Transilvania_1935_066_002

TRANSILVANIA 


BULETIN » TEHNICĂ A CULTURII 


Nr. 2 
ANUL 66 MARTIE-APRILIE 1935 
SIBIU 


sef 


Anul 66. Martie— Aprilie. Nr. 2. 


TRANSILVANIA 


(Buletin de tehnică a culturii.) 


Figuri şi fapte pilduitoare din trecut, 


loan Pop-Reteganul 


— Treizeci de ani dela moartea propagandistului cultural 
şi folkloristului entuziast — 


de Horia Petra-Petrescu. 


In 3 Aprilie, a. e. s'au împlinit 30 de ani de când a 
înehis ochii inimosul loan Pop-Reteganul, în vârstă de 52 
de ani, în satul Reteag, de lângă Dej, unde a trăit ca în- 
văţător pensionar din 1893 până în 1905. 

Despre |. P.-R. am mai scris în revista aceasta, anul 
trecut (Nr. 6), earacterizându-i figura, ea propagandist, de 
astădată vrem să-l înfăţişăm cetitorului ca strângător de 
bogății poporale, de folklor, pe dânsul, care — cum seria 
dlui prof. N. lorga — era „un biet dascăl sărac, care tră- 
ieşte din mica pensie de 26 coroane lunar, cu şapte membri“ 
(citatul e dintr'o scrisoare a lui l. P.-R., adresată dlui lorga). 
DI lorga adăaga, în articolul panegirie: „o viaţă mai tă- 
cută și mai smerită decât aceasta nu se poate închipui“. 

Desigur — n'a fost om să se arate în lume și să se 
bată 'n piept cu cele prestate. Din cele ce vor urma va 
înţelege cetitorul râvna sa, cea sfântă, am putea zice, de 
-a aduna de pretutindeni, pe unde a fost în decursul vieţii 
sale, mărgăritarele literaturii poporale. 


57 1 


Incepând să redacteze, în 1886, „Cărțile Săteanului 
Român“, seria întrun articol programatic, după ce aducea 
laude — firește -- „Negriadei“ lui Aron Densușianu, pen- 
trucă găsea „miturile noastre, întreţesute ca episoade a 
epopeei întrun mod atât de frumos de le-ai tot ceti“: 
„Mie-mi vine a asemăna literatura noastră poporală cu 
cărțile sibilice din Roma“... „Cărţile Săteanului Român“ 
vor avea „principala deviză“ „publicarea celor trei cărţi 
sibilice, ce biată mai scăpară, respective publicarea ma- 
terialului literaturii poporale, ca apoi, cu timpul, să aibă 
pe ce pune mâna poetul, care ar voi să compună cărţile 
stbiliee ale literaturii noastre poporale“. 

Să-l vedem deci cum adună |. P.-R. materialul ca un 
propagandist şi folklorist vrednic de laudă! 

In „ziarul (săptămânal) social, literar şi economie“ din 
Baia Mare: „Gutinul“ şi-a răcorit l. P.-R. puţintel inima, 
seriind, întrun articol de fond (Nr. 25, a. 1. 1889), despre 
„Poeziile noastre de jale“. 

Sunt vrednice de remarcat cele constatate de l. P. R. 
şi de aceea reproducem câteva şire din acest articol. 

1. P.-R. considera poezia ea pe o „fiică a inimii“, ca 
„eul nostru personificat“. „Omul bătrân cântă mai mult 
cântece bătrânești şi de jale, voinieul cântă cântece de iu- 
bire, dor şi jale; selavul cântă cântece de jale, mânie şi 
năcaz, ostașul cântă cântece ostășeşti și de jale și numat 
prea puţini murifori sunt de aceia eari cântă mai mult 
cântece de bucurie, iar cântece satirice cântă numai cei 
îmbuibaţi“. 

Deși se poate trage la îndoială una din tezele susţi- 
nute mai sus: că numai cei îmbutbaţi cântă cântece sati- 
rice — câtă vreme ştiut este că satira se naște şi în su- 
fletul omului amărit şi cu punga mai modestă — totuşi —. 
concluzia la care vrea să ajungă e validă și astăzi: îm- 
prejurările în cari trăieşte un individ singuratec, ea și un: 
popor, „dispun“ cântecele individului și naţiunii. „Precum 
pre un individ wai să-l întrebi cum îi e viaţa, dacă nu. 
vrei să-ţi auzi: 

„După cum mi-e cântarea, 
Așa mi-e și inima“, — 


58 


chiar aşa și cu un popor și cu o naţiune; studiază cân- 
tarea şi știi totul. Despre cântecele poporali e aci vorba, 
căci a mă întinde mai mult decât îmi ajunge straiul — nu 
voiu’. 

Modestia din rândurile din urmă cadrează aşa de 
bine cu portretul literar al lui lL P.-R. 

Dascălul entuziast urmează — în 1889, — ceonstatând 
că „aproape douăzeci de ani“ a adunat poezii poporale, 
profane şi „religioso-morale“. Cu ce rezultat? 

Le-a împărţit după cuprins, ca să vadă „eari-s mai 
multe“ și „rezultatul silinţelor“ sale a fost următoarea sta- 
tistică: 


1. Cântece bătrânești . . . colectate: 100; 
2. r voiniceşti . . . j 156; 
3. m ostăşeşti . . . E 200; 
4 z de bucurie. . . y 33; 
5 x de tubire . . . R 370; 
6. 7 de jale . . . . 430; 
2. 5 de dor .. .. ” 248; 
8 E urît, mânie, necaz s 585; 
9 5 satirice. . . ` 325. 


Concluzia lui |. P.-R.: „din aceste tot natul (fiecare) 

poate vedea, că cele mai puținele sunt cântecele de bucurie 
ale poporului nostru“, că astfel a avut parte de „mai multă 
jale şi năcaz". 
l Se plânge l. P.-R. că suntem „despărțiți de cătră olaltă 
în patru părți, supuşi la 4 monarchi, împărţiţi și în 2 con- 
jesiuni“ — dar se mângăie cu faptul că poezia poporală este 
înțeleasă pretutindeni, deoarece — raţionează el — „ca 
coloni din ltalia“: „ce cântă unul — trebue să cânte toţi, 
fie chiar şi cu puţină deosebire ori cu unele variante“. 

Cărturarii ? „Mare parte din ei, unii cetesc pe Goethe 
şi Schiller (cet din Bucovina), alţii pe Petöfi şi Vörösmarty 
(cei din Marmaţia, Sătmar, Ungaria şi unii transilvăneni), 
iar alţii pe Victor Hugo (cei din România), precând talpa 
țării, naţia, îşi păstrează și transplântă din generaţiune în 
generaţiune ale sale dintru ale sale, poeziile poporali, (pe) 
cari le numește cântece și hori, d. e. 


59 1% 


„Cântă-ţi mândră, cântecu', 

Că mi-e drag ca sufletu'*, 
şi 

„De rar fi horile 'n lume 

Ai vedea fete nebune 

Și neveste duse 'n lume !“* 


Va-să-zică: epedință în latinitatea poporului românesc, 
credinţă în frumusețea cântecului poporal, plin de jale, de 
dor, de urit, de mânie, de necaz și apel adresat intelec- 
tualilor din 1889: mai lăsaţi pe seriitorii streini şi veniţi de 
vă potoliți sufletul la izvorul limpede al poeziei poporale! 

Incă un oftat trebue scos la iveală: „Bucuros aș da ` 
bunilar cetitori opul întreg (colecţia de poezii poporale 
adunate), tipărit, căci e gata deja de multişor ca manuseris, 
dar cine, rogu-vă, cine să pună spesele pentru tipărirea 
lui ? Bu — sunt dascăl român, deei prea mulțămit că l-am 
putut scrie, nici că mă sburdă mintea a-l putea cândva ti- 
pări, pe spesele mele chiar!“ 

Ce fotografie sufletească dureroasă, întoemai ca du- 
rerea exprimată în poeziile poporale, adunate de l. P.-R.! 
Mărturisirea următoare merită să fie subliniată: 

„Se întâmplă și aceaata (studierea și aducerea în or- 
dine a manuscriselor adunate). Poeziile, colindele, descân- 
tecele şi alte materiale rimate, le scriseiu din nou precum le 
primii, dar poveștile și legendele în proză mai toate le scriseiu 
însumi, luând — dela cele mai multe — mai numai fondul 
din manuserisele primite, iar forma le-o dădui eu, după 
cum se vede, grijind după putință să nu mă despart de 
povestitorii necărturari“. 

Să nu uităm: In 1852 apar „Baladele“ adunate și în- 
dreptate de Alecsandri; ln 1866 „Poeziile poporale ale Ro- 
mânilor“, tot de Alecsandri, adunate şi întocmite (îndrep- 
tările acestea erau acceptate chiar şi de Maiorescu); în 
1859 tipărea Atanasie Marienescu balade poporale corese; 
eând apar „Doinele și strigăturile“ (1883) din colecţia larnih- 
Bârşeanu se plânge prof. larnik că transcrierea poeziilor 
n'a fost făcută din punet de vedere ştiinţific, deoarece cei 
ce au adunat nu le-au transeris aidoma, fonetic. 


60 


Hașdeu în 1877 trimite întâiul chestionar de folklor 
pentru Magnum Etymologteuti. 

Abiă mal târziu sa putut deavolta sistemul de a aduna 
folklor pe baze ştiinţifice, cum 8e îndeplineşte astăzi (v: d. e. 
„Analele Arhivet de Folklor“ din Cluj). 

Instinetiv a luatat ta direcţia aceasta l. P.-R., adu- 
când — după cum era și prea-firese pentru epoea sa — 
prinos de laudă, în ditirambi, latinităţii gi ideit naţionale. 
Cum seria și redaetorului-folhlorist Gorove!, pentru revistă : 
„Şezătoarea“: „o să vă trimit material berechet“. Aduna- 
aduna cu sârguinţa unei albine, ca să aibă miere „berechet“, 


u 


Când serta la „Guttnul“ era l. P.-R. dascăl în Rodna- 
veche. Firea sa n'a fost să stea multă vreme într'unul şi 
acelaş sat, de aceea pelerinările sale prin întreg ţinutul 
românesc din fosta Ungarie, ca să cunoască, să audă, să 
noteze. 

Nu că ar fl fost dascăl rău, persecutat de superiori 
— tocmai dimpotrivă! Blevii şi elevele îl tubeau cu toată 
ardoatea. („Intre copiii eu cari s'a fotografiat odată l. P.-R. 
se afla — spune fiica dâasului — o fetiţă..., care a'a îm- 
balnăvit în vacatța de Pasti, cât a fost tata acasă, la pă- 
tinţii lui şi biata copilă în tot timpul boalei a strigat după 
domnul învăţător şi strigând a murit. Aga t-a părut derău 
tati că a plecat de Paști aeasăl..* Cas tipice. Copiii îl 
atdorau ca dascăl). 

Nişte mărturisiri preţioase despre experienţele de cu- 
legător de folklor a publicat în prefața sa: „Povestea po- 
veștilor“, din „Biblioteca poporului român“ (Ne. 7, „Dela 
moară“ — „povești şi snoave“, Budâpesta, 1903). 

Un sfetnie mai bun pentru folklorigtii noştri nu se 
poate — firește, nu un sfetnic savaâtit, care indică mate- 
rialul de reprodus dir punct de vedere științific, ël un 
sfetnic, cäre îţi dă seama despre felul cum a colectat el 
materialul folhlovistie. 

Aceasta ne interesează şi pe noi, în organul nostru 
de „ieAnică culturală“, de aceea spicuim unele din această 

prefaţă. 


61 


Ca copil de ţăran scăpat de-abea din iobăgie, asculta 
în sările de iarnă cum povestesc vecinii, prietenii tatălui 
său, despre economie, despre preţul vitelor, al bueatelor, 
al lemnelor, despre umblarea vremii. „Apoi — când prin- 
deau (sările) a căsea, în semn că-și gătaseră poveştile zil- 
nice — începea unul ori altul: „Spuneţi careva o poveste, 
să ne treacă somnul“. 

Mama și buna torceau, copiii ascultau poveştile celor 
mari, povestitori ca cel „vestit“, „loan cel mare, un om 
cât un deal și bătrân şi sfătos. Bl cunoştea uriași! pe nume 
şi ainele din văzute, iar pe fata pădurii o prinsese sub 
Ciceu şi o legase de leucă cu aţă de teiu şi nu o slobozi 
până-i spuse leacurile la toate boalele vitelor. După ce o 
slobozi — îşi aduse aminte, că a uitat ceva. Deci o întrebă: 
Dar când sunt oile călbejite, ee să le dau? lar fata pă- 
durii, care acum era printre tufe, pe coasta văii ursului, 
îi răspunse: „cuţit, cuţit, cuţit!“ 

lacă tabloul plastic al lui „loan cel mare“, povestaşul! 
ŞI mai deseosea micul P.-R. pe Petrea Albului și pe Vila 
Selăgianului („om cu multe povești“) şi pe lon Dărăban, 
poreclit „Bonzariul“, „cel mai vestit povestitor şi zicător 
în frunze“, „păcurar“, cu care mergea la oi. „Nu era tufă, 
iarbă, pasăre, animal mie sau mare, să nu-i fi ştiut Bon- 
pariul povestea; şi toate mi le spunea şi multe ţinui în 
minte, de le scrisei, când ştiam serie, dar cele mai multe 
au rămas pe câmp, unde le-am auzit dela Bunzariul“. 

Folkloriştilor! Căutaţi din fundul pământului pe câte 
un Bunzariu acum, fiindcă astfel de „păcurari“ nu se mai 
prea găsesc! 

Cu 13 ani a ajuns l. P.-R. la şeoala din Năsăud. ln 
„gazdă“ la oameni „de-ai noștri“, unde se adunau seara 
vecinii în povestite. „Mai bucuros lăsam lecţia neinvăţată, 
decât povestea neauzită“. Toamna — și la şcoală şi acasă — 
se adunau oamenii la desfăcutul cucuruzului, cu cântece, 
cimilituri, poveşti. Da desfăcut de cucuruz, în Năsăud, la 
socrul „gazdei“, auzi l. P.-R. „Inşiră-te mărgărite“ pentru 
întâia dată, dela un figan. „In aceea seară atâta m'am în- 
holbat la el, cât — de-aș fi zugrav — acum, după 37 ani, 
vi l-aş zugrăvi din memorie. Mult mam minunat apoi, la . 


62 


câțiva ani, când o cetii (povestea cu „Inşiră-te mărgărite“) 
într'un calendar și nici azi nu-mi pot da seamă care-i mai 
frumoasă, cea spusă de ţigan ori cea serisă de Alecsandri ?* 

Şi acum începe pelerinajul lui l. P.-R. prin orășele 
și prin comunele românești, după ce la „pedagogia“ din 
Gherla a dat de un „corporal“, la „institutul corector“ de 
acolo, în Deva, la „pedagogie“ de „gazda“ Lagar Codreanu 
şi de morarul de alături. 

In Orlatul de lângă Sibiu îi povestește multe servi- 
torul şeoalei, Nic. Zidul şi aici își cumpără întâiul calendar! 
Cetind poveştile de acolo, izbueneşte: „Ca asta și eu ași 
ști scrie una!“ şi începe.. ca să nu mai sfârșească până 
câteva ceasuri înainte de a muri! 

In Cluj, la miliţie (1874), eu compania, în casele unde 
s'a născut Mateiaş Craiul, „chiliuţa, în care se născuse 
marele erou de origine română, servea atunci de laborator 
peniru pantofăria companiei, scriam feciorilor cărţi de dra- 
goste şi dela ei scriam cântece și povești“. 


In Vălcelele- rele, lângă Haţeg, dela popa Toma, „moş- 
neag cu puţină carte, dar om de omenie și păţit, om cu 
talente naturale“, nu se poate „sătura“ de poveştile şt po- 
vestirile lui. — Invăţător în Baru-mare, pe Valea Jiului, sub 
muntele Retezatul! „Mergeam pe la toate nedeele şi os- 
pețele mai însemnate țărănești şi-mi umplui hambarul de 
poveşti, cântece, descântece și alt material de-al literaturii 
poporale. lmi era plină lada de hârtii scrise...“ — Invăţător 
în bisa, lângă Făgăraș! Aici dă de Achim, servitorul şcoalei, 
care trăise mult prin România (veche). De aici instructor 
la fetita protopopului l. lanza. Plotina, în Grădiște, la mi- 
mele Sarmisegeluzei ! Legende! Poezii poporale! — Invă- 
țţător în Boujar, sub muntele Marmore, la Granița Bana- 
tului. „Cântările cele mai frumoase“ şi povești! — In 1884 
în Bucium-șeasa, sub Detunata. „Cele mai frumoase po- 
veşti“ dela „băieșii“ (metalurgii) din Munţii Apuseni! (,...Că 
cine sunt povestitori ca băieşii (metalurgii)“ ?) — (Cântece 
și poveşti din Sâncel, Blaj. — Invăţător în Rodna-veche, 
la izvoarele Someșului mare. Aci înființează un comitet de 
ajutorare al copiilor săraci dela şcolile elementare, cu 
cărți de învăţământ. (Comitet compus de academicianul Flo- 


63 


rien cav. de Porcius, memorandistul Gerasim Domide, ete.) 
Ca secretar al comitetului împarte la școlari! săraci, fără 
deosebire de confesiune, manuale de învățământ. „Când 
trimiteam cărţi, rugam totdeauna pe învățătorii, la ale căror- 
adrese mergeau acele cărți, să-mi trimită material de-al li- 
teraturii poporale de pe la ei. Și mai tofi mi-au trimis câte- 
Ceva“. 

A mai primit material dela amicul său prof. Alexiu 
Viciu, dela gimnaziul din Blaj, dela elevii acestui gimnaziu.. 

ln 1893 e pensionar. 

„Aveam câteva lăzi pline de manuscrise de tot soiul, 
cari așteptau studiare şi ordinare“, seria l. P.-R. 

Să rezumăm: Materialul din lăzi și l-a adunat dela 
cutare „păcurar, zicător în frunză“, în sările copilăriei, 
când mama şi! buna toreeau, dela cutare „corporal“ la mi- 
ție, dela cutare servitor de şcoală, fost prin „România“, 
dela cutare „băleş“ din Munţii Apuseni, dela elevi, dela 
colegi, dela părintele-preot, moșneag dintr'un sat de lângă 
ruine romane, chiar și dela un ţigan, care ştia povești mi- 
nunate. Umbla la „nedee“, la ospeţe, la lucrul câmpului. 
pe afară şi la șezători — pretutindeni cu creionul în mână, 
pretutindeni atent. 

Aşa a putut |. P-R. să në lase o moştenire bogată, 
el, omul sărac, încât „Astra“ și acum mai are material pre- 
Hos, inedit, moştenit dtla acest model de propagandist și 
culegător pasionat de folklor. 

La „radio“ s'a spus despre 1. P.-R. că ar fi fost un 
Creangă al Ardealului. Epitetul este îndreptăţit. 

Cum e serbătorită memoria lui |. P.-R.? 

Prin 1920 au venit elevii „Școlii normale din Năsăud, 
conduși de profesorul Petru Bizo, la Reteag — să cerce- 
tege anume comuna şi casa unde a trăit scriitorul şi däs- 
călul Pop-Reteganul. Satul întreg a fost în picioare. Seara 
au dat elevii un festival, eothemorându-se — în faţa săte- 
nilor și fruntașilor eomunii — cel dispărut și totuși! prezent, 
prin senterile sale, în mijlocul poporului. 

Ca prefect (în 1931/2) în Dej, a comandat seriitorul șt 
admiratorul lut Pop-Retepganul d! Aurel P.-Bănuj o fablă 
comemorativă, ea să fie desvelită pe casa unde a trăit și 


64 


murit marele povestaş poporal. Placa a putut fi deavulită 
numai în 1934, în cadrul unui festival, la care a luat parte 
prefectul, despărțământul „Astrei“ eu preşedintele ete. în. 
frunte, mulți intelectuali și popor. 


in „Biblioteea poporală a Asoeiaţiunii“ au apărut ur- 
mătoarele broşuri de loan Pop-Reteganul: 

Nr. 1, 2, 45, 66, 78 din seria l. „Povestivi din viața ţăranilor ro- 
máni“ (1908). Apoi, din seria Il: 

Nr. 128: „DLucă — minte slabă“. 

Nr. 145: „Casa făranului român“. 

Nr. 148: Chiuituri în „Un ceas de șezătoare poporală“. 

Nr. 172: „Stan Bolovan“. 

Nr. 180: „Din Țara Hațegului“. Povestiri. 

Nr. 185: „Copiii Ursuţului“ şi alte povestiri. 

Nr. 196: „Dascâlul loniță“. 

„Asoeiaţiunea“ a premiat şi publicat, în 1895, „Povești din popor“, 
întrun volum de 216 pag. — epuizat. 


Nota In decursul anului acestuia va apărea în „Biblioteca poa- 
porală a Asoeciaţiunii“, o brogură întitulată: „Munţi, animale şi pămâni“, 
de 1. P.-R., cu legende, povești şi sfaturi economice. 


65 


indrumări culturale. 


Cursul de literatură română la șeoalele 
ţărăneşti 
de Al. Dima. 


Şcoala ţărănească reprezintă pentru „Asociațiune“, con- 
-comitent cu o indiscutabilă realizare, un nou câmp de rod- 
nice experienţe pe domeniul încă destul de necunoscut la 
noi — al propagandei culturale sistematice. După roman- 
tismul tuturor apostolatelor înduioşătoare dar naive, al 
căror folos a fost mult prea mie faţă de entuziasmul for- 
telor puse în mișcare, „Asociaţiunea“ activează astăzi — ală- 
turi de celelalte societăţi similare — cu un spirit al orga- 
nizării ce-i pregăteşte rod însutit. Şcoala ţărănească se în- 
cadrează acestei noui metade cu o eficacitate sigură, dar 
cu o contribuţie ce trebuește încă determinată, experimen- 
tată şi perfecționată. Ba propune încă studiului o seamă 
de probleme, a căror soluţionare nu poate fi deocamdată 
întrevăzută. 

lată de pildă o întrebare ce trebue să preocupe pe 
organizatorii şceoalei ţărăneşti: care urmează a fi raportul 
cantitativ între cultura practică și cea generală şi care să 
fie cunoştinţele culturii naţionale, absolut necesare elevului- 
ţăran ? Ne propunem să răspundem acestei întrebări în 
laturea ce priveşte cursul de literatură română, a cărui pro- 
gramă analitică şi al cărui seop educativ îl vom pune în 
discuţiune. 

Ţelul acestui articol e — de altfel — mai depărtat. Bl 
urmăreşte să îmbie pe profesorii şeoalei țărănești de ori- 
care specialitate să-și ridice fiecare problema minimului de 
cunoştinţe folositoare elevului-ţăran şi a metodelor celor 
mai potrivite influenţei educative. O largă diseuţiune a 
acestor chestiuni trebueşte mult dorită pentru câteva con- 
-aluzluni clare privind materialul și metoda predării, la cari 
ar urma să se ajungă. 


66 


Obiectul însemnărilor de față se limitează precis 
— cum spuneam — la cursul de literatură română la şeoa- 
lele țărănești. 

Să ne înirebăm mai întâiu: care este scopul specifie al 
acestui curs? Desigur îndoit: material şi formal ea ţinta 
oricărei acţiuni educative. Vom urmări aşa dar să oferim 


elevului-ţăran o sumă minimală de cunoștințe privind lite- 
ratura română și apoi — mai ales — vom tinde la desvol- 


tarea în sufletul său a gustului pentru frumos, conceput ca 
veştmânt al binelui. Cele .două obiective vor fi realizate 
concomitent, ceea ce e în funcție — firește — de actul 
profesorului. l 

Punctul de plecare în urmărirea scopului educativ nu 
poate fi decât unul: existența unui spirit artistice vădit în 
toată variata şi sclipitoarea de frumusefe, literatură populară. 
Acesta este „datul“ dela care pornim și pe acest teren aper- 
ceptiv suntem datori a construi opera noastră educativă. 
Eforturile noastre se vor îndrepta dar, spre conservarea 
și păstrarea acestei dispoziţii latente, dar sigure a ele- 
vului-ţăran. 

Ca regulă generală a metodei, lecturile ce vom înfă- 
țișa, vor trebui să fte în spirit popular şi în graiu popular. 
Se va ridiea uneori aci o greutate. Intr'o partea ţărănimii 
contaminată de mentalitatea orașului, mai precis a perife- 
viei, a pătruns tendinţa imitaţiei de „sus în jos“ de care 
se vorbește în sociologie și în consecinţă asistăm lao 
devalorizare a producției artistice ţărăneşti, în timp ce 
cântecul şi graiul schimonosit al mahalalei se bucură de 
o mai mare consideraţie. Profesorului de literatură îi re- 
vine această importantă datorie de a recâștiga sufletul tă- 
ranului pentru propria sa cereaţiune literară. Metoda ar 
putea fi următoarea: negativ, o analiză satirică a produc- 
ţiilor periferiei spre a-i pune în relief inesteticul; pozitiv, 
o prezentare admirativă a calităţilor literaturii populare, 
observându-se simultan cum mari cărturari şi scriitori 
precum Aleesandri, Russo, Negruzzi, Kogălniceanu, Bmi- 
neseu și-au manifestat păreri entuziaste asupra valorii 
creaţiunilor populare. Nouă şi adâncă încredere vom sădi 
astfel în sufletele lor şi nu este imposibil ea totdeodată 


67 


îndemnul la creație al celor talentaţi să fie stimulat spre o 
uimitoare rodire. 

Cu aceste lumini, ne putem apropia de problema însăşi 
a programei ânalitice a cursului de literatură română, a 
cărui orietitare generală am reliefat-o. 

Cari să fie dar capitolele mai de seamă ale acestut 
curs? Ca prineipiu însemnăm: marile momente ale desvol- 
tării noastre literar-eulturale trebuese înfățișate în esenţa 
lor în mod sumar, dar precis. 


Dom prezenta mai întâi — într'o singură oră — Wte- 
ratura religioasă şi însemnătatea ei ca aducând cu sine 
noţiunea de carte însăşi, de limbă românească setisă şi 
făcând să cireule sentimentul unităţii naţionale în toate pl- 
nuturile pe unde era răapândită ca purtătoare a cuvântului 
sfânt. Se va surprinde însăși mărturisirea elevului-ţăran 
care va fi văzut desigur în satul lui, una din acele vecht 
cărți ciriliee ce se păstreagă cu evlavie în multe locuri. 
Ca aplicație — potrivit nevoi! de a i se citi luerări în sapi- 
ritul său — va fi foarte nimerit a i se înfăţişa fragmente 
din Psaltirea în versuri populare a lui Dosojteiu, eu atât 
mai mult cu cât înseși cânteeile religioase ale mulţimii sunt 
uneori alcătuite pe această bază. 

Intr'o altă oră, liferatura istorică a eronicarilor va trebut 
prezentată cu tot sentimentul ei de sfântă îngrijorare pentru 
păstrarea marilor fapte din trecut, punându-se în relief va- 
loarea tradiţiei şi citându-se ca aplicaţie, pagini dintr'un 
povestitor în spirit popular precum neîntrecut a rămas. 
I Neculce. 

Şcoala Ardeleană care urmează a fi predată ţinându-se 
seamă de cunoștințele mai ales ale ţăranilor uniţi, prinsă 
de asemeni în contribuția ei căracteristică, va cunoaște 
îndeosebi accentuarea elementului politie naţional ce-i stě 
la bază. 

Literatura mai nouă se va bucura fireşte de o solici- 
tudine mai mare. Cele mai fruntaşe nume ale veacului at 
XlX-lea nu trebuese ignorate. Biograţiile ample sau înși- 
ruiri de titluri de lucrări sunt desigur întreprinderi absolut 
inutile. 


68 


Ceea ce trebue să urmărim e — în primul rând — 
cunoaşterea operilor apropiate spiritului popular. Din prima 
jumătate a veacului, o lectură comentată a „Shurăforului“* 
lui Heliade cu atâtea elemente populare de fond, a fabu- 
lelor grele de înțelepciunea lsopiet populare ale lui Gr. 
Alexandrescu sau a „Doinelor“ lui Alecsandri atât de eon- 
sonante sufletului țărănesc, vor alcătui momente de aleasă 
delectare pentru elevi. 

In ce priveşte a doua jumătate a veacului al XIX-lea, 
lirica patriotică a lui Alecsandri ne va oferi câteva texte 
mult gustate precum „Hora Unirii“ eare va sugera potel- 
vite comentarii actuale asupra semnificației și rodniciei 
prinetplului unirii dintre fraţi. „Pasteiurile“ aceluiași, care a 
făcut în ele apologia câmpului și a muncii agricole vor fi 
de asemeni mult iubite. 


Din poezia epică a lui Alecsandri, baladele cu ca- 
vacter haiducesce, basmele versifieate sau legendele isto- 
pice își vor găsi ascultători atenţi, iar poezia dramatică 
— cea cu subiecte țărănești — va fi tot atât de atractivă. 

„Răzvan şi Vidra“ a lui Hașdeu are destule elemente 
populare spre a putea fi tratată. Creangă fireşte cu toată 
savoarea lui ţărănească, va deveni unul din autorii prefe- 
vaţi, iar din Eminescu, poeziile de inspiraţie populară precum 
„Ce te legeni codrule?* sau mai ales „Doina“ cu dure. 
roasa ei actualitate, vor da prilej ţăranilor să preţuiască 
„creaţiunile marelui poet. Cogbuc şi Slavici cu frumuseţea 
lor populară și malales cu structura lor ardelenească, vor 
trebui de asemeni să fie mult cultivați. 


Principiul selectării textelor după considerentul ele- 
mentului lor popular se va aplica și scriitorilor eontimpo- 
rani din care se vor putea face lecturi în limita orelor dis- 
ponibile. Cărţuliile bibliotecii poporale a „Asociaţiunii“ îşi 
vor găsi aci o frumoasă întrebuințare, ele urmând a fi căl- 
duros recomandate după citirea unor pasagii caracteristice. 


Toate cunoștințele cursului de literatură română tre- 
buesc însă aplicate posibilităţii de lectură a elevilor-ţărani 
care-și au în genere biblioteca lor, în satul de unde au 
venit. Când vom citi deci un text, nu vom uita să întrebăm 


69 


dacă nu cumva elevii îl cunose mai dinainte sau dacă-l 
au în biblioteca lor. Căci pe seama cursului de literatură, 
îndemnul la lectura estetică şi etică trebue să file preocu- 
parea principală. l 

Ca încheiere, tinem să prevenim o obiecțiune. Pro- - 
grama analitică mai sus prezentată e desigur prea vastă. 
Ea trebue simplificată în raport eu numărul orelor dispo- 
nibile, dar negreșit couservată în principiile ei adânci. 

Fireşte, cursul de literatură română la școalele ţără- 
nești ridică încă numeroase probleme. Ceea ce am între- 
prins noi, a fost numai o conturare a unora din ele. Am 
fi nespus de bucuroși dacă şt alţi profesori ai şeoalelor: 
ţărăneşti ar onora coloanele „Transilvaniei“ cu părerile 
lor asupra problemelor ce am discutat. Invăţământul fă- 
rănese va ieși din aceste desbateri considerabil întărit și 
ma! ales înrădăcinat în experienţă, ceea ce ar realiza tocmai 
cea mai vie a noastră dorinţă. 


70 


Material pentru conferințe, șezători, ete.. 


s ex 
Cartea și foloasele ei”) 
De cetit sau prelucrat pentru sate în „Săptămâna eărții“ sau eu alte prilejuri 


de Al. Dima. 


„Să aibi vreme și cu cetitul cărţilor: 
a face iseusită zăbavă. 
(Miron Costin.) 


1. Printre marile năseociri de acum cinci sute de ani, 
cu deosebită faimă a strălucit par'că deasupra tuturor, 
gândul înfiripării tiparului ce se datorește minţii iscusite a 
lui Gutenberg. De atunei şi până astăzi, neîncetat, zi de zi şi 
an de an, omenirea de pretutindeni foloseşte minunata năs- 
cocire, răspândindu- şi simţirile, gânduriie, îndemnul la fapte, 
din suflet în suflet, pe deasupra graniţelor și a timpurilor. 

2. Ca să ne dăm seama câte puteri cheltuește omul 
cu răspândirea cărţii, iată, împărtășim aci câteva cuvân- 
tătoare date. Dela născocirea tiparului şi până în 1912, au 
trecut prin tiparniţele lumit cam 22 milioane de cărţi. Astăzi 
se tipărese cam 200 mit de cărţi pe an și peste 10 miide 
reviste. La noi, în România, 6 mii de cărţi văd în fiecare 
an lumina zilei. 

Dar iubirea de carte şi-o mai desvăluie omenirea prin 
daosebita grije cu care înconjoară acele locuri de adu- 
nare a cărţilor ce se chiamă biblioteci. Așa de pildă: Bi- 
blioteca din Moscova numără peste 4 milioane de cărţi, 
cea din Ueraina 31/2 milioane, cea din Berlin asemenea, 
biblioteca din Washington (America) 3 milioane 285 mii, 
o bibliotecă engleză 3 milioane ş. a. 

ŞI noi, Românii, ne putem-mândri eu mari biblioteci. 
Universitatea din Cluj numără astfel aproape 500 mii de 


*) Conferinţă populară răspândită în desp. Sibiu în 1934. 


71 


«cărţi, Academia Română 320 mii, Universitatea din Cer- 
năuţi 300 mii, Biblioteca Fundaţiei „Carol l.“ din Bucureştii 
100 mii, iar alte lăcaşuri de cultură presărate pe tot în- 
tinsul ţării, adună multe mii de nepreţuite cărţi. 


3. Este dar firesc să ne punem întrebarea care să fie 
“taina cea mare ce îndeamnă pe om cu atâta puternică sete 
spre foile acestea înflorite cu slove ce alcătuesc cărţile, 
unde se ascunde minunata lor vrajă, de subjugă pe omul 
din toate timpurile și de toate neamurile? ȘI lumina ade- 
vărului va despica ceața neștiinţei, de îndată ce o nouă 
întrebare ne va iscadi mintea: ce înseamnă, de fapt, o carte, 
care-i izvorul şi începutul, ce menire are pe lumea asta 
mare? 

4. Inainte de a fi fost cărțile, s'au înţeles oamenii, îm- 
părtăşindu-şi gândurile doară prin mulţimea vorbelor dela 
Domnul lăsate. Dar vorbele spuse acum, pier în clipa ce 
vine, că-s date adesea uitării şi de aceea omul nu pune 
în armonioasele lor sunete, tot ce are mai înalt, ma! plin 
de virtute, mai frumos în sufletu-i ce ogliudește pe Dum- 
mezeu. 


Cărţile însă înfruntă vremile şi sunt veșnice. Şi omul 
se străduieşte de aceea să adune în cuprinsul lor, toate 
comorile minţii, inimii și voinţii sale, dar nepreţuii, ce de- 
pășeşte clipa de faţă și năzuieşte spre înălțimile nemuririi. 

Cartea cea bună e, deci, „iscusită oglindă a minţii 
omenești“, cum o spune Miron Costin, cronicarul şi ce 
poate fi mai firesc decât setea înviorării sufletului din iz- 
vorul acesta de apă vie? 


5. Dar cartea mai ascunde și alte minunate taine. 


Ea dă omului de astăzi putinţa de a urca poteca vre- 
murilor ee au fost, de a asculta povestirile strămoşilor lui, 
de a-şi încălzi sufletul de vorba părinţilor ce au murit de 
mult, de a se simţi laolaltă cu toţii, un singur şi mare su- 
flet ce leagă strâns împreună veacurile. Cum, iarăşi, cro- 
nicaruli glăsueşte: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită 
„ oglindă minţii omeneşti: scrisoarea, dintre care dacă se 
va nevoi omul cele trecute cu multe vremi, le va putea ști 
-Şİ le va putea oblici“. 


72 


6. lar dacă prin darul cărţilor putem pătrunde cu atâta 
uşurinţă în lumea trecutului, noi mai aflăm din răsfoirea 
tor toate înfăţișările vieţii de azi, toată nesfârșita frumu- 
seje a zidirii lui Dumnezeu, dela un capăt la altul al ţării, 
ba al lumii întregi chiar. Prin vraja cărţilor și pe aripile 
repezi ale gândului —- aflăm atâtea folositoare lucruri despre 
alte popoare şi obiceturi și învăţăm să le înţelegem pe 
toate, că toate-s doar înfăptuiri ale Domnului. 

7. Cărţile nu-s numai izvoare nesecate ale cunoştin- 
telor omeneşti. Ble sunt strălucite mijloace de mai uşoară 
trecere prin viaţă. Că nu odată ne desțată -cărţile, ne po- 
westese minunate şi hazlii întâmplări omenești, ne aduc 
veşti din împărăţia animalelor celor fără de minte s'au de- 
şartă în faţa noastră carul tuturor prostiilor bietei minţi 
omeneşti. Şi râde inima și petrece gândul, uitând bleste- 
măţiile cele urite ale lumii. 

8. Mai trebuese să fie cărțile un necurmat îndreptar 
al vieţii noastre de toate zilele, al cinstei și omeniei noa- 
stre, al urmăririi drumului celui drept, al fricii de Dum. 
nezeu, aşa, cum sfintele cărţi ne învaţă. Către ele mai ales 
— izvorul de totdeauna al înţelepciunii — ceată să ne în- 
dreptăm şi din drumul lor nici un pas să nu ne abatem. 
Aşa cum şi Domnul cuvântă: „Ispitiţi Seripturile:. 

9. Din cele mai sus arătate s'a putut vedea — so- 
'cotim — care este taina ce face pe om să preţuiască atât 
de mult cartea, comoară a sufletului omenesc, punte svâr- 
lită peste veacurile ce au fost, minunat mijloc de înfățișare 
a aidirilor lui Dumnezeu, nesecat izvor de înaltă petrecere, 
necurmat îndreptar al vieţii de toate zilele. Cartea înseamnă 
toate acestea laolaltă, dar încă un lucru ce-l desvăluim 
acum. 

Cartea mai trebue să fie privită de asemeni ca un pu- 
ternie mijloc de creştere a propriilor noastre puteri sufle- 
eşti. Prin citirea ei, mintea noastră se desvoltă, înţelep- 
ciunea se ascute, închipuirea se aprinde, înţelegerea se 
împuterniceşte, inima mai bună, mai miloasă, mai duioasă 
se face, voinţa dârză, stăruitoare, neînfrieată. 

Cu puterile astfel crescute prin hrana sufletească a 
<ărţilor, omul înfruntă — cu mai multă uşurinţă — piede- 


13 2 


cile fără de număr ale vieţii, etitorindu-şi un traiu mai bun 
şi mai folositor, atât sieşi, cât şi semenilor săi. 

10. Şi este atât de minunat acest obiceiu al citirii căr- 
tilor, încât Miron Costin, cronicarul de acum două veacuri 
şi mai bine, despre care de mai multe ori am pomenit mai 
sus, a rostit înțelepte și bătrânești vorbe ea acestea: 

„Puternicul Dumnezeu, iubite cetitorule, să-ţi dăruiască 
după aceste cumplite vremi a anilor noştri, cândva și mai 
sloboade veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi 
vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă; că nu. 
este alta şi mai frumoasă şi mal de folos în toată viaţa 
omului zăbavă decât cetitul cărţilor: căci cu cetitul căr- 
ților şi a scripturei cunoaştem pe Zidttorul nostru Dumnezeu“. 

ȘI El ne-a dăruit întradevăr „mai sloboade veacuri“ 
ea pe vremea lui Miron Costin și e păcat să nu ne folosim 
cu cetitul cel preţios al cărţilor. . 


74 


Din activitatea altor societăţi culturale. 


Societatea culturală „Teatrul“ din 


Turnu-Severin 
de i, Sibianu. 


Incă dela reorganizarea „Transilvaniei“ sub forma 
acestui buletin de tehnică a culturii, gândul redacţiei a îm- 
brăţişat — cu deosebită căldură — ideea dea nu se măr- 
gini numai la înfăţişarea propriei noastre activităţi, cla se în- 
drepta generos şi către munca societăților culturale — surori 
cari jertfese aceluiaș ideal al ridicării celor mulţi. Câmpul 
operei culturale este în fara aceasta atât de vast, atât de 
complex, atât de puţin luerat, încât toate laudabilele efor- 
turi ale particularilor şi societăţile culturale nu prididese 
în a stăpâni un obiectiv întradevăr imens. Detailata pre- 
zentare a tuturor acestor activităţi pe lângă sensul na- 
tural al unei morale preţuiri, se mai încarcă — în același 
timp — cu forţa elocventă a exemplului menit să se gene- 
ralizeze, să fructifice și alte iniţiative de acest fel, înmul- 
tind numărui energiilor culturale. 

in linia acestor vederi, ne propunem a înfățișa frea- 
mătul de activitate al societăţilor culturale — surori, cărora 
înţelegem astfel să le aducem omagiul bătrânei „Asocia- 
ţiuni“ pentru toată splendoarea idealismului ce au știut să 
desfășoare. Şi sentimentul preţuirii noastre e cu atât mai 
viu, cu cât rezultatele muncii de culturalizare sunt pro- 
dusul -~ în genere — al unor iniţiative particulare, al unui 
spirit de sacrificiu rar, la care abia târziu a venit să se 
asocieze contribuţia șovăitoare și rușinată a ofieialităţii. 

Societatea culturală „Teatrul orașului T.- Severin“ este 
una din aceste uimitoare înjghebări ce a izbândit, faptă 
întradevăr impresionantă, elădind una din acele fortărețe 
ale culturit“naţionale menite să producă entuziasm și ad- 
miraţie în sufletul oamenilor obiectivi. „Palatul cultural“ din 
T..Severin privit în grandiosul ansamblu al monumentali- 


75 2* 


tăţii lui, cu cele șapte săli mari ce cuprinde, în cadrul în 
care este așezat între două grădini și cu priveliștea fer- 
mecător deschisă spre Dunăre, este una din acele ctitorii 
pe care numai suflete alese și rare le pot întreprinde. 


Gândul iniţial din care minunata faptă a purces, a pornit 
modest—umilă cenușăreasă— din eancelaria liceului „Traian“ 
în 1909, sub privirile desigur sceptice ale celor mai mulți. 
Să concepi numai un astfel de plan întrun orășel de pro- 
vincie somnolent şi comod, mândru dar inofensiv, va fi fost 
o îndrăzneală ce va fi turburat adâne apele atâtor linişti 
sufleteşti. ldeea creştea însă cutezătoare din însăşi icoana 
ce-o zugrăvea. „Palatul cultural“ din acea margine a Ve- 
chiului Regat avea să se înfăptuiască din flacăra unul ideal 
prea scump spre a fi părăsit. Bl era conceput ca o cetate 
de adăpost a culturii naţionale la graniţa Serbiei şi a Ba- 
natului, în preajma atâtor fraţi subjugaţi, ce simţiau nevoia 
întăririi credinţii în destinul strălucit al neamului. De aci 
dragostea cu care intenţia conducătorilor a fost îmbrăţi- 
şată, de către atâţi oameni de bine ai orașului, judeţului, 
de autorităţi locale și guverne, Banca Naţională a Româ- 
niei, Centrala Cooperativelor sătești şi mai ales de foștii 
elevi ai liceului „Traian“ din T.-Severin, cari au însemnat 
elementul de stăruitoare propagandă şi sacrificiu eoutinuu. 
Tot acest splendid entuziasm colectiv, a fost diriguit de 
spiritul idealist al consiliului de administraţie, compus numai 
din trei membri: dl prof. Teodor Costescu, vajnicul şi ne- 
obositul până astăzi, luptător, Dr. C. Gruescu, un organi- 
zator de frunte şi răposatul Tache Băbeanu. Gândul în- 
colţit în 1909, a prins chip în 1913, când sa pus temelia 
„Palatului cultural“, ce a început să activeze însă abia 
după răsboiu în 1924. Inaugurarea s'a făcut la 30 Noem- 
vrie al acestui an, când fraţi din toate ţinuturile românești 
— de astădată în ţara liberă — s'au întrunit la Severin, 
plini de încredere în menirea nouii instituţii. 

Edificiul într'adevăr monumental, lucrat după planul 
arhitectului Grigore Cerchez, adăposteşte şapte mari 
săli, frei suprapuse în aripa de răsărit, unde sunt insta- 
late biblioteca „l. G. Bibicescu“, Cinematograful şi Restau- 
rantul, trei în aripa de apus unde se află Muzeul „Dr. C. 


76 


l. Istrati“, un Salon de festivități şi o Sală ajutătoare, iar 
a şaptea şi cea mai mare, e situată la mijloc, încă neter- 
minată urmând a deveni viitoarea sală de teatru. 


masa 
EEF. 
EREE 


ALLETLE 


$- 


-3 
yw, 


i 


„Palatul Cultural“ din Turnu-Severin. 


DA 
Dai 


B momentul să părăsim acum frumuseţea selipitoare 
a exteriorului şi să ne apropiem de vieața culturală ce 
pulsează în inferior. 

Biblioteea „l. Q. Bibicescu“, instalată în 1925, a fost dă- 
ruită în 1920 de lon G. Bibieeseu, fostul guvernator al Băncii 
Naţionale și fiu de ţăran, din Cerneţi (Mehedinţi). 40.000 vo- 


77 


lume sunt elegant adăpostite într'o sală de 25/14 metri, eu 
multe și comode mese de lectură. Biblioteca nu e lipsită 
de câteva rarităţi precum un „Octoih Slavonese* din 1525 
al Diaconului Coresi, o „Carte Românească de învățătură“ 
a lui Darlam (1643) şt alte multe lucrări din istoria litera- 
turii noastre vechi ca și cărţi străine rare ca o gramatică 
din 1496 în grecește, manuserise interesante etc. Biblioteca 
de faţă a avut un răsunet apreciabil în masele cititoare ale 
oraşului. Statistica cititorilor numără astfel între 1930—32: 
41.647 lectori ce au consultat 71.361 cărţi, iar din 1921—1982 
au fost 158.168 cititori cu 282.684 volume consultate. Vieaţa 
oraşului a cunoscut astfel un remarcabil avânt cultural, în 
pătura elevilor mai ales, cari au fost cei mat numeroşi ci- 
titori. Alături de revista literară de românească directivă a 
„Dalinii“ ce a trăit zece ani desfășurându-şi activitatea sub 
faldurile localismului creator şi de acţiunea culturalizării 
întreprinsă de „Casa luminii“ din Mehedinţi, biblioteca 
l. G. Bibicescu şi-a dat contribuţia ei în opera educativă a 
ridicării orașului. Dar fapta ei nu sa mărginit la atâta 
numai. Biblioteca severineană şi-a extins activitatea pe me- 
leagurile Mehedinţilor, în provineiile-surori, până în Ame- 
rica chiar, împărțind bibliateci filiale de câte 400 volume 
fiecare. Până în Decemvrie 1933, situaţia acesteia era ur- 
mătoarea :' 118 biblioteci în Mehedinţi, 36 în Banat, 17 în 
Basarabia, 12 în Ardeal, 3 în Bucovina, 3 în Dobrogea, 
7 în diferite locuri din Vechiul Regat, iar 54 la Românii de 
peste hotare dintre cari 20 în America; în total deei 250 
de filiale. Sunt cifre cari vorbese mai expresiv decât toate 
cuvintele elogioase ce le-am putea încrusta noi aci. 


O altă instituţie culturală pe care o adăpostește „Palatul 
cultural“ din Severin este „Universitatea populară“ care-și 
ţine prelegerile în fiecare Sâmbătă seara din Octomvrie și 
până în Martie, invitând conferenţiari dintre personalităţile de 
seamă ale culturii noastre. E de fapt un Ateneu care dă po- 
sibilitate localnicilor să asculte pe înelepţii neamului. . 

Muzeul „Dr. C. 1. Istrati“ închipue de asemeni un viu 
şi intuitiv instrument al culturii, obținut după multe stă- 
ruine dela Ministerul Artelor de către dl prof. T. Costescu. 
El are cinci secţiuni şi anume: 1 științifică (Geologie, Mi- 


78 


neralogie, Paleontologie), 2. artistică (Sculptură, Pictură, Ca- 
ricatură, Desemn), 3. preistorică, arheologie clasică și istorie, 
1. etnografică, 5. bisericească. Obiectele au unele o deo- 
sebită valoare istorică și documentară, a căror enumerare 
din lipsă de spaţiu n'o putem întreprinde act. Regretăm de 
asemeni lipsa clişeelor cari ar fi putut da o mat desăvâr- 
şită idee despre bogăţiile acestui muzeu de un caracter eu 
totul general, îmbrăţișând istoria şi ţinuturile Vechiului Regat. 
la afara acestor instituţiuni culturale propriu zise, „Pa- 
latul cultura!“ dă — prin sala lui de cinematograf şi prin gră- 
dina lui — posibilitate și altor acţiuni de acest fel, creindu-și 
totdeodată venituri ce urmează a-i susţine activitatea. 

Opera Soc. culturale „Teatrul Orașului T.-Severin“ de 
sub preşedenţia dlui prof. Teodor Costescu a avut fericirea 
să se bucure de consacrarea oficială a M. S. Regelui Carol Il. 
care a prezidat Adunarea generală a societăţii și a biblio- 
tecii „|. G. Bibicescu“ la 25 Octomurie 1938, luând şi iniția- 
tiva unei noui subsecţii publice în vederea terminării sălii 
mari a teatrului. Este mişcătoare înalta mărinimie cu care 
M. S. Regele onorează şi patronează toate marile înfăp- 
tuiri culturale ale ţării. 

* i * 

Ga 31 lanuarie 1925, la inaugurarea Universităţii po- 
pulare din Severin, dl prof. C. Rădulescu-Motru, după ce 
a desvoltat subiectul conferinței sale despre „Ştiinţa de 
mâine“, a încheiat astfel: 

„Palatul culturii, ce aţi clădit, reprezintă numai o po- 
sibilitate. Va fi o realitate când fapta Dv. îl va umple. Căci 
începutul și realitatea nu-l dă ideea, ci fapta. Nu mă în- 
doiesc c'o veţi avea“. („Datina“, UI, 1—2, pg. 7). ŞI cuvin- 
tele Dsale s'au dovedit a fi profetice, fiindcă fapta a început 
întradevăr a umple zidurile, aşa cum anı arătat mai sus. 
Mai sunt fireşte, încă multe de înfăptuit. In primul rând mai 
ales, o extindere a noţiunii de culturalizare dincolo de 
accepțiunea pur sujlească a ei. Dar acestea sunt numai în- 
tregiri, cẹ vor putea veni mâine. Spre a se ridica, ele au 
nevoie de fundamentul de astăzi. Şi societatea culturală 
„Teatrul“ din T.. Severin a ştiut să-l aşeze adânc, şi ne- 
lintit. Cinste celor ce l-au înfăptuit. 


a 


Din aetivitatea „Astrei“ eulturale. 


Seeţiunile literare-știinţițiee ale „Astrei“ 
de lon Agârbiceanu. 


1. lnainte de unire, Secţiunile literare-știinţifice ale 
„Astrei“ aveau menirea să ofere literaţilor noștri de știință: 
din Ardeal, posibilitatea să se cultive în specialităţile lor 
şi să fie la îndemâna Astrei cu sfatul şi cu munca în pro- 
paganda sa culturală şi naţională în masele mari. Un număr 
restrâns de membri forma fiecare secţie. 

Împrejurările însă nu au îngăduit ea membrii unei secţii 
să poată lucra în comun, întrunindu-se cel puţin de 5—6 
ori la an şi desbătâad problemele mai actuale din dome- 
niul respectiv. Membrii erau recrutaţi din toate regiunile: 
Ardealului şi Banatului şi depărtarea nu le îngăduia să se 
întrunească. Obișnuit se ţinea la an o singură ședință ple- 
nară, — a tuturor seeţiilor, cu care prilej dacă se întruneau 
10—12 membri, era mare lucru. 

Deci unul din scopurile înfiinţării Secţiilor nu a putut: 
fi atins: adică de a fi un fel de for suprem literar şi ştiin- 
ţijie pentru literatura și știința Ardealului, care să cenzu- 
reze lucrări, să dea directive, să împartă premii ete. Poate 
s'au făcut 3—4 premieri în cursul deceniilor. 

Nici ca sfătuitoare și îndrumătoare în propaganda Astrei 
n'au putut lucra seeţiile în plenul lor, ci prin membrii lor: 
singuratici. Unii dintre aceştia își ţineau ca o datorie de 
onoare să facă propuneri, să dea inviaţiuni, să examineze: 
cutare problemă, la cererea Comitetului central. 

Direcţiunea culturală a Astrei, dela centru, sa făcut 
cu deosebire prin secretariatul literar, când sa bifureat 
secretariatul, iar înainte prin secretarul administrativ, care 
făcea propuneri Comitetului central şi refera asupra pro- 
punerilor de ordin cultural și literar venite dela despăr- 
făminte. 


80 


Cea mai importantă operă ştiinţifică a Astrei dinainte- 
de unire, Enciclopedia română în 3 volume, a pornit din: 
iniţiativa secretarului său Dr. C. Diaconovici şi a fost dusă 
la capăt prin colaborările oamenilor de şiiinţă și litere din 
toată românimea. Desigur între colaboratorii ei aflăm şi pe 
unii membri ai Secţiunilor literare-știinţifiee ale Astrei. Do- 
vadă că ei, când aveau prilejul să lucreze de.acasă, lu- 
erau bucuros. 


Membrii secţiunii istorice şi a celei şcolare au cola-: 
borat mai intens în opera de propagandă culturală Sa na- 
țlonală a Astrei. 


In definitiv membrul unei Secţiuni nu se deosebia mult: 
de alt membru al Astrei. Ducerări literare sau științifice, da- 
torite lor, erau din proprie iniţiativă şi după puterile fie- 
căruia. Iniţiativa s'a luat la „Bnciclopedia“ și la „Dieţio-. 
narul numelor de localităţi“ de S. Moldovan şi N. Togan.. 


2. După unire s'a crezut de către unii că e posibil: 
ea din acestea Seeţiuni să se institue un aeropag al lite- 
raturii şi ştiinţii în Ardeal, iar alţii. mai puţin idealiști şi: 
mai practici au voit ea prin ele să se atingă unul din scopurile 
lor iniţiale, care n'a putut fi realizat nielodată: de a pregăti 
materialul cultural şi naţional pentru propaganda Astrei în: 
straturile largi ale poporului şi numai în al doilea rând, 
întrucât ar avea mijloace, să facă cercetări științifice în toate- 
domeniile vieţii trecute și prezente din Ardeal și Banat. 


Dela vreo douăzeci de membrii câţi cred că erau 
înainte de unire, înainte cu vreo 10 ani s'au ales peste una: 
sută, iarăși din toate regiunile Ardealului, dar mai ales din. 
centrele culturale. 


Seeţiunile au început să lucreze, la început, în acel: 
de al doilea domeniu: făcând cercetări ştiinţifice şi de: 
popularizare, publicând lucrări în bibliotecile separate ale- 
Secţiei respective. 


Secțiunea istorică, a ştiinţelor naturale și mat ales cea: 
medicală, şi biopolitică, au publicat mai multe volumaşe 
foarte bine primite de critică. Cea biopolitică a publicat. 
câţiva ani şi un Buletin, — azi în reapariţie. 


81 


Dar mijloacele materiale pentru tipărirea lucrărilor 
wau ţinut decât 3—4 ani şi atunci Secţiunile s'au văzut ne- 
voite să caute alle domenii de muncă. 

Inființându-se, la 1928 un Secretariat al Secţiunilor la 
Cluj — unde erau concentrați cei mai mulţi membri ai lor — 
şi putând închiria o sală de şedinţe, Secţiunile au început 
o serie de comunicări ştiinţifice în legătură cu Ardealul și 
membrii marcanţi ai lor au colaborat la revista „Transil- 
vania“, care se proectase acum ea o revistă de cultură 
pentru Ardeal, accesibilă intelectualilor satelor. 

In chipul acesta, Secţiile au crezut că-și pot îndeplini 
o parte din îndatorirea lor de al doilea ordin. 

Prima misiune, aceea de a pregăti materialul de pro- 
pagandă culturală şi naţională, unitar, al Astrei în masele 
mari, a fost pusă încă din 1928 de secretariatul Secţiilor, 
cu aprobarea presidenţei Astrei. 


S'a stabilit mai întâi că Astra trebue să rămână în 
contact săptămânal cu masele mari şi prin presă și nepu- 
tând edita o gazetă poporală proprie, Secţiile să pregă- 
lească articole de popularizare științifică. 

Dreo 4 sau 5 ani, Secretariatul a propus serii de su- 
bieecte pentru fiecare secţie, cu problemele cele mai ac- 
tuale, cari să fie lucrate de către membrii secţiei respective. 
Lucrul părea uşor, căci fiecare secţie în specialitatea ei, 
putea redacta 10—15 articole la an. Dar membrii nu sau 
executat. Di s'a făcut propunerea să dea numai scheletul 
materialului, datele necesare pentru fiecare ariteol, urmând 
a le redacta în stil poporal, secretarul secţiunilor. lasă, cu 
câteva excepţii, nu a venit nici acest material. 

intre astfel de împrejurări, secretariatul a redactat și 
redactează singur până azi aceste articole poporale. Bovi- 
dent că el neputând fi specialist în materia celor zece 
secții, se mărginește la articole la cari se pricepe. 

Sa stabilit apoi de către Secţii că propaganda la 
sate ar trebui să fie unitară, cel puţin în ce priveşte tra- 
tarea alor 10—15 probleme mai importante la an. Secre- 
tariatul a propus o serle de noi subiecte pentru conferințe 
poporale model tratând cele 10—15 subiecte, cari tipărite 
s'ar fi putut distribui tuturor eonferenţiarilor Astrei. Desigur 


82 


pe lângă acest program unitar, despărţămintele rămâneau 
libere să se ocupe şi de probleme locale, festivale .oca- 
zionale ete. 


S'au scris câteva din aceste conferințe model și s'au 
publicat. Insă nici pe departe 10 sau 15 în fiecare an. Nu 
numai pentrucă multe Secţii nu le-au seris, ci şi din mo- 
tivul că nu erau mijloace să se tipărească. Pentru a ușura 
şi rezolvirea acestei probleme, în parte, apare azi „Tran- 
silvania“ ca buletin de tehnică culturală. 


In al treilea rând, în noul ipostas, revenea Secţiunilor 
să fixeze, să redacteze, sau să cenzureze materialul de 
fiecare an pentru „Biblioteca poporală“ a Astrei. 


Sarcina aceasta o îndeplinesc Secţiile, în parte, pre- 
gătind membrii ei unele broșuri, recenzând materialul intrat 
din afară şi propunând felul broşurilor ce e să apară în 
fiecare an Comitetului central. 


3. E evident că dacă Seeţiile, după unire, ar fi putut 
satisface pe deplin numai acestor trei îndatoriri: grija de 
Biblioteca poporală, redactarea articolelor de popularizare 
săptămânale şi stabilirea, în fiecare an, a programului 
unitar de propagandă prin 10—15 eonferenţe tip, ar fi ușurat 
foarte mult muncea Astrei în activitatea ei culturală. 


Dar aceste trei postulate, după cum am arătat, nu au 
putut fi satisfăcute decât în parte. Din mai multe motive. 
Credem că cele principale sunt următoarele: 


Aproape toţi membrii Seeţiunilor sunt extrem de co- 
pleşiţi cu alte ocupaţii profesionale, aşa încât cei mai mulţi 
mu pot participa la şedinţele plenare ale Secţiilor. ln al 
doilea rând, foarte mulţi nu au în preocupările lor propa- 
ganda în popor, ci muncă pur științifică. In altreilea rând, 
ori ce lucrare ar face pentru Astra, le cere timp, căei pre- 
stigiul nu le permite să apară ori cu ce în publicitate. O 
astfel de muncă însă ar trebui onorată și Astra nu are 
mijloace materiale. 

A. “Totuși Secţiunile, după răsboiu au crescut în au- 
toritate mai ales prin munca câtorva și mai ales a See- 
Hunii medicale biopolitiee, care are azi subseeţia Şoimilor. 


83 


Prin activitatea intensă a membrilor acestei Secţiuni, s'au 
îmbogăţit chiar directivele programatice ale Astrei. Ba a 
editat mai multe lucrări, a făcut anchete sanitare pe teren, 
ancheta etnografică, acum pe urmă, în Secuime şi alta în 
Banat. 

Dovadă că terenul de activitate al Seeţiunilor e mare 
în afară de cel în care am arătat cum am activat. Llade 
sunt membrii de mult altruism și dacă s'ar găsi și mijloace 
materiale, s'ar putea face lucrăr! frumoase și de ordin mat 
înalt ştiinţific și naţional. 

Tot membrii ai Seeţiunilor, în majoritate, seriu revista 
„Da Transylvanie“, în faţa propagandei revizioniste ungu- 
rești. 

5. Şi azi ca şi întrecut Secţiile, nu pot lucra însă în 
ansamblu, laolaltă. Un ceas cât ţine o şedinţă, la care vin 
cei cari pot scăpa de alte îndatoriri, nu e de ajuns niet 
pentru frământarea temeinică a problemelor ce ni se pun. 

Dar individual ar lucra cei mai mulţi pentru scopurile 
Astrei. lată chiar acum se pun două chestiuni de actuali- 
tate, în cari membrii secţiilor vor putea fi de cel mai mare 
ajutor propagandei şi operei ştiinţifice a Astrei: O nouă 
ediție, îmbogățită a Enciclopediei române şi înfiinţarea la 
Cluj a unui Studio pentru radiodifuziune. Cu prevederea unet 
modeste răsplăţi a muncii lor, membrii Seeţiunilor ar fi co- 
laboratorii Eneielopediei şi eonferenţiari la Radio din toate 
domeniile celor zece Secţii. Cu siguranţă în programul Stu- 
dioului dela Cluj va fi şi o oră a „Astrei“. 


Membrii Secţiilor, individual, lucrează fiecare în do- 
meniul lor. Mulţi ar putea serie subiecte date de Astra, cu 
condiţia ca ea să le poată edita uita să le poată asigura un 
modest onorar. 

In concluzie, azi când problema Seeţiilor nu e încă 
rezolvită, părerea subsemnatului ar fi ca ele să rămână 
în formațiunea lor de azi, membrii lor putând fi utilizaţi cum 
s'a arătat mai sus, iar pentru îngrijirea celor trei probleme 
arătate la p. 3 să se aleagă, din sânul lor, un comitet de 
directivare nu mai mare de 12 persoane, care să ţină şi 
legătura eu comitetul central din Sibiu. 


8a 


Noile noastre șceoale țărănești 
de Al. D. 


Bunele îndrumări ale Președintelui și Comitetului nostru 
central ca şi desăvârşita înțelegere a despărțămintelor au 
dus — prinir'o organică acțiune de colaborare --— la rea- 
lizarea şi generalizarea noilor șeoale ţărăneşti din acest 
an. Iniţiativa Maramureşului a rodit însutit şi a înrădăeinat 
astfel ideea școalelor țărănești în conștiința publică şi în 
cea a propagandiștilor culturali, cari cred nestrămutat 
în eficacitatea ei. Entuziasmul rapoartelor ce am primit 
până acum, este în această privinţă edificator. Şeoala tă- 
rănească a devenit astăzi cel mai potrivit instrument de 
culturalizare. Gradul realizărilor ei a rămas în funeţie numai 
de o cât mai atentă a ei organizare, de o cât mai îngri- 
jită selectare a elevilor-ţărani, de utilizarea celor mai bune 
elemente didactice, de alcătuirea unei cât mai raţionale 
programe analitice. 

infăţișăm în cele ce urmează, primele rezultate ale 
școalelor ţărăneşti din acest an, după rapoartele ce am 
primit până acum. Menţionăm inovaţia anului: la şeoalele 
pentru bărbaţi s'au adăogat — de data aceasta — şi altele 
pentru femei, acţiunea culturalizării întregindu-se astfel 
întrun mod fericit. 

z * * 

Despărţământul Carei de sub președinția profesorului 
Aurel Coza, a înfiinţat o școală ţărănească ce a funcționat 
între 5 Februarie—2 Martie a. c. Au participat în total 
24 elevi-țărani din 12 comune în așa fel, încât în general 
fiecare comună să fie reprezentată prin cel puţin 2 elevi. 
Pe lângă acești elevi permanenţi, în fiecare Miercuri (orele 
9—12) asistau ţărani din apropiere la cursurile teoretice și 
practice de pomplerit (cunoştinţe de poliţie incendiară, de 
cari au imperioasă nevoie din pricina cultivării păioaselor 
la treeratul cărora se produe dese incendii.) Insemnăm pro- 
grama analitică şi menţionăm numele profesorilor ce au 
răspuns la chemare cu un entuziasm ce nu poate fi în- 
de-ajuns subliniat. 


85 


Agricultura a fost predată de dnii Ing. agronom Meghi 
Alexa şi Prof. Zaharia lancu, apicultura de dnii Prof. Za- 
haria lancu şi Preot Sabău Nicola, pomicultura de dl dir. 
pens. Rusu Grigore, creşterea vitelor și valorizarea pro- 
duselor de di Medic vet. loan Popa, cooperajția de di Prof. 
Osianu Nicolae, cunoștințe de poliţie incendiară de d! Co- 
mandant Silviu Raica, medicina practică de dl Lt. Dr. Pelin 
Nicolae, cunoștințe practice de legi şi gospodărie comunală 
de dnii Jud. Pavel Flora și Dr. Stoia lon, dl primpretor 
Dr. loan Gherman şi Bob Liviu, cunoştinţe generale şi răs- 
pândirea culturii la sale de dnii Prof. Fărcașiu Alex., Florea 
Alexe, lonel Alexandru și Petra Traian, dir. şeoalei de uce- 
nici Alunaru Dumitru, dir. șeoalei de arte şi meserii Ră- 
descu loan, div. de şeoale primare Cleia loan și Știrbu loan, 
învățătorii lancu Gheorghiu şi Burducea loan. 


Pentru agrementarea programului, s'au prevăzut — cu 
concursul dlor prof. Dunca Gheorghe, Maghiaru Nicolae şi 
Simea Dumitru, ore de jocuri, cântece naţionale, educație 
fizică şi şezători cu dnii Prof. Aurel Coza şi Miculaş 
Gheorghe. 

La încheierea cursurilor, sa organizat un festival la 
care s'a sărbătorit comemorarea lui Horta, Cloşea şi Crișan 
şi s'au dat ţăranilor ultimile îndemnuri înainte de părăsirea 
şeoalei. 

Inferesant de observat e faptul că ţăranii au ezitat la 
început să participe la cursuri, nedumiriţi de gratuitatea 
şcoalei și de intenţiile „domnilor“. Când însă s'au convins 
asupra adevărului, solicitările de înscriere au întrecut nu- 
mărul de elevi prevăzuţi de organizatori. 

Spre a ilustra impresiile directe și vii ale conducă- 
torilor școalei, cităm ultimile fraze ale raportului despăr- 
ţământului: 

„Credem că prin școala ţărănească am pus bază unor: 
legături trainice între Despărţământul de atei al „Astrei“ și 
aceşti elevi-ţărani şi prin ei şi între mulţi din cei de acasă,. 
după plecarea lor din mijlocul nostru. Am constatat-o chiar 
şi până acum. ln orice chestiuni, în orice treburi ne con- 
sultă și ei, dar prin ei și alţii, cer sfaturi și caută să-și. 
atanjene cu multă socoteală afacerile!“ 


ge 


Despărțământul Făgăraş, prezidat de dl prof. V. Li- 
terat, a făcut să funcţioneze și în acest an o școală fără- 
nească între 18 Februarie şi 16 Martie c. Numărul cursi- 
ştilor a fost numai de 14 elevi-ţărani cu toate că desp. se 
pregătise să primească 30. Raportul enumără motivele de 


Profesorii şi elevii şcoalei țărănești a desp. Carei. 


ordin general şi special ce au determinat această redusă 
participare. Printre cele dintâi se citează neîncrederea fă- 
ranilor în cunoștințele economice ale „domnilor“, dispo- 
ziţie sufletească foarte accentuată la plugarii din Țara Ol- 
tului. Un alt factor ce a împiedecat participarea ţăranilor, 
este apoi opoziţia femeilor ce nu pot conduce singure gos- 


87 


'podăria, în lipsa bărbaţilor. Sau adaogat apoi cauze spe- 
-iale şi accidentale precum — în unele sate — câștigurile 
-ce obțineau ţăranii dela soe. suedeză care lucra în acest 
“timp la șosele, epidemiile ș. a. 

Cu toate acestea, școala a funcționat însemnând un 
pas înainte față de activitatea din anul trecut. Au predat 
lecţiuni: dnii llie Agârbiceanu: Pornieultură şi Valorificarea 
Jructelor ; Dr. vet. Grigorie Bianu, dir. Fermei Beclean unde 
şcoala a fost găzduită: Creșterea vitelor; Gh. Codrea, insp. 
şcolar pens: Cunoştinţe generale; Gh. Dragoș, dir. Gim- 
naziului de fete: Aritmetică și geometrie ; Dr. Dumitru Frâncu, 
„dir, prefecturii: Legi și așezăminte ale țării ; Dr. loan Giurca, 
med. prim. jud: Medicină practică și igienă ; Emanoil Oroș, 
“ing. agronom: Agricultură; Păr. Al. Popa, președ. Camerei 
de agricultură: Stupăritul; Octavian Popa şi Matei Rădu- 
lescu, prof.: Educaţie religioasă; Eugen Popescu, rev. şceol.: 
„Răspândirea culturii la sate; Ermil Rogală, prof.: Educație 
fizică ; lorgu Sandu, prof.: Cântări; Titu Savu, contabil: 
-Cooperative şi asociaţii; Toma Stoica, prof.: lucru manual. 

Faţă de anul trecut, s'au adaus leeţiuni privind feue- 
tele și valorificarea lor și socotirea suprafeţelor și a vo- 
lumelor, cunoştinţe foarte folositoare şi primite eu mult in- 
‘teres din partea elevilor. 

Incheierea cursurilor a avut loe la 16 Martie în sala 
de gimnastică a liceului Radu Negru din Făgăraş în pre- 
zenţa profesorilor și publicului. S'a ţinut un examen urmat 
de cuvântările dlor V. Literat, Gh. Codrea, Dr. D. Frâncu, 
-Gh. Dragoș, cărora le-a mulţumit ţăranul E. Lepșa din De- 
jani. Sau împărţit premii constând din: o coşniţă sistema- 
tică, câte 18 cărţi distractive şi gospodăreşti, câte 2 bue. 
-de altoi, câte 1 sae de cartofi de sămânță, câte 1 kg. de soia. 

labânda şcoalei țărănești din Făgăraş sa putut în- 
făptui datorită înţelegerii intelectualilor și autorităţilor ce 
au dat sprijinul lor entuziast unei opere atât de rodnice. 

Despărţământul Jin de sub președinția dlui Ing. 1. lancu, 
a înființat la rându-i! o școală ţărănească în comuna hive- 
„zeni, la 15 Februarie, frecventată de către 30 ţărani din 
acest sat. Cursurile se ţin de două ori pe săptămână Joia 
„dela 5—8 d. a. și Dumineca dela 2—5 d. a. în localul şeoalei 


88 


primare. Predau dnii: Ing. Ivanov: Albinărit; Păr. l. loano- 
viei: Religia; avocat Dr. E. Boeriu : Drept; agronom Ro- 
vinaru : Agricultura şi Pomicultura ; veterinar Dr. N. Rădoi: 
Creșterea vitelor; medie Dr. M. Sofonea: Igiena; contabil 
V. B. Taloescu : Cooperaţie ; înv. S. Suciu : Istorie, Geografie ; 
protop. l. Duma şi l. Niciu, prof.: Propaganda culturală la 
sale. 

La data primirii raportului, cursurile funeţionează încă 
urmând a ni se completa informaţiile după închiderea lor. 

Fapta desp. Jiu merită a fi subliniată şi însoţită de 
toată recunoştinţa „Asociaţiunii“. 

Despărţământul Oeland a cărui înfiinţare în Noemvrie 
trecut a fost însemnată întrun precedent număr al nostru, 
s'a dovedit demn de încrederea ce i s'a arătat. Abia or- 
ganizat sub președinția dlui Dr. Cionca Macedon, a şi 
purces la lucru întemeind o frumoasă şcoală ţărănească 
despre a cărei activitate referăm acum. 


Cursurile au început la 21 lanuarie a. e. şi au durat 
până la 16 Februarie. Au participat 21 elevi-ţărani, selec- 
tati după criterii de instrucție elementară și oarecare avere. 
Au predat dnii: Păr. Suciu Petru şi Popa loan: Religia, 
Dr. Aurel Rusu : Agricultura, med. vet. Witwer Martin : Cre- 
şterea vitelor, învăţ. Ani Nicolae : Pomicultura, med. iosif 
Boier: Igiena, Dr. Cionca Macedon: Chestiuni administra- 
tive. Cunoașterea legilor, jud. Eftimie lacob: Cunoaşterea 
legilor şi așezămintelor ţării, notar Cismașiu lvan: Cultura 
la sate, noțiuni de istorie naţională și artă naţională; Mu- 
reşan luliu: latoria lit. române, acelaşi și înv. Purel Cle- 
ment; Geografie, aceiaşi: Cânt și educație fizică, silvicultor 
N. Comşa: Silvicultura. 

lnehiderea cursurilor s'a făcut la 16 Februarie c., când 
s'a procedat la examinarea elevilor. A urmat cuvântul de 
înalt îndemn românesc şi moral al dlui Dr. Cionca Ma- 
-cedon, după care s'a trecut la împărţirea premiilor com- 
puse din cărţi și obiecte de utilitate casnică, mulţumind 
conducătorilor şeoalei ţăranul Roman Mihai din comuna 
Vârghiș. |n aceiaşi seară a urmat desfășurarea unu! frumos 
program artistic țărănesc în colaborare cu elevii şcoalei 
primare de stat. S'a jucat piesa „lege nouă“ a dlui Se- 


89 3 


bastian Stanca, bine interpretată de elevii-ţărani. Cuvântut 
de închidere şi mulțumire a fost rostit de ţăranul Galiţă 
Andrei din comuna lueta. 

Şcoala ţărănească a desp. din Ocland a fost extrem: 
de atentă la obiectivul ei special, opera de reromânizare a 
locuitorilor secuizaţi. Raportul care a fost trimis, accen- 
tuează mereu acest deosebit efort pe care intelectualii din 
Oeland l-au înţeles și îmbrățișat cu toată căldura idealis- 
mului lor într'adevăr impresionant. 


Despărțământul Salonta de sub preşedinţia dlui Prof. 
C. Safta, a redeschis şcoala sa ţărănească la 28 lanuarie e. 
ținându-se cursurile până la 76 Februarie e. S'au predat 
în total 26 lecţiuni, la cari au participat un număr de 40 
elevi. Profesorii și materiile sunt: Agricultura cu d! l. Cor- 
luțiu, ing. agronom: Pomicultura cu dl A. Chinez, înv. pen- 
sionar:; Zootehnie eu dl T. Botescu, med. vet.; Apicultura 
cu d! A. Guiaș, inv.; Cooperaţie eu dl C. Safta, prof.; Cu- 
noștințe generale cu d! 1. Nanu, înv.; Drept cu dl Dr. M. 
Coşiu, avocat; Igiena cu dl Dr. C. Ghergariu, medie. 

La închiderea cursurilor s'a distribuit elevilor o bi- 
bliotecă de 124 volume. 

Având în vedere nevoile practice și imediate ale re- 
giunii, conducerea şeoalei a renunţat la împărţirea de premit 
în natură, cumpărând în schimb o mașină de semănat care 
va fi utilizată spre folosul tuturor de cooperativa „Astra“. 
Sau făcut deasemeni intervenţiuni pe lângă Camera de 
agricultură a jud. Bihor pentru a întocmi un plan siste- 
maţie de exploatare agricolă. 

In acest fel, desp. Salonta — prin conlueravea inte- 
lecțualilor ce-şi recunose datoria faţă de pătura din care 
au purces, şi-a dat la rându-i laudabila-i contribuţie operei 
de culturalizare a maselor românești. 

Despănţământul din Turda de sub preşedinţia dlui dir. 
P. Suciu, cu sprijinui efectiv al Secţiei Agricole a jud. Turda 
şi-a deschis „Cursurile de popularizare agricolă“ — cum. 
le numește raportul — la 8 lanuarie e. durând 12 zile, până 
la 19 lanuarie ce. Au participat 33 plugari din 14 comune 
ale judeţului, majoritatea fiind între 20—30 de ani. Sau 
predat: Agricultura eu dnii E. Podoabă şi Gr. Andoniantz, 


90 


Economia rurală eu prof. l. Anganu, Zootehnia cu Gr. Sârbu, 
Pomicultura cu C. Anastasiu şi Gh. Szabo, Apicullura cu 
Gh. Peteanu, legumicultura cu L. Barsy, Cooperaţia cu 
l. Modrigan, hegislația agricolă cu E. Podoabă, Medicina 
Veterinară cu Bd. Hajdu, Educaţia națională cu P. Suciu, 


Profesorii şi elevii șeoalei ţărăneşti din desp. Oeland. 


Igiena umană cu Dr. P. Sârbu, Silvicultura cu E. Podoabă 
și Viticultura cu C. 1. Anastasiu. 

Conferenţiarii au accentuat în special chestiuni de 
actualitate în legătură cu raţionalizarea agriculturii fără- 
neşti și asigurarea unei rentabilităţi normale. 


91 3» 


La închiderea cursurilor, li s'a distribuit, din partea 
Secţiei agricole câte un cocoş de rasă, iar din partea 
„Astrei“ diferite cărţi de popularizare a agriculturii. 

Şeoale țărănești pentru fete. Au însemnat — cum ob- 
servam mai sus — inovaţia anului împlinind un gol adâne 
resimţit în pătura noastră ţărănească, a cărel viaţă fami- 
liară ce se încheagă în mod organice în jurul femeii — va 
ieși apreciabil întărită. In afara şceoalei pentru fete a desp. 
Reghin, despre care rejerează în altă parte a buletinului 
nostru conducătorul ei însuşi, am primit până acum numai 
raportul despărțţământului din Gherla unde de asemeni a 
funcționat o astfel de instituţie. 

Cursurile s'au deschis la 26 Noemvrie 1934 şi au con- 
tinuat apoi la 30 Noemvrie, 3, 7, 10, 14, 17 Decemvrie 1934 
şi 11, 14, 18, 21, 25, 28 lanuarie și 1 Februarie. S'au înscris 
în total 34 de fete, dar au urmat regulat cursurile numai 18. 
S'au predat lecţii de religie, istorie şi geografia Românilor, 
matematică, igienă, gospodărie, agricultură, pedagogie, lucru 
manual, dansuri şi educație morală. Şi-au dat contribuţia 
lor înțeiegătoare dșoara Aurelia Suciu, directoarea şeoalei 
normale de fete, dnui prof. Pavel Molnar, daii Dr. Virgil 
Balint şi Ștefan Pop, dşoara El. Covaciu, dnul Pioraș ș. a. 

Blevele au fost externe, venind la şcoală dimineaţa și 
întorcându-se în satele lor seara. Cu toată această con- 
tinuă oboseală, elevele și-au păstrat vioielunea şi dorinţa 
de a învăţa. 

Inchiderea cursurilor s'a făcut la 5 Februarie e. or- 
ganizându-se o serbare cu un bogat program artistic. 

S'a reprezentat poemul eroie „România Mare“ şi piesa 
„Leneșele mau zile de lucru“. Au fost de asemeni recitări 
și coruri ale elevelor. Cuvântul de mulțumire l-a rostit 
eleva Bolog Florica. Serbarea a reușit pe deplin produ- 


când aprecieri măgulitoare din partea publiculu! asistent. 
x 


* x 
Am înfățișat aci numai primele informațiuni ce am primit 
asupra activității școalelor noastre ţărăneşti. Aşteptăm şi 
alte rapoarte spre a completa datele de mai sus în nu- 


mărul viitor al buletinului nostru. 


92 


Ceea ce trebue însă să însemnăm încă odată, de pe acum, 
— ca o constatare definitivă — e faptul că iceia şeoalelor 
ţărăneşti s'a înrădăcinat convingător în sufletele propa- 
gandiștilor noştri. In despărțămintele unde instituția a mai 
funcţionat și în anii trecuţi, reluarea cursurilor e socotită 
ca o datorie de sine înţeleasă, iar acolo unde anul acesta 
s'a făcut prima încercare, entuziasmul rapoartelor ne în- 
găduie să credem că şcoala se va permanentiza. 

ln acest fel, una dintre directivele educative ale „Astrei“ 
realizată în fapte de o indiscutabilă valoare, şi-a dovedit rod- 
nicia ei contribuind în mod simţitor la ridicarea păturii 
celei mai oropsite a acestui neam. B dela sine înţeles că 
acest bogat seceriş nu s'ar fi putut produce fără sprijinul 
propagandiştilor noștri entuziaști din toate despărțămintele 
„Astrei“, cărora le aducem — şi pe această ideală cale — 
mărturia preţuirii şi recunoştinţii noastre adânci. Generoasa 
lor faptă a mişcat desigur sufletele ţăranilor ce nu-și vor 
uita multă vreme de binefăcătorii lor. Şi iată cum strădania 
mistonarilor noștri se înaltă dincolo de nivelul ei naţional, 
la unul impresionant moral. 


Şcoala țărănească pentru femei 
— Constatări în marginea experienţei dela Reghin — 


de Dr. E. Nicoară, 
preged. desp. 


„Astra“ culturală, mânată de grija părintească ce poartă 
pentru prosperarea neamului şi a ţării româneşti, a orga- 
nizat prin organele sale executive, o serie întreagă de şeoli 
țărănești, cari şcoli, fără nici o îndoială, au toată posibili- 
tatea de a umple un mare gol în educaţiunea cetățenească, 
atât de defectuoasă astăzi și părăsită, în mare parte de 
oficialitate. 

„Șeplile țărănești“ în scurta lor existență de 2—3 ani 
s'au dovedit a fi cel mai puternice mijloc de a introduce 
în sânul ţărănimii dela sate îndrumarea sănătoasă, care 
jormează piatră de temelie pe care se înalță mărețul ideal 


93 


al „Astrei“: consolidarea patriei scumpe, prosperarea cul- 
turală și economică a fiilor ei, întărirea credinţei strămo- 
şeşti prin purificarea moravurilor, păstrarea patrimoniului 
sacru sufletesc şi a curăţeniei sângelui rasei noastre daco- 
romane. 


Conducătorii „Şcolilor țărănești“, însufleţiţi de acest 
ideal, au ştiut să infiltreze în sufietul elevilor, cunoştinţe 
așa de bogate, încât ele pot fi numite în totalitatea lor: 
elemente de edueaţiune integrală. 


Aceşti elevi, au venit dela sate cu cunoştinţe, uneori, 
foarte vagi şi rudimentare, iar după absolvirea „Şcoalei 
ţărăneşti“ s'au întors la vetrele lor înarmaţi cu toate ar- 
mele noilor descoperiri, deci cu şanse foarte sigure de 
a-și câștiga prin priceperea lor și prin munca lor, calea 
ce duce spre viaţa fericită, asigurată de o stare sanitară 
excelentă și susţinută de o stare economică mereu înflo- 
ritoare. Dar aceşti elevi reîntorși la sate, sunt totodată și 
cei mai potriviţi răspânditori ai tuturor gândurilor bune, 
strecurate în inimile lor, în timpul şcolarităţii. Trăind ei în 
nemijlocita apropiere a fraţilor lor, aceștia li se adresează 
fără de nici un resentiment, cerându-le îndrumări și pri- 
mind sfaturi corespunzătoare nevoilor zilnice. 


Ori „şcolile țărănești“ nu ar aduce rodul cel mai de- 
săvârşit, dacă ele g'ar restrânge la educaţiunea integrală, 
oferită numai bărbaţilor ţărani, ci ea își va atinge cu atât 
mai norocos nobila ţintă urmărită, dacă se va pune acelaşi 
fond şi pe latura a doua a acestei importante probleme, 
dând educaţiune integrală şi femeilor ţărance dela sate. 
Intunerecul loveşte deopotrivă cu nemilosul său bici, atât pe 
ţăran, cât şi pe ţăraneă. Chiar dacă am recunoaște fru- 
moasele străduinţe şi realizări în viaţa satelor din ultimii 
15 ani, totuși, cu dureroasă strângere de inimă, trebue să 
constatăm că în unele părţi şi astăzi domnește la sate ig- 
noranţa, lenea şi lașiiatea, cari seceră victime numeroase. 
Printr'o bună edueaţiune, toate ar putea fi înlăturate. 


Educaţiunea ţărancei este o problemă biopolitieă primor- 
dială. la ţărancă nu trebue să vedem numai pe tovarășa 
de viaţă a săteanului ţăran. Țăranca este alfa şi omega în 


Sa 


viaţa naţiunei. Ba asigură perpetuarea rasei, ea este dă- 
tătoare de viaţă a tinerelor generaţiuni, ea strecoară din 
inima ei picătura de sânge strămoşese în arterele urma- 
şilor, ea este și slujitoarea sanctuarului credinţei străbune, 
ea infiltrează în pieptul odraslelor ei, mândria naţională şi 
iubirea pământului strămoşesc... 


Evident că o ţărancă cu o cultură integrală este o 
adevărată binecuvântare a cerului, atât peniru familia ei 
restrânsă, cât și pentru marea familie a neamului întreg. 
Ba va şti să-și îndeplinească datoria ei sublimă, către 
Creator, dar şi către fiii neamului cuprinși de atâtea nevoi, 
câte nu putem întâlni decât în satele noastre, unde — ea 
un blăstăm, — îşi desfășoară opera lor distrugătoare şi 
compromiţătoare a valorii biopolitice a rasei noastre: 
sifilisul, tuberculoza, aleoolismul, mortalitatea infantilă, mor- 
talitatea maternă, bolile infecţio-contagioase, alimentaţia 
proastă, locuinţa neigienică, lipsa de curăţenie, apa infec- 
tată, de băut, ete. ete. Toate aceste plăgi constituiese o 
calamitate a veacului acestuia de lumină. Totuși, pe lângă 
o disciplină biologică, toate aceste defecte sociale, pot fi 
eliminate, iar disciplina biologică trebue să fie strecurată 
şi în sufletul ţărancei prin şeoala ţărănească. 

Pentru a instrui femeia cu armele conştiinţei biolo- 
gice, trebue scoasă din mediul ei viciat și ţinută — într'un 
interval de timp — în contactul zilnie cu un mediu igienice, 
raţional și luminat. 


Acest mediu poate fi creat la oraș, în sânul unei in- 
stituțiuni publice, de ex. în căminul şcolilor, dar mai ales 
spitalul poate fi cea mai potrivită şcoală de educaţiune, 
unde se găsește excelentul educator social: medicul şi se 
întrunese aici şi celelalte elemente, eari sunt în luptă ne- 
încetată cu cauzele și cu efectele plăgilor sociale înşirate 
mai sus. 


Medicul educator va şti să dea elevelor instrucțiuni 
practice, descriindu-le, în termeni populari, anatomia cor- 
pului omtnese şi felul de funcționare fiziologică a orga- 
nelor, va documenta alimentaţiunea igienică, repartizând 
elevele la bucătărie, unde își vor însuşi cât mai multe din 


95 


tainele artei culinare, va demonstra la capul bolnavulut 
cauza și urmările diferitelor îmbolnăviri, va arăta rolut 
microbilor în producerea bolilor, va recolta microbi, ehiar 
dela eleve (din gură, de sub unghii, ete.), făcându-i vizibili 
la microscopi şi va insista asupra prevenirii molipsirilor. 
Tot la patul bolnavului va strecura în eonvigerea femeilor 
rolul unui pat curat, al locuinţei ordonate și curate, a în- 
grijirii curăţeniei corporale, a mânilor, a gurii ete. — va 
arăta, zi de zi, cum trebue îngrijit un bolnav febril, cum 
se aplică o compresă pe torace, pe corp, cum se face o 
spălătură, o clismă, cum trebue dat primul ajutor în caz 
de accidente, cum se îngrijește o plagă deschisă, cum se 
face desinfeetarea ranelor, aplicarea pansamentului; fiindeă 
în multe din satele noastre — din negilijenţa oficialități — 
nu sunt nici astăzi moaşșe diplomate — ele vor putea fi în- 
locuite prin elevele „Şcoalei ţărăneşti“, aducând servicit 
mari femeilor lăuze, pe baza cunoştinţelor însușite la şcoala 
„Astrei“. Noi am căutat să chemăm la şcoală chiar pe 
moaşe, de unde erau, pentru ca să se întoarcă acasă cu 
instrucţiuni de educaţiune integrală şi să-și extindă aeti- 
vitatea lor şi în alte domenii ale vieţii dela sate. Trebue 
arătat rolul igienie al fântânilor bine acoperite, al close- 
telor de beton. 


In domeniul gospodăriei casnice nu trebue uitat să le: 
arătăm importanţa culturii zarzavaturilor; not le-am arătat 
răsadniţele, le-am distribuit răsaduri, le-am demonstrat în- 
grijirea şi alimentarea pasărilor de curte, le-am dărvit ouă. 
de rasă. : 


Nu trebue neglijată grija portului național, nici a cân- 
tecelor naționale. Am făcut să ne serie tot ce știu în acest 
domeniu de manifestare a sufletului românese şi am cules. 
un material folkloristice bogat, pe care-l edităm în curând. 


S'au ţinut repetiţiuni dese despre cele predate, așa, 
încât expunerile noastre s'au infiltrat adânc în sufletele lor 
şi vor rămânea neşterse în memoria lor, iar examenul, la 
care au asistat intelectualii, a fost un prilej înălţător, dân- 
du-ne impresiunea că truda şi sacrificiul wau fost zădar- 
mice, de nici o parte. 


96 


La examen au fost premiate cele mai bune eleve. 
S'au dăruit tuturora broșuri de utilitate şi de îndrumare, 
cu conţinut din domeniul preocupărilor dela şcoală: Cărţi 
de rugăciuni, istoria neamului, îngrijirea mamei și a copt- 
lului, mierobii, bolile infecțioase, tuberculoza, cancerul, al- 
coolismul, casa ţăranului român, bucătăria dela sate, cul- 
tura pomilor, grădina de zarzavaturi, îngrijirea pasărilor 
de curte. 

Pentru partea spirituală s'au ţinut conferinţe religioase, 
morale; elevele au asistat zilnie la sfânta liturgie, în ca- 
pela spitalului, au fost mărturisite şi împărtăşite eu sfintele- 
taine ale cuminecăturii. 

La examenul fizie am găsit la cele 40 eleve, cari au 
absolvit „Şcoala ţărănească“: tuberculoză la o elevă, si- 
filis latent, eu Wa parţial şi intens, pozitiv, la 15 femei, iar 
blenoragia la 16 eleve, s'a aplicat tuturora tratamentul cu- 
venit. 

In eoncluziuni avem convingerea deplină că în urma 
instrucțiunilor primite, elevele absolvente ale „Şcoalei tă- 
răneşti“, întorcându-se acasă, îşi vor începe activitatea, 
formând miei focare de ajutorare, de îndrumare şi de lu- 
minare a vieţii dela sate. Nu vom putea să aşteptăm dela. 
ele dintr'odată transformarea mentalităţii satelor, ca prin 
minune, dar avem convingerea că aceste eleve vor ști să-şi 
îndrume viaţa, cel puţin a lor, a familiei lor, dar şi a al- 
tora, către o viață mai bună, mai morală, mai igienică şi 
mai fericită, prin hărnicie şi muncă luminată. Vor şti să. 
gătească o mâncare mai gustoasă, să ajute cu toată sigu- 
ranța o femeie pe patul de naştere şi să panseze în mod 
antiseptice şi aseptic o plagă accidentală. Gândul că ne-am 
făcut această datorie, ne va da mulţumirea, că ele vor şti 
să facă și numai atât, conduse fiind pe calea vieţii de lu- 
mina „Astrei“ culturale. 


9? 


Experienţe cu teatru pentru copii în 
despărțământul Braşov 
de M. lorda. 


Ideea unui teatru pentru copli sa impus la Braşov, 
încetul cu încetul, ca o nevoe de ordin cultural. lzbânda 
“el hotăritoare a fost în ziua când s'a dat cel dintâiu spec- 
taeol. Până atunci de peste tot, organizatorul a fost întâm- 
pinat numai de simpatie, cuvinte de îmbărbătare platonice 
și sprijin... moral. Astfel se explică de ce dela vestea în- 
fiinţării acestui teatru şi până la cel dintâi spectacol au 
trecut mai mult de patru luni. Singurul sprijin material a 
fost acel dat de despărţământul „Astrei“, ai căror condu- 
cători au înţeles rostul însemnat al teatrului în educaţia 
copilului. 

Brașovul, tot aşa cum sunt şi alte oraşe din Ardeal, 
are din puneti de vedere cultural o situaţie anumită. Dacă 
statul român garantează minorităţilor etnice libertatea de 
a se cultiva în limba lor, de a se ruga și învăţa în spiritul 
impus de tradiţia lor culturală, apoi nu trebue uitat nici 
elementul românesc din aceste orașe. Fiindcă dacă mino- 
vitarii au înţeles însemnătatea teatrului în educația masselor 
la noi ideea întâmpină oarecare indiferenţă. 

Oraşele ardelene în eari nu sunt organizate teatre ro- 
“mânești, rămân să aștepte turneele trupelor din capitală. 
Astfel, în mijlociu, cam odată pe lună, la Brașov publicul 
amator de teatru poate urmări unul din spectacolele bu- 
-aureştene. Desigur în interpretare şi montare neîndoios, 
inferioare celor din capitala ţării. In acest timp minoritarii 
au făcut un pas înainte — cel puţin așa se înfățișau la 
Brașov. O trupă ungurească și alta săsească organizau 
spectacole în serie, jucând uneori două şi chiar trei luni 
necontenit, piese de succes, montate corect şi interpretate 
în chip mulțumitor. Publicul minoritar le urmărea cu avi- 
ditate, iar copiii de școală erau și ei duşi la spectacole 
cari nu depăşiau mintea și priceperea lor. 

Deci, pe când copiii minoritarilor erau puși în contact 
cu teatrul, ca element de cultură, cei ai Românilor rămâ- 


98 


neau să cunoască spectacolul teatral din auzite sau să 
nu-l cunoască deloe. 


Organizarea. 


De-aci, dela aceste constatări, a încolţit ideea înfiin- 
ţării unui teatru pentru copii, la Braşov. 


Organizarea lui a întâmpinat mari piedeci, iar pe-alo- 
curi chiar dârza împotrivire a acelora cari nu au nimic 
comun cu spiritualitatea, dar cari totuși printr'un joe al 
sorții sunt puşi să soluţioneze tocmai problemele culturale. 


Organizarea unui teatru destinat educaţiei celor miei 
nu e mai ușoară decât a oricărei alte instituţii de acest 
fel. Realizarea teatrului dela Braşov a mai avut să lupte 
pe de-asupra şi cu lipsurile materiale. Mai întâi a trebuit 
să se întocmească astfel planul de organizare, încât să 
poată trece peste problema recrutării personalului artistice. 
Sărăcia începutului nu putea decât să excludă ideea re- 
tribuţiei aetorilor. Aceasta a ridicat o nouă piedecă în calea 
alegerii elementelor celor mai potrivite pentru acest gen 
de teatru. Refugiul a fost la întocmirea unei trupe de di- 
letanţi. 


Personalul artistic. 


ln câteva asociaţii culturale din localitate, tineri şi ti- 
nere cu dragoste de teatru, reprezentau piese din reper- 
toriul elasie și modern, românești sau adaptate. Desigur 
deşi se lucra fără un program serios, fără o directivă și 
fără o unitate de vederi sau fără să se urmeze o anumită 
concepţie artistică, aceste reprezentații sporadice au avut 
preţul lor. In număr de trei sau patru pe an, date în cine 
ştie ee cartier mărginaș, reprezentațiile acestea au putut 
scoate la iveală câteva elemente înzestrate cu reale call- 
tăţi scenice. 


De-aci, printr'o alegere minuțioasă, sa putut întocmi 
un personal artistic, idealist, entuziast și disciplinat. Trebue 
subliniat că nu s'a ţinut decât tatr'o slabă măsură seama 
de gradul de cultură al acestor elemente. Criteriul de ale- 
gere a fost talentul, entuziasmul şi spiritul de disciplină, 
manifestat printr'o supunere desăvârşită. 


99 


Alcătuirea repertoriului. 

Odată ce „Astra“ a primit să ia sub auspiciile et 
reprezentațiile teatrului pentru copii, pe măsură ce primele 
greutăți materiale au fost înlăturate, s'a trecut la organi- 
zarea propriu zisă a teatrului, 

Trebue arătat că experienţele încercate cu zece ant 
în urmă la Bucureşti, de dl Victor lon Popa, au folosit de 
îndreptar acţiunii pornite la Brașov. În întocmirea reper- 
toriului s'au folosit, în bună parte, rezultatele acestor ex- 
perienţe. Două din piesele reprezentate la Teatrul Popular 
în matineele închinate copiilor au și! fost puse în repetiţie 
de teatrul din Braşov, îndată ce s'a fixat ordinea repeti- 
ţiilor. 

Repertoriul a fost întocmit din: Pufugor și Mustăcioară 
şi Păpușa cu piciorul rupt, piese în câte un act de Victor 
lon Popa; Haplea, un act vesel și Visul lui Guguță o piesă 
gen feerie, într'un act şi A tablouri de M. lorda. 

Repetiţiile. 

hepetiţiile se făceau seara, între orele 7 şi 9. Dela o 
lectură în care sa arătat acţiunea şi conturarea psiholo- 
gică a personagiilor, s'a trecut la lecturile comune. Apoi, 
pe măsură ce actorii își însușiau textul, s'a trecut la ade- 
văratele repetiţii de ansamblu, cu mișcările și intonaţiile 
trebuitoare. Toate repetițiile s'au făcut sub directa supra- 
veghiere a scriitorului acestor rânduri, care și-a asumat 
greaua sarcină de a da Brașovului cel dintâi teatru pentru 
copii. 

Montarea. 

ln timp ce se făceau repetițiile, cam una pe zi, sau 
desenat machetele decorurilor. 

Felul cum s'a făcut montarea pieselor e greu de arătat 
prin seris şi mai ales în cadrul unui articol. Apoi trebue 
avută în vedere și concepția, poate deosebită de a altora, 
despre teatrul pentru copii și — în sfârşit — nu trebue ul- 
tată niei structura aparte a pieselor pentru copii ale lui 
Victor lon Popa. 

Subiectul acestor bucăţi dramatice a fost luat din 
lumea animalelor. M'am văzut pus în situația să montez și 
să redau în adevărata lor atmosferă două fabule. Qameni 


100 


şi animale trebuiau să se înfățișeze alături pe scenă, sub 
privirile nedumerite ale unui publie nefamiliarizat eu teatrul, 
dar, cunoscător al personagiilor. 

Stăpânul, Păpușa, Pisiea, Şoarecele, Câinele trebuia 
să fie astfel redaţi încât să se excludă cât mai mult din 
eonvenţionalul care este admis în teatrul pentru adulţi. 

Deosebirea personagiilor s'a obţinut dintru început 
cu ajutorul costumelor eroite din materialul cel mai po- 
trivit şi a capetelor de carton presat. La deosebirea for- 
melor trebuia adăogată deosebirea de statură. Copilul are 
o optică proprie care trebue satisfăcută; el nu admite un 
șoarece de statura pisicii și nici o pisică înaltă cât stă- 
pânul ei. Aci au intervenit elementele de montare, cu aju- 
torul cărora s'au putut obţine efecte surprinzătoare. S'a tins 
spre o armonizare a personagiilor cu mediul înconju- 
rător. Dacă în viaţa reală există un anumit raport între 
statura unei pisici și un scaun obişnuit, apoi nici în teatrul 
pentru copii micul spectator nu admite ca același animal 
să fie mai mare decât acest obiect, ei el cere ca raportul 
să fie menţinut. De aei nevoia construirii unui mobilier şi 
a unui decor de o anumită proporţionalitate. S'au mărit 
odată cu mobilele, uşile, ferestrele, obiectele casnice, per- 
delele şi tablourile de pe păreţi. Diferenţierea dintre oa- 
meni şi animale şi diferenţierea dintre animale cu staturi 
deosebite s'a obţinut prin folosirea unor praeticabile în 
formă de estrade, suprapuse ca treptele unei scări, cari 
măreau iluzia deosebirii de înălțime. S'au tins astfel la 
crearea unui spaţiu special adecuat opticei spectatorului. 
Da ridicarea cortinei spectatorul n'a mai știut dacă ceea ce 
vede pe scenă este realitate sau ficțiune, 

Lumina, culoarea şi forma obiectelor au contribuit 
într'o mare măsură la obţinerea efectelor. 

Reprezentaţiile. 

Primul spectacol s'a dat în ziua de Sâmbătă 15 Dec. 
1934. Despre izbânda obţinută atunci s'au pronunţat alţii 
la momentul potrivit în toate ziarele locale şi cele din 
capitală. * 

In ordinea cronologică, săptămânal s'au dat următoa- 
rele spectacole: Sâmbătă, 15 Dee. 1934, Pufușor și Mustă- 


101 


cioara, de Vieior lou Popa şi Haplea de M. lorda; Sâm- 
bătă 22 Dec. 1934, Haplea de M. l. şi Păpuga cu piciorul 
rupi de V. |. P.; Sâmbătă, 29 Dee. 1934, Pufugor și Mustă- 
cioara de V. |. P. şi Visul lui Guguţă de M. lorda, spec- 
tacolul începând eu improvizaţia ocazională Moş Crăciun. 


In cursul anului 1935 sau mai reprezentat următoa- 
rele piese: Leafă și Nătăfleaţă, Haplea cântăreț, Năsoi și 
Mierloi, Nătăfleaţă se face artist şi Tiganul la teatru de 
M. lorda; Scuţița roșie, adaptare de R. Prișcu, Şcoala lui 
Papuc de Victor lon Popa şi Meșterul Cipie de Dia Hârsu. 


Trebue menţionat că s'au reprezentat piesele în forma 
lor cea mai amuzantă, cu personagii comice, chiar gro- 
teşti, cu intrări neaşteptate din sală, sau direct de afară 
prin sală, pe scenă, pentru a ţine tot timpul trează atenția 
micilor spectatori. ln felul acesta s'au ocolit piesele fără. 
atenţiune, monotone, cari nu urmăreau decât intenţii mo- 
ralizatoare. Morala, însă, n'a fost ocolită, ei din contră, ea 
a fost dată într'o formă accesibilă. Astfel pe nesimţite co- 
pilul-spectator a învăţat la teatrul său lucruri cari date în 
altă formă nu l-ar fi interesat sau l-ar fi lăsat indiferent.. 
Anumite reguli de bunăcuviinţă, anumite sentimente ome- 
neşti, precum și anumite observaţii asupra vieţii au fost 
infiltrate înir'o formă ușoară, în cadrul a două ore de râs 
sănătos, în sufletul copilului. S'a cultivat deci comedia, dar 
comedia sănătoasă, morală, care desvoltă spiritul de se- 
sizare asupra diferitelor fenomene ale vieţii. Chiar feeriile 
au fost prezentate îatr'o formă care nu neglija latura umană. 

Dar despre aceste spectacole au rostit cuvinte de pre- 
tuire membrii corpului didactice din Brașov. ln numeroase 
rapoarte cerute de farurile competente, directorii șeoalelor 
primare au arătat valoarea de netăgăduit a teatrului pentru 
copii. 

Dar ţinta teatrului pentru copii n'a fost numai contri- 
buţia la educarea tineretului şcolar din oraș, ci, deopo- 
trivă, s'a urmărit apropierea de sufletul copilului dela țară, 
izolat, pus în neputinţă să ia contactul cu vre-un fel de: 
spectacol. 


Teatrul dela Brașov sa deplasat și la sate. 


102 


Trebue arătat că aci teatrul pentru copii are un șt 
mai întins câmp de activitate. Păcat că tinerii cari dau re- 
prezenţtaţii teatrale în aceste comune nau înţeles că au 
datoria să se gândească și la sufletul plăpândului copil de 
tară. In cursul lunet Martie, o parte din personalul artistice- 
cu decoruri şi costumele dela Brașov, a dat două spec- 
tacole în comuna Baciu. 

Cu prilejul acesta, am crezut necesar să-i lămuresc,. 
nu pe micii spectatori, ci pe însoțitorii lor, părinţi, fraţi 
mai mari sau dascăli, asupra rostului ce îl are teatrul în 
educarea șeolarilor. 

S'a făcut o primire neaşteptată, deoarece în loc de: 
unul s'au dat două spectacole într'o singură zi. 

După conferința introductivă, s'a reprezentat „Haplea“ 
şi Pufușor și Mustăcioara. 

Se pare că îndrumările date prin conferinţa dela Baciu. 
au şi dat roadele așteptate. După câteva săptămâni un grup; 
de tineri inimoși a alcătuit un program de teatru pentru: 
copii în com. Satulung. Cu acest prilej s'a reprezentat şi. 
piesa Haplea de M. lorda. 

Această piesă, netipărită încă, a fost cerută spre re- 
prezentare şi în alte părţi. Mai ușor se va putea răspunde: 
acestor cereri când va apare imprimată în editura Funda- 
fiilor Regale. 

Experiența cu teatru pentru copii la Braşov își are 
preţul ei. Pe drumul însemnat din iniţiativa particulară, se 
poate trage o brazdă adâncă în ogorul culturii. Ofieialitatea 
are datoria să intervie, căci până acum ea a arătat doar 
un vădit interes pentru acest teatru. 


103 


Material informativ şi croniei. 


Cireulară către despărţămintele noastre. 


Dorind a fi cât mai amplu informați asupra fiinţei şi 
aclivității șeoalelor noastre țărănești, vă rugăm să binevoiți 
a ne trimite răspunsul Dv. la alăturatul chestionar întocmit 
„de dl Dr. V. llea, președintele desp. Sighet. 


Chestionar pe anul 1934/35. 


l. Pregătiri pentru înfiinţarea şeoalei. 


1. Când a luat fiinţă școala ţărănească în despărţă- 
mântul Dv.* 

2. inițiativa a luat-o comitetul Dv. ori un cere mai larg 
-de intelectuali? 

3. Prin ee mijloace aţi început lansarea ideii? 

4. Opinia publică, presa loeală ete. cum a primit ideea? 

5. Ce pregătiri prealabile aţi făcut în vederea înfiin- 
țării şeoalei ? 


II. Finanţarea ete. 


6. Ce mijloace de finanţare aţi avut la dispoziţie și 
dela cine? 

7. Cum au primit autoritățile locale, eventual cele cen- 
“trale, cererea Dv. de subvenție? 

8. Unde sau ţinut cursurile şeoalei și în ce condiţii? 
„Aţi plătit sala? 

9. Unde au fost găzduiţi elevii şi în ce condiţii? Ap 
plătit pentru găzduire ? 

10. Unde au luat masa elevii şi cât a costat de per- 
-soană şi total? 

11. Ce hrană s'a servit, de câte ori şi câte feluri? 

12. Cum aţi organizat disciplina elevilor la cursuri, la 
-gaadă, la mâncare ete.? 


104 


ll. Recrutarea elevilor. 


13. Prin ce mijloace aţi recrutat elevii? Descrieţi 
procedura. 

14. Ce concurs aţi avut din partea cărturarilor dela 
sate? 

15. Cum au primit ţăranii ideia ? 

16. Ce greutăţi aţi avut în privinţa recrutării? 

17. Câţi elevi aţi avut și eum s'au repartizat pe comune? 

18. Btatea şi starea familiară a elevilor, 

19. Averea elevilor (easă, pământ, vite), 

20. Câte clase primare ori alte şeoli au urmat elevii an- 
terior ? Aţi făcut un examen și ce rezultate a dat în general? 

21. Rezultatul examenului medical în procente cu re- 
ferire la bolile constatate. Câţi elevi au făcut armată? 

22. Consideraţiuni speciale asupra elevilor. Aptitudini 
speciale constatate. Gospodărie ordonată, stupărie, biblio- 
teea, abonat la gazete şi orice alte consideraţiuni cari îl 
ridică peste nivelul celorlalţi consăteni; 

23. Consideraţiuni generale asupra nivelului cultural, 
economic, social al ținutului Dv. precum și al singurati- 
celor comune din cari s'au recrutat elevii. Defi insista în 
special asupra organizaţiilor economice existente, ca să 
puteţi observa mai târziu progresul; 

24. Consideraţiuni generale şi aprecieri asupra cărtu- 
rarilor din comunele respective. Ce cărturari s'au ridicat 
din ele în trecut și prezent? 

25. Starea generală a bisericii și şeoalei din comune 
şi interesul ţăranilor pentru ele. Se va întoemi o deseriere 
sumară a comunelor din spusele elevilor (întindere, locui- 
tori, instituţii, stare culturală, economică, morală, obiceiuri 
speciale, ocupaţiuni ete.) şi apoi datele se vor completa 
şt verifica cu ajutorul preotului, învățătorului și autorităţilor. 


IV. Recrutarea profesorilor. 
26. Din eine se compune corpul Dv. profesoral pe 
specialităţi și ocupaţii? 
27. Modul de recrutare al profesorilor, 
28. Če studii s'au predat şi în câte ore? (Programul 
detailat!) 


105 


29. Dacă aţi dat vreo remunerație corpului didactice, 
le-aţi restituit cheltuelile ori le-aţi mulţumit special. 
30. Ce puteți spune despre profesorii Dv.? 


V. Şcoala. 


31. Prin ce solemnitate ați început cursurile? Cine a 
fost prezent afară de elevi și profesori? 

l 32. Cum era împărțit oraşul? Cât au durat cursurile 
într'una, ori numai în sărbători? 

33. Cum şi-au făcut elevii datoria în privinţa frecven- 
tării, atenţiunei, disciplinei? Şi-au făcut însemnări? 

35. Cum şi-au făcut profesorii datoria? 

35. Ce distracții aţi asigurat elevilor și alte posibili- 
tăţi de câștigare a cunoştinţelor afară de cursuri? 

36. Ce material didaetie şi ce posibilităţi de demon- 
straţie v'au stat la dispoziţie? 

37. La sfârşitul cursurilor aţi ţinut examen și ce re- 
zultat a dat? 

38. Aţi aranjat festival de încheiere şi eu ce program ? 

39. Se vor anexa eventuale fotografit ee aţi făcut în 
cursul școlarităţii. 

40. Ce impresii şi-au câştigat elevii şi cum le-au ma- 
nifestat? De-aţi cerut impresii serise ? 

41. Ce premii sau împărţit elevilor? 

42. Cum aţi asigurat contactul ulterior al elevilor cu 
Dv. şi cu şcoala precum şi solidaritatea între ei? 

43. Ce planuri aveţi pentru viitor? 

44. Ce informaţii mai puteţi da asupra șeoalei? Apre- 
cierea Dv. asupra utilității ei. 

45. Rugăm să ne amintiţi toate datele concrete, cari 
ar dovedi o schimbare înspre bine în gospodăriile ţără- 
neșii faţă de trecut, ca rezultat al şcoalei ţărăneşti. (De 
ex. cutare şi-a înfiinţat o pepiuieră, o grădină de pomi, o 
stupărie sistematică, în comună a luat fiinţă o cooperativă, 
o tovărăşie, o întreprindere economică ete.) 

46. Toate aceste date le veţi serie separat pentru fie- 
care an în parte, de când funcţionează șeoala Dv. Este 
foarte important, ea răspunsurile să fie complete și ab- 
solut sincere. Răspunsurile vagi nu au niet o valoare. 


106 


Adevăruri eu privire la şeoalele 
țărănești. Ca toate iniţiativele îndrăz- 
neţe, ca toate încercările de cura- 
joasă desţelenire a mentalităţii som- 
nolente şi comode în care ne-a plă- 
cut mereu să ne învăluim, noua me- 
todă de colectivă educare prin şeoa- 
lele țărănești a debutat încunjurată 
de scepticismul multora manifestat 
prin adânca tăcere a condeelor au- 
torizate. Au trecut însă numai doi 
ani şi iată că presa a început să 
vorbească pe larg şi elogios despre 
noua înfiripare. Se ţin conferinţe la 
Radio, se publică foiletoane, se ac- 
centuiază importanţa gcoalei ţără- 
neşti prin editoriale chiar. Dela tă- 
cerea sceptică s'a întreprins un ade- 
vărat salt spre cea mai vie loeva- 
citate. 

Faptul nu poate — fireşte — de- 
cât să ne bucure. O discuţie pu- 
blieă în jurul şeoalei ţărăneşti în- 
seamnă o remareabilă contribuţie la 
opera de popularizare a ideii. Ceea 
ce regretăm însă şi ceea ce sun- 
tem de aceea obligaţi să subliniem 
aci, e oarecare lipsă de informaţie 
sau un anume vag de afirmaţie 
din partea celor ce au scris asupra 
primelor rezultate ale şceoalelor tă- 
răneșşti. Un firese sentiment al ade- 
vărului ne obligă să aducem câteva 
precizări privind contribuţia „Astrei“ 
la înrădăcinarea şi generalizarea 
nouii metode educative. 

Iniţiativa şeoalei ţărăneşti se da- 
toreşte la noi dlui Dr. V. llea care 
a înfiinţat o astfel de instituţie în 
1982 la Sighet, în cadrul despărţă- 
mântului de acolo al „Astrei“. Bu- 


curându-se de deosebita atențiune 


şi înțelegere a dlui prof. D. Gusti, 
fostul Ministru al lustrueţiunii Pu- 
blice şi mai ales împărtăşindu-se de 
toată încrederea dlui prof. Dr. luliu 
Moldovan, cara a primit-o ca pe o 


directivă principală a „Astrei“, ideea 
şeoalei ţărăneşti n'a cunoscut nicăieri 
mai mult ca în cadrul „Asociaţiunii“ 
o rapidă gi generală aproape, răs- 
pândire. A fost o acţiune unitar şi 
sistematice realizată, cu directive prin- 
cipiale pornind dela Pregedintele 
„Astrei“ şi dela Comitetul ei central 
şi înfăptuită apoi — după configu- 
raāția locală — de harnicile noastre 
despărțăminte. 

in cursul lui 1933—34 am avut 11 
şcoale ţărăneşti frecventate de 343 
elevi ţărani din peste 100 comune. 

In anul de faţă apoi, despărţă- 
minfele noastre au înfiinţat 25 de 
şeoale ţărăneşti dintre cari sunt şi 
două pentru fete. 

Nu poate fi dar vorba de încer- 
cări sporadice şi incidentale de enu- 
mărat printre celelalte lăudabile efor- 
turi de acest fel, ci de o serie de 
instituţii cu activitate similară coor- 
donate unitar şi organic, cu o vă- 
dită tendinţă de perfecţionare gi 
permaânentizare. i 

Sunt adevăruri pe eari nimeni nu 
le poate tăgădui şi pe cari am fost 
încă odată nevoiţi să le însemnăm 
subliniat aici. Trans. 


Despărțământul Ighiu ne comunică 
printr'un raport felul în care a de- 
curs în ziua de 28 Februarie e., co- 
memorarea lui Horia, Cloşca şi Cri- 
gan. Autorităţile şi numeros popor 
au asistat la parastas şi au ascultat 
apoi evocarea mişeată apăr. P. Circo, 
preşedintele desp. 


La 2 Martie s'a organizat — cu 

concursul cercului cultural al învă- 
țătorilor şi al intelectualilor locali — 
o producțiune teatrală cu piesa „Z0- 
rile“. Denitul a fost destinat aug- 
mentării fondului înălţării monumen- 
tului închinat celor trei martiri, în 
Alba-lulia. 
_ Conducerea desp. Ighiu a dat de 
asemeni dispoziţiuni ca această co- 
memorare să se săvârşeaseă în 
toate comunele sale. 


102 


Bibliografie. 


Reviste, ziare : 


D'Europe orientale, an. XV., fase. 
M—V, 

Căminul cultural, 1., 4, 1935 Februa- 
rie şi Martie. 

Luceajfărul, 'Timigoara, anul l, 2, 
1985 Febr. 

Satul, an. V., 52, 1935 Martie, 53 
Aprile. 

Klingsor, 3, 1935 Martie şi 4, Aprilie. 

Diaja Basarabiei, 1V., 3; Martie, 1935. 

Viața literară, an, IX., 168; 11—31 
Martie 1935. 

Cele 3 Criguri, an. XVI., 1—2; 1935, 
lan.-Febr. 

Freamătul literar, an. ll., 10—12. 


Gândul vremii, au. Ill, 2; lagi, 15 
Febr. 1935. 

Ramuri, an. XXVI, 8, Dec. 1933. 

Pagini literare, an. l, Nr. 10; 15 
Febr. 1935. 

Viața nouă, an. l., 3; 15 Febr. 1935. 


Societatea de mâine, an. XIL, 1935, 
lan., Nr. 1. 
Gazeta cărților, 1V., 18—14, 15—16. 


Cărţi: 

l. Xenofon: Filarmonica dela 1833; 
1938, Bucureşti, pag. 62. 

H. Azam: Telegrafia jără fir şi 
mediuminitatea, pag. 32. 


Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“, 


care intră într'al 25-lea an de existenţă în anul 1935, a tipărit în timpul din 
urmă următoarele broguri ieftine şi bune pentru cei ce vreau propăşirea 
culturală : 


Nr. 208. Poezii poporale din granița Năsăudului, culese de Bmil 
Al Rogca. 

Nr. 208—212. Trecutul nostru românesc. Scurt manual de istorie na- 
țională, de Prof. loan Lupas. 


Nr. 213. „Tot omenia-i mai tare“, comedie ţărănească, în 3 acte, de 
Petrea Dascâlul, 
Nr. 214. Valorificarea muncii, raționalizarea gospodăriei țărănești. 


Invăţături agricole-economice, scrise în grai poporal de Gheorghe Brânduș. 

Nr. 215—216. Dragostea-pârdalnica. (Năravuri muiereşti.) Comedie 
poporală în A acte de Iosif Gregor Tajovsky. 'Tradusă din limba slovacă 
de bibuga Monasterianu. 

Ne. 217. Noroc şi veselie! („Măriuţa Sabte“ şi alte sehiţe umoristice 
din viaţa poporului.) De Nicolae Lupu. 

Nr. 218. Calendarul peniru popor al Asociaţiunii pe a. 1935, intocmit 
de Horia Petra-Peltrescu. 


Fiecare număr 5 Lei, afară de Nr. 209—212, care costă 15 Gei și Calen- 
darul, cu 15 Lei. 


108