasticitate, cu admirabilul de expresiv: 
brigand des airs? Dar abstractul şi neinsufleţitul: 
răul din lume, reproduce oare realitatea vie din 
sguduitorul: ¿es cris du désespoir? 

Până aci traducerea e numai neputincioasă 
față de original; urmarea însă îl /a/șifică, sub- 
stituindu-i alt înțeles. 

Poetul francez zice: les cris du désespoir sont 
tes plus doux concerts — adică, tipetele despe- 
rărei altora, ale omenirei, sunt pentru dânsul 
cele mai dulci cântări, întocmai ca pentru vultur, 


1) A. Nanm: Traduceri. laşi, 1890, pag. 64. 


Pai 


44 A. © CUZA 


care-și găsește multumirea în tipetele prăzei sale: 
frouvant sa volupté dans les cris de sa proie. 

Aceste imagini, traducătorul român îi substi- 
tuie: răul din lume e dulcea ta cântare — aşa 
dar că răul e dulcea zi cântare — ceeace este 
falș — și absurd. Poetul francez serie: 


Le mal est ion spectacle, et Phomme esti ta victime. 


A cărui grandios de cuprinzătoare concizie, 
traducătorul o preface în şovăetoarele bâjbâieli 
după muza poetului, care nu se dă prinsă: 


L'a desperărei gemăt și lacrămi omeneşti 
La suferinți nespuse, tu râzi, te veselești, 


Oare poate fi o mai deșartă amplificaţie, față 
de o mai plină de înțelesuri sobrietate? O mai 
grozavă proză, pe lângă o poezie mai aleasă? 
Dar apoi acel: fu râzi fe veseleşti, oare nu e 
oribil — şi mai trădător decât Iuda? El introduce 
o notă falşă de veselie banală, care turbură cu 
totul măreaţa, sumbra armonie a originalului, ne 

lăsând nimic — nici formă, nici fond, nici 
caracter, Aicea dar se vede lămurit cum opera 
originală nu a fost reprodusă, prin traducere, ci 
pur şi e — nimicită, 

Şi să se noteze: cminentul nostru poet aca- 
demician d-l A. Naum, e unul din cei mai iscu- 
siti traducători ai noștri, şi din cei mai cunos- 
cători ai limbei. Şi e știut că traducerile D-sale, 
mai înainte de a fi publicate, au trebuit să treacă 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 45 


prin întricoșatele vămi ale criticelor celor mai 
fine spirite, ce s'au întrunit vreodată la noi în- 
trun cenaclu literar — al „Junimei“ dela laşi. 
Firește că, în alte condiţii, şi când va fi vorba de 
genii naţionale nu aşă de înrudite, precum e 
geniul român cu acel francez, rezultatele tra- 


ducerei trebue să fie încă şi mai puțin mulțu- 


mitoare, 

lată, spre pildă, o singură strofă germană — 
a treia din cunoscuta poezie a lui Heinrich 
Heine, Loreley —-, pe care o cităm, tocmai pen- 
trucă cuprinsu! ci e așă de simplu: 


Die schouste. lungfrau sitzei 
Dort obenn wunderbar 

Ihr goldnes Geschmeide blitzet 
Sie kämmi ihr goldnes Haar, 


Nici simțiri deosebite, nici gândiri adânci, nici 
colorit complicat—nimic decât un singur tablou 
fără pretenţii. S'ar păreă dar că nu ar fi nici 
o greutate ca să reproducem aceste versuri, în- 
tro limbă străină. Dar iată cum le redă tradu- 
cătorul N. Scheletti — şi el un membru al so- 
cietăței „Junimea“ — în românește: 1), 


Sus pe vârf şede-o fecioară 
Cozi de aur impletind 

C'o parură lucitoare 

Ca un soare strălucind. 


:) „Convorbiri literare“. Anul II, pag. 208. 


9 pa ap a PONOR pa, E PRE AR: E GE RP EAE ET na e Rt e pa EI PE PIE ORE TE e pe er, 


46 A. ©, CUZA 


Și aice e vorba, se vede, de chipul fermecat 
al unci fete blonde care stă pe o înălțime des- 
făcându-şi pletele-i aurii, împodobite cu sclipi- 
toare giuvaeruri. Contururile, să zicem, că sunt 


aceleași — dar oare a mai rămas cevă? Oare: 
sus pe vârf şede-o fecioară — aproape aceleași 
cuvinte — ni dau acecași impresie ca: die 


schönste lungjran sitzet dort oben wunderbar — 
au acelaș conținut? Şi oare această fecioară — 
„Sus pe vârf" — nu e întrucâtva ridiculă, mai 
ales când e „ca un soare strălucind“ — în afară 
chiar de eroarea posibilă -— fiind vorba de piep- 
tănătură — a sunetului fatal: ca „un soare“ 
strălucind? Insfârşit, și mai ales: care poet ro- 
mân — scriind liber propria lui inspirație — s'ar 
fi exprimat în modul acesta: cu „fecioară“, cu 
„sus pe vârf“, cu „cozi de aur“, cu „un soare 
strălucind“, și, mai cu deosebire, cu oribilul 
„parură“* —- care ne face să ne gândim la „ma- 
șerele“* saloanelor noastre franțuzite mai de- 
grabă decât la fermecătoarea din poveste, Lo- 
reley? 

Să ne oprim dar şi aice, şi să ne întrebăm: 
ce a mai rămas din opera originală? Nimic mai 
mult decât — o caricatură. 


lată acum un alt exemplu, o traducere mai 
recentă a unci poezii de Heinrich Heine: 


Im wunderschönen Monat Mai 
Als alle Knospen sprangen 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ | 4? 


Da ist in meinem Herzen 
Die Liebe aufgegangen. 


Im wunderschönen Monat Mai 
Als alle Vögel sangen 

Da hab’ ich ihr gestanden 
Mein Schnen und Verlangen. 


Pe care traducătorul, un bun cunoscător al 
limbei şi distins poet el însuși — Sf. O. /osif — 
o îmbracă în următoarele strofe româneşti: 1!) 


În Mai, când mugurii "'ncolţese 
Şi râde toată firea 

A răsărit şi-a înflorit 

ln inimă-mi iubirea. 

În Mai, când tot văzduhu-i plin 
De viers de păsărele 

Mi-am pus în versuri jalca mea 
Și dorurile mele. 


Oare a mai rămas cevă din farmecul origina- 
iului? Şi se potriveşte? Acel telegrafic „în Mai“ 
— e tot una cu plinul de înțelesuri, cu încărcatul 
de podoabe, de flori, de cântece, de veselie: 
im wunderschânen Monat Mai, a textului ori- 
ginal? Oare oribil de greoiul si strâmbător de 
fălci: când mugurii încolțesc — este echivalent 
ca plasticitate, ca răsunet de viers cu: als alle 
Knospen sprangen? Şi unde a rămas intenţia 


1) Si. O. Zosif: Romanţe şi cântece de Heine. Tradu- 
cere în versuri. 1901, pag. 55. 


48 AU, CUZA 


de apropiere şi de armonie din strofa a doua: 
als alle Vogel sangen? Dar iubirea care a răsărit 
şi a înflorit — în care se ia ca termen de com- 
paraţie floarea, se aseamănă cu: die Liebe auf- 
gegangen, în care terminu] de comparaţie e rä- 
săritul Soarelui? l 

Până aici vedem numai că traducerea nu e în 
stare să reproducă vicaţa originalului; dar strofa 
a doua îi schimbă caracterul. Cuvintele: mein 
Sehnen und Verlangen — exprimă patima arză- 
toare a dorinței, care izbucnește în sufletul pri- 
măvăratec al poetului, întocmai ca seva din ar- 
bori, făcând să crape mugurii sub acțiunea soa- 
relui învietor al primăverei. Pe când traducătorul 
român cu: jalea mea si dorurile mele — slá- 
beşte pornirea vie şi fierbinte, în palid afect și 
în sentimentalitate vagă. In cazul cel mai bun, 
la o simplă interpretare — adecă la altceva 
decât originalul, | 

Suntem liberi, fireşte, să încercăm o nouă tra- 
ducere. Și nu doară cu intenția de a face „con- 
curență'* excelentei traduceri, în felul ci, a d-lui 
Josif. Ci numai ca sä aducem încă o dovadă în 
sprijinul teoriei ce susţinem că operele poetice, 
ca producte specifice ale geniului naţional, nici 
nu se pot desbrăcă de forma lor originală, şi că 
traducătorul nu-i decât un preparator. de mumii 
— şi încă nu egiptene, adecă în stare să reziste 
acţiunei nimicitoare a timpului. Şi iată încer- 
carea: voa! 


RT ET SRI TTET RE E AO EEEO E i E hy y e. A ERE E TEE A e OO deie E e 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 49 


În prea frumoasa lună Mai 
Cu mugurii în floare, 
Atunci în picpt mi-a răsărit 
iubirea ce mă doare. 
in prea frumoasa lună Mai 
Cu păsări cântătoare, 


Atuncea i-am mărturisii 
Dorinţa-mi arzătoare, 


Şi aceasta e o tentativă de reconstituire a 
ușurinței versului săltăreţ, de reproducere a iina- 
ginelor originalului, de păstrare a paralelismului 
celor două strofe, de reinviere, în altă formă, a 
pasiunci poetului — evident veizbntitä. Căci 
unde-i picafa din opera originală? Ce a devenit 
armonia versului răsunător ca triluri de privi- 
ghietoare? E numai umbra palidă a unci simtiri 
înstrăinate. 

lată acum și un exemplu de traducere din ro- 


mâneşte în limba germană — o limbă mai mlă- 
dioasă și mai cuprinzătoare — strofa din urmă 


a poeziei Steluţa, de Vasile Alecsandri: 


Tu dar ce prin iubire la al iubirei soare 

Ai deșteptat în mine poetice simţiri 
Primeşte-n altă lume aceste /ăcrămioare 

Ca un răsunet dulce, de-a noastre 'dulci iubiri. 


Pe care traducătorul german o reproduce, zi- 
când: 1) 


1) Rudolf Henke: Rumänien, Land und Volk. 1877 
Pag. 178. j 


A. C. Cuza —Najionalilatea în artă. 4 


| 
i 
| 
í 
i 


50 A. C, CUZA 


Doch warum weckst du mir poetische Gefühle 
Nimm in die andre Welt noch cine Träne mit 
Als Echo unserer Liebe dieweil im Weltgevihle 
Ich traurig eile weiter, dir näher Schritt um Schritt. 


Ințelesul general, am puteà zice abstract, 
poate că o fi rămas; dar cuvintele și imaginile 
nu mai sunt aceleaşi, și farmecul poetic al ideei 
originale a dispărut, prin travestire. Şi aice avem 
numai o slabă interpretare a operei poetice — 
opera însăși, adică viața ei. 

Se va zice: e o traducere reg. Ba nu: e pur 
şi Simplu o fraducere, şi ca atare ar puteă să 


- fie altfel, dar bună nu ar puteă fi, adică echi- 


valentă cu originalul. Şi nu e vina traducătorului, 
ci o imposibilitate organică, fatală, izvorâtă din 
natura însăşi a operei de artă, ca manifestare a 
vieței — care nu se poate despărți de formele, 
în care s'a născut. Şi pentru a o dovedi, vom 
relevă o singură nepotrivire — cuvintele subli- 
niate de noi în ambele texte — care ne va în- 
vederă una din cauzele principale, pentru care 
traducerea operelor poetice e imposibilă. 
Mănunchiul de poezii, în fruntea căror a pus 
ca dedicație Steluţa, Alecsandri i-a dat numele 
gingaşelor flori de primăvară, pe câre Moldo- 
venii le numesc /ăcrămioare. Aceloraşi floricele, 
Munteanul le-a zis mărgăritărele, după asemă- 
narea lor cu mărgăritarele; Germanul, le-a numit 
Maiglockehen — clopoței de Mai — cu mai 
multă precizie, privind forma lor; Francezul, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 51 


atras mai mult de parfum, le-a dat numele de 
muguet (musgute), din cauza ușorului miros de 
mosc; Englezul, le compară cu crinii, desigur 
după culoare, numindu-le ¿iły of the valley -— 
crin de vale -. ca și Portughezul, cu al său lirio 
dos convalies; în limba poporului, Pofonezul 
le zice /anca, Lanuszka — floare, floricică de 
poiană, după locul în care de obicei se găsesc; 
Ungurul, poate din cauza înșirărei bobițelor, 
parcă prinse cu fir de mătase, le chiamă gyön- 
gyvirâg — floare mărgea. Da/matinul, în sfârşit, 
a voit desigur să caracterizeze mai mult impresia 
de drăgălăşenie, pe care o fac, zicându-le dra- 
golyub — foarte iubit, drag și iubit -— precum 
şi sunt iubite și dragi tuturor. 

Din toți aceştia, singur Mo/dovanul nu se 
opreşte la suprafață, stabilind o simplă com- 
parație după asemănarea lăcrămioarelor cu vreun 
alt obiect —- mărgărintar, clopoței, mosc, crin, 
mărgea —- sau numindu-le după locul în care 
cresc, și nici chiar după farmecul înfățișerei lor 
curat materiale. Aceia ce-l atinge pe dânsul e 
răsfrângerea lor ideală, caracterul de curăfenie 
sufletească, corespunzătoare chipului lor minunat, 
şi pentru care nu găsește potrivire în jurul său. 

Astfel, geniul poetic al Moldovanului, de care 
avem și aci o strălucită dovadă — ca și în nepe- 
ritoarea creațiune a Mioriței -— îl face să se 
ridice mai presus de lumea lucrurilor materiale. 
Floricelele aceste așea de curate, nu pot fi 


52 A. © CUZA 


decât lacrimi de îngeri, căzute din cer, „lăcră- 
mioare“, — după supraterestra lor origine, — 
prefăcute în flori de pământ: 


Voi sunteţi /ucrămi de îngeri 
Pe pământ din cer picate 

Când prin stele legănate 

A lor suflete curate 

Sbor vărsând duioase plângeri. 


Și iată tocmai în ce mod se manitfestează na- 
ționalitatea, în domeniul creaţiunei inconștiente 
a limbei. Dela acelasi obiect, aşa de simplu — 
câte impresii diferite. Floricelile de Mai nu 
afectează simţurile Germanului, Francezului, En- 
glezului, Portughezului, Polonezului, Ungurului, 
Dalmatinului — și nici ale Moldovanului și Mun- 
teanului, deşi frați buni — în acelaș mod. Unor 
impresii calitativ deosebite, corespund însă zda- 
miri cu conținut diferit, pentru acelaş lucru. Și 
când voim apoi să trecem noţiunea acestuia din- 


two limbă în alta, prin traducere — conţinutul 
numirei originale de obiceiu se pierde. Invălișul 
rămâne -~ sufletul a zburat. 


Când poetul român numeşte poeziile, pe care 
le dedică /4minei adorate a. iubitei, rătăcitoare 
printre stelele mii de pe cer — Lăcrămioare — 
şi nu Miosotis, de pildă — poate că după ima- 
ginația lui, aceste poezii erau însăși lacrămile 
căzute în inima sa îndurerată, din sferele înalte, 
dela ingerii sburând împrejurul Sfe/ufei. In su- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 53 


fletul nostru însă, acest cuvânt deşteaptă, în 
tot cazul, imaginea florilor, cu care le compară 
— dar şi a /acrămilor vărsate pe cărarea neîn- 
toarsă a dragostei pierdute în neagra veșnicie, 
Și de acest îndoit înțeles, specific naţional, se 
sfărâmă şi se va sfărâmă pururea orice încercare 
de traducere a acestei poezii. 

In cazul de faţă, acele două noțiuni din cu- 
prinsul cuvântului Moldovenesc, în limba ger- 
mană sunt despărțite prin doză cuvinte deose- 
bite: Maiglockchen — lăcrămioare, și Thränen 
— lacrămi. Traducătorul e pus dar în alternativa: 
să reproducă noţiunea f/oarei, traducând cuvântul 
lăcrămioare prin Maiglâchchen — şi atunci să 
uu ne deă înțălesul poetic, în care la întrebuințat 
poetul român; sau să încerce a ne da acest sub- 
înțeles, traducând lăcrămioare prin Thräne — și 
atunci să nu mai avem cuvântul adevărat din ro- 
mânește, pierind și imaginea gingașelor flori de 
primăvară, cu frumoasele ei asociaţiuni de idei. 

Aceasta e însă în genere dilema de care sc 
va zădărnici pururea orice încercare de a na- 
ționaliză operele poetice prin traducere, care nu 
poate decât: să reproducă cuvintele, schimbând 
cuprinsul originalului, sau să încerce a ne dă 
cuprinsul general, prin interpretare, schimbând 
cuvintele şi imaginele. In amândouă cazurile, 
opera de artă nu mai există, pentru că ea este 
jond și formă, indisolubil unite — viață ce nu 
poate trăi decât în Zrupu/, în care sa zămislit. 


34 A. Ce CUZA 


Inducțiunea vine dar încă odată să confirme 
— și din multe puncte de privire — încheerilor 
teoriei: 

Înstrăinarea operei de artă e nimicirea ci. 


x 
* > 


Aceste sunt japtele — care sar puteă adăogi 
cu mult — și care, unite cu principiile, deduse 
din adevăruri evidente prin ele înşile, ne dau 
următoarele rezultate sigure, asupra căror în- 
doială nu poate fi: 

Toate rațiile se prezintă ca individualități 
bine definite, în domeniul culturei umane, pe 
care ele. o crează. Instrăinarea e nimicirea lor. 

Toţi artiștii se înfățișează ca reprezentanți, 
nu ai universului și ai umanităței abstracte, ci 
ai unor anumite țări și popoare, ale căror parti- 
cularități le resfrâng. Instrăinarea e nimicirea lor. 

Toate operele de artă — dela cele mai pri- 
mitive începuturi ale artei populare, până la 
cele mai desăvârșite creațiuni ale geniilor — sunt 
producte ale naționalităței, ale neamului și ale 
pământului ce le-au produs. Instrăinarea e ni- 
micirea lor. 

Prin urmare, și dacă o privim în mijlocul fi- 
resc în care se desvoltă, al rzafiifor, şi dacă avem 
în vedere reprezentanţii ei, pe artişti, şi dacă 
luăm în cercetare operele ei — la acelaşi sfârşit 
ajungem: 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTÄ 55 


Arta nu poate si existe decât ca artă nalio- 
nală. 

Ceea ce eră de dovedit. 

Adevărurile aceste, întemeiate pe îndoita cer- 
cetare, deductivă și inductivă, ar rămâneă însă 
de puţin folos practic pentru noi, dacă nu am 
consideră şi învățămintele ce le conţin, aplicân- 
du-le împrejurărilor în care trăim. 


HL 


Concluzii. 


in adevărurile dovedite că naționalitatea e 
puterea creatoare în artă, și arta putere 
creatoare a naționalitäței — și că umani- 

tatea nu-i decât cuprinsul naţiilor, care o alcă- 
tuesc — urmează unele concluzii de mare în- 
semnătate pentru activitatea unui popor față de 
sine însuși, și de celelalte neamuri, cu care vine 
în atingere. Aceste încheeri, rezultând cu nece- 
sitate logică din premise teoretice întemeiate pe 
principii, și' fapte sigure, noi le vom rezumă în 
următoarele patru regule fundamentale ale cul- 
turei — precum suntem în drept a le numi fiind 
evident că fără respectarea lor cultura umană e 
cu neputinţă: 

|. Fiecare nație să-și conserve naționalitatea Sa. 

II. Fiecare teritoriu să servească dezvoltărei 
unei Singure naționalități. 

Ul. Artiştii, învățații, bărbaţii politici să jie 
2prezentanții naţționalităței lor. 


5R A. L CUZA 


IV. Scoala să cultive naționalitatea. 

La prima vedere, aceste regule se impun prin 
evidenţa lor, şi nu ar aveă nevoe de comentarii. 
Dar le vom privi în lumina faptelor, cercetând 
întrucât ele se și aplică la noi. 


p 
% x 


1. Fiecare nație să-și conserve naționa- 
litatea sa. l 

Căci dacă naționalitatea e puterea creatoare 
a culturei umane și cultura puterea de conservare 
a națiilor — atunci e sigur că numai păstrând şi 
dezvoltând naționalitatea sa, propriile însușiri, 
caracterul său, energia sa specifică, un popor va 
puteă fi creator de cultură, şi prin aceasta va 
servi, în acelaș timp, interesele proprii de exis- 
tență, şi interesele de propășire ale întregei so- 
cietăți omenești. 

Cultura e dar organizarea lăuntrică a pute- 
rilor vii ale unui popor, perfecţionarea ființei 
“ui, şi ca atare, prin însăşi natura ci, nu poate fi 
decât nafională. Nici întrun caz ea nu se măr- 
gineşte la forme, ci e crearea unui fond anumit 
de energii, capabile să se manifesteze, cu suc- 
ces, pe toate terenurile activităței omenești — 
nu o îmbrăcăminte, pe care națiile ar puteà-o 
cumpărà dela magazinul cu haine gata — „La 
cavalerul de modă“ — al umanitățci. 

Cetiwayo în haine negre — tot Cetiwayo ră- 
mâne. Și când popoarele confundă cultura, care 


NAȚIUNALITATEA IN ARTĂ 59 


e formarea individualităţei lor, cu pospäiala, 
adică cu maimuțirea formelor culturei — ele 
nu sunt popoare culte, ci o adunătură de nemer- 
nici caraghioși și sterili, 

Conservarea nafionalitäjei ca factor necesar 
al culturei umane — acesta e principiul doctrinei 
naționaliste — în deosebire de uanitarismul 
cosmopolit, pentru care opera de civilizaţie a 
omenirei ar trebui să înceapă — nesocotind in- 
teresele naționale — cu umanitatea. 

Naționalismul lucrează în mod hotărât la în- 
tărirea naţiilor, la păstrarea originalităței lor, 
la cultivarea însuşirilor specifice, și la creșterea 
energiilor naționale -— pentruca fiecare popor 
să se poată păstră în concurență cu celelalte -— 
fiecare fiind un factor original, o putere, pe care 
nimic nu o poate înlocui, în opera civilizației 
omenești, a cărei înălțime şi bogăție va fi în 
raport direct cu multiplicitatea individualităților 
de sine stătătoare, care o vor compune. Ca ur- 
mare: fiecare neam trebue să fie respectul în 
opera sa de cultură, pe teritoriul, asupra că- 
ruia are drepturi istorice — cu o singură con- 
diție, dar esențială : ca 'şi fiecare neam să res- 
pecteze drepturile omenirei, care sunt drepturi 
de muncă rodnică, de dezvoltare, întrun colț 
anumit de pământ, a mijloacelor necesare pro- 
păşirei obşteşti. Naționalismul implică dar pacea 
lumei, şi progresul indefinit al umanităței, asi- 
gurat prin singurul mijloc posibil al realizärei 


69 A. t. CUZA 


lui: întărirea şi respectarea factorilor, care pot 
să-l creeze — a națiilor. 

Dar umanitarismtul — ce voieşte? Ei tocinai 
aice e fatalitatea: că nu poate voi nimica pozitiv, 
pentru că-i lipseşte obiectul însuşi al voinţei 
sale umanitatea, Căci în afară de zafii, aceasta 
nu-i decât un concept al minței. Şi voind să lu- 
creze pentru umanitate — dar nu pentru naţii —— 
umanitarismul abstract nu poate fi altă decât 
negațiunea intereselor naționale — pe care le 
jertfeşte unei chimere. Şi în aceasta constă pri- 
mejdia și absurditatea lui. 

Primejdia, pentrucă zăpăceşte spiritele şi le 
desbină, slăbind puterea de rezistență a naţiilor. 

Absurditatea lui, mai întâiu, pentrucă duce la 
rezultate de-a dreptul contrare scopurilor pe care 
le urmăreşte: sacrificând interesele naţionale, el 
compromite interesele umanităţei, pe care crede 
a le servi; și apoi, pentrucă e absurd ca un 
popor să se sacrifice pentru altul, fiecare neam, 
înzestrat cu instincte sănătoase, fiind în drept 
să zică: umanitatea sunt eu — căci ṣi eu fac 
parte din omenire — și e drept ca îngrijirea in- 
tereselor ei să înceapă dela sine. 

Așa dar: umanitatea reală este totalitatea na- 
fiilor — cealaltă: nu-i nici măcar un ideal ge- 
neros, ci numai un sentiment imbecil, care cu~ 
prinde spiritile tinerilor fără experienţă, și ale 
zăpăciţilor de semicultură, doritori să se arate 
ca oameni învățați, privind naționalismul — fi- 


NAȚIOSALITA PA ÎN ARTĂ 61 


indcă diu principiu e mărginit la cultura unui 
popor — ca o mărgenire, nevrednică de nemăr- 
genirea spiritului lor. Dar şi această stare de 
imbecilitate sentimentală, îşi are explicația ei. 
Umanitarismul e o prostie a noastră — dar 
o inteligentă perfidie din partea Jidanilor. In- 
teligentă? Să-i zicem mai bine: un pisicherlâc 
jidovesc. l 
Umanitarismul cosmopolit şi aleu, în adevăr, 
e un product în special al presei jidoveşti — Au- 
rore (or-or, ce dulce nume); Neue-Freie-Presse; 
Pesther-Lloyd; Berliner Tageblatt; Frankfurter 
Zeitung; Adevărul (sau; Adivor, cum îi zic core- 
ligionarii) — şi al unei anumite /iferaturi trif — 
adică scrisă pentru creștini de jidani, cari ştiu 
că numai în întunericul inconștiinței naționale a 
celorlalte popoare, ei vor puteă, cât va mai fi, 
să continue strania anomalie a unei existenţi de 
nație jără teritoriu. Şi deaceca tocmai umanita- 
rismul e mai în totdeauna anti-religios — se 
înțelege gati-creştin. Căci deşi nu există exclu- 
zivism, protivnic idealurilor manităţei, decât nu- 
mai îu religiunea jidovească — întemeiată pe 
dogma fundamentală a poporului ales, cu care 
Dumnezeu ar fi încheiat un contract special, cu 
excluderea celorlalte neamuri — şi deşi cresti- 
nismul e tocmai religia umanităfei, a tuturor oa- 
menilor, și în această constă misiunea lui istorică 
— totuși propaganda ymanitaristilor se îndrep- 
tează întotdeauna în contra religiei umane a lui 


z 


PEPIN EE ES IO N ec E AI ta E E EAE 


62 At. CUZA 


Crist, şi nici nu sc atinge de învățăturile cani- 
bale ale Talmudului. 

In contra acestei perfidii jidoveşti se ridică 
naționalismul, care nu confundă neamurile, ci 
le privește aşa precum sunt, şi se manifestează 
subt ochii noştri, ca ființi deosebite, având fie- 
care o misiune de cullură, pe care nu o poate 
îndeplini de cât într'o patrie anumită și în lu- 
mina credinfei întrun principiu superior, fără 
de care vieața nu are înţeles, Deaceea suntem 
creştini, pentrucă religia creştină e cuprinsul tu- 
turor oamenilor, respectând pe fiecare neam în 
ființa lui — şi 74 contra jidanilor, care cred 
că ei sunt poporul ales, că Dumnezeu e numai 
al lor, și că numai ci sunt oameni — iar ceilalți 
goim, fără drepturi deopotrivă pe pământ. 

Pentru noi, ca naționaliști, orice popor care 
lucrează în mod cinstit la desvoltarea naționali- 
tăței lui — în marginile teritoriului său — ni 
este deopotrivă de scump. Şi de aceea tocmai 
nu putem admite existența neamului de traficanţi 
cosmopoliți al jidanilor, cari trăesc — nu din 
muncă pozitivă întrupată în lucrări utile, care 
să fie expresia propriei lor individualități, un- 
deva pe pământ — ci băgându-se în pielea altor 
neamuri, și trăind din exploatarea muncei lor, 
desprețuiţi şi urîţi, oriunde — banul fiind pa- 
tria lor ambulantă. Un asemenea mod de a fi e 
de-adreptul protivnic intereselor umanității reale 
— care nu poate propășşi decât prin desvoltarea 
liberă a naţiilor, pe teritorii anumite; 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 83 


Şi nu trebue multă filosofie pentru a vedeà 
că realitatea de astăzi e realitatea naţională. 
Veacul nostru e mai cu deosebire veacul naționa- 
lităților: ideea națională a creat și păstrează 
încă toate naţiile moderne. Grecia, România, 
Italia, Germania, Serbia, Bulgaria — sunt crea- 
țiuni recente ale ideei naționale, producte ale 
naționalităţei. Popoarele cele mai aprinse de 
credința în sine, mai naționaliste întrun cuvânt 
— sunt şi popoarele cele mai puternice, care 
dezvoltă o cultură mai sănătoasă şi mai bogată. 
Dovadă Germania, Anglia, Japonia. Şi dincontra, 
popoarele compuse din elemente eterogene, carc 
nu se pot contopi, sunt acele a căror existenţă 
e mai nesigură, şi a căror cultură e mai sără- 
căcioasă. Dovadă Austro-Ungaria şi Rusia. 

Să ne întrebăm puţin: ce a produs Austro- 
Ungaria în domeniul culturei, în raport cu nu- 
mărul poporației ei, şi îu comparație cu Ger- 
mania, de pildă? Dar cine să producă ? Germanii. 
Ungurii, Românii, Cechii, Polonii, Italienii, Sic 
vacii, Sârbii, Rutenii, Jidanii —  încurcându-se 
unii pe alții, și mişcându-se în forme de cultură 
străine lor? Lipsind individualitatea naţională 
stăpână pe destinele ci — ca în Germania, sau 
în Anglia — lipsește și cultura corespunzătoare, 
se înțelege. 

Din alt punct de privire, aceea ce a triumfa 
pe câmpiile însângerate ale Manciuriei, ca şi 
în ceasul fatal dela Tsushima, a fost nafionali- 


64 A, © LUZA 


latea unitară, couștientă, asupra maselor inco- 
herente și indiferente de naționalitatea lor. Și 
puterea naționalităței e în continuă lucrare. 

Cu siguranță matematică putem  prevedeă 
soarta imperiilor compuse din mai multe naţii: 
ele se vor descompune. Monarchia Austro-Un- 
gariei se află tocmai în figurile prefacerei — 
mâine violentă — din cauza naţiunilor, care nă- 
zuesc la viața de sine stătătoare: diferitele idei 
naționale, tind a se înfăptui pe deplin, în cultura 
lor originală. Și nu va trece mult și va veni 
rândul Rusiei. 

Putem dar să fim siguri: realitatea de mâine 
— tot realitatea națională va i. 

Naţionalitatea — aceasta este adevărul, clar 
ca lumina zilei, și în lumina lui trebue să se 
cultive neamurile, care voesc să existe, 

Si noi Suntem o nație — un principiu de 
cultură bine definit — și o putere capabilă de 
a o realizà. In limba, în obiceiurile, în podoa- 
bele, în jocurile, cântecele, poveștile, poeziile 
sale, poporul român — ca massă generală, din 
instinctul naţionalităţei, și nu prin reprezentanții 
săi, poate din imitația neamurilor străine — a 
creat o adevărată comoară de forme, de simţiri 
şi de cugetări originale, o civilizaţie proprie, 
dovedind că este o individualitate etnică, cu în- 
sușiri bine definite, capabilă de cultură și de 
rezistenţă, Căci trecând prin grele încercări, pre- 
cum nu mulți le-au avut, poporul nostru a în- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 65 


durat, în curs de veacuri, vitrege dominații 
străine, a fost incătuşat în forme culturale pro- 
tivnice geniului său, şi el — fot el a rămas — 
neschimbat în firea lui, păstrându-se neames- 
tecat cu celelalte neamuri, pururea mândru de 
origina sa: în haosul barbarilor înconjurători— 
civis romanus. 

Faptul acesta, care nu se poate tăgădui, ni 
impune următoarele două precise îndatoriri, şi 
condiții ale existenței noastre viitoare: 

Mai întâiu: trebue să căutăm a păstră ființa 
noastră naţională, fiind siguri că poporul care 
a dat atâtea dovezi de destoinicie, în împrejurări 
atât de neprielnice — e popor de cultură, în 
stare să contribue și el cu ceva Ja înaintarea ob- 
șteștei civilizaţiuni omeneşti, 

Şi în al doilea rând: trebue să ne silim a 
desvoltă cultura noastră naționali din ideea na- 
ționalităței române. —  păstrându-i caracterul ei 
curat românesc. 

Din acest punct de vedere putem zice că 
avem încă mult de făcut. 

In relații cu alte neamuri, înstrăinarea care 
a cuprins o bună parte a claselor dirigente, se 
întinde ca o paralizie progresivă asupra massei 
poporului. Părăsirca datinelor strămoșești, schim- 
barea portului, înlocuirea cuvintelor băștinașe 1) 
— sunt pe atâtea semue de decădere. Și mai 


1) Vezi Anexa VI. 


A. C. Cuza.” Naţionaliţatea în artă, 


[33 


6 A. C UUZA 


păgubitor e duhul de franfuzire, care stăpânește 


societatea noastră în genere — în saloane ca 
și în viaţa publică — cu atât mai periculos, cu 


cât el nu izvorăște din cultura reală a poporului 
francez, astfel precum ea apare în operele ne- 
peritoare ale geniului său — pe care franțuzii 
noștrii adescori nici nu le cunosc — ci din mias- 
mele unei societăți în discompunerc, precum e 
Franța decadentă a Parisului cosmopolit. Lumea 
semi-civilizată a  „„monșerilor“* și „maşerelor“ 
noastre confundă: batjocurile ziarelor jidoveşti, 
scrise în franțuzește, și productele bolnăvicioase 
ale unei literaturi de istoviți — cu literatura 
franceză; pornografiile grețoase, pe care le des- 
făşură pe scenele noastre cabotinii ambulanți — 
cu teatrul francez; îmbrăcămintea extravagantă 
și smintiturile cocotelor internaționale — cu 
moda franceză, înţelegem, cu bunacuviință a fe- 
meei cinstite din Franţia. Astfel că ajungem a 
fi uumai niște caricaturi, după aceste modeluri— 
ale ruşinei trauceze. Oricum, un lucru e sigur: 
în contact cu civilizații senile, popoarele tinere 
un se cultivă, ci se conrup, 

Dar o atiugere încă și mai gravă a princi- 
piului conservărei naţionalităței noastre, e de- 
sigur înstrăinarea pământului românesc, prin aşe- 
zarea în mijlocul nostru a unui prea mare număr 
de străini, de altă rasă, de altă religie, cu alte 
obiceiuri, cu alte concepții de viață, cu alte aspi- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 67 
rații, şi cu două morale!) -— ei însăşi o națiune 
— Jidanii. 

$ 
+ x 


Regula conservărei naționalitäței ca factor nc- 
cesar al culturei umane, implică respectarea celei 
de-a doua regule fundamentale a culturei: 

2. Fiecare teritoriu să servească dezyol- 
tărei unei singure naționalități. 

Pământul fiind izvorul general al mijloacelor 
de traiu, fără de care viața nu e cu putință — 
conservarea naționalităței necesitează stăpânirea 
unui feriforiu ca bază neapărată a existenţei. 
Pământul e dar naționalitatea — şi, prin natura 
ei, stăpânirea lui nu poate fi decât exclusivii. 

Mijloacele de existență ce se pot produce pe 


un pământ anumit sunt în mod absolut, — şi în 
tot momentul — o cantitate determinată. 


Prin natura lucrurilor, funcfiunile economice, 
producătoare de venit, adică de mijloace de 
existență, sunt /imifate. Intr'o ţară, sau într'o 
localitate oarecare, nu se pot hrăni, în fiecare 
moment, decât un număr determinat de oameni: 
agricultori, industriași, comercianți, profesionişti 
liberi, funcționari publici şi privaţi. Peste nu- 
mărul acesta, a îuncțiunilor economice posibile, 
toți acei cari se adaogă cauzează numai strâm- 
torarea tuturor, făcând ca eliminarea — prin 
emigrare sau pcire din cauza mizeriei, a exis- 


1) Vezi Anexa VII. 


AA meam ari ana amd sti sate m mortem din a m mea 


68 A. © CUZA 


tențelor suplementare — să restabilească echi- 
librul zdruncinat. 

Prin urmare: e nu numai firesc, dar şi ne- 
cesar ca fiecare popor să păstreze pentru sine— 
în prezeni şi în viitor — mijloacele de traiu ce 
se produc pe pământul său, cu excluderea străi- 
nilor. Căci mijloacele aceste sânt însăşi vieafa 
sa. Acestea este explicația economică a noţiunei 
de patrie, şi învederarea legitimităţei patriotis- 


mului — care nu este o idee deșcartă, cum şi-o 
închipuc scepticii și găgăuții — ci expresia fi- 


rească a voinței de a trăi. 

Pe când însă mijloacele de existență ce se 
pot produce în marginile unei țări sunt o canti- 
tate mărgenită — înmulțirea oamenilor e nemăr- 
genită, având tendința constantă de a trece de 
limita dezvoltărei ei posibile. Stăpânită de prin- 
cipiul orb al înmulţirei, orice poporaţie — ca 
și orice clasă, în sânul ei, înțelegându-se prin 
clasă o categorie de oameni, având un venit 
comun — e împinsă pururea dincolo de limita 
dezvoltărei posibile, pe teritoriul stăpânit de 
dânsa — şi tinde să încalce feriforiile celorlalte. 
Cu admirabilă concizie, rezumă acest raport ne- 
cesar iluștrii întemeetori ai Fiziocraftismului, bä- 
trânul Mirabeau — Pami des hormunes — şi Fran- 
çois Quesnay, în urnătoarele cuvinte dintr’o lu- 
crare comună: 1) 

1) Eléments de ia Philosophie rurale, 1767. Chap. 
VIII. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 69 


„Comme tout est astraint à la necessite de 
la subsistance, Pétendue d'une espèce est une 
invasion sur le territoire, prétendu par une autre 
espèce. De là vient gue tout S'entre-devore ici 
bas“. 

Această concurență pentru dobândirea hranei, 
explică conflictele de interese — războaele dintre 
popoare — și imposibilitatea absolută ca pe 
acelaş teritoriu să trăiască mai multe nații, în 
pace: 


„Uşor se poate înţelege, îu adevăr, din principiul 
poporației —- ziceam aiurea —- că pe un teritoriu deter- 
minat, nu se poate dezvoliă decât un singur neam în 
pace. Căci dacă trăiesc mai multe neamuri la un loc, 
care nu se amestecă prin legături de sânge, ele alcă: 


- tuesc pe atâtea poporații cu interese protivnice, fiecare 


căutând a-și lărgi sfera proprie de dezvoltare, deoarece 
toate sunt stăpânite de aceeași tendință nemărginită 
de înmulțire. Dar aceasta nu e cu putinţă, în marginile 
unui teritoriu determinat, pentru fiecare poporaţie, decât 
pe seama celorlalte. Din această cauză conflictul este 
inevitabil şi izbucnește, mai târziu sau mai curând, cu 
toată furia unei puteri elementare a 'naturei. Şi nu este 
putere mai neînfrânnată decât vieața, care'se manifestează 
cu aceeași tărie, în întregimea ei, în orice formă, sub 
care se prezintă“, 


Pentru orice popor, conservarea teritoriului 
e conservarea vieței — numărul şi omogenitatea, 
fiind cele două condiții esențiale ale existenţei 
naţionale. Cu cât sunt mai numeroși sfrăinii de 


În cc PN iau: a aia 


mmm Bea dea mm E e me ceai reia e If atata te fuma Sta te ta dr mate e ze a pla na 


70 A. ©. CUZA 


pe teritoriul său, cu atât c mai slabă națiunea, şi 
trupeşte ca număr, şi sufleteste, ca putere de 
gândire şi ca unitate de vederi. Prin străini, sc 
înțelege însă străini de sânge — cu atât mai 
periculoși cu cât trăiesc îu masse compacte, că- 
sătorindu-se între dânşii şi acaparând anumite 
ramuri de activitate, ca izvoare de venit ale cła- 
selor sociale, care alcătuiesc organele fiinţei na- 
tionale 1). 

In starea actuală a organizărei economice, 
orice nație se alcătucşte, în adevir, din frei 
clase principale: clasa rurală, care produce ma- 
teriile prime; clasa de mijloc, a industriaşilor și 
comercianților, care le prelucrează și le distribue; 
clasa dirigentă, artiştii, învățații, bărbaţii poli- 
tici, care reprezintă aspirațiunile acelor cari muu- 
cesc, nu numai pentru întreținerea mizerabilci 
lor existențe materiale, ci pentru realizarea idea- 
lurilor lor de bine, de adevăr, de frumos, Cla- 
sele aceste au dară o îndoită însemnătate pentru 
conservarea naționalităţei: mai întâi, ele sunt 
organe, fără de care, ființa națională nu poate 
trăi, în starea actuală a socictăților omeneşti; și, 
în al doilea rând, ele sunt zrepfe de dezvoltare, 
ale poporațţiei, conservând vigoarea .naţiilor prin 
circulaţia liberă a sângelui, înlăuntrul organis- 
mului social, Seva, isvorând din contactul direct 
cu natura, a rădăcinelor clasei rurale, se ridică 


1) Vezi Anexa VIII. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 71 


în frunchiul sănătos al clasei de mijloc, unde se 
preface, suindu-se apoi în ramurile clasei diri- 
gente, prin care produce floarea culturei. 

Așă fiind, este evident că clasele nu pot fi 
decât naționale, şi ca organe şi ca trepte de 
desvoltare a poporaţiei, şi nu e o mai absurdă 
închipuire decât o nafie cu clase străine — adică, 
ființă fără organe proprii, organism cu sânge de 
împrumut. Un popor de muncitori agricoli, fără 
clasă de mijloc, în care ei să se poată ridică — 
şi fără clasa dirigentă, care să fie în stare a. 
reprezentă aspiraţiile lui—e un popor de iloți. 

In lumina acestor considerații teoretice, si- 
tuaţia noastri apare ca extrem de îngrijitoare. 
Pe teritoriul poporului român s'au așezat prea 
mulți jidani, cari alcătuiesc, la noi ca pretutin- 
deni un popor deosebit și reasimilabil, după 
cum o dovedeşte însu-și faptul existenţei lor!). 


Căci dacă cră să se asimileze — de mii de ani 
de când trăesc în contact cu atâtea popoare — 
Sar fi asimilat cu vreunul din ele — și nu ar 


mai fi. /xistă, prin urmare nu se asimilează. 
Fapt e, în tot cazul, că Jidanii într?o jumătate 
de țară au monopolizat comerțul şi industria, 
substituindu-se clasei de mijloc naţionale; fapt, 
e că orașele moldovenești nu ni mai aparţin, 
fiind adevărate colonii jidoveșşti, în care popo- 
rafia creştini descrește necontenit — din lipsa 


1) Vezi Anexa 1X. 


PP ae ee ri ae ol n a rii i it iti AE A S E a aie e tau imita Mitea e PS aS 
ri 


l 


72 A. C. CUZA 


de mijloace de existentă — înmulțindu-se numai 
jidanii, cari le-au acaparat. 

Şi pentru a învederă peirca noastră, neputând 
intră aice în amănunte, vom reproduce, dintrun 
studiu publicat aiurea, o singură tabelă statis- 
tică, din care se vede mișcarea poporațici ora- 
șului lași în ultimii douăzeci şi cinci de ani: 1), 


MIŞCAREA POPORATIEI ORAŞULUI IAŞI PE ANI! 1879—1903. 


Creștini şi alte | 

T l iS 

5 religii | Mozaici 
< P 

Naşteri | Morți | Difer. ]] Difer. | Morți | Nagteri 

1879 | 1070 1674 504— --602: 1102) 1704 
1880 || 1185 1420 255— -4-452 1038 1488 

| 1881 1506 1937 B1—i 4550) 1062 1612) 
1882 1812 1536 a24— |! -+488 114 1812 

| 1888 1197] 1414 xi — -b181 1294) 1455 
1884 1442 1159 814! 4548! 802| 1945 
1885 1378 1335! (414) -388| 976| 1318 
1886 | 1027 1187) 160— -4-378 1136) 1513 
1887 || . 1045 1014 29 -+564 851| 1496, 
1888 | 1031 1444) 413-— 4157 1339 1496 
1889 1084 1876)  842— -4-880 1073 1408; 
1890 |! 856 1842) 486- -4-851 839| 1494 
1841 987 1515|) 628— -4-405 1076 1481 
182 spa 1438 506— |! -4-512 985| 1498 
1898 | 1225 1835)  110— || -4453 880 1333 
1894 981| 1885] 854—|i -+624 928 1547 
1895 || 995 1242)  247— |, +761 915; 16E 
1896 1051 1581 500—427 1199 1636 

| 1897 1029 150] 321— ER 564| 172G 
1898 || © 107 1874) dA +807 1018 1623, 
1899 1113 1259  188-||  +ī64 878; 1637] 
1o00 | 1178 1312 133— | +311] 956, 1297 
1901 | upal 1345)  145— | Hessi ni 1264 
1902 1186 1336.  250— -4387 835 129% 
1903 1255 1231 B6- +370 Bo 1199 
Totai 27144] sesca] 5817— || -11810 24967 26777 


In acest pătrar de veac, creștinii și alte religii 
1) A. C. Cuza: Mişcarea poporaţiei urbane din Mol- 
dova. (Revistă Idealistă. Septemvrie 1905. Pag. 311). 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 73 


din orașul lași, pierd 5.817 suflete, pe când ji- 
danii câștigă 11.810 suflete, având excedente 
constante. Şi cam aceiași e proporţia de înmul- 
tire, respectiv de scădere, în toate localitățile 
unde jidanii sunt în număr mare, strâmtorând 
existența pământenilor. 

Stăpâni pe comerț, pe industrie, ba acum în 
urmă şi pe exploatarea moșiilor, ei se înmul- 
tesc în proporţia mijloacelor de care dispun — 
și noi pierim din cauza /ipsei. Căci cantitatea 
mijloacelor de existență, ca și funcțiunile eco- 
nomice, fiind riguros determinate, după cum am 
văzut, jidanii nu se pot înmulți decât pe seama 
Românilor. Un meseriaș, comerciant, antreprenor, 
medic, farmacist, advocat evren mai mult, în- 
semnează pe atâția români mai putin, în comerţ 
și industrie; dar un singur arendaș jidan mai 
mult, înlătură o mulțime de mici arendași, vă- 
tavi, contabili, chelari, supravevhetori români, 
strâmtorând în acelaș timp, prin exploatarea ne- 
omenoasă, existența a sute de țărani. Şi toți 
aceștia, îmbogățiți din exploatarea și din exclu- 
derea noastră, alcătuesc o massă de consumatori, 
cari sprijină exclusiv pe producătorii şi comer- 
cianții lor coreligionari — în paguba Românilor 
— după cum se întâmplă. 

Astfel, așezarea jidanilor pe teritoriul Ro- 
mâniei 1), însemnează, mai întâi, o gravă ştir- 


1) Vezi Anexa X. 


74 A. ©. CUZA 


bire materială a naţionalităţei române, puterea 
națiunilor fiind în raport direct cu numărul și 
cu omogenitatea elementelor, din cari sunt con- 
stituite. Dar ea mai cuprinde, în al doilea rând, 
și o mare primejdie morală — de oarece: 
Instrăinarea în domeniul economici, aduce, în 
mod fatal, înstrăinarea în domeniul culturei. 


* 
% * 


ln strânsă legătură cu regula conservărei te- 
ritoriului, ca baza necesară a desvoltărei națio- 
nalitäței, stă cea de-a treia regulă fundamentală 
a culturei: 

3. Artiştii, învățații, bărbații politici să 
fie reprezentanţii naționalităței lor. 

Căci dacă națiile sunt factorii culturei umane, 
și dacă cultura nu-i decât expresia originalităței 
lor — atunci este evident că purtătorii culturei, 
cari alcătuesc clasa dirigentă a oricărui popor, 
trebue să fie reprezeutanţii cxclusivi ai geniului 
și intereselor naţionalităței lui. 

Regula aceasta are însă un îndoit înțeles: 
mai întâiu, că artiştii, învățații, bărbaţii poli- 
tici, nu trebue să se înstrăineze de aspiraţiile 
neamului lor, și în al doilea rând, că nu trebuie 
să fie străini, ci să aparţină, ca origine, poporului 
ale cărui destine sunt chemați a le conduce, în 
artă, în ştiinţă, în politică. 

Bărbaţii politici nu pot aveă altă menire decât 


NAȚIONALITATRA IN ARTĂ 75 


apărarea intereselor națiunilor, — prin urmare: 
să realizeze binele, în formă națională. Invățații 
trebue să se aplice la cercetarea naturei şi a 
împrejurărilor de existență ale poporului căruia 
aparțin — aşa dar: să lămurească adevărul în 
formă naţională. Artiştii, nu au altă chemare 
decât să răsfrângă particularitățile unei naturi 
determinate, cu sentimentalitatea specifică a unui 
popor anumit — adică: să creeze frumosul, în 
formă națională. 

Dar care pot fi relațiile dintre diferitele po- 
poare, astfel mărginite la lucrarea de desvoltare 
a propriei culturi? Relaţiile acestea vor fi din 
cele mai strânse, tocmai pentrucă fiecare nație 
reprezintă un mod special de a înțelege și de 


a exprimă lucrurile — un principiu de cultură 
diferit — desvoltându-se pe teritorii cu însușiri 


caracteristice, şi în împrejurări, care nu se asea- 
mănă. Știința, arta, literatura, instituţiile unui 
popor, sunt o școală, la care toţi învățații, ar- 
tiștii, bărbaţii politici ai celorlalte neamuri pot 


să înveţe — dar numai atât. Izvorul însuşi al 
culturei e naționalitatea proprie — realitatea na- 
țională — fără de care: artiștii sunt nişte imi- 


tatori ridiculi; învățații nişte papagali ştiinţifici; 
bărbaţii politici nişte primejdioşi plagiatori de 
instituții — cu toți sterili pentru poporul lor, 
şi fără nici o valoare pentru cultura umană. Na- 
ționalismul, în domeniul culturei, nu însemnează 
dar izolarea noastră de celelalte națiuni, ci din 


| 
Li 


i ăi ac Drac coca o and ac ao fe ei: a repara aaa cae "= aa 


AA NAT ARE DR Es DP E PER O PI AT ai ai Iernii Pa ara N? ce ra Art ce 


16 A, ©. CUZA 


contra desvoltarea relațiunilor celor mai strânse 
între toate popoarele de pe pământ — şi tocmai 
deaceea: formarea necesară a fiecăruia ca indi- 
vidualitate de sine stătătoare. 

In ce ne priveşte, e sigur că principiul cul- 
turei noastre trebue să fie nafionalitatea ro- 
mână — aşa precum se învederează lămurit ca 
natură și ca sentimentalitate specifică, prin obi- 
ceiurile, podoabele, jocurile, cântecile, poveştile, 
cimiliturile, poeziile populare în artă; prin- 
trun mediu determinat, care aşteaptă să fie 
supus cercetărei — în ştiinţă; prin necesităţi 
anumite, care reclamă reforme corespunzătoare 
fiinţei lor — în politică. 

Arhitecții noştri, să caute dar a cultivă stilul 
național al clădirilor — şi să nu creadă că sunt 
arhitecți români — sau artiști — întrucât se 
vor mărgini a copiă monumentele străine. Pic- 
torii, să răsfrângă frumuseţile naturei noastre, 
splendorile cerului românesc, din propria lor 
inspirație, să nu vadă lumea de afară cu ochi 
de împrumut — şi să fie orbi pentru noi. Muzi- 
canții noştri, să înțeleagă geniul melodic al po- 
porului românesc, și să-l îmbrace în splendoarea 
formelor artistice desăvârşite — precum a făcut 
Schubert, Schumann, Chopin — nu să voiască 
a fi ei însăși Șuberți, Sumani, Sopini, imitând 
compoziţiile acestora. Liferafii noştri, să pri- 
mească impresiile directe ale mijlocului în care 
trăiesc, să le reproducă sincer, după propria lor 


. 
` 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTÄ 77 


sentimentalitate, în limbă curată, nu să-şi îm- 
bolnăviască inspirația lor de reprezentanţi ai 
unui popor în plină tinereţă, aspirând emana- 
tiile miasmatice ale literaturilor senile, — în 
credința că formele lor decadente, sunt producte 
ale unei evoluţii superioare — şi să întortocheze 
înţelesul cuvintelor. Criticii și publiciştii noştri 
să aibă în vedere luminarea poporului nostru, 
călăuzindu-se de principiul nestrămutat: fot ce 
e păgubitor națiunei — e minciună. Invăţaţii 
noștri, după ce vor fi adâncit adevărurile şti- 
inței — să le aplice, căci împrejurările noastre 
sunt, pentru teorie, un obiect de studiu tot 
atât de important, ca oricare altul — iar în 
practică, dacă nu le vom cercetă, cu toată „şti- 
inţa“ lor — ne ducem de râpă. Bărbâfii noștri 
politici, însfârşit, să înceteze a face pe filosofii, 
pe civilizații, pe umanitariștii, îngrijiţi de soarta 
omenirei — şi să privească nevoile poporului 
nostru, căutând a le vindecă, nu cu retorme co- 
piate ci cu îmbunătățiri croite pe trupul nostru 
— de noi. 

Se poate şi trebue să existe: o artă româ- 
unească, o știință românească, o politică hotărât 
românească — mai ales. Dar nu numai că se 
poate ci trebue. Să se observe bine că numai 
acei, cari au respectat principiul naţionalităţei 
in domeniul culturei, az și lăsat ceva pe urma 
lor, la noi. Ceilalţi s'au risipit ca pleava în vânt. 

In politica ţărei româneşti, au fost mai cu 


Pip Mata d mara = cr e SEI a Street dim eta ii in a Firei T 


78 : A. ©. CUZA 


deosebire două curente copiate după mișcările 
popoarelor străine: radicalismul şi socialismul. 
Dar unde mai sunt? Şi ce a rămas după dân- 
sele? Şi astăzi când faptele au venit să confirme 
în totul prevederile noastre, exprimate cu mulți 
ani în urmă, Să-mi fie permis a reproduce. aice 
aceea ce ziceam cu privire la sterilitatea acestor 
întreprinderi, și la sfârșitul lor sigur:1), 


„Rezultatul unci asemene mișcări artificiale, este drept, 
nu poate să fie decât cu totul negativ. Cu vremea, lip- 
sindu-i bazele reale, încetează dela sine, în timpul a- 
cesta însă, s'a cheltuit un capital de inteligență, care a 
fost sustras dela o muncă mai folositoare, și s'a pier- 
dut un timp prețios cu nimicuri vane. 


Ageea ce preziceam în anul 1889, e fapt în- 
deplinit în anul 1905 — dar cu câtă risipă de 
timp și de puteri! Şi ce nu s'ar fi putut pro- 
duce, dacă — în loc de a luă ca norme de con- 
ducere turpitudinele anti-creştine, anti-dinastice 
și anti-naţionale ale ziarelor radicale jidovite 
din Franţa, şi apocalipsul lui Karl Marx — sar 
fi indrumat o mișcare pornită din ideea naționa- 
lităței — o adevărată democratie română, creș- 
tină, credincioasă regelui, devotată elementului 
democratic celui mai numeros, celui mai vrednic, 


celui mai obijduit al țărei noastre — färanul 
român — şi urmărind ca ideal măreț, nu întru- 


1) A. C. Cuza: Generaţia dela 48 și Era nouă. lași 
1889. pag. 101. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 79 


nirea îndepărtată și chimerică a proletariatului 
internațional, după lozinca: „proletari din toate 
fările nnifi-vä“ — ci binele nostru mai apropiat, 
unirea poporului român, încă neînchegat ca nație 
de sine stătătoare, pe teritoriul său legitim, după 
lozinca firească: Români din toate țările uniti-vă! 

In şființă, bărbaţii cu care ne putem făli sunt 
tocmai acei cari S'au aplicat la cercetarea îm- 
prejurărilor noastre, în primul rând istoricii. Lu 
artă, cel mai mare pictor al nostru e şi cel mai 
național: Grigorescu. Nimeni nu a reprodus seu- 
timentalitatea românească, în formele naturci 
care ne înconjură, cu mai multă măestrie ca 
dânsul. Muzica artistică, de oarecare valoare, 
pe care o avem, se alcătuește deocamdată numai 
din cânticele populare armonizate, și din rarele 
compoziţii de-a dreptul inspirate de dânsele. 
Instârşit, scriitorii noștri cei mai însemnați, sunt 
acei cari reprezintă mai bine caracterul nea- 
mului nostru: Alecsandri, Eminescu, Creangă, la 
care găsim fondul cel mai românesc, în forma 
cea mai curată. Şi e sigur că și pe viitorime tot 
așă va fi: însemnătatea bărbaţilor politici, a în- 
vățaților și artiștilor, a literaților noștri, va fi 
în raport direct cu puterea și claritatea cu care 
vor fi reprezentat în politică, în știință, în artă, 
în literatură, zofionalitatea română, 

Dar pentru aceasta se cere o condiție esen- 
țială: reprezentanții culturei române trebue să 
jie — Români. 


T . Eran O Si ai PETTE 


Dotnata a nanana, an canini saa ye pp stă EA ce ame aa aia ph 
e ron erp d mor n mere rm pe ma ip e hirtie pn ramai ori în ema e mere unt d 


80 A O: GUZA i NA ȚIORA LITATEA ÎN ARTĂ Șt 

| ; 
E Fiecare popor fiind o individualitate cu îu- : vestit pentru circumstanțe, întrun triplu pseu- 
| sușiri bine definite, care se manifestează în N donim românesc — şi întreținut, cu perfidie, 
E fondul şi în formele culturei, este evident că SA prin contactul direct al jidănaşilor de prin școli, 
E A numai acei cari, prin originea lor, aparţin unei 3 cu bucherimea noastră superficială, doritoare de 
z nații sunt capabili să-i infäptuiască idealurile. j a se ilustră, nu prin studii răbdătoare și trudnice 
H Străinii pururca sterili, nu pot să jalsifiee ca- ? : cugetări, ci făcând a grazavii, pe emancipații, 
4e racterul culturei naționale, împiedicând desvol- f pe „filosofii sociali“ nepieptănați, pentru carc 
PH tarca depliuă a naționalitătci. ii lumea nu mai arc enigme. Şi pare că providența 
Şi din acest punct de vedere situaţiunea noa- E: a creat anume pe „fovarăsul Pifurcă“, pentru ca 


stră e din cele mai îngrijitoare. Căci din massele 
de jidani, care au cuprins izvoarele noastre de 
înavuţire — îmbogățindu-se din exploatarea mun- 
cei şi din specularea slăbiciunilor unui popor 
încă nu bine format — se ridică acuma, cu o- 
brăznicia caracteristică neamului, elemente care 
năzuesc să joace roluri de direcție, nu față de 


jidanii lor, ci — pentru că vorbesc poate ro- 
mânește — față de Români. Acţiunea lor se 


resimte pe toate terenurile culturei naţionale, 
având şi aice aceiași înrâurire disolvantă, şi 
acelaşi caracter pronunţat de sferififate ca pretu- 
tindeni. 

În pofitică, lor le datorim agitațiunca tuturor 
ideilor nesănătoase, și în nepotrivire desăvârșită 
cu starea, economică şi socială, în care ue aflăm. 
In deosebi, socialismul e un product special ji- 
dovesc, introdus la noi de jidanul nihilist Doctor 
Russel, cultivat apoi cu mister, în închipuirea 
naivilor, de teoreticianul partidului Nukăm Catz 
— alt evreu nihilist, din Charcov, care s'a tra- 


— întrun singur cuvânt sugestiv — să rezume 
imensa naivitate a „socialismului român'f. 

In ziaristică, tot jidanii au introdus Ja noi 
în ţară tonul violent şi trivialitățile presei-re- 
volver, prin care înjosesc ori ce discuţie și bat- 
jocoresc instituţiile, și demnitarii ţărei. In frunte 
fireşte organul jidovesc, „„l/evărul“, a cărui co- 
mitet de redacție se alcătuește din următoarele 
ilustrații cuşer, ale. gazetărici „române“ ale căror 
nume le reproducem după actele unui proces de 
calomnie, în care numiții figurează — se în- 
țelege — ca inculpaţi!). 

B. Braunstein — zis „Brănişteanu'*; Albert 
Honigman — zis „A. Fagur‘; A. Rosen — zis 
„Nora“; A. Fuchs — zis „G. Mihail“; Golden- 
berg — zis „Munteanu; Zazăr Kästenbaum — 
zis „Castelan“; E. Feinsilber — zis „E. Emi- 
lian“*; E. Honigman — zis „E. Fagure*“*; Weber 
— zis „Adrian Verea'“ — și vor mai fi. 

a 


1) Curtea cu juraţi de Ilfov, Octombre 1905. 


A. C. Cuza.—Naţilonalitatea în artă. t 


e v e ee enea a. INI INI II 


emeen ieena SID INI a 


&2 A, C CUZA 


Aceștia sunt conducătorii „Opiuiunei publice“ 
a țărei româneşti. Veniţi de ieri, alaltăeri, de 
prin prăpăstiile palestinice ale Galiției, străini 
de noi şi protivnici ființei noastre, ei ne discută 
interesele, ne judecă — ci fac reputațiile prin 
gălăgie şi reclamă, şi le desfac prin tăcere și 
calomnii; ei suic în slava cerului pe jidoviţi, și 
caută să înjosească pe adevărații români; ei te- 
rorizează pe funcţionarii publici, care voesc să-şi 
facă datoria; ei critică totul: religia, coroana, 
armata, justiția, învățământul — din punct de 
vedere „democratic — se înțelege — a demo- 
crației cu perciuni pe care o reprezintă. 

In fiferatură, în ultimul timp, au răsărit o 
mulțime de foilctoniști, de critici, de drama- 
turgi, de „pueţi““ cu pretenţii, mâsgâlind hârtie 
multă, lărmuind ca la havră, lăudându-se unii 
pe alții, toți pentru unul, unul pentru toți. Nu 
e negheobie jidovească undeva pc pământ, fără 
a fi trâmbițată ca operă de însemnătate cepo- 
cală; nu ce grosolană pastişare a vre unei piese 
străine, făcută de un jidan, fără a trece pe scena 
„Teatrului Naţional“ — notați bine — ca piesă 
originală, sau măcar ca localizare de merit; nu 
e sarbăd înșirător de parascovenii. jidovești, fără 
a merită titlul de „marele critic -— cu drepturi 
de a acordă intervievuri, asupra ori cărei pro- 
bleme la ordinea zilei — đe omne re scibili, 
et de quibusdam atiis. 

Și noi îi lăsăm să se restfețe, ba chiar să se 


el imn e mul Am e S mea e a gin Maat CE Ca pă aie Z ESE Se dp a dna 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 83 


atingă de cele sfinte, nepedepsiţi de mâini răz- 
bunătoare. Dar și mai curios e faptul că aceste 
meşteşuguri răsutiate, prin care jidanii caută pre- 
tutindeni să prostiască lumea, ca să-și acopere 
goliciunea rușinoasă a sterilităței native—au sfâr- 
şit prin a face impresie asupra unor critici ro- 
mâni naivi şi isteţi csteţi de nesiârşite foiletoane. 

Văzurăm doar mai dăunăzi un copil răsfățat 
al criticei române făcând tumbe estetice peri- 
culoase în onoarea unei pseudo-drame cu ten- 
dinţi jidoveşti 1), Ai fi zis, în adevăr, că duhul 
dramatic al marelui Sophocles, sau al lui Sha- 
kespeare, sar fi reiîncarnat — prin cine ştie 
ce bizar capriciu de metempsicoză — în trupul 
unui jidan pseudonim din Galiţia, scriind în 
jargon românesc, Pe când un alt foiletonist ro- 
mân, acum mai în urmă, discutând sărăcăcioasele 
croieli „poetice“, cu tendințţi, ale unui croitor 
evreu din Polonia rusească, din faptul că jidă- 
naşii noștri literați au început a se mai deprinde 
cu mânuirea limbei noastre, ajunge la urmă- 
toarea concluzie: i 

„Evreii sunt #eobosiji în toate şi e de prevăzut că 
vor ajunge la succese și mai mari, atât în jargon cât 
şi în limba noastră. 

Dacă vor aveă norocul să mască mari talente — 
nimeni nu le va putcă stă în cale să ia vreodată un loc 
diriguitor şi së înrnece chiar producțiunile noastre ale 
autochtonilor“, 


1) Vezi Anexa XI. 


84 


A. Ca CUZA 


Admirabil de adâncă teorie și doveditoare 
de mare încredere în virtuțile neamului nostru! 
Noroc că mai este un dacă? 

l Dar oare literatura e negustorie, ca să poată 
fi vorba de mari succese pentru jidanii cei peo- 
bosiţi? 

Şi care om luminat cunoscând istoria şi re- 
flectând asupra învățămintelor ei — ştiind puţin 
ce însemnează rasa — se mai poate opri în 
fața unui asemene: dacă? 

Căci să ni se răspundă: când Şi unde au 
produs jidanii — ei singuri prin ei însăși — 
vre-o lucrare de valoare permanentă, în artă 
in literatură, în știință, în politică? Care e iia 
rele nume jidovesc care să însemneze o epocă 
în desvoltarea culturei, care să fi adăogit cu 
ceva comoara noastră de adevăruri şi de simţiri? 
Talente? Dar le vom spune — în jargon nem- 
tesc — ca să fim înțeleşi: waus koift man sich 
for so e bissl Talent? 

Talentul prin însuși firea lui e steril măr- 
genindu-se la înt:ebuințarea, asimilarea pei tă 
rizarea, modificarea în mici amănunte à desco- 
peririlor, ideilor, formelor închipuite de alții — 
de geniile creatoare, Talentele, au avut și ji- 
danii — genii, nu, 

O fi şi aceasta vre-o răutăcioasă născocire 
antisemită? Dar să ascultăm puțin părerea unui 
eminent cunoscător în materie — și prieten al 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 85 


jidanilor — a învățatului francez Ernest Renan, 
care zice: 1) 


UA 

„Ar fi să împingem peste măsură panteismul în istorie 
dacă am pune toate rasele pe picior de egalitate şi, sub 
pretext că natura umană e întotdeauna frumoasă, de a 
căută în diversele ei combinațiuni aceeaşi plenitudine şi 
aceeaşi bogăţie. Sunt dar cel dintâi a recunoaște că 
rasa semitică, comparată cu rasa indo-europeană, re- 
prezintă o combinaținne inferioară a naturei umane. Ea 
nu are nici acea înălțime a spiritualismului, pe care 
India şi Germania singure au recunoscut-o, nici acel sen- 
timent al măsurei şi al desăvârşitei frumuseți, pe care 
Grecia a lăsat-o ca moştenire națiunilor neo-latine, nici 
acea sensibilitate delicată și profundă, care este tră- 
sătura dominantă a popoarelor celtice... 

Astfel rasa semită se recunoaşte aproape numai după 
caracterele ei negatives ea nu are nici mitologie, nici 
epopee, nici ştiinţă, nici filosofie, nici ficțiune, nici arte 
plastice, nici viaţă civilă; în toate, lipsă complectă de 
nuanţe, sentiment exclusiv al unităţei“... 

In orice lucru, după cum se vede, rasa semitică ne 
apare ca o rasă incomplectă, prin simplicitatea ei în- 
săși 2). 


Și aceeași părere asupra inferiorităţei Semi- 
ților o are și ilustrul întemeietor al științei an- 
tichităţilor indice, Christian Lassen 5), şi alţii, 

Aşa-i că e oribil — „dif?“ Dar și mai ori- 
bil e dacă avem în vedere că învățații aceştia 


1) Ernest Renan: Histoire générale des Langues semi- 
tiques. Ed. V., Paris 1878. Pag. 4. 

2) Vezi Anexa XH. 

3) Indische Alterthumskunde. Bonn 1844. 


86 A. ©. CUZA 


vorbesc de rasa semitică în genere 1), care cu- 
prinde şi elemente de oarecare valoare, ca Fe- 
nicienii și Arabii, de pildă. Pe când jidanii sunt 
o combinaţiune etnică cu totul inferioară — o 
corcitură — după cum o dovedeşte isforia ori- 
ginei lor şi întreaga lor înfățișare, fizică și 
morală. 

Rătăcind ca ¿rib de Beduini semiți — „Beni- 
Israel“ — prin deşerturile nisipoase ale Arabici, 
întrun moment dat ei părăsesc pustiul și apar 
pe scena istoriei, întovărăşindu-se cu alte triburi 
înrudite, ca Evrei, cari se amestecă chiar dela 
început cu Egipteni şi Sirieni, mai cu deosebire. 
Una din femeile lui Abraham — Hagar — eră 
cgipteancă 2). Isaac ia pe Rebeca, fiica lui Bet- 
huel Sirianul 5). Jacob se căsătoreşte cu Zea și 
Rachela, fiicele lui Laban, fiul lui Bethuel Si- 
rianul 4). 

Trecând apoi în Egipt, unde trăesc timp de 
430 de ani, ei se încrucișează şi aice cu o sumă 
de elemente paria, pe care societatea egip- 
teană, întemeiată pe caste riguros închise, le 
eliminase din sânul ei, ca necurate, fie din cauza 
defectelor fizice, fie din pricina defectelor lor 
morale, și cu care numai evreii, ca popor robit, 


+) Vezi Anexa XIII: 

2) Facerea XVI. 3. 

è) Facerea XXIV. 67. 

t) Facerea XXIX. 23, 2. 8. 


ice t L 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 87 


se puteau înrudìi, Scăpând apoi din robia Egip- 
tului şi așezându-se în țara Canaanului, ei con- 
tinuă a se amestecă — în perioada israelită a 
istoriei lor: cu Canaaniţii şi Hetiţii, aparţinând 
tipului Zomo siriacus, scurți, cu cap rotund, bra- 
chycephal, şi cu nasul întors, în formă de chiflă 
a jidanului de astăzi — pe când semiţii curati 
sunt dolichocejali, cu nasul mic; cu Amorifii, 
înalți, blonzi, cu ochii albaştri, o ramură înde- 
părtată a rasei arice; cu Cașifii având părul ne- 
gru, creț, fața smadă, nasul gros, și buzele căr- 
uoase ale negrilor: 


„Judecătorii 3, 5: Şi fiii lui Israel locuirä între 
„Cananei, Helei, Amorei, Ferizei, Hevei şi Iebusei. 
Şi ei luară pe fetele acestora de femei pentru dânșii, 
şi pe fetele lor le dădură fiilor lor şi serviră zeilor 
lor“, En 


lu sfârşit, în perioada jidovească — începând 
cu asediarea ucizbutită a Ierusalimului de către 
Sanherib, în anul 701, când licăreşte pentru. 
prima oară în capul lor ideea fixă: că Israel e 
poporul ales — amestecul acesta de diferite ti- 
puri, prin înrâurirea acestei dogme fundamentale 
a religiunei lor, care-şi găsește expresiunca sa 
cea mai hotărâtă în Talmud, alcătueşte poporul 
corcit al Jidanilor, aşă precum există, dela îm- 
prăştiarea lor, în contact cu celelalte popoare, 
fără a se amestecă cu dânsele, Acesta este ade- 
vărul — nu antisemit — ci recunoscut de jidani, 


88 A. ©. CUZA 


prin glasul însuși al „marelui“ Bernard Lazare, 
care zice: t) 


„Talmudul formase nația jidovească după împrăş- 
tiarea ei: mulțumită lui, indivizi de origini diferite 
constitue un popor; el fusese tiparul (moule) sufle- 
tului jidovesc, creatorul rasei; cl şi legiie restrictive 
ale societăților modelase jidanul. 

Jidanul este un tip confesional; aşa precum este 
legea şi Talmudul Pau fieut,; mai tare decât sângele 
sau decât variațiile climaterice, ele au desvoltat în- 
i tr'însul caractere pe care imitația si creditatea le-au 
perpetuat“. 


i In cursul acestei perioade, deşi închiși între 
! dânșii ca într’o cetate, Jidanii mai primesc încă 
| un adaos de sânge străin — şi nu din cele mai 
| alese — amestecându-se cu Charzii popor de 
| rasă finno-mongolă, din cauză că aceștia adop- 
taseră judaismul, şi se puteau dar căsători între 
dânșii. 
Această istorie a formațiunei rasei jidoveşti 
| singură e în stare să ni explice: uaitatea tipului, 
| în nesfârşita varietate a formelor, sub cari ni 
| se prezintă jidanii: cu părul blond, cu părul roș, 
| 


So empiric = meci 


cu părul negru cret, cu nas întors, cu nas turtit, 
cu umerii obrajilor mongolici, înalți la trup, sau 
scurți şi groși, cu fața neagră sau pistruiată, şi 
cu unele defecte fizice ereditare, precum sunt 


1) Bernard Lazare: L'Antisâmitisme. Son Histoire et 
ses causes, Paris 1894. Pag. 283, 203. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ | 89 


puchinile — evident de origine egipteană. Şi ce 
contrast mai izbitor poate fi — înlăuntrul ace- 
leeași unități a fipului jidovesc, care ne face să 
recunoaştem la prima vedere pe acei cari aparțin 
acestei rase, oricât de diferiți ar fi — decât între 
caracteristica înfăţişare, de Asirian, a lui Teodor 
Herzl, şi capul de maimuţă corcită a lui Cré- 
mieux. 

Jidanii sunt dar un amestec de rase diferite: 
Semifi, Hamiţi (Egipteni) degenerați, Cana- 
aniți, şi Hetiţi siriaci, Amoriți de rasă arică, 
Cuşiţi negroizi și Chazari fino-mongoli. Din 
cauza acestei încrucișeri nenorocite, între rase 
cu însușiri contrare, jidanii sunt o corcitură, şi 
ca atare, în mod fatal, loviți de sterilitate — care 
nu-i decât rezultatul anihilărei însușirilor pozi- 
tive ale raselor amestecate. Şi vom luă un 
exemplu ca să fim inteleși, 

lată trei rase deosebite ale aceleeaşi specii 
animale câine: ogarul e în stare să alerge timp 
de un ceas întreg, cu iuțeala unui tren de per- 
soane; buldogul, e cu mult mai încet, dar are 
putere extraordinară; prepelicarul, nici nu a- 
leargă, nici nu se distinge prin puterea lui, dar 
e înzestrat cu dispozițiuni anumite, de miros și 
de educabilitate, în vederea aflărei şi aducerei 
vânatului. Să ne inchipuim acum, sau să încercăm 
o încrucişare între ogar, buldog şi prepelicar: 
productul acestui amestec nu va aveă însușirile 
nici ale ogarului, nici ale buldogului, nici ale 


(NENE e N Pe A ST emita aa Pa i 


90 A. C. CUZA 
prepelicarului, — el nu va prinde iepuri, nu va 
fi câine de pază, nici nu va „aportà“, — va fi 


dar fără nici o aplecare deosebită într'o direcție 
oarecare, cu alte cuvinte va fi sferi/, adică fără 
nici un folos pentru om. Cu totul alt rezultat am 
obţineă desigur dacă încrucişarea ar fi /imitatä, 
şi s'ar face între rase înrudite. 

Cu amestecul raselor omenești, acelaşi lucru 
se întâmplă. Incrucișarea dintre Spanioli, Indieni 
şi Negri, a nimicit cu totul însușirile superioare 
ale rasei albe, dând un product incapabil de cul- 
tură. Inferioritatea civilizaţiei republicelor Ame- 
ricei de Sud,1) alcătuite din mestiţi, față de 
splendida desvoltare a Sfatelor-Unite, în condi- 
țiuni naturale cu mult mai puţin prielnice, dar 
unde preponderează Anglo-Saxonii şi Germanii 
necorciți, e cea mai strălucită dovadă a impor- 
tanţei ce o are rasa pentru cultură. 

După teoria noastră, sterilitatea jidoveascii, 
ar aveă dar o întreită cauză: originea lor semită, 
semiţii fiind ei însăși inferiori; corcirea, adică 
amestecul de rase protivnice; şi însfrăinarea, 
de când şi-au pierdut patria și limba, trăind în 
forme de cultură contrare fiinţei lor. 

Oricare ar fi însă explicația, un lucru e sigur: 
jidanii nu au avut nici o însemnătate pentru în- 
naintarea civilizației umane — nici chiar în do- 


1) Vezi Anexa XIV. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 9 


meniul religiei !), unde principiul superior al 
unităței divine, nu c al lor, după cum o dovedeşte 
închircirea acestei sublime concepţiuni, împru- 
mutate dela Egipteni, prin Moise?) în chipul lui 
Iehova, care nu este Dumnezeul tutulor oame- 
nilor — ci zeul exclusiv al poporului ales, cu 
care face o alcătuire specială: do ut des în pa- 
guba celorlalte neamuri. 

Levit. X 24: Eu sunt lehova Dumnezeul vostru, care 
vam despărțit pe voi de alte popoare. 

Deut. VII 2: Şi când lehova, Dumnezeul tău, ţi le va 
da în puterea ta, tu să le bafi, să le pierzi cu desă- 
vârşire: legământ cu ele să nu închei și milă de ele 
să nu-ți fie. 

Ezechiel XXXIX: Şi vor cunoaște popoarele că ru 
sunt sfântul lui Israel. 


1) Vezi Anexa XV. | 
2) Reformatorul Moise eră Egiptean — în tot carul 


-un inițiat al ştiinţei templelor egiptene. 


Renan (Israel 1. 220) zice: „Trebue să considerăm pe 
Moise aproape ca pe un Egiptean“. (I faut considérer 
Moise presque comme un Egyptien). lar învățatul orien- 
talist Paul de Lagarde, profesor la Universitatea din 
Göttingen (1869), e încă şi mai categoric în această 
privință zicând: Conducătorul lor Moise a fost fără 
îndoială Egiptean; tribul Leviţilor, pe care acest con- 
ducător și constituţiunea lui se sprijineau, erau asemenea 
Egipteni moştenitori ai unei vechi culturi superioare, 
și reprezentanţii ei conștienți, cari conduseră, moralizară 
şi supuseră bandele (Horden) semite, cu care vor fi 
avut cine știe ce motive să plece“. (Vezi scrierea cunos- 
cutului orientalist profesor dela Universitatea din Viena 
dr. Adolf Wahrmund: Das Gesetz des Nomadenthums 


a A 
a Cal e a ea aie ri in i 


OERE appren 
PD O a a a NEI gi 0 


92 A, Ce CUZA 


Adică: numai al lui Isracl-— Dumnezeu național 
jidovesc. 
Sterilitatea jidanilor, în orice altă ramură de 

cultură, e încă şi mai evidentă și se poate do- 
vedi cu prisosinţă, mai întâiu, prin îndoita m 
todă a concordantei şi a diferenței, care nu lasă 
loc la îndoială. Căci să ne închipuim un moment: 
filosofia fără Aristoteles, Platon, Bacon, Kant, 
Schopenhauer, Hegel, Comte, Spencer — cari 
erau jidani; știința, fără Euklid, Hippocrat, Ar- 
chimedes, Kepler, Galilei, Descartes, Newton, 
Ouesnay, Adam Smith, Lagrange, Laplace, Gauss, 
Lavoisier Volta, Darwin, Pasteur — cari nu erat 
jidani; technica şi descoperirile, fără Gutemberg, 
Columb, Vasco da Gama, Watt, Fulton, Step- 
henson, Montgolfier, Arkwright, Jacquard, Stone 
şi Henderson, Livingstone, Stanley mA ie 
erau jidani; artele plastice, fără Phidias, Ik- 
tinos, van Eyck, Lionardo da Vinci, Michelangelo, 
Raffaél, Tiziano, Rembrandt, Murillo — carı nu 
erau jidani; Muzica, fără Bach, Mozart, Beet- 
hoven, Chopin, Wagner — car! nu erau jidani; 
literatura, fără Homer, Daute, Shakespeare, Mo- 


1887. Pag. 27. Asemenea şi: Flouston Stewart Su 
berlain: Die Grundlagen des Neunzehnten lahrhunderts 
Ed. I 1900. Vol. I Pag. 417; G. Maspero: Histoire 
ancienne des Peuples de VOrient. Ed. VI. 1886. adi 
265; și lucrarea profesorului de Egiptologie, membru a 


Academiei de ştiinţi din München, dr. F. L Lauth; 5 


Aegyptens Vorzeit, 1881. Pag. 329). 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 93 


4 


lière, La Fontaine, Goethe, Schiller, Musset, 
Victor Hugo — cari uu erau jidani, şi să ne 
întrebăm: ce mai rămâne? Suprimaţi un singur 
nume a vre unuia din aceste genii arice, şi veți 
produce un gol văzut, o întrerupere în desvol- 
tarea culturei umane. Dar scoateţi toate, dar 
absolut toate fa/entele jidoveşti — și vedeţi: 
ce păgubim? Că doar nu lipsindu-ni filosofi, 
chiar ca Spinoza, urgisit de dânșii, sau ca Men- 
delssohn; muzicanți de a doua și de a treia 
mână, ca: Meyerbeer, Mendelssohn, Halévy Of- 
fenbach; literați, ca Heine, Bârne, Halévy, Ca- 
tulle Mendes — s'ar face o bortă în cerul cul- 
turei umane. Sau poate că am uitat pe vre 
unul de însemnătate epocală? Să mi sc arate. 

Dar mai sunt și alte dovezi a patentei lor 
sterilități, 

Avură doar și jidanii un sfaț, în care au 
putut să desvolte liberi naționalitatea lor. Dar 
care e valoarea culture: pe care au desfișurat-o 
— şi ce a rămas după dânşii? 

In ce privește insfinctele politice, mai ales, 
ci se arată de o incapacitate spăimântătoare. 
Imprumutând elementele organizărei Statului de 
la Hetifii agricultori şi întemcetori de oraşe, ci 
nu sunt în stare să organizeze o putere politică, 
și să o menţină, Perioada de strălucire a Sta- 
tului evreu e de scurtă durată — sub David 
(1033) și Solomon (993) — la cari încă, în 
chip vădit, precumpăniă sângele aric, din care 


9] l A. Ce CUZA 


cauză ci nu au fost niciodatä înfelesi de po- 
porul lor, şi nu at putut creà nimic sta- 


` 
tornic 1). i 
In anul 052 ştim că regatul Isracliţilor se 
împarte. Mai înainte, până sub regele Saul 
(1055), ei fusese în stăpânirea Filistenilor. Cât 
a durat dar mărirea statului de sine stătător al 


1) Ernest Renan, zice: Solomon uu înțelegea nimic 
din adevărata vocaţiune a rasei sale. (Solomon n'en- 
tendait rien d la vraie vocalion de sa race). lar sa- 
vantul istoric orientalist G. Maspero, explică astfel ne- 
reușita operei lui David şi a lui Solomon: 

„Dacă nu au întemeiat nimic statornic e că amândoi 
nu au înțeles natura poporului, cu care aveau de-a face. 
Evreii nu erau o rasă răsboinică, şi David îi arnucă îu 
răsboiu; ei nu erau nici marinari, nici constructori, nici 
aplecați pe atunci la comerț şi industrie, şi Solomon 
construi flote, drumuri, îi aruncă în întreprinderi co- 
merciale.— Regatul, pe care-l întemeiase cu greutate 
nu se rezimă decât pe ci însăși: de îndată ce dispărură, 
el se stinse fără sgomot şi aproape fără spuduiri, prin 
singura putere” a lucrurilor“. (Histoire ancienne des 
Peuples de VOrient. Ed. IV. Paris 1886 Pag. 35). 

David şi Solomon nu an înţeles — și nu au fost 


înţeleşi zicem noi — pentrucă nu crau jidani adevăraţi. . 


Și nu au făcut nimic, pentrucă nu crau jidani adevăraţi. 
Puterea lucrurilor aice e nafionulitatea, care-şi urmează 
tendinţele proprii de cultură, un moment abătute din 
calea firească a desvoltărei lor, prin acţiunea unor $z- 
dividualități superioare, de origine, în parte străină. 

Cam acelaș lucru s'ar întâmplă astăzi dacă vreun Creol 
oarecare ar parveni, momentan, să civilizeze pe Negrii 
din San-Domingo. 


Pape 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 95 


Israeliților? Nici măcar o sută de ani împliniti 
adică, dela 1033 la 953, când se divide y 
ce au produs prin ei însăşi? k ü 

Oraşele nu Sunt ale lor, ci ale Amoritilor si 
Hetiţilor; însuşi cetatea sfântă a Jerusalimului e 
un oraş amorit. /ndustrie nu au: 


Sam. 1. . : 2 r 
ajlă KH p 3, 9; sòi în tot pământul lui israel nu se 
Pasi Esi id pi tofi Israeliții se poporan ia 
-şi ascute ferul plugului o 
securile lor şi secerile Ri it cca Ec ua 


za i chiar în perioada mărirei, când îşi ridică 
r ul, Solomon e silit să-şi aducă meşteri 
ela Hiram, regele Tirului, şi nu numai arhi- 


tecți, artişti şi meseriași calificați, dar chiar pe 


lucrătorii cei mai simpli: 


Regii I. : > ; 
E = a n 5. ia P acum dă ordin să-mi taie mie cedrij 
ane. Căci fa stii că între 1 ine 

7 i E P noi nu este cin i 
: ! î. $ cine să 
x A lemne ca Sidonenii... IS. „Şi ciopliră zidarii 
pri omon și zidarii lui Hiram şi Ghibliţii și pre- 
Fătiră lemnele şi pietrele spre zidirea casei“ i 


| Aceasta era capacitatea industrială a jidanilor 
u "A i pe » ` : 
în perioada lor de mărire, și la zidirea celor mai 
date clădiri ce s'a ridicat vreodată pe pă- 
mant jidovesc, pentru jidani: 7 
sc, p u jidani: Tempiu ; 
a plul lui So- 


ie 
pe Fo el a al lui Solomon eră dealtmintrelea 
pa ptemplisor'“. In aceiași clasică operă, G. 
pero (Histoire Pag. 336) zice: „Inexperiența E- 
vreilor în materie de arhitectură i-a făcut să consider 
opera lui Solomon, ca un model unic: de fapt, faţă e 


96 A. C. CUZA 


Comerțul însuşi nu a fost la dânşii nicivdată 
decât trafic mărunt — nu comerţ mare, precum 
a fost al Fenicienilor, vecini, o ramură superioară 
a semiţilor. Regele Solomon — fiul blondului 
David şi al Batsebci, femeea lui Uria Hetitul, 
şi prin urmare având și sânge aric — sa îmbo- 
găţit în adevăr din comerțul mare, dar nu a 
fost urmat de supuşii săi în această direcție, cu 
toată vecinătatea mărei. Corăbiile lui Solomon 
erau conduse de marinari fenicieni — tot dela 


Hiram „siriacul““, 


Regii 1. 9, 27. „Şi Hiram trimise, în, corabie cu servii 


lui Solomon, pre servii săi marinari, corăbieri deprinşi ~ 


ca marea. Şi venită la Ofir şi luară de acolo patru sute 
douăzeci de talente de aur și le aduseră la Regele 


Solomon“. 

In artă au fost nuli, dar cu desăvârșire nuli. 
Pustiul Saharei ¢ o grădină pe lângă sterilitatea 
lor. Nici arhitectură, nici sculptură, nici pictură, 
nici muzică — nimic, Incapabili să-și zidească 
templul, ci sunt şi mai incapabili a-l înfrumuseţă: 

Regii 1. 7. 13: „Şi trimise Regele Solomon și aduse 
pre Hiram din Tir... şi eră plin de înţelepciune şi de 
pricepere în a lnerà orice aramă. 


Si el veni la regele Solomon și lucră toate lucru- 


rile lui“, 


edificiile măreţe ale Egiptului și Chaldeei, el eră aceea 
ce regatul lor eră față de celelalte imperii ale lumii: 
un templu mic pentru un mic popor (un petit tempie 


pour un petit peuple)“. 


Nu ni-a rămas o singură clădire, o singură 
statue făcută de dânşii, și care să poarte pecetea 
individnalitäței lor. Nu există un ssi: jidovesc, 


în artă — ba din contra, această apropiere de 
cuvinte te face să râzi, 

ln știință — nici o lucrare științifică, nici 
o descoperire — nici una — nu a ieşit vreo 


dată dintrun cap jidovesc, în întreaga lor exis- 
tență de 1500 de ani, cât au trăit ca popor mai 
mult sau mai puţin liber, în țara și prin 
graiul lor. 

In literatură!) — în afară de Biblic, a cărei 
cosmogenie se știc astăzi că e copiată dela Ba- 
biloneni, şi care e o carte, în mare parte, pro- 
fund amorală — nimic decât producțiuni nu de 
a doua, ci de a treia mână, care nu se mentio- 
nează decât pentr că sunt cuprinse în Biblie. 
Dar e o calme, pe care au atins-o: poezia lui 
David. Care este însă valoarea artistică, fondul, 


acestui lirism — să-i zicem — religios: adân- 
cimea gândurilor, gingăşia simţirilor înălţătoare? 
Să ascultăm, — nu pe vreuu antisemit — ci 


pe un prieten al Jidanilor, pe acelaș /rnesz 
Renan, savantul cunoscător al literaturilor orien- 
tale, care nu poate fi bănuit nici de vrăjmăşie, 
nici de ignoranță antisemită — pe cca jido- 
vească o cunoaștem, Şi iată ce ni spune:?). 


1) Vezi Anexa XVI. 
*) Ernest Renan: Loc, cit. pap. 15. 


A, C. Cuza.—Naţionalitatea în artă, 


e 


IN 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ gTa 


A Ea al 


YA A, © CUZA 


„Această poezie este în totdeauna ceva cam rgoistă. 
Ai zice că Dumnezeu nu există decât pentru dânsul: 
dacă iubeşte pe lehova, e că lchova este protectorul 
său special, interesat la cauza sa, obligat a-l face să 
reușească şi să-l răzbune pe dușmanii săi“. 


Vrea să zică: poezie egoistă. Curioasă împă- 
rechere de cuvinte — și totuși — explicabilă 
pentru noi, care știm că: poezia e product al 
nationalitătei. Acele câteva picături de sânge aric, 
zare circulau în vinele lui David, i-au dat, asupra 
compatrioților săi, superioritatea inspirațiunei 
poetice. Dar manifestația ei reprezintă fireşte 
aspiraţiile generale ale neamului: religiozitatea 
îngustă — care nu-i decât expresia, în domeniul 
culturei, a egoismului mărgenit, rezultat al cor- 
rirei. Aceasta, înădușind însușirile superioare ale 
sufletului, reduce întreaga putere psihică la rolul 
subaltern de instrument al voinței. De aceea 


poezia lui David, ca poezie jidovească — şi cl 
c singurul lor poct național, până acum — nu 


poate fi decât egoistă. Așa fiind însă, ca nu-i 
„poezie“, în înțelesul propriu al cuvântului, care 
e tocmai înă!țare, mai presus de preocupațiunile 
egoiste — ci e adevărată înjosire, a celor înalte, 
prin strămutarea instinctelor brutale ale materiei 
oarbe, în lumea de sus, ca să poată fi mai bine 
saiisfăcute, prin intervenția divinităţei — s/ăvită 
numai din interese utilitare. Şi pentru ca să 
fim înțeleşi, vom cità un singur exemplu: 


Psalm 3. 7. „Scoală-te lehoga, ajută-mă, Dumnezeul 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTA ga 


mca, căci tu ai băut preste fălci pre toți neinir 
mei; dinții nelegiuiților i-ai zdrobit“. 


Un Dumnezeu „special“*, care stărâma mă 
selele oamenilor, -— se poate discută dacă 4 
uman. Dar în tot cazul, estetic, -— nu poate fi, 

Vreă să zică: nici poezie, uici ştiinţă, nici 
artă, nici comerţ, nici industrie, nici măcar oO 
tehnică elementară — nimic, ce sar puteă con- 
sideră ca vre-o contribuţie de valoare la opera 
obșteștei culturi omenești, în fot decursul de 
cincisprezece secole, cât au trăit ca popor mai 
mult sau mai puțin liber. Şi dacă voim să ne 
dăm seamă de intinderea acestei sterilități fără 
exemplu, să comparăm pe Jidani cu Grecii -— 
o mână de oameni, abia câteva sute de mii!) -— 


:) După ultimele cercetări (Befoch, Eduard Meyer), 
Grecia propriu zisă, afară de Kreta, de Epir şi de 
Macedonia, aveă la începutul răsboiului peloponezic, 734 
în. de Ch, 2.295.000 locuitori, din cari, scăzându-se 
850.000 de sclavi rămân numai 1.400.000 de Greci. 
Attica însă, centrul culturei eline, aveă o poporație 
totală, în acelaşi an, de 360.000 de suflere, din care: 
40.000 de Meteci, 150.000 de sclavi, și rai 170.000 
de cetățeni. Şi aceasta: când? Pe timpu! lui Pericles. 
când cultura greacă şi-a atins apogeul ci, în Atena. 

Dar iată încă un fapt care confirmă teoria noastră: 

Grecia modernă are vreo 2.500.000 de locuitori omo- 
geni, între care nu există nici o deosebire socială sau 
națională. Greci sunt cu toții -liberi de o potrivă. Se 
naşte dar întrebarea: de ce nu produc nimic? Pentruve 
acele 2.500.000 de Greci nu au nici o însemnătate cul- 


Erra" i 


100 AC CUZA 


cari au creat totul, tehnică, artă, ştiinţă, Filo- 
sofie, literatură, și din a căror muncă rodnică 
trăim până astăzi. 

Și să ne mai punem încă o întrebare: oare 
această sterilitate jidovească, de atunci încolo — 
alături cu alte popoare, pe a cărora pământ s'au 
aşezat, de a cărora liinbă s'au servit, de a că- 
rora cultură s'au folosit — s'a desmințit undeva? 

Au trăit şi trăesc în Spania, în Italia, în An- 
glia, în Germania, în Franţa, în Polonia — în- 
prămădiți cu sutele de mii. Au produs ceva? 
Dar, vorbind numai de literatură: care e marele 
nume jidovesc, care sar putcà rosti alături cu 
Cervantes şi Calderon, cu Dante şi Petrarca, cu 
Shakespeare şi Milton, cu Goethe şi Schiller, cu 
Molière şi La Fontaine, cu Mickiewicz sau mä- 


turală — şi nici pe departe nu se pot asemănă cu acei 
170.000 de cetăţeni ai Atticei, din antichitate? E doar 
o nepotrivire? izbitoare între ce a fost, şi ce este — 
pe acelaş teritoriu. Care e cauza ei? | 

Altă cauză nu poate fi decât: naționalitatea — rasa. 
Şi sterilitatea culturei neo-grece c un efect al corcirei. 
Națiunea elină — factorul producător al culturei antice — 
amestecându-se cu elemente străine inferioare, în prea 
mare număr: cu sute de mii de sclavi, de origini di- 
ferite, cu semiţi, hamiţi și siriaci, cu romani, cu slavi, 
cu bulgari, cu albaneji, cu aromâni, cu italieni, cu turci, 
cu levantini de tot felul, a dat naştere unei noni for- 
maţiuni etnice, ibride: Grecii moderni, a căror soartă. 
fatală oricărei corcituri, nu poate fi decât sterilitatea. 

Atena lui Pericles şi Atena regelui George, sunt două 
contraste etnice. 


NAȚIONALITATEA IN ARTĂ 101 


car cu Sinkiewicz? Care ¢ opera jidovească, pe 
care am putea-o asămänà, fie chiar pe atât de 
departe cât e Sirius de pământ cu Zufernul, cu 
Macbeth, cu Regele Lear, cu Othello sau Hamlet, 
cu Paradisul pierdut, cu Faust? Care? Cine? 

Intrebări care vor rămâneă fără răspuns. 

Şi atunci — dacă acesta este adevărul, ce 
uu se poate răsturnă prin nici un fapt contrar — 
să nu ne punem întrebarea: oare geniul, pe care 
nu Pau avut jidanii, nici singuri, nici cu alții 
împreună, îl vor avea tocmai în România? Şi 
Oare ceva ne îndrituiește să credem că o expe- 
riență ce s'a făcut ?n curs de 3000 de ani — în 
condiții aşa de variate — se va desminţi tocmai 
la noi? 

Adică văicărelile babilonice, pe care le pu- 
blică sub nume de „poezii“; bazaconiile pales- 
tinice cu nume de „drame“, în jurul cărora fac 
larmă producătoare de tantieme; parascoveniile 
talmudice, pe care cei nebotezaţi le botează de 
„critici ştiinţifice“; insanităţile și batjocurile ji- 
dovești ale profesioniştilor porecliţi „ziarişti“ 
— toate acestea: oare sunt contribuţii de cultură, 
sau măcar începuturi care promit — „dija? 

Și dacă: zu — atunci: 

Oare nu e o neghiobie din partea „criticei 
române“ de a luă în serios pe toţi jidănaşii 
producători de maculatură? Și nu e o adevărată 
blasfemie și o înjosire de a crede că tocmai ji- 
danii sunt chemaţi a ne întunecă? 


A.C CLZA 
102 


intunecat câudvă, undevà, CH 


Dar pe cme at . e 
và intunecații: aceştia de toate nean 
ce c ep t 
ământului? D EAS 
P a — descendeiiți al „Romanilor: 


pi sii a strămoșului Ţa- 
Nu desigur deterrima gens Ș 


. . peg st A 
po O £ 3 


zestrat  Dumnezett cu usu 
— pe care nicăeri, 


moment că l-ar fi iu- 

însuşiri intelectuale su- 
i nici când nu a 

serioare DA 

i Ei si? Doar un lucru e` mai p 

£ i ` *p + 

îndoială: l E 
Nu jidanii pot fi creator 

ici dacă e clar ca lum 


să ; a 

product al națioualitiței = r noi în țară, nU 
Re a idant, la i y 

uteă să producă ji ; n -ă 

putea să | vesc în |ormă românească. 


i culturei românești. 
ina zilei că cultura € 
sigur că acecă ce 


ar că 
ar fi decât: fond jido 


ai ră cât nimic 
Nimic pentru dânşii — dar mai rau ial e 
Ai cea tocmai amestecul Ji 


i, Si de ac 
entru noi. Și E $ i inoate 
i în mișcarea noastră culturală nu Į 

i E. 
fi imdiferentă: ca este 0 amenințar 


Lidanii vor împiedică 


naționalitiiței noastre, Îalşilic 


ati ozitiv — ei vor 
e lor de „spe 
r negativ şi 1n- 
care va face 


incapabili să producă ceva po 
introduce pretutindeni rai 
cală“ măruută, subiectivismu! i 
gust, spiritul jidovesc disolvant, 


ay Vezi Anexa XVII. 


dezvoltarea deplina A 
and cultura roma- 


NATIONALITATEA ÎN ARTĂ 103 


din noi, nu un popor civilizat — ci o corcifură 
culturală nenorocită, 

Aice e primejdia — nu în faptul că ar putea 
să deă naștere la mari „talente“, în stare să 
întunece producţiunile noastre ale Românilor, 
ci tocmai din contra: în sterilitatea rasei jido- 
veşti, care a dat destule dovezi de incapacitate, 
și în înstrăinarea culturei române şi care, după 
cum ştim, nu poate fi decât sterilizarea ei. 

Nimicirea noastră prin înstrăinare — iată dcs- 
pre ce este vorba. Și dacă acesta este adevărul 
amenințător, atunci se vede lămurit care poate 
fi datoria criticei româneşti: 

Nu să sc extazieze în fața unor „,„piesișoare““ 
iudaice, de dragostea de a seric foiletoane lungi 
-— ci să apuce mătura cea mare a dramaturgiei 
sănătoase, și să curățe scena teatrului naționul 
— de gunoace internaționale. 

Nu să se opreasci cu acre de filosofi hamletici 
— to be or not to be, — în faţa ipotezei cara- 
ghioase, că jidănașii noștri, în literatură, vor 
ajunge să ne întunecc cândva; ci, ca luptători 
hotărâți ai cauzei naţionale amenințate, să le 
dea un picior estetic undeva, ca să părăsiască 
sanctuarul literilor române 'baijocorite. 
Eliminarea jidanilor din domeniul culturei -— 
o problemă de existență pentru noi. Căci dacă 
a putut un moment ca străinii să îndeplinească 
undle funcțiuni economice, în liuntrul organis- 
mülui nostru etnic în formaţie — îustrăäinarea 


€ 
g? 


104 A, © CUZA 
irecți i ir stră si- 
funcțiilor de direcție, va fi pewea noa 
gură. 
Elimin ! a 
eliminarea din domeniul economie! 
unde cultura îşi are rădăcinele ei. sau 
Aceasta e o problemă grea, care nu ul 5 
i â r ni 
rezolvi printr'o lege ŞI punând momen î i 
miscare toate puterile statului — Ci pia i 
î . A ia 
cale organică, de către napia întreagă, conși n 
le g i i, pri i stăruitoare 
de sine şi de interesele ei, prin muncă stăru 
e toate terenurile. | PR | 
s Conştiinţa aceasta a naţionalităţei 1) — cine 
i f h x {4i t A > 
o poate formà? cine să creeze şi să disciplineze 
puterile muncei naţionale? 
Nu rămâne îndoială: şcoala. 


area din domeniul culturei implică însă: 
naționale, 


PE 


alei i ă in 
Ajungem la cercetarea celei din urmă d 


regulele fundamentale ale culturei: iz 

4. Şcoala trebuie să cultive naționa A i 

Căci dacă omenirea e numai cuprinsul naţii or, 
cari o alcătuiesc, şi dacă cultura om 
decât product al naționalităței — a Ji ln i 
tuție de cultură, nu poate aveâ altă s 
decât: să cultive naționalitatea, adică puterea, 
care singură e capabilă să o producă. 
Si îndatorirea aceasta i se impune nu numai 


f a i e Galii 
în interesul factorului culturei, CI ŞI al scopului 


1) Vezi Anexa XVIII. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 105 


ei principal, care este a/evărul, ca expresie a 
realității. Căci realitatea e complexă și variată. 
Adevărurile sunt multiple, şi numai totalitatea 
lor alcătueşte ştiinţa umană. 

A cultivă naționalitatea însemnează dar numai 
decât: | 

1. A mijloci cunoştiința realității naționale. 

2. A creà puterea naționalităţei. 

In interesul științei umane, fiecare neam tre- 
bue să cerceteze colţul său de pământ, socie- 
tatea pe care o alcătueşte. Căci fiecare, nu numai 
că are în faţa sa fenomene, care nu sunt aceleași 
ori unde pe pământ, dar chiar pe acele deopo- 
trivă, fiecare le privește întrun chip anumit, ca 
ființă etnică înzestrată cu aptitudini deosebite. 
Pentru aceste motive ştiinţa — ca imagine ideală 
a realităţei — nu poate fi decât națională, şi nu 
cosmopolită. Ea are o patrie — deși adevărurile 
ei sunt universale — având un obiect determinat 
de cercetare. 

Cosmopolită ce ignoranţa, pentru că e lipsită 
de: conținut. 

In interesul existenței proprii, fiecare popor 
trebue să cunoască împrejurările lui de trai, teri- 
toriul pe care locueşte, organizarea sa eco- 
nomică și socială, relaţiile sale cu celelalte nea- 
muri, pururea interesate — pentru a se puteă 
păstră, Căci conservarea vieţei implică puterea, 
şi aceasta cunoștința. Numai cunoscând feno- 
menele și legile care le stăpânesc, le putem 


Se ATRD ne m una a se 


> A e 


106 AU, CUZA 


înrâuri, supunându-le scopurilor noastre, și feriu- 
du-ne de acţiunea lor stricătoare. 

Aşă fiind, fiecare popor € silit să-și creeze 
organe de cunoştinţă, şi să facă sacrificii pentru 
întretinerea lor. Datoria acestor organe — 4 
nalei — nu poate fi dar decât cultivarea natio- 
nalităței, în interesul adevärului, care € mijlocul 
şi scopul suprem al culturei, ca şi a puterei ci 
creatoare, care e naționalitatea. 

Predarea numai a clementelor abstracte ale 
stiintelor nu satisface pe nici unul din aceste 
interese superioare. Cine se mărginește dar la 
expunerea adevărurilor generale, fără legătură 
cu realitatea imediată, pe care cele trebue să o 
lumineze pentru a spori întinderea lor, nici om 
de şcoală nu-i nici om de ştiinţă. 

Nu c om de școală, pentru că nesocoteşte 
menirea școalei, ca instituție de cultură a po- 
porului, care o întreține, cu scopul de a servi 
interesele lui — şi printr'însul ale umanităţei. 

Nu e om «de știință, pentru că nu mijloceşte 


cunoștința realităței deosebite în mijlocul căreea - 


se află, şi nu contribue cu nimic, prin sporirea 
adevărurilor, la îmbogățirea științei umane. 

Şi pentru știința neînsuilețită a buchelor 
moarte mai la urmă, nici nu avem nevoe de in- 
terventia costisitoare a profesorului. Intrucât e 
numai înşirare mecanică de sunete nemodulate, 
reproducere de scheme automatice, ea poate fi 
predată de orice combinație fono-cinematogra- 
fică şi poate cu mai multă metodă, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 107 


Cu stiință de gramotoane, un popor însă nu 
poate frăî. Şi traiul — vor înţelege-o şi învă- 
țații — e lucru de căpetenie. 

De aceea tocmai, cea de-a doua îndatorire a 
școalei, izvorând din natura ei ca instituție de 
cultură, e: de a creà puterea naționalităței. Și 
aceasta presupune dezvoltarea conștiinței ei. 

ăci, pentru ca un popor să existe, nu e de 
ajuns să aibă învățătură, ci i se mai cere și 
voința de a ji, care nu poate să rezulte decât 
din conștiința de sine. 

Orice nație e o ființă deosebită, și o patere 
de cultură. Ca atare, e un instinct care călău- 
zeşte toate manifestaţiile ei. Şi despre a tot pu- 
ternicia acestui instinct avem dovadă limba, da- 
inele, întocmirile sociale, arta, literatura, cu 
caractere specifice, la diferitele popoare. 

Dar conștiința ce deosebită. Ea se dezvoltă 
mai târziu, în sufletele celor aleși, mai întâi, 
şi se întinde treptat la mulțime. Și precum se 
dezvoltă, ea poate să şi degenereze, să se tur- 
bure limpezimea ei, prin înrâurirea unor închi- 
puiri deşerte, care sunt o adevărată primejdie 
pentru naţiuni, întunecând /nstincțul sănătos al 
vieței lor. 

in conștiința de sine stă puterea națiunilor. 
Căci orice putere compusă e în raport direct 
cu suma și cohesiunea e'emente'or ci alcătuitoare. 
Cu cât indivizii conștienți de ființa neamului 
căruia aparțin vor fi mai numeroși, cu atât pu- 


biz piu cita e i 3 


| 
| 


108 A. OL CUZA 


terea naționalităței va fi mai mare, şi se va ma- 
nifestă cu mai mult succes, în domeniul culturei, 
spre folosul omenirei întregi. 

Cea mai de căpetenie datorie a şcoalei, ca 
instituțiune de cultură, e dar să dezvolte conști- 
inţa naţionalităței în massele poporului, ca singur 
mijloc de a spori puterea naţiilor, care crează 
cultura umană. 

Pe toate treptele învățământului, dela şcoala 
primară şi până la Universitate, una trebue să 
fie grija de căpetenie a profesorului: Naţionali- 
tatea, şi, prin urmare, educaţia naţională. El 
trebue să arăte școlarilor săi care e neamul că- 
ruia aparțin, care e chemarea lui, şi să dezvolte 
în sufletele lor dragostea fierbinte pentru patrie 
şi pentru nație, ca să fie gata a se jertfì pentru 
dânsa oricând i se va cere, și a lucrà necontenit 
la mărirea ei. 

Intan cuvânt: Scoala trebue să fie naționa- 
listă — sau să nu fie, Din instinct, ea trebue 
să formeze conștiința, nu să slăbească instinctul, 
falşiticând conştiinţa neamurilor. 

O scoală cosmopolită — care nu predă în- 
vățăturile în legătură cu necesităţile practice ale 
unui popor anumit; şi care nesocoteşte educaţia 
naţională — e negațiunea puterei, care o pro- 
duce — şi a adevărului. 

Un profesor cosmopolit, ameţit de bâzâiala 
confuză a gărgăunilor umanitariști, cari se de- 
zinteresează de dezvoltarea conștiinței naționale 


NAŢIONALIFATBA ÎN ARTĂ 109 


a elevilor săi, și care propovăduește cresuri con- 
trare naționalităței, e un criminal, pentrucă a- 
tentează la viața poporului, care-l întreține, şi 
a umanităței nimicind o putere originală de cul- 
tură, pe care nimic nu o poate înlocui în opera 
obşteştei civilizaţiuni omenești. 

Aceasta e concepţia firească a menirei, pe 
care o are școala, rezultând din natura ei, ca 
instituție de cultură, şi a datoriei învăţătorilor, 
reprezentanți, în domeniul intelectual, ai inte- 
reselor naționalităţei, ca factor al culturei. 

Şi orice altă concepțiune e.absurdă şi strică- 
toare. 

In deosebi școala nu poate să reprezinte in- 


teresele umanitiței, — să fie dar un fel de 
academie de volapük internațional. Căci — în 
afară de nații — am mai văzut că umanitatea 


nu are ființă. Ea nu-i de cât o chimeră, 

Ca instituție de cultură, școala nu poate să 
cultive decât aceea ce există: naționalitatea, su- 
biectul pozitiv al silințelor ei. Ca mijlocitoare 
a înțelegerei realităței, obiectul ei nu poate fi 
realitatea cosmopolită — ci realitatea unor teorii, 
și a unor nații deosebite. 

Scoala, prin însăşi natura ei, e o instituție na- 
țională — pentru că problema culturei umane, 
pe care ea e chemată să o deslege, nu se poate 
rezolvi decât prin cercetarea independentă a ade- 
vărului, de cătră fiecare popor în deosebi. 

Și dacă aceasta este evidenta menire a școalei, 


110 A.C, CUZA 


pe care ni-o dovedește rațiunea, la acelaş re- 
zultat ajungem şi prin experiență, care ni arată 
că asa a şi fost înțeleasă de toate popoarele, 
care au strălucit prin civilizația lor, și de cei mai 
aleşi reprezentanți ai culturei omeneşti. 

Sub ochii noştri, din treizeci şi șase de stă- 
tişoare germane, neînsemnate, fără nici o putere, 
îndușmănite între dânsele: Holstein, Oldenburg, 
Hannover, Bückeburg, Braunchweig, Lippe, An- 
halt, Hessen, Bavern, Baden, Würtemberg, vre-o 
două Mecklemburguri, vre-o două Schwarzbur- 
guri, vre-o patru Saxonii, și nu, ştim câte prin- 
cipate de Reuss, Schleiz, Greiz, Gera, Köstritz, 
Lobenstein, Eberdorf, Selbitz; ete., — din care 
unele abia cât niște moșii — în mai puțin de 
sase-zeci de ani, între 1815 şi 1871, s'a format 
Germania unită, de astăzi, cu 57.000.000 locui-t 
tori, pe o întindere de 540.000 de kilometri pa- 
trati. 

Să ne intrebäm: cine a săvârșit această mi- 
nune, în timp aşa de scurt? S'a zis, cu drept cu- 
vânt: învățătorul german, adică şcoala, a creat 
unitatea germană. Și cum sa făcut? 

Nu din ideea umanităței, desigur, de cătră 
cosmmopoliți, cari ar fi lucrat la fericirea univer- 
sului întreg, ci din ideea naționalităței, prin 
munca stăruitoare de dezvoltare a conștiinței na- 
tionale de cătră profesorii germani, naționaliști. 

[n timpul celei mai adânci decăderi a Ger- 
maniei, școala germană, prin reprezentanții săi 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 111 


cei mai distingi, se pune în fruntea mișcărei na- 
tionale. Ea devine organ de luptă, disciplinând 
puterile nației, și făurind armele intelectuale, 
care o vor dezrobi. 

Chiar în anul bătăliei dela lena, Ernest Mo- 
ritz Arndt, profesor la Universitatea din Greifs- 
wald, îşi publică scrierea sa: Spiritul timpului 
(Der Geist der Zeit, 1806), arătând calea mân- 
tuirei poporului german, pe care nu încetează 
a-l îmbărbătă prin poeziile sale patriotice. Doar 
el îi formulează problema unirei, punând în 
versuri entusiaste celebra întrebare: Ce este pa- 
tria Germanului (Was ist des Deutschen Va- 
terland?) 

In acelaș timp se ridică marele filosof Johanu 
Gottlieb Fichte, uuul din cei mai adânci cuge- 
tători, și din cele mai mari carâctere ale ome- 
nirii, rostind ale sale: Cuvâatări către nafia 
germană (Reden au die deutsche Nation 1808), 
prin care caută să îndrumeze educația nației sale, 
pe calea adevărului naţionalist. 

La aceeași epocă, un alt ilustru bărbat de 
școală, Friederich Ludwig lahn, tipărește stu- 
diul său: Wafionalitateu germană (Das deutsche 
Volkstum 1810), în care arată necesitatea unirei 
Germaniei. Şi tot el creează, ca mijloc de edu- 
cație, gimnastica pentru a întări şi puterile fi- 
zice ale acelora, care erau chemaţi să sâvâr- 
şească o operă naţională atât de măreață, de- 
venind astfel un binefăcător al omenirei întregi. 


sana e eat. Amt sut e heat doit art i to ROI tre 


112 A. C CUZA 


Atunci „Tirtäui“ german, cwn i s*a zis, Teo- 
dor Körner, studentul poet, cu fiza sa inspirată, 
masselc luptătorilor pentru neatârnarea patriei, 
și cu spada sa vitează curăță pământul ei de 
dușmani, căzând în luptă eroică pentru drep- 
turile încălcate ale neamului său. 

Atunci, însfârşit tot şcoala germană, prin stu- 
dențimea din lena, în ziua de 12 Junie 1815, 
înființează: Uniunea obşteuscă a tinerimei ger- 
mane (Allgemeine deutsche Burschenschaft) cu 
caracterul hotărât nationalist si creștin, care a 
devenit o adevărată şcoală de educație patriotică, 
pentru clita intelectuală a Germanici întregi, des- 
ființând astfel, în cuget, dezbinarea ci, înainte 
de a o nimici în fapt!). 

Ce erau aceștia cu toţii? Care erau „ideile“ 
de care se călăuzean? Care erà, în genere, spi- 
ritul școalei, a literaturei, a societăței germane, 
la începutul secolului trecut? 

Să ascultăm pe un Român, care a trăit în 


1) Insemuăm, ca fapt caracteristic pentru teoria ce sus- 
ținem: printre luptătorii pentru redeștepiarea Germaniei 
nu se găseşte nici un jidan. Fireşte: conştiinţa naţio- 
nalităței germane nu se puteă trezi decât din instinctul 
acelor care-i aparţineau. De aceea vedem că jidanii pre- 
tutindeni şi oricând sunt stăpâniți în mod exclusiv de 
instinctul și de conștiința naționalităței jidovești, care 
persistă în toate formele naționale străine, pe care le 
îmbracă, pentru a trăi din specularea fondului celorlalte 
națiuni. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 113 


mijlocul acelei societăţi, şi care € un product al 
ci şi al şcoalei germane, pe marele nostru bărbat 
de stat Mihai/ Kogălniceanu. 

Vorbind de petrecerea sa, prin anii 1830, în 
casa pastorului lonas, din Berlin — un discipol 
favorit al teologutui-filosof Schleiermacher, și 
înrudit cu cele mai distinse familii din aristro- 
crația ca şi din burghezimea Prusiei — Kogăl- 
niceanu ni spune: t$) 

„In casa sa se adună socictatea cea mai aleasă 
şi din nobleţă și din burghezime, care de pe a- 
tuncea luase un loc însemnat în Germania, pu- 
nându-se în fruntea î/e;/or naționale, şi a refor- 
melor sociale, cari se răspândise în toată Ger- 
mania. Steagul lor erà înainte de toate unirea 
patriei germane". 

Şi vorbind apoi în deosebi de Universitatea 
din Berlin, la care-și urmase studiile, iată în ce 
cuvinte entusiaste Kogălniceanu îşi face mărturi- 
sirea credinţei lui naţionaliste: 

„Da, Universității din Berlin, a doua meu 
mumă, Universităţei Fredericia Wilhelma, da, 
exemplului ce mi-a dat amorul pentru patria 
germană, şi pe care l-am găsit în toate păturile 
germane, fie nobilime, fie burgheză, datoresc cu 
amorul pentru patria română, şi spiritul liberal, 
care ma însuflețit în toate actele vieţei mele“. 


1) Discurs rostit în. Academia Română. Ședinţa so- 
lemnă de ia ! (13) Aprilie 1891. 


A. C. Cuza.--Naţionalitatea în artă. R 


{14 A. C CUZA 


Din straturile sănătoase ale acestei societăţi 
germane — formată de şcoala germană, naționa- 
listă — s'au ridicat apoi generaţiile entuziaste 
de cugetători şi de eroi, care și-au găsit expresia 
lor cea mai desăvârșită în marele Bismark, crea- 
torul Germaniei unite. 

Și să ne întrebăm: oare rău a lucrat şcoala 


germană — ca instituțiune de cultură, în inte- 
resul civilizaţiei generale omeneşti — că a cul- 


tivat naționalitatea germană? Oare dacă pro- 
fesorii germani, în loc să fi îngrijit de nația lor, 
s'ar fi preocupat de nevoile umanităței închi- 
puite; dacă, de pe catedre, ar fi făcut pe eman- 
cipații, pe grozavii, pe „liberpansorii“*, pe „cos- 
mopoliții“, căutând să înăduşe instinctul națio- 
nalităței în sufletul tinerimei, în loc de a trezi 
conștiința ei; şi dacă tinerii aceştia ar fi crezut 
apoi că sunt chemaţi să reformeze lumea, și să 
tericească” omenirea, nu să fie vrednici reprezen- 


tanți ai intereselor poporului german — ar fi 
contribuit cu mai mult — sau cu ceva — la 


cultura amanitäļjei reale? 

Dar cine ar puteă să o susţină? 

Un lucru e Sigur: acele treizeci şi şese de 
stătișoare germane ar fi continuat să existe, în 
necontenită ceartă, şi intrând eventual în com- 
binații diferite cu statele străine, Nu ar fi 
existat dar nici pace lăuntrică, nici pace externă, 
ca bază necesară a civilizaţiei. In tot cazul, nici 
unul din statele reslețite nu ar fi putut dezvoltă 


NAȚIONALITATHA ÎN ARTĂ 115 


acea putere uriaşă de cultură, pe care o repre- 
zintă astăzi poporul german unit. 

Aci se vede dar, în mod evident, cum folosul 
unanităței rezultă de-a dreptul din dezvoltarea, 
prin unire, a afionalităței, şi ce pagubă e ca 
ca să nu se poată constitui. 

Și dacă am întinde cercetarea noastră, la ace- 
laş rezultat am ajunge: toate popoarele prin 
școala, însuflețită de ideea națională şi reli- 
gioasă, s'au ridicat — şi au decăzut, rătăcindu-se 
pe căile de pierzare ale cosmopolitului și ale 
necredinței. Şi aceasta nu e o întâmplare, ci o 
urmare fatală, rezultând din natura lucrurilor. 

Căci cosmopolitismul înseimnează slăbirea vo- 
inței de a fi, prin întunecarea conștiinței, care 
slăbește instinctul naționalităţei; iar ipsa de 
credință, în torma ei cea mai clementară și mai 
sublimă, a religiei, opreşte în genere ori ce 
avânt ideal, luâudu-i vieței înţelesul ei. Ce mai 
rămâne, decât o turmă de bestii urlând după 
pradă — în pustiul unei vieți, ce se ispră- 
veşte aici. 

Și amândouă aceste eresuri sunt prin natura 
lor disolvante și sterile. Cosmopolitismul, pro- 
tivnic instinctului sănătos al masselor, ca și a- 
teismul, contrar naturei spiritului omenesc, și 
a inimei căutând alinare, când se încuibează în 
unele minţi, turbură liniștita dezvoltare a socie- 
tăjei, producând curente dușmane, între care în- 
țelegere nu poate fi. Astfel popoarele își isto- 


f 
i 
! 


Tore m ae e = 


116 As O CUZA 


vesc puterile în frământări pätimaşe, ne mai 
fiind în stare să joace un rol util în opera co- 
mună a culturei omenești. 

Voiţi un exemplu — dureros pentru noi, ca 
frați de sânge? /'ranția. Ce war produce acel 
popor, înzestrat cu strălucite însușiri, dacă fii 
săi ar “fi unifi în aceiaşi idee a nafionalităței 
franceze, şi a credinței creștine, lucrând la mă- 
rirea patriei lor? Dar încăpută pe mâna jidanilor 
traficanţi — furișaţi în lojele masonice, ale căror 
spirit l-au falşificat, și cari stăpânesc finanța și 
presa — şi condusă de demagogi internaţionali, 
Franţa se desbină în câmpuri vrăjmaşe, mergând 
cătră răsboiul civil, în care timp ea rămânea în 
urma celorlalte popoare, a Germaniei și Angliei 


vecine, la care naționalitatea şi legea creștină 


sunt cultul poporului întreg. 

Dar ce să căutăm pe departe, ṣi să nu privim 
la noi? 

Prin ce oare s'a ridicat poporul român dacă 
nu prin școală, însutlețită din ideea naționali- 
tăței, pe care au propovăduit-o cu entusiasm 
cei mai iluştri reprezentanți ai ei. 

Oare de unde au purces cei dintăi povăţuitori 
ai neamului nostru? Care este „ideea“, care 
pune în mișcare pe luminătorii Samoil Klein, 
George Sincai, Petre Maior — umanitatea? Oare 
deșteptătorul Lazăr — cosmopolit a fost? Oare 
Gheorghe Assaky s'a gândit la fericirea ome- 
nirei întregi, pe care ar fi confundat-o cumva 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 117 


cu scursorile jidoveşti din Galiția? Oare bär- 
bații dela 48, şi generația care a creat Unirea — 
umanitarişti au fost şi atei, protivnici religiei 
creştine și nesocotitori ai datinelor poporului 
român? Dar să ascultăm cuvintele de evlavie 


ale uneia din acele „sfinte firi vizionare“* — pe 


I. Heliade-Rădulescu, care zice:!) 

„Mi-au fost și îmi sunt scumpe și sacre ale 
Patriei, şi de aqucea am studiat fără ajutorul 
nimului limba ei, historia ei; de aqueea Religia 
ei, mi-a fost sacră si sfântă, de aqueea institu- 
țiunile ci au făcut deliciurile vieței mele... Mi-as: 
ji adorat instituțiunile Patriei şi însuși de-ar fi 
avut defecte, şi cu atâta mai vârtos sunt adora- 
torul lor, quând mă conving quă toate au’ fost 
divine întrânsele, pentru quă au fost institu- 
țiunile Ecelesiei primitive“. 

Oare Kogă/niccanu s'a condus de lozinea in- 
ternațională: „proletari din toate țările uniți-vă“ 
— sau a luptat pentru unirea țărilor surori şi 
pentru emanciparea țărănimei noastre, conduse 
de ideea de patrie, insutlețit de iubirea de neam? 
Și când păşeşte pe catedră, ca profesor, care 
sunt ideile de care e condus? Să auzim ce ni 
spune: 1) | 

„Omul în totdeauna înainte de neam și-a in- 


1) Eguilibru între Antithesi. (issachar). Votul şi Res- 
votul C. MI. 

2) Cuvânt introductiv la cursul de Istoria Naţională. 
Rosiit în 24 Noembiie 1843, în Academia Mihăileana. 


118 A. ©. CUZA 


bit familia, înainfe de lume si-a iubit neamul şi 
pariea de pământ, fie mare, fie mică, în care 
părinții săi au trăit şi s'au îngropat, în care el 
s'a născut, a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce 
nu se mai întorc, a simțit cea întăiu bucurie și 
cea întăiu durere de bărbat. Acest sâmțimânt 
sânt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminţie 
cât de brută, cât de se/barecă, care să nu-l aibă. 

Ce interes mare trebue să aibă istoria naţio- 


_nală pentru noi, îmi place a crede că și D-voastră 


o înțelegeţi ca şi mine. Ea ni arată întâmplările, 
faptele strămoşilor noştrii, care prin moștenire 
sânt și ale noastre. Inima mi se bate când aud 
rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ştefan 
cel Mare, lui Mihai Viteazul: da, Domnilor mei! 
Și nu mă rușinez a vă zice că aceşti bărbați 
pentru mine sunt mai mult decât Alexandru cel 
Mare, decât Anibal, decât Cesar: aceştia erau 
eroii lumei, în loc că cei dintâiu sunt eroii pa- 
iriei mele, Pentru mine bătălia dela Războcui 
are mai mare interes decât lupta dela Termo- 
pile, şi izbânzile dela Racova și dela Călugăreni 
îmi par mai strălucite decât acele dela Maraton 
și Salamina pentru că sunt câştigate de cătră 
români“... 

„Domnilor, când aş fi așa de norocit să 
dezvoltez mai mult în inima D-voastră interesul 
pentru istoria patriei, maş făli că am sporit în 
D-voastră și iubirea cătră patrie, şi că prin ur- 
mare am contribuit la păstrarea naţionalităţei“t. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 119 


Oare Alecsandri şi Eminescu, cei mai mari 
poeți ai noştri, ce au fost? Visători internațio- 
nali? Şi din ideea umanităței au izvorât cele mai 
frumoase inspiraţiuni ale lor? 

In sfârșit, oare când s'a înălțat mai sus age- 
rul cugetător, ilustrul Profesor al Universităţei 
din laşi, Vasile Conta, de cât atuncea când s'a 
ridicat să apere drepturile poporului românesc 
dela tribuna parlamentului, opunând vicleniilor 
umanitaristice ale jidanilor cosmopoliți, temei- 
nicile principii. ale naționalismului. 

„Dacă este adevărat, zice el), că noi trebue 
să respectăm principiul de umanitate, apoi în- 
nainte de toate trebue să respectăm principiul 
de conservațiune, «le existența noastră naţională, 
şi numai după ce vom respectă acest principiu, 
imperativ pentru noi, numai atunci ni este permis 
şi ni se poate cere, ca să respectăm şi celelalte 
principii, de care se face atâta vorbă“, 

Așa au cugetat toți învățătorii neamului 
nostru, adevărații reprezentanți ai școalei ro- 
mâne: naționaliști au fost și creștini, respectând 


datinele acestei ţări — nu cosmopoliți și atei, 
protivnici ideci naționale, batjocorind institu- 
tiile ei. Di 


Sprijiniți pe temciurile neclintite ale rațiunei, 


1) Discurs rostit în chestiunea revizuirei Art. 7 din 
Constituţiune. Şedinţa Adunărei Deputaţilor din 5 Sep- 
tembrie 1879. 


a IO IP a Pa ne 


PRESEI e pre 


120 A. C. CUZA 


pe folositoarele pilde ale altor popoare, pe sfa- 
turile mai marilor îndrumători ai trecutului, vom 
zice privind cu durere prezentul: 

Școala românească trebue să cultive nationa- 
litatea română. Ea trebue să mijlocească cerce- 
tarea împrejurărilor noastre de desvoltare, a 
naturei în mijlocul căreia trăim, a relaţiilor po- 
porului nostru cu teritoriul său, şi cu neamurile 
cu care vine în atingere. Dar mai presus de toate 
ca trebue să sporească puterea naționalităței 
române, dezvoltând conştiinţa ei, din instinctul 
sănătos al masselor. 

Naţionalitatea noastră ce însă biue lămurită 
şi nu se poate confundă cu nici a unui alt popor 
de pe pământ. Ea sc alcătuește din acel neam 
de oameni, de origină Daco-romană, de religiune 
creștină, răspândit între Nistru și Tisza, între 
Mureş, Dunăre şi Marca Neagră, care a cucerit 
acest colț de pământ şi Pa gospodărit în curs 
de optspre-zece secole; care a creat prin munca 
lui și ncajutat de nimeni toate elementele unei 
culturi specifice, în graiu, în credinţă, în datini, 
în port, în instituţii sociale, în podoabe, în cân- 
tece, în jocuri, în literatură, în ştiinţă — totul— 
tot ce există ca rod al culturei în margenile a- 
cestui teritoriu, care e al nostru, al Românilor. 

In cuprinsul acestui pământ, pentru statul 
român, ca şi pentru fiecare din reprezentanţii săi, 
nu pot fi alte interese decât interese curat ro- 


mâneşti ale rasei noastre proprii — şi prin ur- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 121 


mare și norme de purtare obligatoare pentru 
toţi, izvorând din înţelegerea lor. 

Dar pe teritoriul nostru, ca și pe lângă ce- 
lelalte popoare, vin să trăiască și alte elemente 
străine. Intrucât sunt de aceiași lege creștină, 
şi se amestică cu noi prin legături de sânge — 
pierzându-se în massa generală a naţiei — să 
fie bine primite, dacă-și agonisesc prin muncă 
cinstită mijloacele traiului lor. 

In ultimul timp s'au așezat însă în mijlocul 
nostru, nepoftiți de nimeni, în prea mare număr, 
o sumă de străini, de altă rasă, de altă lege, 
și prin această cauză, neasimilabili: jidanii. 

Căsătorindu-se numai între dânşii, şi căutând 
să monopolizeze ramuri întregi de activitate — 
comerțul, industria, exploatarea moșiilor — ei 
alcătuesc o altă natie, cu pretenția de a se păstră 
ca atare, trăind din exploatarea muncei produc- 
tive a poporului român, pe teritoriul lui. 

Se naşte dar întrebarea: 

Asezarea națiunei jiloveşti pe pământul Ro- 
mâniei, oare poate să schimbe menirea școalei 
române? 

Dar ce este şcoala? Așezământ de cultură a 
naţionalităţei, ca putere care o produce, Şi am 
văzut că pe acelaș teritoriu, prin natura lucru- 
rilor — mijloacele de existență fiind mărginite 
— nu se poate desvoltă decât o singură naţio- 
nalitate. Care e dar naționalitatea în drept a 
stăpâni pământul României, şi pe care e che- 


mată să o cultive şcoala? Desigur: Naționatitatea 
Română. ` 

Faptul că pe teritoriul Românilor s'a așezat 
un alt popor, nu numai că nu poate schimbă me- 
nirea școalei românești, ci tocmai din contra, 
trebue să o facă a fi și mai naționalistă. 


Căci străinii aceștia sunt o primejdie. Ne- 


amestecându-se cu noi — şi nu trebue să se 
amestece — ei nu pot trăi pe pământul nostru 
decât înlăturându-ne. Afirmarea existenței lor, 
e negațiunea existenţei noastre: 

Comerţul ei l-au acaparat — cu excluderea 
comercianților români; industriile și meseriile 
ei le dețin — înlocuind pe industriașşii şi mese- 
riașii români; moșiile ei le exploatează, în pa- 
guba arendaşilor şi țăranilor români. Din această 


cauză — funcțiunile economice producătoare de 
venit, fiind în tot momentul hotărâte — veden 


din date statistice sigure, că pretutindeni «uade 
jidanii se înmulțesc, cuprinzând mijloacele de 
existență, poporafia creştină se stinge. 

Instrăinarea în domeniul economic determină 
însă în mod jatal înstrăinarea în domeniul cul- 
turei, 

Din straturile economice jidoveşti, înbogă- 
tite din exploatarea muncii noastre, se ridică, 
având mijloace de a se cultivă, elemente cu pre- 
tenţia de a jucă roluri de conducere în artă, în 


literatură, ba şi în politică. Este evident însă: 


NAŢIUNATITĂTIOA ÎN ARTA 123 


Jidanii nu pot să creeze cultura românească’). 

Instrăinarea culturei — popoarele păstrân- 
du-se numai prin cultura lor — va îi dar peirea 
poponu românesc. 

- Primejdia aceasta este simțită din instinct, dè 
intregul neam românesc, şi recunoscută de cei 
mai eminenți reprezentanți ai intereselor lui, cari 
cu toţii au hotărât anti-jidani, și ale cărora preo- 
cupațiuni se rezumă în următoarele memorabile 
cuvinte, rostite de filosoful nostru — şi singurul 
cugetător original în domeniul filosofiei, pe care 
le-am avut — Vasile Conta: ?) 

„D-lor, aș voi după aceasta să vă fac o ex- 
punere a primejdie; cestiunei jidoveşti şi să vă 
arăt că, în orice caz, ori cum Sar pune cestiuncă, 
ori cum s'ar interpretă noi dacă nu vom luptă 
în contra elementului jilovesc, vom peri ca ta- 
piune“. 

In fața acestei primejdii, şcoala română — 
chemată, în tot cazul, a reprezentă interesele 
culturei umane — nu poate aveă altă menire 
decât a apără interesele puterei de cultură, ame- 
nințată să sc piardă, a naționalităței române. 

Sc naşte dar întrebarea: | 

Scoala românească își îndeplineşte oare da- 
toria ei ca instituție de cultură? 


1) Vezi Anexa XIX. ; 
2) Discurs — Şedinţa adunărei Deputaţilor din 4 
Septembrie 1879. 


124 A. te CUZA 


Nu pregetăm a răspunde, printi?un hotărât 
și categoric: 

Nul Școala româneascii nu-si jace datoria ca 
instituție de cultură. 

Mai întâiu, ca nu contribue decât prea puţin 
la cercetarea naturei şi a relaţiunilor speciale de 
existență ale neamului nostru, și nu are dar 
decât o utilitate mărginită pentru sporirea ştiinfei 
umane, în genere, 

In al doilea rând, şcoala românească nu nij- 
loceşte înfelegerea realitiței, pregă:indu-ne pen- 
tru viața practică, aşa ca să putem fi în stare 
să ne păstrăm în concurenţă cu celelalte nea- 
muri, prin aplicarea muncei noastre inteligente 
și energice, la agonisirea mijloacelor noastre de 
traiu. 

Aşa, vom cità ca exemplu: 

Până mai däunäzi, şcoala primară română 
purtà mințile copiilor prin lună şi prin stele, 
învățându-i cum să măsoare înălțimile turnurilor 
după lungimea umbrei lor, şi alte filosofii ca 
acestea, pe când săteanul nu știă cum să-și cul- 
tive ogorul, săteanca cum să-şi pregătească hrana 
Și să-şi crească copii, iar orășenii cum să cumpere 
şi să vândă cu profit, şi cum să așeze o cărămidă 
întrun zid, câștigând 5 lei pe zi, în loc de a 
umblă cerşind după funcţii. 

lar la Universitate, viitorii bărbaţi de stat ai 
României, învățau misterele producţiunei, dis- 
tribuțiunei, și consumațiunei -— mai ales ale 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 125 


consiumațiunci — avafici, şi legile diviziunei 
„travaliului“, pe când clasele producătorilor 
noştri, cu nevoile lor, pare că nici nu ar fi 
existat pentru economiştii universitari, dela care 
nu a cşit nici o lucrare de economie națională 
cuminte, și mai puțin încă de teorie economică 
serioasă, în curs de jumătate de secol. Și nu 
nai vorbim și de celelalte știinţi, 

Ce mirare dar că, cu serii de generaţii astfel 
pregătite, am ajuns ca țăranii noștri să fie is- 
toviți de boli și de muncă, fără folos pentru ei; 
ca alcoolismul şi pelagra să se întindă; ca bul- 
garii să nc producă zarzavaturile — cultura cepei, 
a morcovului, a curechiului, fiind se vede, o 
filosofie prea înaltă pentru o minte de român; 
ca jidanii să ne croiască haincle și să ne facă 
scaunele, pe care ședem; şi mai alcs, ca statui 
românesc, exploatat de ceata politicianilor pa-.- 
raziţi, inconştienți și lacomi de bani, producte 
seci ale unor școale lipsite de bază solidă — să 
fi ajuns, după aceste isprăvi de cultură, abia 
să mai poată purtà sarcina unui miliard și jumă- 
tale datorii, făcute în mai puţin de cincizeci 
de ani. 

Insfârşit, şi mai cu deosebire: 

Scoala românească nu desvoltă conștiința na- 
fionalitiiței. In regulă generală, ea este indife- 
rentă în materie de educaţie națională — cu nu- 
meroase excepții de ostilitate afirmată, faţă de 
orice aspirațiune naționalistă. 


126 A. Ce CUZA 


Avem o sumä de profesori, pentru care sad- 
nitarismul, cosmopolitisnul, ateismul —- nega- 
țiunea națici, a patriei, a existenței lui Dumnezeu 
— e semn de boerie intelectuală, titlu de iscu- 
sință şi de învățătură. Bracurile putrede ale vas- 
frângerei propagandelor socialiste și radicale, 
smintiturile maimuţăriei răutăţilor apusului, au 
ajuns să propovăduiască lumină de pe catedre, 
şi să pregătească pe viitorii cetățeni români. 
Şi faţă de bieții copii, nevinovaţi, profesoraşii 
de a treia mână — neputincioșii și sterilii, cari 
nu au produs nimic în viaţa lor —- fac pe sa- 
vanții, pe emancipaţii, pe „liber-punsorii“, pen- 
tru care pământul şi cerul nu mai are mistere, 
şi cari nu se pot „mărgeni“ la îngrijirea intere- 
selor națiunei lor, ci se preocupă de problemele 
mari ale umanităței. 

Cecace e mai straniu € că umanitarismul a- 
cesta nu cunoaște decât o singură formă: jilo- 
jidovismul. Umanitatea se confundă, în mintea 
lor, cu jidanii, şi universul, cu Târgul-Cucului. 

Pe când din date statistice sigure vedem că 
de zeci de ani poporaţia creştină se stinge -— 
față de faptu! acesta de o greutate extraordinară 
_— oare ce face școala română din Moldova, unde 
acest fenomen se produce? Ce zic domnii pro- 
fesori, învățații, iscusiţii luminători ai neamului? 
Sau faptul peirei noastre ne poate fi indiferent? 

Pentru cei mulţi, în adevăr, pare că asemenca 


lucruri nici nu există. Scăderea poporaţiei ro- 


NA PLONALAPAPEA ÎN ARTĂ 127 


maneat, doar nu e trecută în program — ca 
să fim obligați a ne interesă de dânsa. 

Dar unii nu numai că se dezinteresează de 
cuie — ci se interesează tocmai împotriva nod- 
stră. Şi vom cità numai câtevă exemple — 
pentru a caracteriză spiritul şcoalei române din 
Moidova, în anul 1905. Căci şcoala, în genere 
e de vină dacă asemene anomalii să pot Ho: 
duce. Un corp sănătos nu sufere îmbolnăvirea 
celulelor sale, ci le eliminează. 

Şi scopul nostru e al însănătoșirei. 


P lată aum şi exemplele — patru la număr, 
in multele pe care le-am puteà cità — şi pe 


care le vom numerotà ca să nu se confunde 
fiind cu toatele expresiunea aceleași boalc, s b 
diferite forme: o 
l. Chiar în vara anului acestuia, Domnul pre- 
ședinte al comisiunei de examinare a clevilor 
pursiti: primar, pregătiţi în particular din laşi 
văzând că una din probele scrise, după aul 
stabilit, urmă a se ţineă Sâmbătă — când știți 
că la noi, în Moldova, nu se cade să e 
a amânat examenul scris pe a doua zi, Duminică 
silind pe Români să calce sărbătoarea legală i 
țărei, pentruca jidanii să poată ţine Sâmbăta 
lor, Faptul a fost adus la 'cunoştința D-lui mi- 
nistru Vlădescu, care s'a grăbit a orândui o a 
chetă, stabilindu-se pe deplin cele spuse dia 
cercetarea urmată. iba: 
2. Sunt acuma vre-o trei ani, o sumă de pro- 


PE 


EPE Badia ză 2 


128 i A. © CUZA 


jesori secundari din laşi, conduși de idei cosmo- 
polite, îşi băteau joc de pe catedrele lor de 
orice mişcare naționalistă, împotrivindu-se avân- 
tului generos al tinerimei. Secțiunea din lași a 
Ligei culturale, condusă de un respectat bătrân 
profesor universitar, s'a văzut silită a aduce 
cazul la cunoştinţa Domnului Ministru Haret, 
căutând să pună capăt acestor uneltiri criminale. 

3. Mai dăunăzi, un Domn profesor universitar, 
din lași, îngrijindu-se de sigur de interesele 
noastre româneşti,. periclitate de prea marele 
avânt al ideilor naționaliste — de altmintrelea cu 
totul în afară de cadrul competenţei sale — s'a 
pus să pledeze, la curs, cauza jidanilor, pe 
tema sentimentală că „Românul e generos și 
bun la suflet — despre jidan nu ne spuncà cum 


este — şi că naționalismul antijidovesc, la noi, 
e de importaţiune străină“, 
4. Insfârşit — și ca o culme -— chiar în 


toamua aceasta, un alt profesor al Universităţii 
din Iași, fiind însărcinat să ţină conferinţa de 
deschidere a cursurilor, a cerut dela Rector ca 
să suprime serviciul bisericesc obisnuit la a- 
ceastă solemnitate, declarând că nu-şi va dez- 
voltă subiectul, în caz contrar. Şi fiindcă preotul 
nu a putut fi înlăturat, acest domn profesor nici 
ni Și-a ţinut prelegerea, fiind înlocuit de un 
coleg dela acceaşi facultate. 

Intrebăm: cui folosesc asemenea apucături 
şcolare? Ce interese servesc numiții domni pro- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 129 


fesori; interesele poporului românesc? Sau inte- 
resele „ideilor** proprii, şi — ferească Dum- 
nezeu — ale „profitului“ personal? Dar oare 
şcoala unui popor e o instituțiune particulară, 
sau o moștenire dela tata, de care ne putem 
folosi individual? 

Și oricine poate să propovăduiască de pe 


catedre — ce-i tună prin cap? 
Când vezi că, într'o parte din ţară, poporul 
tău se stinge — îți este permis a aveă „idei“ 


indiferente de faptul acesta, batjocorind pe acei 
cari dau alarma peirei? 

Când e vădit că preîntâmpinarea acestei peiri, 
nu poate porni decât dela dezvoltarea cât mai 
grabnică a conștiinței naţionale — tu vii să o 
întuneci cu fleacuri sentimentale, bazate pe 
neant? 

Când întreg poporul, a cărui interese de cul- 
tură eşti chemat a le reprezintă, nu are altă 
bază culturală — și nu poate aveă — decât reli- 
gia creștinii, pe care stă de veacuri în nestrămu- 
tată credință, tu vii să surpi această temelie a 
existenţei sale, provocând o sciziune picrzătoare, 
între cei de sus, și cei de jos? 

Şi cu ce drept? Prin ce mijloace? In ce 
calitate? 

Ca profesor, intro şcoală întreținută de stat? 

Dar în fiecare an autorităţile superioare ale 
statului, Regele, înconjurat de miniștrii săi, şi 
de reprezentanții națiunei, asistă în mod so- 


A. C., Cuza. —Naţionalitatea în artă. E] 


130 A. ©. CUZA 


lemn la serviciul divin, şi nu e sărbătoare ofi- 
cială la care biserica să nu aibă întăietate. Și 
tu servitor al statului, care ai jurat credinţă 
Regelui şi legilor țărei, vii să ceri izgonirea 
preotului din Universitate? Şi nu-ţi e ruşine? 

Cum, adică tradiţiile şi credința unui întreg 
popor, legile statului, respectul datorit autori- 
tăților lui constituite, nu sunt nimic — și numai 
gărgăunii tăi particulari sunt totul, și hotărâtori 
Și pentru mine, zicem pentru toți acei, cari 
doresc să păstreze aceea ce au moștenit dela 
părinți? Dar, în afară de necuviința şi de ile- 
galitatea unei asemenea procedări — oare a- 
ceasta e tocmai îndrumarea cea mai sănătoasă 
a tineretului nostru, pe care i-o poate da un 
profesor, universitar român, în această parte de 
țară, care se înstrăinează pe fiecare zi? Şi oare 
atâta ni-a mai rămas — să ne legăm de Dum- 
nezeu ? 

Aceste sunt faptele, în toată odioasa lor lu- 
mină; cât despre făptași — îi vom mistui în 
întuneric, şi nu-i vom trage la răspundere, în 
fața opiniunei publice, citându-i — dacă nu o 
vor cere, Ni va fi de-ajuns să-i fi pedepsit luân- 
du-i ca fipuri de decădere a intelectualităței 
române, şi lăsându-i să se justifice înaintea con- 
ştiinţei lor — nu de Români — ci de oameni, 
dacă o vor aveă. 

Noi vom zice: 

Cu asemenea concepţii despre școală — con- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 131 


trare naturei ei ca instituțiune de cultură — 
poporul român nu are viitor. Ne vom dezbinà 
intre noi, vom apucă pe căi de rătăcire — şi 
alții ne vor luă locul, precum se și vede. 

E timpul dar ca şcoala românească să se 
disciplineze — nu din afară, prin adrese şi an- 
chete ministeriale — ci din lăuntru, ea însăși, 
pe sine, prin stabilirea normelor ei de conducere. 

Să stăm cu toții și să ne gândim liniștiți. Să 
mai privim cum au lucrat şi alte popoare — nu 
pe povârnișul căderei lor, ci pentru a se ridică. 
Să ni dăm samă de greaua răspundere ce o avem 
înaintea istoriei — şi să ne punem pe lucru, 
uniți în vederi. 

In fața unor probleme precise de existenţă, 
care cer deslegare dela noi — nu fiecine poate 
să aibă părerile lui. Căci aceasta ar fi neputința 
soluţiei lor, și prin urmare peire. 

Dar sunt „idei“ comune — pentrucă sunt 
„interese“ comune. Sunt adevăruri, evidente pen- 
tru toţi, şi soluții ce se impun, și care deter- 
mină normele de acţiune, obligatoare pentru 
oricine. 

Și, întrucât ne privește, iată-le, în împreju- 
rările de faţă: 

Națiunea română, care a dat dovezi că e un 
factor de sine stătător de cultură, se află încă 
în perioada formației sale. 

Clasa rurală, țărănimea — care e temelia 
oricărui stat — se găseşte într'o stare de neşti- 


132 A, Œ. CUZA 


inţă şi de asuprire îugrijitoare. Ea munceşte, cu 
trudă amară, ca să ne întreţină pe toți, şi noi 
cu toţii muncim prea puțin ca să o întreținem 
pe dânsa. 

Clasa de mijloc națională, a meseriașilor şi a 
comercianților creștini, într'o jumătate de ţară, 
a fost înlocuită de jidanii venetici, de altă rasă, 
de altă lege şi neasimilabili, din rândul cărora 
tind să se ridice elemente de direcţie, cu pre- 
tenția de a întrupă idealurile poporului român. 
Prin urmare, cultura românească e amenințată de 
peire, prin înstrăinare. 

Clasa dirigentă — artiştii, învățații, bărbații 
politici, „societatea“ — e în cea mai mare 
parte inconștientă de menirea ei națională, imi- 
tând formele de cultură ale străinătăței, fără a 
fi în stare să le dea un fond românesc. Rezultă 
că între massa generală a nației și diriguitorii 
destinelor ei, nu mai e legătură. Sunt două con- 
traste izbitoare: de întunecime răbdătoare, săracă 
și cuminte la cei de jos — de fosforescenţă îm- 
prumutată, apelpisită și risipitoare la cei de sus. 

Aceasta e, în trăsături generale, starea nației 
românești în partea ei de sine stătătoare, din 
România liberă. | 

Dar ea nu se mărginește și nu se poate măr- 
gini, aici. In faza actuală a organizărei sociale, 
bazată pe dezvoltarea industriei mari, care pune 
în lucrare puterile gratuite ale naturei, produ- 
cătoare de nesfârşite avuţii, existenţa neamurilor, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 133 


mai mult decât oricând, depinde de numărul lor. 
Aceasta presupune cuprinderea unui teritoriu pe 
cât mai întins. Popoarele mici dela sine mărge- 
nite pe un spaţiu îngust, rămân condamnate la 
neputinţă la vasalitate economică şi politică, şi 
sunt chemate a dispăreă. Acele mai numeroase, 
dar împărţite în mod nefiresc, şi care nu au ajuns 
a constitui «un trup — din instinctul existenţei 
lor — cu putere elementară, tind a se un, pen- 
tru a se conservă. 

Națiunea română, așă precum este astăzi, nu 
poate trăi. | 

Dacă nu-și va uni puterile ei, în marginile 
firești ale pământului, pe care de fapt îl ocupă, 
ea este amenințată să dispară. 

Căci limitele naturale ale naţiunilor se con- 
fundă cu limitele întinderei lor, şi dreptul exis- 
tenței, cu puterea de a o păstră. 

Unirea tuturor Românilor — e dar condi- 
țiunea necesară pentru formațiunea definitivă și 
conservarea națiunei române. Şi aceasta presu- 
pune un centru sănătos, către care vor gravità 
toate puterile ei. 

Centrul ideal al unirei, este ideea nafionali- 
făței române; centrul ei socul este sfatul 
român independent. 

Cu. cât el va fi mai temeinic, cu atât puterea 
lui de atracție va fi mai mare. Aceasta iesi pune, 
în împrejurările de faţă: 

Ridicarea clasei rurale, din starea Pr sufe- 


4 


er A aie ae soma aa 


i, 
ty 
| 


"134 l A. C, CUZA 


rință în care se găsește, dându-i pământ — de 
care încă avem destul — mijloace materiale, prin 
asociaţiunea puterilor ei, şi învățătura practică, 
pentru a-şi croi un trai mai bun. o 
Crearea clasei de mijloc nafionale, organizând 
şi ocrotind munca cinstită a comercianților şi 
meseriașilor creștini, şi gräbind eliminarea ji- 
danilor, cari împiedică formațiunea ei, și amie- 
nință cultura noastră cu înstrăinare. 
Naţionalizarea clasei dirigente, dacă putem 
vorbi așă, restabilind legătura organică întreruptă 
dintre massele muncitoare româneşti, și repre- 
zentanţii fireşti ai aspirațiunilor și intereselor 
lor, astăzi în mare parte înstrăinaţi. Cc 
Aceste sunt problemele necesare şi imediate, 
a căror soluţiune trebue să ne preocupe, pentru 
că dela deslegarea lor depinde existența tuturor, 
și păstrarea națiunei române, ca factor de sine 
stătător al culturei umane. i . 
Ca instituțiune de cultură—școala românească 
nu poate avea alte scopuri — decât pe aceste, 


Ea nu poate răspunde chemărei sale decât 


prin afirmarea energică a ideei naționale româ- 
neşti, şi în domeniul ştiinţei, ca şi al educaţiei: 
Cosmopolitismul — în școala românească — 


nu are ce căută, a 
Ea nu poate aveà în vedere decât interesele 


pozitive și actuale ale wafiei româneşti: 
U manitarismul — în şcoala românească — nu 
are ce căută. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 135 


Ea nu poate să-și îndeplinească misiunea de- 
cât în limitele organizărei sociale de astăzi, a 
cărei principiu, la noi, încă nu a ajuns la deplina 
lui dezvoltare, şi pe care în tot cazul, nu noi 
o putem schimbă, mai întâi: 

Socialismul — în şcoala românească — nu 
are ce căută, 

Ea nu poate să cultive massele decât în lu- 
mina unui principiu superior, și în forma spe- 
cială a religiei creștine, care e credinţa neclin- 
tită de veacuri a întregului popor român: 

Ateismul auti-creștin — în şcoala românească 
— nu are ce căută, 

Acesta este templul de granit al adevărului 


"românesc, la care toți reprezentanţii școalei tre- 


bue să se închine. 

Și vai de aceia ce visează gloria nebună a 
lui Erostrat, 

Sprijiniți pe întrepile considerațiuni de până 


acum — pe principii evidente, ca şi pe fapte 
sigure — vom zice dar învăţătorilor noștri, în- 
cheind: 


Aţi înțeles? Faceţi-vă datoria: 

Poporul român nu are alt mijloc de a servi 
interesele umanitiței, decât cultivând naționali- 
tatea sa. 

Aceasta e menirea școalei — chemarea învă- 
țătorilor români. 


136 "A, 0, CUZA 


In rezumat: 

Plecând dela principiul că naționalitatea e 
puterea creatoare a artei — şi arta putere crea- 
toare a naţionalităţei — am văzut că: 

Instrăinarea de sine a nației, e nimicirea ei. 

Instrăinarea artistului, e nimicirea lui. 

Instrăinarea operei de artă, e nimicirea ei. 

Că prin urmare: 

Arta nu poate să existe decât ca artă națională. 

Arta însă e numai unul din elementele cul- 
turei umane -— a cărei putere creatare, în ge- 
nere, e naționalitatea. Umanitatea nu-i decât cu- 
prinsul naţiunilor, care o compun. Și naţiile nu 
există decât prin cultura lor, — care e putere 
creatoare a naţionalităţei. 

Din aceste adevăruri simple, urmează unele 
concluzii necesare, pe care le-am rezumat în 
următoarele patru regule fundamentale ale cul- 
turei, precum am fost în drept a le numi, fiind 
evident, la prima vedere, că fără respectarea lor, 
cultura umană e cu neputinţă; 

1. Fiecare popor să-şi conserve naționali- 
tatea sa. 

Pentru că fiecare naționalitate e o putere de 
„cultură deosebită, pe care nimic nu o poate în- 
locui în opera, comună a civilizației omenești, 
a cărei bogăţie e în raport cu numărul şi origi- 
nalitatea factorilor, cari o alcătuesc. 

2. Fiecare teritoriu să servească dezvoltărei 
unei singure naționalități. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ - {37 


Pentrucă teritoriul e însăși naj:unea, ca izvor 
al mijloacelor de existență, pururea mărginite, 
care fac cu putință întreținerea ei, aşa că stă- 
pânirea lui nu poate fi decât excluzivă. 

3. Artiştii, învățații, bărbaţii politici, să fie 
reprezentanții naționalităței lor. 

Pentru că printr'înşii naţiile, ca factori ai 
culturei umane, îşi realizează idealurile lor — 
și ale omenirei. 

4. Şcoala să cultive naționalitatea. 

Pentru că ea este instituție de cultură, care 
nu poate aveă altă chemare decât să creeze pu- 
terea care o produce: naționalitatea, şi baza ei: 
adevărul, ca mijloc şi scop, a cărui origine e na- 
țională, fiind imaginea realităţei, și product ne- 
cesar al silințelor unor individualități etnice deo- 
sebite, înzestrate cu însușiri caracteristice, 

Am cercetat apoi aceste regule — a căror 
respectare se impune oricărui popor, în interesul 
existenţei proprii, şi a civilizaiiunei omeneşti — 
şi am văzut că, /a noi, ele nu se aplică: 

Poporul român nu-și conservă naționalitatea, 
cum ar trebui, 

Teritoriul României nu servește ca bază ex- 
clusivă de dezvoltare a naţionalităţei românești. 

Artiştii, învățații, politicii nu sunt reprezen- 
tanții hotărâți ai geniului și intereselor națiunei 
românești. 

Școala nu cultivă naționalitatea română. 
Nerespectarea acestor regule e de natură a 


i 
+ 


138 . A. 0. CUZA 


compromite existența națiuni noastre, aflată 
tocmai în perioada formațiunei sale, şi de a 
nimici o putere de sine stătătoare a culturei 
obşteşti. 

In interesul umanităţei, ca şi al fiinţei noastre, 
ca neam deosebit, se cere dela noi o afirmare 
mai energică a ideei naționale — pentru a există, 

Principiul de cunoştinţă al naţionalităţei în 
artă, se rezolvă în principiul de acfiune al dez- 
voltărei naționalităței române. 


ANEXE 


| (vaca. 1). 


„Arta nu are patrie“ -— acest clişeu vulgar, 
cunoscut, îl găsim criticat şi întro notă aflată 
printre scrierile rămase de pe urma eminentului 
fost sub secretar al artelor frumoase, în Franţa, 
Dujardin-Beaumetz, decedat în 1913. O repro- 
ducem, pentrucă și ea ilustrează și confirmă teo- 
ria susținută de noi aici: 


„Nimic mai neadevărat ca formula: „Arta mare pd- 
trie“ í 
Tițian a fost italian, Rubens flamand, Poussin fran- 
cez. Toți au fost traducători de suflete deosebite. Geniul 
lor au făcut să se admire, cu toate reliefurile lor, fru- 
museţi particulare, a arătat şi a relevat fracţiunile 
superbei unităţi a naturei. Dar dacă arta a fost pentru 
ei o limbă universală, fiecare dintrinşii a vorbit şi a 
cântat cu accentul naţional. 

Dacă se pot admiră zeii străini şi a le recunoaşte 
puterea, nu trebue să se invoace decât zeii patriei; 
numai ei inspiră şi susţin. Zeii patriei, sânt adunarea 
tradiţiilor, formele succesive ale chiar sufletului ţărei. 


142 A. C. CUZA 


Să nu diferenţiem ţara de artiștii ei; operele lor să, 
afirme spiritul naţiunei în temerile ei, în puterea, stră- 
lucirea, sensibilitatea sa, în speranţele Şi chiar în ne- 
norocirile sale, . 

Astfel, ruina patriei va corespunde cu propria lor 
cădere, tăcerei suiletului lor. ` 

Vedeţi ceeace s'a petrecut în Grecia, a doua zi după 
cucerirea macedoneană, şi mai mult încă, după domi- 
naţia romană. 

Pământul Aticei a continuat să producă oameni de 
talent, care s'au împrăștiat în lume; ei au dus acolo o 
superioritate intelectuală; dar flacăra ne mai însufle- 
țindu-se dela templul stins, a rămas doar ca un palid 
reflex al vechilor glorii şi bătrânul pământ istovit nu 
a mai produs genii. lată ce trebue să dea de gândit 
celor cari renunță prea cu uşurinţă la rolul politic al 
unei naţii sau al unei rase“, 


Nafia şi arta, indisolubil unite — iată ade- 
vărul etern, pe care îl confirmă operele tuturor 
artiştilor, vrednici de acest nume şi istoria tu- 
tuturor neamurilor. 


ll (pac. 1). 


Naţie, naționalitate, național — iată noțiu- 
nile fundamentale ale scrierei prezente, care cer 
a fi lămurite pe cât mai precis. In interesul a- 
cestei lämuriri — cu riscul de a ne repeta, în 
unele părți — vom pune în fruntea acestor a- 
nexe definiția, pe care am dat-o în ziarul „U- 
nirea“, din lași (anul H, 4 Noembrie 1913): 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 143 


„Ce este o nație“ 


Vom defini: 

O nație este totalitatea indivizilor de acelaş sânge, 
aşezaļi pe un pământ determinat, ca bază necesară a 
existenței lor, având: acelaş grai, pe care ei lau format, 
acelaş trecut, aceleaşi interese prezente, aceleasi aspi- 
rații de viitor, şi alcătuind, ca organism, aceeași pu- 
tere, nafionalitatea creatoare a culturei umane, care 
nu este dar decât productul ei variat. 

Așadar: sângele, pământul, graiul propriu, trecutul, 
prezentul, viitorul, organismul naţional alcătuind o pu- 
tere de cultură, originală — iată elementele care al- 
cătuesc orice nație, deosebind-o de toate celelalte. 

Sângele — însuşirea tainică, de neînțeles, dar văzută 
a materiei însufleţite, aceea ce se numeşte „rasă“, care 
este în cele mai multe cazuri productul unui amestec 
determinat, mărgenit, ajuns la unitate deplină, după 
veacuri de încrucișări continue, între aceleași elemente, 
apropiate, ferite de orice amestec străin, în aceleaşi 
împrejurări, naturale şi sociale, pe acelaș pământ. 

Rase pure, la animale, nu există, precum nici la 
oameni, în acest înţeles, zafii pure. Sunt numai rase 
primare, aproape specii, precum este rasa albă, gal- 
benă, neagră, și rase secundare, arii, semiţii, mongolii, 
a căror origină nu o cunoaștem. 

Orice nație, cunoscută de noi, e dar rezultatul unei 
încrucişeri mărgenite, într'o izolare de secole, fară a- 
mestec străin. 

De pildă: naţia japoneză e productul încrucișerei 
mărgenite dintre poporaţia băștinașă, „Aino“, din in- 
sule, și care nu știm prea bine ce este, cu elemente 
mongole şi maleieze, venite de aiurea, izolate apoi, prin 
închiderea lesne posibilă a teritoriului lor insular, şi dând 
naștere astfel unui zou sânge, unor însuşiri determinate, 
unui caracter național anumit, 


Pa cind Ai IRRE, EPES dn ci cei inc Aa i ANA PRE cacao do: a RN A cat ama N A a at e ia NE i a aaa Ia acea e vrac: aa 


i44 A. © CUZA 


Orice încrucișare nedeterminată, continuă, la aninale 
ca și la oameni, produce corcirea, amestecul haotic, al 
cărei blestem este sterilitatea. 

De pildă: ogarul e o rasă cu anumite caractere, câ- 
nele de stână cu altele: unul prinde iepuri, celălalt dă 
de ştire şi apără turma. Dacă însă vom îucrucişă ogarul, 
cu cânele de stână, vom obţineă un product care nu 
va aveă un caracter hotărît și în genere nici o însușire 

RI pozitivă, utilă, aşadar, nu va fi niei câne, nici ogar, 
cum zice rothânul, ci numai: o corcitarä sterilă, cu care 
uu Vei aveă nici iepure, nici turmă păzită, ceeace nu-l 
va împiedecă să mănânce ca alţii, ba încă să fie de o 
lăcomie încă și mai mare decât aceea cu care sunt 
înzestrate animalele, din care se va fi născut, în lipsa 
oricărui alt instinct mai înalt, decât acel egoist a! păs- 
strărei. a 

Pământul — ca bază necesară a imijloacelor de exi- 
stenţă ale omului, e nația însăși. Şi putem zice: 

Un pământ e o nație, o nație e un pământ. 

Pământul, prin situaţia sa, prin clima sa, prin pro- 
ductele sale naturale, stăpâneşte viaţa locuitorilor, for- 
mându-i, în curs de sute, uneori, mii, de ani, după în- 
sușirile lui, cu adevăraţi ai săi „Pământeni“, Aşadar: 

Un pămâni, e o nație“. 

Puterea unei naţii depinde de numărul acelor cari o 
alcătuesc, şi acesta, de fertilitatea Pământului și de in- 
tinderea lui. Așadar: 

O nație e un pământ, 

Cu cât un teritoriu va fi mai întins, mai fertil, mai 
sănătos, cu atât poporul care îl stăpânește va fi mai 
numeros, mai avut, mai voinic — până, la o limită: deter- 
minată tocmai la hotarele geografice şi de marginele de 
pe urmă ale productivității pământului. 

Un popor dar nu poate să renunțe la teritoriul său. 
nici în parte, oricât loc ar avea momentan, căci aceasta 
însemnează să renunțe la existenţa lui viitoare, el singur 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 145 


având dreptul să se dezvolte pe pământul pe care e 
așezat. Căci pe același pământ nu pot trăi mai multe 
neamuri în pace, fiecare voind a trăi numai el. 

Graiul propriu — însemnează graiul, pe care și Pau 
creat ei singuri, prin veacuri, indivizii de acelaş sânge 
în conformitate cu însuşirile proprii, şi care e nedespărțit 
de ființa lor — ființa lor însăşi. 

Aşadar: nu poate së existe vaționulizare priu orai 
ci numai prin amestec de sânge. 

Pot să învăţ chinezeşte — dar prin aceasta nu devin 
chinez: i 

Naţionalitatea nu se învuţă. 

Trecutal — reprezintă toate coudițiile materiale şi so- 
ciale, lucrând, în curs de secole, la formarea caracterului 
unui popor: toate suferințele lui, toate bucuriile lui, 
clima în care a trăit, luptele pe tare le-a dus, munca pe 
care a făcut-o pentru a se păstră, şi care toate apar în 
poveştile lui, în cânteccle lui, în moravurile lui, în mo- 
numentele naţionale, care îi amintesc ce a fost. 

Prezentul — îi leagă pe toți acei de un sânge, prin 
interesele păstrărei comune, în primul rând, a pămân- 
tului fără de care nu pot să existe. Astfel, iubirea pă- 
mântului, în care sunt îngropate rămăşiţele părinților. 
„patriotismul“, e condiția tundamentală a ființei oricărui 
neam, legat în mod indisolubil, prin interese prezente 
comune. : 

Viitorul — e proectarea, prelungirea intereselor ob- 
şteşti actuale, în timpurile care urmează să fie, aceleași 
interese ale indivizilor, de acelaș sânge, care întrevăd 
idealurile unei existenţe tot mai depline, tot mai fericite, 
având aceleaşi caractere, pentru urmași. 

Trecutul, prezentul și viitorul, sunt -una: acecasi nație, 
care trăieste. 

Organismul — orice nație e un adevărat organism, 
care se formează încet, prin dezvoltarea organelor sale, 
şi anume a delor irei clase — rurală, dirigentă, de mijloc 


A. C. Cuza..—Naţionalitatea în artă, 10 


146 A. C CUZA 


— rezultând din necesitățile iudesiuldárii trebuinţelor 
traiului, prin diviziunea muacei sociale, urmare și ea a 
legei economiei puterilor. 

Clasele nu sunt dar producte artificiale, trecătoare, ci 
formaţii naturale, necesare, servind existenţei popoarelor, 
întocmai ca și organele întreținerii organismelor indivi- 
duale. Şi e numai o idec absurda de a se lupiă, cun fac 
socialiştii, pentru desființarea claselor, sau de a crede 
că ele sar puteă determină, iu mod mai mult sau mai 
puţin arbitrar, printr'o alegere impusă de către cine 
știe ce comitet social a tot știutor, mulţimei, libere astăzi. 

Orice nație dar trebue să tindă a-şi dezvoltă organele 
sale deplin. Căci cu cât clasa rurală va li mai voinică; 
cu cât clasa de mijloc, va fi mai agcră; cu cât clasa 
dirigentă va fi mai puternică şi mai conșticuli de naţia 
sa, cu atât ea va putea să existe, alcătuind o adevarată 
putere. Şi tocmai. 

Naţionalitatea — e personalitaica popoarelor, expresia 
sângelui deosebit, a rasei, ca putere creatoare a culturei 
umane. 

Căci am văzut că oricărui sâune — ca product al unci 
încrucișări anumite — corespund anumite însuşiri de sim- 
ţire, inteligenţă, voinţă care se exprinä în grai, în mo- 
ravuri, în formele artei, dând nastere dar unor producte 
de cultură caracteristice. Ceia ce ne face să zicem: 

Naţionalitalea e puterea creatoare a culturei nmaue. 

E acelaş joc pretutindeni, de pildă, la sunetele fer- 
mecătoare ale aceleiași muzici, corespunrâud pornirilor 
sufleteşti generale, umane; și totuși oriunde şi muzica 
și jocul diferă: e polea polonului: e rzerdasul ungurului: 
e bolero-ul spaniolului; = farautela italianului, cu toţii 
bat pământul cu picioarele, dar fiecare cum simte. 

Cultura umană e tocmai cuprinsul acestor forme de 
simţire, deosebite. Ea va fi așa dar cu atât mai des- 
voltată, mai deplină, mai frumoasă, mai nesfârșit de 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 147 


variată, cu cât vor fi mai numeroase și mai deplin 
dezvoltate puterile ei creatoare, adică naţiile. 

Şi cu cât ele se afirmă desvoltându-și formele lor 
proprii, cu atât — văzându-și chipul, ca într’o străluci- 
ioare oglindă, în aceste creaţii originale, ale geniului, 
cu care sunt înzestrale — se adaogă — instinețului, din 
care au trăit până atunci, conștiința de sine, care de 
acum lucrează voit. Şi astfel: 

Cultura e putere creatoare a naționalități. 

Inchipuirea unei singure nații, stăpânind întregul pă- 
mânt, e o închipuire nebună. Realizarea ei ar însemnă: 
monotonizarea culturei; înlăturarea întrecerei dintre di- 
feritele neamuri; nimicirea individualităţilor originale. 
colective, care a produs ceeace vedem că există. Un ase- 
menea gând e o crimă împotriva umanităţei, o blasfemie 
în contra naturei. ` 

Orice nație, în adevăr, ni apare ca „o ideie“, în în- 
țelesul lui Platon, așa dar: ca mijlocitoare între lumea 
reală, ale cărei forme nenumărate nu sunt decât răs- 
frângerea ei, și lumea superioară, pe care o cunoaştem. 
dar ale cărei scopuri înalte, ascunse, se vede că naţiile 
sunt chemate a le realizà. 

De aceea tocmai, luptele naționale sunt atât de ncin- 
durate, faiale: fiecare nație voiește să înfăptuiască ideia 
sa proprie. Aceasta îi este menirea. Și de îndată ce ele 
se întâlnesc pe acelaș pimânt -- care nu poate servi ca 
bază de existență decât uneia numai, mijloacele ei fiind 
limitate — ele se încacră numai decât, luptându-se pe 
viață şi pe moarte. Ele trebue să lupte. 

Căci pământul e nalia; nația, cultura umani, cultura, 
ideea; ideea, ceeace un cunoastem, dur care domină în 
universul întreg: Dumnezeu. 

Aşa dar, naţiile suni instrumente ale acestei divine 
puteri. 

Prin noi, prin natii, ca îşi îndeplineşte scopurile ei pe 
pământ, peniru dånsele. Cea mai sfântă datorie a unui 


Ea 


148 A. Ce CUZA 


popor e dar: să se păstreze în contra oricui, servind cu 
credinţă cultura umană, scopurile tainice, și totuşi vă- 
zute, ale Dumnezeirei. 

Şi e încă o altă nebunie, când unii vin să-și închipue 
că aceste naţii sar putea desfiinţă, înlocuindu-se printr'o 
umanitate cosmopolită, amorfă. Aceasta nu ar fi alta 
decât nimicirea culturei umane, care nu există -— nu a 
existat nici odată altfel — decât prin puterile ei crea- 
toare: a diferitelor naţii. 

Ele pot să răspundă — privind istoria miilor de ani 
strecuraţi: dela început noi am fost, şi tot noi, până la 
urmă, -— vom fi — eterne idei de cultură. 


II (pag. 19). 


Heinrich Heine — pe care reclama jido- 
vească, ajunsese a-l sui în înaltul cerului — a 
fost coborit de critica modernă la adevărata lui 
valoare, a unui fa/ent jidovesc, incontestabil, dar 
nu a unui poet german, şi mai puțin încă a 
„celui mai mare poet, după Goethe“, cum se 
ziceă. Din contra, poporul german — ajuns prin 
cultură la o conștiință mai deplină a naționali- 
tăței sale — îl respinge astăzi hotărât, soco- 
tind, că înrâurirea lui a fost stricătoare, de 
conrupere a literaturei germane, precum şi a 
moravurilor în genere, întrecând cu mult folosul 
câtorva bucăţi ale lui mai alese. Și iată părerile 
unor distinși reprezentanţi ai culturei germane: 

Cunoscutul profesor şi literat Adolf Bartels, 
în opera sa eminentă Geschichte der Deutschen 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 149 


Literatur, vorbind despre Heinrich Heine, între 
altele, zice (Ed. HI şi IV. Leipzig 1905. Vol. 
II. pag. 151): 


„De fapt, Heinrich Heine este cel mai pernicios in- 
divid (der unheilvoliste Geselle), care a trecut în veacul 
al nouăsprezecelea, nu numai prin literatura germană, 
ci şi prin viaţa germană; el apare, dacă luăm în consi- 
derație activitatea lui în totalitatea ei, absolut, ca un 
pustiitor şi otrăvitor de suflete, ca părintele decadenţei, 
şi aceasta aproape pe toate terenurile, literar, politic, 
social... 


In genere, Heine, jidanul — şi aici ajungem la 
punctul principal -— este cel mai mare dușman al 
germanismului“t. 


Acelaşi autor, profesorul Adolf Bartels în- 
ttun volum special (pag. XV -}- 375) — pu- 
blicat cu prilejul agitației jidanilor pentru a i 
se ridicà un monument lui Heine în Germania 
— a criticat valoarea literară, politică, și so- 
cială, a acestui tipic reprezentant al spiritului 
iudaic, cu dovezi şi argumente zdrobitoare. Şi 
iată concluzia la care ajunge (Heinrich Heine. 
Auch ein Denkmal. Dresden und Leipzig 1906, 
pag. 362): l 


„Heine este jidan, ca talent şi ca personalitate; înrâu- 
rirea germanismului asupra naturei lui intime (Kern 
seines Wesens} e de o potrivă cu zero, cu toate că, în 
afară de aceasta, îi datoreşte foarte mult, educaţia în- 
treagă şi elementele poeziei lui... Heinrich” Heine este 
tipul cel mai „strălucit“, al acestei specii din urmă 


= 


wii 


150 A, C. CUZA 


(a jidanilor decadenţi — Decadence-luden, cum îi nu- 
mește)... Spiritul scrierilor lui Heinrich Heine, în genere, 
este imoral şi are o înrâurire demoralizatoare“. 


Aceiaşi părere a exprimat-o mai înainte, zice 
Bartels, și Adolf Stern (Deutsche Nationalli- 
teratur): 


„lnrâurirea lui în total nu puteă să fie decât dăună- 
toare; o izbândă desăvârşită a concepţiei despre vieaţă. 
a lui Heine, ar fi însemnat disoluția (Zersetzung) su- 
flețului național german; o izbândă! a concepției lui li- 
terare, ar fi fost prefacerea oricărei poezii într'o îndelet- 
nicire literară efemeră (Augenblicksschriftstellerei)...“ 


lar un alt reprezentant eminent al culturei 
germane, poet şi critic, Director al revistei „Kun- 
stwart** (de la 1887), Ferdinand Avenarius cer- 
cetând proza lui Heine, pe care îl consideră ca 
adevărat reprezentant al „foile/onului“* modern, 
îl judecă în următorii termini, şi mai aspru: 


„Toţi acei ca Lindau și Bahr, întregul foileton mo- 
dern... onorează în Heine pe părintele lor. Intreaga 
„Neue freie Presse“, întreaga „Berliner Tageblatt* şi 
toți acei mai mărunți... nu fac decât să cultive maniera 
lui Heine... Ceeace este mai rău este paguba de necal- 
culat pe care acest foiletonism a făcut-o sufletului nostru 
naţional: nu numai oribila superficialitate a culturei 
noastre, în genere, vulgaritatea acestei culturi (die 
Bildungspâbelei), dar chiar în bună parte imoralitatea 
celor rnai întinse cercuri își are originea sa în foiletonul 
jidovesc. Se înțelege, că şi limba germană coruptă (das 
schlechte Deutsch), care se găsește chiar și la marele 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ ibi 


maistru Heinrich; căci este fireşte numai o fabulă (fabie 
convenue), că el a scris un stil german excelent; el nu 
a fost niciodată altceva decât un danţmaistru jidan (ein 
jüdischer Tanzmeister); nu e nici o urmă măcar de 
spirit al limbei germane în scrierile lui, se găsesc încă 
greșeli grosolane destule“. 


Aceasta este părerea lui Ferdinand Avenarius, 
a eminentului poet şi critic — care a făcut atât 
de mult pentru cultura estetică a poporului 
german — „mai mult decât noi toți“, zice Bar- 
tels (Geschichte. Vol. II. pag. 527) — despre 
proza lui Heine. l 

Dar poezia lui nu este mai puțin dăunătoare 
adevăratului spirit german (Auch ein Denkmal. 
pag. 366): 


„Nu este însă suficient, cum face Avenarius, de a 
respinge proza lui Heine — adaugă Bartels — ci şi 
poezia lui trebue înlăturată (muss hinweg). Ea este tot 
atât de periculoasă pentru spiritul național german, ca 
şi proza, şi ea voeşte să pară, mai mult decât este, ca 
este cochetă, manierată, dulceagă, în scurt, dacă ex- 
ceptăm un număr restrâns de poezii, ea este în între- 
gime numai comedie, jocul unui spirit deșert şi a unei 
inimi pustii, pe când lirica noastră germană, chiar și a 
celor mai slabi, porneşte întotdeauna, în totalitatea ci, 
din adâncimile fiinţei poetului... 

„Este drept, că încă tot ni se mai vorbește, în cuvinte 


. pompoase, despre însemnătatea „pozitivă“ a lui Heine, 


ca cel din urmă romantic și cel dintâi poet modern; dar 
cercetătorii serioşi ai istoriei literaturii încep totuși să 
recunoască încetul cu încetul, că Heine nu are nimica 
comun cu romantismul german, că-l putem scoate în 


152 A, ©. CUZA 


toată voia din evoluţia lui, că nu însemnează nici măcar 
decăderea romantismului, căci adevăratul romantism nici 
nu poate decădea... Heine este istoriceşte, ceiace trebue 
odată pentru totdeauna să fie știut, nimic altă decât o 
specialitate jidovească în literatura germană, și pe lângă 
aceasta desigur părintele decadentismului (der Vater 
der Decadence). Inrâurirea lui asupra urmașilor nici nu 
a fost așa de însemnată cum se pretinde, însă, cum am 
spus, ea a fost cu totul pernicioasă (unheilvðttj“. 


In sfârşit, un alt eminent cercetător al lite- 
raturei germane — deşi nu împărtășește în totul, 
această părere — Wiihelm Scherer, în lucrarea 
sa clasică, „Geschichte der Deutschen Literatur“, 
vorbind de una din cele mai celebre scrieri ale 
lui Heinrich Heine, „Reisebilder“, e silit el 
însuși să recunoască (loc. cit. Ed. XII, 19:0, 
pag. 664): 


„In rând cu aceștia (Arnd, Seume, Keruer, Chamisso. 
Platen, etc.) a venit Heinrich Heine cu ale lui „Reise- 
bilder“, care au apărut dela 1826 până la 1831 și au 
avut un succes extraordinar, pe care astăzi deabia îl mai 
putem înţelege... Aceste flori nu mai au parfum pentru 
noi; ele sunt tot atât de veştede ca şi după o noapte de 
insomnie. Numai murdăria (der Sciunntz) care nu lip- 
seşte din „Reisebilder“, este încă tot atât de murdară. 
ca și în ziua dintâiu. Ce contrast cu privirea liniștită 
şi curată, cu care Goethe a călătorit prin Italia“. 


Aceste sânt părerile crificei moderne, în Ger- 
mania, cu privire la valoarea lui Heinrich Heine, 
ca poet, în deosebi, german. Și ele sunt sufi- 
ciente pentru a ne învederă încă odată, și prin- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 153 


trun exemplu ilustru: legătura dintre naționa- 
litate şi artă. Căci nu rămâne îndoială, că dacă 
Heinrich Heine ar fi scris jidoveşte şi pentru 
jidanii săi, el ar fi putut să fie recunoscut de 
dânşii, ca un poet naţional de valoare. Precum 
vedem, că Germanii — din instinctul sănătos 
şi din conştiinţa naţionalităţei lor — simțindu-l 
ca străin: îl resping. 


IV (eaa. 39). 


Traducătorii, ei singuri — mai bine decât 
ceilalți — pot să-și dea seamă de valoarea operei 
lor, cunoscând greutăţile de neînvins cu care au 
de luptat, pentru a reda, în marginile posibilului, 
frumuseţile originalului. Și iată, de pildă, încă 
o altă mărturisire, a acelui mai bun traducător 
în limba franceză, al lui Thucydide, l Evesque, 
care apreciază în următorii termini traducerea 
sa, făcută după original: 

e 

„Cetitorul să nu aştepte a găsì, în această traducere, 
mândra statură și fizionomia impozantă a lui Thucydide: 
ea nu oferă decât scheletul ei, care va putea să deà 
numai o idee despre puternizele proporţii ale acestui 
mare istoric. Nu am crezut niciodată în traducerile fá- 
cute după autorii cari au geniu în stil: am crezut cu 
atât mai puţin, cu cât limba traducătorului aveă mai 
puţină abundență, armonie, libertate și viociune (har- 
diesse) decât aceea a autorului. S'ar puteă atunci com- 
pară interpretul cu un pictor, care ar voi să copieze 


154 A. C. CUZA 


capodopera unui mare colorist, și căruia i-ar lipsi cele 
mai multe colori, cu care maestrul a compus colori- 
turile lui. 

De o sută de ori am voit să nimicesc munca mea 
mai mult sau mai puţin înaintată; îmi erà milă de mine 
însumi, comparând seaca mea copie cu spăimântătoarele 
frumuseți ale originalului. Cu toate acestea am mers 
înainte; nu pentru a oferi țirei mele aceea ce-l fafe pe 
Thucydide să. fie admirabil, ci numai pentru folosul 
cetirei istoriei lui. Traducerea acestui istoric lipseşte 
Franţei, căci nu se poate da numele de traducere, 
neexactei prescurtări a lui Perrot d'Ablancouri...“. 


Și aici e vorba de traducerea unei opere în 
proză, apreciată, după cum am spus, de cel mai 
bun traducător al ei. Ne putem închipui, așadar, 
cu cât mai mari sunt greutățile traducerei unei 
opere poetice. 


V (Paa, 40). 


Omer, a fost tradus și la noi în una din cele 
mai bune traduceri, pe care le cunoaștem, poate 
chiar cea mai bună — dovedind, pe lângă măe- 
stria traducătorului și admirabila înmlădiere a 
limbei românești și, în deosebi, surprinzătoarea 
ei potrivire cu geniul versului antic — care ceste, 
fără îndoială traducerea minunată a Iliadei, fă- 
cută de poetul nostru George Murnu şi pre- 
miată de Academia română. 

Ea îmbogățește literatura noastră cu o operă, 
putem zice — şi ca traducere — clasică, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 155 


VI (pac. 65). 


Inlocuirea cuvintelor băştinaşe, prin cu- 
vinte nouă, de origine străină, este un adevărat 
parazitism al graiului, tot atât de primejdios 
pentru limba națională, ca şi celalt, al înlocuirei 
elementelor băștinașe, de cătră străini, în viaţa 
economică şi socială — pe care l-am puteă 
numi parazitism al traiului — pentru fiinţa unui 
popor. 

Primejdia neologismelor însă în limba noastră 
nimeni nu a înțeles-o mai bine — și nu a stä- 
ruit mai mult s'o înlăture — decât însuși marele 
întemeietor al Regatului, Regele Carol I. 

Regele Carol a avut o iubire nemărginită, 
pentru limba românească, și o pricepere deplină 
a geniului ei, pe care a voit să-l păstreze, în 
toată curăţenia lui, ferindu-l de pocirea neolo- 
gismelor. Regele Carol, a scris el însuşi o limbă 
care poate servi ca model de puritate şi armonie 
chiar multor români, cu adevărat clasică. Şi tot- 
odată, el a stăruit și a făcut jertfe bănești, în 
curs de mulți ani, pentru întocmirea dicționa- 
rului etimologic — pe care a avut durerea de 
a nu-l vedeă isprăvit. 

Şi iată în ce termini marele Rege arată mo- 
tivele stăruinței lui necurmate pentru terminarea 
dicționarului, în ședința Academiei Române dela 
1/14 April 1904, sunt acum zece ani trecuți, 
vorbind tocmai de primejdia neologismelor. 


156 A. 0. CUZA 


Rândurile, care urmează, ni dovedesc măestria 
desăvârşită cu care Regele Carol mânuiă limba 
românească, precum și sentimentalitatea, cu a- 
devărat mişcătoare, a acestei personalităţi de” 
elită: 


„La temelia acestui templu (a Academiei Române), 
se află limba, această duioasă limbă românească, care 
mi-a venit îndoit de scumpă din ziua când am auzit-o 
răsunând pe buza neuitatei melc copile şi de când, spre 
a mea mângâere, urmașii mei o grăesc în jurul meu. 

Mânat de această simţire, am propus Academiei acum 
21 ani, întocmirea dicționarului „Etymologicum Magnum 
Romaniae“, având mai ales în vedere culegerea şi păs- 
trarea acestor cuvinte vechi, care — deși obârșia lor 
este slavonă, grecească sau tnrcească, — alcătuesc ori- 
ginalitatea şi bogăţia limbei. Dorinţa mea eră ca Aca- 
demia să scape aceste odoare amenințate a cădeă in 
uitare, redându-le locul la care au drept, şi să pue o 
stavilă la acest val de nepăsare pentru graiul bătrânesc 
stârpind tot odată buruenile neologismului care înăduşe 
limba strămoşească... 

De ce să ne ferim de aceste locuţiuni vechi cu obăr- 
şie aşa de curată ca aceea a leturghiei şi letopiseţelor 
țării, şi care nici măcar arhaisme nu sunt, de oarece le 
întâlnim în limba bisericii şi a poporului? Mult mai de 
temut sunt aceste neologisme sterpe, cu formă, și în- 
teles pocite, care nu aduc nici o idee nouă, ci isgonesc 
numai cuvinte curat românești spre a le înlocui cu altele 
străine, cu înţeles absolut identic, ca spre pildă: „avan- 
sare“ în loc de înaintare; „voiaj“ în loc de călătorie. 

Aceste parazite răutăcioase sunt mii, numărul lor 
creşte pe zi ce merge şi sfârșitul va fi schilodirea limbei. 
Strecurarea lor o datorim în mare parte vieţei politice, 
obiceiurilor europene și educațiunii copiilor în străină- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 157 


tate. Aceste înrâuriri nu au fost totdcauna norocite, nu 
numai asupra limbei, și asupra moravurilor, care au 
pierdut mai mult decât au câştigat. Urmarea cea mai 
de plâns a acestei greșite îndrumări este șanțul ce se 
sapă între limba claselor culte și neprihănita limbă a 
poporului. Despărţenia aceasta trebue cu orice preţ pre- 
întâmpinată ca o primejdie pentru neamul românesc a 
cărui unitate se întemeează pe legea şi limba sa. Ştiu 
că Academia şi cu un mănunchiu de scriitori vrednici 
luptă cu o patriotică osârdie spre a alunga această vă- 
tămătoare cotropire, însă râvna şi silinţele tuturor nu 
vor fi de prisos spre a duce la un bun sfârșit accastă 
operă de însănătoşire. 

lată pricina pentru care o grabnică dare la lumină a 
dicționarului este atât de dorită de mine“. 


Cuvânt suverun, putem zice: trebuind să stä- 
pânească împărăția cu atâtea taine a graiului 
nostru, și care atât de greu poate fi cârmuuită... 


VII (pac. 67). 


Morala iudaică, — în mod fatal, cuprinde 
două morale din cauza aceleiaşi dogme funda- 
mentale a religiei jidanilor, considerându-se pe 
sine ca „popor ales“ — iar pe toți ceilalți oa- 
meni ca „goimi“, necredincioși, fiinţi inferioare, 
fără drepturi şi de o potrivă cu animalele. 

Rezultă de aici, că aproapele, pentru jidan, 
e numai jidanul, cătră care numai el are înda- 
toriri morale, pe când față de cei de altă cre- 
dință — nici una, 


fo A. C. CUZA 


Această concepție o găsim lămurit formulată 
în Biblie, în cele cinci cărţi ale lui Moise, care 
uu Sunt decât răsfrângerea ci. Și ne vom mär- 
gini a cità numai câtevă texte: 


„Esod, 12. 35. Şi fii lui Izracl făcură după cuvântul 
lui Moise, și împrumutară dela Egipteni vase de argint 
şi vase de aur și veștminte. Şi lahve fäcù ca poporul 
său să afle har la Egipteni, şi ci li împrumutară lor; și 
aşa ei despoiară pre Egipteni“. 


Va să zică: Dumnezeul lor, Iahve, prin Moise 
li poruncește să prade pe Egiptenii de altă cre- 
dință — faţă de care dar nu aveau nici o înda- 
torire morali. Acesta este modelul, după care 
jidanii urmează până în zilele noastre, şi care 
este întărit prin numeroase texte, încă și mai 
precise, Citām: 


„Deuteronom 14. 21. Să m mâncaţi” din nici o wor- 
tăciune; străinului, care este în lăuntrul porților tale, 
poţi să-i dai, să mănânce; sau să-i vinzi străinului, Că 
tu ești popor sfânt (am codes) lui Iahve, Dumnezeul 
tău“. 


Va să zică: jidanii, ca popor sfânt, nu trebuie 
să mănânce „mortăciune““, dar celui de altă cre- 
dință, „străinului““, pot să-i dea să mănânce, se 
întelege, în virtutea aceloraşi două morale. 


„Deutoronom 23. 17. Să nu fie prostituată dintre 


fetele lui Izrael, nici să fie sodomit dintre fii lui Izrael“. 


NA'ȚIONALUTATEA ÎN ARTĂ 159 


Va să zică: între dânșii, jidanii trebue să se 
respecteze, iar fii şi fetele celorlalte popoare 
ei pot să le prostitue. 


„Deuteronom 23. 19. Să nu iei camătă dela fratele 
tău... Dela cel străin poți să iei camătă; dară dela fra- 
tele tău să nu ici camătă; pentruca lahve, Dumnezeul 
tău, să de Dinesuvinteze întru toate, pe care vei pune 
mâna“, 


Prin urmare: camăta, este oprită numai între 
jidani, pe când cămătărirea celor străini, de altă 
credinţă, e nu numai permisă, ci anume reco- 
mandată jidanilor de către Dumnezeul lor pen- 
tru ca el să-i binecuvinteze întru toate, pe câte 
vor pune mâna! 

Si iată însfârșit încă un text în care dubla 
moralii iudaică, e tot atât de lămurit exprimată, 
dar încă şi mai precis: 


„Levitic 25. 39. Si de cuinva fratele tău va scăpătă 
lângă tine, şi el se va vinde ţie, să nu-l pui pre dânsul 
să-ți facă muncă de sclav.. Şi servul tău, şi serva ta, 
pre care voieşti a-i aveă, să fie din naţiunile cele dim- 
prejurul vostru; din aceste să vă cumpăraţi servi și 
serve... Şi să-i lăsaţi pre ei de moştenire fiilor voștri 
după voi, ca ei să-i moştenească drept stăpânire; şi 
să-i aveți pe ei de sclavi în perpetuu, iar cât pentru 
fraţii voştri, fii lui Izrael, nimenea să nu stăpânească 
preste fratele său cu asprime“, 


Aici va să zică: /i se poruncește anume jida- 
nilor să robească pe cei de altă credință și să-i 


160 A. 0. CUZA 


aibă de sclavi perpetuu — pe când li se inter- 
zice numai de a robi pe jidani, frații lor. 

Acest principiu de vrăjmăşire a celor de altă 
credință, şi de îndatoriri morale numai între 
jidani, tormulat astfel în Biblie, a fost dus până 
la ultimele lui consecinţi, în Talmud, și pre- 
cizat mai apoi mai târziu în prescripţii obliga- 
torii, pentru uzul obștesc, al comunității iu- 
daice, prin codul de legi „Șulhan-Aruh“, care 
însemnează „masa gătită““, se înţelege, cu toate 
bunătățile — pentru jidani pe seama „goimilor“ 
— dacă vor ascultă de legile lui. 

Talmudul cu învățăturile lui antiumane a 
fost cercetat şi denunțat în tendințele sale, de 
învățații specialiști, teologi, şi orientaliști, între 
alții, de fostul profesor de limbi orientale, dela 
universitatea din Heidelberg, Joh. Andr. Eisen- 
menger (Entdecktes ludenthum. 2 vol. König- 
sberg 1700); de Cholewa Pawlikowski (der Tal- 
mud. Regensburg 1866. Ed. II 1881); de Prof. 
Dr. Aug. Rohling (der Talmud-lude), şi de alţii 
mulţi, înainte şi după aceștia. Aici pentru a ca- 
racteriză, în puţine cuvinte, spiritul acestei „cărţi 
sfinte“, a jidanilor, e destul să reproducem ur- 
mătoarea apreciare a unui alt specialist cunoscut, 
profesor la Academia imperială orientală, din 
Viena, Dr. Adolf Wahrmund, citat de noi și 
text, care zice (Babylonierthum, ludenthum und 
Christenthum. Leipzig 1882, pag. 215): 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ „ 161 


„Spiritul de ură generală împotriva umanității, (des 
allgemeinen Menschenhasses), care vorbește dintr'însul 
face ca Talmudul să fie o carte unică, în literatura 
tuturor popoarelor. După Talmud jidanul singur este 
om, ceilalți (goim) însă nu sunt oameni, pentrucă se 
trag din duhurile cele necurale; ei au aceiaşi natură ca 
si dobitoacele, si lrebue considerați deopotrivă cu cânii 
și măgarii; jidanul însă este din substanță divină... 
De aceea dacă nu ar fi jidani pe lume, zice Talmudul, 
nu ar fi nici ploae, nici lumina soarelui şi lumea nu ar 
puteă să existe. Dumnezeu a dat jidanilor putere asupra 
averilor și vieţii tuturor popoarelor. Aproapele e numai 
jidanul pentru jidan. Un goi, care loveşte pe jidan, 
merită moartea. Este oprit de a împrumută goimilor firă 
a-i cămătiri, căci viața lor e în mâinile jidanilor, și cu 
atât mai mult banii lor. Este drept de a ucide pe cel 
necredincios cu mâinile sale... 


Cele ce urmează aparțin vestitului Maimonides (1136 
--1204), pe care jidanii îl numesc Vulturul Sinagogei și 
care a scris un comentar pentru Mișna şi un compendiu 
pentru Talmud, (El zice): Creştinii care rătăcesc pe 
urmele lui Hristos... sunt cu toţii idolatri şi după pro- 
pria declarație a Talmudului, trebue să procedezi faţă 
de dânșii, ca față de idolatri. Este opri/ de a-ți fi milă 
de cel necredincios; de aceea, dacă îl vezi murind, sau 
înecându-se întrun râu, sau că este aproape de moarte. 
nu trebue. să-l scapi. Porunca să nu ucizi, zice Maimo- 
nides, însemnează că nu trebue să ucizi pe un om din 
Izrael. Rabbi Salomo Iarchi spune: Pe cel mai bun 
dintre creştini trebue să-l sugrumi t+). 

Acest spirit neuman (unmenschliche Geist) prepon- 
dereazi în Talmud şi, întrucât e cu putință, el se și 
aplică de către practica talmudică până în zilele noasire. 


1) Pe jidănește: fob șebegoim. harog! 


A. C. Cuza. -Naţionalitatea în artă. 11 


162 A th CUZA 


Câteva păreri contrare ale unor Rabini cevă mai umani 
aşa dar nu au nici o valoare (können also nicht ins 
Gewicht fallen)“. 


Această caracterizare a Talmudului, e făcută 
nu din izvoare de a doua mână, ci după textul 
original, şi nu de vreun ignorant oarecare, anti- 
semit“, ci de un profesor universitar, specialist 
în limbi orientale, pe răspunderea sa, nu numai 
morală științifică, ci şi a situației oficiale pe 
care a ocupat-o, ca funcționar al Statului Aus- 
triac. 

Talmudul însă nu este o carte, poate numai 
de învățături particulare, ci reprezintă însăşi 
legea jidanilor, considerată de dânşii ca sjêniă. 

Jidanii în adevăr recunosc, ca bază a religiei 
lor, două legi: /egea scrisă și legea orală. 

Legea scrisă, începe cu cele zece porunci, 
date de lahve prin mijlocirea lui Moise și cu- 
prinde cele cinci cărţi ale lui, la care jidanii se 
închină sub numele de //ora. Această lege 
scrisă, a fost încheiată în Babilonia la anul 450 
în. de Hr., de marele lor cărturar Ezra, care este 
adevăratul ei autor și întemeetor al ludaismului, 
al teocraţiei iudaice, abătând /egea divină dela 
înţelesul ei original. 

Legea orală, are aceiași origine divină întrucât 
și ca a fost dată de lahve lui Moise, după cum 
afirmă jidanii, bazându-se pe următorul text: 


„Esod 4. 28. Şi Moise spuse lui Aaron toate cuvintele 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 163 


lui lahve, cu care-l irimese, şi toate semnele care le 
ordină. ; 

Moise dară şi Aaron merseră şi adunară pe toţi hd- 
trânii fiilor lui Izrael. Şi Aaron li vorbi toate cuvin- 
tele, pe care Iahve le-a fost zis lui Moise“. 


Această lege orală — dată de lahve lui Moise 
şi lui Aaron şi transmisă de dânşii direct „bd- 
frânilor“ de atunci — a continuat să fie trans- 
misă de aceștia, prin viu graiu „bătrânilor“, cari 
au urmat, în cursul veacurilor, și cari au stăruit 
să o dezvolte prin comentarii continue numite 
Midraşim (singular: Midraş), adunându-se în 
anumite localuri, „Beth-ha-Midraş“, şi care există 
până astăzi, cu acest nume şi cu această desti- 
nație, de sucire și răsucire a ințelesului legii, 
pe lângă toate Sinagogele. 

Fiecare Midras cuprinde însă expuneri cu ca- 
vacter diferit: Tie de norme scoase de lege, pentru 
interpretarea doctrinei şi fiind obligatorii pentru 
indrumarea vieții, numite „Halaha“, fie numai 
de povestiri şi notite, cu caracter practic, literar, 
științific, ctc., numite „Haggadah“, care nu sunt 
obligatorii. 

Toate aceste comentarii, ale „băfrânilor“, ale 
învăţaților t), transmise, oral din timpurile cele 
mai vechi, dar mai ales începând cu anul 150 
în. de Hr. şi până la anul 220, după Hr., (a 
așa numiților învățători: Tanaim)  alcătuesc 

1) „Invăţat“, pe jidăneșie „sofer“ ~- de unde româ- 
nescul, cu admirabila lui caracterizare, sufăr. 


j 
y 
X] 


164 A. 0. CUZA 


„Misnu“, care este oarecum textul Talmudului, 
care a fost scris pe la anul 200 de Rabi- 
nul vestit /ehudu-ha-Nasi (137—217 după Hr.), 
Patriarhul, sau Ha-Kadoş, cel sfânt, sau mai 
pe scurt „Rabbi“, strănepot al vestitului Ga- 
maliel, care a fost elev al cabalistului Simon- 
ben-lokai, şi îuvățător el însuşi al apostolului 
Pavel (Faptele 22. 3). 

Dar şi după redactarea textului Mişnei, bă- 
trânii, învățații au continuat să comenteze legea, 
atât acei din lerusalini, numiți „Amoraim“ (vor- 
bitori), cât și acei, mai ales, din Babilonia, 
„Saboruim“  (răzgânditori), care ne-au dat așa 
numita Gemara, (îucheerea legei). Împreună, 
Mișna şi Gemara, se numesc „Talmud“, care în- 
semnează învăţătură, cu deosebire, că avem o 
singură Misna, şi două Gemare, acea din Ieru- 
salim, şi acea din Babilonia. De aceea sunt şi 
două Talmuduri: acel mai puţin complect, ter- 


minat. prin veacul al patrulea după Hr., numit 


„Talmud leruşalmi'“ (din Ierusalim), şi celalt, 
adevăratul Talmud, când sc vorbeşte de dânsul, 
numit „Talmud Babli“, încheiat pe la anul 500, 
după Hr. 

Astfel, /egea orală — care nu se mai putea 
păstră în memorie, din cauza numeroaselor co- 
mentarii — Sa transformat şi ea în lege scrisă, 
având acelaş caracter obligator şi sfânt, pentru 
toţi jidanii, cu deosebire că Talmudul în special 
e considerat de învățații lor ca fiind superior 
chiar celor cinci cărţi ale lui Moise. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 163 


Talmudul însă ni se prezintă şi el cu parti- 
cularitatea cu adevărat stranie, și unică, în a- 
ceastă privinţă, în literaturile tuturor popoarelor 
din lume: a scrisului jidănesc. 

In textul Talmudului, în adevăr — făcând ca 
învățăturile lui dușmănoase să fie pe cât iai 
puţin accesibile goimilor şi să se poată răstăl- 
măci, la ocazie — cuvintele sunt scrise fără vo- 
cale. De pildă — dacă Evanghelia noastră, având 
ceva de ascuns, ar fi adoptat şi ea sistemul tal- 
mudic, iată care ar fi fost înfăţişarea unuia din 
textul ei cunoscut (loan 13. 34): rdn n dv 
sv bf nl pr ltl prem ş vm bt — adică — ordin 
uou dau vouă, ca să vă iubiți unul pre altul, 
precum și cu vam iubit! 

Pe lângă aceasta, Talmudul este un haos, un 
adevărat labirint, în nu mai puţin de douăspre- 
zece volume, în care învățăturile esenţiale sunt 
împrăştiate şi învăluite, şi care e redactat în 
limba arameică — cunoscută numai de cei pu- 
țini, cărturari — întrun şir: fără virgule si 
fără puncte. 

Se cere aşadar numai decât să se întocmească 
un extract, un manual, un compendiu de în- 
trebuințare curentă a învățăturilor Talmudului, 
după care ei să se poată călăuzi în viaţa de toate 
zilele, un adevărat vade-mecum pentru jidani. 

Un asemenea extract, pentru a înlesni între- 
buințarea Talmudului, a şi fost întocmit, prin 
veacul al XIV-a de către Rabi /acob-ben-Așer, 


166 A, C CUZA 


sub titlul, „Arba Turim“ (cele patru şiruri), și 
anume: 

I. Orah Haim („calea vieţii“) tratează despre 
Sâmbătă, sărbători, obiceiuri religioase. 

II. Jore dea („el ne învaţă ştiinţa“), tratând 
despre ritual. 

III. Eben haezer („piatra de ajutor“) tratând 
despre legile căsătoriei. 

IV. Hosen hamișpot („scutul dreptăţii“) cu- 
prinzând legile civile şi criminale. 

Insfârşit, un alt mare învățat al jidanilor, 
Rabi Iosef Caro (1488—1575), din Safed, în 
Palestina, vestit cabalist, în curs de douăzeci de 
ani a sucit şi răsucit textul acestor „patru siruri“, 
ale lui Reb lacob ben-Așer, păstrându-le, dar 
concentrând conţinutul lor, şi le-a redactat din 
nou într'un codice, pe care l-a numit Sulhan- 
Aruh („masa gătită“*), publicat la Veneţia (1565). 

Şulhan-Aruhul, putem zice dar că este cvin- 
tesența Talmudului, cuprinzând învățăturile lui 
dușmănoase împotriva celor de altă credinţă, 
întrun adevărat codice de legi, civile, criminale 
și religioase, obligatorii pentru toţi jidanii, ori 
unde sunt. Așă și este obștește recunoscut şi 
impus de Rabinii lor. Şi ne vom mărgeni să cităm 
numai două mărturisiri din ţară dela noi. 

Astfel, într'o broșură a sa de pe la 1895, 
scrisă împotriva lui Nicu Ceaur Aslan, cunos- 
utul Rabin A. Taubes, dela Bârlad, a zis lä- 
murit: 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 167 


„Talmudul şi Șulhan-Aruhul dirig mișcările noastre 
sufleteşti şi noi evreii suntem datori a le urmă“. 


lar un altul nu mai puțin cunoscut, Rabinul 
Dr. NWiemerower, într'o întâmpinare, publicată 
prin ziarul „Opinia“, din laşi, dela Ianuarie 
1908, se raportează și el la: „Codicele religiei 
noastre Șulhan-Aruh“, 

Un codice presupune însă și o autoritate, ca 
să supravegheze aplicarea strictă a legilor lui. 
Aceasta o reprezintă nu numai autoritatea mo- 
rală a Rabinilor, ci și autoritatea civilă, teocra- 
tică, a unei organizări în toată forma, existând 
pretutindeni, subt numele nevinovat de comuni- 
täti, şi care este „Cahalul“, dispunând, ca mijloc 
de coercițiune, de Merem, afurisenia. 

Va să zică: cele două morale sunt şi codificate, 
aplicarea lor strictă — împotriva celor de altă 
credință — fiind supusă controlului sever al 
Sfatnlui în Stat jidovesc. 


VIII (pag. 70). 


Clasele sociale, sunt adevărate organe, prin 
care fiinţele vii, colective, cum am zis, că sunt 
națiile, îşi îndeplinesc funcţiile vitale ale orga- 
nismului lor, | 

“Clasele nu sunt dar formatii artificiale, ar- 
bitrare, ale unor instituţii vremelnice — precum 
îşi închipue acei cari cred că ele sar puteă și 


168 A. U. CUZA 


desființă prin vreo măsură legislativă — ci pro- 
ducte naturale ale evoluţiei, cu caracter per- 
manent, progresiv în diferențiare, întrucât răs- 
pund necesității economice fundamentale, a pro- 
curării mijloacelor de existență poporației, pe 
calea cea mai lesnicioasă, în conformitate cu 
legea economiei puterilor. 

Căci la începutul desvoltării lor, toate națiile 
nu sunt decât poporații agricole, autonome, al- 
cătuite din țărani: ei singuri, producători ai ma- 
teriilor prime; ei singuri, industriaşi și comer- 
cianți; ei singuri, conducători ai destinelor lor 
primitive. 

In virtutea legei economiei puterilor, se dez- 
voltă însă diviziunea muncei, care dă naștere 
claselor sociale, cuprinzând fiecare o categorie 
anumită de producători cu un venit determinat. 

Aşadar, funcția economică, pe care o înde- 
plinesc, în procesul producţiei, și forma veni- 
tului, pe care îl percep, împart în mod firesc 
pe toți producătorii în cele trei clase principale, 
cu subdiviziunile lor: 

Clasa rura!ă, a producătorilor materiilor prime, 
în genere, a căror venit provine din munca di- 
dectă asupra naturei, pentru procurarea bogă- 
țiilor ei, 

Clasa de mijloc, a comercianților și industria- 
şilor, al căror venit se datorește muncei de trans- 
formare şi de punere în circulație a tuturor pro- 
ductelor. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 169 


Clasa dirigentă, a profesioniştilor liberi şi a 
funcţionarilor Statului, al căror venit se justifică 
cu pysosință întrucât ei diriguesc procesul în- 
treg al producţiei sociale și satisfac interesele su- 
perioare de cultură ale producătorilor. 

Această teorie a claselor sociale — esenţială 
doctrinei naţionaliste — este de neapărată tre- 
buință pentru înţelegerea celor spuse în scrierea 
de faţă. De aceea credem util să reproducem 
unele considerații mai desvoltate asupra subiec- 
tului, publicate de noi prin ziarul „Unirea“ din 
laşi, în numerele dela 14, 21 și 28 Octomvrie 
1913: 


Clasa rurală. 


Pământul acesta străvechi de cultură e opera noastră. 
Noi Pam făcut şi Pam ţinut, din vechime, muncindu-l şi 
apărându-l cu braţele noastre. Și tot așa îl ținem până 
astăzi: prin munca producătoare a celor câteva milioane 


de țărani muncitori. 


Ceilalţi — toţi împreună muncesc şi ei, nu e vorbă. 
Dar să nu se uite: munca lor e subordonată acestora. 

Meseriaşii, industriaşii în genere, prelucrează materiile 
prime ale ţăranilor, pentru țărani, care reprezintă imensa 
majoritate a consumatorilor. 

Comerciantii, speculează în mod direct sau indirect, 
productele muncei ţăranilor, trăind și ei, în cea mai 
mare parte, dela ţărani. 

Profesioniştii liberi, medici, advocaţi, învățații de toate 
felurile, sau trăesc de-a dreptul, servind pe țărani, sau 
se întreţin, servind pe acei cari trăesc dela dânşii. 


170 A. Ce CUZA 


Statul, însfârşit, cu legiuitorii, administratorii, educa- 
torii, preoţii și militarii săi numeroşi, în ultimă analiză, 
şi el e făcut — fiind destinat tuturor — pentru apără- 
torii și muncitorii ogoarelor: el este chemat să legife- 
reze, să administreze, să educe, să satisfacă trebuinţele 
religioase, să apere interesele, în primul rând, ale marci 
mulțimi, care se alcătueşte, în majoritate, la noi de pildă 
până la 80%, din ţărani, asigurându-li traiul lor paşnic, 
creşterea lor nestânjenită, munca lor liberă dela care 
toți se hrănesc. Așadar: oricând şi oriunde: statul, — 
mai cu deosebire — e sfatul țăranilor. 

Şi mai la urmă, să nu se uite: ei singuri sunt pro- 
ducători independenţi de oricine. Voiţi o dovadă? gândi- 
ți-vă numai: 

Croitorii cu hainele lor; ciobotarii, cu ciubotele lor; 
ceasornicarii, cu ceasornicele lor; doctorii, cu rețetele 
lor; spiţerii, cu alifiilc lor; advocații, cu paragrafele lor 
— toţi: ca să trăiască, trebue să vândă spre a pultcă 
cumpără, cele de trebuință vieţii. 

Ei — fără alții — nu pot trăi. 

Țăranul: îşi face hrana el singur, ciubote, opinci, şi 
haine, cămeşoi şi ițari, pe carg i le ţese nevasta; când 
vrea să știe ceasul, se uită la soare; când se îmbolnă- 
vește, la leargă la baba vecină, țărancă și ea; de vrea 
doftorii de durere de inimă, se leagă la pântece; și dacă 
are vre-o pricină, se duce la popa din sat — și nu are 
a face cu cei dela târg. Aşa a mai fost, şi zău era bine. 

Așadar: țăranul fără ajutor dela nimeni — cu propria 
lui muncă numai, — trăiește. El nu are nevoie să cum- 
pere, nici să vândă, numaidecât. l 

Și voiți încă o dovadă, și mai simțitoare? Vedeți: 

Când nu vrea Dumnezeu să binecuvinteze munca ță- 
ranului — şi dă un an rău — cum se întâmplă: el ca 
el, dar ceilalți sânt prăpădiţi ca de boală. Boerii zic 
atunci că e: criză — şi zac. 

Şi vai de boeri! 


N NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 171 


Boerul /fic, cel cu ciubotele de vacă pierită — falit: 
boerul Ghidale, cel cu citurile putrede, şi cu america 
rară, ca sita — falit; boerul „doffor“ nu mai are pe 
cine să caute, căci ceilalți nu au de unde-l plăti; boerul 
advocat, dacă nu sunt afaceri, nu sânt nici procese -— 
şi tae câinilor frunze. l 

lar Statul, care nu se mai satură, acum se pune pe 
post: mai împuţinează funcţionarii cei mulţi; mai scade 
lefurile cele prea mari; mai umblă besmetic, căutând 
în toate părţile bani; mai își vinde avutul, sau și-l 
pune amanct, cel puțin — cum s'a întâmplat mai dăunăzi, 
cu monopolul hârtiei de ţigară, la noi — ca să-și plă- 
tească „cuponul“, adică dobânda datoriilor celor grele. 
pe care le are. 

„De ce? Apoi tocmai pentrucă în anul acela — zicem 
de pildă 1899-1900 — Dumnezeu nu a voit să binecu- 


vinteze munca țăranilor, desigur însă că nu pentru pă- 


catele lor, ci se vede că spre a chemă la datorie, de 
care se leapădă — pe boerii cu criza. 

Va să zică: toți trăim prin țărani. După natura lu- 
crurilor, ei au dar foate drepturile, pentrucă drepturile 
lor sunt drepturile tuturor. 

Fără dânşii niciunul din noi — oricât de iscusit 
sar închipui fiecare — şi nici statul el singur, nu poate 
trăi, 
Așa fiind însă, este evident că existenţa tuturor ele- 
mentelor statului — și a statului însuşi —ț e în raport 
direct cu existența ţăranilor. 

Cu cât țăranii vor fi mai numeroși, mai sănătoși, 
mai pricepuți și mai harnici, cu atât vor fi mai cu- 
prinși: cu atât vor puteă să întreţină, din prisosul 
muncei lor, un număr mai mare de industriași, comer 
cianţi, profesioniști liberi, de tot felul; cu atât veni- 
turile statului vor fi mai bogate, și el mai puternic, 
în stare să se apere în contra duşmanilor săi din afară. 

Cu cât țăranii vor fi mai puţini, mai bolnăvicioși 


172 A. © UOZA 


mai nepricepuţi, mai leneși, cu atât vor fi mai săraci: 
cu atât vor puteă să întrețină un număr mai mic de 
industriaşi, comercianţi, profesionişti; cu atât veniturile 
statului vor fi mai restrânse, şi el mai bicisnic, expus 
să fie zdrobit la cea d'întâi ocazie, de dușmanii săi mai 
bogaţi. 


Clasa de mijloc. - 


Drepturile ţărănimei nu se mărginesc la hotarele 
ogoarelor și satelor ei: 

Drepturile ţăranilor se întind asupra orașelor, care 
sunt — care trebue să fie dar — ale lor. 

Punctul de plecare al oricărei naţii, am văzut, în a- 
devăr, că e țărănimea, gospodăriile de sine stătătoare, 
autonome, la început, ale unor țărani, satisfăcându-și 
direct trebuinţele traiului, numai prin munca lor proprie. 

Țăranul e producătorul materiilor prime, de căpetenie, 
ori când; dar până la un timp, el este singurul meşter 
pentru nevoile lui, prelucrându-le, şi făcându-și: din lână. 
suman; din piele, cojoc şi căciulă; din in şi cânepă, 
pânză; din pânză cămeșoi şi ițari; din lemn cofăele, 
căruță şi car; din lut, ulcioare şi oale. Şi tot el îşi 
vinde prisosul productelor sale de-a dreptul consuma- 
torilor, cari ar fi, și astfel el este şi vegustor -- cum 
am zis — neavând nevoe de nimeni. 

Prin natura lucrurilor însă, această stare socială, 
primitivă, se schimbă treptat; o schimbă tot el. 

Cutare ţăran e mai meşter decât ceilalţi dintr'un sat 
sau chiar din mai multe sate vecine: să croiască sumane; 
să coasă cojoace cu flori; să facă ulcioare, ulcele si 


cofe; să ţese pânzuri şi scoarțe — sau, mai priceput 

să le vândă. " 
Vânzând şi lucrând peniru alții aceste obiecte — în 

schimbul grânelor, de pildă, de care are nevoe -- el 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ . 173 


ajunge dela o vreme abia să-şi mai muncească oporul, 
și se lrăneşte: ca meșter-țăran, sau ca făran-negustor. 
Şi ca să-l găsească mai degrabă acei pentru cari Iu- 


crează --— dela care trăeşte, în cea mai mare parte, 
acum -- el se va grăbi să se așeze în calea acestora: 


la vre-o încrucișare de drum, sau acolo unde ştie că 
trebue să se adune mulțimea numaidecât, în jurul unci 
mânăstiri, unde vin să se roage, sau a unei curți a 
stăpânului care-i apără şi le judecă pricinele lor; sau 
sub zidurile unei cefățui, a unui „burg“, cum zic nemţii, 
unde au siguranță mai mare. De unde, cu timpul, li s'a 
zis pcetăfeni“ sau „burghezi“. 

Și astfel tot înmulţindu-se consumatorii -— subt pre- 
siunea poporației crescânde, ale cărei trebuinți se îndes- 
tulează cu atât mai uşor, cu cât fiecare lucrează numai 
un lucru, pentru care e meşter deplin, în loc să facă 
de toate, şi rău, pierzându-și încă vremea cu trecerea 
dela o îndeletnicire la alta — se alege, cu încetul, din 
sânul fărănimei o nouă categorie de oameni, care står- 
şesc prin a nu mai aveă nici un raport direct cu pă- 
mântul, a nu mai fi țărani, ci sunt menai-mesieri şi nu- 
mai-comerciauți. 

Totalitatea acestora — al căror scop în sânul so- 
cietății e dar nu să producă materiile prime, ci să le 
transforme în obiecte ulile, şi să le pună la îndemâna 


consumatorilor — intrun cuvâut, mescriaşii industriașii 
şi comercianții — alcătuesc împreună o nouă clasa, 
care este: clasa de mijloc. 

De mijloc -- cum O numim foarte bine —— pentrucă 


ca stă Za mijloc între clasa rurală, și acei cari conduc 
sau diriguesc în toate ramurile activitatea producătoare, 
și, în genere, interesele cele mai inalte ale poporatiei 
întregi, ca învăţaţi, techniciani, artiști, şi cârmuitori 
politici, şi care şi ei alcătuesc o clasă deosebită: /ase 
dirigentă, cum i se zice, cu drept, 

Clasa de mijloc, ce însă clas mijlocileare, Si m 


iii cainii, Atac raene sa IRI 


+ 


174 A. © CUZA 


aceasta constă însemnătatea ei împătrită: organică, eco- 
nomică, culturală, politică. 

Organică -- clasa de mijloc, absoarbe necontenit 
excedentele, prisosurile, clasei rurale, Căci pe când lo- 
cuitorii oraşelor își istovesc puterile, degenerând, con- 
tactul direct cu natura, cu aerul liber, al câmpiilor, 
face ca poporaţia dela ţară, sănătoasă, să se înmul- 
țească mereu, și să nu mai încapă la sate, așă că dela 
o vreme, o sumă de elemente trebue să-şi caute hraua 
aiurea. Aceştia, printre cari sunt pururea și cei mai 
ageri, şi mai vii, dintre săteni, se duc la oraşe, in- 
trând în prăvălii şi ateliere. Astfel se ridică necontenit, 
din straturile voinice ale țărănimei, prin selecţiune con- 
tinuă, puterile nonă, sângele curat, care întreține vi- 
goarea poporului. , 

Și dacă această ridicare a țăranitor, care prisosesc 


la câmpii, către oraşe nu e posibilă — pentru cine 
ştie ce cauze — atunci: țăranii ne mai putând să mai 


trăiască, trebue să plece din țară, pe când oraşele, ne 
mai primind ajutorul acestor elemente țărănești sănă- 
toase, ajung, ofilite, să nu mai fie în stare a răspunde 
chemării lor, ca centre ale culturei obşteşti: naţia dege- 
uerează și piere. 

Economică în mâinele clasei de mijloc se îngră- 
mădesc bogățiile, prin muncă şi economie, prin speculă 
și industrie, servind, pe de-oparte, consumaţiei proprii 
şi prin aceasta producţia clasei rurale, care îi vinde 
productele sale — iar pe de altă parte, formând ca- 
pitalul trebuiior tuturor întreprinderilor. 

Averile adunate în mâinile comercianților și indus- 
triașilor naționali servesc însă nu numai îndemănărilor 
lor, făcând să prospereze şi munca ţăranilor, ci ele 
circulă, trecând, prin căsătorii mai ales, la clasa di- 
rigentă superioară, care ca — devotată exclusiv iu- 


crărilor spiritului, productive mai mult pentru alţii =- 


nu are de unde adună avuții. Dar tocmai prin alesele 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 175 


lor însuşiri, ale unei educații mai îngrijite, reprezentanţii 
acesiti clase, solicitați, vin să complinească lipsurile 
fatale în această privință, ale clasei de mijloc, care, 
la rândul ei, complineşte lipsa de bunuri materiale ale 
clasei de sus. 

Culturală — clasa de mijloc, prin bogăţiile ei, în- 
treține direct, pe acei cari trăese diu productul muncei 
lor spirituale, precum sunt artiștii, literați, savanții, 
cumpărând tablouri de preț alcătuind massa cea mare a 
cetitorilor de cărți şi ziare, publicul uumeros al spec- 
iacolelor. De aceea, oricând desvoltarea culturei a fost 
condiționată de prosperitatea clasei de mijloc. Ea însă, 
şi în mod indirect, mai ales serveşte cultura naţională, 
prin aceea că tii industriaşilor şi comercianților îmbo- 
pățiţi, dispunând de mijloace, pot să se îndeletnicească 
numai cu studiile, şi să devină creatorii culturei, ca 
savanţi, tehniciani, artişti şi cârnmitori politici ai sta- 
tului. 

Politică clasa de mijloc, alcătuiiă din elemente 
avute, cu știință de carte şi.cu pricepere de afaceri, 
îngrămădită în orașe -- unde se poate consfătui, la 
orice moment, şi având cel mai mare interes, ea mai 
întâi, care depinde de funcţionarea normală, de con- 
ducerea luminată a gospodăriei obşteşti -— comercianții 
şi industriașii imtependenţi, așadar, singuri sunt în stare 
să controleze și să îndrumeze guvernele, alcătuind opi- 
nia publică, puterea constituţională, fără de care orice 
cârmuire trebue să degenereze în abuzuri, în risipă şi 
în conrupţie. 

De aceea vedem, din istorie, că oricând a fost pu- 
terniză, liberă, înfloritoare clasa de mijloc, au înflorit 
şi libertăţile publice, şi a prosperat cultura umană. Şi 
oriunde ea a lipsit, stagnarea a fost urmarea fatală, 
pentiucă țăranii, priu natura lor însăși, priu lipsa de 
cultură, și prin împrăștierea lor pe câmpii, politicește 
şi culturalicește, sunt o lasă pasivă. 


ARIS fe E aicea raita za 
„m me aero E atat m 


EP a OET n UP Er A A 
o aeiae a ra aim înaripat = 


176 A. Cs CUZA 


Clasa activă +=- economică, culturală, politică -- e 
clasa de mijloc, dela prosperitatea cărcia depiude pros- 
peritatea tuturor celorlalte. Fără o rfasă de mijloc 
hațională, pe cât mai desvoltată, pe cât mai cuprinsă, 
pe cât mai activă, prin agerimea ncadormită, în toate 
privințele, nici un popor nu poate trăi, de îndată ce a 
trecut de starca primitivă, patriarhală, a unui simplu 
popor de ţărani. 

Clasa de mijloc, stăpâna oraşelor -- cum am zis -— 
e însă, şi trebue să fie tot a /äranilor, singurii mun- 
citori cu adevărat productivi. 


Clasa dirigentă. 


Drepturile ţăranilor nu se opresc la clasa de mijloc, 
a muncei, îucă brute, care transformă şi pune în cir- 
culațiie materiile prime. 

Drepturile ţărănimei sunt drepturi și asupra cfasei 
diriginte, mai cu deosebire, a acelora cari nu mai Ìn- 
deplinesc nici o muncă manuală, dar cari sunt cei mai 
însemnați factori ai muncei, în mod indirect: 

Invățații, cari descoper legile naturei, şi cercetează 
raporturile ci şi ale sosietății umane; fe/eniciarii, cari 
sc folosesc de cunoștințele dobândite aplicându-le în- 
irun domeniu practic anumit, precum sunt inginerii, 
medicii, advocaţii; artistii, care realizează idealurile fru- 
mosului; cârmnitorii, de toate categoriile, legiuitorii, 
administratorii judecătorii, militarii, cari conduc destinele 
naţiei. 

Aceștia toţi, am văzut că se ridică din clasa de mijloc, 


precum aceasta nu e altă decât excedentul clasei rurale, 


aşezat la orașe, in comerţ şi industrie. 
Aşadar: tot fărunii olrătuese — trebue să ateătuiască 
—si clasa dirigentă, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 177 


Şi e un proces organic de cea mai mare însemnătate, 


prin care ea se formează dându-ni suma energiilor na- 


tionale, ca rezultat al unei înfreite selecții, 

Selectia primă, alege: dintre excedentele clasei ru- 
rale venite la oraşe, pe acei mai ageri, mai economi. 
mai stăruitori, făcându-i să ajungă patroni în comerţ 
şi industrie. 

Selecția secundă, alege: dintre toţi fii acestor comer- 
ciauți și industriaşi îmbogăţiți, pe acei cari se vor 
consacră studiilor superioare, pe când ceilalţi vor con- 
tinua meseria părinţilor lor, rămânând în clasa de mijloc, 
sau se vor pierde, ca risipitorii, de avere și timp, fără 
să facă nimic. 

Selecția terță, alege: din toţi acei, cari vor fi făcut 
studii înalte, pe cei mai serioşi, mai talentaţi, mai 
deştepţi, şi cari, împinși de îndemnul lor sufletesc, 
devin creatorii culturei, reprezentanţii adevărați ai ori- 
cărui popor, întrucât popoarele există niunai pentru 
scopurile ei pe pământ, 

Va să zică — în ultimă analiză: fărani. 

Țărani ridicați, din clasa rurală — prin clasa de 
mijloc — în clasa dirigentă. 

Am zis: prin clasa de mijloc. Aşa dar, se vede 
bine că pentru aceasta, două condiţii esenţiale se cer: 

Mai întâiu: ca țăranii, să se poată ridică, neopriţi, 
în clasa de mijloc. | 

In al doilea rând: ca din clasa de mijloc, să poată 
trece, fără oprire, în clasa dirigentă. 

Rezultă dar că aici pot interveni şi doză piedici, 
anume: n 

Se poate ca din clasa de mijloc, ţăranii ajunși în 
comerţ și industrie să fie împiedicaţi de a se ridică in 
clasa dirigentă, de pildă, din cauza privilegiilor, vreu- 
uei clase de aristocrați, având prin drepturi: istorice, 
o situaţie rezervată, de clasă conducătoare, în stat. 

Se poate ca și din clasa rurală, țăranii, de fapt, să 


A. C. Cuza.—Naţionalitate în artă, 12 


178 A. C CUZA 


fie împiedicaţi de a se ridică chiar în clasa de mijloc, 
închisă, în cazul când aceasta s'ar alcătui, de pildă, 
din elementele vrăjmașe — desigur străine — unite 
între dânsele, şi rezervându-și prin diferite manopere. 
folosința exclusivă, sau în cea mai mare parte, a me- 
seriilor, industriei şi comerțului. 

În ambele cazuri, naţia, ca organism, trebue să stâr- 
şească prin a degeneră, din cauza împiedicărei cursului 
liber al sângelui şi al averei, care nu mai vine, din 
straturile sănătoase de jos, să hrăncască straturile, pu- 
rurea supuse îmboluăvirei şi sărăciei, de sus, 

Dar e o mare deosebire: 

In cazul întâi: restabilirea cursului liber al poporaţiei 
se îndeplinește, pe cale politică, prin abolirea privi- 
legiilor, cum sa făcut, cu vărsare de sânge, de către 
revoluţia franceză, pornită de starea a treia (tiers état), 
adică, tocmai de clasa de mijloc, care a înlăturat orga- 
nizarea de stat feodală, bazată pe supremația unei clase 
de nobili, având singuri dreptul de cârmuitori. 

In cazul al doilea: înlăturarea piedicii, care se pune 
în calea excedentelor clasei rurale, de clasa dirigentă --- 
prin o clasă de mijloc închisă, străină — e.o primejdie 


cu mult mai mare pentru dezvoltarea normală a unui 


popor, împătrită: organică, economică, artistică şi po- 
litică după cum am văzut, 

Organică, — clasa de mijloc străină, interpunându-se 
ca o pătură izolatoare, între clasa rurală şi clasa diri- 
gentă naţională: pe deoparte împiedică ridicarea ex- 
cedentelor a celei dintâi, iar pe de aliă parte zădăr- 
nicește primenirea continuă, cu elemente nouă, a acestei 
din urmă, 

Aşa că, pe când țăranii, prea mulți care nu se mai 
pot hrăni cu munca agricolă —- fiind excluși dela comerţ, 
meserii şi industrii, în fară ia dânşii —- sunt siliți să 
plece după hrană, în alte ţări, depărtate, în urmă: 
oraşele lor rămân ocupate de clasa de mijloc străină, 


Cenaclul a au pita AX ta: alea Aia a da În acc ac aaa tt ana 0 ANINA Pham, d RN. it e dit 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 179 


iar clasa dirigentă națională slăbeşte, şi nu mai e în 
Stare să-și îndeplinească menirea, pentru care există 
în Stat. 

Economică — clasa de mijloc străină, prin munca 
specificată, la care se poate dedi şi prin speculă, con- 
centrează în mâinile ei bogăţiile — care circulă numai 
între elementele ei, prin afaceri şi căsătorii — şi su- 
pune astfel elementele sărăcite ale clasei dirigente na- 
tionale, exploatând, prin capitalurile de care dispune, 
întreaga avuţie a ţării, şi sfârşind prin a se impune 
statului însuși, prin puterea bănească, 

Artistică — clasa de mijloc străină, de alt sânge, cu 
alte concepţii, cu alte tendinți, e dela sine duşimană 
realizării idealurilor naţionale, pe care nu le întelege - - 
ale poporului pe pământul căruia trăieşte prin exploa- 
tarea lui, în mod parazitar — care îi sunt de-a dreptul 
protivnice, primejdioase în gradul cel mai înalt, prin 
afirmarea ideei naționale de baștină, singură în drept 
să existe pe orice teritoriu, şi care nu poate fi alta 
decât ideea nafională a țăranilor, muncitori ai pămân- 
tului. i i 

Politică — clasa de mijloc străină, în mod fatal 
ajunge, şi se silește cât poate, să se ridice în clasa 
dirigentă naţională, slăbită, care dela sine, lipsită de 
vigoare şi de mijloace băneşti, nu mai e în stare să 
opună nici o rezistență. Şi astfel se suprapune o clasă 
dirigentă de venetici, reducând țărănimea în stare de 
iloție, de roabă, chemată numai să întreţină, prin munca 
ei brută, o cultură străină de caracterul, de aspiraţiile, 
de interesele ei, prin urmare, superioare, și ale culturei 
umane în genere. 

Și nu poate fi o mai dureroasă privelişte, o mai mare 
crimă, decât aceasta: a unui popor de ţărani, neinteles, 
batjocorit în dreptăţile lui omeneşti, osândit -- nu este 
o mai mare primejdie. 


180 A. C. CUZA 


Această stare de lucruri -- în contra naturei -— în- 
țelege orcine, că nu poate dura multă vreme, 

Intro zi — câmpiile pornesc spre orașe, cete furioase 
de oameni, flămânzi, desperaţi, toată ura îngrămădită, 
mocnind ani de zile, izbucnește, împotriva străinilor, pe 
care-i curăță focul, îi îneacă valuri de sânge, îi înghite 
pământul... şi apoi totul reintră în regulă: 

Țăranii stăpâni pe ogoarele lor, pe oraşele lor, ei 
singuri cârmuitori ai destinelor natiei, la rare i-a che- 
mat Dumnezeu. 


IX (ac. 71). 


Asimilare — cooperare — eliminare: iată 
cele trei moduri de existenţă, ale jidanilor, îm- 
prăştiați pe suprafaţa pământului — şi prin ur- 
mare şi celor fre; soluții ale problemei jidovești, 
adică, ale înlăturărei conflictului lor permanent 


cu celelalte popoare — care se pot concepe, în 
teorie. 
În practică — numai această din urmă este o 


adevărată soluţie: eliminarea jidanilor. Ceeace 
se poate dovedi cu precizie oarecum matema- 
tică. Şi în adevăr: 

I. Asimilarea — ar fi absorbirea, prin căsă- 
torii mixte a jidanilor de către celelalte popoare, 
așa încât să nu mai existe în deosebi, ca jidani. 
Și numai astfel poate fi înţeleasă asimilarea, pen- 
trucă numai în cazul acesta ar fi în adevăr o 
soluție. 

„Asimilarea — ca proces organic — nu tre- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 181 


bue dar să se confunde cu „esùnilire4a“ procedeu 
mecanic de adoptare a unor forme, numai exte- 
rioare, precum este graiul și portul, care nu a- 
tinge întru nimic fiinţa jidanilor, ca popor cu 
existență deosebită, cum îi vedem că şi sunt, 
provocând turburări pretutindeni. Că doar miş- 
cările aşa zise „antisemite“, în Austria, în 
Germania, în Franţia, în Anglia, sc îndreptează 
tocmai împotriva jidanilor „asimilifi“ şi care 
cum se vede nu sunt „asimilați“. 

Și dacă asimilarea jidanilor — de mii de ani 
de când trăesc în contact cu atâtea popoare, de 
rase și religii deosebite — nu s'a putut realizà 
nicăiri, trebue să zicem că ea nu este posibilă. 

Știm însă că isforia — ca şi orişice procedare 
empirică, în genere — povestește, dar nu do- 
vedeşte nimic. Și în cazul acesta, prin urmare, 
teoria trebue să intervină spre a da autoritate 
faptelor, punându-le în legătură, cu cauzele, care 
le-au produs. Şi sunt, după părerea noastră, 
frei cauze principale, care explică fenomenul 
constant al neasimilărei jidanilor: rasa, religia, 
Şi interesul material. 

Rasa, sângele lor deosebit, îi face pe jidani 
să tindă a se păstră din instinct, precum şi pe 
celelalte popoare de a refuză să sc amestece cu 
dânşii, până la absorbire deplină, care singură 
ar fi în adevăr o soluție. In modul acesta, priu 
amestec desăvârșit -— între rase înrudite — știm 
că Sau format cele mai multe popoare. Si sar 


182 A. C. CUZA 


fi putut amesteca şi jidanii — cu elemente în- 
rudite cu dânșii — dacă nu ar fi fost îngrădiți 
de religia lor. 

Religia jidănească, are ca bază, ca prin- 
cipiu esențial, tocmai reasimilarea, neamestecul 
cu cei de altă credință, „goimi“, rezultând din 
dogma fundamentală a „poporului ales“, adică, 
anume ales ca să fie lui lahve „am-codeș*, popor 
sfânt, deosebit de celelalte popoare. Şi sunt texte 
precise, însoțite de cele mai înfricoșate blesteme, 
în caz când jidanul nu ar urma poruncile lor. 

lată, de pildă ce zice lahve lui Moise, chiar 
în momenlui când reînoește „legământul“, ru 
poporul său Izrael, dându-i cele zece porunci: 


„Esod. 34. 10. Și Domnul zise: iată eu fac legăimânt... 
Păzeşte ceeace-ți ordinai astăzi! lată, eu voiu alungă 
de dinaintea ta pre Amorei şi pre Cananei și pre Hetei 
şi pre Ferisei și pre Hevei și pre lebusei. Fereste-te să 
nu faci legământ cu locuitorii pământilui, în care vei 
intra... Ci voi altarele lor să le stricati, si stâlpii lor 
să-i sfărâmați şi chipurile lor de Astarte să le tăiați... 
Ca nu cumva să faci vreun legământ cu locuitorii acelei 
țări... Şi din fetele lor să nu ei femei pentru fii tăi... 
Că eu voiu alungă pre națiuni dinaintea ta, și voiu 
lărgi hotarele tale. l 

Si lahve zise lui Moise: Scrie-fi aceste cuvinte! Că 
eu în cuprinsul acestor cuvinte am încheiat legământ 
cu tine, și cu Frael., Si Domnul scrise pe acele table 
cuvintele legământului: cele zece cuvinte“. 


Va să zică: în momentul cel mai solemn, al 


- 


pe PPE e SPP i PP ego aprope „Pe pret Page Ie Maia Op, a amare ea deget se Pi: vă Mo ae în, PPR PP Pt, „pi: Mapa» Pepin a E ar 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 188 


întregei existențe a poporului jidovesc — atunci, 
când lahve îi dă tablele legei, ca semn etern 
al „fegământului“ său — el îi impune con- 
diția fundamentală de a nu se amesteca cu 
celelalte popoare, pe care îi făgădueşte că le 
va alunga de dinaintea lui, mărindu-l numai pe 
dânsul. De aceea vedem că lahve li şi prescrie 
jidanilor, prin lege, cum trebue să se poarte 
cu celelalte popoare, zicând: 


„Deuteronom 7. 2. Si când Iahve Dumnezeul tău, 
fi le va da în puterea ta, tu să le baţi, să le pierzi 
cu desăvârşire: legământ cu ele să nu închei şi milú 
de ele să nu-ți fie. Nici să te încuscrești cu dânsele: 
pre fetele tale să nu le dai fiilor lor şi pre fetele lor 
să nu le iei pentru fii tăi... Că popor sfânt esti tu lni 
Iahve, Dumuezeul tău, ca să-i fii popor al său, deosebit 
dintre toate popoarele care sunt pe fața pământului“. 


Acest principiu de separaţiune, de excluzi- 


vism şi de vrăjmăşie — rezultând cu necesitate 
logică din dogma fundamentală a iudaismului, 
cu „poporul ales“ — a fost dus apoi de Tal- 


mud, până la ultimele lui consecinți, şi a fost 
rezumat în prescripții precise, imperative, prin 
codul de legi Șu/han-aruk, după cum am văzut. 
(Vezi Anexa VII). 

Asimilarea asadar, e dovedit imposibilă, în- 
trucât religia jidănească este religia neasimi- 
lărei. Aceasta ar fi suficient pentru a ni lămuri 
faptul că jidanii — întrucât și-au păstrat și 


~- 


184 A, Ge CUZA 


își păstrează religia lor — nu s'a asimilat, și 
nu se pot asimila nicăieri. 


Dar mai este o cauză a ncasimilărei, am 


zis — a conservărei jidanilor ca jidani și a 
iudismului — în strânsă legătură cu religia, și 


anume: interesul material. 
Interesul material, joacă și cl un rol hotă- 


ritor în neasimilarea jidanilor, întrucât — în. 


virtutea aceleiași dogme fundamentale, cu „po- 
porul ales“, —  jidanii sunt pretutindeni aso- 
ciați, sprijinindu-se reciproc, în acţiunea lor de 
satisfacere a intereselor lor materiale, în pa- 
guba celor de altă credință. 

Şi iată ce ni spune despre aceasta adâncul cu- 
getător, filosof şi politic, Vasile Couta, neuitatul 
profesor al Universităţii din laşi, în memora- 
bilul său discurs, pe care l-a ţinut în Adunarea 
Constituantă, la 5 Septemvrie 1879. 

După ce ui arată că Moise le-a dat jidanilor 
o organizaţiunc politică, cu legi civile, domestice 
şi de ordine publică, îmbrăcând-o în forma reli- 
giunii, spre a rămânea neschimbată, Vasile Conta 
continuă astfel: 


„Pentru a da acestei legislațiuni caracterul religios, 
şi pentru a asigură astfel conservarea naţiunei evreești, 
Moise a spus evreilor lucrul următor: Dumnezeu a 
făcut un contract cu strămoşii jidovilor, cu Avram, Isac 
şi Iacob, prin care Dumnezeu se obligă să nu iubească 
decât pe poporul lzdraclit, şi să urască pe toate cele- 
lalte naţiuni; să facă bine poporului lzdraelit, şi să 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 185 


facă tot răul posibil celorlalte națiuni, se obligă că, 
după un timp mai mult sau mai puţin lung, să subjuge, 
să robească toate celelalte popoare, poporului jidovesc; 
pentru care scop va trimite pe Mesia cel așteptat, care 
va funda împărăţia jidovească, căreia vor fi supuse 
toate celelalte popoare. Insă, pentru ca această, pro- 
misiune să poată fi realizată, trebue ca jidanii să nu se 
amestece prin căsătorii cu străinii, pentru ca Dumnezeu 
să poată distinge sângele lui Izdrael, pe care trebue 
să-l protejeze, de sâugele străin, pe care trebue să-l 
prigonească. 

In schimbul acestor obligaţiuni luate de Dumnezeu, 
jidanii la râudul lor au luat obligația de a observă 
toate legile date de Dumnezeu; și nu numai legile 
religioase, dar şi acele civile, și politice, cari sunt le- 
gate toate cu legea divină. 

In paterea acestor legi, jidanii sunt obligați a se 
iubi unui pre altul, precum Dumnezeu îi iubeşte pe 
dânşii, iar de altă parte a uri pe străini, precum Dum- 
nezeu îi urăște. Ei trebue să-și facă bine unul altuia, 
precum Dumnezeu li face lor bine; dar trebue să facă 
rău străinilor, pentru a-i slăbi, a-i subjuga şi a pre- 
găti astfel doimnirea jidanilor, sub conducerea lui Mesia 
asupra blumei intregi. Ei trebue să fie morali între dânşii, 
dar față cu străinii, pot să fie și imorali, când prin 
aceasta ci pot ca să-i subjuge, căci nimic nu se poate 
considera di imoral, când este vorba de a se facilita 
prin aceasta venirea lui Mesia și stăpânirea lumei în- 
tregi de către jidani. 

Se înțelege că jidanii, chiar după prescripțiile Tal- 
mudului, urmează să fie oneşti cu străinii întratât, in- 
cât această onestitate se împacă cu interesele lor, în 
cazul contrar, ei pot — şi chiar sunt datori — să în- 
trebuințeze faţă cu străinii, mijloace imorale precum: 
minciuna, calomnia, conrnpţia; ci trebue să practice 
între dânşii virtutea, dar în acelaş timp, trebue să fa- 


186 A., ©. CUZA 


vorizeze la străini toate viciurile. Prin aceste mijloace, 
ei sunt siguri de a se achită de datoria ce au con- 
tractat către Dumnezeu. 

Toate acestea nu sunt nişte închipuiri, ci sunt ade- 
vărata interpretațiune pe care jidanii o dau Bibliei şi 
Talmudului, acest din urmă nefiind altceva decât legea 
orală a lui Moise, păstrată prin tradițiune şi colecţionată 
în diferite timpuri de rabini. 

Jidovii au executat acest contract pe care l-au făcut 
cu Dumnezeu, întrun mod foarte conştiincios dela 
început şi până acum, şi nu s'au desmințit niciodată“. 


După ce ni-a explicat asociația care există 
între toți jidanii împotriva celorlalte popoare, 
iată în ce fel Vasile Conta ni lămurește, printr'o 
adâncă analiză, cu totul originală, cauza faptului 
surprinzător, la prima vedere, al conservărei iu- 
daismului, şi al înriurirei stricătoare pe care 
jidanii au exercitat-o asupra celorlalte popoare, 
în mijlocul cărora au trăit: 


„Este interesant de a se şti care este secretul con- 
servării așa de îndelungate a religiei iudaice, pe când 
atâtea alte religii nu au putut subsista așa mult timp. 
Acest secret se află chiar în natura contractului pe care 
jidanii cred că l-au încheiat cu Dumnezeu. 

D-v. ştiţi că în alte religiuni, superioare, omul este 
dator să facă bine tuturor oamenilor de orice rasă şi 
să se abţie dela toate aplicările rele ce ar aveă în 
privința acestora, 

Astfel că în aceste relipiuni omul este tras oarecum 
de două curente: de o parte, curentul religiunii îl 
trage spre Cer, obligându-l să-şi înfrângă toate pof- 
tele rele; iar pe de altă parte poftele trupești îl trag 
spre pământ; atunci, după cum va triumfa una sau alta 


NAȚIONALUTATISA ÎN ARTĂ 187 


din aceste atracțiuni, aşa şi religiunea va avea mai 
multă sau mai puţin putere. Se înţelege că astfel de 
religiuni sunt destinate a fi părăsite atunci, când în- 
trun moment dat credincioşii ajung în acel grad de 
corupțiune, în care nu mai pot învinge poftele cele 
rele. Nu este tot aşa cu religiunea evreiască. Ea tocmai 
ordonă credincioşilor să caute a pune mâna pe toate 
bunurile pământeşti, pentru a satisface cu dânsele toate 
dorințele trupeşti; şi pentru căpătarea acestor bunuri, 
ea permite a se da loc fără frâu tutulor patimelor celor 
mai rele, când acestea se îndreptează în contra străi- 
nilor, așa că evreul este atras către bunurile pămân- 
teşti şi spre rele de două curente. Tot în aceiași direc- 
țiune îl împing şi poftele lui şi religiunea, așa încât 
este natural ca la dânsul să fie mai tare fanatismul 
religios, decât la ceilalți oameni, și este natural, ca 
această religiune să-l atragă în toate timpurile, pentru 
că este legată de poftele trupeşti care sunt eterne. 

Cu această dispoziţiune de spirit şi de inimă, cu 
acest caracter moral, jidovii au trecut în câteva mii 
de ani prin o mulțime de ţări, au trăit cu o mulțime de 
popoare şi pretutindenea au fost aceiaşi, pretutindenea 
purtarea lor nu s'a schimbat. Mai mult decât atâta: 
pretutindenea pe unde au trecut, au ruinat, au corupt 
şi au ajuns chiar până a nimici poporul în mijlocul 
căruia au trăit. 


In sfârşit, Vasile Conta, care fusese inifiat 
în aceste mistere ale existenţei jidanilor de către 
un cărturar jidan cunoscut de pe vremuri, des- 
brăcat de prejudiții jidoveșşti, un oarecare Scha- 
pira — care cl însuși mi-a mărturisit legăturile 
lui neștiute cu V. Conta — ni arată care sunt 
mijloacele prin care între altele, jidanii caută 
să se folosească pe dânșii, în paguba celor de 
altă credinţă: 


n PE 


1R8 A. © CUZA 


„lată acum şi mijloacele pe care Evreii le-au iutre- 
buinţat cu succes contra noastră, pentru a pune mâna 
pe toate averile și prin urmare, pe toată puterea eco- 
nomică a ţării. 

Afară de uzură, pentru care sunt vestiți, Evreii mai 

întrebuințează două mijloace, pe cari ţin a le spune, 
pentru că sunt puțin cunoscute, se țin în secret şi cn 
greu le poate cineva află. Aceste «două mijloace au de 
scop aservirea economică a țării si sunt organizate în- 
trun mod puternic și la care participă, cu multă fideli- 
tate, toţi jidanii, 
„Primul mijloc este acesta: orice consumator jidan 
este obligat, cu ordin dela Sinagogă, ca niciodată să 
ni cumpere un obiect pentru consumat dela un ne- 
jidan, pe câtă vreme poate să găsească acel obiect la un 
jidan din localitatea sa. Nu este permis contrariul de 
cât în cazul când s'ar puteă realizà un folos extraor- 
dinar. Cu chipul acesta, tot protitul nepustoresc ce 
provine dela consumatori Evrei, intră tot în puuga 
Evreilor; pe câtă vreme profitul negustorilor ce pro- 
vine dela consumatorii creştini, se împarte între ne- 
gustorii creştini şi evrei. 

Al doilea mijloc: orice negustor jidan e liber să 
vânză marfa lui cu orice preț la creștini dar, e obligat 
ca la consumatorii jidani să o vânză cu un atâta la 
sută mai puţin. 

Cu aceste donă mijloace, jidanii fac ca consumatorii 
jidani, pentru aceiaşi cantitate de lucruri consumate, să 
cheltuiască mai puţin din averea lor decât creștiuii, 
iar pe de altă parte, prin diferitele lor mijloace de 
concurență, lipsită de scrupulul moralității, câștigă mai 
mult decât creştinii, 

Aşa că dacă am presupune că creştinii sunt deopo- 
trivă activi sau leneşi, onești sau neonești, economi sau 
risipitori, ca şi Evreii, totuși va fi o deosebire în fiecare 
an în minus, de atâta la sută din averea care va trece 
din punga Creştinului în aceea a Evreului, 


NAȚIONALITATĦMA ÎN ARTĂ 189 


Cu mijloace de acestea, au ajuus după cum ştiţi 
să pună mâna pe aproape întreaga avere mobilă din 
România şi pe o mare parte din averea imobilă din 
Moldova, direct sau indirect, prin mijlocul ipotecelori:. 


Se vede lămurit din cele spuse aici, aşa dar, 
care sunt cele două cauze hotărâtoare, în strânsă 
legătură, pentru care asimilarea jidanilor este 
absolut imposibilă, şi anume: mai întâiu religia 
jidăneuscă, religie cum am zis, a neasimilărci, 
și în al doilea rând /uteresu/ material, pe care 
îl au jidanii, fiind asociaţi între dânșii ca să- 
trăiască în paguba celor de altă credinţă, „Coimi“ 
care nu fac parte din „poporul ales“, 

II. Cooperarea — ar însemna, ca jidanii păs- 
trându-se cum sunt, ca jidani, fără a se asimila, 
să ia parte la muuca comună a celorlalte po- 
poare, în mijlocul cărora vin să trăiască. 

Cele spuse cu privire la neasimilarea jidanilor, 
sc aplică şi cooperărei: ea este imposibilă, după 
cum rezultă din fapte, întrucât se vede că jidanii 
nu s'au împăcat și nu au putut coopera nicăeri cu 
celelalte neamuri, provocând pretutindeni, după 
cum se vede și astăzi, resentimentul mulțimelor 
strâmtorate de dânșii în existenţa lor economică. 

Căci întocmai ca și asimilarea, cooperarea paş- 
nică li este interzisă prin religia lor, ca şi prin 
interesul ce-l au de a uu coopera, ci de a exclude 
pe ceilalţi, ca să se folosească numai pe dânşii. 
Și această purtare vrăjmăşească nu este măcar 
lăsată la libera apreciere a fiecăruia, ci Z este 


190 A, Cu CUZA 


impusă, la toți, de către comunitățile lor, sau 
„Cahaluri“, cum se numesc, sub pedeapsa afu- 
riseniei, „Herem“. 

„Dar în afară de religia şi de interesul jida- 
milor, cooperarea lor cu ceilalți, este imposi- 
bilă, din cauza Zegei poporației în virtutea căreia: 
pe acelaș teritoriu, nu pot trăi mai multe nea- 
muri în pace dacă nuu se amestecă, după cun 
am dovedit mai pe larg în altă lucrare (Despre 
poporaţie lași 1899) și precum rezultă, în re- 
zumat, și din text, 

Așadar și cooperarea — care nu s'a putut 
realiza nicăeri — se vede că e dovedit impo- 
sibilă, ca soluţie a problemei jidovești. Şi dacă 
ar fi fost, desigur că s'ar fi realizat undeva pâna 
astăzi, în cursul atâtor veacuri, şi în contact cu 
atâtea popoare, 

II]. Eliminarea -— este procesul organic al 
scoaterei oricăror corpuri străine introduse în 
sânul organismelor, şi pe care acestea nu le 
pot asimila. 

E vorba dar aici — pentru organismele eco- 
nomice naționale, în care s'au introdus jidanii, 
ca elemente străine, dovedit neasimilabile — 
de scoaterea lor din funcțiile economice şi so- 
ciale, substifuindu-li-se treptat, prin muncă, prin 
asociaţie şi prin ocrotirea Statului, elementele 
naționale, în drept ele singure să trăiască și 
să se dezvolte libere pe teritoriul lor național. 

Această formulă răspunde și la întrebarea — 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 191 


naivă sau interesată — ce și-o pun unii: dar cu 
jidanii ce să facem? Să-i ucidem, să-i alungăm 
în massă? 

Răspunsul e simplu: să-i eliminăm! Jidanul 
eliminat, în comerţ, de pildă, sau în industrie, 
îşi va căuta el singur altă existență aiurea, pe 
când în urma lui va rămânea comerciantul sau 
industriașul național. 

lar jidanii paraziți — trataţi pretutindeni în 
modul acesta — vor fi siliți însfârșit să-și pără- 
sească traiul lor parazitar, vagabond, statorni- 
cindu-se şi ei undeva, pe un teritoriu neocupat 
ca să-și agoniscască viaţa prin muncă direct 
productivă și nu ca acuma prin exploatarea mun- 
cei producătoare a celorlalte popoare. 

Eliminarea se vede dar, că este singura so- - 
luție posibilă a problemei jidovești, conformă 
cu interesu] tuturor națiilor, şi chiar al jidanilor 
cari nu vor mai fi, precum sunt, un obiect de 
ură și de dispreț pretutindeni. 


X (Aa. 3). 


„Aşezarea jidanilor în România, face parte 
din planul lor de a-și dobândi un teritoriu pro- 
priu, pe care să se desvolte ca nație autonomă 
alcătuind un stat jidănesc! Aceasta pare, la prima 
vedere, că e o enormitate de necrezut. Şi totuşi 
ea este una din cele trei soluții posibile la care 
mărturisesc ei singuri, că sau gândit, și se 


TITI n e ar E i RE 


192 A QC. CUZA 


vede că au început a o şi pune în practică. 
Căci iată, în adevăr, ce ni spune unul din căr- 
turarii lor cunoscut, într'o lucrare specială asu- 
pra jidanilor timpului nostru, Dr. Arthur Rup- 
pin: Die juden der Gegenwart. Ed. //. (Koln 
und Leipzig 1911, pag. 268). 


„Până acuma S'au daf trei răspunsuri diferite la 
întrebarea în care fară jidanii ar putea să locuiască îm- 
preună în masse compacte şi să alcătuiască o societate 
jidovească întemeiată (eine getestigte jüdische Gemeins- 
chaft). Aceste sunt tot pe atâtea manifestări ale voinţei 
de a trăi, ale voinţei de a se păstră poporul jidovese 
faţă de înrâuririle asimilatoare, și fiecare din ele 
merită o cercetare serioasă. 

Cel dintâiu răspuns este ca jidanii să se concen- 
{reze şi să se organizeze pe baze naționale în Europa 
orientală; al doilea răspuns, pe care îl dă Israel Zang- 
will, indică teritoriile încă neocupate sau puțin ocupate 
de Europeni ale Africei şi Americei; al treilea răspuns, 
răspunsul Zioniştilor, crede că o concentrare a jida- 
nilor nu e posibilă, decât în Palestina“. 


Concentrarea în Europa orientală — îu rce- 
giunca noastră, în Galiţia, în Polonia rusească, 
în România — este dar cea dintâiu soluție a 


problemei lor de existență, la care s'au gândit 
jidanii, desigur, ademeniți de faptul că aici den- 
sitatea lor e mai mare decât în orice alte ţări 
din lume! Şi cum că tendinţa lor de a dobândi 
pe aceste teritorii autonomia nafională nu este 
o chimeră, ci realitatea la care lucrează, ni-o 
spune acelaș! autor mai departe, vorbind de si- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 193 


lințele jidanilor din Galiţia şi Bucovina, în a- 
ceastă direcţie: 


„O oarecare încetenire a procesului de asimilare 
poate, în adevăr, să urmeze prin organizarea națio- 
nală a jidanilor recunoscută de Sfat — şi aceasta este 
desigur motivul pentru care în Galiţia și în Bucovina, 
chiar Zioniştii, a caror ţintă e doar Palestina, insistă 
pentru autonomia naţională“. 


Prin urmare, «două tendinți sunt pe deplin 
lămurite prin aceste prețioase mărturisiri jido- 
vești: mai întâiu, așezarea în Europa orientală, 
ȘI apoi autonomia națională, pentru care se şi 
luptă jidanii pe față în Galiţia și în Bucovina, și 
în ascuns, deocamdată, în România! Va să zică: 
iată de ce este vorba —cu jidanii noștri—și nu 
de asimilare! 


XI (pac. 83) 


„Manasse“ — a jidanului Ronetti Roman — 
este acea pseudo-dramă cu tendinţi jidoveşti, 
de care vorbim şi pe care studențimea româ- 
nească a izgonit-o de pe scena Teatrului Na- 
țional. Şi se va vedea, că bine a făcut, 

Această atitudine energică a studențimei uni-. 
versitare românești, a fost însă criticată cu as- 
prime de unii -— în numele „artei“, se înțelege, 
cosmopolite, absolute, care doar se zice, că „an 
are patrie“. lar alţii au propus chiar — și au 
încercat a face subscripții — ca să se ridice un 


A, G. Cuza. --Naţionulitatea în artă. 18 


194 A. E. CUZA 


„bust“ autorului, Ronetti Roman — alături de 
V. Alecsandri — la Teatrul Naţional din Bu- 
cureşti. In sfârşit, un deputat a ridicat glasul 
său de protestare, în plin Parlament, înfierând 
pe „sălbatecii“*, care se atinseseră de acest „giu- 
vaer“ jidovesc. Căci iată în adevăr ce a spus d. 
Jon Miclescu, deputat de Botoşani — apostro- 
fându-ne — în şedinţa Adunărei Deputaţilor 
dela 10 Februar 1915: 


„Nu sunteți oameni civilizați când împiedecați în 
România, pentru că a fost serisă de un evreu, repre- 
zentarea Ja teatru a unei drame ca „Manasse“, unul 
din giuvaerurile artistice ale literaturei noastre con- 
timporane. Este purtare de sălbateci“, 


Împotriva acestei „civilizații“, care nu știu ce 
motive va fi având — să-mi fie permis a mă 
da cu ,„să/batecii“. Şi iată, îndrăsnesc a spune, 
motivele mele, în primul rând, teoretice — de 
teorie estetică elementară — pe care mă razim, 
în scurt: 

In afară de tehnica dramatică — de impor- 
tanță cu totul secundară, aici — orice piesă, 
care pretinde să fie jucată pe scena unui „T ea- 
tru Naţional“, trebue să îndeplinească urmă- 
toarele trei condiții primordiale: 

19, Să nu reprezinte idealuri, caractere, zicem, 
fendinți protivnice sentimentelor naţionale. 

20, Să nu jienească simînl decenței şi este- 
ficei naționale. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 195 


30, Să fie scrisă în cea mai curată limbă na- 
fională. 

Căci orice Teatru Național este pretutindeni 
— şi trebue să fic — o întreită școală de edu- 
cație naţională, de moravuri şi de grai, servind 
de model tuturor. Aceasta îi este menirca în 
Stat. l po 

Şi tocmai despre aceasta este vorba, în cazul 
de față. 


Pseudo-drania „Manasse“ — a cărei tehnică 
nu ne interesează — păcătueşte din acest în- 


treit punct de vedere, care o face să nu poată fi 
admisă pe scena unui Teatru Naţional românesc: 
ea reprezinti tendinţi, idealuri şi caractere iu- 
daice; ea jieneşte simțul nostru estetic şi de 
cuviinţă, prin pornografii jidovești; ea este scrisă 
intro limbă pocită, jargon, conform cu menta- 
litatea jidovească a autorului ei. 

Foarte precis, așadar, în trei cuvinte, se re- 
zumă critica, pe care o facem piesei „Manasse“— 
și care credem că ne îndrituesc să fim „si/ba- 
teci“ cu dânsa, când e vorba să fie jucată pe 
scena unti Teatru Naţional românesc: fendinți 
jidoveșşti, pornografii jidoveşti, jargon jidovesc. 

Ne vom märgini să cităm aici numai câteva 
exemple, din fiecare — amintind şi excelentele 
observații, ale umu tânăr literat de talent, d. 
Teodor A. Naum, publicate sub titlul „Cazul 
Manasse“, în revista literară „„Sânziana“ (anul 
I, 1893, lași, pag. 334). Citaţiile le vom face 
după aceeaşi ediție nouă: „Manasse“, Dramă în 


196 A, ΠCUZA 


putru acte. Editura. D. Samsony. Tipografia 
„Modernă“. Piatra-N. 1912. i ai 

l. 'Tendinţi jidoveşti. Figura principală a 
piesei, așa dar, „eroul dramei“, este bătrânul 
habotnic „Manasse“, reprezentând iudaismul Sa 
cluzivist, de ură sălbatecă şi de dispreț îm- 
potriva a tot ce este românesc și crestineec, 
tipul „Hassidului“ fanatic, care € pus n scenă 
şi înfățişat ca un ideal şi ca un „gigant , recu- 
noscut ca atare, până și de cel mai de frunte 
reprezentant al „românismului “, din această 
piesă, înstrăinatul de lege şi” de neam, Matei 
Frunză, judecător, care vine să zică la urmă, 
printr?o exagerare ridiculă: 

„Frunză. Un bărbat întreg sa săvârșit. lalea mi 
amândouă picioarele pe pământ și capul lui ajungea 
până în cer“, 


Acest tip ideal cu perciuni al iudaismului 
strâmt, care fără îndoială că poate interesă pe 
jidanii lui — îmbrăcat în halat și care vine să 
se închine pe scenă, cu „tales“ — e lăsat dela 
un capăt la altul al piesei, să afirme tendinţele 
lui jidovești, și disprețul său suveran pentru noi. 

Un alt tip jidovesc, exclusiv jidovesc, intru- 
pând un spirit anumit, grosolan, este mign 
Zelig Şor, reprezentând aceeași mentalitate, dar 
de data aceasta a iudaismului vesel, De altfel, 
acesta este tipul jidanului ordinar, spunând bat- 
jocuri şi pornografii, pe care autorul caută să 
le prezinte publicului în forme simpatice. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 197 


„Simpatici — din punct de vedere jidovesc 
— sunt de o potrivă și Nisim, bancherul, și 
Ester, temeca lui, care leşină, când aude că 
fata ei voește a lua un creștin, ca și Lelia, eroina, 
care respinge, cu indignare, orice gând, că s'ar 
putea boteza (pag. 44 şi 117). 

Pe când românii din picsă apar lepădați de 
tot ce este românesc, şi totodată șterşi, subor- 
donați, umiliți și cu totul pe al doilea plan, gra- 
vitând în jurul „eroilor“ de neam jidovesc. 

Tipul proprietarului român — totodată pre- 
fect — al gencraţici vechi, e caracterizat cu unu- 
mele de batjocură. „Conu Costache Buhălău'',; 
iar când vorbeste de generația tânără, iată ce 
spune Manasse, profitând de ocazie, ca să zică 
preotului nostru popă şi câne (pag. 10): 


„Manasse... E cuconas civilizat... la popa din sai 
se uită ca la un câne, dar la tribunal se duce și nu 
e advocat, nici tâlhar de pușcărie, care să ştie sä se 
strecoare mai bine prin toate porțile dintre legi. Asta 
ştie! 


Pe Matei Frunză, preşedinte de tribunal, care 
abia îndrăznește să-i ceară fata în căsătorie, iată 
cum îl tratează, de sus, cu dispreț suveran, până 
la insultă, ca pe un cartofor, jidanul bancher 
Nisim Cohanovici (pag. 34): 


„Nisim. Bine, domnule Frunză, ce trebue atâta 
vorbă? Ai nevoe de ceva bani, ai pierdut în cărţi, îţi 
recunosc pe obraz (sic) nu tăgădui, se întâmplă. Eşti 
bun, îţi dau cât? O mie? două? mai mult? 


; 
E 
i 
| 
` 


198 A. C CUZA 


Frunză (își schimbă locul pe scaun). Eu unu jot 
cărți, nici de bani nu e vorba, 

Nisim. Atunci vrei să vorbesc pentru d-ta cu Dom- 
nul ministrul (sic) de justiție. Da, da suntem vechi 
prieteni eu cu ministrul. Aşa-i, pentru mine face we 
(Inirun ton de proiector). Spune să vedem ce esie: 
Și dacă“... 


lar când e vorba să coinsimtă la căsătoria 
fiicei lui, cu acest președinte de tribunal — care 
nici nu cere măcar ca fata să se boteze — iată 
cum se exprimă către dânsa (pag. 41): 


T “Nisim. Auzi! Nu cere botez! Ce noroc! Ce noroc! 
» Aa it p : 
Şi cum ţi-ai închipuit? Tu ovreică, el creștin —- ce 
vei fi? Un fel de metreasă (sic)...  metreasă (sic) 
unui judecătoraș? Asta e răsplata pentru creşterea ce 
ţi-am dat?... Și să-mi faci mie una ca asta? Mic? 
Şi ori decâte ori se vorbeşte de un creştin, fie 
chiar incidental, e acelaș dispreţ care se manifes- 
tează, de altfel întru totul conform cu spiritul 
jidovesc cunoscut. Asttel, pe fostul său profesor 
ică si ic izează zicând 
de muzică, „neamt“, Şor îl caracteriz 
(pag. 17): „befivul cela cu nasul gros şi femeea 
subțire“. Despre doctorul său de altădată, un 


polac“, cum zice — şi căruia i se dă numele 
> k ii 
trivial de Halpufki — acelaș Şor se exprimă 1 


i igi . > H 
următorii termini, (pag. 20): „Bun doctor! Cam 
bețiv, nu e vorbă... Cu cât era mai beat, cu 
atât era mai bun doclor“. Cât despre creştini 
în genere, iată cum îi tratează (pag. 50): 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 199 


„şor. Cărpaţki, Crapaţki, tot una, toţi polonii ăştia 
au un nume. Mă mir numai că se mai cunosc între ei, 


Trebuie ca o femeie să ia pe altul drept bărbatul ei, 
altiel nu se poate“, 


E vorba dar — cum am spus, și cum se do- 
vedește din aceste câteva exemple citate — de 
idealuri, de caractere și de fendinți jidoveşti, 
care pot si fie aplaudate pe scena unui teatru 
jidovesc, dar care nu au ce căuta pe o scenă na- 
țonală românească. 

II. Pornografii jidoveşti. In piesa „Manasse“ 
— care ar fi, după d. deputat Ion Miclescu, dela 
Botoşani: „anul din giuvaerurile artistice ale lite- 
raturei noasire coutimporane'* —  pornograțiile 
abundă, aşa ci nu ştii de ce să te miri, mai 
întâiu, de grosolănia expresiilor şi intenţiilor, 
de lipsa oricărui simţ estetic, sau de îndrăzneala 
autorului. Şi cetitorii să judece. 

Să se observe, mai întâiu, că asemenea tri- 
vialităţi pornograiice nuu sunt puse numai ac- 
cidental, în gura lui Sor, poate pentru a-l ca- 
racteriza, ci suut rostite şi de ceilalți și chiar 
în momente patetice. De pildă, iată cum își jä- 
lește Manasse — notaţi: către nepoata sa Lelia 
— pe soţia sa Sara (pap. 5): 


„Manasse... O rana în inimă nu se astupă cu våni 
(sic). lată, azi sunt donă luni de când mi-a murit 
Sara... Dar nu e șagă sä trăești cu o femeie patruzeci 
şi nouă de ani, si te culci cu dânsa şi să te scoli 
cu dânsa...“ 


200 A, C. CUZA 


Și acelaş venerabil Manasse, se exprimă în 
următorii termini către gingașa Lelia, pe care 
— zice autorul — „o apucă de braf și o trage 
înaintea statuei Venerei“ (pag. 118): 


„Manasse... lată de unde vine vocea care ţi-a 
vorbit... femeia când îi vine ferbinţeală, lasă pe tată, 
pe mamă (sic) şi tot ce e scump şi tot ce e sfânt, 
și aleargă după bărbat. Țap şi capre!“ 


Va să zică: aşa vorbește bătrânul Manasse — 
de „ferbinfeală“, ca şi cum ar îi vorba de vite 
— nevinovatei sale, presupunem, nepoate, Dar 
iată acum conversaţia acestei copile gingașe — 
pe care autorul a voit să o idealizeze — cu Horn, 
logodnicul ci efemer, E vorba aici de călătoria 
de nuntă, acasă la Botoșani (pag. 93): 


„Horn... De te-aşi vedea deja trecută şi prin ro- 
chea ceea (de mireasă)... Abia aştept să fie dejà seara 
și să plecăm... Părinţii d-tale cred că voiu umbla toată 
noaptea până la Botoşani... aşi! Nu rabd eu atâta... 
În sfârşit astăseară ne dăm jos la Ploeşti... iar toată 
noaptea te voiu strânge în braţe, singur cu micuța mea, 
ascuns înt”un otel.. am pregătit tot, două odăi fru- 
moase şi un singur pat... şi un mic supeu cu şampanie... 

Lelia (ca frezită din vis). Sinpgură... întrun otel... 

Horn.. Nu te mai face prea copilă... Spune-mi drept, 
tu n'ai dorit? Nu te-ai gândit? 

Lelia. Da şi ba, lămuri! nu. 

Horn. Vezi, eu dela logodnă numai la asta m'am 
gândit. Mă înfioară de plăcere când mă gândesc. 


lată acum conversaţia distinsei doamne, din 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 201 


elita izraelită, Ester Cohanovici, cu misitul Şor 


(pag. 8): 


„Ester. Ai zece capii, domnule Şor? 

Şor. Şi jumătate, să nu ffe de deochi. Și ştii, cea 
mai mare plăcere îmi face jumătatea de copil. 

Nisim. Cum asta? 

„Șor. Nu cere de mâncare, Ceilalți cer, fac gură“. 

Ester. Trebuic s'o duci greu de tot, d-ta şi fe- 
meia d-tale. 

Sor, Femcia mea o duce greu numai câteva luni, 
restul îl duc eu -— dar "drept să vă spun, mam fost 
mai bogai când am avut numai unul şi nu sunt mai 
sărac având acuma zece. Mare-i Dumnezeu. Fiecare 
copil viue cu norocul lui în lume. Incă o burtă, încă 
o turtă“, 


Nu mai puţin distinsă este reiatarea urmă- 
torului amânunt „biografic“, la „ace asistă toată 
elita, în „salonul bogătaşului Nisim (pag. 40): 


„Șor. Singur, ca în pântecele minei, adică nu - - 
cu nici norocul ăsta nu Pam avut, în pântecele mamci 
am mai avut un tovarăș, dar de atuncea m'am jurat 
că mu mai fac nici o tovărășie; mă lupt singur“, 


Şi iată alta, în acelaș spirit distins (pag. 37): 


„Șor. Şi mai ales pentru Lelia miri s'or găsi... 
Baltă să fie, broaște se găsesc. Şi ca mâne o.să-l 
vezi pe un broscoi rotund şi grosuţ, cum se apucă 
după legea lui Moise şi Israel, să-i facă Leliei bros- 
cuțe mititele. O să vezi, sau mo să vezi, fiindcă Ju- 
cruri de astea... 


202 As Ca CUZA 
ş 
Aceeaşi trivialitate de ghetto, impinsă până 
dincolo de marginile neruşinărei, o găsim în 
următoarele grosolănii (pag. 13): 


»Șor. Trăesc dar cu creștinii, umblu cu ei, tac 
afaceri cu ei, la moşie la conu (Costache Buhăfău am 
şi mâncat de multe ori. Au şi ci mule lucruri bune, 
nici partea creştinească, aceea cu părul lung şi fusta 
scurtă, nici aceea nu e de lepădat -— dar carne de pore 
nu. Mă duce intro zi Haim Chișcă la Botoşani să 
mâncăm crenvirşti. Mănânc, beau bere, şi-mi place. 

Şi Haim Chişcă mare ce face şi-mi spune din ce 
se face crenvirşti (sic), 

Când a început deodată porcul să-mi grohăe în 
pântece şi să facă porcării... Rău mi-a fost. Două zile 
am stat în pat și tot credea că-mi umblă porci 
dedesubt...“ 


lată acum o scenă, cu adevärat desgustătoare, 
în care c pusă o /ommnisoară, să dea răspuns la 
următoarele întrebări, nerușinate, scenă la care 
asistă, pe lângă onorabila doamnă Ester şi ve- 
nerabilul Manasse,’ încântat că-i trece vremea 
cu asemenea conversații — înainte de rugăciune! 
Cităm (pag. 27): 


„Șor către Roza). Şi d-ta înveţi doctor de medi- 
țină (sic)? | 

Roza. Da. 

Şor. E adevărat că dacă se învață doctor de me- 
dițină (sic) se tae oameni morți? 

Roza. Da. 

Manasse. Asta nu e bine. Cămașa de pe thora, 
dacă sa învechit, uoi nu o zvârlim, rămâue sfâniă. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 203 


Şi trupul, în care a fost învălit sufletul lui D-zeu, 
şi trupul e sfânt, nu trebue batjocorit. 
Şor. Şi tăiaţi tot felul de morţi, mici şi mari? 
Roza. Da. 
Sor. Și morții aceia pe care îi tăiaţi, îi tăiați poi? 
Roza. Da. 
Sor. Goi de tot? Fără cămașe, fără ismene?... 
Roza. Da. 
Şor. Şi-i tăiaţi în bucăţi? 
Roza. Da. 
Sor. Si femei goale? 
Roza. Da. 
Şor. In bucăţi? 


Roza, Da. 

Şor. Si biirbaţi goi? 

Roza. Da. 

Şor, In bucăţi, bucățele? 

Roza. Da. 

Manasse (sare de pe seaun). Ptiu! Ruşine! 

Roza. Ruşinca nu-i diu partea mea.. {Ese prin 
„dreapta). 


Ester. Vezi-o? E tot tatăl ei (sic). 

Manasse (se uită la ceasornic) Cum trece vremea când 
te iei cu vorba! Acum mă duc să mă închin în odaca 
mea, e prea {târziu să mă mai duc la şcoală, vii şi 
in Zeligt“ 


Această „conversație“ se petrece, cum se vede, 
în salonu! elitei jidoveşti, între o domnişoară 
şi un misit pornograf, conversaţie, care nu numai 
că e tolerată, dar la care ia parte însăşi pudica 
doamnă Ester, precum și venerabilul Manasse el 
însuși, care, dela asemenea trivialități, trece fără 
tranziție /a rugăciune — invitând şi pe Şor! 


E E e 
n R " ” rs ERO nee paean: a em pa nea e 


E 


204 A. 0. CUZA 


Nu ne îndoim că aceste scene sunt scrise 
după natură. Şi numai așa se explică cum de 
autorul — obișnuit cu dânsele — le şi reproduce, 
inconştient; dovedind, cum am zis, o lipsă de 
simţ estetic surprinzătoare. 

Şi ca să dăm încă un exemplu de lipsa de- 


săvârşită a acestui simf, — că doar nu poate 
fi vorba de intenții aici — vom reproduce o 


ultima scenă, de o trivialitate şi imoralitate re- 
voltătoare, şi tot odată absolut caracteristică 
mediului, pe care îl descrie. E vorba de po- 
vestirea seducerei unci bicte fete — comparată 
cu o „automobilă“, aţi înțeles pentru ce — și 
de părăsirea ei mai pe urmă, brutal, lăsându-i 
şi un copil, „afacere expediată prompt“, care 
provoacă numai veselia unanimă a celor de 
față! Dar iată scena (pag. 90): 


„Martorul I. Apropo... ce ai tăcut la Botoșani cu 
automobila d-tale? 

Martorul Il. (către Horn). Ce auiomobilă? i-ai cum- 
părat o untomobită? 

Martorul | (zambind) Bine, Stoiciocule, cap de bul- 
gar ce ești, nu înţelegi? (MHorn face semn si nu se vorbească 
faţă cu Şor. Martorui l, şopteşte ceva la urechea Martorului lH) 

Martorul Il. Ha, ha, ha, automobilă! Asta-mi place, 
Aristide, asta-mi place, ha, ha, ha, mișcă singură. 

Horn. Tranşată afacerea, azi o săptămână. Tot era 
să mă desfac, 

Martorul |. S'a întâmplat un accident? Se răs- 
toarnă carul? 

Horn. De! 


è 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 205 


Martorul | încet). A urlat mult? 

Horn incet). Nu prea... ma avut vreme... Am ex- 
pediat scurt... nu știa nimica... (zâmbind, a fost ca trăs- 
nită. 

Sor (se scoală, se apropie şi întreabă liniştit). 

De câţi cai putere e locomobila d-tale? Am un muş- 
teriu. (Cei doi martori râd). 

Horn. Inţelege odată, d-le slăbeşte-mă, nu te ames- 
teca unde nu-ți fierbe oala... 

Şor. Bine că ţi-a fiert dumitale! Acuma s'a stins 
focul... are şi un suvenir cu ochi... Săraca fată! (Râ- 
zână cu hoho. Dacă ar şti Ester!.., Ce ar mai fierbe 
ea! (fluera tare). Valcu! Valeu!“ 


Fără îndoială că și aceasta va fi luată „după 
natură“ — din nenumăratele cazuri ale jidanilor 
libidinoși, abuzând în deosebi de bietele fete 
creştine. Numai cât se naşte întrebarea: oare 
aceasta e „artă“? Şi dacă este: ce caută ase- 
menea triviale pornografii jidoveşti — precum 
Sau văzut că sunt cazurile enumerate — pe 
scena unti feafru național românesc? Şi în ce 
limbă ? 

"IH. Jargon jidovesc. In critica sa pomenită 
d. Teodor A. Naum şi-a dat osteneala să spi- 
cuiască cele mai izbitoare greșeli de grai și de 
stil ale piesci „Manasse“. Să spicuiască, nu să 


numere, căci ele nici nu se pot număra, în- 


trucât opera întreagă e scrisă, se vede, de unul 
care nu a cunoscut graiul nostru. 

l se întâmplă dar şi acestui autor — pe care 
unii, din neştiința desigur, se încercau a-l in- 


206 A. 0. CUZA 


troduce în literatura noastră — ceea ce pățesc 
în genere literaţii jidani dela noi: învățând 
limba românească, în mod cu totul mecanic nu- 
mai, întrucât nu sunt în stare să pătrundă ge- 
niul ci — de oarece nu gândesc românește — 
ci ajuug în totdeauna să se tacă de râs, şi cu 
atât mai ridiculi, cu cât se trudesc a fi mai pu- 
risti, mai neaoși români. 

Citaţiile următoare au dar menirea să ilus- 
treze acest adevăr — de marc preț, pentru noi 
— şi nici decum să enumnere greșelile, nenumă- 
rate, de limbă, care fac ca drama „Manasse“ să 
fie, şi din acest punct de vedere, o scriere ex- 
cluziv jidovească, putem zice „clasică“. Şi iată 
câteva exemple. Cităm: 

Te tineam minte par'că mai deștept (te ştiam... 
pag. 6). Poate să mi se aducă chiar în coace 
(ceaiul, pag. 7). O tablă mare de argint, pe 
care sunt asezate toate trebuincioasele pentru 
ceai (pag. 9). Te mai puteai înțelege câteodată 
pe cuvânt (în vorbă... pag. 10). Vorbeste miere 
(pag. 10). Portițeie dintre legi (pag. 10). Lam 
dat dracului cu moșia, cu pădurea, cu tot (cu 
moșie, cu pădure, cu tot, (pag. 10). Așa a vrut 
Dumnezeu și le porți greu, dar porți (le suferi 
pag. 13) Si-a trimes fata la Viena să înveţe fran- 
fuzeşte si scripră (pag. 14). Dădea din cap ca 
un cal de muscă (adică supărat de muscă, 
pag. 14). Când o înfâlnesti în drum, o ocoleşti 
zece pași departe (trebue s'o ocoleşti... pag. 15). 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 207 


Ai învățat muzicii? (pag. 17). Aliturea de unde 
mergeam noi la școalii, (pag. 17). Acuma, hai 
copii, trecem în salonul de piano (pag. 17. Nu 
să mă ducă frei zile cu vorba (să mă poarte... 
pag. 18). Au îmbulzeală de lucru (pag. 19). 
Să te fereascii Dumnezeu de cucoane când le 
apucă rochiile! (pag. 20). N'a avut treabă cu 
croitorese (wa avut de-a face... pag. 20). Te-ai 
făcut doctor de filosofie? (pag. 20). Când am 
apucat eu lumea (1) erau numai doctori de 
medițină (pag. 20). Era doctor și la d-ta în 
cusă (doctor curant... pag. 20). Doctori de drept 
(pag. 21). Un doctor de medițină se hrineşte 
de bolnavi; un doctor de drept se hrăneste de 
împricinați (pag. 21). La Fălticeni îmi zic și 
mie filosof și zău n'am învățat (adică, filosofia, 
pag. 21). Nici nu mai spun că e doctor, fiindcă 
aşa fel de doctor (pag. 21). Stau plecat peste 
carte (pag. 22). Dar ce te face pe d-ta soțialisi. 
Înţeleg hiieți săraci, ar voi să apuce şi ei ceva 
(pag. 23). Spune-mi, Lazăr, ce e soțialism (pag. 
23). Mi-ai spus odată de filosofia ta, (mi-ai 
vorbit despre... pag. 23). D-ta/e pot s'o spui în 
câteva cuvinte (pot să ţi-o spun... pag. 23). A 
spus'o Zelig Sor într'o zi de Marţi, parcă o 
văd de aice (pag. 24). Atâta să mă doară pe 
mine dinții! (pag. 25). Asta e odată o rochie! 
(pag. 25). Ce întelegi tu de rochii (ce te pricepi 
la... pag. 26). Æ toi tatăl ei (adică tatăl ei în 
picioare... pag. 28). Mie mi-e uscat în gât 


208 A, Ce CUZA 


pag. 28). Pișcoturi subțirele umplute cu vânt 
(pag. 28). Fată și lingoare e bucuros omul când 
scapă de ele (pag. 29). Toate femeiile sunt trase 
pe acelaş calapod (pag. 31). O să-i scoţi zvon 
Leliei că e logodită? (pag. 31). Şedeau vecini 
cu mătuşa mea (erau vecini... pag. 32). Ce inimă 
bună — de tăiat geamuri cu dânsa (pag. 32). 
Era schioapă, gheboasă şi-i curgea din nus (pag. 
32). In Bucureşti îmi place mai bine în toate 
(adică în toate privințele... pag. 34). [fi recu- 
nosc pe obraz (adică te cunosc de pe faţă... 
pag. 34). Asta nu e cazul la mine (pag. 36). 
Nu cumva vrei să iei pe o ovreică? (pag. 36). 
Cu vocea plânsuroasă (pag. 39). Bărbaţi în 
vârsta mea (adică, de vârsta mea, pag. 43). Ai 
si început să înveți dispreț pentru părinți (pag. 
43). Dacă îi s'ar întâmpla lui... (pag. 44). Eu 
mă duc să văd de mamă (pag. 45). Mie mi-e 
deșărt şi pustiu în cap (pag. 45). Încă azi voiu 
vorbi cu Matei (adică, chiar azi... (pag. 48). 
Clănţăneşte cu limba (pag. 48). Costum de 
scânduri (adică sicriu, pag. 49). Jumătate fa- 
liment şi o ipotecă prima pe mormântul măsii 
(pag. 51). 7i flueră oftiga din gât şi guturaiul pe 
nas (pag. 51). A studiat cinci ani rabin la 
Breslau (pag. 51). Să-mi citească în fund (adică 
în fundul sufletului, pag. 52). Să-/ întrebe de 
părere (pag.,52). Par'că mi-e uscat în cap 
(pag. 53). Bine, închipueşte-ţi că e deja mâne 


Ẹ 
A 
J 
£ 
i 
i 


Ea E CA AEA. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 209 


(pag. 54). La când nunta? (pag. 55). Mä cu- 
noaşte de mai mult (de mai multă vreme, (pag. 
57). Va trebui să porți, şi multe (giuvaeruri), 
înfelegi d-ta, deja de lume (adică de ochii lu- 
mii, pag. 59). Bani morţi (pag. 49). Să fi 
trăit părinții d-tale să vadă fata cui iei (pag. 
60). Toarnă duşca (adică, dă păharul de dușcă, 
pag. 62). Ai văzut vreodată un cadavru în 
congediu? (pag. 63). Nici cu ruptul capului 
(pag. 65). Plapomi (pag. 65). Doctorul a râs-o 
(adică, a râs de dânsa, pag. 72). Ce făcea? nu 
fi-am spus? Corespondenţă făcea (pag. 75). 
Când o si simţi că-ţi vine să-mi spui, să ştiu, 
să mă păzesc (pag. TT). Am bătături la degete 
din cât am sunat acolo (pag. 81). Porțălănărie 
(pag. 82). Să-mi jaci pe dracu în zece (Ro- 
mânul se mulțumește să-l facă în patru când 
poate, pag. 83). S#i ce mi s'a întâmplat pe 
drum? Stai să râzi. La Mărăşeşti... (pag. 84). 
Faci o faţă parcă ţi s'ar fi înecat toate coră- 
biile (pag. 87). Să mă văd deja odată după 
nuntă (pag. 87). Să-mi aduci şi mie un pahar, 
de cel alb, şi ceva de muşcat (pag. 88). De 
fe-ași vedea deja trecută prin rochia aceea (pag. 
93), Abia astept să jie deja seara (pag. 93). 
Face o tură prin salon (pag. 96). Intrebând cu 
ochii şi cu mânele tremurânde mugind ceva 
nearticulat (pag. 97). A venit un birjar cu o 
birjă cu un om cu o scrisoare (pag. 97). Mii de 


A. 0. Cuza,—Naţionalitatea în artă. 14 


210 A, © CUZA 


sărutari, în vecinica iubire (pag. 97). A plecat 
deja /a Primărie (pag. 99). Bătrânul ăsta îmi 
arde pe suflet (pag. 100). Căuta să-l tot ducă, 
până ca să iasă cu el (pag. 101). Venerea 


miloneză jumătate mărime (pag. 103). Şi vi. 


din capul d-tale (adică, netrimes de nimeni, 
pag. 105). fasă-l în pace pe capul meu (pag. 
105), Ai träsnitt cea mai mare nenorocire pe 
capul meu (pag. 109). Datoria e talpa vieţei, 
nu inima (pag. 110), Dacă-mi vorbeşti ca om 
la om, îfi voiu vorbi și eu ca la bunicul /ui 
Lazăr, la omul pe care am învățat a-l stima... 
(pag. 111). Câte mi-ai spus D-ta, crezi că nu 
mi-am zis singar de o sută de ori atâta (pag. 
111). Am simțit amândoi că suntem pentru 
olaltă (făcuți unul pentru altul, pag. 112). Şi 
jutro zi am întrebat-o liniștit, parcă ar fi 
lucrul cel mai firesc... (parcă ar fi fost, pag. 
112). Uită-te la mine. Aşa arătai eu acum şease 
săptşimâni? (adică, arătam, pag. 112). M'am in- 
doit de mințile mele (pag. 114). Peptul îi umblă 
greu (pag. 115). Ceasurile de suferință îl coc 
pe om (pag. 116). Fii frumoasă Lea, înjloreşte, 
copilă dragă, cum ai înflorit până acuma; dar 
scapă-te, scapă-te... Pleacă de aicea, vino cu 
mine, vino, scapă-te! (pag. 118). Mândre și 
curate au fost mamele cele ovreice (pag. 118). 
Fu moi mai vedea-o cât ţine viaţa şi amândoi 
nu vom mai vedeu-o cât ține moartea (pag. 
119). Şi ce crezi că de hatârul socrii imi voi 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 211 


nenoroci eu copila? (adică, de hatârul soacrei, 
notați, care e moartă... pag. 120). Datoria de 
tată, asta să poți face (pag. 120). A tinut brațul 
stâng cu mâna de puls (pag. 121). 

Aceste câteva exempie sunt suficiente pentru 
a ni arăta că nu e vorba aici de o operă literară, 
scrisă în limba românească, ci numai de o cari- 
catură, care te face să râzi la fiecare pas, din 
cauza bazaconiilor de stil şi de limbă ale carac- 
teristicului ei jargon jidovesc — imposibilă dar, 
și din acest punct de vedere, pe scena unui 
Teatru Naţional. 

Astfel precum se prezintă însă, piesa „Ma- 
nasse“, are o deosebită valoare demonstrativă 
pentru teoria, pe care o susţinem aici: a natio- 
nalităței în artă. 

Căci iată un autor, Ronetti Roman, jidan de 
origine, care a trăit zeci de ani în România, și 
anume la ţară, fiind arendaş, care a fost încetă- 
tenit şi primit, cu bună voință, în unele cercuri 
literare românești; care și-a dat de sigur toată 
siliița ca să înveţe limba românească, în care 
a scris. Și care totuşi, când scrie ni dă o piesă 
cu idealuri, caractere, fendinți jidovești,; cu spe- 
cifice pornografii jidovesti; întrun ridicul jargon 
jidovesc, 

Notaţi, că Ronetti Roman este — pretind ei 
să fie — cel mai distins talent literar, pe care 
Pau produs jidanii la noi, şi cel mai „asimilat“. 
Și totuşi — în toate — el rămâne jidan. 


212 A. UC. CUZA 


Nu vom insista. Dar fiindcă a fost vorba în 
deosebi de feudinți, să presupunem un moment 
că acelaș conflict dramatic ar fi fost tratat de 
un autor român. 

In cazul acesta, drama sar fi putut numi „lon 
Frunză“, întrupând în figura unui boer al gene- 
rației vechi idealurile naţionale şi religioase ale 
poporului românesc, spiritul lui de cuviinţă și 
de evlavie, să zicem, trecutul, Şi acest caracter 
tradițional, „Jon Frunză“ s'ar fi ridicat în contra 
fiului său rătăcit „Matei Frunză“, abătut din 
calea tradiţiei bune, lepădat de grai şi de lege, 
un stricat, îndrăgind o jidancă. Să admitem — 
deși, slavă Domnului încă nu este: prezentul. 

In cadrul unei asemenea piese, măscăriciul 
jidan Zelig Sor ar fi fost imposibil, cu grosolă- 
niile lui pornografice. Căci oare îl puteți dum- 
neavoastră închipui pe acesta într'o casă româ- 
ncască cinstită, nu de boeri, dar chiar şi a celor 
mai umili gospodari dela țară? In schimb, ar fi 
putut apărea vreun hâtru bun de glume, bi- 
ciuind — cu spiritul lui Ion Creangă, de pildă 
— ciudăţeniile unei „civilizații“ nerumegate, ale 
unui grai deșanțat, ale unor mode ridicule, ser- 
vind şi el, din altă parte, aceeași cultură naţio- 
nală. 

O astfel de. piesă, pretindem că ar fi fost și 
din punctul de vedere curat artistic, superioară, 
pentru că ar fi fost mai adevărată, mai conformă 
în toate privinţele, cn realitatea. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 213 


Dar să zicem, în tot cazul: fendinți și tendinți. 
Și dacă e să fie admise în artă — ceea ce încă 
putem discuta — apoi nu rămâne îndoială, că 
pe o scenă naţională românească, nu se pot to- 
lera decât fendinți românești. in nici un caz şi 
sub nici un cuvânt, idealuri, caractere, fendinți 
jidoveşti. 

Și tocmai de aceea exemplul cu Manasse este 
în toate privințele hotărîtor: el ni arată ce ar fi 
li zratura românească — și cultura noastră în 
genere — încăpută pe mâna jidanilor. 


XII (pac. 85). 


Comparaţia rasei arice cu rasa semitică— 
îl duce la acelaș rezultat pe Ernest Renan — do- 
vedind inferioritatea acestei din urmă — şi în 
altă lucrare a sa, în care tocmai:a cercetat con- 
tribuțiile lor de cultură. Vom adăogi, așa dar, 


la cele spuse şi următoarele importante apre- 


cieri ale marelui învățat francez, din prima pe- 
rioadă a activităței sale științifice (De la part 
des peuples semitigues dans l'histoire de la civi- 
lisation. Ed. IV. Paris 1862): 


„Popoarele indo-europene şi popoarele semilice sunt 
și în zilele noastre încă cu totul distincte... Jidanii 
aproape pretutindeni formează încă o societate deose- 
bită... Musulmanul (spiritul semitic în zilele noastre 
e reprezentat mai ales de islam) şi Europeanul stau 
față în față ca două ființi de o specie diferită, nea- 
având nimic comun în modul de a gândi și de a 
simți... 


214 A. ©. CUZA 


Aceste fiind odată stabilite, dacă cercetăm ce au 
dat popoarele semitice acestui mare întreg organic și 
viu care se numește civilizaţie, găsim mai întâiu că 
în politică nu li datorim nimic. Viaţa politică este 
poate ceeace popoarele indo-europene au mai indigen 
și măi propriu al lor. Aceste popoare sunt singurele, 
care au cunoscut libertatea, care au înțeles, în același 
timp statul şi libertatea individului... 

In artă şi în poezie, ce li datorim? Nimic în artă. 
Aceste popoare sunt foarte puţin artistice; arta noastră 
ni vine toată din Grecia. In poezie, fără a fi tributari 
lor, avem cu toate aceste mai multe legături cu dânşii. 
Psalmii au ajuns să fie, în unele privinți, unul din 
isvoarele noastre poetice... Milton, Lamartine, Lamennais 
nu ar exista sau nu ar exista în întregime, fără psalmi. 
Dar şi aici, cu toate acestea, tot ce este nuanţă, tot 
ce este delicat, tot ce este profund, e opera noastră... 

In ştiinţă şi filosofie suntem exclusiv Greci. Cerce- 
tarea cauzelor, a şti pentru a şti, este un lucru despre 
care nu există nici o urmă înaintea Greciei, un lucru pe 
care l'am învăţat numai dela dânsa. Babilonia a avut o 
ştiinţă, dar ea ma avut principiul ştiinţific prin exce- 
lenţă, fixitatea absolută a legilor naturei. Egiptul a 
cunoscut geometria, dar el nu a creat Elementele lui 
Euclid, | 

Cât despre vechiul spirit semitic, prin natura lui 
însăși el este anti-filosofic şi anti-şiiinţitic. In /ov, cer- 
cetarea cauzelor e prezintată aproape ca o impietate. În 
Eclesiast, ştiinţa e declarată ca o vanitate. Autorul, des- 
gustat prea timpuriu, se laudă de a fi studiat tot ce 
se află supt soare și de a nu fi găsit decât urâtul 
(Vennui). Aristotel, aproape contemporanul lui, şi care 
cu mai multă dreptate ar fi putut să spună, că a stră- 
bătut universul, nu vorbeşte măcar o singură dati de 
urâtul său. Inţelepriunea națiilor semitice, nu a ieșit 
niciodată din parabolă şi din proverbe. Se vorbeşte adc- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 215 


scori de o ştiinţă şi de o filosofie arabe... Această știință 
şi această filosofie arabe nu erau decât o meschină tra- 
ducere a ştiinţei și filosofiei grece... Uitându-te, de 
altfel, de aproape această știință arabă nu avea nimic 
arab înir'însa. Fondul ei este exclusiv grec; printre acei 
cari au creat-o, nu este nici un adevărat semit; erau 
Spaniol: şi Perşi scriind în limba arabă. | 

Rolul filosofic al jidanilor în veacul de mijloc este 
asemenea un rol de simpli interpreţi. Filosofia jidă- 
uească din timpul acela, este filosofia arabă fără mo- 


„dificaţie. O pagină de a lui Roger Bacon conține mai 


mult spirit adevărat științific decât toată această ştiinţă 
împrumutată (de seconde main). 

Dacă cercetăm chestia din punctul de vedere al ideilor 
morale și sociale, găsim că uneori morala semitică este 
foarte inalti şi foarte pură... De altă parte, caracterul 
semitic este în genere dur, strâmt egoist. Se găsesc, 
în rasa aceasta, pasiuni înalte, devotamente complecte, 
caractere admirabile. Rareori găsim acea finefă a seu- 
timentului moral, care seamănă a fi mai cu deosebire 
apanagiul raselor germanice şi celtice“. 


După ce vorbește mai pe scurt de partea pe 
care au luat-o Semiţii la propășirea industriei, a 
invențiilor, a civilizaţiei materiale, Ernest Renan 
se ocupă apoi, mai pe larg, de religie, făcând 
următoarele observații: 


„Nu datorim Semiţilor nici vieața noastră politică, 
uici arta noastră, nici poezia noastră, nici filosofia 
noastră, nici știința noastră. Ce li datorim așa dar? 
Li datorim religia“, 


Când face această afirmație — și ca să o 


216 A. ©. CUZA 


poată face — Ernest Renan se gândește însă 
la religia lui Isus? Dar astăzi — căci aceste erau 
spuse la 1862 — după cincizeci de ani de cer- 
cetări, noi știm că atât /sus, cât și religia lui, 
nu au nimic a face cu iudaismul semit. De altfel, 
vom vedea că Ernest Renan recunoaște acest a- 
devăr, încă de pe atunci, implicit. (Vezi anexa 
XV), 

Şi iată cum își închee acest studiu al său, cu 
privire la partea popoarelor semitice în istoria 
civilizației, indicând viitorul culturei umane și 
datoria popoarelor arice, din convingerea ce şi-a 
format, a superioritățdi lor absolute, prin urmă- 
toarele cuvinte, profetice, de actualitate acum 
(loc. cit. pag. 26): 


„Cât despre viitor, domnilor, eu văd din ce în ce 
mai mult triumful geniului indo-europeau. De pe la 
secolul al șesesprezecelea, un fapt imens, până atunci 
nedecis, se manifestează cu o izbitoare energie: e vic- 
toria definitivă a Europei... 

Geniul european se desvoltă cu o măreție incompa- 
rabilă; islamismul din contra se discompune, cu încetul: 
în zilele noastre el se prăbușește cu zgomot. In ora 
aceasta, condiţia esenţială pentru ca civilizația euro- 
peană să se răspândească, este distrugerea operei semi- 
tice prin excelenţă, distrugerea puterei teocratice a 
islamismului... 

In toate domeniile, progresul pentru popoarele indo- 
europene va constă în a se depărtă tot mai mult 
de spiritul semitic. Religia noastră va deveni din ce 
în ce mai puţin jidovească.,. Ea va deveni religia inimei, 
poezia intimă a fiecăruia. În morală, noi vom urmări 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ -817 


gingăşii necunoscute naturelor aspre ale Vechei Alianțe; 
noi vom deveni din ce în ce mai creștini. In politică, 
vom concilia două lucruri pe care popoarele semitice 
le-au ignorat în totdeauna; libertatea și organizaţia 
puternică a statului. Poeziei îi vom cere o formă pentru 
acel instinct al infinitului, care face farmecul nostru și 
chinul nostru, nobleţa noastră în tot cazul, Filosofiei, 
în locul absolutului scolastic, îi vom cere vederi asu- 
pra sistemului ge”eral al universului. In tot cazul, vom 
urmări nuanţa, fineţa în locul dogmatismului, relativul 
în locul absolutului. lată după părerea mea, viitorul 
dacă viitorul aparține progresului“. 


Int”un cuvânt, progresul, însemnează dar 
pentru noi: îndepărtarea noastră de spiritul se- 
mitic, şi afirmarea, tot mai energică, a însuşi- 
rilor specifice ale rasei arice. lată concluzia— 
sprijinită pe fapte, care nu se pot desminţi, nici 
de dânsul — a lui Ernest Renan, un eminent cu- 
noscător al literaturei lor și a spiritului semitic. 
Şi care nu a fost „anti-semit“. Ci din contra. 

Pentru noi românii, în deosebi — a căror cul- 
tură națională e ameninţată să fie înnădușită și 
falșificată de semifii-jidani — concluzia aceasta, 
la care ajunge Ernest Renan, are valoare de 
dogmă. 


XIII (pac. 36). 


Inferioritatea Semiţilor — așa precum se 
învederează, din istoria culturei umane — îşi 
găseşte explicația în organizaţia lor fiziologică. 
Și iată în ce fel ni lămurește cauza acestei in- 


218 A, © CUZA 


feriorități — comparând rasa semitică, cu rasa 
galbenă și cu rasa arică — învățatul francez 
Emile Burnouj, care a căutat să-şi dea seamă 
şi de acțiunea raselor asupra religiilor, în lu- 
crarea sa cunoscută, La science des Religions 
(Ed. IV, Paris 1885, pag. 229): 


„Când încercăm a lămuri cauza care a produs a- 
ceastă cădere a uneia din cele gai mari religii (a 
religiei budhiste), nu o găsim nici în această religie 
însăși, nici în instituţiile particulare ale fiecăruia din 
popoarele galbene, sau negre; ea se găsește în deose- 
birea raselor. China posedă moralişti şi filosofi practici, 
dar nici un singur metafizic; multe industrii empirice 
şi meserii, dar nici o ştiinţă; expediţia noastră, sunt 
acum câţiva ani, a căutat în Peking un matematic chinez 
ea nu a găsit nici unul, cu toate că orașul era plin de 
calculatori. Inaltele speculații abstracte nu sunt price- 
pute (échappent) de această rasă de oameni, căreia îi 
lipseşte şi partea de creer, care este organul lor. De- 
aceea teoria metafizică, care este de esenţa religiei, de- 
asemenea nu e pricepută de dânşii, şi e tot atât de puțin 
posibil de a-i face să o înțeleagă ca şi de a procreà un 
leu dintr'o oae şi de a schimba legea generațiilor“. 


După ce apreciază, în modul acesta, capaci- 
tatea rasei galbene — constatând că orice religie 
transportată la un popor de rasă inferioară în- 
dură o scădere — Emile Burnoutf explică în ur- 
mătorii termini inferioritatea Semitilor: 


„Antropologia pune pe Semiţi între popoarele arice 
(Aryas) și popoarele galbene: nu doară că însușirile 
distinctive ale caracterului lor ar stă la mijloc între 


NAȚIONALIPAPIGA ÎN AITA pi 


acelea ale rasei noastre şi acelea ale Asiaticilor orien- 
tali; dar fiind notabil superiori popoarelor galbene, 
ei prezintă faţă de noi diferenţe, care nu îngădue de 
a-i confundă cu Indo-Europenii. Adevăratul Semit are 
părul lipit (aplati) şi prin urmare creţ, nasul foarte 
întors, buzele răsărite şi cărnoase, extremităţile masive, 
pulpa mică și piciorul lătăreț. Caracter mai important, 
el aparţine raselor occipitale, adică acelor rase la 
care partea posterioară a capului este mai desvoltată 
decât partea auterioară sau frontală. Creșterea lui e 
foarte rapidă: la cincisprezece sau şeasesprezece ani ea 
este terminată. La vârsta aceasta, părţile (pièces) ante- 
rioare ale craniului său unde se află organele inteli- 
genţei, sunt îmbucate (engren6es) solid, câteodată chiar 
lipite îutre dânsele. Din momentul acela, orice creștere 
ulterioară a creierului, şi îndeosebi a materiei cenușii, 
a devenit imposibilă. 

La rasele arice, asemenea fenomene nu se produc, 
la nici o epocă a vieței; cel puţin, ele nu se întâlnesc 
la persoanele, a căror desvoltare a fost normală. Oa- 
sele capului, păstrând întotdeauna un fel de mobilitate 
unele față de celelalte, permit organului din lăuntru 
de a continuă evoluţia sa şi a se transformă până la 
ultima zi a vieţei. Când în anii din urmă funcţiile 
noastre centrale se turbură, această perturbare se da- 
toreşte nu conformaţiei externe a capului, ci, după 
toate probabilitățile, osificărei arterelor. Deaceea și 
vedem noi în mijlocul nostru, bătrâni care își conservă 
liberul exercițiu al funcţiunilor lor cerebrale până la 
moarte. 


Faptelor acestora, de natură cu totul fiziologică, răs- 
punde altul. La vârsta de cincisprezece sau şesespre- 
zece ani, Semitul este desăvârșit, inteligenţa lui are 
toată desvoltarea, pe care o poate dobândi, Din mo- 
mentul acesta, tânărul nu mai face progrese, şi în restul 
existenței sale, viaţa sa intelectuală se întreţine din 


crem o Ra e ami ni E A R aim ve 


220 A. Ce CUZA 


acest fond primitiv, căruia nu-i mai poate adăopi ni- 
mica,., 

Sunt dar în rasele omenești legi naturale, care stä- 
pânesc desvoltarea fizică și morală a indivizilor, şi care 
fac ca pentru unele dintr'însele să existe o limită fa- 
tală, pe când una singură are înaintea ei un viitor ne- 
limitat“, 


Constatările acestea, ale învățatului francez 
Emile Burnouf, sunt pe deplin lămuritoare a 
faptului inferiorităței semiților, dovedită din is- 
torie, și din experiența curentă, de pildă, din 
particularitatea cunoscută a sterilei precocități a 
jidanilor. 


XIV (rac. 90). 


Republicele Americei-de-Sud, ni oferă, în 
adevăr, un contrast cultural izbitor, față, de Re- 
publica Sfafe/or-Unite, contrast care nu-şi gă- 
sește explicația decât numai în principiul rasei. 
Și iată câteva date statistice, de pe la 1900, cu 
privire la alcătuirea poporaţiei diferitelor state 
americane, şi care în privința aceasta ne lămu- 
resc pe deplin. 

Argentina: Albi indigeni 3.000.000; Străini 
1.000.000; Indiani 150.000. | 

Brazilia: Albi indigeni 380/,; Mestiţi (corci- 
turi din Albi cu Indiani) 38%; Negri și Mulaţi 
(corcituri din Albi cu Negri) 200/9; Indiani 40/0, 

Chile: Mestiţi 60%; Albi indigeni 400/,; In- 
diani 50.000. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 221 


Columbia: Negri şi Mulaţi 75%/,; Indiani 
1504; Albi 10%. 

Ecuador: Indiani 700.000; Mestiţi 400.000; 
Negri și Mulaţi 209.000; Albi 100.000. 

Honduras: Mestiţi (,,Ladinos"%) 490.009; lu- 
diani 90.000; Negri 20.000; Albi 7.500. 

Mexico: Mestiţi şi Negri 43%; Indiani 38%; 
Albi şi Creoli 19/. 

Peru: Indiani 620%/; Mestiţi 220/,; Albi 12%/,; 
Negri și Mulaţi 2°/ọ; Chinezi 2/. 

Venezuela: Mulaţi și Zambos (corcituri din 
Negri şi Indiani 940/; Albi indigeni (creoli) 
1070; Străini 44, 120, 

"Statele Unite; ale Americei de Nord: Albi 
(indigeni) 45.862.023; imigrați (Germani, Irlan- 
dezi, Englezi, Scotieni, Suedezi, Norvegieni, Ruși, 
Italiani, etc.) 9.121.867; în total 54.083.990 
albi; Negri 6.337.980; Mulaţi 1.132.060; Chinezi 
107.475; Japonezi 2.v309; Indiani civilizați 58.806. 

Contrastul cultural, de care vorbim, se ex- 
plică foarte ușor din aceste cifre, aşa de conclu- 
dente pentru teoria rasei și a naționalităţei, pe 
care o susţinem. 

Repubiicele Americei-de-Sud — alcătuite în 
cea mai mare parte de corcitari (Mestiţi, Mulaţi 
și Zambos), se vede că sunt lipsite de puterea 
creatoare, cum am zis, a culturei umane, care 
este naționalitatea. Elementele inferioare, sterile, 
în număr covârșitor, înnădușă aici rasa arică. 
O fericită excepție ni oferă numai Argentina, 


Spre ee Haa TORRES i at hanina y PR 
es P 


md 
Pietei 


A, Ce CUZA 


in care Albii sunt în mare majoritate și care 
este și superioară celorlalte, pe toate. terenurile. 
E dar și aici o excepție care confirmă regula. 

Republica Statelor-Unite, dela Nord, este însă 
confirmarea cea mai strălucită a teoriei noastre, 
prin splendida desfăşurare a culturei ei — deo- 
camdată, mai mult materiale — datorită, evident, 
energiei fără seamăn a poporațici sale de Albi, 
neamestecați, de rasă arică superioară (Anglo- 
saxoni şi Germani), covârșind minoritatea raselor 
interioare, 

Și ce poate — aici, cc nu poate —— rasa, se 
vede mai bine încă privind zvârcolirile nenorocite 
ale Republicei Haiti, cu 90, Negri, și 100%/9 
Mulați, incapabili să se cârmuiască în liniște și 
să alcătuiască un stat cultural, deși ocupă un pă- 
mânt din cele mai rodnice, 


XV (PAG. $p 


Religia creştină, continuă incă să fie con- 
siiderată de mulți ca o parte a iudaismului — 
ca o prelungire, ca o reformă, sau desăvârșire, 
a religiunii jidoveşti — iar Isus ca jidan. Şi 
dacă aceasta ar fi adevărat, feoria sferilităfei 
culturale a jidanilor, se înțelege că ar fi dez- 
mințită, în mod absolut. . 

In contra acestei grave erori — care întunecă 
cu totul înțelegerea lucrurilor — noi afirmăm 
îusă şi vom dovedi, pe cât va fi cu putință, în 
cadrul unei anexe: 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 223 


Că isus nu a fost jidan — şi e numai o în- 
doită blasfemie, religioasă și totodată şi ştiinți- 
fică de a-l considera ca atare. 

Că religia creştină, nu face parte din iudaism 
— pe care nu-l desvoltă, neavând ce să desvolte, 
ci dela început este contrară iudaismului, des- 
ființându-l. 

* 
* * 

Originea lui Isus, mai întâi, poate fi consi- 
derată din două puncte de vedere: din punct 
de vedere metafizic, religios, şi din punct de 
vedere fizic, profan. 

Din punct de vedere metafizic — pentru toți 
aceia cari cred, şi nu este adevărat creştin 
acel, care nu are această credință — Isus este 
„fiu al lui Dumnezeu“, întrupare divină, din 
fecioara galileană Maria: 


„Luca I. 28. Şi intrând îngerul la dânsa, a zis: bu- 
cură-te cea plină de dar; Domnul este cu tine“. 


Misterul acesta al intrupărei divine — mister 
pentru pătrunderea mărginită a minței — Evan- 
ghelistui s'a încercat să-l apropie de înţelegerea 
noastră, exprimându-l în grai filosofic: 


„loan 2. 1, La început era cuvântul şi cuvâutul era 
la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul... Și cuvântul 
trup sa făcut, şi s'a sălășluit între noi... plin de har 
şi de adevăr“, 


9 
224 A. © CUZA 


Divinitatea lui Isus fiind odată astfel admisă 
exclude orice preocupare de naționalitate, In 
domeniul acesta, spiritual, afirmarea că „Isus 
a fost jidan“ — fiind de domeniul empiric — 
e Sau numai o neghiobie sau o blasfemie, 


Din punct de vedere fizic, judecându-l ca 


om — precum îl consideră tocmai acei cari pu 
cred — un lucru Știm pozitiv: că Isus a fost 
„Galilean“, 


Nazaret, în Galilea, era cetatea lui (Luca 
2. 39). Aici a fost crescut (Luca 4. 16). Aceasta 
era patria sa (Luca 4. 23). In Galilea a pro- 
povăduit, mai întâi, adevărul (Luca, 4. 44), Din 
Galilea erau discipolii lui, de pe la Magdala 
Bethsaida, Capernaum, de pe malurile lacului 
Genezareth, sau „Marea Galileei“, afară de unul 
luda Iscariotul, jidan — care ľa și trădat — 
originar din Kariot, cetate a fiilor lui Iuda, cătră 
hotarul  Edomului (losua 15. 25). Şi după a- 
ceasta se și cunoşteau, ca Galileeni: 


j „Înca 22, 59. In adevăr și acesta a fost cu dânsul 
că este Galilean“. i 


şi în Galilea se retrăgea, în vremi de pri- 
mejdie, până la plinirea scripturilor (Matei 4. 
12). Pentru că nu se putea ascunde decât în 
Galilea (Marcu 9.30) și nu se găsea în sigu- 
ranță decât în mijlocul Galileenilor săi: 


NAȚIONALITAVBA ÎN ARTĂ 225 


„loan 7. 1. După aceasta umblă Isus în Galilea; că 
nu voia să îmble în ludeea, pentru că ludeii căutau 
să-l omoare“. i 


lar după inviere, tot în Galilea își adună dis- 
cipolii — acum pe cei unsprezece Galileeni — 
ca să le dea misiunea de a propovădui adevărul 
tuturor ginţilor: 


Matei 28. 16. lar cei unsprezece discipoli au mers 
în Galilea, în muntele unde li-a ordinat Isus... Și apro- 
piindu-se Isus, le-a grăit lor zicând: Datu-mi-s'a toată 
puterea în ceriu şi pe pământ; Drept aceea, mergeţi şi 
învăţaţi pe toate popoarele, botezându-le în numele Ta- 
tălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit“. 


Din Galilea, a unui Galilean, primită de Ga- 
lileeni, mai întâi — și vrăjmășită de moarte, din 
primul moment până astăzi, de către jidani — 
iată ce este religia creștini. Dar ce sunt Gali- 
leenii? 

Mai întâi, de la început, Galileenii nu se con- 
fundă cu jidanii, cari au pentru dânşii cel mai 
mare dispreț: 


„loan 1. 40. Zis'a Natanael lui: Din Nazaret poate 
îi ceva bun? 

ioan 7. 41. Au doară va să vină Hristos din Galilea... 
Au doară şi tu eşti din Galilea? Cearcă și vezi, că 
prooroc din Galilea nu s'a sculat“. 


Galileenii se deosebesc apoi, de jidani, după 
grai: 


A, C. Cuza.--Naţionalitatea în artă 15 


DR e e N PI NI II II 


END olari REEE E Aa au Ada Niue îi e- o 


226 A. h CUZA 


„Marcu 14. 70. Şi preste puțin, iarăși cei ce stau 
acolo au zis lui Petru: adevărat tu ești dintr 'înşii; că 
ești Galilean și graiul tău seamănă“, 


Și ştim şi după ce se semănau cum ni arată 
orientalistul german Pau/ Haupt, că Galileenii 
nu puteau să pronunțe sunetele jidoveşti gutu- 
rale, din cauza, desigur, a unei formații speciale 
a gâtlejului lor şi a întregului aparat al vorbirei. 

Galileenii, de pildă, pronunțau în acelaș fel, 
aşa că nu se puteau deosebi, cele patru cuvinte 
hamar, măgar, ammar lână, immar, miel, klamar, 
vin. Aşa se vede în Talmud (trad. Erubin 53 b) 
că un jidan îi răspunde unui Galilean, care i 
cerea un „amr“: Galilean stupid ce ești! Ai 
nevoe de „amr“, pentru a călări (măgar); de 
„amr“, pentru a bea (vin); de „amr“, pentru 
te îmbrăca (lână), sau de „amr“, pentru a-l 
tăia (miel)? 

Și nu numai prin grai, ci şi prin caracter, prin 
morivuri, Galileenii deschişi energici, aprinşi, 
idealişti — cum observă Houston Stewart Cham- 
berlain — contrastau cu jidanii, ascunși, târitori, 
l speculanți, materialiști. 

A In sfârşit, din Biblie se vede că Galilea, 
încă din timpurile cele mai vechi, a fost privită 
de jidani ca o fară străină, după cum rezultă 
chiar din numele ce i se dădea de „Galilea gin- 
ților“, pe jidovește Gelil haggoim, pământul 
goimilor, a necredincioșilor. Şi de-aceea, desigur, 


mf 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 22 


regele Solomou și cedează cu ușurință douăzeci 
de cetăţi din Galilea, lui Hiram regele Tirului, 
ca plată pentru zidirea templului din Ierusalim, 
mai de grabă decât să-i dea bani („Regii 9. îl: 
Atuncea regele Solomen dădu lui Hiram două- 
zeci de cetăţi în pământul Galileei“). 
lată atâtea fapte care vădesc o deosebire 
profundă între Galileeni şi jidani — cu toate 
că erau de acecași religie. Se naște, aşa dar, în- 
trebarea: cum se explică? Şi explicaţia ne lä- 
mureşte pe deplin: A 
Situația geografică a Galileei, la Nordul Pa- 
lestinei, aşadar, în partea opusă ludeei,. de- 
parte de Ierusalim, care cra centrul vieţei jido- 
veşti, propriu zise, și în apropiere de Marca Mce- 
diterană, a trebuit să înlesnească imigrarea cle- 
mentelor. străine, făcând ca iudaismul, ca număr, 
și ca spirit prin urmare, să nu poată fi aici do- . 
minant, Și fiind cunoscută ura. jidanilor împo- 
triva celor de altă credință (goim), rezultând 
din religia lor, împrejurarea aceasta este sufi- 
cientă ca să ni explice numele ce s'a dat Ga- 
lilcei, disprețul jidanilor pentru dânsa, şi ca 
numele ei să fie dovada cea mai bună, că po- 
porația din această parte de ţară cra, în adevăr, 
în cea mai mare parte străină. Şi aceasta chiar 
dela început. 
Istoria Galileei, vine însă să ni dovedească— 
pentru timpurile de mai târziu, cu începere de 
pe la anii 745, în. de Hr. — că jidanii, cari 


Me m s me mas IE puea fra i pa sm de mtem assa Pee Mean: aia K 


228 A, ©. CUZA 


locuiau acolo, au fost strămutați în massă și 
înlocuiți cu o poporație nouă, nu semită, ci de 
rasă arică. Şi iată dovezile clare, care nu lasă 
nici o îndoială în această privinţă: 

Regele Tig/ath-Pileser IV (145—7127 în. de 
Hr.), al Asiriei — după pronunțarea jidovească 
a adevărului său nume Tul/ar-habal-assur (iden- 
tic cu regele „Phul“, al Bibliei) — a cucerit 
Galilea, strămutând locuitorii ei în Asiria, de 
unde a adus colonişti asirieni, spre a-i înlocui: 


„2. Regii. 15, 29. In zilele lui Pekah, regele lui 
Izrael, veni Tiglath-Pileser, regele Asiriei, şi luă lionul, 
şi Abel-Bet-Maaca şi lanoahul şi Kedeşul şi Hazorul şi 
Galaadul şi Galilea, tot pământul lui Neftali, şi i-a dus 
pre ci prinși în Asiria“. 


După dânsul, Salmanassar IV (127—722, în. 
de Hr.), continuă opera sa începând sä asedieze 
Samaria, dar moare înainte de a o cuceri. 

Urmaşul acestuia însă, Sargon (722—705, în. 
de Hr.), cucereşte Samaria chiar în primul an 
al domniei sale, și strămută și el locuitorii ei în 
Asiria, aducând în locul lor asirieni: 


„2. Regii 17. 3. Și Salmaneser, regele Asiriei, veni 
contra lui; şi Hoşea i se supuse, şi-i dădu tribut, 

Dară regele Asiriei descoperi conjurarea... Atuncea 
se sui regele Asiriei prin toată tara și sosind la Sa- 
maria, o împresură trei ani. lar în anul al nouălea al 
lui Hoşea, regele Asiriei luă Samaria, şi strămută pe 
izrael în Asiria şi-i așeză la Halah și la Habor, lângă 
râul Gozan şi în cetățile Mezilor... 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 229 


Şi aduse regele Asiriei oameni din Babilon, dela 
Cuta, dela Ava, dela Hamat şi dela Sefarvaim, și-i 
aşeză în cetățile Samariei, în locul fiilor lui Izrael, şi 
ei luară în stăpânire Samaria şi locuiră în cetăţile ei“. 


Asirienii aceştia — cari vor fi fost în cea 
mai mare parte de rasa arică, Mezi şi Perși — 
strămutați în Samaria și în Galilea, erau cu totul 
străini de religia jidanilor. De-aceea vedem că 
regele Asiriei este silit să li trimcată preuți, din 
cei strămutați — de-ai lui lahve — ceeace do- 
vedeşte că nu mai rămăsese nici unul în urmă 
și prin urmare, nici poporație jidovească — 
pentru a-i iniția în adorarea, cum se cerea atunci, 
a „Dumnezeului țărei“: 


„2 Regii. 17. 25. Şi s'a întâmplat, la începutul lo- 
cuirei lor acolo, că nu se îuchinără lui lahve; deci tri-. 
mese lahve lei între ei, cari îi sfâşiau. Şi ei spuseră 
cătră regele Asiriei, zicând: 

Popoarele pe care le-ai strămutai şi le-ai așezat în 
cetățile Samariei, nu cunosc datina Dumnezeului ţărei.,. 
Și regele Asiriei ordină zicând: Duceţi acolo pe unul 
din preuţii ce aţi strămutat de acolo, ca să meargă şi să 
locuiască acolo, şi să-i înveţe pre ei de datina Dum- 
nezeului țărei“. | 


Va să zică: după cucerirea Samariei și a Ga- 
lileei, de către regii Asirieni, locuitorii evrei 


„fuseseră strămutați de acolo şi înlocuiţi cu Asi- 


rieni, cari mai apoi au fost comverfifi la iudaism. 
Aceştia erau așadar, evrei prin religie, dar nu 
evrei cu nedin, ci Asirieni, in cea mai mare 
parte, de origine arică. 


3 : A, © CUZA 


Mai ştim apoi, că în anul 755, în. de Hr., 
tot Sargon, în urma unei revolte a Mediei, a 
strămutat în Galilea un mare număr de Mezi, 
împreună cu şeful lor, principele de neam mare 
Deioces, sporind astfel elementul aric, în acea 
regiune, din care evreii fuseseră strămutați în 


Asiria toți — de oarcce nu mai rămăsese nici 
un preut măcar — după cum am văzut. Şi iată 


ce spune Paul Haupt, după care cităm: 


„Mulţi din coloniştii strămutați de Tiglath-Pileser şi 
Sargon în Galilea, în a doua jumătate a veacului al 
optulea în. de Hr., erau desigur (wohl) Ari; de pildă, 
prințul med Dejokes, a fost depărtat de Sargon, îm- 
preună cu gintea sa (Sippe), în Hamatul galilean, pe 
coasta răsăriteană a lacului Genezareth. 

Coloniștii trimeși de Tiglath-Pileser în Galilea erau 
în cea mai mare parte, de loc din teritoriile Ullub şi 
Kirk, la picioarele Tanrului armean, între Amid (Diar- 
bekr) şi lacul Van, cucerită în anul 739... Tiglath-Pi- 
leser şi Sargon pătrunsese până în partea cea mai rä- 
săriteană a Medici; şefii ari din regiunile muntoase 
ale Medici, până la munții Lapislazuli, li pläteau tribut“. 


Nu rămâne îndoială, că prin infiltrare lentă, 
în decursul veacurilor — în această poporație, 
acum de origine arică, ṣi numai de religie mo- 
zaică — se vor fi strecurat şi jidani adevărați. 
Dar şi aceștia, este istoriceşte dovedit, că au fost 
scoși din Galilea, și anume, pe la jumătatea vea- 
cului al doilea, înainte de naşterea lui Isus. 

In cartea întâia a Macabeilor (V 14—23), 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 251 


cetim în adevăr că niște comisionarii din Galilea, 
negustori de postav, se înțelege, jidani, au venit 
la Iuda Macabeu şi la frații lui şi i-au spus, că 
acei din Ptolomaida, din Tyr, din Sidon și „din 
toată Galilea celor de alt neam“, s'au adunat ca 
să-i piarză, cerând ajutor, Auzind această plân- 
gere, a zis Iuda cătră fratele său Simon: 


„i. Macabei 5. 17. Alegeţi ţie oameni, şi mergi, și 
mântuește pe fraţii tăi cei din Galilea.. Și s'au îm- 
părțit lui Simon bărbaţi trei mii, ca să meargă la Ga- 
lilea... Şi mergând Simon în Gallea a făcut războae 
multe asupra neamurilor... Şi a luat pre ei din Galilea, 
şi din Arvaţi, cu muerile şi cu pruncii lor; și toate câte 
aveau ei, şi i-a adus în ludea, cu veselie mare, 


Textul acesta e dovada cea mai bună că po- 
porația Galileei era de alt neam, şi vom vedea 
că şi de altă religie, cu toată trimeterea preu- 
ților lui Iahve, pe vremea lui Salmanassar. 

Prin urmare: în anul 164, în. de Hr., pe 
vremea Macabeilor, tofi jidanii aflători în Ga- 
lilea — şi care fireşte că nu se puteau împăca cu 
poporaţia arică, aşezată acolo, prin colonizarea 
Asiriană — au fost strămutați în Iudea, de cătră | 
Simon Macabeul. In acelaş timp, Iuda Macabeul 
a eliberat pe fraţii săi jidani, cari trăiau printre 
păgâni, în regiunea dela Nordul Iordanului, a- 
dunându-i și pe aceştia, pe toți împreună la 
Ierusalim. 

Stim apoi, că cu câteva decenii mai târziu, în 


me m g 


ÎN man na ea Oa e 


232 A, © CUZA 


anul 103, în. de Hr., un nepot al lui Simon 
Macabeul, Aristobul, cel dintâi rege al jidanilor, 
a silit pe Galileeni să primească legea lui Moise, 
iudaizându-i. 

Astfel, că iată concluzia, la care ajunge Paul 
Haupt, care ni serveşte de călăuză aici, cu pri- 
vire la poporaţia Galileei, cu un secol înainte 
de Hristos (The open Court. Chicago. April 
1909 pag. 196): i 


„Prin urmare, zu an existat Jidani în Galilea dupii 
anul 164 înainte de Isus Hristos. Dar în anul 103, 
în. de Hr., nepotul lui Simon (fiul mai mare şi urmașul 
marelui Cuceritor macabeu loan Hyrcanus), Aristobul, 
cel dintâi rege al Jidanilor, a cărui încoronare este glo- 
rificată în Psalmul H. 9, a iudaizat Galilea, silind pe 
locuitori să primească circumcisia şi legea lui Moise. 

Din timpul acesta, Galilienii au fost jidani prin re- 
ligie, dar nu jidani ca rasă. Un Negru, care imbrăţi- 
şează religia Angliei, nu devine Anglo-Saxon. Jidanii 
dispreţuiau pe Galilceni şi dialectul lor trădează ori- 
ginea lor nejidovească (and thoir dialeci betrayed their 
non-lewish extraction }“. 

De altfel, chiar numele, supt care erau cunos- 
cuți acești Galileeni iudaizați, ni arată originea 
lor străină — și anume ca urmași ai coloniștilor 
asirieni, aduși de Tiglath-Pileser și Sargon — 
zicânduli-se lturei, „Jfureeni'*, adică tocmai: Asi- 
rieni. 

In mijlocul acestei poporatii, “în care este 
istorireşte dovedit, că nu mai rămăsese nici un 
jidan, după anul 164 în. de Hr. și a cărei men- 
talitate era așa de străină de mentalitatea iudaică, 


NAĂȚIONALIPATEA ÎN ARTĂ | 233 


încât, păstrându-şi credinţele ei, conforme cu 
caracterul rasei arice, căreea aparţinea, a fost 
nevoe să fie izdaizată, cu de-a sila, impunându- 
i-se credința jidovească, circumcisiunea și legea 
lui Moise — în acea fară a necredincioşilor, aşa 
dar, disprețuită de jidani, după cum am văzut, 
pentru că nu cra jidovească; aici, își are ori- 
ginea /sus Gafileanul, împreună cu toţi disci- 
polii săi, Galilceni ca și dânsul, şi toţi întrun 
cuget, după trădarea lui luda: 


„Fapieie 2. 1. lar sosind ziua cinti-zecimei, erau toți 
cu un cugei la un lo... Şi s'au umplut toți de Spirit 
sfânt, şi au început a vorbi în alte limbi, precum li da 
Spiritul a vorbi. 

Și petreceau în Ierusalim Judei, bărbați cucernici 
din tot poporul, care este supt ceriu... lar toţi se ui- 
meau şi se minunau, zicând unul cătră altul: A toți 
acestia ce vorbesc nu sunt Galileeni? Cum dară auzim 
fiecare în limba noastră, în care ne-am născut?“ 


Prin urmare: sc vede că jidanii, adunaţi de 
pretutindeni, îi deosebesc pe cei unsprezece ca 
„Galileeni'*, şi nu ca jidani. 

Concluzia definitivă, la care judecata obiec- 
tivă ne sileşte să ajungem, pe baza acestor date 
-= privind aici originea lui Isus din punct de 
vedere fizic, profan — este aceasta: . 

După toate probabilitățile, care echivalează 
aproape cu siguranța deplină: /sus era de origină 
arică, crescut numai în religia jidovească, im- 
pusă Gialileenilor de Aristobul, în anul 103, 


234 A. C. GUZA 


abia cu trei generații inainte de naşterea sa. lu 
tot cazul: jidan nu a fost. 

Originea arică a lui Isus, zi spune Paul 
Haupt, a jost afirmată, mai întâi de cunoscutul 
arheolog, citat şi de noi, Emile Burnoui, în- 
trun studiu al său publicat în „Revue des deux 
Moudes*, din 15 August 1868, şi după dânsul, 
de mai mulți alţi învățați distinși, cunoscuţi, 
printre cari găsim pe Rudolf von Jhering, 
în lucrarea sa postumă asupra Indo-Europeilor 
în epoca pre-istorică (1894); pe Archibald 
Henry Sayce, renumitul filolog și astriolog 
dela Universitatea din Oxford; pe Houston 
Stewart Chamberlain, ilustrul publicist, cu a- 
tâtea lucrări de valoare și a cărui una din opere 
a produs o adevărată mişcare în spirite (Die 
Grundlagen des neunzehnten lahrhunderts 1898); 
pe Paul Haupt el însuşi, unul din fruntașii orien- 
talişti în deosebi, în domeniul cercetărilor biblice, 
și care mai ales a căutat să lămurească această 
atât de însemnată problemă („Die arische Ab- 
kunft lesu und seiner liinger“*. Orientalische 
Literatur-Zeitung. Berlin. 15, Mai.1908. „The 
Aryan Ancestry of Iesus“, The Pps Court, 
Chicago. April 1909). 

Și ne vom mărgeni să cităm numai părerile 
acestor din urmă doi învăţaţi, cu privire la pro- 
blema aceasta. 

Astfel, Houston Stewart Chamberlain, după 
o cercetare amănunțită a subiectului, ajiuige la 
următoarea concluzie: 


» 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 230 


„Cine afirmă, că Hristos a fost jidan (ein lude), 
spune sat o prostie, sau o minciună: o prostie, dacă 
confundă religia cu rasa, în necunoștință de cauză, o 
minciună, dacă cunoaşte istoria Galileei... Probabilitatea, 
că Hristos nu a fost jidan, că nu a avut nici o pică- 
tură de adevărat sânge jidovesc în vinele lui, este aşa 
de mare, încât echivalează aproape cu siguranța“. 


lar Paul Haupt, rezumând datele istorice 
pomenite mai sus, iată ce ni spune (The Open 
Court Chicago. April 1909. pag. 203): 


„Am văzul că Galilieenii au fosă transportați în A- 
siria, în anul 738, în. de Hr. Regii asirieni ai colonilor 
asirieni în Galilea şi majoritatea acestor coloni, cu- 
prinzând pe şeful med Deioces, erau Ari, adică lranieni. 
Acei câţiva jidani cari trăiau în Galilea, pe timpul lui 
luda Macabeul, au fost eliberaţi de fratele său mai mare 
Simon şi transportaţi la Ierusalim, în anul 164, în. de 
Hr. În anul 103, în. de Hr., nepotul lui Simon, regele 
Aristobul, a iudaizat pe lturieni, adică pe descendenții 
colonilor asirieni, din Galilea. Ei au fost siliți să adopte 
iudaismul, dar nu au fost de rasă jidovească. Deaceea, 
întru nimic nu este sigur, că Isus din Nazareth şi pes- 
carii săi Galileeni, pe cari Isus i-a chemat să fie pes- 
cari de oameni, erau jidani ca rasă. Vorbirea lui Petru 
îl trădează. Galilicenii, întemeetori ai creştinismului, se 
poate să nu fi fost jidani, ci ari. Este excesiv de im- 
probabil ca isus să fi fost un fiu al lui David; este 
cel puțin fot atât de probabil ca să fi fost un vlăstar 
al lui Deioces, sau chiar un coboritor al lui Spitama, 
strămoșul lui Zoroastru“. 


Această ipoteză —- care echivalează aproape 
cu certitudinea științifică —- cu privire la ori- 


ENS PP ee PIE: m Ip S E e STE IA N E E ERAS pe 


236 A. C. CUZA 


ginea arică a lui Isus, este întărită prin faptul 
că el singur se deosebește de jidani, ca şi prin 
caracterul său, cu totul diferit de al lor. Aşa 
se explică următoarele texte. 

lată, de pildă ce spune Isus lui Nicodim di- 
regător al ludeilor, şi ceea ce nu ar fi spus, 
dacă el însuși s'ar fi considerat ca jidan: 


„loan 3. 10. Tu eşti învăţător al lui lzrael, şi nu 
ştii aceasta“. 


Şi în mijlocul Izraelului, el se simte ca printre 
străini, așteptând să scape de dânşii, înfierânduri 
la fiece pas. In Evanghelii sunt atâtea dovezi. 
lată una: | 


„luca 9. 41. O neam necredincios şi înrăutățit, până 
când voi fi cu voi şi vă voi suferi“. 


Caracterul lui Isus, se deosebeşte apoi de 
firea jidanilor, în toate privințele şi îi așa fel 
încât nu-i putem confundă. 

Isus, în toate manifestările lui, învederează 
însuşirile tipice ale caracterului aric aşa precum 
am văzut că îl aveau în genere Galileenii: idea- 
list, războinic, fățiș, și fără ascunsuri. 


„loan 18. 19. Intr'aceasta arhiereul a întrebat pe 
Isus de discipolii lui şi de învățătura lui. 

„Răspuns-a lni Isus: Eu am vorbit lumei în faţă; eu 
iotdeauna am învăţat în Sinagogă şi în templu unde 
toţi ludeii se adună; şi într'ascuns nu am vorbit nimic, 

Ce mă întrebi? Intreabă pe cei ce au auzit ce li-am 
vorbiti“, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 237 
Jidanii, din contra, față de dânsul — precum 
îi vedem că au rămas până astăzi — lucrează 


la întuneric, îl ispitesc, îi întind curse, il prind 
prin trădare, îl acuză prin calomnii și mărturii 
mincinoase, contrazicându-se: 


„Marcu 714, 55. lar arhiereii şi toată adunarea căutau 
mărturie asupra lui Isus, ca să-l omoare; dară nu aflau. 
Că mulţi mărturiseau mărturie mincinoasă asupra lui; 
iar mărturiile lor nu erau asemenea“. 

ki 

Isus, mai presus de toate este adevărat, el 

este adevărul însuși: 


„loan 18, 38. Spre aceasta m'am născut și spre a- 
ceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul, 
Tot ce! ce este din adevăr ascultă vocea mea“. 

De aceea el înfruntă pe acei, cari nesocotesc 
adevărul cu știință — pe acei cari blastemă îm- 
potriva Spiritului Sfânt — şi nu-i iartă, ci se 
războește cu dânşii: 


„Matei 10. 34. Nu gândiţi, că am venit să aduc 
pace pe pământ, pu am venit să aduc pace, ci sabie. 

Matei 12, 30. Cel ce nu este cu mine, este contra 
mea; și cel ce nu adună cu mine, risipește. Drept aceea 
vă zic: Tot păcatul şi blestemul se va iertă oamenilor; 
dară blestemul contra Spiritului Sfânt nu se va ertă 
oamenilor. 


Și față de aceștia, el nu-și stăpânește mânia, 
pe care o vedem izbucnind, în anumite mo- 
mente, cu toată puterea: 


mar rapper = 


238 A, C, CUZA 


„Matei 12, 37. Pui de năpârci! cum puteţi vorbi 
cele bune, răi fiind? că din prisosința inimei grăește 
gura“... Ș ni 

„loan 2, 15. Şi făcând biciu de funii, pre toți j-a 
scos afară din templu... şi a vărsat banii schimbătorilor, 
riisturând mesele“. 


Galilecan — de origine arică — se vede că 
Isus are și caracterul Galileenilor, spiritul aric: 
spirit de luptă şi de jertfire dezinteresată pentru 
bine şi adevăr, spirit idealist. Şi spiritul acesta 
se afirmă, cu toată splendoarea, în învățăturile 
lui, în totul deosebite de spiritul jidovesc, al 
testamentului vechiu. _ 

Creștinismul şi iudaismul, în adevăr, sunt 
două contraste, sunt două mentalități diferite, 
sunt două concepții protivnice, pentrucă sunt 
două rase, care nu se confundă. Și dacă ar mai 


fi vre-o îndoială, în această privință — cu pri- 
vire la originea arică a lui Isus — ca trebue 


să cadă, în fața spiritului aric al religiei lui. 

Iudaismul semitic, este materialist, optimist, 
particularist, creştinismul este idealist, pesimist, 
solidarist. 

ludaismul materialist, concepe Dumnezeirea 
în formă materială (Esod. 33, 18), şi adorarea 
lui Dumnezeu, ca fiind legată de anumite forme, 
de spălarea mânelor, de sfințirea Sâmbetei, de 
păzirea strictă a legei, în toate amănunţimele 
interpretărilor ei arbitrare, de către cărturari. Pe 
când pentru creştinismul idealist, Dumnezeu este 


NA ȚIONA LITATRBA ÎN ARTĂ 239 


spirit şi formele nu au nici o valoare, ci numai 
adevărul și bunătatea inimei noastre: 


„Joan 4, 24. Dumnezeu este spirit; şi cel ce i se 
închină, trebue să se închine în spirit şi în adevăr“, 
„Matei 12, 7. Milă voesce și nu sacrificiu“. 


ludaismul, opfimist, stăpânit de lăcomia ne- 
întrânată a vicței materiale, nu cunoaşte altă 
răsplată pentru indeplinirea prescripțiilor legei, 
decât făgăduinţa traiului bun pe pământul şi 
in viaţa aceasta: 


„Deuteronom $, 1. /uafi aminte de toate ordinele, 
pe cari eu astăzi vi le spun, ca să le faceți; pentru ca 
să trăiţi și să vă înmulțiți şi să intrați și să luafi în 
stăpânire pcmântul, pe care Jahve cu jurământ: l-a pro- 
mis părinților voştri“. 

„Deuteronom 28, 1. Si vu fi, dacă tu vei ascultà de 
vocea lui lahve Dumnezeul tău, căutând a face toate 
ordinele lui... /elve, Dumnezeul tău te va pune mai 
presus de câl toate popoarele pământul... Binecuvântat 
vei fi în cetate și bin”cuvântat în câmp. Binecuvântat va 
ti fruptul pântecelui tău și fruptul vitelor tale, fătul 
vacelor tale şi înmulțirea oilor tale. Binecuvântată va fi 
coșniţa ta și covata ta... Și Iahve te va face pre tine să 
prisoscşti în bunătăți... Si tu vei împrumută multor po- 
poure, dară nu vei luu împrumut“. 


Pe când creștinismul, pesimist, socotește bu- 
nurile pământești ca nevrednice de străduința 
omului și ca fiind de-a dreptul protivnice sfințirei 
lui, traiului fără prihană, a cărei răsplată este 
viața eternă, împărăția ideală a cerurilor: 


IDE e me e me 


Py ene PETAN s S E E EEE EE adi L sera cuier Sieu ii rolei a 
E 
240 A, © CUZA NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 241 


„Matei 6. 19. Nu vă adunați tezaure pe pămâut, unde 
molia şi rugina le strică şi unde furii le seapă şi le fură, 
Ci vă adunați tezaure în ceriu. Nimeni nu poate servi 
la doi domni... Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi lui 
Mamon. i 

Matei 19. 21. De voeşti să fii desăvârşit, mergi şi 
vinde averile tale şi le dă săracilor, şi vei avea tezaure 
în ceriu; şi vino, urmează-rmi... Că mai lesne este să 
treacă funia prin urechea acului, decât bogatul să intre 
în împărăția lui Dumnezeu“, | 


Iudaismul] este particufarist, plecând de la 
dogma că Dumnezeu lahve este numai al jida- 
nilor, „poporul ales", cu care a încheiat un 
„legământ“, în paguba celorlalte popoare, care 
rămân excluse dela binefacerile divine, şi îm- 
potriva cărora jidanii trebue să procedeze cu 
dușmănie şi să nu se amestece cu dânsele, con- 
'siderând ca „aproapele“ numai jidanul: 


„Facerea 15. 18. In ziua aceasta. făcu Iahve /egă- 
mânt cu Abram, zicând: 

Eu pământul acesta Vam «dat seminției tales. Pre 
Kenei și pre Kenizei şi pre Kadmonei; pre Hetei şi 
pre Ferizei şi pre Refei. Şi pre Amorei şi pre Cananei, 
şi pre Gherghesei şi pre lebusei“. 

„Esod. 34. 10. Si domnul zise: iată eu fac Legământ... 
Păzeşte ceea ce-ţi ordin astăzi! /afă eu voiu alungă 
de dinaintea ta pre Amorei şi pre Cananei şi pre Hetei 
şi pre Ferizei și pre Hevei și pre lehuzei. Fereşte-te 
să nu faci legământ cu locuitorii pământului în care 
vei întră... Ci voi altarele lor să le stricați şi stâlpii 
lor să-i stărâmaţi şi chipurile lor de Astarte să le tăiaţi“. 

„Levitic. 20. 23, Si să nu umblați dupre datinele 


popoarelor acestora, pre care um să le alung de din- 
naintea voastră... Voi vefi moșteni pământul lor, si eu 
Hi voiu da vouă întru moştenire, pământ în carele curg 
lapte și miere. Eu sunt lahve Duiwmuezeul vostru, carele 
Pam despărțit pre voi de alte popoare“. 


Pecând creștinismul, so/idarist, uneşte pe toate 
popoarele de pe pământ în aceeaşi iubire — 
care trebue să cuprindă şi pe dușmani —- „uprou- 
pele“ fiind orice om, fără nici o deosebire, cu 
toţii fiind fii ai aceluiaș Dumnezeu: 

„Matei 5. 43. Aţi auzit că s'a zis: Să iubeşti pe 
aproapele tău, şi să urâşti pre ncamicul tău. lar eu 
vă zic vouă: lubiţi pe neamicii voştri, bine cuvântaţi pe 
cei ce vă blastemă; faceţi bine celor ce vă urăsc“, 

„loau 13. 34. Ordin nou dau vouă: Ca să vă iubiţi 
unul pe altul: precum eu am iubit... Intr'aceasta vor 
cunoaşte toți că sunteți discipoli ai mei, de veţi avea 
dragoste între voi“. 

„Galateni 3. 26. Căci toți sunteţi fii ai lui Dum- 
nezeu, prin credința întru Hristos Isus... Nu este Judeu 
nisi Elin; nu este serv nici liber... căci voi toți sunteți 
unul întru Hristos Isus“. 


Iudaismul și creștinismul, se vede dar că sunt 
două concepții cu totul diferite, contrare, între 
care nu este nici o apropiere—şi nici o continuare. 

Creştinismul nu este perfecționarea, desăvâr- 
şirea, „reforma“ iudaismului, cum s'a zis, pentru 
că iudaismul este o eroare, şi eroarea nu se 
reformează, ci se distruge. 


A. C. Cuza. Naţionalitatea în artă. i6 


DE camera n PERETE n ei ma nn ae 


si 


. 


242 A. © CUZA 


Iudaismul este jalșițicarea legei divine — pe 
care jidanii au înlocuit-o cu fradifia lor: 


„Matei 15, 6. Şi aşa aţi desființat ordinul lui Dum- 
nezeu prin tradiția voastră. 
A Marcu 77. Şi în zadar mă adoră, învățând învățături 
l care sunt ordini omeneşti. Că lăsând ordinul lui Dum- 
nezeu, ţineţi tradiția oamenilor... desființând astfel cu- 
vântul lai Dumnezeu prin tradiţiunea voastră“. 


| Iudaismul este ca buruiana cea rea, care nu 
se cultivă, ci se desrădăcinează: 


„Matei 15, 13. Orice plântă, pre care nu a plântat-o 
Părintele meu cel ceresc, se va desrădăcină“. 


Iudaismul este ca o haină veche, care nu se 
drege, ci se aruncă îmbrăcând haină nouă, sau 
ca foile vechi, în care nu se pune vinul cel nou: 


la un vestmânt vechi; că petecul trage din vestmânt şi 

ruptura se face mai rea. Nici nu pune vin nou în foi 

vechi; iar de nu, se sparg foile şi vinul se varsă, şi 
| : foii se pierd; ci pune vin nou în foi noui, și amândouă 
se ţin“, 


t 
li 
i 
| „Matei 9, 16. Nimene nu pune petec de pânză nouă 


| Faţă de iudaism, întrun cuvânt —— o spune 
Isus lămurit — creştinismul trebue să fie în- 
| teles ca o creație nouă, care nu retormează, ci 
desființează ce a fost înainte: 

| 

l} 

' 


„Luca 16, 16. Legea şi profeții erau până la loan; 
din acest timp se predică fmmpărăția lui Dumnezeu $i 
fiecare se sileşte spre aceea“, à 


IT ÎL PIR PREET De per e ae e mame 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 243 


„Împărăția lui Dumnezeu“, însemnează însă 
— fațä de formalismul iudaic, al legei — pre- 
facerea lăuntrică, lepădare de sine, întoarcere, 
naștere din spirit: 


„Matei 16, 24. De voește cineva să vină după mine, 
să se lepede de sine, şi să-şi iea crucea sa şi să-mi 
urmeze. 

„Matei 18, 3. De nu vă veți întoarce şi nu vă veţi 
face ca pruncii, nu veţi intră în împărăţia cerurilor". 

„loan 3, 5. be nu se va naşte cineva din apă şi 
din spirit, nu va puteă să intre în împărăția lui Dum- 
nezen, Ce este născut din trup, trup este, şi ce este 
născut din spirit, spirit este. 


Se vede dar de aici, că avem de-a face cu 
două lumi diferite, cu două concepții, străine 
una de alta, ca cerul de pământ. 

Fără îndoială, nimeni nu tăgădueşte înrâurirea, 
pe carce iudaismul a avut-o asupra creştinismului: 
inrâurire nenorocită, care este tocmai dovada 
cea mai bună că amândouă diferă în fond. 

Că aceea ce este esenţial tuturor religiilor 
este metafizica lor, concepţia ce au despre lume, 
despre destinele omului. Şi prin aceasta tocmai 
— prin metafizica lui de origine arică — creș- 
tinismul diferă în totul de iudaismul semitic, 

Metafizica și cultul creștinismului, în adevăr, 
ca şi spiritul de care este însufleţit, în între- 
gime, rămân cu totul neînțelese, dacă încercăm a 
le găsi explicația în doctrina iudaică, a Testa- 
mentului vechiu, pe când le înțelegem deplin și 


~- 


pb aie oa E. MAATE NWA Ai -ag YERA ee Ba hA e 


244 A, ©. CUZA 


imediat, în legătură cu Avesta lui Zoroastru și 
cu Vedele, indice, mai ales cu imnurile lor cele 
mai vechi, care ne duc până la un izvor proto- 
aric, comun tuturor acestor religii, dar pentru 
noi necunoscut (Emile Burnouf: La science des 
religions. Paris 1885). 

Astfel, Zend-Avesta cuprinde întreaga doc- 
trină metafizică a creştinilor — unitatea lui 
Dumnezeu, Dumnezeu Spirit, cuvântul, fiul năs- 
cut din Părintele, așa dar întruparea, doctrină 
exclusiv arică şi care este fundamentul creştinis- 
mului. 

E bine înțeles, că această doctrină a fost a- 
mestecată cu elemente semite, precum este, de 
pildă, concepţia unui Dumnezeu creator, străină 
gândului aric. Dar in schimb, elementele cul- 
tului creștin, aproape toate se găsesc în credin- 
tele arice, străvechi, anterioare şi cu totul deo- 
scbite de cultul iudaic, 


„Nu la jidani — zice Emile Burnouf — trebue să 
căutăm originea riturilor şi simbolurilor creștine, ci 
aiurea, într'o civilizaţie străină Semiţilor. 

Dacă însă exceptăm religia vechiului Egipt, nu mai 


„rămân în afară de Semiţi, decât Arii. Numai cât, stu- 


diul aprofundat al simbolurilor nu leagă creştinismul 
de Persia în chip așa de exclusiv, cum au crezut unii 
învăţaţi: cartea lui Zoroastru nu le explică în deajuns; 
trebue să mergem până în india pentru a găsi această 
explicaţie, această chee a științei, cum zice evangelistul, 
Adaog că ajunsă la punctul acesta, știința vede desfă- 
şurându-se înaintea ei un orizont nou, ocupat de Inzi, 


maia dum e e e i 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 245 


de Perși şi de creştini, ṣi pe care poporul jidovesc, redus 
(rendu) la proporţiile lui naturale, numai ocupă decât 
un punct imperceptibil; dincolo de Inzi şi de Perşi, 
apare nu Budha, nici Zoroastru şi nici chiar Veda, ci 
o doctrină arică primordială, de unde a izvorât deopo- 
trivă Veda și Zoroastru, și după dânsele creștinismul“. 

„ln adevăr, dacă este stabilit, pe de-o parte, că 
fondul dogmelor creştine purcede dela mazdeism, și 
pe de altă parte, că mazdeismul este el însuși forma 
iranică a unei doctrine, a cărei expresie anterioară se 
găsește în Veda, trebue să concludem, că Veda singură 
poate să ni dea socoteală în acelaş timp de dogmele 
zoroastrice şi creştine, și că trebue să căutăm izvorul 
primordial! al creştinismului în imnurile Vedei şi nu în 
Biblie. 


In ultima analiză, aşadar — și îndoială nu 
este în această privință faţă de dovezile interne, 
care se impun cercetărei — creștinismul este 


product al geniului aric, ceeace vine să confirme 
ipoteza, echivalând aproape cu certitudinea știin- 
țifică, a originei arice a lui Isus. 

De altfel, chiar Ernest Renan, care, pe la 
1862, considera creștinismul ca o reformă a 
iudaismului, e silit să recunoască implicit deo- 
sebirea lor esenţială, căci el însuși ni spune că 
creştinismul diferă cu totul de iudaism, fiind o 
creație nouă, străină de spiritul semitic, şi care 
nu a triumfat decât atunci când a sfărmat în- 
velișul jidovesc. Și nimeni nu a exprimat mai 
bine totodată caracterul divin al operei și al 
personalităței incomparabile a lui Isus, decât 
Ernest Renan, în următoarele rânduri (loc. cit, 
pag. 23): 


ar! Oac ya pa > 


246 A. C. CUZA 


„Un om incomparabil atât de mare încât, cu toate 
că aici totul trebue să fie judecat din punctul de vedere 
al ştiinţei pozitive, nu aș voi să contrazic pe acei care, 
izbiți de caracterul excepţional al operei lui îl numesc 
Dumnezeu, a operat o reformă a iudaismului, reformă 
atât de profundă, așa de individuală, încât a fost, putem 
zice, cu adevărat o creație nouă (de toutes pièces)... 
Isus a întemeiat religia eternă a umanităţei, religia spi- 
ritului, desfăcută de orice sacerdociu, de orice cult, 
de orice observanță, accesibilă tuturor raselor, supe- 
rioară tuturor castelor, absolută, întrun cuvânt. 

Victoria creștinismului, nu a fost asigurată decât 
atunci, când a sfârmat învălișul său jidovesc, când a 
devenit aceea ce fusese în înnalta conștiință a inte- 
meetorului său, o creaţie desfăcută de cătușele strâmte 
ale spiritului semitic. Aceasta este atât de adevărat, încât 
jidanii și musulmanii nu au decât aversiune pentru 
această religie, soră cu a lor, dar care, în mânele altei 
rase, s'a îmbrăcat cu o poezie aleasă (exquise), cu o 
desfătătoare podoabă de legende romantice“, 


Concluzia, ce ni se impune de pe urma atâtor 
consideraţii și fapte — cu privire la originea lui 
Isus și a religiei lui — se rezumă în aceste rc- 
zultate precise şi care nu pot fi desmințite: 

Din punct de vedere metafizic, religios — 
pentru toţi acei cari cred — Isus și religia lui 
sunt manifestații excepţionale, incomparabile, de 
origine divină. 

Din punct de vedere fizic, profan — perso- 
nalitatea şi învățătura lui Isus, nu se explică 
și nu pot fi înţelese decât, dacă le considerăm 
ca manifestații ale geniului aric. 

Așadar, cum am zis, e o îndoită blasfemie, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 247 


totodată şi ştiinţifică și religioasă, de a-l con- 
sidera pe Isus ca jidan și religia lui ca un pro- 
duct al iudaismului, de spiritul căruia . este. cu 
totul străin, 

Aceasta este concluzia, care se impune tot 
mai mult și teologiei. Şi iată ce ni spune, de 
pildă, un eminent teolog protestant, profesor 
de teologie la Universitatea din Bonn, Johannes 
Meinhold (lesus und das alte Testament. 1896, 
pag. 49): 


„Ce este oare ceeace desparte pe Isus, așă de ho- 
tărît (scharf), de Vechiul Testament? In ce constă nou- 
tatea? Aici se ridică învățații jidani şi îi contestă orice 
originalitate, orice cugetare de sine stătătoare. Fi se 
ostenesc să dovedească existenţa spuselor lui în Tal- 
mud și să-l coboare dela înălțimea lui „artificială...“ 

Dar prin toate acestea, nu s'a făcut nimic. Căei de 
ce oare poporul, sub conducerea cărturarilor, a ucis pe 
Hristos, dacă nu avea o învățătură și o concepție cu 
totul alta decât a lui?... Aceeace formează întreaga lui 
însemnătate și personalitatea sa, nu s'a născut din iu- 
daism, ci din contra, a fost, respins, urât și ucis, de 
acesta. 

In ce constă, așadar, contrastul de neîmpăcat, dintre 
învățătura lui Hristos şi concepția religioasă a contem- 
poranilor săi?... Aici, pentru noi mai ales, trei lucruri 
principale ne interesează: doctrina lui Hristos despre 
Dumnezeu, despre adevăratul cuit al lui Dumnezeu și 
despre propria sa persoană., 

Ce spune dar Isus despre Dumnezeu? Că este spirit 
şi că este iubirea desivârşilă... In ce constă noutatea ?... 
Chiar și profeților li este și li rămâne Iahve, cu toate 
că a creat universul, Dumnezeul Izraelului, un Dumnezeu 


248 A. ©. CUZA 


naţional, care-şi arc palatul său pământesc în Ierusalim... 
Aici intervine Isus cu atot puternicul său cuvânt: „Dum- 
nezeu este spirt; şi cel ce i se închină, trebue să i se 
închine în spirit şi în adevăr“. Dacă până atunci ado- 
rarea lui Dumnezeu erà legată de Ierusalim, din mo- 
mentul acesta ea încetează (loan 4, 22 şi urm.)... In- 
naintea acestui cuvânt, Vechiul Testament se prăbuşește. 
Şi se arată aici că Hristos nu este numai sfârşitul legei, 
ci al profeților... Descrierile mesianice însemnează în 
mare parte... revenirea profeților (Zuriicksinken) la spe- 
ranțele curat naţionale ale poporului lor.. Toate aceste 
speranţe materialiste (fleischlichen), ale iudaismului, cad 
însă în faţa acestui cuvânt al lui Isus, deaceea ura îm- 
potriva lui se explică uşor“. 

Ura aceasta a jidanilor, împotriva lui Isus şi 
a învățăturei lui — în ultima analiză, cum am 
zis — nu este altă decât instinctul unei rase 
deosebite, față de concepţiile care nu sunt ale 
ei, pe care ca nici nu le poate pricepe, ale altei 
rase, străine. l 

Materialismul iudaic semit, exclusivist, măr- 
ginit şi utilitar, respinge — pentru că nu poate 
să intre în încăperile sale înguste — idealismul 
aric, universal, a tot cuprinzător, altruist. 

Din acest punct de vedere — după cum a 
observat cu atâta adâncă pătrundere, în zilele 
noastre eminentul filosof german Paul Deussen, 
profesor la Universitatea din Kiel — creştinismul 
este expresia, să zicem desăvârşirea, aceleași 
concepții idealiste a gândului aric, care se ma- 
nifestează în strävechile imnuri religioase ale 
Vedelor, și. în Upanişade, în filosofia lui Par- 


NAȚIONALITATEA ÎN AKTĂ 249 


menid şi a lui Platon, din antichitate, şi în fi- 
losofia lui Kant și a lui Schopenhauer, în zilele 
noastre. i 

Şi astfel, o strălucită lumină se revarsă asupra 
gândirei noastre, care se ridică veselă până la 
cele mai sublime înălțimi — eliberată din că- 
tușele iudaismului strâmt, atât de protivnic in- 
stinctelor generoase ale rasei căreea aparținem. 

In contra acestei concepţii așa de lămurite— 
și de lămuritoare — pare totuși că se opune un 
argument hotărîtor. Sânt două texte, ale Evan- 
geliei în adevăr, a căror interpretare — greşită 
— induce pe cei mai mulți în eroare. 

Cel dintâi, este textul în care Isus afirma că 
nu a venit să desființeze legea, ci să o înde- 
plinească: | 


„Matei 5, 17. Să nu gândiţi că am venit să des- 
fiinţez legea sau profeţii; uu am venit să desfiinţez, 
ci să îndeplinesc“. 


Al doilea text, este acela în care Isus vor- 
beşte de misiunea sa, în așă fel că s'ar puteă 
crede că el însuși se consideră ca aparținând 
poporului  jidovesc: 


„Matei 15. 24. Eu nu sânt trimes decât la oile cele 
pierdute ale casei lui Izrael“. 


Și textul acesta e confirmat prin altul, tot 
atât de precis în care vedem că Isus şi pe 
discipolii săi îi trimete anume tot la poporul 
jidovesc: ii 


250 ` As C. CUZA 


. „Matei 10. 5. Pre acești doisprezece i-a trimes Isus 
şi li-a ordinat, zicând: Să nu mergeţi pe calea Ginţilor 
şi să nu intraţi în vre-o cetate a Samaritenilor. Ci mai 
bine mergeţi la oile cele perdute ale casei lui Izrael“. 


Textele acestea însă, nu numai că nu con- 
trazic, ci confirmă în totul concepția noastră, 
desvăluindu-ni, prin interpretare exactă, încă și 
mai bine deosebirea dintre creștinism. și iu- 
daism. Şi în adevăr. 

Legea a fost dată jidanilor — prin Moise, 
care știm că era Egiptean, nu jidan — ca lege 
morală, universală, umană, obligatorie în rela- 
tiile tuturor oamenilor, a celor zece porunci 
(Esod 20. 13. — Deuteronom 5. 17. — Le- 
vitic 19. 11): Să nu ucizi; să nu furi; să nu 
mărturisești mărturie mincinoasă; să iubești pre 
aproapele tău ca însuţi pe tine. 

/idanii însă au falsificat legea divină — sub- 
stituindu-i învăţăturile lor omenești — şi anume 
în două feluri: mai întâi, făcând din legea mo- 
“ulă, lăuntrică, de bunătate a inimei, de cură- 
ienie a cugetului, o lege formală, de îndeplinire 
a unor prescripţii externe, materiale, precum 
sunt sacrificiile, adoraţiunea orală, spălarea mâ- 
nelor, a ulcioarelor, etc.; şi în al doilea rând, 
prin accea, că au înţeles că numai ei sunt oameni, 
iar toţi ceilalți, goimi, fără drepturi, excluși, 
așa că prescripţiile morale ale legei nu sunt 
valabile decât între jidani. 

Şi este un text, mai ales, care ni indică oare- 


NAȚIONALITATEA IN ARTĂ 251 


cum punciul de plecare a acestei rătăciri odioase, 
și mai lămurit decât altele, pentru că aici se vor- 
beşte anume de „popor“, restrângând aplicarea 
prescriptiilor morale ale legei numai între ji- 


"dani: 


„levitic 19. 11. Să nu furaţi, nici să nu minții, nici 
să nu înşelaţi unul pre aproapele său... Pre aproapele 
tău să nu-l asnprești, nici să-l despoi... | 

Să nu porți vorbe de rău în poporul lău, şi să nu 
te ridici asupra sângelui aproapelui tău“. 


Prin urmare: în sânul altui popor poţi purtà 
vorbe de rău! Şi în modul acesta jidanii cu 
două morale, au abătut întreaga lege dela în: 
țelesul ci primitiv, universal, substituindu-i exclu 
zivismul iudaic, împotriva celor de altă credință — 
cari nu Sunt consideraţi ca aproapele lor, -ct 
ca dușmani: goimi. 

Cum se explică această credință de ură? Se 
explică prin dașmănia de rasă, mărită încă din 
cauza stărei de robie, în care au trăit jidanii 
în mijlocul celorlalte popoare. 

Robi ai Egiptenilor; robi ai Asiricnilor; robi 
ai Babilonienilor; robi ai Perşilor; robi ai Ro- 
manilor — ura care se resfrânge din spiritul 
religiei lor este ură de sclavi. 

In contra acestei rătăciri monstruoase — a 
unui neam osândit — se ridică Isus. El vine, 
in adevăr, să nu desființeze, ci să îndeplinească 
legea, în toată cuprinderea ei: pentru toți oa- 
menii țără deosebire. Şi nimic nu învederează 


252 A. È. JUZA 


mai bine, că acesta este scopul misiunei lui 
decât următorul text, în care ni se dă pe față 
cauza conflictului dintre Isus și cărturarii ji- 
danilor cu privire tocmai la înţelesul legei: 


„Luca 10.» 25. Şi iată, un învăţat în legi s'a sculat, 
ispitindu-l, şi zicând: Invăţătorule ce să fac să moştenesc 
viaţa eternă? El i-a zis: Ce este scris în lege? Cum 
ceteşti ? 

El răspunzând a zis: Să iubeşti pre Domnul, Dum- 
nezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău.. 
şi pre aproapele tău ca însuţi pre tine. 

Şi i-a zis: Drept ai răspuns: aceasta fă şi vei trăi. 

lar el, voind să se îndrepte, a zis lui Isus: Și care 
este aproapele meu?“ 


„Si cure este aproapele meu?“ — în aceste 
cuvinte se rezumă toată neînţelegerea, tot con- 
Flictul dintre învăţătura lui Isus, pentru care 
aproapele este orice om, şi rătăcirea iudaică, 
pentru care aproapele e numai jidanul. 

Prin „ordinul nou“ (loan 13. 34), al iubirei 
tuturor oamenilor, Isus nu face decât să înde- 
plinească ordinul vechiu, în toată cuprinderea 
înţelesului ei primitiv, ca /ege morală univer- 
sală, umană, desființând numai /egca formală, 
națională, iudaică, «xcluzivismul, ura împotriva 
celorlalți oameni, şi formalismul steril, al unor 
„învățături omenești“, înlocuind curăţenia inimei: 


„Matei 15, 7. Făţarnicilor! bin. a profeţit Isaia 
despre voi, zicând: Acest popor se apropie de mine cu 
gura lor și mă onoră cu buzele; iar inima lor este de- 


m ata mapa TO EER mrd gt „NAME i B air e fe ag DOOM ARN a nepoata 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 233 


parte de mine. Dară în zadar mă adoră, învățând învă- 
țături, ce sunt ordine omenești“, 


Aşa se explică „frimeterea“ de care vor- 
beşte Isus (Matei 15, 24) — la oile cele pier- 
dute ale casei lui Izrael, și prin care tocmai se 
deosebeşte de dânsa. De aceea se aseamănă cu 
păstorul cel bun: 


„loan 10, 1i. Eu sunt păstorul cel bun; păstorul 


cel bun își puue viaţa sa pentru oi“. 


Dar trimeterea lui Isus, nu se mărginește la 
oile rătăcite ale casei lui lzracl. Misiunea lui 
este universală: 

) 

„loan 10, 16. Şi alte oi am, cari nu sunt din staulul 
acesta; şi pre acestea trebue să le aduc şi vor auzi 
vocea mea; și va fi o turmă și un păstor“. 


Şi astfel, după ce şi-a dat viaţa, reinviind, 
el trimite acum discipolii săi la toate popoarele: 


„Matei 28, 19. Mergeţi şi învăţaţi pre toate po- 
poarele, botezându-le în numele Părintelui şi al Fiului 
şi al Sfântului Spirit; învățând pre dânșii să păzească 
toate câte wam ordonat“. 


Cele douii texte, aşa dar, nu contrazic ci con- 
firmă concepția noastră cu privire la deosebirea 
esențială dintre iudaism și creştinism: ordinul 
nou al iubirei tuturor oamenilor — îndreptat în 


Bod 


contra „învățăturilor omeneşti“, ale cărturarilor 
şi fariseilor — nu este altă decât reînoirea or- 
dinului vechiu, falsificat de jidani. 

Cu aceasta, învățătura lui Isus, ni apare în- 
tro perfectă unitate, limpede ca izvorul din 
munte, aşa ca să o poată pătrunde chiar un copil 
—— şi totuşi atât de adâncă. 

A pătrunde tot mai mult înţelesul creştinis- 
mului, iată ce se cere mai ales dela noi ro- 
mânii — rămași în urma celorlalte popoare ci- 
vilizate — în momentul de faţă, pe terenul acesta. 

La noi, s'a pierdut din vedere, că Evanghelia 
nu este numai cartea sfântă, pe care preoţii o 
citesc din amvon, ci că trebue 'să fie carte de 
învățătură şi de meditare continuă, bază a edu- 
caţiei noastre, a fiecărui om, cu pretenţii de cul- 
tură, abstracţie făcând de concepțiile metafizice 
sau ştiinţifice, ce le poate aveă. 

Creştinismul, în adevăr, este o conceptie mo- 
rală — noi zicem, cea mai superioară din câte 
există — faţă de care, în tot cazul fiecare are 
datoria să se lămurească. Şi nu poate fi o mai 
mare eroare — și mai ridiculă — decât de a 
crede, că această concepţie aparţine trecutului. 

Creștinismul nu a fost — şi o poate vedea 
oricine, comparând idealurile lui cu ceeace este. 
El va fi. Şi noi — dacă nu e ca civilizația 
umană să rămână numai o vorbă deşartă — vom 
trebui să devenim: mai creştini. 

Creştini însă putem deveni pe două căi di- 
ferite: pe calea credinței şi pe calea științei. 


NAPLONALITATHA ÎN ARTĂ 255 


Credinţa, se coboară în noi ca o lumină de 
sus, prin harul divin: e renaștere din spirit 
(loan 3, 5). Ea nu este dar un act, ci o stare 
sufletească, autonomă, pasivă, pe care nimeni 
nu o poate impune. Aceasta este calea celor aleși. 

Ştiinţa, din contra, este un act personal, con- 
știent, al silinţei noastre de a cunoaşte adevărul. 
Ea se poate dobândi — și se poate impune. 

In lumea morală, creștinismul este nu un ade- 


văr oarecare — ci adevărul el însuşi. Dovada, 
o putem face oricând. 
Această dovadă — tste datoria acelor che- 


maţi să-l pătrundă şi să-l impună, nu prin legi, 
ci prin spirit. 

E dar o parte a propagandei creștine, care stă 
cu totul în mânele noastre: propaganda sfiin- 
țițică. Aiurea, ea existi, cu o bogată literatură; 
la noi, ea lipseşte, | 

Se cere aşadar, o încordare mai mare, din 
partea noastră în domeniul acesta, care iși aş- 
teaptă lucrătorii cei harnici, ca să deă roade 
bogate. | 
„Căci nu există, pretindem, popor în sufletul 
său mai creștin — fără să știe ce însemrează — 
decât poporul românesc. Și aceasta este, desigur 
una din slăbiciunile lui. ia 

Când va ști — va fi puternice. 


256 A, U CUZA 


XVI (pac. 97) 


Literatura şi arta populară —legendele, bàs- 
mele, proverbele, cântece.e, jocurile, cimiliturile, 
podoabele, toate acele creaţii aşa de felurite, 
așa de caracteristice, ale spiritului anonim al 
mulțimelor — lipsesc cu desăvârşire jidanilor. 
E o sărăcie culturală spăimântătoare; ei nu au 
nimic. Şi dacă voim să-i caracterizăm, deose- 
hindu-i de celelalte popoare, e destul să zicem 
atât: jidanii sunt Singurul neam de pe lume, 
lipsit de Folklore. p 

Această lipsă — în curs de atâtea mi de ani 
— este, fără îndoială, dovada cea mai hotări- 
toare a incapacității organice a poporului jido- 
vesc, întrucât şi este unică, în istoria culturei 
umane. 


XVII (paa. 108). 


Falşificarea culturei româneşti — de cătră 
jidanii, așezați în prea mare număr pe teritoriul 
nostru — iată, în adevăr, primejdia, de care 
avem a ne teme. Şi ca să se vadă că temerea 
aceasta nu este o chimeră a noastră, vom re- 
reproduce observaţiile unor distinși literați, cu 
privire la falsificarea culturei germane, şi a 
culturei daneze, prin infiltrarea spiritului jido- 
vesc. Iată, mai întâi ce scrie — Și încă vorbind 
de Heinrich Heine, cel mai mare talent literar, 
pe care Pau produs vreodată jidanii — acelaș 


ÎN (atita A 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 257 


~ 
cunoscut istoric al literaturei şi poet, Adolf Bar- 
tels (Heinrich Heine. Auch ein Denkmal. 1900. 
pag. 363): 


Eu ştiu foarte bine, după cum am și spus-o mai 
înainte şi după cum este evident pentru orice om cu- 
minte, că poporul jidovesc, ca oricare altul, a produs 
oameni buni și oameni răi, oameni cum trebue și oa- 
meni netrebnici, dar aceasta, fireşte, în marginile rasei 
sale (Rassetums), care este întrucâtva diferită de a 
noastră... Deoarece însă după natura lor intimă, după 
rasa lor, se deosebesc de noi, ei nu pot nici să-şi apro- 
prieze cultura noastră în întregime, şi ea nici nu ră- 
mâne, în mâinile lor, aceea ce este, şi apoi, fiindcă după 
vechiul lor obicei se ţin cu toţii împreună, sprijinindu-se 
unii pe alţii, ei formează, aşa zicând, un stat în stai, 
care este foarte puternic şi care ajunge să fie cetăţenilor 
germani adeseori vătămător, ba chiar primejdios. Aceste 
sunt cauzele aşa numitei chestii jidovești, a cărei exis- 
tenţă se încearcă unii zadarnic a o tăgădui“, 


Se vede dar, că și pentru Germani, chestia 
jidovească apare, în primul rând, ca o chestie 
a falsificărei culturei germane. 

Mai surprinzător însă este de a vedeă, câ 
acecaşi problemă culturală se pune acolo unde 


am putea-o bănui mai puțin -- din cauza nu- 
mărului restrâns al jidanilor — și anume: în 
Danemarca. 


In 1890, Danemarca aveă, la o poporație to- 
talä de 2.172.380 de locuitori, numai 4.080 de 
jidani. In 1914, sporind poporaţia, a crescut și 
numărul jidanilor la 5.500, grămădiți aproape 


A. C. Caza.--Naţionalitatea în artă, 11 


958 A, Ce CUZA 


cu toţii în Copenhaga, cu o poporație de 476.806 
(1901), aşadar: o intimă minoritate. 
Cu toate acestea, înrâurirea stricătoare a spi- 
ritului jidovesc se resimte şi acolo, din care 
cauză vedem că se ridică acum, în Danemarca, 
o puternică mișcare, având „de scop Su aia 
spiritului național, prin înlăturarea jidanilor 
domeniul culturei daneze. ali 

Una din manifestaţiile acestei mişcări, este 
şi scrierea interesantă asupra spiritului jidovesc, 
în Danemarca, a unui tânăr scriitor Și univer- 
sitar danez, Konrad Simonsen: Georg Brandes 
Jodisk Aaand i Danemark (Kâbenhaven a 
lucrare, care a fost tradusă şi în limba germană, 
sub titlul: Georg Brandes. Moderner Geist în 
Dänemark (Leipzig 1914). Cum se vede, o ii 
ducere a titlului, caracteristică, înlocuind i 
jidovese“ (jodisk aand), prin cufemismul: „spiri 
modern“ (Moderner Geist). E | ; 

Scrierea aceasta, foarte documentată, are de 
scop să învedereze acțiunea vătămătoare bu 
culturei naţionale daneze, mal ales, a „marelui 
critic“, cum i se zice în anumite pi Care 
Brandes, care este un jidan de origine germană, 
cu numele adevărat: Morris Cohen, nepotul unul 
rabin dela Hamburg. 

„Georg Brandes“, — care s'a vârit în cultura 
Danemarcei — este jidanul tipic, neasimilabil, 
păstrându-şi toate tendinţele lui jidoveşti, cu 
dușmănie împotriva poporului în mijlocul căruia 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ ` 259 


trăieşte, de care se simte străin, întocmai precum 
ştim că a gost cazul'lui Heinrich Heine, în Ger- 
mania. Și tă ce ni spune despre dușmănia lui 
Georg Brandes împotriva poporului Danez, Kon- 
rad Simonsen (Ed. germ. pag. 144): 


„in ziua în care (1012), ca bărbat de 70 de ani, el 
a fost sărbitorit de autorităţile ţărei, de cei mai mulți 
profesori şi de întreaga presă, a publizat... o autobio- 
grafie însuflețitä de o nemărgenită ură, o batjocurire 
trivială a Danezilor... 

Ura lui Brandes faţă de Danezi se explică... el vede 
că nu a ajuns în mod absolut și pentru toidcauna stä- 
pânul naţici, acela împrejurul căruia să se fi adunat 
toate partidele alcătuind o Danemarcă nouă, aniireligi- 
oasă. Din altă parte, cl consideră tcoreticeşte patriotis- 
mul ca un prejudiciu, pe care spiritele libere, europene, 
au datoria să-l atace, căci, spune el, „patriotismul este 
admirarea poporului pentru ţara sa propric, o revoltă 
în contra revoluţiei“; însfârşit, antipatia lui este dco- 
potrivă cu ura de rasă. Brandes simte adânc deosebirea 
dintre sângele lui şi al nostru... 

Ura lui Brandes este primitivă, medievală; ea își 
are rădăcinele în prejudiţii instinctive, sau religioase, 
fără critică, cl urăște tot ce este al nostru, precum el 
iubeşte, fără critică, tot ce este jidovesc; numai ca așa 
zis cosmopoiit, cl tigăduește legă'ura sa cu naționalitatea 
jidovească, și nu sc sfiește, dacă poate profită prin a- 
ceasta, de a face paradă cu patriotismul danez“. 


Insufleţit de aceste sentimente — cum se vede 
tipic-jidovești -- „marele critic“, a căutat în 
Cursul unei întregi vieți să stăpânească opinia 
publică a poporului Danez, infiltrându-i toxi- 
nele de desorganizare socială cunoscute: cosmo- 


5 CUZA 
260 A. C t 


politismul, ateismul anti-creștin, Și liberulisinul 
ie. cu derivatele lui. 
ge de orice originalitate. şi de orice An 
real, Georg Brandes a condus această D 
desorganizare a spiritului național in a 
mai ales prin ziarul — „liberal“, se înţe ege, ş 
absolut „democratic nu mal încape vorbă -= 
Politiken“, din Copenhaga: având ca a pe 
jidanul Hermann Bing; Ca inspirator politic, i 
fratele său Eduard Brandes, totodată pia 
terar şi teatral; ca administrator, pe alt e 
al său Ernst Brandes, şi ca redactori, i i 
întreg de jidani, Marcus Rubin, Solomon - ai 
monsen, Ernst Goldschmidt, Waldemar Koppel, 
Owe Rode, și alții mulți, mai mărunți. | 
Cu alte cuvinte, întocmai, dar absolut ie 
ca „Adevărul“, la noi: însă fără Georg iul 
in schimb, „Adevărul“ are tot concursul a 


mare critic“* de neam jidovesc — ȘI cum s 

întâmplă, propovăduitor al teoriilor aceluiaș Co- 
i âni - rogeanu- 

hen-Brandes, în România — „C. Dobrog 


Gherea“, întreitul pseudonim al numelui Su 
adevărat, Solomon Solomonovici Katz, jpa 
ginar din Rusia, şi anume din Harkow. Va ! 
zică: în toate la fel. E 
In Danemarca însă, acțiunea stricătoare a - 
ritului jidovesc, a provocat o puternică p 
vire, a cărei una din manifestații este oc A 
lucrarea critică a distinsului universitar Konra 
Simonsen, de care vorbim. Şi iată ce ni spune 


iaaa a a tt 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 


N 261 


Re 
acest talentat scriitor, în concluzii (loc. cit. pag. 
202): 


„Dacă spiritul liberal-jidovese se mărginise (până 
atunci) la afaceri, în țară, el năzuia acum la stăpânirea 
culturei nordice, şi cu aceasta nu voia totuşi, prin par- 
ticiparea sa, decât să-și facă propriile lui interese. Cu 
toate acestea, dacă jidanii ateiști ar fi mărturisit că ei 
sunt jidani (ihr Wesen als jüdisch zugestanden), dacă 
ar fi recunoscut, că era glasul lui Esau, şi mâna lui 
lacob, atunci cel puţin onorabilitatea lor nu ar fi putut 
fi atacată, 

Dar ei au plutit supt pavilion falș, timp de patruzeci 
de ani, ei au depoetizat (verflacht) și au nimicit con- 
cepţiile noastre despre viaţă, ei au închircit sentimentul 
nostru și simţul uostru artistic şi s'au vârit ca viermii 
(frassen sich cin) în opinia publică, în critică, în 
ştiinţă, literatură, guvern şi presă... 

Pentru Scandiuavi, spiritul liberal jidovese este spi- 
ritul viţelului de aur, spirit meschin (Geist der Diirf- 
tigkeit), spirit de rătăcire sufletească. Simţul său pentru 
cultură şi literatură, este acel al omului de afaceri. 

Dacă ideile unui om mare par învechiie unui timp 
nou, timpul se întoarce hotărît, dar în cea mai mare 
parte respectuos, dela omul cel mare, al cărui suflet 
a fost soarele unei generaţii apuse. Dar dela Georg 
Brandes, parazitul, care nu a urmărit decât folosul pro- 
priu, şi a cărui personalitate, tot atât de zgomotoasă ca 
şi de lipsiti de fond sufletesc, nu a făcut decât să 
samene nerodnicia în jurul său, timpul nou se întoarce 
cu dispreț și compătimește pe naivul dintre Danezi, 
cari s'au lăsat atâta vreme ca cl să li impună și cari 
au îndrumat mintea lor în direcția, pe care el a cerut-o. 

Liberarea de Brandesianism urmează de îndată ce 
devenim conştienţi de germanismul nostru, deîndată ce 
înţelegem, că amestecul nostru (Zusammens:hmelzung) 


262 A. C. CUZA 


cu o rasă atât de îndepărtată (de firea noastră), pia 
este rasa semitică, ne duce la stângerea A pu li 
noastre celor mai bune. De oarece am ignorat pe 
fapt, în chip naiv, până acum, ba chiar ne-am su 
să deschidem porţile ţărei noastre jidanilor, n 
acum, Că poporul acesta formează panta noas ae 
sus, elita noastră, pe când noi începem a j A 
pe treapta de jos a unor lucrători subort Sa la 
nu li rămâne decât să asculte de cuvântul jidanilor (] 

i Parole). ca 
T în ie noi Danezii începem a il pai 
la noi înşine. Poeţii noştri cei mai tineri 3 i na 
buni, lohannes V. lensen şi Iakob Knudsen, AA ef 
mani direcţi ai Brandesianismului. Ei au prias spi SA 
danez în originalitatea lui, scoțând la lumină sâm să 
rele caracterului nostru — instinctele de rasă, i 
precum sunt împreună crescute cu sufletul ţăranului, 
printr'o îndărătnicie misterioasă“. 


Se vede dar, în ce mod hotărit se ridică și 
în Danemarca şi în Germania, reprezentanții cei 
mai aleşi ai științei şi ai literaturei, împotriva 
falşificărei culturei naționale de către paan F 

Notați: că în Germania, ¢ vorba de Heinrich 


Heine, şi în Danemarca, de Georg Brandes, unul, 


cel mai mare „critic“, celalt, cel mai mare „poct“ 
al jidanilor -— respinşi de culturele naționale i. 
pective, ca elemente primejdioase ființei lor, 
întrucât nu sau putut asimila. 

Și atunci: dacă șaptezeci de milioane de za 
mani, cu O civilizație și literatură temeinică, față 
de numai 600.000 de jidani, precum şi două 
milioane și jumătate de Danezi, față de abia 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 283 


vre-o 5500 (cinci mii cinci sute) de jidani, se 
îngrijesc de falsificarea culturei lor naţionale 
— Şi resping cu energie înrâurirea stricătoare a 
spiritului jidovesc — cu cât mai legitimă nu 
este îngrijirea noastră, a celor șeapte milioane 
de Români, din România liberă, faţă de vre-o 
500.000 (cinci sute de mii) de jidani, adică de 
zece ori mai mult, ca în Germania, și de vre-o 
patru suie de ori mai mult, ca în Danemarca! 

Copenhaga, am văzut că aveă 476.806 (1901) 
de locuitori, cu vre-o 4000 de jidani; Bucureștii 
aveau, la 1910, aproape 300.000 (293.435) de 
locuitori, din cari desigur vre-o 50.000 de jidani, 
Jaşii, a doua capitală a tării, aveau la 1910, o 
poporaţie totală de 79.402 locuitori, pe jumătate 
jidani; pe când, în celelalte orașe ale Moldovei, 
Fălticeni, Dorohoi, Botoșani, Piatra-Neamt, ji- 
danii sunt în mare majoritate, stăpânind aproape 
toate izvoarele de câștig, propriu zise orăşeneşti, 
în comerț și industrie și alcătuind astfel c/asa 
de mijloc, pe când poporaţia românească o for- 
mează mahalagii, săraci, pe jumătate rurali, şi 
juncționarii, cari abia pot trăi cu salarii minime, 

Oraşele sunt însă centrele culturei, ca sedii 
ale clasei de mijloc, stăpânc pe izvoarele avuţiei: 
Instrăinarea oraşelor, -- a clasei de mijloc — 
nu însemnează alta decât însfrăinarea culturei. 

Şi să nu se uite că cecace este /risfa realitate, 
de astăzi, a oraselor înstrăinate, ale Moldovei, 
va fi soarta de mâine a tuturor oraşelor ţării — 


264 ÀA. C. CUZA 


și a întregei culturi românești — dacă o puternică 
reacțiune a spiritului național nu se va afirmà, 
fără zăbavă, pe toate terenurile, și mai întâi în 
domeniul economiei naţionale, în care cultura își 
are izvoarele ei hrănitoare, întocmai ca pomul 
înflorit, în pământ. 

Aceasta este chemarea timpului. nostru, Cea 
mai de căpetenie — hotăritoare, putem zice, 
pentru existența noastră ca popor de cultură. 

„Naționalismul“, nu are alt înţeles şi altă 
menire decât de a organiză această reacțiune 
națională, pe toate terenurile — şi a face ca ea 
să se impună conducătorilor Statului, prin crearea 
unei opinii publice conștiente, ca putere consti- 
tuțională, activă, faţă de oligarhia partidelor. 


XVIII (pac. 104). 


Trezirea conştiinţei naţionale —la care a 
contribuit întro largă măsură propaganda națio- 
nalistă, prin grai şi prin scris — a făcut însem- 
nate progrese, la noi în țară, în ultimul timp. 

Printre scrierile vrednice de însemnat, în deo- 
sebi pentru înțelegerea problemei jidoveşti, care 
au apărut acum mai în urmă, putem cità urmă- 
toarele: i 

G. Bogdan-Duică: Românii şi Ovreii (pag. 
256. Bucureşti 1913). 

G. Bogdan-Duică: Ovreii pământeni şi subpă- 
mânteni (pag. 88. Bucureşti 1913). 

Cu aceste scrieri, cuprinzând date pozitive si- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 265 


gure, şi dovedind o întinsă cunoștință a subiec- 
tului, distinsul publicist d. G. Bogdan-Duică, a 
făcut un mare serviciu cauzei naționale, într'un 
moment cu deosebire critic, la 1913. 

N. Iorga: Problema evreiască la Cameră. O 
interpelare, cu o introducere de A. C. Cuzu şi 


note despre vechimea evreilor în țară. (pag. 48. 


Vălenii-de-Mumte 1910). 

N. Iorga: Istoria evreilor în țările noastre. 
Comunicare făcută la Academie în ședința dela 
13 Septembrie 1913. Analele Academiei. Seria II. 
Tom. XXXVI. pag. 42. Bucureşti 1913. 

In interpelarea sa din Adunarea deputaţilor 
— față- de agitaţiile politice jidovești din ţară 
d. N. Iorga susține punctul de vedere românesc: 
păstrarea neatinsă a art. 7, din Constituţie, afir- 
mând că nici un guvern nu poate să dea mai 
mult. In comunicarea dela Academie, cu compe- 
tența sa cunoscută, d. N. lorga lămurește tre- 
cutul jidanilor în țară la noi. 

Dr. N. C. Paulescu: Spitulul, Coranul, Tal- 
mudul, Cuhalul, Franc-Musoneria (pag. 304. Bu- 
cureşti 1913). 

Dr. N. C. Punlescu: Supliment la cartea: Spi- 
talul, Coranul, Ta'mudal, Cahalul, Franc-Maso- 
neria (pag. 45 Bucureşti 1914). 

In aceste lucrări, ilustrul profesor de fizio- 
logie dela Faculiatea de Medicină din Bucureşti, 
d. Dr. N. C. Paulescu, pătrunde taina adâncă a 
iudaismului, învederând legătura dintre credința 


266 As C CUZA 
falşă a jidanilor și faptele lor și desvelind or- 
ganizarea lor tainică, precum și acțiunea vătămă- 
toare pe care o exercitează în ţară la noi. 

„In scrierile acestor trei reprezentanți atât de 
distinși ai învățământului și științei româneşti 
d-nii profesori G. Bogdan-Duică, N. lorga şi Dr. 
N. „C. Paulescu, problema jidovească este stu- 
diată, în mod pe cât se poate mai complect, din 
acele trei puncte de vedere diferite, din care se 
poate privi: istoric, statistic şi filosofic, 

Pe lângă aceste lucrări, să-mi fie permis a 
aminti și cuvântarea la legea pentru controlul 
străinilor, pe care a ținut-o scriitorul acestor 
rânduri, în şedinţele Adunărei deputaţilor, dela 
6—7 Şi 9 Fevruarie 1915 (Monit. Ofic. Deba 
terile Adunării deputaților No. 27, 28, 29 şi 30 
dela 8—13 Fevruarie 1915). ici ia 

In această cuvântare, am respins pretenția ji- 
danilor de a fi »jidani pământeni“ în România 
dovedind că ei nu au fost pământeni nicăieri i 
nu pot fi, întrucât religia lor îi oprește. Camalde. 
rându-se ca „popor ales“, chemat să moștenească 
pământul întreg, cu escluderca celorlalte neamuri 
ei au trăit, pretutindeni şi dela început, ca Peno. 
rafie parazitară, suprapusä, exploatând celelalte 
popoare agricole producătoare, și vrăjmăşindu-le. 

Parazitis mul iudaic, în ţările române, am do- 
vedit apoi, că se împarte în trei perioade: 7; 
perioada pa'azitismului ambulant (1300—1650); 
2) perioada parazitismului difuz (1650-.- 1800); 3) 
Perioada pa;azitismului organizat ( 1800—1915 pA 


267 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 


In tot timpul acesta, jidanii au fost considerați, 
nu ca „pământeni“, ca o poporaţie producătoare 
utilă, fie chiar așezată și de mai târziu, ci ca 
un element vătămător, parazit, împotriva căruia 
a trebuit să se ia nenumărate măsuri de apărare, 
legale, și pe care l-au. denunțat, ca o calamitate, 
toți reprezentanţii adevăraţi ai culturei naționale 
românești, precum a fost marele învățat B. P. 
Hasdeu, filosoful pozitivist B. Conta, bardul 
nostru naţional Vasilie Alecsandri, nemuritorul 
Simeon Bărnuț, marele economist Dionisie P. 
Marțian, neuitatul patriot Costache Negri, ne- 
întrecutul povestitor Jon Creangă, genialul poet 
Mihail Eminescu, istoricul cunoscut V. A. Ure- 
Chiă, şi alţii mulți, cari cu toţii au apărat cu/fara 
românească primejduită, prin încuibarea jidanilor 
în sânul poporului nostru. 

Și nu este nici un român — însemnând cevă 
în cultura noastra națională -- care să le fi luat 
apărarea, 


%X 
* * 


Acestea au fost scrise la 1915. Dacă de-atunci 
sa putut găsi vre-un român, însemnând ceva în. 
cultura noastră națională — poate chiar unii 
"din acei citați aici — cari să se contrazică, luând 
apărarea jidanilor, excepția contrazicerei lor con- 
firmă regula. 

La 1927, asemenea contraziceri personale, sunt 
încă şi de mai puţină valoare, față de mişcarea 
națională, a timpului nostru afirmând cu atâta 


268 A. C. CUZA 


energie sentimentul unanim — datorit instinctului 
de conservare a naţiei româneşti: care nu se 
contrazice. 

Trezirea conștiinței naţionale — este mai vie 
astăzi de cum a fost oricând în trecut. 


XIX (rac. 123). 


" Cazul Shakespeare — sau mai precis „Cazul 

Shakespeare-Adolf Stern — putem zice că este 

cazul cel mai concludent, din literatura noastră, 

care vine să confirme, în. mod cu totul caracte- 

ristic, odată cu „Manasse*, adevărul teoriei dez- 

voltate de noi, în „Naţionalitatea în Artă“. 
Ce este cazul acesta? In două cuvinte: 


Shakespeare — tradus în românește — de 
Stern. 

Dela început, a priori — dacă teoria noastră 
este adevărată — putem fi siguri, că traducerea 


aceasta va fi un monstru, ca formă şi fond. 

Cazul acestei traduceri, este însă cu atât mai 
concludent, cu cât au fost mai favorabile împre- 
jurările în cari a lucrat traducătorul: dovedind 
tocmai că aici nu avem a face cu o incapacitate 
personală, ci în adevăratul înţeles al cuvântului, 
cu o incapacitate de rasă. 

Personal, în adevăr, traducătorul s'a bucurat 
de cele mai prielnice condiţii, ca să ni fi putut 
da o traducere bună. 

Adolf Stern sa născut și a trăit în țară, fă- 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 269 


cându-și studiile la liceul „Matei Basarab“, și 
apoi la Universitatea din Bucureşti, la care a 
dobândit titlul de licenţiat în drept. Va să zică: 
a avut tot timpul să înveţe limba românească. 

Adolf Stern și-a continuat apoi studiile în 
Germania, obţinând titlul de Doctor în Drept, 
la Universitatea din Heidelberg, în care timp Sa 
îndeleinicit şi cu lucrări literare. Va să zică: s'a 
putut împărtăşi de o cultură aleasă. 

Adolf Stern s'a ocupat în deoscbi, din fragedă 
vârstă cu cctirea operelor lui Shakespeare în 
limba germană, și apoi, dela 1866, în original, 
după care a publicat cele diîntâiu traduceri în 
anul 1877. Va să zică: în curs de peste jumătate 
de veac . - ajuns acum la vârsta de aproape 80 
de ani — a lucrat ca specialist în materie, și cu 
care dar nimeni nu se poate compara, din acest 
punct de vedere, a muncei continue. 

Adolf Stern, însfârșit, a dezvoltat o activitate 
întinsă şi în alte domenii, ca advocat al baroului 
din București, ca publicist, ca om politic repre- 
zentativ: tost vice-consul american, încă de prin 
anul 1870; fost „Hustru Sofer“ (secretar general) 
în „Sanhendrinul Infrăţirei Zion“; fost Preșe- 
dinte al „Uniunci Evreilor pământeni“*; fost re- 
prezentant îu Adunarea Constituantă a României 
și autor în deosebi a dispoziţiilor din Consti- 
tuție relative la minoritatea jidănească, cuprinse 
în Art. 133. Va să zică: este intelectualul supe- 
rior, profesional, cultural și politic al jidanilor 
din România. 


270 As © CUZA 


Dacă acesta — în împrejurări aşa de favorabile, 
cu atâtea titluri—nu va fi fost în stare să producă 
o lucrare literară cel puţin mijlocie, dacă nu chiar 
bună, este sigur că ceilalfi nu ar fi putut să 
producă mai mult. După cum se şi vede, că nici 
uu au produs. 

Acestea fiind stabilite, rămâne sä vedem ce 
este fraducerea lui Shakespeare de Adolf Stern. 
In această cercetare — ca nu cumva cele consta- 
tate să pară că sunt numai expresia „antisemi- 
tismului“* meu — voiu reproduce constatările şi 
aprecierile publicate în cele două reviste cunos- 
cute ca „filosimite“*, cari au luat apărarea ji- 
danilor, la diferite ocazii, „Convorbiri literare“ 
și „Viaţa Românească, și sub semnătura unor pu- 
bliciști, profesori la Universitatea din laşi, A. 
D. Xenopol şi d. 7. Botez, cari nici ei nu au 
fost niciodată ‚antisemiti‘. 

In modul acesta, „Cazul Shakespeare- Adolf 
Stern“, cu toată obiectivitatea, riguros științifică, 
apare ca cea mai luminoasă dovadă, hotărîtoare, 
a teoriei „naționalităței în artă“, pe care noi 
o susţinem aici. Şi ne vom ocupă în deosebi cu 
traducerea lui Hamlet dela 1877 și Hamlet dela 


1922. 
* 


Hamlet dela 1877, a fost cerceiat, chiar în 
anul apariției lui, de mult regretatul fost profesor 
al Universității din lași, eminentul istoric, autor 
al atâtor lucrări de mare valoare, consacrate şi 
de știința streină, A. D. Xenopol, în „Convorbiri 


NAȚIONALITATCRA ÎN ARTĂ 271 


literare“, sub titlul „Hamlet Prinţul Danemarcei, 


` tragedie în 5 acte de W. Shakespeare, tradusă 


de Adolf Stern. Bucureşti 1877“ (Anul XI No. 
7. 1 Octombrie 1877). 

Dovedind o bunăvoință neingăduită, am putea 
zice, față de o asemenca lucrare — dar cu totul 
caracteristică pentru spiritul celor dela „Con- 
vorbiri literare“ pe la 1877, pururea preocupaţi 
ca nu cumva să pară „antisemiţi“ -— A. D. Xe- 
nopol începe prin a-și exprimă bucuria de a se 
ocupă cu această traducere, față de lipsa tra- 
ducerilor în literatura noastră, zicând (loc. cit, 
pag. 274): 


„Observațiile ce voint face asupra-i, si nu fie luate 
deloc în înţeles rău ci mai mult ca niște sfătuiri bine- 
voitoare, care să îndemne pe traducător a face mai bine 
în viitor“. 


După ce mai spune că „îndeobște traducerea e 
bună“ -— ca o contrazicere flagrantă a prea marei 
sale bunevoinți — autorul criticei constată imc- 
diat că „d. Stern nu prea stie bine româneşte“: 


„Spre exemplu: d. Stern pune la subjonitif finala e 
în cazuri unde ar trebui să fie ë: „las pe toate să 
doarme“ (p. 111); „să resare“ (p. 139); apoi o mul- 
time de locuţiuni greșite d. ex.: „puţin înainte de căzu“ 
(p. 6); în loc de a cădă; „e drag și meritos în fine“ 
(p. 11); „dar nu-ți tâmpești palma salutând pe orice 
nou clocit tovarăşi (p. 21), în care „nu-ți tâmpește' 
este în loc de „nu-ți tâmpi;* „ziua cea din apoi“ în 


272 A, €. CUZA 


loc de „ziua cea de- apoi“... „Să-l ie de scurt“ (p. 177), 
în loc de „din scurt“... „să zbucnească în ris (p. 177), 
în loc de să zbucnească de ris. — „Era icre negre 
pentru publicul“ (p. 59), în loc de „pentru public“... 


A. D. Xenopol mai constată apoi că traducă- 
torul Stern „întrebuinţează cuvinte întrun în- 
teles care nu pot să-l aibă în românește“, și 
citează iarăși următoarele exemple: „morţi în- 
văluiți“ (p. 6); „murgul în loc de „amurgul“, 
și acesta în loc de „zori“ (p. 8), observând că 
amurgul nu este niciodată luat în înţeles de re- 
vărsatul zilei, ci numai de asfințitul ei, şi că 
„murgul“* în românește însamnă coloarea unui 
soiu de păr de cal! | 

Apoi urmează: „munca voastră priită“ (p. 18), 
„prielnică“; „alude“* (p. 49), în loe de „face 
alusiune““; „eu mâin prea mult“ (p. 20), în loc 
de eu stau, sau zăbovesc; „priind săracul“ (p. 
82), în loc de priindu-i săracului; „corbul crăc- 
nind“ (p. 83), în loc de corbul croncănind; „a 
juca din flaut'* p. 87), în loc de a cânta; „ne- 
gustoase“ (p. 113), în loc de desgustătoare, cte. 

Incheind seria acestor citaţii, din cari noi am 


lăsat încă pe unele la o parte, A. D. Xenopol 
zice: 


„Mi se pare că aceste câte-va exemple pe lângă cele 
multe ce se mai pot găsi în traducerea d-lui Stern, în- 
temeează părerea noastră, prin urmare şi sfatul ce i-l 
dăm de a se îndeletnici mai întăi cu limba românească 
Înainte de a traduce“. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 273 


După această observâție — care desigur că se 
referă la „traducerea îndeobşte“ -— A. D. Xe- 
nopol își continuă cercetarea constatând că „o 
altă lipsă a d-lui Stern este că d-sa nu știe să 
întrebuinţeze pronumele sau conjuncțiile potrivite 
pentru a legă între sine părţile unei fraze“, 
Critica citează și aici mai multe exemple, din 
cari vom reproduce numai fraza următoare: 

„Cam scris aci la regele şi unchiul tiuerului Fortim- 
bras bolnav în pat nici nu cunoaște scopul nepotului“. 

Fraza este neînţeleasă, lipsându-i legătura cu- 
vântului care „bolnav în pat nici nu cunoaște“, 
etc. 


„De aceste greșeli — zice A. D. Xenopol — păsim 


mai multe pe care nu le mai arătăm în deosebi“. 


Mai gravă este constatarea -- hotăritoare, în 
genere, pentru valoarea traducerei — că Adolf 
Stern nu a înfeles originalul, şi că traducerea 
este mecanică: a cuvintelor numai, și nu a înţe- 
lesului operei. A. D. Xenopol îşi încheie critica 
sa cu această constatare, zicând: 


„Lucru însă mai curios este că d. Stern ne pare a 
nu înţelege bine nici chiar originalul, sau trebue să 
punem şi aceste abateri tot pe socoteala necunoştinţei 
limbei româneşti ?.., 

Traducerea în genere ne pare a fi fost tăcută în 
mod mecanic mai ales dacă observăm că d-sa traduce 
vers cu vers... 

D. Stern putea fi mai puţin esact în cuvinte şi mai 
mult în idei“, 


A. C. Cuza, ~ Naţionalitatea în artă, 18 


274 A. C. CUZA 


Din propriile constatări ale lui A. D. Xenopol 
—  contrazicând declaraţia sa dela început, cu 
„îndeobște traducerea e bună“ — se vede ce a 
fost Hamlet tradus de Adolf Stern, la 1877: o 
traducere mecanică, într’o limbă românească po- 
cită, cu totul incapabilă să redea frumuseţile 
originalului. 

Dar să vedeți acum ce se întâmplă. 

Această traducere pocită, dela 1877, a lui 
Hamlet, împreună cu altele la fel — dovedind 
incapacitatea literară a lui Adolf Stern, şi lipsa 
lui de cunoştinţă a limbei — îi serveşte ca titlu 
pentru dobândirea cetățeniei româneşti, în 1879! 
lată, în adevăr, ce ni'spune el însuşi în această 
privință (Adolphe Stern: Insemnări din viaţa 
mea. Volumul II. Bucureşti 1921, pag. 4): 


„Dar în Comisia de indigenate, întâia etapă în drumul 
spinos al candidatului la cetăţenie, îmi resări pe ne- 
gândite un puternic ajutor, Avusesem grija să trimet 
Hiecărui membru al Comisiunii traducerile mele ro- 
mânești din Clopotul de Schiller, Hamlet şi Iuliu Cesar 
de Shakespeare (traducerea acestei din urmă dramă o 
tipărisem de curând) şi ele pledară pentru mine pe 
lângă intelectualii din Comisiune, intre cari P. P. Carp, 
P. S. Aurelian și dr. Kalenderu, cu mai multă elocvență 
decât toate celelalte fi//uri ale mele“, 


Vom zice: halal de „intelectuali români“ ! Căci 
în adevăr —- pentru acest motiv — trecând prin 
această comisiune, cererea de indigenat a lui 
Adolf Stern, a și fost pusă la ordinea zilei a 
Adunărei Deputaţilor, în şedinţa dela 8 Decem- 
brie 1879, pe baza următorului raport: 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 270 


„Domnilor deputați, 


„D-l Stern Adolf, dr. în drept, a cerut să i se 
acorde înpământenirea... 

Având în vedere și testimoniul liceului Mateiu Ba- 
sarab, că și-a făcut ştudiile liceale în București și a 
săvârşit cu succes toate clasele. 

Având în vedere că pe lângă protesiunea de advocat 
ce o exercită în virtutea diplomei de doctor în drept 
s'a dedat și studiilor literare înavuţind literatura noastră 
prin traduceri în versuri a mai multor opere ale lui 
Shakespeare... i 

Pentru aceste motive, comisitinea în unanimitate... 
a admis, etc. ` 


Va să zică: pe baza unor traduceri pocite, do- 
vedind o totală incapacitate literară, i se acordă 
cetățenia românească, de către „intelectualii“ ro- 
mâni !... 

Acesta este, fără îndoială, un exemplu clasic 
al modului cum au servit interesele noastre na- 
ționale, unii conducători politici — de ne-au făcut 
să ajungem în starea de azi. 

Adolf Stern însă — după acest „succes literar“ 
— continuă să se îndeletnicească cu traducerea 
lui Shakespeare, dând o atenţie deosebită lui 
Hamlet, pe care îl publică într'o nouă ediţie, 
la 1922. 

Astfel — pare că anume pentru ca experiența 
noastră să fie desăvârşită — avem prilejul să 
vedem în ce fel timpul a servit silințele literare 
ale lui Adolf Stern, în curs de cincizeci de ani: 
comparând pe Hamlet dela 1922, cu Hamlet dela 
1877. 


Hamlet dela 1922, apare ca Volumul I — 
în fruntea colecției „W. Shakespeare. Opere alese 
editat şi tipărit de Cultura Naţională. București 
1922“, — în româneşte de Adolphe Stern. 

„Cultura Naţională“ este cunoscuta oficină de 
tipărituri a Băncei lui Marmorosch, Blank, pre- 
zentând ediţiile sale întotdeauna în forma cea 
mai îngrijită — şi cu textul îngrijit de unii sa- 
vanți români. Având grija cu toții fireşte -— și 
editura și savanții români — să servească un fond 
anumit: evident al „culturei“* în genere. 

Primul volum al colecției „W. Shakespeare în 
Româneşte“t, Hamlet este însoțit de o „Intro- 
ducere la Opere alese“, în care autorul Adolf 
Stern ni arată de când se îndeletnicește cu opera 
lui, zicând (pag. 5): 


„De când, în fragedă vârstă, am putut ceti pe Sha- 
kespeare în minunata versiune a lui A, W. Schlegel şi 
Tieck, dar mai ales de când, mai târziu (pe la 1800), 
Pam cețit în limba originalului, scrierile marelui dra- 
maturg au devenit ceaslovul meu. De atunci am tráil 
în lumea urzită de geniul său și de vreme a încolțit 
în mine doru} de a tălmări toată opera sa în ro- 
mâneşteti, 

Va să zică: punând vre-o patru ani numai din 
frageda vârstă petrecuţi cu cetirea minunatei ver- 
siuni a lui Schlegel-Tieck, şi apoi la 1866, a 
cetirei în limba originalului, avem la 1922, șase 
zeci de ani de îndeletnicire cu Shakespeare. lar 
dela publicarea traducerei lui Hamlet dela 1877, 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 277 


până la Hamlet dela 1922, exact patruzeci și 
cinci de ani împliniți. 

Hamlet dela 1922, în traducerea lui Adolf 
Stern, nu este dar o improvizație, ci rezultatul 
unei munci susținute de şase decenii, însufleţită 
de pasiunea operei sale.. Va să zică, repet: per- 
sonal, nimic nu i-a lipsit traducătorului, nici timp, 
nici cultură, nici mijloace materiale, nici însu- 
flețire, ca să fi putut reuşi. Dacă nu a reușit -- 
cauza trebue căutată aiurea. 

Ca să vedem însă ce este Hamlet dela 1922, 
ne vom servi şi de data aceasta de constatările 
ştiinţifice, strict obiective ale unui specialist, d. 
7. Botez, profesor de limba și literatura engleză 
la Universitatea din lași, și care nici D-sa nu 
poate să fie câtuşi de puţin suspectat că ar fi 
„antisemit“. 

Solicitat cu insistență de către autor ca să se 
pronunțe asupra operei sale, d. Prof. I. Botez a 
luat în cercetare traducerile din Shakespeare, in- 
sistând asupra lui Hamlet, întrun amănunțit ar- 
ticol publicat în „Viaţa Românească“ (Anul XV. 
1923, Maiu No. 5 pag. 277—294), sub titlul 
„Shakespeare în româneşte“. 

După ce reproduce declarațiile traducătorului 
citate de noi mai sus, d. L Botez observă (pag. 
278): 


„Un traducător mai bine pregătit, nu se poate, mi-am 
zis, când am cetit rândurile de mai sus din /etroducerea 
excelentei tipărituri a Culturii Naționale.. 


„dai 0.7 et ALPEN IL, URR RR RR RR a A NAN EEEE Dacă 


2178 E A. ©. CUZA 


Pătruns de aceste sentimente și cu tot respectul pen- 
tru munca cinstită mărturisită de traducător, am început 
să cetesc pe acest Hamlet, așa de frumos tipărit. Dela 
primele rânduri m'am lovit de „Du-ten pat“, — cu- 
vinte pe care ofiţerul de gardă dela castelul din Else- 
nore le spune soldatului, în loc să-i spună „Dute la 
culcare“... De sigur greșala nu-i mare ca înţeles, dar 
jigneşte din punct de vedere artistic și arată inclinarea 
adlitteram-istă a începătorului: ceia ce te previne dela 
început că ai de a face cu un necunoscător al limbii, 
cu toate cele şepte decenii de Shakespearism. z 

Surprinderea mea însă după puţine pagini, sa trans- 
format în uimire, apoi în indignare, iar la urmă, de- 
prinzându-mă, am ajuns la plácerea perversă de a 
savură absurdul şi ridicolul în limbă, cu cea mai tole- 
rantă îngăduință... 

Pe lângă greșelile de gramatiză, de tonalitate, de 
accent... d. autor reuşeşte uneori să stâlcească limba 
întrun mod cu totul sui-generis“. 


Şi mai departe d. Prof. I. Botez zice (pag. 
289). i 

„Shakespeare e un antor de refugiu din lumea rea- 
lităților banale şi apăsătoare de absorbire a întregei 
noastre ființi în altă lume vijelioasă şi înaltă, când 
vrem să scăpăm de grijile, amărăciunile şi mâhnirile de 
toate zilele. Pentru destinderea nervilor însă, declar 
că nu e carte mai potrivită decât Shakespear-ul d-lui 
Stern, care ne transportă într'o lume cu totul veselă 
şi hazlie“... 

Cu alte cuvinte: o caricatură! 

Din numeroasele texte, la cari se referă d. 
Prof. I. Botez, ca ilustraţii ale observaţiilor sale 
critice, vom cità numai pe unele, lăsând ca citi- 
torii să citească studiul întreg, de care Sar in- 


teresă. $ 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 279 


Ca metrică, servindu-se de pentametrul iambic, 
Adolf Stern cultivă specialitatea de a-și termină 
versurile cu o prociifică, adecă cu o particulă 
fără accent propriu, răzimându-se în privința 
accentului pe cuvântul următor, cu care începe 
versul care urmează. lată exemple care vădesc o 
totală lipsă de înţelegere a geniului limbei, și 
totodată o absolută inconștiență estetică, culmi- 
nând în ridicul: 

Regele: Ca oarecum din întâmplare să găsească pe 
Ofelia aici. (H. p. 96). 


Hamlet: E o zeitate care ne croește toate rosturile 
noastre, (H. p. 185). 

Malcolni: Acesta e ostașul care ca viteaz soldat, 
luptă ca să mă scape. (M. p. 12), 


Banquo: Şi teamă mi-e că pentru asta ai jucat un 
rol mârşav. (M. p. 54). 


„Pe lângă metrică, limba, gramatica, expresia, 
ritmul artistic, fac dovada lementabilei incapa- 
cități a traducătorului, care coboară pe Shakes- 
peare, la nivelul spiritului său jidănesc mărginit, 
imbrăcându-l în forme grotești. De pildă: 


Hamlet: Şi mai târziu, când vor ajunge ei înşile 
actori, (H. p. 84). 

Banquo: Şi parv'aţi îi femei; dar barba voastră 
nvoprește a tălcui că o sunteţi (M. p. 17). 

Macbeth: Vorbiţi, dac 'o puteţi? Ei, ce sunteţi? 
(M. p 17). 

Lennox: Şi crunte ?nfâmplări din nou clocite acestui 
jalnic timp. (M. p. 46). 

Macbeth: Moi bate până-mi va fi hăcuită din oase 
carnea. (M. p. 110). 


280 A. ©. CUZA 


Primul actor: Pirus năvă/ește:n Priam. (H. p. 89). 
Lady Macbeth: Acolo doarme doi. (M. p. 40). 
Banquo: La noapte o să plouă. (M. p. 64). 
Macbeth: Alarmă dați! Urgie, vin! Vânt, bate! Noi 
barem vom muri cu kamu ’n spate. (M. p. 116). 


Intreaga frază e un şir de jidănisme caracte- 
ristice: cu „vânt, bate“, „barem“ şi „hamu ?n 
spate“, voind să zică zale! 


Duncan: (către Lady Macbeth): Cu asta vă învăţ 
ca să-mi doriţi un bogdaproste pentru a voastră trudă. 
(M. p, 30). 

Regele: Duios și vrednic e din parte-ți, Hamlet, că 
tatălui gai äst prinos de dolire. (H, p. 32). 

Regele: ....nici o sänätate veselă nu se va bea în 
Danemarca astăzi. (H. p. 33). 

Polonius: Aici, Laertes? Hai pe bord. Ruşine! Căci 
vântul, şeaden ceafa pânzei tale. (H. p. 43). 


Acelaş Polonius, cu „ceafa pânzei“, vorbeşte 
în altă parte de „clocit tovarăș“ (H. p. 43), 
și de „muchea gospodăriei. (H. p. 44). 

Rosencrantz: Ambiţiunea este de o fire vervasă. 
(H. p. 80). 

Hamlet: O, timpul e serintit. (H. p. 61). 

Regina: (presărind flori pe sicriul Ofelici): Dulce- 
furi celei dulci! Rămâi cu bine? (H. p. 181). 


„„Dulceţuri“t —,rămâi cu bine““—unei moarte! 
E încă un exemplu tipic, în deosebi, al jidă- 
nismului acestei traduceri. Dar iată altul tot atât 
de lămuritor: 


Rosencrantz: Alteță... ce ospăție de post vor găsi 
actorii la d-voastră (H. p. 82). 


+ 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTÄ 281 


Alteţă.... ospăție de post... la d-voastră! Dar 
pe lângă aceste simple prostii — caracteristice 
spiritului jidănesc — se adaugă trivialităţile, 
datorite aceluiaș spirit şi care schimbă întreaga 
tonalitate a piesei: 


Hamlet: Horatio, mor. — Regină svânturată, Adio! 
(H. p. 201). 

Hamiet: li nimerii, fe şferpelii pachetul. (H. p. 185). 

Hamlet: (către Regină): Să-i spui (Regelui) în- 
treaga daravera mea. (H. p. 135). 

Hamlet: (către Laertes}: Mă tem că-ți faci doar 
mendrele cu mine. (H. p. 198). 

Laertes: (către Hamlet): Așa ziceți? Haide dar! 
Păzea acum! (H. p. 199). 

Hamlet: (despre Osric): El a făcut nazuri cu ţâţa 
înainte de a suge dintr'însa. (H. p. 193). 

Regele: O, crima mea e râncedă, ea pute spre cer! 
(H. p. 123): 

Regele (către Hamlet): Wepoate Hamlet, ştii ce e 
prinsoarea? (H. p. 196). 

Regina (către Polonius): Fii pe pace, şi las pe mine. 
(H. p. 126). 

Polonius (către Rege despre Regină): Și v'asigur 
că dânsa îi va da (lui Hamlet) an perdaf în lege. 
(H. p 123). 

Horatio (către Hamlet): Curând va prinde vestea 
el din Anglia cum s'a sfârşit acolo daravera (H. p. 187). 

Aceste exemple s'ar mai puteă înmulți. Dar ele 
sunt suficiente, ca să ne întrebăm: ce rămâne din 


Shakespeare? In deosebi: ce rămâne din Hamlet? 


Aici se vede că traducătorul — stăpânit de 
fatalitatea spiritului său — a falsificat opera 


autorului, reprezentant al altui spirit, pe care 
tocmai voim să-l cunoaștem. Doar acesta e scopul 


282 A, © CUZA 


oricărei traduceri: păstrarea spiritului origina- 
lului, în spiritul limbei în care este tradus. Acesta 
este folosul pentru literatura unui popor și 
pentru îndrumarea lui culturală. Falsificarea ope- 
relor originale prin traduceri proaste, mecanice, 
este dar o adevărată crimă naţională. 

Reflectând asupra celor constatate în tradu- 
cerile lui Adolf Stern d. Prof. I. Botez îşi în- 
chee studiul său cu următoarele observaţii, mai 
cu deosebire asupra traducerei lui Hamlet (pag. 
293): 

„Din cele patru tragedii celebre ale lui Shakespeare, 
Hamlet stă pe primul plan ca iferatură. In ea Shakes- 
peare atinge apogeul artistic din punct de vedere al 
limbii, al stilului, al maturității literare. In Macbeth, 
Othello şi King Lear, pasiunile sunt prea clocotitoare 
ca literatul să poată domina deplin dramaturgul. lu 
Hamlet distincţia şi înălțimea limbagiului intră în 
însăşi caracterizarea eroului, căci Hamlet e tipul inte- 
lectual cel mai rafinat și mai complex dia întreaga ga- 
lerie a lui Shakespeare... 

Am constatat cu amărăciune şi părere de rău, — 
că în Hamlet-ul d-lui Stern, nu se găsesc cinci versuri 
consecutive bine traduse, — nu vorbim figurat ci ma- 
tematic. Regretăm din suflei că d. Stern a izbutit să 
desfigureze atât de monstruos această capodoperă a 
literaturii universale și să lese astfel încă gol locul 
în literatura română pentru Shakespeare... Dar pentrucă 
în literatura artistică, o operă mare şi bună e o bine- 
cuvântare şi un îndreptar al gustului public, iar o 
operă proastă —- monstruoasă în cazul de față — e o 
primejdie şi o rătăcire pentru gustul aceluiaș public, 
nu se vor supără d. Stern și Cultura Națională, ducă 
am spus adevărul mai presus de orice alte consideraţii. 


NAȚIONALITATEA ÎN ARTĂ 2R3 


E în adevăr un päcat, un grav päcat împotriva culturii 
naționale această traducere... 


Inche:ndu-și cu aceste cuvinte stu liul său critic, 
riguros obiectiv, d. Prof. I. Botez, ca specialist, 
a dovedit așadar cu exemple care nu se pot 
contestă, monstruozitatea literară a traducerei lui 
Shakespeare de Adolf Stern, și am văzut — 
ceeace este cu deosebire interesant — că a con- 
statat aceleași lacune, pe care le observase şi 
A. D. Xenopol, în traducerea lui Hamlet dela 
1877, 

Va să zică: îu cincizeci de ani de îndeletnicire 
continuă, cu acelaș subiect, Adolf Stern nu numai 
că nu a realizat nici un progres — ca limbă, ca 
stil, ca pătrundere — ci a dat îndărăt. 

E încă o dovadă a adevărului teoriei susținute 
de noi în „Naţionalitatea în Artă“, cu privire la 
incapacitatea culturală a rasei jidăneşti, ca rasă 
corcită, occipitală, oprită de timpuriu în dezvol- 
tarea ei intelectuală, prin osificare (Vezi Anexa 
XII). 

Dar ceeace a urmat după critica științifică a 
d-lui Prof. I. Botez, aruncă asupra teoriei noastre 
o nouă lumină. 

Ga 

In loc să răspundă cu argumente literare — 
dacă aveà — Adolf Stern se aruncă asupra d-lui 
Prof. I. Botez cu injurii: susținut de „criticii“ 
anumitei prese, și ei anumiți. 

„Barbu Lăzăreanu““, declară solemn, din înăl- 
țimea autorităţii lui critice, fără a se mai opri la 


284 A, © CUZA 


dovezile produse (Adevărul Literar, 29 Iulie 
1923): „Traducerea din Hamlet a doctorului 
Stern este o minune, o încântare“. 

„B. Brănişteanu““ (Braunştein), observă că Sha- 
kespeare este greu de tradus, dar că Adolf Stern 
lucrează de cincizeci de ani la traducerea lui, 
aspirând să ia locul lui Schlegel față de Luther 
(Adevărul, 15 Decembrie 1923). Adecă: Adolf 
Stern — cu Schlegel și Luther — tot una! 

„Emil D. Fagure“ (Honigmann), trece şi el 
peste orice dovezi și proclamă că râvna și dezin- 
teresarea lui: Adolf Stern vor fi titlurile sale 
de glorie (Lupta, 30 Decembrie 1923). 

Critica anumită, cum se vede, nu criticase nimic. 
Ci numai, ca de obiceiu, a căutat să înlăture ade- 
vărul inducând în eroare opinia publică româ- 
nească, și, ceeace constitue gravitatea faptului, 
de atâtea ori repeţit: stăruind să-i impună opere 
dovedite fără nici o valoare literară, numai pentru 
că erau produse de un scriitor anumit! 

Faţă de această tentativă de mistificare, tin- 
zând a mențineă în literatura românească scrieri 
condamnate de critică, pe baza atâtor dovezi și 
față de atacurile personale, cu injurii, ce i se 
aduceau, d. Prof. I. Botez, a răspuns cu aceeași 
obiectivitate, întrun al doilea studiu amănunțit, 
de peste patruzeci de pagini, sub titlul „Sha- 
kespeare tradus“, în care îşi menţine în totul și 
își întărește încă părerea citând noui exemple 
(„Viaţa Românească“, 1924 Anul XVI, lanuar. 
pag. 32—77). Autorul explică dela început mo- 


pi 


a 
NAȚIONALE PRA ÈM ANIA LL) 


tivul cultural unţional penti care WELGI aht 
să insiste cu cireunmianfi NREAVINHA A rimel 
ce se făccă de ani de zile, ln paul aceba poante 
iraduceri— zicând (pag. 32): 

„Traducerea d-lui Steru ce un izvor phn de dovaja 
minte, peste care mi se poate trece upor; «ii nt maf 
mult, cu cât traducerile d-lui Stern au o crith de lei 
ținere nu numai foarte favorabilă, dar chiar la ; 
— de ani de zile. E o datorie dar de a lămuri publicul 
cu dovezi documentate şi bogate: căci d. Stern ne strică 
şi limba și nu ne dă nici pe Shakespeare, în îtauiicesl€ 
sale, E dar o chestie de cultură de întâia însemnătate, 
— căci traducerea lui Shakespeare şi răspândirea gus 
tului pentrn el, în orice ţară, a ajuns o chestie de 
cultură naţională a acelei țări“, 

Intrând în amănunţimi interesante asupra tra- 
ducerei şi originalelor, d. Prof. I. Botez ilustrează 
afirmaţiile sale cu numeroase citați, din cari 
regretăm a nu puteă reproduce decât pe amle; 
pentru a desăvârși caracterizarea „Cazului Sha- 
kespeare—Adoli Stern“. i 

In Macbeth, d. Prof. I. Botez arătasc că Stern 
traduce „a rat without a tail“ (guzganul fără 
coadă“), cu guzganul codoberg“, formând el in- 
suşi cuvântul acesta după melc codobele 1 ACTOS 
este numai, să zicem iarăşi o simplă prostie ji- 
dănească cu haz. Dar în aceeași piesă găsim 0 
altă traducere, care ni arată până la ce grad 
Adolf Stern poate greşi prin insuficiența spiri- 
tului său jidănesc, care îl face la fiecare pas Să 
devină ridicul. In original se zice: 


ih A © CUZA 


Sergeant (către Duncan, Regele Seoției): Mark, 
king of Scotland, mark... 

In traducere românească: Ascultă, rege al Scoției, 
ascultă... 

Adolf Stern, traduce: Mark al Scoției Rege, taman... 
(M. p 13). 


Cum se vede: Adolf Stern confundă forma 
verbală „mark“ {to mark: a marcă, a observă, 
a ascultă) cu numele presupus al Regelui Scoției 
„Mark“ — deși chiar în titlu se arată că Regele 
Scoției se numeşte Duncan, căruia se zice că i 
se adresează Serpentul. Adolf Stern o fi crezut 
desigur, că pe Rege — poate înrudit — îl va 
fi chemat „Marcu Duncan“! 

Am puteă să ne oprim. Dar iată și alte exemple 
hazlii: 

Hamlet: Tobe şi trâmbiţi astfel rage afară. (EL 
p. 47). 

Macduff: Vă scuturaţi de somnul cel pufos, a morții 
plăsmuire și waitați (M. p. 47). 

Macbeth: Ca să pup pratul la picioarele lui Mal- 
colm. (M. p. 120). 

Portarul: Intră, croitorule: aici oti să-ți frigi fierul 
(M. p. 43). 

Regina: Şi hainele-i de băutură grele, târiră pe ue- 
norocita fată din dulcea-i doină la măloasă moarte. 
(H. p. 168). ; 


După toate acestea — şi au rămas încă o mul- 
time pe cari nu le-am putut reproduce — d. Prof. 
I. Botez, reportându-se în deosebi la cele două 
piese mai principale, Hamlet și Macbeth, își re- 
zumă părerea sa generală asupra traducerilor lui 


NAȚIONALATATILA ÎN ANTĂ m? 


Adolf Stern din Shakespeare în următoarele râu: 
duri (pag. 77): 

„Ce fel de Hamlet ne-a dat d. Stern In românește 
am văzut: un Hamlet... cu tot substratul suflete rupt 
caturizat şi cu toate calitățile estetice comicizate, : un 
Hamlet humoristic și prin limba românească, pe de 
asupra. — Macbeth al d-lui Stern nu rămâne mal 
prejos... 

Tot fempo înalt al lui Shakespeare, e complect des- 
ființat. O asemenea literatură n'am întâlnit încă în coșul 
redacției revistei noastre“, 

Această părere a distinsului specialist d. |. 
Botez — bazată pe fapte — înlătură pentru 
totdeauna din literatura românească traducerea 
lui Shakespeare de Adolf Stern, ca pe o „operă 
monstruoasă'* de falsificare a creiaţiunilor poe- 
tului și de falsificare a limbei româneşti, până 
la caricatură. 

Afirmarea noastră a priori, din teorie, — dacă 
uceastă teorie este adevărată, ziceam — că tra- 
ducerea lui Adolf Stern nu va puteă fi decât 
un monstru, ca formă și fond, se adevereşte 
deplin, după cercetarea textului ei, de către un 
cercetător competent, i care nu este „antisemit“. 


Cazul Shakespeare-— dolj Stern, cum am zis, 
vine dar sä confirme, în mod cu totul caracteristic, 
teoria „naţionalităței în artă“. 

Născut şi crescut în România -- unde şi-a făcut 
studiile în școalele românești, exercitând apoi 
profesiunea de advocat al baroului de București, 
şi manifestându-se ca orator, publicist, parla- 
mentar: Adolf Stern nu ştie limba românească. 


PUBLAPĂ i 0 i 
303 
i 


288 A. 0, CUZA 
4 


Indeletnicindu-se din frageda vârstă şi până 
la adânci bătrâneţe cu Shakespeare: Adolf Stem 
nu ajunge să-l înţeleagă, redându-l în r 


Ce este aici? Răspundem: „naţionalitate în 


artă“. 

„Naţionalitatea în artă, îl reţine pe Adolf 
Stern în hotarele strâmte ale rasei sale, corcite, 
occipitale, sterile, din cauza osificării de tim- 
puriu — să se noteze bine că traducerea lui Ham- 
let dela 1922, este inferioară lui Hamlet dela 
1877 — făcând ca materialismul jidănest, Ot- 
ganic, să-l împiedice de a se ridică în sferele 
înalte ale idealismului rasei arice, al cărui unul 
din cei mai aleşi reprezentanți este Shakespeare. 

De aceea nu mai găsim în traducere, tempo 
lui Shakespeare: De aceea ni dă un Hamlet umo- 
ristic, un Macbeth comicizat. De aceea — fiindcă 
dă de spiritul rasei lui, Care îl 
gândească intrun fel anumit 


~ 


nu se poate lepă 
face să simtă şi Să 
__ Adolf Stern este incapabil să înţeleagă spi- 
ritul rasei noastre aşa precum se manifestează 
în limba românească, pe care O caricaturizează şi 
pe dânsa, după cum am väzut. 

Aici este toată primejdia. 

O nație nu poate înlocui altă nație — în do- 


meniul culturii — dar i se poate substitui. 


E cazul nostru. 
Jidanii, prin surpr 
| comerţ şi industrie — desnaţionalizând oraşele... 
Ei ameninţă acum să ni se substitue 


indere, ni s'au substituit în 


şi în do- 


Caci am ajii 

1 Ajuns šspânti 

SR Ala Se, fa o răspântie a istoriei noastre 

su sfârși conflictul european — i, 

zi Sia at ar aveă, pentru noi de-a d 7 
iar, ne žs) î e aa 

bleme, de POE fața unor uriaşe Ha 
, organizare lăuntrică, pe ca As 

, re nu le 


vom putea d ì 
i ezlegă, decâ A 
frină. ga, ecât aplicând această doc- 
O sup | 
unem , 
Pe se dar meditaţiei, mai ales a ge 
sa . Ea are înt 5 A 
viitorului imedi intreaga răspund 
o a mediat — care îi aparține i d ere, a 
Si ite, că nu este numai al ei pila 
Și nu-i ce er 
Pd de SA i Decât numai să se pă 
i adevăr mA 7 
popoarelor: „ care stăpânește viața 


c ulturei 
l 


umane —- cult 
i ura , 
lităței. , putere creiatoare a naționa- 


lași, în zi Schit 
şi, în ziua de „Schimbarea la faţă“ 1915 


À. C. CUZA 


TABLA DE MATERII 


Prefata la ediţia a treia .. .... 


Capitolul |. Principii >.. as? oii lot tota 
iapilolul I. Fapte . o. cc... ... 
Capitolul HI Concluzii i... 


„ Walşificarea culturi româneşti 
. Trezirea conștiinței naţionale 


ANEXE 


„Aria nu are patrie 


A ua naţionalitate, nanona 


. Heinrich Heine . . . cc... 
+ Trădăātorii. .. o aaa‘ ’ ; ; 
Omer. ... ie 
„ Inlocuirea civiutelor Dati nea $ 


„Morala iudaică ...... 

„ Clasele sociale e Ze e ee atei 
. Asimilare — cooperare E a .. 
. Aşezarea jidanilor in România . 


«Manasse» ... 


. Comparația rasei arice, cu rasa semitică 
. inferioritalea semiților, .. à 

. Republicele Americei-de-Sud alea TE A 
" Religia creştină . cc... 


Literatura și Arta iipiilară CE ae 


tagul Shakespeare . . . . aaa’ 
Prefata la ediţia întâia, . . aa’ 
Profată la ediţia a doua . . 


141 
142 
148 
153 
154 
155 
157 
167 
180 
191 
193 
213 


ICIINOAŞTEREA ȚĂRI 
© DIN EDITURĂ 
€ARTEA ROMÂNEASCĂ" 


& o 


Bratescu Ca Dobrogea ..,..... „a 
+ Cantemir Du, Descrierea Moldovei... 50 
|David M., Munții Apuseni ....... 5 
i Longin Hossu P., Valea Jiului din Ardeal 5 


Muresșeanu |, Ardealul .,. . . . . . 100 
Premiată de (area Rornâneascii 


: Nastase G., Basarabia . . sso aoa 5 
Puopu-Câmpeanul, Câmpia Transilvaniei . 5 


Radu P. și Săndulescu I, România în 
imagini e a oo a r e a a e de dei uta 02 


Simionescu Î., Oraşe din România . „00 
Cu ilustraţii. 


Bucovina ..... , 5 
Ardealul .,.. A 5 
Moldova 5 
Todica Gavril, Țara Hațegului .. .. 5 
Orpiudan N., Țara Bârsei . . 2.2., 5 


Ciurea V., Vechiul judeţ Suceava . .. . 5 


i, 2 
Lă 

ENERGIILE NEAMULUI 
i LUCRĂRI EDITATE 
| l DE 
Sa, „CARTEA ROMÂNEASCĂ“ 
| | 99 = 

| F | LE 
| Irimescu Cândești I, Aurel Vlaicu , . . s.p.: 
Lovinescu E., Gh. Asachi ... ... Ja Ai E 
— C. Negruzzi, Ed. 1. . . . ` 50 
| ua na — Gr. Alexandrescu. . . . 50. 


Lupaş I. Prof. univ. Cluj, A. Şaguna .. 10 
Simionescu I, Oameni aleși, va Îl Românii “80 
p” Sp. Haret ....... 5 
— N. Milescu . e.. 5 


24.505 —-SRT.