Permanente anul XXV, nr. 2-3, feb, — martie 2022

Țara este întâi a lui Dumnezeu și numai apoi a noastră 





ANUL XXV- NR. 2-3 





= = 
FEBRUARIE-MARTIE 2022 CULTURAL POLITIC SOCIAL 8 LEI 
o O o 


Sote e 
popor 7559 


aeoeelarai 


ici 


eioieloaloeloalaal 


oeelai 


BOGDAN MUNTEANU 


Joelaai 


setea 


sete 


iri 


eee ele alealai 


ici 


erele 


Flăcările războiului care au cuprins Ucraina înve- 
cinată au şocat o lume întreagă, iar tragedia popu- 
lației civile a trezit puternice sentimente de compa- 
siune şi solidaritate în tot „restul lumii” care se 
opune mentalității imperialiste ruse, o constantă 
istorică de ordin secular, care a afectat numeroase 
+ popoare. Ceea ce trebuie înțeles în acest moment 
' este că tensiunile din Ucraina îşi au originile încă 
din anul 2014, odată cu răsturnarea regimului pro- 
rus în urma manifestaţiilor din celebrul „,Maidan ” 
de la Kiev şi cu ocuparea Crimeii de către Rusia. 
“ Rândurile care urmează au fost scrise atunci, la 
i acea vreme, în încercarea de a pătrunde temeiurile, 
* sau mai bine zis „permanențele” celor întâmplate, 
“ şi fac parte din cartea „Permanenţe europene, ros- 
“ turi româneşti” (2016). Recentele evenimente din 
: Ucraina nu fac decât să le confirme actualitatea. 


oa ataaă 


oeloeaaaai 


$ 
& 


ooreie: 


Je 


Jo 


aaa 


Jo ooeeta 


aia 


Moştenirea otrăvită a perioadei staliniste îşi spune 
„ din nou cuvântul şi cu prilejul crizei din Ucraina. 
“ Principiul elementar, subteran, care pune în mişcare 
acţiunile politice vizibile la suprafață este în cele in 
urmă tot factorul etnic. E solidaritatea instinctivă a 
colectivităților umane care se revendică de la 
aceeaşi identitate comună. Liderii comunişti au fost 
întotdeauna conştienţi de acest adevăr atunci când 
au trasat pe hartă geometria frontierelor fostelor 
republici socialiste. Insă criteriul lor a fost unul cu 
caracter negativ: acela de a evita pe cât posibil o 
" omogenitate etnică. Acesta este şi cazul fostei 
“ Iugoslavii, unde remodelarea de către Tito a fron- 
tierelor republicilor componente, cu nesupra- 
“ punerea lor deliberată peste delimitările etnice nat- 
| urale, a dus la sângeroasele conflicte din anii 90 pe 
“ fundalul destrămării Federaţiei Iugoslave. Intr-o 
“ situaţie asemănătoare se află şi Ucraina actuală, 
! care „cuprinde şi foste teritorii ale Poloniei, 
„ României (nordul Bucovinei şi sudul Basarabiei) şi 


e 


isi 


Je 


ololo aaa 








chiar ruseşti, cum este Crimeea. Nu doar atât: în 
estul Ucrainei se află o importantă populaţie de 
origine rusă. E de presupus că gestul de acum 60 de 
ani al lui Hruşciov (el însuşi ucrainean rusofon) de 
a ceda Crimeea Ucrainei, acordându-i un statut de 
relativă autonomie, nu a fost gândit ca o „trădare” a 
intereselor ruseşti, ci dimpotrivă. Asemenea. teri- 
torii, precum şi existența unei numeroase populaţii 
ruse în anumite zone ale fostelor republici sovietice, 
nu sunt decât mijloace care servesc unui singur 
scop: menţinerea acestora în sfera de influență a 
Moscovei. Şi anume pe cât se poate integral, cu 
celelalte populații cu tot. 


După ce a declarat că „destrămarea Uniunii Soviet- 
ice este cea mai mare catastrofă politică a secolului 
XX”, ambițiile preşedintelui rus Vladimir Putin s- 
au concentrat pe refacerea, măcar parţială, a aces- 
teia sub forma „Uniunii Euro-Asiatice”. Structură 
în care Ucraina urma să joace un rol major, câtă 
vreme era condusă de un regim apropiat de Mosco- 
va. Fără încă o ţară importantă, în afara Rusiei, 
anvergura acestei construcţii politice riscă să cadă 
în derizoriu. 


Numai că sentimentul propriei identități, reprimat 
cu atâta brutalitate de regimul sovietic în anii 30-40 
ai secolului trecut, se dovedeşte mai tare decât orice 
combinaţie politică. Națiunea ucraineană 
(înțelegând aici elementul etnic) nu şi-a uitat istoria 
şi s-a ridicat împotriva dependenţei de Moscova, 
îndreptându-şi privirea spre Occident. Presiunea 
„Maidanului” l-a pus în cele din urmă pe fugă pe 
preşedintele pro-rus lanukovici, moment în care 
Rusia a început să reacționeze pentru a-şi proteja 
interesele. 


Toate acţiunile sale de până acum au fost justificate 
pe principiul simetriei: Rusia a susţinut că nu prac- 
tică altceva decât modelul de comportament şi de a 


Rusia şi restul lumii 


face politică al occidentalilor. 
Manifestanţi „paşnici” şi „demo- 


fel de „paşnici” şi de „democrati- 


cratici” au pus stăpânire la Kiev şi | 
în vestul Ucrainei pe structurile de ; 
conducere, destabilizând interese- ! 
le ruseşti? Atunci manifestanți la ! 


ci” au ocupat sediile administrați- î 
ilor locale din Harkov, Doneţk sau 
Simferopol, arborând drapelul -; 
rusesc. Se va spune că aceştia au Ș 
fost manipulaţi de mediile ruse şi 
posibil instigaţi şi de serviciile -. 
secrete de la Moscova? Rusia 
răspunde atunci cu aceeaşi mon- .. 
edă referitor la manifestanți de la 
Kiev şi din vestul Ucrainei: şi ei :. 
sunt influențați de propaganda ! 
occidentală, iar serviciile secrete îi 
apusene nu sunt nici ele chiar: 
străine de ce s-a întâmplat.) 
Apariţia în Crimeea a mii de mili- : 
tari fără însemne, care au ajuns î 
rapid să controleze de facto întreg- 
ul teritoriu al peninsulei, a generat | 
o criză fără precedent, caracteriza- | 
tă de politicienii occidentali drept ! 
cea mai importantă de la căderea Zidului Berlinu- i 





ic caci coc o oua coc o oaci c ici cool cocă corola c aici cocă cică cei cică sii 
a 





EEE 
SSB BBS 






aoaaI 


ORGIIGIRIRIS ERIS 


ze: 









catea ear area tan 


Saooote 


lui. Va acuza cineva Rusia că îşi trimite armata în + 
alte ţări suverane, încălcând dreptul internaţional? 
Chiar dacă deocamdată ea nu recunoaşte acest 

lucru, va putea răspunde arătând cu degetul înspre 

americani, care şi ei trimit trupe în orice punct al: 
globului unde simt că le sunt periclitate interesele. 
Pentru marile puteri, dreptul internaţional nu e 
decât maculatură. Secesiunea foarte probabilă, dar + 
„neconstituţională” a Crimeii, aflată în prealabil 
sub controlul ferm al trupelor ruse? Avem prece- :, 
dentul Kosovo, care şi-a pus în practică voinţa de 5 
separare la adăpostul prezenţei armatei americane. 


Şi aşa mai departe, la nesfârşit. 


S-a mers pe o politică a faptului împlinit, Rusia |. 
fiind conştientă că în primă instanță nimeni nu se - 
poate opune acţiunilor sale. Europa are interese 
comerciale prea mari în Rusia, fiind dependentă de ! 
gazul şi de alte resurse naturale importate de la : 
marele vecin din răsărit. Întrucât orice sancțiuni + 
economice ar avea practic un efect de bumerang, o - 
asemenea măsură nu a fost luată în calcul. Occi- & 
dentul nu a reuşit să opună deocamdată Rusiei . 
nimic dincolo de sancţionări verbale sau de gesturi 
politice de protest cu un caracter mai mult simbol- 
ic. Se caută cu febrilitate o soluție diplomatică a : 
crizei. Numai că, în ajunul oricăror posibile 
negocieri, Rusia se află într-o situaţie confortabilă, * 
plecând de la starea de fapt de pe teren. Şi e greu de :. 
crezut că aceasta se va mai putea schimba, căci e | 
puţin probabil ca Occidentul să rişte un război cu * 
Rusia (cu consecințe incalculabile) pe motivul | 
statutului unui teritoriu locuit totuşi în majoritate ! 


de... ruşi. 


continuare în pag. 2 





2 PERMANENTE 






































RUSIA ŞI RESTUL LUMII 


Opoziția sa se manifestă deocamdată doar la nivel 
declarativ. La cererea expresă a Occidentului ca 
Rusia să-şi retragă trupele din Crimeea, preşedin- 
tele Putin declara că „în acest moment Rusia nu are 
nevoie să trimită trupe în Crimeea” iar ministrul rus 
de Externe, Serghei Lavrov, susține că „Rusia nu 
poate cere trupelor de „auto-apărare” din Crimeea 
să se retragă în bazele lor, pentru că ele nu fac parte 
din forțele ruseşti.” 


Asistăm la ilustrarea exemplară a unor constante ale 
politicii şi ale stilului rusesc, simțit din plin pe 
pielea lor de naţiunile mai mici pe care istoria le-a 
aruncat în sfera de gravitație a colosului răsăritean. 
Declaraţiile ipocrite ale lui Putin sau Lavrov despre 
trupele din Crimeea [sau despre războiul din 
Ucraina în martie 2022, când ministrul de externe 
rus a declarat într-o conferință de presă că „nu 
intenționăm să atacăm alte ţări, noi nu am atacat 
nici Ucraina”) se încadrează la perfecție în elemen- 
tul pe care Alain Besancon îl scoate în evidență 
chiar în capitolul introductiv al cărţii sale „Sfânta 
Rusie”, care este intitulat sugestiv: „Minciuna ”. 
Moştenită încă din vremea potemkiniadelor 
perioadei ţariste, această practică şi-a atins apogeul 
în regimul comunist, inclusiv prin cunoscuta „limbă 
de lemn”, menită să cosmetizeze realitatea unui trai 
într-o minciună generalizată. Aceeaşi discrepanță 
dintre o imagine idealizată şi realitate, dintre 
etichetă şi conţinut, este prezentă şi la regimul Putin 
al zilelor noastre, după cum remarcă filosoful 
francez amintit: „Cadrele noului regim vor să-i 
facă pe interlocutorii lor să creadă că sunt patrioți, 
cred în Dumnezeu şi doresc o Rusie liberă şi pros- 
peră. Că legitimitatea lor e dată de voința popu- 
lară, de sufragiul universal, că respectă regulile 
universale ale dreptului pe care corpul legislativ le- 
a stabilit în noul drept sovietic. (...) Acesta e pro- 
cedeul care face ca minciuna să prindă. Supuşii o 
ştiu prea bine. Știu că limbajul de acum e la fel de 
instrumentalizat ca şi cel de dinainte, doar că e mai 
eficace, mai plauzibil, fiindcă este limbajul folosit 
de toată lumea. Instrumentalizat însemnând că tre- 
buie să camufleze realitatea. E în slujba puterii.” 





Se poate pune şi întrebarea: care este totuşi difer- 
enţa între acţiunile Rusiei şi cele ale Occidentului, 
din moment ce Moscova invocă un principiu al per- 
fectei simetrii şi al precedentelor create chiar de 
occidentali? 


Formal, poate niciuna. Nici occidentalii nu sunt 
întotdeauna „uşă de biserică” în ceea ce priveşte 
dreptul internațional. E totuşi o diferenţă care ţine 
de rafinament, dar totodată şi de substanță. Chiar 
atunci când au ignorat litera tratatelor inter- 
naţionale, occidentalii au invocat totuşi o legitimi- 
tate de ordin superior, care ţinea de „valorile 
democraţiei”. E reflexul unei superiorității pe plan 
cultural şi civilizator care, chiar şi atunci când se 
împiedică de regulile de pe hârtie, încearcă măcar să 
salveze formele şi principiile fundamentale de la 
care se revendică. 


Prin urmare, aici simetria se rupe. Celor care nu văd 
aceasta li se poate pune întrebarea: dacă e totuna, 
atunci în care „democraţie” ar prefera să trăiască? In 
cea occidentală, sau în cea rusească? Luând în cal- 
cul, evident, şi imperfecţiunile inerente fiecăreia 
dintre ele. 


Diferenţa e prin urmare una fundamentală şi ține de 
cultură şi de civilizație. Toate popoarele care după 
al Doilea Război Mondial s-au trezit aruncate din- 
colo de cortina de fier, s-au simţit oprimate. Nu au 
găsit nicio urmă de afinitate pentru modelul „rus- 
esc”, care le-a fost impus fără voinţa lor. Comunis- 
mul din trecut sau putinismul de astăzi nu a atras şi 
nu atrage pe nimeni, în afară poate de o parte impor- 
tantă (dar nu toată) a națiunii ruse. 


Neputinţa Europei occidentale de a face față situ- 
ației tensionate din Ucraina trădează o profundă 
criză de substanţă interioară. S-a crezut drept posi- 
bilă edificarea unei Uniuni Europene prin ignorarea 
a doi factori esenţiali care au caracterizat întreaga 
istorie umană: națiunea şi religia. Doi termeni con- 
sideraţi depăşiţi şi incapabili de a mai juca un rol 





crucial în viitor. Eroarea de apreciere este una 
extrem de gravă, căci ar trebui să ne amintim de un 
principiu universal extrem de simplu: nu poate 
exista un vid: nici de putere, nici de idei, nici de 
principii. 

Astfel, în vidul creat prin marginalizarea ele- 
mentelor tradiționale de către Occident s-a înfiripat, 
în mod absolut evident, o contrapondere ideologică. 
Rusia actuală a găsit astfel materia primă pentru a- 
şi confecționa şi un cadru teoretic, o nouă haină, 
după ce a fost silită să o lepede pe cea comunistă, cu 
care să îmbrace de fapt constanta şi seculara idee 
expansionistă rusă, exprimată în testamentul petrin. 
Nu doar atât. Partidele şi grupările naţionaliste din 
Occident cochetează puternic cu regimul de la 
Moscova, admirându-l pe Vladimir Putin pentru 
autoritarismul şi personalitatea sa, în comparaţie cu 
politicienii vest-europeni care în aceste momente 
critice au dovedit o anvergură mediocră. În vreme 
ce Rusia îşi apără interesele într-un mod coerent şi 
ferm, UE dă dovadă de lipsă de elan şi de vigoare. 
Singurul mod de presiune pe care a fost în stare să- 
| adopte pentru a încerca să-şi impună punctul de 
vedere au fost doar nişte sancțiuni timide, cu mare 
grijă de a nu deranja interesele lobby-ului industriei 
vest-europene care are numeroase investiții în 
Rusia. 


Acum, în asemenea momente, se vede limpede că 
politicienii vest-europeni actuali se află mai 
degrabă la nivelul unor funcționari decât la cel al 
unor oameni de stat adevărați. Un stat, o naţiune, o 
uniune de naţiuni, nu se poate conduce doar la acest 
mod birocratic, fiind nevoie şi de alte elemente, de 
anumite imponderabile menite să coaguleze 
cetățenii în jurul lor. Spre deosebire de statele ves- 
tice, Rusia a înțeles prin urmare foarte bine care 
sunt acestea: națiunea şi religia. 


Într-una din cuvântările sale, Vladimir Putin exalta 
vechile idei slavofile, pregătind astfel terenul unei 
confruntări ideologice cu Occidentul. El definea 
„omul rus” prin faptul că pentru acesta, spre deose- 
bire de Occident, unde nu ar conta decât succesul 
personal, definitorie ar fi „o menire morală de ordin 
superior”, cu o dezvoltare înspre exterior, în sens 
comunitar. „Rădăcinile profunde ale patriotismului 
rus” s-ar găsi printre altele şi în „moartea pentru 
alții, pentru popor”. 

În privinţa unor asemenea principii, Uniunea Euro- 
peană actuală se găseşte în criză. Fa este contestată 
atât de grupări identitare din interior, dar e silită să 
se confrunte totodată şi cu un adversar puternic pe 
plan exterior, care i-a luat-o înainte în privința aces- 
tor factori. Tocmai pentru că-i lipseşte un asemenea 
combustibil spiritual, actuala Uniune Europeană 
riscă să sucombe, asemeni măreţului Imperiu 
Roman de odinioară, în fața dublului asalt al „bar- 
bariei” din interior şi din exterior. Pentru a 
supraviețui pe termen lung, fie şi în altă formă, actu- 
alul Imperiu European va trebui la un moment dat 
să-şi reconsidere reperele, riscând altminteri să se 
destrame. 


Presupunând că, nevoită de împrejurări, Europa ar 
regăsi importanța acelor idei pe care acum le 
reneagă şi pe care adversarul ei le promovează ca 
muniție ideologică: ar putea fi atunci considerată 
Rusia, aşa cum este ea acum, drept un „prieten”? Cu 
siguranță, nu. Nu această Rusie. 


Chiar dacă e bine să readucem în actualitate ideea 
de naţiune, modelul colectivist de tip slavofil nu e 
nici pe departe unul de urmat de țările aflate la vest 
de Rusia. Dealtfel, şi Rusia actuală se află într-o 
criză profundă, indiferent de forța cu care îşi face 
jocurile pe plan politic, militar sau ideologic. 


Pe plan politic, Rusia se află de fapt într-o situaţie 
extrem de precară. Imperiul i se destramă bucată cu 
bucată. Naţiunile, altele decât cea rusă, fug 
inevitabil în braţele Occidentului, în tentativa lor 
disperată de a se emancipa de sub cizma rusească. 
Criza Rusiei e una profundă pentru că, dincolo de 
planul propagandistic, ea nu reuşeşte să ofere un 
adevărat model, o perspectivă viabilă, țărilor pe 
care şi le-ar dori prietene. Rusia nu poate gândi 
decât în termeni de „sfere de influență” şi „ţări 
vasale”. lar acum, în situaţia de față, indiferent ce 








ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


teritorii ar mai „anexa” după Crimeea, se poate 
spune oricum următorul lucru: Rusia de fapt a pier- 
dut cea mai mare parte din Ucraina, căci nu cu 
multă vreme în urmă o controla pe toată. 


Asistăm oare la o „ofensivă” hotărâtă şi consecven- 
tă a vestului? Puțin probabil, căci politicienii actuali 
nu sunt de fapt în stare să gestioneze cum se cuvine 
criza ucraineană. Mai degrabă se poate spune că 
Rusia a pierdut totul pe mâna ei şi a propriului com- 
portament. După 1989 a pierdut țările fostului bloc 
comunist, apoi a venit destrămarea Uniunii Soviet- 
ice, iar acum foştii sateliți ies unul câte unul de pe 
vechea orbită. Toate aceste ţări s-au săturat de 
„modelul” care le-a fost impus cu forţa, cel rusesc, 
de o esență colectivistă sub influenţe oligarhice, şi 
doresc să-l încerce acum pe singurul care li se oferă, 
cel occidental al principiilor şi regulilor sociale şi 
politice clare. 


Aceasta şi pentru că Rusia e de fapt departe de pre- 
tenţiile pe care le afişează prin propaganda sa. A 
avut loc în Rusia o nouă „revoluţie”, s-a instaurat un 
regim de tip nou, care să o rupă radical, atât cu tre- 
cutul comunist, dar şi cu sistemul occidental? Nu. 
Actualul regim de la Moscova se situează încă în 
continuitatea celui comunist, inclusiv în opoziţia sa 
antioccidentală. In Rusia actuală asistăm mai 
degrabă la o contrafacere a modelului imperial 
creştin. Adică există un despot autoritar, care nu a 
fost uns de către Dumnezeu, dar care se proclamă 
apărător al valorilor creştine. Poporul e în marea lui 
parte (lăsând la o parte elitele) o plebe ignorantă, cu 
o credință aproximativă, mulți fiind încă nostalgici 
după comunism. O masă dezinformată şi manipu- 
lată de propaganda de stat, căreia, spre deosebire de 
comunism, i se permite acum practicarea credinței, 
folosită şi ca factor identitar. Dar nu e un model de 
ridicare a poporului la un alt nivel de conştiinţă, de 
ieşire din spiritul gregar înspre formarea personal- 
ității. După cum nu e cazul ca elitele politice să se 
constituie pentru mase în modele de creştinism aut- 
entic, într-o veritabilă elită spirituală, pe principiul 
„cine vrea să fie primul dintre voi, acela să slujească 
celorlalți”. 














Aşa că Rusia actuală nu e cea adevărată, în sens 
creştin, pe care o aşteptăm. Sau, în orice caz, nu 
reprezintă un model care ar trebui urmat şi de alții. 
Dreapta europeană s-ar afla într-o mare eroare dacă 
ar fi tentată să meargă în această direcţie. 




















E adevărat, Rusia nu înseamnă doar Stalin sau 
Putin, ci şi o întreagă pleiadă de scriitori, filosofi, 
artişti sau sfinţi ruşi care şi-au câştigat o binemeri- 
tată recunoaştere universală. Şi atunci? Avem drep- 
tul să-i disprețuim pe aceştia? Nicidecum. Numai că 
relația dintre aceste elite ale spiritului rus şi marea 
masă, sau diferenţa dintre adevărata spiritualitate şi 
o politică seculară care nu face decât să o instru- 
mentalizeze şi să o folosească drept o simplă 
etichetă, se explică cel mai bine dacă îi lăsăm pe 
ruşi să ne zugrăvească ei înşişi fondul lor sufletesc. 


Nikolai Berdiaev, scriind despre „Filosofia lui Dos- 
foievski ” şi încadrând-o în specificul spiritului rus, 
observă contradicţiile acestui tip uman care este 
unul antinomic, oscilând între dimensiunea apoc- 
aliptică şi cea nihilistă. Ruşii nu pot să vieţuiască 
într-o medie a culturii, asemeni europenilor, ci doar 
la extreme. „Acest fapt l-a avut în vedere Kon- 
stantin Leontiev când zicea că rusul poate să fie 
sfânt, dar nu poate fi cinstit. Cinstea este o medie 
morală, o virtute burgheză, ea nu interesează pe 
apocaliptici şi nihilişti. Această trăsătură s-a 
dovedit fatală pentru poporul rus, fiindcă doar căți- 
va aleşi pot fi sfinți, majoritatea fiind condamnată 
la ticăloşie. Puţini ating viaţa spirituală supe- 
rioară, majorităţii fiindu-i destinată o viaţă cultur- 
ală sub medie. (...) Săritura în neant îi aşează în 
opoziție cu mediul istorico-cultural european. De 
aici rezultă ura împotriva formei şi a bazelor for- 
male în drept, morală, stat, artă şi filosofie. Carac- 
terul rus se dezgustă de formalismul culturii 
europene, Străin lui. Inzestrarea formală a rusului 
este neînsemnată. Forma introduce măsura, reține, 
limitează, fortifică media. Revolta apocaliptică şi 
nihilistă spulberă toate formele, modifică toate 























continuare în pag. 3 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


Preot Prof. MARIUS VIŞOVAN 


Dragi camarazi spanioli, 


În numele Fundaţiei „George Manu” şi a tuturor 
românilor care iubesc Spania - Una, Mare şi 
Liberă, exprimăm deplina noastră solidaritate cu 
Manuel Andrino şi cu ceilalți camarazi arestaţi în 
cazul Blanquerna, noua generație de deținuți politi- 
ci. Am fost în legătură directă cu Manolo în toată 
perioada dinaintea arestării şi l-am asigurat mereu 
că în România ne gândim la ei, ne rugăm pentru ei, 
îi iubim şi îi admirăm! 


Dragi camarazi români, 


Salut în mod special pe cei care au venit pentru 
prima dată. Sacrificiul lui lon Moţa şi Vasile Marin 
ne dă nouă românilor o nobleţe şi o demnitate 
extraordinară. Ei n-au venit în Spania pentru că nu 
aveau ce face în România şi nu au murit pentru că 
s-au aflat întâmplator la locul nepotrivit. Moartea 
lor este încununarea idealului pentru care şi-au 
închinat viaţa, întreaga dăruire, cultură şi devota- 
ment, cu totul excepţionale. Prin moartea lor şi prin 
lupta celorlalți camarazi veniţi în Spania, Mişcarea 
Legionară a intrat în lupta anticomunistă mondială. 
Monumentul nostru de la Majadahonda, construit 
de Comandantul Horia Sima şi de legionarii din 
exil, aflat la mii de km depărtare de ţară, este dova- 
da că nu suntem un popor mic şi neînsemnat, aflat 
la periferia civilizaţiei, ci suntem capabili de o viz- 
iune înaltă şi de jertfe sublime în apărarea creşt- 
inătății şi a valorilor nobile ale spiritului uman. 


Onoarea, la care se referă titlul conferinței, este una 
dintre aceste valori. lonel Moţa a fost un arhanghel 
al onoarei, pe care Căpitanul l-a propus ca model 


PERMANENTE 3 


MAJADAHUONDA 2022 


IVASI BEAM ARINI 


Cakdo por Dios, Espaâa y Rumania 
13.01.1937 - Majadahonda 


“No hice este acto por 
desesperaciân o aventura, 
sino perfectamente lucido. 
Era un deber de honor que 
pesaba sobre los hombros 
de nuestra generaciân. Lo 
he hecho con ei mismo amor 
que si se hubiera tratado de 
mi patria.” 


Fundaciân Profesor George Manu 


pentru tinerii legionari. Jose Antonio Primo de 
Rivera, de la a cărui moarte martirică s-au împlinit 
recent 85 de ani, a fost un exemplu magistral de 
onoare, în doctrină şi în fapte. Toţi martirii români 
şi spanioli şi în special legionarii şi falangiştii au 
mers pe drumul onoarei până la capăt, fiindcă nu 
au luptat cu arme pamânteşti pentru câştiguri 
pământeşti, ci cu armele lui Cristos pentru biruința 
lui Cristos! 


O altă personalitate de înaltă moralitate şi onoare, 
un om de mare bunătate şi dragoste, a fost domnul 
Gelu Gheorghiu, preşedintele Fundaţiei „George 
Manu”, de la a cărui naştere se împlinesc anul 
acesta 100 de ani, îndrumătorul nostru şi redactorul 


Caldo por Dios, Espafia y Rumania 
13.01.1937 - Majadabonda 


"Asi he comprendido el deber 
de mi vida. jHe amado a Cristoy 
he marchado feliz a la muerte 
por El! Esperamos de vosotros: 
amor y fe completa en el 
Caplitân y en su Legliân, en 
nuestra Legiân. Estoy con 
vosotros, mi alma no os ha 
dejado.” 


Fundacitn Pro 


şef al revistei noastre Permanenţe. Domnul Gelu 
Gheorghiu a stat cu tatăl meu în teribila închisoare 
Piteşti şi a avut o atitudine eroică în faţa celor mai 
diabolice torturi, având putere de la Dumnezeu să 
încurajeze pe ceilalți camarazi. Am ţinut să rostesc 
numele lui Gelu Gheorghiu în solemnitatea de azi. 


Dragi camarazi români şi spanioli, lucrurile nu 
merg bine nici în România, nici în Spania, soci- 
cetatea în general şi politica în special nu au repere 
şi valori autentice. Să fim noi cei care prin jertfa 
martirilor noştri dar şi prin faptele noastre de azi să 
fim lumina lui Cristos în lume! 


Ion Moţa şi Vasile Marin - Prezent! 





RUSIA ŞI RESTUL LUMII 


E) 


granițele, aruncă peste bord toate reţinerile. ” 


Acelaşi spirit rus care este descris mai sus, cu dis- 
prețul său brut faţă de forme şi principii, se mani- 
festă cu elocvenţă pe scena geo-politică şi în ziua de 
azi. Dostoievski însuşi, în genialitatea sa, a 
întruchipat la rândul său cum nu se poate mai bine 
antinomiile spiritului rus, încât merită să ne oprim 
puţin asupra acestui caracter exemplar. Observațiile 
următoare provin tot din opera citată a lui Berdiaev. 


„Dostoievski nu a oglindit doar structura sufletului 
rus şi a conştientizat-o, ci a fost şi vestitorul Conş- 
tient al ideii ruse şi al conştiinţei naţionale ruse. În 
el s-au răsfrânt toate antinomiile şi maladiile 
conştiinţei naţionale. Smerenia rusă şi supraesti- 
marea, umanismul nemărginit şi exclusivismul 
naționalist rus — toate le poți descoperi în Dos- 
foievski când se manifestă ca propovăduitor al ideii 
ruse. (...) 


Dostoievski considera poporul rus ca „popor- 
purtător de Dumnezeu ”, singurul „popor-purtător 
de Dumnezeu”. Insă o astfel de conştiinţă 
excepțional-mesianică nu poate fi numită conştiinţă 
smerită. Într-un astfel de popor reinvie vechea 
simţire şi conştiinţă de sine a poporului evreu. 


La fel de ambiguă şi contradictorie a fost relația lui 
Dostoievski cu Europa. El a fost un adevărat patri- 
ot al Europei, al marilor monumente şi ale 
relicvelor sale sacre, lui îi aparțin cuvinte de ven- 
erație închinate Europei pe care nu le-a spus nici- 
un occidental. In relația lui cu Europa se simte 
umanismul nemărginit al spiritului rus, capacitatea 
rusului de a retrăi tot ce este măreț în lume ca fiind 
al său. În acelaşi timp a tăgăduit creştinismul 
popoarelor Europei, a condamnat la moarte întrea- 
ga Europă. A fost un şovin. Există multă nedreptate 


în judecăţile sale privind alte etnii, de exemplu 
francezii, polonezii şi evreii. Intotdeauna conştiinţa 
națională rusă a fost ori contestatoare frenetică a 
fot ce e rusesc, renegându-şi patria şi pământul 
natal, ori susținătoare extaziată şi exclusivistă a tot 
ce e rusesc, iar atunci celelalte popoare ale lumii 
au reieşit ca aparținând la o rasă inferioară. Nicio- 
dată în conştiinţa naţională rusă nu a existat 
cumpătare, tărie liniştită şi fermitate fără isterie şi 
Sfăşieri lăuntrice. Nici în geniul ei suprem, Dos- 
foievski, nu există această tărie, această conştiinţă 
națională spiritual-masculină şi pe deplin matură. 
Și în acest caz se simte boala duhului naţional. 
Sufletul rusesc e configurat original şi se deose- 
beşte foarte mult de structura sufletească a occi- 
dentalului. În Răsărit se deschide o lume uriaşă 
care poate fi opusă întregii lumi occidentale, tutur- 
or popoarelor Europei. ” 


Cu toate acestea, Dostoievski a fost un geniu de 
netăgăduit şi totodată un mare vizionar. În ciuda 
exagerărilor sale, critica sa de pe poziţii creştine la 
adresa secularizării Occidentului îşi păstrează şi 
astăzi elemente cu o valabilitate de netăgăduit. Put- 
erea sa de pătrundere în realitățile universale ale 
spiritului uman l-a condus la crearea unor caractere 
emblematice. Astfel, în personajele romanului 
„Fraţii Karamazov”, Nichifor Crainic  (,Dos- 
foievski şi creştinismul rus") vede  întruchipate 
diferitele ipostaze ale sufletului rus. Atât brutali- 
tatea, lipsa de măsură, scepticismul şi raționalismul, 
cât şi chipul angelic al purificării creştine, ca un 
ideal al vremurilor care vor veni. Cei trei frați Kara- 
mazov sunt simboluri ale celor trei Rusii. Astfel, 
„Dimitri Karamazov, un pasionat dezordonat în 
care domină pornirile necultivate, e simbolul acelei 
Rusii primitive necultivate (...) e Rusia în care n-au 
intrat încă puterile coordonatoare ale culturii. Al 
doilea frate, Ivan Karamazov, reprezintă Rusia int- 
electuală sau filosofică, a cărei gândire o 


cunoaştem astăzi, influențat până la aservirea 
totală de filosofia occidentală, de gândirea euclidi- 
ană, aşa cum o concepe şi o critică Dostoievski. 
(...) Și acum tot ce se face în Rusia pentru a dis- 
truge pe om e o necontenită raționalizare aplicată 
în domeniul practic, (...) e această Rusie raţional- 
istă, filosofică, roabă gândirii discursive, care a 
fost capabilă şi e capabilă să justifice orice. (...) Al 
treilea frate mai mic, Alioşa Karamazov, iluminat 
de flacăra credinţei creştine şi răspândind împreju- 
rul lui această putere atotințelegătoare şi atotsoli- 
darizatoare a iubirii creştine, e cea de-a treia 
Rusie, pe care n-o vedem încă, dar pe care Dos- 
foievski a visat-o, a dorit-o în tot timpul vieții lui, cu 
toată puterea geniului său. Nu e niciun motiv să ne 
îndoim că această a treia Rusie va veni. (...) Dar nu 
numai această Rusie, pentru că Dostoievski nu con- 
cepe numai Rusia. Ca artist, cugetarea lui univer- 
sală o exprimă în formele concrete ale elementelor 
pe care le avea în jurul lui, şi în primul rând era în 
jurul lui maica Rusia. In aceasta vedem nu numai 
Rusia, ci şi întreaga Europă pe care Dostoievski a 
visat-o regenerată prin forța iubirii creştine. ” 


Deocamdată suntem foarte departe de o asemenea 
viziune sublimă, oricât de puţin ne-am îndoi de pro- 
fetismul unui Dostoievski. Europa de azi devine tot 
mai rece şi mai raționalistă, dar îşi păstrează indis- 
cutabil superioritatea culturală în faţa unei Rusii în 
care încă mai tronează statuile lui Lenin, ca simbol 
al unei continuități de netăgăduit. Pe culoarele 
Kremlinului zilei de azi păşesc doar cei doi fraţi 
Karamazov mai mari, adică ipostazele negative ale 
specificului rusesc. Pe Alioşa Karamazov, simbolul 
blândeţii şi al purității, care pentru Dostoievski 
întruchipează adevăratul ideal rusesc, nu l-a zărit 
deocamdată nimeni în... sfera politicii. 


BOGDAN MUNTEANU 





PERMANENTE 


MAJ ADAHUONDA 2022 


JORGE ALVAREZ 


Tema acestei conferinţe, aleasă de Călin este „Ono- 
area este drumul adevărului”. Din tot ce s-a vorbit 
până acum, despre Moţa şi Marin, despre cei 14 
din cazul Blanquerna şi celelalte subiecte, am 
văzut că s-a scos în evidenţă acest aspect, drumul 
onoarei. Mereu în istorie există minorități care 
luptă pentru adevăr. Când în societate se impune 
minciuna, adevărul este persecutat, adevărul este 
reprimat. Aici în Spania, minciuna a pus stăpânire 
pe ţară după alegerile falsificate din 1936 - actele 
electorale recent descoperite şi investigate (care fac 
obiectul unei lucrări a doi profesori un universita- 
ri) arată clar că a fost o mare fraudă - alegeri care 
au adus la putere marxismul, bolşevismul, care 
iată, a ajuns la putere prin minciună şi a exercitat 
puterea prin minciună. Când cineva nu deţine 
adevărul, inventează o minciună şi încearcă să o 
prezinte drept adevăr. Comunismul a încercat 
mereu să domine prin minciună şi represiune (şi 
toţi cei de faţă ştiu foarte bine acest lucru) şi astfel 
se prezintă în faţa poporului ca apărător al săraci- 
lor, al oprimaţilor, al celor uitaţi, dar ceea ce face 


comunismul întotdeauna este să ruineze întreaga 
societate, să-i aducă pe cei săraci şi pe cei bogaţi în 
sclavie deoarece comunismul mereu jefuieşte, 
înrobeşte, ucide... 


În această situaţie, camarazii români Moţa şi Marin 
şi ceilalți legionari (care aveau o situație delicată şi 
în România) au decis să vină în Spania ca să apere 
Adevărul, Justiţia, să-l apere pe Cristos, să apere 
valorile autentice care nu sunt minciună, care nu 
sunt artificiale, nu vin dintr-o ideologie ci sunt 
valori înnăscute în orice om - Familia, Patria, Reli- 
gia, Justiţia - şi s-au alăturat luptei spaniole contra 
comunismului, care a început în iulie 1936. Aici au 
venit ca să lupte şi ştiau că puteau muri, dar au 
sfârşit nu murind ci trăind în inimile tuturor buni- 
lor români şi a tuturor bunilor spanioli, au câştigat 
pe lângă viaţa veşnică din cer, o dublă viaţă în 
sufletele patrioţilor români şi spanioli, care de 
aceea ne adunăm în fiecare an, să-i onorăm aşa 
cum merita. Ei au luptat pentru Adevăr. 


În mesajul de convocare a acestei manifestări 
„Onoarea este drumul adevărului”, îi includem pe 


Mesajul transmis de Manuel Andrino 


Bună ziua, camarazi! 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


cei 14 camarazi de la Blanquerna - care din ferici- 
re nu au fost omorâţi - dar condamnarea lor este o 
ruşine absolută. Un regim mincinos este un regim 
opresor, pentru că vrea să impună nedreptatea, aşa 
cum a fost şi regimurile din România care au per- 
secutat pe legionarii lui Codreanu, la fel cum a fost 
în Spania şi cum se întâmplă azi în mare parte din 
Europa, Adevărul este persecutat. Cu cât un regim 
este mai corupt, cu atât este mai mincinos şi îi per- 
secuăa pe patrioți pentru că aceştia demască min- 
e şi multă lume poate vedea unde este adevă- 

Şi adevărul este de partea celor 14 care au 
pasa o manifestare separatistă, şi în închisoare 
ar trebui să meargă cei care au organizat manifes- 
tarea separatistă, care vor să rupă Spania ! Dar 
trăim într-o lume întoarsă pe dos, cei care apără 
adevărul sunt în închisoare şi cei care apără min- 
ciuna şi impostura sunt la putere! Eu sunt falangist 
şi vorbesc în numele Hermandad de la Division 
Azul (Frăția Diviziei Albastre, luptătorii spanioli 
voluntari care au luptat în Rusia contra comunis- 
mului şi urmaşii lor), a celor care au mers să lupte 
pentru a zdrobi comunismul, marea Minciună, 
marea ideologie sălbatică şi înrobitoare, să lupte 
pentru Justiţie şi pentru Adevăr. Cine nu are Onoa- 
re, nu va lupta pentru Justiţie şi Adevăr, pentru că 
nu le cunoaşte. 


În concluzie, trebuie ăa fim perseverenți, avem în 
Spania un guvern de comunişti şi socialişti (ca şi 
Frontul Popular din 1936) şi asta putea fi prevăzut 
de multă vreme, din perioada Tranziţiei ( primii ani 
după moartea generalului Franco, în 1975 ), au 
spus-o mulţi printre care şi Blas Pinar. Legea 
Memoriei Istorice (în vigoare în Spania din 2007 şi 
care urmează să fie înăsprită în viitorul apropiat) 
este un pas decisiv pentru a impune minciuna 
împotriva adevărului. Trebuie să apărăm cu onoa- 
rea noastră adevărul altfel nu avem viitor. Să 
încheiem cu cuvintele Evangheliei, spuse de Dom- 
nul nostru Isus Cristos „Adevărul vă va face liberi” 
(loan 8,32). 


Îmi pare rău că nu pot fi azi cu voi şi mai ales că nu pot fi alături de camarazii 
noştri români, care în fiecare an vin de la mii de km ca să onoreze memoria lui 
Moţa şi Marin. În ciuda persecuției pe care o suferă patrioții în Spania, în Româ- 
nia şi în restul acestei Europe decadente şi în faza terminală se cuvine să ne 
amintim cum şi de ce au murit aceşti viteji departe de ţara lor, de familiile lor şi 
de camarazii şi prietenii lor. Trebuie să ne amintim cum a suferit Spania în acea 
tragică a Doua Republică şi la Războiul Civil la care ne-au dus Frontul Popular şi 
separatiştii, cu laşitatea tradițională a dreptei, care a şi persecutat Falanga când a 
avut ocazia. 


Şi azi guvernul de stânga împreună cu separatiştii a băgat la închisoare falangişti 
şi alţi patrioţi pentru vina de a se opune separării Cataloniei, adevărata lovitură de 
stat şi pentru ca apărau unitatea Spaniei, în această mascaradă numită „cazul Blan- 
querna” şi nu este o coincidență că totul a început în 2013 sub un guvern de 
dreapta laş şi corupt şi trădător ca şi în 1934 când au avut loc tulburările din 
Asturias şi tentativa de separare a Cataloniei. 


Dacă eroismul compatrioților noştri a fost remarcabil în acei ani de persecuție şi 
înfruntări armate, venirea lui Moţa şi Marin din altă ţară, pentru a lupta în Spania, 
poate fi considerată o culme e eroismului şi a onoarei. Moţa şi Marin au continu- 
at lupta politică, în acest caz cu armele în mâini, contra celor care voiau să dis- 
trugă valorile fundamentale ce ne vin de la Roma şi Atena, care au pus Spania în 
fruntea Europei şi care au făcut-o un far cultural al lumii. 


a! 4 


E ENDER ge GETO 
4 BLANOUERNAY ABSOLUCIE 
liniei _, ati 


Moţa şi Marin, ca şi falangiştii au înţeles pericolul distrugerii civilizaţiei creştine 
şi ca Spania să devină un satelit al Uniunii Sovietice şi au coborât în tranşee să 
întărească rândurile celor ce o apără. De atunci sângele vărsat de camarazii din 
Garda de Fier e amestecat pentru veşnicie cu sângele falangiştilor! 


Şi noi, falangiştii de azi, închişi sau în libertate, recunoaştem spiritul viteaz cu 
care Moţa şi Marin şi-au oferit viața pentru o cauză nobilă şi justă. 


lon Moţa şi Vasile Marin - Prezent! 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


PERMANENTE 5 


Eşecul de până acum al Rusiei în Ucraina: o analiză 


BOGDAN MUNTEANU 


Eroismul şi încăpăţânarea poporului ucrainean, 
care însă are în spate un puternic sprijin în 
armament modern, know-how şi informații din 
partea Occidentului, s-a dovedit un factor decisiv 
pentru eşuarea planurilor despotului de la Kremlin 
privind o victorie rapidă şi puţin costisitoare asupra 
țării vecine. Ofensiva rusă din Ucraina s-a 
împotmolit şi momentan nu sunt semne că o parte 
sau alta va obţine prea curând o victorie decisivă. 
In cel mai fericit caz, negocierile diplomatice vor 
reuşi să ajungă la un compromis şi la o arhitectură 
de securitate care să satisfacă ambele părți 
beligerante. Dacă aceste negocieri vor eşua, totul 
devine posibil, inclusiv o escaladare greu de 
estimat în acest moment. 


Cam aşa s-ar putea rezuma primele trei săptămâni 
ale războiului din Ucraina. Un conflict care de fapt 
se profila de multă vreme. Cu toate acestea, cei mai 
mulți dintre noi am refuzat să credem că ar fi 
posibil la dimensiunile actuale. 


Starea actuală de „pat” la nivel militar s-a conturat 
încă din primele zile de la începerea atacului rus. 
De atunci devenise deja evident că preţul acestei 
decizii avea să fie unul imens pentru Rusia: izolare 
internațională drastică la nivel economic, 
deteriorare masivă a imaginii şi chiar o demonizare 
tot mai accentuată, pe fondul unei prelungite 
tragedii a populaţiei civile din oraşele atacate. Pe 
lângă toate acestea, intervin şi propriile pierderi 
substanțiale pe plan militar. 


Prin urmare, încercând să găsim un răspuns la 
întrebările: „de ce”? şi „de ce acum”?, după 
primele zile bănuiala ne-ar fi dus inițial înspre 
existenţa unui factor ocult, care s-ar fi revelat 
eventual ulterior. Nişte linii roşii care ar fi fost 
depăşite prin manevre diplomatice de culise şi care 
l-ar fi obligat pe Vladimir Putin să reacționeze 
violent. Mai întâi prin masarea demonstrativă de 
trupe la graniţa ucraineană, care în cele din urmă 
au declanşat atacul. Admițând această ipoteză, ar fi 
trebuit să se petreacă ceva de o gravitate extremă, 
care să-l fi pus pe Putin în situaţia de a nu avea de 
ales, el fiind gata să accepte orice preț pentru 
decizia sa de a trece la atac în mod neîntârziat. 


Totuşi, existenţa concretă a unui motiv decisiv de 
acest gen pare tot mai improbabilă. Propaganda 
rusă nu evocă decât generalități care în sine nu 
justifică urgenţa imperioasă a unui atac: 
artificialitatea statului ucrainean, corupția acestuia, 
„nazismul”, sau o posibilă trambulină pentru o 
ofensivă NATO împotriva Rusiei. Totuşi, Ucraina 
nu era nici în pragul admiterii în NATO, nici în 
pragul înarmării nucleare, deşi într-un orizont mai 
îndepărtat s-ar fi putut întrevedea şi aceste 
perspective. Încât explicaţia cea mai plauzibilă 
care se conturează odată cu trecerea timpului este 
alta. 


Conflictul din Ucraina datează de fapt din 2014, 
odată cu alungarea preşedintelui pro-rus şi 
înscrierea Ucrainei pe o traiectorie pro-occidentală. 
Primele consecinţe au fost anexarea de către Rusia 
a peninsulei Crimeea şi declanşarea mişcărilor 
separatiste din Donbas, care au reuşit să controleze 


o parte importantă a acestor 
teritorii din estul țării. 
Conflictul din regiune a intrat 
de atunci încoace într-o stare 
de blocaj permanent, care 
evident că nu era una 
satisfăcătoare nici pentru 
tabăra ucraineană, nici pentru 
cea rusă. 


Foarte probabil că din acel 

moment încoace, ambele țări 

s-au pregătit pentru un conflict 

de amploare între ele. Ţelul 

Ucrainei fiind acela de a-şi 

redobândi teritoriile pierdute 
în 2014, iar cel al Rusiei de a-şi extinde influența 
asupra întregii Ucraine şi de a-i stopa evoluţia pro- 
occidentală, în special primirea acesteia în NATO - 
o viziune de coşmar în concepția rusă. 


lată prin urmare răspunsul cel mai evident la 
întrebarea „de ce?”. Dar să vedem şi „de ce 
acum?”. 


Cert este că din 2014 încoace, dar mai cu seamă în 
ultimii ani, cooperarea Ucrainei cu NATO, de fapt 
în special cu SUA, s-a adâncit tot mai mult. lar 
efectele ei se văd şi acum, când armata ucraineană 
s-a dovedit capabilă să facă față cu succes atacului 
rus. Traiectoria politică a Ucrainei în toată această 
perioadă a fost una parcursă pas cu pas, dar în mod 
constant într-o direcţie centrifugă față de Rusia. 
Odată cu trecerea timpului, această divergență s-ar 
fi accentuat din ce în ce mai mult, în paralel cu 
consolidarea puterii militare ucrainiene. 


Plecând de la premisa că Vladimir Putin nu este 
totuşi un idiot sau paranoic, ci doar un autocrat 
obsedat de putere şi îmbibat de crezul într-o 
misiune istorică, trebuie admis că în spatele 
hotărârii sale de a declanşa acest atac chiar acum 
au stat totuşi nişte raționamente, chiar dacă 
realitatea le-a dovedit inadecvarea. 


Vorbeam mai devreme de preţul imens pe care se 
dovedeşte a-l lua în calcul Rusia lui Putin pentru 
acest atac asupra Ucrainei. Deşi socoteala din târg 
s-a dovedit a fi complet diferită de cea de acasă, 
probabil calculul iniţial a fost acela că o amânare a 
atacului ar fi dus la costuri şi mai mari, în faţa unei 
Ucraine şi mai bine pregătită la nivel militar. 
Estimările iniţiale vor fi fost acelea că, într-adevăr, 
pentru readucerea Ucrainei în sfera de influență 
rusă, ar fi suficient un „Blitzkrieg” de câteva zile, 
cu pierderi minime, atât în propriile rânduri, cât şi 
în rândurile populaţiei civile. Cel puțin aşteptările 
privind populaţia rusofonă erau că aceasta ar fi 
simpatizat cu armatele  „eliberatoare”, iar 
indignarea pe plan internaţional nu ar fi fost 
probabil atât de drastică. La Kiev ar fi urmat 
instalarea unui regim-marionetă, iar Ucraina ar fi 
revenit complet în sfera de influenţă a Rusiei. 
Numai că atât agresorul rus, cât şi opinia publică 
internațională au fost suprinşi de rezistența 
curajoasă a poporului ucrainean, manifestată încă 
din prima zi, începând de la preşedintele Zelenski, 
continuând cu armata şi sfârşind cu majoritatea 
covârşitoare a populației. Trebuie însă spus că 
această rezistență se bazează pe un substanțial 
suport occidental, în special american, care exista 
de la bun început şi care a devenit tot mai vizibil cu 
fiecare zi de conflict. 

În primele zile de după atac ne-a surprins pe toți 
curajul şi demnitatea preşedintelui Zelenski, care a 
catalizat mai apoi moralul unui întreg popor. În 
primul rând prin hotărârea acestuia de a nu părăsi 
capitala Kiev, ceea ce ar fi constituit un semnal 
fatal în această privință, iar disoluția rezistenței 
naționale ar fi fost inevitabilă. Se pare însă că 
apărarea atât a capitalei, cât şi cea personală a 
preşedintelui Ucrainei, a fost una foarte bine pusă 


la punct, pregătită din toate punctele de vedere 
pentru un atac rusesc. Se poate observa fără putință 
de tăgadă o amprentă extrem de profesionistă în 
toată organizarea defensivei, la nivelul 
informaţiilor, al dotării armatei sau al campaniei de 
PR dusă de preşedintele ucrainean. lar tocmai 
încrederea în forțele proprii, dar mai ales în cele 
externe care-l susţin, a constituit baza morală a 
unei rezistenţe pe care Rusia a estimat-o complet 
greşit. Sau care, din punctul de vedere al acesteia, 
dovedeşte că Ucraina a fost mai pregătită decât s- 
ar fi crezut. Încât, în aceste condiţii, pentru a fi avut 
succesul scontat, agresiunea rusă ar fi trebuit să se 
producă încă de acum câţiva ani, când Ucraina ar fi 
fost în mod cert mai slabă decât acum. Aceasta în 
ipoteza în care, desigur, Rusia ar fi fost la rândul ei 
pregătită la acea vreme să facă un astfel de pas. 


Prin urmare, la întrebarea „de ce acum?”, nu putem 
da un răspuns edificator, altul decât acela că Putin 
a considerat că acesta ar fi momentul potrivit 
pentru a-i asigura un succes decisiv, rapid, într-un 
conflict a cărui amânare nu ar fi făcut decât să 
crească prețul unei eventuale victorii. Nu 
întâmplător acest atac e desemnat de naraţiunea 
Kremlinului drept o „operaţiune militară specială”, 
ceea ce sugerează din start credinţa că o presiune 
masivă pusă de la bun început pe Ucraina ar fi dus 
la o cedare rapidă. Calcul care s-a dovedit a fi de 
fapt profund greşit, căci preţul a ajuns deja unul 
imens, fără să se întrevadă o victorie majoră pentru 
Rusia. Da, teoretic e posibil ca Rusia să facă una cu 
pământul toate marile oraşe ucrainiene folosind 
bombe şi rachete pe scară largă, iar nu tocând totul 
în ritm de paşi mărunți, ca până acum. Dar nu cred 
că aceasta e o opţiune care va fi luată în 
considerare, pentru că o asemenea „victorie” ar 
reprezenta un dezastru propagandistic, inclusiv pe 
plan intern. 


[Actualizare 18.03: Din : „Armata ucraineană are 
astăzi succes în plan militar, producând pierderi 
masive forţelor şi echipamentelor Federaţiei Ruse, 
şi pentru că se luptă eroic ca naţiune pentru 
libertatea lor, împotriva tiraniei şi pentru 
suveranitatea acestei țări. Dar şi pentru că NATO 
din 2014, după ocuparea ilegală a Crimeei, am 
transformat şi am ajutat armata ucraineană să 
devină o armată de tip occidental, de tip NATO, şi 
nu de tip post-sovietic. Şi în mare parte, succesul 
armatei ucrainiene este datorat şi antrenamentului 
şi modului în care i-am ajutat să se transforme 
într-o armată mult mai capabilă, mult mai 
performantă decât ceea ce vedem că este armata 
Federaţiei Ruse. ” 


Declaraţia lui Mircea Geoană confirmă pe deplin 
analiza de mai sus, atât privind insuccesul militar 
al Rusiei, cât şi decizia lui Putin de a trece la atac 
până nu e prea târziu pentru el — deşi se pare că 
deja ar putea fi. Desigur, în varianta cealaltă, în 
care Ucraina nu ar fi fost înarmată de occidentali, 
oare ce ar fi făcut Putin? Nu cumva tot acelaşi 
lucru? Ar fi lăsat el oare să-i scape o pradă atât de 
facilă? Evident că nu ... Aşa că până la urmă 
asistăm la rezultatul inevitabil al unei escaladări 
fatale. Ucraina a fost practic obligată să se 
înarmeze pentru a se putea apăra şi poate chiar ca 
să-şi recâștige teritoriile pierdute în 2014. Pe de 
altă parte, Putin nu avea cum să accepte o 
asemenea evoluţie. Incăt nu prea se întrevede cum 
ar fi putut fi evitat acest război, în condiţiile în care 
Ucraina s-a fixat pe traiectoria desprinderii de 
Rusia. Asistăm practic la războiul de independenţă 
al unei ţări.] 

Dacă tot vorbim de calcule greşite, să aruncăm o 
privire şi de partea celalată a gardului. Oare 
expertiza occidentală nu a fost în stare să 
anticipeze din timp acest atac al Rusiei? Nu e vorba 


continuare în pag. 6 





G PERMANENTŢE 
DRUM DE FOC ŞI BIRUINŢĂ 


Ionel Moţa şi Vasile Marin - ultimul drum de la Irun la Casa Verde (11) 


Marşul Învierii 


A fost un drum al mărturisirilor şi al Învierii. A fost 
Marşul Învierii... 


Întreg norodul românesc, de sus, din miezul nopții 
bucovinene, până-n zorile scânteietoare ale 
muncelelor argeşene s-a mărturisit în fața jertfei 
lor, ca o revărsare de ape calde din adânc peste 
înghețul de moarte al sufletelor de ieri. Cine a avut 
fericirea să facă acest drum în care moartea a 
sfărâmat lacătele grele ale sufletului românesc, a 
putut cântări în cumpăna istoriei preţul jertfei lor. 
Sufletul mare al neamului nostru s-a tezit în toată 
noblețea şi creştinătatea sa. A fost o clătinare, o 
dislocare din aşezările de viaţă mică, trudnică şi 
iobagă, o regăsire de sine, un început nou. Căci 
după mărturisire urmează conştiinţa măsurii sale, 
iar după aceasta, curajul realizării sale, după 
măsura proprie. 


Și acum iată, prinse din fuga condeiului, câteva 
momente: 


Căpitane, îţi aduc echipa din Spania... 


În puterea nopţii — orele 4 — străzile troienite ale 
Cernăuţiului au prins să se mişte: grupuri de 
legionari coboară spre gară. O noapte liniştită, aşa 
cum vor fi fiind nopţile de pace ale Voievodului cel 
Sfânt al Bucovinei, o noapte totuşi de comprimată 
emoție, de mister. Departe, înspre miază-noapte, 
dincolo de hotar, aleargă în noapte trenul care va 
depune în țară pe camarazii plecaţi în Spania. 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 20)22 


Buciumele se tânguie şi lacrimi curg în Bucovina 


Simţim, în fund de noapte, un zvon, un uruit surd, 
spre care şi noi ne grăbim acum. 


Frig. În gara Grigore Ghica Vodă, o linişte 
marginală. Gara singuratică străjuieşte avansat în 
Nord tăcerile colinelor vecine. Un transport pe plan 
de viață apusă este efectul împrejurimilor. Sunt atât 





EŞECUL DE PÂNĂ ACUM AL RUSIEI ÎN 
UCRAINA: O ANALIZĂ 


de informaţiile locale legate de iminenţa atacului, 
cu câteva zile înainte de declanşarea sa, ci de 
aprecierile la nivel politic privind deznodământul 
acestui traseu pro-occidental al Ucrainei? Greu de 
crezut că nu a fost luat în calcul ca eventualitate, 
încât întrebarea mai corectă ar fi aceea dacă, la 
nivelul anumitor cercuri înalte, această consecință 
nu a fost cumva una asumată în mod deliberat? 


Nu avem elemente pentru a răspunde în acest 
moment definitiv la o asemenea întrebare, dar se 
poate face o paralelă cu România anului 1989. 
Vreme la care ţara noastră era condusă de un tiran 
profund rupt de realitate, răsturnat în final de 
revolta legitimă şi de eroismul unui popor care s-a 
ridicat înfruntând moartea pentru a-şi câştiga 
libertatea. Așa s-au văzut atunci lucrurile din 


România. Dar, la nivel geopolitic, căderea lui 
Ceauşescu a fost decisă mai întâi în altă parte. 
Altfel probabil că revolta populară ar fi fost 
înăbuşită în sânge, iar regimul ar fi supravieţuit. 
Prin urmare, să fie vorba şi în cazul Ucrainei de un 
prilej pe care Occidentul ar dori să-l folosească 
pentru eliminarea lui Putin? Scenariul fiind acela al 
transformării Ucrainei într-un nou Afganistan, în 
care ursul rusesc să fie atras într-o capcană unde în 
final să-şi rupă dinţii? lar o înfrângere dezonorantă 
să ducă la un cutremur pe plan intern, încât Putin 
să fie nevoit să cedeze puterea, sau chiar să fie 
eliminat? 
Cert este că acest scenariu este deocamdată 
ipotetic. În afara unor raționamente plauzibile că o 
asemenea oportunitate a fost sigur luată în calcul, 
deocamdată nu există în mod public dovezi 
palpabile că Occidentul a urmărit drept ţel unic 
înlăturarea despotului de la Kremlin prin folosirea 
Ucrainei pe post de 
momeală într-un 
„Proxy-war” provocat 
cu bună ştiinţă, chiar 
dacă alegerea 
momentului declanşării 
ostilităților a fost decizia 
exclusivă a lui Putin. 
Totuşi, un asemenea 
scenariu nu poate fi 
ignorat. 


În acest moment, în care 
la nivel militar asistăm 
deocamdată la un 
blocaj, e greu de 
anticipat care va fi 
evoluţia ulterioară a 
războiului Tuso- 
ucrainean, căci se 
deschid o mulţine de 
direcţii posibile. O 


de grele de sens istoric aceste locuri! Atât de încăr- 
cate de românism că, într-adevăr, receptezi trans- 
figurat totul. Este, lăsând la o parte banalul expre- 
siei, un salt în vis, un vis urzit din istoria gloriei 


continuare în pag. 7 


posibilă implicare a NATO în acest conflict (care 
deocamdată evită în mod ferm ispita de a se lăsa 
atrasă în el) ar putea avea consecințe incalculabile 
prin gravitatea lor. Şi care, paradoxal, ar da pe 
deasupra şi apă la moară propagandei ruse. Aceasta 
va spune că a anticipat dintotdeauna că NATO nu 
este altceva decât un agresor la adresa Rusiei, care 
s-a folosit în acest sens de Ucraina ca de o 
trambulină. Rachetele ruseşti ar ajunge să cadă pe 
teritoriu NATO, inclusiv în România, la orizont 
apărând chiar spectrul sinistru al unui război 
nuclear. Dar, chiar presupunând că principiul 
descurajării va funcţiona şi că armele folosite vor fi 
doar cele convenţionale, efectul implicării NATO 
ar fi acela că ruşii se vor mobiliza pentru apărarea 
propriei ţări, aşa cum au făcut-o la rândul lor 
ucrainienii. Moralul lor de luptă nu ar mai fi unul 
şubred, cum au dovedit recent numeroase unități 
ruse trimise în Ucraina, ci ei vor lupta cu 
determinarea celui care e gata să moară pentru ţară, 
neam şi conducător. 


Cred că niciun om cu capul pe umeri, din România 
sau din altă ţară membră NATO nu-şi poate dori o 
asemenea amplificare a conflictului din Ucraina. 
Putem doar spera ca el să se încheie cât mai curând 
şi că niciunul din factorii de putere din culise nu 
are interesul ascuns al unei escaladări la nivelul 
unui nou război mondial. Aceasta e speranţa pe 
care o putem manifesta în acest moment. 


Deşi s-a comportat cu demnitate, iar sacrificiile 
făcute îi îndreptăţesc libertatea națională, lecţia 
pentru Ucraina va fi aceea că nu va putea face parte 
din NATO. lar pentru Rusia se desprinde una mult 
mai drastică, anume că atacând şi distrugând o ţară 
întreagă nu a reuşit decât să şi-o îndepărteze pentru 
totdeauna, emanciparea Ucrainei de sub sfera de 
influență a Rusiei părând a căpăta contururi 
definitive. 


BOGDAN MUNTEANU 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


IONEL MOȚA ŞI VASILE MARIN - ULTIMUL 
DRUM DE LA IRUN LA CASA VERDE 


străbune şi din legenda faptelor prezente. 


Acelaşi uruit mă urmăreşte şi aici. Dinspre stânga, 
din Polonia, percep vibrația fină, răscolitoare a 
bolidului nocturn. Ora 6:5. Toţi suntem pe refugiul 
de-a lungul liniei a doua. Trenul soseşte fără zgo- 
mot, ca o pasăre de noapte. E aici, lângă noi. Toţi 
am căzut în genunchi... 


În uşa unui vagon de clasa a II-a apare trupul mic, 
cu figura albă a d-lui. General. Descinde. Nu 
vedem pe nimeni dintre ai noştri. Oare nu s-o 
întoarce din nou singur? Acum e jos, în faţa noas- 
tră. Cu paşi mărunți porneşte spre dreapta. Şi, deo- 
dată: „Unde e Căpitanul?” A fost prima articulaţie 
în tăcerea de basm a nopţii. Apoi: „„- Căpitane, îţi 
aduc echipa din Spania, formată din doi morți, doi 
bolnavi, un rănit şi doi sănătoşi!” Aşadar, e ade- 
vărat?... Doi morţi?... 


În timp ce atenţia şi privirile sunt îndreptate în 
direcția aceea, uşor, modest, se strecoară silueta 
Ing. Clime, în civil, întinerit, parcă. M-a impre- 
sionat profund acest contrast între eroul de până 
ieri şi călătorul liniştit, cu mers domol din noaptea 
aceasta de la marginea țării. In urmă, Alecu Can- 
tacuzino. A fost pe linia spaniolă. Cred că a produs 
cea mai aşteptată impresie, în mantaua aceea span- 
iolă şi cu căciula mică pe cap. A corespuns imagi- 
naţiei tuturor, această imaginaţie hrănită din lecturi 
şi dorinți. 

Cu aceeaşi lipsă de importanţă ca Ing. Clime, l-am 
distins pe părintele |. Dumitrescu. Nicolae Totu s-a 
interesat de soție şi, după prezentarea în fața Căpi- 
tanului, prima grijă a fost s-o revadă. lar Bănică, de 
o emoţionantă modestie, cu braţul stâng prins de 
gât, s-a retras neobservat în dosul frontului, pe 
peron, unde a aşteptat să fie întâlnit şi descusut de 
noi cu întrebări. 


Buciumele se tânguie şi lacrimi curg în Bucov- 
ina 

În gara Dorneşti au venit şi rădăuţenii. Sumane 
multe şi cojoace. Bătrâni gravi, adânc pătrunşi de 
solemnitatea biblică a momentului. 


Niciodată de la Ştefan cel Mare norodul românesc 
nu a petrecut mai îndurerat o înmormântare. 


La plecare buciumele prind a se tângui. Peste nit- 
mul rar, mecanic al trenului, în liniştea de jurământ 
a braţelor care fac mai mult decât în legământ, 
imploră, glasul buciumelor bucovinene tremură 
într-un cântec primar, direct, plânsul firii. 


Suceava, răscruce de ţări surori. Lume multă, vari- 
ată. Privesc, în fața vagonului mortuar mâinile ridi- 
cate pentru jurământ, palme galbene, bătătorite de 
muncă. 


Privirile îmi lunecă spre feţe: ochii... mulţi plini de 
lacrimi. Se plânge din adânc, nu prin imitație. Este 
un plâns cald, liber, nereţinut. 


Multă lume a plâns la Suceava!... 


Şi astfel părăsim Bucovina, Bucovina aceasta atât 
de curată, de sinceră, nobilă, dar şi atât de sângeros 
umilită. Aici lumea a plâns îndurerată, tăcut, ca în 
vremuri de prohod voievodal. Cerul se deschide 
mai luminos, pământul îşi domoleşte relieful spre 
răsărit, pe Siret. În dreapta, dunga vânătă a 
pădurilor, odinioară codri mândri care adăposteau 
locuri de legendă, se subțiază, spaţiindu-se tot mai 
mult. 


Ne apropiem de Moldova... 


Prohod pascal în Moldova 


Roman... Reşedinţă arhiepiscopală, centru militar 
şi cultural. Gara este înțesată. Un freamăt surd se 
presimte de la depărtări. Incă mult înainte de 
intrare în gară, grupuri aşteaptă, ridică braţul în 
salut legionar şi urmăresc imobil, în poziţie dreap- 
tă, trenul verde. 


PERMANENTE 7 


La cazarma Alexandru 
cel Bun, soldaţii, în 
repaus, au umplut dru- 
mul până la peron şi 
salută aşa cum inima îi 
îndeamnă. În marea de 
capete din gară 
impune grupul com- 
pact, negru şi tânăr al 
seminariştilor, iar mai 
departe, grupul verde 
închis al premilitarilor. 
Linişte... Uimirea te 
cuprinde odată cu 
apăsarea acestei tăceri: 
cum € posibil, nicio 
şoaptă, niciun gest în 
masa strânsă a acestei 
lumi de toate categori- 
ile? 


Deodată o voce gravă 
de bariton se înalță în 
faţa vagonului funerar. 
S-a început slujba. Un 
sobor impresionant de 
preoți, în miijloc cu 
Preasfinţitul Lucian, 
Arhiepiscopul de Roman. Este cea mai impună- 
toare slujbă după cea din Cernăuţi. 


Plecăm... În urmă, pe cerul nesfârşit de cenuşă, 
Romanul îşi profilează silueta împărătească a Cat- 
edralei... 


Camarazi, fiți atenţi! Urmează stații mici. Priviţi- 
le! Pâlcurile modeste de ţărani aduc prinosul unei 
iubiri şi credinţe sincere. Ei au braţul ridicat, iar în 
ochi le tremură lacrimi, le plânge sufletul. Au venit 
de departe, în sănii sau pe jos, lăsându-și treaba, 
pentru ca, înveşmântaţi în straie de sărbătoare, să 
îngenunchieze în faţa sicrielor în care simt că au 
înghețat inimi pline de dragoste şi înţelegere pen- 
tru ei. 


Aşa a fost la Galbeni. 


Sufletul consemnat în cazarmă... 


Bacăul se anunță prin fumurile fabricilor. La 
intrarea în gară, grupul muncitorilor CFR, secția 
Bacău a ieşit în faţa atelierelor. Braţele lor vânjoase 
se întind în linia severă a salutului roman, ter- 
minând cu mâna deschisă leal. La noi muncitorii au 
intuiţia sigură a unui destin național propriu. 


În gara cu peron larg şi dincolo, pe aripi, s-a strâns 
întreg oraşul. Masa populaţiei e stăvilită de frontul 
verde şi alb al legionarilor. 


Şase jertfelnice din lemn de brad, înghirlandate cu 
ramuri verzi înalță nouri puternici de tămâie. 
Lângă fiecare, de o parte şi de alta, câte trei 
legionari în costum național din Neamţ, frapează 
ilicurile, înflorite şi tivite cu blană gris. Au ceva de 
mândră noblețe şi distincție. Şi sunt produsul aut- 
entic al ţăranilor noştri, al gustului lor, al priceperii 
lor. 


Preoţii, în grup mare, slujesc cu vibrantă convin- 
gere. Răspunde corul oraşului. Multă lume ţine 
lumânări aprinse în mână. O procesiune religioasă 
de proporții pascale. Sunt convins că mare parte 
din lumea aceasta crede, iar altă parte e predispusă 
la credinţă. 


La Bacău e şcoală militară. Când am venit erau în 
gară mulți elevi care nu-şi uitaseră credinţele. 
Acum, nici unul. Ni s-a spus că au fost consemnați 
expres în şcoală. Cum e cu putință atâta opacitate, 
încât să se creadă că astfel se desființează sufletul 
dinamic care, prin aceasta, devine şi mai dârz şi 
mai exploziv? E, în orice caz, o astfel de măsură 
tristă, când ştiut este că în ţări străine s-au făcut 
legionarilor căzuți onoruri militare. Nu ne puteam 
aştepta la asemenea lucru aici, dar de ce să se 
interzică manifestaţia spontană, neoficială? De ce 
preocuparea politică, de ce teama de partid în 
această solemnitate tristă şi înălțătoare a sufletului 
naţional şi creştin? 


La Bacău, parte din sufletul naţiei a fost consemnat 


Căpitanul, Senatul legionar şi Echipa Cruciată, în urma sicrielor 
spre Catedrala din Cernăuţi 


în cazarmă. 


Intr-o gară anonimă 


Se înserează. Gările sunt din ce în ce mai rare, dar 
şi mai încărcate. 


De la Adjud ne abatem spre Carpaţii moldavi pe 
care îi vom trece în Ardeal. Umbrele serii lunecă 
dinspre văi. Cerul coboară uşor ca un crep trist, 
doliu imens. 


Trecem încet pe lângă o gară anonimă. Un front 
lung format numai din copii de şcoală, cu drapel şi 
prapur. Toate şcolile comunei, în frunte cu dascălii 
şi preotul aşteaptă cuprinse de înfiorare. Trenul îşi 
accelerează mersul. În urmă lăsăm o gară mică, cu 
frontul mic şi lung şi sufletul mare. 


O noapte în basm... 


De acum intrăm în noapte şi în basm. În gara Căi- 
uți lumea e aşteaptă la lumina roşie, tremurată a 
torţelor. Prohod... O scurtă comandă. Și apoi coşul 
mare al fabricii, pe care fâlfâie drapelul îndoliat, 
plânge prelung ca un bucium bucovinean. 


O altă staţie fără nume. Zăresc numai, în lumina 
vagonului, palmele înşirate la înălţimea ferestrei. 
Rugăciunile tac, se interiorizează. De acum mă 
obsedează pădurea tânără a brațelor întinse, 
înflorite în mărturisirea creştină şi legionară. 
Departe, tot mai departe, în întunericul nopții 
luminile mici, răspândite pe dealuri şi prin văi, par 
palmele unor braţe întinse din adânc, palmele gal- 
bene, chinuite ale pământului străbun. 


Comăneştii au întrecut orice imaginație. Minierii, 
cu lămpile lor speciale, au format din propriu 
impuls front. Şi lumânări, lumânări multe, care ard 
de o oră şi un sfert în aşteptare răbdătoare. 


Sunt lângă Căpitanul care e din ce în ce mai 
emoţionat. A coborât în mulțime. La lumina făcli- 
ilor poporul îl scrutează lung, iscoditor, admirativ. 
Observ chipurile: au ochii înlăcrimaţi: «Căpitane, 
am venit să ne închinăm la trupurile eroilor noştri. 
Suntem toți veniţi de pe valea Trotuşului şi din 
munți. Să trăieşti, Căpitane, şi să birui!» 


Vorbise un miner, cu glas gloduros, dur şi hotărât. 
Trenul lunecă lin... Corul, lumea toată cânta 
„Sfinte Dumnezeule”. Încet, tot mai încet, cântecul 
se stinge, iar luminile se strâng într-un punct, 
departe, în urmă. 

Şi basmul continuă în ţara Ardealului, ţara lui 
Moţa. 


(va urma) 


ALEXANDRU CONSTANT 
Cuvântul Argeşului, 15 martie 1937 





3 PERMANENȚE 
Victoria de la Sighet 


Preot prof. MARIUS VIŞOVAN 


La 21 februarie a.c. a avut loc la Sighetu Mar- 
maţiei un eveniment major pentru memoria anti- 
comunistă a Maramureşului şi a ţării, dezvelirea 
şi sfinţirea unei plăci comemorative (foto 1) în 
incinta Colegiului Naţional „Dragoş Vodă”, în 
cinstea profesorilor şi elevilor renumitei instituții 
de învățământ maramureşean (numit de-a lungul 
timpului Liceul „Dragoş Vodă”) victime ale repre- 
siunii comuniste, o victorie meritată după o luptă 
lungă şi grea cu demonii şi fricile corectitudinii 
politice actuale din România. Pentru a înţelege 
dimensiunea evenimentului merită prezentată 
semnificaţia istorică a liceului „Dragoş Vodă” din 
Sighet şi bătăliile care s-au dat pentru a-i reda 
demnitatea pe harta luminoasă a neamului româ- 
nesc. 


Liceul „Dragoş Vodă” - focar al rezistenţei anti- 
comuniste 


Protestul împotriva anexării Maramureşului la 
Uniunea Sovietică, în februarie 1945, a fost primul 
act de rezistență colectivă al profesorilor şi elevi- 
lor liceului „Dragoş Vodă” din Sighetu Marmaţiei 
față de regimul de ocupație sovietică. Noile auto- 
rități locale, impuse de NKVD, conduse de pre- 
fectul - marionetă Ivan Odoviciuc au organizat în 
sala cinematografului din Sighet o „manifestaţie 
de masă” în favoarea „unirii” cu Uniunea Sovie- 
tică. Elevii şi profesorii au tulburat adunarea, au 
rupt tabelele cu semnături de „unificare” şi au 
părăsit ostentativ sala. Ca şi consecință, câţiva 
profesori şi elevi din clasele mari au fost arestaţi şi 
deţinuţi perioade scurte în sediile locale NKVD 
sau în închisori sovietice (Ujgorod). Acest act de 





opoziție, alături de 
demersurile petiționare 
ale intelectualităţii şi 
preoțimii româneşti şi 
de insurecția ţărăne- 
ască de la începutul 
lunii martie au salvat 
Maramureşul între 
hotarele ţării. De ase- 
menea, în campania 
electorală premergăto- 
are alegerilor falsificate 
din noiembrie 1946, 
elevii liceului s-au 
implicat individual, fie- 
care în satul de origine, 
în susținerea cauzei 
anticomuniste. 


Rezistenţa sistematică 
în cadrul liceului a 
început însă prin 
înființarea „Frăției de 
Cruce”, organizaţia 
elevilor din cadrul Gru- 
pului Legionar Mara- 
mureș, sub conducerea 
profesorului de chimie 
Aurel  Vişovan. In 
perioada 1946-1948 
şedinţele secrete ale 
„Frăției de Cruce” s-au 
ținut regulat, atât în 
incinta liceului (labora- 
torul de chimie), cât şi 
în locuinţe particulare 
sau în aer liber, pe dea- 
lurile din jurul Sighetu- 
lui. În organizaţie erau 
primiți, după o atentă 
verificare, doar elevii 
buni la învățătură, cu o 
ținută morală creştină 
în şcoală şi societate. 
La şedinţele organizației, elevii aprofundau viaţa 
spirituală, disciplina şi solidaritatea dar şi senti- 
mentul naţional la cote incandescente având ca 
modele figurile martirilor legionari din prigoanele 


—— mt 
E N e 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


precedente. 

Alături de studenții şi adulţii legionari din Mara- 
mureş, elevii din „Frăția de Cruce” au fost cu toții 
arestaţi în 1948 şi anii următori; cei care au scăpat 
de primele arestări au înființat grupuri de partiza- 
ni în munţii din apropiere, împreună cu tineri anti- 
comunişti de alte orientări (în primul rând național 
- ţărănişti), preoți şi călugări greco-catolici urmă- 
riţi de Securitate, țărani care se opuneau individual 
măsurilor abuzive ale regimului etc. 


După arestarea lui Aurel Vişovan şi a primului lot 
de elevi ai liceului „Dragoş Vodă”, unii colegi ai 
acestora şi alți elevi din clasele mai mici, revoltați 
şi dornici să se implice în lupta începută de primii, 
s-au organizat spontan, unii reuşind să ia contact 
cu grupările de partizani (şi chiar propunându-şi, 
cu o oarecare naivitate, atacarea închisorii din Sig- 
het pentru a -şi elibera colegii), fiind însă în scurtă 
vreme şi aceştia arestaţi. Astfel numărul de elevi 
deţinuţi politici (alături de foştii elevi ai liceului 
arestați ca studenți sau tineri intelectuali) ajunge la 
cifra de 44, conferindu-i locul doi pe ţară după 
liceul „Radu Negru” din Făgăraş. Lor li se adaugă 
şi trei profesori, lângă tânărul Aurel Vişovan fiind 
şi două personalităţi consacrate ale Maramureşu- 
lui, profesorul loan Bilțiu Dăncuş şi preotul greco- 
catolic Grigore Riţiu, ambii luptători cunoscuţi 
pentru Marea Unire din 1918. 


Placa din 2014 


După mai bine de 2 decenii de libertate, în care 
Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” (vom folosi 
abrevierea CNDV) nu a acordat nicio atenţie moş- 
tenirii eroice anticomuniste (nici Aurel Vişovan, 
nici vreun alt deținut politic nu a fost vreodată 
invitat la vreo festivitate sau întâlnire cu elevii 
liceului), în anul 2014 am reuşit amplasarea unei 
plăci memoriale la etajul I al CNDV, lângă fostul 
laborator de chimie, marcând locul unde aveau loc 
şedinţele secrete ale elevilor sub conducerea pro- 
fesorului Vişovan. Placa a fost aprobată, ampla- 
sată, dezvelită şi sfinţită, în prezenţa directorilor, a 
unor supraviețuitori şi a soțiilor celor plecați în 
veşnicie, într-o atmosferă solemnă. 


Dar... după o săptămână intervine Alexandru Flo- 
rian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, care 
cere, cu amenințări, demontarea plăcii, şantajând 
practic conducerea CNDV (de notat faptul că sun- 
tem înainte de legea 217/ 2015, ceea ce explică 
faptul că Florian a recurs la un mesaj privat, 
mizând doar pe intimidare). E ilustrativ modul de 


continuare în pag. 9 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


VICTORIA DE LA SIGHET 


exprimare al lui Alexandru Florian: „În oraşul lui 
Elie Wiesel legionarii îşi fac de cap ...?” Dato- 
rită unui lanţ de laşități locale din acel moment (pe 
care din delicateţe nu doresc să-l detaliez), intimi- 
darea a funcţionat şi placa a fost demontată; nu am 
permis să fie aruncată undeva, am luat-o şi am 
dus-o acasă, în apartamentul părinților mei, unde 
se află şi azi. 

A urmat o suită de proteste, ale mele şi ale altora, 
articole în presa locală şi pe internet, problema a 
devenit cunoscută la nivel naţional dar nimic nu a 
avut efect. Nimeni nu risca o confruntare cu Insti- 
tutul „Elie Wiesel”. 


În decursul anilor următori, conducerea CNDV s- 
a schimbat de mai multe ori; de fiecare dată am 
reluat demersul sperând într-o abordare mai pozi- 
tivă ; în privat primeam cuvinte înțelegătoare şi 
promisiuni vagi dar în practică lucrurile nu se miş- 
cau deloc. Cel mai complet şi documentat memo- 
riu a fost realizat şi trimis în 2018 de Fundaţia 
„Profesor George Manu” prin preşedinta Cezarina 
Condurache, conducerea de atunci a CNDV a for- 
mulat un răspuns respectuos şi aparent binevoitor 
dar care muta problema în zona procedurală - 
necesitatea unor avize prealabile, etc. In 2019, 
Colegiul a aniversat 100 de ani de existenţă, 
urmau nişte festivități de mare amploare, primarul 
şi directorul de atunci - rugându-mă să nu fac 
scandal în anul centenarului - m-au asigurat din 
nou de rezolvarea apropiată a problemei... dar din 
nou nimic nu s-a întâmplat. Mi s-a cerut un aviz de 
la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, care aviz 
ar fi urmat să deblocheze demersurile.... am făcut 
cerere, mi s-a răspuns respectuos că Oficiul are ca 
obiect doar eroii armatei române din războaiele de 
apărare a ţării, nu deţinuţii politici. Hmmm... oare 
cei care m-au trimis nu ştiau asta?... Cu toată com- 
bativitatea ce mă caracterizează, am început să 
cred că problema nu are soluţie, cel puţin nu în vii- 
torul apropiat. A venit şi pandemia, apoi s-au 
schimbat din nou echipele de conducere şi la 
primărie, şi la CNDV, iar Florian şi ai lui de la 
„EW” continuau să vâneze prin ţară nume de stră- 
zi şi instituții, plăci şi statui... nu vedeam niciun 
sprijin de nicăieri, niciun factor de decizie dispus 
să lupte pentru un pic de adevăr şi demnitate 
românească. 


O nouă placă, o nouă bătălie 


Cea care a ridicat din nou steagul luptei pentru 
memoria rezistenţei anticomuniste la Sighet a fost 
recent înființata asociaţie „Firul Vieţii “ , formată 
de un grup de intelectuali sigheteni (foto 2) în 
frunte cu respectatul prof. lon Ardeleanu - Pruncu, 
secondat de cunoscutul ziarist sighetean lon Mariş 
(asociaţie din care fac parte şi eu). Asociaţia are 
deja la activ câteva lăudabile inițiative de cinstire 
a memoriei înaintaşilor maramureşeni şi a 
îmbrățişat cu entuziasm ideea unei noi plăci 
memoriale care să cuprindă numele tuturor profe- 
sorilor şi elevilor liceului „Dragoş Vodă” victime 
ale regimului comunist, în total 47 de nume (ideea 
a fost lansată de domnul lon Mariş). Desigur, 
proiectul era mult mai mare şi costisitor decât pri- 
mul şi riscurile erau cunoscute (am repetat şi 
subliniat toată odiseea primei plăci), dar membrii 
Asociaţiei erau hotărâți să dea această bătălie 
punând în valoare relaţiile personale ale fiecăruia, 
nu doar financiare, ci şi şansa de a deschide uşi la 
care eu nu aveam acces... plus posibilitatea de 
mediatizare prin site-ul „Salut Sighet” (al cărui 
redactor şef este domnul Ion Mariş, cu sprijinul 
căruia publicasem acolo mai multe texte legate de 
prima placă). 

Şi demersurile au început vara trecută, o delegaţie 
formată din 4 membri ai Asociaţiei (inclusiv un 
fost director al liceului, prof. Alexandru Țiplea) 
am mers în audiență la directorul interimar al 
CNDV primind asigurări de sprijin pentru proiec- 
tul noii plăci, ceea ce a constituit prima „undă 
verde” pentru demararea procedurilor, apoi 


proiectul a fost din nou prezentat în septembrie 
noului (şi actualului) director, fiind receptat pozi- 
tiv şi cu promisiuni de sprijin. Dar momentul deci- 
siv urma să fie votul din Consiliul de Adminis- 
trație (din care fac parte pe lângă profesori ai 
liceului şi reprezentanţi ai altor autorităţi, cu diver- 
se conexiuni politice). Deşi nimeni nu făcea pro- 
pagandă contra proiectului nostru, nici în liceu nici 
în oraş, aveam totuşi emoţii şi pentru că nu cunoş- 
team personal pe toţi membrii CA (şi ştim din 
experiență că mici răfuieli locale pot oricând apă- 
rea pe baza unor orgolii sau interese, fără legătură 
cu proiectul nostru), dar mai ales fiindcă plana 
spectrul scandalului de la vechea placă, pericolul 
(de mulţi simţit dar de nimeni exprimat explicit) 
că cineva va interveni „din afară”, „de sus” şi vor 
exista consecințe asupra liceului şi oraşului, se vor 
clătina scaune, vor fi afectate cariere, etc. Puţină 
lume cunoştea subiectul în mod serios şi docu- 
mentat, dar mulți bănuiau că ar fi probleme cu 
unele nume de pe listă, din „anumite puncte de 
vedere”, dovadă scandalul şi eşecul de data tre- 
cută. În plus exista deja şi sinistra şi antiromâne- 
asca lege 217 din 2015, ori eroii ce urmau să fie 
scrişi pe placă erau cam jumătate din ei legionari 
încadrați şi cealaltă jumătate simpatizanți (cu 2-3 
excepţii). Desigur, placa nu urma să precizeze 
nicio apartenenţă, titulatură sau simbolistică poli- 
tică sau de alta natură, dar oare numele lor nu sunt 
deja „vinovate”, „ilegale” prin ele însele? (pe 
placa din 2014 doar numele lui Aurel Vişovan a 
fost suficient pentru a stârni isteria lui Florian). 


Biruinţa adevărului, biruinţa unității 

Primul vot al Consiliului de Administraţie, din 
data de 10 decembrie 2021 a dat un rezultat deru- 
tant, pozitiv... în aparență (nici un vot „contra”), 
dar negativ ca efect (numărul de voturi „pentru” 
fiind insuficient), practic CA a respins proiectul. 
Reprezentanții Asociaţiei „Firul Vieţii” care erau 
de față protestează vehement (absența suspectă de 
la şedinţă a unor membri CA şi abţinerea altora a 
dat impresia unei „lucrături”), urmaţi în aceeaşi zi 
de un protest scris al AFDP Maramureş (care a 
înregistrat în timp record peste 3.000 de vizualiză- 
ri) la care se raliază multe voci din oraş şi nu 
numai, conducerea CNDV fiind îngropată în acu- 
zaţii, unele greu de dovedit, altele greu de res- 
pins... În faţa valului de proteste, conducerea 


liceului promite repetarea votului, dând numeroa- 
se asigurări verbale că există totală bună credință 
şi disponibilitate. După ce ne-am fript o dată, ne 
venea să suflăm şi în iaurt... dar faptul că s-a fixat 
votul pe 22 decembrie, înainte de Crăciun, şi nu s- 
a amânat pe după Anul Nou (ceea ce ne aştep- 
tam...), ne-a convins că ceva într-adevăr se mişca. 
Şi nu numai că de data asta votul a fost în unani- 
mitate pozitiv, dar unul din voturi a fost chiar al 
primarului Vasile Moldovan care a ţinut să fie pre- 
zent personal în virtutea faptului că Primăria are 
un vot în CA. 


Au trecut sărbătorile, au fost mici peripeții şi cu 
executarea tehnică a plăcii, dar toate s-au împlinit 
cu bine şi s-a ajuns la binecuvântata zi de 21 
februarie (aleasă intenționat, fiind ziua de naştere 
a seniorului nostru domnul Petru Codrea, ultimul 
deţinut politic în viață din Sighet) când harul 
Domnului, mijlocit de martirii noştri s-a revărsat 
din belşug peste toţi cei care au dus această luptă, 
peste cei care au sprijinit-o într-un fel sau altul, 
peste liceu şi peste Sighet. O ceremonie sobră, 
solemnă, o suită de scurte dar emoţionante evocă- 
ri (director, preşedinte „Firul Vieţii”, reprezentan- 
tul primarului), dezvelirea festivă şi în fine, sfinţi- 
rea frumoasei plăci prin care eroii sigheteni s-au 
întors acasă! În mica mea cuvântare, de | minut, 
am spus cu bucurie că „azi Sighetul se regăseşte 
pe el însuşi în ce are mai nobil şi mai luminos”. 
Felicitări, poze, mici interviuri, mulțumirea se 
citea pe feţele tuturor, domnul Codrea era asaltat 
să răspundă la întrebări... (foto 3) 


La ora la care scriu aceste rânduri, la Sighet e încă 
pace..., nu doar dinspre Ucraina dar şi dinspre 
Bucureşti... Nu ne facem iluzia că domnul Florian 
şi echipa dânsului şi-ar fi schimbat gândirea şi 
metodele sau că nu ar fi aflat încă... poate au pro- 
bleme mai mari în altă parte sau poate simt că la 
Sighet riscă acum o înfrângere şi amână atacul pe 
mai târziu... Nimeni nu ne garantează nimic pe ter- 
men lung, suntem realişti, dar trăim cu bucurie 
acest moment înălțător şi mulțumim Domnului 
pentru tot! Vă aşteptăm la Sighet să vedeţi placa! 
Incurajăm toate liceele cu tradiţie din ţară, care au 
avut profesori şi elevi deținuți politici să ne urme- 
ze exemplul! 


Preot prof. MARIUS VIŞOVAN 





10 


PERMANENTE 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


Pomenirea mărturisitorilor din temniţa de la Târgu Ocna 


Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu şi tuturor deţinuţilor politici din temnița Târgu Ocna, a avut loc pe 18 februarie 2022, sub organizarea 
Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi a Fundaţiei Profesor George Manu. 


Ca în fiecare an, Comemorarea a avut loc la Biserica Sfinții Împărați Constantin şi Elena din Târgu Ocna (în vecinătatea Spitalului Penitenciar, locul în 
care se află gropile comune şi Troiţa foştilor deţinuţi politici). Incepând cu ora 9 s-a săvârşit Sfânta Liturghie care a fost urmată de Parastas. 


La comemorarea lui Valeriu Gafencu a participat anul acesta şi Pr. Conf. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, ca 


reprezentant oficial al Patriarhiei Române. 


Vă invităm să citiți atât cuvântarea Pr. Holbea, cât şi a Arhimandritului Hariton Negrea, stareţul Mănăstirii Petru Vodă.. 


Cuvântarea Părintelui Prof. Gheorghe Holbea 


(...) În 2017 am făcut împreună cu tinerii un peleri- 
naj pe la altarele mărturisitorilor, Jilava, Piteşti, 
Aiud, Gherla, Sighet, Cetatea veche a Făgăraşului, 
Râmnicu-Sărat şi Poarta Albă unde se află Mânăs- 
tirea întemeiată de părintele Iustin. 

Astăzi sunt copleşit şi înțeleg în acelaşi timp ceea ce 
un sfânt părinte al bisericii spunea, şi anume că 
Evanghelia, faptele Sfânţilor Apostoli, viețile sfinți- 
lor sunt aceeaşi Evanghelie. Pentru că după Pogo- 
rârea Duhului Sfânt, Dumnezeu, Mântuitorul lisus 
Hristos scrie Evanghelia în însăşi ființa omului. 
Pentru că dacă vrem să vedem cât de minunat este 
Dumnezeu, cum spunem noi, în tropare, Minunat 
este Dumnezeu întru sfinții Săi. Deci noi avem 
sfinți şi motivul pentru care ne-am adunat astăzi nu 
este de a comemora. Comemorări se fac şi cu alte 
prilejuri şi fac şi cei care nu cred neapărat în Dum- 
nezeu. Momentul de astăzi care este şi sărbătoarea 
trecerii la Domnul a lui Valeriu Gafencu este şi un 
moment de anamneză duhovnicească, de pomenire 
în acest loc în care au fost atâţia sfinți isihaşti. 


Ceea ce este minunat, mai ales în acest an dedicat 
rugăciunii, experineţei isihaste, sfinților, Sfântul 
Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Palama, sau 
Sfântul Paisie de la Neamţ (cel care, prin ucenicii 
săi, a tradus Filocalia în limba slavonă bisericească, 
dar prin alţi ucenici şi în limba română, o parte a 
Filocaliei), ceea ce este important este faptul că cei 
care au coborât în acest infern antihristic (Experi- 
mentul Piteşti care a fost prelungit la Gherla) în care 
s-a căutat, caricaturizând pe omul nou al Evanghe- 
liei, ca omul să fie despuiat de chipul lui Dumne- 
zeu, de această pecete dumnezeiască, minunea pe 
care Dumnezeu a săvârşit-o, şi anume faptul că cei 
care au coborât în acest iad în care deţinuţii la un 
moment dat au fost siluiți să-şi batjocorească cre- 
dința, pe Maica Domnului, în care a fost batjocori- 
tă Sfânta Liturghie (Şi se ştiu acele liturghii macabre 
care s-au făcut mai ales la Piteşti şi la Gherla), toți 
aceştia care au coborât acolo n-au respectat ceea ce 
scrie pe frontonul Infernului lui Dante, „Lăsaţi orice 
speranță, voi, care intraţi aici”, ci ei au coborât în 
acest infern, aşa cum Mântuitorul lisus Hristos a 
coborât la iad şi acolo a avut loc Învierea Mântuito- 
rului. De aceea Icoana Învierii este pogorârea Mân- 
tuitorului lisus Hristos la iad şi în acelaşi timp este, 
cum spune Sfânta Evanghelie, „biruind puterea 
morții şi sfărâmând încuietorile iadului”. 

De aceea acest itinerar al lor, această experiență a 
lor, purtată în lumina Mântuitorului lisus Hristos s- 
a numit Jurnalul Fericirii, pentru care părintele 
Nicolae de la Rohia îi mulţumeşte lui Dumnezeu 
pentru acest mare dar al botezului pe care l-a primit 
la Jilava şi în acelaşi timp îi mulţumeşte lui Dum- 
nezeu pentru că i-a deschis ochii. Şi dacă această 
experienţă a lor s-a numit Bucuriile Suferinţei, ale 
părintelui Dimitrie Bejan, dacă această experiență 
s-a numit Întoarcerea la Hristos a lui loan lanolide, 
atunci înseamnă că Mântuitorul lisus Hristos a 
umplut suferinţa acestora de prezența lui Dumne- 
zeu. Atunci înseamnă că merită să cobori în iad, fără 
să rămâi acolo, cum ar spune Sfântul Siluan Atho- 
nitul (ţine mintea ta în iad, dar nu deznădăjdui, pen- 
tru că acolo vei gusta învierea). 


Aşa cum a gustat-o şi Sfântul Închisorilor, cum îi 
spune părintele Nicolae Steinhardt, Valeriu Gafen- 
cu, pe care astăzi îl pomenim şi îmi amintesc aici o 
experiență pe care o relatează şi loan Ianolide şi 
anume această convertire lăuntrică pe care a trăit-o 


Valeriu Gafencu în 1943 când a 
avut revelaţia pocăinţei, el care se 
considera totuşi că este nevinovat, 
atunci a avut un moment duhovni- 
cesc în care şi-a văzut păcatele şi 
sfinții părinți spun că cei care ajung 
să-şi vadă păcatele sunt mai vred- 
nici chiar decât cei care înviază 
morţii. Şi a avut acest moment, pe 
lângă alte şi alte momente, în care 
a văzut lumina dumnezeiască 
necreată, aşa cum a văzut şi Sfân- 
tul Simeon Noul Teolog şi Sfântul 
Grigorie Palama şi Sfântul Serafim 
de Sarov, şi Sfântul Paisie de la 
Neamţ, şi Sfântul Paisie Aghioritul 
şi alți sfinți părinți, lumină dumne- 
zeiască necreată pe care a văzut-o 
şi Aspazia Oțel Petrescu, şi părinte- 
le Sofian Boghiu, şi părintele Arse- 
nie Papacioc. 


Dragii mei, ceea ce s-a spus este 
adevărat, acest filon filocalic, acest 
isihasm care a fost trăit de mărturi- 
sitorii din închisorile comuniste ne 
arată foarte clar că fibra creştină a 
poporului român a fost pusă la grea 
încercare şi această fibră creştină a 
odrăslit sfinți, cum este şi Valeriu 
Gafencu, cum este şi loan lanolide. 


Avem această biserică din cata- 

combe, avem acest isihasm, am 

avut în închisorile comuniste acea candelă vie a 
rugăciunii în care ei s-au întâlnit şi au predat ştafe- 
ta rugăciunii, au avut rugăciunea lui Iisus. Şi pentru 
că am vorbit de loan Ianolide care la Gherla a fost 
zidit de viu, cu ce credeţi că s-a salvat? Cu rugăciu- 
nea inimii. Avem, aşadar, această experiență, înflo- 
rirea idealului isihast într-o mişcare duhovnicească 
precum Rugul Aprins, înflorirea idealului isihast în 
temnițele comuniste transformate, cum spune 
părintele Gheorghe Calciu, în chilii în care rugăciu- 
nea lui lisus, rugăciunea minții coborâte în inimă au 
odrăslit vederea luminii dumnezeieşti, aşa cum o 
mărturisesc majoritatea celor care au scris, cum este 
şi Părintele Nicolae de la Rohia (foarte puţini poate 
ați sesizat momentele în care părintele a văzut lumi- 
na dumnezeiască necreată mărturisită în Jurnalul 
Fericirii). 

Iubiţii mei, loan Ianolide ne spune în Întoarcerea la 
Hristos: „Vorbim din plinul vieții în Hristos, din 
adâncul celei mai cumplite prigoniri, din experien- 
ţa dăruirii până la jertfă. Am cunoscut oameni care 
au realizat plinul uman, sfințenia, mucenicia — dar 
printr-o cernere cruntă. Am tăria să mărturisesc că 
sunt un om fericit, întrucât am văzut un om în care 
via, gândea, zâmbea, trăia şi biruia Hristos, Valeriu 
Gafencu. Am tăria, pe Hristos, pe Hristos cel viu în 
Valeriu, pe Hristos cel răstignit în secolul XX, pe 
acesta îl mărturisim.” 


Şi aici înțelegem de fapt ce înseamnă să te naşti 
întru credință, cum a fost şi loan lanolide care la fel 
a spus: pornind de la o morală creştină a ajuns la 
momentul duhovnicesc al pocăinței, pentru că până 
atunci îşi punea întrebarea „De ce? Doamne, dar eu 
ce-am făcut? Dacă Tu exişti, eu de ce să sufăr, de ce 
să fiu chinuit cumplit de aceste bestii umane?” Şi 
atunci Valeriu Gafencu i l-a împărtăşit pe Mântuito- 
rul lisus Hristos, aşa cum mama împărtăşeşte lapte- 


Arhiepiscopia 
simerprnui e Bacaului 


ația'Proftesor.George Manu 


- 
Xa ȘI. 
Br 


Comemorarea anualălinchinată lui 


Şi tuturor; pătimitorilor, acer Ă Târgu Ocna 


le matern şi l-a născut pentru Iisus Hristos şi din 
clipa aceea loan lanolide a început să scrie file de 
pateric, aşa cum avem în Intoarcerea la Hristos şi în 
Deţinutul profet şi în Testamentul unui nebun. 

Aşadar, iubiții mei, nu suntem idioții Europei şi 
până la urmă Idiotul lui Dostoievski era cel mai 
înțelept. E a spus celorlalți că frumuseţea va salva 
lumea, dar nu se referea la o frumuseţe estetică, ci 
se referea la cea mai profundă frumuseţe care a 
coborât pe pământ, şi anume lisus Hristos, Fiul lui 
Dumnezeu, Omul. În lisus Hristos, Fiul lui Dumne- 
zeu Omul locuieşte trupeşte toată plinătatea dum- 
nezeirii, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel. Mai 
frumos decât chipul pe care Mântuitorul lisus Hris- 
tos l-a pecetluit în ființa fiecărui om, dar mai ales |- 
a scos la lumină prin aceşti mărturisitori şi trebuie 
s-o spunem foarte clar tuturor celor care etichetea- 
ză: Nu-l canonizăm pentru că are nu ştiu ce etiche- 
tă politică. Aici nu este vorba despre nu ştiu ce eti- 
chete politice, aici este vorba despre ce au devenit 
aceşti oameni, aceşti creştini în închisorile comu- 
niste. Ce au devenit aceşti creştini, prin suferință, în 
închisorile comuniste? Au devenit sfinți, lumină- 
tori. Pentru că dacă noi judecăm lumea după 
etichete, atunci femeia păcătoasă din evanghelia de 
astăzi (Luca 7:36-50) nu ar fi avut nicio şansă. 


Ori Mântuitorul lisus Hristos, în mod poate 
neaşteptat pentru unii, a arătat că aceasta va rămâne 
ca mărturie a pocăinței în această evanghelie pe 
care Mântuitorul lisus Hristos o va scrie până la 
sfârşitul veacurilor, nu pe hârtie, ci o va scrie în 
ființa noastră, a tuturor. 


Să ne ajute Bunul Dumnezeu să dobândim acest 
ethos pe care l-au avut sfinții mărturisitori, cei care 
au transformat iadul în rai de înviere, cei care au 
ajuns în acest itinerar la Jurnalul Fericirii, la bucuri- 
ile suferinței, la Intoarcerea la Hristos. Amin! 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


PERMANENTE 


Cuvântarea Părintelui Arhimandrit Hariton Negrea 


Prea cucernice părinte profesor, prea cuvioşi, prea 
cinstiți părinţi şi drept slăvitori creştini, 

Sfânta noastră Biserică, întotdeauna în lucrarea 
liturgică, pune în vedere modele care să aducă o 
mică orientare în viaţa noastră. Şi pentru că ni s-a 
spus la predica de mai înainte că minunat este Dum- 
nezeu întru sfinții Lui, astăzi fiind în biserică, ne 
amintim de un model al Bisericii, Valeriu Gafencu, 
căruia sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră i- 
ati citit viaţa şi putem considera că atât şcoala din 
Bălţi, cât şi Facultatea de Drept şi Filosofie l-a argu- 
mentat că era deosebit de inteligent. Că era o per- 
soană care simţea duhul vremii şi din acest motiv a 
considerat că îşi poate înnobila viața intrând în Fră- 
țiile de Cruce, unde a început să-şi dezvolte credin- 
ţa şi rugăciunea. În închisoarea de la Aiud (mai bine 
zis cele două momente antonesciene) a putut să 
lucreze în rugăciune şi în suferință, Dumnezeu a 
arătat putere în el şi în momentul suferinţei, a arătat 
faptul că Valeriu Gafencu, prin lucrarea rugăciunii, 
controlează suferința şi mai presus de ea se ridică. 
Este foarte adevărat că multe din gurile rele îl incri- 
minează că a fost în Mişcarea Legionară. In 
momentul de față dacă vorbeşti despre aşa aceva 
vine Legea 217 şi te poate condamna. Dar este 
impropriu ca românii să se dezică de o perioadă 
istorică, indiferent cum a fost ea. Nu ne putem dezi- 
ce de o perioadă istorică pentru că ne e frică că ne 
condamnă de legionarism. Noi privim frumosul, 
modelul, exemplul care ne poate mângâza viaţa. Aşa 
a fost viaţa lui Valeriu Gafencu şi pentru aceasta a 
avut de suferit în închisoare. 


Dar vreau să ajung la calitatea lui spirituală. A fost 
un mare rugător. El a spus în trei cuvinte: nouă, 
oamenilor, dacă ne dorim acest urcuş duhovnicesc, 
ne trebuie permanent lucrarea pocăinței, smerenia şi 
să-L căutăm pe Dumnezeu. Nu eşti în contact cu 
Dumnezeu, nu-L cauţi pe Dumnezeu, nu eşti smerit, 
nu ai pocăință, nu ai cum să fii în har. Dacă Valeriu 
Gafencu a zis că darul de la botez este curăţitor pen- 
tru noi, înseamnă că şi darul pe care noi îl ştim, cel 
de-al doilea botez, cum îl numim noi, Sfânta Spo- 
vedanie, este curăţitor pentru noi. Și atunci noi mer- 
gem la duhovnic, mergem în biserică şi aici Biseri- 
ca, prin Sfintele Taine ne curăţă şi ne arată vădit 
darurile pe care noi le putem avea când suntem 
implicaţi în lucrarea aceasta. 


Cum zice Părintele Patriarh, „O viaţa de rugăciune”. 
Aşa ni se cere acum: o viaţă de rugăciune. Dacă tot 
Părintele Patriarh a propus şi Sfântul Sinod a apro- 
bat ca anul acesta să fie An Omagial pentru Rugă- 
ciune, înseamnă ca anul acesta trebuie să facem mai 
multă rugăciune decât în anii trecuți sau în orice 
moment din viața noastră, pentru că aşa este che- 
marea Sfântului Sinod. Nu trebuie să fim indiferenți 


la o astfel de chemare de la Bunul Dumnezeu. Anul 
Rugăciunii să fie cu mai multă rugăciune în viața 
noastră. Sfântul Teofan Zăvorâtul zice: mai multă 
rugăciune sau cantitatea aduce şi calitate. 


Privim la Valeriu Gafencu pentru că el a fost într-o 
mare contemplaţie faţă de Dumnezeu, a cunoscut 
energiile necreate ale lui Dumnezeu. I-a spus mamei 
lui: „Sufletul meu este plin de lumină şi de pace”. 
Nu poţi ajunge ajunge aici decât dacă harul curăţi- 
tor te-a adus la lumină şi la pace. Părinţii Bisericii, 
citind scrisorile lui Valeriu Gafencu, citind alte cărți 
sau documente vorbind despre Valeriu Gafencu 
arată câteva trăsături de excepţie, cum a spus şi 
părintele Protopop, „Păi, aici, la metru pătrat erau 
isihaştri care erau numai în har”. 

Aş aminti trei principii care se pot vădi în scrierile 
lui Valeriu Gafencu şi anume: primul principiu, 
Principiul lubirii sau participarea noastră la iubi- 
rea Lui Dumnezeu. Când participi la iubirea lui 
Dumnezeu, eşti un om care ierţi uşor, ţii ca un scep- 
tru puterea iertării. Nu putem fi dominați de mânie 
sau de ranchiună sau de ținerea minte a răului sau de 
tulburări care să nu-ţi permită să ierți. Stăteam de 
vorbă cu un părinte spiritual şi mi-a spus „Părinte, 
dacă m-aş întâlni cu Dumnezeu, primul lucru care 
L-aş ruga este să mă ierte de păcatele mele”. Şi dacă 
el, ca Dumnezeu, a zis că trebuie să iertăm de şap- 
tezeci de ori câte şapte, dar EI, ca Dumnezeu, oare 
nu va putea şi mai mult de atât? Dar noi trebuie să 
participăm la această iubire. lubirea lui Dumnezeu 
coboară harul în oameni şi oamenii devin pentru noi 
învăţători buni. Priviţi toată Scriptura: câte minuni a 
făcut Dumnezeu şi nimeni nu i-a spus Făcătorule de 
minuni, i-a spus Invățătorule pentru că oamenii au 
fost mişcați de minunile lui lisus Hristos, dar şi mai 
mişcaţi au fost de învăţătura Lui pentru că mergea la 
suflete. 

Mulţumim părintelui Gheorghe pentru şi-a rupt din 
programul personal şi a făcut şi câteva conferințe 
aici în protopopiat şi aici în biserică şi-l mulțumim 
mai ales Lui Dumnezeu şi Dumnezeu să-i mulţu- 
mească în cer părintelui Gheorghe. Dar mulțumim 
lui Dumnezeu pentru că coboară harul Lui asupra 
profesorilor de la seminar şi de la facultăţi, în aşa 
fel, încât să-L putem înţelege pe Dumnezeu. Cum 
zice Sfântul Siluan Athonitul. „Dumnezeu ne oferă 
harul Lui curgător şi îl înțelegem dacă există pe 
pământ oameni care îşi doresc să primească acest 
har al dăscăliei”. Deci ăsta este principiul iubirii, 
principiu la care noi trebuie să participăm perma- 
nent, iar Valeriu Gafencu ne-a arătat tocmai acest 
lucru, că a iertat totul. Cum zicea şi părintele Iustin: 
„Am iertat cu vârf şi îndesat. Nu-mi pare rău c-am 
fost în închisoare”. 


Amintiri despre Aurel Vişovan (II) 


Anul acesta, 2022, se împlinesc două decenii de la 
trecerea în veşnicie a tatălui meu, Aurel Vişovan 
(1926-2002). Pe lângă biografia sa obiectivă 
apărută în mai multe rânduri în paginile revistei 
noastre, există şi imaginea mea subiectivă, aşa cum 
l-am perceput eu, cu ochi de copil, şi cum am înţe- 
les treptat dimensiunile luptei şi jertfei sale. 
Această reflectare duioasă a personalităţii sale am 
cuprins-o în prima mea lucrare, ,, Mărturii ale 
rezistenței anticomuniste din Maramureş ” (2008) şi 
o oferim, cu unele completări, cititorilor noştri de 
azi.(M. V.) 


Într-o companie „ilustră” 

Toţi copiii din şcolile comuniste erau informaţi încă 
de o vârstă fragedă despre „trecutul de luptă rev- 
oluționară” al partidului comunist şi în special al 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu, liderul din acea 
vreme. Ni se spunea despre comunişti că erau buni 
şi curajoşi dar erau arestaţi pe nedrept şi băgaţi în 
închisorile burgheze dintre care cea mai celebră era 
Doftana, despre care am învăţat şi un cântec. 
Despre suferinţa din închisorile comuniste, incom- 


parabil mai mare şi mai recentă nu se spunea, evi- 
dent, nimic. 


Într-o vară, discutând cu un băiat din vecini despre 
familia mea, m-am scăpat şi i-am spus că tata a fost 
la închisoare. Fără să-mi dau seama, ştirea a făcut 
înconjurul cartierului. După câteva luni, îi aud pe 
câțiva copii discutând: „Măi, voi ştiţi că tatăl lui 
Marius a fost la închisoare împreună cu Ceauşes- 
cu?” 

O noţiune nouă 


Îl auzeam pe tata câteodată rostind cuvântul 
„legionar” când evoca cu admiraţie persoane 
cunoscute în închisoare, dar nu ştiam ce înseamnă. 
Deduceam însă că era o categorie specială de dețin- 
uţi care aveau o soartă mai grea decât ceilalți. În 
alte ocazii vorbea de ţărănişti, liberali, cuzişti.... şi 
alți termeni despre care nu ştiam nimic la ora aceea, 
decât că erau oameni băgați la închisoare de comu- 
nişti. După o vreme a început să mi se pară suspect 
că tata folosea asemenea cuvinte referitor la alții, 
dar nu la el însuşi şi într-o zi l-am întrebat direct: 
„Dar tu..., tu ce ai fostY” Tata a zâmbit, ca semn că 
aşteptase (şi pregătise) ziua marii întrebări, s-a uitat 


Il 


Un alt principiu care îl argumentează părinții biseri- 
ceşti la Valeriu Gafencu este Principiul Unităţii, un 
principiu care suferă la noi şi pe care nu ştim să-l 
metabolizăm, pentru că suntem foarte dezbinați. 
Mulţumesc acum părintelui protopop pentru că a 
putut să facă un efort prin mişcarea protopopiatului 
să ne aducă într-o unitate de rugăciune, noi între noi, 
credincioşii, dar şi avându-l pe Valeriu Gafencu ca 
model. Deci mulţumim pentru că de la unitatea 
aceasta de rugăciune ne duce şi la unitatea de gân- 
dire şi de simţire. Dacă noi în biserică nu avem 
aceeaşi unitate de gândire şi de simţire, suntem dez- 
binaţi şi niciodată n-o să avem Sfânţii Inchisorilor 
canonizaţi. Pentru că Dumnezeu nu vrea să ofere 
unor ucenici dezbinați această mare ofrandă. Noi 
trebuie să fim uniţi, aşa cum ne învaţă şi Părintele 
Patriarh Daniel în cuvântul lui: „Rugăciunea ne ţine 
într-o legătură şi cu biserica din trecut, şi cu biseri- 
ca din prezent, dar şi cu cea din viitor. Dacă noi 
avem aceeaşi unitate de simțire, noi ne simţim la 
rugăciune.” 

Câţi nu am auzit de credincioşi spunând: eu simt 
cum părintele meu duhovnic se roagă pentru mine. 
Cum de simte aşa ceva? Pentru că şi el se roagă. Şi 
când ucenicul se roagă, credinciosul se roagă, preo- 
tul se roagă, biserica întâlneşte o unitate formidabi- 
lă în faţa lui Dumnezeu. Această unitate ne-au ară- 
tat-o şi cei din închisori. S-au lăast pe ei, nu şi-au 
mai luat ei medicamentele pe care puteau să le folo- 
sească pentru că le aparţineau, le-au oferit celorlați, 
nu s-au uitat că este de o altă nuanţă religioasă. Păi, 
dacă participi la iubirea lui Dumnezeu, te mai gân- 
deşti ce religie este, te gândeşti că este omul, este 
cosmosul ăsta formidabil pe care ni l-a dat Dumne- 
zeu, iar Valeriu Gafencu a demonstrat acest lucru. A 
privit omul şi creaţia lui Dumnezeu. 


Există şi un alt principiu pe care-l vedem la Valeriu 
Gafencu, Principiul Libertăţii, care este în 
momentul de faţă mistificat, dar îl are ca model pe 
Iisus Hristos. Deci lisus Hristos când era în Caper- 
naum, fiind înconjurat de un auditoriu mare, au 
venit şi i-au spus: vezi că mama ta şi fraţii tăi te 
caută. Şi lisus Hristos ce-a zis? Mama mea şi frate- 
le meu şi sora mea sunt toți cei care fac voia lui 
Dumnezeu. Noi nu ne dăm seama câtă libertate ne 
oferă Dumnezeu în acest cuvânt. De aceea şi Sfân- 
tul Grigore Palama şi Sfântul Maxim Mărturisitorul 
zic că dacă noi ne-am curăți sufletele de patimi şi de 
gânduri rele şi am intra în lucrarea rugăciunii, am fi 
dumnezei după har. Deci până la ce chemare ne pri- 
meşte Bunul Dumnezeu. De aceea, această notă de 
libertate am văzut-o şi la Valeriu Gafencu, când a 
spus: „Doamne, să robeşti sufletul meu cu harul 
Tău”. 

Deci noi dacă vom căuta această libertate şi lucrarea 
rugăciunii, vom ajunge să avem parte de sfinții lui 
Dumnezeu şi de Valeriu Gafencu în Împărăția 
Cerească. Amin! 


la mine şi a răspuns hotărât: „Legionar!” Aveam 
probabil 10 ani... 


Din acel moment, cuvântul „legionar” va ocupa un 
loc tainic, plin de fascinaţie, în sufletul meu şi nu va 
fi afectat cu nimic de minciunile şi aberaţiile pe care 
le voi auzi la şcoală sau le voi vedea la televiziunea 
comunistă. Treptat, acel spaţiu sufletesc va fi 
umplut cu unele nume, rostite cu mare respect - 
Corneliu Zelea Codreanu, Moţa şi Marin, Horia 
Sima... dar şi eroul nostru maramureşean Lică 
Popşa, de care tata era legat printr-o strânsă priete- 
nie şi a cărui memorie era păstrată cu venerație în 
familia noastră. 





1/2 


PERMANENTE 


Sfinţii închisorilor: o evocare 


- În memoria mutării la ceruri: 70 de ani, Valeriu Gafencu şi 25 de ani, Virgil Maxim - 


BOGDAN MUNTEANU 


Închisorile comuniste, ca locuri de suferinţă şi de 
prigoană anticreştină, au constituit un cadru specif- 
ic în ceea ce priveşte raportarea omului la Dum- 
nezeu. Pentru acei întemnițați care s-au distins prin 
comportamentul şi trăirea lor exemplară s-a 
încetățenit denumirea de „mărturisitori“, adică 
„martiri“, asemenea cu creştinii Bisericii prigonite 
din primele secole. Împrejurările în care i-a adus 
destinul au făcut ca modul în care aceşti oameni au 
căutat să se apropie de Dumnezeu să fie unul de o 
autenticitate aparte, într-o sinteză sui generis a mar- 
ilor etape ale Bisericii creştine. Pentru a o explica, 
e nevoie de un scurt ocol introductiv. 


Astfel, după perioada de început, a mărturisirii 
ardente, în răspărul păgânismului oficial al Imperi- 
ului Roman, odată cu încreştinarea (cel puţin exte- 
rioară) a acestuia, calea cea mai importantă către 
Dumnezeu devenise cea a monahismului. Iar ca o 
culme a acesteia a apărut isihasmul filocalic. 
Aceasta deoarece condiţiile din lume, cu 
numeroasele griji care duc la risipirea lăuntrică, au 
reprezentat dintotdeauna o piedică pe calea 
desăvârşirii creştine. 

lată de ce mistica de acest gen, practicată după o 
tradiție milenară în mănăstiri sau în solitudine, 
având drept reper primordial tradiția din Sf. Munte 
Athos, e una reticentă la creştinismul cu caracter 
social, al faptelor de caritate. Această tensiune din- 
tre implicarea în lume în numele principiilor creş- 
tine şi parcursul lăuntric către Dumnezeu prin 
sfințirea sufletului, care e considerat drept adevăra- 
ta cale, e pusă în evidenţă şi de monahul athonit 
Teoclit Dionisiatul în cartea sa „Dialoguri la Athos 
— între cer şi pământ“. Intre viaţa activă şi cea con- 
templativă, accentul e pus în mod hotărât pe aceas- 
ta din urmă, ca reprezentând chintesenţa vieţii creş- 
tine, în vreme ce faptele exterioare joacă un rol 
secundar, ocazional. Teoclit exagerează chiar, 
probabil în mod voit, spunând printr-unul din per- 
sonajele fictive ale dialogurilor sale că exemplele 
izolate de filantropie la marii părinți nu ar exprima 
spiritul monahal şi nu pot constitui un model. 
Faptele sociale ar fi făcute în primul rând în scopul 
propriei noastre mântuiri şi nu atât pentru îngrijirea 
nevoilor aproapelui. Acest „egocentrism“ nu ar 
reprezenta decât întruchiparea poruncii de a te 
mântui (mai întâi) pe tine însuţi şi nu să-l mântu- 
ieşti pe aproapele tău. Dacă te ocupi de alţii, te 
risipeşti şi nu mai ai timp pentru tine. Desigur, 
monahul nu subestimează iubirea activă a 
aproapelui, dar consideră că desăvârşirea poate 
veni numai pe calea iubirii lăuntrice. Însă numai 
cine se curăţeşte de patimi mai întâi pe sine, poate 
deveni mai apoi predicator, filantrop sau îndrumă- 
tor pentru alții. 

Această reducere a creştinismului la expresia sa 


filocalică poate părea o viziune îngustă, inaccesi- 
bilă majorităţii credincioşilor, mai ales dacă ţinem 
cont de toate dimensiunile care au existat în cadrul 
tradiției şi istoriei Bisericii. Cum spuneam mai 
devreme, acest punct de vedere pare o exagerare 
voită, tocmai cu scopul de a-i pune în evidență 
marginalizarea în care se găsea în epoca redactării 
sale (anii 50 ai secolului trecut), când Biserica risca 
să se reducă la o instituţie cu o activitate exclusiv 
socială, fără profunzime mistică. Adică avem aici 
un răspuns la o exagerare de sens contrar, căci o 
inversare a priorităților în Biserică ar risca să ducă 
în cele din urmă la secularism. 


Desigur, personajul dialogurilor lui Teoclit care e 
adeptul acestei orientări e conştient că tradiţia Bis- 
ericii include şi alte dimensiuni, care însă nu ar mai 
fi realizabile în condiţiile risipirii din lumea de azi. 
Într-adevăr, marii sfinţi din trecut, ca Sf. Ap. Pavel 
sau Sf. Vasile cel Mare erau mistici, răpiți de Dum- 
nezeu, dar se ocupau totodată şi de probleme 
lumești. 


„Dar poate îmi veţi spune: întemeietorul misticii 
creştine n-a fost oare apostolul Pavel ca unul care 
era unit efectiv cu Hristos? Cum apostolul nea- 
murilor, cu multiplele lui griji apostolice, care se 
aprindea pentru scandalurile recent apărute ale 
creştinilor, care se simţea neputincios pentru Slăbi- 
ciunile lui şi avea grija atâtor Biserici, a putut 
totuşi să trăiască şi mistic? Vă voi răspunde: nu 
numai marele Pavel, dar şi ucenicul rezemat de 
pieptul Domnului, loan, a fost un mistic. Dar ei 
erau puternici şi aveau harul deplin, în virtutea 
vredniciei lor apostolice. Și Sfântul Vasile cel Mare 
a fost un mistic, însă era o personalitate puternică, 
curăţit de patimi, răpit de Dumnezeu şi purtător de 
Duh, putând să intre în contact cu lumea, dar 
lumea să nu-l atingă. Acelaşi lucru e valabil şi pen- 
tru dumnezeiescul Hrisostom, pentru Grigorie Teo- 
logul, pentru Grigorie, luminătorul nyssenilor, şi 
pentru ceilalți Părinţi care au trăit mistic în 
cadrele sociale ale misiunii lor. Dar creştinii cei 
mulți şi anonimi, plinătatea Bisericii, iar nu 
dascălii şi harismaticii rânduiți spre zidirea ei, pot 
oare aprinde în inima lor foc pentru Hristos şi să 
păzească flacăra iubirii lor de furtunile societăţii şi 
de îngheţurile grijilor zilnice lipsite de substanţă? 
(..) Deci dacă monahul din mănăstire, care 
trăieşte într-un loc pustiu, a cărui viață este orân- 
duită anume spre o viaţă sfântă, nu e în stare, din 
cauza împrăştierilor inevitabile, să urce treptele 
sfinte ale unirii mistice cu Dumnezeu, cum va putea 
să se ridice atunci la o astfel de trăire mistică a 
sufletului creştinul care trăieşte în lume, care se 
învârte chiar în mijlocul zgomotelor ei, mai ales în 
epoca unei viteze ameţitoare? “( Teoclit Dionisiatul 
- „Dialoguri la Athos — între cer şi pământ “) 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


Preocupările pământeşti sunt prin urmare mai 
degrabă o piedică în calea catre Dumnezeu. Ele 
generează acea împrăştiere, „grija de multe“ la 
care se referă Sf. Efrem Sirul. Dar „sfinţii închiso- 
rilor“, numiți aşa de tradiția românească (deocam- 
dată una neoficială, manifestată mai cu seamă la 
nivelul unei evlavii populare) nu au trăit propriu- 
zis într-o astfel de lume. Incât în cazul lor poate fi 
vorba de o singularizare care reuşeşte să sintetizeze 
toate faţetele tradiției creştine: atât cea martirică / 
mărturisitoare, cât şi cea a misticii isihaste. Ei s-au 
aflat într-o stare excepțională, de luptă 
duhovnicească necontenită în fața unei amenințări 
a duhului satanic, cum a fost la acea vreme în 
închisorile comuniste. O suferință exterioară per- 
manentă care absoarbe întreaga ființă, o chestiune 
de viaţă şi de moarte, atât fizică dar mai ales 
sufletească. Ei erau izolaţi de lumea de afară şi de 
grijile ei adesea mărunte. Dar recluziunea lor a gen- 
erat o altă stare existențială, în care pe plan exteri- 
or omul nu mai este liber şi e nevoit astfel să-şi 
găsească libertatea interioară, dacă nu vrea să 
moară sufleteşte, riscul morţii fizice fiind oricum 
prezent în permanență. 


În aceste condiţii, gesturile filantropice au cu totul 
alte semnificaţii decât cele făcute în condiţii nor- 
male, mai degrabă cu scopul propriei mântuiri. Ele 
devin acum jertfă. Cuvintele evanghelice ale Mân- 
tuitorului îşi recapătă în contextul temniţelor sem- 
nificaţia lor autentică: a-ţi da haina ta unui înfrigu- 
rat, bucata ta de pâine unui flămând, cu preţul lip- 
sirii tale de aceste bunuri elementare. Sau a dărui 
medicamentul tău unui muribund pentru a-i salva 
viaţa, cu preţul vieţii tale. Aşadar nu filantropie sau 
dăruire din prisosul personal, ci Jertfă în cel mai 
autentic înţeles al cuvântului. lar de astfel de ges- 
turi e plin acel „Pateric“ al închisorilor comuniste, 
în special dacă ne referim la cele petrecute în sana- 
toriul penitenciar de la Târgu Ocna, unde figurile 
luminoase de sfinți ale martirilor Valeriu Gafencu 
sau Gherasim Iscu au rămas în memoria 
supravieţuitorilor şi în conştiinţa Bisericii noastre. 


Dar, tot la Târgu Ocna, în acele condiţii vitrege, s- 
a înfiripat şi o atmosferă de trăire mistică de factură 
filocalică, completând astfel creştinismul faptei 
jertfelnice cu cel al rugăciunii isihaste, după cum 
mărturiseşte loan lanolide, prietenul şi cel mai fidel 
tălmăcitor al lui Valeriu Gafencu. 


„Fiindcă în camera 4 din Târgu Ocna mistica nu 
numai că era reabilitată ca noțiune şi ca realitate 
practică, ci era şi vie, densă, intensă s-o prinzi cu 
mâna. De fapt, nici nu era nevoie să o prinzi cu 
mâna, căci acolo Dumnezeu era prezent şi te 
cucerea imediat, pătrunzând în sufletul şi fiinţa ta 
ca o mireasmă binefăcătoare. Nu negăm nici o 
clipă Tainele săvârşite pe Sfintele Altare, doar 
mărturisim că harul este intens manifestat şi prin 
Sfinții Săi. * (loan lanolide — „Intoarcerea la Hris- 
fos") 


Dar nu numai atât. Ceea ce putem numi „duhul 
sfinţilor închisorilor“ reuşeşte să sintetizeze toate 
dimensiunile tradiţiei creştine. Fără a-i considera la 
acelaşi nivel cu marii sfinți a1 perioadei apostolice 
sau cu marii profeți, ei ne arată că duhul acelora 
poate totuşi găsi forme de manifestare şi în zilele 
noastre, atunci când condițiile o permit, sau mai 
degrabă o impun. Harul lui Dumnezeu se poate 
manifesta sub diferite forme, cadrul filocalic fiind 
doar una din ele, după cum remarcă şi loan lano- 
lide, care se pronunță în acelaşi timp şi pentru vir- 
tuțile apostolice sau profetice. Pe care dealtfel nici 
Teoclit Dionisiatul nu le-a ignorat, însă el nu vedea 


continuare în pag. 13 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


PERMANENTE 


Victor Puiu Gârcineanu 


Intelectual cu valențe mistice, veritabil precursor 
al generaţiei „sfinţilor închisorilor” din deceniile 
următoare, viaţa în ceruri a lui Victor 
Gârcineanu a început în data de 22 septembrie 
1939 prin jertfa sa pentru Hristos, Neam şi 
Legiune din lagărul de la Vaslui, alături de alte 
zeci de camarazi, victime ale furiei oarbe a unui 
regim tiranic, care a secerat sute de vieți ale elitei 
tineretului legionar. N.R. 


Un răgaz mai înalt va îngădui odată aşezarea într- 
o lumină cuprinzătoare a unuia dintre cei mai 
adânci deschizători de drumuri pe care i-a 
cunoscut Mişcarea Legionară. Astăzi publicațiile 
de dinaintea ultimei prigoane stau răvăşite de 
confiscări şi, în lipsa lor, vom încerca să evocăm, 
mai mult decât să definim, personalitatea lui 
Victor Gârcineanu, unul din sufletele de elită, în 
care trăirea spiritualităţii creştine a culminat în 
realizări sublime pe plan omenesc şi sufletesc. 


Latura creştină a Mişcării Legionare a avut în 
Gârcineanu un interpret de pătrunzătoare viziune. 
Ca om a fost unul din puţinii aleşi să se încumete 
pe urcuşul greu care îl înalță pe muritor de la 
condiţia de pământean la cea de sfânt. Ne dăm 
bine seama de greutatea cuvântului. Victor 
Gârcineanu a adâncit, actualizând în ființa lui 
umană, procesul mistic de desăvârşire, în stare să 
ridice pe om mai aproape de divinitate. O lumină 
interioară i-a revoltat sensul Dumnezeirii şi el 
mereu a tins spre ea. 


Sub două aspecte, de cugetător şi interpret al 
spiritualităţii legionare, şi de mistic ostenitor să 
urce treptele creştine ale desăvârşirii interioare, ni 
se prezintă trăsăturile esenţiale ale personalității 


lui Victor Gârcineanu, şi ele îl aşează între 
figurile cele mai sublime ale martirologiului 
legionar. 


Puiu Gârcineanu a păşit în publicitatea 
românească într-un fel din care nu s-ar fi putut 
bănui evoluția lui ulterioară. Un roman publicat 
în fragedă tinereţe, „La hanul lui Tărîţă”, a pus în 
evidență un mare talent literar. Începutul acesta a 
rămas fără urmare. Curând, Puiu Gârcineanu 
apuca o cale mai gravă. Structura lui sufletească 
şi un îndemn din adânc îl făcea să considere 
literatura drept un joc frivol, în timp ce neamul 
românesc se afla în plină dramă. Romancierul de 
o clipă se detaşă simplu de orice năzuință 
personală după un nume în literatura românească. 
Era un sacrificiu pe care nu avea să-l regrete 
niciodată. 

Cinci ani mai târziu mărturisea prietenilor la ce 
distanță sufletească se găseşte de începutul său 
literar. Se simțea la un veac de suflet departe de 
întâia lui creație artistică. 


Pentru un cititor atent însă, anumite însuşiri 
sufleteşti se vădesc şi în acel roman părăsit. Un 
mare dor de intuiție unit cu o pătrunzătoare 
inteligență analitică. Spiritul ales al lui Puiu 
Gârcineanu arăta de la început îmbinarea 
armonică a acestor două însuşiri, rareori întrunite 
la un om, şi rareori cu atâta perfecţie. 


Drama românească avea să-l aducă pe tânărul 
romancier în făgaşul ei, iar el avea să-i aducă în 
dar marea sa putere de simţire şi judecată. Părea 
un copil firav, cu o frunte larg boltită deasupra 
unor ochi arzători şi a unui oval delicat, dezmințit 
de o bărbie energică. Lucid, arzător, impetuos în 
convingere şi reținut în expresie, minte ordonată 





SFINȚII ÎNCHISORILOR: O EVOCARE 

ÎN MEMORIA MUTĂRII LA CERURI: 70 DE 
ANI VALERIU GAFENCU ŞI 25 DE ANI 
VIRGIL MAXIM 


în zilele noastre cum şi unde ar putea apărea ceva 
similar, într-o lume mai degrabă indiferentă, decât 
explicit ostilă faţă de Dumnezeu. 


Valeriu Gafencu, loan lanolide şi toţi ceilalți au 
trăit însă într-o asemenea din urmă lume, sau lume 
din urmă, dacă privim din perspectivă apocalip- 
tică. ÎIncât, fără a o elimina, ci dimpotrivă, 
aşezând-o la temelia trăirii şi concepției lor, ei 
completează dimensiunea filocalică cu celelalte 
dimensiuni sub care s-a manifestat în trecut tradiția 
creştină: cea a făpturii active şi cea profetică. 

* 


Situată pe un loc de înaltă trărire mistică şi de mar- 
tiraj, mica biserică din cimitirul penitenciarului 
Târgu Ocna adună în fiecare an, de aniversarea 
naşterii la ceruri a lui Valeriu Gafencu, în interiorul 
şi în jurul ei, sute de români veniţi pentru a se 
închina cu evlavie în memoria tuturor acestor măr- 
turisitori ai temniţelor comuniste. De la an la an 
sunt parcă tot mai mulţi, iar credinţa în autentici- 
tatea gestului lor de cinstire e tot mai apăsată. 


Dacă mulți dintre aceşti mărturisitori nu ar fi fost 
legionari, cu siguranță că până azi am fi avut deja 
o serie de canonizări din rândurile lor. Aşa însă, 
Biserica oficială încă manifestă la nivel înalt o pru- 
dență circumspectă, sau girează doar acele evocări 
care încearcă să sugereze că oameni de genul lui 
Valeriu Gafencu (pe care nu-i putem numi nici 
„candidaţi la sfinţenie“, căci sfânt ori eşti, ori nu , 
nici „candidaţi la canonizare“ căci deocamdată în 
comisiile sinodale nu se discută concret asemenea 
dosare de canonizare, poate mai degrabă „candi- 
daţi virtuali la canonizare“, datorită cinstirii lor la 
nivelul credincioşilor şi a clerului de rang inferior, 


dar cu binecuvântarea ierarhului locului) s-ar fi 
desprins de trecutul lor „legionar“, declarând că nu 
mai fac politică şi că se dedică exclusiv 
desăvârşirii creştine. Lucru în sine adevărat, dintr- 
o anumită perspectivă. Numai că o asemenea abor- 
dare nu îi poate face să-şi schimbe optica pe adver- 
sarii neîmpăcaţi ai unei asemenea posibile canon- 
izări, despre care ştim cu toţii foarte bine cine sunt, 
încât nu mai trebuie numiţi aici. 

Afirmația de mai sus se cade însă nuanțată. 
Legionarismul nu a fost o orientare exclusiv 
politică şi nicidecum o ideologie orizontală, ci mai 
ales o stare de spirit catalizată în jurul fondatorului 
mişcării, care a inclus şi o dimensiune morală, 
eroică şi chiar mistică. E drept, într-un anumit con- 
text istoric, produs în special de violențele 
autorităților, s-a practicat de către unii şi violența 
de răspuns ca metodă de luptă politică. Această ati- 
tudine, care ţine de eroismul jertfelnic şi nu de 
sfințenie, s-a prelungit până în deceniile următoare 
sub forma rezistenţei armate anticomuniste. Dar 
tot în cadrul legionarismului s-a format în paralel 
şi un alt curent, pe linia interbelică a unui Victor 
Gârcineanu sau a „Insemnărilor de la Jilava“ ale 
lui Corneliu Codreanu, care promovau o atitudine 
pur creştină, nonviolentă. Această direcţie a fost 
urmată şi de grupul „misticilor“ de la Aiud, închişi 
de regimul Antonescu după 1941, din care făceau 
parte printre alţii Traian Trifan, Pr. Arsenie Papa- 
cioc, Valeriu Gafencu, loan lanolide sau Virgil 
Maxim. Ei s-au delimitat într-adevăr de metodele 
violente ale luptei politice, poate şi pentru că erau 
conştienţi că vremurile de atunci şi cele care vor 
urma impuneau o altă abordare, în care lupta prin- 
cipală avea să fie mai degrabă una în duh decât pe 
plan material. lar reperul cel mai sigur ar fi aici 
calea evanghelică, pe care dacă o urmezi, nu te 
poţi rătăci niciodată. 

Din acest grup, practic singurul reprezentant de 
seamă care a apucat în primii ani de libertate după 


13 


şi clar văzătoare, pe lângă o simţire mereu în elan, 
Puiu Gârcineanu avea marele dar al simplităţii. 
Era deschis, natural, fraged sufleteşte, având în 
deplinătate puterea de a se bucura fără răgaz şi de 
a suferi fără zgomot. 


Toată această zestre morală, intelectuală şi 
sufletească, Puiu Gârcineanu o dăruia Legiunii cu 
neprecupeţire. Intrat pe linia ei de luptă şi trăire, 
el nu-şi mai aparținea. El n-a mai avut nevoie de 
un efort de identificare sau adaptare, de vreme ce 
chiar aportul însuşirilor lui însemna o îmbogăţire 
spirituală a Legiunii. 

De la început, Puiu Gârcineanu a văzut în 
Legiune mai puţin mişcarea politică şi mai ales 
realitatea spirituală. Pe aceasta avea s-o 
adâncească prin propria lui tărie, pe linia înaltă 
consfințită apoi prin jertfa lui Moţa, 


In broşura sa „Din lumea legionară ”, Gârcineanu 
afirmă categoric: „Mişcarea Legionară nu este o 


continuare în pag. 14 


1990 să-şi aştearnă pe hârtie concepţia pe larg, aşa 
cum a dorit, fără nicio constrângere, a fost Virgil 
Maxim. Cartea sa „Imn pentru crucea purtată“ 
redă traseul duhovnicesc al legionarilor şi fraților 
de cruce din „Lavra Aiudului“, care au devenit mai 
apoi luminători spirituali ai camarazilor de 
detenţie din închisorile comuniste prin care au tre- 
cut. Mărturisirea lui Virgil Maxim e una explicit 
legionară, dar sublimată în întregime la o atitudine 
spiritualizată, care nu se abate cu nicio iotă de la 
principiile Bisericii. 

S-ar putea obiecta că l-am ignorat pe părintele 
Arsenie Papacioc, care după prima eliberare s-a 
dedicat exclusiv vieţii monahale, direcție pe care a 
păstrat-o şi după 1990. Numai că tot el spunea 
despre Virgil Maxim: „Maxim intuia perfect 
starea de lucru. De fapt, mulți o intuiau, dar el o şi 
prezenta cu toate virgulele, cu tot înțelesul ei. 
Despre el a spus cineva de mare competenţă că e 
singurul care ar putea fi patriarhul țării. Eu, care 
l-am cunoscut de tânăr, am încuviin_lat” [Măr- 
turie dată de părintele Arsenie, monahului Moise 
în ianuarie 2005]. (din „Valeriu Gafencu — Sfântul 
Inchisorilor) 





lată de ce, fie că după eliberare s-au manifestat 
explicit ca legionari, fie că nu, aceşti „mistici“ din 
grupul de la Aiud, din care au făcut parte şi Valeriu 
Gafencu şi loan lanolide, s-au exprimat în perma- 
nență în acelaşi duh, pe aceeaşi lungime de undă. 
Biografiile lor, traseul lor spre desăvârşirea creşt- 
ină şi concepţia lor despre lume şi viaţă reprezintă 
un întreg unitar, cu diferenţe specifice care ţin de 
personalitatea fiecăruia în parte. Insă între ei nu 
există disensiuni. 


Încât, cu timpul şi după voia lui Dumnezeu, la 
momentul potrivit se vor lămuri toate necunos- 
cutele şi se vor risipi toate îndoielile în privinţa lor. 


BOGDAN MUNTEANU 





14 


VICTOR PUIU GÂRCINEANU 


mişcare politică, ci o revoluţie spirituală: o 
mişcare care a transformat viaţa românească nu în 
manifestările ei, ci în viaţa ei”. Şi în alt pasaj 
lămureşte amplificând: „Mişcarea Legionară este 
înainte de toate o revoluţie spirituală, una din 
acele prefaceri lăuntrice şi totale ale sufletului 
omenesc care nu se întâlnesc în istorie decât la 
răscrucile vremii, la deschiderile de epocă”. 


Pentru neamul românesc nu există spiritualitate în 
afară de credinţa creştină. Mişcarea legionară, 
este mişcare spirituală numai întrucât reînvie în 
trăire credința străbună. Pătruns de acest adevăr, 
Puiu Gârcineanu îl afirmă şi îl lămureşte celor 
mulţi, cu puterea lui obişnuită de a da enunțărilor 
un caracter axiomatic, şi constată că 
„legionarismul este în primul rând credință în 
Dumnezeu”. 


Dar Mişcarea Legionară, ca fenomen religios, 
putea fi răstălmăcită. Au existat şi există multe 
mişcări sociale cu caracter mistic. Minţile 
mărginite şi sufletele sterpe erau obişnuite să facă 
din misticism un cap de acuzare. Condamnau şi 
atitudinea religioasă în sine, dar mai spuneau că 
este imitație. Gârcineanu le-a răspuns, şi 
constatând fenomenul mistic în mişcările sociale, 
explică ceea ce deosebeşte Mişcarea Legionară de 
ele şi o aşează pe alt plan. 


„Ori de câte ori sentimentele care conduc o 
colectivitate iau o intensitate mare în întinderea 
lor, ele tind să cugete o notă religioasă. Dar 
aceasta este numai o formă şi nu fondul religios al 
mişcării, fiindcă acest misticism, această quasi 
religiozitate se rezolvă de cele mai multe ori în 
obiective omeneşti, nu  transcendente. 
Religiozitatea adevărată există numai acolo unde 
există un obiect al ei transcendent, unde există la 
capătul ei Dumnezeu”. 


Pe când unele mişcări naţionale luptă pentru un 
stat mai puternic, pentru o viață mai bună, 
Legiunea, trecând mai departe, năzuieşte să înalțe 
colectivitatea spre trăirea acelui adevăr spiritual 
pe care îl exprimă lapidar cuvintele Căpitanului: 
„Tinta neamurilor nu este viața, ci învierea”. 
Învierea înseamnă adoptarea căilor binelui 
statornicite de lisus, prin care se ajunge la 
mântuire, pentru om ca şi pentru neamuri. 


Legiunea nu exprima, prin exponenții ei, idei 
directoare sau principii, ci trăiri, realităţi 
sufleteşti. Fără trufie, dar cu legitimă 
recunoaştere a semnificației înalte ce o avea 
mişcarea, Puiu Gârcineanu spunea: „Prin 
legionarism neamul românesc a realizat acest 
fenomen unic în istoria modernă a Europei: o 
mişcare politică structurată religios. Singura 
mişcare politică, care îşi are temeliile în teologia 
creştină. Aici stă unicitatea inegalabilă a Mişcării 
Legionare”. 


Prin aceeaşi prismă, Gârcineanu stabileşte ceea ce 
este esențial în structura morală a Căpitanului, ca 
şef spiritual al Mişcării Legionare: 
„Personalitatea acestui om este reprezentativ 
românească prin aceea că e singurul om politic 
care crede în Dumnezeu. Nu numai că e/ crede, 
dar crede că politica e supusă şi ea lui Dumnezeu. 
Prin aceasta e pe linia românească a lui Ştefan cel 
Mare”. 


Victor Gârcineanu nu s-a oprit la considerarea 
Mişcării Legionare numai în ce priveşte aportul ei 
pe planul istoric românesc. Viziunea lui este mult 
mai largă. Stabilind ceea ce deosebeşte 
legionarismul de alte mişcări cu caracter mistic, 
ele arată totodată ceea ce în legionarism e nou şi 
mai bun în raport cu ele. Vorbind despre 
identitatea structurală dintre fascism, hitlerism şi 
comunism, el constată: „toate trei sunt mişcări 
mistice cu obiective omeneşti. Abia legionarismul 
se înalță până la Dumnezeu”. 


Pornind de la această constatare a superiorității 
spirituale a legionarismului, Victor Gârcineanu 


PERMANENTE 


vedea deschizându-se larg orizontul misiunii 
sfinte a Legiunii nu numai pe plan naţional, ci pe 
plan universal. Gârcineanu avea convingerea 
nezdruncinată că Legiunea, după ce va fi 
transfigurat neamul românesc, este chemată, 
împreună cu acesta, să readucă lumii şi 
neamurilor cuvântul lui Dumnezeu. 


„Legionarismul este în primul rând credință în 
Dumnezeu, în sensul cel mai pur, în sensul 
tradiției noastre creştine”. 


„Ei bine, faptul acesta e hotărâtor pentru poziția 
românească în perspectivele istoriei care se 
deschid. Pentru că pe acest drum, al căutării 
colective a lui Dumnezeu, vor trebui să vie după 
noi toate neamurile. Aici se zvârcolesc toate 
neamurile să ajungă, dar nu pot încă să ajungă. 
Spuneam altădată că lumea se întoarce, fără voia 
ei aparentă, împinsă de năzuinţe organice, din nou 
spre Dumnezeu. Spuneam că acesta e un mare 
proces sufletesc al cărui mers e fatal în istorie. Ei 
bine, pe drumul acesta al reîntoarcerii oamenilor 
către Dumnezeu, neamurile ne vor găsi pe noi ca 
învățători”. 

Ne amintim emoția ce am încercat-o, ca în fața 
unei revelații, la citirea articolului lui Puiu 
Gârcineanu despre prezenţa lui lisus în neamul 
românesc, publicat într-un număr de Paşti al 
revistei „Vestitorii”. Străbătea din el convingător 
sentimentul începuturilor de ev, când Gârcineanu 
mărturisea cu accente de inspirat, că trăirea 
creştină în Legiune pune temeliile unei noi 
civilizaţii în omenire, pentru o mie de ani de acum 
înainte. Mărturia lui Gârcineanu ne ajută să ne 
apropiem cu înţelegerea de cele cuprinse în 
Testamentul lui Moţa. 


Gârcineanu a depăşit prin trăirea sa creştină 
nivelul comunităţii. Nu a fost adică un om al 
turmei credincioase, sau numai un interpret al 
adevărului tuturor, ci un realizator, un mergător 
înainte şi pilduitor al înălțării omului spre divin. 


Aici trebuie să părăsim documentarea spre a lăsa 
cuvânt amintirii. 


In preajma jertfei eroice şi sfinte a lui Moţa şi 
Marin, în care toţi am văzut dovada supremă a 
dragostei pentru lisus, trăirea creştină în Legiune 


înflorise în multe conştiinţe. Se risipiseră 
nedumeririle, calea era netezită. Cine avea destule 
puteri sufleteşti, putea încerca s-o urmeze. 
Cuvântul „sfinţenie” îşi împrospătase înţelesul şi 
se apropiase de priceperea unora dintre legionari. 
Sfinţii au fost la început oameni ca şi noi. Prin 
harul ceresc şi prin puterea lor spirituală au trecut 
apoi dincolo de omenesc. În câteva suflete de elită 
a mijit într-o zi chemarea de sus, pe care au 
primit-o cu umilință şi simplitate, în mare tăcere. 
Pe Victor Gârcineanu l-am cunoscut în lagărul de 
la Ciuc. Am vorbit cu el despre cele expuse de 
Alexis Carrel în „L/homme, cet inconnu”. Carrel 
arăta că întâlnise, retraşi din lume, oameni care 
practicând treptele misticii încercau să se apropie, 
însuflețiți de o mare putere de credinţă, de pragul 
cuvioşiei. Treptele de trecut pentru ca omul să-şi 
depăşească ființa pământească fuseseră de mult 
arătate de Cuviosul loan Scărarul. Sfânt devenea 
un om care fusese în stare să le urce. Bunătatea şi 
lepădarea de sine erau dintre primele „scări”. 


Aceste lucruri le convorbeam, iar timiditatea mea 
de laic, slab şi neputincios în faţa minunii, 
întâlnea în Victor Gârcineanu un învăţător care 
ascundea sub simplitate ştiinţa lucrurilor pline de 
taină. El niciodată nu s-a destăinuit, despre 
încercarea cea mai mare n-a vorbit niciodată, căci 
i s-ar fi părut orgoliu şi trufia era la antipodul lui. 
Cunoaşterea adâncă a căilor spre înalt era un 
secret. ÎL puteai bănui, dar numai atât. Cine ar fi 
cutezat să-l întrebe: Cu tine ce faci? - Ar fi fost o 
profanare, un sacrilegiu. 


Alexandru Cantacuzino adusese cu sine în lagăr 
câteva cărți de căpătâi. Era şi o carte de filozofie 
ortodoxă a lui Berdiaev, în care se expuneau, 
destul de confuz şi, după critica lui Victor 
Gârcineanu, uneori greşit, căile ce duc spre 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


divinitate. Un capitol despre dragoste ca mijloc de 
sublimare, în care găseam lucruri atât de noi, a 
provocat una din acele rare convorbiri în care 
Gârcineanu, ieşind din rezervă, ne „învăţa”. El nu 
discuta, ci predica. Înflăcărat de cunoaşterea 
adevărului ce ne depăşea ne vorbea cu puterea 
celui ce poseda certitudinea absolută a ştiinţei 
ultime. 


Puiu Gârcineanu ne spunea: „ladul şi raiul nu sunt 
undeva în univers, ci sunt în noi. lad înseamnă 
dizarmonie, dezechilibru; ceea ce prefăcut, fals, 
mincinos, ceea ce e iad. Ceea ce e armonie, 
integritate, echilibru, adevăr, aceea e rai. Omul 
singur îşi clădeşte raiul sau iadul, după cum 
urmează calea armoniei şi adevărului sau a 
dezechilibrului şi minciunii. Răsplata raiului este 
sentimentul sublim al armoniei interioare, 
pedeapsa iadului este sentimentul de revoltă, de 
ură al celui ce stăruie în minciună şi păcat. Raiul 
sau iadul nu ni se deschid după moarte, ci încă din 
viață. Stă în puterea noastră de a ni le dobândi. 
Acela care prin trudă lungă îşi dobândeşte 
armonia divină în suflet, a câştigat raiul pentru 
eternitate. lar cine iese din viaţă ca un element al 
dizarmoniei şi al păcatului, a pierdut prilejul de a 
se integra armonic în eternitate şi duce cu sine 
iadul din care n-a vrut să iasă. Nouă oamenilor ne 
este dat să dobândim raiul cu puterile noastre 
sufleteşti. Să alungăm din noi păcatul, minciuna, 
tot ce tulbură şi înjoseşte. Numai acum în viaţă o 
putem face. Celor mulți nu le pasă, şi ei nu ştiu ce 
pierd...” 


Felul lui de a fi de atunci abia astăzi ne lămureşte. 
Străduinţa lui interioară se ascundea după 
camaraderia simplă şi francă ce o manifesta. 
Nimic solemn sau grav, nici măcar absorbire sau 
îngândurare. Certitudinea îi dăduse libertate 
interioară. Efortul spiritual nu se desemna în 
afară. De aceea taina lui era greu de surprins. 
Totuşi simplitatea lui adăpostea un suflet mare 
mistic. Cei de rând cred numai că rugăciunea 
poate aduce puteri de sus în noi. Gârcineanu ştia. 
Noi credeam numai în minuni, el le şi înțelegea. 
Noi stăteam uluiți pe ţărmul omenesc, el umbla 
acum pe faţa apelor, departe. Contemplarea, 
interiorizarea, rugăciunea, ne cereau eforturi 
grele, căci ne împiedicam de lutul omenesc care 
atârna opac peste spiritul nostru. Puiu Gârcineanu 
pătrundea simplu în lumea spiritului, precum 
simplu revenea între noi. — Era între noi cineva 
care ştia pe de rost religiile şi mitologiile şi putea 
vorbi despre mistică şi religie cu o documentare 
uluitoare. Dar Puiu Gârcineanu era în ele, nu în 
jurul lor. El ştie adevărul pentru că trăia 
înlăuntrul lui. 


Cine-şi va putea reaminti un cuvânt, o frază 
aruncată ici-acolo, şi care lumina ca o linie de 
foc? Acum târziu începem a înţelege că am avut 
între noi un suflet înzestrat cu puteri mari, care 
începuse să urce drumul spre înalt. El putea ceea 
cea pentru noi era cu neputinţă. Pentru noi jertfa 
era cutremurare, pentru el încoronare. 


Un martor ne spune că, aflând martiriul 
Căpitanului, Victor Gârcineanu a îngenuncheat în 
tăcere, într-o reculegere adâncă, din care s-a 
ridicat spunând: „Căpitanul a învins!”. Ceea ce în 
ordine omenească era deznodământ, în ordine 
divină era împlinire şi desăvârşire. Puiu 
Gârcineanu cugeta şi trăia în ordinea divină. 

Ce drum a mai străbătut el până la 22 septembrie 
1939? Până unde a ajuns? Nu a venit şi pentru el 
împlinirea la capătul drumului spre înalt? 


Aici cuvintele noastre pământene nu mai ajung, 
ca să poată spune iubirea şi veneraţia pentru cel 
pornit atât de departe şi atât de sus. 


Plecăm fruntea şi rămânem înfioraţi în fața tainei 
lui mari. Slăbiciunea noastră omenească îngăduie 
ca o lacrimă să se prelingă pe obraz. Puiu 
Gârcineanu ne priveşte de sus şi ne iartă. 


Barbu Sluşanschi — „Însemnări sociologice”, 
Anul IV - Nr 4, 15 octombrie 1940 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


PERMANENTE 


15 


Congresul general studenţesc de la Târgu Mureş 


Trenul fantomă. Defilarea cămăşilor verzi. Seriozitatea dezbaterilor. 
Impresionantă hotărâre pentru pedepsirea trădătorilor şi canalulor. 
Conferinţa d-lui. General Gh. Cantacuzino-Granicerul. Moţiunea 


Cu toate piedicile puse de guvern — după ce în prea- 
labil aprobase congresul — studenţii creştini au 
ajuns, trecând peste toate obstacolele, la Târgu 
Mureş. Cel mai mare obstacol pus în calea studen- 
ților bucureşteni a fost în gara Lunca Bradului, când 
o armată de jandarmi — din ordinul guvernului, a 
încercat să oprească înaintarea studenţilor spre 
Târgu-Mureş. Întrucât d. Tileanu, subsecretar de 
stat, dăduse ordin în acest sens. În momentul când 
trenul urma să-şi ia direcția... spre Bucureşti, soseş- 
te trenul cu studenţii ieşeni. Datorită intervenţiei 
energice a studenţilor din Iaşi, în fruntea cărora se 
găsea camaradul Tudose, preşedintele centrului stu- 
denţesc şi cunoscut „spărgător de fronturi”, jandar- 
mii au fost determinaţi să îngăduie plecarea trenului 
spre Târgu-Mureş, nu spre Bucureşti, cum ar fi dorit 
d. Tileanu care hotărâse şi ținea morțiş să zădărni- 
cească congresul. 

De la Lunca Bradului, studențimea a călătorit în 
„trenul fantomă”. Din cauza „discuţiilor” cu jandar- 
mii, care au rămas de tren... pentru că nu aveau bile- 
te, probabil, studenţii au condus trenul fără nicio 
oprire până la Târgu-Mureş (cca. 100 km.). 


Defilarea cămăşilor verzi 


La Tg. Mureş au ajuns circa 5000 de studenți, între 
care am remarcat peste 2000 cămăşi verzi şi 30 
cămăşi albastre. Am dedus de aici că studențimii 
creştine îi place mai mult culoarea primăverii, ver- 
dele. 

Într-o ordine perfectă, studenţimea a defilat pe stră- 
zile oraşului, până la monumentala catedrală. La 
catedrală 6 preoţi au oficiat un serviciu religios şi 
un parastas pentru legionarii căzuţi, apoi, încolonaţi 
în aceeaşi ordine, studenții au plecat spre palatul 
cultural. 


in piaja Caieibralei. melne Ap bisara, Vureaţirmea Heil imală la Te-ar 


Şedinţa festivă 

Vasta sală a palatului cultural era arhiplină de stu- 
denți şi public creştin din Tg. Mureş şi din alte părţi 
ale țării. 

Dl. Gheorghe Furdui, preşedintele Uniunii Naţiona- 
le a Studenţilor Români Creştini, a deschis cel de-al 
X-lea congres general studenţesc, ținând o impre- 
sionantă cuvântare, din care spicuim: 

„Ca un omagiu adus Ardealului pe plaiurile căruia 
se desfăşoară congresul studenţesc, gândul nostru 
se îndreaptă către cel mai venerabil reprezentant al 
Bisericii şi Naţionalismului ardelean, protopopul 
Moţa; iar ca un omagiu suferințelor Ardealului, am 
înţeles să dăm preşedinţia de onoare la trei ţărani 
din Munţii Apuseni. 

Nu este o simplă întâmplare că cel de-al X-lea con- 
gres se ține în cetatea Tg. Mureş, simbolizând astfel 


legătura noastră cu Ardealul, ci am făcut aceasta şi 
spre a demonstra forța tineretului român naționalist 
şi a conducătorilor României de mâine. 

În congresele sale, studențimea a ştiut să-şi imprime 
o reprezentare a poruncilor superiore ale neamului 
şi să reprezinte spiritualitatea românească. 
Studenţimea română trăieşte intens o viață naţiona- 
listă. Ea a căutat totdeauna să definească, să crista- 
lizeze ideile profetice, formulate la 1922. Congresul 
de azi nu este al unui partid politic, cum s-a căutat 
să se insinueze, ci e congresul propriu al studențimii 
care trăieşte într-o viață românească şi el anunţă 
începutul marilor lupte. 

Faţă de guvernarea liberală care a schingiuit tinere- 
tul naţionalist şi față de guvernarea țărănească, de 
toate atacurile presei jidoveşti, şi a celor care caută 
să-i imprime drumuri piezişe, studențimea va trebui 
să ia o atitudine. 

În ce priveşte afirmaţia că studențimea s-ar fi dedat 
la manifestații nedemne în cursul drumului, ţin să 
precizez că n-au fost decât unele acte neînsemnate 
şi cu totul izolate şi care nu angajează studenţimea 
şi conduita ei”. 


A urmat apoi cuvântul d-lui. Dandea, primarul ora- 
şului, care a spus: 


„În toate timpurile, preocupările tineretului intelec- 
tual au fost o prevestire pentru directiva de mâine. 
Aşa a făcut şi tinerimea noastră acum zece ani, în 
primul său mare congres, când a pornit acțiunea 
naționalistă de afirmare disciplinată a întregii 
Națiuni. Este o necesitate necontestată ca toată 
suflarea românească să-şi pună munca în slujba rea- 
lizării integrale a statului național, care singur poate 
răspunde marilor chemări, iar aceia care subminea- 
ză idealurile naționaliste sunt sau trădători, sau 

inconştienți. 

Studenţii, ca toţi oamenii, de altfel, 
ITI 7 nu sunt însă infailibili, dar este bine 
| ca ei să conlucreze cu cei mai în 
vârstă şi să asculte de sfaturile lor. 
Ca fost prim-preşedinte al studenţi- 
mii din Cluj, după Unire, sunt feri- 
cit de a vă spune, cu toată căldura 
sufletului meu, Bine-aţi venit!” 
Dăm fragmente din cuvântările 
rostite de următorii domni: 
Dl. Prof. C. Giurescu: „Ca profesor 
al Facultăţii de Litere din Bucu- 
reşti, aduc salutul meu acestui înăl- 
țător şi exemplar congres. Inălțător, 
prin principiile pe care le are 
înscrise în programul său; exem- 
plar, prin ordinea de care a dat 
dovadă. 
Probleme mari de ordin naţional şi 
democratic stau la baza ideilor dvs. 
Şi desigur că veți şti să daţi atenţie 
problemei  redobândirii pentru 
Neamul nostru a drepturilor sale, acolo unde el a 
fost tot timpul în defensivă. 
Daţi atenție problemelor sanitare, căci situația de 
astăzi este foarte îngrijorătoare. Ca să vă dau un sin- 
gur caz: într-o singură comună din județul Putna s- 
au constatat 200 cazuri boli venerice. 
Căutaţi a vindeca pe calea faptelor relele de care 
suferă țara. Aduceți-vă aminte că Neamul nostru, 
atât prestigiu va avea în faţa omenirii cât va şti să se 
impună prin realizările sale. Deveniţi buni specia- 
lişti în ramura pe care, nesiliți, fiecare v-aţi ales-o ca 
să daţi nu numai cetăţeni conştienţi, ci şi capete de 
seamă care să se impună prin creațiuni spirituale 
proprii. 
Terminând, vă aduc încă o dată salutul meu plin de 
afecţiune.” 


DI. prof. Dan Rădulescu: „E primul congres la care 


iau parte şi sunt fericit că, după ce am văzut ceea ce 
am văzut, să spun: acum sunt sigur de viitorul țării. 
Marea generaţie care trebuie să poarte marile răs- 
punderi va şti să le poarte şi o spun aceasta nu pen- 
tru ca să plac, ci fiindcă mi-e ruşine de generația 
mea. Şi e dureros că o atât de mare prăpastie este 
între aceste două generaţii. Să se cutremure genera- 
ţia mea când se va privi pe sine şi să se integreze 
apoi în acelaşi suflet cu al dv. 

Obiectivi în discuţii, stând mereu pe un teren solid, 
dv. veţi şti să vă impuneţi în acest congres ca o 
manevră supremă în această bătălie. Vă urez să 
aveţi, în înfăptuirea victoriei de mâine, acelaşi elan 
pe care îl constatăm astăzi. Căci acest spirit de 
sacrificiu eu nu l-am mai văzut până astăzi. 


Terminând, ridic cuvântul pentru acel care a dat 
sugestii, elan şi a ştiut să fie premergător, nu imita- 
tor: Căpitanul!” 

DI. căpitan Şiancu a mulțumit studențimii pentru 
cinstea de a-l fi invitat la acest congres pe care l-a 
numit istoric, pentru că se ţine în cetatea de unde a 
plecat marele mucenic al neamului românesc, 
Avram lancu, spunând că în epoca de restrişte drep- 
tatea se afirmă, nu se cerşeşte. 

Am credința că, numai prin energii tinere, capabile 
a jertfi totul pentru Ţară, Neamul nostru se va 
îndrepta. In toată lupta mea am căutat numai binele 
Neamului românesc şi niciun interes personal şi 
numai dv., ca demni legionari români, veţi fi în 
stare să ne duceți la victorie, cu cartea în mână şi cu 
arma la picior. 

DI. Radu Budişteanu a spus următoarele: „Vorbesc 
în numele asociaţiei generale a avocaţilor creştini 
români, al dlui. Istrate Micescu, decanul baroului 
Ilfov şi în calitate de fost membru al mişcării stu- 
denţeşti de la 1922 şi de avocat pledant în toate pro- 
cesele martirului nostru. 


Noi şi cei care luptăm cot la cot de 15 ani reprezen- 
tăm ideea naţională. Baroul de Ilfov şi-a făcut dato- 
ria în această direcțiune, alegând lista naționalistă 
pe care o vom duce la victorie în toate barourile, 
paralel cu acţiunea voastră. 


Celor care caută să-şi creeze drepturi superioare 
față de ale noastre, minoritarilor, le spunem ca fos- 
tul ministru iugoslav Nincici: Înainte de a fi mino- 
ritari, nu uitaţi că sunteţi cetățeni. Şi declarăm aici 
că acele drepturi superioare nu le recunoaştem, ci le 
repudiem. Nu recunoaştem decât dreptul major al 
națiunii româneşti, de a îndeplini serviciile publice 
şi prerogativele constituționale. În ramurile de Stat 
să avem drepturi exclusive, iar în restul ramurilor 
de activitate să rămână şi pentru ei ceea ce mărini- 
mia noastră vrea să le acorde. In urma noastră să 
lăsăm o Românie puternică, în cadrul unui Stat 
puternic, exclusiv naționalist. 

Va fi trădător acela care nu-şi va face datoria şi vă 
rugăm să aplicaţi un stigmat în alb celor care vin la 
congresul vostru şi care mâine ar putea dezerta.” 
R. Şerban Popa, în numele Ligii Antirevizioniste, a 
spus: „Pe unde călcăm, mergem pe urmele, pe sân- 
gele, pe oasele strămoşilor noştri. Aceştia ne strigă: 
veniţi la datorie şi sacrificaţi-vă pentru Țară. 
Desigur că unii, nădejdea acestei țări, nu veţi uita 
această chemare şi veți fi aţintiți totdeauna asupra 
duşmanilor Țării dinăuntru şi din afară, căutând să 
paraţi loviturile acestora. Şi vă asigurăm că noi toți 
vă iubim, vă sprijinim, vă încurajăm...” 

DI. Sergiu Florescu, preşedintele Sindicatului Zia- 
riştilor creştini din Basarabia, salută congresul în 
numele „României Creştine” şi a ziariştilor creştini 
din Basarabia şi asigură studenţimea creştină că va 
continua lupta până când în locul Basarabiei iudai- 
zată de azi, se va crea Basarabia legionară. 


Reprezentanţii străini 

DI. Furdui a salutat pe reprezentanţii studențimii 
naționaliste din Germania. In numele acestora, dl. 
dr. Scherer a mulțumit pentru sentimentele arătate 
studențimii germane şi pentru spiritul prietenesc în 


continuare în pag. 16 





16 


CONGRESUL GENERAL STUDENȚESC 
DE LA TARGU MUREŞ 


care sunt primiţi la noi şi a asigurat congresul de 
aceleaşi sentimente din partea lor, făcând urări de 
prosperare a Neamului nostru, în spirit prietenesc 
de la tineret la tineret şi de la popor la popor. 

D. Furdui a adăugat: Admirăm în poporul german 
puritatea de concepție şi de acțiune şi credem că cu 
o voinţă egală cu aceea a lui Hitler, se va realiza şi 
la noi de către Corneliu Z. Codreanu, pe un alt plan, 
cu o altă structură, pentru necesitățile noastre româ- 
neşti. 

Dl. Patroschi, în numele tineretului polonez, a 
transmis congresului sincere salutări, făcând urări 
pentru înălțarea Neamului nostru, sub domnia 
puternică a Coroanei româneşti. Tineretul polon şi 
cel român vor şti să se apropie. Trăiască M. S. 
Regele Carol II-lea! Trăiască curajoasa dv. organi- 
zație! Trăiască frăția tineretului polon şi român! 

Dl. Alex. Cantacuzino a citit textul unei scrisori 
adresată Ducelui Mussolini, ca răspuns la apelul 
premierului italian, făcut prin „Popolo d'Italia”, în 
care arată că tineretul român este alături de cel ita- 
lian, conştient că împotriva lor se pune la cale un 
complot masonic. 

DI. Gh. Furdui a citit telegramele adresate congre- 
sului de domnii Dragoş Protopopescu, Octavian 
Goga; Simion Mehedinţi, I.P.S. Mitropolit Nicolae 
Bălan, G-ral Cantacuzino şi de studenții polonezi. 


După ce a rostit un cuvânt pentru cei căzuţi pe ogo- 
rul naţionalismului, sala a intonat „Imnul legionari- 
lor căzuţi”. 

Dl. Furdui a terminat spunând că oricine se va deda 
la vreun act de dezertare, va fi izolat şi sancționat 
aşa cum se cuvine. Credem însă — spune D-sa — că 
nu se va întâmpla vreun act care să nu cadreze cu 
demnitatea de student român. 

Şedinţa s-a deschis la ora 9 sub preşedinţia dlui. Gh. 
Furdui. 

DI. Gabriel Nasiu, student maramureşean, în com- 
pletarea raportului de ieri a dlui. lon Mărie, a arătat, 
cu date statistice, că de la 90 la sută, cât reprezentau 
românii în Maramureş, în 1700, azi au rămas numai 
52 la sută. Întrucât minoritarii au acaparat toate 
ramurile de activitate, ar fi bine ca o comisiune să 
apere în faţa autorităţilor drepturile românilor băşti- 
naşi, care să fie aduşi la o viață nouă. 

Adunarea a ales această comisie compusă din dnii. 
Gh. Furdui, Vereş, preşedintele centrului „Petru 
Maior” Cluj şi lon Mărie. 

DI. D. Lucescu, preşedintele studenţilor L.0.V. 
Bucureşti a susţinut raportul asupra situaţiei studen- 
ților orfani de război. D-sa a început prin a arăta că 
în toate țările hrana sufletească a generațiilolr vii- 
toare este felul cum fiecare ţară îşi cinsteşte eroii. 
La noi, însă, cu toate cererile şi protestele, lumea 
I.0O.V. a rămas tot timpul creditoarea Statului, care 
nu i-a dat decât nişte pensii de mizerie. Unii dintre 
orfanii de război, neavând cine să-i sprijine, au 
ajuns simpli servitori, iar cei care au urcat până la 
universitate duc o viaţă de neînchipuite privaţiuni. 


Francmasoneria 

DI. Filon Lauric, preşedintele Centrului studenţesc 
Cernăuţi a vorbit despre curentele sociale distructi- 
ve. Domnia sa a arătat că unele doctrine creatoare 
de curente sociale au emanat de la aceeaşi organi- 
zație mondială anticreştină şi antinaţională, care 
este francmasoneria pentru ca apoi, în numele unui 
fals umanitarism, să lucreze la înăbuşirea spiritului 
naţionalist. 

Contra francmasoneriei, a dezorganizării şi a hao- 
sului în care aceasta lucrează să ne arunce, s-a ridi- 
cat tinerimea românească, impunând ţării ritmul de 
deşteptare a virtuţilor strămoşeşti. Acestei mişcări 
de jertfă, disciplină şi spirit constructiv, Statul însuşi 
încearcă să-i dea lovitura mortală. 

Se impune, de aceea, desfiinţarea francmasoneriei, 
condamnarea membrilor ei, cărora studențimea să 
le declare ostilitate şi să rupă orice legătură cu ei. 
Dl. Istrati, vorbind despre problema minoritarilor 
faţă de educaţia şcolară, a arătat că minoritarii ştiu 
să se ajute între ei spre a-şi putea forma educaţia 


PERMANENTE 


pentru şcoală, pe când 
românii săraci şi nespriji- 
niți de nimeni reprezintă 
în unele şcoli procente 
foarte reduse. 

DI. Arghiropol, preşedin- 
tele Centrului studenţesc 
Chişinău, a vorbit despre 
problema sectelor reli- 
gioase. D-sa. a evidențiat 
caracterul subversiv al 
diferitelor secte religioa- 
se, care întreţin o intensă 
propagandă şi care con- 
stituesc un mijloc spre a 
ne destrăma şi a face mai 
posibilă înstrăinarea 
noastră. 


Pentru P.S. Episcop 
Vartolomeu 


Dl. |. Antoniu, preşedin- 
tele C.S.B. a arătat că 
hotărârile din ultimul 
timp ale Sfântului Sinod îl fac să renuţe la raportul 
său asupra relațiilor Bisericii cu tineretul, întrucât s- 
au adoptat unele puncte a căror acceptare de către 
forurile bisericeşti o ceruse în raport. D-sa a spus 
apoi: Spre ruşinea parlamentului nostru, ne este dat 
să aflăm astăzi că s-a votat trimiterea în judecată a 
episcopului Vartolomeu al Râmnicului. Este unul 
dintre acele atacuri organizate la temelia Bisericii 
noastre, dintre acele concertate încercări de com- 
promitere a marii figuri bisericeşti naţionaliste. 


Dl. Furdui a comunicat apoi că va redacta o adresă 
de protest în acest sens. 


Problema evreiască 


Dl. T. Todose — Iaşi, în raportul despre problema 
evreiască, a arătat pericolul elementului evreiesc în 
mijlocul nostru. 


Neamul românesc a avut atâta putere în existența 
lui milenară, încât a asimilat toate elementele stră- 
ine care s-au introdus în mijlocul său. Neamul evre- 
iesc însă tinde să infecteze cu totul sufletul nostru, 
dacă n-am lupta cu hotărâre împotriva lui. El a aca- 
parat toate ramurile de activitate economică, iar 
pericolul său este şi mai vădit, dacă ţinem seama că 
în tot timpul caută să ne dea lecţii până şi în che- 
stiunile religioase. Zi de zi ei ne subminează ideea 
de Dumnezeu, Tron şi Patrie. Pericolul evreilor a 
fost de mult observat şi împotriva lor au început o 
acţiune românească profesorii A. C. Cuza, Paulescu 
şi Găvănescul. De atunci, problema s-a complicat 
astfel încât, spre a putea rezolva chestiunea evreias- 
că, trebuie să dezlegăm mai întâi problema crizei 
Românismului, să avem adică români de caracter şi 
abnegaţie. 

Înlocuirea statului de azi cu un stat național româ- 
nesc, va aduce soluţionarea problemei. Studenţimea 
română creştină asigură că stă trează şi va şti să-şi 
facă datoria pentru realizarea unei Românii Mari şi 
puternice. 


Dl. Furdui scoate în relief faptul că studențimea a 
ajuns la o maturitate atât de superioară, încât nu mai 
priveşte problema ridicării noastre numai prin pris- 
ma chestiunii evreieşti. 

Dl. |. Bica, preşedintele studenților din Sibiu, în 
raportul asupra francmasoneriei, a arătat că după 
regulile scrise, cei neinițiaţi ar putea deduce că fran- 
cmasoneria este şcoala celor mai frumoase princi- 
pii. Aceştia nu ştiu însă că membrii ei lucrează în 
secret şi că francmasoneria tinde la negarea neamu- 
lui şi creştinismului, înțelegând că prin distrugerea 
lor să netezească drumul evreilor spre stăpânirea 
lumii. Libertatea francmasonică este anarhică. Ega- 
litatea lor e comunismul adevărat, iar fraternitatea 
înseamnă întărirea lor, ca stat în stat. 


Francmasoneria compromite pe oamenii politici în 
felurite chipuri, compromite idealurile cele mai fru- 
moase. Francmasoneria trebuie de aceea să fie 
nimicită. 

DI. Gh. Furdui: Este hotărât că francmasoneria 
lucrează împotriva Neamului şi înţelegem de ce o 
anumită presă chiar susține că masoneria ar putea 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


După dețilare spre sala desbaterilor. Dela stânga spre dreapla: 1) T. lodose, preyed. c. $, 
lași; 2) Gh. Furdui, președ. LU N. S. C.R.; 3) Filon Louric, președ C. $. Cernăuţi; 4)| 
Caratanase, vice-prejed. LI. N. S. C, R.: 5) lon Antoniu, preed. C. 5. Bucureşii 


împăca idealurile lor cu Naționalismul. Cerem cu 
insistență eliminarea tuturor profesorilor masoni 
din universitate, iar studenții să-i demaşte, atât pe 
aceştia, cât şi orice lucrare masonică. (...) 

DI. Emil Bulbuc: Generaţia de la 1922 e gata să 
arunce mânuşa şi să cheme tribunalul istoriei. (...) 
Nu există forță care să ne dea înapoi. 


Dl. lon Rodeanu, preşedintele Federaţiei studenților 
teologi dezvoltând raportul: Studenţii față de miş- 
cările de dreapta, a spus: Rapoartele noastre din anii 
trecuți au lămurit atitudinea față de partidele de 
stânga: lupta aprigă. Conştienţi că singuri nu putem 
duce lupta, înțelegem să sprijinim partidele de 
dreapta. 

Partidul naţional creştin şi Frontului Românesc le 
lipseşte însă spiritul ofensiv şi acel de jertfă, care 
singure pot imprima tăria unei mişcări. Ele n-au 
posibilitatea de a crea omul nou, omul de sacrificiu. 
Sunt destinate numai să pregătească drumul spre 
mari realizări. 


Noi avem dragoste da Ţară, braţ de luptat şi sânge 
de vărsat pentru Ţară. Ne trebuie doar conducăto- 
rul: îl avem pe dl. Corneliu Z. Codreanu. (Congre- 
siştii cântau în picioare „Ştefan Vodă al Moldovei”) 


Pentru că există o Ţară care trebuie apărată contra 
tuturor străinilor. Încadrarea individuală nu se poate 
face decât în partidul „Totul pentru Ţară”. Cine 
luptă pentru ridicarea Neamului, n-are decât o sin- 
gură cale de urmat: duhul şi fapta legionară. 

D. Gh. Furdui insistă asupra ideii că U.N.S.R.C. nu 
poate face parte din niciun partid şi nici din orice 
punct de vedere studențimea nu se alătură unui par- 
tid, ci ea numai se regăseşte în ele. 


Solidaritatea studențimii naţionaliste 


Dl. Prof. Andronescu — Galaţi a vorbit despre soli- 
daritatea studențimii naţionaliste. El a arătat că 
misiunea studențimii este aceea a superioarei întru- 
pări a tinerimii creştine, este misiunea națională a 
Neamului însuşi. În noi, studenţimea română se 
vede reactivarea vechilor Traci care se sacrificau 
pentru binele Patriei. În studențimea română se 
vede reînvierea unui Neam amenințat să se stingă 
de o epidemie morală. Dar Tracii au suferit de o 
mare boală: aceea a dezbinării şi a trădării. Aceasta 
i-a făcut să nu fie stăpâni ai lumii. De această boală 
suferim şi noi astăzi. 

Dl. doctorand Şerban Milcoveanu, directorul depar- 
tamentului internelor şi fost preşedinte al societăţii 
studenţilor în medicină, dezvoltând problema asis- 
tenţei sanitare a poporului român şi cugenia rasei, a 
arătat că cu 35 la mie naşteri şi 20 la mie morţi, sun- 
tem prima ţară din Europa, cu un excedent al naşte- 
rilor, cu 350 mii pe an. 


Pedepsirea trădătorilor şi canaliilor 


Camarazii Paul Craja şi Virgil Rădulescu au înfierat 
pe toţi trădătorii şi canaliile care lovesc mişeleşte şi 
mişcarea legionară. S-au citit numele trădătorilor şi 


continuare în pag. 17 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


CONGRESUL GENERAL STUDENȚESC 
DE LA TARGU MUREŞ 


a canaliilor, demascându-se sistemul şi mijloacele 
de luptă ale acestora. S-a arătat cu câtă mârşăvie 
lucrează trădătorul Stelescu contra mişcării legiona- 
re. În ceea ce priveşte pe Beza, a fost considerat 
iresponsabil, fiind suferind de o boală incurabilă 
(„de un dement nu face să ne ocupăm”, a declarat 
dl. Furdui). „A fost demascată acţiunea criminală a 
camarilei „oculte” care se serveşte de anumiţi 
oameni politici. A sosit vremea să spunem catego- 
ric, să se audă până la cer: Jurăm moartea ocultei 
sau moartea noastră”, a declarat energicul legionar 
Viorel Trifa. 


Camaradul Bulbuc — Cluj a vorbit foarte entuzias- 
mat despre problema trădării. 

Apoi, în urma propunerii camaradului Craja, preşe- 
dintele soc. stud. medicinişti din Bucureşti, congre- 
sul a aprobat organizarea echipelor de pedepsire a 
trădătorilor şi canaliilor. Echipele au fost constituite 
pentru fiecare trădător şi canalie în parte, iar şefii de 
echipe au depus jurământul în faţa congresului. 
Printre şefii echipelor de pedepsire am remarcat pe 
camarazii Gh. Furdui, preş. U.N.S.R.C., Alexandru 
Cantacuzino, directorul departamentului externelor 
din U.N.S.R.C., Craja, preşedintele soc. studenților 
medicinişti din Bucureşti, Viorel Trifa, fost preşe- 
dinte al centrului studenţesc Chişinău. 

Ziarele trădătorilor: „Cruciada Românismului”, 
„Străjerul”, „Studentul Român”, „Dimineaţa”, 
„Adevărul”, „Zorile”, „Cuvântul Liber”, au fost 
arse în piața oraşului. 


Inchiderea congresului 


În ziua a treia au mai vorbit următorii camarazi: 
Eugen Popescu, preşedintele studenților Academiei 
Comerciale din Bucureşti, Dan Milcoveanu — Timi- 
şoara, Dl. I. Capotă, |. Antoniu, preşedinte C.S.B., 
Tudor Ionescu, Traian Cotigă, fostul preşedinte al 
U.N.S.R.C., Adam Bulig din Banatul lugoslav, 
Caratănase. Ultimul cuvânt l-a rostit camaradul Gh. 
Furdui care, în aplauzele studențimii entuziaste, a 
declarat închis congresul, după ce s-a votat urmă- 
toarea 


MOȚIUNE 


Studenţimea română creştină adunată în al X-lea 
congres general la Tg. Mureş, în zilele de 3-5 apri- 
lie 1936, a votat în unanimitate următoarea Moţiu- 
ne: 

După 14 ani de suferințe şi jertfe, studenţimea 
română creştină se regăseşte pe aceeaşi linie de cre- 
dință şi luptă naționalistă şi creştină, începută la 
1922 şi reafirmă cu hotărâre aceleaşi crezuri. 
Studenţimea română, ca corp conştient, îşi afirmă 
completa independenţă spirituală, de acţiune şi de 
disciplină, încuviințând ca individual studenții să 
poată da concurs activ mişcărilor naţionaliste: Totul 
pentru Ţară, Partidul Naţional-Creştin, Frontul 
Românesc şi Liga Corporatistă. 

În consecință, hotărârile ei de corp luate în congre- 
se generale, nu vor putea să angajeze în niciun chip 
răspunderea mişcărilor naţionaliste 

Studenţimea declară, însă, unanim şi solidar, că rea- 
lizarea integrală şi definitivă a idealurilor naționale 


Proyed. î don 1 arie 


PERMANENTE 


şi dezideratelor profesionale nu se 
va putea face decât prin instaurarea 
la conducerea statului român a 
organismului politic-naţionalist, 
expresie a credințelor şi luptelor ei, 
Garda de Fier. 


În consecință, studenţimea română 
cere anularea deciziilor de dizolva- 
re a Gărzii de Fier, încetarea pri- 
goanei şi a ofensivei mişeliilor dez- 
lănţuite împotriva acestei mişcări 
naționaliste: punerea ei în legalita- 
te. 


Studenţimea română, constatând 

pericolul care pândeşte ființa fizică 

şi spirituală a mişcării naţionale, 

ofensiva mişelească a trădătorilor, 
calomniatorilor, corupției şi tentati- 

velor de asasinat, declară că a ajuns 

la capătul răbdării şi a îngăduinței. 

Până la rezolvarea integrală însă a dezideratelor 
postulate la 1922 şi reafirmate an de an de studenți- 
me în congrese, prin înstăpânirea la cârma destine- 
lor națiunii române a mişcării integral naționaliste, 
studenţimea afirmă încă o dată progresivul şi mare- 
le pericol spiritual, etnic, cultural, economic şi poli- 
tic a elementului minoritar, jidanii, şi înţelege să 
lupte prin orice mijloace pentru definitiva instaura- 
re a Românilor în drepturile lor fireşti. 


In consecinţă, cere: 


1. Măsuri neîntârziate pentru proteguirea şi redresa- 
rea morală şi fizică şi materială a elementului româ- 
nesc, grav periclitat în Bucovina, Maramureş, Banat 
şi Țara Moților şi îmbunătățirea situaţiei elementu- 
lui românesc din Macedonia, Valea Timocului, 
Banatul Jugoslav, Ucraina şi din părțile Transnistre- 
ne, a căror etnicitate începe să se destrame. 

Să se aplice principiul reciprocității de tratament în 
ce priveşte Biserica şi şcoala. 

2. Să se aplice un tratament mai uman mutilaţilor, 
orfanilor şi văduvelor de război, iar studenţii orfani 
să se bucure de drepturi excepționale în şcolile de 
toate gradele şi categoriile. 

3. Măsuri de higienă şi eugenie socială pentru vita- 
lizarea constituţiei fizice a neamului nostru. 

4. Ridicarea regimului excepţional: Stare de asediu 
şi cenzură instaurate nu din raţiuni superioare de 
stat şi care prin modul de aplicare înăbuşesc orice 
pulsaţie de gând şi simţământ românesc, favorizând 
atacurile laşe şi calomnia, adică asasinatul moral. 
5. Măsuri restrictive şi legale împotriva curentelor 
sociale şi spirituale distructive care sapă la temelia 
existenţei statului şi culturii româneşti: liberalismul, 
comunismul, francmasoneria şi sectele religioase. 


Să înceteze protejarea hrubelor masonice prin paza 
armatei române. 


6. Luând act de ofensiva mişeliilor date prin presă, 
parlament, consilii de partide etc., împotriva mişcă- 
rii naționale şi a corpului studențesc, se deschide 
pentru susţinători, pe lângă cartea neagră a trădăto- 
rilor, şi cartea canaliilor. 

7. Constatând că legile nu mai garantează onoarea 
individuală şi de corp a studenţimii şi luptătorilor pe 
tărâm cultural şi național, se hotărăşte formarea de 
echipe pentru apărarea onoarei celor ultragiaţi. 


8. Studenţimea română cere şi va 
cere necontenit revizuirea proce- 
sului Ciumetti, ucis mişeleşte în 
împrejurimile cunoscute şi sanc- 
ționarea vinovaţilor cunoscuţi de 
toată lumea. 

9. Profesorii şi studenții dovediţi 
a face parte din francmasonerie 
să fie eliminaţi din universitate, 
afişați pe la sediile societăților. 
10. Studenții dovediţi a avea 
legături cu partidul Liberal sau 
Naţional-Țărănesc să fie elimi- 
naţi din toate societăţile studen- 
țeşti şi afişaţi la sediile societăţi- 
lor respective. 

Studenţimea română va afişa pe 
la sediile tuturor societăților stu- 
denţeşti următorul testament: 


Leni sutdențeie Cermâuți 


Camtul Cluj” 


CINE ŞTIE SĂ MOARĂ, NU VA FI ROB NICIO- 
DATĂ. 


11. Studenţimea protestează împotriva perpetuării 
ilegalităţii de la Academia Comercială, prin menţi- 
nerea actualului rector. 

12. Se hotărăşte pentru totdeauna independența 
materială a studențimii, interzicându-se orice apel 
pentru ajutorare materială către guvern sau autori- 
tăţi. 

Congresul studențesc se declară solidar cu dezide- 
ratele materiale şi profesionale ale neamului şi stu- 
denţimii române, în consecinţă cere: 

1. Românizarea industriei şi comerțului. 

2. Desființarea legii care hotărăşte limitarea numă- 
rului studenților în universități. 

3. Autonomia organizaţiilor studenţeşti; studenţi- 
mea singură fiind indicată a se conduce conform 
spiritului şi nevoilor ei. 

4. Reducerea taxelor universitare şi abolirea celor 
de examene. 


5. Ameliorarea stării materiale prin acordare de 
burse şi subvenţii, iar căminelor şi cantinelor să se 
aplice principiul conducerii autonome, cu controlul 
forurilor care le subvenţionează. Să se interzică 
patronajul politic al căminelor şi cantinelor. 

6. Călătoria studenţilor pe C.F.R. şi S.M.R. să se 
facă cu reducere de 50 la sută în tot timpul anului. 
7. Casa studenților din cadrele cetății universitare să 
fie administrată după principiul autonomiei studen- 
țeşti. 

8. Sancţionarea cu pierderea oricărui drept a stu- 
denților de peste hotare care se dedau la manifesta- 
ţii ce ating reputaţia şi interesele româneşti. 

9. Înființarea unei politehnice agricole la Craiova, 
adaptată la structura agrară a țării noastre, din ave- 
rea lăsată statului de I. C. Mihail. 

Congresul împuterniceşte Comitetul Executiv 
U.N.S.R.C. să activeze pe toate căile şi cu nestră- 
mutată hotărâre pentru aducerea la îndeplinirea 
imediată a tuturor doleanțelor exprimate de Con- 
gresul general studenţesc din acest an. 


Avem mândria să afirmăm, contrar zvonurilor lan- 
sate tendenţios de presa iudaică, că în tot timpul 
congresului, studenţimea a dat dovadă de ordine şi 
disciplină perfectă. Niciun incident nu s-a înregis- 
trat. Bărbatul preşedinte al U.N.S.R.C., dl. Gh. Fur- 
dui poate fi satisfăcut că a condus dezbaterile unui 
congres studenţesc care, având în vedere probleme- 
le discutate şi hotărârile luate, poate fi socotit con- 
gres istoric, 

S-a observat şi de data aceasta, ca şi anul trecut la 
Craiova, că studențimea română (vorbesc de stu- 
denţimea conştientă) se află perfect încadrată în 
mişcarea legionară. 

Idealul studenţimii este victoria Legionarismului. 


Remarcăm cu plăcere că în cele trei zile de congres 
oraşul Tg. Mureş a fost transformat într-o adevăra- 
tă cetate legionară: cămăşile verzi şi cântecele 
legionare au dat un nou aspect înstrăinatului oraş 
mureşan. 


SERGIU FLORESCU 
România Creştină Anul II. Nr. 41, 9 aprilie 1936 





18 


PERMANENTE 


DECEMVIRII (8) 


Congresul studenţesc de la Târgu Mureş (partea D) 
Constituirea echipelor de pedeapsă 


CEZARINA CONDURACHE 


Între 3 şi 5 aprilie 1936 a avut loc la Târgu Mureş 
ultimul Congres Naţional al studențimii române. 
Aşa cum spuneam şi în numărul trecut al serialului 
nostru, acest Congres a fost nu doar naţional, ci şi 
legionar. Numărul, prestanţa, ordinea, curajul şi 
ofensiva clar declarată a studențimii adunate la 
Târgu Mureş, au făcut ca autorităţile să reacționeze 
dur şi calomniator. Congresul din 1936 rămâne un 
episod exemplar de atitudine legionară prezentat de 
presa aservită camarilei drept un act nebunesc, 
devastator şi distrugător, motiv pentru care vor 
interzice definitiv congresele studenţeşti. 


Episodul Târgu Mureş continuă să fie distorsionat şi 
agitat drept capăt de acuzare împotriva Mişcării 
Legionare şi de Antonescu şi de comunişti. Din 
păcate şi în ziua de astăzi imaginea imprimată de 
presa plătită de oamenii Regelui Carol al II-lea 
acestui Congres continuă să bântuie lucrările diver- 
şilor istorici şi paginile unor tabloide cu pretins 
caracter istoric. Dacă Dumnezeu va ajuta, vom 
încerca să închegăm în viitor povestea completă a 
acestui congres. 


Momentan ne limităm la un reportaj legionar din 
epocă (România Creştină, 9 aprilie 1936) pe care îl 
puteți parcurge în conexiune cu acest material şi 
care sperăm să vă ajute în a vă forma o imagine de 
ansamblu asupra celor petrecute şi discutate la 
Târgu Mureş. In serialul nostru ne vom referi în 
special la echipele formate în cadrul Congresului 
pentru pedepsirea trădătorilor. 


Congresul Studenţesc de la Târgu Mureş - scur- 
tă prezentare 


La Târgu Mureş a avut loc între 3 şi 5 aprilie 1936, 
al 10-lea Congres Naţional al Studenţimii Române 
în organizarea UNSCR -— Uniunea Naţională a Stu- 
denţilor Creştini din România. După cum vă puteţi 
da seama şi din titulatura organizației studenţeşti, 
această uniune nu îngloba întreaga studențime din 
România, ci pe cea creştină, care se mărturisea ca 
atare. Până în 1936 studenţimea legionară se impu- 
sese prin seriozitate şi exemplu în toate centrele stu- 
denţeşti din ţară, care acum erau conduse de preşe- 
dinți legionari. La nivel naţional, la momentul apri- 
lie 1936, preşedintele UNSCR era Gheorghe Furdui 
(teolog, fost şef al studenților teologi din Universi- 
tatea Bucureşti, fost şef al Centrului Studenţesc 
Bucureşti, comandant legionar, ulterior doctor în 
teologie al Facultăţii de Teologie Bucureşti, parla- 
mentar ales în 1937 pe listele partidului Totul pen- 
tru Țară, asasinat la Râmnicu Sărat în 21/22 sep- 
tembrie 1939). 


Congresul a fost aprobat de autorităţile române şi 
parțial finanțat din banii statului (prin punerea la 
dispoziție a unor garnituri de tren necesare trans- 
portului). Aprobarea a fost dată de toate ministerele 
şi structurile abilitate, inclusiv de Regele Carol al 
II-lea care a primit în audienţă pe Furdui la finele 
lunii martie 1936 pentru acest subiect. Întâlnirea 
dintre Furdui şi Carol al II-lea este povestită de 
Constantin Argetoianu în memoriile sale. Argetoia- 
nu povesteşte că în data de 11 aprilie 1936 Radian 
vine să îl vadă după ce discutase cu Ionel Moţa. lată 
ce notează: 


Nu trebuie uitat că gardiştii sunt hotărât antiparla- 
mentari şi îndrumați spre extremă dreaptă. Audien- 
fa lui Furdui i-a dezgustat profund prin avansurile 
pe care Regele le-a făcut preşedintelui studenţilor 
creştini. Departe să-i fi câştigat, platitudinile Suve- 
ranului i-a indignat. Furdui a vorbit Regelui obraz- 
nic pentru un puţoi ca dânsul, între altele a spus că 
tineretul nu mai are ce aştepta de la un regim ca cel 


de azi în care călăilor liberali de azi vor succeda 
mâine călăii național-țărănişti. Bătută şi persecu- 
tată de liberali, Garda de Fier va continua să fie 
bătută şi persecutată de ţărănişti care se laudă deja 
că o vor desfiinţa. Tineretul gardist începe să con- 
funde pe Rege cu partidele sale de guvernământ şi 
se îndepărtează cu atât mai mult de Tron, cu cât îl 
vede înconjurat de oameni netrebnici. Un bancher 
jidan falit (Blank), un gheşeftar veros (A4uschnit) şi 
o damă „care încheagă viţiul şi necinstea în preaj- 
ma Regelui” au îndepărtat definitiv poporul de 
Dinastie. Regele a ascultat pleoştit, n-a reacționat, 
şi a rugat pe Furdui să intervină ca studenţii să se 
astâmpere şi să nu provoace prea multe greutăți 
Guvernului. În ce priveşte succesiunea ţărăniştilor, 
Regele a spus textual: „Lucrurile nu stau tocmai 
aşa cum crezi d-ta”. A adăugat că el, Regele, a 
intervenit deseori pentru a calma zelul Guvernului 
împotriva studențimii gardiste, iar în ce priveşte 
anumite persoane din anturajul său, că informaţii- 
le tineretului sunt cu totul greşite. Impresia lui 
Moţa, dezgustat de altminteri, e că Regele ştie 
numai de frică şi că e foarte îngrijorat de neplăce- 
rile la care ar putea fi supusă d-na Lupescu. În ce 
priveşte pe Titeanu şi pe Inculeţ, Moţa a protestat 
energic împotriva oricărei bănuieli de înţelegere 
„Cu aceşti pezevenghi”. Dacă au facilitat întru 
câtva ținerea congresului de la Tg. Mureş, au făcut- 
o din îndemnul Regelui, căruia Furdui a declarat 
că congresul se va ţine cu sau fără voia Guvernu- 
lui. (Constantin Argetoianu, „Memorii”, vol. I, 2 
februarie 1935 — 31 decembrie 1936) 


După ce trenurile studențimii porniseră din loc spre 
Târgu Mureş are loc o schimbare de plan, autorită- 
țile decid să boicoteze Congresul (sau poate acesta 
fusese planul lor de la bun început?). Întâi apare 
calomnia, apoi, folosindu-se de ea, se încearcă opri- 
rea desfăşurării Congresului. Nu se reuşeşte. Stu- 
denţii ajung la Târgu Mureş în număr mare, peste 
6000, după mărturiile din presa vremii. Pentru toți, 
comitetul de organizare reuşeşte să asigure cazare 
(la persoane particulare din oraş care se oferiseră 
anterior să găzduiască şi să ofere masă studenţilor) 
şi condiţii de perfectă securitate (prin crearea unui 
serviciu de poliţie legionară ce va supraveghea con- 
duita şi deplasările studenților sosiți la Târgu 
Mureş, şeful acestui serviciu a fost viitorul decem- 
vir Ştefan Curcă). 


Pe parcursul celor 3 zile de Congres totul se desfă- 
şoară în cea mai perfectă 
ordine. Congresul începe 
prin participarea studenţi- 
mii la Te-Deumul oficiat 
de şase preoți în Piaţa 
Catedralei Ortodoxe din 
Târgu Mureş, urmat de 
parastasul pentru legionarii 
căzuţi. Apoi are loc pre- 
zentarea drapelurilor cen- 
trelor studenţeşti şi întrea- 
ga suflare porneşte în defi- 
lare, în cea mai perfectă 
ordine şi organizare către 
Palatul Culturii unde se vor 
desfăşura lucrările Congre- 
sului. Are loc şedinţa festi- 
vă, apoi pe parcursul celor 
3 zile urmează numeroase 
dezbateri şi luări de cuvânt. 
La Congres participă şi pri- 
marul liberal al oraşului, 
Emil Dandea, profesorii 
universitari Constantin 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


Giurescu, Dan Rădulescu, Andronescu Galaţi, 
reprezentanți ai studențimii naţionaliste germane şi 
poloneze. 


Subiectele dezbătute în cadrul congresului sunt 
multe şi variate. Se discuta atât despre probleme 
strict studenţeşti ca numerus clausus, burse şi sub- 
venții, cămine, cantine, reducere la plata transportu- 
lui, taxe universitare şi taxe de examen, colaborarea 
cu studențimea naționalistă străină, strângerea rela- 
ției şi protejarea studenţilor etnici români din țările 
vecine etc, cât şi despre problemele politice, mora- 
le, economice şi sociale ale neamului: igienă şi 
cugenie socială, francmasoneria, românizare, înfi- 
ințarea de noi specialităţi universitare care să ser- 
vească noilor realități etc. 


Nu lipsesc nici subiectele legionare: necesitatea 
ridicării stării de asediu, Garda de Fier ca singura 
organizaţie politică în care se regăseşte studenţi- 
mea, trădarea, încercările de asasinat şi de umilire 
membrilor Mişcării, redeschiderea şi rezolvarea 
cazului Ciumetti, eliminarea studenţilor liberali şi 
ţărănişti din cadrul societăților studenţeşti, crearea 
echipelor de pedeapsă pentru cei care vor continua 
să atenteze la viaţa şi la integritatea morală a legio- 
narilor. 


Autorităţile boicotează, calomniază şi umilesc 
studenţimea 


Scriam puţin mai sus despre încercările de boicota- 
re a Congresului. “Totul începe în data de 2 aprilie 
1936 cu tragerea unui semnal de alarmă şi oprirea 
bruscă a unui tren. Se întâmpla în gara Sinaia unde 
trenul încărcat cu studenţii de la Bucureşti este oprit 
fix în faţa restaurantului în care Nicadorii aşteptase- 
ră sosirea lui Duca. Nu s-a descoperit niciodată cine 
a tras semnalul de alarmă atunci şi acolo, deşi la 
procesul în care s-a încercat condamnarea liderilor 
studenților pentru „dezordinile de la Târgu Mureş” 
a fost intergoat în acest sens inspectorul de siguran- 
ță Bungeţeanu, reprezentantul Siguranţei Statului la 
Sinaia: Avocatul Traian Cotigă a pus două între- 
bări. La întrebarea: „Cine a tras semnalul de alar- 
mă?” Martorul a răspuns: ,, Am făcut anchetă şi n- 
am putut identifica persoana care a tras alarma”. 
La întrebarea: „Dacă Siguranţa avea agenţi în 
tren?” Martorul a răspuns: „Evident, ca în toate 
manifestațiile cu public, dar niciunul dintre agenţii 
noştri n-a tras alarma pentru oprirea trenului. ” 
(Şerban Milcoveanu, „Pentru ce a fost asasinat Cor- 
neliu Zelea Codreanu?”) 


Odată trenul oprit, o parte din studenţi coboară pe 
peron, atât cei de afară, cât şi cei din interior into- 
nează „Cântecul Nicadorilor” şi salută legionăreşte. 
Apoi trenul porneşte, dar nici nu apucă bine să 
plece spre Predeal, că la Bucureşti şi de aici în toată 
presa naţională apar nişte calomnii mizerabile: stu- 
denţii au făcut fapte oribile la Sinaia, au profanat 
mormântul lui Duca (care mormânt evident că nici 
nu se află în Sinaia!), au profanat monumentul, cru- 


continuare în pag. 19 


Inchinarea Drapelului 





ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


DECEMVIRII 


cea şi placa comemorativă închinate lui Duca, dis- 
trugându-le şi urinând pe ele! Nu s-a întâmplat aşa 
ceva, deşi şefii centrelor sudenţeşti au fost ulterior 
arestați şi judecaţi inclusiv pentru aceste invenții 
care au fost spulberate în instanţă chiar de repre- 
zentaţii autorităţilor. La Sinaia nu exista nici mor- 
mânt, nici monument în memoria lui Duca, ci o 
mică placă pe care se afla o cruce, placă montată pe 
locul în care a căzut Duca, deci jos, pe peronul gării 
(foto ataşat). Culmea este că deşi Ministerul de 


Adevărul, 18 Aprilie 1936 


Interne dă în data de 5 aprilie 1936 un comunicat 
prin care precizează că au rostit acolo cuvinte aţă- 
fătoare şi au manifestat pentru cei trei asasini. 
Placa şi crucea însă n-au fost atinse. Aceste fapte 
au fost constatate şi de d. ministru Franasovici care 
după o jumătate de oră, trecând prin gara Sinaia, 
le-a cercetat şi d-sa (Adevărul, 5 aprilie 1936), ace- 
leaşi ziare care publică comunicatul, publică şi şti- 
rile legate de profanare! 

Trenul cu studenţimea bucureşteană ajunge în gara 
Lunca Bradului (localitate micuță aflată la jumăta- 
tea distanței dintre Topliţa şi Deda). Aici se încear- 
că oprirea înaintării spre Târgu Mureş şi întoarcerea 
trenului la Bucureşti. Jandarmeria se afla deja pe 
poziţii la momentul intrării trenului în gară. Trenul 
sosit cu studenții din Bucureşti este tras pe linie şi i 
se scoate locomotiva. Bucureştenii vor urca mai 
apoi în trenul camarazilor de la Iaşi care va sosi în 
aceeaşi gară şi care, prin isteţimea şi curajul lui Teo- 
dor Tudoşi, şeful centrului studenţesc ieşean, vor 
reuşi să preia conducerea trenului (suprapopulat) şi 
sfidând autorităţile, vor pune trenul în mişcare şi 
vor merge fără opriri spre Târgu Mureş, unde ajung 
în zorii zilei de 3 aprilie, prima zi a Congresului. 
Conducerea UNSCR va fi arestată la scurtă vreme 
după încheierea Congresului. Procesul se va judeca 
la Braşov în luna mai. Avocaţii studenților congre- 
sişti, Traian Trifan, lonel Moţa, Vasile Marin, Radu 
Budişteanu etc, vor demonta acuzaţiile calomnioa- 
se ale autorităților. Studenţii vor primi pedepse 
minime pentru încălcarea legii Mironescu-Mârzes- 
cu (unde se încadrau pentru glorificarea Nicadori- 
lor), majoritatea fiind eliberați imediat după înche- 
ierea procesului. 


Constituirea echipelor de pedepsire 


In cadrul lucrărilor Congresului mai mulţi legionari 
vorbesc despre necesitatea unei reacţii concrete în 


PERMANENTE 


faţa asasinatelor, trădărilor şi mişeliilor pornite de 
prigoana Duca şi continuate de autorități până la 
momentul Congresului. Din 1933 până în 1936 
România trăise sub stare de asediu instituită şi 
mereu reînnoită de autorităţi, iar Mişcarea suferise 
3 dizolvări succesive, abuzive. Încercările de supri- 
mare a Căpitanului în 1934 rămăseseră şi ele nepe- 
depsite. Mai mult, autoritățile nu renunțaseră la 
ideea suprimării Căpitanului şi nici la distrugerea 
Mişcării. Trădarea venită din interior prin Mihai 
Stelescu şi mai nou prin Beza era încurajată şi pro- 
movată de toată presa aservită puterii. Despre toate 
acestea am tot vorbit în cadrul serialului nostru, nu 
are rost să reluăm aici ceea ce s-a 
explicat pe larg în episoadele ante- 
rioare. 


Cei care solicită acţiuni colective 
ferme în cazul în care autorităţile îşi 
continuă planurile legate de asasina- 
rea lui Corneliu Zelea Codreanu şi de 
nimicire a generaţiei legionare sunt: 
Virgil Rădulescu, Iosif Bozânţan, 
Paul Craja, Gheorghe Furdui, Viorel 
Trifa şi Alecu Cantacuzino (România 
Creştină, 9 aprilie 1936). Din păcate 
până la noi au ajuns numai frânturi 
din tot ce s-a mărturisit acolo. In cea 
de-a treia zi a Congresului, cel care 
solicită în mod oficial aprobarea pen- 
tru organizarea echipelor de pedep- 
sire a trădătorilor şi canalii- 
lor (România Creştină, 9 aprilie 
1936) este preşedintele Societăţii 
Studenților Medicinişti, dr. Paul 
Craja (comandant legionar, asasinat 
la Râmnicu Sărat în 21/22 septem- 
brie 1939). 


După propunerea formulată de Craja, 
ia cuvântul Emil Bulbuc (medic, 
reprezentant al studențimii clujene în 
cadrul Congresului) — din fericire 
discursul lui a fost stenografiat — care 
întăreşte propunerea lui Craja şi 
mesajele antevorbitorilor săi. Discur- 
sul său este mult mai amplu, aici 
selectăm doar partea legată strict de 
pedepsirea trădătorilor: 

Fraţi români şi tineri din România Mare! Prin 

declaraţiile, rapoartele şi comunicările din primele 

două zile ale Congresului nostru s-a străduit să 

mobilizeze la solidaritate națională pe poziție de 

vigilență şi combativitate pe cei 5500 de studenți 

prezenți în această sală şi, prin studenți, întreaga 

parte bună din substanţa socială a naţiunii române. 

Am reuşit pentru că ne-am găsit în comunitate de 

simţire şi pentru că am ajuns la unitate de voinţă. 

Ce-am reuşit până acum 

este mai important decât 

ce vom întreprinde de 

acum înainte. Avem condi- 

fia unității de simţire şi 

condiția unității de voință 

şi ne rămâne pe viitor 

doar condiția unităţii de 

gândire care, peste 

oameni, este în funcție de 

împrejurări şi informaţii. 

Fraţi români şi tineri din 

România Mare! Ce ne 

facem cu cealaltă parte 

din substanța socială a 

națiunii noastre şi pe care 

o ştim deja coruptă şi o 

bănuim a putea trăda? 

Ne-am întrebat, am căutat 

şi am cântărit care ar 

putea fi soluția eficace din 

punctul de vedere al 

patriei pentru ca menţine- 

rea  laşilor,  corupților, 

imoralilor şi iresponsabi- 

lilor să nu iasă din solida- 

ritatea naţională? 


Preşedintele nostru, 
camaradul George Furdui 


19 


a pus problema şi a adresat întrebarea. Camaradul 
Paul Craja, preşedintele Societăţii Studenţilor în 
Medicină din Bucureşti a formulat propunerea în 
momentul de faţă în discuţie. Antevorbitorii mei 
principali Alexandru Cantacuzino, Viorel Trifa, Vir- 
gil Rădulescu şi Iosif Bozânţan au completat pro- 
punerea şi v-au cerut adoptarea ei. 

Și eu vin în discuţie şi cu întreaga mea gândire, sim- 
țire şi voință declar în plenul Congresului Naţional 
Studenţesc că cele propuse sunt unica soluţie posi- 
bilă pentru ca laşii, corupții, imoralii şi iresponsa- 
bilii să nu spargă indispensabila solidaritate naţio- 
nală în împrejurările istorice ce vin şi în războiul 
început de invadator. 

Constituind câte o echipa studențească de sacrifi- 
ciu pentru fiecare guvernant eventual trădător, noi 
Congresul Naţional Studenţesc de la Târgu Mureş 
nu facem decât să-i avertizăm a nu greşi şi nu 
facem decât să-i punem sub observaţia naţiunii. A- 
i avertiza de ce li se va întâmpla dacă vor dezerta 
sau vor trăda: este a-i ajuta şi a-i sprijini dacă sunt 
cu adevărat potriviți şi dacă la fel ca noi apără 
patria. Avertismentul adresat de Congres şi consti- 
tuirea echipelor de sacrificiu sunt intimidare con- 
strângătoare şi teroare morală numai pentru acei 
guvernanţi deja în trădare sau gata de trădare. [...] 


Constituirea echipelor de sacrificiu pentru fiecare 
eventual trădător o socotesc nu numai indispensa- 
bilă şi eficace, dar şi legitimă. Legitimă în raport cu 
nevoia României de a fi apărată în interior pentru 
a se putea apăra în exterior. Legitimă în raport cu 
extraordinara periculozitate a evenimentelor care 
ar putea fi amânate şi puţin atenuate, dar deloc evi- 
tate. Legală în raport cu dreptul natural, adică cu 
dreptul oricărui tineret din lume de a se interesa şi 
de a-şi apăra propriul viitor. Legală în raport cu 
dreptul istoric, adică cu tradiția de peste o jumăta- 
te de secol a tuturor congreselor studenţeşti de a 
interveni în viaţa publică a României. (Invierea, nr 
1, ianuarie-martie 1993) 

Şi Marin Bărbulescu povesteşte momentul consti- 
tuirii echipelor de pedepsire: În memorabila şedin- 
ță a Drapelului Negru, pentru că drapelul Uniunii 
Studenţeşti era învăluit cu crep negru, semn de 
doliu, preşedintele ei Gheorghe Furdui, a deschis 
solemn dezabaterile, denunțând manevrele prin 
care se încearcă destrămarea Legiunii şi pregătiri- 
le de asasinare a Căpitanului. [...] 


În continuare, a declarat că studențimea face în 
jurul lui Corneliu Zelea Codreanu, zid viu de apă- 
rare. Toţi preşedinţii de centre au vorbit în acest 
sens, declarându-se mobilizați. 


Iosif Bozânţan, cutremurat de gravitatea răspunde- 


continuare în pag. 20 


Adevărul, 5 Aprilie 1936 





20 


DECEMVIRII 


rii declară: „„lartă-ne Căpitane, pentru prima oară 
nu te vom asculta, ne asumăm toată răspunde- 


» 


rea... 


Declaraţia finală a fost în sensul că studenţimea se 
constituie în echipe de pedepsire a fiecăruia ce se 
va face vinovat de complot că l-a urzit, că l-a înles- 
nit, că l-a executat. (Marin Bărbulescu, „Centrul 
Studenţesc Legionar Timişoara. Mărturii pentru 
istorie”) 

Ce mi se pare extraordinar de interesant este faptul 
că nimeni nu s-a opus la constituirea acestor echipe 
de pedepsire. Deşi în sală erau atâtea mii de per- 
soane, nu avem nicio menţiune despre vreo reacţie 
de împotrivire sau de temperare a deciziei luate de 
Congres. Ne putem gândi că poate au existat şi 
reacții negative, dar că legionarii nu le-au făcut 
publice. Dar presa camarilei? Ar fi ratat ocazia de a 
propaga în toată ţară mărturiile un student prezent 
la Congres care să fi denunțat măcar post factum 
crearea acestor echipe? Eu nu am întâlnit aşa ceva 
nici în presa vremii - atât cât am reuşit să o parcurg 
- ŞI nici în volume ulterioare de memorialistică. Nu 
am găsit nicăieri o persoană care să afirme că a par- 
ticipat la acel Congres şi că s-a opus creării echipe- 
lor sau că a fost tacit împotrivă atunci şi acum con- 
damnă etc. Dacă ne gândim la discursul lui Emil 


PERMANENTE 


Bulbuc citat mai sus înțelegem mai bine ceea ce 
spunea că s-a obţinut înainte de toate în Congresul 
de la Târgu Mureş: comunitate de simţire şi pentru 
că am ajuns la unitate de voinţă. 


Rezumând informaţia din materialele citate şi con- 
sultate, avem următoarea situaţie schematică: 

- Furdui întreabă ce e de făcut în situația în care 
autoritățile continuă planurile de asasinare a Căpi- 
tanului şi de distrugere a Mişcării. 

- Mai mulți legionari iau cuvântul, întărind cele 
spuse de Furdui şi cerând acţiuni colective concre- 
te şi dure. 

- Paul Craja propune constituirea echipelor de 
pedeapsă. 

- Iosif Bozânţan propune constituirea listelor cu 
numele canaliilor şi trădătorilor. 

- Conducerea Congresului aprobă constituirea echi- 
pelor şi întocmirea listelor cu trădători şi canalii. 

- Studenţimea prezentă aprobă şi susţine în unani- 
mitate hotărârea conducerii Congresului. 


În numărul viitor al serialului nostru vom vedea 
cine erau legionarii care şi-au asumat conducerea 
echipelor de pedeapsă şi cine făcea parte din lista 
trădătorilor. Vom încerca să vedem și care era de 
fapt misiunea unei echipe de pedeapsă. Aşa cum 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


puteţi bănui, Mihai Stelescu are locul lui asigurat pe 
lista de la Congres. Vom vedea şi care a fost reacția 
lui la aflarea veştii. 


CEZARINA CONDURACHE 








Paul Craja 





DE LA CAPĂT, COPII 


- Schimb de domiciliu - 


IOAN DUNCA 


Am mai spus-o. La închisoare orice plecare de 
undeva indiferent unde, e binevenită, chiar dacă 
schimbul de domiciliu poate însemna o schimba- 
re, de la rău la mai rău. 


Ziua plecării a sosit după regula locului, pe neaş- 
teptate. Mi s-a spus să-mi iau bagajul. Care bagaj? 
Intrebare formulată rapid în căpăţână: altă celulă? 
Altă păuşcărie? Vom vedea. După ce ni se vor eli- 
bera ochii de becisnicii ochelari orbi. 


Am văzut imediat — vorba vine cu „văzutul” — că 
urmam un traseu necunoscut. Aerul altfel şi fenta- 
rea ochelarilor prin ridicare cu pielea frunții, m-a 
făcut să-mi dau sema că suntem afară.într-o curte. 
Mai mulţi şi cu o grămadă de gardieni care se stro- 
focau de zor cu: -Vorba! Psst! Că te ia mama dra- 
cului!... etc. Aveau un vocabular extrem de redus 
„băieţii”. 

Numai că nicio întreagă armie de caralii nu l-ar fi 
putut face pe Nistor să tacă, acesta ciondănindu-se 
de zor, suficient pentru a-şi face simțită prezenţa la 
acest original conclav de surdo-muţi, cum ar fi vrut 
şefii. Deci primul identificat. Mi s-a părut că-l 
identific pe Gicu Bulacu, pe Ghiţă Andreica, pe 
Fănică Deac — care mormăia în chip de protest —, 
el, care era atât de rezervat de felul lui. Ce să faci? 
Imprejurări speciale cer comportamente adecvate. 
Cam atât. 


Toată această distinsă societate a fost încătuşată, 
fiecare având un companion în stânga şi altul în 
dreapta, toți ataşați unui lanţ care înconjura duba în 
care fuseserăm îmbarcaţi în prealabil. Era o dubă 
veche şi rablagită care-şi fornăia motorul uzat, duh- 
nea a carburant ordinar, a sudoare şi a mai cine ştie 
ce. Fulgerător mi-a revenit în minte privirea blândă 
şi melancolic surâzătoare a domnului Şuta, de care 
m-am despărțit în fugă, cu o îmbrăţişare scurtă, 
bărbătească, zorit de cerberul care trepida nervos, 
cu ochelarii în mână. Presimţeam că nu-l voi mai 
vedea, probabil, niciodată. Aşa a fost. 


Nu ştiam, dar bănuiam cam care ar putea fi desti- 
nația. Baia Mare neavând penitenciar propriu în 
vremea aceea, mergeam ori la Sighet, ori la Satu 
Mare. Cum, după un anumit timp nu am simțit ser- 
pentine, probabilitatea era cea de a doua. Numai 
că... Hardughia cea veche şi puturoasă a făcut 


pană de cauciuc. Ceea ce însemna staţionare pe ter- 
men nedefinit şi duhoarea amplificată, deoarece 
aerul se primenea — cât se primenea — în interior 
printr-o morişcă primitivă fixată în plafonul hardu- 
ghiei, care funcționa numai când era în mers. 


Erau agitaţi şi caraliii care ne escortau, nu le con- 
venea să staţioneze în drum cu valoroasa încărcă- 
tură de bandiți periculoşi. Cine ştie ce se poate 
petrece? Aveau capetele imbibate cu tot felul de 
poveşti trăznite despre nemaipomenita viclenie şi 
perfidie a fioroşilor bandiți aflați sub paza şi res- 
ponsabilitatea lor. 


lar bandiții se sufocau în căldură şi duhoare, 
nemaidorindu-şi decât o celulă. De puşcărie, nu de 
bază, atât de ospitalieră cât poate fi o celulă. 


În sfârşit, s-a remediat nenorocita aceea de pană şi 
am purces mai departe. Imposibil de determinat 
timpul scurs, dar a fost greu de tot, înțepeniţi în 
cuşca aceea pe roți, din metal încins şi peste măsu- 
ră de puturoasă. Oricât eram de familiarizați cu 
duhorile puşcăriilor. 

Am intrat în închisoarea din Satu Mare seara târ- 
ziu. Era identică cu cea din Sighet, dar mai mare şi 
cu un etaj în plus. Ultimul, rezervat politicilor. Sau, 
după noul vocabular, „contrarevoluţionarilor”, eti- 
chetă menită să ne descalifice în plus, ca fiind cei 
ce se opun progresului şi fericirii care urma să vină 
cândva, pentru întregul popor. (Cred că aşa zisa 
revoluţie socialistă — care nu a avut loc niciodată — 
nu-i decât o inversare, lipsită de fantezie, a valori- 
lor statornicite de milenii. Aşa or fi toate „revolu- 
țiile”?) 

Urcaţi la ultimul etaj, cpt. Ştern, mai-marele ares- 
tului de la securitate, cu o listă în mână, ne-a repar- 
tizat în diferite celule. Nemaiavând ochelarii pe 
ochi, am reuşit să vedem care suntem şi să ne dăm 
seama, întrucâtva, cum suntem distribuiți. 

* 


La început am stat câte unul în celulă, toți sau 
aproape toți. Faptul nu m-a deranjat câtuşi de puţin, 
chiar îmi convenea. 

Din dimineaţa următoare am început acomodarea 
cu rutina loculu, orientându-mă. Cât se putea pen- 
tru început. Am observat că vizorul uşii era ridicat 
adesea, dar nu cu frecvenţa de la securitate. Ure- 
chea exersată depista mişcările de afară, cu toate că 
gardienii purtau papuci de pâslă peste încălțăminte. 
Am „sondat” pereţii, treabă de rutină a oricărui 
deţinut care se respectă, ciocănind uşor peretele 
vizat, până la găsirea locului unde era „mai rar”!?! 
Am bătut apoi mai apăsat în punctul care mi s-a 
părut cel mai propice pentru îndeletnicirea neregu- 
lamentară pe care o puneam la cale şi mi s-a răs- 


puns. Cu gura aproape lipită de perete şi protejată 
de palmă, iar urechea lipită bine de perete, se putea 
vorbi convenabil şi fără să ridici tonul. Cu riscuri- 
le aferente. 


Unul dintre vecini era Ghiță Andreica, ceea ce mi 
s-a părut a fi în limitele firescului. Viaţa ne-a lipit 
cumva încă din şcoală. Am fost colegi de clasă, de 
bancă şi năzdrăvănii. Suplimentar, mă făceam 
vinovat şi de faptul că eram vinovatul care l-a atras 
pe drumul spre şi în puşcăriile patriei. El a încasat 
mai puțin ca mine la prima condamnare, ceea ce 1- 
a supărat amarnic. Eu îl tachinam fără milă — după 
năravul nostru — precum că şi tribunalul militar m- 
a plasat într-o poziție superioară comparativ cu el, 
eu luând dublu față de el, în timp ce el s-a ales doar 
cu o condamnare amărâtă de doi ani corecțională 
etc... 


Când am plecat la Canal, Ghiţă era cel mai necăjit 
deţinut politic şi-mi stăruia în memorie figura lui 
neconsolată. Îi expirase condamnarea şi urma să fie 
eliberat (niciodată nu se ştia când) iar peste alți trei 
ani, când ne-am regăsit, ne-am întâlnit adesea. 
Prietenia noastră a rămas neschimbată, chiar întări- 
tă de detenţie. Mai ambițios decât mine, Ghiţă a 
reuşit să intre în Facultatea de Filologie din Cluj — 
împreună cu Nistor Man —, dar în anul II au fost 
exmatriculați. Lovitură grea pentru Ghiţă, care s-a 
oploşit pe undeva prin Munţii Apuseni, ca învăță- 
tor suplinitor, iar Nistor s-a oploşit şi el la Institutul 
Teologic de la Sibiu. De unde a fost umflat în 
1958. — Ce credeai, bă, că dacă te faci popă scapi 
de noi? Asta ne-a povestit-o mai târziu Nistor, care 
nu prea călca a popă şi admitea acest fapt, dar a 
mers acolo ca să nu piardă vremea, deoarece acolo 
se făceau studii serioase de limbi moarte, respec- 
tiv latină, elină şi ebraică. Şi cum tot începuse cu 
filologia, nu strica să... De fapt, chiar aşa a fost. 
Ne-am împărtăşit cu Ghiţă părerile — care coinci- 
deau —, cât mai pe scurt, în stilul telegrafic care se 
impunea acolo, unde puteai fi surprins şi bineînţe- 
les sancționat. În esență, a nu recunoaşte în instan- 
ță niciun fel de vinovăţie. 

Nu sunt foarte sigur, dar cred că celălalt vecin era 
Ionică Motrea, furios, fiindcă avea deja o viaţă aşe- 
zată, soție şi copil şi o poziţie bună în construcții, 
unde era foarte apreciat, pentru pricepere şi hărni- 
cie. (A fost unicul achitat, dar nu şi eliberat). 

Aşa a trecut o perioadă de care nu-mi amintesc mai 
nimic, fiindcă nu s-a petrecut nimic notabil. Obse- 
sia era procesul despre care nu ştiam când va avea 
loc. Secretomania timpului!?! 


(va urma) 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


PERMANENTE 


Atitudini din exil — Împotriva balaurului roşu 


Un Nurnberg pentru bolşevici 


Crime contra umanităţii - Hitler, ucenicul lui Lenin 
şi Stalin, maeştrii genocidului - Crimele lui Hruş- 
ciov, dovezi zdrobitoare - Gheorghiu-Dej, asasinul 
a un milion de români - Duplicitatea Occidentului - 
Tribunalul de la Niirnberg trebuie reconstituit - 
Lichidarea regimurilor comuniste - Punerea sub 
acuzaţie a super-asasinilor bolşevici 


După cel de-al doilea război mondial, puterile vic- 
torioase nu s-au mulțumit să negocieze condiţiile de 
pace cu puterile învinse la masa verde - aşa cum se 
proceda de secole în istoria Europei- ci au arestat şi 
trimis în faţa justiției pe şefii națiunilor înfrânte, 
acuzându-i de crime contra umanității şi con- 
damnându-i la moarte prin spânzurătoare în faimo- 
sul proces de la Niirnberg. Crimele săvârşite de 
nazişti, au susținut Aliaţii, n-au nimic de a face cu 
ororile inerente oricărui război. Aceste crime nu pot 
fi iertate, nu pot fi încadrate în întâmplările obişnui- 
te ale războiului, pentru că prin săvârşirea lor se ata- 
cau însăşi fundamentele existenţei umane. Extermi- 
narea unei populații, în numele unei doctrine sau al 
urii rasiale, este un atentat contra vieţii însăşi, o 
încercare de a distruge creațiunea în sine, de a 
desființa varietatea de forme etnice sub care se 
înfăţişează omenirea. Hitler, nimicind milioane de 
fiinţe dintre evrei şi alte naționalități, s-a făcut cul- 
pabil de o crimă care loveşte societatea umană în 
totalitatea ei. Competiţia naturală dintre popoare a 
fost înlocuită cu suprimarea fizică a acelor grupe 
etnice considerate a forma obstacolul major în calea 
imperialismului german. 


Condamnarea conducătorilor celui de-al Treilea 
Reich este un act arbitrar din punct de vedere al 
uzanțelor juridice. Procesul s-a judecat fără a avea 
la bază o legislaţie anterioară, un cod internaţional 
recunoscut de toate puterile beligerante, în care să 
se fi prevăzut delictele imputate acuzaților, instanța 
îndreptăţită să-i judece şi pedepsele ce le corespund. 
S-a violat principiul „nulla poena sine lege”. 


Dacă facem însă abstracţie de jurisprudenţă, de fun- 
darea de drept a sentinţei, şi ne referim exclusiv la 
noţiunile de just şi injust, la gradul în care cu ace- 
astă sentință s-a împlinit dreptatea, în sensul ei pur, 
nealterat de contingenţe, de formalismul juridic, aşa 
cum este trăită dreptatea în conştiinţa fiecărui om, 
atunci judecata de la Niirnberg, deşi vicioasă din 
punct de vedere al formelor juridice, se poate justi- 
fica în numele idealurilor permanente ale omenirii. 
Se presupune în acest caz că s-au călcat normele de 
justiţie în sens instituțional, pentru a se da satisfacție 
conştiinţei umane ultragiate de crimele nazismului. 
S-a violat dreptul, dar s-a salvat dreptatea. 


Judecătorii de la Niirnberg au ieşit din cadrul jus- 
tiţiei formale pentru a putea da un avertisment isto- 
ric conducătorilor de popoare, determinându-i la 
reflecţie şi circumspecție înainte de a mai intreprin- 
de acțiuni sangvinare de genul celor săvârşite de 
Hitler. Prin acest proces, s-a creat un precedent, s-a 
stabilit o jurisprudență internațională în materie de 
crime împotriva umanității: cei ce în viitor vor mai 
săvârşi acte de genocid riscă să se înfrunte cu Tri- 
bunalul Internaţional şi să sufere aceeaşi soartă. 


Acest proces înseamnă o dată în istoria omenirii. 
Naţiunile care au judecat la Niirnberg s-au făcut 
interpreţii conştiinţei universale, contractând o obli- 
gație esenţială şi inalienabilă față de toate popoare- 
le lumii, Oriunde pe suprafața pământului s-ar mai 
produce acte de genocid, aceste naţiuni sunt datoa- 
re să intervină, să repete procedura de la Niirnberg, 
trăgând la răspundere pe vinovaţi şi aplicând cuve- 
nitele pedepse. Tribunalul de la Niirnberg se justi- 
fică numai prin permanentizarea ideii ce i-a dat naş- 
tere, numai prin aplicare legilor lui oriunde s-ar ivi 
necesitatea. 

Între puterile care şi-au trimis delegaţi în completul 
de judecată de la Niirnberg figurează şi Rusia 
Sovietică. Nu se putea imagina o mai mare ofensă 


adusă ideii de justiţie. Când se judecă o anumită 
categorie de delicvenţi, nu poţi să inviţi ca judecă- 
tori indivizi care s-au făcut vinovați de aceleaşi 
crime şi care sunt mai degrabă indicaţi să stea pe 
banca acuzaților. În momentul când s-au deschis 
dezbaterile procesului de la Niimberg, Aliaţii erau 
în posesia dovezilor că Sovietele practică genocidul 
ca sistem de guvernare încă din timpul revoluției 
care i-a adus la putere. Era încă proaspăt în memo- 
ria tuturor masacrul de la Katyn, întâmplat în anul 
1941, unde şi-au găsit moartea 11.000 de ofiţeri 
polonezi. 


Hitler, în definitiv, n-a fost decât un elev al lui Lenin 
şi Stalin. Aceţia sunt maeştrii genocidului. Aceştia 
pentru întâia oară au preconizat şi pus în aplicare 
sistemul asasinării în masă a unei naționalități. Vic- 
timele dominaţiei bolşevice sunt incomparabil mult 
mai numeroase decât ale regimului național-sociali- 
st. Faptul că ultimele s-au recrutat precumpănitor 
dintre evrei, iar victimele bolşevismului dintre alte 
popoare, nu este o indicație suficientă pentru a fi 
trecute la capitolul uitării. E stupid şi ridicol ca să 
fie pedepsiţi discipolii bolşevicilor pentru crima de 
genocid şi să [i se facă acestora din urmă onoarea să 
facă parte dintre judecătorii tribunalului care judecă 
aceste crime şi în acelaşi timp să nu se sesizeze 
nimeni de crimele infinit mai mari ale creatorilor 
sistemului de exterminare al popoarelor. 


Ceea ce este mai grav, mai susceptibil să anuleze 
valoarea morală a sentinței de la Niirnberg, este fap- 
tul că în Rusia Sovietică şi în țările de obediență 
moscovită continuă să se practice genocidul şi după 
condamnarea de la Niirnberg, fără ca lumea occi- 
dentală să ia act de noile crime contra umanității şi 
să trateze în consecință pe asasini. Admitem că în 
cursul războiului s-a creat o tovărăşie de arme cu 
bandiții Moscovei greu de rupt de la o zi la alta, dar 
de atunci au trecut 15 ani, 15 ani de orori săvârşite 
de bolşevici în aria popoarelor care au avut norocul 
să cadă în mâna lor. Statele Unite, Anglia şi Franța 
sunt perfect informate de ceea ce se înâmplă dinco- 
lo de cortina de fier. Ele nu mai au niciun dubiu că 
milioane de ființe au trebuit să plătească cu viaţa 
lugubra experienţă comunistă. Să luăm, de pildă, pe 
actualul stăpânitor al Rusiei Sovietice şi şef al 
comunismului mondial, Hruşciov. Bilanţul crimelor 
lui este înfricoşător. În Septembrie 1959, Comisiu- 
nea Activităţilor Antiamericane, formată din repre- 
zentanți ai Camerei Deputaţilor, a întreprins o 
anchetă referitor la crimele lui Hruşciov, chemând 
să depună înaintea ei martori din toate țările cotro- 
pite de bolşevici. Materialul adunat s-a publicat 
într-o serie de broşuri sub titlul „The Crimes of Khr- 
uschhev”. Extragem din cuprinsul lor câteva din 
isprăvile acestui super-asasin al zilelor noastre: 


- din ordinul lui Stalin, Hruşciov a provocat teribila 
foamete din Ucraina dintre anii 1930-1933, pentru 
a-i constrânge pe țărani să intre în colhozuri. 6-7 
milioane de țărani s-au prăpădit în cursul campaniei 
de colectivizare a pământului din Ucraina 

- tot Hruşciov a condus marea epuraţie din Ucraina 
din perioada „Jejovcinei”, 1937-1938, când au fost 
lichidaţi 500.000 de ucrainieni, acuzaţi de deviațio- 
nism naționalist. Din această perioadă i se trage 
numele de „Călăul Ucrainei”. 


- Hruşciov este responsabil şi de asasinarea miilor 
de patrioţi ucrainieni descoperiți în 1943 în gropile 
de la Vinnitsa. 

- după război, tot în execuţia ordinelor lui Stalin, a 
distrus patru grupe etnice din Rusia, ca pedeapsă 
pentru simpatia cu care aceştia au primit armatele 
germane: Tătarii din Crimeea, Calmucii, Cecen- 
Unguşii şi Caracai-Balcazii din Caucaz. Aceste 
grupe au fost ridicate din locurile lor de baştină şi 
împrăştiate în Siberia. 

- după moartea lui Stalin, sub masca destalinizării, a 


21 


continuat genocidul. Planul de extensiune al cultu- 
rilor agricole în teritoriile virgine din Siberia nu-i 
serveşte în realitate decât pentru a face deportări 
masive de populaţii în Kazahstan. 


- din Rusia Albă au fost deportaţi începând cu 1954 
peste un milion de tineri; numărul total al pierderi- 
lor suferite de această țară sub dominaţia sovietică 
se ridică la 3.200.000 în raport cu ceea ce exista sub 
regimul țarist. 

- deportări masive s-au realizat şi în Estonia, Leto- 
nia şi Lituania, amenințând existenţa fizică a acestor 
popoare. Un mare număr de tineri din Republica 
Moldovenească au avut aceeaşi soartă. 

- Hruşciov a înecat în sânge revoluţia georgiană din 
Martie 1956, ucigând la Tiflis mii de oameni care 
au luat parte la revoltă. 


- în acelaşi an, în Decembrie 1956, a trimis divizii 
de mongoli ca să înăbuşe revoluția maghiară, 
adăugându-şi un nou titlu de glorie sangvinară: 
măcelarul de la Budapesta. 30.000 de tineri au fost 
masacrați în cursul operaţiilor de înăbuşire a revol- 
tei. 

- Stalin şi Hruşciov sunt principalii responsabili 
pentru masacrele săvârşite de proconsulii Moscovei 
în țările subjugate din Europa de răsărit. 

În România, Gheorghiu-Dej a patronat asasinarea a 
peste un milion de români în cursul celor 15 ani de 
ocupaţie sovietică. Această fiară cu chip de om nu 
se mai satură de sânge. Speculând calitatea lui de 
român, pentru a-şi crea o anumită simpatie în popu- 
lație (săracul Gheorghiu-Dej, ar vrea să facă ceva, 
dar nu-l lasă Moscova), în fond este un om de o 
insensibilitate totală la suferințele conaţionalilor lui, 
incapabil de cel mai mic gest de apărare a interese- 
lor poporului român. Tot secretul menţinerii lui la 
putere constă în tributul sângeros ce este gata să-l 
plătească în fiecare an pentru a hrăni Molohul 
bolşevic. El omoară, chinuie, pradă din substanţa şi 
averea poporului român oricât i s-ar cere. Servilis- 
mul lui abject nu mai cunoaşte limite. 


Toate aceste crime nu pot rămâne nepedepsite. Sân- 
gele a milioane de fiinţe nevinovate, sacrificate pen- 
tru a asigura dominația Moscovei, strigă după răz- 
bunare. Occidentalii nu pot măsura cu două măsuri: 
severi cu conducătorii nazismului şi indulgenți până 
la bănuială de complicitate cu bandele de criminali 
ale Kremlinului. Tribunalul de la Niirnberg a creat o 
nouă situație în relațiile internaţionale, care obligă 
pe Occidentali politic şi moral să cheme în fața jus- 
tiției şi pe super-asasinii de la Moscova. 

Destinul întregii omeniri este în joc. Duplicitatea 
Occidentului trebuie să înceteze dacă vrea să supra- 
vieţuiască în lupta contra comunismului. Convenţia 
Naţiunilor Unite din 9 Decembrie 1948 asupra 
genocidului declară că genocidul, săvârşit în timp 
de război sau în timp de pace, este o crimă inter- 
naţională. Rusia Sovietică, ca membră a Naţiunilor 
Unite, a ratificat şi ea aceste acorduri în anul 1954. 
In consecință, Hruşciov şi banda lui de asasini pot fi 
traşi la răspundere pe baza propriilor lor semnături. 


Scandalul de la ONU trebui să înceteze. Această 
instituţie n-a fost creată pentru a ocroti pe maeştrii 
genocidului. În numele acestei organizaţii, în nume- 
le Chartei care-i stă la bază şi a Convenţiei asupra 
genocidului din anul 1948, trebuie să se instituie un 
nou Tribunal Internaţional, în fața căruia să fie aduşi 
să se justifice Hruşciov cu întreg clanul lui de 
monştri. Coexistenţa pacifică pe care o mai caută 
încă Occidentul este în fond o coexistenţă în crimă 
şi această politică de promiscuitate istorică şi 
morală nu poate duce decât la catastrofă pentru 
lumea liberă. 


Să se termine cu lamentaţiile ipocrite pentru soarta 
popoarelor subjugate, să se termine cu surogatele de 
atitudini, ca „anul refugiaților” şi „săptămâna națiu- 
nilor captive” şi să se păşească energic la fapte. 
Regimurile comuniste de esență satanică trebuie 
distruse, căpeteniile lor arestate şi deferite în fața 
unui nou Tribunal Internaţional, reconstituit la 
Niirnberg sau în altă parte. 


HORIA SIMA, Sentinela, Septembrie 1960 


22 


PERMANENTE 


De vorbă cu Mirel Stănescu (VIII) 


Unul dintre seniorii rezistenței anticomuniste din 
România, membru activ al Fundaţiei „George 
Manu”, filiala Constanţa, domnul Mirel Stănescu 
este o prezență constantă în ultimele decenii la 
numeroase acţiuni de cinstire a memoriei martirilor 
neamului românesc, aducând de fiecare dată o măr- 
turie sobră şi coerentă în spaţiul public. L-am rugat 
pe domnul Stănescu să ne răspundă la câteva 
întrebări pentru a contura şi cititorilor noştri repere- 
le biografiei domniei sale, relevante pentru istoria 
recentă şi învățămintele ei relevante pentru gene- 
raţia actuală. ( M.V.) 


Rep: În 1958 aţi fost trimis din nou la Gherla... 


M.S.: În luna Septembrie 1958 am fost expediat de 
la Ocnele Mari din nou la Jilava, sinistra închisoare 
de tranzit, iar de acolo, în octombrie, am fost trans- 
ferat la Gherla. Aici, cu numai două luni în urmă, 
avusese loc o mare revoltă a deținuților politici. 
Rebeliunea din vara anului 1958 a pornit din came- 
ra 86,a frontieriştilor, şi a cuprins rapid întreaga 
închisoare. Au fost dărâmate obloanele din lemn de 
la ferestre, au fost baricadate uşile cu paturi, s-a 
scandat de la ferestre împotriva regimului inuman 
in care erau deținuți, împotriva bestialului Petrache 
Goiciu, colonelul criminal care conducea peniten- 
ciarul Gherla. Strigătele condamnaților au îngrozit 
şi alarmat toată localitatea Gherla. Atunci a fost 
mobilizată şi armata pentru a interveni dacă Securi- 
tatea nu reuşea să controleze situaţia. 


Când am ajuns eu la Gherla erau încă urme de 
sânge pe pereţi iar regimul era de teroare. Repre- 
siunea a continuat luni de zile după zdrobirea revol- 
tei şi a presupus şi trecerea iniţiatorilor prin brutale 
anchete şi condamnarea lor pentru noi fapte. Se 
bătea de se smintea fără vreun motiv anume. Cara- 
liii erau niște semianalfabeţi sadici care băteau fără 
milă. Imi amintesc de frații ȘOMLEA, nişte brute, 
amândoi plutonieri, de locotenentul major ISTRA- 
TE care bătea de sărea sângele. In aceea perioadă 
era întemnițat la Gherla şi Paul Goma. EI a scris o 
carte, „Gherla”, o lucrare cu adevărat fabuloasă în 


care descrie evenimentele de atunci şi din care pot 
fi trase multe învățături. Şi Remus Radina, partici- 
pant în iulie 1958 la rebeliunea de la Gherla, descrie 
atrocitățile în cartea sa „Testamentul din morgă”. 


Cu toată teroarea şi cu toate riscurile, la Gherla se 
comunica în continuare între celule prin pereţi sau 
prin ţevile reci de la calorifer, cu acel alfabet Morse 
adaptat, pe care îl învăţasem şi eu. (Şi astăzi, după 
mai bine de 60 de ani, încă îl mai ştiu şi mă trezesc 
uneori bătând...) Noii veniţi, transferați de la alte 
închisori în special de la Aiud, aduceau cu ei unele 
veşti sau poezii şi colinde memorate, compuse 
mental de marii poeți Radu Gyr, Nichifor Crainic, 
Valeriu Gafencu, Sergiu Mandinescu care erau apoi 
difuzate prin Morse, din celulă în celulă, în toată 
închisoarea. Astfel am învăţat şi eu mai multe poe- 
zii, pe unele le mai ştiu şi astăzi. 

Cu toate că m-am ferit cât am putut, la Gherla 
aveam să ajung şi la izolare - acolo era aproape 
imposibil să eviţi asta. Am fost băgat la izolare pen- 
tru şapte zile, la frig şi la foame. Experiența m-a 
marcat în cel mai crunt mod. La izolare am fost 
băgat într-o celulă mică fară geam, doar cu o tinetă 
urât mirositoare, pentru necesități. Izolarea a mai 
însemnat, o singură masă la trei zile ca vai de ea şi 
zilnic câte o cană cu apă călduţă. Chinurile izolării 
au însemnat imense sforțări fizice şi morale, dispe- 
rare şi neputinţă. După şapte zile am revenit în 
cameră ca vai de mine: încercănat şi vânăt... 

În schimb, nu voi uita cât voi trăi spiritul de solida- 
ritate care exista între deţinuţii de la Gherla şi nu 
numai. Când revenea câte unul de la izolare, într-o 
stare jalnică, cu toţii ne rupeam câte o bucăţică din 
puţinul porţiilor noastre de mâncare şi îi dădeam 
amărâtului ca să reuşească să se întremeze şi să se 
pună pe picioare. Şi eu am avut parte de gestul aces- 
ta din partea fraţilor de suferință. In condiţiile ace- 
lea, izolarea putea fi foarte gravă in special pentru 
cei bolnavi şi cu vârste înaintate. Eu fiind mai tânăr 
am rezistat deşi dinții mi se măcinau dar am stat în 
cameră cu bolnavi de plămâni care scuipau sânge, 
fără să primească vreun tratament! Este lesne de 





România şi sfârşitul Europei (52) 


Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de 
prestigiu, ministru de externe al României în perio- 
ada Statului Naţional-Legionar (1940-1941) şi a 
Guvernului Naţional de la Viena (1944-1945). 
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” consti- 
tuie un izvor documentar de excepție. 


Chiar după publicarea textului abdicării regelui 
Mihai, un document unic în istoria prăbuşirii 
monarhiilor, Mişcarea Legionară a vrut să 
admită pe mai departe că Mihai | mai putea 
reprezenta un steag de adunare şi de luptă, nu 
numai în ce privea exilul, dar şi ziua visată de 
toţi a recuceririi patriei pierdute. Era hotărârea 
noastră de a uita trecutul în vederea acestor 
două năzuinţe, unirea şi lupta... Existau şi moti- 
ve omeneşti, inspirate de tinereţea monarhului, 
care explica, poate, puternica influenţă exerci- 
tată asupra deciziilor sale de către o camarilă 
moștenitoare - în unele cazuri chiar identică - cu 
camarilele lui Titulescu şi Carol al doilea. Aces- 
tea sunt sentimentele care au explicat, între alte- 
le, călătoria şi demonstraţia loialistă de la Sig- 
maringen a unei importante delegaţii legionare. 
(pag.269-270 ) 


Războiul s-a terminat, graniţele s-au retrasat, sfere- 
le de influență s-au împărțit, România cade pe 
multă vreme sub dominație comunistă, abdicarea 
forțată a regelui Mihai la 30 decembrie 1947 repre- 
zentând înlăturarea ultimului reper (decorativ de 
multă vreme, dar totuşi deranjant pe plan simbolic) 
al suveranităţii naţionale a poporului român, al 
demnităţii noastre, al valorilor şi istoriei noastre. 
Regele pleacă în exil pe foarte multă vreme, greu de 


ştiut în ce măsură mai spera să se întoarcă vreodată, 
sprijinul (politic, diplomatic, financiar) de care s-a 
bucurat din partea guvernelor occidentale (inclusiv 
al monarhiilor) fiind practic inexistent, în ciuda 
recunoştintei formale de care se bucura pentru con- 
tribuţia la victoria Aliaților. 


Aşa cum afirmă Mihail Sturdza, Mişcarea Legio- 
nară a întâmpinat pozitiv venirea în Occident a 
regelui Mihai, în speranţa coalizării tuturor forțelor 
exilului românesc în lupta anticomunistă, pentru a 
obţine în jurul regelui mult dorita şi necesara unita- 
te. Memoriul Comandantului Horia Sima către 
regele Mihai din 24 aprilie 1949 exprima pe deplin 
poziția realistă şi binevoitoare a Mişcării Legiona- 
re, punând mai presus de orice interesul naţional. 
Acelaşi Horia Sima va constata însă câţiva ani mai 
târziu, cu mare amărăciune, prăbuşirea acestor spe- 
ranțe, regele nefiind capabil să se distanţeze de gru- 
pul complotiştilor de la 23 august (condus de 
Vişoianu) pentru a deveni un factor unificator. 

„După ce Regele Mihai a fost izgonit din ţară de 
către comunişti şi s-a aliniat fără să vrea poziției 
guvernului de la Viena, Mişcarea Legionară nu a 
stat nicio clipă la îndoială ca să îşi exprime din nou 
ataşamentul său faţă de Regele pribeag într-o 
formă care nu mai lăsa niciun dubiu. Prelungita 
colaborare dintre Rege şi comunişti noi am inter- 
pretat-o într-un Sens cum nu se poate mai favorabil 
pentru intenţiile Majestății Sale în Memoriul ce i 1- 
am înaintat în 1949: o disperată încercare de a 
salva Statul român de la lichidare totală, instituția 
monarhică servind în ultimii ei ani de existenţă ca 
ariergardă a rezistenţei româneşti. De altă parte, 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 





înţeles că aceştia nu au rezistat şi în scurt timp s-au 
prăpădit. 

Gherla a fost una dintre cele mai inumane închisori 
ale patriei comuniste. Aici am întâlnit oameni din 
toate categoriile sociale condamnaţi la ani grei de 
temniță pentru tot felul de învinuiri: instigație şi 
agitație publică, ţărani care se opuseseră colecti- 
vizării, aşa-zişii „criminali de război” care, în reali- 
tate, erau prizonierii repatriați ce luptaseră pe fron- 
tul din Rusia, frontierişti - cei care încercaseră să 
fugă în Occident riscându-şi viaţa la graniță, preoți 
şi credincioşi de toate confesiunile, Martorii lui 
lehova, dar cei mai mulţi erau greco-catolicii care 
refuzaseră să treacă la ortodoxie. 


Era luna Decembrie a anului 1958 şi se apropia al 
doilea Crăciun pe care urma să îl petrec într-o tem- 
niță comunistă. Fiindcă aveau experienţa anilor tre- 
cuţi, în apropierea Sfintei Sărbători de Crăciun, 
caraliii atei ne-au avertizat că „cea mai mică abate- 
re de la regulament va fi aspru pedepsită”. Cum 
aproape în toate celulele era câte un preot, fiecare 
deţinut a putut, încă din Ajun, să se spovedească în 
acele condiţii, aşteptând în curăţenie naşterea prun- 
cului Hristos. La fel ca şi în cazul Crăciunului 
petrecut cu un an înainte, în Reduitul înghețat al 
Jilavei şi aici la Gherla, am simțit cu toţii, tineri şi 
vârstnici aceeaşi sfântă emoție; aveam în noi sufle- 
tul copilăriei şi amintirea Crăciunului sărbătorit în 
familiile noastre. Era pe înserat, când un coleg a 
spus că dintr-o celulă alăturată se aude un colind. 
Ca la un semn toţi ne-am apropiat de fereastra fere- 
cată, cântând colindul lui Radu Gyr: „4 veni şi-aici 
Crăciunul/ Să ne mângăie surghiunul/ Cade albă 
nea/ Peste viața mea...” Incet, încet şi alte colinde 
au cuprins toată Gherla... 


apariția Regelui în exil am socotit-o de bun augur 
pentru lupta de eliberare. Regele va da un nou 
impuls acestei lupte, ridicând-o la o conştiinţă 
maximă. În jurul numelui său prevedeam că se va 
organiza o conducere coerentă şi eficientă în ace- 
laşi timp, care să cruțe exilul de lupte sterile. 
Aşteptările nu numai ale noastre, dar ale marii 
majorități a Românilor din exil, s-au soldat cu 
decepţii continue...” 


—— 


ln sbana tabulni vene s"ma pretaa în uitati 
ui mtbeai posteseri palities, mmnemaica şi saaiala, seri 
roiat pai Papantati între praraapaăii Enatari ai plopii : 
Da, 


Anoote TRPOTIIII PI Sai soreepersă mritai candi 


Vimniilae sabiitta de Penal Pandannnta Domni baţia Pariaa 
ala veoand » gramizi și fundenantală meniahura, 


în faima momriaa aataagiaaa, ta Soplimt intel agee 
me ee faatarii de rtemntaze ai Tarii, emailat i de Piapul 
dorea ce-a: poviae, mmmmider 58 Laatibullă Mormrniai ua ..- 
boteopanda asbualeldr mmniizani ale vieții imaatee da sa, 
95 Poprazmiilă 4 pieiiză sar.anni (n salată demmaltării aa 
bu. 


ln caemaeLaţa, pe deolin coc lia de Lepartantu 
aztabui se fam În atare page-ulii zeada, 
LED 
pir iat și pantru urhașii îti dela îmma, Pana în pa 
re mine și panâru si la iata pontagati mule .. ban mie, 
iti mm Page si mmm, 


Dai în Buzarețit, A sudleig. 
asa n 


Domenia 1941, 


pagină realizată de 
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


PERMANENTE 


Grigore Șoiron 


Pe data de 12 martie 2022, la Cluj-Napoca, a avut 
loc înmormântarea seniorului legionar Grigore 
Şofron. 


Născut în Sighetul Marmaţiei în 1928, Grigore 
Şofron a urmat studiile la Liceul „Dragoş Vodă”, 
unde a activat (alături de fratele său Mihai) în 
organizaţia legionară condusă de Aurel Vişovan, 
apoi la Facultatea de Agronomie din Cluj unde 
continuă continuă activitatea legionară sub con- 
ducerea lui lon Bohotici. 


Este arestat în 1948 şi condamnat la 7 ani de 
închisoare, pedeapsă redusă ulterior la 5 ani. 
Pătimeşte în temniţele comuniste de la Cluj, 
Canal, Văcăreşti, Jilava, Gherla, inclusiv la Piteşti 
unde, în urma unor bătăi îngrozitoare şi a regimu- 
lui inuman la care a fost supus, rămâne paralizat 
timp de 6 luni. Cu ajutorul lui Dumnezeu îşi 
revine şi este eliberat în anul 1953. 


După eliberare, reuşeşte să termine Facultatea de 
Agronomie, se căsătoreşte şi i se naşte un fiu care 


îi va dărui mai tîrziu doi nepoți, iar în ultimii ani 
ai vieţii Dumnezeu îi binecuvântează cu doi 
strănepoți. 

A trecut la cele veşnice pe data de 10 martie 2022, 
la venerabila vârstă de 94 de ani, completând ast- 
fel legiunea cerească a eroilor martiri ai neamului 
românesc. 


Alături de familie şi prieteni, Grigore Şofron a 
fost condus pe ultimul drum de reprezentanții 
Fundaţiei George Manu, precum şi de membrii 
Grupului Camarazii de la Cluj-Napoca. 


Slujba de înmormântare a fost oficiată de părin- 
tele greco-catolic Marinel Sâmbotelecan şi părin- 
tele Marius Vişovan care a venit de la Sighet pen- 
tru a-i aduce un ultim omagiu seniorului mara- 
mureşan Grigore Şofron. 


La finalul slujbei, părintele Vişovan a rostit un 
scurt discurs despre viaţa, idealurile şi pătimirile 
domnului Şofron subliniind la final faptul că 
rugăciunile celor prezenți „nu sunt nişte lamen- 


23 


taţii sterile, ci sunt conştiinţa unirii cu Hristos prin 
sângele martirilor noştri.” 


În faţa mormântului, s-a cântat Imnul Legionar- 
ilor Căzuţi şi s-a făcut obişnuitul apel: 
„Grigore Şofron - Prezent!” 


ALINA IOANA DEAC 





George Popescu Glogoveanu, 
10 ani de la plecarea la Domnul 


CONSTANTIN MIHAI 


George Popescu Glogoveanu (drepta) şi Ilie Tudor 


Pe 17 martie 2022 s-au împlinit 10 ani de la 
trecerea lui George Popescu Glogoveanu — Nea 
Bebe, pentru cei apropiaţi — la Domnul. Timpul a 
trecut atât de repede de atunci şi o bună parte 
dintre colegii săi de ideal şi suferinţă legionară ne 
aşteaptă în Împărăţia lui Dumnezeu. Ne simţim 
din ce în ce mai singuri într-o lume pe care nu o 
mai regăsim, o lume pustită de duhul lui Hristos, 
în care totul se accelerează spre un final în care 
ştim că teoforii si hristoforii vor ieşi biruitori. 
Până atunci, trebuie să purtăm mai departe 
misiunea acestei generații mărturisitoare, misiune 
încredințată direct de la aceşti u/timi cavaleri 
prestanţi ai lui Hristos, într-un timp ostil oricărui 
mesaj de revigorare spirituală. 

Nu ne miră valul de apostazieri, de lepădare de 
credință creştină, întrucât toate acestea ni le-au 
profețit aceşti ostaşi ai lui Hristos care au 


îmbrăcat cămaşa 
crucii şi au mers cu 
bucurie şi demnitate 
pe drumul Golgotei 
Mântuitorului, având 
drept bornă învățătura 
creştină, Predania şi 
întregul tezaur al 
spiritualităţii 
ortodoxe. 
Singurătatea pe care o 
resimțim astăzi nu 
este dată de absenţa 
prezenței lui 
Dumnezeu, ci de o 
învârtoşare a unui duh 
lumesc, pe alocuri cu 
accente demonice, 
care încearcă din 
răsputeri să schimbe 
ordinea firească 
instituită de 
Dumnezeu şi pe care 
generația legionară a 
apărat-o cu prețul 
Vieții. 

Rememorarea unor figuri exemplare de talia lui 
Nea Bebe şi a atâtor altor personalități legionare, 
cu un trecut exemplar de luptă şi de jertfă 
(precum Nea Bebe, cu 23 de ani de închisoare 
neîntreruptă, unul dintre recordmenii generaţiei 
sale), constituie o posibilitate de readucere în 
prim plan a unor modele vii de care lumea 
românească actuală pare să uite, distanțându-se 
cât se poate de mult de ceea ce înseamnă nu doar 
prezenţă legionară, ci spirit legionar. Nu cred că 
este cazul să spunem că toată această generație 
legionară a primit cununa veşniciei lui Hristos, 
mulți dintre ei fiind în rândurile Sfinţilor lui 
Dumnezeu care mijlocesc pentru nevrednicia 
noastră şi pentru apărarea neamului românesc şi a 
Ortodoxiei. 


Faptul că nu avem o recunoaştere a sfințeniei lor 
din partea ierarhiei Bisericii, printr-o mult 
aşteptată canonizare a lor, de la Ionel Moţa, Vasile 
Marin, Corneliu Codreanu şi până la toţi ceilalți 
mucenici, martiri şi mărturisitori nu înseamnă o 
scădere în plan duhovnicesc, ci o teamă încă 
endemică de a mărturisi Adevărul, o conivență 
adesea laşă şi ticăloasă cu o Nouă Ordine 
Mondială care se doreşte instaurată, după ce 
primii paşi au fost deja făcuți: purtarea botniţei în 
Biserică ca semn al lepădării de Hristos şi de 
desfigurare a chipului lui Dumnezeu, inocularea 
unor seruri experimentale care modifică genomul 
uman într-o falsă terapie — în fapt, o modificare a 
corpului creat prin minunea lui Dumnezeu —, 
introducerea certificatului digital ca semn al unui 
control total asupra fiinţei umane. lată de ce 
rememorarea modelelor legionare ține nu numai 
de o igienizare mentală, ci şi de o vindecare 
spirituală, prin raportarea la valorile autentice ale 
creştinismului: nobleţe, generozitate, dăruire, 
curaj, atitudine, dragoste, tot ceea ce întrupa 
această generație din care a făcut parte şi Nea 
Bebe. 


Nu cred că este cazul să ne întrebăm cum ar fi 
reacţionat această generaţie mărturisitoare la ceea 
ce se întâmplă în ultimul timp? Cred că au 
demonstrat-o în toate încercările cumplite ale 
existenței lor, mergând până la jertfa supremă. 
Evident, că ar fi reacționat la toată această 
mascaradă mondială de exterminare a oamenilor, 
prin crimele înfăptuite, denunțând procesul de 
diabolizare care se pune la cale prin acele 
mijloace de anulare a libertăţii şi demnității 
umane, ce se vrea a fi îmbotnițată, ţepuită şi 
încadrată digital şi biometric în noua ordine 
diavolească. 


Cei care i-au cunoscut pe aceşti cavaleri ai lui 
Hristos, în ipostaza legionarilor, înțeleg că lecţia 
pe care trebuie să o urmăm şi noi este una 
singură: plecarea de la Icoana şi răstignirea pe 
drumul crucii, întrucât altă cale nu există. 
Invocându-l astăzi pe Nea Bebe, invocăm o 
întreagă generaţie de Sfinți Martiri şi Mucenici 
care ne-au arătat adevărata lecție: mărturisirea lui 
Hristos, cu mult curaj, fără niciun compromis, 
pentru că cu Noi este Dumnezeu. Cu rugăciunile 
lui Nea Bebe şi ale tututor acestor Sfinți Români 
să cerem ajutorul neîncetat al Prea Sfintei Treimi 
de a ne apăra de toată vrăjmăşia diavolească, 
neuitând niciodată de purtarea de grijă a Maicii 
Domnului, care ne protejează cu Sfântul ei 
Acoperământ! 





7 PERMANENTE 


Dreptul la Memorie: 


ANUL XXV, NR. 2-3, FEBRUARIE-MARTIE 2022 


Abonaţi-vă la revista „PERMANENIE” 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA “PERMANENŢE” 


"Tara cate tntâl a lu! Dumaezeu și samal apoi a soastri 


Avem dreptul la memorie, la adevar, la istorie, 


Suntem „fanatici”! | la demnitate. 


— 


Avem obligaţia sa ducem mai 


e [ef lar: 


moştenirea primită de la seniorii pătimitori în 
temniţele carliste, antonesciene, comuniste... 


Revista „Permanenţe” face parte din această 


moştenire. 


Vă invităm să mergem înainte, impreună! 


Fundaţia Profesor George Manu şi Editura Evdokimos 
ÎI OI 


Dragi prieteni, Revista noastră, ,„Permanenţe ”, va intra în 2022 în al 25- 
lea an de existență. Înființată în 1998 de supraviețuitorii temnițelor 
carliste, antonesciene şi comuniste, cu apariție lunară neîntreruptă, 
„Permanenţe ” a rămas singura revistă naţional-creştină care mai apare 
în România, în format fizic, în mod constant. Avem dreptul la memorie, la 
adevăr, la istorie, la demnitate. Avem obligaţia să ducem mai departe 
moştenirea primită de la seniorii pătimitori în temniţele carliste, antone- 
sciene, comuniste. 


Revista ,„, Permanenţe ” face parte din această moştenire. Costurile tot mai 
mari generate de tipărirea şi distribuirea unei reviste de acest fel au 
cauzat dispariția multor publicaţii de gen apărute după 1990. Şi noi ne 
confruntăm cu aceeaşi problemă, dar suntem hotărâți să continuăm. Pen- 
tru a face asta, avem nevoie şi de ajutorul vostru. 

Vă rog - pe toți cei care puteţi şi doriți - să ne sprijiniți, abonându-vă, 
reînnoind abonamentul pe care îl aveţi deja la revista „ Permanenţe ” sau 
făcând donații. Prețul abonamentului este de 100 lei/ an pentru abonaţii 
din România, respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaţii din străină- 
tate. 


Revista apare lunar şi se expediază prin poştă pe adresa abonaților. 


Contravaloarea abonamentului sau donațiile se pot achita prin man- 
dat poştal pe adresa: 


Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 — C.P. 14, 024280 
Bucureşti 


sau prin virament bancar pe coordonatele următoare: 


Fundaţia „Profesor George Manu”, 
Banca Transilvania, 

swift code: BTRLRO22XXX 

USD - IBAN: 
RO17BTRL04102205797941XX 
EUR - IBAN: 
RO80BTRL04104205797941XX 
LEI - IBAN: 
RO34B8TRL04101205797941XX 


Vă invit să mergem înainte, împreună! 


Cezarina Condurache, 
Preşedinte Fundaţia „Profesor George Manu” 





- Redacţia își păstrează distanța faţă de conţinutul articolelor; 
responsabilitatea revine exclusiv autorilor. 











PERMANENȚE 


ISSN 1453 — 9551 
Editor: Fundaţia Culturală „PROFESOR GEORGE MANU” 
Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32, 
024073, Sector 2; Bucureşti 
e-mail: fgmanu Q gmail.com 
Internet: http://www.fgmanu.ro 
tel. 021-252-20-41; 0746 548 305 
REDACTOR ŞEF: 
BOGDAN MUNTEANU 
REDACTORI: 
PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON 


CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE 


CORESPONDENȚŢI STRĂINĂTATE; 





CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU 
DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR 
ADMINISTRAȚIE — DIFUZARE: 
MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghiseul 2 — C.P.14, 024280 București 


RELAŢII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAȚIEI: 
LUNI, MARTI, MIERCURI, JOI, VINERI: 14-18 


FUNDAȚIA “PROFESOR GEORGE MANU” 
1904-2022 


PREŞEDINŢI: ACTUALA CONDUCERE: 


f NICOLAE GOGA, 1994-1995 
PREŞEDINTE ONORIFIC: 


ELISABETA IONESCU 


f MIRCEA NICOLAU, 1995-2011 
f NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 


f GHEORGHE GHEORGHIU, 
2013-2015 


CONSILIER ONORIFIC: 
f VASILE AFILIE 


PREŞEDINTE: 
CEZARINA CONDURACHE