Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0004

Pa in) 


e Ri | 


IUmaver 


nul XLIV Nr. 4. 


90 fanuarie 1928 
. 5 Lei 








suzi 











INDRUMATORUL 





5, — UNTVERBUIL LITERAR 








suileiui romanesc 
DINCOLO DE ISTORIE ” 


Nu ne place isioria. Ni se pare o p.re- 
zumpţie riscată să crezi că şiii cc sa în- 
tâmplat acum un veac, acum zece vea- 
curi, acum treizeei de veacuri când noi 
nu puiem cunoaște adevărul în ceea ce 
se întâmplă sub ochii noştri. Aneedota 
povestită de Anatole France ne obse- 
dează : 

Ci-că un mare istorie, erudit şi aus- 
ier, se închisese întrun turn ca, izolat 
de lume, să poată scrie istoria Angliei 
in 12 volume. 

Din când în când primea vizita uri 
savaut tot atât de uscat ca şi el, cu care 
discuta temeinic, dacă Franţuzii şi ln- 
glezii au învins în cutare bătălie. 

Intro zi inainte de sosirea piietenu- 
lui, savantul nosiru e tulburat de o 
ceartă iscală jos la piciorul turnului. lin 
vecin părtia un trecător care probabil 
il insultase. Savantul nostru prisi îndal- 
gent câteva clipe şi își relua lucrul. Dar 
tocmui atunci sosi şi prietenul crudiL: 

— Am întârzint puţin jos, că a fosti bă- 
taie. Un trecător păcuia pe vecinul d-tale. 

— Vrei să zici că vecinul men păruta 
pe trecător ? 

— Nu. Pot să re asigur, Trecătorui pă- 
ruia pe vecmul d-tale. 

— Te rog să mă crezi. 
ochii mei, de aci de sus. 

— Și cu am fost jos. 

Stan certat multă vreme până, când pe 
faţa unuia înflori un surâs scueutic: Ș 
noi care, martori umândoi, nu putem să 
ue dăm scuma ce sa petrecut adincaori 
jos la poartă, o să ştim ce sa etrecut 
acum 0 me de ani? Şi au surâs a- 
wândoi. 

Pe urmă eruditul a dat nepoatei lui 
cele 12 tonuri ca să facă icrbare din vle. 

lată de ce un om de geniu nu poate 
rămâne simplu istoric. Orice om de 
şliință positivă chiar. dacă are inirade- 
văr flacăra geniului în e], irece dincolo 
de înregistrarea faptelor. 
deilor generale. Poincar€ de la mate:na- 
tici a ajuns la teoria ipotezelor ştiinţi- 
fice, Osvald de la chimie la îlilozofie, 
Wundt şi atâţi alţii la fel: Xenopol în- 
suși la noi incepuse să evamineze isto- 
ria ca disciplină intelectuală. E şi naiu- 
ral. Căci după ce ştii totul, vine în- 
doiala. 

Domnul N. Yorga a evadat la 
său, de asemeni, din istoric. 

Şi a murs într'acolo unde îl duecn for- 
midabilul său temperament : spre .viața 
politică. ; 

Ar fi putut cerceta bazele şiiinţilice 
ale isioriei. Preferă so aplice prezen- 
tului. i 

E un mod de a-i încerca realitatea. 

A pregătit din vreme  sufleiul româ- 
nesc de pretutindeni pentru momentul 

reu şi suprem al întregirii naţionale 
uvântul lui vibra într'o vreme profetic 
singular și fără ecou aparent. 

În laşii războiului, noi cei din tran- 
see, l-am simțit, pe el singur, sulleteşte, 
dincolo de satele pustiite de boală, de 
gările ruinate, de câmpurile nelucrate, 
alături de noi. „Neamul românesc“ era 
personal şi întreg ca o conştiinţă. 

A prezidat întâiul parlament ul Ro- 
mâniei Mari. cu o superioritate care fă- 


Am văzut cu 


rândul 





În lumea i-. 


ceu din el şi restul Camerir cele două 
lalgere ale unei balanje. 

E adevărat că şi cuvântul lui pare 
uneori a forţă elementară. Credem cu 
toată. sinceritatea că niciodată d. N. lor- 
pa. ca şi inensa majoritate a intelectua- 
ilor noștri, nu are o simpatie înţelegi. 
toare pentru arta adevărată, trudnică şi 
în stăruitoare căutare de sine. 


Dar nu credem să i se poată 
găsi pereche ca orator. Pe lângă lava 


dezordonaiă a frazei lui, oraioria spăl- 
evită a celorlalți pare ridiculă, ca un 


0094509404 aaa 


ZIARISTUL 


I. profesor, e istoria, e făuritor de cu- 
rente şi în istorie şi în hieratură şi în 
politică, e îndrumător, e om de ştiinţă, 
e orator. ” 

Activitatea d-lui lorga, amplă, intensă, 
dicersă uimeşie. Parcă  hirue timpul, 
anpă ce a înlăturat ca pe o nălucă, o- 
iseala, 

Dar în continua d-sale activitate. 
spoutană, brusca şi bruscanta sesizare 
de a tălmăci, de a lămuri, de n spune, 
de a scri, de a evoca, de a dojeni, dea 
indruma, ne face să spunem, că. mai pre- 
sus de orice d. Iorga este ziarist, 

Cel mai mare şi cel mai bun ziarist. 

Nu-i fapt, care să-i treacă neobservut. 
Nu-i manifestare, pe care să no apre- 
cieze. Nu-i cumpănă de Imprejurări, pe 
cure să no tălmăcească. Nu-i prileş, 
când trebue să se spună cuvântul ture, 
ca să se arate primejdia şi d. lorga să 
nu dojencască, să nu sgâlţăe, să nu tre 
zească mustrare, 

Are în forma cea mai neobișnuită, da- 
rul evocării. Al evocării sincere, al evo- 
cării care cucereşte prin  enutziasmul, 
care turteşte meschinăria. 

De aceea, credem că d. Iorga e cel mai 
mare ziarist: analizează repede, din- 
ir'un imperativ neşovăelnic și spune ime- 
diat dârz, sau duios, violent, sau blând, 
dar spune, arătând drumul, indicând so- 
luția, desvăluind primejdia, țintuind vi- 
novatul. 

In articolele d-sale, d. Iorga folosește 
când ironia, când anecdota, când aluzia. 
când cuvântul tare, mustrător şi viru- 
lent, ca un vârt de sapdă. Și urmează 
indemnul. 

Poţi să nu-i împărtăşești părerile, dar 
din năvala frazei lui nu scapi. După 
ce-ai citit-o, te cerţi cu tine. Invăţătura 
lui a rămas scormonitoare. 

Scrisul ziaristului frământă. E ieşit 
dintr'o bună credinţă, care tinde să în- 


drepte şi să înveţe. 
B. CECROPIDE 








CAMIL PETRESCU 


+ 
scris preţios şi caligrafic pe lânz); 
sul dezordonat al unu: poet. ă 
„Nu e un spectacol imai interesantă 
N. lorga vorbind într'o chestiune u: 
nâmtă. Pe când ceilalți în afară puț 
d. Nicolae Titulescu, alt «& 
uricare dintre oratorii de azi 
simpli dileianţi „înzestrați“ ai orât 
N. lorga de nimitoare spoutaneiita, 
singur senzația vieţii în devenire 
adevărat că mediocritatea nuci iar 
mueroasele cusururi. Ar vrea ra e 


le ierte mai curând pe ale ei. L 
i 1 

u 

CI 

N. IORGA-OMU 
ur 


IN CALATO" 


Piintre multe calomnii; ce se ae 
Niculae Iorga e şi numărătoarea 
rilor „pe care le-ar încasa din detiy 
lecuri spre a călători la Paris. Xp 
nu vrea să creadă că suma pe care 
profesorul pentru a vizita şcoala 
nească pe care o conduce la Para! 
se ridică niciodată deasupra surmntu 
gciare de 7000 franci francezi. N 

Ceea ce face Niculae Inrga cu Se 
hani e o adevărată minune, Plătoş,. 
lătoria sa şi a eoţici sale cu trenu-€ 
plon, stă două luni la Paris, se pa 
la Bruxelles, se opreşte în Italia, 17 
intors în Cehoslovacia, şi împarte 
cciași înfrigurare bogăţia sa de : 
rințe, articole, vizite şi convorbiri 
ce trimișii oficiali ai României nur! 
şesc niciodată, reuşeşte Niculae pe 
într'o călătorie de două luni; să 4 
sulletul românesc. 


b 


n 
in 


(63 $ 
IUBITORUL DE Câq; 


Dacă una din însuşirile știieliae! 
lui este dragostea și respectul că 
tunci Niculae lorga este un inte) + 
de cea mui rară calitate. Domnia s ; 
pasiunea hârtiei tipărite. Orice ; 
orice broşurică şi cea mai obscui 
vistă nu scapă ochilor săi cercelă 

Citeşte uimitor de repede. Cite e 
inasă, în tren, în trăsură, la Catr 
pretutindeni unde foaia tipărită ; 
înamnte. Nimic din ce mişcă actual) 
culturală nu scapă ochilor săi laco 
cunoştinie. In ţară la noi apar Al 
sute de ziare... Să nu-şi închipuie a 
că d. lorga nu le citeşte... De acege 
titorul „Neamul Românesc“ răiâr 
mit când îl vede pe d. lorga polen 
cu un ungur de la Arad, cu una 
la Braşov sau cu cine ştie ce rews 
rar basarabean. Dar pasiunea sa why 
carte nu se reduce numai la leck, 
ea se manifestă și în gustul penirt 
tea frumos legată, sau pentru edidi 
riginală a autorilor vechi. De aceni 
blioteca lui Niculae lorga e opers, 
savant, dar şi opera unui pasion 


pliofil. 


n 
i 


Ju 
î 


o 








































Doamnelor şi Domnilor, 


Sunt foarte fericit, că deşi =untem în 
i lin examen „aţi venit în număr atît de 
are, ca să mă ajutaţi să primise aci spe 
usirul nostru coleg, «d. lorga. Mă feli- 
Bit căi o schimbare surveuită în servi 
iul meu  ohisnuii mi-a îngăduit să fin 
Astăzi aci si să-l anuuj în câtetra cuvin- 
p, său, mai bine, să-i urez bun sosit, 
ăci d. lorga uu e dinire oamenii sari 
ebnesc prezentaţi în Frauţu. 
]). lorga aparţine unei țări care are 
Franţa legături foarie vechi și. pot 
pune, că d-sa mai multea orare altul a 
icut, în genul său, să ne interezăm de 
urile nu numai ale României ac- 
ale, dar și ale României irecute, EI a- 
Aarţine acelei categorii de vumeni. cari 
int în acelaşi iimp oameni de gândire 
oameni de acţiune, oameni la care nici 
ha din aceste feluri de mamlestare nu 
desparte de cealaltă și care își 
ința îu slujba ideilor lor. 
În ce priveşte relaţiile sale cu Franta. 
o zic foarte simplu şi foarte sincer -— 
paie părta unora că d. lorga a hau in 
umite momente faţă de rolul Liinbui 
anceze în România o poziţie, asuprii 
reia la prima vedere, ai fi cea de vic, 
ICeca ce am de spus cu. e ci clu Inat 
castă poziție în perfveia cunoştinţă die 
ză și cu o desăvârşită jusicță de spi- 
„El a încercut în felul său să apere 
ba româncască, pe care o iubește, îm- 
triva unei invazii străine excesive și 
otriva unei deposedări pe cure niri 
în voit-o şi nici n'am dorit-o vreodată, 
n lumea întreagă limba îranceză nu 
impune națiilor străine şi nici nu arc 
nția să se impue şi toți cei cari uu 
diut-o, cari i-au urmării isioria, au 
Pstatat confuzia care se j:rodlusese în- 
dun mare număr de țări, unde se cre- 
că a iubi limba franceză, iuseamnă 
substitui limbei naţionale. 
i bine! acest abuz este loarte peri- 
os pcenivu ţara unde el se produce și 
e şi mai periculos pentru !ranecz, 
trucă el atrage  reacţiuni impotriva 
omanilor care în anumite momente 
iDăşesc ceea ce prietenii Franţei şi 

nja însăși ar voi. 
consecință crod, că e extrem de 
dent, de cuminte și de demn din par- 
unui mare spirit să puc chestiunea 
adevăratul ei teren şi să privească în 
străină, franceza ca o limhă de îna!- 
cultură, necesară penetrației popoa- 
Br o limbă care are de împliniv un 
de civilizaţie generală, «tur cure nn 
nici o pretenţie — cum se spunea În 
. XVIII — asupra monarhiei nniver 


pun 


Pomnul lorga a început să studieze la 
în şcoala noastră de lautes-Etudes 


N. IORGA ŞI STRAINATATEA 


Cnrântarea d-lui Brunat, decanul Facultăței de litere din Paris la deschi- 
Herea cursului ținut de d. N. lorga, la Sarbonu în 1922, 


şi nitent nn a uitat toza sa Philinre se 

Meziere et la croissade an  NIV-ârme 
siecle : 

Această teză caracterizează, întrun 
cuvânt, maniera sa de a lucra în istoric, 
fiiudcă ea ne arată în acest istorie al 
Bowmâniii pe unu istorie al întresei Eu- 
zope orientale san  mui  degrahă al 
intregei lurope si core se lează, în va- 
rictatea infinită a producţiilor sale, «de 
aceste relajii, deseori aşa de greu de pri- 
cpu, atât de complexe. care au exisial 
te veacuri între Lurnpa occidentala și 
Luropa atăt de prost cunoscută, a Priu- 
zipatelor danubiene. 

il voiu felicita pe «l. lorgu — dacă sii 
iugăduiți — încă pentru all lucru ; pen- 
tru că nu e numui un istoric dar şi un 
perfect organizaior de muncă istorică in 
ura sa, unde a crciul pentru siudiile ia- 
torice acel Institut peniru studiul turo- 
pi orientale, ale cărui producți sunt a: 
îi de prețioase. 

Mai adaog că lui i se dutorezte crearea 
Şcolei Româneşti din Paris, a cărti 4ies- 
“ultare o aşteaptă poate cu cra pri 
niwiă urrăbdare, dar o nerăbdare care 
so explică, nu-i aşa, şi doresc impretuuă 
cu el desvoltarea vastă şi apropriată u 
acestei şeoli. Inirun cuvint. dacă  stu- 
duniţii Sorbonei ar avea timp, fie că se 
interesează de istoria burupei orieutule, 
u Aibaniei. a Imperiului otoman, tor aa 
“be mult ca şi de a României, ar păși în 
lecţiile ce se vor luce în laţa lor e 1ua- 
imnie infinit de prețioasă. 

Nu vreau să ubuzez de cuvânt şi să-uui 
arăt o conicrinţă pe care nu o posed. 

lin nevorocire nu cunosc limba ro- 
mânească aşa că un anumit număr «tiu 
operile colegului nostru îmi scapa, dur 
am avut prilejul să vorbesc duscori cu 
el şi mai ales să atul descori turbindu-se 
despre el. Chiar de curând în urna u- 
nei sedințe a Academiei daneze, an a- 
vut cu un specialits roinâu dela Lniver- 
siiatea din Copenhaga o lungă coule- 
vință asupra Iuernrilor d. și  usupra 
persoanei dv., ceea ce a mărit în mine 
— dacă e cu putinţă — stina ce o aveam 
inaime pentru dv. 

Imi spuneaţi că vă temeţi de un au: 
ditoriu prea rar; vedeţi că ne-am înşc- 
lat şi că aveţi aci, nu numai studenţi a- 
tenţi, dar studenţi surâzători, cari sunt 
ca şi mine foarte fericiţi să vă vada 
printre noi şi care fcriciți că aţi găsit 
imp. Dx. omul politic. istoricul şi pro- 
fesorul ca să veniţi să ne dărniţi o ju- 
mălate de lună. 

NOTA BIBLIOGRAFICĂ 


Opera d-lui N. Iorga este Îmensă şi nn 
putea fi citată aici. Au apărut broşuri 
speciale'ca so înregistreze. 


UNIVERSUL LITERAR. — 5i 


sa e aacte vceareute 
In Sorbona 


Se ştie că profesorii francezi snnt fuar- 
ie pretenţioşi şi destul de ceremonioii. 
lorga fu aşteptat cu multă nerăbdare şi 
cu o vădită curiozitaie de către colegii 
de la Sorbona. Dar cum doinnia sa e un 
om foarte ocupat, care nu poate piecde 
ni” o minută şi a pregătit astfel călăio- 
ria, ca în ziua în cate va ajunge la Pa- 
ris să şi ţie prunul curs. 

Abia ajuns la Paris, lorza se duse la 
i'niversitate, unde fu primit foarte văl- 
duros de către decanul facultăţii de h- 
tere. 

Se iîncinse următorul dialog : 





Detanui, =. Când a-ţi sosi domnule 
Prolesor. 

iorga. — Acum sosili. 

Decanul. -- Când vă țiucţi primul 


Ur. 

Iorga (mirat). — 
vhiar acum, 

Vă închipuiţi mirarea francezuiui. 


VIZE ATTICENE Ie UEFA ET OZ ATI 


NOTE BIOGRAFICE 


N. Iorga sa născut în ziua de 5 lunie 
bt. $. ISI. la Botosani, unde şi-a petre- 
cat copilăria sub îngrijirea atentă a ma 
ii sale. la Botoşani ace şcoala pri» 
tară şi primele studii liceale dând do- 
vadă de o mare inlehaență şi de o dra- 
goste excepțională pentru carte. Cei cari-si 
amintese de N. lorga. copilul nu-l văd 
altfel decât cu ochii uplecaţi ve carte. 
Dar de pe atunci e] se arată caluntar 
= plin de încredere în sine. O ceartă cn 
profesorul de muzică Lleury fu vauza c- 
iiminării sale din liceul laurian. Siu- 
diile liceale și le termină la laşi, unde 
isi trecu cu un reoschit sncces licența în 
lizere, Incă de pe băncile Universităţii 
din laşi se făcu cunoscut ca port şi eri- 
tic literar publicând articole în „Con- 
varbiri literare” şi „Contemporanul“, 

După strălucite studii făcute lu Paris 
si la Leipzig se întoarse în ţară, uude 
numai în vârsiă de douăzeci şi trei de 
uni cuceri la un concurs care a rămas 
celebru catexlra de istarie universală la 
Liuiversitatea din Bucureşti. In 190% luă 
conducerea revistei Semănătorul, strân- 
sând rândurile răslețite ale striitorilor 
si creind acel enrent tradiţionalisi în l- 
teratura românească. care se menţine şi 
azi. În 1906 întră în arena politică, tini- 
rind săptămânal „Neamul Românesc”, 
care deveni foaia românismului de pre- 
iutindeni. După revoluția din 1907 se a- 
Iese deputat şi de atunuai nu a lipsit nici 
o legislatură din Cameră. 

Tan 1910 pnse bazele partidului națio- 
nalist, care deveni un paridit de pregă- 
tire naţională şi căruia în mare parie i 
se datorește trezirea conștiinței  națio- 
nale. În 1919, d. lorga a fost preşedin- 
tele primei Camere a Românii între- 
cire. la 1011 a tost ales membru al A- 
cademici Române. Este membru  cores- 
pondent al Institutului francez, al Aca- 
demici Suedeze, al Academiei Sârbești, 
cic., cie. 

5. Iorga este căsătorit cu sora ilomni- 
lor profesori  lon Bogdan şi  bosdau- 
Duică şi este taiăl a opt copii. Nu trebue 
uitat în accastă schiță biografică rolul 
admirabil de stătuitoare și tovarăşă cere- 
dincioasă pe care la jurat doumna kca- 
terina Iorga. sprijinind cu sulletul «i 
lurg şi înţelegător opera uriaşă a sotu- 
lui său , 


Am venit să-l ţin 





A VONIVERSUL LI ERAti 





IOSEPEH IGIROŞANU 


PALID NESIGUR 


Dece vrei să te mint dela 'nceput? 


Dece aştepţi să-ți spun, ce poate nu simt încă? 


Eu vreau să fim doar prieteni buni 
Şi ochii tăi, ilori de genuni 

Pe suflet să'mi aştearnă lent 
Catifelatul lor dolent 

Petale mari de linişte adâncă 


Tu crezi că eu n'aş vrea să te iubesc nebun 


Vai mult decât orice pe lume ? 

Să simt răscolitor în toată ființa mea 
Că rostu: e: eşti numai tu 

Că totuti pentru tine, 


Crezi tu că cu n'aş vrea să te iubesc nebun? 


Dar ce vrei! : 
Simt cum trist 

Se plimbă amurgul ametist 
Pe sub alei 


Şi rugineşte“n nervi şin suflet toamna primăverei, 


Se aprind în pară plete de castani 
Ni umbrele “ngheţate. ale înserărei 
Sentinde stepa *m cenușiu de ani 

Să nu îmi ceri nimie. 

Si laşi fuioare aprinse 

Să toarcă aşteptarea 


In palide vitrine 
Flori grele de trecut 


4) dacai şti ceinsemni tu pentra mine... 


Deve vrei să te mint dela *nceput! 
ARIUR ENĂŞESCU 
MANSARDA 


Sta Wunsarda nisătoare, 
lLagodită 'n veci, cu cerul: 
dci, dragosiea dintiia, 
Si-a săpai, adâne misterul. 


P» pereții şterși de ploae, 
Si în crivățul înghețat, 
Picurii. umari, de jale, 
Chiar. şi astăzi mai străbat ? 


Și perina, dealtă-dală, 
Ca un ideal tipar, 

Mai păstrează, încă urma, 
Căpusorului, tău, rar! 


Mai pluteşte 'ntrăusa, duhul, 
Sărutărilor dintăi, 

Și danțeuză, împrejurufi, 
Ca o roată de vtpăi. 


„Stă, mansarda visătoare, 
logodită 'n veci, cu cerul ! 
dci, dragostea dintâia, 

Și-a săpat, adânc misterul. 





RICHARD DEFEL 


APARIȚIE TRAGICĂ 


Intro pustie oameni mulți sălășluiau 
-lproape muritari de sete 
Li bociuu. 


Doar una dintre fete, tânără 

Cu ochi căprui şi fără deo nădejde 
râbda fără jelanii setea 

Fiindeă mult mai aprig decât ca 
mila pentru ceilalți o ardea. 


„Munci păși din zări de jar, crescând 
un om străin venind spre-acest norod. 
El ridică arătătorul drept în fața lor. 
Din vârful tremurat al degetului crescu 


un strop îmens de sânge. 
Crescu ; o clipă utârnă 
Și apoi căzu | 
căzu n nisip. 
Mirat privi poparul pe străinul 
ce sta 'naintea lor. 
Stropi după stropi cădeau 
rostogolindu-se "n nisip 
din. al lui dosol 
De câte ori isvorul roşu picuru un strap, 
înaălbenia străinul plin de groază, . 
Hi însă stau nedumeriți 
ur unii gem : îşi bate joc de noi. 
Atunce el. cu ultima-i văpae strigă : 
I oniti și beți. doar pentru vot cu sânger. 
Ci fata ceia tânără-i răspunse — 
in timp ce el murea: 

- de upă uu nevoie. 


G. JA 


FRAGMENT DE ÎNTUNERII 


În arburii din deal vueşte vântul, y 
Ca pâcura e ceru! şi pământul, , 
Şi cineva oprit în poarta mea i 


i 
L) 
1 
1 
v 
x 


: 
De-aseară mă tot strigă, 
Dar ru nu ştiu cc vrpa. 

d 
Infiorai îmi tremură cuvântul ? 
be câte vri încerc să 'ntreb de-un nume, : 
Și parcă mă despart întreg de lume Y 


Când indesesc bătăi în poarta mea. 


Luminie din candele s'au stâns, 
Şi gândurile toate mi s'au strâns ia 
In cuibul lor înfrigurat himeric, 


si MANI u 

Şi nu mai ştiu ce vor 

In vadul de 'nluneric; i 
t 

Și nu ştiu cine 'n poarta mea tot bate! i 

Zăvorul arcu e tras în vechiul zid, 
74 


Şi totuşi simt că trebue să-i deschid 
Dar oh, ce vânt pe zările 'noptate!,.. 


UNIVERSUL LITERAR. — 53 


A SBURAT CUCU DIN CEAS 
VASILE SAVEL 


Distins cu unul dintre cele mai însemnate premii ale Societății Scrii- 
torilor Români, d. Vasile Savet a devenit unul dintre prozatorii cei mai cu- 
noscuți ai noștri. dctivitatea sa se desfăşoară însă de dinainte de războiu 


şi a scris interesante amintiri despre poeții Anghel şi Iosif. Miron Grinaea* 





; 


jopilul meu, povesea domnul COrascu. 

parte ascultător ; nu facu ua pas fără 

hu ne întrebe pe mine sau pe maică- 

Aşa l-am crescut noi de mic. lucă, eu 
plecat azi de-acasă impreună cn 

su şi navem niti 0 grije, măcar că 

h lăsat pe Puiu numai cu servitoarea. 

i mărişor Puiu, adaugă tată-su. Are 

prezece uni! Incepe să priceapă lu 

ile ! Să vedeţi cât de line învaţă. P 

te deştept. Deştept şi cuminte, zise 

at. Și-o lună putem să. tipsiru de-u- 

că nu ne pasă, Puiu e vu lată! 
estea le spunea donwnul Orascu prit 
blui său Mihai Vătatu. ca să-l mân- 

„se vede, pentru că băiutul lui Vă- 
era un drac şi jumătate, axa se 

gea tat'su. Pi 

n îl cunoştean pe acest drac” gi-nui 

drag. Imi tra drug pentru că vru 
deştept și pricepuu repede orice. 

era de loc ascuns: tot ce făceau vru 
văzul tuturor. A 
tr'o seară. întârziaseu la dumnu' 
fu că era petrecere. Un lăutar 
nțuros, cam bătrân, cânta si cl caurm 
pricepea din vioară. După ce-a ispră- 
un cântec şi a vrut să-și pue vivara 
pcaun, Mitită, „dracul“, nici ui. nici 
îi spune lăutarului :: 

A fugit un epuraş din vioară. 

Hutarul sa crucit. Nici cl uu ştia cr 

readă. Cum să lupă uu epuraş din 

ra lui, se întreba în gând. De unde 
aș ? 

a supărat și sa plâns domnului VA 
Cucoane, băiatul dumneavoastră 
de mine ; spune cu fusit uu epu- 

din vioară ! 


Acând acesiea, arăta vioara, ca sa do- 


pască parcă tuturora că uu «pure 
ea ce căuta în viara lui, în vechea 
vioară. 
Liam văzut şi cu când a fusir, i-au 
atuncia lăutarului. 
I s'a uitat lung la mine, la vioara, a 
din cap şi parcă a crezut că intra- 
ir un epuruş fugise din vioara lui. 
T-un drac, nu vam spus cu, vorbi 
; şi nu te mui Duinuna atâta ciuru- 
către lăutar. 
E urmă povesti: 
tra dimineaţă Mitiţu sa dus în polis 
ângă baraca unui zarzaragiu erau 
lăzi mari de lemn. Ce-i triisni lui. 
ce lăcu şi ge vâri întro ladă. O hu. 
veni să cumpere legume. 


Cum dai morcovii, întrebau baba pe: 


bavapin. 


Vadul tloților şi Seara a treisprezecea îi sunt principalele volume. 


Până sapuce a râspuiute negustorul. 
Mitiţă din ladă îi imită vorbu și intrebă 
si el: „Cum dai morcovii ? 

Sau uitat în toate părţile şi baba și 
negustorul. Au început să caute, să vudiă 
cine râde de ei, dar nu vedeau pe ni- 
meni. Nu la da în minte să se uite prin 
Văzi. 

Ti eru teumă nu-i vorbă lui Nlitiţă. insii 
u scăpat nebătut, măcar că-l văzuse ne- 
pustorul când a eșit din ladă şi u luat-o 
la fugă. 

Acesta era Mitiţă. Numai de drăcii e 
ținea. Cum invăţa, cum trecea clasa, asta 
numai «l o ştiu, că nu-l puteai prinde 
niciodată, cu lecţia neinvățată. 

Din pricina aceasta tatăl lui era foar- 
te îngrijoral. In schimb domnul Orăscu 
se ninflu în pene şi nu mai încuia să-și 
aude copilu). care-i așa ce cuminta după 
cum aţi aflat udineaurt. 


După ce-au vorbit multe suu despâr- 
pic şi domnul Orăscu su “ntors acasă. 
Sună. Se aştepta să-i sară Puiu înainte, 
tăețelul lui cel cumânte. Nu-i răspunse 
uimeni. Mai sună odată, că se gânilea 
poate Puiu a adormit. In locul lui Puiu 
vine servitorul să vadă cine sună. Când 
a dat cu ochii de stăpân: sa bucurat. 

—- Inde-i Pufu ? întrebă cucoana. 

- A plecat la “coana mare, răspunse 
servitorul. 

„.- Se vede că nu-i acasă, vorbi tată'su 
Atel cum ne-ar fi primit. 

Amândoi au treşărit, știți, de teamă 
să nu i se fi întâmplat ceva lui Puiu pe 
străzi. 

Au întrat în casă pe uşa din dos. că 
nuveau cheia la uşa din faţă. 

-- Puiu, Puiuţule, a inceput să strize 
mă-sa ca de obices când se'ntorcea diu 
Bruş. 

De une să răspundă Puiu dacă nnera 
acăsă. Că după cele ce făcuse Puiu „cel 
cuminte“ sa dus smerii la mâătuşă-sa, 
spunându-i cam aşa : 

--- Lusică dragă, tataia şi muniaia at 
plecau de-acasă şi uni-era tare urât sin- 
zur, am Venit la mata. 

Mătusica l-a sărutat pe amândui o: 
brajii, i-au dai bomboane mi căutau prin 
ioute mijloacele să-i gonească urâiul 
care il cuprinsese. 

Ce-a văzut tatsu când u intrat n 
vJae ? Intrun psrete avea un cea cu 
cue, o veche amintire de familie. Cânu 
bătean ceasurile, cucul eşea din maşină- 
rie şi cânta cu-cu, cu-cu, câte ceasuri 
«rau. Bietul cuc era pe un birou şi lân- 


gă dansul ful de fel de rotațe din maş- 
uăria ceasului. 

L-a stricat, îşi zise tutiu, însa cânt 
se uită mai bine şi văzu câlimara spartă 
şi cerneala împrăștiată pe biurou, câni 
dădu cu ochii de o statuetă. ruptă în doua 
o vază mare de flvri. zăcând în ţândări 
pe podele, atunci se înfurie, J)e-ar fi dat 
in elipa aceea peste Puiu lvi cel cuminte 
i-ar Îi tras o sfântă de băiae, 

Răinuse omul în mijlocul udă parcă 
i-ar Ti dal cineva în cap cu o rmăciucă. 
Cum sta supărat, întră în biurou și ne 
+ustă-sa speriată. 

— Dragă să vezi ce-i in oduia noastră 
parcar fi dat hoţii! 

Au intrebat pe servitor cr sa intâm- 
plat, însă servitorul răspunse 

-- Na fost decât donnu Puiu. A stat 
de-a slat în casă și pe urmă mi-a Spus 
că merge la cucouna mate. 

Să fi făcut Puiu toate astea. se intre. 
luu amândoi în gâud. Cura se munceau 


să se lămurească, apare şi Puiu cu mă- 
tuşica. 
Tat'su, nici uua, nici două: — tine 


blesiemutule de-astea faci în lipsa noas- 
ră ? 

Pnin u începui să plângă şi se 
să-l erie. 

--- Aga te-am învățat eu ? strigă tat'su 
Mai rămâneu să dui foc casei. 

Printre lacrimi Puiu încerca să se des- 
vinovăţească. Spunea ca vrut şi e] sâ 
intoarcă odată ceasul şi cucul numai de 
cât a:sburat pe biurou. 

— Bine, a sburat cucul, spuse tat. 
dar rotițele din ceas cum au ajuns pe 
hiuroul meu ? 

— Sau luat după cnc, răspunse Puiu, 

Nu-i prost, se gândi  tată-su, muiat, 
Pentru răspunsul acestu face să-l iert. 

„- Pleacă de-aici, îi zise poruncitor, 
uscunzându-şi zâmbetul. 

N'aştepiă Puiu săi- spuc a douu oară, 
că si plecă. 

— Acuma eşti mulțumită 
vorbi Jomnul Orăscu nevesti-si, 
şte ce bucurie ţi-a făcut odorașul 
cwmninte. 

— Copii, ce ştiu ei. se ammestevă mătu 
şa să-i îmbuneze, 

-— Copii, copii, spuse domnul Orăscu: 
şi eu am fost copil însă nu stricam lu: 
”rurile din casă. Asta îli scoate peri albi 
inainie de vreme ! :Şi să te mai luuzi de 
acuma lui Vătafu, că Puiu e modei de 
cumințenie ! Ia priveşte, pc binrou. pe 
jos... Acuma ce stai doamnă. udună en- 
voiul ! 


Tugzu 


cucvana, 
prive- 
cel 


54, — UNIVERSUL LITERAR 


Nuvelă 
de 
SERGIU DAN 





Nu mă mai nuinese Rose-Marie Barki. 
nu mai sunt născută la Budapesta, nu 
ştiu ducă s'a remarcat lipsa numelui meu 
pe afisul dela „Alcazar”, nici să dansez 
nu mai ştiu. Nu mai vreau să ştiu. 

Nu mai sunt stea, 

Sunt acum o biată lemec. 
încă : o provincială. 

Pe tatăl meu îl chema Vidraşeu. Am 
reluat deci acest nume, care mă aștepta- 
se respectuos în umbră, tinp de opt ani 
ca să mi se urască cu Hose-Marie Barki 
şi cu Ălcazar. 

Privesc putin afară căci fl astept pa 
Jean. Nu te speria. Jean e practicaniul 
băncii noastre și trebue să-mi aducă un 
registru spre a verifica niste socotelr ve 
mi-au vărut astăzi cu totu) înencate. Nu 
poți să-ți închipui cun se încnecă uncor! 
socotelile, mai ales ainnarca nuri luni 
ruloane. când te gândești întraltă pari» 
Astăzi, de pildă, sunt sigură că am ob- 
ținut o cifră vresită pentru că mi-au a- 
mintit de Alrazar si de dansatorul itu- 
lian. Ce canalie ! Din pricira lai trebue 
să-mi pierd seara, adnnânit dela inceput, 
adică tocmai cinsprezece coloane. rennn- 
țând de-a mă duce la cinematograf. 

Ce mai face? Te întreb numai. pen- 
trucă te rog fcarte mult să nu-mi răs- 
punzi ce face. Nu mă intereseuză de loc. 
ce face Ginelemo. Pot să spun chiar, că 
Ginglemo îmi era nesuferit, cu totul ne- 
suferit, cu zâmbetul acela încrezut şi 
slasul lui moale de paiaţă. Niciodată nu 
Jam privit decât cu desgust, cu toate că 
e] încercase în atâtea rânduri şi stărui- 
ior să se apropie de mine. 

Îwtâia cară, a doua zi după sosirea lui, 
Sunt sigură că uerele ce-și lua, de cele- 
britate, orgoliul rece de cuceritor obosit, 
stagiu) de câțiva ani la Mogadar, puves- 
tirile lui mincionase cu privire la tener 
le din înalta socieiate pariziană şi fele- 
le americane ce îi se dăduseră supuse, nu 
erau decât o reţea ieftină de minciuni 
peniru mine, anume pentru mine. Cred 
că nici astăzi pa uitai chipul demu cv. 
care lam astâmpătut, privirea Meu se 
veră şi pumnul aproape de orhii lui ves- 
nic surâzători. la, tocmai ochii si surâ- 
sul lui necontenit, astea mă cnertuu atât, 
căci, vorbind deept. nn era nrât si câteo- 
dată mă sândeam ia dânsul. Pureşte. v'az 
fi iners până acolo încât să-i ert toate 
obrăzniciile şi încă să iucbunese, cum 
„punea el de fetele anericane, de Mistin- 
puei și cum sunt sieuvă că sa culcat cu 
«l de două ari Lenke, 

Ce gusturi avea și unguroaica asta! 
Cum venva un „Durtăr” non trecea în 
cabina lui să-i ureze bun sosit şi să-i re- 
comande hotelul ei, despre care spunea, 
că-i cel mui confortabil din Buenresti. 

Așa dur a doua zi după ce sosise, mă 
întâjni la prânz, în fața magasinului de 
maie. Inţelegi, că nu puieam să reluz de 
ai răspunde, nici naveam de ce să nu-i 
răspund. Vorbea foarte cuviineios şi cele 
două-trei glume. din cari numai und ca 


mai ni 


totul porcoasă, mă făcură să râd într'ade- 
văr. Îutră, împreună cu mine in magazin. 

Nu aveam prea mult de ales, pentrucă 
ştiam dinainte ce irebuia să cumpăr, 
pălărie „Jindberg” şii. aturri icsru în- 
tâi, aveai şi iu una muuve, pe tare ţi-a 
inriit-o dobitucul acela beat, in Reveiioa. 

Modista deslăcu totuşi câteva cutii 
Giuglemo, îi arătă una, o berctă bleu; 

— Yoarte frumoasă. Chic! 

—— Poate fi. Dar o inu pe-asta. 

Şi-atuneci tot surâsul acela și ghisul 
moale mă enervară, uăci berela nu vera 
de loc urâtă, dar nam luat-o ca Giugh- 
mo să nu creadă că pun prea mare preț 
pe gustul lui sau să creadă că doresc su 
mă imbrac pentru a-i place. 

imi prupuse să mă înveţe blak-botomul 
dar nu puteam primi să iuu lecţiile decât 


dupâ masă în salonul cabaretului, su a- 
casă la mine, cum dorea el -- si refuzat 

In aceraş seară, deveni nesuleril. Pâ- 
cea plum= nerușinate cu aluzii. îmbrăţiga 
toate fetele în faţa unea, spunea datul 
de tare ca saud — .lenke, să vii după 
pregram la mine să-ţi arăt ceva” şi un 
zuroaha răspundea întotileauna urmitită 
— „line. Giugleme. viu după program la 
tine, cum doreşti”, toate acestea mă exas- 
prtait, simţeam că într zi soi pune ca- 
păt uustor provotări, dar nu Dănniu 
cun, 

Altădată. hisa întradins usa valuri 
sale deschisă. stiind că voi trece pe-uvolo 
ca să intru În scenă și când ajunsel în 
dreptul usci. arui timp să văd ne Lenke, 
ținând cupul ui între mâini si spuninul 
ceva cu glusul ei ce părea mercn că îm: 
ploră Din șricina asta, mă împierlicui pe 
scenă sie puțin a lipsit să-mi frânp gâtul, 
dar accidentul stârni răscte sgoriotuyase 
în sală şi Kleber strigă la mine, n'am în- 
ele încă dece cu glas aşa de puternic: 

— Hose-Marie. ce eşti heată € Am snus 
de o sută de ori, să uu veniţi heţi, la pro- 
gram! 

lin râs si ma! srosolan isbutiii în spa 
telu taeu. Fra Ciuglemeo. 

Ciuglemo râslea cu voioşia lut obişnul- 
ti. arăiându-și dinţii şi îndembând cu 
privitea pe Lenke să râdă si ca. fenke 
se supuse, fireşte, şi amândoi covtinuară 

i; râdă, în vreme ce Kleber devonea mai 
mojie cv observaţiile lui, la vate nu pu 
teum răspunde atunci, stii ce prost le 
mergea, şi nu cra greu Să-ţi uitate ori- 
când usa. 











pete re crapa PER AMA e 0 RIAA IE IE tut pe rea 
E : Po: mire E pasă 








T. CR.-OLĂVINARU: Basmaua verde 


ALCAZAR : 


ai 
d. 

În clipa uceea n'am gândit întâia van 
că trebue să renuuţ tn orice preţ lu vpe 
ta asta, destul de nesulerită şi până ul 
tunci, dar mai întunecată de ivirea acty 
ini Giuglemo a cărui umbră mă utipg 
rea peste tot. 

Fireşte puteam să lămurese toată p 
ceastii suferinţă, puteaia să sfârşesc | e 
tr un chip uşor prublema, înlăturând up, 
bra lui Giugleme. u 

Dar trebuia să mă sertese loi si a 
mă umilea. -, 

Mi se întunca miutea, de câteori ie 
deatn scena penibilă a înfrângerii tă 


—- CGiuglemae, iată-mă, am Yehit. h 
Sena se alesfişura mai deparie: x 
vedeani pe Giuglemo Burâzâni — în 
mă cuprindea o furie tristă —- surâsnla 


cela moale şi, uuziam glasul sigur s; 
ui 

—- Şuum ca trebue să vii. Desbracăş 
lose-Afarie, n 

Apoi totul urma în aceleaşi imprea 
vuri cum sa petrecut cu Lenke, I 

Ali se părea că-l aut a duua zi strizif 
lu mine. tare. în salonul cabareiului :u 
in micul restaurant de dimineaţă 

-—- Mose-Maria să vii numai decât, 

— Voi veni numai decât Giuglemoa, 

Inelmuca, păndiiul la toate aces 
Sulerearn, n 

Nu-i aşa că voi naţi observat niciodq 
nimic îu,aceasiă vreme trăită sub ter 
rea lui Ciuglemno ? Nici nu volum Să e 
sidă ceva Și ioumai de asta num scli 
bat nîmie din Viața obișnuită din ac. 
meu zilnic acelaș, din pelrecerile m, 
măi nun'roase în vremea accea ca g 
când 14 

in timpul acesta, mai mult spre ap 
libera de teroarea mea, am făcut 
mai sgemotoase nebunii din cei opt 3 
de cubaret, cele mui neînchipuite dese 
nări. Luam parte la toate chefurile 
măjatnlui de Kleber, şi numai în d 
luni numărai novă amanți. i 

ste singura etapă din siuța mea, .; 
cure o regret şi la amintirea căreia 
ruşine, ut 

Întâi, labricantul «de şvcolută, Na, 
de loc rân. de aceeuş părere ai fost şi 
«lar era pretenţios şi ținea să-i scriu Îi, 
surizori când lipsea din Capitală si 
voaila, asta mă phuetisea. Sunt situră 
arătu scrisorile mele =: împreună c 
futasrutie în care eram goală și vule 
prietenilor săi şi chiar nevestii sulr, 
pre care îmi spunea fără părere de:, 
că trăeste cu cuntabilul fabricei de şi 
lată, Altfel îsi iubea nevasta şi nn! 
viciodută să-i ceară statul când îşi ul 
„0 Fetiţă” cu care să-și  treară sea 
pentru că putul lui de-acasă era OC 
de comabil, 

Turr'o scară miza mărturialt că pe 
nvalesese nevastă-sa al cărci gust fin, 
mai presus de orice îndoială ; ea ex 
aa aubnt fetița” prin  larenanul 
şi-apoi hotăra. (inăud seama şi de prg 
vuţele domnului, r 

FI avea cn contabilul un fel dej 
ram, învătat pe din alară si aplica 
guros. peniru a nu se produce incug 
tnri în rotația serală la patul CoNla 
De multe uri, se urăta foarte inerijţ 
vând i se țărea că asociatul său poale 
uite programul săptămânal. Aiunci, 4 
simțea obligat să-i amintească, prin | 
Ton sau prin comisionar. Făcva ace; 
cu toarte multă autoritate, pe un ion 
rupcitor cu care ar cere contabilulu 
„xiras de cont. După ce contabilul Li 


a 
















































nța că n'a uitat, se liniştea şi intra 
He mai bune dispoziţii. Acestea, erau 
atenții pentru nevastă-sa, atenţii pe 
dânsa le aprecia destul. 
mirabila viaţă nu se prelungi, 
e, prea muli. 
ltfel, toate aveniurile mele au avut 
tul cel mai simplu, la timpul cel 
poirivit, niciuna nu inainta până în 
nemişcate şi tulburi ale urâtulut. 
rul capitol norocos al umorurilor 
a fost întotdeauna sfârşftul, scutit 
brouna grea a plictiselii, prra gravă 
u fruntea mea micșşorată, de când 
tuns. 
“o seară nu mai veni 
bcolată. 
ăutai, oarecum îritată, în timpul nu- 
lui“ meu, prin sală. 
Ş cenise. O despărțire, chiar neanun- 
nu putea fi pentru mine motiv de 
are, mai puțin încă de tristețe. La 
mă aştepta scrisoarea oficială = 
zi: aşa — de ruptură. 
întâmplase ceeace numai uşurinţa 
Inu potea prevede. 
Întabilul trădase cauza comună, adi- 
Î mea, a fabricantului si a vevestei 
fugind, pur şi simplu, nu se ştia 
funde. Bineînţeles. trădarea contabi- 
avea şi corolarul fermecător, nu se 
mai firesc, al unei neînsemnate 
ageri din cassa făbricei, abia vreun 
n cinci sute de mii du Lei. 
nărul aiesta, pe care spre părerea 
de rău, nu-l cunoscusern, sunt sigu- 
k are un tel de scuză ce mi se pare 
e înțeleuptă. 
imic de fostul meu prietena să se bu- 
de amabiliiatea soției salu, vontabi- 
găsit că n'er [i mare lucru să pună 
aripa sa ocroiitoare şi o mică parte 
averea aflută în cassa de fier. Steaua 
ai bărbat ce-şi plimbă acum remuş- 
a şi aducerea. aminte prin cubarete- 
arisului, n'a fost însă atât de strălu- 
cât s'arăta. căci, o împrejurare bles 
tă făcu astfel ca în ziua ]iberutoare, 
să n'aibă decât suma cu care îu şi- 
Fi se expatrieze. 
isoarca fubricaniului de şocolată nu 
de loc rece, pe-alocuri chiar, Lisa să 
htrevadă speranţe pentru mine. Spe- 
ele acestea erau legate insă de ruve- 
e pocăită a contabilului. ieriat dina- 
şi de inconsolabila părăsilă şi de 
icantul resemnat să piardă suma dac 
recâștige fericirea. dacă nu pierdu- 
orice caz suspendată, aşa de ncaş- 


dia 


fabricantul 


t, 

e nevoe să mai adaog, că trădătu- 
întreitei noastre fericiri nu mai re- 
cum na revenii până astăzi nici 
n] meu prieten, fabricantul de soro: 


doua seară mă copleși o plictiseală 
ră, cecace mă decise să renunţ şi lu 
pe care mi-o impuneum între a. 
ri. 

seara următoare un uceeplat să pri. 
în camera inca un ofițer de marină, 
"din acele bruie pe cure le urari 
deauna şi nici acum nu pot să știe 
tru ce mam pferit  cn-atâia grabă. 
cunoşteam atât de bine apucăturilu 
ustătoare ale acestor mojici. Dacă 
ostul meu prieten îl certam pentru 
găcia lui fără leac, în schimb, mari- 
al nu-mi dădea motiv să plâng decât 
i când îmi răspundea la întrebări 
te o palmă sau o fulgerare de bicius 
Acesi fel barbar de-a răspunde la un- 
ările mele, mă amuza la inceput, mi 
ouă ceva mai târziu şi sfârși prin a 
desgusta. Bruta, purta alttel, pe stra: 
şi în cabaret un zâmbet cuviincios 


aproape atrăpătnr, și numui când ne gă- 
ream singuri, mă bătea. Obrazul din care 
surâsul pierea numai decât, se schimba. 
Tinuta lui întreagă rămânea insă acseaş 
— şi braţul cădea cu palmn încordată 
car: eu biciușea suferindă, aprope iza. 
jet şichiar cu o elezanță de rutină înde. 
lungaiă Abia, după ruzămninți şi dupa 
emeninţarea întotieauna prea slabă, că-l 
voi părăsi, iubitul meu oconsimţi să-mi 
cruțe obrazul, mulţumindu-se să-mi li- 
wieze trupul cu bicivşca, nvobosit, şi în- 
tărâtat de tăcerea mea îndărătnică. | 

Bruta punea tăcerea uceasta resemnată 
pe seama cine știe cărei perversiuni şi 
pricepu destul de târziu că cu ce dalora 
grizei mele de-a nu tulbura liniştea ho- 
telului. cecace ar fi atras o inutare neîu- 
târziată şi ecandaloasă. 

După două săptămâni iadul acesta cu 
fuztrte puţine ceasuri plăcute, se sfârși. 
Minelotul meu trecu din camera mea în 
camera Xeniei, rusoaica dela „Pisica 
Neagră”. Lutro Duminică după masă, tre- 
când prin coridor îi găsii împreună în 
fuţa uşii mele. Imi făcură loc si bineîu- 
țeles că am avut tăria de-a încuia uşa 
după mine. Deşi, am făcut asta, am aş 
teptai toată după-musa să aud bătaia lui 
în uşă . şi nici o clipă unu mă gândeam 
să nu-i deschid, Na bătut în uşă desi mi 
sa părut de câteva ori că und — iar di- 
mineața când mă înturceam dela program 
inaintea mea urraseră dânşii. 

Nu mi-a părut rău. 

Mai puţin încă, atunci când în a pairu 
zi după asta, îl văzui pe fostul meu iu- 
bil, cu semne vinete pe obraz, imai ales 
îa jurul ochilor. De alitel toată lumea 
noastră nu vorbea decât de iubirea lar 
şi toală lumea știa că rusoaica il bătea. 
La micul restaurunt de Jimineaţă bruta 
aştepta ivirea Xeniei, cu atâta teamă în 
cât îţi făcea o adevărată plăcere. Pri- 
mele zile după ce-am aflat viața neagră 
in care căzuse matelotul, mă bucura din 
toată inima şi îl priveam cu aerul meu 
cel maj rău şi cu zâmbetul meu cel mai 
urii, despre care fubricantul «le şocolată 
îmi spunea odată că cere pulme aspre 


SARARRINIRARA APR 4 ROLA PRR AA IL RI La! 


UNIVERBUL LITERAR. — 55 


şi nenumărate. Mi-a părut rău că âm 
făcut asa. Poate, pentrucă la  insultele 
mele, el răspundea cu o privire cobo- 
vîtă și ruşinată, poate pentru amintirea 
acelor puţine ceasuri plăcute petrecute 
cu dânsul. nu pot şti. Destul însă şi, ceea 
ce nu-mi pot nici acum lămuri, că după 
câteva zile simijeam o milă ce-mi era 
pâuă atunci străină, dar o milă ce creş 
iea în mine cu fiecare zi, pentru victima 
Xeniei, 


Deaceea, întro dimineaţă, îi vorbi 
iarăş. i 

E) antepia la masa din fund, ca de o- 
bieei — şi la apropierea mea au 9 


trosărire de teamă sau poate de ruşine, 

— Andrei, vrei să mă insojești, până 
ucasă ? 

Tăcu puţin şi răspunse avroupe 
să gândească : 

— Te însoţese Rose-Murie. cum vrei tu 

Până la hotel verbirim Toarte puţin, 
deşi îi ţineam braţul strâns da-l meu 
spre a-i da încredere, 

Se puria admirabil şi avea în mângiăe- 
rile lui atâta tandrețe si atâra trecunoș- 
tință umilită, incât nu mă puteam reține 
să-l răsplătesc la fel. 

In timpul petrecut cu dânsul, m'am fe 
tit să-l îuşel deși toţi banii primiţi: dela 
tabricantul de gocolaiă la despirţire — 
se isprăviseră, 


fără 


IJesigur, trebuia șă ies câteodată din 
viața asta cumsecade si cuminte, dar nu 
făcut asta în timpul cât am stat cu An- 
drei, decât de donă ori şi numai cu doi 
prichni aj mei din copilărie, dintre cari 
unul mă iubea de pe vremea când vrum 
in pension. De ciâteori veneu în Capitală. 
mă căuta şi-mi alucea cărţi postale î- 
lustrate cu vederi «lim orasul nostru şi 
imi lăsa în totdeauna câte zece mii de 
lei, tar eu îi dădeam tatogralia mea 
Cred, că trebue să aibă o colecţie de cel 
puţin o sută de fotografii?! 

Andrei nu se scandaliza din pricina a- 
cestor silnice ceasuri cât lipseam de iân- 





gă dânsul, pentrucă era foarte înţele- 
gătur. 
POR 889128 








JEBEL VoVEVIPIPoEII IE e DPI PIVILIPIVIPIPIPPO IP PIEPT ILIPIL 





9 E E CR RE NE a ai 0 ea za N E CE AC E guf CEi zu EE  E EEEECSE ERES A 





DELAVRANCEA-DONA ; SCHIT 


56, — UNIVERSUL LITERAR 








cealacea isicreurea 





ANUL LITERAR 


Dificultatea încheerei bilanţului unw 
an literar este, de sigur, necesitatea gă- 
sirci ritmului lui de desfăşurare.  Inşi- 
rarea, într'o ordine oarecare, a cărților 
apăruie, şi recenzarea lor sumară, in 
definitiv, nu are aproape nici e impor: 
tanţă. Punctul de vedere al criticei tre- 
tue, cel puţin în aceasiă retrospectivă 
preocupare de ansamblu, să fie acela 
al cercetărei punctelor de contact ca și 
de separație diutre lucrările unui an, al 
definirei lor în categorii necesare, al 
clasârei lor comparative întrun ansam- 
blu de privelişte naturală, adecuată îm- 
prejurărilor noastre spirituale, ținân- 
du-se o jusi echilibrată seamă de actiu- 
nea individualităţilor asupra mediului ca 
gi de acţiunea mediului literar asupra 
mdividualităților, şi, apoi, socotirea u- 
portului adus, astlel, corpului organic 
al sensibităţei şi iinteleciualităței noas- 
tre de până atunci. 

Pare însă că literatura românuvască se 
află încă în faza acumulărei «de cărţi me- 
nite să jaloneze pentru viitor cele 
câteva generale direcţii spirituale pe 
care le vom desvolta spiritualiceşie, 
Lipsa unei tradiţii suficient de indeluu- 
pate exclude, pentru deocamdată, posi. 
bilitatea unui atare bilanţ. Serisul romă- 
nesc abia a cşil în faza eticismului cul- 
tural şi a-literar al semănătorismului şi 
al derivatelor lui, iar reviste ca „Viaţa 
Românească“, „Gândirea” sau .„Scrisul 
Românesc” încă se străduesc să-și caute 
pe această cale un criteriu de judecată 
artistică. 

Putem, totuşi. defini unu inceput de 
temeinică maturitate literară în recru- 
de nscența genului „roman“ față de ge. 
bul liric” Scriitorii noștri au început 
să-şi indrepte preocupările şi în afară 
de persoana lor sufletească. pentru să 
vercela viața, a-i suprinle momentele ei 
curacteristice, şi a-i urmări puterea ei 
de vegetare. Astăzi există un roman ro- 
măneste, 

A început, este drept, ubia cu romanul 
J-lui Liviu Rebreanu. cu „lon”, cu „Pă 
durea $Spânzuraţilor“, cu „Ciuleandra“, 
dar s'a aşezat astfel în rândul literaturi- 
sor traductibule în orice limbă europea 
ni. Genul a fost cultivat până la particu. 
larism de fiecare scriitor capabil să-l) 
ciiive. în parte. Între strălucirea sobră 
ue Jiamwant negru “han „Ciuleandra“ și 
între jongleria colorată până la difuz din 
„Intre vanturi“ al d lu Ionel leolorsa. 
uu nit exusiă nici o usemănare etică Il) 
Livin Rebreanu işi iicurăcază  cugeta- 
re pentru a săpa în adâneimea sufletu- 
Jui omenesc straturi nebănurie de ade- 
văr, tar 2. lonei leodorcanu îutinue su- 
pralețe lucii de imagini pentru a patina 
pe ele, cu șina cusântului, olandeze ca- 
pricioase. D. Em. bucuţa şi-a scris „Fuga 
lui Șeiki” cu grija meticuloasă a unui 
benedictin „euluminor“” al cărţilor lui 
de rugăciune ; 4. F. Aderca a divagat cu 
paradoxală ucuitate cerebrală 'impreju- 
ru] „Femeii cu carnea albă”, iar d-na 
Ana Luca, în romanul „Prin Fumul. Ca- 
lumetului”. a ridicat un pătimaş him de 
+luvă vieţei dramatizate între deosebitele 
cepotriviri ale pornirilor lăuntrice ale 


aceleiaşi firi omeneşti, deoparte și, de 
altă parte. ale conflictului lor permanent 
cu pornirile corespunzătoare ale perso 
nagiilor domniei sale, în de cele, şi, apoi. 
ale tutror cu împrejurările vieței din 
afară. Romanele „Vioara mută“ și „Co- 
rigent In limba română“, cel dintâi al 
d-lui N. Davidescu şi cel de-al doilea al 
d-lui Ion Minulescu, aşteaptă încă, din 
paginele revistelor în care au fost publi. 
cute, apariţia lor în vclum. La fel şi nn- 
tele d-lui MW. Sadoreanu. din „Olanda“, 
care adaogă o pagină mai mult la renu- 
mele de povestitor popular al] acestui 
scritor feşean. 

Putem înregistra deci tot atâtea for- 
mule cât şi romane. Lucrul acesta tre. 
bue să caracterizeze, de alifel, orice în. 
ceput de liieratură. Fiecare carte, astăzi. 
în măsura viabilităței ei, este soctită să 
formeze albia adunătoare de afluenţi 
viitori în geografia noastră literară de 
mâine. De un ctic al romanului roinâ- 
nesc nu se poate, astfel, vorbi, de cât 
mai târziu. şi numai în raport cu aspec- 
tele accidentale, dar selecționate prin 
verificarea talentului, ale acestor înce- 
puturi la cure, de sigur, până lu înche- 
garea unui bloc destul de masiv pentru 
a forma un tot organic, se vor mai adlăo- 
za şi altele. 

Această repede eflorescențță a roma- 
nului este un indiciu hotărit al unei tot 
atât de repezi închegări a victei noastre 
sociale moderne. Tipurile literare trebue 
să-şi aibă corespondentul lor în viaţă. şi 
fapiul că ele au putut fi definite în scrie 
înseamnează că pot fi definiie si în via- 
ță. Şi tot aşa cu starea lor civilă, sucia- 
lă, politică, cu clasele sau cu cutegoriile 
cărora aparțin. Romanul ţine de „come- 
die de moravuri” şi de „teatrul de carac. 
ter”. Trebue să ai întâi moravurile şi ca- 
racterele. în viaţă, pentru a le putea da 
o realitate în scris, sau, cel puțin. intui- 
ţia scritorului trebue să le poată pre- 
simți conturarea lor obscură, dar sigură, 
împrejurul lui, ca punct de plecare și ca 
crientare, 

Generaţia mai nouă de scriitori are, 
astfel. la îndemână un important mate- 
ral de care trebwe să țină seamă. Viaţa 
noastră a fost, prin aceasta, văzută, sim- 
țită. clasată în câteva categorii esențiale 
şi redată cu judecata adecnată ei. Poate 
să fie, fircşte, rectitirată si amplificată, 
dar nu şi nesocotită. O serie întreagă de 
ideil generatorii au fost puse în circula- 
ție, orânduite, si valorificate, si tot aşa. 
complexe răscoliri de sensibilitate au 
fost 2mulee sufletului  contemnoran «i 
raportate la ele. Poate că, din aceustă 
pricină, am putut înregistra, ca uu re- 
znhat îndirect al înflorirei romanului. a 
veacțiune, în generația noilor scriitori, 
impotriva lirismului pur. şi o manifestă 
înclinare spre idec. Volumul de noezii 
ul d-lui Tudor Arghezi, „Cuvinte Potri- 
vite“. a fast nunctul de intersecţie ul 
acestor tendinți în ciocnire. 

Revistele literare au tânjit între nu. 
Hlcarea întâmplătoare a unei prodieţii 
ilogic canalizate şi între încercarea zu- 
darnică de aşi găsi un criteriu. fiecure, 
de orientare critică. Semănâtorismul rul- 





wural. etic, dar profund a-literar, îşi 
coară, astfel, cele de pe urmă răl 
într'o viaţă literară care l-a depășit 
diferenţierea noţiunilor culturale, 
etice, de cele artisiice sau literar 


„ inânuintul acesta, însă, nu mai are 


importanţă. Anul încheiat repre 
pentru scrisul românesc, atăt din : 
de veder literar, cât și din punet |] 
dere moral un pas hotăritor pe 
autonomiei noastre intelectuale. (e 
de variată şi multiplă însemnătate ș 
prejurul cărora gravitează tem, 
străduinți de realizări apropiate, q 
tăcut apariţia, au pus probleme 1 
vase, și au dat fecunde dezlezări ! şi 
imhrăţişate de ele. Jocul diseordie ş 
usocjerei ideilor poate liber să-şi îns 
pă acjiouca hi diversificutoare, 





CÂNTECELE 
Prexescn. 


STRANII, de! 


ID). Marin Predescu art vu mare d 
te pentru cântăreții bisericești, „C 
reţii stranei” e titlul volumului să 
puwezi, Sunt rersuri pline de câld |, 
d simpatie sinceră pentru uceşti ; « 
îuți ui cântecului. Hainu e cea er, 
ciană, veche, cu reminişte calde şi! | 
in acelaşi timp : 


t 


Cresc nopțile mai reci la geamuw 
Şi se scurtează zilele 

Scad frunzele mereu i 

Şi'n calendare filele. 


Pe câmp mai deasă cade bruma 
Și tot mai triste-s florile 

Prin crânguri nu mai cântă-acur 
Can vis privighetorile. 


e 


A apărut în vitrina librăriilor 
vohim de versuri al poetului Al. ] 
unic: Clopote peste adâncuri. Vor 
veni in curând cu o cronică atănu 


e 
INCERCARI EPIGRAMATICE 


Ziarului „Coinoedia” în fe 
căruia stă scris: F. Mobr. 


Din bălrâni mereu sa spus 
că ce-i scris în lruntei pus, 
ce să crezi de viitor 
vând ție scris în frume: Mor 
e Lă 
41LTA 
Domnişoarti 
Domnizoară, nu se poate 
Sunt în lume dulci păcate 
Chiar şi-n numele: eleva 
seă uu FI pe lâugă Eva. 


AUREL ct 


UNIVERSUL LPPERAR. — 57 





SCRIITORII DESPRE PICTORI 


REVAD Şi REGASESC PE s. MiiTZNER 


lini aduc aminte de întâra expoziţie u 
lui $. Miitzner, după întoarcerea lut din 
Japonia. în a 

Cuprindea îrei săli; de-ule Mwucului Pe 
câteș trule Je impodobise cu picturi în 
majoritate din extremul Orient, pânze 
pe cari se juca v infinită, gama de lu- 
mină şi de culori, decoruri Imagine ec 
scoteau înainte grațiouse siluete de fu- 
mei cu mici picioare îucălțate în von 
duri, cochete geishu ce te priteau de 
“sub arecuirea  umbrelelor ale mătase, 
colțuri de interioure încălzite de privi- 
rile molatice ale. unur ochi cu reflexe de 
turcoază, grădini ninse de petale puli: 
chrome şi străbătute de Horii primelor 
sărutări, turle meditative, terase îuniul- 
iute în luxura mătăsutilor — covu rare 
te prindea numui decât şi te făccu să te 
sileşti a pătrunde şi salletul ucestuyr reu- 
lizări, totteauna retras într sficasă «lis- 
ereție, 

Pictorul, nn tânar inalt, mar mult 
blond, <u privirile zâmibituure dar nea- 
tente, aproape câ nici unu se vedea în 
expoziţia lui. Altcinera — o rudă apro- 
piată mi se pare — se ocupa de Vâmri- 
rea tablounilor, spre a-i strânge banii cu 
care ateuu să se acopure cheliuclile fă- 
cute pentru studiile: ce pictorul cu che- 
mare spre cele mai ftuwmose, le făcuse 
le Paris. Pentru  negnsturie el era ub- 
senț, Răspundea la vo întrebure, satistu- 
rea o curiozitate și fugua... Aflu mroiles- 
die şi timiditate nu mai săzusera «le lu 
Ressu și dela Ressu încuuce la putini 
um mai văzut, Lra şi acesta un seu ci- 
put că pictorul e un artist. 

Consucrut de la întâta expunere >. 
Mitener a mai avut şi alte expoziţii. Nu 
le-am văzut. Mi su spus că în căntareu 
unei noui formule de urtă era să adopte 
o manieră oarecare. Nu ştiu. 

O expoziție nouă a lui putea să cun- 
lime sau să desmitnă uceastă temere. 
Ocazia ne-o da cea deschisă la t lanua- 
rie tot la Ateneu, 

M'am dus să-l revăul pe Nuitzuer ci 
oarecare grijă. Am intrat în sălile Ac 
veului, deschise de alte expozitii. Si am 
călcat fără u privi anunţurile de la uşi. 
Nu căutam pe om ci arta lui. Cu această 
urare am străbătut mai multe săli, până 
ce m'am pomenit în pragul unei şi din 
care se desfășura, cu pe guru uuei fv- 
reste, lumea pe cart o căutam. S$. Miitz- 
nor, Personalitatea lui biruitoare! Des 
voltare, fireşie, în unii scurși, mul. 
Multă şi considerabilă. 

Păşești prin munceleie Câmpuluugului. 
într'o imensă poiană cu cireşi in floare. 
cu gutui “și meri [rați cu măceşii, siniti 
dilatarea nărilor la sustal de mindală u- 
mară, o primăvară grandioasă, îţi dus 
«hide plămânii, te face să respiri adânc 
şi-ţi ridică sufletul înir'o frenezie. Urci, 
apoi, pe cărări puţin mai ferit de noure. 
F un popas răcoriior ca o uiliere de zc- 
tir. Cali, cu pictorul, pe pujiştile moi si 
inrourate. Urci: o culme încă, şi te simți 
pe înălțimile Târnavelor. cu castelele 
medievale ule Seghişoarei pentruca din 
tarlele cu cuihuri de vulturi să străbați 


miylocuri ce se frâng, ochi apriuşi «dle au- 
daluze. —- o îmbrăţişare. de lumini, de 
ivuxieri, de azur şi de sşoupie, de scallă, 
in care îţi place să te culunzi. Zici «te 
ările până u vedea Dobrogea stâncoasă. 
Balcicul râpos. azurul infinit, uutrea al- 
bastră, bătute de soare si întriu topire de 
=Clipiri ce dau lumini culvarei culese 
Jinirun fagure de aur. 

Sunt multe realizările de plastici 
lică ule acestui temperament de poet 
care e Ș. Miitzuer. Dintre aproape“ opl- 
zeci de pânze câte se numără în nvua 
su expoziţie revăd şi acum, mă urmă- 
re" ca Niste viziuni meren croeutoare : 
Fetiţa cu flori, întiorată subr undele Ju. 
minii de lună ce-i strâng pleoapele spre 
reverie, Crepusculul de iarnă, frumoasă 
si comveteniă achiziţie a primăriei capi- 
tilui, Timp de moină, în plină aimosteră 
reavană şi cutropitoare. delicuteța Feti- 
fii bionde, ce se retrage sfieluic din de. 
vorul ce o imbie spre cine stie ce. Pri- 
măverile din Balcic, ce-şi sentură roua 
si-şi usucă frăgezimea subit undile încro- 
pite ale zilei incepătoare, sau reiuflores 
“ubt uzurut torid. Cireşul înzăpezit, cv 
“cengile aduse într'o resemnare ce pare 
mai mult o cochetărie prevestitoare de 
revanşă, Colţul de mare. dintre cele 
donă râpe din Balcic, întrun joe de lu: 
mini şi de umbre ce te răpesc, cele patru 
Seghisoara, cu ulițele şi castelele ci me- 


dev iale, spărgând norii cu turnurile si 


imorumatând o lumină si mai romantică 
idilelor timide de mai joc, frăgezimea 
Macilor şi crisuntemelor galbene, suvna- 
rea naturilor moarte ca Pepenii, vic. 
Plaji sărutaie de valuri spumoase, nu- 
duri <histinse de fn năbuzii, cânpii, te- 
raze, [lori cu Imgerile crude. fecioare cu 
















paieta | IA YI <ay (OI o Zy S FAIN uY 
e i par, câ pi A A | a 


$. Miitzner : e un mare colorist şi eşi din 

„poziția lui cu o nesfârşită nostalgie de 

urumuri lungi pe rneleaguri depărtate. 
e 


De alături te mai atrage reva. E expu- 
zitia pictorului Bacalu, ce stii în ?redni- 





$ MUTZNER: La Surtukioi 


tu veviuătate cu sala Viitzner. Aci privi- 
vu ți se fixează, întro reculegere expli- 
cubilă. pe o gumă impunătoare prin 
=iuplitatea liniei şi economia procedeu- 
(*. Baculu e un temperament şi şi un ta- 
lui. C. Bacalu «e un iemperument şi un 
telent viguros. se se deosebeşte mai cu 
seimă prin unitaiva tonului. 


CATON THEODORIAN 






ra Tar ar a Aa RP 


ge Eatin?. 






e at Da Lat a (gi 
n A AR ST Age) AY Tape 


N. DELAVRANCEA -DONA 


Pe cidurile acoperite cu pânză cenu- 
se. în cadre simple, necăutute, se iles- 
bir trei ferestre albe, cu nădejdea pli- 
nă de sensualism a vieţii din afară: luni 
nă, soare, cu amăgirea voită a vieţii 
«dinăuntru : petale roșii. 

Bucata de zid ce iînconjoură ferestrele 
deschise desparte spaţiul de dincolo de 
cel din udae iar acrul care năpădeşte. le 
impreună aducând cu el depărtarea din 
vare se hrăneşte ghiveciul cuminte cu 
uscată. 

Şi par fi colț întunecat şi prăfuit în 
care ar sta aninato  tublourile acestea, 
va să nu se facă dimineaţă şi să nu mni- 
roasă a frunză proaspătă. 

sunt numai trei ferestre. De jur îm- 
prejur, frânturi de coastă de mare, tar- 
foteală minusculă de plaţă moudenă, va- 
luri ce-și lasă stropii în acer, început de 
mişcare, cu un ctudar spirit ştiinţific, di- 
natie. 

Acesta, întradevăr sucpriacăior. De 
abicei, în marinele mult siodiaie. ale 
piutorilor, e un element de iotală contra- 
zicere cu natura : mişcarea valului. 

Ciobani: fără să-şi dea seama urmărose 


drumul exact al stelelor la fel cu astro- 
nomii cari le-an precizati traectoriile îi 
formule. Tot asa Doamna Done diutr'un 
spirit pur intuitiv, construeşie începutul 
mişcării de val, îl construeşte, după le- 
gea vitesii, precis, matematic, în pertec. 
tă armonie, în perfect ansamblu cu miş- 
carea apii întregi, cu mişcarea aerului, 
cu mişcarea nisipului, cu forma coastii. 

Agăţate sus, câteva suflete de biserici 
invechiie coboară bătrâne şi greie, ani- 
nându-se de câic o cruce sirâmbă seu 
de un gard odtorogit. | 

Te opreşte însă viuța otilită din cele 
patru garoafe sau îndrăsneala  țanţoşă 
«lin cârcinsaăriţa galbenă. 

Florile doamnei Delavraniea-Duna un 
<pirii, au mteligenţă, au atitudiure. 

Si tat ce am spus sau tot ce Sar 
putea spune se rezumă cred 
rânduri : 

Între cele patra ziduri, ut suni numai 
tublouri. nu sunt numai flori, coaste du 
mare, ferestre sau biserici... între cele 
patru ziduri cu pânze încadrate pluteşte. 
sufletul Ini Delavrancea. 

ŢIC ARCHIP 


mai 
în călevu 


58, — UNIVERSUL LITERAR 


DRE UI 2 3 C ca 











MUZICA ROMANEASCA ŞI D. G. KIRIAC 


S'a tis inceţ cu a faclă, arzând până 
lo sfârşit cu aceeaşi lumină pătrunzătoa- 
re, prin bolțile arcuite în ţărna întărită 
de credinţă a catacombelor, carc nu iau 
foc niciedată, cu tot dorul lor de lu- 
minare. 

Epitalul mortului «lin săptimâna tre- 
cută poate fi tot atât de simplu şi împre- 
sionant, ca amintirile scrise pentru cei 
trecuţi la ceruri, în primele veacuri de 
creştinism, când bogăţia de amănunte a 
inscripțiilor păgâne dispăruse în fața la- 
pidarelor dorinţi de tihnă v *snică, 

De Mântuire, pace eternă, reinviere, va 
avea parte sufletul lui D. G. Ririac, nle- 
cat dintre noi încă în plină forță, încă în 
nestingerea dorului lui de-a da viaţă su- 
uetolor, încă în plină muncă. 

A apărut într'o vreme în tare artă ro- 
pyânească erau socotite orce produs tri- 
color, orce cântec dela ţară, vru bisc- 
rică dela oraş, orce car cu boi. 

A apărut întro vreme, pe care D.G, 
Ririac n'a lăsat-o, în neştiinţa cei tericită,. 

Şi n'a lăsat-o astfel cura era, nu numai 
de dragul naţiei Ii, ci şi de-al uriei. 

D. G. hiriac a fost primul cowpozitor 
român, care u cutreerat munţii, adunând 
de peste toi cântece ţărăneşti, 

Le-a ales, păstrând doar pe cele wm 
simţire artistică, Astfel Kiriac a fost ur 
deschizător de drumuri lurgi şi serioase 
muzicii româneşti. 

A armonizat, apoi, aceste melvdii 
populare, cu discroţia şi înțelegerea uuui 


PETRU COMARNES.U 


oi venit după aiâtea veacuri dela nas- 
terea acestor cântece. I-a păstrat, uşa 
dar, caracterul, parfumul lor propriu și 
când sa putut, chiar patima vremii, cure 

le dădea preţul stejarului dinu  Borzeştii 
lui Şiefan. 

Na romantizut cântecul popular. Nu 
Ia stricat sau prefăcut, ci i-a lăsat aşa 
cum cra el, simplu, sincer, naiv şi de-nn 
lirism nostalgic şi tihnit, în genere. 

Tot adunând cântece, Niriac a puiut 
constata o seamă de udevărari curi nici 
nu ss: bănuiau pe-acea Vreme, când su. 
biectul unei lucrări îi dădea raracterisi 
tică naţională suu când orientulismul era 
considerati distrugătorul si transformato- 
rul vechilor melodii. 

D. G. kiriac a risipii neştiinţa, conlu- 
zia, scepticismul. A învins neştiinţa, do- 
veslind că, precum limba noastră cu tea- 
te năvălirile, ocupaţiunile şi influenţele 
străine a rămas române ască, tot astfel și 
cântecul a rămas romănese, iar un orien- 
tal. A dovedit cât de neintemeiată era 
confuzia între expresia uutochtonă şi cea 
Ge înpruimut. A separat cântecele străi- 
ne. numeroase desigur, de cele curat ro- 
mâneşti. A stabilit caracterul lor specilie, 
A acătai originalitatea lor. A arăiat cali- 
tățile lur artistice. 

Si, în sfârşit. D. G. Chiriac a rizipit 
scepticismul acelora care se în:lotau ca 
suntem un popor muzical şi capabil de 
artă, spunână : „în orice moment şi uri 
unde te-ui găsi, într'un colţ al ţăni, ai să 


auzi cântând, tredunând suu flucrâna 
râmpee de cântece româneşti. Olteanul, 


lupă ce şi-a vândui marfa, îşi uduce a- 
minte de casă şi tot cântă cât e hbes si 
cât e singur, Noaptea, când due flăcăii 
caii la păscut, de îndată ce-au ieșit dinu 
sat, răsună văile de cântece. Fetele la 
lucru, cântă şi se iuu la intrecere care 
de care cântă mai bine şi mai frumos, 
Apoi „nuvtă fară. lăutari” nu se poate 
iar lăutarul este un actor indispensabil | 
în sat și mai depurie: 

„Românul nu se iuşeula unici udată a: 
supra cântecului lui propriu. Dacă îi a 
duci lăutari «ela oraș, "k nu joacă „horă 
! oercască” leneşi si tarăgănpată”, 


„Dacă «e ceva strai în cânter sau în 
dans (joc), ul nu-l primeşte. ba uncori îl 
şi caracierizează şi spune că e nemţese 
sau unguresc sau sârbesc, Dacă aude 
cântând în armonie (pe biui multe voci) 
spune că „cântă ca la reghunent” (ea ke 
muzica militară).  Văraunl îşi cunoaşte | 
biue preklusul lil propiu Și au primește ! 
ce au gimte şi ce nu î-e drag. ! 

Un snuzicani, lupă ourerare obişnuinţă. 
poale ubseria că melodiile româneşti isi ? 
au  tonalitaţile şi casențele lor proprii! 
itm si forme speciale, spre deomebire de» 


melodiite alwr popoare. Poporul simte 
acest Ineru, muzicantul poate ajunge 


prin analiză lu aceuctă diferențiere”, 

D. G. Kiriac a fost primu ctitor al mu. ? 
zici! românesti culte. bazate pe sensibi- 
litatea artistică poporană. 

Actăzi compozitorii de seamă ca N, lor- 
ga, Filip Lazăr, |. Nona-Oiezcu, T. Bredi- 
ecanu, merg pe acelas drum. uninil, înir'o 
formă medernă, sensibilitatea lor perso- 
nală cu suggestiile puternice ale trecutu- 
lui nostru muzical. D. C. Brăiloiu este 
un demn și înțelegător urmaş poate, cel 
mai fanatic discinol ul desrhizătorului de 
drumuri D. G. Ririac. 

Insu-și George Enescu. geniul artei 
roasire. a compus acum dul ani. „Sonata 
în Caracirr populur renănesc”* . Tecunos- 
când prin uveasta ternetrucia  nouci în 
drumări a uruzicii românesti. 

Dar nu nuimnuii fulhlor a strâns - D.C. 
Kiriac, drumeţ şi iovatiis ciobanului pare 
tător de cântee dela pajiste montană la 
atufăriş «te baltă, văcarului păzitor de, 
velodii vechi în tihna Lil înme- 

gesite satelor. Tăutarului cu urechea bu- 
ună și cu seripca proastă sau tocmai _pej, 
dos, ci şi muzică bisepiceuscă, ajungând 
să compune acea minivată lucrare „Înre- 
rul a strigat !*, bazată pe verhea melodie 
Disericeastă gri ntală. 

A organizat să corul “Cuvinte via d; 
vaci frumouse și de seniimente doar ct. îţ 


Mo'luzt. sincer si drept cu toții a fost 4 
D. G. Kiriac pânăn clipa din urmă, Dei 
aceea luiuror și celor eare l-au înțeles, 
şi celor care nu l-au puiut întelege, lea 
rămas apropiat. ă 

A pătruns în ceruri, condus le îngeri 
A rămas cu noi, petrecut «e reennostința,, 
noastră. A rămas Întrn vesnicie apostol, 
sufletului românesc. pentru care a mun 
cit, sa sbătut, a sulurit şi-a izbândit, i 

Din cer, îngerul i-a strigat până la re-, 
învicreu de apoi... bivecuvintare! Peniru 
noi oamenii blagoslovită fie deapurureaL 
munca ncobositului D. G. Kiriac ador 
mit ubeu de câteva zily in noaptea rug 
sfârşit mântuitor. i 








CPORRIC E căweasnnanăze es 


TEA TRUL_NA IONAL 








i IUMINIȚA : d-ra Ticu Arhip 
Interesant 
„uminiţa'. 
Autoarea cu insuzitile-i remartabile Li- 
sate, ar îi făcut uu şi mai iateresant 
nan cu acest subiret. 

“Cu realizare teatral, „Luminiţa“ e o- 
jesă în cure acțiunea sau e prea domo- 
tă, sau stânijeuită. Elementul «descriptiv 
> desfășoară aprvupe Jiric. Personagnile 
; cuută, dulogurile nu se ciocnesc, ca 
i determine acţiunea si să promoveze 
esturile. Lotuș ce ţinută literari în ilia- 
Mg: Și ce imyeresionaută caracterizare a 
er sonagiilur ! | 

Ducă autoarea ar fi uleatuit toată pa 
3 cu tâlcul, cu mestesugul, cu înţelege- 
B&, — NU risc &:unând — aproupe tii 
mnatică a raporturilor dintre personasii. 
a în actul al doilea, piesa ar li fost de 
igur alta. Ar îi lost teatrală. 

areori însă am văzut intro piesă de 
eatru, mai scuri definit, rmuai intens ca- 
acterizat si mai sobru înfățisat un per- 
onaj, ca scriitorul Şerbau din piesa 
|uminita”. 

Naş şti să spun, în ce Tmiisură a con- 
ibuit şi talentatul actor Calbhorvanu le 
ixarea personajului Şerban, cure râ- 


subiectul piete sie teutru 





nâne ca întro galerie de persuitagii Îi- 
teşti, intregi deliniie prin ele înseși. 

Cred însă că artistul par fi putut să 
untetizeze caracterizările, ducă autoarea 
nu i le-ar îi pus lu înlemână. 

În piesă sunt 3 personagii, 

Scriitorul Şerban, tatăl Luminiţei. 

Suza, sofiu lui Serban și mama Lumi- 
niţei. Suza a plecat de-ucasă, când fe- 
lița avea un an. 

Luminiţa de 16 ani, inștiințaiă ci ma- 
mu ei a murit. Ea a crescut în iovalăşia 
ini Vania, pe cure-l iubeşte. 

Vunia — băiatul unui făran, care a 
murit alcoolic, — a fost ujuitat de Şerbun 
să inveţe. 

Vania e îrămâutut de creditutea su şi-i 
melaucolic, desigur lot din cauza ucea- 
sta. Nu poate să supere pe Luminija, dar 
nici nu poate să reziste ispitelor Suzei, 
căreia după 5 anii sa îngăduit su vie 
acusă. 

Şerban nu-i dă voe să sptma Lumini 
ței, că-i e mană, ci soră a matmnri ei. 

Mai târziu însă Luminiţa află, cine-i 
Suza, 


i e ca Î sp us 


li spune Şerban, când a simţit că Va- 
ma, iubit de Luminiţa, e gata să lic prins 
în mrejele pătimaşei Suza, 

Suza se lămureşte faţă de Luminiţa. 

După cât şi după coma răi, «e 
pica tărziu să-și mai înțeleagă rostul de 
mană. 

Sufletul de copil al Imminiţei se ină- 
Guşă în aunosfera aceasta, — Luminiţa 
se împușcă. 

Acesta-i subiectul, 

Nu-i aimplu de loc. E adevărat, că unu 
se dvapână aparent intrigă lutre perso- 
wagii. De aci, dificultatea desfăşurării 
pe secuă au acţiunii. Fiecare personaj «e 
u parte, 

Şerbau uu îngădute feantii 
si-a părăsii cupilul să spună 
că-i e murmuă. Ca mamă e moartă. A în- 
săduit însă lemeei, —— aceleași femei, 
cure Ta părăsit — să- i vie în casă, fiindca 
de-atunci f-a rămas în suflet un gol. De 
aveea, a chemat-o. Dar euferinți lui de- 
ainuei, jienirea lui, mândria lui se des- 
lanţuie, îrumnp când arată Luminiţa, că 
Suza. lugara. aveniuricra. imorala, care 
vrea să ia iubitul fetei ci. e min Luani- 


salu, care 
copilului 


niței. Ce  prăvălire de  riizbunare mai 
mare vreţi, ce cuscadlă de dispreţ niai 
crăncen în partea iatălui, care  vaise 


să-și crească futa, ferita lv ruziuca şi 
scutită de necazul. că mama a preterat 
aventura, în focul dragostei «dle copil. 
Snza face parte din fumiliu acelor fe- 
sti, pe care nici sentimentul matcra nu 
te domoleşte, nici iertarea pe” jumatate 
su le face mai bune; nici vârsta nu le 
„stâmpără. Spun iertarea pe jumătate, 


UNIVERSUL LITERAR. — 59 





fitodcă Şerban n'a reprimit-o În casă, ca 
mumă a fetii lor, 


ln lileratuva dramatică, sunt numeroa.- 
se femeile acestea, prezentate de autori, 
pulrivit  dociliiăţii de a copia originalu] 
slin viaţa de toate zilele, sau incadrate 
unei anume concepții filosofice, — wm'aş 
sâudi la Ibsen. 


Dar din moment ce autorii le-au pus 
pe scenă, sau le-au dat un extract de 
siare civilă, atunci trebue să cerceii, 
„ine sunt. 

Suza e din familia femeilor stăpânite 
2 patimi, Şi patima individualizează, 
patima duce pe ins la periferia sxo- 
cială, şi ca atare gia moralității. Pa- 
timu-i statornică. Răgazurile de odihnă. 
can de intremare le răzbună upoi uv 
sară nesocotință. 

Interpreţii au fost în roluri. 

Despre d. Calboreanu ioate 
tuue. 

D-ua Maria Filotti cu imensele d-sale 
puteri de a înfățișa sullete de femei, câ 
mai variate, a ereiat şi de astă dată-nu 
tu roi, ci un îip social. 

Jifiorarea  snisterioasă a femeeri păti- 
ase, violența sincerității. înfruntarea 
aproape suverană a imputării le-a iafă. 
țișat impresionant d-na Maria tilotti. 

l)-na Puia Jonescu sa silit să fie o le. 
iiță de 16 ani, desigur simpatică. 


cuvintele 


jar d. Vulentincunu în rolul -gren al 
lui Vania. — minat de ncholărire si de 


«ândul la ereditatea-i nenorocită —- a fosi 
un Vania, 


B, CECROPIDI 


MED) MIEI MRORROI INEANEI MNNCANE ARMEEI OVAR PIII 
SPECTACOLELE MARIA VENTURA 


Au început la Teatrul Naţional repetițiile în vederea spectacolelor Maria 
Ventura. Peste câteva zile va sosi 


in capitală şi marea actriță. După 
cum se știe va juca în piesele: 
Fedra, Lorenzaccio, Meșterul Ma- 
nole de Oct. Goga și 
Umbrelor de Gib. 

inainte de aceste spectacole 


MARIA VENTURA 
Cezar: 


DELEGAȚIA ROMANEASCĂ LA OLSO 





Se ştie, în cursul lunei Martie vor u: 
vea le la Oslo mari serbări pentru co- 
memorarea centenarului naşterii mare 
lui dramaturg Ibsen. 

România vu participa la aceste festi- 
siiăţi printr'o  delegajie compusii din 
i-nii Cornelin Moldovanv. director se- 
ueral al leuirelor, Livin Rebreanu, pre» 
sudintele Sociciăţii Scriitorilor, Ar. De- 
metriad, președintele Sindicatului ar: 
tiştilor si printrun delegat al Siniste- 
rului de Arte, 


nu va mai fi la Teatrul Naţional 
decât o singură premieră : 
de Em. Coradini. 





Pavil:ouul 
Mihăescu, 





«luliu 
OCTAVIAN GOGA 





NOUII SOCIETARI 





D- N. Bălțățeanu o 





80. — UNIVERSUL LITERAR 





jĂRt ci tizutzia ziiuatar aan A na iii et 





asa siasa.. 


F. desigur juofensivă  indeleinicirea 
unui tânăr și simpatic confrate, «de a seriv 
articole de incurajare. în revistele româă- 
neşti, pentru urii scriitori din apus, a- 
pustrofându-i cu Familiaritate si alecţi- 
une : „prietenul uicu Roman Gomez dela 
Serna“ sau „Bruvo Cocteau dă-i inainie 
că-i placi”. Datează de alfel de căjivu 
ani de zile. Faptal că marii seriitori stră- 
îni nu răspurl Si ei: merci, merci amicu 
Dianu sau nici nu publică în Nouvelles 
Litteraires articole intitulate : prietenul 
meu Dianu“ e datorii lupiului probabil 
că nu citesc articolele poetului hacu- 
ceştean. 

Sunt unii ciiitori care iau Însă În se 
rios usemeneu libertăţi «le politețe zi ur- 
mările sunt savuroiuse. Acuni un an uit 
tânăr student, căruia i-l arată cineva 
intro librărie pe Andre Gide.  acostă 
pe marele scriitor şi îl intrebă cu can- 
doare : 

— Sunteţi bun să-mi spuneți unde sii 
nrietenul d-voastră «d. Fundoianu ? 

BEI NI 

m D, Fundoianu, scviiturul ? 

Pi je du 4 

Pasă-mi-ie, tânărul stustent citise curti 
<olele d-lui Fundoianu, publicate în Bu- 
curești, în care autvrul Pretextelor, cra 
indemnat cu familiaritate : „Ducte he 
Ortez, Gide !* Sau altele: Privienul nicu 
Francis ]ammes”. Și 'socotea ră lati 
aimas fa Paris, d. Fumlotanu... 


se poate suu nu se: poate? 


În prima zi u Crăciunului sânpaticul 
profesor univeristar Conu Costică. Ii- 
sescu, care alături de celebritatea vbţi- 
nută la bură şi catedră, păstrează si n 
traține chiar pe aceea de cea nai dis 
trată fiinţă sublunară. reunie e ntre 
voasă falanea de prieteni în jurul ine. 
sei cu tradiţionalii cartabuşi. 

In ckpa în care tocmai înviluţii îşi o- 
cupau locurile in sula de mâncare se- 
parată de câiera saloaue mari. -— det 
liul îzi are însemnătatea lui  — de in 
trare, soneria sbârnăi scurt. ln vot 
foarte corect îmbrăcat, reru leciorului 
aiurit să tadă pe domuul profesor, 

— Imposibil, d-l e tocmai lu masă. 

— Trece-i scrisoarea asta : voi fi pri: 
init imediat. 

Deja cu expresia îndestul de pronun- 
pată a mirărei, conul Costică uvu un 
aer cu adevărut comie după ce deschise 
scrisoarea, i 

Conţinutul ei era: 

„Se poate sau nu se poate? ku cred 
că _se poate !.., 

Scrisoarcu circulă vre-o 1U tinute iu 
jurul mesei. 

feciorul uşiepta respectuos în spatele 
lui conu Comiră tot mai aiurii, care se 
decise să vadă cine e ciudaiul perzonu- 
ziu ce uștunia în vestibul. ; 

Dar el dispăruse şi împreună cu su] 
svate blăriurile invitaţilor. 

Conul Lostică se întoarse în sutruge 
"i şi oprindu-se în prag cu mâinile în; 
salchuri, isbucni furios. 

—- Sa putut, sa putut?! 





[9 ——  . s.n. m 





 GeaZelenr-aes 





VIAŢA POEŢILOR IN CARTIERUL LATIN 


Desigur. nu „te Montmartre un rpuar- 
ter e ceu mai bună carte a portului 
romancierului si  essajstului Francis 
Careo. Dar, poate că nici una din cărțile 
hu nu e străbătută, de mai multă. since- 
vitale, de mai neîndoios adevăr şi de 
ui calda umanitate ca acest roman de 
viuţă trăită. Amintirile lui Carco, sunt 
cel mai veridie document al vieţii sbu- 
riumate din Montmartre şi Cartierul la- 
tin, viața artiștilor intraţi în lupta «li- 
iicilă şi amară pentru glorie, Cartea lui 
Francia Carco nu poate fi asemuită A 
w»ior foarte multe romane cu subiecte 
din viaţa bobermei, cum ar fi de pildh 
faimoasă operă u ucelui trist Murger. 
Cecace drosebeşte amintirile ni Curco 
«e celelalte romane, e faptul simplu că 
nimie în uceste amintiti mu aparţine 
fameziei scriitorului, nimic nu este în- 
chipuit. totut fiind un dramatic repor- 
tai, Pueste superior. elaborat de un scrii: 
tor sirâns legat el însuși der faptele pe 
care LE povesteste, 

Luillo. Max lucob. Picasso, Mac Or- 
tiu, Benvit. Roland Dorgeles, Tristan 
Dereane, Abullinuivre, si foarte mulţi alţii 
sunt eroii acestor amintiri, 

En amănunt: Printre cei cari luav 
parte la această frământare nu lipseşte 
un rorân. ziiristul Clarnot, 


MAX IACOB NU ERA SFANTUL DE 
ASTAZI... 


Nu, Mas Jacob nu era încă omul sfâni 
ai mânăstirii Saint-Benoist-sur-Loire. 
Dacă ne atrăgeu totuşi câteodată la Sa- 
v6-Coeur în capela Fecioarei, unde în- 
zenvnchia, îi făceau cruce și cădea în 
„ataz, aceasta nu se iutânila decât du 
pi orgii, dimineaţa. 

Din pricina asta scandalurile nu nai 
ronteneau si prietenul său. poetul dou 
a Guzavion cure era omul cel mai eu 
viineins din Iunie. nu stii: UDA Să se 
ssstimdă de furia vecinelor. Cu toată asl- 
inviti ce-o avea pentru Max. poetul 
Gavanten sfârsi vrin a-l lăsa. Nu îneeia 
însă prin barurile ce frequenta, să spu- 
nă tivmevelor fete. cari îl luau drepti ur 
ruraghius, comvlimente de felul ăsta: 

-- Nu e nici 0 Oră. «domnisoarelor, de 
cântă, întpreună er Max Jacob. aru cerut 
Stiniei Fecioare dela Notre-Dame, să Vo. 
sheze asupra nopților voastre... 





PIERRE MAC ORLAN ERA PICTOR 
PE-ATUNGL.. 


11 debută in pictură pe la 1900, lu Lu- 
levio Sazot, dar spre fericirea admirutu- 
rilor romăncigrului ue Orlan de astăzi. 
»apoziţia. trecu neobservată, Pentru dân- 
sui. Montinarre nu era decât un colţ al 
brmii largi, unde revenea, între două. 
„fiesii ratate, să găsească ceva bani. 

ităminea în cartier o săptămână, apoi 
îia lui nestatornică îl îmupingea din 
nou În căutarea vre-uhei aventuri pu 
sibiie zi își încerca norocul la Florența, 
unde Docui doi ani. la Bruges, la An- 
vera, da Arusterdane. In tot timpul acesta. 
2 se apucă de toata mmeseriilo, începând 
»u funcţia de -corecior la o tipografie 
in Ponvcu până la aceea. de păzitor al 
"na vile. în străinătate, 


Ariicii săi pe-atunoi. erau Apollinairt 
Salmon Max Jacob și Rolund Dorgelt 
care purta părul lung, căzut pe obraz 
lur romantic, de cal mai frumos efect 


POETUL ŞI FATA DE STRADA. - 


ru o fată brună, din cele ui uşurate 
ce si fuma ţigări luxoase cu carlont, 
«urit. Departe de-aşi ţine cu atricteț, 
„tariful“, accepta să ţi se daa pe orică: 

tac E. . . 5 
de puţiui huni la închiderea Yocalulu 
Uri ideea de u beneficiu de o astfel 4 
reducere, nu-rni veni ceeace făcu fa 
să Imi vorbească intro seară, explicân 
du-mi c'o dor picioarele, Îmi ceru tre 
franci. După ee îi dădui banii, uită &; 
ui schiopăreze ca înainte si se îndvefe 
tă cu picioare voinice câtre o brutâri 
uude fvrmeile de ucest fel petreceau boa 
ii noaptea, Aceast lecţie mi-a fost Mag 
folositoare şi Ma instruit mai rnuli, a 
supra acestor fete, decât o lungă viaţr 
cu che, căi a doua zi, cei trei frune 
mi-au lipsit... Pe vremea aceea, Mâncan 
n zi întreagă cu suma asta riică, b 
puleam chiar fuma şi bea... 


PAINEA POETULUI 


N'aveum unde dormi... Frig. Tremul 
vân. Vrechile îmi sbârnâiau dureroi 
jur cei pa cari îi întălneam se opreaul 
apoi întorceau capul, privindu-mă. Pi 
=trăzile negre, ca prin lungi coridoari 
mă îndreptam spre Sena. Un vag înl 
stimet. Mă utrăgea către Tale... 

Ce ncapte! ] 
Clatirându-mă ca o haimana, Încoart 
si îneato. stupid, cu capul greu si gif 
căzui pe o bancă în bulevardul! Seva: 
topol. i 
Priveum fără să mai pot vedea si ast 
vuttam fără să mai pot auzi —- când! 
femee destul de trecută sa apronie, ase € 
zândtt-se pe bunică lângă mine. Ce vro 
pa. ? Cuviviele ei nu avezu Nei un în 

reles pentru ntine, 
Insfârsit vrei * Da? Ilu'au... Ce alt 
Nirți face plăcere să mergi cu mine? |] 
Cum ea. continuă să niste. strigaj ! 
Nu vezi că "mi-e ftuanmw *? ! 
Cur ? ] 

„Oh. lasă-mă În pace! 

VFomeiu se anronie de mine si con) 
vinsă vrobhail că. nun mințit, plecă ti: 
rută si reveni două. minute mai târzt 
cu o mentă mare fe pâine cală si isni e 
iiteare pe care o lăsă fără a mai spun 
vriun cwvânt. pe bancă... 


CUM A MURIT MODIGLIANI 


Kisiing ini-a povestit cum amanta lu 
Mcdigliani nu ui vroia să se desparii 
fe trupul bărbatului ei. 

Au luat parte la înmormântare, în 
fară de prieteni, comercianții de ta 
biouri, fetelu cartivrului dintre care u 
nule i! serviseră. ca model, şi lume stră 
iuă — oameni umili. Ca Modisliani, ul 
tirul bebem al unei generaţii, unul dir 
aceia ce nu si-Au menajar viaţa —- Si 
stins, 


Ş 
î 
Y 


ŞI UN ROMAN. 


„Și Clarner, un Roniân, depunea m 
bile sforţări pentru. ainteresa legăturii 
sale la eforturile noastre sterile... 


sinea 


«d Secaatada die 
cwvamie 


Berlioz întins pe patul de moarte, 
spuse prittenilor ce-l înconjurau. surâ 
zănd cu resemnare: 

„Însfârzit. arum se ta cânta si 
zica mea”. 








msi - 


O domină trecută de A de ani, sare 
nu renuriase încă de a. fi cuchetă, âri- 


trebă întro ai, lingusitoare, pe Son- 
seiniorii) de Cahrieres: 
„AioLseiviure, imi periiteți o inirr- 


bare ?" 

„Sigur. doamnă. 

„Mulţi îmi spun că cu toată vârsta 
ipainiată, totiis am răntas frumoasă. Cr 
să le răspund? E oare păcat dacă a»- 
euvli complimentele lor ?" 

Monseiniorul da Cabridres, caro nu 
putea suferi băirânele cochete răspunre 
cu un Aer naiv: 

„Păcat ? sigur, doamnă, căci nu tre- 
bue să încurajezi minciuna, 


Arthur Sehnitzler. celehrui dramainura 
şi mavelisi uustriac e acela cure a înce 
tău nit în literatură pe „fetița dulce” 
vieneză. sglohie, sentimentală, drăgă 
laşi, eroină a fdragzosielor „fără, scene 
mari, fără primejdii, fără complicaţi 
uni tragice. fără început dificil și sfăr- 
sit chinuitor, în cari surăzând primesti 
intâia sărutare si te desparţi cu foarte 
lină duiaşie“, 

De curând, un cazotar vienez intrebă 
pe Schnitzer : 

—- „Maettre, ce-a devenii fetiţa dulce 
după război ? Sar părea că a dispărut”, 

— „Dragul meu. răspunse  Scnitzler 
cu snrâs adumbrit. de o priviră uestâr- 
git de melancolică, două: posibilităţi 
sunt: Sau a nutrit do foame în timpul 


cata arofei, aau poartă ciorapi de rnă- 
tase”. 
o 
Frânerse ai doilea, împărat al Atu 


triei, sepranumii, „cel bun, era în rea- 
litate un tiran absolutist care nu vroin 
să deu nici cea mai fieă libertate, nici 
cele mai clementare drepturi cetăţo- 
neşt: popoarelor de sub stăpânirea sa. 

Odată. nesimţindu-se bine, chemă pP 
medicul său de casă să-l caute. După 
examinare, medicul spune împăratului: 

 Mojestate, aveţi o constituție ex- 
«eleniă”. 

„Ce constituţie, urtă Francige TI. 

în culmea furiri, siare trupească. nu 
constituţie 1”. 





te IERI ina e e tacea e 


vea 


fo caz car 


3 
22 DE RANIȚI PENTRU O 

PERECHE DE PICIOARE DE Pita 
In cartierul de răsări! al Londrei, Be. 
ihral fereen, Sa întâmplat de curând 
ut accident nechisnuii, Inainrea vitei 
nui uput magazin de confecţiuni, Se 
strânsese ti ate uulţimme de aumurni 
pentru a simira u reclamă cu toiul n 
rigivală. Dindărănul unui paravan de 
culoare închisă, înălțat în vitrină, eşeau 
picioarel» unei foi» tinere, în ciorapi de 
nătase, exaruiănăd paşi de charlesinn, 
La un moment dat trecu un aulobus,. 
0 bruscă învălmăscală se produse, și 
cel ce se uflau în faţa, hpiţi de geamul 
vitrinei, fură impinşi prin geamul care 
se făcu țvândări înăuntrul vitrinei. 22 
ie persrane se aleseră cu râni mai mult 

an rnai puţin grave, 


UN CĂLĂREŢ SIGUR DE CALL 04 





DOCUMENTE SUFLETEŞTI 


lavă un fapt divers cu adevărat  îns- 
tructiv ; 

In ziua de ? ianuarie curent, d-nâ 
(authier-Roesler şi liica sa, dansatoare 
la operă, au uitai pe o bancă dela Pa- 
latul de justiţie. o poşetă conţinâni 
700.000 franci în titluri, 150 franci în 
monedă și diverse accesorii de toaletii. 
Poşcta a fost găsită de către un hucă- 
tar, Clement Borâ, care a doua zi a a. 
dus-o proprictarelor : cele 700.000 e 
lranci in titluri se găseau împreună cu 
accesoriile de toaletă. Dar cei 150 franci 
in monedă lipseau. Atunci dansatoarea 
şi d-na, mama ci reclamară pe bucăta- 
rul care acum se află la închisoare. 


MU soră ERAI 32 Bat tar air tăea atei aia e 


UNIVERSUL LLTRHAR -- d 








caricatura Zilei 
MOTIV SERIOS 





-— Jean, ce-i asia ? Ştiam că nu-ţi place 
gunca, și ţi-ai umplut farfuria de trei ori? 
-- Vaemai daia ! Cu să se sfârșească. 

(Dimanche illnstr.) 


LA JCRAŢI 





PREȘEDINTELE ; Şi de ce ai asazinai? 
ACUZATUL : Cu să nu mui pot devenii 
jurat. Am oroare de răspundere. 
, (Le Journal) 


SUBIILITAT! 





-— Vezi d-ta? Astăzi cu inteligența 
cinsiea nu mai poți răsbate, 
— Da? Şi d-ta cum ai făcut ? 
(Berlinar illustrierte Zeitung) 


oî, — UNIVERSUL LITERAF 





a mt Ma Sat ERIE 23 manta ae TEA ARD pi N e Aa Muia tal set Nm Roti SATE m E et GT 10 RP ti n tt n ape n Abia ie anii 


| Cessța secleste în exlrese. 


i 








ere rr rata p 


si 


IOHN PIERPONT MORGAN: 


MORUS: CARIERA UNUI MILIARDAR * 





lohn Pierpont Morgan apare în gaze- 
teh: humoaristice ca o nouă Jeana dâre 
îmbrăcată în zale deaur care vine înc- 
tând peste cecum şi mântue Franţa, în $ 
zile mântuirea Sa produs. 

Marele americin a făcut Băncii Lran- 
jei un credit de 100 milioane dolari, 

Şi apoi nici nu: mai erau. necesari. Mor- 
pan a lăsat să se ştie în luine că ocrotes- 
te valuta franceză şi cumpără  fruaici 
Atât era de ajuns, 

Dar cine este acest ficător de minuni? 
Gazetele îl arată ca pe un tip foarte bine 
hrănit, arătos, cu zilindru impecabil, fără 
ochelari, fără bonboane de cauciuc, Cu 
pantaloni pe o dungă îireproșabilă. Cu 
totul altfel decât sunt prezentaţi ceilalți 
americani pe scenele revistelor de vară, 

Nimie din snobismul îmbogăţiţilor de 
căzbai sau aere de parvenit. Nu, ci un 
Grand-seigneur perfect, un patrician Io- 
dern, îrialta nobleţe a banului. 

Milionar în a treia generaţie. Ce vreţi 
mai mult? Are chiar în urmă un arbore 
venealogic familiar care merge până la 
obscurele începuturi ale Americei. 

Străbunicul a emigrat din Anglia în A- 
merica, sa stabilit ca agricultor şi hangiu 
făcându-şi o mică avere. Bunicul a mă- 
cit-o şi a adus-o la oraş negustorului $i 
bancherului care se simte la el acasă la 
Londra ca şi la New-York. 

lar părintele, fu deja acet lohn Pier- 
pont Morgan de care toată lumea vorbria 
cu spaimă şi admiraţie, 

Micul „Pip“ născut la 1937, April 17, 
la lHaritord, între New-York şi Boston. 
creşte intro foarte înstărită familie de 
agriculioră Vizitează şcoala  orasnlui 
său. La 12 ani vine la Boston ca să intre 
în liceul englez. Învață prost, e ur șca- 
lar rău crescut, Nu arată nici urmă din 
geniul care dormita în el. Familia se în- 
grijorează, „Pip” e şi de o constituţie fi- 
zică șubredă. Tatăl său face pentru ci 


Capitala Franţei era în mare fierbere în 1924. Se aflase că lohu | 
pont Morgan-lunior vine sin America să satveze francul francez, cere ajun | 
în puţine săptămâni întro adevărată degringoladă. Un împrumur fu îni 
dpvur acordat Franţei. trăim aci pirincipaiele lovituri şi afaceri mari ale, 


at 
ci 


- 


stui Pierpont Morgan de cnre sr leagă în America ajacerile vajioure 
drumului de țer şi evnluţia bancară a ultimelor 50 de ani dinaintea război 
fiste povestea verirliiă a unui autenti= magnat al banului și al jocur ni 


de bursă, care poate dure la prăliusire sau la înfl-rire viaja unui între po 


evvae poate face un Milionar : î trimeie 
su insulele Azore, după aceea în Elveţia. 

Mis Jutieia Pierpoat, cvluvioisa soţie a 
Întemeherului Mare clece să se teamă căi 
fiul ei parcurge 5000 de hilometri si se 
«duce să se stabilească student la Liuiver- 
situtea din Giătingeu, Gitiingeu e în Elu- 
novra, iar Hanovra si Anglia suut inru- 
iți prin_regii lor. prin Casa regală. Se 
apoi Gâtlingen este cea mai vestită umi- 
vevsitute a Germaniei, 

Cine studiază matematicile sla Goitiu- 
gen, trebue neapărat să devie om mare 
al Bostan, 

lu 1353, la.21 de ani lohu Pivrpont vane 
acasă, Tatăl lui. care vrea să-l exper- 
menteze, il instaleuză în filiala cea nouă 
a firnui „Pacbory & Co.” la New-York. 
Ier prabubil. că studiile europene nuu 
prea prit tânărului american, precum a 
dorit bătrânul. 

Afacerile îi merg prost. Mai puţin încă 
se pricepe în matematici. Banca începă- 
toare nu progresează deloc în mâinile tâ- 
nărului Morgan, 

Țatăl il instalează la o societate de a- 
sigurare, Acolo va trebui să-şi perfecțio- 
neze cunoştinţele matematice. 

Nici aici Însă pm merge mai zdravin. 


ZEIȚĂ RARA A AMORULUI 


P+. atunci încă nu era europeanul ex- 
perimentat de mai târziu. 

Intrun vroiaj.la Paris trăeşte o aven- 
tură puţiu obi$nuită. Se înamorează «eo 
fată ofticoasă şi se căsătoreşte cu ca. 
După câteva luni însă, fata nare şi el 
se îuapoiază la New-York, Acum se cu- 
minţeşte. Sa isprăvit cu luropa şi cu ro- 
mantismul, O viaţă americăncască, aus- 
tcră şi aspră intervine. Să facem ban 
mulţi, afaceri. 

Se căsătoreşte pentru a „doua oară cu 
Înta unui judecător loarte bine văzut li 
New-York. 

Ii mai lipsea acum vlăjganului de 52 
de ani numai um singur Îueru: Contribu- 
ţia lui personală, marea lovitură. 


DRUM DE FIER 


Vremea succeselor intreprinzătorilor te: 
merari şi talentați n'a fost niciodată mai 
prielnică. Prin Europa ca $i prin America 
trece o fchră de construcţii. Drumul de 
fer e în începutul revoluţionărei lunici. 


le 
cc 
ni 
„Cine contraeste drumuri de fer î* 
vea be posibilități industriale nenule 
snatuate, EL 
Lei nai indrăzneţi în  acoste dac Ul 
sunt inarii întreprinzători Jay Could 
jiin Fisk. După ce au atras Q BrOiză 
=ocilăţi în mâinile lor, (ae așa fel ca 
acupareze şi trenul  Alhany-Susquebha Și 
rate se urii cu transportul cărbuni 
„Ruhr-ului” american, — Peosiylvania, bi 
Incep să lucreze,  Prezideniul  trer 
Albans-Susquehana prinde de veste şi 
imlevscază hâneii Morgan. Tânărul M 
său prelua pentru prima oură aface 
unui drum de ler. Îşi prenră un ml 
pachet de acpinni al afacerii spre a ara, 
cuvâut covârșitor, Gould nu se lăsă ad 
el, puse mâna Si el pe un mai marenh 
măr de acţiuni. Se iscă proces, Că le 
Gould ohservă că are de luptat cu % 
adversar forte, şi foarte solid înfipt 
averea totălui său, căzn la invoialii cu. 
Principial,« Morgan câștigase,  Reusi 
mai iâcziu să cumpere întreg stocul ; 
acţiuni, el presehimbă afacerea într'ul 
nouă pe care o duse la inflorire focunil 
bilă din nimicul cu care o cumpărase, 


Lai 


îi 


li 
Pi 


: : f 

CRIZA 
i n 
Criza, formidubilă a anului 1870. 45 
nocietăţi de cale ferată cu un capitale 
10 wmilivane mărci sunt îu derută. F 
Onligaţii şi acţiuni ale drumului de î: 
stau mii și mii pe birourile pieţei Nek 
yorkze şi londoneze fără ca să se găsea, 
că cuntpărători, ) 
Banca Drexel, Morgan & Co. e solie! 

tată să dea ajutor, 


Inainte însă de a-şi da concursul. 
cevceiează amănunţit posibilităţile şi pi 
terile fiecărei societăți şi acordă foar 
puținor grâția şi harul ajutorului ei bi, 
nesc, Acţiunile asociţilor de exploatare | 
căilor ferate se îngrămădese la Ban, 
Morgan. i 

Şi astfel, delu sine, Banca devine u 
fel de control al industriilor drmului de 
fer şi sea ivește împrejurarea pentru, în 
ființarea unui mare trust. : 

Morgan însă nu e atorputrnie, Are ca 
curenți mări şi tari şi fourte ericuloşi e 
anderbilt şi Hariraan. 


_— 


seşte a acapara jurnătate din antracitul 
Pensyhaniei şi posedă: astfel cheia sub- 
solului țărei. 

Se ivesc îusă corupilieaţii: Un puchet 
ma“e de acțiuni ît poseda Vanderbih, par- 
tea mai numeroasă fasii vu poseda un ETP 
de financiari mui mici din Puilacdelphia, 

Atunci piisese în arenă lohu Pierpont 
Morgan. 

Se întovărăşește cu  Vandihilt,  concu- 
rentul lui cel tai nare, Ipreună cu cl 
canti a discredita asociuția „P b iluelphiia- 
Lansoază Sionuri despre proas 
dato- 


Naling“ 
îu ei stare, putrezenia cupitalule, 
rii mari, situuția carbunelui stea, Reu- 
Şestaa Aduce socielatea în siiuaţie de-a 
trebui si facă un împrumut pe piață. 
fiuanţei. 
AcCŢIG- 


Intâmpină usile închise aie 
Cursul acţiunilor scade la hurză. 
narii pretind înapoierea banilor, 

la acest moment, când cursul ucjiuui- 
lor era cel nai scăzut, Moran si Van- 
derbilt cumpără o mare parte din arrțiu- 
! nile băncii, astfel îşi ajunge scopul şi își 
asigură preponderenţi asupra afacerii. 

Urmează v urcure a preînlui ciirbune- 
lui de 1.30 dolari de tonă ceciune asigura 
ini Morgan și celorlalți imarnali un vunsi- 
derabil “câștig anual, 

Ca să măreaseii şi mai mult pron iii 
cărbunelui, Morgan iuscencază 0 criză « 
producţiei. Asta măreşte cererea și pre. 
il a rulat cărbunelui ajunge la înăl- 


MAREA LUPTA INTRE list 


DOBORAREA  CONCURENYEI 
Asocipţia „Philadelphia-Neading duce 
tu perfecțiune cimpania cărbunelui, Reu- 
! gi 
LE 
| 
; Lupta între aceşti doi regi ai drumului 
de fer se dă însă în altă parte, 

James d'ililie, aparținând de grupa hui 
Morgan, fare încă din 1900 aşa fel ca Li- 
„nia ferată Greut-Northern şi cei 2500 Ki. 
, lometri ai Îmi Northern Pucific-Railroad 
"să vie sub controlul său. 

Vroia să mui acapareze prin cumpăra- 
re şi linia Chicagu-Burlington, care sta 
"între dle. 

Hariman lu se lasă însă intimidat. 
Cu el laolaltă luptă Banca Kuhu. Lab & 
:Co,, conenrentul col mui mare a lui Mor- 
gau în Walstreet. Și ca ultim ocrottor a 
lui Hariman și concurent a lui Morgan 
stă Standard Ol Company a Ini Rocke- 
ffeler, cea mai mare industrie a lumii, 

Fu deci unul din cele mai gigantice Și 
mai dramatice lupte ule istoriei capitalis- 
„mului molern. 

Atacul lui Ilariman. începu prin cum- 
părarea prin mijlocitori a acţiunilor lui 
Northern Pacific, plutioare pe piaţa li- 
beră. 

Will, un practician vechi al speculaţi- 
ilor acțiunilor drumului de fer observă 
manevra. Cu Morgan dădu contraatacul. 

Câna piața americană fu pusă la adă- 
vost de surprize. Morgan trimise genţi şi 
în Furopa spre a aduna de acolo tuate 
acţiunile Ini Northem Pacific, 

Prin aceată luptă împrejurul majori- 
tăței, cursul acțiunilor se urcă dela 500 
la 1000 procente în sus, câtă vreme cu câ- 
teva luni inainte nu costau ni a 20-a 
parte. 

Urmă p zăpăceală mare la bursă, Spe- 
culanţi ai acțiunilor căutară cu orice preţ 
să pună mâna pe cât mi multe acțini Ac- 
țiunile însă nu sc păsezu deloc pe piaţă 
Astfel că în Mai 1901 fu un crab formida- 
bi] la bursa din New-York. 





UNIVERSUL LITERAR. — 8 


CELEBRA WALISTREET, LA NEW-YORK CITY CU BANCA MORGAN 


După catastrofă urmă o adunare a ce- 
lor două părţi concurente. Cărţile pe fajă! 
Atunci se descoperi că fiecare concurent 
avea părţi egale de acţiuni. Nu rămânea 
decât impăcarea si unirea, 

Adversarii înverşunaţi de eri cari nu-si 
cruţaseră nici 0 armă eri, întemeează as- 
tăzi a nouă asociaţie Northern Securities 
Company, cu in capital de 400 milioane 
dolari, 

Dacă nu-i remșește Îni Iohn Pierpont 
Morgan să deţie monopolul căilor ferate 
americane. posedă totuşi 120.000 milome- 
tri linie ferată sub controlul său efectiv, 
sub inalta sa comandă stăicau deci îna- 
inte de război a treia parte din căile fe- 
rate ale Statelor-Unite. Ă 


CUMPARAREA TRUSTULUI O- 
TELULUI 


la 64 de ani, Morgan tronează peste 
industria cărbunelui şi a căilor lerate. 

De astă-dată cumpără extraordinarul 
“trust al oţelului american. cel mai mare 
din lume dela Andrew Carnegie. 

Contrar tuturor celorlalte victorii ale 
bui Morgan. aceasta se întâmplă sub zo- 


die înţelegerei şi a pricieniei, 

Vânzarea se făcu pe prețul de 447 mi- 
lioane dolari 

Cauza pentru care Carnegie, ereaio.- 
rul trustului oțelului sa hotărît să în- 
străineze munca şi gospodăria întrege 
sale vieţi este greu de fixat. 

Camegie spune în „Memoriile sale jpă- 
irunse de o adâncă morală — numai 
puține cuvinte: 

lupă ce cartea mea „Evanghelia ho 
gătiet” a apărut, a trebuit să realizez în 
practică morala enunțată acolo : în timp 
ce am încetat să mă mai îmbogăţesc, am 
purces a căuta mijlocul de a împărți în 
mod înțelept banii. 

Astfel vându eh opera întregei sale 
vieţii „în preț de cost. 

Afacerea aducea pe acea treme un 
câștig de 70 milioane dolari anual. 

Adevărul adevărat este că Carnegie :e 
simțea obosit de lupte şi de afaceri. 
Era numai cu 2 ani mai bătrân ca Mor- 
gan, dâr nu se bucurase de o tinerețe 
de fiu de mare milionar. 

Inceputul şi l'a făcut ca ucenic de fa- 
brică şi ca comisionar. 

O viață de speculaţiuni în „til mare, 


“întărâtată de conflicte acute ca lucră- 


ma e ENIVERSUL LITERAR 


tarii, îl obosise 
Fira uzat. 


ATACUL A VIpPOANI 


ln acelaz an al cumpărării trustului 
du, oţel, Morgan începu o acţiune care 
usennă întradevăr culmea geniului 
sau 

Dacă până atunci geniul său sc excr- 
citase numai asupra Americei, acum îl 
intinde și asupra kuropei. i 

Incepa lupta. Pentru 10 milioane do- 
tari tu cumpârată linia engleză „Leyland 
Line”. După aceia veni „Atlantic trans- 
port Companp”, apoi „White Star Line”, 
„lDominion Liue“”. Pătrunderea în tron- 
tul englez fusese deci pe o mare îniin- 
dere, 

In decurs a numai un an, Morgan po- 
seră o flotă de 430.000 tone şi în cursul 
anului. viitor ea arescu la 13% vapoare 
vu un tonaj de 122.000, 

Cu asentimentul haizerului,  Asocia- 
ţiile „Hamburg-America Line“ şi „Der 
vorddenisehe Liopd”, incheiară cu Mor- 
gan un contract in care cele două cam- 
panii se intovărăşesc cu Morgan. 

Planul lui Morgan de a crea un Alan: 
uc-Lrust eşuă din pricina concurenței 
Angliei. 

Cu ajutorul statului englez luă fiinţe 
«ca mai puternică companie englezeas- 
că: „Cunard Line“. Ea începu luptă cu 
ajutorul marilor credite ale statului, 
clădi două darapfere a 32.000 tou: fie- 
cure, cari întrecură în mărime şi viteză 
vapoarele „trustului Mongan”: „Lusita- 
uia” şi „Mauritama“, compania „Cunard 
tine“ îi priinui mari pagube tii Mo'- 
mau. Ceecace tăcu ca să se rlespariă de 
Morgan şi Companiile germane ; llapag 
şi Liovd și nu cu câştig pentru Morgan, 


DICTATORUL BANCAR 


la <iaşa lui Morgan au lua. parte â- 
u+ă și actele temerare: 

In ultimii ani acaparea prin corupţie 
i câtorva societăţi de asigurare. 

Fundamentul averei lui Morgan tă- 
mânc insă banca. De aci şi-a aruncat 
stăpânirea asupra industriei și în toate 
afacerile făcute. Rutina şi increderea 
pieţelor internaţionale de cari se bucura 
Morgan încă dela emisiunea obligaţiilor 
ce dirun: de er, arătau pe marele ban- 
«her de siat. 

Împrejnrarea de a se arăta ca primul 
bancher al Saielor-Unite se ivi în 1590. 

Era întrun moment de mare «riză a 
datoriei 'Amaricei către Europa. Kiala- 
mitatea finanţei şi valutei americane se 
intâmplă în 1395. Atunci Morgan ii oteri 
preşedintelui Statelor-Uinite ajutorul săi. 
Vroia să facă nn mare împrumui iu 
străinătate. Parlamentul ezită. Fri și 
tlevelaml. 

Statul vroia să se ajute fără noui im- 
prumuturi in străinătate. 

Soarta Americei e în mâinile lui Mor- 
gan, care a salvează. 

Face o emisiune a imprumutului din 
străinătate în valoare de 62 milioane 
dolari. 

Imprumutut e subscris în prima zi int, 
4) de minute după ce fusese lansat. 

Prin aceasta, aureolă de bancher na- 
țional a lu Morgan este consolidată. 

Patru ani numai după acest imprumut 
ul Americei în Europa, Morgan  reali- 
zează pentru prima oară în istoria A- 
inericei, un imprumut european în A- 
merica. Ă 

Deşi Morgan a sprijinit candidatura 
hui Roosevelt, cheltuind 150,000 dolari în 
campania de ulegeri din 1904, Roosevelt, 
in lupia contra unagnaţilor trusturilur, 


un vzita Să-i citeze şi pe Morgan in laf 
unei comisiuni de cercetare, care îl în- 


vinavăţea pe Morgan a îi unul din prin- 


“ipalii coudurături ai unui atotcupririză- 
ter; „Trust al Banului“, Acaparator! 


MORGAN TREBUE SA SE JUSTIFICE. 


Foarte calm, cn foarie mare linişte. 
bătrânul «de 75 ani apăru în fața comi: 


sici de anchetă. ă 
hăspunse  jovial la toate întrebările 
LA LE aha 


Recunoscu că Banca |. P. Morgan & 
Co. singnră controlează aproape 359 muri 
întreprinderi cu o putere și nu capital 
de 10 miliarde dolari, 

Deasemeni că exeruita controlul său 
ueupra altor 5—4 bănci mari, suprave- 
pliiând cele 200 afaceri si întreprinderi 
ale celor bănci. Toate ridicându-se la 
un capital fantastice de 50 miliarde do 
ari. 

Nu vede însă nimic dhio« san firtiv 
in toate acestea. 

Nu atea pentru ce. 

la cercetările în privinţe cumpărării 
wrupului de  capirahşti, Ryan Haumin, 
cari posedau afacerea de asigurăi .. 
quitable”, el răspunse: 

Tntrobare: Va oferii d. sRan 
uite sale. 

Răspuns: Nu. Am căutat eu să-l 
să mi le vândă. 

Intrebare: T-aţi lămurit de re doriți 
să, le aveţi ? 

Răspuns : Nu, ii-am spus că socat ne- 
cesar a avea acţiunile, 

Intrebare ; V'a spus dânsul că ar vrua 
că lo vândă? 

Răspuns: Nu, dar le a vândut totuși. | 

Intrebare : Ce va răspuns când i-ați 
răspuns că doriți să cumpăraţi acţu- 
nile ? 

Răspuus: A ezitati la început dar u- 
poi le-a vândut. 


CONTRA POKERI 5LUI 





aeţiu- 


1a3c 


Acest puternic Morgan inu găsea les 
iule envinto să coudunne joemnile ale 
bursă şi pocurile de noroc. 

„Pokerul“ zicea cl odată, e un joc rău. 
fiindcă pleacă dela n minciună şi des 
teaptă în tinereţea noastră ideia că in- 
selăciunea și bluff-urile sunt necesare 
spre a parveni în afaceri ca și în joc. 

Din. cauza acestor consider:țiuni. Mor 
gan a trecut muliă vreme drept un as- 
cet cu apucături de călugăr. carri sin 
zori până în seară şade în biroul Ini și 
mănuiește măesiru misrerioasele fire ale 
»osportăriei universale. 

Vâma cu pasiune: golful il jucă pâna 
la adânci bătrâneţe şi iubea. mai ales 
pescuitul. 

Poseda o vastă bibliiecă. 

A colecţionat îndărăinic multe manus- 
crise_egipţiene şi copte, iipărituni care 
din Dante, emailluri scumpe bizantine, 
vechi lucrături grecești, porțelanuri ja- 
poneze, Ratiaele şi Rembranrizi ; cei mai 
scumpi  Fragonarzi şi Gainsboronghs. 

Colecijiile sale sunt estimate la 75 imi- 


“lioane de dolari, 


Și ca colecţionar a procedat negusto- 
reşte. Şi asta ne dă figura gustului şi 
priceperei sale estetice. 

Până da sfârşitul vieţii sale, a lăsat 
cca mai mare parte a.rolceţiilor sale in 
Anglia ca să nu plătească enormele taxe 
de vamă la granița americană 
__De câteva. ori. a încercat şi graţicsi- 
tăi către europeni. Ă 

Prima dată când, cumpărând peniru 
câtova  mij de mărci — scrisoarea hui 
Luiher către Carol al V-lea, a puso la 
dispoziția baizerului Wilhelm al Ll-iea 


A urmat prompi chitanja : Ordinul W 
turului Roșu, clasa l-a. | 

A doua oară când. ca vechi student. 
universității din Călhugeu i-a tăcut: 
mare donație. 


A fost imediat numai doctor honot 
cansa. Po: 
Cu vârsta —- crescu Să snsceptibil 


leu lui. Era vădit afeciaz de câie ori 
pomenea de boala lui de pisle cari 
umplea figura şi  aasul de aste bat 
turt. i 

Deasenenmi îi erau untipatice Car 
innile din reviste şi de pe scene der 
vistă. 

Gârbov de bătrâneţe. mai inhea în 
șvribegiile si călătoriile lungi. Itaj 
it e Egipt. 

In timpul unor astluel de călătorii, 
găsi moartea, la Boma, în 31 Mart 
1913, | 

„A murit cel mai boguai om al l.ume 
strigură un ceas mai târziu toate ga 
tele plobilui, 

lumea se ohismuuise a valea în M 
pan pe mibardarul dolarilor. 

Mure a tost deci mirarea câril sa 
flat dupa moartea lui că lăsase nu 
7 Smilioane de dolari asupra cărora! 
rau pretate 9 milioane datorii. 

(Cu acest prilej sa aflat că Mor 
mai rămăsese Îirmei Dunlop dator 
dalari pentru o pălărie noni cumpărat 

Unii lură de părere că bilanțul ave 
sale ar fi arătat altă cifru dacă fis 
n'ar fi atât de sorer înAmerica. 


IOHN PIERPONT JUNIOR 


lu moartea bătrânului Morgan, AX 
pun Îunier avea deju 4b de ani și 
de mult colaborator ab bincei WMorg 

Rovenindu-i puterea hanului şi sc 
tru dictaturei bancare, Morgaa Jad 
astupă pura celor trei fiice cu vâte î 
milioane de dolari. iar nnui cumnat 
un milion. 

In timpul războiului mondial na fi 
nevoit, ca altă-dată tatăl său. ză vă 
Hinte uzate. 

Inclinarea fcrească și interesul de 
laceri il ulătnrara de Anglia şi Fra 

ŞI poate că Germania nu i-ar Îi de 
nit aiâi de antipatică, dacă un tânăr 
novrian german nu ar fi avut ideea 
prost gust să încerce un atentat asu 
„dusmanului germanilor”. 

Ateniaiorul se sinucie în 
în 1915. 

De uci Morgan deveni si mai 
colaborator al Anianici. Acordă îm 
muturi Aliajilor. Deveni in scurt îi 
cel mai important furnizor ul arnat 
Antantei. 

Din cele 7i milioane rămase în | 
dela bătrânul Morgan se făvnrăa 353 
Ioane în 1916. 

Razboiul isprăvindu-se cu bine pe 
- Antanta. Morgan ca un creditor cul 
nu pomeni nimic de daiorii timp 
5 ani. 

Apoi însă purcese, împreună cu 
finandari americani să revendice 
jile datoriei, 

Aliaţii de eri simţiră mâna apăsăt 
a Americei asupra lor, iar Antanta 
păsă asupra Germaniei, 

- Tlaosul financiar fu iar o realitate. 

Numele lui lohn Pierpont Morgan 
proporții mistice, 

Li scuipa cu desinvoltură asupra p 
cipalelor orașe europene. i 

Se spunea că a fost văzut ba ici, 
colo. 

Ori unde era așteptat, Bursa ar 
steagul speranței. 

Până ce veni ca mântuitor al fr 
lui fruncez în 1924. 

C. 




























inchise 


e rr a 


TIP. ZLARULUI „UNIVERSUL“ SIR. BREZOIANU, No. îi. 


I"9 :