John Saul — Casa de La Rascruce

John Saul 
CASA DE LA RASCRUCE 


Traducere din limba engleza GINAMONICASERBAN 


Bucuresti: RAO International Publishing Company, 2005 


ISBN 973-576-731-7 


JOHN SAUL Black Creek Crossing 
© 2004 by John Saul All rights reserved 


PROLOG 


Se trezi cutremurîndu-se. La început frigul se infiltrase în adîn- 
curile somnului ei, învaluindu-i subconstientul cu degetele lui 
lacome, dîndu-i senzatia carataceste prin padure într-o noapte 
de iarna. Zapada scîrtiia sub pasii ei si peste tot înjur bratele 
golase ale copacilor straluceau în luminalunii. Crengile si 
ramurile îmbracate în turturi de gheata oglindeau milioanele de 
stele ce sclipeau pe cerul senin. Poteca serpuia printr-unpilc de 
mesteceni, iar ea o strabatea îmbatata de bucuria fara griji a 
unei dupa-amieze de primavara, în loc sa simta 
nelinisteatulburatoare specifica noptilor de iarna. 

Apoi, dupa ce frigul îsi înteti strinsoarea, visul începu sa se 
schimbe. 

Un nor aluneca împins de vînt si acoperi luna, iar stelele palira. 
Femeia îsi trase instinctiv salul peste umeri si git, dar observa 
cu surprindere ca degetele ei apucasera materialul subtire al 
halatului de 

noapte. 

De ce nu se îmbracase cum trebuie? 

Grabi pasul si de-abia acum vazu ca e desculta si ca picioarele îi 
amortisera din cauza frigului. 


încerca sa înainteze mai repede, dornica sa ajunga acasa înainte 
ca gerul sa-i atace carnea, dar cararea parea ca disparuse. Se 
opri, 

cercetînd cu privirea întunericul pentru a regasi drumul, dar, 
dintr-o data, nimic nu mai era la fel. 

Razele lunii se stinsesera, iar stelele fusesera înghitite. 

Copacii, care scînteiasera pîna acum o clipa, se profilau lugubru 
pe cerul încarcat de nori întunecati. Coroanele lor ce se înaltau 
mîndre cuputin timp în urma se aplecau acum deasupra ei, 
îndrep-tîindu-si spre corpul femeii ramurile scheletice, pregatite 
sa o sfisie dintr-un 

moment în altul. 

Se uita disperata într-o parte si-n alta, cautînd poteca disparuta, 
însa peste tot zapada era neatinsa, de parca ea ar fi fost 
aruncata bruscdin neant în bezna si în salbaticia aceea 
înghetata. 

Inima îi batea cu putere si simti cum o copleseste un val de 
panica. 

Dar de ce? 


N-avea pentru ce sa se teama - mai fusese în padure de o suta 
de ori si nu se speriase niciodata. 


Totusi noaptea de acum era diferita, întunericul mai adînc, iar 
crivatul mai rece ca oricînd îi patrundea prin camasa de parca ar 
fi fost 

dezbracata. 

Sentimentul de panica se transforma în groaza si un strigat i se 
ridica în git. Deschise gura larg, dar de pe buzele ei nu iesi decit 
un 

scîncet jalnic. Facu tot posibilul sa-si regaseasca vocea, dar 
pieptul i se chirci din ce în ce mai tare, pîna cînd i se taie 
rasuflarea. 

încerca sa fuga, dar picioarele parca i se lipisera în haina alba 
de omat ce parea ca s-a metamorfozat din senin în noroiul gros 
si lipicios al 

mlastinii care se gasea în spatele casei ei. 

Frigul se intensifica tot mai mult si femeia începu sa tremure din 
toate încheieturile. Pentru a doua oara îsi ridica mîinile spre sîni 
pentru asi 

strînge halatul pe lînga ea. 

Acesta însa disparuse! Era goala! 

Si nici nu mai era singura... 

Undeva în întuneric, undeva la limita razei ei vizuale, se zarea 
ceva. 

O fiinta care vina. Care o vina pe ea. 

Din strafundurile fiintei ei se nastea iarasi dorinta de a tipa, dar 
de data asta îsi retinu din proprie initiativa strigatul. 

în cele din urma, desi frigul ameninta sa o tintuiasca în veci pe 
loc, începu sa alerge. 

Prea tîrziu. Totul se apropia acum de ea — frigul îi patrundea în 
oase, zapada îi înghitea picioarele, bezna o sugruma cu 
mantaua ei de 

otel. Pîna si copacii o atingeau, zgîriindu-i pielea, plesnindu-i 
spinarea, coapsele, chipul plin de lacrimi. 

Cazu în genunchi, hohotind. îsi ridica mîinile în sus a îndurare, 
dar primi o lovitura puternica din spate. 

O durere înfioratoare îi strabatu tot corpul si o arunca pe burta. 
Reusi în sfirsit sa dea drumul urletului care o chinuia de mult. 
Si atunci se trezi. 

Timp de cîteva secunde ramase nemiscata, încercînd sa-si 
recapete rasuflarea si sa alunge ultimele ramasite ale 


cosmarului ce înca îi mai 

staruia în minte. 

Imaginea padurii începea sa paleasca, iar coroanele si crengile 
lacome ale copacilor se retrageau. 

Zapada se topise, lasînd în urma ei lenjeria de pe pat. 

Doar frigul continua s-o chinuiasca. Si durerea din spate, care, în 
loc sa se potoleasca, devenea din ce în ce mai fierbinte. îsi 
rasuci capul 

si senzatia ca nu era singura reveni cu putere... 

„Dorm si acum, îsi spuse ea. Dorm si traiesc din nou un 
cosmar." 

Hotari sa stea linistita, pentru a-i da timp sufletului sau sa scape 
de teroarea din vis, asa cum în mod deliberat îsi oprise tipatul în 
timp ce 

cosmarul o strînsese ca într-un cleste. 

Apoi auzi rasuflarea. 

Nu respiratia linistita si ritmica a partenerului de viata, nici gifi- 
itul greoi al amantului. 

Nu, de data asta era rasuflarea unei bestii triumfatoare ce-si 
admira satisfacuta prada zdrobita. în timp ce îsi aduna puterile 
si încerca sasi 

limpezeasca mintea, o izbi din senin certitudinea ca era prea 
tîrziu. 

Agonia ce se raspîndea ca un fulger în trupul ei îi confirma 
banuiala ca pradatorul deja lovise. 

Asa cum statea cu fata în jos, sesiza o modificare în rasuflarea 
lui. îl simti cum se pregateste. 

îi simti încordarea si întelese ca e gata sa loveasca din nou. 
Trebuia sa întreprinda ceva, sa sara din pat, sa fuga din camera, 
sa iasa din casa. 

Sa scape de cel care o vina. 

Gîndurile ei fura întrerupte pe neasteptate de o izbitura în spate 
si de un nou val de durere ce îi strapunse corpul. 


Urletul ce îi iesi din git sfisie întunericul si femeia se arunca 
înainte, zbatîndu-se din toate puterile sa se elibereze de patul, 
atacatorul, 

camera si casa care o tineau prizoniera. Dupa ce se rasuci, se 
trezi în fata unui chip ce se apleca amenintator peste ea. 


— Nu! tipa ea. 

Dar, desi strigase din toti rarunchii, vocea ei se transformase 
într-un horcait sinistru. 

Apoi, o raza de luna lumina cutitul din mîna lui si, timp de un 
moment ce paru o eternitate, acesta pluti deasupra ei, 
stralucind în noapte, 

patat de sînge. 

— Nu, implora ea din nou, vlaguita, însa cutitul începu sa 
coboare. 

îi urmari îngrozita vîrful, apoi privi neputincioasa cum lama se 
înfige în dreptul sinului. Timp de o secunda nu percepu decit 
greutatea 

loviturii în clipa în care pumnul înclestat în jurul pumnalului îi 
izbise pieptul. De-abia dupa ce cutitul fu smuls, durerea o arse 
ca un fier 

rosu. 

— Nu..., mai ofta ea, pregatindu-se sa fie înjunghiata din nou. 
De data asta însa nu mai încerca nici o senzatie cînd virful 
strapunse 

carnea, pentru ca spiritul ei deja se desprinsese de corp. 
Acum femeia privea de undeva din înalt, eliberata de durere, de 
frig si de noaptea întunecata. Cutitul se misca ritmic în sus si-n 
jos, 

crestînd fara mila cadavrul ce zacea nemiscat pe pat. Dar 
spiritul ce plutea pe deasupra nu-si mai facea griji pentru corpul 
care-i apartinuse 

cîndva. Acum se gîndea la altcineva. 

La fiica ei... fetita ei micuta... la copilul pe care nu-l va mai 
putea proteja. 

Prea tirziu... prea tirziu... 

întunericul etern îi absorbi sufletul în timp ce sotul ei îsi sfirsea 
sarcina oribila... 


CAPITOLUL 1 


Cînd clopotelul anunta sfirsitul orelor, Angel Sullivan ramase 
linistita în banca ei din fundul clasei si, dupa ce toti colegii iesira 
afara, seapuca sa-si stringa cartile si sa le bage în ghiozdan. 
Abia cînd zarva de pe coridor înceta definitiv, se ridica si-si puse 
haina pe ea. 


— E totul în regula, Angel? o întreba profesorul, aruncîndu-i de 
la catedra o privire îngrijorata. 

„In regula?" repeta ea în gînd întrebarea. Cum sa fie asa dupa 
tot ce se întîmplase în dimineata aceea? Si daca domnul Right 
nu-si dadeaseama, cum putea ea oare sa-i explice? La urma 
urmei, totul se petrecuse chiar acolo, la prima ora, înainte de 
recreatie, cînd domnulRight îi întrebase pe ceilalti elevi daca vor 
sa-i cînte „La multi ani". Auzi, „La multi ani", de parca ar fi fost 
în clasa a treia! Nu stia ca nici 

unul dintre colegii ei nu i se adresa decit ca sa-i arunce vorbe 
rautacioase? Uite-asa, pe nepusa masa, se trezise în banca ei 
din fundul clasei, cufata arzîndu-i de rusine, în timp ce o tacere 
îngrozitoare se lasase în sala, iar jumatate din copii se 
întorsesera ca sa se holbeze la ea. 

Singurul lucru care o salvase ca sa nu izbucneasca în hohote de 
plins umilitoare a fost clopotelul. Atunci toata lumea se repezise 
spre usa. 

lar acum domnul Right voia sa stie daca se simte bine. 

îsi musca buza, dar nu spuse nimic, si se îndrepta spre iesire, 
acolo unde o astepta siguranta coridorului care, cu putin noroc, 
probabil ca 

o sa fie gol. 

- Angel? 

îl auzise pe domnul Right, dar închisese deja repede usa în urma 
ei. 


Angell. Ce fel de nume era asta? 


Multa vreme — ma rog, poate nu atit de multa, dar în orice caz 
pentru o perioada buna de timp — crezuse ca are un nume 
minunat, poatecel mai frumos din lume. Chiar si acum îi rasunau 
blînd în minte fraze din copilaria ei, cînd nu era decit un 


ghemotoc de om. 


„Îngeru' mic a lu' Tata." 
„Îîngeru' mic a lu' Mama." 


„îngeru' mic si perfect a lu' Buni." 

Buni fusese cea care îi daruise primul ei costum de Halloween. 
Era o rochita alba, din satin, cum zicea ea, desi mama ei 
insistase ca e 

confectionata din muselina ieftina. Oricum nu conta, pentru ca 
avea paiete albe, cusute peste tot, care sclipeau chiar si cînd 
statea 

complet nemiscata. Pe spate erau prinse doua aripi pe care Buni 
le croise din papier-mache2 si pe care le acoperise apoi cu pene 
albe. 


- Le-am strîns din ziua în care te-ai nascut, îi zisese Buni în timp 
ce aranja cu grija aripile pe umerii ei micuti. Unii oameni o sa 
spuna ca sîntniste simple pene de pescarus, dar tu sa nu-i crezi. 
— Pai daca nu sînt de pescarus, atunci de unde le-ai luat? 
întrebase Angel. 

— De la îngeri, îi raspunsese Buni, uitîndu-se adînc în ochii ei. 
De la îngeri ca tine. Ei vin la mine noaptea cînd visez si lasa 
penele pe pernamea. Pene de la îngeri pentru mica si perfecta 
mea Angel. 

Angel pastra în continuare aripile, dar nu mai erau agatate pe 
perete, ca înainte. Acum erau înfasurate în tifon si bagate într-o 
cutie vechepentru palarii, pe care o gasise în pivnita casei unde 
locuisera pe cînd avea vreo noua ani. Si chiar daca mama ei 
credea ca ar trebui sa learunce, Angel stia ca nu va face asta 
niciodata. Era singurul lucru care îi mai amintea de Buni, care 
murise la scurta vreme dupasarbatoarea aceea minunata de 
Halloween cînd 

1 Angel - „înger" (n.tr.) 

2 Papier-mache, pasta plastica din hîrtie macerata în apa si ulei 
din care se confectioneaza obiecte de arta decorativa sau 
imitatii de sculpturi, (n.tr.) 

purtase costumul de înger, iar Buni o tinuse de mina si urcase 
împreuna cu ea pe verandele pline de dovleci transformati în 
felinare. Angel 

îsi amintea ca era prea timida ca sa bata singura pe la usi si 
prea îngrozita de strainii care deschideau usile si carora trebuia 
sa le spuna: 


„Ne dati ori nu ne dati", asa ca Buni se oferise sa o ajute. 

Apoi, chiar înainte ca bomboanele ei de Halloween sa se 
ispraveasca, Buni plecase pe lumea cealalta. 

De atunci ramasese singura, doar cu aripile minunate care îi 
aminteau de bunica ei. 

Dupa moartea acesteia, pentru o vreme, a fost în continuare 
„îngeru' mic a lu' Tata" si „îngeru' mic a lu' Mama", purtînd 
costumul de 

înger la fiecare sarbatoare de Halloween, dar nu mai era acelasi 
lucru. In cele din urma, ca si cum ar fi înteles ca ea nu mai 
semana deloc 

cu „un înger mic", parintii ei au încetat sa o mai strige astfel. 
Ceilalti copii însa — cei de virsta ei — nu se oprisera si nu trecea 
zi de la Dumnezeu ca vreunul dintre ei sa nu-i arunce cuvintele 
acelea îngrozitoare: 


— Hei, îngeru' mic a lu' Mama, tot te mai înalti în aer cu aripile 
tale? 

— Hei, îngeru' mic a lu' Tata, de ce nu-ti folosesti aripile ca sa 
zbori în Ceruri? Sau cei de sus nu te vor nici ei acolo? 
Tachinarile continuasera la nesfîrsit, an dupa an. Mama ei îi 
spunea întruna ca se vor potoli, ca se vor plictisi sa o tot 
necajeasca, dar, din 

pacate, nu se întîmpla asa. 

Cu un an în urma, chiar în ziua în care împlinise paisprezece ani, 
cînd mama ei a întrebat-o ce-si doreste, Angel i-a trîntit-o direct: 
— Un alt nume! Nu arat ca un înger, nu ma simt ca un înger si 
nu pot sa sufar felul în care lumea îsi bate joc de mine. 

Apoi îi spusese lucrul la care se gîndea de luni întregi: 


— Vreau ca toti sa ma strige Angie! 

Mama ei cel putin încercase sa-i respecte dorinta, dar ceilalti o 
ignorara. 

Cu exceptia lui Nicole Adams. La mai putin de o saptamina dupa 
ziua ei de nastere, Nicole Adams si niste prietene de-ale ei o 
înghesuira întrun 

colt al toaletei pentru fete. 

— Tu chiar nu stii nimic? spuse Nicole, ca si cum s-ar fi adresat 
unei fetite de cinci ani. Angie nu este prescurtarea de \<a Angel. 


Ci de la 
Angela! Daca vrei prescurtarea de la Angel, atunci multu-meste- 


te cu Ane-gey, cu un A lung. 
Nicole îsi schimonosi buzele într-un zimbet rautacios: 


— Ca sa rimeze cu mangy'. Ochii ei stralucira malitios: 

— Gata, de aici înainte asa o sa te strigam! Mangy-Angey! 
Celelalte colege izbucnira în hohote de ris, dar Angel, desi 

simti ca-i vine sa plîinga, reusi sa se abtina. îsi lasa capul în jos 
si-si facu loc prin grupul de fete, repezindu-se afara în lumina 
soarelui de 

amiaza. 

Trecuse exact un an de atunci, iar acum venise din nou ziua ei si 
nimic nu se schimbase în bine. „Cu mici exceptii", îsi spuse 
Angel. La 

urma urmei, venise toamna — anotimpul ei preferat — cînd 
frunzele copacilor capatau nuante vii, iar umiditatea apasatoare 
de vara era 

înlocuita de zilele si noptile racoroase. Asta însemna ca va putea 
purta din nou puloverele mari si lalîi pe care mama ei le ura, dar 
ea le 

iubea, de vreme ce îi acopereau unele parti nu tocmai în regula 
ale corpului ei. 

De asemenea, în vara care se terminase, copiii dadura senzatia 
ca nu îi mai intereseaza sa o strige Mangy-Angey, iar acum se 
multumeau sa 

o ignore complet. Sau cel putin asa se întîmplase pîna cînd 
domnul Right le amintise ca azi este aniversarea ei. 

Dar acum, dupa ce iesise din clasa, coridorul era gol, asa cum 
sperase ea, si, daca avea noroc, va pleca de la scoala fara ca 
Nicole Adams 

sau vreuna dintre prietenele ei sa o zareasca. 

Asa ca nici asta nu era chiar asa de rau — daca n-o vedeau, nici 
n-aveau cum s-o tachineze. 

Si totusi... împlinea cincisprezece ani, dar nu va fi nici o 
petrecere, în ciuda faptului ca mama ei îi propusese sa mearga 
la film 

1 Mangy, „paduchios, paduchioasa" (n.tr.) 

împreuna în seara aceea, ea refuzase, pentru ca nu credea ca îsi 
puteau permite un astfel de lux. 

Angel era chiar pe punctul de a deschide usa de la intrarea în 
scoala, cînd o zari pe Nicole stînd pe trotuar împreuna cu trei 
dintre 

prietenele ei. Se întoarse iute în cladire si se ascunse la toaleta. 


Nu era nimeni aici. 


Ofta usurata si îsi lasa ghiozdanul pe podea. Dadu drumul la 
apa, se spala pe miini si pe fata, ca sa nu dea de banuit vreunei 
fete care ar 

fi intrat sa vada ce face ea acolo. Apoi, în timp ce îsi usca 
mîinile, surprinse cu coada ochiului imaginea ei ce se reflecta în 
oglinda. 

„Angel!", repeta ea în soapta, privindu-si posaca trasaturile mult 
prea latarete. 

„Nu-ti face griji, îsi aminti spusele mamei ei de cinci ani încoace, 
îti aduci aminte de povestea ratustii celei urite care s-a 
transformat într-o 

lebada? Tu esti îngerul meu perfect si cît ai pocni din degete o 
sa devii cea mai frumoasa fata din oras." 

Asa cum statea în fata oglinzii, Angel stia ca nu era adevarat. 
Avea ochii bulbucati, nasul foarte lung, iar buzele prea groase si 
prea lungi. 

Parul era lins, de un saten sters, iar corpul... 

Ochii i se umplura de lacrimi. „îngerii sînt blonzi, subtiri si 
draguti, se gîndi ea. lar eu nu sînt blonda, si nici subtire, si nici 
draguta. Eu nu 

sînt decit..." 

înainte de a apuca sa-si termine gîndul, usa se trînti de perete si 
auzi vocea lui Nicole Adams: 


— Vedeti? lat-o pe Mangy-Angey, ascunzindu-se ca întotdeauna 
în toaleta fetelor. Ce s-a întîmplat, Mangy? De ce n-ai plecat 
înca? Doare 

ziua ta, nu? Cum de nu dai si tu nici o petrecere? Sa fie oare 
pentru ca esti atît de urita si stii ca n-ar veni nimeni? 

Angel îngheta sub avalansa de cuvinte batjocoritoare si pentru o 
clipa îsi dori sa o apuce pe Nicole de parul ei lung si blond si sa-i 
smulga 

teasta. 

Nu facu altceva decit sa procedeze la fel ca întotdeauna, îsi feri 
privirea, ridica ghiozdanul de jos si-si croi drum printre colegele 
care se 

îngramadisera în spatele lui Nicole. Cîteva secunde mai tîrziu, 


scapase de toaleta fetelor, de scoala si de vocea rautacioasa a 
lui Nicole 

Adams. 

Dar exact cînd coti pe dupa coltul cladirii si porni spre casa, îsi 
dadu seama ca exista un singur lucru de care nu poate fugi. 
Oricît de tare ar fi încercat, nu avea cum sa scape de ea însasi. 


„O sa fie mai bine, îsi spuse Angel. Cîndva, totul o sa fie mai 
bine." 

într-o zi va avea si ea o prietena - o prietena adevarata, care o 
va placea exact asa cum era, asa cum o placuse Buni. 

Repeta încontinuu cuvintele în sinea ei, într-un soi de incantatie 
tacuta. 

„O sa fie bine... o sa-mi gasesc o prietena... o sa-mi fie bine... o 
sa gasesc o prietena." 

însa Angel Sullivan simtea ca, oricît ar fi repetat acele cuvinte, 
nu le va crede niciodata pe deplin. 


CAPITOLUL 2 


Marty Sullivan arunca o privire piezisa spre rulota stralucitoare 
Airstream care servea drept birou mobil pentru micul magazin 
ce ar fitrebuit terminat pîna acum. Saptamina trecuta însa de- 
abia se ridicase scheletul deasupra parcarii subterane ce fusese 
construita lacererea autoritatilor din Eastbury, Massachusetts. 
Niste reglementari timpite, dupa parerea lui — pe care, oricum, 
nu o lua nimeni în seama. Darpentru ca pierdusera atita vreme 
cu garajul — o situatie pentru care seful lui îl învinovatea, ca 
întotdeauna —, era clar ca nu aveau cumsa finalizeze proiectul 
înainte ca iarna sa se instaleze în New England. lar Marty stia 
prea bine ca el si echipa lui vor fi nevoiti sa tremureciteva luni, 
asa cum asudasera de-a lungul verii, cînd au stat atitea zile în 
nenorocita aia de parcare de sub pamînt, spargind cupichamarul 
si turnînd fundatia, lipsiti de aer proaspat, sufocati de caldura si 
umiditate. Daca ar fi fost el seful... 

Dar, din pacate, n-a fost sa fie asa, iar lui Jerry O'Donnell — 
maistrul în echipa caruia lucra înca din iunie, de cînd semnase 
contractul — 

nici prin gînd nu-i trecea sa asculte ceea ce avea el de spus. 
Marty îsi ridica degetul mijlociu de la mîna stinga într-un soi de 
salut 

batjocoritor spre rulota — unde, fara îndoiala, O'Donnell si 
parasuta aia de la birou si-o trageau în fiecare zi —, apoi 
desuruba capacul dela termos si dadu pe git o dusca zdravana. 
Desi lichidul de-abia daca era caldut, raspîndi în el o fierbinteala 


placuta datorita coniacului pecare îl adaugase la posirca de 
cafea facuta de Myra. Cînd vazu ca alcoolul nu-i îmbunatateste 
deloc starea de spirit, 

Marty duse din nou termosul la buze, golindu-l, dupa care puse 
capacul si baga sticla la loc în sufertas. 

Mai avea doar citeva ore si va pleca acasa. 

Citeva ore în care se va speti muncind în timp ce O'Donnell îsi 
facea de cap în Airstream. Poate ca ar trebui sa se duca peste el 
si sa-i 

arate... 


— Hei, Marty, îl striga Kurt Winkowski din capatul celalalt al 
santierului. 

El si Bud Grimes se chinuiau cu o bucata mare de cadru metalic. 
— Ce-ar fi sa ne dai si noua o mina de ajutor? 

Arunca o ultima privire încruntata spre remorca si sari în 
picioare. 

— Care-i treaba? E prea grea pentru voi, baieti? îndreptindu-se 
agale de-a lungul betonului proaspat turnat, Marty 

se împiedica de o conducta care nu fusese înca acoperita. înjura 
de mama focului, dupa care îl împinse pe Winkowski într-o 
parte. 

— Lasa-ma pe mine s-o tin si tu pune mîna si nituieste-o! 
Bucata de cadru metalic, înalta si lata de vreo doi metri si 
jumatate, se înclina într-o parte cînd Winkowski îi dadu drumul. 
Marty aproape 

ca o scapa, dar Bud Grimes reusi sa o echilibreze exact înainte 
de a pica. 

— Pot s-o tin si eu! mormai Marty. Winkowski, adu dracului 
odata masina aia de nituit! 

Pentru o clipa, Kurt Winkowski vru sa comenteze ceva, dar 
gabaritul lui Marty si stralucirea fioroasa a ochilor lui îl facura sa 
se abtina. 

Ridicînd masina pneumatica de nituit, se îndrepta spre locul în 
care cele doua bucati de cadru formau un unghi de nouazeci de 
grade si cu 

mîna stinga le potrivi astfel încît gaurile sa fie aliniate. Bucata 
lui Bud Grimes statea fixa, dar cadrul pe care Marty Sullivan 
încerca sa-l tina 

nemiscat se tot clatina înainte si-napoi. 


— lisuse, Marty, cum naiba vrei sa... 
— Nituieste-l în pastele ma-sii odata, gifii Marty. Ce te lalai 


atita... Se auzi un sunet taios exact cînd Winkowski trase un nit, 
urmat 


imediat de un urlet de durere scos de Bud Grimes, care dadu 
drumul bucatii de metal, prinzindu-si cu mîna umarul stîng. Cînd 
cadrul se 

izbi de gardul dintre fundatie si trotuarul din spatele lui, 

Marty Sullivan facu un pas în lateral, se dezechilibra si se 
rostogoli la pamînt, obiectul cazînd peste el. Se zbatu un 
moment, dar structura 

din prefabricat era prea grea. 


— Sa ia cineva porcaria asta de pe mine! zbiera el, în timp ce 
restul oamenilor din echipa veneau alergind spre ei. 

— Sa te ia dracu', Sullivan, tipa Winkowski. E numai vina ta. 
Aduceti unul dintre voi trusa de prim ajutor pentru Bud. 

Bud Grimes se prabusise pe o stiva de cadre, palid la fata, cu 
mîneca stînga plina de sînge, chiar daca îsi apasa si acum rana 
cu mîna 

dreapta. Un muncitor porni spre biroul improvizat, dar chiar 
atunci usa de la rulota se deschise si Jerry O'Donnell se repezi 
afara, tinînd 

trusa de prim ajutor în mîna. 

— Ce s-a întîmplat? întreba el, facîndu-si loc printre oamenii 
care îl înconjurasera pe Bud Grimes. 

Se aseza pe vine si deschise trusa. în timp ce Winkowski începu 
sa-i explice, el se apuca sa-i taie cu grija mîneca de la camasa. 
— Da' luati dracului astea odata de pe mine! urla Marty si, în 
sfirsit, doi barbati se opintira si trasera într-o parte imensa 
bucata de otel 

prefabricat. 

— Puteam bine mersi sa mor! se plînse Marty, ridicîndu-se în 
picioare. 

Imediat însa se aseza la loc pe placa de beton turnat. 

— lisuse... cred ca m-am lovit la spate. Jerry O'Donnell abia 
daca-i arunca o privire. 

— Sa se duca cineva sa cheme Salvarea, spuse el. Grimes 
trebuie sa mearga la spital. 

— N-am nimic, reusi sa rosteasca Grimes, dar chipul i se 
acoperise deja de broboane de transpiratie. Puneti-mi un badaj 
si... 


Se opri brusc dupa ce încercase sa-si miste bratul ranit si o 
durere agonizanta îl izbise din plin. 

— Hai sa fim seriosi, raspunse O'Donnell. Ce ti-a intrat tie acolo, 
apai acolo a ramas. 

— A fost un nit, repeta Winkowski. Exact cînd am pus masina în 
functiune, Sullivan... 

— Dar nu e vina mea, interveni Marty. Si daca e cineva aici care 
are nevoie de Salvare, atunci eu sînt acela. Spatele meu... 
O'Donnell se rasuci cu fata spre el, aruncîndu-i o privire aspra. 
— Spatele tau n-are nimic, Sullivan, spuse el. Dar daca tii 
neaparat, te duc si pe tine la spital. Si o sa-i pun sa-ti faca si 
niste analize la 

sînge, sa vedem cum stai cu alcoolul. 

Fara sa mai stea pe gînduri, Marty Sullivan sari în picioare si se 
apropie amenintator de maistrul sau, cu pumnii înclestati. 
O'Donnell, în loc 

sa bata în retragere, zîmbi. 

— Tot mai vrei o ambulanta? întreba el încet. Pentru ca Sullivan 
nu raspunse, adauga: 

— Dupa cum vad eu ca stau lucrurile, cel mai bine ar fi sa-ti dai 
demisia. 

Celalalt barbat îsi încrunta sprîncenele sovaitor. 

— Sau poate preferi sa te dau eu afara? 

— N-ai cum sa ma concediezi, rosti Sullivan pe un ton agresiv, 
dar mai putin sigur ca înainte. Avem un sindicat care spune... 
Din nou O'Donnell îl întrerupse: 


— Ai un sindicat care spune ca ai voie sa bei în timpul 
programului? 

— Eu niciodata..., începu el sa zica. 

— Tu chiar ma crezi idiot, Sullivan? replica O'Donnell. Chiar ai 
senzatia ca nu simt rasuflarea ta împutita? 

Sullivan se dadu un pas înapoi, dar maistrul veni si mai aproape 
de el. 

— Tu chiar crezi ca nimeni de aici nu stie ce ai, de fapt, în 
termosul ala al tau? 


Clatina din cap cu tristete. 


— E si-asa o prostie sa bei la serviciu, daramite sa mai si crezi 
ca nimeni nu baga de seama. Uite cum o sa facem: îti iei 
frumusel lucrurile 

si pleci de pe santier chiar acum si cu asta am terminat. Si sa 
nu-ti imaginezi ca o sa te mai angajeze cineva în orasul asta, 
pentru ca o sa 

am eu grija sa nu se întîmple asa. Esti mult prea periculos ca sa 
stai prin preajma altora. 

— Nu poti sa faci asa ceva, scînci Sullivan. Sindicatul... 

— Daca nu, mergem la sindicat si le povestim toata tarasenia, 
rosti O'Donnell, cuvintele lui reducîndu-l la tacere pe celalalt, 
desi nu ridicase 

tonul. împreuna. Sau, si mai bine, luam toata echipa cu noi. 

Se uita spre oamenii care priveau linistiti confruntarea. 

— Ce ziceti, baieti? Vreti sa va duceti la sindicat sa-i luati 
apararea amicului vostru Sullivan? 

Nici unul dintre ei nu raspunse, si cînd Marty Sullivan îsi muta 
privirea de la unul la altul, fie dadura din cap, fie plecara de 
lînga el, fie se 

apropiara de maistrul lor. 

— O s-o rog pe Rebecca sa-ti faca lichidarea chiar acum, 
Sullivan, spuse O'Donnell. 

Dar Marty Sullivan se pregatea deja sa plece. 

— Sa te ia dracu', O'Donnell, tipa el, alcoolul din sînge atitîn-du-i 
si mai tare furia care clocotea în el. Tu ai senzatia ca o s-o frec 
aiurea în 

timp ce curva aia încearca sa se dumireasca ce înseamna 
munca adevarata? 

înhata geaca si sufertasul si porni spre iesirea santierului, între- 
bîndu-se care era locul cel mai apropiat unde ar fi putut sa bea 
ceva. 

CAPITOLUL 3 


Myra Sullivan se îndrepta de spate, apasîndu-si cu mîna stînga 
coloana ca sa-si mai aline durerea. începuse sa simta arsurile 
imediat dupacina, dar refuzase sa le dea atentie pîna nu 
terminase toata treaba. 


Pe masura ce durerea se raspîndise mai întîi spre solduri, apoi 
pîna în genunchi, continuase sa repete în tacere zicala preferata 
aParintelui Raphaello: „Durerea este rasplata pentru o munca 
bine facuta". Pîna astazi nu întelesese niciodata pe deplin ce 
însemnaucuvintele acelea contradictorii la prima vedere; la 
urma urmei, cum sa fie durerea o recompensa? Dar acum, în 
timp ce privea podeauasclipitoare din bucataria casei parohiale, 
pricepu perfect sensul ascuns al cuvintelor si clatina din cap 
multumita. 

Nu se zarea nici o urma de murdarie pe galbenul aprins al 
gresiei lucioase si nici cea mai mica pata pe santuletele de 
ciment dintre placi. 

îsi petrecuse ultimele trei ore stînd în genunchi si în palme, 
frecînd peste tot cu zeci de înalbitori si detergenti. Ofta adînc si 
arunca lacosul de gunoi de sub chiuveta periuta de dinti pe care 
o folosise ca sa curete fiecare centimetru pîna cînd înlaturase 
orice urma demucegai. Miine se va ocupa de bufet, dar cel putin 
va putea sta în picioare. 

în timp ce admira rezultatele muncii sale, durerea din oase se 
mai potoli si-si aminti din nou motoul Parintelui Raphaello. Desi 
corpul eichinuit se razvratea, sufletul i se umplu de satisfactie. 
Apoi, uitîndu-se la ceas, se posomori la loc. Era deja cinci si-un 
sfert. Daca nu segrabea, nu va termina la timp miîncarea pentru 
Marty, si-atunci n-ar mai fi contat nimic din ce ar fi avut de spus 
Parintele Raphaello — nar 

mai simti nici un strop de multumire toata noaptea. 

Strînse iute sticlele cu detergenti, le baga în galeata si le duse la 
subsol. Dupa aceea parasi casa, cobori treptele de la intrare, 
traversacurtea interioara si se strecura printr-o gaura din gardul 
viu ce dadea chiar în spatele unui duplex a carui fatada se 
gasea în stradaurmatoare. Partea în care ea, Marty si Angel 
locuiau era destul de înghesuita, dar cel putin si-o puteau 
permite din punct de vederefinanciar. Sau mai bine zis si-o 
puteau permite daca Marty se ducea la serviciu. Cînd el nu avea 
de lucru — o situatie des întiîl-nita înultima vreme —, trebuia sa 
se ocupe de casa parohiala ca sa mai aduca un ban în casa. 

în clipa în care baga cheia în usa din dos, Myra se mustra în 
sinea ei pentru ceea ce gîndise despre Marty. La urma urmei, 
muncea pentrujerry O'Donnell de aproape trei luni si, dupa toate 
probabilitatile, îsi va pastra slujba cel putin un an de zile sau 


poate chiar mai mult. 


„Socoteste-ti darurile de la Dumnezeu", auzi în cap vocea 
soptita a Parintelui Raphaello. 

Cheia se întepeni în broasca si exact atunci telefonul începu sa 
sune, iar cuvintele ce-i venira pe buze nu semanau deloc cu 
nistemultumiri aduse marinimiei Celui de Sus. Le alunga cît putu 
de repede din minte, încercînd sa nu mai pacatuiasca si mai 
mult decît ofacuse deja. 

Apasa nervos clanta de cîteva ori, apoi începu sa bata cu 
putere. Un moment mai tîrziu, o vazu prin fereastra pe Angel, 
care aparu lîngausa ce despartea bucataria de sufragerie. Fiica 
ei ezita putin, ca si cum nu era în stare sa se hotarasca ce este 
mai important, telefonulsau mama ei. Apoi apuca receptorul, 
ridicînd neajutorata din umeri. Imediat dupa aceea, lasa 
telefonul pe masa de la bucatarie si serepezi sa deschida usa. 


— E matusa Joni, îi spuse Angel, în timp ce Myra se chinuia sa 
scoata cheia întepenita. 

O lasa pe fiica ei sa continue aceasta treaba si, uitîndu-se la 
ceas sa vada cît timp mai e pîna cînd vine Marty acasa, Myra 
ridica 

receptorul: 

— Joni? E ceva important sau pot sa te sun eu mai tirziu? 

— Am gasit o casa pentru voi, raspunse Joni Fletcher, 
smulgîndu-i un oftat adînc surorii ei mai mici. Asculta-ma, te 
rog, si nu te ambala, da? Si orice-ar 

spune Parintele Raphaello, sa stii ca nu sînt Satana, trimis 
special sa te ispiteasca! 

— N-a zis niciodata asa ceva despre tine, spuse Myra, 
deschizînd frigiderul ca sa verifice proviziile. Zgîrcenia e un 
pacat într-adevar, dar 

de cîte ori trebuie sa-ti repet ca nu ne permitem o casa? 
Pentru ca nu gasi nimic din ce ar fi putut sa-i placa sotului ei, 
închise frigiderul, împingînd usa cu soldul. 

— Acum aproape ca nu mai avem nici un... 

îi picara ochii pe Angel, care încerca sa scoata cheia din 
broasca. 

— Scuza-ma un moment, Joni. Acoperind receptorul cu mîna, 
spuse: 

— Adu de jos un detergent WD-40. Vezi ca e în dulap, chiar lînga 


masina de spalat. 

Dupa ce Angel disparu pe scarile ce duceau la subsol, Myra îsi 
îndrepta din nou atentia spre sora sa. 

— larta-ma, dar nu voiam ca Angel sa se îngrijoreze. întelege ca 
nu dispunem de bani pentru o casa, Joni. Tu ne tot gasesti case, 
iar eu 

continuu sa îti spun ca nu mai avem aproape nimic în banca si... 
— Dar nu va trebuie foarte multi! Nu de data asta! lar casa este 
perfecta! Are trei dormitoare... 

Se opri brusc cînd Myra izbucni într-un ris vesel. 


— Ce ti se pare asa amuzant la o casa cu trei dormitoare care 
costa numai optzeci si cinci de mii de dolari? întreba ea pe un 
ton rece cînd 

Myra se potoli. 

— Nu te supara pe mine ca am ris, spuse Myra. Dar ai idee cite 
case mi-ai descris ca fiind „perfecte"? Parerea mea e ca trebuie 
sa mai 

gasesti niste adjective noi. în cazul nostru, s-ar potrivi mai bine 
cuvinte de genul „confortabila“, adica „mica" si „fara 
îmbunatatiri", adica 

„O darapanatura". 

— Optzeci si cinci de mii, repeta Joni, în timp ce Angel se 
întorsese cu bidonul de WD-40. Si e posibil sa mai lase la pret. 
Mult. Amîndoua 

stim ca Marty poate sa repare orice daca-si pune în minte, atita 
vreme cit... 

Se opri brusc din nou, dar ultimele doua cuvinte - „e treaz" — se 
materializara foarte clar, ca si cum Joni le-ar fi rostit cu voce 
tare. 

— Nu-i nimic, Joni, zise Myra cînd vazu ca tacerea care se lasase 
tindea sa devina stînjenitoare. Nu e cazul sa ne ascundem dupa 
deget. 

Partea proasta e ca ai dreptate — si în ceea ce ai spus, si în 
ceea ce nu. Daca ar vrea cu adevarat, Marty ar putea sa puna la 
punct si cea 

mai nenorocita casa din lume. 

— Myra, crede-ma, asta este o ocazie unica! 


Myra tacu, rumegind vorbele surorii ei. Joni o suna întruna de 
mai bine de un an de zile si chiar se dusese de vreo doua ori sa 
vada nistelocuri. Dar casele pe care si le puteau permite ei — 
presupu-nînd ca îndeplineau conditiile pentru credit — erau 
chiar mai dezastruoasedecit duplexul în care locuiau acum. lar 
cele pe care Joni le descrisese ca fiind „perfecte" se dovedisera 
prea scumpe si nu meritaseraderanjul unei deplasari pîna acolo, 
mai ales ca era convinsa ca ar fi apucat-o invidia la vederea lor. 


— Ce rau poate sa-ti faca daca arunci o privire, spuse Joni, parca 
sesizînd sovaiala lui Myra. 

Aceasta se întreba de cîte ori rostise aceleasi cuvinte în fata 
unor cumparatori care ezitau, doar ca sa le vinda cîteva ore mai 
tîr-ziu casa 

respectiva, indiferent daca ei si-o puteau permite sau nu. Nu 
numai perseverenta o transformase pe Joni într-un agent 
imobiliar plin de 

succes; ea avea, de asemenea, o abilitate stranie de a simti si 
de a-i oferi în final clientului exact ceea ce cauta. 

— Nu stiu, ofta Myra. Pur si simplu am senzatia ca nu e 
momentul cel mai propice. 

— Ba da, este, o asigura Joni Fletcher. Bag mîna-n foc. Tu stii 
doar ca am un al saselea simt care-mi spune ca asta este casa 
potrivita, la 

un pret convenabil. Iti garantez ca este perfecta pentru voi. Nu e 
mare, dar... 

— O sa ma gindesc, bine? o întrerupse Myra, stiind ca daca se 
porneste, sora ei nu se va mai opri din vorbit decît dupa 
douazeci de 

minute. Trebuie sa-i fac ceva de mincare lui Marty. 

— în regula, consimti nemultumita Joni. Dar daca nu ma suni 
mîine dimineata sa-mi zici cînd vii, te avertizez de pe acum, o sa 
te 

înnebunesc de creieri! 

— De parca pîna acum ai facut altceva! i-o taie Myra, închizind 
telefonul înainte ca sora ei sa apuce sa mai adauge ceva. 
Cotrobaia prin camara ca sa gaseasca ceva de mîncare si îsi 
dorea ca macar o data sa-si calce si ea pe inima si sa gateasca 
niste fripturi 


de ziua lui Angel, cînd o auzi pe fiica ei scotînd un strigat 
suparat. 

— Nu vrea sa iasa? întreba Myra, cu spatele la ea. 

— Eu... am rupt-o, bolborosi Angel cu vocea tremurind. Tati o 
sa... Myra se întoarse si se repezi spre fiica ei, luîndu-i din mîna 
capatul rupt 

al cheii. 

— Tatal tau n-o sa faca nimic, îi promise ea. O sa chem un 
lacatus si... 

Se opri cînd vazu ca Angel tremura din toate încheieturile si 
lacrimile începusera sa-i curga siroaie pe obraji. 

— Pentru Dumnezeu, Angel, nu plînge! E doar o nenorocita de 
cheie — nu e sfirsitul lumii. 

— Nu, nu de-asta..., rosti fata, înecata în hohote de plins. Dar... 
Vocea îi pieri din nou, apoi se arunca în bratele mamei sale, 
vorbele curgîndu-i într-un torent de neoprit. 

— Nu sînt în stare sa fac nimic cum trebuie! Si n-am nici un 
prieten, si sînt grasa si urita, si-mi urasc viata! Pur si simplu o 
urasc! 

— N-ai voie sa vorbesti asa, îi spuse Myra, fortînd-o pe Angel sa 
se uite în ochii ei. Tu nu esti grasa si multi oameni te iubesc. 

— Cine? se burzului Angel, lipindu-se de pieptul mamei sale. 

— Eu, tatal tau, matusa Joni si unchiul Ed si... copiii... 

îsi înghiti cuvintele si simti muschii fiicei ei cum se încordeaza, 
ca si cînd nu ar fi vrut ca mama ei sa adauge ceva. 

— Si prietenii tai? întreba ea. S-a întîmplat ceva la scoala astazi? 
Angel se smulse din îmbratisare, clatina din cap cu amaraciune 
si-si sterse lacrimile cu mîneca de la pulover. Ce rost ar fi avut 
sa-i povesteasca ce se întimplase, cînd mama ei nu voia sa 
priceapa canu 

are nici un prieten? 

— Ce este, Angel? insista Myra. E în regula... mie poti sa-mi 
spui. Sînt mama ta. 

Dar fata se multumi sa dea din nou din cap. 

— Nu s-a întîmplat nimic, rosti ea apasat. Ma simt de parca... 
Tacu, apoi ridica din umeri: 

— O sa fiu bine. 


Usa de la intrare se trînti si îl auzira pe Marty strigind-o pe Myra. 
Angel îsi musca buza. 


— Aranjez eu masa, spuse ea, si, cînd tatal ei intra în camera 
cîteva clipe mai tirziu, fata scotea deja vesela din sertarul de 
lînga chiuveta. 

— Mi-am dat demisia, anunta Marty Sullivan, cu chipul rosu si 
vocea îngrosata de paharele de alcool baute înainte sa ajunga 
acasa. 

— N-o sa mai lucrez pentru javra aia de O'Donnel! 

La auzul vorbelor lui, Myra Sullivan simti ca se prabuseste. 

Sotul ei era beat din nou. 

Sotul ei fusese concediat din nou. 

De data asta însa, avea dubii mari ca va mai gasi vreo slujba, 
pentru ca era ferm convinsa ca Jerry O'Donnell era ultimul dintre 
oamenii 

din Eastbury care i-ar mai fi acordat o sansa lui Marty Sullivan. 
Poate ca, la urma urmei, venise vremea sa discute serios cu 
Joni. 

CAPITOLUL 4 

Seth Baker era atît de concentrat asupra ecranului de la 
calculatorul sau, încît la început nu-l auzi pe tatal lui ciocanind la 
usa. Imaginea care îi captaseatentia de aproximativ zece minute 
era una dintre sutele de fotografii pe care le facuse în ziua 
aceea — ratacind mult timp prin Roundtreedupa orele de scoala 
— cu ajutorul camerei digitale pe care i-o daruise mama lui de 
ziua sa de nastere, cu o saptamina în urma. 


— O camera? bombanise tatal lui cînd Seth rupsese hirtia în 
care era înfasurata cutia. Pentru Dumnezeu, Jane, are 
cincisprezece ani! Ce 

sa faca el cu o camera? 

— Tot ce stiu este ca el si-a dorit una, replicase mama lui. Nu l- 
am întrebat si de ce. 

Apoi se întorsese spre el si îi zimbise, dar era acelasi fel de zîm- 
bet pe care îl mai afisase de un milion de ori înainte, cînd se 
prefacea ca 

este interesata de ceva anume si, în realitate, nu era deloc. 

— Am cumparat ce trebuia? Am luat-o pe cea mai scumpa pe 


care am gasit-o. 

Seth încuviintase din cap ca sa-i faca pe plac. 

— E super, spusese el, desi nu apucase sa-i arunce nici macar o 
privire. 

Dar în noaptea aceea a citit brosura cu instructiuni si a ajuns la 
concluzia ca, într-adevar, camera era extraordinara. Cea mai 
mare 

problema era ca, în ciuda faptului ca pozele puteau avea o 
rezolutie foarte mare, cardul de memorie nu avea suficient 
spatiu si stoca numai 

opt fotografii cu rezolutie maxima. în timpul scolii de vara 
urmase un curs de fotografie si de atunci facea zeci de poze în 
fiecare zi. 

Tatal lui îsi exprimase nemultumirea imediat. 

— Pentru Dumnezeu, Jane, sarise el cînd mama lui îi povestise 
despre curs. De ce ar vrea sa-si petreaca vacanta de vara într-o 
camera 

obscura? Ar trebui sa iasa afara si sa joace base-ball cu prietenii 
lui. 

Seth nu comentase nimic, stiind ca era inutil sa încerce sa-i 
explice ca detesta base-ball-ul, ca sa nu mai vorbim ca nimeni 
nu voia sa se 

joace cu el. Acesta era unul dintre lucrurile care îi placeau la 
fotografie: în camera obscura nimeni nu îi verifica activitatea, 
nimeni nu 

alegea echipe si nimeni nu tipa la el ca nu este bun la sport — 
un aspect pe care toata lumea parea sa bata moneda mereu. De 
cînd se 

stia el pe lume, fusese întotdeauna pe ultimul loc cînd se formau 
echipele de fotbal sau de base-ball si, desi stia sa înoate putin, 
nu se 

descurca mai deloc si, cu toate ca putea sari de la trambulina 
mica, trambulina cea înalta îl îngrozea atit de tare încit nici 
macar nu reusea 

sa urce scara pîna acolo. Ori de cîte ori arunca cineva o minge 
de fotbal spre el, se împiedica si de fiecare data cînd juca base- 
ball, rata toate 

loviturile cu bita. 

însa în camera obscura era singur cu fotografiile lui si nimeni nu 
astepta momentul în care va gresi. Din clipa în care developase 


primul luifilm de 35 de milimetri, anul trecut în iunie, iar 
profesorul sau se declarase multumit, spunîndu-i ca „nu sînt rele 
deloc", devenisedependent. Toata vara îsi cheltuise economiile 
cumparînd filme si în fiecare saptamina petrecuse ore întregi în 
încaperea de la subsolul 


liceului, developînd poze, pe care le marea si le decupa, dupa 
bunul plac. 

Partea amuzanta era ca, pe masura ce facea tot mai multe 
fotografii, descoperea ca îi place din ce în ce mai tare sa vada 
lumea prinobiectiv. Dar cantitatea de film care trebuia 
cumparata devenise o problema. Apoi, cu o luna înaintea zilei 
sale de nastere, profesorul lui îioferise o solutie. în timp ce se 
uitau peste cele trei role de film pe care le facuse Seth în week- 
end, domnul Feinberg clatina din cap si îi 

spuse: 


— Mai bine ti-ai lua o camera digitala, Seth. în ritmul în care 
fotografiezi tu, o sa fie nevoie sa faci împrumut la banca doar ca 
sa-ti cumperifilmele. 

Asa ca atunci cînd se apropiase aniversarea zilei sale de 
nastere, ceruse o camera digitala, iar mama lui îi îndeplinise 
dorinta. 

Singura lui problema se dovedise a fi memoria insuficienta a 
camerei, care îl obliga sa reduca la minim rezolutia, astfel încît 
sa sporeascanumarul pozelor si sa le refotografieze pe cele 
bune la o rezolutie mai înalta. 

Pîna astazi, se descurcase binisor. Dar în timp ce se întorcea de 
la scoala, fotografiase niste case vechi din Roundtree, si, cînd 
ajunseseacasa si le descarcase pe calculator, vazuse ca o parte 
dintre ele nu iesisera cum trebuie si ca lumina nu era potrivita. 
Dar se astepta laasta si stia ca se putea întoarce acolo în orice 
zi ca sa le refaca pe cele bune la o rezolutie mai potrivita. Poza 
vechii case de la BlackCreek Crossing îi dadea cele mai mari 
batai de cap. 

Cînd afisase imaginea ei pe monitor, observase ceva în neregula 
la una dintre ferestrele de la etaj. Desi casa era centrata corect, 
fereastra respectiva nu era focalizata. Cum se putea oare? Privi 
de aproape, pentru ca nu era foarte sigur ce se întîmplase. 
Poate ca nufusese focalizata; poate era doar o umbra sau o 
reflexie. Dar soarele nu stralucea în fata casei si, chiar si-asa, de 
unde sa apara o umbra? 

lar daca era o reflexie, atunci aceasta ar fi trebuit sa reflecte un 
lucru din afara casei. Dar ce? 

Seth se juca o vreme cu poza, folosind toate comenzile din 


programul în care lucra de obicei, mai întîi aducînd în prim-plan 
fereastra, apoiîncercînd sa dea o claritate mai mare imaginii 
prin sporirea contrastului. Dar indiferent de ceea ce facea, zona 
ferestrei nu se focaliza sinu devenea mai clara. Nu ca restul 
fotografiilor ar fi fost perfecte, dar, în ciuda rezolutiei slabe, 
claritatea lor era suficienta pentru ovizualizare buna pe ecran. 
Era posibil ca si pe hirtie sa iasa foarte bine daca nu încerca sa 
le faca mai mari de 9/13; la 

' „Rascrucea de la Pîriul Negru" (n.tr.) 

urma urmei, nici nu difereau atit de tare de nenumaratele 
fotografii developate dupa filmele de 35 de milimetri, pe care le 
scosese înainte dea primi camera digitala. Se chinuise sa 
mareasca doar cîteva dintre ele. Dar pe film, daca ar fi gasit 
ceva similar cu ceea ce se vedeaacum în fotografia casei de pe 
strada Black Creek, ar fi putut sa o mareasca pîna cînd ar fi stiut 
exact cu ce avea de-a face, în loc sa obtina 

sute de pixeli care nu reprezentau nimic concret. 

Seth începu sa schimbe culorile, sperînd ca imaginea ar putea 
deveni mai clara daca ar fi alb-negru. Atunci se auzi cea de-a 
doua ciocaniturala usa — mai puternica decît prima — si tresari. 
Usa se deschise si tatal lui intra în camera. 

Privirea lui Blake Baker se întuneca. 

— Ce naiba faci aici? se rasti el. 

— Lucrez la niste poze. 

— Lucrez la niste poze, repeta tatal lui cuvintele pe un ton 
batjocoritor. Ce fel de poze? 

Se apropie de calculator si Seth observa suspiciunea din ochii 
lui. 

— Niste case, mai adauga el. 

— Case? Pentru Dumnezeu, Seth! Ai cincisprezece ani! Ce faci 
cu pozele unor case? 

Seth nu raspunse nimic, stiind ca orice ar fi zis ar fi fost oricum 
gresit. 


— Chad Jackson si cîtiva prieteni de-ai lui sînt pe strada, joaca 
softball. De ce nu esti si tu cu ei? 


— Dar eu lucrez la pozele mele, începu Seth, însa tatal lui îl 
întrerupse. 

— S-a terminat cu asta, spuse el, întinzîndu-se si oprind 
calculatorul, în timp ce Seth privea neajutorat cum imaginile lui 
salvate dispar de 

pe monitor, tatal lui îi porunci: 

— In clipa asta te duci afara si bati mingea cu prietenii tai ca un 
copil normal, ne-am înteles? 

Seth simti cum ochii încep sa-i arda în cap si-si musca buza. 

— Ne-am înteles? repeta tatal lui. 

Perfect constient ca n-avea nimic de cistigat daca începea sa se 
certe cu el, Seth se ridica si o lua pe scari în jos, cuvintele tatalui 
sau 

rasunîndu-i înca în minte: 

„... Bati mingea cu prietenii tai..." 

Oare tatal lui nu stia ca el nu are prieteni? 

„... Ca un copil normal..." 

Asta gindea tatal lui despre el? Ca nu este normal? Doar pentru 
ca nu semana cu ceilalti copii însemna ca nu e normal? 

Seth îsi lua geaca din cuierul de linga usa si iesi afara. Dar, în 
loc sa încerce sa intre si el în jocul copiilor din fata casei familiei 
Jackson, 

porni în directia opusa. 

Daca se grabea, mai prindea putina lumina din dupa-amiaza tîr- 
zie, ca sa vada ce era în neregula cu fereastra vechii case de la 
Black Creek 

Crossing fotografiate cu camera lui digitala. 

— Spune-mi ca glumesti, gemu Zack Fletcher, fixind-o pe mama 
lui cu o privire întunecata. 

Copanul prajit de la KFC pe care tocmai îl ducea spre gura 
tremura vizibil. Expresia de pe chipul lui era un amestec de 
neîncredere si ceva 

ce semana cu panica. 

— Te rog, mama, spune-mi ca glumesti. 

— De ce-as glumi? continua Joni Fletcher. 

în capatul celalalt al mesei, Ed se oprise si el din mîncat si, desi 
fata lui era complet inexpresiva, ochii lui goliti de orice 
sentiment o 

anuntau ca împartaseste lipsa de entuziasm a fiului sau cu 


privire la vestea pe care tocmai le-o daduse. 

— Nu înteleg de ce esti asa de surprins, adauga ea, hotarîndu-se 
sa se concentreze mai întîi asupra lui Zack. Nu e o noutate ca eu 
si 

matusa Myra discutam despre mutarea lor aici de ani de zile. lar 
casa e perfecta pentru ei — exact ceea ce cautau. 

Zack îsi dadu ochii peste cap cu dispretul tipic al unui 
adolescent de saisprezece ani care descoperise recent ca 
parintii lui habar n-au 

despre nimic. Clatinîndu-si capul a dezgust, îsi îndrepta din nou 
atentia spre puiul din farfurie. 

Ed, pe de alta parte, considera ca trebuie sa raspunda în numele 
celor doi barbati din casa: 

— Din cite stiu eu, ei nu si-au cautat o casa niciodata, spuse el. 
Eu am senzatia ca tu ai fost singura care si-a batut capul cu asa 
ceva. 

— Daca ai uitat cumva, eu sînt agent imobiliar, da? îi aminti Joni. 
E treaba mea sa vad tot felul de case si sa le gasesc proprietarii 
potriviti. 

— N-ar fi mai bine sa le potrivesti cu niste oameni care chiar îsi 
cauta o casa? întreba Ed. Si care îsi pot permite? 

Joni ignora prima întrebare: 

— Si-o pot permite pe cea gasita de mine astazi. 

— îmi imaginez cam ce fel de casa e, rosti Zack acru. Macar 
unchiul Marty are si el o slujba? 

— Tu ai? i-o taie imediat Joni, fixîndu-si fiul cu privirea aceea 
care pîna mai acum un an l-ar fi redus la tacere. 

Zack se multumi doar sa ridice din umeri. 

— Am doar saisprezece ani, mama, sau ai uitat? Ce vrei sa fac, 
sa ma las de scoala? 

— Cînd eram de virsta ta, eu si tatal tau..., începu Joni, dar Edo 
întrerupse. 


— Cînd eram de virsta lui, nici ai mei, nici ai tai nu aveau nici 
macar o oala de noapte. De-aia munceam, ti-aduci aminte? 
Daca voiambani, trebuia sa ni-i cîstigam singuri. 

— Un lucru care nu ne-a facut nici un rau, replica Joni. Ed îsi 
arcui sprincenele. 

— Si amindoi am hotarit sa depunem toate eforturile pentru a 
face în asa fel încît copiii nostri sa nu treaca prin aceeasi 
situatie. 

Cuvîntul amindoi fusese subliniat suficient de tare ca s-o irite pe 
Joni. 


— Poate ne-am înselat, sugera ea. 

— Poate, o aproba Ed pe un ton binevoitor, în contrast cu 
expresia de pe chipul lui. Dar nu despre asta discutam. Asa ca 
n-ar fi mai bine 

sa ne povestesti despre casa care ti se pare tie ca ar fi un camin 
perfect pentru sora ta si... 

Ezita un moment, aruncînd o privire spre Zack, si Joni îl vazu 
cum se pregateste sa-si cenzureze fiecare cuvînt pe care avea 
sa-l rosteasca. 

— Si pentru cumnatul tau, termina el în cele din urma. 

— Hai, mai tata, spuse Zack, cu un rînjet larg. Saptamina 
trecuta cînd am fost la pescuit, nu i-ai zis deloc asa. 

Joni îsi înclina capul, înfruntînd privirea baiatului ei. 

— Nu mai spune? Si-atunci, cum îi zicea tatal tau, sa stiu si eu? 
— Fiul de doi lei al unei..., începu el, dar mama lui îl întrerupse: 
— Gura, Zack! 

— lisuse, mama, se plinse Zack. Eu n-am facut altceva decit sa- 
ti repet ce-a spus tata. De ce nu te iei de el? 

— Pentru ca el nu are saisprezece ani, riposta Joni. Se uita spre 
sotul ei. 

— îti recomand sa fii mai atent cu limbajul pe care-l folosesti. Ed 
Fletcher îsi dadu ochii peste cap si Joni simti cum o 

apuca furia. 

— Daca as vorbi despre sora si despre cumnatul tau în felul în 
care vorbesti tu despre ai mei, n-ai accepta nici macar o 
secunda. 

— Sora mea e asistenta, iar sotul ei este doctor, raspunse taios 
Ed. Ceea ce îi plaseaza ceva mai sus decît menajera unei case 


parohiale si 

nevrednicul ala de betivan, care e barbatu-sau. 

— Urit din partea ta sa spui asa ceva, rosti furioasa Joni, care 
simti cum i se face stomacul ghem. 

îsi împinse scaunul înapoi, foamea disparindu-i brusc. 

— Daca se vor hotari sa se mute în Roundtree si vor cumpara 
casa de la Black Creek Crossing, sper ca îti vei tine gura. 

îsi îndrepta atentia spre Zack. 

— Cit despre tine, sper sa ai grija de verisoara ta, Angel, pe care 
vreau sa le-o prezinti tuturor prietenilor tai. 

Zack îsi împinse si el, la rîndul lui, scaunul în spate, sarind în 
picioare, cu o expresie furioasa pe chip. Era aproape cu un cap 
mai înalt 

decit ea — incredibil cît de repede crescuse în ultima vreme. 

— Angel? tipa el, mînia schimonosindu-i trasaturile frumoase. De 
ce trebuie sa am eu grija de ea? E o... 

— Sa nu îndraznesti! îi porunci Joni, ridicînd o mîna, ca si cum ar 
fi vrut sa blocheze cuvintele pe care urma sa le rosteasca Zack. 
Se uita cînd la Ed, cînd la fiul ei. 

— Cred ca a venit vremea sa va obisnuiti amîndoi sa vorbiti 
frumos despre alte persoane, asa cum v-ar placea voua ca si 
ceilalti sa 

discute despre voi. 

— Oh, Sfinte Sisoe, gemu Zack. Ma duc sa-mi iau o pizza, rosti el 
apasat si dadu sa iasa din camera. 

Joni sari si ea în picioare. 

— Tinere, nu ti-a permis nimeni sa pleci de la masa! 

Zack o ignora însa si o clipa mai tîrziu îl auzi trîntind usa de la 
intrare. 


— Ai de gînd sa-l lasi sa plece asa? întreba ea, rasucindu-se spre 
sotul ei. 

— Ei, haide, Joni, linisteste-te! spuse Ed Fletcher, întinzîndu-se 
spre cutia cu pui prajit si luîndu-si o bucata. Cînd o sa se 
potoleasca, o sa 

vina înapoi. 

— Si tu chiar ai de gînd sa-l lasi sa-mi vorbeasca în felul asta? Ed 
ridica din umeri. 

— Si ce-ai vrea sa fac? Sa-l lovesc, asa cum facea întotdeauna 
tata cu mine? 

Joni era pe punctul de a-i raspunde, dar se razgiîndi si se aseza 
la loc pe scaun. 

— Normal ca nu ma astept sa dai în el, replica ea. Dar nu cumva 
sînt singura de pe aici care considera ca se întinde mai mult 
decit îi este 

plapuma? 

— Draga mea, trebuie sa recunosti ca are si motive, cu 
picioarele alea lungi ale lui, se hlizi Ed, si Joni, luata prin 
surprindere, izbucni în ris. 

— Doamne, ofta ea, voi doi o sa ma bagati în mormînt. 

— Daca sora ta chiar se va muta aici, barbatii din casa asta nu 
sînt singurii care vor trebui sa-si controleze limbajul, observa Ed. 
Din cîte 

îmi amintesc eu, nici Sora Myra nu prea suporta sa iei numele 
Domnului în van. 

— Nu-i mai spune Sora Myra, mormai Joni. Ca doar nu e 
calugarita. 

— Nici o calugarita din lume nu s-ar marita cu unul ca Marty 
Sullivan. El e mai degraba genul care le face pe femei sa intre la 
manastire. 

Ridicîndu-se de pe scaun, Ed ocoli masa si se apleca peste sotia 
lui, mîngiindu-i ceafa cu virful nasului. 

— Stii ca avem toate sansele ca Zack sa nu se întoarca acasa 
decit peste vreo doua ore bune, sopti el ragusit. Daca nu mai 
esti suparata 

pe mine... 

Vocea lui se stinse în mod sugestiv, apoi începu sa o muste de 
ureche în felul acela care o înnebunea întotdeauna. Ed simti mai 
întîi cum opune 


rezistenta, dar imediat Joni se cutremura de placere. 

— Hai sa mergem sus, sopti el. 

O ora mai tîrziu stateau încolaciti unul în bratele celuilalt, Joni 
odihnindu-si capul pe pieptul lat al lui Ed. în timp ce degetele lui 
o mîngiiau 

încet pe par si pe ureche, exact asa cum îi placea ei, Joni spuse: 
— îti mai amintesti ca ai promis sa-i dai lui Marty o slujba, daca 
se muta aici, nu-i asa? 

— Of, lisuse, gemu Ed, exagerînd intentionat. Dar asta se 
întîmpla acum citiva ani buni! Doar n-ai pretentia sa ma tin de 
cuvînt, nu? 

— O promisiune ramine o promisiune, spuse Joni, lipindu-se si 
mai tare de el si plimbîndu-si degetele pe coapsa goala a sotului 
ei. 

— Nu-i corect, protesta Ed. Nu-i corect deloc. 

Dar cînd ea se rasuci peste el si-l saruta, îsi dadu seama ca nu 
mai avea importanta daca era corect sau nu. 

CAPITOLUL 5 

Seth Baker privea spre casa de la Black Creek Crossing care 
fusese cladita cu peste trei sute de ani în urma, concentrîndu-se 
mai alesasupra ferestrei de la etaj ce iesise neclar în fotografia 
facuta cîteva ore mai devreme. Acum, în lumina palida a 
amurgului, parea perfectnormala; o fereastra obisnuita, ce nu 
era cu mult diferita de cele ale caselor vecine. 

Nu ca ar fi existat prea multe. Desi adresa actuala era pe strada 
Black Creek, la numarul 122, nu erau prea multe cladiri în jur. 
Toatalumea din oras îi spunea acesteia „casa de la rascruce"; se 
presupunea ca aici traise proprietarul bacului, pe vremea cînd 
riul era prea latsi prea adînc pentru a fi traversat de carutele 
trase de cai. In spatele ei se vedea o carare ce ducea prin 
padure exact acolo unde erarascrucea si unde citiva busteni 
putrezi de pe marginea albiei sugerau un posibil loc de acostare 
pentru bac. 

Strada Black Creek nu era decit un drumeag ce nu fusese 
niciodata complet modernizat de-a lungul celor trei sute de ani 
— unul dintremotivele pentru care Seth Baker îl considera unul 
dintre locurile lui preferate. Zona avea o frumusete aparte, cu 
padurea deasa si rîuletulcare serpuia usor prin mijlocul ei. Dar 
ceea ce era si mai important, foarte putini oameni locuiau în 
preajma si nici una dintre familii nu 


avea copii de vîrsta lui. Cînd se juca de-a lungul malurilor pîrîului 
sau explora tufisurile dese ale padurii de artari, nu se simtea 
niciodatasingur. înca de la gradinita — si poate chiar si mai de 
dinainte —, Seth simtise ca nu se poate integra, ca, în mod 
inexplicabil, este diferitde ceilalti copii. 

Nu-l ajutase deloc faptul ca fusese întotdeauna atit de timid încît 
trebuia sa faca eforturi considerabile ca sa intre în vorba cu 
cineva. 

Si nici faptul ca întotdeauna fusese mic de înaltime — marea 
majoritate a fetelor din clasa lui erau mai înalte decit el. 

Si nici faptul ca detesta sportul. 

Pe cînd ceilalti copii jucau fotbal, soccer, softball si hochei, mai 
întîi în Liga de la gradinita, pe urma în Liga celor mici, apoi în 
echipele dela scoala, el se juca singur. în lunile de iarna, se 
cufunda în lectura cartilor de la biblioteca Carnagy. Cunostea 
împrejurimile ca pe propriilebuzunare — unde se aflau cele mai 
bune locuri de înotat, unde se ascundeau pastravii, care erau 
stîncile preferate ale testoaselor în zileleînsorite. Obisnuia sa 
prinda broaste de balta, testoase, mormoloci si orice varietate 
de peste ce salasluia în apele rîului, dupa care le luaacasa si le 
crestea în acvarii speciale. Odata, dusese un vas emailat în 
spatele curtii, îl umpluse cu apa de rîu si alge verzi, dupa 
carepusese în el mormoloci si asteptase ca acestia sa se 
metamorfozeze în broaste. Nu crezuse nici o clipa ca va dura 
atit de mult, de vremece deja le dadusera picioarele cînd îi 
prinsese, dar doua luni mai tîrziu, spre sfîrsitul verii, acestia nu 
se schimbasera deloc. Hotari sa-iduca înapoi la rîu, pentru ca 
era foarte clar ca vasul fusese înca de la început prea mic 
pentru ei. 

Sigur ca stia despre crima din vechea casa de la rascruce — 
toata lumea din oras stia. Auzise si el povestile despre barbatul 
care-siomorise nevasta si fiica, dar el credea ca sînt doar niste 
basme de adormit copiii. Cînd Chad Jackson îi spusese prima 
data ca barbatulînnebunise si-si ucisese sotia si ca toti care 
locuisera apoi acolo se tacanisera la rîndul lor, Seth o întrebase 
pe mama lui daca eraadevarat ce aflase. 

Ea izbucnise în ris cînd îi repetase povestea lui Chad si îi 
spusese lui Seth ca oamenii raspîndeau povesti legate de casa 
dintot-deauna sica nu trebuia sa le bage în seama. 


Dar Seth se dusese pe strada Black Creek chiar a doua zi si se 
asezase exact în locul în care statea acum si studiase mult timp 
casa depeste drum. 

Desi parcela pe care era ridicata nu putea fi considerata una 
foarte mare — daca avea o jumatate de acru —, nici pe celelalte 
parcele dinapropiere nu existau alte case. De fapt, pe toata 
strada nu se vedeau decit cinci case. 

Toate erau vechi, dar Seth stia ca la rascruce era cea mai ba- 
trîna. Mica si patrata, casa nu avea veranda — doar un pridvor 
ama-rit, 

acoperit cu o marchiza urita din metal. La ferestre se zareau 
obloane, dar erau atit de ponosite încît cu siguranta nu mai 
puteau fi închise. 

Nu avea nimic special. Era doar o casa veche, simpla, fara nici 
un detaliu arhitectonic deosebit. Nu semana deloc cu vilele 
imense sifrumoase în stil colonial, georgian si victorian de pe 
strada Prospect sau cu versiunile mai marunte cu acelasi tip de 
arhitectura careumpleau strazile din Rounatree. 

Dar casa aceasta — si ceea ce se întîmplase între peretii ei — îl 
fascina în mod ciudat pe Seth si, an dupa an, nu se putea abtine 
sa nu vinaaici si sa priveasca cladirea aceasta obisnuita, ca si 
cum ceva din structura ei ar fi putut explica tragicele 
evenimente ce se petrecuseraînauntru. Casa în sine nu parea sa 
fie fericita — daca se poate spune asa ceva —, iar acum, cînd 
mai avea si tablita aceea cu „De vînzare", 

înfipta în gradina neîngrijita din fata, Seth aproape ca-i simtea 
tristetea. 

Era trista, dar înfatisarea ei nu diferea cu nimic fata de zilele 
trecute. 

lar fereastra de la etajul al doilea nu avea nimic neobisnuit. 
Nimic, cu exceptia fetitei ucise care traise odata în spatele ei. 
îsi scoase camera din buzunarul de la geaca si mai facu niste 
fotografii în lumina palida a serii. într-una dintre ele, o raza de 
soarestralucitoare îsi facuse loc printre ramurile artarilor si 
surprinsese perfect fereastra de la etaj. Daca facuse corect 
poza, aceasta ar fitrebuit sa contina macar partial o reflexie a 
soarelui care apunea. 


Cînd seara se lasa de-a binelea, Seth porni înapoi spre centrul 
orasului, rugîndu-se în tacere ca tatal lui sa nu fi observat ca nu 
s-a dus sa 

se joace cu gasca lui Chad Jackson. 

Cînd se apropie de pizzerie, îi vazu pe Zack Fletcher si pe cî-tiva 
prieteni de-ai lui înghesuiti în jurul unei mese de la terasa, asa 
ca 

traversa pe partea cealalta a strazii înainte sa fie zarit. 

Mai bine sa-i ocoleasca si sa pretinda ca ei nu-l vazusera, decit 
sa treaca direct pe lînga ei, iar acestia sa pretinda ca nu l-au 
observat. 

La doua blocuri mai încolo, o lua pe Strada Bisericii si cîteva 
minute mai tîrziu ajunse în fata casei sale. Era chiar pe punctul 
de a urca 

treptele de la veranda, cînd îsi arunca privirea în sus si apoi îsi 
înclina capul. în loc sa intre, traversa strada si se rasuci ca sa o 
priveasca 

de la distanta. 

Presupunînd ca în jur nu ar mai fi fost nici o casa si ca stejarul 
din curtea din fata ar fi disparut, casa lui arata exact ca aceea 
de pe strada 

Black Creek. 

A lui era mai mare — mult mai mare — si mai noua, cu 
obloanele în perfecta stare de functionare, si avea o veranda în 
loc de trei trepte 

acoperite de o marchiza, dar altfel nu vedea diferente prea 
mari. 

Poate de aceea fusese întotdeauna atit de intrigat de casa de la 
rîu. Pentru ca arata ca o versiune mai mica si mai ponosita a 
propriului 

camin. 

Ultima raza de lumina se topi, si bezna îl înconjura din toate 
partile, asa ca Seth se grabi sa traverseze din nou strada. 

în noaptea aceea, chiar înainte de a merge la culcare, Seth 
conecta cardul de memorie al camerei la computerul sau si 
deschise fisierul cu pozele pe care 

le facuse dupa-amiaza. O clipa mai tîrziu, pe monitor aparu 
imaginea casei din strada Black Creek, cea în care surprinsese 
reflexia apusului 


de soare în fereastra de la etajul al doilea. 

Numai ca poza nu expunea deloc imaginea unui apus de soare. 
De data asta, casa arata de parca ar fi luat foc, iar întregul etaj 
superior 

era înecat în flacari. 


CAPITOLUL 6 

Myra Sullivan se ridica întepenita în picioare. în timp ce cu mîna 
stinga rotea în continuare siragul de matanii, mai rosti o data 
ultima rugaciune, 

apoi se strecura printre sirurile de banci si porni spre iesirea din 
biserica. Pe la jumatatea culoarului se razgîndi brusc si se 
îndrepta spre 

partea din stinga a lacasului religios unde se gasea statuia 
Sfîntului losif. Aprinse o luminare si cazu în genunchi si, desi 
continua sa tina 

strîns mataniile în mîna, buzele ei nu murmurara rugaciunile 
obisnuite. 


— Te rog, implora ea. Ajuta-ma! Fa ca de data asta totul sa 
mearga bine! 

Se ridica în picioare si se repezi spre usa bisericii. Parintele 
Raphaello îi spusese ca poate sa o ia prin arhiva din spatele 
altarului ca sa ajunga mai 

repede acasa, dar ea nu procedase niciodata astfel. Sa o ia pe 
scurtatura de la casa parohiala era una. Dar sa o foloseasca pe 
cea de la 

biserica era cu totul si cu totul altceva. 

Myra credea ca ar da dovada de lipsa de respect si era convinsa 
ca orice forma de încalcare a bunei-cwviinte i-ar fi adus furia 
sfintilor, 

care nu ar mai fi raspuns rugamintilor ei. 

în dimineata aceasta însa, lucrurile pareau sa stea altfel. Cînd 
ajunse acasa, Marty nu se trezise înca si cînd cobori, dupa o 
jumatate de 

ora, bucataria mirosea a sunca prajita si a cafea. îi puse în fata 
terciul de ovaz, chiar înainte ca el sa-i ceara. 

Nici nu mai era atit de tacut, asa cum ar fi trebuit sa fie, data 


fiind mahmureala de dupa noaptea trecuta. De cînd fusese 
concediat, 

venise beat aproape în fiecare seara si în fiecare dimineata se 
trezea cu ochii înrositi, cu respiratia urit mirositoare si pus pe 
cearta. Ea se 

rugase toata saptamina si în dimineata aceasta parea ca Sfînta 
Fecioara raspundea, în sfirsit, rugaciunilor ei. „Acum, daca si 
Sfîn-tul losif 

mi-ar arata putina întelegere..." 

îsi întrerupse brusc sirul gîndurilor, amintindu-si ca tot ce putea 
sa faca era sa-si deschida inima sfintilor si apoi sa se lase în voia 
Sfîntului 


Duh, care stia ce este mai bine pentru ea. „Rugaciunile nu sînt 
lasate niciodata fara raspuns, îi spusese Parintele Raphaello. 
Doar cauneori raspunsul este si negativ." Myra îl ascultase cu 
atentie în timp ce el îi demonstra cum pica în pacatul mîndriei 
cînd credea caDumnezu si Preasfinta Nascatoare si chiar sfintii 
erau obligati sa-i daruiasca ceva doar pentru ca îi rugase. 
„Virtutea are multe forme, 

predica el, si adeseori darul milosteniei este oferit oamenilor ale 
caror greutati par prea greu de suportat." Preotul îi vorbise 
despre Martydupa aceea si despre faptul ca Dumnezeu îi daduse 
sansa de a-i face pe plac barbatului cu care se maritase, ori-cît 
de dificil i s-ar fi parutuneori. Era convinsa ca si în privinta 
mutatului, Parintele Raphaello ar sfatui-o în acelasi mod. 
Indiferent de ce se va întîmpla cu casa pecare aveau s-o vada 
astazi, ea va accepta ca a fost voia Domnului. 

Totusi, cînd Angel aparu la micul dejun, iar Marty nu se apuca s- 
o cicaleasca asa cum obisnuia, Myra nu se putu abtine sa nu 
lase o razade speranta sa se strecoare în sufletul ei; poate ca 
astazi va fi ziua cînd lucrurile vor intra pe fagasul cel bun. 

Marty Sullivan parca Chevelle-ul rablagit, care fusese masina 
familiei înca înainte de nasterea lui Angel, în fata numarului 122 
de pestrada Black Creek. Masina nou-nouta, marca Volvo, a lui 
Joni era deja acolo si Marty se strimba la vederea ei. 


— Nu-nteleg de ce crede lumea ca toate chestiile astea pe patru 
roti sînt asa de misto, remarca el. Pun pariu ca nu e cu nimic 
mai buna 

decit batrîna mea Gracie. 

Myra, care se daduse jos din masina ca sa-si salute sora, îi 
ignora vorbele. Joni cobora treptele din fata casei. 

Angel, care statea pe bancheta din spate, de-abia daca auzi ce 
spusese tatal ei. „O casa, se gîndi ea. E o casa adevarata — nu e 
nici 

macar un duplex." 

Si mai promitator era faptul ca se afla în mijlocul unei pajisti 
mici, fiind înconjurata de o padure de artari, iar casele 
învecinate erau atit de 

departe ca de-abia le vedeai cu ochiul liber. Adica le vedeai, dar 
cu siguranta nu se auzea nimic dintr-acolo, ceea ce însemna ca, 


pentru 

prima data în viata ei, nu trebuia sa-si faca griji în privinta 
radioului dat mai tare. Vecinii nu aveau cum sa se plinga. 
Pentru ca atunci tatal ei ar tipa la ea si-apoi... 

Se stradui sa-si abata gîndurile în alta parte, asa ca-si îndrepta 
atentia spre casa. Existau anumite lucruri la care era mai bine 
sa nu se 

gîindeasca. 

— Hei, ce-ai ramas acolo, da-te jos, mormai tatal ei. Macar sa ne 
lamurim si noi pentru ce ne-am trezit atit de dimineata. 

lesi din masina si arunca o privire încruntata spre casa. în timp 
ce Angel se strecura si ea de pe bancheta din spate, aproape 
ca-i putea auzi 

argumentele contra ce-i treceau prin minte. 

— Eu cred ca e frumoasa, declara ea, convinsa ca, în ciuda 
aspectului sau nu prea atragator, dincolo de fatada sa se 
ascunde casa 

visurilor ei. 

Nu avea nevoie decit de un acoperis nou, o zugraveala 
proaspata si, daca îi puneau si obloane noi, era chiar mai 
draguta decit îsi 

închipuise. 

— Tu crezi multe prostii, bombani Marty Sullivan. Una e ce 
gindesti si alta e ceea ce vezi în realitate. 

Cînd Angel si tatal ei ajunsera la usa de la intrare, Myra si Joni 
erau deja înauntru. 

— Nu e mare, o auzi Angel pe matusa ei. Dar este suficient de 
spatioasa pentru voi trei. 

— Si, oricum, cu mult mai mare decît locul în care stam noi 
acum, spuse Myra, cercetînd cu privirea ei agera toate 
ungherele. 

Camera era patratoasa, iar pe peretele dinspre sud se zarea un 
se-mineu modest din piatra. Caminul era mic, iar caramizile, 
înnegrite de 

o utilizare îndelungata. Deasupra avea o polita de stejar 
nelacuita. 

— Mi s-a spus ca e original, adauga Joni Fletcher, îndreptîndu-se 
spre semineu si atingînd blind cu degetele polita patinata de 
vreme de 

parca ar fi mîngiiat o haina fina din blana de nurca. Normal ca 


nu pot sa bag mîna-n foc! Casa a avut atitia proprietari si a 


suferit atitea 
modificari, încît acum e destul de greu sa mai stii ce este 


original si ce nu. 


— Eee, asta numesc eu un lucru de calitate, rosti Marty Sullivan, 
lovind polita cu atîta putere încît mîna lui Joni sari cît colo. Nu se 
mai 

gaseste nicaieri stejar ca asta. Si va asigur ca e de doua ori mai 
mare decit pare — pun pariu ca mai bine de jumatate este 
îngropat sub 

piatra. 

Angel le vazu pe mama si pe matusa ei uitîndu-se una la alta. 
Joni îi facu cu ochiul si, cînd Myra îsi încrucisa degetele ca sa 
alunge ghinionul, 

Angel o imita imediat. 

Pornira sa viziteze si restul casei: livingul din fata scarilor, 
sufrageria si bucataria la parter si trei dormitoare si o baie la 
etaj. Casa avea si 


o pivnita, care era o încapere mare cu ziduri de beton si grinzi 
solide din stejar. Marty era convins ca grinzile erau facute dintr- 
un lemn de 

stejar asemanator cu cel al politei de sus. 

— Sigur lemnul provine din acelasi stejar, sustinu el, zgiriind una 
dintre grinzi cu vîrful briceagului. Dar betonul a început sa se 
farimiteze. 

Costa o gramada de bani ca sa-l refaci. 

Tacu un moment, apoi ridica din umeri. 

— Sigur, as putea face eu formele si poate chiar amestecul de 
beton. 

In timp ce parintii ei se afundara într-o discutie aprinsa cu 
matusa Joni despre reparatiile care ar trebui facute si costurile 
implicate, Angel 

urca la etaj. Scarile, construite într-un spatiu îngust aflat între 
bucatarie si sufragerie, duceau exact spre palierul de sus. Cele 
trei 

dormitoare aveau dimensiuni variate, cel mai mare ocu-pînd 
partea de sud. Era mai mult lung decit lat si avea un semineu în 
plus. Dupa 

urmele lasate pe podeaua din lemn de pin, se vedea ca patul 
fusese asezat în spate, lasînd suficient spatiu în fata pentru o 
masa si doua 

scaune. 


Celelalte doua camere erau mai mici, separate de baie, si Angel 
intra mai întîi în cea din spatele casei. Ferestrele dadeau spre 
nord si spre 

est, ceea ce însemna ca soarele lumina încaperea în fiecare 
dimineata, exact ca în camera ei din Eastbury. Dar chiar daca îi 
placuse 

dintotdeauna caldura soarelui din zori, gîndul îi ramasese la 
cealalta camera. 

Cea care dadea în fata casei. 

Era cea mai mica dintre cele trei încaperi si avea un perete 
comun cu dormitorul cel mare, care va fi al parintilor ei, iar 
fereastra principala 

dadea spre vest, asa ca nici pomeneala de rasaritul soarelui 
atunci cînd se trezea. Si totusi exista ceva insesizabil care o 
atragea. 

Dar ce? 


In realitate, n-avea nimic special. De fapt, cînd o studie mai 
atent, observa ca era de departe cea mai urita camera din casa. 
Peretii erauacoperiti cu tapet decolorat cu niste motive florale 
care, dupa parerea lui Ai.gel, aratase si mai rau cînd fusese nou. 
La ferestre atirnauperdele de dantela ieftina, murdare si 
zdrentuite. 

Avea un dulap în perete mic si neluminat. 

Incruntîndu-se, se duse în prima încapere, care era mai mare si 
mai luminoasa si care avea si un dulap în perete mai mare. O 
încaperemult mai frumoasa. Si-atunci de ce îi placea asta atit de 
mult? 

Dunga verticala de pe fruntea ei se adinci si mai tare. Se 
întoarse în micul dormitor, închise usa si se plimba încet în jur, 
privind încapereadin toate unghiurile posibile. în cele din urma, 
se aseza pe podea, cu spatele sprijinit de perete. îsi ridica 
genunchii la piept si-i cuprinse cubratele. 

Brusc avu revelatia motivului pentru care îi placea mica odaie. 
„Pentru ca este exact ca mine, se gîndi ea. E urita, sleampata si 
nimeni n-o 

s-o placa vreodata." Cu exceptia ei. Va fi camera ei si o va iubi. 
lar aceasta o va iubi la rîndul ei. 


— Ei bine, trebuie sa recunosc ca ai avut dreptate, o auzi Angel 


pe mama ei, cînd se întoarse la parter. E potrivita pentru noi. 
Angel se opri în capul scarilor, coplesita de entuziasmul 
anticiparii, apoi mama ei vorbi din nou, pe un ton rezervat, care 
o dezumfla 

imediat: 


— Dar nu vad cum am putea sa ne permitem noi asa ceva. 

— Pentru Dumnezeu, Myra, raspunse Joni Fletcher, luîndu-si 
intonatia aceea de sora mai mare care îi explica rabdator ceva 
surorii ei mult 

mai mici. Nu fi fatalista! Daca îti doresti ceva cu adevarat, 
întotdeauna exista o cale sa obtii lucrul respectiv. 

Myra ofta. 

— As vrea sa stiu si eu cum. Presupun ca pretul este convenabil 
pentru oricine altcineva, dar nu stiu cum am putea noi sa ne 
descurcam, 

mai ales acum ca Marty nu mai are un loc de munca... 
Cuvintele i se oprira pe buze cînd Angel intra în camera. 

— Poate ar fi mai bine sa vorbim despre asta ceva mai tirziu, 
sugera ea, facînd un semn discret spre fiica ei. 

— Nu mai sînt un copil, mama, spuse Angel rosind. Stiu foarte 
bine ca tata n-are serviciu acum. 

— lar eu pot sa-mi iau o slujba, rosti raspicat Marty Sullivan, 
pironind-o pe Angel cu privirea, de parca ar fi fost vina ei ca el 
era somer. Dar 

n-o sa lucrez pentru cine stie ce nenorocit... 

— Marty! îl întrerupse Myra, cu buzele tuguiate în semn de 
dezaprobare. 

— lisuse, Myra, începu Marty, dar, vazînd expresia din ce în ce 
mai rece de pe chipul sotiei sale, schimba rapid subiectul. Este o 
casa buna, continua 

el, întinzînd mîna ca sa mîngiie încet polita, exact asa cum 
facuse Joni ceva mai devreme. lar pretul este al naibii de 
convenabil. 

Pentru o clipa Myra dadu senzatia ca urma sa se plinga de 
limbajul sotului ei din nou, dar hotari ca are o alta problema mai 
arzatoare de 

rezolvat. 

— Dar tot ar fi prea mult pentru noi, îi reaminti ea. 

— Ti-am spus doar, pretul nu e batut în cuie, adauga Joni, putin 
prea repede. 

Myra îsi privi sora, banuitoare. 

— Si care-ar fi motivul? Si-asa pretul ei este cu mult sub pretul 
pietei... 

Se opri, încercînd sa citeasca adevarul pe chipul surorii ei, si 


realiza dintr-o data ca regaseste expresia pe care o avea Joni în 
copilarie cînd 

ascundea ceva de parintii lor. 

— Ce e, Joni? întreba ea. Ai face bine sa-mi spui acum ce se 
petrece — se vede clar ca mai devreme sau mai tîrziu tot va 
trebui sa-mi zici. 

Joni Fletcher îsi umezi buzele nervoasa, apoi inspira adînc. 

— Ai dreptate, trebuie sa-ti spun. Se pare ca... ei bine, s-a în- 
timplat ceva aici acum citiva ani si... 

— Ce? o întrerupse Myra. Dupa fata pe care-o faci, s-ar zice ca a 
fost omorit cineva sau... 

Vocea ei se stinse brusc cînd îsi dadu seama ca se apropiase 
foarte mult de adevar. 

— Maica Precista, sopti ea, facîndu-si cruce repede cu o mîna 
tremurînda. Ce s-a întîmplat? 

Joni Fletcher îsi musca buza de jos, cautîndu-si cuvintele 
potrivite, desi stia foarte bine ca nu exista asa ceva. Totusi, din 
punct de vedere 

legal, era nevoita sa-i comunice unui posibil cumparator ce se 
întîmplase în aceasta casa, pentru ca mai devreme sau mai 
tîrziu ar fi aflat 

oricum. 

— S-a întîmplat cu mult timp în urma, începu ea, jucîndu-se 
agitata cu fermoarul de la geanta pe care o tinea pe umar. Una 
dintre 

întîmplarile acelea domestice. 

Expresia Myrei se înaspri. 

— Una dintre întîmplarile acelea domestice, repeta ea. Cred ca 
va trebui sa-mi dai ceva mai multe detalii. 

Joni trase adînc aer în piept, apoi cuvintele începura sa curga ca 
un suvoi: 

— Un barbat si-a iesit din minti, Myra. Nimeni nu stie exact ce s- 
a întîmplat, dar... ei bine, se pare ca si-a ucis sotia si fiica în 
timp ce 

acestea dormeau. 


Myra Sullivan se holba la sora ei, cuvintele acesteia transfor- 
mînd-o într-o stana de piatra. Dupa ce patrunse încet 
semnificatia lor, se 

întoarse spre fiica ei. Dar, în loc sa para îngrozita, la fel ca 
mama ei, Angel îsi privea atent matusa, ca si cum ar fi asteptat 
continuarea 

povestii. Myra se simti putin dezorientata si începu sa cerceteze 
din nou livingul, fiind sigura ca, într-un fel sau altul — prin 
prisma celor 

auzite —, încaperea va arata diferit. 

Dar nu se întîmpla asa. Arata exact la fel. 

Dar cum era posibil? Dupa tot ce se întîmplase aici, n-ar fi 
trebuit ca încaperea sa arate ca si cînd ar fi avut loc o crima? 
N-ar trebui sa redea grozaviile care se petrecusera între peretii 
ei? 

Apoi se gîndi: „De ce ar arata diferit?" La urma urmei, era doar o 
casa. Numai în filme locurile în care se comiteau crime erau 
încarcate de 

presimtiri sumbre. 

„O prostie, îsi spuse Myra. Afla tot ce e de aflat si nu te apuca sa 
cauti semne acolo unde nu exista." Imitîndu-si în mod involuntar 
sora, 

inspira adînc pentru a-si calma nervii. 


— Poate ar fi mai bine sa ne spui exact tot ceea ce stii despre 
asta, zise ea. 

Cînd privirea lui Joni se îndrepta prevenitor spre Angel, Myra 
clatina din cap. 

— Dac-o fi sa cumparam casa — desi am dubii serioase în 
privinta asta —, Angel va locui si ea aici. Asa ca eu cred ca are 
dreptul sa stie 

ce s-a întîmplat, bineînteles cu conditia ca ea sa îsi doreasca 
asta. 

Schita un zîmbet spre fiica ei. 

— Vrei sa asculti, Angel? Daca nu, atunci nu esti obligata. De 
fapt, adauga ea, cutremurîndu-se si privind în jur înca o data, de 
parca ar fi 

cautat niste fantome, putem pleca chiar acum si vom uita totul. 


Ochii lui Angel ratacira si ei cîteva momente prin camera. Apoi 
dadu din cap: 

— E în regula, doar am vazut de atitea ori oameni ucisi la 
televizor. 

— Problema e ca nu sîntem siguri daca a fost vorba de o crima, 
spuse Joni. 

— Dar ce altceva sa fie, bombani Marty Sullivan. Ca doar nu-ti 
omori sotia si copilul din greseala. 

— Nu e chiar asa simplu, Marty, continua Joni. Nu locuiau decit 
ei trei aici cînd s-a întîmplat - un cuplu trecut de treizeci de ani, 
care se 

mutase în oras cu vreo doua luni în urma, împreuna cu fiica lor. 
Avea în jur de unsprezece ani, cred. Oricum, de-abia începusera 
sa-si faca 

ceva cunostinte prin oras, cînd... 

Se opri si clatina din cap, ridicînd din umeri neajutorata: 

— într-o noapte el a sunat la politie — de fapt, dimineata foarte 
devreme — si le-a spus ca se petrecuse ceva îngrozitor. Cînd au 
ajuns aici, 

l-au gasit sus cu sotia sa. 

îsi musca buza de jos, apoi continua: 

— Femeia fusese înjunghiata de mai multe ori — nu stiu de cite 
ori —, iar el era acoperit de sînge. Cutitul se gasea pe podea, 
chiar lînga 

scaunul pe care statea. Fetita se afla în camera cealalta. Era... 
Joni se îneca în propriile cuvinte, încerca sa vorbeasca din nou, 
dar nu reusi. 

Peste micul grup se lasa tacerea si Myra spuse cu o voce 
aproape soptita: 

— Arata-mi. Trebuie sa vad unde s-a petrecut totul. 

Joni ezita, apoi îi conduse la etaj în camera cea mai mare care 
ocupa toata partea de sud a casei. 

— Patul era în fund, explica ea, aratînd locul în care si-l 
imaginase si Angel ca fusese. Cred ca mai erau o masa si doua 
scaune, în fine, 

Nate Rogers — ca asta era numele lui — statea pe unul din ele, 
iar cutitul era pe podea, lînga el. 

— Nate Rogers, sopti Myra usor. Mi-aduc aminte ca am auzit de 
el. Se rasuci si se uita direct la sora ei. 


— Nu umbla vorba ca nu-si mai aminteste nimic din ce s-a 
întîmplat? 

Joni încuviinta din cap, iar Marty Sullivan rînji batjocoritor. 

— Da, da... sa-i zica lu' mutu'. Auzi, nu-si mai aminteste. Adica îi 
tai gitul lu' nevasta-ta si lu' fii-ta si nu-ti mai amintesti. De parca 
asa si-ar 

spala pacatele! 

— Nate Rogers n-a sustinut niciodata ca nu este el autorul, 
spuse Joni. Asta-i partea ciudata! întotdeauna a zis ca el trebuie 
s-o fi facut, 

dar ca nu-si mai aminteste deloc momentul. Tot ceea ce îsi mai 
aducea aminte era o voce care-i soptea, dar nu mai stia ce 
anume. A fost 

hipnotizat, supus la diverse teste, printre care si cel cu 
detectorul de minciuni, dar n-a reusit nimeni sa scoata ceva în 
plus de la el. Pina si 

doctorii au cazut de acord în cele din urma ca, daca el a fost 
autorul, atunci si-a blocat atît de tare amintirile, încît aveau 
dubii mari ca si le 

va mai recapata vreodata. 

— Dar poate n-a facut-o el în realitate, sugera Angel. Poate... 
Dar înainte de a-si continua ideea, matusa ei dadu din cap: 

— Oh, el a facut-o. Au adus o gramada de experti aici si ancheta 
ce a urmat a demonstrat totul foarte clar. 

Se încrunta, rememorînd articolele pe care le citise în ziare de-a 
lungul procesului. 

— Picaturile de sînge gasite pe fata lui, pe haine si pe miini 
aveau o consistenta aparte si nu puteau sa ajunga pe el decit 
daca... 

Ezita din nou, dar se stradui din toate puterile sa continue: 

— Ei bine, decit daca o facuse el singur. In fine, au mai fost si 
alte amanunte de genul asta, dar le-am uitat. Cert e ca n-au 
gasit nici un 

semn ca ar mai fi fost cineva în casa — adica, vreau sa spun, de 
cînd se mutasera aici. 

Myra Sullivan nu spuse nimic, cercetînd dormitorul, încercînd sa- 
si imagineze cum trebuie sa fi aratat în ziua în care ultimii lui 
locatari 

murisera. Privi agitata spre covor, în cautarea petelor de sînge. 


Se uita de-a lungul peretilor, ca si cum ar fi vrut sa descopere 
ceva — orice — care sa reprezinte o dovada fizica a ceea ce se 
petrecuse 

acolo. Dar nu gasi nimic. 

— Au aflat pîna la urma de ce a facut-o? întreba ea. Joni Fletcher 
scutura din cap canu. 

— Asta-i alta poveste ciudata! Nu parea sa existe vreun motiv. 
Toti cei care îi cunosteau — familiile, prietenii lor — sustineau ca 
erau 

nebuni unul dupa altul si ca aveau un copil încîntator. Nu 
existau nici un fel de probleme între ei. Dar cine poate sti, nu? 
— Si ce s-a ales de el? întreba Marty Sullivan. l-au luat gitul? Joni 
pretinse ca nu baga de seama cruzimea din vocea cumnatului 
ei. 

— într-un tîrziu l-au trimis la un spital pentru criminalii nebuni. 
Banuiesc ca va ramine acolo pentru tot restul vietii. 

Se lasa tacerea, apoi Joni îsi trase mîneca în jos si începu sa se 
joace cu nasturele de sus al sacoului albastru, pe care îl purta 
întotdeauna 

cînd era la munca. 

— în orice caz, cam asta-i povestea si asa se explica de ce 
pretul este negociabil. Banca a preluat casa dupa ce Nate 
Rogers n-a mai avut 

cum sa-si achite ipoteca si, din cîte se pare, nu prea e nimeni 
amator sa locuiasca în ea. Banca a tot lasat din pret, dar n-a 
contat. Asa 

stau lucrurile si, daca puteti trece peste cele ce au avut loc aici, 
oferiti voi un pret care vi se pare convenabil — banca de-abia 
asteapta sa 

scape de ea. 

— Si cum de n-a cumparat-o nimeni ca s-o darîme? întreba 
Marty. 

— Cineva a încercat deja asta, îi raspunse Joni. Dar asa cum se 
vede dupa grinzile de la subsol si dupa semineul de jos, este 
una dintre 

cele mai vechi case din zona — o parte din ea dateaza tocmai 
din secolul al XVII-lea. Societatea Istorica a facut în asa fel încît 
sa o treaca 

sub protectia statului cu multi ani în urma. 

Marty nu facu nici un comentariu, parca analizînd totul în minte. 


Dupa o vreme se întoarse spre Myra: 

— Tu ce crezi? Daca scadem cît putem de mult din pret si o 
luam aproape gratis... 

Se opri, tentatia plutind în atmosfera. 


„Nu, îsi zise Myra în sinea ei. E prea oribila întîmplarea." Dar, 
chiar în clipa în care gîndea astfel, privirea ei începu sa studieze 
camera din 

nou, analizînd fiecare coltisor, cercetînd peretii si tavanul, 
încercînd sa gaseasca o urma care sa-i sugereze ce se întîm- 
plase aici. 

Apoi, într-una dintre ferestrele murdare, vazu ceva. Un chip... 
chipul Maicii Domnului... îi zîmbea... Viziunea disparu la fel de 
repede cum 

aparuse, dar pentru Myra fusese hotaritoare. Fecioara Maria i se 
mai aratase si înainte — nu foarte des, dar de suficiente ori — si 
stia ca 

aparitia acesteia este un semn pozitiv pentru ea. 

Ceva bun. Dar ce oare? De ce aparuse aici, tocmai în casa asta? 
O secunda mai tîrziu, cînd sotul ei îi vorbi, întelese si motivul. 


— Haide, Myra, spuse Marty dupa ce coborisera scarile din nou. 
De ani de zile ma bati la cap sa ne cumparam o casa si poate ca 
este 

exact lucrul de care avem amîndoi nevoie. 

Pastrînd înca în amintire imaginea Fecioarei Maria, Myra se uita 
în ochii sotului ei si, pentru prima data dupa multa vreme, vazu 
privirea 

aceea calda, blînda cu care o învaluia pe vremea cînd erau 
logodnici, cînd ar fi rasturnat muntii pentru ea. 

— Un loc al nostru — un nou început, insista el. Poate de asta 
avem cu totii nevoie. Cea mai mare parte din reparatii le pot 
face chiar eu. 

Stii foarte bine ca pot. 

„Poti, daca si vrei", cugeta Myra, dar imediat îsi regreta 
cuvintele nerostite. „Mila crestineasca începe de acasa", o 
dojenise Parintele 

Raphaello cu doar o saptamina în urma. „Trebuie sa fii miloasa 
si iertatoare cu sotul tau, asa cum este Dumnezeu cu tine." 
Probabil de 

aceea i se aratase Fecioara Maria — ca sa îi daruiasca un nou 
început. 

— Dar cine sa ne dea noua un împrumut? întreba Myra. Tu nu 


lucrezi... 

— Ed are multa treaba acum, o întrerupse Joni Fletcher. li poate 
gasi ceva lui Marty. Sînt sigura de asta. 

Myra vazu chipul lui Marty întunecîndu-se, dar el ridica din 
umeri. 

— Daca are o slujba pentru mine, o s-o accept. Eu zic sa luam 
casa. Angel, a carei inima începuse sa bata brusc cu putere, se 
întoarse 

spre mama ei, asteptind. 

Myra mai trecu înca o data prin toate camerele, inclusiv prin 
cele de la etaj. In cele din urma cobori la parter si îsi întinse mii- 
nile a 

supunere. 

— Bine, zise ea. Daca gasim o modalitate sa ne descurcam cu 
banii, nu vad de ce as mai ridica vreo obiectie. Ce avem de 
pierdut? 

Cinci minute mai tîrziu se urcara toti trei în batrînul Chevelle, 
pregatindu-se s-o urmeze pe Joni la biroul ei, unde aveau sa 
puna la punct 

detaliile ofertei. Angel privi de pe bancheta din spate spre 
casuta mica de pe strada Black Creek. Acum, ca era aproape a 
lor, i se paru 

diferita — ca si cum ar fi stiut ca va veni cineva sa locuiasca din 
nou acolo. 

Exact cînd tatal ei era pe punctul de a lua curba, se mai uita o 
data în sus spre fereastra de la camera ce urma sa fie a ei. O 
clipa avu 

senzatia ca de acolo o priveste cineva. 

Era atît de preocupata de ceea ce i se paruse ca vazuse, încît 
nici nu-l observa pe Seth Baker. Baiatul statea la umbra 
copacului de pe 

partea cealalta a strazii si facea fotografii. 

CAPITOLUL 7 


— Seth? striga Jane Baker, ciocanind cu putere în usa închisa de 
la dormitorul fiului ei. 

în timp ce astepta un raspuns, îsi privi ceasul, apoi începu sa 
bata nervoasa din picior. Trebuiau sa ajunga la Clubul Country în 
mai putin 

de douazeci de minute, iar drumul pîna acolo cu masina dura cel 


putin zece minute. 

lar ea îi spusese lui Seth sa fie gata cu zece minute în urma. 
Cînd vazu ca nu raspunde, începu sa ciocaneasca si mai tare, 
apoi apasa pe clanta si deschise usa. 

— Seth, trebuie sa..., începu ea, dupa care tacu brusc. 


Seth statea la biroul lui, cu ochii pe ecranul monitorului, 
îmbracat cu aceiasi blugi jerpeliti si cu o camasa patata, pe care 
ea îi spusese sale schimbe înca de azi-dimineata. Ar fi trebuit sa 
se astepte la una ca asta, avind în vedere ca Seth nu prea o 
asculta — si Jane presupunea 

ca asa fusese pedepsita pentru ca daduse nastere unui baiat, nu 
unei fete, cum sperase. 


— Asta-i culmea, Seth, rosti ea, evident suparata. Nu ti-am spus 
ora la care trebuie sa plecam? Si tu nici macar nu te-ai apucat 
sa te 

aranjezi! 

Seth închise repede monitorul, apoi se rasuci spre ea, si Jane 
vazu din expresia fetei lui ca era pus pe cearta. 

O cearta de care ea nu avea chef, mai ales dupa ziua proasta pe 
care o avusese. Mai întîi întîrziase la prînzul oficial de la Clubul 
Gradinarilor si, în clipa în care intrase în restaurant, era mai 
mult decît convinsa ca se discuta despre ea. Apoi prînzul se 
lungise si el si, 

pentru ca sosise ultima, nu îndraznise sa plece printre primii. 
Inevitabil întîrziase si la întîlnirea Comitetului din Liga Juniorilor, 
prima ocazie cînd ea ar fi trebuit sa fie chiar presedinta 
întrunirii. Dar cînd 

sosise, LuciAnne Harmon deja preluase conducerea si, în loc sa 
stea în capul mesei, Jane se vazu nevoita sa se multumeasca cu 
ultimul 

scaun ramas liber — undeva în fund de tot. 

lar acum era obligata sa aiba o discutie aprinsa cu Seth. 

— De ce ai închis monitorul? întreba ea, îngustindu-si privirea. 
Te uitai la ceva la care nu trebuia? 

— Nu..., începu Seth, dar mama lui nu-l lasa sa termine. 

— Da-i drumul din nou, spuse ea. Acum! Si nu te uita la mine 
asa, baiete, adauga ea, cînd vazu încruntatura de pe chipul 
fiului ei. 

Oftînd din toti rarunchii, baiatul apasa pe butonul monitorului si, 
cîteva secunde mai tîrziu, ecranul se lumina. Pe el era afisata 
imaginea 

vechii case de pe strada Black Creek, cea de la rascruce, acolo 
unde barbatul acela — Jane nu-si amintea numele lui — îsi 


asasinase sotia 

si fiica. 

— De unde naiba ai luat asta? întreba ea. 

— Eu am facut-o, mama, raspunse Seth, închizînd rapid 
programul cu un click de mouse. 

Jane îsi privi fiul uimita. De ce nu putea sa fie si el ca alti baieti? 
De ce nu era si el în stare sa joace macar tenis? Exista un 
profesor 

minunat la Clubul Country — îl întîlnise cu trei ani în urma, cînd 
facea partea din Comitetul pentru Tenis, si fusese unul dintre 
putinele 

lucruri pe care noii membri ai comitetului nu încercasera sa-l 
schimbe. Dar nici macar Rick Stacey nu reusise sa-l determine 
pe Seth sa 

puna mîna pe o racheta de tenis. 

— N-ai putea gasi ceva mai de Doamne-ajuta cu care sa-ti pierzi 
vremea? spuse ea în cele din urma. 

înainte ca Seth sa raspunda ceva, ea se avinta si mai tare: 

— Vreau sa închizi calculatorul si sa-ti schimbi hainele — n-ai 
timp sa mai faci dus. Trebuie sa plecam în... 

îsi privi ceasul. 

— ... exact sapte minute. 

— Dar de ce e nevoie sa merg si eu? întreba Seth. De ce nu pot 
sa ramîn acasa? 

Jane simti cum se înfurie si mai tare. 

— Pentru ca sîmbata dupa-amiaza se întîlnesc familiile la Club. 
Stii foarte bine lucrai asta! 

— Din cauza familiei Dunne mergem, nu-i asa? se plînse Seth. 
— Mei Dunne este doar unul dintre cei mai importanti clienti ai 
tatalui tau, nu-i asa? contracara Jane, imitînd aproape perfect 
mimica fiului 

sau. 

— Doamnei si domnului Dunne n-o sa le pese daca eu nu sînt 
acolo! 

Jane îsi ridica una din spriîncenele ei pensate cu grija. 


— Si cu Heather cum ramîne? 

Seth simti ca se înroseste, dar, oricît se stradui, nu reusi sa 
articuleze un cuvînt, iar cînd o facu, vocea lui nu era decît un 
murmur 

neinteligibil. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, Seth! Parca ai prune în gura! 
— Am spus ca Heather nici macar nu ma place! replica Seth, cu 
chipul arzînd de rusine. Si, de fapt, nici unul dintre prietenii ei nu 
ma 

place. 

— Si a cui vina este, ma rog? îl ataca Jane. Daca ai face si tu 
putin efort sa... 

Cuvintele ei fura întrerupte de aparitia în cadrul usii a sotului ei. 
Jane observa ca Blake era chiar mai enervat decit ea. 

— Ce naiba se petrece aici? se rasti Blake Baker. Voi stiti cît e 
ceasul? Ultimul lucru de care am nevoie acum este... 

Vaziînd cum este îmbracat fiul sau, se înnegri la fata. 

— Fir-ar al dracu', nu ti-am spus sa fii gata pîna la trei? Seth pali 
la vederea miîniei tatalui sau, dar nu spuse nimic. 

— Nu ti-am zis? repeta Blake, apropiindu-se de Seth, care se 
chirci în scaun. 

Cînd vazu ca nu raspunde nici de data asta, Blake îi arunca o 
privire furioasa sotiei lui. 

— Lasa-ne singuri, Jane, spuse el pe un ton care-l determina pe 
Seth sa faca ochii mari. 

Se întoarse spre mama lui. 

— într-un minut o sa fiu gata, zise el, ridicîndu-se în picioare. 
Jane clatina din cap. 

— Prea tirziu! Poate asa înveti si tu sa te uiti la ceas data 
viitoare si sa faci ce ti se spune. 

întorcîndu-i spatele fiului ei, Jane parasi camera, închizînd usa. 
Nu voia sa stie nimic despre masurile disciplinare ale sotului ei. 
Le mai 

întorsese spatele si alta data si stia ca o s-o faca din nou. 

— Seth, întoarce-te si da-ti jos pantalonii, spuse Blake Baker. 
Desi vorbise calm, Seth începu sa tremure si, cînd tatal lui îsi 
scoase cureaua, i se umplura ochii de lacrimi. 

— Si sa nu plîngi, adauga Blake rece. Macar o data în viata, 
comporta-te si tu ca un barbat! 


încet, Seth se rasuci, îsi lasa în jos blugii si chilotii, dupa care se 
apleca. 

O secunda mai tîrziu auzi suieratul curelei prin aer, apoi îi simti 
muscatura neînduratoare pe carnea sa dezgolita. îsi înclesta cu 
putere 

falcile, înabusindu-si strigatul de agonie. Doar un geamat scurt 
trada durerea pe care o încerca. 

Tatal lui îl mai lovi de doua ori peste fund si, desi fiecare 
plesnitura îi provoca un spasm de durere, Seth strînse tare din 
dinti, supor-tînd 

cu stoicism supliciul. O singura lacrima i se scurse pe obraz. 

— Ai doua minute, spuse Blake Baker în timp ce îsi strecura 
cureaua prin gaicile de la pantaloni, ca sa te îmbraci si sa vii jos, 
altfel plecam fara 

tine. Si crede-ma ca nu vrei sa se întîmple asta. 

Exact 115 secunde mai tîrziu, Seth aparu în capul scarilor, pur- 
tind o camasa albastra si o pereche de pantaloni curati, kaki. 
Era încaltat 

cu o pereche de mocasini pe care-i ura, dar mama lui insista 
mereu sa-i poarte cînd mergeau la Club. Urmele de la curea îl 
dureau si 

începusera deja sa se umfle, dar cel putin nu sîngerau. îsi urma 
în tacere parintii pîna la masina lor Lexus. Ezita putin înainte de 
a se 

aseza pe bancheta din spate, dar stia ca n-are sens sa o 
lungeasca prea mult. 

Cu cît se termina mai repede, cu atît mai bine. 


Urcîndu-se în masina, se aseza cu grija si crezu ca o sa urle cînd 
durerea i se raspîndi în zona feselor. De pe buzele lui însa nu 
iesi nici un 

sunet si-si tinu în frîu lacrimile cu toata puterea pe care o mai 
avea. „Zece minute, îsi spuse el. O sa ma gîndesc la altceva si, 
cînd o sa 

ajungem acolo, nu voi mai fi obligat sa ma asez din nou." 
Fortîndu-se sa nu se mai gindeasca la bataia primita de la tatal 
lui, îsi aduse aminte de imaginea de pe ecranul monitorului de 
acasa. 


Imaginea casei de la Black Creek Crossing. Imaginea ferestrei 
de la etaj. 


Si chipul — sau ceea ce parea a fi un chip — care aparuse 
pentru o clipa, privind-o pe doamna Fletcher si pe oamenii 
carora ea le aratase 

casa. 

Chipul care se materializase atît de clar în dupa-amiaza aceea, 
dar care în poza facuta de el nu era decit un abur fara forme. 
CAPITOLUL 8 


„Sigur se va întîmpla", îsi spuse Angel. Toata dupa-amiaza, de 
cînd sosisera la casa matusii Joni, iar parintii ei se apucasera sa 
completeze 

formularele de cumparare a casei de la Black Creek Crossing, 
traise cu senzatia ca ceva nu e în regula. Doar erau atitea 
lucruri care 

puteau merge prost. 

Era posibil ca parintii ei sa se certe. 

Sau tatal ei s-ar fi putut razgindi dintr-o data fara motiv. Nu-si 
mai amintea de cite ori nu patise la fel! De cîte ori nu planuisera 
sa vada un 

film la cinema, sau sa mearga la un picnic, ori sa ia prînzul 
duminica la McDonald's pentru ca apoi, pe neasteptate, tatal ei 
sa hotarasca 

altfel!? Cînd era mai mica, întotdeauna credea ca e vina ei, ca 
facuse ceva care-l suparase rau pe tatal ei, pîna cînd într-o zi 
izbucnise în 

plins si-i spusese mamei sale ca nu stia cu ce gresise. 

Myra o asigurase ca nu facuse nimic si ca trebuie, pur si simplu, 
sa se obisnuiasca cu felul de a fi al tatalui ei. 


-Nu înseamna nimic, o linistise mama ei, cu vocea mai obosita 
decit de obicei. Asa e el! 

De data asta însa Marty nu se razgîndi cu privire la casa din 
Black Creek Crossing, nici macar atunci cînd unchiul ei Ed nu 
paru prea fericit 


sa-i dea o slujba. De fapt, acesta fusese cel mai periculos 
moment al zilei si îsi tinuse respiratia, asteptînd sa vada cum va 
reactiona 

unchiul Ed cînd tatal ei îi ceruse de lucru. 

Urmase o pauza lunga înainte ca unchiul ei sa raspunda: 

— Nu prea sînt sigur ca angajarea cuiva din familie e o idee 
tocmai buna! 

Angel simti cum i se face inima mica. 

îsi îndrepta privirea spre matusa ei, dar ea nu spuse nimic. 

— Pe de alta parte, continua unchiul Ed — dîndu-i sperante —, 
le-am promis lui Joni si lui Myra si vreau sa ma tin de cuvînt. 
Angel începu sa se relaxeze, dar apoi unchiul ei adauga: 

— Exista însa citeva lucruri pe care vreau sa le întelegi, Marty. 
Vei lucra pentru mine, si nu împreuna cu mine, si eu voi fi cel 
care va da ordine, 

nu tu. 

Angel asteptase cu sufletul la gura. Tatal ei îsi înclesta falcile, 
exact ca atunci cînd se enerva, dar mama ei îi arunca o privire 
deavertizare. 


— Presupun ca n-o sa fie nici o nenorocire, replica tatal ei. 
Macar pîna te lamuresti ca sînt capabil sa fac multe lucruri. 

Ed îsi miji privirea si Angel se temu ca barbatul va da înapoi, dar 
acesta se multumi sa ridice din umeri. 

— Pai, atunci sa vedem ce esti în stare sa faci, nu? spuse el si 
zimbi. Dar Angel îsi dadu seama ca vorbele lui nu sînt sincere. 
— Vrei ceva de baut, Marty? îl întreba el si Angel o observa din 
nou pe Myra cum îsi avertizeaza din ochi sotul. 

Spre usurarea fetei, Marty dadu din cap ca nu, lua un pix si 
semna toate hirtiile pe care matusa ei le întinsese pe masa. Joni 
disparu într-o 

camera alaturata timp de cîteva minute, dupa care reveni cu un 
zimbet larg pe chip. 

— Gata, spuse ea. Casa e a voastra. Mama ei o privi uimita. 

— Asa, pur si simplu? 

— Exact, raspunse matusa ei. l-am zis reprezentantului bancii ca 
s-ar putea sa am o oferta în week-end si mi-a dat numarul lui de 
acasa. 

S-a facut! 


Apoi matusa Joni îi invita sa mearga la Clubul Country, unde era 
o petrecere, dar Myra îi refuza oferta. 


— Nu sîntem îmbracati cum trebuie, explica ea, si nu cred ca ne 
potrivim cu lumea de acolo. 

— Dar ar fi o ocazie excelenta pentru Zack sa le-o prezinte pe 
Angel prietenilor lui, insista Joni, desi fata observa imediat 
privirea furioasa 

a baiatului. 

Si-asa ei nu prea îi pasa daca Zack nu voia sa îi cunoasca 
prietenii, pentru ca el oricum era mai mare cu un an si nu aveau 
sa fie colegi de 

clasa. 

Dupa aceea, în timp ce se îndreptau cu masina înapoi spre casa, 
peisajul din Roundtree i se paru lui Angel complet diferit. 

„Aici urmeaza sa locuiesc", gîndi ea, privind în treacat micul 
orasel. Daca ar fi avut trasuri si cai în loc de masini, locul ar fi 
aratat ca din alt 

secol. în centrul orasului se gasea o piateta înconjurata cu un 
gardulet de fier forjat, iar aleile ce serpuiau în interior erau 
strajuite pe 

ambele parti de tufisuri îngrijite. în mijlocul ei se zarea o mica 
estrada pentru fanfara si un balansoar vechi din lemn, asezat 
lînga un 

leagan agatat de creanga unui artar imens, ale carui ramuri se 
întindeau peste aproape un sfert din piateta. 

La unul din capete se gasea biblioteca, o cladire superba din 
piatra, iar la celalalt capat o biserica mare, cu cimitirul plasat 
chiar în spatele ei. 

Celelalte magazine din jurul pietei pareau la fel de vechi ca 
biblioteca. 

„O sa fie minunat", îsi spuse Angel în timp ce apucau pe drumul 
spre Eastbury. O sa locuiasca în casa lor, o sa aiba prieteni, va 
merge la o 

scoala noua si totul va fi perfect. 

CAPITOLUL 9 


Clubul Country din Roundtree ocupa o suprafata de peste doua 
sute de acri, în partea de sud a orasului. Dupa ce Ed Fletcher 


trecu cu grijaprintre portile acestuia, îndrepta Mercedes-ul pe 
aleea lunga care se strecura prin padurea de artari, spre 
cladirea veche a clubului, carefusese caminul stra-strabunicului 
sau. îsi auzi sotia suspinînd fericita. 


— Nu sînt minunati? întreba ea, privind copacii cu aceeasi 
admiratie în ochi pe care i-o zarise prima data cînd o adusese 
aici, pe vremeaciînd erau doar niste adolescenti. 

Si avea dreptate — artarii erau incredibil de frumosi, cu frunzisul 
lor al carui colorit urma sa se modifice de la o zi la alta în 
urmatoarelesaptamiîni. în ziua în care avea sa se desfasoare 
finala la turneul de golf tata—fiu pe care Ed si Zack o cîstigasera 
anul trecut, zona dinjurul Clubului va straluci în lumina aurie 
reflectata de frunzele batrînilor arbori. 

— Sînt încîntata ca familia ta nu i-a taiat niciodata! 

— Au taiat însa altele ca sa-si poata permite sa-i tina pe-astia, 
remarca Ed sec. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca locul a fost 
cedatclubului. 

Clatina din cap în timp ce privi padurea si, desi nu mai rosti nici 
un cuvint, atît sotia, cît si fiul lui stiau exact la ce se gindeste: la 
cîte casear fi putut construi pe locul respectiv, daca strabunicul 
lui nu ar fi fost atît de îngust la minte încît sa doneze 
proprietatea celor trei cluburidin Roundtree: de golf, de crochet 
si de tenis de cîmp. Ed banuia ca strabunicul lui fondase 
organizatia nu neaparat din dragoste pentrucele trei jocuri, cît 
pentru a pastra proprietatea în conditiile în care o mostenise, 
chiar daca el nu si-o mai permitea. Astfel, Clubul Countrydin 
Roundtree detinea terenul si tot ceea ce tinea de el, atita timp 
cît anumite zone — în care era inclus si Crîngul de Artari — 
eraupastrate ca rezervatie naturala. Sau, cel putin, ce întelegea 
strabunicul lui prin rezervatie naturala — un lucru oarecum 
diferit de padureasalbatica pe care majoritatea oamenilor o 
asociau cuvîntului. 

Crîngul de Artari — care devenise un fel de loc tabu în mintea 
membrilor, daca nu chiar si în cele mai multe documente 
referitoare la micapadure — era pastrat neatins, copacii 
dezvoltindu-se în voia lor. Orice tufis si buruiana ce crestea erau 
taiate imediat de la radacina, iarcrengile uscate cazute nu erau 
lasate pe jos mai mult de o zi sau doua. Numai frunzele aveau 
voie sa ramina pe pamînt, pentru ca una dintre 


placerile lui Thaddeus Fletcher era sa-si tirasca picioarele prin 
stratul de frunze toamna, ascultind fosnetul lor linistitor. 


Dupa privirea dura si sprîncenele încruntate din portretul lui 
Thaddeus care atirna deasupra semineului din sala de gala a 
clubului, EdFletcher banuia ca batrînului îi placea mai degraba 
sa striveasca frunzele. Totusi, indiferent de motivatiile 
strabunicului sau, ClubulCountry din Roundtree era un loc 
magnific, deschis tuturor celor din oras, bineînteles cu conditia 
sa-si achite taxa de înregistrare sicotizatiile anuale. Ironia sortii 
era ca Thaddeus Fletcher probabil ca nu si-ar fi permis astfel de 
sume daca nu ar fi cedat proprietateaclubului, dar acesta era un 
subiect pe care nici Ed, nici ceilalti nu-l discutau vreodata. 
Parca Mercedes-ul în fata intrarii principale, lasa masina în grija 
valetului si îi urma pe Joni si pe Zack înauntru. Se adunasera cel 
putin osuta de oameni: domnii îmbracati în pantaloni kaki 
perfect calcati si camasi Ralph Lauren, iar doamnele gatite în 
fuste traditionaledragute, pe care femeile de la tara cu 
siguranta nu si le-ar fi permis. 


— Ma duc sa-i caut pe Heather Dunne si Chad Jackson, anunta 
Zack, îndreptîndu-se spre usile glisante care dadeau spre terasa 
si piscina. 

— Tu si Heather lasati-o mai moale cu boschetii, îi spuse tatal 
lui, facîndu-i cu ochiul, fapt care-l costa o privire plina de repros 
din partea sotiei. 

Ei, ce vrei, e baiat mare acum, adauga el dupa ce Zack disparu 
de linga ei. 

— Oare de ce am senzatia ca „a creste" si „a seduce tinerele 
fete în boschetii din spatele piscinei" nu sînt sinonime? 

— Cu tine asa a fost, o tachina Ed. Vrei sa spui ca în noaptea 
aceea nu te-ai maturizat putin? 

Joni ridica o sprinceana. 

— Eu? se opuse ea. Din cite îmi aduc aminte, boschetii aia au 
fost ideea mea, nu a ta. 

Uitîndu-se în jur pentru a se asigura ca nu o vede nimeni, îsi 
linse buzele lasciv. 

— Si nu eram cu nimic mai inocenta decit sînt acum. Myra a fost 
întotdeauna cea religioasa. Vrei sa mai dam o tura pe-acolo? 
întinse mîna si-l mîngiie pe piept, strecurîndu-si degetele printre 
nasturii de la camasa, ca sa-i atinga pielea. 

— Asa, de dragul vremurilor trecute? Sa te lasi sedus de biata 


fata obraznica înca o data? 

— Cred ca ar fi mai bine sa-i lasam pe copii sa faca asta, 
raspunse Ed. Hai sa ne luam ceva de baut si sa vedem cine a 
venit. 

Porni spre bar, dar Joni îl apuca de brat si-l opri. Cînd se întoarse 
spre ea, expresia nebunatica de pe chipul ei disparuse. 

— Stiu ca n-ai vrut sa-l angajezi pe Marty, spuse ea încet. Ed 
ridica din umeri. 

— Pai, am promis, nu? Privirea i se întuneca. 

— Dar daca-mi face probleme, nu promit ca o sa-l tin în 
continuare. 

— O sa fie bine, zise Joni. Myra este singura ruda pe care o mai 
am... 

Vocea i se stinse o clipa, apoi adauga: 

— Vreau sa fie aproape de mine, atita tot. Totul o sa fie perfect, 
simt eu asta. 

Ed se rasuci, dar nu suficient de repede pentru a o împiedica pe 
sotia sa sa-i vada îndoiala din ochi. 

Seth Baker îl zari pe Zack Fletcher iesind din cladirea clubului si 
se trezi ca se retrage la adapostul piscinei acoperite, înainte sa- 
si dea 

seama ce face. Apoi se opri brusc si pielea i se facu ca de gaina, 
convins ca îl urmareste cineva. Cînd se întoarse însa, îl vazu pe 
Zack 

vorbind cu Heather Dunne si Chad Jackson, iar restul copiilor 
pareau sa se strînga în jurul celor doi, atrasi ca mustele de 
miere. Si nimeni 

nu se uita la el. 

Apoi îl observa pe tatal lui care era pe terasa cam la vreo 
cincizeci de metri departare. Desi discuta concentrat cu Mei 
Dunne, Seth stia ca 

tatal lui îl studiaza cu atentie. 

Daca nu încerca macar sa se amestece în grupul din jurul lui 
Zack si Heather, nici nu voia sa-si imagineze ce s-ar fi întîmplat 
cînd ar fi 

ajuns acasa. 

Simtind ca tatal lui îi urmareste fiecare miscare - si aducîndu-si 
aminte de durerea din spate —, Seth se apropie de grupul 
adolescentilor. 

Pe majoritatea îi cunostea de-o viata. Dar chiar si cînd ajunse 


lînga ei, nici unul nu-i vorbi. 


Nici macar nu-i aruncara o privire. 

Si nici nu se obosira sa-i faca loc în cercul din jurul lui Zack si 
Heather. De fapt, banuia ca Chad Jackson si Josh Harmon se 
strîn-seseraunul în altul si mai tare tocmai ca sa nu-i faca loc si 
lui. Pentru a doua oara simti nevoia teribila sa se refugieze în 
piscina acoperita, undeputea sa stea singur pîna cînd venea 
vremea sa plece acasa. Se uita spre terasa, dar tatal lui se afla 
în continuare acolo, cercetindu-l din 

priviri. Apoi, exact cînd tatal lui se întoarse în sfirsit cu spatele, o 
auzi pe Heather Dunne spunînd ceva care-l determina sa se 
strecoare 

nevazut la adapost. 


— Fugi de-aici! Mama ta chiar a vîndut casa aia îngrozitoare? 
Cui? 

— Unchiului si matusii mele, raspunse Zack. 

— Si-o sa locuiasca în ea pe bune? întreba Heather, clatinînd din 
cap cînd vazu raspunsul afirmativ al lui Zack. Oh, Doamne, eu n- 
as putea 

face asta niciodata! Mi se face parul maciuca numai cînd ma 
gîndesc. Nu stiu, casa aia nu-i plina de sînge? 

— lisuse, Heather, mormai cineva. Ca doar nu l-au lasat acolo 
asa! Heather îi arunca celui care o interpelase o privire 
încruntata. 

— Si chiar dac-ar fi asa, oricum e îngrozitor! Apoi, brusc, 
schimba subiectul. 

— Si cum e verisoara ta? întreba ea. 

Zack îsi dadu ochii peste cap: 

— N-o sa-ti vina sa crezi. Ea... 

Ezita un moment si, în timp ce îsi cauta cuvintele potrivite 
pentru a o descrie pe Angel, dadu cu ochii de Seth Baker si 
buzele i se lungira 

într-un rînjet rautacios. 

— E genul de fata care ar iesi în oras cu unul ca Seth, spuse el. 
Seth simti cum se înroseste pîna în virful urechilor cînd ceilalti 
copii izbucnira în rîs si, pentru ca, din fericire, tatal lui plecase 
de pe terasa, le întoarse spatele si fugi spre piscina. 

O ora mai tîrziu, cînd tatal lui veni sa-l caute, înca se mai gasea 
acolo. 


— Ce fel de copil esti tu? se rasti Blake Baker. Crezi ca o sa 
reusesti în viata asta daca te ascunzi încontinuu? 

Seth îsi musca buza, stiind ca era mai bine sa nu spuna nimic. 
— Crezi ca n-am vazut ce s-a întîmplat mai devreme? Crezi ca 
nu stiu ce faceai cînd te plimbai ca un papa-lapte pe lînga copiii 
aia? Era 

doar de ochii lumii, Seth. Stiam si eu, stiau si ei. întelegi de ce 
nu te-au lasat în grupul lor? Pentru ca nu i-ai facut sa te lase, 
de-aia! Si stii 

ce? Micul tau spectacol nu m-a impresionat mai mult decit i-a 
impresionat pe ei. Asa ca uite cum o sa procedam: tu si cu mine 
ne înscriem 

la turneul de golf tata—fiu si o sa-l cîstigam. 

— Dar eu nici macar nu stiu cum sa..., începu Seth, dar tatal lui 
îl întrerupse cu o privire atît de rece încît Seth simti cum îi 
îngheata 

sîngele în vene. 

— O sa înveti, adauga el. O sa joci golf sau o sa schimb placa. 
Ne-am înteles? 

Seth încuviinta din cap, prea înspaimiîntat ca sa scoata vreo 
vorba. 

— Bine, zise Blake Baker. Acum hai sa mergem acasa. 

Seth stia dupa tonul si privirea tatalui sau ca, atunci cînd vor 
ajunge acasa, loviturile acestuia o sa-l raneasca mai tare decit 
cuvintele lui 

Zack Fletcher si rîsul batjocoritor al prietenilor acestuia. 
CAPITOLUL 10 


— Chiar e a noastra, mama? întreba Angel Sullivan în timp ce 
mama ei trase pe dreapta Chevelle-ul, în spatele unui camion 
mare, galben, 

pe care Marty îl închinase cu o zi în urma. 

Muncisera pîna la miezul noptii împachetînd tot, cu exceptia a 
trei paturi cu care se învelisera în cele cîteva ore de somn. Se 
trezisera cu 

noaptea-n cap pentru a ajunge dimineata în Roundtree. 


— De ce nu mergem acum? sugerase Angel dupa ce urcasera în 
camion ultima cutie. Oricum n-o sa reusesc sa dorm. 

— Si ce sa facem cînd ajungem acolo? replicase mama ei. Sa 
bagam totul în casa în mijlocul noptii? Ce-o sa creada lumea? 
Cînd vazu ca nici tatal ei nu este prea entuziasmat de 
propunere, Angel se înfasura în patura si încerca sa adoarma. 
Dar, pentru ca 

podeaua se dovedi mult prea tare si entuziasmul mutarii prea 
puternic, nu reusi sa puna geana pe geana. 

Acum însa noaptea trecuse si drumul cu masina se terminase, 
iar casa de la Black Creek Crossing se ridica în fata ei, parînd si 
mai 

frumoasa ca data trecuta. 

— Da, e a noastra! raspunse Myra Sullivan, oprind motorul. 

Se dadu jos din masina, exact cînd Marty sari si el din cabina 
camionului. „Cel putin pentru moment", adauga în sinea ei. Nu 
prea dormise 

nici ea noaptea trecuta, dar mai mult din cauza îngrijorarii. De- 
abia cînd finalizasera formalitatile de cumparare realizase cît de 
mare va fi 

ipoteca — aproape de doua ori cît chiria pe care o plateau 
pentru duplexul de lînga casa parohiala din Eastbury. 

în ultimii ani avusesera atitea probleme cu plata chiriei, încît 
ideea ipotecii o îngrozea. Sa nu achiti chiria era una, dar 
neonorarea ipotecii 

îi putea costa casa. 

— Pentru Dumnezeu, nu vrei sa încetezi cu grijile? îi spusese 
Marty întruna. Tu crezi ca Ed Fletcher o sa ma concedieze 
vreodata? lisuse, 

doar sîntem rudele lui! 

Myra se abtinu si nu-i aminti ca sotul cumnatei lui reprezenta 
cea de-a treisprezecea generatie a familiei Fletcher din 
Massachusetts, în 

timp ce familia lui Marty sosise în Boston ca sa faca pe servitorii 
-poate chiar pentru verii lui Ed Fletcher — numai cu patru 
generatii 

înainte. Era putin probabil ca Edward Arlington Fletcher sa-si 
doreasca o legatura prea striînsa cu Marty O'Boyle Sullivan, iar 
faptul ca se 


înrudeau prin intermediul celor doua surori nu valora nimic în 
ochii lui. lar daca, prin absurd, lucrurile s-ar fi înrautatit 
vreodata, Myra era 

aproape sigura ca Joni Fletcher va fi de partea sotului ei si în nici 
un caz a lui Marty. 

Totusi, Marty nu mai bause asa mult în ultimele saptamini, ceea 
ce era un semn bun, si poate ca, dupa ce fusese concediat de 
Jerry 

O'Donnell — care era mult mai apropiat de el, decît avea sa fie 
vreodata Ed Fletcher —, îsi învatase lectia. 

Poate ca ideea de a fi proprietarul unei case o sa-i dea motivatia 
de care avea nevoie. 

Marty deschise larg usile din spate ale camionului, se urca si 
începu sa descarce cutiile, dîndu-i-le sotiei sale, care i le dadea 
mai departe 

lui Angel. 

— Sa încep sa le bag în casa? întreba Angel cînd mormanul din 
curte începu sa creasca. 

— Eu zic ca e mai bine sa le ducem pe toate odata, raspunse 
Myra, aruncînd o privire iute spre cerul care se înnora din ce în 
ce mai tare. 

— O sa ploua! rosti Marty. Hai sa terminam cit mai repede! 
Continuara toti trei sa descarce cît de repede putura si mutara 
mai întîi mobila în casa, ca sa nu pateasca ceva în caz ca 
vremea se strica. în mai putin de o ora carara înauntru paturile 
si peste alta ora 

Marty deja le aranjase. Masa era în bucatarie, iar restul 
mobilierului ramasese în living. 

Terminasera cam jumatate din treaba, cînd pe cer aparu un 
fulger, urmat imediat de un tunet puternic. Cîteva secunde mai 
tîrziu, primii 

stropi de ploaie cazura pe stiva de cutii pe care Marty le lasase 
în mijlocul peluzei. 

— Fir-ar al naibii sa fie, cum de mi se întîmpla întotdeauna 
chestia asta? se plinse el, urcîndu-se în camion. 

Trînti usile cu putere, apoi ridica una dintre cutii. 

— Hei, miscati-va si voi odata, striga el în timp ce se îndrepta 
spre usa de la intrare. Vreti sa se strice toate înainte sa le 
bagam înauntru? 

Un alt fulger strabatu cerul si ploaia se intensifica. Angel si Myra 


apucara fiecare cîte o cutie si fugira spre casa, trecîndu-i pragul 
exact 

cînd tunetul zgudui ferestrele cu puterea lui. Lasînd cutia jos, 
Myra îsi facu repede cruce si rosti în tacere o rugaciune 
adresata Sfîntului 

Petre, în care îl ruga ca furtuna violenta ce izbucnise din senin 
sa nu fie altceva decit un capriciu al naturii. 

Angel se udase pîna la piele si tremura din toate încheieturile. 


— Du-te sus si ia ceva uscat pe tine, îi spuse Myra. 

— Dar n-am ce, raspunse Angel, clantanind din dinti. 

— Uite, în cutia aia, insista mama ei, aratîndu-i un sir de cutii din 
coltul livingului. Cea de-a doua de sus, pe care este scris „Haine 
C. A." C. A. vine de la 

„camera lui Angel". 

Un minut mai tîrziu Angel intra în micul dormitor ce dadea în 
fata casei si care o fascinase atît de mult din clipa în care 
pusese piciorul 

acolo. închise usa cu soldul si lasa cutia pe podea. Se apleca sa 
o desfaca, dar auzi un zgomot. 

Usor, aproape insesizabil. O clipa mai tîrziu, se auzi din nou, dar 
de data asta asculta cu atentie si-l recunoscu imediat. 

O pisica! 

Aceasta mieuna înca o data, cu vocea înabusita, dar insistent, 
ca si cum ar fi stat în fata usii rugîndu-se sa fie lasata înauntru. 
Angel se duse la fereastra si privi afara. Furtuna era în toi, iar 
ploaia batea atit de tare în geam încît de-abia daca reusea sa 
zareasca 

ceva. Deschise totusi fereastra si se uita în jos. 


Nimic. 


De fapt, pervazul era atît de îngust încît nu vedea cum s-ar fi 
putut agata o pisica de el, iar singurul loc în care ar fi fost posibil 
sa secatere era micul acoperis de la intrarea în casa. Dar chiar 
si-asa, cum de o auzea cînd fereastra era închisa, iar furtuna 
scotea un zgomotinfernal? Lasa geamul în jos si exact în clipa în 
care acesta intra în cantul sau, sunetul se repeta. De data asta 
chiar în spatele fetei. 

Se rasuci, cerceta camera, dar nu vazu nimic. Apoi, cînd pisica 
mieuna din nou, îsi dadu seama unde e. Traversa camera si 
întredeschiseîncet usa de la dulap. Prin crapatura nu mai mare 
de citiva centimetri animalul îsi iti mai întîi nasul, pe urma capul 
si apoi întregul corp. 

Imediat ce iesi, se lasa pe spate, dupa care se strecura printre 
picioarele lui Angel, frecîndu-se cînd de unul, cînd de altul. Fata 
o priviuimita. 


— De unde-ai mai aparut si tu? 

Pisica — neagra toata si doar cu o pata micuta, alba pe piept — 
se uita în sus, apoi sari pe salteaua goala adusa de Angel si de 
tatal ei cu 

o ora în urma. 

începu sa se linga, iar Angel deschise la maximum usa de la 
dulap. Cu exceptia unui raft si a unei bare pentru agatat hainele, 
acesta era 

gol. Verifica podeaua si tavanul, cautînd vreo gaura prin care 
pisica ar fi putut intra. 

Nimic. Nu gasi nici macar vreo trapa care sa duca în pod. 

— Cum ai intrat, mai? întreba Angel, asezîndu-se pe pat lînga 
pisica. 

Animalul se opri din spalat si se întinse pe burta, trupul ei zvelt 
începînd sa tremure de placere sub mîngiierea fetei. Se rostogoli 
pe spate 

pentru a fi scarpinata pe burta si începu sa-i linga încetisor mîna 
lui Angel. Apoi se rasuci din nou, se încolaci si se puse pe tors. 
Desi nu purta zgarda, Angel nu credea ca este doar o pisica 
vagabonda. Muschii i se conturau destul de bine sub piele si nu 
parea 

înfometata. Dimpotriva, avea blana deasa si curata, ca si cum 
cineva i-ar fi îngrijit-o înca de cînd se nascuse. Dar de cit timp 
statea în 

dulap? Daca era acolo de o zi sau doua, de ce nu Îi era nici 
foame, nici sete? 

Poate ar fi mai bine sa-si schimbe hainele mai întîi, apoi sa dea 
o fuga pina la bucatarie sa-i aduca ceva de mîncare si de baut 
într-un 

castronel. Lasînd pisica jos din poale, se îndrepta spre cutia pe 
care o deschidea exact cînd auzise prima data mieunatul si 
scormoni prin 

ea. Lua o pereche de pantaloni curati, niste prosoape si un 
pulovar gros, apoi îsi dadu jos hainele ude. în timp ce se 
stergea, auzi pisica 

scuipînd. Se întoarse si o vazu ridicata în picioare, cu spinarea 
arcuita, fixînd cu privirea usa de la dormitor. Se rasuci, aco- 
perindu-si 

pieptul gol cu prosopul, si dadu cu ochii de tatal ei, care statea 


în prag. 

— Tati! tipa ea. Ce cauti aici? Nu vezi ca nu sînt îmbracata? 

O clipa privirea tatalui sau ramase atintita asupra ei, apoi acesta 
închise usa în urma lui. 


— Scuza-ma, striga el. Eu... am crezut ca esti în camera 
cealalta. Angel se repezi, tinîndu-si în continuare prosopul peste 
piept, 

si încuie usa bine. Dar chiar si-asa, nu-si putea scoate din cap 
imaginea tatalui ei, uitîndu-se la ea înainte de a parasi 
încaperea. Expresia 

de pe chipul lui avea ceva ciudat, ceva ce nu mai zarise 
niciodata înainte. 

Se holbase la trupul ei gol, cu o privire... 


Ce nebunie! Doar era tatal ei! Niciodata nu se mai uitase asa la 
ea. N-ar fi îndraznit. 

Cu siguranta ca i s-a parut. Da, da, asta trebuia sa fie! 

Brusc, camera fu invadata de o lumina orbitoare, si Angel se 
rasuci exact cînd explozia unui trasnet zgudui casa. Se lipi strîns 
de usa 

închisa, ferindu-se parca de mugetul furtunii de afara. Un fulger 
si mai puternic strabatu cerul si casa se cutremura cînd tunetul 
lovi din 

nou. Apoi totul se linisti si Angel îsi aduse aminte de pisica. 
Aceasta disparuse. 


— Pisi, striga ea, îmbracîndu-se cu hainele uscate si cercetînd 
toate colturile camerei. 

Nimic. 

Se lasa în genunchi si se uita sub pat. 

Nimic. 

în dulap? 


Usa era întredeschisa, asa ca Angel o deschise larg. Nici urma 
de pisica. 

Fata cauta din nou prin dormitor, dar în cele din urma renunta. 
Probabil ca pisica iesise exact pe-acolo pe unde intrase. 


— Houdini, sopti ea, în timp ce ploaia continua sa bata în geam. 
Dac-o fi sa mai apari pe-aici, asa o sa-ti zic. 


Arunca o ultima privire prin încapere, dupa care porni spre 
parter. 

Mama desfacea cutiile în bucatarie. Pe aragaz se zarea un ibric 
cu apa care fierbea, iar pe masa erau asezate trei cani si o cutie 
de cacao. 

— M-am gindit ca o sa ne prinda bine la toti niste cacao calda, 
spuse Myra, oferindu-i fiicei ei un suris fortat care nu reusea sa 
acopere 

agitatia pe care i-o provocase furtuna. 

Se uita afara pe fereastra. 

— în buletinele meteo n-au zis nimic despre ploaia asta. 

Un alt fulger lumina cerul si Myra strînse din ochi cînd tuna. 


— Du-te si spune-i tatalui tau ca ciocolata lui fierbinte o sa fie 
gata în cîteva minute. 

Amintirea celor întîmplate sus o coplesi pe Angel, asa ca fata 
ezita. Sa-i povesteasca oare mamei ei? Dar ce fusese de fapt? 
Tatal ei crezuse ca 

se afla în camera cealalta, atita tot. 

Si nu se petrecuse absolut nimic. 

Asa ca n-avea ce sa-i spuna mamei ei. 

Absolut nimic. 

CAPITOLUL 11 

Sunetul se auzi atit de slab, încît la început Angel crezu ca i se 
nazarise. Statea în dormitorul ei din casa cea noua, privind pe 
fereastra. 

Peste drum se zarea un copac, un artar imens, ale carui ramuri 
parca îsi întindeau virfurile chiar spre ea. La început, ramurile 
paruseraprietenoase, ca si cum ar fi vrut s-o îmbratiseze, si 
Angel simtise nevoia sa iasa în noapte si sa se urce în copac, 
lasîndu-se înconjurata defrunzisul din care putea sa vada tot, 
fara a fi observata. Apoi însa crengile capatasera un aspect 
amenintator, ca si cum artarul urias ar fivrut sa treaca drumul si 
s-o smulga, prin fereastra, din siguranta camerei ei. Desi îsi 
spusese ca e doar un pom — si ca n-avea cum sa-ifaca nici un 
rau — nu reusea sa-si desprinda privirea de la el. 


Pîna cînd auzi sunetul. 

Initial, Angel nu percepuse soapta lui usoara. Totusi, sunetul 
crescu treptat în intensitate, aproape imperceptibil, pîna cînd, 
atunci cînd 

deveni constienta de el, nu i se mai paru nimic în neregula. 

Era mai degraba unul dintre zgomotele acelea specifice noptii - 
zumzetul si biziitul insectelor, oracaitul slab al broastelor si 
strigatul 

înfundat al bufnitelor. în cele din urma însa, sunetul începu sa 
aiba o rezonanta aparte. 

O fata. 

O fata de virsta ei. O fata care plîngea. 

Angel îsi întoarse privirea de la copacul de peste drum, astep- 
tindu-se sa o vada pe fata care plîngea chiar lînga ea. Dar 
camera era goala. 

Doar ea si umbrele, adinci si întunecate, care umpleau colturile 
camerei. Luna de-abia se zarea pe cer si razele ei se subtiau din 
ce în ce 

mai tare din cauza norilor care se valatuceau întruna. 

Plînsetul se auzea în continuare si Angel simti ca nu mai este 
singura în dormitor. 

îsi miji ochii, încercînd sa vada unde s-ar putea ascunde fata. 
Hohotele se întetira, asa ca Angel pleca de lînga fereastra si se 
opri în mijlocul încaperii. La început suspinele pareau sa vina din 
toate 

partile, ecoul lor lovindu-se de pereti, tavan si chiar de podea. 
Zgomotul era atît de puternic încît Angel era sigura ca o sa-i 
trezeasca si pe 

parintii ei, care dormeau dincolo. 

Brusc îsi dadu seama ca nu se auzea din interiorul camerei. 


Venea dinspre dulap. 


Plînsetul deveni si mai violent, ca si cum fata ar fi trecut prin 
dureri mari. 

O raza de lumina, abia vizibila, se strecura pe sub usa dulapului, 
apoi se intensifica, transformîndu-se dintr-un portocaliu deschis 
într-un 


galben stralucitor. Angel privea lumina care începu sa pulseze, 
hipnotizînd-o. 

între timp sunetul crescu atît de tare, încît Angel aproape ca-l 
simtea fizic. 

In ciuda situatiei absolut neobisnuite, nu se simtea 
înspaimîntata. 

încet, înainta spre dulap, impresionata de urletele fetei, fixînd 
raza de lumina care vibra. 

întinse mîna spre usa care, desi radia caldura, nu o speria. 
Degetele ei apucara butonul metalic, îl rasucira si deschisera 
usa. 

Spre uimirea ei, dulapul era plin de flacari, iar în mijlocul lor se 
zarea o silueta asezata cu spatele la ea. Angel încremeni locului, 
iar silueta 

se rasuci. 

Chipul fetei era ars complet. Dar orbitele goale, acolo unde 
fusesera odata ochii, se uitau direct la Angel. 

Fata îsi ridica bratul drept si-l îndrepta spre ea cu un gest ce 
imita în mod straniu miscarea crengilor copacului pe care îl 
privise cîteva 

momente mai devreme. 

Chiar înainte ca degetele sa-i atinga fata, Angel facu un pas 
înapoi si trînti usa de la dulap cu putere. 

In clipa urmatoare, tresari speriata, sarind drept în sus. 

Inima îi batea cu putere, iar o sudoare fierbinte, care deveni 
rapid rece si lipicioasa, îi navali în tot corpul, din cap pîna-n 
picioare. Respira 

greu si plamiînii o dureau. 

O dureau de parca ar fi fost arsi. 

Angel ramase nemiscata, asteptînd ca teroarea cosmarului sa 
treaca, dar, chiar daca respiratia reveni la normal si bataile 
inimii se mai 

potolira, imaginea fetei si a trupului ei ars de flacarile furioase o 
bîntuia în continuare. în cele din urma, dupa ce si transpiratia se 
uscase, 

se culca din nou pe spate si se acoperi cu patura pîna la git. 


„A fost doar un vis urit, îsi spuse ea. Atita tot." 

Se întoarse pe o parte, lua perna în brate si închise ochii. Dar 
vedenia îngrozitoare înca mai staruia în întuneric si, dupa un 
timp, se 

rostogoli înapoi, deschizind ochii pentru a se uita la limbile, 
luminate difuz, ale ceasului desteptator asezat pe masuta de 
lînga pat. 

Putin peste miezul noptii. 

Desi se simtea extrem de obosita dupa ce despachetase cutii 
toata ziua si o dureau toate oasele, stia ca nu va putea adormi 
din nou pîna 

nu-si va alunga din minte imaginile îngrozitoare ale visului. 

Se dezveli, se ridica în picioare si se înfasura cu patura peste 
umeri. Se îndrepta spre dulap, intentionînd sa deschida usa 
acestuia pentru 

a-si dovedi ca înauntru nu se gasea nimic altceva decit hainele 
pe care le agatase ea acolo. Totusi, cînd dadu sa rasuceasca 
minerul de 

alama, mîna i se opri doar la citiva centimetri de el, incapabila 
sa-l atinga. 

Se duse la fereastra, privi artarul de peste drum si, încetul cu 
încetul, spectrul ororilor din interiorul dulapului începu sa 
paleasca, facîndu-i 

loc amintirii în care crengile se întindeau spre ea. 

Dar în vis copacul era scaldat în stralucirea verde a frunzisului 
varatic, pe cînd acum, în noaptea de toamna, frunzele lui se 
uscasera si 

cazusera, lasîndu-i ramurile aproape goale. 

Nu arata deloc ca în visul ei. 

întorcînd spatele ferestrei, Angel privi din nou usa închisa a 
dulapului. „Nu e nimic acolo, îsi spuse ea. Doar hainele mele si o 
gramada de prostii." 
îsi lua inima-n dinti si porni spre el, dar i se puse un nod în git de 
frica si tot corpul i se acoperi cu broboane de transpiratie. Nu se 
opri 

însa. îsi forta picioarele, pîna cînd ajunse în fata usii. 
De data asta înconjura minerul de alama cu degetele, îl rasuci si 
deschise usa. 

Exact asa cum banuise, înauntru nu era nimic, cu exceptia 


hainelor pe care le aranjase dupa-amiaza. 


Pe podea se aflau cele trei perechi de pantofi ale ei. 

Pe rafturile de sus asezase cîteva cutii pline cu lucruri pe care 
nu se îndurase sa le arunce. 

Nu gasi nimic altceva, cu exceptia unui iz ciudat. 


Mirosea a ars. 


— Angel? o întreba Myra Sullivan pe fiica ei a doua zi dimineata, 
cînd intra în bucatarie. Te simti bine? 

— Nu prea am dormit, raspunse Angel, frecîndu-se la ochi cu 
mîneca de la halat. Am visat urit... 

— Mmrnm, asta nu-i un semn bun, nu-i asa? Ar fi trebuit sa ai 
numai vise frumoase în prima noapte din noua noastra casa. Ce- 
ai visat? 

în timp ce Angel încerca sa-si aminteasca si sa-i povesteasca 
visul ciudat pe care-l avusese, Myra gasi cutia pe care o 
pregatise special 

pentru dimineata aceasta — îngropata, fireste, sub zeci de alte 
cutii, toate mult mai grele decit cea pe care o cauta —, o 
deschise si se 

apuca sa scoata castroanele pentru cereale, paharele si 
farfuriile. 

— Clateste si tu astea în timp ce-mi povestesti, o ruga pe Angel, 
asezind vasele stiva pe polita de lînga chiuveta. Se murdaresc 
atit de 

tare atunci cînd le împachetezi. 

Angel dadu drumul la apa calda si începu sa spele si sa usuce 
vasele si tacîmurile, încercînd sa-i relateze mamei ei visul 
straniu din 

noaptea trecuta. Din pacate, o mare parte dintre detalii nu mai 
erau atît de vii. 

— Chestia cea mai ciudata s-a întîmplat cînd m-am trezit, pentru 
ca aveam senzatia ca totul fusese atît de real încît m-am dat jos 
din pat si 

m-am uitat în dulap. 

Mama ei zimbi usor. 


— Exact ca atunci cînd erai mica, ti-aduci aminte? întotdeauna 
ma puneai sa deschid usa de la dulapul din camera ta ca sa-ti 
dovedesc ca 


nu sînt monstri înauntru. 


îsi ridica privirea de la pasatul de ovaz pe care îl amesteca. 


— Si n-ai gasit nimic, nu-i asa? întreba ea, cu o voce usor 
panicata. A fost vorba de un cosmar si atunci, si acum. N-ai 
auzit si n-ai vazut 

nimic în realitate noaptea trecuta, corect? 

Fata încuviinta din cap. Totusi expresia din ochii lui Angel îi 
spunea lui Myra ca fiica ei nu-i povestise totul. 

— Ce e? insista ea. îmi ascunzi ceva. 

— Eu... nu stiu, biîigui Angel. E doar... ei bine, stiu ca pare o 
nebunie... 

Myra se opri din amestecat. 


— Cred ca pot sa judec si singura! Spune-mi ce crezi tu ca s-a 
întîmplat si poate-mi dau seama despre ce este vorba. 

Angel ezita, apoi rosti repede: 

— Mirosea a ars. Myra se încrunta. 

— A ars? Vrei sa spui a lemn ars? Angel ezita din nou: 

— Mda, ceva de genul asta, adica într-adevar mirosea a lemn 
ars, dar mai era si altceva. 

— Altceva? 

Myra insista din nou cînd vazu ca Angel pastreaza tacerea. 


— Trebuie sa ghicesc eu sau îmi spui odata? 

— Ei bine, era ceva ciudat, zise Angel. Ti-aduci aminte cînd te-ai 
ars cu fierul de calcat? 

Myra se strîimba si privirea îi aluneca pe cicatricea care se vedea 
înca foarte clar pe mîna stinga. Se întîmplase cu cinci ani în 
urma, cînd 

vorbea cu Angel în timp ce calca hainele Parintelui Raphaello si, 
din greseala, pusese fierul fierbinte chiar pe mîna. 

— Mirosea ca atunci, spuse Angel. Si ca în ziua cînd mi-am ars 
parul în timp ce încercam sa suflu în luminarile de la tortul de 
ziua mea. 

— Doamne, Dumnezeule! Credeam ca ai uitat întîmplarea asta 
de mult! Aveai doar doi ani! 

— Cum sa uit? întreba revoltata Angel. Niciodata nu voi uita — 
am crezut ca o sa iau foc! 

— Poftim! îi spuse Myra. lata si explicatia visului — probabil ca 


mutatul într-o casa noua a determinat subconstientul tau sa 
înceapa sa se 

elibereze de o multime de amintiri mai vechi. Si daca parul tau 
în flacari te-a speriat pe cît de tare m-a speriat pe mine, sînt 
uimita cum de 

n-ai avut nici un cosmar atitia ani de zile. 

Lua de pe foc oala cu pasat de ovaz si începu sa umple cele trei 
castronele spalate de Angel. 

— Dar daca te-a speriat asa de tare, mie de ce nu mi-ai spus 
niciodata? Am fi putut discuta despre asta. 

— Nu voiam sa crezi despre mine ca sînt un copil. Myra izbucni 
în ris. 

— Dar esti un copil! Si nu-mi explic cum de nu am înteles ca tu 
trebuie sa fi fost mai speriata decît mine. 

Puse oala deoparte si o lua în brate pe Angel. 

— îmi pare rau, draga mea. Sincer îmi pare rau! 

— Haide, mama, mormai Angel, smulgindu-se din îmbratisare. 
De-abia îmi aduc aminte. Si poate daca-mi amintesc ceva este 
pentru ca 

tata discuta despre asta de fiecare data cînd e ziua mea si, la 
urma urmei, poate ca doar mi se pare mie ca-mi amintesc. 

— Daca nu ti-ai fi adus aminte cu adevarat, n-ai mai fi visat urit. 
Si, daca ai simtit miros de fum, de ce nu m-ai trezit pe mine sau 
pe tatal 

tau? 

Brusc, Angel rememora momentul în care tatal ei intrase peste 
ea cu o zi în urma cînd îsi schimba hainele. 

Intrase si se uitase la ea si... 

Imaginea tatalui ei asezat în pragul dormitorului fu înlocuita 
abrupt de silueta lui reala pe care o zari încadrata în usa de la 
bucatarie. 

— Sa ma trezeasca? Dar sînt treaz..., ce se întîmpla? 


— Eeeee, Angel, explica Myra. A avut un cosmar azi-noapte. 

— Si eram si eu în el? întreba Marty Sullivan, fixînd-o pe Angel 
cu o intensitate care o facu sa-si strînga si mai tare halatul pe 
lînga ea. De 

ce sa aiba un cosmar cu mine? întreba el, adresîndu-i-se sotiei 
sale, dar continuînd s-o priveasca pe Angel. 

— N-are nici o legatura cu tine, spuse Myra, de-abia uitîndu-se la 
el, în timp ce aranja masa. A avut un vis cu un incendiu si cînd 
s-a trezit 

a avut senzatia ca miroase a fum. 

— în casa? 

— Normal ca în casa, replica Myra. Ca doar n-a dormit în 
gradina, nu? 

Se uita la ceasul de la mîna, apoi îsi privi sotul si fiica. 

— Mai avem o jumatate de ora pîna plecam la biserica. 

— Astazi? gemu Marty. Cred ca glumesti! Mai avem atitea de 
despachetat si se transmite si un meci, iar eu nu am apucatnici 
macar sa 

instalez televizorul. Ce-ar fi sa te duci numai tu, iar eu cu Angel 
ramînem acasa si sa mai aranjam putin din nebunia asta? 
Simtind acelasi ghem ciudat în stomac pe care-l simtise si ceva 
mai devreme, Angel scutura din cap. 

— Eu... eu vreau sa merg la biserica, spuse ea. Asa ca mai bine 
ma duc sus sa ma schimb. 

Porni spre scarile de pe hol, dar tatal ei îi bloca drumul. 

— Hei, spuse el. Oare tati nu mai primeste nici un sarut de la 
micuta Angel? 

Angel îngheta, dar, decit sa riste o cearta cu el, îl saruta scurt pe 
obraz. 

— Fac un dus si ma îmbrac, mama, spuse ea, în timp ce se 
strecura pe usa. Ma grabesc cît pot de tare. 

— Bine, striga Myra în urma ei. Dar repede! Daca te lungesti 
prea mult, o sa plec fara tine. 

Urca în fuga scarile, dadu drumul la apa calda, se dezbraca de 
halat si-l atîrna în cuierul de pe usa, apoi intra în cada. 

înainte de asta însa, încuie cu cheia usa de la baie. 

— Esti sigura ca te simti bine? întreba Myra, dupa ce ea si Angel 
plecasera de acasa, douazeci de minute mai tîrziu. 

— Da... eu... cred ca da, bolborosi Angel. 


Nota de nesiguranta din vocea fiicei ei o facu pe Myra sa se 
întoarca spre ea: 

— Angel, a fost doar un cosmar. Nu ai de ce sa-ti faci griji! 

„Si în privinta lu' tata? se întreba Angel. în privinta lui ar trebui 
sa-mi fac griji?" 

— Mai e si altceva despre care vrei sa-mi povestesti? întreba 
Myra. S-a mai întîmplat ceva si nu mi-ai spus? 

„Poate ar fi mai bine sa-i zic, se gîndi Angel. Poate..." O miscare 
rapida îi distrase atentia si, cînd se rasuci ca sa vada mai bine, 
zari O 

pisica ce iesea din padure. 

O pisica neagra. 

O pisica neagra cu o singura pata alba pe piept. 

— Houdini? striga Angel în timp ce pisica alerga peste bucata de 
peluza ce înconjura casa. Aceasta veni direct la Angel si începu 
sa se 

frece de picioarele ei. 

Myra se uita dezaprobator la animal. 

— Houdini? repeta ea. De unde Doamne iarta-ma îi stii numele? 
— Nu-l stiu, spuse Angel, aplecîndu-se sa scarpine pisica pe cap, 
dupa care o ridica în brate. Asa i-am zis eu. 

îsi lipi nasul chiar de gitul pisicii. 

— Pe unde mi-ai umblat? îi sopti ea la ureche. Cum de-ai 
disparut asa, din senin? 

— Cum adica asa i-ai zis tu? Unde ai mai vazut-o tu înainte? 


— Era în dulap la mine, raspunse Angel. Ti-amintesti cînd am 
urcat ieri sa-mi schimb hainele? Era acolo, mieuna sa-i dau 
drumul. 

— Si cum a intrat în dulap? întreba Myra. Angel ridica din umeri. 
— Nu stiu — de-aia i-am spus Houdini. A iesit din dulap si-apoi, 
cînd a început sa tune din nou, a disparut. 

— Pisicile nu dispar asa, pur si simplu, declara Myra. 

— Ei bine, Houdini asa a facut. Exact ca magicianul acela despre 
care am citit — cel care iese din celule si cufere încuiate. 
Scarpina pisica din nou. 

— Pot s-o pastrez? întreba ea. Vezi si tu ca n-are zgarda si ma 
place. 

— Nu, nu poti s-o pastrezi, spuse Myra. Tatal tau e alergic la 
parul de pisica. 

Angel îsi aminti cum scuipase Houdini cu o zi înainte cînd tatal ei 
intrase peste ea în camera. Din nou, fata se întreba daca n-ar 
trebui sa-i 

povesteasca mamei ei incidentul, dar cuvintele i se topira pe 
buze. Ce-ar fi putut spune? Ca tatal ei daduse peste ea cînd îsi 
schimba 

hainele? Ca o privise ciudat? 

Si chiar daca i-ar povesti, ce ar rezolva cu asta? Daca mama ei 
ar discuta cu Marty, atunci el s-ar supara, si-l vazuse de prea 
multe ori 

enervat ca sa-si doreasca sa se mai întîmple asa ceva. 

— Houdini ar putea sa stea la mine în camera, sugera ea în cele 
din urma. Asa tata n-ar vedea-o niciodata. 

— Pisicile nu pot sta într-o singura camera, zise Myra. Mai bine 
da-i drumul si uit-o. Cu cît o tii mai mult în brate, cu atît îti va fi 
mai greu sa 

renunti la ea. 

Nemultumita, Angel lasa pisica pe pamînt. Ca si cum ar fi înteles 
perfect ce se petrece, pisica se aseza frumos, îsi încolaci coada 
în jurul 

picioarelor, uitîndu-se cu furie spre Myra. 

— Sa stii ca nici eu nu te plac foarte tare, spuse Myra, parca 
citind expresia din ochii animalului. Zit! 

Pisica o ignora si începu sa-si linga o laba. Parcursera în tacere 
drumul pîna în oras, dar Angel privi pe furis de mai multe ori în 


spate, 

atunci cînd credea ca mama ei nu o vede. Pisica le urma la 
scurta distanta. 

Se apropiau de biserica si Myra se înfiora brusc cînd simti un 
curent de aer rece. îsi încheie nasturele de la gulerul paltonului 
ei subtire de 

lîna si privi spre cer. Norii alergau rapid si îmbulzeala lor 
transforma albastrul senin într-o masa cenusie. Linga ea, Angel 
parea sa nu fi 

observat cît de racoare se facuse, iar cînd Myra îi spuse sa-si 
încheie geaca, aceasta n-o baga în seama. Dupa ce trecura de 
coltul strazii, 

Myra se trezi în fata unei cladiri mici, albe, ce reprezenta 
singura biserica catolica din Roundtree, si se opri, simtind parca 
un acces de 

furie. 

Biserica micuta cu hramul Maicii Domnului era înghesuita într-un 
colt, spre deosebire de imensa biserica congregationala care 
domina 

toata partea de est a oraselului. Lui Myra nu i se parea corect ca 
un lacas închinat Sfintei Fecioare care daduse nastere Domnului 
lisus — 

care era adevarata Maica a Domnului, pe toti sfintii! -sa fie 
complet umbrit de un templu construit de renegati pagini. Myra 
stia in adîncul 

sufletului ei ca acestia erau condamnati pe vecie sa traiasca în 
flacarile iadului pentru ca au întors spatele singurei biserici 
adevarate. 

Mînia ei se transforma în tristete cînd privi mica biserica, ai carei 
pereti albi se cojeau lasînd tencuiala cenusie de dedesubt sa 
iasa la 

suprafata. Obloanele de la ferestre nu erau chiar drepte, 
vitraliile fusesera acoperite de mizerie. Biserica parea ca se 
cocoseaza sub 

apasarea cerului plumburiu, dîndu-ti senzatia ca structura ei nu 
va mai rezista multa vreme. Norii se împrastiara putin si razele 
soarelui 

începura sa straluceasca, iar Myra ramase cu gura cascata cînd 
umbra austera a unei cruci se proiecta exact în fata usilor 
principale, ca si 


cum o sabie atotputernica ar fi încercat sa distruga însusi miezul 
credintei ei. Se închina si rosti repede o rugaciune pentru 
salvarea 

sufletelor. La început nu auzi murmurele abia soptite ale unei 
voci. Apoi vazu cu coada ochiului materialul negru al unei haine 
de preot. îsi 

ridica privirea si dadu peste un chip blind, cu ochi stralucitori, 
care o transportara înapoi în timp, cînd avea doar opt ani... 
Plecase în vizita la bunicul ei, care zacea într-un pat de spital. 
Era îngrozita, dar bunicul ei, chiar si în ultimele ore de viata, îi 
simtise 


teama si îsi daduse toata silinta sa o linisteasca. 


— Nu-i nimic, puiule, îi spusese el, zîmbindu-i de parca erau pe 
punctul de a merge împreuna într-o aventura extraordinara. 
Curînd voi 

revedea insula binecuvintata. 

— Nu pot sa vin si eu cu tine? întrebase Myra. Bunicul clatinase 
din cap. 

— Asta este o calatorie pe care trebuie s-o fac singur. Dar tu sa 
nu-ti faci griji, adaugase el, cu ochii sclipind. O sa veghez în 
continuare 

asupra ta. 

Citeva secunde mai tîrziu închisese ochii si de atunci nu mai 
întîlnise niciodata o astfel de privire. Pîna astazi. 

— Cred ca au facut-o intentionat, spuse preotul cu un zîmbet în 
coltul gurii. 

— Ce anume? întreba Myra, revenindu-si din reverie. 

— Asta, spuse preotul, zimbind larg si aratîndu-i ceva cu mîna 
dreapta. Nu poti sa-mi zici ca e o întîmplare. 

Degetele lui erau îndreptate spre turla care se ridica deasupra 
bisericii congregationale. Spre deosebire de cladirea umila cu 
structura de lemn 

a lacasului Maicii Domnului, biserica congrega-tionala din 
Roundtree era construita din blocuri imense de granit, aduse din 
cariera de 

piatra de la marginea orasului. Stilul ales fusese cel gotic, cu 
acoperisul perfect ascutit, deasupra caruia se ridica spre cer 
turla de 

aproximativ zece metri. 

Preotul îi arata crucea din virful turlei. 

— N-am cum sa dovedesc, spuse el, dar banuiesc ca au angajat 
vreun inginer care a calculat saptamini de-a rîndul exact unde 
trebuie sa 

fie pusa turla si la ce înaltime pentru ca umbra crucii lor sa cada 
peste usa noastra. Desigur, continua el, se vede numai de citeva 
ori pe 

an, asa ca e posibil sa fie vorba doar de o coincidenta. Cel putin 
ei asa sustin, dar, dupa mine, este doar o alta modalitate a 
protestantilor 


de a ne pune bete-n roate! 

— Parinte! rosti Myra, socata de cuvintele preotului. 

Arunca o privire piezisa spre Angel, dar fata nu parea 
impresionata de spusele preotului. 

— E doar o gluma, copila mea, o asigura repede preotul, zîm- 
betul pierindu-i de pe chip cînd vazu expresia femeii. Sînt sigur 
ca n-au vrut 

sa faca nici un rau. 

Le întinse mîna. 


— Sînt parintele Michael Mulroney, dar toata lumea îmi spune 
Parintele Mike, le explica el. 

Myra dadu scurt mîna cu el, prezentîndu-se pe ea si apoi pe 
Angel. 

— Tocmai ne-am mutat din Eastbury. Parintele Mike clatina din 
cap. 

— Aha, familia despre care mi-a scris Parintele Raphaello. Sînt 
în-cîntat ca veti face parte din parohia noastra. Din pacate, mi-e 
teama ca 

numarul nostru nu este atît de mare ca al celor din Eastbury. 
Ochii lui capatara din nou licarul acela malitios. 

— Probabil pentru ca n-am ajuns aici la timp. 

Le arata un monument imens de piatra asezat pe partea 
cealalta a strazii. 

— Daca am fi venit si noi în 1632, asa cum au facut-o ei, poate 
am fi avut, la rîndul nostru, o cladire ca a lor, adauga el, oftînd 
din greu. Si 

chiar daca s-ar fi întîmplat asa, nu stiu daca am fi reusit s-o 
umplem. In zilele noastre... 

Vocea lui se stinse, dar Myra întelese perfect ce voia sa spuna. 
în ultimii ani, donatiile catre biserica din Eastbury — asupra 
careia nu 

planase niciodata vreo urma de scandal — se diminuasera atit 
de drastic, încît ea ramasese singura persoana pe care Parintele 
Raphaello 

îsi mai putea permite s-o plateasca pentru a avea grija de casa 
parohiala. 

— Ei bine, acum ne ai pe noi si pe sotul meu, deci vom fi trei în 
plus, zise Myra. 


— Nici nu stiti cît de mult apreciez acest lucru, raspunse 
Parintele Mike. 

Brusc, vocea si expresia lui capatara o unda de regret: 

— Mi-e teama însa ca nu voi fi în stare sa va ofer o slujba asa 
cum aveati la Parintele Raphaello. Sîntem prea... ei bine, stiti la 
fel de bine 

ca mine cum au fost ultimii ani. 

O lua pe Myra de brat si o conduse spre usa principala a 
bisericii, urmati îndeaproape de Angel. 

— Si unde o sa locuiti? 

— Pe strada Black Creek, raspunse Myra. Este o casa micuta, 
care necesita ceva schimbari, dar, din cîte am înteles, este una 
dintre cele 

mai vechi cladiri din oras. 

Privirea preotului se întuneca. 

— Casa de la rascruce? întreba el. Unde toate lucrurile alea 
teribile... 

Se opri brusc, apoi adauga repede: 

— Oh, draga mea, ce spun eu aici? Eu... 

— Nu-i nimic, raspunse Myra întepata. Stim foarte bine ce s-a 
întîmplat în casa. 

Mai multi oameni se strinsesera deja în fata bisericii si Parintele 
Mike le prezenta pe Myra si pe Angel, apoi se scuza si pleca sa 
se 

pregateasca pentru slujba. 

Chiar înainte de a intra, Angel îl cauta înca o data din ochi pe 
Houdini. 

Pisica statea pe partea cealalta a strazii, tinîndu-si coada frumos 
încolacita în jurul picioarelor. 

O ora mai tîrziu, exact cînd se pregateau de plecare, Parintele 
Mike îi lua mîna Myrei în palmele lui. 

— Stii, m-am gindit mai bine, spuse el. Si e posibil sa gasesc 
ceva de lucru pentru dumneavoastra. Nu în parohie, ci aici la 
biserica. 

— Dar ati spus..., începu Myra. 

— Stiu exact ce am spus, o întrerupse preotul. Dar o sa fac eu 
rost de bani în vreun fel. 

îsi plimba privirea de la Myra la Angel si invers. 

— E bine sa fiti aici, spuse el. Biserica va poate adaposti de 


multe, multe lucruri. Asa ca o sa fac rost de bani si cu asta am 
încheiat 

discutia. 

Citeva minute mai tîrziu pornira spre casa, dar cuvintele 
Parintelui Mike înca îi mai rasunau în minte. 

„Biserica va poate adaposti de multe, multe lucruri." Ce voia sa 
zica cu asta? 

Oare credea ca exista în viata ei ceva de care trebuie sa se 
fereasca? Poate ar fi trebuit sa-i spuna ca de-a lungul anilor 
Sfinta Maria o 

protejase, aparîndu-i în viziunile sale exact cînd lucrurile 
mergeau mai prost. 

Si de ce se uitase la Angel înainte de a rosti cuvintele acelea? 
întrebarile o preocupara atît de tare pe Myra Sullivan, încît nu 
baga de seama nici o clipa ca pisica le urmarise pîna acasa. 
CAPITOLUL 12 


Angel Sullivan intra pe strada Prospect si dadu cu ochii de 
vechea cladire a liceului din Roundtree, care acum devenise 
corpul principal alinstitutiei. Era amplasata în mijlocul unei 
pajisti sufocate de pini imensi care pareau chiar mai batrîni 
decit liceul în sine. în spatele ei seridicau patru constructii mai 
noi, dar nici una dintre ele nu avea înfatisarea calda si 
prietenoasa a cladirii originale. Ferestrele acesteiaerau protejate 
cu obloane albe, iar coloanele înalte sprijineau cele trei etaje 
care se terminau cu un acoperis îngrijit si frumos ornat. 
Aveapiîna si un turn în vîrf si, daca Roundtree s-ar fi aflat lînga 
tarmul abrupt, probabil ca acolo ar fi urcat sotiile capitanilor sa- 
si asteptebarbatii plecati pe mare. 

Angel se opri pe partea cealalta a strazii doar pentru a se 
bucura de sentimentul placut pe care i-l inspira scoala. Era o 
senzatie complet 


diferita de cea pe care o traise în fiecare dimineata în Eastbury. 
Si nu pentru ca scoala din Roundtree era cu mult mai draguta 
decîthardughia din caramizi murdare a liceului din Eastbury. Nu, 
nu, mai era ceva. 

O lua de la capat, într-un oras nou, unde nu o stia nimeni, cu 
exceptia varului sau. 

Unde nimeni nu auzise vreodata de Mangy-Angey sau de 
„îngeru' mic a lu' Tata", ori de toate celelalte porecle pe care le 
primise înca dela gradinita. 

Se trezi ca zîimbeste, întrebîndu-se de cine o sa se mai ia Nicole 
Adams, acum ca ea plecase. Alunga repede gîndurile acestea — 
nici unom nu ar trebui tratat în modul în care Nicole si ceilalti 
procedasera cu ea. 

Acum totul se terminase si, cînd se trezise dimineata si vazuse 
cerul senin si stralucitor, Angel si-ar fi dorit sa aiba haine la fel 
de luminoase 

ca dimineata. în sifonier însa nu gasi nimic, asa ca, în cele din 
urma, îsi trase pe ea o pereche de pantaloni obisnuiti, o bluza si 
pedeasupra un pulover lalîu. Totusi se simtea diferit, si asta 
conta. 

La picioarele ei, Houdini începu sa se frece de pantofi. Exact 
cum facuse ieri cînd ea si mama ei plecasera la biserica, pisica 
aparu dedimineata — din senin — si o însoti pe Angel tot drumul 
pîna la scoala. De data asta însa, pentru ca nu mai avea cine s-o 
alunge, animalulnu se departa nici o clipa de ea. Fata se apleca 
si o scarpina dupa urechi. 


— Ne vedem mai tirziu! 

Traversa strada si începu sa urce scarile ce duceau la usa din 
fata. Zîmbi spre doua fete care discutau cu un baiat cu parul 
ondulat si ochii 

albastri precum cerul senin de toamna. 

Nici una din ele nu-i raspunse la salut, iar baiatul nu parea ca a 
observat-o. 

„Erau prea absorbiti în discutie", îsi spuse Angel. Probabil ca nici 
macar nu o vazusera. 

Gasi biroul directorului si, dupa ce completa formularele de 
înregistrare, primi un orar si un dulap personal. 

— Uite combinatia ta de la cifru! îi spuse secretara, întinzîndu-i o 


bucata de hirtie pe care erau trecute patru numere si 
instructiunile care-i 

aratau de cite ori trebuie sa rasuceasca în fiecare directie. 
Angel privi nefericita cifrele — de-abia le învatase pe cele din 
Eastbury si acum era nevoita sa se obisnuiasca cu altele nou- 
noute. Sala ei 

de clasa si vestiarele se gaseau în cladirea principala, asa ca în 
cele treizeci de minute de dinaintea primei ore de curs avea 
timp berechet 

sa gaseasca si celelalte clase. Astfel va evita momentele 
stîinjenitoare prin care ar fi obligata sa treaca daca ar întîrzia, iar 
toti ceilalti s-ar 

holba la ea. Ajunse la prima ora chiar înainte ca altcineva sa mai 
fie acolo. 

— Angel, spuse profesoara, citindu-i numele în catalog. E un 
nume dragut. Eu sînt doamna Brink. 

Angel era pe punctul de a-i spune ca numele ei este de fapt 
Angie, dar îsi dadu seama ca Zack stie cum o strigau ceilalti si 
ca ar putea ride 

pe seama ei. 

Se hotari sa nu spuna nimic si, dupa ce suna clopotelul, doamna 
Brink o prezenta celorlalti colegi de clasa. Cîtiva îsi întoarsera 
capetele, 

privind-o curiosi, si vreo doi dintre ei chiar o salutara din cap. 
Profesoara însa începu imediat sa le vorbeasca despre sintaxa 
propozitiei, 

asa ca nimeni nu se mai uita la ea tot restul orei. 

Nici în pauza nu i se adresa nimeni, iar Angel îsi spuse ca totul 
se petrece astfel pentru ca se grabeau sa ajunga la celelalte ore 
si nu 

aveau la dispozitie decit zece minute. 

Dimineata se scurse repede si, cînd sosi vremea prînzului, lui 
Angel nu-i veni sa creada ca jumatate de zi trecuse deja. în 
ciuda faptului ca 

nu schimbase nici o vorba cu nimeni, totusi nici un elev nu-i 
întorsese spatele în mod intentionat. 

lar pe hol nu auzise în urma ei susotelile nesuferite cu care 
aproape ca se obisnuise si nici nu mai suportase tacerea 
apasatoare care se 

lasa ori de cite ori se apropia de cineva. Privirile piezise 


disparusera si chicotelile pe seama ei, de asemenea. 

îsi baga cartile în dulap si se îndrepta spre cantina. Aici lua o 
tava si se aseza la rînd. Cinci minute mai tîrziu, dupa ce alesese 
niste brinza 


de vaci si o salata de fructe care nu arata prea bine, dar parea, 
oricum, mult mai sanatoasa decît macaroanele cu brinza, porni 
încautarea unui loc unde sa stea. 

îl zari pe Zack Fletcher asezat la o masa din capatul îndepartat 
al cantinei, iar în fata lui era un scaun gol. Cînd varul sau ridica 
privirea siclatina încet din cap spre ea, Angel se simti coplesita 
de usurare — nu va fi nevoita sa stea singura chiar în prima ei zi 
de scoala. Pornispre el, facîndu-si loc printre mesele si scaunele 
care erau atit de înghesuite încît vreo zece elevi fura nevoiti sa 
se lipeasca de mese ca s 


o lase sa treaca. Exact cînd mai avea doar un metru pîna la 
scaunul gol de la masa lui Zack, o fata cu parul lung, drept si 
blond, asa cum 

stia ca ea nu va avea niciodata — si acelasi lucru era valabil si în 
cazul trasaturilor micute si ale corpului zvelt — veni din cealalta 
directie, 

îsi puse tava pe masa si se aseza pe locul liber din fata lui Zack. 
Angel o privi fix pe fata, dar aceasta nu dadu vreun semn ca ar 
fi observat-o pe Angel îndreptindu-se spre acelasi loc. 

Angel astepta ca Zack sa zica ceva, sa-i spuna blondei ca 
pastrase special scaunul pentru verisoara lui. 

Dar baiatul nici macar nu se uita la ea — o privea pe blonda cu 
acelasi rînjet stupid pe care-l afisau toti baietii din Eastbury cînd 
se învirteau 

pe lînga Nicole Adams. 

Zack nu tinuse locul pentru ea! Probabil ca nici nu o salutase pe 
ea, ci pe cineva care era în acel moment în spatele ei. 

Pe cineva ca blonda care îi zimbea acum lui Zack exact cum le 
zimbea Nicole Adams baietilor care roiau în jurul ei. 

— Am întîrziat atît de mult! spuse ea. N-am putut sa-mi deschid 
dulapul si apoi m-a pus naiba sa vorbesc cu Seth Baker si... 

— Hei, Heather, relaxeaza-te! o întrerupse Zack. Am lasat eu pe 
cineva sa-ti ia locul? 

„Heather", se gîndi Angel, în timp ce se rasuci rapid, cercetînd 
sala dupa un alt scaun. Porni spre o masa aproape goala care se 
zarea în partea 

cealalta a cantinei. „Normal ca o cheama Heather. Si normal ca 


e draguta, si normal ca e iubita lui Zack." Pe cînd îsi facea din 
nou loc 

printre mese, auzi pe cineva mormaind si strigîndu-i ca data 
viitoare sa o ia prin alta parte si putea sa jure ca doi dintre ei îsi 
dadura 

special scaunele în spate exact cînd ea încerca sa treaca. 

Cînd ajunse la masa aproape goala, era convinsa ca toata lumea 
din cantina o privea, asa ca nici macar nu se deranja sa-i ceara 
voie 

baiatului care statea acolo sa ia loc lînga el. îsi puse pur si 
simplu tava pe masa în celalalt colt, se aseza cu spatele spre 
ceilalti si începu 

sa amestece salata cu fructe. 

Baiatul avea în fata lui o farfurie plina cu macaroane cu brinza. 
Angel reusi în sfirsit sa apuce o bucata de grepfrut pe care o 
duse la gura. 

— Chestia aia pe care o maninci are macar gust bun? 

Pentru o clipa, nu realiza ca acele cuvinte îi sînt adresate. 

— Adica si mie îmi plac fructele, dar cînd sînt conservate mi se 
pare ca au gust de tabla. 

Angel îsi ridica privirea si vazu ca baiatul se uita la ea cu capul 
putin aplecat într-o parte. 

— Ar fi trebuit sa iei si tu ce-am ales eu, continua el, aratîndu-i 
farfuria plina. Sînt delicioase! 

— Arata bine! raspunse Angel. Dar... 

— Ma duc sa mai iau o farfurie si poti sa maninci de la mine. Si- 
asa mi-am pus mult prea mult. 

înainte de a se putea împotrivi, baiatul disparu, dar se întoarse 
un minut mai tîrziu, cu o farfurie goala într-o mîna si cu un cutit 
si o lingura în 

cealalta. împinse tava lui aproape de cea a lui Angel, muta cu 
ajutorul lingurii si al cutitului jumatate din portia lui de 
macaroane pe 

farfuria goala, pe care o aseza în fata fetei. 

— Poftim. Acum nu mai trebuie sa maninci porcaria aia de salata 
de fructe. Asta în cazul în care nu mai vrei nici tu, adauga el, 
rosind. 

Adica, normal ca poti sa maniînci ce-ti place, dar... 

Se îmbujora si mai tare si dadu sa se ridice din nou în picioare. 


— Uite, daca doresti, eu ma duc sa stau în alta parte. 

— Nu! spuse Angel, înrosindu-se si ea brusc cînd realiza cît de 
tare vorbise. E în regula. 

în timp ce baiatul se aseza la loc pe scaun, înca ezitînd, Angel îi 
zimbi: 

— Ai dreptate, salata de fructe e o porcarie. Dar nici macaroane 
cu brinza nu prea as mînca. Stii, eu încerc... 

îsi înghiti restul cuvintelor, apoi ridica din umeri, convinsa ca nu 
este obligata sa-si termine fraza. 

— Cui îi pasa ca nu arati ca Heather Dunne? întreba baiatul. 
Sincer sa fiu, eu cred ca este bulimica — probabil ca boraste 
dupa fiecare 

masa. 

Se apleca în fata si-si cobori vocea: 

— Probabil ca varu-tau simte si ce gust are atunci cînd o saruta, 
nu? Angel facu ochii mari si, desi se abtinu pe cît posibil sa nu 
se 

hlizeasca, nu reusi. 

— Oh, ce scîrbosenie! rosti ea printre chicoteli. 

— Nu atit de scîrbos pe cît trebuie sa fie cînd saruti pe cineva 
care tocmai si-a dat matele afara, spuse baiatul. 

— De unde stii ca face asa? întreba Angel. Acesta dadu ochii 
peste cap. 

— E greu sa îi ignori în conditiile în care o fac chiar în fata ta, 
spuse el. Chiar dupa ora a cincea. Sînt în clasa cu mine la cursul 
de 

matematica si se saruta pîna cînd suna clopotelul. 

— Si cum de-ai aflat ca ea vomita ce-a mincat la prînz? întreba 
Angel. 

— Doar ai vazut-o si tu, nu? l-ai vazut si farfuria, asa e? Nici un 
elefant n-ar putea sa bage atita în el. îti spun eu ca vomita. 

— Si cine ti-a spus ca Zack e varul meu? 

— Toata lumea stie, spuse baiatul. Se tot plînge de... 

Tacu brusc în clipa în care îsi dadu seama ce urma sa spuna, dar 
era prea tirziu. Angel simti cum i se umplu ochii de lacrimi si se 
lupta din 

rasputeri sa nu plînga. îsi dori atunci sa o înghita pa-mîntul si sa 
dispara pentru totdeauna, dar, fiind constienta ca nu are cum, 
încerca sa 


se ridice în picioare cu intentia de a parasi cantina rapid. 

Dar, înainte de a apuca sa faca primul pas, baiatul o opri: 

— Nu face asta! 

Vorbise suficient de încet ca sa nu-l auda nimeni altcineva în 
afara de ea. 

— Nu le da satisfactie! 

Cînd o vazu ca ezita, îi explica repede: 

— Hei, am vazut ce s-a întîmplat acolo. Ai senzatia ca Zack nu s- 
a asigurat din vreme sa nu mai ai loc la masa lui? Stiu ca e varul 
tau, dar 

asta nu-l împiedica sa fie un dobitoc. 

Citeva momente nu mai zise nimic, cercetînd sala din priviri, 
apoi continua: 

— De altfel, ai sa gasesti pe-aici o gramada de alti dobitoci! 
Ridica usor din umeri: 

— Probabil ca si eu sînt dobitoc citeodata. Pe mine ma cheama 
Seth Baker. 

— Pe mine ma cheama... începu Angel, dar se opri chiar înainte 
de a-si spune numele real. 

— ... Angie, termina ea. Seth se încrunta. 

— Credeam ca te cheama Angel, rosti el nesigur. Angel simti ca 
ia foc. 

— Urasc numele asta, spuse ea fara sa se gindeasca prea mult. 
— Te înseli, o contrazise Seth. E un nume frumos. 

— Nu, nu e, se rasti Angel. 


— Ba da. îl urasti doar pentru ca este al tau. Toata lumea îsi 
uraste propriul nume. 
Angel îl privi fix. 


— Cum poti uri numele Seth? Este superb! 

— Chiar dac-ar fi, oricum nimeni nu-mi spune asa. Veni rîndul lui 
Angel sa se încrunte. 

— Dar cum îti spun? întreba ea. 

Seth nu zise nimic, dar se înrosi pîna în vîrful urechilor. Angel îsi 
înclina capul catre el. 

— Haide, zi-mi cum te striga! 

Fara sa se gindeasca, ea începu sa-i însire toate poreclele pe 
care le avusese toata viata ei: 

— întotdeauna îmi spuneau „îngeru' mic a lu' Tati" si „îngeru' 
mic a lu' Mami". 

— Dar nu era chiar asa de rau! se opuse Seth. Angel ridica din 
sprîncene: 

— Da? Ce zici atunci de „Mangy-Angey"? adauga ea, luînd-o 
gura pe dinainte. 

Seth se strimba. 

— Asta chiar ca-i nasoala, recunoscu el. Dar tot nu-i asa de rea 
ca a mea. 

— Ba, pun pariu ca e, spuse Angel. Zi-mi mai bine cum te striga. 
Seth pastra tacerea cîteva secunde lungi, apoi ridica privirea 
spre Angel. 

— Poate o sa-ti spun, raspunse el încet, si Angel vazu în ochii lui 
Seth Baker o durere profunda. 

Durere si multe alte lucruri. 

CAPITOLUL 13 


-Hei, Sullivan, îmi dai si mie o mina de ajutor sau ai de gînd sa 
lîncezesti toata ziua? 

Marty Sullivan arunca chistocul de tigara în baltoaca ce se 
formase sub masina de ciment, apoi se îndrepta agale spre locul 
în care Jack 

Varney se pregatea sa monteze frontonul imens ce avea sa 
încadreze usa din fata a casei la care lucrau. în cele cinci ore de 
cînd Ed 

Fletcher îl adusese pe santierul situat într-o fundatura cam la o 


mila de centrul orasului si unde se construiau sase case, Marty 
realizase 

exact ce era gresit nu numai cu cladirea la care lucrau, dar cu 
întregul proiect. 

Toate problemele erau cauzate de Jack Vamey, care se 
presupunea ca este seful proiectului. 

în prima parte a diminetii, Marty încercase sa faca aproape tot 
ce-i ceruse Varney, dar nu trecu multa vreme si-si dadu seama 
ca barbatul 

îl punea sa faca numai treburi ordinare doar pentru ca era 
cumnatul patronului. 

Mai întîi modelase forme pentru bazele coloanelor ce aveau sa 
sprijine acoperisul casei în stil colonial si, indiferent de ceea ce 
facea Marty, 

Varney gasise întotdeauna un motiv de bombaneala. Initial se 
luase de formele în sine, insistînd ca acestea nu sînt perfect 
patrate. 

— Ce importanta are? argumentase Marty, în timp ce Varney îi 
aratase ca forma avea o latura cu doi centimetri mai mare decit 
cealalta. 

Oricum o sa fie îngropata! 

— Ed si-a capatat o reputatie si eu la fel, replicase Varney. Noi 
facem lucrurile corect, fie ca le vedem, fie ca nu. 

— Si dati pe apa sîmbetei jumatate din profit! murmurase Marty. 
Varney se prefacuse ca nu a auzit spusele lui si-l pusese sa 
sparga forma si s-o ia de la capat. Marty se conformase, desi 
stia foarte bine ca e doar o pierdere de vreme. 

Apoi Varney comentase la adresa felului în care turna mortarul 
în forme: 

— Trebuie pusa o cantitate dubla — nu vreau sa vad ca se 
sparge cînd om pune coloanele peste ele. 

— N-o sa se sparga! mormai Marty. Am pus o gramada. 

— Ai cumva diploma de inginer? întreba Varney, suficient de 
tare ca sa-l auda ceilalti trei muncitori din echipa. 

Marty se abtinu si de data asta si se supuse. Dar pe masura ce 
se scurgea timpul, ajunsese la concluzia ca lui Varney i se 
pusese pata pe 


el. 

Varney îi ordonase sa refaca tot ceea ce terminase, sustinînd 
întotdeauna ca era în neregula ceva, iar Marty stia foarte bine 
ca nu eraadevarat. Dar ceea ce îl enerva cel mai tare era faptul 
ca Jack Varney avea cu zece ani mai putin decit el. La ce naiba 
se gîndise EdFletcher cînd numise un mucos ca Varney sa 
supravegheze proiectul si apoi îsi obligase cumnatul sa lucreze 
pentru el? 

Marty se gîndi ca ar fi trebuit sa-l puna pe el sef. Daca ar fi intrat 
proiectul pe mina lui, ar fi terminat porcariile alea de case de 
doua orimai repede si i-ar fi dublat profitul. Oriunde se uita în 
jur, oamenii foloseau bolturi cînd cuiele ar fi fost la fel de bune, 
ca sa nu mai vorbimca atita masurau stilpii aia ca sa aiba fix 
aceeasi lungime, desi orice idiot stia ca puteai bine mersi sa 
fixezi frontoa-nele umplind gaurileacolo unde stilpii erau prea 
scurti. Daca totul arata bine la final, cui îi pasa ca anumite 
lucruri nu se potriveau perfect pe sub peretiilaterali si podea? 
lar bomboana de pe coliva pareau sa fie toti ceilalti, care nu cî- 
riiau în fata lui Varney. 

Acum acesta tipa la el din nou, doar pentru ca îsi luase si el o 
pauza de cîteva minute ca sa fumeze o tigara. 


— Dar chiar nu poate omu' sa-si ia si el o pauza? bombani 
Marty, apucînd capatul unei grinzi de patru metri ce urma sa 
alcatuiasca un 

fronton destul de puternic pentru a sprijini o greutate de trei ori 
mai mare. 

Alta stupizenie. 

Si mai putin profit. 

Daca Ed l-ar pune pe el sef... 

— Ti-ai pus briul de protectie? îl întreba Varney exact cînd se 
pregatea sa ridice celalalt capat al grinzii. 

Marty îi arunca o privire furioasa. 

— Ce papa-lapte poarta brîu doar ca sa ridice o bucata de lemn? 
— Eu, de exemplu, replica Varney, batînd cu degetele 
aparatoarea groasa de piele prinsa în jurul mijlocului ca sa-i 
sustina mai bine spatele. 

— Da' ce, esti si tu un papa-lapte? îl zgindari Marty. 

La vreo sapte metri mai încolo, Ritchie Henderson îsi ridica 


privirea de pe stîlpul pe care se pregatea sa-l taie, tinînd drujba 
în aer. Varney 

se încrunta brusc. 

— Ce-ar fi sa încerci si tu macar o data sa nu te mai iei la harta 
cu mine? Bine? 

— Daca ai avea ceva creier în cap, poate ca mi-as tine gura, 
raspunse Marty, strîingîndu-si pumnii si nemaiputîind de placere 
cînd vazu 

cum chipul sefului de echipa se înroseste. 

Varney trase adînc aer în piept. 


— Daca ai chef de bataie, fa bine si du-te în alta parte, ne-am 
înteles? M-am saturat sa ma tot cert cu tine... avem treaba de 
facut. Hei, 

Henderson! striga el cu voce tare. Ma ajuti si pe mine cu grinda 
asta? 

— Imediat vin, raspunse Ritchie Henderson. 

Dar înainte sa ajunga celalalt barbat, Marty Sullivan se apleca, 
salta putin vîrful grinzii, cît sa-si bage degetele pe dedesubt, si 
apoi o ridica 

în aer pîna deasupra capului. Reusi sa o apuce si cu mîna 
cealalta exact cînd era pe punctul sa se rostogoleasca la 
pamînt. 

— Unde vrei s-o pun? rosti el, suflînd din greu. 

Fara sa mai astepte raspunsul, porni spre stîlpii principali care 
margineau usa de la intrare, de-abia tinîndu-si echilibrul din 
cauza greutatii. 


— lisuse, Sullivan! striga Varney, îndreptîndu-se grabit spre unul 
din capetele bîrnei, care începea acum sa se clatine periculos. 
Ce încerci 

sa... 

Dar era prea tirziu. Un spasm dureros în coloana vertebrala îl 
facu pe Marty Sullivan sa se rasuceasca haotic si unul din 
capetele grinzii îlizbi pe Varney în barbie si-l dobori la pamînt. în 
aceeasi clipa, Marty scoase un strigat animalic si scapa biîrna, 
care trecu razant pe linga 


capul lui Varney. 
înjurînd, Ritchie Henderson îngenunche lînga Jack Varney. 


— Te simti bine, sefu"? 

Varney se ridica într-o rîna si-si freca maxilarul, apoi sari în 
picioare. 

— Mda, sînt bine. 

Henderson se ridica si el cu pumnii strînsi si îl privi mînios pe 
Marty Sullivan. 


— Esti sarit de pe fix? Ai fi putut sa-l omori! 

— A fost vina lui, tipa Marty. Daca nu m-ar fi facut sa-mi pierd 
echilibrul... 

— Cum adica vina lui? Nu el a fost cel care... Jack Varney se 
baga între cei doi barbati furiosi. 

— Gata, gata, haideti sa ne linistim, spuse el. 

Falca i se zbatea si deja putea simti sîngele ce se scurgea din 
locul unde se muscase cu dintii atunci cînd fusese lovit. 

— N-a murit nimeni si maxilarul meu nu e spart. 

— Ai fi putut sa-mi frîngi coloana cînd m-ai dezechilibrat în halul 
ala, spuse Marty frecîndu-si spatele, în zona salelor. Ar trebui... 
— Ar trebui sa-ti iei liber restul zilei, îl întrerupse Varney. Cînd 
Marty dadu sa mai spuna ceva, barbatul clatina din cap. 

— Las-o balta, Sullivan, OK? Indiferent a cui vina a fost, oricum 
totul s-a terminat acum. Du-te acasa, odihneste-te si miine o 
luam de la 

capat. 

Doua minute mai tîrziu, Marty Sullivan pleca, dar stia ca nu se 
va duce acasa. Nu imediat. 

Chiar acum va merge sa bea ceva. 

CAPITOLUL 14 


Exact cînd ceasul de perete indica ora trei, Angel îsi verifica 
lucrarea pentru ultima data. La început, cînd doamna Hoit 
anuntaseextemporalul, simtise ca i se taie picioarele si senzatia 
se înrautati si mai mult cînd profesoara de algebra îi spusese ca 
ea poate sa nu-l 

dea, avînd în vedere ca e prima ei zi de scoala acolo. Fara sa-si 


dea seama, se facuse si mai mica în banca ei, mai ales ca restul 
colegilor 


o priveau invidiosi. Un minut mai tîrziu însa, cînd doamna Hoit 
începuse sa scrie cele cinci ecuatii pe tabla, Angel se relaxa. 
Rezolvase 

prima ecuatie în cap chiar înainte ca profesoara sa termine de 
scris celelalte patru si cîteva minute mai tîrziu Angel terminase 
testul, ecuatiile 

si solutiile lor fiind scrise frumos pe o singura coala alba de hîr- 
tie, în timp ce restul colegilor ei umpleau pagina dupa pagina. 
Doamna Hoit le avertiza pe cele doua fete din spatele lui Angel 
ca daca mai continua sa susoteasca le da nota doi amîndurora, 
dar chiar si 

cînd ceasul indica ora trei, Angel tot le mai auzea comparîndu-si 
lucrarile. Atunci îsi dadu seama de ce nu se oprisera din 
discutat: nici una 

din ele nu avea habar cum sa rezolve problemele. 

— Gata, spuse doamna Hoit. Va rog sa trimiteti în fata 
extemporalele. 

Dupa ce Angel lua cele doua lucrari ale fetelor din spatele ei si o 
adauga pe a ei deasupra, profesoara vorbi din nou: 

— Parca ti-am zis ca nu e nevoie sa dai si tu testul, Angel. Fata 
ridica din umeri si trimise teancul de hirtii mai departe baiatului 
din fata ei, 

care i le dadu doamnei Hoit. O clipa mai tîrziu, cînd o vazu pe 
profesoara ca se uita la ea dupa ce-si aruncase ochii peste 
extemporalul ei, 

Angel îsi dori sa nu fi rezolvat testul. 

Sau cel putin sa nu-l fi predat. 

Acum însa era prea tîrziu. 

— Se pare ca Angel v-a dat tuturor o lectie, spuse doamna Hoit, 
ridicînd foaia în fata clasei. Asa ar trebui sa arate un test la 
matematica. 

Toate ecuatiile rezolvate si fiecare etapa a demonstratiei 
indicata clar. 

Zimbi spre Angel, care se facu si mai mica în banca ei. 


— Multumesc, Angel. Bine lucrat. 

Angel simtea cum invidia celorlalti se transforma acum în ura si 
stia ca facuse o greseala. 

De ce trebuia sa scrie raspunsurile? De ce nu se multumise sa 
rezolve exercitiile în minte, dupa care sa scoata o carte din 
ghiozdan si sa-si 

petreaca ultimele zece minute citind? Dar acum era prea tirziu 
si toata lumea se holba la ea... 

Ceasul ticai înca o data si clopotelul care anunta pauza invada 
toata scoala. In timp ce restul colegilor îsi stringeau lucrurile si 
se îndreptau 

spre usa, Angel ramase pe loc, amînîndu-si intentionat plecarea, 
astfel încît sa iasa ultima din clasa. Dar chiar si-asa nu avea cum 
sa nu 

auda ce ziceau ceilalti copii. 

— Normal ca e o tocilara, doar o cheama Angel, nu? 

— Cui îi pasa ca e desteapta, uita-te la ea cum arata! Bleahhh! 
îmbujorata pîna în virful urechilor si cu ochii în lacrimi, Angel 
ramase locului în banca sa, asteptînd sa se goleasca sala. Dupa 
doua minute care i se parura o eternitate, usa se închise si 
tacerea cuprinse 

clasa. în sfirsit Angel se ridica, îsi lua ghiozdanul si porni si ea 
spre iesire. Se pregatea sa puna mîna pe clanta, cînd doamna 
Hoit i 

se adresa: 

— Angel? S-a întîmplat ceva? 

îngheta, incapabila sa mai faca vreo miscare. De ce se mai 
îndoia oare doamna Hoit? Nu vedea ce se petrecuse? N-auzise 
ce spuseseracopiii? „Dar n-a fost vina profesoarei, îsi spuse 
Angel. Ci a mea." Doamna Hoit îi specificase ca nu e nevoie sa 
dea testul, dar ea facusecontrariul. Clatina din cap ca nu si iesi 
repede din clasa. 

Pe hol era chiar mai rau. Peste tot în jurul ei, copiii rideau si 
vorbeau cu glas tare; dulapurile se trînteau. Angel îsi facu loc 
prin multime sprescarile care duceau la primul etaj, unde era si 
dulapul ei. Tinîndu-si capul plecat, îsi dadu toata silinta sa nu 
priveasca pe nimeni si sa nuauda nimic. Cînd ajunse în capul 
scarilor, coridorul era aproape gol. Se repezi la dulapul ei, forma 
combinatia de acces, dar usa metalicarefuza sa se deschida 


înainte de cea de-a treia încercare. întinse mîna dupa geaca pe 
care o atirnase de singura agatatoare ce se gaseaînauntru, cînd 
simti pe cineva în spatele ei. 

Simti ca o priveste. 

„Pleaca! striga ea în gînd. Lasa-ma în pace!" Apoi auzi o voce. 
O voce blinda care trada o agitatie asemanatoare cu a ei. 


— Ma gindeam, aaa, daca vrei si tu, ca poate am putea sa 
mergem sa bem si noi o Cola sau ceva. 

întorcîndu-se, Angel îl vazu pe Seth Baker, la un metru de ea, 
tinîndu-si neglijent rucsacul pe un umar. Angel simti un nod în 
gît cînd îi 

vazu privirea si ochii începura sa o usture din nou cînd încerca 
sa tina în frîu suvoiul de lacrimi care ameninta sa se declanseze 
dintr-o 

clipa în alta. Tacerea se prelungi, asa ca Seth se rasuci putin. 
Angel se întinse spre el, încercînd sa rosteasca ceva — orice —, 
dar baiatul 

vorbi primul. 

— Gata, hai sa plecam de-aici, bine? Apoi poti sa-mi povestesti 
ce s-a întîmplat. 

Angel îl urma tacuta pe scari si iesira din cladire. 

Houdini statea pe trotuarul de vizavi, exact unde îl lasase 
dimineata, si Angel se întreba daca era posibil ca pisica sa fi 
ramas acolo toata 

ziua. în clipa în care ea si Seth traversara strada, pisica se 
ridica, se întinse si îl privi suspicioasa pe baiat. Coada ei se 
misca încet în 

stînga si-n dreapta, dar cînd Angel i-l prezenta, Seth se aseza pe 
vine si se uita fix în ochii pisicii. 

— încîntat de cunostinta, spuse el, întinzînd mîna, ca si cum 
Angel i-ar fi facut cunostinta cu o fiinta umana. 

Houdini înceta sa-si mai miste coada si îi linse mîna lui Seth, iar 
cînd baiatul si fata pornira spre centrul oraselului, se lua dupa 
ei. 

— Chiar vrei sa intri acolo? întreba Angel zece minute mai tîr-ziu 
în timp ce se aflau linga cafeneaua din Roundtree, care înca mai 
avea 

amplasat în fata un model de dozator demodat pentru 
racoritoare, ce disparuse de mai bine de cincizeci de ani. Toate 


sepa-reurile erau 


ocupate, fiecare avind cîte doua locuri. Chipurile i se pareau 
familiare, desi Angel nu-si putea aminti decît doua sau trei 
nume. în timp ceea si Seth se uitau pe fereastra, îl vazu pe varul 
ei, Zack, aruncîndu-le o privire, dupa care se apleca peste masa 
si-i sopti ceva lui HeatherDunne. Desi nu se auzea nimic prin 
sticla groasa, aproape mata, Angel si Seth o vazura pe Heather 
— si pe toti ceilalti — izbucnind în ris, 

apoi întorcîndu-se spre ei. 


— Mergem la mine acasa? întreba Angel. Seth ezita, apoi dadu 
din cap aprobator. 

— Sigur ca da. 

Se întoarsera cu spatele, iar cînd ajunsera la capatul strazii o 
cotira spre dreapta, îndreptîndu-se spre strada Black Creek. 

— Banuiesc ca a fost o timpenie din partea mea sa cred ca 
lucrurile vor fi diferite aici, spuse Angel. 

Pe drum îi povestise lui Seth tot ce se întîmplase la sfîrsitul 
ultimei ore. 

— Cum de fac profesorii chestii din astea? întreba Seth. Ca doar 
n-o obliga nimeni sa spuna în fata clasei ce ai facut tu la lucrare. 
— Nu mi-a facut rau intentionat. Greseala a fost a mea. Daca 
as... 

— N-a fost vina ta! o întrerupse Seth, rostind cuvintele atît de 
tare încît Angel sari de parca o lovise cineva. 

Baiatul de-abia daca observa reactia ei. 

— Ai putut sa faci exercitiile în minte, nu? Si pentru asa ceva sa 
te consideri vinovata? Si vrei sa-mi spui ca doamna Hoit nu stia 
ce se va 

întîmpla cînd se va apuca sa te laude în fata celorlalti? Haide, 
Angel, n-ai gresit cu nimic! 

— Si-atunci, de ce m-am simtit de parca ar fi fost vina mea? 
întreba Angel. 

Seth ridica din umeri. 

— Cum de am senzatia ca este vina mea cînd tata... Tacu brusc, 
si Angel se opri, privindu-l. 

— Cînd tatal tau ce? 

Chipul lui Seth se umbri. 

— Nimic, spuse el. Doar ca uneori se mai enerveaza din cauza 
mea. „Aaaa, dar asta nu-i tot", se gîndi Angel. Insa ceva din 


expresia 

lui Seth îi sugera sa nu forteze nota, asa ca nu mai insista si-si 
continuara drumul în tacere. Cînd ajunsera în cele din urma în 
fata casei lui 

Angel, Seth se opri si-si înclina capul într-o parte privind fix 
structura cladirii. 

— Seth? Ce e? întreba Angel. Vezi ceva? 

Seth ezita, amintindu-si imaginea stranie de pe ecranul 
calculatorului sau — o imagine pe care nu reusise s-o mai 
surprinda, desi se 

întorsese în acelasi loc de nenumarate ori, fotografiind casa în 
momente diferite ale zilei. Dar în nici una dintre poze nu mai 
vazuse 

flacarile ciudate ce ieseau de pe fereastra de la etaj si nici 
umbra slaba ce sugera ca s-ar afla cineva — sau ceva — în 
interiorul casei. 

Acum arata perfect normal. 

Banala, obisnuita. 

Seth clatina din cap, raspunziînd astfel la întrebarea lui Angel. 
— Eram curios, atita tot, spuse el. Vreau sa zic, nu e aiurea sa 
locuiesti aici, stiind tot ce s-a întîmplat? 

Angel se întreba daca n-ar trebui sa-i povesteasca lui Seth ce se 
petrecuse în prima ei noapte aici. „Da, vezi sa nu. Ca sa creada 
dupa aia 

ca sînt cine stie ce nebuna." 

— E doar o casa, spuse ea, ocolind un raspuns direct. Hai sa 
mergem! 

Cînd intrara în casa, pisica disparu în padure. 

Cînd ajunsera în camera lui Angel, îsi lasara rucsacurile pe jos si 
se asezara unul lînga altul pe pat, sprijinindu-se de perete. Seth 
privi 

nervos prin încapere. 

— Asta a fost camera fetitei! Angel ridica din umeri. 


— Probabil. 

— Nu probabil, sigur! Asta e camera în care au gasit-o. Nu te 
deranjeaza sa dormi aici? 

— De ce? sari Angel prea repede si cu vocea mai ascutita decit 
ar fi vrut. Adica, nu e ca si cînd... 

Ezita, apoi continua: 

— Vreau sa zic ca doar nu crezi ca e vreo fantoma pe-aici, nu? 
Seth îsi înclina capul si se uita fix la ea, exact cum facuse 
cîtevaminute mai devreme cînd privise casa, si Angel simti cum 
se înroseste. 

— Ce? întreba el. Ce e? 

— Nimic, raspunse Angel la fel de iute. 

— Nu te cred! 

O clipa fusese convins ca Angel voia sa mai adauge ceva, dupa 
care se razgîndise. 


— Haide, insista el. Spune-mi. S-a întîmplat ceva? 

Acum vedea din privirea ei ca avusese dreptate - fata ascundea 
ceva. 

— Ce e? Si ai face mai bine sa-mi povestesti, pentru ca altfel o 
sa te bat la cap cu asta pîna o sa cedezi. 

— Nu e mare lucru, protesta Angel. A fost doar un vis! 

— Pai, dac-a fost doar un vis, ce-i asa mare scofala? 

— Nu e nici o scofala, riposta Angel. Am avut un cosmar, atita 
tot. N-am putea sa discutam despre altceva? 

Dar cînd vazu ca Seth n-avea de gind sa renunte, îi povesti în 
cele din urma visul în care vazuse cum ardea fata din sifonier si 
ce se 

întîmplase cînd se trezise si fusese sigura ca simtise miros de 
ars înauntru, chiar daca focul nu existase decit în imaginatia ei. 
Seth îi asculta tacut povestea. 

— Vezi? spuse ea. Ti-am zis doar ca-i un vis, nu? 

în loc sa-i raspunda la întrebare, Seth îsi deschise rucsacul si 
scoase o agenda îmbracata în piele. Din buzunarul aflat în 
interior lua un plic 

pe care i-l înmîna fara vorbe lui Angel. 

— Ce-i asta? întreba ea, apucînd plicul cu atentie, de parca ar fi 
fost fierbinte. 

— O fotografie, spuse el, pe un ton ciudat, grav. Am facut-o cu 


putina vreme în urma, mai exact în ziua în care ati venit sa 
vizitati casa. Se 

vede ceva la fereastra, care seamana cu... 

îsi întinse mîinile neajutorat. 

— Nu stiu exact cu ce, nu se întelege prea bine. Nici cînd am 
fotografiat nu se vedea mai clar. 

Angel scoase fotografia din plic. 


— De unde stiai ca veniseram sa vizitam casa? întreba ea, în 
timp ce studia fotografia. 

Poza înfatisa casa întocmai cum era în ziua în care ea si parintii 
ei venisera aici pentru prima data. Doar o fereastra de la primul 
etaj — 

fereastra de la camera ei - parea ciudata. Putin încetosata, ca si 
cum aparatul nu ar fi fost focalizat. în spatele ei însa se 
întrezarea ceva, 

dar nu-si putea da seama cu precizie ce anume. 

— Eram pe partea cealalta a strazii cînd ati plecat. 

Atunci Angel îsi aminti. Se întîmplase în timp ce se îndepartau 
de casa cu masina. îsi întorsese capul si observase ceva — ceva 
ce aducea 

cu chipul unei fetite care se uita pe geamul de la camera ei. Era 
posibil ca Seth sa fi fotografiat chiar acel moment? 

— Mai ai poze? întreba ea. 

Seth încuviinta din cap si-i mai dadu un plic. Cu inima batîndu-i 
nebuneste si cu degete tremurînde, Angel deschise plicul si 
scoase o alta 

fotografie a casei, cea în care de pe fereastra de la etaj pareau 
sa iasa flacari. 


Fereastra ei. 
O privi tacuta timp de un minut, dupa care se întoarse spre 
Seth: 


— Nu înteleg. Casa era în flacari... 

— Nu era, o întrerupse Seth. Soarele apunea si se reflecta 
cumva în fereastra, dar cînd m-am uitat la poza pe calculator... 
Vocea i se stinse si dadu din cap. 

— Ce ciudatenie, nu? Vreau sa zic, nu-i asa ca seamana cu niste 
flacari? 

Angel îsi îngusta privirea si brusc avu senzatia ca stie ce se 
petrecuse. 

— Ai folosit unul dintre programele alea, cum e Photoshop-ul, 
nu? Dar imediat ce rosti cuvintele, vazu dupa expresia din ochii 
lui 

ca se însala. 

— Dar daca nu a fost asta... 

Veni rîndul vocii ei sa se stinga brusc, si cînd vorbi din nou, 
glasul ei capatase aceeasi nota grava pe care o auzise la Seth 
mai înainte. 

— Si ia zi, cum de ai facut atitea poze casei mele? întreba ea, 
privind înca o data imaginea flacarilor ce pareau sa izbucneasca 
de la 

fereastra ei. 

Seth ridica din umeri. 

— îmi place. Nu e mare sau ceva de genul asta, dar este foarte 
veche... 

îsi îndrepta privirea în alta parte. 

— Poate pentru ca nimeni altcineva nu mai vine aici. 

— Din ce motiv? 

— Pai, din cauza povestilor, raspunse Seth. 

Cerceta de jur-împrejur camera, care arata absolut firesc în 
lumina soarelui de amiaza. 

— Te referi la crimele care au avut loc? Seth dadu din cap. 

— Mai exista însa si alte chestii. Tacu din nou si se uita la ea. 
— Stii povestile alea pe care le spun copiii despre casele 
bîntuite? Angel încuviinta. 

— Ei bine, în oraselul nostru asta e casa biîntuita. Adica, chiar si 


înainte ca tipul ala sa-si omoare familia, toata lumea vorbea. 

— Despre ce? insista Angel. 

Cînd vazu ca Seth ezita, îi reaminti ca si ea îi povestise despre 
visul ei. 

— Ei, stii tu, tot felul de povesti, rosti el în cele din urma. Despre 
stafii si vrajitoare. 

— Nu cred în prostii din astea, raspunse ea, dar nu se putu 
abtine sa nu-si arunce din nou privirea asupra fotografiei pe 
care o tinea în 

poala. 

Era oare posibil ca lucrul ce se vedea în spatele ferestrei sa fie 
unul si acelasi cu aparitia ciudata pe care o zarise cînd venisera 
prima data 

aici? Se hotari atunci sa nu mai discute niciodata despre acest 
subiect. Se ridica si se îndrepta spre sifonier, întorcîndu-i spatele 
lui Seth. îi 

vedea însa chipul în oglinda. Baiatul continua sa o priveasca fix. 
— Nu face asta! spuse ea. -Ce? 

— Nu te mai holba la mine! Urasc ca oamenii sa se holbeze la 
mine. 

— Dar nu ma holbam, protesta Seth, aranjindu-si pozele în 
rucsac. Si daca te priveam, ce-i cu asta? 

îsi aminti vorbele copiilor în timpul orei doamnei Hoit: „Cui îi 
pasa ca e desteapta — uita-te la ea cum arata! Bleahhh!" 
Cuvintele 

rautacioase îi umplura ochii de lacrimi. 

— Pentru ca nu sînt draguta, izbucni ea, rasucindu-se cu fata 
spre Seth. Uita-te si tu la mine! 


Cînd vazu ca Seth pastreaza tacerea, Angel adauga: 


— întelegi? Toata lumea are dreptate! Sînt nasoala! Acum Seth 
se holba la ea. 

— Ce tot îndrugi acolo? întreba el. 

Dînd drumul lacrimilor pe care si le tinuse în frîu toata ziua, 
Angel rosti printre suspine: 

— Ce conteaza ca sînt desteapta? Oamenilor nu le pasa decit de 
felul în care arati! lar eu arat îngrozitor! 

— Nu-i adevarat! protesta Seth. Arati... 

Se opri, vazînd din privirea ei ca, daca i-ar fi spus ca e draguta, 
nu l-ar fi crezut. 

— Arati interesant, zise el în cele din urma. Si da, nu ai o fata ca 
a lui Heather Dunne. Dar cui îi pasa? 

— Mie, se lamenta Angel. Nu vreau sa fiu „interesanta". Vreau 
sa fiu frumoasa! 

Se întoarse din nou si se privi în oglinda. Seth veni lînga ea. 
Timp de un minut amindoi studiara reflexia ei din oglinda, dupa 
care Seth 

înclina capul usor, cu un zîmbet în coltul gurii. 

— Ce? întreba Angel, înca nervoasa. Ai de gînd sa ma convingi 
ca sînt draguta? Pentru ca daca-i asa, las-o balta: am ochii prea 
mari, 

buzele sînt prea groase, cît despre sprincene... 

— Vrei sa taci si tu un minut? o întrerupse Seth. Stii la ce ma 
gîndeam... ai cumva niste farduri? 

— Te referi la ruj, dermatograf si alte chestii de-astea? 

Cînd Seth încuviinta din cap, Angel raspunse si ea afirmativ. 

— Mama nu ma lasa sa ma fardez decît de Halloween. Anul 
trecut am vrut sa ma deghizez în vampir, dar... 

— Dar ce? insista Seth. 

Angel nu spuse nimic si Seth crezu ca stie raspunsul. 

— Nu te-a invitat nimeni la petrecere, nu-i asa? 

Expresia chinuita de pe chipul fetei îi confirma lui Seth banuiala. 
— Nici pe mine nu m-a invitat cineva vreodata la o petrecere, 
continua el. Si, mai ai trusa aia de vampir? 

— Sînt doar niste prostii! bombani Angel. Nu sînt farduri 
adevarate. 

— Ba da, o contrazise Seth. Pun pariu ca aceleasi lucruri se vînd 


în raioanele de cosmetica din magazine, doar ca într-un ambalaj 
diferit. 

Scoate-le! 

Angel nu se misca. 

— Ei, haide acuma... nu facem nimic rau daca le încercam, nu? 
înca nesigura de intentiile lui Seth, Angel scotoci în sertarul de 
jos al masutei de toaleta pîna cînd gasi un pachet nedesfacut 
care continea nu numai trusa de farduri pentru masca de 
vampir, ci si o 

pereche de canini lungi, falsi, si o pelerina neagra. 

— E o timpenie, zise ea, dar Seth luase deja pachetul din mîna 
ei, dupa care începu sa-l desfaca. 

— Ce misto! exclama el, scuturînd pelerina si asezîndu-si-o pe 
umeri. 

Se admira în oglinda de deasupra toaletei, apoi deschise cutia 
care continea fardurile. 

— „Alb ca varul", citi el cu voce tare pe una dintre etichete. Uite, 
au si „rosu ca sîngele", „mov pentru vînatai", oauuu, o gramada 
de alte 

chestii. Haide, machiaza-te! spuse el. 

Angel se înrosi. 

— Eu... nu stiu cum, recunoscu ea într-un final. Nu m-am fardat 
niciodata. 

Seth îsi dadu ochii peste cap. 

— Atunci, lasa-ma pe mine, zise el. Vino aici! 


O trase pe Angel pîna cînd fata ajunse în fata lui. 


— O sa fie tare amuzant, spuse baiatul. Ca si cum as face o 
pictura pe fata ta. 

Angel îsi privi amarita imaginea. 

— Nu poti sa-mi înfrumusetezi fata cu niste machiaj, îi spuse ea. 
— Ba pun pariu ca da, replica Seth. De altfel, nici nu am de gînd 
sa înfrumusetez nimic. O sa fac însa mai mare totul. 

Angel facu ochii mari. 

— Esti nebun? 

— Acum taci, rosti Seth, atent. O sa încerc doar, bine? Ce rau 
poate sa-ti faca? Nu mai e nimeni aici, si daca nu iese cum 
trebuie, te speli. 

Ridica un borcanel mic cu demachiant. 

— Vezi? Au pus pîna si din asta în trusa, în caz ca nu suporti 
vederea sîngelui. 

Angel se strimba. 

— E dezgustator. Si în plus... 

— Nu mai comenta atit! spuse Seth. Hai mai bine sa vedem ce 
rezultate obtinem. 

Angel se întoarse fara tragere de inima spre Seth, dar tot nu-i 
venea sa creada ca el are de gînd sa-i accentueze si mai tare 
trasaturile. 

Oricum avea totul mult prea mare! 

— Mai întîi ne ocupam de ochi, spuse Seth. 

Deschise fardul mov de ochi si începu sa-l aplice cu grija mai 
întîi pe pleoape, apoi pe sub ochi. 

— Unde-ai învatat sa faci asta? întreba Angel. 

— Am jucat într-o piesa de teatru anul trecut. Domnul Deberg 
ne-a aratat. Acum stai linistita. Ori de cîte ori vorbesti, ti se 
misca toata 

fata. 

Dupa ce termina cu fardul, gasi dermatograful negru si începu 
sa-i contureze ochii, sus si jos, depasind putin linia naturala 
pentru a-i 

departa putin, exact cum îi aratase profesorul lui de teatru. 
Dupa ce termina cu dermatograful, Angel se întoarse ca sa se 
uite în oglinda. Ochii ei aratau într-adevar mai mari, dar, 
datorita fardului 


aplicat de Seth, pareau în acelasi timp mai adinci. 

— E asa de rau? întreba Seth. Angel dadu din cap ca nu. 

— Atunci lasa-ma sa termin. 

Seth se apuca de treaba, continuînd sa sublinieze trasaturile pe 
care Angel si le urise toata viata, facîndu-i pometii mai 
proeminenti, 

lungindu-i nasul si în cele din urma dîndu-i cu „rosu ca sîngele" 
pe buze. 

— Ce misto! se pronunta Seth la sfirsit. 

O rasuci pe Angel spre oglinda si studiara amindoi munca 
facuta. 

— N-o sa mai zica nimeni ca esti nasoala daca te vor vedea asa! 
Angel îsi cerceta, tacuta, propriul chip si, pe masura ce se 
obisnui cu noul 

aspect, începu chiar sa creada ca arata mai bine. 

Apoi usa dormitorului se deschise brusc si, cînd Angel se 
întoarse, dadu cu ochii de tatal ei. O clipa acesta o privi fix, apoi 
se uita spre 

Seth si din nou spre Angel. 

— Ce dracu' se petrece aici? se rasti el si, dupa modul în care 
rostise cuvintele, Angel ghici imediat ca bause. 

— Nimic, tata, începu ea. Eu si cu Seth doar... 

— Nimic? repeta Marty Sullivan. Vin acasa si o gasesc pe micuta 
mea Angel, boita ca o tîrfa, cu un baiat în camera ei? Nu-mi 
spune ca nu 

se petrece nimic! 


Privirea lui înveninata se îndrepta din nou spre Seth. 


— lesi afara, cacaciosule! 

Brusc se repezi si-l apuca pe Seth de camasa, îi smulse pelerina 
de pe umeri si începu sa-l împinga spre usa. Seth de-abia reusi 
sa-si ia 

rucsacul înainte ca Marty sa-l scoata din camera. 

— Tata! striga Angel, dar Marty Sullivan nu o auzi. Ajunsese deja 
cu Seth pe la jumatatea scarilor. 

Un moment mai tîrziu, Angel privi cum tatal ei îl alunga pe Seth. 
— Sa nu te mai prind pe lînga fata mea, ai înteles? tipa el. Apoi 
usa de la intrare se trînti si-l vazu pe Seth alergind prin 

curte si iesind în strada. 

Auzindu-l pe tatal ei urcînd din nou scarile, Angel se repezi la 
usa, o închise, dupa care rasuci cheia de doua ori. 

— Lasa-ma sa intru! striga tatal ei ceva mai tîrziu, dupa care 
începu sa bata în usa. Sa nu-ti imaginezi ca poti sa te ascunzi de 
mine! Asta 

e casa mea, iar tu esti fiica-mea si, la naiba, trebuie sa faci cum 
zic eu! Acum deschide usa asta! 

In loc sa se conformeze, Angel facu cîtiva pasi înapoi, rugindu-se 
ca mama ei sa vina acasa înainte ca tatal ei sa sparga usa. 
CAPITOLUL 15 

Seth Baker se opri exact cînd intra pe strada Elm. Un bloc mai 
încolo, Chad Jackson si Jared Woods îsi pasau mingea unul altuia 
peste 

strada. Chad si Jared erau prieteni buni de cînd îi stia Seth, adica 
de la gradinita, dar nu le acordase prea multa atentie pîna acum 
opt ani, 

cînd parintii lui cumparasera casa de pe strada Elm — din acel 
moment activitatea preferata a lui Chad si a lui Jared devenise 
torturarea 

lui Seth Baker. 

Sau cel putin asa i se paruse lui Seth. 

încercase sa se împrieteneasca cu ei sau macar sa se înteleaga 
cît de cît, chiar daca ambele lucruri pe care ei le iubeau cel mai 
mult — 

base-ball-ul si fotbalul — erau cele pe care Seth le ura cel mai 
tare. Totusi îsi daduse toata silinta, stiind ca e mai bine sa nu se 


certe cu 

tatal lui cînd acesta îl trimisese afara sa joace fotbal împreuna 
cu ei. îl lasasera sa bata mingea doar cît sa realizeze canu e 
bun de nimic, 

iar apoi, cînd se întunecase prea tare ca sa mai vada ceva si 
plecasera toti, cu exceptia lui Jared si a lui Chad, acestia îl 
dezbracasera de 

pantaloni si îi aruncasera blugii în stejarul batrîn din fata casei 
lui Jackson. încercase sa se urce în copac, dar nu reusise decit 
sa-si 

juleasca picioarele, asa ca plecase acasa doar în chiloti si în 
tricou. 

Tatal lui ceruse sa afle cum de permisese sa se întîmple asa 
ceva si îi spusese ca data viitoare ar trebui sa riposteze si el 
cumva. 

Seth încercase o singura data sa se opuna rautatilor lor, dar nu 
se alesese decit cu un ochi vînat. Dupa aceea, hotarise ca ar fi 
mai bine sa 

nu-i povesteasca tatalui sau ce-i fac Chad si Jared si ca ar fi fost 
recomandabil sa încerce sa-i evite, mai ales cînd erau singuri. 
Acum, 

privindu-i pe cei doi baieti cum loveau mingea, se întreba daca 
n-ar trebui sa ocoleasca blocul si sa se îndrepte spre casa din 
directia 

opusa. 

Era chiar pe punctul de a se întoarce, cînd Chad îl striga: 


— Hei, Beth, vrei sa dai si tu niste pase? 

Beth! Porecla îl ustura la fel de tare ca în prima zi cînd o auzise. 
Ziua în care îi dadusera jos pantalonii. 

— Heide, Beth, se baga si Jared. Nu vrei sa vii sa te joci cu noi? 
Prea tîrziu pentru a face cale întoarsa! Cel mai bine era sa-i 
ignore. Luîndu-si 

inima-n dinti, Seth porni mai departe pe trotuar. Chad Jackson 
începu sa scoata niste zgomote ca si cum ar fi 

supt ceva, iar Jared Woods se apuca de fermoarul pantalonilor. 
— Haide, Beth, ca doar asta vrei, nu? 

Seth simti cum fata îi ia foc de rusine, dar continua sa mearga, 
miscîndu-se sigur pe el. 


Cuvintele batjocoritoare se auzeau tot mai tare. Brusc, Jared sari 
de pe gazonul verde din fata casei lui direct în fata lui Seth, 


schimonosindu-si buzele într-un zimbet crud. 


— O vrei, Beth? Ce zici? 

Seth continua sa mearga, privind drept înainte, si, în cele din 
urma, Jared Woods se întoarse, izbucnind în rîs. Apoi mingea îl 
izbi pe Seth în 

spate. 

Se asteptase — se si pregatise pentru asta -, dar lovitura 
aproape ca-l dobori la pamînt. 


— lisuse, Beth! zbiera Chad Jackson. Chiar nu poti sa prinzi si tu 
o minge? 

Seth îsi înclesta falcile, rezista eroic dorintei coplesitoare de a o 
lua la fuga si continua sa paseasca exact în acelasi ritm ca pîna 
atunci, 

încet, rautatile amutira. Scapase. 

Apoi, pe cînd traversa peluza din fata casei lui, îl zari pe tatal 
sau în pragul usii de la intrare si senzatia de siguranta — 
dublata de 

sentimentul victoriei - care-l coplesise începu sa paleasca. 
-Unde ai fost? întreba Blake Baker cînd fiul lui urca pe veranda. 
O clipa mintea lui Seth se goli, apoi, brusc, îsi aminti: „Golf." 
Asta era dupa-amiaza cînd tatal lui trebuia sa vina sa-l ia dupa 
ore ca sa se antreneze împreuna pentru turneul de golf. Uitase 
complet. 

Dar din privirea tatalui sau si din raceala tonului pe care îi 
vorbise stia ca o sa tina minte ceea ce avea sa urmeze. 

— Du-te sus si asteapta-ma în camera ta! spuse tatal lui. O sa 
vin si eu imediat. 

în timp ce urca treptele, Seth aproape ca simtea loviturile 
curelei. 

CAPITOLUL 16 

„Tirfa!" 

Cuvîntul vibra în mintea lui Angel. Cînd îl auzise prima data, o 
sfirtecase ca o lovitura de cutit, patrunzîndu-i pîna în adîncul 
sufletului. 

„Tatal meu mi-a spus tîrfa!" 

îsi zise ca era beat si încerca sa-si scoata cuvintul din minte, în 


timp ce el batea cu pumnii în usa, urlînd la ea. Dupa citeva 
minute care i 

se parusera ore întregi, zbieretele lui se transformara în bom- 
banituri, apoi îl auzi cum coboara scarile. 

Ramase în camera, cu usa închisa, si se ruga ca mama ei sa 
vina acasa, încercînd totodata sa alunge ecoul vorbelor rostite 
de Marty. 

Sosi si Myra într-un tîrziu, dar Angel nu deschise usa pîna cînd 
aceasta nu urca la ea si ciocani agitata, întrebînd-o daca se 
simte bine. 

De-abia atunci rasuci cheia si o lasa sa intre în camera. între 
timp îsi stersese de pe fata orice urma de machiaj. 

Mama ei intui imediat ca nu e în regula ceva, chiar daca Angel 
insista ca nu s-a întîmplat nimic. 

Cuvîntul îi rasuna înca o data în minte: 

„Tirfa!" 

La cina reusi cumva sa se comporte normal. Pe tot parcursul 
mesei simtise cum tatal ei o privea furios, în timp ce mînca spa- 
ghetele cu carne de 

vita preparate de Myra si-si turna bere dupa bere. La un 
moment dat pleca din bucatarie exact cînd ea stringea farfuriile 
de pe masa, iar 

mama ei se pregatea sa le serveasca înghetata ca desert, si 
rasufla usurata. Apoi tatal ei se întoarse si în ochii lui întrezari o 
stralucire atît 

de întunecata, ca-i dadu fiori pe sira spinarii. 

Dupa cina urca în camera ei ca sa-si faca temele si de-abia 
atunci întelese perfect semnificatia privirii tatalui ei. Cheia de la 
dormitor 

disparuse. 

Habar n-avea cît ramasese asa, fixînd uluita usa, dorindu-si ca 
printr-o minune sa apara din nou cheia, dar într-un tîrziu îsi 
scoase caietele 

si cartile din rucsac si se apuca de teme. 

îi era imposibil sa se concentreze, marcata într-atiît de cuvintele 
tatalui ei si de lipsa cheii încît nu reusea sa urmareasca nici cel 
mai scurt 

paragraf. 


Pe la zece veni mama ei. 


— Ce este, Angel? întreba ea. S-a întîmplat ceva înainte sa ajung 
eu acasa? 
Atunci Angel izbucni, povestindu-i tot. 


— Mi-a zis tirfa, mami, termina ea si începu sa plînga din nou. 
Myra o tinu strîns în brate cîteva momente, o mîngiie, apoi o 
privi drept în ochi. 

— De ce-ai adus un baiat la tine în camera? întreba ea. 

— Dar nu faceam nimic, protesta Angel. Pur si simplu ne 
prosteam cu trusa aia de Halloween ramasa de anul trecut. 

— Esti sigura? insista Myra, cautînd în ochii lui Angel adevarul. 
Tot ceea ce faceai cu baiatul asta, Seth, era legat doar de 
machiaj? 

Angel încuviinta din cap. 

— Jur pe Dumnezeu, spuse ea. Asta-i tot ce faceam. Seth voia 
doar sa... 

Myra îi puse un deget pe buze ca s-o faca sa taca. 

— Nu-i frumos sa juri pe Dumnezeu, îi spuse ea. Noi ne rugam 
Lui pentru îndrumare. Si sînt sigura ca tatal tau n-a vrut sa zica 
ceea ce ti-aspus. El te iubeste, Angel. Te iubeste mai mult decit 
orice si sînt sigura ca e doar îngrijorat pentru tine. 

— Dar..., începu Angel, însa mama ei o opri înca o data. 

— Te iubeste, repeta ea. Si nu ar face niciodata ceva care sa te 
raneasca. Sa nu uiti asta! Poate ca nu e întotdeauna cel mai 
întelegator 

dintre barbati, dar este sotul meu si tatal tau si de aceea trebuie 
sa-l respectam. Acum a venit vremea sa lasi cartile deoparte, 
spune-ti 

rugaciunile si treci la culcare. 

Apoi mama ei pleca si Angel se întoarse la temele ei, dar nu 
reusi sa se concentreze. In cele din urma renunta si se baga în 
pat. „Tirfa!" 

Cuvîntul îi rasuna si acum în minte. De ce spusese asta? Ea si 
Seth nu facusera nimic — îsi pusese doar putin fard pe fata si 
asta doar ca 

sa vada cum arata. 

Se foi nelinistita de pe o parte pe alta, dar, oricît încerca sa-si 
aranjeze perna si patura, tot nu reusi sa-si gaseasca o pozitie 
confortabila. 


Dupa o vreme se lasa pagubasa, se întinse pe spate si privi pe 
fereastra la luna care se ridica pe deasupra copacilor, lumina ei 
argintie aruncînd umbre 

întunecate pe peretele camerei. 

Vîntul se isca din senin si umbrele începura sa danseze, într-un 
ritm ciudat, care o calmara si o împinsera pe tarimul somnului. 
Sînge. 

Era peste tot, pe mîinile lui si pe camasa, pe pantaloni, pe pereti 
si pe covor. Oriunde te uitai nu vedeai decit sînge. Dar cel mai 
mult era pe 

pat. 

Lenjeria era îmbibata de sînge, iar parul corpului teapan care 
zacea sub cearsaf era naclait de lichidul ce se împrastiase pe 
tablie, pe 

perne si pe patura care atîrna peste asternuturi. 

Marty se ridica de pe scaunul din fata semineului si se îndrepta 
încet spre pat. Avea senzatia ca pluteste, pentru ca nu simtea 
nimic sub 

talpi. 

Si nici nu auzea nimic. Tacerea din jurul lui era profunda - nici 
un scîrtiit de mobila, nici o adiere de vînt pe fereastra, nici un alt 
sunet al 

noptii. 

Nici cîntecul insectelor sau al broastelor. 

Nici murmurul slab al pasarilor ce se odihneau în copaci. 

Si nici o respiratie a corpului din pat. 

Acesta zacea cu fata în jos, expunîndu-si spinarea sfîrtecata de 
cutitul lui în toate directiile. Pielea si muschii atîrnau în ambele 
parti, asa 

ca putea zari foarte clar coastele nemiscate care nu reusisera sa 
protejeze inima si plamînii. 

Se apleca si rasturna corpul. Parea incredibil de usor, ca si cum 
ar fi plutit mai degraba, în loc sa atîrne greu în cearsafurile 
îmbibate cu 


sînge. Parul lipicios cazu pe lînga fata, si Marty dadu peste 
imaginea mortii zîimbindu-i, cu un rictus ce dezvaluia dintii 
patati, cu ochii 

adiînciti în orbite ce priveau în gol, dar care în acelasi timp 
pareau ca-i patrund drept în adîncul sufletului. 

Privi o vreme chipul sotiei lui, pîna cînd tacerea fu întrerupta de 
o soapta atit de slaba ca Marty de-abia o auzi la început. Dar pe 
masura 

ce secundele treceau — secunde ce capatau puterea eternitatii 
— soaptele se transformara în cuvinte. 


— Cealalta... 

— Nu e rezolvata... 

— Pe cealalta... 

— O vrei... stii si tu c-o vrei... 

în timp ce vocea continua sa sopteasca, trupul teapan de pe pat 
începu încet sa se miste. Cearsafurile însîngerate cazura, 
scotînd la iveala 

carnea de dedesubt. Beregata sotiei lui era taiata în doua, iar 
pielea deja ridata de-abia mai tinea ligamentele si muschii 
sfisiati. Sînii 

fusesera si acestia taiati, iar pieptul ei se deschidea larg, la-sînd 
la vedere inima. 

Marty Sullivan nu vazuse însa niciodata o astfel de inima - nici 
macar în cel mai terifiant film de groaza. 

Era o masa neagra de muschi, în care se zvircoleau viermi si 
larve. 

Si batea — pulsînd într-un ritm lent si scuipînd cu fiecare bataie, 
prin fiecare rana, un sir de viermi. 

Hipnotizat, Marty Sullivan ramase nemiscat cînd bratul drept al 
cadavrului începu sa se ridice. 

Mîna se întinse ca si cum ar fi vrut sa-l apuce. 

Barbatul se dadu înapoi, dar nu mai conta. 

Degetul aratator cu unghia smulsa si atîmînd doar de o pielita 
subtire era îndreptat direct spre el si simti un fior pe sira spinarii 
ca si cum 

tocmai ar fi fost atins de suflul mortii. 

Gura se deschise si o voce gijiita erupse din gitlejul sfirtecat. 


— Trebuie, spuse vocea. Si tu o vrei! 

Degetul veni si mai aproape si, cînd îl atinse, tot trupul i se 
convulsiona. 

O secunda mai tîrziu era perfect treaz. 

Inima îi batea mai, mai sa-i sparga pieptul, iar ecoul vocii înca îi 
mai rasuna în minte: „Trebuie... si tu o vrei..." 

Ramase nemiscat si imaginile din vis începura sa paleasca. Myra 
dormea linistita lînga el cu respiratia lunga, înceata, uniforma a 
somnului. 

Nu era moarta. Nu o omorise. Fusese doar un vis. 

— £7 tu o vrei, Marty, sopti vocea din nou. Ai nevoie. Continua, 
Marty... fa-o! Fa-o acum! 

Ascultînd vocea din mintea lui, stiind perfect ce îi spunea 
aceasta sa faca, Marty Sullivan se ridica încet din pat si se 
strecura afara din 

camera, lasîndu-si sotia sa doarma în continuare. 

Un moment mai tîrziu statea în fata usii de la camera lui Angel, 
cu mîna pe minerul rotund. 

— Continua, Marty, sopti vocea. Stii ce vrei... continua... si ea o 
vrea... e o tirfa, Marty. E doar o tirfa... 

— E tirfa ta... 

Dînd ascultare vocii, Marty rasuci minerul de la usa lui Angel si 
se strecura înauntru. 

Luna se ascunsese în nori cînd Angel se trezi, iar umbrele de pe 
pereti disparusera într-o bezna profunda. Pina si sunetele noptii 
tacusera. 

Atunci de ce se trezise oare? Ramase calma, ascultînd. Nimic. 
Apoi auzi un zgomot — scîrtiitul unei sipci din podea. lar acum 
putea simti ceva — o prezenta în camera, chiar lînga pat. Dupa 
aceea 

percepu un singur cuvînt, rostit într-o soapta atit de scazuta, 
încît avu senzatia ca îsi imagineaza: 


— Tirfa. 

O alta sciîrtîitura si prezenta din camera se apropie de ea. Vocea 
sopti din nou cuvîntul acela oribil. 

Angel simti cum inima ei o ia la galop si începu sa repete 
cuvintele pe care i le spusese mama ei cu cîteva ore mai 
înainte: „El te iubeste 

si nu ti-ar face niciodata nimic rau... te iubeste si nu ti-ar face 
niciodata..." 

— Tirfa! 

Cuvîntul o izbi cu o forta aproape fizica si tot atunci simti 
atingerea unei miîini. 

O pipaia pe piept exact acolo unde sînii ei începeau sa creasca, 
îngrozita, prea înspaimantata ca sa tipe, ramase nemiscata, 
sperînd 

ca, daca nu se va misca, nu va vorbi si nu va plînge, atunci mîna 
se va opri. 

Si dupa aceea va pleca, sunetele noptii vor începe din nou, 
lumina lunii va patrunde iarasi prin geam, iar ea va fi în 
siguranta. 

Dar mîna continua sa-i apese pieptul si mai tare, apoi se misca. 
O clipa Angel simti o raza de speranta. însa mîna reveni, de data 
asta 

tragind usor într-o parte paturile cu care se învelise, asa ca 
acum sînii ei înmuguriti nu mai erau acoperiti decît de pijamaua 
subtire de 

bumbac. 

Degetele ivite din noapte se apucara sa-i desfaca nasturii de la 
bluza. 

Angel îsi înclesta falcile ca sa nu dea drumul urletului de groaza 
ce i se ridicase în git si corpul ei deveni rigid în asteptarea 
lucrului oribil 

ce avea sa se petreaca. 

Simti caldura otravita a miinii chiar deasupra sinului ei stîng. 
Apoi, exact cînd suprafata aspra a unei palme folosite la munci 
dure începu sa-i mîngiie sfircul, Angel auzi un sisîit. 

Mîna de pe sînul ei sari într-o parte. 

Timp de cîteva secunde incredibil de lungi o tacere stranie 
invada camera. 

Angel nu se clinti, prea speriata ca sa mai respire. 


Mai trecura cîteva clipe — o alta eternitate —, dar ea tot nu 
îndrazni sa respire. în bezna de nepatruns, simti cum mîna 
nevazuta se misca 

din nou spre ea, ca o vipera ce se strecoara vicleana prin iarba, 
îndreptîndu-se invizibila spre prada. 

1 se facu pielea de gaina cînd simti mîna apropiindu-se. 

Apoi sîsîitul se auzi din nou, de data asta urmat de o lovitura si 
un geamat de durere. O clipa mai tîrziu usa de la dormitor se 
deschise si 

se închise la loc. 

Angel mai ramase asa o vreme, cu inima batîndu-i nebuneste. 
Peste casa se lasase tacerea, dar de afara sunetele slabe ale 
noptii prinsera viata din nou, o data cu strigatul unei bufnite. 
Aprinse veioza de pe noptiera, stralucirea ei orbind-o pe 
moment. Pe masura ce ochii i se obisnuira cu lumina, cerceta 
camera, la început nevazind 

mai nimic. Apoi, pe podea, chiar lînga masuta de toaleta, zari 
porcul ei pusculita - o figurina masiva din bronz pe care o 
primise în dar la 

prima aniversare a zilei ei de nastere si în care punea 
întotdeauna cîte un banut din alocatie. Cum ajunsese însa 
acolo? întotdeauna 

statea linga ursuletul de plus, care era în continuare sprijinit de 
oglinda, acolo unde-l pusese ea. 

Pusculita zacea pe podea acum. 

Timp de cîteva secunde bune ramase în pat, fixînd cu privirea 
obiectul de pe jos. 

Cum naiba ajunsese acolo? 


Apoi, încercînd sa-si aminteasca exact ce se întîmplase, 
întelesese. Houdini! 

Pisica reusise cumva sa intre în camera si se asezase pe toaleta. 
Si cînd tatal ei intrase... 

Pisica sarise la el! Sarise de pe noptiera, darîmînd pusculita. 
Angel se dadu jos, ridica porcul de bronz si-l aseza la locul lui. 
Se pregatea sa se bage din nou în pat, cînd surprinse în oglinda 
cu coada 


ochiului ceva ce îi atrase atentia. Inima începu sa-i bata din nou 
cu putere si se rasuci ca sa vada despre ce este vorba. 

Dar nu vazu nimic. 

Totusi zarise ceva în oglinda — era sigura de asta! Pisica? 
Cerceta înca o data camera, cautînd vreo urma a animalului 
care aparuse în ziua în Care se mutasera aici. 


— Houdini? striga ea încet, astfel încît vorbele ei sa nu treaca 
dincolo de zidurile camerei. Pisi, pisi, pisi. Haide, Houdini, stiu ca 
estiundeva pe-aici. 

Nimic. 


Se lasa pe vine si se uita sub pat, apoi în spatele biroului, în cele 
din urma se duse la sifonier si deschise usa. Mirosul de fum 
aproape ca o 

coplesi. Tragînd puternic aer în piept, se dadu înapoi, 
împiedicîndu-se. 

Privirea îi cazu din nou pe oglinda si îngheta brusc. Chiar în 
dreapta ei, oglinda îl reflecta clar. Era un chip. 

Chipul unei fete de virsta ei. Cu inima cît un purice, Angel se 
rasuci. Si se trezi ca priveste în dulapul gol. Mirosul de fum 
disparuse. 

„Nu, îsi spuse ea. Nu mi-am imaginat! Mirosea a fum si am 
vazut un chip!" 

Luîndu-si inima-n dinti, Angel îsi baga capul în dulap. Cu 
exceptia hainelor ei si a cîtorva cutii de pe raft, acesta era gol. 
Mirosul de fum — izul acid atit de puternic cu doar o clipa 
înainte, care aproape ca o înecase — disparuse complet. 
Acum nu mai simtea nimic, cu exceptia aromei slabe de lemn de 
cedru, din care era facut unul dintre peretii dulapului. 

închise usa si se sprijini de ea un moment, fixînd cu privirea 
ursuletul de plus si pusculita de bronz. Stateau amîndoua pe 
noptiera, în 

aceeasi pozitie în care le aranja ea de obicei. 

înnebunita, Angel se îndrepta spre pat, se aseza si mai privi o 
vreme ursul si porcul-pusculita. 


Pisica. 
Cu certitudine ca pisica facuse totul! 
Dar unde era? 


Si ce mirosise? Ce vazuse? 

Dar daca totul nu fusese decit o nalucire, asa cum visase în 
prima noapte ca ia casa foc? 

Luptîndu-se cu nesiguranta, fata se baga în pat si îsi trase peste 
ea paturile, pîna la git. 

Hotarita, stinse lumina; camera se cufunda din nou în întuneric. 
Ramase treaza vreme îndelungata, privind în bezna, încercînd 
sa aleaga 

între varianta visului sau cea a realitatii. „A fost un vis, îsi spuse 
ea. A fost doar un vis si tata n-a fost deloc aici si nu s-a întîm- 
plat nimic, 

iar eu sînt bine." Curind noaptea o înconjura cu bratele ei, 
ademenind-o pentru a doua oara pe tarimul somnului profund. 
CAPITOLUL 17 


— Angel? rosti Myra. Te simti bine? 

Angel dadu din cap automat, desi de-abia auzise întrebarea. 

— Esti sigura? se agita mama ei, privind-o atent. Parca esti putin 
înfierbîntata. Ai temperatura? 

— Sînt bine, mama, spuse Angel, mestecînd ferm în castronul cu 
pasat de ovaz pe care i-l pusese în fata Myra cu cinci minute 
înainte. 

Dar, în ciuda cuvintelor, de cînd se trezise nu era în apele ei. 
Imediat ce deschisese ochii, amintirile noptii trecute o 
coplesisera. Sciîrtiitul 

podelelor. Tatal ei care venise în camera. Atingerea miinilor lui 
pe... 

Se scutura cînd îsi aduse aminte si încerca sa-si alunge din cap 
viziunea, dar nu reusi. 

Apoi, dupa ce relua filmul celor petrecute, hotari ca totul nu 
fusese decit un cosmar. Nici n-avea cum sa fie altfel, nu? 
Pusculita ei nu 

zburase de pe noptiera de una singura si în dulap nu se afla 


nimic. N-avea cum sa miroasa a fum, pentru ca nu se aprinsese 
focul în 

semineu noaptea trecuta, iar casa nu fusese cuprinsa de flacari. 
Deci, daca totul a fost un vis, atunci si venirea tatalui ei în 
dormitor facea 


parte din el. 

Dar cînd se dadu jos din pat totul se schimba. 

La început vazu semnele de pe oglinda — un desen, mizgalit 
neîngrijit cu ceea ce parea a fi sînge. 

Era o silueta desenata numai din linii, asa cum probabil facuse si 
ea la gradinita, iar apoi o alta linie în zigzag ce semana cu o 
scara. De 

fapt, daca te uitai mai bine, silueta parea sa coboare treptele. 
Sub linia curbata se mai zarea si altceva ce aducea cu un mic 
patrat. 

Timp de cîteva minute lungi, Angel privi semnele ciudate, inima 
batindu-i cu putere. De unde aparusera? Imediat dupa aceea, 
observa ca nu numai 

oglinda era patata de sînge. 

Si cearsafurile erau la fel. 

Si degetul aratator de la mîna dreapta! îsi duse instinctiv mîna 
la gura, ca si cum s-ar fi taiat. Dar, în loc sa dea de gustul lesios 
de sînge, 

descoperi ceva diferit. 


Ruj! 

îsi scoase degetul din gura si-l privi fix cîteva secunde. Cum...? 
Apoi, cu coltul ochiului, vazu ceva pe masuta de lînga pat. 
Rujul din trusa de vampir — acelasi pe care ea si Seth îl 
folosisera cu o zi înainte! Capacul era desfacut si batonul fusese 
consumat aproape 

integral. Ameti cînd îsi muta privirea dinspre rujul stricat spre 
oglinda, apoi spre petele de pe lenjeria de pat si de pe degetul 
ei. 

Sa fi facut ea totul singura? Asa trebuie sa fie! Si-atunci de ce 
nu-si amintea nimic? 

Un val de panica o învalui si aproape ca-si striga mama. Dar ce 
i-ar spune daca ar veni? Habar n-avea cum ajunsesera semnele 
pe 

oglinda. Si restul? Lucrurile care i se pareau amintiri sa fi fost 
doar simple vise? 

Amintirile sau visele, ce-or fi fost ele, începura sa se amestece 
în mintea ei cu imaginile din oglinda. 


Se întoarse cu fata spre masuta de toaleta. Pusculita era la locul 
ei. 

Dar ursuletul de plus nu mai era sprijinit de oglinda ca de obicei, 
ci asezat cu fata în jos chiar pe coltul masutei de toaleta. 
Lucrurile devenira confuze din nou si Angel nu-si dorea altceva 
decit ca totul sa fie ca înainte, exact ca noaptea trecuta cînd se 
bagase în 

pat. 

Muta la loc ursuletul, apoi smulse niste servetele de hirtie si 
începu sa frece urmele de pe oglinda. 

Un minut mai tîrziu, figurina umana si celelalte semne 
disparusera, lasînd în urma doar o mizgaleala rosie. 

Alte cîteva servetele si totul era curat. Mototoli servetelele si se 
pregati sa le arunce în cosul de gunoi, dar se razgîndi. Le duse 
la baie si 

trase apa de la closet peste ele. Apoi se spala pe miini pîna cînd 
disparu orice urma de ruj. 

Se întoarse în camera si privi cearsafurile si perna. Acoperi totul 
cu o cuvertura si se hotari ca dupa-amiaza, dupa ce se va 
întoarce de la 

scoala, sa le spele. Dupa ce se îmbraca, totul parea ca revenise 
la normal. 

Numai ca lucrurile se schimbasera cu adevarat si, cînd cobori la 
bucatarie, mama ei simti imediat ca ceva nu este în regula. Si 
desi fiica ei 

îi spuse ca totul e în regula, Myra îi arunca una dintre privirile ei 
patrunzatoare care o faceau pe Angel sa simta ca nu se poate 
ascunde, 

oricît de tare ar fi încercat. 

Apoi tatal ei intra în încapere si Angel simti un fior pe sira 
spinarii. Pe obrazul stîng avea un leucoplast, chiar lînga tîmpla. 
Desi facu tot 

posibilul sa se uite în alta parte, nu-si putu lua ochii de la el. 
Dupa cîteva secunde ce pareau ca se tirasc cu viteza melcului, 
tatal ei îsi 

îndrepta privirea spre ea, iar cînd vorbi, vocea îi rasuna la fel de 
aspru ca expresia de pe chip: 


— La ce te uiti? 


— La ni... la nimic, biigui Angel, reusind sa-si smulga privirea de 
la bandajul de pe obraz. 
Dar chiar si dupa ce îsi baga nasul în farfuria cu fiertura de ovaz, 


înca mai simtea privirea tatalui ei fixata asupra ei si i se facu 
pielea de 


gaina exact ca noaptea trecuta cînd percepuse prezenta cuiva 
în camera si auzise scîrtiitul podelei. Cineva care se apropiase 
de pat, seaplecase si... 


— Tre' sa plec. 

Vocea tatalui ei o aduse pe Angel cu picioarele pe pamint si o 
secunda mai tîrziu se retrase, cutremurîndu-se, cînd buzele lui îi 
atinsera 

obrazul. 

— Ce se întîmpla cu tine? Sau esti prea mare ca sa-i mai dai un 
pupic lu' tati? 

Apoi pleca. De-abia dupa ce auzi batrinul Chevelle hîrîind, Angel 
încerca sa manince din nou. încerca, dar nu reusi. 

— Poate c-ar fi mai bine sa nu mergi la scoala astazi, se agita 
mama ei. Pari obosita. 

— Ma simt bine, insista Angel. Am... am avut doar foarte mult de 
lucru. 

Mama ei se încrunta. 

— E ceva ce nu-mi spui. 

Angel îsi ridica privirea spre ea si îsi aduse aminte cuvintele pe 
care i le spusese mama ei: „Tatal tau te iubeste..., nu ti-ar face 
rauniciodata." lar el nu-i facuse nimic rau, într-adevar. O 
speriase si o îngrozise gîndul la ce s-ar putea întîmpla daca el ar 
veni din nou încamera ei, dar deocamdata nu-i facuse nici un 
rau. Si poate ca dupa taietura aia de pe fata se va potoli. 


— Deci? o presa mama ei. Ce este? Si ai face bine sa-mi zici. 
Angel simti cum dorinta ei de a nu-i povesti ce se petrecuse 
noaptea trecuta scade vazînd cu ochii. Dar chiar daca i-ar spune 
mamei ei, cu ce sa înceapa? Apoi raspunsul îi veni imediat. Era, 
de fapt, o 

întrebare: 

— Ti-a zis cumva tata cum s-a taiat? 

Myra, surprinsa de întrebare, îsi înclina capul. 

— Ce legatura are una cu alta? întreba ea. 

— Ti-a zis? insista Angel. 

— S-a taiat cînd s-a barbierit. 

Myra se lasa putin mai jos în scaunul pe care statea. 

— Ce se întîmpla? întreba ea. De ce esti asa de interesata de o 


taietura de la barbierit? 

Brusc, teama si epuizarea dupa noaptea nedormita o coplesira 
pe Angel si fata începu sa povesteasca pe nerasuflate faptele 
ciudate — 

totul, cu exceptia semnelor de ruj gasite dimineata. încerca sa 
dea un sens povestii ei, dar realiza cît de ciudat suna totul rostit 
cu voce tare. 

lar dupa ce vazu expresia mamei ei, stiu pe loc ca facuse o 
greseala. 

— Cum îndraznesti? spuse Myra Sullivan pe un ton aspru. Tatal 
tau te iubeste si are grija de tine si nu ti-ar face niciodata nimic 
rau. Si 

cum îi multumesti tu? Vii cu niste povesti îngrozitoare? Probabil 
ca ai visat! Cum ai putut sa inventezi niste lucruri atît de 
josnice? 

Angel deschise gura sa zica ceva, dar pîna sa-i iasa cuvintele pe 
gura, Myra o plesni cu putere peste fata. 

— Mizerii! tipa mama ei. Asta-i tot! Mizerii! Sa nu mai aud asa 
ceva în casa mea! Dupa scoala te duci la biserica si te 
spovedesti Parintelui 

Mike! Sa-i spui toate pacatele! 

Ochii lui Myra se umplura de minie. 

— Baiatul care a fost ieri la tine e de vina, nu-i asa? Da, sigur ca 
da. Te simti cu musca pe caciula! 

Vazînd furia din ochii mamei, Angel stiu ca nu era cazul sa se 
certe. Brusc simti cum casa o apasa cu greutatea ei si nu-si mai 
dorea 

altceva decit sa scape, sa fuga departe de grozaviile noptii si de 
mînia mamei. Lasîndu-si cerealele pe jumatate neterminate, se 
ridica în 

picioare. 

— Mai bine ma grabesc, spuse ea blind. O sa întirzii! 


— Da, raspunse rece Myra Sullivan. Ai face bine sa te grabesti. 
Si ar trebui ca de-acum sa te gindesti de doua ori înainte sa mai 
îmi torni 

minciuni despre tatal tau! 

In timp ce Angel îsi ridica rucsacul, Myra adauga: 

— N-ai de gînd sa-mi dai un pupic? 

Angel ezita, apoi o saruta repede pe obraz si iesi grabita din 
casa în lumina rece a diminetii de toamna. 

Ocoli casa, apoi traversa curtea din fata si o porni pe drumul ce 
ducea în oras, dar înainte sa treaca de curba de unde nu se mai 
vedea 

casa, se întoarse si o privi cu atentie. Arata exact ca prima data 
-o casa mica, alba, cu un acoperis ascutit, nimic neobisnuit. 

Nici urma de pisica neagra. 

Asa ca mama ei probabil ca avea dreptate — nu fusese decit un 
vis. 

Apoi îsi aminti pozele pe care i le aratase ieri Seth Baker si în 
care ieseau flacari pe fereastra camerei ei, iar prin geamul 
acesteia se zarea 

ceva ce parea sa fie imaginea unui chip care privea afara. 
CAPITOLUL 18 

Macinata de amintirile noptii trecute, Angel se stradui sa se 
concentreze aproape toata dimineata. Cînd clopotelul suna 
pentru a anunta 

pauza de masa, nu era prea sigura daca va putea rezista tot 
restul zilei. Merse la cantina si se uita în jur pîna cînd îl zari pe 
Seth Baker 

stînd singur la o masa. îsi lua ceva de mîncare si se prabusi pe 
scaunul din fata lui. 

El Îsi ridica privirea zîmbind, dar cînd vazu expresia de pe chipul 
lui Angel, zîmbetul lui pali. 


— Ce se întîmpla? întreba el. 

Ochii ei ratacira nervos în jurul cantinei. Zack Fletcher si 
Heather Dunne stateau la aceeasi masa ca ieri. Angel ezita, la 
început, sa-i 

povesteasca, dar nu mai putu rezista si cuvintele începura sa 
curga. îi descrise detaliat ce se întîmplase — sau cel putin ce 


credea ea ca 

se în-timplase —, în timp ce Seth o asculta, fara s-o întrerupa. 
Era atît de atent la relatarea lui Angel încît nici nu-i observa pe 
Chad 

Jackson si Jared Woods asezîndu-se chiar la masa din spatele lui. 
— Partea proasta e ca nici macar nu stiu ce este real si ce a fost 
vis! Vreau sa zic ca lucrurile nu pot zbura asa singure de pe 
masa! Si cum 

as fi putut sa desenez pe oglinda fara sa-mi amintesc? 

Dupa ce Angel termina, Seth nu comenta în nici un fel, încer- 
cînd sa puna cap la cap tot ceea ce aflase. însa nimic nu i se 
parea sa aiba 

sens. Cu exceptia situatiei în care... 

— Dar daca n-ai desenat fu pe oglinda? sugera el în cele din 
urma. Daca totul s-a petrecut exact cum îti amintesti? Si daca 
nu-ti mai aduci 

aminte o parte dintre lucruri tocmai pentru ca nu le-ai facut tu? 
Angel se holba la el. 

— Pai, daca n-am facut-o eu, atunci cine? 

înainte ca Seth sa raspunda, dinspre masa din spatele lui 
razbatu un zgomot — acelasi sunet tare, batjocoritor, pe care-l 
auzise ieri dupaamiaza 

în timp ce trecea pe lînga Chad si Jared. Strîngînd din maxilare, 
Seth încerca sa ignore sunetele. 

Apoi, în timp ce Jared continua sa imite sunetul unui sarut lasciv, 
Chad se ridica în picioare si se întoarse spre ei cu o privire 
malitioasa. 

— Poate c-a fost Beth, spuse el pe un ton dispretuitor, la fel ca 
rîinjetul de pe fata lui. Poate ca Beth s-a strecurat noaptea 
trecuta în 

camera ta si s-a jucat cu rujul! 

Angel se uita nesigura la Chad. „Beth? Cine era Beth? Despre ce 
vorbea?" O secunda mai tîrziu însa, cînd vazu chipul palid al lui 
Seth, 

întelese imediat. 

Chad îsi schimba tinta atacului. 

— Numai ca nu stiu cine ar vrea sa se strecoare în camera ta în 
miezul noptii? îi spuse el lui Angel. Nici macar lui Beth nu i s-ar 
scula! 


Jared Woods izbucni într-un hohot de ris oribil si se ridica si el în 
picioare. 


— Haide, îi spuse el lui Chad. Sa ne caram naibii de-aici pîna nu 
ne contaminam si noi de la astia! 

Ridicîndu-si tava, Chad se împinse cu putere în scaunul lui Seth. 
Seth se strimba cînd marginea mesei îi intra adînc în stomac, 
dar reusi 

sa-si stapîneasca icnetul de durere. Nici el, nici Angel nu rostira 
nici un cuvînt pîna cînd Chad si Jared se asezara la masa de 
lînga cea 

unde stateau Zack si Heather. 

— Ce-a fost asta? întreba Angel în cele din urma. 

Seth ridica din umeri si încerca sa afiseze o atitudine 
nonsalanta. 

— Locuiesc ceva mai jos pe strada mea. 

Lua furculita si începu sa amestece în farfuria cu mîncare din 
fata lui. 


— Dar de ce ti-au spus Beth? insista Angel. Seth rosi din nou. 

— De unde sa stiu eu? întreba el. Poate pentru ca nu sînt asa 
bun la sport. 

Angel se încrunta. 

— Asta-i porecla ta, nu-i asa? Cea pe care nu ai vrut sa mi-o spui 
ieri. 

Baiatul încuviinta din cap, dar nu zise nimic. 

— Dar nu e deloc mai rau decit „Mangy", începu Angel, dar Seth 
n-o lasa sa termine: 

— N-am putea discuta despre altceva? 

— Ca de exemplu? îl provoca Angel. 

— Despre cum a ajuns chestia aia pe oglinda ta azi-noapte, 
raspunse Seth. Pentru ca stiu sigur ca n-a fost vorba de mine. 
Rupse o foaie de hirtie din agenda sa si i-o împinse peste masa: 
— Deseneaza-mi ce era pe oglinda. 

Angel ramase nemiscata, privindu-l pe Seth, dar cînd vazu ca 
baiatul nu mai are de gînd sa scoata nici un cuvint, îsi desfacu 
rucsacul, 

scoase un pix si începu sa deseneze, încercînd sa reproduca cit 
mai exact imaginile gasite dimineata. Cînd termina, i-l arata. 


Seth privi desenul vreme îndelungata. 

— Pare cineva care coboara pe scari, spuse el în cele din urma. 
Dar ce e patratul ala de sub trepte? 

Angel se uita la el exasperata: 

— De unde sa stiu eu? Nici macar nu stiu daca linia aia în zigzag 
reprezinta o scara! 

— Pai, ce altceva ar putea sa fie? sari Seth. 

— Nu stiu! Poate ca vrea sa fie un fulger, cine stie? 

— Nu asa arata un fulger, raspunse el. 

Lua pixul si desena fulgerul asa cum îl vazuse el reprezentat în 
toate revistele cu benzi desenate. 

— Asa ceva era pe oglinda ta? Angel dadu din cap ca nu. 

— Oricum n-are importanta, pentru ca mai mult ca sigur eu am 
facut semnele alea. Avînd în vedere ca rujul era pe degetele 
mele, pe 

cearsafuri, pe perna, peste tot. 

— Asa o fi, dar n-ar strica totusi sa ne uitam cu atentie, nu? Mai 
ales cu toate povestile alea legate de casa ta... 

Se opri brusc, apoi continua: 

— Mie mi se pare ca ar trebui sa încercam sa descoperim despre 
ce a fost vorba. 

Dinspre masa lui Zack si Heather rasuna un hohot de ris 
puternic si o clipa mai tîrziu se auzi sunetul acela oribil pe care-l 
scotea Jared 

Woods. Chad Jackson se alatura si el, iar apoi Zack si toti baietii 
de la masa intrara în cor. Pentru ca sunetele batjocoritoare 
rasunau în 


toata cantina, Seth se înrosi pîna în virful urechilor. 


— Hai sa plecam, spuse Angel, punîndu-si pixul la loc în rucsac. 
Seth dadu din cap. 

— Exact asta vor si ei. 

— Pai, si ce-ar trebui sa facem? Sa ramînem aici si sa ne 
prefacem ca nu s-a întîmplat nimic? 

Seth se uita direct în ochii ei. 

— Nu asa procedai si tu în Eastbury? 

Angel vru sa nege, dar stia ca nu are cum, deoarece în Eastbury 
fusese la fel ca aici si nu putuse sa faca nimic niciodata, decit sa 
pretinda 

ca momentele rele nici nu existasera. 

Asa cum Seth se prefacea ca rîsul care îi înconjura din toate 
partile nu era directionat spre el. 

— Oare de ce nu ne lasa în pace? întreba ea într-un tirziu. Ce le- 
am facut noi? 

Seth nu zise nimic pentru ca stia raspunsul la fel de bine ca 
Angel. Nici unul din ei nu facuse nimic. Trebuiau pur si simplu sa 
suporte totul. 

Sau sa gaseasca o modalitate de a-i opri. 

CAPITOLUL 19 


— Ei? N-am avut dreptate? Poti sa zici ca nu-ti iubesti casa? 
întreba Joni Fletcher, uitîndu-se la Myra cu o privire atit de 
triumfatoare încît 

Myra aproape ca-si dori sa nu fi acceptat invitatia la prînz a 
surorii ei. 

— îti garantez eu, continua aprig Joni, a fost pomana curata. 
Sala de mese a Clubului Country din Roundtree de-abia 
începuse sa se umple si ultimele cuvinte ale lui Joni aproape ca 
invadara întreaga 

încapere cu ecoul lor. Trei femei de la masa de alaturi -femei pe 
care Myra nu le mai vazuse înainte — se întoarsera sa le 
priveasca, si 

Myra simti cum roseste de rusine. Stiuse ca e o greseala sa vina 
aici; niciodata nu se simtise în largul ei printre prietenele lui Joni 
de la 

Clubul Country. Si nu pentru ca nu avea cu ce sa se îmbrace, 


desi era suficient de onesta ca sa admita ca garderoba ei — sau 
lipsa ei — 

constituia cel putin o cauza. Si nici pentru ca stia ca nu exista 
nici o sansa ca ea si Marty sa devina vreodata membri ai 
clubului. Pentru 

Myra Sullivan, cea mai mare problema o constituiau oamenii 
care veneau acolo. 

lar în acel moment problema erau cele trei femei care o 
privisera suficient de mult pentru a se simti stînjenita si care îsi 
întoarsera privirile 

ulterior ignorînd salutul lui Myra. „Ar fi putut si ele macar sa 
încline din cap", dar imediat alunga gîndul pacatos. 

— Noi trebuie sa fim întotdeauna milosi fata de ceilalti, afirmase 
mereu Parintele Raphaello, chiar daca ei nu sînt milosi cu noi. 
„Sigur sînt niste femei de treaba", îsi spuse ea, îndreptîndu-si 
din nou atentia spre sora sa, care parea sa nu le bage în seama 
pe celelalte 

femei. 

— Serios, Myra, îmi ramii superdatoare pentru asta, ca sa zic 
asa. 

— De parca nu zici asa întotdeauna, nu? se auzi o voce noua. 
Myra îsi ridica privirea si vazu lînga ele doua femei, la fel de 
bine îmbracate ca Joni Fletcher. Una era o blonda draguta, tunsa 
frantuzeste, un stil care nu se demoda niciodata pentru femei 
care se 

potriveau perfect în locuri de genul Clubului Country din 
Roundtree. Cealalta femeie avea un par aproape rosu, tapat pe 
spate. în jurul 

gitului stralucea un colier simplu de aur de care atîrna un 
smarald patratos. Zîmbetul îi era la fel de artificial cum era si 
culoarea parului. 

— Eu sînt Gloria Dunne, iar ea este Jane Baker. 

— Eu sînt My..., începu Myra, dar Jane Baker nu o lasa sa 
termine: 

— Oh, nu trebuie sa ne spui cine esti — Joni ne-a înnebunit de 
cap saptamini la rîndul cu povestile despre tine! Si as vrea sa 
stii cît de tare 

te admir pentru ca ai cumparat casa de la rascruce! 

— Cu totii te admiram, adauga Gloria Dunne în timp ce ea si 
Jane Baker se asezara pe cele doua locuri goale. Desi sincera sa 


fiu, nu-mipot imagina cum ai putea locui acolo. Daca jumatate 
dintre povesti sînt adevarate... 


— Pentru Dumnezeu, Gloria, o întrerupse Jane Baker. Eram niste 
copii pe-atunci! 

— Nici eu n-am crezut toate prostiile alea, spuse Gloria Dunne. 
Dar stii si tu proverbul — nu iese fum fara foc. 

— Asta e o alegere total nepotrivita a cuvintelor, remarca Jane, 
facîndu-i un semn ospatarului, care se apropie imediat. 

— Un Martini, Gloria? întreba ea. Apoi se uita spre Myra si Joni. 
— Voi luati ceva sau Gloria o sa bea din nou de una singura? 
— Eu vreau un ceai cu gheata, spuse Gloria Dunne întepata. 
Dupa ce ospatarul termina de luat comenzile, Myra se întoarse 
spre Gloria Dunne. 


— Ce-ai vrut sa zici cu „jumatate dintre povesti"? întreba ea. 
Sprinceana stinga, perfect conturata, a Gloriei Dunne se ridica 
putin. 

— Adica Joni nu ti-a spus? se mira ea, privind-o pe Joni Fletcher. 
— Din cite stiu eu exista niste legi ale transparentei totale în 
Massachusetts, spuse ea pe un ton mult prea amabil. 

— Da, asa e, replica Joni. Dar ele se aplica faptelor reale, nu 
zvonurilor. 

Privirea lui Myra se întuneca. 

— Zvonuri? Despre ce e vorba? 

— Oh, nimic! sari Joni, înainte ca Gloria sau Jane sa apuce sa 
mai adauge ceva. Sînt doar niste povesti de-ale copiilor — stii si 
tu, din alea 

pe care le spuneam si noi. Ti-aduci aminte? Omul cu cîrli-gul? 
Fata îmbracata de bal pe un drum pustiu? Chestii din astea. 

— Nu e chiar asa, spuse Gloria Dunne. 

Ignorînd privirea furioasa a lui Joni Fletcher, se întoarse spre 
Myra. 

— Banuiesc ca ti-a spus despre crime, adauga ea. Myra 
încuviinta din cap. 

— Ti-a spus si despre celelalte lucruri? 

— Celelalte lucruri? repeta Myra. Nu înteleg la ce te referi. 

— Ma refer, continua ea, la faptul ca n-a reusit nimeni sa 
locuiasca acolo mai mult de cîteva luni. 

— De ce? întreba Myra. 

— Din cauza fantomei, rosti afectata Gloria Dunne. 

Cînd Jane Baker mormai deranjata, expresia de pe chipul Gloriei 


se înaspri. 

— Poti sa bombani cit vrei, dar îmi aduc aminte foarte bine cînd 
n-ai vrut sa treci pe lînga casa aia, chiar daca erai pe partea 
cealalta a 

strazii! 

— Dar aveam opt ani atunci, riposta Jane Baker. 

— Cînd amiîndoua aveam cincisprezece ani, o corecta Gloria. Si 
nu eram numai noi. 

îsi îndrepta atentia din nou spre Myra. 

— Sînt sigura ca nu crezi în fantome si, de altfel, nici eu nu prea 
cred. Dar casa aia... 

Inspira adînc, dupa care scoase un oftat din toata inima: 

— Tot ce pot sa-ti spun este ca nimeni nu a fost în stare sa 
locuiasca acolo multa vreme. Si circula o multime de povesti 
despre oameni 

care au vazut si au auzit tot felul de lucruri. 

— Ce anume mai exact? insista Myra. Gloria ridica din umeri. 
— Chestii obisnuite - zgomote în timpul noptii, miros de fum, 
vedenii. Cred ca jumatate dintre oamenii care au stat acolo au 
sfirsit prin a 

se omori unul pe altul... 

— Gloria! striga Joni Fletcher si de data asta chiar parea 
indignata. Dar n-ai de unde sa stii ca toate astea sînt adevarate! 


— Toata lumea din oras stie foarte bine, începu Gloria, dar Joni 
n-o lasa sa termine: 

— Toata lumea din oras stie ca un om a luat-o razna si, crede- 
ma, le-am povestit absolut totul despre asta lui Myra si lui Marty 
cînd le-am 

aratat casa. Restul sînt doar birfe si, sincera sa fiu, sînt 
surprinsa ca tu le împrastii mai departe. 

Cînd vazu ca ochii Gloriei se umplura de furie, Jane Baker se 
baga în discutie imediat. 

— Orice oras are o casa bintuita, spuse ea zimbind catre Myra. 
Si toti copiii sînt îngroziti, dar toti adultii, cu exceptia acestei 
persoane aici 

de fata — îsi înclina capul spre Gloria —, stiu foarte bine ca 
astea-s doar niste povesti. Nu traim în secolul al XVII-lea si 
nimeni nu mai 

crede în stafii, spiridusi, vrajitoare, demoni si toate celelalte 
fleacuri care îi sperie pe cei mici. Asa ca mai bine sa ne gîndim 
ca familia ta a 

cumparat „casa bintuita" din Roundtree, iar acum, ca acolo 
locuieste o familie normala, povestile prostesti vor disparea în 
cele din urma. 

— Asa sa dea Domnu'! spuse Joni Fletcher, ridicînd paharul cu 
apa. Gloria Dunne mai vru sa adauge ceva, dar Jane Baker o 
întrerupse din 

nou. 

— Ce-ar fi sa discutam despre altceva? De exemplu, despre Ziua 
Familiei, care va fi saptamina viitoare. 

— Ziua Familiei? întreba Myra. 

— Aici la club, explica Jane Baker. Un prilej excelent pentru 
distractie — luna asta se organizeaza un turneu de golf tata—fiu 
si un 

turneu de tenis mama-—fiica, iar dupa aceea o petrecere în aer 
liber. Adica o sa fie afara, daca nu va fi prea frig, desi pîna acum 
nu s-a întîmplat 

niciodata - vara la noi pare sa tina pîna dupa Ziua Familiei. Myra 
dadu din cap. 

— Mi-e teama ca sotul meu nu joaca golf, iar eu si fiica mea nu 
jucam tenis. 

-N-are importanta, declara Jane Baker. Nici eu n-am treaba cu 


tenisul, asa ca noi doua si cu fiica ta am putea ramine la piscina, 
în timp cebarbatii si baietii joaca golf. 

- Dar nu cred..., începu Myra. 

înca o data Jane Baker îi lua vorba din gura. 


— N-are importanta ce crezi tu, spuse ea. Vii, si cu asta basta. 
Toata lumea de la club moare de nerabdare sa va cunoasca, pe 
tine si pe 

sotul tau, si sînt sigura ca si copiii o vor îndragi pe fiica ta. Asa 
ca ramine stabilit. 

Chelnerul sosi cu mîncarea si Myra încuviinta din cap, perfect 
constienta ca nu exista cale de întoarcere. 

CAPITOLUL 20 


„Nu asculta, îsi spuse Angel. E doar un sunet care nu are 
importanta." Statea în fata dulapului ei de la scoala, încercînd sa 
se concentrezeasupra combinatiei, dar de fiecare data cînd 
forma codul, sunetul revenea. Stia cine-l scoate — Jared Woods, 
al carui dulap era la cinci 

metri mai încolo. Cînd ajunsese în capul scarilor si-l vazuse stînd 
pe hol, aproape ca fugise înapoi, dar dimineata îsi lasase în 
dulap unadintre cele mai grele carti, iar acum avea nevoie de 
ea. Luîndu-si inima-n dinti, urca si ultima treapta si porni pe hol, 
mergînd cît maiaproape de peretele opus. Cînd trecu pe lînga el, 
se gindi ca poate n-o vazuse. Dar apoi, exact cînd se apucase sa 
formeze cifrul de la 

încuietoare, începuse totul. 

Acelasi sunet oribil ce imita un sarut si pe care îl mai auzise si în 
cantina. 

Facu tot posibilul sa nu-l bage în seama, dar uita cifrele codului 
si, cînd încerca sa apese pe clanta dulapului, nu se întîmpla 
nimic. O luade la capat, dar sunetul se auzi si mai tare, iar ea 
uita de cîte ori sa învirteasca rotita între al doilea si al treilea 
numar. 

Apoi, cînd încerca a patra oara, simti pe cineva în spatele ei. 
îngheta cu mîinile întepenite pe încuietoare si arunca iute o 
privire pe hol. 

Jared Woods era în continuare acolo, preocupat sa scoata 
sunetul acela îngrozitor si sa o priveasca fix în ochi, miscîndu-si 
soldurile înaintesi-napoi ca si cum... 


Acelasi gest de du-te-vino îl simti chiar în spatele ei, lipind-o 
brusc cu fata de dulap. înainte de a apuca sa reactioneze, auzi 
voceabatjocoritoare a lui Chad Jackson: 


— Asta vrei? Ce zici? 

Amintirea oribila a celor petrecute noaptea trecuta o coplesi pe 
Angel. 

înca o data auzi vocea acuzatoare a tatalui ei: „Tirfa!" 

înca o data simti atingerea miinii nevazute pipaindu-i sinul în 
întunericul noptii. lar acum si-o amintea pe mama ei strigînd: 
„Mizerii! Sa nu 

mai aud asa ceva... Dupa scoala te duci la biserica si te 
spovedesti Parintelui Mike!" 

Sa se spovedeasca... sa-si spuna pacatele... sa-si recunoasca 
vina. Poate ca era adevarat; poate ca toate astea se întîmplau 
din cauza ei. 

Poate... 

Nu! Nu era vina ei! Nu facuse nimic! 

Lipindu-si mîinile de dulapuri, Angel împinse tare înapoi, dar 
Chad anticipa miscarea ei si se dadu brusc la o parte. Pierzîndu- 
si echilibrul, 

Angel cazu pe podea, lovindu-se cu un cot de lemnul tare, în 
timp ce rucsacul ei aluneca jos pe podea. Cînd se ridica în 
picioare, un val de 

durere porni dinspre cot spre palma. 

între timp mai aparusera si alti copii pe hol, care acum se 
holbau la ea. 

Jared Woods înca mai scotea sunetele acelea oribile. 

Apoi Heather Dunne îsi dadu ochii peste cap plictisita si pleca. 
Cîteva secunde mai tîrziu coridorul se golise, iar sunetele urite 
disparusera si ele pentru ca Jared coborise pe treptele pe unde 
urcase Angel ceva 

mai devreme. Hohotele de ris rasunau pe toata scara, în timp ce 
obrajii lui Angel se umplura de lacrimi de umilinta. Se scutura 
putin si 

reusi în cele din urma sa deschida dulapul unde-si gasi cartea de 
istorie. 

Clopotelul sunase deja cînd ajunse în clasa si chicotelile 
înabusite invadara sala dupa ce se aseza la locul ei. 
Dupa-amiaza trecu cu greu si, ori de cite ori intra la ora, Angel 
încerca din rasputeri sa ignore ce se întîmpla în jurul ei. Dar 
ceea ce Chad 

Jackson si Jared Woods începusera la cantina parea sa se 


raspîndeasca prin toata scoala ca un virus si fiecare pauza era 
mai rea decit cea 

de dinainte. Oriunde se ducea era urmarita de sunetele acelea 
batjocoritoare si, desi nimeni nu îndraznise sa o înghesuie, asa 
cum facuse 

Chad Jackson, din ce în ce mai multi baieti începura sa-si miste 
soldurile înainte si-napoi spre ea si izbucneau în ris cînd trecea 
pe lînga ei. 

Hohote de ris si sunete din ce în ce mai obscene. 

Poate ca era vina ei — poate ca facea ceva. Dar ce? Ziua se 
apropia de sfirsit si Angel nu-si dorea altceva decit sa se 
deschida pamîntul si 

sa se lase înghitita. Stiind ca asta nu avea sa se întîm-ple, 
ramase în banca si, cînd clopotelul anunta sfirsitul orelor, îsi lasa 
colegii sa iasa 

înaintea ei. Cel putin jumatate dintre baieti îsi tuguiara buzele, 
imitînd sunetul acela de supt si pupat, cînd trecura pe lînga ea, 
iar trei 

dintre ei îsi împinsera soldurile în fata ei, dar asta numai dupa 
ce se asigurasera ca doamna Hoit nu se uita. „Nu plînge, îsi 
spuse ea. 

Comporta-te ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic." Secundele se 
transformara în minute si încet, încet hohotele de ris, usile 
trîntite si 

palavrageala se stinsera. De-abia dupa ce nu mai razbatu nici 
un sunet dinspre coridor, Angel îsi scoase rucsacul din banca si 
începu sa-si 

bage cartile în el. 


— Angel? S-a întîmplat ceva? 
Tresari speriata, dar dadu din cap ca nu. 


— Esti sigura? insista doamna Hoit. Mi s-a parut mie sau unii 
dintre baieti se comportau... rnrnm... cam ciudat? 

— Eu... eu nu am observat nimic, balmaji Angel si-si auzi 
tremurul din glas în timp ce se pregatea sa iasa. 

— Nu stiu, continua profesoara. Mie mi s-a parut ca totusi... 

— Doar ma tachinau, o întrerupse Angel, cautînd o cale de 
scapare înainte ca profesoara s-o oblige sa-i povesteasca ce se 


petrece. 

— Pentru ca sînt noua. 

In cele din urma se întoarse si se repezi la usa, aruncînd totusi o 
privire spre profesoara. Avea sprincenele încruntate si Angel 


vazu mila în 


ochii ei. 


— Pot sa plec acum? 

Doamna Hoit paru ca vrea sa mai spuna ceva, dar apoi dadu din 
cap si Angel se napusti pe hol înainte ca profesoarei sa-i treaca 
prinminte s-o opreasca. 

Se îndrepta spre scarile ce duceau la etajul întîi al scolii, dar 
apoi se razgîndi — daca baietii înca asteptau ca s-o chinuiasca, 
atunci ar fisus. Se îndeparta de scari si se îndrepta spre intrarea 
principala, dar mai întîi se opri în vestibul, unde privi pe geam 
lumina soarelui dedupa-amiaza. Vazind ca nu mai e nimeni, cu 
exceptia lui Seth Baker, care parea ca o asteapta pe partea 
cealalta a strazii, împinse usa siiesi pe palierul din capul scarilor. 
Era pe punctul de a-i face cu mîna, cînd auzi din nou sunetul 
acela îngrozitor. 


Rasucindu-se, dadu cu ochii de varul ei, care statea la citiva 
metri mai încolo, într-un loc de unde nu putea fi observat prin 
usa. Se uitafurioasa la el, dar Zack Fletcher îsi împinse soldurile 
înainte, îsi tuguie buzele si scoase din nou sunetul dezgustator. 


— O sa..., începu Angel, apoi se opri, dar vazu din stralucirea 
malitioasa a ochilor lui ca era prea tîrziu. 

— O sa ma spui? o îngina el rautacios. Da' ce, tu mai esti un 
bebelus? 

— De ce nu ma lasi în pace? întreba Angel, cu vocea tremurînd. 
Cînd o auzi, Zack se lua si mai tare de ea: 

— Of, of, of, si-acuma bebelusul o sa plinga? 

Cu ochii plini de lacrimi, Angel îi întoarse spatele si o lua la 
goana pe scari, alergînd spre Seth. Dar în timp ce traversa 
peluza din fata, o 

masina parca în fata lui Seth si baiatul se urca în ea, dupa care 
aceasta demara în tromba. Dorind sa fuga, dar neavînd unde, 
Angel îsi 

lasa capul în jos, ca sa nu-i vada nimeni ochii înlacrimati. 
Traversa strada, dar, în loc sa plece spre casa, merse drept 
înainte, trecu de un 

bloc si ajunse la coltul în care se gaseau cele doua biserici: cea 


catolica si cea congregationala. Soarele era suficient de departe 
acum 

pentru ca umbra bisericii mai mari sa nu mai cada peste cea 
mica, dar chiar si-asa, mica biserica cu hramul Maicii Domnului 
parea în mod 

ciudat ca se apara în continuare, ca si cum i-ar fi fost frica sa nu 
fie devorata în orice moment de vecina ei mult mai înalta si mai 
grandioasa de peste strada. 

Angel intra în biserica, îsi înmuie degetele în apa sfintita si se 
închina, înauntru nu era aprinsa nici o lumina si doar cîteva 
luminari ardeau 

pentru Maica Domnului si ceilalti sfinti, dar luminau suficient cit 
sa gaseasca drumul pîna la confesional. Acesta era gol. 

Si nici nu gasi vreun anunt care sa-i spuna cînd va fi preotul 
disponibil pentru spovedanie. Dar daca acesta nu era acolo, cum 
ar fi putut 

sa-si marturiseasca pacatele? 

Poate ar trebui sa plece — la urma urmei, încercase, nu? 

Se întoarse cu fata spre usa, dar, înainte de a face un pas, auzi 
O voce: 

— Pot sa te ajut cu ceva, copila mea? 

Rasucindu-se din nou spre altar, Angel zari silueta Parintelui 
Mike ivindu-se din întuneric. 

— Eu... trebuie sa ma spovedesc, biigui Angel. 

Parintele Mike îi facu un semn din cap spre confesional si cîteva 
momente mai tîrziu fata statea într-o parte, iar preotul în 
cealalta. 

— Cît timp a trecut de cînd te-ai spovedit ultima oara? îl auzi pe 
preot întrebînd. 

— Aaa... o luna, spuse Angel, desi nu era tocmai sigura. 

Ritualul obisnuit începu si, desi nu stia prea bine ce anume 
trebuie sa spuna, îsi dadu toata silinta. Cincisprezece minute 
mai tîrziu, dupa 

ce se termina, parasi biserica si porni spre casa, dar fara sa se 
simta mai bine. 

Dimpotriva, se simtea chiar mai rau. 

Seth simtise o raza de speranta cînd o vazuse pe Angel iesind 
pe usa din fata a scolii. Dupa ce clopotelul sunase anuntînd 
sfirsi-tul orelor, 


ajunsese afara cît de repede putuse, ca sa nu-l faca pe tatal sau 
sa astepte nici macar un minut. Nu vazu nici o urma de Lexus, 
dar Sethnu risca sa plece fara sa astepte cel putin cincisprezece 
minute, si paisprezece dintre ele trecusera deja cînd usa 
principala a scolii sedeschise si Angel Sullivan aparu. El ridica 
mîna ca sa-i faca semn, dar fata se întorsese într-o parte — 
aparent ca sa-i spuna ceva varului ei 


— înainte sa-l observe. Apoi masina tatalui sau aparu de dupa 
colt si se opri în fata lui. 

— Urca! îi porunci tatal lui. Am întîrziat deja! 

Seth îsi lasa mîna în jos, deschise portiera si se sui în masina. 
Tatal sau luase curba chiar înainte ca el sa apuce sa închida usa 
si Seth 

pricepu, dupa vena care pulsa la tîmpla tatalui sau, ca orice s-ar 
întîmpla cînd vor ajunge la Clubul Country, cu siguranta nu va fi 
ceva 

placut. 

— Nu înteleg cum de nu faci parte din echipa la scoala, spuse 
Blake Baker cîteva minute mai tîrziu, de-abia aruncînd o privire 
spre fiul 

sau. Ai idee cîte taxe platesc eu la club în fiecare an? Daca ai 
beneficia si tu macar de oportunitatile pe care le ofera... 

Glasul lui se stinse în timp ce clatina din cap si atit gesturile, cît 
si tonul cu care îi adresase aceste cuvinte îi confirmara lui Seth 
cît de 

suparat si deranjat se simte tatal lui din cauza 
comportamentului sau. 

Seth nu raspunse nimic, fiind convins ca orice replica n-ar face 
decit sa transforme iritarea tatalui sau într-o criza de furie. Nici 
unul dintre 

ei nu mai vorbi pîna cînd intrara în cladirea clubului. în timp ce 
Blake Baker se înregistra la receptie, baiatul privi pe fereastra si 
simti din 

nou o raza slaba de speranta — nimeni nu exersa înca, asa ca 
va scapa macar de umilinta de a-i vedea pe ceilalti holbîndu-se 
la 

încercarile lui nereusite de a balansa crosa. Inima i se facu cît un 
purice cînd îl auzi pe tatal sau adresîndu-i-se baiatului de la 


receptie. 

— Fac si eu cu fiul meu o tura de încalzire, spunea Blake Baker. 
Sîmbata o sa le aratam de ce sîntem în stare. 

Cinci minute mai tîrziu, Seth se gasea la primul punct de lovire. 
Privi îngrozit de-a lungul pajistii înguste pîna la terenul de tinta, 
care lui i 

se paru la cel putin cinci sute de metri, desi stia foarte bine ca 
distanta nu depaseste trei sute. 

— Cea mai simpla lovitura de pe traseu, îi spusese tatal lui cu 
doi ani în urma, cînd Seth încercase pentru prima data sa joace 
golf. Pentru 

majoritatea jucatorilor este suficienta o singura lovitura si pîna 
si copiii nimeresc din doua lovituri. 

Seth însa nu reusise nici macar o data sa loveasca mingea cum 
trebuie în ziua aceea — pregatise crosa de cinci ori si în cele din 
urma 

tatal lui îi ceruse sa renunte. 

— Nu putem sa blocam jocul toata ziua, spusese el, batîndu-l 
încurajator pe umar si afisînd un zîmbet stînjenit catre cei patru 
barbati care 

asteptau la cîtiva metri mai încolo, urmarindu-i încercarile 
neîndemiînatice. 

Baga crosa la loc în geanta pe care o ridica si încerca sa o 
arunce pe umar asa cum facea tatal lui, dar aproape ca-si 
pierdu echilibrul. 

Acesta îl sprijini, dar imediat ce ramasera singuri, zimbetul de 
pe fata lui Blake Baker disparu. 

— Ce naiba se petrece cu tine? se rasti el. Ridic-o spre stînga si 
dupa aia loveste cu putere. 

Seth aseza cu grija mingea pe suportul special, exact asa cum îi 
aratase tatal lui, tinînd tarusul între degetul aratator si cel 
mijlociu, apoi îl 

apasa în pamînt cu tot cu minge. 

Imediat ce-si retrase mîna, mingea cazu de pe suport. încerca 
de alte doua ori, simtind cum enervarea tatalui sau crestea. 

— lisuse, murmura Blake într-un tîrziu. 

Dîndu-l pe Seth deoparte, aseza mingea, care ramase absolut 
neclintita pe suport. 

— Acuma, fara sa te grabesti, loveste-o, bine? spuse el, desi 
tonul lui sugera foarte clar ca nu credea nici o clipa ca Seth ar fi 


în stare sa 

loveasca mingea. 

Seth se apleca peste minge, încercînd sa-si aminteasca tot ce-l 
învatase tatal lui. Respectîndu-i instructiunile, apropie vîrful 
crosei de 

minge si începu sa îsi ajusteze pozitia pîna cînd simti ca este 
pregatit sa loveasca. 

îsi îndoi genunchii putin si trase cu grija crosa în spate. Virful ei 
se ridica în aer, apoi Seth se roti si lovi direct spre minge. 


Nu reusi decit sa o dea jos de pe suport. 


— lisuse. 

Seth puse mingea la loc foarte repede si încerca o noua lovitura. 
Si apoi înca una. 

La a patra încercare reusi în sfirsit sa o atinga, dar crosa trecu 
mai degraba prin laterala ei si mingea ajunse undeva în dreapta, 
în padure. 


— O gasesc, spuse Seth. 

— Las-o balta, se rasti Blake Baker. E oricum o lovitura proasta. 
Hai, mai încearca o data! 

Spre propria uimire, Seth nimeri chiar din prima încercare, si 
mingea zbura cel putin cincizeci de metri în directia corecta. 

— Am reusit! striga Seth. Am lovit-o! 

— Tu numesti asta lovitura? replica Blake. Da-te la o parte sa-ti 
arat eu cum se face. 

Blake facu un pas înapoi, balansa crosa de citeva ori, apoi pasi 
în fata chiar lînga minge, privi înainte cîteva secunde, dupa care 
lovi cu 

putere. 

Se auzi un pocnet puternic cînd crosa izbi si Seth privi mingea 
cum se ridica sus în aer, îndreptindu-se spre peluza verde din 
fata si 

oprindu-se o suta de metri mai încolo. 

— Vezi? întreba Blake. Floare la ureche! 

îsi bagara crosele în geanta si pornira pe alee, acolo unde se 
gasea mingea lui Seth. 

— Mai bine folosesti o crosa de trei, cu cap de otel, îi spuse tatal 
lui. Seth o scoase pe cea indicata si facu tot posibilul sa 
loveasca 

exact ca tatal lui, balansînd crosa de doua ori si oprindu-se în 
fata mingii cîteva secunde. Dar dupa ce-si lua avintul final si 
lovi, mingea se 

misca doar citiva metri mai la dreapta. 

Seth nu trebuia sa se uite la tatal sau ca sa-i simta dezgustul ce 
îl coplesise ca un val urias. Se apropie rapid de minge si lovi de 
mai multe 


ori, dar cu fiecare lovitura nelinistea lui crestea periculos de 
mult. 

în cele din urma, la cea de-a patra încercare, crosa atinse 
mingea, dar o arunca în padure, undeva în dreapta. 

— O sa mai iau una, spuse Seth, îndreptîndu-se spre geanta. 

— Nu, o s-o gasesti pe-aia pe care ai aruncat-o, îl opri tatal lui. 
Ai cinci minute la dispozitie. Daca nu, o sa primesti o lovitura de 
pedeapsa. 

Seth îl implora pe tatal sau din priviri. 

— Dar eu credeam ca doar exersam, izbucni el, dar brusc îsi dori 
sa se fi abtinut. 

— Cum sa devii mai bun daca nu stii cît de prost joci? Uite, n-o 
sa încep sa numar decit atunci cînd vei fi la o distanta relativ 
mare de 

mine. 

Seth porni în graba spre padure. 

— Si cu ce ai de gînd sa lovesti? întreba Blake, oprindu-l pe Seth 
din drum. 

Seth se întoarse, îsi ridica geanta, atîrnînd-o de umar, apoi se 
îndrepta din nou spre padure. Spre surprinderea lui, tatal sau îl 
însoti. 

— Poate o gasim mai repede daca voi cauta si eu, îi spuse 
Blake. într-un tîrziu gasira mingea ascunsa pe jumatate într-un 
tufis. 

— Mai bine declari ca nu poate fi jucata, îi recomanda Blake. O 
sa primesti o lovitura de pedeapsa în plus daca rupi vreuna 
dintre 

crengutele tufisului. 

Zece minute mai tîrziu ajunsera la punctul unde era mingea lui 
Blake, care lua o crosa speciala cu vîrf triunghiular, o balansa de 
cîteva ori, 

apoi lovi. Mingea ajunse la aproape un metru de gaura. 

Dupa alte trei lovituri, mingea lui Seth se rostogoli si ea în sfirsit 
pe peluza. 

Mai avu nevoie de alte cinci lovituri înainte ca mingea sa intre în 
prima gaura. 

în timp ce Seth flutura steagul, tatal lui ridica mingea care 
statea în acelasi loc la aproape un metru de gaura. 


— N-ar trebui sa o bagi în gaura? întreba Seth. Blake Baker se 
uita furios la fiul sau. 

— De la distanta asta? Glumesti, nu-i asa? Seth nu spuse nimic. 
— Bine, zise Blake pe un ton dur. Banuiesc ca, daca nu vrei sa 
mi-o acorzi, atunci va trebui s-o rezolv singur. 

Blake aseza mingea pe iarba si Seth putea sa jure ca o pusese 
mai aproape de gaura decit fusese initial. Se misca în jurul ei, 
studiind 

lovitura din toate unghiurile posibile. în cele din urma balansa 
cu grija crosa de trei ori, lovi si rata. 

— Deci asta ar fi a patra, spuse el, aplecîndu-se si ridicînd 
mingea. 

Cînd Seth arunca o privire spre tabela de marcaj ceva mai tirziu, 
observa ca tatal lui îi trecuse paisprezece încercari pentru prima 
gaura. 

lar lui îsi trecuse doar trei. 

CAPITOLUL 21 

Ziua urmatoare se dovedi chiar mai rea decit cea de dinainte. 
Angel de-abia reusise sa doarma citeva ore, ramînînd treaza 
aproape toatanoaptea, îngrozita ca în orice moment va auzi din 
nou usa de la camera deschizîndu-se, iar podeaua va începe 
iarasi sa scîrtiie în timp cetatal ei se va strecura pe furis spre 
pat. Cînd adormi, lucrurile se agravara, pentru ca o data cu 
somnul venira si visele, în care tatal eiaparea în permanenta, 
privind-o cu ochi arzatori, întinzîn-du-se spre ea în încercarea de 
a-i atinge carnea cu degetele. 

Cînd se îndeparta de el, dadea de mama ei, care statea cu 
spatele si oricît de tare o implora Angel, aceasta nu-i arunca nici 
macar oprivire. 

Dupa ce pleca de lînga Myra, nimerea chiar în fata Parintelui 
Mike, care se uita rece la ea si-i spunea: „Du-te cu Dumnezeu si 
nu maipacatui." 

Cuvintele lui o trezeau întotdeauna, lasînd-o singura în întuneric, 
prea speriata ca sa mai adoarma si prea obosita ca sa ramina 
treaza. 

Cînd ajunse la scoala, nu crezu ca va rezista toata ziua. 

Seth Baker nu dormise nici el foarte bine, pentru ca ranile facute 
de cureaua tatalui sau nu-l lasau sa stea pe spate si pîna si 
greutatea 


cearsafului si a paturii îi dadeau niste dureri atît de mari încît 
ramasese treaz pîna în zori. Tatal lui plecase deja cînd Seth 
coborise labucatarie si, la întrebarea mamei lui daca dupa- 
amiaza va merge sa exerseze pentru golf, Seth scutura din cap. 


— Chiar trebuie sa joc în turneul de simbata? rosti el în timp ce 
îsi punea cereale în castron. 

— Sigur ca da, raspunse Jane Baker. Nu înteleg de ce puio 
asemenea întrebare! 

„Pentru ca nu sînt bun la golf si tata îmi va arde din nou o mama 
de bataie cînd vom ajunge acasa." Stia ca nu e bine sa-si 
exprime 

gîndurile cu voce tare, asa ca se multumi doar sa ridice din 
umeri. Partea cea mai rea nu avea sa fie bataia, ci umilinta de a- 
i vedea pe 

Zack Fletcher, Chad Jackson si Jared Woods uitîndu-se la el cum 
rateaza minge dupa minge. Dar n-avea sens sa discute aceste 
aspecte cu 

mama lui, pentru ca stia foarte bine ca nici ea nu s-ar certa cu el 
pe tema asta. 

îsi termina cerealele în tacere si pleca de acasa fara sa zica 
nimic, iar la scoala reusi sa treaca cu bine de primele ore. 

Cînd veni ora de sport, urmele de pe fesele lui nu mai erau asa 
de accentuate si astfel nu le observa nimeni. 

La cinci minute dupa ce clopotelul anunta sfirsitul orelor, se 
Intimi cu Angel Sullivan. 

— Te simti bine? o întreba el cînd fata aproape ca se trînti lînga 
el pe banca. 

— Cred ca da, ofta ea. Tu? Seth ridica din umeri. 

— Eu m-am obisnuit. 

Prînzul se desfasurase aproape identic cu cel din ziua 
anterioara, Zack si Heather scotînd sunetele acelea oribile, iar 
baietii miscîndu-si 

soldurile înainte si-napoi ori de cîte ori treceau pe lînga Angel si 
Seth. 

Numai ca acestia nu-l strigau Seth, si baiatul se intimida de 
fiecare data cînd îsi auzea porecla. 

— Dar de unde le-o fi venit sa-ti zica asa? întreba ea în timp ce 
mergeau pe strada Black Creek, îndreptîndu-se spre casa ei. 


— Nu stiu, raspunse Seth. Banuiesc ca din acelasi motiv pentru 
care cei din Eastbury îti spuneau în toate felurile. 

— Da, dar cel putin ma strigau cu nume de fete. 

Timp de o secunda Seth arata ca si cum i-ar fi tras o palma, dar 
apoi izbucni în ris. 

— Beth nu e un nume de fata? întreba el. 

— Dar n-am vrut sa zic asta, spuse Angel. Eu... 

— Ehhh, oricum, cui îi pasa? interveni Seth în timp ce ea îsi 
cauta cuvintele potrivite. Sînt doar niste nume. Hai sa discutam 
despre 

altceva. 

Dar în loc sa vorbeasca, pastrara tacerea pîna ajunsera în fata 
casei lui Angel, unde se oprira amîndoi, ca s-o priveasca. 

Arata exact ca de dimineata, ca ieri si ca în ziua de dinainte si 
totusi, pe masura ce o cercetau, nici Seth, nici Angel nu se 
puteau opri sa 

nu se gindeasca la imaginile ciudate pe care Seth le surprinsese 
cu camera lui sau la desenele stranii care aparusera pe oglinda 
din camera lui 

Angel. 

De asemenea, Seth nu uitase ce se întîimplase cînd tatal fetei îi 
gasise împreuna în dormitor. 

— Poate n-ar trebui sa intru, spuse el cu o voce grava. Angel se 
uita la el nesigura. 

— Ma gindeam ca poate vrei sa verifici daca e ceva sub scari, 
spuse ea. 

Seth îsi musca buza de jos, apoi adauga: 

— Daca tatal tau vine acasa... 

— Nu vine, îl asigura Angel. Si chiar daca vine, n-o sa mai stam 
în camera mea. 

Totusi Seth ezita. 

— Nu stiu... 

— Tu singur ai zis ca n-ar strica sa aruncam o privire, îi aminti 
ea. Dar cînd îsi muta atentia spre casa, vocea ei fu cuprinsa 
brusc 

de nervozitate. 


— în plus, daca nici mama nu-i acasa... 
Nu mai putu sa-si continue fraza si îsi dadu seama ca Seth 


percepuse frica ce o domina. 

— Vreau sa zic ca nu mi-e frica sa stau de una singura... Seth o 
întrerupse: 

— Nu-ti mai face griji. Hai sa mergem amîndoi si sa vedem daca 
gasim ceva. 

Ocolira casa pîna în spate si Angel lua cheia pe care mama ei o 
ascunsese sub acelasi vas ce statea pe veranda lor din 
Eastbury. 

— Sa zicem ca noi cautam ceva sub scari... n-ar trebui sa gasim 
acolo vreo sipca slabita? întreba Angel în timp ce deschidea o 
cutie de 

Coca-Cola, al carei continut îl turna în doua pahare. 

— Posibil, raspunse Seth. 

Dar zece minute mai tîrziu, dupa ce verificasera fiecare treapta 
a scarii, baiatul clatina din cap dezolat. 

— Nici macar alea care scîrtiie nu sînt slabite. Se uita la Angel! 
— Dar dedesubt, ce-o fi? Poate e vreun bufet ascuns sau cine 
stie? Ocolira pîna ajunsera la usa dulapului ce era construit sub 
scari, dar tot nu gasira nimic. Peretii si tavanul înclinat erau ten- 
cuiti si zugraviti cu var, iar în stralucirea becului ce lumina 
spatiul, nu se 

vedea nici o crapatura, ca sa nu mai vorbim de nise care ar fi 
putut ascunde locuri secrete. 

— Si-acum? întreba Seth. 

Dar înainte ca Angel sa raspunda, auzira un sunet înabusit si 
Seth facu ochii mari. 

— Aoleu, dac-a venit tatal tau... 

Angel scutura din cap si îi facu semn sa taca. Sunetul se auzi din 
nou, tot înabusit, dar de data asta Angel era sigura ca-l 
recunoscuse. 


— E Houdini — s-a întors! 
lesi grabita din încaperea de sub scari si alerga în bucatarie, 
convinsa ca pisica o asteapta acolo. Camera însa era goala. 


— Unde e? întreba Seth cînd intra si el în bucatarie. Angel ridica 
din umeri. 

— Nu stiu... poate m-am înselat. 

Apoi auzira sunetul din nou, dar de data asta nu mai aveau cum 
sa greseasca. Atît Angel, cît si Seth se întoarsera spre usa care 
ducea în 

pivnita si, cînd Angel o deschise, dadura peste pisica. în loc sa 
intre în bucatarie, aceasta se întoarse si începu sa coboare 
scarile abrupte. 

Angel si Seth ramasera nemiscati în capul scarilor ce duceau la 
subsol. Timp de citeva secunde bune privira în jos si, pe masura 
ce ochii ei se 

obisnuira cu întunericul, Angel simti ceva — un fior ciudat ce 
parea sa emane de undeva de dedesubt. 

Seth o lua de mina. 

— Simti si tu? întreba el. Angel dadu din cap. 

— Pare sa fie un curent de aer rece. 

— Da, dar ar trebui sa fie cald, spuse Seth. Nici în cea mai 
calduroasa zi a verii nu simti nici un fel de racoare pîna cînd nu 
ajungi jos în 

pivnita. Simplul fapt ca deschizi usa nu este suficient. 

— Poate... poate e vreo fereastra deschisa, spuse Angel, fara sa- 
si dea seama ca vocea ei devenise o soapta. Probabil ca pe- 
acolo intra si 

Houdini. 

— Sau poate e altceva, replica Seth, pe o voce la fel de joasa. 
Am citit undeva ca atunci cînd se racoreste de-a binelea... 

Nu mai reusi sa continue pentru ca fiorul rece se evaporase 
brusc. O privi pe Angel si vazu ca si ea simtise schimbarea. 

— S-a dus, sopti el usurat. 

Angel privi înca o data în întunericul de dedesubt. 

— Houdini? striga ea. Haide, Houdini! Vino-ncoace! 

Pisica aparu în capatul de jos al scarilor, cu ochii stralucind în 
lumina ce venea dinspre bucatarie, dar nu veni sus. în schimb, 
începu sa 


miaune. 

— Haide! spuse Angel. O sa te murdaresti acolo jos! Pisica 

mieuna din nou, apoi disparu. 

— Houdini! striga Angel. 

Bîjbîi dupa întrerupator si, dupa ce-l gasi, aprinse becul din 
pivnita. Un singur bec atîrnat în mijlocul tavanului arunca o 
lumina chioara. 

Nici urma de pisica. 

Apoi o auzi mieunînd, de data asta mai tare. 


— Ce are? întreba Seth. Parca ar vrea sa ne ducem jos. Tacu si 
se uita fix la treptele ce duceau în pivnita. 

— Dar daca ne-am uitat sub alte scari decit trebuia? Angel se 
holba la Seth. 

— E doar o pisica, Seth! Ce... 

Pe cit de repede disparuse, pisica reaparu în capul scarilor, 
mieuna tare, apoi începu sa sara pe trepte în sus. Dar, înainte 
de a ajunge la 

ultima, vira brusc spre dreapta si sari de pe treapta direct pe 
podea. 

Mieuna înca o data. 

— Hai sa mergem jos sa vedem ce e, spuse Seth. 

Angel nu zise nimic, dar cînd Seth pasi pe prima treapta, fata se 
dadu înapoi. 

— Poate ar fi mai bine sa nu ne ducem acolo, îi spuse ea lui Seth 
cînd acesta întoarse capul. 

— Poate ca ar trebui, o contrazise Seth, punînd accent pe 
cuvinte ca sa se asigure ca Angel întelege exact ce vrea el sa 
spuna. 

Ea simti provocarea în aer si privi umbrele de dedesubt. Din 
întuneric se insinuau amintirile noptilor trecute. 


Fata din dulap, înconjurata de flacari. 

Mirosul de fum ce staruise pîna dimineata. 

Fiinta care, cu doua nopti în urma, se aplecase peste ea în 
bezna, dorind s-o atinga. 

Sunetul pusculitei cazind pe podea. 

Apoi, imaginea mizgalita pe oglinda, pe care o frecase pîna cînd 
stersese orice urma. O pata de sînge. 

„Sîngele fetitei care murise în camera unde ea dormea acum?" 
Nu! Nu era sînge — doar ruj pe care îl curatase. Tot ceea ce 
vazuse 

fusesera doar vise, si fantomele erau doar niste povesti. 


— Bine, spuse ea, încercînd sa nu se lase coplesita de teama. 
Hai sa coborîm sa vedem ce e! 

Fara sa mai astepte raspunsul lui Angel, Seth o lua în jos pe 
scari, urmat la scurt timp de prietena lui. 

— Mai e o lumina jos, lînga scari, sopti ea cînd coborisera 
jumatate din trepte. Trebuie sa tragi de un fir. 

Cînd pasira pe ultima treapta, Seth se întinse, apuca firul si 
trase de el în jos. Se aprinse o lumina difuza, care împrastie 
bezna, lasînd 

totusi cîteva colturi acoperite de umbre. IlI gasira pe Houdini sub 
scarile facute din grinzi de stejar de dimensiunea celor folosite 
la 

semineul de sus, sprijinite pe niste stilpi solizi tot din stejar, 
taiati astfel încît sa formeze o înclinatie destul de abrupta. 
Suprafata treptelor 

era tocita — si cumva concava — de atitea generatii de oameni 
care coborisera pe ele. Dar pe dedesubt înca mai erau vizibile 
urmele 

uneltelor folosite de cei care le construisera cu multa vreme în 
urma. 

Houdini statea pe picioarele din spate, cu labele din fata 
sprijinite de cea de-a patra treapta, cu capul întins înainte spre 
cea de-a cincea 

treapta unde de-abia daca-i ajungea botul. 

Cînd Angel si Seth se lasara pe vine ca sa o priveasca, pisica se 
uita la ei, mieuna si apoi se întinse iarasi. 


— Ce face? întreba Angel. Ce vrea? 

Angel si Seth trecura din nou pe sub scara si privira treptele de 
dedesubt. Cu exceptia cîtorva locuri în care lumina patrundea 
prin niste 

mici sparturi, nu vedeau altceva decit întuneric. 

— Ai o lanterna? întreba Seth. 

— In sertarul de la bucatarie, raspunse Angel. 

Urca repede în bucatarie, deschise sertarul de sus al bufetului, 
unde ea pusese doar cu citeva zile înainte unele lucruri de prima 
necesitate. Lanterna era exact în margine, asa cum o aranjase 
ea. 

Cînd se întoarse, îl gasi pe Seth lînga Houdini, care statea în 
continuare pe picioarele din spate, întinzindu-se spre treapta pe 
care nu o 

putea atinge si mieunînd insistent. Cînd Angel se aseza si ea 
lînga Seth si lumina locul de sub scara, Seth batu rapid în cele 
trei trepte de lînga 

pisica. 

De doua ori nu auzira nimic, cu exceptia unei bufnituri înabusite 
de lemn solid. 

Apoi ciocani în cea de-a cincea treapta de la capatul scarii. 

Cînd degetele intrara în contact cu lemnul, sunetul se intensifica 
si avu o rezonanta care o sperie pe Angel tare de tot. 

Suna a gol! 


Seth se uita la ea, apoi batu din nou în treapta. Acelasi sunet. 
lar pisica, aparent satisfacuta acum, pleca de sub scari, se 
aseza comod si începu sa toarca. 

Seth ciocani în treapta de deasupra si în cea de dedesubt si de 
fiecare data auzira sunetul înabusit al celorlalte trepte. 

Seth se întoarse spre cea de-a cincea si începu sa ciocaneasca 
de-a lungul ei. 

La capete, lemnul rasuna înfundat, dar la mijloc, pe o suprafata 
cam de douazeci de centimetri, scotea sunetul acela gol, care 
sugera 

foarte clar ca în zona aceea treapta nu era facuta din acelasi 
lemn solid. 


Angel apropie si mai tare lanterna în timp ce Seth examina cu 
atentie treapta. La început nu vazu nimic, dar cînd privi mai 
îndeaproape, 

ceva parea ca nu e în regula acolo unde treapta se unea cu 
grinzile de sustinere. Lua lanterna de la Angel si o apropie de 
locul în care seîmbinau, privind-o mai întîi pe cea de deasupra, 
apoi pe cea de dedesubt. Desi la prima vedere îti dadeau 
senzatia ca sînt aproapeperfecte, baiatul era sigur ca 
întrezareste o mica deschizatura orizontala între trepte si grinzi, 
mai exact în zona canelurii. Cea de-a cinceatreapta parea ca sta 
mai degraba suspendata între grinzile principale, decit ca se 
sprijina pe caneluri. 

Seth se apropie de scara si examina capatul celei de-a cincea 
trepte. Dinspre exterior parea sa fie asezata chiar în virful 
canelu-rilor, întredoua grinzi oblice, asemanator celorlalte. 
încruntîndu-se, ciocani la suprafata micului stîlp de sustinere. 


Suna a lemn solid. 


— Ce e? întreba Angel. E gol sau nu? 

— E ciudat, îi spuse Seth. Nu suna la fel pe dedesubt si nici nu 
arata la fel. 

— Lasa-ma sa ma uit si eu. 

Se lasara amindoi pe vine si Seth îi arata lui Angel modul ciudat 
al îmbinarilor. Intinzîndu-se, Angel ciocani usor pe sub treapta si 
auzi 

acelasi sunet grav pe care-l auzise si Seth. Se încrunta, 
încercînd sa-si dea seama de ce îmbinarile ar arata diferit 
vazute de jos, decit din 

lateral, si o clipa mai tîrziu raspunsul i se arata clar. 

— Tine lanterna! îi spuse ea lui Seth. 

Angel îsi întinse mîinile si prinse cu palmele cea de-a cincea 
treapta, apoi trase de ea. O clipa crezu ca nu se va întîmpla 
nimic, dar apoi — 

chiar cînd se pregatea sa renunte - simti o miscare usoara. 
Apuca si mai tare si trase din nou. Un moment paru ca întreaga 
treapta se 

misca spre ea. 

— Oauuu, sopti Seth. Uita-te la asta! 


Angel continua sa împinga usor lemnul, pîna cînd Seth, care se 
lasase acum în genunchi ca sa vada mai bine, striga: 

— Stai asa... se vede ceva! 

— Ce? întreba Angel. 

— E ca si cum întregul fund al treptei este fals, spuse el, intro- 
ducîndu-si degetele într-un soi de cavitate care aparuse chiar la 
capatul ei. 

O secunda mai tîrziu, cu vocea tremurînda, baiatul sopti: 

— E ceva înauntru. Vezi daca poti sa o mai tragi putin. 

Angel se dadu înapoi, astfel încît degetele ei se strecurara în 
jurul marginii fundului fals, apoi trase. Placa aluneca usor, apoi 
brusc se 

desprinse complet. 

Din interiorul cavitatii cazu ceva chiar în bratele lui Seth. 

Nici unul din ei nu spuse nimic, ci amîndoi se multumira sa 
priveasca obiectul. Era o carte, legata în piele si ornamentata cu 
incrustatii aurii. 

Literele erau atit de elaborate încît, si daca stratul de aur ar fi 
fost în perfecta stare, tot n-ar fi înteles semnificatia lor. Desi 
pielea copertei 

parea aproape noua, avea ceva aparte care le spunea ca este 
mult mai veche decit îti dadea senzatia. 

lar culoarea ei era exact culoarea rujului pe care-l gasise Angel 
în dimineata aceea pe podea, pe degete si pe cearsafuri. 

Rosu. 

Rosu ca sîngele. 

CAPITOLUL 22 

— Hai s-o ducem sus, sa o rasfoim, spuse Seth. Asa o sa pot si 
eu sa ma îndrept de spate, adauga el, strecurindu-se chinuit de 
sub scara 

si ridicîndu-se în capul oaselor pentru a-si relaxa putin muschii 
care începusera sa-i amorteasca. 

Houdini se ridica si el în patru labe, se întinse, apoi o zbughi pe 
scari la bucatarie. 


Angel mai ramase o vreme sub scara ca sa puna la loc placa ce 
ascundea compartimentul acela special la capatul celei de-a 
cincea trepte. 

Dupa ce fixa totul cu atentie, verifica înca o data cu lanterna 
pentru a se asigura ca nimic nu-i trada secretul, închise cele 
doua lumini de 

la subsol si-l urma în bucatarie pe Seth, care statea la masa si 
privea curios cartea. 

Houdini se urcase si el pe masa din bucatarie si o mirosea, iar 
cînd Angel se apropie, îsi aseza laba dreapta pe volum, 
mieunînd încet. 

La lumina zilei, coperta parea chiar mai rosie, dar se vedea si cît 
de veche e. Stratul de aur de deasupra era foarte putin uzat si, 
desi 

coperta era intacta, anumite parti ale suprafetei ei poleite erau 
tocite pîna la textura velurata. Seth se pregatea sa o deschida, 
cînd 

Houdini se rasuci cu botul spre usa de la intrare, arcuindu-si 
spinarea. 

Cînd un scuipat de avertizare iesi din gitul pisicii, Seth îsi retrase 
mîna de lînga carte. 


— Ce se întîmpla cu ea? întreba el, holbîndu-se la pisica. Zici ca 
vrea sa ma muste! 

— N-are nimic cu tine, spuse Angel. Ci cu tata! Se aude masina 
lui! 

Seth facu ochii mari. 

— Poate ar fi mai bine sa punem cartea la loc! 

— Si sa ne gaseasca în pivnita? îti dai seama ca o sa ne întrebe 
ce cautam acolo! 

Ochii ei privira agitati prin bucatarie. 

— Unde am putea s-o ascundem? 

Seth lua de pe masa cartea, o îndesa în ghiozdan si se îndrepta 
spre usa din spate. 


— Vino! 
Angel arunca lanterna în sertar, îsi apuca rucsacul si iesi pe usa 
din spate exact cînd tatal ei oprea motorul de la masina. îl 


prinse pe Seth 

din urma, chiar cînd se auzi portiera trîntita, iar cînd tatal ei 
ajunsese probabil la usa din fata, ei alergau deja pe o carare 
îngusta care 

ducea în padure. în cazul în care Marty s-ar fi uitat pe fereastra 
din spate, ei s-ar fi aflat de mult în mijlocul padurii. 

Houdini îi însoti pe tot parcursul dramului. 


— Unde mergem? întreba Angel cînd Seth încetini, în sfirsit, 
ritmul. 

— Nu stiu, spuse el. Ai mers vreodata pe-aici de cînd te-ai 
mutat? Angel dadu din cap canu. 

— Cararea asta duce la vechea rascruce, acolo unde era bacul. 
Brusc, Houdini scoase un miorlait, apoi parasi poteca si se 
îndrepta spre 

copaci. 

— Houdini! striga Angel. Vino înapoi! 

Pisica se opri, privi în urma ei, mieuna, apoi continua sa se 
adinceasca si mai tare în padure. 

— Unde se duce? întreba Angel. Seth ridica din umeri. 

— De unde sa stiu? Dar n-am de gînd sa ma duc dupa ea. Acolo 
nu e nici macar o carare cît de mica. 

Si, întorcîndu-se, porni din nou pe drumul care ducea la Black 
Creek Crossing. Angel, dupa ce mai privi îngrijorata dupa pisica, 
îl urma. 

în mai putin de jumatate de minut, Houdini aparu la cîtiva metri 
în fata lor chiar pe carare. Avea spinarea arcuita si scuipa. Seth 
se opri 

atit de brusc ca Angel aproape dadu peste el. 

— lisuse, ce-o fi cu ea? 

Facu un pas spre pisica, dar sari imediat înapoi cînd pisica îl 
zgîrie cu laba din fata. 

Angel se lasa pe vine si îsi întinse mîna, dar pisica lovi din nou 
cu laba. 


— Poate ca a turbat, sugera Seth. Angel îsi dadu ochii peste cap. 
— Dar acum cinci minute n-avea nimic. 
— Atunci haide s-o ocolim. 


Seth iesi de pe carare, în încercarea de a ocoli pisica. Pisica se 
misca, îi bloca accesul si-l scuipa din nou. Seth se îndrepta în 
partea 

cealalta. Pisica sari si ea, furioasa. 


— Bine, bine, spuse Seth, ridicînd mîinile si dîndu-se înapoi. Se 
întoarse spre Angel. 

— Si-acum, ce facem? Tatal tau e acasa, iar pisica ta nu ne lasa 
sa trecem mai departe. 

Apoi Houdini veni la picioarele lui Seth si începu sa se frece de 
el ca si cînd nu s-ar fi întîmplat nimic. Seth se holba la animal, 
absolut uimit. 

— Ce naiba se întîmpla? E nebuna? 

— De unde sa stiu eu? Nu e pisica mea! 

De data asta însa, Houdini se freca de picioarele ei, iar un 
moment mai tîrziu porni pe drumul pe care venisera si se opri la 
cîtiva metri 

mai încolo, miorlaind tare, aproape implorîndu-i. 

Cînd vazu ca nici Angel, nici Seth nu facura nici o miscare, se 
apropie de ei, mieuna, apoi se întoarse. 

— Daca ar fi cîine, as zice ca vrea sa ne ducem dupa el, spuse 
Seth. Dar pisicile nu fac chestii de-astea, nu-i asa? 

Veni rîndul lui Angel sa ridice din umeri. 

— Poate ar trebui sa încercam. 

Arunca o privire prin padurea deasa de artari, stejari si pini. 

— Dar daca ne pierdem? 

— Toata viata mi-am petrecut-o prin locurile astea, îi spuse 
Seth. Nu m-am pierdut niciodata. Haide... sa nu zicem ca n-am 
încercat. 

Houdini îi astepta pe carare pîna cînd ajunsera la punctul în care 
disparuse cu cîteva minute în urma. Coti brusc într-o parte si 
dupa citiva 

metri se uita înapoi, ca si cum ar fi vrut sa se asigure ca Angel si 
Seth îl urmeaza. 

— Esti sigur ca n-o sa ne ratacim? se agita Angel. 

— N-avem cum. Drumul e la doar cîteva sute de metri la stînga, 
iar în dreapta o sa dam peste pirîu. Oriunde ar merge pisica asta 
nebuna, 

vom gasi calea de întoarcere. 


Se luara dupa pisica prin padure, urmînd un drum cunoscut 
numai de ea. Pisica parea sa stie foarte bine încotro se 
îndreapta. Dupa citeva 

minute ajunsera la pîrîu, care nu era mai lat de sase metri, iar 
apa era foarte putin adinca. Multi dintre bolovanii de pe fundul 
apei se 

înaltau pîna la suprafata si se aflau destul de aproape unul de 
celalalt pentru a alcatui un pod natural. Rîul trecea la un 
moment dat printrun 

canal de zece ori mai mare decit el si care, dupa parerea lui 
Seth, avea si vreo trei metri adincime. 

— lese vreodata din matca? întreba Angel, privind cursul 
serpuitor al apei. 

— Acuma nu, raspunse Seth. Primavara ajunge sa aiba si un 
metru jumatate adîncime, dar asta-i tot. Apa se varsa într-un soi 
de 

rezervoare si e lasata sa curga doar cit sa tina pestii în viata. 

— Unde era bacul înainte? 

— Acolo, în spate, spuse el aratînd spre directia de unde izvora. 
Arata ca o salupa si peste rîu exista prinsa o frînghie solida, de 
care 

tragea tipul de pe bac, pentru a putea aduce podul plutitor la 
mal. 

Dupa alte cîteva minute de mers, pisica se îndeparta din nou de 
rîu si padurea deveni si mai deasa. 

— Stii unde ne aflam? întreba Angel. 

— Relativ, raspunse Seth. Daca ne pierdem de Houdini, stiu sa 
ma întorc la rîu. Apoi e simplu. 

— Dar încotro ne îndreptam? 

— De unde sa stiu? Banuiesc ca va trebui sa mergem dupa 
pisica si o sa aflam. 

Trecu pe lînga o creanga cazuta si se grabi sa ia urma 
animalului. Angel veni si ea si cîteva minute mai tîrziu ajunsera 
pe o carare, de-abiavizibila, atît de tare era acoperita de frunzis 
si tufisuri. Mersera de-a lungul ei pîna cînd poteca se îngusta, 
sufocata într-atit, din toate 


partile, de copaci, încît Angel trebui sa se aplece de cîteva ori 
pentru a trece mai departe. Terenul deveni si mai accidentat, 
presarat peici, pe colo cu grohotisuri, si de doua ori cararea 
disparu complet. 


— Esti sigur ca nu ne-am pierdut? întreba ea cînd intrara într-un 
luminis mic în fata caruia se ridica o stînca de granit fisurata 
adînc. 

— Am idee cam pe unde ne aflam, dar din cîte stiu eu nu prea e 
mare lucru pe aici, spuse Seth. 

Angel cerceta locul, dar nu vazu nimic cu exceptia luminisului si 
a unui mal abrupt dincolo de stînca. II urmarira în continuare pe 
Houdini, 

traversînd luminisul si escaladînd în cele din urma bolovanul 
imens de granit. Nu se mai vedea vreo urma de poteca si Angel 
nu avea nici 

cea mai vaga idee unde se afla si nici n-ar mai fi stiut sa ajunga 
înapoi la rîu. Seth se opri si fata îl prinse din urma. 

La început nu observa nimic deosebit, dar apoi, chiar sub ei, 
ascuns bine într-una dintre fisurile malului abrupt, zarira ceva ce 
parea a fi un 

zid de lemn. 

— Ce e ala? întreba ea. 

— Nu stiu, spuse Seth. Nimeni nu mai vine pe aici, cu exceptia 
mea, iar eu n-am vazut asa ceva niciodata — adica, am mai fost 
în luminis, 

dar nu m-am gîndit niciodata ca dincolo de malul asta s-ar mai 
putea ascunde ceva. 

începura sa coboare cu atentie malul plin de pietris si-l gasira pe 
Houdini care zgîria cu ghearele o usa ce de-abia depasea 
înaltimea lui Seth si 

care era închisa cu un zavor simplu de lemn. 

Privira amîndoi usa care parea atit de neobisnuita în crapatura 
aceea din granit, încît cu greu le venea sa creada ca e reala. 
într-un tîrziu, Seth întinse mîna si încerca zavorul. 

Usa se dadu încet la o parte si, cînd deschizatura fu suficient de 
mare, Houdini se repezi prin ea, disparînd în întuneric. Nici Seth, 
nici 

Angel nu facura vreo miscare pîna cînd usa nu se deschise 


suficient de mult pentru a vedea ce se afla în spatele ei. 

Era o cabana micuta construita integral din busteni de stejar, iar 
lui Angel i se paru ca atît marginile lor neregulate, cit si urmele 
de tesla 

ar semana cu birnele care alcatuiau podeaua propriei case. 
Cabana avea o singura camera, dar nu era nici patrata, nici 
dreptunghiulara. 

Avea o forma ciudata, pentru a se potrivi cu forma crapaturii în 
interiorul careia fusese cladita; nici unul dintre cei patru pereti 
ai ei nu 

avea aceeasi lungime si unghiurile în care se uneau erau 
complet diferite. în fund se zarea un semineu primitiv construit 
din blocuri 

nefinisate de granit, care cel mai probabil fusesera adunate de 
la baza malului abrupt. întreaga suprafata a semineului era 
acoperita cu 

un strat de funingine, iar pe peretele de deasupra fusese agatat 
un cîrlig masiv din fier forjat. într-o parte se gaseau o stiva de 
lemne si o 

gramada de vreascuri. 

De cîrlig atîrna un ceaun care parea la fel de vechi pe cit era si 
cabana. 

Seth si Angel se uitara agitati unul la altul, atît de uimiti de locul 
în care îi adusese pisica încît nici unul nu reusi sa scoata vreun 
cuvînt. 

Mai întîi Seth, apoi Angel trecura pragul încaperii ciudate. O 
lespede de stejar groasa de aproape zece centimetri fusese 
prinsa de-a lungul 

unui zid si servea drept polita, deasupra careia atîrnau de niste 
cuie batute în perete trei polonice. în capatul celalalt, un bloc 
imens de 

granit, înalt de jumatate de metru, fusese scobit pentru a forma 
o chiuveta. 

O chiuveta care era plina cu apa, a carei suprafata stralucea 
chiar si în lumina difuza ce se strecura prin usa deschisa. 

Angel privi într-acolo cu inima batîndu-i puternic: 

— Aici locuieste cineva, sopti ea. 

Seth avea si el privirea pironita asupra chiuvetei, care era plina 
pîna sus. Nicaieri nu se vedea nici un robinet ori vreo pompa. 

în timp ce priveau scena în tacere, se auzi un pleosc usor si 


suprafata apei se undui. 

Un moment mai tîrziu sunetul se repeta, iar cînd cazu si cea de- 
a treia picatura, Seth descoperi în sfîrsit sursa: sus pe perete, 
deasupra 

chiuvetei, apa picura pe lînga capatul unei bucati de lemn iesite 
în afara. 

— Dar de unde vine apa? întreba Angel, apropiindu-se de 
chiuveta. In marginea acesteia fusese decupata o despicatura, 
cam de doi 


centimetri adincime, pe unde apa se scurgea într-un jgheab tot 
din lemn ce iesea prin zid. 


— Probabil ca vine de sus, de pe mal, spuse Seth. Mai e un loc 
pe rîu unde se întîmpla asa, chiar si cînd nu ploua cu 
saptaminile. 

Apa era limpede ca si cristalul si Seth lua din cîrlig unul din 
polonice, îl baga în apa, adulmeca, apoi o gusta. 

— E buna! 

li oferi polonicul lui Angel, dar fata refuza. 

— Doar pentru ca e buna la gust nu înseamna ca nu e otravita. 
Mama spune ca trebuie sa fierbi întotdeauna apa daca nu stii de 
unde 

vine. 

— Asa zice si mama, spuse Seth. Dar eu am baut apa din rîu 
toata viata mea si nu m-am îmbolnavit pîna acum. 

Parca pentru a-i demonstra parerea lui, mai lua o înghititura din 
polonic, rasturna ce ramasese în chiuveta improvizata, apoi se 
întoarse ca 

sa priveasca si restul camerei. 

într-un colt în spatele usii zari cadrul mic al unui pat, desi nu se 
vedea nici urma de legaturile din sfoara care ar fi trebuit sa 
sustina 

salteaua. Tavanul se sprijinea pe niste grinzi atit de joase încit 
Angel le putea atinge cu mîna. 

— Ce misto e aici! sopti Seth. 

— Cine crezi ca a construit-o? întreba Angel. Zici ca n-a mai stat 
nimeni aici de sute de ani. 

— Dar nu e nici o pata de apa, spuse Seth, uitîndu-se la tavan. 
Daca e atît de veche pe cît pare, cum de nu se scurge apa prin 
acoperis? 

Ochii lui ratacira prin toata încaperea. Podeaua, polita, rama de 
pat, marginea chiuvetei, toate erau acoperite cu un strat de praf 
intact, 

iar pe jos nu se vedeau decit urmele lasate de Houdini si de ei 
doi. Pîna si semineul, si ceaunul erau aproape îngropate în praf. 
— Probabil ca este extrem de veche... cum e si casa ta! 

— Pai, dac-ar fi asa, cum de nu stie nimeni de existenta ei? 
întreba Angel. 


Atent la pisica, Seth parea ca nu-i auzise întrebarea. Dar cînd 
vorbi în cele din urma, fata îsi dadu seama ca o auzise. 

— Crezi ca Houdini ne-a adus aici intentionat? întreba el pe un 
ton grav. 

— Hmmm... stiu si eu, îngaima Angel. Uneori cîinii sînt cei care... 
— Tot el ne-a aratat si unde se afla cartea. 

îsi întoarse privirea de la pisica si se uita fix în ochii lui Angel. 
— Nu s-a multumit doar sa ne faca sa coborîm în pivnita. S-a 
oprit sa adulmece chiar în dreptul treptei unde era ascunsa. 
înca o data Angel avu aceeasi presimtire ca atunci cînd ea si 
Seth stateau în capatul scarilor. 

— Poate, poate ca a mirosit-o, sugera ea. Ochii lui Seth se 
îndreptara din nou spre pisica. 

— Nu stii de unde a venit, nu? 

— Aaa, nu, biigui Angel nelinistita. 

— A aparut în dulapul din camera ta, iar usa era închisa. Angel 
încuviinta din cap si încerca sa-si domoleasca golul din 
stomac. 

— Si te urmareste peste tot, îti arata unde e cartea ascunsa, 
apoi ne aduce aici. 

— Poate ca aici sta, spuse Angel, fiind sigura ce urmeaza Seth 
sa spuna, dar nedorind sa auda nimic. Poate ca l-am urmarit 
pîna acasa la el. 

— Sau poate ca nu, spuse Seth. Si nu l-am urmarit pur si simplu, 
îti amintesti? El ne-a îndemnat sa mergem încotro voia el. Or 
face ei, 

cîinii, asa uneori, dar ai auzit vreodata de vreo pisica sa se 
comporte astfel? Am vazut o data la televizor o femeie care 
pretindea ca pisica ei a 

mieunat ca s-o trezeasca cînd casa i-a luat foc, dar, dupa 
parerea mea, pisica se speriase si voia sa iasa afara înainte sa 
se pirleasca. 

— Dar daca Houdini ne-a aratat într-adevar unde era cartea si 
ne-a condus special în locul asta... 

Vocea i se stinse si-si dadu seama ca nu vrea sa-si mai continue 
ideea. 


— Dar semnele de pe oglinda? întreba Seth. Cele care ne-au 
determinat sa cautam ceva sub scari înca din capul locului? 

— E doar o pisica, Seth, spuse Angel, ridicînd tonul. Pisicile nu 
scriu cu ruj pe oglinzi! 

— Atunci cine a facut-o? 

— Nu stiu! Poate ca eu am facut-o! Poate ca sînt somnambula, 
cine stie? Dar în nici un caz Houdini! E doar o pisica! 

— Dar daca nu-i asa? o contrazise Seth. Daca... Ezita, apoi 
continua: 

— Dar daca e mai mult de atît? 

Cuvintele pluteau în aer în timp ce tacerea îi învaluia din toate 
partile. Se întoarsera amîndoi spre Houdini, care statea în fata 
semineului. 

Nu mai torcea. Se uita la ei, parca asteptind ceva. 

— Pai, daca nu e pisica, rosti Angel cu jumatate de gura, atunci 
ce e? 

Veni rîndul lui Seth sa nu spuna cu voce tare ceea ce gîndea cu 
adevarat. 

— Nu stiu, spuse el. Dar hai sa încercam ceva. 

îsi dadu jos rucsacul de pe umar, îl deschise si scoase cartea cu 
coperte din piele. 

Houdini începu sa-si miste coada, apoi se ridica în patru labe si- 
si lungi cît putu gitul spre carte. 

— Eu zic sa ne lamurim mai întîi în legatura cu cartea asta, 
spuse Seth, asezînd volumul pe polita micuta. 

— Cît de veche crezi ca e? sopti Angel. 

Cartea statea asezata pe polita prafuita si, desi soarele de-abia 
patrundea prin usa deschisa, nu-si pierduse nimic din stralucirea 
ciudata. 

Senzatia ca este cumva luminata din interior devenise chiar mai 
puternica aici decît atunci cînd o studiasera în umbra pivnitei. 
Pielea 

parca nu mai era atit de uzata si, desi cele trei litere aurii 
inscriptionate — sau simbolurile — de pe coperta nu erau 
lizibile, aurul parea 

usor mai stralucitor decit îsi amintea Angel. 

Seth se întinse ca s-o deschida, dar ezita, iar degetele i se 
plimbara pe deasupra copertei. 

— Banuiesc ca are citeva sute de ani, zise el în soapta, desi erau 


singuri în cabana. Am impresia ca o sa se distruga la prima 
atingere. 

— Dar, daca nu o deschidem, nu avem cum sa vedem titlul, rosti 
repede Angel, cu vocea tremurîndu-i de nerabdare. 

Si totusi Seth ezita. Daca încerca s-o deschida si copertele sau 
paginile s-ar fi desprins, atunci cartea ar fi distrusa. însa, în 
ciuda pericolului 

posibil, curiozitatea lui învinse si degetele atinsera usor cartea. 
Brusc, îsi retrase mîna ca ars. 

— Ce e? întreba Angel. 

Seth ramase cu privirea pironita pe carte. 

— E... e fierbinte, se bilbii el. 

Cu delicatete, Angel se întinse, dar în loc sa atinga volumul, îsi 
aseza mina deasupra cartii. Desi stia ca este imposibil — 
probabil ca avea 

de-a face cu o iluzie —, ciudata stralucire din interior paru sa se 
intensifice. 

încet, pregatita sa-si retraga mîna imediat, Angel îsi cobori 
palma pîna cînd o lipi de carte. 

Era calda, dar cu siguranta nu fierbinte. 

Ridica marginea dreapta a copertei, deschizînd cu blîndete 
ciudata carte. 

Coperta rezista si în interior aparu o pagina goala, cu exceptia 
unei inscriptii de mîna care parea atit de demodata încît Seth 
era sigur ca 

data de pe vremea cînd cartea era noua. Cuvintele erau 
caligrafiate în susul paginii, putin deplasate spre dreapta: 


„Pentru Forbearancel" 
— Oauuu, sopti Seth. Uita-te la scris! Pare extrem de vechi! 


— Dar ce vrea sa zica? întreba Angel, cu vocea tremurînd de 
emotie. Pentru stapiînirea de sine? 


— Poate a fost un cadou, sugera Seth. Ca si cum cineva ar fi 
avut probleme si a reusit sa le rezolve, întelegi? 

Cu grija, Angel întoarse foaia si pe pagina urmatoare gasi titlul, 
alcatuit din cuvinte frumos ornate, similare cu cele de pe 
coperta. Acestea 

erau însa ceva mai lizibile decit cuvintele suflate cu aur: 
Forbearance, „stapiînire de sine", dar si nume propriu (n.tr.) 
„Din sînge un strop Si trei peri de porc Da-le-n clocot Cu muschi 
un snop." 

Initiala D a catrenului era împletita într-o masa frumos colorata 
de vite de vie înflorite ce se întindeau pe toata pagina, încadrînd 
versurile 

într-un frunzis bogat. Printre vitele de vie era ascuns un fel de 
sarpe cu gura larg deschisa, ai carui colti se curbau atit de 
amenintator ca 

Angel se cutremura cînd îi vazu. 

Timp de citeva secunde lungi, Angel si Seth studiara versurile, 
apoi fata se apuca sa rasfoiasca mai departe. 

Pe fiecare pagina era cîte un catren, tot asa lipsit de sens ca 
primul. 

— Tu întelegi ceva? întreba ea într-un tîrziu, cînd ajunse la sfîr- 
situl cartii. 

— Da' de unde?! Doar cîteva cuvinte. 

— N-are nici un înteles, spuse ea. Zici ca sînt pagini luate din 
Alice în Tara Minunilor. 

„Manual de Retete si Leacuri Stravechi" Atenta, Angel închise 
volumul, si acum, dupa ce vazusera titlul de pe pagina, literele 


poleite ale 
copertei devenira clare: 
„MRLS" 


— Crezi ca e vreun soi de carte de gatit? întreba Seth. Sau poate 
de remedii naturale, din popor? Stii tu, ierburi si chestii de- 
astea? 

Angel redeschise cartea si începu sa rasfoiasca paginile una 
dupa alta. 

Toate erau frumos împodobite, prima litera a fiecarei fraze fiind 
atit de complicat desenata încît parea mai degraba un element 
decorativ 


de sine statator. într-adevar, majoritatea literelor initiale puteau 
fi identificate numai dupa ce descifrai restul cuvintelor. 

Fiecare pagina purta un titlu, dar nici unul nu parea sa aiba 
vreun sens; sub cuvintul „Primavara" erau patru versuri care, la 
fel, lasau 

impresia ca nu înseamna nimic: 

Pe masura ce cuvintele i se fixau în minte, Angel începu sa le 
recite, lasîndu-le sa se rostogoleasca de-a lungul limbii, 
bucurîndu-se de 

sunetul lor la fel de mult ca atunci cînd le citise prima data, la 
vîrsta de opt ani. 

— Era frigaza; bursele clemoase / Se surubau si titireau în 
murba... 

— Tritari erau toti borogovii, completa Seth. Si beghitau porvecii 
druba. 

Angel paru surprinsa: 

— Si tu le-ai memorat? 

— Cînd eram mic, raspunse Seth. înca de prima data cînd le-am 
citit. Nu prea stiam ce înseamna cuvintele alea, dar îmi placeau 
cum 

suna. 

îsi întoarse privirile spre carte. 

— Dar cea mai mare parte dintre cuvintele de aici sînt reale. 
Sau, oricum, par niste cuvinte reale. 

Amîndoi se uitara fix la cartea ciudata care statea pe masa între 
ei. 

— Ce sa facem cu ea? întreba Angel. Cred ca e foarte valoroasa, 
ce zici? 

— Probabil, raspunse Seth, neputîndu-si lua privirea de la 
manual. Poate o sa gasesc pe Internet ceva care sa ne ajute. 

— Dar ce facem cu ea acum? întreba Angel. Crezi ca ar fi bine s- 
o iau acasa? 

Seth clatina din cap. 

— Nu, e de preferat sa o lasam aici. Cel putin pîna cînd aflam ce 
este. 


— Aici? repeta Angel. Dar daca da cineva peste ea? 

— Uita-te si tu în jur! îi spuse Seth. N-a mai trecut picior de om 
pe-aici de-o gramada de ani. Si pariez ca nimeni altcineva nu 
mai stie de 

existenta ei. Adica, eu sînt singurul care vine pîna în zona asta si 
nici macar eu n-am descoperit-o. 

— Dar daca o lasam aici si o gaseste totusi cineva... 

— Fii atenta! striga Seth atît de tare încît Angel îsi înghiti 
cuvintele aproape instantaneu si se întoarse sa se uite acolo 
unde-i arata el cu 

degetul. 

Houdini nu mai statea în fata semineului. Se deplasase undeva 
în partea dreapta si dadea cu laba într-unui dintre blocurile de 
piatra de 

deasupra podelei. Pisica se dadu la o parte cînd Angel si Seth se 
apropiara. Baiatul se lasa pe vine si pipai în jurul dalei de piatra 
pîna cînd 

gasi o scobitura suficient de adînca pentru a putea apuca bine. 
Trase si piatra aluneca în sus, dezvaluind o ascunzatoare doar 
cu putin 

mai mare decit cea în care gasisera cartea. 

— Tot mai crezi ca e o pisica oarecare? întreba Seth, ducîndu-se 
la masa ca sa ia cartea îmbracata în piele. 

în timp ce îl privea pe Seth cum o ascundea în scobitura din 
peretele semineului, Angel încerca sa se convinga ca e vorba 
doar de o 

coincidenta, pentru ca, în mod logic, pisica nu avea cum sa le 
arate toate lucrurile acelea. Dar exact atunci Houdini se ridica si 
se apropie 

de carte, adulmecînd-o. 

Apoi se uita în sus si ochii lui aurii si stralucitori pareau ca îi 
patrund pîna în suflet. 

Si Angel simti ca nimic nu era o simpla întîmplare - nici cartea, 
nici cabana, nici nisa ascunsa din semineu. 

— E pentru noi, rosti ea atit de încet încît Seth de-abia o auzi. Se 
întoarse cu fata spre el si Seth vazu ca ochii ei straluceau la 

fel de tare ca ai pisicii. 


— Nu vezi? spuse ea, din ce în ce mai entuziasmata. E pentru 


noi! De-aia ne-a adus aici! A dorit ca noi sa gasim cartea si de- 
aia ne-a adus aici! 

Dar ce vrea oare sa facem cu ea? 

— Mai întîi trebuie sa aflam exact ce e, spuse Seth. Asa ca uite 
cum o sa procedam. Ascundem cartea aici, cel putin pîna cînd 
gasim un locmai bun pentru ea. La noapte o sa verific pe 
Internet. Sau poate miine seara ne întîlnim la biblioteca si 
vedem ce putem descoperi. Bine? 

Angel ezita. Dar daca gasea cineva cabana si cartea? Daca se 
întorceau aici mîine sau poimiine si cartea ar fi disparut? 

Dar înainte sa mai apuce sa zica ceva, Seth baga cartea adînc în 
nisa din semineu si puse la loc blocul de piatra. Acesta se potrivi 
perfectsi nici un semn nu trada faptul ca acolo se ascundea 
ceva. 

Angel mai ramase o vreme cu privirea pierduta, încercînd sa 
descopere si cea mai mica urma ce ar fi dat de banuit. Nu gasi 
nimic. Cartease afla în siguranta. 

Cîteva minute mai tîrziu parasira cabana. Dupa ce urcara 
mormanul de pietris din fata, Angel arunca o privire înapoi. Asa 
cum îi spusese siSeth, cabana nu era deloc vizibila. De unde 
statea ea se 

vedea doar malul abrupt. 

\ 


Houdini disparuse si el. 


-Cum o sa gasim drumul de întoarcere? întreba Angel, stiind ca 
nu avea cum sa-si aminteasca traseul pe care venisera condusi 
de pisica. 

Ne-am pierdut? 

Seth dadu din cap ca nu. 

— Tot ce trebuie sa facem este sa mergem spre vest si la un 
moment dat o sa iesim în strada Black Creek. O sa fie ceva mai 
departe de 

casa ta, dar nu e foarte mare distanta. 

Baiatul o porni prin padure si Angel îl urma, nefiind prea 
convinsa ca se îndreapta în eiirectia buna. Peste trei minute 
ajunsera la ceea ce 


parea a fi o carare. Pamiîntul era batatorit si ici-colo, pe trunchiul 
copacilor, vazu cîteva semne. Cînd iesira în strada Black Creek, 
exact 

acolo unde îi spusese Seth, Angel realiza ca, daca ar fi fost 
nevoita, si-ar fi gasit si singura drumul de întoarcere. 

Era aproape sigura. 

Nu era singura. 

Angel simtea asta. O senzatie ciudata ca mai era cineva în 
apropiere pusese stapinire pe ea imediat dupa ce parasisera 
cabana si pornira 

prin padure, urmînd o cale stiuta numai de Seth. La început îsi 
închipui ca era pisica, dar pe Houdini parca-l înghitise pamîntul 
si nu se 

vedea nicaieri. 

în plus sentimentul nu se asemana cu ceea ce percepea ea 
atunci cînd mergea la scoala urmarita de Houdini, sau cînd o 
însotea pe 

drumul spre casa, ori cînd statea încolacit în camera ei. 

De data asta era vorba de ceva diferit, ca si cum o fiinta 
nevazuta plutea undeva între doua lumi. Nu era o senzatie 
neplacuta — nu ca 

atunci cînd cineva o urmarea si parul de pe ceafa i se ridica si 
aproape ca auzea susotitul celor din jur. Nu, acum simtea ca un 
tovaras 

invizibil o supraveghea atent. 

Se uitase înapoi de trei sau patru ori, aproape sigura ca o sa dea 
peste cineva, care-i urmarea prin padure, dar nu vazuse nimic, 
desi 

putea sa jure ca si Seth încearca acelasi sentiment. 

Se tot oprea în loc si se uita în jur, dar cînd ea îl întrebase ce 
cauta, Seth îi raspunsese ca i s-a parut ca auzise ceva. 


Ea nu auzise nimic. 

Era doar o senzatie, care va disparea, desigur, în clipa cînd vor 
iesi din padure. 

Nu s-a întîmplat asa. De fapt, devenise mai puternica si, cînd 
traversa bucata de peluza neîngrijita ce înconjura casa sa, se 
intensifica întratit 


încît era aproape convinsa ca Seth se afla în urma ei. Dar cînd 
se rasuci, îsi vazu prietenul îndreptindu-se spre casa lui. 

Tatal ei se afla la masa de la bucatarie cu o sticla de bere în 
fata. Cînd o privi, Angel îsi dadu seama dupa roseata tenului ca 
nu era la 

prima bere. 


— Unde-ai fost? se rasti Marty, aruncîndu-i priviri furioase. Angel 
nu se gîndi decit o clipa înainte de a raspunde: 

— Aaa... m-am oprit la biserica înainte de a veni acasa, rosti ea 
repede, spunindu-si în sinea ei ca nici macar nu mintea. 

Chiar se dusese la biserica ieri si nu specificase cuvintul astazi. 
— Sigur n-ai fost cu baiatu' ala? insista tatal ei. 

— Dar el nu e catolic, raspunse Angel, evitînd din nou sa spuna 
o minciuna. 

— Nu-mi place de el, spuse Marty. Sa nu-l prind ca mai vine pe- 
aici. Ai înteles? 

Angel încuviinta din cap, abtinîndu-se sa-i spuna ca, dupa cele 
petrecute cu doua zile în urma, Seth era mult prea speriat ca sa 
mai calce în 

casa lor. 

— Am niste teme de facut, zise ea si se repezi pe scari în sus, 
înainte ca tatal ei sa mai apuce sa spuna ceva. 

în camera ei, Angel îi dadu drumul rucsacului pe pat si se duse 
la fereastra. Soarele apunea la orizont si umbrele copacilor 
imensi de peste 

strada se tîrau spre casa. Se uita în dreapta si chiar deasupra 
copacilor vazu vîrful malului abrupt care adapostea cabana 
unde era 

ascunsa cartea. Cartea. 

Cartea a carei coperta avea aceeasi nuanta de rosu ca rujul cu 
care fusesera facute semnele de pe oglinda. 

Cartea care paruse calda la prima atingere. Oare chiar asa 
fusese sau doar îsi imaginase? Dar si Seth îsi retrasese mîna 
cînd o atinsese cu 

degetele. 

Brusc, sentimentul ca nu este singura reveni cu atita forta încît 
Angel pleca de la fereastra si pentru o clipa crezu ca observase 
ceva — 


sau pe cineva? — cu coada ochiului. Din pacate, viziunea 
disparu la fel de repede pe cît aparuse. 


Timp de o ora, pîna cînd mama ei o chema la cina, în loc sa se 
concentreze asupra temelor, se tot ducea la fereastra, privind 
întunericul 

ce se întindea pîna în zona malului abrupt. Si de fiecare data 
avea ciudatul sentiment ca în spatele ei se mai afla cineva. 
Cînd se lasa noaptea, îsi imagina cabana încalzita de focul din 
semineu, luminata de stralucirea unei lampi cu petrol, cu usa 
zavorita si 

ferestrele bine închise. 

Un loc de care nimeni nu stia nimic. 

Nimeni, cu exceptia ei. 

Si a lui Seth. 

Si a altcuiva... 


CAPITOLUL 23 


— E vrajitorie! 

Angel se holba la Seth peste masa, convinsa ca baiatul 
glumeste. Dimpotriva, expresia si tonul lui îi confirmau ca este 
cît se poate deserios. Chipul îi era palid si avea o privire pe care 
nu o mai vazuse niciodata. Nu era teama sau, cel putin, nu de 
felul celei pe care o zariseîn ochii lui, cînd tatal ei îl prinsese la 
ea în camera. Acum privirea lui îi sugera ca nu îi este frica de 
ceea ce descoperise, ci mai degraba deceea ce ar putea sa 
urmeze. 

Asta în cazul în care nu se însela. Pentru ca, daca îsi batea joc 
de ea, iar ea pica în capcana, atunci se va simti ca o toanta. Se 
aflauamîndoi la cantina si Seth gasise o masa chiar în colt, unde 
nu statea nimeni niciodata. Cînd îl vazuse acolo, înconjurat de 
mesele goale, 

Angel banuise ca gasise ceva despre carte pe Internet noaptea 
trecuta si voia sa se asigure ca nimeni n-o sa auda discutia lor. 
Lua o tavasi nu rezista tentatiei de a-si pune o portie dubla de 
macaroane cu brinza, spunîndu-si ca o s-o împarta cu Seth, apoi 
îsi linisti constiintaalegind un pahar cu apa în loc de o sticla cu 
Coca-Cola. în clipa în care îsi aseza tava pe masa, auzi cele doua 
cuvinte: 

— E vrajitorie. 


— Vrei sa spui ca sînt leacuri de-ale vracilor? întreba fata dînd 
drumul rucsacului pe scaunul alaturat si ocupînd locul din fata 
lui. 

— Nu, e vorba de vrajitorie pe bune, îi spuse Seth, privind lacom 
macaroanele cu hrînza. Ai de gînd sa maninci totul de una 
singura? 

— Poate, raspunse Angel, dar vazind dezamagirea din ochii lui, 
se razgîndi. Am luat suficient pentru amîndoi. Uite! 

îi dadu o farfurie lui Seth, care îsi însusi aproape un sfert din 
portia ei. 

— Trebuie sa iei jumatate, pentru ca altfel o sa ajung si mai 
grasa decit sînt acum. 

— Nu esti grasa, îi spuse Seth. Doar bine facuta. 

— Ei, nu mai spune, îsi dadu Angel ochii peste cap. lar tu esti 
jucator de fotbal profesionist! 

Seth ridica din umeri. 

— Bine, esti cît un porc. Multumita acum? Angel se holba la el. 
— Daca asta vrei sa-ti spun, atunci asa o sa fac! Nu vrei mai 
bine sa afli ce am descoperit pe Internet? 

Angel îl ignora. 

— Sper ca nu crezi ca arat ca un porc, nu-i asa? întreba ea. Veni 
rindul lui Seth sa-si dea ochii peste cap. 

— Ti-am spus deja ceea ce cred, dar se pare ca nu-ti convine. 
Asa ca m-am conformat si ti-am spus ceea ce crezi tu, desi te 
înseliamarnic. Hotaraste-te odata, bine? Fie ma lasi sa-ti zic 
adevarul, fie o sa-ti spun ce vrei tu sa auzi. 

— Adevarul, se înmuie Angel. Dar oricum cîntaresc mai mult 
decit trebuie. 

— Bine, ai vreo sapte kilograme în plus. Cui îi pasa? 

— Ai dansa cu mine? Adica, daca am fi undeva într-o discoteca. 
Seth se înrosi. 

— N-am dansat niciodata cu o fata. 


— Nu te-am întrebat asta. Te-am întrebat daca ai dansa cu 
mine! insista Angel. Si nu uita, trebuie sa-mi spui adevarul. 

— De ce sa nu dansez cu tine? Dar trebuie sa ma înveti cum. în 
orice caz, nu mergem nicaieri sa dansam, asa ca mai conteaza? 
Acuma, 

vrei sa afli ce scrie despre carte pe Internet? 

— Vrei sa zici ca ai gasit-o pe Internet? Seth clatina din cap. 

— Am cautat pe Google „retete si leacuri" si n-am gasit nici o 
carte cu numele asta, dar am gasit o gramada de alte chestii. 
Sînt sute desite-uri care se ocupa de vrajitorie. 

— Doar pentru ca exista cîteva site-uri despre asa ceva nu 
înseamna si ca informatiile de acolo sînt reale. Pe net gasesti 
multe prostii. 

— N-am sustinut ca e adevarat, interveni Seth. Tot ce-am spus 
este ca exista o gramada de site-uri si ca despre astfel de lucruri 
sevorbeste în carte. 

— Tonul tau sugereaza ca si crezi în asa ceva, spuse Angel. Seth 
îi arunca o privire nesigura. 

— Nu stiu... avînd în vedere însa ca multi oameni cred, poate 
ca... Vocea lui se stinse si baiatul ridica din umeri. 

— Nu sînt sigur. Poate ca e ceva ca voodoo. Am citit odata ca 
voodoo chiar are efect. Cica bagi niste ace într-o papusa si 
persoana careeste reprezentata de papusa chiar simte durerea. 
— Astea-s doar superstitii, spuse Angel. Nu se întîmpla asa ceva 
în realitate. 

— Ba da. Daca persoana vizata crede în voodoo si stie ca i-a 
facut vraji cineva. 

Angel se încrunta. 

— Tu vorbesti serios? Seth dadu din cap. 

— Cineva a facut niste cercetari despre subiectul asta si a 
descoperit ca daca persoana vrajita chiar crede în voodoo, 
atunci se îmbolnaveste. 

Uneori se întîmpla sa si moara! 

— Pe bune? Dar cum e posibil? 

— Pai, e un fel de blestem, spuse Seth. 

— Aaaa, dar eu nu cred în blesteme! îi destainui Angel. 

— N-are importanta daca tu crezi sau nu în ele. Daca este 
blestemat cineva care crede, atunci blestemul poate functiona. 
— Dar tot nu vad ce legatura are cartea cu asta. 


— Poate ca n-are, spuse Seth. Dar daca este o carte de potiuni... 
— Dar nu e! îl întrerupse Angel. Este o carte cu retete si leacuri. 
leri ziceai ca seamana cu o carte de bucate, îti amintesti? 

— Posibil, o aproba Seth. Dar cînd am cautat pe Internet „retete 
si leacuri", nu am gasit decit o multime de chestii New Age 
despre 

vrajitorie. Am dat peste un site care continea tot felul de vraji si 
care sustinea ca exista în realitate remedii si potiuni magice, 
care fac ca 

anumite lucruri sa se petreaca, daca sînt înghitite. 

— Singurul lucru care se întîmpla atunci cînd manînc este ca ma 
îngras, insista Angel. în plus, toata lumea stie ca astea-s doar 
baliverne. 

— Dar nici eu n-am afirmat contrariul, rosti Seth exasperat. N- 
am spus decit ca asta se pare ca este continutul cartii. 

— Si cum aflam daca ai dreptate? 

— Hai sa mergem la biblioteca diseara. Exista o sectiune 
întreaga dedicata istoriei orasului Roundtree si pun pariu ca o sa 
gasim ce ne 

intereseaza. Chiar daca nu vom descoperi nimic despre carte, 
vom afla cu siguranta cîte ceva despre casa ta. 

Vocea lui se ascuti: 

— Ce-ar fi sa descoperim ca toate povestile despre casa ta sînt 
adevarate? 

Angel simti brusc un val de adrenalina. Chiar era posibil ca... 
„Nu! Vrajitoria nu exista, indiferent ce a gasit Seth pe Internet!" 
— Nu stiu..., începu ea. 


— Ce s-a întîmplat? o întrerupse Seth. Te-ai speriat? 

— în nici un caz! Doar ca nu cred în... Dar Seth n-o mai asculta. 
— Ba da, o contrazise el. 

Vocea lui capata un ton batjocoritor, dar vorbi suficient de încet 
ca sa nu auda decit Angel: 


— Angel e o fricoasa, Angel e o fricoasa... 

— Termina! 

— De ce? întreba Seth, afisînd o expresie de nevinovatie 
exagerata. Doar e adevarat, nu? 

— Nu! Nu mi-e frica. Numai ca eu nu cred în astfel de chestii! 
— Atunci ne vedem la biblioteca diseara! Angel îl privi furioasa. 
— Poate ca da, poate ca nu, spuse ea în cele din urma, desi era 
ferm convinsa ca se va duce. 

în fond, chiar daca nu credea în vrajitorie, tot era curioasa si 
voia sa afle ce continea cartea cu coperte din piele. 

— Ce se petrece acolo? întreba Heather Dunne, aratînd cu capul 
spre partea opusa a salii unde Seth zimbea malitios la Angel, 
care statea 

cu spatele spre Heather si prietenii ei, dar ai carei umeri erau 
cazuti ca si cum ar fi fost suparata. 

— Se pare ca Beth si verisoara ta tocmai se cearta! 

— Ar fi mai bine sa nu! spuse Zack Fletcher. Daca se supara 
unul pe altul, nu o sa mai aiba prieteni deloc. 

— Sînt curios de ce s-au dus sa stea tocmai acolo? se întreba 
Chad Jackson. Oare de ce nu s-au asezat la masa obisnuita a lui 
Beth? 

— Poate ca vor sa fie singure, spuse Jared Woods, accentuînd 
foarte tare ultimul cuvînt astfel încît toata lumea de la masa 
începu sa 

chicoteasca. 

— Dar de ce-ar vrea doua fete sa stea singure? întreba Chad 
Jackson. 

— Poate ca lui Angel îi plac fetele, spuse Heather Dunne. Chad 
Jackson îl înghionti cu cotul pe Zack Fletcher care statea 

lînga el. 

— Asa e, Zack? Verisoarei tale îi plac fetele? Zack rînji. 

— Si daca ar fi asa, ce? Nici macar o fata nu s-ar întîlni cu ea! 
— Si-atunci ce pun la cale? insista Chad. Vezi si tu doar... la 


prînz împreuna, dupa scoala împreuna. în fiecare zi. 

— La fel faci si tu cu Jared, spuse Sarah Harmon. 

Sarah, al carei par era negru ca abanosul în contrast cu blondul 
lui Heather Dunne, statea de obicei tacuta în timpul prînzului, 
multumindu- 

se sa asculte discutiile prietenilor ei, dar rareori bagindu-se în 
conversatie. Acum toata lumea se uita la ea si, brusc, îsi dori sa 
nu 

fi vorbit deloc. Era însa prea tirziu. 

— Ce faceti tu si Jared în fiecare zi dupa scoala? întreba ea în 
cele din urma. 

- Ce vrei sa spui cu „Ce facem noi"? întreba Chad contrariat. 
Pierdem vremea! 

-Poate ca asta fac si ei, adauga Sarah Harmon. Poate ca nu pun 
nimic la cale! 

-Si-atunci de ce nu s-au asezat acolo unde stau de obicei? se 
rasti Jared. 

Sarah simti cum se înfurie. 

-Poate din cauza felului în care va comportati de fiecare data 
cînd se afla în preajma voastra. 

Heather Dunne se holba la prietena ei cea mai buna. 

- Sarah! Ce te-a apucat? 

Timp de o secunda Sarah se întreba daca n-ar fi mai bine sa-si ia 
tava si sa se aseze în alta parte. Dar în clipa urmatoare realiza 
ca nu va 

face asa ceva niciodata. Ea si Heather erau prietene înca de la 
gradinita, cînd aflasera ca se nascusera la o diferenta de doar 
doua zile. îi 


cunostea pe Chad, Jared si Zack tot cam de atunci, la fel ca si pe 
alti zece copii din gasca lor. Mersesera la scoala împreuna si 
petreceau 

întreaga vara cu totii la Clubul Country, iar la filme erau 
nedespartiti. Facusera întotdeauna totul împreuna si Sarah nici 
nu voia sa se 

gindeasca la ce s-ar fi întîmplat daca si-ar fi luat tava si s-ar fi 
dus în alta parte. 

Conversatia ar fi avut dintr-o data un nou subiect si anume 
„Sarah Harmon". 

lar dupa-amiaza, cînd s-ar fi dus la cofetarie, n-ar mai fi existat 
un loc si pentru ea la masa undea stateau întotdeauna Heather 
si alti trei, 

patru prieteni. 

lar miine, altcineva — cel mai probabil, Shauna Brett, care 
statea pe partea cealalta a mesei, urmarindu-i fiecare cuvînt, 
pregatita s-o 

taxeze pentru cea mai mica greseala — va sta lînga Heather în 
sala de mese. 

în plus, cu cine sa se aseze la masa? Era mult prea timida ca sa 
se duca si sa ocupe pur si simplu un scaun liber, iar apoi sa 
înceapa sa 

vorbeasca cu cei de la masa, asa cum reusea sa faca 
întotdeauna Heather Dunne. De fapt, asa si devenisera prietene, 
ea si Heather — 

aceasta se asezase pe scaunul de lînga ea si începuse sa-i 
vorbeasca. 

înainte ca timiditatea ei sa-si arate coltii, erau deja prietene. De 
atunci ramasesera nedespartite — ea era cea mai buna prietena 
a lui Heather 

si tot ce avea de facut era sa-i respecte dorintele. Gasca lui 
Heather era si gasca ei. Prietenii lui Heather erau si prietenii ei. 
lar acum Heather se uita la ea ca la o nebuna, iar întrebarea 
prietenei ei înca mai plutea în aer: „Ce te-a apucat?" 

Toata lumea se holba la ea, asteptînd sa raspunda. 


— Nimic, spuse ea. N-am nimic. 
Apoi nu mai scoase nici un cuvînt în timp ce Zack, Chad, Jared si 


restul gastii continuara sa discute despre Angel si Seth. 


CAPITOLUL 24 

Marty Sullivan se opri din mîncat, ramînînd cu furculita în aer si 
uitîndu-se fix la fiica sa. Starea de spirit vesela indusa de cele 
trei pahare dewhisky irlandez pe care le garnisise cu trei halbe 
de bere înainte de a veni acasa în seara aceea se dusese 
imediat pe apa sîmbetei cîndvazuse buzele tuguiate si privirea 
dezaprobatoare a sotiei sale. De ce credea ea oare ca era asa 
usor sa stai cu Ed Fletcher într-un bar sisa-i asculti prostiile 
îndrugate despre Clubul Country? în plus, întîrziase doar o ora si 
la urma urmei nu era treaba ei. Dar acum ochii lui, 

întunecati la fel ca starea de spirit, erau concentrati asupra lui 
Angel. Tot timpul cinei, pe care Marty o acceptase doar ca sa-i 
faca pe placsotiei sale, pentru ca mîncarea nu era deloc 
extraordinara, Angel privise necontenit ceasul. 

Ca si cum urma sa plece la o întîlnire. 

Slabe sperante pentru asa ceva. Dar dupa felul în care mînca 
grabita porcaria aia de mîncare, probabil ca se pregatea sa se 
vada cupustiulica ala cu care o prinsese în camera. Dupa ce 
Angel înghiti si ultima bucatica de sunca din farfurie, se mai uita 
o data la ceas, apoitermina si cea de-a doua portie de cartofi cu 
brînza pusa de Myra în farfurie — „asa cum obisnuia sa-i faca 
mama", de parca mama eifusese mai priceputa la bucatarie. 
Marty aseza furculita pe masa, se lasa pe spate si-si încrucisa 
mîinile peste piept. 


-Ce pui tu la cale? se rasti el. 

Speriata, Angel scapa furculita din mîna, care zangani zgomotos 
pe farfuria goala. 

— lisuse! mîrîi Marty. De ce esti asa de neîndemiînatica? 

— Marty! exclama Myra, si pentru o clipa Angel crezu ca mama 
ei o sa-i ia apararea. Nu lua numele Domnului în van! 

Licarul de speranta din sufletul lui Angel se stinse rapid. Se 
ridica si începu sa strînga masa, doar, doar i-o distrage atentia 
tatalui sau. 

— Nu mi-ai raspuns la întrebare, spuse Marty, îngustindu-si 
privirea. 

— Eu... eu vreau sa strîng masa, zise Angel, încercînd tactica 
evitarii adevarului, spunînd ceva care nu era tocmai o minciuna 


si care 

functionase si cu o zi înainte cînd se întorsese de la cabana. 

— Te-ai uitat la ceas toata seara, o provoca Marty. Si ai mîncat 
mai repede decit de obicei. Ai cumva planuri de care eu nu stiu? 


Angel îsi musca buza si se forta sa nu roseasca. Tatal ei îsi 
încruntase sprincenele, iar privirea lui îi sugera foarte clar ca nu 
avea cum sa scape 

din bucatarie — ca sa nu mai vorbim din casa — fara sa-i dea un 
raspuns. 


— Ma duc la biblioteca, spuse ea în cele din urma. Am de facut o 
lucrare. 

Din nou un adevar care nu era tocmai raspunsul asteptat. 

— Ce fel de lucrare? 

— La istorie, raspunse Angel. Este un proiect despre Roundtree. 
— Si te întîlnesti cu baiatul ala acolo? întreba Marty si de data 
asta Angel nu se mai putu abtine sa nu se înroseasca. 

— Ce baiat? întreba Myra. 

— Pustiu' ala cu care am gasit-o în camera ei zilele trecute. Cum 
ziceai ca-l cheama? 

— Seth, sopti Angel. Seth Baker. 

— Oh, m-am întîlnit cu mama lui la prînz. Jane Baker. Marty îsi 
îndrepta atentia spre sotia lui. 

— La prînz? Ce prînz? 

— La Clubul Country, explica Myra. Joni m-a invitat acolo ca sa le 
cunosc pe o parte dintre prietenele ei. 

— Si te-au invitat si la marea sindrofie pe care o organizeaza în 
week-end-ul asta? întreba Marty. 

— Te referi la petrecerea de Ziua Familiei? spuse Myra. Nu cred 
ca poti s-o numesti „marea sindrofie". E mai degraba... 

— Stiu perfect ce e, o întrerupse Marty. L-am auzit pe marele si 
atotputernicul tau cumnat vorbind despre ea. 

Vazu din nou privirea dezaprobatoare a sotiei sale, dar putin îi 
pasa. 

— Te-au invitat? insista Marty. 

— Ca sa fiu sincera, da, m-au invitat, spuse Myra, regretind 
aproape imediat cuvintele cînd îl vazu pe sotul sau redînd, în 
mod batjocoritor, 

expresia de pe chipul ei. 

— Ca sa fiu sincera, da, o imita Marty cu o intonatie care 
aproape ca o facu pe Myra sa se strimbe. Si ce le-ai zis? 

— Nu le-am raspuns clar, zise Myra, alegindu-si cuvintele cu 
grija si rugîndu-se în tacere ca Marty sa nu-si piarda cumpatul. 


Nu sînt siguraca e pe gustul nostru... 

— Nu e pe gustul nostru, o imita Marty din nou. Brusc renunta la 
tonul si la expresia sotiei sale. 

— De unde dracu' stii tu? 

— Nu înjura, Marty, spuse Myra si pentru a doua oara îsi dori sa- 
si retraga cuvintele. 

Prea tirziu. Chipul lui Marty se înrosi de miînie. 

— Nu-mi spune tu cum sa vorbesc! Si nu ma învata tu ce e pe 
gustul meu si ce nu! Stii ceva, Myra? O sa mergem la petrecere! 
Vazu cum femeia face ochii mari, iar fiica lui intra aproape în 
panica. 

— Care-i problema? Ce, doar nu va închipuiti ca nu apartineti 
locului astuia? 

— Dar... dar eu n-am cu ce sa ma îmbrac, începu Myra. 

— Poti sa te îmbraci cu ce vrei, urla Marty. E un cacat de 
petrecere, nu? Ce e asa de complicat la un rahat de petrecere 
cu gratar? 

— Marty..., începu Myra, dar Marty sari în picioare. Angel, du-te 
la biblioteca, rosti ea repede. 

— Dar, mama..., dadu sa zica ceva Angel, însa mama ei nu o 
lasa sa termine. 

— Du-te! Totul o sa fie bine. 

Tatal ei tremura de furie acum si Angel iesi grabita din 
bucatarie, smulse din fuga o geaca din cuierul de la intrare si se 
strecura pe usa 

afara. 

— O sa mergem la petrecerea aia, îl mai auzi pe tatal ei zbierînd 
cînd închise usa. O suni pe nenorocita aia de sora-ta chiar acum 
si îi spui 


ca mergem! 

In timp ce se îndeparta de casa, îsi spuse ca icnetul de durere 
pe care-l auzise imediat dupa ultimele cuvinte ale tatalui sau nu 
îi apartinuse 

mamei ei. Marty tipa mult, dar nu-si lovise niciodata sotia. 

Cînd porni spre biblioteca, o coplesi acelasi sentiment ca nu este 
singura, la fel ca atunci cînd se întorsese de la cabana ascunsa. 
Dar 

acum, în întunericul serii de toamna, senzatia era si mai în- 
spaimîntatoare decit cu o zi înainte, cînd era împreuna cu Seth 
sau în casa, 

unde luminile erau aprinse si parintii jos, la bucatarie. Acum era 
singura, noaptea se lasase si în jurul ei nu se zarea nici picior de 
om. 

De doua ori se uita în spate în timp ce strabatu strada Black 
Creek, dar nu vazu nimic. „Pentru ca nu e nimic de vazut", îsi 
spuse ea. Dar 

sentimentul nu disparu si de-abia cînd se apropie de biblioteca 
si luminile de pe strazi începura sa straluceasca vesel, îi mai 
veni inima la 

loc si începu sa mearga ceva mai usor. Cînd trecu pe linga 
cofetarie, îl zari pe varul sau asezat la o masa împreuna cu Chad 
Jackson si 

Jared Woods. Desi Angel putea sa jure c-o vazuse, el se prefacu 
totusi ca nu o observase. Cînd ajunse lînga treptele de granit 
care duceau 

spre usile imense din lemn de stejar ale cladirii de piatra, bataile 
inimii i se mai potolira si respiratia îi reveni la normal. 

Urca treptele, împinse usa, pasi în vestibul, apoi înauntru în 
biblioteca, în fata ei se afla receptia si pe partile laterale 
imensele mese de 

lectura. Spre deosebire de noua biblioteca din Eastbury, care 
era luminata cu neoane fluorescente stralucitoare, agatate de 
tavan cu niste 

cabluri de otel urîte, aici globurile de un alb laptos erau prinse 
cu fire de alama. Singura concesie facuta tehnologiei era 
scanerul pe care îl 

folosea bibliotecarul pentru a înregistra cartile si trei mese, 
undeva în dreapta, echipate cu calculatoare. Uitîndu-se dupa 


Seth, Angel le 

recunoscu pe Heather Dunne si pe o fata bruneta al carei nume 
nu îl stia. Era chiar pe punctul de a se întoarce înainte ca 
Heather sa o 

vada, cînd îl zari pe Seth aparînd de pe unul dintre culoarele ce 
duceau la lungul sir de rafturi care umpleau partea din spate a 
cladirii. 

Cînd o zari, baiatul îi facu cu mîna si Angel porni spre masa 
unde el adusese deja vreo zece carti. Se strecura printre mese 
astfel încît sa le 

ocoleasca pe Heather si pe prietenele ei care chicoteau pe 
seama ei, ignorînd privirile pline de repros ale bibliotecarului. 
Angel îsi scoase geaca, o agata pe spatarul scaunului de lînga 
Seth, dupa care studie volumele alese de acesta. Unul dintre ele 
avea 

coperte verzi de pînza si titlul cusut deasupra aproape ca se 
tocise de tot: O scurta istorie a orasului Roundtree. Sub titlu 
fusese 

imprimata imaginea unui copac avind coroana perfect rotunda si 
un trunchi absolut drept. Titlurile altor doua carti i se parura 
total 

neinteresante si deloc pe gustul ei: O genealogie a familiei 
Wynton din Roundtree si Pastorii predicatori: patru generatii de 
preoti protestanti. 

Apoi Angel zari si cea de-a patra carte si simti acelasi fior ca 
atunci cînd ea si Seth ramasesera în capul scarilor ce duceau în 
pivnita. Era 

îmbracata în pînza rosie, de aceeasi nuanta cu a cartii gasite 
sub scara. Desi era mai mica decit toate celelalte carti de pe 
masa, avea 

aproximativ aceeasi dimensiune cu cartea din cabana. Era 
posibil ca Seth sa fi gasit o alta copie, chiar aici în biblioteca? 
Dupa ce se aseza mai bine pe scaun, Angel se întinse si lua 
cartea din teanc, asezind-o în fata ei. O deschise cu blindete, de 
parca ar fi 

putut s-o raneasca. Pe prima pagina titlul era tiparit în acelasi 
stil ornat pe care-l vazuse si înainte: 

Vrajitoria în Roundtree 

Dedesubt era mentionat numele autorului, prezentat în acelasi 
stil complicat: 


„Reverendul Percival Wynton Parson" 


Angel privi cuvintele multa vreme; atunci cînd Seth îi vorbise 
despre vrajitorie, la cantina, îi venise foarte usor sa respinga 
întreaga idee. 

Dar acum, cînd vechea carte statea deschisa chiar în fata ei pe 
o masa din biblioteca orasului despre care se vorbea în carte... 
Inima începu sa-i bata cu putere din nou si respiratia i se taie ca 
atunci cînd venise spre biblioteca prin întuneric. 

Dar acum se afla într-o încapere luminata, plina de oameni. 

Era în siguranta. 

Si-atunci de ce se simtea atit de ciudat? 


îsi ridica ochii de pe pagina si privi spre Seth. 


— Eu... eu nu cred în astfel de lucruri, spuse ea, desi din tonul ei 
se vedea clar ca are dubii. 

în clipa urmatoare amintirile o coplesira. Fata din dulap, 
înconjurata de flacari. Mirosul de fum care persistase pîna 
dimineata. Reflexiile 

ciudate din oglinda, chipul fetitei care se uita peste umarul ei. 
Dar nimic din toate astea nu erau reale - nimic nu putea fi real! 
Ori visase, ori începuse sa se comporte ca o somnambula, 
trebuia sa 

existe vreo explicatie! 

Semnele mizgalite pe oglinda, care îi condusesera spre cartea 
ascunsa sub scari. 

Asta fusese real — la fel ca petele pe care le stersese de pe 
cearsaf. 

Cartea era reala, cabana era reala. Pisica le aratase ambele 
locuri. 

Pisica neagra. 

Genul acela de pisica peste care dai în orice povesti cu 
vrajitoare. Toate au pisici negre, exact ca Houdini. Era posibil 
ca...? 

Apoi, cînd confuzia aproape ca-i blocase gindirea, auzi vocea lui 
Seth. 

— ... Nu era o inscriptie, spunea el. Ci un nume. Angel clipi, 
încercînd sa înteleaga sensul cuvintelor. 

— Ce ziceai? 

— Forbearance, spuse Seth. Uitindu-se în jur, îsi cobori vocea: 
— Cred ca asa se numea persoana careia îi apartinea cartea. Fii 
atenta. 

Deschise una dintre cartile asezate în fata lui — istoria familiei 
Wynton — si rasfoi mai multe pagini. 

— Uite, spuse el, punînd degetul pe la mijlocul paginii si întor- 
cînd cartea ca sa vada si Angel, desi literele erau de-abia 
vizibile: 

„3. Forbearance, n. 1678, d. 1693" 


— A fost fiica lui Josiah si a lui Margaret Wynton, spuse Seth. Si 
am descoperit tot felul de chestii ciudate despre ea si despre 


mama ei. 

Angel se simti inundata de un val de emotie. 

— Ce anume? 

— Au fost acuzate de vrajitorie, zise Seth. Scrie totul în carte. 
Facu un semn din cap, aratîndu-i volumul rosu asezat pe masa 
în fata ei. 

— Stii cine e autorul? Varul ei. 

— Dar ce au facut? insista Angel. 

— Cartea sustine ca aruncau vraji asupra oamenilor. Cineva a 
jurat ca Margaret l-a facut sa cada de pe cal, iar altcineva a 
declarat ca 

fetita a facut în asa fel încît fulgerul sa le arda casa. 

Angel facu ochii mari. 

— Adica ea a directionat fulgerul spre casa? Seth încuviinta din 
cap. 

— N-ar fi misto? îti imaginezi ce fata ar face Chad Jackson daca 
i-as trage un fulger în cap cu prima ocazie cînd s-ar mai lua de 
mine? 

Rînji spre Angel si strapunse aerul cu degetul desenînd forma 
unui fulger. 

— Pac! N-ar fi grozav? 

— Si ele ce-au patit? întreba Angel. Adica, s-a întîmplat ca în 
Salem? 

Seth dadu din cap. 

— Oh, da! Si cînd s-au dus dupa Margaret si Forbearance 
Wynton, ghici unde locuiau? 

Expresia de pe chipul lui Seth era suficient de sugestiva pentru 
a banui care este raspunsul. 

— Casa de la Black Creek Crossing, spuse el. Casa ta. 


— Vrei sa zici ca toate astea sînt adevarate? întreba Angel ridi- 
cînd vocea mai mult decit intentionase ea. Adica povestile pe 
care le spune 

lumea chiar s-au întîmplat? 

O vazu pe Heather Dunne cum se rasuceste si se uita la ea, 
apoi, cu un zîmbet rautacios, cum îi sopteste ceva fetei cu parul 
negru. 

— Totul e trecut aici, spuse Seth. Uita-te! 

Timp de o ora si jumatate Seth si Angel studiara cartile, citind si 
recitind pasajele care faceau referire la Forbearance Wynton, la 
mama ei 

sau la casa de la Black Creek Crossing. în cele din urma, pe la 
noua si zece, strînsera cartile si i le înmînara bibliotecarului 
pentru a le 

pune la loc. 

— Tu chiar crezi ca s-a întîmplat ceva în realitate? întreba Angel 
în timp ce coborau scarile de la intrare. Din cite stiu eu, 
vînatorile de 

vrajitoare au fost o nebunie — femeile alea nu facusera nimic, 
de fapt! 

— Din pacate nu le-a ajutat cu mare lucru, au fost arse pe rug, 
înecate, spînzurate si cine mai stie ce, raspunse Seth. Asa s-ar 
explica si de 

ce nimeni n-a rezistat sa stea prea mult în casa ta. 

Angel se opri în capul scarilor ce duceau spre trotuar. 

— Adica tu crezi ca vrajitoarele au existat în realitate? Seth 
ezita, apoi ridica din umeri. 

— Nu stiu. Mi se pare interesant însa. 

— Dar crezi? repeta Angel cu tonul ridicat. Seth se uita la ea si 
îsi înclina capul într-o parte. 

— Dar tu? 

— Eu am întrebat prima. 

— Nu stiu, spuse Seth. Banuiesc ca... 

îsi muta privirea de la ea, apoi îsi cobori vocea: 

— N-am o parere clara..., dar cred ca ar fi chiar misto daca ar fi 
real, nu? 

Angel ezita, apoi dadu si ea din cap. 

— Si eu ma gindeam la fel. 

De sus, din capul scarilor, rasuna un hohot de ris, dupa care 


auzira vocea batjocoritoare a lui Heather Dunne: 

— Deja arati ca o vrajitoare, spuse ea, fixînd-o pe Angel. Acum 
ai de gînd sa te si transformi într-una adevarata? 

Heather si Sarah Harmon se uitau în jos spre ei. 

— De ce nu ne lasi în pace? se supara Angel. 

Enervata de cuvintele lui Heather, fata se rasuci si traversa 
strada în goana. 

Un moment mai tirziu, Seth o urma. 

Nici unul din ei nu bagase de seama ca Heather si Sarah 
plecasera de la biblioteca si pornisera grabite pe trotuar, intrînd 
în cele din urma 

în cafenea. 

CAPITOLUL 25 


Cînd Angel pleca spre casa, cuvintele lui Heather înca îi mai 
ardeau urechile. Seth o însotise pîna la coltul unde începea 
strada Black 

Creek. Baiatul o întrebase daca vrea s-o duca pîna acasa, dar ea 
refuzase temîndu-se de reactia tatalui sau daca i-ar fi vazut. 
Dar cînd luminile de pe strada ramasera în urma si întunericul 
începu sa o înconjoare, Angel trai din nou senzatia ca este 
urmarita si-si 

dori sa-l fi lasat pe Seth sa o însoteasca. Acum era însa prea 
tîrziu sa se mai razgîndeasca. 

încerca sa ignore nelinistea, sa pretinda ca nu simte nimic, dar 
cînd un nor acoperi pe jumatate luna si bezna paru sa se strînga 
si mai 

tare în jurul ei, inima i-o lua la galop. 


Apoi, de undeva din dreapta, auzi un sunet. 


Angel încremeni, ascultînd. 


Tacere. 

Continua sa mearga, dar dupa trei pasi auzi din nou zgomotul. 
Era mai aproape de data asta si mult mai clar, un fosnet care 
venea 

dinspre rîu. 


— Houdini? striga ea încet. Tu esti? Fosnetul se opri. 

— Haide, Houdini, striga Angel din nou. Vino aici, pis, pis, pis. 
Haide, vino! 

Din nou tacere. 

Angel se opri iar, ascultînd, dar nu se auzea decit linistea noptii. 
Linistea teribila nu era întrerupta decît de bataile navalnice ale 
inimii ei, care acopereau tot restul. 

„Dar nu mai e nimic altceva, îsi spuse ea. Era doar un soarece 
sau ceva de genul asta care misuna prin frunzis." începu din nou 
sa 

mearga, traversînd strada. 

Din întuneric se insinua un alt zgomot si Angel se cutremura, 
stringindu-si si mai tare geaca pe lînga trup. Cînd sunetul se 
repeta, fu cuprinsa de 

o senzatie îngrozitoare. 

Ceva se afla chiar în spatele ei. 

Ceva periculos. 

Trosc! 

O creanga trosni atît de aproape, încît Angel sari într-o parte si, 
rasucindu-se, încerca sa zareasca ceva prin bezna din spatele 
ei. 

O clipa i se paru ca vede o miscare usoara, dar aceasta disparu 
imediat. Se dadu citiva pasi înapoi, se întoarse si o lua la goana. 
Un tipat strabatu noaptea, atit de puternic încît Angel se opri pe 
loc paralizata. Ramase tremuriînd în întuneric. în jurul ei, 
noaptea 

devenise incredibil de tacuta dupa strigatul acela ciudat. 

Daca fusese într-adevar un strigat. 

„O bufnita, îsi spuse Angel. A fost un tipat de bufnita." Dar chiar 
cînd îsi mai revenise putin si pornise din nou spre casa, sunetele 


prinsera 

viata. Fosnet de frunze. Crengi rupte. 

Dintr-o parte auzi un fluierat usor si traversa strada înca o data, 
dar, dupa o clipa, dinspre padure rasuna un geamat — ca si cum 
cineva 

avea dureri mari. Inima îi batea sa-i sparga pieptul si panica 
începea s-o copleseasca. Brusc auzi un alt geamat si o clipa mai 
tîrziu realiza 

ca iesise chiar de pe buzele ei. 

Se întoarse din nou si surprinse cu coada ochiului o miscare 
iute. Simti cum i se taie rasuflarea si încerca sa priveasca în 
toate directiile, 

cautînd frenetic formele ale caror umbre pareau sa piara exact 
atunci cînd intrau în raza ei vizuala. 

Nu zari nimic altceva decit bezna profunda. Luminile orasului 
disparusera în urma ei, iar luminile de la casa ei înca nu erau 
vizibile. Se uita 

pe cer, dar un nor gros acoperise luna cu totul. 

„Acasa, se gîndi Angel. Trebuie sa ajung acasa înainte sa apuc 
sa vad ceva." 

începu sa alerge, dar se împiedica si cazu pe burta. îsi întinse 
mîinile ca sa-si protejeze fata si un moment mai tîrziu o durere 
întepatoare îi 

strabatu palmele cînd acestea atinsera asfaltul. 

îsi înabusi strigatul de durere cît putu de bine. Se ridica în 
picioare, scuturîndu-si praful de pe blugi si geaca. Cu ochii plini 
de lacrimi porni 

mai departe prin întuneric. Sunetele pareau sa vina de peste tot 
— frunze care fosneau, ramuri care trosneau sub pasii vreunei 
bestii 

ascunse în faldurile noptii, iar copacii o urmareau îndeaproape, 
pregatindu-se sa o apuce cu ramurile lor bogate. Traversa din 
nou strada, 

dar nu scapa de simfonia îngrozitoare de zgomote. 

Continua sa alerge cît putu ea de repede, gifiind din greu, în 
încercarea de a scapa de teroarea ce o înconjura. Noaptea se 
transforma într-un cosmar. De 


abia îsi tîra picioarele, de parca ar fi mers prin noroi, iar drumul 
parea ca vrea sa o stringa ca într-o menghina. Gemu din nou, 
sufocata de 

groaza. 

Apoi, cînd ajunse în locul în care strada se curba, o vazu. 

Casa ei, cu ferestrele luminate, îndulcind întunericul. Angel, cu 
ultimele puteri, se repezi spre lumina, trecînd pe partea cealalta 
si pornind peste 

pajistea din jurul casei. 

Sunetele începura sa se stinga. 

Din nou tacere. 

O tacere întrerupta brusc de un hohot de ris. 

Puternic, rautacios, venind dinspre padure si ajungînd la 
urechile ei exact cînd urca pe mica veranda. 

Zack. Acum întelegea ce se întîmplase. Heather si prietena ei 
probabil ca îi povestisera lui Jack despre întîlnirea lor. lar el 
ridea. 


Ridea exact ca mai devreme. 

Luptîndu-se cu lacrimile care amenintau sa o înece, întoarse 
spatele rîsului batjocoritor, se strecura prin usa din fata si se 
îndrepta spre 

scari, nedorindu-si altceva decît refugiul camerei ei, unde putea 
sa scape de hohotele malitioase care îi rasunau înca în urechi. 
Dar cînd 

trecu pe lînga camera de zi, mama ei o striga: 


— Angel? Te simti bine? 

Ezita, dorind sa-i povesteasca mamei ce se întîmplase, ce 
facuse Zack Fletcher. Dar cînd îsi aminti cum reactionase 
aceasta atunci cînd îi 

spusese despre tatal ei, ca venise noaptea la ea în camera, se 
razgîndi. In plus, daca mama ei ar fi crezut-o, i-ar zice matusii 
Joni, iar ea sar 

lua de Zack si... 

Si situatia s-ar înrautati si mai tare... 

— Da, n-am nimic, spuse ea. Ma duc sus sa-mi termin temele. 


— Bine, zise mama ei. Vin si eu mai tîrziu sa-ti spun noapte 
buna. Sus, Angel îsi spala sîngele si mizeria de pe palmele julite, 
se 

strimba cînd le dadu cu iod, apoi se duse în camera ei. In loc sa 
aprinda lumina, se apropie de fereastra si se uita afara în 
întuneric. Luna 

era complet acoperita acum si pret de o clipa se întreba cum ar 
fi sa dispara pur si simplu în bezna si sa pluteasca în tacere la 
nesfîrsit. 

în cele din urma, trase perdelele si pleca de lînga fereastra, dar 
tot nu aprinse lumina. Se dezbraca si se baga în pat pe 
întuneric. 

Cînd mama ei veni o ora mai tîrziu sa-i spuna noapte buna, 
Angel se prefacu adormita si-si ascunse cu grija sub patura 
mîinile ranite. 

Zack Fletcher nu mai avea decit vreo doua blocuri pîna acasa, 
cînd auzi un fosnet usor, exact ca sunetul pe care îl facuse el cu 
o jumatate 

de ora în urma cînd împreuna cu Chad si Jared o prinsesera din 
urma pe Angel Sullivan si o speriasera de moarte. Asa ca îl 
ignora si-si 

continua drumul pe strada Haverford. 

însa fosnetul clar de frunze persista undeva în stînga lui si, dupa 
ce mai trecu pe lînga alte doua case, Zack se opri. 

Tot atunci se opri si zgomotul. 

Porni din nou la drum. 


La fel si sunetele. 
Zack se opri. 


— Gata, Chad! striga el. Poti sa iesi acum — stiu ca tu esti. 
Nimic. 

începu din nou sa mearga, dar zgomotele aparura din nou. 
-Haide, Chad! tipa el. Nu ma sperii! Dar vocea îi trada minciuna. 
Mari pasul, dar auzi sunetul din nou. 

Ceva sau cineva se misca o data cu el, pastrînd acelasi ritm. 


Dar de ce nu vedea nimic? Casele de pe strada Haverford aveau 
ferestrele si verandele luminate, iar stilpii electrici functionau 
foarte bine. Si totusi nu 

reusea sa vada cine îl urmareste. 

Apoi, cînd traversa strada Prospect, surprinse o miscare usoara. 
O pisica! Nimic altceva decit o pisica idioata, ca aia care se tot 
tine dupa Angel. înlaturîndu-si temerile, Zack porni spre ultimul 
bloc ce-l 

mai despartea de casa lui. 

Acum pisica se misca în paralel cu el, fara sa-i pese ca e vazuta. 
Ciudat era însa ca, desi vedea pisica foarte clar, pasind pe 
deasupra frunzelor cazute din ramurile uriase ale arborilor ce 
strajuiau strada 

Haverford, aceasta nu mai scotea nici un sunet. 


Fosnetul se oprise. 

Era ca si cum pisica ar fi plutit cumva peste frunzis, fara sa-l 
deranjeze în vreun fel. Zack se opri. 

Pisica îl imita si se întoarse cu fata spre el. Baiatul facu un pas 
înainte spre ea. -Zit! 

Animalul se ghemui, leganîndu-si coada. 


— Pisica timpita, spuse Zack. Cara-te de aici! 

Mai facu un pas spre ea, ridicîndu-si bratele si agitîndu-le într-o 
parte si-n alta. 

Dar în loc sa dispara în noapte, pisica sari exact în fata lui si, o 
clipa mai tîrziu, Zack urla cînd simti ghearele acesteia 
patrunzîndu-i în 

carne. Cînd urletul lui de durere deveni înfiorator, animalul îi 
dadu dramul, pierzîndu-se în umbrele întunecate. 

Cu fata arzind de durere si ochii plini de lacrimi usturatoare, 
Zack alerga pîna acasa, urcînd în goana treptele de la veranda. 
Se împinse în 

usa, apoi o trînti cu putere, sprijinindu-se de perete pentru a-si 
recapata rasuflarea. 

— Zack? o auzi pe mama lui strigînd din camera de zi. lubitul lu' 
mama, totul e în regula? 


Simtind cum lacrimile încep sa-i curga pe obraji, Zack porni spre 
living. 

— A fost o pisica, rosti el cu vocea tremurînd. Pisica lui Angel! A 
încercat sa ma omoare! 

Joni Fletcher îsi privi uimita fiul, al carui chip se transformase 
într-o masca de frica si durere. 

— Ce? întreba ea, ridicîndu-se în picioare. Ce pisica? Vrei sa zici 
ca te-a atacat? 

— Fata mea, se jelui Zack. Aproape ca mi-a smuls obrajii! Mama 
lui se uita la el muta de uimire. 

— Dragule, ce tot zici tu acolo? N-ai nimic la fata. Zack îsi duse 
mîna la obraz. 

Usturimea disparuse. Se uita la degete. Nici urma de sînge. 

Se rasuci si privi în oglinda agatata pe perete, chiar deasupra 
mesei de lînga usa. 

Chipul lui arata perfect normal — nici o zgîrietura, ca sa nu mai 
vorbim de semnele adinci ce ar fi trebuit sa fie acolo, avînd în 
vedere 

durerea îngrozitoare pe care o resimtise cînd animalul îsi 
înfipsese ghearele. 

îsi atinse usor obrazul cu degetul aratator. 

Nimic — nici o durere. 

Dar acum cîteva minute... 


Se întoarse din nou în camera de zi, unde venise si tatal lui, iar 
acum amindoi parintii se uitau la el întrebatori. 


— Nu mint, spuse Zack, cu vocea pierduta. S-a întîmplat chiar 
cînd am trecut pe lînga ultimul bloc. 

— Ce anume, mai exact? întreba Ed Fletcher. 

Zack povesti toata întimplarea cît putu el de bine, din momentul 
în care auzise fosnetul frunzelor si pîna cînd fusese atacat. 

— Esti sigur ca a sarit pe tine? întreba Ed Fletcher cînd fiul sau 
termina. 

— Pe cuvîntul meu de onoare, tata! exclama el, ridicînd tonul 
cînd auzi îndoiala din glasul tatalui sau. A încercat sa ma 
omoare! 


— Pai, din cîte vad eu, nu a reusit deloc, nu? Se pare ca doar te- 
a speriat putin si în nici un caz nu ti-a facut rau. 

Ochii lui Zack se umplura de furie. 

— Vasazica, nu ma crezi! 

Ed Fletcher întinse mîinile într-un gest de aparare în fata 
cuvintelor mînioase ale baiatului. 

— Eu nu zic ca nu s-a întîmplat nimic... doar ca nu mi se pare 
asa o grozavie cum ai descris-o tu. 

— Sa presupunem ca te-a atacat o pisica, dar de unde si pîna 
unde ideea asta ca e a lui Angel? îl întreba mama lui. Ei nu au 
pisica. Marty 

e alergic. 

— La fel de alergic cum e la munca? interveni Ed Fletcher, ris- 
cînd o privire plina de repros din partea sotiei lui. 

— E a lui Angel, spuse Zack. O urmareste peste tot. E neagra 
si... 

— Tu sustii ca ai recunoscut o pisica neagra noaptea? îl 
întrerupse Ed Fletcher. 

— Da, am recunoscut-o! striga Zack. 

— Bine, bine! spuse Ed, ridicîndu-si din nou miinile. Doar ca eu 
unul nici nu sînt sigur ca as fi vazut-o, în primul rînd. 

— Pe-asta ai fi vazut-o, spuse Zack. E imensa si ochii îi 
straluceau si... 

— Gata, de ajuns, spuse Ed Fletcher împaciuitor, desi tonul din 
vocea lui trada clar îndoiala pe care o simtea. Chiar daca pisica 
te-a atacat 

— desi, sincer, ma cam îndoiesc —, tot nu înteleg de ce crezi tu 
ca e a lui Angel. Ei nici macar nu locuiesc în zona si... 

— Dar m-a urmarit! izbucni Zack, înainte de a lua în consideratie 
implicatiile vorbelor sale. 

Era însa prea tirziu. 

— Si de unde te-a urmarit, ma rog? îl întreba tatal lui. Ne 
ascunzi cumva ceva, Zack? 

— Nu, eu..., începu Zack, dar Ed nu-l lasa sa termine ce 
începuse sa zica. 

— De ce nu ne spui tu mai bine pe unde ai umblat în seara asta 
si ce ai facut mai exact? 

— Am stat pe-afara cu Chad, Jared si Heather! Si era si Angel 
pe-acolo, cu pisica ei tîmpita si... 


— De ce tot insisti ca e pisica lui Angel? interveni Joni. 

— Pentru ca e mereu cu ea! De-aia... 

— Ma duc s-o sun pe Myra, spuse Joni. 

Ridica receptorul, forma numarul si, dupa ce închise cîteva 
minute mai tîrziu, privirea ei capata acelasi licar de îndoiala ca 
si a sotul ei. 

— Zack, am vorbit cu Myra si ei nu au pisica, îi spuse ea fiului 
sau. Asa ca, indiferent de ce s-a întîmplat în seara asta, te 
asigur ca nu are 

nici o legatura cu verisoara ta. Acum spune-ne ce s-a petrecut în 
realitate! 

înciudat, dar stiind ca n-are sens sa se certe cu amindoi parintii, 
Zack le întoarse spatele. 

— Nimic, spuse el. Nu s-a întîmplat nimic, bine? 

Se îndrepta spre scari si, cînd mama lui striga dupa el, nu 
raspunse. Un moment mai tîrziu intra în camera sa, trîntind usa 
cu putere înurma lui. 

Pregatindu-se sa se bage în pat, Chad Jackson înca mai ridea în 
sinea lui amintindu-si imaginea lui Angel Sullivan alergînd 
îngrozita prinnoapte. Pentru el, partea cea mai frumoasa fusese 
cînd fata se împiedicase si cazuse în patru labe. Si-acum îsi mai 
amintea cit de tare îlduruse cu doi ani în urma cînd scapase 
bicicleta de sub control pe asfaltul din fata casei. Ranile se 
vindecasera dupa cîteva saptamini 

bune si cînd mama lui insista sa-i puna iod pe julituri... 

Se cutremura doar gîndindu-se la asta. 

Lasîndu-si hainele morman pe podea, se urca în pat si tocmai se 
pregatea sa stinga lumina, cînd zari rucsacul plin de carti si-si 
aminti canu îsi facuse tema la matematica. 


N-avea sens sa se apuce acum de ea — fie se ocupa de ea miine 
dimineata, fie îl obliga pe Seth Baker sa i-o copieze. Ce pacat ca 
Seth nu 

fusese si el cu Angel cînd o urmarisera, mergînd prin padure ca 
sa nu fie vazuti si scotînd diverse sunete. Singurul lucru care ar 
mai fi 

adaugat putina distractie ar fi fost prezenta lui Seth care 
probabil ca s-ar fi speriat atit de tare ca ar fi facut pe el în 
pantaloni. 

Da, ar fi fost perfect asa — poate ar trebui sa puna la cale ceva 
asemanator care sa-l bage în sperieti pe Seth tot atît de tare ca 
pe Angel. 

Angel — ce nume stupid. 

Un nume stupid pentru o fata stupida, grasa si urita. 

Atiît de stupida încît îl placea pe Seth Baker! 

Si atît de stupida încît sa cada din cauza sunetelor scoase de ei. 
Rînjind, Chad repeta încet tipatul pe care îl imitase în seara 
aceea. Nu semana chiar cu un strigat de bufnita — cel putin nu 
din cîte auzise 

el —, dar fusese suficient de bun ca s-o sperie pe Angel. Se 
pregati sa-l mai repete pentru distractia sa, cînd un sunet îi 
atrase atentia. 

Ceva din afara camerei. 


Asculta, dar zgomotul nu se mai auzi. 

Probabil ca se înselase. 

Relaxîndu-se, Chad se întinse spre veioza de pe noptiera. 
Sunetul reaparu, dar de data asta îl recunoscu. Era acelasi sunet 
pe care îl scosese el. 

Ramase nemiscat, tinîndu-si respiratia, cu mîna plutind 
deasupra veiozei. 

Sunetul se repeta. 

Ce naiba era? O bufnita? 

Dar nu suna ca o bufnita! Ziceai ca e chiar el încercînd sa imite 
tipatul bufnitei! Ce... 

Si-atunci stiu! Trebuia sa fie Jared — sau poate Zack — care voia 
sa-i joace o festa. 

Sau poate ca îl anuntau sa iasa afara! El si Jared se furisasera la 


miezul noptii afara de cel putin sase ori vara trecuta si nu 
fusesera 

niciodata prinsi. Chad se dadu jos din pat si îsi trase repede 
hainele pe el. Se duse la usa, asculta putin, o întredeschise si 
asculta din nou. 

Holul era întunecat si tacut, dar îl auzea pe tatal lui sforaind în 
dormitorul parintilor. 

închizînd usa, Chad se apropie de fereastra, ridica zavorul si 
împinse geamul încetisor în afara. Acesta scîrtii putin si cadrul 
metalic zornai 


o secunda, dar stia ca, chiar daca mama lui era treaza, îsi 
astupase urechile cu niste dopuri speciale ca sa poata suporta 
mai usor 

sforaiturile sotului ei. 

— Jared? striga el încet. 

Nu-i raspunse nimeni, dar imediat strigatul de bufnita reveni. 
Prin fereastra deschisa se strecura un curent de aer rece, asa 
cum Chad nu 

mai simtise niciodata înainte. Frigul îl patrunse pîna în adîncul 
inimii si timp de o clipa teribila avu senzatia ca o sa moara. 
Stînd perfect nemiscat, îsi ciuli urechile si privi cu atentie în jur, 
cautînd sursa sunetului care îl facuse sa înghete. 

Dar nu vazu nimic si într-un tîrziu realiza ca nu se aude nimic — 
nici macar greierii si broastele din cauza carora nu putea sa 
doarma de 

multe ori noaptea. 

Acum noaptea era ciudat de linistita. 

De ce? Ce le redusese la tacere? 

Asculta concentrat la maximum, apoi un scîrtiit puternic la doar 
cîtiva centimetri de el îl facu sa tresara. 

Chad sari brusc înapoi, lovindu-se de rama ferestrei. Ce era? 

O bufnita? O pisica? 

Se întoarse în directia de unde venise zgomotul si la început nu 
zari nimic. Dar apoi vazu ceva licarind în întuneric, de-abia 
vizibil. Pulsul 


lui crescu în timp ce încerca sa-si dea seama ce e. Licarul se 
transforma în stralucire, apoi prinse contur. Ochi. 

Doi ochi întunecati si stralucitori, cu pupile imense îl priveau fix 
de pe o ramura a copacului care era doar la o jumatate de 
metru 

departare. 

O bufnita. Asta trebuie sa fi fost — un tipat de bufnita! O imitase 
chiar mai bine decit s-ar fi asteptat! 

Chad facu un semn cu mîna spre ea, fiind sigur ca aceasta va 
sari de pe creanga si va zbura. Dar în loc ca bufnita speriata sa- 
si ia zborul 

prin coroana copacului, ceva negru ca noaptea sari pe fereastra. 
Pentru o clipa Chad crezu ca întunericul însusi venise dupa el, 
dar imediat realiza ca se însala. O pisica! 

O pisica neagra, cu o singura pata alba în mijlocul pieptului. 
Pisica lui Angel! 

Ghearele ca niste bisturie cu vîrfuri acide îi taiara adînc carnea 
din zona umerilor, iar dintii se înfipsera în ceafa lui. 

Strigînd de durere si înecîndu-se sufocat din cauza socului, Chad 
se dadu înapoi si cazu pe podea. încerca sa smulga animalul 
înainte ca 

acesta sa apuce sa-l omoare, dar pisica disparuse la fel de 
repede pe cît aparuse. 

Atiît de repede ca timp de cîteva secunde Chad se întreba daca 
totul fusese aievea. Dar apoi durerea din spate, acolo unde 
pisica îl sfisiase, 

începu sa-l arda cu putere si-si duse rapid mîna la git, îngrozit ca 
animalul ar fi putut sa-i lase o rana deschisa. Se repezi si iesi din 
camera, împleticindu-se si, cînd ajunse la baie, dadu drumul la 
apa rece si începu sa-si spele umerii si gitul fara sa mai aprinda 
lumina. 

Raceala apei îi mai alina arsura ranilor si, dupa ce folosi un 
prosop pentru a se sterge, apasa întrerupatorul si se privi în 
oglinda. 


Nimic. 


Nici o taietura nicaieri — nici macar o zgîrietura! Apoi, cînd se 


uita mai bine, îl vazu. 

Capul pisicii, cu buzele trase înapoi pentru a-si dezgoli dintii, 
aparu fantomatic din spatele lui. 

Rasucindu-se, Chad îsi ridica bratele pentru a se feri de noul 
atac al animalului. 

Apoi iarasi nu mai deslusi nimic. 

Timp de un minut ramase în baie tremurînd, cu inima batîndu-i 
nebuneste, prea îngrozit ca sa stinga lumina si sa se întoarca în 
camera lui. 

Cerceta totusi baia, verificînd pîna si cabina de dus si cautînd în 
spatele cazii demodate cu patru picioare, dar pisica disparuse 
chiar mai 

repede decît atunci cînd sarise din copac. 


Poate nici nu intrase în baie la urma urmei. 


Cînd bataile inimii îi revenira la normal, Chad încerca sa se 
convinga ca nu vazuse nimic în oglinda si ca doar imaginatia lui 
bogata îi 

jucase feste. 

Dar cum raminea cu atacul pisicii careia îi simtise ghearele 
sfisiindu-i carnea? 

Sa fi fost tot o închipuire? Cum era posibil? Cum se întîmplase? 
Poate totusi îsi imaginase întreaga întîmplare. Cînd se întoarse 
însa în dormitor, Chad lasa lumina aprinsa la baie si, dupa ce se 
baga în 

pat, hotari sa nu stinga veioza. 

Pisica neagra se strecura prin noapte ca o fantoma, miscîndu-se 
încet, fara ca vreun sunet sa-i tradeze prezenta. Mai degraba 
linistea însasi 

care o înconjura le atragea atentia celorlalte vietati pe lînga 
care trecea. 

Pericolul se apropia. 


Si simtind pericolul — prezenta unei creaturi fantomatice —, 
toate vietatile ramasera complet nemiscate, transformînd 
noaptea într-o 

pelerina atît de groasa ca oprea pîna si adierea usoara de 


toamna. 


Tacerea însa nu împiedica pisica sa-si urmareasca prada, pentru 
ca ea putea auzi totul. 


Putea vedea totul. 


Putea simti totul. 


Dupa ce se îndeparta, tacerea se împrastia încetul cu încetul. 
Greierii ascunsi sub scoarta copacilor începeau sa-si frece din 
nou piciorusele. 

Pasarile cuibarite în adaposturile lor ciripeau usor în somn. 

Pîna si frunzele moarte ale pomilor fosneau iar, mîngiiate de 
adierea de vînt ce revenise la viata. 

Citeva momente mai tîrziu, duhul negru se catara tacut într-un 
copac, apoi îsi continua drumul pe o ramura lunga. 

De acolo sari pe un acoperis ascutit. 

Aluneca usor în jos si privi printr-o fereastra. 

Jared Woods dormea în patul sau. 

O clipa mai tîrziu, desi Jared nu lasase geamul deschis si-si încu- 
iase usa de la dormitor, pisica pe nume Houdini se afla la el în 
camera. 

în visul lui, Jared Woods se gasea din nou în padurea de lînga 
Black Creek Crossing, de-abia abtinîndu-se sa nu izbucneasca în 
ris cînd îl 

auzi pe Chad Jackson imitînd aproape perfect tipatul unei 
bufnite. 

Atit de bine, încît o determinase pe Angel Sullivan sa traverseze 
pe partea unde Zack Fletcher astepta sa rupa din nou crengi 
uscate. 

în timp ce o privea pe Angel cum grabea pasul, traversînd 
disperata strada în ambele directii ca sa scape de sunetele 
îngrozitoare ce veneau 

din întuneric, Jared simti acelasi fior care îl trecea ori de cite ori 
zarea privirea înspaimîntata a lui Seth Baker atunci cînd el si 
Chad îl 

supuneau unui nou set de umilinte. 

Sperietura lui Angel era si mai interesanta, pentru ca fata habar 
n-avea ce se întîmpla sau cine se ascundea în întuneric. 

Acum, cînd ea fugise înapoi de frica betelor rupte de Zack si se 
îndrepta din nou spre el, se pregati, inspirînd adînc si deschizînd 
gura. 

Exact în clipa în care ea se apropie îndeajuns, Jared dadu 
drumul tipatului. 

Care dura doar o jumatate de secunda înainte sa-l loveasca 
ceva. 

Jared se trezi tresarind, înca simtind senzatia de greata si de 


sufocare pe care i-o provocase lovitura în stomac. 

Un val de panica îl coplesi cînd realiza ca nu poate sa respire, 
apoi diafragma începu sa functioneze din nou si plamiînii i se 
umplura cu 

aer. 

Nici nu se dezmetici bine, cînd o durere înfioratoare i se ras- 
pîndi în zona stomacului, ca si cum cineva ar fi înfipt în el un 
cutit, iar acum îl 

rasucea în toate partile. Urla cînd o noua lovitura îi spinteca 
pîntecele. încerca sa ajunga la veioza de pe noptiera. Fu lovit 
însa a treia oara 

si întregul corp îi deveni o rana vie. Cazu din pat, tragind 
asternuturile dupa el. 

Tipînd, se zbatu sa scape din strînsoarea cearsafului si a paturii, 
dar simti ca în toata nebunia aceea mai era ceva. 

Ceva care se rasucea si se framînta la fel de agitat ca el, dar nu 
pentru ca voia sa scape. 

Se zbatea si se înviîrtea în toate partile pentru ca voia sa îl 
omoare. Un urlet de groaza i se ridica în git cînd o noua lovitura 
îi sfisie 

stomacul. 

Jared aproape ca-si pierdu mintile de groaza cînd simti dintii si 
ghearele muscîndu-i adînc din carne. O sa moara! 

O sa moara chiar acum pe podeaua dormitorului sau. Picioarele 
îi paralizasera si un soi de bezna ciudata — mult mai neagra 
decit noaptea 


— începu sa-l înconjoare din toate partile. Un cosmar! 

Asta era — avea un cosmar si dintr-o clipa în alta se va trezi. 
Dar cosmarul continua si întunericul se apropie din ce în ce mai 
tare de el si-si dadu seama ca, atunci cînd îl va cuprinde 
definitiv în 

faldurile lui, nu va mai vedea niciodata. 

Nu va mai respira din nou. 

Se rasturna într-o parte, încercînd disperat sa se elibereze din 
cearsafuri. 

Apoi auzi o voce: 


— Jared? Jared... ce se petrece aici? Tatal lui! 

Falcile care îl stringeau de git disparura brusc si Jared trase 
lacom aer în piept. Se rasuci iarasi si încerca sa se ridice în 
picioare. 

— Jared? se auzi din nou strigat. 

Ca si cum vocea tatalui sau l-ar fi eliberat din strînsoarea 
asternu-turilor, baiatul se sprijini de tablia patului, se ridica si 
aprinse veioza. 

Camera se lumina si o pisica — pisica neagra pe care o vazuse 
si mai înainte, frecîndu-se de picioarele lui Angel Sullivan — sari 
în patrulabe. Cînd Jared porni spre usa, pisica îsi arcui spatele si 
îl scuipa amenintator, pregatindu-se sa-l atace din nou. 


— Vin acum, striga Jared, dar durerea din pîntecele sfisiat era 
atit de intensa încît cuvintele rostite de-abia se auzira. 

Fara sa scape animalul din ochi, Jared se dadu înapoi spre usa, 
îngrozit ca, daca s-ar întoarce cu spatele, aceasta ar putea sa 
sara din nou 

asupra lui. Dar cînd vazu ca nu reuseste sa învirteasca nicicum 
cheia, stiu ca nu are de ales. Se rasuci repede si apuca frenetic 
cheia, care 

de data asta nu mai opuse rezistenta. O secunda mai tîr-ziu, usa 
se deschise larg. 

— O pisica! striga el. A încercat sa ma omoare! 

Jared era alb la fata ca varul si Steve Wood privi uimit teroarea 
din ochii fiului sau. Cerceta camera, dar nu zari nici o urma de 
pisica, desi 

asternuturile erau cazute pe jos, iar carpeta tesuta de bunica lui 
Steve pe vremea cînd avea virsta fiului sau era mototolita exact 
ca atunci 

cînd el si prietenii lui obisnuiau sa se ia la trînta pe ea. Steve 
mai privi o data atent prin camera, apoi se uita la fiul lui. 

— O pisica? Despre ce tot vorbesti? 

— Uite, acolo..., începu Jared si se întoarse ca sa-i arate locul în 
care se ghemuise pisica. 

însa aceasta disparuse. 

Verifica întreaga încapere, centimetru cu centimetru. Nimic. 

— Dar a fost o pisica! insista el. M-a atacat! Uite! Uita-te la 
stomacul meu — aproape ca m-a omorit! 


Steve Woods îsi înclina capul si un zîmbet usor îi aparu în coltul 
gurii. 

— Mi se pare mie sau ai avut cumva un cosmar? spuse el. 
începu sa îndrepte covorul cu piciorul. 

— Nu sînt sigur ca am avut vreodata un vis atît de urit încît sa 
ma tavalesc pe jos, dar... 

— N-a fost un cosmar! tipa Jared. Era o pisica! Zimbetul pieri de 
pe fata tatalui sau. 

— Jared, uita-te si tu în jur. Vezi vreo pisica? 

Din nou baiatul cerceta camera, cautînd un loc în care ea s-ar fi 
putut ascunde. Usa de la dulap era închisa si la fel cea care 
dadea în hol. 

Fereastra era si ea închisa. 

Lasîndu-se pe vine, se uita sub pat, sub birou, în spatele 
scaunului si în orice alt loc în care s-ar fi putut afla pisica. 
Disparuse complet, de parca n-ar fi fost niciodata acolo. 

Apoi, cînd se ridica în picioare, îsi surprinse imaginea în oglinda 
de la dulap. 

Nu avea nici un semn, nici pe stomac, nici în alta parte. 

Era ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. 


Dar se întîmplase. 
Era sigur de asta. 


Si stia si al cui este animalul... 
CAPITOLUL 26 


Teroarea pe care o traise Angel cînd se întorsese noaptea 
trecuta de la biblioteca se transforma în miînie, acum, în caldura 
razelor soareluide dimineata, care stersese umbrele padurii. 
Houdini se învîrtea în jurul picioarelor ei, disparînd din cînd în 
cînd ca sa mai alerge dupa o 


veverita sau dupa un iepure, dar întorcîndu-se la ea dupa doua, 
trei minute. 

Cum de putuse sa fie atit de proasta noaptea trecuta? 

Cum de nu si-a dat seama ca sunetele pe care le auzise nu erau 
scoase de cine stie ce animal periculos care o vîna? La lumina 
zilei, 

realiza ca tipatul ciudat nu semana deloc cu al unei bufnite sau 
al vreunui alt animal. Parea mai degraba sunetul scos de cineva 
care încerca 

sa imite, si înca destul de prost, strigatul unei pasari de noapte. 
„Proasta!" Fusese o proasta, si Zack si prietenii lui le vor povesti 
tuturor întîmplarea. Deja îi vedea pe ceilalti colegi cum se uita la 
ea în 

timpul prînzului la cantina si îsi închipuia cum vor chicoti si vor 
ride suficient de tare ca ea sa-i auda. 

Se gîndi chiar sa chiuleasca de la scoala. Dar zece minute mai 
tîrziu, stînd pe partea cealalta a strazii si zarindu-i pe Chad, 
Zack si Jared pe 

treptele din fata intrarii, asa cum faceau întotdeauna, se 
razgîndi. 

Mai bine sa-i ignore pur si simplu. 

Se apleca sa-si ia ramas-bun de la Houdini. în loc sa se frece de 
mîna ei ca de obicei, pisica îi privi fix pe cei trei baieti, 
leganîndu-si 

agitata coada. 

„Stie! se gîndi Angel. Stie ce au facut!" 


— E în regula, Houdini, spuse ea încet, mîngiindu-i blana. Sînt 
doar niste baieti idioti! 

Se îndrepta de mijloc, îsi aranja mai bine rucsacul pe spate si 
traversa strada. 

Houdini sari în fata ei, scuipa în directia varului ei si a prietenilor 
acestuia, apoi se lipi strîns de picioarele fetei, ca si cum ar fi 
vrut s-o 

împiedice sa mearga mai departe. 

Angel se uita întrebatoare spre pisica. 

— Houdini, trebuie sa ma duc la scoala! Tu pleaca acolo unde îti 
petreci toata ziua si ne vedem dupa ore! 


Ocoli pisica si-si continua drumul. 

Houdini sari din nou în fata ei. De data asta însa nu mai încerca 
sa o opreasca; în schimb, porni în fata ei, cu capul plecat si cu 
dintii 

dezgoliti. 

Cînd ajunse la capatul scarilor, urca jumatate din trepte si se 
ghemui. Blana de la git i se zbirlise si coada i se legana 
periculos. 

Scuipatul se transforma într-un mieunat amenintator. 

Angel observa surprinsa cum Zack si cei doi prieteni ai lui se 
retrasera. 

— Ce crezi ca faci? întreba furios Zack Fletcher. Nu poti sa-ti 
aduci la scoala pisica ta timpita! 

Tremurul din voce mai înmuie putin asprimea cuvintelor. Chad 
Jackson si Jared Woods pareau la fel de nervosi ca el. 

— Nu e pisica mea si n-am adus-o eu la scoala. Vine singura. 
— Da? Atunci fa-o sa plece, spuse Chad Jackson. 

Ca si cum ar fi înteles perfect vorbele lui Chad, Houdini facu un 
pas spre el, îsi dezveli dintii si scuipa furios. Chad se dadu înapoi 
si se lipi 

de zid. 

— Nu-i nimic, spuse Angel, aplecîndu-se ca sa linisteasca pisica. 
Doar ca nu mai sînt la fel de curajosi ca noaptea trecuta. 

Se uita în sus la Jared, care nu rostise nici un cuvînt pîna atunci: 
— Ce s-a întîmplat? Ti-a mîncat pisica limba? 

Jared se înrosi, dar nu-si lua ochii de la Houdini si se îndrepta 
tiptil spre usa de la intrarea în scoala. 

— Eu... eu trebuie... aaaa... sa ma întîlnesc cu cineva, se bilbii 
el, apoi se strecura pe usa înainte ca vreunul dintre prietenii lui 
sa-l opreasca. 

Zack Fletcher îsi linse nervos buzele si încerca pentru a doua 
oara sa para mai curajos decit se simtea. 

— Ai face mai bine s-o iei de aici, altfel te spun domnului 
Lambert. 


Exact cînd rosti cuvintele, usa se deschise si afara iesi 
directorul. 


— Ce sa-mi spui, Zack? întreba Phil Lambert. 

Vazîndu-l pe Houdini, zimbi si se lasa pe vine, întinzînd mîna. 

— la te uita, cine esti tu? întreba el. Ce pisicuta draguta! Houdini 
se relaxa si se apropie de director, adulmecîndu-i mîna, 

apoi se strecura sub ea pentru a fi scarpinat. 

— Mai bine aveti grija, izbucni Chad Jackson. Musca. 

Phil Lambert lua obrajii lui Houdini în palme si îi scutura usor 
capul. 

— Oooo, oare pisicuta rea o sa ma muste si pe mine? întreba el. 
Dupa ce-i dadu drumul, Houdini se rostogoli pe spate si-l lovi 
blînd pe director cu labele din fata. Dupa ce se mai juca putin cu 
ea, Phil Lambert se ridica în picioare si-i arunca lui Chad o 
privire 

amuzata. 

— înteleg exact ce vrei sa spui. N-am vazut în viata mea o pisica 
mai rea decît asta. 

Chad se înrosi pîna în vîrful urechilor si Angel observa cum se 
uita disperat în jur sa vada citi oameni fusesera martori la scena 
în care 

directorul facuse haz de el. Apoi, la fel ca Jared, disparu rapid în 
interiorul cladirii. Zack îl urma îndeaproape chiar înainte ca usa 
sa se 

închida. 

Dupa ce baietii plecara, domnul Lambert se întoarse spre Angel. 
— Te-au suparat cu ceva? întreba el. Angel dadu din cap ca nu. 
Phil Lambert se apleca putin înainte, ca si cum ar fi stiut ca 
Angel îi ascunde ceva. 

— Daca da, poti sa-mi spui, te asigur. Nu vreau sa insist, dar 
daca te hartuieste cineva, eu trebuie sa stiu. 

— Nu, nu s-a întîmplat nimic, spuse Angel, dar nu îndrazni sa se 
uite în ochii directorului, constienta ca tocmai rostise o 
minciuna. 

— Bine, ofta domnul Lambert. Dar daca vrei sa discuti cu mine, 
stii unde e biroul meu, da? 

Dupa ce Angel încuviinta din cap, directorul îsi îndrepta atentia 


spre Houdini. 
— E a ta? 
Angel dadu din cap. 


— Banuiesc ca e o pisica vagabonda. Cred ca traieste pe undeva 
prin jurul casei noastre si se ia dupa mine pretutindeni. 

— Are zgarda? 

Din nou Angel nega. Lambert se încrunta. 

— Poate ca ar trebui sa chemam hingherii... Dar Angel nu-l lasa 
sa-si termine fraza. 

— Va rog, nu! striga ea. N-a facut nimic... e o pisica foarte 
draguta! 

— Se pare ca Chad si prietenii lui nu prea sînt de acord cu asta, 
observa directorul. De ce le-ar fi teama de ea? 

„Pentru ca ea stie ce au facut", gîndi Angel. Dar nu spuse nimic 
cu voce tare si se multumi doar sa ridice din umeri la întrebarea 
directorului. 

— Bine, ofta domnul Lambert. Uite ce zic eu... O sa pretind ca n- 
am vazut pisica astazi. Dar Chad are dreptate totusi într-o 
privinta: nu 

poti s-o aduci la scoala si, daca va continua sa te urmeze peste 
tot, voi fi obligat sa chem hingherii. Ne-am înteles? 

Angel încuviinta din cap si, dupa ce barbatul intra în scoala, se 
apleca sa-i mîngiie blana lui Houdini. 

— Trebuie sa pleci în alta parte, spuse ea încet. Daca ramii 
aici... Dar Houdini, ca si cum i-ar fi înteles vorbele, se departa 
înainte 

ca ea sa termine propozitia, coborînd treptele si repezindu-se 
peste strada. De-abia cînd ajunse pe partea cealalta, se opri, se 
întoarse si 

se aseza sub un stejar înalt, încolacindu-si coada în jurul 
picioarelor. 

Angel o mai privi cîteva secunde, îi facu un semn cu mîna, apoi 
se întoarse pentru a începe o noua zi de scoala. 


— Urasc pisica aia, spuse Chad Jackson, sprijinindu-se cu spatele 
de dulap. 

Discuta cu Zack si Jared în timp ce îl asteptau pe Seth Baker sa 
apara. 

— Ati vazut-o? Era pregatita sa se dea la mine! lisuse! Putea sa 
ma omoare! 

— Pe mine chiar a încercat sa ma omoare, spuse Zack Fletcher. 
Probabil ca m-a urmarit azi-noapte cînd m-am întors de la Black 
Creek 

Crossing. 

Chad simti cum i se mareste pulsul si uita de Seth Baker. 

— Ce vrei sa zici? Cum adica a încercat sa te omoare? 

— Pai, a sarit pe mine. Eram aproape de casa si brusc s-a dat la 
mine! 

— Unde? întreba Chad. Zack îsi îngusta privirea. 

— Cum adica unde? 

— Adica spre ce parte a corpului a sarit? 

— La fata, se rasti Zack, aducîndu-si aminte de-abia dupa ce 
rostise cuvintele ca n-avea nici un semn doveditor. De-abia am 
reusit sa scap 

de ea. 

Se uita întrebator la Chad, care avea o privire ciudata în ochi, ca 
si cum ar fi fost speriat. 

— Ce-ai? întreba el. 

— Aaa...aaaa___ a venit si dupa mine, balmaji Chad. Sau cel 
putin asa cred. 

îsi muta privirea de la Zack la Jared, care se holbau acum la el. 
— Adica... ei bine, cred ca a venit dupa mine. 

— Cum adica crezi ca a venit dupa tine? A venit sau nu? 

— Cred... cred ca da, se bilbiîi Chad. Am simtit cum mi-a sfisiat 
fata. Am crezut chiar ca mi-a scos ochii. Dar cînd m-am privit în 
oglinda... 

Nu reusi sa-si termine ideea. 

— N-ai vazut nimic, corect? spuse Zack grav. 

202 JOHN SAUL Chad dadu din cap. 

— Era ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Dar eu stiu ca asa a 
fost. 

— La fel am patit si eu, spuse Jared Woods, cu vocea 
tremurînda. Chad si Zack se întoarsera sa se uite la el. 


— Eu am crezut ca a fost un vis. 
încet, înca nesigur daca totul se petrecuse în realitate sau nu, el 
le povesti prietenilor sai ce îi facuse pisica noaptea trecuta. 


— Dar n-avea cum sa intre în camera mea, termina el. Totul era 
închis si cînd a venit tata sa vada ce se întîmpla... 

îsi musca limba, dar mult prea tîrziu. 

— Tatal tau? repeta Zack. Ai tipat atît de tare încît a venit tatal 
tau? 

— Dormeam! spuse Jared. Adica... 

— Si ce-i asa nemaipomenit? întreba Chad, privindu-l furios pe 
Zack. Si ce daca a tipat? Singurul motiv pentru care ai mei nu 
m-au auzit a 

fost ca nenorocita aia de pisica ma apucase de git. 

— N-am vrut sa zic asta, batu Zack în retragere. Dar poate ca 
pisica a iesit cînd a venit tatal tau în camera. 

Jared dadu din cap. 

— Luminile erau aprinse, iar eu eram chiar lînga usa, alaturi de 
tata. într-o secunda a disparut. 

Cei trei baieti se privira lung. 


— Si-acum ce-o sa facem? întreba Jared. 

— E simplu, spuse Zack. Ea sustine ca nu e pisica ei, deci n-o sa- 
i pese daca i se întîmpla ceva, nu? Asa ca hai sa aflam daca ea 
ei sau nu. 

— Gata? întreba Zack în timp ce Jared îsi închidea dulapul, aflat 
putin mai încolo. 

Cînd Jared dadu din cap ca da, Zack îi facu un semn lui Chad 
Jackson, care trînti usa de la dulap si porni cu mersul lui de 
cocos pîna la 

peretele de pe partea cealalta a holului, unde se sprijini alene 
de el. Clopotelul sunase de cinci minute, anuntînd pauza de 
masa, si în mod 

normal pîna acum ar fi trebuit sa ajunga la cantina si sa fie 
primii la coada. Astazi însa pierdura vremea pe la vestiare, 
asteptind sa se 

goleasca holul. 

— O sa fie tare amuzant, spuse Chad, afisînd un rînjet rautacios. 
— Daca o sa mearga. 

Nesiguranta din vocea lui Jared îl facu pe Chad sa zimbeasca si 
mai urit. 

— De ce n-ar merge? 

— De unde stii macar ca o sa gasim timpita aia de pisica? se 
rasti Jared. 

— Stim unde este Angel, Îi spuse Zack. Asa ca stim si unde o sa 
fie pisica, nu? A stat acolo toata dimineata. Am verificat în 
fiecarerecreatie. 

— Dar a zis ca nu e a ei, le aminti Jared lui Chad si lui Zack. 
Acum cei doi prieteni ai lui se holbau la el si stiu imediat ce 
gîndeau despre el. 


— Nu dau înapoi, spuse el repede. Dar daca sîntem prinsi? Zack 
îsi dadu ochii peste cap. 

— Daca vedem ca putem fi prinsi, nu facem nimic. Asa prost ma 
crezi? 

Se mai uita o data pe coridor, care era acum pustiu. Rasturnînd 
continutul rucsacului în dulap, închise repede usa înainte sa 
cada ceva în 

afara, îl facu pachet si-l baga în geaca, apoi îsi trase fermoarul 
pîna la jumatate ca sa-l tina strîns. 


-Haide! 

îsi conduse prietenii pe scari si iesira în fata scolii. Se strecu-rara 
printre tantalaii care îsi pierdeau de obicei vremea pe treptele 
cladirii 

jucînd sah si mîncîndu-si prînzul din cutiile speciale la care Zack 
si amicii lui renuntasera înca din clasa a patra. Ignorîndu-i, Zack 
traversa 

peluza, îndreptindu-se spre trotuar. Aici se întreba daca nu 
cumva se înselase. 

Pisica cea neagra nu se vedea nicaieri. 


— Dar ai zis ca a stat aici toata dimineata, spuse Jared Woods, 
încercînd sa-si ascunda usurarea din voce. 

— A stat, raspunse Zack, traversînd strada spre punctul de sub 
stejarul cel înalt unde vazuse animalul în cursul diminetii. 
Acum însa nu mai era. 


— Nu înteleg, spuse el, încruntîndu-se, apoi cerceta zona din 
jurul copacului si privi pe strada. 

— A fost aici toata dimineata. 

în clipa în care rosti cuvintele, parul de pe ceafa i se zbirli si, 
simtind brusc pericolul unei amenintari, se rasuci. Nimic. 

Se întoarse din nou si îi vazu pe Chad si pe Jared care priveau 
sus în copac. 

Jared pasi usor înapoi si, desi Chad nu se misca, se facu la fata 
alb ca varul. 

Zack se uita si el în copac si se trezi fata-n fata cu ochii aurii ai 
pisicii cu blana neagra ca taciunele, care acum îsi arata coltii. 
Inima începu sa-i bata cu putere cînd îsi aminti cum aparuse 
noaptea trecuta din întuneric, repezindu-se asupra lui si 
înfigîndu-i ghearele în 

carne. Acum, pisica scotea un suierat agresiv si Zack simti 
durerea îngrozitoare care îl chinuise cu doar douasprezece ore 
în urma. Reusi 

cumva sa nu se miste de pe loc, asa cum facuse Jared. 

Pisica tresari, apoi se ghemui, pregatindu-se de atac. 

— Ai grija, spuse Jared, cu o voce soptita. Daca sare... 

— N-o sa sara, îl întrerupse Zack. E la fel de fricoasa ca tine. 
Fara sa-si ia ochii de la animal, îsi dadu jos rucsacul din spate. 
— Am dreptate, nu-i asa? întreba el, privind în sus. Esti foarte 
curajoasa pe întuneric, dar la lumina... 

Parca întelegînd cuvintele lui, Houdini se repezi spre Zack, 
sarind de pe creanga cu labele întinse si ghearele scoase, 
scotînd un urlet 

furios. 

Zack se dadu într-o parte în ultima secunda si lovi pisica cu 
rucsacul. 

Aceasta cazu pe spate, dar se rasuci atît de repede încît Zack 
de-abia o zari si imediat animalul se ghemui, aratîndu-si dintii si 
scuipîndu-l. 

— Ce s-a întîmplat, mito? o tachina Zack. Nu-ti place, nu? 
Arunca ghiozdanul spre ea si aceasta se repezi sa se agate de el 
cu labele din fata. 

Zack trase rucsacul înapoi în ultima clipa, chiar înainte ca 
ghearele sa se înfiga în nailon. 

| se alatura si Chad, care-si dadu jos geaca de fis pe care o purta 


peste puloverul de lina. O înfasura exact cum procedau cu 
prosoapele la 

vestiar cînd se hiîrjoneau dupa ce faceau dus. Pentru ca pisica îl 
fixa pe Zack, Chad o ocoli si o lovi cu una din mînecile de la 
jacheta. 

Miorlaind de durere, pisica sari în aer, se rasuci si dupa ce cazu 
în patru labe îl scuipa pe Chad cu si mai multa furie. 

— Haide, Jared, spuse Zack. Da-i si tu vreo doua! 

Jared Woods însa se dadu un pas înapoi si scutura din cap tacut, 
în timp ce prietenii lui continuau sa necajeasca pisica. 

— Ce s-a întîmplat, Woods? îl tachina Chad. Ti-e frica sa nu vina 
din nou în camera ta la noapte? 

In timp ce Zack continua sa atite animalul cu rucsacul, Chad îl 
plesni pe Jared cu jacheta lui facuta sul. Baiatul sari ca ars cînd 
miî-neca îi 

atinse încheietura. 

— Te pomenesti ca esti si tu un papa-lapte? zise Chad 
batjocoritor. Raspunzînd provocarii, Jared îsi scoase cureaua de 
la pantaloni. Cînd 

simti noul pericol, pisica se rasuci cu fata spre Jared si se 
încorda, pregatindu-se sa atace. Pierzîndu-si curajul la vederea 
animalului furios, baiatul facu un pas înapoi. 

Pisica se apropie, ridicîndu-si coada care se legana amenintator 
precum clopoteii unei cobre. Jared îl zari pe Zack cum se asaza 
în spatele 

pisicii cu rucsacul deschis. 

Vaziînd ce face Zack si întelegind cum are de gind sa procedeze, 
Chad îi sopti lui Jared: 

— Mai fa un pas înapoi. Si flutura-i în nas cureaua. 

Sa se dea înapoi nu era greu, dar instinctul îi spunea lui Jared sa 
o ia la goana înainte ca pisica sa se repeada spre el si sa-si 
înfiga 

ghearele în pîntecele lui. Simtind frica lui Jared, animalul se 
apropie, cu ochii sclipind si coada leganîndu-se din ce în ce mai 
repede. 

Jared îngheta, prea înspaimîntat pentru a mai face vreo miscare. 


Pisica se tîrî si mai aproape, iar sunetul pe care îl scotea i se 
paru lui Jared mai periculos decit sîstitul unui sarpe care se 
pregateste sa 

atace. 

Cureaua îi cazu din mîna. 

Animalul mai facu un pas, privindu-l fix de parca ar fi putut sa 
vada teroarea din sufletul lui, si Jared simti cum îl trec 
transpiratii reci din 

cap pîna-n picioare. încerca sa se îndeparteze, dar picioarele i 
se înmuiara brusc. 

Apoi, exact cînd pisica se pregatea sa îl atace, Jared observa o 
miscare iute chiar în spatele ei. 

Houdini, simtind miscarea, sari în aer ca sa se întoarca spre 
amenintarea ce venea din partea opusa. 

Prea tîrziu! 

Zack reusi sa o prinda chiar înainte de a atinge pamîntul si se 
arunca peste rucsac cu toata greutatea, tragind repede 
fermoarul. 

Animalul începu sa se zbata si sa se zvircoleasca, zgiriind cu 
ghearele nailonul gros. 

Dupa ce se asigura ca e prinsa bine, Zack se ridica în picioare, 
apuca rucsacul de curele si îl izbi cu putere de trunchiul 
stejarului din care 

pisica sarise doar cu cîteva momente înainte. 

Aceasta urla înfiorator. 

Zack îsi lua avînt si-l lovi de copac înca o data. Urletele încetara 
brusc. Baiatul privi strada în dreapta si-n stînga. Nimeni din cei 
care stateau 

pe treptele de la intrarea în scoala nu parea sa le acorde nici 
cea mai mica atentie, probabil pentru ca lupta avusese loc la 
umbra 

ramurilor bogate ale copacului. Cu exceptia unei singure femei 
care tocmai aparea dupa coltul unui bloc, strada era pustie. 


— Haideti! spuse Zack. Veniti dupa mine! 

Traversa în graba strada, urmat îndeaproape de Chad si Jared, 
dar în loc sa se îndrepte spre locul în care tocilarii îsi 
terminasera jocul de 


sah, coti brusc spre capatul cladirii. Cînd Chad si Jared îl prinsera 
din urma, urcase deja jumatate din treptele care duceau la 
scara ce 

facea legatura nu numai cu primul etaj, dar si cu subsolul. Cei 
trei baieti intrara în labirintul de conducte si tevi de sub scoala, 
iar Zack îi 

duse într-un colt întunecat, chiar lînga cazanul de încalzire. 

— Ce ai de gînd sa faci? întreba Chad. S-o arzi? Zack dadu din 
cap canu. 

— Am o idee mai buna. Dar mai întîi trebuie sa ne asiguram ca e 
moarta. 

Apucînd bine rucsacul de curele, îl ridica deasupra capului, îl 
învîrti de cîteva ori, apoi îl trînti cu putere de podeaua de beton. 
Dinauntrul lui se auzi un geamat scurt, urmat de o miscare 
usoara. Zack îi dadu ghiozdanul lui Chad Jackson. 

— E rîndul tau. 

Chad ezita doar o secunda înainte de a apuca rucsacul, apoi îl 
prinse bine de curele, îl învirti si îl izbi de podea. 

Dinauntru razbatura de asta data doua gemete înabusite. 

Chad îi arunca rucsacul lui Jared Woods, care îl lasa sa cada la 
picioarele lui. 

— Acum tu. 

Jared privi nesigur în jos. 

— Am spus ca o facem cu totii, zise Zack Fletcher. 

— Dar... aaa... dar n... n-ai spus ca... 

— Fa-o, îl întrerupse Zack pe un ton aspru si înclestîndu-si 
pumnii. Daca vrei sa mai fii prietenul nostru, atunci o faci! 

Jared privi capatul slab luminat al subsolului, sperînd sa vada pe 
cineva si sa aiba astfel o scuza pentru refuzul lui, dar nici nu 
zari, nici nu 

auzi pe cineva. 

Erau singuri. 

Fara sa aiba cine sa-l salveze, Jared se apleca si ridica rucsacul, 
înca mai simtea o miscare usoara în interiorul lui, dar nu se 
compara cu 


zvîrcoleala teribila de dinainte. 


II cîntari, imitîndu-l aproape inconstient pe Chad Jackson. 


— Haide, papa-lapte, fa-o! îi porunci Zack. 

Strimbîndu-se la auzul poreclei — si stiind ca Zack n-avea sa 
renunte niciodata la ea, la fel cum facuse cu Seth Baker cînd îi 
spusese Beth 

înca din copilarie —, Jared îsi lua inima-n dinti, încerca sa-si 
înfringa senzatia de voma din stomac si lovi rucsacul de perete. 
îsi spuse repede ca nu auzise icnetul de durere din interiorul 
ghiozdanului. 

îsi spuse la fel de repede ca nu izbise rucsacul suficient de tare 
ca sa îi faca rau pisicii. în orice caz, nu ca Zack si Chad. îsi spuse 
ca pisica 

era probabil deja moarta. Si în plus, nu îl atacase ea noaptea 
trecuta? 

Dar chiar si-asa, senzatia de greata îl cuprinse din nou. Arunca 
rucsacul la picioarele lui Zack. 

- Am facut-o, esti multumit? 

Zack îl ridica, dezvelindu-si dintii într-un rînjet batjocoritor. 

-lar acum o sa vomiti, nu-i asa? 

Jared dadu din cap ca nu, desi nu era foarte sigur ca va putea 
împiedica acest lucru. 

-Bine, hai sa mergem, spuse Zack punîndu-si ghiozdanul pe 
umeri de parca ar fi avut doar carti în el. 

îi conduse din nou pe scari, apoi sus la etajul unu si în sfirsit 
ajunsera la dulapurile lor. 

Ale lor si al lui Angel Sullivan. 

în timp ce Zack supraveghea atent coridorul gol, Chad începu sa 
lucreze la cifrul de la dulapul lui Angel. 

60 

CAPITOLUL 27 

Schimbarea brusca a atmosferei din cantina o avertiza pe Angel 
ca varul ei venise în sfirsit. Nu era ceva pe care-l putea defini cu 
certitudine, 

desi temperatura se modificase, un curent de aer rece matura 
încaperea, iar murmurul discutiilor înceta brusc. Nu, era ceva 


mai subtil. 

Un sentiment oribil care-i facea pielea ca de gaina. 

O senzatie de angoasa, ca si cum o amenintare invizibila plutea 
înjur. 


— Uite-i ca vin, spuse Seth amar, aruncînd o privire spre coada 
de la bucatarie unde Zack, Chad Jackson si Jared Woods apucau 
ultimele 

feluri de mîncare înca nestrînse de doamna Carelli. 

— Chiar cînd ma gîndeam ca o sa avem si noi un prînz linistit si 
ca n-o sa mai fim obligati sa-i suportam. 

Angel nu trebui sa se întoarca, pentru ca simti ca este privita si 
vazînd expresia uimita de pe chipul lui Seth, premonitia unui 
lucru 

îngrozitor ce urma sa se întîmple se intensifica. 

— Pun la cale ceva, nu-i asa? Seth îsi încrunta sprîncenele. 

— Se tot uita încoace... cel putin Chad Jackson asa face. Si are 
privirea aia ciudata, ca si cum s-ar abtine sa nu rida. Si de 
fiecare data cînd 

începe sa chicoteasca, Zack îl înghionteste. 

— Si Jared? 

— Arata de parca si-ar fi dat matele afara. Adica e alb la fata ca 
varul si pare bolnav. 

Curiozitatea învinse si Angel se întoarse sa arunce o privire spre 
cei trei baieti, care se uitara repede în alta parte. Angel simti 
cum i se face 

stomacul ghem. 

— De ce si-au întors privirile cînd m-am uitat la ei? întreba ea. 
Seth ridica din umeri. 

— De unde sa stiu eu? Poate ca sînt stînjeniti pentru ca i-ai prins 
vorbind despre tine. 

Angel si Seth se privira cîteva secunde si absurditatea vorbelor 
lui Seth îi facu pe amîndoi sa chicoteasca. 


— Si poate ca Chad o sa ma invite în oras, iar Heather Dunne o 
sa-ti ceara sa te duci cu ea la dans. 

— lar porcii zboara! adauga Seth. Bine, atunci ce se petrece? 
Angel ridica si ea din umeri. 

— Habar n-am. Partea ciudata e ca am simtit ceva în neregula 
din clipa în care au intrat aici. Adica, nici macar nu i-am vazut si 
nici nu i-am 

auzit, dar înainte sa ma uit la ei am simtit ceva. 

— Poti sa fii mai exacta? 

— Nu cred, spuse Angel din nou. E doar un sentiment ciudat — 
ca si cum urmeaza sa se întîimple ceva rau. 

— Dar asta nu-i ciudat deloc, spuse Seth. Esti doar realista. E o 
porcarie, dar ce putem face? 

Angel ridica din nou din umeri si, dupa ce Zack si prietenii lui se 
îndreptara spre masa lor, se concentrara iarasi asupra prînzului. 
— Vrei sa dam o fuga pîna la cimitirul vechi dupa ore ca sa 
vedem daca gasim mormîntul lui Forbearance Wynton? 

Angel îsi înclina capul. 

— Dar de ce ar exista un mormînt? Daca au ars-o pentru ca era 
vrajitoare, n-aveau cum s-o îngroape în cimitir, nu? 

Seth îsi dadu ochii peste cap. 

— Daca îi gasim mormîntul, atunci stim ca ea nu era vrajitoare, 
corect? Cel putin aflam ceva în plus fata de ce am descoperit 
pîna acum. 

— Bine, spuse Angel. Numai daca... 

— Numai daca ce? 

Angel arunca o privire spre Zack si prietenii lui, care pareau sa fi 
uitat de ea. Dar ea avea în continuare senzatia aceea ciudata ca 
lucrurile 

nu erau în regula si ca avea sa se întimple ceva. Scoase un oftat 
prelung. 

— Nu, nimic. Ne vedem dupa ore. 

Clopotelul care anunta sfîrsitul pauzei de masa suna citeva 
minute mai tîrziu si, în timp ce-si ridica rucsacul de pe scaun, se 
mai uita o 

data la varul ei. 

De data asta privirile li se întîlnira. 

Si vazu un licar întunecat, crud, ca si cum el ar fi stiut ceva. Dar 
ce? 


Ochii lui continuau sa o fixeze si Angel fu coplesita din nou de 
premonitia aceea nefireasca. Se întoarse si iesi grabita din 
cantina. 

Ziua se scurse încet si la sfîrsitul ultimei ore Angel se întreba 
daca nu cumva îsi închipuise tot ce se întîmplase la prînz. Dar 
cînd ajunse pe 

palierul de la etajul unu si porni spre propriul dulap, avu 
confirmarea ca nu fusese vorba doar de imaginatia ei. 

Zack si prietenii sai erau adunati lînga dulapul lui si, desi încerca 
sa fie mai discret decit în timpul prînzului, Chad Jackson nu-si 
putea lua 

privirea de la ea. 

Si putea sa jure ca Zack încerca sa nu rida. 

Cînd se apropie de dulapul ei, sentimentul acela îngrozitor 
capata intensitate. 

Dulapul ei! 


îi facusera ceva? 

îsi aminti cum anul trecut, la Eastbury, cineva îi daduse cu un 
spray cu vopsea prin gaurile usii. încetini pasul. 

Poate ca ar fi mai bine nici sa nu-l deschida. Singurul lucru pe 
care-l tinea înauntru era cartea de istorie grea pe care nu voia s- 
o care de 

colo-colo si, de vreme ce doamna McDowell nu le daduse nici un 
fel de tema pentru acasa, nu era nevoita sa o ia acasa. 

Se uita din nou spre cei trei. 


Jared plecase. 
Dar Zack si Chad o priveau. Facusera ceva — putea sa 


ghiceasca dupa pozitia pe care o aveau si dupa expresia de pe 
chipurile lor, desiChad încerca pe cît posibil sa para nevinovat. 


Razgîndindu-se, se repezi înapoi pe scari, iesind pe usa din fata 
a scolii. Seth o astepta. 


— Cred ca mi-au pus ceva în dulap, spuse ea, coborînd treptele. 
Pornira spre cimitir prin spatele bisericii congregationale si 
Angel îi povesti cum stateau toti trei acolo, privind-o ca si cum 
ar fi avut ceva de ascuns, în timp ce ea se îndrepta spre 
vestiare. 

— Ce-ai de gînd sa faci? întreba Seth. Trebuie sa-l deschizi odata 
si-odata. 

— Stiu, raspunse Angel. Dar n-am vrut sa-l deschid cu ei de fata. 
Pur si simplu n-am... 

Se opri brusc simtind un nod în git. 

— Ce-ar fi sa trecem din nou pe la scoala cînd ne întoarcem de 
la cimitir? spuse Seth. Pîna atunci o sa plece si vedem exact 
cum sta treaba. 

Angel încuviinta din cap, chinuindu-se sa-si controleze lacrimile 
care pareau s-o podideasca dintr-o clipa în alta. De ce n-o lasau 
în pace? 

Ce le facuse ea lor? 

Si oare ce se întîmplase cu dulapul ei? 

Zece minute mai tîrziu, ajunsera în fata portii vechiului cimitir, 
care era ascuns bine în spatele bisericii. Un copac urias se ridica 
exact în 

mijlocul lui. Aproape golite de frunze, ramurile se profilau pe cer 
alcatuind o coroana perfect rotunda ce se sprijinea pe un trunchi 
absolut 

drept. 

Angel îl privi cîteva secunde lungi. 


— Cum reusesc sa-i pastreze aspectul asta? întreba ea în cele 
din urma. 
Seth zimbi. 


— Nu fac nimic special - el singur creste asa. Se zice ca de la el 
vine numele orasului. 

— Dar copacii nu cresc astfel. 

— Ei bine, asta da. Haide... partea cea mai veche a cimitirului 
este în directia asta. 


1 Roundtree, „copac rotund" (n.tr.) 


Porni spre coltul cel mai îndepartat al cimitirului, unde se zarea 
si o capela mica de piatra, care îti dadea o senzatie atit de 
puternica deparasire, încît lui Angel i se facu mila de ea. 


— Ce-i aia? 

— Se pare ca e prima biserica cladita atunci cînd s-a fondat 
orasul, întotdeauna s-a zis ca va fi transformata într-un muzeu, 
dar pîna acum 

nu au fost decit vorbe goale. 

Cînd se apropiara mai mult, placile comemorative din granit 
stralucitor de lînga poarta dadura la iveala mai multe pietre 
tocite si, cînd intrara 

în zona din spatele bisericii vechi — în care nu încapeau mai 
mult de o suta de oameni —, pietrele funerare erau atit de 
macinate de 

vreme încît de-abia se mai zareau inscriptiile gravate pe ele. 

— Hai sa începem de aici, spuse Seth, aplecîndu-se sa vada mai 
bine numele de pe o piatra care era înclinata foarte tare si care 
avea un 

colt lipsa. 

Pîna si marginea ciobita fusese slefuita de-a lungul secolelor de 
vremea aspra din New England. 

Seth se chinui sa înteleaga inscriptia. 

— Jabez Conant, citi el. Oauuu! A murit în 1672! Angel se lasa 
pe vine în fata urmatoarei pietre funerare. 

— Abigail Conant, citi ea. Sotia lui Jabez. 

— Cînd a murit? 

Angel întinse mîna si dadu la o parte niste muschi. -Posibil 1661. 
Sau 1667. 

Mersera mai departe pe rînd, citind tot ce era lizibil, apoi trecura 
la urmatorul. Majoritatea pietrelor erau prea degradate ca sa 
mai vezi 

ceva pe ele si chiar si în cazul celor pe care se mai zarea ceva, 
nu erau foarte siguri de ceea ce citeau. 


Pe la jumatatea celui de-al treilea rînd, gasira o parcela frumos 
aranjata, înconjurata cu stîlpi de granit, lati de zece centimetri si 
lungi deaproape un metru. în multi dintre ei se zareau gauri cu 
urme de rugina. 


— Pun pariu ca aici a fost un gard metalic pe vremuri, spuse 
Seth. Dar este atît de vechi încît fierul a ruginit de tot si a 
disparut. 

în interiorul ariei dreptunghiulare strajuite de ornamentele din 
granit, care masura cam sase metri lungime si vreo cinci latime, 
se gaseau 

vreo zece pietre funerare, dintre care una se ridica deasupra 
tuturor celorlalte. 

Chiar de pe aleea unde stateau, Seth si Angel puteau deslusi 
numele gravat pe ea: Reverendul Percival Wynton Parsons. 
-Tipul care a scris cartea, sopti Seth. Cea despre vrajitoare. 
Piatra funerara mai înalta era înconjurata de altele mai mici; 
gasira piatra sotiei preotului, a fiului sau, a celor doi nepoti si a 
tatalui sau. 

Urmau cele ale sotiilor acestora si a altor zece copii sugari, unii 
dintre acestia fiind îngropati fara nume. 

Trei dintre femeile care se casatorisera în familia Parson si 
fusesera îngropate tot acolo primisera numele de Wynton. 

— Pun pariu ca gasim si o parcela a familiei Wynton, spuse Seth 
dupa ce descifrasera gravurile de pe cîte pietre putusera ei. 
Cinci minute mai tîrziu dadura peste ea. 

Se afla pe partea de nord a cimitirului si, la fel ca si în cazul 
parcelei Parsons, era înconjurata de stîlpi de granit cu gauri în 
ei, care 

probabil sustinusera odata un gard din fier forjat. 

Cercetara pietrele funerare, îndepartîind muschiul care acoperea 
o mare parte dintre numele gravate si erau chiar pe punctul de 
a renunta, 

cînd observara înca o piatra. 

Aceasta era putin izolata de restul, si cînd Seth si Angel o 
privira, avura senzatia stranie ca au descoperit în sfirsit ceea ce 
cautau. 

Se apropiarâ, îngenuncheara si încercara sa citeasca inscriptia. 
Desi ornamentele cioplite se erodasera de mult, numele gravat 


se vedea destul 

de clar: Josiah Wynton. 

Sub nume era trecuta data nasterii si a mortii. 

împlinise putin peste patruzeci de ani cînd îsi gasise obstescul 
sfirsit, în 1694. 

Dedesubtul datelor se mai zareau doua rînduri. Angel si Seth le 
privira vreme îndelungata fara sa scoata o vorba. Pe primul rînd: 
sotul lui 

Margaret. Pe rîndul al doilea: tatal lui Forbearance. 

Dar spatiul din jurul mormiîntului lui Josiah Wynton — acolo unde 
ar fi trebuit sa odihneasca sotia si fiica lui — era gol. 

Dupa Josiah, nici o alta persoana nu mai fusese îngropata acolo. 
Gasira restul familiei Wynton într-o alta parcela, pe partea 
cealalta a cimitirului. 

Dupa ce se îndepartara si pornira spre scoala, Angel si Seth nu 
schimbara nici o vorba. 

Scarile din fata scolii erau pustii cînd ajunsera ei si, intrînd în 
cladire, gasira coridorul gol. Urcara pîna la etajul întîi al cladirii, 
dar cînd 

pasira pe palier, Angel se opri. 

— Poate ar trebui sa mergem acasa, spuse ea, înca marcata de 
rînjetul lui Zack. 

Seth dadu din cap. 

— Luni dimineata oricum vei fi obligata sa-l deschizi. Si sa fii 
sigura ca Zack, Jared si Chad vor fi acolo, asteptind sa vada ce 
se întîmpla. 

Angel inspira adînc, stiind ca prietenul ei are dreptate. Orice ar fi 
pus Zack la cale, ar fi fost mai bine sa-i faca fata acum, cînd era 
doar cu Seth. 

Holul de la etaj era pustiu si, pe parcursul celor douazeci de 
metri pîna la dulapul fetei, pasii lor rasunara atît de grav încît lui 
Angel i se facu 

stomacul ghem. Cînd ajunsera în dreptul dulapului, Angel îl privi 
nemiscata aproape un minut. 

Cum reusisera sa-l deschida? 

De unde stiau combinatia? 

Poate ca nu se petrecuse nimic! 


Poate îsi facuse griji degeaba — poate nu încercau decit s-o 
sperie. Agatindu-se de aceasta speranta slaba, forma cifrul si un 
moment mai 

tîrziu ridica minerul de la dulap. Apoi deschise larg usa. Houdini 
statea pe cartea ei de istorie. 

Desi se putea spune mai degraba ca trupul îi era împrastiat 
peste ea. Zacea pe spate, cu picioarele întinse în unghiuri 
nefiresti, iar ochii 

lui, larg deschisi, se uitau direct la ea. 

Numai ca lumina din ei se stinsese, lasînd în urma o privire rece 
si goala. 

Sîngele era închegat în jurul urechilor si în colturile gurii. Angel 
privi corpul distrus al lui Houdini, nevenindu-i sa-si creada 
ochilor. 

Cum au putut sa faca asa ceva? Cu ce le gresise Houdini? 

Un hohot de plins i se ridica în git. încerca sa-l înabuse, dar nu 
reusi. Cînd suspinele o podidira si un geamat dureros îi iesi din 
piept, Seth 

veni lînga ea sa vada si el ce e înauntru. 


— Oh, Doamne! sopti el. 

Angel se întoarse cu spatele la dulap si-si îngropa capul în 
umarul baiatului, hipnotizat si îngrozit în acelasi timp de ochii 
morti ai pisicii. O 

lua în brate si începu s-o mîngiie usor pe par, cînd hohotele de 
plîns o coplesira pe Angel. Dupa un moment, simti trupul fetei 
rigid si 

aceasta se îndeparta de el. Avea fata strabatuta de siroaie de 
lacrimi, pe care si le sterse cu o batista scoasa din ghiozdan. 
— Haide sa-l îngropam! spuse ea privindu-l fix pe Seth. Baiatul 
se încrunta. 

îngropase si el un hamster cînd avea vreo cinci ani, dar acum 
avea totusi cincisprezece. 

Parca citindu-i gîndurile, Angel adauga: 

— Nu-ti imagina ca intentionez sa-i fac vreo înmormîntare 
simandicoasa. Nu vreau decit sa-l iau de aici si sa-l îngrop - 
undeva unde sa nu-l 

gaseasca nimeni, niciodata. Apoi o sa ma comport ca si cum nu 


s-ar fi întîmplat nimic. 

— Dar cînd o sa vii dimineata... 

— Zack o sa ma astepte ca sa-mi deschid dulapul la fel ca în 
dupa-amiaza asta, îl întrerupse Angel. Numai ca aici n-o sa mai 
fie nimic. 

Brusc, Seth prinse ideea. 

— Si daca nu le dai de înteles ca l-am descoperit astazi... Angel 
se uita din nou în dulap si simti cum i se pune iarasi un 

nod în git. 


— Haide s-o facem si gata, bine? zise ea cu vocea tremuriînd si 
chinuindu-se sa nu dea iar friu lacrimilor. Daca discutam despre 
asta... 

Vocea i se stinse. 

Seth îi putea simti emotiile dupa tremurul din voce si dupa 
durerea din ochi. 


— O sa-l pun la mine în rucsac, spuse el. 

în timp ce Angel se straduia din toate puterile sa nu 
rabufneasca, Seth rasturna cartile din ghiozdanul lui în cel al lui 
Angel, apoi, asezinduse 

între prietena lui si dulap, ridica blind trupul frînt al lui Houdini 
si-l strecura în geanta. 

— Haide, zise el încet. Stiu exact locul în care n-o sa dea nimeni 
peste el si de unde putem lua o lopata. 

Mai facura un singur popas, cînd Angel insistase sa culeaga 
niste flori din cimitirul vechi. 

— Asa simt eu, ca trebuie sa aiba si flori, îi explicase ea. Adica... 
Ezita, apoi ridica din umeri neajutorata. 

— Asa mi se pare corect, atita tot. 

Dupa ce Angel culese un ochiul-boului galben si trei crizanteme, 
se gîndi ca florile ar putea sa se ofileasca pîna ajung ei la 
cabana spre 

care stia ca se îndreapta Seth. însa cararea pe care pornisera cu 
o jumatate de ora în urma disparuse complet si nimic din jurul ei 
nu i se 

parea cunoscut. Seth nu slabise ritmul nici macar cînd poteca se 
terminase si, desi pîna atunci reusise sa tina pasul cu el, deja 
simtea cai 


se taie rasuflarea. 
— Esti sigur ca mergem în directia buna? întreba ea în cele din 
urma. Spre usurarea ei, Seth se opri si se întoarse spre ea: 


— Mai avem doar cinci minute. 

— Dar nimic nu mai arata ca locurile prin care am trecut acum 
cîteva zile cînd l-am urmarit... 

Vorbele i se oprira în git cînd încerca sa spuna Houdini si, în 
ciuda juramîntului tacut de a nu mai plînge, ochii i se umplura 
de lacrimi. Si le 

sterse cu mîneca de la pulover si-si trase nasul. 

— Nu-i nimic, spuse Seth, ochii lui caprui împartasindu-i 
durerea. Nu e nimeni aici. Daca vrei sa plingi... 

— Nu vreau sa pling, îl întrerupse Angel, putin prea repede. Te- 
am întrebat doar daca esti sigur ca stii unde ne aflam. 

— Sînt sigur, insista Seth. Vin aici de cînd ma stiu si nu m-am 
ratacit niciodata. 

li arata cu mîna spre rasarit. 

— Colina e într-acolo — în cîteva minute o s-o vezi. 

Se rasuci si porni din nou la drum, fie urmînd o carare pe care 
Angel n-o vedea, fie mergiînd pe un drum atît de bine cunoscut 
încît n-aveanevoie de nici o poteca. Inspirînd adînc, fata se lua 
dupa el, numarînd în tacere secundele ca sa vada daca Seth îi 
spusese adevarul. 

Numarase deja 110 secunde, cînd, brusc, printre copacii din 
fata, se ivi virful malului abrupt. Seth întoarse capul spre ea, 
zim-bindvictorios. 


— Vezi? Am ajuns. 
îi facu un semn cu mîna, aratîndu-i un loc undeva în dreapta. 


— Cabana e pe-acolo. 

Cîteva minute mai tîrziu escaladara povirnisul de pietris care 
ascundea cabana de privirile oricui se întîmpla sa traverseze 
micul luminisdintre ea si padure. Angel privi în jos la structura 
ciudata care era atit de bine adapostita încît puteai sa juri ca e 
invizibila. 


— Tot nu-mi vine sa cred ca numai noi stim de existenta ei, 
spuse ea. 

— N-am fi stiut nici noi, daca nu ne-ar fi aratat Houdini. 

Seth cobori atent latura abrupta a malului, sprijini de usa 
cabanei lopata ruginita luata din atelierul de olarit al mamei lui, 


dadu jos 

rucsacul din spate si-l aseza cu grija pe pamînt. 

Sapara pe rînd groapa pisicii, facînd-o suficient de adînca pentru 
ca nici un animal de prada sa nu fie tentat sa scormoneasca 
dupa 

cadavrul lui Houdini si, cînd fura multumiti de rezultat, Seth 
puse delicat pisica pe fundul mormiîntului. Angel îngenunche si 
presara cu 

grija cele trei crizanteme rosii peste trupul neînsufletit al 
prietenului ei. Adauga un strat subtire de pamint peste flori, 
apoi aseza si ochiulboului 

pe capul lui Houdini. 

— Asa vei avea întotdeauna o raza de soare, sopti ea. 

Ridica lopata si începu sa umple repede groapa, tasînd bine pa- 
mîntul. Dupa ce termina, împrastie în jur restul de tarîna ramas, 
amestecîndu-l cu frunzele uscate si cu pietrele care acopereau 
fisia dintre baza malului si peretele cabanei. La sfirsit, locul în 
care era 

îngropat Houdini nu se deosebea cu nimic de zona din jur. 

Seth cauta un bolovan mai mare de granit si-l aseza deasupra 
mormiîntului. 

— Nimeni nu-l va observa niciodata, spuse el. Dar cel putin noi 
sa stim unde e. 

Angel se uita în ochii lui. 

— Si nu spunem nimic nimanui. Seth încuviinta din cap. 

— Vrei sa încercam ceva? 

Tonul ei îi dadu furnicaturi lui Seth. -Ce? 

Angel îsi linse nervoasa buza de jos. 

— Ma gindeam... Ce-ar fi daca am încerca unul dintre leacurile 
alea sa vedem ce se întîmpla? 


Seth îi arunca o privire nedumerita. 


— Ca de exemplu? întreba el pe un ton ce trada ca nu se simte 
tocmai în apele lui. 

Angel ridica din umeri. 

— Nu stiu. 

Ezita, apoi continua: 

— Dar n-ar fi misto sa le facem ceva lui Zack si prietenilor lui? 
Un rînjet rautacios se iti în coltul buzelor lui Seth. 

— Te referi la o vraja sau un blestem ori ceva de genul asta? 

— Si ce rînjesti? îl întreba Angel provocator. leri seara tu erai ala 
care vorbea despre citi oameni cred în chestiile astea. 

Zimbetul lui Seth pali cînd se uita la Angel. 

— Bine, zise el dupa citeva secunde, cînd vazu ca fata n-avea de 
gînd sa se lase cu una, cu doua. Hai sa încercam. 

Intrara în cabana, lasînd usa deschisa. Seth ridica drugul de 
lemn care tinea oblonul ce acoperea fereastra si deschise larg 
geamul. Dupa 

ce lumina si aerul inundara camera, privira în jur. 

Nu se schimbase nimic si totusi încaperea i se parea diferita lui 
Angel. 

O simtea ciudat de goala, ca si cum ar fi lipsit ceva. Se uita cu si 
mai multa atentie, dar totul era exact ca în ziua în care o 
descoperisera. 

Ceaunul era agatat de cîrlig, deasupra semineului. Stratul gros 
de praf acoperea în continuare totul. Si totusi... 

Apoi îsi dadu seama. Lipsea Houdini... înca o data lacrimile 
amenintara sa o copleseasca si, cînd vorbi, aproape ca se îneca 
din cauza 

nodului din git. 

-Sper sa fie adevarat ce scrie acolo, spuse ea, lasîndu-se pe vine 
pentru a da la o parte piatra din fata semineului si bagind adînc 
mîna 

dupa carte. 

O scoase din locul ascuns, se ridica în picioare si se muta lînga 
polita care tinea loc de masa. 

-Sper..., începu ea, punînd cartea jos, dar cuvintele îi murira pe 
buze cînd volumul se deschise brusc si citi cuvîntul care era 
scris sus în 


mijlocul paginii: 

„Jalea" 

Sub cuvint erau doua strofe scurte: 

„Sîngele celui ce-a iubit Scos cu vîrf de cutit Fierbe mocnit Si la 
viata-a revenit. 

Un praf de pamînt Din al dragului mormiînt Un strop de durere 
Si-i dai iar putere." 

Angel si Seth citira cele doua strofe de mai multe ori. în cele din 
urma, Seth întreba: 


- Cum de s-a deschis tocmai aici? 

— Houdini, sopti Angel, amintindu-si trupul frînt asa cum era 
asezat în mormîntul mic. Eu... nu pot... 

într-un tîrziu, lacrimile pe care se luptase sa le tina în frîu înca 
de cînd îl descoperise în dulapul ei de la scoala o coplesira si 
începu sa 

tremure scuturata de suspine sfisietoare. 

— De ce au facut-o? striga ea. De ce... 

Un nou suspin o îneca, dar putinele cuvinte rostite fusesera 
suficiente pentru Seth ca sa înteleaga exact cita durere simtea 
prietena lui. 

— Hai sa încercam, spuse el. Sa vedem daca reusim sa 
întelegem ce trebuie sa facem. 

Angel se chinui cît putu sa se potoleasca din plins si-si sterse 
lacrimile cu mîneca. îsi arunca privirea asupra primului vers. 
— Sîngele celui ce-a iubit..., sopti ea, apoi se uita la Seth. Ce 
vrea sa zica? 

— Cred ca se refera la sîngele tau, raspunse el încet. Adica, tu l- 
ai iubit pe Houdini, nu? 

Angel încuviinta din cap si Seth iesi afara, îsi lua rucsacul si-l 
aduse înauntru. Cauta în buzunarul din fata si scoase un briceag 
mic. 


— Crezi ca poti s-o faci? 

— Da'... dar cît crezi ca trebuie? se bilbiîi Angel, holbindu-se la 
cutit, însa neîndraznind sa puna mîna pe el. 

— Pai, nu zice. 

— Trebuie sa zica, spuse Angel. Retetele specifica întotdeauna 
cantitatea de care ai nevoie. 

Stergindu-si ultimele lacrimi de pe obraz, se întoarse spre carte 
si de data asta o deschise chiar de la început. Pe prima pagina 
nu era 

decit titlul. 

A doua pagina continea toate retetele incluse în carte. 

Pe cea de-a treia pagina era o poezie fara titlu: 

„în cazan sa le fierbi Cu apa neînceputa Si-o farima de-arunci 
Magie aduci." 

Citi strofa de doua ori, apoi îi dadu cartea lui Seth. 

— Se pare ca nu e nevoie decit de o picatura. 

Seth citi si el, apoi rasfoi pîna acolo unde se deschisese cartea 
initial. 

— Pune niste apa în ceaun pîna fac eu focul. 

în timp ce Seth se apuca sa aseze lemnele în vatra, Angel lua 
vasul mare de fier din cîrlig si-l afunda în apa limpede din 
bazinul de piatra. 

Picaturile continuau sa se scurga din acoperis într-un ritm 
neschimbat. 

— Dar daca vede cineva fumul? întreba Angel cînd Seth scapara 
chibritul, tinînd flacara deasupra vreascurilor. 

Lemnul uscat se aprinse într-o clipa, flacarile cuprinzînd în 
cîteva secunde întreaga gramajoara. Ca si cum i-ar fi ascultat 
îngrijorarea lui 

Angel, un fulger stralucitor lumina cerul, iar tunetul rasuna atît 
de puternic încît podeaua se cutremura sub picioarele lor. 

Un moment mai tîrziu se porni o ploaie torentiala. 

— Nimeni n-o sa vada nimic pe o asemenea vreme, spuse Seth, 
privind afara spre cerul care se dezlantuise atît de brusc. 

— Dar cum o sa ajungem acasa? întreba Angel. 

— Poate ca se va opri la fel de repede. 

Seth agata ceaunul la loc în cîrlig si, exact cînd era pe punctul 
de a-l potrivi deasupra focului, Angel îl opri: 

— Trebuie sa pun sîngele în el. 


Lua briceagul lui Seth, se apropie de semineu, scoase una din 
lame si o lipi de pielea degetului aratator de la mîna dreapta. 
Mus-cîndu-si 

buzele cu putere, se îmbarbata, apoi îsi cresta degetul cu vîrful 
cutitasului. Dindu-i lui Seth înapoi briceagul, fata îsi aseza 
degetul ranit 

deasupra vasului si strînse tare. 

Doua sau trei picaturi de sînge cazura în apa si disparura 
instantaneu. 

— Crezi ca e suficient? întreba ea, privind cum lichidul parea sa-i 
înghita sîngele fara urma. 

Seth ridica din umeri. 

— De unde sa stiu eu? 

Se uita afara unde ploaia cadea în rafale. 

— Acum ar trebui sa iei pamînt din mormîntul lui Houdini, dar 
oare pot si eu? 

Angel îsi arcui sprincenele. 

— Mai bine ma duc eu. 

Se îndrepta spre usa si privi în sus. Cerul — albastru senin cînd 
ajunsesera ei aici - era întunecat acum si norii pareau sa se 
adune din ce 

în ce mai multi. Convinsa ca ploaia se va înteti în curînd, se 
repezi afara, smulse o bucata de tarîna umeda de pe locul 
marcat de Seth cu 

bolovanul si se întoarse înauntru în fuga. 


Surprinzator, desi afara ploua cu galeata, Angel de-abia se 
udase. 

Se apropie de semineu si îi dadu drumul pamintului în ceaun. 
Focul ardea cu putere acum, si apa se încalzise deja. Angel îsi 
sterse 

degetele pe pantaloni si se uita la Seth, care citea din carte. 


— Si-acum ce facem? 

— O lasam sa fiarba, presupun. Dar ce facem cu partea asta? 
Ce-i aia „un strop de durere"? 

Angel realiza imediat sensul cuvintelor. 

— Lacrimile mele, sopti ea. De fiecare data cînd ma gindesc la 
Houdini, nu pot sa nu... 

Vocea i se stinse si, parca raspunzînd vorbelor ei, ochii i se 
umplura de lacrimi. Se duse repede linga semineu, lua ceaunul, 
se apleca 

deasupra lui si se gîndi înca o data la ceea ce-i facuse Zack 
prietenului ei necuviîntator. 

Citeva lacrimi picurara în apa. 

Angel aseza vasul din nou deasupra focului. 

— Asta-i tot, rosti Seth încet. Acum asteptam. 

CAPITOLUL 28 


Lumina stralucitoare a fulgerului si bubuitul tunetului îl facura 
pe Marty Sullivan sa tresara atit de tare încît scapa ciocanul 
pneumatic pe 

care-l folosea direct pe degetele de la picioare ale lui Ritchie 
Henderson. 

Henderson îsi retrase brusc piciorul de sub unealta grea, urlînd 
de durere: 


— lisuse! Ce dracu... 

Dar restul cuvintelor lui se pierdura cînd cerul paru ca se 
deschide si ploaia începu sa cada torential din norii plumburii. 
Tinîndu-si mîna în sus într-un gest inutil de a se apara împotriva 
rapaielii ce aparuse din senin, Marty alerga spre biroul 
santierului, caresemana mai degraba cu un adapost improvizat 


la repezeala. Podeaua era acoperita în mare parte de o polita pe 
care stateau toateplanurile arhitecturale ale proiectului si 
spatiul dinauntru de-abia îi ajungea lui Jack Varney si nici nu se 
punea problema sa mai încapa sivreunul dintre oamenii care 
lucrau pentru el. „Normal, sefii au întîietate", cugeta Marty 
înghesuindu-se sub acoperisul ascutit al structurii. 


— De unde naiba s-a mai pornit si ploaia asta? întreba Varney, 
privind spre cer, în timp ce Marty încerca sa mai scuture din apa 
care îipatrunsese deja prin camasa si blugi. 

— M-am tacanit eu sau acum cinci minute cerul era limpede? 
înainte ca Marty sa raspunda, Ritchie Henderson aparu si 
elschiopatînd sub adapostul înghesuit. 

— Ce dracu' se petrece cu tine, Sullivan? se rasti el, privindu-l 
pe Marty cu o furie neascunsa. Mai întîi scapi ciocanul pe 
piciorul meu, apoi 

te cari fara sa vezi daca am patit ceva. 

— Pai, ai ajuns aici, nu? îl ataca Marty. Asa ca probabil ca nu te- 
ai ranit prea tare. 

Jack Varney arunca o privire afara prin ploaie. 

— Ciocanul pneumatic? întreba el. Ritchie Henderson dadu din 
cap. 

— Cînd a fulgerat s-a speriat asa tare, ca i-a zburat din mîna. 

— Da' as fi putut sa mor! urla Marty. Ce te-ai fi asteptat sa fac? 
— Ma astept sa ai grija de uneltele pe care le folosesti, interveni 
Varney înainte ca Henderson sa raspunda. Unde e ciocanul 
acum? 

— De unde dracu' vrei sa stiu eu? mormai Marty. 

— Tu l-ai folosit — tu esti responsabil pentru el, replica Varney, 
hotarit sa ignore dispretul din vocea lui Sullivan. Ce credeai? C-o 
sa ti-l 

aduca Ritchie? 

— Pe toti dracii, toarna cu galeata afara, începu Marty. 


— Atunci ai face bine sa aduci ciocanul acum, se rasti Varney, 
privindu-l mînios. O sa rugineasca daca-l lasi acolo si atunci o 
sa-ti tai din 

salariu. 

— Nu poti sa faci asta! se plinse Marty. 

— Pe dracu' nu pot, mormai maistrul. Daca nu-ti convine, 
discuta cu Ed Fletcher. 

Amîndoi barbatii se privira fix în ochi si dupa cîteva secunde 
Marty izbucni: 

— Poate ca asta am sa si fac! 

Dar razvratirea din vocea lui era amestecata cu suficienta 
lamentare pentru ca Varney sa stie ca n-o va face niciodata. 
Marty parasi adapostul improvizat si se tîriî prin ploaia care 
curgea în rafale spre punctul în care el si Henderson lucrau cînd 
izbucnise 

furtuna. Santierul se umpluse de balti noroioase, care se uneau 
atit de repede încît riscau sa transforme locul într-o mare 
mlastina. De 

doua ori aproape ca picase cu nasul în noroi, dar într-un tîrziu 
gasi ciocanul pneumatic, îl deconecta de la pompa de aer si se 
pregati sa se 

întoarca la baraca. Chiar atunci un nou fulger strabatu cerul 
urmat la scurt timp de un tunet mai puternic decit primul. De 
data asta nu se 

mai sperie si, îndesîndu-si capul în gulerul salopetei, o lua la 
goana. 

Mai avea de parcurs vreo douazeci de metri, cînd piciorul îi 
aluneca pe o fisie de mizga, îsi pierdu echilibrul si cazu cu fata 
în jos. Injurînd 

de mama focului, se ridica în capul oaselor si se îndrepta grabit 
spre adapostul unde Jack Varney si Ritchie Henderson nu faceau 
nici cel 

mai mic efort sa-si ascunda hohotele de ris. 

— la-ti nenorocitul de ciocan! se rasti Marty cu voce aspra, 
simtind cum furia îi întuneca mintile. Si stii ce? Eu am terminat 
pe ziua de azi! 

— Cu totii am terminat, replica Varney, luîndu-i din mîna 
ciocanul pneumatic. 

II sterse cu o cîrpa si-l aseza pe masa unde erau împrastiate 


toate planurile. 

— Si-asa nu mai avem cum sa terminam astazi, chiar daca 
ploaia se opreste. Ne vedem luni. 

Ud pîna la piele si murdar din cap pîna-n picioare, Marty renunta 
sa mai bea un paharel undeva, asa ca se urca în batrînul 
Chevelle, porni 

motorul si începu sa înjure cînd vazu ca stergatoa-rele nu 
mergeau. Bagind schimbatorul în viteza întîi, apasa pedala de 
acceleratie pîna 

la fund si privi cu satisfactie cum rotile din spate scuipara 
suficient noroi pentru ca nici Varney si nici Henderson sa nu-l 
poata evita. „Le-ai 

platit-o cu vîrf si-ndesat", se gîndi el, deplasîndu-se cu viteza 
prin ploaie. 

Se opri o singura data pe drum ca sa cumpere un bax cu sase 
cutii de bere si, pîna acasa, deja consumase una dintre ele. 

— Angel? striga el, repezindu-se pe usa din fata. Esti aici? Cînd 
vazu ca nu primeste nici un raspuns, se duse la bucatarie, 

se dezbraca de hainele murdare si le arunca gramada într-un 
colt, apoi îsi mai desfacu o bere. Ramînînd doar în chiloti, se 
arunca în 

scaunul lui preferat si privi mohorit furtuna pe geam. „Unde 
naiba e Angel? Ar fi trebuit sa ajunga acasa pîna acum." Dar 
chiar în clipa în 

care îsi puse întrebarea, ghici si raspunsul. „lar pierde vremea 
cu mucosul ala." 

Daca îi va prinde, de data asta va fi vai si-amar de viata lor. 
Myra Sullivan se închina instinctiv, rosti o rugaciune tacuta catre 
Sfinta Fecioara cînd primul fulger strabatu cerul si repeta 
rugaciunea 

cînd tunetul zgudui ferestrele bisericii. 

— Doamne, Dumnezeule, sopti ea cînd, cîteva minute mai tîr- 
ziu, Parintele Mike intra pe usa care ducea în mica sacristie. 
Fulgerul a cazut 

atit de aproape încît am avut senzatia ca a lovit turla! 
Parintele Mike zimbi ironic. 

— îmi place sa cred ca daca Dumnezeu are de gînd sa ne 
trasneasca, atunci El ar avea bunul-simt sa-i loveasca pe ereticii 
de vizavi. 

Cînd vazu ca Myra Sullivan nu prea îi gustase gluma, zimbetul 


lui pali. 

— De fapt, cel mai probabil a nimerit copacul din cimitirul lor, 
spuse el. Legendele de prin partea locului sustin ca de fiecare 
data cînd pomul acela este trasnit, 

cineva practica vrajitoria. 


Myra facu ochii mari. 


— Sînt sigura ca nimeni nu crede în astfel de lucruri! 

— Nici eu nu cred si sper din toata inima ca nimeni nu face asa 
ceva. Spre binele tau. 

— Al meu? întreba Myra. Ce tot vorbiti acolo? 

— Ti-aduci aminte furtuna care s-a iscat sîmbata dimineata? 
întreba el. Ziua în care ai sosit aici împreuna cu familia ta? 

— Da, tocmai ne apucasem sa descarcam camionul, spuse Myra 
cutremurîndu-se. Ne-ar fi putut distruge tot ce adusesem. 

— Ei bine, cel putin un trasnet a lovit copacul din cimitirul de pe 
partea cealalta. lar voi v-ati mutat atunci la casa din Black Creek 
Crossing... 

îsi lasa fraza neterminata, ridicînd din umeri. 

— Ce vreti sa spuneti? întreba Myra. 

— Sînt sigur ca e o simpla coincidenta, raspunse preotul. Dar stii 
si tu cum sînt vechile povesti care circula pe-aici. 

Privirea total nedumerita a lui Myra îl facu pe preot sa-si încline 
capul usor. 

— Sora ta nu ti-a povestit nimic? Myra se încrunta. 

— Mi-a povestit despre ultimii oameni care au locuit acolo, 
spuse ea. 

Parintele Mike îsi arcui sprîincenele. 


— Se zice ca doua femei au fost acuzate de vrajitorie aici, în 
Roundtree, si au fost arse chiar sub copacul acela si, din cîte mi 
s-a povestit, 

cel putin trei oameni s-au jurat ca au vazut copacul trasnit de 
fulger în acelasi timp în care femeile faceau vraji. 

Chipul femeii se întuneca. 

— Nu cred în vrajitorie. 

— Nici eu, continua preotul. Si ma îndoiesc ca exista vreo 
persoana în orasul asta care sa creada. Dar acum patru sute de 
ani erau suficient 

de convinsi pentru a arde pe rug doua femei. 

— Sînt sigura ca e doar o poveste, sopti Myra. 

— Daca da, atunci e bine documentata, cel putin partea cu 
arderea. Cînd vazu îndoiala din privirea ei, preotul o conduse 
spre usa 


din fata a bisericii, deschizînd-o atit cît sa se poata uita prin 
rafalele de ploaie de afara. 

— Uite copacul, îi arata el forma abia vizibila a unui arbore 
enorm care se ridica în mijlocul cimitirului din spatele bisericii 
congregationale. 

Vezi cladirea aia mica de piatra de lînga el? Aceea este biserica 
originala. Se pare ca femeile care au fost arse pentru vrajitorie 
erau rude 

ale pastorului. Sotia fratelui sau si fiica acestuia, din cîte îmi 
aduc aminte, sau poate a unchiului sau. In orice caz, povestea 
spune ca le-au 

tîrît pîna acolo de la... 

Se opri brusc, si Myra putea sa jure dupa expresia de pe chipul 
lui ca se razgîndise sa-i mai spuna ceea ce avea de gînd. 

— De unde, Parinte? întreba ea. 

Parintele Mike Mulroney ezita un moment, apoi se hotari ca nu 
avea sens sa nu continue. La urma urmei, era doar o poveste; 
indiferent de 

crimele pe care le comisesera femeile cu patru secole în urma, 
era sigur ca n-aveau nici o legatura cu vrajitoria, în ciuda 
spuselor 

localnicilor. 

— De fapt, cele doua locuiau în casa ta, adauga el. Vazînd socul 
din ochii lui Myra, îsi dori sa se fi abtinut. 

Apoi, cînd Myra se întoarse ca sa mai priveasca o data copacul, 
un fulger lumina cerul, apoi cobori în zigzag lovind ramurile 
superioare ale 

pomului si disparu într-un bubuit care zgudui cladirea. 

— Dumnezeu sa ne apere! sopti Myra. 

Parintele Mike dadu absent din cap, dar ramase cu ochii pe 
copac. 


La fel ca acum o saptamina, fulgerul lovise exact în mijlocul 
coroanei si probabil ca trecuse prin trunchi pîna în pamînt. 
Atunci, dupa ce trecuse furtuna, traversase strada ca sa arunce 
o privire. 

Si nu vazuse nimic. Copacul era neatins. Scoarta nu prezenta 
nici o urma de arsura. Nici o creanga rupta. Nimic. 

Acum hotarise din nou sa se duca acolo pentru a se asigura. Dar 
chiar si din locul în care statea, se vedea destul de clar ca nu 
era nimic. 

Absolut nimic. 

CAPITOLUL 29 


Angel si Seth habar n-aveau cit timp trecuse de cînd stateau cu 
picioarele încrucisate pe podea, privind focul ce ardea molcom 
sub 

ceaunul agatat în cîrlig. Dupa cele doua fulgere, urmate de 
bubuituri, se lasase tacerea. Rafalele de ploaie si flacarile care 
licareau în 

vatra capatasera un aspect ciudat, aproape hipnotizant, astfel 
încît, atunci cînd ploaia se opri brusc si focul se stinse, nici unul 
din ei nu 

parea sa realizeze ce s-a întîmplat. Timp de cîteva secunde nu 
facura nici o miscare. 

Era posibil ca focul sa se fi stins exact în clipa în care ploaia se 
oprise? 

în cele din urma, Seth îsi întinse picioarele si se ridica, strîm- 
bîndu-se din cauza amortelii, si se uita la ceas. Facu ochii mari si 
se uita spre 

Angel. 


— De cit timp crezi ca stam aici? Angel se încrunta. 

— Nu stiu... zece sau cincisprezece minute, cred. 

— Ce zici de o ora si jumatate? 

Atunci Angel se ridica si ea în picioare si muschii durerosi îi 
confirmara ca Seth avea dreptate. 

— Cit e ceasul? sopti ea. 

— Cinci si jumatate, raspunse el. 


Se îndrepta spre semineu si îngenunche. Focul se stinsese 
complet — nici macar stralucirea rosie a taciunilor de sub 
cenusa nu se mai 

vedea. 

Cînd întinse mîna deasupra, nu simti nici o caldura. 

— Zici ca s-a stins de citeva zile bune, spuse el grav. întinse din 
nou mina si atinse ceaunul. 

Acesta mai era cald, dar nu atit de fierbinte încît sa-si retraga 
mîna. încet, îsi apropie degetele de cîrligul în care era agatat 
polonicul. 

Se racise de tot. Roti cîrligul pîna în fata lui. 

Angel veni lînga el si amîndoi privira atent în interiorul vasului. 
Nu mai ramasese decit un pic de lichid pe fund. 

— Dar era pe jumatate plin, spuse Angel. Cît de mult s-ar fi 
putut evapora? 

Se rasucira atunci ca sa priveasca chiuveta de piatra de unde îl 
umpluse Angel cu apa, dar n-aveau cum sa-si dea seama cit de 
mult 

luase, pentru ca bazinul era din nou plin ochi si un fir de apa 
picura constant prin micul jgheab de lemn montat sus, în 
perete. Surplusul 

de apa se scurgea prin jgheabul de jos. Brusc, firul de apa se 
transforma în picaturi si apa reveni la ritmul obisnuit ca în prima 
zi cînd 

descoperisera cabana. 

Mai bine zis cînd Houdini le aratase unde este. 

— Nu înteleg, spuse Seth. Daca s-a fiert atita apa, cum de semi- 
neul nu mai e nici macar cald, iar ceaunul e suficient de rece 
încît sa poti 

pune mîna pe el? 

în loc sa raspunda, Angel puse si ea o întrebare. 

— Ce-ar trebui sa facem cu ce-a ramas? întreba ea, fixînd cu 
privirea cantitatea mica de lichid ce acoperea fundul vasului. 
— Banuiesc ca trebuie s-o bei, spuse Seth. Cînd vazu ca Angel 
paleste, baiatul adauga: 

— Pai, ce altceva ai putea face? 


— Tu ai bea-o? îl provoca Angel. 

Cuvintele plutira în aer în timp ce Seth se uita înauntrul 
ceaunului. Cînd îi raspunse în cele din urma, vorbele lui pareau 
mult mai 

curajoase decit tonul pe care le rostise. 

— Normal! De ce nu? Practic nu e decit apa acolo, iar eu am 
baut deja din ea cînd am luat din chiuveta. 

— Dar mai e si sînge, si noroi de afara, îi reaminti Angel. 

Seth îsi musca buza de jos cîteva secunde, apoi ridica din umeri. 
— Tot as bea-o. Angel se uita la el. 

— Atunci, fa-o, îl provoca ea. 

Fata îl privi pe Seth încercînd sa ia o hotarire. Baiatul ridica din 
umeri din nou, dar de data asta cu o bravada atent studiata, si 
Angel simti 

ca este mult mai speriat decît vrea sa arate. 

— Bine, spuse el. O fac, daca bei si tu. 

Se apropie de polita asezata lînga chiuveta de piatra uriasa si 
lua unul din polonicele agatate în cîrlig. II baga în cazan si lua cit 
putu din 

lichidul de la fund. 

Cînd îl scoase, era pe jumatate plin. 

Cei doi îl privira cîteva secunde lungi, dar nu li se paru nimic 
periculos. 

Apa nu avea nici o culoare. Si nici vreun miros ciudat. 

Tinînd polonicul între ei doi, Seth o privi pe Angel direct în ochi. 
— Daca încerc, iei si tu? întreba el, si Angel simti ca de data 
asta, daca va fi de acord, atunci prietenul ei va bea apa din 
polonic. 

Si-atunci va fi obligata s-o faca si ea. 

Secundele trecura una dupa alta si dupa aproximativ un minut, 
aproape împotriva vointei ei, Angel încuviinta din cap si de pe 
buzele ei iesi o 

singura soapta: 

-Da. 

Mîna lui Seth tremura cînd duse polonicul la buze. Trase adînc 
aer în piept, îsi înmuie buzele în lichid si sorbi jumatate din 
cantitate. N-avea 

absolut nici un gust. 


Era ca si cum si-ar fi umplut gura cu cea mai pura apa de ploaie, 
înghiti, apoi îi oferi polonicul lui Angel. 


— Ce... ce gust are? întreba ea în soapta, fara sa faca nici cel 
mai mic gest sa ia polonicul de lemn. 
Seth zimbi viclean. 


— De ce ti-as spune? raspunse el. Ai promis ca o sa încerci daca 
beau si eu, nu? 

Pentru o fractiune de secunda, Angel fu tentata sa-si încalce 
promisiunea, dar rezista impulsului. întinzînd mîna, lua 
polonicul, inspira 

adînc si-si înmuie buzele în lichid. 

Apa! 

Nimic altceva decit apa! 

Era putin calduta, dar atita tot. înghiti si lichidul cobori încet pe 
git. 

Senzatia de caldura, care i se raspîndi prin întregul corp, nu era 
deloc neplacuta. 

— E calda, sopti ea. 

Seth îi arunca o privire nedumerita. 


— Cum adica e calda? E doar apa. Angel dadu din cap. 
— Stiu. Dar e calda... mi se împrastie pîna în picioare si miini! 
Tie nu? 


Seth scutura încet din cap, nescapînd-o pe Angel din ochi. Oare 
se îmbolnavea? Daca da, atunci nu parea deloc ca îi e rau. De 
fapt, aratachiar mai bine decit atunci cînd deschisese dulapul si- 
| descoperise pe Houdini înauntru. Realiza imediat despre ce 
este vorba: Durere! 

Asa se numea leacul! Pentru asta era! 


— Cum te simti? întreba el entuziasmat. 

— Bine! spuse Angel. Ti-am zis doar... Seth n-o lasa sa termine: 
— Vreau sa spun, ce mai simti fata de Houdini? 

Angel îl privi perplexa cîteva secunde. Cum adica ce simte 
pentru Houdini? Suferea îngrozitor... Apoi, brusc, realiza ca nu 
era adevarat. 

Nodul greu al durerii care aproape o înecase cu o ora în urma 
disparuse complet! îi era dor în continuare, dar n-o mai durea 
sufletul cînd se 

gîndea la el si nu-i venea în cap decit ziua în care iesise din 
dulap cînd se mutasera în casa de la Black Creek Crossing. Cînd 
încerca sa si-l 

aminteasca asa cum îl gasise în dulap în dupa-amiaza aceasta, 
nu reusi. Era constienta ca îl descoperise, dar nu putea sa 
vizualizeze 

imaginea lui. Parca întreaga întîmplare fusese stearsa din 
memoria ei. 

— Sînt bine, sopti ea. Mi-e dor de el, dar ma simt bine. Nu... 
Ezita, cautîndu-si cuvintele potrivite. 

— Nu mai doare, rosti ea în cele din urma. 

— Oauuu, sopti Seth. A mers. A mers pe bune! Angel îl privi fix. 
— Dar a fost doar apa, zise ea. 

— Apa, sîngele tau, pamînt din mormîntul lui si lacrimile tale, îi 
reaminti Seth. De-aia nu mi s-a întîmplat nimic mie — nu era 
vorba de 

mine! Tu erai cea care suferea si a functionat! 

Dupa ce tacu, Angel îsi îndrepta privirea spre cartea care mai 
era înca deschisa. Era oare posibil? Putea sa fie posibil? 

— Hai sa pornim spre casa, sopti ea, privind volumul tocit de 
timp. S-o punem la locul ei si sa plecam acasa, bine? 

Citeva minute mai tîrziu pasira în lumina palida a amurgului. 
Ultimele semne ale furtunii disparusera si cerul devenise senin 


din nou. Dupa 

ce începura sa urce povirnisul, Angel se opri si se uita la stînca 
din spate unde se gaseau ramasitele singurului animal pe care-l 
avusese 

vreodata. 

— Mi-as dori sa fii din nou viu, sopti ea. Dac-ai fi, n-as mai lasa 
pe nimeni sa-ti faca rau. 

Se rasuci si începu sa se catere pe mormanul de pietris care 
ascundea fatada cabanei de privirile nepoftitilor. 

Daca ar mai fi ramas, ar fi vazut ca pamintul de sub bolovanul 
asezat de Seth ca sa marcheze mormîntul lui Houdini se lasase 
mult în 

jos... 

Marty Sullivan scoase prima sticla din cel de-al doilea bax, 
deschise capacul si-l arunca în directia cosului de gunoi. Capacul 
nu nimeri 

containerul de plastic, în schimb se lovi de perete si cazu pe 
podea, rostogolindu-se pîna în fata chiuvetei. Marty privi suparat 
capacul un 

moment, apoi îl lasa acolo si porni spre camera de zi, unde se 
afla scaunul lui preferat. Cu o jumatate de ora în urma, furtuna 
care îi 

alungase de pe santier disparuse la fel de brusc pe cît se iscase. 
în alte conditii ar fi putut sa jure ca ploaia durase doar o 
secunda si ca 

norii grei fusesera o simpla iluzie. 

Dar cel mai probabil era ca atipise cîteva minute. 

Acum, cînd se uita afara cu privirea încetosata, încercînd sa 
înteleaga cum o furtuna atit de violenta trecuse atit de repede, 
surprinse o 

miscare cu coada ochiului, dar de-abia dupa ce se apropie de 
fereastra si dadu la o parte perdeaua transparenta vazu exact 
ce este. 

Angel. 


Angel si cacaciosul ala mic cu care o prinsese zilele trecute. 
Putoiul ala de care îi spusese sa stea departe. Si nici macar nu 
veneaudinspre oras. Ce naiba se întîmpla? 

Porni spre usa de la intrare, înfuriindu-se din ce în ce mai tare. 
Dar chiar înainte de a o deschide avu o idee mai buna. Mai bine 


sa-i 


astepte înauntru. Asezîndu-se la loc în scaun, ridica sticla de 
bere la gura si o goli pe jumatate dintr-o singura înghititura. 

Un minut mai tîrziu auzi usa din fata deschizîindu-se, apoi Angel 
intra. 


— Unde dracu' ai fost? urla el, aruncîndu-i o privire mînioasa. 
Auzind vocea tatalui ei, Angel îsi dadu seama ca acesta bause 
si, cînd vazu cele sase sticle goale împrastiate în jurul scaunului 
pe care statea trîntit, stiu ca trebuie sa fie foarte atenta la ce 
spune. 

Dar înainte de a putea raspunde ceva, tatal ei îsi atinti asupra ei 
ochii plini de vinisoare rosii, apoi zise: 

— lar ai fost cu baiatul ala! 

Angel arunca o privire pe fereastra. Tatal ei statea cu spatele, 
dar daca se ridicase sa-si mai ia o bere exact cînd iesisera ei din 
padure... 

Mai bine sa nu nege. 

— Aaa, noi... aaa, am fost prin padure, îndruga ea. Tatal ei o 
privi încruntat. 

— De cînd ati terminat orele? 

Angel aproba din cap si îsi dadu seama pe loc ca gresise. Era 
însa prea tîrziu! Simti cum i se face pielea de gaina cînd vazu 
cum tatal ei o 

priveste de sus pîna jos. 

— Sa nu ma minti, spuse el, asezîndu-se mai bine în scaun. 
Daca ai fi fost afara prin ploaia aia, atunci ar trebui sa fii uda 
pîna la piele. 

— Sînt... sînt uda, spuse ea. Mai bine ma duc sus sa ma schimb, 
înainte ca el sa mai apuce sa zica ceva, fata iesi grabita din 
camera si se 

repezi în sus pe scari. 

„Mincinoasa, se gîndi Marty. Asta e — o tirfulita mincinoasa." 
Rase si restul de bere, se ridica în picioare si porni spre 
bucatarie. Urmatorul 

capac de bere ateriza tot aiurea, numai ca de data asta în fata 
frigiderului. Dînd pe git aproape jumatate de sticla, Marty se 
îndrepta spre 

scari. 

„Uda, nu?" Lui nu i se paruse deloc uda, si daca a fost acolo 


unde zice ca a fost, ar fi mai mult decit uda. Ar fi venit cu apa 
picurînd din 

haine, cu parul lipit de cap, iar puloverul ala urit pe care îl purta 
i-ar fi atîrnat pe corp. 

Asa ca nu fusese deloc pe-afara. 

Facuse altceva. 

Si stia al naibii de bine ce anume. 

începu sa urce scarile, dar îsi prinse piciorul în prima treapta, 
înjurînd cît îl tinea gura, se dezechilibra si-si întinse mîinile ca sa 
se prinda 

de balustrada. Sticla de bere pe jumatate goala se lovi de 
perete, apoi cazu, se rostogoli si se opri cîteva trepte mai jos, 
restul de lichid 

scurgîndu-se pe mocheta. înjurînd din nou, Marty ridica sticla, 
bau ultimele picaturi si o arunca pe podea. Mai facu un pas, dar 
se legana, 

pentru ca berea pe care o turnase în el în ultimele doua ore 
începuse sa-i întunece mintile. De data asta însa, se prinse bine 
de balustrada 

si evita caderea. Suduind printre dinti, îsi continua drumul, dar, 
cînd capul ajunse la nivelul palierului de la etaj, se opri brusc. 

O pisica! 

O pisica neagra cu o pata mica alba în centrul pieptului statea 
chiar deasupra lui, privindu-l fix. 

Marty ura pisicile. Nu le putuse suferi niciodata, nici macar cînd 
era mic. înca îsi mai amintea ca odata, cînd avea vreo trei sau 
patru ani — 

înainte sa mearga la gradinita —, tatal lui adusese acasa un 
pisoi. Cînd Marty vazuse prima data cutia de pantofi în care tatal 
lui facuse 

multe gauri, fusese sigur ca înauntru se afla catelusul pe care si- 
| dorise de atita vreme. Dar cînd parintele lui asezase cutia pe 
podea si o 

deschisese, nu vazuse decit un pisoi. 

Un pisoi idiot! 

Necajit la culme, fusese tentat sa-l ridice si sa-l trinteasca de 
perete, dar cînd se aplecase dupa el, probabil ca animalul 
intuise ce chin îl 

asteapta, asa ca se repezise si-l zgiriase cu laba. Ghearele 
minuscule, dar suficient de ascutite, îi sfisiara adînc pielea de pe 


mîna, iar el 
începuse sa urle de durere. 


Parintii lui dadusera altcuiva pisoiul chiar în dupa-amiaza aceea, 
dar de atunci Marty Sul li van ura pisicile. Si continuau sa-l 
îngrozeasca. 

lar acum, se gasea fata-n fata cu una dintre ele, în casa lui, pe 
palierul de la etaj. îngheta, neputîndu-si lua privirea de la ea, si 
o amintire 

încetosata îsi facu loc prin subconstientul înecat de alcool. 
Amintirea unui vis. 

Un vis în care o pisica sarise din întuneric, zgîriindu-i fata. 

Nu-si mai amintea mare lucru din visul acela, doar ca era 
înconjurat de bezna si o voce îi soptea ce sa faca, apoi auzise o 
pisica scuipîndul 

si sarindu-i pe fata. 

Marty îsi duse mîna la obraji si degetele lui atinsera cojile 
nevindecate ale ranilor pe care el crezuse ca si le facuse 
dimineata cînd se 

barbierise. Dar poate ca nu se taiase. 

Poate ca nu visase. 

Poate ca animalul chiar intrase în casa în noaptea aceea si 
venise dupa el. 

O privi cu groaza, iar pisica, vazînd ura si teama din ochii lui, se 
ridica în picioare si-si arcui spinarea. 

îsi dezgoli dintii si din gitul ei iesi un suier amenintator. 

Acelasi sunet pe care-l auzise Marty în visul lui. 

Ochii pisicii începura sa luceasca, ca si cum ar fi fost luminati 
din interior, si privirea ei aproape ca-l tintui cu o putere 
paralizanta. 

în timp ce el continua sa stea nemiscat pe scara, animalul se 
apropie de capatul treptelor. 

Inima lui Marty începu sa bata cu putere si simti cum sudoarea îi 
acopera întregul corp. 

O sa-l omoare. 

Pisica, ce nu cîntarea mai mult de sase kilograme, o sa-l 
omoare! lar el nu se putea misca! 

Avea senzatia ca muschii îi devenisera tepeni si, oricît de tare se 
chinuia, nu reusea sa se întoarca sau macar sa se dea înapoi. 
încerca sa înghita, dar avea gitul întepenit si, brusc, realiza ca 
nici nu mai respira. 

lar pisica se pregatea sa atace, cu ghearele întinse si cu gura 


larg deschisa, aratîndu-si coltii. 
Apoi, exact cînd era pe punctul de a se arunca la gitul lui, se 
auzi trîntitul unei usi, urmat de o voce. 


— Marty? Angel? 

Vocea lui Myra îl scoase pe Marty din transa ciudata în care 
picase, asa ca el se rasuci, aproape pierzindu-si echilibrul, dupa 
care se apucade balustrada. O secunda mai tîrziu, Myra aparu la 
capatul scarilor. Femeia tinea în mîna o sticla de bere goala si îl 
privea cu o furienedisimulata. 


— Cite? întreba ea poruncitor, ridicînd sticla spre el, ca sa nu 
existe nici un dubiu legat de sensul interogatiei ei. 

— Aaa, vreo, vreo doua, se bilbii Marty. 

— Poate vreo doua baxuri, raspunse Myra. Si daca ai senzatia ca 
o sa curat mizeria facuta de tine, ei bine, te înseli profund. 
Apoi, vazînd culoarea cenusie a tenului sotului sau, tonul ei se 
mai înmuie: 

— Te simti bine? 

— O pisica, spuse Marty. E o pisica acolo sus. Myra se încrunta. 
— Despre ce tot vorbesti? 

— O pisica blestemata! spuse Marty, revenindu-i curajul, acum 
ca vocea sotiei lui se mai îmblînzise. Se pregatea sa sara pe 
mine! 

Myra îsi strînse buzele. 

— Pentru Dumnezeu, Marty... 

— Adica nu ma crezi? întreba Marty, lamentîndu-se. E chiar 
acolo sus, în capul scarilor! 


Myra privi spre locul indicat. 


— De ce-ar fi o pisica acolo? 

— Pai, eu de un' sa stiu? se rasti Marty nervos. Poate ai lasato 
fereastra deschisa sau Angel... 

— Nici eu, nici Angel nu lasam geamurile deschise, i-o reteza 
Myra. Trecînd pe lînga Marty, se urca pe palier si privi în jur. 

— lar daca e o pisica pe-aici, eu n-o vad! Marty urca si el restul 
treptelor, cautînd pisica. 

Nici urma de ea. 

Usa de la dormitorul lor era închisa, la fel si cea de la camera lui 
Angel, si cea care ducea spre dormitorul din fund. 

Numai usa de la baie era deschisa si Marty, încurajat de 
prezenta sotiei lui, se îndrepta într-acolo. Dar nici aici nu gasi 
nimic. 

— Jur ca era aici, spuse el ridicînd vocea. Exact cînd ai intrat tu 
în casa! 

Atunci, Angel deschise usa de la camera ei si iesi îmbracata într- 
un halat de baie. 

— Ce se întîmpla? întreba ea. 

— Tatalui tau i s-a parut ca e o pisica în casa, spuse Myra pe un 
ton din care reiesea clar ca avea dubii serioase în privinta celor 
sustinute 

de Marty. 

— Era neagra! mormai Marty. Cu o pata alba pe piept. Si se 
pregatea sa ma atace. Daca mama ta n-ar fi intrat... 

Se opri brusc cînd vazu ca Angel se face la fata alba ca varul. 

— Ce ai? întreba el. Ai adus cumva o pisica aici? 

— Nu! tipa Angel. Eu doar... 

Tatal ei o împinse si intra în camera. Fereastra era închisa, la fel 
si dulapul. Marty deschise si usa acestuia, cauta în toate 
colturile, verifica 

fiecare raft, apoi se uita sub patul lui Angel si în spatele 
sifonierului. 

— A fost aici, spuse el, mormaind. Am vazut-o. 

— Dupa cite beri ai turnat în tine, ma mir cum de n-ai vazut o 
turma de elefanti roz, îl lua peste picior Myra. în locul tau, as lua 
niste cîrpe 

si m-as duce jos sa curat toata mizeria aia. 


Preferind sa nu iste un scandal, Marty facu exact ceea ce îi 
poruncise sotia lui. 

Dupa ce plecara parintii ei, Angel se întoarse în camera si 
închise usa, înca urmarita de cuvintele tatalui ei: „... Neagra... 
cu o pata alba pe 

piept..." 

Dar era imposibil! 

Nu putea fi... 

CAPITOLUL 30 


— îti vine sa crezi? spuse Heather Dunne, dîndu-i un cot lui 
Sarah Harmon si soptindu-i încet de tot ca s-o auda numai ea. 
Ce face ea aici? 

Se aflau în magazinul lor preferat — Meryl's, Of Course — si 
Heather încercase cel putin zece pulovere, dar nu gasise ceea 
ce îsi dorea. Fata 

ducea acum pe brat un pulover din casmir albastru, cu nasturi, 
despre care Sarah Harmon era sigura ca va fi obiectul de 
îmbracaminte 

cîstigator al acestui tur în forta, pe care ea îl numea de obicei 
„Derby-ul cumparaturilor lui Heather". Prietena ei îi facu un 
semn din cap 

spre unul dintre rafturile asezate într-un colt îndepartat. Cînd 
Sarah se uita în directia indicata, întelese imediat despre ce 
vorbea Heather: 

Angel Sullivan se plimba printre rafturi însotita de o femeie 
subtire si înalta. Sarah putea sa jure ca e mama ei, avind în 
vedere cele 

povestite de maica-sa zilele trecute dupa ce luase masa cu 
mama lui Zack si cu matusa lui. 

— Myra Sullivan nu seamana deloc cu Joni Fletcher, spusese 
mama ei. E slabanoaga, morocanoasa, n-are deloc simtul 
umorului si cred ca e 

un soi de fanatica religioasa. 

Apoi mama ei se înveselise, adaugind: 


— Oricum, daca Joni si Ed o sa-i convinga sa se înscrie în club, 
cel putin putem sa votam împotriva lor! 

— N-ar trebui sa mearga la magazinul ala pentru grase de la 
periferie? întreba Heather, trezind-o pe Sarah din reveria în care 
picase. Cum 

naiba o crede ca poate încapea în ceva de aici? 

în timp ce le privea, femeia care era cu Angel alese de pe raft o 
rochie roz, lunga si plina de volane în zona pieptului. Heather 
facuse misto 

de ea chiar cu o jumatate de ora înainte. Angel lua rochia cea 
roz si se îndrepta spre cabina de proba. 

— îti vine sa crezi ca se uita dupa rochii de ocazie? sopti 
Heather. Cine naiba ar invita-o pe ea la... 

Brusc fata i se lumina si Heather se holba la Sarah. 

— Pun pariu ca vine la Clubul Country diseara, sopti ea. Sarah îsi 
dadu ochii peste cap. 

— Glumesti! 

— Pai unde altundeva ar putea îmbraca rochia aia? întreba 
Heather. 

— în primul rînd, nimeni altcineva n-ar purta-o! spuse Sarah. Dar 
Heather n-o mai asculta. Ochii ei o urmareau pe Angel 

cum dispare dupa perdelele cabinei de proba si Sarah Harmon 
ghici dupa expresia de pe chipul ei ce avea de gînd sa faca. Un 
moment mai 

tîrziu Heather îsi îndrepta din nou atentia spre Sarah si îi sopti la 
ureche: 

— Uite cum o sa facem..., zise ea. 

Sarah asculta planul si în mai putin de un minut fetele pornira, 
la rîndul lor, spre cabinele de proba. 

Numai una dintre ele era ocupata. Ducîndu-si degetul la buze, 
Heather o trase dupa ea pe Sarah în cabina de lînga cea alui 
Angel. 

Angel privea descurajata rochia. 

Nu era în regula. Putea sa bage mina-n foc ca n-o s-o încapa si, 
chiar daca ar intra în ea, oricum o s-o faca si mai grasa decit 
era. 

— Partea de sus e destul de simpla, iar fusta lunga o sa-ti scoata 
în evidenta formele, îi spusese mama ei cînd gasisera rochia cu 
ci-teva 


minute înainte. De parca s-ar uita cineva la sinii ei care de-abia 
începeau sa înmugureasca, iar fusta lunga... 

Nici nu voia sa se gindeasca la cum o sa arate în ea. 

Si, cu siguranta, nici nu voia sa fie aici. Nu-si dorea decit sa 
discute cu Seth. De-abia reusise sa doarma noaptea trecuta. 
Ramasese treaza 

mult timp, amintindu-si vorbele tatalui ei: 

„+. „O pisica... neagra... cu o pata alba pe piept..." 

Normal ca nu era posibil — tatal ei se îmbatase, în fond, si 
probabil ca nu vazuse nimic. Si totusi... 

îsi aminti sentimentul ciudat pe care-l traise dupa ce bause 
amestecul ramas pe fundul ceaunului ce fiersese doua ore. 
Senzatia oribila de durere care o coplesise din clipa în care 
descoperise cadavrul lui Houdini se risipise complet. Trebuia 
chiar sa-si 

aminteasca tot timpul ca el nu mai e printre cei vii si nu mai 
avea cum sa apara din senin, frecîndu-se de picioarele ei si 
cerînd sa fie 

scarpinat dupa urechi. 

în plus, nu-i iesise din minte poezia aceea ciudata care 
constituise reteta folosita la prepararea amestecului: 

„Sîngele celui ce-a iubit / Scos cu virf de cutit 

Fierbe mocnit / Si la viata-a revenit. 

Un praf de pamînt / Din al dragului mormînt 

Un strop de durere / Si-i dai iar putere." 

Un fragment în mod special îi rasunase în minte toata noaptea: 
„... Fierbe mocnit si la viata-a revenit..." 

Cînd se luminase de ziua si coborise la bucatarie, intentionase 
sa-l sune pe Seth, sa-i povesteasca ceea ce spusese tatal ei si 
sa vada ce crede 

el despre asta. 

Si poate chiar sa se întoarca la cabana si... 


Dar în clipa în care ridicase receptorul, tatal ei o obligase sa-i 
spuna pe cine vrea sa sune. lar cînd se întorsese spre mama ei 
cerîndu-i, pe 

tacute, ajutorul, aceasta daduse din cap. 


— Fetele cuminti nu dau telefoane la baieti, se pronuntase ea. 
Si, în plus, adaugase Myra, în dimineata asta mergem la 
cumparaturi. O sa 

cumparam o rochie nou-nouta pentru petrecerea de diseara. 
Asa ca acum se gasea aici, într-o cabina de proba, încercînd cea 
mai urîta rochie pe care o vazuse în viata ei, iar mama ei o 
astepta sa 

iasa afara. Stiind ca n-are sens sa mai amine inevitabilul, Angel 
începu sa-si dea jos blugii si tricoul cu mîneca lunga. 

Tocmai le aranja pe un umeras, cînd din cabina de alaturi auzi o 
voce familiara. 

— Si cu ce te îmbraci diseara? întreba Heather Dunne. 

— Urasc petrecerile astea gen bal mascat, raspunse cineva. Era 
o voce pe care Angel nu o recunoscu. 

— Ei, haide, spuse Heather. O sa fie distractiv. In plus, daca nu 
vii costumata, o sa fii singura asa si-atunci îti dai seama cum o 
sa te simti? 

— O sa ma simt ca Angel Sullivan, spuse cealalta fata. Esti 
sigura ca nu i-a zis nimeni ca trebuie sa vina într-un costum 
special de dans? 

Angel simti cum îi ia fata foc. 

— Cine sa-i zica? spuse Heather, chicotind. Cine crezi ca 
vorbeste cu ea? 

— Beth Baker, raspunse cealalta fata. 

— Oh, de parca el o sa vina! chicoti din nou Heather. In ce vrei 
sa se costumeze? în printesa? 

— Si tu, cine o sa fii diseara? zise cealalta fata dupa ce se oprira 
din ris. 

— Regina-de-Cupa, spuse Heather. lar tu ai putea fi lepu-rele- 
Cel-Alb. 

Urma o scurta pauza, dupa care Heather adauga: 

— Stiu! De ce nu te îmbraci ca Alice? 

— Excelent! spuse cealalta fata. Dar de unde sa-mi iau un 
costum? 


— Aaa, simplu, raspunse Heather. îl am eu pe cel folosit anul 
trecut si o sa-l mai strimtam pe ici, pe colo ca sa ti se 
potriveasca! Cel putin nu 

vei arata la fel de caraghios ca Angel Sullivan care o sa apara 
fara costum! 

în cabina de alaturi urma o agitatie scurta provocata de iesirea 
celor doua fete si Angel se ruga în soapta ca nici una din ele sa 
nu o observe. 

Cinci minute mai tîrziu, chiar cînd se întreba daca poate sa iasa 
în siguranta, auzi vocea mamei ei: 

— Angel? S-a întîmplat ceva? Daca nu-ti vine rochia, nu e nimic, 
sînt sigura ca au si o talie mai mare. 

Angel dadu perdelele la o parte, tinînd rochia roz în mîna. 

— Nu mai conteaza daca mi se potriveste, spuse ea. Este o 
petrecere la care trebuie sa mergi costumat. 

Myra o privi nedumerita. 

— O petrecere de care? 

— La care se merge costumat, repeta Angel. Le-am auzit pe 
Heather Dunne si pe o alta fata vorbind despre asta. Ea se duce 
îmbracata ca 

Regina-de-Cupa si fata care era cu ea ca Alice. 

Myra se încrunta nesigura. 

— Atunci presupun ca va trebui sa-ti gasim un costum. Angel 
scutura din cap. 

— Am deja unul, spuse ea. Si va fi perfect! 

Myra simti, chiar înainte ca ea si Angel sa intre în casa, ca Marty 
bause. Nu pentru ca frunzele pe care ea îl rugase sa le strînga 
zaceau în 

continuare împrastiate pe trepte. Acestea nu facura altceva 
decit sa intensifice banuiala întunecata care o coplesise chiar 
din clipa în care 

se îndreptase spre usa de la intrare. Traia de suficient timp cu 
Marty ca sa stie ca betia de ieri continua si acum si, de data 
asta, era 

sigura ca si Angel stia ce le asteapta în casa. Pentru o clipa fu 
tentata sa se întoarca si sa plece pur si simplu. Ea si Angel ar fi 
putut lua 


prînzul la restaurant si dupa aceea i-ar fi facut o vizita lui Joni. 
Numai ca ea nu-si permitea un prînz la restaurant ori în alta 
parte, iar Joni — împreuna cu Ed si Zack — plecase deja la 
Clubul Country. 

Locul în care Marty declarase dimineata sus si tare ca nu se va 
duce. 


— Dar tu ai vrut sa mergem, spusese Myra cînd le anuntase 
decizia lui la micul dejun. 

Marty ridica din umeri. 

— Ei si? M-am razgindit. 

— Dar este Ziua Familiei, începu Myra. Joni a zis ca... 

— Joni a zis, Joni a zis, o imita el batjocoritor. Ce-mi pasa mie de 
snoaba aia de sora-ta? Nu merg, clar? Asa ca nu ma mai bate la 
cap! 

Myra trasese nadejde ca, pîna se vor întoarce ele de la 
cumparaturi, el va renunta la bautura si se va razgîndi, dar, cînd 
deschise usa de la 

intrare, stiu ca sperantele ei fusesera desarte. Exact cum se 
asteptase, Marty statea trîntit în scaunul lui, cu o bere în mîna si 
cu alte trei 

sticle goale pe podea, chiar linga el. O privi provocator, cu ochii 
deja încetosati, chiar daca nu era nici macar vremea prînzului. 
— Am crezut ca te-ai dus la porcaria aia de club pîna acum, 
spuse el, cu limba împleticita. 

Expresia de pe chipul femeii se înaspri. 

— Nu trebuie sa vorbesti ca... 

— Vorbesc în ce fel am chef! Asta-i casa mea si... 

— Angel, ce-ar fi sa te duci si sa pregatesti ceva pentru prînz? 
interveni Myra. 

De-abia dupa ce fiica ei parasi camera, se întoarse din nou spre 
sotul ei. 

— Nu vreau sa ne certam, spuse ea încet, dar cu o privire dura. 
însa... 

Marty se ridica din scaun si se apropie de ea. 

— Nu vrei sa te certi? întreba el la fel de încet, dar cu un ton 
aproape amenintator. 

Degetele de la mîna dreapta strîngeau atît de tare gitul sticlei, 


încît i se albisera încheieturile. 

— Pai, stii ce, draga mea? scuipa el. Asta-i casa mea si tu esti 
sotia mea, iar eu o sa fac exact ce-mi place si tu o sa faci exact 
ce spun eu. 

Si cînd zic ca nu vreau sa... 

Brusc se îneca si facu ochii mari. 

Mîna în care tinea sticla începu sa tremure si Myra îl vazu cum 
paleste. 

Facea un infarct? 

— Marty? spuse ea, întinzîndu-se spre el. 

— la-o de-acolo! striga Marty, dindu-se un pas înapoi. 

„Sa o ia de-acolo? Despre ce vorbea?" O clipa Myra crezu ca 
întelese gresit bolboroselile sotului ei, dar apoi realiza ca acesta 
nici macar 

nu se uita la ea. Ochii lui, teribil de îngroziti acum, priveau 
undeva în spatele ei. 

Apoi auzi. 


Un sisîit, atît de încet încît de-abia îl percepeai, dar care ducea 
cu el o nuanta de amenintare care îti îngheta sîngele în vene. 
Marty maifacu un pas înapoi si sticla de bere cazu pe podea. 


— Nu, sopti el, cu voce extrem de treaza. la-o de lînga mine, ia- 
o de-acolo! 

Sisîitul se auzi din nou, si mai înfricosator decit prima data, si 
Myra simti un fior pe sira spinarii. Un sarpe? 

Myra nu vazuse în viata ei decit un sarpe de casa si, desi mai 
auzise uneori de vreo persoana care daduse peste un sarpe cu 
clopotei, nu 

stia pe nimeni cunoscut care sa fi întîlnit unul în realitate. 
Animalul sîsîi iar, si Marty se lipi de perete. Chipul i se înnegrise 
si avea fruntea plina de sudoare. Cu inima cît un purice, Myra se 
întoarse 


si zari ce îl îngrozise atit de tare pe sotul ei. 

O pisica! 

O pisica neagra cu o pata alba pe piept. Statea ghemuita pe 
podea, tinîndu-si coada ridicata drept în sus, si se tîra încet, ca 
si cum ar fi 

urmarit o prada ce presimtea pericolul iminent si nu putea sa se 
ascunda într-un loc sigur. 

Ochii aurii ai animalului pareau sa straluceasca din interior si 
erau atintiti asupra lui Marty. 

Myra privi pisica un moment, apoi se apropie repede de ea, ba- 
tînd cu piciorul în podea si miscîndu-si mîinile. 


— Zit! Pleaca! 

Aceasta nu o baga în seama si nu dadu vreun semn ca ar fi 
speriata. 

— Zit! striga Myra din nou si se apropie si mai mult de ea. 

De data asta pisica se misca. Dar în loc sa iasa din camera, tisni 
ca o sageata pe linga femeie si o secunda mai tîrziu Myra îl auzi 
pe Marty 

scotînd un tipat sugrumat. Rasucindu-se, femeia facu un pas 
spre el, apoi încremeni. 

în locul pisicii, vazu o silueta îmbracata într-o rochie neagra 
demodata si cu o boneta pe cap. Statea cu spatele la ea si avea 
bratele 

întinse, exact cum facuse Marty putin mai înainte. 

Dar în locul unei sticle de bere, silueta în negru tinea în mîna un 
cutit cu lama ascutita care sclipea chiar si în lumina difuza a 
camerei de 

zi. 

Lama era patata cu rosu, si Myra vazu peste umarul siluetei o 
taietura plina de sînge chiar pe obrazul sotului ei. 

Aratarea se întoarse si pentru o clipa Myra zari figura unei tinere 
fete - poate chiar mai mica decit Angel — care avea prinsa pe 
rochia 

neagra o brosa. 

In timp ce Myra nu-si putea lua ochii de la vedenie — pentru ca 
asta trebuia sa fie —, chipul acesteia se schimba. Carnea începu 
sa se 


descompuna, pielea si muschii disparînd si lasînd în urma lor un 
craniu gol. 

Un craniu cu dinti ascutiti si cu ochi aurii ce ardeau în fundul 
orbitelor goale. 

O secunda mai tîrziu, atit de repede ca Myra nu era foarte sigura 
ca vazuse ceva, spectrul oribil disparu. 

Marty era pe podea acum, cu spatele lipit de perete, cu 
genunchii adusi la piept. îsi tinea mîinile peste fata si scîncea 
încetisor: 

— Nu... te rog... ia-o de pe mine... 

Uimita înca, Myra mai ramase neclintita o vreme, încercînd sa 
realizeze ce se întîmplase. Dar nimic nu avea sens — imaginile 
care-i 

alergau prin minte nu capatau nici un înteles logic. 

O pisica... 

O fata... 


Un schelet... 

lar acum nimic! în camera nici urma de pisica, de fata sau de 
cutitul tinut de aceasta. Dar dupa un timp, cînd Marty îsi lua 
mîinile de pe fata 

si se uita în sus spre sotia sa, Myra vazu taietura adînca din 
obrajii lui — o taietura care pornea chiar de sub ochi si continua 
pîna jos la 

falca — si atunci stiu ca, oricît de neverosimil parea, ea vazuse 
totusi ceva. 


Dar ce? 


Apoi, din spate, auzi o voce strangulata si se rasuci. Angel 
statea în pragul usii de la bucatarie, cu chipul la fel de întunecat 
ca al lui Marty, 

cu ochii holbati. Dintr-o privire, Myra întelese ca si fiica ei 
vazuse acelasi lucru. 

Mama si fiica se privira una pe alta, si tacerea dintre ele lasa 
impresia ca va dura o eternitate. Angel fu cea care, într-un 
tîrziu, sparse 

tacerea, mutîndu-si privirea de la un parinte la altul. 


— Tata... tata e bine? 


înainte ca Myra sa spuna ceva, Marty se ridica în picioare. 


— Pisica aia, se rasti el ragusit. A încercat sa ma omoare. Se 
uita furios la Myra. 

— Ai fost si tu de fata, asa ca sa nu mai zici ca nu s-a întîmplat 
nimic! 

— Eu... eu am vazut ceva, sopti Myra, cu mintea încetosata. 

— A încercat sa ma omoare! repeta Marty, stergîndu-se de sîn- 
gele care se scurgea din rana. 

„Si te-a oprit sa ma omori tu pe mine", se gîndi Myra, aducîndu- 
si aminte de privirea din ochii lui Marty si de furia din vocea lui 
cînd 

ridicase sticla, gata sa o loveasca puternic cu ea în fata. 

— Nu stiu, rosti ea în cele din urma. Nu stiu ce am vazut. „Stiu 
pe cine ai vazut, se gîndi Angel în timp ce mama ei se apucase 
sa-i bandajeze 

rana lui Marty. Pe Houdini. Si pe Forbearance. 

lar ei sînt unul si acelasi..." 

CAPITOLUL 31 


— Ei bine, cel putin n-o sa îmi mai fac griji ca va trebui sa-mi bat 
cel mai bun client, observa dezgustat Blake Baker, în timp ce el 
si Seth 

priveau lista din care reiesea ca vor juca împreuna cu Ed si Zack 
Fletcher. 

îsi ridica privirea de pe hirtie si se uita la Seth. 

— încearca si tu macar sa nu arati ca un tantalau pe teren, ne- 
am înteles? 

Cuvintele îl usturara pe Seth la fel ca loviturile de curea pe care 
i le servea din plin tatal sau, dar el privi drept înainte, 
prefacîndu-se ca nu 

le-a auzit. în plus, ar fi putut sa nimereasca chiar mai rau -de 
exemplu, sa joace împotriva lui Chad Jackson sau a lui Jared 
Woods, care îsi 

bateau joc de el mai tare decit Zack Fletcher. Acestia însa 
urmau sa joace împreuna, avînd în vedere ca parintii lor erau cei 
mai buni 

prieteni, si cu siguranta ca tatal lui Chad, care era si 
presedintele comitetului, facuse ceva manevre de culise pentru 


un astfel de 

aranjament. Si, oricum, n-avea importanta cine cu cine facea 
pereche, de vreme ce „turneul" tata—fiu nu era unul în 
adevaratul sens al 

cuvîntului. 

Trebuia sa fie distractiv. 

în principiu n-avea importanta cine cistiga si nici cît de bine se 
joaca. Mai mult, nici nu era un turneu real, unde fiecare încearca 
sa se 

claseze pe primul loc. Era mai degraba un joc în echipe de cite 
patru, unde se alegea cea mai buna lovitura. Seth si tatal lui 
loveau pe rînd 

din acelasi loc, dupa Zack si Ed Fletcher. în final cîstiga cine 
nimerise mai multe gauri. Numarul de lovituri nu conta si dupa o 
vreme 

oricum nu-i mai pasa nimanui cine învinge. Apoi se duceau cu 
totii la gratar si toata lumea se simtea bine. lar asta era finalul. 
Cu exceptia lui, pentru ca, oricît de tare ar încerca, nu va fi în 
stare sa joace suficient de bine pentru a-l multumi pe tatal sau, 
care, chiar daca 

nu dorea sa învinga — cel putin nu cînd adversarul era cel mai 
important client al lui —, nici nu dorea sa îi fie rusine cu propriul 
fiu. 

Ceea ce voia tatal lui — Seth stia - era sa piarda, dar cu o 
diferenta de una, cel mult doua gauri. 

Dar nu cu toate optsprezece. Daca ratau toate gaurile, fapt de 
care Seth era aproape sigur, nu numai el va fi tachinat, ci si 
tatal lui. lar 

apoi, cînd vor ajunge acasa... 

Amintirea arsurilor provocate de curea îl facu pe Seth sa se 
cutremure si o jumatate de ora mai tîrziu, cînd potrivi mingea pe 
suportul ei si 

o arunca undeva mult în dreapta, printre tufisuri, simti din nou 
ceea ce îl asteapta. 

Si îl auzi pe Zack Fletcher rizînd batjocoritor. 

Apoi, pentru ca situatia sa se înrautateasca si mai mult, Zack 
aranja mingea ca un profesionist si o trimise cu putere aproape 
250 de metri 

în directia corecta. 

Pe Seth mai ca-l podidira lacrimile pentru ceea ce va urma, si, 


pe masura ce dupa-amiaza se scurse si Zack ridea de el, 


loviturile lui 
devenira si mai proaste. Si cu cît juca mai slab, cu atit furia 


tatalui sau sporea. Torturat de propria neîndemiînare, fie 
trimitea mingea 


aiurea, de nu o mai gasea nimeni, fie o trimitea în directia 
gresita si de fiecare data cînd tatal lui reusea o lovitura buna, 
Seth reusea sa 

strice avantajul obtinut. Zack si tatal lui cîstigau punct dupa 
punct, de obicei din doua sau trei lovituri. 

lar Seth simtea cum tatal sau fierbe de miînie. 

Cînd ajunsera la cel de-al optulea suport, Seth privi amarit 
terenul din fata. 


— Doamne, ce pacat ca nu e rîndul lui Seth sa loveasca, spuse 
Zack Fletcher. Parca a reusit si el sa nimereasca una de lao 
distanta ca 

asta, la punctul cinci, nu? 

Apoi, ca si cum si-ar fi adus aminte ceva, se plesni peste frunte: 
— Oh, da! Am uitat — a ajuns în apa, nu-i asa? 

Seth simti cum se înroseste pîna în virful urechilor de rusine. lar 
tatal lui mai avea putin si exploda. 

Ed Fletcher aranja mingea pe suport, facu cîteva balansari de 
exercitiu cu crosa sa de fier, apoi pasi în fata. Trase de crosa 
înapoi, se opri 

putin, apoi o lasa cu putere în jos. 

Seth privi cum mingea se arcuieste prin aer si aterizeaza la 
aproximativ sapte metri de urmatoarea gaura. întorcîndu-se, se 
apleca spre 

fiul sau cu o infatuare studiata: 

— Tu da-o cît mai aproape si mai avem una cistigata! 

Apoi Blake Baker se apropie de suport, exersa de vreo zece ori 
balansul si lovi. 

Mingea se desprinse si se ridica spre cer, îndreptîndu-se direct 
spre tinta. 

— Arata foarte bine, spuse Ed Fletcher. 

Mingea cazu pe pamînt cam la vreo trei metri de limita si se 
rostogoli înainte. 

— O lovitura clasa întîi, spuse Ed. 

Mingea îsi continua drumul spre gaura si, brusc, cei patru 
ramasera nemiscati si tacuti, asteptînd. 

Mingea se opri în final cam la treizeci de centimetri de gaura. 
— Doar treizeci de centimetri, mormai Blake Baker pe cînd 


porneau toti spre terenul verde. Niste nenorociti de centimetri si 
as fi putut 

avea un as. 

— Ei lasa, ca urmeaza Seth si o sa ne arate el cum se obtine un 
as. Seth simti un nod în stomac cînd tata lui izbucni în rîs, dar nu 
comenta nimic. Se îndreptara spre pajiste, ca sa marcheze locul 
în care ajunsese mingea trimisa de tatal sau. îl privi apoi pe 
Zack cum 

studiaza de jur-împrejur terenul, din toate unghiurile posibile. Pe 
distanta ramasa pîna la gaura se zarea o ridicatura si o data ce 
mingea 

ar fi trecut de ea, ar fi prins viteza. Daca Zack lovea mingea 
încet, aceasta nu ar fi trecut peste hop, dar daca lovea prea 
tare, ar fi ratat 

gaura si ar fi depasit-o cu citiva metri. în cele din urma, Zack se 
lasa pe vine, îsi duse mîinile streasina peste cozorocul sepcii si 
privi înca o 

data, cu atentie, linia de demarcatie. Dupa o vreme, sari în 
picioare, îsi îndrepta umerii si-si roti crosa. 

Mingea porni pe panta din fata, din ce în ce mai încet, pîna cînd 
ajunse în vîrf, unde paru sa se opreasca. Dar nu se întîmpla 
astfel. 

In schimb, începu sa se rostogoleasca mai întîi încet, apoi mai 
repede, facînd o usoara curba spre dreapta. 

Dupa ce prinse viteza, se redresa si se îndrepta direct spre tinta. 
Pîna si Seth întelese ca, daca nu o nimereste, se va îndeparta de 
ea cel 

putin sase metri. 

Dar sortii nu tineau cu el. 

Mingea se rostogoli direct în centrul gaurii, se lovi de partea 
opusa, apoi disparu înauntru. 

Fu rîndul lui Zack sa se întoarca spre tatal lui cu un gest ce-i 
sublinia îngîmfarea. 

— Se pare ca punctul e al nostru, spuse el. Asta în cazul în care 
Seth nu se lumineaza brusc si învata ce-i aia o crosa. 

Aproape lesinat de emotie, Seth aseza mingea cu grija pe locul 
marcat de el înainte, apoi se dadu un pas în spate. 


Treizeci de centimetri îl desparteau de locul ce i-ar fi putut 
aduce putina liniste. 

Nici o panta la prima vedere. 

Simti cum stomacul i se face ghem. 

Blake îsi atinti privirea asupra lui si Seth stia exact ce i se va 
întîmpla daca va rata. 

Cu mîinile tremurînd, balansa prudent crosa înapoi si atinse usor 
mingea. 

Aceasta porni putin spre stînga si timp de o secunda 
îngrozitoare Seth crezu ca se va întîmpla lucrul de care îi era 
frica. Sa rateze tinta de 

la o distanta de numai treizeci de centimetri — o lovitura pe 
care i-ar fi acordat-o, din oficiu, oricine, dar nu si Zack Fletcher. 
Mingea se 

rostogoli pe lînga gaura, vira usor spre dreapta, ramase 
suspendata pe margine o clipa, apoi cazu înauntru. 


— Nu e punctul vostru, spuse Blake Baker. îl împartim. Zack îsi 
roti ochii batjocoritor. 

— Vai, ce frica îmi e! Acum chiar ca o sa pierdem. 

— Trebuie sa ma duc la baie, murmura Seth cincisprezece 
minute mai tîrziu, dupa ce el si tatal lui pierdusera si urmatorul 
punct. 

Fara sa mai astepte, Seth se repezi la toaleta pentru barbati, 
intra într-una dintre cabine si, aplecîndu-se deasupra bazinului, 
începu sa 

vomite. Timp de zece minute ramase pe vine, varsînd întruna, 
pîna cînd nu mai avu ce. Dar oricît se chinuise, nodul teribil din 
stomac nu 

disparu. 

într-un tîrziu icnetele se mai potolira si se aseza pe colacul 
closetului. Exact cînd începuse sa-si mai recapete suflul, auzi 
usa deschizînduse 

si recunoscu vocea tatalui sau: 

— Nu poti sa te ascunzi aici toata ziua, Seth. Tii pe loc tot jocul. 
Stomacul începu sa-i tremure din nou, dar Seth trase apa si iesi 
din cabina. Realizînd ca n-avea sens sa-i spuna tatalui sau ca nu 
se simte prea bine, baiatul se tîrî înapoi pe terenul de joc. 


Ed Fletcher deja lovise mingea, care picase undeva în dreapta, 
printre copaci. Seth îl privi pe tatal sau cum trimite mingea în 
groapa cu 

nisip plasata undeva la vreo doua sute de metri în partea stinga 
a pistei de joc. Blake se uita furios la fiul sau, de parca ar fi fost 
vina 

acestuia. 

Seth simtea deja loviturile de curea pe care le va primi mult mai 
tîrziu în noapte. 

Zack îsi potrivi suportul, apoi îsi înalta crosa cu grija, corpul lui 
atletic întinzîndu-se la maximum. Exact în clipa în care crosa se 
lasa în jos 

vertiginos, din tufisurile din spate iesi ceva care trecu pe lînga 
mingea lui Zack si disparu într-un gard de iedera. Speriat de 
miscarea 

neasteptata, Zack lovi mingea necontrolat. Aceasta zbura foarte 
sus, descrise un arc larg si cazu într-un pilc de artari vechi care 
cresteau 

pe marginea terenului. O secunda mai tirziu o auzira lovindu-se 
de cel putin doi copaci. 

Zack îsi agita crosa nervos spre iedera în care se ascunsese 
animalul. 

— Nu-i corect! urla el. Trebuie sa repet lovitura! 

— Acesta este un turneu, replica Blake Baker. Favorurile nu sînt 
acceptate. 

— Haideee, spuse Ed Fletcher. Ca doar n-a fost vina lui — oricine 
ar fi tresarit. Eu am sarit cît colo si nici macar nu eram lînga 
minge! 

Blake Baker ridica din umeri, fara sa se lase impresionat. 

— N-are importanta. Regulile sînt reguli. 

Ed Fletcher îl privi furios. 


— Pentru Dumnezeu, Blake, e doar un copil! 

— M-ai auzit tu pe mine ca va cer sa fiti îngaduitori cu Seth? 
întreba Baker. 

— Doamne fereste, pai ce, vrei sa ne prinda noaptea pe-aici? 
replica acid Ed Fletcher. N-a lovit nici macar o singura data bine. 
Seth de-abia auzise ce spusese Ed Fletcher. Ramasese cu ochii 
holbati spre locul în care disparuse animalul. 

Putea sa jure ca arata exact ca pisica neagra pe care el si Angel 


Sullivan o îngropasera ieri. 


Dar era imposibil. Houdini murise! Era mort cînd îl scosese de la 
Angel din dulap. 


— Deci, cum ramine? îl auzi pe tatal lui. O loveste de acolo de 
unde a picat sau consideram ca e punctul nostru? 

— Cui îi pasa? spuse Zack, cu vocea tremurind de miînie. Oricum 
se alege cea mai buna lovitura si tata a lovit mult mai departe 
decit tine, 

iar tu esti prins în groapa aia de nisip. 

Blake Baker simti cum i se întuneca mintile de furie, dar prefera 
sa nu zica nimic, decit sa-l ofenseze pe Ed Fletcher. în schimb, 
cu buzele 

strînse, dadu din cap spre fiul sau, semn ca îi venise rîndul. 
Seth îsi scoase crosa din geanta, aranja mingea, dar în clipa 
aceea nu-si dorea decit ca totul sa se termine cît mai repede. 
Asa ca de data 

asta nici nu se mai chinui sa tinteasca sau sa exerseze putin 
balansul ori celelalte lucruri pe care tatal lui încercase sa i le 
bage în cap 

zilele trecute. în schimb, se îndrepta repede de spate, facu un 
pas înapoi, ridica în aer crosa si lovi, fara sa se uite macar unde 
se duce. 

Daca n-ar fi fost pocnitura aceea dura, Seth ar fi putut sa jure ca 
ratase si de data aceasta, pentru ca nu simtise deloc cînd crosa 
facuse 

contact cu mingea. Dar aceasta descrise un arc perfect pe cerul 
albastru, pluti în aer cîteva secunde, apoi începu sa cada. 
Ateriza exact în centrul terenului. 


Peste doua sute de metri. 
Urma un moment lung de tacere, apoi Ed Fletcher scoase un 
fluierat uluit. 


— De unde naiba ai scos-o pe-asta? Blake Baker îsi dadu ochii 
peste cap. 

— Stii si tu ce se spune: pîna si porcul cel mai tîmpit gaseste 
cîte-o trufanda din cînd în cînd. 

Dar Seth de-abia îl auzi, pentru ca întreaga lui atentie era 


concentrata asupra pisicii negre, care acum iesise din tufisuri si 
statea pe 

margine tinîndu-si coada încolacita în jurul picioarelor, exact 
cum facea Houdini întotdeauna. 

Se uita o clipa la Seth, apoi disparu din nou în frunzis. 

Cinci minute mai tîrziu, dupa ce Ed Fletcher si Zack scoasera 
mingile din padure — dar cu niste lovituri la fel de proaste si 
fara sa le 

trimita în directia cea mai potrivita —, Seth statea aplecat 
asupra propriei mingi, nefiind prea sigur ce sa faca. Era prima 
lor sansa clara pe 

ziua aceea si pîna atunci folosise orice crosa îi propusese tatal 
lui, pentru ca oricum pentru el n-avea nici o importanta. Dar 
surprinsese 

din nou silueta pisicii negre. Statea la umbra celui mai apropiat 
copac, dar, daca n-ar fi avut pata alba pe piept, n-ar fi zarit-o. 
Pata aceea pe care o avea si Houdini. 

lar pisica îl privea fix. 


Ca si cum încerca sa-i spuna ceva... 


— Cel mai potrivit ar fi sa folosesti crosa de fier, aia de cinci, îl 
auzi pe Ed Fletcher. Sau poate una de sase. 

Fara sa aiba vreo idee mai buna, Seth scoase crosa de cinci din 
geanta, pasi spre minge si lovi din nou fara sa stea prea mult pe 
gînduri. 

Mingea se ridica din nou în înaltul cerului. De data asta pica 
exact lînga gaura. 

— la te uita, ia te uita, sopti încet Ed Fletcher. Cine-ar fi zis ca 
printre noi se ascunde un fatarnic? 

Seth se uita la tatal lui Zack. 

— Eu... eu nu stiu cum am reusit asta, se bilbii el. Ed Fletcher îsi 
arcui sprincenele. 

— Mie mi se pare ca ai stiut perfect ce faci. îsi muta privirea 
spre Blake Baker. 

— Vrei sa va acordam punctul si sa trecem mai departe? Blake 
ridica din umeri. 

— Cred ca pot sa ma obisnuiesc cu ideea, rosti el afectat. 

Dupa loviturile urmatoare, cei doi Fletcher tot nu reusisera sa se 
apropie de gaura, dar dupa a patra încercare mingea ajunse, în 


sfirsit, 

cam la un metru de ea. 

Cînd Seth îsi pregati suportul din nou, zari iarasi pisica privindu- 
|, de data asta de pe virful unei movile de nisip din spatele 
terenului, si, dupa ce 


lovi, mingea ateriza la doar citiva centimetri de tinta. 
Ed Fletcher le ceda si aceasta lovitura. 


— Deci asa! spuse Ed Fletcher cînd se apropie de cel de-al 
unsprezecelea suport. 

— Dar n-am mai lovit niciodata în felul acesta o minge, spuse 
Seth. Serios, niciodata! 

Ed Fletcher ridica din umeri. 

— Stii ce ai facut diferit? Seth nega din cap. 

— Te-ai relaxat. Asta e secretul în golf — relaxarea. Numai ca 
putini înteleg. 

— Si lucruri surprinzatoare i se pot întîmpla oricui, spuse Blake 
Baker. Chiar si lui Seth. 

Seth avu senzatia ca prin ochii lui Ed Fletcher trece un fulger de 
mînie, care disparu foarte rapid. 

însa cînd Seth se apuca sa-si aranjeze suportul, Ed Fletcher 
adauga: 

— Pun pariu pe douazeci de dolari ca n-a fost doar norocul la 
mijloc. 

Blake Baker îsi privi clientul nelinistit. 

— Vrei sa pariezi pentru Seth? întreba el neîncrezator. 

Cînd Ed Fletcher încuviinta din cap, Blake ridica din umeri. 

— Din partea mea, n-ai decit. Vor fi cei mai usori douazeci de 
dolari cîstigati vreodata de la tine. 

Cînd vazu ca tatal lui batuse palma si pariase împotriva lui, ochii 
lui Seth se umplura de lacrimi, dar decit sa riste sa fie vazut de 
cineva, 

se multumi sa ridice crosa sus în aer si sa loveasca. 

Mingea se înalta spre cer, apoi pica pe teren, departe, undeva 
spre dreapta, de unde avea sa fie foarte usor sa o trimita 
aproape de gaura. 

Cînd mingea se opri, Seth zari cum pisica neagra dispare într-un 
desis din spatele sau. 

La urmatoarea lovitura, Seth apropie mingea la jumatate de 
metru de tinta. 

Urmarit îndeaproape de pisica neagra, baiatul reusi sa marcheze 
din nou. 

— Ce dracu' se petrece? îl întreba tatal sau în timp ce se 
îndreptau spre urmatorul suport. 


— Nu stiu, spuse Seth. Tot ce fac este sa lovesc mingea! 

— Doar lovesti mingea? îl îngîna tatal lui. Nimeni nu loveste asa 
din senin! 

Seth îsi privi uimit tatal. 

— Dar ce, nu ma descurc bine? Blake îi arunca o uitatura urita. 
— Stii ce e un fatarnic? Seth înghiti în sec. 

— Banuiesc ca se refera la cineva care se descurca mai bine de- 
cît presupun ceilalti ca e în stare. 

Blake Baker îsi înaspri vocea: 

— Este cineva care pretinde ca nu poate face un lucru doar ca 
sa-i fraiereasca pe ceilalti. 

— Dar eu nu sînt bun la golf, se razvrati Seth. Doar m-ai vazut 
zilele trecute cînd am exersat! 

— Sau te-am vazut prefacîndu-te, raspunse Blake. 

Cînd ajunsera la cea de-a cincisprezecea gaura, iar Seth nu rata 
nici o lovitura, tatal lui cîstigînd de fiecare data prin lovitura 
finala, începu 

sa se duca vorba ca se petrece ceva necurat pe terenul de joc. 
Cînd ambele echipe ciîstigara cîte opt puncte si jumatate, toti cei 
care 

terminasera concursul, însotiti de cei care îsi petrecusera dupa- 
amiaza lînga piscina, venira sa urmareasca finala. 

Zack Fletcher arata furios si pîna si tonul lui Ed Fletcher se 
schimbase. Daca la început îl amuzase cît de bine jucase Seth 
asa, din senin, 

buna lui dispozitie se risipise pe masura ce scorul se echilibrase. 
Acum, cînd înfrîngerea era doar la un pas, nu mai catadicsea sa 
scoata nici un cuvînt. 


în sfirsit ajunsera la ultima gaura, unde Zack si Seth se 
pregateau sa loveasca, fiecare pentru echipa lui. 

Zack se gasea cam la sapte metri de gaura, în timp-ce Seth doar 
la cinci. 

Heather Dunne si Sarah Harmon stateau împreuna cu Chad 
Jackson si cu Jared Woods, facîndu-i galerie lui Zack. 

Zack studie locul din toate unghiurile, exersa atent cîteva 
lovituri de încercare pentru a stabili directia, apoi se apropie de 
minge si lovi. 

Aceasta se îndrepta direct spre gaura. 


— Esti omul zilei, Zack! tipa Chad Jackson în timp ce mingea se 
rostogolea vertiginos. 

Zack îsi ridica pumnul în aer, pregatindu-se sa sara în sus cînd 
mingea va cadea înauntru. 

Exact atunci, aceasta devie, trecu pe lînga gaura si se opri cinci 
centimetri mai încolo. 

Uralele care începusera sa se ridice din multime se risipira 
brusc, lasîndu-l pe Zack aproape perplex. 

Lui Seth îi atrase atentia o miscare usoara pe marginea 
terenului si, cînd se uita mai bine, vazu din nou pisica neagra 
care statea pe o 

movila de nisip. 

Pisica neagra cu pata alba pe piept. 

Privirea baiatului se încrucisa cu a animalului, în timp ce Zack, 
care înjura amarnic, îsi marca locul unde se oprise mingea. 
Cînd murmurul de simpatie pentru ratarea la mustata a lui Zack 
se mai risipi, Ed Fletcher îsi aranja mingea pe locul marcat de 
fiul lui si, 

înainte sa loveasca, analiza terenul cu si mai multa atentie. 

Si rata. 

Seth se apropie de mingea lui, mai privi o data pisica, care 
statea nemiscata pe marginea gropii cu nisip, apoi crosa vi,jii 
prin aer. Mingea 

cazu direct în gaura. 

Cînd multimea realiza ce se întîimplase, Seth se uita iarasi spre 
groapa cu nisip. Pisica disparuse. 

Cei doi Fletcher si tatal sau suferisera o înfringere amara. Si 


Seth vazu miînia din ochii parintelui sau, dar si a celorlalti. Dar el 
nu trisase. 

Nu era un fatarnic. Cistigase pur si simplu. 

Si toata lumea — inclusiv tatal sau — îl ura în acel moment. 
CAPITOLUL 32 


Myra Sullivan simti cum se sufoca atunci cînd silueta aparu în 
pragul de la bucatarie si amintirea spectrului terifiant pe care îl 
za-. rise în 

camera de zi doar cîteva ore mai devreme o coplesi din nou. îsi 
duse mîna la piept ca sa-si potoleasca bataile nebunesti ale 
inimii, apoi se 

dadu înapoi, facîndu-si repede semnul crucii si rostind în tacere 
o rugaciune, ale carei cuvinte îsi pierdusera sensul, asa des o 
spunea. 

Silueta ramase nemiscata. Era învesmîntata complet în negru, 
purtînd pe umeri o pelerina neagra ale carei falduri cadeau pe 
podea. 

Chipul de un alb fantomatic parea sa pluteasca deasupra 
corpului ca un soi de obiect desprins de restul trupului. 

Gura era doar o taietura stacojie, iar ochii enormi erau conturati 
cu negru. Buzele întredeschise scoteau la iveala niste canini atit 
de 

ascutiti încît Myra se dadu instinctiv înapoi. Apoi, exact cînd se 
pregatea sa tipe, auzi un hohot de ris. 

Risul lui Angel! 


— Te-am prins! chicoti fiica ei, buzele rosii ca sîngele transfor- 
mîndu-se într-un rînjet. 

Pasi în bucatarie si se învirti, umflindu-si pelerina. îsi dadu jos 
esarfa neagra pe care si-o înfasurase în jurul capului si parul îi 
cazu pe 

umeri. 

— Ei, ce crezi? 

— Doamne, Dumnezeule, sopti Myra, tinîndu-si mîna pe piept. 
lisuse, Angel, ce vrei sa-mi faci? 

— E costumul meu! striga Angel. Hai, zi-mi ce crezi! Myra trase 
adine aer în piept si pulsul îsi mai domoli ritmul. 

— Cred ca e putin cam devreme, nu crezi? Sarbatoarea de 


Halloween este de-abia peste cîteva saptamini. Si de unde, 
Doamne iarta-ma, 


ai luat pelerina aia? 


— Nu-ti amintesti ca o am de anul trecut? Cînd ai spus ca Zack o 
sa ma invite la... 

Tacu brusc cînd o coplesi durerea unei invitatii care nu venise 
niciodata. Asteptase nerabdatoare petrecerea aproape o luna de 
zile sicumparase trusa de vampir exact în ziua în care magazinul 
universal din Eastbury îsi umpluse rafturile cu obiecte si 
costume deHalloween. 

Pîna si în du pa-amiaza de Halloween fusese convinsa ca 
telefonul va suna si Zack o va invita la petrecerea data de el. 
Dar nu seîntîmplase asa. 

Pusese costumul deoparte si încercase sa pretinda ca nu-i pasa 
si nu discutase niciodata cu Zack despre asta. Acum, cînd 
durerea a ceeace traise cu un an în urma îi revenise în suflet, îsi 
aminti ce se petrecuse si anul acesta. Nimeni nu-i spusese ca la 
Clubul Countrypetrecerea va fi una gen bal mascat si, daca nu 
le-ar fi surprins pe Heather Dunne si pe prietena ei discutînd în 
cabina de proba, ar fi fostde-a dreptul ridicola în seara asta. 

Si s-ar fi simtit chiar mai rau decit anul trecut, cînd nu fusese 
deloc invitata. 

Dar Seth? Oare el de ce nu-i spusese nimic? Imediat însa 
raspunsul îi veni în minte — pentru ca nici pe el nu-l anuntase 
nimeni. Si era mult 

prea tirziu ca sa-l sune — era prins cu turneul de golf în care 
juca alaturi de tatal lui. 

O jumatate de ora mai tîrziu Myra trase batrînul Chevelle în 
parcarea de la club, care era plina numai cu Mercedes-uri, BMW- 
uri siautomobile Lexus. Myra observase într-un tîrziu un spatiu în 
care erau parcate masini ce semanau mai degraba cu a ei decit 
cu modelelepretioase parcate chiar lînga intrare, si de-abia cînd 
închise masina, îsi dadu seama ca parcase în zona destinata 
angajatilor. In timp ceprivea nemultumita contrastul dintre 
masina ei si cea a membrilor clubului, Myra se întreba înca o 
data daca nu facuse o greseala venindaici — înca se mai putea 
urca în masina ca sa plece acasa. 

Acasa, unde Marty se întorsese probabil la berea lui, în ciuda 
promisiunilor pe care i le facuse chiar înainte de plecarea ei. 
Totusi, Joni siprietenele sale insistasera atît de mult sa vina si ea 


si, în plus, ar fi fost o oportunitate excelenta pentru Angel sa 
iasa putin din cochilie sisa înceapa sa-si faca noi prieteni, în 
afara de baiatul ala de care îi povestise Marty. 

Va fi bine. 


In mai putin de cinci minute, ea si Angel intrara prin usile 
principale ale clubului si se trezira în fata unei tinere care parea 
nerabdatoare sa 

le spuna ca petrecerea avea loc în curtea din jurul piscinei. Apoi 
trecura prin usile franceze ce dadeau spre terasa si brusc îsi 
dadu seama 

ca se înselase. Nu va fi bine deloc. 

în jurul piscinei erau adunati cel putin patruzeci de copii si 
adolescenti, cu vîrste cuprinse între zece si saptesprezece ani. 
Baietii purtau pantaloni kaki, tricouri Polo si pantofi sport, iar cei 
mai multi nu-si pusesera sosete. 

O parte dintre fete purtau haine aproape identice cu ale 
baietilor, iar celelalte erau îmbracate cu fuste si bluze albe sau 
în carouri, iar 

peste umeri aveau aranjate sic pulovere din mohair. 

Nici una dintre ele nu era costumata în vreun fel. 

în timp ce Myra si Angel ramasera cu privirea pironita, tinerii 
începura sa se uite spre terasa si brusc se lasa tacerea. 


Cineva pufni. 
Altcineva chicoti. 


Apoi toti izbucnira în hohote de ris. Deasupra tuturor se ridica o 
voce: 


— 0ooooo, mi s-a facut atit de frica! O fi un vampir sau o 
vrajitoare? 

Urma o pauza, apoi: 

-Oh, nu... m-am înselat! E chiar un înger în persoana! 


Cînd risetele se transformara într-o adevarata isterie, Angel se 
rasuci si se repezi sa se ascunda în interiorul cladirii, torturata 
de vocea 

batjocoritoare a lui Hather Dunne. Cînd ajunse la toaleta pentru 
fete, lacrimile îi curgeau siroaie pe fata. 

Acum stia ce s-a întîmplat. Heather o vazuse în magazin, o 
urmarise pîna în cabina de proba si... 

„Cum am putut sa fiu atît de proasta?" 

Suspinele o înabusira, dar chiar atunci auzi usa deschizîndu-se. 
Daca era Heather sau vreuna din prietenele ei, n-avea de gînd 
sa le lase s 


o vada plingînd. 
Spre surpriza ei, recunoscu vocea lui Seth. 


— Angel? striga el încet. Esti aici? 

— N-ai voie sa intri, raspunse ea chinuindu-se sa-si stapîneasca 
hohotele care riscau sa izbucneasca în orice clipa. E toaleta 
pentru fete. 

Un moment mai tîrziu îl simti pe Seth stînd în spatele ei si, cînd 
îsi ridica privirea spre oglinda si îi vazu expresia îngrijorata de 
pe chip, se 

întoarse spre el, stergîndu-si ochii cu un fald al pelerinei. 

— N-o sa mor, îi spuse ea. Doar ca... doar... 

Ochii i se umplura din nou de lacrimi si barbia îi tremura. 

— Cum au putut sa faca asta? întreba ea. De ce vor sa fie atît de 
rai? Cu ce le-am gresit? 

Seth facu un pas nesigur spre ea si o înconjura neîndemiînatic cu 
bratele. 

— Nu gresesti cu nimic, spuse el. Ei au nevoie sa se ia de 
cineva. lar aia presupun ca sîntem noi. 

Noi. Nu tu. Spusese noi. 


Dar el nu era mascat. Lui ce i-or fi facut? 
Stergindu-si lacrimile, se smulse din bratele lui, si Seth citi în 
ochii ei întrebarea nerostita. 


— Zack e de-a dreptul furios pe mine, spuse el. 
Apoi, fara sa se poata abtine sa nu rînjeasca, îi povesti ce se 
petrecuse în ultima parte a jocului. 


— Si n-o sa-ti vina sa crezi, termina el, dar pisica ce l-a speriat 
atit de tare a aparut din nou pe teren. Era... 

— Era Houdini, nu-i asa? sopti Angel. Seth dadu din cap. 

— Stiu ca nu e posibil, dar... 

— Si eu am vazut-o, îl întrerupse Angel. A fost si la mine acasa. 
li relata pe scurt ce se întîmplase, cînd ea si mama ei se 
întorsesera acasa 

de la cumparaturi, si ceea ce vazuse. 

Sau cel putin ceea ce i se paruse ei ca vazuse. 

— Am crezut ca mi-am imaginat, zise ea. Dar daca ai vazut-o si 
tu... 

Nu-si mai continua fraza, pentru ca nu era pregatita sa 
rosteasca cu glas tare un lucru la care se gindeau amîndoi. In 
schimb, se multumi 

sa întrebe: 

— Ce-o sa facem? 

— Mai întîi te scoatem de aici si le aratam ca nu-ti pasa de 
farsele lor jalnice. Ai fardurile la tine? 

Angel încuviinta din cap. 

— Le-am adus pe toate, pentru ca am banuit ca machiajul o sa 
înceapa sa se stearga în toiul petrecerii. 

— Super, spuse Seth. Bine, atunci haide sa scapam de pelerina 
asta. Da-o pe spate si ai grija sa nu-ti patezi hainele cît stergem 
masca aia 

alba de pe fata. 

— Dar cum poti sa ramii atît de calm? se agita Angel. în plus, eu 
nu ma întorc acolo — toata lumea poarta haine foarte scumpe, 
iareu nu 

am altceva decit ce e pe mine! 


— Nu-ti mai face atitea griji, îi spuse el, privindu-i puloverul 
negru, fusta si dresurile groase. Dupa ce o sa terminam, o sa 
arati minunat! 

Exact cînd se apucasera sa stearga machiajul gros, usa se 
deschise si o auzira pe mama lui Angel. 

— Angel? spuse ea. Te simti bine? 

— Da, mama, n-am nimic! striga fata. 

Seth sari si se ascunse într-una dintre cabine înainte ca Myra sa 
apara. 

— Poate ar trebui sa ne întoarcem acasa, începu mama ei, dar 
Angel dadu din cap canu. 

— N-am nimic, insista ea. Eu... probabil ca am înteles gresit. O 
sa-mi spal de pe fata machiajul asta stupid de vampir, apoi ies si 
eu. 

— Daca vrei totusi sa mergem acasa... Fata scutura din cap. 

— N-am nimic. 

Myra ezita înca, apoi, gîndindu-se la alimentele din frigider si la 
alcoolul înghitit de Marty, ridica din umeri. Afara, gratarele 
fusesera dejapregatite si vazuse fripturile ce urmau sa fie 
servite. 


— Bine, zise ea. Dar daca te razgindesti... 

— Du-te si caut-o pe matusa Joni, îi zise Angel. Vin si eu repede. 
Cincisprezece minute mai tîrziu, Seth o scoase pe Angel din 
toaleta fetelor, trecura prin club, apoi iesira pe terasa. Pelerina 
cea neagra 

disparuse — înfasurata si îndesata în geanta de umar pe care o 
luase cu ea pentru a tine fardurile. îsi daduse jos si caninii falsi, 
iar fata nu 

mai avea culoarea aceea cadaveric de alba. Folosisera trusa de 
farduri pentru a-i accentua pleoapele, apoi Seth îi rimelase 
genele, care 

aratau acum de doua ori mai groase si mai lungi. Parul prins în 
coada de cal îi cadea drept pe spate, iar hainele negre o aratau 
si mai 

slaba. Cu trasaturile accentuate îngrijit de machiajul facut de 
Seth era aproape de nerecunoscut. 

Si nimeni nu mai izbucni în ris. 

Nimeni cu exceptia lui Heather Dunne. 


— Mai, mai, mai, spuse fata cînd Seth si Angel trecura pe lînga 
ea. Acum banuiesc cine e — evident nu un vampir, dar cu 
siguranta arata 

ca o vrajitoare! 

Desi Angel încerca sa-si continue drumul, Seth o opri si se 
întoarse sa o înfrunte pe Heather. 

— Poate ca ai dreptate, spuse el. Poate ca e chiar o vrajitoare. Si 
daca e asa, cred ca ar fi mai bine sa-ti alegi cuvintele cu grija. 
Lasînd-o pe Heather aproape spumegiînd de furie, se rasuci si 
pleca mai departe, urmat de Angel. 

— Esti nebun? zise Angel dupa ce se asigura ca Heather nu 
poate sa o auda. De ce ai spus toate porcariile alea? 

Seth ridica din umeri. 

— Poate ca m-am saturat sa le tot suport magariile, raspunse el. 
în plus, adauga, coborîndu-si vocea, poate chiar esti o vrajitoare 
în 

realitate. Altfel cum ar fi înviat Houdini? 

Angel ramase muta de uimire. 

— Ce tot vorbesti acolo? Eu n-am... 

— Ei, bravo, o întrerupse Seth. Doar stim amindoi si cum ai 
facut-o. Tot restul serii, Angel se gîndi la ce-i spusese prietenul 
ei si 

aproape ca nu auzi soaptele ce se raspiîndeau prin multime. 
Aproape... 

Era ca si cum cineva daduse semnalul exact la ora zece fix. Desi 
nimeni nu-l auzise în realitate, membrii Clubului Country din 
Roundtree 

reactionara la fel ca muncitorii din fabricile de la începutul 
secolului cînd sirena anunta sfîrsitul zilei de lucru. Abando-nînd 
resturile de pe 

mesele din jurul piscinei si dansul din „sala de bal" — principala 
sala de gala în care mesele fusesera împinse la perete, pentru 
ca mijlocul 

ei sa fie folosit drept ring de dans improvizat —, participantii îsi 
începura exodul, împingîndu-si odraslele mai tinere din spate si 
reamintindu-le celor mai mari ca trebuie sa fie acasa pîna la 
miezul noptii. 


Pe la zece si un sfert în club nu mai ramasesera decît angajatii, 
iar Joni Fletcher astepta împreuna cu Jane si cu Seth Baker pe 
veranda dinfata, privind parcarea care era goala, cu exceptia 
Mercedes-ului familiei Fletcher, a Lexus-ului familiei Baker si a 
altor cîteva vechituri demasini ce apartineau personalului. 


— Nu-mi vine sa cred ca înca mai sînt acolo, spuse Joni, uitîn-du- 
se impacientata la ceas. Daca as fi stiut ca au de gind sa se 
joace pîna laora asta tîrzie în noapte, as fi plecat cu Myra. 

— Du-te dupa ei, Seth, te rog, spuse Jane Baker. 

Senzatia de neliniste care se mai diminuase putin în ultimele ore 
reveni cu putere si pentru o clipa Seth se întreba ce s-ar întîm- 
pla dacaar încerca sa o stearga. Dar ce folos? Tatal lui oricum 
era suparat pe el si ceea ce se va întîmpla cînd vor ajunge acasa 
n-avea cum sadevina mai rau doar pentru ca transmitea un 
mesaj de la mama lui. Asa ca parasi veranda, trecu prin club si 
cobori scarile ce duceau în sala de 

biliard de la subsol. 

Desi clubul interzisese fumatul în incinta lui în urma cu un an, 
camera cu tavanul jos si peretii tapetati în culoarea alunelor în 
care segasea singura masa de biliard duhnea în continuare a 
fum de tigara si lui Seth aproape ca-i veni sa vomite din cauza 
mirosului. Tatal lui 

tocmai se pregatea sa loveasca. Constient ca e mai bine sa nu 
rosteasca nici un cuvînt pîna cînd tatal lui nu termina, Seth 
astepta ca bilalovita sa pice într-un buzunar. Bila cea alba se 
opri în manta din partea opusa într-o pozitie aproape imposibila. 


— Mama zice ca e gata, spuse el cînd Blake catadicsi sa-i arunce 
o privire. 

— Acum ti-ai gasit si tu, se rasti Blake Baker, uitîndu-se furios la 
el. în caz ca te intereseaza, ceea ce încerc eu sa fac aici este sa 
cistig la 

loc banii pe care am reusit sa-i pierd în dupa-amiaza asta din 
cauza ta. 

— Haide, Blake, spuse Ed Fletcher. N-a fost vina lui Seth - n-a 
facut altceva decit sa loveasca si el bine de cîteva ori. Mie mi se 
pare ca tu 

si Zack ati pierdut banii. 


Cu coada ochiului, Seth vazu cum Zack Fletcher îsi înclesteaza 
maxilarele si degetele lui strîng cu putere tacul. 

— Dar mama a zis..., începu el. Tatal lui nu-l lasa sa termine: 

— Spune-i maica-tii ca, daca e asa de grabita, poate sa plece cu 
Joni. O sa-i duc eu pe Zack si Ed acasa imediat dupa ce 
terminam aici. 

— Si la stilul în care jucam, s-ar putea sa dureze toata noaptea, 
adauga Ed Fletcher. 

Aplecîndu-se peste tac, îsi pregati lovitura cu atentie, apoi 
trimise bila alba de-a lungul mesei. Aceasta se lovi de margine, 
apoi se întoarse 

înapoi cu putere bagînd a sasea minge în buzunarul lateral si pe 
cea de-a patra în buzunarul din coltul de unde pornise lovitura. 
Seth se 

îndrepta spre usa, apoi o porni pe scari în sus. Aproape ajunsese 
pe palier, cînd auzi vocea lui Zack: 

— Vreau sa discut cu tine, Beth. 

Seth îngheta. O parte din el îl îndemna sa fuga si sa iasa afara 
pe veranda din fata clubului înainte ca Zack sa ajunga în capatul 
scarilor. 

Dar apoi îsi dadu seama ca nici macar Zack n-ar îndrazni sa 
întreprinda ceva chiar în fata mamei lui. lar miine toata lumea 
va afla ca 

fugise ca un las. 

Ca fugise ca sa se ascunda sub fustele mamei. 

Se gindi la Angel Sullivan, care totusi ramasese la petrecere, 
înfruntîndu-i pe Heather Dunne, pe Sarah Harmon, pe Chad 
Jackson, pe Jared 

Woods si pe toti ceilalti copii care nu discutasera cu ea, dar care 
nu încetasera sa o birfeasca pe fata, asigurindu-se ca ea aude 
tot ce se 

spune. 

Daca Angel reusise sa le faca fata, atunci si el putea sa-l 
înfrunte pe Zack Fletcher. 

Asa ca, în loc sa o ia la goana, astepta în capul scarilor pîna cînd 
Zack îl prinse din urma. 

Si brusc, dupa ce luase decizia de a nu fugi, simti ca nu-i mai 
este frica. 

— Despre ce vrei sa discutam, Zack? 


Zack ezita — fusese convins ca Seth o sa fuga de el. Si miine ar 
fi putut din nou sa le povesteasca tuturor ce papa-lapte e Beth 

Baker. Dar 

acesta nu fugise. Mai mult, statea acolo, privindu-l de parca nu 

s-ar fi temut deloc. 


— Ce-ai facut? întreba Zack. 

Seth se uita la el de parca nu ar fi înteles întrebarea. Si chiar nu 
stia la ce se referea. 

— In dupa-amiaza asta, ridica Zack vocea. Cum ai reusit toate 
loviturile alea? 

Seth încerca sa inventeze ceva — orice - cît de cît acceptabil. 
Dar amintindu-si de pisica neagra ce-i fusese alaturi de la 
jumatatea jocului, 

urmarindu-i cu atentie fiecare lovitura, ca si cum ar fi controlat- 
o, stiu ce raspuns sa dea. 

Adevarul. 

Purul adevar. 

— Simplu, sopti el. Am procedat exact ca atunci cînd te-ai 
speriat si ai ratat! Ti-am facut vraji! 

Zack îsi holba ochii, apoi îi trase lui Seth un pumn drept în fata. 
Baiatul se feri în ultima clipa, suficient cît sa evite o lovitura 
directa, dar 

pumnul lui Zack îi atinse maxilarul si din cauza socului cazu pe 
podea. în loc sa izbucneasca în lacrimi sau sa încerce s-o 
stearga cît mai 

repede de acolo, Seth îsi ridica privirea spre Zack. 

— Nu cred ca ar fi trebuit sa faci asta, rosti el rece. Se ridica în 
picioare si-l atinti pe Zack cu privirea. 

— lar numele meu nu este Beth, adauga el. Ci Seth. Apoi îi 
întoarse spatele si pleca. 

CAPITOLUL 33 

Myra Sullivan ramase treaza aproape toata noaptea, asteptindu- 
| pe Marty sa vina sus si rugîndu-se în acelasi timp sa nu se 
întîmpleastfel. Dupa ce ajunsesera acasa putin dupa ora noua, îl 
gasira rasturnat în scaunul lui, cu luminile stinse. în lumina slaba 
a televizoruluivazu ca pe lînga sticlele goale de bere mai 
aparuse si o sticla de bourbon de trei sferturi. Nu era foarte 
sigura daca sa se înfurie sau sa se simtausurata ca el bause 


pîna picase lat. O parte din ea nu voia sa aiba de-a face cu el, 
nici macar sa discute despre cele întîmplate dupa-amiaza, cînd 
vazuse ceva ce era imposibil din punct de vedere logic. Dar 
cealalta parte si-ar fi dorit ca el sa fie suficient de treaz cînd se 
vor întoarceele acasa ca sa-i confirme ca avusese dreptate în 
privinta petrecerii de la Clubul Country — ea si Angel nu ar fi 
trebuit sa se duca deloc. 

Simtise asta din clipa în care îi zarise pe toti copiii aia îmbracati 
în hainele lor scumpe, în comparatie cu Angel care arata oribil în 
costumulei de vampir. 

Se tot întreba de ce procedasera fetele alea asa în cabina de 
proba de la magazin? Era convinsa ca Angel nu le suparase cu 
nimic. 

Daca ar fi fost dupa Myra, ar fi plecat imediat, dar, înainte sa 
apuce sa mai zica ceva, Angel disparuse ca o naluca si, cînd o 
gasise latoaleta, fiica ei insistase ca nu are nimic. Asa ca Myra 
se întorsese la petrecere, o gasise pe Joni si se straduise sa fie 
cît mai sociabila. 

Din pacate, totul se redusese la citeva zimbete fortate din 
partea unor prietene de-ale lui Joni. în rest se prefacuse ca nu 
observa priviriledezaprobatoare ale membrilor clubului si 
spatele pe care i-l întorceau ori de cîte ori se apropia de cineva. 
Singurul lucru care o retinuse sa 

nu o caute pe Ángel si sa plece dupa prima ora era faptul ca nu 
se putea duce decit acasa si banuia ca acolo ar fi fost chiar mai 
rau, nu numaipentru ea, dar si pentru Angel. Asa ca se hotarise 
sa reziste în continuare, la fel ca Angel, care cel putin se bucura 
de compania baiatului lui 

Jane Baker, Seth, desi Myra nu era convinsa ca e lucrul cel mai 
bun — doar toata lumea stia ce vor baietii de la fete. 

In ciuda faptului ca problemele legate de sex o stînjenisera 
întotdeauna, încercase sa discute acest subiect cu Angel pe 
drumul spre casa. 


— Seth nu e asa, insistase Angel, dînd din cap. El nu e iubitul 
meu, e doar un prieten! 

— Toti baietii vor acelasi lucru, îi spusese mama ei pe un ton 
grav, si Angel îsi dadu ochii peste cap. Poate ar trebui sa 
vorbesti cuParintele Mike, îi sugerase Myra. 

— De ce? se razvrati Angel. N-am nici o confesiune de facut! 


— Nu-mi vorbi mie pe tonul asta, domnisoara, se rasti Myra si cu 
asta încheie conversatia. 


îsi continuara drumul în tacere, iar Angel nu mai zise nimic, cu 
exceptia unui „Noapte buna" grabit, dupa care disparu în 
camera ei. 

Myra se baga în pat, dar nu dormi mai mult de cîteva minute, 
pentru ca de fiecare data cînd atipea, silueta ciudata pe care o 
zarise în dupa-amiaza 

aceea în camera de zi îi aparea în vis, tinînd în mîna un cutit din 
care picura sînge, în timp ce ochii goi afundati în orbite o 
priveau fix. 

Nu se întîmplase nimic, desigur; fusese doar o pisica, iar restul - 
imaginatia ei. 

Numai ca Myra nu se laudase vreodata cu prea multa 
imaginatie. Chiar si în copilarie, nu se speria niciodata cînd tatal 
ei îi citea povesti, 

pentru ca stia ca sînt doar niste basme si nimic din ce se spunea 
în ele nu era real. 

Si nu visase niciodata nimic — sau cel putin ea nu-si mai 
amintea. 

Totusi, pîna la ivirea zorilor, se convinse singura ca nu avea cum 
sa fi vazut silueta învesmiîntata în negru, si, cînd cobori la 
bucatarie sa 

pregateasca micul dejun, reusise sa alunge si amintirea 
neplacuta. 

Apoi îl vazu pe Marty. 

Statea la masa, purtînd aceleasi haine pe care le îmbracase cu o 
zi în urma. Avea ochii înrositi, era palid si cu barba nerasa. 

lar rana — zgirietura teribila care-i brazda fata de la ochiul drept 
pîna la maxilar — disparuse. Dar era imposibil! Trebuia sa fie 
acolo — o 

vazuse cu ochii ei! îl ajutase s-o curete, îi spalase sîngele, îi 
daduse cu iod... 

Simtindu-i parca prezenta, Marty îsi ridica privirea. 


— La ce te holbezi? mormai el. 

— Aaa... rana, îngaima Myra. Unde pisica... Ochii lui Marty se 
umplura de miînie. 

— Animalul ala blestemat..., începu el, ducîndu-si mîna la 
obrazul drept. 


Cînd degetele atinsera carnea, ramase mut de uimire. încrun- 
tindu-se, se ridica în picioare si se îndrepta, împleticindu-se din 
cauza 

aburilor betiei, spre oglinda din hol. Dupa cîteva secunde se 
întoarse si se sprijini greoi de cadrul ferestrei, alb la fata ca 
varul. 

— Am vazut-o, sopti el. Si tu ai vazut-o... Ridica vocea: 

— S-a întîmplat, pe toti dracii! Amîndoi am vazut-o! Myra nu 
reusi sa faca altceva decit sa dea tacuta din cap. Apoi se închina 
si rosti în 

gînd o rugaciune. 

Doua ore mai tîrziu, în timp ce Parintele Mulroney începea sa 
rosteasca binecuvantarea, Myra sopti o noua rugaciune, de data 
asta 

cerîndu-si iertare pentru ca nu reusise sa se concentreze asupra 
liturghiei. Angel se tot foia lînga ea si cînd vocea preotului se 
stinse si 

restul credinciosilor se ridicara în picioare, îndreptindu-se spre 
iesire, Myra îsi aseza mîna pe bratul fiicei sale ca s-o linisteasca. 
Apoi, în 

timp ce mica biserica se goli rapid, Myra continua sa se roage. 
De-abia cînd ultimele sunete ale pasilor si ale murmurelor se 
risipira, iesi pe culoarul dintre banci, îngenunche pentru ultima 
oara în fata 

crucii, dupa care o conduse pe Angel afara. Asa cum sperase, 
Parintele Mulroney se afla în continuare pe treptele bisericii, 
luîndu-si la 

revedere de la ultimul enorias. Se întoarse spre Myra cu bratele 
întinse si un zîmbet cald pe chip, dar, vazînd expresia din ochii 
ei, 

redeveni serios. 

— Myra? întreba el nesigur. S-a întîmplat ceva? 

Myra scutura din cap încet într-un gest aproape invizibil. Dar se 
hotarise deja sa-i povesteasca preotului tot ce se întimplase ieri 
si nu mai 

avea cum sa dea înapoi acum. 

— Pot sa vorbesc cu dumneavoastra cîteva clipe? zise ea încet. 
Arunca o privire atît de iute spre Angel încît preotul aproape ca 
nu o sesiza, apoi acesta încuviinta din cap. 

— Desigur. Ce-ar fi sa mergem înauntru? 


Fara sa-i mai astepte raspunsul, o însoti pe Myra în biserica, 
strabatura culoarul din mijloc, ocolira altarul, apoi intrara în 


încaperea care 
tinea loc de birou, sala de adunare, sacristie si depozit. 


— Ce se petrece? întreba el, facînd tot posibilul sa ignore 
privirea dezaprobatoare a lui Myra cînd renunta la hainele 
preotesti în favoareajachetei lui preferate din catifea. 

încet, constienta de cît de ciudata si imposibila parea povestea 
ei, Myra îsi dadu toata silinta sa-i relateze exact ce se întimplase 
cu o dupa-amiaza 

în urma, fara sa-i scape nici un detaliu, nici macar faptul ca 
Marty se îmbatase crunt. Preotul asculta în tacere pîna la sfirsit, 
apoi seîncrunta gînditor: 

— Esti absolut sigura ca sotul tau avea o taietura pe obraz? 

— Sîngele îi curgea pe fata, raspunse Myra. Daca nu ma credeti, 
întrebati-o pe Angel — si ea a vazut. Nu va mint, parinte! 

— Nu ma îndoiesc ca tu crezi ca ai vazut exact ceea ce mi-ai 
povestit, o asigura Parintele Mulroney. Dar daca rana s-a 
vindecat în timpulnoptii... 

— Nu doar s-a vindecat, îl întrerupse Myra. Parca nici n-ar fi fost 
vreodata acolo. A fost ca un... 

Se opri, realizînd greutatea cuvîntului pe care voia sa-l 
rosteasca, dar preotul continua în locul ei: 

— Un miracol? 

Myra dadu din cap canu. 


— A fost mai degraba ca o... 

Ar fi vrut sa zica „viziune", dar se abtinu. înca nu-i spusese 
Parintelui Mulroney despre aparitiile Sfintei Fecioare si nu voia 
ca preotul sa 

scape de ea, considerînd-o doar o alta persoana care „vazuse 
lucruri". In cele din urma spuse: 

— Nu stiu ce a fost. Chiar nu stiu. 

— Atunci poate ar trebui sa dai totul uitarii, îi spuse preotul. Ne 
e este dat sa întelegem unele lucruri, în timp ce altele, nu. Erai 
suparata ieri, 

la fel si fiica ta. Uneori emotiile ne pot juca feste, facîndu-ne sa 
credem în tot felul de închipuiri teribile. 

O conduse pe Myra în afara încaperii, apoi spre usa de la intrare. 
Cînd iesira din nou în lumina stralucitoare a soarelui de 
dimineata, îsi 

aseza blind mîna pe umarul lui Myra. 

— încearca sa nu-ti faci griji, spuse el. Sînt sigur ca totul va fi 


bine — sfintii vor veghea asupra noastra. 

Ochii lui se îndreptara spre multimea care se scurgea dinspre 
biserica congregationala. Recunoscu doua, trei perechi care 
pîna mai ieri 

fusesera membrii parohiei lui. Pîna si Angel Sullivan era acolo, 
discutînd cu Jane si cu fiul lui Blake Baker. 

— Desigur ca ar fi bine, ofta el, daca sfintii ne-ar mai trimite în 
acelasi timp si niste oameni, dar presupun ca trebuie sa ne 
multumim cu 

ce avem. 

Apoi îi facu cu ochiul lui Myra. 

— Dar daca as fi în locul tau, as sta cu ochii pe Angel înainte ca 
Seth Baker sa o corupa definitiv. 

Cînd vazu expresia socata din ochii femeii, batu repede în 
retragere. 

— A fost o gluma, Myra, o asigura el. Chiar daca nu vine la 
biserica mea, stiu ca Seth este unul dintre cei mai buni baieti 
din oras. Asa ca 

nu-ti mai face atitea probleme — totul se va rezolva pîna la 
urma. 

în timp ce Myra cobora scarile, îndreptindu-se spre partea opusa 
a strazii ca sa-si recupereze fiica, Parintele Mulroney se trezi ca 
priveste 

marele copac din cimitirul din fata, care doar cu o zi în urma 
fusese lovit de doua ori de fulger cînd furtuna izbucnise din 
senin si disparuse 

apoi pe neasteptate. 

Si tot ieri, în casa de la Black Creek Crossing, o fata îmbracata în 
negru aparuse pentru o clipa. 

O fata micuta care tinea în mîna un cutit însîngerat. 

Facîndu-si cruce, Parintele Mulroney se retrase în biserica lui 
mica si începu sa se roage. 

Soarele se ridicase sus pe cer cînd Angel si Seth urcara malul de 
granit si privira în jos spre zona dreapta de pamînt care se 
întindea în 


fata singurului zid vizibil al cabanei. Nici unul dintre ei nu prea 
stia cu certitudine la ce sa se astepte, dar nu-si imaginasera ca 
vor gasi 

locul schimbat. 

Piatra ce marca mormîntul lui Houdini era exact acolo unde o 
lasasera, doar ca se afundase ceva mai mult înauntru. Totusi, 
nimic din jur 

nu semnala ca a fost deranjat ceva. 

Timp de un minut sau doua privira în jos, fara ca vreunul din ei 
sa zica ceva. în cele din urma, Seth sparse tacerea. 


— Poate... poate ca n-a fost Houdini, spuse el atît de încet încît 
Angel nu era sigura ca el e constient de faptul ca rostise ceva. 
Poate ca a 

fost o alta pisica — una care arata exact ca Houdini. 

Angel dadu din cap. 

— Era Houdini. Tatal meu l-a vazut, mama la fel si, în plus... Se 
opri, simtindu-se înca nepregatita sa-i povesteasca despre 
viziunea ciudata, daca asta fusese, pe care o avusese atunci 
cînd pisica îl atacase pe tatal ei ieri. 

într-adevar, cu cît se gindea mai mult si încerca sa gaseasca un 
sens, cu atît mai greu îi venea sa creada ca zarise într-adevar 
ceva. Deabia 

adormise noaptea trecuta si ori de cîte ori atipea, visele se 
amestecau cu amintirile, iar întunericul era plin cu imagini ale 
tatalui sau 

venind dupa ea, apoi ale pisicii care sarea sa-i sfisie fata si apoi 
aparea fetita învesmiîntata în negru, cu brosa alba pe piept, care 
înfigea 

întruna un cutit argintiu si stralucitor direct în pieptul lui Marty. 
Dar oricîte lovituri primea, oricît de mult sînge tisnea din rani, el 
continua 

sa se aplece deasupra ei, întinzîndu-se spre ea, ca s-o pipaie, ca 
sa se lipeasca de trupul ei, ca sa... 

De cite ori tresarise oare cu pielea nadusita din cauza spaimei, 
cu trupul tremurînd de frica unei atingeri care nu se produsese 
niciodata? De 

fiecare data cînd se trezea, amintirea pisicii prindea viata în 


mintea ei, transformîndu-se treptat în imaginea unei fetite. 
Numai ca în întunericul noptii tot ceea ce vazuse erau ochii aurii 
si scaparatori ai pisicii cu pata alba, apoi chipul palid al fetitei si 
brosa de 

fildes de pe pieptul ei. Cînd zorile se ivira, nu mai stia ce era real 
si ce era închipuire, iar acum, cînd privea spre locul în care 
îngropasera 

pisica cu doua zile în urma, se simti si mai confuza. 

— Ce ziceai ca a vazut mama ta? întreba Seth. 

în loc sa-i raspunda, Angel cobori malul abrupt al povirnisului si 
împinse într-o parte bolovanul care ascundea mormîntul. 

Cu mîinile goale, începu sa sape si, cînd Seth veni o clipa mai 
tîrziu cu lopata pe care o lasasera în cabana, ea dadu din cap. 
— Daca folosim lopata, n-o sa stim, spuse ea. Seth îsi înclina 
capul. 

— Ce anume? 

— Florile, raspunse Angel. Daca folosim lopata n-o sa stim daca 
sînt aranjate la fel ca atunci. 

Lasînd unealta pe pamînt, Seth se aseza în genunchi lînga Angel 
si îi dadu si el o mîna de ajutor, sapînd în pamîntul moale strat 
dupa 

strat. Dupa o vreme, fata se opri si se uita la Seth. 

— Simt una dintre tulpini. 

Cu si mai multa atentie, îndepartara pamîntul putin cîte putin, 
pîna cînd scoasera la iveala prima dintre cele patru flori asezate 
deasupra 

cadavrului lui Houdini. 

Era un ochiul-boului galben si Angel îsi aminti ca o pusese peste 
capul pisicii pentru a se bucura de lumina soarelui chiar si în 
întunericul 

mormîntului. Floarea se gasea în acelasi unghi, iar petalele nici 
macar nu începusera sa se ofileasca. Dar capul pisicii nu se 
vedea 

dedesubt. 

Angel si Seth se uitara unul la altul, apoi ridicara floarea, îi 
scuturara petalele si o asezara delicat într-o parte. 


— Trebuie sa fie aici, sopti Seth, parca citind gîndurile prietenei 
lui. Chiar daca nu era mort cînd l-am îngropat, n-avea cum sa 


iasa fara samiste florile, iar daca l-a gasit cineva... 
— N-a mai sapat nimeni aici, spuse Angel. Daca s-ar fi întîmplat 
asa, ne-am fi dat seama, nu? 


— Poate, spuse Seth. Dar poate ca nu ne amintim noi cum l-am 
pus exact. 

Angel dadu din cap. 

— Cine sa stie ca l-am îngropat aici? Tu esti cel care sustine ca 
nimeni nu cunoaste locul asta. 

Dar chiar daca presimteau ceea ce aveau sa gaseasca, 
continuara sa sape, scotînd restul de flori si îndepartînd toate 
straturile de pamînt 

care nu se solidificasera înca, pregatindu-se ca dintr-o clipa în 
alta sa dea peste corpul animalului. Apoi, brusc, ajunsera la 
fund. Tot 

pamîntul moale fusese scos din mormiînt si nu mai ramasese 
decit o groapa goala — la fel de larga si de adînca, exact asa 
cum si-o 

aminteau. 

Cadavrul însa disparuse. 

Ramasera înmarmuriti, cu privirile pierdute timp de aproape un 
minut înainte ca Seth sa sparga tacerea. 

— Am avut dreptate, sopti el. Chiar l-ai adus la viata. 

Desi auzisese vorbele lui, Angel încerca sa si le alunge din 
minte, sa le respinga, pentru ca acceptarea lor ar fi însemnat sa 
fie adevarat ce 

îi spusese Seth noaptea trecuta: „Poate chiar esti o vrajitoare". 
Cu privirea înca atintita asupra mormiîntului gol, fata dadu din 
cap: 

— N-aveam cum, sopti ea. Nu e... 

Atunci se auzi un mieunat usor si, cînd se întoarsera amindoi, îl 
vazura pe Houdini stînd în pragul usii deschise de la cabana. 
Dupa cîteva clipe, 

acesta se rasuci si disparu înauntru. 

Tacuti, Angel si Seth se ridicara în picioare si urmara pisica în 
micuta încapere adapostita de peretele vagaunii. Houdini 
adulmeca 

nerabdator nisa în care era ascunsa cartea si, cînd o scoasera 
din locul ei, aceasta se deschise de la sine la poemul ciudat pe 
care-l 

citisera în ziua în care descoperisera volumul: 

„Primavara 

Din sînge un strop Si trei peri de porc Da-le-n clocot Cu muschi 


un snop 

Sa-ti pui dorinta Pe-al pietrei loc De-unde se-nalta Al dorintei 
noroc." 

II citira de trei ori, apoi Angel se întoarse spre Seth. 

— Stii ce înseamna? Adica, ce trebuie sa facem? 

Seth ridica din umeri neajutorat si privi spre Houdini, care statea 
acum pe polita de linga bazinul imens de captare a apei, 
leganîndu-si 

nervos coada. 

— Eu zic sa încercam sa vedem ce se petrece. 

Imediat ce baiatul rosti aceste cuvinte, patrupedul paru sa se 
linisteasca, se întinse, apoi se încolaci si închise ochii obosit. 
Angel privi 

întrebatoare pagina. 

— „Si trei peri de porc", citi ea. De unde sa luam noi trei peri de 
porc? 

— Cam la un kilometru de aici exista o ferma, raspunse Seth. 

O ora mai tîrziu se întoarsera la cabana, ducînd cu ei vreo zece 
fire lungi de par de porc pe care le gasisera în noroiul din cocina 
de la 

ferma si diverse varietati de muschi luat de sub bustenii cazuti 
în padure. Cînd intrara în încapere, Houdini se trezi, sari de pe 
polita si se 

apropie de Angel, adulmecîndu-i mîna. 

în timp ce Seth aprindea focul, Angel dadu jos ceaunul din cîr- 
lig, îl umplu pe jumatate cu apa, apoi îl aseza la loc chiar 
deasupra 

vreascurilor care pornira sa arda vesele. 

Cînd apa începu sa fiarba, cerul fu strabatut de un fulger, urmat 
la cîteva secunde de un bubuit puternic. 

Mai întîi Seth, apoi Angel, îsi crestara pe rînd cîte un deget si 
picurara citiva stropi de sînge în vas. Imediat începu sa ploua 
încet. 

Dupa ce adaugara si restul ingredientelor strînse, ploaia 
marunta se transforma într-o adevarata rapaiala. 


Vegheati de Houdini, Angel si Seth priveau hipnotizati flacarile. 
CAPITOLUL 34 


Speriat de stralucirea fulgerului, Parintele Michael Mulroney se 
opri din rostitul rugaciunilor, iar cînd tunetul zgudui ferestrele 
bisericii, sariîn picioare si alerga pe culoarul dintre strane. 
Primele picaturi de ploaie deja începusera sa cada, dar furtuna 
care întunecase brusc cerulînca nu se întetise suficient de tare 
ca sa risipeasca fumul ce se ridica din copacul enorm crescut în 
batrînul cimitir. Adapostit în miculantreu al bisericii, Parintele 
Mike simti un fior pe sira spinarii — un fior care nu fusese 
provocat de usoara scadere de temperatura. 

Un al doilea fulger strabatu cerul, îndreptîndu-se în jos spre 
copac ca niste degete uriase ce pareau ca vor sa apuce stejarul 
imens, sa-l 

smulga din pamînt si sa-l azvirle ca pe-o buruiana. într-o 
secunda lumina orbitoare disparu si bubuitul asurzitor al 
trasnetului scuturacladirea bisericii din temelii. Cînd cerul paru 
sa-si desfaca portile — „asa cum trebuie sa se fi întîmplat în 
timpul Potopului", reflectapreotul — barbatul facu un pas înapoi, 
închizînd usile, ca si cum ar fi vrut sa se fereasca nu numai de 
furtuna, dar si de teama care pareasa-i cuprinda sufletul. 

Se retrase în camaruta din spatele altarului si se aseza la birou. 
Descuie sertarul de jos si scoase o carte roasa de vreme pe care 
omostenise de la predecesorii sai sau de la cineva care lucrase 
pentru mica parohie catolica din Roundtree cu cîteva secole în 
urma. Cînddaduse prima data peste carte, cu aproape douazeci 
de ani înainte, o considerase un fel de curiozitate, pentru ca ce 
relevanta ar fi avutpentru parohia sa niste speculatii din secolul 
al XVII-lea despre vrajitorie? O rasfoise, mai degraba amuzat 
decit îngrozit — cum parea sa fifost autorul în micul lui eseu din 
prefata. Cartea arata cum încercase orasul sa scape de doua 
femei — sau mai bine zis de o femeie si defiica ei, o adolescenta 
— care fusesera acuzate de „Magie diavoleasca" — asa o 
numisera ei în carte — cu un secol înainte de Razboiul 
delndependenta. Initial intentionase sa doneze cartea bibliotecii 
locale, dar, dintr-un motiv pe care nu-l întelesese niciodata, o 
asezase din 


nou în sertar, unde ramasese încuiata aproape doua decenii. 
Apoi, cu doi ani în urma, se trezise în toiul noptii din cauza unei 
furtuni neasteptate. Nici nu se dumerise bine dupa primul 
trasnet, cînd aldoilea fulger luminase atit de tare cerul încît se 
daduse jos din pat ca sa vada daca nu cumva lovise biserica 
alaturata. O clipa mai tirziu, 

al treilea fulger strabatuse bolta întunecata, cazind exact 
deasupra copacului din mijlocul cimitirului. Timp de o jumatate 
de ora privisesuita de trasnete care loveau copacul, astupîndu-si 
urechile ori de cîte ori tunetele pareau sa despice pamîntul. In 
mai putin de o orafurtuna se risipise la fel de brusc cum 
aparuse, asa ca se culcase la loc. Dar cînd se trezise a doua zi 
de dimineata si se uitase afara, în locsa zareasca resturile 
carbonizate ale pomului, asa cum se asteptase, avusese 
surpriza sa vada imensul stejar ridicîndu-se mindru 
caîntotdeauna, coroana lui formînd o sfera aproape perfecta. 
Nici una dintre ramurile sale nu prezenta vreo urma a atacului 
violent la carefusesera supuse cu citeva ore mai devreme. 
Apoi, dupa-amiaza tirziu, auzise primele zvonuri despre întîm- 
plarile nefericite care avusesera loc în casa de la Black Creek 
Crossing întimpul noptii. 

Si-atunci îsi amintise ceva. 

Se dusese la biroul sau, descuiase sertarul de jos, scosese 
cartea si o rasfoise pîna cînd dadu peste un pasaj ce se ridicase 
din strafundurile 

memoriei sale: 

„... E bine cunoscut faptul ca Furtunile coborau din Cerul senin 
atunci cînd practicau Magia Diavoleasca si trei Martori s-au jurat 
ca au vazutCopacul din Roundtree lovit de trasnet, dar acesta 
nu Ardea niciodata. Pentru asta ele au fost legate de acel Copac, 
pentru a ardeîmpreuna cu el..." 

Parintele Mulroney citi fragmentul de trei ori înainte de a da 
pagina mai departe ca sa afle si restul povestii unde era descris 
ce seîntimplase cînd Margaret si Forbearance Wynton fusesera 
arse: 

„... Si cînd Flacarile s-au Stins într-un tîrziu si Fumul s-a 
împrastiat alungat de marele Vînt, nu mai era nici urma de 
Vrajitoare si nici de 


Frîinghia cu care fusesera Legate, însa Marele Copac era acolo în 
continuare." 

Preotul închisese cartea si începuse sa se roage din nou, convins 
ca Fecioara Maria îi va arata calea cea dreapta. Urmarise 
îndeaproapeprocesul lui Nate Rogers si o data sau de doua ori 
se întrebase daca n-ar trebui sa discute cu avocatul barbatului si 
sa-i arate cartea pecare o descoperise în sertarul lui. Dar în final 
pastrase tacerea asupra pasajelor ciudate pe care le citise, 
stiind ca orice ar fi fost scrisacolo nu avea cum sa constituie o 
dovada în cazul lui Nate Rogers, care nu daduse niciodata o 
explicatie pentru ceea ce facuse. 


— Am auzit o voce, continuase el sa sustina. Ea îmi spunea sa 
fac ce voiam eu sa fac. 

în plus, cugetase Parintele Mulroney, daca ar fi spus ce stia, 
oamenii l-ar fi crezut la fel de nebun ca Nate Rogers. 

Apoi, în ziua în care Myra si Marty Sullivan împreuna cu fiica lor 
se mutasera în batrîna casa din Black Creek Crossing, tunetele 
reaparusera si oraselul se trezise lovit de o furtuna la fel de 
violenta, exact ca în noaptea în care Nate Rogers îsi asasinase 
sotia si fiica, si 

care disparuse brusc trei ore mai tîrziu. 

Cerul devenise din nou de un albastru senin si, la doar cîteva 
minute dupa ce se oprisera ploaia si fulgerele, nu mai ramasese 
nici o urma 

de nor. 

O alta furtuna izbucnise cu doua zile în urma. 

lar acum lovea pentru a treia oara. 

îngrijorat, Parintele Mulroney deschise volumul vechi si încerca 
sa descopere sensul ascuns al lucrurilor ciudate si imposibile 
descrise în 

paginile ei. 

Cînd focul din vatra se stinse, se potoli si furtuna. înca o data 
Angel si Seth nu erau foarte siguri de timpul care trecuse cît 
privisera dansul 

flacarilor. Dar cînd se uitara afara, soarele se afla putin 
deasupra copacilor; curînd urma sa se lase înserarea si 
întunericul avea sa 

cuprinda locurile cu rapiditate. 


Seth trase ceaunul spre exterior si privira amîndoi înauntrul lui. 
La fel ca data trecuta, o mare parte din apa se evaporase, iar 
ceea ce 

ramasese parea sa nu aiba nici culoare, nici miros. Dupa ce 
inspirara aburii ce înca se mai ridicau la suprafata, nici unul nu 
simti ceva 

neobisnuit. 

— Cit crezi ca ar trebui sa bem? întreba Angel. Seth ridica din 
umeri. 

— Presupun ca tot. 

Angel se uita nesigura spre vasul metalic, care era ceva mai plin 
decit în ziua în care facusera leacul pentru Houdini. 

— Dar ce urmari o sa aiba? 

— Pai, eu de unde sa stiu? întreba Seth. 

Apuca un polonic, îl baga în ceaun, apoi îl duse la gura si, dupa 
ce-si înmuie putin buzele, dadu pe git tot continutul. 

în loc sa-i arda limba, asa cum se temuse, lichidul era chiar rece 
si senzatia de racoare i se raspîndi imediat, mai întîi în esofag, 
apoi în 

stomac. 

— N-o sa-ti vina sa crezi, spuse el, oferindu-i polonicul lui Angel. 
Nici macar nu e fierbinte. 

Pentru ca Angel vedea clar aburii ridicîndu-se, duse polonicul cu 
grija la gura si lua doar o sorbitura. Seth avea dreptate — 
lichidul era 

rece! Bau restul de licoare cît putu de repede si simti si ea 
racoarea cuprinzîndu-i trupul. între timp, Houdini se apropiase si 
se asezase 

lînga picioarele ei. Angel mai baga o data polonicul în ceaun, 
apoi îl cobori pe podea, chiar sub nasul pisicii. Fara sa adulmece 
mai întîi, 

Houdini se arunca însetat asupra lui si îi sorbi continutul pîna la 
fund. 

Zece minute mai tîrziu, dupa ce facura ordine, ascunsera cartea 
în peretele de lînga semineu, închisera cabana si urcara 
poviîrnisul. 

Cînd ajunsera în virf, Angel se rasuci si mai privi o data piatra 
care marca locul de înmormiîntare al lui Houdini. 

— Hai sa încercam ceva, îi spuse ea lui Seth, amintindu-si 
versurile ciudate ale poemului. 


Concentrîndu-se asupra pietrei, îsi imagina ca aceasta se ridica 
în aer pîna la nivelul acoperisului. 

Timp de cîteva secunde bune nu se întîmpla nimic. Apoi, pe 
neasteptate, bolovanul începu sa se desprinda usor de pamînt, 
pluti o vreme 

în aer, apoi pica la loc. 


CAPITOLUL 35 


Nici unul din ei nu scoase o vorba în timp ce îl urmara pe 
Houdini spre strada Black Creek, dar cînd iesira din padure si 
pasira pe asfaltulsolid al soselei, Seth rosti în sfirsit întrebarea 
care-i chinuise tot drumul de întoarcere: 


— Crezi ca a fost real? Angel ridica din umeri. 

— Amîndoi am vazut, nu? 

— Dar cum? insista Seth. Adica... 

— Nu stiu! îl întrerupse Angel. Dar stiu ca am vazut amindoi, asa 
ca trebuie sa se fi întîmplat! 

-Dar... 


— N-am facut nimic altceva decit ce scria în carte. 

Simtind ca nici Angel nu avea o explicatie mai buna pentru 
modul în care se ridicase piatra în aer, Seth cazu pe gînduri din 
nou pîna cînd 

ajunsera la ultima cotitura — ceea ce însemna ca puteau fi zariti 
dintr-un moment în altul. 

— Daca ma vede tatal tau? întreba el, oprindu-se înainte de 
curba. 

— Probabil ca o sa fie furios pe mine, ofta Angel. Dar daca e si 
mama acasa, totul va fi în regula. 

— Dar daca nu e? 

Angel ridica din umeri de parca oricum nu ar fi contat prea tare, 
dar stia ca daca mama ei lipsea, iar tatal ei începuse sa bea... 
„O sa fie 

acasa, îsi spuse ea. Si tata n-o sa fie baut." 

Cîteva minute mai tirziu însa, cînd se apropie si mai tare, Ange! 
simti ca se înselase în privinta unui lucru — masina nu era 


parcata, deci 

cel putin unul din parintii ei plecase undeva. lar daca înauntru 
se gasea tatal ei si daca acesta bause... 

îl simti pe Houdini lipindu-se de piciorul ei si se apleca sa-l 
scarpine dupa urechi. 

— O sa ai grija de mine, nu-i asa? întreba ea, încercînd sa 
abordeze un ton mai relaxat decît sugera starea ei de spirit. 

— Poate... poate ca ar fi mai bine sa mergem la cofetarie si sa 
luam o Cola sau altceva, sugera Seth. 

Dar dupa ce Angel arunca o privire în jur si întelese ca foarte 
curînd se va lasa noaptea, dadu din cap ca nu. 

— Mai bine ma duc acasa. 

Totusi nu facu nici un pas sa traverseze peluza din fata cladirii. 
Seth astepta ca prietena lui sa mai zica ceva si în cele din urma 
Angel 

vorbi. 

— Aaaa... esti ___ esti speriat? întreba Angel, bilbîindu-se. 

Seth scutura din cap. 

— Eu... aaaa, stii, eu nu credeam ca din toate astea ceva... 
aaaa, adica... 

Se uita la Houdini, care-l privea drept în ochi, ca si cum ar fi 
înteles tot ce spunea. 

— Stii, eu înca mai credeam ca pisica nu a fost cu adevarat 
moarta si ca probabil a iesit singura din groapa, numai ca nu ne- 
am dat noi 

seama cum. Dar cînd... 

Nu-si mai continua fraza, dar Angel stiu cu precizie la ce anume 
se refera. 

— Poate ca n-ar trebui sa ne mai întoarcem acolo, spuse ea. 
Poate ar fi mai bine sa ne prefacem ca n-am gasit niciodata nici 
cartea, nici 

cabana. 

— Dar nu noi le-am gasit, spuse Seth. Houdini ne-a dus acolo 
si... 


— Angel! 

Cuvîntul îi izbi ca o lovitura de glont si cînd se întoarsera ÎI 
vazura pe tatal fetei, care iesise pe veranda din fata casei cu o 
sticla de bere înmîna. 


— Intra imediat înauntru, m-auzi? 

Angel îl privi pe Seth, facîndu-se alba ca varul. 

— Trebuie sa plec, spuse ea. Ne vedem miine. 

Seth ridica mîna ca si cum ar fi vrut s-o opreasca, dar Marty deja 
pornise spre ei. 

— Nu ti-am zis sa nu te mai prind cu fii-mea? se rasti el. 

— Dar nu faceam nimic rau, începu Angel, pasind în fata lui 
Seth, parca pentru a-l proteja. 

— Tu misca-te în casa! spuse Marty împingind-o la o parte. Ma 
ocup eu si de tine cînd termin cu el! 

Dar Seth plecase deja, alergînd spre capatul strazii. 

— Lasule! urla Marty. 

Dînd pe git restul de bere cu o sorbitura lunga, arunca sticla 
dupa Seth, apoi se întoarse spre casa. 

Trînti usa cu putere în urma lui. în camera de zi nu era nici urma 
de Angel, asa ca Marty se îndrepta spre bucatarie, mai scoase o 
sticla de 

bere din frigider, îi desfacu în graba capacul de marginea mesei, 
apoi înghiti jumatate din continutul ei înainte sa urce scarile. 
Sus, se opri 

un moment, privind furios usa închisa de la dormitorul fiicei lui. 
Fiica lui, careia putin îi pasa de spusele lui. 

Ei bine, venise vremea sa-i dea o lectie adevarata. 

Porni spre usa ei, îsi pierdu echilibrul, dar reusi sa se prinda 
înainte de a cadea. Apasînd pe clanta, deschise usa larg fara sa 
mai ciocane. 

Angel era pe pat, lipita de tablie, cu genunchii la piept. lar în 
brate tinea o pisica. 

Aceeasi pisica neagra cu pata alba care îl atacase ieri. 

— Scoate chestia aia de aici, imediat! spuse el ragusit, strîngînd 
tare sticla de bere. 

Pisica îsi dezveli dintii, sistindu-l. 

Dînd pe git si restul de lichid, Marty apuca sticla de git, se 
apleca si o lovi de podea. Dupa ce camera se umplu de cioburi 


ascutite maronii, 

se ridica, tinînd în mîna dreapta gitul spart al sticlei. Trei vîr-furi 
ascutite, dintre care unul mai lung, erau îndreptate spre pisica. 
Dar si spre Angel. 

— Mai încercam o data, mito? sopti Marty, apropiindu-se de pat, 
amenintînd animalul cu ciobul de sticla. 

Angel facu ochii mari, subjugata de privirea furioasa a tatalui ei 
si de obiectul pe care-l tinea în mîna. 

— Tati, te rog, implora ea. Eu... o s-o duc afara. 

— Dar eu n-o vreau afara, raspunse Marty, apropiindu-se si mai 
tare. Vreau sa moara! Ar fi trebuit sa-i tai gitul de data trecuta... 
Angel simti cum Houdini se pregateste sa atace, încordîndu-si 
toti muschii. O clipa ramase ca paralizata, dar apoi gîndurile ei 
se 

concentrara si îsi aminti din nou bolovanul care se ridicase brusc 
deasupra pamintului si plutise prin aer. 

încerca sa vizualizeze în minte silueta tatalui sau chiar la capul 
scarilor. 

Smuls parca de o uriasa forta invizibila, Marty Sullivan se trezi 
dintr-o data împins din camera, lovindu-se cu capul de pragul de 
sus al usii. 

Un moment mai tîrziu Angel îl auzi rostogolindu-se pe scari. 
Uimita de ceea ce tocmai se petrecuse — de-abia venindu-i sa-si 
creada ochilor —, Angel nu se clinti din loc pîna cînd Houdini nu 
se zbatu 

în bratele ei sa se elibereze. Pisica sari din pat si se repezi prin 
usa deschisa. Imediat Angel se dadu si ea jos ca sa-l 
urmareasca. 

Uitîndu-se spre parterul casei, fata îsi zari tatal zacînd chiar la 
piciorul scarii, cazut pe spate si cu ochii închisi. Ciobul de sticla 
se afla lînga 


mîna lui dreapta si pe obrazul drept sîngele începuse sa picure 
dintr-o taietura adînca pe care probabil ca si-o facuse singur în 
timpul 

caderii. 

Houdini adulmeca rana, apoi începu sa linga sîngele care se 
scurgea pe obrazul lui Marty. 


Era mort? 


Angel începu sa coboare treptele, dar chiar atunci tatal ei 
tresari, încerca sa se ridice, apoi pica iar lat. 


— O sa te omor, murmura el, împingînd pisica într-o parte. O sa 
te... Vocea i se stinse, lesina din nou si brusc Angel stiu ce are 
de facut. 

Se repezi în jos pe scari, trecu pe linga tatal ei, gasi farasul 
simatura în dulap si fugi din nou la ea în camera. Un moment 
maitîrziu cobori si împrastie cioburile strînse pe podeaua 
bucatariei si puse la loc matura si farasul. Apoi, luîndu-l pe 
Houdini în brate, seîntoarse în dormitorul ei, închise usa si 
începu sa astepte, rugîndu-se ca mama ei sa apara înainte ca 
Marty sa-si revina. 

Dupa ce pleca de la Angel — sau, ca sa fie sincer pîna la capat, 
dupa ce fugise din fata furiei tatalui ei —, Seth nu se opri din 
alergat pînacînd nu se asigura ca disparuse din cîmpul lui vizual. 
Facu o pauza ca sa-si mai traga respiratia, apoi începu sa se 
simta vinovat si seîntreba daca n-ar fi bine sa se întoarca si sa 
se asigure ca Angel n-a patit nimic. Dar soarele apusese si cînd 
realiza cit de tirziu e — si cîtde mult întîrziase la cina — furia 
propriului tata îl determina sa-si continue drumul spre casa lui. 
Cînd ajunse în centru, noaptea cuprinsese întregul oras, dar asta 
nu-l deranja — învatase cu multi ani în urma ca întunericul era 
cea mai bunaprotectie împotriva lui Chad Jackson si a prietenilor 
lui; daca nu-l vedeau, nu puteau sa se ia dupa el. Trecu pe lînga 
cimitir, asa cum facuse de sute 

de ori, si, ca întotdeauna, nu simti nici cea mai mica urma de 
spaima. Desigur, acum era prima data cînd trecea pe aici de 
cînd el si Angeldescoperisera la biblioteca povestea lui 


Forbearance Wynton si a mamei ei si apoi mersesera sa caute 
mormintele familiei lor. 

Arunca o privire scurta spre cimitir, dar nu gasi nimic care sa-l 
sperie. Nici o umbra care sa alunece printre cruci, nici un sunet 
ciudat, nici uncurent de aer neobisnuit, nimic care sa-i sugereze 
prezenta vreunui lucru supranatural. 

Se uita înauntrul cofetariei cînd trecu pe lînga ea, dar aceasta se 
închisese cu o jumatate de ora în urma si singurele lumini 
aprinse care semai zareau erau cele de la farmacie. Probabil ca 
Chad si Jared plecasera de mult. 

De fapt, parea ca toata lumea se dusese acasa. 

Strazile erau goale si nici o masina nu-l depasi cînd traversa 
piata. lesi de pe strada Court, continuîndu-si drumul spre Elm. 
în timp ce trecea pe lînga micul parc din fata tribunalului, avu 
prima senzatie ca nu este tocmai în regula ceva, dar încerca sa 
ignoreavertizarile instinctului. 

Totusi, mari putin ritmul. 

Sentimentul persista, dar el continua sa faca tot posibilul sa se 
convinga ca nu se întîmpla nimic. Si, în plus, ar fi fost chiar 
aiurea sa nusimta ceva ciudat dupa tot ce se petrecuse la 
cabana. 

Nici macar acum n-ar fi pariat ca totul se petrecuse în realitate. 
Sigur, îsi amintea foarte clar momentul în care plecasera în 
padure saadune lucrurile alea pentru reteta din carte, dar tot 
nu-i venea sa creada ca nu exista o explicatie mai rezonabila 
pentru modul în careHoudini revenise la viata si iesise din 
mormîntul în care îl îngropasera. 

Dar Houdini fusese mort — pentru asta putea sa bage mîna în 
foc. 

Si putea sa jure ca nu mai trecuse nimeni altcineva pe acolo 
care sa umble la mormîntul lui. 

îl strabatu un fior — acelasi gen de fior pe care îl gasesti descris 
în povestile horror cînd te afli în apropierea unei fantome. Dar el 
nu era înnici o camera si nu se gasea nici macar lînga cimitir. 
Grabi pasul, apoi se forta sa mearga mai încet, convins ca, daca 
va alerga, o sa fie si mai speriat decît era acum. 

„Dar n-ai de ce sa te sperii, îsi spuse el. Nu e nimic în parc — si 
nici în alta parte." Totusi, pe masura ce încerca sa se convinga, 
sentimentul 


ciudat se intensifica: ceva - sau cineva — era acolo, ascuns 
undeva, în întuneric. 

Ceda impulsului de a merge mai repede si presentimentul unui 
pericol deveni si mai puternic. Cînd ajunse la primul colt, se opri 
sub 

lumina stralucitoare a stilpului electric ce era plasat în mijlocul 
intersectiei. Dar în loc sa se simta mai în siguranta, lumina îi 
dadu senzatia 

ca se expune si mai tare. Indiferent de natura pericolului, acesta 
se tîra prin întuneric, înconjurîndu-l, folosindu-se de capcana 
noptii 

pentru a-l atrage într-un loc din ce în ce mai îngust în care... 
Stapînindu-si un strigat de panica, Seth o lua la goana, traversa 
strada si porni în fuga de-a lungul trotuarului pîna cînd ajunse 
sub umbra 

copacilor. 

Apoi, exact cînd sentimentul îngrozitor de teama parea ca se 
mai domoleste, din spatele unui copac aparu o silueta care-i 
bloca drumul. 

Seth îngheta si inima începu sa-i bata cu putere. De data asta 
nu mai era vorba de o presimtire. De data asta putea sa vada 
pericolul si 

chiar înainte de a-i auzi vocea stiu cine e. 


— Salut, Beth, spuse Zack Fletcher încet. M-am gindit eu c-o sa 
treci pe aici. 

Seth ramase nemiscat, întrebiîndu-se ce sa faca. Mai avea de 
strabatut ceva cale pîna la el acasa si nu putea sa-l ocoleasca 
pe Zack, nici 

macar daca acesta îl asteptase de unul singur. 

lar Seth era convins de contrariu. 


Chad Jackson si Jared Woods se aflau undeva, ascunsi în 
apropiere, gata sa intervina în orice moment. 
Pregatiti sa nu-i lase nici o portita de scapare. 


— Spune-mi cum ai facut-o, rosti Zack raspicat, pe un ton atit de 
rece ca îl înspaimînta mai tare pe Seth decit daca ar fi tipat la el. 


— Sa... sa fac ce? întreba Seth, stiind exact despre ce vorbeste 
Zack, dar încercînd sa traga de timp. 

Arunca o privire împrejur, cautînd vreo urma de Chad si Jared, 
dar nu zari nici o miscare în întuneric si nici nu auzi vreun fosnet 
de frunze. 

— Nu îti bate joc de mine, Baker, mirii Zack, apropiindu-se cu 
pumnii înclestati. N-ai putut sa ma bati în viata ta niciodata... La 
nimic. Deci 

ai trisat. 

— Asa cum tu si prietenii tai trisati ori de cîte ori îmi furati 
temele? se auzi Seth rostind, înainte sa realizeze ce vorbe îi 
iesisera pe gura. 

Dar, desi vedea muschii încordati ai lui Zack, teama care îl 
coplesise ceva mai devreme începea sa se risipeasca acum. Mai 
privi o data în 

jur, dar nici de data asta nu vazu si nu auzi nimic care sa-i 
semnaleze prezenta celor doi dusmani ai sai: Chad si Jared. 
Apoi se trezi ca iarasi gura i-o ia pe dinainte si nu reusi sa-si dea 
seama cînd gîndise toate acele cuvinte: 

— Esti singur, Zack, nu? Mare greseala. 

Zack, care micsorase încet, dar sigur distanta dintre ei, se opri 
si, pentru o clipa, paru ca da înapoi. 

De data asta, Seth fu perfect constient de ceea ce spune: 

— Ce-ar fi sa te cari si sa ma lasi în pace? Zack Fletcher se holba 
la el. 

— Te-ai tacanit, Beth? întreba Zack, dar tonul periculos si grav 
din vocea lui disparuse si Seth avu senzatia ca percepe o nota 
de 

nesiguranta, daca nu chiar de frica. 

— Sa nu mai îmi zici asa niciodata! spuse Seth. Nu cred ca-mi 
place prea tare. 

In cl ipa aceea, Zack paru ca-si recapata încrederea în sine. 

— Ei nu mai spune! Ce-mi pasa mie daca-ti place sau nu? 

Se apropie si mai tare, si Seth aproape ca simti puterea loviturii 
ce urma s-o primeasca. 

— Nu esti altceva decit un... 

Dar chiar înainte ca Zack sa-si termine propozitia, se trezi ridicat 
în aer, si capul i se lovi de creanga cea mai joasa a stejarului 
sub coroana 

caruia stateau amindoi. Apoi pica pe trotuar, exact pe spate si 


se lovi cu ceafa de asfaltul tare. 


In timp ce Zack gemea si se vaita, tinîndu-si capul în miini, Seth 
se rotea în jurul lui. 


— Te-am avertizat doar, spuse el încet. Tot ce trebuia sa faci era 
sa te cari din fata mea. 
CAPITOLUL 36 


Myra Sullivan întîrziase. Femeia stia ca Marty e furios din cauza 
asta si, inevitabil, beat. In timp ce scoase sacosa de cumparaturi 
din 

portbagajul vechiului Chevelle, se îmbarbata, pregatindu-se 
pentru tirada pe care va trebui s-o înfrunte cu siguranta din 
clipa în care va 

deschide usa. Era vina ei, desigur — ar fi putut sa se duca la 
magazin mai devreme, dar izbucnise din senin furtuna aceea 
îngrozitoare si 

fusese nevoita sa astepte domolirea ei. De fapt, chiar iesise din 
casa cînd primul fulger luminase cerul si bubuitul scuturase casa 
din 

temelii. 

Apoi se pornise o adevarata rupere de nori. 

Privise pe fereastra timp de cîteva minute, asteptind ca ploaia 
sa se mai potoleasca, dar cînd vazu ca afara continua sa-i 
toarne cu galeata, 

îsi dadu jos pardesiul si se apuca sa desfaca si ultimele cutii 
lasate în dormitorul nefolosit de sus, în timp ce Marty se 
asezase comod în 

fotoliu sa urmareasca un meci de fotbal. Fulgerele întrerupeau 
transmisia mai mereu si de-abia reusea sa zareasca ceva pe 
ecranul care 

pîlpîia întruna, dar în loc sa închida televizorul si s-o ajute pe 
sotia sa, barbatul deschidea bere dupa bere, bombanind printre 
dinti ca ar fi 

trebuit sa monteze cablul cu o saptamina în urma. Perfect 
constienta ca n-avea nici un sens sa se certe cu el, Myra se 
ocupa cu desfacutul 

cutiilor pîna cînd furtuna trecu, apoi pleca în oras sa cumpere 
ceva de mîncare pentru cina. 

Aparent toata lumea procedase exact ca ea, asa ca îi lua de 


doua ori mai mult timp decit preconizase ea, iar acum Marty va 
spumega de 

mînie. Ei bine, n-avea ce sa faca. El era crucea ei si, în ciuda 
tuturor suferintelor pe care va fi obligata sa le îndure pe acest 
pamînt, stia ca în 

viata de apoi recompensele se vor dovedi pe masura. 
Indreptîndu-se spre casa, zari lumina la fereastra lui Angel si se 
simti usurata. Cel putin nu trebuia sa-si mai faca griji pentru ea. 
Pregatindu-se pentru orice reactie din partea lui Marty — si 
stiind ca aceasta va fi amplificata din cauza întîrzierii ei —, Myra 
se întreba 

pentru o clipa cum ar fi sa aiba un sot care sa-i iasa în în- 
timpinare si sa-i ia sacosele din mîna. Alungind repede din minte 
o astfel de 

dorinta, murmura iute o rugaciune pentru iertarea pacatelor si 
împinse usa de la intrare. 

Imediat simti ca se schimbase ceva. 

Desi televizorul era aprins, Marty nu se afla în fotoliul lui. Se 
încrunta si, ridicînd telecomanda de pe scaun, apasa butonul de 
oprire. 

Tacerea care cuprinse casa nu facu altceva decit sa-i sporeasca 
nelinistea. Porni spre bucatarie, cutremurata de un 
presentiment negativ. 

Apoi îl vazu. 

Sotul ei statea întins pe spate, cu ochii închisi, înconjurat de 
cioburi de sticla sparta. 


— Marty? gifii ea. Marty, ce... 
Fara sa-si ia privirea de la el, aseza sacosele pe polita. 


— Angel? striga ea, cazînd în genunchi lînga sotul ei lesinat. 
Vocea ei se transforma într-un urlet: 

— Angel! 

O clipa mai tîrziu fata aparu în capatul scarilor. Myra se uita la 
ea, apoi îsi cobori privirea asupra sotului ei. 


— Cheama o ambulanta, spuse ea. Tatal tau... 
Se opri cînd Marty gemu încet. îsi misca mîna dreapta, apoi 
deschise ochii. Cînd o vazu pe Angel, care se afla deja pe la 


jumatatea 
scarilor, se ridica, holbindu-se la ea. 


— Pleaca, rosti el cu voce ragusita. Pleaca de lînga mine! Angel 


încremeni si Marty, alb la fata ca varul, o apuca strîns de 
brat pe Myra. 


— Ea a facut-o! sopti el. M-a aruncat pe scari! 


Myra îl privi fix pe Marty, socul initial transformîndu-se încet într- 
o nedumerire profunda. 


— Te-a aruncat? repeta femeia. Marty, ce tot îndrugi... 

— Ea a facut-o! tipa Marty dupa ce Angel cobori si restul 
treptelor. Tatal ei se retrase, chircindu-se. 

-Ea... 

Dar Myra auzise suficient. Sentimentul de mila pe care i-l 
inspirase un moment mai devreme disparuse acum. 

— Esti beat, Marty, spuse ea, ridicîndu-se în picioare. 

— Nu-i adevarat! protesta Marty. Ea... 

— Taci din gura! îl opri Myra. înteleg perfect ce s-a întîmplat, 
barbate. Ai turnat în tine toata ziua si, cînd ai încercat sa te duci 
sus, te-ai 

împiedicat si ai cazut. 

Cînd Marty încerca sa obiecteze, Myra scutura din cap. 

— Un betiv ordinar, asta esti! Si m-am saturat! Ai ajuns sa dai 
vina pe fiica ta! Halal, Marty! Sa-ti fie rusine! 

— Dar, Myra..., scînci Marty, întinzînd mîna ca s-o apuce de 
fusta. 

— Nu! se rasti femeia. M-am saturat, ai înteles? Fa bine si ri- 
dica-te, curata mizeria asta si dupa aia du-te si te culca! 

Marty ceda în fata miîniei de neoprit a sotiei lui. Dar în timp ce 
se ridica în picioare, furia începu sa creasca în el. 

— Daca eu îti zic ca n-am fost de vina! Cea care... 

înainte sa termine, Myra se rasuci, îsi ridica mîna si-l plesni atit 
de tare peste fata, încît aproape ca-l dezechilibra. 

Apucîndu-se de obrazul lovit, Marty se retrase spre usa din 
spate. 

— Du-te dracului! murmura el. Sa va ia dracu' pe amîndoua. 
împingîndu-se în usa atît de tare încît aceasta se izbi de perete, 
Marty Sullivan se pierdu în bezna de afara. 

— Zack ar fi trebuit sa vina acasa de o jumatate de ora, spuse 
Joni Fletcher, încruntîndu-se cînd vazu cît arata ceasul de 
deasupra 

chiuvetei din bucatarie. l-am zis foarte clar ca nu are voie sa 
stea afara mai tîrziu de ora sase. 

— Mai lasa-l si tu, e baiat mare acum, raspunse Ed. întîrzie si el 
cîteva minute. Mare scofala! 


— Marea scofala, asa cum îi spui tu, e ca friptura trebuie scoasa 
din cuptor. Si nu orice fel de friptura — ci muschiul înabusit 
dupa care tu 

si fiul tau va omoriti atita. Daca îl mai tin cincisprezece minute 
n-o sa mai fie deloc asa cum va place voua. Si daca se raceste, 
atunci pot 

sa-l... 

— Bine, bine! îsi ridica Ed Fletcher miinile într-un gest de 
supunere. Daca întirzie, asta e. Eu zic sa mîncam atunci cînd o 
sa fie perfecta, iar 

daca el nu vine, cu atît mai bine pentru mine, am o portie în 
plus. 

— lar eu zic, adauga Joni, sa te urci în masina si sa vezi unde e. 
Stia foarte bine ce urmeaza sa gatesc si mi-a jurat ca n-o sa 
întîrzie. 

Probabil ca îsi pierde vremea pe la Chad pe-acasa, asa ca n-o sa 
dureze foarte mult. 

Ed îsi dadu ochii peste cap. 

— Haide, Joni... stii ce înseamna pentru un pusti de saisprezece 
ani sa vina taica-su dupa el? îmi aduc aminte... 

Dar înainte de a-si expune teoria despre consecintele ce ar 
putea decurge dintr-un astfel de act umilitor, fu întrerupt de 
telefon. 

— Unde? întreba sotia sa dupa ce asculta cîteva secunde cu 
receptorul lipit de ureche. Bine... venim imediat... în doua 
minute sîntem 

acolo. 

Dupa ce închise telefonul si se uita la el, Ed banui imediat 
despre ce este vorba. 

— Zack? întreba el. 

Joni dadu din cap si navali pe usa de la bucatarie care ducea în 
garaj. 

— îti povestesc pe drum. 


în mai putin de un minut, Ed intrase pe sosea. 


— Sheila Jacobson a sunat, îi explica sotia lui. Parca sta pe 
strada Court, nu? Acolo mergem. în fine, acum citeva minute a 
auzit un zgomot 

afara si cînd s-a dus sa vada ce e, l-a gasit pe Zack trîntit pe 
trotuar. El e... oh, Doamne, Ed, era deja inconstient si ea a sunat 
la Salvare 

si... 

Nu mai putu sa continue. Se lupta cu lacrimile ce erau gata sa 
izbucneasca, reusi sa se controleze, dupa care adauga: 

— Hai sa ne grabim! 

Ed nici nu opri bine masina în fata casei familiei Jacobson, ca 
Joni si sari jos. Exact în aceeasi clipa o masina a Salvarii, cu 
sirena pusa în 

functiune, aparu de dupa coltul strazii în mare viteza. Acum, în 
lumina puternica a girofarurilor, Joni zari trupul nemiscat al fiului 
ei, asupra 

caruia statea aplecat un barbat. Urmata îndeaproape de Ed, se 
repezi într-acolo si îngenunche lînga Zack, care era examinat 
acum de personalul 

medical. 

— Te rog, Doamne, sopti Joni, fara sa-si dea seama ca vorbeste 
cu voce tare. Nu-l lasa sa moara! Te rog... 

— Cred ca e bine, spuse unul dintre medici. Adu o targa si... 
înainte de a termina, Zack gemu, îsi salta mîna, apoi încerca sa 
se ridice. 


— Usurel, spuse medicul. Usurel. 

Zack îl lasa pe medic sa-l ridice în fund, si cînd acesta îi verifica 
blînd crestetul capului cu degetele, se vaita si se smuci într-o 
parte. 

Degetele doctorului erau rosii de sînge. Joni ramase cu gura 
cascata: 

— Doamne, Zack... ce s-a întîmplat cu tine? 

Zack nu raspunse imediat, apoi ochii lui scaparara de furie. 

— Seth Baker, rosti el. Pampalaul ala nenorocit a sarit pe mine! 
El... m-a lovit cu o piatra sau ceva! 

Medicul începu sa-i examineze din nou capul, în timp ce colegul 


lui tinea deasupra o lanterna cu un fascicul puternic de lumina. 
— Uite, e ceva în parul lui, aici, murmura el încet si scoase cu 
grija o bucatica de lemn din parul încleiat de sînge. Seamana cu 
scoarta de 

copac. 

Doctorul rînji. 


— Esti sigur ca n-ai încercat sa te iei la trînta cu un pom, baiete? 
întreba el. 

— El m-a aruncat! spuse Zack. M-a aruncat direct în... 

Tacu brusc, realizînd cît de ciudat trebuie sa sune vorbele lui. 
Medicul cu lanterna se încrunta, apoi directiona fasciculul de 
lumina spre copacul de deasupra lui Zack. Se ridica, se plimba 
de jur-împrejur, 

studiind cu atentie creanga cea mai apropiata de pamînt. 


— Pentru Dumnezeu, spuse medicul, tinînd lanterna nemiscata. 
Colega, vino si tu sa arunci o privire! 

Sari cît putu de tare si de-abia reusi sa atinga ramura, apoi se 
uita la degete. 

Si mai mult sînge. 

Zack se ridicase în picioare si, la prima vedere, ranile sale nu 
pareau foarte serioase. 

— Si zici ca Seth Baker a facut toate astea? întreba Ed Fletcher, 
privind sceptic spre fiul sau. 

— A sarit pe mine! repeta Zack. M-a apucat din spate si... Paru 
sa piarda firul celor spuse, apoi dadu din cap ca si cum ar 

fi vrut sa alunge o idee care n-avea sens. 

— Oricum, a fost ciudat, termina el. 

— Si era singur? întreba Ed. Nu mai era nimeni cu el? Zack dadu 
din cap, apoi se razgiîndi. 

— Aaaa... nu stiu. 


— Ai mai vazut si pe altcineva? insista Ed Fletcher. 

— Era întuneric! se plînse Zack. De-abia l-am vazut pe el! Ed vru 
sa mai adauge ceva, dar Joni interveni: 

— N-ar fi mai bine sa ne îngrijim de Zack mai întîi si dupa aia sa 
discutam despre ce s-a întîmplat? 

Se întoarse catre medici: 

— Trebuie sa-l duceti la Urgenta? 

— Asa ar fi indicat, raspunse unul dintre ei. Are o taietura destul 
de urîta si probabil ca va fi nevoie sa-i punem niste copci. Si n-ar 
strica sa 

ne asiguram ca nu are nici o contuzie. 

— In regula, spuse Joni. Venim dupa dumneavoastra. 

Cîteva minute mai tirziu Ed scoase Mercedes-ul de pe alee si 
porni în urma ambulantei. 

— Asa, spuse Joni. Tu chiar crezi ca Seth Baker l-a atacat pe 
Zack? Ed se uita piezis la sotia lui. 

— Ce vrei sa zici? El a spus ca... 

— Am auzit ce a spus el, îl întrerupse Joni. Dar mi se pare atit de 
putin probabil... Adica, Seth? Seth Baker? Baiatul asta n-a 
încercat nici 

macar o singura data sa riposteze cînd ceilalti copii se luau de 
el. Si stii si tu foarte bine ca Zack îl necajea tot timpul, continua 
ea înainte 

ca Ed sa apuce sa adauge ceva. De ce s-ar schimba asa, peste 
noapte? 

— Poate ca schimbarea lui n-a fost brusca, sugera Ed. Gindeste- 
te si tu ce-a facut la club, ieri, cînd ne-a dus de nas jumatate de 
JOC, 

prefacîndu-se ca el habar n-are ce e ala golf! La început am 
crezut si eu ca e vorba doar de niste lovituri norocoase, dar 
nimeni nu cîs-tiga 

noua puncte asa cum a facut-o el, fara sa fie perfect constient 
de ceea ce joaca. 

Joni tacu un moment, apoi spuse: 

— Ai dreptate, însa am vazut si expresia de pe fata lui Zack cînd 
Seth l-a învins ieri, Ed. Arata de parca ar fi vrut sa-i traga un 
pumn lui 

Seth atunci, pe loc. Si nici tu nu ai fost prea fericit sa pierzi în 
fata lui Blake Baker. Asa stînd lucrurile, de ce sa sara Seth 


asupra lui Zack, 

cînd fiul nostru era, de fapt, cel suparat? Si ce cauta Zack aici, în 
primul rînd? Strada Court e în drum spre casa familiei Baker si 
nu spre a 

noastra. 

Ed îsi înclesta mîinile pe volan. 

— Si ce vrei sa zici cu asta? Ca Zack minte? 

Surprinsa de duritatea sotului ei, Joni nu se simti în stare sa-i 
dea un raspuns direct. 

— Pai, nu... nu stiu, rosti ea mai calm. 

— Nu, nu stii, spuse Ed pe un ton pe care îl folosea ori de cîte ori 
voia sa puna punct unei conversatii. Totusi, eu banuiesc ca se 
petrece ceva cu 

Seth Baker si miine o sa am o discutie cu Blake ca sa aflu 
despre ce este vorba. 

Nici unul din ei nu mai vorbi pîna cînd parcara masina lînga 
micul spital. 

— Si-acum ce facem? întreba în cele din urma Joni. Ce îi spunem 
lui Zack? 

Ed inspira adînc, apoi expira usor. 

— Nimic, rosti el într-un tîrziu. Miine o sa vorbesc cu Blake sa 
vad ce parere are. Deocamdata îl ducem pe Zack acasa. 

Ed îsi privi critic sotia. 

— Si poate te comporti si tu ca si cum l-ai crede pe fiul nostru, ai 
înteles? 

Joni ezita, apoi încuviinta din cap descurajata. Dar chiar în clipa 
în care intra în spital, avu senzatia clara ca nu va fi atit de 
simplu pe cît 

credea Ed. Ceva se petrecuse cu Zack si, desi stia ca explicatia 
data de fiul ei parea ilogica — mai ales ca o schimbase dupa ce 
doctorul 

descoperise sînge pe una dintre crengile copacului —, mai stia si 
ca Zack le ascunde ceva. 

Marty Sullivan privi amarit în fundul paharului gol, apoi se uita în 
oglinda unsuroasa din spatele barului si facu un semn ca mai 
vrea ceva 


de baut. 


— Nu crezi ca ai baut destul? întreba barmanul, aruncîndu-i o 
privire atît de plictisita încît Marty nu se deranja sa-i raspunda. 
— îti semnezi testamentul, ofta barbatul de la polita, umplindu-i 
lui Marty paharul cu whisky îndoit cu apa pe care-l tinea special 
pentru 

oameni ca Marty, care consumasera atita alcool încît nu mai 
observau ca bautura îsi pierduse taria cu desavirsire si care 
puteau sari la 

bataie în cazul în care s-ar fi prins de smecherie. 

— încearca macar sa nu omori pe nimeni cînd te întorci acasa, 
mai adauga el. 

Marty scoase un bombanit fara vlaga, dadu peste cap paharul si 
trînti un teanc de bancnote pe polita. Barmanul privi hîrtiile 
mototolite si, 

vazînd ca acopera mai mult decit suficient atît consumatia, cit si 
bacsisul, le îndesa în sertar si porni spre capatul celalalt al 
barului, unde 

se apuca sa pregateasca un rînd de bauturi pentru un grup de 
barbati chiar mai beti decît Marty. 

Strecurîndu-se printre oamenii dinauntru si iesind în racoarea 
noptii, Marty începu sa ia în calcul toate posibilitatile. 

Ar putea sa mearga la un alt bar, unde sa mai bea ceva si 
eventual sa joace niste biliard. 

Sau s-ar putea întoarce acasa, unde Myra ar sari cu gura pe el 
ca s-a îmbatat si Angel... „Angel!" 

Se cutremura cînd viziunea care-l chinuise de atitea ore îi aparu 
din nou în minte, de data asta plutind prin bezna tacuta a 
strazilor pustii. 

Angel, care tinea pisica aia blestemata în brate si care îi 
aruncase o privire cum nu mai vazuse niciodata. Pentru o clipa îl 
lasase sa creada 

ca e înspaimintata si se facuse palida la fata, dar apoi, exact 
înainte de a se repezi la ea, ceva de pe chipul ei se schimbase. 
Ochii ei capatasera brusc aceeasi stralucire aurie — ca si cum 
înauntrul ei ar fi ars un foc — ca ai pisicii, atunci cînd sarise sa-i 
sfisie fata. 

Apoi, într-o clipita, îl atacase, izbindu-l atît de tare încît se 


dezechilibrase si cazuse pe scari si... Nimic. 

Cu exceptia unei alte imagini care nu-i dadea pace. O imagine 
care aparuse dupa ce Angel îl împinsese pe scari. Zacea pe 
podea, aproape 

inconstient, cînd simtise ceva. 

Ceva care-l adulmeca. 


„Pisica! Pisica blestemata!" 

Se luptase sa deschida ochii, ridicase o mîna sa alunge animalul 
si, cînd reusise în sfirsit sa-si salte o pleoapa, ceea ce vazuse nu 
semana 

deloc cu o pisica. 

Era o fata — cam de aceeasi virsta cu Angel. Dar care nu arata 
ca Angel. Avea tenul de un alb cadaveric si cei mai albastri ochi 
pe care-i 

vazuse vreodata în viata lui. Purta o boneta demodata, neagra, 
si o rochie închisa la culoare, iar pe piept avea o brosa alba care 
parea 

facuta dintr-un soi de fildes. 

Apoi, pe neasteptate, chipul ei se schimba. Carnea începu sa se 
topeasca, lasînd în urma un craniu si o lumina aurie terifianta ce 
venea 

dinspre orbitele goale ale ochilor. lar cînd se apleca peste el, 
buzele ei se ridicara în sus pentru a-si expune dintii. 

Lungi, curbati, ca de felina, cu virfurile mînjite de sînge. 

în timp ce îsi apropia fata de a lui, gura ei se deschise, dar în loc 
de limba, aparu un sarpe. Avea falcile latite, iar coltii, din care 
curgea 

deja venin, se îndreptau spre el. 

Niciodata nu mai simtise o astfel de teroare si apoi... 


Vid. 

Lesinase si nu-si mai amintise nimic pîna cînd se trezise cu Myra 
aplecata deasupra lui si îsi dorise sa lesine din nou. 

lar acum statea aici, la un colt de strada, cu stomacul ars de 
whisky, cu gitul chinuit de un gust acru si atît de ametit ca 
trebuia sa se tina 

de stilpul de iluminat ca sa nu cada. 

Si toate imaginile alea — toate acele amintiri imposibile — îl 


însoteau în continuare. 

Cînd stomacul i se revolta în sfirsit de cîta bautura turnase în el, 
Marty se lasa în genunchi, se apleca si varsa într-un canal. 
Stomacul i se 


contracta întruna pîna cînd nu mai avu ce sa vomite. Dupa o 
vreme se îndrepta de spate, sprijinindu-se de stilpul electric. 
Corpul i se 

acoperi de sudoare. Gifii, încercînd sa-si recapete rasuflarea, dar 
gustul acru al vomei îi umplu gura, iar sucul gastric îi arse 
gitlejul. 

O masina trecu pe linga el si, ca prin ceata, Marty observa cum 
soferul îsi îndreapta dezgustat privirea în alta parte. 

în cele din urma, tinîndu-se de stîlp, se ridica în picioare si 
traversa intersectia chiar prin mijlocul ei, dupa care o lua pe 
trotuar 

împleticindu-se si fara sa-i pese încotro se îndreapta. 

Dupa citeva sute de metri se trezi în fata unei biserici. 

O biserica mica, cu numele frumos gravat pe o placa de granit 
prinsa pe peretele de linga usa de la intrare. 


Biserica Sfintei Fecioare. 


Marty privi cladirea mult timp, încercînd sa-si dea seama cînd 
fusese ultima data la biserica. Nu reusi însa. 

Se uita spre usa lacasului si brusc simti nevoia de a intra 
înauntru. Numai ca acum era duminica noaptea si sigur nu era 
nimeni acolo. Dar 

cînd apasa pe clanta, usa se deschise. 

Marty pasi în micul antreu. Desi nu era nici o lumina aprinsa, 
luminarile ardeau peste tot, iar micul sanctuar era scaldat într-o 
stralucire 

aurie ce-si schimba nuantele. Flacarile dansau în curentul de 
aer. 

Instinctiv îsi înmuie degetele în apa sfintita, se închina si rosti 
repede o rugaciune. 

Cînd porni pe culoarul din mijloc, o silueta se ridica din fata 
altarului si se întoarse catre el. 


— Pot sa va ajut cu ceva? întreba preotul. 
Timp de un minut Marty nu facu altceva decit sa-l priveasca fix. 
Apoi, fara sa realizeze ce face, cazu în genunchi. 


— Ceva s-a întîmplat! sopti el. Ceva îngrozitor. 

Parintele Mulroney veni încet spre el si-i aseza o mîna pe umar. 
— Esti Marty Sullivan, nu-i asa? întreba el. Marty se uita la preot, 
facînd ochii mari. 

— Da..., dar de unde stiti? 

Preotul zîmbi. Era ceva în zimbetul lui, la fel ca în privirea lui — 
o tristete ce parea sa vina din adîncul inimii —, care îl facu pe 
Marty sa se 

înfioare. 

— Te asteptam, spuse el. 

CAPITOLUL 37 


Vrajitorie? Ce naiba îndruga acolo preotul despre vrajitorie? Si 
despre fiica sa! 

Trecuse doar o ora de cînd Marty Sullivan intrase în Biserica 
Sfintei Fecioare, dar acum, cînd se tîra prin întunericul noptii, nu 
numaialcoolul pe care-l consumase îi împiedica mersul, ci si 
ciudata istorie pe care i-o împartasise Parintele Mulroney în 
camaruta din spatele 

altarului. 

La început crezu ca preotul îl ia peste picior, povestindu-i toate 
lucrurile acelea ciudate care se întîmplasera în Roundtree. Dupa 
o vremeiînsa, se sperie de-a binelea. Sau, ma rog, nu speriat de- 
adevaratelea — nu credea în vrajitoare mai mult decit altii —, 
dar totusi, conformcelor relatate de preot, în Roundtree se 
petrecusera o gramada de chestii neobisnuite si se parea ca 
totul începuse în casa pe care ocumparase el. 

Numai ca nu o cumparase el, în realitate. Ci Myra îl determinase 
sa faca acest pas. Myra si snoaba aia de sora-sa, Joni. Daca 
jumatate dinpovestile Parintelui Mulroney se dovedeau a nu fi 
simple fantasmagorii, atunci ar trebui s-o dea în judecata pe 
Joni. Si nu numai pe ea, darsi pe Ed Fletcher. Si pe tipul care le 
înlesnise împrumutul, si pe toti cei implicati. Pîna la sfirsitul 
procesului îsi vor dori cu totii sa nu se fiîncurcat cu Marty 
Sullivan! 

Intensitatea furiei lui alunga si ultima ramasita de neliniste pe 
care o resimtise în biserica si, cînd ajunse la Taverna Roundtree, 
deja 


începuse sa se gindeasca ce va face cu banii pe care-i va 
cistiga. 

Decise ca merita sa-si sarbatoreasca norocul ce-i iesise-n cale, 
asa ca intra în bar si se aseza pe unul dintre scaunele înalte de 
la capatul 

tejghelei. 


— Tocmai ne pregateam sa închidem, spuse barmanul, privindu- 
| obosit pe Marty. 

Marty îsi scoase portofelul si arunca o hîrtie de douazeci de 
dolari pe bar. 

— Asta e suficient ca sa tii deschis pentru un Johnnie Walker? 
Fara gheata. 

Barmanul ridica din umeri, îi turna bautura si matura cu mîna 
cei douazeci de dolari dupa ce-i aseza paharul în fata. Marty mai 
scoase o 

hîrtie de douazeci din buzunar si o arunca pe polita. 

— Iti fac si tie cinste cu unul. 

Dupa o scurta ezitare, pe care Marty n-o baga de seama, 
barbatul îsi turna si el o portie si ridica paharul în semn de noroc 
spre Marty. 

— Pentru ce sarbatoresti tu! 

— Pentru vrajitoarele din Roundtree, declara Marty, imitînd 
gestul barmanului. Ele o sa aiba grija de mine pentru tot restul 
vietii! 

Celalalt barbat se opri nedumerit. 

— Despre ce dracu' vorbesti acolo? întreba el banuitor. Marty 
izbucni într-un ris ragusit si dadu paharul pe git dintr-o 
sorbitura. 

— Casa mea! Parintele Mulroney de la Biserica Sfintei Fecioare 
tocmai mi-a povestit despre oamenii care au locuit acolo. El mi-a 
zis 

despre vrajitoare, despre procese si toate celelalte chestii. Asa 
ca o s-o dau în judecata pe tîrfa aia care mi-a vîndut locul, dar si 
pe 

nenorocitul ala cu care e maritata. 

Barmanul aseza pe bar paharul din care nu bause nici un strop. 
— Vorbesti de casa aia veche de la Black Creek Crossing? Cînd 


Marty încuviinta, barmanul clatina din cap. 

— Daca ai senzatia ca o sa obtii ceva de pe urma unor povesti, 
ai face bine sa te mai gîndesti. Daca vrei sa ciîstigi un proces, 
trebuie întîi 

sa dovedesti ca nu e în regula ceva. lar basmele alea despre 
vrajitoare pe care si le spun copiii seara nu prea o sa-ti fie de 
mare folos. 

— Zau? îl contrazise Marty, simtind cum entuziasmul sau de mai 
devreme începe sa se transforme în mînie. Cum ramine atunci 
cu tipul 

care si-a omorit familia chiar la mine în casa? 

— Ala era nebun. Si stiai despre el cînd te-ai mutat, nu? 

— De unde stii tu ce stiam eu si ce nu? îl provoca Marty. 
Barmanul îsi dadu ochii peste cap, lua paharul gol din fata lui 
Marty, iar pe-al sau îl goli în chiuveta. 

— Aici toata lumea stie ce face toata lumea, spuse el, dîndu-i 
înapoi lui Marty cei douazeci de dolari. Uite ce zic eu — un pahar 
a fost din 

partea casei, bine? 

Marty îi arunca o privire furioasa, amplificata de alcoolul ce i se 
raspîndea în vene. 

— Ma dai afara? 

— Nu. Dar încerc sa închid si eu barul, raspunse barbatul. 

Se uita spre capatul celalalt al încaperii, unde mai era un singur 
client care bea o halba de bere. 

— Mai ai mult, sergent? striga el, apoi se întoarse spre Marty. 
Toti politistii din oras vin aici, îi sopti el. Probabil de-aia n-am 
avut niciodata 

probleme. 

Privirea întunecata a lui Marty se îndrepta spre barbatul din 
capatul celalalt al barului si vazu ca acesta se holba la el. 

— Bine, spuse el, îndesîndu-si banii în buzunar si ridicîndu-se 
destul de nesigur în picioare. 

— Cred ca ai nevoie sa te duca cineva, pot sa..., începu 
barmanul, dar Marty i-o taie brusc: 


— Ma descurc si singur! 

înainte ca barmanul sau politistul sa apuce sa se certe cu el, 
Marty iesi pe trotuarul din fata cladirii. Trase adînc în piept aerul 
rece al noptii, 

apoi porni spre casa. 

Un minut mai tîrziu, politistul si barmanul iesira si ei în fata 
barului si se uitara dupa Marty cum se îndrepta împleticindu-se 
spre strada Black Creek. 

— Ce crezi? întreba sergentul. Cît de beat e? Barmanul ridica din 
umeri. 

— Nu atit de tare încît sa aiba probleme. O sa ajunga pe doua 
carari acasa unde o sa pice lat, zise el, izbucnind în ris. Asta nu 
înseamna ca 

n-o sa aiba ceva halucinatii pe drum. 

Se întoarsera înauntru si-si pusera cîte o halba de bere, iar 
barmanul se apuca sa-i povesteasca politistului ce auzise de la 
Marty Sullivan. 

— Of, Doamne, suspina politistul. larasi o luam de la capat. Nu 
mi-am imaginat ca Parintele Mike o sa fie cel care o sa deschida 
primul 

gura despre asta, dar ce stiu eu, la urma urmei? 

Clatina din cap dezarmat. 

— Vrajitoare, ofta el din nou. Oare oamenii chiar nu au nimic 
mai bun de facut? 

Aburii ultimului pahar de whisky pareau sa se fi risipit atunci 
cînd Marty se apropie de capatul oraselului. îsi trase fermoarul 
de la geaca pîna 

la git, pentru ca vintul batea din ce în ce mai tare dinspre nord- 
est. Deasupra lui, norii se îmbulzeau pe cer si, cînd lasa în urma 
lumina 

calda a stupilor electrici, întunericul îl înconjura din toate partile 
ca un giulgiu si fragmente din ceea îi spusese Parintele 
Mulroney 

începura sa-i alerge prin minte. 

„... Furtunile izbucnesc din senin..." 

Furtuni precum cea din dupa-amiaza aceasta. 

„... Se pare ca toate au loc doar atunci cînd în casa locuieste o 
adolescenta..." 

O fata de virsta lui Angel. 


„... Oamenii încep sa aiba vedenii... o pisica... o fata îmbracata 
în negru ai carei ochi stralucesc ca ochii de felina..." 

Aceleasi lucruri pe care le vazuse si el. 

Simti cum i se mareste pulsul, asa ca grabi pasul. 

Luna iesi din nori si pentru o clipa bezna se transforma într-o 
lumina difuza si argintie. 

Chiar în fata lui zari o silueta. 

O silueta întunecata, mai degraba ca o umbra în sclipirea palida 
a razelor de luna. Dar Marty o recunoscu imediat si sîngele îi 
îngheta în 

vene. 

Era fata — aceeasi pe care o zarise în camera de zi cînd îl 
atacase pisica. 

Silueta se apropie de el si Marty ridica mîna într-un gest de 
aparare. 

Cerul se întuneca brusc. Lumina argintie pali. 

Silueta disparu, dar Marty ramase încremenit, cu inima batîndu-i 
nebuneste, aproape sufocîndu-se. Corpul îi fu scuturat de un fior 
-O 

raceala de gheata mai aspra decît noaptea, care se strecura 
înauntrul lui, sfisiindu-i sufletul cu degete lacome. Frigul îl facu 
sa tremure si 

dintii începura sa-i clantane, dar, desi încerca, nu reusi sa se 
miste din loc. 

Privirea lui rataci prin bezna în cautarea siluetei învesmîntate în 
negru, dar acum disparuse si cea mai mica raza de lumina si 
chiar si 

formele copacilor fusesera înghitite de întunericul din jurul lui. 
„Nimic nu e adevarat, îsi spuse Marty. Am baut prea mult... doar 
niste povesti idioate..." 

Treptat, bataile inimii îsi mai potolira ritmul nebunesc si suflul îi 
reveni la normal. Ramase în continuare pe loc, pentru ca, desi 
nu vedea 

nimic si avea trupul ca de gheata, percepea prezenta cuiva, 
asteptindu-l în întuneric. 


Apoi, Marty surprinse cu coada ochiului o sclipire aurie. îsi 
întoarse brusc capul, coplesit din nou de frica, dar ceea ce 
zarise pentru o clipa 

pierise la fel de repede. 

Brusc, o vazu din nou, numai ca din partea cealalta. De data 
asta licarul auriu nu mai disparu cînd se întoarse spre el si se 
trezi în fata 

unei perechi de ochi reci ca gheata. 

Ochii venira mai aproape de el. 

Apoi disparura pentru a aparea din nou citeva secunde mai tîr- 
ziu în stînga lui, la doar un metru distanta. 


— Pleaca de-aici! spuse Marty, cu glas subtiat. Haide! Pleaca de- 
aici! 

Ochii nu-l ascultara, ba, dimpotriva, se apropiara si mai tare de 
el. Creatura invizibila îl privea fix acum si Marty avu senzatia 
oribila ca, daca 

nu se smulge din vraja paralizanta a celor doua globuri aurii, va 
sfirsi prin a-si pierde sufletul. 

Ochii nu se mai miscara, dar Marty ramase în continuare 
întepenit în acelasi loc. Secundele treceau una dupa alta si 
Marty tot nu reusea 

sa scape de puterea lor. 

Simti cum creatura se încordeaza si aproape ca vedea cum se 
pregateste sa sara pe el, gata sa-si înfiga ghearele si coltii în 
carnea lui. 

Cînd panica aproape ca îl sufoca, scoase un sunet ragusit si, cu 
ultimele puteri, lovi cu piciorul în directia celor doi ochi. 
Acestia disparura si Marty se trezi alergînd prin întuneric, 
terorizat de gîndul ca este urmarit. La un moment dat se 
împiedica si cazu pe 

burta cu fata în santul de pe marginea drumului. Injurînd de 
mama focului, se ridica în genunchi, stergîndu-si noroiul de pe 
obraji cu 

mîneca. De pe buze îi iesi un suspin de durere, amestecat cu 
spaima si frustrare. Se tîrî înapoi pe drumul principal, prega- 
tindu-se pentru 

atacul ce stia ca avea sa urmeze. Luna iesi din nori si bataia 


vîntului se opri. Marty clipi des, orbit de stralucirea argintie, si se 
uita dupa 

creatura care îl vinase. 

Nimic. 


Pe strada nu mai era nimeni. 

Privi în toate directiile, apoi începu sa mearga înainte cu 
urechile ciulite. Dar cu fiecare pas, senzatia ca se afla ceva în 
spatele lui se 

intensifica pîna cînd i se facu parul maciuca. Nemaiputînd sa 
suporte tensiunea, îsi lua inima în dinti si se întoarse ca sa-si 
înfrunte 

adversarul. 

Dar nu vazu decit bezna totala. 

în git i se ridica un nou suspin si se îndrepta spre mijlocul 
drumului, îngrozit ca fiinta care îl urmarea se ascunde printre 
copaci. 

Se împiedica, gata sa cada din nou, si de-abia reusi sa nu 
izbucneasca în plins. Apoi, în departare, zari stralucirea unei 
lumini. Fu tentat sa 

se rasuceasca si s-o ia la goana, aruncîndu-se în siguranta 
întunericului, dar îsi dadu seama ca lumina aceea venea dinspre 
casa lui. 

Trase adînc aer în piept ca sa mai potoleasca teroarea ce-i 
cuprinsese sufletul si o lua la goana iarasi, numai ca de data 
asta fugea spre 

siguranta propriului camin. 

Pe la jumatatea distantei se opri si se uita spre casa. 

Si-si aminti cuvintele Parintelui Mulroney. 

Dar pentru ca afara era senin si luna stralucea cu putere, iar din 
întuneric nu-l mai urmarea nimeni, reusi sa-si alunge din minte 
vorbele care ÎI 

umplusera de spaima cu doar cîteva minute înainte. 


— Prostii, sopti el, îndreptîndu-se spre usa de la intrare. Nimic 
altceva decit o gramada de prostii. 

Marty nu era foarte sigur cînd vocea începuse sa-i vorbeasca în 
soapta. Casa era cufundata în tacere cînd se strecurase prin usa 
din spate 


si pentru o clipa traise sentimentul straniu ca locuinta lui e 
pustie, ca Myra si Angel disparusera cit fusese el plecat. Dar era 
imposibil — 

unde s-ar fi putut duce? Aprinsese lumina si se apropiase de 
frigider, gîndindu-se ca o bere în plus n-avea cum sa-i strice. 
Dar locul în care lasase baxul cu cele sase sticle era gol. Incrun- 
tindu-se, se uita bine în frigider. 


Nici urma de bere. 

Devenind din ce în ce mai suspicios, se duse la chiuveta, 
deschise usa dulapului de dedesubt si se uita în cosul de gunoi. 
Gasi cinci sticle 

de bere goale, pe care Myra le aranjase frumos, dupa ce le 
scursese continutul. 


„Tirfa!" 


Primul impuls fu sa plece din nou în oras sa mai cumpere un bax 
cu sase sticle — si poate chiar o lada — apoi sa se întoarca si sa 
beatotul, ca s-o învete minte. în cele din urma se multumi sa 
scotoceasca prin bufet pîna gasi sherry-ul pe care-l folosea Myra 
la gatit si nu se 

lasa pîna nu-l linse pe tot. 

Apoi, cu stomacul plin, urca la etaj, se dezbraca si se baga în pat 
lînga Myra. 

Putea sa jure ca e treaza, dar femeia nu zise nimic si, cînd se lipi 
de ea, scoase un geamat înabusit si se întoarse cu spatele la el. 
S-o ia naiba 


— cine avea nevoie de ea, la urma urmei? 
Marty se rostogoli pe spate si închise ochii, dar nu reusi sa 
adoarma. 


Apoi, din întuneric, se insinua vocea aceea, pe care la început 
de-abia o auzi: 


— A venit vremea..., stii doar ca a venit vremea... Acum..., 
insista vocea. A venit vremea... stii doar ca a venit vremea... 
Marty se foi în pat. 


— Vrei s-o faci, se auzi din nou glasul. Trebuie s-o faci... stii ca 
trebuie... 
Marty deschise ochii. 


— Acum... Fa-o acum... 
Se dadu jos din pat, iesi din dormitor si trase usa încetisor, ca sa 


n-o trezeasca pe Myra. 


CAPITOLUL 38 


Angel statea în întuneric, ascultînd. 

Nu stia de cînd se bagase în pat ori daca adormise sau nu. Dar 
probabil ca totusi adormise, pentru ca amintirea viselor pe care 
le avusese 

era înca proaspata, ca si cum s-ar fi petrecut în realitate doar cu 
cîteva momente în urma. Nu fusesera vise fara sens care dispar 
în clipa 

în care te trezesti, lasîndu-te doar cu o senzatie vaga ca ai trait 
ceva, fara sa stii prea bine ce anume. Nu, ceea ce visase ea în 
noaptea asta era 

complet diferit. 


Se facea ca merge pe mijlocul drumului, în toiul noptii, si, desi 
luna era acoperita de un strat gros de nori, în fata ei se zarea 
clar o silueta. 

Stia ca este tatal ei, chiar daca trasaturile lui se pierdeau în 
umbra. Dar în seara asta nu-i mai era frica de el asa cum îi 
fusese în toate 

zilele de cînd se mutasera în casa cea noua. Barbatul se apropie 
de ea, dar tot nu se simti speriata. Apoi, cînd vintul se întetise, 
norii se 

desfacura, lasînd loc razelor lunii sa inunde pamîntul. Tatal ei se 
opri, iar ea se misca instinctiv spre el. însa cînd chipul lui se 
lumina, fata 

ezita. 

în locul hainelor pe care le purta cînd plecase de acasa cu ceva 
vreme în urma, silueta din fata ei era învesmîntata complet în 
negru, cu o 

haina strimta cu guler larg si nasturii încheiati pîna la git. 
Chipul nu era al tatalui ei. Era mai alungit, mai îngust si cu un 
aspect bolnavicios. 

Se uita fix la ea si Angel îi vazu spaima din ochi. Dar de ce era 
asa de îngrozit? Doar ea era cea care se temea de el. Dece... 
Norii acoperira luna si barbatul disparu în bezna. 


Brusc îl zari din nou, numai ca acum se uita în sus la el, ca si 
cum ar fi fost întinsa pe jos. 

în ciuda faptului ca întunericul devenise adînc, ea îl vedea clar 
ca la lumina zilei. Numai ca totul în jur era alb si negru. 

Tatal ei se holba la ea, apoi pe neasteptate facu un pas înapoi si 
o lua la goana. lesi de pe drum, se împiedica si cazu cu fata în 
santul ce 

despartea soseaua de padure. 


— Tata! începu ea sa strige. 

Sunetul propriului glas o trezi din vis, dar ceea ce i se paru 
ciudat era ca inima nu-i mai batea cu putere si nici nu mai 
resimtea teroarea 

care îi însotea de obicei cosmarurile. în loc sa traiasca senzatia 
de usurare ca e în patul ei din dormitor, fu coplesita de un 
sentiment de 

surpriza, ca si cînd n-ar fi trebuit sa se gaseasca acolo. Putea sa 
jure ca o secunda mai devreme fusese undeva, afara. 

Se dadu jos din pat si se uita pe fereastra. Tatal ei traversa 
peluza din fata casei. Parea ca si el tocmai pasise din vis în 
realitate. Numai ca 

acum purta hainele lui obisnuite si, cînd o raza de luna îi lumina 
fata, îl recunoscu imediat. 

în timp ce el se îndrepta spre usa din spate, Angel se baga la loc 
în pat si rosti repede o rugaciune, implorînd sfintii care erau 
dispusi s-o 

asculte la ora aceea tirzie din noapte ca tatal ei sa nu vina la ea 
în camera. îsi trase paturile peste cap si asculta cu atentie. 

îl auzi cotrobaind pe la bucatarie. 

Apoi urcînd scarile. îsi tinu respiratia, încercînd sa ignore bataile 
iuti ale inimii, apoi se puse pe asteptat. 

Marty intra în dormitorul unde dormea Myra. Angel rasufla încet. 
Dar nu îndrazni sa adoarma, pentru ca, în noptile trecute, 
barbatul se strecurase la ea în camera numai dupa ce trecuse 
prin dormitorul lui 

mai întîi. 

Se prefacea ca se culca si ramînea pîna cînd mama ei adormea 
tun. 

Angel astepta. 

Afara, vîntul începuse sa bata din nou, împingînd norii într-o 
goana nebuna. 

Fata încerca sa nu se lase impresionata de soaptele vîntului prin 
copacii din fata geamului, concentrindu-se asupra sunetelor ce 
veneau 

din casa. 

Trecura secunde bune, apoi minute si fiecare clipa i se parea o 
eternitate. 

„El doarme... trebuie sa fi adormit." lar daca adormise, atunci si 


ea era în siguranta, încordarea din muschi se mai diminua. Apoi 
auzi! 

Un sciîrtiit usor, aproape insesizabil. 

Se auzise din casa? Poate nu. Poate de afara. Poate ca unul 
dintre batrînii artari avea o creanga uscata si... 

Zgomotul reaparu si de data asta n-avea cum sa greseasca. 
Scîr-tiitul venea din casa. 

Angel îngheta de frica si-si dori ca inima sa nu-i mai bata cu 
atita putere, ca sa poata auzi din timp pericolul ce se strecura 
înauntru. 

Astepta încordata, fara sa-si dea seama ca-si tine respiratia. 
Nimic. 


Poate ca se înselase — poate ca nu auzise nimic! Poate ca totusi 
era doar un zgomot al noptii. Pentru a doua oara se relaxa, rasu- 
flînd 

usurata. 

Si sunetul reveni si mai intens. 

De data asta putea sa jure ca era chiar în fata usii si se lupta din 
toate puterile ca sa se poata abtine sa nu urle. 

Dar poate ca ar trebui sa tipe! Sa tipe cît o tineau plamiînii ca s-o 
trezeasca pe mama ei si... 

Atunci îsi aminti ce se întîmplase cînd încercase sa-i 
povesteasca despre lucrurile pe care le facea Marty. lar acum 
tatal ei va spune ca era 

îngrijorat pentru ea si ca asculta la usa ei ca sa se asigure ca 
totul e în regula. 


lar Myra îi va da crezare lui. 


Muscîndu-si buzele, îsi înabusi un hohot de plins. Usa de la 
dormitor se deschise cu un declic. Apoi balamalele sciîrtiira. 
Luna iesi din nori si camera fu inundata de o lumina argintie. 

Si Angel zari în prag aceeasi silueta pe care o vazuse pe drumul 
din visul ei. 

Numai ca era treaza acum, iar acesta nu mai era un vis si, chiar 
daca barbatul îmbracat în haina aceea ciudata, neagra, cu guler 
lat si 


nasturii încheiati pîna la git nu semana cu Marty, ea stia ca el 
este chiar tatal ei. 

Simtea cum o priveste, cum îi smulge patura de pe ea si cum o 
dezbraca de pijama. 

Strînse cu putere asternuturile ce o acopereau, dar tot avea 
senzatia ca zace goala pe pat, neajutorata. 

Silueta se misca, intrînd în camera. 

„Nu, striga Angel în gînd. Oh, te rog, nu!" 

Barbatul se apropie si inima i se facu cît un purice. Se afunda si 
mai tare în perne si se ruga în tacere ca el sa dispara... 

Degete lungi, cu unghii crapate si rupte, o dezvelira. 

Mîna se pregatea sa-i atinga pijamaua. 

Cînd degetele se apropiara de materialul subtire chiar în zona 
sinilor, Angel se concentra la fel ca dupa-amiaza si-l vizualiza pe 
tatal ei aruncat 

prin usa. 

Dar în loc sa zboare înapoi, de data asta tatal ei doar ezita putin. 
Mîna lui tremura prin aer. 

La lumina difuza si argintie ce patrundea prin fereastra, Angel îl 
vazu cum se zbate. 

Apoi mîna veni si mai aproape. 

Fata se chirci si se concentra si mai tare asupra unei singure 
imagini în care tatal ei era împins cu putere mai întîi pe usa, 
apoi pe hol, apoi 

în capul scarilor si apoi... 

încet, aproape imperceptibil, mîna ce-si dorea atit de tare sa-i 
mîngiie sînii se misca într-o parte. 

O vazu cum tremura din nou, apoi îl zari pe tatal ei zbatîndu-se 
împotriva unei forte invizibile. Plina de speranta, Angel continua 
sa se 

concentreze asupra unui singur lucru pîna cînd disparu totul din 
jurul ei. 

Era obosita si o dureau toti muschii, ca si cum ar fi alergat ore în 
sir. 

Viziunea din mintea ei se încetosa. Se lupta, dar era prea tirziu. 
Epuizata, îi dadu drumul si scoase un tipat mut, cazînd pe spate. 
Dar cînd deschise ochii, figura întunecata a tatalui ei disparuse. 
Era singura. 

Usa fusese închisa. 


Vîntul se potolise. 


Lumina lunii umplea camera cu o stralucire intensa. In casa era 
liniste. 


Angel astepta, ascultînd orice semn care ar fi putut sa-i anunte 
întoarcerea lui Marty. în cele din urma, dupa minute 
îndelungate, se dadu 


jos din pat si se îndrepta spre usa. 
O întredeschise si arunca o privire pe hol. 


în capatul lui, tatal ei zacea lat, ca si cum ar fi lesinat exact cînd 
ajunsese la etaj. 


Aproape sigura ca nu se va mai trezi tot restul noptii, închise 
încet usa si se întoarse în pat. 


Nu reusi sa adoarma decit o data cu venirea zorilor. 
CAPITOLUL 39 


Myra Sullivan aproape ca scapa tigaia cu omleta cînd se 
întoarse de lînga aragaz si o vazu pe Angel pentru prima data în 
acea dimineata. O 


clipa ramase prea uimita ca sa zica ceva, mult prea preocupata 
sa studieze silueta îmbracata în negru ce statea în pragul usii de 
la 


bucatarie. Angel se machiase exact ca la petrecerea de simbata 
de la Clubul Country. Fata era data cu fond de ten alb, ochii 
fusesera 


conturati cu dermatograf negru si fard, iar buzele straluceau sub 
rujul rosu ca sîngele. Myra deschise gura ca sa spuna ceva, dar 
nu reusi sa 


rosteasca nici un cuvînt. Luîndu-si ochii de la Angel, se uita la 
Marty. 

Si vazu ca si chipul lui e la fel de palid ca al fiicei ei. Se holba la 
Angel, iar fata lui exprima o groaza atit de mare încît pentru o 
clipa se 

temu ca Marty are un atac de inima. 


- Marty? spuse ea într-un tîrziu. Marty! 

De-abia cînd îl striga a treia oara, sotul ei reactiona, ridicîndu-se 
grabit de la masa si dîndu-se înapoi atit de iute ca scaunul pica 
pe spatecu o pocnitura. 


- la-o de aici, spuse el, cu vocea tremurînd. la-o de lînga mine! 
Nedumerita, Myra se holba la el. Se îmbatase atit de tare 
noaptea trecuta încît nu-si mai recunostea propria fiica? 
-Pentru Dumnezeu, Marty, linisteste-te... arati de parca ai fi 
vazut o fantoma! E doar Angel! 

Acum ca socul înfatisarii fiicei ei mai trecuse, Myra îsi tuguie 
buzele si se rasuci spre Angel. 

— lar tu, domnisoara, ce-ai avut în cap? întreba ea. L-ai speriat 
de moarte pe tatal tau. Du-te sus imediat, schimba-ti hainele si 
spala-ti 

masca aia ridicola. Din toate... 

— Nu e ridicol si n-am de gind sa ma demachiez, spuse Angel, 
asezîndu-se la masa si turnîndu-si niste suc de portocale dintr-o 
cutie pe 

care Myra o scosese de la frigider ceva mai devreme. îmi dai si 
mie niste oua? 

Amutita de raspunsul ei, Myra îi puse pe farfurie o portie de 
omleta, apoi puse o alta portie si pe farfuria sotului ei, fara sa 
bage de seama 

ca jumatate cazuse pe masa. Oricum Marty nu observase, de 
vreme ce continua sa-si priveasca fix fiica. 

— O sa faci ce-ti spune mama ta, spuse el, dar ceva din vocea 
lui îi trada frica pe care o simtea. 

— Pot sa port ce vreau, raspunse ea, uitindu-se direct în ochii 
lui. Marty îi sustinu privirea cîteva clipe, apoi îsi lasa ochii în jos. 
— Daca o sa te dea afara de la scoala, sa nu vii la mine sa te 


plingi, bombani el. 

îsi lua pachetul cu mîncare pentru serviciu si se îndrepta spre 
usa din spate. 

— Marty! protesta Myra. Nu ti-ai terminat micul dejun! 

— O sa-mi iau o gogoasa pe drum, spuse el. 

îi mai arunca o privire scurta lui Angel, apoi iesi afara, 
încruntîndu-se, Myra se întoarse spre fiica ei. 

— Ce Doamne, iarta-ma, te-a apucat? striga ea. L-ai speriat pe 
taica-tu de moarte! Pe propriul tau tata! 

Un moment Angel nu zise nimic. Apoi, privindu-si mama direct în 
ochi, o întreba: 

— Dar tu de ce crezi asta? De ce crezi ca lu' tata i-ar fi frica de 
mine? 

în loc sa-i raspunda, Myra îi întoarse spatele, asa cum o facuse 
si cu cîteva zile înainte, cînd Angel îi împartasise temerile ei. 
„Nu e adevarat, cugeta ea. Nu poate fi adevarat. Marty n-ar face 
asa ceva." 

între mama si fiica se lasa o tacere grea, care nu se sparse nici 
macar cînd Angel porni pe lungul drum spre scoala. 

Seth Baker se privi în oglinda si-si freca barbia cu o mîna 
obisnuita cu un asemenea gest, dar, la fel ca în toate celelalte 
zile, nu gasi nici 

un fir de par — avea, ca întotdeauna, aceeasi piele fina. 

Numai ca acum se simtea diferit, fie si numai pentru ceea ce se 
petrecuse noaptea trecuta cînd Zack Fletcher, în loc sa-i traga o 
mama 

buna de bataie, cazuse pe asfalt inconstient. Seth ajunsese 
acasa aproape îngrozit, convins ca tatal lui deja descoperise 
cele în-tîmplate. 

Dar acesta urmarea la televizor un meci de fotbal si abia daca-l 
baga în seama cînd se repezise în sus pe scari. Totusi era mai 
mult ca 

sigur ca mai devreme sau mai tirziu telefonul va suna si totul va 
iesi la iveala. Dar telefonul ramase mut. Cît despre tatal lui, 
Blake nu-i 

acordase nici cea mai mica atentie. De altfel, un lucru bun 
pentru el, pentru ca, desi fusese în stare sa-i dea o lectie lui 
Zack, Seth nu stia 

daca are curajul sa încerce aceeasi manevra si cu tatal sau. 

Dar cînd se trezise în dimineata asta, se simtise mai bine ca 


niciodata. Nu-i mai era frica de Zack Fletcher, de Chad Jackson 
sau de Jared 


Woods. Senzatia placuta care-i umplea sufletul persista si cînd 
merse la baie, cînd se spala pe dinti si pe fata, iar apoi cînd îsi 
verifica tepii 

din barba. 

Nu-l deranja faptul ca nici macar perciunii nu-i crescusera. In 
fond, nici nu se asteptase la asa ceva. Ca sa nu mai vorbim ca 
barba — oricît 

de deasa ar fi fost ea — n-avea nici o legatura cu ce facuse 
noaptea trecuta. 

A fost simplu. Si-l imaginase pe Zack ridicîndu-se prin aer si 
închipuirea lui se transformase în realitate, exact asa cum se 
întîmplase cu 

bolovanul de lînga cabana unde el si Angel preparasera 
potiunea. 

Intorcîndu-si privirea dinspre oglinda, cauta un obiect pe care sa 
mai faca niste experimente si alese sapunul ce statea pe 
marginea 

chiuvetei. 

II vizualiza saltindu-se în aer si plutind pe deasupra cazii. Dar nu 
se întîmpla nimic. Sapunul ramase nemiscat. 

„Lipit! Asta trebuia sa fie — sapunul se lipise de chiuveta!" 

Seth îl ridica, îl rasturna cu partea umezita în sus si dupa aceea 
îl aseza pe un loc uscat. 

încerca din nou, dar sapunul statea unde îl pusese el. 

îl privi fix, concentrîndu-se cît putu el de tare si stomacul i se 
strînse de frica la gîndul ca acesta nu se va ridica. 

Din pacate, sfortarile lui dadura gres. 

Trase adînc aer în piept si mai încerca o data, numai ca brusc 
realiza ce se petrecuse de fapt: în timpul noptii, efectul licorii 
ciudate, pe 

care el si Angel o creasera în ceaunul vechi, disparuse la fel cum 
se întîmpla cu orice medicament pe care nu-l luai în mod 
regulat. 

Teama aproape ca-l facu sa i se înmoaie picioarele si, cînd se 
gîndi la ce se putea astepta azi, simti ca-l ia cu lesin. 

Seth facu un ocol destul de mare pîna la scoala, convins ca daca 
merge pe drumul obisnuit, nu numai Zack Fletcher, dar si Chad 
Jackson 

si Jared Woods îl pîndeau pe undeva. Si mai stia si ca în 


dimineata asta nu se vor multumi doar sa-i fure ghiozdanul, sa-i 
dea pantalonii jos 

sau cine stie ce alte modalitati de umilire. 

Astazi vor fi însetati de sînge. 


— Unde naiba e lepra aia mica? întreba Zack Fletcher cu vocea 
tremurînd de furie. 

El si Chad Jackson stateau dupa un colt, în apropierea casei lui 
Seth Baker, bine ascunsi sub un tufis de dafin unde Seth nu 
avea cum sa-i 

vada. Jared Woods se asezase pe partea cealalta a strazii, 
pregatit sa-i taie lui Seth calea, în cazul în care i-ar fi observat si 
ar fi fugit de ei. 

— O s-apara, spuse Chad, holbîndu-se la cucuiul din capul lui 
Zack, care era acum acoperit cu un bandaj. lisuse, amice... ce ti- 
a facut? 

— A sarit pe mine, raspunse el. Se ascundea undeva pe strada 
Court... stii unde locuieste familia Jacobson? 

— Cum adica se ascundea? întreba Chad. Zack îi arunca o 
uitatura mînioasa. 

— Uite-asa, se ascundea, multumit? 

— Adica vrei sa spui ca te astepta? 

— Doar nu-ti imaginezi ca a aparut asa, din senin, de la 
plimbare cu o bita de base-ball în mîna si l-am lasat sa ma 
pocneasca!? 

Chad facu ochii mari gîndindu-se la imaginea lui Seth Baker 
iesind din spatele unui tufis cu o bita în mîna si lovindu-l cu 
putere pe Zack peste cap. 

Se strimba numai la gîndul durerii pe care trebuie s-o fi resimtit 
prietenul lui cînd se procopsise cu un asemenea cucui. 

— Si-ai chemat politia? 

— Glumesti, nu? N-am chemat pe nimeni — am cazut lat si mi s- 
a rupt filmul pe loc. Doamna Jacobson m-a gasit si i-a sunat pe 
ai mei, 

apoi a dat telefon la Salvare. Am fost la spital, bla, bla, bla____ 
— Si, o sa-i dea taica-tu în judecata pe parintii lui Seth? Adica, ai 
fi putut muri, nu? 

— O sa fie vai si-amar de nenorocitul ala de Seth cînd oi pune 
mîna pe el, rosti Zack cu ochii ca doua lame taioase. Mama ma- 


sii de treaba, 
ca ar fi trebuit sa-mi iau bita de acasa. 


Jared Woods traversa strada în goana. 


— Esti într-o ureche? se rasti Zack la el. Daca te vede, o s-o 
tuleasca prin alta parte! 

— Oricum nu vine pe aici, i-o taie Jared. Stii cît e ceasul? E opt 
fara zece, continua el fara sa-i lase pe cei doi prieteni ai lui sa 
intervina. Voidaca vreti, puteti sa mai ramiîneti, dar eu, daca mai 
în-tîrzii o data, ma aleg cu trei ceasuri la sala de lectura, dupa 
ore. 

— Unde naiba o fi? întreba Zack. N-ar fi avut cum sa treaca pe 
lînga noi. 

Jared Woods îsi dadu ochii peste cap. 

— lisuse, Zack. O fi Seth un ratat, dar prost nu e. Crezi ca el nu 
si-a dat seama ca o sa-l astepti în dimineata asta ca sa i-o 
platesti? Pun 

pariu ca a luat-o prin spatele casei, a trecut prin curtea familiei 
Shroeder si apoi a iesit printre blocuri. 

— E prea las ca sa dea ochii cu noi, bombani Zack. 

— Din cite se vede, azi-noapte nu prea a fost asa, spuse Jared, 
privind cucuiul din capul lui Zack si zimbind usor ironic. 

— îti spun pentru ultima oara, tipa Zack, pierdîndu-si controlul. A 
sarit pe mine! 

Jared ridica din umeri si porni la drum. 

— Bine, fie cum zici tu. 

Ignorînd privirea minioasa a prietenului sau, Jared îsi îndrepta 
privirea spre Chad. 

— Vii sau nu? 

Chad se uita cînd la unul, cînd la altul, apoi îl privi pe Zack 
întrebator. 


— Adica ma faci mincinos? urla Zack dupa Jared, care se 
îndrepta deja spre coltul strazii. 

Jared se opri brusc si se întoarse cu fata la Zack. Acesta îsi 
înclestase pumnii si Jared stiu ca, daca nu va spune exact 
cuvintele potrivite, 

Zack va veni dupa el, însotit de Chad, evident. Asa mergeau 
lucrurile în lumea lor. 

— Eu nu te-am facut în nici un fel, spuse el, dînd înapoi cînd 
vazu furia din privirile celor doi baieti. Tot ceea ce am spusa 


fost ca daca 

Baker ar fi luat-o pe aici, ar fi trebuit sa ajunga de multa vreme 
si ca daca mai stam mult o sa avem probleme. 

Zack inspira adînc si se mai uita o data în directia de unde ar fi 
trebuit sa apara Seth Baker cu cincisprezece minute în urma. 
— Bine, zise el, cedînd. Dar dupa scoala... 

— Dupa scoala, interveni Chad, o sa fac ceea ce ar fi trebuit sa 
fac de mult timp. O sa-l prind si dupa ce o sa termin cu el o sa-si 
doreasca 

sa nu se fi apropiat de tine azi-noapte. 

Cînd îi vazu buzele lui Zack schimonosite într-un rînjet de 
anticipare, Jared Woods se întreba daca Chad doar încerca sa-l 
impresioneze pe 

Zack sau chiar intentiona sa-l ajute cu planul lui de a-i da lui 
Seth o bataie sora cu moartea. 

Sa-l necajeasca pe Seth atitia ani fusese ceva. 

Sa-l raneasca efectiv însemna cu totul altceva. 

Heather Dunne astepta nervoasa în fata usii principale, cînd cei 
trei baieti urcara grabiti scarile exact la primul sunet al 
clopotelului. Cînd 

Zack ajunse sus, Heather facu ochii mari. 

— Zack? Ce s-a întîmplat? 

— îti povestesc mai tîrziu, mormai el, neavînd nici un chef sa 
încerce s-o convinga pe Heather ca nu se putuse apara de Seth 
Baker, pîna 

cînd nu gasea un raspuns potrivit la orice întrebare de-a ei. 

— Trebuie sa ajung la clasa. 

Chad si Jared intrasera deja în cladire si alergau pe scarile ce 
duceau spre vestiare, si Zack îi urma la scurt timp. 

— Zack! striga Heather. Stai putin! N-o sa-ti vina sa crezi... 

— Mai tîrziu! îi raspunse Zack peste umar. îmi povestesti la 
prînz! 


Fara sa se opreasca nici macar pe palierul de la jumatatea 
scarilor, baiatul urca în continuare treptele doua cîte doua. 
Navali pe usa 

holului si aproape ca se izbi de Chad si de Jared. în loc sa se 
ocupe de deschiderea dulapurilor lor, asa cum ar fi trebuit, 
acestia 

ramasesera încremeniti, privind fix undeva pe coridor. De-abia 
tinîndu-si echilibrul, Zack se pregatea sa-l împinga pe Chad, cînd 
observa si 

el la ce se uitau cei doi. 

Chiar pe la mijlocul culoarului se zarea o fata îmbracata din cap 
pîna-n picioare în negru. Avea un chip de un alb fantomatic, iar 
gura era 

conturata puternic cu rosu. 

Doi ochi enormi — mai mari decit îsi putea imagina Zack ca 
exista — pareau sa se uite chiar prin el. 

Fata se îndrepta încet spre directia lui si, treptat, Zack o 
recunoscu. 


Angel. 


Verisoara lui. 

Numai ca în dimineata asta arata total diferit. Si nu era vorba 
doar de machiaj si îmbracaminte. Mai era ceva la mijloc. Ceva în 
felul în 

care se misca. 

în loc sa mearga ca de obicei aproape lipita de perete, parca 
dorindu-si sa treaca neobservata, acum venea chiar pe mijlocul 
holului, 

uitîndu-se fix la Zack. 

Privirea ei aproape ca-i îngheta sîngele în vene. 

Cînd se apropie de el, baiatul facu involuntar un pas înapoi, apoi 
îsi dori sa se fi abtinut. Era însa prea tirziu. 


Ea îi observase ezitarea. 


La fel si Jared si Chad, care acum se trasera în laturi. 


— Da-te la o parte Zack! spuse Angel. Vreau sa cobor. 

Zack deschise gura, dar nu reusi sa scoata nici un cuvînt. Ce se 
întîmpla? Ce credea ea ca face? Dar înainte sa se decida cum sa 
reactioneze, Angel îsi ridica încet bratul drept si-l întinse spre el. 
— Stiu ce ti-a facut Seth azi-noapte, spuse ea, si pot si eu s-o 
fac. Cînd amintirea îngrozitoare a loviturii îi tisni de undeva din 
memorie, Zack batu în retragere. 

Si o lasa pe Angel sa treaca mai departe. 

Oprindu-se în capul scarilor, se întoarse si se uita înca o data la 
el. 

-E vrajitorie, rosti ea încet. Sau te pomenesti ca nu le-ai povestit 
lui Chad si Jared ce s-a întîmplat cu adevarat noaptea trecuta? 
Negru de ciuda, Zack o privi pe Angel cum dispare în jos pe 
scari. Dupa ce nu se mai vazu, se întoarse spre Chad si Jared, 
care se holbau 

la el. 

Cu niste ochi la fel de reci ca ai lui Angel. 

Angel Sullivan se opri în fata clasei unde se tinea prima ora. 
întîrziase, dar nu foarte mult — poate un minut sau doua. Dar 
nu-i mai pasa, 

pentru ca expresia de pe chipul lui Zack Fletcher cînd o zarise 
venind pe hol îi staruia înca în minte. Parea la fel de speriat ca 
tatal ei cînd 

coborise la bucatarie azi-dimineata. 

Frica pe care le-o inspira celorlalti era o senzatie cu totul noua 
pentru ea si, pentru prima data în viata, lui Angel nu-i mai pasa 
daca 

oamenii se uita la ea sau nu. Chiar mai mult de atît, mergînd 
spre scoala, însotita de credinciosul Houdini, care i se învîrtea 
printre 

picioare, realiza ca asteapta cu nerabdare sa ajunga la ore. 

Sa treaca prin grupul de fete care se strîingeau întotdeauna în 
jurul lui Heather Dunne pe treptele din fata cladirii. 

Sa mearga la cantina la prînz. Pina atunci toata scoala va auzi 
cum venise ea îmbracata si cînd va intra se vor întoarce cu totii 
spre ea ca so 

studieze. 


Sa se holbeze la ea. 

Dar nu-i mai pasa. 

Senzatia aceasta pusese stapinire pe ea dupa ce îsi fortase tatal 
sa iasa din dormitor noaptea trecuta. Fusese nevoita sa-si 
foloseasca 

toata puterea ciudata pe care o primise o data cu licoarea bauta 
împreuna cu Seth în dupa-amiaza aceea. Dar nu conta, pentru 
ca astazi se vor duce 

din nou si vor mai prepara o portie. 

Sau vor experimenta alte retete magice din carte. 


Cartea lui Forbearance Wynton. 

Toata noaptea se gindise la ea. Si la tatal lui Forbearance. Pe el 
îl vazuse în lumina lunii, întinzîndu-se spre ea... era sigura de 
asta. 

Se cutremurase, amintindu-si mîinile care dadusera la o parte 
paturile ce o înveleau... 

Se apropiasera de nasturii de la bluza de pijama... Se 
pregatisera sa o înhate... 

Dar barbatul nu fusese doar tatal lui Forbearance Wynton... ci si 
tatal ei. Cum era oare posibil? Studiase problema pe toate 
partile, încercînd 

sa gaseasca un raspuns, apoi, din bezna, aparuse Houdini. La fel 
ca în prima zi cînd se mutase, n-avea nici cea mai vaga idee pe 
unde 

intrase în camera — fereastra era închisa, la fel si usa —, dar 
prezenta era reala. Pisica sarise în pat, strecurîndu-se sub mîna 
ei pentru a fi 

mîngiiata. începuse sa o scarpine dupa urechi si atunci 
întelesese. 

Formau o singura fiinta. 

Angel era Forbearance Wynton, iar Marty, tatal lui Forbearance, 
si tot ce se întîmplase cu sute de ani în urma se repeta în 
prezent. 

Cîti oameni care mai traisera în casa trecusera prin asta? Cu 
siguranta ca si ultima familie. Familia Rogers. Nate Rogers îsi 
asasinase sotia în 

dormitorul parintilor ei, apoi îsi omorise si fiica în camera care-i 


apartinea lui Angel acum. Oare fata lui Nate Rogers traise 
aceleasi lucruri 

care i se întîimplau ei în prezent? Oare Nate Rogers se strecura 
în camera fiicei lui noaptea, o miîngiia si o atingea, si... 

Angel îsi întrerupse sirul gîndurilor, dar alaturi de Houdini, care 
torcea acum linistit lînga ea, începuse sa înteleaga ca tot ceea 
ce se 

petrecea cu ea se repeta întruna în casa asta. Nu avea 
importanta cine locuia acolo — casa în sine stîrnea toate 
nenorocirile. 

Dar cartea lui Forbearance Wynton o salvase, îi daduse puterea 
de a se proteja. Si Forbearance reusise sa se protejeze, dar în 
cele din urma o 

acuzasera de vrajitorie si o omorisera. 

înconjurata de întunericul adînc, Angel îsi imagina cum trebuie 
sa fi fost totul. Le vazu pe Forbearance Wynton si pe mama ei 
legate de 

marele stejar din batrînul cimitir, în mijlocul unor gramezi de 
lemne, vreascuri si paie. 

Apoi zari un barbat care iese din multime ca sa aprinda focul. 
Sotul lui Margaret Wynton. 

Tatal lui Forbearance. 

Tatal ei... 

Angel îsi închipui ca e si ea legata de copac, apoi ca tatal ei se 
apropie, purtînd în mîna o torta aprinsa si privind-o furios. 


-Ar fi trebuit sa ma iubesti, sopti el. Nu trebuia sa faci altceva 
decit sa ma iubesti. 

Se apleca s-o sarute, dar fata se trase înapoi. Dupa ce se mai 
uita o data la ea cu niste ochi plini de o furie fara egal, barbatul 
lipi torta de 

rugul improvizat si flacarile începura sa danseze în jurul ei, 
sarind tot mai sus, pîna cînd... 

Se scutura, dar amintirea tabloului imaginat îi starui în minte. 
Vrajitoare. 

Asa îsi numise Josiah Wynton propria fiica. 

Angel mîngiie blana moale a lui Houdini si întelese ca el avusese 
dreptate. Forbearance folosise cartea ciudata, pe care o 
gasisera ea si 


Seth, ca sa se apere. 


Insa era sigura ca fiica lui Nate Rogers nu fusese la fel de 
norocoasa. Si murise. Tatal ei o omorise. 


De data asta soarta i-a suris lui Angel. 


Gasise cartea, o folosise si descoperise astfel un mod de a se 
proteja. 

Vasazica asa... Forbearance Wynton fusese o vrajitoare, si ea la 
fel. 

Si Seth... 

Numai ca acum vrajitoarele nu mai erau arse pe rug. De fapt, 
nimeni nu mai credea în vraji. Deci se putea considera în 
siguranta. Ea si 

Seth nu puteau pati nimic. 

In cele din urma adormise si cînd se trezise dimineata stia exact 
ce va face. 

Va fi ea însasi. Nu fata pe care o urise dintotdeauna, ci fiinta pe 
care i-o aratase Seth cînd o machiase, accentuîndu-i trasaturile 
atit de 

mult detestate. Asa ca scotoci prin sertare pîna cînd gasi o bluza 
neagra pe git. îsi trase pe ea si blugii negri si cînd se privi în 
oglinda, 

realiza cîta dreptate avea Seth. Nu era asa grasa cum credea; în 
fond, daca slabea vreo patru, cinci kilograme, se putea declara 
chiar 

multumita! 

lar dupa ce îsi aseza si salul cel negru pe umeri, vazu din nou ca 
prietenul ei nu o mintise. N-arata deloc rau. 

Si nici nu se simtea rau. Dimpotriva, înca din zori parca prinsese 
aripi si, cînd coborise la bucatarie si zarise expresia de pe chipul 
tatalui 

ei, aproape ca-i venise sa sara în sus de bucurie. 

Nu-i mai era teama de el; în dimineata asta cel care facea pe el 
de frica era chiar tatal ei în persoana. 

Si la scoala lucrurile se petrecura la fel. Dupa ce Seth îi 
povestise ce se întîmplase noaptea trecuta, se hotari sa astepte 
pe culoar pîna 

cînd va da ochii cu Zack, doar ca sa vada ce fata va face cînd o 
va zari. Cînd Jack si Jared aparura fara Zack, se temuse o clipa 


ca varul ei 

nu va veni deloc la scoala. Dar gurile lor cascate îi confirmasera 
ca efectul dorit de ea era pe masura sperantelor. în cele din 
urma, intra si 

Zack, care aproape lesina la vederea ei, si Angel de-abia se 
abtinu sa nu izbucneasca în ris. 

Reusise sa-si impuna o atitudine rece si, cînd se îndreptase 
direct spre el, Zack nu încercase sa o împiedice sa treaca. Se 
daduse pur si 

simplu la o parte, ca si cum i-ar fi fost frica sa nu arunce vreun 
farmec asupra lui. 

Acum, în linistea de pe hol, Angel inspira adînc, deschise usa si 
pasi în clasa. 

Doamna Brink tocmai termina ceva de scris pe tabla, dar, ob- 
servînd-o pe Angel, încremeni cu gura cascata si degetele 
tremu-rindu-i pe 

creta. 

Se lasa o tacere de moarte în întreaga încapere dupa ce colegii 
îsi întoarsera capetele spre ea. 

Cu o zi în urma, Angel probabil ca si-ar fi dorit ca pamîntul sa se 
desfaca si s-o înghita într-o clipa. 

Astazi, se apropie cu nonsalanta de banca ei, îsi scoase 
manualul si caietele din rucsac, se aseza pe scaun si îi lasa sa se 
holbeze la ea. 

Se simtea bine. 


De fapt, chiar foarte bine. 
61 
CAPITOLUL 40 


Blake Baker banui ca nu e în regula ceva din momentul în care 
Ed Fletcher intra neanuntat în biroul sau. Socoti ca trebuie sa fie 
ceva legatde concursul de golf — pe care Ed nu-l cîstigase. 


— Hei, spuse el, ridicîndu-si mîinile într-un gest exagerat de 
aparare. Nici mie nu-mi place sa fiu dus de nas si i-am zis si lui 
Seth asta. 

Habar n-am cînd s-a pregatit, dar, dupa cum a jucat în ultima 
parte, puteai sa juri ca e profesionist! 


Chipul lui Ed Fletcher se întuneca si mai tare. 
— Si ce altceva a mai exersat Seth, iar tu nu stii? Arte martiale, 
poate? 


— Seth? întreba Blake nedumerit. Glumesti, nu? El e... Ezita, 
apoi ridica din umeri descurajat. 

— Uite ce e, Seth e copilul meu, dar nu trebuie sa ne ascundem 
dupa degete... el nu prea e genul de bataus. 

Cînd vazu ca Fletcher nu reactioneaza, Baker continua, nefiind 
prea sigur care este problema: 

— Haide, Ed... stim amindoi foarte bine cum l-au tratat ceilalti 
copii si îl bat la cap de ani de zile ca mai devreme sau mai tîrziu 
va trebuisa învete sa aiba grija singur de el. 

— Si ai vreo idee daca, în sfirsit, a învatat? întreba Ed Fletcher 
rece. 

— Vrei sa-mi spui odata despre ce este vorba? 

— Zack a mîncat bataie azi-noapte, spuse Ed Fletcher, privindu-l 
fix pe barbatul din fata lui. 

— De la Seth? întreba neîncrezator Baker, insinuarile clientului 
sau lasîndu-l aproape cu gura cascata. Sa fim seriosi, Ed! Lui 
Seth îi e frica si 

de propria umbra! Hristoase! 

— Daca e sa-i dau crezare lui Zack, se pare ca nu mai e deloc 
asa, pentru ca fiul tau a asteptat calm în întuneric si a sarit 
asupra lui, spuse Fletcher 

sarcastic. 

Dupa ce îi relata versiunea lui Zack despre cele întîmplate cu o 
seara în urma, uluirea lui Blake spori si mai tare. 


— La ce ora s-au petrecut toate astea? interveni el, înainte ca 
Fletcher sa termine. 

— Pe la sase si jumatate. în orice caz, cam pe la ora aia ne-a dat 
telefon Sheila Jacobson. 

— Si de ce nu m-ai sunat aseara? întreba Baker. Fletcher îl privi 
furios. 

— Pentru ca atunci cînd ne-am întors cu Zack de la Urgenta era 
deja prea tirziu. 

Baker îsi îngusta privirea. 

— Nu atit de tîrziu. Mai ales luînd în considerare ceea ce sustii 
ca s-a întîmplat. 

Ed Fletcher trase adînc aer în piept. 

— Asta e si unul dintre motivele pentru care nu ti-am dat 
telefon, spuse el. Problema e ca Zack ne-a dat doua versiuni ale 


povestii. Mai 

întîi a spus ca Seth l-a lovit, iar apoi ca Seth l-a aruncat într-un 
copac. 

Blake Baker îsi arcui sprincenele. 

— Oh, nu mai spune, rosti el ironic. Baiatul meu care cîntareste 
cincizeci de kilograme si care îsi petrece cea mai mare parte a 
timpului la 

calculator reuseste sa-l arunce într-un copac pe fiul tau de 
saptezeci de kile, care, unde mai pui, e si mare jucator de 
fotbal. Zau, asa, Ed, 

ce naiba? 

— Eu nu îti spun decit ce mi-a povestit Zack. 

— Si Sheila Jacobson? întreba Blake. Ea ce-a zis? Fletcher ridica 
din umeri. 

— N-a vazut nimic... doar l-a gasit pe Zack, dupa care a sunat la 
noi si la Salvare. 

— în concluzie, nu aveti decit cuvîntul lui Zack. 

— De ce ar minti? se rasti Fletcher. Adica, Doamne iarta-ma, sa 
se lase batut de Seth? Ar trece drept un pampalau! 

înainte ca Baker sa apuce sa raspunda, Fletcher îsi mai struni 
nervii. 

— îmi pare rau... nu ar fi trebuit sa zic asta despre Seth. E baiat 
bun, întotdeauna a fost un baiat cuminte. Dar chestia e ca nu 
pot sa 

înteleg ce s-a întîmplat azi-noapte. Sa fii aruncat într-un copac... 
stiu, e greu de înghitit asa ceva. Si doar stim foarte bine 
amindoi cît de 

tare s-a enervat Zack dupa ce Seth ne-a batut simbata. Nici nu 
vreau sa ma gindesc ca fiul meu ar bate pe cineva doar pentru 
ca a 

pierdut un nenorocit de concurs. Dar stiu si ca Zack e iute din 
fire si ca nu suporta sa piarda. Asa ca hai sa presupunem ca nu 
Seth a sarit 

pe Zack. Sa zicem ca a fost invers. Cum a reusit atunci Seth sa-l 
loveasca pe baiatul meu cu capul de creanga unui copac? 

— Esti sigur ca asa s-a lovit? Fletcher încuviinta din cap: 


— Medicii de pe ambulanta au vazut sîngele de pe creanga si 
am verificat si eu azi-dimineata. E tot acolo. Si e cam la trei 
metri distantade la pamînt. 

— Trei metri! repeta Blake, uluit. Vrei sa spui ca Seth... daca a 
fost Seth, ceea ce nu pot sa accept nici în ruptul capului... 

— N-am de gînd sa dau în judecata pe nimeni, Blake, spuse 
repede Fletcher, indiferent de împrejurarile în care s-a petrecut 
totul. Dupaatitia ani, tocmai tu ar trebui sa stii foarte bine ca 
sînt împotriva proceselor. De cîte ori m-ai vazut tu pe mine ca 
am deschis eu vreunul? 

Blake Baker dadu din umeri. 

— Totul are un început. 

— Ei bine, înca nu e cazul, îl asigura Fletcher. încerc pur si 
simplu sa pricep ce s-a întîmplat, întelegi? 

Baker clatina din cap ca da. 

— Bine, sa zicem ca a fost Seth. Si sa presupunem ca n-avea 
cum sa-l ridice pe Zack si sa-l loveasca de o creanga ce se afla 
la trei metri 

deasupra lui. Cel putin nu de unul singur. 

- Atunci l-a ajutat cineva, adauga Fletcher. Dar cine? Nu vreau 
sa-l jignesc, dar trebuie sa recunoastem ca Seth n-a avut 
niciodata prea multi 

prieteni. 

Acum Baker ramase tacut, neavînd ce sa spuna. Aproba usor din 
cap, ofta, iar apoi spuse: 

- Pina acum citeva saptamini, nu cred ca a avut vreun prieten. 
-lar acum are? întreba Fletcher. 

-Asa sustine Jane, raspunse Baker. O prietena, mai bine zis. Pe 
nepoata ta. Se pare ca Jane i-a vazut simbata dansînd împreuna. 
Privirile celor doi barbati se întîlnira. 

-Te ajuta chestia asta cu ceva? 

în loc sa-i raspunda la întrebare, Ed Fletcher se uita la ceasul de 
pe biroul lui Blake Baker. 

-E aproape douasprezece, rosti el. Trebuie sa iau prînzul cu 
cineva si dupa aia am o întîlnire. Ce-ar fi sa ne vedem pe la 
doua si sa 

discutam si cu Marty, cumnatul meu? Macar aflam unde a fost 
fata lui noaptea trecuta. 

-Ce ma fac? întreba Seth cînd sunetul clopotelului anunta sfir- 


situl pauzei de masa. 

Tot timpul cît mîncasera, Angel si Seth simtisera privirile 
colegilor atintite asupra lor si auzisera raspîndindu-se prin 
cantina murmurele 

soptite despre ceea ce i se întîmplase lui Zack, întreaga poveste 
capatînd proportii din ce în ce mai exagerate. Seth statea cu 
spatele spre 

ceilalti, dar putea sa jure ca Zack mai avea putin si exploda de 
miînie. 

în plus, prinsese din zbor zvonuri despre ceea ce va pati dupa 
ore. N-avea importanta unde se ducea — peste tot întîlnea cite 
un grup de 

baieti care susoteau între ei, apoi îl priveau compatimitor. 

Cel putin zece dintre ei — care nu se deranjasera niciodata nici 
macar sa-i adreseze vreun cuvint — îl bruscasera, promitîndu-i 
tot felul de 

lucruri cu voce tare. 

-Esti fript, Baker. 

-Zack si Chad o sa te omoare, jigodie mica. 

-Cine te crezi tu, ma, sa sari la Fletcher? 

— Esti în rahat pîna la git! 

Nu numai prietenii lui Zack se luau de el, ci absolut toata lumea. 
Toti cei care nu spusesera niciodata nimic atunci cînd Chad, 
Zack si Jared 

îi dadeau pantalonii jos sau îl bagau cu capul în bazinul 
closetului. Si ceea ce era si mai rau, nici macar nu aveau 
dreptate! Zack sarise pe 

el. 

Acum, cînd restul copiilor treceau pe lînga masa lor — si unul 
dintre ei îl lovi „accidenta!" atît de tare încît resturile de pe tava 
se 


rasturnara peste Seth —, el si Angel ramasera la masa, 
încercînd sa gaseasca un raspuns pentru întrebarea lui Seth: 
„Ce-o sa faca?" 

Seth aproape ca renuntase sa mai spere, cînd Angel se lumina 
brusc la fata. 


— Ne întîlnim la vestiare, chiar dupa ore, da? spuse ea. Seth îsi 
înclina capul. 

— Ce ai de gînd..., începu el. 

— Tu vino acolo, bine? mai adauga ea, grabindu-se sa iasa din 
cantina. 

Dupa ce baiatul curata masa pe care miîncasera si se îndrepta 
spre iesire, clopotelul anunta sfirsitul pauzei. 

întîrziase deja si mai trebuia sa ajunga si la dulapul lui. în timp 
ce mergea pe coridoarele tacute si pustii — eliberat de 
conversatiile 

soptite, de chicotelile nesuferite si de prietenii furiosi ai lui Zack 
—, teama care pusese stapinire pe el începu sa se mai 
risipeasca. 

Apoi, cînd ajunse la vestiare, se auzi cineva chiar în spatele lui: 


— Ce mai faci, Beth? 
Glasul lui Chad Jackson îl facu pe Seth sa tresara atit de tare, 
încît rucsacul îi aluneca printre degete si cazu pe podea. 


— Te-ai speriat, Beth? întreba Chad, cu voce joasa, dar cu un 
ton atit de amenintator ca Seth simti cum i se înmoaie 
picioarele. 

„Blufeaza", îsi spuse el si se întoarse cu fata spre Chad, care era 
însotit de Jared si Zack. 

— De ce sa fiu speriat? întreba el si se ruga ca baietii sa nu fi 
sesizat tremurul din vocea lui. 

— Pentru ca acum esti de unul singur, spuse Chad. Si Zack nu. 
Se apropie mai tare de el si Seth observa o urma de nesiguranta 
în ochii lui, ca si cum nu stia cu certitudine la ce sa se astepte 
din partea 

lui. 

— Si azi-noapte tot singur am fost, adauga Seth. 

— Pe cuvintul tau? replica Chad. Nu erai cu iubita ta? 


— Nu e iubita mea, spuse Seth si instantaneu îsi dori sa-si poata 
lua cuvintele înapoi. 

Chad rînji rautacios: 

— Mi se pare si normal sa nu fie, spuse el. De fapt, pun pariu ca 
ti-ar placea sa fii iubita cuiva, nu-i asa, Beth? 

li arunca o privire piezisa lui Zack. 

— De-aia l-ai urmarit pe Zack azi-noapte? Voiai sa fii iubita lui, 
Beth, nu? 

— Nu-mi mai zice asa, reusi sa rosteasca Seth, numai ca de data 
asta tremurul din voce era destul de evident. 

Sigur pe el, ochii lui Chad stralucira malitiosi si, cînd Zack începu 
sa rînjeasca, se apropie si mai tare de Seth. 

— De ce nu? întreba Chad. N-o sa ma lasi tu? Sau te pomenesti 
ca ai de gînd sa faci ceva în privinta asta? 

Dorinta de a fugi din calea lor era aproape irezistibila, dar Seth 
se împotrivi cît putu acestui gînd. 

— Da, exact acelasi lucru pe care l-am facut si cu Zack azi- 
noapte, sopti el. 

Chad nici macar nu clipi la amenintarea lui subtila, însa Zack 
tresari usor. Chad veni si mai aproape, sufocîndu-l cu statura lui 
mult mai 

înalta. 

— Crezi ca poti sa sari pe mine asa cum ai sarit pe Zack? mirii 
el. 

— Dar eu n-am..., începu Seth, însa îsi dadu seama ca oricum n- 
avea importanta ce spunea el. 

N-avea cum sa scape de razbunarea de care se ferise toata ziua. 
Ridicîndu-si rucsacul de pe jos, Seth încerca sa se strecoare 
printre ei, 

dar era prea tîrziu. Chad îl izbi cu spatele de dulapuri, lovindu-l 
cu capul atît de tare de usile metalice încît pentru o clipa Seth 
crezu ca o 

sa lesine. 

— Asculta-ma bine, cacatule cu ochi, rosti Chad printre dinti, 
însfacîndu-l pe Seth cu putere de gulerul camasii si tinîndu-l atît 
de aproape 

ca-l scuipa de-a binelea cînd vorbea. Cînd ai sarit pe Zack, ai 
sarit si pe mine! lar cînd o sa termin cu tine, o sa ma implori sa 
te omor, ai 


priceput? O sa te ranesc atit de rau, ca niciodata... 

De pe scari se auzi zgomotul unor pasi si Chad îi dadu drumul 
repede lui Seth. Cînd directorul aparu în capatul culoarului, Chad 
seprefacea de zor ca îsi cauta ceva în dulap, iar Zack si Jared 
aveau atentia îndreptata în alta parte. Phil Lambert totusi 
detinea aceastafunctie de prea multi ani ca sa nu-si dea seama 
din prima ce se petrecea acolo. Se concentra asupra lui Chad, 
singurul dintre cei patrubaieti care nu se uita la el. 


— S-a întîmplat ceva, Jackson? întreba el. Chad se rasuci, 
ridicînd din umeri. 

— Nu pot sa-mi deschid prostia asta de dulap. 

— Atunci ai face mai bine sa chemi administratorul, îi sugera 
directorul. Oricum nu înteleg de ce voi, ceilalti, nu sînteti la ore, 
se adresa el 

catre restul baietilor. 

Zack Fletcher si Jared Woods o zbughira, bucurosi ca au scapat 
de pedeapsa, iar Seth mai întîrzie, doar cit sa-i vada pe cei doi 
dis-parînd 

în jos pe scari, apoi se grabi si el spre clasa lui, unde avea ora 
de trigonometrie. 

în ciuda faptului ca toti ochii din sala se holbara la el, iar 
profesoara îi arunca o privire furioasa, lui Seth nu-i mai pasa 
decit de ultimele 

cuvinte amenintatoare din partea lui Chad. 

„Cînd o sa termin cu tine, o sa ma implori sa te omor, ai 
priceput? O sa te ranesc atit de rau..." 

Marty Sullivan sudui dezgustat cînd dadu cu ochii de sanavisul 
înmuiat cu ton, de banana înnegrita si de termosul de cafea. 
Chiar daca nu era 

rece, stia ca lichidul va fi la fel de amar ca fierea ce i se ridicase 
în git la gîndul ca va fi nevoit sa înghita iarasi unul dintre 
prînzurile 

infecte pregatite de Myra. Hristoase, nu era suficient ca trebuia 
sa manince mereu dintr-o cutie de metal? Ar putea încerca 
macar sa-i 

prepare si lui ceva digerabil. Dar nu, în fiecare zi aceeasi 
porcarie — un sandvis îmbibat de zeama, un fruct pe jumatate 
putrezit si un 


termos cu zeama aia clocita. La cîteva sute de metri mai încolo 
se gasea o circiuma si, de vreme ce Jack Varney îl pusese sa 
munceasca si 

în pauza sa de prînz, poate ca ar trebui sa arunce la cosul de 
gunoi continutul sufertasului si sa se duca mai bine sa-si 
cumpere niste 

peste cu cartofi si eventual niste bere. Si sa-si ia si liber restul 
zilei. 

înca mai cugeta asupra acestei posibilitati, cînd Varney îl striga. 
„Ei bine, la dracu' cu el", se gîndi Marty. Deja îi daruise doua ore 
în plus si 

cunostea foarte bine regulile — cu exceptia unei urgente, avea 
dreptul la o pauza în care sa nu fie deranjat. 

Apoi Varney îl striga din nou si de data asta Marty îsi ridica 
privirea, mai degraba ca sa-si exprime iritarea, decit interesul 
pentru ceea ce 

avea sa-i ceara seful de echipa. Cînd îl vazu pe Ed Fletcher, 
purtînd unul dintre costumele lui elegante si sprijinindu-se de 
Mercedes-ul lui 

mare, enervarea lui se transforma în miînie. Daca în-gîmfatul sau 
cumnat venise sa-l concedieze, nu-i va da ocazia. O sa-si scrie 
demisia si o 

sa-i trimita la naiba pe toti. La naiba cu toti Fletcher-ii. Si daca 
Myra se încumeta sa deschida gura, poate ca o va trimite si pe 
ea la dracu'. 

Venirea în Roundtree fusese cea mai mare prostie în care se 
bagase din cauza ei, iar daca ea voia sa ra-miîna în continuare 
aici, n-avea 

decit. Ea si cu ciudata de fiica-sa. Dupa felul în care se 
comportase Angel — si modul în care îl privise în dimineata asta, 
ca o vrajitoare 

vampirita coborita din Infern — îi devenise foarte clar ca se 
putea descurca perfect si fara ele. Poate ca ar trebui sa plece în 
California sau chiar 

în Hawaii; Dumnezeu îi era martor ca nu-si mai dorea înca o 
iarna în New England. 

— lisuse, Marty, tipa Ed Fletcher. Ai surzit sau ce? 

Marty se ridica greoi în picioare si pomi, furios, spre cumnatul 
lui. 

— Hei, calmeaza-te, protesta Fletcher cînd observa pumnul 


înclestat al lui Marty. Vreau doar sa discut cu tine. 

— E ora prînzului, bombani Marty. Se uita mînios spre Varney. 
— Desi ar fi trebuit sa maniînc acum mai bine de doua ore! Ed 
Fletcher îsi roti ochii iritat. 

— Fereasca Dumnezeu sa încalc eu vreuna dintre regulile 
pretioase ale sindicatului! 

— Vreau sa zic... 


— Stiu foarte bine ce vrei sa zici, i-o taie Fletcher. Asa ca de ce 
nu încerci macar o data în viata sa afli mai întîi despre ce e 
vorba înainte 

de a te enerva? 

Pîna sa apuce Marty sa raspunda, Fletcher i-l arata pe barbatul 
care statea sprijinit de masina lui. 

— îl stii pe Blake Baker? Marty îl privi banuitor. 

— Ar trebui? 

Blake Baker îi întinse mîna lui Marty. 

— Baiatul meu o cunoaste pe fata ta. Seth îl cheama. Marty 
ignora mîna întinsa si scuipa o flegma direct în noroi. 

— Nu vreau ca pustiulica ala sa stea dupa coada lu' fii-mea. Si i- 
am spus si lui asta, adauga el, aproape convins ca stie ce se 
întîmpla. 

Cacaciosul ala de Baker tragea sforile ca sa fie concediat. 

— L-am prins o data cu ea, dar tot ce-am facut a fost sa-i spun 
sa-si vada de treaba lui. Nu i-am tras nici o mama de bataie, asa 
cum ar fi 

trebuit. 

Scuipa din nou si rînji batjocoritor. 

— Din pacate, la cît de tare a alergat, n-am avut cum sa-l prind. 
Banuiesc însa ca l-am învatat minte si a terminat-o cu Angel. 

— Din spusele lui Zack, nu prea e adevarat, interveni Ed 
Fletcher. 

Marty îsi înclina capul. 

— Ce vrei sa zici? Ed ridica din umeri. 

— Se pare ca Zack si Seth au avut o confruntare azi-noapte. 

— Rahat, spuse Marty. Probabil ca Zack i-a ars una atit de tare 
lu' pustiulica, de i-a vijiit capul. 

Expresia lui Ed Fletcher se întuneca. 

— Ei bine, se pare ca nu s-a întîmplat deloc asa. Zack a ajuns la 
spital si a trebuit sa i se puna copci. 

Marty îsi privi cumnatul uluit. 

— Te tii de glume? 

— Asa mi-ar fi placut si mie. Ideea e ca nici eu, nici Blake nu 
reusim sa ne dam seama ce s-a petrecut de fapt. Dar Zack 
spune ca Seth a 

început sa se comporte ciudat de cînd pierde vremea cu Angel. 
— Ti-am mai zis o data, insista Marty, ca nu se mai întîlnesc! Ed 


ofta adînc. 

— Eu am auzit altceva. Zack mi-a povestit ca maninca la prînz 
împreuna tot timpul, iar acum citeva zile au fost si la biblioteca 
amindoi. în 

plus, dupa ore, se pare ca sînt de nedespartit. 

Marty se rasuci spre Blake Baker: 

— Daca fi-tu s-a încurcat cu fata mea... Ed Fletcher îl întrerupse: 
— Vrei sa-ti tii naibii gura pîna cînd afli toata povestea? Nimeni 
nu sustine ca Seth „s-a încurcat" cu fiica-ta, ca sa te citez. Dar 
sigur a avut 

ceva de împartit cu Zack noaptea trecuta. 

înainte ca Marty sa mai zica ceva, Ed îi relata pîna la capat ce se 
întîmplase — sau cel putin ceea ce le dezvaluise Zack despre 
asta. 

— Chestia e ca îsi tot schimba versiunea, dar chiar si-asa totul 
pare fara sens. Asa cum par ilogice urmele de sînge de pe 
creanga 

copacului care era la trei metri deasupra pamintului. E ca si cum 
cineva l-a aruncat în sus. 

Brusc, Marty îsi aminti ce se petrecuse cu o dupa-amiaza în 
urma, cînd Angel îl împinsese pe scari, lasîndu-l lesinat de-a 
binelea. 

Cu exceptia faptului ca nu putea sa bage mina în foc ca Angel 
fusese cea care îl lovise. 

E adevarat ca bause putin, dar îsi mai amintea furtuna izbucnita 
din senin, apoi cum urcase în camera lui Angel... De fapt, daca 
se gindea 

mai bine, stia ca Angel auzise cînd deschisese usa si se 
întorsese spre el, dar nu avea nici o amintire a loviturii în sine. 


Nici pisica nu sarise pe el. 

însa cu siguranta ceva îl izbise - un fel de forta invizibila. Era ca 
si cum ar fi fost ridicat si tras înapoi prin aer, iar o secunda mai 
tîrziu se 

trezise rostogolindu-se pe scari. 

„Asa cum Zack fusese aruncat în sus?" 

Apoi îsi aminti ceea ce îi spusese Parintele Mulroney, legendele 
despre ceea ce se petrecuse în Roundtree cu multe secole în 
urma si 

despre furtunile care se stiîrneau din senin. 

Furtuni precum cea de ieri, cînd nici Angel, nici baiatul lui Baker 
nu fusesera acasa, daca era sa se ia dupa ce spunea Fletcher. 


— Cred ca mai bine ar fi sa mergeti sa discutati cu Parintele 
Mulroney, rosti Marty în cele din urma pe un ton grav. 
Blake Baker îl privi perplex. 


— Parintele Mulroney? Ce legatura are el cu asta? 

— Mi-a povestit unele chestii, raspunse Marty. El mi-a spus ce se 
petrece, de fapt, pe aici, da? Asa ca n-are rost sa mai vorbiti cu 
mine — 

mergeti si întrebati-l pe el! 

Ed Fletcher inspira adînc. 

— Bine, Marty, sa presupunem ca o sa ne ducem la Parintele 
Mike? Ce-o sa aflam de la el? 

Marty deschise gura ca sa le raspunda cu un singur cuvînt: 
vrajitorie. Dar se abtinu. Mai bine sa auda chiar de la preot; sa 
creada despre el 

ca e nebun. 

— Voi întrebati-l, mai adauga Marty. Sa va lamureasca el. 
CAPITOLUL 41 

— N-am auzit în viata mea asemenea tîmpenii. 

Parintele Mike Mulroney ridica din umeri dezarmat si zîmbi usor 
spre Blake Baker. Cînd Baker si Ed Fletcher apasasera butonul 
de la soneria 

parohiei, cu o jumatate de ora în urma, fusese surprins sa-i 
vada. Amîndoi erau membrii bisericii congregationale de peste 
drum si, din 


cîte stia el, nici unul dintre ei nu mai calcase în biserica lui. Si-o 
aducea aminte vag pe sotia lui Fletcher, pe Joni, aparînd de 
cîteva ori — 

de obicei la sarbatoarea de Paste —, dar de citiva ani buni nu 
mai venise si banuise ca obiceiurile ei religioase erau mai 
degraba dictate 

de interesele profesionale, decît de convingerile proprii, ceea ce 
însemna ca acum trecuse de partea cealalta. De aceea, cînd cei 
doi 

membri proeminenti ai bisericii congregationale aparura la usa 
sa într-o dupa-amiaza de luni, îsi imagina ca e vorba de cine stie 
ce 

chestiune religioasa. Dupa ce îi dezvaluira scopul vizitei lor, 
constata ca avusese dreptate, dar la modul abstract. La urma 
urmei, biserica 

celor doi barbati era cea care le condamnase la moarte cu 
cîteva secole în urma pe Margaret si Forbearance Wynton. 
Acum, ca raspuns la rezumatul prezentat de Blake Baker, 
Mulroney le facu semn ca stie despre ce e vorba. 

— V-am spus exact acelasi lucru pe care i l-am spus si lui Marty 
Sullivan azi-noapte, zise el, adica despre ce am citit de-a lungul 
anilor 

referitor la istoria orasului. 

— Si dumneavoastra va asteptati ca noi sa credem în... ce? 

Ed Fletcher ezita, cautînd un cuvînt mai bun decit cel care îi 
venise în minte. Din pacate, nu gasi. 

— în vrajitorie? rosti el în sfirsit. Fii serios, parinte, doar sîntem 
în secolul al XXI-lea! Nu mai crede nimeni în superstitii. 
Mulroney îsi desfacu bratele. 

— Diferenta dintre credinta mea si a ta si ceea ce oamenii ca noi 
numesc de obicei superstitie este ceva ce ma nedumireste din 
ce în ce 

mai tare, o data cu trecerea anilor. 

Se ridica din scaunul sau, se apropie de fereastra si privi batri- 
nul stejar care se înalta în cimitirul din curtea bisericii de pe 
partea cealalta 

a strazii, ca o santinela tacuta. 


— Nu vi s-a parut niciodata nimic ciudat la copacul ala? întreba 
el. Se întoarse spre cei doi barbati. 

— Coroana lui este perfect rotunda, ceea ce este oricum ceva 
aparte. Totusi acest lucru se poate justifica printr-o îngrijire 
atenta, numai 

ca, din cîte stiu eu, n-a stat nimeni vreodata sa-i taie crengile 
uscate. De asemenea, daca e sa ma iau dupa toate 
documentele studiate 

de mine, copacul exista chiar dinainte de a fi fondat orasul. 
Locul în care traim cu totii, domnilor, a fost numit dupa acest 
copac si asta se 

întîmpla acum trei sute cincizeci de ani. Nici macar pomii de pe 
Aleea Stejarilor din Louisiana nu sînt atit de batrîni. 

— Ei bine, e batrin, si ce-i cu asta? întreba Blake Baker. Si nu l-a 
îngrijit nimeni. Ce e asa extraordinar? 

Preotul ridica din umeri. 

— Poate ca nimic. Mi se pare totusi curios nu numai ca nu a fost 
niciodata taiat, ci si faptul ca nu prezinta vreun semn ca ar fi 
fost ars sau 

lovit de trasnet vreodata. 

Ed Fletcher se încrunta. 

— Poate chiar n-a fost lovit de trasnet. 

Parintele Mulroney îi întîlni privirea lui Ed Fletcher. 

— Ba da, Ed. Am vazut cu ochii mei. Ti-aduci aminte furtunile 
care s-au iscat din senin zilele trecute? Ma uitam pe geam si am 
vazut 

copacul lovit de trasnet de cel putin zece ori. lar pe el nu se 
vede nici o urma. 

Pentru prima data, un licar de nesiguranta se aprinse în ochii lui 
Blake Baker. 

— Pai, trebuie sa existe un soi de explicatie. Adica, poate... Dar 
înainte de a continua, o rafala de vînt se abatu cu putere 

peste casa parohiala si afara cerul anunta o furtuna puternica. 
— lisuse! spuse Baker. Asta de unde a mai aparut? 

Cînd soarele disparu în spatele unui nor întunecat ce parea ca 
venise de nicaieri, o alta rafala izbi zidurile cladirii. Un fulger 
lumina cerul si 

tunetul ce urma la scurt timp zgudui ferestrele. Blake Baker 
tresari sub violenta dezlantuirii naturii, dar Ed Fletcher ramase 


nemiscat, 

privind în continuare pe geam. 

— Vezi? sopti Parintele Mulroney cînd ploaia începu sa cada în 
valuri din cer. 

Parca pentru a sublinia întrebarea preotului, un alt fulger 
strabatu cerul, lovind virful stejarului urias si disparînd într-o 
ploaie de scîntei 

imediat dupa ce trasnetul exploda zgomotos. Nesiguranta din 
ochii lui Blake Baker se transforma în frica. 

— Nu înteleg, sopti el. Ce se petrece? 

— Daca ne luam dupa legendele cele mai vechi din Roundtree, 
spuse Parintele Mulroney impasibil, cineva face vraji chiar acum. 
Baker se uita fix în ochii preotului. 

— Cine? se rasti el. 

Buzele Parintelui Mulroney se arcuira într-un zîmbet ironic. 

— Ce ziceai tu acum citeva minute? 

Ezita, ca si cum ar fi încercat sa-si aduca aminte cuvintele 
exacte, apoi continua: 


— Ah! „O gramada de tîmpenii" parca ai spus, nu? Blake Baker 
ignora atit tonul, cît si vorbele preotului. 

— Daca stii ce se întîmpla, ai face mai bine sa ne spui, insista el, 
cînd cel de-al treilea fulger taie cerul în doua si casa tremura din 
nou sub 

izbitura trasnetului. 

— Tot legendele mai spun ca totul se petrece într-un singur loc, 
rosti preotul cînd zgomotul se mai potoli. Casa veche de la Black 
Creek Crossing. Si întotdeauna se 

vorbeste si de o adolescenta. 

înainte sa zica ceva ceilalti barbati, la usa se auzi o bataie 
puternica. 

— Intra, striga Parintele Mulroney, convins ca stie cine e. Usa se 
deschise si Myra Sullivan pasi înauntru. 


— Parinte, ce s-a întîm..., începu ea, dar se opri brusc cînd îi zari 
pe cei doi barbati care erau cu preotul. Ed? întreba ea. Ce cauti 
aici? 

în loc sa-i raspunda, Ed o întreba la rîndul lui: 

— S-a dus Angel la scoala azi-dimineata? Myra se uita cînd la 
preot, cînd la cumnatul ei. 

— Ce..., începu ea din nou, numai ca de data asta Ed Fletcher o 
întrerupse. 

— Angel? repeta el. E fiica ta? Myra se încrunta. 

— Nu înteleg, spuse ea. 

— Ei bine, nici eu nu prea înteleg, rosti Blake aspru. Parintele 
Mulroney sustine ca fiica ta e vrajitoare sau cam asa ceva si... 
Myra se întoarse spre Parintele Mulroney, facîndu-se alba la fata 
ca varul. 

— Esti preot! sopti ea. Cum ai putut sa spui asa ceva? Si, mai 
ales, cum ai putut sa te gîndesti la asa ceva? 

— N-am spus ca Angel este vrajitoare, Myra. Eu... 

— Ba puteai sa zici fara probleme, îl întrerupse Baker, rasu- 
cindu-se spre preot. La cum se comporta fiul meu, probabil ca 
asta e adevarul! 

Se uita la Ed Fletcher. 

— Cred ca noi doi trebuie sa lamurim exact ce s-a întîmplat 
aseara. Ma duc la scoala sa-l gasesc pe Seth. Daca Zack a spus 
adevarul, fiul 

meu a intrat într-o belea din care, sincer, nu stiu cum va iesi. 

O privi furios pe Myra. 


— lar daca aflu ca si fiica ta are vreo legatura... 

— Angel a mea n-ar putea... 

Dar Blake Baker nu o asculta si i-o reteza nepoliticos. 

— Vii, Ed? întreba el si se napusti pe usa camerei fara sa mai 
astepte vreun raspuns. 

Ed Fletcher îl urma la scurt timp. 

O tacere dureroasa cuprinse încaperea în timp ce Myra Sullivan 
îl privea amutita pe preot. într-un tîrziu, barbatul ofta, o lua usor 
de cot si 

o conduse spre usa de la intrare. 

— Scoala se va termina peste douazeci de minute, spuse el 
încet. Cred ca ar trebui sa fii acolo. Si cel mai bine ar fi sa vin si 


eu cu tine. 

Seth Baker meditase întruna la ce se va întîmpla cu el dupa ce 
plecase Angel si dupa ce baietii îl înghesuisera la vestiare. Daca 
domnul Lambert 

nu ar fi aparut... 

Dar domnul Lambert venise si nasul lui era înca nespart, nu 
avea vînatai în jurul ochilor, iar dintii erau înca nemiscati de la 
locul lor. 

Totusi, dupa ore, lucrurile vor fi diferite. N-o sa se ia de el 
imediat, pentru ca exista o mica sansa sa fie observati de vreun 
profesor. Nu, 

vor astepta pîna mai tîrziu, cînd vor fi la suficienta distanta de 
scoala si îl vor încolti într-un cotlon. lar atunci, judecind dupa 
furia din ochii 

lui Chad, o sa-l bata mai tare decit îl batuse tatal lui vreodata. 
Cel putin acesta îl lovea numai cu cureaua. 

Chad si Zack — si poate chiar si Jared — vor sari pe el cu tot ce 
vor avea la îndemina. 

Si nici n-avea sens sa ramina la scoala dupa ore. Probabil ca 
pîna acum Zack le spusese tuturor sa îl supravegheze si, chiar 
daca ar fi 

asteptat sa plece toata lumea, mai devreme sau mai tîrziu tot 
va trebui sa iasa si el din cladirea ce urma sa fie încuiata. Si 
Chad îl va 

astepta împreuna cu Zack, care parea si mai fioros acum ca 
avea capul bandajat. Nu avea nici cea mai mica sansa. 

Numai la asta se gîndise toata ziua si cînd, în timpul pauzei 
dinaintea orei de istorie, vazu cum ceilalti îl privesc si susotesc 
despre el, nu-si 

dori decît sa dispara pur si simplu. 

Asa cum disparuse si Angel. Unde se dusese oare? 

Apoi, cînd vazu fulgerul prin fereastra de la capatul coridorului, 
urmat imediat de un tunet puternic, stiu unde plecase Angel. 
Era la 


cabana si focul ardea în semineu, iar ceaunul se încalzea. Si 
Seth întelese ce trebuie sa faca. 

în loc sa mearga la ora de istorie, se repezi la vestiare, îsi lua 
rucsacul si porni spre scarile de la capatul îndepartat al 
culoarului. Cînd 

clopotelul anunta începerea ultimei ore de curs, împinse usa si 
iesi direct în ploaie. 

Un alt fulger strapunse valatucii de nori de deasupra si, cînd 
cobori scarile, vazu cum trasnetul cade direct spre pamîntul din 
vechiul 

cimitir. Traversa strada în goana, ferindu-si capul pe cît posibil 
de picaturile dese de apa. Cînd ajunse la coltul strazii Black 
Creek, era deja 

ud leoarca, dar nu-i mai pasa. Scapase de scoala, de Chad, de 
Zack si de restul lumii. 

Pentru moment se afla în siguranta. 

în aproape cincisprezece minute ajunse la drumul ce ducea spre 
cabana. Tremura de frig din toate încheieturile si ploaia care 
cadea în rafale aproape 

ca-l orbea. Se vazu nevoit sa iasa de pe sosea de doua ori ca sa 
evite masinile care trecura pe acolo; de fiecare data se 
pregatise sa se 

afunde în padure, în cazul în care soferii ar fi oprit ca sa-l întrebe 
ce cauta acolo, dar masinile nici macar nu încetinisera. Se pare 
ca nici 

cei care conduceau nu aveau o vizibilitate mai buna decit a lui. 
Dupa ce parasi drumul principal, o lua pe cararea care acum era 
acoperita de noroi. în cele din urma se lasa pagubas si merse 
de-a lungul 

ei, ocolind copacii si trecînd prin tufisuri, dar fara sa scape din 
ochi poteca. Curînd hainele si pantofii i se îmbibara de apa si 
noroi. 

Totusi, coroanele copacilor îi ofereau putina protectie împotriva 
ploii, iar stralucirea fulgerelor lumina suficient întunericul din 
padure, 

astfel ca stia mai mereu unde e. 

într-un tîrziu ajunse la luminisul în capatul caruia se zarea po- 
vîrnisul de granit. Cerceta zona în speranta ca va gasi vreo urma 
de fum ce 


iesea prin cosul cabanei, dar furia furtunii îl împiedica sa vada 
ceva. 

Se catara pîna în vîrful malului abrupt si privi în jos spre locul 
unde era ascunsa cabana. Si nu vazu nimic. 

Era ca si cum peretele tesit al cabanei fusese înghitit de piatra. 


Dar era imposibil! Doar mai fusese la cabana de trei ori — era 
sigur de asta! 

Cînd un alt fulger strabatu cerul si cînd ecoul tunetului reverbera 
între zidurile de granit, Seth începu sa coboare panta stîncoasa. 
îsi prinse piciorul între doua pietre si de-abia se abtinu sa nu 
scoata un tipat de durere cînd glezna i se rasuci. Dupa citeva 
încercari reusi 

sa-si scoata piciorul si îsi continua drumul. 

Cabana se gasea la locul ei. 

Pe sub crapatura de la usa razbatea o stralucire galbuie, înainta, 
ezita, dupa care împinse usa. 

Pentru o clipa, în lumina difuza din interior, nu zari nimic, dar 
apoi ochii lui se obisnuira cu întunericul. 

Focul ardea în vatra si deasupra lui ceaunul scotea aburi. 
Houdini statea lînga el, avînd coada încolacita în jurul 
picioarelor. 

Angel era asezata la masa. Cartea cu coperte rosii era deschisa. 
Cînd Seth pasi înauntru, fata îsi ridica privirea. 


Zimbi. 


— Stiam ca ai sa vii, spuse ea. 

în caldura cabanei, durerea din glezna baiatului se risipi, la fel si 
tremurul ce-i cuprinsese trupul. Era la adapost. Cel putin pentru 
e) 

vreme... 

Phil Lambert privi înciudat furtuna de afara. Cînd se trezise 
dimineata si vazuse cerul senin, fara urma de norii care-i 
dadusera atita bataiede cap în saptamina ce trecuse, se 
hotarise sa mearga la pescuit imediat dupa ore. îsi pusese pina 
si undita si cosul — împreuna cucizmele de cauciuc si palaria de 
paie — în portbagajul masinii, astfel încît sa poata cistiga cît mai 


mult timp. Si toata ziua vremea tinusecu el — o zi perfecta de 
toamna cu soare stralucitor si un cer albastru senin. Apoi, cu o 
ora în urma, cerul se întunecase brusc si un fulgeril speriase atit 
de tare încît rasturnase ceasca de cafea peste raportul pregatit 
pentru superiorul sau. Dupa aceea scoala se cutremurase 


sub izbitura trasnetului puternic. Ceea ce însemna ca, în loc sa- 
si petreaca doua ore linistite încercînd sa ademeneasca 
pastravul din BlackCreek cu mustele prinse de vîrful unditei, va 
ramine la birou, unde va întocmi tot felul de rapoarte 
nenorocite. 

„Poate ca ar fi trebuit sa nu renunt la catedra, se gîndi el, si sa 
nu accept postul de director." 

Sau poate furtuna asta va trece la fel de repede precum cele de 
saptamina trecuta si cea de ieri si într-o jumatate de ora cerul 
se va însenina. „Sanseleca un astfel de lucru sa se petreaca, se 
gîndi el, întorcîndu-se catre cele patru persoane din fata biroului 
sau, sînt la fel de mici caposibilitatea de a termina un teanc de 
rapoarte în doar doua ore, ca sa nu mai pun la socoteala si vizita 
neasteptata a unui preot si a treiparinti suparati." Unul dintre ei 
— tatal lui Seth Baker — era în mod special mai iritat decît 
ceilalti. Dupa ce-l asculta pe Baker timp de zeceminute, hotarise 
ca mai simplu ar fi sa-i aduca imediat pe cei trei copii implicati 
la el în birou, decît sa-i convinga pe toti sa astepteterminarea 
orei, mai ales ca înca mai nutrea speranta ca soarele sa apara în 
cele din urma pe cer. 

Se auzi un ciocanit si asistenta lui, Stacy Moore, îsi baga capul 
pe usa. 


— Zack Fletcher e aici, spuse ea, dar nici Seth Baker, nici Angel 
Sullivan nu erau în clasele lor. 
Phil Lambert îsi arcui sprîncenele întrebator: 


— Se pare ca nimeni n-a mai vazut-o pe Angel înca de la prînz, 
dar Seth a fost zarit chiar înainte de ultima ora. 

— Vreti sa spuneti ca fata mea nu e în scoala? întreba Myra 
Sullivan. 

— Cam asa ceva, observa sec directorul. Poti sa ne mai scuzi o 
clipa, Stacy? Imediat ce termin cu dînsii, te sun eu sa-l inviti si 
pe Zack 

înauntru. 

Dupa ce Stacy Moore se retrase si închise usa dupa ea, Lambert 
se lasa pe spatarul scaunului, îsi încrucisa degetele sub barbie si 
îi privi 

pe rînd pe cei trei parinti. Myra Sullivan arata îngrijorata si Ed 


Fletcher înmarmurit. în schimb, Blake Baker parea sa se înfurie 
din ce în ce 

mai tare. 

— lata cum vad eu situatia, sugera Lambert. Este evident ca nu 
avem cum sa dicutam cu Seth sau cu Angel în dupa-amiaza 
asta, 

dar pot sa va asigur ca miine dimineata voi vorbi personal cu 
amindoi. Cînd copiii încep sa chiuleasca de la scoala vreau sa 
stiu de ce. Desi, 

continua el, întorcîndu-se spre Ed Fletcher, cred ca banuiesc 
motivele lui Seth. Astazi, la sfîrsitul pauzei de masa, s-a în- 
timplat sa-l gasesc 

pe Zack si pe doi prieteni de-ai lui sus pe coridor. Nu am ajuns 
acolo la timp ca sa vad cu ochii mei, dar tocmai îl înghesuisera 
pe Seth întrun 

colt, sau, daca nu apucasera înca, oricum se pregateau s-o faca. 
Ridica mîna în sus cînd Blake Baker încerca sa spuna ceva. 

— Acum, date fiind cele întîmplate azi-noapte si ce am vazut eu 
astazi, banuiala mea e ca Seth s-a hotarit sa plece de la ultima 
ora pentru a 

nu mai da ochii cu Zack si prietenii lui dupa scoala. 

— Cine erau ceilalti doi? se rasti Blake Baker. Erau cumva Chad 
Jackson si Jared Woods? 

— De vreme ce nu i-am vazut facînd ceva anume, nu cred ca 
are sens sa le spunem numele, rosti Lambert împaciuitor. 

Un alt fulger lumina cerul, si zidurile cladirii se scuturara sub 
lovitura tunetelor. 

— Eu propun sa-l chemam pe Zack înauntru si sa-l rugam sa 
încerce sa mai explice o data ce s-a întîmplat noaptea trecuta, 
desi nu sînt 

sigur ca vom ajunge la vreun rezultat. Sincer sa fiu, spuse el, 
ridicîndu-se si ocolind biroul, lucrul cel mai întelept pe care am 
putea sa-l facem cu 

totii este sa plecam acasa, asa cum a procedat si Seth. Sînt 
convins ca pîna miine neîntelegerile dintre Seth si Zack se vor 
mai aplana si 

oricum va asigur ca o sa-i supraveghez îndeaproape. 

— Si cu Angel cum ramine? se agita Myra. Daca a plecat de la 
prînz... 

— Prezenta se face în fiecare dimineata, doamna Sullivan, 


explica directorul. Daca un elev nu ajunge la orele de mai tîrziu, 
se presupune ca 

absenta lui este deja înregistrata în cataloage. O alta modalitate 
de a sti cu siguranta este ca un alt elev sa ne raporteze 
absenta. 

Phil Lambert scoase un chicotit. 


— Este inutil sa adaug ca foarte rar se întîmpla ca un elev sa-l 
pîrasca pe altul. Dimpotriva, de cele mai multe ori se acopera 
unul pe celalalt. 

Se îndrepta spre usa. 


— Ce-ar fi sa încheiem pe ziua de astazi si sa vedem ce se mai 
întîmpla miine, bine? 

îi oferi lui Blake Baker un zîmbet încurajator. 

— Eu nu mi-as face prea multe griji pentru Seth — astfel de 
lucruri se rezolva de obicei de la sine. 

Deschise usa si pasi în anticamera, unde Zack Fletcher statea 
incomod pe un scaun de plastic care era singura piesa de 
mobilier din 

încapere, în afara scaunului si a biroului lui Stacy. 

Nu numai tatal lui, dar si matusa lui si tatal lui Seth iesira din 
biroul directorului. Se ridica brusc în picioare. 

— Ti-au spus? îsi întreba tatal. Am dreptate, nu? Seth a sarit pe 
mine azi-noapte si Angel era cu el, nu? 

Ed Fletcher se uita cercetator în ochii fiului sau, încercînd sa 
zareasca ceva, orice, care sa-i spuna daca Zack mintea sau nu, 
dar nu 

descoperi nimic. 

— Seth si Angel nu sînt aici, spuse el. Asa ca se amina totul 
pentru miine. Haide, mergem acasa. 

Zack scutura din cap. 

— Am antrenament la fotbal. 

Veni rîndul lui Ed Fletcher sa dea din cap. 


— Astazi nu te duci — nu cu bandajul ala pe cap si cu ploaia 
asta care toarna afara. Te duc acasa si te odihnesti, iar miine 
vom vedea cumstau lucrurile. 

Se uita la Blake Baker, apoi la Phil Lambert. 

— Toate lucrurile, da? 

Blake Baker vru sa adauge ceva, dar apoi se razgiîndi. Phil 
Lambert zimbi. 

— Nici o grija, Ed — în toti anii de cînd sînt profesor, n-am întil- 
nit nici o problema legata de copii care sa nu poata astepta pîna 
dimineata. 

Si nici n-ai idee cît de uimit o sa fii cînd o sa afli ca de cele mai 


multe ori o problema care pare extrem de grava azi dispare 
complet pîna adoua zi. 
CAPITOLUL 42 


Angel îl asculta în tacere pe Seth, care-i povesti ce se întîm- 
plase dupa ce ea plecase de la scoala si cum se hotarise sa nu 
mai asteptesfîrsitul orelor. 


— Dar miine ce ai de gînd sa faci? întreba ea în final. 

— Nu stiu... sper ca pîna atunci Zack sa nu mai fie atît de 
suparat ca azi-dimineata. 

Angel îsi dadu ochii peste cap. 

— Visezi cai verzi pe pereti. 

— Sau poate o sa chiulesc de la scoala. 

— Pentru cîta vreme? îl întreba Angel. Adica, ai de gînd sa te 
ascunzi în casa tot restul vietii? 

Seth nu se simti în stare sa îsi priveasca în ochi prietena. 

— Tu nu ti-ai dorit niciodata sa faci asta? 

Angel pastra tacerea citeva clipe lungi, apoi clatina din cap. 

— Acum, nu. Chiar as vrea sa nu ma mai întorc niciodata acasa. 
Ar fi perfect sa pot ramine aici. 

Seth se uita în jurul cabanutei. încaperea se încalzise prea tare 
din cauza focului din vatra, dar chiar si-asa, printre crapaturile 
din zid si pe 


lînga oblonul care acoperea ferestruica se strecura un curent de 
aer rece, iar pe sub pragul usii intra în permanenta bataia 
vîntului. Numaistralucirea flacarilor lumina putin întunericul si, 
desi o mare parte din fum iesea pe cos, ramiînea suficient si 
înauntru, iar pe Sethîncepusera sa-l usture ochii si de-abia se 
abtinea sa nu stranute. Totusi, întelese exact la ce se referea 
ea. 


— Vasazica, ce-o sa facem? întreba el. 

Angel întinse mîna si întoarse cartea cea veche spre prietenul ei 
ca sa poata citi pagina unde era deschisa. 

— Cred ca ar trebui sa facem asta. 

Seth se apleca si privi versurile de-abia vizibile în lumina difuza 
din camera. Cînd Angel înclina volumul spre foc, baiatul reusi sa 
desluseasca literele scrise foarte frumos: 

„Rafuiala 

O broasca riioasa ce înca traieste Si copacul ce plinge Al sau 
suflet ce jeleste Si-al tau strop de sînge. 

Sa stai neclintit Cît focu-i mocnit Si sa pui ce-a ramas în propriul 
tau vas. 

lara jalea ta 

De la tine va zbura 


Si-si va face salas 
Pe capul unui vrajmas." 
Seth citi versurile ciudate de doua ori. 


— Te-ai lamurit ce înseamna? Angel ridica din umeri nesigur. 
— Nu prea. Din prima strofa reiese clar ca trebuie sa luam sînge 
de la o broasca vie. 

Se cutremura doar la gîndul atingerii unui astfel de animal, dar 
Seth era prea absorbit de studiul versurilor ca sa mai observe. 
— Pun pariu ca partea în care se pomeneste de „copacul ce 
plînge" se refera la salcie. E una chiar la capatul luminisului, 
acolo unde 

dispare cararea. Dar ce-ar trebui sa luam de la ea? Frunzele? 
Sau scoarta? 

— Eu cred ca e vorba de seva, spuse Angel. Vezi? „Al sau suflet 


ce jeleste". Nu vrea sa zica oare ca avem nevoie de seva 
copacului? Nu 

poate fi considerata seva un soi de sînge? 

— Ba da, exact asa e, se repezi Seth. Si strofa a doua? Sa 
înteleg ca nu mai trebuie sa bem din ceaun asa cum am 
procedat înainte? 

Angel scutura din cap. 

— Cred ca trebuie sa asteptam pina cînd se stinge focul de tot si 
de-abia apoi sa adaugam o picatura din sîngele nostru în ceea 
ce urmeaza 

sa bem. Fiecare separat. 

Seth citi versurile înca o data, apoi îsi ridica privirea. 

— Ce rezultate crezi ca are? 

— Probabil ca e un fel de rasturnare a situatiei. Daca încearca 
cineva sa ne faca ceva, atunci se întoarce împotriva lui. 

Seth privi cuvîntul tiparit deasupra strofelor. 

— Rafuiala. 

Se uita la Angel. 


— Crezi ca e un fel de zi în care îti închei socotelile? 

— Pai, ce altceva? întreba ea. 

— Dar cum va functiona? rosti Seth nedumerit, apoi lua cartea 
în mîlini. Ai mai gasit si altele? 

— Am mai facut putin amestec care ne ajuta sa ridicam 
lucrurile, raspunse Angel. Dar restul nu am reusit sa le înteleg. 
De fapt, nici nu amputut sa le citesc macar. 


Seth rasfoi paginile cartii una cîte una. Jumatate din ele erau 
pline de niste desene atît de complicate si de niste cuvinte atit 
de ciudateîncit nici el nu reusi sa le dea de capat. lar acolo unde 
reusea sa desluseasca cuvintele, întelesurile lor erau mult prea 
cifrate ca sa încercesa le dea un sens. In cele din urma reveni la 
pagina cu „Rafuiala". Cel putin aceasta era relativ clara. 


— Bine. Hai sa încercam! 

îsi puse geaca pe el, în timp ce Angel îsi scoase pelerina de 
plastic din rucsac si pornira amindoi prin furtuna. Houdini îsi 
abandona locul 

din fata semineului si pleca dupa ei. Imediat ce Angel si Seth 
începura sa escaladeze malul, pisica se repezi prin luminis, 
îndreptîndu-se 

spre salcia plingatoare, unde îi astepta cuminte la adapostul 
ramurilor ei bogate. 

Cînd ajunsera lînga ea, descoperira uimiti ca Houdini tinea strîns 
între falci un broscoi mare, care se zbatea din toate puterile. 
Angel ramase cu privirea pironita pe creatura ce se zvircolea, 
dar Seth se întinse, se apuca de o creanga si încerca sa o rupa. 
Desi auzi 

cum plesneste, scoarta se desprinse doar foarte putin si ramura 
se tinea înca bine de trunchiul copacului. Seth o înclina înainte si 
înapoi, 

dar aceasta nu ceda. 

— Unde e cutitul tau? întreba Angel. 

— în rucsac, raspunse Seth, straduindu-se în continuare sa rupa 
creanga. 

Cînd coaja se rasuci si mai tare, din ea începu sa picure seva, pe 
care Angel o prinse pe deget. 

— Poate ca e suficient, spuse ea, cînd un fulger lumina scurt 
cerul si tunetul rasuna pîna în inima padurii. 

— Sper sa ai dreptate, ofta Seth, dînd drumul ramurii. Ar fi 
trebuit sa-mi iau cutitul cu mine. 

Alergara înapoi pîna la cabana, ferindu-se de ploaie pe cît 
posibil. 

Angel se apropie direct de ceaunul în care fierbea apa si picura 
stropul de seva înauntru. Seth scotoci prin rucsac si-si scoase 
cutitul, apoi 


se aseza pe vine si lua broasca din gura lui Houdini, care îi dadu 
drumul imediat. 

— Chiar trebuie sa-l ranesti? întreba Angel în timp ce baiatul îi 
cresta usor pielea de pe unul din picioarele din spate. 

— L-am taiat putin, raspunse Seth, tinînd animalul deasupra 
ceaunului si strîngîndu-l putin de picior pîna cînd cîteva picaturi 
de sînge 

cazura în lichidul ce fierbea. 

Citeva secunde mai tîrziu, iesi afara si elibera broscoiul, pri- 
vindu-l apoi cum topaie si dispare dupa un bolovan. 

— Nici n-a simtit, te asigur, îi spuse el lui Angel dupa ce închise 
usa. 

Flacarile dansau sub micul ceaun fierbinte, în timp ce furtuna se 
întetea din ce în ce... 

Cînd soarele începu sa apuna, focul se stinse si el. Clocotele din 
ceaunul negru se domolira si ele o data cu ultimele rafale ale 
furtunii; 

fulgerele se îndepartara, iar tunetele îsi pierdura din putere. 
Lumina ce se strecura printre crapaturile din zid si pe sub usa 
deveni mai 

puternica. Cînd apa înceta sa mai cada în chiuveta de granit, se 
auzi si ultimul bubuit, iar focul din vatra lasa în urma lui o 
gramada de 

taciuni rosiatici. Seth deschise fereastra. 

Aerul, curatat de ploaie, mirosea dulce. Cînd Seth privi în sus, 
ultimii nori firavi se risipira în neant. în afara atmosferei 
proaspete si a 

frunzelor îmbibate de apa, furtuna parea sa nu fi lasat nici o 
urma, pentru ca vintul care batuse cu o furie nemaivazuta se 
domolise atit de 

repede încît Seth nu simtea nici o adiere pe obraji. împinse la 
maximum oblonul si deschise usa larg. Fumul întepator se 
împrastie, iar razele 

soarelui alungara întunericul din mica încapere a cabanei. 

Seth se apropie de masa si o urmari pe Angel cum rastoarna 
continutul ceaunului într-un borcan mic. Houdini se freca întruna 
cînd de 

picioarele ei, cînd de-ale baiatului, dar într-un tîrziu se întinse pe 
podea într-un loc în care batea soarele. 

— Si-acum? o întreba Seth cînd Angel puse borcanul pe masa. 


— Unul din noi adauga o picatura de sînge si apoi bea. Dupa 
aceea, spalam vasul si repetam. 

Fara sa mai scoata nici un cuvint, Seth lua cutitul, se taie la 
deget si picura citiva stropi de sînge în borcanas. Acestea 
disparura aproape 


instantaneu, amestecîndu-se perfect cu apa ce-si pastra 
neschimbata culoarea. Astepta ca lichidul sa se mai raceasca 
putin, apoi îl bau pe 

nerasuflate. 

Clati vasul în chiuveta si Angel îl umplu la rîndul ei. Repetînd 
acelasi ritual, dar folosind propriul sînge, fata dadu pe git 
licoarea. 

Dupa o vreme, Angel apuca si cel de-al doilea borcan de pe 
masuta si i-l dadu lui Seth. 


— E potiunea cealalta, spuse ea. Cea care te face sa ridici 
lucrurile. Macar îl tii o vreme pe Zack departe de tine. 

Tacut, Seth îsi înmuie buzele în lichid si-l înghiti repede. Citeva 
minute mai tîrziu, dupa ce facusera ordine în camera, cei doi 
prieteni, 

urmati îndeaproape de Houdini, iesira pe usa cabanei si 

pornira sa se catere spre virful povîrnisului bolovanos. 
Traversara luminisul si disparura în padure. Desi se lasase 
întunericul, nu întîmpinara 

nici o dificultate în gasirea drumului, pentru ca pisica îi conduse 
pîna la capatul strazii Black Creek. 

— Ce-ar fi sa mergem în oras sa bem o Cola? sugera Seth. 
Stateau în fata casei lui Angel si amîndoi îl vedeau pe Marty 
Sullivan scrutînd noaptea prin fereastra de la parter. Angel dadu 
din cap canu. 

— Mai bine nu. Acum nu poate sa ne vada, dar daca întirzii si 
mai mult, o sa se enerveze si mai tare. 

— Ai si tu dreptate, spuse Seth, dezamagit. Atunci, eu ma duc. 
în ciuda eforturilor sale considerabile de a se preface ca totul e 
în regula, Angel sesiza teama din vocea lui. 

— Crezi ca o sa te descurci? întreba ea. Baiatul înclina capul si 
zimbi chinuit. 

— Pai, azi-noapte am reusit, asa ca eu zic ca o sa ajung acasa 
nevatamat si în seara asta, nu? 

— Probabil ca Zack n-o sa încerce nimic deocamdata, mai spuse 
ea. 

— Tot ce e posibil, replica Seth, dar expresia de pe chipul lui îi 
trada îngrijorarea. Haide, pe miine, rosti el în cele din urma. 


Totusi, nu pleca decît dupa citeva secunde. 

Houdini, care asteptase linistit cît discutasera ei, se ridica în 
patru labe, se uita în sus spre Angel, apoi porni dupa Seth. 
Pisica facu citiva 

pasi, se opri, se întoarse ca s-o priveasca pe Angel si timp de o 
clipa paru nehotarita. într-un tîrziu, se rasuci si alerga sa-l 
prinda pe Seth 

din urma. 

— Hei, spuse Seth, aplecîndu-se ca sa scarpine pisica dupa 
urechi. Ce faci? 

Se ridica si se uita înapoi spre Angel, dar aceasta îi facu un 
semn cu mîna si intra în casa. 

— Esti sigura ca vrei sa vii cu mine? întreba Seth, asezîndu-se 
din nou pe vine. 

Houdini se rostogoli pe spate, cerînd mîngiiere. 


— Bine, ofta Seth, acceptîndu-i compania. N-o sa încerc sa te 
conving sa faci altfel. 

Douazeci de minute mai tîrziu, mai avea doar citeva sute de 
metri de parcurs pîna la casa lui si pîna acum nu zarise nici o 
urma de Chad, 

Zack sau Jared. în loc sa o ia pe strada Court, ca de obicei — 
acolo unde îl prinsese Zack cu o seara în urma —, ocoli pe 
partea cealalta a 

parcului si intra pe strada Church. Ajungiînd pe strada Elm, nu 
coti spre casa lui, ci merse în sus citeva sute de metri. Acum nu- 
i mai 

ramînea altceva de facut decit sa traverseze aleea si sa intre pe 
usa din spate. 

Se opri în capatul drumului, cerceta cu atentie sirul de garaje 
întunecate - în spatele carora Zack, Chad, Jared sau oricine 
altcineva s-ar fi 

putut ascunde — si se întreba daca n-ar fi mai bine sa se 
întoarca pe strada Elm si sa intre pe usa din fata. Chiar daca 
Chad si Jared se 

aflau prin preajma, cu siguranta ca stateau în capatul celalalt al 
strazii. 

Dar daca l-au vazut... 

Mai bine pe alee, se hotari el. 

Houdini mergea alene în fata lui, asa ca Seth porni sa strabata 


ulicioara îngusta, lasînd în urma stralucirea galbuie a stilpilor 


electrici. 
Cînd întunericul îl înconjura din toate partile, avu senzatia ca 
zareste o usoara miscare în dreapta, dar cînd se întoarse sa se 


uite mai bine, nu 


descoperi nimic. 


Doar o poarta usor întredeschisa. 

Dar atunci ce vazuse? 

Se miscase ceva? 

Se strecurase cineva pe acolo? Cineva care se ascundea acum 
în umbra garajului, mai întunecat decit noaptea însasi? Bagindu- 
si capul 

între umeri, grabi pasul. 

Mai avea putin pîna la curtea din spatele casei sale, dar Houdini 
se opri brusc. 

Cînd spatele pisicii se arcui si blana i se zbirli, Seth simti cum i 
se face parul maciuca si realiza ca, în urma, se afla cineva. 
Cazuse într-o 

capcana. 

Rasucindu-se, se trezi în fata unei siluete întunecate care îl pri 
vea fix. O clipa, ce paru o eternitate, cei doi înghetara. Apoi 
atacatorul îsi 

ridica bratul. Seth vazu atunci gitul spart al unei sticle de bere 
care se îndrepta direct spre el. Parca hipnotizat de ciobul care 
stralucea, lui 

Seth i se goli mintea si corpul i se acoperi brusc de o sudoare 
rece. 

Din spatele lui, rasuna scuipatul amenintator al lui Houdini, 
urmat imediat de sunetul unui glas. Glasul lui Jared Woods. — 
lisuse! E chiar 

pisica aia! 

Silueta se apropie si mai tare de el, iar acum marginea taioasa a 
sticlei sparte se gasea la doar citiva centimetri de fata lui Seth. 
Aproape 

ca simtea cum cioburile îi vor sfisia pielea, taindu-i arterele... 
Apoi auzi un tipat înabusit, însa suficient de tare pentru a-l trezi 
din transa în care îl aruncase sticla sparta. Se întoarse si-l vazu 
pe Jared 

Woods tinîndu-se cu mîinile de fata. 

Houdini! Probabil ca pisica sarise pe Jared si... 

Nu-si mai continua gîndul, pentru ca un nou strigat strabatu 
noaptea, si Seth se întoarse pentru a doua oara. 

Ceea ce vazu îl facu sa se dea un pas înapoi. Cel care tinea gitul 


de sticla în mîna — si Seth putea sa jure ca e vorba de Chad 
Jackson — 

ramasese neclintit. Desi locul era foarte slab luminat, Seth era 
convins ca din ciobul amenintator picura ceva. 


Sînge. 
Dar ce se întimplase? 


Se taiase Chad singur? îsi aminti atunci ultimele versuri ale 
poeziei ale carei instructiuni le urmasera el si Angel ceva mai 
devreme. .. „lara 

jalea ta / De la tine va zbura / Si-si va face salas / Pe capul unui 
vrajmas." 

Seth era prea uimit ca sa faca vreo miscare si Chad se apropie 
si mai tare cu mîna ridicata în sus. Chiar si-asa prin bezna, 
baiatul zari 

stralucirea de om nebun din ochii lui Chad si stiu imediat ce 
avea sa urmeze. 

O sa fie omorît. 

Instinctul de aparare începu atunci sa functioneze si Seth se 
concentra asupra unei singure imagini. 

O viziune în care atacul lui Chad se întorcea împotriva lui, asa 
cum spuneau si ultimele versuri. 

In acelasi moment, Chad se dadu înapoi, parca împins de o forta 
invizibila. Cazu pe spate si începu sa se zvircoleasca în 
încercarea de a 

scapa de arma miînuita chiar de el. Cu coada ochiului, Seth îl zari 
pe Jared Woods holbîndu-se stupefiat la corpul prietenului sau 
care se 

lupta, apoi retragîndu-se în întuneric. 

Un moment mai tirziu, exact cînd vîrful sticlei se lipise de gitul 
lui Chad, Seth se relaxa si alunga din minte imaginea asupra 
careia se 

concentrase atit de tare. 

Imediat, Chad scapa bucata de sticla pe jos, dupa care se ridica 
precipitat în picioare si se napusti dupa Jared. 

Seth îi urmari cu privirea pîna cînd disparura în întunericul din 
capatul aleii, apoi se întoarse spre poarta curtii din spatele casei 


lui, dar se 


opri pentru a vedea unde e pisica. 

Pe Houdini însa parca-l înghitise pamîntul. 

Marcat înca de viziunea lui Chad luptîndu-se pentru a evita 
ravagiile propriei arme, Seth se strecura în casa si urca scarile 
pîna în camera 

lui. închise usa, îsi arunca rucsacul pe pat si se privi în oglinda. 
în exterior arata exact ca azi-dimineata cînd plecase la scoala. 
Dar înauntrul lui stia ca se schimbase ceva. 

Ar fi putut sa-l lase pe Chad Jackson sa-si taie gitul singur. 

Dar el îi daduse drumul. 

Brusc, dintr-un colt ascuns al mintii lui, toate lucrurile pe care le 
suportase de-a lungul anilor îl coplesira cu putere. Toate 
umilintele si 

bataile. Si îi paru rau ca se razgindise. 

îsi dori sa poata finaliza ce începuse cu Chad. 

Treptat Seth dadu friu liber imaginatiei si-si închipui cum l-ar fi 
putut pedepsi, si, pe masura ce distrugerea adversarului sau 
capata 

contururi tot mai clare, în sufletul sau se dezvolta o forta fara 
margini. 

Poate ca totusi nu era prea tirziu. 

Poate ca nu-si încheiase socotelile cu Chad. 

Concentrîndu-se din toate puterile, îi dori moartea dusmanului 
sau din totdeauna... 

CAPITOLUL 43 


-A încercat sa ma omoare! urla Chad Jackson. Jigodia aia mica a 
încercat sa-mi ia gitul! 

El si Jared stateau în dormitorul lui. 

Sticla sparta disparuse — îi daduse drumul undeva pe alee în 
timp ce alerga sa se adaposteasca. Cînd vazu sîngele ce-i 
acoperea mîna 

dreapta, de-abia se abtinu sa nu vomite. Se repezi în baie, unde 
cazu în genunchi în fata closetului cu stomacul chinuit de 
contractii. Nu 

se linisti pîna cînd nu varsa tot ce mîncase la prînz. 

Ametit si aproape sufocat, Chad se apuca strîns de toaleta 
pentru ca greata parea sa nu-l paraseasca. Dupa o vreme, se 


lasa pe podeaua 

încaperii, gifiind si mai, mai sa izbucneasca în plins. Ce se 
întîmplase? Cum reusise Seth — Seth Baker, pe toti sfintii — sa 
faca toate 

astea? El si Jared îl zarisera cu o jumatate de ora în urma si îsi 
dadusera seama pe loc ca are de gînd sa ocoleasca drumul 
obisnuit de 

întoarcere spre casa lui. II urmarira aproape tot drumul, ascunsi 
în bezna din parc, apoi o taiasera prin cîteva curti de pe strada 
Elm, unde îl 

vazusera îndreptindu-se spre alee. 

Ar fi trebuit sa fie usor -Jared se afla în fata lui Seth, iar Chad în 
spatele lui. 

Era prins în capcana. 

Singur! 


Doar însotit de tîmpita aia de pisica. 

De unde aparuse? Si cum de mai traia? Toti trei fusesera partasi 
la moartea ei. Apoi o bagasera în dulapul lui Angel. Toate astea 
îl 

zapacisera pe Chad în asemenea hal încît refuza sa se mai gîn- 
deasca. La urma urmei, nu era decît o amarita de pisica! Daca 
Jared ar fi 

lovit-o cu piciorul mai tare... Da, da..., era vina lui Jared. 
Cuprins de mînie, Chad se ridica în picioare, pregatit sa-l 
gaseasca pe Jared si... 

Acesta se gasea chiar în pragul usii. Si se uita fix la el. 


— La ce naiba te holbezi? se rasti Chad. 
— lisuse, Chad, sopti Jared. Tot sîngele ala — eu am crezut ca 
doar o sa-l speriem! 


Veni rindul lui Chad sa faca ochii mari. 


— Ar fi trebuit sa-l omor! tipa el. Dupa tot ce mi-a facut! 

îsi duse mîna spre obraz, acolo unde se taiase cu sticla sparta 
doar cu cîteva minute în urma, dar îsi retrase degetele repede 
cînd simti 

arsura atingerii. 

— Ar fi putut sa ma omoare! 

Se întoarse si se privi în oglinda, cercetîndu-si rana deschisa 
care pulsa. Observa însa si îndoiala din ochii lui Jared. Ce naiba 
avea si asta? 

— Doar l-ai vazut si tu, îi spuse Chad. Doamne, Jared, doar ai 
vazut foarte bine ce mi-a facut! 

Cînd se rasuci ca sa-si înfrunte prietenul fata-n fata, Jared facu 
un pas în spate. 

— Ai vazut si tu! repeta el. 

— Aaa... aaa... era întuneric, se bilbii Jared. Chad îsi ridica 
vocea: 

— A sarit pe mine! Mi-a smuls sticla si... 

— Dar eu n-am vazut nimic, spuse Jared batînd din nou în 
retragere. Doar pe tine cînd tineai sticla. 

— Adica ce vrei sa spui? rosti Chad taios. Crezi ca eu singur mi- 
am facut asta? 

îsi atinse pentru a doua oara obrazul dureros. Jared clatina din 
cap. 

— Era întuneric si... lisuse, Chad... tu tineai sticla. 

Chad se apropie si mai tare de prietenul lui, obligîndu-l sa se 
dea înapoi. 

— Dar ai vazut, scînci Chad, a carui furie disparuse, lasînd loc 
disperarii. Tu... 

— Era întuneric, insista Jared. Nu se vedea foarte bine... îsi 
umezi buzele nervos, apoi continua: 

— Cred ca mai bine plec acasa. 

Se întoarse si cobori în goana scarile. Un moment mai tirziu, 
Chad auzi usa din fata trîntindu-se cu putere. 

Ce se întîmplase? De ce nu-l credea Jared? Se uita din nou în 
oglinda si-si cerceta chipul. 

Cum se petrecuse totul? Seth trebuia sa aiba fata taiata, nu el. 
Cum reusise Seth sa îl paralizeze în halul ala si sa-l mai si faca 


sa se 

raneasca singur? 

Si de ce nu-si amintea nimic? 

Ultima senzatie ce-i ramasese în memorie era cea a unei calduri 
care-i invada stomacul la gîndul ca dintr-o clipa în alta marginea 
taioasa 

a ciobului o sa taie carnea frageda a lui Seth. 

Dar nu se întîmplase asa. Sticla îi sfisiase propria piele. 

Se împiedicase oare? 

N-avea cum, pentru ca tot ce-si amintea era Seth care îl privea 
fix... Surprinse o miscare în oglinda si se rasuci, asteptîndu-se 
sa-l 

zareasca pe Jared din nou în pragul usii. Dar nu vazu nimic. 
Holul era pustiu. 

Chad se întoarse spre oglinda si încremeni. Imaginea revenise, 
doar ca de data asta nu mai era o miscare usoara. De data asta 
aparuse 

un chip clar. 

Era Seth Baker, care-l privea cu ochi reci si neînduratori. 

Ceva din adîncul sufletului sau îl facu pe Chad sa înceapa sa 
înteleaga adevarul si stiu ca durerea pe care o resimtea acum 
nu era 

provocata de rana de la git. 

Secundele se scurgeau cu încetinitorul si, fara sa-si poata 
desprinde ochii pe de imaginea lui Seth din oglinda, Chad se 
trezi coplesit de o 

nevoie fara limite. împotriva propriei vointe, hipnotizat de chipul 
lui Seth, ce parea sa fie suspendat undeva în infinitul din spatele 
oglinzii, 

Chad deschise usor sertarul de deasupra chiuvetei si apuca 
briciul ce fusese al bunicului sau si care într-o zi urma sa fie al 
lui. 


însa acum trebuia sa-l foloseasca. 

Cu mîna dreapta îl apuca, iar cu stînga îi desfacu lama. 

Nu îi încerca taisul si nici macar nu se uita la el. 

în schimb ridica briciul si-l pozitiona chiar sub urechea stinga. 
Stia ce urma sa se întîmple, dar nu se putea împotrivi. Era ca si 
cum vointa lui Seth Baker cîstigase controlul asupra corpului 
sau, iar Chad 

nu era în stare sa-i reziste. 

Cu o miscare scurta îsi trecu lama de-a lungul gitului, aceasta 
patrunzînd prin muschi si tendoane. Cînd sîngele începu sa 
picure din rana, 

lasa briciul într-o parte si urmari socat si îngrozit cum gitul se 
deschide, iar lichidul rosu tisneste în valuri din laringele si 
venele crestate. 

Simtind cum viata i se scurge din corp, Chad dadu drumul 
briciului, care se lovi de marginea chiuvetei. Baiatul se prelinse 
pe podea si 

întunericul eternitatii începu sa se stringa în jurul lui. înainte sa- 
si dea ultima suflare, auzi un zgomot slab. 


Risul lui Seth Baker. 


în linistea camerei sale, Seth se mai agata citeva secunde de 
imaginea ce palea a lui Chad, bucurîndu-se de balta de sînge în 
care 

dusmanul lui se zvircolea cu ultimele puteri. De-abia cînd trupul 
lui Chad deveni teapan si suvoiul de sînge se transforma într-un 
firicel, 

Seth îsi întoarse privirea de la oglinda de deasupra noptierei. 
Viziunea mortii lui Chad fusese atit de vie încît putea sa bage 
mîna în foc ca 

asa se întîmplase si în realitate. 

Ziua rafuielii venise si primul dintre cei care-l chinuisera pierise. 
CAPITOLUL 44 


Toata dupa-amiaza Jane Baker se straduise sa înteleaga ce-i 
povestise sotul ei, dar dupa trei ore tot nu pricepea nimic. 


Totusi, stia ca n- 

are sens sa se certe cu Blake cînd e miînios, iar astazi furia lui 
depasise orice închipuire. în plus, lucrurile pe care i le debitase 
el pareau de 

domeniul fantasticului. 

De exemplu, ideea aceea ca Seth îl atacase pe Zack Fletcher 
noaptea trecuta. Seth fusese întotdeauna îngrozit de Zack. Si 
daca se 

hotarise în sfirsit sa ia atitudine, nu era oare îndreptatit sa 
procedeze astfel? 

Si chestia aia cu vrajitoria? De unde mai scornise si porcaria 
asta? Desigur, auzise si ea povestile despre cele petrecute în 
Roundtree cu 

cîteva sute de ani în urma... Cine nu le auzise? Dar spera ca 
Blake n-avea de gînd sa creada în asemenea baliverne! Si ce 
cautase el sa 

discute cu Parintele Mulroney? 

Blake se dovedise însa a fi prea suparat si enervat ca sa 
vorbeasca rational cu el, asa ca se multumi sa-l asculte si sa 
încerce sa înteleaga, 

asteptind sa-i treaca iritarea si sperînd sa nu-si verse nervii pe 
ea. Dupa un timp, atmosfera se mai destinse putin si crezu ca 
Blake s-a 

mai potolit. 

Dar ceva mai devreme îl auzisera pe Seth urcînd în camera lui si 
Blake deveni negru de furie. Jane îsi dori atunci sa nu fi spus 
cuvintele 

rostite ceva mai devreme: 


— Si ce-ai de gind sa faci cu el? 

— O sa scot adevarul de la el, se rasti sotul ei, aruncîndu-i o 
privire dura. O sa descopar imediat pe unde a umblat si ce a 
facut. 

Cînd se rasuci pe calciie si porni spre scari, Jane se ridica în 
picioare si întinse mîna spre sotul ei, ca si cum ar fi vrut sa-l 
opreasca. Dar nu 

zise nimic în timp ce acesta urca treapta dupa treapta. îsi lasa 
mîna în jos pe lînga corp, convinsa ca daca ar mai fi adaugat 
ceva nu ar fi 


facut decit sa înrautateasca lucrurile. „în plus, cugeta ea, n-o sa- 
| loveasca pe Seth." Asezindu-se din nou pe canapea, Jane lua o 
revista si 

începu s-o rasfoiasca, crezind ca, daca se concentreaza asupra 
oricarui alt subiect, nu se va mai gîndi la ce se petrece în 
camera lui Seth. 

Si era mai bine sa nu stie, de vreme ce oricum nu putea sa 
intervina. 

Seth îl auzi pe tatal lui ciocanind o singura data. Apoi, ca 
întotdeauna, deschise usa fara sa mai astepte invitatia lui. Dar 
în seara asta, 


pentru prima data în viata lui, Seth nu se mai simti înspaimiîntat. 


— Ce naiba ai facut? tipa Blake Baker, intrînd în dormitor si 
trîntind usa în urma lui. 

Cu un sentiment ciudat de detasare, Seth se întoarse cu fata 
spre tatal sau. Se vedea clar ca e suparat pe el, dar cumva furia 
tatalui sau 

nu-i mai facu stomacul ghem. Nu-i mai tremurau genunchii si 
nici nu-l mai podideau lacrimile. 

Acum nu mai simtea absolut nimic. 

— Raspunde, baiete, spuse Blake, pe o voce care anunta un 
pericol iminent. Ce-ai facut? 

Seth îsi înclina capul si îsi încrunta sprîncenele, încercînd parca 
sa se hotarasca asupra raspunsului. Oricum n-avea importanta 
— tatal lui 

nu va crede varianta lui si, în plus, deja stia ce corectie îi va 
aplica fiului sau. începuse sa-si desfaca cureaua de la pantaloni. 
— N-o sa mai faci chestia asta niciodata, spuse Seth încet. Tatal 
lui încremeni, cureaua ramînîndu-i doar pe jumatate scoasa. 

— Ce-ai zis? îl întreba el, uitîndu-se urit la Seth. 

însa baiatul ramase neclintit si nu se mai chirci ca alta data. 

— Nu vreau sa ma mai bati vreodata, adauga el. 

— Si de cînd, ma rog, hotarasti tu ce fac eu si ce nu? urla Blake. 
Tu esti cel care asculta ce spun eu. Si, pentru ca nu mi-ai 
raspuns la nici 

una dintre întrebarile mele, stii foarte bine ce va urma. 

îsi scoase cureaua din gaicile de la betelie si o înfasura de cî- 
teva ori în jurul miîinii, lasînd libera partea cu catarama. 

— Da-ti jos pantalonii, Seth! O sa te învat acum ce înseamna 
respectul. 

Seth dadu din cap canu. 

Pe fruntea lui Blake Baker începu sa pulseze o vena, în timp ce 
lovi de cîteva ori cureaua în palma ramasa libera. 

— Nu cred ca vrei sa faci asta, Seth. îti înrautatesti situatia. Seth 
scutura din nou din cap. 

Blake îsi înclesta pumnul si-si ridica mîna în aer. Dar în aceeasi 
clipa Seth se concentra. 

Bratul lui Blake Baker se arcui în jos, dar, în loc sa-l loveasca pe 
Seth, cureaua se rasuci si-l plesni peste fata. Cînd metalul atinse 


pielea 

obrazului, barbatul urla de durere, facu un pas înapoi si lovi din 
nou spre Seth. 

Din nou cureaua urma traiectoria opusa directiei initiale si veni 
peste Blake, de data asta direct peste ochiul drept. 

Un alt strigat îi iesi din git si se repezi spre fiul sau, încercînd în 
continuare sa-l loveasca. 

Cuprins parca de o forta invizibila, Blake se zdrobi cu fata de 
perete, gemu si cazu în genunchi, iar din nas începu sa-i curga 
sînge. O clipa 

crezu ca o sa alunece lesinat pe podea, dar, adunîn-du-si 
puterile, se ridica în picioare exact cînd usa de la camera se 
deschise larg. 

Jane Baker, palida la fata ca varul si tinînd în mîna un vatrai, îsi 
privi uimita sotul ranit. 

— Seth! tipa ea. Ce... Baiatul se rasuci. 

— Pleaca! striga el. Lasa-ne singuri! 

Dar era prea tirziu. Blake navali spre Seth, ridicînd cureaua în 
aer. în ultimul moment însa îsi schimba directia si se îndrepta 
spre sotia lui. 

Instinctiv, Jane Baker îsi ridica bratele ca sa se apere de corpul 
greoi al lui Blake, dar în zadar. Cazu cu toata greutatea asupra 
ei, iar 

femeia nu mai scoase decit un icnet scurt cînd virful vatraiului îi 
strapunse gitul. O secunda mai tîrziu sîngele tisni din rana. Cu 
un licar de 

uimire în ochi, femeia se sprijini de perete si vatraiul se 
desprinse din trupul ei, lovindu-se cu putere de podea. 

Blake, paralizat de imaginea ranii din gitul sotiei lui, dadu 
drumul curelei si facu un pas spre ea. 

Cu chipul din ce în ce mai palid, Jane Baker aluneca pîna jos si 
se întinse într-o balta de sînge. Cînd realiza sensul celor 
întîmplate, se uita în sus 

spre sotul ei. îsi misca buzele sa spuna ceva, dar din gura nu-i 
iesi decît o spuma rosiatica. 

îngrozit, Blake îsi privea încremenit sotia si, cînd ultimele 
picaturi de sînge se prelinsera din gitul ei deschis, simti ca se 
prabuseste. Dupa 

o vreme, corpul femeii cazu într-o parte, cu capul pe spate, 
expunîndu-si astfel deschizatura oribila din dreptul gitului. 


Cînd realiza grozavia ce se petrecea în fata lui, Blake reveni la 
viata. Se îndrepta, apuca din nou cureaua si se rasuci sa-l 
înfrunte pe Seth. 

Sîngele îi curgea în continuare din nas si din ochiul ranit, dar 
furia era mai puternica decît agonia durerii. 


— Ai omorit-o! urla el. Sa te ia dracu'... Ridica mîna si-l lovi pe 
Seth. 

în ultima clipa însa catarama îl plesni din nou peste fata, iar 
Seth pasi într-o parte. 

Tatal lui se repezi pe lînga el, iesi împleticindu-se pe usa 
camerei si se lovi de balustrada scarilor. Pierzindu-si echilibrul, 
cazu peste ea. 

Pentru o clipa sau doua, aproape ca pluti prin aer, mîna lui cau- 
tind frenetic ceva de care sa se agate. Apoi se înclina puternic si 
cînd 

caderea parea inevitabila, degetele lui gasira marginea 
balustradei, însa prea tirziu. Umezita din cauza sîngelui, mîna îi 
aluneca si cazu 

direct în cap pe podeaua de la parter. Urletul de groaza disparu 
brusc cînd teasta i se izbi cu o pocnitura seaca de gresia din 
antreu. 

Casa fu cuprinsa de o tacere asurzitoare si dupa citeva minute 
Seth îsi privi mama. Se apropie de ea si îngenunche. întinse 
mîna si o 

atinse usurel pe obraz. 

— Nu l-ai oprit niciodata, sopti el. L-ai lasat sa faca numai ce 
vrea. 

Apoi se ridica, iesi din camera si se uita în jos. 

Cadavrul tatalui sau zacea cu fata pe podeaua patata de sînge, 
si baiatul îsi dadu seama dupa pozitia nefireasca a capului si 
dupa 

rigiditatea corpului ca si el e mort. 

într-un tîrziu, cobori scarile, iesi pe usa din spate si se afunda în 
întunericul adînc al noptii. 

CAPITOLUL 45 


Myra Sullivan avea senzatia ca ziua n-o sa se mai termine 
niciodata. Nici acum nu-i venea sa creada ce-i spusese Phil 


Lambert, si anumeca fiica ei nu mai fusese vazuta de la prînz. 
Imediat dupa aceea plecase direct acasa, convinsa ca o va gasi 
pe Angel acolo. ParinteleMulroney venise cu ea si insistase sa 
intre în casa. Cînd vazusera ca fata nu ajunsese, preotul nu 
dorise s-o lase singura. 


— Nu pe furtuna asta, spusese el si, desi se prefacuse ca este 
îngrijorat doar pentru ca s-ar putea întrerupe curentul electric, 
femeia simtipe loc ca mai e si altceva la mijloc. 

Citise în privirea lui, care cercetase întruna prin toate colturile 
casei, cautînd ceva parca invizibil. Auzise în gravitatea vocii lui 
cînd îioferise o explicatie pe care ea nu o crezuse. Oricum nu ar 
fi vrut sa ramina singura acolo — mai ales dupa povestile 
teribile pe careParintele Mulroney i le spusese si mai ales dupa 
tot ceea ce vazuse cu ochii ei. 

Asa ca se întorsese împreuna cu preotul la biserica si-si 
petrecuse dupa-amiaza rostindu-si rugaciunile la nesfîrsit, 
încercînd sa seconvinga ca nimic din ceea ce aflase nu putea fi 
adevarat. Totusi, pe masura ce furtuna urla afara si ea statea în 
genunchi în fataaltarului, iar degetele ei se miscau pe siragul de 
matanii la unison cu ritmul tacut al rugaciunilor repetate 
întruna, nu reusi sa alungeamintirea lucrurilor ciudate ce se 
petrecusera în casa ei si nici viziunea stranie pe care o avusese. 
Fetita îmbracata în negru, asa cum se îmbracase Angel 
dimineata cînd plecase de acasa. 

Fusese o vedenie — stia asta. Dar nu ca acelea pe care le zarea 
dupa ore lungi de meditatie pioasa, cînd surprindea chipul 
Sfintei Fecioareprin fumul luminarilor si a candelei ori în 
suprafata lucioasa a apei sfintite în care îsi înmuia degetele 
înainte sa se închine. Fecioara Mariaera reala — la fel ca ea. 

Si aparitiile ei o linisteau. 

Silueta întunecata o tulbura profund. Amintirea ei îi dadea fiori 
reci pe sira spinarii si o facea sa se gîndeasca la moarte. Asa ca 
se ruga încontinuare. In cele din urma furtuna se potoli. 

Dar ea nu renunta la pacea oferita de biserica si nu se ridica în 
picioare decit atunci cînd genunchii îi întepenisera si cînd prin 
vitraliilebisericii nu mai intra nici o raza de lumina, iar luminarile 
pe care le aprinsese citeva ore mai devreme de-abia mai 
pîlpîiau. 

Parasi biserica si porni spre casa prin întuneric. întîrziase si stia 


ca Marty va fi furios, dar nici macar gîndul la miînia lui nu o 
determina sa 


grabeasca pasul. Dupa ce iesi din oras si intra pe strada Black 
Creek, începu sa mearga din ce în ce mai încet. Dupa ce trecu 
de curba 

larga si silueta sinistra a casei sale se profila pe cer, Myra se 
opri. 

Si scruta drumul întunecat. 

Atunci întelese si motivul pentru care se oprise. 

Nu era din cauza lucrurilor pe care i le povestise Parintele 
Mulroney sau a amintirilor neplacute. Si nici din cauza nelinistii 
pe care o 

resimtise cîteva ore mai devreme, cînd casa i se paruse pustie. 
Nu, de data asta era ceva diferit. 

Acum casa nu mai era goala. 

Si ceva nu era în regula. 

Timp de cîteva clipe îsi dori sa se întoarca, sa se duca la 
biserica, sa stea împreuna cu Parintele Mulroney. Dar se forta sa 
se îndrepte spre 

casa. 

Marty Sullivan nu era foarte sigur cînd începuse vocea sa-i 
sopteasca din nou. Statea tolanit în fotoliul sau din fata 
televizorului, dar renuntase de 

mult sa mai urmareasca imaginile ce se derulau cu repeziciune 
sau sa mai asculte sunetul monoton al aparatului. 

în schimb se concentra asupra soaptelor si privea cu atentie 
imaginile ce se formau în mintea lui. 


— Poti s-o ai..., spuse vocea. 

— O vrei... 

Terminase ultima sticla de bere cu o ora înainte ca Angel sa vina 
acasa, dar mai gasise o jumatate de sticla de bourbon într-una 
dintrecutiile de la bucatarie pe care Myra nu se deranjase sa o 
desfaca. 


Myra! 
Pe unde dracu' umbla si asta? îsi petrecea mai tot timpul la 


biserica aia idioata, rugîndu-se si avînd grija de blestematul ala 
de preot, în 


loc sa stea acasa sa vada de el. 

Simplul fapt de a se gîndi la Parintele Mulroney îl facu pe Marty 
sa-si mai toarne o portie de whisky în pahar. Pîna cînd intrase 
Angel pe 

usa, terminase alte trei portii zdravene. 

Nu era nevoie s-o întrebe unde fusese — stia deja! Hoinarise pe- 
afara cu nenorocitul ala de plod al lui Blake Baker. Si mai stia si 
ce 

facusera. Myra poate ca nu credea, dar el era convins. 

Fata lui se transformase într-o tîrfa. 

O tîrfa care adusese la ea în dormitor un baiat pe care de-abia îl 
cunoscuse. 


— Nu pe el îl vrea, sopti vocea, ci pe tine... la fel de mult pe cît o 
vrei si tu... 

De aceea nu vorbise cu el cînd intrase, de aceea de-abia îi 
aruncase în fuga o privire în timp ce urca scarile, purtindu-se de 
parca el ar fi fost invizibil. 

însa stia foarte bine ca-l vazuse... 

Si îl dorea. 

Asa cum îi spusese vocea. Simtea asta. 

O asculta cum urca treapta cu treapta, apoi cum închide usa de 
la dormitor. 

— Stii doar ce face..., îl ispiti vocea. 

Oh, da, stia perfect. Se dezbraca... 

Gîndul îl facu pe Marty sa tremure, îsi mai turna whisky în pahar 
si dadu lichidul pe git. 

-Ea îsi doreste s-o vezi, continua vocea. Ea vrea s-o atingi... 
Ignorînd imaginile si sonorul televizorului, Marty continua sa 
goleasca sticla si sa asculte glasul. 

— Du-te, sopti acesta. Stii ce vrei sa faci... stii ce trebuie sa 
faci... într-un tirziu, fara sa se mai poata controla, Marty se 
ridica din 


fotoliu si se duse la bucatarie. Deschise sertarul de lînga 
chiuveta si apuca minerul unui cutit. Cutitul preferat al lui Myra. 
Cu degetul maremîngiie lama, încercîndu-i taisul. 


— Asa... foarte bine, sopti vocea. Stii ce vrei sa faci... stii ce 
trebuie sa faci... 

Tinînd. cutitul strîns în mîna, Marty urca scarile. 

Angel auzi pasii tatalui ei si prevazu imediat ce avea sa se în- 
timple. 

în sfirsit, venea dupa ea. 

Usa de la camera era închisa, dar, pentru ca îi luase cheia, stia 
ca, daca voia, putea sa intre. Nu-l împiedica nimic. 

în clipa în care ajunsese acasa, simtise ca face o greseala... ar fi 
trebuit sa-l însoteasca pe Seth. 

Sau ar fi trebuit sa plece la matusa ei. Sau oriunde în alta parte. 
Dar nu facuse nimic din toate acestea si acum era singura, fara 
sa aiba nici macar ajutorul lui Houdini. lar el venea dupa ea. „O 
sa fie 

bine, se îmbarbata. Pot sa-l opresc. Stiu ca pot." 

Statea lînga scaunul din fata biroului, îmbracata înca în hainele 
de la scoala. Intentionase sa-si puna pe ea una dintre bluzele ei 
vechi, dar 

se razgindise cînd îsi aminti cum daduse tatal ei peste ea în ziua 
aceea si cum o privise cînd o vazuse pe jumatate goala. Asa ca 
nu-si 

asumase riscul de a se schimba. 

încercase sa-si faca tema la engleza, dar nu reusise deloc sa-si 
adune gîndurile. Citise pagina dupa pagina, dar ochii ei treceau 
peste 

cuvinte fara sa le poata patrunde întelesul, atit era de atenta sa 
surprinda orice semn care i-ar fi putut anunta prezenta tatalui ei 
în fata 

usii. 

Acum, cînd pasii se apropiau, se pregati pentru ce era mai rau. 
Apuca strîns marginea scaunului si astepta. 

Parchetul de pe hol scîrtiia sub greutatea pasilor lui si Angel 
aproape ca-l vedea cum paseste cu grija exagerata, dar leganin- 
du-se 

puternic din cauza cantitatii mari de bere si whisky pe care o 


turnase în el. 

Se afla chiar în fata dormitorului ei, dar înainte sa deschida usa, 
fata simti o miscare la picioare si, cînd se uita în jos, îl vazu pe 
Houdini 

care o privea linistit. Cînd usa se întredeschise, pisica sari în 
bratele ei. 

împinse usa încet si se trezi în fata unei fete care tinea în brate 
o pisica neagra ca hainele ei, si Marty Sullivan auzi din nou 
vocea care-i 

soptea ce sa faca: 

-Da... oh, da... fetita mea mica... fetita mea perfecta... Apuca si 
mai strîns cutitul cu mîna dreapta si facu un pas înainte, trecînd 
peste 

prag si intrînd în camera lui Angel. 

— Da..., insista glasul soptit. Mai aproape... du-temai aproape, 
ca s-o poti atinge... 

Hipnotizat de soaptele nebune din capul sau, Marty se apropie 
de fata. 

Angel îl îmbratisa strîns pe Houdini cînd zari cutitul din mîna 
tatalui ei, si cînd acesta veni mai aproape de ea, simti cum 
pisica îsi încordeaza 

muschii si începe sa sisîie spre el amenintator. Dar Marty 
continua sa înainteze, ridicînd cutitul tot mai sus si tintindu-l 
spre fata ei. Angel 

îsi imagina cum virful acestuia o loveste direct în ochi, apoi cum 
patrunde tot mai adînc... 

îsi alunga repede imaginea din minte, care deja îi provocase o 
durere aproape fizica, atît de viu i se paruse sîngele scurgîndu- 
se din rana 

închipuita. 

în secunda urmatoare, un tipat ce reflecta perfect senzatiile ei 
strabatu camera. Numai ca strigatul nu iesise din gitul ei, iar 
sîngele nu tisnea 

din fata ei. Nu, cel care suferea era chiar Marty! Tatal ei se 
retragea acum împleticindu-se, ducîndu-si la ochi mina goala. 
Sîn-gele începu 

sa i se scurga printre degete, patindu-i camasa. 

Dar cum se întîmplase? Cutitul era în continuare în mîna 
cealalta, cu virful îndreptat spre ea. 

Doar ca era acoperit de un lichid rosu! 


Dar cum? II privise cu atentie si nu-l vazuse facînd ceva! Doar îsi 
imaginase cum arma o loveste drept în ochi si... lar acum ochiul 
tatalui ei 

era ranit! 

Dar daca si-ar fi imaginat ca o sa i-l înfiga în dreptul sinilor? 
Marty scoase din nou un urlet înfiorator si sîngele începu sa si- 
roiasca dintr-o rana mare în zona pieptului. Strigatul îi muri pe 
buze si 

Marty se îndrepta din nou spre ea. Angel îl auzi murmurînd 
atunci cîteva cuvinte. 

Dar nu era vocea tatalui ei. Cînd silueta însîngerata a celui care 
îi daduse viata se apropie destul de mult, pisica sari pe el. 


— Sa ma omoare..., sopti el. ... Trebuie s-o ating... Trebuie sao 
am... 

Houdini îsi înfipse ghearele în chipul lui Marty. Cînd dintii ascutiti 
ai pisicii îi smulsera o bucata de carne, scoase un nou urlet de 
agonie, 

dupa care se rasuci si navali pe usa, îngropîndu-si fata în miini. 
Myra Sullivan auzi primul strigat exact cînd intra pe usa din fata. 
îngheta de frica, dar, cînd urma si cel de-al doilea urlet, lasa usa 
deschisa 

si se repezi pe scarile ce duceau la etaj. 

— Angel? striga ea. Angel! 

Acum putea sa auda o miscare de sus si gemete înabusite, apoi 
un sunet ca un suspin. Angel! 

Urca treptele în goana, dar pe la jumatatea drumului, pe palier 
aparu o silueta si femeii nu-i veni sa-si creada ochilor ce vede. 
Din pieptul 

deschis al barbatului tîsnea sîngele si jumatate din fata lui era 
sfisiata. Paralizata de viziune, privi îngrozita. Apoi, observînd 
cutitul pe 

care-l tinea în mîna, îsi dadu seama ca nu este deloc o vedenie. 
— Marty? sopti ea. 

în loc sa-i raspunda, forma însîngerata a sotului ei ajunse în 
capul scarilor si începu sa se clatine spre ea. Instinctiv, Myra îsi 
ridica bratele 

ca sa se apere de greutatea corpului ce cadea, dar era prea 


tîrziu. Marty Sullivan se prabusi cu mîna în care tinea cutitul 
întinsa înainte. 

Lama ascutita sfisie pieptul femeii si Myra scoase un geamat. 
Ochii i se facura mari în urma socului suferit. Simti cum se 
pravaleste pe 

spate si o secunda mai tîrziu ajunse pe podeaua bucatariei. Cînd 
corpul lui Marty cazu cu toata greutatea peste ea, forta loviturii 
împinse 

cutitul si mai adînc, strapungîndu-i inima. 

Chiar înainte de a muri, surprinse o imagine sus, în capul 
scarilor. 

Era o fata îmbracata în negru, care tinea o pisica în brate. 

Dar nu era fiica ei. 


N-avea cum sa fie fata ei. 


La urma urmei, fiica ei era un înger... 
CAPITOLUL 46 


Seth Baker trecu de locul în care strada cotea si vazu casa de la 
Black Creek Crossing înaltîndu-se fantomatic spre cer. Desi 
înauntru erau 

aprinse luminile, cladirea avea un aer amenintator, prevestitor, 
în timp ce traversa peluza din fata casei, aproape ca îsi dori sa 
se întoarca 

si sa plece de acolo. 

Din pacate, nu avea unde sa se duca. 

Nu dupa tot ce se întimplase acasa la el. 

Cînd se apropie de usa de la intrare, presimtirea deveni si mai 
puternica si Seth se opri în fata usii deschise, ascultînd cu 
atentie. 

Cladirea era cuprinsa de o liniste ce parea ca o sa-l înghita dintr- 
o clipa în alta. Pentru a doua oara simti nevoia sa o ia la goana, 
sa lase 

nedescoperit orice ar fi înauntru, dar nu putu. îmbarbatîn-du-se, 
pasi peste prag si patrunse în camera de zi. 

Televizorul mergea în continuare, dar cumva sunetele ce ieseau 
din ecran nu reuseau sa sparga tacerea care apasa încaperea. 
Stiind ca nu are alternativa, înainta spre interiorul casei, pregatit 
sa gaseasca ceea ce nu dorea sa vada. 


O zari pe Angel lînga scari, cu privirea pierduta peste cadavrele 

parintilor sai, care zaceau pe podea, unul peste altul, într-o balta 
mare desînge. Ochii mamei ei erau deschisi si, cînd Seth se uita 

la ea, avu senzatia neplacuta ca aceasta îl priveste. Rasucindu- 

se, se apropie deprietena lui. 


— La fel s-a întîmplat si la mine acasa, rosti el încet. 

Angel îl privi, dar pentru o clipa Seth crezu ca ea nici macar nu-l 
vede. Dupa o vreme, fata îi spuse pe un ton grav: — Stiu ce 
avem de 

facut. 

Seth nu mai adauga nimic si o urma tacut cînd ea iesi afara. 
Traversara peluza pîna în sosea, dar în loc s-o ia la dreapta, pe 
drumul care ducea la cabana ascunsa în padure, Angel se 
îndrepta în 

directia opusa. 

Seth o urma si de data asta, fara sa puna întrebari... 
CAPITOLUL 47 

Parintele Mike Mulroney simtise ca nu este în regula ceva înca 
din clipa în care se trezise dimineata. La început, crezu ca 
dormise mai 

mult decit trebuia, dar limbile lucioase ale ceasului de pe 
noptiera si întunericul din camera îi spuneau ca nu asta era 
cauza. 

Ceasul arata ora cinci — ora la care se trezea întotdeauna. 

Nu parea sa fie nici bolnav. 

Atunci ce se întîmpla? Ridicîndu-se din patul îngust, îsi începu 
ritualul sau de ani de zile. Folosi micul altar din dormitor pentru 
a înalta 

primele rugaciuni. Apoi, înainte ca soarele sa rasara, se spala, 
se îmbraca si-si pregati micul dejun alcatuit din suc de 
portocale, doua oua 

ochiuri, o felie de piine si o cescuta de cafea amara de care se 
îndragostise în anul petrecut la Roma, chiar cu putin înainte de 
a fi 

hirotonisit de Sanctitatea sa în persoana. 

Dar sentimentul neplacut persista. 

Dupa ce curata masa din bucatarie, facu un tur al casei 
parohiale si nu vazu nimic deranjat, dar nelinistea îi cuprinse din 


ce în ce mai tare 

sufletul. în cele din urma, cînd zorile învinsera si ultimele urme 
ale noptii, se aseza la birou pentru a-si pune în ordine agenda 
de lucru. Nu 

prea avea multe de facut: martea semana mai degraba cu o zi 
de odihna, dupa cum reiesea din notitele sale. 

Si-atunci de ce avea sentimentul ca îi scapa ceva? 

Privirea îi cazu pe cartea în care erau relatate vechile legende 
din Roundtree — daca puteau fi considerate legende — si-si 
aminti furtuna 

care izbucnise ieri din senin, maturînd orasul cu furie timp de 
trei ore, si care disparuse la fel de brusc. 

Trei ore în care Angel Sullivan nu fusese în nici unul dintre 
locurile unde se presupunea ca trebuie sa fie. 

Mama ei se asteptase sa o gaseasca la scoala. 

Parintele Mulroney însa nu crezuse nici o clipa ca va fi acolo. Dar 
cînd vazu ca nu este de gasit nici acasa, ramasese destul de 
surprins. De 

fapt, unul dintre motivele pentru care insistase sa o însoteasca 
pe Myra Sullivan dupa-amiaza pîna la casa ei era certitudinea ca 
Angel va 

fi acolo, iar el era curios sa afle ce face. Casa însa era pustie si 
în final o luase pe Myra înapoi cu el la casa parohiala, unde 
femeia lucrase 

pîna la apusul soarelui si îl refuzase cînd îi propusese sa o 
conduca. 


Nu insistase..., la urma urmei furtuna trecuse. 

Ridicînd cartea, o închise la loc, în sertarul de la birou, si puse 
cheia în cutiuta de pe semineu. Se întoarse si privi afara pe 
fereastra. Soarele 

stralucea sus pe cer, si pe partea cealalta a strazii se întrezarea 
silueta înalta a batrînului stejar. 

Era o priveliste pe care Parintele Mulroney o mai admirase de 
mii de ori, dar de care nu se plictisea niciodata. în dimineata 
asta însa era 

perfecta. Soarele se gasea chiar în spatele copacului, care 
contrasta puternic cu albastrul senin al cerului. Ramurile lui ca 
niste degete 


negre se întindeau stralucitoare spre intrarea în biserica. 


Cînd privi mai atent, observa si altceva: doua forme ce se 
profilau pe suprafata palida a cerului de dimineata. 

Doua forme pe care preotul le recunoscu imediat. 

Doua forme care îi confirmau acum tulburarea ce îi chinuise 
sufletul. 

Ridica receptorul de la telefon, forma un numar, rosti repede cî- 
teva cuvinte, apoi iesi în goana din casa, îndreptîndu-se spre 
cimitir. 

Sunetele sirenelor umplura strazile pustii ale orasului cînd 
Parintele Mulroney se apropie de stejarul batrîn în care zari 
chipul lui Angel 

Sullivan si pe cel al lui Seth Baker. 

Aveau gura si ochii larg deschisi. 

Preotul se închina si începu sa se roage, fara sa-si poata 
desprinde privirea de pe figurile îngrozite ale celor doi copii care 
se spînzurasera de 


o ramura a copacului în noaptea întunecata... 
EPILOG 


— De ce nu arde naibii odata? 

Joni Fletcher se întreba de cite ori îsi pusese oare aceasta 
întrebare de-a lungul anului care trecuse din noaptea în care 
Angel Sullivan si 

Seth Baker îsi omorisera parintii, apoi se spînzurasera de 
batrînul stejar din cimitir. Oricum nu era singura persoana din 
oras care considera 

asta o problema; chiar seara trecuta, în timpul consiliului 
orasenesc, cineva sugerase ca autoritatile locale sa 
achizitioneze cladirea, sa o 

doneze Departamentului de Pompieri Voluntari, care sa o 
foloseasca pentru exercitii, pentru ca apoi terenul sa fie vindut 
dupa ce nu mai 

ramînea nici o urma din ea. Cazuse, ca de obicei, în sarcina lui 
Ed sa le explice — pentru a cita oara? — ca aceasta nu putea fi 
incendiata 

si nici darimata ori mutata. Casa era considerata un obiectiv 
istoric si era protejata de lege. Daca nu izbucnea accidental un 


foc, va ramine 

acolo în veci, pîna va putrezi. 

De fapt, cineva chiar încercase sa-i dea foc de trei ori de-a 
lungul anului, dar, în mod miraculos, incendiul se stinsese de la 
sine. Doua dintre ele arsesera pivnita, dar 

numai mirosul de fum — mai ales cînd ploua — mai amintea de 
ele, iar focul care izbucnise în camera lui Angel nu facuse 
altceva decit sa 

distruga zugraveala, refacuta ulterior cu banii lui Joni si ai lui Ed. 
De fiecare data, seriful orasului si subalternul sau venisera sa 
arunce o 

privire, dar majoritatea locuitorilor erau convinsi ca acestia 
fusesera mai degraba interesati sa descopere motivul pentru 
care focul nu se întinsese. 

Nimeni nu fusese acuzat de cele trei incendii, iar seriful nu 
mentionase niciodata numele vreunui posibil suspect. 

Banca lasase din nou din pret si, desi Joni facuse tot posibilul s-o 
convinga pe femeia de linga ea ca nu are sens nici macar sa 
viziteze 

casa, în cele din urma se hotari sa-i spuna adevarul. Lucra de 
prea mult timp în acest domeniu si stia ca nici un agent 
imobiliar nu va 

mentiona mai mult decît era obligat din punct de vedere legal. 
Acum, cînd se gasea aici, Joni nu era foarte sigura ca va reusi sa 
duca pîna 

la capat vizitarea casei. 

— Mmm, mie mi se pare ca arata suficient de solida, zise 
femeia. Joni arunca o privire întunecata spre casa. 

— Oh, da, aveti perfecta dreptate, doamna... 

Pentru prima data în cariera ei, Joni Fletcher uitase complet 
numele clientei ei, asa ca se vazu nevoita sa verifice informatiile 
din 

formularele completate cu doua ore în urma. 

— ... Doamna Flint, termina ea. Pot sa va spun...? 

Lasa întrebarea deschisa, ca un spatiu ce astepta sa fie umplut. 
— Margie, raspunse femeia automat, cu ochii atintiti asupra 
casei. Daca nu e nimic în neregula cu ea, atunci de ce este atit 
de ieftina? 

— Pentru ca oricine locuieste aici moare, replica Joni sec. Margie 
Flint se rasuci spre ea, holbînd ochii. 


— Pardon? spuse ea, gîndindu-se ca nu auzise corect. 

— Ultimele persoane care au trait aici erau sora, cumnatul si 
nepoata mea. Chiar eu le-am vîndut casa. 

Apoi îi relata cît se poate de amanuntit ce se întîmplase cu un 
an în urma. 


— Nici nu apucasera sa stea mai mult de doua saptamini, 
termina ea, simtindu-se epuizata dupa repetarea povestii 
despre moartea 

rudelor ei. Tocmai de aceea nu doresc sa va vînd casa. Nici 
dumneavoastra, nici altcuiva. 

— Credeti ca e blestemata sau ceva de genul asta? întreba 
Margie, întorcîndu-se ca sa studieze casa ce se zarea la capatul 
drumului, 

acolo unde începea padurea. 

Joni se uita si ea într-acolo si paru surprinsa sa observe cît de 
inofensiva arata sub cerul limpede al zilei perfecte de toamna. 
— Nu stiu daca e un blestem, dar... 

Se opri brusc cînd Margie Flint se întoarse spre ea. 


— Pot s-o vad? întreba femeia, deschizînd portiera înainte ca 
Joni sa raspunda. 

— S-o vedeti? repeta Joni uimita. 

Dupa tot ce-i povestise, ea tot mai voia sa vada casa? 

— Aaaa... nu..., nu stiu..., se bilbii ea. Credeam ca... Nerabdarea 
lui Margie Flint se schimba instantaneu într-o 

usoara expresie de compasiune. 

— Oh, îmi pare rau, spuse ea. Normal ca nu vreti sa mai intrati 
acolo, nu? 

Ezita, aruncînd din nou o privire spre casa. 

— Dar daca... ei bine, e vreo problema daca ma duc singura? 
Cînd vazu chipul perplex al lui Joni, vorbi din nou, precipitîndu- 
se: 

— Stiti, am batut atita cale pîna aici si pretul este atît de mic... 
înteleg ca s-au întîmplat niste lucruri oribile în ea, dar... 

Tacu, apoi ridica din umeri. 

— Nu stiu ce sa zic... e doar un sentiment care ma încearca. N- 
as putea sa intru doar un minut? Va rog? 

Expresia lui Joni se înaspri. 

— Exista zeci de oameni care vor sa o vada, începu ea. Poate 
chiar sute. Sincer, mi se pare morbid felul în care... 

Margie Flint facu ochii mari cînd realiza ce voia sa spuna Joni 
Fletcher. 

— Oh, nu! se apara ea. Nu, nu e deloc asa. Doar ca... nu stiu. 
Ridica iarasi din umeri dezarmata. 


— Nu vreau sa stiu nimic în plus referitor la ce s-a petrecut în 
casa si nici nu ma intereseaza unde... 

Era pe punctul de a spune „unde au fost gasite cadavrele", dar 
se razgîndi. 

— Dar simt ca trebuie s-o vad, spuse ea. Cautam ceva de atita 
vreme si n-am gasit niciodata nimic potrivit si... 

Se opri si privi din nou cladirea veche si mica. 

— Casa asta are ceva aparte, rosti ea într-un tîrziu. 

Se întoarse spre Joni cu o privire care aproape o implora si Joni 
pricepu ca femeia nu e stirnita de curiozitatea morbida care 
împinsese 

sute de oameni sa ceara sa vada casa în anul care trecuse. 
Scotoci prin geanta si îi dadu cheia lui Margie Flint. 


-Va astept aici, spuse ea. 

Margie Flint se dadu jos din Volvo, închise usa, apoi porni spre 
casa. Cînd se apropie, se trezi ca îsi îndreapta privirea spre 
fereastra de la 

primul etaj. Oprindu-se, se întreba ce îi atrasese oare atentia, 
dar nu vazu nimic care sa distinga fereastra respectiva de 
celelalte doua 

care dadeau spre peluza în paragina. Totusi, în ciuda faptului ca 
nu observase nimic deosebit, se simti atrasa în mod inexplicabil 
de 

camera din spatele ferestrei. 

La usa de la intrare, ezita putin. Poate ca ar fi mai bine sa nu 
intre — poate ca ar trebui sa se întoarca, sa se urce în masina si 
s-o lase pe 

Joni Fletcher sa-i arate altceva. 

Aproape ca se razgîndise, cînd baga cheia în broasca, o rasuci si 
deschise usa. 


Pasi înauntru. 

Desi camera nu avea mobila, Margie Flint nu trai senzatia de 
pustiu pe care i-o dadeau casele goale pe care le vazuse în 
ultimele luni. Sau 

sentimentul de „loc lugubru", cum îi spunea fiica ei. Aici era 
altceva si, dupa ce se plimba putin, Margie descoperi ca mobila 
colectionata 

de-a lungul anilor împreuna cu sotul ei din banii cîsti-gati în 
urma reconditionarilor s-ar fi potrivit perfect. 

Aici, în casa asta — în ciuda celor întîmplate —, simtea ca e 
locul ideal pentru toti trei. Ea si Alex îsi puteau continua munca 
de restauratori. 

Entuziasmul ei crescu dupa ce urca la etaj si vazu baia si 
dormitorul mare. 

Apoi, ajunse în sfîrsit în dreptul camerei a carei fereastra îi 
atrasese atentia ceva mai devreme. Deschise usa si pasi în 
micul dormitor. 

încaperea era de asemenea goala, dar oricum nu conta. 

Cu ochii mintii vedea deja cum va aranja toate lucrurile Ginei. Si 
daca va pune si perdele... 

Sari speriata cînd ceva se lipi de piciorul ei. Privi în jos si dadu 
cu ochii de o pisica neagra. 


-la te uita, cine esti tu? întreba Margie, aplecîndu-se sa o scar- 
pine dupa urechi. 

Pisica începu sa toarca si imediat se rostogoli pe spate ca sa fie 
mîngiiata si pe burta, iar Margie observa pata alba de pe piept. 
— Ce pisicuta draguta..., va trebui sa-ti gasim un nume frumos, 
nu? Margie mai scarpina pisica putin, apoi se îndrepta de spate. 
— întrebarea e, spuse ea zimbind, cum ai intrat aici? Si ce-ai 
zice daca am împarti locul asta? 

Animalul mieuna încet. 

Margie mai facu un tur al casei, dar deja se hotarise. Totusi, cînd 
porni înapoi spre masina, se opri ca sa se mai uite o data la ea. 
Ochii i se odihnira pe fereastra micului dormitor de la etaj. Si 
pentru o clipa — atît de scurta încît nici nu parea ca s-a 
întîmplat — crezu ca 

vede doua chipuri ce o priveau. 


Un baiat si o fata, amîndoi adolescenti. 

Imaginile disparura atît de repede încît Margie presupuse ca 
doar îsi închipuise. Ducîndu-si mîna streasina la ochi, femeia mai 
cerceta înca 

o data fereastra. 

Pisica statea cuminte pe pervazul geamului. 

Nimic altceva — doar o pisica. 

lar aceasta parea ca o placuse si mieunase fericita cînd îi 
sugerase sa locuiasca împreuna. Atita vazuse — nu doua 
chipuri, ci doar o 

pisica, foarte reala si care dorea la fel de mult ca ea sa vina 
acolo. Alungîndu-si orice urma de îndoiala, Margie Flint îsi 
scoase carnetul de 

cecuri imediat ce intra în masina. 

-De citi bani este nevoie pentru garantie? întreba ea. Joni 
Fletcher îi arunca o privire uluita. 

-Doar nu te gindesti în mod serios sa..., începu ea, dar Margie n- 
o lasa sa termine: 

— Intentiile mele sînt cît se poate de serioase. Casa este 
perfecta si nu ma intereseaza cîtusi de putin ce s-a întîmplat aici 
în trecut. 

Spune-mi doar suma pe care o cere banca drept garantie pîna 
cînd vom finaliza contractul. 

— Aaa... sînt sigura ca o mie de dolari este suficient, zise ea. 
Dar... Margie Flint scria însa cecul si Joni se vazu nevoita sa 
porneasca 

motorul si sa se înapoieze la birou. 

— Este extraordinar, spuse Margie cînd ajunsera în centru dupa 
cîteva minute. Ma simt de parca as fi acasa din nou! 

Joni Fletcher o privi întrebator în timp ce parca masina. 

— Esti de pe aici? Femeia clatina din cap. 

— Nu. Eu am crescut în Colorado. Dar tatal meu zicea ca familia 
lui a locuit în zona asta. 

— Serios? întreba Joni. Si care era numele lor? 

— Wynton, spuse Margie. Asta e si numele meu de fata. 
Margaret Wynton. 


Joni Fletcher simti cum un fior îi apasa sufletul. Casa de la Black 
Creek Crossing, acum era convinsa, nu va arde niciodata. 
Dimpotriva, varamîne aici pentru totdeauna... 


biblioteca rao 


De la clasici la contemporani, într-o formula grafica noua, cei 
mai reprezentativi autori pentru 


biblioteca dumneavoastra