Rost nr. pilot 2002

i 


ina 


LE 


Du 
> 


Zy zu e 
SI! 


sar 
[| 


i 
-. 


ini e15.000 lei 


Ig 


02 e 40 pa 


20 


au 





Caperta I: Petre Ţuţea, fotografie de Mihai Oroveanu 


SED EPICE e, 


număr pilot - 2002 


editorial: 
Rostul nostru 
de Claudiu Târziu (p. 1) 


repere: 

Centenar Petre Ţuţea (p.p. 2-3) 
Viziunea economică a lui Ţuţea 
de Varujan Vosganian (4-7) 


politice: 

Pericolul de la Răsărit 

de Radu Dumitrescu (8-10) 
Utopia federalizării României 
de Manuel Haiduc (10-12) 
Ultima linie de rezistenţă 
împotriva haosului 

de B. G. Rădulescu (12-13) 


societate: 

Proxenetismul de partid şi de stat 
de Răzvan Codrescu (14-15) 

Un criminal de război transformat 
în erou transilvan 


de dr. Mircea Dogaru (16-19) 


dosar: 
Manifestul Romfest XXI (20-23) 


esenţial: 
Tradiţii și apucături 


de Răzvan Codrescu (24-25) 
Dreptul la opinie 
de Marcel Petrișor (25-26) 


omul religios: 

Jertfa uitată - 

dialog cu Părintele Iustin Pârvu 

de Eleodorus Enăchescu (26-28) 
Meditaţie la Sfânta Cruce 

de Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa 
(28-30) 


rostul culturii: 

Holocaustul culturii creștine 
de Silviu Alupei (30-32) 
Cărţi cu rost (33) 


cealaltă Românie: 

Republica Moldova sau agonia unei 
construcții statale eşuate 

de Petru Roibu (34-36) 

Altfel despre Basarabia 

de Radu Bălașa (37) 


la rost: 

Democratic, pre democraţie călcând 
de Mihai Negru (38-39) 

Pruncii, artiștii şi tinerețea veșnică 
de Florea Tiberian (40) 


Ei A dă 





Fondată 2002 


Revistă editată de 
Asociaţia ROMFEST XXI 


* Preşedinte de onoare 
Pr. Gheorghe 
CALCIU-DUMITREASA 


Preşedinte 
Prof. Marcel PETRIȘOR 


Director editorial 
Claudiu TÂRZIU 


Director executiv 
Nicu BUTNARU 


Redactori 

Radu BĂLAȘA 
Petru ROIBU 
Mihai NEGRU 
Florea TIBERIAN 


Corespondenţă 

C.P. 62, Oficiul Poștal 66, 
Bucureşti. 

telefon: 0723.504.807 
e-mail: rostOromfest.org 
http://www.romfest.org 


Tipar 
Docuprint SRL Bacău 
tel: 0234.188.930 











Responsabilitatea pentru 
conținutul articolelor 

apărute în revista Rosz revine 
în întregime 

semnatarilor. 

Punctele de vedere susținute 
în paginile publicaţiei Rost nu 
pot fi atribuite organizaţiei 
Romfest XXI. Asociaţia își 
exprimă poziţiile numai prin 
textele asumate de reprezen- 
tanții săi sub semnătură ofi- 
cială. Reproducerea unor arti- 
cole apărute în paginile revistei 
Rost este permisă 

numai cu acordul scris 

al Redacției. 








A n veritabilul Babilon mediatic 

] şi organizațional — umbrit, în 

mare parte, de spectrul ratării 

— din România ultimilor 13 ani, 

nu pare a mai avea loc nici un 
nou venit. 

În aceste împrejurări, un 

grup de tineri, beneficiind de 

girul onorant al unor nume de 


marcă ale spiritualității româ- . 


nești, își croiește drum în 
spaţiul civic. lar motorul prin- 
cipal al acestei grupări este 
Rost - ul. 

"Scepticismul pe care-l 
poate stârni azi o atare între- 
prindere este alimentat de o 
mentalitate păguboasă, tentată 
să plaseze orice grup cu o 
emergență nouă pe linia 
mediocrităţilor neputincioase, 
care populează, anonime, soci- 


cetatea civilă a ultimului dece- 
niu. 

Posibila îndoială a unora 
nu ne descurajează. Dimpo- 
trivă, are efectul de a ne accen- 
tua hotărârea și de a ne respon- 
sabiliza cu asupra de măsură. 

Iniţiativa noastră a fost 
provocată de sentimentul că nu 
ne regăsim în nici o formulă de 
acţiune civică sau politică din 
cele existente în România lui 
2002. 

Pe de altă parte, nu ne 
împăcăm cu realitatea că mulți 
români se ruşinează de apar- 
tenenţa lor la acest neam. Nici 
nu admitem ca românismul să 
rămână monopolul siniștrilor 
avortoni ai național-comunis- 
mului, compromițând un ideal 
generos. Motive suficiente pen- 
tru a ne afirma răspicat crezul, 
chiar cu riscul de a fi murdăriți 
de “vecinătatea” discursivă a 
unor alcătuiri civico-politice 


rost 


care își trag seva din agitarea 
demagogică a valenţelor naţio- 
naliste. 

Nu ne temem că vom fi 
taxați drept extremiști pentru 
voinţa şi curajul de îndreptare a 
unei societăți bolnave. 


Prin urmare, Rost este 


expresia publicistică a unui ro- 
mânism sănătos, care își află te- 





meiurile deopotrivă în tradiţie 
şi în modernitate. 

Acest manifest românesc 
nu are un caracter strict politic, 
nici exclusiv cultural, ci este 
menit resurecției morale și spi- 
rituale a românilor, întru recă- 
pătarea demnităţii naţionale și 
impunerea unui posibil model 
românesc în lume. 

Din această perspectivă, 
sunt obligatorii redescoperirea 
valorilor tradiţionale și consoli- 
darea identităţii naţionale. Cum 
necesar este ca discursului nos- 
tru să nu-i lipsească simţul obi- 
ectivităţii. 

Rost ambiţionează să a- 
ducă în peisajul publicistic ro- 
mânesc o stare de spirit toni- 
fiantă şi motivantă pentru gene- 
raţia nouă a românilor de pre- 
tutindeni. O stare de spirit înăl- 
țată pe reperele unei deveniri — 
personale şi comunitare — 
fireşti. O stare de spirit capa- 





bilă să coaguleze o nouă elită 
de esență conservatoare, care 
va şti să răspundă dificultăților 
și provocărilor prezentului. 

Considerăm că este rostul 
nostru să reaprindem și să 
întreținem această trăire, pe 
care, în termeni politici, am pu- 
tea-o numi românism construc- 
tiv. Fără nostalgii paseiste, fără 
complexe şi fără proiecte uto- 
pice. 

Nu ne amăgim că vom 
reuși de unii singuri, ori că va fi 
uşor să dregem din mers ceea 
ce s-a șubrezit sau s-a dărâmat 
în peste jumătate de veac. Mai 
ales în condiţiile în care stâlpii 
fundamentali ai societăţii ro- 
mânești sunt grav afectaţi. Pri- 
ntr-o propagandă insistentă şi 
persuasivă, noţiunea de Familie 


a fost redusă la echivalentul 
unui capriciu; Biserica a deve- 
nit o valoare aleatorie; Școala — 
formalistă şi inutilă; Armata — 
un interval al umilinţei declan- 
şatoare de acte suicidale. 

Denaturarea rosturilor a- 
cestor centre de educaţie ame- 
nință să arunce în aer ordinea 
naturală a cetăţii, lăsându-ne 
pradă tentaţiilor anarhismului. 

Conştientizând toate a- 
cestea, refuzăm să continuăm a 
ne linge rănile fără a încerca să 
le găsim leacul. 

Revista Rost îşi propune 
să ajute lumea românească să-și 
regăsească rostul pierdut în co- 
munism, redescoperindu-se pe 
sine, în primul rând prin recur- 
sul critic la o tradiţie legitiman- 
tă, deopotrivă naţională şi euro- 
peană. 


Claudiu TÂRZIU 












































Petre Vuţea 


“Domnule, eu discut economia, economic. Pot să fie 

“ciuperci partidele, dar să binevoiască să respecte doi ter- 

meni: țăranul stapân la sat şi întreprinzătorul stăpân în 
comuna urbană. După aia, putem urla ca la terasă...” 





Pe 6 octombrie 

s-au împlinit 100 de ani 
de la naşterea lui Petre 
Tuţea, iar pe 3 decem- 
brie comemorăm 11 
ani de la trecerea sa 

la Domnul. 


IN9] 


Deși toate formațiunile de 
opoziţie, fie ele parlamentare sau 
neparlamentare, agită astăzi, fie- 
care pe limba ei, lozinca “recon- 


strucției Dreptei” (mai mult ca 


alternativă propagandistică la 
stângismul  social-democraţiei 
decât ca reală asumare doctrinară 
şi ideologică), nimeni nu pare să- 
şi mai aducă aminte sau să se mai 
sinchisească de faptul că în 
aceasta toamnă s-au împlinit o 
sută de ani de la nașterea celui 


Petre Ţuţea 


mai mare om de dreapta pe care 
generaţiile de azi au apucat să-l 
vadă și să-l audă pe viu, “româ- 
nul absolut” PETRE TUŢEA (6 
octombrie 1902 — 3 decembrie 
1991). Mediatizat de presa scrisă 
şi audio-vizuală a primilor ani de 
după decembrie 1989 mai mult 
ca gânditor creștin, ca fost deținut 
politic — timp de 13 ani — în tem- 
nițele comuniste şi ca memorial- 
ist spumos al vieţii politice şi cul- 
turale interbelice (Petre Tuţea a 


rost 





fost prieten apropiat, între alţii, 
cu Nae Ionescu, Petre Pandrea, 
Mircea Eliade și Emil Cioran). 
Se ştie mai puţin că Petre 
Tuţea a fost doctor în Drept 
Administrativ şi înalt funcţionar 
în Ministerul Economiei Naţio- 
nale, că avea o viziune economi- 
că largă şi realistă, că testamentul 
lui politic, departe de a fi unul 
“radical” sau “reacționar”, chea- 
mă la necesitatea unei sinteze 
între conservatorism și libera- 
lism, cu respectul principial al 
democraţiei, statului de drept şi 
economiei de piață, care pot fi 
criticabile în anumite laturi ale 
lor, dar în afara cărora nu se mai 





d 0 RA ADE ui 


Manifestul Revoluţiei 
Naţionale, Tipografia Miron 
Neagu, Sighişoara, 1935 (în 
colab.), reed.: Editura Crater, 
Bucureşti, 1998 

Batrâneţea și alte texte fi- 
losofice, Editura Viitorul Româ- 
nesc, Bucureşti, 1992 

Între Dumnezeu şi neamul 
meu, Fundaţia Anastasia-Arta 
Grafică, Bucureşti, 1992 

Mircea Eliade, Biblioteca 
Revistei "Familia", Oradea, 1992 

Omul. Tratat de antropolo- 
gie creștină. I. Probleme sau 
Cartea întrebărilor, Editura 
Timpul, Iași, 1992 

Reflecţii religioase asupra 
cunoașterii, Editura Nemira, 
București, 1992 

Proiect de Tratat. Eros, 
Editura Pronto, Brașov - Editura 
Uniunii Scriitorilor, Chişinău, 
1992 

Philosophia perennis, Edi- 
tura Icar - Editura Horia Nico- 
lescu, București, 1992 

Dorin Popa, Convorbiri 
euharistice: Petre Tuţea, Neagu 


rost 


poate face astăzi istorie. 

Petre Tuţea a intuit perfect 
sensul și necesitatea unei drepte 
moderne, deschise spre adevăra- 
tele valori ale culturii și civili- 
zaţiei europene, dar şi spre dina- 
mismul economico-financiar al 
lumii americane, punând însă mai 
presus de toate interesul naţional 
şi resurecţia creatoare a virtuţilor 
moral-spirituale ale unei tradiţii 
corect evaluate. Multe din pagi- 
nile volumului Între Dumnezeu şi 
neamul meu, dar şi din alte scrieri 
sau interviuri ale sale, mărturi- 
sesc, dincolo de profunda anga- 
Jare creştină, actualitatea gândirii 
politico-economice a lui Petre 


Djuvara, Sorin Dumitrescu, 
Andrei Pleșu, Institutul Euro- 
pean, lași, 1992 

Lumea ca teatru. Teatrul 
seminar, Editura Vestala - Editura 
Alutus, Bucureşti, 1993 

Omul. Tratat de antropolo- 
gie creștină. 2.Sistemele sau Car- 
tea întregurilor logice, Editura 
Timpul, Iaşi, 1993 

321 de vorbe memorabile 
ale lui Petre Ţuţea, Editura 
Humanitas, Bucureşti, 1993; 
reed.: 1998 

Neliniști metafizice, Editu- 
ra Eros, Bucureşti, 1994 

Filosofia nuanţelor (Ese- 
uri. Profiluri. Corespondentă), 
Editura Timpul, Iaşi, 1995 

Jefiinirea vietii. Medalioa- 
ne de antropologie economică, 
Editura Elion, București, 2000 

Reforma naţională şi coo- 
perare. Manifestul revolutiei 
naționale. Istoria cooperației. 
Addenda, Editura Elion, Bucu- 
resti, 2001 (în colab.) 

Anarhie și disciplina for- 
ței, Editura Elion, București, 


Tuţea, anticomunistul care a 
avertizat din capul locului că 
social-democraţia nu este altceva 
decât “laptele bătut al comunis- 
mului” şi că “pe paşii domnului 
ăstuia foarte mare care se cheamă 
întreprinzător, şi despre care 
Sombart spunea că e Erfinder 
(inventator), Entdecker (descope- 
ritor), Organisator şi Eroberer 
(cuceritor)”, se sprijină şi înain- 
tează “toată civilizaţia modernă”. 

Reconstrucția Dreptei ro- 
mânești de la asemenea temeiuri 
ar trebui să pornească. Iar pentru 
Petre Tuţea ar trebui să ne rugăm 
cu toţii, ca pentru “conștiința 
noastră mai bună”. 





2002 (articole din tinereţe). 


Cărţi despre 
Ţuţea 


"Ultimul Socrate”. Petre 
Ţuţea - încercare de portret, 
Bucureşti, 1992 (broșură colec- 
tivă) 

Radu Preda, Jurnal cu 
Petre Ţuţea, Editura Humanitas, 
Bucureşti, 1992; reed.: Editura 
Deisis, Sibiu, 2002 

A. I. Brumaru, Pariul cu 
legenda sau Viaţa lui Petre Ţuţea 
aşa cum a fost ea, Editura 
Athena, Bucureşti, 1995 

Radu Sorescu, Viaţa și 
opera lui Petre Ţuţea, Editura 
Scripta, Bucureşti, 1999 

Răzvan Codrescu, "Eșecul 
«omului autonom». Scurtă intro- 
ducere în gândirea lui Petre 
Ţuţea", în vol. De la Eminescu la 
Petre Ţuţea. Pentru un model pa- 
ideic al dreptei românești, Editu- 
ra Anastasia, București, 2000, pp. 
213-224 


Ca tot restul gîndirii sale, 
viziunea economică a lui Petre 
Ţuţea a fost surprinzător de vie şi 
de clară în temeiurile ei. Și, 
bineînțeles, lapidară ca tot ce a 
produs acest om în anii săi venera- 
bili (), prea neastâmpărat, prea 
grăbit de a-şi salva gândurile din 
fața morţii și, de aceea, prea puţin 
răbdător să se așeze la masa de 
scris. 

S-ar putea obiecta faptul 
că ceea ce ne-a rămas de la Petre 
Ţuţea, în anii din urmă, este prea 
puţin pentru a putea alcătui pro-- 
priu-zis o viziune economică. 
Reflecţiile sale cu conținut eco- 
nomic nu depăşesc o duzină de 
pagini și lor li s-ar putea spune 
mai degrabă “consideraţii de 
natură economică”. Cu toate aces- 
tea, aşa cum îmi propun să arăt în 
paginile următoare, Ţuţea schi- 
țează, în aceste câteva texte, o vi- 
ziune care, în baza crochiurilor 
sale, ar putea da conţinut unei 
teorii economice închegate. 

Cea dintâi concluzie, par- 
curgând aceste texte privitoare la 
specificul economic al tranziţiei, 
este aceea că ele sunt parte inte- 
grantă a viziunii sale despre lume, 
aşa cum a exprimat-o în toate 
scrierile şi reflecţiile sale. Ne-am 
fi putut aştepta de la un gânditor 
creştin care vorbește cu atâta patos 








“În principiu, am certitudinea invincibilităţii poporului 
român. E atât de viguros neamul ăsta al nostru, că nu mă 
îndoiesc că virtuțile lui îl scot din impas. Asta e certitudinea 
mea. Istoria lui îmi dă argumente în sprijinul credinţei mele 
că poporul român nu poate fi înfrânt” 


despre valorile rurale, despre tra- 
diția culturală, creștină și na- 
țională a românilor, să îmbră- 
țişeze o atitudine idilică sau popo- 
ranistă, în linia unui Aurel C. Po- 
povici ori Nicolae lorga. Ati- 
tudinea lui Petre Ţuţea este însă 
surprinzătoare prin modernitatea 
și pragmatismul ei. El nu face con- 
cesii utopiilor, nostalgiilor reac- 
ţionare. 

Aşezând concepţiile sale 
economice pe matricea culturală a 
românilor, el nu este, totuşi, un 
tradiționalist, nici un idealist. 

În concepțiile sale econo- 
mice, Petre Ţuţea rămâne un om 
de dreapta. EI anticipează o anu- 
mită tendință a dreptei românești 
de azi de a se prezenta ca o sinteză 
doctrinară, în concepția lui întâl- 
nindu-se elemente de natură /ibe- 
rală, conservatoare ori creștin- 
democrată. În acest fel, deși pe- 
rioada sa de formare filosofică ar 
fi putut să sugereze acest lucru, 
economistul Ţuţea nu se înscrie 
decât în foarte mică măsură pe 
linia dreptei culturale interbelice. 
Ceea ce îl deosebeşte de con- 
cepțiile unui Mihail Manoilescu 
ori Constantin Rădulescu-Motru 
este faptul că viziunea sa econo- 
mică este purificată de excese 
etniciste şi de atitudini reacționare. 
Gândirea economică a lui Petre 


Petre Ţuţea 


Ţuţea este una realistă, profund 
pozitivă. 

Petre Ţuţea a explicat mai 
limpede ca nimeni altul, mai ales 
pentru acele vremuri confuze de 
debut al tranziţiei, că opţiunea fun- 
damentală este aceea între socia- 
lism şi capitalism. Ţuţea a fost un 
critic necruţător al comunismului 
şi, în consecinţă, al egalitarismului 
şi al centralismului 6). El s-a 
dovedit foarte neîncrezător în 
soluţiile pe care le-ar putea oferi 
alte variante de stânga, cum ar fi 
socialismul și social-democrația, 
pe care le-a catalogat, cu ironie, 
drept “şpriţ” ori “lapte bătut” al 
comunismului (3). 

Capitalismul, pe care Ţu- 
ţea nu-l prea denumeşte ca atare, 
dar pe care îl sugerează constant, 
este rezultatul unui proces de /ibe- 
ralizare. Acesta este unul dintre 
aspectele importante care îl 
deosebesc pe Ţuţea de dreapta 
interbelică. E] a înţeles cu mult 
înaintea altora că tranziția pre- 
supune un proces profund de mo- 
dernizare și de liberalizare. Por- 
nind de la avatarurile economiei 
centra-lizate, Ţuţea socotește că 
primul pas este redimensionarea 
rolului statului pe două direcții 
fundamentale: cea dintâi este 
legată de diminuarea rolului statu- 
lui ca agent economic, iar cea de-a 


rost 


E 


doua este legată de sporirea forței 
legii şi a forţei pieţei. Tendinţa 
către echilibru trebuie dictată de 
forțele pieței și nu trebuie să fie 
consecința unei intervenții statale, 
care este îndeobște brutală și inefi- 
cientă. lar preponderența propri- 
cetății de stat trebuie înlocuită ne- 
întârziat cu dezvoltarea propri- 
etăţii private (4). 


Atitudinea lui Petre Ţuţea . 


în ceea ce priveşte trecerea de la 
socialism la capitalism este fără 
înconjur liberală (5). În această 
privinţă, el este categoric în a afir- 
ma că gradul de bunăstare al soci- 
etăţii este strâns legat de dez- 
voltarea pieţei și de promovarea 
liberei inițiative. 

Remarcabil este faptul că, 
într-o vreme în care marea indus- 
trie românească era abordată 
depreciativ, iar numeroși oameni 
politici şi economiști îndreptau 
prioritățile strategice către agricul- 
tură ori către dezvoltarea între- 
prinderilor mici și mijlocii, Petre 
Ţuţea considera drept indispens- 
abilă dezvoltarea marii industrii. 
EI socotea, în mod corect, că redi- 
mensionarea industrială constituie 
o prioritate şi că marea industrie 
trebuie să devină suportul celor- 
lalte domenii. Această asociere 
între modernizare şi industri- 
alizare este una dintre dimensiu- 
nile distincte ale lui Ţuţea, care-l 
distinge irevocabil de orice tenta- 
tivă “poporanistă”, vădind un gân- 
ditor necontaminat de antimoder- 
nismul radical al dreptei interbe- 
lice. Industrializarea poate fi 
suport al modernizării în ideea în 
care ea se întemeiază pe propri- 
etatea privată şi este corelată cu 
dezvoltarea de ansamblu a eco- 
nomiei. Ideea că dezvoltarea agri- 
culturii nu se poate face fără 
industrializare și că evoluţia aces- 
tor două sectoare trebuie corelată 
este corectă, iar ignorarea ei a cos- 
tat mult economia românească în 
tranziție (6). 

Modernizarea  tehnolo- 
gică necesită o modernizare insti- 


rost 


tuțională. Ţuţea a rostit câteva 
fraze memorabile despre unici- 
tatea ființei umane şi despre 
apartenența de neam în dobândirea 
harului unicităţii. Conștiinţa de 
neam (7) este reperul absolut al 
gândirii sale. Această dragoste 
pentru neamul românesc, pe care o 
socotesc exemplară, nu îl orbește 
pe Ţuţea, ci îl ajută să vadă 
limpede, şi anume în folosul nea- 
mului pe care îl iubeşte cu toată 
ființa sa. Este semnificativ, de 
aceea, modul în care Ţuţea con- 
cepe modernizarea instituţională: 
nu ca pe o tentativă încăpățânată 
spre originalitate, ci ca pe o apli- 
care a unor experiențe deja petre- 
cute şi de succes în alte țări. În 
cazul lui Ţuţea, “patriotismul 
național” (întrebuinţez aici acest 
termen al lui D. Gusti, mult mai 
potrivit decât cel de “naţional- 
ism”) nu este autarhic şi xenofob, 
ci, dimpotrivă, este deschis către 
lume și purtător al spiritului critic. 
În această privință, chiar dacă el 
însuşi nutrește o anumită rezervă 
despre modul în care democrația 
poate proteja valoarea umană în 
fața mediocrităţii, consideră însu- 
şirea valorilor democratice ca pe o 
șansă şi chiar ca pe o condiţie a 
desprinderii de comunism. 

În mod corect, Ţuţea 
socotește drept obiectiv central al 
liberalizării dezvoltarea și conso- 
lidarea piețelor. Un rol central îl 
joacă pieţele de capital, cu deose- 
bire bursele. Dacă socotim că pri- 
ma legislaţie a burselor din Ro- 
mânia a fost dată abia în 1994, iar 
Bursa de Valori Bucureşti a în- 
ceput, practic, să funcţioneze doi 
ani mai târziu, declaraţiile lui 
Petre Ţuţea din anul 1990 sunt cu 
atât mai remarcabile. 

Ca om de dreapta, Ţuţea 
pune şi în centrul viziunii sale eco- 
nomice omul. Acesta poartă, în 
perspectiva dată, chipul întreprin- 
zătorului privat. În toate reflecţiile 
sale de natură econo-mică, Petre 
Ţuţea are grijă să accentueze 
asupra importanţei fundamentale a 


spiritului antreprenorial şi asupra 
necesităţii ca statul să acorde tot 
sprijinul întreprinzătorului privat. 
În această privință, el împărtășește 
definiţia pe care Joseph A. Schum- 
peter ori Werner Sombart o dau 
întreprinzătorului, ca fiind cel care 
descoperă oportunități și le dă o 
cale durabilă de dezvoltare. Modul 
în care Petre Ţuţea creionează por- 
tretul întreprinzătorului este de 
esență pur liberală. Ceea ce ca- 
racterizează în primul rând spi- 
ritul de întreprindere este însuşirea 
sa de a fi liber şi de a putea acționa 
astfel în condiţiile pieţei. Legătura 
dintre libertate și proprietate este 
directă și necesară ($). 

Ţuţea este însă conștient 
de faptul că liberalizarea poate 
avea, pentru un popor încă ne- 
dezmeticit după atâtea decenii de 
comunism, efecte contrare, care s- 
o devieze către haos. Aici intervi- 
ne cea de-a doua componentă a 
gândirii de dreapta ca sinteză doc- 
trinară, pe care o aminteam în in- 
troducerea acestui studiu. Fiind 
liberal în viziunea sa despre tre- 
cerea de la socialism la capita- 
lism, Ţuţea nu e mai puţin conser- 
vator în ce priveşte trecerea de la 
totalitarism la democraţie. Vi- 
ziunea sa este astfel apropiată de 
linia liberalismului reprezentat de 
Ludwig von Mises, Friedrich A. 
Hayek sau Milton Friedman. 
Adept al reducerii rolului statului 
în economie, Ţuţea socoteşte că 
acest proces trebuie însoţit de un 
altul, al creşterii rolului statului ca 
apărător al legii și al pieţelor. 
Tendinţa actuală de însoţire a li- 
beralizării economice de guvernări 
social-democrate este sever sanc- 
ţionată de Ţuţea, care vede ca 
deopotrivă necesare, pe modelul 
conservatorismului britanic sau al 
republicanismului american, atât o 
sporire de factură conservatoare a 
autorității statului, cât şi o tranziție 
economică de factură liberală (9). 
Conștient de riscurile pe care un 
model de guvernare autoritară le 
poate avea pentru o ţară abia ieșită 





din comunism, Ţuţea vede soluţia 
ca fiind una democratică, de- 
plângând lipsa unei elite politice 
care să poată gestiona acest proces 
(0). 

Petre Ţuţea este, întâi de 
toate, un gânditor creștin. Deşi vi- 
ziunea sa economică este, cum am 
arătat, una pragmatică, ea rămâne 
profund atașată valorilor creştine. 
Este conștient de faptul că acţi- 
unea economică, îndreptată fiind 
cu deosebire către crearea de avu- 
ţie materială, poate deveni indife- 
rentă față de valorile spirituale, cu 
deosebire față de cele creștine. 
Astfel, Petre Ţuţea introduce în 
consideraţiile sale economice anu- 
mite elemente de natură creştin- 
democrată, pornind de la un temei 
simplu, și anume acela că tran- 
ziţia, înainte de a fi un proces eco- 
nomic sau politic, este un proces 
profund cu/tural. 

În orice tip de activitate, 
inclusiv în cea economică, omul 
trebuie, după lungi decenii de 
rătăcire, să se regăsească, întâi de 
toate, pe sine însuşi. 

Libertatea trebuie pusă în 
slujba spiritului, iar spiritul între- 
prinzător trebuie să fie întâi de 
toate spirit şi în acest fel să-şi dez- 
volte capacita-tea de a întreprinde, 


Liberalismul economic nu trebuie 
să se în-depărteze — așa cum în 
mod greșit s-a întâmplat, spune 
Ţuţea, în vremea Revoluţiei 
franceze — de spiritul creștin. 
Aceasta face ca acțiunea economi- 
că să evite “gândirea negusto- 
rească”, iar întreprinzătorii să se 
apropie de Dumnezeu nu “doar ca 
să le binecuvânteze prăvăliile”, 
aşa cum fac, după părerea sa, ame- 
ricanii (1. Durabilitate conferă, 
spune Ţuţea, credința în Dumne- 
zeu şi conștiința de neam. leşit din 
aceste hotare, orice popor, oricâtă 
bunăstare ar avea, riscă să îmbă- 
trânească. 

Petre Ţuţea este, în acest 
fel, promotor al tendințelor dreptei 
româneşti actuale care, păstrând 
numeroase elemente ale tradiţiei 
culturale și politice ale gândirii de 
dreapta, se desparte, totuşi, de ca- 
racterul reacționar al acesteia. 
Dreapta este chemată astăzi nu să 
reziste asalturilor modernităţii, ci 
chiar să o creeze, ţinându-i însă în 
frâu excesele conjuncturale. 

Gândirea economică a lui 
"Ţuţea este pozitivă și pragmatică, 
deosebit de novatoare pentru 
realităţile economice ale anului 
1990 (2). Caracterul său sintetic, 
preluând elemente de doctrină lib- 





erală, creștin-democrată şi conser- 
vatoare, prezintă dreapta actuală 
ca pe o posibilă sinteză doctrinară, 
ceea ce îi sporește gradul de adec- 
vare la realităţi și coerenţa ideo- 
logică. Viziunea sa se așază pe 
câteva linii importante ale tran- 
ziţiei economice: redimensionarea 
rolului statului, prin reducerea 
funcţiei sale economice și creş- 
terea funcţiunilor sale de stat de 
drept; modernizarea și corelarea 
instituțională; stimularea iniţiati- 
vei particulare; dezvoltarea liberei 
competiții; dezvoltarea și consoli- 
darea piețelor; redimensionarea 
industrială; instituirea unei etici a 
economiei de piaţă. 

Din reflecțiile sale lipseşte 
populismul, dar nu și încrederea sa 
nețărmurită în destinul neamului 
românesc: “În principiu, am certi- 
tudinea _invincibilităţii poporului 
român. E atât de viguros neamul 
ăsta al nostru, că nu mă îndoiesc 
că virtuțile lui îl scot din impas. 
Asta e certitudinea mea. Istoria lui 
îmi dă argumente în sprijinul 
credinței mele că poporul român 
nu poate fi înfrânt” (3). 


Varujan VOSGANIAN 





rost 


NOTE: 


Sunt avute în vedere aici 
consideraţiile sale târzii, incluse în 
volumele publicate, sau înregistrate 
de discipoli. În ambițiosul plan (nere- 
alizat ca atare) al operei sale figura și 
un Zratat de economie politică. 


lată câteva texte edifica- 
toare: “Și la comunişti sunt stăpâni și 
slugi; dar sunt ipocriţi, pentru că ei 
ştiu că egalitatea oamenilor nu poate 
nicăieri exista; sunt perfect escroci 
tocmai pentru că afirmă că esența 
comunismului este egalitatea reală a 
oamenilor. Premisa aceasta a egalității 
absolute este nulă” (Petre Ţuţea, Între 
Dumnezeu și neamul meu, Fundaţia 
Anastasia-Editura Arta Grafică, 
Bucureşti, 1992, p. 80.); “Comuniştii 
sunt văcari. Ei consideră oamenii așa 
cum consideră văcarii cirezile. Un 
comunist e un neom. Cum poți gândi 
egalitatea absolută — că așa trebuie să 
fie gândită ca să fii comunist — când 
nici nu ieşi bine pe stradă și te 
întâlneşti cu ea, cu inegalitatea ?” (ibi- 
dem, p. 326); “Comunismul e cea mai 
mare a/lare-în-treabă din istoria 
omenirii” (322 de vorbe memorabile 
ale lui Petre Ţuţea, Editura 
Humanitas, Bucureşti, 1997, sub titlul 
COMUNISM, p. 27); “Comunismul e 
o crimă continuă” (ibidem, p. 28); 
“Nu se poate face economie în comu- 
nism și de către comuniști. ăștia nu 
sunt în stare să conducă nici măcar o 
comună rurală: încurcă apele, înfundă 
fântânile... Comunismul este un can- 
cer social; unde se instalează, rămâne 
pustiu” (ibidem, p. 29). 


S Altădată definește în mod 
categoric ansamblul acestora: “Toate 
formele de. stânga violează cotidian 
ordinea naturală a lui Dumnezeu” 
(Între Dumnezeu și neamul meu, cd. 
cit., p. 19). 


“Coordonatele indiscutabile 
ale reformei socio-economice sunt: 
proprietatea privată, inițiativa particu- 
lară şi o ordine de drept atât de obiec- 


rost 


Pat) => = 


tiv formulată încât subiecții sociali să- 
şi întărească atitudinile sub cooperare 
liberă; adică legile unei societăți mo- 
deme trebuie să fie atât de bine 
întocmite încât să nu se simtă prezența 
normelor care guvernează Cetatea. 
Cetăţeanul trebuie să fie asigurat prin 
normele și legile vieţii sociale fără să 
simtă prezența coercitivă a acestora” 
(Între Dumnezeu și neamul meu, ed. 
cit., p. 362). 


O spune chiar el: “Eu sunt 
economist liberal. În spatele liberalis- 
mului stă tirania Evului Mediu, iar în 
față — haosul roșu” (Înre Dumnezeu și 
neamul meu, ed. cit., p. 362 ; cf. şi 
Radu Preda, Jurnal cu Petre Țuţea, 
Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, 
p. 111). Să precizăm, în treacăt, că 
Petre Ţuţea a murit (3 decembrie 
1991) ca membru principial „al 
Partidului Naţional-Liberal (Între 
Dumnezeu și neamul meu, €d. cit., p. 
22 ). Pentru un mic ansamblu de con- 
sideraţii despre LIBERALISM, cf. şi 
322 de vorbe memorabile ale lui Petre 
Ţuţea, ed. cit., sub titlul respectiv). 


“Dacă prin absurd mi s-ar fi 
dat mie puterea la 20 mai 1990 —, 
prima hotărâre pe care aș fi luat-o ar fi 
fost privatizarea, însemnând recon- 
strucția celor două comune: comuna 
rurală, agrară, întemeiată pe gospo- 
darul dibaci și priceput, şi comuna 
urbană, industrială, guvernată de 
întreprinderi, de acești giganţi ai lumii 
moderne. Asta era privatizarea și în 
imaginea României Mari” (interviu 
acordat lui Marcel Petrişor, în 
primăvara lui 1991, pentru revista 
Puncte cardinale din Sibiu ; cf. şi 
Între Dumnezeu şi neamul meu, €d. 
cit., pp. 280-281). 


“Mă mişe între Dumnezeu şi 
neamul din care fac parte. În afară de 
aceşti termeni, nu văd nimic semni- 
ficativ între cer şi pământ” (Între 
Dumnezeu și neamul meu, €d. cit., p. 


12). 


“Nu e de conceput libertate 
fără proprietate. Orice om trebuie să 
fie considerat proprietar individual 





ipotetic, chiar dacă nu posedă nimic” 
(322 de vorbe memorabile ale lui 
Petre Ţuţea, ed. cit., sub titlul PRO- 
PRIETATE). 


? “Cred că ar fi totuși optimă o 
conducere conservatoare realizată, 
însă, într-un climat democratic. Adică 
un partid conservator, tradiționalist, 
naționalist, într-un climat liberal. 
Adică să nu facă din conservatorism 
instrument de tiranie, că eu nu pot să 
accept în numele nici unei idei, chiar 
dacă este un ideal, mă rog, roz sau 
suprem, să asupresc nici o celulă 
dintr-un om” (322 de vorbe memora- 
bile ale lui Petre Ţuţea, ed. cit., sub 
titlul CONSERVATORI). 


“E vicios cercul: ieşiţi 
dintr-o dictatură smintită, cu econo- 
mia mâncată de cancerul comunist, 
suntem ahtiați după democraţie, ca 
fata mare după măritiș. Dar o 
economie aşa de ruinată nu se poate 
reface decât într-un cadru de ordine 
autoritară, pe care, din păcate, 
democraţia nu-l poate oferi. Trebuie 
ajuns la liberalism, dar nu pe calea 
social-democraţiei, care e laptele 
bătut al comunismului... La noi, însă, 
nu mi se pare posibilă, deocamdată, o 
soluție autoritară şi de-aia mă tem că 
criza se va prelungi atât cât va dura 
beţia leneşă a libertății și-a drepturilor 
fără datorii. N-am încredere în politi- 
cienii de acum, nici în bunăvoința 
Occidentului, dar cred în Dumnezeu 
și în instinctul de conservare al 
poporului român” (interviu acordat lui 
Marcel Petrişor, pentru revista Puncte 
cardinale, în primăvara lui 1991). 


Cf. Între Dumnezeu și nea- 
mul meu, ed. cit., p. 297. 


12 
Cum spune el însuşi: “Con- 


servatorii mari nu sunt reacționari, 
pentru că au de partea lor legile eterne 
ale lui Dumnezeu” (Între Dumnezeu și 
neamul meu, ed. cit., p. 71). 


13 


322 de vorbe memorabile 
ale lui Petre Ţuţea, ed. cit., sub titlul 
POPORUL ROMÂN. 


mda 


Sondaţi corupţia 
guvernului! 


Un sondaj realizat de 
IMAS, în octombrie a.c., 
relevă că 43,2% dintre 
români cred că perfor- 
manțele economico- 
sociale ale actualului 
guvern sunt la fel cu ale 
celui anterior, 33,6% 
afirmă că sunt mai bune, 
iar 19,3% susțin că sunt 
mai slabe. 

IMAS nu a întrebat 
despre rezultatele într-ale 
corupției, capitol la care 
actualul Cabinet este evi- 
dent mai performant 
decât cel al 
“monstruoasei coaliții”. 


Spre totalitarism 


Reprezentanții Societății 
Civile i-au cerut preșe- 
dintelui Iliescu, printr-o 
scrisoare deschisă, să nu 
promulge noua lege a 
partidelor politice. Ei 
cred că legea, votată deja 
de Parlament, este o 
încălcare a dreptului 
cetățenilor la libera 
asociere în formațiuni 
politice. Actul normativ 
prevede ca un partid să 
fie fondat de minimum 
50.000 de persoane. 
Astfel, PSD se asigură că 
scapă și de vreo 70 de 
partide, care nu vor fi în 
stare să strângă 
semnăturile necesare 
pentru reînscriere. 
Partidul își urmează dru- 
mul spre totalitarismul 
multilateral dezvoltat. 


Iadul pe pământ 


Potrivit unui raport al 
Organizaţiei Mondiale a 





l Pericolul vine 


de la LAS) 


Scurtă analiză asupra 


| rolului și a tendinţelor Rusiei, după 
i declanșarea ofensivei mondiale contra 
L 


Redefinirea rolului mondial al 
Rusiei, după 11 septembrie 2001, a 
devenit o certitudine în condiţiile 
schimbării strategiilor, obiectivelor 
şi priorităților de politică externă. 
Mesajul privind starea naţiunii, 
prezentat în aprilie de președintele 
Putin în faţa a peste 1000 de oficiali 
ruși (deputaţi, miniștri, guvernatori), 
a confirmat reorientarea Moscovei 
către un pragmatism al relațiilor 
internaţionale. 

Evenimentele neprevăzute ale 
ultimelor luni au echivalat cu 
întărirea vechii opţiuni strategice 
americane: proiectarea centrului 
mondial de interese în zona Orien- 
tului Mijlociu şi a Asiei Centrale. 
Spaţiu al resurselor petroliere nelim- 
itate dar și epicentru în generarea 
terorismului, regiunea a fost pusă 
sub severă supraveghere americană. 
Pentru asigurarea stabilităţii, au fost 
deplasate trupe și tehnică de luptă, în 
timp ce diplomaţii Statelor Unite 
garantau vecinilor privilegii şi relaţii 
favorizante. La început s-a intuit 
timid, apoi tot mai clar, că prezența 
americană lovea în interesele 
Moscovei şi amenința influența 
Rusiei într-o zonă aflată tradițional 
sub imixtiunile Kremlinului. 

Infiltrarea reprezentanţilor 
Washingtonului într-un spațiu strate- 
gic aparte are, pe lângă explicaţia 
oficială (impunerea securităţii, sta- 
bilităţii şi a respectării drepturile 
omului), şi alte motivații: accesul la 
resursele mondiale de petrol, con- 
trolul unor regiuni islamice care pro- 
clamă ciclic Jihad-ul antioccidental 
și interpunerea echilibratoare între 


terorismului 


doi coloşi-China și Rusia - a căror 
alință poate zdruncina ierarhiile 
mondiale de putere. 

Cu mulți ani în urmă, 
președintele Clinton a impulsionat o 
cooperare regională, Comunitatea 
Economică a Asiei Centrale fiind 
entuziast susținută de Washington. În 
numele unui transfer de încredere 
față de America, fostele republici 
sovietice ale Asiei Centrale au fost 
primite în organismele şi acţiunile 
Parteneriatului cu NATO. În campa- 
nia dusă împotriva Afganistanului, 
diplomaţia Statelor Unite a arătat un 
respect sporit față de liderii zonei. 
Islam Karinov, liderul Uzbekis- 
tanului a oferit cele mai bune 
facilităţi din regiune: baze aeriene, 
capacități militare, rute de transport 
și loialitate. George Bush a răspuns 
manifestându-şi intenţia de a revigo- 
ra economia Uzbekistanului şi 
oferind acestuia un statut de hege- 
mon local. Congresul a aprobat deja 
25 milioane $ pentru alocarea de 
arme Uzbekistanului și alte 100 mili- 
oane $, din totalul de 4 miliarde $. 
dislocate pentru războiul mondial 
antiterorist. Extinderea influenţei 
Statelor Unite în zonă a căpătat o 
nouă dimensiune după ce Eduard 
Şevarnadze a considerat şi el că 
securitatea Georgiei este mai bine 
garantată prin prezența trupelor 
americane. 

Se produce, așadar, o repliere 
a Rusiei de pe poziţiile ei central-asi- 
atice? Acumularea de ostilitate a 
lumii islamice împotriva Moscovei 
poate fi acum reconvertită într-un 
sentiment antiamerican. Timp în 


rost 


care, se pare, Rusia își consolidează 
avanposturile europene şi lansează 
înaintea vecinilor ideea aban- 
donării ambițiilor imperiale şi a 
implicării responsabile într-o com- 
petiție economică globală. Ten- 
siunile politice din Republica Mol- 
dova, înăbușite de mâna “blândă” a 
Moscovei, afirmarea unei noi soli- 
darități a tridentului slav — Belarus, 


Ucraina, Rusia — și clamarea iden-" 


tităţii Rusiei, demonstrează că lide- 
rii de la Kremlin joacă în acest 
moment pe o miză vestică. Blo- 
carea reformelor politice şi eco- 
nomice prin rigiditatea guvernan- 
ților de la Chişinău, Kiev şi Minsk 
indică triumful cercurilor politice 
sovietofile, corupte şi obediente 
politic înaintea “Marelui Frate”. 

Spaţiul est european de la 
Baltica la Marea Neagră, aparat la 
extremități de trupele din Kalingrad 
şi Transnistria, pare a se pregăti pen- 
tru un destin aparte, în orbita Mos- 
covei. 

Departe de a-și abandona 
enclava europeană — Kaliningradul 
—, Rusia încearcă să o transforme în 
cap de pod pentru maximizarea pen- 
etraţiei spre Vest. Pentru locuitorii 
regiunii militarizate, încercuită pe 
uscat de Uniunea Europeană într-un 
viitor foarte apropiat, Rusia cere 
viza preferentială de trecere liberă 
spre şi dinspre teritoriul patriei 
mame. Duma regională, ale cărei 
interese interferează tot mai mult cu 
cele ale bogatelor state din regiunea 
baltică, insistă pentru comerț inten- 
sificat şi derularea de programe eco- 
nomice de amploare cu țări precum 
Suedia, Polonia şi Finlanda. 

Departe de a spori autonomia 
locală, la solicitările frecvente, 
Rusia întărește controlul asupra pro- 
prietăţilor sale europene. 

Evenimentele ultimelor luni 
— în care Moscova se retrage de la 
Cam Ranh (Vietnam), pierde poziții 
deţinute de două secole în Asia 
Centrală, dar intensifică o politică 
forte din Moldova până la Baltica — 
sugerează o translare a centrului de 
interese rusești către Europa de Est, 
în condiţiile în care N.A.T.O. 


rost 


asaltează, teritorial, fostele spaţii ale 
sferei de influență sovietică. Ca o 
confirmare a acestei decizii, preşe- 
dintele Putin a reiterat în “Mesajul 
anual privind starea naţiunii” că 
Europa este partenerul cheie al 
Rusiei, în timp ce dialogul cu 
S.U.A. servește doar la menţinerea 
stabilităţii globale. 

Aparent, Rusia conștien- 
tizează catastrofala situaţie econo- 
mică - 1,5% din PNB-ul mondial, 
față de 21% Statele Unite - şi reali- 
zează o sensibilă repliere politică 
dublată de preeminenţa obiectivelor 
economice. În acest ton, președintele 
Putin trasa noile orientări generale 
ale Rusiei: “Nimeni nu plănuieşte să 
fie inamicul nostru în lumea contem- 
porană... Dar nimeni nu ne va ajuta 
în mod special. Trebuie să luptăm 
pentru o poziție aparte sub mârele 
soare economic.” £ 

Pentru spaţiul românesc, o 
astfel de politică nu este deloc 
liniştitoare, iar explozia de rusofo- 
bie din Basarabia arată duritatea 
jocului politic pe care sunt dispuși 
să-l regizeze liderii de la Kremlin 
şi Chișinău. Prezenţa unui cui ru- 
sesc în coasta României, în condiţii 
de permanentizare, ne poate duce 
cu gândul la diverse şicane ce pot 
apărea în relaţiile externe ale 
Bucureştiului. Exemplul Dumei de 
Stat, care, ciclic, acuză România 
de încălcarea drepturilor suverane 
ale Basarabiei şi preluarea acestui 
model de gândire de către oficialii 
Consiliului Europei, restrânge 
posibilitățile de manifestare ale 
țării noastre. În plus, şantajul ru- 
sesc cu ajutorul gazului metan, 
aplicat în această iarnă românilor 
și bulgarilor, certifică faptul că 
Moscova nu a învăţat şi nici nu 
vrea să învețe încă un cod euro- 
pean al bunelor maniere. 

Tradiţia imixtiunilor bal- 
canice ale Rusiei va fi, probabil, 
domolită după ce la Praga — se ştie 
acum — România a fost invitată să 
adere la N.A.T.O. Faţă de perioa- 
dele istorice anterioare, ruşii nu 
păstrează decât apetitul imperial, 
dar nu şi resursele de a-i da curs. 





| 
SI 
ij 
3 
Ei 


Sănătății, în cursul unei 
zile, 1424 de persoane din 
întreaga lume sunt vic- 
time ale omuciderilor, o 
persoană se sinucide la 
fiecare 40 de secunde, în 
timp ce conflictele 
armate provoacă 
moartea a 35 de persoane 
pe oră. În ceea ce 
privește maltratarea 
copiilor, unele date indică 
faptul că aproape 20% 
dintre femei și 5-10 % 
dintre bărbați au fost vic- 
timele unor abuzuri sexu- 
ale în copilărie. 


Jocul 
de-a anticorupția 


Guvernul a adoptat un 
proiect de lege prin care 
li se va interzice 
avocaţilor-parlamentari 
să apere persoane acuzate 
de corupție. Însă, acesta 
va intra în vigoare abia în 
2004. 

În schimb, avocaţii-par- 
lamentari vor putea apă- 
rea la bară şi după 2004, 
în procese de corupție, 
dacă vor avea grijă să 
încheie dinainte contracte 
cu clienții lor pe perioade 
mai lungi. Sau în cazul 
când în boxă sunt rudele 
lor până la gradul patru. 
Cine se simte cu musca 
pe căciulă și vrea 
protecție politică n-are 
decât să-și angajeze 

de pe acum 

avocat-parlamentar. , 


Moștenire 
neașteptată 


Avocatul Emanoil Gojdu 
(1802-1870), deputat 
ungar de origine 





română, a lăsat 
moștenire României un 
ansamblu de clădiri 
situat în centrul 
Budapestei, precum și 
alte bunuri, în valoare 
totală de câteva zeci de 
milioane de dolari. 
Printr-un acord încheiat 
cu România în 1938, 
Ungaria trebuia să resti- 
tuie proprietățile 
fundaţiei care poartă 
numele lui Gojdu. 
Acordul nu a fost aplicat 
din cauza războiului 

şi, ulterior, 

din pricina venirii 
comuniștilor 

la putere în cele două 
ţări. Astăzi, România și 
Ungaria au decis ca o 
comisie de experți să 
evalueze bunurile 
rămase de la Gojdu și să 
stabilească modalitatea 
ca statul român să preia 
moştenirea. 


Câţi tineri, 
atâtea partide! 


Inflaţie de partide “ale 
tineretului”. După 
lansarea modestă a 
Partidului Tineretului de 
către deputatul Raj 
Tunaru, o altă 
formaţiune de extracție 
pesedist -diversionistă a 
păşit în arenă: Partidul 
Noua Democraţie. Cele 
două partide de inspi- 
rație năstăsciană sunt, 
normal, declarate de 
centru. Mai clar, PSD a 
organizat grupa mică, să 
ne simţim și noi, tinerii, 
băgați în seamă. Că 
numai cu organizațiile de 
juniori ale marilor par- 
tide nu ne-am mulțumit. 


10 














Dacă economia va fi în derivă pen- 
tru cel puţin un deceniu, chiar şi 
populaţia colosului slav scade cu 
750.000 pe an, Vladimir Putin 
admițând că peste 25 ani vor fi cu 
22 milioane de ruși mai puţin. 
Infiltrarea americană în Asia și 
replierea forțată (sau strategică) a 
Rusiei spre Europa a redeschis 
vechea dilemă: cui apraţine Rusia, 
Vestului sau Estului? 

Dezbaterea asupra iden- 
tităţii naționale ruseşti, cu inflexiu- 
ni deopotrivă europene și asiatice, 
are o soluţie în stilul megalomaniei 
liderilor de la Kremlin. Deoarece 
ruşii cheltuiesc mare parte din timp 
şi energie reasigurând lumea de 
importanța şi măreţia țării lor, 
rezolvarea problemei identităţii şi 





anvergurii noului destin rus nu 
poate avea decât dimensiuni glob- 
ale. 

Strategia oficială de politică 
externă, anunțată în iunie 2000, se 
referea la Federaţia Rusă ca la “o 
mare putere ..., unul din cele mai 
influente centre ale lumii contem- 
porane... cu mare responsabilitate 
în a menţine securitatea, atât în 
plan global cât şi regional”. 

Aşadar Rusia aparţine lumii 
întregi, iar interesele ei sunt dise- 
minate spre toate continentele. 
Însă, cel puţin pe termen scurt, 
Europa este ţinta predilectă a 
Rusiei. 


Radu DUMITRESCU 
i zu 


Utopia federalizârii 





RONI 


Într-o tranziţie fără sfârşit, 
care, de fapt, nu a făcut, altceva 
decât să ne familiarizeze cu 
politicianismul, corupția, incul- 
tura și noul ateism, mitul federa- 


“lizării a explodat ca o modă civi- 


lizatoare, cu fundamente teo- 
retice occidentale. Fără a repre- 
zenta însă vreo paralelă cu prag- 
matismul regionalizării Uniunii 
Europene, tentaţia României fe- 
derale implică doar un efort 
utopic de a crea identități noi, pe 
provincii istorice, în numele unei 
tradiţii dispărute însă de acum un 
secol. Miza transilvăneană a 
acestui nou și artificial curent de 
opinie s-ar coagula cu rafinata 
Mittel-Europa, abandonând în 
spaţiul balcanic un apendice de 
teritoriu românesc, lipsit de per- 
spective economice şi culturale. 

Promotor al acestei viziuni, 
bufonul media Sabin Gherman 
este însă dublat de personalități 
budapestane (de exemplu: Gusz- 


tav Molnar) care vorbesc obsesiv 
de un sistem administrativ româ- 
nesc, ceauşist și ultracentralizat 
cu caracteristici coercitive pentru 
creativa şi dinamica națiune 
maghiară. Ca și românii în secolul 
al XIX-lea, un grup de intelectuali 
din Ungaria a întocmit un 
Memorandum”, trimis la înce- 
putul anului 2002 Parlamentului 
European, Parlamentului Româ- 
niei, Comitetului Regiunilor şi 
partidelor politice. Documentul 
propunea noi structuri administra- 
tive, plus parlamente regionale și 
descria pe larg avantajele sistemu- 
lui federal. 

Fără a fi obsedaţi de vreun 
eventual pericol maghiar asupra 
României (impotența nu poate 
crea temeri) ne întrebăm de ce 
administratorii sistemului federal 
nu se ocupă de propria țară sau, 
mai mult, să facă generoase pro- 
puneri internaţionale pe care state 
precum Fiji, Vannatu şi Sey- 


rost 


EET j 


chelles le-ar aştepta, ca pe un 
miracol salvator,.de secole. 

O excelentă analiză a aces- 
tei chestiuni o întâlnim într-un 
raport al Societăţii Academice 
Române, care a luat în calcul fun- 
damentele unei opţiuni federale. 
Societatea Academică Română 
prezintă 5-6 prezumţii ale fan- 
federaliștilor, demonstrând ine- 


xactitatea calculelor și latura ten-: 


dențioasă a argumentaţiei. 
Federaliştii susţin că există 
un curent general de opinie con- 
tra statului unitar, vinovat de cen- 
tralism, corupţie, lipsă de interes 
pentru dezvoltarea provinciilor şi 
o mare parte din populaţie ar opta 
pentru o altă formulă de organi- 
zare a statului. Un sondaj CURS 
a indicat însă că doar 2% din cei 
chestionaţi se pronunță pentru o 
formă federală, aproape 70% 
consideră că nu ar trebui să se 
schimbe nimic iar 16%, în spiri- 
tul toleranței mioritice, sugerează 
reprezentarea proporţională a 
minorităţilor în structurile locale. 
Foarte posibil ca cei 
70% din „retrograzi” să fi 
echivalat federalismul cu dez- 
membrarea statului, dar ar trebui 
să luăm în calcul și repulsia 
autohtonă pentru cea mai impor- 
tantă instituţie a democraţiei, 
Parlamentul (de fapt, prestigiul 
instituţiei fiind construit de 
sutele de politicieni care, trudesc 
pentru binele poporului până la 
epuizare). În aceste condiţii noi 
parlamente locale, adică noi fon- 
duri și noi „gânditori” pentru 
soarta maselor, sunt de neaccep- 
tat. 

Alte „viziuni de geniu” 
care nu se verifică în realitatea 
cotidiană se referă la existența 
unor puternice identități regio- 
nale (culturale) de tipul celor din 
Italia (Italia de nord), Franţa 
(Bretonii) etc. Este foarte posibil 
ca cei care trasează asemenea 
utopii să nu cunoască tezele 
istoricilor noştri care, în cunoş- 
tință de cauză, au insistat asupra 
unităţii limbii, tradiţiei, obi- 


rost 


ceiurilor și relgiei între Tisa și 
Nistru. Diferențe de genul celor 
existente în Occident nu se 
întâneau nici în secolele ante- 
rioare, cu atât mai puţin în seco- 
lul XX, când mass-media au 
avut rol identitar unificator. 
Mitul diferenţei financiare 
între diversele provincii istorice 
ale României poate fi spulberat 
şi el prin cifre reale, care nu iau 
în calcul impresia subiectivă a 
proprietăţii locuitorilor burghezi 
de pe strada Brukenthal faţă de 
pescarul din Delta Dunării. 
Reprezentanţi „înflăcărați” ai 
Transilvaniei și Banatului au 
denunțat exploatarea la care le 
supune guvernul român, redis- 
tribuirea veniturilor din Vestul 
„bogat” spre Estul „sărac”, fiind 
o frână în boom-ul economic 
anticipat de federalişti. i 
O simplă comparaţie între 
veniturile judeţelor indică urmă- 
toarea situaţie: Cluj — 823.045 
milioane lei, Covasna — 206.453 
mil. lei, Iași — 815.000 mil. lei, 
Teleorman — 277.414 mil. lei, 
Botoşani — 394.000 mil. lei(nivel 
1999). În privința PI.B.-ului 
regional, datele confirmă un anu- 
mit echilibru: regiunea Nord-Est 


„— 44.000 miliarde lei, București 


— 61.000 miliarde lei. 

Mult clamata bază eco- 
nomică a ideii de secesiune prac- 
tic nu există și deci cel mai put- 
ernic stimulent „federal” pentru 
ardeleni este un nonsens. Fiind 
demonstrată utopia unor argu- 
mente culturale, economice, de 
administraţie și de preferințe 
personale, concluzia firească ne 
conduce la încercarea artificială 
de creare a unui curent federal 
prin presiuni politice. 

Și atunci când o idee este 
cantonată în sfera politicii, este 
cert că ea nu va face niciodată 
priză cu sufletul românilor plic- 
tisiţi de experimente politice 
post-decembriste. 


Manuel HAIDUC 








“Moldovenismul” 
istoricului Treptow 


Că istoricul american 
Kurt Treptow este 
homosexual și pedofil, 
ştiau autoritățile 
româneşti de când acesta 
a intrat în România. 
Totuşi, arestarea pentru 
oribilele sale abuzuri 
împotriva unor copii s-a 
produs abia în astă 
toamnă. Explicaţia ar 
putea fi aceea că 
Treptow era dublu agent 
de influență, americano- 
român, iar serviciile 
românești au decis că nu 
mai este folositor. Istorici 
avizaţi asupra cazului 
Treptow susțin că acesta 
a venit în România cu 
misiunea de a organiza 
niscaiva dezordini 
favorizante de fede- 
ralizare. Astfel, în prima 
etapă, printre intimii săi 
de la Cluj ar fi figurat 
niște băieţi care acum 
promovează ideea 
regionalizării țării. 
Odată cu mutarea la 
Iași, Treptow ar fi peda- 
lat pe ideea de limbă și 
identitate moldove- 
nească. La începutul 
anilor *90, vorbea cu 
patos despre aceste 
“realități” și despre 
Moldova Mare, între 
Nistru și Carpaţi. O fi 
fost şi prestaţia asta în 
slujba serviciilor 
românești? 


Dreapta moare, 
dar... | 


Propunerea unificării 


dreptei, făcută de 
Varujan Vosganian, 


Bi 


Ultima linie de 
rezistenţă 


ÎRAPOULRIIA 
NOS 


fost tratată cu refuz de 
aproape toate partidele 
așa-zise de dreapta. 
Ciorbea consideră că 
speranţa dreptei 
românești este el și 
PNȚCD. Prin urmare nu 
se întovărășeşte cu 
nimeni. Vasile Lupu și al 
său PPC au dat să se 
mărit cu UFD, dar s-au 
întors din drum 
nemulțumit că UFD e 
poligam și vrea să se 
însoţească și cu PPCD. 
URR, partidul tinerilor 
de pe Internet, a spus 
“pas” şi el. Rămași de 
unii singuri, ufediștii s- 
au găsit că-s prea uniți și 
au început un răzbel 
doctrinaro-ideologic în 
urma căruia vor ajunge 
sau nu la remorca lui 
Emil Constantinescu. 


Salvaţi 
de un evreu 


Vorbind undeva 

despre volumul Ungurii 
de Paul Lendvai, 
istoricul Neagu Djuvara 
o considera “o carte de 
adoraţie a maghiarilor, 
de glorificare a acestui 
popor extrem de bine 
înzestrat”, 

admirabil de bine scrisă 
în ciuda deranjantelor 
omisiuni. 

Și conchidea: “Dacă 
am avea noroc, ca un 
evreu român de la Tel 
Aviv sau New York să 
scrie cu atâta dragoste 
despre români, atunci 
am fi salvaţi”. Deci, cine 
dă, până la urmă, tonul 
pentru ecunoașterea 
adevăratei istorii 

a românilor? 


12 





Totul se judecă din perspec- 
tiva eternității naţiunii. Ceea ce 
contează cu adevărat este supra- 
vieţuirea ei peste timp. Lumea în 
care trăim tinde să îmbrace unifor- 
ma occidentalizării de tip american. 
Mediul ambiant suferă modificări 
radicale, făcând de nerecunoscut 
natura în care trăim până acum. 
Misterul unicităţii persoanei umane 
(imagine a Chipului divin) este pus 
sub semnul întrebării prin clonare, 
prin manipulare genetică. 

Provocarea extrem de 
serioasă pe care ne-o lansează seco- 
lul XXI cere un răspuns rapid și 
vital. El trebuie dat în termenii 
foarte concreţi ai supraviețuirii et- 


nice. Poţi fi deposedat de propria ta” 


cultură etnică în mod violent, prin 
șocuri istorice intervenite manu 
militari (invazii, cucerirea ta de 
către forţe străine de ocupaţie), sau, 
insidios, prin acceptarea tacită de 
către tine a unor forme de organi- 
zare a vieţii şi a unor norme simbo- 
lice şi culturale care, chiar dacă nu 
contrazic total specificitatea ta 











etno-culturală, îți sunt în esență 
străine, nu le resimți ca făcând 
parte din ființa ta etnică, din modul 
tău de a fi în lume. Rezultatul se va 
vedea imediat: începi să priveşti cu 
indiferență, ba chiar ca pe ceva 
străin, propria ta etno-cultură; 
începi, comparând-o cu imaginarul 
pe care l-ai importat de la forța co- 
lonizatoare, să o devalorizezi, să o 
refulezi şi, finalmente, să o laşi 
pradă unei uitări definitive. A uita 
de tine însuţi ca grup etnic, a te 
auto-descalifica prin părăsirea 
competiţiei istorice cu alte popoare, 
înseamnă a-ţi semna irevocabil 
sentința la moarte. Este o formă de 
abandon istoric dictată de un fel de 
patologie colectivă: un popor 
refuză să mai trăiască prin sine 
însuşi, refuză să se mai conceapă 
drept grup etno-cultural distinct de 
altele, acceptând cu lejeritate și 
pasivitate propria disoluție şi trans- 
formarea în orice altceva decât el 
însuşi. Am putea numi acest 
fenomen etno-masochism. 

De aceea, nu trebuie să 


rost 


încetăm să recurgem la miturile 
fondatoare ale naţiunii, la memoria 
comunității noastre etnice, la moș- 
tenire culturală care ne premerge şi 
care trebuie re-transmisă în pofida 
oricăror cataclisme ale istoriei. 
Problema supraviețuirii na- 
ţionale se pune astăzi nu atât în ter- 
meni politico-militari, cât, mai ales, 
sub aspect emologic. Ceea ce îngri- 


jorează astăzi este dispariția lentă a * 


etno-diversităţii. La scară planetară 
are loc un proces de omogenizare 
progresivă a popoarelor și cul- 
turilor într-o masă biologică indis- 
tinctă “de câteva miliarde de con- 
sumatori. Capitalismul transnați- 
onal are nevoie de o piaţă globală și 
de agenți de întreţinere a ei. Diver- 
sitatea de cutume şi spirite etno- 
naţionale, statele care încă își mai 
orientează politica în funcţie de 
aceste repere, pot constitui o frână 
în calea expansiunii sale. Popoarele 
sunt practic somate să se alinieze 
direcțiilor imprimate de Sistem, să 
asigure fără sincope buna lui 
funcţionare, să se ofere ca materie 
primă mecanismelor bazate pe lo- 
gica profitului economic, pe dic- 
tatura tehnologicului, pe sub-cul- 
tura furnizată pe canale mediatice 
care emit în toată lumea delirul 
publicitar. 

În dezbaterile de tip doctri- 
nar, se tot vorbeşte de necesitatea 
abordării conservatoare a lumii şi 
politicii. Ea ne învaţă că, în pofida 
oricăror mutații politice de pro- 
porții, a unei discontinuități de 
forme. instituționale şi de mode 
trecătoare, există o continuitate a 
conţinutului etno-naţional. Pornind 
de la această premiză, orice conser- 
vator militează pentru punerea în 
acord a oricărei noi formule, inter- 
venite prin schimbări politice 
"epocale", cu un conţinutul etno- 
naţional particular. 

Schimbările majore care vor 
interveni odată cu integrarea noas- 
tră în structurile euro-atlantice tre- 
buie, de aceea, gândite din această 
perspectivă conservativă. Ele nu 
trebuie refuzate a priori. Ele tre- 
buie remodelate curajos în favoarea 


rost 


națiunii. Din perspectiva eternității 
ei, unde totul se măsoară în secole, 
NATO şi Europa Unită reprezintă 
chestiuni de conjunctură. Aderarea 
noastră la ele înseamnă, în defini- 
tiv, a specula o conjunctură istorică 
favorabilă necesităţilor noastre de 
apărare și supravieţuire. Atât. În 
lumina interesului naţional, aceste 
organisme se justifică numai din 
raţiuni strategice de oportunitate. 
Cea mai bună metodă de a nu fi 
strivit de bolid, este să îl prinzi din 
mers. Apoi, în loc să te lași dus 
unde vrea el, să cobori din mers la 
stația la care doreşti tu. Alianța 
Nord Atlantică şi Uniunea Euro- 
peană, privite de naționaliști de 
cele mai multe ori ca niște locomo- 
tive ale globalizării, nu sunt nici 
entități demonice, nici mega- 
maşini infernale. Dar, nici raţiunea 
noastră de a fi în lume. Doar, etnici. 
tatea, ca structură spirituală, şi 
națiunea, ca formă de organizare 
statală, constituie împreună ultimă 
linie de rezistență împotriva haosu- 
lui. 


Bogdan George 
RĂDULESCU 


ATI 


Di: lobii 





Transnistria, 
jefuită 
şi abandonată 


Acum câteva luni, tenta- 
tiva liderilor separatiști 
din Transnistria, Igor 
Smirnov şi Grigore 
Mărăcuţă, de a se stabili 
în Germania a eșuat. În 
aceste zile, însă, surse din 
anturajul lor, citate de 
FLUX, susțin că 
tandemul terorist este 
preocupat să fugă în 
Canada. Se pare că deja 
au scos peste graniță 
mare parte din averile 
făcute prin jaful la care 
s-au dedat vreme de zece 
ani. Regimul mafiot de la 
Tiraspol e pe sfârşite. 
Fiul cel mare al lui 
Smirnov, Vladimir, a fost 
arestat la Chişinău. Şi 
nici fiul cel mic nu se 
simte prea bine. Rusia dă 
semne că vrea să-și ridice 
mâna protectoare de pe 
capetele liderilor 
transnistreni. Cui îi mai 
pasă de independența 
autoproclamată a 
Transnistriei? 


În cazul BIR, birul 
a fost prea mare 


BIR ar fi putut fi 
întoarsă de la groapa 
falimentului și folosită în 
diverse “operațiuni spe- 
ciale” financiare. Pârghi- 
ile erau două: justiția și 
guvernul. 

Prima trebuia să dea o! 
decizie favorabilă proce- 
sele în curs. Al doilea să 
emită o hotărâre politică 
pentru reabilitare. 

Ca în cazul Dacia Felix. 
Ambele pârghii puteau fi 


13 


activate pe bază de 
mită. Sursele noastre 
spun că prețul corect 

a fost 

stabilit la 250.000 de 
dolari. Nici 200.000, nici 
4.000.000. 

Aceleași surse susțin că 
intermediarii s-au 
lăcomit și-au mărit 
prețul prea mult. Atunci, 
“Moşul” Ion Popescu, 
vechi spion, om de afac- 
eri binecunoscut în cer- 
curile Puterii, s-a plâns 
la Cotroceni. 

Plânsul său a venit la 
țanc pentru președinte, 
care caută ocazia de a da 
şah reginei din 

Piaţa Victoriei. 

A urmat flagrantul, 
căruia i-a căzut victimă 
intermediarul 

Fănel Păvălache, 

şi ce se ştie. 


Fumigene 
guvernamentale 


În deficit de imagine, 
partidul de guvernământ 
slobozește 

pe gura premierului 
două teme suficient de 
grele să ne țină o vreme 
ocupați. Este vorba 
despre declanșarea 
alegerilor anticipate și 
despre regionalizarea 
României. 

Prima o expediem în 
două cuvinte: nu e cazul. 
Pentru că anticipatele 
trebuie motivate solid și 
mai ales constituţional, 
nu că vrea Năstase. 

În plus, trebuie să vrea 
și parlamentarii, care nu 
se desprind cu 

una, cu două de pe 
scaunele călduțe, 
lăsându-se la 


14 








Proxenetismu 








Dă pliu» 
SU 53 Suiiu 





Recentul proiect de lege 
privitor la dezincriminarea și 
instituţionalizarea prostituţiei 
amintește, o dată în plus, de 
vechiul proverb românesc: “Țara 
arde şi baba se piaptănă”. Iar 
aceasta nu numai pentru că în 
România postcomunistă există 
numeroase alte urgențe legisla- 
tive cu caracter vital, ci și pentru 
că prostituţia beneficiază deja de 
o reglementare oficială suficient 
de largă şi perfect democratică 
(art. 328 din actualul Cod Penal). 
Mai mult decât atât: spre deose- 
bire de modificarea legislativă 
adoptată recent în privința homo- 
sexualității, mai degrabă ca o 
formă de curtoazie sui generis 
față de ambasadorul unei mari 
puteri (vorba bancului apărut pe 
acest fond: Be my Guest!), în 
cazul prostituţiei nu este vorba de 
nici o presiune externă, ci doar de 


ideea fixă a unui grup politic, 


autohton, susținută cu o argumen- 
taţie insuficientă și falsă, într-o 
redactare de un ridicol demn de 
“Anul Caragiale” (bordelurile 
numite eufemistic... “eros-lo- 
curi”, prin traducerea decerebrată 
a sintagmei eros-center!) şi care a 
făcut deja “deliciul” mai multor 
dezbateri publice. 


m Legalizarea permisivă nu constituie, 


în ultimă instanță, 

decât o formă de încurajare 
și protecţie oficială, 

în virtutea căreia statul 
devine principalul proxenet. 


Principalul argument al 
susținătorilor acestei reforme le- 
gislative se vrea unul de natură 
medicală: că prin instituţio- 
nalizare prostituţia va putea fi 
monitorizată, iar în acest fel rata 
îmbolnăvirilor venerice va 
scădea. 

Infailibil la prima vedere, 
acest argument propagandistic 
este contrazis de numeroasele sta- 
tistici efectuate recent atât în țări 
unde prostituţia este incriminată, 
cât și în țări unde s-a procedat la 
dezincriminarea acesteia: între 
unele și celelalte nu există dife- 
renţe semnificative în ce priveşte 
rata bolilor cu transmisiune sexu- 
ală (BTS). Dovadă că adevărata 
problemă nu este incriminarea 
sau dezincriminarea prostituţiei 
(existente pretutindeni şi dintot- 
deauna), ci limitarea fenomenului 
prin măsuri responsabile şi con- 
crete de natură moral-educați- 
onală, socio-economică şi me- 
dico-sanitară. Legalizarea juridic- 
abstractă este o măsură facilă şi 
ineficientă, riscând să ducă chiar 
la o recrudescenţă a fenomenului 
(mai ales sub forma unor “rețele 
paralele”, neoficiale), cum o arată 
experiența majorității țărilor care 
au pus-o în practică. 


rost 





Legalizarea permisivă nu 
constituie, în ultimă instanță, 
decât o formă de încurajare şi 
protecție oficială, în virtutea 
căreia statul devine principalul 
proxenet. 

Pe de altă parte, este știut 
de toată lumea (cu excepţia parla- 
mentarilor noștri) că majoritatea 
bolilor cu transmisiune sexuală 


au o lungă perioadă de incubație . 


în decursul căreia nu pot fi depis- 
tate prin semne sigure, oricât de 
riguros ar fi controlul medical. 
Or, în acele câteva luni sau chiar 
numai săptămîni, o prostituată 
bolnavă (nota bene: de 80 de ori 
mai predispusă BTS-urilor decât 
o persoană normală!) poate 
îmbolnăvi sute şi mii de clienți, 
care la rândul lor devin trans- 
miţători inconștienți către cel 
puțin tot atâtea alte persoane (în 
speţă, soții nevinovate, iar uneori 
și progeniturile acestora). 

Din punct de vedere socio- 
logic, ne aflăm în fața unui aten- 
tat la sănătatea vieţii familiale, 
dar şi în fața unei noi forme de 
sclavie. Vânzându-și trupul în 
mod mai mult sau mai puţin liber, 
prostituata îşi vinde o dată cu el şi 
libertatea, devenind, practic, pro- 
prietatea proxenetului şi fiind 
supusă, în diferite grade, caprici- 
ilor acestuia (ea nu-şi mai decide 
nici preţul, nici “modul de între- 
buinţare”, nici clienții, nici ritmul 
activității). 

Prostituata nu-și pierde 
numai demnitatea, dar și umani- 
tatea, devenind treptat o simplă 
“maşină de făcut sex”. 

În acelaşi sens, din activi- 
tatea sa specifică fiind exclusă 
implicarea afectivă şi moral-spiri- 
tuală, ea pierde principalele mărci 
distinctive ale umanului în raport 
cu regnul animal. Prostituţia 
legalizată este cea mai cinică 
modalitate de înjosire oficială a 
femeii, implicînd o discriminare 
indirectă şi o gravă deteriorare a 
imaginii sale generale în conşti- 
ința sexului opus. 


rost 


În fine, este aproape de 
prisos să mai vorbim despre scan- 
dalul  moral-religios al unei 
asemenea “legi a fărădelegii” 
(împotriva căreia, în mod firesc, 
Biserica s-a constituit în princi- 
palul bastion de rezistenţă). 
Prostituția pîngăreşte trupul ome- 
nesc, prefăcîndu-l din “templu al 
Duhului Sfînt” ( Corinteni 6, 19) 
în capişte a desfrânării. Vechiul 
Testament stătea sub semnul 
poruncii: a şaptea din Decalog 
(“Să nu fii desfrânat!” — Ieșirea 
20, 14) şi pedepsea aspru orice 
formă de preacurvie (mergându- 
se pînă la lapidare). În Noul 
Testament, Hristos este mult mai 
îngăduitor (“Cel fără de păcat 
dintre voi să arunce cel dintâi pia- 
tra asupra €i”), dar condiţia este 
clară: “Nu nu te osândesc”, -dar 
“de-acum să nu mai păcătuiești!?” 
(cf. Joan 8, 7-11). Or, noi, care ne 
pretindem creştini în virtutea unei 
lungi tradiţii, căutăm, iată, să 
creăm un cadru legal de a păcătui, 
fără a ne mai sinchisi de 
Dumnezeu, pe Care am reușit să- 
L prefacem doar într-un soi de 
garant convenţional al paras- 
taselor festive. 

În fața acestui proiect le- 
gislativ deopotrivă anticreştin, 
antinaţional şi antiuman, tineretul 
României se simte ofensat şi pro- 
fund îngrijorat, văzîndu-şi ame- 
ninţat viitorul în cele mai pure as- 
piraţii ale lui. Tinerii de astăzi (și 
descendenţii lor) vor fi principalele 
victime ale disoluţiei sociale și 
bioetice căreia părinţii lor se pre- 
gătesc astăzi să-i dea votul. 

Nu putem, prin urmare, 
decît să deconspirăm această 
inițiativă în același timp abjectă şi 
aberantă, ghidată în subsidiar de 
oculte rațiuni neguțătorești, prin 
care o clasă politică patibulară, 
după ce a propus României să 
devină “Draculaland”, îi propune 
acum să devină o “Thailandă a 
Europei”. 


Răzvan CODRESCU 





i 2 


REA 0/3 DER 


PERETE) 





PIOCIE 





bunăvoința șefilor de 
partid pentru o nouă 
trimitere în legislativ. 
Cât despre împărțirea 
țării în opt hălci, putem 
spune că e întreprindere 
pe cât de facilă, pe atât 
de primejdioasă. 

Dar vom dezvolta în altă 
parte chestiunea. 


O îmbrăţişare 
cât un mileniu 


PF Teoctist, Patriarhul 
României, s-a acoperit de 
lauri la Vatican. Ziarele 
care nu l-au lăudat pen- 
tru vizita făcută Papei 
cel puțin au tăcut. 
Îmbrăşiţarea dintre 
cele două înalte fețe 
bisericești, catalogotă 
drept "istorică", nu 
rezolvă însă deosebirile 
dogmatice dintre 
ortodocși și catolici. 
Dragostea şi îngăduința 
dovedită de Patriarh și 
de Papă sunt necesare, 
dar nu suficiente pentru 
realizarea unificării. 
Procesul de reconciliere 
trebuie să continue. 

Și nu numai între 
Biserica Ortodoxă 
Română și Biserica 
Romano-Catolică, ci 
între toate bisericile 
ortodoxe 

autocefale și Vatican. 
În afara celor 1000 de 
ani de război 
şi a diferenţelor 


„doctrinare, mai trebuie 


rezolvată o chestiune: 
cine este şeful. 

Să ne rugăm și să 
nădăjduim că, în aceste 
vremuri de cruntă secu- 
larizare, Dumnezeu ne va 
lumina calea spre 
mântuire. 


15 





[Le Teo Ci ră 


Un criminal de râzboi 


transformat îm 





EROURIRAN SI LV AN 


În fiecare an, în perioada 20-24 septembrie, ar tre- 
bui să ținem măcar un moment de reculegere, în 
amintirea victimelor ale genocidului comis în 1940 
(români și evrei), în comunele Sucutard și Mureşenii de 
Câmpie, plasa Chiochiș, fostul județ Someș (astăzi 
Cluj) de criminalii “conți” de Ţaga, Adalbert sau 
Albert și Endre Vass, cu ajutorul a două subunități de 
honvezi din Regimentul 19 Nyiregyhaza. 





Contextul favorizant 


Evenimentele s-au petre- 
cut la trei săptămâni după ce 
Hitler, îngrozit de perspectiva 
ratificării pactului secret Beth- 
len-Molotov, care aducea, prin 
desființarea României de către 
Ungaria fascistă şi Rusia Sovi- 
etică, pe ruși în Europa centrală, 
impusese așa-zisul arbitraj de la 
Viena, în fapt diktatul menit să-i 
mențină și pe români și pe un- 
guri de partea Axei. 43 492 km 
de pământ românesc, şi 2,6 mi- 
lioane locuitori (50,2% români, 
37,1% unguri, secui și maghia- 
rizați, 12,7% evrei, germani, 
țigani şi alţii) au fost jertfiți 
visului Ungariei milenare! 

În noaptea de 4/5 septem- 
brie 1940, trupele ungare și 
autorităţile de ocupaţie au și 
trecut frontiera, pentru cetățenii 
români de altă etnie sau religie 
decât ungurii, secuii şi sașii, 
începând epoca holocaustului și 
genocidului. Nicolae lorga a 
atras atenţia opiniei publice 
mondiale, prin articolul “Resul- 
tatul”, din 24 septembrie că “Ce 


16 


s-a petrecut acolo la luarea în 
stăpânire de armata și admin- 
istrația ungară, sub ochii ei și 
fără nici o încercare de a o 
opri, ba chiar cu binevoitorul 
ei concurs, întrece orice 
închipuire și se poate pune 
alături de cele mai groaznice 
scene din vremea năvălirii 
barbare, când, cel puţin, setea 
-de a omorâ nu era unită cu un 
sadism care aparţine vre- 
murilor noastre. Spânzurări 
cu capul în jos, răstigniri, 
baterea  cuielor în cap, 
presărarea cu var nestins a 
rănilor, acestea au fost după 
câte știm până acum — și mar- 
tiriul se desluşește tot mai 
mult — semnele civilizaţiei po- 
porului care s-a dezonorat 
prin asemenea acte”. 


Era genocidului 


Cum de a fost posibil ca 
acele cumplite atrocități să aibă 
loc, au explicat cu obiectivitate, 
la vremea respectivă, câţiva 
istorici şi publicişti unguri. 
Astfel, descriind atitudinea ar- 


matei ungare de ocupaţie, Kele- 
men Sandor și Szencsi Laszlo, 
notau în lucrările Situația din 
Ardeal şi, respectiv Chestiunea 
ungaro-română, publicate la 
Budapesta, la un an de la ter- 
minarea războiului; “Coman- 
danţii militari, în cea mai 
mare parte, au fost de ori- 
entare fascist-şovinistă. Cea 
mai importantă remarcă a 
comandanților militari a con- 
stat în acțiuni de curăţire 
(etnică)”. La rândul ei “Soldă- 
țimea, pătrunsă până în 
măduva oaselor de teoriile fas- 
ciste, odată ajunsă în nordul 
Transilvaniei a săvârşit atroci- 
tăți odioase față de locuitorii 
neapăraţi ai satelor româ- 
nești”. Alte mărturii vizând ati- 


” tudinea alogenilor fascizaţi au 


fost trimise de martorii oculari 
Ministerului Român de Externe, 
care le-a utilizat la tratativele de 
pace şi se regăsesc în volumul 
108 al fondului “Conferinţa de 
pace de la Paris” din arhivele 
acestuia: 

“Soldaţi, jandarmi și 
bande înarmate de «patrioți» 


rost 


civili cutreierau satele româ- 
nești, devastând locuinţele şi 
schingiuind populația româ- 
nească pașnică şi fără apăra- 
re. Unora li s-au zdrobit oase- 
le cu ciomegele. Alţii au fost 
împunși cu baionetele. Altora 
li s-au scos ochii, li s-au tăiat 
urechile, unei fetițe de 4 ani 
din Șuncuiș (jud. Bihor) i-au 
turnat petrol în cap şi i-au dat 
foc, altora le-au sfărâmat 
dinţii, li se smulgea părul cu 
carne (cazul femeii Maria 
Dobra din Cluj) li se tăiau 
buzele (Sudu Tănase din Cluj) 
alţii au fost siliți să bea sân- 
gele ce le curgea din răni, 
două fete, una de 18 și alta de 
14 ani din comuna Mihai 
Bravu (jud. Bihor) au fost 
schingiuite bestial fiindcă nu 
au lăsat să fie violate, unora li 
se punea sodă caustică pe 
piele, peste care se turna apoi 
apă caldă (cazul lui Cocoi 


Florea din Voiniceni jud.g 


Someș) lui Dumitru Matei din 
Oradea i-au scos ochii cu 
baioneta...“ — şi aşa mai 
departe. Cât despre grofi, 
aceştia au fost cei mai sadici, 
edificator fiind îndemnul lansat 
de baronul Aczel Ede, șeful cir- 
cumscripţiei regionale X Cluj a 
organizaţiei tiraliorilor într-o 
cuvântare rostită la Şimleul 
Silvaniei şi păstrată în arhiva 
MAE, fond Transilvania, 1940- 
1944, volumul 362, filele 39- 
44, din care spicuim: “Pe acești 
valahi opincari trebuie să-i 
extirpăm, să-i ucidem ca pe 
dușmanii noștri... Preoţii pre- 
dică poporului iertarea dar 
aceasta este numai o momeală 
fiindcă Dumnezeu nu ajută 
decât forța brută și această 
forță brută noi cu toții trebuie 
s-o întrebuințăm pentru a 
ucide şi extermina pe aceşti 
valahi... Vom organiza o noap- 
te a Sfântului Bartolomeu... şi 
vom ucide şi copiii în pânte- 


rost 


cele mamelor lor!” Ceea ce s-a 
şi întâmplat! 

Explicaţia urii demente a 
grofilor a dat-o scriitorul ungur 
Benarny Sandor, în lucrarea 
memorialistică Am trăit în sec- 
olul XX, publicată tot la 
Budapesta, în 1966, invocând 
tocmai cazul criminalului conte 
Albert Vass care “purta o ură 
neîntreruptă românilor care 


E. aa 













Grafică de Marius Adumitroaei 


primiseră de la statul român, 
prin reforma agrară, o bună 
parte din moşia sa”. Explicaţia 
este însă simplistă deoarece, 
prin reforma lui Ferdinand, au 
fost împroprietărite în Ardeal, 
pe lângă 227.953 familii de 
țărani români şi 82.630 de 
familii de țărani unguri şi secui. 


Adept al teroarei, indi- 
vidul se considera şaman și 
predica în lucrarea sa HAGY- 
ATEK — Moștenirea — pentru 
abandonarea de către unguri — 
un popor de sinteză eurasiatică, 
a tradiţiilor europene creștine şi 
întoarcerea la moștenirea ma- 
ghiară asiatică, ancestrală. O 
moştenire preluată de la, şi 
transmisă mai departe în cadrul 
confreriei secrete a așa-zişilor 
“samani de Covasna”. 

În zona de acțiune, situată 
la 5-7 km de noua graniţă cu 
România, primele unităţi de 
honvezi au ajuns, după crearea 
Ungariei Mari, pe data de 8 sep- 
tembrie, la Sucutard, sub co- 
manda stegarului Pakucs şi la 
Mureşenii de Câmpie sub 
comanda It. Csordas Gergely, 
Vass Albert aşteptându-i cu lis- 
tele pregătite. 


Teroare la Sucutard 


După 11 zile de acalmie, 
11 țărani din Sucutard au fost 
arestați prin surprindere, din 
familiile Bota, Mărginean, 
Mureşan şi Gorgan. Duși în 
arestul provizoriu, de la şcoală, 
vor reuși, deși bătuți bestial, să 
evadeze, în timp ce honvezii 
năvăleau prin surprindere, în 
noaptea de 19/20 septembrie, la 
ora 1.30, în casa familiei 
Ibuzan. Toţi membrii acesteia 
au fost torturați, tânărul de 18 
ani Sever Ibuzan decedând. 

A doua zi, au fost arestați 
și torturați, fostul primar Petre 
Mărginean, fiica sa adoptivă 
Mariana Mureşan şi comer- 
ciantul evreu Rosenberg lacob. 
Eliberaţi la intervenţiile făcute 
de prietenul acestuia din urmă. 
comerciantul Geza Ordentlich, 
au fost înlocuiţi în arest de 
țăranul loan Câţ, vinovat de a-l 
fi reclamat pe conte pentru 
vătămări corporale, losif Mol- 
dovan, vinovat de a se fi 


17 





Grafică de Cristina Bârsan 





căsătorit cu o  unguroaică, 
Zsuzana Kiss, şi cumnatele lui 
Rosenberg, Estera şi Rozalia 
Mihaly, vinovate de a fi evreice, 
duse la castel spre a fi torturate 
de însuși groful Albert, asistat 


de tatăl său. 


De menţionat că, im- 
plorând în ungurește milă pentru 
soțul său, Zsuza Kiss a fost 
schilodită în bătaie şi tăiată cu 
baionetele de echipa de torţi- 
onari a adjunctului Polgar. 

După două zile de torturi, 
loan Câţ, losif Moldovan şi 
surorile Mihaly, au fost duși pe 
malul Bălții Ţaga, puși să-și 
sape singuri groapa şi împuş- 
caţi. În bătaie de joc, cei doi 
țărani români și evreicele Roza- 
lia şi Estera au fost îngropaţi 
împreună, unii peste alţii, groa- 
pa fiind păzită de santinele timp 
de 8 luni pentru ca familiile să 
nu le ia cadavrele şi să le 
îngroape potrivit ritului creștin, 
respectiv mozaic. 


18 





Genocid la Mureşeni 


În aceeași zi, 23 septem- 
brie şi la aceeași oră 22.00, hon- 
vezii locotenentului Csordas au 
ulițele 


năvălit pe comunei 


Mureşenii de Câmpie, trăgând 


pentru ca lumea să nu iasă din . 


case. 

l-au ratat pe fostul primar 
Alexandru Fuia şi pe învățătorul 
Petrea Gheorghe, care au reușit 
să fugă peste graniţă, dar au 
prins în casă întreaga familie a 
preotului greco-catolic Andrei 
Bujor formată din soţia sa 
Lucreția, fiica cea mare, Lucia 
Lucreția de 24 ani, licenţiată în 
litere și filozofie şi doctorand la 
Paris, mezina Maria, de 22 de 
ani, studentă la Cluj și băiatul 
Victor de 17 ani, elev la Târgu- 
Mureş, aflaţi în vacanţă. Aici au 
fost aduse, în lovituri cu patul 
puştii, soţia învățătorului fugar, 
Natalia Petrea, fiica sa Rodica 
de 4 ani şi soacra sa Ana Miron, 


apoi cantorul loan Gurzan și 
soţia sa Valeria, gravidă în luna 
a IX-a. Prima victimă a fost însă 
unguroaica Juhos Saroltha, de 
18 ani, al treilea copil din cei 10 
ai familiei Miklos şi Sara Juhos 
din Palatca Mare, angajată a 
preotului Andrei Bujor. 

În încercarea disperată de 
a salva viaţa fetiţei de numai 
patru ani, Sari a strâns-o la 
piept, s-a prosternat în fața 
locotenentului Csordas, cerând 
clemență, dar a fost izbită cu 
picioarele, tăiată cu baionetele 
şi în fine mitraliată, gloanţele 
care au răpus-o ucigând-o şi pe 
micuța Rodica. Celelalte 9 vic- 
time au fost torturate până la 
două noaptea, apoi împușcate. 
Toţi cei 11 au fost îngropaţi în 
curtea casei preotului, aceasta 
fiind pusă sub pază. 


Minunea din Lacu 


Ultimele victime de pe 
lista lui Albert Vass, ucigaşul de 
români şi de evrei, Simion 
Băgăcean şi soţia sa, atacați la 
ora 1.30 în noaptea de 24/25 sep- 
tembrie în propria lor casă din 
satul Lacu, au fost salvate în 
extremis de recrutul ungur de 
22 de ani Marton Ferenc, fos- 
tul lor coleg de şcoală, care s-a 
strecurat în locuinţă cu doar 
câteva minute înainte ca aceasta 
să fie înconjurată, avertizându-i 
şi ajutându-i să fugă în Româ- 
nia. 

Totalul victimelor grofu- 
lui Albert Vass s-a ridicat astfel 
în Sucutard şi Mureșenii de 


"Câmpie la “doar” 16 torturați şi 


uciși, nemaipunând la socoteală 
copilul nenăscut al soţiei can- 
torului. 

Însoţit de tatăl său Endre, 
Albert Vass a fugit, în octombrie 
1944, cu trupele horthyste în 
Ungaria. Apoi s-a refugiat în 
SUA unde, nu din cauza remuș- 
cărilor, ci de teama coman- 


rost 


dourilor evreiești care-i vânau 
pe criminalii de război, având 
mâinile pătate şi de sângele 
Rozaliei şi Esterei Mihaly, s-a 
sinucis! 


Condamnarea 


Zeci de martori oculari, 


români şi unguri, depuseseră. 


mărturie împotriva sa în faţa tri- 
bunalului Cluj, în martie 1946. 
lar acesta, potrivit dispoziţiilor 
articolului 14 din Legea nr. 
312/1945 hotărâse condamnarea 
la moarte în contumacie a 
criminalilor de război: Albert 
și Endre Vass, Csordas Gergely 
It. şi Pakucs It. mj. în Regi- 
mentul 19 honvezi Nyiregyhaza, 
în baza articolului 3, aliniatul II 
şi la 25 de ani muncă silnică a 
adjutantului Polgar, în baza 
articolului 3, aliniatul V, combi- 
nat cu articlolele 121 şi 123 cod 
Penal, sentințe confirmate de 
Tribunalul Internaţional pentru 
Crime de Război. 


Reîntoarcerea 
contelui-șaman 


După 1990, introdusă pe 
furiş în ţară, urna cu cenuşa gro- 
fului de Ţaga a fost îngropată în 
parcul castelului Brâncoveneşti 
din judeţul Mureş. 

Ca o supremă insultă la 
adresa efortului lumii civilizate 
de lichidare a manifestărilor fas- 
ciste, rasiste, xenofobe şi tero- 
riste, fascişti cu masca demo- 
craţiei pusă pe capul de mort au 
promovat şi în ţara noastră cul- 
tul persoanelor vinovate de 
săvârşirea unor grave infracțiuni 
contra omenirii şi păcii. Propus 
în mai multe localităţi, în cam- 
pania din februarie 1990, de 
înlocuire a numelor românești 
cu nume ungurești, numele 
criminalului de război Albert 
Vass, odiosul ucigaș de români 


rost 


şi evrei, a fost dat şcolii gene- 
rale din satul Lunca Mureşului, 
comuna Aluniș, jud. Mureş. La 
12 august 2001, Biserica 
romano-catolică din Reghin a 
dezvelit în propria-i ogradă, 
bustul aceluiaşi criminal și anti- 
creştin  conte-șaman, Albert 
Vass! 


A venit timpul 


De la 13 martie 2002 
avem Ordonanța de Urgenţă nr. 
31 care, prin Art. 1, interzice 
între altele și promovarea cultu- 
lui “persoanelor vinovate de 
săvârşirea unor infracțiuni 
contra păcii şi omenirii”, prin 
aceasta înțelegându-se, potrivit 
Art. 2 alineatul C, “orice per- 
soană condamnată definitiv de 
o instanță judecătorească ro- 
mână sau străină (iar groful 
Albert Vass corespunde ambelor 
situaţii) pentru una sau mai 
multe infracțiuni contra păcii 
şi omenirii, precum și orice 
persoană condamnată de o 
instanță penală internațională 
pentru crime de război sau 
crime împotriva umanităţii” 
(ceea ce este din nou cazul gro- 
fului de Ţaga). 

Promovarea cultului cri- 





minalului de război Albert 
Vass, atrage, potrivit Ordonan- 
ței 31/2002, Articolul 5 combi- 
nat cu Articolul 8 alineatul C, o 
pedeapsă cu “închisoare de la 6 
luni la 5 ani și interzicerea 
unor drepturi”, pentru per- 
soanele fizice, şi amenzi “de la 
25.000.000 la 250.000.000 lei, 
pentru persoanele juridice vino- 
vate. 

Prin urmare, odată averti- 
zați cei vinovaţi, ca și factorii de 
decizie implicaţi din necu- 
noaștere sau prostie sunt obli- 
gați, sub pedeapsa legii, să 
remedieze situaţia prin înlă- 
turarea,.la Lunca Mureșului și 
Reghin a simbolurilor. fasciste 
care promovează cultul crimi- 
nalului de război, odiosul ucigaș 
de români şi evrei şi anti- 
creștinul Albert Vass. 

Și se mai impune, în baza 
amintitei Ordonanţe 31, o 
serioasă şi extrem de urgentă 
verificare a tuturor noilor nume 
de străzi ori instituţii și a noilor 
monumente postdecembriste, 
spre a vedea pe cine ascund în 
realitate. 


Dr. Mircea DOGARU 


S 
5 
că 
“lăs 
ei 
(st 
35) 
< 
o 
- 
> 
9 
2 
[si 
e 
O 





19 











IVAN EEST LU 


Scurt istoric al Rowmfest 
Întâlnirea românilor de pretutindeni 


1988 

A avut loc prima ediţie a 
Romfest - festivalul românilor din 
Exil, la Cleveland — Ohio, SUA. 
Iniţiativa a aparținut unui grup de 
tineri români — prezenți la Săptă- 
mâna Câmpului Românesc din 
Hamilton-Ontario, Canada, care 
au vrut astfel să sărbătorească 70 
de ani de la Marea Unire a 
României. 

Întâlnirea, apreciată drept un 
succes, s-a vrut nu numai o punte 
între exilați, ci şi o manifestare pu- 
blică profund anticomunistă și de 
solidaritate cu românii rămași în 
țară. Cu acest prilej s-a constituit 
un Comitet Internaţional Romfest, 
care a hotărât să organizeze festi- 
valul din doi în doi ani. 


1990 

Primul Romfest de după revo- 
luţie s-a desfășurat în Washington 
DC, SUA. După o despărţire de 
zeci de ani, deținuți politici din 
România și-au văzut prietenii care 
reușiseră să ajungă în lumea 
liberă. 

1992 

Al treilea Romfest a avut loc în 
Hamilton-Ontario, Canada, bene- 
ficind de aceeași largă participare 
a personalităților române din țară 


omen 





20 


și din Exil. Deşi regimul comunist 
din România fusese înlăturat ofi- 
cial, Exilul a continuat să supra- 
vegheze atent noua Putere, care 
trăda năravuri comuniste. Opo- 
ziția democrată a găsit un sprijin 
constant în membrii Romfest. 


1994 

Los Angeles — California a 
găzduit ce-a de-a patra întâlnire a 
românilor de pretutindeni. 


1996 
Al cincilea festival s-a ținut în 
Princeton — New Jersey, SUA. 


1998 

Comitetul Internaţional a ho- 
tărât ca, pentru o mai bună cu- 
noaştere între românii din toată 
lumea, întrunirile Romfest să aibă 
loc în România. Astfel erau înde- 
plinite condiţiile pentru a participa 
mai mulți români din ţară şi din 
jurul României. Festivalul Rom- 
fest 1998 s-a desfăşurat la Bucu- 
reşti și a avut tema “Cuget și Spirit 
Românesc”. Invitaţii la marea 
întrunire nu şi-au ascuns dezamă- 
girea față de prestaţia lamentabilă 
a Puterii (deţinută în mare parte de 
partidele zise istorice). 





re 


2000 

În perioada 11 - 15 octombrie, la 
București şi Sibiu, a avut loc cea 
mai reuşită ediție a Romfest, orga- 
nizată de un Consiliu Naţional con- 
dus de Mugur Vasiliu şi Rafael 
Udriște. Ediţia, așezată sub semnul 
jubileului celor 2000 de ani scurși 
de la Hristos, a fost deschisă de Prea 
Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul 
României, în prezența Patriarhului 
Ecumenic, Bartolomeu I. 

Cu acest prilej a fost adoptată o 
rezoluţie al cărei prim punct era 
înființarea Asociaţiei Romfest, 
persoană juridică prin care să se 
instituţionalizeze această mişcare 
marcată de un românism curat. 

Principala menire a acestei 
organizații, aşa cum a fost gândită 
de participanții la Romfest 2000, 
era aceea de a-i ajuta pe românii 
de pretutindeni să-şi păstreze iden- 
titatea naţională. 


2002 

Este creată Asociaţia Romfest 
XXI, la inițiativa unui grup de 
tineri. Organizaţia primeşte bine- 
cuvântarea Pr. Gheorghe Calciu- 
Dumitreasa, președintele Consi- 
liului Internaţional Romfest — 
întâlnirea românilor de pretutin- 
deni —, care acceptă să devină 
preşedintele de onoare al Asocia- 
ţiei Romfest XXI. 

Astfel, este îndeplinit primul 


"punct al rezoluţiei adoptat de 


Romfest - Congresul românilor de 
pretutindeni - în 2000. 

Asociaţia a decis să editeze 
revista Rost, căreia nu întâmplător 
i-a pus acest nume. Congresul din 
2000 a avut drept temă generală 
"Rostul românilor în lume, la două 
mii de ani de la nașterea Mântuito- 
rului Iisus Hristos”. 


rost 








ROMIEE SIX 


Un program pentru 
RESURECŢIA NAŢIONALĂ 


ROMEEST XXI se vrea o 
mișcare de regenerare morală şi 
spirituală a românilor. La 
început doar o grupare de elită, 
ROMFEST XXI va induce în 
mase un curent de curățire 
sufletească şi de educaţie în 
spirit tradițional prin exemplul 
elitei. Al noii elite plămădite în 
organizație. În acest sens, ROM- 
FEST XXI şi-a stabilit câteva 
direcţii de acţiune. 


1. ROMFEST XXI insuflă 
tineretului român dragostea 
pentru viața în duhul învăță- 
turilor creștine. Va organiza 
dezbateri pe teme creștine, 
pelerinaje la marile noastre 
mânăstiri, seri duhovniceşti — 
unde preoți renumiți vor da 
cuvânt de folos — , va tipări 
materiale cu caracter educativ 
religios, va lua poziţie faţă de 
inițiativele administraţie statului 
neconforme moralei creştine, va 
face cunoscută viața creștină din 
România. 

2. ROMFEST XXI prote- 
jează şi promovează valorile 
românești. Va reaminti care 
sunt rădăcinile și valorile perene 
ale neamului, va readuce în 
actualitate marii cărturari româ- 
ni, azi uitaţi; va contribui la mai 
buna înțelegere a perioadelor 
istorice controversate sau prea 
puţin cunoscute; va scoate la 
lumină tinerele talentele. 

3. ROMFEST XXI cultivă 
principiul instruirii continue. 


rost 


Educaţia muncii, a solidarităţii, 
a corectitudinii, a permanentei 
perfecționări se va face în cadrul 
unor tabere speciale pentru 
tineret. Vor fi produse și difuzate 
materiale informative şi forma- 
tive. ROMFEST XXI va acorda 
burse elevilor cu performanţe 
deosebite şi premii de excelență 
personalităților vieţii culturale şi 
politice de la noi. ROMFEST 
XXI va constitui biblioteci des- 
tinate studiului membrilor și pri- 
etenilor săi. Organizaţia noastră 
va denunța — în studii şi con- 
ferințe — perpetuarea în soci- 
etatea românească post-totali- 
tară a schemei educației materi- 
aliste, evoluționiste şi ateiste. 

4. ROMFEST XXI actuali- 
zează creator tradiția națio- 
nală. Problemele epocii noastre 
își vor afla rezolvarea înlăuntrul 
tradiției. 

5. ROMEFEST XXI militea- 
ză pentru respectarea români- 
lor în lume. Ne vom opune cat- 
egoric, prin toate mijloacele 
legale, iniţiativelor legislative 
care atentează la demnitatea 
românilor, la buna dezvoltare a 
lor și la afirmarea propriei iden- 
tități. Vom acţiona pentru 
asumarea defectelor de care 
suferim și pentru îndreptarea lor 
prin măsuri clare şi viabile. 
ROMFEST XXI va insufla ro- 
mânilor comportamentul demn 
care impune respect. 

6. ROMFEST XXI apără 
identitatea naţională a româ- 


nilor. Noi opunem globalizării 
spiritul românesc, valorile noas- 
tre reale, viziunea noastră 
asupra lumii şi a vieții, dra- 
gostea de Dumnezeu şi de neam, 
puterea dăruirii de sine şi forța 
muncii. 

7. ROMFEST XXI este o 
punte de legătură între româ- 
nii din ţară și cei din afara 
granițelor. Prin intermediul 
unui departament special, va 
ajuta la păstrarea identităţii 
naţionale a românilor aflați pe 
teritoriile altor state; va face 
cunoscute comunităţile de 
români din afara frontierelor 
actuale ale României; va milita 
pentru obţinerea drepturilor ce li 
se cuvin românilor minoritari în 
alte țări și pentru acordarea unui 
statut special acestora de către 
statul român. 

Departamentul va elabora 
programe punctuale, care vor fi 
derulate atât prin forțe proprii, 
cât şi cu sprijinul financiar şi 
logistic al instituțiilor statului 
român sau al unor organizații 
internaţionale. 

Periodic, ROMFEST XXI va 
organiza un congres al româ- 
nilor de pretutindeni, prilej cu 
care vor fi centralizate, sinteti- 
zate şi mediatizate problemele 
comunităților româneşti din 
afara granițelor României, dar și 
dificultățile întâmpinate de 
românii din țară în demersul de 
a se afirma pe plan cultural, reli- 
8ios, economic, politic etc. 


21 











INENIEES IDD 


Principii fundamentale 


ROMFEST XXI înţelege ca, în acțiunea sa de actualizare creatoare a tradiției 
românești și de consolidare a identităţii noastre naţionale, să se călăuzească după 
câteva principii fundamentale: 


1. Principiul spiritualității 
creștine 
Învățătura creștină stă la 
temelia concepției noastre despre 
lume și viață. Drept pentru care, 
membri ROMFEST XXI sunt 
însuflețiți de cele trei sentimente 
care îl leagă pe om de divinitate: 
credință, iubire, speranță. Astfel 
încât comportamentul membrilor 
ROMFEST XXI va fi caracteri- 
zat de: corectitudine, onoare, 
nonviolență, îngăduință și mai 
ales de cultul adevărului. 
2. Principiul național 
Apartenența la un neam este 
un dat. Acest dat reclamă drep- 
turi şi îndatoriri. Condiţia de 
român trebuie conștientizată şi 
asumată în profunzimea ei și 
afirmată cu responsabilitate. 
3. Principiul unității 
Fără unitate nu există victo- 
rie. Și de aceea, dar nu numai, 
ROMFEST XXI va fi un mediu 
unde se va cultiva sentimentul de 
frățietate, de apartenență la o 
grupare de elită, care numai unită 
poate să-și atingă înaltele obiec- 
tive. Solidaritatea cu fraţii noştri 
aflaţi în nevoie va întări unitatea. 
Totodată, ROMFEST XXI își 
declară disponibilitatea de colab- 
orare cu alte grupări care sunt 
animate de aceleași idealuri şi au 
obiective similare. 
4. Principiul elitei 
Nici o comunitate naţională 
nu se poate conduce singură. 
Popoarele sunt conduse de elite. 


22 











În fruntea Românie de azi se află de elită reală existente şi de a 
o falsă elită. Datoria ROMFEST. forma alte persoane de elită, care 
XXI este de coagula elementele să fie capabile să declanșeze și să 





rost 








RioDuilzliu AA04) 


susțină resurecţia spirituală a 
românilor. 


Înţelegem prin elită o cate-- 


gorie de persoane care însu- 
mează o seamă de calităţi, care 
îşi asumă un set de principii şi 
care acționează în beneficiul 
comiinităţii naţionale. În sânul 
organizației se va cristaliza o 
nouă aristocrație românească. 
5. Principiul instruirii 
Membrii ROMFEST XXI se 
vor instrui continuu, având ca 
scop clădirea și consolidarea 
curățeniei sentimentelor, matu- 
rităţii gândirii şi tăriei de carac- 
ter. 
6. Principiul dăruirii de sine 
Totul se realizează prin jertfă. 
Adică prin dăruirea de sine, prin 
înfrânare, prin călcarea egoismu- 
lui şi a orgoliului. Jertfa suportă 
grade diferite: de la mici 
renunțări — necesare progresului 
în plan personal — la jerta 
supremă pentru o cauză nobilă. 
Vom învăţa să ne dăruim, con- 
vinşi că numai astfel ne putem 
împlini idealurile. 
7. Principiul autorității 
Disoluţia autorităţii afectează 
grav societatea românească. Vom 
căuta să imprimăm generaţiei noi 
respectul pentru autoritate. Auto- 
ritatea se obține dovedind com- 
petență profesională, tenacitate, 
conduită morală, dăruire. Autori- 
tatea se exercită prin fixarea unei 
ierarhii lucrătoare şi a unei ordi- 
ni de la care nu se admit abateri. 
8. Principiul libertăţii 
Libertatea este singura stare 
de echilibru a ființei umane între 
despotism şi anarhie. Ea pre- 
supune deopotrivă drepturi şi 


rost 


obligaţii. Drepturile şi libertățile 
omului nu pot fi desprinse de 
îndatoririle sale față de Dum- 
nezeu și față de neamul său. 
Libertatea este sfântă, iar ROM- 
FEST XXI este o formațiune 
care apără. libertatea tuturor 
românilor. 

9. Principiul obiectivității 

Nu vom accepta culpabi- 
lizarea nedreaptă a neamului 
românesc. Nici nu vom tolera 
demagogia  patriotardă, care 
adânceşte patimile poporului şi 
adoarme simțurile. 

Cum un bolnav nu se poate 
vindeca decât dacă îşi recunoaște 
starea de boală și își caută leacul, 
tot așa poporul român — astăzi 
suferind în plan moral şi spiritu- 
al — nu se va îndrepta până nu îşi 
va conştientiza lipsurile. Elita pe 
care o vizăm are menirea să 
trezească poporul la realitate şi 
să-l întoarcă spre adevăratele va- 
lori, să-i stimuleze virtuțile şi să- 
1 încurajeze pe calea dreaptă. O 
poate face doar dacă are o atitu- 
dine obiectivă — nu curtezană — 
faţă de acest popor. Adică, nu 
trebuie să ne lăsăm îmbătați de 
false idei ca: suntem cel mai 
grozav popor din lume, dar alții 
sunt vinovaţi de căderile noastre. 
E vital să ne vedem lenea 
sufletească, patimile care ne 
copleşesc, proastele moravuri și 
să luptăm contra lor. 

10. Principiul acțiunii 
civice 

Credibilitatea partidelor poli- 
tice de la noi este în continuă 
scădere. Iniţiativele venite din 
partea oamenilor politici - chiar 
de bună credinţă - sunt privite de 


mase cu suspiciune. Societatea 
civilă nu reacţionează (sau o face 
extrem de slab) față de actele 
politice păgubitoare pentru noi 
toţi. În acest context, considerăm 
obligatoriu să ne constituim într- 
o forță civică menită să refacă 
sensibilitatea românilor față de 
marile idealuri naţionale şi să 
sancționeze aspru deciziile 
politice potrivnice tradiției şi firii 
românești. 
11. Principiul onoarei 
Onoarea este respectul de 
sine şi respectul față de ceilalți. 
Onoarea înseamnă consecvență 
în respectarea normelor pe care 
ni le-am impus. Cuvântul dat 
este sacru și de aceea trebuie 
împlinit cu orice preț. Orice 
membru al ROMFEST XXI va 
accepta mai bine înfrângerea, de- 
cât o victorie obținută cu prețul 
unei ticăloşii. 
12. Principiul valorificării 
tradiției 

Tradiţia înseamnă  transmi- 
terea de la o generaţie la alta a 
unei valori deschise, înzestrate 
pe de o parte cu capacitatea unei 
deveniri interne, pe de alta cu 
aceea de a genera noi valori 
complementare. 

Tradiţia este întotdeauna o 
realitate vie, dinamică și orga- 
nică. 

Diferența dintre tradiţie şi 
tradiționalism este că prima este 
memorie creatoare, pe când al 
doilea este memorie osificată — 
care se constituie, în ultimă 
instanță, într-un formalism rigid. 

ROMFEST XXI va găsi 
resurse în tradiţie pentru a indica 
soluţii la probleme actuale. 


23 





UGYVADUUI 


Si api 


“Tradiţia — e oare nevoie s-o reamintim? — nu acceptă asimilarea cu tradiționalismul: conservatorism 
sterp şi repetitiv, inevitabil blocat într-o formă temporală subalternă (ideologică, religioasă, politi- 
că), silnic prezentată ca supremă, imperisabilă și chiar (de ce nu?) «sacră». Nu aşa vom fi în stare 
să presimţim adevărul tradiției autentice, căreia i se adaugă, spontan, calificativul de ea însăși impus: 
vie. Tradiţia veritabilă dăinuieşte, vom spune, într-o regiune a ființei ce însoțește, de la origini, 
formele și epocile temporale, o regiune în care se manifestă sensul actual și ultim a tot ce advine. 
Acest sens transcendent, mai curînd decît aparențele — adesea venerabile — care îl propun și ascund 
totodată, acest sens se cere — și e dat — Țradiției să-l recunoască. Veghea ei aţintește orizontul 
Spiritului liber («acolo unde e Duhul, e libertatea»). Sensibilitatea ei — căci se poate vorbi despre o 
«sensibilitate» față de Tradiţie — este inclusivă, nu exclusivă” (Andr& Scrima, Timpul Rugului Aprins. 
Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 135). 








Tradiţia (sau Predania, cu 
un arhaism ce redă perfect înțele- 
sul etimologic al cuvîntului) 
înseamnă /ransmiterea de la o 
generaţie la alta a unei valori 
deschise, înzestrate pe de o parte 
cu capacitatea unei deveniri 
interne, iar pe de altă parte cu * 
aceea de a genera noi valori com- 
plementare. Tradiţia e o realitate 
întotdeauna vie, dinamică şi 
organică; dacă un dat tradițional 
își pierde aceste atribute, atunci 
nu mai avem de-a face cu o 
tradiție propriu-zisă, ci doar cu o 
simplă relicvă a trecutului (sur- 
vivance du pass€). Aceasta este 
şi diferența fundamentală dintre 
Tradiţie şi tradiționalism: prima 
este memorie creatoare, al doilea 
este memorie osificată. Orice 
tradiționalism- riscă, în ultimă 
instanță, să se constituie într-un 
cimitir al Tradiţiei, într-un for- : - i 
malisma rigid şi steril, precum cel cătura (sezut în română a  pseudo-tradiţie, un fel de inerție 
al fariseilor din vremea lui lisus. lui “aşa am apucat” — motivaţie primitivă de ordin mental sau 
O formă curentă a COmModă a “încremenirii” exis- comportamental, o “formă” care 
tradiţionalismului prost este apu- tenţiale). Apucătura reprezintă o își ignoră “fondul”. Tradiţia este 


Grafică de Marius Adumitroaei 





24 rost 


creatoare, apucătura este repeti- 
tivă. (În termeni blagieni, tradiţia 
este “catalizatoare”, apucătura 
este “imitativă”). Altfel spus, 
tradiţia propune o continuitate 
calitativă şi organică, pornind de 
la o esenţă modelatoare, în vre- 
me ce apucătura caută a impune 
un soi de continuitate cantitativă 
şi mecanică, pornind de la un 
mimetism exterior. 

A distinge între tradiții şi 
apucături ţine de “deosebirea 
duhurilor”. Adeseori, apucătura 
tinde şă treacă drept tradiție, așa 
cum, după vorba paulinică, 
Satana se îmbracă în înger al 
luminii. 

Lumea românească de azi 
trăieşte din plin tensiunea axio- 
logică dintre tradiţii şi apucături. 
Diavolul românesc se “împie- 
liţează” adesea în propriile noas- 
tre inerţii (care nu se regăsesc 
doar într-un anume primitivism 


existențial, ci şi într-un anume 
convenţionalism  propagandis- 
tic). Înstrăinaţi de duhul Tradiţiei 
autentice, dar resimţind obscur 
nevoia unor repere identitare, ne 
lăsăm purtaţi de ispitele unui 
conservatorism sterp şi decere- 
brat (atunci cînd nu adoptăm, 
dimpotrivă, fronda dizolvantă a 
modernităţii, filosofia “dracului 


” cu cărţi”, care este un alt mod al 


diavolului de a lucra în actuali- 
tate). 

Așa cum slăbirea ade- 
văratei credințe predispune la 
superstiția ieftină (sînt oameni 
ce Ea E pe eEtI păl 

deştepţi” care consideră religia 
drept “o superstiție”, dar sînt 
convinşi că, dacă le taie calea o 
pisică neagră, “o să le meargă 
Eta A „A 
rău'!), tot așa eclipsa adevăratei 
tradiții predispune la un conser: 
vatorism superficial şi falimentar 
(fața reprobabilă a “mioritismu- 
lui” nostru, dar şi a ortodoxismu- 





lui triumfalist). 

Căderea  Tradiţiei în 
apucături este semnul morții 
sufleteşti a unui neam — o formă 
de scleroză comunitară. Ea poate 
fi la fel de primejdioasă unui des- 
tin național ca şi pierderea iden- 
tității. Or noi ne mişcăm astăzi, 
mai mult decît oricînd, între 
monstruozitatea uitării de sine 
(“Eu nu mai sînt eu”...) şi cari- 
catura unei memorii vicioase 
(lumea lui “așa am apucat”)! 

Urgenţa acestei vremi ar fi 
să ne (re)descoperim tradițiile și 
să ne cenzurăm apucăturile. Să 
ne asumăm trecutul/ memoria în 
spirit, nu în literă. Să facem 
saltul esenţial (și exorcizator) de 
la suficiența gregară la respons- 
abilitatea  cuminecătoare. Să 
părăsim idolii tribului pentru 
Dumnezeul Cel Viu, Care este 
Alfa oricărei tradiţii şi Omega 
oricărei apucături. 





Dreptul la 


(O) DILIULI 


E un drept câştigat, mai 
ales în ultima vreme, datorită 
agitaţiei — făcută pe această temă 
— de toată vorbăria centrată pe 
aşa-zisa Cartă a Drepturilor 
omului (din păcate nu şi pe a 
datoriilor sale). De ce, însă, 
drepturi şi nu şi datorii este o 
altă discuţie, pe care vom purta- 
o altă dată. Să revenim. Opinia, 
în accepţia clasică a cuvântului 
şi în concepția moştenită din 
antichitatea greacă — îndeosebi 
de la Platon — e o treaptă în pro- 
cesul de cunoaștere a realității 
înconjurătoare sau, mai precis, a 
lumii fenomenale (a ceea ce 
apare şi se poate constata prin 
simţurile coordonate ulterior de 
intelect şi rațiune). O treaptă, 


rost 


deci, a cunoașterii lumii 
fenomenelor care, şi ele, consti- 
tuie doar o parte a totului pe 
care-l alcătuiește realitatea. Or, 
la acest fragment, precizează tot 
Platon, se referă opinia, şi numai 
la el, deoarece numai lucrurile 
sensibile pot fi obiectul ei. 

Aşa se face că, după 
această delimitare platonică a 
sferei opiniei doar la lucrurile 
sensibile ale realităţii, alți gândi- 
tori moderni şi contemporani 
“opinează” cum că această opi- 
nie nu ar fi decât “o receptare 
sau descriere necritică a rea- 
lităţii, o adeziune spontană ori 
empirică a subiectului față de 
anumită situaţie, sau față de un 
anumit plan de acţiune; o 


reflectare subiectivă neverificată 


a obiectului, a faptului sau 
evenimentului, în spiritul unui 
realism naiv”. lar această opinie, 
întemeiată de obicei pe conside- 
rațiile majorității și pe lipsa con- 
juncturală de certitudine. știin- 
țifică proprie într-o problemă 
dată, se opune nu numai ştiinţei, 
dar şi credinței. 

În consecință, însă, cu 
toate slăbiciunile ei, această 
opinie (“opinează” alţi gânditori 
moderni, nu doar Platon şi stoi- 
cii), reprezentând un “început” 
de cunoaştere, trebuie privită nu 
numai cu prudență, ci și cu aten- 
ţie şi respect, prin ea făcându-se 
posibilă totuși inițierea unei dez- 
bateri sau a unui dialog. 

Mai adăugând apoi, tot 
nişte gânditori contemporani, că: 
“În cele din urmă, investigarea 
acestei «opinii» se bazează pe 
ancheta sociologică și statistică 
vizând tocmai sondarea-i pro- 
prie — a ei, a opiniei opiniei pu- 


25 


blice — în vederea unei 
cunoașteri a diferitelor stări de 
spirit ale unui grup social la un 
moment dat” (apud Dicţionarul 


de. filozofie, Ed. Politică, 
Bucureşti, 1978). 
O  poliloghie întreagă, 


deci, a “opiniilor” despre opinia 
însăşi. O sumă de încercări, de 
fapt, de a explica opinia şi de a o 
legitima în procesul de cunoaș- 
tere şi în dreptul ei de existență 
în cetate. 

Primind-o şi luînd-o însă 
ca atare, cu toate explicaţiile 
impuse de context, să încercăm 


Fotografie de Doru C.Vântu 


Intelectualii români 
şi Biserica 


Părinte, trei dintre cei mai 
importanți stâlpi ai naţiunii 
noastre — Familia, Școala, Arma- 
ta — Sunt șubreziţi de atacurile 
repetate date asupra lor ani în 
șir. Azi, asistăm cum Biserica, al 
patrulea și ultimul stâlp al nea- 
mului, este lovită cu metodă. În 
fața unor asemenea agresiuni, 
care ameninţă însăși ființa noas- 
tră naţională, cea mai mare parte 


26 


acum să ne-o manifestăm şi noi 
în procesul cunoașterii, la care 
oricine are dreptul şi pe care 
nimeni, de fapt, nu-l poate stân- 
jeni. Și vom încerca o cunoaş- 
tere şi o opinie a noastră asupra 
lumii în care trăim. Numai că 
vom “opina” nu conform opiniei 
publice, oficiale, a nu ştiu cărei 
instituţii de stat sau de partid. Ci, 
în virtutea drepturilor şi a datori- 
ilor pe care ni le conferă firea în 
lumea şi societatea în care trăim; 
drepturi şi datorii însă față de 
neamul și identitatea noastră în 
primul rând. Și pe care le vom 


a intelectualității române este 
impasibilă, când nu dă o mână de 
ajutor agresorilor. Cum ar putea 


fi treziţi intelectualii aceștia, cum 


ar putea fi aduși în sau măcar 
lângă Biserică? y 
Din păcate, majoritatea 
intelectualilor noştri sunt călă- 
uziți de principiile materialismu- 
lui dialectic. E nevoie poate de 
zeci de ani pentru ca intelectuali- 
tatea română să scape de această 
racilă, ca elita să se regenereze 
din elementele sănătoase ale nea- 
mului, care se nasc, cum am mai 





respecta şi îndeplini potrivit 
aceluiași mod al nostru de a 
vedea și înțelege lumea; un fel în 
care datoria față de identitate 
precumpănește asupra oricărei 
păreri. 

Paradoxal ca relație în 
cadrul procesului de cu noaştere, 
dar legitim totuși în ascensiunea 
spre lumea idealurilor — spre 
care năzuim, chiar dacă le vom 
întrezări numai fără a le putea 
tinge. 


Marcel PETRIȘOR 








dialog cu 
Părintele lustin PÂRVU, 
starețul Mănăstirii 


“Arh. Mihail și Gavril” - Neamţ 


spus, din viața spirituală. 

Dacă două, trei parohii și-ar 
uni forțele și ar face o şcoală, 
unde, prin educaţie, să strângă 
legătura copiilor cu Biserica, ar fi 
mai uşor. La şcoala laică, tinerii 
Sunt derutați cu tot felul de 
materii care ori nu le sunt folosi- 
toare, ori sunt de-a dreptul 
dăunătoare. Foarte puține lucruri 
învățate în şcolile laice te în- 
deamnă spre o viaţă morală. 

Astăzi, străinii vin la noi şi 
îi atrag pe copiii inteligenţi, îi duc 
la şcoli peste hotare, le oferă 


rost 


burse, ajutoare, îi duc la casele de 
rugăciune ale unor secte, şi-i 
câştigă de partea lor, pentru că îi 
construiesc în spiritul lor. În felul 
acesta pierdem minți foarte val- 
oroase. Noi nu suntem organizați 
administrativ să putem să îi 
ajutăm pe cei săraci. Le pro- 
mitem Împărăţia lui Dumnezeu, 
dar nu reuşim să le oferim ceva 
palpabil, ceva practic aici. 


E vorba de misionarism, 

Părinte... 
. 

Misionarismul preoţilor 
ortodocşi ar trebui îndreptat în 
această direcție a instruirii şi spri- 
jinirii copiilor şi tinerilor, căci ei 
sunt cei care vor lua mâine frâiele 
țării. 

Preoţii trebuie să formeze 
elementele de rezistență contra 
pornirilor şi practicilor satanice, 
împotriva a tot ce nu este plăcut 
lui Dumnezeu. La ora actuală nu 
este de-ajuns să fii un creștin 
oarecare, ci trebuie să fii în stare 
să mărturiseşti credința ta prin 
jertfă şi, la nevoie, chiar cu prețul 
vieţii. 


Mi se pare că azi creștinii 
îl mărturisesc formal pe Hristos. 


Nu toţi creştinii sunt con- 
știenți de acest mare adevăr care 
este Hristos. Nu realizăm un 
lucru esențial: că Hristos este cu 
noi în toată vremea, şi când 
facem bine, și când facem rău. Și 
aşa va fi până la sfârşitul 
veacurilor. E nevoie de o trăire 
adâncă a credinţei, e necesar să 
citim mai des Sfânta Scriptură ... 


Mai este posibilă nașterea 
unei generaţii revoluţionare în 
sens spiritual? 


Desigur. Oricând. Harul lui 
Dumnezeu nu va lipsi decât a- 
tunci când totul va fi pustiit. Însă, 
atâta vreme cât se va sluji Sfânta 


rost 


Liturghie, cât va exista Biserica 
lui Hristos, cât va trăi chiar şi un 
singur om credincios, prin acesta, 
Dumnezeu va continua istoria. 


Școala creștină 


Părinte, generaţiile. cres- 
cute în timpul comunismului nu 
au avut parte de o educaţie reli- 
gioasă cum se cuvine. Drept 
urmare, suferă încă de unele tare 
sufletești. Unii dintre noi încer- 
căm să ne educăm și să-i îndrep- 
tăm și pe alții, dar este foarte 
greu. Cum am putea izbuti mai 
repede într-o asemenea între- 
prindere? 


Câte ceva se face azi în 
şcoală, la orele de religie în spe- 
cial. Preoții mai sunt prezenți în 
școli și cu servicii religioase. 
Copiii care caută repere pentru o 
viaţă curată, pentru o viaţă în duh 
creştin, au unde să le găsească. 
Însănătoşirea sufletească a unui 
popor, însă, se petrece într-o 
lungă perioadă de timp. Gândiţi- 
vă că vreme de 50 de ani, cât am 
fost sub comuniști, au fost mod- 
ificate fundamental mentalități, 
au fost schilodite sufletele 
românilor, pentru unii poate pen- 
tru totdeauna. Cine înțelege că 
face parte din Biserica vie a lui 
Hristos şi că menirea lui pe 
pământ este să facă tot ce este 
posibil, omeneşte vorbind, pentru 
a câștiga mântuirea sufletului 
său, nu poate fi indiferent la 
căderea morală a unui frate al său 
întru Domnul. De aceea, cu toții 
avem datoria de a face ce ne stă 
în putinţă spre a ne ajuta semenii 
să apuce pe calea mântuirii. 


Temniţele comuniste - 
mânăstiri ale 
mânturii noastre 


Trecând la alt subiect, 
despre care puţini români ştiu 


adevărul, spuneţi-ne, Părinte, ca 
unul care aţi suferit în temnițele 
comuniste, cum a fost posibil la 
un popor creștin așa-numitul 
“fenomen Pitești"? 


Despre Piteşti și despre 
toate închisorile din România — 
în regimul comunist —, despre 
toate acele locuri de cazne, de 
trudă, de osândă, de căderi şi de 
înălțări negândite, aş putea spune 
că sunt mânăstirile noastre, sunt 
altarele noastre, unde ne-am 
ispăşit mare parte din păcatele fi- 
rii omenești. “Fenomenul Pi- 
teşti”, odiosul sistem cinic numit 
al “reeducării”, prin care călăii 
comunişti au vrut să ne smulgă 
ultima fărâmă de credință şi să ne 
umilească în ultimul grad, nu este 
explicabil decât prin prisma 
păcatelor pe care le-a avut de răs- 
cumpărat o generaţie pentru în- 
treg neamul românesc. 


Atunci, de ce atâta indife- 
rență față de aceste veritabile 
altare de jertfă naţională? 


În aceste “mănăstiri” sub- 
terane au fost date cele mai mari 
jertfe posibile. Este blamabil că 
aceste monumente de jertfă și 
demnitate românească şi creștină 
sunt în continuare folosite drept 
puşcării pentru deținuți de drept 
comun sau au fost lăsate în para- 
gină. 

Spre pildă, la Aiud, pe 
povârnişul acela unde au fost 
îngropaţi nenumărați deținuți 
politici omorâţi sub tortură sau de 
boală, pe pământul acela mustind 
de jertfă s-a construit un gater. 
Mai mult, sunt cotețe de porci şi 
păsări așezate pe mormintele fără 
cruce ale acelor oameni. Oriunde 
te-ai duce, la Gherla, la Pitești, la 
Sighet, gropile comune ale deți- 
nuţilor politici sunt lăsate sub 
bălării, fără îngrijire și fără pic de 
respect pentru jertfa lor. Parcă am 
fi o ţară de barbari. Şi nici măcar 


2], 





atât, căci şi barbarii au respect 
pentru morţii lor. Din fericire, 
mai sunt creștini, mai ales dintre 
deţinuţii politici supraviețuitori, 
care se îngrijesc, acolo unde li se 
permite, de mormintele unor 
tovarăși de suferință. 

Cine ştie câte sute sau mii 
de trupuri ucise în chinuri se vor 
fi sfințit din voia Domnului, ca 





Dumnezeu a făcut pe om 
într-un mod special: nu numai 
prin cuvânt, ci l-a modelat din 
pământ, adică, a pus în el toate 
elementele universului, pentru a-l 
face rege al lumii; apoi l-a așezat 
în paradis, adică într-un loc 
aparte pe pământ, probabil între 
Tigru şi Eufrat, dându-i toate 
drepturile cuvenite unui rege al 
creaţiei şi nepunându-i decât o 
singură interdicţie: “Din toţi 
pomii din rai poți să mănânci. lar 
din pomul cunoștinței binelui şi 
al răului să nu mănânci, căci în 
ziua în care vei mânca din el, vei 
muri negreșit.” (Facere, 2: 16-17) 

Adam şi Eva au călcat 
porunca divină şi au căzut din 
starea lor primară și au fost izgo- 
niți din rai. 

A fost pomul cunoștinței 
binelui și al răului un pom real, 


28 


acela al Părintelui Ilie Lăcătuşu, 
dar stau nedescoperite şi necin- 
stite. 

Să ştiţi că și din această 
pricină ne bate Dumnezeu, pentru 
că nu cinstim, nu respectăm, nu 
recunoaștem jertfa. Ne opunem 
cu îndârjire descoperirii unor 
moaște de sfinți români. 

Ascetismul nostru, viața 


PETE PE DE SITE EN RSP 00 p pERND at 0EOS CSDRERIN A 


noastră monahală, viața creştină 
românească în acest secol nu se 
poate concentra decât în centrele 
de calvar românesc mântuitor, pe 
Golgotele noastre: la Aiud, 
Gherla, Piteşti și în alte locuri. 


A consemnat 
Eleodorus ENĂCHESCU 


ai 





Meditaţie 





din care mâncând puteai muri, 
sau era numai o interdicţie, un 
simbol pe baza căruia omul își 
putea exersa libertatea totală pe 
care Dumnezeu i-o dăruise, sin- 
gura lege pe care omul trebuia s- 
o respecte? 

Părintele Stăniloae spune 
ca disputa teologică în jurul reali- 
taţii acestui pom este sterilă. 
Pomul cunoștinței era simbolul 
legii vechi, care conştientiza 
păcatul, dar care nu mântuia. În 
clipa în care Adam a mâncat, a 
înțeles că încălcase singura lege 
care i se impusese de către 
Creator şi l-a cuprins frica. De 
atunci, toată inocenţa lui de copil 
a fost maculată. De atunci, 
inocența lumii, a omenirii, se 
recâştigă prin strădanie şi asceză, 
prin preluarea crucii lui Hristos — 
crucea spirituală — prin care ne 


E la 
OBLANIULA 
(a aaa 


mântuim. Pomul din rai este sim- 
bolul crucii: acest pom rodea 
fructe și acțiunea primului om — 
Adam cel Vechi — legată de fruc- 
tul pomului a dus la căderea 
noastră şi la adversitatea univer- 
sului faţă de noi. 

Regalitatea noastră a fost 
descoronată, am căzut din starea 
paradisiacă. 

O legendă pioasă creștină 
spune că, după izgonirea primilor 
oameni din Paradis, toate au 
căzut din frumuseţea lor divină. 
Numai copacul din care Adam și 
Eva mâncaseră era acolo, mândru 
și drept, uriaș în bătrâneţea lui, 
amintind oamenilor care deve- 
neau tot mai răi, de legea pe care 
trebuiau s-o respecte. Atunci 
Dumnezeu a hotarât să piardă 
lumea prin potop, dar a găsit 
printre ei un om drept — pe Noe și 


rost 


—— EEST TEI, 


ai lui — pe care a decis să-i 
salveze din moarte. Și a poruncit 
lui Noe sa facă o corabie din 
pomul greşelii, pentru el şi pentru 
ai săi, ca şi pentru vietățile lumii. 
Noe a făcut întocmai, a trecut cu 
bine prin potop și, când apele s- 
au retras, corabia a rămas pe 
muntele Ararat. Toţi oamenii 
știau de ea și aşteptau momentul 
în care corabia se va pogori de pe 
munte spre binecuvâtarea celor 
care respectau poruncile divine. 

După mulţi, foarte mulţi 
ani, “au mai venit niște ploi care 
au schimbat cursul apelor. Aceste 
ploi au smuls corabia de pe 
munte, au târât-o prin diverse flu- 
vii, zdrobind-o de stânci, până a 
ajuns în apele Iordanului. 

Oamenii ştiau lemnul 
corăbiei și fiecare a luat câte o 
scândură sau o grindă. 

Mult mai târziu, când lisus 
a fost prins şi condamnat la 
moarte prin răstignire, un tâmplar 
evreu şi-a adus aminte ca mai 
avea o grindă din corabia lui Noe 
și s-a gândit să facă din ea crucea 
pe care Înșelătorul acela să fie 
răstignit. A adus crucea gata 
făcută. lisus a purtat-o pe umerii 
Săi, atât cât L-au ţinut puterile, 
apoi a dus-o Simon Cireneanul şi 
EI, Fiul lui Dumnezeu, a fost 
înălțat pe cruce. 

Legenda mai spune că pe 
locul unde crucea a fost înfiptă, 
pe Golgota, este centrul lumii și 
că acolo se află osemintele lui 
Adam, pe care se sprijină capătul 
din pământ al crucii. 

Poate că această legendă 
nu are o justificare istorică. Poate 
că faptele nu s-au petrecut aşa. 
Pentru mintea noastră rațională 
pare imposibil. Dar din punct de 
vedere simbolic, din punctul 
înțelegerii mistice a faptelor, lu- 
crurile sunt perfect adevărate. 
Pomul raiului purta fructele legii, 
ale dreptăţii juridice, ale sanc- 
ţiunii. Din acest punct de vedere, 
pomul a dus la pierderea noastră. 


rost 


Dar în acţiunea de salvare 
din potop, pomul cunoștinței a 
devenit lemnul salvator pentru 
cei care s-au conformat legii lui 
Dumnezeu. Noe şi ai săi au 
scăpat de înecul general, salvând 
omenirea viitoare. 

Dar corabia a avut un des- 
tin mai înalt: prin crucea făcută 
din grinzile ei, copacul 
cunoştinței binelui și al răului a 
adus mântuirea întregii lumi, prin 
sângele vărsat de Măntuitorul pe 
cruce. 

Atunci s-a întemeiat, în 
mod mistic, Biserica lui Hristos 
în lumea aceasta, iar la Pogorârea 
Sfântului Duh, Biserica devine 
văzută, intră în istorie. 

Pomul din rai purta fruc- 
tele cunoașterii și al conștien- 
tizării păcatului. El simbolizează 
legea veche care putea salva 
fizic, dar nu avea har, nu mântu- 
ia; corabia este simbolul bisericii 
care ne scapă din furtunile păca- 
telor acestei lumi, dar această 
corabie nu putea duce omenirea 
mai departe decât pe vârful unui 
munte, unde trebuie să aştepte în- 
cetarea furtunii, prin porunca 
Mântuitorului care ceartă valurile 
şi furtuna: “Și EI, sculându-Se, a 
certat vântul şi a poruncit mării: 
Taci! Încetează! Şi vântul s-a 
potolit şi s-a făcut linişte mare.” 
(Marcu 4: 39) 

Crucea făcută din pomul 
din paradis este mântuitoare căci 
pe ea s-a vărsat sângele răscum- 
părător al Lui Hristos. Ea este 
spaimă pentru diavoli şi pentru 
cei păcătoşi, ajutătoarea celor 
care o cheamă în ajutorul lor. Ea 
este lemnul însuflețit şi vița care 
poartă strugurele cel copt care dă 
vinul cel tainic, prin care venim 
de la moarte la viaţă. 

Fructul pierzării din mij- 
locul raiului, prin care omenirea a 
căzut în moarte, se preface în apa 
cea vie care izvorăşte din cel Ce 
dă viaţă tuturor, în vinul tainic al 
împărtășirii cu Hristos, Noul 





Adam: “Căci precum în Adam 
toți mor, aşa și în Hristos toți vor 
învia.” (1Cor.15: 22) 

Mutându-ne în duh, vedem 
cât de adevărată este legenda 
crucii, provenită din pomul cu- 
noştinței din rai. Relaţia teolog- 
ică, prin simbolism, de la pomul 
cunoștinței la cruce a fost făcută 
de teologi şi de Sfinţii Părinţi 
după îndelungi meditații şi 
conexiuni speculative, dar, cu 
lumina Domnului, prin rugăciune 
şi post, această relaţie sfântă le-a 
fost revelată: “Eu sunt lumina 
lumii. Cel ce Îmi urmează Mie nu 
va umbla în întuneric, ci va avea 
lumina vieţii” . (n. 8: 12) 

Dar cei simpli, pe care 
Mântuitorul i-a numit “fericiţi” în 
Predica de pe Munte, au avut 
lumina dintru început, adeverind 
prin aceasta cuvântul lui lisus că 
cei curați cu inima vor vedea pe 
Dumnezeu. 

“Lumea vrând a o mântui, 
Împodobitorul lumii la dânsa S-a 
pogorât în chip de negrăit și, 
întrupat fiind, Crucea a suferit şi 
pentru noi, pe toate ca noi le 
primește; pentru aceasta, şi 
izbăvindu-ne pe noi, de la toţi 
aude: Aliluia!” (Acatistul Sfintei 
Cruci, Condac 10) 

Să  încheiem meditaţia 
noastră despre Sfânta Cruce cu 
cel mai frumos imn adresat ei, de 
către Sfântul Apostol Pavel în 
Epistola Întâi către Corinteni, un 
imn la fel de frumos şi înălțător 
ca și imnul înălțat dragostei de 
către acelaşi Apostol, în capitolul 
13 al aceleeași epistole: “Cuvân- 
tul crucii este, pentru cei ce pier, 
nebunie; iar pentru noi, cei ce ne 
mântuim, este puterea lui Dum- 
nezeu. 

Căci scris este: Pierde-voi 
înțelepciunea celor înţelepţi şi 
ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici. 
Unde este înțeleptul? Unde este 
cărturarul? Unde este întrebătorul 
acestui veac? Au n-a dovedit 
Dumnezeu nebună înțelepciunea 


29 























lumii acesteia? 

Căci de vreme ce, întru 
înțelepciunea lui Dumnezeu, 
lumea n-a cunoscut prin înțelep- 
ciunea ei pe Dumnezeu, a 
binevoit Dumnezeu să mântu- 
iască pe cei ce cred, prin nebunia 
propovăduirii.” (1 Cor. 1: 18-21) 

Într-adevăr, iubiții mei, să 
ne uităm la înțelepții lumii aces- 
teia, care de două mii de ani, se 
străduiesc să-L dovedească pe 
Dumnezeu de mincinos, negând 
adevărul Sfintei Scripturi şi 
diavolul, care este inspiratorul 
lor, îi încurcă în propriile lui 
minciuni şi în adevărurile lor 
“stiințifice”, care sunt numai 
jumătăţi de adevăr, ceea ce este 
mai mult decât o minciună 


întreagă. 









CUINTIURIII 
CRESRANIE! 


ERIN R—————— 


Şi ei cad din treaptă în 
treaptă, tot mai jos şi otrăvesc 
sufletele oamenilor și  pro- 
movează păcatul ca pe un lucru 
natural, împingând omenirea pe 
făgaşul violenţei, al uciderilor în 
masă, al destrăbălării şi al 
pierzării. 

Ei nu văd că Dumnezeu a 
binevoit să ne mântuiască pe noi, 
cei ce credem, prin nebunia 
propovăduirii. 

A Lui fie slava, cinstea, 
puterea și închinăciunea, a 
Tatălui şi a Fiului și a Sfântului 
Duh, acum și pururea și în vecii 
vecilor. Amin! 


Pr. Gheorghe 
CALCIU-DUMITREASA 


Literatura creștină dispărută definitiv din circuitul public după 1947 


Unul dintre tezaurele ines- 
timabile ale creştinismului româ- 
nesc antebelic (creştinism alun- 
gat în catacombe și cimitire de 
statul ateu comunist) l-a consti- 
tuit numărul impresionant de 
biblioteci creştine. „„Ateismul 
militant de stat” a distrus cu 
ferocitate orice fond de carte 
creștină aflat în mii de biblioteci 
particulare sau publice. Au fost 
tolerate, în anumite orașe mari, 
doar câteva „biblioteci de stat” 
cărora cenzura comunistă le-a 
impus „epurarea ideologică” şi 


30 


faimoasele fonduri de carte „S” 
(secret). În rest tot ceea ce a 
însemnat carte creştină, revistă, 
ziar sau publicaţie religioasă, 
broşuri populare, în colecţie sau 
tiraj de masă, a fost confiscat, 
distrus sau dispărut fără urmă. 
Astfel se poate spune că a 
fost desființat un adevărat patri- 
moniu național de carte creștină. 
Astăzi, cu greu mai pot fi 
descoperite, prin anticariate sau 
unele biblioteci personale exem- 
plare din ediţiile unor cărţi 
dispărute poate pentru totdeauna. 


Urmarea acestui „holocaust cul- 
tural anticreștin” e evidentă. Teo- 
logi, clerici, scriitori, apologeți, 
predicatori, profesori sau publi- 
ciști, ziariști și gânditori creştini 
— autori ai unor tratate, cărţi, 
studii și articole care intraseră în 
circuitul cultural al valorilor 
naţional-creştine între anii 1860- 
1947 (deci aproape 100 de ani de 
publicistică şi cultură ortodoxă 
românească) — au dispărut fără 
urme din cultura și viața 
românească. 

A descrie, într-un sumar 


rost 


documentar dimensiunile acestui 
„holocaust cultural anticreștin”, 
este imposibil. Râmâne în sarci- 
na istoricilor, a teologilor și a 
bunilor creștini de a recupera și 
reactualiza, în cultura creştină de 
azi, autori și cărți fără de care 
gândirea ortodoxă românească 
nu-și poate recăpata vitalitatea şi 


combativitatea - altfel spus, pute- 


rea de viaţă. În acest documentar 
de presă, structurat în trei părți, 
vom exemplifica o serie de nume 
de autori uitaţi, din galeria mar- 
ilor gânditori creștini români şi o 
serie de cărți şi lucrări care în 
epoca interbelică figurau obliga- 
toriu în orice bibliografie referi- 
toare la viața acestui neam. Apoi, 
vom da o serie de autori şi cărți 
care s-au aflat la „Fondul S” al 
Bibliotecii Centrale „M. Emi- 
nescu” din lași (fond redat cir- 
cuitului public în 1990). În 
sfârşit, vom aminti autori şi cărți 
din fondul de carte de teologie 
ortodoxă de la Cernăuţi, existent 
în mai multe biblioteci care au 
fost distruse de regimul sovietic, 
după pierderea Bucovinei de 
Nord. 

O seamă de autori au fost 
consacraţi prin valoarea operelor 
scrise, pentru care editurile de 
carte creștină din epocă îşi dis- 
putau dreptul de publicare și 
tipărire (să enumerăm doar edi- 
turile Mărgăritarele lumii, Sfar- 
mă-Piatră, Cugetarea, Tipogra- 
fia Cărţilor Bisericești, Tipo- 
grafia Dacia Traiana, Tipografia 
Bucovina I.E. Torouţiu, Porunca 
vremii sau editurile Episcopiilor 
şi Mitropoliilor B.O.R. și ale 
marilor mănăstiri). Mulţi dintre 
aceşti autori deschiseseră drum 
în domenii ce abia își înfiripau 
dreptul la existență într-o cultură 
laică ostilă Bisericii şi Orto- 
doxiei. Gândirea creştină încerca 
să cucerească spiritual România 
Mare, adică o lume în care 
creştinismul își pierdea, progre- 
siv, legătura cu filosofia, cu 


rost 





morala, cu etica, cu ştiinţa, cu 
politica, iar neamul românesc se 
vedea amenințat din toate dir- 
ecţiile de ateism, cosmopolitism, 
sectarism, materialism, apos- 
tazie. 

"Vom cita, aşadar, în docu- 
mentarul nostru în special autori 


Vile zi 


care au lăsat importante cărți și 
studii de cultură creștină, mai 
ales în privința apologeticii, mi- 
sionarismului, moralei şi eticii, 
naţionalismului creștin. Fie și 
simpla lectură a titlurilor editate 
poate da imaginea diversității 
tematice (probleme sociale, cul- 
turale, politice şi naţionale) 
dezbătute din perspectiva creş- 
tin-ortodoxă. 

Dacă — printr-o minune — 
parte din aceşti autori ar fi reedi- 
taţi, după o miraculoasă redes- 
coperire și recuperare a cărților 
lor, Biserica Ortodoxă ar redes- 
coperi multe soluţii salvatoare 
pentru problemele grave cu care 
este confruntată în prezent lumea 
românească. Fiindcă din punctul 
de vedere creştin, se ştie, pro- 
blemele de ieri sunt şi cele de azi 
şi cele de mâine, adică lupta cu 
necredința, cu apostazia şi cu 
păcatul. 

Pentru o lectură mai efi- 
cientă, am grupat autorii pe 
diverse tematici care ni s-au 
părut a fi mai de interes. 





Literatura creștină dis- 
părută definitiv din circuitul 
public după 1947: 


BISERICĂ și STAT: 


Prof. univ. N.Gr. Popescu- 
Prahova: 1) Raportul dintre Stat 
și Biserică, Chişinău, 1936; 2) 
Creștinism și Națiune. Patrie şi 
Religiune, Buc. 1941; Părintele 
Nicolae, Ne piere Neamul, 1936; 
Seria de volume cu titlul 
Probleme actuale în Biserică și 
Stat, editată de Consiliul Central 
Bisericesc, Buc., 1936 (cuprin- 
de conferinţe ale clericilor, teo- 
logilor şi ale unor intelectuali, ţi- 
nute la Fundaţia „Dalles”, 25 ia- 
nuarie — 26 martie 1934, Bu- 
curești);, Prof. dr. D. Stănescu, 
Viaţa religioasă la români şi 
influența ei asupra vieţii publice; 
Sofia Ştefan Mateș, Credinţa 
religioasă ca factor de disciplină 
și solidaritate naţională, Sibiu, 
1941; Pr. C. Morariu, Mântuirea 


Neamului nostru, Cernăuţi, 
1926; 

PEDAGOGIE 

ORTODOXA; 

MISIONARISM: 


Pr.prof. Isidor Paşcan, 
lisus Hristos, cel mai perfect și 
strălucit model pentru predica- 
torul bisericesc, 1906; Pr. prof. 
ALN. Constantinescu, Nu negli- 
jați copiii!, Buc., 1937; Dionisie 
Făgărășeanu, Tânărule, ție-ți zic, 
scoală-te! Îndemnuri creș-tinești 
către tineretul de azi, vol. I, II, 
Sibiu, 1933; Prof. dr. Mureşeanu: 
1) Școala creatoare, Vatra 
Dornei, 1927; 2) Cartea sub 
Icoană, laşi, 1937; Dr. Simeon 
Mehedinţi, Rolul învățătorului 
laic în educația morală reli- 
gioasă a tinerimii, Cernăuţi, 
1936; 2) Predicile şi trăirile reli- 
gioase ca mijloace de educaţie 
religioasă și morală, 1934; Pr. 
Gh. Paschia, Zineri biruitori, 


31 





Buc., 1941; Pr. dr. N. Terchilă, 
Evanghelia în Scoala, Sibiu, 
1935; Prof.univ.dr. C. Mihăi- 
lescu, Problema educaţiei tinere- 
tului (Bibl. “Apostolul”), Buc., 
1938; C. Aşiminei, Religia și 
sufletul copiilor, 1936; Pr. A.C. 
Cosma, Hristos și tineretul, 
Galaţi, f.d.; Pr.St.R. Lungu, Feri- 
cirea tineretului și Societatea Sf. 
Gheorghe, Arad, fd.; Prof. 
Elisabeta Mănescu, Educaţia 
prin lisus Hristos, Buc., 1940. 


MORALA SOCIALĂ, 
MORAVURI: 


Prof. dr. Dom. Spânu, 
Suferințele sociale și Iristos, 
Cernăuţi, 1925; T. Isaia, Criza 














familiei românești, Stări alar- 
mante în lumina cifrelor, Buc., 
1938; Episcop Policap P. Mo- 
rușca, Căsnicia creștină, Arad, 
f.d.; Pr. prof. Caius Turicu, Casa 
fără Dumnezeu, Arad, f.d.; Pr. D. 
Voniga, Mizerie, boală, crimă și 
de-generare sau alcoolismul și 
urmările lui, 1940; luliu Maior, 
Cărticica Cărticica 
soților căsătoriți (Bibl. “Bunului 
Creştin”), Pr. Grosu Pavel, Căsă- 
toria vremurilor noastre, Buc., 
1938; Avortul și lipsa de prunci 
(Bibl. “Poporul credincios”), 
Buc., 1939; Pr. Ioan N. Ionescu, 


mirilor, 


32 








Artă și pornografie, Buc., 1929. 


BISERICA și 
POLITICA. 
IDEOLOGIILE 
ANTICREȘTINE: 


Buzea N., Socialismul şi 
crestinismul social, Chișinău 
1926; Diac. Gh. Dam. Ciocan, 
Lumini ce trebuiesc aprinse, 
Buc., 1935; G. Cordun, Etica 
creștină și socialismul, Buc., 
f.d.; PF. Alexandru, Biserica și 
Comunismul, Huşi, 1937; Prof. 
VI.  Burjacovschi, Împotriva 
frontului antireligios, Chi-șinău, 
1931; Pr. G. Ciuperca, Clerul și 
politica. Sectarismul, o prime- 
jdie pentru Stat și neam; Pr. dr. 
D.C. Dron, Cooperaţia, Creştin- 
ismul și Criza, Buc., 1937; 
Ordinea creştină în lume, Buc., 
1937; Pr. dr. G. Banilevici, 
Tulburătorii bisericii, Cernăuţi, 
1921; În contra doctrinelor so- 
cialiste și pseudo-liberale, 1911; 
Așa numita democraţie, Ce- 
rnăuţi, 1913; Ce greutăți poate 
întimpina o luptă ideală?, 1912; 
Prof. dr. Dumitru Neda, Bolșe- 
vism și Creștinism, Buc., f.d;; 
„Anton Pecuraru, Democraţia 
creștină în lupta cu autocrația 
burgheziei capitalismului și cu 
comunismul, 1936; G. Dimitriu, 
Comunism,  ludaism,  Franc- 
masonerie, Buc., 1937. 


CREȘTINISMUL și 
FILOSOFIA: 


Const. Gaiculescu, Crești- 
nismul, doctrină utopică?, Buc., 
1928; R. Seisanu, Filosofia și 
Creștinismul, Buc., 1938; Nico- 
lae Balca, Criza spirituală mo- 
dernă şi cauzele ei, 1934; Pr. V. 
Godeanu, Filosofia religiei după 
Maurice Blondel. Aspecte din 
problemele filosofiei creștine în 
gândirea contemporană, Rm. 
Vâlcea, 1935; Pr. V. Runcanu, 


Sufletul omenesc este o realitate 
distinctă de corp, Rm. Vâlcea, 
1933; Prof. dr. Gh. Tetu, Pro- 
blema vieţii în filosofia modernă, 
Mănăstirea Cernica, 1938; Pr. 
Vicenţie Șimiganovschi, Evoluţi- 
onismul și depravaţionismul, 
Cernăuţi, 1912. 


CREȘTINISMUL și 
ȘTIINȚA: 


Al. IL. Alexandrescu, Ori- 
ginea și evoluția spiritului 
științific, Buc., 1927; P. Ser- 
gescu, Creștinismul în fața șt- 
iinței, Buc., 1932; Pr. prof. Al. 
N. Constantinescu, Biblie și 
Știința, Brăila, 1924; Pr. A.C. 
Cosma, Biblia și Știința, Adjud, 
1928; Pr. I. Sachelarescu, Pro- 
blema miracolului creștin în fața 
criticii științifice, Buc., 1932; Pr. 
C. Morariu, Dogmatica poporală 
- Dumnezeu, lumea şi omul, Cer- 
năuţi, 1910; Prof. dr. Clementie 
C. Popovici jr., Caracterul și 
pozițiunea dreptului bisericesc în 
organismul științelor, Cernăuţi, 
1890; Pr. prof. C. Niţescu, /n- 
fluenţa Creștinismului asupra 
Dreptului, Târgovişte, 1932. 


(va urma) 


Silviu ALUPEI 

















rost 





Puoi vultur 





G/ALIp] av rost 


Răzvan Codrescu, 
Teologia sexelor și taina nunţii 


Cartea, subintitulată “O 
introducere ortodoxă în antropo- 


logia conjugală”, a ieșit de sub tipar 


de curând la Ed. Christiana. 

Conţine şi un inedit Acatist 
al Sfântului Arhanghel Rafail — vin- 
decătorul celor bolnavi, călăuzi- 
torul călătorilor şi ocrotitorul nunții 
şi al dragostei conjugale — întocmit, 
după toate canoanele, de către 
Răzvan Codrescu. 

“Dintr-un dat firesc și dintr- 
o problemă între altele, sexuali- 
tatea a devenit o obsesie a lumii 


contemporane. (...) Grija exagerată 
— ceea ce va să zică: prioritară, iar 
adesea chiar exclusivă — a omului 
faţă de propriul trup și de funcțiile 














imediate ale acestuia este rezultat- 
ul consecvent al unui lung proces 
de despiritualizare inaugurat de 
antropocentrismul și de natura- 
lismul păgânizant al Renașterii, 
trecând prin ateismul și prin mate- 
rialismul  pretinsei  Epoci a 
Luminilor (Aufklarung), pentru a 
ajunge la formele de perversiune şi 
degenerare curente în lumea de 
azi” — susține autorul în cuvântul 
introductiv. 


rost 


Gabriel Constantinescu, 
Gâlceava anticomunistului cu 
lumea 


Gabriel 
Constantinescu 


GÂLCEAVA 


ANTICOMUNISTULUI 
CU LUMEA «:, 





Gâlceava anticomunistului 
cu lumea. Cronica unui deceniu de 
tranziție (1991 - 2001), apărut la 
Ed. Christiana (2002), este o 
selecție din editorialele și comen- 
tariile publicate de autor în revista 
Puncte cardinale, al cărei director 
este. Se reconstituie astfel, prin 
prisma unei viziuni critice de 
dreapta, traseul sinuos al unui 
deceniu de istorie românească. 
Deși politicul este punctul genera- 
tor şi dominant al discursului, el 
este conformat în adâncime de o 
înaltă rigoare morală. 

Scrisul lui Gabriel Constan- 
tinescu — fost deţinut politic — 
conține o întreagă doctrină de 
dreapta. 


xxx Doctorul Nicolae C. 
Paulescu sau Știința mărturisitoare 


Crestomaţie  comentată, 
apărută tot la Editura Christiana 
(2002), în acest an, sub îngrijirea 
neobositului redactor şef Răzvan 
Codrescu. Volumul poartă drept 
motto un citat din dr. Paulescu, re- 
velator pentru personalitatea celui 
evocat: “A demonstra existenţa 








unei cauze prime a vieţii, imateri- 
ale, unice şi infinit înțelepte — iată 
limita sublimă la care ajunge 
fiziologia. Această cauză primă este 
Dumnezeu. Omul de ştiinţă nu se 
poate deci mulțumi să zică: Credo 
in Deum (Cred în Dumnezeu). El 
trebuie să afirme: Scio Deum esse 
(Ştiu că Dumnezeu există).” 

Cartea vine în prelungirea 
“Anului Paulescu” - 2001, când s-au 
împlinit 70 de ani de la moartea dr. 
Nicolae C. Paulescu și 80 de când 
acesta a descoperit insulina. Şi își 
propune o introducere lămuritoare 
şi accesibilă în gândirea filosofico- 
ştiinţifică a marelui savant creştin, 
precum și în biografia sa. 


Răzvan Codrescu, 
Recurs la Ortodoxie 


Răzvan Codrescu a adunat 
între coperţile acestui volum (Ed. 
Christiana, 2002) o bună parte din 
articolele şi eseurile cu tematică 
religioasă pe care le-a publicat după 
1990. În aceste texte, autorul a 
încercat să răspundă, dinluăuntrul 





Ortodoxiei, provocărilor lumii de 
azi, fără a ambiţiona să fie un “ori- 
ginal”. Cartea, respirând în liniile 
de forță ale tradiției dogmatice, are 
o firească notă personală, pe care 
autorul recunoaşte că nu a ținut să o 
estompeze, ci doar să o pună într-o 
perspectivă cuminecătoare. 


33 


sa cealaltă Românie 


Ropubliea [olelovzaa 


sau agonia unei construcţii statale eşuate 


Privită cu simpatie la 

începutul anilor “90 de către 
opinia publică românească, 
Republica Moldova a reușit, 
într-un deceniu de existenţă, un 
traseu de neanticipat. De la 
emancipare culturală și politică 
la agresivitate internațională și 
export de insecuritate. Tentaţiile 
deviant-naţionaliste ale fiecărei 
conduceri politice de după 
dezmembrarea URSS au condus 
le inhibarea resurecției senti- 
mentului firesc (pro-)românesc 
și la crearea unei false identități 
naționale (moldovenești), du- 
blată de revigorarea brutală a 
naţionalismului minorităților 
(rusă, găgăuză, ucraineană). 


Ambiţia unei construcții 
statale noi, impulsionată de per- 
petuarea intereselor moscovite în 
regiune sau de asigurarea 
favorurilor pentru o putredă elită 
politică, nu a fost însoțită şi de 
eficienţa unor guverne cu reale 


capacități de management. După * 


o agonie de zece ani, putem vor- 
bi astăzi despre eșecul statului 
moldovenesc. Republica Moldo- 
va este azi un stat cu structuri 
corupte şi mafiote, care explo- 
atează sălbatic o populație ajunsă 
la limita deznădejdii şi a supra- 
vieţuirii. 

"Realizările” ultimului 
guvern de nuanță comunistă au 
definitivat dezastrul spiritual. 
Oficializarea limbii ruse, intenția 
de introducere a Istoriei Mol- 
dovei, bătălia juridică dusă de 
guvern cu Mitropolia Basarabiei, 
promovarea unui proiect admin- 
istrativ atipic pentru o Europă 
democrată şi declararea româ- 
nilor drept minoritate (etnie 
“diferită” de moldovenii majori- 


34 


fer 


SUHTEM, 


ROMÂNI 
zi 


tari) echivalează cu un război 
dur, neoficial, contra României. 
Într-o ţară în care mino- 
rităţile (găgăuzi, ucrainieni) pre- 
feră limba rusă limbii oficiale 
(moldovenești), iar copiii privesc 
fascinaţi, de la vârste fragede, la 
posturi precum Cartoon Network 
şi Discovery, traduse doar în ru- 
seşte, opțiunea anti-românească 
pare firească. Dincolo de Prut, 
mesajul unionist nu a găsit nici 
un ecou, iar pierderea identității 
naţionale nu este resimţită ca 
atare. Naţionaliştii de duzină au 











călăuzit o populaţie pauperă, cu 
mari carenţe de cultură civică şi 
politică, către o identitate dis- 
tinctă, utopică şi ucronică - 
moldovenismul. Ultimul națion- 
alist intrat “în top”, Iurie Roșca, 
nu a izbutit să traseze o linie 
clară pro-românească și final- 
mente unionistă. Roşca s-a 
remarcat în schimb prin pro- 
movarea unui pro-occidentalism 
care anulează ideea alipirii la 
România. Agitând obsesiv dra- 
pelul luptei antirusești şi antico- 
muniste, el năzuiește către 





rost 


culegerea tuturor meritelor 
politice ale opoziţiei. Insistă pe 
acestă nouă și falsă identitate, 
refuznd colaborarea cu intelectu- 
alii care simt cu adevărat 
româneşte. 


Un inamic la Est 


Constatăm că, în urma 


conlucrării generoase a pseudo- 


elitei politice basarabene, Româ- 
nia împarte la Est o graniță co- 
mună cu un stat inamic. Situaţia 
Republicii Moldova a fost înră- 
utățită nativ de poziţionarea între 
două state mai puternice, ambele 
având valențe culturale comple- 
mentare. Impactul actorilor ex- 
terni a fost atât de dur încât pre- 
tenţia de independență a Chiși- 
năului se înscrie în domeniul 
ridicolului. Ancorată într-o zonă 
gri (spre negru), Basarabia se 
zbate într-un jalnic colaps eco- 
nomic. 

O simplă comparaţie de 
date statistice provoacă doar 
compasiune pentru „independen- 
ţii” dintre Prut și Nistru. La veni- 
tul pe cap de locuitor, Moldova 
atinge 326$, rămânând nu numai 
în urma altor state estice (Ro- 
mânia — 1600$), dar și în coada 
listei fostelor republici sovietice 
(Georgia — 555$, Ucraina — 
640$, Lituania — 3000$). În ceea 
ce priveşte investiţiile străine di- 
recte, Moldova a atins în sfârșit 
100 milioane $, la distanță sufi- 
cientă însă de Ucraina - 600 mili- 
oane $, Estonia - 241 mil.$ sau 
Lituania-355 mil.$. 


Război la orizont 


Realitatea anului 2002 ne 
oferă o perspectivă sumbră: 
Moldova e un stat ratat, cu per- 
formanţe aproape nule, în care 
există puternice fricțiuni între 
grupurile etnice componente, 
unde se constată lipsa libe- 
ralizării economice, unde ideea 


rost 





de justiţie şi ordine aduce a paro- 
die. În termeni de gndire politică 
democratică, ne întrebăm şi noi: 
este cetățeanul moldovean satis- 
făcut de serviciile publice furni- 
zate de stat (în numele respon- 
sabilului contract social al lui 
Rousseau) în domenii precum 
educaţia, sănătatea, securitatea 
personală, justiția, cadrul eco- 
nomic? 

Confruntat cu colapsul 
instituțional şi ideologic intern, 
statul moldovean procedează la 
un transfer emoţional de priori- 


tăţi către probleme inventate la 
cerere. Opţiunea construcţiei 
unui stat federal (în care mino- 
ritățile pot șantaja centrul) este o 


problemă internă şi dacă cetă- 


ţenii nu sunt deranjaţi de faptul 
că această formulă consfințește 
imixtiunile externe slave în tre- 
burile republicii, această ches- 
tiune nu face obiectul interesului 
vecinilor. Dar exportul de inse- 
curitate şi inamiciţia față de alte 
state sunt probleme care tind să 





inflameze întreaga zonă. 

Dacă ne-am obişnuit, con- 
form teoriei politice, ca naşterea 
unui stat să genereze războaie, 
nu ne putem acomoda totuși cu 
trecerea de la războiul cald 
(Transnistria) la cel rece. O dată 
cu înrăutățirea situaţiei interne a 
Moldovei, autorităţile de la 
Chişinău au renunţat la diploma- 
ţie și au avut ieșiri agresive la a- 
dresa României, înfierând “inter- 
naționalismul” nostru în faţa 
forurilor europene. Încercarea de 
transfer în plan extern a 





nemulțumirii populare interne e 
o practică uşor de deconspirat 
astăzi. Guvernul Tarlev şi-ar 
concentra mai bine energia, gen- 
erată de banii Moscovei şi 
întreţinută cu vin de Cricova, 
către soluţii economice. 


Datoria publică: două 
miliarde de dolari 


În 2001 s-a produs încer- 
carea Republicii Moldova de 


35 





aderare la Uniunea Rusia- 
Belarus. În plus, se continuă pro- 
cesul de aderare la piața comună 
a CSI şi s-a trecut cu hotărâre la 
controlul prețurilor. Pentru ase- 
menea iniţiative geniale, FMI a 
stopat asistenţa financiară, peri- 
clitând posibilităţile de furt ale 
clasei politice. Datoria statului a 
atins două miliarde de dolari, 
adică 80% din totalul veniturilor 
anuale ale țării. 

Acest tablou al eşecului 
construcţiei statale moldovenești 
întregeşte ideea că Republica 
Moldova este o amenințare la 
adresa stabilității regionale. Po- 
sibilitatea izbucnirii unui nou 
război fierbinte pe Nistru, exodul 
provocat de populaţia sărăcită 
către vecini, agresivitatea față de 
București şi promovarea unui 
model politic cu înclinații totali- 
tare nu sunt motive de liniște în 
zonă. 


Ciocnirile confesionale şi 
etnice, atestarea spaţiului ca un 
paradis al tranzitului de droguri, 
de carne vie şi arme, precum și 





cealaltă Românie 


slăbiciunea statului moldovean, 
invită la nesfârșite intervenţii 
străine. Receptând insecuritatea 
exportată de Chișinău, Bucu- 
reștiul nu se poate declara decât 
siderat de explozia anti-românis- 
mului la Est de Prut. 
Permanenta blamare a 
Rusiei permite Moscovei să 
acuze România de infiltrare şi 
organizare a demonstrațiilor 
anticomuniste, în situaţia în care 
partea română nu-i controlează 
defel pe  agitatorii stradali. 
României nu i-a mai rămas decât 
decenta soluţie de blamare a 
totalitarismului de catifea şi 
posibilitatea de a insista pentru 
întronarea democraţiei. 


Când se va descompune 
R. Moldova? 


De vreme ce criterii 
politice arhicunoscute ne indică 
slăbiciunea statului moldovean, 
ne întrebăm când se va petrece 
descompunerea sau, ca soluție 
alternativă, realipirea (subterană) 
la structurile economice și 
politice ale fostei metropole 
bolșevice? 

În Republica Moldova 
observăm problematica standard 
a imaturităţii statale: violențe 
politice, poliţie politică, conflicte 
majore privind ideologia organi- 
zaţională a statului (comunism 
versus democraţie), lipsa de 
coerenţă în identitatea națională, 
control guvernamental asupra 
mass-media, nerespectarea drep- 
turilor cetăţeneşti și imixtiuni 
externe. 

Ca în mai toate statele 
slabe, guvernul de la Chișinău 
are un înalt nivel de preocupare 
față de amenințările interne 
(opoziţia, minoritățile, structuri 
administrative secesioniste) și nu 
reuşeşte să creeze un consens 
politic şi social suficient de pu- 
ternic pentru a elimina folosirea 
pe scară largă a forţei. Acest fapt 


ne arată că relaţia stat-cetățean 
este primul element care aten- 
tează la dimensiunea internă a 
securității naţionale. 


România imperialistă 


Deoarce ideea de stat este 
artificială în cazul Moldovei, 
guvernele cheltuiesc importante 
resurse pentru menţinerea unei 
limite acceptabile a coeziunii. 
Totuşi, instituţiile guvernamen- 
tale constituind ele însele princi- 
pala ameninţare la adresa masei 
indivizilor, securitatea națională 
internă aproape că încetează să 
mai aibă un conţinut. 

În această conjunctură, 
guvernul doreşte să-şi asigure 
legitimitate, printr-un truc 
politic, identificându-se cu statul 
şi susținând că apără cetățenii de 
pericole externe. Cultivarea ideii 
amenințării externe ca mijloc de 
a menţine un nivel ridicat al 
coeziunii interne poate reuși, în 
cazul Moldovei, doar cu riscul 
imaginării României drept stat 
imperialist și agresor. În acest 
mod, un guvern antinaţional şi 
lucrând spre exploatarea inu- 
mană a propriilor cetăţeni, vrea 
să capete o legitimitate pe care 
nu o merită. 

Implicată în problema 
Basarabiei din motive naţional- 
istorice, România tinde în mod 
firesc să lupte (măcar cultural și 
spiritual) pentru protejarea 
românismului şi a românilor de 
dincolo de Prut. 

În condiţiile haosului din 
statul moldovean și ale afirmării 


" spațiului nistrean ca zonă de 


maxim interes pentru Rusia, 
Bucureştiul poate fi prins într-un 
vârtej al evenimentelor care să-i 
pericliteze imaginea în ochii 
populaţiei basarabene cu trăire 
românească. 


Petru ROIBU 


rost 


Altfel despre 


DGISGILACI BĂI 


Nu vreau să dezvolt aici o 
istorie a nevoii de Basarabia. 
Îndrăznesc doar să pun accentul “ 
pe o realitate, care este relevată 
de o aparent banală discuţie cu un 
student basarabean. L-am între- 
bat pg omul meu ce părere are 
despre revenirea Basarabiei la 
patria-mamă, România. Mi-a răs- 
puns, deloc tulburat, parcă aştep- 
tându-se la o astfel de abordare, 
că basarabenii (numiţi în ultima 
vreme și cu obstinaţie moldoveni) 
nu vor unirea cu țara. Ei acceptă 
cel mult o refacere a Moldovei 
Mari, din vremea lui Ștefan cel 
Mare şi Sfânt. Ce nu le place la 
România ? — am fost curios să 
aflu. “România este în Europa, 
dar în coada ei, asta nu ne place” 
— a venit replica. Junele basa- 
rabean s-a arătat apoi intrigat de 
București, oraş pe care majori- 
tatea basarabenilor îl consideră o 
metropolă bizantină de un maha- 
lagism inacceptabil, înapoiată și 
pe nedrept mândră. Lucru, care, 
din păcate, vrem, nu vrem, tre- 
buie să-l recunoaștem. Băiatul 
din Republica Moldova îmi spu- 
nea că s-a simţit mai bine într-un 


oraș “rece” ca Suceava sau într- 
unul molipsit de  metehnele 
Occidentului ca Aradul. 

Ce limbă se vorbește la 
Chișinău? — am vrut să aflu. 
Rusa. Ca în toate orașele mai 
răsărite de pe celălalt mal al 
Prutului. Marile firme ruseşti își 
au sediile aici, și fac şi jocul 
lingvistic, odată ce fixează regu- 
lile celui economic. Nu-ţi găsești 
slujbă dacă te pune păcatul să-ţi 
vorbeşti propria limbă, româna. 
În plus, cei mai mulţi cetăţeni 
moldoveni de etnie rusă trăiesc la 
oraș, influențând astfel și modul 
de adresabilitate, adică cel în 
limba rusă. 

“Moldoveneşte” se mai 
vorbește doar prin sate. Limba 
română este văzută uneori ca 
semn al înapoierii, mai ales print- 
re tinerii proveniţi din căsătorii 
mixte. “Trebuie să ţinem cont că 
“elita” vorbeşte ruseşte. Nimeni 
nu are nici o legătură cu ţările 
anglofone, nicicum cu cele fran- 
cofone. lar România e departe. 
Prea departe. 

Rusia exercită o fascinaţie 





bolnăvicioasă, dacă nu de-a drep- 











rost + 





tul diavolească, asupra tineretului 
basarabean. În Rusia, după opinia 
tinerilor basarabeni, se. trăiește 
foarte bine. În plus, rușii sunt de 
o vitalitate debordantă în opoziţie 
cu plictiseala şi oboseala fizică a 
occidentalilor, de care, se pare, 
ne-am molipsit și noi. 

Dacă România ar fi de o 
prosperitate săritoare în ochi, 
poate că basarabenii ar deveni 
mai interesaţi de originile co- 
mune. Sigur, nici puţină demni- 
tate naţională n-ar fi de prisos. 
Până atunci, avem la îndemână 
mijloace culturale pentru a întări 
identitatea naţională a românilor 
basarabeni și pentru a-i face să 
simtă că suntem fraţi. Dialogul 
cultural întreținut cu profesiona- 
lism şi pasiune, sprijinirea 
acțiunilor culturale de anvergură 
ale basarabenilor ar putea con- 
tribui în mod semnificativ la re- 
apropierea românilor aflaţi de o 
parte și de cealaltă a Prutului. 


Radu BĂLAȘA 


37 





Grafică de Marius Adumitroaiei 





În ultimii doi ani, am auzit 
deseori vorbindu-se despre “dic- 
tatura” PSD în România. Nu am 
luat în serios aceste afirmaţii 
până la consumarea unor eveni- 
mente recente. Închiderea licenței 
postului de televiziune OTV, de 
pildă, m-a făcut să cred că tim- 
purile cenzurii comuniste nu sunt 
doar amintire. Dacă unui post de 
televiziune i se poate retrage 
licența brusc şi pe baza unei 
motivații şubrede, înseamnă că 
orice este posibil în România. Nu 
mai este decât un pas până ce 
ziariștii vor fi închiși pentru de- 
lict de opinie. 

OTV, 
țapul ispăşitor 
într-un război politic 


OTV nu era nici pe departe 
un model de profesionalism sau 
de bunăcuviință. Fapt pentru care 
şi audiența sa era modestă. Doar 
emisiunea lui Dan Diaconescu 
era vizionată cu interes de un 
număr important de români. Și 


38 





Democratic, 
pre democraţie 


mai ales pentru că, pe lângă 
oameni ai Puterii, în studio aveau 
acces şi liderii opoziţiei. De fapt, 
era singura televiziune care 
menținea echilibrul în această 
privință. 

Culmea este că în emisi- 
unea din 10 septembrie (folosită 
drept pretext pentru închiderea 
OTV), Corneliu Vadim Tudor a 
avut o prestație mai aproape de 
normal decât se manifestă în 
revista sa sau, uneori, de la tri- 
buna Parlamentului. A vorbit de 
bine intrarea României în NATO, 
i-a vorbit de bine pe evrei, ceea 
ce altă dată combătea... Sigur, i-a 
înjurat cât a putut pe unii oameni 
politici. Dar atacurile sale la 
adresa acestora nu pot trece drept 
dovezi de xenofobie, antise- 
mitism etc. 

În plus, nu mi se pare 
corect ca un realizator de emisiu- 
rii să fie considerat responsabil 
pentru afirmaţiile unui om 
politic. Dacă trebuia să dea cine- 
va socoteală pentru declaraţiile 
făcute acela era CV Tudor. 

O altă nedreptate a fost 
comisă de o parte presei, care 
încearcă să acrediteze ideea că 
OTV era televiziunea PRM. 

Motivul real al măsurii 
îndreptate împotriva OTV este 


altul: liderul PRM este foarte slo- . 


bod la gură, iar OTV era singurul 
post de televiziune care îi per- 
mitea să-şi difuzeze mesajul. El 
acuză în stânga și în dreapta 
necontenit. lar politica sa de con- 
testare este pe placul unui număr 
de români în creștere. “Tribunul” 
l-a acuzat, la 10 septembrie, pe 
Adrian Năstase că s-a îmbogăţit 


câlcând 
pe spinarea românilor nevoiaşi şi 
că şi-a construit case şi palate 
sfidând electoratul care l-a 
propulsat în fruntea treburilor 
țării. Mai mult, Vadim a vorbit de 
o apropiată ruptură între premier 
şi președintele Ion Iliescu, ceea 


ce a umplut paharul şi a provocat 
reacţia dură a ambilor vizaţi. 


Golemul a scăpat 
din zăbală 


Antioccidentalismul PRM, 
greu camuflat în declaraţii 
politice dar răzbătând pătimaş în 
paginile “României Mari”, uşu- 
rează misiunea PSD, care acum 
vrea să doboare “Golemul” pe 
care l-a născut şi care i-a scăpat 
din mână. PRM și CV Tudor le-au 
folosit foarte bine lui Iliescu & 
Co: aliat al PDSR în vremea 
“patrulaterului roşu” (legislatura 
1996-2000), sperietoare în ale- 
gerile din 2000. Și încă ar mai 
putea fi întrebuințaţi. Numai că, 
în vâltoarea evenimentelor, Va- 
dim a înţeles că nu poate rata o 
șansă uriașă și poate unică: aceea 
de a avea puterea absolută. Și 
atunci a întors armele împotriva 
stăpânului, a mușcat mâna care l-a 
hrănit și a încercat să-şi facă 
piedestal din molozul rămas de 
pe urma “dărâmării” PSD. PSD a 
răspuns la lovitură cu lovitură. 
Fără OTV, blocajul mediatic 
împotriva lui CV Tudor şi a par- 
tidului său este perfect. Căci 
Vadim a făcut, mai demult, o 
greşeală în care persistă: a lovit în 
presa care îl critica. Și toată presa 
îl critica. 

Dacă astăzi PSD ar decide 


rost 


scoaterea în afara legii a PRM, 
acțiunea ar fi motivată în interior 
prin nevoia de curățare a extre- 
mismului autohton, pentru ca 
România să fie primită în struc- 
turile euro-atlantice. Iar dinspre 
Occident se vor auzi aplauze fre- 
netice. 

Evident, există și riscul ca 


eliminarea PRM din viața publică. 


să-l facă mai tentant. 


O necunoscută: 
reacția opiniei publice 


Revenind, ceea ce este 
inadmisibil în această luptă 
PRM-PSD, este eludarea şi chiar 
încălcarea regulilor democratice. 
Retragerea abuzivă a licenţei de 
emisie pentru OTV constituie o 
astfel de încălcare a democraţiei. 

Ca să nu mai vorbim că 
măsura — dictată de putere și 
asumată de Consiliul Naţional al 
Audiovizualului — poate avea un 





efect invers. Gruparea lui CV 
Tudor, în sine blamabilă din mai 
multe motive, va apărea drept 
victimă şi nu este exclus ca pe 
acest fond să crească mai mult în 
sondaje. 

Extremist sau nu, ne place 
sau nu, partidul condus de Vadim 
are dreptul la un loc pe scena 
politică. Nu punându-i pumnul în 
gură poate fi învins în chip demo- 
cratic, ci arătându-i defectele în 
contrast cu binefacerile de care 
sunt capabili ceilalţi actori politi- 
ci. Dacă sunt. Căci cauza dez- 
voltării PRM - altfel nășit de Ion 
lliescu şi Petre Roman în scop 
diversionist - rezidă tocmai în 
jaful naţional, abuzurile și cele- 
lalte fărădelegi patronate de actu- 
ala Putere. s 

Opinia publică va reac- 
ționa cu siguranță, mai devreme 
sau mai târziu, într-un fel sau 


altul la o dublă agresiune venită 
dinspre PSD asupra dreptului la 


libera exprimare şi asupra unui 
partid parlamentar (care, din 
nefericire, reprezintă opţiunea a 
25% dintre români). 

Principiile democraţiei tre- 
buie respectate și atunci când îți 
sunt favorabile, şi atunci când ţi 
se par potrivnice. 


Mihai NEGRU 


P.S. 


Că închiderea OTV nu este 
un accident o demonstrează recenta 
cerere a preşedintelui lon Iliescu de 
modificare a Legii Rompres (Agen- 
ţia Naţională de Știri) în sensul ca 
jurnaliştii de la această instituţie 
media să fie obligaţi să-și dezvăluie 
sursele. 

Un alt motiv de îngrijorare: 
Legea privind accesul la informaţiile 
publice nu este respectată de nici o 
instituţie a statului. 

Tirania se face simțită atunci 
când suprimă libertatea de expresie. 





Pui mCii. artiștii aa 





Ia IN EEE E ZNSAV,E SII RIGA 


În urmă cu vreun an, când 
efectele legii transplantului de 
organe, în vigoare prin 1998, 
intraseră deja în cotidiana serie a 
„atrocelor fapte diverse” servite 
din plin consumatorilor de horror- 
news gen Antena 1, o nouă ispravă 
a „halatelor albe” , şi mai sacri- 
legă, se pregătea tehnic şi propa- 
gandistic să-şi înceapă cariera: 
laboratoarele americane progra- 
mau uciderea în serie a unor 
embrioni umani recoltați din avor- 
turi sau obţinuţi in vitro, pentru 
prelevarea aşa-numitelor stem- 
celis (celule-tulpină, sau celule- 
matriţă), ale căror proprietăți mira- 
culoase de regenerare a unor ţesu- 
turi distruse, inclusiv a celulelor 
nervoase, făgăduia o cerere de pia- 


rost 


ţa extrem de profitabilă. Ceea ce s-a 
şi întâmplat. Încă înaintea defini- 
tivării acestei biotehnologii de 
ultima oră, au început să sosească 
din toate unghiurile... lumii civi- 
lizate solicitări febrile. Se înțelege 
că ele proveneau și provin din 
partea unor persoane de vârsta a 
treia cu o situație materială extrem 
de solidă sau a unor „infirmi de 
lux”. 

Bineînțeles că noua și 
epocala descoperire. știintifică a 
polarizat pro și contra comunitatea 
internaţională. Ca de obicei, spiri- 
tul hollywoodian s-a manifestat în 
toată splendoarea utopiei lui, 
decomplexat şi fără scrupule. 
Bunăoară, „supermanul” Cristo- 
pher Reeve. Sărman actor! — l-am 






Grafică de Marius Adumitroaei 


89 


Grafică de Marius Adumitroaei 





vechiul 


putea 
refren... Voinic, cu alură de Mr. 
Univers, s-a dorit aidoma eroului 


deplânge pe 


întruchipat în film, un fel de 
extraterestru venit de departe pen- 
tru a-i „salva” pe bieţii muritori ai 
Terrei de scadențele destinului 
individual, transgresând legile 
pământești. Dar ironia soartei a 
făcut ca, în violent contrast cu 
isprăvile nemaivăzute de pe ecran, 
acest actor să cadă de pe cal (sau 
cu avionul, după o altă variantă), 
suferind un grav accident care-l 
ţine paralizat de ani de zile într-un 
cărucior. Astfel că, fără să 
mediteze la hybris-ul atitudinii lui, 
îndată ce a auzit de miraculoasele 
celule, n-a ezitat nici un moment 
să ceară preşedintelui Bush jr. să 
treacă peste propriile scrupule 


morale, peste opoziţia Papei loan 
Paul al II-lea (cu care acesta s-a 
întânlit pe 23 iulie 2001), ba chiar 
peste calculele electorale, întrucat, 
după cinismul propriilor sale cal- 
cule, credincioşii catolici nefavo- 
rabili acestor cercetări ar reprezen- 
ta o minoritate insignifiantă în 
raport cu ierarhia catolică, care se 
opune de fapt. Și, ca de obicei în 
astfel de luări de poziţie, a trecut la 
șantajul sentimental referindu-se 
la acele „milioane de vieţi 
omenești care pot fi salvate”. 
Dacă ar fi să schiţăm o 
reacţie în fața entuziasmului fără 
frâu al lumii științifice şi, iată, 
artistice, faţă de falsele argumente 
umanitare (cei doi vectori de pre- 
siune ai „opiniei publice” în astfel 
de cazuri), ar trebui să precizăm că: 

















—.— Ip 


Viaţa omului nu este „sal- 
vată” prin astfel de practici, ci pre- 
lungită. „Re-crearea” membrelor 
pierdute (care, de altfel, n-a trecut 
de stadiul experimental) nu 
implică neapărat şi reactivarea lor. 

„Milioane de vieţi” înseam- 
nă, pe de altă parte, mii şi zeci de 
mii de homunculi sacrificați de 
noii ucenici vrăjitori pe altarul... 
umanitarismului. Într-o lume a 
drepturilor, dreptul la viaţă al foe- 
tusilor este complet nesocotit, sus- 
pendarea moralei funcționând 
parcă „din oficiu”, ca şi cum 0 
existență aflată la începutul „cari- 
erei” de om ar justifica păcatele 
unor biografii uzate, datorate, la 
urma-urmei, unei istorii personale. 
Sau nu mai suntem răspunzatori 
pentru faptele noastre bune și rele? 

Îngăduirea acestei practici 
va încuraja „prostituarea biolog- 
ică”: serii de mame care, în per- 
spectiva unor substanțiale! tarife, 
vor fi gata să-şi specializeze 
fiziologia reproducerii pe funcția 
de „incubator” de celule-matriţă. 

Este întristatoare sofistica 
biologilor, care se străduiesc din 
răsputeri să ne asigure că embri- 
onul de două săptămâni (care tre- 
buie „cules” de celule) nu 
reprezintă viață, ci un „fenomen 
celular”. Iată o civilizaţie geronto- 
cratică (în statele occidentale pro- 
porţia grupei de vârstă de peste 60 
de ani este majoritară) ce-si pre- 
lungește viața avid, hrănindu-și 
țesuturile degenerate cu materialul 
genetic al progeniturilor ei. 
Această nouă sacrificare £ prun- 
cilor de către Irozii putrezi de bani 
este mai mult decât revoltător de 
inumană; este anti-teistă. Înfio- 
rătoare este imaginea oștirii de 
embrioni aliniați morţii, foetus 
zum tode, menite să „astupe” în 
nivelul carnal păcatele noastre. Tot 
mai puţine conștiințe sunt dispuse 
să înteleagă că bolile noastre, 
neputințele noastre, infirmităţile 
noastre nu sunt altceva decât păca- 
tele noastre. 


Florea TIBERIAN 


rost 








Romfest XXI 
Consiliul Director: 


București 

Secretar general, 

ing. Nicu Butnaru, 

e-mail: romfest&romfest.org 
tel: 0723.504.807 

tel/fax: 021.778.53.61 


Șefi ai filialelor 
Romfest XXI 


laşi 
prof. drd. Mihail Albişteanu 
e-mail: iasi &romfest.org 


Bacău 

col. (r) Cozma Lucinschi 
e-mail: bacau Oromfest.org 
tel: 0234. 180.180 


Galaţi 

prof. drd. Cătălin Maghiar 
e-mail: galati ?romfest.org 
tel: 0721.412.360 


Prahova 

ing. Vlad Oprea 

e-mail: prahova 2romfest.org 
tel: 0722.391.276 


Brașov 

jr. Dragoş Gladcă 

| e-mail: brasov 2romfest.org 
tel: 0744.153.388 


Reprezentanți 
teritoriali 
ai Romfest XXI 


Neamţ 

Claudiu Ungureanu 

e-mail: neamt eromfest.org 
tel: 0745.771.897 


Vaslui 

prof. Virgil Lupu 

e-mail: vaslui Gromfest.org 
tel: 035.42.41.52 


Sibiu 

Marius Săraru 

e-mail: sibiu 9romfest.org 
tel: 0269.237.387 


Cluj 

Jr. Florin Chiver 

e-mail: cluj eromfest.orgtel: 
0723.059.992 








Cum puteți să ne spijiniţi 


lată cum pot să ne ajute cei care nutresc 
aceleași idei ca noi: 

e Adcrând la asociaţia Romfest XXI. 

e Donând bani (lunar sau punctual), obiecte 
sau consumabile pentru revistă. 

e Efectuând expertize în domeniile circum- 
scrise scopului nostru. 

e Oferindu-se pentru a face alte servicii 
organizaţiei. 

e Contribuind la o cât mai largă difuzare a 
revistei Rost. 

e Punând un banner al organizaţiei pe site- 
ul lor pe Internet. 

e Vorbind în cât mai multe cercuri despre 
scopul și acţiunile Romfest XXI. 

e Participând la dezbaterile din forumurile 
de pe pagina noastră pe Internet. 


Cei care doresc să se implice în acţiunea de 
afirmare a identităţii naţionale, de recuperare 
şi promovare a valorilor tradiționale, de con- 
solidare a unei elite care să ofere soluţii la 
problemele societăţii româneşti de azi, ne 
pot contacta: 

e prin e-mail: romfest?romfest.org 

e prin telefon: 0723.504.807 

e prin poştă: C.P. 62, Oficiul Poştal 66, 
București. 
























































Semnul organizației 


Romfest XXI are ca semn dis- 
tinctiv o cruce închipuită dintr-o 
frânghie bizantină de culoare aurie, 
având în centru, pe fond verde, o altă 
cruce, formată din coloana infinitului 
şi steagul dacic. Crucea este în primul 
rând simbolul Jer/fei, iar frânghia 
bizantină indică dreapta credinţă. 

Coloana infinită reprezintă 
aspirația spre absolut, dorinţa de 
desăvârşire și devenirea pe verticală a 
neamului. Drapelul dacic — capul de 
lup cu trup de şarpe — arată originea 
neamului românesc şi vechimea sa 
bimilenară. Pe de altă parte, capul de 
lup este simbol al voinței, tenacităţii 
şi dârzeniei dacilor, în vreme se 
şarpele este simbol al înțelepciunii 
omeneşti. 

Auriul este culoarea divinității, 
iar verdele semnifică tinerețea şi 
renașterea spirituală, asemănătoare, 
într-un alt plan, cu redeșteptarea 
naturii la viaţă, Iata Veta 





rost 


manifest românesc 





LN DOLDGILA SII 


Abonamentele se fac trimițând un mandat poștal (în care specificaţi citeț 
numele, adresa completă şi perioada de abonament) pe numele Nicu Butnaru, Aleea 
Potaisa nr. 2, bl. M4, sc. A, ap. 32, sector 6, Bucureşti. 

Preţul unui abonament: e 3 luni: 45.000 lei e 6 luni: 90.000 lei e 12 luni: 


180.000 lei. 


. 


Pentru abonaţii din străinătate abonamentul este de 11 Euro sau 11 USD pe 


an. Taxele poștale sunt incluse în preţ. 


| Rest: cuvânt, rațiune, 
sens, ărdine 







tută”, “cioc” 
> „1 - 
ina;popular 
l (irtelusiv 


aTos! 


























osie mor 
red de la 
a 


og) şi st 





i: Sr Mea (a te [a nu 
ia baza verbului a i spune. d. ră, CU voce 
tare; a formula un & ică 











a ză avea rost, 
fucru, apune rost - 
uri 7OSt pe mă sau în 
a rostui (“a da sens! 
rostuire, rosiuitor et 
direcția spirituali 









apărut verbul 
), cu derivate ca 
voluat, asădar, în 
i său. Conştantin 
ă sp =: 2 
a dup (“La 
n roenânesiăi La 
FOSIUL sater 9S- 
tirea stau ce! mâi aproape de bogăţia de sensuri a 

| : cuvântului grecesc din original: lagos. 
Creat prin Rostirea:(Cuvântul, Verbul) divină, Opaul 

î. esțe el însuși, spre deosebire de toate celelalte ființe 
din lumea văzută, făptură +ostitoare (înzestrată cu 
ii cu vorbire, deci şi cu gâ „dar şi rostuitogre 
(care poate înțelege ordinea şi poare face ordinstea 
însă 
lucrurilor). Omu 


+ * uneori caută să-Şi 











primei propozit 3 
1 început a fost Cuvântul. i 
început a fost Rosfirea..”, pentru că 























i câte are sens superior şi poate da sens 
1 rost dat de Dumnezeu dar 
inguir alt rost, după mintea În 
starea.cea mai fa & omului este aceta 
de â-și pier țul (orice rost), de a fi fără rost pe 
; 1 bumme mare serviciu case poate fi făctit 
ui (individual sau comunitar) este de a-i ajutaSă- 












În orice c 








(rejeăsească rosăi 





Rașt işi propune iocm 3? acest obiectiv-laa 





nii românești, care în comunism şi-a pier- 





Cut rostul (7osI 


ul la tradiție 








rile) şi care trebuie să se redescopere 
pe sine, în Disiul rând prif ş 





aan setae ÎI